ORIGEN SCRIERI ALESE C L E C T 1 A cPARINTI §i scrhtori biserice§ti» APABE DIN INITIATIVA $1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE I U S T I N PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:11:57 +03'00' COMISIA DE EDITARE : Pr. DUMITRU SOARE (prejedinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, | Pr. Prof. ENE BRANIgTE, } Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. ION G. COMAN, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar). pArinti §i scriitori bisbricb§ti 9 §T . ORIGEN Tg ( SCRIERI ALESE J ^V^W PARTEA A PATRA 4i?\ CONTRA LUI CELSUS CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE STUD.IU INTRODUCTIV, TRADUCERE $1 NOTE DE PR. PROF. T. BODOQAE COLABORATORI : PROF. N. CHIRCA, TEODOSIA LAJCU EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 1984 STUDIU INTRODUCTIV DupS ce, in primele dou5 volume, am prezentat din scrierile lui Origen unele lucrSri exegetice la carti din Vechiul isi Noul Testament, iar in eel de al treilea am pus la dispozrfia cititorilor prima incercare de sistematizare a crezului crestin. (Despie principii), precum isi douS apreciabile lucrari de cateheticS si de morala" crestinS (Convorbirile cu Heraclide si Despie rugaciune), de asta datS oferim, in traducere romaneascS, o lucrare de teologie fundamentals cu titlul Contra lud Celsus, uniea, in genud ei, in primele treii veacuri creatine, cea mad voluminoasa §i cea mai cunoscuta operS a marelui teolog alexandrin. DacS in celelalte scrieri preocuparile lui Origen ramineau oarecum in cercul mai restrins al Bisericii creatine, de data aceasta, el iese in lu- mea mare a Imperiului Roman de la mijlocul secolului al treilea, abor- dind probleme din cele mai variate din viata societStii de atunci : de filozofie si mitologie, probleme sociale, culturale si economice si de spiritualitate crestina si gnostica deopotrivS. DacS ne gindim ca, din pricina lipsei de intelegere a unor ierahi alexandrini, Origen a tost nevoit s5 tr&iascS, in a doua parte a vietii lui, intr-un exil continuu, in Palestina, rSmine ca un fapt straniu, dar in acelasi timp isi ca o binecu- vintare a vremii, faptul c3 i-a rSmas lui sarcina de a scrie acum, cind se apropia de 65 de ani, cea mai complete lucrare de ap&rare a invat&turii crestine impotriva celei mai temeinice opere de defaimare a invStlturii crestine, izvorite din rindul invSfatilor pSginismului muribund, l&sin- du-ne astfel mostenire o lucrare de vasta informatie cum nu va mai inregistra Biserica crestinS decit poate peste 200 de ani, pe vremea Fericitullui Augustin (De civitate Dei). E drept ca, fiind obiigat sa ra- mina legat de textul operei pe care o combatea, scrierea lui Celsus, Origen in scrierea sa lasa mult de dorit, fiindca' ingramSdeiste prea multe date intr-o formS uneori prolixa, in schimb, nfici intr-o alta lucrare n-a dat dovada de atita erudite, de cugetare atit de adimca si de atita emo- ORIGEN, SCRIERI ALESE tie si emtuziasm crestiinesc pentru tot ce insemna lucrarea lui Dumnezeu, pe care Biserica o desfasura in acea vreme In lume l . Cine era Celsus, autorul pe care-1 combate Origen in aceastS scriere ? In ce timp a trait el ? De peste 100 de ani s-a incercat, de mai multe ori, sa se dea un raspuns satisfacator acestor intrebari, dar farS succes. Se stie ca acum vreo 40 de ani s-au descoperit, in copii scrise pe papirus, citeva opere ale lui Origen, unele complet necunoscute. S-a descoperit atunci si o variants manuscrisa continind 1/3 din textul pri- melor doua carti din scrierea pe care o publicam aici, dar nici ele n-au adus ceva nou in aceasta privinta 2 . Singurele informatii despre per- soana lui Celsus sint numai cele pe care le ofera analiza textului aces- tei scrieri. In schimb, asa cum va putea observa oricine, Celsus a fost o personalitate de prim rang a lumii antice. ilndeosebi trei sint calitatile pe oare le poseda : de polemist incisiv, de savant apreciabil si de filosof care cunostea aproape intreg evantaiul dliferitelor directii filosofice ale antichitatii. Din pScate cunostintele sale privitoare la Vechiul si Noul Testament nu sint prea extinse si nici prea sigure. Cunostea mai bine Vechiul Testament si Evangheliile, in schimb cSrtile prooro- cilor si mai ales epistolele pauline ii ramasesera necunoscute. Din is- toria si traditiile evreillor cunoistea multe lucruri, totusi multe din aceste cunostinte erau unilaterale si gresite. De pilda, pe evrei ii socotea a fi de origine egipteana, ni'ste sclavi ignoranti, care s-au rasculat impotriva faraonului, banda de aventurieri si criminali 3 . Cunostea ^i ereaiile §i sectele din Biserica crestina, dar nu era sigur pe datele ce le avea. Mai mult, cunostea destule lucruri despre mitologiile popoarelor antice, despre oracole si alte asezaminte religioase §i sociale ale lor. Ne putem inchipui, asadar, ca, in calitate de reprezentant al culturii si religiei din statul sclavagist antic, el a dat de lucru in mod serios crestinilor si in special lui Origen, atunci cind a atacat si a defaimat iudaismul si crestinismul, spunind ca acesta ar propaga ignoranta si minciuna, ca Iisus ar fi fost un impostor si un magician, ca Biserica si invatatura ei n-ar fi adus in lume nimic original si ca, prin nepar- ticipare la actele de cult mostenite prin traditii de Imperiul Roman, crestinii ar submina unitatea imperiului, de aceea ar fi momentul sa paraseasca atitudinea evaziva si de neincredere fata de ideologia so- cietatii, integrindu-se si angajindu-se mai activ in viata publica in 1. A se vedea observafiile lui O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlicher Literatur, II, Freiburg i. Br., p. 164, unde citeaza parerile entuziaste ale primului edi- tor stiintific a lucrarii lui Origen, iP. Koetschau, Origenes Werke, I Leipzig, 1899, pag. XXIV ; LII. 2. J. Scherer, Extraits des livres I et II du Contre Celse d'Origene d'aprks le Papyrus no. 88747 du Musee du Caite, La Laire, 1956. 3. Un popor care n-a avut «mci vechime, nici cultura», I, 14} 26; III, 5 etc. STUDIU INTRODUCTIV clipele greje, cind ajutorul ■ tuituror se simte necesar atit in viaja inte- rioara, cit si in cea exterioara a statului. Cu calm, cu o informatie bo- gat5 §i cu multa cSldurS sufleteasca, Origen combate una dupS alta ne- num&ratele invinuiri si defaimari — caci, din paoate, aiici rezidS umele din scaderile argumentSrii lui Celsus, cS e prea pStima^S ?i lipsita de buna credintci — demascind comfuziile preopinentului sau si demonstrind ca tovatatura creistkia" este iincomparabid superioarS ideologiei pagine, indeosebi pentru motivul ca ea a adus o pretuire mai mare a omului in familie si in societate, iar in ceea ce privaste colaborarea la viata publics crestinii sint bucurosi sS-si dea tot concursul in sprijinirea tintelor superioare ale vietii individuale si de stat. In general, dincolo de bogSJia si temeinicia informatiei cu care Origen a stiut sa apere adeviirul crestin, ceea ce impresioneazS, in pri- mul rind, in aceasta scriere, este convingerea autorului c5 crestinismul este o religie revelata" de Dumnezeu, de aceea oricit de apriga si de savanta a fost critica lui Celsus ea era totusi neputincioasS, pentru ca, in fond, Origen nu apara numai o doctrina, ci mai ales realitatea supra- naturala a energiei divine actionind in istorie, care contribuia astfel la innobilarea vietii intregii omeniri. Dar sa nu avansam. Dupa afirmatia lui Origen insusi, se cunosc «doi Celsus, amindoi adepti ai lui Epicur, unul de pe vremea lui Nero, celSlalt de pe vremea lui Adrian sau ceva dupa el» 4 . Ca sa se poata face mai usor identi- ficarea polemistului pe care-1 combate Origen, trebuie sS recurgem la analizarea mai atenta a citorva pasaje ale scrierii de fata, in care se fac aluzii la fapte istorice cunoscute. Unul din aceste fapte il constituie referirea repetata a lui Celsus la citeva din miscarile eretice si sectare din sinul vietii creatine. Asa e cazul cu Marcion 5 si ucenicul sau Apelles 6 , de care amintesc atit Iustin Martirul, cit si Irineu, ca activind pe vremea impSratului An- tonin Piul (138 — 161). Despre o alta aderenta a lui Marcion, cu numele Marcelina, ni se relateaza ca a fost trimisS de Marcion la Roma 7 , pe vremea papei Anicet (158 — 168). Interesante sint si relatMrile despre alti eretici, cum sint ofiijii, caianitii, carpocratienii 8 . In general, toate stirile acestea vizeazS evenimente care se potrivesc veacului II, cum 4. I, 8. 5. II, 7 ; VI, 53 ; 74. 6. V, 54. 7. V, 62. 8. Ill, 13 j VI, 24; 28; 30; VII, 40. ORIGEN, SCBIERJ ALESE bine obserVa A. Harnack, asa incit cercetatorii s-au oprit la eel de al doilea Celsus, din vremea lui Adrian si a succesorilor lui 9 . Dar si felul in care se descrie starea crestinilor din Imperiul Roman ne face sa intelegem c& timpul in care-si scria Celsus pamfletul sau impotriva crestinilor era un timp de nesiguranfa : crestinii r&taceau prin temnita, chinuiti pima la moarte 10 ( «te leaga si , sau chiar «credinta adevarata». In orice caz, asa cum a ramas formulat el e mult prea concis si e natural ca suna provocator pentru orice om care are pretentia ca spune un adevSr de valoare in numele unei ideo- logii gresite si depasite, cum era cultura lumii sclavagiste, in numele c&reia voia Celsus sS reformeze, prin ironie si defaimare, credinta cres- tina. Origen asimtit pretentia nejustificata a preopinentului sau si de aceea o ia in ris pemitru «nerusinarea si ilaudarosenia cu care defaimeaza credinta crestina», atunci cind afirma' cS «Dumnezeu nu se putea in- dragosti de frumusetea unui trap pieritor, cum era al mamei dui Iisus», cu atit mai mult cu cit ea «era de neam slab si alurigata' de sotul ei ! » 33 . Pe Origen 1-a mai tulburat mult §i pretent'ia lui Celsus ca el «stie tot» 34 r cunoaste totul despre evrei, despre arestini, despre toate conceptiile filosofice. Or, din expunerea ilucrarii reiese ca Celsus nu cunostea chiar toate lucrurile. Unui din ultimii cercetatori ai proble- mei, Carl Andresen, a prezentat iluarurile cu totul altfel. Bl invinuieste pe Origen ca a denaturat conceptia lui Celsus, care ar fi cSutat s^-si apere teza pe temeiurile viziunii sale de platonist tirziu, pentru care, zice Andresen, tot ce-i adevar vechi e si lege adevarata 35 . De aceea aluziile sale despre «marea vechime» (I, 14 ,• IV, 36) a unei «in- vStaturi adevarate» (VI, 9, 58 etc.) ar fi fost o lege, o dogma (VIII, 68) pentru Cels, pe care Origen n-a inteles-o. In realitate citatele din Homer, din Platon si din altj scriitori antici n-au fost f acute spre a apara o «traditie istorica» stabilita, ci sint pareri sau opinii ale oelor doua curente care se confruntau, cea pagina si cea crestina. De aceea An- dresen exagereaza cind traduce un adverb ca aXo^o)? (1,9) prin «in mod neistoric» in loc de «nerational». Acelasi procede'u il foloseste si in alt loc (IV, 31) ca sa poatS pune semnul egalitatii intre Logos $i Nomos, intre credinta si obicei sau lege adoptata de stat. Nu tot ce-i vechi e si adevarat, raspunde Origen atunci cind combate ratacirile po- liteiste si divinizarea animalelor (I, 12, 79 etc.). 32. Ch. Puech, Histoire de la litterature chretienne, tome II, Paris, 1928, p. 414 — 415 33. I, 39—40. 34. I, 12. 35. C. Andresen, op. cit., p. 381. STtJDIU INTBODUCTIV H Intr-un fragment 36 Celsus acuza pe iudei si pe cresstimi, «acesti paznici de oapre si de oi», ca s-au rupt fara temei logic (aXofo)?) de ido- latrie si in mod revolutionar au acceptat credinta intr-un singur Dum- nezeu. Origen raspuinde ca legea sau obdiceiul (6 v6fio?) de pina atunci nu se baza pe adevar, ci pe ceva intimplStor. De aceea, Origen cere sa vedem in X6fo? aX7j&7j? mai curind un temei sau o «cerintS dupa adevar» deplin, asa cum reiese din fragmentul unde se vorbeste de «te- meiul adevSrat al proorociilor» r sau in alt loc (VI, 74), unde ambele cu- vinte au inteles de «temei adevar at». CombStind rSstSlmScirile, Origen vrea sa araite cititorului cS e mai corect sa boteze pamfletul lui Celsus «Discurs adevarat», intrucit in mudte locuri opera e numita «carte» sau «scriere» 37 . Aceasta cu atit mai mult cu cit insusi titlul de «X6-p? aXvjftrj<;» s-a dovedit a fi «expresie trfinica», folosita de cugetatorul platonic Antifon 38 isi chiar de Platon insusi cu inteles de « instrument de cautare a adevSrului». De aceea noi am ramas la titlul de «Discurs adevarat» ca si editorul francez. Locul unde si-a scris Celsus opera pare sa fi fost Alexandria, cu toate ca unii au optat pentru Roma, data fiind pledoaria de cald patrio- tism de la sfirsitul scrierii, in care se fac aluzii la unitatea materials si spirituals a imperiului si la capitala lui, ca simbol al acestei unitati. Aisa a crezut de piilda E. Pelagaud 39 . Dar tot acolo 40 se critica si pretentia puterii pamintesti de a se ridica mai presus decit puterea lui Dumnezeu, ceea ce este o aluzie directs la practica zeificSrii persoanei imperiale. Faptul cS in multe pa- saje se intilneste expresia «Dumnezeu eel peste toate» 41 , care ne aduce aminte de religia egiptenilor, precum si de unele amSnunte in legStura cu lumea orientals 42 , cum e cazul cu cinstirea adusS lui Antinoos 43 si mai ales cu popularizarea tot mai vie a notiunii Logosului (datoritS in mare parte iudeilor elinisti din capitala Egiptului care numara peste 100.000 de astfel de «prozeliti»), ne face sa credem ca este mai probabil sa fi fost scrisS in Alexandria. Dair acest lucru nu se poate afirma cu si- gurantS atit timp cit tot asa de multe amSnunte se dau isi despre Pitagora, despre cultul zeului persan Mithras, despre gnosticism si des- pre oracolele grecesti prezentate in intreg spatiul mediteranean. 36. I, 23. Observatia liw Andresen, op. cit., p. 200 — 211. La fel in legaturfi cu fragmented III, 4 ; VI, 74 §i VII, 68. 37. A se vedea III, 4 ( VI, 74 ; VI, 41 ; VIII, 51 ; 62 - scriere ; IV, 62 ; VIM. 41 — carte. 38. IV, 25 i 84. 39. Menon 81 a. citat dupa M. Borret, op. cit., p. 173. 40. VIII, 69 precum §i IV, 73. 41. I, 24 ; V, 41 etc. 42. VII, 3—11. 43. Ill, 36 ; V, 63. 12 ORIGEN, SCRDEHI ALESE Stiuctuia si cuprinsul scrierii. S-a spus, pe buna dreptate, ca este imposibil sa gasesti o indicate precisS a unui plan general. Cele 8 cSrJi au fiecare intre 68 — 99 de pa- ragrafe, in textul cSrora de multe ori nu stii cine vorbeste : Celsus sau Origen. Unde s-a putut 'face diferentiere sigurS, s-a adoptat suib- linierea pasajedor citate textual 44 . Din aceste citate ceilsiene s-a inceroat sS se reconstitute opera polemistului pagin. Dintre cele mai merituoase editii de «reconstituire» amdntim pe aceea a lui Th. Keim. in 1873. Dupa 5 ani francezul E. Pelagaud, mare admirator al lui Celsus, a fast eel dintii care a formulat ideea c3 Origen a folosit operele lui Iustin Martirul, afirmind ca insusi X670C aXr^Tj? ar fi un raspuns al culturii pSgine fata de apologiille acestuia. In 1925 un alt francez, L. Rougier, afirma ca in opera lui Origen se cuprind 7/10 din textul scrierii lui Celsus si 9/10 din ideile aceluia 45 . Cea mai migaloasS incercare de reconstituire a textului ne-o dS germanul R. Bader in 1940, care are meritul, intre altele, de a fi dovedit ca titlul operei oelsiecie Xo^os aXr;&^ 5 provine de la Platon, anume din «Epistola VII, 342» §i «Meinon», unde el are intelesul de «adev5,r dovedit» 46 (Wahrheitsgemasser Beweis) ai^ia cum a fost citat in aceastS lucrare in cartea VI, 9. Despre Andresen am vorbit in alt loc. Cuprinsul lucrarii este foarte variat si cu anevoie de sistematizat. Totusi, in afarS de o prefata (care dupa unii cuprinde, pe linga cele 6 paragrafe ale predosloviei propriu-zise, incS 27 de paragrafe din cartea primS) si de incheiere pateticS (VIII, 72 — 76), lucrarea s-ar putea grupa in trei mari compartimente, dintre care primul (I, 14 — II, 79) s-ar putea intitula «crestinismul e de data foarte recenta isi de origine suspectS», al doilea (III, I — V, 65) ar vrea s5 arate cS «temeiurile doc- trinale ale crestinismului sint mincinoase», iar eel de al treilea (VI — VIII, 72) ar vrea s3 arate lumii ca" «valorile doctrinale ale crestinis- mului sint nule». Sa exemplificam doar citeva din tezele lui Celsus, spre a se putea vedea modul lui de «informare» si de comentarii, urmind ca cititorul sa adinceasca singur, cu atentie, desfasurarea criticii si a replicilor. Inteligent cum e, dar prezentind lucrurile cu ura si cu ironie, Celsus zeflemiseste Insemnatatea omului in plamul de mintuire a 'lumii*, atunci cind spune : «Ca niste lilieci sau ca furnicile iesite din furnicar, ca niste broaste pe malul baltilor, ori ca niste viermi in gunoaie, asa se intrec crestinii, intrebindu-se mereu care din ei ar fi cei mai pacatosi, dar declarind, in acelasi timp, ca ei sint central universului : numai de dra- 44. Folosita intli de Chadwick, apoi de M. Boijret. 45. Citat dupa M. Borret, op. cit., p. 144. 46. M. Borret, op. cit, 146—148. STUDIU INTRODUCTIV 13 gul lor conduce Dumnezeu lumea, numai cu ei comunica, deoarece, fund asemenea cu Dumnezeu, urmeazS in vrednicie iraediat dup5 Dum- nezeu». Iar, referindu-se la controversele dintre crestini si iudei, ori eventual si Intre eretici, el continuS cu aceeasi ironie : «Ne putem in- chipui de ce neintelegerile dintre viermi si broaste sint mai usor de suportat decit cele ce discuta Intre ei iudeii §i cre>S!tinii» 47 . lata un alt pasaj semnificativ despre felul in care prezenta Celsus credinta Bisericii creatine : comparind credinta noastra cu cea a egip- tenilor el vede «pe dinafara coloane |si statu! imputnatoare, care iti provoaca respect, dar cind ai patruns in interior ajungi sa contempli ca obiect de adorare o pisica, o maimuta, un crocodil, un tap si un cdine». Citind acest pasaj din pamfletul lui Celsus, e fireasca .intre- barea lui Origen : «Ce asemanare poate fi intre maretia unui templu egiptean si ceea oe se intilneste la noi la crestini ? Ce ar exista la noi, care sa se asemene cu acele animale necuvint&toare, care acolo, in dosul acestor marete pridvoare, servesc drept obiect de adorare ? Nu cumva proorociile si adorarea Celui Atotputernic ? poate mai curind smerenia iui Idsus, care s-a dovedit o binefacere pentru mintuirea lumii intregi» 48 . Spre deosebire de stilul de pamfdet al lui Celsus, cornbaterea scrisa de Origen este seninS, temeinicS, plina de rabdare. La invinuirile rau- tacioase ca crestimii ar fi doar «o adunatura de apaisi», «minti slabe, oameni de nimic, fSra nici o stiinta de carte, sclavi, femei, copii», «Bi- serica, un spital al tuturor epavelor vietii», Origen raspunde ca una e smerenia de bunavoie, trasStura sufleteasca principals a lui Iisus si a aderentilor Sai, »si altceva e decaderea sufleteasca. E drept, zice el, c3 in aceastS multime, cei simpli si nestiutori formeazS. majoritatea, dar insusi Celsus recunoaste ca «isi intre crestini sint destui intedepti oa- pabili sS inteleaga si lucrurile duhovnicesti inalte» 49 . $i apoi «sa nu uite Celsus ca a blama lipsurile altora dovedeste tocmai lips& de in- telepciune» 50 . «Voi vorbiti cu dispret despre crestini, despre care va indoiti ca ar putea ajunge sa cunoasca pe Dumnezeu» 5 *, dar «exista o intelepciune lumeasca (cea infumurata), pe care noi o socotim ne- bunie inaintea lui Dumnezeu, dar in acelasi timp exista si o intelep- ciune a lui Dumnezeu, pe care harul Lui o impartaseste celor ce se do- vedesc vrednici de ea» 5Z . Cea dintii e operS omeneascS, neputincioasS s3 salveze pe om si de care nu se pot impSrt&si decit citiva insi, pe 47. IV, 23. 48. Ill, 17. 49. I, 27. 50. Ill, 44. 51. VII, 53. 52. VI, 13—14. U __ OWICIKN, 8CBIBRI ALESE clnd cealaltfi a venit pentru mlnlulrea tuturora. «Nu vreau s& condamn pe Platon, zice Origen, pentru c3 el a adus multe lucruri bune oame- nilor, In schimb li lipseste puterea care imbogateste si cistiga sufle- teste multimile» 53 . Aici si sta tSria de necontestat a argumentarii lui Origen : pentru el crestinismul e In primul rind fapta, traire, numai in al doilea rind e doctrina\ Transformarea moravurilor, puterea martiri- lor, credinfa apostolilor, raspindirea rapidS a crestinismului, chiar vin- deoarea prin tocr-area Bisericii de multe pa/timi trupesti si sufiletesti 54 — lata ceea ce aduce «nou» in lume crestinismul, zice Origen, cu toate cS cei ce se incred numai in interese pamintesti nil pot pricepe taina acestor lucruri. Aici e «lucrarea lui Dumnezeu in suflete, care este. in slare sa mintuiasca pe om» 65 . «Celsus ne trimite la Epictet §i la alti dascali §i eroi ai antichitatii (zice Origen), sa-i admiram cuvintul curajos cu care a acceptat scrin- tirea piciorului. Dar acest cuvint nu se poate compara cu faptele si cu- vintele extraordinare ale lui lisus, pe care Celsus le dispretuieste» 56 . "E greu, zice Platon (in opera Timeu), sa afli pe P&rintele acestei lumi, si aflindu-L e imposibil sS-L comunici». La acestea Origen zice : «MSr- turisesc cS aceasta cugetare e sublima si admirabila. Dar iata ca Cuvin- tul lui Dumnezeu comunica tuturor ceea ce Platon spune ca este im- posibil sS faci» 57 . Celsus n-a inteles sensul vesnic isi suprafiresc al operei mintuitoare a lui lisus. El credea ca puterea legilor vremelnice constS in faptul ca ele erau legate de cultul zeilor si oracolelor. Origen a dovedit ca nu orice traditie si orice lege a vremii aceleia merita respect. «Cels nu ne spune, zice Origen, de ce este pScat sa calci o lege care porunceste sfi te sinucizi prin foe, sS te casStoresti cu mama ta, s&-ti omori oas- petll, s8 sacrifici prunci zeului Saturn». «DacS astfel de legi sint o im- pietate, atunci intelegem de ce, chiar din epoca antica, intelepti ca So- focle si Cicero le-au dispretuit» 58 . E drept ca suita invinuirilor lui Celsus si a raspunsurilor lui Ori- gen este cu mult mai bogata decit am schitat-o aici. Dar, in orice caz, cu rabdare si intelegere cititorul se va putea convinge cS lucrarea me- rita a fi citita si adincita. 53. VI, 2—3. 54. I, 9 i II, 77 j III, 6 ; III, 9. !,5. VII, 54. 56. Ill, 14. 57. VII, 42. 58. V, 27—28, 37. STUDtU INTRODUCTIV 1.) In legaturii cu greutatile de a urmari. expunerea lucrarii atragein atenfia cititorului ca exprimarea polemistului §i apologetului lasa mult de dorit atit in claritate, cit si in mijloacele literare folosite. Origen declara de multe ori 59 ca «nu pot lasa invinuirea fara s-o examinez». «M-am silit sa pastrez ordinea cartii lui Celsus» 60 . Chiar la inceput, In prefata, el asigura pe cititori : «gindul meu initial a fost acela de a preciza intii capetele de invinuire, urmind ca dupa aceea sa-mi al- catuiesc cuvintarea ca un tot organic. De la o vreme, insa, chiar tema mi-a dat sa inteleg ca este mai bine sa combat, una dupa alta, pe cit fmi sta" in putere, invinuirile aduse de Celsus impotriva noastra» 61 . Acesta e motivul pentru care expunerea e prolixa si greoaie, u- neori chiar penibila 62 . Aflam multe pasaje neclare, multe repetari plic- tisitoare 63 . Uneori fraza se lunge*?te peste masura (IV, 74), alteori se Intrerupe M , alteori se omit pasaje 65 . Citatia lunga din Herodot (V, 34), despre legi, ar fi trebuit sa urmeze dupa V, 25. Sint citeva pasaje cu material destul de indecent, descriind aven- turi erotice sau scene neserioase, cu limbaj dur, plin de observatii rau- (tacioase, cu expresii prea libere sau pitoresti, de pilda «tirg de po- Vesti prin piete». E dezonoranta vulgaritatea cu care vorbeste Celsus despre Domnul Hristos 66 . Cercetatoarea germana Miura Stange 67 a cautat, parca prea fara jena si evlavie, sa provoace risul intrebind daca Maica Domnului era sau nu frumoasa, daca orice pacatos si nenorocit erau chemati sa vina la Hristos, daca e de judecat scena antropofagilor reHatata dupa Herodot, daca diagrama ofitilor are sau nu o anumita curiozitate. Cititorul e rugat sa citeasca cu atentie si cu intelegere pasaje de genul acestora, sa nu se lase tulburat de agresivitatea exprimarii, de falsitatea ori rautatea informatiei, de stingacia expunerii. Har Domnului, sensibilitatea si evlavia lui Origen ii poate oferi ca recompensa multe exprimari pline de credinta si eroism. Tot cu inte- legere trebuie urmarite si scaderile scrisului lui Origen, datorita tem- peramentului sau ascetic. Despre motivele $i scopul lucrarii de fata Origen ne da citeva de- talii semnificative. 59. I, 28 ; III, 4 ; VI, 16. 60. II, 46. 61. Prefata, fragmentul 6. 62. I, 40. 63. II, 5 j 32 ; 46 ; IV, 18 ; V, 53 ; VI, 13 ; 60 etc. 64. IV, 74 ; VII, 27. 65. II, 32, 39 ; III, 63 ; IV, 7 ; V, 65 ; VI, 22 ; 74. 66. II, 5 i 33—47 j 54—73 ; III, 63 ; IV, 11 ; V, 14 j VI, 51 ( 74. 67. Miura Stange, Celsus und Origencs, Giessen, 1926. A se vedea mai ales I, 39 j III, 59 ; V, 24 ; 34. 10 onratN, ■cnticiu alebk Intruclt trecusera vreo 70 de anl de la redactarea pamfletului lui Celsus fara ca nimenl sa fi amintlt de el, iatfi ca la un moment dat acelasi Ambrozie, prletenul $i patronul lui Origen, care stim ca a in- demnat si subvenfionat baneste Injghebarea celor mai multe si mai extlnse scrieri ale inv&tatului teolog alexandrin, a cerut acestuia sa compuna o combatere a afirmatiilor defaimatoare fScute de paginul Cel- sus. Origen a ezitat un timp sS rSspunda, probabil pentru ca ^i-a dat seama c8, atit despre scrierea lui Celsus, cit si despre judecata la care a fost pus Iisus, s-ar putea spune ceea ce s-a scris in Evanghelie, ca «din rautate L-au dat pe El» ,• de aeeea, spuruea Origen, Sin astfel de cazuri ar fi mai bine sa se urmeze pilda lui Iisus, Care «tacea» in fata celor ce-L acuzasera pe nedrept. «E1 tace si acum in fata atitor invi- nuiri 68 , zice Origen mai departe, si nu-Si deschide gura sa Se apere (In scris sau verbal), ci prezinta si azi drept aparare... marturia stralu- citoare a faptelor, singura in stare sa rastoarne orice minciuna». To- tusi, continuS el, «ca sa nu se para ca m-as da inapoi in fata insSrci- nfirii ce mi-ai dat, prea cucernice Ambrozie, m-am silit, cit mi-a stat In putere, sS raspund la fieoare din invinuirile puse in scris de catre Celsus, cu toate cS acestea nu sint in stare sa zguduie pe nici unul din credinciosii nostri» 69 . Aceasta pentru ca «mai mult chiar decit ere- surile filosofice», amagirile lui Celsus sint in fond o «iintelepciune de- sarta». Ca dovadS ca Origen si-a dat seama care a fost intentia lui Celsus atunci cind si-a compus pamfletul, reproducem cuvintele urmStoare din predoslovia cSrtii : «aceasta carte (a lui Celsus) n-a fost scrisa pentru adev&ratii crestini, ci ori a fost menita pentru cei care n-au ajuns inca sfi guste din credinta in Hristos, ori pentru cei care — dupa cum spune apostolul — fac parte din categoria celor slabi in credinta» 70 . Daca ne glndim la apelul calduros adresat crestinilor, in ultimele paragrafe ale pamfletului, de a «nu se rupe de traditiile vechi», atunci vom inte- lege In adevarata ei lumina argumentarea lui Origen, care revine ca un leit-motiv in mai multe pasaje ale rSspunsului sau, ca intreaga cu- getare a lui Celsus izvora din faptul cS factorii de rSspundere ai regi- mului sclavagist simteau ca le fuge terenul de sub picioare in fata rfisplndirii rapide a crestinismului, cu toate ca" acesta fusese pus la cele mai grele incercan. «Inca de la inceput, zice Origen, totul statea im- potriva raspindirii invataturiii lui Iisus, dar ea s-a dovedit biruitoare atit in Intreaga EladS, cit si In tinuturile barbare» 71 . 68. Prefatfi, 2. 69. Prefata, 4. 70. Prefata, 6. 71. I, 27. ■TUDIU INTHODUCTIV . \"} In legatura cu data scrlerii lui «Kat& K4Xooo» Eusebiu de Cezareea afirma c& «la o virstS cind trecuse de 60 de ani» 72 , intr-o vreme cind •credinja se raspindise in mod deosebit», «dup& multa pregatire» Origen a compus intre alte opere si «oele opt c&rti de raspuns la scrierea in- dreptata impotriva noastrS de cStre Celsus epicureul, intitulata «Dis- curs adevarat*. Intrucit, in acelasi pasaj, Eusebiu.mai aminteste «inva- tatura cresstinS era propovSduitS pe atunci cu toatS libertatea», cerceta- torii situeaza aceastS etapa pe vremea imparatului Filip Arabul (244— 249), despre care Fer. Ieronim afirma ca ar fi fost «primuil imparat cre$tin». 73 . In anul 248 se serba implinirea a 1000 de ani de la inte- meierea Romei. Tot in acest an situeazS. multi cercetStori data redac- tarii acestei voluminoase Opere a lui Origen. Unii se intreaba dac& va fl fost vreo potrivire intre momentul de trezire a patriotismului roman la itimpul acelor serbari, pe de o parte, si intre «comstiimta del sine a adevSrullui crestin biruitor», careia i-ar fi dat expresda tocmai aceasta combatere a paginismului, prin combaterea operei lui Celsus, pe de altS parte. Oricum, in aceasta oper& a lui Origen nu se face nici o alu- zie la serb&rile mileniului Romei 74 . In schimb, in doua rinduri 75 , se aminteste de «Gomentarul la Facere», care se stie cS a fost redactat In epoca alexandrinS, de care aminteste Eusebiu. In alte trei locuri Ori- gen face aluzie la «Comentarul» cStre romani, care-i posterior celui privitor la Evanghelia dupa Matei. Coroborind toate aceste referiri, se poate accepta ca an al redactarii acestei lucrSri anul 249 76 . DacS despre mileniu Origen nu aminteste nimic, in schimb, in ci- teva pasaje intilnim unele aluzii concludente. Intr-un loc se lasa sa se intrevadS cS frica (pentru credits) «a incetat de mult» 77 , iar in alte doua locuiri se spume : «e firesc sa fie lasati crestinii in pace» §i «ca prin minune acum trSim in pace» 78 . Dar aceasta situatfe pare fragilS, intrucit in alt pasaj se afirmS — de astS datS mai veridic — «e pro- babil cS siguranta vietii de care se bucura crestinii va inceta atunci cind altii ne vor calomnia din nou $i nici un «adevarat discurs». OMOm, tCHTIM ALMI 5. Bine a spus Pavel cd tilosolla eltnllot ascunde temelurl apre- clablle al usor de acceptat de eel multf care prezlntd mlncluna drept adevdr, dupd cum este scrls despre el .- w «Luati amlnte sd nu vd lure mlntfle cineva cu filosotla si cu desarta inseldciune din piedania ome- neascd, dupd stihiile lumii si nu dupd Hristos». §i intrucit vedea In dis- cursurile infelepciunii lumesti dindu-se pe laid o oarecare «mdrefie», apostolul a zis cd «discursurile lilosotilor erau dupd stihiile lumii*. Or, nimeni din cei cu judecatd n-ai putea tag&dui cd scrierile lui Celsus slnt si ele compuse «dupa stihiile lumii». De aceea au si ele ceva sedu- cdtor si poate cd de aceea a voibit Pavel de o «inseldciune desartd», pentm ca s-o deosebeascd de altd *amdgire», care nu-i desartd, pe care vdzlnd-o Ieremia a mdjdznit sd-I spund lui Dumnezeu .- «Amdgitu-m-ai Doamne si m-am amdgit, biruit-ai si Te-ai intdrit mai mult decit mine» V. Dai cuvintele lui Celsus nu-mi par a fi deloc amdgitoare, nici mdcar pe mdsura eresurilor iilosotice care dau dovadd in acesf sens de o cuge- tare mai mult decit obisnuitd. $i dupd cum in argumentdrile geometrice o aiirmatie mincinoasd nu poate ti numitd decit «ceva mincinos», son eel mult este socotitd de cineva doar drept o incercare, ipotezd 12 , tot asttel trebuie sd se asemene cu cugetdrile intemeietorilor de scoli lilo- so/ice ce/e pe care le-am putea socoti ca Hind si ele o desartd infelep- clune Izvoritddin predania omeneascd, dupd stihiile lumii. 6. Aceasta e precuvintarea pe care am hotdrlt s-o pun ca inceput al acestei lucrdri acum clnd am ajuns In combaterea lui Celsus la punc- tul unde el a pus un evreu sd acuze pe Iisus 1Z . Aceasta pentru ca eel ce va citi rdspunsurile date acuzatiilor aduse de Celsus s-o aile de la in- ceput si sd vadd cd aceasta carte nu-i deloc scrisd pentru crestini, ci, ori a lost menitd pentru unii care n-au ajuns nici mdcar sd guste ceva din credlnfa in Hristos, ori pentru cei despre care spune Apostolul cd aitlt «slabi in credintd» — atunci cind zice «primitf-l pe eel slab in cre- dlnfd» M ., Sd-mi slujeascd, asadar, drept apdxare aceastd precuvintare si ad se sffe de ce anume am urmat un anumit plan la inceputul rdspunsu- rllor pe care le-am dat lui Celsus, iar de la un loc am urmat ajt plan. Olndul meu initial a tost acela de a preciza intii capetele de acuzd, ldsind sd se vadd pe scurt si ce anume s-ar putea rdspunde la ele, ur- 10. Origen nu tag3duie$te puterea $i rolul educativ al cuvintului (C. Ce/s I, 64 ; III, 68), In schlmb cuvlntul fals, opus adevSrului vesnic, da. 11. Ier. 20, 7. 12. Aristotel, Topicele, 1, -1, 101 a, trad. M. Florian, Bucureyti, 1963, p. 7. 13. Inceplnd din cartea I, 28. 14. Rom. 14, 1. CONTRA LUI CELSUS 29 mind ca dupa aceea sd-mi alcatuiesc cuvintarea ca un tot organic. De la o vreme, insd, chiar tema insasi mi-a dat sa infeleg •*- spre a nu lungi lucrurile — ca e mal bine sa. ma mulfumesc cu rdspunsuiile pe care le-am dat de la inceput, urmlnd ca dupa aceea sa combat, una dupa. aha, pe clt imi sta in putinfd, acuzatiile aduse de Celsus Impotriva noastrd. De aceea si cex, de la inceput, ingaduinfa pentru cele ce vor urma acum, dupa predoslovie. Iar daca rdspunsuiile mele nu te impresioneazd si nu vor ti in stare sd te convinga deloc, 3/i cer iertare si pentru ele trimipndu-te — daca vei dori cumva sd ai si in scris o combatere a discursurilor lui Celsus — la cei care au o minte mai pdtrunzdtoare decit mine si care slnt in stare sd rdstoarne acuzatiile aduse de Celsus im- potriva noastrd. Totusi e mai lericit eel ce nu are nevoie — chiar daca ar citi personal tratatul lui Celsus — de o apdrare contra lui, ci se aratd cu totul nepdsdtor fafd de intreg cuprinsul cdrfii lui, pentru cd, prin luctarea Duhului, care petrece in el, pind si primul venit dintre credin- ciosii lui Hristos il dispre\uieste pe bund dreptate. IMPOTRIVA SCRIERII LUI CELSUS INTITULATA «DISCURS ADEVARAT» CARTEA iNTll In dorinta de a defaima crestinismul, Celsus aduce drept prima acuza pa aceasta : «ln ciuda legiloi in vigoare, crestinii iormeaza intre ei gtupari secrete. Dintre aceste grupdri unele sint publice 1 , si anume cele care se incadreazd in lege, pe cind altele sint oculte, in categoric cd- rora se numdrd cele care se constituie lard apiobare legald». Prin a- ceste cuvinte el rSstalmaceste iubirea pe care si-o aratS crestinii unii altora si pe care el o socoteste «izvorind dintr-o primejdie comuna 2 , iai din aceasta cauzd mai puternicd decit orice )uramint». Iar pentru cS pream&reste «legea comund», pe care zice ca ^crestinii o calcd prin obiceiurile lor», trebuie sa rSspundem ca daca aici ar fi vorba de un strain aflat printre scitii cei cu legi barbare, de unde n-ar avea voie sfl piece, ci sa" trSiasca dupa legile lor, atunci potrivit legii adevarului. cafe la sciti este intocmai cu o cSlcare a legii, strSinul acela ar fi in- dreptatft s5 formeze, de comun acord cu cei de o parere cu el, obice- iuri care nu respecta legile publice ale scitilor. Ai§a-i cazul — ca sS JudecSm drept — cu legile paginilor in legatura cu idolii $i cu polite- Ismul ateu 3 , care sint un fel de legi scitice, ba sint chiar mai nelegiuite ft mai rSt&cite decit cele ale scitilor. Drept aceea, atunci cind e vorba de astfel de legiuiri, e firesc sa se injghebeze intre oameni invoieli 1. E semnificativ ca aceasta acuzatie adusa de Celsus era magistral comba- tUtS de contemporanul sfiu Tertulian, care spunea : «Aceste adunari ale crestinilor fflrS Indoiala ca ar fl pe drept oprite daca ar fi asemanatoare cu cele nepermise. Or, se $tie ca ele sint mai degraba o lectie de virtute», Apologeticum, I, XL, tra- ducere romana, in aceasta serie, vol. 3 (Bucuresti, 1981), p. 94. A se vedea si studiul lul F. C. Grant: Religio licita in «Studia Patristica», IV (Berlin, 1961), p. 84 — 89. 2. In text ataTzt}. §tim care a fost rostul lor moral. Cu atit mai neiireasca este denuntarea agapelor ca «primejdie comuna». A se vedea si cele de sub C. Cels III, 19. 3. Se cunoaste cazul clasic al Sf. Policarp, care a avut curajul, In anul 155, sa Tiposieze : «jos ..iteii !» tocmud pentru ca crestinii erau acuzay de ateism fiindca nu v'oliiu sa cinsteasca pe idolii national!. Maityreiakten, ed. Knopf-Kriiaer, ed. III. Tubingen, 1929, p. 4. CONTRA LUI CU.IUI, CAflTKA INTlI HI pentru ap&rarea adev&rului. CSci dacfi altfidatfi oamenii formau aliante secrete, ca sS alunge pe tiranii care se facusera stapini, in chip nedrept, peste conducerea cetatfi, actiunea lor constituia un luoru einstit. Tot in chipull aCesta trebuie socotita si situatia crestinilor : sub tirania celui pe care ei il numese diavol si tatS al minciunii, creistinii formeazS grupSri in afara legilor date de diavol, ba chiar impotriva lui, si aceasta cu scopul mintuirii altora, pe care-i pot convinge s5 iasa de sub o lege care seamanM cu a scitilor si tiranilor. * ' : ■ n Mai departe, Celsus afirrnS ca : «invatdtura crestind are o origine beabaia*. Aici el se gindeiste, credem, la iudaism, din care se trage propriu-zis crestinismul. Numai ca, ce-i drept, el nu invinuieste cresti- nismul pentru originea lui barbara, caci iata ce lauda ii aduce : «oar- baiii sint in stare sa descopeie si ei invafaturi inalte», adaugind insa q& *atunci cind e voiba de puterea de judecata, de argumentare si de BHinere [in practicq a invdtaturilor baibare elenii sint cei mai destoi- |lici» 4 , Or^ plecind de la aceste observatii, iata ce as putea spune spre apSrarea conceptiilor crestine : oricine se intimplS s5 vina de la doc- trina si morala elinilor 5 la cele ale Evangheliei se poate convinge nu numai c5 acestea din urmS sint adevarate, ci poate si dovedi, aplicin- du-le personal, cS ele indeplinesc conditia care se pare c3 lipseste atunci cind e vorba de o confruntare cu cele elinesti, dovedind astfel adevSrul tezei crestine. Dar mai trebuie spus ceva : cuvintul dumneze- iesc isi are o putere proprie de dovedire, mai dumnezeiasca decit cea elineasca, cu toata dialectics, lor. $i aceasta putere de dovedire mai dum- nezeiasca' Apostolul o numeste «dovada Duhului si a puterii» 6 : «a Du- hului», prin mijlocirea proorocilor in stare sa provoace credint& in ci- titor, mai ales atunci cind e vorba de persoana lui Iisus Hristos ; «si a puterii», prin rhinunile suprafiresti, cu ajutorul carora se poate dovedi, intre allele, ca exista urme ale acestui fel de minuni la cei care osin- desc viafa dupa cerintele acestui cuvint. Ill Celsus zice apoi : ^Crestinilor le place sa experimenteze si sa pro- povaduiasca pe ascuns crezul lor. $i nu tare temei lac ei acest lacru, cd unii care resping, in felul acesta, osiida morfu, despre care 4. Era cunoscut vechiul proverb «7t5c (j-i) eXXtn pipPapoj eoxiv> (tot ce nu-i grec, e barbar). Totusi aici se recunoaste prioritatea culturii barbare. 5. In Inteles de morala pfigin3. 6. / Cor. 2, 4. 32 OMOHM, ICWIMtl ALtH el zlc : cd athnd mereu aaupra capulul lor, asemdnlnd aceastd prlmej- die cu oslnda pe care al-a agonislt-o Socrate prln lllosotla lul». Arfiputut ad3uga aiciisipe Platon sipe Pitagora sipealti filosofi, la care trebuie rfispuns ca, in ce priveste pe Socrate, atenienilor le-a p5rut rSu IndatS ce el s-a sfinsit, iar mai tlrziu nu i-au mai purtat ur5 7 , dealtfel ca si lui Pitagora, mai ales dacS ne gindim cS multS vreme ucenicii lui au intemeiat scoli pitagoredoe in sudul Italiei in a$a-numita Grecia mare. In schimb, cind vorbim de crestini, Senatul roman in sedintele lui, apoi im- pfiratii de pe vremuri, armata, poporul, ba chiar si parintii unora dintre credinciosi, fiind porniti cu to^ii cu dusmSnie impotriva crestinismului, 1-ar fi rSsturnat si 1-ar fi biruit in urma conspiratiei atitor forte, dacS — in urma puterii dumnezeie§ti — nu s-ar fi dovedit mai tare si mai presus decit ele, putind birui chiar iumea totreagS, porniita impotriva :lor. IV Sa vedem acum in ce chip defaimS Celsus morala cre?tind, atunci cind afirma cu dispret, zicind : «ea e ceva ordinar $i, in comparatie cu alte tllosolii, ea nu piopovaduie$te nimic demn $i nou» 8 . Aici trebuie si rfispundem : cei care cred intr-o judecata dreapta a lui Dumnezeu ar respinge ideea unei osinde care ameninta pe pacatosi daca, potrivit pa- rerllor generate, oamenii n-ar avea o idee sanatoasa in domeniul mo- rale!. In chipul acesta nu-i deloc de mirare ca acelasi Dumnezeu a sadit In sufletele tuturora ceea ce a propovaduit prin prooroci si prin Min- tultorul. Aceasta pentru ca orice om sa fie fara aparare inaintea jude- cfitfi dumnezeiesti, intrucit fiecare om are inscrisa in inima legea mo- rals', Si Biblia ne da sa intelegem acest lucru intr-un pasaj, pe care eli- nil il socot drept inchipuire, atunci cind spune ca Dumnezeu ar fi inti- p&rlt «cu degetul S3u propriu oele 10 porunci pe care le-a dat lui Moise», 10 dar pe care rautatea celor ce-si facusera un vitel de aur 1-a facut sa ■farme tablele legii, u ceea ce s-ar putea taimaci prin aceea ca revarsa- rea pficatului a fost cea care le-a inecat. Dar Dumnezeu le-a scris a doua oara si le-a dat din nou dupa ce ceruse lui Moise sa-si ciopleasca alte doua table ca si cele dintii, ceea ce vrea sa insemneze c3, dupa pri- ma greseaia, acum se are in vedere sufletul, in care Dumnezeu scrie cu alte litere. 7. Diogene Laertios : Despre viefile ?i doctrinele iilozotiloi, VIII, 25 (trad. rom. Balmu^-Prenkian p. 407. 8. Idee reluatS $i In C Cels II, 5. 9. Rom. 2, 15. 10. /e?. 31, 8. 11. /ej. 32, 19. Pilosofia greaca pinS la Platon, I Partea a 2-a, trad, de I. Banu, p. 351, 1970. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA INTlI 33 Mai departe Celsus se refers la atitudinea apostolilor fata de ido- latrie, pe care o aproba si el. Apoi afirmS : *Dacd apostolii nu recunosc cd idolii iacuU de mlini omenesti ar ii dumnezei, pricina este aceea cd nu-i lezonabil ca zeii sd tie modelafi de mlinile unor oameni din eel mai de jos si de moiavuri din cele mai indoielnice, adeseoii chiar de cdtre oameni nedrepfh. Tot asa, mai tirziu, Celsus precizeaza ca ar fi vorba de un adevar comun, iar nu de cine stie ce descoperire crestina primor- dial, pentru care citeaza un pasaj din Heraclit, care spune : «a te apro- pia de niste chipuri neinsuiletite, sub pretext cd acestea ar ii zei, e ca si clnd te-ai adresa perefilor unei case !» 12 . Dar isi la aceasta trebuie sa r&spumdem, si anume ca, la fel cu celalalt punct privitor la tinuta mo- rala, tot a?a si notiunile au fost sadite de Dumnezeu in sufletul oame- nilor §i tocmai pe temeiul acestora au ajuns atit Heraclit si oricare alt elin, cit si oricare barbar, la ideea sa faca acest lucru. $i in acest sens el citeaza pe «Herodot care istoriseste despre peisi cd si ei aveau aceas- ta" pdxexe* 13 . Din partea mea as putea cita si eu pe Zenon din Cittium, care declara in Republica sa : «De acum nu mai e nevoie sa se constru- iascS temple : trebuie crezut ca nimic sfint, nimic de valoare si nimic sfintit nu-i lucrare de mester sau de meserias» 14 . E limpede, asadar, cS dacS-i vorba de aceasta invatatura chiar §i datoria e inserisa «in ini- mile» oamenilor cu litere dumnezeieiS'ti. VI Nu 5tiu, apoi, din ce pricina declara Celsus urmatoarele : «Crestinii par a exercita o attache putemicd prin invocaiea numelor unor demonh, f&cind aluzie, cred, la exorcistii care alunga pe demoni. In realitate, Cred ca aici Celsus defaima Evanghelia, caci nu prin invocari par a exercita ei influenta, ci prin rostirea numelui lui Iisus, atunci cind e plus in legatura cu citirea pasajelor din viata lui 15 . Intr-adevar, aceasta Cltire e in stare adeseori sa alunge pe demon din om, mai ales cind cei ce le citesc rostesc cuvintele dintr-o dispozitie curata de adevarata cre- dinta. Dealtfel puterea numelui lui Iisus e atit de mare asupra demoni- lor incit, adeseori, are efect asupra lor chiar daca lectura e facuta de 12. Heraclit, fragm. B 5 (Diels-Kranz, I, 15), citat dupa Orlg&ne, Contrc Celsc, I, 88—89 (trad. M. Borret). 13. Herodot, Istorii, I, 13, trad. Ad. Piatkovski, p. 77—78. 14. Idee reprodusS ?i de Clem. Alex., Strom. V, 76. 15. Cels repetS aceasta acuzS (de foloslrea magiei) si In alte locuri : IV, 33 | VI, 839 1 VIII, 37 etc. Impotriva ei, Origen evoca importanta exorclsmelor crestine [ 111, 24. Dealtfel, el coplaza pe lust In, Dial. 85, 2. J — ORIQKN, Vol. IV 34 omonN, icmwi ALUM nl?te pficatosi. Cfici lata cum invaffi Iisus ie : «Multi 1ml vor zice in ziua aceea : Doamne, Doamne, au nu in numele T&u am proorocit si nu in numele Tau am scos demonl si nu in numele TSu minuni multe am fa- cut ?» Celsus nu se gindea, e drept, la asa ceva, voit sau din rSutate, ori din nestiinta, nu stiu. Mai departe, insa, iata cum defaima el pe MIntuitorul : «piin magie a putut sdvirsi minunile pe care s-a pdrut cd le t&cea, iar prevazind cd si alpi care cunosteau acele secrete aveau de glnd sd sdvirseascd acelasi lucru, ldudindu-se cd le tac prin puterea iui Dumnezeu, Iisus i-a alungat din jurul Sdu». Si defaimarea si-o con- firms si mai tare atunci cind zice : «Daca are dreptul sd-i alunge, atunci tllnd vinovat de aceleasi acuze insemneazd cd ^i El e un om de nimic ; dacd lnsd El nu-i chiar asa de ran incit sd fi fdcut asa ceva, atunci nici eel care tac ce face El nu-s mai rdi ca El». Eu zic dimpotriva : chiar da- ca ar parea cu neputinta a raspunde la intrebarea : «Cum a facut Iisus astfel de fapte ?», e dimpede ca cre^tinii nu utilizeaza nici un soi de cuvinte magice, ci folosesc doar numele lui Iisus impreuna cu alte cu- vinte in care se incred dupa Sfintele Scripturi. VII Iar Intrucit Celsus afirma ca «invd{dfura cresfind cuprinde in ea ceva ascuns», va trebui sa respingem si aceasta acuzatie. Predica cres- tinilor a ajuns cunoscuta aproape in toata lumea mai mult decit tezele favorite ale filosofilor. Cine nu stie oare despre nasterea lui Iisus din- tr-o fecioara, despre rastignirea Sa, despre invierea Sa crezuta astazi de multime de oameni si despre vestea infricosatei judecati a lui Dum- nezeu, Care va pedepsi pe cei pacatosi si va rasplati pe cei drepti, pe fiecare dupa meritele lor ? In schimb, taina invierii, intrucit nu poate fi Inteleasa, e luata mereu in batjocura de cei necredinciosi. Sa spui despre astfel de invataturi ale noastre ca sint ceva «secret» e culmea absurditatii ! Sau ca in afara de inva^atura pentru public am mai avea $i alta, la care nu ajung multimile, a^a ceva e cu totul strain de cre- dinta crestina. Acest lucru se potriveste numai filosofilor, intre care unii erau esoterici, altii soterici. Dintre ucenicii lui Pitagora unii tineau cu strictete la spusele dascaiului lor («el a spus...») 17 , pe cind altii erau initiatf in secret asupra adevarurilor care nu trebuiau sa ajunga la ure- chile profanilor sau ale celor nepurificati indeajuns. Mai mult, nici unul 16. Mate! 7, 22. 17. Cunoscut dlcton pitagorelc. CONTRA LUI CKL1US, CARTEA INTlI 35 din misterele celebrate pretutindeni in Elada, ori In tinuturile barbare ,B , n-au fost interzise pe motiv ca s-ar desfasura In ascuns. A?adar tainele crestinismului sint def&imate fSra temei, firS a fi macar cunoscute in- deajuns. VIII Uneori iji face impresia ca Celsus lua in mod neasteptat apSrarea celor care merg pina la moarte spre a aduce mSrturie in favoarea cres- tlnismului, de pilda atunci cind zice : «Nu vreau sd spun ca eel care a Unbrafisat o invafatura superioara, ca sd nu sufere din paitea oamenilor, ar putea sd zeminfe la ea, ori sd se preiacd cum cd o pdrdsesre, ori chiar s-o tdgdduiascd* . De buna seamS cS Celsus critics pe cei care, de$i au sentimente crestine, lasS totusi sS se inteleaga ca nu le-ar avea sau chiar le tagaduiesc, atunci cind zice: nu trebuie ca eel ce tine la credintS sa simuleze ca ar parSsi-o ori ar nega-o. Dar tot asa putem deduce de aici c§ Celsus afirma o contradictie. In celelalte scrieri ale sale 19 el apare adept al epicureilor j aici ca sa parS si mai plauzibile acuzatiile sale impotriva crestinismului, desi el nu marturise?te ca ar fi dintre epicurei, simuleaza ca ar accepta ca : *existd In om o parte superioara, inruditd cu Dumnezeu», argumentind mai departe c3 : «cei In care partea aceasta e freazd — adicd sufletul — aceia rind cu roaie puterile spre ceea ce le este inrudit — adicd spre Dumnezeu — ard de dorul de a auzi vorbindu-li-se mereu despre El si sa-si aminteascd In- tr-una de El». Vezi aici falsitatea sufleteascS a lui Celsus ? Mai intii a zis : «Cel care a imbratisat o credinfa superioara, de pe urma careia ar ajunge sa sufere din partea oamenilor, acela n-ar putea sS renunte la acea credinta §i sS simuleze doar ca ar parasi-o ori ar tagadui-o», iar prin aceasta cade el insusi in contradictie. El stia bine ca declarindu-se pe fat5 ca epicureu nu ar mai fi fost crezut in invinuirea adusS celor care accepts, in orice fel, o Providers si un Dumnezeu la cirma intregii "sxistente. Eu insa am auzit vorbindu-se ca au existat doi Celsus epicu- rei : unul sub Nero, celalalt sub Marcu Aureliu si dupS el 20 . DB DupS acestea Celsus indeamn5 n6az£vo<: ( — fecioarS) tn Panthiras. 75. Toti acesti trei filosofi sustineau ca sufletul omului isi are o existenta an- terioarS nasterii trupesti si cS in lume el trebuie sa se «purifice» fie pin5 este in trup, fie dup5 moarte, prin reincorporari succesive, pina ce se elibereaza de «exilul» din viata trupeascS. Cf. N. Balca, Istoria filosoiiei antice, I, Bucuresti, 1982, p. 60 ; 182. 76. Aceeasi idee in C. Cels, VT, 74. 58 owiqbn, ncnurn at.icub XXXIII C&ci dacS, pe de o parte, din motive nelntelese, un astfel de suflet care nu se cuvenea sa se saiasluiasca intr-un trup cu totul lipsit de ratiune, dar care, pe de alta parte, nu s-ar fi potrivit nici sa imbrace trupul unei fiinte pur spirituale, s-ar fi impreunat cu un trup monstruos, !n care nici ratiunea nu s-ar putea dezvolta in chip corespunzator caci capul ar fi sa zicem mult prea mic si cu totul disproportionat fata de restul trupului, iar daca, pe de alta parte, un alt suflet ar primi un trup care i-ar ingSdui sa fie doar cu putin mai potrivit decit eel dintii, si dacd altuia i s-ar rindui unul si mai bun, care insa ar fi relativ mai mult ori mai putin potrivnic dezvoltarii sale intelectuale, atunci de ce n-ar avea El un astfel de suflet, care sa primeasca un trup cu totul plin de taina, dar care ar avea ceva comun cu oamenii, ca sa poata trSi printre ei, dar, in acelasi timp, sa aiba si ceva iesit din comun, ca sti poatS sa r3mina strain de pacat ? Daca ramine in picioare parerea color care socotesc launtrul omului dupa trasaturile lui exterioare, asa cum credeau Zepyros, Loxos, Polemon si cei care au mai scris astfel de lucruri, iaudindu-se ca deduc in chip uimitor inrudirea dintre insu- sirile sufletesti si infatisarea trupeasca 77 r atunci acestui suflet rinduit sd ducci o viata plina de taina si bogata in lucrari mai presus de fire i s-ar cuveni un trup nu cum 11 crede Celsus, rod al unui adulter dintre un desfrinat ca Pantira si o fecioara decazuta, pentru ca dintr-o unire atit de josnicS ar trebui sa se nasca mai curind un nebun primejdios pentru societatea omeneasca, un dascal al desfrinarii, al nedreptatii si al celorlalte patimi, iar nu un om al moravurilor curate, al dreptatii si al celorlalte virtuti. Dar, dupa cum au vestit-o dinainte proorocii, tre- buia sS ne asteptam aici la un trup nfiscut dintr-o fecioara, care avea s3 z8misleascS — dupa cum spunea proorocia — un prune, al carui nume sfi fie corespunzator lucrarii pe care urma s-o indeplineasca si din care aveam s3 intelegem ca inca de la nastere «Dumnezeu este cu noi». XXXIV Socotim potrivit sa punem fata in fata cu vorbele goale pe care Celsus le pune in gura acestui evreu proorocia facuta de Isaia in lega- turS cu nasterea lui Emanuel dintr-o fecioara. Celsus n-o citeaza, fie pentru c3 n-o cunostea — cu toate ca el spunea ca «cunoaste totul !» — fie ch a citit-o, dar intentionat a trecut-o sub tacere, pentru ca sa nu reiasa ca statorniceste, fara sa vrea, o credinta in care nu credea. 77. Fiziogmomicii erdu platonici timpurii, care cautau sa explice- interdependenta dintre suflet vi trup. CONTRA Ull CIX1U1, CAWTTA INTH ' 5B lata textul respectiv : «$i Isaia mai grfll cfltre Abaz : «Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tSu, In adincurile iadului sau in inaitimile cele de sus». $i a spus Ahaz : «Nu voi cere si nu voi ispiti pe Domnul !» $i a zis Isaia : «Ascultati voi cei din casa lui David ! Nu vS ajunge ™ sS obositi pe oameni de veniti sS obositi si pe Dumnezeul meu ? Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn : lata, Fecioara va lua in pintece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel», care insemneazS «Cu noi este Dumnezeu» 79 . Dar Celsus n-a citat aceasta proorocie din pricina relei lui credinte, dupS cum reiese din faptul ca el a citat mai multe pasaje din Evanghelia dupa Matei, cum a fost cazul cu «steaua care a rasarit la natfterea lui Iisus» si alte minuni, dar la cazul acesta n-a fScut nici cea mai mica aluzie. Iar daca acest evreu inchipuit vrea sS se lege de vreun cuvint, obiectind ca textul nu spune : «Iato\ Fecioara», ci «iata, o fata tinara», eu i-as rSspunde cS expresia «Aalma», pe care Septuaginta a tradus-o prin «fecioara», pe cind altii au tra- dus-o prin «tinara fa-ta», o mai gSsim — recunosc si ei — si in Deu- teTonom, unde e vorba tot de o fecioara. lata acel text : «De va fi vreo fata tinara, logodita" cu barbat si cineva o va intilni in cetate si se va culca cu dinsa, sa-i aduceti pe amindoi la poarfta ceta|ii ace- leia si sa-i ucideti cu pietre : pe fata pentru ca n-a tipat in cetate, iar pe barbat pentru ca a necinstit pe femeia aproapelui sau». $i mai de- parte : «Daca insa vreun barbat va intilni la cimp o fata logodita si, prinzind-o, se va culca cu ea, sa-1 ucideti numai pe barbatul care s-a culcat cu ea ; iar fetei sa nu-i faci nimic. Asupra fetei nu este vinS de moarte» 80 . XXXV Dar, ca sa nu se creada ca ne legam de un simplu cuvint evreiesc numai ca sa facem pe cei care inici inu istiu daca trebuie sau nu s5-l admita, si sa se convinga ca proorocul a zis bine ca dintr-o fecioara se va naste Cei a Carui na^tere insemneaza «Cu nai este Dumnezeu,», sa ne intSrim convingerea pe insusi inteleptuil frazei. Scriptura ne spune cS Domnul a zis c&tre Ahaz : «Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tau, in adincurile iadului ori in inaitimile cele de sus». $i indata i se dS semnul : «Iata Fecioara va lua in pintece §i va naste fiu». Or, des- 78. Regele ?i rudele lui de la curte. 79. Is. 7, 10 — 14; Matei 1, 23. Cu toate ca in variantele biblice ale lui Aquila, Simah $i Teodotion se afla expresia vsavic (- fata tinara), iar nu rcap&evoc (- fecioara), totusi traducerea Septuagintei avea izapbtvos, ca si in Matei 1, 23, ceea ce confirma credinfa din vechime despre nasterea din FecioarS a Mintuitorului. Acest fapt 11 confirma si cap. 43, 8 si 66 — 70 in Dialogul cu iud. Triton. 80. Dcut. 22, 22—26. E drept ca Origen greseste spunind ca expresia «aalmtori», declarind ca vin de sus, cita vreme nu se poate dovedi clar ca s-ar fi nSscut careva in Betleem, cu alte cu- vinte c5 a pllecat din el ca sS stapineasoa poporul. Or, ca Iisus S-a nSscut sigur in Betleem, potrivit acestei proorocii a lui Miheia si con- semnarii fScute in Evanghelii de ucenicii lui Iisus, ne putem convinge si din alte dovezi, arStind, cum bine stim — potrivit istoriei evanghelice asupra nasterii — peistera din Betleem unde S-a nascut, iar in pes- ters 137 ieslea in care a fost infasat in scutece. ?i aceastS mSrturie e cunoscutS in tot tinutul din jur, chiar si printre cei de altS credintS, 334. A se vedea aceeasi idee si mai jos : VII, 9. 135. Idee repetata si in alt loc : II, 28. 136. MiTi. 5, 1. 137. Pestera din Betleem e amintitS pentru prima oarS de lustin : Dialog 78 (trad. rom. p. 185). 78 0M01N, 1CWEW ALEBE Intruclt, Im.tr-adev8r, in aceasta pestera S-a nSscut Iisus, pe Care cre$- Unil II ador3 isi-L pream&resc. In ceea ce mS priveste, cred ck si ina- inte de a fi venit Hristos in lume capeteniile preotilor si cSrturarii po- poarelor tocmai din pricina claritStii si preciziei acestei proorocii ex- plioau, in cuvintardile lor, ca Hristos are sa 'Se nasca in Betleem, iar vestea acestei credinte s-a raspindit printre evreii de pretutindeni. De aici vine faptul cS — potrivit Scripturii — interesindu-se la capete- niile preotilor si la cSrturarii poporului, Irod a primit de la ei rSspunsul c8 Hristos Se va naste «in Betleemul Iudeii» 138 , locul de nastere a lui David. Chiar mai mult, in insasi Evanghelia dupa loan este scris ca si iudeii spuseserS ca Hristos Se va naste in Betleem, de unde se tragea David 139 . Iar dupa ce a venit Hristos, cei care s-au nevoit sa ascundS stirea c3 nasterea lui Iisus fusese prevestita inca dintru inceput, au ascuns poporului aceasta stire, silint^ asemanStoare celei de care au dat dovada cind au cautat sa convinga pe strajerii mormintului Lui, ca- re-L vazusera inviat din morti <$i care-L si vestdsera, cind le-au poruncit aceasta : «Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cind noi dormeam. $i de se va auzi aceasta la dregator, noi il vom imbuna si pe voi f3ra grija va vom face» 140 . LII Urita e limbutia disputei si credinta ca totdeauna tu e§ti eel care are dreptate ! Cu greu ne ingaduiesc ele sa privim in fata adevarul evident, numai sa nu trebuiasca sa renunt3m la p3reri care ne-au de- venit ceva obisnuit si care ni s-au intiparit in suflet ! Mai usor ce- deazS omul in alte domenii, cu care s-a obisnuit, oricit de familiare ar fi fost ele, decit cele in care e vorba de doctrina. Te desparti greu de orice lucru cu care te-ai obisnuit, chiar daca este vorba sa te des- parti de case, de orase, de sate, de prieteni vechi. Acesta a fost $i motivul pentru care multi iudei de altadata n-au putut privi in fata claritatea proorociilor si a minunilor pe care Iisus le-a savirsit si pen- tru care n-au vrut s3 ia cunostinta de patimile despre care ne relateaza Scriptura. Ca firea omeneasca e totusi tulburata din aceasta pricina, vom intelege usor dac3 ne vom glndi la greutatea ce-o simtim cind se cere sa ne schimbam parerea odata acceptata, chiar dacS aid ar fi vorba de traditii din cele mai rusinoase si mai neinsemnate din viata stramosilor ori a concetatenilor nostri. Nu usor am putea inspira unui 138. Mate! 2. 139. loan 7, 42. 140. Mate/ 28, 13—14. CONTHA LUI CBLim, CAWTJCA iNTll 77 eglptean dispreful pentru una din tradifiile lui stramosesti, f8cindu-l sti nu mai creadfi Sn divinitatea cutSrei vietati necuvintatoare si sh se fe- reascS pinS la moarte de a gusta din carnea ei. Iar daca am cercetat mai amanuntit acest punct, insistind indeosebi asupra faptelor din Betleem si a proorociei care se refera la ele, am facut-o cu gindul ca a fost necesar spre a rSspunde invinuirii facute. $i daca aceasta era evidenta proorociilor evreiesti privitoare la Iisus, atunci de ce, la ve- nirea Lui in lume, nu s-a ajuns si la imbratisarea invataturii Lui si nu s-a trecut la acceptarea acestei doctrine superioare descoperite de El ? Dar sS ne ferim sa aducem aceeasi invinuire si acelora dintre noi care cred in Iisus, dupa ce le vom aduce dovezi sSnStoase, asa cum ne-au inv^tat si p« noi cei ce au istiut s3 le puna" in valoare. LUI Daca insa e nevoie sS mai indicam vreo proorocie, care'sa se re- fere direct la Iisus, atunci vom cita pe aceea care a fost formulata cu multa vreme inainte de Moise. Aceasta relateaza ca, pe cind era sa se despartS de lumea aceasta, patriarhul Iacob a proorocit in legStura cu fiecare din fiii sal, iar cind a fost vorba despre Iuda, a zis : «(Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cirmuitor din coapsele sale, pinS ce va veni Imp&ciuitorul, Caruia I se vor supune toate popoarele» M1 . In legSturS cu aceasta proorocie, care s-a facut intr-adevar cu multa vreme inainte de Moise, dar pe care un necredincios ar putea crede ca ar fi facut-o Moise insusi, ar trebui sa ne miram cum a fost cu putinta ca Moise sa precizeze dinainte cS, intrucit la iudei se aflau 12 semintii, regii care se vor alege vor fi din semin^ia lui Iuda si ca vor cirmui poporul. Acesta este si motivul pentru care acest popor se numaste «iudeu», dupa numele semintiei conducatoare. In al doilea rind faptele de care va trebui sa ne miram, cind citim cu atentie aceasta proorocie, e felul in care, vorbind despre cirmuitorii si conducatorii poporului care se vor lua din semintia lui Iuda, a precizat data pina cind o vor guverna ei, spunind ca nu va lipsi capetenie «din Iuda» si cirmuitor «din coapsele lui, pina ce va veni Impaciuitorul si Acesta va fi asteptarea neamuri- lor». §i, intr-adevar, istim ca a venit Cel care fusese rinduit sa fie Hris- tosul lui Dumnezeu, «Cirmuitorul» fagaduintelor lui Dumnezeu. $i este adevarat ca fa{3 de toti cei dinaintea Lui §i as indrazni sa spun c3 si fata de cei care au venit dupa El, Hniistos a fost «asteptarea neamu- rilor», caci prin mijlocirea Lui s-a crezut de catre toate neamurile in- tr-un Dumnezeu, in numele Caruia s-a nad3jduit dupa cuvintul prooro- 141. Fac. 49, 10. IncS Sf. Iustiri deolara In Dialogul sau (trad. rom. p. 233—4) ca iudeii falslflcarS acest citat din Septuaglnta. 7B . OniOEN, ■CHMK1 ALE«B cuilul Isaia care zlce c3 «!ntru n/umele Lui neamuriile vor nSdajdulw 142 . Si tot El este Cel care a zis celor fSra" de lege, care erau prinsi in lanturile ffirSdelegilor lor 143 si «care de funiile pScatelor era inf&surat» : «iesiti», lar «celor din intuneric» le-a zis : «Veniti la lumina» l44 , ca sa se impli- neasca proorocia : «Te-am facuit si te-am hotarit Legamint al poporu- lui, ca s3 asez rinduiaia in tar§, ca sa dai fiecSruia mostenirile nimicite, ca sS zici celor robiti : «Iesiti» si celor din intuneric : «veniti la lumi- nfi!» Si la venirea Lui se poate vedea, de cStre cei ce cred sincer in toate tfnuturiile lumii, implinirea acestui euvint : «Ei vor paste ori- unde pe calea lor $i pe toate povirnisurile va fi pSsunea lor» 14S . LIV » Intrucit acest Celsus, care are indr&zneala s& spuna ca stie toate pasajele Scripturii, invinuieste pe Mintuitorul c3 «n-a fost ajutat de Ta- t&l Sau. si nu S-a putut ajuta nici El pe Sine insusi», trebuie s& aratSm cS si felul in care El a pStimit a fost proorocit §i inca intemeiat, in intele- sul cS a fost de folos oamenilor sa moara pentru ei §i sa indure chinuri in urma osindirii, cSci se prevestise dinainte c& chiar si popoarele pS- gine — cu toate ca proorocii n-au tr3.it in mijlocul lor — Ii vor recu- noaste si se anuntase ca-L vor vedea aratindu-Se inaintea oamenilor intr-o infatisare apasatoare. lata cum giasuieste proorocul : «Iata ca Shiga Mea va propasi. Se va sui, mare Se va face si Se va inaita pe cul- mile slavei. Precum multi s-au spaimintat de El — asa de schimonosita 11 era infatisarea Lui si chipul Lui atit de f 3ra asemanare cu oamenii — tot asa va fi pricina de uimire pentru multe popoare, inaintea Lui regii vor Inchide gura, ca acum vad ceea ce nu li s-a spus, si inteleg ceea ce n-au auzit. Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi ? Crescut-a inaintea Lui ca o odrasia si ca o radacina tn pamint uscat ; nu avea nici chip nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici infatisare, ca sa ne fie drag. Disprejuit era si eel din urma dlntre oameni l48 ; . om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul ina- intea c8ruia sfi-ti acoperi fata ; dispretuit si nebagat in seama. Dar El a. duat asupra-Si durerile noastre si cu suferinteie noastre S-a impovarat. Si noi II socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre §i zdrobit pentru famdelegile noastre. 142. Is. 42, 4 {dupa editia sinodala din 1914). 143. Pilde 5, 22. 144. Is. 49, 8—9. 145. Is. 49, 9. 146. In alte locuri Origen citeazS «cel din urm5 dintre fiii oameniIor». A?a C. Cels IV, 16 | VI, 75; 76 1 VII, 16. Dar tn Filocalia XV, 12 (trad. rom. p. 367 este ca $1 aid). CONTRA LUI CRLBUg, CARTEA INTlI 79 El a fost pedepsit pentru mintuirea noastrH, prin rfinile Lui noi toti ne-am vlndecat. Toti umblam rStSciti ca niste oi, fiecare pe calea noastrS si Domnul a fScut s3 cad3 asupra Lui fSrSdelegile noastre ale tuturor. Chi- nuit a fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura Sa ; ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie f3r3 de glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat si meamul Lui cine ii va spune ? Ca s-a luat de pe pamlnt viaja Lui ! Pentru f3r5delegile poporului Meu a fost adus spre moarte» l47 . LV Mi-aduc aminte cS odata, intr-o disputa cu iudeii, care se tin mari invStati, m-am referit la aceste proorocii, la care un iudeu mi-a r&spuns ca aceste vestiri vizau, sub formS singulars, intregul popor evreiesc imprastiat si apSsat, pentru ca multime de prozeliti au fost cistigati cu ocazia imprastierii lor printre celelalte popoare. Asa talmaceau ei cu- vintele : «chipul Lui era dispretuit si nebagat in seama», «cei cSrora nu le-a fost vestit II vor vedea pe Omul durerii». Le-am adus mai multe dovezi, in discutii, ca sa le dovedesc cS n-aveau nici un temei sS aplice la intreg poporul proorociile acestea, care vizeaza doar o singurS per- soanS. Am intrebat, de pilda, cui s-ar potrivi cuvintul urmator : «Fusese strapuns pentru pScatele noastre >si zdrobit pentru fSrSdeilegile noastre»? Sau la care personaj s-ar putea referi vorbele acestea : «prin ranile Lui noi toti ne-am vindeca-t» ? Desigur ca aceste cuvinte sint graiurile celor care au tr§it in pScate si care au fost, apoi, vindecati prin pStimirea Mintuitorului, fie c& fac ei parte din poporul iudeu, fie dintre pSgini : proorocul i-a prev3zut si le-a atribuit efectele harului Duhului Sfint. Cea mai mare greutate mi se pare ca ar exprima-o cuvintele : «Pentru fSradelegile poporului Meu a fost adus spre moarte», cSci dacS obiectul proorociei este — dupa ei — poporul, atunci cum sa se poatS spune c3 poporul e adus spre moarte pentru faradelegile poporului lui Dumnezeu din clipa in care nu este alt popor al lui Dumnezeu decit eel iudeu ? Cine altul, daca nu lisus Hristos, prin ale CSrui rani toti cei care cre- dem in El am fost vindecati, atunci cind a nimicit pe capeteniile si pu- terile. diavolesti, facindu-le de ocara publics prin cruce ? Dar pentru a lSmuri pe larg fiecare din momentele acestei proorocii si a nu 13sa nici una necercetatS, vom c&uta altS impre]ur§re. Aici am crezut cS este necesar sS fac doar citeva observatii in legStur^ cu stilcirea adus3 de iudeul lui Celsus. 147. Is. 52, 13—53, 8. BO . OWIQ1N, ■CHIEKI ALMI LVI In schimb, Cedsus, respectiv iudeud lui, isi si ai urit fSrSde- legea ? pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul TSu, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decit pe p3.rtasii TSi» 149 . Ia aminte cfi, adresindu-se lui Dumnezeu, proorocul al cSrui scaun e in veacul veacului, iar Hoiiagul drept&tii e toiag al imparatiei», declarS cS Dum- nezeu a primit ungere tot de la Dumnezeu, Care I-a dat-o pentru ca «mai mult decit partasii Lui a iubit dreptatea. si a urit nedreptatea». Mi-aduc aminte o3 prin aceste cuvinte am pus odinioarS in mare dificul- tate pe uin iudeu, care se socotea a toate stiutor. Silit sa-mi dea un raspuns potrivit credintei iudaice, el mi-a zis : cuvintele «Scaunul T3u, Dum- nezeule, in veacul veacului si toiagul dreptatii Tale, toiagul imparatiei Tale» se adreseaza lui Dumnezeu eel peste toate, pe cind cuvintele : «Iubit-ai dreptatea si ai urit nedreptatea, pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul T3u» se adreseaza direct lui Hristos. LVII Acelasi evreu al lui Celsus mai declara : a vegheat la decurgerea eve- nimentellor 164 , a imistiiintat pe Iosif sa piece in Egipt cu Pruncul isi cu mama Lui. In schimb Irod a poruncit sa omoare pe toti pruncii din Bet- leem si din imprejurimi in nadejdea ca atunci va fi nimicit si regele iudeilor care tocmai se nascuse. El n-a inteles ca Providenta, totdea- una treaza, ocroteste pe cei vrednici sa fie paziti cu grija pentru min- tuirea omenirii. Intre acestia, Iisus este Cel dintii in cinste si vrednicie, 162. Num. 24, 17. 163. Despre darurile aduse de magi $tia $i Irineu, Adv. haer. 3, 9. 164. Origen vorbe$te adeseori despre tngerii pazitori. A se vedea Orlgene, Contre Celsc, V Index. CONTRA LUI CKL«U», CAHTKA INTII 85 destlnat si rinduit s3 ajungft rege, dar nu asa cum o credea Irod, ci asa cum se cuvine Celui cSruia Dumnezeu I-a incredintat Imparfitja spre a da supusilor Lui fericirea, dar nu una micS si de rind, ci una intr-adevar stapinita de legi dumnezeiesti. Toate acestea le stia Iisus : El a primit sa fie rege in intelesul obisnuit al cuvintului, invStind despre superioritatea acestei regalitati in cuvintele urmatoare : «Im- p&rStia Mea nu este din lumea aceasta. Daca imparStia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu predat iudei- lor. Dar acum imparatia Mea nu este de aici» 165 . Daca Celsus ar fi stiut acest lucru, atunci n-ar fi spus • «Daca Irod ar fi fost ingrijorat ca Tu ai putea create ?i odata ciescut mare i-ai fi luat tronul, de ce acum clnd ai ajuns la virsta matura. Te-ai ratacit si mai mult, facindu-Te de rls $i fdrd de nici o cinste, Tu care zici ca e?ti Fiul lui Dumnezeu, as- cunzindu-Te de fried, piper nicindu-Te in plins si mizerie ?». Or, cind te feresti prudent de rautati nu inseamna deloc ca esti las, pentru c3 n-ai facut-o din frica de moarte, ci ca sa aju^i cu folos pe altii, r3- minind mai departe in viata pina ce vine vremea potrivita' pentru ca Cel ce luase fi-re omeneasca sa moara ca om, dar sa fie totusi folositor oamenilor. Acest lucru este limpede pentru oricine i§i da seama cS Iisus a murit pentru oameni. Despre acest lucru, insa, am mai vorbit si mai inainte, pe cit ne-a stat in putere. LXH Mai departe, necunoscind nici macar numarul apostolilor lui Iisus, Celsus scrie : «Iisus $i-a adunat zece sau unsprezece oameni 166 , din- Ire scursorile strdzilor, vame$i $i marinari, din cei mai inrditi 167 , aler- gind cu ei dintr-un loc in altul, ?i cer$ind in mod ru$inos ?i jenant pentru a-$i ci$tiga existenfa». Daca asa stau lucrurile, atunci sS r5s- pundem si noi asa cum se cuvine ! Cei care cunosc scrierile evanghe- lice, pe care Celsus lasa impresia ca nici macar nu le-a citit, stiu ca Iisus $i-a ales doisprezece apostoli si ca snumai unul dintre ei fusese vames : Matei 168 , iar intre cei pe care Celsus ii numeste in mod con- fuz marinari, el se va fi referit poate da Iacob si loan, care si-au pS- rSsit luntrile si «pe fatal lor Zevedei» 169 si au urmat lui Iisus. Cei- lalti doi frati, Petru si Andrei, care-si cistigau existenta aruncind mre- 165. loan 18, 36. 166. Talmudul da numai 5. J. Rohm, I, p. 123. 167. Aceea$i idee reluata ?i In alt loc : II, 46. 168. Matei 10, 3. 169. Marcu 1, 20. 86 ORIGEN, SCRIEBI ALESE jele pentru pescuit, nu trebuie sa fie socotiti $i ei marinari, ci mai curind pescari, asa cum ne-o spune Scriptura. Sa admitem ca vame$ul Levi poate fi socotit intre cei care au pasit pe urmele lui Iisus, insS. el nu poate fi socotit intre apostoli, afara de cazul cind am da crezare unor copii ale Evangheliei dup3 Marcu, singurul loc unde se afirma nu- mararea lui intre apostoli. Despre ceilalti nu se stie ce profesie aveau si cum isi cistigau traiul inainte de a ajunge ucenici ai lui Iisus. Fata de invinuirile de mai sus, raspundem simplu : din cite putem examina cinstit si fara partinire, privitor la activitatea apostolilor, constatam ca ei propovaduiau crestinismul cu putere dumnezeiasca, reusind astfel sa aduca pe oameni la cuvintul lui Dumnezeu. Ei n-aveau, desigur, nici daruri deosebite de a vorbi frumos si nu sta- pineau nici maiestria de a impodobi predica lor cu podoabe de grai ales si cladit dialectic ca elinii, care erau in stare sa incinte pe cei ce-i ascultau, caci daca Iisus ar fi ales oameni cu multa invatatura inaintea poporului, fiind in stare sa prinda si sa exprime idei scumpe multimilor, ca in felul acesta sa faca din ei colaboratori ai invataturii Sale, atunci ar fi ajuns foarte usor sa fie banuifi ca predica dupa me- toda filosofilor dintr-o anumita scoala 17 °, iar vestirea Evangheliei si-ai fi pierdut, in acest caz, tot farmecul sau dumnezeiesc. Invatatura si predica lui Iisus s-ar fi redus doar la discursuri de logica care ar fi cautat sa convinga prin grai filosofic si prin compozitie literara mes- tesugita. Credinta noastra s-ar sprijini — intocmai ca si aceea a tu- turor celorlalte doctrine filosofice din lume — numai pe «intelepciunea omeneasca, iar nu pe puterea lui Dumnezeu» m . Acum, insa, cind te uiti la pescarii si la vamesii care n-au nici cea mai elementara prega- tire $colara — asa cum ni-i descrie Evanghelia, fapt pentru care Celsus ii crede lipsiti de cultura — cu cit curaj neinfricat apara ei nu numai credinta in Hristos fata de atacurile iudeilor, ci o predica cu succes si celorlalte popoare, atunci cum sa nu te intrebi de unde au ei atita putere de convingere, caci de buna seama nu cuvinte mestesugite as- teptau popoarele ? In acest caz, cine n-ar recunoaste ca fagaduinta «veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni» 172 a dus-o la inde- plinire Iisus prin apostolii Sai, inarmindu-i cu puteri dumnezeiesti ? $i aceeasi putere o marturiseste — dupa cum am spus mai inainte — si 170. Idee repetata si in cartea III, 39. 171. I Cor. 2, 5. 172. Matei 4, 19. CONTHA LU1 CELim, CAWTEA lNTIl 87 Pavel insusi prin aceste expresii : «CuvIntul meu si propovfiduirea mea nu stfiteau in cuvintele convingStoare ale intelepciunii omenesti, ci In dovada Duhuilui si a puterii, pentru ca credinta voastra sa nu fie in In- telepciunea oamenilor, ci in puterea lui Dumnezeu» 173 . Cad, dupS cum s-a spus prin prooroci, atunci cind vestesc prin cunoasterea lor de mai inainte propovSduirea Evangheliei, Mintuitorul «va da cuvint celor ce vestesc cu putere multa, Imparatull puterilor, poporului iubii;» 174 , ca sa se implineasca aceasta proorocie, cacd «repede alearga cuvintul Lui» 175 . $i intr-adevar, vedem ca «in tot pamintul a iesit ves- tirea Lui si la marginile lumii cuvintele lor» 176 . lata de ce se umplu de putere cei ce asculta cuvintul lui Dumnezeu, eel vestit cu putere, marturisind-o prin hotarirea lor, prin puterea isi chiar prin lupta lor dusa pentru adevar pina la moarte. E drept c& mai exists si oameni cu suflet gol, chiar daca si ei marturisesc ca cred in Dumnezeu prin Iisus Hristos, dar nelasindu-se stapini^i intru totul de puterea lui Dumnezeu, acestia nu se leagS de Cuvintul dumnezeiesc decit de forma. Dar, cu toate ca am pomenit adeseori un cuvint rostit de Mintui- torul in Evanghelie, n-as sta la indoiala sa-1 folosesc si aici, ca sa sub- liniez deplina prestiinta dumnezeiasca aratata de Mintuitorul in lega- tura cu vestirea Evangheliei si cu puterea cuvintului ei, care cistiga su- fletele credinciosilor chiar si cind maiestria dascSlilor nu-i prea mare, dar subjugindu-i prin puterea dumnezeiasca. lata cuvintul lui Iisus : «Secerisul e mult, dar lucratori sint putini. Rugati, deci, pe Domnul se- cerisului sa scoata lucrStori la secerisul Sau» 177 . LXHI Intrucit Celsus a numit pe apostolii lui Iisus «oameni rai», pore- cliti «vamesi si marinari din cei mai ticalosi», voi rSspunde si la aceasta invinuire spunind ca lui ii place uneori s5 creadS din Scripturi numai ce vrea, isi aceasta numai ca sa poata ataca crestinismul, iar alteori nu crede nici in Evanghelii, iar aceasta pentru ca sa nu trebuiasca s3 admita divinitatea Fiului care reiese din toate Scripturile. Or, s-ar fi c3zut, dupa ce a vazut sinceritatea scriitorilor si felul cum descriu ei si aspectele cele mai putin favorabile, sa deduca si aspectul lor dumne- zeiesc. Scrie doar in «Epistola soborniceasca a lui Varnava», c>e unde probabil ca Celsus si-a luat unele informatii, ca apostolii lui Iisus erau 173. 7 Cor. 2, 4—5. 174. Ps. 67, 12. 175. Ps. 147, 4. 176. Ps. 18, 5. 177. Mate/ 9, 37—38. ORIOBN, SCRIERl ALEII oamenl rfil si foarte tic&losi sau, ca s3 citSm exact : «Iisus $l-a ales ucenicii dlntre oamenl peste mfisur8 de p3catosl» 178 . E drept ca, po- trivit Evangheliei dupa Luca, insusi Petru a zis catre Iisus : «Iesi de la mine, Doamne, ca sint om pacatos» 179 . Chiar si Pavel, care a ajuns mai tirzlu in rindul apostolilor lui Iisus, declara in Epistola cStre Timotei : «Vrednic de crezare este cuvintul c3 Iisus Hristos a venit in lume sa mintulascS pe cei pScatosi, dintre care eel dintii sint eu» 18 °. Dar nu pricep cum Celsus a uitat, sau a trecut cu vederea, sa aminteasca" ceva despre Pavel, care stim ca, dupa Hristos, este un al doilea intemeietor al Bisericii. Poate se va fi gindit ca, in legatura cu Pavel, ar fi trebuit s& spuna" c3 la inceput el a fost unul din cei care aupersecutat Biserica lui Dumnezeu, urmarind cu cruzime pe crestini si vrind chiar sa omoare pe ucenicii lui Iisus, dar ca, mai tirziu, el s-a convertit atit de profund, incit de la Ierusalim si pina la Hide «a implinit propovaduirea Evan- gheliei lui Hristos» 181 si a raspindit vestea cea buna cu o rivna atit de mare incit n-a vrut sa zideasca pe temelie straina, ci a calatorit pina unde Evanghelia Domnului nu fusese nicicind propovaduita. Atunci de ce sS para ciudat faptul ca, pentru a arata oamenilor ca are putere sa vindece sufletele, Mintuitorul a ales oameni de jos si ticalosi, dar pe care i-a f3cut sa inainteze in virtute atit de mult incit au ajuns sa fie dati pilda pentru cei pe care i-a adus la Evanghelia lui Hristos? LXIV DacS ar trebui sa invinuim pe cineva din cei ce s-au convertit, pentru viata lor din tinerete, atunci va trebui sa acuzam si pe Fedon, oricit de filosof ar fi fost, intrucit — dupa cum ne relateaza istoria — Socrate a fost eel care 1-a silit sa paraseasca localul de desfriu, unde se afla inainte, si sa se apuce de filosofie. $i ferirea de destrabaiari a lui Polemon, urmasul lui Xenocrate, am putea-o pune tot in sarcina filo- sofie! 182 , cu toate ca ar trebui sa-i aducem elogii, pentru ca invatatura pusfi in gura ucenicilor sai avea puterea sa scoata din be^ie pe om, ri- dJcindu-1 la o viata virtuoasa. Daca insa printre elini singur Fedom — nu stiu daca mai este inca vreunul — ?i singur Polemon au trecut de la o viata destrabaiata la practicarea virtutii, in schimb, in cazul lui Iisus, nu numai cei 12 de atunci, ci fara incetare si in num3r tot mai 178. Epistola lui Varnava, cap. 5, in «Scrierile parintilor apostolici», Bucuresti, 1970, p. 119. 179. Luca 5, 8. 180. / Tim. 1, 15. 181. Rom. 15, 19—21. 182. Dlogonc Laertios, Despre viefile..., II, 105; IV, 16 (trad. rom. p. 187, 239 2.10). CONTHA LUI CEL1U1, CAWTEA iNTlI BO mare cei care au format o ceatfi mare de IntelepU declara despre viata lor anterioara : «Pentru ca si noi eram altadatS fSra de minte, neascul- tatori, amagitr, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecind viata in r3utate si pizmuire, uriti fiind si urindu-ne unul pe altul ( iar cind bunatatea si iubirea de oameni a Mintuitorului nostru Dumne- zeu s-a aratat, El ne-a mintuit, nu din faptele cele intru indreptare, s3- virsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfint, pe Care L-a varsat peste noi» 183 f din belsug, prin Iisus, prin Care am devenit ceea ce sintem, caci Dumne- zeu «a trimis Cuvintul Sau §i i-a vindecat pe ei si i-a izbavit pe ei din stricaciuraile lor» 184 , aisa cum ne-a invatat psaJmistul in proorocia sa. Iar pe linga citatele acestea as mai putea ad3uga inca ceva : ca sa stapineasca patimiile §i Hrisip * incearca in cartea sa «Arta de a se tdmddui de patimi» sa le puna capat (fara sa-i pese in ce masurd spune adevarul) tinind seama doar de mijiloacele si principiile propuse de diferitele scoli. El zice : daca placerea e binele eel mai mare, atunci si patimile vor trebui vindecate tot pe aceeasi cale. Daca, insa, e vorba de trei. feluri de bunuri, atunci cu atit mai mult trebuie sa tinem seama de aceasta doctrina si dupa ea sa eliberam pe om de patimile sub a caror stapinire se afla 184 . In acelasi timp, acuzatorii crestinismului nu vor sa vada cit de multe au fost patimile si viciile pe care el le-a stirpit si cite porniri brutale au fost imblinzite de pe urma invMtaturii noastre crestine. Ar fi de datoria celor ce se zbat pentru binele comun sa arate recunostinta fata de credinfa noastra, care a indepartat prin- tr-o metoda noua pe oameni de la atitea rele, sau macar sa recunoasca daca nu adevarul superioritatii lui, eel pufin caracterul lui utilitar. LXV Invatind pe apostoli sa nu riste in viata prin fapte nesocotite, Iisus le-a spus : «cind va urmaresc pe voi in cetatea aceasta, fugiti in cea- lalta, daca va prigonesc s"i acolo, atunci fugiti intr-a treian 185 . Iar drept invatatura le-a dat ca pilda viata ordonata, purtind de grija sa nu caute primejdiile cu prea multa usuratate, la momente nepotrivite si fara de socoteaia. Dar si in aceasta privihta Celsus desfigureaza si calomniaza pe Hristos, declarind prin gura iudeului sau : «Cu apostolii Tai, Tu fugi dintr-un loc in altul fara sa stai mai mult intr-un loc». Un astfel de pro- 183. Tit 3, 3—6. Despre Hrisip (f 212 i.Hr.) a se vedea N. Balca : 1st. liloz. antice, p. 257. Origon mai citeaza adeseori pe Hrisip : II, 2 ; IV, 63 ; V, 57 ; VIII, 51 afara de I, 40. 184. Ps. 106, 20. 185. Mate; 10, 23. JW OWIOBN, ■CRIBHI ALMI cedeu cu care sint calomniati Iisus si ucenicii Lul n. Or si aceste observatii sint fara rost isi cu totul fara socoteala, caci ar fi de ajuns sa-i rSspundem : Si Apollo din Delfi §i geamSna lui, oricit de tipic elinesti ar fi ace$ti zei, 197. Evr. 4, 5. 198. Is. 53, 9. 199. // Cor. 5, 21. 200. Expresie intllnita ?i la Iustin, Dialog 68, 1 (trad. rom. p. 172). 201. A se vedea mai sus : I, 32. 202. Origen repeta aceste afirmatii in C. Cels II, 37 ; VII, 13. 203. Luca 22, 15. 204. loan 4, 6—7. 205. loan 21, 12. 206. Gal. 4, 4. CONTRA Mil CKJ.HU8, CABTKA INTII 1)5 s-au folosit, Intocmai ca si Pitia din Delfi ori cea din Milet 207 , tol do acelasi grai, Incit elinii nu au nici un motiv s& tSgaduiascS acestor zei- tSti caracterul de zeitate, nici lui Apollo din Deilfi, nici lui Apollo din alte localit&ti sau altei zeitSti din alte locuri. De aceea $i pentru Iisus a fost mult mai bine c5 S-a folosit de un astfel de grai rSspicat, prin care a putut sS convingS pe ascultatorii SSi. LXXI Si-si mai ingaduie acest om care pentru impietatea si defaimatoarea sa invatatura despre Hristos a ajuns, ca sa zic asa, sa fie urit cu totul de c&tre Dumnezeu, pentru ca n-a facut altceva decit sa-L batjocoreascii, sS zicS : &toate acestea sint faptele unui om urgisit de Dumnezeu $i ale unui fermecator nenorocit». In definitiv, dacS se are an vedere pre- cis sensul cuvintelor si eviden^a faptelor, nici un om nu poate fi urgisit de Dumnezeu, caci Bl mimic nu urgiseste din cite a facut, daca ar fi urit vreun lucru, nu 1-ar fi plasmuit 208 . Iar daca totusi s-ar parea ca intil- nim in unele locuri din prooroci astfel de expresii, acelea trebuie tSlmS- cite dupa regula generala cS Scriptura se exprima citeodata despre Dum- nezeu ca si cum El ar avea simtaminte omenesti. Dar de ce sa acuz pe un om care, dupa ce a fagSduit ca se va folosi de temeiuri vrednice de crezare, isi inchipuie ca-i obligat sa debiteze numai blasfemii si injurii la adresa lui Iisus, pe Care nu-L scoate din atribute de «nenorocit» si de «vrSjitor» ? Aici avem de a face cu opera unuia care, departe de a do- vedi prin fapte, se vede stapinit de o patima josnicS, in orice caz nefi- fiiilosofica. Misiunea lui ar fi fost sa fi expus mai intii tema, apoi s-o fi examinat in chip nepartinitor, si pe urma sS prezinte cit s-ar fi putut mai bine observatiile pe care le-ar fi crezut de cuviinta. Dar, intrucit iudeul lui Celsus pune capat aici intilnirii lui cu Iisus, imi voi incheia si eu aici prima mea carte. Iar daca" Dumnezeu imi va da si pe mai departe din harul adevarului Sau, care e in stare s& nimi- ceascS, cum spune psalmistul in rugSciunea lui : «intru adevSrul TSu pierde-i pe dinsii» 209 , atunci vom urma s5 cercetam in continuare si alte invinuiri ascunse pe care iudeul lui Celsus le aduce celor care au pri- mit deja credinta in Iisus. 207. Ambele oracole, atlt eel din Delfl, cit ?i eel din Milet, erau inchinate zeului Apollo, ?i erau deservite de una sau mai multe «preotese» mai mult sau mai pu|in tinere, iar prezicerile lor erau adeseori foarte neclar formulate. 208. Intel. Sol. 11, 24. 209. Ps. 53, 5. CARTEA A DOUA Intrucit prima carte de raspuns impotriva scrierii lui Celsus cu titlul «Discurs adevaiat» ajunsese la o extensiune prea mare, am hotarit sa Inchei cu discursul inchipuit, pe care iudeul respectiv il adresase lui Iisus, pentru ca sa respingem, in cea de a doua, alte atacuri indreptate de el impotriva acelora dintre evrei care si-au lasat legea de dragul cre- dintei in Iisus. Si pentru ca tot timpul i-a placut sa-si expuna parerile prin graiul unei persoane inchipuite, ne mira din capul locului de ce daca si asa are de gind sa scrie un discurs prin intermediar se foloseste de un iudeu care se adreseaza crestinilor proveniti nu dintre pagini, ci din neamul evreiesc, caci fiind indreptat impotriva noastra atacul lui ar f i avut in acest caz mai multa crezare ? Dar, se vede ca acest om care se lauda ca «cunoaste totul», nu stie totusi cum trebuie sa se desfasoare un discurs «fictiv». Drept aceea trebuie sa cercetam ce are el de spus impotriva credin- ciosilor proveniti dintre iudei. «Corupti de Iisus, zice el, si inselati de El in chip rusinos, asa §i-au lasat ei legea stramoseasca, luindu-si un alt nume , iar numele «ebioni{i» obisnuiesc sanl poarte tocmai iudeii care au crezut ca Iisus este Hristos *. Mai mult, in- susi Petru se pare ca a tinut mult5 vreme obiceiurile evreiesti prescrise de legea lui Moise, ca si cum el n-ar fi invatat de la Iisus sa se ridice de la intelesul literal al Legii lla intelesul ei duhovniicesc. Faptul aoesta 1-am dedus din Faptele Apostolilor, caci «a doua zi dupa aratarea in fafa lui Corneliu a ingerului lui Dumnezeu», care-i cere sa trimita «la Iope» 1. Dintre scriitorii cre§tini antici Origen ne-a dat cele mai clare informatii despre ebloniti (M. Simion, Verus Israel, Paris, 1948, p. 286). Ie?iti din confruntarea crestinilor oltnivti cu cei iudaizanti, ebionitii erau de doua directii : rigoristii nu acceptau naste- rca din fecioara a Mintuitorului, moderatii da. Nici unii nu primeau epistolele pau- llne. Origen li socoate si «saraci la minte» pentru interpretarea lor Ingusta. A se vodea C. Ce/s V, 61 ; 65. Filoclaia I, 24 (trad. rom. p. 324). CONTRA l.UI CKI.SUN, CARTKA A tXJUA 97 sti cheme «pe unul Simon, care se numeste si Petru», Petru s-a suit in ca- mera de sus, oa sa se roage la ceasui al saseilea. Si i s-a fScut foame si voia s3 m3nince, dar, pe cind ei ii pregSteau sS mSnince, a c3zut in ex- taz. Si a vSzut cerul deschis si coborindu-se un lucru ca o fata" mare de pinza, legate in patru colturi, lasindu-se pe pamint. In ea erau toate do- bitoacele cu patru picioare si tiritoarele pSmintului si pSsSrile cerului. $i glas a fost cfitre el : «Sculindu-te, Petre, junghie si mSnincS. Iar Petru a zis : Nicidecum, Doamne, cSci niciodata n-am mincat nimic spurcat si necurat. Si iarasi, a doua oara a fost glas cStre el : Cele ce Dumnezeu a curStit, tu sa nu le numesti spurcate» 2 . Vezi, dar, in ce chip ne da sa intelegem ca Petru a mai respectat incS legile evreiesti privitoare la animalele curate si necurate. Si, in conti- nuare, se arata ca a, fost nevoit de aceasta vedenie sa impSrtSseasca in- vataturile de credin^a lui Corneliu, care nu era israelit dupS trup, pre- cum si celor dimpreuna cu el, deoarece, ca iudeu, el traia dupa traditiile strSmosilor si dispretuia pe cei ce erau in afara de iudaism. Si tot asa, in Epistola cStre Galateni, Pavel ne arata ca de frica iudeilor Petru se ferea sS mSnince impreuna cu pSginii, iar cind au venit unii de la Iacob in An- tiohia «el minca cu cei din pSgini, dar cind au venit ei se ferea si se osebea, temindu-se de «cei din taierea imprejur» 3 . Acelasi lucru il fS- ceau si Varnava si cei din jurul lui 4 . Prin urmare, era natural ca cei trimisi la netaia^i imprejur s& nu se depSrteze de obiceiurilei iudaice, cind «cei socotifi stilpi au dat lui Pavel si lui Varnava dreapta spre unire cu ei» 5 , incit unii «sa binevestea&ca la cei taiati imprejur», iar ceilaltj. sa mearga «la neamuri». Dar ce spun eu : cei care propov&duiau la cei tSiati imprejur se fereau oare de cei pagini, tinindu-se deoparte, cind insusi Pavel spuinea c& : «cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobindesc pe iudei» ? Acesta este motivul pentru care, dupa cum este scris in Faptele Apostalilor, insusi Pavel aduce jert- f3 la altar, pentru ca prin aceasta sa convinga pe iudei ca ei nu au c8zut din Lege 6 . Daca ar fi stiut de toate aceste adevaruri, Celsus n-ar mai fi pus in gura unui iudeu aceste vorbe in legatura cu credinciosii proveniti din iudaism : «Ce nenorocire a dat peste voi, fiaplor, ca v-atf lasat le- gea parinteasca, incit fund inselati de Cei cu care am voibit pina adineaori, v-afi facut de ocara in chipul eel mai rusinos, pdrasindu-ne pe noi afi ajuns sa vd schimbap ?i numele si ielul de trai !». 2. Fapte 10, 9—15. 3. Gal. 2, 12. 4. Gal. 2, 9. 5. I Cor. 9, 20. 6. Papte 21, 26. origin, Vol. IV m OHIOKN, ICRltHI AI.KBE II Iar dacS am ajuns sa vorbim despre Petru si despre ceilalti apostoli care propovaduiau crestinismul printre iudei, atunci cred ca e potrivit s3 citez si sS talmacesc o declara^ie a lui Iisus insuisi, continuta itn Evan- ghelia dupa" loan : «Inc5 multe am a va spune, dar acum nu puteti sS le purtati. Iar cind va veni Acela, Duhul Adevarului,, va va calauzi la tot adevSrul ; cSci nu va vorbi de la Sine, ci cite aude va vorbi, si cele vi- Itoare vS va vesti» 7 . Intrebarea e : care sint acele multe lucruri pe care Iisus avea sS le spuna ucenicilor, dar pe care ei nu erau inca in stare sa le poarte ? lata ce cred eu : intrucit apostolii erau ei^insisi iudei, crescuti In buchea Legii lui Moise, cred ca Iisus se gindea sa le spuna, in ce consta legea cea adev&rata, caror adevaruri cere^ti s-a dovedit cultul evreiesc «inchipuiri si umbra» atunci cind li s-a vorbit de piine, de bauturi, de sSrbatori, de luni noi §i de sabaturi 8 . lata, cam acestea erau cele «multe» pe care avea inca sa le mai spuna. VSzind InsS cu cita greutate se smulge sufletul din credintele in care omul se nascuse sidn care a crescut pinS la virsta barb^tiei, despre care cei ce le primisera erau convinsi ca^ sint lucruri dumnezeiesti pe care ar fi o nelegiuire sa le parasesti, Iisus a in- teles, in acelasi timp, cit e de greu sa afli la astfel; de oameni crezare dacS le-ai spune c3 aceste lucruri nu-s decit «gunoaie» si «pagub3» 9 fata de cunoasterea cea peste fire a lui Hristos, adica a Adevarului ves- nic. De aceea a dorit sa astepte o vreme mai potrivitS, spre a le vorbi despre astfel de lucruri, dupa patima si dupa invierea Sa, caci dac3 le-ar fi descoperit adevSrul despre acel viitor pe care ei nu 1-au inteles, Iisus ar fi nimicit in ei credinta pe care o aveau deja, isi anume c& Iisus este «Hristosul si ca e Fiul lui Dumnezeu celui viu» 10 . Sa ne gindim daca nu chiar in acest fel trebude intelese cuvinitele : «Inca multe am a v& spune, dar acum nu pute^i sa le purtati» n , caci Legea cuprinde multe lucruri care trebuie explicate si intelese in chip duhovniicesc. Or, pen'tru astfel de explicatii, ca unii care se nascusera si crescusera in iudaism, uceniicii IncS nu aveau destulS pricepere si maturitate. Tocmai pentru ca aceste lucruri vesteau o realitate viitoare si tipica, si pentru c5 numai Duhul Sfint avea sa-i invete semnificatia lor, iata de ce a zis Mintuitorul : «Cind va veni Acela, Duhul Adevarului, va va ca- lauzi la tot adev3rul» 12 . Sau, cu alte cuvinte : va va calauzi la adevarul 7. loan 16, 12—13. 8. Col. 2, 16; Evr. 8, 5; 10, 1. 9. Filip. 3, 8. 10. Matel 16, 16. 11. Joan 16, 12. 12. loan 16, 13. CONTRA LUI CICHUB, CABTBA A UOUA Of) deplin al unor realitati despre care acum nu avetf decit inchipuiri, nu pu- teti aduce Domnului inchinare deplinS in Duh si adevar 13 . Or, aceasta fagaduinta a lui Iisus s-a implinit atunci cind Duhul Adevarului s-a po- gorit peste Petru si i-a spus in legStura cu viejuitoarele cu patru picioa- re si cu cele ce se tirSsc pe pSmint si cu pSsarile cerului : «Sculindu-te, Petre, jertfeste si manincS». Iar cind Duhul a venit peste el, cu toate c& era inca atit de incurcat si cu inima tremurindS, a raspuns glasului dumnezeiesc : «Nicidecum Doamne, caci niciodata n-am mincat nimic spurcat si necurat». Atunci i-a impartasit Duhul invatStura despre piinea cea adevSrata si duhovniceasca, spunindu-i : «Ceea ce Dumnezeu a cu- rStat, tu sa nu le numesti spurcate>?. Dar dupa aceasta aratare, calSuzind pe Petru «spre tot adevarul», Duhul Adevarului i-a explicat care sint a- cele «multe lucruri» pe care le putea purta atita vreme cit Iisus era inca in trup. Dar despre acest adevar vom mai gasi alta ocazie in care sa tal- macim Legea lui Moise u . Ill Pentru moment e cazul sa denuntSm lipsa de cunoastere a lui Cel- sus, al carui evreu spune celor din neamul lui si in general israelitilor care au crezut in Iisus : «Ce nenorocire a putxit da peste voi de v-a|i lSsat legea stramoseasca ?» Dar oare in ce sens se poate spune ca au lasat le- gea str5moseascS unii care batjocoresc pe cei ce nu voiau sa-i asculte, spunindu-le : «Spuneti-mi voi care cititi Legea : nu intelegeti oare Legea care scrie c& «Avraam a avut doi fii» si mai departe, pina in pasajul «a- cestea au alta insemnare» 15 . In ce sens si-au lasat legea parin^ilor cei care nu inceteaza sa pomeneasca mereu de ea, atunci cind zic : «Nu spune oare si legea acestea ? Caci in Legea lui Moise este scris : sa nu legi gura boului care treiera. Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu ? Sau in adevar pentru noi zice ? Caci pentru noi s-a scris» 16 . $i mai mult : cum poate confunda lucrurile iudeul lui Celsus «cind spune toate acestea, in loc sa se fi exprimat mai potrivit : unii dintre voi au parasit aceste obi- oeluri sub pretext ca le talmacesc si le dau alt inteles ; altii, chiar dacS le dau — cum spuneti voi insiva — o taimacire duhovniceasca, totusi ei pfistreaza inca traditiile parintilor. 9i, in sfir§it, altii nu talmacesc nimic. In schimb voi pretindetf, in acelasi timp, ca, pe de o parte, credeti ca Ii- sus este prezis de prooroci, iar pe de alta parte, spuneti ca tineti Legea 13. A se retine terminologia lui Origen tr]v &X7){Hj Xatpeiotv Xatpeueiv tw fleai. 14. in afarS de cele subliniate In volumele anterloare In legSturS cu interpreta- rca Scrlpturii de cfitre Origen si mai ales cu intelesul duhovnicesc, pe care 11 vede •1 In dosul multor pasaje, a se vedea clasica lucrare a lui J. Danielou, Origbne, Paris, 1950, p. 145—198, precum si P. de Lubac, Histolre et Esprit. L'lntelligence de l'Bcrlture d'apres Or/gene, Paris, 1950, passim. 15. Gal. 4, 21—24. 16. / Cor. 9, 8—10. 11)0 ^^_ OWOEN, IICBIEItl KUEMV. lui Moise, dupa rinduiala pMrintilor vostri, ca si cum tot ce se cuprinde * In litera ei ar trebui t&lmacit in chip duhovnicesc ! Dar cum a putut ex- plica Celsus acest lucru ? Se vede cS el are in vedere, mai departe, sec- tele ratacite si cu totul straine de Iisus, sau altele care nu mai cred in nici un Creator fara sa vada ca isi uinii isnaeliti cred in Iisus fara. sa fi pS- rfisit Legea parintilor lor ! 17 . Caci eil nu avea intentia sa cerceteze corect ansamblul problemei, ca sS admita ce s-ar fi cuvenit ; dar daca a scris toate acestea e o dovada ca a scris cu ura, siiindu-se doar sa nimicesca tot ce a ajuns s5 cunoascS. IV Si zice mai departe evreul lui Celsus despre cei din neamul lor care s-au fScut crestini : «Se vede ca voi ap inceput sd vd lasafi legea pdrin- filor vo$tri abia mai ieri-alaltdieri, pe cind am pedepsit pe acest om care vd mlna ca pe o turma». Am aratat si mai inainte ca acest evreu nu spu- ne nimic precis atunci cind trateaza aceasta problema. Mi se pare totusi mai adevarat acest lucru atunci cind continua astfel : «nu Isi are origi- nea si credinta voastrd intr-a noastrd ? Cum puteti s-o disprefuip cind stiti cd tocmai pe baza concepfiei despre Dumnezeu si despre cinstirea Lui realizafi voi progrese ? Voi insivd nu puteti afirma aha origine pen- tru Invdl&tura voastrd*. E drept cS Legea mozaicS si scrierile prooroci- lor constitute o introducere si o pregatire pentru crestinism, iar in urma ■aoestei pregatiiri se dobindeiste o inaintare pentru cei initia^i cu ajutorul . explicarilor si a ISmuririlor celor care cauta sS cunoasca taina care ra- masese ascunsa inca de la inceputul vremurilor, dar care azi s-a facut cu- noscuta prin cuvintele proorocilor si prin venirea in lume a Domnului nostru Iisus Hristos. Iar despre ceea ce este scris in Lege, nu-i adevarat cum spuneti voi c3, cu cit inaintezi mai adinc in Lege, cu atita o dispre- tuiesti mai mult, ci dimpotrivS ii acorzi o mai mare cinste pe masura ce descbperi ce noian adinc de invataturi intelepte si tainice se cuprind in aceste texte, pe care iudeii nu le-au cercetat cu toata adincimea in citi- rea lor prea superficiala si prea legata de legendar. Dar ce poate aparea absurd in afirmatia ca Legea e cea care sta la originea invataturii noastre, adiica a Evangheliiei ? Oare n-a zis Insuisi Mlntuitorul celor care nu voiau" sa creadS in El : «DacS ati fi crezut pe Moise, M-ati fi crezut si pe Mine, cSci despre Mine a scris acela. Iar daca 17. Origen se va fi referit aid la etapa in care despSrtirea dintre iudeo-cre?tini $1 cre$tinii propriu-zi$i devenise in sec. II o realitate. Pe de o parte, eretici ca Marcion, Valentin, Cerint si altii nu mai respectau Vechiul Testament, iar pe de alta parte ludeo-crestinli tineau numai Vechiul Testament, chiar dac5 nu participau la liturghie, tlnlnd si simb&ta si duminica. Pe larg J Danielou, Theologie du Judeochristianisme, Tournai, 1958. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A DOUA 101 celor scrise de el nu credeti, cum veti crede In cuvlntele Mele ?» ,ft . Iar altul dintre Evanghelisti, anume Marcu 19 , declara : «!inceputul Evainghe- liiei lui Iisus Hriistos, FM lui Dumnezeu, precum este scris in prooroei : IatS, Eu trimit ingerul Meu inainitea fetei Tale, care va pregSti calea Ta», diind sa se inteileagS cS inceputul Evangheliei sta in striinsa legSturS cu scripturiile iudaice. Or, atunci de ce acest cuvint ail iudeului lui Celsus in- dreptat impotrdva noastra : «Daca intr-adevar v-a prezis cdmeva ca Fiul Omuilui va vend cu adevarat in mijlocUl oamemilor, acela sa fi fost intr-a- devar un prooroc al nostru si trimds de caitre Dumnezeuil nos>tru ?». $i ce invinuiire ise poate aduce creistinismului penitru faptul ca loan, eel care L-a botezat pe Iisus, a fost si el iudeu ? CSci din faptul ca el era iudeu nu urmeaza cS orice credincios (provenit fie dintre pSgini, fie dintre iu- dei) va trebui sa mai respecte Legea iudaica in sens literal. Apoi, in ciuda tuturor invinuirilor aduse de Celsus lui Iisus atunci cind afirma din nou ca «E1 a suferit pe drept de la iudei pedeapsa pentiu laptele Scde», eu totusi nu voi reincepe sS-L apar, ci ma voi multumi doar cu cite s-au spus pina acum. In schimb, iudeul lui dispretuieste cresti- nismul socotind «diept vech.itu.ii invafatuia despie invierea moTtflor si despre judecata lui Dumnezeu, despie i&splata pentiu cei diepti si de- spie focul gdtit celoi nediepfh, crezind ca in felul acesta nimiceste cres- tinismul, atunci cind declara ca in privinta credinjei «ciestinii nu jnvafd nimic nou» 20 . La acestea trebuie raspuns ca vazind ca atitudinea iudeilor nu era deloc vrednica de invataturile transmise de prooroei, Iisus le-a dat sa iiiteleaga, prin mijlocirea unei pilde, ca «Imparatia lui Dumnezeu se va lua de la ei si se va da neamului care va face roadele ei» 21 . A.cesta-i si motivul pentru care putem socoti toate invatSturile actuale ale iudeilor drept inchipuiri isi copdilarii, pentru ca ale n-au lumina cu- nostintei pe care o au Scripturile ; in schimb invataturile crestine cu- prind adevarul care este in stare sa inalte ^si s3 incalzeasca" sufletul si mintea omului, convingindu-1 pe acesta ca este ca «o cetate», dar nu din cele de jos, ca iudeii, ci «din ceruri» 22 , lucru care iese in evident^, indeosebi, la cei care inteleg cit de superioare sint invStSturile Legii si ale proorocilor, care sint in stare sa-i faca si pe altii sS vada acest lucru. 18. loan 5, 46—47. 19. Marcu 1, 1—2; Is. 40, 3. 20. Aceeasi acuza e amintita ?i in alt loc : I, 4. 21. Matei 21, 43. 22. Pil. 3, 20. 102 OMOBW, ■CRIIRI ALMt VI Dar €chiar dacd Iisus ar fi observat piescriptiile legale ale iudeilor, in primul rind ce/e privitoare la jertfe, urmeazd cumva de-aici cd n-ar tre- bui sd credent cd El e cu adevdrat Fiul lui Dumnezeu ?» Iisus este Fiul lui Dumnezeu, datStorul Legii si al proorocilor ; iar ca unii care facem parte din Biserica Lui 23 , nici noi nu lep&dam Legea, ci ne-am depSrtat doar de istoriile legendare ale iudeilor, pastrind din ele doar intelepciunea si in- telesul adinc al Legii si al proorocilor. $i intr-adevar, proorocii nu reduc tnfelesul cuvintelor lor numai la o simpla istorisire goala" si la paragra- fele formale ale buchii, caci in legStura cu istorisirea intimplarilor odatS spun ca si psalmistul «deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput» 24 , iar alta" data vorbesc in rugSciunile lor ca si cum Legea n-ar fi fost limpede si de aceea se cere ajutorul lui Dumne- zeu, ca s& se faca inteleasS : «Descopera ochii mei Doamne si voi cunoas- te minunile din legea Ta» 25 . VII Dar sa 1 ne arate unde s-ar putea gSsi macar urmele unui cuvint rostit de Iisus din aroganfa sau laudSrosenie ! Cum ar putea fi socotit laudaros Cel care a zis : «invatati de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima si vetj gSsi odihna sufleteilor voastre» ? 26 Cum putea fi laudSros Cel care, In timp ce Se afla la cinS, «S-a dezbrScat de baLn&» in fata uceniicilor, apoi «S-a incins cu un stergar», a turnat apa in vasul de spalat si a in- ceput sS le spele pe rind picioarele», si Care a certat pe cel care nu s-a l&sat sa i le spele, zicindu-i : «daca nu te voi spaila, nu ai parte de Mine ?» 27 LSudaros Cel care a spus : «In mijlocul vostru Eu am fost ca oel ce slujeste nu ca cel ce sta la masa» ? 28 Sa ne arate cineva ce anume a mintit, sa ne precizeze care au fost marile si micile Lui minciuni, ca sS se vadS intr-adevar ca «Iisus a fost un mare mincinos !» Dar lui Celsus i se va putea raspunde si in alt chip. Dupa cum o minciuna nu-i cu nimic mai mincinoasa decit alta minciuna, tot astfel nici un adevSr nu-i mai «adevSrat» decit alt adevar. Si in definitiv, sa ne spunS iudeul lui Celsus care anume au fost «nelegiuirile» pe care le-a sSvirsit Iisus ? Sau poate ca e ceva nelegiuit sa nu admiti in chip literal tfiierea imprejur, simbetele, sarbStorile, lunile noi, mincarurile curate j-^-jSfi.-. restate aici o criticS adusa ereziei marcipnitej^A se vedea si pasajul ' 2* Ps. 77, 2. 25. Ps. 118, 18. 26. Mate! 11, 29. DupS astfel de cuvinte cum ar mai putea fi socotit Iisus «aro- gant» ? 27. loan 13, 1—8. 20. Luca 22, 27. CONTHA LUI OIUUli CABTDA A DOUA 103 si necurate, cl sS-ti Intorci cugetul spre o lege asa cum o vrea Dumne- zeu, dreapta, duhovniceasca, de dragul cSreia Hristos a stiut s3 se faca pentru noi iudeu pentru iudei ca sS-i cistige pe iudei si ascultator Legii — desi El tnu-i «sub lege, pentru ca sa cistige pe cei de sub lege» ? 29 VIII Mai departe, iudeul lui Celsus zice : «Mui{i alpi ar fi putut sa se arate inaintea altoxa, asa cum s-a aratat Iisus celor ce cu vrut sa. fie lnselatf». In acest caz sa ne arate nu multi, ci macar unul care sa fi pro- povSduit cu o astfel de putere, cum a facut-o Iisus cind a vestit oame- nilor o invat&turS atit de superioara in materie de credinta si de mo- raia, incit a fost in stare sS intoarca pe oameni la virtute de pe panta pierzarii. Iar dacS zice ca «Cei care cred in Hristos le aduc iudeilor in- vinuirea ca nu lecunosc dumnezeiiea lui Iisus», aceia sa nu uite ca a- ceasta problema am tratat-o 30 si mai inainte, atunci cind am aratat, tot- odatS, ca El a fost atit Dumnezeu, cit si om. «Dar, cum L-am fi putut pie- zenta in.chip nedemn pe Iisus tocmai noi care am vestit tufurora ca va veni cineva din paitea lui Dumnezeu care sa pedepseascd pe cei ne- drepti ?» Nu mi se pare un lucru intelept sa raspund la o invinuire ca- re mi se pare prea prosteasca. Ar fi tocmai asa ca si cum ar spune cine- va : v-am vestit intelepciunea, cum am putea sa va vestim ceva cu totul contrar ei ? Ne zbateam doar pentru dreptate : cum ar fi fost cu putinta sS ne facem vinovati de o astfel de nedreptate? Dupa cum dar se in- timpia astfel de nepotriviri intre oameni, ar fi tot asa de firesc ca oame- nii care spun ca cred in proorocii care vestesc venirea lui Hristos sa nu mai creada in El atunci cind realmente El va veni asa cum fusese proo- rocit. Iar daca trebuie sa mai pomenim inca un temei, atunci voi spune cfi tocmai acesta fusese prezis de prooroci. Caci Isaia o spune deschis : «Cu auzul veti auzi si nu veti intelege, si.uitindu-va va veti uita, dar nu vetf vedea, caci s-a invirtosat inima poporului acestuia» 31 . Sa raspun- d8 de ce s-a proorocit iudeilor ca vor auzi si vor vedea, in schimb nu Inteleg cele spuse si nu pricep cele intimplate ? Sigur ca pe Iisus il ve- deau, dar nu intelegeau cine este El, cuvintele Lui le auzeau, dar din ele nu-I recunosteau dumnezeirea, care, din pricina purtarii de grij3, cea plina de iubire, aratata fata de iudei, a trecut acum la crestinii prove- nitf dintre pagini 32 . 29. / Cor. 9, 20. 30. A se vedea mai sus : I, 67 ; 69. 31. Isaia 6, 9—10. 32. Male/ 21, 43. II AKBH In realltate, vedem ca, dupa intruparea lui Ilsus, ludeil sint cu totul parfisiti, cfi acum nu mai au nimic din ceea ce era sflnt la ei, c3 nu mai au nlci o mSrturie care sS poatS dovedi c& dumnezeirea mai este inc& prezentS printre ei. La ei nu mai exists acum nici o proorocie si nici o minune, pe cind la crestini urmele minunii nu numai c3 n-au disparut de tot, ci s-au dovedit cu mult mai mari decit fusesera iaiainte la iudei. $i dacS ni se acordS crezare, atunci putem confirma chiar noi insine, cSci am vSzut si noi mai mult. «Dar, continue iudeul lui Celsus, de ce ar ii trebuit sd ne lepdddm de Ce/ pe care L-am vestit mai inainte incit sd fim acum pedepsiii mai aspru declt ceilalfi ?» Aici cred ca ar trebui raspuns asa : iudeii nu-si vor primi pedeapsa numai la judecata in care credem noi, intrucit ei nu au crezut in Hristos, si I-au pregatiiit tot feluil de batjocuri, ci ei isi-au primit parte din pedeapsa inca de pe acuma. CSci unde mai este vreun popor ca al lor, fugant chiar din cetatea lui $i din tara lui, departe de locurile unde se cade sa se cinsteasca cultul traditional al parintilor ? Ei sint acest popor nenorocit si n-au ajuns in starea asta pentru multele lui p3cate, care il apasa, ci mai ales pentru ceea ce au facut Iisus-ului nostru. IX $i iudeul continua : «Cum am putea noi crede ca ai Ii fost Dam- nezeu Cel caie, mtre alte mvinuhi, n-a adus la indeplinire nimic din ce/e ldgdduite ? Care atunci cind L-au dovedit vinovat si L-au osindit, socotindu-L vrednic de pedeapsa, In timp ce EI se ascundea si cduta sd iugd In chipul eel mai rusinos, a tost pi ins si tiddat tocmai de cei pe care El ii numise ucenicii Sdi ? Dacd era Dumnezeu de ce nu a avut pu- terea nici sd tuga, nici sd se lase dus legal, sau mdcar dacd era socotit Mintuitorul, Fiul si trimisul Dumnezeului celui Atotputernic, de ce a a- juns sd fie trddat de cei care petrecuserd tot timpul cu El si care-L so- coteau Invafatorul lor ?» Raspunsul nostru va fi urmatorul : Nici noi nu credem cS trupul acela al lui Iisus, asa cum se putea el vedea cu ochii ?i percepe cu celelalte simturi, ar fi el insusi Dumnezeu. Dar de ce vor- besc ei numai de trup ? Nici sufletul Lui nu putea fi Dumnezeu din mo- ment ce a putut spune : «sufletul Meu intristat este pina la moarte» 33 . Cum a fost cu putin^a" sa fie Dumnezeu — zic iudeii — Cel care spusese In cSrtile proorocilor : «Iat3, Eu sint Domnul Dumnezeu a tot trupul» 34 §i iarasi «Inainte de Mine n-a fost Dumnezeu si nici nu va fi» 35 , cita 33. loan 14, 12; Mate i 26, 38. 34. let. 32, 27. 35. Is; 43, 10. CONTRA LUI CELSUS, CABTEA A DOUA " 105 vreme iudeii credeau ca Dumnezeu se compune din suflet si trup, ser- vindu-se de trup doar ca de o unealta? In acelasi timp elinii cred ca Dumnezeu e eel ce vorbeste si se aude prin glasul Pitiei-din Delfi, si care declara : «Eu stiu cite graunje are nisipul marii si cit sint de intinse oceanele, eu inteleg graiul muntilor si pricep ce spun cei fara de grai» 36 . In ceea ce priveste pe crestini, si noi invatam ca Dumnezeu Cuvintul este Fiul Dumnezeului celui Atotputernic, Care a grait prin gura lui Ii- sus : «Eu sint Calea, Adevarul si Viata» 37 . $i iarasi «Eu sint usa» 38 si mai departe : «Eu sint Piinea cea vie, Care S-a pogorit din cer» 39 si alte cuvinte asemanatoare. Invinuim, asadar, pe iudei 40 care n-au recunoscut dumnezeirea lui Iisus cu toata multimea marturiilor proorocilor, care-L descriu ca pute- rea cea mare a lui Dumnezeu, Stapinul si Parintele tuturor fapturilor, caci dupa convingerea noastra despre El s-au rostit acele cuvinte de porunca despre care citim in istoria crea^iei descrisS de Moise : «sa fie lumina !», «sa fie o tarie in mdjiocuil apelor» si tot ce a poruncit, Dumne- zeu a porunciit si Fiul a facut. Lui i-aiu-'fost adresate cuvintele : 41 «sa fa- cem om dupa chipul §i dupa asem5narea NoastrS», $i gredem ca tot ce TatSl a poruncit, Cuvintul a s&virsit. $i aceste lucruri le afirmam nu nu- mai pe temeiul unei presupuneri obi$nuite, dealtfel, la iudei, ci ele au fost spuse de insusi Dumnezeu si rostirea lor e urmatoarea : «E1 a zis si s-a fScut ( El a poruncit si s-au zidit» 42 . Iar daca Dumnezeu a porun- cit si fSpturile au fost aduse la viata, atunci, in intelesul si graiul aces- tor prooroci, cine ar fi fost in stare sa implineasca porunca Tatalui daca nu Cel care este, ca sa zicem asa, Cuvintul si Adevarul ? Pe de altS parte, Evangheliile stiu ca Cel care a zis prin gura lui Iisus «Eu sint Calea, Adevarul si Viata» nu poate fi marginit cumva in- tr-un trup isi intr-un suilet ca ale lui Iisus 43 . Faptul acesta reiese dim mul- te pasaje, din care va fi de ajuns sa citam numai citeva. Proorocind ca Fiul lui Dumnezeu se va ivi curind, dar fara a fi numaidecit margiinait Jla a- cest trup si suflet, ci prezent peste tot, loan Botezatorul a zis : «!n mij- locul vostru se afla Acela pe care voi nu-L stiti, Cel care vine dupa mine* 44 . Or, daca s-ar fi gindit ca Fiul lui Dumnezeu se afla numai aco- 36. Herodot, Istorii I, 47 (trad. rom. Ad. Piatkovski, Bucure$ti, 1961, pag. 38). 37. loan 14, 6. 38. loan 10, 7. 39. loan 6, 51. 40. Invinuirile aduse iudeilor sint expuse mai pe larg in C. Cels II, 38. 41. Fac. 1, 26. 42. Ps. 32, 9. 43. A se vedea si mai incolo : IV, 5 ; V, 12. 44. loan I, 26—27. i 0e omo»M, icmni almb lo unde se aflS trupul Lui eel vSzut, atunci cum ar fl putut spune : «ln mljlocul vostru se afla Acela pe care voi nu-1 stiti?» Mai mult, Iisus Insusi ridicS mintea ucenicilor SSi spre cele mai inalte conceptii despre Fiul lui Dumnezeu, atunci cind zice : «unde sint doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocul lor» 45 . $i tot aceeasi e si in- semnarea fSgSduintei fScute ucenicilor Sai : «Iata Eu sint cu voi in toa- te zilele, pinS la sfirsitul veacului» 46 . Desigur, acest lucru nu-1 spunem ca si cum am vrea sa despartim pe Fiul lui Dumnezeu de Iisus, cSci dupa tntrupare unul singur exists : Cuvintul lui Dumnezeu, Cel ce S-a intru- pet cu sufletul si cu trupul lui Iisus. Caci daca intr-adevar este dupa cu- vintul lui Pavel care zioe : «Cel ce se alipeste de Domnul este un singur duh cu El» ", in sensul cS oricine a inteles ca cine s-a unit cu El este un singur duh cu Domnul, atunci cu cit mai deplina si mai desavirsita e unirea flrii dumnezeiesti cu cea omeneasca, devenind o singura fiinta : Cuvintul lui Dumnezeu ? De fapt, printre iudei, El s-a aratat ca «Pute- rea lui Dumnezeu» 48 , prin minunile Sale, despre care Celsus spune ca ar fi niste acte superstitioase, pe cind iudeii de atunci, initiati in nu stiu ce izvor despre Beelzebul,' cu ajutorul caruia ar savirsi astfel de fapte, ziceau : «Cu domnul demonilor scoate pe demoni» 49 . Mintuitorul i-a convins insa despre marea absurditate a spuselor lor aratindu-le ca sta- pinirea rSului incS nu luase sfirsit. Acest lucru va fi usor de inteles de oricine va vrea sa citeasca cu intelegere referatul biblic, pe care nu-1 voi explica acum. X §i la urma urmei, ce a fagSduit Iisus si n-a implinit ? Sa ne preci- zeze Celsus si sa ne arate despre ce e vorba ! Dar nu va fi in stare s-o facfi, pentru faptul ca isi inchipuie cS toate calomniile si invinuirile, pe care le aduce lui Iisus si noua, le poate scoate din niste relatari pe care le-a taimScit gresit, sau din niste pasaje evanghelice pe care le suceste cum vrea, ori, in sfirsit, din niste istorisiri evreiesti. Iar intrucit iudeul lui repet3 intr-una : «L-am prins in cuvint pe Iisus, L-am osindit Hind vrednic de pedeapsd», il rugam sa ne arate in ce chip L-au «prins in cuvlnt» cei ce cSutau sa-L faca de minciuna ? Nu cumva e vorba de ma- rea invinuire ce i-au adus-o acei martori care au declarat : «Acesta a ' /is : pot sa darim templul lui Dumnezeu si in trei zile sa-1 cladesc»? 5° 45. Mate/ 18, 20. 46. Matei 28, 20. 47. / Cor. 6, 17. 48. / Cor. 1, 18 j 24. 49. Matei 12, 24. . r )() Mate I 26, 61. CONTRA LUI CEUU1, CAHTBA A DOUA 107 Doar se stle cfi aid «E1 vorbea despre templul sufletului Sau» 61 , pe citfl vreme ei nu intelegeau la ce se referea Iisus, ci glndeau c3 vorbeste de- spre templul de piatra" pe care iudeii il cinsteau mai mult decit pe ade- vSratul templu al lui Dumnezeu, care e Cuvintul, Intelepciunea si Ade- vSrul, singurul CMruia I se cuvine cinstea cea mai deplinS. $i s3 ne mai rSspunda in ce chip «se ascundea Iisus si cum a cSutat El s3 fug3 in mod ruisinoiS» ? S3 ne estate in ce anume a constat iovimuirea ce i se aduce ? Se mai afirma ca «a fost prins» cu ceva. As putea rSspunde : dacS cuvintele «a fost prins» vor sS spuna ca e vorba de ceva f3rS voia Lui, atunci urmeaza ca El totusi n-a fost prins pentru cS atunci cmd urma sa" vina" vremea sa fie dat in miinile oamenilor, Iisus nu S-a ferit, intru- cit era «Mielul lui Dumnezeu, venit sa ridice pacatele oamenilor» 52 . Or, ca unul care stia tot ce are sa I se lntimple, Iisus a apSrut El insu§i Ina- intea oamenilor, zicind : «Pe cine cautati ? iar ei ii raspunserS : pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis : Eu sint. Si Iuda, care ll trSdase, era si el cu ei. Atunci cind le-a spus : Eu sint, ei s-au dat inapoi si au cSzut la pS- mint. $i iarasi i-a intrebat : Pe cine cSutati ? Iar ei au zis : pe Iisus Na- zarineanul. RSspuns-a Iisus : V-am spus ca Eu sint. Deci daca" MS cSu- tati pe Mine, lasati pe acestia sS se duca !» 53 . Mai mult ! ?i catre eel care a vrut sa-I vinS in ajutor (Simon Petru), care a lovit pe «sluga arhiereului, taindu-i urechea», Iisus a spus : «Pu- ne sabia in teaca, caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau \i se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douSsprezece legiuni de ingeri ? Dar cum se vor implini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa fie ?» 54 Daca vrea cumva sa vadS scorneli in cuvintele celor care au scris Evangheliile, atunci de ce n-ar fi mai cu- rind scorneli cuvintele izvorite din dusmSnie si ura impotriva lui Iisus si a crestinilor, iar adevMr in marturia celor care au dovedit sinceritate in dragostea lor pentru Hristos in stare sa suporte orice decit sS-si lase credinta ? O astfel de credinciosie si statornicie pina" la moarte ne do- vedesc ca ucenicii lui Iisus nu aveau nici o inclinare si nici un interes sS istoriseasca lucruri neadevSrate despre InvatStorul lor, iar in ochii celor care vSd lucrurile fara idei preconcepute trebuie sa fie clar c3 ucenicii erau convinsi de adevSrul celor scrise de ei, intrucit, altfel, n-ar fi suferit atit de mari §.i grele prigoane pentru Cel despre Care credeau cS e cu adevSrat Fiul lui Dumnezeu. 51. loan 2,-21. 52. loan 1, 29. 53. loan 18, 4—8. 54. Male/ 26, 52—54. 108 OHIOIW, ■CHIBWI ALBIHi XI Cealalta imvinuire, ca «Iisus' a fost tradat tocmai de cei pe care El Si numise ucenicii SSi», a fost luata de iudeul lui Celsus chiar din Evan- ghelii, numai ca vorbeste de mai multi tradatori, in loc de unul singur — Iuda — , pentru ca sa para ca prin aceasta create invinuirea. In schimb, nicl ceea ce s-a scris in Scriptura despre Iuda nu s-a folosit cu toata grlja, caci sufletul aceluia era hartuit cumplit de simtaminte contradic- torli : pe de o parte, el nu era pornit cu ura, din toata inima, impotriva lui Iisus, dar, pe de alta parte, nici nu pastra din inima respectul ce s-ar fi ouvenit sa-1 aiba un ucenic fata de Invatatorul sau, caci multimii care venise sa prinda" pe Iisus «vinzatorul i-a dat semn zicind : pe care-L voi saruta, Acela este ; puneti mina pe El» 55 . Se vede ca mai pastra macar un dram de respect fata de Dascalul sau, altfel L-ar fi predat si fara sa-I dea sarutarea cea mincinoasa. Nu-i oare un semn spre a convinge pe toti ca, in ciuda lacomiei si gindului sau nelegiuit de tradare a Invata- torului, in sufletul sau Iuda a mai pastrat o frintura din invataturile lui Iisus, care p3rea a fi, zicem asa, un rest de bunatate ? Caci spune Scrip- ture : «Atunci Iuda, eel ce L-a vindut, vazind ca Iisus a fost osindit la moarte, s-a cait §i a adus inapoi arhiereilor §i batrinilor cei treizeci de arginti, zicind : am gresit vinzind singe "nevinovat. Ei i-au zis : Ce ne priveste pe noi ? Tu vei vedea. Si aruncind argintii in templu, a plecat si ducindu-se s-a spinzurat» 56 . Iar daca Iuda iubitorul de argint, care fura ce se punea in punga in folosul saracilor, «s-a cait si a adus inapoi arhiereilor si batrinilor cei treizeci de arginti», atunci e clar ca invataturile lui Iisus au putut trezi in el oarecari remuscari, iar vinzatorul nu le-a dispretuit ?i nu le-a pa- rSsit cu totul, intrucit el insusi spune : «am gresit vinzind singe nevino- vat", ceea ce constituie o marturisire publics a pacatului savirsit. Vezi, dar, cit de aprinsa si de cumplita e durerea remuscarii pentru pacatele savlrsite, incit nu era in stare sa mai traiasca asa, ci, dupa ce a aruncat argintii in templu, s-a dus de acolo si s-a spinzurat. Facindu-si astfel ju- decata, el a aratat cit de puternica a fost invatatura lui Iisus pina si in> tr-un pacStos ca Iuda, hot ?i vinzator, dar neputincios in a calca in pi- cioare tot ceea ce invatase de la Iisus. Vor putea spune oare oamenii de felul lui Celsus ca aceste marturii clare dovedesc ca apostazia lui Iuda n-a fost totala, in ciuda a tot ce facuse impotriva Invatatorului sau, si xra nu sint decit povesti, in timp ce singurul fapt adevarat e tradarea u- nuia din ucenicii Sai, adaugind pe deasupra si faptul ca tradarea lui s-a 55. Matei 26, 48. W. Malci 27, 3 — 5. «Nimeni nu-i atit de bun incit s^ nu fie in el %i ceva rau, ^i ullncnl nu-1 attt de decSzut Incit sS nu mai fi rSmas in el ceva bun». Origen, In ep. ad. Horn. 9, 41. La fel In Math. ser. 117. CONTRA l-UI CK1-SUS, C'AHTKA A DOUA ' 1(J() fflcut din toatS inima ? Oricum, e nedrept si nefiresc s& te lasi dus de patimS si de urS in primirea sau respingerea dovezilor uneia si aceleiasi c§rti. Ca s& mai amintim, dacS-i nevoie, in legSturS cu Iuda inca un fapt, care desigur era" va face de rusine pe vrSjmasii nostri, sS luSm intreg psalmul 108, care se referS exact la trSdarea lui Iuda si care incepe asa : «Dumnezeule, lauda mea n-o tinea sub tacere, c3 gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis» 57 . Se prooroce. CONTRA LUI CKl-HUN, C'ANTKA A DOHA \\«, scfldea vrednicia, pentru c& In fond ele n-au putut fi miici tagaduite, atunci cind Iiisus s-a apropiat de sfirsitul Lui maref, clod suffletul Lui s-a despartit de bunSvoie de 'trup, In care dar&si sa se Sn- toarca atunci cind va vrea, dlesigur dupa impliinirea unor anu- mite lucrSri 768 In afara de trup? Doar e scris in Evanghellia dupa loan ca Iisus a rostiilt aceste vorbe : «Nifmeni nu ia viata Mea de la Mine, ci Eu de la Mine iosumi o pun. Putere am s& o pun si puitere am iarasi sa o iau» 77 . $i poate ca pnicina grabei de a iesi din trup era tocmai ca sa-1 pSzeasscS intreg si sa nu ajuinga s3 i se zdirobeiasca fluierele aisa cum au fost zdrelite cele ale tllharilor rastigniti impreuna cu El : «Deci au venit ostasii si au zdro- bit fluierele celui dintii, si ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el. Dar venind la Iisus daca au vazut ca si murise, nu I-au zdrobit flu- ierele" ™ Cu aceasta am raspuns si la intrebarea : «Cum s-ar putea crede c« Iisus sa fi prezis acestea ?» Cit despre cealalta intrebare : *Cum poate ti un mort nemuritoi ?» cine va dori sa ia seama, ca nu mortul e nemu- ritor, ci Cel care a inviat din morti, caci nu numai ca moartea nu-i ne- muritoare, ci nici Iisus iinsuisi, Care era o fiinta -compusa, nu era nemu- ritor inainte de a fi ajuns sa moara. Ndci un om rinduit sa moara nu-i nemuritor. Nemuritor este numai atunci cind nu trebuie sa mai moara : «Hristos inviat din morti nu mai moare. Moartea nu mai are stapinire asupra Lui» 79 , aceasta in ciuda tuturor cellor ce ar vrea sa InteleagS sensul acestor cuvinte, dar nu pot. XVII lata apoi inca o nazbitie din cele spuse de Celsus : «Unde s-ar ti putut gasi un zeu, un dun sau un om infelept care, prevazind ca astfel de nenorociii ai veni peste el, sa nu le fi ocolit daca i-ar fi stat in pu- tlnta 1 , In loc sa se inchine cu capul plecat In fata primejdiilor prevazute ?» In orice caz, Socrate stia dinainte ca daca bea venin din cucuta va muri $1 ar fi putut, daca ar fi urmat sfatul lui Kriton, sa fuga din temnita si sfi nu i se intimple nimic, dar a hotarit — asa cum credea c3-i prefe- rabil — ca ar fi mai bine pentru el sa moara ca filosof, decit sa duca o viata potrivnica filosofiei lui 80 . Tot asa si Leonida, conducatorul spar- tanilor, isi dadea seama dinainte ca in curind el si cei care-1 insoteau vor muri la Termopile, in schimb o viata rusinoasa nu avea nici o va- 76 a. Aluzie la coborirea in iad. 77. loan 10, 18, C. Cels III, 32 si Biblia patristici, p. 333 (citat de 21 ori). 78. loan 19, 32—33. 79. Rom. 6, 9. BO. Platon, Crilnn AA- AG (trad. rom. St. Bezderhi, Bucuro,?ti, 1932, p. 13). UO OHIORN, HCHIKUI AhKSH loare in ochii lui, de aceea a zis catre ai sSi : «sa prinzim in trltpuri, caci do cinat vom cina in infern!» 81 . Si daca vrei sa mai stringi astfel de istorii, atunci sa istii ca vei gasi multe 82 . Or, daca Iisus si-a vazut de mai inainte patimile ?i nu le-a ocolit, daca si-a dat seama de ele inca dina- inte si totusi le-a intimpinat curajos, de ce te mai miri ? Si tot la fel nu este de mirare ca si Pavel, Apostolul Sau, n-a facut altfel, cSci si ol Isl dSdea seama ce suferinte il asteptau atunci cind se apropia de lerusalim si cind, cu toate acestea, s-a dus inainte spre ele, certind pe eel care il deplingeau si cSutau sa-1 impiedice sa se urce la lerusalim 83 . 51 clti dintre crestinii nostra de azi nu stiu ca trebuie sa moara daca staruie mai departe sa marturiseasca credinta crestina, pe cind, dimpo- trivS, ar putea fi din nou liberi daca ar tagadui pe Domnul ? Dar ei nu pun pret pe viata, ci prefera sa moara de bunavoie pentru credinta lor. XVIII Dar iatS si altS neghiobie pe care o spune iudeul lui Celsus : «Intru- clt Iisus a proomcit si cine este eel ce II va vinde si care este eel ce se va lepdda de El, cum se face ca. frica de Dumnezeu n-a oprit nici pe eel dlntli de la vinzare si nici pe al doilea de lepddare ?» Se pare ca preatnv&tatul Celsus nici macar n-a vazut ca aici e vorba de o contra- dictie : Caci daca Dumnezeu cunostea lucrurile de mai inainte, intrucit era Dumnezeu, iar prestiin^a Lui n-a fost gresita. atunci era cu nepu- tintS ca omul rinduit sa-L vinda sa nu ajunga sa-L vinda, iar barbatul care trebuia sa se lepede de El sa n-o si faca. Si daca, dimpotriva, ar fi fost cu putin^a ca unul sa nu-L vinda si celalalt sa nu-L renege, a§a inclt sa nu mai poata fi vorba de vinzare §i nici de lepadare ia cei care fusesera rinduiti spre aceste fapte inca de mai inainte, atunci Iisus n-ar mai fi spus adevarul in dlipa cind a proorocit : acesta Ma va vinde, acela se va lepada de Mine. Intr-adevar, daca El cunostea de mai inainte pe eel care avea sa-L vinda, atunci cunostea si rautatea din care iz- vora vinzarea si pe care n-o oprea prin prestiinta Lui. Si tot asa, daca El $l-a dat seama ca unul din apostoli se va lepada de El, insemneaza ca tocmai fiindca a cunoscut slabiciunea din care izvora lepadarea sa a prezis Iisus pe eel care se va lepada de El, iar aceasta slabiciune nu urma sa fie cu nimic influentata de prestiinta Lui. In cazul acesta, de unde scoate Celsus concluzia : «£i cu foafe acestea ei L-au vindut si s-au lepddat de El fard sa le pese de nimic /». Or, am aratat, cind e vorba 81. Seneca, Epistolc, 82, 21. 82. Forma srriorilor lui Plutarb (Moro.'/n si Viefilc paralele) era vie si in con- •;liln|(i cuntemporanilor. 83. Paptc 21, 12—24. CONTHA M>l CF.l.SUS, C'AHTKA A DOUA 117 de trfidfitor 84 , cd este gresit sS spunem c8 si-a trSdat invSt,Storul f3r8 de nici o remuscare ; de aceea nu-i usor sii spul acelasi lucru si despre eel ce s-a lepSdat, citS vreme este scris ca dup3 lepSdare, «el a iesit afarS si a plins cu amar» 85 . XIX Usuratica e isi observa^ia urmatoare a lui Celsus : «Dacd cineva simte ca se unelteste ceva impotriva lui si previne pe cei de la care crede ca provin uneltiiile, atunci acestia se lasd de uneltiri si-si vad de treaba», pentru ca multi au uneltit impotriva celor ce au fost instiintati de acest lucru. $i ce argumenteaza mai departe : *lntimplarile au avut loc nu pentru ca ele ar fi lost prezise (a$a ceva e cu neputm\a), ci dimpotrivd, intrucit ele au avut loc s-a tras concluzia ca e gresit sd spui ca au lost prevdzute, edei e cu neputinta ca prevenili oamenii sd con- tinue totusi sd trddeze §i sd se lepede*. Daca isnversam, insS, aceste fraze, se inverseaza si concluziile : nu pentru ca evenimentele au fost prezise au avut loc ; ci dimpotriva, ele au avut loc asa cum a fost cu putdnta ca ele sa aiba loc, si, intrucit ele s-au intimplat, de aceea s-a dovedit dreapta prezicerea lor, pentru ca adevarul asupra evenimentelor se judeca potrivit evenimentelor petrecute. Or, in cazul acesta e falsa si afirmatla lui Celsus ca prezicerea ar fi o minciuna, si e lipsita de temei spusa lui : « Oamenii care au fost facuti atenti nu mai sint in stare sS se faca vinovati de tradare si de lepadare». XX lata cum argumenteaza Celsus mai incolo : «Iisus cunostea faptele Intrucit era Dumnezeu, de aceea realizarea proorociilor Sale nu putea sd nu aiba loc. In virtutea dumnezeirii Sale, El si-a adus ucenicii si pro- orocii, cu care minca si bea impreund, intr-o astiel de situafie inch erau c&lcate in picioare orice legi $i orice drept. Si ce-i mai absurd, este ca El a fdcut acest lucru tocmai pentru cd tinta Lui supremd era sd se mate bun lata de toll, iar in primul rind lata de comesenii Luh. Fata de toate acestea, intrucit vrei sa raspund pina si la criticile cele mai nelntemeiate ale lui Celsus, iata care este raspunsul meu : Celsus e de pSrere c& ceea ce a fost prezis de vreo prestiinta se intimplS din pricing c& a fost prezis. Noi, insa, departe de a fi de aceeasi parere, spunem c8 nu eel care prezice e cauza faptului care are sS se intimple, din mo- tlvul ca" a fost prezis, ci evenimentul viitor (care s-ar fi intimplat si f3r3 sii fi fost prezis) este eel care ofera «vazatorului» pricina de a-1 pre- 84. Mai sus : II, 11. 8. r ). Male! 26, 75. 118 OmOEN, KCHItRI ALKBK zice Ba . Mai mult, totul e viu si prezent in prestiinta proorocului : se poate ca un lucru sa se intimple, dar se poate si s5 m.u se initimple -. dar una din doua tot se va intimpla, si anume aceasta sau aceea. Noi nu zicem ca prezicStorul anuleaza" posibilitatea ca ceva sa se intimple sau nu, sau, cum am zice cu alte cuvinte, cutare lucru trebuie neaparat si in orice Imprejur5ri sa se intimple, pe cind altceva n-ar fi cu putinta sa se intimple. Observatia aceasta se potriveste la orice prestiinta care are In vedere lucruri ce depind de noi, potrivit celor spuse in Scripturi sau tn lstorisirile elinilor. Concluzia gresita sau, cum se exprima dialecti- cienii, «argumentul lenes», sau concluzia falsa" n-ar fi un sofism daca ne-am lua dupa judecata Qui Celsus, dar dupa judeoata saoaftoasa ea sare in ochii oricarui om. Ca s3 se infeleaga acest lucru voi cita, pe de o parte, din Scriptura proorociile cu privire la Iuda si prestiinta pe care o avea Mintuitorul nostru c& va fi vindut, iar pe de alta parte, voi cita din istoricii greci raspunsul oracolului dat lui Laios (presupunind totusi ca pasajul ar fi autentic, intrucit oricum el nu atinge problema noastra). In psalmul 108 se pun in gura Mintuitorului urmatoarele cuvinte in leg&tura cu Iuda : «Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. CS gura pSc&tosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis» 87 . Daca vei cintSri bine continutul psalmului vei afla ca in el s-a prevestit tra- darea Mintuitorului, precum ^si faptul ca autorul tradarii e raspunzator de acjiunea lui, fiind vrednic — prin rautatea sa — de toate blestemele pe care le cuprinde proorocia. Sa vina asupra lui, zice psalmistul, pen- tru c3 «nu si-a adus aminte sa faca mila si a prigonit pe eel sarman si sfirac». Bl si-ar fi putut aduce amiinte «&& faca miiila» si sa nu prigoneasca pe eel pe care-1 prigonea, dar, desi ar fi putut-o face, departe de a o face, a trSdat, asa incit e vrednic de blestemele pe care le contine pro- orocia indreptata contra lui. Dintre elini, voi cita oracolul facut lui Laios in modul de mai jos, pe care cintSretul 1-a rostit prin cuvinte asemanatoare. lata ce-i zice omul care a prevestit viitorul : «fereste-te sa ins^mintezi, pe toti zeii, In brazda roditoare. De vei face un copil, acesta te va omori si toata casa ta se va prabusi in singe» 88 . Si de aici se vede limpede ca Laios ar fi putut sS nu insSminteze «in brazda roditoare», caci prezicatorul 86. «Pre$tiinta nu predestineaza», iata o tema favorita pentru Origen §i pe care i! I a tratat-o pe larg in Filocalia XXIV — XXV (trad. rom. Origen, Scrieri alese, II, p. 469 ». u.). 87. Ps. 108, 1 — 2. In multe din scrierile lui Origen e intilnita tema aceasta. A se vodea Scrieri alese, II, indice scripturistic. 88. Euripide, Fenicienele, 19 — 20. In discutia asupra destinului, acest caz a fost .idoseori cltat (de Cicero, De iato 13, 30; de Alex, de Afrodisia, De iato 31 ; de Albi- nos, Vplt. 20. Cf. M. Borret, op. cit., II, p. 341. La fel si «P.S.B.», 7, 459). C'CNTHA Mil CEUHUII, CAHT1CA A DOUA 110 nu I-ar fi poruncit un .lucru imposibil. Dar era posibtt 15! s& Iwsaminteze. NicI una, nici cealalta nu se impuneau in mod silit. $i pentru c8 nu s-a ferit sS nu insciminteze «in brazda generatoare» urmarea a fost ca, In- trucit a ins&miintat, a suferit nenorocirile tiragiee ale ilui Oedip, ale Io- castei si ale copiilor lor. Asa-zisul «argument lenes» e un sofism ca si eel pe care-1 folosim, de piildS, un boilnav pe care nu-1 l&sam sa-isi schdmbe pSrerea de a c8uta un medic pentru refacerea sSnatatii lui. lata formularea lui : daca soarta vrea sa te insanatosezi, atunci chiar daca chemi doctorul sau chiar daca nu-1 chemi, tu tot te vei vindeca. Daca insa soarta nu vrea ca tu sa te vindeci, atunci chiar daca vei chema doctor sau chiar dacii nu vei chema, tu n-ai sa te vindeci. Soarta vrea insa una din doud : sS te vindeci ori sa nu te vindeci, asa c3 in zadar vei chema pe doctor. Dar la acest argument se poate opune altul. Daca soarta-ti spune ca vei avea un copil, atunci ori te apropii de anumita femeie, ori nu te apropii de ea, tu itot vei procrea. Dar dacii soarta nu-ti fagaduieste urmasi, atunci ori te apropii de femeie, ori nu te apropii, tu tot nu vei procrea. Soarta ta era insa ca ori sa pro- creezi, ori nu. A)§adar, in zadar te mai apropii de o femeie. Numai ca in acest exemplu, pentru ca nu-i nici mijloc si nidi posibillitate s§ pro- creezi fara sa te apropii de o femeie, urmeaza cS nu in zadar te apropii de ea. Tot asa, daca medicina-i mijlocul de a te vindeca, atunci va tre- bui sa recurgi la doctor si e gresit sa spui : «e in zadar sa chem un doctor». Am prezentat toate aceste argumente din pricina prea inteleptului Celsus, care a zis : «Daca Iisus e Dumnezeu si a prezis ca aceste eve- nimente se vor implini, atunci neaparat ar trebui ca prezicerea Lui sa se indeplineasca». Daca prin «neaparat» el intelege «in chip necesar», atunci 1-am contrazice, caci e tot atit de probabil si ca evenimentul s& nu aiba iloc. Daca, insa, prdn «ineaparait» vrea sa spunS c& «faptul se va intimpla», atunci nimic nu impiedica sa fie adevarat chiar si dacS-i posibil sa nu aiba loc. Oricum acest lucru nu afecteaza ratio- namentul. Intr-adevar, din prezicerea exacta facuta de Iisus in legatura cu eel ce vinde ori se leapada nu rezulta ca prezicerea a fost cauza pur- tSrii lui nelegiuite si necuviincioase. El a vSzut insa sufletul lui ne- legiuit, c3ci «E1 insusi cunostea ce era in om» 8fl , isi dupa ce a vazut de ce este el in stare si pina unde 1-a dus lacomia si lipsa de crediti- ng, loan 2, 25. 120 OH1UKN, HCI1IKH1 Al.K.I K closie, de care trebuia sa dea dovada fata de invatatorul Jor, a zis, intre allele, si aceste cuvinte : «Cel ce a Sntims cu Mime in blid, acola Mo" va vlnde °°. XXI ObservS si cit de usuratica si cu totul gresita este aceasta afirmatie a lui Celsus : eel chemat de cineva la o cina n-ar indrazni sa unelteasca lmpotriva gazdei ; dac& acest lucru e adevarat intre oameni, cu atit mal putin ar unelti cineva impotriva lui Dumnezeu cind Acesta 1-a chemat la cinS. Cine nu stie, insa, ca multi oameni care s-au impar- tttsit din piinea si din sarea oferita au ajuns sa unelteasca impotriva comesenilor lor ? Istoria elinilor si a barbarilor e plina de exemple ase- m&natoare. Cel putin acesta e repro^ul adresat lui Lyoambos de poemul Iambic din Paros : «ai rupt priettenia de piine §i sare, calcind juramimtul solemn, tradind si sarea isi piinea» 91 . Cei ce pun la inimS dragostea fata de trecut, careiia i se dau ou toata inima, isi ilasa ila o parte pina :si stu- diile cele mai necesare conduitei in viata, aoeia vor putea cita muite exemple, arStind citi comeseni au uneltit impotriva gazdelor lor. XXII Drept concluzie a unei cugetSri bazate pe marturii si pe argumente sigure, Celsus tine sa insinueze : «#i ceea ce este §i mai absurd, pina 91 Dumnezeu a uneltit impotriva comesenilor, facind din ei niste vinza- tori si niste nelegiuifi ■'» Dar cum a putut Dumnezeu «unelti», sau cum a putut face din ucenici «vinzatori si nelegiuiti», el nu poate preciza decit prin ceea ce a crezut ca-i o concluzie. Or pentru asa ceva pina $i primul venit 1-ar putea combate usor. XXIII DupS aoeea continua : «Dacd Iisus a pdtimit de bunavoie si din as- cultare fata de Tatdl Sau, atunci osinda care I-a fost data n-a putut ii pentru El nici chinuitoare si nici dureroasd, infrucit El era Dumnezeu si, pe deasupra, spre patimirea aceasta El S-a daruit de bunavoie*. Nici aid nu vede Celsus contradictia in care s-a virit ! Caci daca accepts cfi Iisus 1 a fost pedepsit pentru ca asa a vrut-o El, si aceasta a facut-o pentru ca sa asculte de TatSil Sau, atunci e limpede ca Iisus a fost pe- depsit si ca-I era cu neputinta sa fuga de durerile pricinuite de calaii Sfii, mtrucit durerea trece peste controlul vointei. Daca, dimpotriva, El (10. Matci 26, 23. 01. Arhiloc, frugm. . Euripido, liuchantclo 408 (ritat dupfi M. Borret, op. cit., IT, 366—367). V.>7. Paptc 12, 6 9. TONTHA I.UI CELSUS, CAnTKA A DOHA 129 iascfi In clipa in care s-au deschis portile temnitei 128 . Dar poate c& Celsus ia in rls spusele istoriei ori n-a citit-o deloc. Astfel poate c& s-ar fi gra- bit sa obiecteze ca, prin farmecele lor, si vrajitorii zdrobesc catu^e si fac sa se deschida porti, aceasta numai pentru ca sa puna pe acelasi plan intimplSrile istorisite in cartile noastre sfinte cu ispravile vraji- torilor. Celsus mai spune ca «cel care 1-a osindit pe Iisus nu a primit nici o pedeapsd spre deosebire de ceea ce i s-a intimplat lui Penteu, care a innebunit si a fost rupt in bucdti». El n-a inteles ca nu atit Pilat este eel ce 1-a osindit, ci neamul evreiesc, cum spune Scriptura «caci stia ca din rautate L-au dat in mina lui» 12g (iudeii). De aceea neamul iudeilor a si fost osindit de Dumnezeu, impartit si impr&stiat pe intreaga fata a pamintului, pedeapsa mai ingrozitoare decit ruperea in bucati a lui Penteu. Dar, oare de ce a lasat la o parte, cu buna stiinta, istoria femeii lui Pilat ? Ea avusese un vis care a tulburat-o mult, incit a trimis sa-i spuna sotului : «nimic sa nu-I faci Dreptului Acestuia, c§ multe am su- ferit azi, in vis, pentru El» 130 . Trecind iarasi sub tScere faptele care descopar dumnezeirea lui Iisus, Celsus ii aduce invinuiri incepind de la cele scrise in Evanghelie, unde se afirma : «Cei care §i-au batut joe de El, L-au dezbrdcat de hai- nele Lui $i l-au pus o hlamidd rosie si impletind cunund de spini l-au pus-o pe cap si in mina Lui cea dreaptd trestie» m . De unde ai luat aceste lucruri, Celsus, daca nu din Evanghelie ? Le gasesti vrednice de batjocura §i de ris? Celor ce le-au consemnat nici nu le-a trecut prin cap ca tu §i aderentii tai le veti lua in ris, pe cind, dimpotriva, altii vor lua ca exemplu pe Cel care a murit, in chip atit de vrednic, pentru credinta, dind o pilda despre felul in care sint de dispretuit cei ce rid si-si bat joe de ea. Lauda mai curind sinceritatea acestor scriitori si desSvlnsirea Celui care a indurat de bunavoie aceste suferinte pentru oameni, rabdindu-le cu o liniste si o mSretie sufleteascS deplina ! Caci nlcSieri nu este scris ca in chinurile Sale s-ar fi «tinguit» ori ar fi cu- getat sau rostit ceva nevrednic. XXXV Se mai Hitreaba Celsus : «Dar de ce n-a tdcuUo mai devreme, sau de ce nu $i-a aratat dumnezeirea ? de ce nu S-a spdlat de rusinea aceea ? 128. Fapte ,16, 24—26. 129. Matci 27, 18. Penteu fusese erou teban, pe care s-a rSzbunat zeul Dionysos prcdlndu-l banchantelor. P. D6charme, Mythologie de la Greco antique, ed. VI, Purls, 1024, p. 460. 130. Mafei 27, 19. 131. Matci 27, 28—29. <> omnEN, vol. iv |30 OHIOKN, 8LRIKRI AI. Pentrii c;i avem de a face cu un iudeu care spune aceste lucruri voni folosi si noi, intru apararea lui Iisus al nostru, argurhentul de care s-a iolosit El intru apararea lui Moise : cifi altii se folosesc de astfel dp povestiri minunate, cum a facut Moise, ca sa-si convinga asculta- lorii naivi si sa traga folos pe urma amagirii lui? Faptul ca at,i amintit dt> Zalmoxe, de Pitagora si de legendele lor uimitoare, s-ar potrivi mai curind unuia care nu crede in Moise, decit unui iudeu, pe care desigur cii iui-1 intereseaza miturile elinilor. Pina si egipteanul, neincrezator in minunile lui Moise, ar cita poate exemplul lui Rampsinite, zicind : is- toria coboririi in iad, a jocului cu zaruri cu zeita Demetra, a batistei brodate cu aur, din care sa se dovedeasca coborirea lui in iad si in- toarcerea de acolo, toate acestea sint mult mai probabile decit cen scrisii despre Moise care «a intrat in negura, .unde era Dumnezeu» 181 si care, singur s-a apropiat de Dumnezeu, iar altul nu, dupa cum scrie : «numai Moise singur. sa se apropie, iar ceilalti sa nu se apropie» 182 . Asadar, noi, ucenicii lui Iisus, vom spune iudeului care afirma a- cestea : iubite amice, care defaimezi atit de mult credinta noastra in Iisus, gindeste-te cum te vei apara impotriva egiptenilor si a elinilor, si cum le vei vorbi. Ce vei face cind aceia vor acuza pe Moise tocmai cu ceea ce tu L-ai acuzat pe Iisus ? $i oricit de mult te-ai luptat sa aperi pe Moise, asa cum dealtfel aceasta aparare se si poate face in chip limpede, sa stii ca, vrind-nevrind, ceea ce ai adus in apararea lui Moise va fi o dovada si mai dumnezeiasca pentru Iisus decit pentru Moise. LVI Iar pentru ca asa-zisa istorie a eroilor coboriti in infern si reve- niti de acolo este doar o plasmuire si o nalucire, dupa cum ne-o spune insu$i iudeul lui Celsus, afirmind ca o vreme indelungata ei au ramas nev.lzuti si retrasi vederii oamenilor, dar apoi iar au fost vazuti, do- vadii ca s-au intors din infern, caci ispravile lui Orfeu la odrizi 183 , ale lui Protesilas in Tesalia si ale lui Hercule in Tenaron ca si ale lui Tezeu, ne due la parerea care reiese din istoria viet.ii lor patimase, iar 180. Unii au apropiat acest pasaj de cele spuse de Lucretiu I, 132 — 135, altii mcrg pina acolo incit socot ca tot pasajul ar pleca de la Epicur, dupa care intreaga cunoaijterea se bazeaza pe senzatii, dupa cum se exprima el intr-un fragment pastrat la D. Laertios X, 20. Numai cre^tinismul si minunile savirsite de Iisus nu pot fi soco- tllc senzatii. 1B1. /e?. 19, 21. 182. Je?. 24, 2. 1M3. Cel mai mare trib al tracilor. CONTBA LUI CELSU3, CABTEA A DOUA 147- dintdate acestea noi putem dovedi ca" nimic din ceea ce se istoriseste despre ele'ttti se poate compara cu invierea lui Iisus "din morti. Fiecare din eroii pe care-i aminteste impreuna cu tara lor, daca ar fi vrut ar fi putut sa dispara din fata spectatorilor, si ar fi revenit la ai lor cind li s-ar fi parut potrivit, dar Iisus a fost rastignit in fata intregului popor iudeu, trupul Lui a fost luat de pe cruce in vazul multimilqr : cum sa se poata spune ,ca El «a scornit o inchipuire asemanatoare cu aceea a eroilor legendari coboriti in infern si reyeniti apoi iarasi la lumina» ? Noi ra'spundem ca, daca t spre a justifica rastignirea lui Iisus, avansa un astfel de temei, mai ales din pricina a ceea ce se istoriseste despre eroii a caror coborire «fortata in infern» se admite, daca, punem eazul ca Iisus ar fi murit de o moarte ascunsa, fara ca moartea Lui sa fi fost cunoscuta in ochii intregului popor iudeu si apoi ar fi inviat realmente din ittorti, atunci ar fi existat pretextul ca sa se formuleze si despre El o fcstfel de banuiala urita ca isi despre eroi. Poate ca la celelalte cau^e'ale rastignirii lui Iisus s-ar mai putea adauga' una, $i anume ca a murit in chip vazut, pe cruce, pentru ca nimeni sa nil poata spune ca s-a sustras de bunavoie de la privirea oamenilor si ca s-a aratat apoi^ort, dar fara sa fi. murit de fapt, aparind din nou atunci cind a vrut, si.istorisind mat tirziu minunea inyierii Sale din morti. Dar socot ca atitudinea de mai tirziu a ucenicilor Lui are o puterede dovedire cu totul sigura : cu primejdia pierderii vietii, ei s-au daruit cu totul unei propov&duiri pe : care n-ar • fi sustinut-o cu atita tarie daca ar fi pus in circulate numai de la ei zvonul ca Iisus a inviat din morti. Ba mai mult: conformindu-se acestei invataturi, apostolii nu numai ca au pregatit si pe altii sa dispretuiasca moartea, ci ei insisi au fost cei dintii care au facut-o. . . LVII Baga de seama, dar, daca nu-i cu totul orbit de ura iudeul lui Celsus atunci cind zice cS ar fi cu neputinta ca sa invieze cineva cu acelasi trup . (cu care a trait) : «Dar ceea ce trebuie sa examinam e daca yreun om rea.lmente mort a inviat vreodata cu yechiul lui trup». Iudeul insusi n-ar. putea s^o spuna, cu toate ca si el crede despre cei doi copii in- viati,. unul de Hie, celalalt de Elisei, asa cum ne istprisesc cartile a Ill-a si a IV-a Regilor 184 . lata acum isi motivul penfru care Iisus n-a voit sa se nasca in alt neam decit in eel al iudeilor : ei erau obisnuiti cu minunile si astfel comparind pe cele in care credeau ei cu cele pe 184. /// Regi 17, 21— 22 ; IV 4, 34—35. |48 OHIOEN, ■CBICrtl ALBUM care lc sayirsise ori le istorislsc Iisus, el au putut admite ideea ci fiind Inconjurat de atltea minuni supraflresti si fiind autor al unor lucrari si mai uimitoare, Iisus era o fiinta cu mult mai desSvirsita decit toate. LVIH Dar, dupS ce ne-a relatat istoriile elinesti ale acestor fabricantf de minuni si ale asa-ziselor «invieri» din morti, iudeul nostru se adrese'aza color ce cred in Iisus : «Nu cumva credeft ca ceea ce sustin altii sint doar mituri si povesti si conteazS ca atare, pe cind voi ati dat piesei un sfirsit mai frumos si mai potrivit cu strigatul lui Iisus de pe cruce si cu felul in care $i-a dat sufletul ?». li raspundem iudeului in felul urmator : istoriile de care amintesti le socotim mituri si inchipuiri, in schimb cele pe care le relateaza cartile sfinte si pe care noi le avem comune cu voi (cSci voi inca le primiti si le cinstiti), acestea nu sint deloc poezii si mituri. Invierile din morti, despre care citim acolo., le socotim adevar, iar nu naluciri. $i tot in felul acesta credem ca Iisus a inviat cu adevar at, dupa cum a prezis-o El insusi si dupa cum au vestit proorocii 185 . Desigur, invierea Lui din morti este cu mult mai mi- nunatci decit a celorlalti, pentru ca acestia au fost inviat,i numai de proorocii Hie si Elisei, pe cind Iisus a fost inviat de Insusi Tatal din ceruri. De aceea a si ramas invierea Lui cU mult mai plina de conse- cinte si de binecuvintare decit ale celorlalti. Caci cum s-ar putea ase- mSna urmSrile pe care le-au avut invierile celor doi copii f acute de Hie si Elisei cu binecuvintarea pe care a raspindit-o invStatura despre Invierea lui Iisus si credinja in ea, pe care o lucreaza si o mijloceste puterea lui Dumnezeu ? LIX Dar si cutremurul si intunecimea (produse de moartea Domnului n.tr.) le socoate Celsus nascociri. Am raspuns mai inainte, dupa cit ne-a Stat in putere, si am amintit marturia adusa de Flegon 136 , dupe referatul caruia astfel de evenimente au avut loc in zilele cind patimea Mintuitorul. Iar cind Celsus continua : *voi spunefi ca Iisus nu S-a putut ajuta cit timp a fost In viat&, dar cd dupd moaite a inviat din nou, cd $i-a aiatat si semnele ianilOT $i urmele cuielor din paime», trebuie s5-l intrebam ce vor sa spuna cuvintele : «nu S-a putut ajuta cit timp a fost in viata» ? Daca intelege cumva ca ar fi vorba de un «aJutor» spre virtute, atunci raspundem, in acest sens, har Domnului cit S-a ajutat si a satisfacut destul, intrucit El n-a zis si n-a facut nimic 1H5. Fapte 2, 24. 1H0. Mai sus: II, It j 33. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A DOUA 149 vrednic de osinda, ci S-a lasat sS fie dus «ca o oaie spre junghiere» si a amufit «ca un miel inaintea celui ce-L tunde» 187 , nedeschizindu-Si nici macar gura, cum marturiseste Evanghelia. Daca, insa, crede Celsus, ca expresia aceasta se refera la fapte neesenfiale si de mica importanta in legatura cu viata trupeasca, in sensul ca aid Iisus nu S-a putut ajuta pe Sine insusi, atunci ii aducem aminte lui Celsus ca am dovedit §i mai inainte, din Evanghelii, ca Iisus S-a supus de bunavoie. Dar, amin- tind din nou afirmatiile EvaogheUei ca «a inviat din morti», cum a aratat semnul cuielor si cum i-au fost strapunse miinile», Celsus in- treaba iarSsi : *Cine a vazut acestea ?». Si plecind de la spusele Mariei Magdalena, despre care este scris ca L-a vazut literalmente, el o nu- meste in mod insultator «o exaltata, cum ziceti chiar si voi». Si pentru ca ea nu este singura care marturiseste ca a vazut pe Cel inviat, ci mai sint si altii, iudeul lui Celsus falsifica marturia spunind «poate inea vreo victims a aceleiasi vrajitorii». LX Dupa aceea, ca si cum ar fi posibil, zic, sa existe o infafisare «ca viu» a unui mort, Celsus adauga in stil epicurean : 188 «va fi avut cineva un vis dupa. o anumita dispozifie sau de dragul unei dorintf intx-o cre- dinfd idtdcitd, va fi avut o arataie imaginard» si povestind mai departe aceasta istorie, adauga : «lucm care s-a mai intimplat la mulU altii». Or, chiar daca i se pare ca judeca lucrurile foarte dibaci, Celsus con- firms aici o invat&tura fundamentals, aceea ca sufletul exists si pentru cei morti, iar pentru cine admite aceasta invatatura, credinta in nemu- rirea sufletului, sau eel putin in permanenta lui, nu-i fara temei. Doar, in dialogul sau «despre suflet», Platon insusi spune ca in jural mormin- telor unora li s-au aratat un fel de «chipuri ca niste umbre» ale o-ame- nilor care au murit 189 . Or, aceste infatisari sint strins legate la sfinti de ceea ce numim noi «suflet» care subzista in ceea ce se numeste < fiinta preamarit3». De fapt, Celsus respinge asa ceva, dar vrea ca al- tora sS li se arate cite o infatisare in vis, potrivit unei «dorinti a lor intr-o credintS ratacita», si cite o «infatisare imaginara». A crede in existen|a unui asemenea vis nu-i deloc absurd ; in schimb, in stare de veghe, de pilda la frenetici si melancolici, credinta intr-o astfel 187. Is. 53, 7; Mtt. 27, 12. if 8. A se vedea mai sus (II, 55) cele privitoare la argumentarea bazata numai :■:■ senzatii. 189. Platon: Fedon, 81 (trad. rem. p. 357). Origen va reveni asupra accstei pro- bierne (a < trupului preamarit») in C. CeJs III, 42. lf,(f « • •OMKIKN, MCRIKItl "AI.KHR de affttarb nu,-i plauzibild Celsus a prevazut ohservatia §1 s-a rbferlt la'6'«femeie exaltatat>v ceea ce insa nu reiese- din istoria scriscl iar noi.'nu stimde undeisi gcoate el acuzarea. ' ■■■■< ■ ■ ■n, ■■: ..... ... LXI ■.. ,,.-■ .. ■•»■ • *'X$adar, ^dupa ce a murit — zice Celsus • — Iisus.ar.fi prezentat o pretinsa infafisare a ranilor primite pe cruce,"iar hu una reala a trupu- lu'i rSnit. Or, noi stim ca, potrivit invataturilor Evangheliei (din care Celsus admite, dupa plac uriele pasaje, ca sa poata invinui, in scjiimb le respingje pe celelalte), Iisus a chemat linga El pe unul din ucenici (Toman.tr.), care nu cre'dea ca o astfel de minune ecu putinta. De fapt, a aprbbat isi el afirmatia femeii, care-1 asigufa'ck a vaz'ut pe fisus, a adrriis chiar posibilitatea de ; a vedea aparlhd sufletul unui' rhort, dar nii a crezut cu adevarat ca Hristos ar fi inViat intr-iin trup ase- menea celui avut pe pamint. De aceea el n-a zis simplu •■ daca nu voi vedea, nu voi crede, ci a tinut sa adauge : «daca nu voi vedea in mii- nile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune mina mea pe coasta Lui, nu voi crede» 190 . $i Toma graia asa pentru ca nu credea ca, ochilor sensibili li s-ar putea arata «trupul unui suflet» «intru toate aseme- nea» formei de mai inainte, sau cum spune poetul : «cu aceeasi fap- turci, cu ochii lii'i frumosi, cu glasul lui» si adeseori «imbracat parca in ace'l'easi vesminte» m . De aceea Iisus 1-a chemat pe Toma linga Sine : «adu degetul tau incoace si vezi miinile Mele si adu mina Ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios» 192 : LXII Dealtfel era firesc ca aceasta taina, mai mare decit toate, sa.se fi intimplat in strinsa legatura cu tot ce fusese proorocit in legatura cu Iisus, cu invierea Lui, cu faptele pe care le-a savirsit si cu sufe- rintele pe care El le-a indurat, caci nu degeaba pusese proorocul in gura lui Iisus cuvintele acestea : «Trupul meu va salaslui intru na- dejde, caci nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe eel cu- vlos sS vada stricacrunea» 193 . Si intr-adevar, invierea L-a pus cumva la mijloc, intre greutatea unui corp de dinainte de patima si intre starea in care un suflet apare eliberat de un astfel de corp. Asa incit, cu 190. 7oan 20, 25. 191. Versuri din Homer (Iliada XXIII, 66—67, pag. 413, in traducerea lui G. Murnu) : «Odata-i s-apropie sufletul / bietul prieten Patroclu / Insu$i leit dupa stat, dupS ta\& cu ochii cei mindri / $i dupa glas, dupa portn E vorba de vedenia avuta '.U.). 20X Mate* 2G, 48. CONTHA LUI CELSUS, CARTEA A DOUA 153 ceea ce vrea sa spuna Mintuitorul insusi in cuvintele : «In fiecare zi sedeam in templu si invajam si n-ati pus mina pe Mine» 2M . Si daca asa ni S-a infatisat Iisus, nu nuroai cu Dumnezeirea Sa launtrica si ascunsS de cei mulfi, ci si cu trupul, pe care-1 voia prea- marit de toti cei ce-L urmau, atunci putem spune : toti L-au putut vedea pe Iisus inainte de a fi «dezbracat domniile si puterile» 205 raului si inainte de a fi «murit pacatului» 206 ; insa din clipa in care El a dez- bracat acele doranii si puteri si nu a mai avut in El nimic din ceea ce mai putea fi vSzut cu ochii omenesti, de atunci El n-a mai putut fi vazut de nimani. De aceea, daca, dupa invierea Lui din morti, nu S-a aratat tuturora, Iisus a facut acest lucru gindindu-Se la neputinta lor (de a-L vedea cu trup preamarit n.tr.). LXV Dar de ce sa spun ca nu S-a aratat tuturor ? Nici macar cu Apos- tolii si cu ucenicii S&i n-a prea fost prezent si vazut in continuu, in- trucit ei nu erau in stare sa se bucure fara intrerupere de contemplarea Lui. Dumnezeirea Lui era mai stralucitoare acum dupa ce si-a dus pina la capat lucrarea iconomiei. Chefa, care se zice Petru, si care era asa- zicind «incepatura a Apostolilor», a putut sa-L vada, iar dupa el si cei doisprezece, inclusiv Matia, care a fost ales in locul lui Iuda. Dupa ei S-a aratat la cinci sute de frati deodata, dupa aceea S-a aratat lui Iacob, apoi Apostolilor, afara de cei doisprezece, poate celor sapte- zeci, «iar la urma tuturor» lui Pavel «ca unui nascut inainte de vreme», care stia in ce infeles spusese cuvintele «mie, celui mai mic dintre toti, mi s-a dat darul acesta» 207 si pe buna dreptate «cel mai mic» si «nas- cut inainte de vreme» sint unui si acelasi lucru. Oricum nu I s-ar putea aduce lui Iisus o invinuire dreapta pe motivul ca n-a urcat cu El pe munte pe toti apostolii, ci numai pe cei trei amintiti inainte, atunci cind a avut de gind sa Se schimbe la fafa si sa arate stralucirea ve?- mintelor Sale si marirea lui Moise si a lui Ilie stind de vorba cu El, dupa cum nu I s-ar putea aduce critici intemeiate pe zgircenia cuvin- telbr apostolilor din a-L fi aratat pe Iisus dupa inviere ca neinfati- sindu-Se inaintea tuturora, ci numai acelora pe care-i stia capabili sa vada iubirea Lui. 204. Matei 26, 55. 205. Coi. 2, 15. 206. Rom. 6, 2. 207. / Cor. 15, 5—3. Citatfa e libera. 154 OttlOr.N, HCHtK^I, AI.IDKIC Eu cr<;d cil pentru aptfrarea color spuse no stau intr-ajutorcuvin- tole «Ci1ci pentru aceasta a murit si a iiiviat I-Jristos, ca sa stapin$asc, dar am si inviat impreuna cu El» 223 . Intelesul inmormintarii, al gropii $i al celui despre care spune ca-1 ingroapa, le voi explica, in chip mai potrivit si mai dezvoltat in alte scrieri, care vor avea in mod special acest scop. Pentru moment e 218. Luca 24, 30—31. 219. Gal. 2, 19. 220. Qui. 0, 14. 221. Horn. 6, 10. 222. Horn, (i, 8. 223. Horn. G, 4. CONTRA M'l CELWUB, CAWTEA A DOHA Kj7 dcstul daca amintim despre giulgiul curat in care trobuia sa fio lnvellt trupul nevinovat al lui Iisus, si despre mormintul nou pe care Iosif !1 «siipase in stinca» 224 $i «in care nimeni, niciodatS, nu mai fusese pus» 225 . Sa cugetam, nu-i oare impresionanta armonia referatelor color trei Evanghelii ? Ele s-au silit sa descrie faptul ca mormintul era tafat sau scobit in stinca, pentru ca, cercetind Scripturile, sa se poatS vedea si acolo un aspect care merita atentje, fie in felul in care prezinta mor- mintul Matei si loan, fie dupa relatarile lui Luca si loan faptul cS «ni- meni, niciodata, nu mai fusese pus». De fapt, se cadea ca Cel care nu se asemana cu atyi mort;i, dupa ce s-au aratat pina si in starea mortului semnele vietii prin singe si apa, si Care, ca sa zicem asa, era un mort — deosebit — sa fie pus intru-un mormint nou si curat 226 . Dupa cum, dar, na§terea Lui fusese mai curata decit oricare alta, provenitu nu din impreunarea barbateasca si femeiasca, ci dintr-o fecioara, tot asa si mormintul Lui avea curatenia simbolizata de asezarea trupului Lui «intr-un mormint nou» nu lucrat din pietre adunate ?i lipsite pina atunci de o unitate fireasca, ci cioplit sau scobit intr-o singura stinca, totul dintr-o bucata. Tilcuirea, care cere sa urci evenimentele relatate de Evanghelie la realitajile al caror model erau, ar cere o explicare mai extinsa si mai buna in alt loc, intr-un tratat special. Daca am ramine doar la o tilcuire literals a pasajului, am putea spune cam asa : dupa ce odatii S-a hotarit sa indure punerea pe cruce, Iisus trebuia sa sufere ?i con- secintele legate de ea, adica sa I se ia viata ca unui om, sa moarii ca un om si apoi sa fie inmormintat ca un om. Dar, chiar si daca am ad- mite c3 ar fi fost scris in Evanghelii ca a disparut repede de pe cruco, chiar si atunci Celsus si necredinciosii lui ar dfeaima textul prin citato de fe'ml acesta : de ce a disparut Iisus indata dupa ce a fost luat de pe cruce §i nu inainte de a patimi ? Or, daca au aflat din Evanghelii eft totusi Iisus n-a disparut repede de pe cruce, si cred ca pot invinui Scriptura ca «n-a aranjat», cum ar fi vrut, disparitia Lui subita de pe cruce, ci ca spune adevarul, nu-i oare firesc sa credem toate si cind spun ca Iisus a inviat ?i ca, de bunavoie, o data, «usile fiind incuiate, El a statut in mijlocul ucenicilor», alta data, dupa ce a dat piinea celor doi ucenici, subit «S-a facut nevazut de la ei» dupa ce inainte «le-a LI I— cuit din toate Scripturile ?». 224. Matei 27, 59. 225. Luca 23, 53 226. Cum s-a precizat ?i mai sus : II, 36 1.TB omOKN, bcbikhi Ai.Kim: LXX Dar, in definitiv, de ce a spus iudeul lui Celsus cS Iisus se a.sciin- dea ? Cflci asa zice : «Care trimis cu vreo Insdrcinare s-a ascuns vreo- (latci, lp loc sa vesteascti cele poruncite ?»". Dar nu se putea ascunde Unul care spusese celor trimisi sa-L prinda : «In fiecare zi sedeam in templ'u si invatam si n-aji pus mina pe Mine ! » 227 .' Dealtfel, Celsus nu face altceva decit sa se repete, eu am mai raspuns o data la aceasta 228 , do aceea.ma voi margini aci doar la cele spuse inainte. Caci tot acolo giisiiri si raspunsul scris la . observatia respectiva : «Cit iimp a trait, cind nimeni nu credea in El, Iisus predicd tuturor fdrd. alegere, iar cind $i-ar ti putut confirma invafatura prin invierea din mortf sa Se if aratat El doar unei singuie femeiu?fi si unoi aderenp de jncredere si numai in ascuns si' timid ?». Dar asa ceva nu-i adevarat : nu S-a aratat numai unei femeiuste, caci scrie doar in Evanghelia dupa Matei : «Dupa ce a trecut simbata, cind se lumina de ziua intii a saptaminii, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormintul. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborind din cer si venind, a pra- vftlit piatra si sedea deasupra ei». Iar pu^in mai incolo, Mate! adauga : «Iar cind mergeau ele sa vesteasca ucenicilor — cele doua Marii amintite — iata Iisus le-a intimpinat, zicind : «Bucurati-vS ! » Iar ele r apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat» 229 . S-a ras- puns cu aceasta si la intrebarea : *Martord a patimilor Lui a lost toata lumea, in schimb tnartor al invierii doar un singur om ?»'. Am com- bfitut doar afirmatia ca Iisus n-a fost vflzut de tdti, iar aici voi mai adduga : trasaturile Lui omenesti le puteau vedea toti ; insusirile Sale dumnezeiesti — nu graiesc de cele care-L pimeau in legatura cu cele- lalte fiinte; ci pe cele care-L deosebeau — nu puteau fi intelese de toti. Mai mult, ia aminte cum se contrazice Celsus: dupa ce- spusese, mai intli, ca Iisus S-ar fi aratat numai unei singure ferhei si aderentilor Sfli, pe ascuns, el adauga indata : martora a p&timirii Sale a fost lu- mea toata, pe cind martor al invierii numai un singur om, adaugind apoi : «Si totusi, cazul trebuia sd fie tocmai invers !>>. Sa auzim ce vrea sft spuna prin cuvintele : «lm timpul pattimilor Sale a lost vazut de toti, pe cind dupa inviere numai de d singur^ persoana». ?i totusi cazul s-ar fi cSzut sS fie tocmai invers. Judecind dupa felul vorbelor sale, nu- mai un singur om s-ar fi cazut sa-L vada pe Iisus patimind, pe cind clupd inviere toti, cu acestea el vrea ceva ce este cu neputinta si ne- 227. Matcl 26, 55. 228. C. Ccls II, 63-64. 229. Male/ 28, 1-2; Matei 28, 9. CONTRA MM C'Bl.StlS, CAHTKA A DOHA Jfo firesc, ctlci, altfel, cum trebuie intelese cuvintele lui : «tocmai invers- trebuiau s Ccicl c propriu glasului dumnezeiesc sii fie auzit nu- mal de cei carora vrea sa li se descopere. Si nu stdruiesc asupra fap- tului ca glasul lui Dumnezeu, de care se pomeneste in Scriptura, este vlbrare a vazduhului, sau zguduire de aer, sau orice alta definitie, asa cum o dau tratatele privitoare la grai 237 ,- ci asupra faptului ca a fost auzit de o ureche mai deosebita si mai dumnezeiasca decit urechea simturilor, intrucit Dumnezeu, care vorbeste, nu vrea ca glasul Sau Sii fie auzit de toti, deoarece numai cine are urechi superioare aude pe Dumnezeu, dar cine-i surd de urechile sufletului e nesim|itor ia\a de cuvintul lui Dumnezeu. Aceasta am spus-o, ca sa raspundem la Intrebarile : «De ce se auzea glasul lui Dumnezeu din cer procla- mindu-L Fiul lui Dumnezeu ?» si urmatoarea : «daca n-ar fi vrut sa" ra- mina ascuns, atunci de ce a patimit si de ce a murit ?» — intrebari care-si aflS raspuns suficient in ceea ce s-a spus pe larg despre patima Domnului in paginile precedente 23S . LXXIII Dupa aceeea iudeul lui Celsus trage o concluzie care n-ar tre- hui scoasa : «cdci dorinta Lui de a ne inva^a ca, prin chinurile indu- rate, sa dispretuim moaitea nu presupune numaidecit ca s-ar ii cazut ca dupa. Invierea din morfi sa cheme pe top oamenii la lumina si sd-i in- ve/e motivul pentru care a coboiit piintre oamenfa. In realitate, mai intii, Iisus a chemat pe toti oamenii la ^umina, zicindu-le : «Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi...» 23 '. Iar mo- tivul pentru" care a venit Iisus printre noi II arata Scriptura in lunga cuvintare pe care a pronuntat-o El despre Fericiri, precum si in con- cluziile pe care le-a scos dupa aceea in pilde si in convorbirile cu car- turarii si cu fariseii. Si Evanghelia dupa loan informeaza tot ce invatase Iisus, aratind ca vorbirea lui Iisus statea mai putin in vorbe decit in fapte, fapt care reiese cu limpezime din Evanghelii, unde se spune ca El vorbea «cu putere» 24e , uimind pe toti. 236. Matei 7, 5. 237. De pilda Aristotel, Despre sailet : II, 8, trad. N. I. $tefanescu, Bucurejti, 19(59, p. CO— 70. La fel Fr. Dolger : «K>vij ©sou, In «Antike und Christentum», V/1936, p. 218—226. 238. II, 23—24 ; 69. 239. Mutet 11, 28. 240. /.lira 4, 32. COUTH A U» OBIW, CAKTKA A DOUA l@l LXXIV Dupa toate acestea, iata si concluzia pe care o scoate iudeul lui Celsus prin cuvintele : *toate observable noastre slnt scoase'din scrie- rile voastre, noi n-am facut decjt ce fqc si al\i maitoii : cddeti voi In- sivd In cursele voa$tre». Or, eu am dpvedit ca numai deformlnd textele Evangheliilor noastre poate declara iudeul atitea fleacuri in atacurile lui impotriva lui Iisus si a noastra. DupS parerea mea, el nici n-a aratat cum cadem hoi in cursele noastre si nu face altceva decit sa-sl inchipuie ca a facut asa ceva. Iar fiindcS iudeul adauga : «0 iubite cerule, care dintre zeii ce au petrecut vreodata printre oameni n-au aflat credinfa, cu atit mai mult cind ne gindim, la unii care nddajduisera in venirea lui ? De ce n-a lost El recunoscut de cei care tl asteapta de atita vre- me ?». La toate acestea trebuie sa-i raspundem ca este seris ca : chiar si in timpul legii lui Moise, cind Dumnezeu S-a infatjsat evreilor in cea mai mare stralucire, nu numai cu semne si minuni in Egipt, si dupa aceea cind au trecut prin Marea Rosfe, cind S-a aratat un stilp de foe ?i un nor luminos, ci si prin proclamarea Decalogului la tot poporul, ei bine, si atunci s-au gasit martori necredinciosi, caci daca ar fi crezut in Cel pe care-L vazusera si-L auzisera, ei n-ar mai fi ridicat un vitel de aiir, n-ar mai fi «sckimbat slava Lui intru asemSnare, de vitei» 241 si n-ar mai fi zis urrul cStre celalalt, vorbind despre acest vifel : «iata Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din fara Egiptului» M2 . $i vezi daca intre insusirile caracteristice ale acestui popor n-a fost cumva si necredin|a in minuni, oricit de stralucite ar fi fost, si in multele aratari ale lui Dumnezeu in decursul trecerii prin pustie, dupS cum scrie in cartea Legii lui Israel, apoi in timpul vehirii tainice a lui Iisus de a nu se lasa convins prin cuvintele Lui spuse «cu putere» si in faptele Lui minunate savirsite in vSzul intreguilui popor ? LXXV Cred c5 acestea, sint inde'stulatoare ca sa se poata dovedi ca ne- credinta iiidellor fata de Iisus se potrivea cu ceea ce se spune despre poporul acesta inca de la inceput, c5ci iudeul lui Celsus intreaba : «care dintre zeii care au petrecut vreodata printre oameni i-ar afla pe acestia pina la urma necredinoioisi, mai ales atunci cind ace^tia ai§- 241. Ps. 105, 20. 242. le?. 32, 4; 9. 11 — ORlGEN, Vol. IV 162 ORIGEN, SCRIERI ALESE teptau venirea lui ? In sfirsit, dete Iisus n-a lost primit de cei care-L a$teptau de alita vreme ?». La care eu as putea raspunde : «A{i vrea si voi, amicu mei, sa-mi raspundeti la intrebari ? Care minimi credeti voi ca ar fi cele mai mari ? Cele din Egipt si din pustie sau cele pe care va spuneam ca lo-a savirsit Iisus printre noi ? Daca cele dintii vi se par a fi mai mari decit acestea din urma, nu-i cumva aici o dovada clara ca acest lucru se potriveste cu firea celor ce au fost necredin- ciosi fata de faptele mari, iar, in schimb, dispretuiesc si pe cele mici ? Banuiesc ca aceasta-i parerea voastra in legatura cu cele pe care le is- torisim despre Iisus. • Daca spuneti ca minunile savirsite de Iisus sint deopotriva cu cele pe care Scriptura le relateaza in legatura cu Moise, atunci de ce sa ne mai miram de necredinta acestui popor care s-a dovedit necredincios si la inceputul primului Legamint si la inCeputul celui de al doilea ? caci inceputul Legii s-a facut pe vremea lui Moise si tot atunci s-au dovedit si greselile neeredinciosiei voastre, iar inceputul rinduielii si Legamrntului nou s-a facut, dupa credinta noas- tra, pe vremea lui iisus. $1 prin necredinta voastra, fata de Iisus, voi insiva va dovediti a fi fiii celor c8re in pustie s-au aratat necredinciosi fa{a de aratarile lui Dumnezeu. De acees va si veni peste voi si in- vinuirea ca n-ati crezut in Mintuitorul nostru. * «Astf ely dar., marturisiti voi feiisiva c5 stoteti f ii ai celor ce au ucis pe prooroci» M3 , isd in voi se va implini proorocia «Viata ta va fi mereu to primejdie inaintea ochilor tai» 244 pentru ca n-ati crezut in Viata care a venit sa Se sa- l&sluiasca printre oameni. LXXVI Niei una din invinuirile aduse lui Iisus de catre Celsus, prin gura iudeului, n-a putut fi formulata decit plecind de la Lege si de la pro- oroci. lata, de pilda, cum ll defaima, spunindu-I : «Hsus se fofosesfe, in chip muratic, de ameriinjdri si de blesteme de fiecaie data cind spune : «Vai voud» si «zic voud». Aceasta e o dovadd a nepufin/ei de a convinge, ceea ce nu-i deioc fapta unui Dumnezeu si nici mdcar a unui om cuminte». Dar, ia sa vedem daca aceste invinuiri nu se intorc cumva, pe fata, impotriiva iudeului ! Caci de cite ori se spune M textele Legii si ale proorocilor «vai voua» Dumnezeu foloseste amcnintari si blesteme care au tot atit de mare putere ca si cele din Evanghelie. De pilda aceste pasaje din Isaia : «vai voua, care claditi casa linga casa si gramaditi tarini linga tarini» ; «vai de eel ce dis-de-dimineata alearga 243. Matei 23, 31. 244. Deut. 23, 66. CONTHA LUI CELSU5, CARTEA A DOUA 163 dupa bauturi lnil>atatoare» ; «vai de cei ce atraig pedeapsa ca si cu ni.^te fringhii» ; «vai de cei ce zic raului bine si binelui raii» ; «vai de cei vi- teji la baut» 245 sr alte'le pe care oricine le-ar gasi din belsug. Tot a$a de mari sint amenintarile si in alte pasaje : «Vai |ie heam pacatos, popbr impovarat de nedreptate, soi r&u, fii ai pieitii ! » 246 la care se adauga amenint&'ri atit de grdzave, incit ajung a fi deopotriva cu cele de care II invinuieste pe Iisus ca le-a rostit. Nu-i oare inspaimintatoare ame- nintarea urmatoare : «Tara voa'strS este pustiita, cetafile voastre arse de foe, tannile voastre le mSninca strSinii inaintea ochilor vostri» M7 . §i nu sint bare cuvinte de amenintare si de blesteme impotriva popb- rului cele dictate in cartea lui Iezechiel prin darul Mintuitorului cind spune proorocului : «tu ai sS traiesti intre straini ca intre scorpib ? 248 . Sa vorbim drept, Celsus, oare nu tu esti eel care i-ai spus iudeului sa defaime pe Iisus, despre care zici : «el foloseste, in chip usuratic, amenintari si blesteme", de fiecare data cind zice : «vai vou8» si «zic voua ?». Nu vezi ca toate invinuirile rostite de iudeul tau sint irnpotriva lui Dumnezeu (Tatal) ? Caci dupS parerea iudeului, in graiul prooroci- lor pina si Dumnezeu e expus acelorasi invinuiri din pricina neputintei de a fi in^eles. r. .. Mai mult, as putea spune celor ce cred ca in aceasta privinta iu- deul lui Celsus ii aduce lui Iisus invinuiri. drepie-; sint in Levitic si in Deuteronom Un mare numar de blesteme. Daca iudeul voia sa le jusii- fice pe acestea, si prie ele Scriptura, .atuinci tot asa, sau chiar mai mult, trebuie aparate amenintarile si blestemele pe care le-a rostit Iisus. Iar cind e vorba de Legea lui Moise insasi, aceasta o vom putea apara mai bine, pentru ca despre ea sintem informati de Iisus insusi, care a 1m- teles-o mai bine decit iudeul. In afarS de aceasta, daca iudeul a prins ceva din intelesul si semnificatia locurilor profetice, atunci sS afle el ca Dumnezeu, nu cu inimS usoara, ameninta si blesteama, cind zice : «vai voua» si «zic voua» si ca Dumnezeu rosteste asa ceva numai pen- tru ca sa intoarca pe oameni, ceea ce chiar si dupa parerea lui Celsus nici un om cuminte n-ar rosti. Dar tot crestinii care rostesc ca unul si acelasi Dumnezeu a grait si prin prooroci si prin Domnul (Iisus), vor dovedi daca si cit e de firesc ceea ce spune Celsus despre ameninfari 245. Is. 5, 8; 11 ; 18; 21 ; 22. 246. Is. 1, 4. 247. Is. 1, 7. 248. /ez. 2, 6. • |«4 ORKMM, ■CRnUU ALUM 11111 ■ ) 91 despre blesteme. Iar lui Celsus, carp se laudfi c& e fllosof $1 c& «cu- noaste Intreaga noastra invatatur&», trebuie sS-i dau o scurta replied : «Amice ! Daca, potrivit lui Homer, Mercur li spun© lui Odiseu : «sar- mane ! Incotro mergi tu, asa singuratic, prin codri ?», atunci arata-te multumit daca — dupa Homer — Hermes interpeleaza" pe Ulise numai pentru ca sa-1 mustre, c3ci cuvintele laudaroase si dragastoase sint numai specialitatea sirenelor, in preajma carora se ridica «jur imprejur o gramada de oase», ele care folosesc astfel de vorbe : «Vino, aici, vino da noi, Ulise eel atit de iaudart, mindrda Ahaei !» 249 . Dar cind proo- rocii mei si Iisus insusi spun doar ca sa converteasca pe ascultatori acele «Vai vou8!» si altele, pe care tu le socoti drept blesteme, atunci ase- menea expresii n-au nici un folos pentru cei ce le asculta, si nu li se recunoa0. Peon, medic al zeilt>r, confundat mai tlrziu cu Apollo. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A DOUA 165 amanuntita a invierii lui Iisus, si ca El este ] «intiiul nascut din mor^i ?» 251 . Sau, din ceea ce tu nu vrei sa crezi, ar urma cumva ca El n-ar fi spus nimic ? Dar, intrucit iudeul continua sa admita in fata lui Celsus in- vierea trupurilor, cred ca nu este morrientul potrivit sa tratez despre acest lucru cu un om care crede si marturiseste ca exista o inviere a trupurilor, fie ca si-o explica el clar si ca ar putea aduce dovezi con- vingatoare, fie ca nu ar putea-o face, dindu-i doar o rezolvare super- ficiala. lata raspunsul care trebuie dat acestui iudeu. Si fiindca mai zice : «Unde-i ca sa putem sa-L vedem si sa ciedem in El ?» ii raspundem : uode-i acum Cel Care vorbeste prin prooroci si Care face minuni, pen- tru ca sa putem vedea si crede ca iudeul e «partea Domnului ?» 252 . Oare vouS va este permis sa aduceti temeiuri prin care sa aratati pentru ce Domnul nu S-a aratat iudeiior in cantimuu iar priviitor la Iisus refuzati sa recunoasteti acelasi lucru, Iisus, Care, indata dupa invjere, a convkis pe ucenicii Sai despre adevarul invierii Sale, si inca in asa masura incit ei arata, prin trupul lor, ca in privinfa vietii si a invierii, care le-a fost doveditS prin cuvint si fapta, ei socot drept nimicuri toate incercarile acestei vieti ? LXXVIII Dupa aceea iudeul a zis : «Oare nu S-a coboiit Iisus pe pamint pen- tru ca sa ne iacd nectedinciosi ?». Si aici voi raspunde : n-a venit pen- tru ca sa-i faca pe iudei mai necredinciosi, ci stiind dinainte ca ei se vor comporta asa, a prezis lucrul acesta, spunind ca, in scbimb, vor fi chemate alte neamuri in locul lor. Caci «prin caderea lor, neamurilor le-a venit mintuirea» 253 , dupa cum o spune Hristos prin prooroci : «Po- porul pe care nu-1 cuno^tea imi slujeste si dintr-un cuvint Mi se su- pune» 254 . «Cautat am fost de cei ce nu intrebau de Mine, gasit am fost de cei ce iiu Ma cautau» 255 . E limpede asadar cS iudeii au suferit, in aceasta viata, pedeapsa de a fi tradat pe Iisus, cum au si facut-o. Pot zice iudeii, daca.vor sa ne defaimeze : Minunata este in ochii vostri Providen|a si dragostea de Dumnezeu. Ca sa va pedepseasca, v-a scos din lerusalim, din ceea ce se cheama Sfinta si Sfinta Sfintelor, asa ca este bine sa reflectati ce raspuns ne veti da. Caci avea un argu- ment mai puternic si mai bun, caci minunata e Providenta dumneze- 251. Col. 1, 18. 252. Deut. 32, 9. 253. Rom. 11, 11. 254. II Regi 22, 44—45. 255. Is. 65, 1. 106 „. , . omaEN, ■cmicrti amwe lasca, pentru ca a platit. pacatul 4cestui popor prin chemarea de c&tre Hristos a paginilor la impSratia lui Dumnezeu, a celor care erau «straini de teg^nrinte §i lipsiti de fagaduinti* 256 . lata, dar, ce au prezis proorocii, cind au zis ca din eauza poporului iudeu Dumnezeu a zis ca nu va mar chema un alt neam, ci pe >ai Sai din toate popoarele «caci Dumnezeu si-a ales pe cele nebune ale lumii» 257 , fiicind ca poporul nestiutor sa fie luminat de lucrufile ceresti, caci 1m- piiratia lui Dumnezeu s-a luat de-la aceia si s-a dat acestora. E destul dac3 cltam acum, dintre multe altele, macar aceasta pfoorocie, din cin- tarea Deuteronomului, in legatura cu chemarea neamurilor prin mijlo- cirea persoanei Domnului : «Ei M-au intaritat la gelozie prin cei ce nu s!nt Dumnezeu si au aprins rriinia Mea prin idolii lor ; ii voi intarita si Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde minia printr-un neam fSra pricepere» 258 LXXIX $1, in sfirsit, ca sa incheiem, iiideul zice despre Iisus : «EJ n-a tost, dec/, deelf un om, asa cum adevarul insusi ll aratd si cum rafiunea 11 dovedesfe». Dar daca n-ar fi fost decit om, nu stiu cum s'-ar fi incu- metat sa raspindeasca peste tot pamintul credinta Sa si invatatura Sa, si cunaar fi fost in stare, fara ajutorul lui Dumnezeu, sa-si duca planul la Indeplinire, si sa biruiasca pe totf cei care se impotrivesc raspindirii InvStSturiL Sale : regi, imparati, senat roman si peste capetenii si po- poare ? Gum sS pui in sarcina firii omenesti, care n-ar avea la urma urmei nimic superior, puterea de a, converti o atit de mare multime de oameni, si inca nu numai oameni culti, ci sj din cei care sint foarte ne- iny8tati $i robiti de patimile lor si care pentru nestiinta lor sint cu atit mai greoi in intoarcerea spre renuntare cu cit sint lipsiti de ratiune ? Intrucit, insa, Hristos este «puterea lui Dumnezeu si intelepciunea Ta- Wlui» 259 a rinduit toate acestea si rinduieste si acum cu toata impotri- vlrea iudeilor si a elinilor neincrezatofi in invatatura Sa. Dar nici noi nu vom inceta sa crederri in Dumnezeu >dup& orinduie- llle pe care ni le-a dat prin Iisus Hristos, sa intoarcem pe cei ce doresc sa vina la credinta dupS orbirea in care au petrecut, chiar daca cei Orbiti de-a binelea ne defaimeaza, spunind cS noi am fi cei orbi, dupa 250. Ei. 2, 12. 257. / Cor. 1, 27. 2. r >8. Dout. 32, 21. 25!t. I Cor. 1, 24. CONTHA I-UI CELSUB, CAHTKA A DQtJA 187 cum ne invinuiesc iudeii si elinii, care spun adeptilor lor cii noi am fl cei care am seduce pe oameni. Ce sS spun ? frumoasa seducere, din desfrinati sa" fagi oameni temperati sau eel putin porniti spre tempo- ranfa ; din oameni nedrepti sa faci drepti sau porniti spre indreptare, din oameni nebuni sa faci intelepti ori macar porniti spre inteleptire, din timiditate, din lipsa de caracter si din lasitate sa faci curajosi si por- niti cu perseverenta in lupta de pastrare a credintei . in Dumnczeu, Creatorul lumii ! Iisus Hristos a venit, asadar, dupa ce fusese prezis nu de un singur prooroc, ci de toti. De aceea, Celsus da inca dovadii de ignoranta, atunci cind spune prin gura iudeului sau ca Hristos n-a fost prezis decit de uri, singur prooroc 260 . Iudeul inchiriat'de Celsus si care pretinde ca vorbeste in numele propriei lui Legi, isi sfirseste aici argumentarea fara sa mai spuna alt- ceva vrednic sa fie mentionat. Voi incheia, dar, si eu cu cea de a doua carte compusa impotriva tratatului sau. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin puterea lui Hristos, Cel ce salasluieste in sufletul nostru, ma voi sili sa raspund intr-o a treia carte la ceea ce Celsus a mai scris in continuare. 260. A se vedea mai sus : I, 49 ; II, 4. CARTEA A TREIA Urmind invitatiei tale„prea cucernice Ambrozie, am raspuns, pe cit am putut, in prima carte a replicii la scrierea lui Celsus, careia el i-a dat falosul titlu de «Discurs adevarat», anume, cercetind atit prefata cit si partea anexata ei, examinind fiecare din observatlile facute si inche- ind cu acea lunga cuvintare a iudeului, prin care-si exprima invinuirile impotriva lui Iisus. In car-tea a doua, am raspuns cit am putut mai bine la atacurile indreptate de acel iudeu impotriva celor care credem, prin mijlocirea lui Hristos, in Dumnezeu. Acum, in cea de a treia carte, in- cercam sa respingem toate obiectiunile pe care le ridica el din punctul lui de vedere. Dupa parerea lui Celsus «controversele sau ceiturile reciproce dintre crestini si iudei sint de naturd ioarte naivd. Mai ales cind e voiba despre Hristos, aceste controveise dintre ei nu se deosebesc aproape deloc de proverbiala ceartd privitoare la barba impdratului» *. «Criticile pe care si le aduc unii altora crestinii si iudeii»\ zice acelasi Celsus, «nu merita nici macar sa tie bagate m seamd, pentru cd si unii si alpi cre- deau cd Duhul Domnului este Acela care ar ii rinduit sa se vesteascd cum cd va veni cineva Care sa mintuiascd neamul omenesc, si numai intr-un singur punct n-ar fi de aceeasi parere cele doua grupdri, si anu- me dacd Cel protect a venit deja pe pamint sau mca nu» 2 . E drept ca noi, crestinii, credem ca in persoana luii Iisus s-a aratat intr-adevar eel .prezis de prooroci. In schimb, cei mai mul^i dintre iudei sint atit de departe de a crede in El, incit cei care au trait pe vremea aceea au nazuit intr-un Iisus de dupa viata paminteasca, iar iudeii de azi incuviinteaza ocarile pe care parin^ii lor le-au adus impotriva lui Iisus pe care-L invinuiesc ca s-ar fi folosit de anumite vraji ca sa faca lumea sa creada ca in persoana Lui s-ar fi aratat Cel pe Care proorocii II fagaduisera si pe care, in mod obisnuit, II numesc, in limba lor, Mesia. 1. In original : «privitoare la umbra magarului». Expresie devenita proverbiala spre a arata un subiect de mica insemnatate, cf. Platon, Fedros, 260 c. 2. $i Tertulian ?tia de aceasta cearta dintre iudei $i cre^tini (Apologeticum, 21, trad. rom. p. 72). CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A TREIA 169* II Celsus si cei care aproba invinuirile pe care le indreapta impotriva noastrS vor avea bunStatea sa ne spuna daca asemanarea cu barba im- paratului se mai- potriveste cu faptul ca proorocii au.vestit pina si locul unde trebuia sa se nasca 3 Indrumatorul acelora care vietuiesc dumne- zeSe^te, si care se numesc «partea de mostenire a Domnuilui» 4 , cind au proorocit ca o fecioara va z&rhisli pe Emanuel», ca Cel fagaduit va sa- virsi tot felul de «semne si minuni» 5 , ca in mare graba va alerga cu- vintul Sau si glasul apostolilor Sai va rasuna in toate tarile 6 atunci cind vor vesti osindirea Lui de catre iudei si cind proorocesc patimile si invierea Lui. Facut-au oare proorocii aceste prevestiri cu totul intim- pl&tor, n-a fost in mintea tor mimic in stare sa-i convinga despre ade- varul ilor si indemnatu-i-a oare nu numai sa prooroceasca, ci sa si so- coata proorociile vrednice de a fi consemnate ? Oare un popor atit de mare ca ced al iudeilor, care si-a gasit de atita vreme ai^ezarea sa sta- tornica, a recunoscut el fara nici un temei stringent pe uniidin prooroci ca prooroci autentici r in vreme ce pe al^ii i-a respins, declarindu-i pro- oroci falsi ? Sa nu fi fost nici un motiv care sa fi hotarit ca pe linga car- tile lui Moisi, pe care popoful le socotea sfinte, sa se adauge si cuvin- tarile celor care, mai tirziu, s-au dovedit a fi prooroci ? Oamenii care acuza pe iudei si pe crestini ca sint nebuni, pot explica in ce chip s-a putut mentine poporul iudeu 7 daca n-ar fi avut fagaduinta de cunoas- tere a viitorului ? Chiar daca toate popoarele invecinate s-au invafat sa accepte, potrivit traditlilor locale, oracole si profe^ii de la zeii care erau venerati la ei, inschimb iudeii, dimpotriva, au fost lamuriti sa dispre- tuiasca toate zeitatile venerate de celelalte popoare si sa nu le soco- teasca zei, ci duhurile rele, caci asa Je spusesera proorocii lor : «toti dum- nezeii meamurilor sint idoli» 8 . Fata de toate acestea sa fi fosit ei singurii care s-au laudat ca numai ei au iluminare profetica si singurii in stare sa retina pe cei care, in dorinta de a cunoaste viitorul, erau gata sa mearga la duhurile rele care erau venerate de alte popoare ? Sa jude- cam daca n-a fost cumva o porunca a unei orinduiri mai inalte ca un intreg popor, care primise invatatura si sfatul de a dispretui pe .zeii ce.lorlalte popoare, sa aiba in profeti o bogatie, care sa provoace in po- por aratari, care in sine erau mai de pret si mai mari decit oricare ora- cole de pretutindeni. 3. MiTi. 5, 2. 4. .Is. 7, 14. 5. 7s. 35, 5 ?.u. 6 r Ps. 18, 5. 7. Aceea.?i idee subliniata ?i in cartea I, 36. 8. Ps. 95, 5. 170 OHKHCM. ■CRIBRI AMUSE III Dealtfel, s-au si intimplat minuni de multe feluri. Insusi Celsus de- clare In cartea sa 9 despre Esculap. 10 , care vindeca bold $i descoperea lucruri viitoaie prin toate oiasele care-i erau dedicate, de pildd in Trika, In Upidaui, in Kos, in Pergam^ Apoi, mai : aminteste de Aristea 11 din Procones, eroul din Klazomene 12 $i de Kleomede " din Astipalea. pare, s-ar putea' admite ca numai la iudei, care erau dedicati Dumnezeului Cel peste toate, cum spunefi voi, sa nu fi existat nici o profejie si sa nu se fi arfitat nici un semn, spre a intari credinta in Creatorul lumii si a face mai puternica speranja intr-o alta viafa mai buna ? S-ar putea crede ,asa ceva ? Nu L-ar fi parasit imediat pe Dumnezeu, Care — potrivit invata- turii lor — le dadea ajutor, dar Care niciodata nu le-a oferit dovada pr.ezentei Sale, indreptindu-se spre idoli si venerind pe cei care vesteau viitorul si savirseau minuni ? Asa ceva nu s-a intimplat, intrucit iudeii au preferat sa indure orice, aoceptind sa sufere persecutii, o data in Asi- ria, alta data in Persia si alta data sub Antioh l4 , decit sa-si tradeze Le- ,r,. ca sa nu se aprindS peste mSsura impotriva lor ura imparatilor, a dre- gatonlor tinuturilor ?i a popoarelor respective. lata, dar, care e raspunsul meu la afirmatia lui Celsus ca «o revofta a tost cindva piicina oiganizaiii statului iudeu si mai thziu a injghe- baiii Biseriqii crestine». Dar ca s& se vadS, mai departe, cit de nedrept judeea Celsus, voi reda textual spusele lui '. «Dacd tdfi oamenii ar vrea sa se iaca crestini, cre$tinii insisi ar ii cei care s-ar impotrivi la a$a cevcf». Minciuna aces- tei afirmatli reiese din faptul ca, pe cit le sta in putere, crestinii Isi dan toatS silinfa sM rSspindeascS invatatura lor peste intreg pamintul. In orice caz i citiva dintre ei au plecat sS StrabatS pina departe, nu numai la orase, ci prin sate si catune 23 , ca sa aduca si pe altii la credinta ; in Dumnezeu. $i nu s-ar ptitea spune ca ei ar face aceSt lucru cu scopul de a se imbogati, ba uneori nu primesc riici ceie ! necesare hranei, iar dacS vreodata sint nevoiti s-o faca, din pricina lipsurilor, apoi si atuncl ei se muitumesc doar cu strictul necesar, chiar daca multi dintre cei cafe aveau doreau sa-si imparts avtitui cu ei, sau sS le ofere ceea ce le pri- sose^te. $d dacS in vremea noastra, fatS de marele numSr al celor care free la credtotM, usnii oameni bog"8ti sau sus-pusi, precum - loane impunatoare, cu ceremonii care provoaca. respect si mister ; dar Indatd ce ai intrat si ai pdtruns in interior ajungi sd contempli aici ca oblect de adorare o pisicd, o maimutd, un crocodil, un tap si un cline» 39 . Ei bine, ce asemanare poate fi intre maretia exterioara pe care ti-o ofera, inca de la inceput, un templu egiptean si ceeace intilnim la noi ? Ce-ar exista la noi care s5 se asemene cu acele animale necugetatoare, care acolo, In dosul acestor mareje pridvoare, servesc drept obiecte de ado- rare ? Au cumva in ochii lui vreo vrednicie proorociile si adorarea Atot- puternicului Dumnezeu ori dispretul fata de idoji, sau, dimpotriya, poate fi facuta dupa parerea lui vreo asemanare intre Hristos Cel rastignit si vietatlle necuvintatoare care sint adorate acolo ? Daca aceasta e parerea lui, si nu vad care ar putea fi alta, atunci ii voi aduce aminte ca am ex- plicat, in cele anterioare 40 , destul de amanuntit §1 de exact ca pentru Iisus tocmai ceea ce omenet?te pare a fi o scadere s-a dovedit a fi o binefacere pentru lumea intreaga si spre mintuirea tuturora. XVIII Dupa aceea, intrucit vorbeste cu atita respect despre adorarea adusa acelor animale necuvintatoare, afirmind ca ele slot simboluri ale divi- nitfitii, despre care a vrut s$ explice in mod format ca erau niste «pror oroci», Celsus ne asigura ca «cei care au fdcut cunostin}d cu aceste v/e r tdfl 9i despre care au primit explicatfi ldmuritoare, s-au putut convinge ca initierea lor nu s-a dovedit deloc desartd». Cit despre adevarurile pe care le infSfrsam noi celor care cunosc profund crestinismul din cuvin*- tfirile fScute sub influenza a ceea ce numea Pavel «dar duhovnicesc», din cuvintSrile de cunoastere «in duh» 41 , Celsus ne da sa intelegem ca nu ,are nici cea mai mica idee. Se vede acest lucru nu nurnai din ceea ce a spus pina acum, ci si din defaimarile cu care improasca adunarile cres- tlnilor, atunci cind afirma ca ei *exclud pe orice om cult din comunitd- Ule lor si nu primesc decit ignoranU si sclavfr, invinuiri la care vom raspunde atunci cind vom ajunge la pasajul respectiv 42 . 1 .■■■■■■." XIX Celsus mai afirma ca noi crestinii vorbim in batjocurd de credinfele egiptenilor, cu toate cd ei au multe invdtdturi tainice care nu trebuiesc 39. Despre religia egiptenilor dadea informatii inca Strabon, Geogr. 17, 1, 28, 305j. Em. Vasilescu, Istoria religiilot, Bucure$ti, 1975, pag. 98 $.u. 40. I, 54; 61 f II, 16; 23. 41. / Cor. 12, 8. ■ ■ ■., 42. Mai pe larg In III, 44; 50; 55; 74. E vorba de una din cele mai frecvente deffllrnitri adust- cn^tinismului In genul lui Lucian de Samosata ori a lui Nietzsche CONTWA UH CKtWDII, CAHTKA A THK1A JB1 dlsprefuite. Potrlvit intormatiilor lor, in dosul acelor vietdti pieritoare, intllnite in cultul lor, trebuie sa vedem evlavia cu care se cuvine sd cinstim credinfa in ve$nicie. Afi ti chiar nebuni daca in istorisirile despre Iisus voi n-afi vedea ceva mai vrednic decit tapii sau ciinii egiptent- lor 43 . lata ce voi raspunde aici : ai dreptate, stimate amice, cind afirmi in discursul tau ca egiptenii prezinta multe invajaturi tainice, care nu trebuie dispretuite, precum si multe lucruri misterioase despre vietatile lor sacre, dar gre§e§ti cind ne invinovate^ti spunind cu convingere ca noi n-am exprima decit nebunii si ineptii atunci cind explicam tainele legate de viata lui Iisus, potrivit intelepciunii Cuvintului si a tuturor celor care cauta sa se desavirseasca in ea. Asculta ce ne invatS Pavel despre cei care ajung sa cunoasca aceasta intelepciune a crestinismului : «Noi nU propovaduim in^elepciunea acestui veac, nici a stapinitorilor acestui veac, care sint pieritori, ci propovaduim intelepciunea lui Dum- nezeu in taina, pe cea ascunsa, pe care ^Dumnezeu, mai inainte de veci, a rinduit-o spre marirea noastra» w . XX Intrebam pe cei care cugeta la fel ea Celsus : Oare Pavel nu se gin- dea la o in^elepciune superioara cind vorbea despre «intelepciunea la cei desavirsiti» ? 45 . Iar daca va spune, dupa felul lui indraznet, ca Pavel nu avea nici o filosofie, noi ii vom raspunde : Cerceteaza mai intii epis- tolele acestuia si concentreaza-ti atentia la sensul fiecarui pasaj din ele, de exemplu din cele catre Efeseni, Goloseni, Tesaloniceni, Filipeni sau Romani. Dovedet?te ca ai in^eles invataturile lui Pavel si ca ele nil con- tin decit doar nerozii si banalitati. Daca Celsus isi va da osteneala sa le citeasca cu aten^ie, atunci sau va admira gindirea acestui barbat, care trateaza adevaruri inalte intr-o exprimare pe intelesul tuturor, dovedind astfel ca a inteles-o sau, in caz contrar, se va face de ris, incercind sa combata si sa rastalmaceasca si cele ce-si inchipuie el ca a infeles. XXI $i nu mai vorbesc aici despre intelepciunea tuturor invataturilor din Evanghelii, fiecare din acestea continind o invatatura inalta si «greu de tilcuit» 46 nu numai pentru cei mul^i, dar si pentru destui din cei infe- lepti. Parabolele, pe care Iisus le-a adresat celor «din afara», contin o 43. Asupra combaterii cultului de adorare a animalelor la egipteni revine Ori- gen 51 mai jos : VI, 80. 44. / Cor. 2, 6—8. 45. / Cor. 2, 6—8. 46. Evr. 5, 11. 1B2 OBIOIIN, ■cmBKI ALM1 profundi semnificatie i Iisus, a Inf&tisat ascultatorilor si tilcuirea lor, Care, trecimid dincalo de grupul color oe st&teau «afara», a venit la cei oe se aflau «in casa» 47 . «Poate se va mira cineva, gindindu-se ce semnifica- tle are faptul ca unii stau «afara», iar altii «in casa» ? Si iara^i, cine nu va fi cuprins de admiratie din cei care pot sa urmareasca pe Iisus pina sus, pe muinite, aseultimdu-I cuvintele, vazindu-I faptele, dar mai ales contemplindu-I schimbarea la fata, iar jos pe acelasi Doctor, vindecind bolnavii aflafi in neputinja de a urea acolo unde L-au urmat doar uce- nioii ? A explica imvataituriile inialte si dumnezeiesti ale Evangheliilor sau a explica gindirea lui Iisus expusa de Pavel, adica intelepciunea si Cuvinltul, niu este acum momentul potrivit s-o facem 48 . Dar si acesitea s!int de ajuins la vorbe^le batjorocitoare isi lipsite de vreun sens fiilosofic ale lui Ceilsus, care oompara tainele din Biserioa lui Dumnezeu cu pisi- cile, cu maimuteile, cu crocodilii, cu |apii sau cu ciimii din templele egip- tenilor. XXII Intocmai ca un bufon, Celsus nu scapa nici un prilej spre a ne bat- jocori §i a ne lua in deridere. In cartea sa indreptata impotriva noastra, el aminteste de Dioscuri 49 , de Heicule 50 , de Asclepios 51 si de Dioni- sos* 2 , spunind ca acesliiia, din oarneaal, an ajuins sa tie ciezufi diept zef de cStre elini, §i ca noi «nu admitem ca acestia so. fie socotiti zei, tiinded du fost la inceput oameni 5Z , chiar dacd au sdvirsit in folosul mul\imiloi multe tapte generoase». Cit despre Iisus, Cei care a murit si despre Care aderentii Lui spun c5 li S-a aratat dupa aoeea, Celsus me miai invimuieiste ca spunem ca atunci cind li S-a aratat, ei n-au vdzut decit umbra Lui. $i la asta raspundem ca Celsus cu abilitate, dar nu cu claritate, scrie ca nu-i cinsteste pe acesti eroi drept zei, intrucit nu e prudent fata de pa- rerea eventualilor lui cititori, care ar putea sa-1 socoteasca ateu daca ar arata ceea ce numai lui i se pare a fi adevarat. Pe de.alta parte, nici nu s-a prefScut ca-i socote?te pe acestia drept zei. Am raspunde §i la una si la alta. Acelora care nu cred ca eroii ar fi zei, le raspundem : acestia nu exista deloc, fiindca dupa cum gindesc unii cu privire la sufletul omenesc care s-ar distruge indata dupa moarte, s-ar distruge ?i sufletul 47. Marcu 4, 11. 48. Origen vrea sS-i educe pe credincio?i cautind pretutindeni un sens mai bogat •al textului scripturistic. Expresiile *In casa», «afara», «sus pe munte» sint tipice pentru sensul duhovnicesc cautat. A se vedea «P.S.B.», 6, p. 17, dar si mai sus in II, 66. 49. Dioscurii (Castor si Polux), doi fii ai lui Zeus, erau socotiti patronii mari- narilor. 50. Cei mai popular erou din mitologia greaca, viteaz, Infelept dar si imoral, adeseori. Origen II pomeneste adeseori in : II, 55 ; III, 32 ; VI, 54 ; VIII, 41 — 42. 51. Despre Asclepios am mai vorbit, III, 3. 52. Fiu al lui Zeus, «Dionisos zgomotosul» era zeul vinului si al petrecerilor. 53. Asa afirmS si Tertullian (Apologeticum 10), Atenagora (Solii 29) etc. CONTOA LUI CKLHUa, CAHTBA A TMHA jgg acestora. Dupa pSrerea celor caro afirmS cS sufletul supravietuieste, sau ca este nemuritor, atunci supraviejuiesc si acestia si sint nemuritori. Sau nu sint zei, ci numai niste eroi sau semizei, sau nici atita, ci pur si sim- plu suflete 54 . Dac& presupunefi ca acestia nu exista, atunci trebuie de- monstrate conceptia cu privire la suflet, concepjie de mare important^ pentru noi ; daca exista, atunci si conceptia despre nemurire trebuie do- vedita nu numai dupa scrierile elinilor, care au tratat-o cu temei, ci si dupa ceea ce ne spun si invataturile dumnezeiesti. Si vom arata cS nu este cu putinta sa fie socotiti zei si sa ajunga — dupa trecerea lor de aici — intr-o stare mai de cinste decit aceea pe care o arata povestirile privitoare la viata lor. Asa a fost cazul cu marea desfrinare a lui Her- cule si supunerea lui nebarbateasca fata de nimfa Omfale 55 , asa si As- clepios eel lovit de trasnetul tnimis de catre Zeus. Iar despre Diomisos se spune : «Uneori ei traiesc o zi sau doua, uneori, cind mor, ei au aceeasi cinstire ca si zeii cei care mor de mai multe ori. $i atunci cum este posibil sa fie, pe buna dreptate, socotit zeu sau semizeu vreunul dintre acestia ?» 56 . XXIII Noi aratam faptele lui Iisus al nostru dupa profeti si comparam po- vestirea acestora cu povestirile celor amintiti mai inainte. Despre Iisus nu se istorise$te nici o faptS de -desMu. Nioi "dusmanii care I-au intims curse si au cSutat «marturii mincinoase» impotriva Lui, pentru a-L pu- tea acuza de desfrinare, nu au gasit nimic care sa aiba macar aparen^a uinei «martuiriLi mimcinoase*. Pina si moartea I-a fost pusa la cale de oa- meni dusmani si ea nu are nimic asem&nator cu pieirea lui Asclepios eel lovit de trasnet 57 . Ce are demn in purtarea sa un Dionisos, oel ne- stapinit si mascat in haine femeiesti, incit lumea sa se arunce la picioa- rele lui ca inaintea unui zeu ? Chiar daca aparatorii unora ca acestia ar recurge la o interpretare alegorica, trebuie sa se examineze, pe de o parte, faptul dac§ alegoriile con|in ceva sanatos, iar pe de alta parte, daca ele pot sa aiba vreo consideratie, si daca pot sa fie vrednice de cinstire si de adorare niste fiinte sfirtecate de titani, sau azvirlite din 54. Ca ?i in alt loc (III, 80) sint insirate si aici cele trei conceptii filosofice pri- vitoare la suflet : cea epicureica (dupa care sufletul se nimiceste), cea platonica (dupa care sufletul e nemuritor) si cea stoica (potrivit careia sufletul supravietu- ieste). 55. Regina a Lidiei, Omfale isi batea joe de viteazul Hercule, care vreme de 3 ani ajunsese sa fie sub robia ei. M. A. Kun, Legendele $i miturile Greciei antice, Bucuresti, 1958, p. 158. 56. Homer, Odiseea XI, 303—304. 57. Zeus a lovit cu trasnetul pe Asclepios din gelozie pentru cS, datorita mii- icst'iei lui, tinarul Asclepios ajvnsese sa invie chiar morti, ceea ce era o Incalcari' a puterii ce apartinea numai zeilor. 164 OHIOEN, ■1'IUKHf ALMt " ■ i ■ -— — L — "■ InflJtimea tronului ceresc ? Iisus al nostru, Cel ce S-a aratat propriilor Lui aderenti — folosesc cuvlntul lui Celsus — a fost v3zut in carne si oase, asa incit Celsus ponegreste Scriptura cind afirma ca Iisus a fost v&zut doar ca o umbra. Sa comparam dar povestirile privitoare la acei eroi scornitl de legende cu istorisirile privitoare la Iisus. Celsus crede ca povestirile acelora sint adevarate, pe cind realitatea faptelor descrise de martori, oculari, doar vorbe legendare, cu toate ca acestea au fost scrlse de oameni care au dovedit prin fapte si printr-un intreg stil de viatS c8 ei au fost convinsi de adevarul celor vazute, demonstrind vred- nicia de credinta a istorisirii lor prin suferintele pe care le-au indurat de dragur invStaturii lor. Ce om care doreste sa acfioneze in toate con- dus de ratiune le-ar accepta pe acelea fara discernamint, iar istorisirile reale despre Iisus le-ar respinge, nedindu-le crezare si necercetindu-le in prealabil ? XXIV 9i iarasi, cind vorbeste despf e Asclepios, spune ca o mare multime de oameni, elini §i baibari, aduc marturie cd adeseori 1-au vazut $i inca 11 mai vad nu ca pe o stafie, ci ca pe unul care vindeca §i iace iapte bune, piezicind $i viitoml 58 , Celsus ne pretinde sa-1 ciedem pe cuvint si ne-ar lua in nume de rau noua, marturisitoriior lui Iisus, daca nu am da si noi crezare afirmatiilor despre Asclepios. In schimb, daca sintem de partea ucenicilor lui Iisus, fiindca sintem convinsi ca acestia au va- zut cu qchii lor minunile Lui isi ca au adus o puternica marturie de sin- ceritate $i nevinoyatie in constiinta lor, atit cit se poate deduce din scrierile lor, sintem categorisiti de Celsus ca niste oameni prosti si fara cap. Par el nu poate arata acea «multime», dupa el «nenumarata de elini si de barbari, care dau marturie despre Asclepios», pe cind noi pu- tem arata clar, daca socoteste asta drept un lucru important, multimea de nedescris de elini si de barbari care dau marturie despre Iisus. Unii dintre acestia dau dovada, chiar §i prin cei vindecati, ca au primit prin aceasta credinta ceva miraculos, neinvocind asupra celor care au ne- voie de tamaduire mimic altceva decit pe Dumnezeu, Stapinui tuturor, si numele lui Iisus Insojit de Vestirea Lui. Chiar si noi insine am vazut multl oameni vindeca^i de suferinte grele, de tulburare a mintii, de ne- bunic si de alte nenumarate boli, carora alti oameni sau demoni nu le-au putut pune capat. .08. A so vedoa mai sus : I, 6. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A TREIA 185 XXV Dar chiar daca as admite ca un demon medic, cu numele de Ascle- pios, este tamaduitor 59 , totusi as spune oamenilor care admira un ase- menea fapt sau (mai degraba) oracolul lui Apolo ca in skie practica medicala nu-i nici ceva bun, nici ceva rau, dar ca ea e utila atit pentru cei cinstitl, cit si pentru cei cu viata morala, dupa cum daca prezicerea viitorului este si ea tot un fapt indiferent 60 , ghicitorul nu apare tofdeau- na intru totul un om superior. Dovediti-ne, dar, mai intii, ca aceisti ta- maduitori sau ghicitori nu sint stapiniti de nici o rautate si ca sub toate raporturile dau dovada de oameni virtuosi, incit nu sint departe sa fie socotiti zei ! In schimb, ei nu vor putea dovedi virtutea acestor tamadu- itori sau prezicatori, intrucit in multe.cazuri vindecarea lor e pusa in legatura cu viata netrebnica pe care o due unii, iar in cazuri ca acestea nici un medic intelept n-ar fi vrut sa-i vindece, din pricina destrabalarii lor. Se poate intimpla la fel ca si in oracolele preotesei Pitia a lui Apo- lon din Delfi sa intilnim sfaturi din cele mai nastrusnice. Amintesc nu- mai doua exemple de acest fel. Apolo a poruncit sa se dea cinstire ze- iasca dui Cleomede 61 , pugilistul. Dar nu inteleg ce isprava venerabila a vazut Apolo in maiestria pumnilor lui Gleomede, incit pe Pitagora si pe Socxate nu i-a socotit vrednici de o cinstire asemanatoare. Mai de- parte, Apolo numindu-1 drept «slujitor al muzelor» pe poetul Arhiloc 62 , un barbat fara morala si desfrinat, care si-a realizat crea^ia poetica pe teme dezgustatoare si respingatoare, 1-a proclamat «slujitor al muzelor», socotindu-1 evlavios, atit cit pot fi evlavioase si muzele puse in rindul zeitelor. Or, nu stiu daca orice prim venit ar putea numi pe cineva om evlavios, cind acesta nu este impodobit cu simtul masurii si cu practica virtutii, dupa cum nu cred ca s-ar gasi un om cinstit care sa poata spune cit de respingatoare sint versurile lui Arhiloc. Iar daca nu gasim nimic sfint in arta medicala a lui Asclepios si in oracolul lui Apolo, cum ar putea cineva, admi|ind ca lucrurile stau aisa, sa cinsteasca pe acestia drept niste zei ? Cum sa in^elegi ca Apolo Pitianul, socotit zeul prezice- rii, asa lipsit de trup cum era, se introduce in trupul unei femei, socotita 59. Se observa la Origen o tendinis de a atribui demonilor o putere mai pozitiva decit le-o aproba Biserica. 60. Aceea?i idee se va repeta §i la IV, 96 si VII, 5. 61. Despre Cleomede se vorbeste si la III, 33. La jocurile olimpice el se dovedi eel mai bun, dar i se refuza premiul pentru ca ucisese pe un rival. Obligat si la amenda in bani, de suparare Cleomede zgiltii stilpii unei clSdiri, care se dSrima omorind 60 de copii. Refugiat in templul zeitei Hera, el se ascunse intr-o lada, iar cind cetatenii sparserS lada el nu mai era acolo. Zeus il luS in rindul «nemurito- rilor». 62. Informatii la M. Borret, op. cit., n, 59. IIP OIHODN, ■CH1BWI AUIM profeteasctt, atund clnd era asezata si condueatoritlor din cetati. XXXI Daca asa stau lucrurile, de ce nu am admite, pe buna dreptate, cS M'sus, Care a sSvirsit atltea fapte minunate, nu a avut in El numai o di- vinitate intimplatoare, cum a fost cazul lui Aristeas din Procones, care n-a avut-o nicicum, cu toate ca Apolo ar fi vrut sa-1 treaca in rirtdul zeilor, precum nu o aveau nici ceilalti zei pe care ii enumera Celsus, cind spune ca : «Nimeni nu socofe?fe zeu pe Abaris Hiperboreanul n , cu toate ca era in stare sa zboare prin vazduh cu viteza sagetii» ? De ce divinitatea, daca i-ar fi daruit lui Abaris Hiperboreanul puterea sS zboare pe o sageata, i-ar fi facut un dar a?a de mare ? Ce folos ar fi avut neamul omenesc ? Sau el insusi ce avantaj ar fi avut sa zboare purtat de o sageata ? Dar, chiar si daca nu avem de a face cu simple piasmuiri, ele au putut avea loc numai prin vreo conlucrare demonica. In schimb, 70. Interesant cum descrie Origen pe slujitorii Bisericii j oricum nu-i idealizeaza. Cf. J. Danielou, Paris, 1948, 54—57. Desigur ca prin consilierii si slujitorii Bisericii trebuie s5 intelegem pe episcopi, preoti si diaconi. Cind am vorbit in studiile intro- ductive din volumul prim si din vol. Ill (Convorbiri...) am specificat in cite comu- nltati a fost trimis si chemat Origen, inclusiv in Grecia. Vezi si Comentarul la Mlgne, P.G., 11, 957— 958. 71. Poet si vr8jitor scit cliruia Apolo i-ar fi daruit o sageata de aur pe care «calfitorea» ca fulgerul prin cetatile grecesti, vindecind boli si hranind pe flaminzi. Flgura lui legendafa e amintita fulger de Herodot (IV, 36), dar si de altii. Insusi atn- bu'tul hlperbotean - «fcricitul din (arile nordice» ne arata ca-i vorba de un persona) Icgcndiir. CONTHA LU1 CKLIUI, CARTE A A TRK1A 191 find se spume c3 lisus ail nostru S-a ridicat «in slav3» n , eu v&d aid o iconomie dumnezeiascS : Dumnezeu care a lucrat acestea L-a inaijat s3 fie investor pentru cei ce-L contemplau, pentru ca si ei sa se inalfe ca- tre Dumnezeu, Stapinul tuturor, pentru a lupta ciit de mult le sta in pu- tinta, nu pentru invataturile lumii acesteia, ci pentru invafatura cea dumnezeiasca, si sa le savirseasca pe toate pentru a fi placuji Lui, ca unii ce vor primi, la infricosata judecata a Domnului, rasplata pentru cele ce au facut in aceasta viata, bine sau rau. XXXII Dupa" acestea, Celsus adauga si povestea semizeului din Clazome- ne 73 : «Oaie nu se spune ca. sufletul acestuia adeseori pdidsea corpul (lui) $i peregiina taia el ? Dai oamenii nici pe acesta nu 1-au socotit un zeu». $i la aceasta vom raspunde ca poate niste demoni se vor fi ingrijit sa se scrie asa ceva, fiindca nu cred ca ei sa se fi ingrijit sa se si pro- duct asa ceva. Aceasta pentru ca si cele prezise despre lisus, si cele spuse de El insusi, ori sa fie respinse ca niste plasmuiri, ori sa nu stir- neasca nici o admiratie, ca unele ce nu au nimic deosebit fata de cele- lalte. Iisus-ul nostru spunea, insa, despre sufletul Lui (care nu s-a des- partit de corp, drept urmare a unor neajunsuri omenesti, ci printr-o pu- tere extraordinara, ce-i fusese harazita in acest scop) : «Nimeni nu-Mi ia viat^a de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi o pun. Puitere am ca sa o pun si putere am ca sa o iau» 74 . Pentru ca avea «puterea sa o puna» El a pus-o, cind a spus : «Parinte, pentru ce M-ai parasit ?» «$i strigind cu glas mare, $i-a dat d,uhul» 75 , luind-o inaintea calaitlor insarcinati sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor osinditi pe cruce, pentru a nu le mai prelungi chinurile 76 . $i-a luat inapoi «sufletul» cind S-a arafat uce- nicilor, dupa cum le proorocise iudeilor cind erau de fata si ucenicii : «darimati templul acesta si in trei zile il voi ridica». Iar El vorbea despre templul trupului Sau 77 . La fel au prezis si profetii, dar in mai multe fe- luTi, prinitre care si aceasta : «Trupul men va sail'a$lui intru nadejde, ca nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe eel cuvios al TSu sS vada stricaciunea» 78 . 72. / Tim. 3, 16. 73. Despre Hermotim din Clazomene (Asia Mica) se relata ca a zacut un timp «motrt», iar dupa o vreme, cind sufletul a revenit, a istorisit cele vazute in calatoria sa. Dup8 un timp oamenii i-au luat cadavrul si 1-au incinerat. Rohm., op. cit., p 317 74. loan 10, 18. 75. Matei 27, 46; 50. 76. loan 19, 31—34. 77. loan 2, 19. 78. Ps. 15, 9—10. in ,. ORtOKN, NCNIRRI At, Will III* XXXIII Celsus se arata a fi citit multe povestiri elinesti, la care adaugS $1 pe cea a lui Cleomede din Astipalea 79 . Se povesteste cS : *acesta, ascun- zindu-se Intr-o racld, s-a Inchis pe dinauntm Incit sa nu fie descoperit acolo , unii, pentru a pune mlna pe el, au spart racla, dar el Isi luase zborul de acolo printi-un destin miraculos». Aceasta povestire, daca nu este o plSsmuire, asa cum pare sa fie, nu este comparabiila cu cea a lui Iisus » in viata acelor oameni nu se gase?te nici un semn de divinitate, pe cind semn al sfinteniei lui Iisus sint bisericile pe care El le-a ajuto- rat, apoi proorociile cu privire la El/vindecarile savirsite in numele Lui, cunoasterea insotita de intelepciune, indemnul care se gaseste la cei care se ridica de la credinta celor simpli la cercetarea fina a sensului dumnezeiestilor Scripturi, dupa sfatul lui Iisus : «Cercetati Scripturile» 80 , Jnderwnui lui Pavel care ne invata ca trebuie sa i§itim $a raspundem f ie- ciruiia dupa cuviinta 81 , indemnuil ailtui apostol : «Sa fiti gata, intotdea- una sS raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra» 8Z . Iar daca Celsus vrea sa fim de acord ca povestirea respective nu este o plasmuire, atunci sa explice cu ce scop a intervenit acea putere supra- umana ca el sa^si ia zborul din acea racla printr-un destin miraculos. Daca Celsus ne va arata ca ceea ce i s-a daruit lui Cleomede 83 are o justificare vrednica de planul lui Dumnezeu, atunci vom gasi si noi mo'- dul in care trebuie sa-i raspundem. Iar daca nu va sti sa raspunda in aceastS privinta cu ceva cit de cit convingator, cl'ar fiind ca nu poate g3si vreun argument, atunci fie ca ne vom alatura si noi celbr care nu accepta ca adevarata si o vom respinge, fie ca vom spune *i noi ca in cazul lui Cleomede a lucrat un demon, ca si in cazull practicilor vrajiito^ resti care insaia vederea oamendlor. Si aceasta impotriva parerfi'lui Cel- sus, care gindeste ca un oracol divin a prescris ca el sa-si ia zborul «prdin. tr-un destin m!iraculos». XXXIV Eu socotesc ca numai de acesti eroi a avut cunostinta Celsus. Ca sa nu para insa ca lasa la o parte, cu buna stiinta, pe altii, a adaugat : «Ar mai putea ti mentionati mulfi de acest tel». Sa admitem ca au mai existat multi ca acestia, dar nici de pe urma lor neamul omenesc nu s-a pricopsit cu vreo binefacere : ce s-ar putea gasi la ei comparabiil cu lu- 79. A se vedea mai sus : III, 25, nota. 80. loan 5, 39. 81. Col. 4, 6. 82. / Petru 3, 15. „..„„„ 83. Nici comentarul lui Eusebiu (Praep. cv. V, 34; ed. de Places, Pans, 1980, p. 97) nu-i mai entuziast. f>i pentru el cazul lui Cleomede e o legenda. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A TREIA 193 crarea mintuitoare a lui Iisus si cu minunile Lui, despre care am vorbit pe larg ? Dar, mai departe, Celsus socoteste ca si noi adoram pe cite unul care a fost dat mor{ii, sau pe cite un prizonier de razboi, cum fac gefii, care cinstesc pe Zalmoxis m , cei din Cilicia pe Mopsos, cei din Acarnania pe Amfiloh, Tebanii pe Amfiaraos, Levadienii pe Trofonios 85 . Noi vom dovedi ca nici aceasta comparatie nu are nici un temei. Popoarele amin- tite au inaltat temple si statui celor pomeniti. Noi insa refuzam sa adu- cem divinitatii o asemenea cinstire, potrivita numai demonilor, legati, nu stiu cum, de un loc pe care fie ca 1-au ocupat, fie ca il locuiesc prin ceremonii religioase sau prin vrajitorii. In schimb, nu ne putem minuna indeajuns in fata lui Iisus, Care ne-a inaltat de la ce cade sub simturi, care sint nu numai stricacioase, ci condamnate sa se descompuna, si ne-a indreptat gindurile spre a cinsti pe Dumnezeu, Stapinul tuturor, pe o cale dreapta, prin rugaciunile pe care I le aducem prin Cei care este Mijlocitor intre natura Celui nenascut si intre lumea tuturor celor crea- te, Care ne aduce binefacerile Tatalui, ducindu-ne, sub forma Marelui Arhiereu, rugaciunile indreptate catre Dumnezeu, Stapinul tuturor. XXXV Unuia caruia, nu stiu de ce, ii place numai sa fleccLreasc&, as vrea sa-i pun si eu citeva intrebari, mai serioase : «Nu cumva cei pe care i-ai in- sirat erau inexistenti, intrucit nu se cunoa^te nici o urmS despre vreo minune in legatura cu Trofonios in Levadia, cu Amfiaraos in Theba, eu Amfiloh in Acarnania §i ndoi cu Mopsos in Cilicia ? Sa fi fost in ei vreun demon semizeu, sau vreo zeitate care sa fi savirsit fapte ce de- pasesc firea omeneasca ? Daca Celsus afirmS, in privinta lor, ca in ei nu a existat nimic, nici demonic, nici dumnezeiesc, atunci sS-si dea pe fata propria-i parere, ca un epicureu ce este, care nu gindeste la fel ca elinii si care nu recunoaste existenta demonilor si nu cinsteste, ca eli- nii, pe zei ! In cazul acesta sa recunoasca ceea ce arat3m noi ca a gresit cind a socotit ca ar fi adevarate cele spuse mai inainte sau altele pe care le va adauga. Iar daca va sputne ca cei amimtAti de el sint doar demoni, semizei sau si zei, atunci sa se hotarasca si sa precizeze ceea ce nu do- 84. Despre Zamolxis (ori Zalmoxis) care era in acelasi timp rege ?i preot tera- peut, reformator al moravurilor tracilor, a se vedea M, Eliade, op. cit., p. 38-^-86. 85. Mopsos, Amfiloh, Amfiaraos si Trofonios pomeniti de Strabon (VII, 67), de Pausanias (IX, 39), (trad. Marinescu-Himu, Bucure§ti, 1982, p. 251 — 255), de Platon si de altii au fost consacrati ca zeitati extatice si taumaturgice probabil In urma credintei supersti{ioase legate de cultul mortilor. Uneori parSseau trupul, alteori coborau in intern sau vindecau bolnavi. Origen nu crede in astfel de lucruri, socotindu-le vra- jitorii, actiuni demonice. Numele acestora si al altora revin adeseori in aceas/ta lu- crare (HI, 35; VII, 35). Aceeasi situa{ie si cu Aristeas, Abaris (III, 3; 5| 27—28). 03 - ORIGEN, Vol. IV (|B4 OlHOiW, ■CHIIWI ALUM raste, anume cS §1 Iisus ar fi fost tot o fiintS de acest fel I De aceea a si putut Iisus cS Se descopere multora c& vine de la Dumnezeu spre min- tuirea neamului omenesc. OdatS ce ar accepta aceasta, Celsus se va ve- dea silit sS recunoasca" cum c3 Iisus este mai puternic decit' cei al&turi de care a fost amintit. Nici unul dintre aceia nu poate impiedica sa se dea oinstire ceilorlalti ; in schimb, Iisus este plim de incredere in Sine Insusi, Initruclt e mai puternic decit to^i ceilalti si va mijlocii ca astfed de demoni, r&i s& fie pusi in rindul zeilor, pentru ca ei nu-s decit duhuri rele care s-au f&cut stapini pe unele locuri de pe pamint, dar care nu se pot atinge de ceea ce e sfint, acolo nu pot sa ajunga spiritele greoaie ale pamintului cu nenumaratele lor rele. XXXVI DupS acestea, Celsus se referd la iavoiitul lui Adrian, adicd la fi- nfiml Antinoos 86 si la cinstirea ce i se face in Antinoopolisul Egiptului, socotind cd nimic nu o deosebeste de cultul pe care noi il aducem lui Hsus. S& discutam si aceasta afirmatie pornita din ura. Ce are in comun viafa acestuia cu nepStatul nostru Iisus ? Despre El nici una din nenu- m&ratele acuzafii si minciuni nu au putut sa aduca vreo dovada ca s-ar fi p&tat de o cat de neinsemnata neinfrinare ce s-ar putea imagina. Daca un om iiubitor de adevar si impartial al cerceta cele referitoare la Anti- noos, ar descoperi practicile vrajitoresti si ceremoniileegiptenilor drept cauzS a pretinselor minuni pe care el le-ar savirsi in Antinoopolis chiar si dupS moartea lui. Se povesteste ca egiptenii si alti cunoscatori ai unor asemenea practici lac la fel in alte temple. In alte locuri ei pun demoni, ghicitori sau tSmaduitori, adesea si demoni insarcinati cu pedepsirea oamenilor care par sa fi incalcat preceptele cu privire la mincare sau la atingerea cadavrelor *?, ca astfel sa inspaiminte multimile ignorante. La fel se intimpla si la Antinoopolis cu eel socotit a fi zeu si caruia i se atribuie vaituU imaginare de unif care tralesc din inselaciuni, de alt" care stnt pacalitide un demon pus acolo, de altii care sint mustrati de con$tiinta lor ca suferind pedeapsa divina de la Antinoos 88 . Asa se pre- zimtS taineie savirsite -de ei .si pretinsele lor oracole ! Departe sint aces- tea de faptele privitoare la Ii&us. Aici nu e vorba de vraci uniji intre ei 86. Originar, din Bitiiiia, frumosul Antinoos «slabiciunea» ■ imparatului Adrian s-a lnecat to apele Nilulud. De durere imparatul 1-a trecut In rindul zeilor ; a infiintat o provincie cu numele lui, a cladit in cinstea. lui un templu la Mantineea !n Peloponez, i-a batut monede,, i-a inchinat. statuie, cum relatea2a istoricul Dio Cassius (Istorii 69, 1 1 ). Dejlgur ca Origen era tulburat cum de a putut Celsus compare pe Antinoos cu Iisus ! : 87.. Socotite necurate, de- aceea erau prevazute ceremonii de purificare. E. Rohde, Psyc/ie, Tubingen, 19J0,.ed-V— VI, p, 216 si urm;-, 23h ',68. Insusi decretul de zeificare afirma ca zeii 1-au r8pit la ei. Rohde, op. cit., II, 377. . CONTHA LUI CKUHU8, CABTEA A THKI A I95 earn, din dorinta de a-si atrage bunSvointa vreunui rege sau vreunui conductor, au vrut sS-1 facS pe El Dumnezeu. Insusi Creatorul lumii, ca urmare a credintei puternice in cuvintul Lui minunat, L-a facut vred- nic de iubire, nu numai din partea oamenilor care vor sa duc& o viata" inteleaptS, ci §i din partea demonii or si a altor puiteri nevazute. Ace$tia se arata infricosati de numele lui Iisus, ca fiind deasupra lor, sau il pri- vesc cu veneratie ca pe unul care ii stapineste dupa legile lor. DacS nu I-ar fi data de ia Dumnezeu aceasta recunoastere, demonii nu s-ar in- dep5rta de la sufletele posedate ale oamenilor numai dupa o simpla in- vocare a numelui Lui. XXXVII Obisnuiti de mult sa cinsteasca pe Antinoos, egiptenii nu se vor opune ca el sa fie comparat cu Apolo §i cu Zeus, dindu-i-se astfel o mare importanta §i pr i n aceasta putinta de a fi pus in inumarul acestora. Dar si aici Celsus minte cu buna stiinta, cind spune : «Egiptenii nu vor accepta ca Antinoos sa fie pus pe aceea?i treaptd cu Apolo si cu Zeus». Insa ciresitinii, care invata ca ei ramin in viata vesnica prin «cumoasterea singurului Dumnezeu adevarat, Stapinul tuturor, isi a lui Iisus, Cel tri- mis» 89 de Dumnezeu, stiu ca «toti dumnezeii popoarelor sint idoli» ne^ satiosi 90 . Acestia colinda in jural jertfelor, a singelui si a mirosurilor din sacrificii, pentru a insela pe cei care nu-si cauta intarire la Dum- nezeu, Cel peste toate. Crestinii mai stiu si faptul ca sfintii si dumne- zeiestii ingeri ai lui Dumnezeu sint de alta naturS si au alta menire in comparatie cu toti demonii de pe pamint 91 $i ca acesti demoni sint cu- noscutj de putini crestini, si anume — - cei care cauta sa cerceteze cu constiinciozitate si cu grija cele privitoare la asemenea demoni. Ei nu vor accepta sa se faca o comparatie cu Apolo isi cu Zeus, sau cu oricare dintre cei cinstiti cu grasimi sau cu singe de jertfa. Din cauza simplitStfi cugetului lor, unii crestini nu pot sa inteleaga in ce chip lucreaza" de- monii, nici sa dea explicatji tuturor faptelor pe care le savirses.c, in schimb tin cu grija" invataturile primite ,• altii explica cu argumente so- lide si profunde sau, cum ar spune elinul, esoterice, sau care of era vi- ziunea directs a evidentei ultime 92 . In aceasta argumentare este o bo- gata invatatura despre Dumnezeu si despre fiintele carora Dumnezeu le face cinstea sa se impartaseasca din divinitatea Lui, prin insusi nu- mele SSu, prin mijlpeirea Cuvintului Celui unul nascut al lui Dumne- zeu. Exista o bogata invatatura si despre dumnezeiastii ingeri si despre 89. loan 17, 3. 90. Ps. 95, 5. 91. Aceea$i idee $i mai departe : V, 5. 02. Lampe, Patristic greek Lexicon, Oxford, 1978, s.v. 100 OKfOBW, ncwrum At, MB puterile dusmanc adevSrului, cSrora li s-a pftrut eft se v8d lnselaU, iar !n urma greselii lor s-au proclamat «dumnezei» sau «tngeri ai lui Dum- nezeu» sau demoni buni, sau eroi care-si datoreazS. existenta schimbarii intervenite in lumea duhurilor 93 . Acesti crestini vor dovedi cS dupa cum mulU isi Inchipuie c& detin adev&rul in filosofie, fie din cauzS c& Se IasS inselati de argumente aparent convingatoare, fie din cauza ca dau cu usurintS crezare argumentelor aduse sau gasite de altii, tot asa, pentru sufletele iesite din corp sau printre ingeri si demoni sint unii care, impinsi de calcule aparent acceptabile se proclama singuri dum- nezei. $i pentru ca asemenea invataturi nu pot fi descoperite cu desa- vlrsitS exactitate printre oameni, s-a crezut de cuviinta ca omul sa nu se imcredinteze nimanui ca lui Dumnezeu, decit numai lui Iisus Hristos, Care, ca un arbitru deasupra tuturor, a cunoscut aceste adevaruri pro- funde si le-a impartasit numai citorva oameni. XXXVIII Credinta in Antinoos sau in altul din cei ca el, care sint cinstitl ca zei, fie in Egipt fie in Elada, as putea spune ca e o credinta fara no- roc, pe cind credinta in Iisus se vede ca aduce noroc si pe bun temei : e aducatoare de noroc mai ales pentru oamenii de jos, dar e si bine lntemeiata pentru numarul redus al celor invatati. Daca spun acest lu- cru in sens obisnuit despre o credinta care fericeste pe om, aceasta nu m& Impiedica sa caut originea acestei credinte la Dumnezeu si sa aflu de ce oamenii care vin pe lume nu primesc in mod egal aceleasi daruri. Dealtfel si elinii vor spune ca : chiar si cei pe care-i cred cei mai inte- lepti, norocului datoreaza eel mai adeseori faptul ca au avut, de pilda, astfel de dascaii si ca i-au intilnit pe cei mai buni, pe cind altii inva- tau opinii contrare si ca si-au facut educatia intre elite. Caci multi sint crescuti intr-un mediu in care nu le este dat sa primeasca nici macar o imagine a adevaratelor bunuri, ci rSmin din prima lor copilarie pe linga oameni marunti, printre dascaii imorali sau in alte imprejurari nenoro- clte, ceea ce impiedica sufletul lor sa priveasca spre mai sus. De buna seamS cS Providenta isi are temeiurile ei si in legatura cu aceste ine- -galitSti M , dar identificarea lor cu greu o pot face oamenii. lata ce am crezut de cuviinta sa raspund la cele mai de sus, pentru •ca S3 resping obiectiunile lui Celsus, care zice : «Odard intiatd in om, atlt de mare e puterea credintei, inch il angajeaza, indiferent cum a 93. Zenon, doctrinarul stoicismului (,f 264 i. Hr.) sustinea ca «eroii sint sufletele celor fioblll, care au supravietuat corpurilor». Laertios, op. cit., VII, 151 (trad. rom. p. 373). «Ei sint spiritele celor morti». Rohde, op. cit., I, 150. 94. Aluzie la gnostici. De ptinc. II, 9, 5. CONTHA LUI CJGUIUi, CABTKA A THJCIA ajuns in el». Ar trebui, intr-adev^r, sa" subliniem c3 diferenta de edu- catie explicS deosebirile de credint& la oameni, din care unii slnt, din acest punct de vedere, mai fericiti, altii, dimpotrivS, mai nefericiti. De aici urmeaza ca ceea ce, chiar pentru oamenii culti, se numeste fericire, pe de o parte, sau nenoroc, pe de alta, nu totdeauna e semn de intelep- ciune si de invatatura. XXXIX Dar sa luam in considerare si urmatoarele cuvinte ale lui Celsus, care spun ca : *odata intrata in om, ciedinta cre$tind pune stapinire pe el, legindu-1 de Hiistos». E foarte adevarat ca credinta crestina a adus la om un astfel de devotament. Dar oare nu de aceea se dovedeste credinta aceasta atit de vrednica de lauda pentru ca credem in Dum- nezeu, Dom-nuil si Creatoxul a toate, si pentru ca li sintem recunoscatori ca ne-a condus la aceasta credinta si pentru ca marturisim ca fara aju- torul lui Dumnezeu nu s-ar fi zamislit in noi si nu ne-ar fi dus la nici o desavirsire ? Noi mai credem si in sinceritatea Evanghelistilor, pe care o dedu- cem din evlavia si constiinciozitatea de care dau dovada in scrierile lor, unde nu-:i nici urma de falsificare, de inselaciune, de plasmuire sau de impostura. Sintem convinsi ca sufletele acestor oameni nu s-au legat deloc de mestesugirile dep rinse la ellini de sofistdca cea artificiaia, vicleana spi subtila 95 si ca nici arta oratoriei obisnuita prin tribunale n-ar fi fost in stare sa faureasca istorii care sa convinga pe cineva sa creada si sa-si rinduiasca viata spre o astfel de credinta. Ma mai gin- desc, totodata, ca Iisus a vrut sa se foloseasca de astfel de oameni, ca dascali ai invataturii, ca sa nu dea loc la cine stie ce sofisme ascunse, ci sa sara in ochii celor capabili si sa inteleaga ca sinceritatea de intense a sfintilor scriitori insotita, ca sa zicem asa, de o mare simplitate, au f3- cut mai mult decit tot potopul de cuvinte mSiestrit imprumutate, decit Intorsaturile de fraze elegante, decit urmarea stricta a frazelor si a fi- gurilor de stil, cum obisnuiesc elinii. XL Dar sa vedem daca este adevarat ca invataturile credintei noastre se afla in concordanta cu ideile generale de bun simt pe care le-am pri- mit inciS de la na§tere, si ca aceste fapte sint in stare sa schimbe pe cei ce au bunavointa sa ne asculte. Caci chiar dacS imoralitatea sustinutS de o vasta cultura a putut sadi in popor ideea ca statuile sint zei, cii 95. «Grai ales ifi cladit dialectic dupa moda elineasca» ; II, 62. 196 ORtOBN, ■CRIBRI ALM1 oblectele de aur, de argint, de Hides sau de piatrfi sint vrednice s3 fie adorate, totusi bunul simt al oamenilor ne cere s3 ne gindim c3 Dum- nezeu nu poate fi socotit nicicum materie stricScioasS, si nu I se poate aduce inchinare sub forme prelucrate de oameni din materii neinsufle* tite, care ar fi reproduced «dupS chipul» Lui ori simboluri ale Lui <*. De aceea trebuie sa tragem concluzia ca «chipurile acestea facute de mlini nu sint zei» 97 , ca aceste obiecte plasmuite nu se pot compara cu Creatorul, Kind foarte neinsemnate fat& de Dumnezeul eel peste toate, Care a creat, sustiine isi conduce intreaga lume. Sufiletul cugetator, chiar dacfi recunoaste ca e inrudit cu Dumnezeu, totusi respinge pe cei care' i se pSrusera pina acum ca" ar fi zei, indreptindu-se cu dragoste fireasca" spre Creatorul sau, si cu aceeasi dragoste primeste pe Cel care eel dintii a trimis aceste invataturi tuturor popoarelor prin ucenicii pe care i-a ales si i-a trimis cu putere si cu insarcinare dumnezeiasca sa propo- vSduiasca despre Dumnezeu si despre imparatia Lui. XLI Mai departe Celsus revine iarasi, nu stiu pentru a cita oara, la ve- chea invinuire impotriva lui Iisus : «De ce credem ca El e Dumnezeu, clttf vreme El consta din trup mmitoi, §i cum putem sa-I aducem in acest caz cult public ?». E de prisos sa" mai raspundem isi la acest atac, caci am facut-o mai pe larg inainte 98 . Totusi sa stie acuzatorii nostri ca Cel in care credem cu convingere a existat de la inceput ca Dumnezeu si ca Fiu al lui Dum- nezeu care e Cuvintul in persoana, Intelepciunea in persoana si Ade- vfirul in persoana". Mai afirmSm ca trupul Sau muritor si sufletul ome- nesc, care se afla in El, s-au ridicat la cea mai mare vrednicie, nu nu- mai prin impreunarea lor, ci si prin unirea si legatura cu El, impartS- sindu-se din dumnezeirea Lui si schimbindu-se in Dumnezeu. Iar daca cineva se sminteste din pricina ca El are isi trup, acela sa-si aduca aminte de ceea ce spun elinii despre materie 10 °, care, luata in sine, este ffirS calitati, dar despre care toti recunosc ca ii place Creatorului sa se Imbrace in ea si ca adeseori isi paraseste vechile insusiri ca sa"pri- meascS altele mai alese si mai deosebite. Iar daca o astfel de invSta- „i . ^' ?», igen condainna aici In mai multe pasaje cultul imaginilor (idoli, statui, picturl): VH, 14; VII, 44 ; 63 etc. Plna la un punct putem Infelege atitudinea lui qri- Julie de lmpotnvire fata de idolatrie. 97. Fapte 19, 26. 98. I, 69. 99. A se vedea Omil. 8, 2 la Ieremia. 100. De prlnc. II, 1, 4 ; *Despe rug.* : 27, 8 In «p.S.B.», 7, p. 217. CONTRA LUI CELBUW, CAHTEA A TR1IA 199 turd e sanatoasS, atunci de ce ar tfebui s& ne miram c& prin lucrarea Providentei calitatile trupesti ale lui Iisus s-au schimbat in altele ete- rice si dumnezeiesti ? XLII Fara sa dovedeasca imsuisiri de prea mare dialectioian Celsus coni- para trupul omeoesc all lui Iisus cu aural, cu argiintul si cu piatra, afir- mind ca el e mai pieritor si decit acesite elemente. La drept vorbind un ilucru pienitor nu este mai pieritor decit altul tot pieritor, dupa cum nici unul nepieritor nu este mai nestricacios decit altul nestricacios 101 . Dar sa admitem ca trupul lui Iisus e mai stricScios decit alte elemente, eu nu-ti voi ramine dator spunindu-ti ca dac& este posiibil ca materia bruta sa-si scbimbe calitatile, de oe n-ar fi posibiH ca si trupul lui Iisus sS-si fl schimbat calitatile si sa fi ajuns ce trebuie ca sa se salasluiasca in eter si in tinuturile de deasupra lui, dupa ce s-a eliberat de semnele slabiciunilor trupesti, numite de Celsus «necura- tii» ? O astfel de greseala n-ar fi trebuit s-o faca un filosof ca Celsus ! Caci ceea ce este necurat, in adevaratul sens al cuvintului, provine din rautate. Or, natura trupului nu este ceva rau in sine, caci daca ai un trup pamintesc nu insemneaza ca esti legat si de rautate, izvorul princi- pal al necuratiei 102 . Apoi, ca si cum ar fi banuit apararea mea, Celsus a declarat in legS- turS cu schimbarea trupului lui Iisus : «Daca a fost cu putinfa ca Iisus sd-$i pdraseasca tmpul si sa. ia asuprd-$i fire dumnezeiascd, atunci de ce aeest lucm sd nu fi fost si pentru Esculap, pentru Bachus si Heia- cie ?» lata ce voi replica : Dar ce ispravi mari au facut Esculap, Bachus si Heracle ? Pe cine au facut ei mai buni cu cuvintul si cu faptele lor, oricit ar fi ei socotiti ca zei ? Sa vedem daca, citind multele legende care vorbesc despre ei, au fost ei cu totul lipsiti de desfriu, de nedreptate, de batjocura si de lasi- tate ? Daca nu gasim la ei nici unul din aceste pacate, numai atunci pot fi pusi pe aceeasi treapta cu Iisus, asa cum vrea Celsus. Dar, dacS e clar ca alatuni de citeva fapte buine, care li se atribuie, ei au savirsit, cum spun istoriile vietii lor, o multime de altele potrivnice moralei, atunci cum sa mai sustii, in chip cinstit, ca, dup§ ce s-au lepadat de trup, acesti eroi au dreptul sa fie socotiti zei mai repede decit Iisus ? 101. Aceeasi idee In II, 7. 102. Materia, inclusiv trupul, sint indiferente. Vointa e cea care da calitate mo- rals buna sau rea. A se vedea si mai jos : IV, 66. 800 OHIOKN, WCHEBHI AIJMMB XLIII Dup& aceslea el afirma despre noi ca* : «luam in derldere pe oa- menil care se Inchina lui Zeus, pentiu ca mormlntul lui este ardtat In Greta, cu toate ca si noi cinstim, lard sd stim, pe eel ridicat din mormint, nevrind sd intelegem de ce si in ce lei si cretanii lac acelasi lucru*. Vezi Cci prin aceasta el ia apararea cretanilor, a lui Zeus si a mormimtului Jui, facind aluzie la unele motivari.alegoriee,.dupa care se spune ca acolo s-a pl3smuit mitul lui Zeus, iar pe noi ne invinuieste fiindca marturisim c& Iisus al nostru S-a ingropat si ca a inviat din mormint, fapt pe care cretanii nu indraznesc sa-1 povesteascS in legatura cu Zeus. FiindcS pare sS ia apflrarea ideii despre mormintul lui Zeus, cind spune ca noi nu vrem si intelegem «pentru ce si in ce chip cretanii f ac acelasi lucru», noi vom raspunde ca si Callimah din Cirene, care cunostea extraordinar de multe crea^ii poetice eline si care citise aproape intreaga istorie a elinilor, nu cunoaste nici o interpretare alegorica in povestirile despre Zeus si despre mormintul lui. Dealtfel Calimah reproseaza cretanilor in imnul catre Zeus : «Cretani vesnic mincinosi, ei ti-au ridicat un mor- mint tie, celui malt, care nu esti muritor caci tu esti vesnic». Iar cind spune : «tu nu esti muritor, caci esti vesnic», negind astfel locul de in- gropSciune al lui Zeus in Creta, admite totusi ca s-a dovedit si prin el principiul mortii lui Zeus, fiindca nasterea pe pamint contine implicit si principiud mortii. Si Calimah spume : «ln Parhasia, Rea, imtinzindu-se in pat, te-a nascut», Asa cum Calimah a negat nasterea lui Zeus in Creta, fiindcS a negat si mormintul lui acolo, Celsus trebuia sa admita ca Zeus, eel nascut in Arcadia, a si murit acolo. Callimah completeaza : «Unii spun ca te-ai nascut in muntii Ida, iar altii in Arcadia. Care din ei au mintit ? Cretanii sint vesmic mincinosi s.a.m.d. 103 . Aici ne-a adus Celsus, el care da dovada de inconsecventa cu privire la Iisus, admitind, dupa Scriptura, moartea si ingroparea Lui, dar socotind plasmuire invierea Lui din morti, cu toate cS aceasta au prezis-o numerosi profeti ?i ca multe au fost do- vezile arStSrilor Sale dupa moarte. XLIV Celsus mai citeaza, impotriva noastra, citeva observatii facute de unele persoane care propriu-zis se numesc crestini, dar care au idei cu totul contrare invataturii lui Hristos si care nu pot fi nijmarati intre cei prea inteligenti, ci intre cei mai ignoranti. lata ce sustin ei : «Nimeni din 103. Logenda spune ca Zeus ar fi fost la inceput rege in Creta. Calimah, /nine rd/ro /ens, I, V, 10. Citat dupa Rohm, op. cit., p. 534. CONTHA LUI CttUKIS, CAHTKA A THKIA 20t cei ce au Invufat carte, nici un Infelept sau am cu minte sti nu atea intre noi, caci asttel de lnsusiri sint socotite de noi pacat ; In schimb cine n-are carte, cine e nestiutor, nating si nebun, acestia sa vind cu toata indrdz- neala ! Recunoscind cd numai astfel de oameni sint vrednici de Dumne- zeu, crestinii aratd cd nu doresc si nu pot convinge sti vind la ei declt pe cei nerozi, pe cei de neam slab si imbectfi, adied pe sciavi, pe femei si pe copii» 104 . La acestea raspundem ca intrucit Iisus ne indeamna la cumpatare atunci cind zice : «Oricine se uita la feraeie, poftind-o, a si savirsit adul- ter in inima lui» 105 , oricine ar vedea .pe vreunul din cre$tini ca traieste in desfriu, acela ar avea drept sa-i dispretuiascS pentru via$a lor potriv- nica invataturii lui Hristos, dar ar proceda foarte nerational daca vina adusa acelor oameni ar arunca-o asupra invataturii Domnului. Tot asa, daca s-ar constata ca invatatura crestina indeamna la intelepciune mai mult decit altele, ar trebui sa fie infruntati cei care pentru a-si apara nestiinfa lor se leaga de unele invinuiri ca cele intilnite in scrierile lui Celsus, caci nu exists astfel de invinuiri nici chiar in gura celor simpli si nestiutori, si nici altele de foarte mica important care sa fie in stare sa-i intoarca de la practicarea intelepciunii. XLV Ca Logosul divin vrea sa fim ,■ intelepti, xeiese atit din scrierile vechi ale iudeilor, care inca mai sint in uz la noi, cit si din cele scrise dupa Hristos si care sint recunoscute de Biserici ca inspirate. Caci scris e in Psalmul 50, in rugaciunea indreptatS de David catre Dumnezeu : «Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie» m , iar despre Solomon stim ca a cerut intelepciune si ca «a pri- mit-o» 107 . Iar urmele intelepciunii lui se pot recunoaste in scrierile pe care le-a lasat, scrieri cuprinzind in putfne cuvinte o profunda intelep- ciune : poti afla in eleatit elogii ale intelepciunii, cit si indemnuri spre traire inteleapta. Caci atit era de intelept Solomon incit si regina din S,aba auzind de numele lui Solomon si de numele Domnului a venit sa-1 incerce prin intrebari enigmatice, Si i-a spus tot ce era in inima ei, iar Solomon a dat raspuns la toate intrebarile ei. Si n-a ramas nici o intre- bare la care imparatul sa nu-i fi dat raspuns. Si a vazut imparateasa din Saba toata intelepciunea lui Solomon si toate averile lui. Si a zis ea ca- tre imparat : «adevarat este ce am auzit eu in tara mea de lucrurile 104. Cam in felul acesta se exprimase si Lucian de Samosata in Moartea lui Peregrin 12 (trad. rom. pag. 489). 105. Matei 5, 28. 106. Ps. 50, 8. 107. // Cron. 1, 10—11. 202 ORIOBN, SCRIERI ALUM tale ?I de Intelepclunea ta » insS eu nu credeam vorbele, plnS n-am ve- nlt $1 n-am vSzut cu ochii mei si iata, nici pe jumatate nu mi se spusese ; tu ai Intelepciune isi bogStie mai mare decit am auzit eu 108 », cSci scrie despre el : «Si a dat Dumnezeu lui Solomon intelepciune si pricepere foarte mare si cunostinte multe ca nisipiul marii. Si era intelepciunea lui Solomon mai presus de intelepciunea tuturor ceior vechi, si mai presus de toatS intelepciunea eglptenilor. Si era mai intelept decit toti oa- menli» 109 si celelalte. lata dar cum vrea Cuvintul sa promoveze intelepciunea printre cre- dinciosi, incit, pentru ca sa puna la incercari priceperea ascultatorilor, a formulat unele adevaruri in forma de ghicitori ascunse, altele ca pa- rabole, iar altele sub forma de probleme. Ca zice Osea la sfirsitul cartii sale : «0, de ar fi cineva intelept ca sa priceapa acestea, si ager ca sa poata patruwde cuvintul eel adinc» 110 ! Iar Daniil si cei robiti irapreuna cu el atit s-au pricopsit in stiintele cu care se indeletniceau inteleptii de la curtea din Babilon, incit se aratasera «de zece ori mai isteti» decit toti ul . Proorocul Iezechiel spune in cartea sa, adresindu-se capeteniei Tirului, care se tinea tare priceput in filosofie : «IatS, tu iti inchipui ca esti mai intelept decit Daniil si ca nu sint taine ascunse pentru tine» 112 . XLVI Daca vii la cartile scrise dupa (inaltarea lui) Iisus vei gasi multimile credinciosilor ascultind pildele ca unii care se aflau «afara» si erau vrednici numai de invataturi esoterice, in vreme ce ucenicii participa «iaideosebi» la explicarea esoterica (mai adinoa) a piildelor. Caci «uce- nicilor Sai le lamurea (Iisus) toate» 113 , preferind multimilor pe cei care erau dornici sa asculte mai de aproape intelepciunea. Celor ce cred in El le fagaduieste ca le va trimite intelepti si carturari, zicind : «Iata Eu trimit la voi prooroci si carturari > dintre ei veti ucide si veti rastig- ni» 114 . Iar Pavel, insirind harismele daruite de Dumnezeu, a pus la loc de frunte cuvintul de «intelepciune», iar pe locul al doilea, ca urmind dupS el, cuvintul «cunostinta», iar al treilea, §i mai jos, «credinta». §i pentru ca pune cuvintul mai presus decit savirt?irea minutaiior, ai^aza «darurile tamaduirilor si facerii de minuni» intr-un loc mai prejos de- cit harismele cuvintului u5 . Iar in Faptele Apostolilor insusi Stefan mar- 108. HI Regi 10, 1—7. 109. Ill Regi 4, 29—31. 110. Os. 14, 10. 111. Daniel 1, 20. 112. Iezechiel 28, 3. 113. Marcu 4, 11. 114. Matvi 23, 34. 115. I Cor. 12, 8 -9. CONTHA LUI CtLBUa, CABTBA A THUJA 203 turiseste despre stiinta bogatS a lui Moise, informindu-se din scrierile vechi la care n-au putut ajunge multimile, zicind : «Si a fost InvStat Moise in toata intelepciunea egiptenilor» 116 . De aceea, cind a ajuns sa facS minuni isi inchipuiau ca parca nu le savin$ea cu puterea data de la Dumnezeu, ci dupa invataturile agonisite de la egipteni, in care se specializase. Tocmai aceasta banuiala a indemnat pe rege sa cheme in- teleptii Egiptului si pe sofisti si pe vrSjitori 117 , care si-au dat pe fata ne- putinta lor fata de intelepciunea lui Moise care intrecea toata intelep- ciunea egiptenilor. XLVII Se pare ca cele scrise corintenilor aveau in vedere pe elini, care se umflau in intelepciunea elineasca si care au adus pe unii la parerea ca invatatura crestina n-ar vrea sa stie de cei intelepti. Dar sa auda eel care crede asa ceva ca, vrind sa contrazica pe oamenii rai, Logosul de- clara ca ei nu slut Intelepti in priviiintia celor care pot fi cunoscuite, in privinta celor nevazute si chiar a celor fara de sfirsit, ci sint intelepti fata de cei ce nu se preocupa decit de cele bazate pe simturi, iar intrea- ga lor intelepciune se reduce la orizonturile lumii acesteia. Tot astfel 91 in mulltimea invataturilor, cite se cunosc, e o mare deosebire. Unele recunosc numai lumea materiei si a simturilor. Ei chiar si cind vorbesc de fiinte mai inalte, le inteleg in chip material. Dupa ei afara de mate- rie nu exista nimic. De o existenta a spiritelor nevazute sau fara de cor- puri nu vor s3 stie. Aceasta intelepciune o denumeste Pavel "intelep- ciune a acestei lumi», menita destramarii isi dovedita ca nebuna. Ea e numita pe scurt «intelepciune a acestui veac» 118 . Dar mai exista si alta invataturS care indeparteaza stlfletul de la pof- tele spre cele paminte^ti, inaitindu-1 spre fericirea cu Dumnezeu si spre imparatirea cu El. Aceasta propovaduieste dispretuirea, ca vremelnice, tuturor celor sensiibile i§i vizibile, nevoindu-se spre cele hevazute 119 si tintind spre cele ce nu se vad, spunind ca aceasta este intelepciunea lui Dumnezeu. Si ca unul care iubeste adevarul, Pavel zice despre inteleptii elini, in legatura cu unele afirmatii, de altfel juste, ale lor : «cunoscind pe Dumnezeu, ei nu L-au siavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit» 12 °. El marturiseste, mai departe, ca ei au cunoscut intr-adevar pe Dumne- zeu, dar le mai spune ca acest lucru n-ar fi fost cu putinta fara ajutorul lui Dumnezeu, adaugind : «caci Dumnezeu le-a vadit lor», facind alu- 116. Fapte 7, 23. 117. Ie?. 7, 11. 118. / Cor. 2, 6. 119. Rom. 1, 21. 120. Horn. 1, 21. 204 ORIGEN, SCRIERI ALESE zie, cred, la cei ce se ridiica de la cede vazute la cele nevazute : «cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegindu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si duranezeire, asa ca ei sa fie fara cuvimt de aparare, pentru ca, cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dum- nezeu si nici nu I-au multumit» 121 . XJLVIII Apostolul zice in alt loc : «privi|i chemarea voastra, fratilor, ca nit multi sint intelepti dupa trup, nu multi slnt puternici, nu multi sint de neam bun ; ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusi- neze pe cei intelepti ; Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii,. pe cele nebagate in seama, ca sa strice pe cele ce sint, ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu» 122 . S-au ridicat, drept aceea, unii care au crezut ca nimeni dintre oa- menii culti, dintre cei intelepti, ori dintre cei cu judecata, nu tree la cre- dinja noastra. Dar §i impotriva aeestora vom putea spune ca nu s-a zis r *nici un injelept dupa trup«, ci «nu mul^i sint intelepti dupa trup». $i e clar ca intre ; conditiile cerute pentru episcopi, descriind ceea ce trebuie sa fie un episcop, Pavel a fixat-o isi pe cea de dascal, cind spune ca trebuie «sa fie destoinic, s3 indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici» 123 , pentru ca prin intelepciunea din el sa in^ chida gura graitorilor in desert si a celor in$elatori. $i dupa cum a pre- ferat in scaunul de episcop pe omul casatorit o singura data in locul celui casatorit de doua ori, unul «fara de prihana» fata de eel prihanit,. unul treaz fata de unul care nu-i cuminte, cuviincios fata de altul care nu-i deloc, tot asa cere de la eel preferat pentru acest scaun ca sa fie «riestoinic sa invete pe altii» si «sa mustre pe cei potrivnici». Cum ar putea, cu buna credinta, sa ne atace Celsus, spunind : «nimeni din cei care au invafat carte, nici un intelept sau un om cu minfe sa nu stea intie noi» ? Dimpotriva, n,oi zicem ca oricine a facut carte, orice intelept sau om cu minte sint bineveniti. Sa vinS, desigur, si cine este fara scoa- la, incult, nepriceput, prune chiar ! Caci daca vin Logosul pe toti ii ta- maduieste, pe toti ii face oameni vrednici de Dumnezeu. XLIX Mincinoasa e si invinuirea ca dascalii invStaturii crestine n-ar \ T rea sa convinga decit oameni nerozi, de neam slab si imbecili, sclavi, femei 121. Rom. 1, 19 — 21. Oarecum in perspectiva gindirii platonice a lumii ideilor ve^nice ^i nevazute i?i construie$te ?i Origen teologia lui. 122. / Cor. 1, 26—29. 123. 77* 1, 9—11. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A TREIA 205 si copii. Logosul cheama pe tofi, ca pe toti sa-i faca mai buni. Dar ii cheama si pe cei superiori altora f caci «Hristos este Mintuitorul tuturor oamenilor si mai ales al celor credinciosi» 124 , fie c3 ei sint dintre inte- liqenti, fie din cei mai simpli. Hristos ne este «jertfa de ispasire (catre Tatal) pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci pen- tru ale lumii intregi» 125 . E de prisos sa-i raspunzi la urmatoarele cuvin- te ale lui Celsus : «Dealtfel ce rdu este sd fii educat in cele mai bune invatatuii, sd iii in\.elept si sd dovedesii acest lucru ? Ar putea ii aceasta o piedicd spre cu.noa$terea lui Dumnezeu ? N-ar ti mai curind un ajutor 9i un mijloc mai potrivit pentru a ajunge la adevar ?• Desigur nu este nici un rau sa fii cu adevarat om invStat, pentru ca invatatura este calea spre virtute. Cu toate acestea, ca sa numeri printre cei invataft si pe cei care propovaduiesc dogme ratacite, n-ar a- proba nici chiar invatatii elinilor. Cine n-ar recqnoaste ca e un bine sa te dedici invataturilor superioare ? Dar ce anume vom numi «invataturi superioare» daca nu cele adevarate si care ne indeamna la virtute ? Mai rouM, daca este indaoal sa fii prudent, atunci sa oau|i sa te mainifesti ca atare, cum zice Celsus. $i, departe de a fi un obstacol in calea cu- noasterii lui Dumnezeu, cultura si sirguin^a dupa Invataturi mai bune, ca si intelepciunea, sint un ajutor. Mai curind decit lui Celsus, noua ni se cade sa o spunem, mai ales daca prin aceasta combatem epicureismul- Dar sa vedem ce spune mai departe Celsus : *Iatd-i in pie\ele pu- blice pe cei care-si divulgd secretele si care-si fac de cap cu gdldgia lor. Niciodatd ei nu s-ar apropia de o adunare de oameni cuminfi si nu ar indrdzni sd sustind acolo frumoasele lor mistere. In schimb. cum vdd ti- neri, o grdmadd de sclavi. o strinsurd de imbecili, se reped intr-acolo si Indatd se undid in pene». lata in ce chip ne calomniaza, asemanindu-ne cu cei caretsi divul- ga secretele si care-§i fac de cap in pietele publice ! Dar ce secrete di- vulgam noi ? sau ce altceva similar, noi oare, atuoci oind ne adunam, citim din textele sfinte §i le explicam, indemnind la credinciosie fata de Dumnezeul Cei peste toate si la virtutile inrudite, ferindu-ne sa dispre- tuim pe Dumnezeu si sa savirsim vreo fapta contrara ratiunii ? Ar dori Si fflosofii sa adune, cum aduna cre?itinii, ati^ia ascuiltatori Ja lectiile lor, casa-i indemme da virtute! A?a au facut mai ales unii dintre Mosofii 124. / Tim. 3, 2 -, / Tim. 4, 10. 125. / loan 2, 2. 208 omonN, ■cmam alxmk clnlcl' 26 , care injghebau discutfi publice cu toti trecfitorii. Credetf, ©are, cfi $i crestinii fac asa : in toe s8 string^ in jurul tor oameni soootiti ctulti, ei adunS de pe la colturi de stradS numai elemente din acelea care, cum spuneau acei filosofi, isi divulga secretele in piete publice, dis- trind acolo multimile cu farsele lor ? Sint convins c£ nici Celsus, nici altul din aderentii lui nu cred pasibili de pedeapsa si de repros pe cei care si-au fScut din luminarea multimilor celor neluminate o datorie a iubirii de frate. LI Iar daca nu-s vinovati, sa vedem daca nu cumva crestinii cheama mai mult (decit filosofii) multimile la cinstea cea desavirsita ? Filosofii care-si tin discursurile in plina strada, nu-si aleg auditorii, ci daca vrea cineva sS ramina la ei, acela ramine in picioare §i asculta. In schimb, cre^tinii scruteaza inainte, pe cit le sta in putinta, inimile celor care doresc sa fie primiti in rindul aderentilor lor. Ei ii pregatesc in mod in- dividual ^i in chip deosebit §i abia atunci sint primiti ca auditori, desigur dup3 ce au dat destule marturii ca nutresc intentia de a duce o viata cinstit3. Ei formeaza un grup aparte, de incepatori, care urmeaza sa fie initiati ?i care n-au primit inca simbolul curafirii. Apoi, este alt grup, al celor care au dat eel mai bun indiciu despre hotarirea lor de a nu vrea altceva decit ce e ingaduit pentru cre§tini 127 . Printre ei unii sint rinduiti si controleze Viata §i purtarea celor care urmeaza sa fie primiti in co* munitate, oprindu-i de la legaturi cu oameni vinovati de pacate as- cunse, dar primind cu toata inima pe ceilalti, pentru ca in fiecare zi sa-i fac3 mai buni. Un proces similar dovedesc si fata de cei pacato^i, mai ales fata de cei cu viata desfrinata, pe care-i exclud din comunitate. Poate ca Cel- sus aseamana pe crestini cu cei care intretin in pietele publice poporul de rind cu betiile si cu scamatoriile lor. Venerabila scoala a pitagoreilor socotea morti pe cei care calcau invatatura lor si ii trecea pe piatra de mormint ca apostate de la crezul lor 128 . In schimb, crestinii ii de- pling ca pe nitste defuneti, pentru ca sint ca niste pierduti si morti fata de Dumnezeu, pe cei care s-au ISsat biruiti de o Viata de plSceri sau de alte p&cate. DacS unul dovedeste o schimbare serioasa, dupa un timp mai indelungat decit eel de la prima lor initiere, crestinii il primesc din 126. Cinicii (numiti a?a dupa localul i«Kinosarges», sediul lor) preconizau «rein- toarcerea la natura», prin trai modest, marginit la strictul necesar. Intemeietor a fost Antistene (pe la a. 400 I.Hr.), ucenic al lui Socrate. Cei mai vestit filosof cinic a fost Diogene (sec. IV). Unii au incercat sa faca o asemanare intre cinici si crestini. Origen nu accepts asa ceva. 127. Scrierile lud Origen ne dau bogate stiri despre catehumenatul crestin din soc. III. A se vedea indicii operelor lui (Biserica, membrii, catehumeni...). 128. Cf. II, 12. CONTRA LU1 CIXIUI, CAWTEA A TH^IA 207 nou ca si cum ar fi Inviat din morti, dar nu pun in nici o dregatorie de conducere a «Bisericii lui Dumnezeu» pe cei care au cazut dupa ce fu- sesera primiti in crestinism 129 . LII Sa te convingi daca nu-i minciuna nerusinata si o asemanare cu to- tul nepotrivita afirmatia lui Celsus care zice : «Iata in pietele publice pe cei care-si tradeaza secretele credintei lor si care cersesc in public». Dar oamenii cu care ne aseamana Celsus, care divulga secretele lor si cersesc prin pietele publice nu s-ar apropia niciodata, zice el, de adu- nSrile oamenilor seriosi cu indrazneala de a divulga misterele lor fru- moase, dar daca vad tineri, o gramada de sclavi, o strinsura de imbecili se reped intr-acolo si se umfla acolo in pene ! Celsus nu face decit sa ne insulte asa cum fac femeile pe la raspintii cu scopul de a injura pe trecatori. Caci noi facem tot ce este cu putinta ca intrunirile noastre sa cuprinda la adunari oameni seriosi, iar in felul acesta nu ne afisam in public tainele noastre cele mai frumoase si dumnezeiesti, intrucit dis- punem de auditor! cuminti. Din contra, noi {inem ascunse 130 si trecem sub tacere tainele noastre cele mai adinci, mai ales cind vedem oameni simpli si care au inca nevoie de invatatura, cum zicem noi. cei hraniti «cu lapte». LIII Caci scris este . in epistola lui Pavel catre corinteni, ai caror elini inca nu-si indrepttasera depiin naravurile : «Cu lapte v-am hranit, nu cu bucate, caci inca nu puteati (minca) si inca nici acum nu puteti, fiind- ca sinteti tot trupesti. Cita vreme este intre voi pizma si ceartS isi dez- binari, nu sinteti, oare, trupesti si nu umblati dupa om ?» 131 Acelasi apos- tol, stiind ca unele adevaruri formeaza hrana sufletului mai desavirsit, pe cind sufletele incepatorilor se aseamana cu laptele copiilor, zice in alt loc : «caci voi aveti nevoie de lapte, nu de hxana tare, pentru ca ori- cine se hr§ne§te cu lapte este nepriceput in cuvintul indreptarii, de vreme ce este prune. Iar hrana tare este pentru cei desavirsiti, care au prin obisnuinta simturile invatate sa deosebeasca binele si raul» 132 . Or, daca sint valabile aceste adevaruri, oare se va putea admite ca mare- tele adevaruri ale credintei noastre n-ar fi propovaduite intr-o adunare de oameni inteligenti si seriosi, ci ca, dimpotriva, invatatorii nostri ar trada sfintele si venerabilele noastre taine daca ar vedea friaintea lor 129. Se $tie clt de amara a fost expe,rienta «lapsilor» in Biserica crestioS. 130. Desigur ,aici e vorba de «disciplina arcana». 131. J Cor, 3i 2—3. 132. Evr. 5, 12—14. 20B ORtOEN, ■CRllRt ALM* o grilmacia de copli, de sclavi orl de imbeclll, si ar etala tn fata lor ast- fel de spectacole ? DimpotrivS, pentru oricine ar examina tinuta Scrip- turilor noastre e limpede ca\ iasindu-se st&pinit de ura pe care popu- latia josnica o nutreste fata de neamul crestinilor, Celsus se exprima fftrS control, bazindu-se pe minciuni. LIV Noi mSrturisim, contrar celor spuse de Celsus, ca vrem sa educam pe totl, prin cuvintul lui Dumnezeu, in asa fel incit sa impartasim ti- nerilor indemnuri potrivite virstei lor, iar sclavilor sa le aratam cum s-ar putea incuiba in ei duhul libertatii si astfel sa f ie si ei inaltati prin lucrarea Cuvintului. Propovaduitorii crestinismului declara destul de apcisat cS «sint datori si elinilor si barbarilor si invatatilor si neinvata- tilor» 133 ; in acelasi timp ei nu tagaduiesc ca trebuie sa tamSduiasca si sufletele celor nestiutori, pentru ca, pe cit e cu putinta, sa dobindeasca si ei o mai buna" intelegere, si sa asculte de cuvintul lui Solomon : «Voi, cei simpli, invatati curatenia si voi, cei nebuni, inteleptiti-va» 134 ; «Cine e Intelept sa intre la mine, iar celor lipsiti de buna chibzuinta le zice : Veniti si mincati din piinea mea si beti din vinul pe care eu 1-am ames- tecat cu mirodenii. Parasiti neintelepciunea, ca sa ramineti cu viata si umblati pe calea cea dreapta a priceperii» 135 . Si aici as mai putea adauga un raspuns la atacurile lui Celsus : oare filosofii nu invita isi pe tineri sa le asculte prelegerile ? Oare nu in- deamnii pe tineri sa paraseasca viata destrabalata, indrumindu-i spre bunuri mai inalte ? Ce-ar fi daca am reprosa si noi filosofilor ca i-au in- demnat pe sclavi sa-i urmeze, cum face Pitagora, cind vorbeste de Zal- moxis ori Zenon despre Perseu §i mai recent cei care au indrumat pe Epictet spre filosofie ? 136 S-au n-avem si noi dreptul, o elinilor. sS che- m3m la filosofia noastra pe tineri, pe sclavi, pe cei de jos ? Cind facem acest lucru, oare nu din iubire fat§ de om il facem, ca uraiii oare vrem s3 vindecam cu doctoria credintei orice fiinta cugetatoare si s-o fami- liarizSm cu Dumnezeu, Cei care a creat toate ? lata raspunsul, pe ca- re-1 socotim suficient, la cuvintul lui Celsus, care este mai curind defai- mare decit critics. 133. Rom. 1, 14. 134. Pi We 8, 5. 135. Pilde 9, 5—6. 136. Se ?tie cfi toti acejtl 3 filosofi fusesera In tinerete sclavi 51 ca s-au emanci- pat prin filosofie. Perseu (t 243 I.Hr.), ucenic al lui Zenon. Epictet (t 240 i.Hr.) a fost pazntc tn garda lui Nero, ucenic al filosofului Musonius Rufus. Scrisul simplu al lui Epictet e admirat de Origen (VI, 2 ; VII, 52—53). CONTRA LVl CBLSUB, CARTEA A THEIA LV Dar, fiindca ii plac asemenea ciivinte insultatoare la" adresa noastni, Celsus a mai adaugat si altele. Sa le expunem si pe acestea si sa vedem pe cine pun ele intr-o lumina nefavorabila : pe crestini sau pe Celsus ? «Ne este dat sd vedem prin case particulare, zice el, tesdtori, cizmari, piuati, oameni din cei mai lipsiti de culturd si mai necidpliti, care nu indrdznesc sd : scoatd o vorba tin fata bdtrinilor sau a unor stapini mai intelepti: Clnd sint, insd, singuri, in compania copiilor si a iemeilor sla- be de minte, atunci dau niste explicafii atit de extravagante incit par- ed, nu ei ar trebui sd dea ascultare parintilor si dascdlilor, ci numai lor sd li se dea crezare. In fata lor ceilalU nu sintintregi la minte, nu stiu si nici nu pot face ceva cu adevdrat bun, ci spun doar vorbe qoale : nu- mai ei singuri stiu cum trebuie sd-si ducd viafa omenirea, numai lor sd le dea crezare copiii ? i atunci vor ti toti fericiti si viata lor va fi indes- tulatd. Dacd ydd cumva, in timp ce spun acestea, pe vreunul dintre dascdli sau dintre oamenii mai intelepti, sau chiar pe patinti, pe cei mqi timizi ii apiiad frica dar dacd-s mai indrdzneii ii indeamnd pe copii sd se revolte, spunindu-le, in soaptdi cd atunci cind nu sint de fata par in- tii sau dascdlii nimic n-ar dori si nici n-ar putea sd le explice copiilor ceva bun, pentru cd nu ar avea chef sd se expund prostiei si bdddrdniei acestor bdtrini corupti si impdtimiti, de a cdror rdzbunare le este fried si lor. Dacd, insd, doresc sd cunoascd ce este desdvirsirea, atunci sd-si lase pdrintii 'si dascdlii $i$d-si \dea antilnire cu femei ,§i cu pip tovardsi de joacd in casele femeilor sau prin atelier ele cizmarilor or i ale piuari- lor. Acolo vor primi cea mai deplind intelepciune. lata cum gindesc ei (crestinii) sd convinga pe oameni». LVI Vezi r asadar, in ce felia Celsus in deridere pe dascalii nostri, care se straduiesc sn ne inalte, in tot chipul, suttetul spre Creatorul tuturof, indrumindu-ne, indeosebi, sa nu punem pref prea mare pe lucrurile trecatoare si aparente, supuse simturilor, invafindu-ne sa ne ducem via- ta cu gindul de a ne bucura de comuniunea cu Dumnezeu, de contem- plarea fiintelor cugetatoare si nevazute, si de o viata fericita cu Dum- nezeu si cu «casnicii» Lui. Celsus compara pe acesti dascali cu tesdtbrii, cu cizmarii, piuarii si cu cei mai necibpliti oameni, indemnind pina Si pe copiii cru'zisi pe femeiusti 'sa se desparta de parin^i si de dascali si sa-i urmeze pe ei. Dar, sa arate Celsus care sint acei copii si acele fe- mei usuratice, pe care noi vrem sa-i despartim de parinti si de dascalii superiori ? Sa compare el ce invatam noi pe copiii si pe femoile care 14 - OIIIGEN, Vol. IV ( „. ' ORIOEN, BCRIEHI ALEBK au imbratisat invatatura noastra cu' cele ce au invatat mai inainte, si sa arate in ce chip chemam noi la fapte urite pe copii si pe femei, in- depSrtindu-i de la invataturi frumoase si insemnate ! Din contra, noi sintem cei care intoarcem pe femei de la desfriu si de la legaturile ru- sinoase cu barba^i, de la spectacole vatamatoare si de la superstitii, iar pe tinerii cuprinsi de poftele nesabuite cautam sa-i cumintim r ' 7 , laniu- rindu-i despre rusinea acestor pofte.de primejdia care ameninta sufle- tul in aceste fapte si despre pedepsele si chinurile ce-i asteapta. ' LVlr §d apoi, care sin* acei. dascali fara minte §i redu?i, dar pe care ii apSrS Celsus pentru ca impartasesc o invatatura atit de superioara ? Nu eumva socoteiste drept daseaili ilustri si cu minte intreaga pe cei care due femeile si barbatii la superstitii si la spectacole degradante ? $i de ce nu socoteste ca dascali redusi la minte pe cei care atrag sau indruma pe tineri la tot felul de fapte dezonorante, pe care stiu ca ei le comit adeseori? Noi, pe cit ne este cuputinta, chemam si pe cei dedicatf fi- losofiei la religia noastra, amtindu-le sinceritatea si superioritatea ei. Celsus vrea sa arate ca noi ne ferim sa chemam si oameni cu carte, ci chemam nUmai oameni simpli. Noi i-am raspunde : daca ne reprosezi ca tnoi mdepartam de la filosofie pe cei avansati in ea, nu ai spune ade- varul, dar o astfel de afirmatie s-ar putea totusi sa aiba o oarecare cre- zare. Dar acum, fiindca spui ca noi indepartam pe oameni de la dascalii cei buni, arata-ne ca acesti dascali sint altceva decit "invatatori de fi- losofie, sau ca acestia invata lucruri folositoare. El nu va putea insa sa dovedeasca asa ceva. Noi fagaduim cu indrazneala si deschis ca vor fi fericiti oamenii care isi due viata dupa invatatura lui Dumnezeu si care raporteaza totul la El, iar ceea ce savirisesc, o fac convinsi ca-i vede Dumnezeu. Oare sint aceste invataturi ale unor simpli torcatbri, cure- lari, piuari sau ale unor tarani lipsiti de cultura ? El nu va putea sa do- vedeasca asa ceva. lviii Acei care, dupa Celsus, sint asemenea torcatorilor, ba chiar ciz- marilor, postavarilor si taranilor neciopliti, aceia, spune el, nu ar vrea sa spuna si nici nu ar putea sa explice copiilor nimic deosebit chid sint de fata parintii sau dascalii lor. Intrebam : ce fel de parinti §i ce fel de dasca'li irateilegi, prea bunule ? Daca este vorba despre cei care practica 137. «Fiinta rationale se perverte$te fie pe urma ocupatiilor exteme, fie pe urraa Influcnti'lor relor cu care vine in contact*, spunea dascalul stoic Zeno (D. Laertios, op. cit., VII, 8!) trad, rom. 3.05); so resimte ->i la Origen apropierea fatS de gindirea stoTcfi. CONTRA LUI CELaUg, CAHTEA A TBBIA 2n virtutea si resping viciul si imbratiseaza adevamrile superioare, sa stii cfi noi, cu toata indrazneala, vom explica copiilor invataturile noastre, ca unii care sintem respectati de asemenea judecatori. Daca, insa, ne aflSm in fata unOr pannti care detesta virtutea si buna cuviinta, sau a unora care propovaduiesc ceva impotriva ratiunii sanatoase, atunci pas- tram tacere. Sa nu ne reprosezi aceasta, caci atunci o faci fara temei. Dealtfel, si tu daca ai vrea sa transmiti tainele filosofiei unor tineri ai caror paring socotesb aceasta un liicru fara sens si fara vreun folos, sau daca ai vrea sa inveti pe copii filosofia, atunci nici tu nu o vei face in fata unor paring rai. Asa incit daca vrei sa desparti de niste parintf decazuti pe fiii acestora, care se simt atrasi de filosofie, va trebui sa astepti un prilej favorabil pina ce invatatura ta filosofica va ajunge la cei tineri. Acelasi lucru il vom spune si cu privire la dascali. Nu ezitam sa marturisim ca indepartam pe tineri de dascalii care ii invata f leacu- rile comediilor si pornografia iambilor si multe altele fara folos, atit pentru cine le spune, cit si pentru cine le asculta, fiindca aceia nici nu au pregatirea sa inteleagS creatiile poetice §i nici nu cunosc ce este spre folosul tinerilbr. In schimb, daca-mi arati dascali care indruma pe tineri spre filosofie si-i exerseaza in aceasta, atunci eu nu voi indeparta pe tineri de unii ca acestia, dimpotriva, ma voi stradui sa ridic pe cei deja exersati in ciclurile de invatatura filosofica la inalta si mareata elocinta a crestinilor, ramasa necunoscuta multora, in care ace§tia ex- plica invataturi de cea mai mare important si prin care dovedesc ca filosofia lor este filosofia profetilor lui Dumnezeu si a apostolilor lui Iisus. LIX Apoi Celsus, dindur-si seama ca ne jigneste amar, continua oare- cum aparindu-se : *Qu nimic nu acuz mai.asprudecit o cere adevdrul ; lucru care poate ii veriiicat, Cei care cheamaja aceste ceremonii reli- gioase prgclamasus 51 tare acestea : *Orice om cu miinile curate ?i cu vorba inteleapta» sau « cine este supdrat $i nu are constiinta mcdrcatd cu vreun rdu $i si-a dus viafa in dreptate, acela sa se apropie !». Asa pro- clamd cei care promit curdtirea de pdcate. Sa vedem acum ce tel de oa- meni cheama" crestinii. (Pe) oricine este'pdcdtos, oricine se simte neaju- torat, oricine este slab si, ca sa spun mai scurt, oricine se simte neno- rocit, acestia vor li primifi in impardfia lui Dumnezeu. Oare nu socotifi pdcdtos pe eel nedrept, pe hot, pe jeiuitorul de case, pe otrdvitor si pe hoful de temple si jeiuitorul de morminte ? Care altii s-ar putea numi hofi ?» La aceasta vom raspunde : una este sa chemi spre vindecare oa- meni bolnavi si alta este sa chemi oameni sanatosi la o mai bunS cu- noastere si intelegere a celor dumnezeiesti. Iar noi, cunoscind si una si , , , ■ QHIOICN, BCHIKHI AUK8K alta, la inceput chemind oameni spre vindecare, indemnam pe pacatosi stf asculte cuyintele ce-i invatS sa nu pacStuiasca.pe cei neintelegatori, cuvjntele care le ajuta intelegerea, pe cei slabi, sa aibS puterea de pa- trundere ca niste barbate intr-un cuvint, pe cei -nefericiti ii chemam la mingiiere sau, ca sa spunem mai precis, da fericire. In schimb, pe acei oameni care au progresat pe calea pe care i-am indemnat si au pus la ininul invatatura, imbunatatindu-si astfel viata, pe cit a fost cu putinta, noi ii iutroducem la slujbele noastre religioase, dupa cuvintul Aposto r lului : «intelepciunea o propovaduim la cei desayirisrti»/'° . 138 Fiindca noi invatam ca «intelepciunea nu patrunde in sufletul vi- clean si nu salasluieste in trupul supus pacatului» # 9 , spunem : Oricine are miinile curate le poate inalfa nepatate spre Dumnezeu, spre a savirsi fapte bune si ceresti, incit sa poata spune : «Ridicarea miinijor mele, jertfS de seara» M0 , acela sa vina la noi ! $i oricine este. in|elept in cu- vint, fiindca «ziua si noaptea cugeta la legea lui Dumnezeu» 141 si fiind- ca are simturile deprinse, prin obisnuinta.sa deosebeasca bjnele de ran, unul ca acela sa nu se teama sa se apropie de hrana duhovniceasea vir r toasS, potrivita luptatorilor pentru credinja si pentru virtute. Pentru ca si darul lui Durnriezeu : este «cu to|i care iubesc in cur&tie pe invatato- rul» 142 cuvintelor despre ndmurire. Oricine este neatins de vreun pacat, sdcotit u§or, dar si de vreo pata, sa se introduca cu indrazneala in tai- nele credintei lui Iisus, transmise, pe buna dreptate, numai oamenilor sfinji si curati. In timp ce slujitorul spre care ne cheama Celsus spune : «Toti cei care nu au pe constiinta vreun rau facut, sa vina la noi», in acelasi timp, eel ce ne introduce, potrivit rinduielilor lui Iisus, in tai- nele lui Dumnezeu, va spune celor care sint curati la suflet : Oricine, al cSrUi suflet este de indelungata vreme nepatat si mai ales de cind s-a ihcredintat tamaduirii cuviritului, unul ca acesta sa ia aminte si la Cele spuse de Iisus in chip special numai ucenicilor Sai celor mai a- propiati. Asadar, Celsus cind a.comparat felul in care se face introduce- rea in misterele elinilor cu cele ale tainelor lui Iisus, nu a inteles ceea ce deosebeste chemarea la tamaduire a celor rai de chemarea, la adin- cirea tainelor a celor deja curati. 138. I Cor. 2, 6. 139. Intel. Sol. 1, 140. /'s. 140, 2. 141. Ps. 1, 2. 142. F.I. (>, 24. COWTMA LUI CKLBWB, CAMTSA A THEIA 213 ' ■ 1X1 Noi nu chemam in adunarile noastre oameni nedrepti, hoti, sp&rgii- tori de case, otravitori, hoti de temple, nici jefuitori de morminte sau pe al^ii de acest fel, pe care ii insira Celsus exagerind, nu-i chemam sd le facem cunoscute tainele noastre si sa-i facem partasi la intelepciunea cea minunata «pe care Dumnezeu a rinduit-o mai inainie, de veci spre marirea noastra» 143 , ci ii chemam ca sa-i yindecam, caci avem in sfin- ta noastra invatatura si alte mijloace de vindecare a oamenilor bol- navi 144 , dupa cum o spune Dumnezeu-Cuvintul : «Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi» 145 , precum si alte cai care arata oa- menilor curati cu sufletul si cu trupul «dupa descoperirea tainei celei ascunse din timpuri vesnice, iar acum aratata atit prin Scripturile proo- rocilor, cit si dupa porunca vesnicului Dumnezeu prin venirea Domnu- lui nostru Iisus Hristos» 146 , care se descopera fiecaruia din cei desavir- siti, luminindu-le cugetul spre cunoasterea adevarata a lucrurilor. Apoi, exagerind reprosurile impotriva noastra, Celsus mai pune si aceasta intrebare : «Pe, care altli i-ar putea chema la sine un hot ?» La care ras- pundem ca un hot cheama pe alti hoti ca sa se foloseasca de ei, in rau- tatea lor, impotriva oamenilor, pe care vrea sa-i jefuiasca sau sa-i uci- da. Crestinul insa chiar daca cheama pe acei oameni pe care ii cheama si un hot, chemarea lui este de alta natura, anume ca sa le usureze ra- nile cu invatatura, iar in sufletul cuprins de fierbinteala patimilor sa le verse balsamul invataturii si sa-i vindece asa cum sint vindecati cei vii cu untdelemn sau cu alte mijloace din arsertalul doctorilor. LXH Celsus rastalmaceste si indemnurile verbale sau scrise pe care le dam oamenilor cu o viata dezordonata, precum si chemarea noastra spre pocainta si spre indreptarea sufletului lor, atribuindu-ne afirmajia ca ■zDumnezeu. a fost trimis nwnai pentru. ni$te pdcafo$i». Aceasta e ca si cind am spune ca un rege milostiv a trimis un medic numai pentru lo- cuitorii bolnavi dintr-un oras ! E adevarat ca Dumnezeu-Cuvintul, Iisus, a fost trimis sa fie doctor pentru cei slabanogi, dascalul dumnezeiesti- lor taine pentru oamenii care, dupa ce s-au curatat de vechile patimi, nu vor sa mai traiasca in pacate. Dar neputind face aceasta deosebire, fiindca nici nu a dorit s-o inteleaga, Celsus spune : «De ce nu a fost tri- mis Iisus la cei ce nu au pdcatuit ? Ce este iau in faptul ca nu au pdcd- 143. / Cor. 2, 7. 144. Aceea?i idee e expusa $i mai sus : II, 64. 145. Matei 9, 12. 146. Rom. 16, 25 j 77 Tim. 1,10;/ Petru 2, 22. t\i , W»UBfl| KKIWll *MMt tu.lt ?» La aoeastS Intrebare putem raspuinde aisa : daca Cetlsus Intelege pe cei ffira de pacate ca pe unii care nu mai gresesc, atunci Mintuito- rul nostru Iisus Hristos si pentru ei a fost trimis, dar nu ca un doctor. lar dacS a fost trimis la unii fara de pacat, ca unii care nu au pacatuit niciodata — Celsus nu face in textul lui nici o distinctie — , atunci vom raspunde c3 nu este posibil ca sa fi existat vreodata om fara de pacat. Exceptam, desigur, Omul canceput in Iisus, care «n-a savirsit nici un pacat» 147 . Asadar, cu intense rea afirma Celsus despre noi ca am spu- ne : Pe omul nedrepi, daca se cdieste de viata lui desfrinatd, 21 primeste Dumnezeu, pe clnd pe omul diept nu-1 primeste, chiai daca acesta se Indreaptd spre El, fiind impodobit cu virtufi inca dintru inceput. Or, du- pfl parerea noastra, este cu neputin^a ca omul sS fie impodobit cu vir- tute de la inceput §i abia dupa aceea sa caute spre Dumnezeu. Viciul persists in chip necesar de la inceput, cum spune si Pavel : «Dupa ce a venit porunca, pScatul a prins viata, iar eu am murit» 148 . $i apoi noi InvStSm cS ar fi destul daca omul s-ar smeri pentru viata lui destraba- lata, spre a fi primit, ca Dumnezeu primeste numai pe eel care recunos- clndu-si greselile si osindindu-?i toate rautatile saVirsite in trecut se impodobeste de acum cu altfel de fapte, si anume cu cele ale virtutii. LXIII Nein^elegind ce sens au cuvintele «Caci oricine se inalta pe sine va fi umilit, iar eel care se smereste pe sine va fi inaltat» M9 si uitind si ceea ce invata Platon ca «omul echilibrat si bun paseste smerit si masu- rat» 15 ° ; apoi ignorind si sensul textului nostru «Smeriti-va sub mina cea tare a lui Dumnezeu, ca sa va inalte la timpul cuvenit» * 51 , Celsus afirma : «Oamenii pusi in slujba dreptei judecafi opresc pe Impricinati sa vina la ei cu gemete si plinsete, pentru ca sa nu fie judecata influen- tat& mai mult de mild, decit de adevdr. lard Dumnezeu isi aratd jude- cata nu purtat de adevdr, ci de linguseald». Ce fel de adulatle §i ce fel de gemete apar in Sfinta Scriptura cind pacatosul spune in rugaciunile Indreptate catre Dumnezeu : «Pacatul meu 1-am cunoscut ?i faradelegea mea n-am ascuns-o impotriva mea. Zis-am : «Marturisi-voi faradelegea mea Domnului» 1S2 , §i asa mai departe ? Poate el sa sus^ina ca nu in- drepteaza o asemenea marturisire a pacatosului, care, in rugaciunile 147. In schimb, tntre oameni nu exista nici unul fara pacat: «lntru pacate m-a nfiscut maica mea», Ps. 50, 6. «Cine va ii curat de intinaciune ? Ninieni, macar ?i de o zl ar fi viata lui», /ov 14, 1—2 (ed. 1914). 148. Rom. 7, 9. 149. Mate/ 23, 12 j Luca 14, 11. 150. Platon, Legile, 716 a. 151. I Petru 5, 6—7. 152. Ps. 31, 5—6. □OlfTRA LUI OKlMVm, CARTBA A THIIIA 213 i lul, se smereste Inaintea lui Dumnezeu ? Si incurcat de patima lui de a acuza, Celsus spune lucruri contradictorii, o data parind ca stie ca ar exista oameni fara pacat, virtuosi si drepti inca dintru inceput, indraz- nind chiar sa ridice si privirea spre Dumnezeu, iar alta data acceptind afirmatia noastra : «Ci'ne, fiind muritor, va fi fara de prihana, sau cum va fi drept eel nascut din femeie ?» 153 . Spune acest lucru ca si cum ar admite ca ar fi «adevdrat ca neamul omenesc este inclinat piin natura sa sa pdcdtuiascd» . Dupa aceea, ca si cum nu toti ar fi chemati sa pri- measca invatatura noastra, adauga : «Totu$i trebuie sd-i cheme pe toti, dacd oiicum tofi sint pdcdtosi». Si de fapt, asa este, dupa cum am aratat mai inainte, dupa cuvintul lui Iisus, Care a spus : «Veniti la Mine toti cei osteniti §i impovarati si Eu va voi odihni pe voi» 154 . De aceea toti oa- menii osteniti si apasati de povara pacatelor firii sint chemati la min- giiere de cuvintul lui Dumnezeu : «Trimis-a Cuvintul Sau si i-a vinde- cat si i-a izbavit pe ei din stricaciunile lor» 155 . LXIV «ln definitiv, spune el, de ce la voi im crestiinism se are mai multa grija de cei pa. Cunoscut prin istetime, dar si prin tarie de caracter, Ulise (sau cu nume la- tlnl/tit Odiseu, de aici si numele epopeii care-i descrie viata) a fost unul din princi- pulii eroi ellni participanti la razboiul troian. OOWTWA IvU I CHJJBO*, CAWT EA A TWW TA ' gl'7 de curlnd, Musonlus 1!B . Celsus, nu numai dupii p&rerea noastrfi, a mlntlt cind a zis cS e limpede pentru oricine c8 oamenii p&cStosi din fire sau din obisnuinfa in nici un chip, nici chiar prin pedepse, nu pot fi indrep- tafi spre o schimbare in bine, dar el a mintit si dupa pSrerea filosofilor, care nu neaga ca este cu putinta oamenilor sa ajunga la virtute. Ori- cum, chiar daca nu a exprimat cu destula claritate ceea ce dorea, chiar si numai ascultindu-1 cu bunavoint,a, nu il vom combate mai pu^in decit pe unul care a afirmat ceva neadevarat, si anutne ca «pe cei jnclinati sa pacatuiasca, fie din fire, fie din obisnuinta, nimeni nu ar putea cu nimic sa-i schimbe, nici chiar cu pedepse». Ceea ce reiese dn textul lui noi am combatut pe cit ne-a fost in putinta. LXVII Se pare ca Celsus tocmai o asemene r a idee vrea sa invedereze : ni- meni nu ar putea, nici prin frica pedepselor, sa schimbe citu$i de pu^in nu numai pe cei inclinati din fire, ci nici pe cei dusi de obisnuinta sa savirseasca pacate. Or, acest fapt se dovedeste a nu fi adevarat pina si din povestirile unor filosofi. Cine nu ar aseza printre cei mai ticalo$i oa- meni pe unul. care s-ar face unealta stapinului care 1-ar pune sa suporte de la oricine poftele cele mai jpsnice ? Un caz de felul acesta se istori- se^te despre Fedon 16 °. Cine nu ar crede ca ,e um mare nememic eel care, ca si Fedon, insotit de o cintareata de flaut $i de tovarasi de pe^ treceri, intra in iscoala lui X>enocrate si ocareste pe acest renumit barbat, care era admirat chiar si de oamenii din anturajul lui ? 16i §i totusi, ra- tiunea a reusit sa-i corijeze si sa-i atraga si pe betivi, la filosofie, incit pe Xenocrate Platon 1-a socotit demn de a explica invafatura lui Socrate despre nemurire si sa descrie taria de suflet a lui Socrate, pe cind se afla el in inchisoare, fara sa se tulbure la gindul otravei ce urma sa o bea, si exprimind fara teamia si cu toata seniinatatea pocaintei idei atit de inalte, pe care sa le inteleaga abia cei pregatiji si netulburati de vreo petrecere. Si apoi exemplul lui Polemon : acesta, parasindu-si viata de pierzanie pentru una de mare cumpatare, a mostenit conducerea scolii lui Xenocrate, renumit pentru seriozitatea lui, asa incit nu sta in pi- 159. Musonius Rufus, cunoscut filosof stoic, exilat in anul 65 de Nero, dar res- pectat de urma?ii sai. Recomanda virtutea si viata simpla. E amintit §i de Sf. Justin (Apologeticum, II, 7). Maxima lui cea mai cunoscuta e aceasta : «daca savlrsesti bi- nele trudindu-te, truda trece, dar binele ramine ; daca savirsesti raul icu placere, plS- cerea trece, dar raul ramine». 160. E vorba de cazul relatat de D. Laertios, ,ap. cit. IV, 16 {Polemon, sec. IV i.Hr.). Totusi e de remarcat ca in cazul relatat aici Fedon nu era complet liber. 161. Cazul lui Polemon a mai fost evocat de Origen si mai inainte 1, 04. a\9 wnwsn, abniwrn nummm cloare afirmatja lul Celsus ca pe omul Inclinat din fire, orl obisnuit cu pficatul, nimeni nu ar putea sa-1 schimbe, nici macar infricosindu-1 cu pedepse. LXVHI E adevarat c5 nu trebuie sa ne miram citusi de putin ca ordinea, compozitia si exprimarea argumeritelor filosofice a avut asemenea re- zultate la cei mai sus-amintiti 162 , ca dealtfel si la altii, care dusesera mal tnainte o via|a de desfriu. Daca analizam invataturile socotite de Celsus simpliste §i necultivate, dar pe care noi le consideram mult grai- toare, parca ar fi niste adevarate farmece, fiindca ne dam seama ca ele Indruma multfmile sa treaca de la o viata dezordonata la una asezata, de la una in nedreptate, la alta mai buna, de la una in uritenie $i lasi- tate, la una intr-atit de curajoasa, incit e in stare sa dispretuiasca si moartea de dragul credintei adevarate prin ele, atunci cum sa nu ad- miram pe drept cuvint taria lor ? Caci «cuvintul» celor care au vestit de la Inceput Evanghelia si care cu pretul multor sudori au contribuit la intemeierea biserioillor lui Dumnezeu, ca i$i propovaduirea lui, s-a fS- cut cu mare putere de convingere, nu cum apare in filosofia lui Platon sau a altui filosof : ei erau oameni si nu aveau decit putere omeneasca, pe cind puterea de convingere data de Dumnezeu apostolilor lui Iisus aVea «dovada Duhului si a puterii» 163 . De aioi au izvorit si repeziciunea si taria cu care s-a raspindit cuvintul lor sau mai degraba al lui Dum- nezeu, care a schimbat, prin ei, pe mul^i oameni inclinati sprerautati atlt din fire, cit si din obisnuinta. Pe unii ca acestia nu i-ar fi putut in- drepta omul nici daca ar fi folosit pedepse, in schimb a facut-o Cuvin- tul, transformindu-le cugetul si sadind in ei trasaturile voii Sale. LXIX Am vazut ca, potrivit gindirii sale, Celsus tine sa sublinieze ca este foarte greu sa schimbi cu totul firea omului. Noi, insa, care stim ca to^i oamenii au din fire acelasi suflet rational si care sustinem ca nici o fire n-a fost creata rea de Creatorul lumii 164 , dar ca multi oameni au devenit rai din lipsa unei educatii mai ingrijite ori de pe urma exem- plelor si indemnurilor rele, incit la unii raul a devenit parca o a doua 162. FatS de pretenfia sofi§tilor de genul lui Gorgias (sec. IV i.Hr.) care credea c8 prin joe de cuvinte poate trezi in sufletul omului orice convingere, a fost un noroc cu venirea lui Socrate si a lui Platon, care au salvat prestigiul adevaratei filosofii. N. Bal- es, 1st. iiloz. antice, p. 89. 163. / Cor. 2, 4. AceastS convingere a exprimat-o Origen si la inceputul scrierii : I, 2. 164. Cum credeau gnosticii. WHIM UV) UW«VI| VWIIM A iniilA naturU 165 r sintem convinsi nu numai ca nu este imposibil, dar nu-i nici mScar prea greu Cuvintului dumnezeiesc s5 indrepteze pina si raul de- Venit a doua natura ; 166 cu o singura conditie, ca omul SS accepte c3 el trebuie sa se incredinteze pe sine ilui Dumnezeu, Stapinuil tuturor, si sa se poarte in. asa fel incit sa se faca bine placut lui Dumnezeu, pentru ca la El nu se adevereste spusa poetului : «Ori esti om bun ori netrebnic, aceeasi \i-e partea de cinste. Una este plata de stai sau din rasputeri te incaieri. Moare eel trindav la fel cu eel care-n viata a fost harnic» 16T . Iar daca pentru unii este foarte greu sa se schimbe, cauza, trebuie sa o spunem, rezida in parerea lor, care refuza sa accepte ca Dumne- zeu, Creatorul tuturor, este pentru fdecare un Judecator drept ad tuturor faptelor sSvirsite in viata. Caci faptele mari si care ni se par noua foar- te dificile sau, exprimindu-ma mai apasat, aproape imposibile, se pot savirsi numai prin vointa puternica si prin stradanie continua. Vrea cumva vreun om, caruia i s-ar cere sa treaca pe o sirma intinsa in aer dintr-o parte in alta a circului, sa reuseasca isi pe deasupra sa poarte §i greutati mari ? Va putea s-o faca, dar numai dupa exercitii indelungate. In cazul acesta cum sa nu-i fie cu putinta omului sa traiasca in virtute oricit de neinfrinata i-ar fi fost viata de mai inainte ? 168 Vezi daca nu cumva eel ce face o asemenea afirmatie nu invinuieste mai degraba pe Creator decit fiinta creata, afirmind ca ar fi creat pe om cu puterea de a savirsi cele mai mari ispravi, desi multe din ele sint fara de nici un folos, in schimb neputincios in a-si dobindi fericirea. Dar cred ca aces- tea sint destule ca raspuns la afirmatia lui Celsus ca «este aproape cu neputinta sa schimbi cu totul firea omeneasca». EI mai adauga : «Oamenii fdra de pdcat sint pdrtasi la o viata mai buna», dar nu lamureste cine sint acei oameni fara pacat : cei dintru inceput sau cei recrutati dintre cei indreptati ? Dintru inceput nu pot exista oameni fara de pacat ; iar oameni care sa poata ajunge fara de pacat prin schimbare si datorita invataturii noastre mintuitoare se in- tilnesc rar. Dar nu^i intikiim in felul acesita daca au Mitral de ■curlnd in crestinism, caci fara o insusire temeinica a lui omul nu poate ajunge in mod automat fara pacat. 165. Idee afirmata cu putin timp tnainte : III, 56. 166. S-a spus de catre cercetatori (H. Koch : Pronoia und Paideusis, Berlin, 1932), •ca intreg sistemul teologie al lui Origen s-ar rezuma intr-o pedagogie crestina. Unii au crezut ca daca marele cugetator alexandrin a accentuat apasat libertatea vointei omenesti s-ar putea aiirma ca el ar fi chiar un premergator al pelagiahismului. Poate ca e prea exagerat acest lucru, dar oricum el a fost un predicator entuziast al trans- formarii duhovnicesti a omului. 167. Iliada, IX, 319—320 (trad. Murnu, p. 179). 168. Cugetare stoica. Epictet 3, 12, 3. Citat dupa M. Borret, op. cit., II, 159. Z2fl wniwmni iwnimi vtuanH LXX El ne mai atribuie si urmcitoarea afirmatie : «Dumnezeu toate le.poa- te*, ins> si «umane» si a cau- zelor acestora m , sau, cum o defineste cuvintul dumnezeiesc, «suflul puterii lui Dumnezeu, atunoi este curata revarsare a slavei Celui Atotpu- ternic, iricit nimic nu poate sa d mimjeasca. Ea este stralucirea iluminii celei vesnice si oglinda fara pata a lucrSrii lui Dumnezeu si chipul bu- riatatii Sale» 172 , iar daca cimeva . ar fi cu adevarat intelept nu ar respinge afirmatiile facute de un cresiiri cunoscator al invataturii cres- tine si nici nu s-af simti inselat sau stingherit din cauza ei. Nu adeva- rata intelepciune imsala, ci lipsa de invatatura, si numai stiinta si ade- varul care proyki din intelepciune sint temeiul sigur al existen^ei. Dae a ai sa numesti filosof, in ciuda definitiei .de filosof, pe unul care-si sus- tine parerile cu argumente sofistice, vom spune ca acel intelept al tau, dupa a lui zisa intelepciune, va putea respinge cuvintele lui Dumnezeu, simtindu-se inselat si ratacit de argumentatiile si sofismele lui. In schimb, insa, potrivit invataturii noastre, « intelepciunea nu este stiinta raului» m , ca sa ma exprim asa, stiinta raului apartine oamenilor care predau in- vataturi false, lasindu-se inselati de sofismele lor. De aceea, as spune ca la unii ca acestia e vorba, mai curind, de o lipsa de cunoastere decit de Intelepciune. LXXIII Apoi Celsus insulta din nou pe vestitorul crestinismului, invinu- indu-il ca istoriseste «fapte ridicole*, dar nu precizeaza ce anume in- telege el prin «fapte ridicole». Dupa aceea contihua : «nici un om cu- minte nu crede m aceasta invatatura, de care se lndepdrteazd, speriate, multimile adeptH6r». Daca am aproba asa ceva ar insemna ca" din cauze ihultimii oamenilor simpli, care se lasa coridusi de legile lor, nici ur om cu cap n-ar mai asculta de pilda de un Solon 174 de un Licurg 175 171. Defi numind «intelepti», in sens mai general, pe to{i pe care progresul exterior al stiintelor nu i-a impiedicat sa se intunece in politeismul ateu, pentru ca «zicind ca sint intelepti, au ajuns nebuni. §i au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricacios intru asemanarea chi- pului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare §i al tiritoarelor» lSo . LXXIV Celsus ne mai acuza si at-unci cind afiTma ca «piedicatoih» no$tfi se adieseazd numai celor nepriceputi $i pro$ti. I s-ar putea r&spunde : pe cine numesti «prosti» ? Strict vorbind, orice om rau e un prost 181 . Daca 1 numesti prosti p6 cei rai, atunci, in dorinta de a cfejtiga pe oameni prin filosofie, vei cauta s3 cistigi pe cei rai sau pe cei alesi ? Dar acestia s-ar pti'tea sS riu fie alesi, din moment ce au imbrat/isat filosofia ; prin urmare au mai vramas numai cei rai ; dar daca sint rai, atunci ei sint $i prosti. Si astfel va trebui sa-ti aduni si tu din acestia Ca sS faci cu ei filosofie ; de unde urmeaza ca si tu cauti din cei prosti. Or, dupa pa- rerea mea, chiar daca umblam dupS cei pe care tu-i numesti prosti, noi facem ca si medicul filantrop care cauta pe bolnavi ca sa le aduca doctorii si sfi-i refaca. Dar daca numesti prosti pe oamenii cu minte mai redusa si mai neputincioasa, atunci iti voi raspunde ca chiar si pe acestia voi incerca, pe cit imi sta in putinta, sa-i fac mai buni, fara sk m& gindesc sa nijghebez o comunitate numai din astfel de oameni. Mai curlnd caut oameni cu min^i agere si patrunzatoare, pentru ca acestia 176. Legiuitor elin in S— V Italiei («Grecia Mare», sec. VII l.Hr.). 177. II, 78. 178. Dcut. 32, 21. 179. / Cor. 1, 27. 1B0. Rom. 1, 22—23. 181. Idi-o similara la Cicero: Tusc. 4, 54 (Cf. Borret, op. clt., II, 167). «Potrivit parwii stoicilor nu poti fi decit ori intelept, ori nebun : alta alternativa nu exista., N. Bulca, op. clt., p. 259. CONT RA Ltll CELttJ«: CARTKA A THKtA 223 sint fn stare sa caute ISmurirea tainelor si a seninificatiilor ascunse ale Legii, ale proorocilor si ale Evangheliilor, pe care tu le-ai dispretuit pe rfiotiv ca n-ar cuprinde nimic de valoare, din pricing ca nu ai cerce- tat ihtelesul pe care-1 cuprind ele si nu ai incercat sa patrunzi intenjia scriitorilor. LXXV ' Mai departe Celsus observa : *Predicatorul invatatuiii creatine seamanacu c$l care iagdduieste.ca va vindeca tmpuiilebolnave cu con- difia ca pacieniii sa nu se lase consultap de alfi medici competenU, ca nu cumva el sa fie demascat cade iapt e un ignorant in medicina*. La acestea noi vom intreba : care sint dupa parerea ta «medicii compe- tenti», de care noi cre§tinii oprim pe oamenii simpli sa se apropie? Se vede ca nu accepti ca noi indemnam ?i pe f ilosofi ca sa imbratiseze Evanghelia, trecind in rindurile noastre, iar in cazul acesta s-ar putea ca nu ei sa fie acei doctori de care — dupa parerea ta — noi ferim pe cei care ar vrea sa se hotarasca pentru crestinism. Dusmanul nostru ori nu $tie de unde sa-$i caute medicii, si de aceea ramine dator cu raspunsul, ori va trebui sa-i caute printre oamenii lipsiti de pregatire, care nu se vor sfii sa sprijine idolatria si sa acorde crezare celorlalte nerozii pe care prostimea neluminata le socoate bani buni m . Oricum, asemanarea noastra cu eel care opreste pe bolnavi sa-si caute medici competent! se dovedeste gresita si far a noima. In special, dacS am opri pe cei insela^i de filosofia lui Epicur si a aderentilor lui, a pretinsilor 'medici, spunindu-le c3 sint victime ale in- selaciunilor lor, am face bine. Oare nu i-am vindeca atunci de o boala grea, de care s-au molipsit si doctorii lui Celsus, prin aceea ca taga- duiau Providenta si deolarau placerea supremuil bine ? Sa mai admitem ca noi crestinii ferim pe cei pe care-i atragem la invatatura noastra si de alti medici f ilosofi, de pilda de peripatetlci, care neaga faptul ca Pro- videnta se intinde si la persoane particulare, si care contesta ca ar exista vreo legStura intre divinitate si om. N-am face un act de milostenie daca am pregati si vindeca pe cei pe care i-am adus la noi, convingindu-i sa-si inchine intreaga viata Dumnezeului celui atotputernic, vindecin- 182. In perioada eclectismului filosofic Filon din Larisa (t 80 i. Hr.) a propus un tratat de • «pedagogie medicala», in care ar urma sa colaboreze cele doufi disci- pline dupa o directiva comuna. Informatii la M. Borret, op. cit., II, 168—109. Origen raspunde lui Celsus ca elucubratiile acestor «filosofi medioi» nu pot da garantia unci bune indrumari cita vreme nu se accepta conceptia crestina despre Providenta, despro spiritualitatea lui Dumnezeu si nu se combate antropologia si cosmologia gresita a stoicilor. 224 OKKHCN, HCKHCKI ALK8K du-i astfel de r&nlle profunde provocate de invat&turile pretkusilor fi- losofi pe cei po care i-am convins ? E drept cS pe unii ii oprim sS-isi apiece urechea isi la medicii stoicilor, care propovaduiesc ca si Dum- neseu este fiinta coruptibila, pieritoare, cind sustin ca are o structura corporals pasibila de schimbare integrals, de alterare, de transformare, propovciduind ca intr-o zi totul se va nimici, raminind numai Dumnezeu. Or, cum sa nu feresti de niste invataturi atit de primejdioase pe cei care ie incred in noi, si cum sanu-iindrumi spre credinta cea sana- toasfi, care ii invata sa se in'chine doar Creatorului, preamarind pe Le- giuitorul crezului> crestin, Care, in nemarginita Lui iubire fata de oa- meni, lucreaza in chip tairmc la ccawertirea, lor §i poarta jgrija sa-$i rSspindeasca invataturile pentru mintuirea sufleteasca a tuturor oame- nilor ? Daca yindecam pe cei pe care-i ameteste credinta absurda despre peregrinarea sufletului, pusa in circulate de medici, care uneori in- josesc fiinta cugetatoare pina la firea cea necuvintatoare, alteori co- borind-o atit de jos incit ii rapesc si puterea simturiior, oare in chipul acesta nu redam noi san&tate celor mai bune dintre sufletele care cred in invatatura noastra ? Caci ea nil propoVaduieste ca pedeapsa celui rau va insemna nimicirea simturilor si a puterii de cugetare, ci' ne aratS cS suferintele si pedepsele date de Dumnezeu celor rai sint tot ati- tea mijloace in vederea indreptarii. lata, dar, ce gindesc crestinii inte- leptf chiar daca ei aplica aceasta invatatura asa cum o aplica parintii copiilor lor inca fragezi. Asadar, noi nu cdutdm leiugiu doar pe linga copiii miQi si pe Ungd stilbaticii i&ra carte, spunindu-Ie : «ferifi-va de medici !», nici nu Je spu- nem *luati aminte ca nici until din voi sa nu invefe carte .'» $i tot astfel nici unul din noi nu-i atit de nebun incit sa declare ca «stiinta face pe oameni sa-si piaidd sdndtatea sufletului», dupa cum nu le vom spline ca «vreodatd si-ar fi strlcat cineva mintea de pe' urma inifdtdturii $1 a lntelepciunii» m . Cind invatam pe credinciosi, noi nu le spunem : «ffl-te ucenicul meu!», ci spunem : «urmati Dumnezeului celui atotpu- ternic si lui Iisus, dascalul tainelor celor dumnezeiesti 1 $i himeni nu-i attta de laudaros incit s& spuna ucenicilor lui cuvintul pe care Celsus 11 pune in gura acelui pretins dascal, care zice «numai eu singui vd pot mtotui*. -,.: , : . ■•■ Vezi, asadar, cit de multe minciuni scorneste Celsus la adresa tioastrS ! NouS niciodata nu ne-a trecut prin cap sa zicem despre adevd- ra(ii medici ca ei slnt cei care le-au. fdgaduit ajutor a$a de mare bolna- vilor Incit au reu$it sa-i duca la groapd ! IH3. Una dintro acuzelc cole mai rautacioase e.aceea in care se invinuia cresti- iilsiniil < .i ar intiT/ico cultura si stiin|a. A so veck'a studiul liitroductiv. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A TREIA 225 LXXVI Celsus aduce si un alt exemplu impotriva noastra\ atunci cind spume : *Tot asa procedeaza si invatatorii lor, venind ameUtt de bduturd, ca sd predice printre oameni betf, dar avind nerusinarea sd defaime pe oamenii cei cumpatafi declarind ca acestia ar ii rdpusi de bduturd». Sa ne aduca dovezi Celsus, de pilda dupa cele ce le-a scris Pavel, daca si acest apostol al lui Iisus a fost un dascal care umbla beat, ori dac& invataturile lui sint invataturile unui injelept ? Sau dupa cele ce a scris loan : daca nu era si el un om cumpatat si daca meditatiile lui nu erau ale unui om strain de orice viciu al betiei ? Nici un om care invafS pre- ceptele crestine nu este atins de befie, fiind un om cumpatat. Dar Cel- sus spune acestea numai ca sa ne batjocoreasca intr-un mod nedemn de un filosof. Si care sint «oamenii cumpatati» pe care ii defaimam noi, invatatorii dogmelor crestine ? Dupa parerea noastra «ametiti» sint toc- mai cei care inalta rugaciuni unor obiecte neinsufletite, socotind ca acelea sint Dumnezeu. $i de ce sa spun ca sint numai niste oameni be^i ? Sint mai degraba atinsi de nebunie atunci cind alearga la temple, unde se inchina unor statui sau unor animale ca si cum ar fi Dumnezeu. Si nu sint mai putin bolnavi mintal decit acestia nici cei care socotesc ca pot sa aduca drept cinstire a Dumnezeului celui adevarat niste obiecte lucrate de vreun mester pacatos, daca nu de vreuiml dintre oei mai ticalosi mesteri 184 . LXXVU Dupa aceea, Celsus compara jnvdfdtura pe care dascalii nostri o lmpartd$esc altoia cu ceea ce iac orbii care indrumd pe orbi, declarind ca tocmai ei invinuiesc in fata ascultdtorilor lor bolnavi de ochi pe acei oameni cu vedere pdtrunzdtoare ca acestia sint ni$te orbi*. Cine sint, dupa noi, oameni lipsiti de orizont daca nu tocmai acei oameni care nu pot sa-si inalte privirea si sa inteleaga, pornind de la maretia lumii §i de la frumusetea fapturilor din ea, ca ei trebuie sa contemple, sa ad- mire si sa cinsteasca numai pe Acela care le-a creat si ca nimic din cele lucrate de oameni si aduse spre cinstirea zeilor nu sint vrednice de cinstire, nici sa stea alaturi de Dumnezeu Creatorul, nici in afara de El ? A compara ceea oe in nici un chip nu se poate compara cu Cei Care de- paseste prin nemarginire intreaga fire creata e dovada de orbire totala. Nu socotim ca sint bolnavi de ochi sau miopi oamenii care vSd bine, ci spunem ca sint orbiti, in ceea ce priveste mintea, oamenii care, ne- cunoscind pe Dumnezeu, se marginesc la temple, la statui si la asa nu- 184. Aceea?i tem3 $i in I, 5. is — ORIGKN, Vol. IV 226 OMQEN, ■crieri AUIt mitele sSrbatori din fiecare lunS, mai ales cind ne gindim ca la lipsa lor de evlavie se mai adauga si o viat& tr3it8 fara infrinare si fSrS fapte vrednice, fiind coplesiti numai de fapte de rusine. LXXVIII Dupa ce ne-a adus atitea invinuiri, Celsus lasa sa se inteleaga ca at mai avea si altele, dar le trece sub tacere. lata cum se exprima el : «Acestea sint invmuirile, ca sd mu le mai lenumdr ipe toate. iEu spun cd crestinii sint necinstiti lata de Dumnezeu $i giesesc atunci cind ii inlaid pe oamenii itii cu speianfe desaite, cdutind sd-i convinga sd dispie- tuiascd bunuiile de pe pdmint, dindu-le iluzia ca dacd le dispietuiesc aici vor dobindi altele mai mari in viafa de dincolo». La acestea s-ar putea raspunde ca : dupa felul in care se apropie de crestinism, nu cei rai se lasa atrasi de invataturile noastre, ci mai ales oamenii simpli, sau cum le spune lumea, cei care nu pun mare pret pe placed. Pe aceistia teama de pedeapsa ii determina sa se abtina de la fapte pentru care $i-ar atrage, pedeapsa, lasindu^se cu totul in seama religiei crestine. Ei sint atit de legati de invatatura crestina, incit de frica pedepselor soco- tite de aceasta invatatura ca vesnice, dispretuiesc orice torturi ce le-ar imagina ceilalti oameni impotriva lor si chiar miile de chinuri care le aduc chiar moartea. Nimeni, daca judeca bine, nu ar putea spune ca aici este o purtare izvorita dintr-o alegere condamnabila. Cum s-ar putea naste dintr-o asemenea alegere cumpatarea §i prudenta, altruismul si binefacerea ? Dar nici frica de Dumnezeu, care-i atit de folositoare pen- tru multimi (mai ales cei care nu au puterea nici sa judece si nici sa aleaga ceea ce in sine trebuie ales ca bun suprem, dincolo de orice fa- gSduinte), nici aceasta frica nu se poate naste in cei ce si-au ales sa-?i ducS viata dupa principiul r§ului. LXXIX Daca cineva isi va inchipui ca intre cei care fac parte din Biserica noastra sint mai de graba superstitiosi decit imorali, si daca ii va reprosa ca ea este cea care produce superstitiosi, vom raspunde «?i noi cum a rfispuns vechiul legiuitor unui om care 1-a intrebat daca el este eel care a dat concetatenilor sai cele mai bune legi ? Legiuitorul a raspuns ca el le-a dat dacS nu cele mai bune din toate, totusi cele mai bune din cite s-a putut 185 . Tot asa ar fi putut spune ^i Parintele invataturii cres- tinilor cd El a dat legile cele mai bune cu putinta si invataturile de care 185). Plutarh, V/e/i paralelc : I, Solon 15, 2 (trad. N. Barbu, Bucure.?ti, 1060, p«cj, 213). CONTRA LUI CEI.»US, CARTKA A THEIA ^7 aveau nevoie multimile sS-si indrepte moravurile, amenintlndu-i pe pa- catosi nu cu pedepse si chinuri n8scocite, ci cu unele adevarate, aplicate in chip necesar spre indreptarea celor indarStnici, chiar dacS acestia nu-si dau seama de influenta celui ce aplica pedeapsa §i nu-si dau seama nici de rezultatul pedepsei. Insa invatatura despre pedepse se arata de folos oamenilor, fie ca ele se formuleaza in mod direct, fie in chip voa- lat. Dealtfel, dupa cum oamenii atrasi de predicatorii religiei crestine nu sint numai din cei mai inraiti, tot asa nici noi nu aducem prin asta defaimare divinitatli : afirmam despre Ea adevaruri limpezi pentru cei multi, chiar daca acestia par ca nu le pot patrunde sensul, asa cum pot sS-1 patrunda cei alesi si deprinsi in cunoasterea invataturii noastre. LXXX Cind Celsus pune sub acuzare invatatura noastra despre o viafS fericita si despre comuniunea cu Dumnezeu, spunind ca prin asta cres- tinii se lasa dusi de sperante desarte, noi ii vom rSspunde : dupa tine, onorabile, sint atrasi de sperante desarte si adeptii lui Pitagora ssi ai lui Platon, cind e vorba de invatatura despre suflet, care prin firea lui a fost creat ca sa se poata inalta pina la taria cerului, iar pe tarimul de dea- supra cerurilor sa.se poata impartasi de bucuria celor cu adevarat fe- riciti. Deci, dupa tine, Celsus, si adeptii invataturii despre nemurirea sufletului si cei care vietuiesc cu gindul ca vor deveni eroi si c5 vor petrece cu zeii, si adeptii acestei invataturi sint atrasi de sperante de- sarte 186 . Poate si acei oameni convinsi de existenta unui cuget venit de undeva «din afara» 187 (ca unul ce-si va avea supravietuirea ca sirt- gur nemuritor), sint atrasi de sperante desarte. Sa-isi recunoascS clar Celsus conceptia sa de epicureu si sa nu si-o mai ascundS ! Sa combata deschis afirmatiile nedemne si de dispretuit ale elinilor si ale barbarilor despre nemurirea sufletului, despre supravietuirea acestuia sau despre nemurirea spiritului. Sa demonstreze ca cine accepta astfel de credinte se lasa inseiati doar de niste nadejdi desarte ; or, pe teme- iuriile propriei sale filosofii, in loc de nadejdi intemeiate Celsus fie ca prezinta nadejdi desarte, fie ca — ceea ce este mai degraba cazul cu el — ele nu mai prezinta nici o nadejde din cauza ca sufletul se descom- pune in intregime la moartea trupului. Si toate astea afara numai daca 186. Aceea$i teza $i la III, 37. 187. «Numai spiritul vine de undeva, de afara, numai el este dumnezeie.se ; 7 ; II, 28-30. 7. I, 4U. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A PATRA 231 III A afirma teza ca Hristos a venit pe pamint ca un judecator, cum cared unii crestini, ori ca de abia de acum incolo ar urma sa viina, cum susjin iudeii, este un lucru nepotrivit, care trebuie respins farS ca sa fie nevoie de vreo argumentare mai intinsa. Care ar fi pentm Dumnezeu sensul unei asemenea coboriri ? se intreaba Celsus. El nu infelege ca, dupa noi, o asemenea coborire are un scop indoit : intii, acela de a in- toarce, asa cum se spune in Evamghelie, «oile pierdute ale easel lui Is- raels 8 , iar in al doilea rind, acela de a lua de la vechii iudei, pentru necredinta lor, imparatia, numita a lui Dumnezeu, si de a o incredinta al- tor lucratori, crestinilor, care vor «aduce» lui Dumnezeu roadele impa- ratiei Lui, la timpul cuvenit, cind fiecare fapta este rod al Impara^iei 9 . In felul acesta noi am raspuns, pe scurt, desi ar fi multe de spus, la intrebarea lui Celsus, si anume care este sensul unei asemenea coboriri pentru Dumnezeu ? Celsus ar dori sa-si explice lui insusi o afirmatie care nu aparfine nici iudeilor si nici noua crestinilor, anume : «Esfe cwnva scopul veniiii lui Iisus in lume acela ca sa afle cele ce se pe- tiec piintie oameni ?» Nimeni, insa, printre noi nu sus-fine ca Hristos a venit pe pamint ca sa vada cele ce se petrec printre oameni. $i la ceea ce ar spune unii, anume ca sa cunoasca cele ce se petrec printre oameni, Celsus reia, pentru sine insusi, obiectiunea «dai oare nu cunostea Iisus totul ?» Apoi, acelora care ar raspunde ca da, Dumnezeu stie totul, el le pune o alta intrebare, cu subinteles : nu cumva Dumnezeu atotstiu- torul nu indrepteaza nimic pentru ca a$a ceva depaseste puterea lui dumnezeiasca ? Dar toate aceste vorbe sint naivitati si n-au nici un rost ! Caci de totdeauna si in toate timpurile Dumnezeu a coborit prin Cuvintul Sau, generate dupa generatie, in sufletele curate si $i-a pre- gatit prieteni si profeti, indreptind pe cei care dSdeau ascultare spuse- lor Lui. Iar in urma irutruparii lui Hristos, Dumnezeu indrepteaza nu pe aceia care nu doresc, ci pe aceia care, conform invataturii crestine, si-au ales o viata virtuoasa, placuta voii Sale. Nu-mi dau seama ce fel de «in- dreptare» ar voi Celsus sa aiba loc atunci cind i^i pune intrebarea : «nu putea savirsi oare Dumnezeu, cu puterea Sa dumnezeiasca, acea opera de mdreptare iara sa mai fi trimis pe cineva in mod special in lume ?» Crede cumva Celsus ca Dumnezeu ar vrea ca indreptarea omului sa se faca in mod mecanic, scotind dintr-odata rautatea din el si sadind vir- tutea in locul ei ? Sa cerceteze altcineva daca un asemenea mod de a indrepta este conform si posibil naturii omului ; noi sa presupunem ca ar 8. Matei 10, 6 ; 15, 24. 9. Matei, 21 ; 41 ; 43. 2X2 OBtOKN, --gCmiCHI AI.1H fl conform cu natura lucrurilor si ar fi si posibil. Atunci in ce ar mai consta libertatea vointei noastre ? In ce mSsurS ar fi demn de laudS. acor- dul nostru la adevSr si demn& de r&splata" indepSrtarea noastrS de la min- ciuna" ? 10 Iar dacS s-ar accepta acest lucru ca posibil si realizabil, pen- tru ce s8 nu cercet3m si intrebarea in modul cum o pune Celsus ; nu era oare propriu naturii divine s& creeze pe om virtuos in sine si per- fect, fSra" prezenfa raului, incit sS nu mai fie nevoie de vreo indrep- tare ? Acest mod de a gindi ar putea face pe oamenii simpli si fara ludecata" s3-si pierda cumpatul, dar nu si pe eel care poate patrunde natura lucrurilor, caci daca elimini din virtute libertatea vointei, atunci distrugi insSsi esenta virtutii. In acest subiect ar fi necesara o intreaga lucrare. De aceasta problema s-au ocupat elinii mult in operele care au tratat despre Providenta, care nu concorda insa cu cele expuse de Celsus, atunci cind zice : «Dumnezeu cunoa$te totul, dar nu indrepteaza $i nici nu este piopriu puterii Lui divine sa Indrepteze*. Noi am tratat despre aceasta problema, pe cit ne-a fost cu putinta, in mai multe locuri Jl , iar Scripturile divine au aratat-o si mai limpede celor care pot sS le dea crezare. IV Ceea ce ne obiecteaza Celsus noua si iudeilor s-ar putea intoarce Si impotriva lui insusi, in modul urmator : spune-ne amice, Dumnezeu care e Stapinul tuturor, §tie El s-au nu stie cele ce se petrec printre oameni ? n Daca tu, Celsus, admits ca exista Dumnezeu si Providenta di- vin3, asa cum apare din lucrarea ta, atunci in chip necesar le stie toate. Iar daca stie, de ce nu indrepteaza pe om ? Ramine in sarcina noastra B& arat&m pentru care motiv Dumnezeu, desi $tie, totusi n-o face. Tu, InsS, care nu vrei sa te ara^i in lucrarea ta adept al lui Epicur 13 , si si- mulezi numai ca recuno^ti existen^a Proniei divine, nu cumva ai vrea sS ne arS^i, in acelasi timp, isi cauzele pentru care Dumnezeu, desi cu- noaste cele ce se petrec printre oameni, nu-i indrepteaza si nici nu-i indepfirteaza prin puterea Sa divina pe toti de la rau ? In ceea ce ne priveste, noi nu ne mai rusinam sa spunem ca Dumnezeu trimite mereu mesageri, care sa iindrepteze pe oameni, si ca, din darul ilui Dumnezeu, 10. Sau cum zicea Sf. Iustin Filozoful : «Daca de la destin ar fi cineva bun ?i alt- clneva rfiu, atunci nici eel dintii n-ar fi demn de lauda, nici eel de pe urma nu ar fi drept de blam». Apologia I, 43 (trad. rom. p. 53). Trebuie subliniat ca in cuvintele fllosofice din preajma venirii Mintuitorului in lume ?i imediat dupa aceea se resimte tot mai hotSrita orientarea gindirii in acest sens. Deosebit de puternica e aceasta convingere antifatalista la Filon din Alexandria, care se stie ca a avut mare influenta asupru scriitorilor crestini din primele trei veacuri. 11. I, .07 ; II, 35; 37. In mod deosebit De principiis, III, 1, si Filocalia XXV. 12. I, 57 ; IV, 99. 13. Se stie c3 ddereiilii acestui filosof tagaduiau Providenta divina. CONTKA LUI CKLBUB, CAHTKA A PATHA 233 se g&sesc Jntre oameni invatatori care sa-i indemne sa paseascS spre mai bine. E adevarat ca suit multe deosebiri printre cei care slujesc lui Dumnezeu, dar putini sint oamenii care invatS adevarurile, intru to- tul curat, si isi dau toata osteneala sa indrepteze pe om spre o intoar- cere deplina, asa cum au fost Moise si profetii. Insa, fata de toU acestia, cu mult mai mare este lucrarea lui Iisus, Care nu s-a limitat sS vindece numai locuitori dintr-un singur colt al pamintului, ci, pe cit a fost po- sibil, pe toti oamenii de pretutindeni, caci El a venit sa fie pe drept «Mintuitorul tuturor oamenilor» 14 . Dupa acestea, prea vrednicul Celsus nu stiu de unde va fi lcat si incurcatura in care vrea sa ne puna, atribukidu-ne afirmatia ca *tnsuvi Dumnezeu va cobon piintre oameni», socotind, prin urmare, ca Dum- nezeu «l§i pardse$te tionul» 15 . Se vede ca el nu cunoaste puterea lui Dumnezeu, ca «Duhul lui Dumnezeu a umplut lurnea si ca El cupriude toate si stie orice soapta» 16 , si nici nu poate sa priceapa cuvintul Dom- nului : «Au nu umplu Eu cerul si pamintul ? zice Domnul» ". Nici nu ia in seama ca dupa invatatura crestinilor, toti «in El traim, ne miscam §i sintem» 18 , asa cum a invatat si Pavel in cuvintul sau catre atenieni. Chiar daca Dumnezeul Cel peste toate coboara prin puterea Sa cu Iisus in viata oamenilor si chiar daca «Cuvintul era la inceput la Dumne- zeu" 19 , ca unul Care era El insusi Dumnezeu isi vine spre noi, (totusi) El nu ramine in afara tronului Sau, pe care nici nu-1 paraseste, ca si cum ar exista un anumit spatiu gol, iar apoi altul e plin de el, spatiu pe care anterior nu-1 cuprinesese. Dimpotriva puterea si sfintenia lui Dum- nezeu isi gaseste locas prin cine voieste si in cine isi afla loc, f3rS s3-si schimbe locul sau sa si-1 paraseasca si sa ocupe un altul gol. Cind spu- nem ca El paraseste un loc si umple un altul, nu afirmam asemenea lu- cruri cu privire la spatiu, ci vom spune ca sufletul celui rau si coplesit de rautate este parSsit de Dumnezeu, iar ca sufletul celui ce doreste sa traiasca in virtute, sau al celui care progreseaza in ea sau deja traieste In virtute, spunem ca este plin de Dull dumnezeiesc sau ca se imparta- <5este din El 20 . Nu trebuie sa intelegem ca atunci cind Hristos a coborit 14. / Tim. 4, 10. 15. CS Dumnezeu mi trebuie inteles corporal §i ca s-ar mi^ca fizice?te dintr-un spatiu in altul ?tiau deja §i Platon (Sotistul 247), Iustin Filozoful (Dial. 127) iji Origen lnsu§i (De principiis IV, 3, 2). 16. Inf. Sol. 1, 7. 17. Icr. 23, 24. 18. Fapte 17, 28. 19. loan 1, 1. 20. Imagined des intilnita in operele lui Origen. A se vedea : Lampe, Lexicon, p. 1536—1537. M. Borret, Orig&ne, Contra Celse, V. index, p. 518. 234 OniOEN, ICRIMtf ALEM sau clnd Dumnezeu S-a Intors spre oameni a lasat un tron mai Inalt 9! 1-a schimbat cu starea de aici, de pe pamint, asa cum gindeste Celsus, clnd afirmS : *Dacd ai schimba eel mai nelnsemnat lucru din starea de aici de pe pdmlnt, ar insemna cd ai rdsturna totul». Daca trebuie sa spunem ca se schimba ceva prin prezenta puterii lui Dumnezeu si prin sal&sluirea Cuvintului in om, nu ne vom sfii sa spunem ca prin prezenta puterii lui Dumnezeu si prin petrecerea Cuvintului Sau in oameni are loc in ei o schimbare dintr-un om ticalos intr-unul bun, dintr-unul nein- irfaiat intr-altuil cu cugetul currupatait si dintr-unuil superstitios, intr-unul pios ; ca astfel sa-si poata deschide sufletul pentru petrecerea lui Dum- nezeu in el. VI Daca dore^ti, raspundem si la afirmatiile cele mai ridicole ale lui Celsus, care spume ':' «Nu cumva Dumnezeu, netiind cunoscut piintie oameni, iar prin aceasta socotindu-Se oaiecum desconsideiat, se va ho- tdri sa Se facd cunoscut si sa puna la inceicaie pe oamenii credincio$i ca si pe cei necredinciosi, asa cum se fdlesc parvenitii cu bogafia lor ? E drept ca asa ceva ar insemna sd-I atribuie lui Dumnezeu pldcerea unei glorii prea desarte si prea pieritoare». Sintem si noi de parere ca Dum- nezeu a r3mas nebagat in seama de oamenii viciosi si ca ar vrea sa fie cunoscut de ei, nu pentru ca S-ar socoti cumva desconsiderat, ci pentru ca prin cunoasterea Lui sa-i indepSrteze de la ticalosii. Si nu din do- rinta de a incerca pe credinciiosi sau ruecreddoiciosi sala?luieste Bl insusi in unii oameni prin puterea Lui dUmnezeiasca si nepatrunsa, si nici nu trimite pe Hristosul Sau cu acelasi gind, ci pentru a indeparta de la orice nelegiuire pe oamenii care recunosc dumnezeirea Lui si care cred In El, pe de o parte, si pentru ca cei necredinciosi sa nu aib5 cuvint de aparare ca nu au crezut pentru ca nu au avut prilejul s3 auda invatatura Lui, pe de alta. ?i apoi, ce dovada ar putea sa aduca Celsus ca dupa noi «Dumnezeu se aseamana parveni^ilor care se falesc cu averea lor ?» 21 . Doar Dumnezeu nu urmareste nici o glorie desarta cind doreste ca noi sa intelegem si sa cuprindem cu mintea maretia Lui, ci vrea sa ne faca nu- mai sa simtim fericirea ce creste in suflete din cunoasterea Lui, de aceea lucreaza prin Hristos si prin neincetata petrecere la noi a Cuvintului ne ridica la comuniunea cu EL Potrivit invataturii crestine nu se cade asa- dar sa atribuim lui Dumnezeu nici un fel de placere pentru vreo glorie desarta. 21. Se vede ca Celsus nu va fi cunoscut afirmafia autorului Epistolei catre Diog- no t : ': cajitia a pacta ; 249 XX ' Celsus pune fata-n fata, pe de o parte, pe iudei, dupa care venirea lui Iisus va avea loc in viitor, iar pe de altS parte, pe crestini, dupfi care venirea Fiului lui Dumnezeu in viata oamenilor a avut deja loc. Sa ex- plicSm, pe scurt, si una si aita, pe cit ne este cu putip.ta. Dupa el «iudeJi ' susfin cd lumea a ajuns plina de rot ielul de rautdti si cd este nevoie de un trimis al lui. Dumnezeu, pentm ca cei nedrepti sa tie pedepstyi si totul sd fie puiiticat, asa cum s-a intimplat la piimul potop». La aceste expli- catii crestinii mai, adauga si altele ^ Ce este absurd in af irmatia ca va veni cineva care sS curete lumea cuprinsa de valul rautatilof, care sa plateasca fiecaruia dupa vrednicie ? cSci nu sta" in firea lui Dumnezeu sa nu puna capat raspindirii raului si sa nu restabileasca lucrurile. Doar si elinii stiu ca pamintul este purificat din timp in timp prin potop, sau prin foe, dupS cum spune si Platon undeva : «Cind zeii aduc potopul, curatind cu apele lui pamintul, oamenii de pe munti» 6 * s.a.m.d. Trebuie bare sa acceptSm concluzia ca, dacS asta o spun elinii, atunci aceste afirmatii ale lor au importanta si merita crezare, in schimb, daca si noi argumentam ceea ce este laudat de elini,, atunci invatSturile noastre nu merits considerate ? Totusi, cei care pun la inima rinduiala si exacti- tatea tuturor Scripturilor se vor stradui sa dovedeasca ca autorii aces- tora sint mai vechi, dar si ca afirmatiile lor sint strins legate intre ele si au un profund temei spiritual. XXI ' Nu inteleg cum poate compaia Celsus potopul care a reinnoit pa- mintul, cum afirma iudeii si crestiaiii, cu prdbasirea Turnului Babel. Pre- supunem cS. n-ar avea nici o semnificatie ascunsS naratiunea din cartea Facerii cu privire la Turnul Babel, cum socoteste Celsus, ci ar fi clar po- Vestita, totusi acest eveniment nu pare sa fi avut loc spre purificarea p8- mintului, afara numai daca, asa cum gindeste Celsus, purificarea pamin- tului ar putea fi numita «amestecarea» limbilor. Interpretarea ei o va putea da, la timpul potrivit si cind se va oferi prilejul, eel ce va fi Jn , stare sa explice atit intelesul ei literal, cit si eel moral . $i intrucit Celsus socoteste ca alcatuind povestirea cu Tuinul Babel si cu amestecarea lim- bilor, Moise ar fi impiumutat si elemente din povestirea cu fiii lui Aloe- os» 68 , trebuie sa-i raspund : dupa parerea mea povestirea cu fiii lui Aloe- 66. A§a cum va Sublinia ?i hi cele urmatoare : IV, 22. 67. Timeu 22 ; Legile 676—678. 68. Giga»ti care au vrut sa atace Olimpul ?i care au fost potopitf. Decharme, op. cit., p. 187. - . . v os nu a fost spusS de altcineva 'inainte de Homer M , pe cind narathinea cu Turnul Babel sint convins ca Moise a scris-o cu mult timp inainte de a fl trfiit Homer, ea fHnd chiar mai veche decit descoperirea literelor eli- ttesti 70 . "■.'' " ' ' '."' A cui povestire a alterat pe a celuilalt? Naratorii despre fiii lui Aloeos au luat povestirea cu Turnul Babel, sau eel care a scris naratiu- nfca cu Turnul Babel si cu amestecarea limbilor a luat povestirea cu fill hit Aloeos ? Faptxil e clar pentru ascultatorii nepartinitori, intracit Moise a trait Cu mult inainte de Homer. Celsus a comparat si istorisirea lui Moise din Cartea Facerii despre Sodorha si tiomora 71 , care au fost nimicite cu foe din cauza pScatelor lor, asemttind-o cu povestirea lui Faeton, facind mereu greseala de a nu lua in eonsiderare faptul ca Moise a trSit cu mult inainte. Naratorii despre Faeton par $i mai tirzii decit Homer 72 , care, la riridul lui, este cu jnult mai tifziu decit Moise. NoL nu tagSduim posibilitatea unui foe pu- rificator si nici distrugerea lumii spre nimicirea rauliii si reinnoirea pa- mintului, ceea ce am invatat din cartile sfinte ale proorocilor. Iar pentru c^jproorqeii, a§a cum am spus mai sus 73 , au dovedit c5 s-au adeverit, in urmS, prezicerile lor despre cele ce aveau sa se intimple, pentru ca asa au $' fost inspiraft de Duhul 3fint, este limpede ca }or trebuie sS le dSm crezare, sau mai de^irabfi DuhulUi Sfint, Care i-a insuflat §i cu privirela alte evenirnente viitoare^ XXII . ...'s .■ . «Pe de alta parte, zice Celsus, ?i cre$tinii mai adaugd unele atir- matU la cele ale iudeilor, declaring ca din cauza pdcatelor iudeiloi a tost trimis Fiul lui Dumriezeu, iar iudeii, dirt cauza ca L-au supus pe aeesta chinurilor si I-au tlat sa bea Here, au atrds asupra lor mlnia lui Dumnezeu» W. Sa" arate, dar, ca este minciunS aceastS afirmatie, ori- cine ar vrea, daca" mai poate crede cS n<-a fost alungat din fara sa nea- mul tuturor iudeilor la o generate dupa ce Iisus.a fost supus chinuri- lor. din partea lor 75 . Eu socotesc c& s-au scurs 42 de ani de cind ei au ' 69. *A p3tlt-o chiar Ares odatS clad fiii / Lui Alveu, Efialt si Otos, puternic in lanturi /L-au ferecat si la , tepinita-n chip de arama-I tinura / Peste un an, de era-sa *« ihistuie aci R5zboil5,..» Homer, Ihada V, 385—387 (trad. G. Murnu, p. 110). i>iw 70. Idee aflrmata de Qrigen §i In alte pasaje ale lucraril.de fata: lVp 36; VI, 7 1 VII, 28." Dealtfel toji scriitorii crestini sustin acest lucru. iPrimul care a cautat o dOcumentatie i tezei creatine -a fost Tajian Asirianul Jn Discuivul cdtre &teci. , 71. Fac. 11, 1—9. 72. Euripide, Hipollt 735. 73. I, 36—37 ; IH, 3—4. 74. Matci 27, 34. 75. Cautind sa scoatS un inteles cit . mai duhovnicesc din texte, Origsn arata sensul pedagogic al pedepsirii iudeilor (II, 3, 38 j IV, 32), dar pe de alta parte prea- mSreste si vrednicia lor de popor ales (IV, 31) socotind ca Biserica e mostenitoarea vechilor ffigaduinte (II, 1—6). GC&NTRA LUI CELSUS, CABTEA ,A PATRA 24? rastignit pe lisus pina la distiuger»a Ierusalimului I 6 . In scjiimb, niciodatS de cind este pomenit neamul iudeilor, nu se istorasesie ca ei sa fi fost pentru maiimult timp tulburaji in credinta §i cultul lor atit tiinp cit au ramas sub stapinirea celor puternici. Iar daca vreodata s-a parut ca sint parasiti din cauza pacatelor lor 77 , inschimb nu mai putin au fost si incercati, iar dupa ce s-au indreptat au dobindit ceea ce era al lor propriu, exercitindu-si in continuare nestingheriti practicile lor religioase. Una din marturiile care arata ca Iisus a fost p fiinta dum- nezeiasca si sfinta este si cea provenita din multele si grelele calami- tati ce s-au abatut indelung asupra lor, si indraznim sS o spunem ca tara lor nu va mai fi restaurata asa cum a fost odata : ei au comis cea mai mare nelegiuire cind au uneltit omorirea Mintuitorului neamului omenesc in cetatea unde li aduceau lui Dumnezeu practicile simbolice ale unor taine profumde. ' Trebuia ca cetatea unde Iisus $i-a purtat su- ferintele sa piara din temelie, iar poporul iudeu sa se risipeasca si sa se coboare asupra altora chemarea la fericirea In Dumnezeu ( anume crestinii, care s-au impartasit de inv&tatura unei evlavii sincere si curate, primind legi noi in armonie cu constitute intronata pretutin- deni, pentru ca legile date mai inainte, ca unui popor condus de pa- meni dintre ai lor si dup& obiceiurile lor t nu mai erau de urmat acum. Apoi Celsus iuind in deridere dupS obiceiul lui «neamul iudeilor si al crestiniloro, i-a comparat pe tofcr cu «niste lilieci, cu niste farnici iesite din tuinicarul lor, cu niste broasie adunate la slut in jumhunei balti, cu niste viermiingrdmdditiin gunoaie, Intrecindu-se care dintre ei ar ti mai pdcdtosi 7S si declarind: «noud toate ni le dezvdluie Dum- nezeu si ni le anunfa ddnainte, ldsind la o parte lumea intieagd si mis- car ea cerului si nelulnd In seamd pamintul acesta atit de intihs, con- duce numai pentru noi singuri, comunica. numai cu noi si nu a Incefdf sa ne trimitd mesageri, ca sa Urn nelncetat In comuniune cu Eh. $i in Jnchipuirea lui, Celsus ne asemana cii tem» [Fapte 17, 29), idee pe care stoicii o popularizeaza de mult (Gicero, De leg. I, 7, 23). 84. Rom. 1, 29. 250 . ■ ■ . - - ■ pornind de la frumusetea lor f pe Creatorul acestora si pe El sa-L adore ? §i oare.n-ar trebui sa fie socotiti oameni oei care, ascultindu~.si ratiunea si trecind, de la piatra si lemn, chiar de la aur si argint, ca eel mai pre- tios material, ba chiar si de la f rumus'etea lumii, pot sa se ridice la Creatorul tuturor, Caruia sa I se incredinteze ca unuia ce singur sus : tine intreaga exjstenta, poate intelege gindurile tuturor si poate auzi rugaciunea tuturor ? Doar oamenii numai spre El isi indreapta rugaciu- naile, i§i in toit ce lucreazaau senza^ia ca El le vede faptele si ca le as- culta euvintele, pazindu-se ca nu cumva sa spuna ceva ce nu ar fi placut lui Dumnezeu. O atit de puternicS credinta, neinfrinta nici de chinuri, nici. Noi, insa, nu-1 vom imita pe Celsus si nici nu vom debita-asa ceva la adresa filosof ilor, care declara ca $tiu natura universului si care poarta dialog intre ei despre modul cum s-a constituit universul, cum s-au creat cerul i$i pa- mintul si ceea c^ cuprind ele, daca sufletele sint nen5scute si nezidite de Dumnezeu u5 , cu toate ca sint puse sub ascultarea Sa, ori daca ele tree dintr-un corp intr-altul si da'ca dupa ce au fost sadite in corp isi con- tinue sau nu existence dupS moartea corpului. Vreuinul ar putea ca, in loc sa laude sau sS inieleaga" efectul celor care s-au consacrat cerce- tarii adevaralui, sa-i ia in deridere si sa-i defaimeze ca fiind un fel de gunoi al lumii, niste viermi, care nu-si cunosc mSsura, iar din aceastS pricina declara ca au inteles si susjin cS au patruns chestiuni atit de 111. I Cor. 15,41-42. 112. Daniel, 12, 3. 113. Matei 28, 26. 114. Euripide,.Fenicfene/e 545, pasaj citat de Origen si in V, 77. 115. Inc3 in prefata lucrarii De principiis Origen precizeaza cS lumea nu-i ves- nicS, dupS cum afirmau unele sisteme filosofioe* antice, c3 sufletul este de riaturS spi- rituals si e liber, desi e creat de Dumnezeu. CONTRA VUl CELSUS, CARJ'EA A PATRA 255 inalte, Mfcit sint imposibil de contemplat f3ra o inspiratje sau o putere dumnezeiasca ! Cum zice Scriptura : «Nimeni dintre oameni nu stie ce}§ ale omului, decit duhul omului, care este in ©I, si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decit Duhul lui Dumnezeu» ll6 . Noi nu ne-am pierdut mintea in asa masura incit sa comparam cu miscarea viermilor, sau a altor fiinte de acelasi fel, superior! ta tea mintii omenesti — minte in inteles obisnuit al cuvintului • — preocupata nu de lucruri marunte, ci de cautarea adevSruIui. Dimpotriva, de dragul adevSrului vom re- cunoaste cS-unii filosofi eliry au cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca «Dum- nezeu le-a'descoperit lor», in schimb ei «nu L-au slavit ca pe-Dumme- zeu, nici nu I-au multumit, ci s^au ratapit in gindufile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat. Zicind c3 sint intelepti, au ajuns nebuni. $i au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricScios cu asemanarea chipului omului celui stricScios si alpSsarilor si al celor cu patru pi- cioare si al tiritoarelor» 117 . XXXI ( DupS acestea, in dorinta de a dovedi ca iudeii si crestinii nu se deosebesc cu nimic de animalele aratat'e de el mai inainte, Celsus afirmS : «iudeii sint ni$te sclavi fugifi din Bgipt, care nu au intdptuit himic demn de menfionat si nu s-au iemarcat vreodatd nici prin cultata si nici prin numdr». Am avut mai inainte U8 prilejul sS arStarh cS ei nu sint nici sclavi fugiti, nici egipieni, ci evrei asezati in Egipt. Iar dacS Celsus socoteste ca poate dovedi ca ei «nu. s-au remarcat nici prin culturS si nici prin numar» 119 din faptul cS nu se gSseste la elini ceva consemnat despre istoria lor, vom raspunde asa : dacS isi indreapta cineva atentia la modul lor initial de conducere si la rinduiala legilor lor, isi da seama 'ca ei, oameni fiind, au inchipuit aici pe pamint ima- ginea unei vietf ceresti 120 . La ei nu era alt Dumnezeu decit unul singur, stapinul tuturor, §i nici un fauritor de statu! nu era primit printre locui- tori. Nici pictor, nici sculptor nu se aflau in statul lor 121 , legea alungind asemenea oameni, pentru ca sa nu existe nici un fel de pretext in ridi- carea de statui, ceea ce ar fi facut pe oamenii mai fcLrS minte sS j si indrepte ochii sufletului de la Dumnezeu spre fiinte pamintesti. lata ce 116. I Cor. 2, 11. 117. Rom. 1, 19 j 21—23. 118. Ill, 5—8. 119. Acuza devenita traditionalS. O ?tia ?i Tacit (Istorii, V), dar si Clement Alex. {Stiom. VII, 110). 120. Bvr. 10, I? 121. Filon, De gigantibus 59 (trad. A. Moses, Paris, 1963). 256 _ ORIGEN, SCREW ALBSB porunca exista la ei : «Sa nugresitj dar si sa nu vS faceti chipuri cioplite sau inchipuiri ale vreunui idol, care sa infatiseze b&rbat sau femeie; sau inchipuirea vreunui dobitoc de pe pamint, sau inchipuirea vreunei pasari ce zboara sub cer, sau inchipuirea vreunei jivine ce se tiraste pe pamint, sau inchipuirea vreunui peste din apa, de sub pamint» 12i2 . Le- gea voia ca ei sa inteleaga chipul natural a orice si sa nu-si plasniuiasca altele alaturi de adevSr, care ascund ceea ce este in realitate parte bSr- bSteasca si femeiascS, fie ca-i vorba de natura animalelor sau de nea- mul pasarilor, al reptilelor sau al pestilor. La ei era un fapt de mare insemnatate si respect. Nu cumva «privind 1^ cer si vazind soarele, luna, stelele $i toata ostirea cerului, sa nu te lasi amSgit ca sa te "inchini lor, nici sa le siujesti» U3 . §i, la fel, sa fi vazut ce guvernare avea intregul popor, la care destrabalarea,nu-§i mai arata fata! Un lucru de admirat era si acela de a alunga din mijlocul lor femeile stricate, mijloc de co- mpere a tinerilor., Aveau si sfaturi de judecata formate din oamenii cei mai drepti, carora li se increddntau judecatile, dupa ce acestia daduse- ra mult timp dovadS de o purtare inteleaptS. Acestia, pentru curatja su- praomemeasca a moravurilor lor, erau ckistiti ca niste dumnezei 124 , du- pa un obicei stramosesc al iudeilor. $i se putea vedea un intreg popor atras spre filosofie si, pentru a i se da ragaz sa mediteze asupra legilor di- vine, s-au stabilit la ei asa numitul «sabat» §i celelalte sarbatori. Ce sa mai spunem despre rinduiala preofilor si a jertfelor lor, cuprinzind mii de simboluri lamuritoare pentru iubitorii de invatatura ? XXXII Dar pentru ca in natura omului nimic nu este statornic, a fost firesc ca lucrurile si aceasta orinduire sa se indrepte incet incet spre descomr punere. Insa Pronia a schimbat si sfintenia acestei invataturi a lor dupa cum a gasit de cuviint.a sa o innoiasca, asa incit in locul iudeilor a trans- mis cfedinciosilor, ce s-au ales dintre oamenii altor neamuri de pretu- tindeni, religia mnoitoare a lui Iisus. Acesta daruit nu numai cu in- telepciune, dar si cu fire dumnezeiasca, a iniaturat cu totul invatatura zeilor pamiritesti, care se lasasera incintati de mirosul de tamiie, de singe si de fumul slujbelor 125 si care, ca si gigantii uriasi 126 din po- veste, indepartau pe oameni de la cunoasterea lUi Dumnezeu. Infruntind cursele pe care ei le fhtindeau cu deosebire oamenilor celor mai buni, 122. Deut. 4, 36—18. 123. Deut. 4, 19. 124. /e$. 22, 28 fdupa ed. din 1914). 125. A se vedea si Ml, 28. 126. Ca si cei amintiti In Cartea Facerii (cap. 6) titanii din vachile raitologii s-au rasculat impotriva «olimpienilor» si numai cu .greu ait putut fi infrinti. CONTRA LOT CEESUS,' CARTEA A PATRA ............ .257. Iisus a asezat legi dupa care oamenii care le* omau aveau* sa ajunga fericiti fara sa mai caute citusi de putin cistigarea demoniiOr pfin jertfe, ci disprepjindu-i intru totul, pentru ca acum erau inarmap: CU invatatura divina care ajuta OamenilOr sa-si indrepte privirile in sus, spre Dum- nezeu; $i pentru ca vointa lui Dumnezeu era ca in lume sa stapineasca invStatura lui Iisus, demonii nu au mai avut nici o putere, cu toate ca au pus in miscare toate forte le impotriva cre$tinilor, ca s3-i nimtceascS. §i au pornit impotriva Logosului si a eredkiciosilor Lui, regi, conduca- tori, legiuitori si chiaf popoare, care nu-si dadeau seama ca sint unelte ale lucrarii celei nebunesti si desfrinate a demonilor. Dar Cuvintul lui Dumnezeu a fost mai putemic decit tofi. Piedicile care Isepuneau erau ca o hrana in cresterea lor, iar in drumul Sau cistiga tot mai multe su- flete, ! pentru ca Dumnezeu a vrut acest lucfu. • Explicable noastre Ie-am socotit necesare, chiar dac5 m-au indepSr- tat de la subiectul principal. Am voit sa raspund la afirmatia lui -Celsus ca «iudeii sint niste sclavi fugiti» si ca acesti oameni iubiti de Dum- nezeu nu au infaptuit nimic vrecmfc de mentionat. Ca «iudeii, nici prin cultura, nici prin numar, nu" s-au remarcat deloc», vop raspunde ca acest «neam ales», aceasta «preo|ie imparateasca» 127 , viepaind retras si ferin- du-se de amestecul cu ceilal^i, pentru a nu-si strica mpravurile, erau aparati de puterea lui Dumnezeu ca intr-p cetate. $i nici nu.rivneau, ca multe neamuri, sa-si supuna alte imparaUi, dar nici nu erau parasiti, ast^ fel incit sa ajunga cuceriti si sS piara cu totul din cauza numarului lor mic. Aceasta s-a petrecut atit timp cit au fost vrednici de ocrotirea lui Dumnezeu. Dar cjnd trebuia sa fie indreptat prin incercari grele t ca un popor pacatos, a fost parasit pe mai mult sau mai putin timp, iar ince- pind din vcemea romanilor, cind ei au savirsit marele pacat de a fi ucis pe Iisus, iudeii au fost cu totul parasiti. XXXIII Agatindu-se apoi de prima carte a lui Moise, intitulata Facereaj Celsus zice; «Iudeii au inceput sa-si demonstreze cu nerusinare ince- puturlle heamului lor de la unpiim tasad de vrqjitori si "inselatori, adu- clnd drept mariurie niste cuvinte obscure si neclare, ascunse pared in Intuneric, $i le comenteazd unor oameni neinvatafi si nesocotifi, fata ca vreme indelungata sa. se fi ivit in aceasta privinf'd vreo coniroversd oarecare». Mi se pare ca Celsus s-a exprimat cu totul neclar in ceea ce a dorit sa spunS, $i cred cS era foarte natural ca el sa fi adoptat aici o asemenea neclaritate, pentru ca isi dadea seama cit de temeinice erau afirmatiile care demonstrau originea poporului iudeu de la nist»~stf&-f 127. 7 Pefm 2, 9. 17 - ORIGEN, Vol. IV 258 ORIGEN, SCWERI ALE8B mo?i atit de vrednici. Pe de o parte, el n-a vrut sa para un necunoscator al istoriei evreilor si a neamului lor, pe de alta parte, e limpede ca iudeii |$i trag originea* din cei trei stramosi : Ayraam, Isaac §i Iacob, iar cind numele acestora sint promulgate impreuma cu numele lui Dumnezeu au p putere atit de mare, ineit nu numai cei din neamul lor se folosesc de el in rugaciunile lor catre. Dumnezeu prin rostirea imprecatiilor impo*- triva demonilor si prin invoearea Dumnezeului lui Avraam, a Dumne- zeului lui Iacob si a Dumnezeului lui Isaac, ci aproape toti cei care se ocupa cu magia si descintecul 128 . Caci in multe locuri din scrierile ma- gics se gaseste impotriva diavolilor o asemenea invocare si folosire a numelui lui Dumnezeu strins legat de numele acestora'. Acestea mi s-au parut a fi dovezi aduse de iudei §i de cre§tini ca Avraam si Isaac §i la-- cob, stramosii poporului evreu,»au fost oameni sfinti, ceea ce stia si Celr sus, dar el s-a temut sa recunoasca pe fata acest lucru pentru ca atunci nu ar fj putut sa dea problemei un raspuns potrivit, XXXIV lntrebam pe ftoti care folosesc asemenea invocare a lui Dumnez#u : spuneti-ne, oameni buni, cine este Avraam, cit de mare este Isaac si ce putere are Iacob, incit numele lui Dumnezeu rostit impreunS cu al lor s8 aibS o a$a mare putere? De la cine a\i aflat sau puteji afla faptele acestor oameni ? Cine §i-a dat osteneala s8 descrie viata lor, fie ca ii laudS direct, fara ocol, fie c5 lasS sa se inteleaga, pentru oamenii care pot pricepe, marile $i minunatele lor fapte ? La intrebarea noastfS, ni- meni dintre voi nu ar putea sa ne arate vreo istorie scrisS fie de elini, fie de barbari. $i dacS nu exists nici una, atunci nu cumva este vreo scriere tainica unde sa fie consemnate faptele acestor barbafi ? Noi insS vom aduee (drept marturie) cartea intitulata Facerect, care cuprinde -fap- tele acestor barbati §i raspunsurile tainice date lor de Dumnezeu. $i vom mai adauga : nu cumva prin faptul ca si voi acceptati numele acestor trei patriarhi ai neamului judaic ISsaJi sa se Inteleaga cu claritate cit de mare este puterea izvorita din invoearea numelui lor, fiind f i aceasta o dovada a sfinteniei acestor oameni? 129 In ceea ce ne priveste, noi nu-i cunoastem din alta parte, ci numai din cSrtile sfinte ale iudeilor. Dar si invocatia «Dumnezeul lui Israel si Dumnezeul evreilor si Dum- nezeul care a ineoait in Marea Ro§ie pe egipteni si pe regele >lor» este adeseori folosita impdtriva diavolilor si a altor puteri ale raului. Noi 128. Aceeasi problems revine In multe locuri: I, 22 j 24; V, 45, dar si in Filoca lie (XX, 13) etc. 129. De fapt, formula de invocare a celor trei patriarhi se folosea si de iudei si se pare ?i de alte neamuri, dupS cum ne informeazS Iustin Martirul [Dialog 85). CONTRA LOT CELSUS, CARTEA A PATHA 259 am luat povestirea si interpretarea numelorlor de la evrei, care ni le>au dezvaluit si ni le-au explicat pe limba §i in cSrfile pctrintiler lor. A$a- dar, cum sa fi cautat iudeii, fara s& le fie rusine, s3-si inceapa genealogia cu acesti primi stramo$i si sa-'Si intemeieze originea neamului lor pe ei, socotiti de Celsus niste vraci insel&tori? Desigur, faptul ca numele acestora sint ebraice, iar sfintele lor carti sint scrise in limba si cu li- tere ebraice, pentru evrei constituie o marturie elocventa ca neamul lor se trage din acesti barbati. Pin&s i in timpul de acum numele iudaice apar^in limbii ebraice, fie ca ele s-au transmis din cartile lor, fie ca ele au un sens in concordant^ cu cuvintele evreilor. r~ ' " XXXV i $i sa ia aminte eel care se va intirripla s3 citeascS lucrarea lui Celsus daca nu cumva cuvintele ros.tite de el mai inainte au un int'eles ascums ! lata ce zice : Cre§tinii au Cautat sd-£i stabileascd genealogia de la un prim rasad de vrdjitori $i in$elatoii, aducind ca marturie cu- vinte neclaie si cu dublu inJeJes, oarecum aseunse in 3niuneric». Tai- nice si nu la lumina celor multi isint aceste nume, dar dupa noi nu sint citu$i de putin cu dublu Jnfeles. Chiar dacS sint imprumutate de oa~ menisstraini de religia noastra, a§a cum spune Celsus, care nu ne aratS cum sint ele cu dublu infeles, nu pricep de.ee sS fie respinse ? Daca Celsus ar fi voit sS respinga cu sinceritate parerea despre originea near mului iudeu, ca fiind de la Avraam si de la urma$ii lui, origine cu care poporul iudeu se mindreste, dupa cum crede Celsus, «in mod nerusinaU, atunci el ar fi trebuit sa aduc& toate mSrturiile privitoare la subiectul respectiv si sa sustina, mai intii, pe cele socotite de el mai convingatoare si abia dupS aceea sa respinga greseala prin ceea ce i se p&rea lui a fi adevSr isi cu argumentele care il intareau. Dar nici Celsus si nici altci- neva nu vor putea, atunci cind discuta natura acestor nume invocafce in ajutor, sS aduca aici vreun argument precis, care sa intareasca parerea lor .si nici nu vor putea sa convinga pe cineva ca acestia sint- oameni de dispretuit, ale cfiror nume nu numai la poporul 4pr, ci si la altii straini, au o atit de mare trecere. Pe de alta parte, ar fi trebuit sa arate cum sintem noi in stare, atunci cind comentSm in fata unor oameni f&ra stiintS de carte' si fSrS judecatS natura acestor nume, sa inselam, cum crede el, pe ascultatori, in timp ce el, care se laudS c5 este si invatat $i cu minte la cap, ofeta adevarata interpretare ! I-a fost de ajuns sa" spunS, in privinta acestor nume de la care isi trag obirsia iudeii, cS niciodatS in vfemea de mai inainte nu a avut loc vreo controversy cu privire la ele, ci numai in timpul din urma iudeii poartS discutii cu altii, pe care, dealtfel, nici nu i-a amintit, Sa 260 _ _ ' ' ' ' * ' ORKSEN, 3CRIERI ALESE arate, oricine va vrea, cine anurae sint cei care se ridicS impotriva iu- deilor Si care aduc temeiuri plauzibile impotriva crezului gresit ai m- deilor si ai crestinilor despre aceste nume, si care sint ceilalti care pot da in aceastS priTin^a explicable cele mai injelepte si mai adevarate; Sintem insa convinsi ca nimeni nu o va putea face, deoarece este evident cS numele acestea provin din limba ebraica vorbita numai intre iudei. XXXVI Dupa acestea, Celsus aducind o povestire din afara Scripturii si anume despre «popoare care se pretind a avea o mai mare vechime, cum sint atenienii, egiptenii, arcadienii si trigienii si care spun ca sint unii la ei facuti din pamint si despre care liecare aduce dovezi, Celsus spune : «iudeii ghemuiti intr-un colt al iPoiesf inei 1Z0 au lost oqmeni lipsili cu totril de culturd, care ne$tiind ca odinioard aceste istorii au lost cintdte de Hesion^ 131 si de alp nenumarati barbati mspirali, au compus niste povesti de necrezut si lipsite. de arta despre un om creat de mina lui Dumnezeu, cdruia i s-a suflat sutlare de viata, despre o femeie luatddin coasta bdrbatului, despre niste porunci ale lui Dumnezeu, despre unsarpe ridicat Impotriva acestora si care s-a ardtat Invirigator asupra porun- cilor divine, povesti scornite pared pentru babe, in care se aratd necu- viinciosi fata de Dumnezeu, pe care-L socotesc atit de slab chiar de la*' Snceput, Inclt nici 'pe singurul om, creat de El lnsusi, nu l*a putut con- vinge sd-I mmina ascultdtor». sPrin aceasta, prea cunoscatorul si prea inv&tatul Celsus, invinuind pe iudei si pe crestini de -neftiinta si de lipsS de cultura" se arata cit de bun cunoscStpr al vremii fiecSrui scriitoi elin sau bafbar este el, care crede ca" Hesiod si alU nenumaratf «barbati, inspirati», ©urn ii mimeste el, ar fi anteriori luiMoise si scrierilor aces- tuia, pe cind,' in realitate, Mp.ise a trait tjx mult inainte de razbdaiele Troiei 132 . Asadar, nu iu'deii»au\co«ipus p®yestiri de necrezut si lipsite de arts despre- un om plasmuit din pSmlnt, ci tocmai «acei barbati», dupa spusa lui Celsus, «iinsprratf», cum sint Hesiod «si alfi nejnumarata». Acestia se vede cS n-au stiut si ri-au auzit ca exista astfel de scrieri in Palestina, mult mai vechi si foarte semnificative. "Ei sint cei care au compus acel gen de povestiri, "curri ar fi Theogonia sau Na$terea zei- lor 33i , atribuindu-le dupa mintea lor o anumita nastere si multe asemenea fapte. De aceja, pe buna dreptate, Platon alungadin Statul sau pe Homer 130. VI, 78. 131. Cunoscut poet grec (sec. VIII — VII 1. Hr.) descriind viata plugarilor §i mari- narilor precum si probleme mitologice. ■ 132. IV r 21 dar si I, 42. 133. Impreuna cu Munci ?i zile^N altered zeilor, constituie opera principals -a lut Hesiod. A se vedea traducetea lor deD.Bnrtea/Bucuresti, 1973. CONTRA. J-Ur CELSUS, CARTEA A PATRA 281 §i pe alti poepl cu poemele lor, caunii ce imping pe tineri la pierzanie 134 . Platon a aratat clar ca nu-i socoteste inspirati pe barbatii care au lasat asemenea poeme. Poate ca 'numai Celsus epicureul va fi fost in stare sa judece mai bine decit Platon, atutici<:ind a compus si alte doua carti fmpotriva crestinilor 135 , poate numai spre a stirni invidia socotind to- tusi inspira|i pe ni$te poeji pe care riu-i putea crede. inspirati. XXXVII Celsus ne mai reproseazS ca prezentam omul ca si cum a fost plasr muit cu miinile de catre Dumnezeu. Or, Cartea Facerii nu foloseste ex- presia «miinile lui Dumnezeu>> nici atunci cind 1-a creat si nici cind 1-a modelat. Numai Iov si David spun : '«Miinile Tale m-au facut si m-au zidit» 136 , precum si «in privinta aceasta.avem mult de vorbit» 137 (cum zieeApostolul) pentru a preciza ce-au vrut s& spunS cei care s-au ex- primat asa. Mai intli ■..: ce deqsebire este intre«creare» si «plasmuire» sau mode>a*re ? Sj, in al doilea rind, cum trebuie sa intelegem «miinile lui Dumnezeu» ? Cei care nu injeleg aceste expresii si altele asemanatoare din Sfinfa Scriptura, sa nu-si inchipuie ca noi atribuim lui Dumnezeu Cei peste toate, Stapinul cerului si al pamintului, infatjsare omeneasca, potrivit careia artrebui sa\credem ca Dumnezeu are un corp prevazut chiar cu aripi, pentru ca Scriptura se exprimS .in felul acesta despre Dumnezeu 138 . Dar sarcina noastra mpmentana nu este aceea de a lamuri aceste expresii. In Comentariul nostra la Cartea Facerii ne-am ocupat, cit am putut mai pe larg, de aceasta «problema» 139 , Sa fim atenti cit de rautacios se exprimS Celsus in cele ce urmeaza. Cind relateaza despre crearea omului, Scriptura spune textual : «A su- ilat in lata lui suflare de via^a si s-a f Scut omul fHnta vie>* 14 °. Or, in dorinfa de a-si bate joe, inloc'sa explice cuvintele «a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie» Celsus scrie plin de urS : «crestinii si-au inchipuit cS Dumnezeu a modelat pe om cu miinile Lui si a bagat in el suflare de aer, pentru ca cititorul sa injeleaga ca Dum- nezeu a suflat asupra omului asa cum ai sufla intr-un burduf, pentru ca astfel cuvintele « a suflat in fata lui suflare de viata» sS para" si mai xidicole ! Or, expresia pronuntatS in sens figurat ne cere o explicate 134. Platon, Rep. 379 c-d. 135. In cartea VIII, 76 Origen afirihS c3 Celsus a avut de glnd s3 mai scrie un tiatat anticrestin. Care- poate f i adevarul : ' eel exprimat aici ori acolo ? 136. Iov 10, 8i Ps. 118, 73. * 137. fivr. 5, 11. 138. Ps. 16, 9 ; 35,7 ; 56, 1 ; 60, 4 ; 62, 7. 139. Din pacate lucrarea aceea s-a pierdut. 140. Fac. 2, 7: 262 ORIGEN, SCBIBRI AU3K care s_ arate ca Dumnezeu 1-a f&cut pe om partas ia nestricaciune, asa cum este scris in Scriptur_ : «Duhul T_u eel f5ra stric&ciune este intra toate» M1 . xxxvin Apoi, ca unul care §i-a .propus s& defaimeze cele scrise de Biblie, si anume *. «a adtts Dumnezeu asupra dui Adam urn soma adinc 3?i, daca a adormit, a luat una din coastele lui $i a plinit locul ei cu came ,• iar coasta luata" din Adam a facut-o femeie» M2 , Celsus nu citeaza continu- area, care ar fi putut sa dea ascultatorului sugestia unei interpretari ale- gorice, dar nici nu vrea s& lase impresia ca asemenea text poate f i inter- pretat alegoric, desi el spune mai departe cS bSrbati iudei si crestini dintre cei mai capabili, stingheriti, isi dau toatS silinta su arate c5 cele demai sus ar trebui interpretate alegoric 143 . I se poate r&spunde : po- vestirea sub forma de mit a inspiratului tau Hesiod cu privire la fe- meie poate fi interpretata alegorie in sensul c_ pe acestea le-a dat Zeus ca pe un «rau» «in loc de fec» 144 , !n timp ce istorisirea despre^femeia luata din coasta barbatului «adormit», dupa un somn adinc, si plinitS la loc de Dumnezeu, ti se pare a fi spusa f5ra nici o noimS si fara" un sens ascuns ? , Oricum, nu-i cinstit, pe de o parte, sa zimbesti la povestirea aceea care este un mit, ba chiar sS o admiri ca pe niste adevSrari filosofice expuse sub forma mitului, iar, pe de alta. parte, sa ridiculizezi povestirea celorlalti, interpretindu-i sensul numai in litera textului, considerind-p ca ceva fSra logica. Dar daca ar trebui sa respingi sensul ascuns al unor scrieri, limitindu-te doar la litera lor, vezi dac5 nu-s de luat' in ris mai curind cele scrise de (exempra) Hesiod, om pe care tu-1 crezi rnspirat: aZeus.de nori stringatorul, ce altfel li zicea In minia-i : «0 ! Tu nascut din lapet, priceput deopotrivS la toate Te-ai bucurat ca furat-ai focu-nseltnd al meu cuget;? Spre nenorocul tSu fi-va, cit si-ai viitorilor oameni, Cfici le voi da-n loc de foe o nSpasta de care cu tofii S-or bucura-n al lor glnd, tndr&giti de napasta ce-i paste». Astfel grait-a rlzind al zeilor tata si-al nostru $i-a poruncit lui Helaistos vestitul s-amestece iute Apa 51 lut si-n acestea sa punS si glas si tarie, Ca si de om, si s_-i deie un chip cu zeitele' asemeni, TtnSr si fermeciitor. Apoi poruncit-a Atenei Ca'mestesugul s-o-nvete de-a tese-nflaritele pinze Si Afroditei, pe cap sa-i reverse-auritele haruri ,• 141. Inf. -Sol. 12, 1. 142. Fac. 2, 21—22. 143. A se vedea mai jos„ in acest capitol, dar si la I, 17. 144. Aluzie la Prometeu. COfcTRA LOT CELSU3, CARTEA A PATRA 2&3 Dorul eel mistuitor si iubirea ce trupul topeste. §i poruncit-a lui Hermes, cSlaul lui Argus, sS-i deie Suflet sfruntat de cStea si-nselatoare naravuri. Astf el Zeus grSi, si acestia-mplinira porunca Hefaistos, mesteri-tidata, din lut dupa sfatul lui Zeus, Trap plasmuit-a asemeni la chip c-o stielnica fatS. t ■ Zeea Atena, cu ochi de azur, gSti si o-ncinse Apoi divinele Grafii si intetepciujiea, slavita, Trupu-i gatesc cu-aurite bratari, iara Hore, cu mindre Plete o incununara cu flori ce rasar prixnavara Toata podoaba pe trupu-i de Atena a fost potrivita. Crainicul, Hermes, ce ucise pe Argus, pe urma In cuget Pusu-i-a amagitoarele vorbe, minciuna si firea Inseiatoare, cum Zeus spusese. Dar ea'Inzestrata Fuse cu glas de al zeilor crainic, care Pandora ' A poreclit-o, fiindca toti zeii din cer ii dadura ' Daruri, ca ea sa ajunga napasta istetilor oameni. • Iar dupa ce ispravi viclenia cea primejdioasa, Hermes, al zeilor crainic, fost-a trimis de-al sau tat4 Darul acesta s5-l duc8 lui Epimeteu. Iar acesta Nu-si aminti ce i-a spus Prometeu, ca nicictad sa primeasca De la olimpicul zeu vreun dar, ci-napoi s8-l trimita Ca si nu cada vreuu rau pe capul sarraanilor oameni. - Astfel el darul primit-a si rau-1 simti patlmind Caci mai-nainte tr3iau pe pamlnt omenestile neamuri . F3r5 necazuri si rele si f 8r8 de trudnica munca Faifi de boli dureroase, ce-aduc dupa ele sftrsitul. Ci Intr-o parte capacul butoiului dlndu-1 Pandora Relele toate zburara, spre a omului nenorocire Numai Speranta ramase-nauntru, aproape de buza Vasului, lar-a zbura, c&ci la loc impinsese capacul DupS voinja lui Zeus, de nori stringatorul, Pandora* ,45 . . , Pe eel ce interpreteazS in mod alegoric, fie cS reuseste s3 o faca cu inteles adinc sau nu, il vom intreba : oare numai elinilor le este inga> duit sh gfndeascS in simboluri ascunse, sau eel mult si egiptenilor si acelora dintre barbari care se mindresc cu adeyarul din misterele lor ? Pe cind iudeii cu legiuitorul si scriitorii lor \i se pare a fi cei mai lipsiti de niinte dintre toti aamenii, si ti se pare cS numai aCest popor nu s-a tmpart&sit de putere dumnezeiasca, el care a fost invafat in chipul eel mai desavirsit sa se fidice la. conceptia despre natura necreata a lui Dumnezeu, la El singur sa-si ridice privirea si numai in El sa-$i puna" nadejdea. 145. Hesiod, Munci si ziie 53—82. trad. $t. Bezdechi, Bucuresti, 1957, p. 48—50. 264 ORIGEN, SCBIERI ALBSE XXXIX Celsus batjocoreste si, cele scrise despre sarpele care lucreaza im- potriva poruncilor lui Dumnezeu date omului, soeotind aceasta istorisire legenda asemanatoare celor pe care barbarilor le place sa le povesteasca\ In chip voit se fereste sa vorbeasca despre «gradina raiului» -lui Dum- nezeu si despre felul in care se spune acolo ca «a sadit-o Dumnezeu in Eden 146 , spre rasarit» si apoi «a fScut sa rSsara «din pSmlnt tot soiul de pomi, placuji la ve'dere si cu rdade bune de mincat, iar in mijlocul raiu- lui era pomul vietii si pomiil cunostintei binelui si al raului» 147 , precum si celelalte, care se istorisesc acolp si care ar fi putut prin ele insele sa convinga pe un cititor.bine intentionat cS acest pasaj nu poate fi inter- pretat daca nu se tine, seama cle semnif icafia lui mai adinca, Sa comparam cele spuse despre Eros, in Symposionul lui Platon, si anume cede ce se pun in seama lui Socrate, ca celui mai de seamS dintre tot,i vorbitorii la Symposion. lata fragmentul lui Platon : «Cind s-a nascut Afrodita, zeii se ospatau.- Si erau multf acolo ; Intre ei si Poros, (— Descurcfiretul) feciorul zeijei Metis. Dupa ceau mincat, lata sosi$iPenia (— Saracia sa cerseasca ceva de la ospaj:. $i sedea pe Iinga usi. In vremea asta Pbros, ametit de nectar (caci vihul hu exista Inc'a), ie$i In gradina lui Zeus. Acolo, tngreuiat cum era, adormi. Atunci Penia, iiripinsa' de propria ei lipsa, i$i puse In glnd s8 aiba un copil cu Poros. Se culca, decij ItngS dinsul ?i concepu pe Eros. Fiindca fusese zamislit chiar in ziua de nastere a Afroditei, fiindca In acela?i timp el este prin iiatura indragostit de tot ce-i frumos si fiindca Afrodita este frumoasa, Eros se facu Insotitorul $i sluji- torul ei plecat. Dar, ca fecior al lui Poros ?i.al Peniei, iata ce soarta il ajunse pe Eros. Mai intii e pururea sarac. si foarte departe de a fi delicat §i frumos, cum il socotesc multi. Dimpotriya, ,e aspru ?i murdar, e cu picioarele goale si fara culcus ; totdeauna se culca pe pamintul gol ; doarme pe linga por{i, pe drumuri, sub cerul liber j intr-un cuvint, avtnd firea mamei, el traieste pururea cu lipsa alaturi. Pe de alta parte, semSnlnd §i cu tatal, st5 gata sa prinda tot ce e frumos $i bun ; cfici e vi- teaz, cutezator $i-i incordat nevbie mare.' Vinator temut, urzind puturea te-miri-ce curse; la gindire patima? '$i totdeauna gata cu dezlegarile ; In acelasi timp filosofind £n cursul intregii vieti, el este un vraci temut, e magician $i e In stare de toate iscusintele. Nu-i dn fire nici nemuyitor, nici muritor ; ci de multe ori, chiar in aceea^i zi, cind tnflore$te $i traie?te, cind moare, dar iarasi InViaza, ori de cite ori reuse^te aceasta o face riatorita ficii tatalui. Iar- tot prisosul agonisit se scurge f4j&-»ceiare, a§a ca .Eros niciodata n-ajunge nici la istovire, dar nici la belsug» M8. •Cititorii acestui text, daca yor imita rautaciosuj obicei al lui Celsus r- ceea ce Doamne fereste ! crestinii nu ar face-o «- vor lua in deridere toaitS povestea si-si vor bate joe de marele filosof. Daca vor examina, insa, cu ochiul unui filosof aflrmatiile invaluite inhaina mitului, vor putea sa descopere sensul dat lor de Platon si yor admira felul in care 146. Eden in evreie^te Tnsemneaza «desfatare». 147. Fac. 2, 8—9. .148,. Platon, Symposion,, trad.- St. fiezdechi, Bucuresti, 1,944, p. 121—123. CONTRA LUI GELSUS, CARTEA A FATRA 205 'el a stiut sa ascunda- adevaruri adinci, clare pentru el, 'dar peatru cei- laltj multl sub forma mitului, Si sa le expuna altera, incit acestia sa descopere sensul adevarat dat de autor. Am folqsit. aici mitul lui Pla- ton pentru ca aminteste si el de «gradina lui Zeus», care ppate sa aiba asem&nare cu raiul ilui Dumnezeu, de sSracia comparabiia cu sarpele si de belsugul ispitit de saracie, compar§bil cu omul ispitit de sarpe. Este limpede, ca Platon a dat peste acestea ca din intimplare sau, a$a cum cred unii, intilnind in timpul $ederii sale in Egipt pe unii cercetStori ai obiceiurilor iudeilorsi aflindu-se pe la ei, pe unele le-a retfnut pe altele le-a trecut cu vederea, temindu-se ca nu cumva sa jigneasca pe elinii sfii - — daca ar fi transmis intocmai povestirile int«lepte ale iudeilor,, pri- viti de ace"§tia cu suspiciune din cauza, straniilor lor legiuiri si a particu- laritatii modului lor de guvernare. Nici mitul lui Platon 9* nici istorisi- rea despre sarpe, despre raiul lui Dumnezeu si cite s-au intimplat aco- 10, nu e momentul sa faca acum obiectul interpret&rii noastre. Le-am tratat in mod special in comentariile la Car tea Facerii, unde era vorba despre ele. "'■'■'. ; xl iar la pretentia lui Celsus ca ar fi o atitudine lipsita de cuviint,a fata de Dumnezeu daca L-am socoti «chiar dintru inceput atit de neputincios, aisa cum reiese din povestirea lui Moise, incit sa nu reuseasca sa-1 faca ascultator de poruncile Lui nici pe primul om, creat de El Iinsu9i», vom Taspunde cS aceasta este ca si acuzatia despre existenfa raului, pe care Dumnezeu nU 1-a putut indeparta nici de la un singur orn, incitrnacar un singur bm s3 fie creat in asa fel dintru inceput incit sa nu guste r3ul 149 . Gaci, atit in privinta aceasta, cit si cind e vorba de Providenta, oamenii vor aduce in apararea lor miilte si puternice argumente. Astfel, cunoscStorii vor reusi sa se lamureasca si despre Adam si despre paca- ta.1 acestuia, anume ca in grece§te cuvintul ebraic «Adam» insemneaza o?n, .iar in consideratiile sale despre Adam, Moise descrie cele privitoare la natura omului. De aceea si zice Scriptura : «In Adam toti mor» 15 °, fiind osinditi 151 «dupa asemanarea greselii lui Adam» l52 , deci Scriptura nu vorbeste de un singur om, ci de tot neamul omenesc. Ca o consecintS, a ceea ce se spune despre unul singur, si blestemul abatut asupra lui Adam este comun tuturor oamenilor, iar ceea ce se spune impotriva fe- meii nu este numai impotriva uneia. Istorisirea omului alungat din rai Impreuna cu femeia lui, imbr3cati in piei de animale 153 , pe care Dum- 149. A se vedea IV 3. 150. / Cor. 15, 22 151. Foe. 3, 15 152. Rom. 5, 14.- 153. Fac. 3, 21. 266 ORIGEM, SCRIERI AtfiSE nezeu le-a pregatit p5c5tosilor, din cauza cSlcSrii poruncii Lui, cuprinde o explicate ascunsS isi.tainica 154 , superioara celei a lui Piaton despre suflet, care-si pierde aripile si se pravaleste in jos, spre pSmint 155 , pin3 ce simte ca a dat de ceva solid sub picioare. XLI In continuare Celsus zice : «Acolo- unde e vorba despre un potop si despre o corabie neobisnuifd, cuprinzlnd In ea toae vietaple, despre un porumbel si despre un corb, iolositi ca vestitori, se vede ca s-a imitat in chip slugarnic, expunindu-se grosolan povestirea lui Deucalion 156 , uitind ca astlel de povesti neghioabe ar putea ii date clndva la lumina, ci istorisindiFle doar ca pentru copiii mici». Se poate vedea de aici clt depufin filosoficS este ura acestui omfat,a de cea mai veche scriere a iudeilor ! CSci nu se cade a vorbi urit despre un potop si nici nu se cade sa ne oprim la ceea ce s-ar fi putut obiecta privitor la dimensiunile co r rabiei, anume c& ea nu putea cuprinde din viet,uitoarele cite se gaseau pe pamint cite patrusprezece din cele curate si cite patru din cele ne- curate, dacS ea ar fi fost calculate, dupa socotinta multora, de 300 de coti in lungime, 50 in latime si 30 fel de constructje asemenea unei cetafi, cu dimensiuni la pStrat, adica 90.000 de coti lungimea si 2500 coti IStimea la partea de jos ? Oare nu este de admirat cind te gindesti cS era in asa fel construita incit sa re- ziste ploilor ce au dus la potop ? c8 era uns3 nu cu ra>inM sau cu vreun alt material asemanStor, ci smolita cu smoalS ? Cum nu era de admirat, cind in ea s-au adus, dupa Pronia cea dumnezeiasca, toate speciile pen- tru ca pamintul sa aiba din nou samint,a spre inmultirea vietii, Dumne- zeu alegind pe eel mai drept om, care sS fie tatal celor nascuti dupa potop ? . ., 154. Pare a fi o t&lmlcire gnostic5 identificarea hainei de piele cu conditia trupu- lui pieritor (Irineu, Ad. v. /we/. 5, 5), interpretare pe care Origen o generalizeaza $i in alte scrieri (In lev. horn. 6, 2), iar dup5 el si Grig, de Nyssa. Danielou, Platonisme et theologie mystique, Paris, 1944, p. 30 s.u. 155. Imaginea aripilor sufletului o intilnim la Platon (Fectros 246). 156. Identificarea potopului biblic cu mitul lui Deucalion o Intilnim si la Iustin (Apologia, II, 7), in trad. rom. «P.S.B.», 2, p. 82. 157. tnca ereticul Apelles ridiculiza interpretarea literals a dimensiunilor corabiei lui Noe. A se vedea si mai jos V, 54. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A PATRA 257 -,,.„■„ . -- ■ ■ m - - , " - - ■ ■*■ '■ ■!-•■■■ ■■■!■- ■ - ■ - -■ , - i , ■■ ., „■■. ..■i.........niiii ■■'■■■ ■ - , r XLII Celsus a respins 51 povestirea cu porumbelul, numai ca sa arate ca" a citit cartea Facerii, dar fara ca sa poata dovedi c$ o asemenea istori- sire este plasmuita. Dar, asa cum ii este obiceiul de a lua in batjocura Scripturile, el a schimbat cuvintul «corb» in «cioara». Si mai crede ca Moise a scris acestea falsificind povestirea elineasca a lui Deucalion. Macar daca nu ar fi spus ca nu Moise, ci altii sint autorii povestirii ! C3ci asa se poate deduce din vorbele lui : «au copiat si au falsificat po- vestirea lui Deucalion*, si adaugS mai departe : «negindu-se cS astfel de pove^ti neghioabe ar putea fi date Cindva la luminal. Gum se poate spune despre cei care au dat unui popor intreg atitea alte scrieri ca" nu s-au asteptat scUiasa" la lumina povestirea aceasta, prevestind ca" va fi propovaduita aCeasta religie tuturor popoarelor ? Iar Iisus, cind a spus judeilor «imp&r&$ia lui Dumanezeu se va lua de la voi si se va da neamu- lui care va face roadele ei» 1S8 , ce altceva voia sa arate decit ca El prin puterea Sa dumnezeiasca aducea la lumina intreaga ScripturS a iudeilor, care" continea tainele ImpSr&tiei lui Dumnezeu. Daca legendelor elinesti despre nasterea zeilor si povestirilor * despre doisprezece zei li se acorda" o mare semnificatfe, in schimb scrierile noastre sint luate in bat- jocuri, spurtindu-se simplu ca sint «povesti pentru copii mici !». XLIII Vorbind despre o «concepere cu tqtul imposibila la o vtrsta inain- tatS», Celsus s-a referit, chiar daca n-a precizat-o, la Avraam si la Sa- ra 159 . Respinge isi duismaniile dintre f rati, cum sint cea dintre* Abel si Cain, ucigasul lui, cea dintre Isav si Iacob . l *>, apoi amaraciunea unui pSrinte, poate cea a lui Isaac, la plecarea lui Iacob, poate cea a lui Iacob din cauzalui Iosif vindutin Egipt 16i , apoi viclesugurile unor mame, ca ace- lea ale Rebecai care au uneJtit ca binecuvintarea lui Isaac sa ajuaga asupra lui Iacob si nu asupra lui Isav 162 . DacS spunem cS «Dumnezeu conduce de aproape toate acestea», ce necuviinta comitem, cind sintem convin$i ca" dumnezeirea Lui niciclnd nu se indeparteazS de la cei care, prin viata lor inteleapta, ii sint apropiatj ? Celsus a luat in ris si averea lui Iacob, cistigatS la Laban, neintelegind la ce se refera" textul : «oile ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacob erau voinice» 163 , adSugind si aceea ca Dumnezeu a daruit fiilor lui ma- 158. Matei 21, 43. 159. Fac. 21, 1—7. 160. Fac. 4, 8 j 25 ; 29—35 j 27 ,18—29. 161. Fac. 28, 1—5,- 37, 33—35. 162. Fac. 27, 5—17. 163. Fac. 30, 42. 268 -_ ORIGEN , SCRIERI ALESE gari, oi §i camile si nu vedea ca «tp&te acestea li s-au intimplat acelora r ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, ia care au ajuns sflrsiturile veacurilor» 164 ; la noi diferite neamuri pri- mind «pildele» se conduc dupa ciivintul lui Dumnezeu, date mostenire- celui numit in chip figurat Iacob. Cei dintre neamuri care vor ve'ni la El sint cei care au crezut in El prin cele scrise despre Laban si Iacob. XLIV Aflindu-se departe de inten|ia adev&rata a Scripturilor, atunci cind intentia Cuvintului cere ' c'a si noi sa cautam cu straduinta faptele celor care le-au implinit nu numai intr-o aparenfa tlupeasca, ci asa cum obishuiau sa le'numeasca apostolii lui Iisus, in insemnarea lor duhovniceasca. XLV Dupa ce a admis sinceritatea autorilor Sfintelor Scripturi, care nu aii ascuns intimplali chiar nefavorabile, Celsus ar fi trebuit in conse- cinfS sa accepte fca adevarate si alte fapte, poate si mai uimitoare. El, insa, a procedat pe dos, faptele lui Lot si ale fiicelor lui, fara sa le fi examinat materiabilitatea lor si far a sa le fi.eercetat sensul lor spiritual, le-a soootit *mai nelegiuite decit crimele lui Thieste» 169 . Nu este nece- sar sa aratam acum ceea ce ar aduce o iriiterpretare alegorica in aceasta povestire, nici despre Sodoma si nici despre cuvintul ingerilor catre eel ce trebuia salvat de acolo: «Sa nu,te uiti inapoi, nici sa te opresti in cim- pia din jur, ci fugi in munte, sa nu pieri cu ei» 170 si nici ce semnificatie are Lot sau sotia lui, care a lost transformata in stilp de sale, pentru ca a'privi't inapoi, ce sint fiicele lui, care imbata pe tatallor pentru ca M ajunga mame datorita lui. Totusi sa limpezira pe scurt ceea ce frapeaz3 mai mult in aceasta povestire. $i elinii au cercetat natura faptelor bune, rele si indiferente 171 . Cei care s-au ocupat mai indeaproape de aceasta chestiune definesc faptele bune si rele dupa criteriul voint.ei, iar indife- rente ceea ce nu este nici cu participarea vointei, dar nici fara ea. 5i dupa cum vointa se foloseste in bine sau in rSu, fapta este demnS de iaudS sau e condamnabila. Acolo unde e vorbade fapte indiferente ei spun ca a te uni cu fiicele tale este un fapt iifdiferent, desi acest iucrU nu trebuie sa aiba loc in societati constituite 172 . Astfel, ca sa arate ca asemenea act apartine celor indiferenti, ei pre^apun cazul uhui intelept Supravietuitor dupa ce intreg neamul omenesc a pierit. Ei intreaba : ar fi ingSduit ca el sa se impreune cu f iica lui ca sa nu piara tot neamul omenesc ? Si acestea se spun in mod indreptatit la elini si le sustine res- 169. Thieste (fiu al lui Pelops $i frate al lui Atreu) a ademenit la adulter pe Erope, sofia lui Atreu, care-1 alunga-de la curte. Miniat, Thieste il trimite pePlistene, fiul lui Atreu, dar pe care acesta nu-1 cunoaste, cu intentia sa-1 creasca la el, in realitate cu scopul de a-1 ucide pe Atreu. Lucrurile s-au intimplat tocmai pe dos : Atreu a omorit el pe Plistene fara sa stie ca si-a omorit fiul. Acum el se impaca cu Thieste chemindu-1 la curte, unde puse la cale uciderea celor doi fii ai *lui Thieste din, carnea carora ospata pe Thieste. Acestea sint «mesele thiestice» cu care paginii acuzau pe crestini, care luau la lirurghie trupul euharistic al Donmulul, spunind ca se hranesc cu «ospete thiestice». 170. Fac. 19, 17. 171. Clasificare stoica intilnita si in alte pasaje ale lucrarii : I; 61 ; IV, 54; V, 36; VI, 73. 172. In alt loc (IV, 26) Origen nu admite teoria faptelor indiierente ; aici o sustine. Oricum, nu-i ingaduit sa scuzi prin astfel de ac^iuni un scop atit de discutabil. 270 OHIGEN, SCRIER] ALB8B pectabila scoala a stoicilor. (Sa presupunem) ca tinerele fete, dupa ce an aflat, totr -urn- chip nu prea clar, de primejdla pieirii si au vazut cetatea lor cu tinutui ei mistuite de foe si intelegind ca saminta neamului ome-- nesc este numai in tatal lor si iaele, iar in lumina unei asemenea pareri ar vrea sa se pastreze via|a lumii, ar fi ele mai prejos decit filosofui care, dupa ipoteza stoicilor, s-ar uni cu fiicele lui, atunci cind e vorba de pieirea neamului omenesc ? Stiu o3 sint unii oameni carora le repug- na fapta fiicelor lui Lot si o socotesc nerusinata m . Ei mai spun ca din asemenea uniri necuviincioase s-au nascut popoarele blestemate, ca eel al moabitylor si al amonitilor. Intr-adevar, Sf. Scriptura nu se exprima clar asupra naturii unui asemenea act : daca il incuviinteaza, daca il condamnS sau daca il blameaza. Oricum ar fi, fapta poate sS aiba un sens figurat, dar in acelasi timp in sine insasi poate fi si scuzata 174 . XLVI Celsus respinge si ura, in special ma gindesc la aceea a lui Jsav 175 impotriva lui Iacob, mai ales ca Isav e recunoscut de Sf. Scriptura ca un om rau. Celsus nu expune prea clar nici intimplarile cu privire la Si' mion $i Levi, care urmdresc rdzbunarea sorei lor, siluM de iiul regelui dirt Sichem 176 . El ii acuza pe amindoi. Dupa aceea amintefstede frati care se vind, adica pe fiii lui Iacob, §i pe fratele vindut, Iosif, apoi de un lata ln$elat .- Iacob, care mi-si suspecteaza fiii cind ei ii arata camasa lui Iosif insingeratS, ci, dindu-le crezare, isi plinge fiul ca pierit, desji acesta se gasea rob in Egipt 177 . lata cu ce ura si cu ce partinire mentio- neaza Celsus povestirea ! Acolo unde i se pare ca aceasta confine eeva reprobabil in el o comenteaza, insa trece sub tacere textul unde se poate gasi o dovada de intelepciune, cum a fost cea a lui Iosif. Acesta nu s-a plecat nici in fata rugii, nici a amenintarii ca sa se impreune cu cea care era stapina lui. Cu mult superioara celor "povestite despre Bellerofon 17S este atitudinea lui Iosif, care a preferat sa fie -dus la inchisoare, decit sa-si pierdS cinstea. Desi putea sa se apere, sau sa se dezvinovateasca impotriva stapinei, care-1 acu?a, el a pastrat curajos tacerea, incredln- tindu-si Lui Dumnezeu apararea. 173. Se pare c8 in interpretarea aceasta 'se resimte influenta lui Filon din Ale- xandria, Quaes*, in Gen. 4, 56. 174. In Gen. 5, 4—5. 175. Fac. 27, 41—45. 176. Fac. 34, 24—31. 177. Fac. 37, 26—36. 178. Iliada VI, 160 ?.u. (trad. rom. 159 $.u.). CONTRA L.UI CELSUS, CARTEA A PATRA 271 xlvh Dupa" acestea Celsus, pentru a parea c& nu-si reproseazS nimic, aminteste, dar f Sra. a fi citusi de putin clar, de visurile marelui paharnic, de cele ale marelui pitar si ale faraonului $i dezlegarea lor. Din aceasta cauzS Iosif a fost scos din inchisoare, pentru ca faraonul sa-i incredin- teze tlemnitatea cea mai inalta la egipteni 179 . Ce are absurd in sine aceasta povestire, incit Celsus sa facS din ea un cap de acuzare, el care si-a intitulat lucrarea *Discurs adevdiat» ? Dar, in ea, el nu expune in- vSfaturi, ci aduce acuzafii impotriva crestinilor si a iudeilof . Cit de darnic s-apurtat Iosif cu tiati'i sai, caie-1 vindus'eid inrobie, atuiici cindaces- tia, in vreme de toamete, tuseseid irimisi cu mdgarii sa cumpere pfovizii din Egipt, Celsus a trecut totul sub tScere, Mai aminteste si de «reca- /iosfinfd» 18 °, dar nu-mi. dau seama Ce urmSreste sau ce i se pare absurd cu privire la «fecunostintS». Indraznesc sa spun cM nici chiar Momos 1S1 nu ar putea sa gaseasca vreo prieina de acuzare in aceasta istorisife, care, ■si fSra a fi interpretatS in mod alegoric, are in ea multa" invataturS. Mai aminteste c& «fosit, care iusese vfndut in lob'ie, dupa ce a tost eli- berat, sta intors cu alai la moimlntul tatalui sau» 182 . DiipS aceea isi in- chipuie ca poate gSsi prilej de acuzare si cind spune : «De la el — adicS de la Iosif- — stralucitul si minunatul neam al iudeilot, intitultindu-se peste mdsurd in Egipt, a piimil poruncd sd se aseze undeva departe si sd-si pgsca turmele in ni$te locuri pierdute*. Desigur ca numai motive de urS il indeamna sa adauge, impins de intentii ascunse, cuvmtele : «a pf imit porundi sa-si pasca turmele in locuri parasite», farS sa explice de ce Ghesem-ul din Egipt 1KJ este un tinut dispretuit. Pe de arts parte, fesi- rea poporului (evteu) din Egipt o numeste n^mai alegorii ? Astfel Hrisip din Soles, despre care se spune cS a facut cinste Porticului prin multe scrieri distinse, ex- plica tfn tablou din S,amos, in care Hera era zugravita intr-b pozitie obscena cu sotul ei Zeus 186 . Vredniqul filpsof spune, in tratatul sau, ca materia dupa ce a primit scurgerile seminale ale lui Zeus.le p&streaza in ea ca sa fie spre podoaba iumii. In tablou! din Samos, Hera e materia, Zeus e Dumnezeu. lata care-t pricina pentru care vom refuza chiar si sS dam nurae de Dumnezeu suprem zeului-soare Apollo ori zeitei Iunii Artemis, ci, ara- tind cinstire curatS numai Creatorului $i laudhid frumusetea fapturilor Sale, noi nu injosim nici m3car cu numele lucrurile. dumnezeiestj, apro- bind cuvintul spus de Platon In opera sa Fileb ls7 , care nu vxea sa ac- cepte ca placerea ar putea fi numita zeu : «cins4ea mea, Protarh, pentru numele zeilor este adincS». Deci cinstirea care trebuie adusa lui Dum- nezeu noi nu o atribuim fapturilor lui minunate, nici macar sub forma alegoriei ori a basmelor de orice fel, ca sa nu corupem tineretul. ' XLIX Daca Celsus ar fi citit Scriptura fara partinire, atunci nu ar mai fi sustinut ca scrierile noastre nu se preteaza la interpreted alegorice, caci 184. A se yedea I, 17 ; IV, 50, dar indeosebi III, 23.. 185. Urmind eelor inregistrate in Na&erea z&ilo'r (Teogonia) lui Hesiod ni se relateaza castrarea Jui Uranos (versurile 164—182), de'catre Cronos, care-si devoreaza fiii (459 — 46?) j Rea sau Cibela, sotia lui Cronos, salveaza pe Zeus tiKjelindu-l pe Cro- nos cu bolovanul (481 — 491) (traducere rom. T. Burtea). Dupa cele spuse in lliada I, 399 — 400 sotia lui Zeus, Hera, impreuna cu cumnatul Poseidon- si cu fiica Atena pun in lanturi pe Zeus. 186. Diog. -Laertios, op. cit., VII, 187. Unii se Indoiesc irisS, dacS atfi existat sau nu acest tablou, ceea ce riu •opreste-pe Teofil de Antiohia (C&tre Autolic 3, trad. rom. p. 334). 187. Platon, Fileb 12 b (citat inca o data aici : I, 25). CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A PATRA 273 nu este necesar sa pornim de la povestiri, ci de la proorociile care cu- prind povestiri, acestea fiind scrise in vederea unei interpretari alego- rice si rinduite in chip intelept, incit sa fie potrivite atit multimii de credinciosi simpli, cit si celor pufini care voiesc si pot sa cerceteze fap- tele mai in profunzimea lor. Si daca acei iudei §i crestini invatati, asa cum ii califica in prezent Celsus, ar fi singurii care interpreteaza Scrip- turile in mod alegoric 188 , atunci s-ar putea presupune ca afirma ceva ce poate fi acceptat. Dar intrucit chiar parintii si scriitorii invat&turilor noastre interpreteaza alegoric unele ca acestea, atunci trebuie sa inte- legem ca ele au fost scrise in asa fel incit sa fie interpretate dupa cum au gindit ei in principiu. Vom da doar citeva exemple din cele multe cite sint, spre a arata ca in zadar isi bate joe Celsus de invataturile noastre, ca de unele ce nu ar putea fi supuse unei interpretari alegorice. Zice Pavel, apostolul lui Iisus 189 : Caci in Legea (lui Moise) este scris : «sa nu legi gura bou- lui care treiera. Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu ? sau in adevar pentru noi zice ? Pentru noi s-a scris : eel ce ara, trebuie sa are cu na- dejde si eel ce treiera, trebuie sa treiere cu nadejdea ca va avea parte de roade». Sau in alt loc : «Este scris : de aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amindoi un trup. Taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica» 190 . Iar in alt loc zice : «$titj. ca parintii nostri au fost toti sub nor si ca toji au tr'e- cut prin mare. Si toti, intru Moise, au fost botezati in nor si in mare» 191 . Si apoi, interpretind povestirea cu mana si pe cea cu apa izvorita din stinca in chip minunat, el spune : «Si toti au mincat aceeasi mincare duhovniceasca si toti aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos» 192 . Tot asa arata ca «taine» si «parabole» sint si povestirile din cartea Ie$irii si a NumeiiloT, precum este scris in cartea psalmilor, cind aminteste de acestea. Asa spune el in cuvint inainte : «Luati aminte, poporul meu, la legea mea, plecati urechile voastre spre graiurile gurii mele. Deschide- 188. S-a vorbit mult despre interpretarea alegorica a Scripturii. In romane?te e bine sa citim studiul lui H. Roventa, Interpretarea Scripturii dupa Origen, R. Vllcea, 1929. Iar ca sa se explice problema si mai pe larg, mai ales acolo unde marele ale- xandrin a abuzat de text in dorul lui continuu dupa «sensuri ascunse», e de mare folos lucrarea prof. Iustin Moisescu, Interpretarea Scripturii dupa Siintul loan Gura de Aur, Craiova, 1946. In general Origen brodeaza minecind de la fapte istorice, in care el mai vede si o valoare tipica. Asa sint pasajele biblice la Fac. 3, 14 j 19, 33 — 37 ; / Cor. 10, 1; I Petru 3, 21 ; Evr. 7, 1 etc. 189. / Cor. 9, 9—10. 190. EL 5, 31—32. 191. I Cor. 10, 1—2. 192. / Cor. 10, 3—4. II — ORIGEN, Vol. IV 274 _ ORIGEN, SCRIEKI ALESE voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput, cite am auzit si am cunoscut $i pe care parintii nostri ni le-au istorisit nouS» 193 . Dar chiar daca Legea lui Moise nu ar avea deloc inteles simbolic, nici atunci n-ar fi zis proorocul in ruga sa catre Dumnezeu : «Descopera ochii mei §i voi cunoaste minunile din legea Ta» 194 . El stia ca un «val» al nestiintei sta pe inima 195 celor care citesc si nu injeleg cele scrise sub forma alegorica. Valul este indepartat prin darul lui Dumnezeu, cind Acesta ia aminte la omul care face tot ce-i sta in putinta, exersindu-si simtirile ca sa deosebeasca binele de rau, prin rugaciune neincetata : «Descopera ochii mei si voi in^elege minunile din Legea Ta». Care om, dupa ce va fi citit despre balaurul din fluviul Egiptului, despre pestii care se ascund sub solzii acestuia si despre mun^ii Egiptului plini de ne- curatiile lui Faraon, care om, zlc, nu va fi impins de curiozitate sa cer- ceteze cine este eel ce umple muntii Egiptului cu atitea necura^ii urit mirositoare, ce sint muntii Egiptului si, in general, care sint fluviile din Egipt despre care Faraonul spune, laudindu-se : «A1 meu este riul si eu 1-am facut pentru mine» 196 , cine este acel balaur hi consens cu fluviile din interpretarea alegorica si, in sfirsit, ce sint acesti pesti de sub solzii lui ? $i de ce este necesar sa demonstram cele ce nu au nevoie de de- monstratie ? Despre acestea se spune : «Cine este in^elept si va in^elege acestea ? Sau int,elegator si va cunoaste acestea ?» 197 . M-am intins mai mult la cuvint din dorin{a de a-i aminti lui Celsus de afirmatia lui gresita, ca : «Cei* mai Jnvdfafi dintre iudei $i dintie cre$tini incearca sa dea un sens alegoiic acestoia, insd unele ca acestea nu pot fi supuse unei interpretaii alegorice, ci dimpotriva, ele sint po- vestiii dintre cele mai naive». Cu cit mai naive si mai lipsite de respect sint atuppi povestirile elinilpr ! Povestirile noastre au in vedere multi- mea oamenilor simpli, lucru de care nu s-au ingrijit creatorii povestilor elinilor. De aceea Piaton alunga din StatuI sau, si nu fara temei, aseme- nea mituri si asemenea creatii poetice. LI Mi se pare ca Celsus ar fi auzit de existenfa unor scrieri in care Legea lui Moise e talmacita alegoric ; daca el le-ar fi citit nu ar mai fi afirmat : «AIegoriile, caie par scrise despre acestea, sint mai de rusine 193. Ps. 17, 1—3. 194. Ps. 118, 18. 195. II Cor. 3, 15. 196. Iez. 19, 3; 32, 6. 197. Os. 14, 10 (ed. sinodata din 1914). CONTRA L.UI CELSTJS, CARTEA A PATRA 275 si mai absurde decit mituiile, pentiu ca pilntt-o prostie uimitoare si cu total de neconceput leagd laolaltd lacruri care nu se pot in nici un lei coordona». Mi se pare ca se refera la scrierile lui Filon 198 sau la unele ?i mai vechi, ca acelea ale lui Aristobul 199 . Presupun, insa, ca Celsus nu a citit cartjle respective, intrucit mie mi se par, in multe locuri, scrise foarte reusit ca sa atraga prin continutul lor si pe filosofii elini. In aces- tea sint redate cu grija si incintare prin stilul lor cugetarile si invat,a- turile si chiar folosirea a ceea ce Celsus socoteste a fi «miturile Scrlp- turilor». Eu cunosc pe Numenios Pithagoreianul 20 °, un comentator cu totul superior al lui Platon si bun cunoscator al invat,§turilor pitagOre- ice, care adeseori in scrierile sale, cum este asa numitul Epops 201 sau in cele Despre numere, si Despie spatfu, aduce texie din Moise si din profeti §i le interpreteaza nu fara a fi convingator, Iar in a treia carte Despie bine, el expune si o istorisire despre Iisus, fara sa-i aminteasca numele, si o interpreteaza in mod alegoric. Daca reuseste sau nu reu- seste, o voi spune cu alt prilej. El mai aminteste si povestirea cu Moise, cu lanes si Iambres 202 . Noi nu ne laudam cu asta, dar primim cu inte- legere, mai mult decit Celsus isi decit alti elini, pe un filosof care, din dorinja de a cunoaste, a fost minat sa cerceteze chiar si Scripturile noastre, ca sa vada in ele cartl pline de sensuri alegorice, iar nu de prostii. LII Dupa ce a ales dintre toate scrierile cu povestiri si alegorii una compusa intr-un mod atragator, dar simplista, buna sa intareasca cre- dinta in mare masa a credinciosilor, dar nu sa impresioneze pe oamenii mai inteligenti, Celsus spune : «Am cunoscut o asemenea sciiere cu numele Papiscos si Iason 203 , sciiere caie-p stiine$te mai degiabd mila si 198. Filon din Alexandria nascut pe la a. 25 i.Hr. a fost cea mai marcanta per- sonalitate a lumii evreie^ti din timpul sau. Studiind izvoarele filosofiei platonice si stoice, el a cautat sa explice problemele teologiei mozaice in limbajul filosofic al timpului sau. El era convins ca ideile mari ale filosofiei eline au fost puternic influen- tate de cultura iudaica. Biblia poseda o nesfirsita bogatie de idei inspirate de Dum- nezeu. Daca ele nu pot fi explicate altfel, Filon propune folosirea unei exegeze ale- gorice si morale. Sub acest raport scrierile lui Filon (vreo 40 de volume) au influentat mult scrisul lui Origen. 199. Filosof peripatetic, originar din familie de preot, ajuns apoi profesor al regelui Ptolemeu Filometor, Aristobul a trait pe la mijiocul sec. II d.Hr. si a scris studii temeinice, aratind ca filosofii greci, mai ales Platon, au fost influentati de scrisul lui Moise si al proorocilor. In aceasta privinta a se vedea studiul nostru introductiv la Origen, Scrieri alese, partea intiia, Bucuresti 1981, p. 36 — 37, J. Danielou, Philon d'A- lexanclrie, Paris, 1958. 200. A se vedea I, 15 (nota). 201. In rom&neste «pupaza». 202. Capetenii ale vrajitorilor egipteni. // Tim. 3, 8. Cf. si 7e?. 7, 11—13, 22. • 203. Scriere pierduta. Harnack, Gesch. cl. altchr. Litt., I, Die Uberlieferung I, p. 92—95. 276 ORIGEN, SCRIERI ALESE dispretul decit buna dispozitie. In ceea ce ma priveste nu ma cobor sa compar asemenea nerozii : ele sint evidente pentiu oiice om care ar avea rabdarea sd-i ducd lectuia pina la capdt. Un lucru as viea, mai de- grabd, sa ardt cu piiviie la natura celoi create de Dumnezeu, si aniline cd El n-a cieat nimic trecator, ci in categoiia opeieloi lui Dumnezeu intra numai realitdfi nemuritoare, iar cele muritoare sint opera altora, adicd a iapturilor Lui 204 . $i sutletul este tot lucrarea lui Dumnezeu, dor natura trupului este cu totul alta. In aceastd privintd nu existd nici o deosebire intre corpul unui liliac, al unui vierme sau broaste, pe de o parte, si intre trupul unui om, pe de alta. Materia este aceeasi si prin- cipal lor de descompunere e asemdndtor. Eu nu as dori nimic altceva decit ca orice om care a auzit pe Celsus sustinind ca scrierea intitulata Controversa lui Iason si Papiscos despre Hristos este o scriere vrednica sa stirneasca mai curind ur& decit ris si buna dispozitie, sa ia in mina aceasta mica lucrare, sa aiba rabdarea sa o citeasca pina la capat si sint convins c& nu va gasi in ea nimic vred- nic de ura, incit el va condamna tocmai pe Celsus. Daca cititorul va ju- deca far a partinire, va vedea ca aceasta carte nu poate stirni risul, in care un crestin este pus sa discute cu un iudeu, crestinul aratind, pe baza scrierilor iudaice, ca profetiile despre Hristos se refera de fapt la Iisus, cu toate ca si celalalt susfine discutia, nu fara indrazneala de cu- get, a$a cum se cuvine unui iudeu convins. LIII Nu-mi dau seama cum poate spune Celsus ca acea carte stirneste si mila si ura, punind laolalta sentimente contrare, care nu incap in ace- la$i timp in constiinta omeneascS. Oricine va fi de acord ca un om demn de mila nu poate inspira ura atita vreme cit stirneste mila, dupa cum nici eel care inspira ura nu stirneste mila, atunci cind este urit de ci- neva. Celsus spune ca el nu se coboara sa combata asemenea nerozii, pentru ca, socoteste el, sint evidente, fara sa mai fie nevoie de o com- batere argumentata, §i sint demne de mila si de ura. Noi indemnam pe cititorul care va gasi aceasta apologie, scnsS spre a combate pe Celsus, sa aiba rabdare si sa caute sa int,eleaga scrierile noastre §i, cit ii sta in putinta, sa urmareasca intentia, buna credinta si felul lor de a gindi. Va intilni in ele barbate care sustin cu inflacarare invat.aturile transmise lor, unii dovedindu-se ca scriu intimplari vazute de ei, considerate ca minuni vrednice de transmis, spre folosul cititorilor. $i sa cuteze cineva sa spuna ca credinta in Dumnezeul tuturor nu este izvorul si inceputul 204. Platon, Timeu 69. CONTKA LUI CELSUS, CARTEA A PATRA 277 oricarui lucru folositor si al oricarei actjuni, spre a fi plScufi lui Dum- nezeu in toate, in loc sS gindeasca ceea ce este placut lui Dumnezeu, fiindca nu numai cuvintele si faptele, ci si ginduTile noastre vor fi ju- decate. Si care alta inva^atura ar indruma firea omeneasca spre o viafa cuviincioasa, daca nu credinta si convingerea ca Dumnezeu, Care este deasupra tuturor, cunoaste atit cuvintele si faptele noastre, cit si gindu- rile noastre ? Sa arate oricine ar voi o alta cale, care sa duca la vir- tute, nu numai pe unul sau pe altul, ci pe cit mai multi cu putin^a, pen- tru ca astfel, prin compararea acestor doua cai, sa inteleaga cit mai bine pe cea care duce spre o purtare frumoasa. LIV Dupa aceea, in textul lui Celsus, pe care 1-am reprodus mai sus si care este o parafrazare din Timeu al lui Platon, se gasesc afirmatii ca acestea : «Dumnezeu nu a cieat nimic muritor, ci numai fiinfe nemuri- toare ; cele muritoare sint opera altera. Suiletul este opeia lui Dumne- zeu, in timp ce cu forui alta este natuia coipului. Cu nimic nu se deose- be$te tiupul omului de coipul unui liliac sau al unui vierme sau al unei broaste ; materia este aceeasi si principiul de descompunere este ase- manator». Sa discutam pu^in aceste afirmatii. Vom dovedi ca Celsus i§i voa- leaza conceptia epicureica sau, cum ar zice cineva, si-o schimbS in alta mai buna sau, cum s-ar mai zice, n-are nimic comun cu Epicur, decit numele. Dupa ce-si arata asemenea conceptii si dupS ce si-a propus sa ne contrazica nu numai pe noi, ci si renumita scoalS filosofica a ur- masilor lui Zenon din Citium 205 , trebuia ca el sa demonstreze ca trupu- rile animalelor nu sint opera lui Dumnezeu si ca o atit de mare orga- nizare in fSpturi nu provine de la o asemenea inteligenta primara. Cu privire la numeroasele si feluritele plante, conduse de o forja interioara nevazuta, create spre folosul oamenilor si al tuturor creaturilor din uni- vers, si cu privire la animalele in serviciul omului, sau create si in alt scop, el nu trebuia sS faca simple afirmatii, ci sa vina cu dovezi prin care sa arate ca nu o inteligentS perfects a pus in materia plantelor atit de multe calitSti 206 - Odata ce el considera ca numai sufletul este opera lui Dumnezeu, in timp ce toate corpurile sint create de altj zei, oare cum de nu a sim- 205. Zenon din Citium (264 i. Hr.) totemeietorul ?colii de filosofie stoica. Una din afirmatHle cheie a lui Zenon suna a?a : «divinitatea intrepatrunde lumea la fel ca mierea fagurii». Daca nu uitam insa cS pentru ei $i divinitatea e ceva material, iar divinitatea se reduce in fond la ratiune, la logos, atunci intelegem de ce au afirmat ei ca logosul spermaticos (sau seminal) poarta lumea. Diog. Laertios, op. cit., VII, 130—150. 206. A se vedea mai jos : IV, 56—57. 278 OHIGEN, SCEIERI ALESE tit nevoia el, care a categorisit atit de multele acte de create §i le-a atribuit mai multor zei, sa explice, cu argumente nu de dispretuit, dife- renfele dintre. dumnezei, unii fiind creatori ai corpurilor oamenilor, al- tii, hai sa spunem, ai animalelor domestice si altii ai animalelor salba- tice ? Dupa ce a tras concluzia ca exista unii dumnezei creatori ai dra- gonilor, ai viperelor si vasiliscilor, altii, creatori ai diferitelor specii de insecte, altii, creatori ai speciei fiecarei plante si a fiecarei ierbi, el tre- buia sa arate cauza acestei categorisiri de creatori. Poate ca daca si-ar fi dat osteneala unei cercetari precise in aceasta problems, el ar fi re- cunoscut fie ca un singur Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor, chiar daca acestea au scop si cauza specifics, fie ca, neajungind la a- ceasta concluzie, el ar fi trebuit sa respinga afirmatia despre coruptibili- tatea fapturilor create, indiferent de natura lor, sau afirmatia ca nu este absurd ca lumea construita din elemente deosebitoare sa fie opera unui singur arhitect, care a ordonat in folosul intregului ceea ce este deose- bitor intre specii, sau, in sfirsit, el nu ar fi trebuit sa se pronun^e cu pri- vire la o invatatura de o importanta asa de mare, daca nu era in situa- tla sa dovedeas'ca cele ce dorea sa inve^e, afara numai daca nu cumva el, care reproseaza celor ce marturisesc o credinta naiva, ar fi voit ca noi sa credem cele afirmate de el, desi el ne-a asigurat ca nu face simple afirmatii, ci aduce dovezi in sprijinul afirmatiilor sale. LV Nu mai spun ca, daca ar fi avut rabdarea, cum zice el, sa duca pina la capat lectura scrierilor lui Moise si a profetilor, el ar fi bagat de sea- ma ca expresia «Dumnezeu a facut» se refera, pe rind, la «cer» si la <, de asemenea $i la toti germenii pamin- tului, caci «pamintul a dat din sine iarba care face saminta dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu saminta in sine, dupa fel, pe pamint» 208 . $i daca el ar fi cercetat poruncile lui Dumnezeu, care s-au scris despre facerea fiecarei parti a lumii, care la care anume 207. Fac. 1, 1 ; 7, 16; 21 j 25, 27. 208. Fac. 1, 3; 9; 11. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A PATRA 279 se refera, nu ar fi acuzat cu usurinta, ca de neinteles si fara vreup sens ascuns, cele scrise de Moise cu privire la acestea sau, cum am spune noi, de duhul lui Dumnezeu prin Moise, de la care s-a si proorocit ca el 209 «cunostea cele ce sint, cele ce vor fi §i cele ce au fost» 21 ° mai bine decit cei numiti de poetii lor ispirati. LVI Celsus mai afirma ca «sufletul,a putut fi creat numai de Dumnezeu, pe cita vreme natura corpului este alta. Iar in aceasta privinta cu nimic nu se deosebeste corpul liliacului sau al viermelui sau al broastei de eel al omulud : «materia este aceeasi si principiul de descompunere al tutu- rora este asemanator». La aceasta afirmatie a lui Celsus trebuie aratat ca : daca nimic nu deosebeste corpul unui liliac, al unui vierme sau al unei broaste de corpul unui om, pentru ca aceeasi materie sta la baza tuturor acestor corpuri, atunci este clar ca nimic nu va deosebi corpu- rile acestora de soare sau de luna, de stele, de cer sau de orice altceva numit la elini divinitate sensibila 211 . Daca aceeasi materie sta la baza corpurilor si, printr-o expresie proprie, ea este fara calitate si fara for- ma 212 , atunci nu-mi dau seama de la cine a primit ea calitatile, asta ju- decind dupa Celsus, care nu concepe ca ceva coruptibil sa fie opera lui Dumnezeu ? Principiul de descompunere al oricarui corp provenit din aceeasi materie (care le descompune) cu necesitate este acelasi, dupa pa- rerea lui Celsus, cu propria lui expresie, afara daca nu cumva aici Cel- sus «ajuns in incurcatura, se va indeparta de Platon, care credea ca sufletul iese dintr-un vas special 213 , si va cauta o apropiere de Aristo- tel 214 si de filosofii din scoala peripateticilor, care afirma ca eterul este imaterial si c5 acesta provine din a cincea esenta (- quintesenta) ala- turi de cele patru elemente (pamint, aer, apa, foe), conceptie la care s-au oprit filosofii, din §coala lui Platon, cit si cei din scoala stoicilor. Or, noi, cei dispretuiti de Celsus, nu sintem multumiti cu ceea ce spune si vom cere s5 explice §i sa dovedeasca ceea ce spune in cartea profetu- lui David : «Cerurile vor pieri, iar Tu vei ramine si toti ca o haina se vor invechi si ca un vesmint ii vei schimba $i se vor schimba. Dar Tu a- 209. Moise. 210. Homer, Iliada I, 70 (trad. Murnu, p. 31). 211. V, 10. O singura ratiune universala insuflefeste totul, atit lumea rationala, cit $i cea nerationala, sensibila. 212. Cum s-a afirmat si mai suis : III, 41. 213. Platon, Timeu 41 d-e. 214. Neputind explica din elementele cunoscute prin simturi activitatea cugetarii, Aristotel preconizeaza cea de «a cincea esen{a», quintesenta. In schimb, stoicii susfin cii focul primar este elementul din care se alimenteaza sufletul. Origen, De principiis, III. 6, 6, in «P.S.B.», 8, 258. 280 ORIGE N, SCRIEKI ALESE celasi esti» 215 . $i cu aceasta credem ca e de ajuns ceea ce am raspuns impotriva lui Celsus la afirmatia lui ca «sufletul este opera lui Dumne- zeu, iar natura corpului este alta». Dupa conceptia acestuia ar urma ca nimic nu deosebe^te corpul liliacului sau al viermelui sau al broastei de trupul eterat (al unei fiinte cugetatoare n. tr.). LVII Va trebui oare sa ne alaturam unui om care, prin asemenea inva- taturi, invinuieste pe crestini numai pentru ca ei resping felul de argu- mentare care explica deosebirile dintre corpuri prin calitatile inerente acestora sau exterioare lor ? $tim si noi ca exista «isi trupuri ceresti si trupuri pamintesti» si ca «alta este stralucirea trupurilor ceresti» si «alta a celor pamintesti» si nici chiar a celor «ceresti» nu este aceeasi : «alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea stelelor», ba si intre aceste stele «stea de stea se deosebeste in strSlucire» 216 . De aceea, noi, care asteptam innoirea «mortilor», spunem ca se produc schimbari si in cali- tatile trupului. La unele din ele «se seamana intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune», se «seamana intru necinste, inviaza intru slava» f odata semanate «intru sl&biciune, inviaza intru putere» si odata sema- nate «trup firesc, inviaza trup duhovnicesc» 217 . Toti care.acceptam Pro- videnta sintem convinsi de faptul ca este posibil ca materia, care sla la baza Corpurilor, sa primeasca insusiri pe care le voieste Creatorul, caci cu voia lui Dumnezeu, o calitate, asa cum este ea acum intr-o asemenea materie, poate fi urmata de o alta, ca sa zic asa, mai buna si superioara. l^i daca, in schimbarea corpurilor, sint cai rinduite inca de cind exis- ta lumea si cit va exista ea, dacS va urma o cale noua si diferitS dupa stricaciunea lumii, pe care scrierile noastre o numesc «sfirsitul veacu- lui», nu stim daca nu-i ceva admirabil ca inca de acum, dintr-un om mort se formeaza sarpe, dupa cum spun cei mai multi, din maduva spi- narii, ori se formeaza albina din bou, viespe din cal, c&rabus din magar si, in general, viermi din cele mai multe 218 . Desigur cS, daca Celsus isi inchipuie ca aici e dovada ca nimic din acestea nu este opera lui Dum- nezeu, ci socoteste ca aceste calitati nu sint opera unei ratiuni divine, care schimba calitatile in altceva, atuncieu nu mai inteleg care este originea acestor schimbari. 215. Ps. 101, 26—28. 216. / Cor. 15, 40—43. 217. I Cor. 15, 43—44. 218. Cei mai multf cercetatori sint de p&rere c3 in aceste ultime fragmente (52— 57) reproduce o parte din argumentarea lui Celsus, iar nu a lui Origen, intrucit acesta — se stie din alte scrieri ale lui — nu admite teoria metempsihozei sau a migrarii sufletului. CONTRA LUr CELSUS, CARTEA A PATRA 231 Lvm lata ce mai avem de adaugat la afirmajia lui Celsus ca «sufletul este opera lui Dumnezeu, pe cind natura corpului este alta», afirmatie prin care el lasa nu numai fara argumentare, dar si in termeni imprecisi, o invatatura de o asemenea importanta. El nu a lamurit una sau alta din intrebari : daca orice suflet este opera lui Dumnezeu sau numai sufletul rational ? La acestea noi spunem : Daca orice suflet este opera lui Dum- nezeu, atunci (este opera lui Dumnezeu si sufletul) fiintelor necuvinta- toare cele mai de jos, pentru ca alta este natura oricarui trup in com- paratie cu natura sufletului. Dupa afirmatiile sale ulterioare, ca «anima- lele necuvintatoare sint mai placate lui Dumnezeu decit noi oamehii si ca ele au un simt al divinitatii mai curat* 219 , pare sa rezulte ca nu nu- mai sufletul oamenilor ci si sufletul animalelor necuvintatoare este ope- ra lui Dumnezeu. Aceasta este rezultatul concluziei afirmatiei lui Celsus, ca acelea sint mai placute lui Dumnezeu. Daca numai sufletul rational este opera lui Dumnezeu, atunci, mai intii, el nu a lamurit o asemenea afirmatie, in al doilea rind, a vorbi in termeni imprecisi despre suflet, ca nu orice suflet, ci numai eel rational este opera lui Dumnezeu, ar in- semna ca nici natura fiecarui corp nu-i diferita* de cea a sufletului. Or, daca natura oricarui corp nu e diferita de cea a sufletului, ci corpul fie- carui animal este asemanator sufletului, reiese ca corpul, al carui suflet este opera lui Dumnezeu, se deosebeste de corpul in care salaslmeste un suflet care nu este opera lui Dumnezeu. $i astfel se dovedeste falsa afirmatie ca «nimic nu deosebeste corpul unui liliac, al unui vierme sau al unei broaste de corpul omului». LIX Este fara temei sa sustii ca unele pietre si niste constructii ar fi mai curate sau mai spurcate decit alte pietre sau alte constructii, dupa cum sint ele destinate sa fie lacas de cinstire a lui Dumnezeu, sau sa adaposteasca in ele trupuri ale unor finite de ocara - si nelegiuite, daf ca, dimpotriva\ nu acelasi lucru s-ar putea spune despre unele corpuri ca nu se deosebesc de altele pe motiv ca in ele sal&sluiesc fiinte cuvin- tatoare sau necuvintatoare, fiinte mai mult sau mai putin virtuoase sau oameni dintre cei mai rai 220 . O asemenea conceptie a facut ca unii sa divinizeze trupurile oamenilor superiori, ca unele ce ar fi adapostit un suflet virtuos, si «in schimb, nu acorda nici un fel de cinstire trupurilor oamenilor celor mai rai, nu pentru ca o asemenea parere ar fi intru totul 219. A se vedea mai jos, aceeasi idee : IV, 88. 220. Aceeasi idee si mai incolo : V, 24. ■*»* QBiquN. BCK ir.Hi aucbk Silmlloasa, ci pentru ca obiceiul »cest$ izvora dintr-o oarecare tradifie generalcl. Se va gindi oare un intelept, la moartea lui Anitos 221 si a lui Socrate, daca se va acorda acela$i fel de inmormintare pentru trupul lui Socrate si pentru trupul lut Anitos, pregatind oare pentru amindoi un acela^i fel de mormint ? (Am spus) acestea (de mai sus) din cauza afirmatiei lui Celsus ca «nimic din acestea nu este opera lui Dumnezeu», intelegind prin «aces- tea» fie trupul omului sau al serpilor iesifi din corpul acestuia, fie cor- pul boului sau al albinelor ce ies din corpul boului, fie corpul calului sau all mSgarului sau ai viespilor si carabusiilor ce ies din corpul calului sau al mSgarului. Am fost silit sa accentuez acestea (ca raspuns) la afirma- t'ia lui Celsus ca «sufletul este opera lui Dumnezeu, dar natura corpului este cu totul alta». LX th continuare Celsus vrea sa precizeze ca : «esfe comund natura tu- turor corpurilor sus amintite, dupa cum aceeasi este si schimbarea care vine si revine In Chip regulat in viafa lor». $i in aceasta privinta este vorbii do arocaiji persoana. rONTHA- 1,1' r C'Kl .Him, t AHTBAA'PATHA 287 tindu-so nunuii la ccca co este pe mSsura oamenilor simpli, Celsus 'Spurn* cd acestora le este de ajuns daca stiu c& origihea rSului nu provine de la. Dumnezeu, ci e legat de materie si sal&sluieste in fiint/e muritoare. De fapt, e un adevar clar ca raul nu provine de la Dumnezeu, dupa" cum afirma si proorocul Ieremia, atunci cind spune ca «din gura Domnului nu pot iesi nici raul si nici binele» a37 . Pe de alta parte, dupa convingerea noastra, nu poate fi adevarat nici faptul ca materia, care e strins legata de fiinta muritorului, ar putea fi cauza raului, ci principiul raului sau principiul cauzal al pacatului din om provine din voinja rationala a fie- caruia 23S . Cugetul fiecaruia e cauza rautatii lui. El e rSul. Rele sint doar faptele ce izvorasc dintr-o astfel de voin^a, a§a incit, dupa parerea mea ca s-o spun scurt §i precis, raul nu consta in nimic altceva. Imi dau bine seama ca aceasta problems mai adinca cere demonstratie mai amanuntita, care poate fi facuta numai de eel a carui minte e luminata de Dumnezeu si care este socotit vrednic ca sa inteleaga aceasta in- vafatura. LXVII Nu-mi dau seama ce profit a gindit Celsus ca scoate din defaimarea invataturii noastre, expunind, in mod usuratic, o conceptie care are ne- voie de o demonstrate aprofundata spre a parea cit de cit de sustinut, anume ca lantul periodic al muritorilor rSmine acelasi de la inceput pina la sfirsit si ca inlauntrul ciclurilor rinduite sa se repete au fost, sint si ar urma sa fie cu necesitate totdeauna aceleasi lucruri. Daca acest fapt ar fi adevarat, atunci s-ar desfiinta vointa noastra. Daca inlauntrul ciclu- rilor, care se repeta totdeauna cu necesitate, a fost, este si va fi aceeasi vietuire periodica a muritorilor, atunci este limpede ca Socrate se va ocupa mereu cu filosofia, fiind tot timpul acuzat ca introduce zei noi si corupe tineretul, ca Anitos si Melitos 239 il vor invinui mereu, iar adu- narea din areopag il va condamna la moarte prin otravire. Tot la sorocul respectiv Falaris 2A0 va fi ales din nou tiran al orasului si Alexandru din Feres 241 va savirsi aceleasi nedreptati, iar oamenii vor fi condamnati sa se chinuie alaturi de «taurul din Falaris» si sa mugeasca in veci cu 237. Ier. 3, 37. 238. Idee adeseori afirmata de Origen : III, 42. A se vedea pe larg in De prinv. Ill, 1, 1 ?.u. 239. Aceiasi acuzatori ai lui Socrate, primul retor, celalalt aristocrat. 240. Falaris, tiran al orasului Agrigenti (570 — 554 1. Hr.), un stapln crud impotrivu caruia s-a ridicat cu urlete, «ca de taur» un miner chemind poporul la revolts (sintem doar in tara Mafiei !) dupa ce dadu foe tiranului. 241. Alexandru de Feres, tiran in Tesalina (370 — 357 i. Hr.) ucis de so(ia lui. 20)1 OHKJf.N, auuimi ai^mc: el. DacS am accepta acestea nu inteleg cum s-ar impSca ele cu faptele care depind de vointa noastrci si cum ar mai putea avea vreun temei r&splata si pedeapsa oamenilor. S-ar putea raspunde lui Celsus, in pri- vlnta acestei pareri, ca, daca ciclul muritorilor este totdeauna asema- niitor, de la inceput pina la sfirsit si inlauntrul ciclurilor, care se repeta cu necesitate totdeauna asa cum aceleasi ?ucruri au fost, sint si vor fi, inlauntrul ciclurilor care se repeta, Moise va iesi din Egipt cu poporul iudeu, Iisus iarasi va veni in lume sa savirseasca aceleasi fapte, pe care nu o data, ci de nenumarate ori le-a facut in alte cicluri, ba si crestinii vor fi aceeasi crestini in ciclurile care se repeta ■si chiar si Celsus va scrie din nou aceeasi carte, pe care a mai scris-o anterior, de nenuma- rate ori 242 . LXVIII Asadar, pe cind Celsus sus^ine ca numai perioada fiintelor muri- toare din launtrul ciclurilor mereu repetate a fost, este si va fi totdeauna cu necesitate asemanatoare, cei mai multi dintre stoici mai sustin ca nu numai perioada fiintelor muritoare este asemanatoare, ci si aceea a fiintelor nemuritoare si aceea a ceea ce ei socotesc zei 243 . Potrivit acestei teorii ar urma ca dupa fiecare mistuire a universului, care a avut ioc si va avea loc de nenumarate ori sa se repete mereu aceeasi stare de la inceput pina la sfirsit ! E drept ca stoicii incearca sa-si atenueze oarecum exagerarile, sustinind ca oamenii dintr-o perioada nu se deose- beisc deloc de cei din perioadele anterioare, asa incit n-ar mai urma ca acelasi Socrate sa se nascS neaparat din nou, ci ar fi vorba doar de un om oarecare cu totul asemanator lui Socrate, casatorit cu o femeie in totul asemanatoare Xantipei si acuzat de unii intr-un mod cu totul asemanStor lui Anitos si Melitos. Eu nu mai pot intelege cum, pe de o parte, lumea este totdeauna una si aceeasi si cu nimic deosebita de cea- laltS, iar, pe de alta parte, lucrurile din ea nu mai sint aceleasi, ci cu totul asemanatoare (intre ele). Problema care se refera insa atit la pa- sajele lui Celsus, cit si la cele ale stoicilor va fi examinata in alta parte 244 , pentru ca. nu este acum momentul potrivit si nici nu a fost in intentia noastra sa insistam aici asupra ei. 242. Un citat similar reproduce Origen si in De principiis, II, 3, 4. Adam si Eva vor grcsi din nou, Moise va scoate iarasi pe iudei din Egipt, Hristos va predica si savlrsi ceea ce fficuse de atitea ori, ba insusi Celsus isi va repeta din nou defaimarile sale. Unde-i atunci libertatea omului ? 243. A se vedea si aici : IV, 14 ; VI, 71. 244. V, 20. COWTKA KUt CKt,»Ul, CAHTWA A PATKA 2Wt • .■. ■■• LXIX ( ., Dupa acestea, Celsiis spune :' *iv'c.i insusirile vdmtc ale omului nu trebuie socotiie daruri ale lui Dumnezeu, ci totul se produce spre acti- vated intregului, respectiv spre schimbdrea unoca in allele, a.?o cum am spus mai inainte» 2A5 . Este de prisos sa mai reluam combaterea acostoi pareri, la care am raspuns mai inainte, pe cit ne-a fost cu putinta 246 . Tot atunci am raspuns ?i la alta afirmatie a lui 247 care zicea ca «la fiin- tele muritoaie nici binele, nici idul nu pot fi spoiite ori mic§orate 248 , dupa cum nici Dumnezeu nu simte nici o nevoie de a aduce vreo iinbu- ndtdfire actiunilor Sale, edei El n-a fdcut-o intocmai ca un om care a construit ceva defectuos $i fdrd pricepere, ca sd-i aducd apoi indreptare, cind 6 purified prin potop ?i prin too. Cimd Dumnezeu impiedica rautatea sa se reverse ca un val din ce in ce mai mare, eu gindesc ca o nimiceste spre folosul intregului. Daca, dupa acea nimicire a rauta^ii, ar mai exista vreo ratiune sau nu ca ea sa renasca, asemenea intrebare va fi cercetata intr-o lucrare specials 2A9 . Dumnezeu doreste totdeauna ca printr-o noua indreptare sa se inlatUre neajunsurile. Daca la crearea universului toate au fost rinduite de El in modul eel mai bun si mai sigur, atunci cu atit mai mult s-a simtit nevoia unui remediu pentru cei care sufera din cauza viciului, cind lumea intreaga a fost ca isi intinata de el. $i nimic nu uita, si nimic nu va, neglija sa facS, in fiecare moment, din ceea ce se cuvine sa faca intr-o lume trecatoare si schimbatpare. Caci dupa cum agricultorul executa diverse lucrari agricole, dupa anotimp, impuse de sol si de culturi 2 f°, tot asa ?i Dumnezeu ca pe ni§te anotimpuri — ga ma exprim asa — poarta iconomia secolelor, lucrind in fiecare din ele cit este necesar fiecaruia, spre buna pastrare a intregului, conceput si rea- lizat de Dumnezeu, singurul Care pricepe limpezimile adevarului intreg 251 . Celsus a mai adus, in problema raului, un argument de acest gen : «Chiar daca tf se pare; ca ceva e rdu, aceasta nu insemneazd ca acel ceva este un rdu, caci nu popi sa stii daca nu cumva acel ceva (rdu) 2fi 245. Cu alte cuvinte, a$a cum spune Platon {Legile 903) chiar daca individul tre- buie sa sufere un timp, Providenta lucreaza in a?a iel Inclt prin salvarea intregului, se fericeste si individul. 246. IV, 60. 247. IV, 62,^64. 248. IV, 11—13. 249. Nu-i probabil ca aceasta lucrare sa fi avut loc. In privinta repetarii delicti a lucrarilor se pare c5 insusi Origen a ezitat sa se pronunte hotflrlt, dat filnd fjptul ca fiind liber, omul orictnd poate cadea din nou. 250. Acceasi tema reluata si in Filocalia XXII, 3 si In Dc prinripiis (IF, 6, 2). 251. A se vedea In Num. horn. 14, 2. 14 - OB1GF.N, Vol. IV •M) omoEN, ■cnncm At.icir uiluce vreun tolas fie sau altcuiva sau tuturor». Aceasta" afirmatie pre- zlntu oarecare temei, dar, pe de altu parte, ne face sa intelegem ca na- tura rauliii n-ar fi cu totul negativa, pentru ca\el cuprinde ideea ca ceea ce este socotit a fi rau pentru unul sau pentru altul, poate fi to- tusi de folos intregului. Insa, pentru ca niraeni sa nu rastalmaceasca (j resit cele afirmate, gindind ca rautatea lui este sau ar putea fi de folos, vom raspunde ca Dumnezeu, cliiar daca foloseste pacatosenia ce- lor r&i pentru a indrepta colectivitatea, sco|ind din ea ceea ce este de folos pentru cei multi, totusi fiecaruia i se lasa libertatea de alegere, iar riiutatea unui astfel de om e tot atit de vrednica de condamnat dupa cum isi merita condamnarea eel care se pune intr-o situatie care, chiar daca ar fi utila intregului, este totusi de criticat. Daca despre un om care a savirsit fapte reprobabile intr-un oras si a fost condamnat din cauza lor la munci publice, utile tuturor, s-ar spune ca un asemenea om ar aduce folos intregii cetatj, totusi nu-i mai putin adevarat ca un ase- menea om a ajuns intr-o situatie condamnabila, in care nici un om cu minte cit de cit sanatoasa nu ar dori sa ajunga. $i Pavel, apostolul lul Iisus, ne invata ca oamenii cei mai rai, chiar daca pot sa aduca un oare- care folos in lume, ajung in situatli condamnabile datorita lor insisi, dupa cum, in acelasi timp, si cei mai virtuosi pot fi si cei mai folositori 25z in lume, fiind rinduiti in cea mai'frumoasa stare datorita lor insisi. «Intr-o casS mare, zice Pavel, nu sint numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut , si unele sint spre cinste, iar altele spre necinste: Deci, cfe se va curati pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de bun& trebuinta stapinului, potrivit pentru tot lucrul bun» 253 . lata ce am socotit s& raspund la afirmatia lui Celsus in care spune ca daca" \i se pare ceva ca e rau, aceasta nu inseamna ca acel ceva este cu adevarat un rau ; filci nu poti sa stii daca acel ceva (rau) iti advice vreun folos tie sau alt- cuiva. LXXI Dupa acestea, Celsus ponegreste credinta crestina, intrucit el nu a pfitruns sensul uhor texte din scrierile noastre cu privire la Dumnezeu, cfiruia Ii atribuie gindifi si simtiri omenesti, pentru ca in ele se intilnesc expresii de minie fata de cei necredin.ciosi si de amenmfdri la adresa pSc&tosllOr. La acestea trebuie sa precizam ca : asa cum in vorbirea noastra cu copiii nu urmarim sa ne aratam forta oratorica, ci ne adaptam la mintea lor slaba si facem ceea ce ni se pare noua mai potrivit cu 252. C. Andresen crede (op. cit., p. G5 s.u.) ca in argumentarea sa despre antro- pomnrfismiMo folosite aici (minia, amenintSrile lui Dumnezeu etc.), Origen ar fi fost infliK'iUat do stoiri. Mai probabil ca filosoiul Albinos (sec. II) ii va.fi servit de mode!. :.'.">:». II Tim. 2, 20—21. CON.TWA LIU CHU.HUH, CAMT1A A »ATHA 201 virsta lor de copdd, sprfe educarea si indreptarea lor,, tot astfel si Lo- gosul sau Oavintul lui Dumnezeu a purtat grija scrierilor Sale, masurind felul de exprimare cu puterea de intelegere a ascultatorilor si dupa fo- losul lor sufletesc. In general, asa se confirma si in Deuteronom, un asememea mod de a exprima adevarurile despre Dumnezeu : «Asa te-u purtat Domnul Durneezeul tau, oum ar purta un tata pe fiul sau» 254 . In acest fel vorbe^te Cuvintul, adoptind felul oamenilor de a vorbi, spre folosul oamenilor. Nu aveau nevoie cei multi, atunci cind Dumnezeu li se infati§a, sa li se adreseze altfel decit potrivit lor. Dar eel ce aspiia la intelegerea Sfintelor Scripturi va gasi in ele intelesurile duhovnicesti pentru adevarurile numite duhovnicesti, comparind 255 interpretarea tex- telor pentru oamenii mai simpli cu interpretarea vestirilor adresate oa- menilor cu o minte mai inalta, intelesuri aflate adeseori in unul si acc- la§i text, pentru omul care are puterea sa le cuprinda. LXXII Vorbim despre «minia lui Dumnezeu» nu ca de o pasiune a Lui, ci ca de un mijloc sever de iiidreptare a oamenilor care au savirsit pacate grele si numeroase ^ 56 . Ca e in stare sa indrepteze ceea ce numim «minia si urgia lui Dumnezeu » si ca aceasta a fost si intentia Logosului dumne- zeiesc, reiese limpede din psalmml al saselea : «Doamne, nu cu minia Ta sa ma mustri, nici cu urgia Ta sa ma certi» ? 257 precpm §i din cartea lui Ieremia : «Cearta-ne pe noi, Doamne, insa cu judecatfi, nu ,cu minie, ca sa nu ne imputinezi pe noi» 258 . Daca vei citi ip cartea a doua a Re- gilor despre «minia Domnului» 259 , care a iridemriat pe David sa porun- ceasca numaratoarea poporului, iar in cartea intiia a Cronicilor vei citi ca diavoluil a mdemnat; pe David 260 si daca vei face o comparatle a celor scrise acolo, vei vedea asupra cui se abate minia. «Fii» ai acestei minii s-au facut toti oamenii, spune (apbstolul) Pavel, <(din fire eram fiii mi- niei ca si ceilalti» 261 . Aici nu sevorbeiste de minia lui Dumnezeu ca de o patima a Lui, ci de una pe care oriaine sj-o pregateste prin pacatele ce le savirse$tfe. Acest lucru il invedereaza apostolul Pavel cind vorbeste de «bogatia bunatatii lui Dumnezeu si a ingaduintei si a indelungii Lui 254. Deut. 1, 3. •255. ./ Cor. 2, 13. , 256. Stoicii respingeau teoria vindicativa a pedepselor. Seneca, Despre A/n/v/cn suflcieasca, I, 19, 7. Platon, Gorgias 525 a-b trad. Al. Cizek In colecjia «Platon Opere» 1, ed. P. Cretfa, C. Noica, Bucure^ti, 1974, p. 390—391. 257. Ps. 6, 1 . 258. Ier. 10, 24 (trad. sin. 1914). 259. II Regi 24, 1. 260. I Paral. 21, 1. 2f.l. E(. 2, 3. 202 ; * OHtQKN, acmnHi ah. sic rabdari» pentru eel car© nu.^tie ca«bunatatea lui Dumnezeu Indeamna la pocainta». «Dupa invirtosarea ta si dupa inima ta nepocSita Hi aduni minie in ziua urgiei si a aratanii dreptei judecatf a lui Dumnezeux> 2C2 . Cum isi poate cin'eva «aduria a comoara de minie in ziua urgiei» daca nilnia-este diateleaSa'caO pasiune?' Cum ar putea indrepta pecineva Upatima miniei» ? §reuvintul, care nejinvatasa nu me miniera citusi de putin, spune in psalmul al ttelzeci sisaselea : «Paraseste minia si lasa iutirtiea» 263 , precum si {apbstolul) Pavel :> «Lasa|i toate acestea : minia, hitimea; rautatea, hula, euvintul de rusine din gura voastra» ? M . S-ar putea'oare atribui lui Dumnezeu o patima de Care El.voieste sane li- beranicii totul ? Este clar, a^adar, ca cele afirmate cu privire la «minia lui Dumnezeu» se interpreteaza in mad alegoric, asa cum.se scrie si des- pre"' «somnul» Lui, din cafe parea cS-L desteapta proorocul : «Desteap- tS-Te, pentru ce dormii, Doamrae ?» ^ 65 $i (iarasi : «$i S-a desteptat Domnul ca eel ce doarme, ca un viteaz ametit de vin». Daca, deci, Domnul ar semnifica altceva, nu ceea ce arata %i scrisul obisnuit al cuvintului, de ce nusar putea fi intejeasa in sens asemanator si «minia lui Dumnezeu» ? Amenintarile cu minia lui Dumnezeu ! suit si ele avertismente cu privire la : ceea. ce.li se ya intimpla oamenilor j^i, ca niste recomandari ale me - dicului f Scute bolnayilor : «am sa te pperez jsi am sa ie caiUterizez daca nu ai sa urmezi prescriptiile mele si daca nu aisa4ii regimul alimentar $i celelalte recomartdari». Noi nu atribuim lui Dumnezeu patimi omenesti, nici nuaVem parerl lipsite de J euviintS fata de El$i nici nu rie reprezen- tS'm in mod gresitdxpiicatiile luate- chiar din Scriptura si comparate intre ele. Dascalii invataturii noastre au $i ei iceastS sarcina : sa inlS- ture interpretarile simpliste si, pe'eit le st& in putintS; sa faca pe ascul- tatorii lor mai deschi^i la minte. ■.■ > ■ LXX Wl ■-. : .:■„■ ..-. In urfta faptului ca n-a in^eles textele in care se descrie minia lui Dumnezeu, Celsus adauga : «Nu-i oare de its ca din piicina miniei sale ta\dt de iudei un om 26f ' sd le extermine aeestoia fofi tineiii capahili de lupM, sd le ardd si sd le nimiceascd otasele, iar apoi, auzind despre acestea, Dumnezeu Atotputeinicul sa Se minie, sa Se tulbuie, sa ame- nin\e si la uimd sa trimitd in lume pe Fiul Sdu si Acesta sa patimeasca atUdemult?» 262. Rom. 2, 4—5. 263. Ps. 36, 8. 264. Col. 3, 8. 26.1. Ps. 43, 25 j 78, 5. 266. Titus. CONT*A LUI CtiMKfl tf iaAMlA AGATHA wa — ■■ ■ — ■ i — — —»—■*■— *— —I HM 1I- H ■ ■ ■■■' "" i. i — II II Omorlrea tutuior tinerllor 9! incendierea oraselor provocate da su- ferjntelo cu care au Indraanit iudeii .s& chinuie pe Iisus n-au fost altfel socotite declt ca o «comoar,S a miniei», pe, care ei si-o acjunasera $i anume : judecata lui Dumnezeu, care a cazut asupra lor in urma unei rinduieli dumnezeiesti, potrivit cunoscutei expresii uzuale evreiesti «mi- nie». In schimb, a fost intentla Fiului lui Dumnezeu Celui Prea Inalt de a suferi pentru mintuirea neamului omenesc, asa cum am.aratat mai inainte 267 , pe cit am putut. $i Celsus continua : «Totusi, iiindcd nu discutdm numai despre in- dei — nu aceasta a fost inten{ia mea — ci despre intreaga Urea ome- neascd, dupa cum am promis 2 ? 8 am sd explic mai pe larg cele spu,se». La auzul acestor cuvinte, care eititor modest si constient de neputimtele omenesti, nu.s-ar tulbura, dearogan^a cu care Celsus pune in vedere ca va da explicatii despre intreaga firea si despre tot ce se petrece in ea, nedindu-si.seama ca ar calca, printr-o laudaroseme sfruntata, adevarul pe care 1-a afisat in titlul cartij sale ? Sa vedem, asadar, ce vrea sa spuna prin «explicatiile despre intreaga fire si despre tot ce se petrece in ea», pentru care fagaduieste sa «explice mai pe larg cele spuse». LXXIV Cu multe ne mai invinuieste Celsus. Intre altele si cu aceasta : *de ce aiirmatf voi ca tot ce a treat Dumnezeu a creat de dragul omului ?» 269 . Or, descriind animalele si agerimea manifestarilor lor, Celsus pretinde cd nu numai de dragul omului a creat Dumnezeu totul, ci a fdcut acest lucru si de dragul celorlalte vie$uitoar& necuvlntdtoare. Am impresia ca ei se exprima aici ca si cei care, orbiti de ura fata de dusmanii lor, ii birfesc tocmaii pentru caiitatile care sint admirate de cei mai buni prieteni ai lor. Caci, dupa cum atunci cind ura orbeste pe oameni si-i impiedica sa observe ca judeca si pe prietenii lor in invinuirile indrep- tate impotriva dusmanilor, tot a§a si Celsus, in intunecimea mintii sale, n-a observat ca ataca si pe filosofii stoici, care, nu fara dreptate, pun inaintea tuturor fiin^elor necugetatoare pe om si, in general, firea cu- getatoare, in primul rind pentru binele fiintelor cugetatoare 27 °. Aceste 267. I, 54—55 ; 61 ; II, 16 i 23. 268. IV, 52. 269. Ideea ca Dumnezeu a creat totul numiai.de dragul omului era cunoscuta pri- milor scriitori bisericesti. «Qeea ce e sufletul in trup, aceea sint crestinii in lume», spunea autorul Epistolei catre Diognet (VI, 1). «Pe toate le-'a facut Dumnezeu pentru oameni» zicea Iustin (Apologia, II, 5). 270. «Quorum igitur causa quis dixerit, effectum esse mundum ? Eorum scilicet animantium, quae ratione utumtwr* declara Cicero, De natura deorum II, 160 (cittil dupa [Rohm op. cit., 529). E drept ca Celsus obiecteaza c8, departe de a fi inferioare, animalele sint mai bine dotate de natura. La care Origen raspunde ca totusi omul si aici se dovedeste superior (IV, 74—98). 294 ' ' OKtOKN, icmtni alum: filnte cugetfitoare sint cele mai -importante dintre toate vietuitoarele si joacfi rolul odraslelor care asigura conducerea lumii, pe cind fiintele necu'get&toare si neirtsufletite sint doar ca un invelis^ care inconjoara doar fatul in pintecele mamei. Mai mult, dupa parerea mea, pe cind in orase controlorii marf urilor si ai tirgurilor nu sUpravegheaza decit pe oameni, in timp ce ciinii si celelalte vietati necuvintatoare se Infrupta, in drum, din ceea ce este de prisos, tot asa si Providenta se ingrijeste, in primul rind, de fiintele cugetatoare, urmind, desigur, ca §i cele necugetatoafe sa profite din cele ce au fost Create pentru oameni. De aceea, dupa cum gresesie eel ce spune despre cbntrolorii tirgurilor ca poarta grija mai mult de oameni decit de ciini, deoarece si asa ciinii aduna, in trecere, din cele ce se gasesc de prisos la vinatoare, cu atit mai mult Celsus si cei care cred ca el se fac vinovatl in fata lui Dumnezeu, care poarta de grija doar de fiintele cuvintatoare, atunci cind declara : de ce toate aceste lucruri ar fi destinate mai mult pentru hrana oamenilor decit pentru cea a plan- telor, a arborilor, a ierburilof , a spinilor etc; ? Lxy Mai intii Celsus e de parere ca «tunetele, fulgerele $i ploile nu pot li lucriiri ale lui Dumnezeu», lasind prin ace/asta sa se intrevada ca el e ucenic al lui Epicur. In ai doilea rind, el mai adauga : «.Chiar dacd am admire cd eie $~mt lucrdri ale hii .Dumnezeu, totu§i,ele nu sint produse spre a fi hrana noastra, a oamenilor, mai rriult decit a plantelor, a ar- borilor, a ierburilor si a spinilom, Ca un adevarat adept al lui Epicur, Celsus accepta ca toate operele create sint rezultatul intimp'larii, nu al Provldentei. Or, daca aceste lucruri nu sint facute mai mult in folosul nostra decit al arborilor, al ierbii si al spinilor, atunci e limpede ca ele nu provin din Providenta, sau cS provin de la o Providenta care nu poarta grija de nbi mai mult decit de arbori, de iarba si de spini. Dar oricare din aceste presupuneri constituie o impietate si este o nebunie sa formulezi astfel de pareri ca sa rSspunzi unui om care ne critica tocmai pe noi de impietate ! Din cele spuse oricine poate deduce cine anume e lipsit de pietate. $i el continua : «S-ar putea spune oare ca ele cresc numai in iolosul oamenilor (e vorba de plante, de arbori, de ierburi, de spini) ? De ce sd pretinzi ca ele cresc mai mult pentru oameni decit pentru cele mai atilbatice dintre vietuitoarele necuvintdtoare ?» Sa spuna limpede Celsus: marea diversitate a celor ce cresc pe pamint oare nu sint opera PrOvi- CONTHA ftUI CW.1UW, CAHTKA A FATHA £iri dentoi ? Shit ele doar un ]oc oarecare al alomilor ? El sa fi creat atitea spe- cii diferite ? Oarb numai grafie acdstui ]oc slnt pe lume atitea soiuri do plant©,- de arbori, de ierburi asemanStoare Intreolaltci ? Nici o forta con- ducatoare nu<-le-a adus la viata si originea lor nu se datoreste oare unc>i inteligente mai presus de orice admiratie ? Noi crestinii, care cinstim numai un singur Dumnezeu, Care a creat toate acestea, pentru care adu- cem multumiri Creatorului ca ni le-a; rinduit npua si pentru noi, dupa' cum §i vietatile ni le-a pus la dispozifie, pregatind tuturora un siila.s atit de nesfirsit, marturisim : «Cel ce rasari iarba dobitoacelor si ver- deata spre trebuinja oamenilor ; ca sa scoata piine din pamint ; si vinu! veseleste inima oameniilor ; ca sa veseleasca fata cu untdelemn si pii- nea inima omului o intareste» 271 . Ce este de mirare ca a prcgatit hrana pina si vietatilor celor mai salbatice ? Caci pina. si despre acoste vietati au spus unii filosofi ca aU fost create ca sa puna la incercare forta cugetatoare a omului, cum spune undeva unul din inteleptii nostri : «?i nu este pentru ce sa zici : ce este aceasta ? Ca toate la vremea lor so dovedesc de folos». $i «Nu pbt zice : ce este aceasta ? pentru ce este aceasta ? caci toate siht f acute cu un scop» 272 .' ■ lxxvi Mai departe, Celsus tagaduieste ca Providenfa a facut produsele pu- mintului mai mult pentru noi.decit pentru cele mai salbatice viepjitoaro, zicin4 : «noi, oamenii, ne asigmam hrana cu mari oboseli $i sufeiintc, in timp ce pentru animale ea create fdrd insaminfare §i Una munca :>• 273 . El nu vede ca vrind ca mintea omului sa fie pusa la proba in toate pri- vintele, pentru ca sa nu se leneveasca si sa ramina ignoranta in arte, Dumnezeu a creat pe om lipsit, asa incit lipsa insasi sa-1 constringa sa inventeze indeletnicirile si meseriile, unele prin cafe sa se hraneasca, iar allele prin care sa se ocroteasca. Pentru cei care n-ar a\ T ea de gind sa studieze tainele dumnezeiesti si nici filosofia, ar fi mai bine daca ar ni- mine lipsip, pentru casa-si puna la contribute inteligenta la iriventarca literelor, caci belsugul i-ar face sfi-si nesocoteasca cu totul inteligenta. Asadar, nevoia de ceea ce este necesar vietii e.cea care a produs cultura cimpului, viticultura, gradinaritul, tehnica constructiilor si a fie- rului, precum si fabricarea upeltelor necesare cistigarii hvanei. Nevoia de adapost a produs tesatoria dupa ce materialul respectiv a fost daracit si tors, apoi arta de aconstrui si astfel s-a ridicat inteligenta pina .la aria arhitecturii. Lipsa celor necesare a facut sa se transporte prin navigate 271. Ps. 103, 15—17. 272. Is. Sir. 39, 22, 26. 273. Homer, Odiseca IX, 109. f?i Lucre[iu era de aceea^i plirere V, 2(1.0 217, 21H 234 (<>)nul e inferior animalelor). aw ' ■' ■■ - ■■" "■■ ornix, scrhm alhi " ™"^™ ' ' — «— ■—" ■■■■■■■■■■■■■■•■■■-■■■■■■■maaaaaaaaaaaBaaaaaaa.Bami an .11 •»■■■_•■■■■■■■■■■■*. $1 prin clrmuirea vapoarelor produsele din unele tinuturr acolo unde ele Upseau. Si tot din astfel de pricini trebuie admirata Providenta, care a creat, spre folosul ei, fiinta cugetatoare, oricit de neajutorata ar parea ea cind o compar&m cu vietuitoarele necugetatoare. Fiind lipsite de inclinari spre arte, vietuitoarele acestea isi au hrana de-a gata, dar au si o ocro- tire tot de-a gata, fiind prevSzute cu peri, cu pene, cu scoici. Cred ca. ajunge atita pentru a rSspunde cuvintelor lui Celsus : «noi, oamenii, ne asiguram hrana cu mari oboseli si suferinte, pe cind pentru ele cresc farS insSminJare §i far a munca». LXXVII Dupa acestea, uitindu-isi parca scopul lui de a invinui pe iudei si pe cre§tini, Celsus se leaga de afirmatia tragedianului Euripide, pe ca- re-^si da silinta s-*o combata, pentru ca i se pare ca nu ii impartaseste parerile. lata versurile de care se leaga Celsus : «Vrei sa-mi amintesti de veisul lui Euripide ca. si soaiele si luna 'sint In slujba muritorilor ? 274 Dar de ce in slujba noastrd si nu a furnicilor si a mustelor ? £i lor le-m- bie noaptea ragaz pentru odihna, iar ziua prilej de a lucra si a alerga». Se poate vedea, asadar, ca nu numai iudeii §i crestinii au spus ca si soa- rele si celelalte astre sint in folosul oamenilor. Ca unul care a ascultat lectiile lui Anaxagora 275 «despre natura», si care, nu pe degeaba, va fi numit «filosof al scenei» 276 , Euripide a stiut sa declare acest lucru folo- stoid intermediul exprimarii prin sinecdoca, adica declarind ca toate isi au rostuil lor, dar, in fond, referindn-se ila unul singur, la fiinta cuge- tStoare care e omul. Asa se explica de ce a zis ca «si soarele si luna stau in slujba omuluii» (adica si lumkiatorul zillei §i eel al noptii). Si a numit Euripide soarele zi, pentru ca lumina lui e cea care produce ziua, dar si ca sa ne invete ca cei care au nevoie si de zi si de noapte sint fiintele sublunare sau cele superioare, pe cind celelalte nu au situatia celor de pe pamint. Asadar, ziua si noaptea sint de folos muritorilor, sin- gurii care au fost ziditi ca fiinte cugetatoare. Chiar daca furnicile si mus- tele Jucreaza si ele ziua, iar noaptea se odihnesc, orientimdu-se isi ele dup& ceea ce a fost creat pentru om, aceasta nu ne da dreptul sa spunem cS ziua ;si noaptea au fost create si pentru furnici si pentru muste sau pentru alte asemenea vietati. De aceea trebuie sa credem ca in planurile Providentei ziua si noaptea au fost create pentru oameni. 274. Fenicienele 546 (citat Snca o data aici : IV, 30). 275. Anaxagora (,f 428 I. Hr.) era un indragostit de $tiintele naturii, de aceea Eu- rlpldo II preamare$te cu versurile: «fericit barbatul care s-a daruit $tiintei» (N. Balca, op. clt., p. 61). 276. Euripide (,f 406 1. Hr.), tragedian grec, cu replici etice profunde. CONTRA LUI CKMIUH, CAtlTSA A PATH A. ZP7 txxvm Celsus obiecleazft si asupra motivelor : de ce oiiiul e superior ani- malelor si indeosebi de ce tocmai in folosul oamenilor sS fl fost create animalele necugetatoare : *La aiirmatia ca : noi slntem legi peste ani- malele idid ratiune, pentiu motivul cd le putem piinde prin vlnatoare, pregdtindu-ne din ele ospete, raspundem : de ce sd nu ti tost cieafi si noi in Mosul aceloi animale, pentiu cd si ele ne vlneaza si ne mdnln- cd ? Mai mult, noi oamenii sintem cei caie avem nevoie de plase, de airne, de ajutoiul mai multoi oameni si de ciini hnpotiiva animaleloi pe care le vindm, in vieme ce loi le-a dat natura, de la inceput, aime la indemlnd ca sd ne supund cu usuiintd puteiii lot* 2 * 7 . Se vede, chiar §i numai din acestea, in ce chip ni s-a dat inteligenta ca mare ajutor §i ca arm^ mai puternica decit oricare alta arma - cu care ni se pare ca sint inzestrate oricare din fiarele salbatice. In orice caz, de§i mai slabi la trup decit multe animale §i cu mult mai mici decit une- le din ele, totusi prin inteligenta noi le intrecem chiar si pe cele mai salbatice, iar la vlnatoare prindem chiar si elefan^i uriasi. Pe cele pe care natura le-a facut uso'r de imblinzit, hoi le domesticim prin blindete. Impotriva celor pe care nu le putem imblinzi sau care odatS domesticite s-ar parea ca nu ne mai sint de vreun folos, ne' apSram, pentru siguran- ta noastra, prin aceea ca le tinem inchise, iar daca avem nevoie sS ne hranim din ele, le sacrificam ca si pe animalele domestice. Creatorul le-a rinduit, asadar, pe toate in folosul «animalului cugetator» (omului) si al inteligentei sale naturale. I» alte imprejurari ne folosim, de pildS, de ciini la paza oilor ori a vitelor, a caprelor si a caselor, la alte treburi ne folosim de boi pentru lucrarea cimpului, in alte imprejurari injUgSm alte animale pentru dusul poverilor. Se spune cS raSele de lei, de ursi, de pantere, de mistreti V- de alte animale de acest gen ne-au fost date tot pentru a dezvolta curajul in noi 278 . LXXIX Apoi Celsus se adreseaza oamenilor care au constiinta c& sint cu mult superiori animalelor necugetatoare, zicind : *La afirmapa voastra ca Dumnezeu v-a dat puteiea sd prindefi animalele salbatice si sd vd iolosifi de ele, noi observtim cd inainte de a ti existat oiase si meserii, precum si asociatii, arme sau ndvoade, oamenii eiau aceia care erau rdpitf si devorafi de animale, iar nu animalele de cdtie oamenh 279 . 277. Aceea$i idee 151 la Lucretiu, De rerutn nat. V, 219. 278. In toate acestea superioritatea omului se verifica prin inteligenta lui. 279. Lucretiu, op. cit., V, 932 — 968 («Despre viata omului primordial"). ?f)H omnrw, wcwiKm- Ai.rsn: Chiar dacS oamenii prind fiare si fiarele rapesc pe oameni, obser- vfi ce mare deosebire este intre biruinta inteligentei asupra fort,ei sal- batice si brute si intre apararea contra cruzimii animalelor care nu pot face uz de inteligentS. Si cind zice : «inainte de a fi existat orase si me- serii si asociatii omenesti» se vede ca Celsus uita ce a spus mai inainte : «Lumea e necreard si nepieiitoaie, numai lucrurile pamintesti sint sii- jmse potopului si incendiilor, dar nici ele nu cad in acelasi timp in aces- te calamitati". ( Atunci, chiar presupunind ca ar fi existat o lume necreata, nu poti vorbi de un inceput, dupa cum nu poti gasi un anumit timp in care sa nu fi existat nici un fel de orase sau meserii ! Sa ne inchipuim totusi ca in aceasta privinta Celsus ar fi de aceeasi parere cu noi, cu toate ca el nu s-ar fi impacat nici cu el.insusi si cu cele spuse de el mai inainte. In. ce masura reuseste el sa aduca dovezi ca la inceput oamenii erau rapiti de animale si erau devorati de ele, cita vreme animalele nu erau in.ca r.3pite de oameni ? Pentru ca daca lumea exista datorita Providen- tei.si faptului ca Dumnezeu le rinduieste pe toate, atunci este necesar i^niicilescnitei a ceea ce este neamul omenesc sa fi fost prezente la inceputul existentei 280 l puse sub paza fiintelor superioare in forma unei legSturi .sociale oarecare intre firea dumnezeiasca si oameni. Este ceea -ce ppetuLdin Askra a compus zicind ; «Caci drau pe- atunci banchete si adunari comune Intre zei nemuritori $i intre oameni muritori» 281 . LXXX §i cuvintul lui Dumnezeu, transmis de Moise, ne prezinta pe cei idintli oameai ca ascultind glasul dumnezeiesc si mesajele divine si avind •cjteodata impresia ca vad pe ingerii lui Dumnezeu venind sa-i cerce- teze. Se cadea, intr-adevar, ca la inceputul lumii firea omeneasca sa fie ajutata mai mult, pina in momentul cind, prin progresul pe drumul cu- noasterii si al altor virtuti si in inventarea artelor, oamenii au putut trai prin ei insisi, fara sS aiba nevoie de ajutor si de indrumarea continua, manifestata in chip tainic, a slujitorilor vointei dumnezeiesti. Prin ur- mare, nu-i adevarat ca la inceput oamenii erau rapiti si devorati de fiare si nicidecum ca fiarele prindeau pe oameni. Tot de aici retinem si alt cuvint, tot atit de eronat, al lui Celsus : «din acest punct de vedere Dumnezeu a ldsat ca toamenii sa fie mai mult supusi iiaielar* (deciit invers n.tr.). Dar Dumnezeu n-a supus pe oameni fiarelor ; dimpotriva, El a ingaduit ca fiarele sa fie prinse cu ajutorul 280. Idei luate din Platon, Leqile 677 a-b. :>M. Hesiod fragrn. 82 (216) citut dupaM. Borret, op. cit., II, 383. b CONTHA, HIT CLI.HIIH, CAHTBA A PATH A 200 inteligentei oamenllor $1 a tscuslntei lor, prin inteliyenta, ctici nu farri ajutor dumnezetesc au inventat oamenii mijloace de asigurare impotri- va fiarelor, iar prin acestoa sa le stupineasca. LXXXI Oare nu vede acest om vestit ci^i filosofi cred in existenta Provi- dentei, afirmind cS Ea face totul pentru fiintele cugetatoare si stradu- indu-sedjn toate puterile sa rastoarne invataturi atit de folositoare, spre a impaca, in aceasta privinta, crestinismul cu filosofia ? El nu vede ce paguba $i ce piedica este pentru credinta faptul ca admitem ca in fata lui Dumnezeu omul nu-i cu nimic mai mult decit o furnicS ori o albina. El spune textual : «Chiar daca oamenii par sa tntieaea iiintele necuvin- tdtoare prin aceea ca au cladit cefdfi si au un regim politic cu dregdto-j rii si guverne constituite, aceasta nu dovedeste nimic, pentru ca si iur- nicile si albinele au asa ceva 2S2 t Cel putin albinele au o regind cu suitd si cu servante, se bat, cistigd bdtdlii, omoara pe cei invinsi, au orase si J chiar intarituri, isi impart responsabilitdtile si judeca pe ceie Jenese, m r orice caz vlneaza si pedepsesc pe, bondari». Celsus n-a vazut nici aid superioritatea actiunilor savirsite de ratiune si reflexiune fata de cele care provin dintf-o fire lipsita de ratiune si dintr-o structura fireascii mai putin pretentioasS/Astfel de acte nu pot fi explicate printr-o ratiune prezenta in cei ce le savirsesc pentru simplul motiv ca nu o au. Dar Fiinta suprema,' Fail lui Dumnezeu, Imparat a tot ce exista, a creat o fire fara ratiune,' care, chiaf fara sa cugete, asista fiintele care nu s-au invrednicit sa aiba ratiune. Prihtre oameni s-aU ridicat orase cu niulte mestesuguri si cu lecji anumite. Iaf regimurife, dregatoriile si cirmuirile shit apreciate, fie in sens strict, ca virtuoase, dupa fiinta si activitatea lor, fie intr-un sens mai larg, pe temeiul imitSrii celor dintii cit mai fidel posibil 283 . Daca a- runcam privirea asupra celor dintii, aflam ca, intr-adevar, «i au dat legi bune, au organizat, state, dregatorii, cirmuirL Aceasta la fiintele fara ratiune ecu neputinta, oricit ar vrea Celsus sa aplice la furnici si la al- bine expresii «ra.tionale», folosite pentru orinduirjle rationale, cum sint orasele, regimurile, dregatoriile, cirmuirile. In priyinta aceasta nu se cuvine sa apreciem mai mult decit trebuie pe furnici si pe albine, cSci ceea ce fac ele nu fac cu gindire ; in schimb sintem datori sa admiram firea divina, care-si intinde pina la animalele fara ratiune un fel de imi- tare a fiintelor cugetatoare, poate cu gindul de a ne face de ru$ine, pen- tru ca la vederea furnicilor s& devenim mai sirguinciosi si mai crutatori 282. Virgiliu, Georgicele IV, 67—87 (trad. G. Cosbuc, Bucurcsti, 1927, p. 127). 283 .A se vcdoa si mai jos : IV, 84 ; influenla stoica. 300 OniQKN, ■CHIIHt ALBMI cu lucrurile care ne stnt de folos, si, luind seama la albine, sa ascultSm *ti noi de o stfipinire, luind parte in mod cuviincios la lucrSrile obstesti folosltoare salvtirii oraselor. LXXXII Poate cS feltil cum se lupta albinele ne este spre invatatura ca raz- boaiele dintre oameni — daca vreodata ar fi necesare — trebuie sa fie juste si ordonate 284 . La albine nu sint Orase, nici cetatj, in schimb au faguri cu casufe exagonale, pe care si la fabrica in chip original, pen- tru c&< oamenii au nevoie de miere la multe ocazii, ca leac pentru ma- dularele bolnave sau ca hran& san&toasS. Dar nu trebuie sa comparam procedeele albinelor contra bondarilor cu judecatile f acute in orase im- potrlva celor lehesi si rai, nici cu pedepsele care li se dau. Bar daca, asa cum am zis, trebuie sa admiram natura, in schimb, trebuie sa ad- mltem cS omul, cafe e capabil sa imbratiseze Humea ioitreaga §i sa aduca ceva ordine in ea, conlucrind cu Providenta, implineste nu numal lu- crSrile Providentei lui Dumnezeu, ci si pe cele ale prevederii umane. ixxxm Vorbind d^espre, albine, ca sS coboare, pe cit se poate, nu numai in- tre noi crestinii, ci si iptre toti ceilalti oamenj orasele, regimurile, dre- g^torjile, cirmuirile, razboaiele de aparare a patriei, Celsus mai adauga, in continuare, un «panegiric» in cinstea furnicilor. ScopuJ lui este sa cpboare *gri')ile pe care $ile iau oamenii pentru a se hrarii», si, prin com- paratie cu furnicile, sa coboare si «prevedeiea lor pentru iarna», ca si cum n-ar exista nimic altceya asa de inalt ca preyederea irationala cu car,e le crede dotate pe furnici. Dar pe care om din cei simpli, care nu este in stare sa patrunda natura tuturor acestor lucruri, nu 1-ar intoarce Celsus, pe cit ar putea, spre ajutorarea furnicilor incarcate cu poveri, si sfi ImpSrtaseasca chinul lor, cind zice : *furnicile iau una de la alta po- verile, atunci cind le vad obosite* ? Intr-adevar, eel ce are nevoie de cu- vint de invat&tura rationala §i nu pricepe nimic din toate acestea, va putea zice : intrucit noi nu intrecem cu nimic pe furnici chiar si atunci cind ajutSm pe cei obosit,i sa-si duca sarcinile prea grele, de ce sa luam aceastS sarcina inutila ? Furnicile, animale fara ratiune, nu se pot supara daca le compari in munca lor cu oamenii. Dar oamenii, pe care ii face in stare s3 priceapa felul in care e batjocorita prietenia lor cu ceilalti, risca sa fie jigniti si suparati de vorbele lui Celsus. In pofta lui de a in- depfirta de cre^tinism pe cititorii tratatului sau, el n-a vazut ca impiedica 284. A se vedea $i mai doparte VIII, 73 <- ideea unui razboi just, de aparare). CONTKA LUI CIU.IH)II, OAHTMA A PATWA 'A)\ si pe necrestini sa sufere i taipreunS cu cei care poarta cele mal grele sarcitli. Daca ar filost un filosof simtftor fats de binele comun, Celsus ar fi trebuit s& evitesSsustragS, in acelasi* timp, si crestinismul si ere- dintele utile si comune oamenilor, si, in mSsura posibilului, sa sustinii bunele invStuturi comune crestinismului ?i celorlalti oameni. Dar chiar daca «iuinicile ridfaa saci cu graunfe pu.se ca rezervd, nu ca sa incolteasca, ci sa ramind peste an pentru hrand», nu trebuie sa no inchipuim ca pricina ar fi un plan rational facut de furnici, ci natura, mama tuturor fiinfelor, a'rinduit atit de bine chiar §i vietStfle lipsite.de ratiune, incit nici pe cea mai mica n-a ISsat-.o cu totul lipsitS de iirmele acestei «ratiuni» care vine de la natura. Po-ate ca macar aici nu vrea s-o spuna Celsus in cuvinte acopeiite — ca in multe puncte se pricepe sa platonizeze — - ca toate sufletele sint de aceea$i specie 28S §i ca eel ail omu- lui nu intrece cu nimiic pe al furnicilor si pe al albimelor. Este oare ilogic sa cobori sufletul din bolta cerului nu numai pina la.trupul omenesc, ci chiar si pinalaalte trupuri ? 286 Crestinii nu vor subscrie la aceasta, caci ei au injeles ca sufletul omenesc a fost facut dupS chipul lui Dumnezeu, si vad clar imposibilitatea, pentru natura plasmuita dupa chipul lui Dum- nezeu, sa piarda toate insusirile lui si sa se acopere cu al tele, dupa chipul a nu s'tiu ce in piste fringe necugetatoare. i . LXXXIV , $i mai ziceiarSsi : ^furnicilor care mor cele ramose vii le aleg un alt-Joe, care ar fi pentru ele ca un mormint lamiliah 2S7 > La aceasta tre- buie spus ca, cu qit lauda Celsus mai mult animalele fSrS ratiune, cu atita preamareste mai mult — vrind-nevrind, — opera Logosului, ordo- nator al tuturor lucrurilor, si face sa rasara si mai mult iscusinta oame- nilor, in stare sa coordoneze, prin ratiune, darurile superioare ale natu- rii fiintelor celor fara ratiune. Dar de ce sa le zicem fiinje fara ratiune ? Cel de sus nu considers ca fiind fara ratiune fiiritele pe care opinia ge- nerals a tuturora le declara fSra ratiune. Cel putin pe furnici el nu le crede fara ratiune, el care se miridre§te sS vorbeascS de natura univer- sal 288 §i care sustme, chiar prin titlul cSrtii sale, ca spune adevSrul ! IatS in ce termeni se exprima el, ca si cum furnicile ar dialoga intre ele : «§i tot in chip natural, cind se intilnesc, ele stau de vorbci intre ele, iar de aici vine faptul ca ele nu-si gresesc drumul ; asadar, la ele exista o plenitudihede ratiune, no}iuni comune ale anumitor realitati univer- sale , sunet specific, evenimente, simtire semnalizatd». 285. A se vedea mai jos : IV, 52 (dupa Platon, Timeu 69). 286. Platon, Fedru 246—247. 287. Pliniii, 1st. Nat. II, 30, 110. 288. A se vedea aceeasi idee : IV, 73. 302 OmOKN, KCHIKRI ALMM In realitate, conversafia dintre o persoana 51 alta se face printr-un grai, care oxprimS ceea co intentionezi si adeseori se istoriseste despre ceea ce se numesc «evenimente», dar ca sal vrei sa atribui asa ceva si furnicilor, oare n-ar fi lucrul eel mai de ris ? LXXXV Celsus nici macar nu roseste cind subliniaza pentru urmasii sai schi- monosirea doctrinei sale : «Dac-ar privi cineva din inaltul cerului 289 pe pdmlnt, ce deosebire ar putea gasi intre aciivitdtile noastre §i ale fur- nicilor $/ albinelor ?» Dupa ipoteza sa, a privi din inaltul cerului activi- tatile de pe pamint ale oamenilor si ale furnicilor, oare n-ar insemna Sci-ti mSrginesti privirile numai asupra fapturilor trupesti ale oamenilor si ale furnicilor, fara sa mai tii seama, pe de o parte, de principiul con- ductor rational pus in miscare de cuget, iar, pe de alta parte, de prin- cipiul conducStor lipsit de ratiune pus in miscare in chip irational prin Imbold si reprezentare datorita unei dispozitii firesti (a instinctului) ? Dar ar fi absurd ca privind din inaltul cerului spre pamint sa vrei sa-^L fixezi ochii de la o distanta asa de mare asupra corpurilor oamenilor si furnicilor, fara sa preferi sa vezi mai curind esenta principiilor lor di- rectoare si izvorul rational si nerational al imboldurilor lor. E limpede ca privind numai izvorul tuturor acestor tendinte, insemneaza s5 vrei Sii vezi diferenta si superioritatea omului nu numai asupra furnicilor, ci yi asupra elefantilor. Caci, «aruncindu-ti din inaltul cerului» privirea pesle fiintele farS ratiune, oricit de mare ar fi corpul lor, nu vei vedea alt prwncipiu (daca mi-e permis s-o spun) decit al Jipsei de ratiune. In fiiritele rationale, dimpotriva, se va vedea logosul comun tuturor oame- nilor, fiintelor divine si'ceresti si poate si Dumne'zeul suprem Insusi. De aici expresia Scripturii despre o faptura «dupa chipul lui Dumnezeu», caci chipul Dumnezeuiui suprem est© Logosul Sau sau Cuvintul 290 . LXXXVI De aici, ca si cum s-ar incapatina sa injoseasca" $i mai mult neamul oamenilor, asemUindu-1 vietuitoareior' necugetatoare, ; Celsus se zbafe sft scoatS din unele trasaturi marturii despre o oarecare superioritate si 289. Celsus pare, a fi imprumutat aici un cunpscut pasaj din Lucian de Sarnosata (t 180 d. Hr.) supranumit «Voltaire al antichitatii». «Imi inchipui ca ai putut sa "vezi liideparteaza, pe cind altele iariisi se intorc la cetatea lor. Una scoate murdariile, tiltu aduce o pastaie de bob sau de gnu. La iumicile astea exista arhitecti, cuvinta- lorl, tnnlti magistral, unii care cultiva muzica, filosofia. Oia§ele $i oamenii dinlaun- Irul lor gro/Hv se asemuiesr cu nistc furnicare» (Sctieri alese, Buc, 1959, p. 162). 'J.'M). Cut. 1, If) («'Logosul comun tuturor oamenilor*). foVTBA t»I CKLWm, I'AH'I'HA A PAI'HA . fl)j| in fiintele lipslto de ratiune, declarind cii : chiar si puterile magiei s-ar gasi in clteva din aceste fiinte neratfonale, deci oamenii nu pot sa se faleasca in chip deosebit, nici si.uliul e sprintenul trimis aMui Apollo 301 . . ■!..■• XCII ' Dupa noi, unele duhuri rele, tiranii sau uriasii, daca pot spune asa, fScindu-se urgisiti inaintea divinitatii celei adevarate si a ingerilor ce- rului, rod pe pamint in jurul corpurilor ingrosate si necurate. Avind ceva din puterea de a scruta viitorul si fiind lipsite de trupuri pamin- testi, aceste duhuri 302 au o inclinare anumita spre aceste lucfuri; 'vririd mai ales sa abata neamulomenesc de la Dumnezeul eel adevarat. Se in- troduc, in acest scop, in cele mai lacome isi mai crude animale si in altele mai viclene, indemnindu-le sa savirseascS ac^iunile pe care le vor ei si cind le vor, indreptind manifestarile acestor animale fie spre zbo- ruri, fie spre miscari de un fel sau altul, pentru ca rapiti de puterea de a ghici, familiara unor vietuitoare fara ratiune, sa inceteze sa m : ai caute pe Dumnezeu «care umple intreaga lumea», si sa mai cultive evlavia 300. Homer, Uiada XII, 200—209 (trad. G. Murnu, p. 233) : «Se ivise un vultur Sus zburator care-n ghiare purta slngerat un balaur ; El se zbatea Inca viu ?i tot se lupta Intre ghiare PInS ce sarpele capul sucind inapoi inspre pieptul Pajuirel o spinteca la grumaz. De durere patrumsa, Ea de la sine-1 zvirli, de cazu la mijlocul oastei ; PasSrea dusd de vint dup-aceea cu tipete zboara. Se tngrozira troienii privindu-1 cum zace-ntre din$ii Sarpele eel impostrit, semn ce trimisu-le-au zeii». 301. Homer, Odisceu, XV, 526. 302. Filon, De gigant, 3-4. CONTHA LUI CIU«», OAWTBA A PATHA JjOjJ curata, $1 decad prin cugetflrlle lor pina la pamint, pina' la pasari si serpi, ba chiar pina la vulpi $i lupi. Intr-adevar, oameni cunoscatori in acest doraeniu au constatat ca prezicerile cele mai eficace vin de la animalele de acest soi, caci diavolii nu au asupra animalelor mai blinde o puterc atit de mare ca cea pe care o exercita ca sa miste pe acele animale cu care se, inrudesc in rautate, si care la aceste animale nu-i rautate pro- priu-zisa, ci doar una paruta. , XCHI • Astfel, intre alte locuri minunate, pe care le aflu la Moise, voi sem- nala ca vrednice de admiratie atit cunostinta lui despre diferitede insn- <$iri ale vietuitoarelor, cit §i faptuil ca a invatat de la Dumnezeu adev.iru! asupra lor §i asupra demonilor inruditi cu fiecare animal. Acestea le-a aflat,, iar prin inaintarea lui in intelepciune a numit in lista animalelor necurate pe acelea pe care egiptenii si celelalte popoare le socoteau in- dicate pentru ghicire, iar ca animale curate pe acelea care nu sint de acest soi. Dupa Moise intre animalele necurate sint socotite vulpea,. lupul, sarpele, vulturul, soimul si cele inrudite cu ele 303 . $i, in general,, nu numai in Lege, ci si in profeti se poate afla ca aceste animale sint date ; ca pilda pentru pacatele cele mai urite si ca niciodata lupul si vul- pea nu sint pomenite intre cele curate. Se pare, asadar, ca existii o in- rudire intre fiecare soi de duhuri si intre fiecare specie de animale. $L dupa cum printre oameni exista unii mai tari decit altii, indiferent ck> insusirea lor morala, in acela,si chip si unele duhuri pot fi mai tari decil altele. Unii folosesc anumite animale ca sa insele pe oameni, dupii vo- inta belui pe care Scripturile il numesc «stapinul lumii acesteia» 304 , iar altii fac ghicitorie cu ajutorul altor animale. Si blestematia duhuriior merge pina acolo incit unii folosesc nevastuici la prezicerea viitorului ! Dar judeca tu insuti, ce e mai bine sa spui : ca Dumnezeul eel peste toate si Fiul Sau indeamna pasarile si celelalte vietuitoare sa ghiceasca, ori ca cei care le indeamna (si nu atit oamenii, chiar daca. acestia sint de fata) sint ei insisi duhuri rele, sau, cum i-au numit Scripturile noastre, «duhuri necurate». XCIV Daca intr-adevar «sufletul» pasarilor e divin, pentru ca prevestesc viitorul, cu atit mai mult vom zice, atunci cind prevestirile au fost pri- mite de oameni, ca divin este sufletul care asculta aceste vestiri ! Dupii autorii elini, divin era sufletul acelei sclave de la moar3, care spune despre petitorii Penelopei (cum ne spune Homer) : «cite n-au gustat in 303. Lev. 11. 304. loan 12, 31 ; II Ct. 4, 4. 310 OHKJKN, BCHIEHI AI.BSE aceasta ultima zi la masa lor, la noi !» 305 . Ea era divina, in timp ce marele Ullise, prietenul Atenei, cum il numeste Homer, nu era divin ; el s-a bu- curat cind a infeles prezicerea vestitS de morarita dupa spusa poetului : «Mult s-a bucurat divinul Odiseu de aceasta prezicere ! » 306 . Dac3 pasarile au un suflet divin si simt pe Dumnezeu, sau, cum zice Celsus, pe zei, atunci si noi oamenii cind stranutam o facem pentru ca in noi e prezenta o divinitate care da sufletului putere de prezicere. Acest lucru e confirmat de mul^i oameni. De unde aceste cuvinte ale poe- tului : «Dar a stranutat si i-a facut o mare urare» si apoi cuvintele Pene- lopei : 307 «Nu vezi tu ? Fiul meu a stranutat la toate cuvintele tale». xcv Adevarata divinitate nu intrebuinteaza pentru cunoasterea viitorului nici animale fara ratiune, nici orice fel de oameni, ci pe cele mai sfinte $i mai curate dintre sufletele omenesti, pe care le inspira si le da dar de proorocie. De aceea, intre alte minunate cuvinte cuprinse in Legea lui Moise, trebuie puse si acestea : «Sa nu vrajiti, nici sa nu ghiciti» 308 . $i in alt loc : «C3ci popoarele acestea, pe care le izgonesti tu, asculta de ghicitori si de prevestitori, iar tie nu-ti ingaduie aceasta Domnul Dum- nezeul tau» 309 . $i imediat dupa aceea : «Prooroc dintre fratii tai va ri- dica Domnul-Dumnezeul tau». $i vrind cindva sa-i intoarca printr-un yhicitor de la obiceiul ghicitului, pune sa vorbeasca duhul prin gura lui : «Caci nu este vrajitorie in Iacob, nici farmec in Israel, la vreme se va spune lui Iacob si lui Israel ; cele ce vrea sa plineasca Dumnezeu» 310 . Recunoschid, deci, valoarea acestora si a altora, noi tinem sa ciestim si porunca aceasta, care are un injelles tainic : «Pazeste-ti inima mai mult decit orice» 311 pentru ca nici unul din duhurile rele sanu intre incugetul nostru si pentru ca nici unul din duhurile potrivnice sa nu intoarca, dupa placul lui, inchipuirile noastre. Ci ne rugam «sa straluceasca in inimile noastre cunostinta slavei lui Dumnezeu» 312 , Duhul lui Dumnezeu care ScilSsluieste in gindurile noastre sugerindu-ne imagini vrednice de Dum- nezeu «caci citi sint minati de Duhul lui Dumnezeu, sint fii ai lui Dum- nezeu» 313 . 30f). Homer, Odiseea, IV, 658 ; XX, 116 ; 119 (trad. G. Mumu 452). 306. Odiseea XX, 120 (trad. G. Mumu, p. 453). 307. Odiseea XVII, 541 (p. 400). 308. Lev. 19, 20. 309. Deut. 18, 14. 310. Num. 23, 23. 311. Pilde 4, 23. 312. // Cor. 4, 6. 313. Rom. 8, 14. contra i.m rr,i.mm, cawtka a »atha jn XCVI Trebuie sa stim, dar, ca prezicerea viitorului nu este numaidecit un lucru dumnezeiesc; prin sine insasi aceasta prezicere este lucru hidi- ferent j de ea pot avea parte si rai si buni. Cunosc acest lucru, mai cli- nainte, datorita iscusintei lor doctoricesti si medicii, chiar cind unii din aceistia au purtare rea. Tot asa si cirmacii vapoarelor, fie ei cit de paca- tosi, prevestesc semnele si furia vimturilor ;si schimbarile vremii ba/.in- du-se pe experienta lor si pe observa|ie. Nu-mi inchipui ca ar fi vreun motiv sa le socotesti dumnezeiesti atit timp cit din punct de vedere moral sirat rele. E mixicinoasa, deed, afirmatia lud Celsus : «ce am putea declara mai dumnezeiesc decit prevederea si prezicerea viitorului ?» Tot minciuna e sa zici ca in multe animale s-ar resimti idei despre Dumnc- zeu, caci nici o vietuitoare din cele fara ratiune n-au nici o idee despre Dumnezeu. E minciuna, in sfirsit, sa spui ca animalele fara ratiune sint mai aproape de unirea cu Dumnezeu. In realitate, printre oameni, cei care sint inca rai, chiar daca ar fi ei in culmea progresului, ramin dc- parte de uindrea cu Dumnezeu. Numai adevaratii inteilepti, adica cei care-si traiesc sincer credinta, numai ei sint cei mai aproape de unirea cu Dumnezeu. Asa erau proorocii nostri, si Moise, carora Scriptuia le-a adus marturie pentru cea mai mare cura^enie, cind a spus : «Nu- mai Moise singur sa se apropie de Domnul, iar ceilalti sa nu se apro- pie» 314 . XCVII Dar ce nelegiuire e sa fim invinuitl tocmai noi de nelegiuire, spu- nindu-se nu numai ca animalele necugetatoare sint mai invafate decit firea omeneasca, ci si ca sint mai dragi lui Dumnezeu ! Celsus isi in- toarce aten^ia de la om, socotind ca §iarpele, vulpea, lupul, vulturul si soimul sint mai scumpe inaintea lui Dumnezeu decit natura omeneascS I Ar urma, dupa afirmatia lui Celsus, ca : daca intr-adevar animalele sint mai scumpe inaintea lui Dumnezeu decit oamenii, aceste animale plS- tesc mai mult in fata lui Dumnezeu decit Socrate, Platon, Pitagora, Fe- rekide si ceilalti teologi pe care el i-a preamarit inainte. $i i s-ar putea face si o urare : daca, intr-adevar, aceste animale sint mai scumpe ina- intea lui Dumnezeu decit oamenii, n-are decit sa ajunga si Celsus in ceata celor scumpi lui Dumnezeu, asemanindu-se celor pe care-i crede mai scumpi lui Dumnezeu decit oamenii ! $i sa nu creada ca ceea ce spun e blestem, iar nu urare ! Caci cine n-ar dori sa se asemene intru total celor de care-i convins ca sint mai placuti lui Dumnezeu si sii ajunga si el tot atit de placut Domnului ca si ei ? 814. /•?. 24, 2. 313 omotN, ■cwwm albt, Ca sii arate cii discutiile animalelor necugetatoare sint mai nobile declt ale noastre, Celsus nu pune istoria aceasta pe seama primilor veniti, ci pe seama celor inteligenti 315 . Dar cei inteligenft cu adevarat sint cei seriosi, cSci nimeni din cei rai nu e inteligent ! lata cum se cxprimS el : «Unii oameni inteligenti spun ca chiai Intre pdsdri exista conversapi, desigur mai sfinte decit ale noastre, $i ca. ar avea cunostinta de ceea ce s-a vorbit, lucru pe care 1-ai putea dovedi prin fapte, Intiu- cH ne anunta ca pasaiile ai ii declarat ca merg acolo sau dincolo, ca fac cutare sau cutare lucru, dupa care ar aduce dovada ca ar ii fost $1 ar fi executat ceea ce au prevazut». In realitate, nici un om inteligent n-a istorisit asa ceva si nici un fntelept n-a spus ca discutiile animalelor necugetatoare ar fi mai sfinte decit conversable oamenilor. $i daca am examina concluziile la care ajunge Celsus am constata ca, dupa el, conversable animalelor fara ratiune ar fi mai sfinte decit discutiile venerabile ale lui Ferekide si Pitagora, Socrate si Platon, si ale altor filosofi, ceea ce, luat in sine i»susi, nu e numai greu de crezut, ci de-a dreptul absurd. Daca crezi c8 exista persoane care din «ciripiturile» ancurcate ale pasarilor ar de- duce ca ele ar spune dinainte ca merg acolo sau dincolo si ca executa cutare sau cutare lucrare, as spune cS asa ceva si duhurile rele il arata oamenilor prin semne ; scopul lor fiind sa insele pe om, sa-i coboare duhul de la cer si de la Dumnezeu spre pamint si chiar mai jos. XCVIII Nu ma pot dumiri cum a auzit Celsus vorbindu-se despre juramintul elefantilor, despre care stie ca sint cu mai multa credinciosie fata de Dumnezeu decit noi si ca au si o cunostinta despre Dumnezeu. Cunosc si eu numeroase si minunate lucruri care se povestesc despre firea acestui animal si despre blindetea lui, dar nu-mi aduc deloc aminte sa fi vorbit cineva despre juramintele elefantilor 316 , afara doar de cazul cind Celsus ar fi denumit drept juramint firea lui blinda si felul lui parca protocolar de a se comporta cu oamenii din clipa in care ajunge sub ascultarea lor, dar nici acest lucru nu corespunde adevarului. Oricit de rar s-ar in- timpla, blindetea lor fiind recunoscuta, totusi uneori ei devin atit de cruzi fata de oameni, incit savirsesc ucideri, si din aceasta pricina sint osinditi sS fie omoriti, viata lor nemaifiind socotita utila. $i apoi ca sa arate ca berzele au o nevinovatie si mai copilareasca decit oamenii, Celsus citeaza ceea ce se istorise^te despre acest animal in legSturci cu recuno$tinta ce o au puii lor fata de mamele care le hrd- :H. r >. Liictunttu, D/v. inst. V, 17. :)l(i. I'liniu, 1st. Nat. 8, 2—3 (se afirma ca elefantii adora luna). rpNTHA hVl CKI.HUM, CABTBA A l»ATnA 3M9 nesoW, dar nici ei nu fac acest lucru ca $i cum sl-ar da seama cS sint datori s-o iaca, ci mumal dintr-un instinct firesc, probabU pentru ca prin acest exempiu necontrolat al lor animalele f^rS rafiune sS rusineze pe oameni in ce priveste recunostinta acestora fata de pSrintii lor. Dacft si-ar fi dat seama cita deosebire este intre a face acest lucru prin con- trolul ratiunii $i intre a-1 executa in chip natural, instinctiv, n-ar mai fi spus ca si berzele sint mai recunoscatoare si mai constiincioase de- cit.qamenii. Cp si cum s-ar fi simttt obligat sa arate evlavia animalelor necuge- tatoar-e, Celsus mai of era, in aceasta privinta, inca un exempiu : *pasd- rea din Arabia, foenix, dupa ce a trait acolo mulfi ani, emigieazd In Egipt> si duce ax ea cadavrul pdrintelui ei, pe care-I Invdluie intr-o co- roand de smirnd ca intr-un mormint si apoi 11 asazd m locul unde se alia templul soareluh. E adevarat ca se istorise§te a$a 318 , dar chiar daca ar fi adevarat, faptul poate fi explicat usor $i in chip firesc. Buna- tatea Providentei reiese si diin deosebirea dintre animale, ca prin aceasta sa arate oamenilor varietatea structurala dintre fiintele din lu- raea,. aceasta, inolusiv la pasari. Ea a lasat si acest animal unic, pentru ca sa se preamareasca prin el nu animalul, ci Creatorul lui. XCIX Din toate acestea iata ce concluzie scoate Celsus : «Nu pentru om au tost create toate, nici pentru lei, pentru vultur sau pentru deliin, ci pentru ca aceasta lume sd se desidsoare ca o lucrare a lui Dumnezeu completa si desavirsitd in toate amdnuntele ei. De aceea toate lucrurile au tost in asa lei rinduite, nu unele pentru altele, si nici unele contra altora, ci armonizate toate intreolaltd. De acest intreg poartd grijd Dum- nezeu, niciodatd Providenf.a nu-1 pdrdseste si nici nu se va inrdufdfi. Dumnezeu nu-1 recheamd la Sine dupa un rastimp, nu Se tulbura din pri- cina oamenilor, nici din cauza maimufelor sau a soarecilor, nu amenintd nicicum aceste iiinte, din care fiecare si-a primit o menire la locul ei«. Sa raspundem pe scurt la acestea. Cred ca am demonstrat prin cele de pina acum ca toate au fost fS- cute pentru om si pentru toate fiintele cugetatoare, caci, in primul rind, de dragul fiintei cugetatoare au fost create toate. Intrucit Celsus spune ca nu pentru om, nici pentru leu si nici pentru alt animal pe care-1 amin- teste au fost facute toate acestea, vom zice si noi : «nu de dragul leului, 317. Aristotel, 1st. anim. 10, 13 (cf. M. Borret, op. cit., II, 429). 318. Herodot, Istorii II, 73 (trad. rom. p. 161—165). 314 oniOFN, bcwikwi aukhk nlcl a vulturului, nici a delfinului a facut Dumnezeu aceste lucruri, ai de draguii omului, a acestuii animal rational, cu soopul ca ilumea sa se des- fttsoare ca o luorare a lui Dumnezeu completa si desavirsita in toate amanuntele ei». La aceste concluzii subscriem si noi pentru ca sint frumoase. Dar Dumnezeu poarta grija nu numai de intreg, cum zice Celsus, ci in afara de intreg, in mod deosebit, si de fiecare fiinta in parte. Nieiodata Pro- videnta nu va parasi intregul. In cazul cind o parte a intregului se inrau- tateste In urma pacatului fiintei rationale, Dumnezeu va avea grija s-o curateasca si s-o readuca dupa un timp la (unitatea) intregului. Desigur ca nu se tulbura nici din pricina maimutelor ori a soarecilor ,in schimb ■supune judecatii si pedepsei pe oamenii care calca in pioioare legile fi- resti. Le adreseaza amenintari prin prooroci si prin Mimtuitorul, Care a petrecut pe pamint de dragul intregului neam omenesc, pentru ca cei •care pleaca ureohea la aceste avertismente sa se intoarca, iar cei care nu asculta cuvintele de chemare sa-si primeasca pedepsele cuve- nite ; si se cade ca, in acelasi timp, Dumnezeu sa prevada, pentru binele intregii lumi, un tratament si o indreptare foarte aspra celor carora se cuvine 319 . Dar intrucit si cartea a patra a ajuns destul de voluminoasa voi ter- mina aici cuvintuil meu. Sa dea iDumoiezeu ca prin Fiul Sau, Care e Dum- nezeu Cuvintul, Intelepoiunea, Adevarul, Dreptatea si tot ceea ce spune despre El teologia Sfintelor Scripturi, sa purtem incepe si cea de a ciracea carte, spre folosul cititorilor, si s-o ducem la bun sfirsit cu ajutorull Cu- vintului, care salasluieiste in noi. 319. Cold imn adus IProvidentei. CARTEA A CINCEA Acum, cind incep sa scriu cea de a cincea carte impotriva scricrii lui Celsus, nu ma gindesc, cucernice Ambrozie, sa spun vorbe multe, pentru ca daca as face-o m-as putea feri si mai greu de pacat 1 , si in- cerc, pe cit posibil, sa nu las nimic necercetat din cele sustinute de Cel- sus, mai cu seama acele locuri in care unii ar crede ca Celsus ne-a avut in vedere pe noi sau pe evrei. $i daca prin acest cuvint al meu, intrind in constiinta unuia din cei care s-ar intimpla sa dea peste cartea lui Celsus, as fi in stare sa scot din ea fiecare sageata care raneste pe cei ce nu-i imbracat cu toate «armele lui Dumnezeu» 2 si as aduce un leac duhovnicesc in stare sa vindece rana lui Celsus, care face ca cei ce iau in seama cuvintele lui sa nu mai «fie sanatosi» 3 in credinta, as fi facut-o bucuros. Dar numai lucrarea lui Dumnezeu e in stare sa-isi gateasca salas in chip nevazut prin Duhul Sau si prin Duhul lui Hrisfos in cei cu care gase^te de cuviinta sa petreaca. Datoria mea este ca incercintl, prim vki grai si prin scrieri, sa intaresc pe oameni in credinta, sa ma silesc sa fac totul pentru a fi un lucrator neinfruntat, propovaduind «cuvintul adevarului» 4 . De aceea, prima mea stradanie cred ca trebuie sa fie cea de a nimici, pe cit se poate, argumentele parute ale lui Celsus, indepli- nind astfel, cu credinta, porunca pe care mi-ai dat-o. Ma oblig, dar, sa expun si pe mai departe invatatura lui Celsus, care urmeaza celei la care am raspuns pinS acum (cititorul sa-si spuna parerea daca le-am combatut destul), urmind sa dau si de asta data contraargumentele mele. Dumnezeu sa-mi ajute sa nu intru in subiect cu mintea si cu vorba neinarmate si lipsite de puterea Lui, pentru ca credinta acelora, carora eu doresc sa le fiu de folos, sa nu fie izvorita din «intelepciunea oamenilor» 5 , ci sa primesc «mintea lui Hristos» 6 , de la TatSl Sau, sin- 1. Pilde 10, 10: «Multimea cuvintelor nu scute^te de pacStuire, iar eel ce-!ji tine buzele lud este un om lntelept». 2. El. 6, 10. 3. Tit 1, 2 : «sanato?i in credinta $i Intregi la minte». 4. // Tim. 2, 15. 5. J Cor. 2, 5. 6. / Cor. 2. 18. 313 ORIGEN, SCRIERI ALESE gurul care o da, sa primesc harul de a ma impartasi din Cuvintul lui Dumnezeu si astfel sa surp toata trufia care «se ridica impotriva cu- noasterii lui Dumnezeu» 7 , nimicind totodata si infumurarea lui Celsus,. care se porneste impotriva noastra si impotriva lui Iisus al nostru, ba chiar impotriva lui Moise si a proorocilor. Iar Cel care da «cuvint celor ce vestesc cu putere multa» 8 sa mi-1 dea si mie din belsug, pentru ca astfel sa se nasca in cititori credinta intemeiata pe Cuvintul si pe- puterea lui Dumnezeu. II Asadar, mi-am propus acum sa demasc ca mincinoasa o fraza et lui Celsus, oare suna asa : «Nici Dumnezeu, nici Fiul lui Dumnezeu, & voi iudeilor si crestinilor, nu S-a coborit si nici nu S-ar putea coborl vreodatd pe pdmint. Iar dacd spunetf ca s-au coborit ingeri, atunci spu- nef-i-ne, ce zice\i ca sint acestia : Dumnezei sau ait iel de tiin$e ? Alt soi„ se pare, si anume demonh. Impotriva acestora nu-i nevoie sa-i mai ras- pund lui Celsus, care repeta mereu aceleasi lucruri 9 . Vor fi de ajuns. cele spuse de mine pina acum, in aceasta chestiune. Voi expune insa citeva idei, printre multe altele, care mi se par in legatura cu cele spuse mai inainte, dar care nu au intru totul acelasi inteles. Voi pre- ciza doar atita c3, sustinind ca nici Dumnezeu si nici vreun Fiu at lui Dumnezeu nu S-a coborit la oameni, Celsus tagaduieste credinta ge- nerala despre descoperirea lui Dumnezeu, despre care a vorbit si el, mai inainte, ca despre o realitate. Daca Celsus ar afirma adevarul cinc£ sustine ca nici Dumnezeu si nici vreun Fiu al lui Dumnezeu nu S-a coborit din ceruri, si nici n-ar putea sa Se coboare, atunci trebuie taga- duita si existen^a pe pamint a zeilor, care s-au coborit din cer, fie ca sa prooroceasca oamenilor, fie ca sa vindece pe cei bolnavi prin ora- cole. Or, nici Pitianul Apollo, nici Esculap, nici altul dintre cei despre care se crede ca proorocesc si tamaduiesc, nu pot fi dumnezei coboriti din cer, ci poate ca sint niste zeitati sortite sa locuiasca mereu pe pa- mint, niste fiin^e surghiunite din locuinta zeilor sau lipsi^i de ingadu- inta de a petrece cu zeii acolo in cer. Apollo si Esculap si ceilalti, des- pre care se crede ca lucreaza ceva pe pamint, nici nu sint de fapt zei„ ci ni?te demoni, mult mai slabi decit inteleptii care prin virtute se- ridica pina in inaltul cerului 10 . 7. // Cor. 10, 5. 8. Ps. 67, 9. 9. In general, Celsus tagaduia orice doctrina comuna intre iudei si crestini, care- admiteau de fapt realitatea Providentei In viafa naturii si a omenirii. A se vedea mai sus : IV, 2. 10. Acelasi lucru il spunea si Platoji Fedros 247 b. CONTRA Mtt C EUUt, CAHTBA A C1NCKA 3J7 III lata eft, vrind s& tagaduiasca" ideile noastre, Celsus, care in intreaga lui scriere riu se declarS a fi epicureu, este de fapt dovedit ca partizan al lui Epicur. lata ca tu, cititorule al tratatului lui Celsus, admitind cele Nilul ^i toate fluviile. Daca soarele-i Dumnezeu, atunci si ziua si luna si anul sint si ei Dumnezeua. Cicero, De nat. deorum, 3, 17, 43 (Citat dupa M. Borret, op. cit., Ill, 31) CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A CINCEA 3Q1 Legea lui Moise, desi nu stiu sa inteleaga intentia cuvintelor tainice ale Legii si sa explice vreun lucru ascuns, nu afirma ca cerul cerulul» M . Iar profctul Daniil proorocostc urmfltoa- rele despre eel din vremea invierii : «In vremea aceea poporul tftu va fi m intuit si aniline oricine va fi gSsit scris in carte. $i multf din coi care dorm in tSrina pamintului se vor scula, unii la viatii vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica. $i cei intelepti vor lumina ca stra- lucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi, pe calea dreptatii, vor fi ca stelele in vecii vecilor» 35 . Sfintul Apostol Pavel, vorbind despre inviere zice : «Sint si trupuri ceresti si trupuri pamintesti ,• dar alta cste slava celor ceresti si alta a celor pamintesti. Alta este stralucirea soa- relui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. CSci stea do stea se deosebeste in stralueire. A^a este s^i invierea mortllor» 36 - Deci pentru cei ce au fost invatati sa se inalte cu vrednicie dea- supra tuturor fapturilor create si sa nadajduiasca de la Dumnezeu cele mai mari rSsplatiri de pe urma vietii lor inbunatatite ; pentru cei ce au auzit : «Voi sinteti lumina lumii» si iarasi : «Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incit sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru eel din ceruri» 57 ; pentru cei ce se stra- duiesc sa dobindeasca intelepciunea cea luminoasa si nevestejita ori au si dobindit-o, ca fiind o «oglindire a stralucirii luminii celei vesnice» 38 , toti acestia nu ar avea nici un rost ca ei sa se minuneze de soarele, de 3una si de stelele cele vazute, in a$a masura incit sa se socoteasca a fi mai prejos decit ele, din pricina luminii lor vazute, intruoit ei au, de fapt, o lumina inteUegatoare de cunoastere foarte cuprinzatoare, an «lumina lumii» 39 , «lumina adevaxata» 40 , «lumina a oamenilor» 41 , si de aceea nu se cade sa se inchine unei lumini vazute. Daca ar fi trebuil sa ne inchinam lor, noi n-am fi f3cut-o din pricina luminii celei va- zute, de care se minuneaza multfmea, ci din pricina luminii intelega- toare si adevSrate, presupuinind ca si stelele din cer sint fiinte ratio- nale si bune, care au fost luminate cu lumina cunostintei de catre In- telcpciune, caci Intelepciunea este : «stralucirea luminii vesnice». Intr- adevar, lumina fireasca a stelelor, este o lucrare a Facatorului tuturor, pe cind ele ar putea sa aiba §i o lumina intelegatoare, care sa vina din libera lor hotarire 42 . 34. Deut. l, 10. 35. Daniel 12, 1—3. 36. I Cor. 15, 40—42. 37. Matei 5, 14. 38. Inf. Sol. 6, 13. 39. loan 1, 9. 40. loan 8, 12. 41. loan 9, 5. A2. inf. Sol. 7, 26. Am subliniat in alt loc (Dc princip., prcta/a, 10; J, 27, 3, V. 7 etc.) ntitucUnea nestatornica a lui Origen, care atribuie astrelor uneorl ltbertato *i constiljitii de sino, alteori lc-o contests. 324 OH1QEN, BCKIICKI ALKSK XI Dar nici lumina mintii celei intelegatoare nu trebuie sa fie un obiect de inchinare pentru eel ce vede si intelege «Lumina cea adevarata*, din care s-au impartasit si stelele, daca au fost luminate. Cel ce priveste spre Dumnezeu, PSrintele luminii adevarate, nu trebuie sa se inchine stelelor, c3ci numai despre Dumnezeu a putut zice Scriptura : «Dumne- zeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El» 43 . Cei ce se in- ching soarelui, lunii si stelelor din pricina luminii lor sensibile isi fi- re$ti, nu s-ar inchina nicicum selnteierdi unui foe sau unei lampi de pe pamint, fiindca isi dau seama de neasemanata superioritate a astrelor, pe care ei le cred vrednice sa li se inchine, spre deosebire de luminile unor scintei sau ale unor lampi. Dupa cum, deci, cei ce inteleg in ce mod «Dumnezeu este lumina» u , care pricep in ce fel Fiul lui Dumnezeu poate zice : «lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine in lume» 45 , cei ce sint constienpl pentru ce zice El : «Eu sint lumina lumii» ■**, tot asa nu ar avea nici un rost sa se inchine luminii soarelui, lunii si stelelor, caci lumina aceasta este ca o mica scinteie, in com- paratie cu lumina cea adevarata, Dumnezeu. Nu pentru ca am dispretui aceste fapturi atit de marefe ale lui Dumnezeu si nici ca am declara ca soarele, luna si stelele sint doar niste «blocuri incandescente» 47 , curri zice Anaxagoras, ci sustinem aceste adevSruri despre stele, despre luna si soare fiindca simtim puterea suprafireasca a lui Dumnezeu, Care e mai mare decit ele intr-o masura nespus de mare. Insa, mai presus de toate, noi simtim si dumnezeirea Unuia nSscut al Sau, care intrece toate celelalte realitati existente. Or, daca sintem convinsi ca si soarele, si luna si stelele se roaga lui Dum- nezeu Cel peste toate, prin mijlocirea Unuia nascut Fiului S5u, atunci intelegem ca nu trebuie sa inaltam rugaciuni catre cei, care, la rindul lor, si ei trebuie sa se roage. Caci astrele au rostul mai curind sa ne Inalte spfe Dumnezeu, C&ruia se roaga si ele, decit sa ne coboare spre ele insele, sau sS imparta puterea rugaciunii noastre intre Dumnezeu si ele insele 48 . MS voi folosi acum si de urmatoarea pilda despre acest subiect : Domnul si Mintuitorul nostra, cind a auzit pe cineva zicindu-I «Inva- t^torule bune», 1-a trimis pe cel ce a zis asa la Tatal Sau, zicind : «De 43. loan, 5. 44. loan 8, 12. 45. loan 1,9. 46. loan 8, 12. 47. Diogene Laertios, op. cit., II, 8 (trad, rom., pag. 157). 48. Arola^i exemplu 11 da Origen $i In Exortafie la martiriu, 7. A se vedea in Origcn, Scrk'rl alcsc, In «P.S.B.», vol. 8, pag. 357. CONTHA LUI CKUIUII, CAHTMA A O1M0MA JCT, co-Ml zici bun? Nlmonl nu este bun declt unul Dumnezeu» 4 ». Dacfl, pe buna dreptate, a vorblt despre «Fiul iubirii Tataiui» M , Col care osto chipul bunStatil lui Dumnezeu, apoi cu si mai bunS dreptate soarele ar putea s& zicS celor ce i s-ar inchina : de ce mi te inchini mie ? «Dom- nului Dumnezeului tau s& te inchini si Lui singur sS-I slujesti» ,l . Asa- dar Lui singur ne inchinam §i Lui, numai Lui li slujim si eu $i toU cei ce sint cu mine. Iar daca cineva nu este atit de inaintat in virtute, cu atit mai mult sa se roage Cuvintului lui Dumnezeu, Care are puterea s<1 ne tamaduiasca pe tofi, chiar si mai mult, sa se roage Tatalui, Care si drep- tilor de altadata «a trimis pe Cuvintul Sau si i-a vindecat pe ei §i i-a izbavit din stricaciunile lor» 52 . xn Asadar, in bunatatea Sa, Dumnezeu Se coboara la oameni, nu prin mutare din loc, ci prin Providenta, caci Fiul lui Dumnezeu n-a fost nu- mai o vreme cu ucenicii Sai, ci este totdeauna cu ei, plinind cuvintul : «Iata Eu cu voi sint in toate zilele, pina la sfirsitul veacului» 53 si dacd «mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca" nu ramine in vita» 5 * e limpede cS nici ucenicii Cuvintului, mladitele cele intelegatoare ale adevaratei vi|e, care este Cuvintul, nu pot sa rodeasca virtutea, dedt daca Hristos este cu noi, care sintem jos pe pamint, dupa cum este si cu cei ce sint in legatura cu El pretutindeni, ba este si cu cei ce nu-L stiu pe El, in tot locul. Acest lucru il arata Evanghelistul loan cind spune prin gura lui loan Botezatorul aceste cuvinte : «In mijlocul vostru se afla Acela, pe Care voi nu-L stiti, Cei care vine dupa mine» 55 . Intrucft Cei ce a umphit cerul ^i pamintul si a zis : «Au nu umplu Eu cerul si pamlntul, zice Domnul !» 56 fiindcS El se afla §i cu noi §i aproape de noi — caci 11 cred cind zice : «Eu sint un Dumnezeu apropiat, nu un Dum- nezeu departat» 57 — e absurd sa ne inchinSm soarelui, lunii sau uneia dintre stele, a carei stralucire nu ajunge sa umple toate lumea. Dar sa admitem ca, intrebuintind chiar frazele lui Celsus, soarele, luna si stelele anunta din timp ploile, caldurile, norii si tunetele. DacS ele prevestesc lucruri atit de mari, nu-i oare un temei si mai mare, pentru a ne inchina lui Dumnezeu, pe care ele tl slujesc prin preves- tirile lor, si sa-L cinstim pe El, iar nu pe vestitorii Lui ? Lasa su pre- 49. Marcu 10, 18 j Lc. 18, 19. 50. Co/. 1, 13. 51. Matei 4, 10 52. Ps. 106, 20. 53. Matei 28, 20, cum a afirmat-o $i inainte ; IV, 5. 54. loan 15, 4. 55. loan 1, 26. 56. let. 23, 24. 57. let. 23, 23. Mfl "/_ ; OHKIKN, ■CmHiHI. .Ai.KW ie vt'steasca d.strele atit fulgcrele si fructele, cit si toate celelalte roduri si sft le iconomiseascS ! Dar pentru aceasta noi n-o sa ne inchinam inchi- niitorilor, procum nu ne inchinam nici lui Moise, nici celor de dupa el care au proorocit inspirati de Dumnezeu fapte mai importante decit ploilo, cSldurile, norii, tunetul si fulgerele si toate rodurile sensibile. §1 chiar de ar avea soarele, luna si stelele puterea de-a prooroci lucruri mai mari decit ploile, noi tot nu ne-am inchina lor, ci Tatalui Celui care prooroceste prin ele si Cuvintul lui Dumnezeu, pe Care ele II slujesc. Chiar daca am admite ca astrele sint vestitorii si trimisi autentici ai lui Dumnezeu, in cazul acesta cum sa nu-L adoram si mai mult pe El, Cel vestit si propovaduit de astre, decit pe vestitorii si trimisii Sat? XIII Celsus afirma, de la sine, ca noi socotim soarele, luna si stelele ca ni$te nimicuri. In realitate, noi marturisim ca si ele, de asemenea, «as- teaptS descoperirea fiilor lui Dumnezeu, caci faptura a fost supusa de- sertaciunii — ■ nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o — , cu nadejde» 85 . Daca ar fi citit Celsus si alte mii de citate, pe care le spun Scripturile despre soare, luna si stele, de pilda : «laudati-L pe El soa- rele si luna, laudafi-L pe El toate stelele si lumina» 59 si «laudati-L pe El cerurile cerurilor», nici atunci nu ar fi putut sustine despre noi ca re- ducem la nimic niste zidiri atit de mari, care lauda pe Dumnezeu cu mSretie. Dar Celsus nu-si da seama nici ca : «nadejdea cea dornica a f&pturii asteapta descoperirea fiilor lui Dumnezeu, caci faptura a fost supusa desertaciunii, nu de voia ei, ci din cauza aceluia ce a supus-o, cu nadejde, pentru ca si faptura hisasi se va izbavi din robia strica- ciunii, ca sa se bucure de libertatea fiilor lui Dumnezeu» °°. Cu acestea sa ia sfirsit indreptatirea noastra in privinta faptului cS nu veneram soarele, luna si stelele ! Iar acum sa redSm isi pasajul care urmeaza in opera lui Celsus pentru ca, dupa aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa punem impotriva lui cele harazite noua de lumina ade- Vcirului. ' xlV Asadar, Celsus zice : «este o prostie a lor sa creadd ca atunci cind Dumnezeu va alifa focul ca un bucatar 61 , toate celelalte neamiui vor arde, iar ei singuri vor rcimine, nu numai cei vii, ci si cei morfi de 58. Rom. 8, 17 20. 50. I>s. 148, 3. (iO. Mom. 8, in— 20. (il. Icier rcpetiitit f>\ in elite pasaje ale lucrarii : IV, 23 j VII, 9. ITlN'lltA I. HI C'f,l,*U», HAMTHA A C1NCKA ;ft|7 demult, ridlclnduse cu aceiensi trupuri din pa mint. Surinami nddejdv u viermilor 1 I'llndcd, In adevdr, cdrui suflet de am i-ai mai piirea ran dupd un trup putrezlt ? " Pe clnd, de tapt, aceasta dogma nici nu v ! In realitate, Dumnezeu nu poate savirsi nici un lucru necuviincios, nici nu vrea sd lucreze impotriva naturii a . Dacd hi, care esti stricat, ai potti ceva necurat, Dumnezeu n-ar putea sd tacd acel lucru si nu trebuie sd crezi cd acel lucru se va realiza, caci Dumnezeu nu este autorul por- nirilor nestdpinite si al desfriului rdtdcit, ci al lirii celei drepte si bune. El ar putea sd dea sufletului o viafd vesnicd, dar lesurile M sint bune de dat la gunoi — zice Heraclit. In adevdr, trupul fiind plin de uriciuni, pe care nil le mai numesc, Dumnezeu nici n-ar vrea, nici n-ar putea sa-1 mai iacd vesnic, caci dr ti un lucru national. El este rapunea a tot ce existd, deci El nu poate sd facd nimic impotriva Lui insusi? . Ia aminte, cum de la inceput Celsus rastalmaceste in batjocura in- va^atura despre arderea lumii, care este admisa si de unii din cei nidi de frunte filosofi elini. Lui i se pare ca. noi am fi facut din Dumnezeu un bucatar, pentru ca admitem arderea lumii 65 . El nu pricepe ca chiar si dupa parerea unora dintre elini, care au luat-o poate de la poporul stia- vechi al evreilor, focul este adus in lume ca o curajire, si se pare cii si pentru cei care au nevoie de judecata si de tamaduire prin foe "". Ar- zindu-i, fara sa-i consume, pe cei care nu au in ei materie care sa arda, focul vesnic arde si consuma pe cei ce, in zidirea lor, au folosit in fap- tele, cuvintele si gindurile lor «lemne, fin si trestie» 67 r precum este spus 62. Credinfa in inviere o respingeau, intre evrei, saducheii, iar intrc crestini, gnosticii. 63. Evanghelistii si parintfi apostolici argumentau credinta in inviere prin repe- tarea cuvintului «La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta», Luca 1, 37 j Matai 19, 26; I Clem. 27, 2; Iustin, Apol. I, 18. Primul care sistematizeaza aceasta credinU a fost Atenagora Atenianul. A se vedea Apologefi de limbi greeted, p. 384—380. 64. Heraclit, fragm. B. 96. Diels Kranz, I, 172 (citat dupa M. Borret, op. cit., Ill, 51). 65. (Pentru Heraclit «chiar si sufletele inteleptilor dureaza numai pina la f-x'ul universal" (e/.iwpcDiii':). N. Balca, Istoria tiloz. antice, p. 36). 66. Idee afirmatfi si mai inainte : IV, 21. 67. / Cor. 3, 12. 32H omotN, icmmi ai.mk In chip slnibollc. Dumnezeiestile Scripturi spun c& Domnul va veni ca «focul topitorului si ca lesia n&lbitorului» M , va veni pentru fiecare din cei care au nevoie de foe, fiindca s-au amestecat — ca sa zic asa — cu o materie rea, care r&spinde$te in ei rautate. Focul va topi pe cei amestecati «cu plumb si fier si cositor». Cel ce vrea sa se documenteze privitor la acestea, sa oiteasca la proorocul Iezechiel 69 . Cu aceasta oiu vrem sa spunem ca Dumnezeu «ar a^ita focul» ca un bueatar, ci El proce- deaztt ca un Dumnezeu binefacator al celor ce au trebuinta de durere si de foe, cum marturiseste proorocul Isaia. El scrie ca trebuie sa se spuna unui neam pacatos : «Fiindca ai carbuni de foe, sedea-vei pe ei, acestia Hi vor fi ajutor» 70 . Prin purtarea Sa de grija, Cuvintul exprima, in chip tainic, niiste cuvinte aspre catre multimile de oititori, care le citesc cu intelepciune. Aceste cuvinte sint scrise pentru a ingrozi pe cei care nu pot s8 se intoarca in alt chip de la potopul pacatelor. In felul acesta si puzitorul strict al Legii va afla cu ce scop sint date pedepse aspre si dureroase celor care sufSr in viata aceasta. Deocamdata este de ajuns s& cit3m doar un pasaj din Isaia : «pentru numele Meu Imi opresc minia si pentru slava Mea o potolesc, ca sa nu te nimicesc» 71 . Am fost ne- voit s5 folosesc cuvinte deosebite, care nu se potrivesc cu cei simpli la credinta, caci ei au nevoie de o povata spusa in cuvinte mai deslu- $ite. Am intrebuintat aceste figuri de stil ca sa nu par ca las necom- batutS invinuirea lui Celsus, care zice ca Dumnezeu va «atUa focul ca un bucatar». XVI Pentru cei ce asculta invatatura cu mai multa pricepere reiese clar, din cele expuse, si felul in care trebuie sa raspundem la cuvintele lui Celsus ca «orice alt neam va fi ars, numai ei vor mai ramine». Nu-i de mirare c& gindesc asa aceia dintre noi la care face aluzie cuvintul sfint : «Dumnezeu si-a ales cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei in- telepti ? Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa" rusineze pe cele tari ; Dumnezeu si-a ales pe cele nebagate in seama, ca sa strice pe cele ce sint, asa a binevoit Dumnezeu sa mintuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii, fiindca lumea prin intelepciunea ei nu 1-a cunoscut pe Dumnezeu» 72 . Ei nu pot sa explice limpede citatele si nu vor Sci-si petreaca vremea cu explicarea Scripturii, cu toate ca Iisus a zis : «Cercetati Scripturile» ". Ei isi fac niste idei nepotrivite despre C8. Malcalii 3, 2. 09. Icz. 22, 18. 70. Is. 9, 48—49. 71. Is. 4JI, 9. 72. I Cor. 1, 27-28; 21. 73. loan 5, 39. C-PNTHA t,UI CBt.BUH, CAWTWA A CiNCEA jfift focul pe caro-1 procjHtef te Dumnezeu si despro cele ce so vor Inltmpla acelora care pacatuiesc.Asa cum, atunci clnd vorbim cu copiii este po- trivit sa spunem lucrurl corespunzatoare vSrstei lor fragede, spre a-l intoarce, ca pe niste copii, spre mai bine, tot a$a si celor pe care Cu- vintul i-a numit «nebuni» in lumea aceasta, «de neam prost» si dispre- tuit, li se potriveste intelesul ocolit despre pedepse, fiindca ei nu ajung la cumintire §i la indepartarea de rele decit prin frica si prin faptul c. I Cot. 15, 51—52. 33<> " OHUIKN, •HCIUWIH Al\K»tK I'l, acltuujii zicind : «Cei mortl in Mrislos, vor invia inlii ; dupii dceca no! cei vii, care vom fi ramas, vom fi rupi|i impxeuna cu ei in nori, ca sa intimpinam pe Domnul in vazduh» 7I \ XVIII Intrucit Celsus a luat in ris destul timp invierea trupului care este propov&duita in biserici si care-i inteleasa mai bine de cei stiutori, nu mai c nevoie sa citez din nou spusele lui, pe care le-am mai dtat odatii. Dar fiindca aceasta apologie e scrisa impotriva unui om de alia erodinta, ?i din pricina celor care sint inca «prunci» si «purtatf de va- luri» si. «dusi incoace si incolo de orice vint al invat.aturii, prin inse- laciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii» 77 , sa mi se ingaduie sa precizez citeva idei potrivite pe seama cititorilor nostri. Nici noi si nici Dumnezeiestile Scripturi nu spun ca cei morti de demult, atunci cind vor rasari din parnint, vor trai cu aceleasi trupuri, fara ca acestea sa sufere nici o schimbare in mai bine, In ■schimb, Celsus ne ponegreste atunci cind zice ca noi am crede asa cava. Ciici noi intelegem multele citate din Scriptura, care vorbesc despre tnviere, intr-un fel vrednic de Dumnezeu. Este de ajuns sa citez, deo- camdata, fraza lui Pavel din Epistola prima catre Corinteni, care zice : «Dar va zice cineva : cum inviaza mortii ? $i cu ce trup au sa vina ? Nebun ce esti ! Tu ce semeni nu da viat&, daca nu va fi murit. $i ceea ce scmeni nu este trupul ce va sa fie, cd graunte gol, poate de griu, sau de <;ltceva din celelalte. Iar Dumnezeu ii da un trup,. precum a voit, fie- ciirei seminte un trup al sau» 78 . la aminte ce zice in citatui aresta Apostolul, ca «nu trupul ce va sa fie» este semanat, ci se . intimpla un fel de inviere din saminta semanata si ascunsa goala in pamint. fiindca Dumnezeu da «fiecarei seminte un trup» al ei. Din saminta care a fost aruncata pe pamint inviaza, dupa caz, un spic sau un copacel — ca eel de mustar — sau un copac si mai mare, daca e vorba de un simbure de miislin sau de alt fruct. XIX Asadar Dumnezeu da — fiecaruia un trup «precum a voit», : — : atit seinintelor semanate, cit si celor care sint ca si semana|i intru inoarte si care vor primi un trup potrivit din cele ce sint semanate, un trap cu care fiecare va fi imbracat de Dumnezeu dupa vrednicie. Sa ascultam si cuvintul, care, prin mai multe amanunte, ne invata deosebirea dintre tin trup semanat si unul inviat din eel semanat : «Se seamana trup intru 70. / Tcs. 4, 15—17. 77. /•/. -1, 14. 711. / Cor. 15, 35—38. CONTHA Mil CMUWIl. I'AWT MA A CINCKA - ^ 331 slricdciujio, 1n.vluy.ii ljilru neslricticiune i so seamana Inlru necliislu, in- viaza Sntru slava \ se seamttntt intru sliibiciune, invia/ii intru putero < se seamana in trap firesc, inviazii trup duhovnicesc» 7 ". Stl inteleagii, dar, cine poate ce rost au cuvintele urmStoare : «Cum oste eel pamin- tesc, asa sint si cei pamintesti ; si cum este eel cere.se, asa sint si cei ceresti. $i dupa cum am purtat chipul celui pamintesc, asa vom pur to si chipul celui ceresc» 80 . Deci, daca Apostolul voia sa ascundd celo nc>- spuse din punct de vedere firesc si care nu se potrivesc urechilor color simpli si nici auzului celor pe care credin^a reuseste sa-i facS mai buni, totusi a fost silit pina la urma ■ — ca nu cumva noi sa intelegom lucrurile gresit — sa zica, dupa «cum purta chipUl celui ceresc», si ur- matoarele cuvinte : «Aceasta insa zic, fra^ilor : «Carnea si singele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mos- teneste nestricaciunea» 81 . $i stiind caracterul nespus si tainic al aces- tor cuvinte, Apostolul, dupa cum se si cuvenea celui care voia sa laso prin scrieri posteritatii gindurile sale, adauga si cuvintele «iata, taina' va spun voua». Aceste cuvinte sint adaugate de obicei la invataturile •cele mai iadinci si mai tainice, care trebuie sa fie ascunse de multjme. Cam cu acelasi injeles este scris si in cartea lui Tobie : «Taina Regolui este bine s-o pastrezi». In ce priveste lucrurile pline de slava, care so potrivesc multimii, Scriptura zice, dozind bine adevarul : «iar lucrurile Domnului e de lauda sa le vestesti» 82 . Asadar, nadejdea noastra nu este o nadejde de viermi, nici snfle- "tu'l nostru nu va duce dorul unui trup putrezitor, desi ii trebuie un trup oa sa se poata misca in spatiu, ci, dupa ce a cugetat la «intok'p- ciune» dupS cuvintul «gura dreptului va deprinde intelepciune» ", su- fletul nostru va injelege deosebirea dintre locuinta cea pamintoascii, unde se afla cortul si cafe-i sortita pieirii, $i cortul in care cei cu ade- varat drepfi suspina din greu, nu ca ar vrea sa se dezbrace de cort, ci fiihdca vor sa se imbrace, pe deasupra, cu un alt cort, pentru ca astfel imbracati «ceea ce este muritor sa fie inghitit de viat8» 84 , caci trebuie — fiindca toata firea trupului este stricacioasa — ca acest cort s'tricacios sa se imbrace in nestricaciune si ca cealalta parte a lui, care este muritoare si primitoare de moarte, ca urmare a pacatului, «sa se imbrace in nemurire». Asadar, cind «acest trup stricacios se va fi imbracat in nestricaciune si acest (trup) muritor se va fi imbracat in 79. / Cor. 15, 42—44. 80. / Cor. 15, 48—49. . 81. / Cor, 15, 50. A se vedea acecasi talmacire si in tratatul Despre rug&cianc XXVI, G (in «P.S.B.» 7, 256). 82. Job. 12, 7. 83. Ps. 36, 30. «1. // Cor. 5, 4. 3!)'/ " OHtOBW, ■CIUKKI ALMK nemurire, se va intlmpla ceea ce a fost prezis In vechime de prooroc : «moartea a fost inghitita de biruinta» M dupa ce ea ne-a biruit, facin- du-ne supusii ei, si va inceta si «boldul mortii», cu care intepind su- fletul, care nu era aparat din toate partfle, ii provoca ranile izvorite din pacat. XX Dar, dupa ce am expus invataturile noastre despre inviere, atit cit am considerat ca. este bine acum, caci in alte carft am scris despre aceasta problem^ mai mult, cercetind acest subiect dupa cum trebuia 86 , sa cer- cetam si sa combatem, dupa cuviinta, si invataturile lui Celsus. Intrucit el n-a inteles invatatura noastra crestina, era firesc sa nu poata sa talma- ceasca afirmatiile inteleptilor scriitori biblici mai bine decit oamenii simpli, care, trecind la crestinism, nu aduc ceva mai bun decit simplitatea credintei lor. De aceea ne vom sili sa aratam ca foarte absurde ideile sus^inute de ace^ti barbati destul de destepti si in ce private gindirea rationale si meditatia dialectics. Iar daca trebuie sa ne batem joe de nrste idei absurde si muiere§ti, apoi vina este mai degraba a lor decit a noastra ! In adevar, stoicii sustin ca dupa un anumit numar de ani are loc o ardere a universului, iar dupa aceasta ardere se formeaza din nou un alt univers cu nimic schimbat fata de prima lui organizare. Citiva dintre acesti stoici, care s-au ruisinat de doctrina aceasta 87 , au recu- noscut si ei ca de la o perioada pina la cea urmatoare are loc o prea mica schimbare. Totusi, ei sustin ca si in perioada urmatoare lucrurile se vor petrece in mod cu totul identic. De pilda Socrate va fi tot atenian si iarasi fju al lui Sofronise isi aceeatsi Fenareta, sotia lui Sofronise, ii va fi mama. Asadar, cu toate ca stoicii nu-i zic invierii pe nume, totu§i o sustin in realitate din moment ce ei sustin ca Socrate va invia din saminta lui Sofronise. Se va forma in pintecele Fenaretei, dupa ce va fi crescut in Atena se va deda unei filosofii, care va invia, asa zicind, filosofia lui din perioada anterioara, fiind absolut identica, fara nici o schimbare, cu cea dinainte. Anitos si Melitos 88 vor invia si ei, fiind iar5si acuzatorii lui Socrate, iar sfatul din Areopag il va osindi si de asta data pe Socrate. Mai de ris este parerea stoicilor ca Socrate va imbrfica aceleasi vesminte si va trai in aceeasi saracie neschimbata, 85. / Cor. 15, 54. 86. E vorba de cele doua tratate speciale Despre inviere, care s-au pierdut, Cf. Euscblu, Istoria bis. VI, 24. 87. Unii reprezentanti ai platonismului mijlociu respingeau astfel de teze p€- rimate. A?a Panetios, cf. Diog. Laertios, op. cit., VII, 142, In trad. rom. p. 370. A se- vprtou $i C. Ccls IV, 67—68. 88. Reproztfintanti ai partidci aristocratice, amindoi ajunsi in conflict cu Socrate, pr (uri!-l ticuza tn prorcs. A se vedea tot In aceasta lucrare IV, 59; IV, 67 j 20. CONTRA MJl C KLHt'W, CAHTBA A CINCBA ■ !W3 in acelasi oras, Atena, rflmas neschlmbat ca si in prima perioada ! Acc- lasi Falaris va fl iara^i tlran si taurul lui de arama va mugi din nou prin glasul oamenilor tnchi$i InlSuntrul taurului, fSrd de nici o schimbarc fata de perioada dinainte. Alexandru din Fera va fi din nou tiran, avind, ca $i in prima perioada, aceeasi cruzime neschimbata si osindind la moarte aceleasi persoane ca mai inainte. Dar la ce trebuie sS insir invil- tatura stoicilor despre acest subiect ? Celsus nu-si bate joe de aceasta inv&tatura, ba poate ca o lauda, deoarece Zenon i se pare mai intelept decit Iisus ! XXI $i pitagoreii si platonicienii, desi par sa mentina afirmatia ca lumea este nestrdcacioa&a, cad §i ei in erori asemanatoare celor ale stoicilor. Caci stelele — zic ei — dupa citeva perioade fixe ajung iar in acelea§itJ pozitii si relatii unele fata de altele, iar toate lucrurile de pe pamint sint asemanatoare cu acelea din vremea cind stelele aveau intre ele ace- leasi relatii si pozitii 89 . A^adar, dupa aceasta parere, cind stelele, dupa o lunga rotatie, ajung iarasi in aceleasi relatii, in care erau pe vremea lui Socrate, rezulta, in chip necesar, ca Socrate se va naste din nou, din aceiasi parinti, va suferi la fel, fiind invinuit de Amitos isi Melitos, Si va fi osindit de consiliul din Areopag. Pina si legendele egiptenilor, care ne transmit lucruri asemanatoare, sint respectate si nu sint luate in ris de Celsus si de cei de o seama cu el ! In schimb, noi, care sustinem cii lumea este cirmuita de Dumnezeu, desigur fara ca prin aceasta sa fio ingustata libertatea de vointa a cuiva dintre noi, ci fiind condusa mereu spre mai bine, in masura posibilului, bine stiind ca firea noastrS admite cele posibile, intrucit in ea nu poate incapea ideea ca Dumnezeu este cu totul neschimbat, sa nu spunem lucruri care ar merita sa fie verificate si cercetate ? XXII Dar,sa nu-si inchipuie cineva ca, atunci cind vorbim in felul acesta, noi am fi dintre acei crestini care nu admit dogma invierii 90 , desi despre ea Scripturile vorbesc adesea. Oamenii acestia nu-si pot inchipui nicide- cum ca dintr-un bob de griu sau dintr-o alta planta oarecare s5 invieze tocmai un spic sau un pom. In schimb, noi stotem imcredhrtati cQ saminta «nu da viata daca nu va muri» si ca «ceea ce semeni nu este trupul care va sa fie», ci «Dumnezeu ii da" un trup precum a voit : in- viindu-1 in nestricaciune, dupa ce-a fost semanat in stric&ciune ; in- viindu-1 intru slava, dupa ce a fost semanat in necinste ; dupS ce a fost 89. Platon, Timeu 39 (idee repetata ?i aici In I, 19 ?i IV, 11). 90. Cum afirma partida saducheilor. ;<:M OlitORN, HCIUKRI AMWMR semonat !n neputinta, inviindu-1 Intru putere, si dupa ce a f'ost semanat Irup firesc, inviindu-1 trup duhovnicesc 01 . C3ci noi finem atit credinfa BisericM ilui Hristos, cit si fagSduinta cea mare a lui Dumnezeu, prezen- Und ca posibila invierea, nu printr-o simpla afirmatie, ci prin marturia cuvintului, intrucit stim ca chiar daca ar dispare si cerul si pamintul eu tot ce este in ele, cuvintele despre fiecare punct de credintS, care sfnt, intr-un fel, tot atitea parti dintr-un intreg si sped! ale unui gen, si unume ale Cuvintului lui Dumnezeu, «care la inceput era la Dumnezeu», nu vor trece. Caci noi ascultam de Cel care a zis : «cerul si pamintul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» 92 . XXIII Desigur ca noi nu afirmam ca trupul putrezit se va intoarce la firea lui de la inceput si nici ca grauntele de griu putrezit se va intoarce ca sa fie iar graunte de griu, ci ca, precum din bobul de griu se ridica un spic, tot asa si in trupul omului este un principal 93 de la care — fiindca este nestricacios — inviaza trupul in nestricaciune. Dar stoicii sus^in ca trupul, dup& ce a putrezit de tot, va reveni la firea lui de la inceput, in virtutea invataturii lor despre continua reintoarcere cu fiecare perioada, la starea existenta inainte. Ei spun, dar, ca trupul va avea iarasi aceeasi alcatuire pe care o avusese inainte de a se fi dizolvat si vor sa confirme acest adev3r printr-o argumentatle foarte strinsa, cred ei. Nu-i adevarat, ins3, ca nod ne-am refugia la eel mai simpiMst argument, ca «dui Dum- nezeu totui ii este cu putinta», caci stim ca acest «totul» nu se extinde asupra unor fapite care ou au loc fara contradictie inlerioara sau care pot fi cugetate ca atare. Mai zicem ca Dumnezeu nu poate savinsi fapte ru^inoase, caci atunci Dumnezeu ar trebui sa inceteze a mai fi Dumnezeu* cSci dacS Dumnezeu face ceva rusinos, atunci El nu mai este Dumnezeu 94 . $i fiindca Celsus presupune ca Dumnezeu nu vrea nimic impotriva firii, la aceasta afirmatie a sa noi facem urmatoarea precizare : daca numeste cineva «rautate» un lucru impotriva firii, atunci zicem si noi ca Dumnezeu nu accepts ceva impotriva firii, nici din cele izvorite din urmarile rSutatii si nici din cele facute in chip irational. Cit despre cele intimplate in conformitate cu Cuvintul si cu vointa lui Dumnezeu, de- sigur c3, din capul locului, aisa ceva mx poate fi impotriva firii, caci lucrarile lui Dumnezeu nu sint §i nu pot fi impotriva firii, oricit ar fi sau 91. I Cor. 15, 36 44. 02. loan 1, 1. 'XI Matvi 24, 25. !M. HuripiUo, fruc|m. 202 Naiuk (ciUit dupa M. Borret op. cit., II, 71). CiiN'IXA MM CK.r.Mtm. C'AHTBA A t'lNCKA Jfl!> ci r [iiirea ele c:i:i sml do nointelese.' Iar dacil Irebuiu s& intrebuint&m nu- miri precise, vora zice ca, In ce priveste firea in int-elesul obisnuit, exisla ceva mai presus de fire pe care-1 poate savirsi Dumnezeu, de pildii, cind ajutii pe ora sd se ridice mai presus de firea sa omeneascfi, fficindu-1 sii se preschimbe intr-o fire mai buna si mai dumnezeiasca isi pSzindu-1 astfel atita timp cit timp si omul arata, prin fapte, c5 vrea sa fie pSzit. XXIV Odata ce am spus ca Dumnezeu nu vrea altceva decit ce I se cuvine si care confirma ca El este Dumnezeu, vom mai zice si ca, daca un onv ar pofti ceva rusinos dupa rautatea lui, Dumnezeu nu poate sa ingaduie acest lucru. Prin aceasta nu cautam nici o pricina in afirmatiile lui Celsus,. ci, cercetindu-le in lumina adevarului, vom zice si noi ca Dumnezeu nu este autorul unor porniri dezordonate, nici al desfriului nebunesc, ci este autorul unei firi drepte si bune, fiindca El este urzitorul oricarui bine. Or, noi mai marturisim ca El poate sa dea sufletului viata vesnica si chiar i-o .si da, nu numai ca ar putea sa i-o dea. Nu ne pasa de fel, mai cu seama din pricina celor spuse mai inainte, de cuvimtele lui Heraclit, pe care Celsus le rezuma a>sa : «Cadavrele sint mai de dispretuit decit gu- noaiele» 95 . Desigur ca s-ar putea zice ca gunoaiele sint de aruncat, pe cind cadavrele oamenilor nu sint de aruncat din pricina sufletului care- a salasluit in ele, mai ales daca sufletul apartinuse unei persoane mai distinse, in care caz, conform cu cele mai civilizate dintre legi, cadavrele se invrednicesc de o inmormintare mult mai frumoasa, ca sa nu jignint in mod brutal sufletul care a locuit in acel trup, aruncind fara grija tru|iul dupa iesirea din el a sufletului, asa cum aruncam trupul animalelor "". Cu aceasta nu vrem, Doamne fereste ! sa declaram, impotriva ratiunii,. ca nu ar fi vesnic nici grauntele de griu, nici spicul crescut din el, nici ceea ce a fost semanat in stricaciune, ci numai ceea ce a inviat in ne- stricaciune. Dar, daca potrivit spuselor lui Celsus ratiunea a tot ce exista- este Dumnezeu iaisuisi, dupa inva|atura noastra, ratiunea a tot ce exista este Fiul Sau. In legaturS cu aceasta problema ne exprimam si noi ca niste filosofi : «La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul». Dar nici noi nu credem ca Dumnezeu poate* savirsi ceva impotriva ratiunii sau impotriva Lui insusi. Are dreptate M. Borret (op. cit., II, 70) cind afirma ca era un lucru firesc c;i Oriqcn sii folriM-iisca linibajul veacului sau, care eru imbibat de ideea stoica a lui «lo. Idee afirmata si-au pus in gind sS facS. Haidem, dar, s3 Ne coborim si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai in|eleaga unul cu altul». $i i-a imprSstiat Domnul de acolo in tot pSmintul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul» 103 . In cartea numita «Intelepciunea lui Solomon», vorbind despre intelepciune si des- pre cei ce traiau pe timpul imparftrii limbilor, cind a avut loc impartjrea popoarelor de pe pamint, se vorbeste despre faptul c& «popoarele si-au amestecat nelegiuirile toate, de-a valma, intelepciunea a stiut pe eel drept si 1-a pastrat fara vina in fata lui Dumnezeu si 1-a p3zit nebiruit, cind a fost sS-1 doboare mila de copilul sau» 1M . O adincS $i tainica invStSturS este ?i cea care se leaga de cele spuse in alt loc : «Taina regelui se cuvine s-o p3strezi» 105 . lns& nu se cade sS 1 incredintezi urechilor profane invatStura despre intrarea sufletelor In I trupul care nu se datoreste metempsihozei, caci «nu se cuvine s& dam cele sfinte ciinilor, nici sa aruncam mSrgaritarele porcilor» 1D6 . Ar fi o nelegiuire echivalenta cu trMdarea sfintelor cuvinte ale intelepciunii lui Dumnezeu, despre care se scrie atit de frumos : «Intelepciunea nu p&- trunde in sufletul viclean si nu sSlasluie§te in trupul supus p3catului» 107 . Pentru adev3rurile ascunse sub forma unei istorii e suficient dac3 le prezentam in forma acestei istorii, ca sS ingSduim celor care pot sS scoata pentru ei insisi intelesul cuvenit. 102. Deut. 32, 89. 103. Fac. 11, 1—2; 5—9. 104. Int. Sol. 10, 5. 105. Tob. 12, 7. 106. Mate/ 7, 6. 107. tnt. Sol. 1, 4. 340 ~ oriqbn, ncmtni auk XXX Sa ne inchipuim, asadar, cji observatfe ?i la Min. Felix, Octavius, 28, 9, In , 9. UYA. TV, 31. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A CINCEA 251 ganizatia politica serioasa si aleasa a evreilor, atita timp cit a durat pentru ei imaginea «cetatii lui Dumnezeu» §i a templului Sau si chipul cultului preotesc din templu si de pe jertfelnic. $i daca cumva piro- nindu-si gindul asupra voinfei legiuitorului si a organizatiei politice pe care le-a dat-o, cercetind realit&tile evreiesti, iar comparata cu organi- zatia celorlalte neamuri de azi, sa spuria daca va admira un neam mai mult decit pe evrei ? caci ei au lasat la o parte cele ce nu sint folo- sitoare neamului omenesc si au pSstrat numai rinduieli favorabile vietii oamenilor, pe cit este cu putinta. De aceea la ei nu erau nici lupte spor- tive, nici teatre, nici alergari de cai, nici femei care sS-si vinda fru- musetea 163 oricui doreiste sa semene in vint si sa-si bata joe de natura semintei omenesti. Cit de frumoasa era la ei deprinderea din cea mai frageda copilarie de a te inalta deasupra intregii firi sensibile si de a te crede ca nicaieri in ea nu sade Dumnezeu, ci sa-L cauti sus, in afara de materie ! Cit de maret era sS primesti, inca din fata, odatS cu forma- rea mintii, invStatura despre nemurirea sufletului, despre locurile de judecata de dincolo de mormint si despre rSsplatirea celor ce au dus o viata imbun^tatita ! Toate aceste adevaruri erau propovaduite insa sub forma de istorisiri atit pentru copii, cit si pentru cei care cugetau lucrurile cu nevinovatie copilareasca. In schimb, pentru cei ce cautau intelesul mai adinc al lucrurilor si voiau sa inainteze in el, istorisirile de pin3 atunci s-au prefacut indata, ca sa zic asa, in adevfirul care era ascuns in ele. Eu socotesc ca dupa vrednicie au fost ei numiti «parte a lui Dumnezeu», cSci au dispretuit orice ghicitorie, ca pe ceva care in- ^ala zadarnic pe oameni si porneiste, mai degraba, de la diavoiii rai decit de la vreo fiinta mai buna. Ei au cSutat sa cunoascS viitorul de la sufletele care dobindisera prin marea lor curatie Duhul lui Dumnezeu eel peste toate. XLHI Oare ce trebuie sa mai spun despre faptul ca nu era ingaduit evrei- lor sa tinS in robie pe un om crescut in aceleaiji legi mai mult de sase ani 164 , fara sa nedreptafesti nici pe stapin, nici pe rob ? Evreii trebuie sa-si tina propria lor lege pentru cu totul alte motive decit celelalte neamuri. Ar fi fost o greseala vrednica de mustrat si o nesimtire din partea lor daca ar fi uitat de superioritatea legilor lor, daca ar fi crezut c& ele au fost scrise la fel cu celelalte legi ale celorlalte neamuri. Oricit de mult ar tagadui Celsus aceasta, evreii au conistiinta ca intelepciu- nea lor este superioara, depasind nu numai constiin^a omului de mij- 163. Levitic 19, 29. 164. Ie<;. 21, 2; Deut. 15, 12. 3,. /c?. 23, 13; Ps. 15, 4. contha un ct'.umm, cartra a cinika jy,M de$te a fi una dupa Epicur, alta dupS stoici, care tagfidulesc cfi sufletul are trei parti, si alta dupa platonicieni, care sustin ca" dreptatea este lucrare independents a fiecSrei p5rtf a sufletului l76 . Tot asa altul esto curajul dupS Epicur, care rabda" durerile ca sS nu vina" peste el altele mai mari ; altul e eel inteles de stoici, care pretuiesc orice fel de vir- tu te pentru valoarea ei intrinseca, si alta pentru platonicieni, care 2ic despre curaj ca este o virtute a partii irascibile a sufletului §i ii rin- duieste locul in jurul pieptului. Tot a$a si taierea imprejur ar putea fi deosebita dupa dogmele celor ce sint taiati imprejur. Dar nu-i necesar sa tratez despre ea intr-o scriere ca aceasta. Daca ii face cuiva placere ce anume m-a indemnat sa spun asa, sa citeasca despre asta in «Comen- tarul meu la epistola catre Romani» a lui Pavel 177 . XLVIII E drept ca evreii se mindresc cu taierea lor imprejur, deosebind-o nu numai de cea a colhidienilor si a egiptenilor, ci,§i de cea a arabilor ismailiti, desi Ismael s-a nascut din stramosul evreilor, Avraam, §i a fost taiat imprejur odata cu acesta. Evreii afirma ca taierea imprejur in a opta zi este cea principala, dar nu tot asa este si cea care se face in alte imprejurari 178 . S-ar putea ca sa se fi savirsit din cauza vreunui inger vrajmas al poporului evreu, care ar fi putut sa vatame pe cei care nu erau taiati imprejur, dar care nu avea niei o putere impotriva celor taiati imprejur. Ar putea zice cineva cS aceasta reiese din cele scrise in cartea Iesirii, cind ingerul putea actiona impotriva lui Moise, inainte de taierea imprejur a lui Eliazar. Dar dupa ce a fost taiat im- prejur, ingerul n-a mai avut nici o putere 179 . $i fiindca stia acest lucru Sefora a luat o piatra taioasa si a taiat imprejur pe fiul ei, zicind (dupS intelesul eel mai obisnuit al copiilor sau variantelor Bibliei) 1C0 : «Singele fiului meu s-a oprit», caci Sefora stia despre acest inger, care avea putere inainte de varsarea slngelui, dar a carui putere inceta prin singede taierii imprejur. De aceea a zis a§.a : «tu imi esti un sot crud». 176. In scrierea sa Despre sutlet (cap. 14) Tertulian aminte^te ca fiecare filosof antic reducea activitatea sufletului la una sau mai multe din faciiltatile lui. Zenon, Intemeietorul stoicismului, socotea ca sudletul are trei facultati. Pajietios (alt stoic) ridica numSrul facultatilor la 5 sau chiar 6, Hrisip (iarasi alt stoic) numara 8 facul- tati, Apolofane dadea 9, iar altii chiar 10 sau mai multe (trad. rom. «P. S. B» 3, p. 276 — 277). Dreptatea se va fi pierzind printre atitea puteri ale sufletului. Pentru Epicur scopul suprem al vietii omenosti e placerea, pentru Platon, intelepciuneu. Toti pierdeau din vedere izvorul ultim, pe Dumnezeu. 177. PSstratS numai fragmentar fn limba latina, aceastS lucrare va II fost strisa intre anii 244—246, a$a ca tratatul C. Ce;* va fi compus ulterior, "pe la 249-251. 178. Iosif Flavins, Antich. tud. I, 12, 214 (citat dupa M. Borret, op. ell.', Ill, I'M)). 179. 7e?. 4, 24—26. 180. Adicfi ale Septuaglntel, care par© cea mai corecta. 358 ~ ORIQEN, SCRIERI ALIU Am spus toate acestea, care parca sirit prea lungi si nici nu cores- pund intelegerii multimii. Dar le adaug inca un gind, care este potrivit fiecSrui crestin isi apoi vol trece mad departe. Eu cred ca ace&t anger avea putere impotriva celor netaiati imprejur din popor si indeobste impotriva celor care se inchinau numai Facatorului ; dar, a avut putere numai atit timp cit timp inca Iisus nu Se intrupase. Dar dupa ce El S-a intrupat si dupa ce trupul Sau a fost taiat imprejur, atunci a fost nimi- citfi orice putere a acelui inger impotriva celor netaiati imprejur, care tin de credinta crestina, caci Iisus 1-a uimit pe inger cu negraita Sa dumnezeire. De aceea le-a interziaucenicilor Sai sa se taie imprejur, iar Pavel a spus : «Daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic» 181 . XLIX Dar nici pentru faptul ca se abtin de la carnea de pore sa nu se min- dreascS evreii si sa nu se laude ca de un lucru mare, ci sa se min- dreasca pentru ca au invatat despre existenta animalelor' curate si ne- curate $i despre cauza pentru care sint ele asa, §i stiu ca porcul a fost rinduit printre animalele necurate. • Insa isi acestea erau numai simbo- luri ale Unor anumite realitati ramase ascunse pinS la venirea lui Iisus. N*ci dupa venirea lui Iisus ucenicul Sau tot nu intelegea pricina aces- toi* oprelisti si zicea : «Niciodata n-am mincat ceva spuroat si necurat». Atunci i s-a spus acest cuvint : «Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu lenumesti spurcate» 182 . Nu intereseaza, a^ador, nici pe evrei §i nici pe noi crestinii faptul ca preotii egipteni se abtin nu numai de la carnea de pore si de capra, ci si de la carnea de vaca si de la pesti. Dar fiindca «nu ce intra in gura il spurca pe om» 183 si nu mincarea ne va pune Inaintea lui Dumnezeu» 184 , sa nu ne mindrim cu abtinerile noastre si nici sa nu mincam cu lacomie. De aceea, din partea noastra zicem adio pitagoreilor, care nu manincS nimic insufletit 185 . la seama insa si la deosebirea de motive dintre abstinenta pitagoreilor si abstinenta asce^ tilor nostri : aceia se abtin de la cele insufletite din cauza mi t ului des- pre metemsomatoza a sufletului m , caci «cine este asa de mare prost, incit sa-si ia fiul (iubit §i sa-1 j"irtfeasca si inca cu rugaciunes 1B7 . Noi chiar daca am face asa ceva, am face-o ca sa strunim trupul si sa-'l 181. Gal. 5, 2. 182. Fapte 10, 14—15. 183. Matel 5, 11. 184. / Cor. 8, 8. 185. Dlogene Laertios, op. cit., VIII, 13 (trad. rom. p. 3&8). 180. Origen respinge Ideea relncarnaril : III, 75; IV, 17. 187. Empedocle (fragm. B. 137) resplngea «uciderea animalelor socotind-o cea inul ubomlnabllfi dintre crimen, N. Balca, op. cit., p, 60 CO NTItA UH CF.I.IHHI. CABTKA A CfllCKA 387 reduccm in slare de supunere. Nol vrem sa ne omorlm «mfidularelc noastre cole de pe pflmint : desfrinarea, necuratia, nerusinarea, patima, dorinta rea», si facem orice ca sS omorim «faptele trupului» 188 . Celsus mai zice, aratindu-si p&rerea despre evrei : nu este posibil ca ei sa" aiba mai multa trecere la Dumnezeu si sS-I fie mai dragi, mai mult decit altii si nici nu este posibil ca numai lor sa li se fi trimis ingeri, ca si cum ar fi primit prin sorti ceva din «{ara fericitilor», mai ales cind ne gindim cit de multe rele au trebuit sa tndure ei si tax a lor 189 . Eu insS voi dovedi c& este minciunS si aceasta afirmatie, zicind ca trecerea pe care a avut-o la Dumnezeu acest popor este dovedita si prin aceea ca Dumnezeul eel peste toate este numit «Dumnezeul lui Israel» chiar si de cei din afara credintei noastre 190 . lar evreii, ca unii care au avut trecere la Dumnezeu cit timp n-au fost pSrSsiti de El, desi erau putini la numar, au trait ocrotitl de puterea dumnezeiascS. A$a ca nici pe vremea lui Alexandru Macedon ei n-au avut de suferit nimic din partea acestuia, desi n-au vrut sa pun5 mina pe arme impotriva lui Darius 191 , din cauza unor indoieli si juraminte ale lor. Se zice ca pe vremea aceea Alexandru s-a inchinat Marelui Preot al evreilor care era imbracat in odajdii, zicind c& i s-a ar^tat cineva imbracat in acest fel si care i-a vestit, in vis, ca va supune intreaga Asie 192 . Asadar, noi crestinii sustinem ca intr-adevSr evreii au avut trecere si au fost iubiti de Dumnezeu in mod deosebit fata de alte neamurl. Dar aceasta purtare de grija a fost trecuta asupra noastrS impreund cu barul atunci cind Iisus a facut sa treaca puterea care era in evrei asupra aoelora din alte neamuri, care au crezut in El. De aceea, cind romanii au vrut sa faca multe impotriva crestinilor, ca sa-i impiedice sa jnai existe, nu au avut nici o putere, caci o minS dumnezeiasca nebiruita s-a intins asupra lor, ingaduind sa semene cuvintul lui Dumnezeu in tot neamul omenesc, incepind dintr-un coltisor al tarii evreilor 193 . LI Si acum, dupS ce am raspuns lui Celsus la acuzatiile pe care le aduce el evreilor si religiei acestora, sS arStSm, pe cit ne este cu pu- tinta, ca noi nu ne laudSm cind zicem ca-L cunoastem pe marele Dum- 188. / Cor. 9, 17 ; Co/. 3, 5 ; Rom. 8, 13. 189. Ideea asupra careia Origen revine $i In VIII, 69. 190. Cum s-a afirmat aici, mai sus : IV, 34. 191. Darius 111 I Codomanul, rege al Persiei (336—330 i.Hr.). 192. $tire transmisa de Iosif Flaviu, Antich. iud. XI, 8, 3—5. 193. Idee pe cure Origen o repeta : IV, 36 ; VII, 68. 358 ' OHioiiN, scurtm almi nozeu, dar nici nu ne-am ISsat amagiti de vraja lui Moise, sau chiar a lui Ilsus, Mintuitorul nostru, ci ascultam cu scop bun cuvintele lui Dumnezeu spuse prin mijlocirea lui Moise si pe. baza marturiei acestuia, ca este Dumnezeu, L-am primit pe Iisus, socotindu-L ca este Fiul lui Dumnezeu. $i intr-adevar noi nutrim cele mai bune nadejdi, daca vom trai dupa InvStatura Lui. Tree bucuros peste cele pe care le-am spus mai inainte 194 , cind am aratat de unde am venit si pe cine avem de cirmuitor si ce Lege ne-a rfimas de la El. Iar dac3 Celsus nu vede nici o deosebire intre noi si egipteni,. care cinstesc tapu.1, berbecele, crocodilul, vaca, hipopotamul, maimuta cea cu bot de ciine sau pisica, in felul cum ar cinsti pe zei, asta nu-1 priveste decit pe el insusi si pe cei de aceea§i parere cu el. Noi, am dovedit dupa putere, in cele spuse mai inainte, cinstirea cu- venita a lui Iisus al nostru, aratind ca prin ea am aflat ceva mai bun, iar daca numai noi singuri recunoaistem in invatatura lui Iisus Hristos caracterul ei cu adev&rat curat si neamestecat cu minciuna, insemneaza ca nu pe noi ne preamarim, ci pe Invatatorul nostru. Lui I-a adus mar- turie Insusi Dumnezeu eel peste toate, prin multe semne, prin cuvintele proorocilor evrei si prin adevarul insusi. Toate acestea aratS clar ca Iisus n-ar fi putut face minuni atit de mari daca n-ar fi fost Dumnezeu. LII lata acum alte cuvinte ale lui Celsus, pe care vrem sa le cerce- l&m : «Dar sa zicem ca trecem peste cele discutate despre Invatatorul lor. Sa zicem ca El a fost un adevarat Inger 195 . Venit-a insa numai El singur, oare a venit primul, ori au venit si alfii mai inainte ? Daca ar ztce ca numai El a venit, dovedesc ca mint impotriva lor insisi. Fiindcd tot ei zic ca au mai venit si alti ingeri si inca de multe ori, ba chiar sase- zeci sau saptezeci deodatti. Crestinii mai declard ca ingerii s-au iacut t&i si au tost pedepsifi, fiind arunca\i in lanfuri sub pdmint, de unde se si spune cd izvoarele termale calde slnt lacrimile lor 196 . Si la mormintul lui Iisus au venit, unii zic un singur inger, altii zic doi ingeri, care au spus temeilor ca El a Inviat, ca $>i cum Fiul lui Dumnezeu n-ar ii putut, pasdmite, sd deschidd singur mormintul, ci a avut nevoie de altul care §4 dea piatra la o parte. Ba, a venit un inger si la teslar, sd-i spund des- 191. V, 33. 195. Exprimarca aceasta pare un simplu joe polemic din partea lui Celsus, care nu vedea in Hristos nici macar un trimis al lui Dumnezeu in viaja reala a lumii. Atributul de «sol» sau «inger al lui Dumnezeu» il intilnim si la Iustin, Dialog 56, A | 59, 3. 196. Pare (5 Origen se referfi aid la scrierea apocrifa Apocalipsa lui Enoh, (i 10. A se vedea mai jos § 54 — 50. $i « Apocalipsa lui Baruh» vorbeste de «fintini di,' lnrri.nl" ed, P. nogaert I (Paris, 1969), p. 486, CONTHA MM CMJ»U», CABTSA A CtNUBA pre Meslu, pe Care Maria U uvea In pintece, upol un alt Inget sd le spund sd lugti, ca sd-L saiveze pe Prune. De ce trebuie sd socotim cd au lost trimisl lui Moise ?i altoia din neamul lui ? Deci, dacd au mai tost trimisi si alp ingeii, e clar ca si Acesta a tost trimis din partea aceluiasl Dumnezeu. Sd zicem cd El a vestit si altceva important, anume faptul cd evreii sint gata sa facd greseli, si sd-si strice credinta si sa sdvir- seascd si alte nelegiuiri 197 , edei ei (cresiinii) ne dau de infeles cd a?a este». * LIII Ar fi de ajuils cele spuse de mine mai inainte 198 , in observable speciale despre Mintuitorul nostru Iisus Hrislos, ca sa resping argu- mentele lui Celsus. Dar, ca sa nu se para c5 tree dinadins peste vreun loc din scrierea lui, ca si cum n-as putea sa-1 resping, ei bine ! sa vor- bim pe scurt, dup5 puteri, si despre aceasta, chiar daca ne invirtim pe loc, caci Celsus ne-a infruntat. Poate ca in felul acesta vom clarifica sau vom innoi vreun argument. Celsus zice ca a lasat de o parte argu- mentele impotriva crestinilor care privesc pe Invatatorul lor, dar din cele spuse de el mai inainte reiese ca n-a ISsat nimic din ce putea el sa zica. Drept aceea observatiile sale nu sint altceva decit o metoda reto- rica goala 159 . Desi Celsus nu a putut aduce nici o dovada zdrobitoare impotriva Mintuitorului, cu toate ca lui i se pare ca ne-a nimicit cu invinuirile aduse, totusi pentru oricine cerceteaza lucrurile cu dragoste de adevar, toate proorociile si Scripturdle privitoare la Iisus sint clare. Apoi, iiitrucit Celsus crede ca ne face o concesie cind zice ca Iisus este «un Inger adevarat», declaram ca noi nu admitem aceasta datorita concesiei lui Celsus, ci fiindca am cercetat lucrarea Lui, a Celui ce a venit la tot neamul omenesc, cu cuvintul si invatatura Lui, pe cit putea sa-L cuprinda fiecare din cei ce au dat d6 El. Lucrarea aceasta era nu numai a unui inger simplu, ci a «Ingerului de Mare Sfat» 200 , precum s-a exprimat proorocul despre Cel Care a vestit Oiamenilor «Sfatul eel mare» al lui Dumnezeu si Tatai tuturora, cu privire la El. Dar, daca unii de bunavoia lor traiesc intr-o evlavie curata si se inalta spre Dumnezeu prin fapte mari, in schimb altii nu primesc Cuvintul, fiindca s-au depar- tat de Dumnezeu si se indreapta spre pierzanie prin necredinta lor in Dumnezeu. Pe urma Celsus continua : «daca acest inger a venit la oameni, intrebarea este daca a venit numai El singur sau au mai venit si altii 197. Afirmatie repetata : IV, 22. 198. I, 6 , 26-27 ,29-31 , II, 9-1 1 , 22-25 ; 32-37 ; 40-43 ; 59-70. 199. Tot a?a s-a exprimat Origen ?i in alte locuri ; II, 13 ; III, 78. 200. I sola 9, 6, 3C0 - oniOEN, ■ckiiihi ausbe inai inaintea Lui ?». Prin aceasta Celsus crede ca rSspunde la fiecare intrebare. $i cu toate cS nici unul din adevaratii crestininu susjine ca numai Hristos a ven/it la neamul omenesc, totusi Celsus zice cS : «au fost vSzuti si alti ingeri» si asta doar ca sa intimpine cazul cind ar zice creisbiinii c& nuimai Hristos simgur a venit. LIV Apoi Celsus isi raspunde lui insisi, dupa pofta inimii : «Desigur cd nu numai El (Iisus) singur se zice cd a venit cdtre neamul omenesc. Sint unii care, sub motivul ca mvafa pe oameni despie credinta legatd de numele lui Iisus, s-au l^padat de Creatorul, socotindu-L mai mic, si s~au apropiat de Dumnezeu, Tatdl Celui caie a venit, pe care-L cred ca fiind foarte mare 201 , aiitmind cd si inainte de Iisus cm mai venit cdfre nea- mul omenesc unii ingeri din paitea Cieatoiului». Dupa" ce vom cerceta acest pasaj in spiritul adevarului, vom zice cS Apelles, ucenicul lui Marcion, devenit parintele unei erezii, socotind ca Scripturile evreilor sint basme, sustine ca numai Iisus singur a cercetat neamul omenesc. Fat5 de afirmatia ca numai Iisus a venit la oameni de la Dumnezeu, Celsus nu avea nici un rost sa aduca dovada ca si aiyi au venit, pentru cS Apelles tot nu crede in Scripturile evreilor, care vorbesc despre rninuni. Cu atit mai putin va aproba Apelles ceea ce citeazS Celsus, se pare din cartea lui Enoh 202 , pe care o intelege gre?it. Deci nu ne va dovedi nimeni de minciuna §i de contrazicere pe motivul ca numai singur Mintuitorul nostru a venit, pe cind in realitate au venit si multi atyii. Iar printr-o confuzie generala, in discutia despre ingerii care au vemirt la oameni, Celsus citeaza din cartea lui Enoh niste lucruriilipsite de claritate. Dar nici pe acestea nu pare sa le fi citit, nici nu pare sa stie c;a in Biserici nu sint considerate in totalitate ca inspirate ai?a nu- mitele c&rji ale lui Enoh. S-ar putea crede cade acolo a scos el povestea <:& ar fi venit pe pamint in acela?i timp saizeci sau saptezeci de ingeri, care s-au depSrtat apoi de la Dumnezeu. LV Dar sS acceptSm cu toata bunavointa ca Celsus n-a observat din Cartea Facerii ca «Vazind fiii lui Dumnezeu ca fiicele oamenilor sint frumoase ?i le-au luat de sotii, care pe cine a voit» 203 . Voi incredinta, 201. Se vede ca Celsus cunastea qperele lui Marcion. A se vedea aici paragra- fele V, 62 i VI, 74 j VII, 18. Iustin, Apoi. I, 26. Mai multe despre Marcion si Apelles a se vedea la Eusebiu, Istoria, vol. IV, indice (ed. G. iBardy). 202. N-am putut consulta studiul lui J. Ruwett, Les Apocryphes dans les oeuvres cl'Orlgdnd, In «Biblica», 1934. 203. Fac. 6, 12. CONTHA LUI CKLMUa. CABT»A A CINCX.A 9M lotodata, pe col ce pot sfl lnleleaga interna proorocului, cfi unul dintru inainta$ii noslri 2M a legal acest citat do invat&tura despre sufletele care au ajuns s5 doreasca o viata' in trup omenesc, trup care este numit printr-o figura de stil «fiice ale oamenilor». Pe linga aceasta, oricum ar sta lucrurile cu citatul despre «fiii lui Dumnezeu care au dorit pe flicele oamenilor», cuvintul acesta nu-1 ajuta pe Celsus sa spuna ca Iisus nu a venit singur, ca un inger la oameni, ca sa fie Mintuitor si binefSca- tor in chip vazut al celor care s-au intors din valurile rautajii. Dealtfel, Celsus incurca si confunda faptele pe care.se vede en le-a auzit cindva si care, probabil, sint scrise undeva, fie ca sint soco- tite la creistini texte sfMte, fie ca Celsus sustine ca ingerii, care s-au coborit dec-data vreo sasezeci sau ^aptezeci de insi, au fast pedepsitj, fiind laruincati sub pamint in lanturi. Si 5a acest citat din cartea lui Bnoh, fara sa numeasca acea carte, zicind : «de aici si izvoarele calde care sint lacrimile lor», lucru care nici nu s-a spus si nici nu s-a auzit in bisericile lui Dumnezexi. Caci n-ar putea fi cineva atit de lipsit de minte incit sa-si inchipuie la ingerii coboriji din cer niste lacrimi materiale asemanatoare cu ale oamenilor. $i daca as glumi, ca raspuns la cuvin- tele serioase ale lui Celsus impotriva noastra, ar trebui sa spun ca nt- meni n-ar afirma ca izvoarele termale formate din lacrimi ale ingerilor ar avea apa dulce citS vreme stim ca gustul lacrimilor e sarat din fire, afara doar daca nu cumva, dupa parerea lui Celsus, ingerii varsa lacrimi dulci ! 205 LVI Apod, confundind lucruri cu totul diferite si unind laolalta pe cele care nu se aseamanS, Celsus vorbe^te de cei sasezeci sau saptezeci de ingeri care s-au coborit pe pamint, cum zice el, si ale caror plinsete sint izvoare fierbinti, adaugind apoi ca si la mormintul lui Iisus se povesteste ca au aparut, unii zic doi ingeri, altii unul singur. Cred cu Celsus n-a luat seama ca Matei si Marcu au istorisit despre un singur inger, iar Luca si loan despre doi. Aceste relatari nu sint insa contra- dictorii. Cei care au scris despre un singur inger zic ca a fost eel care a rasturnat «piatra» de pe mormint 206 , iar cei care au scris despre doi ingeri se refera la cei care au stat in fata femeilor, ciod ajunsesera ele la mormint, sau la cei care au fost inauntrul moxmimtuiui «sezind in ves- minte albe» 207 . Se poate demonstra ca fieoare din aceste doua aratari de 204. E vorba de Filon, De gigant. 2, 64, ed. A. Moses, Paris, 1963, p. 94. 205. Sf. Irineu relateazS (Adv. haer. 1, 2 — 4) ca gnostioii valentiinieni credcdu ca mama lumii, Achamot, a plins atit de mult clnd a lost alungata impreuna cu fiii ci din pliroma, incit din aceste lacrimi s-au format oceanele si izvoarele. 206. Mate! 20, 2. 207. Luca 24,4 ; Joan 20, 19. . )fl2 .• ORIOKN, SCniKHI ALBIHC tngerl este si un fapt real $i o alegorle. Alegoria este atuinci cind se vorbe$te despre descoperirile care se fac celor ce contempleaza invie- rea Cuvlntului. Dar acest lucru nu tine de opera de fatS, ci mai mult despre o exegezS a Evangheliei. - LVII Ci li s-au arStat oamenilor citeodata lucruri minunate, au povestit >i unii scriitori elini, nu numai din cei care ar putea fi banuiti cS plasmuiesc basme, ci si din cei care s-au dovedit a fi bine informati si care au descris, cu iubire de adevSr, faptele care au ajuns pina la ei. Am titit astfel de intimplari la Hrisip din Soles 2M , iar altele la Pitagora, iar mai incoace si la unii din scriitorii mai noi, nSscuti mai ieri-alaltaieri. Aisa la Piutarh din Heroneea 2C9 , in cartile Despre suilet, §i la pitagoreul Numenios 21 °, in cartea a doua Despre nestricdciunea suiletului. Desi- yur elinii ,$i mai cu seama filosofii lor cind istorisesc aceste intimplari, spusele lor nu sint nici gluma, nici ris, nici plasmuiri sau basme 2U . Iar daca cei deyotati Dumnezeului a toate si care, pentru a nu mai grai un cuvint mincinos despre Dumnezeu, primesc sS fie chinuit/i pina la moarte declare ca au vSzut aratari de ingeri, de ce nu sint socotiti vrednici de crezare ^i cuvintele lor nu sint vrednice a fi puse in rin- dul celor adevarate ? Dealtfel n-are rost sa precizSm de ce unele sint adevarate sau altele false. Caci cei ce se ocupa de adevarul gol, dupa multa si amanuntita cercetar^ si explicare a acestui fel de fapte, declara pe incetul si cu siguranta cine anume spune adevarul si cine minte in privinta minunilor despre care povestesc. Desigur, nu tofi istoricii se arata vrednici sa fie crezuti, dupa cum nici nu se dovedesc, in mod clar, a fi transmis oamenilor numai plasmuiri si basme. In schimb, trebuie sS spun despre invierea din morti a lui Iisus ca nu este de mirare dacS atunci a fost vazut un singur inger sau au fost vazuti doi, care au vestit invierea Lui. Nu este de mirare ca ingerii sS se fi ingrijit de binele celor care au crezut aceasta, si nu mi se pare lipsit de ratiune faptul ca pentru cei ce cred in invierea lui Iisus -si aduc ca rod al credintei lor o viata intarita si tntoarsa de la noianul pacatelor, intoarcerea lor spre Dumnezeu nu se face f&rS ca ingerii sS se fi apropiat de ei ca sa-i ajute. ,208. Pilosrtf stoic (t 233 t.Hr.). Despre el mai sus : I, 40. 209. Mare fllosof platonic -pitagorizant (f 125 d.Hr.). 210. Filosof platcmic-pitagorizant (sec. II d.Hr.). Vezi mai sus : I, 15. '.ill. ActHiisi pretuire pozitiva arata Origen pentru acesti filosofi si in G. CcIs III, l.\ I in r.in'c !(ir le vei fi runoscut in tinoretile sale. CONTHA LUI CKMW^ CAWTHA A CWCEA JK)3 LVIII Celsus se Impotriveste §i Scripturli, care zice c3 un Inger a rosto- golit «piatra» 2I2 de pe mormintul in care era trupul lui Iisus. El asea- mSna pe Inger cu un avocat tinerel, care pentru ca s3-si poata sustine acuzatia impotriva cuiva, isi adunS datele necesare. $i, ca si cum ar fi g3sit impotriva Scripturii un motiv intelept, zice cS Fiul lui Dumne- zeu n-a fdst In stare, pe cit se pare, sa deschidS singur mormintul, ci a avut nevoie de un altul care sS mute piatra din loc ! Or, ca sS nu m3 opresc prea stSruitor asupra acestui pasaj si nici sa nu par c8-l explic in mod alegoric si ca fac filosofie intr-un moment nepotrivit, declar despre povestirea insasi cS pare un lucru mai sfint sS fi rostogolit piatra de pe mormint o fiinta mai mica sau un duh slujitor, decit sa fi f3cut acest lucru tocmai Cel Care a inviat spire f olosul oamenilor. Nu sustin ca cei ce facusera sfat impotriva Cuvintului si voiau sa-L omoare si s3-L arate tuturor mort si devenit nimic, nu voiau nicidecum ca mor- mintul sa fie deschis, pentru ca nimeni sa nu vada pe Cuvintul viu, dupa lineltirea lor. Dar «Ingerul lui Dumnezeu» 2U , Cel ce a venit pen- tru mintuirea oamenilor, a lucrat impreuna cu acel inger cu mai multa putere decit uneltitorii, rasturnind piatra cea grea, pentru ca astfel cei ce socoteau c3 a murit Cuvintul s5 vad& ca El nu este «cu cei morti», ci este viu si «merge inaintea» 214 celor ce vor sa-L urmeze, ca sa lo arate cele ce aveau sa se intimple dupa aceea si care incepuse sS li le descopere mai inainte, fiindca ei nu puteau cuprinde taine mai marl in primele zile ale chemarii lor. Apoi, nu stiu de ce, Celsus adauga — si nu stiu de ce i se pare ca adaosul acesta este de folos tezei sale, — ca a venit un inger la Iosif sa-i spuna despre Maria, care era insarcinata 215 . $i ca iara§i a venit alt inger pentru Pruncul Care se nascuse si impotriva Caruia se faceau uneltiri. (Ingerul ,le-a zis) ca luindu-L, Maria si Iosif sa fuga in Egipt 216 . Despre acestea am vorbit si mai inainte 2n , cind am dat raspuns la observable lui Celsus. Ce vrea sa spunS Celsus cind afirma ca, dupa Scripturi, se relateaza ca au fost trimisi ingeri si lui Moise si celor- latyi? Mi se pare ca acest lucru nu-i este de nici un folos la ceea ce vrea el sa arate, mai cu seama nici unul dint-re acei barbati nu s-a luptat 212. Matei 28,2. 213. Matei 28, 71. Am vazut $i in alt loc (V, 52) acela$i atribut folosit pentru persoana Mintuitorului. 214. Matei 28, 7. 215. Matei 1, 20. 216. Majei 2, 16. 217. C. Ce/s I, 34—38. 304 OHIOEN, BCR1KMI AIJCHF1 pentru neamul oamenilor ca, dupa" putere, sS-i intoarca de la pScate. Se slie doar ca" au mai fost trimisi si alti ingeri, dar ceea ce a yestit Iisus era un eveniment cu mult mai important! De aceea, cincl evreii au gresit si au vrut sS schimbe religia, savifsind faptele cele mai nelegiuite, Im- p&rStia lui Dumnezeu a fost data «altor lucratori» 218 , cei care, pretutin- denea in Biserici, au grijS de ei insisi si fac orice ca sa aduca $i pe altii la Dumnezeul tuturor, pe temeiurile invataturii lui Iisus, prin viata curatS $i printr-o gindire adecvata vietii. . lix Prfn cuvintele lui : «A$adar, au unul $i aceVasi Dumnezeu, atit evreii elf ?i ace?tia» — e limpede ca Celsus are in vedere pe crestini, si ca (Si cum ar trage o concluzie care nu i-a fost data de-a gata, zice a$a : «Aceasta o mdrturisesc pe fata cei din Biserica cea mare, care cred ca iacerea lumii, a$a cum este transmisd de evrei, este adevarata, cu ceie ?ase ziie $i cu a saptea». Iar despre aceasta din urma zi Scrip tura zice cS «a sfirsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa» 219 >si S-a"retras in contemplarea de Sine m . Celsus, care n-a observat bine cele scrise, nici nu le-*a priceput, zice ca «Dumnezeu s-a odihnit», ceea ce nu este scris. Dar despre facerea lumii si despre odihna sabatului cea lasata ca porunca, dupS. create, poporului lui Dumnezeu 221 cuvintul ar fi «lung» si tainic si adinc si «greu de explicat» 222 . Dup3 aceea, vrind, mi se pare, sS-si completeze.cartea si s-o faca s3 parS mai mare, Celsus adauga niste fapte la intimplafe, cum ar fi despre «primul om, ca noi zicem ca a fost acela?i, precum zic $i evreii, $f fricem aceea$i genealogie ca si evreii». Dar despre uneltirea fratilor unul impotriva altuia nu stiu nimfc 223 . Stim doar cS a uneltit Cain impotriva lui Abel si- Isav impotriva lui Iacob, In schimb, n-a- uneltit nioi Abel impotriva lui Cain isi nici Iacob impotriva lui Isav. DacS ar ff fost asa, Celsus ar putea zice, pe bunS dreptate, ca noi povestim ace- leaisi uneltiri ale fjratilor intre ei (ca evreii). La fel cu evreii, istorisim si noi despre plecarea in Egipt si despre intoarcerea de acolo, intoar- cere si plecare care nu a fost inca fuga, asa cum crede Celsus. In fond, de ce adauga acest f apt la invinuirea adusa de el impotriva noastra- sau a evreilor ? Atunci cind Celsus se gindea sa nu ia in ris invStatura 218. Mate/ 21, 41—43. 219. Fac. 2, 2—3. 220. Aceste ultime cuvinte («s-a retras») sint preluate de Origen de la Platon, Slulul 272), cum au ariUnt comentatorii, mai ales H. Chadwick. 221. Evr. 4, 0. 222. livr. 5, 11. 223. Idee ropetata in IV, 43. CONTOA LUl CVlMXin, CAKTIA A 'CINCKA 3(8S evreilor, vorboa despre «/ugd» ,u . Dar cind a tost s& facfi cercetarea realit&tii despre pligile care au venit asupra egiptenilor de la Dumne- zeu, cum zice Scriptura, atunci Celsus a amutit de bunavoie. LX Dar dacS trebuie sa vorbim amanuptit impotriva lui Celsus, care crede ca noi avem despre subiectulin discutie aceeasi invatatura cu evreii, declar cS : ambele parti mSrturisim ca Scriptura a fost insuflata de Dumnezeu, dar o interpretam in mod diferit, caci noi nu traim ca evreii, ci gindim cS interpretarea literals' a legilor nu este in stare s3 explice tot cuprinsul acestora. Noi zicem asa : «pina astazi, cind se ci- leste Moise, un val stS pe inima lor" 225 , caci intentia Legii lui Moise ramine ascunsS de cei ce nu s-au hotarit sa paseasca pe calea arataLl de Iisus Hristos. Stim insa cS atunci «cind se vor intoarce cStre Domnul», «Domnul este Duh», «vaiul se va iridica, iar noi toti, privirid ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului», care este in gindurile ascunse sub literS, si acest lucru se face spre propria slayS a noastra a tuturora 226 . Cuvin- tul «fata» este numit in chip figurat, ceea ce la propriu s-ar putea numi minte, in care se a'fla fata «dupS omul launtric» w , eel plin de lumina si de slava dobindite prin adevarul care este in aceste legi. Si Celsus continue : «Sd nu creada cineva ca n-a$ §ti cd unii dintre < ei (dintre crestini) accepta ca Dumnezeul lor e aceiasi cu Dumnezeul ' iudeilor, pe cind alfii aiirmd dimpotrivd ca e deosebit si chiar potiiv- * nic Dumnezeului iudeilor si cd tocrnai Fiul Aceluia a fost trimis in lume»- 22S . DacS Celsus crede ca existenta mai multor secte printre crestini ar oferi motiv pentru dispretuirea isi osmdirea crestinismului, atunci cum se face cS din aceeasi pricina hu se aduc plingeri si invinuiri impotriva filosofiei, din pricina diferenfei nu numai in unele puncte mSrunte in sinul deosebitelor scoli filosofice, ci chiar in puncte de o exceptionala importanta ? Ar trebui oare -sS invinuim medicina pentru motivul ca in sinul ei exista diferite curente ? 229 LXI SS admitem cS unii dintre noi tagaduiesc cS Dumnezeul crestinilor ar fi aceiasi cu al iudeilor. Or, de acest lucru nu trebuie invinuiti cei 224. /e?. 7, 20 j 8, 6 | 9, 6 ; 12, 29. 225. // Cor. 3, 15. 226. U Cot. 3, 16^-18. •> 227. Rom. 7, 22. " ■ , . 228. A se vedea mal sus In V, 54. 229. Idee repetata In III, 12. 336 • ORIGEN, SCRIERI ALESE care dovedesc, pe temeiul acelorasi Sfinte Scripturi, ca Dumnezeul iu- deilor este unul si acelasi cu al pSginilor, dupiS cum se exprima ciar Pavel, care a trecut de la iudaism la crestinism : sMultumesc lui Dura- nezeu, ca ll slujesc — ca si stramosii mei — cu cuget curat» 23 °. Sa mai admitem totodata ca ar exista $ioa tieia categorie, cei pe care unii li numesc psihici, alpi pnevmatici. Cred ca aici se refera la ucenicii lui Valentin 231 . Ce concluzie se poate scpate.de aici impotriva nbastra, care apartinem Bisericii si care osindim pe cei care-si inchi- puie ca unele firi omenesti sint facute sS se mintuiasca iar altele sa fie date pierzaniei ? Sa mai admitem, in acelasi timp, ca unii isi spun gnos- tici, cam asa cum se falesc epicureii, spunind ca ei sint filosofi. Ori nici cei care tagaduiesc Providen^a nu pot fi cu adevarat filosofi si nici cei care fabrica astfel de basme strSine, pe care le critica ucenicii si aderen^ii lui Iisus. In sfirsit, sa mai admitem ca unii acceptd pe Iisus si de aceea se iaudd ca sint crestini, dai care vor sa traiasca. si pe mai departe dupa iegea iudeilor, ca si muliimea iudeiloi, cum iac ebionipi, atit cei care invata, ca si noi, ca Iisus S-a nSscut dintr-o fecioara, cit si cei care nu accepta acest lucru, ci afirma ca El ar fi venit pe lume ca si ceilalti oa- meni 232 . In cazul acesta, insS, cum pot fi invinuiti cei ce apartin Bise- ricii si sint designati de,,Ce}sus «cej .din mulpme?» Ar mai fi — con- tinua el — printre crestini si unii sibilisti numiti assa, poate, fiindca batjocoresc in felul acesta pe cei care cred Sn darud prooxocesc al Sibilei, de la care si-au luat numele ai . LXII Apoi «botezindu-ne» cu p gramadS de porecle, Celsus zice ca stie si pe- unii simonieni, care adonnd pe invatatorul lor .— - EJena sau Elenos — sint numiti elenieni. Dar Celsus se insala, pentru ca simo- nienii nu marturisesc nicidecum pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, ci zic ca Simon este o «putere a lui Dumnezeu», povestlnd diferite r minuni despre Simon, care Simula, ca, daca face niste minuni-false, asemfina- toare cu acelea, tot false, dupS parerea lui, pe care le-a facut Iisus, atunci va dobindi tot atita trecere la oameni cita a avut Iisus in fata multimii 234 . InsJ^ nici Celsus, nici Simon n-au putut sS inteleaga cum a 230. // Tim. I, 3; 231. Irineu, Adv. haer. 1, 7, 5. Am vorbit adesea despre erezia gnosticului Valentin. 232. A se vedea C. Cels II, 1 s| notele noastre de acolo. 233. Persona] aproape legendar, dfiruit cu harul de a iiprofeti2la»..tn extaz eve- nimente viitoare. A se vedea C. Cels VU, 53. Herma, Viz. 2, 4. Iustin, Apol.-I, 20; XLIV, 12. . ■:. '■■-■ .. 234. Fapte 8, 9 — 10? Iustin, Apol. I, 26. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA' A CINCEA #87 putut semana Iisus «ca un bun plugar» 235 cuvintul lui Ehimnezeu in cea mai mare parte din Elada si cea mai mare parte "din tarile barbare si le-a uniplut cu sefnintele unor invataturi care scot sufletul din rau- tate -si il aduc la Ziditorul tuturor. Celsus mai stie si de marcelinieni, ucenicii Mareelinei 2ii ' $i carpocratieni m , de ucenicii Salomiei, de altii ai Mariammei $i de altii ai Martei 218 , Eu insa, care, cu iubire>de inva- tatura, am cercetat nu numai punctele doctrinei noastre si diversitatea lor, ci, pe cit am putut, am examinat, cu iubire de adevar, si doctrinele filosofilor, n-am dat nicaieri si niciodata peste aceste secte. Celsus mai aminteste si de marcioniti, care au in fruntea lor pe Marcion 239 . LXIII , Apoi Celsus, ca sa arate ca mai cunoaste si alti sectari pe linga cei pe care i-a numit, zice, cum ii este obiceiul, c§ «unii avind capetenie pe un invatdtoi §i un demon, altii pe altul, due o viata de retragere absurdd, rostogolindu-se intr-o beznd adinca, mai nelegiuiti $i mai inti- nafi decit thiasii sau trupele lui Antinoos din Egipt» 2w . S-ar putea sa spuna ceva adevarat cind aminteste de aceste fapte : isi vor fi avind unii de capetenie pe unul, altii pe altul, rMacit/i si rostogoliti cu totii in bezna necunostintei. Cit despre Antinoos, asemanat cu Iisus al nostru, fikidca am vorbit despre el mai inainte 241 , aici nu mai vorbesc. $i mai zice Celsus : «Ace?ti oameni se defaimd unul pe altul de toate blestematiile spuse si nespuse, fiind dusmdnosi lata de oiice "m- ceicaie de impdeare si Insutletiti de uta cea mai cumplitd». Am raspuns si pinS acum acestei calornnii : chiar in medicina si in filosofie se gS- sesc curente si ?coli care se criticS una pe alta 242 . Cu toate acestea, ca unii care urmam cuvintul lui Iisus si traim dupa poruncile Lui, in' gin- duri si in fapte «ocariti fiind, binecuvintam, prigOniti fiind, rSbdam, huliti fiind, mingiiem» 243 , dar, departe de a vorbi, intre noi, iblestematii impotriva celor care au alte pareri decit cele pe care ie-am primit, noi facem tot ce ne stS in putere ca sa-i sehimbam pe oameni la viata mai buna, legindu-i numai de Creatorul lumii si facind totul cu gindul ,235. lac, 5, 7. ■■■<■-■ ■-.-■ ■. *■• .., .... 236. Irineu, Adv. haer. 1, 25, 6. 237. Eretici panteisti (sec. II) care preconizau o viata desfririata. Exceiilriei, unii din ei isi atirnau un bici de urechi, probabil rastalmacmd citatul din Evr. 4, 12. 238. Gnostici, dupa unii dascali ai ofitilor, despre care vorbeste Origen in III, 13; VI, 24; VII, 40 etc. >: I :■. . ; . ,., 239. Cunoscut din celelalte opere ale lui Origen ; el e eel mai .profundi se :■". ;. 242. Ill, 12 j V, 61. .-.<-.-, . 243. / Cot. 4, 12—13. .- : •.'.; 338 ORIOEN, at'WEKt ALE1B la Judecata viitoare. Iar dac3 cei ce cred altfel nu slnt convinsi de acest lucru, noi respectam cuvintul care fixeaza atitudinea fata de ei : «de omul eretic, dUpa intiia si a doua mustrare, departeaza-te» 244 , stiind ca umil ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, osinidinduHse singur. Si ca unli care am inteles sentintele, sa zicem : «ferici|i facatorii de pace», «f«rloiti cei hlinzi» 245 , caci unii ca acedia ma pot uri pe cei care «fal- slficS adevarurile crestinismului». LXIV Mi se pare ca Celsus a inteles gresit si continutul Apostolului, care zice : «In vremurile cele de apoi< unii se vor indeparta de la credinta, luind aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor, aile celor care intru faradeilegi graieisc minciuni si care sint infiexati in cugetele lor. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei cre- dinciosi si pentru cei ce au cunoscUt adevarul» w> . Celstts a priceput gresit 5i pe cei ce se folosesc de aceste cuvinte ale Apostolului impo- triva detractorilor crestinismului. De aceea el zice ca la crestini «unii slnt nutnip cauteml auzului* 247 . Tot el zice ca «unii slnt numiti enigme», ceea ce n-ara auzit niciodata. Este adev&rat ca expresia : «piatrd de po- tlcnire» 248 este adesea pomenita in aceste scrieri. Obisnuim sa numirri asa pe cei ce abat de la invatatura sanatoasa pe oamenii simpli si usor de amagit. Pe cele numite Sirette, care joaca hora si amagesc, care astupd urechile si transformd in capete de porci capetele celor ce li se supun 249 r nu-i cunosc nici eu §i nici altcineva din cei de credinta noastrS isi nici dintre eretici. Dar amicUl acesta care pretinde ca «stie toate» zice si urmatoa- rele : *vei auzi pe tofi acestia care se deosebesc atit de mult intre ei si se combat unii pe alfii in chip rusinos, cu certuri, cd ifi spun «iumea este rdstignitd pentru mine si eu pentru lumev 250 . Se pare ca atita a retinut Celsus din Pavel. De ce sa nu citez si alte zeci de mii de pasaje, precum : «Caci desi umblam in trup, nu ne luptam trupeste, caci armsle luptei noastre nu sint trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, ca sa d&rlme intariturile ; noi surpam gindurile si toata trufia care se ridica lmpotriva cunoasterii lui Dumnezeu» 23) . 244. Tit 3, 10—11. 245. Mate/ 5, 9. 246. I Tim. 4, 1—3. 247. Irineu, Adv. haer. 1, 25, 6, «fuduli de urechl», IncapSttnati. 248. Filocalia X, 1. 249. Homer, Od/seea, XII, 39—54 j trad, G. Miirnu, p. 286. 250. Gal. 6, 14. 251. 11 Cor. 10, 3—5. CONTRA Mil CKI .mm, (ARTE A K CINCKA fl)fl LXV f>i fiindcd Celsus zice :pe rofi acesti oameni, atlt de deosebifi until de altul, ii auzim si pe unii $i pe alfii cd *lumea este rdstignitd pentm mine si eu pentm lume», — voi dovedi cd si aceasfa este minciund. Sint unii eretici, care nu accepts epistoilele Apostoluilui Pavel, cum slnt ebio- nitii din amindoua grupele si asa numitii encratiti 252 . Deci cei ce nu ci- teaza pe Apostoll oa pe un fericit ?i intelept, n-ar putea zice : «lumea este rastignita pentru mine $i eu pentru lume». De aceea, si in aceasta pri- vinta, Celsus minte si-si pierde vremea invinuindu-ne de deosebirile dintre erezii. Mi se pare ca nu-si da deloc seama de ceea ce zice : nici nu le-a considerat cu dinadinsul, nici n-a in^eles in ce fel cre$tinii, care sint mal cunoscdtori ai Sciiptuiilor, afirmd cd stiu mai mult decit evieii. Cumva Celsus vrea sa spuna ca crestinii admit aceleasi carti ca si evreii, dar tilcuiesc intelesul lor in sens contrar ? Ori, zice ca nici nu admit aceleasi carti ca evreii ? Putem afla in erezii si o alternativa si pe cealalta 253 . Apoi Celsus zice : «Dar chiar dacd ei (crestinii) nu au nici un iemei pentru invatatura lor, totusi sa cercetdm invatatura Insdsi. Mai intii sa examindm acele lucruri pe care ei le stricd din nestiintd, infe- legindu-le pe dos. Ei se obraznicesc, tdrd nici o mdsurd, in privinta unor lucruri despre care au habar. Iatd-le». Numaidecit Celsus opune unor fraze spuse mereu de credinciosii crestini fraze ale filosofilor. El vrea sa spuna ca acele cuvinte ale crestinilor, pe care el le socoteste frumoase, ar fi fost spuse mai bine si mai limpede in operele filosofilor. Cu aceasta vrea sa intoarca pe oameni de la «Mielul lui Dumnezeu care ridica pacaitele lumii». Dax sa iincheiem cu aceasta si cartea a cincea si sa incepem apoi si pe cea de a sasea cu ceea ce urmeaza. 252. Despre ebiionitii moderati ?i radicali (II, 1 ; 22) ca ?i despre encratiti, care nu acceptau ep,i;itolele Sf. Pavel, vezi Eusebiu, Istoria bis. A, 29, 5. 253. Este aicl unul din multele cazuri de confuzie cu care judeca Celsus. A sc vedea ?i VI, 34 ; 53. Dar si III, 1 ; IV, 2. i'4 — ortlGEN, Vol. IV CARTEA A $ASEA In aceasta a sasea carte, pe care o incep, prea cucernice Ambrozie, mi se cere sa resping defaimarile indreptate de Celsus impotriva cresti- nilor, iar nu imprumuturile lui din filosofie, dupa cum ar crede cineva. Intr-adevSr, Celsus citeaza multe pasaje, mai ales din Platon, comparin- du-le cu pasaje din Sfintele Scripturi, in stare sa impresioneze si pe un om cult, sustinind ca «toate acestea au fost mai bine formulate de catre greci, tara. sa mai He voiba de vreo amenintaie sau vieo fdgaduinta din partea lui Dumnezeu ori a Fiului lui Dumnezeu* 1 . La aceasta raspund cS e de datoria slujitorilor adevarului sa ajute un numar cit mai mare de oameni si, pe cit le sta in putinta, sa atraga la ei prin iubire pe toti oamenii, atit din cei cutyi, cit si din cei fara carte, si nu numai elini, ci si barbari, cSci e o mare fericire sa poti intoarce (de la rau) pina si pe cei mai salbatici si pe cei mai simpli. Asadar, e limpede ca trebuie sa avem grija s5 ne exprimam intr-un grai pe in^elesul tuturora si in stare s3 se faca auzit de toti. Dimpotriva, daca am alunga, ca pe niste sclavi, pe cei fSra carte, care nu sint in stare sa guste placerea unui grai ura- toric isi a unei elegance deosebite in compozitie, si dac5 n-am purta grija decit de ascultatorii pasionati de literatura §i de stiin^e, ar in- semna sS reducem ceea ce-i in folosul tuturor semenilor la un domeniu cu totul strimt §i neinsemnat. II Am facut aceste sublinieri ca sa apar, impotriva invinuirilor lui Cel- sus si a altora, simplitatea graiului Sf. Scripturi, care pare intunecata astfel de stralucirea compozitiei literare. Proorocii nostri, Iisus si aposto- lii S5i si-au propus un mod de a propovadui care cuprinde nu numai adevSruri, ci are si puterea de a atrage mintile multimilor, incit, odata convertiti si instruiti, ei sa se poata ridica singuri, fiecare dupa parerile 1. Celsus afirma adeseori ca crestinismul n-a adus nimic original, ci ca a fost nevole s8 Imprumute din cultura elenista si chiar de la barbari multe din punctele sole de credlntS : III, 16 j V, 65; 6, 7; 7, 32. In schimb, pe linga Origen, si alti scri- Itorl crestlnl afirmS cfi tocmai filosofii greci au tmprumutat adevaruri din Biblie. Asa lustln, Apol. I, 4©; 54 f Teofil de Ant., Autol. I, 14 etc. CONTRA Ml Cfrl.NUH, CARTKA A fAMRA ;(;| lor, la cidevfiruri uscunse sub exprc-sii, care numai in aparentS slnt sim- ple. $i chiar dacfi ar trebui stt spun cn§, s-au inchinat si au slujit fapturii 4. Rom. 1, 18 — 23. Origen subliniaza adeseori planul divin privind cirmuirea uni- versului : III, 47 j VII, 37 ; 48 etc. .1. ZeitS saibaticS si cruda, care masacreaza copii sau prezideaza ritualuri sin- guroase. Encyclopedia civilizatiei grece$ti. Bucuresti, 1970, p. 81 — 82. 6. Fiu al lui Apollo cu o muritoare. Asclepios fusese smuls de la smul mamei f>\ crescut In saibaticie, unde tn.vat& medicina, al carei zeu si patron devine. Centrul lui eel mal cunoscut a fost Epidaur. Citatul lui Platon e din Fedon 118 a : «s5 i-1 dati, sK nu ultati» (Papacostea In Platon : Dialoguri). CONTKA t.Ut C*l.iUi, CARTICA A »AKA in locul Fficatorulul» 7 . Drept aceea, lntrucit Inteleptii 9l invatatli Eladei s-au inselat In cinstirea zeilor, «Dumnezeu Sl-a ales pe cele nebune ale lumii, ca s& rusineze pe cei intelepti i Dumnezeu Si-a ales pe cele slabc ale lumii, ca sS rusineze pe cele tari ; Dumnezeu. $i-a ales pe cele do neam de jos ale lumii, pe cele nebiigate in seama, ca sa strice pe ceJe ce sint» 8 si aceasta, desigur, «ca nici un trup sS nu se laude inaintea lui Dumnezeu», Dar si inteleptii nositri, Moise, eel dinlii, si proorocii, dupa el, stiau ca Binele Suprem este cu totul inexprimabil. $i intrucit Dumnezeu Se descoperS doar celor ce sint vrednici de El si gata s5-L primeascS, ei au scris ca Domnul S-a aratat, intre altii, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacob 9 . Dar cu ce insusiri, in ce stare, \in ce mod isi caruia dintre noi S-a mai aratat ? lata o problems pe care a lasat-o s-o rezolve cei ce pot sS arate ei insisi ca sint asemenea celor carora S-a aratat Domnul Dumnezeu, pe Care nu L-au putut vedea cu ochii lor -trupesti, ci doar cu inima ior curata, caci, dupa cum ne spune Iisus, «fericiti cei curati cu inima c3 aceia vor vedea pe Dumnezeu» 10 . V Cit despre afirmatia : «indat& tisnind ca din foe, asa apare o lumina in suflet», Logosul a stiut-o eel dintii, dupa cum zice proorocul : «lamu- riti-v5 dim lumina cunostintei» u , iar loan Evanghelistul, care a trSit pe linga El, zice : «Ceea ce s-a facut» era viafa in Cuvint <«si viata era lu- mina oamenilor, lumina cea adevarata, care lumineazS pe tot omul» u , lumina adevSrata' si intelegStoare isi care e «lumina lumii», cSci «E1 a stralucit in inimile noastre, ca s& straluceascS cunostinta slavei Evanghe- liei lui Dumnezeu pe fata lui Iisus Hristos» 13 . De aceea un prooroc foarte vechi, in predicile sale anterioare, cu mai multe generatii inainte de Cirus, pe care 1-a precedat cu 14 generatii 14 , a putut zice : «Domnul este luminarea mea si mintuitorul meu ; de cine ma voi teme ?» 15 . «Faclie pi- cioarelor mele este legea Ta «si luminS cararilor mele» 16 . «Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne» 17 . «lntru lumina Ta vom vedea lu- mina" 18 . Prin aceasta lumina Logosul ne indeamna' in cartea lui Isaia : 7. Rom. 1, 20—25. 8. / Cor. 1, 27—29. 9. Far.. 12, 7; 26, 2; 35, 9. 10. Matei 5, 8. 11. Os. 10, 12. 12. loan 1, 3—4. 13. // Cor. 4, 16. 14. Socotind dupa genealogiile din Evanghelie, David a domnit intre anii 1050 1015, pe cind Cirus al per?ilor Intre 558 — 529 l.Hr. 15. Ps. 26, 1. 16. Ps. 118, 105. 17. Ps. 4, 6. 18. Ps. 35, 9. 3/4 " QR1QEN, BCHIBW A I, SHE «Lunvineaz&-te, lumineazd-te, Ierusalime, cd vine lumina ta, si slava Domnului peste tine a rSsSrit !» 19 . Acelasi scriitor prooroceste venirea lui lisus, Cei care va intoarce poporul de la inichinairea la idoli, la statui si la demoni : «poporul care locuia intru intunerlc va vedea lumina ma- re isl voi care locuiti in latura umbrei mortii lumina va straluci peste vol»> ao . Vezi, dar, ce deosebire este intre «cuvintul ingrijit» al lui Platon, In leg&turS cu Binele Suprem, si intre cuvintele proorocilor, care vor- besc de lumina celor fericiti. Sa nu uiti ca virtutea trimbitata" de Platon n-a ajutat in nici un chip vreo religie curata a celor ce 1-au citit, ba nici m5car pe el, oricit de patrunzatoare a fost conceptia lui despre Bi- nele Suprem, in vreme ce graiul neme?tesugit al dumnezeiestilor Scrip- turi a umplut de iubire dumnezeiasca pe cei care fac din ele indeletnici- rea cititorilor celor adevara^i. Si aceasta pentru ca la ei aceasta lumina e hranitS de ceea ce se numeste in unele pilde «untdelemn», care intre- tine lumina candelelor celor cinci fecioare intelepte 21 . VI Pe urma, Celsus reda $i alt fragment dintr-o scrisoare a lui Platon, care sunS asa : «Daca mi s-ar fi parut ca lucruiile pot fi scrise ?i rostite destul de limpede pentru mulfime, ce a§ fi putut face mai bun in viafa mea decit sa sciiu acest luciu pentru oameni, §i sa pun in plina lumina si sa aduc la cunostinta tuiuror firea lucrurilor ?» 22 . Dar hai sa vorbim pe scurt despre toate acestea. Lasind pe fiecare sa cerceteze, dupa pu- tinfS, daca Platon a cunoscut sau nu ceva mai adinc decit a scris si mai sfint decit a lasat, voi arata ca si proorocii nostri cugetau ade- vSruri mai mari decit tot ce se poate scrie, dar pe care ei nu le-au incre- dintat scrisului. Caci, de pildS, Iezechiel a apucat un sul de hirtie 23 scris si pe fata si pe dos, in care erau «plingeri si bocet si vai» 24 si, la po- runca Cuvintului insusi, a mincat acel sul, ca sa nu mai fie copiat isi predat celor nevrednici. Scriptura ne mai spune ca si apostolul loan a vizut si a fScut la fel 25 . Dar isi Pavel «a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca» 26 . Iar despre Iisus, al Carui gilas are putere mai mare decit al tuturor celorlalti, e scris cS ucenicilor, in deo- 19. Is. 60, l. '20. Is. 9, 2. 21. Matci 25, 1—13. 22. Platon, Epist. VII, 341 d (trad. cit.). 23. Se $tie ca cei vechi scriau pe hirtie, pe care o rulau. 24. Icz. 2, 9—10. 2f). A/joc. 10, 9-10. 20. II Cor. 12, 3. L'UNTHA 1lliw. 4, t), 2 etc. CONTRA LUI (X IMUB, CAHTEA A «ABEA 'jf\) de realitate, rttspund asa : DacS asa cum a vorbit despre Ilsus, istoria ur vorbi despre mai multe persoane, caro aveau s8 intervinS in viata oame- nilor sustinind c& ei sint fii ai lui Dumnezeu, si fiecare dintre aceste per- soane ar fi atras la sine destui discipoli, asa incit, — fiindcS toti se decla- re deopotriva fii ai lui Dumnezeu si ar exista indoiala pe care din ei 1-ar mSrturisi credinciosii c& este cu adevSrat — abia atunci ar fi cazul s8 zica" Celsus : «uniii pun inainte pe unul, altii pe altul, si tuturor le sta" pe buze statul «daic3 vrei sa - fii mintuit crede, daoS nu, pleacS» etc. In reali- tate, Ins 5, in toatS lumea asta, Iisus este propovSduit ca singurul Fiu ai lui Dumnezeu, Care a vendt si a petrecut intre oameni. Dar cei care, ca si Celsus, ll banuiesc pe Iisus cS ar fi sSvirsit minuni numai ca sS aib& tre- cere inaintea oamenilor, cei care voiau s& faca si ei minuni In acelasi scop, au fost dovediti cS nu sint nimic. Asa a fost Simon Maqul din Sa- maria si Dositei, care era din aceeasi tara. Primul zicea cS el este pu- terea lui Dumnezeu numitS «cea mare», al doilea pretindea cS este Insusi fiul lui Dumnezeu. Totusi, nicciieri pe pamint nu mai exists simonieni. desi, ca sa le sporeasca numarul, Simon inlStura de la ucenicii sai pri- mejdia mortii, pe care crestinii fusesera obisnuiti sa o aleagS. Ba el in- v&ta ca inchinarea la idoli nu-i pacat. Insa nici la inceput nu s-au fScut uneltiri impotriva simonienilor, cSci demonul eel viclean. care uneltea impotriva invataturilor lui Iisus, sfcia bine ca nici unul din planurile lui nu va fi zadSrnicit de ucenicii lui Simon. Iar dositeenii nioiodata n-au avut putere, iar acum au disparut aproape cu totul, incit numSrul lor se zice ca nu este nici 30 in total 52 . Dupa cum scrie Luca in Faptele Apostoli- lor, si Iuda galileanul a vrut sa zica despre sine «ca este cineva», iar mai inainte de el tot asa Teuda 53 . Dar pentru ca invatatura lor nu ern de la Dumnezeu, au pierit, iar toti citi li s-au supus s-au imprSstiat in- data. Deci noi nu dam cu bobii ca sa ghicim incotro sa mergem si lingS cine sa ne alSturam, ca §i cum mai multe persoane ar putea s& ne atragS prin afirmatia ca au venit la neamul omenesc trimdsi de Dumnezeu. Dar acum, destui despre acest subiect. XII Trecem de aceea la alta invinuire a lui Celsus, care necunoscind scrierile noastre le intelege pe dos. El zice ca noi sustinem c3 «in\elep- ciunea omeneasca este nebunie la Dumnezeu», dupS Pavel, care scrie : «Intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu» 54 . 52. Din apocriful Recunoa$ierile lui Clement (2, 8) pare a reiesi cS pierzindu-»i cu totul faima, Simon a trecut la dositeeni, pe al cSror conducator a reu^it sk-\ inlaturc. 53. Fapte 5, 6—37. r>4. [ Cor. 3, 9. :;'Hlt " HltlOKN, BCKMCHl AI.EIIK Cellsus adaugfi : «motivuI acestei zlcale a tost spus si mai de de- mult* ". El crede cfi motivull este vointa noastid de a ctrage numai pe oamenil slmpli si prosti. Insa, pxecum a notat el insusi, cind a spus mai sus acelasi lucru, i-am raspuns pe cit am putut. Celsus a vrut insS sa arate c& si citatul din Pavel 1-am ti inventat sau 1-am ti Iuat de la tilo- solll ellni, care declarau cd una este intelepciunea omeneasca §i alta cea dumnezeiascd. Amicul nostru citeaza" $i niste fraze ale lui Heraclit 56 . Una din ele zice : «Fiinta omeneasca nu are gindire, cea dumnezeiascd are», iar in cealalta" zice : «un om nebun stie atita despre un demon cit stle un copil despre un om In toatd iirea». Mai citeaza Celsus si din «Apologia lui Socrate». scrisa de Platon 57 : «M-am ales cu numele aces- ta, atenieni, numai din pricina unui lei de intelepciune. Dar ce lei de lntelepciune ? Una care e probabil o «intelepciune omeneasca. Md tern cd este de tapt singura intelepciune pe care o am». Acestea sint citatele scoase de Celsus din Platon. Iar eu citez tot din Platon, dar din Epistola cfitre Ermias, Erastos si Corisc : «Lui Erastos §i Corisc le spun, de$i sint. batrin, ca pe linga frumoasa intelepciune de idei, ei mai au nevoie si de o Intelepciune si de oarecare putere de aparare, care sa-i pazeasca de oamenii vicleni si nedrepti. Le lipseste experienta, fiindca §i-au petrecut mare parte din viata cu noi, oameni cumpatati §i buni. De aceea am zis c& le mai trebuie si acestea, ca sa nu fie siliti sa neglijeze intelepciunea cea adevarata §i sa nu se ingrijeasca mai mult decit trebuie de cea ome- neasca, oricit de necesara le-ar parea» 58 . XIII Asadar, potrivit personajelor citate de Platon, exista o intelepciune dumnezeiascS $i una omeneasca. Cea omeneasca este cea numita la noi "intelepciune a lumii acesteia, caxe este nebunie la Dumnezeu», iar pe cea dumnezeiasca, cu totul diferita de cea omeneasca, o daruieste Dum- nezeu prin har 59 . Ea vine la cei ce s-au pregatit sa fie gata pentru pri- mirea ei, dar mai cu seama la cei ce, din pricina ca au cunoscut deose- birea dintre cele doua intelepciuni, graiesc asa in rug&ciunile lor catre Dumnezeu : «c&ci, chiar daca ar fi cineva desavin§it intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va so- coti» 60 . Eu sustin ca intelepciunea omeneasca nu este decit un exercitiu Hr>. Acuzfi amintita $i la inceputul lucrarii (I, 9 ; I, 27 ; apoi III, 44, 50). 56. Heraclit, fragm. 13, 78—79 ed. Diels-Krantz II, 168—169 (citat dupa M. Borret, op. cit., Ill, 209). 57. Platon, Open: I, trad. P. Cretfa ?i C. Noica, Bucurejti, 1974, p. 19. 58. Platon, Epist. VI, 322 d-e. 59. Idoo pe care o regSsim $i In VII I, 44. liO. Int. Sol. 9, 0. CONTRA I.Ut CKLJUI, CAUTT.A A 0A1ICA ' Ml al sufletului, scopul el este InsS cea dumnezeiascfi. Dcspre intelepciunea dumnezeiascft se zice eft este «hrana cea tare a sufletului» in textul care sunft asa : «Iar hrana cea tare este pentru cei desftvirsiti, care au prin obisnuintft simturile invfttate sa deosebeascft binele si r&ul 61 . $i intr-adev&r «credinta aceasta este veche, dar nu dateazft, cum crede Celsus, din viemea lui Heraclit $i Platon*, cSci, incS inaintea acestora, proorocii au fost cei care au f&cut deosebire intre cele doua feluri de intelepciune. Deocamdata este de ajuns sS citez, dintre cuvin- tele lui David, pe cele despre omul inzestrat cu intelepciune dumneze- iasca «care nu va vedea stricaciune, cind va vedea pe cei intelepti murind» 62i . Deci intelepciunea divina, care e deosebita de credinta, este prima dintre asa-numitele «harisme» date de Dumnezeu, iar dupa aceea, pen- tru cei ce stiu sa faca deosebire in acest domeniu, este asa-numita «cu- noastere». A treia este credinta, intrucit trebuie sa fie mintuiti si cei mai simpli, care se apropie, dupa putinta, de viata cea evlavioasa. De aceea, zice Pavel : «unuia i se da prin Duhul Sfint cuvint de intelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvintul cunostintei. $i unuia i se da intru ace- lasi Duh credinta» 63 . Pentru aceea nu vei afla impartasindu-se din inte- lepciunea dumnezeiasca primii veniti, ci doar cei mai allasi si mai dis- tinsi dintre crestini. Dar nimeni nu ar vorbi despre intelepciunea dum- nezeiasca «unor oameni inculti, unoi robi sau unora care sint cu totul Hpsiti de invdtatura». XIV Desi Celsus zice ca cei ce nu cunosc lucrarile lui si nu sint educati in cultura elineasca M sint inculti, robi si lipsiti de invatattura, noi zicem ca sint mai multi cei ce nu se sfiesc sa umble dupa lucruri neinsufletite, sa caute sanatatea in slabiciuni, sa caute viata printre mortaciuni si sS ceara ajutor de la eel neajutorat. Desi unii afirma ca acestea nu sint zei. ci numai chipuri si simboluri ale zeilor 65 , chiar si ei sint la fel de imcullti isi robiti si de neinvatati, fiindca cred in chdpurile zeilor care sint facute de mestesugaxi 66 . Aisa ca pina si cei din urma dintre ai nostri sint eliberati de aceasta" lipsa de cultura si de invatatura, iar nadejdea dum- nezeiasca este inteleasa si cuprinsa de cei mai cuminti. Desigur cS noi sustinem ca nici un om care nu s-a deprins in intelepciune omeneascft 61. V.vi. 5, 14. 62. Ps. 48, 10—11. 63. / Cor. 12, 8—9. 64. Programul educational clasic cuprinde cele douS cicluri : trivium (gramatirii, retorica si filosofia) si quadrivium (aritmetica, qeoraetria, astronomia si muzica). 65. A se vedea si III, 40 ; VII, 44. 66. Idee sustinutS si la inceputul lucrfirii, I, 5. ,?82 ~ ORIOBN, bcrikri ai.esb nu este in stare s-o inteleagS pe cea dumnezeiascS, dar, in acelasi timp, mfirturisim si aceea cS orice intelepciune care se margineste numai la om este nebunie in fata celei dumnezeiesti. Apoi socotind ca este de datoria lui sa discute si despre doctrinS, amicul Celsus ne numeste pe noi crestinii «sarlatani», zicind ca noi «o ludm la tugd in momentul in care ne ies inainte oameni mai de tiunte, socotindu-ne inselati daca intram in contact cu ei, dar, in schimb, iugim dupa cei prosti, pe care-i prindem in cursa noastra». Se vede ca Celsus nu stie c& din vechime <$i din totdeauna infeleptii nostri au fost instruiti si in invat&turile profane. Moise, de pildS, a fost crescut «in toata inte- lepciunea egipteniloT» 67 , iar Dandil, Anania, Azaria si Misail au fost in- struiti in literatura asirienilor 68 , incit au fost aflati de zece ori mai inva- tati decit inteleptii bastinaisi. Dar si in timpurile noastre Bisericile au citiva intelepti, e drept putini la numar fata de multimile credincioisiilor, dar versati in ceea ce noi numini «intelepciune trupeasca» 69 . In schimb, Ittsericile au si din cei care au trecut de la aceasta intelepciune trupeas- cS la intelepciunea cea dumnezeiasca. XV Mai apoi, ca si cum s-ar fi vorbit in jurul lui despre smerenie, dar pe care el nu s-a ingrijit s-o inteleaga, Celsus vrea sa o ponegreasca pe a noastra. El crede ca ar fi vorba despre o rastalmacire a cuvintelor lui Platon, care zice undeva in Legile sale : «lntr-adevdr, dupa o veche pre- danie, Dumnezeu avind inceputul, sfir?itul ?i mijlocul a tot ce existd, lncheie cursa, dind ocol universului. Pe El ll urmeazd ve$nic Dreptatea, care rdzbund cdlcarea Legii dumnezeiesti ; iar eel ce se ingrijeste sd tie tericit o are si o urmeazd smerit si ordonaU 70 . Celsus nu ia in serios faptul c3 la niste intelepti mult mai vechi decit Platon s-a spus intr-o rugSciune : «Doamne, nu s-a mindrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai pre- sus de mine, dimpotriva mi-am smerit sufletul» 71 . Prin acesle cuvinte se aratS ca «cel smerit nu este nevoie sa se umileascd in mod necuviincios si Jalnic, aruncindu-se, de pildd, jos la pdmint, in genunchi, cdzind cu fata In fos, imbrdcat cu haina mizerabild si presdrat pe cap cu cenu§d», cSci dupa cum zice proorocul, eel ce se smereste mergind pe drumuri 07. Fapte 7, 22. 68. Daniel 17, 8. 69. / Cor. 1, 26. 70. Platon, Leg. 4, 715. 71. Ps. 130, 1—2. rONTHA Mil CF4,SUB, CAHTBA A ^AJIIfiA _ 383 din cele mai inalte *l «minunate», care sint mal presus de el, adieu" tn invStaturlle cu adevfirat marl si in gindurile cele minunate, se smeresto el insusl «sub mina cea tare a lui Dumnezeu» 72 . Iar dacS unii, nefiindu-le limpede inv&tatura despre smerenie, din cauza simplitStii lor, fac asa, nu trebuie invinuitn doctrina crestinS, ci trebuie sS certam simplitatea celor care propunindu-si s3 savirseasca faptele cele mai bune, nu izbutesc totusi din pricina simplitatii lor. Mai mult decit eel smerit si ordonat, asa cum 11 vede Platon, este «smerit si ordonat» eel ce este asa fiindca umbla in drumurile mai inalte si mai minunate decit el. Crestinul este smerit fiindca desi se afla in cele mari si minunate, totusi se umileste. Dar nu se umileste in fa|a orisicui, ci numai «sub miina cea tare a lui Dumnezeu», prin Iisus, Cel Care a dat aceasta invatatura : «nu rapire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oarae- nilor, si la infatisare aflindu-Se ca un om j S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte, isi inca moarte de cruce» 73 . Atit de mare este invatatura aceasta despre smerenie, incit pentru ea nu pun pe un dasc31 oarecare sa ne invete, ci pe Insusi marele nostru Mintuitor, Care zice : «Invatati-v3 de la Mine ca sint blind si smerit cu inima si veti gasi odih- na sufletelor voastre» 74 . XVT Celsus mai zice : «declaiatia lui Iisus impotriva bogatilor, atunci cind zice : «mai lesne este sa intie o cdmild piin uiechile unui ac decit un bogat In imparafia lui Dumnezew 75 , este luatd din Platon, doar cd Iisus a alterat putin maxima platoniciana, in care Platon zice ca : «nu se poate ca un om deosebit de bun sa fie si deosebit de bogat* 7S . Cine oare, nu numai dintre credinciosii lui Iisus, ci si dintre ceilalti oameni, care pot sa gindeasca normal, n-ar ride de Celsus auzind astfel de lu- orurd ? La fel, cine ar puitea crede ca Iisus, nascut si crescurt la iudei, socotit a fi fiul lui Iosdf «teslarul», Care n-a invatat carte, nu numai eli- neasca, dar nici macar evreiasca, dupa cum marturisesc Scripturile des- pre Ell, cele iubitoare de adevar, ar fi citit pe Platon isi, piacindu-I cu- vintul spus de acesta despre bogati, cum c& «este cu neputinta ca cineva s3 fie deosebit de bun $i deosebit de bogat», 1-ar fi alterat si ar fi fScut din el : «mai usor este sa intre cSmila prin urechile acului, decit bogatul in imparStia lui Dumnezeu» ? In schimb, daca Celsus ar fi citit Evanghe- liile fSrS ur§ si fara sS le socoteasca vrednice de a fi detestate, ar fi fost 72. / Petru 5, 6. 73. Filipeni 2, 6—8. 74. Matei 11, 29. 75. Mate! 19, 24. 76. Platon, Leg. 743 a. ?$4 ORIGIN, BCRtBRI ALiBBB iubltor de adevSr si si-ar fi dat seama de ce a fost luata camila ca sa fie asemSnat5 cu bogatul. Printre animate camila este strimbS la infStisare. Celsus si-ar fi dat seama si ce cautS urechea ingusta a acului, cind este vorba de calea ingusta' si grea, care duce la viata 77 . Ar fi stiut ca, dupa Lege, camila este socotita necurata, fiind pe de o parte animal nepre- tentios, c&ci e rumegator, iar pe de alta parte trebuie respinsa dintre animalele curate, fiindca are copita despicata 78 . Celsus ar mai fi putut sa cerceteze de cite ori este vorba despre camila in Sfintele Scripturi si in ce fel de imprejurSri se vorbeste despre ea, ca sa prinda intelesul cu- vintului despre bogati. El n-ar fi lasat necercetalt nici faptul ca saracii sint numiti de lisus fericiti, iar bogatii, neferioiti 79 . Ar fi pus intrebarea daca afiirmatia lui lisus se refera la saraci si bogati in cele sensibile, sau ar fi jstiut ce fel de saracie fericeste in general Cuvintul si pe care o so- coteste intotdeauna rea, caci nici macar primul venit n-ar fi laudat pe sSraci f3ra alegere, pentru ca multi dintre ei au purtari foarte rele. Dar asa stau lucrurile. XVII Apoi Celsus, vrind sa ponegreasca Scripturile noastre in legatura cu invatStura despre imparatja lui Dumnezeu, nu face nici un citat din Scripturi, ca §i cum n-ar fi vrednice sa fie citate, sau poate fiindcS omul nu cunoaste acele Scripturi. In schimb, ii da inainte cu citatele din Pla- ton, anume din «Scrisoii» §i din «Fedru», socotindu-le cuvinte spuse cu insuflare dumnezeiasca, iar Scripturile noastre n-ar avea nimic asema- nator. Dar sa luam citeva citate din Scriptura ca sa le comparam cu cu- vintele lui Platon, care sint destul de convingatoare, dar care nu-1 pre- gStesc pe filosof sa traiasca cu demnitatea cuvenita si in evlavie fatS de FScatorul tuturor. Platon n-ar fi trebuit sa strice si sa pingareasca aceas- ta evllavie, ceea ce AWA 3B7 XXXII lata la ce fantasmagorii ne-a adus vestita erudite a lui Celsus, care este, mai degraba, curiozitate si vorbSrie ! Ea m-a provocat s& arttt ce- lui ce ia in minS atit cartea lui Celsus, cit si rSspunsul meu, c& nu s-as- cunde nici o filosofie nouS in privinta calomniilor indreptate de el Im- potriva noastra, a crestinilor, care nici nu admit, nici nu cunosc aceste calomnii, dar nici nu se prea sinchisesc de ele. Eu ins3 am vrut sS le fac cunoscute si sa le prezint asa cum sint, pentru ca nu cumva, prin faptul ca se lauda ca stiu mai multe decit noi crestinii, acesti scamatori sa ade- meneasca pe cei ce s-ar putea lasa furaji de poleiala cuvintelor. As fi putut sa citez mai multe locuri, ca sa arat ca noi cunoastem cuvintele acestor vicleni, dar ne descotorosim de ele, pentru c& sint str&ine, lip- site de evlavie si in dezacord cu invat&tura crestineascS, pe care noi o aparam chiar cu pretul vietii. Trebuie s§ se stie ca alcatuitorii acestor descintece n-au inteles nici vrajitoria, dar nu au priceput nici dumnezeiestile Scripturi, ci le ames- teca pe toate la un loc. Din magie au luat pe Ialdobaoth, pe Astafaios si pe Horaios, iar din Scripturile exprese au luat pe Cel numit la evrei cu grupul de litere «Iao» sau «Io», cum sint Savaoth, Adonai sau Eloaios. Insa numirile din Scripturi sint atribute ale unuia si aceluiasi Dumiiezou. Vrajmasii lui Dumnezeu, neintelegind acest lucru, dupa cum ei insisi re- cunosc, au crezut cS Iao ar fi un Dumnezeu, Savaoth altuil, si pe llngi* el ar fi ai treilea, Adonaios, pe Care Scripturile II numesc Adonai; iar altuil este Eloaios, pe Care proorocii Ii numesc in evreieste Eloai. XXXIII Celsus mai spune si alte basme, ;si anume ca exista oameni care se Intorc in lume sub infatisari ale acestor spirite, incit unii ar lua nume de lei, altii de tauri, altii de serpi, vulturi, ursi sau ciini 132 . In diagrama pe care o am eu, aflu si ceea ce Celsus numeste «semnul patrulaterului sau tetragonului», precum si cuvintele spuse de acei nenoroci|i in fata usilor raiului. Iar sabia de flacari a fost desemnata pe diagrama ca diame- tru al unui cere de foe, ca sa apere pomul cunostintei si al vietii. Celsus deci sau n-a vrut sau n-a putut sa citeze declamatiile pe care — dup3 basmul nelegiuitilor astora — le spun la fiecare usa cei ce tree prin ea. Eu insa de-am citat, ca sS-i demonstrez lui Celsus si cititorilor cartii lui ca punctul final ail acestor initieri zadamice stiu bine cS este S& InstrSi- neze pe crestini de la evlavia fata de dumnezeire. 132. H. Chadwirk e de pSrere c5 cei ini(iati trebuiau s3 poarte ma?ti cu figimi animalelor atribuite urhonlilor *i si pe noi oa- menii sS disprefuim pedepsele care vin din partea diavolului. Dealtfel, Insusi Fiul a prezis ca satana se va arata luind chipul Sau inaintea oa- menilor, aratindu-le ca si el poate savirsi astfel de fapte mari si minu- nate, rapind in chipul acesta slava lui Dumnezeu. Noi insa nu trebuie sa dam atentie «minunilor» diavolesti si nici sa ne intoarcem spre auto- rul lor, ci sa credem numai in Iisus, caci astfel de fapte sint caracteristice numai unui vrajitor care umbla doar dupa cistig §i^§i ia masuri impotriva celor de alta parere, care vor si ei la rindul lor sa cistige. Pe urma, Celsus vrind sa arate acele taine despre care el crede ca noi, intelegindu-le pe dos, am initrodus credintele despre satana, zice : *Scriitorii antici voibesc in chip neldmurit despre un rdzboi al zeilor. Heraclit zice asa : trebuie sa srifi cd razboiul este al tuturor si discordia aduce dreptate, iar toate se lac prin discordie si necesitate 157 '. $i Phe- rekide, cu mult anterior lui Heraclit, relateazd o legenda despre doud armate care stau tafa in fata : uneia ii da general pe Cronos, celeilalte pe Ophionee. Pherekide povesteste provocdrile si luptele lor, subliniind cd s-a incheiat intre ele o infelegere hotarind ca cea care ar cddea in ocean, aceea sa fie cea invinsa, iar cea care o va fugdri si o va birui, lf>. r >. Ps. 33, 7. 1S6. Maiei 18, 10. l. r >7. Diog. Laertios op. cit., IX, 8, (trad. rom. 425). CONTRA LUI CKUH/a, C ANTIC A A, If AUK A ' 403 aceea sd la In stdplnire cerul. Colsus mai zice cii legendele despre lltunl si giganfl, pe care 11 inttifiseazd luptlnd lmpotriva zcllor, au acelasl Jn- fe/es ca $i misterele despre Tlphon, llorus si Osiris la egiptenl» ,M . Apoi, dupa ce a citat aceste legende farii sa indulcoasca lucrurile, aratind in ce fel aceste legende fac parte dintr-o invatatura inai buna, iar cele despre satana sint niiste rastaimSciri ale miturilor de mai sus, Cel- sus ia in ris crestinismul, zicind : «aceste legende nu sint asemdndtoare cu cele despre demonul vostru vrdjmas sou, ca sa ma exprim mai pe sleau, despre vrajitoml potrivnic omului. Tot asa comenteazd Celsus si pe Homer, cind alirmd ca el a expus in cuvinte acoperite aceleasi idei ca si Pherekide si Heraclit si ca alfi scriitori care introduc legende sau mistere despre titani si despre gigantf. Homer zice ca Helestos se adre- seazd Herei in ielul urmdtor : *Am incercat mai de mult sd te apdr de dinsul, dar m-a luat de picior si din pragul ceresc mi-a dat drumul» m . Zeus zice catre Hera ca : «Oare ai uitat cum ai fost de sus spinzurata ? prinsesem Cite un ilau de picioarele tale si-n lanturi de aur Bratele (i le-ncordasem pe veci. In senin si nouri Tu atlrnai, iara sus pe Olimp obidifi erau zeii. Nu putea nimeni atunci sa se apropie sa te dezlege Cum 1-apucam de picior pe oricine-1 zburam peste pragul Cerului. de-aiungea lesinat la pamint* 16 °. Interpretind poemele homerice, Celsus zice ca vorbele Iui Zeus cd- tre Hera sint cuvintele lui Dumnezeu cdtre materie. Ele dau de In/eies cd materia Hind la inceput neorganizatd, Dumnezeu a impdrflt-o dupii 'anumite proportfi, de mdsurd, de podoabd si de trumuse{e, unind-o si punind-o in rinduiald, iar pe demonii din jurul materiei, care erau porni\i spre dezordine, pedepsindu-i, i-a aruncat in viafa pdmlnteascd. Celsus mai adauga cd Pherekide, interpretind poemele lui Homer, a zis : «Sub acea parte a lumii este lotul Tartarului. ll apdrd pe el fecioarele vintului nordic, Harpiile, precum si Furtuna. Acolo aruncd Zeus pe die unul dintrei zei, atunci cind acesta este peste mdsurd de sfruntat» 161 . $i mai zice Celsus cd tot in ielul acesta trebuie Infe/easd si relatarea despre prealrumoasa mantie a Athene! pe care la procesiunea Panatheneilor o priveau top. §i apoi adauga : «Asadar de aici reiese cd o divinitate idrd 158. Ferekide (dascSlul lui Pitagora), fragm. B 4 la Diels-Kranz, Fragmcntch pru- socraticilor, ed. P. Cretia si C. Noica, Bucuresti, 1974, p. 84 85. 150. Homer, Iliada I, 590—591 ed. G. Murnu, Bucuresti, 1955, p. 45. 160. Idem, XV, 18—24 (pag. 277). 101. Pherekide, op. ell., p. 85. 400 OIIKJEN, SCRIBKI ALF.SE mama si neprihdnitd domneste asupra liintelor pamintului cele pline de cutezantd*. Dovedind ca sint bune aceste plasmuiri ale elinilor, Celsus Jncheie icuzlnd credintele noastre, spunind asa : «Faptul ca Fiul lui Dumnezeu a tost pedepsit de diavol, ne invata si pe noi sa idbdam sa fim pedepsifi de acela. Or, asa ceva este cu total de lis. cdci socotesc ca mai curind ar ti trebuit ca Fiul lui Dumnezeu sa pedepseasca pe diavol, iar nu sa ameninfe pe oamenii care sint inselafi de diavolul»- XLIII Dar ia sa vedem daca nu cumva, repro$indu-ne noua crestinilor ca facem greseli nelegiuite si sintem rataciti in tilcuirea tainelor dumne- zeiesti, grese^te si Celsus insusi. El mu intelege ca si scrierile lui Moise, care sint cu mult mai vechi nu numai decit cele ale lui Pherekide si Hera- clit, ci chiar si decit cele homerice 162 , vorbesc despre acest viclean, care a cazut dintre fiintele ceresti, caci asta da de inteles «sarpele» de la care se trag ofitii lui Pherekide, iar drept urmare sarpele a fost pricina caderii din raiul dumnezeiesc, amagind, mai intii, pe femeie prin fagaduinta dum- nezeirii si a maririi, iar dupa aceea si pe barbatul ei. $i cine altul este «pierzatorul» 163 din cartea «Iesirea» a lui Moise, dacS nu eel ce este pricina de pierzanie a celor supusi lui, care nu se lupta impotriva rau- tStii lui si nu i se impotriveso ? Ba §i «tapul ispa$itor» 164 din cartea Leviticului, pe care Scriptura ebraica il numeste Azazel, este tot el. T a pul pe care cazuse sortul trebuia sa fie izgonit si adus jertfa de ispasire in pustie. Toti cei care, prin rautatea lor, sint «partea» celui rau si sint potrivnici celor din «mostenirea lui Dumnezeu» 165 , sint parasiti de Dum- nezeu. Dar chiar si fiii lui Veliar» 166 din cartea Judecatorilor, ai cui fii se zice ca sint, daca nu tot ai acestuia, din pricina rautatii lor ? Pe linga toate acestea, in cartea Iov, care este anterioara chiar si lui Moise, scrie despre «diavolul» ca «s-a infatisat inaintea Domnului» si i-a cerut putere Impotriva lui Iov, ca sa-1 supuna celor mai grele ispite : mai intii pier- derea intregii averi si a copiilor, iar apoi sa-i acopere tot trupul cu boala cea cumplita numita elefantiazis 167 . Las la o parte cuvintele din Evanghelie despre diavolul care L-a ispitit chiar si pe Mintuitorul 168 , ca sa nu par ca iau din Scripturi arqumente mai noi impotriva lui Celsus. 162. Afirmatie repetata : IV, 21. 163. Ic9. 12, 25. 164. Lev. 16, 8, 10. 16. r ,. Dvut. 30, 9. 166. Jud. 19, 22. 167. Iov 1, 6, 2, 7. 16H. Malci \, 1 -11. CONTRA LUI CRLIUH, CAHTKA A fABBA 407 Dar si de la sflrsltul c&rtll lul Iov, acolo unde Domnul, prln furtunl si nori, i-a spus lul Iov cele scrlse In cartea care-i poartfi numele, se pot lua multe idel despre acest balaur 1W . Nu mai vorbesc despre cltatele din Iezechiel 170 r care se refera la Faraon sau la Nabucodonosor sau la locuitorii Tirului ; nu mai vorbesc nici despre locul din Isaia m in care este bocit regele Babilonului. Din toate acestea poti s5 afli multe despre rautate, cum a inceput si cum s-a format ea, si ca rautatea provine de la niste fiinte care si-au pierdut aripile, urmind pe eel dintii care si le-a pierdut 172 . XLIV Cel ce este bun intimplator sau numai in anumite imprejurari nu poate fi la fel cu eel ce este in esenta bun. Acelasi lucru s-ar putea spune si de eel care, ca sa zicem asa, se impartaseste din «piinea cea vie» in . Iar daca asa ceva nu se intimpla oricui, apoi din vina lui nu se intimpla, fiindca se vede ca acela se leneveste sa se impartaseasca din «piinea cea vie» si din «adevarata bautura» 174 . In schimb, odata hranita si adapatii cu Euharistie, aripa sufletului se reface si, dUpa prea inteleptul Solomon, «face aripi ca un vultur care se intoarce spre cer, vechea lui patrie» 17S , ceea ce inteleptul Solomon zice despre eel cu adevarat «bogat». FiindcS se cuvenea ca Dumnezeu, Care stie sa foloseasca, pentru scopuri nece- sare, pina si urmarile raului, sa faca loc undeva, in univers, si acestor fiinte atit de rele, rinduind astfel un loc de lupta pentru virtute celor care vor sa se lupte «dupa lege» 176 , pentru a o redobindi. Pusi la incercare de rautatea acelora, ca «aurul in foc», si facind totul ca s& nu pricinu- iasca nici o vatamare firii lor cugetatoare, ace^tia se arata vrednici de inaltarea spre cele dumnezeiesti si sint atra$i de Cuvintul spre cea mai inalta fericire, daca as putea-o numi asa, spre culmea bun&t&tilor. Cuvintul «satan», cum se numeste el in limba ebraicS, ori satana In cea elineasca, tradus (in ldmba roraana) inseamna *potTivnicul». Si ori- cine si-a ales rautatea, ca unul care savirseste fapte potrivnice virtutii, este un satan, adica un potrivnic al Fiului lui Dumnezeu, caci Fiul lui Dumnezeu este dreptate, adevar si intelepciune. Dar intr-un sens mai propriu, potrivnicul este eel dintii dintre toti cei ce fusesera cindva in 169. Iov 40, 1. 170. /ez. 26, 32. 171. Is. 14, 4. 172. Aceeai^i idee la Platon, Feclros 246 be, amintitS de Origen In acensta lucrjro IV, 40. 173. Aceeasi idee In De princ. 1, 2, 4. 174. loan 6, 51. 175. /'/We 23, 5. 171). // Tim. 2, 5. HW ORIOKN, flCMERI ALUI pace $1 tr&iau in fericire, dar isi-a pierdut apoi «aripile» isi a c3zut din starea lui fericita. Acesta, dupa cum zice Iezechiel, umbla «fara prihana in toate cSile lui» pima ce s-a aflat in el «nelegiuirea» ; in el, care era «pe- cetea asemanSrii si cununa frumusetii» 177 in raiul lui Dumnezeu. El, ca $i cum s-ar fi saturat de bunatati, a ajuns la pierzare, dupa cuvintul adre- stit lui in taina : «Pierit-ai si mai mult nu vei mai fi in veac» 178 . Am expus cu indrazneala si cu rise aceste citeva idei, incredintin- du-le acestei scrieri poate in zadar. Daca cineva, ocupindu-se cu cerceta- rca Sfintelor Scripturi, ar aduna de pretutindeni invatatura despre rau- tate, atit despre felul cum a inceput ea, cit si despre felul in care a fost ea nimicita, ar vedea ca ideea lui Moise si a proorpcilor despre satan n-a fost intrevazuta nici macar in vis, nici de Celsus, nici de vreunul din cei al cSror suflet este atras de acest demon viclean si despartjt de Dum- nezeu si de conceptia dreapta despre El si despre Fiul lui Dumnezeu. XLV Imtrucit Celsus respinge si invatatura despre asa-numituil «Anti- hrist», fara sa fi citit cele spuse despre acesta de proorocul Daniel 179 r ori de Pavel 180 , §i nici cele proorocite de Mintuitorul insuisi in Evan- ghelie despre cea de a doua venire 181 , se cuvine sa vorbim putin si despre aceasta problema, caci «precum nu se aseamana fata cu fata, tot asa nu se aseamana inima unui om cu inima altuia» 182 . Este limpede ca exista deosebiri intre inimile oamenilor, chiar intre inimile celosr porniti spre bine, care nu sint la fel si in aceeasi masura turnati in tiparul si in forma binelui. Tot asa exista deosebiri si intre inimile celor care din nepasare se avinta in directie contrara, caci isi printre ei rautatea se re- varsa" in unii foarte tare, in altii mai putin. In cazul acesta, ce absurditate este in ideea ca la oameni exista doua extreme, ca sa le zic asa, una a binelui si alta a rautatii, in sensul c& extreraa binelui se afla in omul format dupa Iisus 183 , de la care izvoraste pentru neamul omenesc tot ce poate insemna initoarcere si tamaduire si imbun§tatire, iar extrema opusa se afia in omul format dupa asa-numiitul Antihrist. Ca unul care cuprinde toate In pre^tiiinta Sa <^i care cunoaiste de mai inainte tot ce se iratimpla In ambele directii, Dumnezeu a gasit de cuviinta sa instiinteze despre acestea si pe oameni, prin mijlocirea proorocilor, pentru ca cei ce vor 177. lez. 28, 15; 12, 13. 178. lez. 28, 19 (ed. 1914). 179. Daniel 8, 23. 180. // Cor. 2, 34. Uil. Mo/cj 24, 28. 182. Plklc 27, 19. 183. Areen$i Idee $i mai sus : II, 25. CONTRA LUJ CELRUa, CAHTKA A 8A«KA 400 pricepe cuvlnlele proorocilor so 1 se apropie de bine si sfi se ptfzeascu de rSu. Trebule, asadar, ca una dintre cele douo" extreme, si anume cea nvui bund, s3 fie proclamata ca fiind a lui Dumnezeu, din pricina bunatfitil el excep^ionale, pe cind cea diametral opusa" acesteia sa" fie proclamatft ca fiu all demonului viclean, al lui satana, al diavolului. Apoi, pentru ca r&ul se caracterizeaza prin aceea ca tinde s3 se rSspindeasca luind mai ales infatisarea de bunatate, de aceea in jurul rSului se trimbiteazS tot felul de semne. de minuni si de puteri mincinoase, prin colaborare cu dia- volul, tatal raului. In afara de ajutoarele date de demoni, vrajitoriile, care amagesc pe oameni, atragindu-i spre faptele cele mai rele, aju- torul vine de la insusi diavolul. ca sa in§ele neamul omenesc. XT.VI Pavel vorbaste si el despre acest asa-numit Antihrist, invatjnd si precizind cu un inteles oarecum tainic in ce chip si in ce clipS va veni el la oameni si de ce. §i, ia aminte ca Pavel scrie despre aceste lucruri cu multa seriozitate si fara sa dea nici eel mai mic loc glumei. El zice asa : «In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunSrii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor, sa nu va clStinati degrabS im mintea voastra, nici sa nu va spaimintati, nici de duh prooroccsc, nici de vorba, nici de vreo scrisoare, ca si cum ar fi trimisa" de la noi, cum c3 ziua Domnului a si sosit. Sa nu va" amageasca nimeni cu nici un chip, caci ziua Domnului nu va sosi pina ce nu va veni mai intii lepildaiea de credinta ?i nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierz&rii, potrlv- nicul, inaltindu-se mai presus decit tot ce se numeste Dumnezeu sau e facut pentru inchinare, asa incit sa se aseze el in Biserica lui Dumnezeu si pe sine sa se dea drept dumnezeu. Nu va aducefi aminte c3 v , lo. 222. Iov 2, 18. 223. Isaia 4. r >, 7 (ed. 1914). 22-1. Mill. I, 12 13. 2' - OIIKIKN, Veil. IV ORIQBN, ffCHUCII! ALEH 4 MS ■■ ■— cltitori, care n-au putut sa-si dea seama ce intelege Scriptura prin «biaie» $i «rau». Probabil ca de aici a pie cat si Celsus chid a pus intrebarea : Cum de a facut Dumnezeu rami ? Sau va fi auzit pe cineva tratind despre acest subiect intr-un mod prea simplist si a pus chestiunea in felul acesta. Noi ins3 declaram ca nu Dumnezeu este eel ce a creat raul, rau- tatea si faptele cele rele, caci daca intr-adevar Dumnezeu arfi facut raul, atunci cum am putea indrazni sa propovaduim ca mai exists si o Judecata §i sa invatam ca cei rai vor fi pedepsiti pentru faptele lor rele pe masura vinovatiei lor, iar cei ce au trait in virtute, sau au savirsit fapte virtuoase, vor fi fericiti si vor dobindi rasplata de la Dumnezeu ? $tiu bine ca si cei ce au indrazneala sa sustina ca cele rele vin de la Dumnezeu, vor lua ca pretext unele cuvinte ale Scripturii, dar fara sa poata aduce marturii temeinice din contextul Scripturii, caci ea invinu- ieste pe pacatosi si lauda pe cei ce fac binele. in schimb, shit si unele fraze care par ca arunca indoiala in cei care citesc Scrierile Sfinte fara o instruire prealabila. Aceste fraze sint intr-un numar destul de mare. N-am socotit insa potrivit ca la compunerea acestei scrieri sa citez acele fraze care arunca indoiala si care dealtfel sint numeroase, si nici sa fac tilcuirea lor, care are nevoie de multa pregatire. Dealtfel ele nici nu S-ar potrivi aici. Asadar daca ne luam dupa intelesul propriu, nu Dumnezeu este Cei care a creat raul, in schimb raul apare curind dupa savirsirea primelor Sale lucrari, iar in raport cu rinduiala lumii acest rau se afla in canti- tate mica. Lucrurile trebuie intelese asa cum se desprind cioplituriile si talasul inca de la primele lucrari alle umui lemnar §i dupa cum sint si ramasitele de pe linga cladiri, ca niste resturi de piatra si de tarina, care par a fi f acute de zidari ffl5 . LVI Daca insa cineva vorbeste — in sens propriu — despre asa-zisul rau, caruia ii mai zicem «rau exterior», atunci sa admitem ca uneori Dumnezeu a savirsit si astfel de rele, cu scopul de a intoarce spre bine pe unii oameni. E ceva de condamnat in aceasta invatMura ? Noi numim in mod impropriu «rau» durerile cauzate de paring, invatatori si peda- gogi celor pe care acestia ii educa. La fel §i suferintele pricinuite de medici celor pe care ii opereaza sau ii cauterizeaza sint numite in sens impropriu rau. Se spune, in mod obisnuit, ca un parinte, un pedagog sau un invdtator provoaca uneori suferinte copiilor ca si medicii bolnavilor, 225. Exomplul e citat ?i de Marc Aureliu : Cdfre sine, VIII. 50. trad. Peucescu- llurloti, nucurovti, 1977, p. 183. CQNTnA un cBtmm, ca htka a ijanka 419 tnsa cei care bat un copll sau opereazS un bolnav nu au nlcl o vin<1. Tot astfel daca am zice despre Dumnezeu ca a cauzat cutare sau culare rSu pentru intoarcerea sau vindecarea celor care au trebuinta do astfel de suferinte, aceasta invatatura nu-i deloc de condamnat, caci, in realitale, nu sint rele cele despre care se spune ca «s-au coborit rele de la Dom- nul la portile Ierusalimului» 226 , pentru ca aceste rele provin din sufe- rintele cauzate de dusmani in scopul indreptarii, caci numai in felul acesta cearta Domnul «cu toiagul nelegiuirile» celor ce calca «legea lui Dumnezeu», lovind ,«cu bice pacatele lor» 227 . Nici n-ar zice Scriptura «Tu ai carbuini de foe aprinsi, asaza-te deasupra lor . Fac. 6, 5 - 7. CONTRA 1,111 CU MWi, CAKTKA A fAHKA 42J Daca Dumnezeu pare eft amenint<1 en relelp potopului si en nlmlcesle pe proprii Sili fit, trebuie sa spun c«, sufletul oamonllor fllnd ncmuritor, presupusa amenintare vrea doar sa intoarca pe cci co o and. Iar nlml- cirea oamenilor prin potop este o curajire a Intregului paminl. A.?a au spus si unii din cei mai de seamS filosofi elini : «cind zeii curata pilmtn- tul» 236 . Despre expresiile din ScripturS care — asa-zicind — alribuie lul Dumnezeu sentimente omenesti am spus multe mai inainte 237 . LIX Apoi, presupunind sau poate intelegind el insu?i pricina care poate fi invocata de cei ce pledeaza pentru nimicirea prin potop, Celsus in- treaba : daca nu nimiceste pe proprii Sal fiii, atunci in care iloc, afara de lumea pe care a creat-o, ii izgoneste El ? $i la aceasta intrebare avem ce raspunde, anume ca lumea in totalitatea ei fiind alcatuita din «cer» si din «pamint», Dumnezeu nu izgoneste nicidecum afara din lume pe cei ce au suferit potopul, ci ii scoate doar din viata trupeasca. $i liberindu-i de trupurile lor, ii libereaza si de viata de pe pamint, pe care Scripturile o numesc de obicei — lume. Dar mai cu seama in Evanghelia dupa loan poti afla indicat adesea spatiul acesta pamintesc numit lume, precum in citatul urmator : «E1 era lumina care lumineaza pe tot omul ce vine in lume» 238 . Iar in alt loc : «In lume necazuri veti avea, dar indrazniti : Eu am biruit lumea» 239 . Deci daca cineva in^elege ca Dumnezeu il va scoule din acest spatiu pamintesc, cuvintul nu este fara rost. Iar daca cineva numeste lume totalitatea cerului si a pamintului, atunci cei ce au suferit potopul nicidecum nu sint scosi din lumea inteleasa in acest chip. Daca" s-ar gindi cineva si la fraza : «neprivind noi -la cele ce se vad, ci la ce.le ce nu se vad» 240 , si la aceasta : «Cele nevazute ale Lui se v&d de la fa- cerea lumii, fiind intelese din fapturi» 241 , ar putea zice ca eel ce se aflfi in cele nevazute, care se numesc indeob?te «cele ce nu se vad», s-a ridicat deasupra lumii ; fiindca Cuvintul il muta de aici in spatiul supra- pamintesc, ca sa contemple frumusetile cele de dincolo 242 . LX Dupa fragmentul pe care 1-am cercetat, Celsus ca si cum ar avea ca scop sa-si umfle cartea cu tot felul de povesti, expune niste idei cu totul 236. Platon, Timea 22 (citat si aici mai sus : IV, 12 ; 20--21 ; 62, 64). 237. I, 71 j IV, 71—72. 238. loan 1, 9. 239. loan 16, 33. 240. // Cor. 4, 18. 241. Rom. 1, 20 242. Platon, Pedros 217 <:. 422 OltlQCN, BCHIEHI ALMB asemanatoare cu cele examinate mai sus 2A3 I numai c3 le spune cu alte cuvinte. El zice : *Este o piostie cu mult mai mare sa impart! pe zile fa- cerea lumii, Inainte de a fi existat zilele ; cdci atunci cind ceiul incd nu era facut, nici pdmintul intdrit, nici soarele incd nu se rotea, cum sd ii existat zile ?». Si ce deosebire este intre cuvintul de mai sus si cele ce urmeazS : «Dar eu, reluind cele de mai sus, voi ceiceta ce rost ai avea ca Dumnezeu eel preainalt si mare sa porunceascd sd creeze cutare si cutare lucru, intr-o zi atita, intr-a doua mai mult, la lei si intr-a treia. intr-a patra, intri-a cincea si intr-a sasea ?» 244 . Am combatut, pe cit am putut, cuvintele lui Celsus : «a poruncit sa fie creat cutare si cutare lucru», atunci cind am explicat citatul : «E1 a zis si s-a facut, a poruncit si s-au zidit» 245 . Am spus atunci ca Creatorui nemijlocit, Care a facut personal lumea, este Logosul, Fiuil lui Dumnezeu. Dar Tatal Cuvintului, Cel ce a poruncit Fiului Sau sa faca lumea, este Creatorui eel dintii 246 . Iar despre faptul ca in prima zi a fost creata «lu- mina», in a doua «tSria», iar in cea de a treia apele de sub cer au fost adunate in locurile lor, si astfel a odraslilt pamintul cele ce sint numai in sarcina firii f intr-a patra au fost facuti «luminatorii» si «stelele» ; intr-a cincea animalele de apa si intr-a sasea cele de uscat isi omul, am vorbit, pe cit ne-a fost in putinta, in Comentariile la cartea Facerii, pe care le-am scris mai inainte 247 . Tot atunci am infruntat si pe cei ce afirma, In chip prea simplist, ca facerea ilumii s-a termiinat initr-un rastimp de isase zile, atunci cind am comentat citatul : «Aceasta este cartea Facerii ceru- lui §i a pSmintului, cind si in care zi a facut Dumnezeu cerul si pa- mintul" 248 . LXI Celsus n-a inteles bine nici urmatoarele cuvinte : «?i a sfirsit Dum- nezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o ( iar in ziua a saptea S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. Si a binecuvintat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intru ea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in rin- duiala» M9 . Celsus socoteste ca vorbele «a sfirsit Dumnezeu. in ziua a ?aptea» sint tot una cu «in a saptea zi S-a odihnit». $i continua zicind : •dupa" aceasta, ca un lucrdtor slab, Hind ostenit, a lost nevoit sa nu mai 243. Aceeaji idee ?i la VI, 50 — 51. 244. Avea dreptate Filon (Leg. alleg. 1, 2, ed. CI. Mondesert, Paris, 1962) ca mis- carea cerului este cea care a facut cunoscut timpul». A se vedea si Origen, De princ. 4, 3, 1 (In «P.S.B.», 8). 245. Ps. 32, 9 si 148, 5. 24G. A so vedea mai sus : II, 9. 247. Cum s-a afirmat si la VI, 50, 51. 248. Vac. 2, 4 (ed. 1914 L 249. 1'uc. 2, 2—3. CONTRA Mil CK UIUi, CARTE A A »A»KA 423 lucreze, cl sci se odUweuscu». Se vedu cii umlcul nostru nu Intelego ctt. aicie vorba de doua lucruni deosebite: po do o parte, do ziua sabatului si a odihnei lui Dumnezeu, iar pe do alta, de facerea lumii, care dureaza a'tita vreme cit va fi ilumea 2S0 . In acea zi do odihnei vor praznui impre- una cu Dumnezeu cei ce si-au savirsit toate faptele lor in cele sase zile, iar intrucit nu au lasat neimplinite nici una din lucrSrile cu care erau indatorati, ei se inalta la contemplatie impreuna cu ceata drepjilor si a fericitilor care petrec neincetat in contemplatie. Apoi, ca si cum asa ar spune-o Scriptura, sau ca $i cum asa am fi inteles noi ca Dumnezeu, fiimd obosit, S-a odihnit, Celsus spune : «nu este ingaduit sd spunem ca Dumnezeul eel Preainalt oboseste, nici cd lucieazd cu miinile Sale §i nici cd porunce?re». Cu alte cuvinte nu se cuvine — zice Celsus — sa afirmam despre El ca ar obosi. Dar eu as zice ca nici Dumnezeu-Cuvintul §i nici cei ce au trecut intr-o rinduiali mai buna si dumnezeiasca nu obosesc, caci oboseala este proprie celor ce traiesc in trup 2S1 . Dealtfel, trebuie sa cercetam daca aici e vorba de orice fel de trup, fie el pamintesc sau cu putin mai bun decit al nostru. Dar nu este cuviincios sa zici ca Dumnezeu eel Preainalt lucreaza ceva cu miinile Lui. Daca ai in vedere lucrarea manuala propriu-zisa, atunci nici eel de al doilea Dumnezeu 252 , nici vreo alta fiinta dumnezeiasca nu lucreaza cu mina. Dar daca admitem ca a lucra cu mina a fost spus in inteles impropriu sau figurat, ca sa explicam §i cuvintele : «facerea mii- nilor Lui o vesteste taria» 253 si pe acestea : «Miinile Lui au facut ce- rul» 254 , sau alta expresie de acest fel, insemneaza ca noi interpretam «miinile» sau madularele lui Dumnezeu in chip duhovnicesc. $i, in defi- nitiv, ce este atit de nelalocul lui faptul ca Dumnezeu lucreaza cu mina Lui ? In acest inteles nu este fara rost faptul ca Dumnezeu a lucrat cu mina. Tot a§a e foarte firesc ca El a poruncit ca cele facute de primitorul poruncii sa fie bune §d vrednice de lauda, prin aceea ca Imsusi Dumnezeu este eel ce a poruncit sa le implineasca. LXII Neinfelegind bine cuvintele : «Ccici gura Domnului a grait aces- teas 255 , poate isi din pricina celor simpli, care vorbesc despre tilcuirea acestui fel de citate farS sa se gindeasca, si nepricepind in ce fel se dau puterilor lui Dumnezeu numele madularelor trupului omenesc zice : 250. loan 5, 17. 251. Platon, Timeu 33 b. 252. Expresie asemanatoare si la V, 39 ; VII, 57. 253. Ps. 18, 1. 254. Ps. 101, 26. 255. Isala 1, 20 424 oniarN, hcrikri at.ksb •Dumnezeu nu are nici gurd, nici glas». Lntr-adevar Dumnezeu n-ar avea cjlas, dac<1 glasul n-ar fi decit aer pus in miscare, sau vibratia aerullui, sau urn fell de aer, sau oricum definese glasul cei ce se pricep in mate- ria 2S6 . Este scris ca asa-zisul «glas al lui Dumnezeu» a fost auzit de po- por ca un glas al lui Dumnezeu. «Tot poporul a auzit glasul lui Dumne- zeu" 257 . Aici cuvintele «a vazut», «a auzit» se iau in inteles duhovnicesc, ca sa vorbesc dupa obiceiul Scripturii. E drept ca Celsus obiecteaza : «Dumnezeu nu este nimic din ceea ce cunoastem noi», iar acest lucru il spune fSrS sa lamureasca ce este in fond ceea ce cunoastem noi. Daca cunoasterea noastra se refera la madularele trupului, atunci sintem de acord cu Celsus, dar subintelegem ca pe acestea le cunoastem in inteles trupesc si propriu ; daca, insa, e vorba de ceea ce, in general, cunoastem la Dumnezeu, apoi noi cunoastem multe din cite I se atribuie. $tim ca e Intruchiparea virtutii, a fericirii si a dumnezeirii. In schimb, daca ne re- ferim la «cele pe care noi le cunoaistem» in inteles mai malt, tot ce putem noi sa cunoastem este mai prejos decit este Dumnezeu in reali- tate. Ar fi bine sa admitem ca Dumnezeu nu-i ceva diferit fata de ceea ce cunoastem moi. Desigur, insusirile lui Dumnezeu sint infinit superi- oare fata de tot ceea ce cunoaste nu numai firea omeneasca, ci si fiin- tele cele peste fire. Daca Celsus ar fi citit cuvintele proorocilor ar fi §tiut c& printre noi nimeni nu sustine ca ar exista vreo schimbare la Dumnezeu, nici in lucrarea si nici in gindirea Lui. Pentru ca David zice : «Tu acela^i esti» 258 , iar Maleahi : «$i nu M-am schimbat» 259 . Caci pen- tru ca rSmine «acelasi», Dumnezeu iconomiseste cele ce din fire sint schimbMoare, in felul in care insasi ratiunea cere sa fie iconomisite. T.XIII Dar Celsus n-a bagat de seama nici deosebirea dintre expresiile : «dup& chipul lui Dumnezeu» 260 si «Chipul lui Dumnezeu» 261 . Expresia «Chipul lui Dumnezeu» se refera la : «Cel mai intii nascut decit toata faptura», la «Cuvintul Insusi», la «Adevarul Insu?i» si la «Intelepciunea InsSsi, care e si chipul bunatatii dumnezeiesti» 262 . Pe de alta parte, ex- presia «dupa chipul lui Dumnezeu» se refera la modtul in care a fost facut omul, ba mai mult, la tot barbajtul, al carui «cap este Hristos», chip si slava a lui Dumnezeu 2 * 3 . Celsus nu stie in ce parte a fiintei ome- 256. Aceea?i problema si )a II, 72. 2.77. /c?. 20, 18. 258. Ps. 101. 26. 259. Mai. 3. 6. 260. Fuc. 1, 27. 261. Co/. 1, 15. 262. Int. Sol 7, 26 263. / Cor. 11, 3, 7. CONTRA MI! C.KL»UH. CAHTKA A flAMKA 42,<5 nestl so fintiptfreste copq re este «duprt rhlpuil lul Dumnez>eu» : In sufletul care n-a avut sau nu mai are pe «omul eel vechl dimpreuntt cu faptele lui», si nestiind nu poate sS Intedeagd ce insemneaza' a fi «dupfl chipul Creatorului» 2(A . De aceea zice ca" «Dumnezeu nu a facut pe om chip ul Sau, edei Dumnezeu nu este ca omul, nici nu Se aseamand cu nici o altft fiinta». Dar putem oare sa credem c3 ceea ce este «dupS chipul lui Dumnezeu» se afla in partea cea mai rea a alcatuirii omenesti, — adicd in trup 265 , asa cum gindeste Celsus ca trupul ar fi fost zidit «dupS chip»? Caci, daca ceea ce este in om «dupa chipul lui Dumnezeu» s-ar afla nu- mai in trup, atunci partea cea mai buna din om — sufletul — este lii> sita de ceea ce este «dupa chip» si se afla in trup, care stim ca este pie- ritor. Or, asa ceva nu poate sustine nici un crestin ! Daca ceea ce este «dupa chipul lui Dumnezeu» se afla in ambele parti ale omului — in suflet si trup — rezulta, in chip necesar, ca Dumnezeu ar fi si El compus dintr-un suflet si un trup, asa ca partea cea mai buna care este «dupo" chip» sa fie in suflet, iar cea mai putin buna, cea dupa chipul trupului, sa fie in trup. Nici acest lucru n.u-1 afirma nimeni dintre ai nostri. Rii- mine, asadar, sa intelegem ca ceea ce este «dupa chipul lui Dumnezeu» se cuprinde in asa-numitul «om launtric», innoit si crescut ca su fie «dupa chipul Celui ce 1-a zidit» 266 . Acest lucru are loc atunci cind cl- neva ajunge desavirsit, precum — «Tatal eel ceresc desavirsit este» 267 , atunci cind intelege cuvintul «Fitl sfinti, ca Eu, Domnul vostru, sint sfint» 26s . Cind implineste cuvintul : «fiti, dar, urmatori lui Dumne- zeu» 269 , omul primeste in sufletul sau virtuos tiparul lui Dumnezeu, iar atunci si trupul celui ce are un astfel de suflet este : «Biserica a lul Dumnezeu», primind cele duminezeietsiti in partea care este «dup& chipul lui Dumnezeu». In felul acesta are in suflet pe Dumnezeu prin ceea ce este in om «dupa chip». LXIV In acelasi timp, Celsus leaga laolalta mai multe idei, ca si cum ele ar fi admise de noi, dar pe care nici un crestin intreg la minte nu le ad- mite. De pilda, nici unul dintre noi inu spume ca Dumnezeu S-ar infiitisa avind o anumita forma §i o anumita culoare, sau savinsind o anumita 264. Col. 3, 9. 265. In alta lucrare a sa, Convorbiri cu Heraclicle, Origen afirma : «nu sinlcm atit de nebuni sa spunem nici ca Dumnezeu e compus dintr-un element inferior $i dintr-unul superior pentru ca fdinta creata «dupa chip» sa aiba ceva si dintr-unul si din cclalalt, si nici ca atunci cind e vorba de chipul lui Dumnezeu fiinta creata mdupa chipul Lui» a fost plasmuita in intregime mai ales in elementul inferior, iar nu In eel superior.) (In «P.S.B.», fi, p. 333). 2G6. El. 3, 16; Col. 3, 10. 267. Matei 5, 48. 268. I.cv. 11. 45. 269. /:/. 5. 1 4gg ORIOEN, BCRIERI ALB8I mljcare 27 °, aceasta pe temeiul neschimbabilitatii si statorniciei firii Sale, atuncl cind indeamnS $i pe eel drept sa fie la fel cu El, zicindu-i : «Iar tu ramii aici cu Mine» 271 . E drept ca unele texte vorbesc de o oarecare miscare a lui Dumnezeu, precum este urmatorul : «Au auzit glasul Dom- nului Dumnezeu, Care umbla prin rai in racoarea serii» 272 . Textele de acest fel trebuie luate in intelesul ca pacato$ii §i-L inchipuie pe Dum- nezeu miscindu-Se. Sau trebuie intelese in chip figurat, precum figurat lntelegem somnul sau minia lui Dumnezeu, sau alte texte asemanatoare. Dar «nici la Uinta altcuiva nu paiticipa. Dumnezew>. Mai curind se lmpSrtSseste pe Sine altora, decit sa participe El la vreo fiinta. In schimb, El se impartaseste celor care au «duhul lui Dumnezeu». Nu spu- nem cS Mintuitorul nostra «parbicipa» El insusi, ca unul care e El insusi dreptate, ci Se impartaseste pe Sine celor drepti. Ar fi multe de spus si greu de cercetat lucrurile despre fiinta, mai cu seama cele despre fiinta, In inteles propriu, cea neschimbabila si netrupeasca. Astfel am putea afla daca" Dumnezeu este dincolo de fiinta prin demnitate isi putere, fa- clndu-Si p&rtasi la fiinta pe cei carora ,li Se impartaseiSte dupa Cuvintul Sfiu §i pe Cuviotul iosui?i ; sau daca Dumnezeu este El insusi fiinta, deisi se spune cS este nevazut, asa cum spune despre Mintuitorul citatul ur- mfitor : «E1 este chipul lui Dumnezeu celui nevSzut» 273 . Prin cuvintul nevazut Scriptura intelege net'mpesc. Ar trebui sa mai cercetam si daca Cel unul nSscut si «mai intii nascut decit toata faptura» trebuie sa fie numit : Fiinta a fiintelor, idee a ideilor, dintru inceput, pe cind TatSl Sfiu isi Dumnezeu este dincolo de toate acestea 274 . LXV In legatura cu Dumnezeu, Celsus zice ca : «Toate provin de la El», cu toate cS nu stiu de ce pe toate le-a despartit de El, iar Pavel al nos- tru zice : «Toate sint de la El, prin El si in El» 275 . Prin cuvintele «toate provin de la El», Pavel a aratat ca inceputul existentei lumii este Dum- nezeu. Cuvintele «prin El» arata ca Dumnezeu sustine lumea, iar «in El» aratS c3 tot Dumnezeu este si scopul existentei. Este adevarat ca Dum- nezeu este fara de inceput. Cind, insa, Celsus zice ca «Dumnezeu nu poare fi cuprins in cuvint», eu fac deosebire intre cele doua intelesuri ale cuvintului : daca este vorba de cuvintul din noi, fie de eel launtric, 270. Platon, Fedru 247 c. Iustin, Dial. 4, 1. Origen, De princ. 1, 1. 6 271. Deut. 5. 21. 272. Fac. 3. 8. 273. Col. 1, 15. 274. Acelea$i idei despre relatiile dintre persoanele trinitare ?i despre umtatea do Uinta *i In Convorbiri cu Hcraclidc. p. 54 s.u. (ed. Scherer). 275. Rom. 11, 36. CONTHA LUt C»L«U1, CAHTKA A »AB1A 427 fie do col exprlmat prin vorbire, atuncl ?l eu sustln c& Dumnezeu nu esto exprimat de cuvint, dar dac& lau versetul : , 20. CONTRA LVt Cr.lAV*. CAWTKA A »A«KA __ 420 mina cea adevdrata* 2M fiind insufletlta\ $tie cui trcbuie stf arate toate straiucirile Ei si cui mumai o razS din lumtoa Bi, ffira sS-i infatlseze de- plina Ei str&lucire, din pricina siabiciunii care rSmine In ochii aceluia. Daca tot trebuie s3 vorbim despre o slSbiciune si o vaWmare a sim- tului vederii, atunci despre care ochi sS spunem cS pStimesc de aceastd boala, daca nu despre ochii omului stSpinit de necunoasterea lui Dum- nezeu, care fiind impiedicati de patimi nu vad adevarul? Crestinii nu cred nicidecum ca vor fi orbiti de invataturile lui Celsus sau ale vreunui alt om strain de crestinism. Cei care incep sa-si dea seama ca au orbit de cind urmeaza multimile de rataciti si de pagini, care se inchina demoni- lor, aceia sa se apropie de Cuvintul care da vedere ochiloir, sa se apropie asemenea saracilor si orbilor care zaceau, pe vremea lui Iisus, pe Hngd drum si care au fost vindecati de El, fiindca strigau dupa El : «Fiul lui David, miluieste-ne !» 283 , si atunci si ei vor primi ochi noi si buni, lucru pe care numai Dumnezeu Cuvintul il poate face. LXVIII De aceea, daca me-ar intreba Celsus : «tn ce chip credem noi ca vom cunoa$te pe Dumnezeu $i cum vom ajunge sa titn mintuiU de El ?» noi am raspunde : Logosul sau Cuvintul lui Dumnezeu atunci cind vine la cei care II cauta si II primesc, este in stare, dupa ce S-a descoperit pe Sine, sa le faca cunoscut si sa le descopere pe Tatal, Care era neva^ut Inainte de venirea Cuvintului. Si cine altul poate sa mintuiasca si sii po- vatuiasca sufletul omului spre Dumnezeul tuturor, decit numai Dumne- zeu Cuvintul ? El «era la inceput la Dumnezeu» 284 , dar din pricina celor care se lipisera de trup si devenisera cu totul trupesti, «S-a f. ps. 9, 14. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A SASEA 439 mai inainte, ca raspuns la acestea, Dumnezeu n-a trimis pe Iisus la oa- meni, ca trezit dintr-un somn lung,- ci Iisus a implinit acum, pentru prion! binecuvintate, mtreaga iconomie a mtruparii 326 , fiind din veci binefacatorul neamului omenesc, caci pentru oameni nu se savirseste nici o fapta buna, dedt daca Cuvintul lui Dumnezeu Se salasluieste in sufletele celor care au putut primi asemenea lucrari ale Cuvintului dumnezeiesc, pentru un timp oricit de scurt. Iar venirea llui Iisus, care pare ca a avut loc «intr-um colt uitat de lume», a avut un rost mare, fiindca, de vreme ce fusese proorocit, El trebuia sa vina la cei ce aflasera ca exista un singur Dumnezeu si care citisera pe proorocii Sai si aflasera despre Hristos eel propovaduit de acestia. El trebuia sa vina la vremea in care invatatura Lui avea sa se reverse dintr-un colt al pamintului in toata lumea. LXXIX De aceea nu a fost nevoie sa fie pretutindeni multe trupuri si mul- te duhuri, asemenea lui Iisus, pentru ca tot pamintul locuit de oameni sa fie luminat de Cuvintul lui Dumnezeu, caci a fost de ajuns ca acest unic Cuvint, rasarind ca un «soare al dreptatii» 327 , sa trimita din Iudeea razele Sale, care au ajuns la sufletul celor care voiau sa-L primeasca. Vrea cineva sa vada o multime de trupuri pline de duh dumnezeiesc, care, asemenea acelui singur Hristos, slujesc mintuirii obstesti a oame- nilor ? — sa se gindeasca atunci la cei care traiesc in cuget bun si via- ta. dreapta, predind poporului invatatura lui Iisus. Si ei sint numiti de Sfintele Scripturi Hristosi (adica unsi) : «nu va atingeti de unsii Mei si nu vicleniti impotriva proorocilor Mei» 328 . Caci, precum vi s-a spus ca «vine antihrist», tot asa am fost instiin- ta'ti ca «in lume sint multi antihri^ti» 329 ; tot asa, stiind noi ca Hristos a venit, observam ca, prin El, au aparut in lume multi Hristosi, care, ca si Dinsul, «au iubit dreptatea si au urit faradelegea», iar pentru aceas- ta i-a «uns» si pe ei «Dumnezeul lui Hrisitos cu untdelemnul bucuriei» 33 °. Dar Iisus, «iubind dreptatea si urind faradelegea», mai mult decit «par- tasii S3i», a primit inceputul ungerii si, ca sa zic asa, intreaga ungere cu untdelemnul bucuriei. Iar «partasii Sai» au parte de aceasta ungere, fie- care pe cit poate. ?i de aceea, fiindca «Hristos este cap Bisericii» 331 , 326. «Iconomia intruparii», o imagine centrals a intregii lucrari de mintuire. 327. Mai. 4, 2. 328. Ps. 104, 15. 329. / loan 2, 18. . 330. Ps. 44, 8; Evr. 1, 9. 331. Col. 1, 18. 440 ORIGEN, SCRIERI ALESE asa ca Hristos si Biserica sint un singur trup, «mirul de pe cap» s-a co- borit «pe barba lui Aaron». Aaron este simbolul barbatului desavirsit si mirul«a ajuns jos «pma la marginea vesmintelor lui» 332 . Acestea ile-am dat ca raspuns la afiirmatia nieserioasa a lui Celsus ca «la fel ar fi trebuit sa insufleteasca Dumnezeu multe trupuri si sa le trimita prin toata lumea». Dar poetul comic 1-a facut pe Zeus eel ador- mit sa se trezeasca si sa trimita pe Hermes la elini cu scopul de a stirni risul spectatorilor. Dimpotriva, ratiunea stie ca firea dumnezeiasca nu doarme si ne invata ca Dumnezeu cirmuieste treburile lumii dupa cum cere buna chibzuiala. Nu este de mirare ca, daca. judecatile lui Dum- nezeu fiind mari isi cu anevoie de lamurit, sufletele «neinvatate» se ra- tacesc 333 , .§1 Celsus impreuna cu ele. Nu este mimic de ris in faptul ca Fiul lui Dumnezeu a fost trimis la evrei, caci la ei au fost si proorocii. Trebuia ca, incepind del acolo, In chip trupesc, Cuvintul sa rasara cu duh si putere lumii sufletelor, care nu mad voia sa fie lipsita de Dum- nezeu. LXXX Dupa acestea Celsus gaseste de cuviinta sa zica : «La inceput po- poarele cele mai insuilate de Dumnezeu au fost caldeenih. De la acestia s-a raspindit in lume amagirea cu horoscoapele. Dar si pe magi ii pune Celsus in rindul celor mai insuflate popoare : 334 de la ei a venit si la celelalte popoare magia cu nurne asemanator poporului. Magia a fost spre stricarea si pierderea popoarelor. Rataciti sint si egiptenii, dupa cum am mai spus si dupa cele relatate de Celsus, fiindca in jurul tem- plelor au curtj sfinte si vrednice de respect, dar inlauntrul templelor nu au nimic altceva declt maimute, crocodild, oapre, aspide sau alte animale 335 . Asa a gasit cu cale Celsus sa spuna ca si poporul egiptean a fost foaite insuflat de Dumnezeu $i a fost insuflat dintiu inceput 336 — poate fiindca dintru inceput egiptenii s-au razboit cu evreii. Chiar si persii, care se insoara cu mamele si se impreuna cu fetele lor, i se par lui Celsus un popor insuflat' 337 . Ba si indienii, despre care a spus mai inainte ca unii maninca chiar came de om, i se par insuflati de Dumne- zeu 338 . Dar despre eviei, mai cu seama despre cei din vechime, care nu au comis nici una din toate aceste nelegiuiri, Celsus declara nu numai ca nu sint insuflati, ci si ca vor pieii cuiind 339 . El zice asa despre evrei, 332. Ps. 132, 2. 333. Inf. Sol. 17, 1. 334. Aeeea$i confuzie de mai inainte, de a crede ca magii sint un popor ! 335. Cf. Ill, 17. 336. Cum s-a afirmat si mai sus : I, 14. 337. Cum s-a spus mai sus : V, 27. 338. Vezi la V, 34. 339. VIII, 69. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A SASEA 441 cum ar zice un ghicitor la intimplare, fara sa fi cereetat iconomia lui Dumnezeu privitoare la evrei, nici organizarea lor politica inalta din vechime. Celsus nu intelege in ce mod, prin caderea evreilor, a venit mintuirea pentru neamuri. Nu intelege in ce fel «caderea lor a fost bo- gajia lumii» si micsorarea lor «bogatle neamurilor» 34 °, pina cind toate neamuirile vor intra, tar deodata cu acesi «toate», pe care Celsus nu-1 price pe, sa fie mintuit si Israelul. LXXXI Nu stiu cum zice Celsus despre Dumnezeu ca, hind atot$tiutoi, nu $tie ca trimite pe Fiul Sau la nisfe oameni rai $i pacato$i, care ll vor pedepsi. Mi se pare ca Celsus face uitata dinadins invatatura crestina, care zice ca proorocii lui Dumnezeu au prezis prin Duhul Sfint toate patimile lui Iisus Hristos. Concluzia care se poate trage din toate aceste proorociri nu este ca Dumnezeu nu stia ca trimite pe Fiul Sau la oameni rai si pacatosi si ca ei ll vor pedepsi. Celsus adauga indata ca noi ne aparam invatatura deoarece patimile Lui au lost piezise de mult 341 . Dar fiindca isi cea de-a sasea carte are de acum un cuprins destul de mare, voi incepe, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe a §iaptea. In volumul al saptelea Celsus crede ca raspunde la afirmatia noas- tra din care reiese ca toate intimplarile privitoare la Iisus au fost pre- zise de prooroci. Materialul este vast si cere discutii lungi. Noi n-am vrea sa intrerupem volumul, fiind siliti de luingimea lui, nici sa-1 lungim prea mult, ca sa nu fie nevoie sa-1 intrerupem. Daca n-am intre- rupe aici expunerea, volumul al saselea ar fi peste masura de lung. Asa ca il incepem pe al saptelea. 340. Rom. 11, 12 ; 25, 26. 341. Aceea$i afirmatie la VII, 2. CARTEA A §APTEA In primele sase carti am cautat, pe cit mi-a stat in putinta, sfintite frate Ambrozie, sa resping invinuirile aduse de Celsus impotriva cresti- nllor si pe cit am putut n-am lasat necercetate si neexaminate pe nici unele, dindu-le raspunsul cuvenit. Acum, cind pornesc la cea de a sap- tea carte, invocind ajutorul lui Dumnezeu, prin mijlocirea aceluiasi Iisus Hristos, impotriva Caruia indrepteaza Celsus de'fSimarile si atacurile sale, dar Care e si Adevarul insusi, ne rugam ca EI sa gaseasca in ini- mile noastre temeiuri care sa infringa minciuna, asa cum zice §i ru- gSciunea proorocului : «Cu adevarul Tau ii vei pierde pe ei» 1 , adica sa nimiceasca invinuirile aduse impotriva adevarului, pentru ca, in fond, pe ele le nimiceiste adevarul lui Dumnezeu, ca, odata ce ace^ti vrSjma?i vor fi nimiciti, to^i crestinii scapati de orice ispita sa poata implini ceea ce spune psalmistul mai departe : «De bunS voie voi jertfi Tie, Doanuie» 2 , aducind Domnului Celui peste toate jertfa cuvlntatoare, iar nu din cele fumeginde. II De acum planul lui Celsus e sa atace invatatura noastra, care spune cS proorocii au vestit mai dinainte toate cele ce aveau sa I se intimple lui Iisus Hristos. Mai intii, insesi principiile de la care el pleaca sint de condamnat : anume ca cei care accepts alt Dumnezeu in afara de Cel pe care-L cinstesc iudeii n-ar fi in stare sa raspunda la nici una din obiectiunile lui, iar noi, crestinii, care am pastrat pe acelasi Dumnezeu ca si ei, am cauta sa ne referim, in apararea noastra, tot la cele spuse de prooroci despre Hristos. lata cum se exprimS Celsus : «Sa vedem ce scuzd l$i gasesc. Cei care cinstesc alt Dumnezeu declt ei nu le-ar putea veni cu nimic In ajutor •, in schimb, cei care se Inchind aceluiasi Dum- nezeu, ca si iudeii, vox avea diept sa xepete, ca si aceia, aceeasi ixaza ; «aceea si aceea txebuia sa se intimple cu Iisus, pentxu ca totul tusese 1. Ps. 53, 5. 2. Ps. 53, 0. CONTKA LUI CKLltf, CABT1SA A »AfTBA ' 443 prezls de mat lnalnte» J . RSspunsul nostru este cfi oblecfiunlle aduse plnS acum de Celsus In legiiturfi cu Ilsus si cu crestinll slnt atlt de slabe Incit si cei care se inching in mod gresit unui alt Dumnezeu ar putea combate foarte usor afirmatiile vrcljmasului nostru. $i dacfi n-ar fi cu totul absurd sS spunem ceva ce ar putea scuza pin3 si pe cei slabl sa primeasca astfel de invatSturi r&tScite, as fi dat eu insumi acest raspuns, ca sa conving c& este mincinoasa afirmatia cS cei care cred in alt Dumnezeu nu au nici o apSrare contra criticilor lui Celsus. Dar trebuie sS ne marginim la apararea proorociilor, urmarind cele spuse Inainte 4 . Ill lata cum vorbeste Celsus despre noi : *Despre proorocirile iacute de Pytia, de protetesele din Dodona, de zeii lui Claios al Branchizilor, a celor din templul lui Jupiter de la Amon si de numerosi alti prezicd- toii 5 , crestinii spun ca n-au nici o valoaie, cu toate ca, la drept vor- bind, se poate spune ca. prin ele a tost colonizat intreg pam'mtul. In acelasi timp, cele prezise in sinul popoiului evreu, conform traditiilor lor, reale sau mai pupn reale, dupd un obicei pe care si azi 11 putem urmdri incd la oamenii din Fenicia si Palestina, sint socotite de ei ca ceva mai presus de fire ?i neschimbabile». Cit priveste oracolele amintite, observam ca chiar si numai din Aristotel isi din alte scrieri ale perdpateticilor 6 s-ar putea scoate o multime de argumente prin care s-ar putea rasturna vaza prezicerilor Pytiei si ale altor oracole. Dar chiar si din scrierile lui Epicur si alo altor ucenici de ai lui s-ar putea dovedi ca pina si elinii resping ora- colele primite si admirate alta data pe intreg teritoriul Eladei. Dar, hai sa zicem ca raspunsurile Pytiei si ale altor oracole nu slnt simple plasmuiri ale unor oameni, care se pretind inspira^i de zei. Sii vedem daca nu cumva chiar in acest caz, la cercetarea sincera a fap- telor, nu se va putea dovedi cS, si daca am accepta aceste oracole, totusi nu putem fi siliti sa recunoastem ca anumiti zei le-ar fi savirsit. DimpotrivS, avem de-a face cu niste demoni rSi isi cu niste duhuri vr3j- mase oamenilor, care impiedica sufletul sa se inalte, sa paseasca pe drumul virtutii si sa refaca din nou evlavia curata" fata de Dumnezeu. Cit despre profeteasa Pytia, ale carei oracole cred cS intrec pe oricare altele, se istoriseste ca atunoi cind profeteasa lui Apollon se aseza cu 3. VI, 81. 4. I, 35— 37 j II, 28—29; III, 2—2; VI, 19—21. 5. Delfi, Dodona {in Epir), Amon (Libia) erau cele mai cimo.scute oracole. 6. Aici, mai sus : I, 21 — 24. 444 OniOKN, BCHIEHI AT..ESE plcioarele departate, linga pestera Castaliei, un duh oarecare intra in mSdularul ei genital, iar cind ea simtea ca e dominata de el graia cu- vintele pe care lumea le socotea sfinte si dumnezeiesti 7 . Oare nu reiese si de aici dovada necurajiei si pacataseniei acestui duh ? El intra In sufletul profetesei nu prin porii nevazuti si nebanui^i, care sint cu mult mai curati decit madularul ei femeiesc, ci prin ceea ce nu ii este in- gaduit omului cinstiit nici macar sa prdveasca, dar sa-1 pipaie ? $i aceasta nu o data sau de doua ori (ceea ce, treaca mearga, s-ar mai putea trece cu vederea), ci de atitea ori de cite ori se crede ca profeteasa se aifla sub inspiratia lui Apollon. In orice caz, caderea in extaz §i in frenezie a acestei pretinse pro- fetese, care ajunge pina intr-acolo incit isi pierde constiinta de sine, nu poate fi opera unui Duh dumnezeiesc, ci o astfel de persoana ar trebui s3 primeasca mai mult Duh Sfint decit oricare altele, care ajung sa prooroceascS, iar pentru aceasta trebuie sa duca, in vorbe si fapte, o viia^a cinstitS si dupa legile firii, care i-ar fi §i ei cbiar de eel mai mare folos §i ajutor, spre a putea avea vederea mintii cit mai patrunzatoare In clipa in care divinitatea se uneste cu ea. IV Deducem, atsadar, din spusele Sfintelor Scripturi, ca fiind luminal de Duhul dumnezeiesc, in m3sura in care era nevoie, proorocii evrei- lor au fost cei dintii care se bucurau de venirea in ei a Duhului Celui de sus, in asa fel incit intilnirea, ca sa zic asa, dintre sufletul lor, pe de o parte, si ceea ce numim Duh Sfint, pe de alta parte, le facea min- tea mai patrunzatoare, iar sufletul mai curat, trupul nemaifacindu-le nici o piedica spre stradaniile virtuoase, intrucit ajunsese, asa-zicind, sa fie «mort pacatului», caci, potrivit credintei noastre, Duhul eel dum- nezeiesc nimiceste dorintele carnii, intrucit «dorinta carnii este vraj- masie impotriva lui Dumnezeu» 8 . Daca Pytia cade in extaz si-si pierde constiinta in clipa in care prezice, atunci ce alt fel de duh poate fi acela care ii intuneca min- tea si puterea de ougetare decit demonii care sint alungati din crestinii cei indraciti, desigur nu cu ajutorul cine istie carui procedeu magic- vrSjitoresc, ci numai prin rugaciune, prin simple formule de Western usor de inteles pina si celui mai modest dintre oameni ? De regula, astfel de cazuri se petrec tocmai intre oamenii mai simpli, caci prin puterea barului pe care o are cuvintul lui Hristos se biruiesc ticalo- 7. Fapt istorisit $i de Sfintul loan Hrisostom in Omil. 29 la I Corinteni, Migne, P. G., (3), 242. 8. Rom. 8, 6—7. CON'I'HA MJI CM JWII, OAHTKA A IjlAI'TBA 44» $ia si noputlnta demonilor i lur pontru blrulrea si alungarea din sufletul t^i din trupul omuiui nu trebuie sit nc gfndim numaidectt la oameni savanti care-i pot formula ^tilntific temelurile credintei. V De fapt, nu numai crestinii si evreii, ci §i elinii si barbarii cred ca sufletul omuiui traieste si continua sa vietuiascS si dupa ce el s-a despartit de trup, aceasta intrucit chiar si ratiunea dovedeste ca su- fletul curat si «neingreuiat» 9 de greutatea de plumb a pacatului se inalta pina la tarimurile «trupurilor» mai curate si mai subtiate, 13- sind jos, pe pamint, trupurile greoaie si necuratiile lor ; dimpotriva su- fletul sau, care este atras spre pamint de pacate in asa fel incit nu-isi mai poate trage nici rasuflarea, rataceste prin lume, pierdut si fara rost, unul invirtindu-se printre morminte, unde se vad «fantomele» su- fletelor sub forma de umbra 10 , pe cind altul ramine legat pur si simplu numai de dulcetile pamintului. Ce fel de fire va trebui sa spunem ca au astfel de duhuri, care veacuri de-a rindul ramin, ca sa zic asa, legate de anumite case isi locuri, fie in urma unor vraji 11 oarecare, fie din prioina rSuta{ii lor ? Desigur, mintea ne obliga sa spunem ca astfel de duhuri sint niste fiinte rele, intrucit folosesc puterea lor de presimtire In scopul amagirii oamenilor si a intoarcerii lor de la inchinarea co- recta fata de Dumnezeu. Ca asa stau lucrurile se dovedeste prin faptul ca ei isi imbuiba trupul cu fumul jertfelor, al varsarilor de singe si cu aburii arderilor de tot 12 , hranindu-si trupul numai cu astfel de minc3ruri fSra ■de care isi inchipuie ca n-ar putea trai, intocmai ca niste oameni de- cazuti, care nu simt nici o placere pentru viata curata, eliberatS de trup $i de poftele lui, ci se lasa robiti numai vietii pamintesti. Daca Apollon din DeJ.fi ar fi zeul in care ar trebui sa ere ad a" elinii, atanci pe cine ar fi trebuit sa isi-1 aleaga de p'rooroc daca nu pe vreun intelept sau, in iipsa acestuia, pe vreun om cu viata imbunatatita ? De ce n-ar fi ales ca prooroc mai curind un barbat decit o femeie ? Dar si daca s-ar admdite ca ei ar fi preferat pe cineva de sex femiinin, pentru ca ei nu puteau concepe placere fara pintece de femeie, in cazul acesta -de ce n-ar fi trebuit sa aleaga mai curind o fecioara decit o femeio, ca talmaci al voii lor ? 9. II Cor. 5, 4. 10. Plnton, Fcdon 81, trad. C. Papacostea, ISucuresti, 1921, p. 1U3. 11. Ill, 34; V, 38. 12. Ill, 28. 446 omasN, acnmi alms VI Totuisi nu ! Acest zeu, Apollon pitianul, eel atit de cinstit de elini, n-a atribuit nici unui intelept si nici macar unui barbat cinstea pe care ei o prefuiesc atit de mult. Iar dintre femei n-au ales o fecioara si nici o femeie formats in tradifia filosofiei, ci au ales tocmai o femeie din cele mai comune l3 . Poate ca cei mai buni dintre barbaji ar fi fost prea buni pentru ca sa le fi incredintat lor cuvintele lui inspirate. In plus, dac5, intr-adevar, el ar fi fost zeul lor, atunci ar fi trebuit sa faca uz de prestiinta, pentru ca sa inceapa, daca ma pot exprima astfel, in- toarcerea, vindecarea, schimbarea 14 morala a oamenilor. Dar istoria nu ne-a pastrat de la el nimic asemanator, ci chiar isi cind a vorbit des- pre Socrate ca a fost eel mai intelept dintre toti vietuitorii, el i-a mic- sorat elogiul, adaugind si numele lui Sofocle si al lui Euripide, zicind : «Si Sofocle a fost un intelept, dar Euripide a fost un intelept §i mai mare» 15 . Or, daca Celsus recunoaste ca Socrate e superior pina si poetilor tragici, care totusi erau socotiti de el ca oameni intelepti, prin aceea ca discuta, pe un pret modest, pe scena si in. orchestra, provocind in ochii spectatorilor fie lacrimi si plinsete, fie risete nepoliticoase (caci acesta-i scopul dramei satirice), in schimb el nu pune indeajuns in valoare vrednicia filosofiei si a adevarului si poate nici lauda pe care o merita aceasta vrednicie. Sau poate ca va fi declarat pe Socrate ca eel mai intelept dintre muritori, nu atit pentru filosofia sa, cit pentru grasimile jertfelor pe care el le-a ars in cinstea lui si a celorlalti de- moni 16 , caci se vede ca mai curind prin aducerea acestor jertfe decit prin acte virtuoase se fac ascultate dorintele multora ! De aici vine si faptul cS Homer, eel mai distins dintre poeti, atunci oind descrie ce se intimpla de regula in viata oamenilor, explicind motivele principale pentru care demonii implinesc dorintele celor ce aduc jertfe, ne-a pre- zentat pe Hriseida, care dobindeste prin citeva ghirlande de flori si prin citiva muschi de taur si de capr3 ceea ce ceruse in favorul fiicei sale impotriva elinilor ; urmarea a fost ca moartea i-a silit pe ace^tia s-o redea pe Hriseida 17 . Iar eu imi amkitesc ca am citit In cartea unui pitagoreu, care expunea doctrinele exprimate simbolic de poet, ca ruga 13. Diodor, Sic. Istorii, 15, 26 relateaza ca dupa ce fusese violata o feeioara s-a introdus obiceiul ca profeteasa de la Delti sa fie o batrina de 50 ani, dar in haina tlnSrS. 14. Desigur c3 pentru cre?tini, intoarcerea trebuie sa fie ?i o participare divinS VII, 17 i VIII, 64. 15. La care Suidas adauga : «Socrate e cu mult mai intelept decit toti» (Citat dupii M. Borret, op. cit., IV, 27). 1(5. A se vedea VI, 4. 17. Homer, Iliacla, T, 34—43 (ed. Murnu, p. 30—31). CONTHA LtU CKUU1, CAftTKA A fAMtA «47 Hriseidel catre Apolilom $1 moartca trlmisa de acesta In rimdurile aheilor arala ca Homer avea cunoistlnta de exiistenta unor demon! rai, care se lasau atrasi de aburii Jertfelor grase, razbunindu-se astfel pe urmu aces- tor jertfo prim pierderea altor oameni, daca li se cerea. Dar si Jupiter, «neinduplecatul stapin al Dodonei» cu intregul lui cortegiu de profeti, «care se culca pe jos cu picioare-n veci nelaute» 18 , a renuntat la sexul barbatesc pentru profetie si se foloseste de preo- tesele Dodonei, dupa cum ne-a aratat-o insusi Celsus. $i s-ar putea sii fi existat si la Claros 19 un astfel de oracol, dupa cum ceva similar exists si la poporul Branchizilor 20 si un altul in templul din Amon, ca si in tot ilocutt unde se faceau prezkeri. In cazul acesta cum sS spui ca acolo ar fi vorba de zei adevaratl, iar nu de niste simpli demoni ? VII Dintre proorocii iudeilor unii erau intelepU chiar si inainte de a fi primit darul proorociei si inspiratia divina, ca unii care au fost alesi de Providenta dumnezeiasca spre a primi Duh dumnezeiesc §i a mijloci des- coperdrile si proorociile ce li se impartasisera pe temeiul unei vietuiri pilduitor de statornice si de neintrecute, precum isi a unei ilibertati si staruinte neclintite in fata primejdiilor si chiar a mortii 21 . Dealtfel si cugetul ne-o spune ca asa trebuia sa fie niste prooroci ai Dumnezoului Celui mai presus de toate, incit fata de ei linistea netulburata a unul Antistene, a lui Crates ori a lui Diogene s-au dovedit simple jocuri co- pilaresti 22 , caci, pentru rivna lor fata de adevar :si pentru libertatea cu care certau pe pacatosi, ei «au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit In plel de oaie si in piei de capra, lipsiti, strimtorati, rau primiti, r&tacind In pustii, in munti, in pesteri, si in crapaturile parnintului, ei, de care lumea nu era vrednica» 3a , ca unii care nu priveau la cele ce se vSd, ci tot timpul doar la Dumnezeu si la cele ce nu se vad, «pentru ca cele co se vad sint trecatoare, iar cele ce nu se vad sint vesnice» M . Viata fiecaruia din acesti prooroci e descrisa in Scriptura, de aceea, pentru moment, este indeajuns dacS amintim despre viata lui Moise, ale carui proorocii se cuprind in insusi textul Legii, apoi de a 18. Homer, Uiada, XVI, 226—227 (ed. Murnu, p. 303). 19. Oracol in insulele ionice. 20. Popor In vestul Asiei Mici, cu oracol llnga Milet. 21. Origen, Omilii la leremia, XV, 1, in «P.S.B.», 6, p. 414. 22. Antistene, ucenic al lui Socrate, intemeietor al scolii cinice, dascfll al lui Diogene ; Crates e ucenic al lui Diagene. 23. Tivr. 11, 37—38. 24. // Cor. 4, 18. 440 orioen, senium ale sr lui Ieremia, despre care ne istoriseste cartea care-i poarta numele, pre- cum si a lui Isaia, care a umblat «gol si descult vreme de trei ani» 25 , Intrecind orice masura a ascezei. Dar sa ne mai gindim si la viata plina de tSrie pe care au dus-o Daniel si prietenii sai, despre care citim ca aveau obiceiul sa nu bea decit apa, iar in privinta mincarii se abti- neau in mod deplin de la carne hranindu-se numai cu legume 26 . §i daca po^i, adu-ti aminte ca, cu mult inainte de ei, Noe a ajuns sa prooroceasca cum ca Isaac va da o binecuvintare profetica fiului sau, iar lacob a putut spune catre toti fiii sai : «veniti sa va spun ce are sa fie cu voi fn zilele cele de apoi» 27 . Acestia si foarte multi altii au proorocit in numele lui Dumnezeu si au prezis cele ce aveau sa se intimple cu Iisus Hristos. De aceea noi nu punem nici uin pret pe prezicerille facute de Pytia ; pe preote- sele din Dodona, pe zeul Apollon din Claros al Branchizilor, pe tem- plul din Amon si pe mai stiu eu care prezicator mincinos, dimpotriva, admiram proorociile facute de proorocii iudeilor, intrucit vedem ca viata lor plina de tarie, de statornicie si de sfintenie era vrednica de Duhul lui Dumnezeu, care prooroceste intr-un chip nou si care n-are nimic comun cu ghicitorile demonilor. VIII Dealtfel nu pricep de ce la cuvintele sale «cit despre cele ce au fost proorocite de proorocii iudei, dupa obiceiul si gustul acelei tari», Celsus a tinut sa mai adauge isi cuvintele : «daca au fost sau n-au fost realmente proorocite», ca si cum, in necredinta sa, ar fi vrut sa spuna c3 este posibil ca ele nici sa nu fi fost pronuntate, oi au fost scTise lucruri care n-ar fi fost spuse ! Se vede ca el nu cunostea datele res- pective si nu stia ca, vestind acele lucruri, proorocii anun'taisera cu multi ani inainte si venirea lui Hristos. Cu scopul de a micsora vred- nicia vechilor prooroci, Celsus tine sa mai adauge ca ei «faceau acest lucru dupa moda care se practica si azi in Fenicia si in Palestina». In schimb, nu se exprima clar daca se refer'a aid la oameni straini de Invat&tura iudeilor §i crestiniilor, sau la oameni care proorocesc dupS moda evreiasca in stilul proorocilor. Dar orice ar fi vrut sa spuna prin acele cuvinte, tot minciuni a spus. Caci nicicind n-a facut ceva similar vreunul din cei care nu tin de credinta noastra, dupa cum des- pre nici unul dintre proorocii care au aparut in timpurile mai recente, deci dupa venirea lui Hristos, nu ne spune istoria ceva asemanator. 25. Is. 20, 2—3. 26. Daniel 1, 11—16. :'.'/. Fac. 9, 25—27 ; 27, 27—29 ; 49, 1. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A §APTEA 449 Caci, dupa parerea tuturor, Duhul Sfint a parasit pe iudeii vinovati de nelegiuire fa{a de Dumnezeu si fata de Cel vestit de proorocii lor. In schimb, n-au incetat sa se arate semne ale Duhului Sfint, mai intii, pe vremea cind propovaduia Iisus, iar in mod si mai coplesitor dupa Inal- tarea Lui la cer, dar dupa aceea intr-un numar mai redus de aratari. Cu toate acestea si azi au mai ramas urme M la citiva din cei ale caror suflete au fost curatite de lumina Logosului dumnezeiesc $i de lucrarile pe care El le inspira. «Caci Duhul Sfint, povatuitorul oamenilor, fuge de victesug si se departeaza de min|ile cele fara de pricepere» 29 . IX Celsus mai fagaduieste sa ne«arafe fe7u7 in care se prezice si azi in Fenicia si Palestina», lasindu-ne sa intelegem ca «in pioblema aceasta e cunoscator si bine infoimat». Apoi spune ca «existd mai multe soiuri de profetii», fara sa le indice, caci n-ar fi fost in stare s-o faca, aceasta fiind doar o palavrageala a lui. Dar sa vedem cum infatiseaza modul eel mai avansat de proorocie la aceste popoare. «Exista pe aid mulfi oameni care, desi obscuri si fara nume, se string cu cea mai mare usu- rintd si la cea mai mica ocazie, fie inlauntrul templului, tie in aiara lui, socotindu-se oarecum oameni luminali de Dumnezeu, iar al\.ii cer- sind dupa piine 30 si parcurgind strazile oraselor si cimpurile, purtin- du-se tot in acelasi lei. Din gura iiecaruia auzi cite o zicala : «Eu sint Dumnezeu», sau «Eu sint Fiul lui Dumnezeu», sau «Eu sint Duhul eel dumnezeiesc» Z1 , care am venit printre oameni, pentru ca lumea a ajuns la pierzanie, iar voi, oamenilor, vefi pieri din pricina pacatelor voas- tre. Dar eu vreau sa vd mintuiesc, iar apoi ma. vefi vedea venind din nou cu putere cereascd. Ferice de cei ce mi se inchind acum, iar peste ceilalti voi trimite foe ve?nic, peste orasele si satele lor. Iar oamenilor care nu-si dau seama ce chinuri ii asteaptd le va pdrea rau si vor geme zadarnic, in schimb, pe cei care se vor fi ldsat convinsi de mine ii voi pdzi in veac». Dupa care urmeaza : «acestor mdre\e proorocii si amenintdri li se adaugd cuvinte nemaiauzite, neinfelese si cu totul in- tunecate, al caror inteles nu-1 va putea explica nici eel mai invdfat om, pentru cd sint de-a dreptul incilcite si fara inteles, de aceea orice nebun si inseldtor va cduta sa le tilcuiascd dupa cum va vrea». 28. Origen aminte?te ?i in alte locuri ale acestei scrieri despre minuni in Bise- rica, I, 2 ; II, 8. 29. inf. Sol. I, 5. 30. Vezi I, 9 ; II, 55. 31. A$a se proclamau Simon Magul (Fapte 8, 10), Dositei (C. Ce/s I, 57), Menandru (Eusebiu, Istoria, III, 23). 29 — ORIGEN, Vol. IV 450 OHIOKN, SCKIEHI Al.ESE Dac3 Celsus ar fi fost de buna credinta, ar fi trebuit sa reproduca textual aceste proorocii, si mai ales pasajele in care autorul lor s-a pro- clamat Dumnezeu, sau eel in care avea impresia ca auzeai cum vorbesc Fiul lui Dumnezeu si Duhul Sfint, caci atunci s-ar fi straduit sa combata mficar pe autorul lor si sa arate ca n-a fost nici o inspiratie dumne- zeiasca in cuvintele lor, care opreau pe oameni de la pacate, criticau stSrile prezente si prevedeau viitorul. Dar isi alti contemporani ai proorocilor au scris si ne-au pastrat proorociile lor, pentru ca, citin- du-le, urmaisii sa le admire ca invataturi ale lui Dumnezeu, si scotind folos nu numai din indemnuri si din mustrari, ci si din vestirea prooro- ciilor, incit fiind convinsi din aceste intimplari prin Lege si prooroci, ca Duhul eel diuminezeiesc este Cel ce le-a vestit, sa poata starui mai de- parte in credinta asa cum o vrea Cuvintul. Potrivit voii lui Dumnezeu, proorocii au spus, fara nici un inteles ascuns, tot ce putea fi inteles, necesar si de folos pentru indrumarea nSravurilor. In schimb, tot ce era mai tainic si mai ascuns, intrucit fa- cea parte dintr-o contemplare care intrece puterea de intelegere obis- nuita, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort, ci suporta orice fel de oboseala de dragul virtutii si al adevarului, ca sa afle ceea ce au cautat, iar dupa ce au aflat sa se conduca asa cum le dicteaza cugetul. Or, amicul Celsus, suparat parca pentru ca nu intelege aceste cuvinte profetice, nu face altceva decit sa ocarasca, iar pe linga aceasta nerusinare mai folosesste si cuvinte necunoscute, fara rost si cu totul de neinteles, a caror semnificatie nici un om normal nu ar putea-o sesiza. Aceste cuvinte sint lipsite de sens si de claritate, si sint bune doar de cine stie care nebun si sarlatan, singurii in stare sa le dea un inteles extravagant. Dupa parerea mea el a facut asemenea afirmatii cu scopul viclean si rautacios de a intoarce, pe cit ii sta in putinta, pe cititorii proorociilor, ca nu cumva acestia sa le cerceteze cu atentje si sa le urmeze intelesul, intocmai ca oamenii care au intrebat pe un prooroc chemat sa vesteasca viitorul : «pentru ce a venit flusturatecul acesta la tine ?» 32 . XI Dealtfel, exists mult mai multe temeiuri care ne ajuta sa dovedim ca afirmatiile lui Celsus sint nedrepte, iar proorociile sint inspirate de Dum- nezeu. M-am mai strSduit sa sustin acest lucru, in masura in care am 32. IV Regi 9, 11 (ed. 1914). CONTHA UJI CKMM«, CAHTKA A (j'Al'TKA 4.')l pulul-o face, atunci chid am expllcat cuvint de cuvtnt acostc «expresll fcira legalura si cu Lotul tntunecalo», cum le apreciazn Celsus, in «Co- mentariile» mele la Isaia, la Iezechiel si la alti citiva din eel doispreze- ce 33 . Dar, daca Dumnezeu ne ingaduic sS inakvtam inexplicarea cuvln- tutui Lui, in clipa in care El ne va ingadui se vor mai adauga la «Comen- tariile» amintite si restul, sau ceva ce vol reusi sa explic pina atunci. Exists si alti oameni dornici de a cerceta Scriptura, dotati cu destula in- teligenta, care ar sti sa gaseasca usor semnificatia tuturor acestor pro- bleme. Apoi, nu-i adevarat ca pin a si un prost oarecare sau un sadatan ar fi in stare sa intoarca cum vrea textul Scripturii si sa-1 talma cease a dupa cum il taie capul. Numai un om cu adevarat intelept «in Hristos» va putea fi in stare sa expiree intreaga inlantuirea pasajelor profetice care au un inteles ascuns, «lamurind ducruri duhovniceisti oameivilor duhovniiceisti» M isi talmacind, dupa stilul obiisnuit al Scripturilor, tot ce descopera el. De aceea, nu trebuie sa credem lui Celsus cind spune ca a auzit cu urechile lui astfel de oameni, caci pe vremea lui n-au existat prooroci ca cei din vechime 35 , pentru ca daca ar fi existat asemenea prooroci atunci ni s-ar fi pastrat transcris textul proorociilor similare celor pe care le-au admirat toti. Minciuna pare si mai dovedita in clipa in care Celsus afirma ca «acesti asa-zisi prooroci, pe care el i-a auzit cu urechile lui, din clipa in care au lost demascati si-au recunoscut minciuna, declarind cd tot timpul ei plasmuiau astfel de cuvintdri negraite». S-ar fi cuvenit ca Cel- sus sa fi dat numele celor pe care el spune ca i-a auzit cu urechile lui proprii, pentru ca aceste nume daca ar fi putut fi cunoscute s& ingSduie criticilor competenti sa judece daca el spunea ceva adevarat ori ceva fals. XII Dupa aceea Celsus exprima parerea ca «cei ce apara Invdtdtura $1 persoana lui Hristos pe baza celor spuse de prooroci n-ar putea spune nimic impotriva afirmatiilor celor care atribuie dumnezeirii Lui cu- vinte rdutacioase, rusinoase, necurate, necuviincioase» 36 . In chipul acesta, crezindu-si atacul far a replica, el trage o multime de concluzii din premise pe care nu le-a pus. Trebuie s& stim ca cei care vor sa vie- tuiasca dupa Sfintele Scripturi si care au invStat ca «obezi in picioarele celor nebuni este invatStura» 37 , convinsi ca au inteles cuvintul «sS fiti 33. E vorba de cei 12 profeti mici, lucrare din care nu ni s-a pSstrat nimic. In schimb avem bogate p3r(i la Isaia, Ieremia (tradus in «P.S.B.» 6) si la Iezechiel. 34. / Cor. 2, 13. 3. r ). Dar hiliastii ? 36. A se vedea aceeasi idee si la V, 14. 37. Is. Sirah 21, 21. 452 nntQEN, schicri alese gata totdeauna sS raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastrS» 38 , astfel de oameni nu cauta o scapare ieftina" citind doar vreuin cuvint din prooroci, ci se vor straclui sa Mature neclaritatile aparente, explicind isi aratind ca pasajele respective nu cuprind «nimic rau, rusinos, necurat ori necuviincios», ci ca numai atunci poate primi continutul lor astfel de attribute, cind oamenii nu reusesc sa inteleaga dup5 cum se cuvine Sfinta Scriptura. $i ar fi trebuit sa arate Celsus care anume locuri par perverse ? ce vede ell rusinos, ce crede ca-i ne- curat sau necuviincios, daca intr-adevar a descoperit asa ceva In tex- tele proorocilor ? Atunci argumentul sau ar fi fost mai puternic si mai convingafor pentru scopul pe care si 1-a propus el (de a ne critica). Dim- potriv3, fara sa dea nici un exemplu, el mai are si nerusinarea de a po- negri pe fata Sfintele Scripturi si de a ridica impotriva lor invinuirea ca intr-adevar in ele se afla lucruri condamnabile. Or, la o astfel de birfeala absurda ar fi lipsit de ratiune sa venim cu vreun raspuns si sa dovedim ca in Scripturile proorocilor nu se cuprinde nimic rau, rusinos, necurat ori necuviincios. XIII Nu este adevarat ceea ce crede Celsus ca «Dumnezeu savirse,ste sau ingaduie fapte rusinoase, spri]inindu-le ori favorizindu-ilew, dupa cum nici n-a fost proorocit asa ceva, cu toate ca Celsus o afirma sus si tare. Iar daca el pretinde ca «a tost prezis cd Dumnezeu. susfine raul, ca a sdvlrsit El insu$i rele sau ca tolereazd lucruri ioarte msinoase», s-ar fi cuven.it ca el sa arate care sint acele pasaje in loc sa minjeasca ure- chile cititorilor sai ! Or, e mai presus de orice indoiala ca proorocii au prezis ceea ce Hristos avea sa sufere §i au dat isi explicatii pentru ce. Dumnezeu stia dinainte ca Hristosul Sau va suferi. Dar de ce ar fi acestea *lucrurile cele mai dezgustatoare si mai de ocard de pe lume», cum le socotea Celsus ? Caci a(sa inva^a el ca suferin'tele pe care le-a indurat Iisus au fost un lucru foarte dezgustator §i plin de ocara : «Pentru un Dumnezeu care se hrdneste cu carne de miel 39 si care bea Here si ojef 40 n-ar fi oare acelasi lucru cu a-si consuma propriile lui scirndvii ?». Dar dupa" pSrerea noastra Dumnezeu n-a consumat carne de miel. Cel care a facut-o era Iisus, despre Care stim ca a avut §i trup. Dealtfel, in le- gatura cu fierea si cu otetul prezise de prooroci : «si Mi-au dat spre mincarea Mea fiere §i in setea Mea M-au adapat cu otet» 41 , cu toate ca 38. / Petru 3, 15. 39. E vorba de mielul pascal. 40. Vezl, II, 37. 41. Ps. 68, 25. CONTRA MM CW.BHH. CAHTKA A (lAfPTKA 4'l3 s-a voibit si nuii inalnte, tolu^i Celsus mil sile^te stt le repel. Cel care uneltesc impotriva Evangheliei ceded adevilrate aduc ftirii inoelure Jlris- tosului Domnului fierea r&utatji lor isi otetul vicleniei lor, dar El «gus- tind n-ia voit sii bea» 42 . XIV DupS acestea, vrind s& nimiceasca credinta celor care admit fap- tele lui Iisus, pe motivul cS ele au fost proorocite mai dinainte, Celsus adauga" : «Ei bine ! dacd proorocii ar fi vestit cd Atotputernicul Dumne- zeu ar Indeplini muncd de rob, ori s-ar Imboln&vi, ori ar suteri moarte, ca sd nu zicem ceva mai injositor, insemneazd oare cd Dumnezeu ar trebui intr-adevdr sd moard, ori sd sufere robie, sau boald numai pentru pretextul cd toate acestea au fost prezise mai inainte ? Oare, trebula El sd moard, ca sd ne facd sd credem cd era Dumnezeu ? Proorocii n-ar fi proorocit niciodatd asa ceva, cdci asa ceva insemneazd rdutate si intu- mie. De aceea nu trebuie sd intrebdm dacd ceva a fost ori n-a iost pro- orocit, ci sd intrebdm numai daca cutare fapta e sau nu cinstitd si vred- nicd de Dumnezeu. Daca o fapta e uritd si rea, n-ar trebui sd credem in ea nici dacd toti oamenii ar prooroci-o in stare de somn ori de ex- taz. In cazul acesta cum s-ar admite adevdrul cd Iisus ar fi suferit toate acestea ca un Dumnezeu ?». Se pare ca tocmai din astfel de cuvinte reiese ca intr-un anumit fel Celsus a banuit ca proorociile care se refera la Iisus au o putemicd forta, in stare sS hotarasca pe oameni pentru primirea Evangheliei, *i de aceea incearca sa-i miosoreze valoarea printr-un alt temei plauzibil, atunci cind spune ca «n-are rost sa ne intrebdm daca cutare eveniment a fost sau n-a fost prezis de prooroci». Daca n-ar raspunde la afirmatitk' noastre cu inselatorii, ci ar vorbi deschis, Celsus ar trebui sS spuria" asa : trebuie dovedit ca proorocii n-au prezis, sau ca proorociile pri- vitoare la Iisus nu s-au implinit in persoana Lui asa cum au fost ele anuntate, iar ca sprijin al afirmatiei s5 fi amintit ceea ce ar fi crezut mai doveditor. In acel caz s-ar fi putut vedea ce zic intr-adev&r prooro- ciile referitoare la Iisus si s-ar fi dedus si modul in care Celsus com- bate interpretarea noastra. Atunci s-ar fi putut recunoaste dacS el a comb&tut cinstit sau deasupra a ceea ce avusese pima atunci, pentru ca are nevoie de un veis- mint mai bun spre a ajunge la tinuturile mai curate, eterate si ceresti. Venind pe lume, sufletul a parasit invelisul de care fusese nevoie In sinul mamei atita cit a petrecut acolo ; dup& aceea el a imbr&cat ceea ce era necesar unei fiinte ce avea sa traiasca pe pamint 141 . Mai mult, intrucit exista o salSsluire paminteascS in «cori», nece- sara atita timp cit sintem in cort, Scripturile declare ca sSlasul p3min- tesc al cortului va fi nimicit, dar ca acest cort va imbraca «o casS ne- fScuta de mina, vesnica, in ceruri» 142 . Mai departe oamenii lui Du'ni- nezeu spun : . «acest trup muritor trebuie sa se imbrace in nemurire» 143 , ceea ce e intrucitva diferit de ceea ce-i nestricacios, iar ceea ce-i stri- cScios se va imbraca in nemurire, caci daca in{elepciunea e in legSturti cu ceea ce-i intelept, dreptatea cu ceea ce-i drept si pacea cu ceea ce-l pasnic, atunci si nestricaciunea e in legatura' cu ceea ce este nestric 1M , si primul venit va intelege cS este vorba de niste urechi duhovnice?ti. Iar cind spun despre «cuvintul lui Dumnezeu» cS e in mlna proorocului Ieremia 156 ori a altuia, ca Legea e «in mina lui Moise» sau «in ziua neca- zului meu pe Dumnezeu am cSutat ; chiar si noaptea mlinile mele stmi intinse inaintea Lui si n-am slabit» m , iarasi nimeni nu-i atlt de ne- priceput ca sS inteleagS ca aici e vorba de miini In sens figurat. $i tot la asa ceva se gindeste si loan cind zice : «miinile noastre au pip3it pe Cuvintul vietii» 158 . Iar ca sa intelegem din Sfintele Scripturi ca" exists un sens mai inalt si altul trupesc, trebuie sS intelegem si cuvintul lui Solomon din cartea Pildelor : «atunci vei dobindi cunostinta de Dum- nezeu» 159 . XXXV Crezind ca noi propovaduim credinta in inviere pentru ca sfi putem cunoaste si vedea pe Dumnezeu, Celsus ne pune in circa" si alte invinu- iri, zicind : Asadar, noi nu avem nevoie sS mergem sS cSutSm pe Dum- nezeu undeva unde ne trimite Celsus «in templele lui Trotonios, Am- tiaraos $i Mopaos 160 , unde — zice el — zeii pot ii vtfzufi sub formd omeneascd $i Jncd fdrd preiacatorie, In toata limpezimea», intrucit noi stim ca aceia sint demoni ce se hr&nesc cu grSsimi, cu singe si cu fum de jertfe 161 , fiind ascunsi acolo ca in niste temnite pentru plSceri jos- nice. Paginii vor fi vazut acolo temple de zei, dar noi stim cS in reali- tate acolo nu-i nimic altceva decit salas pentru zei falsi. 151. E schitata aici istoria despre «cele cinci simturi duhovnice^ti*. A se vedea Convorbitile cu Heraclide, in «P.S.B.», vol. 8, p. 337 — 340. 152. Ps. 118, 18. 153. Ps. 18, 9. 154. Ps. 12, 4. 155. Matet 11, 15. 156. Ier. 1, 4, 9. 157. Ps. 76, 2. 158. / loan 1,1. 159. Pllde 2, 5. 160. Oracole anticc, pe care Origen le mai aminteste si In cartea III, 34. 161. Ill, 38. 472 ORIGIN, BCH1EHI AI.KBE In chip rautacios Celsus mai adaugS In legatura cu acesti zei cu forme omenesti : *pe acestia li puteU vedea nu o data ori de doud ori intr-o aratare iugara, care a putut in$ela pe crestini, ci intr-un contact nelntreru.pt cu cei care vor sd-i caute». Din aceste cuvinte ar reiesi ca Iisus ar fi fost fantoma pentru Celsus, aceasta pentru considerentul ca El s-ar fi aratat ucenicilor Sai in mod fugitiv, dupS invierea din morti, In timp ce pe cei pe care-i numeste «zei cu forme umane» ii vede in contact neintrerupt cu cei care-i doresc ! Dar cum ar fi fost cu putinfa ca o simpla" fantoma 162 care s-a aratat, cum zice el, in chip fugitiv, doar ca sa linsele pe spectator!, sa fie in stare, indata dupa ce a trecut acea vedenie, sS savirseasca atitea minuni, sa schimbe sufletele atitor oa- merai, sadind in eile convingerea ca sint datoare sa faca totul spre a bine- placea lui Dumnezeu, intrucrt vor fi judecate de El ? Cum ar putea sa alunge diavolii o fantoma, sau cum ar putea savirsi fapte atit de mari ? Caci Dumnezeu nu e marginit intr-un singur loc, cum e cazul cu zeii lui Celsus, care au infatisare omeneasca, ci Dumnezeu e prezent pretutin- deni, aduna si atrage la Sine prin puterea Sa pe toti cei inclinati spre viatS virtuoasa. XXXVI Dupa aceste observatii, la care am rSspuns ;§i pe care le-am oombatut pe cit ne-au ajutat puterile, Celsus continua : «Dar crestinii n-ar putea intreba : Cum sd ajungem la cunoasterea lui Dumnezeu dacd simfurile nu ne pot sta in ajutor ? Se poafe cunoa^te ceva tard ajutorul simturi- lor ?» 16Z . DupS aceea Celsus raspunde parca in locul nostru : «Acesta nu-i un grai al omului, al sufletului lui, ci e un grai al carnii 164 . Totusi vrem sa asculte, eel putin cit e in stare sa infeleaga, aceasta sldbdnoaga si nestatornicd Uinta legatd de trup : cind, dupa ce vi se va inchide intrarea simturilor, veji privi in sus cu duhul vostru si dupa ce va ve\i destace de legdturile carnii si vefi asculta de trezvia ochilor sufletesti, sd stiji ca abia atunci vefi vedea pe Dumnezeu. Iar dacd veU cdura un indrumator pe aceasta cale, atunci va trebui sa tugifi de inselatori si vrdjitori, care va atrag spre chipurile fantomatice ale ideilor, ca sd nu vd faceti de ris, pe de o parte disprefuind pe ceilalti zei, pe care-i cre- de\i fantome, iar pe de altd parte adorind pe un om mat slabanog decit idolii propriu-zisi, care nu este nici mdcar fantoma, caci in realitate e un mort, cdruia voi cdutaU sd-i aflafi un rata care sd-i semene». 162. II, 70 i III, 22. 163. Aceeasi Intrebare si la VI, 66; VII, 33. 164. Celsus acuza crestinismul ca ar fi prea mult legat de simturi, de materie. V, 14; VII, 42 i VIII, 49. CONTRA M/l C KL1U1, CABTKA A f APTtA • 473 Ca s& rBspundem la dlalogul po care nl-i atrlbule $1 ca stt apftram credinta in invierea trupurilor, vom zicc eft mftiestria celui ce a inventat acest dialog e sa cunoascft bine tenia si insuisirile partenerilor, dar In acelasi timp menirea dialogului e sft atrlbuie celui ce vorbeste argumen- te contrare celui pe care-1 reprezintii. Ar fi o procedure nedibace dacft am. pune pe barbari, pe oameni fftra carte sau pe scolari, care n-au auzit niciodata de rationamente filosofice si care nu stiu nici mScar cum se articuleaza cuvintul, sa faca filosofie, lucru pe care poate cft-1 poate face autorul, dar pe care nu putem risca sS nu-1 cunoascS si celalalt per- sonaj al dialogului. Tot atit de gresit ar fi dacS am pune pe niste oameni cunoscatori in probleme dumnezeiesti sa joace rolul unor oameni de jos, care sint stapiniti de cele mai urite patimi. De aceea, una din multelo calitati admirate in poemele lui Homer va fi si aceea ca in descriereei personajelor de felul lui Nestor, Ulise, Diomid, Agamemnon, Telemah, Penelopa sau altii, el pastreaza pentru fiecare din ei de la inceput pinft la sfirsit calitatile proprii. Numai eroii lui Euripide au fost schimbati de Aristofan in comedie dupS ce a imprumutat adeseori de la femeile bar- bare sau sclave expresia invataturilor scoase de el de la Anaxagora sau de la alt intelept l65 . XXXVII Daca acestea sint calitatile si scaderile in arta personificSrii, atunci s& nu-ti vina sa rizi de Celsus atunci cind el atribuie crestinilor afirma- tii care, nu Hi se potrivesc ? Daca el a plasmuiit cuvimte potrivite numai oamenilor de rind, atunci cum s-ar putea ca astfel de oameni sS sesize/e semnificatiile exprimarilor mai pretentioase isi nuantele diferitelor cuge- tari in felul stoicilor, care neaga realitatile spiritului, afirmind c& lucru- rile pe care le intelegem le sesizam prin simturi 166 , intrucit, zic ei, toatft intelegerea depkide de simturi? In schimb, daca el imprumutci aceste cu- vimte de la cei care interpreteaza tainele lui Hristos in chip filosofie, exa- miniindu-!le cu toata atentia, atunci plasmuirea lui nu li se poate aplica. Iotr-adevar, nu exista nimeni care, stiind ca Dumnezeu e nevazut si c& mai sint si unele fapturi nevazute isi cugetatoare, sa poata spune in apa- rarea credintei despre inviere: daca simturile nu ne sint suficiente, atunci cum am putea ajungela cunoasterea lui Dumnezeu, sau cit putem cunoas- te prin simturi? Caci este scris nu numai in unele carti rare, citite doar de un mic numar de invatati, ci si in cele populare : «cele nevSzute ale lui Dumnezeu se vad de la facerea lumii, intelegindu-se din fSpturi» 167 . Do 165. Cel mai marc: autor dc comedii al greciloir antici, Aristofan (sec. V t.llr.) crilica inchinarea la zei. Aristofan : Aharn 393 ; a se vedea $i aici IV, 77. 166. «Tot ce exists e materials zlceau stolcli (N. Balca, op. cit., p. 245). 167. Rom. 1, 20. 474 OWIQEN, SCWtEWI alksi: aicl si concluzia : cu toate c& In aceasta viata noi oamenii trebuie s8 plecam de la simturi si de la ceea ce se vede atunci cind ne ridicam plnS la miezul celor inteligibile, totusi nu trebuie s3 raminem legati nu- mai de ceea ce cade sub simturi. Oare nu spune fraza ca-i cu neputinta s& cunosti farS ajutorul simturilor natura celor inteligibile sau, daca am pune altfel intrebarea : Cine ar fi in stare sa ajunga fara simturi la o cunoastere oarecare ? De aici se va dovedi ca Celsus n-a avut dreptate sfi adauge ca in problema cunoasterii el n-a avut in vedere nici pe omul intreg, nici sufletul lui, ci numai trupul lui. XXXVIII Intrucit credem ca Dumnezeu Cel peste toate e Duh, sau ca este mai mult dec-it' Duh §i esenta 168 , fiind simplu, nevazut si necorporal, noi crestinii nu putem invata ca El poate fi cunoscut prin altceva decit prin cugetul care a fost creat dupa chipul Lui, chiar daca acum, ca sa intre- buintSm expresia lui Pavel, e cunoscut «ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci fata catre fata» 169 . Dar cind folosim expresia «fata catre fata» nimeni dintre noi sa nu ajunga sa critice ceea ce vrea sa spuna, caci fraza «privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnu- lui» 17 °, ne invata ca aici nu este vorba de o fata perceptibiia cu simtul, ci ea trebuie inteleasa in chip figurat, cum am spus-o §i mai inaiirute cind am vorbit despre ochi, despre urechi si de alte madullare ale trupului 171 , si ca numai in acest mod trebuie talmaci'te lucruriile. Prin urmare, cind zicem «omul» sau sufletul care se foloseste de trup, sau ori cum i-am zice : «omul iauntric» 172 sau mai pe scurt «su- fletul», exprimam nu ce zice Celsus, ci ceea ce invata omul lui Dumne- zeu. Nici un crestin nu poate vorbi limba carnii ; el a invatat sa ucida prin Duh faptele trupului 173 , «purtind totdeauna in trup omorirea ilui Iisus» 174 , caci a primit porunca : «omor!ti madularele voastre, cele pa- mlnteisti» 175 , ca unul care inteilege spusa : «Nu va ramine Duhul Men pururea in oamenii acestia, pentru c8 sint numai trup» 176 , stiind si fap- 168. Cum zice Platon, Rep. Sog. 169. / Cor. 13, 12. 170. 17 Cor. 3, 18. 171. VI, 61—62; VII, 34. 172. Rom. 7, 22 i // Cor. 4, 16 j Et. 3, 16. 173. Rom. 8, 13. 174. // Cor. 4, 10. 175. Col. 3, 5. 176. Fac. 6, 3. CONTHA I.UI CEL1U«, CAWTKA A »APTEA • 473 tul c« «cel ce slnt In came mi pot stt-I plactt lul Dumnezeu» " 7 , se strfi- duieste in toate chlpurile sn nu mal petreacfi «ln carne», ci numal «In duh». XXXIX Dar sa auzim de ce ne cheama s3 intelegem pe ce cale vom putea cunoaste pe Dumnezeu cu toate c3, zice el, nici unul din crestini nu este in stare sS-i inteleaga cuvintele, atunci cind zice : «Cel putin s5 ne asculte, dacS vor fi in stare sa priceapa ceva din cele ce-i inv3tSm». Sci vedem, dar, ce fel de cuvinte vrea sa ne invete acest filosof ! Numai c3, in loc s3 ne invete, el ne defSimeaza ! El ar fi trebuit sa dovedeasca bu- navointa inca de la inceputul argumentSrii. In loc de aceasta, el tra- teaz& drept neam prost pe niste oameni care sitnt in stare sa infrunte mai curind moartea decit sa spuna tin singur cuvint impotriva credintei cres- tine, chiar cu riscul de a indura orice chin si de a suferi isi moartea cea mai cruda\ El ne invinuieste ca sintem un neam de oameni legati numai de cele trupesti, cu toate ca noi declaram ca, chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa truip, acum nu-L mai cunoastem 178 , fiind gata sa ne lipsini de trup de dragul credintei mai curind decit un filosof, care si-ar pierde mantia sa de filosof. Celsus ne mai zice : «abia dupa ce veti inchide intrarea simturilor si dupS ce va veti intoarce de la cele trupesti, abia atunci veti trezi ochii sufletesti si numai atunci veti putea vedea pe Dumnezeu». El isi inchi- puie ca noi nu ne-am fi gindit deloc la aceasta idee, pe care o Impru- muta de la filosofii elini si anume din ideea celor doi ochi 179 . Or, trebulo sa-i raspundem ca, descriind crearea lumii, Moise concepe fiinta ome- neascS de dinainte de cadere o data ca avind ochi, iar alta data ca flind oarba : are ochi atunci cind scrie despre femeie : «femeia socotind ca rodul pomului este bun de mincat si placut ochilor la vedere si vrednlc de dorit, pentru ca da stiinta» 180 . In schimb, nu numai in cuvintele §ar- pelui catre femeie da impresia ca ea ar fi oarba de amindoi ochii, atunci cind i se spune : «Dumnezeu stie ca in ziua in care veti minca vi se vor deschide ochii» 181 , ci ,si cind s-a zis : «a duat din el si a mincat §i a dat barbatului sau si a mincat si el. Atunoi li s-au deschis ochii la amin- doi* 182 . Asadar, atunci li s-au deschis ochii simturilor, pe care aveau drep- tate sa-i tina inchisi ca sS nu fie impiedicati de distractii s3 priveascS cu 177. Rom. 8, 8. 178. // Cor. 5, 16. 179. Platon, Bancheiul ; Fedon 99 c (trad, rom., p. 384). 180. Fac. 3, 6. 181. Fac. 3, 5. 182. Fac. 3, 6—7. 476 ORIQIN, SCRIIRI alese ochil sufletului ; ins a ochii sufletului, pe care le plScuse s3-i tinS des- chisi fata de Dumnezeu si de raiul Lui, iata de acum vor r&nine inchisi, dupd pSrerea mea din pricina pacatelor. De aici urmeazS c& Mintuitorul, stiind cS avem in noi ambele feluri de ochi, declarS : «spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu v5d s5 vada, iar cei care vad sa fie orbi» 183 . Prin «cei care nu vad» Iisus las5 sa se inteleaga ochii sufletului, carora Dumnezeu-Cuvintul le dft vedere, iar prin «cei care vad» se inteleg ochii simturilor, pe care Logosul ii orbeste, pentru ca sufletul sa vada in distractie ceea ce tre- buie s8 vada. Asadar, orice om care traie;ste credinta dupa cum voieste isi tine treaz ochiul sufletului si inchis pe eel al simturilor, iar in masura in care ochiul eel mai bun e deschis, pe cind vederea simturilor e in- chisa, fiecare poate cunoaste si contempla pe Dumnezeul eel peste toate si pe Fiul Sau, care e Cuvintul si Intelepciunea cea dumnezeiascS. XL Dupa cele observate adineaori urmeaza altele, pe care Celsus le face la adresa tuturor crestinilor, care, la nevoie, s-ar putea aplica celor care se declara cu totull straimi de invatatura lui Iisus. A>9a sint offitii 184 , care, dupa cum s-a spus mai inainte, resping cu totul pe Iisus, precum si altii cttiva care au pareri asemanatoare lor. Acestia sint, la drept vorbind, inseiatori si vrajitori care indruma pe oameni la idolatrie si care-si dau silinta, in chip deplorabil, sa invete pe dinafara si sa invoce numele asa- numitilor paznici ceresti. De aceea, Celsus greseste cind se adreseaza crestinilor cu cuvintele : «Daca va. cautaii un indrumdtor pentru aceasta. cale, va tiebui sa. va feiifi de inselatoii si de vrajitori care invocd tantome*. Se vede ca Celsus nu-si da seama ca acesti oameni, care sint tot inseiatori ca ;si el, vorbesc de rau atit persoana lui Iisus, cit si toata invatatura Lui. Dupa aceea el mai adauga, confruntindu-se cu ei, §i zice : va faceti cu totul de ris daca, pe de o parte, pe zeii care au forme vizi- bile ii dispretuiti ca fantome, dar pe de alta parte adorati ceva ce este cu mult mai mizerabil decit niste fantome vazute si care in realitate nu este riici fantoma, ci e un mort caruia cautati sa-i gasiti si un tata ca el ! Ca Celsus nu va fi cunoscut diferenta intre ceea ce cred crestinii si ceea ce invata acesti scornitori de povesti si ca isi inchipuie ca invinui- rile pe care le aduc impotriva acestora s-ar putea indrepta si impo- triva noastra, punindu-ne in sarcina lucruri cu care n-am avut niciodata nimic comun, reiese limpede din ceea ce spune mai departe : «Iata in ce 183. loan 9, 30. IB1. VI, 28. CONTIIA I.I l| CMJIUII, CARTKA A IJAFTKA 477 mare Inseldciune si rdtdclre plutesc acestl stetnlcl deosebiU si ce cu- vinte ndlucltoare scornesc despre leu, despre balaur, despre demonul cu cap de magar si despre alfi portarl ceresti ale cdror nume v-a\l chlnuit sa le InvataV pe de rost ! Ele sint de virxd, nenorocitilor, cd azi sintetl chinuiti cu atlta cruzime si cd vd rdstlqnesc pe cruce !» Se vede clar cS Celsus nu cunoaste pe nici unul din acesti portari al drumului ce urea la demoni, care iau forma de leu, de magar ori de ba- laur $i care nu rezistS pina la moarte chiar daca ar fi vorba de apararea adevarului. Dar acest fel de rivna iesita din comun, ca sa ma exprim asa, cu care noi orestinii sintem hotariti sa suferim de dragul credimtei orice fel de moarte, chiar si rastignirea pe cruce 185 , le-o atribuie Celsus acestor oameni care nu aveau ?i nu voiau sa aiba despre aceste lucruri nici o cunostinta ; in schimb, noua, care sintem in stare sa mergem pin<1 la moartea pe cruce, ne pun in sarcina tocmai ceea ce viseazS ei despre demoni cu lei, cu balauri si cu altfel de lighioane. In orice caz, nu Celsus este eel care ne departeaza pe noi de la aceasta invatStura despre de- moni in forma de leu, de balaur sau mai ?tM eu cum, caoi noi niciodata n-am crezut in a§a ceva ! Noi tinem invatatura lui Iisus care e contrarS celor spuse de ei si nu recunoastem ca Mihail, sau altcineva din Scrip- tura, ar avea vreo infatisare asemSnatoare celor de care a fost vorba adineaori. XLI Va trebui, deci, sa vedem pe cine trebuie sa urmam, dupa reco- mandarea lui Celsus, ca sa nu ne lipsim de indrumarea bSrbatilor distlnsi prin virstd si sfinfenie. El ne indruma catre poetii dSruiti de Dumnezeu, cum numeste el pe filosofi si pe intelepti, dar numele lor nu ni le spune, si ne fagaduieste doar sa ne arate care sint adevdratii indrumdtori, so- cotifi intre cei daruiti de Dumnezeu pe poeU, pe intelepti, pe tilosoti. Daca ne-ar fi spus §i numele lor ar fi fost firesc sa-i raspundem ca el ne-a indicat drept calauze fie ni^te oameni care nu vad lumina adevarului, motiv pentru care ne si pot duce la ratacire, fie de-a dreptul orbi, eel putin in ce priveste invataturile cele adevarate. Numeasca dar pe cine-i place intre cei «daruiti de Dumnezeu», de pilda pe poetul Orfeu 18 ", po Parmenide 187 , pe Empedocle 188 sau pe Homer si chiar pe Hesiod ls9 . Sa 185. Merita s3 fie subliniat entuziasmul §i curajul cu care apara Origen crcdlntu cre^tina. 186. Fiu al unui rege trac, Orfeu a fost poet si muzician legendar, tn stare ssi dupa ce le-au prins rostull, ei merg si mai sus, spre puterea vesnica a iui Dumne- zeu, spre dumoezeirea Lui. Ei ie?i dau seama ca, in marea Lui dragoste fata de oameni, Dumnezeu a descoperit adev&rul precum si tot ce poate fi cu-- noscut despre El nu numai celor care s-au dedicat cu totul cunoa^terii lui, ci $i celor straini de credinta si de evlavia cea dreapta. Din nefericire unii din cei sortiti de Providenta lui Dumnezeu sa cunoasca adevaruri atit de inalte s-au dovedit nevrednici de o astfel de cunoastere, incit sa- virsesc nelegiuiri «tinind adevSrul lui Dumnezeu in robia nedreptatii», asa c§, cu toatS cunoasterea acestor inalte realitati, ei «sint fara cuvint de apSrare» 218 . XLVII Aceasta este marturia Cuvintului celui dumnezeiesc despre cei care au primit ideile pe care le prezinta Celsus, si care profeseaza o filosofie corespunzatoare vederilor lui, caci «cunoscind pe Dumnezeu nu L-au slS- vit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gindurile lor», incit in urma luminii celei vii a cunoasterii realitatilor pe care Dum- nezeu le-a descoperit «inima lor cea neintelegatoare s-a intunecat» 219 . Se poate vedea, asadar, in ce chip cei ce se lauda a fi intelepti au dat pilde de o mare nebunie, caci dupa ce au ajuns sa discute invataturi atit de frumoase despre Dumnezeu si despre fiintele intelegatoare «au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pSsarilor §i al celor cu patru picioare ?i al tiritoarelor» 22 °. De aceea, fiind parasiti de Providenta din pricina vietii lor nevrednice fata de adevarurile pe care Dumnezeu li le-a descoperit : «i-a dat pe ei necurSttei, dupa poftele inimilor lor, ca s&-si pingareascS trupurile lor intre ei, ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciunS si au slujit fapturii in locul FacStorului» 221 . 216. 77 Cor. 4, 18. 217. Rom. 1, 20. 218. Rom. 1, 18—20. 219. Rom. 1, 21. 220. Rom. 1, 23. 221. Rom., 1, 24—25. CONTRA LUI CEUUt, CABTBA A >AFTEA 485 XL VIII Dar cei pe care-i dispretuiesc pentru Hpsa lor de culturfi si pe care-1 socot «nebuni» isi «robi» pentru singurul motiv ca-si inchina lul Dum- nezeu viata lor, desigur dupS ce au primit inainte inv&tatura lul Iisus, se feresc de desfrinare, de necurStie si de orice nerusinare izvorita din im- preunare trupeasca in aisa mSsurS incit, ca niste preoti des&virsiti care nu-si mai ing&duie nici un fel de legaturS, multi dintre ei se tin deoparte nu numai de orice legaturi trupeisti, ci traiesc in cea mai deplina curate. $tim ca la atenieni exists un mare preot care, socotind ca nu este in stare sa-si stapineasca pornirile barbatesti si sa le domine asa cum s-ar cuveni, si-a nimicit madularul b§rbStesc 222 , socotind ca numai asa :,:>.r>. cf. vi, :n\. 22G. Ps. 3C, 30. OKIOEN, SCRIBRI ALMS 486 — aceste adevaniri din pricina unei adinci ignorante ori din pricina mintn lor reduse si pentru ca n-au avut pe nimeni care sa-i lumineze spre o credint- mai sanatoasa, totu?i chiar si unii ca acestia cred in Dumne- zeul eel peste toate si in Fiul Sau eel unul nascut si Cuvintul lui Dum- nezeu. Mai mult, la ei s-ar putea gasi o dovada de seriozitate, de curafie si de nevinovatie a moravurilor precum si o naivitate de o neintrecuta superioritate, cum nu ne putem astepta de la cei care «zicind ca sint intelepti au ajuns nebuni isi, lasind rinduiala cea dupa fire a partii fe meiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii. b&rbatf cu barbat> "' 227 Dealtfel Celsus n-a clarificat nici modul in care orice nastere e im- prumutata cu rataoire si nici nu ne-a explicat ce anume voia sS spuna, incit comparind spusele lui cu ale noastre sa-i putem intelege intentnle. In schimb, in legatura cu na^terea §i cu aparitia vietii proorocii ne-au oferit o invStatura inteleapta atunci clnd afirma ca, chiar s?i cind e vorba de un nou nascut, «se aduce jertfa pentru pacat» 228 , intrucit nici el nu este lipsit de pacat, cum spune psalmistul : «Iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea» 229 , la care se mai adauga si cele spuse in alt loc : «lnstrainatu-s-au paqatosii de la na^tere, rata- cit-au din pintece, grait-au minciuni» 230 . In acelasi timp, inteleptii nostri pun atit de putin pret pe lucrurile sensibile iincit uoeori socotesc chiar & trupurile lor ca pe o de^entaciune oarecare, dupa cum spune Apostolul: «Caci faptura a fost supusa de- ^ertaciumii — nu dte voia ei, oi din cauza aceluia care a supus-o — 233 . Pentru un suflet crestinesc nu mai poate exista nici o indoiala, intre viata cea de pe pamint si intre cea de dincolo de el, asa incit el nu poate spune ca poetul pagin : «Cine stie daca a trSinu insemneaza a muri si daca a muri nu este totuna cu a 227. Rom. 1, 22, 27. A , . , . , . 228. Origen e unul din martorii clari ai botezului pruncilor. Afara de pasajul de fata, a se vedea In Lev. 8, 3 ; 12, 6, dar mai ales Omilia la Ier. XIiV, 5 («P.S.B.» 7, p. 104) etc. 229. Ps. 50, 7. 230. Ps. 57, 3. 231. Rom. 8, 20. 232. Bel. 1, 2. 233. Ps. 38, 8. CONTH.A LU1 VKtMVm, ClAHTrA A IjiAI'TEA 4g7 murl» * M , cl are curajul stt privoascfi realltalea In fata, zlcind : «C& s-a plecat in tflrtnfi sufletul nostru>» " 3 $i «ln tflrtna mortit m-al pogorit» 2W . Sau cum se spune in alt loc : «Cine ma va izbiivi de trupul mortii aces- teia ?» si «cine va schimba la Infatisare trupul smereniei noastre Intru asem3narea trupului slavei Sale ?» 237 Sau cum spune si vorba proorocu- lui : «C3 ne-ai smerit pe noi in loc de durere» 238 , prin expresia «loc de durere» designindu-se lumea aceasta de pe pSmint in care ajunge Adam, adica omul, dupa ce a fost izgonit din rai, cSci trebuie s£ vedem ce mare adevar exprima in legatura cu viata sufleteasca eel ce zice : «Acum ve- dem ca prin oglinda, in ghiciturS, iar atunci (vom vedea) fata cStre fata» 239 §i in alt loc : «Atita vreme cit petrecem in trup, sintem departa de Domnul», de aceea «voim mai bine sa plecam din trup §i sS petrecem linga Domnul» 240 . LI Dar, de ce ar mai fi nevoie sa adun atitea marturii impotriva lui Celsus spre a dovedi ca aceste invataturi au fost propovaduite la noi cu mult mai inainte decit ale lor, cita vreme adevarul afirmatiei noastre reiese destul de limpede din cele spuse ? Si cu toate acestea aici s-ar pSrea ca am aproba spusele lui prin care afirma cS «dac5 un duh dumne- zeiesc coboara de sus, de la Dumnezeu ca sa vesteascS de mai inainte lucrurile dumnezeiesti, atunci poate ca tocmai acest duh este eel ce vesteste toate aceste lucruri», caci numai daca au fost p^trun^i de el au putut vesti cei vechi invataturi atit de inalte. Dar Celsus n-a sesizat su- perioritatea ideilor clare care ne spun : «Duhul Tau eel f5rS stricSciune este in toate. Pentru aceia pedepsesti cu masura pe cei care cad incetul cu incetul » 241 . Iar noi sustinem ca expresia «luati Duh Sfint» 242 aratfi cd darul difera ca intensitate de eel pe care-1 cuprind cuvintele : «voi veti fi botezati cu Duhul Sfint nu mult dup£ aceste zile» 243 . In definitiv, nu-i usor nici chiar dupa o reflectare serioasS s3 afli care este deosebirea intre cei care in diferite rinduri (fie si pentru scurt timp) au iprimit o cunoastere a adevarului, precum si o oarecare cunos- tinta despre Dumnezeu si intre cei care, impSrt&sindu-se de o mai inaltS 234. Platon, Gorgias, 492 e (trad. rom. (Platan, Opere I, Bucure$ti, 1974, p. 251. A. Cizek). H 235. Ps. 43, 27. 236. Ps. 21, 16. 237. Rom. 7, 24 j Fil. 3. 21. 238. Ps. 43, 21. 239. / Cor. 13. 12. 240. // Cor. 5, 6—8. 241. Inf. Sol. 12. 1—2. 242. loan 20. 22. 243. Fapte 1, 5. 488 OBIOEN, BCRIEHI ALIlt insplratle dumnezeiascS si fiind uniti in tot timpul cu Dumnezeu, se lasS «mlnati» mereu de Duhul lui Dumnezeu 24 *. De aceea, daca Celsus ar fi cercetat si ar fi priceput acest lucru nu ne-ar mai fi invinuit de ignoran- tfi si nici nu ne-ar fi oprit sa numim orbi pe cei care cred c3 este lucru Sfint dac& potf realiza unele dibacii de arta omeneascS, de pildS sa sculptezi statui idolesti, caci oricine isi deschide ochii sufletului, acela nu cautS alt5 cale spre a cinsti pe Dumnezeu decitt aceea care ne invata Sfi ne ridicam privirea mereu numai spre Creatorul tuturor lucrurilor, numai spre El s& ne indreptam rugaciunea in toata vremea si tot ce fa- cem S&-1 facem in asa fel ca si cum El ne-ar cunoaste si gindurile. Drept aceea noi cautam din toata inima sa ne indreptam mai intii privirile asupra noastra insine, iar in al doilea rind, sa ne facem ca- lauze pentru cei orbi, indemnindu-i sa se apropie de Cuvintul lui Dum- nezeu, pentru ca astfel sa ni se deschida vederea sufleteasca ce fusese coplesitS de nestiinta. TrSind o viata vrednica de Dumnezeu, Care a zis : «Voi sinteti lumina lumii» 245 adica a Cuvintului, care ne-a invatat cS «lumina lumineaza in intuneric» 246 , vom fi §i noi lumina pentru cei care tr&iesc in intuneric, vom lumina si noi pe cei nestiutori si vom in- v&\a pe cei nepriceputi. LU Ai$adar, Celsus nu are de ce sa se supere pe noi daca socotim schiopi si ologi de picioarele sufletului pe cei care se grSbesc s§ alerge spre ■ niste lucruri socotite de ei sfinte, ca si cum ele ar fi adevSrate, si care nu in^eleg ca nici o lucrare iesita din mina omului nu poate fi socotita sfintS. Alearga si cei care marturisesc credinta in Iisus, asa cum i-a in- vatat El, pinS ce ajung la capatul drumului, ca sa poata spune cu in- credere tare si sincera : «lupta cea buna am luptat, calatoria am savirsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii» 247 . Sau cum zice Apostolul : «Eu, deci, asa alerg, nu ca la intimplare. Asa ma lupt cu pumnul, fara. sa lovesc in aer» 248 1 ci luptind impotriva acelora care se supun «stapinitorului puterilor vazduhului, adica duhului care lu- creazS in fiii neascultarii» 249 . ■ . De aceea, Celsus n-are decit sa spuna ca noi traim doar pentru trup, care-i ceva mort ! Noi insa intelegem bine spusa Scripturii : «Daca vietuiti dupa trup veti muri ; iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, 244. Rom. 8, 14. 245. Matei 5, 14. 246. loan 1, 5. 247. // Tim. 4, 7. 24H. / Cor. 9, 26. 249. El. 2, 2. CONTHA L»l CBJUI, CAHTEA A »AJ'TKA 4j» veti fl vii» 280 . Ah ! DacH am putea arfita prim fapte ca Celsus a mintlt clnd a spus c8 : «noi trSlm pentru trup, care este ceva mort l» LIII Dupa aceste observatii, pe care le-am respins cum am stiut mai bine, Celsus continua : «Dacd totusi voiatf sa aducetf o inovatfe, atunci pen- tru voi ar ti lost cu mult mai bine dacd v-atf ti ales un alt persona) din cei cu moarte eroicd, care ar ii putut forma Intr-adevdr obiectul unui mit divin ! De pilda, dacd nu v-ar ti placut de Heracle ori de Asclepios sau de altf eroi din antichitate, atunci 1-atf ti putut adora pe Oiieu, om evlavios, cum 1-au stiut totf, cdzut Jertta unei mortf violente. Ori, poatc ati ii ales pe altii 1 Atf ii putut g&si pe Anaxarh, care Hind aruncat lntr-un tease si bdtut In modul eel mai nemilos, si-a ardtat tot dispretul iatd dc aceastd chinuire, strigind : «pisgti, pisafi sacul care inveleste trupul lui Anaxarh, edei pe el nu-1 putefi pisa !» 251 . Cuvinte iesite pared dintr-un cuget cu adevdrat dumnezeiesc. Bar, si dacd afi ii ales ca dascdl vre- unul din tilosoiii naturalisti, atf ii nimerit-o mai bine. De pilda, ce-ati zice de Epictet ? Acesta a strigat cdldului in timp ce-i rdsucea piciorul m butuci : «grijeste ca se va rupe» ; iar dupd ce i I-a rupt, a continuat : «nu li-am spus ca-1 vei rupe ?» 252 A rostit ceva asemandtor Dumne- zeul vostru cind a tost chinuit ? Atf ti avut eel putfn pe Siblla 25Z , pe care o cinstese si univ dintre crestini si pe care atf ii putut-o recunoa$te cu mai multd dreptate liu al lui Dumnezeu, decit pe Hsus. Acum, lnsfi, voi nu putetf decit sd turisatf m Scripturile voastre or ice tel de lucmrl necinstite si sd recunoastetf drept pe Cei a cdrui viafd a tost toarte ru- sinoasd, iar moartea i-a tost plind de ocard. Ar ti tost mai potrivit sd va ii ales pe Iona eel «scdpat din plntecele chitului» Sii , sau pe Daniel cej izbdvit de turia tiareloi 255 , sau altfi cu pdtimiri si mai miraculoase. LIV Daca ne trimite la Heracle 256 , atunci n-are decit sa infatiseze decit citeva din invataturile lui ca sa indreptSteasca astfel robia lui ru?inoasa fa^a de Omfale ! Sa aducS m&rturii ca pentru a merita onoruri divine 250. Rom. 8, 13. 251. Anaxarh, ucenic al lui Democrit, filosof sceptic, Diog. Laartios, op. clt., IX, 59 (trad. rom. p. 444). 252. Epictet, filosof stoic (t 130), are cuvinte de Inalta cugetare chiar si clnd vor- be$te de suferimta fizica, of. Manualul sau, 1, 8, 14 (trad, de Burtea). 253. Despre Sibila, a se vedea mai sus, V, 61, p. 366. 254. Iona 4. 6. 255. Daniil 6, 16—23. 256. Heraclie sau Hercule, eel mnl popular orou din mitologia greaca dotat cu «i fortfi neSntrecutS 1 4Q0 OtUORN, BCRIEHI ALESB el s-a fticut stapin cu forta, Intocmai ca un hot de rind, peste boul unui plugar, pe care 1-a mlncat, toate acestea ca sS. faca in ciuda plugarului care-1 blestema mereu, asa incit pina azi se spune ca jertfa pe care o aducea demonului lui era insotita de anumite blesteme. Aducindu-mi aminte de Asclepios, Celsus ma invita sa-i raspund din nou, cu toate ca am mai facut-o o data 257 ,- dar ma multumesc cu ceea ce am spus atunci. Ce este de admirat la Orfeu 258 incit sa spui ca a fost un evlavios, cSci dupS cum stiu, tofi ar fi dus o viata cu totul virtuoasa. MS intreb, insa, daca nu cumva Celsus aduce osanele lui Orfeu toc- mai ca sa ne caute cearta si ca sa injoseasca pe Iisus, cSci e mare lucru ca cei care au citit legendele nelegiuite privitoare la zei sa nu-si fi in- ters capul cu dezgust de la poemele acestea care merita chiar mai mult decit poemele homerice sS fie interzise in orice stat serios si bine condus, intrucit in operele lui Orfeu se istorisesc lucruri cu mult mai rusinoase decit in cele ale lui Homer. E drept ca a fost nobil si eroic raspunsul pe care 1-a dat tiranului din Cypru, Aristocreon : «pisati, pisati sacul care inveleste trupul lui Ana- xarh!». Dar acesta este singurul lucru vrednic pe care elinii il stiu de- spre el. Daca pentru un asemenea lucru ar trebui sa-1 cinstim ca om, asa oum zice Celsus, in schimb ne-anj face de ris dacS pentru aceasta ches- tiune 1-am proclama zeu ! Dupa aceea ne trimite la Epictet pe care-1 ad- mirS pentru intelepciunea lui. Dar ceea ce a strigat el atunci cind i-a rupt ipiciorul n-are nimic vrednic de a fi comparat cu faptele §i minunile sa- vinsite de Iisus, in care Celsus nu vrea sa creada si nici in invStaturile Lui, care atunci cind sint pronuntate cu har dumnezeiesc au puterea sa schimbe si azi viata nu numai a citorva credinciosi fara scoal§, ci si a multora din cei invatati. LV Dupa ce incheie de citat sirul acestor mari personalitati, Celsus adauga : «Ce vorbe asemanatoare a rostit Dumnezeul vostru in timpul patimilor Lui ?» I-am putea raspunde ca tacerea Lui 259 in timpul atitor batSi si a atitor batjocuri dovedeste mai multa statornicie in rabdare, dectt ftoarte cuvintele Tostite de elinii pu§,i la cazne, daca Celsus va acorda crezare istorisirdi siincere cu oare ele au fost descrise de catre 257. Ill, 22—25. '258. IV, 36, dar si I, 16. 259. Prefata 1. Tot cu seninatate au rabdat .?i cre?tinii chinuiile {Exort. la mart.), «P.S.B.», 8. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A $APTEA 491 nisite barbati sinceri, caci ei au relatat in chip corect o serie de fapte iesite din comun, iar in numarul acestora trebuie subliniata si tacerea cu car© a indurat Iisus chinurile, caci a fost batjocorit si imbracat cu hlamida rosie, I s-a impletit o cununa de spini, care I s-a pus pe cap, iar in acela^i timp I s-a inminat un toiag de trestie sub forma de scep- tru 260 . In timpul tuturor acestor chinuri El a dovedit cea mai mare blindete, fara sa rosteasca nici un cuvint jignitor si fara sa se arate citusi de putin suparat pe calaii care-L maltratau. Rugaciunea in care Iisus a exclamat «Parinte, daca este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precuin Tu voiesti» 26 \ nu poate fi socotita drept lasitate, cum cred unii, ci paharul de care se pomeneste in aceasta rugaciune are o alta. insem- nare, despre care noi am discutat pe larg si am explicat-o in alt loc 26z . Dar, chiar daca aceste cuvinte ar fi talmacite in intelesul eel mai sim- plu, si atunci ar trebud sa observam ca ele iau forma unei rugaciuni evilavioase fata de Dumnezeu, singurul fel in care se cuvine sa ne adresam Lui, caci nu mihnirea si neplacerea sint ceea ce doreste omul, in primul rind, ci aceasta ne poate surprinde in mod intimplator, si chiar daca nu putem evita ca acest lucru sa nu se intimple, il suportam totusi cumva. Cit despre cuvintele «nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti», aceasta nu le poate spune un om care se pleaca in fata ine- vitabilului, ci numai unul care primeste de bunavoie ceea ce are sa i se intimple, si se pleaca cu tot respectul in fata hotaririlor Providentei. LVI Nu inteleg cum a ajuns Celsus sa creada ca ar fi fost mai potrivit, pentru noi crestinii, sa numim pe Sibila fiu al lui Dumnezeu sau, mai curind, al lui Hristos 263 , insistind ca noi am fi interpolat in Scripturile noastre multe afirmatii sibilice, dar fara sa precizeze ce anume am fi falsificat. Celsus ar fi putut dovedi afirmatia sa daca ar fi ar&tat ca cele mai vechi copii ale «Sibilinelor» au fost mai curate si nu contineau ceea ce crede el ca noi am fi interpolat. El nu precizeaza ca in aceasta carte se cuprindeau niste blasfemii, ci repeta ceea ce a mai spus nu o data si nici de doua sau trei ori, ci de mai multe ori, ca Iisus a fost una din fiintede cele mai nelegiuite, dar fara sa precizeze in ce a constat aceasta nelegiuire, asa ca ne lasa impresia ca e in stare sa afirme ceea 260. Matei 27, 14, 28—29. 261. Matei 26, 39. 262. Exortafie la martiriu, 29 ; In Math. ser. 92. 263. Cele trei carti (51 cea de-a cincisprezecea) sibiline, de^i neautentice, sint totu§i de-o oarecare importanta istorica, parte din ele redactate tnainte de nasterea Mintui- torului. Atit editia iudaica a lor, cit ?i cea pagina, marturisesc despre apropiata ^ver.ire a Mintuitorului. 492 ORIGEN, SCRIERI ALESE ce nu poate dovedi, in schimb indrazneste sa calomnieze pe cineva pe care nu-L cunoaste. CS dac& ne-ar fi aratat care amume sint cele mai mari nelegiuiri ale vietii Lui, eu as fi in stare sa le contest pe rind pe fiecare. C5 Iisus a suferit o moarte foarte injositoare, e adev&rat, dar ace- laisi lucru s-ar putea spune si despre Socrate si despre Anaxarhus, des- pre care am amintit ceva mai inainte, ca si despre multi altii. Ori vrei sa spui ca numai moartea indurata de Iisus a fost rusinoasa\ pe cind a celorlalti n-a fost? Sau, daca moartea acelora n-a fost de batjocura, cum de va fi fost numai a lui Iisus ? $i de aici se poate vedea bine ca Celsus cauta cu orice pret sS defSimeze pe Iisus, fiind minat, cred, de un duh pe care Iisus 1-a biruit si 1-a alungat, impiedicindu-1 ca s&-si mai caute hrana in fumul grasimilor si al jertfelor necurate 2M , silin- du-se mereu s& irnsele pe cei ce cauta pe Dumnezeu in chipurile cioplite ale pSmintenilor, in loc sa-si ridice privirile spre Dumnezeul eel peste toate. LVII Dupa aceea, ca si cum ar fi vrut sa-si mareasca §i mai mult cartea defSimarilor sale, Celsus s-a silit sa ne faca sS credem mai mult in di- vinitatea lui Iona, care a predicat pocainta intr-un singur oras, Ninive, decit in cea a lui Iisus 265 , Care a predicat-o lumii intregi si, desigur, cu mai mult succes. A vrut sa ne faca sa credem ca eel care a petrecut in pintecele pestelui trei zile si trei nopti 266 , in chip atit de minunat, ar fi fost ou adevSrat Dumnezeu, pe cind pe Cel Care a fost in stare sa-$i dea via^a pentru oameni, si pe Care Insusi IXimnezeu L-a marturisiit prin prooroci, dar pe Care Celsus n-a vrut nicicum sS-L recunoasca a urma in cinste indata dupa Dumnezeu- Atottiitoruil 261 , in urma ma- retelor fapte pe care le-a sSvirsit in cer si pe pamint, nu a vrut sa-L re- cunoasca" drept Dumnezeu. Intrucit n-a implinit ceea ce Dumnezeu i-a cerut, Iona a fost inghifit de un peste, in vreme ce Iisus, intrucit a pro- povaduit ceea ce Dumnezeu li incredin^ase, a primit sa-l^i dea via^a pen- tru mintuirea oamenilor. Celsus mai spune cS decit sS-L cinsteasca pe Iisus, crestinii ar tre- bui s5 cinsteascS mai curind pe Daniel, ca unul care a calcat in picioare puterea vr&jma§a, dindu-ne si nouS «putere sa cSlcam peste serpi si peste scorpii si peste toatS puterea vrajmasului» 268 . Dupa care, nemai- ■?64. Ill, 28. 265. Zona 3, 4. 266. Iona 2, 3. 267. V, 39 j VI, 61 268. Luca 10. 19. CONTKA LUI CELSUS, CARTEA A §APTEA 493 avimd alte pilde la indemina, Celsus adauga : «ar trebui sa va. alegeti si alti facatori de minuni mai mari decit Iisus», cuvinte prin care, mai curimd el batjocoreiste pe Iona si pe Daniel, pemtru ca Duhul care vor- beste din Celsus nu-1 lasa sa vorbeasca cuviincios, nici chiar despre cei drepti 269 . LVHI Sa vedem acum ce vrea sa spuna Celsus mai departe, atunci cind zice : *Voi aveti si o porunca dupd care nu se Ingdduie sd te lazbuni pe eel ce te-a jignit. Daca p-a dat cineva 6 palmd peste un obiaz, zicep voi, Intoaice-i §/ pe celalalt 27 °. Acest frumos sfat este foarte vechi, voi l-atf reinviat doar Intr-o forma mai grosolana. Platon pusese de mult pe So- crate sa-i spuna lui Ciiton : «Nedreptatea nu tiebuie saviisitd in nici un chip*. La care Ciiton idspunde $i el : «Nu, cu nici un chip». Socrate con- tinud : « Atunci tiebuie sd admitem cd daca cineva a lost nedreptdpt, nu se cuvine ca el sd idspundd piinti-o nedieptate, asa cum cied cei mul[i, de vieme ce nedieptatea nu tiebuie saviisitd cu nici un chip». La care conliimd Ciiton : «Asa se paie». (Sociate) : «Dai idul, ce ciezi Ciiton, tiebuie sd-1 sdvhsim sou nu ?» (Ciiton) : *Fdid indoiald, nu, Sociate». (Sociate) : *Dai sd idspunzi la idu piin rau, asa cum cied cei muifi, de vieme ce idul nu tiebuie fdcut cu nici un chip, este oaie un luciu diept sau nu ?» (Ciiton) : «Nu este deloc diept» (Sociate) : «De bund seamd, liindcd intie a face idu cuiva si a sd- viisi o nedieptate nu este paie-se o deosebiie» (Ciiton) : «Asa e !» (Sociate) : «Piin uimaie nu tiebuie sd idspunzi la o nedieptate cu alta, nici la rdu cu rau, orice p-ar face cineva» 271 . Aceasta-i pdieiea lui Platon. $i apoi continud (tot din Platon) : «Dar, ia seama, gindeste-te bine, daca esti de aaoid cu mine, daca ciezi si tu ceea ce cied si eu si daca admitem ca piincipiu al disputei noastie faptul ca este la iel de nelegitim sd sdviisesti o nedieptate, sd idspunzi piinti-o nedieptate celui care te-a nedieptdtit sau sd faci rdu din idzbunaie, ce- lui ce U-a fdcut idu. Oii poate ca tu esti de altd pdieie si nu admitem acelasi piincipiu ? Eu cied in acest piincipiu si cred in el acum la tef ca altadatd*. Asadai aceasta-i invdtdtuia lui Platon si ea a lost sustinutd 269. Ultimele paragrafe (VII, 51 §i apoi VIII, 63) denota din partea lui Celsus rautate si meschinarie. 270. Matei 5, 39 ; Luca 6, 29. 271. Platon, Opere /, Ciiton fed. P. Cretia-C. Noiica, Bucuresti, 1979, p. 68—69). 484 QHiOEN, senium alebb $i mai Inainte de oamenii i luminati de Dumnezeu. ' Dar In legatuid cu aces* pu/ic< ca ?i in legdturd cu allele In privinfa carora se deosebesc 272 , trebuie sa ramlnem la ceea ce s-a spus. Cine va doii sd caute alte exem- ple, le va gdsi 273 . LIX FatS de toate acestea si in special fata de cele citate adineaori de Celsus. al carui adevar nici el nu-1 poate tagadui, pe baza caruia Celsus afirma ca si elinii invatasera acelasi lucru ca si crestinii, iata ce trebuie rfispuns : daca o invatatura e folositoare si continutul ei e sanatos, atunci una din doua : fie ca ea a fost experimental de elini prin gura lui Platon sau prin gura altui intelept pagin, fie ca o aflam la iudei prin Moise ori prin gura altui prooroc, sau la crestini prin cuvintele eyan- ghelice ale lui Iisus, sau in cuvintele Apostolilor. In nici unul din aceste cazuri nu trebuie sa criticam sau sa respingem ceea ce afirma evreii sau crestinii, pe motivul ca acele invataturi au fost propovaduite si de catre elini, mai ales ca s-a dovedit ca Scripturile evreilor sint mult mai vechi decit scrierile grecilor. Dar nici nu trebuie sa ne inchipuim ca o sentinta pe care o intilnim imbracata in haina eleganta a limbii eline ar fi mai de pret decit una asemanatoare pe care au exprimat-o evreii sau cres- tinii intr-un grai mai simplu sau mai nemestesugit. Dealtfel, scrierea pri- mordiala a evreilor, de care s-au folosit proorocii si in care ni s-au transmis cartile sfinte, nu-i cu totul lipsitS de frumusetea si compozitia minunata, proprie limbii ebraice. Iar dacS — oricit de ciudat ar parea acest lucru — , ni se cere sa dovedim ca acele invataturi au fost mai frumos exprimate de proorocii iudeilor sau de cuvintarile crestinilor, atunci s-ar putea proba acest lu- cru, luind drept pilda felul mincarurilor si felul pregatirii lor. Sa luam, de exemplu, o mincare sanatoasa si cu putere nutritiva deosebita, care se pregSteste intr-un anumit mod : linga ea se mai adauga garnituri dulci si delicioase, nepotrivite cu gustul oamenilor simpli, cum sint \a- ranii sau muncitorii, in general saracimea neobisnuita cu mincaruri care plac numai bogatasilor si celor cu gusturi alese. Sa mai presupunem ca o astfel de mincare nu-i chiar atit de bine pregatita precum ar fi astep- tat-o cei dornici de mincaruri speciale, ci ar fi cam asa cum se obi?nuia la saracimea de la oras, sateanului de la tara ori in general majorita'tii oamenilor. Dac3, asadar, mincarurile pregatite in acest fel sint numai pe planul gastronomilor celor pretentiosi, pe cind de ceilalti nu vor fi min- cate pentru ca lor li se pregatea in alt fel si anume spre a le asigura mai 272. c. Cc/s., VI, 15. 273. C. Cc/s., VI, 61. CON-TOA MI OXBtm, FAHTKA A IjlAl'TKA 4M multa vigoare $1 tflrle, In acest case despre ce fel de mlncarurl vom crede c<1 vor fl mal indicate si ma! folosltoare blnelui ob$tesc : cele rezervate doar invfltatilor sau cele care se dovedesc mal potrivlte marelui public ? Chiar dac8 am presupune ca se dobindeste aceeasi sanatate si aceeasl vigoare din ambele felurl de mincaruri, ei bine, chiar si atunci, e limpe- de ca iubirea de oameni si grija pentru binele comun sint mai bine ser- vite de urn doctor 274 care doreste sa dea si sa pastreze sainatatea mai multora decit de unul care ar vrea sa faca acest lucru numai pentru citi- va insi. LX Iar daca am inteles bine pilda aceasta, atunci se cade sa o aplicam si pe tarimul hranirii sipirituale a fiintelor cugetatoare. VS rugam, dar, sa fiti atenti daca nu cumva Platon si ceilalti barbati intelepti ai pticjt- nilor se aseamana prin frumoasele lor sentinfe cu acei doctori care acor- da asistenta numai straturilor superioare ale societatii, dispretuind In acelasi timp pe omul de rind. Or, proorocii evreiilor si ucenicii lui Jisus se feresc de frumoasele si stralucitoarele intorsaturi de fraze si de afir- matii sau, cum se exprima Scriptura, «de intelepciunea omeneasca», sau de «intelepciunea cea dupa trup» 275 ; acest fel de oameni se silesc sd gateasca si sa caute hrana sanatoasa, potrivita pentru folosul sufletelor unor multimi cit mai mari, folosind, in acest sens, un grai mai aproplat intelegerii lor, care sa nu-i distraga prin neclaritatea si intunecimea lor de la respectarea invataturilor celor folositoare. Eu cred ca rostul hra- nei duhovnicesti este : sa produca virtutile rabdarii si blindetii in eel care gusta din ea, iar in cazul acesta preferam maii bucurosi limbajul care prin aceste virtuti trezeste progresul cit mai multora, in locul aco- luia care face mai rabdatori si mai blinzi numai pe citiva insi, dactt ar face macar «ai atita ! Daca Platon ar fi vrut sa vinS in ajutor cu niste invataturi dum- nezeiesti in folosul unor oameni care cunosc numai limbile egipteanS sau siriaca, atunci el ar fi trebuit, mai intii, sS invet^e limbile lor, caci numai dupa ce s-ar fi putut exprima clar «barbarilor» in graiurile aces- tora — cum se exprima elinii — ar fi putut cultiva pe acesti oameni, iar nu vorbindu-le in limba lor materna, caci in cazul acesta ar fi lipsit de posibilitatea de a-i lumina pe egipteni si pe sirieni cu ceva ziditor. lot asa a g5sit de cuviinta si dumnezeiasca fire, care poarta grija de cei care au primit educatla si cultura elina si a coborit la puterea de intelegere a oamenilor de rind, pentru ca in felul acesta, prin folosirea unui mod do 274. Idee repetuta $i in . / Cor. 2, 5 j 1, 2(i ; // Cor. 1, \2. 496 omoBN, iCHiEnt alh» exprimare cunoscut lor s8 se poata - avlnta si ei spre infelegerea celor mai ascunse adevSruri din Scripturi. Caci e usor de inteles pentru ori- cine citeste in ea ca multe din cele relatate acolo au un sens mai adinc decit se parea la inceput, sens pe care-1 vor surprinde numai cei care vor inchina cuvintului sfint o studiere foarte atenta, infelesul aparindu- le cu atit mai limpede cu cit rivna si silinta de a se preocupa de el va ii mai mare. LXI Reiese, asadar, din cele observate pina aici de Celsus ca la vorbele mai simple ale sale : «cui te loveste peste obrazul drept intoarce-1 si pe celalalt», iar «cel ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa» 276 , Iisus a dat o porunca, indiferent de felul in care a for- mulat-o, care pentru via^a omeneasca s-a dovedit mai lucratoare si mai binecuvintata decit ceea ce spune Platon in Crifon-ul sau. Caci pe aces- ta nu numai oamenii de rind nu-1 pot infelege, ci nici cei care inainte de a incepe studiul filosofiei s-au bucurat de o pregatire stiintifica deose- bita, care la elini este in mare cinste. Dealtfel, vom constata ca intelesul acestei rabdari n-a fost falsificat prin graiul simplu folosit de Iisus, si cS Celsus calomniaza Scripturile atunci cind zice : «Despre acest punct. ca si despre altele, pe care crestinii le falsifies, noi va trebui sa ne re- stringem doar la cele ce s-au spus. Cine vrea va mai putea gasi si alte cxemple». LXII Ei bine ! Sa vedem ce spune mai departe : «Sd auzim acum §i alt- ceva ! Cre$tinii nu au ochi sd vadd ca mai sint temple, altare, statui 27T $i nu atit la sciti 278 si la tribuii nomade din Libia 279 , sau la popoarele tard Dumnezeu din parfile cetdpi Seres sau chinezilor oii la alte neamuii ttira credinfd si fara lege ! Caci iatd cum descrie Herodot pe per?i : «Per- $ii, dupa siiinta mea, au urmdtoarele datini ; nu numai ca nu obisnuiesc sa inalfe statui, temple si altare, ci dimpotrivd socot ca cei ce le ridica sint curat nebuni ; si aceasta, cred eu, pentru ca ei nu si-au inchipuit nicio- datd pe zei ca Hind inzestrap cu minte omeneasca, asa cum lac elinii* z&0 . Mai mult, iatd ceva asemdndtor, pe care-1 declard Heraclit : «Ce sa zic de aceste statui la care se roagd toatd ziua, pared ar pdldvrdgi ca la ei acasd ? In fond ei nu stiu nimic despre adevdrata naturd a zeilor si a 276. Luca 6, 29 ; Mate/ 5, 40. 377. Minucius, Octavius, 8, 4 («P.S.R.», 3, p. 309). 278. Herodot, Istorii, IV, 59 (trad, rom., I, p. 38—39). 279. Herodot. a.c. IV, 188 (trad, rom., I, p. 380). 28(1. Herodot, a.c. I, 131 (trad, rom., I, p. 77—78). CONTRA I.UI CKUXm/CAKTCA A fAPTEA 407 eroilor*' 1 . Dar, in fond, ce lucru mal infeiept decit lleracllt ne lnvatft ciestinii ? Cei putin el declaxA cd este Aucru nebunesc ad te rogi la nl$te statui Intr-un moment In care tu nu wriotfi natura zeiloi $J eroilor. Aceasta e pdieiea till Hetaclit, pe clnd ciestinii disprefuiesc pe fatri statuile. Poate pentiu cd piatra, lemnul, brohzul si 'auml nu pot devehi zei prin simpla munca a cutdiui, sou cutami mestei? Ar ii o infelep- dune viednitd de lis, sa ct'ezi a$a ceva I Cdci cine, af'nrd doai de copli, ~ii ia drept zei, iar nu. simple otrande votive aduse zeiloi sau simple chi- puii ale zeiloi ? In schimb, died dare ciestinii cd nu tiebuie sa admitem chipuii divine penttu motivul cd Dumnezeu ale aftd inidpsaie, asa cum spun si peisii ? Fdid sd-st dea sedma, ei se osindesc pe ei insist atuncl cind spun : Dumnezeu a cieat pe om dupd chipul Sail si dupa asemdna- rea Sa 1-a iacut pe el 282 . Voi tiebui dai sa accepte cd aceste statui slnt aduse in cinstea asa numitoi tiinfe cugetatoaie, fie cd ele sint asemdnd- toaie noud, oii deosebite ca foimd, dai iotusi ciestinii stiu cd tiinlelc cdioia le sint consaciate nu sint zei, ci demoni, si cd nu tiebuie so se aducd cinstiie demoniloi citd vieme ne inchindm lui Dumnezeu*. LXIH l,& toate acestea rSspundem in felul urmator : daca scrtii, triburlle nomade din Libia si cei din Seres (ori din China), pe care Celsus le de- clara «popoare fara Dumnezeu», precum si multe alte neamuri ffira cre- dits si fara lege, si daca persii nu pot nici mScar sa rabde vedere'tt unor temple, altare sau statui, motivul aeeStei intolerante este cu totul altul decit al nostra. Intr-adevSr, trebuie sa examinam invafaturile care indeamna la intolerant^ pe cei care rtu pot rSbda temple si statui, pen- tru a putea lSuda aceasta intolefanta, daca ea e dlctata de temeiuri sf In- te, ori s-o blamam, daca motivele sint gresite. - S-ar putea ca aceeasi atitudine sS proving din invat&turi diferite. De exemplu, filosofii cafe urmeaza pe Zenon din Citium se feresc de adul- ter, ceea ce fac si aderentji lui Epicur si chiar unii oameni lipsiU de In- vataturaV Dar sk nu uiti clt de mare e dezacordul tuturor acestor oameni cind e vorba sa explice de ce evita fiecare dintre ei adulterul. Stoicii o fac din motivul bihelui comun si pentru cS cred ca" este un lucru contra naturii ca o fiinta rationalist corupS o femeie, care anterior s-a daruit prin lege altuia, * 25 . Iar cind vei vedea in ce chip «asteaptS fSptura descoperirea fiilor lui Dumnezeu, c3ci f&ptura a fost supusa desertSciunii — nu de voia ei, ci din cauza aeeluia care a spus-o *— cu n3dejde» 26 sau cind binecuvintezi faptura si te gindesti cum vafi ea odata si odata «izbS- vitS de robia stricficiunii, ca" sS se bucure de libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu 27 , atunci nu o sa te mai hotarSsti sa slujesti in acelasi timp si lui Dumnezeu si altuia ( in general sa slujesti la doi stapini. Nu este vorba de nici un fel-de «strjgat de revolts » in rindurile ceior care au in^eles cugetSrile de acest fel - ORIOKN, Vol. IV 514 • OKIOKN, HCRtEHI AI.ESE rtuiscS de neintelegeri, atunci as fi fScut si eu unele observatii la citeva probleme la care mS pricepeam. Dar, din clipa in care crede ca demonii cflrora se inching pSginii sint slujitorii lui Dumnezeu, atunci nimic nu ne mai obliga sa le aducem vreo cinstire, caci Scriptura ii arata ca fiind slujitori ai diavolului, ai «stapinitorilor acestui veac» 53 , care departea- zS de Dumnezeu pe tc-ti pe care poate. De aceea, intrucit ei nu sint slu- jitori adevarati, noi cres.tinii ne ferim sa aducem cinstire celor pe care alti oameni ii cinstesc si li se inchina, caci daca am fi invatat ca ei ar fi tntr-adevSr slujitorii lui Dumnezeu celui prea inalt, atunci n-am mai spune despre ei ca sint demoni. De aceea, noi ne inchinam numai lui Dumnezeu si numai Fiului Sau, care-i «cuvint» si «chip», rostind cele mai potrivite cuvinte si cereri si ne incredintam rugaciunile Parintelui universului prin Fiul Sau eel Unul-Nascut 54 . Lui ne rugam si Lui ii ce- rem, pentru ca El «S-a adus jertfa pentru pacatele noastre» 55 , infatisind rugaciunile noastre, asemenea unui arhiereu, inaintea Dumnezeului ce- lui peste toate 56 . Aceasta este credinta pe care o avem in Dumnezeu prin mijlocirea Fiului Sau, Care o intareste in noi, asa ca Celsus nu poa- te s& sustina nici cea mai mica ^zbinare in Dumnezeire, atunci cind e vorba despre Tatal si despre Fiul. In realitate, noi ne inchinam Tatalui, preamarind pe Fiul Sau, Cuvintul, Intelepciunea, Adevarul, Dreptatea si tot ceea ce am mai invatat ca este Fiul lui Dumnezeu. In orice caz, il preamarifn Ca pe Unul Care S-a nascut dintr-un asemenea Parinte. par destul despre astea. XIV lata ce mai spune Celsus : «Daca le-am- spune cre$tinilor ca lisus nu este Fiul Sau, ci ca Dumnezeu e Tatal tuturor §i cd numai pe El tie- buie sd-L cinsteascd, atunci poate ca ei s-ai feii sa se mai alipeasca de Cel care-I cdpetenia partidei lor, caci ei 11 numesc (pe lisus) Fiu al lui Dumnezeu nu cu scopul de a aduce lui Dumnezeu supremo adoiare, ci mai ales ca sa inalte in viednicie pe Fiul». Or, noi am invatat despre Fiul lui Dumnezeu ca e.«stralucirea maririi si chipul fiintei lui Dumne- zeu» 57 f «suflul puterii lui Dumnezeu, curata revarsare a slavei Celui Atotputeriiic, stralucirea luminii celei vesnice, ogKnda fara pata a lu- crSrii lui Dumnezeu §i chipul bunatatii Sale» 58 . Si mai stim ca lisus este Fiul iesit din Dumnezeu si ca Dumnezeu este Tatal Sau. Nu-i nimic ne- potrivit in aceasta invatatura, nimic nu se impotriveste, ca Dumnezeu 53. / Cor. 2, 6. 54." Fnrmulare similara aici, mai sus : V, 4. r,r,. I loan 4, 10. . r )6. livr. 2, 17. r>7. Evr. 1, 3. . r )H. //]/. Sol. 7, 2") 26. CONTHA MJI CKMIUB, CAIITEA A OPTA sa dea nastere unutf asemenea Fiu, $i nimenl mi va fi in stare s.'i ne scoatd din cap convingerea c3 Iisus este Fiul Dumne/eulul Celui ne- nascut si Parinte (al lumii). Ca Celsus se va fi putut'insela auzind pe unii ca nu admit sil iden- tifice pe Fiul lui Dumnezeu cu Cel al Creatorului, care a creat hinuvi, aceasta il priveste pe el si pe aderentii acestei invataturi. Iisus nu este o capetenie de partid care S-a rasculat, ci Cel Care a adus pacea pest<» tot, dupa cum a spus-o El insusi apostolilor ! «pace va las vomi, pactvi Mea o dau voua» 59 . Intrucit cunostea razboirea oamenilor, care sint din lume, iar nu de la Dumnezeu, a zis mai departe : «nu precum d<1 lumea va dau Eu» (pacea). Iar cind vom indura chinuri pentru lume, nadejdoa noastra tot pe El se va sprijini ca Unul care a zis : «in lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu-am biruit lumea» 60 . Pe El il numim Fiul lui Dumnezeu, dar — ca sa revenim la expresiile lui Celsus — al acelui Dumnezeu Caruia-I aducem suprema adorare, pentru ca noi stini eft 'fa- tal Sau este Cel care L-a preamarit cel mai mult. Intre numerosii nostri credincio?i vor fi existind si din aceia caro au o parere diferita, grabindu-se sa spuna ca Mintuitorul ar fi Duinne- zeul Cel peste toate 61 . Dupa parerea noastra nu se poate admite asa ceva, pentru ca noi credem in Cel ce a zis : «Tatal Cel ce M-a trimis este mai mare decit Mine» 62 , asa incit — contrar calomniei lui Celsus — noi n-am fi in stare sa socotim mai mic decit Fiul lui Dumnezeu pe Cel pe care-L numim acum Tatal Lui 63 . XV Dupa acestea, Celsus continua : «Co sd ardf, ca nu mti c/epdr2ez de tema discutiei, voi cita cuvintele lor proprii. Intr-un pasaj din •Dlalogixl Ceresc» 64 otitii se exprimd in telul urmdtor .- «dacd Fiul lui Dumnezeu e mai puternic si dctcd Fiul Omului este stdpinul Lui (edei cine altul va stdpini peste Dumnezeul cel AtotputeTnic ?), atunci de ce stau at\\lu on- meni in jurul fintinii si nimeni nu se incumetd sd coboaie in ea ? De ce le lipseste indrdzneala dupa un drum atit de lung ? Te inseli ! Am si curaj si am si spadd». $i astfel, planul lor n-a tost sd se inchine Dumnezeulul celui de deasupra cerurilor 65 , ci Tatdlui Celui pe care-L cinstesc to\l, in 59. loan 14, 27. 60. loan 16, 33. 61. Exprimare similara : VII, 70. 62. loan 4, 28. 63. Inca un pasaj in care se afirmci egnlitatea persnanelor .trHmlro. 64. A se vedea mai sus : V, 64. E vorba do carlile scm rclc ittt* soctiinlllor ofl|l (tnchinatorii sarpelui), despru care s-a vorbit pv Itirq null alos \n dirton a VI a (VI, 24, 28, 30). ()'). Cum s-a afirmat mai sus (VI, 19). 51(5 , OHICIKN, SCHIICm At.ESK 11 " l , i . 1 mod unanim, pentru ca sub pietextul cd acesta ar fi Dumnezeul cel mare set clnsteascd numai pe Cel pe Care tofi ll socot conduedtor si care e Fiul Omului, pe Care ll socot mai puternic si decit Dumnezeul Cel Care are puterea si stapinirea peste toate. De aici a izyorit la ei porunca de a nu cinsti doi domni, ca sd menfind partida lor grupatd numai in jurul Lul». Iata-1 pe Celsus cum imprumuta din nu stiu ce secta marunta si ne- cunoscuta niste invajaturi pe care le atribuie apoi cre?tinilor. Am zis «prea neinsemnata» pentru ca, chiar si dupa atitea controverse ale ati- tatorilor de secte, totusi eu nu pot sa-mi dau seama care este izvorul din care s-a inspirat. MScar daca ar fi vorba de un imprumut si nu de o plasmuire, ori de o deductie trasa de par! Oricum, noi, cei pentru care chiar §i lumea vazuta este opera Creatorului, declaram pe fata ca Fiul nu-i mai puternic decit Tatal, ci ca urmeaza in rindul al doilea, asa cum ni-L spune cuvintul «Tatal Cel ce M-a trimis este mai mare decit Mi- new 66 . $i nimeni dintre noi nu-i chiar atit de prost incit sa spuna : Fiul Omului e stapin peste Dumnezeu ! DimpotriVa, spunem ca Mintuitorul e Infatisat ca Dumnezeu Cuvintul, apoi ca Intelepciune, Dreptate, Ade- var, stSpirieste peste tot ce I-a fost recunoscut, potrivit acestor titluri. dar nu si peste Dumnezeu Tatal, Care II intrece. In afara de aceasta, intrucit Cuvintul nu se face stapin peste nimeni daca aceia nu vrea si, pe de alta parte, deoarece mai exista si fiinte rele — oameni, ingeri si toti demonii — vom spune ca nici peste ace^tia nu S-a facut stapin, in- trucit acestia nu se supun de bunavoie. Daca ne gindim la un alt inte- les al cuvintului «a domina», vom vedea ca Fiul are putere si peste ei, asa cum omul reuseste sa se faca stapin peste animalele lipsite de cuge- tare, chiar daca nu le-a putut aduce pina la ascultare deplina «cugetul» 'lor, asa cum ajung sa imblinzeasca si sa stapineasca prin dresaj pina si leii si alte fiare. Asadar Celsus nu spune adevarul atunci cind ne atribuie afirmatii : «cine altul se va putea face stapin peste Dumnezeu, care sthn ca stSpineste tbtul ?» XVI Cred ca mai exista inca o nedumerire, care va fi fost imprumutata de la vreo secta : «de ce atitia oameni in jurul unei fmtini si nimeni care sa se coboare in adincul ei ? De ce la capatul unui drum atit de lung lipseste inca indrazneala ? Greseala ! Eu am si curaj si am §i spada'» Din toate acestea noi, care apartinem Bisericii celei dupa care avem numele de la Ftristos, declaram ca nu-i adevarat nici un cuvint. In schimb, Celsus adauga ceea ce i se pare ca ar rezulta de aici, dar care CG. loan 14, 28. conttm mh onmim , pawtba a opta i\ 1 7 n-are nimic de-a face cu noi. Pentru ca dorinta noastrfi mi este aceea de a no inchina unui Dumnezeu ipotetic, ci Celul care a creat in acela^i timp intreaga lume si tot ceea ce poate exista In ca, vftzut si nevazut. Dar aici se vorbeste de cei care, potrivit unui alt drum $i «altor po- teci» 67 , nu vor sa-L recunoasca, ci cauta pe altul, ca sft se dea in seama Lui, asa cum §i 1-au imaginat, faptura de speta noua, care n-are de la Dumnezeu decit numele §i care ar fi superior Creatorului, situate in care se aflft toti cei ce zic : «Fiul e mai puternic decit Dumnezeul eel peste toate, Caci S-a facut stapin §i peste El». Cit despre oprirea de a sluji la doi stapini, am spus 68 ce cred de- spre acest lucru atunci cind am aratat ca nu se poate dovedi eft Iisus- Domnul ar fi dat prilej de rascoala celor care marturisesc ca ei se inalta peste orice stapin si ca recunosc numai un singur Domn, Care e Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu 69 . XVII Celsus mai declara ca «Noi ne lerim so. lidicdm altaie, statui si tem- ple pe motiv c-ar ii un cuvint de ordine ob/snuif In asociaiiile noris/re secrete ?i misterioase». Or, insemneaza ca nu stie ca la cre^tini inima fie- caruia e ca un altar de pe care se inalta in duh si in adevar, precum se inalta in miros de buna mireasma, rugaciunile unei constant? curate, dupa cum se spune in Apocalipsa lui loan : «cupe de tamiie sint rugii- ciunile sfintilor» 70 si in Psaltire : «sa se indrepteze rugaciunea mea en tamiia inaintea Ta». Nu statuile facute de miinile unor bieti mestesugari sint jertfele bine placute lui Dumnezeu, ci cele pe care le plasmuieste ?i le dft formii in noi Cuvintul lui Dumnezeu. Acestea sint virtutile prin care noi ne facem asemenea Celui <6 si M. Hafl, La lonction revelatrice du Verbe Incarne, Paris, 1959. 79. 'loan 14, 10. HO. Col. 3, 10. 81. Matei 5, 8; El. 5, 1. H2. Fuptc 2, 3. CONTRA t.tll CHLBUII, CAHTKA A Ot'TA fllO nezeul lor si el vor fl poporul Meu» M , sau cum a zls $1 Mlntultorul : «oricine aude aceste cuvlnte ale Mele 5! le indepllne$te, Tatfll Meu si cu Mine vom veni la el si vom face sSlas la el» M . Daca" am vrea am putea compara altarele pe care le-am descris cu altarele de care vorbeste Celsus, tot asa si statuile lSuntrice din sufletul celor care au credinta" in Dumnezeul eel peste toate, cu statuile lui Fidias, ale lui Policlet si ale altora asemenea lor. si atunci vom vedea clar ca acestea din urma sint fara simtire.'supuse ruginii timpului, pe cind ce- lelalte persists in sufletul nemuritor atita vreme cit sufletul cugetStor vrea ca ele sa fie neste*se in el. XIX Sa facem asemanare si intre temple, ca sa convingem pe aderentii lui Celsus ca nu ne dam inapoi de la datoria de a construi astfel de lacasuri, in care sa incapa si altarele si statuile de care am amintit, si sa-i aratam ca noua nu ne place sa construim pentru Cel ce ne-a dat toata viafa doar niste temple neinsuflejite si moarte. Pentru cine va vrea sa inteleaga va fi indeajuns invatatura care ni s-a dat atunci cind s-a spus ca trupurile noastre «sint templul lui Dumnezeu» 85 si dacci ci- neva, prin abuz. de libertate ori prin pacat, «strica templul lui Dumne- zeu», pe unul ca acela il va nimici si Dumnezeu, fiind cu totul nevrednic fata de un templu adevarat. Iar dintre toate aceste temple, eel mai bun $i eel mai vrednic era trupul stint si nevinovat al Mintuitorului noslru Iisus. Intrucit El stia ca oamenii rai s-au gindit la nimicirea templului aflat in El — desigur fara ca uneltirile lor sa fie mai puternice dec'it Dumnezeirea care salasluia in acest templu — Mintuitorul le-a zis : «Da- rima|i templul acesta si in trei zile il voi ridica». Dar El vorbea despre templul' trupului Sau» S6 . Dealtfel, Sfintele Scripturi vrind sa faca. cunoscuta taina invierii ce- lor care ar putea intelege cu o ureche mai mult decit dumnezeiasca 87 cuvintele lui Dumnezeu, spune ca templul darimat poate fi ridicat iariisi din pietre vii si pretioase, lasind sa se inteleaga ca fiecare din cei care se lasa luminati de acela^i Cuvint, spre credinta pe care le-o cere, sint ei insisi o piatra pretioasa prinsa in zidirea templului maret al lui Dum- nezeu. lata cum vorbeste in acest sens apostolul Petru : «$i vol insiv»i plac. - Iar daca ne ferim sa zidim altare $i temple, ori sa punem in ele chi- puri cioplite, aceasta nu insemneazS ca in aceasfa privinta noi crestinii am fi luat vreo hotarire secreta si tainica, ci pentru ca datorita invatii- H8. / Petru 2, 5. 89. EL 2, 20. 90. Is 54, 11—14. 91. Co/](rn lui Celsus, I, 48. ruNTuA r.'.n cr,hmi\ cartka a octa ;jt tuni luj Ilsus am aflat haina cea mai potrivita 1 pentru credinta fat ce-i dumnezeirea s^ce fel de jertfe li sint bine placute, le numeste « jertfe sfinte». lata cum sa exprima el : «Fiieste ca Dumnezeu este comun tu- turora, e bun, nu duce lipsd de nimic 93 , nu cunoaste invidia 94 . in canut acesta ce-i impiedicd pe cei care-I sint cei mai devotafi sa ia parte la serbarile publice ?» Nu-mi dau seama pe temeiul carei rataciri credo i»l ca pentru motivul ca «Dumn«zeu e bun, nu duce lipsa de nimic si nu> cunoaste ce-i invidia» ar trebui ca cei care-I sint devotati sa participe neaparat si la serbarile publice. lata care-i raspunsul meu : pentru mo- tivul ca «Dumnezeu e bun, ca nu duce lipsa de nimic si ca nu cunoaste- ce-i invidia», ar trebui sa participi la serbarile publice daca s-ar dovedl ca aceste serbari n-au nimic rau si imoral in ele, ci ca ele sint rlnduieli bazate pe adevarata cunoastere a lui Dumnezeu,. si ca ar corespunde unel evlavioase si firesti cinstiri a divinitatii. Daca, insa, aceste serbari publice nu sint asa ceva decit dupa" nume,. intrucit ele nu prezinta nici un temei prin care sa" demonstreze ca se ar- monizeaza cu cinstirea pe care o aducem dumnezeirii, ci s-a dovedit c& ele sint plasmuiri ale bamenilor care le-au asezat intimplator, in urma unor evenimente istorice, sau izvorasc din unele conceptii naturalists in legatura cu apa, cu pamintul, cu roadele pe care pare ca le produce, atunci e limpede ca pentru cine Vrea sa cinsteasca divinitatea cu evlavia cuvenita va fi de dorit sa se abjina de a lua parte la serbarile publice. In realitate, asa cum minunat spune un intelept : «participarea la o sar- batoare nu-i altceva decit implinireaf unei datorii» 95 . Or, tinerea unei serbari in duhul ei adevarat presupune ca implinire a datoriei obligatia de a to ruga mereu si a aduce neincetat divinitatii jertfele nesingeroase 02. loan 14, 6. 93. aici : VI, 52 (Cels) ; VII, 65 Origen. !M. Platon, Fedros 247 a.; Timeu 290; Aristote), Mctalizica 1, 2, 98:1 «. i)5. Tucidide, (storm r&zboiului pcloponczlac I, 70, B (trad. I. Burbu, Bu< uro»ti I960, p. 188). 522 ORIGEN, SCRIEHI A.LES2 ale rugaciunii. Mi se par minunate cuvintele lui Pavel : «Tineti zile si luni si timpuri si ani ? Ma tem de voi, sa nu ma fi ostenit la vol in za- dar» 96 . XXII Daca cineva ne va face observatie ca tinem duminicile si vinerile mari, Pastile ori Rusaliile 97 , va trebui sa-i raspundem asa : daca v esti crestin desavirsit prin cuvinte, prin fapte si prin ginduri aduci fara in- .trerupere cinstire Cuvintului, intrucit II socotesti a fi cu adevarat Dum- nezeu prin firea Sa, si ai sentimentul ca esti mereu in ziua.Domnului, ca sarbatoresti o duminica nesfirsita. Iar cind te pregatesti pentru viaja cea adevarata si te indeparteaza mereu de piacerilie viefii care in§ala pe cei multi, ajungind sa nu mai dore^ti placerile carnii», ci dimpotriva, •chinuindu-U trupul $i supunindu-1 robiei 98 , atunci nu mai incetezi sa sarbatoresti mereu vinerea sau «ziua pregatirii». Mai mult, din clipa in care ai inteles ca «Hristos, Pastele noastre, S-a jertfit» S9 si ca trebuie sa-I praznuim ziua, mincind din carnea Cuvintului, atunci nu trebuie sa existe nici macar o clipa in care sa nu sarbatorim Pastile, cuvint care insemneaza «carte de trecere» 10 °, caci prin ginduri, prin fiecare cuvint si prin fiecare fapta noi nu incetam a trece de la treburile acestei vieti, la Dumnezeu, grabindu-ne spre cetatea Lui cea dumnezeiasca. In sfirsit, eel ce poate spune ca a «inviat prin credinta in puterea lui Dumnezeu» 101 si «impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intre cele ceresti, in Hristos Iisus» 182 , atunci petrece mereu in zilele Rusaliilor, indeosebi daca te simti urcat impreuna cu apostolii lui Iisus in «foisorul eel de sus», ocupindu-te doar de cereri si de rugaciuni spre a te face vrednic de acel «vuiet ca de suflare de vint ce vine repede» care sa nimiceasca rautatea dintre oameni si urmarile ei si sa te invredniceasca sa iei parte la vorbirea cu foe ce vine de la Dumnezeu 103 . XXIII Dar multimea celor care-ti lasa impresia ca ar fi credinciosf nu sint chiar atit de buni pentru ca le lipseste ori vointa ori puterea de a sarba- 96. Gal. 4, 10—11. 97. Nu mai e nevoie sa amihtim despre generalizarea serbarii duminicii pe care o atesta Sf. Ignatie (Cd(re Magnezieni 9) $i Iustin (Apol. I, 67). La iel nici cea a Vi- nerii Mari, despre care avem atitea ?tiri din sec. II (Eusebiu, Istoria IV, 14, V, 23 — 24 etc.). La fel ziua Rusaliilor (Iustin, Const. Ap., Tertulian etc.). 98. Rom. 8, 6—7 ; J Cor. 9, 27. 99. / Cor. 5, 7. 100. Filon, Vita Mos. II, 224. ed. Arnandez-Mondesert-Pouilloux-Savinel, Pans J 967, p. 290. 101. Col. 2, 12; 3, 1. 102. Ei. 2, 6. ■ 103. Fapte 1, 13—14; 2, 2—3. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 523 tori fiecare zi ca si cum ar fi mereu sarbatoare, si au nevoie de modele vii, care sa le aduca aminte de adevarurile duhovnicesti, ca acestea sa nu dispara cu totul din amintirea lor. Cred ca acesta a fost motivul care 1-a determinat pe Pavel sa numeasca «vreo sarbatoare» sarbatoarea rin- duita la o anumita data, deosebita de celelalte, lasind sa se iriteleaga prin aceasta ca via.ta dusa mereu dupa spusele Cuvintulud celui dumne- zeiesc nu-i ceva provizoriu, ci, de fapt, e o sarbatoare deplina si nein- trerupta. Din cele spuse pina aici despre sarbatorile noastre si dupa com- pararea lor cu serbarile publice ale lui Celsus si ale paginilor se poate constata ca sarbatorile noastre sint cu mult mai venerabile decit cele populare, in care «dorinta carnii», care-i stapineste, degenereaza in be- tie si in destrabalare 104 . Aici s-ar putea vorbi mult despre motivul pentru care legea lui Dum- nezeu porunceste sa mincam in zilele de sarbatoare «piinea durerii» sau «azime cu ierburi amare» 105 si de ce a zis : «smeriti-va sufletele voas- tre» 106 sau alte cuvinte asemanatoare. Aceasta a facut-o din pricina ca omului, fiind fiinta compusa, nu i-a fost cu putinta, cita vreme «trupul pofteste impotriva duhului» 107 , sa respecte cu intreaga fiinta sfintenia praznicului, pentru ca daca tii sarbatoarea numai in duh atunci chinui trupul eel neputincios, care din pricina «dorintei carnii» nu-i in stare sa serbeze si cu duhul ; in schimb, daca sarbatorim numai trupeste, atunci nu mai putem face loc serbarii in duh. Cred ca despre sarbatori am, vorbit destul. XXIV Sa vedem, acum, cu ce cuvinte ne indeamna Celsus sa mincam din mincarurile aduse idolilor si sa luam parte la jertfele obstesti in cadrul serbarilor publice. Iata-le : «Daca ace$ti idoli nu sint nimic m , atunci de ce este primejdios sa luam parte la serbare ? Sau, daca idolii sint de- mon!, atunci e limpede ca si el Jin de Dumnezeu si ca trebuie id cred'em in ei, aducindu-le jertfe si lugdciuni, potiivit legilor, pentru ca sd se aiate binevoitori fata de noi». Pentru a raspunde, cred ca ar fi bine sa ne referim la Epistola intiia catre Corinteni, explicind toata cugetarea lui Pavel despre jertfele idolesti. Chiar daca «idolul nu este nimic in lume 109 r 104. Rezumind paragrafele VIII, 17 — 23, J. Danielou (Origene op. ci/., p. 47 — 52). constata 3 lucruri privitoare la teologia liturgica si la cultul ei : 1) sflrsitul cultului exterior §i inlocuirea lui cu unul interiorizat, in duh si adevar ; 2) acest cult in dub §i adevar plsaca din Noul Testament, dar are aspect vizibil ; si 3) explicarea acestui cult vizibil. Tendinta lui spiritualizanta reduce mult aspectul vizibil, dar totusi e legat de om, de viata sociala si de ceea ce vom numi «misterul liturgic». 105. Deut. 16, 3. 106. Lev. 16, 31. 107. Gal. 5, 17. 108. J Cor. 8, 4. 109. / Cor. 8, 4. 824 OfttQEN, BCmniHI AMWB totusi Apostolul scoate concluzia cS este pSgubitor sa gustSm din mln- cfirurile idole?ti, arMind apoi celor ce sint in stare sa inteleaga cuvin- tele lui ca a primi o parte din lucrurile idolesti e un fapt tot atit de pri- mejdios ca ?i cind ai comite o varsare de singe, caci aceasta ar in- semna sa ucizi sufleteste pe «fratele tau, pentru care a murit Hristos» u0 . Dupa care, pornind de la faptul ca jertfele singeroase pe care le inchi- nfim idolilor au fost aduse demonilor, Pavel spune ca eel care intra in le- gaturfi cu astfel de duhuri se face una cu ele, calcind porunca data : «nu puteti sa va impartasiti si din masa Domnului si din masa demo- nilor» ul . Intrucit aceasta problems din Epistola intiia catre Corinteni ar cere o explicare mai larga, eu ma voi margini doar la aceste scurte obser- vatii. Cele spuse pina aici cred ca dovedesc ca chiar daca «idolii nu sint nimic», totusi nu-i mai putin prime jdios sa participam la ospetele idole$ti. Am dovedit destul si faptul cS tocmai pentru ca jertfele ido- lesti sint aduse demonilor nu ni se cuvine sa luam parte la ele, ca unii care cunoastem deosebirea dintre «masa Domnului» §i «masa demoni- lor)) ?i stiind acest lucru ne dam silin^a sa raminem mereu partasi la masa Domnului, ferindu-ne in toate chipurile de a mai avea vreo par- ta?ie cu masa demonilor. XXV Celsus riposteaza ca *$i demonii sint ai lui Dumnezeu ?i de aceea trebuie sa. credem in ei si sa le aducerii — potiivit legiloi — jeitfe si rugdeiuni, pentru ca sd ni-i lacem binevoitori». In aceasta privin^a tre- buie s& invatam pe cei care doresc sa stie ca Cuvintul dumnezeiesc nu vrea cu nici un pret sa recunoasca pe cei rai ca ar apartine §i ei lui Dumnezeu, ci ii socoate cu totul nevrednici de o astfel de cinste. lata de ce nici dintre oameni nu sint to\i numiti «oamenii lui Dumnezeu» U2 , ci numai cei care s-au dovedit vrednici de El, cum au fost Moise, Hie ?i oricare din cei care au mai fost numiti in Scriptura «oameni ai lui Dum- nezeu", sau care se aseamSna cu cei ce au primit acest nume. $i nici dintre ingeri nu au fost toti numiti «ingerii lui Dumnezeu» 113 , ci numai cei ferici^i, caci cei porniti spre rau sint numiU «ingerii rautatii» 114 , dupa cum si oamenii rai sint numiti «oamenii netrebnici», «fii ai pier- zarii», «fiii nedrept^tii" u5 - Tocmai pentru ca dintre oameni unii sint UO. / Cor. 8, 11. 111. / Cor. 10, 20—21. 112. Deut. 33, 1 ; IV Regi 1, 10. 113. Mate! 22, 30 ; Luca 12, 8. 114. Matei 25, 41 ; Apoc. 10, 9. 115. / Regi 2, 12 j 10, 27 j loan 17, 12. VONTPA t.UI CRblUl. CAHTHA A OT'TA f'2!S buni, alt il slnt rfil, de aceea se spune despre unit eft slnt «al lui Dum- nezeu", iar al^ii slnt «ai diavolulul», dupft cum si ingerli unii slnt «al lui Dumnezeu», iar alfii sint «ingeri r&l». Clt despre demoni, imp8rtiroa in doua categorii nu mai e valabiia, c&ci s-a dovedit eft toti domonii sint rSi. De aceea, vom spune cS-i falsi! afirmatia lui Celsus, cind zice : «Daca ace-lia sint demoni, e limpede ca si ei tin de categoria celor dum- nezeiesti». Or, sa-mi dovedeasca cineva ca nu exists temei valabil de ■a face deosebirea intre oameni buni si rai si intre ingeri buni si rai, ori sa-mi aduca temei de aceeasi valoare si despre demoni. Daca acel lucru nu-i cu putinta, e clar ca demonii nu aparfin de Dumnezeu, caci capetenia lor nu-i Dumnezeu, ci beelzebul, duptt cum spun dumnezeiestile Scripturi 116 . XXVI In cazul acesta nu trebuie sa credem in demoni chiar daca" Celsus ne indeamna sa credem, ci mai bine ar fi sa murim, sau sS induram orice, decit sa nu ascultam de Dumnezeu. Nu se cuvine sa" aducem jertfe demonilor, caci nu e bine sa aducem jertfe unor fiinte rele care fac lucruri pagubitoare.oamenilor. In definitiv, pe baza cSror legi vrea Celsus ca noi sa aducem jertfe demonilor ? Daca el are in vedere cele rinduite in diferitele t^ri sau cetati, n-are decit sa ne dovedeascft cum ca ele se impaca cu legile cele dumnezeiesti ! Iar daca" n-o poate face, Intrucit legile cetatjlor nu se impaca nici ele intre ele u7 , atuncl e clar ca nu sint legi in intelesul propriu al cuvintului, ori ca sint legl ale unor oameni rai, in care nu trebuie crezut, «pentru cS trebuie s8 ascul- tam de Dumnezeu mai mult decit de oameni» 118 . Sa nu plecam, dar, urechea spre sfatul lui Celsus cind ne spune ca ar trebui sa aducem jertfe demonilor, intrucit nu merita nici cea moi mica atentie. Noi trebuie sa ne rugam numai Dumnezeului celui peste toate $i Fiului Sau Celui «nascut» U9 mai inainte decit toatS. faptura» ,2 °, Caruia s&-I cerem, in calitate de. Mare Preot, sa duca rugile noastre (odatS ajunse la El), pina la Dumnezeul Lui si Dumnezeul nostru, Tatftl Lui si Tatal tuturor- celor care trSiesc dupa Cuvintul lui Dumnezeu. N-am avea nici cea mai mica dorinta sa cistigam bucuria celor care vor sa ne faca sa imitam rautatea lor in via^a noastrd, si care nu vor sa impartaseasca din bucuria lor nimanui din cei care au imbrfit'S'il 116. Luca 11, 15. 117. A so vcci.'ii m ii m:s : V, 37-40. 118. Faplc :">, 29. 119. Cf. V, A, A; VI, 17. 120. Col. 1, 15. 526 ORIGEN, SCRIERI ALESE alte pareri si alte principii, pentru ca bucuria lor ne-ar invrajbi cu Dum- nezeu, Care n-ar mai voi sa arate bunavointa unor astfel de oameni. Tot asa nimeni din cei care cunosc natura, intentiile si rautatea demo- nilor nu va putea dori bunavointa lor 121 . XXVII Dealtfel, chiar daca nu ne-am cistigat bunavointa demonilor, nu vom avea de ce sa" ne temem de ei, caci sintem ocrotiti de Dumnezeul eel peste toate daca credem in El, asa ca va porunci ingerilor Sai sa aiba in grijS pe cei vrednici, ca sa nu sufere nici un rau de la demoni. In schimb, daca ai dobindit bunavointa lui Dumnezeu Cei peste toate, pe baza credinlei in El, si daca ai primit pe Mintuitorul Iisus, care e «Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeti tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie» 122 nu mai ai nimic de care sa te temi din partea intregii armate a demonilor, iar atunci poti spune cu indraz- neala : «Domnul este luminarea mea si Mintuitorul meu ; de cine ma voi teme ? Domnul este aparatorul vietii mele ; de cin.e ma voi infri- cosa ?» 123 $i tot asa se mai putea spune : «de s-ar rindui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea» 124 . Acesta a fost raspunsul dat la observatia lui Celsus : «daca exista demoni, atunci e limpede ca si ei tin de Dumnezeu, ca va trebui sa credem in ei si sa le aducern — potrivit legilor in vigoare — jertfe si rugSciuni, pentru ca sa ni-i facem binevoitori» 125 XXVIII Dar sa mai citam si pasajul urmator §i sa-1 cercetam cit mai bine : «Daca cre$tinii se abfin de la astfel de jertfe, pentru ca asa spune tra- ditia pcirintilor lor, atunci ar trebui- sa se abtfna si de la consumul de came a oricarui animal, cum fdcea Pitagora, care 'credea ca in ielul acesta isi cinsteste sufletul si mddularele trupului sau 126 . Daca, insd, fac acest lucru, cum zic ei', numai ca «sa nu fie parta$i diavolilor» 127 , atunci ii fericesc pentru intelepciunea lor, care i-a luminat, caci pina la sfirsit totusi ei rdmin «pdrtasi ai diavolilor», chiar daca ei nu bagd de seamd acest lucru dercit atunci clnd vdd cum se taie un animal de jertfd. $i totusi, piinea pe care- o mdnincd si vinul pe care-1 beau, poa- mele pe care le gustd, ba chiar si apa pe care o beau si aerul pe care-1 121. Idee repetata I, 61 ; VIII, 34. 122. Is. 9, 5. 123. Ps. 26, 1—2. 124. Ps. 26, 5. 125. Cum s-a afirmat mai sus : V, 25. 120. I.aertios, op. cit., VIII, 13 (trad. rom. C. Balmu?, p. 393—399). 127. I Cor. 10, 20. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 527 respira nu sint ele oare tot atitea daiuri ale demonilor, de care li s-a incredinfat sa poarte de grijci, unuia intT-un lei, altuia in alt lei ?» 128 . Nu vad cum poate intelege Celsus ca obliga^ia de a se abtine de la orice carne de animal ar fi urmarea fireasca a faptului ca se abfin de la anumite jertfe din respect pentru o traditie oarecare. Noi taga- duim asa ceva, pentru ca Scriptura cea dumnezeiasca nici nu pomene?xe de a§a ceva ; in schimb, ca sa faca viata noastra mai curata si mai evla- vioasa, iata ce spune : «Nu pierde cu mincarea ta pe acela pentru care a murit Hristos» 129 si «DacS o mincare sminte?te pe fratele meu, nu vol minca in veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu» 130 . XXIX Trebuie sa §tim ca, gindindu-se ca inteleg Legea lui Moise, iudeii se ingrijesc sa foloseasca mincaruri socotite curate si sa se fereasca de cele necurate, iar pe deasupra, sa nu se amestece in hrana lor nici singe de animale si nici carne de vietati salbatice sau multe altele, tenia care c'omporta muite discu^ii, despre care nu este potrivit sa discutam acum. Dar, in invatatura Sa, Iisus a dorit sa aduca pe toti oamenii ia inchinarea curata a lui Dumnezeu si sa evite ca o legislate prea aspra privitoare la alimente sa indeparteze ati^ia oameni, a caror vietuire ar putea fi imbunatatita de crestinism. lata ce declara El : «nu ceea ce in- tra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om... Caci tot ce intra in gura se duce in pintece si se arunca afara, iar ceea ce iese din gura sint gindurile rele exprimate prin ucideri, adultere desfrinari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule» 131 . Tot asa graieste si Pavel : «Nu mincarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Daca vom minca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom minca, nu ne lipseste» 132 . Si apoi.ca si cum ar fi existat acolo ceva ascuns si care ar fi cerut vreo precizare, «atunci Apostolii si preotii, cu toata Biserica» adunati in An- tiohia, au hotarit, cum spun ei insisi, «parutu-S-a Duhului Sfint si noua» sa adreseze credinciosilor veni^i dintre pagini «o scrisoare prin care-i opreste sa manince ceea ce au socotit ei ca nu este necesar, si anume : «pingaririle idolilor, animalele sugrumate si singele» 133 . XXX Intr-adevar, jertfirea idoleasca e adusa demonilor si nu trebuie ca omul lui Dumnezeu sa aiba pipirtasie cu masa demonilor. Animalele su- 128. Vezi §i mai jos : Vlll, 35. 129. Rom. 14, 15. 130. I. Cor. 8, 13. 131. Matei 15, 11 : 7, 19. 132. / Cor. 8, 8. 133. Fapte 15, 22; 28—29. 528 ORIGIN, SCRIES! ALESE •grumate, intrucit singele nu s-a putut despar|i de ele si intrucit il pre- 7;inta ca hrana a demonilor, care se nutresc din cele ce au vomitat odata, Scriptura le opre$te, nevrind ca noi sa avem aceeasi hrana ca si demonii ; caci daca am minca si din carnea animalelor sugrumate, atunci poate ca deodata cu noi s-ar hrani din ele si demonii 1 - 4 . Cele ■ spuse . despre animalele sugrumate ne arata de ce ne ferim sa mincam singe. Dar n-ar fi lipsit de importanta sa mentionam prea frumoasa maxima pe care multi dintre crestini o citesc in cartea lui Sextus (Empiricus) nu- mita «Maxime» : «a minca din carnea animalelor este lucru indiferent, •dar e mult mai cuminte sa te ab^ii sa o faci» 133 . Asadar, nu numai din respectul datorat unei tradi^ii ne ferim de ceea ce credem ca insem- neaza jertfe aduse zeilor, eroilor si demonilor, ci pentru mult mai multe motive, dintre care am amintit doar citeva. In afara de aceasta, daca trebuie sa ne ab{inem de la orice carne de animal, atunci acest lucru nu trebuie facut in modulin care ne ferim de pacat si de urmariic lui, caci va trebui sa ne abfinem nu numai de ia carne de o.nimal, ci si de la orice hrana, daca ea duce la pacat si la urmarile lui ; caci trebuie sa ne ferim sa mincam cu patima sau sa ne lasam dusi de vreo atractie a placerii, desigur, daca nu-i vorba, in afara de sanatatea corpuiui, de grija ce trebuie sa i-o aratam. Cu toate acestea noi nu admiitem in rici un caz metempsihoza,.nici caderea omuiui prin imigrarea in corpui unor animale necuvintatoare, iar daca uneori ne ferim sa consumam carne, desigur ca n-o facem din acelasi motiv din care o facea Pitagora, intrucit noi stim sa acordam cinstea cuvenita sufletului, dind, grija cuvenita si celorlalte madulare trupesti in cazul unei inmormintari onorabile, potrivit rinduielilor sta- bilite, caci nu se cuvine ca lacasul sufletului cugetator sa fie lasat in parasire si la voia intimpl4rii, fara de nici o cinste, intocmai ca iesurile vie|uitoarelor necuvintatoare 136 , cu atit mai mult cu cit e vorba de crestini care cred ca cinstea data trupului in care a locuit sufletul eel cuvintator se reflecta in persoana dotata cu un suflet cu ajutorul ca- ruia a dus lupta cea buna in viata. Cit despre intrebarile «cum inviaza 134. Idee repetata III, 22. 135. Sextus Empiricus a fost cu citiva ani mai tinar decit Origen. I'usese medic, dar iubea $i filosofia de nuanta sceptica. Merita sa tinem minte ca Origen e singurul scriitor care aminteste de colecUa de maxime a lui Sextus Empiricus. Iar, lucru si mai interesant, tot unui crestin se datoreste si editarea textUlui Maximelor precuai 5>i amendarea lui. M. iwrret, op. cit., p. 230 — 239. 136. Trebuie (acuta distinctie intre metemsomatoza si apocatastaza. Pe cea din- tiiQriaen. o respinqe cateqoric. Pentru apocatastaza se stie ca a fost osindTTTtS ^ , i * ' ' ^* '"' M F 1 « .. . | i I ■ fc / i i i ■ — •-■ i- n ■ ■ h i ' Biserica. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 529 mortii ?» si «cu ce trup au sa vina ?» eu le-am explicat pe scurt, mai iinaimte, asa cum s-a cerut 137 . XXXI Dupa aceea Celsus reaminteste ca iudeii si crestinii se impaca atunci cind se scuza ca nu se cuvine sa aduca jertfe idolesti, afirmind ca daca te-ai dedicat odata lui Dumnezeu eel peste toate nu m^i ai dreptul sa stai la mesele demonilor, problems la care am si dat raspun- sul cuvenit. Dupa conceptia noastra crestina, cu demonii nu poti sta sa maninci si sa bei in alt chip, devenind partas la masa lor, decit daca gusti din carnea pe care poporul o numeste «jertfa idoleasca» 138 si sa bei din vinul cu care se stropesc jertfele demonilor. Pentru Celsus, ca sa fii partas la masa demonilor insemneaza sa maninci piine si sa bei vin de orice fel, sa gusti din roade sau chiar numai apa, caci chiar si in astfel de cazuri, zice el, devii partas la masa demonilor. Totodata el mai adauga ca si aerul pe care-1 respiri tot de la demoni este, caci lor li s-a incredintat chiar si grija de a da fiecarui vietuitor aerul de respi- rat. Daca vrea cineva sa creada ce spune Celsus, atunci sa ne arate de ce purtarea de grija de toate acestea a fost incredintata demonilor, care sint cu totul rai si stricati, iar nu sfintilor ingeri ai lui Dumnezeu ? Noi crestinii credem si invatam ca fara de purtarea de grija a aces- tor asa-numiti agricultori nevazuti 139 si a altor fiinte, care ingrijesc nu numai de plantele care cresc din pamint, ci si de apa din izvoare si chiar de aer, nici pamintul nu produce ceea ce-i rinduit din fire ; tot asa se intimpla si cu apa care ploua si care curge din izvoare si se pre- lungeste apoi in riuri curgatoare, la fel si aerul care-'si pastreaza cu- ra|ia spre a aduce apoi viaja celor care-1 respira. Dar noi nu zicem, in nici uin caz ca aceste fiinte nevazute simt demoni. Iar ca sa vorbim liber si sa ne spunem parerea deschis, vom zice : daca demonii au ceva comun cu aceste lucruni, atunci acestea sint sdaba recolta s?i foametea, dogoarea ( si uscSciunea viilor si a pomilor si chiar ;si infectarea aerului, care provoaca pagube recoltelor, iar uneori aduc chiar moarte anima- lelor si oamenilor 140 . lata, dar, cum sint vazut.i demonii : ca niste ca- lai 141 care ar fi primit puterea sa savirseasca astfel de napastuiri incit sa intoarca pe oamenii care se lasa dusi de puhoiul pacatelor sau ca sa puna la incercare fiintele cugetatoare. Cei care in astfel de tulburari si nenorociri isi pastreaza credinta si nu slabesc in virtute arata privi- torilor vazufi si nevazuti, de care pina atunci nu avusesera cunostinta, 137. Mai sus : V, 18. 138. A se vedea : III, 21. 139. Ingeri. 140. Ps. 77, 49— 55 ; Pilde 17, 11 ; Matei 8, 31—32. 141. Afirmatie repetata : I, 31 ; VII, 70 ; VIII, 73. 34 — ORIGEN, Vol. IV 530 ORIGEN, SCRIERI ALESE adevarata lor fiinta launtrica. In schimb, cei care se poarta cum se cu- vine, care nu reusesc nici macar sa-si ascunda rautatea, tradeaza ade- varata lor fa^a si, prin ura lor nesabuita, isi dau seama pina la urma si recunosc in fata spectatorilor ca s-au facut vinovati. XXXII Psalmistul este si el marturie ca unele duhuri rele aduc oamenilor ' suferinte si nenorociri ca executori ai pedepsei dumnezeiesti, atunci cind zice : «Trimis-a asupra lor urgia miniei Lui ; minie, urgie si necaz trimis-a prin ingeri nimicitori» 142 . Nu li se incredinteaza oare citeodatcl demonilor puterea de a aduce si alte nenorociri oamenilor, dat fiind ca totdeauna vor sa faca ceva, numai ca nu reusesc totdeauna pentru ca sint impiedicati de a o face ? Cine stie ? O va sti numai eel care va fi in stare sa vada si sa priceapa in masura in care acest lucru e cu putinta firii omenesti, cum se face ca printr-o judecata dumneze- iasca atitea suflete despartjte de trup trebuie sa rataceasca cirdun- cirduri pe drumurile care due cu siguranta la moarte ? Intr-adevar «mari sint judecatile Tale, Doamne», zice inteleptul si tocmai din pricina aces- tei marimi ele nu sint cuprinse de o minte care e inchisa inca intr-un trup muritor. ^i de aceea sint «cu anevoie de lamurit» mai ales de catre sufletele necultivate, caci «cugetele fara invatatura sint in ratacire» 143 - Tot asa e oazul si cu cei incapatinati, care, in necunostinta lor, se ridica cu nesimtire impotriva lui Dumnezeu, raspindind invataturi nelegiuite contra Provindentei divine. Asadar, nu de la demoni primim noi diferitele lucruri trebuincioase vietii, mai ales daca am invatat cum trebuie sa ne si folosim de ele. De aceea, nu e?ti deloc partas la masa demonilor atunci cind primesti pii- ne, vin, poame, apa si aer, ci mai degraba esti partas la : masa ingerilor dumnezeiesti incredintati cu astfel de lucruri, care sint, asa-zicind, la masa omului credincios, atent la invatatura Scripturii : «Ori de mincati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti» 144 . Sau cum se spune si in alt loc : «Orice faceti, toate sa le faceti in numele Domnului» 145 . Asadar, cind mincam, bem, respiram sau facem altceva, dupa cum spune Scriptura «spre slava lui Dumnezeu », nu sintem partasi la masa vreunuia dintre demoni, ci la masa ingerilor lui Dumnezeu caci, intr-adevar, «orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire, caci se sfin- 142. Ps. 77, 54. 143. Int. Sol. 17, 1. 144. / Cor. 10, 31. 145. Col. 3, 17. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 531 teste prin cuvintul lui Dumnezeu si prin rugaciune» 146 . Or, fapturile n-ar fi bune si nici in stare de a fi sfintite daca — dupa cum zice Celsus — demonii ar fi primit puterea peste ele. XXXIII Din toate acestea reiese ca noi am raspuns si la ceea ce a mai zis Celsus dupa aceea : «ori ca n-avem voie sa traim si poate nici sa venim pe lame, oti ca va tiebui, din clipa in care ne-am nascut si cit timp traim in astiel de condifii, sa aducem multumiri, daruii si rugaciuni de- monilor, care sint rinduiti peste lucruiile din aceasta lame, spre a ne bucuia de bundvointa §i ajutorul lor». Desigur ca sintem obligati sa traim si, pe cit e posibil, sa traim potrivk cuvintului lui Dumnezeu, caci asa ne este dat. $i acest lucru ne este dat si cind mincam si cind bem, «toate spre slava lui Dumnezeu sa le facem» 147 caci nu trebuie sa refu- zam sa mincam, ci sa aducem multumire Creatorului pentru lucrurile care au fost facute pentru noi. Tocmai in aceste conditii am si fost adusi de Dumnezeu pe lume, iar nu in cele in care isi inchipuie Celsus. Nu demonilor em fost supusi, ci lui Dumnezeu Atotputernicul prin Iisus Hristos, Care ne-a si adus la El. Dupa legile lui Dumnezeu nici un demon nu a primit putere peste lucrurile de pe pamint, ci in urma caderii lor vor fi ajuns sa se salaslu- iasca pe acele tarimuri, unde iipseste cunoasterea si viata bine placuta Lui, spre care alearga si multi oameni straini de dumnezeire. Poate ca tocmai din cauza ca s-au aratat destoinici sa conduca si sa pedepseasca pe cei rai, i-a pus pe ei Cuvintul Cel stapin peste toate in fruntea celor care s-au supus rSului, iar nu lui Dumnezeu. $i atunci iata si pricina pentru care, necunoscind deloc pe Dumnezeu, Celsus nu trebuie s-aduca multa recunostintu demonilor. Cit despre noi, care raminem adinc rs- cunoscatori Creatorului lumii, noi mincam piinile aduse cu multumire Si cu rugaciune facuta asupra darurilor noastre, pime care se preface prin rugaciune in trup sfint si care sfinteste pe cei ce cu cuget curat gusta din El us . XXXIV Intrucit Celsus vrea sa aduca demonilor pirga din darurile sale, noi il trimitem la Cel ce a zis : «sa dea pamintul din sine verdeata : iarba cu saminta intr-insa, dupa felul si asemanarea ei si pomi roditori, care sa dea rod cu saminta in sine, dupa fel, pe pamint» 149 . Cel caruia-I adu- 146. / Tim. 4, 4—5. 147. / Cor. 10, 31. 148. Aluzie clara la epicleza euharistica. A se vedea mai jos : VIII, 57. Cf. Da- nielou, Origene, p. 75. 149. Fac. 1, 11. 532 OR1QEN, BCRIERI AL.E8K cem pirga roadelor noastre este si Cel catre care inaltam rugaciunile noastre, intrucit avem «Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu» 150 si stam tare in aceasta credinta, pe care o mSrturisim cit vom trai, ca unii care dobindim bunavointa lui Dumne- zeu si a Fiului Sau Unul Nascut, Care ni S-a aratat in persoana lui Iisus. Iar dac3 dorim sa avem multi binefacatori, atunci sa nu uitam ca «mii de mii li slujeau si miriade de miriade stSteau inaintea Lui» 151 . Pri- vind ca niiste paring si ca prieteni spre cei care imtta crediinciosia lor fatS de Dumnezeu, aceste fiinte ajuta la mintuirea celor care cheama pe Dumnezeu si-L roaga cu adevarat, li se arata si cred ca trebuie sa-i indemne si sa-i cerceteze, ca si cind irutre ei ar fi fost incheiat un lega- mint, spre a aduce sprijin si mintuire celor care se roaga lui Dumnezeu, si care se roaga si ingerilor Lui 152 , caci «sint to^i duhuri slujitoare, tri- misi ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mintuirii» 153 . N-au decit sa spuna filosofii Eladei ca «sufletul omenesc a fost incredinfai 3nca de 7a na$tere unui demon care sa-1 indrumeze* 154 , dar Iisus ne-a InvStat sa nu dispretuim nici pe cei mici din Biserica «pentru ca in- gerii lor pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri» 155 . $i tot asa declara si proorocul «strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tern de El si-i va izbavi pe ei» 156 . Noi nu tagaduim ca au existat multi demoni pe pamint, dimpotriva afirmam si noi existenta lor, puterea lor asupra pacatosilor, din pricina rautat" acestora, dar si neputinciosia lor fata de cei care s-au imbracat in toate «armele lui Dumnezeu», care au primit puterea de a se im- potrivi «uneltirilor diavolului» si care stau gata sa lupte fara incetare impotriva lor, pentru ca stiu ca «lupta noastra nu este lupta impotriva trupului si a singelui, ci impotriva domniilor, impotriva stapiniilor, im- potriva stapinitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii raspindite in vazduhuri» 157 . XXXV Dar sa luam seama la inca un pasaj din scrierea lui Celsus : «Ce ? loctfitoml, sfetnicul, generalul si dregdtorul regelui person ori al Impd- ratului Roman, precum si cei care indeplinesc slujbe, rdspunderi oriser- 150. Evr. 4, 14. 151. Daniel 7, 10. • 152. Despre ajutorul ingerilor a se vedea tratatul Despre rugaciune, 11, in aceas- ta colectie vol. 7, p. 222—223. 153. Evr. 1, 14. 154. Platon, Fedon 107—108 (trad. rom. p. 396) ; Rep. 617 d-e. 155. Mafei 18, 10. 15(i. Ps. 33, 7. 157. El. 6, 11—12. CONTRA Ull CEUIlJg, CAHTEA A OPTA 833 vicil mat marunte, sti alba puterea de a ne face marl pagube dacii nu-l tratcim cu atentie §i cu luare aminte, pe cind loctlltorll $1 slujitoili din vazduh si de pe pamlnt sa nu poatd provoca declt pagube uvoare dacii-i nesocotim ?» lata, asadar, in ce fel ii vede ca autori de mari pagube asupra celor care nesocotesc pe slujitorii pamintesti ai Dumnezeului eel peste toate : pe de o parte pe loctiitori, sfetnici, pe generali si pe dregatori, iar pe de alta parte pe cei care indeplinesc doar slujbe, rii- spunderi sau servicii mad marumte ! El nu in^elege ca tocmai un om cu minte n-ar trebui sa jigneasca pe nimeni, ci sa faca tot posibilul ca sa schimbe si sa imbune pina. §i pe cei care-1 defaima. Dar poate ca loc- tiitorii, sfetnicii, generalii si dregatorii Atotputernicului Dumnezeu, de care vorbeste Celsus, suit mai mici declt Licurg, legiuitorul spaxtainiHor, si decit Zenon din Cittium ! Caci cind Licurg a ajuns sa puna mina pe omul care mai inainte ii scosese un ochi, nu numai ca nu s-a razbunat, ci a stat pe capul lui pina ce 1-a convins sa se apuce de studiul filoso- fiei 158 . Tot astfel si Zenon, caruia cind i s-a adresat cineva spunindu-i : «sa mor eu daca nu ma voi razbuna pe tine ! » el a raspuns : «si eu dacii nu-ti voi cistiga prietenia !» 159 . Nu mai pomenesc deloc despre cei ce au fost cultivati in inva^a- tura lui Iisus si care au auzit porunca : «iubiti pe vrajmasii vostri, bine- cuvintati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rucju- ti-va pentru cei ce va vatama §i va prigonesc ca sa fiti fiii Tatalui Celut din ceruri, ca El face sa rasara soarele $i peste cei rai si peste cei buni jsi trimite ploaie peste cei drepfi si peste cei nedrepti» 160 . Iar in cuvin- tele proorocului, dreptul graieste : «Doamne, de am rasplatit cu rau co- lor ce mi-au facut mie rau si de am jefuit pe vrajmasii mei fara temei, sa prigoneasca vrajmasii mei sufletul meu si sa-il prinda, sa calce ila pamint viata mea !» 161 . XXXVI Nu este adevarat, cum crede Celsus, ca ingerii, adevaratii loctiitori, sfetnici, generali si dregatori pricinuiesc pagube celor care-i defaima pe ei. Iar daca unii demoni fac astfel de pagube, prin aceasta ei dove- desc ca sint dusmanosi ?i ca fara sa fi fost invrednicitl de Dumnezeu cu nici o vrednicie de locator, de general sau de dregator, ei pricinuiesc multe necazuri celor ce li se supun si care li se inchina ca unor sUipini. Aceasta pare a fi motivul din cauza caruia cei care in fiecare tirmt calai legile rinduite in legatura cu mincarurile oprite indurn nenorociri dacii 158. Plutarh, V/e/i paralelc, vol. I: Licurg, 11, trad. rom. 1. U.irbu, »ururu»ti, KJli", p. 116—117. 159. Plutarh, Moralia, 4G2 c. 160. Matei 5, 41 15. 161. I's. 7, \ r>. 534 ORIGEN, SCRIERI ■ A.LESE se lasa condusi de astfel de dnnoni, pe cind cei care nu stau sub ascul- tarea lor si nu vor sa se supuna lor n-au de ce sa se teama si sa le pese. In schimb, daca din pricina recunostintei in legatura cu alte probleme, unii s-au plecat sub ascultarea altor demoni, atunci s-ar putea ca si ei sa fie chinuiti si munciti de ei. Acest lucru nu s-3 intimpla, insa, cu crestinii, cu adevarajii crestini, care s-au pus cu totul sub ocrotirea lui Dumnezeu si a Cuvintului Sau ; ei n-ar mai putea ajunge sa patimeasca nimic din partea fiinjeior demonice pentru ca Domnul e mai tare decit ele si pentru ca «ingerul Domnului va strajui imprejurul celor ce se tem de El» 162 si pentru ca «el pururea vede fata Tatalui care este in ceruri» 163 , aducind neincetat rugaciuni prin mijlocirea Arhiereului la Dumnezeu Atottiitorul si unindu-se chiar in rugaciune cu cei ce se pun sub ocrotirea lor 164 . Sa nu ne sperie, dar, Celsus cu amenintarea pagu- bei ce am putea-o suferi din partea demonilor pe care i-am pomenit, caci nu exists nici o paguba pe care demonii nesocotiti ne-ar putea-o face : noi sintem numai ai Celui Care e in stare sa ajute pe cei vrednici si Care a rinduit, in acest scop, pe ingerii Sai sa poarte grija de cei ce cred in El, pentru ca nici ingerii rai, nici capetenia lor, cu numele «sta- pinitorul acestei lumi», sa nu mai poata face nimic impotriva celor care s-au daruit cu totul lui Dumnezeu. XXXVII $i apoi Celsus uita ca se adreseaza crestinilor, care se roaga ei in- sisi lui Dumnezeu, prin mijlocirea lui Iisus, confundind invat,aturi dife- rite si atribuindu-le fara temei crestinilor, zicind : «dacd 11 se adieseaza cineva in limba baibaia, insemneaza cd au putere, daca Insa li se vor- beste elineste sau latineste, atunci nu mai au» m . Sa ni se arata cine e eel al carui nume il spunem in limba barbara cu intentia ca sa-1 che- mam intr-ajutor ! Se va vedea astfel ca invinuirea care ni se aduce de Celsus este cu totul nedreptatita si de aici se va putea convinge oricine constatind ca in rugaciunile lor crestinii nici macar nu folosesc numele intilnite in Sfintele Scripturi, pentru a desemna pe Dumnezeu 165 , ci ca elinii se servesc de nume grecesti, romanii de nume latinesti si asa mai departe, fiecare popor se foloseste de limba sa proprie ca sa se roage 162. Ps. 33, 8. 163. Matei 18, 10. 164. Afirmatie similara ?i la VIII, 64. A se vedea §i Despre rugaciune, 11, trad. rom. in «P.S.B.», 7, p. 223. 165. Idee reluata de mai multe ori : I, 25; V, 45; I, 6; VI, 40. Ea revine ?i in alte opere ale lui Origen. 166. Se face aluzie la /e?. 3, 14 de unde a ie$it mai tirziu interdictia de a po- meni numele Domnului, ca o expresie a teologiei apofatice. A se vedea si aici: I, 6; VI, 45. CONTRA LUt CELSUS, CARTEA A OPTA 535 lui Dumnezeu si ca sa-L laude cum poate. Dar, Mintuitorul tuturor lim- bilor asculta pe cei care se roaga in orice limba, ca si cum ar asculta un singur glas, in ceea ce vrea el sa spuna, cu toate ca ei se exprima in limbi straine, caci Dumnezeu Atotputernicul nu face parte din ceata celor care folosesc numai o anumita limba, fie ea barbara, fie elina, ca si cum ar ignora pe celelalte si n-ar purta nici o grija fata de cei ce vorbesc in alte limbi. XXXVIII Dupa aceea, fara. ca sa fi cunoscut de la vreun crestin, decit poate de la vreunul din multime, strain de legile noastre si de cultura, Celsus declara : «Crestinii zic .- iata eu pot sta in fata unei statui a lui Zeus, a lui Apolo, ori inaintea oricdiui alt zeu, pe care pot sa-i injur si sa-i lo- vesc ; in schimb ei nu se razbuna pe mine» 167 . Se vede ca Celsus nu cu- noaste ce ni s-a poruncit prin Lege : «pe Dumnezeu sa nu-L vorbesti de rau» 168 , pentru ca gura sa nu se obi$nuiasca nicicum sa graiasca de rau pe nimeni, caci noi cunoastem porunca : «binecuvintati si nu bleste- mati» 169 si primim inva{atura care spune : «batjocoritorii nu vor mos- teni imparatia lui Dumnezeu» 17 °. Exista oare la noi vreun om atit de prost incit sa spuna asa ceva fara sa fi vazut ca acest fel de vorbe e cu totul neputincios si nu poate sa nimiceasca parerea care exista despre asa numi^ii zei ? Caci cei care tagaduiesc pe fata existen^a lui Dumnezeu si a Providentei ,si care, prin inva^aturile lor stricate si nelegiuite, au dat nastere unei scoli asa-zise filosofice, n-au avut ei insisi nimic de su- ferit de la ceea ce multimile cred ca-s nenorociri, dealtfel ca si cei care au imbratisat invatatura lor, dar in schimb, se bucura de bogatie si de sanatate trupeasca deplina. Daca cercetam suferinta pe care au indu- rat-o vom vedea ca aici e vorba de o mare lipsa de in^elegere. Si de fapt, poate fi oare vreo pierdere mai grea si vreo nenorocire mai mare decit aceea ca in contemplarea frumusetii si a ordinii din lume sa nu poti recu- noaste pe Creatorul ei ? Ar exista vreo mizerie mai adinca decit sa fii orb sufleteste si sa nu vezi pe Creatorul si Parintele oricarei fiinte cu- ■getatoare ? XXXIX Dupa ce ne pune in gura astfel de vorbe, prin aceasta defaimind pe -crestini, care se stie ca nu pot rosti astfel de vorbe, Celsus se gindeste sa se apere oarecum, dar in loc sa se apere, se tine de pozne, caci iata 167. Afirmatie reluata de mai multe ori: VII, 36; 62; VIII, 41. A se vedea si cele spuse de paginul Cecilius in Minucius Felix, Octavius, 8, 4, trad. rom. in «P.S.B.», 3, p. 360. 168. /e?. 22, 28. 169. Rom. 12, 14. 170. ; Cor. 6, 10. 536 ORIGEN, SCRIERI ALESE ce spune adresindu-ni-se : «Nu vezi, iubite amice, cd si demonul Ida nu-i numai birfit si batjocorit, ci este alungat din toate }drile $i mdrile, asa incit si pe tine, care te-ai consaciat sa Hi asemdnarea lui, te teieca, te trage la judecatd si te fintuieste pe cruce, si cd demonul tdu, sou cum ii mai zici tu, Fiul lui Dumnezeu, nici mdcar nu se idzbund pe eel caie-l pricinuieste unele ca acestea?» 17i . O astfel de replica ar fi indreptatita daca noi am folosi un astfel de limbaj, cum ne pune Celsus in circa, dar nici atunci vorbele lui n-ar fi adevarate, intrucit el a numit pe Fiul lui Dumnezeu «demon», in timp ce noi socotim ca to-ti demonii sint rai si dusmanosi, cita vreme Cel care a intors la Dumnezeu atit,ia oameni nu putea fi un demon, ci Dumnezeu-Cuvintul si Fiul lui Dumnezeu. Dar cit priveste pe Celsus, care nicicind n-a recunoscut ca demonii sint rai, nu pot pricepe cum de se pierde in asa hal incit sa prezinte pe Iisus ca demon ' La sfirsit, totusi se vor implini cele fagaduite de Scriptura in legatura cu pacatosii, care vor fi refuzat toate leacurile si vor fi surprinsi in rautatea lor nevindecabila. XL Oricare ar fi forma in care propovaduim iertarea pacatelor, cert este ca pe aceasta cale noi am intors pe multi de la o viata desfrinata 172 . Dar sa ascultam ce spune Celsus si ceea ce zice in aceasta privinta si preotul lui Zeus §i al lui Apolo : «morile zeiloi macind incet, pdcatele lor se transmit de la pdrin\.i la copiii care se vor naste in viitor» 17s . Sa vedem, nu cumva Scriptura subliniaza $i mai adinc aceeasi idee : «pa- rintii sa nu fie pedepsi^i cu moartea pentru vina copiilor, fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau» 174 . «Cine va minca agurida, aceluia i se vor strepezi dintii» 175 . «Fiul nu va purta nedreptatea tatalui si tatal nu va purta nedreptatea fiului ; celui drept i se va socoti drep- tatea sa, iar celui rau, rautatea sa» 176 . Iar drept echivalent : «Eu pedep- sesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine pina la al trei- lea si al patrulea neam» 177 . Sa se bage de seama ca Iezechiel citeaza un proverb atunci cind zice : «parint.ii au mincat struguri verzi si copiilor li s-au strepezit dintii» 178 , dupa care adauga : «precum este adevarat ca Eu sint viu, zice Domnul, tot asa e de adevarat ca sufletul care va gresi 171. Calomnie repetata : VIII, 41 ; 54 j 69. 172. Pedeapsa pacato§ilor a"re la Origen sens pedagogic, de indreptare (cf. C. Hal, Pronoia und Paideusis, passim). Ideea revine adeseori in aceasta scriere : II, 24 ; 76, III, 75; V, 16; VI, 56. 173. Plutarh, Moralia 549 d (citat M. Borret, op. cit, IV, 261). 174. Deut. 24, 16. 175. Ier. 31, 30. 176. Iez. 18, 20. 177. le$. 20, 5. 178. De fapt, citatul e din Ieremia, 31, 29. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 537 va muri» 179 . In schimb, acum nu-i potrivit sa. explicam ce insemneaza. parabola privitoare la pacatele care vor fi pedepsite pina la al treilea si al patrulea neam. Apoi ne inteapa ca niste babe slabe de gura, spunind : «Chiar daca ifi bafi joe de statui si rizi de zei, si chiar daca ai injurat de Dionysos ori pe Heracle in persoana, poate ca nici atunci tapta ta nu ai fi luata decit tot ca o gluma. In schimb, pe Dumnezeul tau L-au chinuit si L-au: idstignit in persoana, iai cei care au fdcut toate acestea n-au avut nimic de suieiit, nici macar mai tiiziu in viafd 180 . lar de atunci incoace ce s-a mai intimplat care sa ne faca sa credem ca n-a fost vorba de un vrajitor, ci de Fiul lui Dumnezeu ? Insusi acest Dumnezeu, Care si-a trimis Fiul sa vesteascd un anumit mesa], L-a disprefuit tocmai in clipa audelor Sale chinuri, incit deodatd cu El a pierit si mesajul pe care-1 adusese si, cu toate ca de atunci a trecut atita vreme, El nu i-a mai dat nici o- atenfie. S-a mai vazut vreodata un pdrinte atit de nedrept ? Fara indo- iald, zici tu, desti'nul Lui trebuia dus la indeplinire si in El std si temeiul atitor batjocuri. Dar chiar si despre acesti zei, pe care tu ii hulesti, se poate spune ca vor acelasi lucru si ca tocmai din aceasta pricind sint si hulip, caci daca este vorba sa se iacd o comparafie, ea va trebui ia- cuta numai intre par\i egale. Zeii nostri se razbuna aspru pe cei care-f calomniazd si care tocmai de aceea trebuie sa fuga, sa se ascundd, sau sa lie prinsi si pedepsifi». A§ putea raspunde ca noi nu hulim pe nimeni, fiind convin$i ca «cei ce nu hulesc pe artii vor intra in imparatia lui Dumnezeu» 181 , dupa cum citim in Scriptura : «Binecuvintati pe cei ce va prigonesc, binecuvinta- ti-i $i nu-i blestemati» l82 , caci noi cunoa^tem cuvintul : «ocariti fiind,. noi binecuvintam» 183 . $i chiar daca ocara ?i-ar gasi o justificare in ap§~ rarea pe care o incercam fata de necazurile care ne ameninfa, chiar §i atunci cuvintul lui Dumnezeu ni se impotriveste ; cu atit mai mult va trebui sa ne ferim daca ocara pleaca dintr-o mare prostie ! O nebunie- mare ar fi sa ocaresti piatra, aurul sau argintul din clipa in care aces- tora li s-a dat o infatisare ca aceea a zeilor, oamenilor, care n-au nici cea mai elementara idee despre Dumnezeu. Din acelasi motiv nu ne ba- tem joe nici de statuile neinsuflepite, ci eel mult de cei care li se in- ching. Presupunind ca unii demoni se ascund in anumite statui si ca s-ar crede de unii ba ca acolo ar fi Dionysos, ba ca ar fi Heracle, nici atunci- n-arn ride de ei si nu i- LI Mai apoi aproba, cu multumire, pe cei care nutresc nadejdea ca su- fletui sau puterea cugetatoare din om, pe care ei o numesc uneori «fiinta rationala sau cugetatoare», alteori «duh sfint sau fericit», alteori «suflet viu», se va bucura de viafa vesnica impreuna cu Dumnezeu. Tot astfeL recunoaste corect invatatura potrivit careia cei ce due o viata virtuoasi vor ajunge cindva la fericire, pe cind cei nedrepti vor avea parte de osin- d& vesnica. Dealtfel, din tot ce a scris vreodata Celsus ma entuziasmea- za cuvintele urmatoare, ' care f ormeaza o adevarata concluzie la cele spuse mai inainte : «aceasfa e o invatatura pe care nici cre$tinii §i ni- meni altcineva n*ar trebui s-o pardseasca». Or, daca 'Celsus scria impo- triva creistinilor, a caror credinta se bazeaza tocmai pe Dumnezeu si pe fagaduintele facute de Hristos celor drepti, ca si pe ihv&taturile despre- osindirea celor nedrepti, ar fi trebuit sa vada ca un crestin care accepta argumentele lui Celsus impotriva crestinilor paraseste crestinismul, In acelasi timp in care resping i e Evanghelia respinge probabil si aceasta invatatura, pe care — cum zice Celsus — «nici crestinii si nimeni alt- cineva nu trebuie s-o paraseasca vreodata». Eu spun ca in cartea sa «Arta de a vindeca patimile», Hrisip 227 , s-a dovedit a fi mai umanitar decit Celsus. El ar vrea sa elibereze si sa vin- dece pe oameni de patimile si de poftele care ii constring si lc ingreuia- za sufletul, in primul rind prin inv&taturile pe care le cr-ede mai stina- toase, dar tine seama, in al doilea rind si in al treilea rind, de invataturi care erau straine de concepfiile sale. «Presupunind ca ar exista trei so- iuri de «bine» 228 , zice el, chiar si atunci va trebui sa te eliberezi de pa- timi, dar fara ca in timpul in care vilvataia patimilor e in toi sa-ti sfarmi capul ce doctrina ti 1-a tulburat, pentru ca nu cumva combatind parerile de care fi-a fost preocupat sufletul, sa pierzi, prin oboseli far:i rost, ocazia care poate aduce vindecarea». Dupa care adauga : «Chiar daca placerea ar fi supremul bine, iar omul cuprins de patimi 229 ar avea o astfel de parere, chiar si atunci ar trebui sa-i venim in ajutor si sa-i aratam ca patima nu-i aprobata si nu-i ingaduita». 226. Afirmatie cu adevarat umanitarista. 227. Origen a pretuit tratatul lui Hrisip. Informatii la M. Borret, Origeno, V. Paris, 1976, Indice, p. 285. 228. Concepjie aristotelica : Diog. Laertios, Via(a, V, 30 (trad. rom. p. 267). 229. Teorie epicureicfi. A se vedea inai sus : III, 80 ; V, 47 ; VII, 63. Se stie ca epicureii gaseau in placere supremul bine. CONTkA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 547 Odata ce a admis ca cei care^au dus o viata virtuoasa vor fi fe- riciti, iar cei nedrepti vor fi pedepsitj. la chinuri vesnice, s-ar fi cuvenit , ca Celsus sa fie consecvent cu el insusi, iar daca asa ceva ar fi fost po- sibil — potrivit argumentului care-i pare fundamental — ar fi trebuit sa stabileasca si sa demonstreze pe larg adevarul afirmatiei ca cei nedrepti vor fi pentru totdeauna cople^itj de pedepse ve$nice, iar cei care au dus viata virtuoasa vor fi fericiti. LII Cit ne priveste, ceea ce vrem in primul rind, pe temelul unor mo- tive care ne-au convins sa traim dupa principiile crestinismului, este sa familiarizam, pe cit posibil, pe oameni cu toate invataturile creatine. Dar cind intilnim oameni, care in urma calomniilor aduse impotriva cre?- tinilor sint atit de stapiniti de prejudecati, incit cu cei care vor sa ves- teasca adevarurile descoperirii dumnezeiesti sint de parere ca nu trebuie nici mScar sa stea de vorba, pentru cS, dupa parerea lor, cre^tinii sint oameni fara credinta in Dumnezeu, atunci ne dam toata silinta, asa cum ne porunceste $i datoria iubirii aproapelui, sa propOvaduim cit putem mai hotarit §i mai clar invatatura privitoare la osinda vesnica a celor ne- legiuiti, si sa sustmem si pe cei care nu au inca taria de a trai pe fata crestineste, care inca nu au ajuns sa primeasca aceasta invatatura. Tot asa ne intereseaza sa convingem pe oameni ca cei care au dus o viata evlavioasa vor fi fericiti, mai ales cind vedem ca pina si vrajmasii cre- dintei noastre au recomandat, cu multe argumente asemanatoare cu cele ale noastre, aceeai^i viata lipsita de patimi. Caci.nu exista oameni care sa fi pierdut cu totul notiunile de bine si rau, de drept si nedrept 230 . Asadar, vazind mai de aproape lumea §i mersul neschimbat al ceru- lui si al stelelor, precum si ordinea planetelor, rinduita in sens invers decit miscarea lumii, apoi vazirid amestecul de ape si de aer pentru fo- losul ahimalelor si indeosebi al omului, ca si multimea de bunatati cre- ate pentru oameni 231 , se cuvine ca fiecare om sa^si dea silinta sa nu faca nimic ce n-ar fi pe placul lui Dumnezeu eel peste toate, si in folosul su- fletelor si cugetelor fiecaruia. Sa fie convinsi ca vor fi pedepsiti pentru pacate, intrucit A'or primi de la Stapinul lor fiecare dupa cit e vrednic de rasplata, potrivit faptelor. Iar cei buni sa fie convinsi ca vor trece intr-o viata fericita in urma faptelor lor bune, dar ca cei rai vor fi dati fara crutare la munci si la chinuri pentru faptele lor nedrepte, pentru necumpatarea si desfrinarea lor, pentru lasitatea, viclenia si pentru toata nebunia lor. 230. Idee afirmata si la inceputul cartii : I, 4. 231. Idee biblica, dar §i stoica. Cicero, De nat. deorum 2, 19, 49. N-am putut con- sulta lucrarea lui M. Spanneut, Le stoicisme des Peres de VEglise dc Clement de Rome o Clement d'Alex., Paris, 19o7. 548 ORIGEN, SCRIERI ALESE nil Dupa ce am ihsistat atit de mult asupra acestor lucruri, sa trecem acum la un alt pasaj al lui Celsus : «tntrucit oamenii se nasc si rdmjn legaU de trup, fie in temeiul unei rinduieli a lumii acesteia, fie pentm cd se poate intimpla sd trebuiascd sd ispdseascd anumite pdcate, sdu pen- tru ca sufletul, hind incarcat de patimi, sd se curat eased dupa o anumitd trecere de vreme, intrucit, dupa spusa lui Empedocle 232 , «sufletul muii- toriloi rdtdceste de trei ori cite zece mii de ani departe de sdlasul feiici- tilor pina sd-si schimbe forma cu timpul» — va trebui sd credem eu tdrie cd oamenii au tost incredintafi purtdrii de grijd a anumitor paznici ai temnitei acesteia». Sa luam aminte ca la aceste probleme atit de grele Celsus nu aduce decit niste biete presupuneri si afirmatii neclare si ca si aici are unele rezerve, citind doar teorii ale mai multor autori in legatura cu originea si formarea crestinismului, dar neindraznind sa afirme care din ele este gresita. Ajums ila hotartrea de a nu consimti prea usor, dar nici de a opune un refuz piea temerar fata 1 de concepfiile strdmosilor, n-ar fi putut oare ajunge Celsus la o concluzie mai buna daca n-ar fi fost hota- ritsa nu creada deschis nici in invatatura iudeilor vestita de prooroci si nici in Iisus ? In cazui acesta eil trebuda sa stea la indoiala si sa admits ca probabil faptul ca cei care au ajuns sa se inchine ilui Dumnezeu eel Atotputernic si care pentru cinstea Lui si pentru respectarea legilor pa care le socoteau ca vin de la El s-au expus adeseori multor primejdii si chiar mortii, totusi n-au ajuns sa nesocoteasca pe Dumnezeu, ci ca si lor li s-a facut o descoperie : intrucit au dispre|uit statuile confectionate prin mestesug omenesc, ei s-au straduit sa urce cu mintea pina la Dum- nezeu Atotputernicul 233 . Ar fi trebuit, deci, sa tlna seama Celsus ca Ta- tal si Facatorul tuturor fiintelor, Cel care vede tot si aude tot» 234 si Care judeca dupa merit hotarirea oricui de a-L cauta si de a voi sa vietuiasca in credinta, le da si roada ocrotirii Sale, ca sa creasca apoi in convin- gerea pe care si-au facut-o. Daca ar fi meditat asupra acestor lucruri, Celsus si cei care urasc pe Moise si pe ceilalU prooroci ai iudeilor, pe Iisus §i pe adevaratii Sai ucenici, care-si dau viata pentru El, n-ar fi defaimat atita pe Moise si pe prooroci, pe Iisus si pe apostolii Sai. El nu ar fi pus pe iudei inapoia tuturor proorocilor paminteni 235 , socotin- 2S2. Empedocle (t 435 I.Hr.} fragm. B 115. El socotea viata paminteasca un exil. Omul trebuie sa se purifice peregrinind printr-o serie de animate si plante pina se va reuni prin iubire cu divinitatea de la care a plecat. N. Balca, op. cit., p. 60. 233. Despre urcusul duhovnicesc prin rugaciune si contemplare vorbeste Origen in multe locuri, el fiind socotit primul teolog «pnevmatizat». A se vedea iir aceasta colecjie introducerea la volumul 7. 234. Homer, /Jidda III, 277 (trad. rom. p. 79) ; Odiseea XI, 9 ; XII, 323. 235. Idee exprimata adeseori : IV, 3"! ; V, 41 ; VI, 80. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 549 du-i inferiori chiar egiptenilor, care — din superstore, din ratacire, ori din alte pricini oarecare — injosesc cinstea cuvenita dumnezeirii, co- borind-o pina la aceea a fiarelor necuvintatoare. ■ Nu spunem acest lucru ca sa facem pe unii sa se indoiascfi de inva- tatura crestinismului, ci pentru ca sa precizam ca ar fi mai bine pentru cei care calomniaza atit de indraznet invatatura crestinilor, sa se abUna eel putin de a se pronunt-a atit de grav asupra ei si sa nu vorbeasca cu atita usurinta despre Iisus §i ucenicii Sai, ceea ce nici nu cunosc, afir- mind ceea ce se numeste la stoici, o «reprezentare comprehensiva» 236 , in loc sa foloseasca un grai mai demn, asa cum obisnuiesc sa se folo- seasca §colile filosofice cind vor sa dovedeasca adevarul unei opinii. LIV $i apoi, atunci cind Celsus declara «trebuie sa credem ca oamenii au fost incredintati in grija unor paznici ai temnitei acesteia», va tre- bui sa-i raspundem ca pina si in via^a celor pe care Ieremia ii numeste «robii pamintului» 237 , sufletul virtuos poate fi slobozit din lanturile pa- catului, caci si Iisus a confirmat ceea ce vestise cu mult inaintea venirii Sale pe pamint proorocul Isaia. Caci ce oare altceva zicea pe atunci daca nu : . — , — . , i — ————— — , — — ■ -* „ ,. , . m j _ ■■-■ lost repartizata o parte din ele. De aceea vrea ca.noi sa acordam cinstire, credintS si incredere acestor demoni daca vrem sa fim sanato^i, iar.nu bolnavi, norocosi iar nu nefericiti, eliberati, pe cit se poate, de orice rani si suferinfe. Se, vede ca despre cinstirea neimpar^ita si nedespar- tita cuvenita numai lui Dumnezeu Cel peste toate, Celsus cunoaste atit de purine lucruri, incit nici nu vrea sa creada ca Dumnezeu e in stare, daca-L rugam sj-L tinem in mare cinste, sa dea celui care, I se inchina, pentru simplul motiv ca I se inchina, putere in stare sa opreasca atacu- lile demonilor CQntra celui drept. Aceasta pentru ca n-a vazut in ce ■chip simpla invocare «in numele lui Iisus», pe care o rosteau adevaratii inchinStori, a vindecat mulU bolnavi de duhuri necurate si de alte su- ierinte. ,,..-. LIX S-ar putea, foarte usor, ca unul sau altul din aderentii lui Celsus sa rida auzind cuvintele : «intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, al celor ceresti, al celor pamintesti si al celor de dedesubt si sa marturiseasc& toata limba ca Domn este Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu-Tatal» 262 , dar acest ris nu poate impiedica invocarea noastra ■de a sluji ca marturii ale unei lucrSri mai eficace, decit ceea ce se spune •despre Hnumen, Hnahumen, Knat, Sikat si ceilalti din catalogul egip- lean. despre a caror invocare se spune ca ar vindeca bolile din diferite parti ale trupuluL 9i apoi va trebui cercetat si chipul in care, eerindu-ne ■5a nu 'credem in Dumnezeu eel peste toate, Celsus ne invita sa credem — - spre a ne vindeca trupul — in 36 de demoni barbari, pe care numai magii egipteni sint in stare s5-i invoce, fagaduindu-ne nu stiu ce is- pravi deosebite. Dupa parerea lui am fi mai cistigati daca ne-am face vrajitori sau magi decit sa fim crestini, sa credem intr-un numar ne- .sfirsit de demoni, decit sa credem in Dumnezeul eel atotputernic, eel viu si Care nu poate fi tagaduit, Cel care cu puterea Lui cea mare a araspindit invatStura credintei peste toata lumea locuita si n-as minti dacS as adauga si peste lumea celorlalte fiinte cugetatoare, care au ne- voie de indreptare, xle vindecare si de iesire din pacat, LX Oricum, Celsus isi da seama ca este usor sa aluneci de la deprinde- rea acestor practici la magie, si gindindu-se la paguba pe care ar in- •dura-o ascultatorii sSi, el zice : «Totusi trebuie sa iim atenfi cind ne Jacem de lucru cu acesri demoni, sa nu meigem prea depaite si, din 262. Fil. 2, 10—11. CONTRA LUI ..CELSUS, OARTEA A OPTA 555 dragostea piea maie lata de.corp ?i de cele pdmmtesti, sa uitdm cu totul de bunurile mai inalte ale siiiletului 263 . Poate cd n-am face bine daca n-am da nici o ciezare acelor baibati intelepti care spun cd ; cei mai mulfi dintie demonii pdmintesti iapitf de piea multd 'mclinaie spre pldcerile cdrnii, spre singe si turn de grdsimi, se lasd prea mult influ- enfatf de doiul dupa farmecele incintdtoare ale acestei viefi 284 , $i nu xeusesc decit sd dezmierde trupul si sa incinte oameni si cefdfi cu pre- viziunile viitorului, cdci mai mult m-asa nu pot face, ca unii care-s le- ■gafi numaide preocupdri paminte$ti». Fiind acest lucru atit de primejdios, incit chiar un du?man al ade- varului trebuie sa reculioasca, nu-i oare mai bine sa nu te lasi absorbit prea mult de primejdia de a intra prea adinc in legatura cu demonii, lasindu-te dus de prea mare patima spre cele trupesti si ttitind cu totul de cele mai de pret ale sufletului, in loc sa ite increzi mai curind in Dumnezeu eel Atotputernic prin mijlocirea lui (Iisus Hristos), Care I^i veste^te invatatura atit de minunata ? Lui va trebui sa-I cerem tot •ajutorul 51 tot sprijirlul ingerilor Lui sfinfi si drepti, ca sa rie scoata din •ghearele demoniilor paminte?ti, rapiti de prea muilta inclinare spire pla- cerile carnii, spre singe si fum de grasimi, ca unii care se lasa prea mult anfluentati de farmecele incintatoa'fe ale acestei vie|i si spre alte lucruri de acest fel. Dupa parerea generala, inclusiv a lui Celsus, demonii nu-s in stare sa ingrijeasca de nimic altceva decit de ale trupului. Din par- tea mea, as zice ca nu-i chiar clar, ca acesti demoni — oricare ar fi cultul care li s-ar aduce — ar putea intr-adevar vindeca trupurile, caci vindecarea acestor trupuri — dupa cum o stie §i ultimul om — e in grija medicinei. In schimb, daca sintem dornici dupa o viata mai presus decit cea a multimii, avem nevoie de credinta in Dumnezeu Atottiitorul $i de rugaciunile aduse Lui. LXI SS ne intrebam pe noi insine : ce fel de inima va fi bineplacuta lui Dumnezeu eel Atotputernic, a Carui putere negraita stapineste peste toate, indeosebi pentru ca sa raspindeasca asupra oamenilor bunatatile sufletului, ale trupului si cele din jurul omului ? 265 Va presupune aceasta o daruire totala a noastra lui Dumnezeu, ori numai o insirare amanuntitai de nume, de puteri, de slujiri idolesti, de invocari ale duhurilor, de adu- cerea unor buruieni speciale pentru demoni, ori va fi nevoie de pietre si inscript,ii, corespunzind formelor tradifionale ale demonilor, ori de alte 263. C. Andresert (Logos und Nomas, p. 63) trimite la Platon, Soph. 216 b. Idee similarS dezvoltase Origen 51 mai sus : III, 78. 264. Ill, 28. 235. Clasificare tipic aristoielica a bunurilor, a?a cum am mai Intilnit de citevn ori ?i aici : I, 21 ; VI, 54. 556 ORIGEN, SCRIERI ALESE semne diferite ? 266 E- usor de inteles, chiar si daca f acem o socoteala scBrta, ca sufletul curat si far a gusturi desarte, pe care se cuvine sa-1 inebinarn lui Dumnezeu," va fi tyineplacurt: lui Dummezeu si ingerflor Lui. Dimpotriva, Git priveste sanatatea trupului, grija de el, norocul in cele ale vietii, alergarea dupa deraoni 51 cautarea modului in care sa-i far- med prin invocari ~ toate acestea insemneaza sa simti cS te-a parSsit Dumnezeu, fiindca esti o fiinta nemernica, nelegiuita, mai mult indracita decit omeneasca si cS te-ai incredintat cu totul pe mina demonilor si a slugilor lui, care te chinuie si te bat, caci e probabil ca aceste fiinte fiind rele si — cum recunoaste chiar si Celsus — dornice de singe si de fum de jertfe, de incantatii si de alte lucruri de acest fel* sa nu tina seama — chiar daca ar fi la mijloc cei care li se inchina — nici de cre- dinta lor si, ca sa zicem asa, nici de un legamint ce ar fi facut cu ei. Caci daca altii le invoca ajutorul impotriva celor care s-au indreptat mai ina- inte catre ei dupa ajutor, si daca acestia isi cumpara bunavoinja lor cu si mai multa varsare de singe, fum de jertfe singeroase, precum si prin alte mijloace de acest fel, demonii nu-si yor face nici o rezerva sa treaca din nou in partida potrivnica acelora care ieri le aduceau jertfe si alte daruri. LXII Dupa ce ne-a vorbit atita in cele de pina acum conducindu-ne pe la sanctuarele si la prezicerile lor, despre a caror origine ne-a spus ca ar fi de la zei, acum Celsus si-a imbunatatit programul, marturisind ca aceste duhuri care vestesc indivizilor si oraselor viitorul si legaturile cu mortii sint ceva propriu demonilor pamintesti, care sint preocupati mai mult de placed trupesti, fiind dornici de singe, de fumul jertfelor singeroase si de altele de acest fel, iar altceva mai bun nu pot face. $i poate cS si atunci cind noi ne ridicam contra preten^iei lui Celsus de a vorbi despre Dumnezeu, in legatura cu oracolele si cu cintarea adusa asa-zisilor zei, sintem banuiti de necredinta, pentru c a nu vedem in El lucrarea demoni- lor care coboara sufletele omenesti la ceea ce tine doar de nasterea tru- peasca. Or, sa fie convins eel ce nutreste astfel de banuieli fata de noi ca declarable crestine sint corecte si chiar autorul unei carti indreptate impotriva crestinilor va ajunge la concluzia ca a fost biruit de Duhul Adevarului. N-are decit sa spuna Celsus ca «noi ar trebui sa aducem onoruri religioase acestor fiinte, pe motiv ca aceasta ne-ar fi de folos ?i noua, caci orice am face, rafiunea ne cere s-o facem oricum, si noi itotusi nu sintem de parere sa aducem cinstire demonilor, care sint ahtiati doar 266. Plante speciale pentru zodiac, cf. Festugiere, op. cit., p. 140—180. •CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 557 dupa fumul grasimilor si dupa singe, ci vom face totul pentru a nu pro- fana Dumnezeirea prin coborirea ei in rindul unor demoni rai. Daca Cel- sus ar fi cunoscut cu adevarat ce anume ne este de folos, atunci ar fi trebuit sa inteleaga ca scopul nostru adevarat este virtutea si vietuirea •dupa regulile virtutii 267 . In acest caz el nu ar mai fi trebuit sa spuna ca «cinstirea demonilor ne-ar fi de folos». Chiar daca cinstirea demonilor ne-ar ocroti sanatatea si norocul trecator, noi totusi preferam boala si nefericirea trecatoare, pe temeiul unei credinte curate fata de Dumnezeu Atotputernicul, decit sa ne bucuram de o sanatate trecatoare si de un noroc schimbator, platite cu departarea si despartirea de Dumnezeu, iar pe deasupra si cu boala si cu pieirea sufleteasca. In orice caz, e mai bine sa ne rugam si sa ne apropiem de Cel Care nu duce nevoie de nimic 268 -altceva decit de mintuirea oamenilor ?i a oricarei fiin^e cugetatoare, iar nu de acei demoni care se desfata numai cu singe si cu fumul de jertfa al grasimilor. LXIII Imi face impresia ca dupa tot ce a spus in legatura cu demonii ah- tiati dupa fumul de jertfe singeroaee, Celsus face o figura trista, spunind •cu parere de" rau : «mai curind trebuie sa credem cd demonii nu doiesc nimic, nu due nevoie de nimic, dai le place totu$i de cei care li se inchind cu evlavie». Daca ar fi crezut ca o asifel de afirmatie e adevarata, n-ar fi trebuit sa spuna lucruri pe care apoi sa le ahuleze cu o astfel de cu- getare. De fapt, omul niciodata nu-i cu totul parasit de Dumnezeu si de Adeveir, care-i insusi Fiul Sau Cel Unul-Nascut. De aceea chiar si Celsus a afirmat adevarul atunci cind a spus ca demonii jinduiesc dupa fumul de tamiiere al jertfelor singeroase. In schimb, firea lui cea rea il face sa cada din nou in ratacire si in minciuna atunci cind aseamana pe de- moni cu oamenii care-si indeplinesc bine si regulat datoriile dreptatii, •chiar daca nimeni nu le exprimS vreo multumire, dar incarca cu bunatati pe cei care se arata recunoscatori. Mi se pare ca aici Celsus face o confuzie regretabila : uneori e cu mintea tulburata de demoni 269 , alteori se ridica din intunericul in care plutea, parind ca vede o licarire de adevar, anume atunci cind repeta vorbe ca acestea : «Cit despre Dumnezeu, nu se cuvine sa-L uitam nici ziua, nici noaptea, nici cind sintem 3n public, nici cind sintem singuri, nici cind vorbim si nici cind lucram ceva. Ori dvem vreo preocupare ori 267. Definitia stoica a virtual. «Numai omul intelept este fericit fiindca numai el •este virtuoso, zice Zenon, intemeietorul stoicismului (fragm. 148). N. Balca, op. cit., p. 258. 268. Cum s-a repetat de citeva ori mai sus : IV, 6 ; VIII, 21. 269. Idee reluata si in alte locuri : VII, 56 ; 57. 558 ORKJEN, SCRIERI ALESE n-avem, sufletul nostiu sa nu inceteze nicicind de a fi Indreptat spre Dumnezeu* ?7 °, ceea ce vrea sa spuna ca fie in public, fie in singuratate, totdeauna graiul sau actfunea noastra sale atintim spre Dumnezeu. De aceea, chiar si cind ne simtim cugetul asaltai de ispitele demo- nilor, in care sintem gata sa eadem, Celsus ne spune : *Daca a$a stau lucTurile, de ce aeeastd teamd de a cduta bunavointa celor ce poruncesc aid, pe pdmint, si In special a prinfilor si regiior dintre oameni ? Cdci de bund seama ca nu fdrd puterea demonilor $i-au doblndit ei vredniciile pe pdmint» 2n . lata de ce cauta Gelsus in paginile ahterioare sa ne in- joseasca sufletfeste in fa$a demonilor, iar acum ne cere sa cistigam bu- navointa printilor si a regiior dintre oameni! Dar, intrucit in aceasta privinta gasim in orice clipa ca viata si istoria ne ofera destule exemple, n-am mai socotit necesar sa mai aduc si eu unul in plus. LXIV Nu exists decit un singur Dumnezeu Atotputernic, a Lui bunavointa se cuvine s-o cautam si s-o cerem casa avem spor in credinta si in orice fapta buna. Iar daca Celsus vrea ca pe linga acest Dumnezeu Atotputer- nic sa se asigure si de bunavointa altor sprijinitori, atunci va trebui sa inteleaga ca, dtipa cum, in drumul lui, trupul e insotit de umbra lui 272 , tot asa si bunavointa lui Dumnezeu Atottiitorul aduce ajutor tuturor celor ce-L iubesc : ingeri, suflete, duhuri, care cunosc pe cei ce sint vrednici de ajutorul Lui si care nu se marginesc numai sa ajute pe cei ce merita, ci colaboreaza chiar cu cei ce vor sa adore pe Dumnezeu eel Atotpu- ternic, rugindu-se si intervenind impreuna cu ei. Asadar, indraznim sa spunem ca atunci cind oamenii se indreapta cu toata inima spre bunu- rile netrecatoare si aduc lui Dumnezeu rugaciunile lor, o multime de sfinte puteri se roaga impreuna cu ei — chiar daca nrau fost invocate — si vin intr-ajutor fiintei noastre neajutorate 273 . $i as indrazni sa spun ca ingerii ne vin in ajutor tocmai din pricina ca ii vad pe demoni cum se zbat si cum se lupta mai ales impotriva mintuirii celor care s-au de- dicat cu totul lui Dumnezeu si dispretuiesc ura diavolilor, oricit de mare ar fi minia lpr pentru ca nu vor sa li se inchine cu fum de jertfe singe- roase, ci se straduiesc in tot chipul sa traiasca prin mijlocirea lui Hristos 270. A se vedea'mai sus : I, 8. 271. Celsus e de parere ca dreptul regiior e de origine divina. A se vedea maL jos : VIII, 67—68. 272. Aceea$i asemanare o d5 Origen .^i in tratatul Despre rug&ciurie, 16, 2, traducere rom., p. 235. 273. Despre ingerii pazitori pomeneste Origen si in alta parte, de ex. Despre ru- gaciune 11, 5 (editia citata, p. 221), dar si aici : V, 57—8; VII, 82 etc. CONTRA LUI CEIjStfS, CARTEA A OPTA 5.-59 in comuniune si unire cu Dumnezeu eel peste toate 274 . Aceasta pentru ca Iisus a adus infringerea unui numar nesfirsit de mare de diayoli, a&mci cind «a umblat facind bine si vindecind pe toft cei asupriti de dia~ volul» 275 . LXV Desigur ca de favorul si bunavointa oamenilor si chiar ! a regilor, noi crestinii nu ne prea sinchisim, nu numai pentru ca acestea au fost do- bindite prin ucideri, desfrinari si cruzimi, ci si pentru ca ele au fost cistigate cu pretul unei nelegiuiri fata de Dumnezeul eel Atotputernic, sau printr-un cuvint de slugarnicie si josnicie nedemne de niste crestini curajo^i ?i marinimosi care vor sa cistige si alte virtutj, cum este de pilda cea mai vrednica dintre toate : taria sufleteasca 276 . Cu toate aces- tea, noi nu ne impotrivim cu nimic legii si Cuvintului lui Dumnezeu, caci *nu sintem atit de nebuni sa atUam impotriva noastrci minia impa.Tatu.lui si a printului, piovocind si atragind asupra noastra baiai, chimin si chiar moartea 2 ~ 7 » pentru ca si noi am citit in Scriptura cuyintul : «Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapiniri, caci nu este stapinire decit de la Dumnezeu ; iar cele ce sint, de la Dumnezeu sint rinduite» 278 . Oricum, in Comentarul la epistola cdtre Romani am dat, pe cit am putut, expli- cate lungi si variate asupra acestor cuvinte 279 , asa incit aici nu mai in- sist asupra lor, ci le amintesc in treacat §i potrivit interpretarii genera'le, aceasta pentru ca Celsus declara ca stapinirile pamintesti s-au dobiridit numai cu ajutorul fortelor demonice. Multe s-ar mai putea spune despre originea si instituirea puterii re- gale si a altor dregatorii, caci in aceasta privinta ni se deschide un cimp larg de cercetare din cauza celor care au domnit folosind cruzimea si tirania, sau pentru care puterea a fost un prilej de a se lasa in voia pof- telor» 28 ° si a desf atarilor, dar nu voi trata pe larg despre aceste pro- bleme. Totusi «noi crestinii nu depunem juramint pe destinul imparatu- lui, nici pe al altei fiinfe socotite ca zeu, caci, intrradevar, cum zic unii : «fericirea» ori «soarta» ori «destinul» nu-s decit niste expresii pentru 274. In text oixeiouaSai xm 8eoJ, a trai in intimitate cu Durwnezeu, care, oricit ar suna in sans stoic de inrudire impersonala cu divinitatea, aici are inteles de re- late personala a credinciosului cu Dumnezeu. Vezi si I, 30 ; III, 28, IV, 6, VII, 17 etc. 275. Fapte 10, 38. 270. Trei virtufi sint cardinale pentru stoici : curaj, statornicie, marinimie. A se vedea si : II, 42 ; VIII, 17. 277. Inca in Martiriul iui Policarp I, 4 se respinge cautarea cu orice pret a? martirajului. La fel Clement Alex., Stromata IV, 17, 1 (citat dupa M. Borret, op. cit.,. trad,, rom. in «P.S.B.», V, p. 245). 278. Rom. 13, 1. 279. In Rom. 9, 26. Migne, P.G., 14, 1229. 280. Koetchau, op. cit., introducere, p. XXII, vede aici o aluzie la Maximm Tracul (235—238) si la Heliogabal (218—222). 560 ORIGEN, SCBIEHI ALESE desfasurarea nesigura a evenimentelor. De aceea, noi nu juram pe ceva ce nu exista si n-are putere efectiva, caci nu vrem sa folosim puterea juramintului in scopuri interzise ; ori ca, potrivit cugetarii unor autori pentru care a jura pe norocul imparatului Romei insemneaza sa juri pe demonul lui, ceea ce inseamna ca ceea ce numim fericirea imparatului nu-i altceva decit demonul lui. $i daca asa stau lucrurile, noi mai curind murim decit sa juram pe un demon mizerabil si nelegiuit, care pacatu- ieste adeseori impreuna cu omul peste care e rinduit, ba chiar mai mult decit el. LXVI Asemenea celor stapkiitide diavol, care cind Isi reviin din boala, cind ■cad din nou in ea, asa si Celsus vorbeste parca revenindu-si din boala : «Dacd unui om credincios i-ar porunci cineva sa sdvirseascd o nelegiuire, ■ori sa spuna ceva rusinos, el nu asculta, ci mai curind pretera sci indure ■orice chinuri si sa sufere chiar moartea decit sa spuna sau chiar numai sa gindeascd ceva necuviincios fafa de Dumnezeu» . Dar, apoi, ca si cum ar fi cazut din nou in boala, din faptul ca nu cunoaste credinta noastra, •ori pentru ca ar confunda totul, Celsus continua : «Dar daca cineva p-ar porunci sa aduci laudd zeului soare, ori sa cin\i un imn de preamdrire zei\ei Atena de aid va reiesi ca te inchini Atotputernicului prin taptul ■cd ai cinstit pe cei doi zei, cdci cinstea fata de Dumnezeu e mai desa- virsitd cind ea se reterd la toate lucrurile». Or, iata care e raspunsul nostru : ca sa binecuvintSm soarele, noi nu asteptam sa ni se porunceasca, intrucit am inva^at sa binecuvintam nu numai pe cei care se numara in aceeasi categorie cu noi, ci si pe cei care ne prigonesc. Vom binecuvinta soarele in calitatea lui de faptura mi- nunata a lui Dumnezeu, care tine legile lui Dumnezeu, intrucit aude cu- vintele : «Laudati pe Domnul soarele si luna» 281 si vom cinta din toata puterea un imn Tatalui si Facatorului lumii. Cu toate acestea, punind pe Atena alaturi de soare, traditiile elinilor au nascocit povestea, cu sau fara semnificatie alegorica, potrivit careia Atena s-a nascut inarmata gata din creierul lui Zeus si ca, fiind urmarita intr-o zi de Hefaistos, care voia sa se impreune trupeste cu ea, fugind a scapat de urmarire, dar .zeita a indragit saminta lui cazuta pe pamint in clipa cind era sa se im- preune amindoi, asa incit ea a ridicat sub numele lui Arichtonios, cum a fost numit «copilul brazdei fecunde, pe care Atena, fiica lui Zeus, o 281. Ps. 148, 3. CONT&A LUI CELSOS, CARTEA A OPTA 5gf ' - ' ' ' - - ■ ■ . ■ -■■-■ ■ :---■ -- - - - ■ ■ JS, ridicase cindva de jos» 282 . Se vede" asadar ca pentru a recunoaste pe Atena c,a fiica a lui Zeus trebuie sS admiti multe povesti „si plasmuiri, pe care nu le poate admite cineva care fuge de povesti si crede in adevSr. LXVI? , " Baca am vrea sS explicam, in chip figurat, povestea aceasta $i dacS am vedea in Atena o personifxcare a adevSrului, atunci ar trebui sS ni se arate ca ea a existat si in realitate, si c5 avea si o fire oare se preta la aceasta interpretare alegoricS. Daca Atena a fost doar ofemeie din anti- chitatea straveche, care-isi datoreaz& venerarea faptuiui caV oamenii, preseriind supusilor lor traditiile lor religioase, au vrut sS cinsteasca numele ei ca pe al unei zeite intre oameni, atunci cu atit mai putin ay em dreptul sa o cinstim pe Atena c$ pe o zeita cu cit stim c§ ni se^jnterzice — cu toate ca-1 binecuvintam — sa aducem inchinare sdarelui pentru stralucirea lui. N-are decit sa-si inchipuie Celsus c5 se va vedea mai bine ca noi cinstim pe Cel Atotputernic daca preamSrim ca zei soarele si pe Atena. Dar noi stim ca situatia e cu totul altfel, cSci laudS si mMre trebuie s5 aducem numai lui Dumnezeu si Rului Celui unul nascuf, Care e Dum- nezeu si e Cuvint De aceea eint&rn imne doar lui Dumnezeu si Fiului Sau, asa cum ii cinta $i soarele si luna si toate stelele si lumina 283 , care formeazS laolalta un singur glas dumnezeiesc^ in care cinta' si cei drepti un imn lui Dumnezeu si Fiului Sau. S-a spus, mai inainte 284 , ca nu trebuie sa ne jur&n pe imparatul care stapineste peste oameni, ori sa ne juram pe ceea ce se liumeste geniul, «iericrrea» sau <>. Noi nu tagSdurm pa toate lucrurile de pe pamint au fost incredinfate lui si ca de la el primim. tot ce se pri- meste in aceasta viat/a. Ceea ce primim: cuadevarat si cinstit, primim de la Dumnezeu si prin grija Providenjei Lui, de pilda poamele bune de mincaW piinea care intareste inima omului, vinul placut care vese- leste inima omului. Si tot din mina Providentei avem roada untului- delemn, ca sa veseleas'ca fata omului» 285 . 282. Homer, Iliada II, 547—548 (trad. G. Murnii, p. 62). 283. Ps. 148, 3. 284. VIII, 65. 285. Ps. 103, 15—17. 36 - ORIGEN, Vol. IV 562 ORIGEN, SCKIEBI AtESE LXVIH Dupa aceea, Celsus declara : «Nu trebuie sd ietuzdhi sd ciedem pe un bdtrin de alttidata, care spunea: *unul singur e regele, cel a cdrui fiinid o va fi ocrotit-o vicleanul Cronos*. Daca tu nu vrei sd crezi aceastd invdtdturd sd stii, infeleptule, cd regele te va pedepsi. lntr- adevdr, daca ar ti idcut totf eeea ce laci tu, atunci repede ar rdminea regele smguratic si, in scurf d vreme, lucrurile de pe pdmint ar ajunge- in miinile celor mai nedrepfi si mai sdlbatici barbari si nu s-ar mai auzi vorbindu-se pe pdmint nici de reUgie, nici de adevdrata infeiepciune in- tre oameni». F&rS nici o indoialS cS exista numai un singur conduc&tor,. numai un singur imparat, dar nu eel care va fi fost ocrotit de fiul lui Cronos, ci Omul pe care L-a ocrotit Cel Care introneaza" si detroneaza pe ImpSrati si «Care la vremea Sa va ridica pe Cel folositor la cir- muirew 266 . Acesta nu este insia fiul lui Cronos, oaTe a azvMit pe tatal sau in infern, cum spun povestile elinilor 287 , dupa ce l-a alungat de pe tron, care introneaza pe impSrati, chiar daca ai interpreta acest pasaj in chip alegoric, ci Dumnezeu este Cel care cirmuieste toatS lumea si care stie ce face cind e vorba sa introneze regii. Asadar, noi respingem inva^Stura despre o impSrStie ocrotita de fiul lui Hronos cel violean, bine stiind c3 Dumnezeu saw Tatal dui Dum- nezeu nu umbdS dupa nimic viclean isi rautacios. In sehirttb, noi nu res- pingem invStatura despre Provident,a si despre lucrurile rinduate de Ea, direct sau mijlocit 288 . §i incS ceva : nu-i cu putinta ca un imparat sa ne pedepseascS daca" spunem c5 nu fiul lui Hronos cel viclean este cel care l-a ocrotit sa" domneasca, ci Cel care introneazS si detroneaza pe im- pSrati M9 . §i numai atita as dori : ea totf sa urmeze pilda mea si sS res- pingS inv&tltura lud Homer, primind inv&t&tuira zeiior despre regallitate si sS cinsteascS posrunca si pevrege. Daca ar ascuflita acest lucru, atunci regele n-ar mai ajunge pe miinile oelor mai s&lbatioi si mai fiorosi bar- bari 290 . Peotru ca dac5 toti ar face ca moi — ca s3 ctt&tn o vorbS a lui Celsus — atunci m-ar miaji fi nici o indoiala c& chiar si barbarii insist ar primi cuvintul lui Dumnezeu si si-ar seMmba viata, incit toaite ve- chtle reMgii si-ar g&si sfirsiM, raminlnd in vigoare numai cea crestina f 286. Homer, lliada II, 205 (trad. G. Murnu, p. 52). 287. Is. Sir. 10, 4. 288. Apollodor, Bibl. 1, 2, 1 (6—7, citat dupa M. Borret). 289. A se vedea mai sus : VI, 53. 290. Aceea?i idee (ca daca cre?tinii ar fi tratatf mai uman, statul roman ar fi cel dintii care ar beneficia) a fost exprimata de apologeti. Atenagora, Solie, XXXVII (trad. rom. 384). CONTRA LUI GELSUS, CAR £A A OPTA 563 lucru care, de fapt, tot va avea loc odata isi odaita, imtrucit ionvat&tiura crestina ci^tiga si atrage la ea in fiecare sqi tot mai multe suflete 291 . LXIX $i dupa aceea, far§ sa bage de seamS ca prin cuvintele «daca toti ar face ca tine», pe care le-a asternut pe hirtie, Celsus se si contrazice in cele ce urmeaza : *Desigur ca nu vrei sa sustii ca dacd iomanii con- vin$i de tine s-ar lepdda de tradifia riturilor lor fata de zei si ia}d de oameni, spre a invoca mai bine pe Atotputernicul tdu, sau cum vrei sd-I zi'ci tu, atunci El insusi ar cobori din cer ca sa hxpte pentru ele si sa le apeie, declarlnd ca nu l-ar ti ttebuit alter rituri decl tal Lui. Cdci aceiosi Dumnezeu, spunep voi, a idgdduit odinioard credinciosilor Lui acelasi lu- cru si chiar mai mult — cum recunoasfef i voi in?iva — si putefi vedea ca inir-adevdr le-a lost de folos si iudeilor 292 si voud insivd ! In loc sa ajungi stapini peste tot pdmintul lor, nu le-a mai rdmas nici o brazdd si nici o colibd ; dacd, insd, dintre voi rdtdceste unul sau altul, ascunzindu-se pe unde poate, unul c aacela e hdrfuit si pedepsit cu moartea 293 . Intrucit Celsus se intreaba ce s-ar intimpla in cazul in care romanii ar primi invatatura crestina si ar desconsidera vechile lor legi, care nor- masera atitudinea lor fata de zei, si s-ar inchina Celui Atotputernic, iata va comunicam parerea noastra si zicem : «daca doi dintre voi se vor invoi pe pamint in privin^a unui lucru, pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal meu, Care este in ceruri» 294 , caci Dumnezeu se bucurS cind fiintele cugetatoare se inteleg, in schimb, se intoarce cu scirba de la cei care se cearta. Ce-ar trebui sa credem ca ar fi necesar sa se faca in cazul in care ar exista intelegere nu numai intre f oarte purine per- soane, cum e cazul astazi, ci in intreg Imperiul Roman ? Atunci oamenii vor cere ajutorul lui Dumnezeu Cuvintul, care spusese alta data evrei- lor, pe cind erau urmaritj de egipteni : «Domnul insusi are sa se lupte pentru voi, iar voi fi{i linistiti» 295 . $i rugindu-se cu to^ii impreuna, vor putea nimici mult mai multi vrajmasi porniti in urmarirea lor decit a fa- cut-o rugaciunea lui Moise si a celor care strigau impreuna cu el catre Domnul. Iar daca fagaduinjele facute de Dumnezeu pe seama celor ce respects legea nu au fost implinite, nu trebuie sa ne inchipuim cS El a 291. H. Marrou, A Diognete, Paris, 1965, p. 161—166. 292. Dovada cele spuse mai inainte : V, 41 ; VI, 29. 293. II, 45 j VIII, 39. 294. Matei 18, 19. 295. /e?. 14, 14. 564 ORIGEN, SCRIERI ADESE mintit, ci ca fSgaduintele fuseserS f Scute cu conditia ca ei sa respecte legea si dtrpS ea sa^si orinduiasca viata. Iar pentru faptul c§ iudeilor, care prim'isera acele fagSduinte conditionate, nu le-a mai r&mas nici brazda si nici coliba, vina trebuie cautata in multele lor nelegiuiri, in- deosebi to crima comisa de ei impotriva lui Iisus 296 . ' . LXX Tar daca am admite presupunerea lui Celsus'ca toti romanii s-ar converti, atunci va trebui sa spuriem ca ei vor birui pe vrSjmasi chiar si numai prin rugaciune,, sau ■ vom zice, mai curind, ca ei nici nu vor mai purta razboaie, caci vor fi oerotiti de puterea dumnezeiascS potrivit fa- gaduielii ca, dacS se vor afla cincizeci de drepti, vor fi crujati oamenii din cinci cetati 297 , intrucit «oamenii lui Dumnezeu» suit sarea lumii, care asigurS conservarea lucrurilor de pe pamint, deoarece acestea se vor pastra atita vreme cit sarea nu se va strica : «Daca sarea se va strica, cu ce se va sara ? de nimic hu, mai e buna" decit sa fie aruncata si calcata cu picioarele de oameni» 238 . «Cirie are urechi sa auda» 2 " Hi$elesul acestui cuvint ! Cit despre noi crestiniii, putem spume ca suferim prigoane atiinci clnd Dumnezeu lasa libertate IspititorulUi si-i da" putere.sa ne prigoneasca, dar cind El vrea sa ne scoata din aceasta in- cercare, atunci ne bucuram de o pace neaisteptata 300 intre ni§te oameni care ne urasc, caci ne incredem in Cel care ne-a spus : «Indrazniti. Eu am biruit lumea 301 . Si, intr-adevSr, a biruit lumea, care nu mai are pu- tere decit in masura in care i-o ingaduie biruitorul ei, Care a primit de la TatSl Sau puterea de a birui lumea. Pe aceasta biruinta a Lui se spri- jina tot curajul nostru. Daca vor sa inceapa din nou persecu^ii si lupte pentru credinta, vrajmasii n-au decit sS se aprqpie; de vom striga : «Toate le pot intru Hristos, in Care ma intaresc» 302 , caci, a§a cum a spus-o Scriptura, cu toate ca dou& vrSbii nu prefuiesc mai mult de un ban, totusi «nici una din ele nu va cadea la pamint fSra stirea Tatalui vostru care este in ce- 296. IhcS Iustin Filpzofal formula: aceasta judeeata la adresa iudeilor: Apologia prima, cap. 47; Dialogui cu iudeul Triton 110, 119 (colectfa aceasta, vol. 2, pag. 56; 221; 232). Ideea a preluat-o Orlgen afiraimd-o adesea mai ales In opera de lata: I, 47 ; II, 8 ; 13 ; 34 ; 76 ;. IV, 22, 32, f V, 43 ; VII, 26 etc. 297. Fac. 18, 24—26. 298. Matei 5, 13. 299. Matei 13, 9. 300. Expresiile 7tapa8o£c etfnjvijv afofity pare a ne duce cu gindul la un rSstimp lipsit de prigoane, probabil Intre anii 235 — 250. 301. loan 16, 33. < 302. FIl. 4, 13. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 565 ruri» 303 . $i tot atit de desavirsit imbratiseaza toate lucrurile Providenta cea dumnezeiasca, incit adauga ca «pina si perii capului, to^i sint nu- maratiy 304 de ea. Apoi, dupa obiceiul lui, Celsus se angajeaza sa scoata concluzii, atribuindu-ne unele lucruri pe care noi nu le-am afirmat niciodata. lata ce declara el : dnti-adevdi, eu nu-tf ingadui sa spui ca daca cei care domnesc astdzi peste noi ai tiece la ciedinfa Ta $i ca dupa aceea cdzind ei in mina viajmasiloi loi, tu ai reus! sa conveitesti si pe urmasii lor, iar apoi si pe altii. lai daca si acestia ai cadea piizonieii si apoi si alpi, la nesfirsit, pind cind tofi regii vor li convin$i de tine si luatf piizonieii, la un moment dat se va tidica un conducdtoi istef, caie pievazind ce s-ai putea intimpla, va va stiipi pe tofi inainte ca tu sd-1 fi putut nimici». LXXI La asemenea invinuiri ratiunea ma scute§te sa dau un raspuns : ni- meni dintre noi nu spune ca daca cei ce domnesc azi, prin faptul ca ar trece la credin^a noastra ar deveni prizonierii nostri, iar noi am incerca sa convingem si pe urmasii lor si odata facuti si acestia prizonieri, am incerca sa convingem si pe cei care ar urma dupa ei ! De unde ai mai scos si aceasta poveste, ca dupa venirea altor urmasi si apoi a altor ur- masi, i-am convinge si i-am face pe toti prizonieri, iar apoi, pentru ca nu am pedepsi pe vrajmasii lor, se va ridica un conducator istej care, pre- vazind ceea ce ar putea sa se intimple, ne-ar stirpi pe toti fara urma ? Am impresia ca lui Celsus ii face placere sa nascoceasca si sS insiru- iasca mereu tot felul de nerozii. LXXII Dar iata cum isi etaleaza o dorinta : «Ce bine ai ii daca top locui- toiii Asiei, ai Europei si ai Libiei, atit gieci cit si baibaii, de la o mai- gine la alta a lumii, ai ajunge la o in\elegeie si ai adopta o singurd lege !» Dupa care, dindu-:si seama ca asa ceva e cu neputin^a, continua : *Cine nutieste astfel de pdieii dovedeste ca judecata lui nu pldteste ni- mic» 305 . Daca trebuie sa spunem ceva asupra acestei probleme, care ar cere multe cercetari si argumente, atunci vom da citeva cuvinte, spre a pune in lumina nu numai posibilitatea, ci si adevarul celor spuse despre aceasta «intelegere» a tuturor fiintelor cugetatoare de a putea adopta o 303. Matei 10, 29. 304. Matei 10, 30. 305. Dintre comentatorii care au ramas nedumeriti asupra acestei elucubratii a lui Celsus amintim de C. Andresen (Logos und Nomos, p. 190 — 192), care socoate ca filosoful pagin era indurerat aici de faptul ca fiecare popor intelegea «legea» si «tra- ditiile» in felul lui. 37 - ORIGEN, Vol. IV 566 ORIGEN, SCRIERI ALESE singura lege, Inteleptii stoici spun ca atunci cind ajunge sa domine un element mai puternic decit celelalte, atunci totul se va preface in foe, mistuindu-se 306 . In schimb, noi crestinii afirmam ca odata si odata in- treaga fire cugetatoare se va supune Cuvintului si ca va transforma fie- care suflet in propria lui desavirsire in clipa cind fiecare individ, chiar daca nu foloseste decit libertatea voii lui, va alege ceea ce vrea Cuvin- tul si va dobindi starea pe care o va fi ales. Daca intre boli si intre rani se gasesc si din acelea pe care nici doctorii nu pot sa le vindece, totusi nu vom crede ca si intre metehnele si bolile sufletului sint unele pe care nici Dumnezeul eel atoatestiutor nu le-ar putea tamadui, caci Cuvintul lui Dumnezeu si puterea Lui de vindecare sint mai puternice decit toate relele sufletului, iar aceasta putere El o da fiecaruia dupa voia lui Dum- nezeu, iar sfirsitul acestei «vindecari» insemneaza nimicirea raului. Insa la intrebarea daca in felul acesta raul e nimicit, daca niciodata el nu va mai reveni, ori daca acest lucru nu are loc, nu-i locul sa-i dam raspuns aici 307 . In cSrtile proorocilor intilnim unele indicatii vagi, care vorbesc des- pre o nimicire totaia si definitiva a raului si despre o indreptare din nou a tuturor sufletelor, iar pentru aceasta e suficient sa amintim de urma- torul pasaj din proorocul Sofonie : «gateste-te, mineca, pierit-a tot po- ghircul lor. Pentru aceea, asteapta-ma pe Mine, zice Domnul, in ziua invierii Mele spre marturie. Caci gindul Meu este sa string laolalta toate neamurile si sa adun regatele, ca sa vars peste ele intaritarea Mea .si iutimea urgiei Mele. $i tot pamintul va fi mistuit de vapaia miniei Mele. Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate sa se roage Domnului si cu rivna sa-I slujeasca Lui. Din tinuturile de cealalta parte a fluviilor Eti- opiei, inchinatorii Met; risipitii Mei, Imi vor aduce prinoase. In ziua aceea nu te vei mai rusina de toate" faptele tale cu care ai pacatuit im- potriva Mea, caci atunci voi da la o parte pe cei ce petrec in chip trufas, iar tu nu te vei mai ingimfa in muntele eel sfint al Meu. $i voi lasa in mijlocul tau un neam smerit si sarac, care va nadajdui intru numele Domnului. Cei care vor mai r amine din neamul lui Israel nu vor savirsi cuvint de minciunS si nu se va afla in gura lor limba vicleana, ci ei vor putea sa manince §i sa se odihneasca fara ca sa se teama de oineva» 308 . 306. Despre !x7iupo>oi<; aminte^te Origen adeseori aici. A se vedea M. Borret, op. cit., vol. V, indice. 307. Origen condarana concepfia stoica privitoare la nimicirea prin foe (Ixitupwaic) inlocuindu-o cu ideea bunatatii lui Dumnezeu, dar pe care, e drept, el n-a puWtt-o for- mula corect, c3zind in rStScirea apocatastazei generate. 308. Sot. 3, 7—12. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 567 Cine va fi in stare sa patrunda sensul deplin al Scripturii si sa pri- ceapS acest pasaj, acela sa ni-1 talmaceasca. Sa adinceasca indeosebi intelesul acestei parti : dupa ce va fi nimicit intreaga lume, «li se va da o singura limba in tot pamintul» 309 , asa cum fusese inainte de amestecarea lor in Babilon. De aceea sa ne lamureasca si noua intelesul acestor cuvinte : «ca toti sa cheme numele Domnului si sa-I slujeasca sub un singur jug», asa incit sa nu mai fie «urgia mindriei» precum nici nedreptate, cuvinte desarte si grai inselator. lata, dar, ce am socotit potrivit sa amintesc cu cuviintS si fara sub- linieri amanuntite din pricina cuvintului lui Celsus, care crede ca nu-i cu putinta ca locuitorii Asiei, Europei si Libiei, elini si barbari, sa se in- teleaga si sa adopte o singura limba. Poate ca acest lucru nici nu e cu putinta aitita vreme cit oamendi sinit imca in trupuri, dar nu isi cind ei se vor fi eliberat de trupuri. LXXIII Dar iata ca indata dupa aceea Celsus ne indeamna : «sd sdrim in- tr-ajutor imparatului cu foaie puteiile noastie 310 , sa-1 sprijinim in tot ce intreprinde, sa luam arma alaturi de el, sa-1 slujim alatuii de soldatii -si de olifeiii lui, dacd situapa ne-o cere 3U . La aceasta va trebui sa raspun- dem : cind se simte nevoia, noi dam imparatului un ajutor asa-zicind dumnezeiesc, «intrucit ne-am imbracat cu toate armele lui Dumne- zeu» 312 . Si facem acest lucru ca sa ascultam de glasul Apostolului care zice : «Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mij- lociri, multumiri, pentru toti oamenii, pentru cirmuitori si pentru toti care sint in inalte dregatorii» 313 , caci cu cit ai mai multa credinta, cu atita ajuti mai eficace pe cei care domnesc, poate chiar mai mult si de- cit soldatii care merg la razboi si ucid atitia vrajmasi citi pot. Dar iata ce raspuns va trebui sa mai dam si dusmanilor credintei noastre, care ne pretind sa luam arma ca soldatii si pentru binele pu- blic sa ucidem oameni : insisi preotii vo-stri, care, dupa voi, au sarcina sa-si faca datoria, ingrijind de statuile zeilor si sa pazeasca templele pre- 309. Fac. 11, 1—8. 310. Se resimte aici, ca ?i in alte locuri ale scrisului lui Origen, a oarecafe in- fluents a lui Iustin Filozoful, care recomanda cre?tinilor lui lupta pentru pace in locul celei pentru razboi. Apol. I, 12. 311. S-a adus cre^tinilor acuza ca s-ar eschiva de la orice angajare sociala, politica 5i militara, apropiindu-se oarecum de atitudinea epicureilor, ceea ce nu corespunde adevarului. A se vedea M. Borret, op. cit., V, pag. 344 — 345. 312. Cf. 6, 11. 313. / Tim. 2, 1—2. 568 ORIGEN, SCRIERI ALESE tinselor voastre zeitati, sint obligati sa-si pastreze mina lor dreapta cu- rata de orice murdarie in vederea savirsirii jertfelor, pentru ca astfel sa poata oferi cu miini curate de orice singe si ucidere, celor pe care voi ii numiti zei, jertfele voastre traditionale. Iar in timp de razboi vol nu in- rolati in armata pe preofii vostri. Or, daca acest lucru e de inteles la voi, cu cit mai firesc este el cind ne gindim la crestini, pentru ca in timp ce altii merg la armata ca soldati, crestinii participa la front ca preoti §i slujitori ai Domnului ! lisi pazesc curata nu numai mina dreapta, ci lupta prin rugaciuni adresate lui Dumnezeu pentru cei ce lupta cu dreptate 3W si pentru eel care domneste cu cinste, pentru ca tot ce-i potrivnic ■si dus- man celor care vietuiese cum se cuvine sa poata fi imfrint. In acelasi timp, prin faptul ca biruim prin rugaciuni si pe demonii care atfta la razboi, indemnind sa se calce juramintele si sa se tulbure pacea, noi crestinii aducem imparatului un mai mare ajutor decit cei pe care i-am vazut mergind la lupta. Noi dam concursul si in treburile pu- blice prin faptul ca inalta m . P e buna dreptate, rugaciuni impreunate cu exercitli si cu meditatii, care ne invata sa dispretuim placerile si sa nu le mai avem ca indrumStoare. Nimeni nu se lupta mai bine pentru impa- rat decit cum o facem noi, oaci daca noi nu slujim ca soldatii — chiar daca acest lucru s-ar cere — totusi noi ne luptam pentru el, ridicind pentru el o armata specials, aceea a credintei, prin rugaciunile pe care le adresam divinifatii. LXXIV Iar daca Celsus vrea sa ne vada slujind ca ofiteri pentru apararea patriei, apoi sS stie ca noi facem si acest lucru, dar nu ca sa atragem spre noi privirile oamenilor si sa dobindim astfel marire desarta, ci rugile noastre se fac in chip intim, in tainele sufletului si se inalta ca si cele ale preotilor, pentru mintuirea compatriotilor nostri. Crestinii sint chiar mai folositori patriei decit restul oamenilor, intrucit ei cultiva si pe ceilalti concetateni, invatindu-i sa fie credinciosi fata de Dumnezeu, paznicul tarii, si tot ei inalta spre o cetate cereasca §i dumnezeiasca 315 pe cei care au dus o via|a cinstita chiar si in cele mai mici localitati. Lor li s-ar potrivi cuvintele : daca ai fost credincios intr-o cetate mica, vino acum 314. Pe buna dreptate s-a spus ca Origen sustine ideea legitimitatii razboiului drept, cum s-a afirmat $i mai sus : IV, 82. j 315. Vola Jul Dumnezeu ?i Providenta Lui sint pentru Origen cheia de bolta a * conceptiei crestine despre lume sau cum spune in fragmentul urmator (VIII, 75), patria noastra, dupa Dumnezeu, adica Biserica. CONTRA LUI CELSUS, CARTEA A OPTA 569 intr-una mai mare, caci «Dumnezeu sta. in adunarea celor puternici si in mijlocul dumnezeilor va ]udeca» 316 . El accepts sS te numere si pe tine printre acestia, cu conditia ca nu vei mai vrea sa mori cum moare omul pamintean si nici sa cazi «ca unul din capeteniile acestora» 317 . LXXV In sfirsit, Celsus ne mai indeamna «sa luam parte $i la conducerea tar ii daca-i nevoie, spre apdrarea legilor ?i a evlaviei», Dar cind ne gindim ca in spatele fiecarei cetati se afla un alt fel de patrie, hotarita de Logosul lui Dumnezeu, noi crestinii chemam la conducerea Biserici- lor pe cei pe care invatatura si sfintenia yietii ii face wednici de con- ducere. In schimb, respingind pe cei care lacomesc dupa putere, noi si- lim pe cei care, din exces de modestie, nu doresc sa-ssi ia in chip grabit un post de slujire publica in Biserica lui Dumnezeu ; in acelasi timp, cei care ne conduc cu intelepciune fac acest lucru oarecum siliti nu de alt- cineva, ci exercita conducerea dupa poruncile Marelui Imparat, Care le-a dat-o in seama, El pe Care noi ll credem Cuvintul lui Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu. In chipul acesta, fie ca au fost alesi, fie ca au fost siliti s-o faca, cei ce iau asupra lor posturi de conducere in Biserica si conduc cu cinste patria cea dupa Dumnezeu, adiica Biserica, o con- duc in ascultare fata de Dumnezeu, fara ca prin legi lumesti sa se lase ademeniti spre fapte neingaduite. Totusi nu s-ar putea spune ca crestinii s-ar feri sa primeasca posturi in viata obsteasca, atunci cind se dau inapoi de la astfel de slujiri pub lice, ci fac acest lucru cu gindul de a se dedica unei slujiri mai dumnezeiesti si mai necesare Bisericii lui Dumnezeu spre mintuirea oamenilor, slujirea aceasta fiind in acelasi timp si de folos, dar si slujire dreapta. Cei care ocupa astfel de posturi poarta grija de toti de cei din sinul Bisericii, ca zilnic sa devina tot mai virtuosi ; de cei care par a sta in afara ei, pentru ca sa ajunga si ei sa cinsteasca pe Dumnezeu prin grai si prin fapta, pentru ca in felul acesta inchinindu-se cu adevarat lui Dumnezeu si indrumind pe cit mai multi in legea Lui, sa fie cu totii plini de cuvintul lui Dumnezeu si de legea dumnezeiasca, §i sa fie uniti cu Dumnezeu Cei peste toate, prin Cei Care, fiind Fiul lui Dumnezeu, Cuvintul, Adevarul si Dreptatea, uneste cu El pe oricine vrea sa vietuiasca intru toate dupa voirj lui Dumnezeu. 316. PS. 81, l. 317. Ps. 81, 7. 570 ORIGEN, SCRIERI ALESE LXXVI IatS, asadar, incheiata, cucernice Ambrozie, dupa puterea ce mi-a fost incredintata, misiunea pe care mi-ai dat-o. Cele opt carti ale lucrarii mele cuprind tot ce am crezut folositor sa pun in fa{a car^ii lui Celsus intitulatS Discurs adevdrat. Citirea tratatului lui §i a raspunsului meu vor da posibilitatea sa se vada care din cele doua lucrari poarta mai mult pecetea adevaratului Dumnezeu <§i tonul evlaviei care I se cuvine, adevarul sfintelor inva^aturi, care ajungind la oameni ii indeamna la viafa cea mai bunS. Sa stii totusi ca Celsus «fagaduise sa compuna §i alt tratat, in care a promis ca va invafa pe cei ce ai vrea si ar putea sa-1 cieadd cum tre- buie s& traiasca omul». Daca, insa, omul nu si-a tinut fagaduiala de a scrie si icei de al doilea Discurs, noi ne putem multumi si cu oele opt car|i compuse impotriva celui dintii, iar daca totusi a scris §i o a doua carte si va fi terminat-o, caut-o si trimite-mi-o, pentru ca si impotriva aceluia sS-mi pun in lucrare tot ce mi-a daruit Dumnezeul adevarului, ca sa rSstorn parerile gresite care se ascund in ea, in schimb acolo unde el ar afirma adevarul sa aduc marturie fara duh de cearta dreptatii ce- lor afiirmate de el. INDICE SCRIPTURISTIC A.. VECHIUL TESTAMENT Facerea 1,1 : VI, 50 1 $i urm. : IV, 55 2 : VI, 52 3 : II, 9 ; VI, 50 5 : VI, 50 6 r II, 9 6—8 : VII, 31 11 : VIII, 34 26—27: IV, 83; 85; VII, 33 ; 62 ; 66 26: II, 9; III, 40; IV, 30 ; V, 16 ; 37 ; 40 27 : VI, 49 ; 63 2,2—3 : V, 59 ; VI, 61 4 : VI, 50 ; 60 7 : IV, 36—37 8—9 : IV, 39 21 ?i urm. : IV, 36 21—22 : IV, 38 24 : VI, 47 3,6: VII, 39 8 : VI, 64 17—19: IV, 70; VII, 28 21 : IV, 40 24 : VI, 49 4,8 : IV, 43 5.1 : VI, 49 6.2 : V, 55 3 : VII, 38 5—7 : VI, 58 8,17 : VI, 29 ; VII, 18 9,25—27 ; VII, 7 11,1—9: IV, 21 ; VIII, 72 1—2 : V, 29 4 : IV, 1 5—9 : V, 29 12,2—3 : VI, 29 7 : II, 66 15,5: V, 10 16,14: IV, 44 17,16—21 ; VIII, 46 18,24—26: VIII, 70 19,1—29: IV, 21 10—11 : II, 67 11 : I, 66 17: IV, 45 37—38 : IV, 45 21,1—7: IV, 43 19 : IV, 44 25,29—34 : IV, 43 26,2 : VI, 4 22 : VI, 44 27,5—17 : IV, 43 18—29 : IV, 43 27—29 : VII, 7 41—45 : IV, 46 28,1—5 ; IV, 43 12—13: VI, 21 30,42 : IV, 43 34.2 : IV, 46 25-^31 : IV, 46 35,9 : VI, 4 37,26—36 : IV, 46 33—35 : IV, 43 39,7—12 : IV, 46 40—41 : IV, 47 42—44 : IV, 47 47,1—5 : IV, 47 48.3 : II, 66 49,1 : VII, 7 10 : I, 53 ; V, 32 50,4—14: IV, 47 Ie$irea 1,7: VII, 26 3,5 : II, 51 8 : VII, 28 4,24—26 : V, 48 25—26: V, 48 7,8—12 : II, 50 1 1 : III, 46 12,8 : VIII, 23 23: VI, 43 14,14: VIII, 69 17,13 : VII, 18 18,21—22 : IV, 31 19.4 : IV, 37 20,3—5: V, 6; VII, 04 5 : VIII, 40 18 : VI, 62 21 : II, 55 ; VI, 17 21,2: V, 43 22,28 : IV, 31 ; VIII, 38 23,13 : V, 46 24,2: II, 55; IV, 96; VI, 31,4: II, 74 18: I, 4 32,19 : I, 4 34,1 : I, 4 11 : VII, 18 Levitic 11 : IV, 93 4: VI, 16 45 : VI, 63 16,8 : VI, 43 29 : VIII, 23 31 : I, 26 26.5 : VII, 24 Numeri 2: VI, 23 12,8 : VII, 10 16,40 : VII, 34 21,34—35: VII, 18 35 : VII, 19 23,23 : IV, 95 24,17 : I, 59 ; 60 Deuteronom 1,10: V, 10 15: IV, 31 26—45 : VII, 18 31 : IV, 71 2,34 : VII, 19 4,16 : VII, 31 19—20 : V, 10 19: IV, 31 ; V, 6 24: IV, 13; VI, 70 5,31 : VI, 64 6,13 : VII, 64 7,4 : Vlil, 18 9,3 : IV, 13 ; VI, 70 10,12—13: VI, 57 13,1—3 : II, 53 4 : VII, 34 15.6 : VII, 18 12 : V, 43 16,3 : VIII, 23 18,12 : IV, 95 14 : I, 36 15: I, 36 17 22,23—26 : I, 34 23,1—17 : IV, 31 572 OEIGEN, SCBIEBI ALESE 24.18 : VIII, 40 25.19 : VII, 18 28,11—12: VII, 18 66 : II, 75 29,2—3 : VII, 18 30,14 : I, 87 32,8—9 : IV, 8 ; V, 10 21 : II, 78 30 : VII, 21 39 : II, 24 33,1 : VIII, 25 34,5— 6: II, 54 Iosua 18,16: VI, 25 Judecatori 19,22: VI, 43 I Hegl 2,12 : VIII, 25 9,20 : I, 36 10,27 : VIII, 25 II Regi 3,34 : VIII, 25 7,10 : VIII, 25 22,44: II, 78 24,1 : IV, 72 III Regi 5,9—14: III, 45 10,1—7 : III, 45 14,1—18 : I, 36 17,11—16: II, 48 21—22 : III, 57 IV Regi 1,3: I, 36 10 : VIII, 25 34—35 : II, 57 9,111 : VII, 10 I Cronici 21,1 : IV, 72 II Cronici 1,10—11 : III, 45 Iov 1,6—2,7: VI, 43 2,10 : VI, 55 5,18 : II, 24 10,8 : IV, 37 15,14 : III, 63 25,4 : III, 63 40,1 : VI, 43 Psalmi 1,2: III, 60 2,3: VIII, 54 8 : IV, 8 ; V, 32 4,7 : VI, 5 6,2 : IV, 72 7,4—6 : VII, 24 ; VIII, 35 9,14: VI, 36 12.4 : VII, 34 15,4: V, 46 9—10 : II, 62 j III, 32 15,10 : III, 2 17,12: VI, 17 18,2 : VI, 6 5: I, 62; III, 2 9 : VII, 34 21,16 : VII, 50 23,8 : VIII, 1 25,2 : VIII, 56 26,1 : VI, 5j VIII, 27 3 : VIII, 27 31,5: III, 63 32.5 : IV, 28 9 : II, 9 j VI, 60 33,8 : VI, 41 ; VIII, 34 11—15: VI, 54 20 : VII, 18 35,10 : VI, 5 36,8 : IV, 72 9—11 : VII, 29 22 : VII, 29 30—31 : VII, 49 30: V, 19 34 : VII, 29 38.6 : VII, 50 43.20 : VII, 50 23 : III, 8 24 : IV, 72 26 : V, 50 44,3—6 : I, 56 4—5 : VI, 75 7—8 : I, 56 47,23 : VII, 29 48,10—11 : VI, 13 13 : IV, 90 49,1 : V, 4; VIII, 3 50.7 : VII, 50 8 : III, 45 12 : VII, 33 53,7: I, 71; VII, 1 8 : VII, 1 57,4 : VII, 50 62,9 : VII, 34 11: IV, 93 67,12: V, 1 ; VI, 2 12—13 : I, 62 68,22 : II, 37 ; VII, 13 71,7: II, 30 72.8 : II, 24 75,3 : VII, 29 76,3 : VII, 34 77,1—3 : IV, 49 2 : II, 6 49 : VIII, 32 65 : IV, 72 80,6 : III, 7 81,1 : IV, 29; V, 4; VIII, 7 : VIII, 74 85,8 : V, 4 88.21 : VI, 56 90,13 : VII, 70 95,4 : V, 4 5: III, 2; IV, 20; VII, 65: VIII, 3 96,9 : VIII, 3 100,8: VII, 19 101,26—28: IV, 56 26 : VI, 61 28: I 21 ; IV, 14; VI, 62 103,6: VI, 17 14—15 : IV, 75 15 : VIII, 67 24—26: VI, 25 24: VI, 69 104,15: VI, 79 105,20 : II, 74 106, 20: I, 64; II, 31 ; V, 11 108,1—2: II, 11 8: II, 11 16: II, 20 115,6: VIII, 54 117,19—20: VI, 36 118,18: II, 6; IV, 50 73 : IV, 37 130,1—2 : IV, 15 132,2 : VI, 79 135,2: V, 4 140,2: III, 60; VIII, 17 147,4 : I, 62 ; III, 2 148,3: VIII, 66 3—4 : V, 13 4—5 : V, 44 ; VI, 19 5 : II, 9 ; VI, 60 Pilde 1,6: VII, 10 2,5: I, 49; VII, 34 4,23 : IV, 95 5,15—17 : IV, 44 22 : I, 53 7,3 : I, 87 8,5: III, 54 9,5-^6: HI, 54 10,17: VI, 7 19: V, 1 13,8: VII, 21 25 : VII, 24 24,59—63 : IV, 87 27,19 : VI, 45 28,6 : VII, 23 Eccleslastul 1,2: I, VII, 50 6 : VI, 35 9 : IV, 12 Cintarea Cintarilor 2,15 : IV, 93 Isaia 1,4: II, 76 3 7 : II, 76 19—20 : VI, 57 20 : VI, 62 2,2—4 : V, 33 5,8 : II, 76 INt)IGE SCRIPTURISTIC 573 12 : VII, 31 18—22 : II, 76 6,1—2 : I 43 2 : VI, 8 9—10 : II, 8 7,10—14 : I, 34 14 : III, 2 9,2 : VI, 5 ; VIII, 54 6 : V, 53, VIII, 27 11,6: IV, 93 14,4 ?i urm. : VI, 43 20,2—3 : VII, 7 35,5—6 : II, 48 38,1—19 : VIII, 46 43.10 : II, 9 45,7: VI, 55 47,14—15 : V, 14 48,9 : V, 15 16: I, 46 49,8—9: I, 53; VIII, 54 52,13—53,8: I, 54 53,1—3 : VI, 75 2—3: IV, 16 5 : III, 2 7 : II, 59 9 : I, 69 12: II, 44) VIII, 54 54.11 : VIII, 19 11—12: VII, 30 60,1 : VI, 5 19 : VI, 54 65,1 : II, 78 25 : IV, 93 66,8 : VIII, 43 leremia 1,4—9: VII, 34 10 : IV, 1 5,6 : IV, 93 7,17: V, 8 31 : VI, 25 10,24 : IV, 72 14.22 : V, 33 16,19 : V, 33 19,13 : V, 8 20,7 : prefata ; V, 14 23.23 : V, 12 24 : IV, 5 38,30 : VIII, 40 39,27 : II, 9 35 : VI, 25 Matei 1,20: I, 66; V, 52 23 : 1, 34 2,1—12: I, 58 13 : I, 66 ; V, 52 3,3: VI, 9 17 : II, 72 41,14: V, 43 51,17: V, 8 Plingeri 3,27—29 : VII, 25 34 : VIII, 54 37 : IV, 66 Iezechiel 1,1 : I, 43 5—27: VI, 18 28: I, 43 2,1 : I, 43 6: II, 76 9 : VI, 6 3,3 : I, 48 10,1—21 : VI, 18 13,4 : IV, 93 18,2—4: VIII, 40 10 : VIII, 25 20 : VIII, 40 20.11 : VII, 20 22,18 : V, 15 27 : IV, 93 26,32 : VI, 43 28,3 : III, 45 12—19: VI, 44 29,3 : IV, 50 32,6 : IV, 50 48,31—35: VI, 23 Daniel 1,11— 16: VII, 7 17 : VI, 14 20 : III, 45 2,21 : VIII, 6t? 4,34: V'.l 31 6,16: VII 5 - . 7 : VI, 46 10: IV, 13 8,23 : VI, 45 23—25 : VI, 46 9,27 : VI, 46 11,36: VI, 45 12,1—3 : IV, 30 ; V, 10 Osea 10.12 : VI, 5 14,10 : III, 45 Iona 2,1 : VII, 57 4,6 : VII, 53 B. NOUL TESTAMENT 4,1—11 : VI, 43 9 : VIII, 56 10: V, 11 ; VII, 64; VIII, 56 16 : VI, 66 19 : I, 62 5,3 : VI, 16 Miheia 1,12—13: VI, 55—56 5,2 : I, 51 Sofonie 3,7—13 : VIII, 72 Agheu 2,6 : VII, 30 Zaharia 5,7 : VI, 26 Maleahi 3,2 : IV, 13 ; V, 15 2—3 : VI, 25 3 : VIII, 56 . 6: I, 21; IV, 14; VI, 62 4,2 : VI, 54 ; VII, 22 Tobit 12,7 : V, 19 I Macabel 2,23 7',47: VIII, 46 9,54 II Macabei 3,24 4,7 9.5 : VIII, 46 Intelepciunea lui Solomon 1,4: III, 60; V, 29 5 : VII, 8 7 : IV, 5 , 6,13: V, 10 7,25— 26: III, 72 ; VIII, 14 26 : V, 10 ; VI, 63 ; VIII, 14 27: IV, -3; VII, 12 9.6 : VI, 13 10,5: V, 29 11,24: I, 71; IV, 28 26 : IV, 28 12,1—2 : IV, 28 : VII, 51 13,17—18 : VI, 14 17,61 : VI, 79 ; VIII, 32 In{elepciunea lui Sirah 4,28 : I, 62 10,4 : VIII, 68 19 : VIII, 50 18,13 : IV, 28 19,22 : VI, 7 ; VII, 12 39,17 : IV, 75 4 : IV, 27 ; V, 63 8: IV, 27; VI, 4j VII, 33; VIII, 18 9 : IV, 27 ; V, 63 13: VIII, 70 14: V, 10; VI, 5; VII, 51 16 : V, 10 38 ORIGEN, Vol. IV 574 OBIGEN, SCRIEBI AJUESE 22 : VI, 25 28 : III, 44 34 : VI, 19 38—39: VII, 25 39 : VII, 18 40 : VII, 61 44—45: VIII, 35 44 : VIII, 66 45 : IV, 28 48 : IV, 29 ; VI, 63 6,6 : VIII, 6 24: VII, 68; VIII, 2 25—26 : VII, 24 26—29: VII, 18 28 : VII, 24 7,6 : V, 29 7 : VI, 7 13 : V, 53 14 : VI, 16 22- 2 J : II, 49 22 : I, 6 j II, 49 24 : VIII, 18 8,3 : I, 48 9,12 : III, 61 13 : IV, 19 34 : II, 38 37—38 : I, 43 10,1 : IV, 93 6 : IV, 3 18 : II, 13 23 : I, 65 ; VJII, 44 29—30 : VIII, 70 32 : II, 13 11,15: VII, 34 22—24 : II, 76 25 : VII, 18 27 : II, 71 ; VI, 17 ; VII, 44 28 r II, 73; IU, 63 29 : II, 7 ; VI, 15 12,24—27: II, 9; VIII, 26 32: II, 42 43 : IV, 93 13,3 : IV, 9 9 : VII, 34 22 : VII, 23 39—40: IV, 57 43: VII, 34 54 : VI, 16 14,21 : II, 46 15,11: V 49; VIII, 29 17: V, 49; VlII, 29 19 : VII, 33 ; VIII, 29 24 : IV, 3 38 : II, 46 16,16 : II, 2 18: VI, 77 17,1—2 : IV, 16 1—3 : VI, 68 5: II, 72 6 : VI, 77 9 : I, 48 18,10 : VI, 41 ; VIII, 34 12—13 : IV, 17 19 : VIII, 69 20 : II, 9 19,6 : VI, 47 23 : VII, 23 24: VI, 16; VII, 18 20,25 : VII, 18 26—27 : IV, 30 31 : VI, 67 21,41 : IV, 3 ; V, 58 43: II, 5; IV, 3 22,30 : VIII, 25 32 : VIII, 3 23,11 : IV, 30 13—29: II, 76 31 : II, 75 34 : III, 46 37 : V, 43 24,14: II, 13 22—27: II, 49 27 : VI, 45 35 : V, 22 25,1 : VI, 5 41 : VIII, 25 26,23 : II, 20 31 : II, 16 38: II, 9 39: II, 24; VII, 55 42 : II, 24 48: II, 11 52—54: II, 64 59—63: prefata; I, 2 59—60: III, 23 - 61 : II, 10 62—63: II, 59; VII, 55 75 : II, 18 27,35: II, 11 11—14: prefata; VIII, 42 19 : II, 34 28—29 : II, 34 ; VII, 55 34: IV, 22; VII, 13 39 : VII, 55 46 : III, 32 50 : III, 32 51 : II, 33 54 : II, 36 59—60: II, 59 28,1—2: II, 70 2: V, 2 7 : V, 58 9 : II, 70 13—14: I, 51 19 : II, 30 20: II, 9; V, 12 Marcu 1,1—2: II, 4 12—13: VI, 43 20 : I, 62 3,17 : VI, 77 4,11 : HI, 21 17 : I, 49 34 : III, 46 6,2 : VI, 16 7,21 : VIII, 33 10,17: V, 11 25 : VI, 16 13,10: II, 42 14,49: II, 70 55—62: prefata 15.10 : VIII, 42 28 : II, 44 38 : II, 33 16,4 : V, 56 5 : V, 52 Luca 2,13—14: I, 60 3,1 : I, 58 4,1—13: VI, 43 25—26: II, 48 32 : II, 73 5,8 : I, 63 6,20 : VI, 16 24 : VI, 16 28 : VIII, 41 29: VIII, 18 7,11—17: II, 48 8,2—3 : I, 65 13 : I, 49 52 : II, 48 10,2 : I, 43 6 : V, 33 18 : V, 44 19 : II, 48 ; VII, 57 22: VI, 17 34 : III, 61 11,9: VI, 7 48 : II, 75 12,8 : VIII, 25 24 : VII, 18 29 : VII, 24 13.11 : VIII, 54 14,11 : III, 63 15,4 : IV, 17 16,10: IV, 17 13: VII, 68; VIII, 3 19—31 : VI, 16 17,24 : VI, 45 18,11 : III, 64 14 : HI, 63 18—19: V, 11 25 : VI, 16 19,17 : VIII, 74 20,36 : IV, 29 21,20 : II, 13 25 : VII, 23 27 : II, 7 28 : VIII, 56 37 : VIII, 54 23,9 : prefata 18—19 : VIII, 42 21 : VII, 43 ; VIII, 42 25 : VIII, 42 • 44—45 : II, 33 53 : II, 69 24, 4 : V, 52 1NDICE SCR1PTURISTIC 575 14—15 : II, 62 26—27 : VI, 81 30—31 : II, 68 31 : II, 62 loan 1,1 : V, 24; VI, 55; VIII, 6 1—2: IV, 5; V, 22 3—4 : VI, 5 4 : V, 10 5 : VII, 51 9 : VI, 5 14: VI, 9; VII, 42 17 : VI, 70 18 : II, 71 ; VII, 27 26—27: II, 9; V, 12 29: II, 10; VIII, 43 32—34 : I, 48 51 : I, 49 2,19 : III, 3(2 ; VIII, 19 21 : II, 10 j VIII, 19 25 : II, 20 4,6—7 : I, 70 14: VI, 2C 21 : VI, 70 24 : II, 71 ; VI, 70 5,23 : VIII, 9 31 : I, 48 39: III, 33; V, 16; VI, 7 46—47 : II, 4 6,33 : I, 48 35 : II, 64 51 : II, 9 ; VI, 44 52—56: VIII, 22 7,15: VI, 16 38 : VI, 20 42 : I, 51 8,12 : V, 10 40: I, 66; II, 25; VII, 16 58 : VIII, 12 9,5: V, 10 39 : VII, 39 10,5 : II, 9 8 : VII, 70 9: II, 64; VII, 16 10 : VII, 70 18: II, 16; III, 32 23—24 : I, 67 24 : I, 48 30 : VIII, 12 11,25: VII, 16 38—44 : II, 48 12,24 : VIII, 43 31 : IV, 93 ; VIII, 13 13,1 : II, 7 8 : II, 7 14,3 : VI, 20 6: I, 66; II, 9; III, 64; VI, 66; VII, 1 ; VIII, 12 8 : VII, 43 9 : VIII, 12 10: VIII, 17 12 : II, 8 23 : VIII, 18 27 : VIII, 14 30: IV, 93; VIII, 13 15,4—6 : V, 12 16,11: IV, 93 12 : II, 2 25 ; IV, 87 33: VI, 59; VIII, 14 17,3 : III, 37 21—22 : VIII, 12 18,4—8 : II, 10 36 : I, 61 40 : VIII, 42 19,10 : VII, 43 31—32 : II, 16 32—33 : It, 16 34—35 : II, 36 41 : II. 69 20,12 : V, 5-' 22 : \ II 5J 25 : II, 61 26—27 : II. 62 26 : II, 63 27 : II, 61 21,13: I, 70 18—19: II, 45 Faptele Apostolilor 1,3: II, 63 5 : VII, 51 13—14: VIII, 22 15—26: II, 11 2,2—3: VIII, 22 3 : VIII, 18 2,47 : VII, 26 3,15 : V, 33 4,13: II, 45; VIIJ, 47 39 : VIII, 12 5,29 : VIII, 26 31 : V, 33 36: I, 57; VI, 11 41 : II, 45 7,22 : III, 46 ; VI, 14 42—43 : V, 8 8,9—10: I, 57; VI, 11 10,9—15 : II, 1 14—15 : V, 49 38 : VIII, 54 11,8: III, 11 12,6—9 : II, 34 15,22: VIII, 29 28: III, 11 29 : VIII, 29 16,24—26: II, 34 17,28 : IV, 5 19,26 : III, 40 20,19: VIII, 56 21,12: II, 17 26: II, 1 Romani 1,3 : I, 35 14: II, 13; III, 54 18—23 : VI, 3 18— 19: VII, 46 18 : VI, 3 ; VII, 46 19: IV, 30; VI, 3 20—21 : III, 47 21 : III, 47 ; IV, 30 ; VI, 4 22—23 : HI, 73 ; IV, 30 22 : VII, 47 23 : VI, 4 f VII, 47 24 : V, 32 25 : VI, 4 ; VII, 47 26 : V, 32 28— 29; VII, 48 2,4—5 ; IV, 72 15: I, 4 23 : VIII, 10 29 : VII, 22 5,7 : IV, 28 12 : VI, 36 14 : IV, 40 6,2 : IT r 24 4 : II, 69 9 : II, 16 10 : II, 69 7,9—10 : HI, 62 12 : VII, 20 22: V, 60; VII, 38 24 :•. VII. 50 ; VIII, 54 8,2 : VII, 69 6—7: VII, 4; VIII, 22 8 : VII, 22 10 : VII, 4 13: V, 49; VII, 4 14—15: I, 57 14 : IV, 95 ; VI, 70 ; VII, 51 15 : Villi 6 19—21 : V, 13 ; VIII, 5 20 : VII, 50 21 : VII, 65 32 : VIII, 43 35—39: prefata 36 : III, 8 10,18 : I, 62 11,11 : II, 78; VI, 80 25 : V, 80 36 : VI, 65 12,14: VIII, 38 13,1 : VIII, 65 14,1 : prefata 2 : IV, 18 9 : II, 65 15: VIII, 28 15,19—21 : I, 63 19 : VII, 21 16,25—26: II, 4; HI, 61 I Coriateni 1,5: VII, 21 18: II, 9; III, 47 21 : I, 13; V, 16; VI, 77 24: II, 9; VII, 23 26—29: III, 48; VI, 14; VII, 60; V, 16; VI, 4 576.. ORIGEN, SCHIERI ALESE 27: II, 78 s. Ill, 73 ; VII, 44 30: V, 35 : 2,2: II, 66 4—5: I, 2; I, 62 ; . HI, 68; VI,' 2 ,:. ...,- 5: V, lj VII,i60 - 6—8: I, 13? Ill, 1&; V, 32 10: VI, 17 " ,;''-' 11 : IV, 30 i'. 13—14: IV,, 71 f VI, 71 16 : III, 21 3,2—3 : II, 66 9: IV, 1 J ■ ■ 12: IV, 13 j V,1S;.VI, 70 13—15 : IV, 13 16—17: VI, 63; VII, 22; VIII, 19 18—19: I, 13; VI, 12 4,12 : V, 63 ; VH, 46 ; VIII, 41 5,7: VIII, 22 6,10 : VIII, 38 - . .. 15: IV, 26 17: II,. 5} VI, 47 19: IV, 26; VI.; 63; VIII, 19 8,4: VIII, 24 5—6: IV, 29; VIII, 4; 29 8,7: VIII, 4 8: V, 49; VIII, 29 : 11 : VIII, 24 13 : VIII, 28 9,8—10: II, 3; IV, 49; V, 36 20: II, 1 26 : VII, 52 ... 27: VIII, 22 ; ! 10,1—2: IV, 49 11 : IV, 43 i 20 : VIII, 28 20— 21 :.: VIII, 24 31: VIII, 32 11,37: VI, 63 19: III, 13 . 12,8—10: I, '44 { :*. f III, .18; III, 46; VI, 12 - : 9: V, 13 13,10: VI, 20 12: VII, 10 ..-;■ 15,2: VI, 10 3 : II, 63 12: Til, 11 21—22 : VI, 36 22 : IV, 40 ; VII, 28 25—26 : VI, 36 35— 38: V, 18; VIII, 30 36—44: V, 22 40— 44 : IV, 57 ; V, 10 42—44: V, 19 ; VI, 29 48,49: V, 19 51,52: V, 17; II, 65 53 : V, 19 t- VII, 32 54 : VI, 36 ; II Corinteni 1,12: VII, 60 2,15: I, 48 3,5—6 : I, 48 6 : VII, 20 13—16 : IV, 50 15—17 : VI, 70 16: V, 60 4,12: II, 1 20: II, 69 21—24 : II,' 3 ; IV, 44 5,2: V, 48 ■ 8 : VI, 57 ■ 17: III, 28; VIII, 23 20: II, 7; VIII, 1 21 : I, 69 ; IV, 15 16; VII, 43-; VII, 65— 70; VIII, «; VIII, 17; 26 : .: 16 : IV, 29 18 : II, 77 ; VI, 79 23: II, 13 24: VI, 48 2,8 : prefa{a 12 : VIII, 22 15: I, 55; II, 64 16 : II, 2 ; VIII, 23 18—19: V, 8 3,1 : VII, 29; VIII, 22 5: V, 49; VII, 38 8 : IV, 72 9—10 : VI, 63 ; VIII, 17 10: VI, 63; VIII, 18 17 : VIII, 32 4,6: 111,33; VI, 10 6,16: IV, 26; VII, 22; I Tesaloniceni VIII, 18 4,13—15: II, 65; V, 17 10,3—5: V, 64; VII, 46 5,2: III, 11 5 : IV, 1 ; V, 1 5 : II, 67 11,14: VIII, 4 12,2 : I, 48 II Tesaloniceni 4 : VI, 6 ; VII, 43 2,1—12 : VI, 46 3—4 : II, 50 ; VI , 44" Galateni 6—10 : II, 50 1,4: II, 42; V, 32; VI, 54 9 : VI, 45 19 : I, 47 10—12 : II, 50 2,5: VII, 21 9: II, 1; VIII, 12 I Timotei 1,15: I, 63 19: III, 11 Efeseni 2,2 : VII, 52 2,12 : V, 4 ; VIII, 73 3 : IV, 72 9: III, 60; VU, 44 : 6: VIII, 22 3,2 : III, 48 12: II, 78 > V, 33; VIII, 5 15: V, 33 20 : VIII, 19 -, . 1.6: III. 31. 3,16: VI, 63; VII, 38 4,1—3: V, 64 4,10 : I, 35 4—5 : VIII, 32 14 : V, 18 10: III, 49; IV, 4 5,1 : VI, 63 6,15 : VIII, 4 16 : VI, 54 17—18 : VII, 21 6,10—11 : VIII, 34 ..,; ■ 20—21 : III, 11 11—13: VIII, 55; VIII, 73 12: VIII, 34 24: III, 60 II Timotei 1,3: V, 61 10 : II, 4 ; III, 61 Filipeni 2,5: VI, 44; VIII, .56 2,5—9 : IV, 18 11 : II, 69 6—8 : IV, 18 15 : V, 1 8: IV, 15 -' 15: III, 11 10—11 : VIII, 59 20—21 : IV, 70 15: III, 29 ; 3,6— 7: VI, 24 3,8 : II, 2 8 : IV, 51 10: II, 69 4,7—6 : VII, 62 20: II, 5; VIII; 5 Tit 21 : VI, 17; VII, 50; 1,6;. 11, III, 48 VIII, 54 9 : VI, 7 4,13 : VIII, 70 14: VII, 29 Coloseni 2,2 : V, 1 1,13: V, 11 3,3—4: I, 64 15: IV, 85; VI, 17; VII, 10 — -11 : V, 63 INDICE SCRIPTURISTIC 577 Evrei 29 : VIII, 10 5 : II, 71 j V, 11 1,3 : VIII, 17 ; VIII, 12 11,37—38 : VII, 7 2,1—2 : III, 49 9: VI, 79 12,2 : V, 33 2: VIII, 13 14 : ill, 4 ; VIII, 34 22—23 : VIII, 5 8 : VI, 67 ; VII, 31 2.10 : V, 33 29 : IV, 13 ; VI, 70 18 : VI, 7—9 14-15 : VII, 17 lacob 3,2 : IV, 29 17 : V, 4 , VII, 46 ; VIII, 12 . vm 5Q 4 ,1 . VIIIi 13 4,9:V,59 5 ' 7 = V ' 62 5,19 : VII, 17 14: VI, 20; VIII, 34 1 ? e i ru , rT1I ,-„ Apocalipsa 15:1,69 22 -wifi 1,5:111,77 5.11 : III, 21 ; IV, 37 % \ vjh 19 6 : VIII, 5 . .12—14: III, 53 g . IV , 32 , V, 10 5,8 : VIII, 17 12 : IV, 18. 2,17 : VIII, 68 10 : VIII, '5 14 : III, 60 ; IV, 18 ; VI, 22 : III, 62 ; IV, 15 7,2 : I, 27 13 3,15 : .III, 33 ; VII, 12 10,4 : VI, 6 8,5 : II, 2 ; V, 44 5,6 : III, 63 ; VI, 15 12 ,9 :. VII, 17 9,26: IV, 57 I loan 16,12: I, 27 10,1: II, 2; IV, 31 1,1 ; I, 48; VII, 34 21: VI, 23 IN DICE REAL §1 ONOMASTIC Abaris Hiperboreanul : III, 31 Abel : IV, 34 j V, 59 Acarnania, provincie In central Greciei : HI, 34 Adam : I, 43 ; prin pacatul lui moartea s-a transmis ja totf oamenii : VI, 36 ; VII, 28—29 ; 50.' Adam, semnifica'tia numelui lui : IV, 40 Adonai, unul dirt «numele» date lui Dum- nezeu : 1, 24 : V, 41 ; V, 45 ; VI, 32 Adrian, imparatui : I, 8 Afrodita, zeita : I, 42; VI, 22 Agamemnon, rege In Argos : VII, 36 Agar : IV, 44 Agheu, prooroc : VII, 30 Ahaz, rege iudeu : I, 34 Ahile, eroul de la Troia : I, 42 Ailoaios, arhon In erezia ofi{ilor : VI, 31 albinele : IV, 82 ; VI, 73 Alexandria, Biserica din... : III, 30 Alexandra din Feres : IV, 67 ; V, 20 Alexandru Macedon : V, 50 Aloe, fiintS legendarS : IV, 21 Ambrozie, mecenatele lui Origen : pre- fata ; III, 1 ; IV, 1 ; V, 1 ; VI, 1 j VII, 1 VIII, 76 Anion, zeu egiptean : V, 34 ; 36 ; 46 VII, 3 ,• 35 amoniti, popor nascut din fiicele lui Noe IV, 45 Amfiaraos, eroul din Argos si templul lui : VII, 35 Amfiction, tatSl filosofului Platon : I, 37; VI, 8 Amiiloh, fiul lui Amfiaraos : III, 34 Amfion, erou legendar, (a se vedea la «Perseu»): I, 67 Anania, piooioc : III, 45 Anaxagoras, filosof grec (f 428 i. Hr.): IV, 77 j V, 11 Anaxarh, filosof grec (sec. IV) •. VII, 53 ; 56 Anitos, dusman al lui Socrate : IV, 59 ; 67 j V, 20 Andrei, apostol, (a se vedea sub «Petru») Antifon, sofist (sec. V i.Hr.) : IV, 25 Antihrist: II, 50; VI, 46; VI, 79 Antinoos, favoritul imparatului Adrian : III, 36—38 ; V, 63 ; VIII, 9 Antiohia, oras : VIII, 29 ' Antioh (IV Epifanie), Diadoh sau unnas al lui Alexandru eel Mare (sec. II f.Hr.) : HI, 3 Antiopa (vezi Danae) : I, 37 Antistene, ucenic al lui Socrate, inteme- ietorul scolii cinice (sec. IV) : VII, 7 Apelles, pictor vestit (sec. IV i.Hr.) : VIII, 17 Apelles, eretic, ucenic al lui Marcion : V, 54 Apis, zeitate si oras in Egipt : V, 34 Apolo (Apollo), zeu grec : I, 25 ; 70 ; III, 25 j 28 ; IV, 48 ; 91 ; V, 2 ; VII, 5 ; VIII, 38; 40 "Apologia lui Socrate» : VI, 12 Apolonru din Tiana, mag si filosof sec. I I.Hr. : V, 41 Arabia, arabi : IV, 98 ; V, 34 ; 37—38 ; 48 Arcadia, provincie In centrul Pelopone- suluj : II, 30 ; IV, 36 ; VI, 49 Ares, zeu grec : I, 42 ; VI, 22 Argos, oras si provincie : I, 31 ; 45 Arhiloc, «servitorul muzelor» : III, 25 Aristandru, filosof (sec. IV 1. Hr.) : VI, 8 Aristea, erou ?i mag legendar : III, 3 ; 26-^31 Aristobul, filosof evreu (sec. H 1. Hr.) : IV, 51 Aristofan, autor de comedii (f 386 i. Hr.) : VII, 36 Afistotel, filosof (f 322 I. Hr.) : I, 21 ; 24; 65; II, 12 ( III, 13; IV, 56; V, 45; VII, 3 ; VIII, 45 Artemis, zeita: I, 25 1 IV, 48; V, 27; VI, 72 Asaf, filosof (?) : IV, 49 Ascalon, oras fildstean : IV, 44 Asclepios sau Esculap, zeul tSmaduirii : III, 3 ; 24 ; 25 ; V, 2 Asia (mica) : V, 50 ; VIII, 72 Askalafos, fiul zeului Ares : I, 41 ; VI, 22 Asiria, asirieni : I, 14; III, 3 ; V, 31 Astafaios, arhoote al ofitilor : VI, . 31 — 32 Astipalea (vezi Cleomed) Atena (Athena), zeita (cultul ei) : V, 29; 34 ; VI, 42 ; VffH, 66—67 Atena, orasul si locuitorii ei : I, 29 ; 65 ; II, 30 ; III, 30 ; IV, 5 ; 36 ; V, 29 ; VII, 48 Atica, provincie : V, 29 INDICE REAL $1 ONOMASTIC 579 August, impSratul (f 14) : II, 30 Avraam, patriarh : I, 22 ; 44 ; II, 52 ; 66 ; IV, 33; 43; V, 48; VI, 4; VHI, 46; 52 Azarie, prooroc : III, 45 j IV, 14 Azazel, persona] biblic : V, 43 B Babilon, babilonieni : V, 31 ; VI, 43 Bachus ( — Dionysos), zeul vinului : II, 34; III, 23; IV, 10; V, 34; VIII, 41 Balaam, prooroc : I, 59 — 60 «BanchetuI», dialog scris de Platon : IV, 39 ; 47 ; 164 f barbar (— popor inferior): I, 2; 14; III, 24 ; 81 ; IV, 34 ; 36 ; VII, 60 ; VIII, 68 Barnaba, parinte apostolic : I, 63 ; II, 1 Beelzebul, cSpetenia demonilor : II, 9 ; 38 Behemot, arheu in erezia ofitilor : VI, 25 Belial, persona] biblic : VI, 43 Belerofon, erou mitologic : IV, 46 — 47 Beniamin, trib iudaic : VI, 25 Biserica crestina : III, 79 ; V, 61 ; VI, 21 ; VIII, 16; 75 Biu, demon egiptean : VIII, 58 botezul lui Iisus : I, 42—46 ; 47 ; 48 brahmani, filosofi indieni : I, 24 bransizi, popor in vestul Asiei mici : VI, 45 ; VII, 3 cabiri, zeitati orgiastice ale vechilor eleni : VI, 23 Cain, fiul lui Adam : I, 43 cainiti, secfa : III, 13 calati, populate persana : V, 34 Calimah din Cirene, poet grec {sec. Ill (i. Hr.): Ill, 43 Calomnii : III, 49—50 ; 55—56 ; 59; 63; 65; 75; IV, 24—26; VI, 29; 36; 58; VIII, 53 Capadochia, tinut : VI, 22 carpocratieni, eretici : V, 62 Castalia, 6 stincS la Delfi : VII, 3 oatehumenat : III, 51 ; 54 ; IV, 27 Calsus, passim: 1) daca a fost sau nu adeptul lui Epicur : I, 8; 10; II, 42; 60; III, 35; 49; IV, 36; 54; 75; 86; V, 3; VII, 66; 2) in ce m8sura poate fi socotit el filosof platonic : I, 32 ; IV, 62; 83; VI, 1; 3; 6; 7; 8; 9j 10; 17; 3) uneori cugetarea lui e apreciata fa- vorabil: III, 13; V, 24 1 VIII, 51 etc. 4) in schimb pasajele cele mai multe sint patimase, de aceea li se face cri- tica cea mai temeinicS : I, 8 ; 20 ; 62 — 63; II, 11 ; 34; 51 ; 60—63; IV, 41 ; V, 64; VI, 59; 80 ; VII, 17; VIII, 7; 42— 43 ; 60 ; 63 ; 66 etc. Cheremon stoicul, dascalul lui Nero: I, 59 Cheroneea, oras : V, 57 chipul lui Dumnezeu In om : IV, 29 — 30 cinismul afirmatiilor lui Celsus : II, 42 ; 43 ; 44 ; 49 ; 51 ; 53 ; 55 ; 70 ; 79 ; III, 52 Cizic, oras : III, 26 CImpiile Elizee (— raiul celor antici) : VII, 28 Cibela, zeitate frigianS : I, 9 Cilicia, provincie : III, 34 ; VII, 35 Circe, vrajitoarea : V, 63 Cirus, rege persan : VI, 5 Claros, ©r&sel si oracol In vestul Asiei mici : VII, 6 Clazomane, oras : III, 3 Cleant, filosof stoic (t 233) : II, 12 Cleomed din Astilapeea, erou tauma^ turg : III, 3 ; 25 ; 33 Cleopa, martorul invierii Domnului : II, 62 ; 68 colchidieni, populate: V, 41 ; 47 Colose, oras : V, 8 Corint si corinteni : II, 63 ; 65 ; III, 30 ; 47 ; 53 ; V, 17 ; VIII, 24 Coriscos, adresatul lui Platon (sec. IV) : VI, 8 Corneliu, sutasul : II, 1 Crates dim Teba, filosof cinic (t 264 i.Hr.): II, 41 ; VI, 28 crestini, crestinism : 1 ) de ce a aparut crestlnismul asa tirziu : I, 3 ; 26 — 27 ; III, 8—10 ; 20 ; 44—81 ; IV, 7 ; V, 61 ; VI, 11; VIII, 12; 43; 47 etc.; 2) tin crestinii adumari ascunse ? : I, 1; 7; 51 ; II, 10 ; 28 ; 32 ; 76 ; HI, 28 ; V, 8 ; 10 ; 3) nu contine nimic imbucurStor re- ligia crestinS ? : III, 37; TV, 5^-6 ; 27 ; 65; 83; V, 53; 65; VI, 24; 26; 28; 29; 30; 32; 33; 34; VII, 16; 40 ; 59— 61 ; 4) este crestlnismul plin de cpntra- dictii ? Nu, el e superior oricaror reli- gii si sisteme filosofice : I, 46; II, 40— 46; IV, 27; 75; V, 35; 39; 40; VII, 44; 48; 70; VIII, 17— 20 etc. ; 5) proo- rociile, minunile si rapida lui raspindire confirma dumnezeirea lui: !I, 6; II, 13; IV, 32; VII, 4; VIII, 38— 44 j 52; 62; 68—69 ; 74—75 etc.. Creta. insula: III, 43 Criton, interlocutor al lui Socrate : II, 17 ; VII, 58; 61 Cronos, titan legendar: I, 17 ;>25 ; IV, 94 ; V, 27; VI, 22; Villi, 68 D Danae, personaj legendar : I, 37 Daniel, prooroc: III, 45; 66; IV, 30 ; V, 10; 50; VI, 14 ; 45 ; VII, 57 Darius III, rege persan (f 330 i. Hr.) : V, 50 David, rege si prooroc : I, 35 ; 51 ; III, 45; IV, 37; 72 ; VI, 10 ; 13 Delfi, oracolul din — : I, 70 ; VI, 35 ; VII, 5 580 ORIGEN, SCRIERI ALESE demon: I, 6 ; 60; II, 51; IV, 89 ; V, 2; 3; 5; VII, 6; 17; 64; 67— 70 j VIII, 7—11; 26—33; 36; 39; VIII, 41; 54; 57—64 Democrit dirt Abdera, iilosof grec (t 360 !. Hr.) : I, 43 ; II, 41 ; VIII, 45 Demostene, orator grec (t 322 i. Hr.) : IV, 25 Deucalion, persona} mitologie : I, 19; IV, 11 < 34; 39; 45; 55; 63; 68; IV, 22 ; V, 52 ; VI, 72 ; VII, 18 ; 2) doctrina lui Origen despre optica lui Celsus : I, 69—70; II, 10; 38; 41—42 ; 44; 70; III, 17; 41; 42; 43; V, 52; VI, 75; VIII, 2—15, 39 etc. 3) divinitatea Lui aparata de Origen: I, 28 ; 32—37; II, 9; III, 21; 28; 29; 41; IV, 15—19; VI, 11; 45—48; 68; VII, 58; VIII, 12—13; 17—19 etc. Hie, prooroc : II, 57—58 ; 64 Inachos, fiul lui Okeamos, rege in Ar- gos, socotit contemporan cu Moise : VI, 11 indieni : I, 12 ; 24 j VI, 80 «Intelepciunea lui Sirah», carte biblica : VI, 7 «tntelepciunea lui Solomon*, carte bi- blica : V, 29 loan Botezatorul : I, 40 ; 41 ; 47 — 48 ; II, 4; 15; 9; 12; VI, 9 loan Evanghelistul : I, 48 ; 51 ; II, 2 ; 12 ; 73; III, 32; 76; VI, 5—6; 23; 59; VIII, 17 Iocasta, mama si sotia lui Oedip : I, 42 ; II, 20 Iona, prooroc : VII, 53 Iordan, rlu : I, 48 Iosif, fiul lui Iacob : IV, 43 ; 46 ; 47 Iosif «so(ul» Mariei : I, 32 ; 61 ; V, 58 ; VI, 16 Iosif Flaviu, istoric iudeu (sec. I d.Hr.) : I, 16; II, 13; IV, 11 Iov : IV, 37 ; VI, 54 Irod eel Mare (t 4 d.Hr.), rege in Iudeea : I, 51 ; 60—61 ; 66 ; II, 45 Irod Tetrarhul (t 39 d.Hr.) : I, 58 Isaac, patriarhul : I, 22 ; 43 ; 48 ; IV, 33 ; V, 45 ; VI, 4 ; VII, 7 582 ORIGEN, SCRIERI ALESE Isaia. proorocul : I, 34 ; 35 ; II, 53 j II, 8 ; 76; V, 15; VI, 5 ; 18 ; 51; VII, 30; VIII, 19 Isis, zeita egipteana : V, 34; 37; 38 Ismael, fiul lui Avraam : V, 45 ; 48 Israel (si semnificaia lui) : I, 22 ; 37 ; IV, 9 ; VI, 23 israelitf : II, 3 Italia (— «Grecia Mare»): II, 3; 55 Iuda, fiul lui Iacob : I, 53 Iuda Galileanul, conducator evreu : I, 57 Iuda Iscarioteanul : II, 11; 20 ; 64 Iudeea : I, 60 ; III, 5 ; 6 ; VI, 79 ; VII, 3 ; 7; 28 «Iudeul lui Celsus» : contrazice nu numai ideologia iudaica, ci si teza paglna : I, 28 ; 31 ; 43 ; 50 ; 58 ; II, 3 ; 12 ; 13 ; 18 ; 39; 49; 59; 70; 72—73; 75 iudeii vazuti de Origen : 1 ) sub aspect religios ei au primit o religie revelata, dar s-au aratat mevrednici de ea : II, 74; 77; 78; IV, 35; 47; 73; V, 15; 50 ; VI, 19 ; 32 ; 49 ; VIII, 69 etc. 2) vrednicia poporului iudeu e totusi mare: I, 16; III, 5; IV, 11; 33; 47; V, 59 ; VI, 80 ; VII, 59 ; VIII, 47 etc. 3) au pastrat In parte proorociile, minunile, credinta in Snviere : I, 36 ; II, 9 ; III, 3 ; IV, 31 etc. 4) pedepsele abatute asupra lor: I, 47; II, 5; 8; IV, 3; 22, 27 ; 32 ; 73 ; VII, 26 ; VIII, 42 ; 5) n-au vrut s5 Infeleaga mesajul lui Iisus : I, 29; 49—50; 51; 53; 57; II, 28; 31— 32 ; 57 ; 78 ; III, 1 ; 28 ; IV, 11 ; VI, 16 ; V, 61 ; VIII, 53 I invierea : I, 68 ; II, 5 ; 48 ; 54 ; 57 ; 59 ; 60—63; 65; 69; 70; 77; IV, 57; V, 14 ; 18—24 ; 57 ; VIII, 50 Laban, socrul lui Iacob : IV, 43 lacedemonieni (spartani) : VIII, 6 Laios, oracol : II, 20 Lazar (din Betania) : II, 48 r lealitatea crestinilor fata de Imperiul Ro- man : VIII, 67—75 legi divine si legi omemesti : I, 1 ; VI, 12 ; 15; III, 5— S; IV, 31—33; 81—89; V, 27—32 ; 36—40 ; 42 ; 51 ; VIII, 53 Levadia, levadieni (Grecia centrala) : III, 34 Leonida, eroul de la Termopile (480 i. Hr.) : II, 17 Leto, zeitate elena, mama lui Apolo : IV, 38; 48 Levi, trib evreu : IV, 46 Levi vamesul : I, 62 Leviatan, balaur legendar : VI, 25 ; 35 Libia, libieni : V, 27 ; 34 Licurg, legiuitor grec (sec. X) : III, 73 ; VIII, 6 Linos, intelept si cint5ret elen legendar • I, 16 Lot si fiicele sale : II, 67 ; IV, 45 Loxos, sofist grec : I, 33 Luca, evanghelistul : I, 60 ; 63 ; II, 27 ; 62 ; 69 ; V, 56 ; VI, 1 1 M Macabei, eroismul lor (sec. II i. Hr.) : VIII, 46 Macedonia, tfnutul : II, 34 magii (de la Rasarit) : I, 59 ; VI, 80 Maleahi, prooroc : VI, 62 Marcelima si Mariame, adepte ale ereziei lui Marcion : V, 62 Mar don, ef eticul : II, 27; VI, 53; 74 Marcu, evanghelistul : II, 4 ; V, 56 Maria, Maica Domnului : II, 32 ; V, 52 ; 58 Maria Magdalena (isi celalta Marie) : II, 59 Marta, sora lui Lazar : V, 62 Matei, evanghelistul : prefata ; II, 38 ; 40 ; 62 ; II, 60 ; 70 ; V, 56 materia : IV, 61—63 ; VI, 42 Matia, apostol : II, 65 medic, medicina : IV, 19; 72; VII, 59 Melanipa, regina Amazoanelor : I, 37 Melitos, acuzator al lui Socrate (sec. IV i. Hr.): IV, 67; 68; V, 20 Meragene, scriitor grec (sec. II d.Hr.) : VI, 41 meserii diferite : IV, 76 ; 79—80 Meroe, tinut si lac In nordul Afrioii : V 34; 37—38 metapontimi, locuitori din nordul Asiei Mici : III, 26 ; 29 Mihail, arhanghelul : VI, 20; 25; VII, 40 Miheia, prooroc : I, 51 Milet, oras In Asia Mica : I, 70 Minos, fiul lui Zeus si al Europei : I, 67 minunile din Biblie — scorneli ? : VIII, 47 Misail, prooroc : III, 45 ; VI, 14 Mithra, divinitate persana si misterele ei : I, 9 ; VI, 22 ; 24 Mnemosina, mama muzelor : I, 23 moabiti, popor biblie : IV, 45 Moise : 1) viata si rolul lui in istoria hi- deilor: I, 4; 19; 44—45; II, 53; III, 5 ; VIII, 17 1 45 ; 2) asa cum 1-a vazut Celsus : I, 21 ; 23 ; 26 ; III, 6 ; IV, 12 ; 67 ; V, 52 etc. ; 3) vechimea legiuirii mozaice fata de cea a altor popoare : I, 16; 19; IV, 11; 21; 42; VI, 7; 43; 47 ; VII, 41 etc. ; 4) tilcuirea alegorica a rinduielilor aduse de el: I, 17; 19; 49 ; 59 ; II, 4 ; IV, 4 ; 40 ; V, 1 ; VI, 27 ; 36 ; VII, 18 ; VIII, 29 Momos, printul criticilor (sec. IV i. Hr.) : IV, 47 Mopsos, «taumaturg» legendar : III, 34 ; VII, 35 INDICE REAL $1 ONOMASTIC 583 moralitatea crestinilor : III, 51 ; 56 — 57 — 58 [ 60 i 62 j 66 ; IV, 27 j V, 63 ; VI, 15 1 VII, 40; VIII, 55—56; 58—66 Musonios, intelept grec (sec. IV 1. Hr.) : III, 66 muzele (a se vedea Eurinoma) N naucratiti, popor egiptean : V, 34 nazarei, popor biblic : VII, 18 Neeman Sirianul : II, 48 Neron, imp8ratul (t 68 d.Hr.) : I, 8 ; II, 13 Nestor, inteleptul erou anti-troian : VII, 36 Nil, fluviu : V, 34 ; 36 Ninive, capitala Asiriei : VII, 57 Noe, patriarhul: I, 43; VII, 7 nomazi (a se vedea «sciti») Numenios, filosof pitagoreu (sec. II d.Hr.): I, 15; IV, 51; V, 57 O odrizi, trib trac : II, 55 ; 56 Oedip, rege legendar grec: I, 42; II, 22 ofitii, secta inchinatorilor sarpelui : III, 13; VI, 24; 30; VII, 40 Ohozia, rege biblic : I, 36 Okeanos, zeitate greaca : VI, 42 Olimp, munte : IV, 91 Omiale, zeitate greaca : III, 22 ; VII, 54 omul, superioritatea lui fata de animale : IV, 75—98 ; 99 Onoel Tafabaot, arhonte suprem in dia- grama afitilor : V, 30 Orfeu, zeitate greaca, patronul muzicii : I, 17 ; II, 56 ; VII, 41 ; 53—54 Osea, prooroc : III, 45 Osiris, zeitate egipteana : V, 34 j 37 ; 38 P Palestina ( - Israel) : IV, 36 ; VII, 3 panateneele, ceremonii dedicate zeitei Atena : VI, 42 ; VIII, 69 Panthiras (calomnia privitoare la «Iisus») : I, 28—29 j 32 ; 33 Papeos, zeitate scitica : II, 74 ; V, 41 ; 45 Papiscus (controversa) : IV, 52 ; V, 46 Pasti, sarbatoarea : I, 70 ; VIII, 22 Paralipomene (— cartea biblicj a Croni- cilor) : IV, 72 Parmenide din Eles, filosof grec (f 540 i. Hr.) : VII, 41 Paros, insula in M. Egee : II, 21 patimile lui Iisus : II, 20—26 ; 34—36 ; VII, 55—56 ; VIII, 41—44 Pavel, Apostolul (,f 67 d.Hr.) : prefata ; I, 13; 47; 63; II, 1; 16; 24; 34; 50; 63; 65; III, 13; 20— 21 ;. 47 ; IV, 5 ; 18 ; 49; V, 10; 61; VI, 12; 19; 54; 57; VIII, 1 ; 12; 19; 21; 29 etc. Pegas, calul Inaripat al eroului Perseu : VI, 49 Peleu, tatal legendarului erou Ahile : I, 42 Peloponez, partea sudica" a Greciei : II, 30 Penelopa, sotia credinoiosa a lui Ulise : VII, 36 Penia, personificarea saraciei : IV, 39 Penteu, erou teban : II, 34 Peon, medicul legendar al zeilor : II, 76 Pergam, oras in vestul Asiei Mici : III, 3 Perichtiona (Amfichtiona), mama prezum- tiva a lui Platon : I, 37; VI, 8 peripatetici, adeptii filosofdei lui Aristo- tel: I, 13; 24; 43; II, 13; 27; III, 75; IV, 46 ; VII, 3 Perseu, erou grec : I, 67 ; III, 54 Perseu, sclav al filosofului Zenon : III, 54 Persia, persi : I, 12 ; 24 ; III, 3 ; V, 27 ; 41 ; VI, 22 ; 34 , VIII, 36 Petru, apostolul : I, 62 ; II, 1 ; 34 ; 45 ; 48 ; 60 ; 63 ; 65 ; VI, 7 ; V3II, 19 Pilat, guvernatorul Palestinei (t 36) : pre- fata ; II, 34 «PiIdeIe lui Solomon» : IV, 87 ; VII, 33— 34 Pindar, poet grec (t 438) : V, 34 ; 40 Pitagora, filosof (cca 500 i. Hr.) : I, 3 ; 7 ; 15; 29; 32; II, 12; III, 5 ; V, 21 ; 41 ; VII, 6 ; VIII, 28, 30 Pitia, profeteasa din Delfi : I, 70 ; II, 9 ; III, 25; IV, 14; V, 2; 6; VII, 3 ; 34 ; VIII, 46 planetele : VI, 22 Platon, filosoful (f 347): 1) viata lui: II, 12; 19; VI, 3 1 2) afirmatiile lui Celsus despre paralelismul dintre crestinism si platonism : I, 19 ; 32 ; IV, 36 ; 39 ; 62; VI, 6; 7; 9; 12; 15; 16; 19; 21 ; VII, 28 ; 31 ; 42 ; 58 ; 3) Origen despre de- pendenta de platonism a ideilor cres- tine : I, 19 ; IV, 1 ; 62 ; VI, 2 ; 3 ; 5— 19 ; 21 ; VII, 30—31 ; 42 ; 43 ; 59—61 etc. «Plingerile lui Ieremia», carte biblica : VII, 25 Plutarh din Heroneea, filosof si istoric (f 120 d.Hr.) : V, 57 Polemon, filosof grec (f 270) : I, 64 ; III, 67 Polemon, filosof «fiziognomic» (f 144 d.Hr.) : I, 33 Policlet, sculptor grec (sec. V i. Hr.) : VIII, 17 Polinice, fiul lui Oedip : I, 42 ; II, 20 Poros («descurcaretul») (personificare) : IV, 39 Poseidon (= Neptun), zeul marii : I, 25 Proetos, rege legendar in Argos, socrul lui Belerofon : VI, 49 proorociile : IV, 2; 9; 12; 21; VI, 35; 45; VII, 10, 11—13; 14—17; 18—26; 30 Protesilas, erou tesaliot : II, 55 — 56 Providenta divina : I, 57 ; III, 5 ; 75 ; IV, 584 ORIGEN, SCRIERI ALESE 4, 14; 32; 40; 41; 69; 75; 77; 95; V, 3; 7; 12; VI, 57; VIII, 67 Prunicos (o fecioara, personificare a vir- tutii) : VI, 34 ; 35 Psalmii (lui David) : I, 31 ; 64; IV, 17 ; 69 Ptolemeu (Everghetul), diadoh in Egipt (f 222 i. Hr.) : V, 38 R Rafail, arhanghel : I, 25 Rafail, arhonte la ofifi : VI, 30 rasplndirea rapida a crestinismului : III, 9 raul, fiinta si originea lui : III, 42 ; IV, 62 ; 64—65 ; 70 ; VI, 53—56 Rebeca, sotfa lui Iacob : IV, 43 Regii («CartiIe RegiIor»): I, 36; IV, 72; VIII, 46 Rhea, mama lui Cronos : I, 25 Roma, romanii, stSpinitorii timpului : I, 3; II, 30; 79; IV, 32; V, 45; 47; 50; VI, 22 ; VII, 26 ; 41 ; VIII, 35 ; 37 ; 69—70 Rusaliile, sarbatoare crestina : VIII, 22 Saba, regina din — : III, 45 Sabaot, numele Domnului : I, 24 ; VI, 31 ; 32 saduchei, partid politic : I, 49 Sais, oras egiptean : V, 34 ; 37 Salomea (in secta carpocratienilor) : V, 62 Samaria, samaritenii : II, 13 ; VI, 70 Samos, insula: IV, 48 Samotrace, insula locuita de tribul trac bdrizi: I, 14; 16 Samuil, prooroc iudeu : I, 36 Sara, sotia lui Abraam : IV, 43 Sarepta Sidonului : II, 48 Sarpedon, fiu al lui Zeus : I, 42 satana, diavolul : II, 49 ; VI, 42 ; 44 ; VIII, 04 "rbrtorile crestine : VHI, 22 sci(ii, ]oc n'tori ai t'nuturilor nordice si vestice h>. Marii Negre : I, 1; 17; V, 27; 29; ?)■ VI, 39; 41; VII, 62 sensul moid! ; i sensul literal al Scrip- turii : IV, /' ■ 49; 50; 51—52 SerapU, ve'l-itc -^'jipteana : V, 34; 38 Seres, ok > in 'it cia : VII, 62 Serifo' - , i,.su!a < ncoasa intre Ciclade : I, 29 Sextus, fiiosof tj' ••' ' (sec. II): VIII, 30 sfinxul : I. 42 Sibila «proorocila> : V >T, 53 ; 56 ; 61 sicari, partida exU nr.^ia si terorista iu- daicS : IT, 13 Sihem : loculitate biblica : IV, 46 Silas, ucenic si colaborator al Sf. Pavel : H, 34 Simon-Petru, apostol : II, 1 ; 10 Simon Magul, eretic : I, 57; V, 62; VI, 11 sirenele «ispitele strimtorilor» : II, 76; V, 64 sirieni, popor : I, 12 ; III, 6 ; VII, 60 soarele In «diagrama» ofi{ilor» : VI, 22 ; VIII, 66 Socrate, fiiosof ft 399); I, 3; II, 17; 41; III, 13; IV, 67; V, 20; VI, 8; 12; VIII, 8 Sodoma, localitate biblica nimicita de foe : I, 66 ; II, 67 ; IV, 45 sofisti : 11, 27 ; III, 72 Sofocle, tragedian grec (t 405) : VII, 6 Sofonie, prooroc: VIII, 72 Sofronie, tatal lui Socrate : V, 2 Soles, oras In Celicia : I, 40 ; 64 Solomon, regele fiiosof : I, 48 ; III, 45 ; IV, 12; 87; V, 29; VI, 44; VII, 21 Solon, Iegiuitor grec (f 558) : III, 73 stoici: III, 75; IV, 74; V, 47 ; VII, 71— 72; VII, 15; 37; 63 sufletul e nemuritor: III, 22; 81 ; IV, 58 ; V, 42 ; 47 ; VII, 28 sufletul lui Iisus : IV, 18 Suriel, al doilea arhonte in «diagrama ofitilor» : VI, 30 Stefan, arhidiaconul : III, 46 T Tahiti, divinitate la sci{i : VI, 39 Tafabaot, arhonte ofit : VI, 30 Tagimasade, zeitate scitica : VI, 39 tartar (in «diagrama») : VI, 25 Tatian Sirianul (scriitor crestin, sec. II) : L, 16 Taurida (= Crimeea de azi) : V, 27 Tautabaot, arhonte ofit : VI, 39 tebani, popor : HI, 34 «Teetet», dialog platonic : IV, 62 Telemah, fiul lui Ulise : VII, 36 Temistocle, general §i om politic grec (t 460) : I, 29 ; 30 ; 36 Termopile, trecatoare in muntii din «u- dul Tesaliei : II, 17 Tesalia, tinut in sudul Macedoniei : 11,55 Teseu, erou legendar grec: II, 55 — 56 Tesalonic, oras: II, 50; 65; V, 17 Tetis, zeita : I, 23 Teuda, §eful unei rascoale iudaice (sec I) : I, 57 Tiberiu, imparatul (f 37) : II, 32 Tieste, nefericit erou oedipic : IV, 45 «Timeu», dialog platonic: IV, 54; 62; VI, 10 ; VII, 42 Timotei, ucenicul lui Pavel : I, 63 Tir, oras : III, 145 tiranii legendari greci : III, 23 ; IV, 17 Titus, imparatul (t 81): II, 13; IV, 73 Tobie, personaj biblic : V, 19 Toma, apostolul : II, 61 Tracia, tinut in sudul Bulgariei actuale : I, 57 Trasimah, preopinent al lui Platon : I, 17 Tricala, oras in Tesalia : III, 3 Trofonios, «taumaturg» legendar : VII, 35 Troia, troieni : I, 42 ; IV, 36 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 585 U Ulise (— Odiseu, rege legendar In Itaka) : II, 76 ; IV, 94 Valentin, eretic : (sec. II) : II, 27 ; V, 61 Vespasian, imparatul (f 79) : II, 13 Vifleem : I, 51 vrajitorie: I, 60; 69; II, 49; IV, 32—34; 35 ; VI, 31 ; VII, 40 ; VIII, 41 vultur : IV, 87—95 Zaharia, prooroc : VI, 26 Zaleucos, legislator grec in Locri (Grecia Mare) (f 650 i. Hr.) : III, 73 Zalmoxis, reformator religios-politic in Tracia (sec. VI) : II, 55 ; III, 54 Zenoh din Cittium, filosof, intemeietorul stoicismului (t 264 i.Hr.) : I, 5 ; III, 54 ; IV, 54; VII, 63; VIII, 35; 49 Zeus, tatSl zeilor greci : I, 17 ; 24 ; 25 ; 42 ; III, 22 ; 43 ; IV, 17 ; 38 ; 48 ; V, 26 ; 41 ; VI, 22 ; 42 ; 68 Zeuxis, pictor celebru (sec. IV i. Hr.) : VIII, 17 Zopiros, sofist fiziognomic (sec. II i. Hr.) : I, 33 Zoroastru, reformator religios persan (sec. X i. Hr.) : I, 16 CUPRINSUL Pag. Studiu introductiv Bibliograiie CONTRA LUI CELSUS . . . Prefafa Impotriva scrierii lui Celsus intitulata «Disours adevarat> Cartea imtli Cartea a doua .... Cartea a treia .... Cartea a patra ... Cartea a cincea Cartea a ?asea ... Cartea a §aptea Cartea a opta .... Indice scripturistic Indice real §i onomastic . . Cuprinsul 5 20 26 26 30 30 95 168 229 315 369 442 505 571 578 586