SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL coLecti A «P£RINTI $1 SCRIITORI BISERICE§Tl> APABE DIN INIflATIVA §1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE I U S T I N PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE : Pr. DUMITRU SOARE (pre?edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANISTE, Prof. NICOLAE CHIJESCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IQRGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar). PARINTI 91 SCRIITORI BISBRICB^TI 81 se^*- — ^§K ^SFINTUL MAXIfto|. MARTURISITORUL j S CRIERI .wft^ PARTEA A DOUA SCRIERI §1 EPISTOLE HRISTOLOGICE §1 DUHOVNICESTI CARTE TIPAKITA CU APROBAREA SFlNTULUI SINOD AL BISEBICII OBTODOXE BOMANE TRADUCERE DIN GRECE§TE, INTRODUCERE §1 NOTE DE Pr. prof. DUMITRU STANILOAE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISnJNE AL BISERICR ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 1990 INTRODUCERE Vom da aci numai (Ateva date despre viata Sfintvlui Maxim Mar- turisitorul, de dupa anvl 626, (And pdrdseste mindstirea «Sf. Gheorghe* din Cyzic, de unde venise cuputin inainte dintr-o minastire din Chryso- polis (Skutari), pe malvl asiatic al Bosforuhd, unde se asezase prin 613-614, pdrdsind demnitatea ce o avusese la curtea imparateasca din Bizant. El a plecat din Cyzic, din fata ndvdliriipersilor, care au ajuns in 626 pina la Constantinopol. Dupa o scurta trecere prin Cipru §i Creta, apoiprin mindstirea Eucrates de lingd Alexandria, - unde era egumen Sofronie, viitorul Patriarh al Ierusalimului -, s-a asezat in jurul anului 632 in Cartagina, unde r amine permanent pina in 646, cind pleaca la Roma cu fostul patriarh monotelit Pyrrhus, pe care-l cistigase, la 645 intr-o disputa, pentru ortodoxie. La Roma, Pyrrhus este scos de sub ana- tema, dar dupa scurta vreme el revine la monotelism §i la scaunul de patriarh monotelit din Constantinopol. Probabil inainte de a pleca Maxim cu Pyrrhus la Roma s-au tinut in Africa, in 646, mai multe sinoade care au adoptat atitudinea lui Maxim contra monotelitilor. La Roma, Maxim se pare cd rdmine de aid inainte permanent, ci§tigind-o deplin pentru invatdtura sa. La 649 se tine acolo, sub papa Martin I, sinodul de la Lateran, care condamnd monotelismul §i decretul Typos al patriarhului Paul din Constantinopol. «La pregdtirea si desfdsurarea acestui Sinod, Maxim si c&lugdrii greci din jurul lui au avut un rol important* 1 . Imparatul Constantin al II-lea trimite imediat la Roma slu- jitori sa aresteze pe papa Martin I si pe Maxim. Dar ei nu potaduce pe papa si pe Maxim la Constantinopol decit in 653. Martin I e condamnat imediat §i trimis intr-un exil, unde moare in septembrie 655. Maxim e condamnat de autoritdti in 655, mai mult pentru motive politice decit pentru erezie. E trimis si el intr-un exil in Byzia din Tracia. Doud incercari de a-l face pe Maxim sa admitd manotelitismul nereusind, Maxim e trimis in 657 intr-un nou exil la Perberis in Tracia, unde rdmine sase ani. In 662 e adus din nou la Constantinopol impreund cu apocrisiarul romanAnastase si cu ucenicul sduAnastasie, ce-l insotea incepind din 618. Aid sint anatematizati de un sinod de episcopi deve- niti din porunca impdratului monoteliti. Refuzind din nou sa accepte monotelitismul, li se smulge limba din rddddnd §i li se taie minadreapta 1. Hans Urs von Balthasar, Kosmische Liturgie, ed. n, Einsiedeln, 1961, p. 72. SFINTOL MAXIM MARTURISITORUL si sint trimisi in Lazia, pe partea de sud-est a Mdrii Negre, unde Maxim, zdrobit de chinuri, moare la 13 august 662 2 . Cele mai multe dintre scrierile sale, Maxim le-a scris intre 626-634 (Raspunsuri catre Talasie, Ambigua, Comentar la Tatal nostru, Capete gnostice, Mistagogia). Scrierile traduse in acest volum, cuprinse in P.G. 91 sub titlurile: Opuscula Theologica (col. 9-353) si Epistolae (col. 363-645), le-am dot intr-o ordine inversata, pentru cd «Epistolele», cu exceptia citorva care au continut dukovnicesc, cuprind - cele mai multe - o critica a monofizi- tismului si sint scrise pina la 638, iar «Opuscula Theologica* se ocupa cu respingerea monotelitismului, in lupta cu care Sfintul Maxim se angajeaza incepind de la 638, dupa publicarea decretului Ecthesis al impdratului Eraclie, alcatuit de patriarhul Serghie, care impunea recu- noasterea unei singure vointe in Hristos. De acum Maxim devine sufletul rezistentei impotriva ereziei monotelite. Scrierile impotriva monofizismului, care alcatuiesc prima parte a acestui volum, le-a scris Sfintul Maxim indemnat de aparitia multor monofiziti in Egipt, pina la Cartagina, refugi&ti din Orient din fata ndvalirii persilor §i apoi a mahomedanilor 3 . Intre 634 §i 638, dupa o epis- tola sinodala a lui Sofronie (ajuns in 634 patriarh de Ierusalim), in care combatea cererea Decretului (Psefos) lui Serghie de Constantinopol de a nu se vorbi nici de o lucrare, nici de doud, s-au mentinut ambele parti intr-o anumita lini§te 4 . Din acest timp dateaza scrierile Sfintului Maxim impotriva monofizitismului, nu numai pentru cd apdruserd in Egipt multi monofiziti refugiati din Orient, ci si pentru cd vedea cd prezenta lor fdcea curtea imperiala din Bizant §i pe patriarhul Serghie din Bizant sd caute o impdcare cu ei prin formula de compromis: doud firi, dar o sin- gurd vointd in Hristos. Se pare cd unele dintre aceste epistole duhovnice§ti sau doctrinare dateaza chiar dinainte de 634, pina nu se manifestase nici curtea impe- riala din Constantinopol, nici patriarhul Cyril din Alexandria prea fdtis pentru monotelitism (sau poate chiar dintre 626-630), cdci in unele dintre aceste epistole, chiar cu continut antimonofizit, se adreseazd unor demnitari de la curtea imperiala (prieteni ai Sfintului Maxim) (ep. 12), ba in unele le cere acelora sd intervind la impdrat pentru unele persoane, iar in altele intervine prin prieteni influenti la patriarhul Alexandriei, pentru reprimirea unui diacon (Cosma), care fusese demis din slujbd pentru unele abateri doctrinare monofizite (Ep. 14; P.G. 91, col. 536). 2. Am folosit pentru aceasta nota biografica: Hans Urs von Balthasar, op. cit., 1961, p. 66-73 si Lars Thunberg, Microcosm and Mediator, Lund, 1963, p. 1-7. 3. Hans Urs von Balthasar, op. cit, p. 71. A se vedea Epistolele 13, 15, 17. 4. Hans Urs von Balthasar, op. cit.,p. 68. INTRODUCERE Scrierile antimonofizite sint indreptate cu precddere impotriva for- mei date acestuia de patriarhul monofizit al Antiohiei, Sever (f 512). Acesta, urmarind inqelarea ortodocsilor, afirma cd in Hristos s-au pds- trat deosebirile dintre calitdtile divine §i umane, dor continua sa refuze admiterea a doud naturi in Hristos. Sfintul Maxim arata cd prin aceasta Sever sustine §i mai direct amestecarea firii omenesti cu cea dumne- zeiascd intr-o singura fire, care nu e nici dumnezeiasca, nici omeneasca, ci ceva intermediar intre ele, despdrtindpe Hristos si de Dumnezeu si de oameni, deci neputind mintui pe oameni. Cdci dupd teoria lui Sever jirea cea unicd din Hristos e permanent si nemuritoare §i muritoare, §i tare si slabd, si sldvitd §i umilita, doctrind proprie a panteismului. Fata de afirmarea lui Sever ca Hristos are o fire compusd, Sfintul Maxim ldmure§te ca se poate vorbi de un ipostas compus al lui Hristos (cum afirmase prima data «cdlugdrul scit» Maxentiu, apoi Leontiu de Bizant - se pare tot unul dintre «cdlugdrii sciti»- (daco-romani) -, darnu de o «fire compusd». Ipostasul poate fi unic §i totusi complex, dar o fire nu poate fi com- pusd, fdrd sd-§i piardd identitatea. Se poate vorbi doar la om de o fire compusd (din suflet $i trup), pentru ca ea face parte ca atare dintr-o specie §i se nas,te astfel. Dar in Hristos e atitfirea dumnezeiasca ce apartine ipostasului Lui dinveci, cit si firea omeneasca «asumatd» de El intr-un moment temporal, in mod liber, pentru a o mintui. Umanitatea lui Hristos aduce in cons,tiinta Lui constiinta cd ea este asumatd de ipostasul dumnezeiesc 5 . Fata de Sever, care admitea numai o fire in Hristos, Sfintul Maxim afirma cd El e «in doua firi, din doud firi sau doud firi», largind formula de la Calcedon.care spunea numai «in doud firi» 6 . Era formula neocalce- donenilor, care primea si expresia monofizitilor «din doud firi», dar o ferea de sensul cd «din doud firi» a rezultat o singura fire, prin afirma- rea cu sens contrar cd Hristos e «doudfiri», nevdtdmate, dar unite in a§a fel, incit au dot un ipostas. Sfintul Maxim evidentiazd mereu taina unirii celor doud firi intr-un ipostas si neputinta noastrd de a o intelege. Uneori Sfintul Maxim incearcd sa intemeieze aceasta unire pe ideea unei «inrudiri» sau «con- formitdtuy intre firea omeneasca §i dumnezeiasca, a§a cum o anumitd 5. Despre tema aceasta la Sfintul Maxim, a se vedea: Felix Heinzer, Gottes Sohn als Mensch, Fribourg, Suisse. 1980. 6. Tema aceasta e tratata de Pierre Peret S.J., Christologie et theologie trinitaire chez Maxime le Confesseur, d'apres saformule «deux natures desquelles, en lesquelles et lesquelles est le Christ», in vol. Maximus Confesseur. Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, 28 sept. 1980, Fribourg, 1981, p. 215-223. SFINTUL MAXIM MAHTURISITORUL conformitate existd si intre materie si spiritul uman, care-si poate face din materie un trup, ca organ de manifestare a lui. In general, Sfintul Maxim afirma valoarea firii omene§ti in fata lui Dumnezeu, Care a creat-o ca s-o mintuiasca si s-o indumnezeiascd pentru vecie, nu ca s-o topeasca sau stirbeasca prin apropierea Lui de ea. In scrierile antimonotelite Sfintul Maxim, arata ca vointa tine de firea rationala a omului, reprezentind mi§carea ei libera spre desdvir- sire in unirea cu Dumnezeu, cind e mentinuta in acordul ei cu firea umana si cu voia Creatorului acesteia. Caci vointa e una cu libertatea, si Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat nu duce firea omeneasca spre mintuire ca pe un obiect lipsit de vointa. Omul nu se conduce numai de un impuls involuntar, ca animalul. O fire omeneasca fara vointa nu e o fire ome- neasca redid. Si ceea ce n-a fost «asumat» de ipostasul divin, n-a fost mintuit. Desigur, vointa poate lua si forma unei socotinte contrare firii §i lui Dumnezeu. Dar in Hristos ea n-a luat aceasta forma, pentru ca Cel ce se manifesto, prin ea este ipostasul cel unul, sau Cuvintul lui Dumnezeu Cel intrupat, Care o tine in acord cu voia Sa dumnezeiasca. Analizele Sfintului Maxim referitoare la tema vointei omenesti a lui Hristos sint de o mare subtilitate. Ele se imbina cu lamuriri pretioase asupra deosebirii intre fire si persoana, sau intre ratiunea firii si modul concretizdrii ei in persoane si a precizarii vointei firii prin ipostas sau persoana. Prin ele se aduc noi precizari sensului persoanei, necunoscute de filosofia dinainte de Hristos deplin t si afirmatd categoric, dar insufi- cient lamurita la sinodul de la Calcedon. PR. PROF. DUMITRU STANILOAE Partea intiia Epistolele Sfintului Maxim Marturisitorul despre cele doua firi in Hristos §i despre viata duhovniceasca EPISTOLE 1. Cuvint de indemn, in forma de epistola, catre robul lui Dumnezeu Gheorghe, eparh al Africei Socotesc ca nimeni dintre cei lipsiji intr-un fel sau altul de lumina nu dore§te sa se bucure de raza soarelui ca noi toji cei smertyi, care, umpluti din belsug de prea frumoasa ta bunatate, dorim sa te vedem iarasi prezent §i sa ne bucuram de bunatatea ta. Caci porji intiparite in tine modurile dumnezeiesti ale virtujilor ce te insoJ;esc, de care te cunoastem impodobit in chip stralucitor de cind ai fost mai inainte intre noi. Din acestea am invajat si mai limpede ca virtutea }ine de voinja, nu de treapta si de alegerea cuiva; si ca urmarea lui Dumnezeu atirna de dis- pozi^ia launtrica, nu de diregatoria cea inalta. Caci celor binecuvintaji ca voi, in adincul sufletului li s-a inradacinat cu adevarat puterea iubirii lui Dumnezeu. Acestora li s-a sadit neindoielnic putinj;a de a se misca mereu in jurul binelui, precum celor vrajiji de dragostea celor materiale, apleca- rea si imprastierea usoara spre muljimea patimilor. §i acesta e un lucru foarte explicabil. Caci Dumnezeu fiind Unul §i singur si nepatimitor §i neavind din veci nimic deosebit dupa fiin|;a care ar putea fi impreuna vazut §i |;inind de El (in mod necesar), fiindca nici una din cele ce sint din El nu-L ajunge, eel ce staruie spre El din dorin]a,cu libera alegere a voinf ei, este §i el unul §i sin- gur §i nepatimitor (nepatimas),caci s-a concentrat printr-o fericita apro- piere de El, nere|inind altceva, fiind si el singur §i neschimbator. Fiindca daca Cei dorit de el este Unul si singur, iar Acela neschimbat in sensul eel mai propriu, ca Cei ce e dupa fiinja, pentru neschimbabilitatea naturala, nemiscat - caci nu are unde sa se mi§te infinitul nemiscat -,atunci §i el, ca eel ce e cum se cuvine, iubitor al Unului, s-a facut si singur si neschimbat 1 . 1. Cine e concentrat tot timpul spre Cei ce e Unul in sensul eel mai propriu, devine si el unul. Iar daca Acela, necautind spre nimic afara de Sine - caci are in Sine totul - e ne- schimbator §i neluat in stapinire de vreo patima faj;a de ceva din afara, eel ce se concen- treaza spre El va deveni si el neschimbator §i nepatimitor. 10 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Caci si-a facut din Unul alegerea vointei (rnv YVG>|rnv) nemiscata 2 . Dim- potriva, eel ce §i-a legat,din necunoa§terea Celui bun, prin propria ale- gere a sufletului,dragostea de cele materiale,care sint schimbatoare si modificabile prin fire §i nu pot starui deloc in nimic, e schimbacios in mod necesar si patimas si repede modificabil §i el, avind dispozifia sufletului patimind impreuna miscare cu cele ce se misca prin fire 3 . Deci pe tine, binecuvintatul meu stapin, nu te va putea scoate ceva din cele ce sint (din creaturi) din deprinderea cea buna indumnezeitoare, care are impreuna calatoare cu ea spre Dumnezeu alegerea voinf,ei tale: nici timpul care preface impreuna cu el in mod neregulat miscarea lucru- rilor nu va putea schimba stabilitatea alegerii; nici amenintarea oameni- lor care pune in fata frica nu va clinti staruinta dispozi^iei in bine; nici cuvintul oamenilor lingusitori care indulceste auzul nu va molesi prin rostirea lui taria cea buna a sufletului; nici dorinta de razbunare, din por- 2. Unul suprem nu se misca, pentru ca fiind infinit n-are spre ce se misca. Cel ce se concentreaza spre El devine nemiscat si el prin alegerea vointei. Dar Unul suprem nu-1 face nemiscat spre altceva pe eel ce se concentreaza spre El numai pentru ca El cuprinde in Sine ca infinit tot ce poate exista cu adevarat, ci si pentru ca are in Sine tot ce e bun, sau il atrage prin bunatatea Sa suprema. Unul suprem e nemiscat din Sine prin voin^a fiin- Jiala, neavind ceva superior sau egal cu El spre caresa se miste. Creatura constienta se misca spre Unul suprem cu voin^a careia i-a dat El Insusi o direc^ie prin libertate (prin liberul arbitru). Caci ea nefiind una cu toate are putin^a de a alege spre ce sa se miste si trebuie sa aleaga. Dar alegerea ei este buna cind e conforma cu aspira|ia fiin^ei ei spre a se implini in Cel atotcuprinzator. Avem aci respingerea origenismului care - atribuie sufletului necesitatea sa paraseasca alipirea la esenfa superioara, care se dovedeste prin aceasta necuprinzind totul. Persoana creata devine una cind se concentreaza spre Dumnezeu in sensul ca toate aspiratiile ei se aduna in direcfia spre El, parasind orice imprastiere. Ea experiaza pe Dumnezeu ca unica Existenta prin Sine, pentru ca in El sint toate cele ce o pot satisface. Dar cum poate fi Dumnezeu intreg in intilnirea cu fiecare persoana? Asa cum e mama aceeasi intreaga pentru fiecare copil. Fiecare copil o are toata si ea se simte toata in intilni- rea cu fiecare. Chiar daca ii priveste pe tofi deodata, e intreaga in privirea indreptata spre fiecare din ei. Persoana umana simte pe Dumnezeu pe de o parte ca pe Unul intreg, pe de alta ca pe Unul infinit, cu neputinja de a-L imbrafisa intreg. Avem si in aceasta exemplul copilului care simte pe mama intreaga, pe de alta traieste nelimitarea iubirii si tainei ei. Dumnezeu Se coboara, pe de o parte la capacitatea omului de sesizare in intregime a Lui, pe de alta in Sinea Lui oferita omului spre sesizare, omul traieste infinitatea Lui. Si fiecarui om i Se face altfel sesizabil ca Unul pe de o parte intreg, pe de alta infinit. 3. Aci Sf. Maxim dezvolta respingerea teoriei origeniste despre caderea sufletului din esenja superioara. Nu orice suflet patimeste caderea de la Dumnezeu, ci numai cel ce se leaga de cele marginite, schimbatoare si ele prin fire. Cel ce a inaintat mult in iubirea de Dumnezeu nu mai poate cadea din El. pentru ca existenta Lui suprema e una cu binele suprem. Nu e un bine mai sus de El. §i din binele suprem nu se poate cadea. Raul.fiind un minus in existenta. e un minus in bine, sau ca o lipsa a binelui. Binele aratat de el cu pre- tenfia de bine integral e o amagire. De aceea in rau omul nu poate ramine statornic. Cade din amagire si slabiciune intr-un rau tot mai mare; Dumnezeu nu Se misca, pentru ca este supremul bine. Nu e bine mai presus de El si binele mai mic nu-L poate atrage. Numai creaturile se misca dincolo de ele pentru ca nu sint in existenfa suprema, adica in binele suprem. Ele se misca sau spre trepte mai inalte de bine, sau spre trepte mai mici, sau spre rau, ca un bine aparent. EPISTOLELE LL nirea de a putea supune ei pe cineva, nu va tulbura blindetea purtarii; nici pofta slavei adusa de stapinire nu va mic§ora vointa iubirii de Dum- nezeu(l). Caci nestapinirea peste oameni nu lipse§te pe cineva de slava de la Dumnezeu §i de la oameni, ci mai degraba sporeste slava, precum elibereaza sufletul de agitate §i de tot felul de griji din afara, cum soco- tesc eu si cum cred ca va cugeta tot eel ce intelege lucrurile in chip bine- credincios. Fiindca tot omul cu adevdrat virtuos si de Dumnezeu iubitor isi ajunge siesi spre toata fericirea, neavind nevoie de nimic din cele ce-l inconjoara din afara spre a si-o procura pe aceasta. Caci el si-a facut prin viata din chipurile insusirilor dumnezeiesti trdsaturi proprii, are cu desavirsire plindtatea tuturor bunatatilor prin care se sadeste in oameni asemanarea intocmai cu Dumnezeu, cu care nu se poate compara nimic din cele ce sint dupa Dumnezeu. Si simplu vorbind, nici boala, nici sanatatea, nici bogatia care trage in jos, nici saracia in cele ce se strica, nici ocara, nici lauda, nici moartea, nici viata, nici prezentul, nici viitorul, nici altceva din cele ce sint nu va putea slabi aceasta filosofie (viefuire inte- leapta) care te hrane§te §i te-a adus la atita slava de la Dumnezeu §i de la oameni. Dar cum se ajunge la aceasta? Sa incredintam toate ale noastre lui Dumnezeu §i sa nu mai suferim sa cautam nimic din cele ce nu ni s-a poruncit de Dumnezeu sa le cautam(2), ci numai ceea ce ni s-a poruncit de Dumnezeu sa cautam; §i pe cele ce aflindu-se dupa voia lui Dumne- zeu sau sub libera noastra vointa si putere sa le voim §i sa ne silim sa ne formam cu ajutorul lor prin faptele insesi; iar pe cele ce, dupa judecata tuturor, nu au nevoie de libera noastra vointa ca sa se faca §i desfaca, sa le lasam lui Dumnezeu cu multumire si cu credinta ca sa le conduca unde voie§te §i hotara§te, neopunindu-ne intru nimic rajiunilor Providentei §i calauzirii Lui, prin care se conduc toate in chip neinfeles cu injelepciune negraita, prin pre§tiinta lui Dumnezeu. chiar daca Dumnezeu duce aceste ra£uni altfel §i contrar nadejdii noastre spre sfirsitul lor. Caci e Purtatorul de grija si Ocrotitorul prea intelept al treburilor noastre, ca Unul ce nu a ci§tigat o intelepciune potrivita Lui, ci este §i Se numeste El Insusi In|;elepciunea in in^elesul eel mai propriu 4 . Sa voim deci numai sa staruim cu sinceritate in «a-L iubi, cum a zis, din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea, si pe aproapele ca pe noi insine<-> (Matei 22, 37). silindu-ne sa aflam tot modul prin care sa 4. Daca Fiul lui Dumnezeu e Cuvinlul ca Persoana, El e Persoana dreptcugetatoare, sau dreapta cugetare ipostatica. Existenta Lui insa§i e cuvintatoare §i dreptcugetatoare din veci in veci. El poate spune ceva mereu nou pentru noi. cum nu poate spune persoana cazuta in rau. 12 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL ducem la capat aceasta porunca dumnezeiasca, ca sa se infaptuiasca sco- pul dumnezeiesc intreg si atotdeplin, exprimat in felul concentrat de mai sus, orice diregatorie sau treapta, viata si chip am avea, fie ca sintem sta- pinitori, fie stapinifi, fie bogaji sau saraci, sanatosi sau bolnavi, sau in vreo stare deosebita a trupului; iar de celelalte ale dorinfei noastre, cite nu depind de voin|a noastra(3), sa nu ne ingrijim citusi de putin. Cdci de ce sa ne ocupam cu ceea ce nune e necesar prin fire, sau nu atirna de libera alegere a vointei 5 ? Poate la aceasta cugetind Scriptura nu ne-a dat despre acestea o dispozifie prin porunca dumnezeiasca, pentru ca nu cumva cautind contrar firii cele ce nu atirna de noi, sa abuzam in mod condamnabil de puterea de a voi si sa o aratam astfel pe ea slaba, ca una ce nu are cele ce nu pot fi sub ea, iar pe de alta parte cautind sa-L silim pe Dumnezeu, sa socotim ca e a noastra calauzirea Providentei, Care se foloseste cu intelepciune de cele ce nu depind de noi, pe de alta parte spre pedepsirea relelor ce depind de noi, si iarasi pe de alta parte spre spori- rea si intarirea bunatajilor (virtujilor) ce depind de noi. Deosebind deci cele ce stau in puterea noastra de cele ce nu stau in puterea noastra, pe cele din urma sa le credem ca fiind in intregime opera Providenf ei dumnezeiesti, iar pe cele dintii ca fiind si opera Provi- dentei dumnezeiesti, dar si opera voinjei noastre. Depinde de noi, ca sa concentram intr-o definite, tot ce cuprinzindu-se in ra|;iunea virtu];ii, sau dimpotriva in modul rauta^ii, urmeaza liberei noastre hotariri prin voin|;a(4). Dar nu depinde de noi(5) tot ceea ce nu are ca creatoare a exis- ten^ei proprii libera alegere si tot ce existind prin fire nu se poate numi virtute sau rautate, dar devine, sau,pentru a spune mai propriu, se arata ca una sau alta prin felul cum il intrebuinjam noi. Deci toate bunatajile (virtujile) unice care depind de noi, ca fapte ale voin|ei libere a noastre in conlucrare cu Dumnezeu si ca lucruri ale hota- ririi noastre, sa le voim cu tarie si sa le facem cit mai mult. Prin aceasta vom fi ascultatori si docili, purtatori ai Cuvintului care face cu buna rin- duiala drumul virtu|;ilor prin noi. Iar pe cele ce nu depind de noi, ca unele ce nu sint prin ele rautate sau virtute prin fire, ci unelte ale liberei alegeri, care scot la aratare pornirea ascunsa a ra^iunii din noi, sa nu le voim citusi de pujin, ca sa nu corupem prin reaua intrebuinfare puterea vointei naturale, facind-o sa incerce cele imposibile si cu neputinja de indeplinit prin ea. Ci sa le incredin^am lui Dumnezeu si sa primim cu mutyumire toata schimbarea timpurilor si a lucrurilor, ce ni se intimpla prin voia , mintuitoare a lui Dumnezeu, spre folosul nostra, ca sa dobindim la fel si in mod egal binele virtu$ii nu numai prin cele ce sint la fel, ci si prin cele ce 5. Sa ne intereseze numai ceea ce e necesar firii noastre §i ceea ce sta in puterea noastra ca sa dobindim prin miscarea spre ea. Si atunci vom inainta la infinit. EPISTOLELE 13 nu sint la fel, nici egale. Caci nimeni nu cade din nadejdea cea buna lasind §i incredintind lui Dumnezeu, spre folosul sau, cirmuirea §i grija celor ce nu atirna de el. Fiindca adevarat a grait in|;eleptul undeva in cuvintele lui: «Priviti la neamurile de demult §i vedeti cine a crezutDomnului §i afost rusinat, sau cine L-a chemat pe El si a fost trecut cu vederea?» (Int. Sirah 2, 11). Daca acestea sint asa, precum a aratat cu adevarat cuvintul in fuga, infa|i§ind limpede insu§irea celor voite §i a celor ce nu sint voite, deose- bind intre ele in mod definit cele ce nu trebuie amestecate.chiar daca ni s-ar lua conducerea sa nu ne intristam socotind aceasta ca o lipsire de vreun bine. Caci nici nu ne vine conducerea fiindca am voit-o, fiind departe de a depinde de noi, precum nici boga|ia §i sanatatea, nici cele ce se afla la mijloc intre virtute si rautate nu primesc de la noi chipul virtutii sau al rauta£ii 6 . Dar nici odata ce ne e data (conducerea) sa n-o respingem ca pe un rau total. Caci poate fi eventual o unealta a virtutii celor iubitori de Dum- nezeu, care s-au hotarit sa le atribuie toate cu toata sirguinta lui Dumne- zeu, pe linga cele ce depind de ei si pe cele ce nu depind de ei, dar rin- duite lor prin iconomie spre folosul lor. §i ceea ce nu e prin sine dupa fire nici bine, nici rau, nu trebuie nici iubit, nici ocolit. Fiindca cele fara de care putem fi §i ramine buni §i virtuo§i, sau rai §i lipsiti de orice virtute, nu e necesar sa le dobindim numaidecit, precum nici nedobindirea lor nu ne este spre cistigarea binelui sau a raului §i spre raminerea statornica in ele. Caci unii lipsiti de stapinire, de bogatie §i de sanatate au dobindit mari comori de bunataji ve§nice, iar aljii, dimpotriva, avind stapinire §i bogatie §i sanatate au cazut prin voia lor libera din toate bunatatile dum- nezeie§ti. O marturiseste §i saracul Lazar §i bogatul din apropierea lui. Cel dintii lipsit fiind de orice stapinire paminteasca, sanatate §i avutie, a primit odihna f ericita in sinurile lui Avraam, iar al doilea,fiind incarcat la culme cu cele materiale, e despar|;it de cei evlavio§i printr-o prapastie §i osindit sa aiba ca parte a lui focul chinuitor. §i iara§i David §i Iov, marii luptatori pentru adevar, proba];i prin amindoua felurile de via|a, despar- 6. La mijloc intre virtute §i rautate sint cele ce nu sint virtute §i rautate. Virtutea §i pacatul sint cele ce depind de voin|;a noastra. Celelalte ne vin din Providenja dumne- zeiasca. Ele pot fi folosite ca instrumente ale voin|,ei noastre spre virtute sau pacat. Dar in acest scop poate fi folosita fie sanatatea, fie lipsa sanata|;ii. Sa nu ne intristam deci de ceea ce nu depinde de noi. Caci oricare ar fi aceasta, poate fi folosita de noi ca unealta spre ade- varatul bine sau spre rau. Nici sa nu folosim toata puterea voinfei pentru a pastra ceea ce nu depinde de noi. Caci in acest caz putem avea deziluzia de a vedea efortul voinjei fara rezultat, in loc de a-1 folosi spre dobindirea virtutii, care depinde de noi. 14 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL tite unul de altul prin trairi diametral opuse, §i-au pastrat virtutea, spo- rind-o prin cele contrare. Sa ne bucuram deci de conducerea ce ni s-a dat si sa o primim ca pe o unealta a ajutorului spre virtute daruit noua de Dumnezeu. Dar iarasi, fiindu-ne luata, sa nu o cautam, ci sa ne lepadam de ea ca de o mare povara §i infricosatoare sarcina, socotind ca prin aceasta ni s-a descope- rit un scop al Providentei cu privire la noi, un scop care ne iconomiseste cu iubire ceea ce este spre folosul nostra. «Nu cauta, zice Inteleptul,sa te faci judecator ca nu cumva sa nu poti inlatura nedreptatea; ca nu cumva sa te tend de fata celui puternic §i sa pui sminteala in dreptatea ta si sa pdcatuie§ti fata de multimea celor din cetate si sa te amesteci in norod §i sa te legi de doua ori cu pacatul» (Int. Sirah 7, 6-8). Iar daca voiesti, binecuvintate, sa te arati vrednic de lauda si din acestea, nu te vei face mai mic decit oricare dintre cei ca tine. Caci cum a spus acelaisi intelept: «Ochii Domnului au cautat spre cele bune §i te-au ridicat din smerenia ta §i au inaitat caput tau §i s-au minunat multi de tine §i se vor povesti popoarelor §i neamurilor virtutile ta\e» (Int. Sirah 11, 15). Iar despre Apostoli Duhul Sfint a grait mai inainte prin David: «ln tot pamintul a ie%it vestirea ispravilor tale §i la marginea lumii s-a raspindit buna mireasma a virtutilor tale» (Ps. 18, 5; Rom. 10, 18). Iar tu n-ai mincat singur piinea ta, ci ai dat din ea cu imbelsugare orfanilor si i-ai hranit pe ei ca un parinte, si din tinere|;ea lor si din pintecele maicii lor i-ai calauzit spre dreptate. Nu i-ai trecut cu vederea pe cei goi ca sa nu-i imbraci. Toji cei fara putere te-au binecuvintat, caci ai incalzit umerii lor cu lina oilor tale. N-ai pus aural tau in pamintul tau, spre placerea trupu- lui tau, ci ai trimis toata bogatia ta in cer spre pregatirea bunatatilor sufle- tului. Nu te-ai lasat amagit de bogatia ce se strica si nu ti-ai pus inima in avujia curgatoare. Nu te-ai veselit cu cei ce rid de toate (cu bufonii), a caror via^a este rusine si a caror vietuire s-a umplut de murdarie. Piciorul tau nu s-a grabit spre fapte viclene, nici nu te-ai bucurat de caderea du§- manilor ca sa zici: «Bine le este!». N-a gemut pamintul sub tine, caci n-ai mincat singur rodul lui fara cinste, nici n-ai necajit sufletele stapinilor lui. Ti-ai retras miinile de la darurile celor nedrepti. Ai scapat pe sarac din mina celui puternic si ai avut mila de eel fara putere. Vazind vreun om in greutati, ai suspinat. Pe orfanii fara ajutor i-ai ajutat. Gurile vaduvelor te-au binecuvintat. Caci te-ai imbracat in dreptate si te-ai inve§mintat in judecata dreapta ca intr-o dulama. Te-ai fdcut ochiul orbilor, piciorul ologilor §i tatdl celor neputincio§i. Ai strivit gurile celor nedrepti si ai scos din dintii lor ceea ce au rdpit. §i spunind pe scurt, hranes_ti pe fld- minzi, adapi pe cei insetati, primesti pe straini, imbraci pe cei goi, cer- cetezi pe bolnavi si slujeqti celor din inchisori. Mai bine zis prin toti aces- tia faci bucurie lui Dumnezeu. pentru Care ajuti pe toti acestia cu toata EPISTOLELE 15 inima. Ai fost socotit mai vrednic de lauda ca toti. Pentru aceasta pe drept cuvint te-a pazit Dumnezeu si lumina Lui straluceste peste capul tau. Iar aceasta e legea poruncilor care lumineaza cu stralucire din tine tuturor prin lucrarea virtutilor. §i cu lumina aceasta umbli in intuneric, adica cu cunostinta contemplarii binecredincioase a lucrurilor strabati nevatamat inselaciunea veacului acestuia si ne§tiin|;a, grabindu-te spre lumina neumbrita. Caci numai tu, binecuvintate, ai putut mai mult decit toti oamenii sa nu strici virtutea sub povara de stapinitor. nici sa faci legea lui Hristos sa se incline sub aur, ci ai facut stapinirea reala virtutii atit de mult, incit sa te faci cunoscut numai din virtute si ratiune 7 si sa te faci ascultat pretutindeni de toti pentru stralucirea dreptatii tale. Iar daca vrind sa scapam de neplacuta patimire a trupului, socotim ca o putem schimba printr-o placuta patimire, sa stim ca placuta patimire a trupului a nascocit-o vie|ii calcarea poruncii dumnezeie§ti si ca a intro- dus-o omul care a ales cele vremelnice in locul celor vesnice; iar nepla- cuta patimire a trupului a introdus-o pazirea poruncii dumnezeiesti. Pentru aceasta Dumnezeu faeindu-Se om, a aratat-o si a facut-o lege prin Sine, iar placuta patimire a facut-o sa fie omului cauza a instrainarii de rai si a bunatajilor de acolo, iar neplacuta patimire,cauza a revenirii in rai si a inal|,arii la ceruri si, ceea ce e mai minunat decit toate, pricina a unirii cu Dumnezeu 8 : De aceea sa ne prindem pina la sfirsit de neplacuta patimire a trupu- lui. ca una ce e unealta a harulUi dumnezeiesc, neschimbindu-ne cu vre- murile si cu lucrurile; iar placuta patimire (placutele pasiuni) a trupului sa o dispretuim, ca vrednica de lepadat si ca una ce se va topi §i va strimtora pe eel ce 1-a desfatat si «nu-l poate trece peste granijele ei», cum a spus Grigorie, gura dumnezeiasca a lui Hristos 9 , ca una ce pricinuieste toate impunsaturile sufletului. Sa ne purtam asa, ca sa ne facem numai ai lui Dumnezeu singur, raspindind prin toate miscarile sufletesti si trupesti stralucirea razelor dumnezeiesti. Si ca sa spunem simplu, sa ne facem incapatori ai lui Dumnezeu intreg si cu totul intregi dumnezei dupa har asa de mult, incit sa fim socotiti ca sintem prin toate alt El (aAAov auxov), 7. E propriu Sfintului Maxim sa vada virtutea ca un rod al ratiunii. care intipare§te o purtare ra^ionala dreapta, echilibrata a trupului §i sufletului. Fiecare om e structurat con- form unei ratiuni proprii, ca chip al unei ratiuni din Rafiunea ipostatica divina, sau din Dumnezeu Cuvintul. 8. Dumnezeu S-a facut om pentru ca sa-§i insu^easca neplacuta patimire cu trupul. Prin aceasta a aratat-o §i a dat-o pe aceasta ca lege, ca un mijloc de care ne putem folosi spre bine prin exemplul Sau. 9. «Cuvintul despre iubirea de saraci». Placerile au o limita peste care nu se poate trece. Bucuriile spirituale nu au o limita in cresterea lor. Omul placerilor nu §tie de ceva dincolo de ele, nici de rostul lor de a ne ajuta in cresterea spirituala. 16 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL fara o identificare cu El dupa fiinta 10 . Caci aceasta e desavir§irea: sa nu purtam in noi in§ine nici o trasatura (yv(bpio|ia) a veacului acestuia. Aceasta pentru ca nu cumva din pricina ei sa avem in noi vreo lipsa a deprinderii dumnezeiesti §i sa ne indureram amarnic de pata care stir- beste integritatea adevarata si sa nu aflam prilejul indreptarii noastre. Incetind pentru noi faptele veacului (acesta), nu mai ramine nimic cum este din modul de vietuire si situatia noastra de acurh. Nimic din cele vazute nu mai ramine vrednic de crezare si nepierdut pentru posesorii lor. Nimic nu mai staruie continuu, raminind nemi§cat in cei biruiti de acest veac: nici slava, nici bogatie, nici stapinire, nici sanatate, nici lipsa de slava, nici saracie, nici robie, nici boala, nici frumusete, nici tinerete, nici stralucire, nici uritenie, nici batrinete, nici lipsa de noblete. Toate tree, toate se vestejesc, cele omenesti dispar ca o umbra §i toata umfla- tura puterii omene§ti se dezumfla mai mult ca o ba§ica. «Caci tot omul, zice, e ca iarba si toata slava omului cafloarea ierbii. S-a uscat iarba si a cazut floarea» (Isaia 40, 6). Caci cu adevarat toate cele omenesti au unita virtual stricaciunea (coruperea) cu na§terea (cu devenirea) 11 ; ba adeseori in unele au stricarea ca anticipare a nasterii, intrucit i§i pot fura una alteia mijlocul in care se intilnesc prin extremitatile lor (6), mijloc care e vazut prin amindoua 12 . §i acestea le conduce Providenta, ca ratiunea celor ce se schimba sa fie o pedagogie spre adeverirea celor vesnice 13 . Toate se pre- fac intre ele si se altereaza fiecare prin fiecare. §i mai degraba isi sustin una alteia stricarea decit devenirea sau na§terea 14 . 10. Sa fie fiecare atit de plin de Dumnezeu ancit sa apara ca alt dumnezeu, dar nu ala- turea de Dumnezeu, nu un al doilea dumnezeu, de§i nu in asa fel ca Dumnezeu nu S-ar putea intinde §i dincolo de el in infinit si nu S-ar afla §i in altii, facind pe fiecare alt dumne- zeu. E acelasi Dumnezeu Care fiind in multiface pe fiecare alt dumnezeu, dar Se intinde infinit, sau cu infinitatea Sa, in fiecare, aratindu-Se deosebit in fiecare, de§i pe de alta parte in fiecare ni Se prezinta intinzindu-Se la infinit. Dar distingem totusi pe fiecare de Dumnezeu Cel prin fiinfa, sau vedem in fiecare, ca dumnezeu dupa har, ca salas. al lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cel ce salasluieste in el. Distingem ca persoana pe dumnezeu dupa har - chiar daca se intinde si el in infinit. 11. Totul este in sine un «Sein zum Tode», sau are in fiinta moartea. Inaintind in existenta, inainteaza spre moarte. 12. In mijlocul in care se intilnesc extremitafile lucrurilor, adica nasterea si moartea, se cuprind amindoua ca via|a care pe de o parte inainteaza, dar pe de alta are in sine moartea care inainteaza in via|a. La inceput e mai tare via|a, la sfirgit e mai tare moartea. La mijloc sint intr-o egalitate. Pina la mijloc fura mai tare via|;a din moarte, de la mijloc incolo fura mai mult moartea din viata. 13. Schimbarile din veacul acesta ne incredinteaza despre neschimbarea celor din veacul viitor. Nu poate fi toata existenfa intr-o schimbare continua. In acest caz nimic n-ar avea nici un sens. Continuitatea care trece de la unele chipuri trupesti la altele arata un diriguitor al intregii mi§cari. 14. Parinjii nascind inainteaza in coruperea trupurilor lor, sau copiii nascindu-se produc coruperea trupurilor parinjilor. Prin toate se arata o inaintare spre viafa care nu se va mai corupe. Fenomenul acesta se petrece in planul trupesc, material. Dar e condus HTSTOLELE 17 Sa nu ne legam deci sufletul.care nu se strica (nu se corupe),de cele vremelnice; nici sa nu impovaram mintea, atragind-o spre pamint prin grija de cele materiale, fiind ea prin fire libera de materie. Sa despar- tim in mod natural prin ratiune cele ce nu sint niciodata unite 15 . Si sa nu socotim nici o osteneala prea mare pentru a atrage sufletul,care nu e compus si nu poate primi nici o descompunere a firii lui.din impatimirea de cele ce se strica. Sa fugim de Sodoma, de ratacirea simturilor in jurul celor sensibile, adica de zapaceala, ca sa fugim de aprindere, sau de chi- nul prin foe ce urmeaza acestora pentru toji. Sa ne mintuim in minte, adica in inaltimea viej;uirii dupa Dumnezeu, ca sa nu fim prinsi impreuna cei ce nu am iesit cu totul din simfuri, chiar daca parem ca fericitul Lot, ca sa nu mai slujim pacatului(7), intrucit nu mai lucram aceleasi cu sodomi- $ii. Sa fugim cu toata puterea de cele trecatoare, care nu pot fi jinute de noi, a caror substanta insasi e prin fire curgerea trecatoare si nu lasa in noi decit aplecarea sufletului spre ele, prin care se va intinde tot chinul in cei osinditi. Sa le lasam toate cu hotarire sau sa ne rugam mai intii lui Dumnezeu pentru cele ce ne sint de trebuinj;a si care sint urmate cu nece- sitate in mod natural de lipsa lor 16 . Sa lasam prin hotarirea vointei cele ce ne lasa si sint lasate din necesitate 17 . Sa nu facem sufletul, care e prin fire chipul Facatorului, stapinit printr-o afectiune nerationala de cele ce se fac §i se desfac, nejinind seama ca el niciodata nu ajunge la sfirsitul earistenjei dupa ce i s-a poruncit sa caute prin toate pe Dumnezeu si sa se grabeasca spre El. Sa nu voim sa avem cele ce nu le putem tine; nici sa ne alipim ca de cele vesnice de cele cu siguranta trecatoare. Caci «trece chi- pul veacului acestuia», cum a apus Apostolul (I Cor. 7, 31); si: «Cerul §i pamintul vor trece», cum a spus Dumnezeu Apostolului (Matei 24, 35). Sa asteptam hotarirea nemincinoasa a lui Dumnezeu, sa ne ridicam prin credin|a la in|;elesul Cuvintului si vom fi asigura|;i printr-o dovedire clara de implinirea celor spuse. Caci celui ce-I sint supuse parJUeprin stricarile si prefacerile lor, cum a spus unul din inteleptii no§tri 18 , Ii este supus in de planul superior care mentine sufletele intr-o comunitate nesupusa descompunerii unora prin altele. Legatura Jntre toate le arata pe toate inaintind ca suflete spre o viata netrecatoare. 15. Mintea §i cele materiale, care prin natura sint deosebite, sa le deosebim §i prin ratiune, sau prin voinja. 16. Folosirea celor ce ne sint de trebuinja e urmata cu bun rost de lipsa lor, ca sa fim indemnati sa ne rugam lui Dumnezeu mereu pentru ele. Aceasta ne face mai degraba dependent de Dumnezeu decit de ele. Trebuinfa de ele ne e limitata. Dar avem o sete neli- mitata de cele spirituale. Nelimitata §i netrecatoare. 17. Lucrurile intrebuinfate de noi ne lasa §i sint lasate in mod necesar, lipsindu-ne dupa intrebuin|;are. Sa adaugam la aceasta §i o lasare a lor din partea noastra prin libera hotarire a vointei. Adica sa ne impacam in mod voit cu pu^inatatea §i curgerea lor. Sa nu ne plingem de aceasta pujinatate §i curgere. Sa ne impacam cu aceasta rinduiala a lui Dumnezeu, ca sa crestem chiar prin aceasta spiritual. 18. Si. Vasile eel Mare, Hexaimeron, Omil. I. 18 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL mod vadit §i totul chiar daca nu a sosit timpul in care, prin lucrarea Lui, I se va supune totul. Fiindca §i omul vede in mod natural din cele ce patimeste in fiecare zi ca va muri, chiar daca nu e de fata moartea in realitate. Sa ne facem a§adar ai nostri si ai lui Dumnezeu, mai bine zis numai ai lui Dumnezeu si nicidecum ai trupului §i ai lumii. Sa ne pregatim sa chemam pe Dumnezeul nostru, dupa cum s-a scris: «Pregateste-te sa chemi pe Dumnezeul tau, Israile» (Amos 4, 12). Aceasta inseamna sa ne curafim de petele §i intinaciunile cele rele, lepadind de la noi pe cit e cu putinta chiar §i simplele naluciri ale patimilor. Caci a§a se pregate§te cu adevarat tot eel ce voie§te sa se pregateasca bine. Aceasta ca sa primim prin virtuti, ca prin ni§te culori dumnezeie§ti, asemanarea intocmai cu Dumnezeu. A§a cheama cum se cuvine pe Dumnezeu, eel ce stie cum trebuie sa-1 cheme. Caci pregatirea este, precum socotesc, instrainarea de patimi; iar chemarea, apropierea sincera de Dumnezeu prin virtuti. Sau iarasi, pregatirea este stralucirea ce vine in cei vrednici prin virtuti; iar chemarea, primirea harului indumnezeitor prin cunostinta adevarata. A§a vom putea avea «totdeana hainele albe», dupa cum s-a scris (Eccl. 9. 8), adica purtarile stralucitoare prin virtuti §i stravezii, neavind nici un semn al intunericului 19 . -K^i sufletul nostru se va veseli de Dumnezeu, Mintuitorul nostrum (Isaia 61, 10). Caci se va bucura de dezbracarea omului vechi «care se strica prin pofte amagitoare» §i de imbracarea celui nou,zidit dupa Dumnezeu in Duhul (Efes. 4, 22-24). «Caci Dumne- zeul nostru ne va imbraca in haina mintuirii si in vesmintul veseliei» (Isaia 61, 10), adica in deprinderea morala a faptuirii iubitoare de intelep- ciune prin virtuji 20 §i in contemplarea cunoscatoare fara greseala in Duh 21 . Imbraca|;i in aceasta haina.ne vom bucura si de bunata|;ile viitoare §i in acela§i timp originare ale dumnezeiestii si preacuratei camari de nunta 22 . In toate acestea trebuie sa luam aminte cu grija cum umblam si 19. Purtarile omului sint ca ni§te haine. Daca sint curate, sint ca ni§te haine albe, stravezii, se vede prin ele sufletul care nu vrea sa ascunda nimic. Daca sint murdare, ele cauta sa ascunda sufletul; il fac pe om netransparent. Primul e scaldat in lumina, al doilea e inchis in intunericul singurata|ii. 20. -cFaptuire filosofica*. Parinfii numesc «filosofie» viata virtuoasa. Caci ea se calauzeste de «iubirea de in|elepciune» adevarata (filo-sofia). 21. Cunoasterea lui Dumnezeu e rodul contemplarii sau intuifiei sufletului curatit de patimi §i iubitor de Dumnezeu. Dar starea aceasta nu o dobindeste omul fara ajutorul Duhului Sfint. Intui^ia aceasta este nu numai ojjera omului, ci si a Duhului Sfint. Caci omul nu poate cunoaste pe Dumnezeu, fara ca El Insugi sa vina in intimpinarea lui. Chiar pe semenul meu nu-1 cunosc fara sa mi se descopere §i el cu dragoste, ca raspuns la dragostea mea. 22. Haina alba, manifestarea cura|;iei launtrice, este condi|ia unirii sufletului cu Mirele Hristos. Numai imbracat in ea sufletul (in greceste de genul feminin) poate intra in camara de nunta a desavirsitei uniri cu El. Ea arata iubirea exclusiva de Hristos. In aceasta SHSTOLELE .19 ee hotarim despre noi, §tiind ca multi martori nevazuti sint de faja si pri- vesc la cele ce le facem si le cugetam, uitindu-se nu numai la ceea ce e ara- tat. ci §i la sufletele noastre §i dind pe fata ascunsul inimii. Caci multe cu adevarat sint cetele Puterilor ingeresti ce stau in jurul nostru scriind in cer cu toata amanuntimea cele facute, spuse 'si cugetate de noi pina la cea mai simpla schitare de gind spre a ne da pe faja in ziua infricosatoare a judecatii, cind toata zidirea celor vazute, clatinata de o scuturare negraita, va fi impinsa spre sfirsitul ei, §i stihiile din mijloc arzind se vor desface (II Petru 3, 10) si va fi cer nou si pamint nou si cele unnatoare (Isaia 65, 17); cind se vor a§eza tronurile si Cel Vechi de zile Se va aseza si se vor deschide carfile care au scris in ele faptele §i cuvintele §i gindurile noastre in chip credincios si nemincinos; cind mii de mii de ingeri vor sluji Lui si zeci de mii de zeci de mii vor sta in jurul Lui §i arae- ninjarea focului arzator se va intinde peste tot si va inconjura toate §i va topi munjii ca ceara. «Caci riu de joe, zice, curgea inaintea Lui» (Dan. 7, ft- 10); cind tartarul si prapastia larga §i de neinchipuit §i inturiericul eel mai din afara si viermele eel neadormit se vor arata fiind de fafa (Ps. 96, 3: Luca 16, 26; Matei 25, 39; Marcu 9, 43). Si pe deasupra frica va atirna din vazduh peste to^i care asteapta sfirsjtul. Iar ingerii miniei vor ras- pindi din ei foe chinuitor si vor sta de fata varsind foe din ochi §i suflind foe, gata spre pedepsirea a toata faradelegea. Pe linga acestia toata zidi- rea paminteasca §i cereasca, cea din ingeri §i din Puterile mai presus de ingeri §i cea din oameni va sta de fata a§teptind cu cutremur aratarea infricosatoare a judecatii dumnezeiegti. In faja tuturor se vor citi faptele noastre ale tuturor si se vor dezgoli toate cele ascunse, ca sa-si cunoasca astfel toti unii altora pacatele,ca si fiecare pe ale sale, citind fara arriagire cartea con§tiin|;ei sale: «Mustra-te-voi, zice, §i voi pune inaintea fetei tale paeatele tale» (Ps. 49, 22). Si iara§i: <une in masura in care eu ma rog lui sa mi se deschida gi sa ma iubeasca. Cu atit mai mult II cunosc pe Dum- nezeu, cunoscind comorile bunatatilor Lui care mi se descopera si se actualizeaza fafa de mine, cind ma rog Lui. 35. Toate placerile materiale tree ca un fum, dar osinda pentru ele ramine in veci, caci ele i§i lasa urma lor in mine. Aceasta e eternitatea lor: osinda lor, pentru ca au lasat in suflet rani §i porniri urite, netrecatoare. Numai sufletul ramine vesnic cu intiparirile lui bune sau urite. Dar e cu putin|a ca acestea sa fie vindecate prin pocainfa adinca. 36. Cei fericifi vor fi «in cer», intr-o ambian|a transfigurata, transparenta, conform luminii din ei; cei din chinuri, intr-un plan opac, uscat, sters, pietros, plin de foe §i invaluit de intuneric, pentru ca omul nu poate comunica real acolo cu nici un om. 37. Cei predat in vremea vie|ii pamintesti patimilor, cade intr-o inerfie contrara vioi- ciunii manifestarilor de comuniune. Se insingureaza, se sterilizeaza, cade intr-o nemig- care chinuitoare cu sufletul §i cu trupul. EPISTOLELE 25 decit toate, lucrul care ma doare chiar §i numai sa-1 spun, deci cu cit mai mult sa-1 patimesc (ai mila, Hristoase, si ma mintuieste de aceasta durere), e desparjirea de Dumnezeu si de sfintele Lui Puteri si impreuna locuire cu diavolul si cu oamenii rai 38 , care ramine pururea §i nu ne inga- duie sa asteptam eliberarea de rele. Caci cu cei cu care am ales prin obis- nuintele noastre cele rele sa fim in veacul acesta cu voia libera, cu ei vom fi osindiji sa fim, precum se cuvine, in mod necesar, fara sa vrem,in vea- cul viitor. §i e mai chinuitor §i mai greu decit orice chin sa fim pururea cu cei ce ne urasc si pe care-i urim si sa nu fim fara aceste chinuri, ci numai cu ele; si sa fim despartiti de Cei Care ne iube§te si pe Care-L iubim. Caci Dumnezeu nici nu e urit de cei judecati de El, odata ce-i judeca drept, fund si numindu-Se prin fire iubire; nici nu uraste pe cei judecati, caci e liber de orice patima 39 . Crezind cu adevarat, iubitule, ca vor fi acestea in chip nemincinos, sa nu fim fara grija de noi in§ine, ci sa fugim, cu toata straduinj;a, cu toata puterea, cit avem vreme, de lumea inselatoare si de stapinitorul lumii 40 . 38. Conlocuirea cu oamenii rai, vicleni, dusmanosi, nu se opune singuratatii, nevede- rii intunecate, de care s-a vorbit mai sus. Oamenii rai §i rautatea ta te fac sa te simti mai singur ca lipsa oamenilor in general. Invirto§area in neiubire te face sa fii singur, oricit de mulji oameni ar fi in jurul tau. Oamenii rai iti fac nu numai imposibila comuniunea, ci te si zgirie cu prezen|a lor, te fac sa te temi de ei, sa fugi de intilnirea cu ei, cum te face §i min- dria ta rautacioasa. Dar cit de mult trebuie sa ne chinuiasca prezenta diavolului si a demo- nilor! Caci ei nu stau pasivi in fa|.a noastra cu uri|enia §i ura lor, ci au cea mai mare placere sa ne chinuiasca, sa ne batjocoreasca. Se vede de aci ca mintuirea e identica pentru Sf. Maxim cu comuniunea iubitoare a omului cu Dumnezeu §i cu cei buni, cu sfintii. 39. Chinul iadului, constind in desparfirea de Dumnezeu eel iubitor si iubit, nu poate consta si intr-o ura a Lui. Dar cei din iad nu traiesc in simtirea iubirii lui Dumnezeu, ci mai degraba intr-o recunoastere teoretica a faptului ca El e iubitor si merita sa fie iubit, dar nu-L pofi iubi. Neputin^a de a-L iubi in mod real si recunoasterea ca El ar merita sa fie iubit si ca El e iubitor se unesc in mod paradoxal. Neputinja de a-L iubi pe Dumnezeu e cu atit mai chinuitoare cu cit e recunoscut mai demn de iubire. Iar osindirea unora la chinuri nu e un act al lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci consta tocmai in neputinfa lor de a simfi iubirea Lui, neputinta pe care si-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a raspunde cu fapta iubirii Lui. In judecata finala a lui Dumnezeu asupra oamenilor se arata totusi res- pectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, a carui iubire a a§teptat-o. Nu Dumnezeu pedepseste pe oameni pentru ca L-au jignit, ci se pedepsesc ei in§i§i, facindu-se neputin- cio§i de a-L iubi. Dar se pune intrebarea: cum Se impaca atunci Dumnezeu cu suferinta lor? Dumnezeu accepta aceasta stare a lor, pentru ca respecta libertatea lor. Avem aci marea taina a libertatii omului unita la unii de la o vreme cu neputinfa lor. Omul adevarat se reveleaza prin tarie §i Dumnezeu il vrea tare. 40. Lumea e creatia lui Dumnezeu si El o sustine. Dar ea poate cadea, pentru vede- rea omului, in stapinirea diavolului. Ea poate fi folosita de diavol pentru ispitirea omului, facindu-1 sa creada ca e prin ea insasi si nu e de la Dumnezeu; si ca e pentru placeri tru- pe§ti trecatoare, nu mijloc straveziu pentru vederea lui Dumnezeu si mijloc de crestere spirituala a omului si motiv de slavire a lui Dumnezeu. Libertatea lasata de Dumnezeu ingerilor si oamenilor nu e o libertate care se mi§ca in gol, ci o libertate de a folosi §i lumea a§a cum voiesc. Lumea e facuta in special pentru oameni ca fiinj;e in trup. Dar ei fiind liberi o pot folosi si intr-un fel §i in altul, iar ingerii sint facu^i pentru a ajuta pe oameni sa 26 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL Caci trece si toate cele din ea se ve§tejesc. Va veni cu adevarat timpul cind va suna o trimbita infricosatoare, scotind un sunet ciudat; si tot ce vedem se va desface, cazind din rinduiala ce se vede acum. §i lumea vazuta va trece, primindu-§i sfir§itul. §i se va arata lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul straine ochilor si urechilor si intelege- rii. §i trimbita care va suna potrivit poruncii dumnezeiesti va scula din moarte nenumarate milioane de trupuri omene§ti deodata ca dintr-un somn, aducindu-le la cercetare. Iar Dumnezeu va da fiecaruia rasplatirile drepte ale celor facute in trup, fie bine, fie rau, dind tuturor marea si infricosatoarea si cea din urma incheiere. Deci fie ca noi toti sa avem neincetat inaintea ochilor frica mintuitoare de gheena si cinstita dorire a Imparatiei cerurilor (caci propriu-zis prin amindoua se spune acelasi lucru, Dumnezeu fiind §i numindu-Se totul in toate, dupa cum fiecare are calitatea virtutii sau a pacatului): frica, pentru ca ea ne face sa ne infri- nam si sa ne oprim de la rele; dorirea, pentru ca ea ne indeamna cu priso- sinta si cu veselie spre faptele bune. Acestea sa-ti fie, binecuvintate, dovezile iubirii mele, a celui prea mic si sarac, fata de tine, pentru pazirea sigura a bunatatilor (virtutilor) ce-ti sint proprii, de care stiu ca ma folosesc ^i eu, impodobindu-ma cu virtuti asemenea tie. Caci nu-ti pot plati altfel in chip drept pentru multele tale bunatati fata de mine, decit insu§indu-mi §i eu aceasta purtare. Iar impreuna cu mine iti trimit doriri de bine in mod sincer toti cinstitii parinti care locuiesc, datorita tie, in acest tinut, rugindu-se neincetat ziua §i noaptea cu lacrimi lui Dumnezeu ca sa ne fie readus cu sanatate eel cu adevarat Gheorghe, dulce cu numele si cu infajisarea. Aceasta, pentru ca impreuna cu el sa strabatem fara vatamare via|;a de fa|;a §i sa ne bucuram de harul viitor al iubitorului de oameni Dumnezeu, Datatorul tuturor bunatatilor, mijlocind §i rugind pe Dumnezeu pentru noi Prea Sfinta, Slavita, Stapina noastra de Dumnezeu Nascatoare §i Pururea Fecioara Maria cu toti sfintii. Amin. S c o 1 i i 1. Despre stapinirea omeneasca. 2. Despre cele ce trebuie cautate §i voite; §i despre cele ce trebuie lasate in seama lui Dumnezeu. urce prin lume spre Dumnezeu; cei ce aleg instrainarea de Dumnezeu se silesc sa-i atraga si pe oameni prin lume la aceasta instrainare. Astfel lumea e lasata ingerilor si oamenilor si ca drum spre Dumnezeu §i ca proba a vointei lor reale de a urea spre Dumnezeu. Diavo- lul si-o face a lui, precum si oamenii si-o fac intr-un fel a lor. Dar ei ii slabesc lumina si con- pnutul facindu-si-o a lor. O umplu de intunericul si saracia lor, venita din instrainarea de Dumnezeu. Ii vad numai suprafa|a materiala care-i amage§te cu placerile ei trupesti tre- catoare. EPISTOLELE , 27 3. A stapini §i a fi stapinit si a fi bogat §i sarac nu sint proprii firii, nici alegerii libere, ci Providentei care toate le cirmuieste. 4. Definitia a ceea ce atirna de noi, sau a liberta|;ii. 5. Definifia a ceea ce nu atirna de noi, adica a celor ce nu stau sub libertatea noastra. 6. Extreme numeste facerea si stricarea. Iar mijlocul facerii §i stricarii este ceea ce e facut, in care de multe ori stricarea anticipeaza facerea; care este una cu facerea in ceea ce se face §i strica existenta lui inainte de a se face. 7 . Cei ce au sufletul pironit prin af ec\ iunea simfurilor, chiar daca opresc simturile de la patimile ce le stapinesc, daca nu retrag cu desavirsire sufletul din afectiunea simturi- lor, nu scapa de focul coborit din cer, cum n-ar fi scapat nici fericitul Lot, daca n-ar fi iesit din Sodoma, chiar daca n-ar fi savirsit cele ale sodomifilor. 2. A aceluiasi catre loan Cubicularul 41 Despre iubire Ma bucur §i ma veselesc pe drept cuvint de sfinta iubire dupa har care va leaga, de Dumnezeu pazitule, de Dumnezeu si de aproapele §i pe care o cultivati prin toate purtarile cuvenite. E o iubire pe care am eunos- cut-o prin mine insumi, fiind linga voi, §i nu mai putin nefiind linga voi, daca nu chiar mai mult decit fiind linga voi. Astfel am cunoscut la voi toate cite sint §i se numesc ale dumnezeiestii iubiri, intre care si aceasta dumnezeiasca insusire nemarginita §i nehotarnicita: ca faceti bine nu numai fiind de fata, ci voiti sa se faca binele §i cind lipsiti §i sinteti foarte departe prin distanta spatiala. Caci am cunoscut intinderea §i prin faptele voastre ajunse aici de fiecare data, ba si prin einstitele voastre scrisori, ceea ce m-a ajutat sa vad ca printr-o oglinda chipul harului dumnezeiesc pe care-1 aveti. De aceea, multumesc pentru voi Datatorului de bunatati Dumnezeu §i nu incetez sa strig cu Sf. Apostol: «Binecvintat este Dum- nezeu si Total Domnului nostru Iisus Hristos, Care v-a binecuvintat pe voi cu toatd binecuvintarea duhovniceasca in cele ceresti» (Efes. 1, 3). Caci sint incredintat si §tiu ca sfintul vostru suflet e atirnat in Duh, in chip nedezlegat, prin iubire, de nevrednicul meu suflet, avind legea haru- lui ca legatura iubitoare. Prin ea legindu-1 de voi in chip nevazut il face sa lucreze impreuna cu al vostru, curatind uritenia produsa in mine de pacat prin alaturarea de el a bunatatilor voastre. Fiindca nimic nu e atit de mult in chipul dumnezeiesc ca dumnezeiasca iubire, nici atit de tainic §i de inalt lucrator spre indumnezeirea oamenilor. Caci cuprinde in sine toate bunatatile cite le prezinta cuvintul adevarului in chipul virtu|,ii §i e des- partita §i rupta de toate cite se cuprind in chipul rautatii (al pacatului) ca plinirea legii si a proorocilor (Rom. 13,10). Caci lor le urmeaza taina iubi- 41. Un fel de postelnic al imparatului, sau un intim al lui, putind intra chiar in dormi- torul aceluia. In Epistola XLIV catre acela§i, Sf. Maxim face bune urari imparatilor prin el. Se vede ca Epistolele catre el sint scrise inainte de a fi inceput lupta Sf. Maxim impotriva ereziei monotelite, sus|inuta pe fata de impara^i. Ele sint scrise cit era la Cyzic, de unde pleaca la anul 626. 28 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL rii (1) care ne face pe noi, din oameni, dumnezei 42 , si-i aduna pe cei imparj;i|;i in rafiunea generala a poruncilor 43 si, cuprinzindu-i pe toti in chip unitar prin bunavoire, e puterea din care pornesc toti in purtarile lor diferite prin iconomie. Caci ce chip al bunatatilor nu are iubirea? Nu da ea credin|;a ca teme- lia cea dintii, care incredinteaza pe eel ce o are despre existenfa lui Dum- nezeu si a celor dumnezeiesti si daruie§te mai mult decit ochiul, care pri- veste la cele ce se arata simf;urilor, cunostinta despre acelea celor ce le contempla? Nu da nadejdea, care face sa subziste pentru ea binele care subzista ca existenta adevarata si prinde mai mult decit prinde mina gro- simea materiei ce cade sub pipaitul ei 44 ? Nu procura ea gustarea celor crezute §i nadajduite, avind prin ea insasi cele viitoare ca prezente prin simtire? Nu da smerenia, cea dintii temelie a pazirii virtutilor, prin care putem sa ne cunoa§tem pe noi insine si sa dezumflam basica goala a ingimfarii? Nu ne da ea blindetea, prin care lovim ocarile si laudele si potolim tulburarea ce ne-o pricinuiesc relele opuse, adica slava §i lipsa de slava? Nu ne da ea linistea, datorita careia chiar patimind raminem 42. Iubirea cuprinde toate virtutile §i e contrara tuturor pacatelor. Ea e sursa tutu- ror formelor de bine. Cel ce o are e omul fara nici o ciuntire, e omul realizat deplin, in comunicare neimpiedicata §i in apropiere maxima de Dumnezeu. E omul indumnezeit. Iubirea e fluidul spiritual care curge de la Dumnezeu la om ca sa se intoarca de la om la Dumnezeu. Iubirea e inrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneste la maximum persoanele umane fara sa le confunde. Ea trece peste §antul care |;ine pe Dumnezeu despartit de om, inchis in transcendenta Lui. Iubirea merge pina acolo ca prin ea Fiul lui Dumnezeu Se poate face om, trezind toata iubirea umanului fafa de ipostasul Lui dumnezeiesc. Iubirea e plenitudinea de putere prin care Dumnezeu ne conduce pe drumul desavirgirii pina la El. In iubire se arata plenitudinea existen^ei. Ipostasul Tatalui este iubirea fara inceput in starea de sine, iubire care se daruieste ca sa ia o alta existenta de Sine in Fiul. Chiar in om iubirea ca stare de sine daruitoare poarta in sine, daca nu infinitatea, setea de infinitate. Ipostasul e stare de sine a omului, dar nu de la sine, ci stare creata, deci nu e fluid ema- nat din Dumnezeu; totugi nu poate exista decit ca opera lui Dumnezeu. Prin iubire, Dum- nezeu Se uneste cu omul pina a Se face om §i omul tinde sa se uneasca cu Dumnezeu pina a se face dumnezeu dupa har. Iubirea ii uneste fara sa-i confunde. Dumnezeu il imbra^i- §eaza §i il inalfa pe om ca om §i omul II imbra|i§eaza pe Dumnezeu ca Dumnezeu. In om iubirea neavind starea de sine (calitatea de ipostas) prin sine, i§i are_ starea de sine prin Dumnezeu. Acest fapt i§i atinge punctul culminant in Hristos, in care Insugi Fiul lui Dum- nezeu Se face suportul iubirii umane. 43. Cei par^iali implinind aceleagi porunci se aduna in acordul intre ei. Sau eel ce implineste toate poruncile devine omul general, omul ra|iunii generale care e ramificata in poruncile parfiale §i prin aceasta ajunge in acord cu fiecare om care face la f el. Dar pe linga aceste doua intelesuri, aceasta propozij;ie mai are §i un al treilea inteles: in poruncile dife- rite sint manifestate voirile parfiale ale Logosului dumnezeiesc. Cel ce le implineste pe toate, realizind iubirea, se une§te cu ipostasul Cuvintului din care pornesc toate poruncile. Acest infeles e pus in relief in propozifia in continuare. Ei sint adunaji in Dumnezeu Cuvintul prin buna lor voire de implinire a poruncilor sau voilor Cuvintului. Dar fiecare le implinegte in modul sau, dupa cum a fosttxeat si inspirat de Dumnezeu, prin §i dupa capa- citatea in care se afla prin iconomia lui Dumnezeu, Care voieste ca fiecare persoana sa-§i pastreze unicitatea. 44. Nadejdea le aduce in mine pe cele ce exista obiectiv in afara de mine. EPISTOLELE 29 neschimbati fata de cei ce ne fac rele, nelasindu-ne in dispozijie du§ma- noasa? Nu naste ea in noi mila, prin care ne insu§im cu voia nenorocirile altora §i ea nu ne la?a sa uitam pe eel inrudit si de acelasi neam 45 ? Nu sus- tine in noi infrinarea, rabdarea, indelunga rabdare, bunatatea, pacea si bucuria, prin care potolim cu u§urinf;a iutimea §i pofta si arderea fier- binte si infocata a lor? §i, ca sa spun simplu si pe scurt, iubirea este sfirsi- tul tuturor bunatatilor (virtutilor), ca cea care duce la si apropie de Dum- nezeu, Cel mai inalt virf al bunatatilor si cauza a tot binele, pe cei ce umbla in ea, ca una ce este ea insasi credincioasa si nu cade si ramine (I Cor. 13, 8) 46 . Caci credinta este temelie celor de dupa ea, adica a nadejdii si a iubi- rii, dind subzistenta sigura adevarului 47 . Iar nadejdea este puterea care leaga extremele, adica credinta si iubirea. Ea arata prin sine ceea ce e cre- zut totodata ca vrednic de iubit si ne inva|;a sa strabatem prin ea calea spre aceea 48 . In sfirsit, iubirea este implinirea acelora, cuprinzind intreg ultimul continut vrednic de dorit si dindu-le acelora (credintei si nadejdii) odihna miscarii in El, intrucit in locul credintei ca este si al nadejdii ca va veni, da bucuria de El ca prezent 49 . Ea singura, propriu-zis, arata pe om ca chipul lui Dumnezeu, supunind cu inf;elepciune rajiunii ceea ce depinde de noi (de socotinta noastra), iar ratiunea nesupunind-o la ceea ce depinde de noi (liberului nostru arbitru). Caci convinge soco- tinta noastra sa procedeze potrivit firii, 'neopunindu-se rafiunii firii, prin care toti, precum avemo unica fire, asa putem avea si o unica socotinta 45. Pe semenul nostru om. 46. Dragostea are in ea msd§i credinta §i nadejdea ?i toate virtutile. Caci altfel n-ar putea fi dragoste. De aceea ea este §i cauza acelora, dar §i cea care se reveleaza deplin prin ele, ca virf al lor. Lucrul din urma il spune Sf. Maxim in cele urmatoare. Intre calitatea de cauza §i cea de virf a virtutilor, afirmate amindoua de Sf. Maxim, nu-i o contrazicere. 47. Daca credinta i§i are temelia in iubire, ultima temelie a existentei este iubirea. Dar credinta pune in relief deosebit adevarul existentei. «Sint pentru ca iubesc», spunea Patriarhul Calist in sec. XIV. Dar aceasta experienta e afirmata prin credinta. Ea explici- teaza felul existenfei adevarate, deosebindu-1 de cea inselatoare. 48. Din credinfa iese puterea nadejdii, prezentind cele crezute ca bunatati viitoare pe seama omului. Deci in credinfa este implicata si taria nadejdii §i a iubirii. Aceasta face pe om sa se alipeasca cu bucurie de cele crezute si sa le astepte ca vrednice de iubire. Deci nadejdea ne prezinta cele crezute ca viitoare bunatafi ale noastre vrednice de iubire, sau iubirea care este esenfa celor crezute ne face sa ne alipim de ele §i mai mult, dindu-ne nadejdea ca vor deveni si ale noastre. Pornind de la credinta, inaintam prin nadejde spre posesiunea lor, cind ne vom uni deplin cu ele prin iubire. In fond iubirea pornind din cre- dinfa ne duce prin nadejde spre unirea cu cele crezute din iubire. Hna insa nu avem uni- rea deplina cu cele cunoscute prin credinfa ca vrednice de iubire, avem nadejdea. Prin nadejde §tim ca vom avea cele ce ni se fagaduiesc prin credinfa §i le iubim prin ea. 49. Credinfa ne asigura ca Dumnezeu este, dar e inca in afara de noi; nadejdea ne asigura ca Dumnezeu e pe drum spre noi §i noi pe drum spre El; iubirea e unirea deplina cu Dumnezeu, Care este si Care a venit la noi, dar pe Care am inceput sa-L iubim prin cre- dinta inainte de a fi venit la noi. 30 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL (liberal arbitru) si o unica vointa cu Dumnezeu si intre noi 50 , neavind nici o distanta (biaoxaaiv) de Dumnezeu si intre noi 51 , cind prin legea harului, prin care innoim legea firii in socotinta noastra (yvg)|iix6<;), o alegem ca regula de viata. Caci e cu neputinta ca cei ce nu s-au unit mai inainte cu Dumnezeu prin buna intelegere §i cuget drept, sa poata conveni intre ei prin liberal arbitru. Caci la inceput inselatorul diavol 1-a inselat pe om prin rautatea vicleniei, imbiindu-i momeala placerii infatisata ca iubire de sine. Iar prin aceasta 1-a despartit pe om de Dumnezeu si pe noi intreolalta, facindu-ne prin alegerea socotintei sa parasim cugetul drept §i sa imparfim in modul acesta firea, taind-o in multe opinii si inchipuiri. Caci a facut ca lege a tru- pului uneltirea si nascocirea ca orice fel de pacat, folosindu-se pentru aceasta de puterile noastre si impunind, ca sprijin al staruintei raului in toti, lipsa de acord a socotintei lor(2). Prin aceasta a convins pe om sa se abata de la miscarea cea dupa fire si sa-si miste pofta de la ceea ce e inga- duit spre ceea ce e oprit si sa dea consistenta in sine celor mai mari si mai vechi rele, ca sa spun simplu, nascocitoare a tot pacatul: ne§tiinta, iubirea de sine si tirania, care atirna una de alta si se sustin intreolalta 52 . Caci din ne§tiinta rasare iubirea de sine. Iar din aceasta rasare tira- nia fata de eel inrudit (dupa natura). §i nimeni nu va tagadui ca prin reaua intrebuintare a puterilor proprii, adica a ratiunii, a poftei §i a iutimii, se 50. Prin socotinta proprie ne putem opune ratiunii firii, deci si firii. In acest caz ne putem opune si lui Dumnezeu, Care a creat firea si cu a Carui Ratiune corespunde ratiu- nea firii. Iubirea face liberul nostru arbitru (socotinfa) sa nu se opuna ratiunii firii, deci nici firii si nici lui Dumnezeu. Iubirea e conformitatea vointei cu rafiunea firii si cu Dumnezeu. Dar de unde este puterea care face socotinta noastra sa consune cu ratiunea firii si cu Dumnezeu? Ea nu e nici din socotinta, ca ultima putere, nici din ratiunea, firii. Ea este din harul Cuvintului, prin care liberul arbitru, sau socotinta, primeste putere sa readuca ratiunea la conformitate cu firea, dar lucreaza si asupra firii pentru a o aduce la aceasta conformitate, adica lucreaza asupra amindurora. Iubirea nu §i-o da omul singur. Ea vine din Cuvintul lui Dumnezeu, Care are in Sine ratiunile tuturor persoanelor umane intr-o unitate; mai precis.din Cuvintul facut om, Care prin aceasta a restabilit in Sine conformi- tatea rajiunii cu firea omeneasca, sau a innoit-o pe aceasta. Avind in Sine din veci iubirea in comuniunea cu Tatal si cu Duhul Sfint, transmite iubirea Sa §i umanului asumat si o face aceasta si in relatia cu celelalte persoane umane. Iubirea nu si-o da omul de rind sin- gur, ci o are din relatia cu o Persoana care e si ea om, dar §i Dumnezeu. O primeste de la Dumnezeu, dar in primirea ei este activ si omul. Prin iubire omul intra in relafie cu Dum- nezeu Cel intrupat. Iubirea lui e de la inceput relatie interpersonala cu Cuvintul intrupat. Acestea le spune Sf. Maxim Marturisitorul in continuare. 51. Teologia dialectics protestanta, inaugurate de Karl Barth, a negat orice apro- piere a lui Dumnezeu de om, afirmind «diastaza» intre El si om. Aceasta inseamna, dupa Sf. Maxim, negarea oricarei iubiri dintre Dumnezeu si om. Dupa aceasta teorie, Dumne- zeu nu vrea sau nu Se poate apropia de om, deci nu vrea sau nu poate sa iubeasca pe om; si omul la fel. Dar atunci cum se face ca in viaja viitoare diastaza sau lipsa de iubire ince- teaza? Teoria aceasta indica o mare lipsa in insasi hristologia protestanta. 52. De fapt iubirea inferioara de sine e legata de nestiinta, de prostie. La fel vointa de stapinire peste altii. EPISTOLELE 31^ da consistenta celor trei patimi. De aceea prin ratiune omul trebuie sa ocoleasca nestiinta si sa se miste numai spre Dumnezeu prin cunostinta cu ajutorul cautarii prin dorinta, curatit de patima iubirii de sine, sa se lase purtat numai de dorinta spre Dumnezeu; iar prin iutime, despartin- du-se de tiranie sa se straduiasca sa se apropie numai de Dumnezeu. §i din acestea si pentru acestea sa dea nastere fericitei iubiri, care il leaga de Dumnezeu si il face dumnezeu pe iubitorul de Dumnezeu. Fiindca acestea erau proprii omului dupa vointa, dar prin amagirea diavolului s-au intors in chip rau impotriva omului. De aceea Dumnezeu care a facut firea, iar cind s-a imbolnavit de patimi a tamaduit-o cu inte- lepciune din iubirea cea catre noi, «S-a de§ertat pe Sine chip de rob luind» (Filip. 2, 7), unind-o pe aceasta cu Sine dupa ipostas. Astfel S-a facut intreg ca noi, din noi, pentru noi, facindu-Se atit de mult om, cit sa para celor necredinciosi ca nu e Dumnezeu; dar a ramas totu§i atit de mult Dumnezeu cit poate sa cugete ratiunea negraita, adevarata si bine- credincioasa a celor credinciosi. Si aceasta a facut-o ca sa surpe lucrurile diavolului si, redind firii puterile neprihanite, sa reinnoiasca puterea iubirii prin care oamenii sa se uneasca cu El si intre ei §i sa se opuna iubi- rii egoiste, primul pacat si primul fat al diavolului, care este si se cunoaste la rindul ei ca fiind maica patimilor de dupa ea. Pe aceasta nimicind-o prin iubire, Cel ce S-a dat pe Sine ca dar vrednic de Dumnezeu, a nimicit prin ea §i toata multimea de patimi care nu mai au dupa ea alta temelie sau cauza a existentei. \ Caci eel eliberat de ea nu mai stie de mindrie, trasatura a ingimfarii, contrara lui Dumnezeu, patima mult compusa si cu totul deosebita. Nu mai cunoaste slava pieritoare, care surpa impreuna cu ea pe cei umflati de ea. Vestejeste pizma, care ve§teje§te cea dintii pe cei ce o au, impriete- nind prin bunavoin|;a nesilita pe cei de aceeasi fire. Dezradacineaza iuti- mea, cugetul ucigas, minia, viclenia, fatarnicia, ironia, razbunarea, laco- mia §i toate cele in care s-a sfisiat omul eel unul. Caci, precum am spus, odata cu iubirea egoista de sine, ca printr-o obir§ie §i maica a patimilor, smulge toate cele ce rasar din ea si dupa ea. Fiindca nemaifiind aceasta, nu mai poate subzista- nici un fel sau urraa de patima. Dimpotriva, se salasluiesc toate felurile virtutii, care intregesc puterea iubirii care aduna cele divizate,si face pe om iarasi o singura ratiune §i un singur mod de vietuire si aduce la egalitate si neteze§te toata inegalitatea si deosebirea, sustinuta in toti prin socotinte proprii 53 . Mai mult, ea misca in chip cuve- 53. Precum se vede, Sf. Maxim intelege iubirea ea o mare forfa de unificare a omului §i de egalizare intre oameni. Omul plin de iubire manifesto, un mare echilibru in ginduri, simtiri si fapte. Nu sare de la o extrema la alta. Nu trece de la cuvinte jignitoare, la cuvinte afectuoase; nu e impins de unele in altele. E in toate atent, delicat, infrinat de la porniri necugetate. Ratiunea lui, aceeasi in toate manifestarile, nu judeca acum asa, acum altfel, 32 SFlNTUL MAXIM MARTURISITOHUL nit spre o inegalitate laudabila, intrucit fiecare atrage cu voia pe aproa- pele la sine (in locul sau) asa de mult §i-l cinsteste cu atit mai mult pe acela ca pe sine, cu cit mai inainte il respingea §i rivnea sa fie el inaintea aceluia. Si se desface pe sine pentru el, prin despartirea de ratiunile intelese indi- vidual prin proprie socotinta, §i de cele ce-i sint proprii lui prin socotinta sa si se aduna in unica simplitate si identitate, prin care nimeni nu este prin nimic despartit de ceea ce e comun, ci fiecare e al fiecaruia si toti ai tuturor si mai degraba ai lui Dumnezeu decit unii ai altora. §i ca atare toti s-au facut unul, avind in ei ratiunea cea una a existentei, aratata ca atotuna prin fire si prin voia lor libera; si pe Dumnezeu Cel in|;eles in ea, cu Care se contempla impreuna, odata cu inaltarea la El, in calitate de Cauzator si Facator al existentei celor ce sint (creaturilor) 54 . Aceasta ratiune poate fi pazita de noi nestirbita si nepatata prin atentia deplina si prin straduinj;a inteleapta aratata in. virtuti si prin ostenelile ce tin de acestea. Prin ele se curata de patimile ce se razvratesc impotriva ei. Ceea ce a izbindit marele Avraam, restabilindu-se pe sine prin ratiu- nea existentei firii, sau restabilind aceasta ratiune in sine si prin aceasta predfndu-^se lui Dumnezeu si primind pe Dumnezeu (le spunem pe amin- doua, pentru ca amindoua sint adevarate). El s-a invrednicit ca om sa vada pe Dumnezeu si sa-L primeasca, calatorind impreuna cu ratiunea desavirsita prin iubirea de oameni 55 . S-a inaltat spre El, parasind parti- cularitatea celor divizati si care divide, nemaisocotind pe celalalt om ca pe altul decit sine, ci cunoscind pe toti ca pe unul si pe unul ca toti. Caci nu comportarea lui e inspirata de aceeasi intelegere a viejii §i a semenilor. Iubirea e marea forfa unificatoare in el. Ea ii da o uimitoare stapinire de sine. Dar ea li unifica §i pe oamenii care sint ipsufle^i de ea. li unifica pentru a-i ajuta sa se egalizeze intre ei prin respect reciproc. Prin aceasta iubirea ii readuce la egalitatea proprie oamenilor prin fire, dar nimicita prin socotinta deosebita a fiecaruia, sau prin voin|;a altfel determinata. 54. Tofi sint, cugeta, lucreaza conform rafiunii comune firii lor, datorita iubirii de Dumnezeu, care-i uneste pe toj;i prin puterea iubirii Lui fata de ei. Iar in aceasta ratiune comuna a lor se stravede odata cu Dumnezeu, Cuvintul personal, ca Cel ce-i are adunafi in El, fara sa-i confunde. Iubirea ii uneste pe tofi in aceeasi intelegere, ii uneste ca o unica rajiune a firii purtata de tofi intre ei si cu Cuvintul intrupat, Care §i-a insusit ratiunea noastra, careia i-a redat conformitatea cu firea dumnezeiasca si in care ne poate uni, cu voia noastra, pe tofi. Caci ra|iunea Lui umana e purtata de Rafiunea personala creatoare. Cu Ea ne intilnim, adunindu-ne in ratiunea cea una a firii o'menesti. Caci aceasta are ca izvor §i suport clar al ei Rafiunea personala, sau Cuvintul ipostatic. El Se vede prin toate actele Lui omenesti. Hristologia Parintilor este hristologia Logosului unificator al tuturor prin ratiune si iubire. Aceasta da o explicatie si asumarii firii umane rationale si capa- bile de unire prin rafiune §i iubire cu Cuvintul dumnezeiesc si intre oameni. 55. Iubirea intre oameni e unita mereu cu ratiunea comuna care isi are originea in Dumnezeu Cuvintul, ca si iubirea. Cine reu§este sa realizeze iubirea cu al|ii ajunge si la injelegerea comuna cu ei. O ratiune care nu promoveaza iubirea intre oameni nu e ratiune adevarata, sau ratiunea firii comune; si o iubire care nu realizeazd o intelegere cu alii oameni nu este iubire adevarata. EPISTOLELE 33 mai cunoaste pe eel al socotintei (liberului arbitru), care sustine desparti- rea si dezbinarea pina ce nu se conciliaza cu firea 56 , ci pe eel al firii care pastreaza prin ea neschimbarea, privind la ratiunea cea atotuna impreuna cu care II cunoastem aparind pe Dumnezeu si prin care El sta- ruie sa Se arate ca bun, adunind in Sine fapturile Sale, fiindca ratiunea nu-L poate cunoaste din El insu§i cum este 57 . Caci nu era cu putinta sa se adune cum se cuvine in Cel simplu §i acelasi eel ce nu era facut ca acelasi cu El §i simplu, ci impartit inca, prin socotinta, in raport cu firea in multe parti, daca nu unea Acela mai intii, prin iubirea de oameni, socotinta cu firea §i nu arata in amindoua ratiunea impaciuitoare §i neseparata (nerazvratita) §i nemiscata spre nimic altceva din cele de dupa Dumne- zeu 58 . Readusa la aceasta ratiune (unitara), firea ramine netaiata §i neim- partita in cei ce au primit aceasta harisma, netaindu-se prin socotintele eterogene ale celor multi. Caci ace§tia nu mai impart firea in acesta si acesta, deveniti altii §i altii, ci ramin aceiasi fata de aceiasi, neprivind la ceea ce e propriu in fiecare dupa socotinta (liberul arbitru) prin care s-au impartit cele impartite, ci la ceea ce aduna, nici unul din cei impartiti netragind ceva la sine. Caci Dumnezeu Se arata prin ceea ce este comun celor ce au aceasta stare, configurindu-Se dupa ceea ce e propriu virtutii fiecaruia prin iubirea Lui de oameni si primind sa Se numeasca din ea 59 . 56. Socotinta (yvwut)) ca expresie concreta a vointei poate sa se si concilieze cu firea, sau cu vointa ei, dar poate sa fie si opusa ei. 57. In rafiunea cea una a firii umane se arata prezent si lucrator Dumnezeu. Prin ea Dumnezeu readuna in Sine fapturile umane si prin ele si pe celelalte, cind oamenii insisi i»i pun de acord prin iubire socotinta cu vointa sau cu ratiunea cea una a firii. Sfintul Maxim vede o strinsa corelatie intre ratiune si iubire. Fapturile umane cunosc astfel prin ratiunea cea una a firii lor pe Dumnezeu Insusi lucrator prin ele ca temelie a ratiunii lor unitare, intrucit nu-L pot cunoaste in El Insusi despartit de aceasta ratiune, care are in sine iubirea. Rafiunea umana cunoaste ratiunea cea una a firii umane, corespunzator cu care e creata.si prin ea cunoaste pe Dumnezeu Cuvintul ca origine si putere sustinatoare a acestei ratiuni. Creatura cunoaste pe Dumnezeu prin creatura, dar II cunoaste prezent in ea. nu desparfit de ea. 58. Cuvintul dumnezeiesc singur, care a creat firea umana in unitatea ei, sau cu ratiune si voinja unitara, asumind firea noastra, a adus in ea la unitate socotinta cu vointa, sau cu firea. Prin aceasta a aratat in firea asumata rafiunea impacata cu firea, iar pe aceasta cu Dumnezeu. Caci vointa Lui omeneasca nu se misca si nu misca firea spre nimic altceva decit spre Dumnezeu care a facut-o. Iar prin iubirea sau prin harul Sau a transmjs tuturor aceasta unitate intre socotinta si vointa, sau intre ratiune si fire. 59. Primind harul ca iubire a lui Hristos isi unesc §i oamenii firea lor cu firea asumata de Hristos, sau revin la aceeasi ratiune si vointa a ei. Iar prin aceasta §i-o unesc §i intre ei. Ei vad astfel unii in al^ii aceeasi fire, aceeasi ratiune, aceeagi vointa. Intr-un fel sint impar- titi intrucit firea sta in multe persoane, dar in alt fel nu mai sint impartiti, avind aceea§i ratiune in socotinta. Fiecare se socoteste pe sine ca pe altul si pe altul ca pe sine. Iar in uni- tatea tuturor vede pe Cuvintul, Ratiunea cea una. Insa ei nu se confunda prin aceasta. Fie- care actualizeaza aceeasi ratiune a firii in alt mod in virtualitatile sale, potrivit cu darurile ce i s-au dat si cu imprejurarile deosebite ale vietii sale. Dar pe fiecare il vede intregind persoana sa si pe sine intregind pe altul, sau pe toti si pe toti intregindu-1 pe sine. Fiecare se poate vedea ca oricare altul, si altii il pot vedea ca pe ei. Fiecare poate vedea pe aceia ca 34 ^_ SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Fiindca lucrul eel mai desavirsrt al iubirii si tinta ultima spre care tinde lucrarea ei este sa le pregateasca §i sa le potriveasca aceleasi insu- §iri §i numiri prin comunicare afectuoasa reciproca 60 . Ea face pe om dumnezeu, iar pe Dumnezeu sa fie si sa Se arate om pentru una si aceeasi nediferentiata lucrare voita si pentru una si aceeasi miscare a ambilor, cum vedem la Avraam si la sfinfi. §i aceasta este poate ceea ce s-a spus ca din partea lui Dumnezeu: «ln mina proorocilor M-am asemdnat» (Osea 12, 10), ceea ce inseamna ca Dumnezeu Isi da din iubire de oameni un chip potrivit fiecaruia dupa faptele virtutii imprimate in fiecare. Caci mina fiecarui drept sint faptele virtutii lui, in care si prin care Dumnezeu primeste asemanarea cu oamenii 61 . Deci mare bine este iubirea. Este binele eel dintii si prin excelenta dintre toate cele bune, ca una ce uneste prin sine pe Dumnezeu si pe pe alt sine. Dumnezeu e in fiecare, lucrind in toja §i pentru toja, pentru a susfine dragostea si unitatea tuturor. Deci Hristos unificind in Sine rafiunea cu firea umana si pe aceasta cu Dumnezeu si prin aceasta facindu-Se izvor al unirii firii umane din toji, poate fi considerat factoful unificator al umanitajii. 60. Iubirea uneste atit de mult persoanele, incit ele poarta ca persoane neconfundate un conjinut comun prin comuniune reciproca. Cei ce se iubesc sint o unitate, dar purtata de doi. Dar face si pe Dumnezeu sa ia chipul (modelul) fiecaruia din cei doi. Dar pe cind in Dumnezeu unitatea intre ipostasuri e de fiinja, intre om §i Dumnezeu si intre om §i om unitatea e condifionata prin acordul socotinfei omului cu Dumnezeu §i cu semenul sau, dat fiind ca acestia pot sa produca si o dezbinare in fiin|a intre ei prin socotinte deosebite, ca si o desparjire de Dumnezeu prin socotinja prin care abate voinfa de la conformitatea ei cu firea. Prin socotinfa se produce in mod voit la oameni o desparfire intre persoane. Dar daca se pune socotinj;a de acord cu voinja firii se restabileste deplina unitate a firii intre oameni, iar intre Dumnezeu si om se depaseste chiar desparfirea reprezentata de trans- cenden|a lui Dumnezeu. Baza acestei depasiri a pus-o Dumnezeu Insusi prih crearea omului ca persoana capabila de comunicare cu Creatorul ei. In iubire dispare desparfirea intre om §i om si ei se fac posesorii unui con|;inut de viaja comun, dar ca persoane necon- fundate. Caci eu voiesc sa dau tot ce e al meu celuilalt si sa am, cu voia lui, tot ce este al lui, dar traindu-1 pe el ca eel ce primeste cu dragoste ale mele §i mi le da pe ale lui §i ma traiegte pe mine daruindu-ma lui cu tot ce e al meu, cu aceeasi dragoste. S-ar putea spune ca in aceasta sta bucuria de a fi, sau ca iubirea este esenfa existen- \ei. Fara iubire existen|a se ve§tejeste. Dumnezeu este existenfa prin excelenta, pentru ca este iubire tripersonala. Tatal este iubirea ca stare de Sine, sau ipostatica, fara inceput, comunicind ca atare tot conjinutul Sau din veci Fiului. Fapturile umane sint si ele opere ale iubirii Sfintei Treimi, avmdu-§i starea de sine in starea de Sine a Treimii si in special a Fiului, Care si El are starea de Sine de la Tatal §i in Tatal, dar prin fiinja, nu prin creatie ca noi. Toata existenfa este o concretizare a iubirii vesnice, care ca atare eo existenja inter- personala. Daca e a§a s-ar putea spune ca e una cu persoana care nu poate fi in relate decit cu alta persoana. Dar atunci insasi existenfa este iubirea ca persoana. «Dumnezeu este iubire» (I loan 4, 10). Numai iubirea explica cinstea negraita ce i-a dat-o Dumnezeu omului, facindu-1 in a§a fel ca El Insusi poate lua conjinutul de viafa omenesc si forma omului, umplind-o de iubirea Lui si actualizind in ea resursele unei iubiri. care nu vrea sa stie de vreo margine §i de vreun sfirsit. 61. Aceasta se poate injelege in sensul ca Dumnezeu Insusi e Cei ce a luat chipul omului care lucreaza virtutea, sau ca Dumnezeu Insusi lucreaza prin acel om. Dar poate EPISTOLELE 35 oameni in jurul celui ce o are §i ca una ce face pe Facatorul oamenilor sa Se arate ca om prin asemanare deplina a celui indumnezeit cu Dumnezeu prin bine k can ck vine propriu omului atit cit ii este cu putinta lui. Ea, pe cit inteleg, face pe om sa iubeasca pe Domnul Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul si din toata puterea si pe aproapele ca pe sine insusi (A doua Lege 6, 5). Iar aceasta inseamna, ca sa o spun ca printr-o definite, afecjiunea faja de primul bine, pe care o are prin intreaga Providen^a innascuta intregul neam dupa fire 62 . Mai sus de ea nu e nimic la care sa urce omul iubitor de Dumnezeu, toate modurile de viefuire binecredin- cioase fiind depasite de ea. Pe aceasta o stim §i o numim iubire. Si nu o imparjim ca pe alta si alta intre Dumnezeu si aproapele, ci una si aceea§i se indreapta intreaga spre Dumnezeu ca datorata Lui §i-i uneste pe oameni intreolalta(3). Caci este o lucrare si o dovada clara a iubirii faja de Dumnezeu simjirea plina de bunavointa fata de aproapele. «Caci eel ce nu iubeste pe fratele pe care-l vede - spune dumnezeiescul Apostol loan - nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede» (I loan 4, 20). Ea este calea adevarului, cum S-a numit pe Sine Insusi Cuvintul lui Dumnezeu 63 . Ca atare ii infatiseaza pe cei ce umbla pe aceasta cale (in El, cu El) lui Dumnezeu ajunsi curatifi de toate felurile de patimi 64 . Ea este usa prin care eel ce intra ajunge in Sfintele Sfintilor si se face vrednic sa fie vazator al neapropiatei frumuseti a Sfintei §i Imparatestii Treimi. Ea este vita adevarata in care eel ce se altoie§te cu toata taria se invredni- ce§te sa se faca partas al calita|:ii dumnezeiesti. Prin ea este si s-a dat toata invajatura legii, a proorocilor §i a Evangheliei, ca, insusindu-ne dorinta bunatatilor negraite, sa ne dovedim dorul de ele prin purtarile noastre, cinstind atit de mult faptura pentru Facatorul dorit, incit sa se poata infatisa Facatorului cit o cere ratiunea firii 65 , care da ca lege deopo- insemna §i ca omul acesta a dat un chip concret lui Dumnezeu. Omul s-a facut chipul lui Dumnezeu si Dumnezeu S-a facut chipul omului. 62. In|;elesul pare sa fie acesta: omul are in sine afecfiunea fa|a de Dumnezeu ca pri- mul bine, sadita in tot neamul omenesc de pronia dumnezeiasca pentru a-1 men|;ine in imitate. Iubind tofi pe Dumnezeu, se menj;in to|i in unitate. 63. Persoana Cuvintului este iubire, Care ca om S-a facut calea iubirii catre Dumnezeu. 64. Omul devine ipostas al iubirii sau iubire personificata prin curajirea de patimi, care pe de o parte il inchid in el insusi, pe de alta il fac robul lor lipsit de libertate. In iubire traiegte omul zborul liber spre Dumnezeu si spre semenii sai, scapat de lanfurile in care s-a ferecat cu voia sa, sau si-a ferecat chiar voia sa. 65. Ratiunea dreapta a firii ingaduie acesteia sa se infa|i§eze inaintea Facatorului. Dimpotriva, ratiunea schimbata a firii o face pe aceasta sa se fereasca de El. Prin ratiunea dreapta a firii omul isi face transparent pe Dumnezeu. Pe cind prin cea strimbata, Dum- nezeu ii devine ascuns. 36 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL triva cinstire si taie de la fire orice inegalitate aparuta in fiecare prin pre- judecata si ii aduna pe toti in ea prin puterea cea una a identitatii 66 . Pentru ea Insu§i Facatorul firii (lucru cu adevarat infricosator chiar de auzit!) imbraca firea noastra, unind-o pe aceasta, fara schimbare, cu Sine dupa ipostas, ca s-o opreasca de a fi purtata incolo §i incoace §i sa o aduca la Sine, adunata in ea insasi §i neavind fata de El sau fata de ea nimic care sa o desparta prin socotinta (xaxa Yv6|ir|v) 67 . Astfel El face ara- tata calea prea slavita a iubirii, cu adevarat dumnezeiasca si indumnezei- toare si calauzitoare spre Dumnezeu, de care se poate spune ca e si Dum- nezeu 68 si pe care la inceput au acoperit-o spinii, dar pe care El prin pati- mile pentru noi, purtate intii de El si care inchipuiesc acei spini, a daruit-o tuturor curatita de patimi 69 . Caci a dat in laturi pietrele de pe ea prin ucenicii Sai, cum a prezis El Insusi prin prooroci, spunind: «§i dati pietrele din cale» (Prov. 24, 31; Isaia 62, 10). Si ne-a convins cum se cuvine sa ne alipim la ea atit de mult, pe cit El ne-a aratat-o mai inainte prin Sine, rabdind sa patimeasca pentru noi. Pentru aceasta (pentru iubire) toti sfintii s-au impotrivit totdeauna pacatului, nedind nici un pret pe viata aceasta, si au rabdat multele feluri ale mortii ca sa se adune in ei insi§i §i in Dumnezeu din lume, si sa inla- ture sfisierile firii in ei insi§i. Ea este adevarata §i neprihanita intelep- ciune dumnezeiasca a credinciosilor, al carei capat final este binele §i adevarul, daca binele este iubirea de oameni, iar adevarul, iubirea de Dumnezeu aratata in credinta, amindoua fiind dovezi ale iubirii, intrucit aceasta uneste pe oameni cu Dumnezeu si intreolalta si de aceea are sta- ruinta neclintita in bunatati (in virtuti). Iubitori adevarati ai acestei dumnezeie§ti §i fericite cai v-ati facut §i voi, binecuvintate. De aceea luptati-va lupta cea buna ca sa ajungeti la tinta de la sfirsjt, staruind cu tarie in cele prin care se dobinde§te trecerea 66. Daca se inlatura incgalita|;ile aparute in fire prin lipsa iubirii, aceasta se poate infatisa lui Dumnezeu fiind plina de iubirea care o une§te nu numai in ea insa§i, ci §i cu Dumnezeu. 67. Printr-o voire pe baza unei socotinte individuale, firea omeneasca e despartita §i de ratiunea ei si de Dumnezeu Cuvintul dupa care e creata. Dumnezeu Cuvintul asumind firea noastra a unificat-o in ea insasi §i cu Dumnezeu, facindu-i-Se transparent. De la Hristos porneste deci unificarea firii umane in ea insa§i si cu Dumnezeu Cuvintul. Cei ce se alipesc Lui ajung §i ei la aceasta unitate. 68. ^Dumnezeu este iubirea» (I loan 4, 8). In acela§i timp El este «Cel ce este». Dum- nezeu este iubirea existenta de Sine din veci, deci existenta ipostatica sau interipostatica. Nu este existenta deplina, deci ipostatica, care sa nu fie iubire §i nu e iubire care sa nu fie Persoana in relatie cu alta Persoana. 69. Spinii au acoperit pe Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, sau iubirea fata de noi, sau vita, in care a primit sa altoiasca firea noastra. Aceasta a facut dificila recunoasterea Lui ca iubire, sau ca vita datatoare de viata. Dar de fapt tocmai in purtarea acestor spini s-a manifestat iubirea Lui. Prin aceasta §i-a facut aratata Dumnezeirea Lui iubitoare §i de viata datatoare, biruind patimile §i moartea care se imprimasera in firea omeneasca in urma pacatului, sau a departarii ei de Dumnezeu. Acoperind firea noastra de spini, a cura- tit-o de ei. EPISTOLELE 37 la capatul ei, adica in iubirea de oameni, in iubirea de frati, in iubirea de straini, in iubirea de saraci, in impreuna patimire, in milostenie, in sme- renie, in blindete, in patimirea cu blindete, in rabdare, in neminiere, in indelunga rabdare, in bunatate, in suferire, in bunavointa, in pace cu toti, din care si prin care nascindu-se harul iubirii, calauzeste spre Dumnezeu pe omul care face sa se sadeasca in el acest har, indumnezeindu-1. Caci zice dumnezeiescul Apostol, mai bine zis Hristos, Care o spune aceasta prin el: «Dragostea indelung rabdd, e plind de bunatate, nu pizmuie§te, nu se laudd, nu se trufeste, nu se poartd cu necuviinta, nu cautd ale ei, nu se minie, nu tine minte raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar; toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabdd. Dragosteanu cade niciodata» (I Cor. 13, 4-8). Caci are pe Dumne- zeu, Care nu cade §i nu Se schimba si face pe omul care traieste cu ea ast- fel ca, primindu-va si pe voi, s^spuna prin Ieremia proorocul: «Ca vd spun voua: aceasta e calea poruncilor Mele si calea care rdmine in veac. Toti cei ce o pdzesc pe ea vor ajunge la viatd, idr cei ce o vor pdrdsi vor muri. Tine-o pe ea, fiul men, §i cdldtoreste cu stralucire in lumina ei. Nu da altuia slava ta si cele de folos tie, unui neam strain. Fericit esti cd cele pldcute Dumnezeului tau sint cunoscute tie» (Baruh 4, 1-4). «§i cunos- cute iti sint tie si ai invdtat unde este cumintenia, unde este tdria, unde este intelegerea, unde este indelungarea vietii §i viata, unde este lumina ochilor si pacea» (Baruh 3, 14). «§i ai pdsit pe cale si M-am ardtat tie de departe. Cu iubire vesnicd te voi iubi pe tine si te voi milui cu indurare. §i te voi zidi pe tine si te vei zidi si vei iesi cu adunarea celor ce se vese- Iesc» (Ier. 31, 3-4). «Ai stat pe cdi §i ai cugetat si ai intrebat de card- rile Domnului cele vesnice; §i ai vazut unde este calea cea buna si ai umblatpe ea §i ai aflat sfintenia sufletului tdu» (Ier. 6, 16). Si iara§i prin Isaia: «Eu sint Domnul Dumnezeul tau. Te-am invdtat sa afli calea drep- tdtii pe care sd umbli si sa auzi poruncile Mele. Pentru aceea s-a fdcut ca un riu pacea ta si ca un vol al marii dreptatea Mea» (Isaia 48, 17-18). Dar si eu, care ma bucur de virtutile voastre, voi indrazni sa va spun, folosind cuvintele marelui Ieremia: «Fericit esti ca te-ai dezbrdcat de haina de jale a necazului tdu (adica de omul eel vechi care se strica'prin poftele inselatoare) si ai imbrdcat cu buna-cuviintd slava cea de la Dum- nezeu pentru veci (adica pe omul eel nou, eel zidit in Duh dupa Hristos, dupa chipul Ziditorului). Ai imbrdcat mantaua dreptdtii de la Dumnezeu §i ai pus pe capul tau mitra slavei celei vesnice» (Baruh 5, 1; Efes. 4, 23-25), adica te-ai impodobit cu chipul statornic al virtu|;ilor §i cu ratiu- nea fara greseala a intelepciunii 70 . «De aceea va arata Dumnezeu tuturor 70. Sfintul Maxim face mereu o distinctie intre ratiune §i mod. Modul este aplicarea practica a rafiunii. Ratiunea firii §i a binolui §i a iubirii, sadite in fire. i§i gasesc modul apli- carii practice in virtuti. 38 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL celor de sub cer stralucirea ta si va chema numele tau pace a dreptatii si slava a cinstirii lui Dumnezeu* (Baruh 5, 3-4). Eu nu am sa mai adaug nimic la aceste cuvinte spre vadirea simfirii tale ascunse in suflet. Caci nu am sa ofer ceva vrednic de bunatafile tale lui Dumnezeu si voua, decit sa admir pe cit pot si sa recunosc izbinzile pe care le-aji cistigat §i sa ma bucur de ele impreuna cu voi, ca si de faptele bune prin care L-aJi facut pe Dumnezeu indurator; si sa laud virtutea dobindita de voi; de asemenea sa preamaresc pe Dumnezeu pentru vir- tutea care va une§te cu El. Caci mi se pare ca e acelasi lucru, sau un lucru egal, a va lauda pe voi si virtutea si a preamari pe Dumnezeu, Cel ce v-a daruit stralucirea virtujii, care va indumnezeieste dupa har, inlaturind trasaturile omenesti si, in acela§i timp, vi-L inomeneste pe Dumnezeu prin coborirea Lui §i prin primirea de catre voi, pe cit e cu putinfa omului, a insusirilor dumnezeiesti. S c o 1 i i 1. Iubirea s-a dat in locul legii si al proorocilor. Iar din aceasta rasar toate rafiunile poruncilor §i in ea se cuprind in mod unitar toate. 2. Priveste mi§carea conforma ra|;iunii si firii, de la care omul s-a abatut de la inceput de bunavoie prin sfatul celui viclean. 3. Faptele fericitei iubiri ale celui ce le are se indreapta in mod unitar spre Dumnezeu si spre tcfi oamenii. 3. A aceluiasi catre acelasi Primind scrisoarea voastra, prea iubite in Domnul, cu binecuvinta- rea trimisa binecredinciosilor monahi si sfintei minastiri a Sflntului si sla- vitului Mucenic Gheorghe, am mulfumit lui Dumnezeu pentru aceasta rivna a voastra in cele bune. Am mutyumit ca, dezlegind prin straduin|a lanj;urile celor stapini|;i de saracie, v-a|;i eliberat pe voi insiva de lan|;urile pacatului; si propunindu-va sa hranijii trupurile, a|i hranit sufletul vostru cu harul dumnezeiesc,iar mie mi-a^i dat prilejul sa secer rodul unei con- templari adevarate 71 . Caci am cunoscut pentru care motiv Dumnezeu a legiuit oamenilor trebuinj^i ca to|;i sa miluiasca si sa fie milutyi unii prin al|ii: pentru ca voind sa ne uneasca prin fire §i prin libera socotinja unii cu al^ii si impingind spre aceasta tot ce este cu adevarat omenesc, ne-a intiparit cu iubirea de oameni poruncile mintuitoare. Dar iubirea egoista de sine a oamenilor §i prinderea lor sporita de catre ea, fadndu-i sa se respinga unii pe al|ii si odata cu aceasta sa res- pinga si legea aceasta, sau sa o tilcuiasca in mod sofistic, a taiat firea cea 71. Sfintul Maxim a putut concentra in faptele de milostenie ale adresantului lucra- rea lui Dumnezeu in el. PTSTOLELE 39 una in multe parj;i §i introducind nepasarea in ea, a inarmat firea insa§i impotriva ei prin socotinja proprie (prin liberul arbitru) a fiecaruia 72 . De aceea tot eel ce a putut, printr-o cugetare cuminte §i prin noblejea prudentei, sa inlature desparjirile din fire, s-a milostivit inainte de al|ii de sine insu§i, aducindu-§i socotinja proprie la conformitatea cu firea §i unindu-se prin socotinja cu Dumnezeu in favoarea firii 73 . Iar prin aceasta a aratat in sine care e modul prin care trebuie sa se puna in practica rapAinea chipului lui Dumnezeu in om, caci mai arata §i cum Dumnezeu creind la inceput, in mod cuvenit, firea noastra asemenea celei a Lui §i ca o copie clara a bunatajii Lui, a facut-o pe ea aceea§i cu ea insa§i in toate: neluptatoare, pasnica, nerazvratita, strinsa linga Dumnezeu §i in sine prin iubire, datorita careia sintem uniji cu Dumnezeu prin dorinja §i intreolalta prin impreuna patimire. Dar acela s-a §i miluit de cei ce trebuiau sa fie milutyi, nemuljumin- du-se numai cu el insu§i, ci §i invajiind cum Dumnezeu Cel ascuns Se arata prin cei vrednici, dindu-le putinja sa cultive §i ei iubirea de oameni faja de aproapele §i sa-si insu§easca cu bucurie acest har al lui Dumne- zeu. Iar daca cineva,avind putinfa sa faca aceasta, trece cu vederea pe oamenii care au nevoie de ea, se va arata pe drept cuvint desparfindu-se pe sine de Dumnezeu, ca unul ce a nesocotit firea din pricina socotinjiei proprii (a liberului arbitru), mai bine zis §i-a alterat cele proprii firii sale prin socotinja proprie. Acestea le sufera toji cei d\i au ales in locul iubirii de oameni, prin socotinja proprie, cruzimea, §i pre^uind mai de necinste neamul propriu §i inrudit decit banii, §i prin dorin|a aurului au inchis intrarile lui Dumnezeu spre ei, §i-au pricinuit ei in§i§i patimirea unei caderi vrednice de mila. Iar de cele dintii se invrednicesc to^i ciji se stra- 72. Firea cea una e taiata intr-un anumit fel in ingii in care e ipostaziata. E taiata in masura in care firea din unul nu simte durerea celeia din altul, de§i in fond e aceea§i. Aceasta desparjire o produce manifestarea voii ei in mod individual §i separat, sau chiar contrar, in fiecare. Dar chiar faptul ca unul lupta impotriva semenului sau, purtator al ace- leia§i firi umane, arata ca taietura nu-i totala. Dar s-a creat in firea purtata de un individ o dusmanie impotriva firii purtata de alt individ. Aceasta lupta a firii umane impotriva ei inse§i nu s-ar putea e^jlica daca ea n-ar exista concret in diferite ipostasuri si daca aceste ipostasuri n-ar putea folosi voin|a generala a firii in modul in care socoteste fiecare. 73. Socotin^a proprie impar|;ind firea, o desparte de Dumnezeu. Unindu-se cu Dum- nezeu, socotinja uneste firea insasL Caci numai unind firea cu Dumnezeu prin socotin^a comuna tuturor, o unegte si in ea insagi. Oamenii nu se pot uni intre ei, decit unindu-se cu Dumnezeu, sau in jurul izvorului de viaja comun, care este Dumnezeu. Poate din aceasta important ce o da Sf . Maxim trebuin^ei de a ne pune socotinj;a proprie in acord cu voia generala a firii si a lui Dumnezeu vine practica «taierii voii» in monahism. E vorba de taie- rea soeotin^ei proprii, implinind-o pe cea a starejului, care reprezinta voia comuna a tutu- ror. Caci daca tofi monahii implinesc voia stare^ului, in aceasta se unesc voirile personale ale tuturor. Iar prin aceasta firea unificata a tuturor e unita cu voia cea una a lui Dumnezeu, mai precis a lui Hristos-Omul, Care S-a conformat eel mai mult cu cea a lui Dumnezeu. 40 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL duiesc sa vindece cu intelepciune sfisierile firii prin purtarile iubitoare intreolalta si sa conlucreze cu Dumnezeu prin iubire, ca sa infaptuiasca cu ceilalti oameni identitatea in socotinta (liberul arbitru), dispretuind toate cele de pe pamint, ca niste adevarati vestitori ai lui Dumnezeu prin fapte. Aceasta v-ati aratat facind-o voi, prea iubite, acum §i mai inainte, prin toata ratiunea si vietuirea (modul) si prin risipirea cea buna a celor proprii 74 . Caci v-ati impartit pe voi insiva tuturor, fara preget, cu sufletul si cu trupul, si v-ati aratat ca avind in voi socotinta identica cu firea, fiind depasita de fire numai prin faptul ca isi ia din fire seminf;ele celor ce le face, sau mai bine zis din Dumnezeu de la Care s-au sadit in fire puterile celor bune. De aceea fiind imbracati in chip maret cu multe daruri de la Dumnezeu, afi revarsat cu imbelsugare mila iubirii de oameni prin toate, impreuna cu barbatii prea bine credinciosi mai inainte pomeniti, inlatu- rind slabiciunea adusa de neputinta firii si vindecind pe cit s-a putut zdrobirea ei produsa de rautate. Va rog sa nu incetati niciodata sa faceti bine celor lipsiti ca prin pogoramint (chenoza) sa aveti prisosinta nemic- §orata a bucuriei sufletului, adeverindu-va credinta in Dumnezeu, nadej- dea si dragostea. «Tineti legatura §i mina intinsa §z cuvintul murmur at», cum spune undeva cuvintul dumnezeiesc (Isaia 58, 6), ceea ce inseamna datoria de a darui §i de a nu privi in alta parte. Caci altele urmeaza numaiclecii parerea de rau, lucru decit care nu e altul mai greu de supor- tat. Apoi stim toti ca nimeni nu cunoa§te niciodata exact pe cine trebuie sa invinuiasca pentru faptul de a nu fi facut cineva binele sau de a nu fi patimit pentru el: pe cei ce au putut sa faca bine, sau pe cei ce au trebuit sa patimeasca in in^eles bun? Aceasta e o chestiune a viitorului. Atunci se va cunoaste cum sint si cite sint ale noastre. Asa Dumnezeu a binevoit cu intelepciune sa ramina in prezent ascuns adincul judecatilor Sale. Aceasta stiind-o Ecclesiastul, a poruncit sa se arunce fara gindire multa piine pe fata apei (Eccl. 11, l),ca una ce nu va fi ascunsa, nici pierduta. ci va fi gasita mai tirziu, mai sporita pentru cei ce de dragul binelui au imparfit-o cu simplitatea inimii ca din partea Dumnezeului si Mintuitoru- lui nostru Hristos, Care le-a primit pe toate cele facute de noi altora. Caci daca El a primit sa patimeasca pentru noi, ca un iubitor de oameni, ce nu va fi celor ce imita de- bunavoie iubirea Lui de oameni pentru noi? 74. Poate e vorba de «risipirea de-a dreapta», de uitarea de sine pentru alfii in sens generos; sau poate de risipirea bunurilor proprii pentru altii. EPISTOLELE 41 4. A aceluiasi catre acelasi despre intristare Ma bucur si ma veselesc vazind prin fiecare epistola pe binecuvinta- tul meu stapin, stapinit de intristarea cea de lauda, fiindca stiu ca «intris- tarea cea dupa Dumnezeu lucreazd pocainta spre mintuire, fara pdrere de rau» (II Cor. 7,10) celor stapiniti cu toata puterea de frica de Dumne- zeu. Iar aceasta nu ingaduie sufletului sa uite de judecata dumnezeiasca, ca sa incline impotriva firii spre cele pieritoare prin care cei ce-si fac dru- mul vietii acesteia fara grija, insusindu-si zapaceala vicleana a patimilor, i§i lasa, nenorocitii, mintea prinsa in cursele diavolului §i o fac invata- toarea a toata rautatea 75 . Caci ei supun lucrarea cea dupa fire contrar firii pornirilor dezordonate ale iutimii §i poftei. Fiindca sufletul care si-a legat odata puterea mintii prin amagire de cele materiale este drum usor de strabatut spre nascocirea celor rele. Pentru aceea ma rog neincetat ziua §i noaptea, chiar daca sint ingreunat de multe pacate, ca binecuvintatul meu stapin sa fie tinut in aceasta intristare mintuitoare, care pe de o parte e cu adevarat stapina neindurata a patimilor, iar pe de alta e maica cuviincioasa §i slavita a virtutilor. Ma rog ca sa fie ajutat de ea sa scoata din sine boldul viclean al pacatului. Caci intr-adevar nici unul din cei ce o inchid pe aceasta in adincul ini- mii nu mai e atins de sage|;ile diavolului. Nimeni din cei ce o pastreaza pe aceasta in chip nevazut in suflet nu se mai teme de navalirile de tot felul ale demonilor. Nici unul din cei ce s-au hotarit sa vietuiasca impreuna cu ea nu se mai alipeste de cele vazute. Nici unul din cei ce o au pe aceasta intiparita in vietuirea lor nu se mai intineaza de petele celor stricacioase. Nici unul din cei ce §i-au legat gindurile in chip de nedezlegat cu aceasta nu mai ingaduie simturilor sa fie atrase fara rinduiala spre cele ce nu se cuvin. Nimeni din cei ce §i-au facut sufletul plin de aceasta nu se mai poate socoti pe sine mai mare ca altul, ci, dimpotriva, crede ca este §i se numeste mai mic decit oricine. Nimeni din cei ce si-au incins mintea cu ea nu mai aluneca din cugetarea celor dumnezeie§ti. Nimeni din cei ce §i-au sadit-o pe aceasta in ei nu se mai afla in ne§tiinta vietuirii dumnezeiesti. Pe aceasta o rodeste Sfintul Duh prin sala§luirea Lui in inimile celor vrednici. Pe aceasta singura o stie ca nascatoare a bucu- riei din Imparatia cerurilor. Caci intristarea dupa Dumnezeu e in chip limpede saminta dumnezeiasca, al carei rod copt sint bucuria si bunata- tile vesnice. 75. Mintea luata in stapinire de diavol prin patimi se face.in loc de invatatoare spre cele bune, invatatoarea celor rele, gasindu-le fel de fel de justificari. 42 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Pe aceasta o reinnoie§te reluarea intocmai in cuget a celor traite 76 . Pe aceasta o alapteaza cartea constiinfei gre§elilor noastre, citita cu durere. O sus^ine gindul la moarte §i durerea aseujita §i mereu asteptata a sfir§i- tului, intiparita de acel gind in suflet. O pastreaza mereu nestinsa privi- rea cercetatoare, infricosatoare si neindurata a duhurilor rautajii ce se indreapta din vazduh asupra sufletului, intiparita mereu in minte. §i cine, prea iubite, impuns asemenea mie de petele pacatelor nu se teme de starea imprejur a sfin^ilor ingeri, prin care primind, dupa hotari- rea dumnezeiasca, sfirsftul viejii de faja, e scos din trup fara sa vrea cu silnicie §i cu minie? §i cine, ducind cu sine congtiinja patata, nu se teme de navala viclenilor §i barbarilor demoni, din care fiecare il trage, dupa ie§ire spre sine in vazduh, rapind spre sine cu cruzime, prin mijlocirea patimii, nenorocitul suflet §i ru§inindu-l cu darea pe fa$a a celor facute de el si luindu-i toata nadejdea in bunatatile viitoare? Aceasta intristare e hranita in chip mintuitor de cugetarea amanun- jita la starea sufletelor din iad, la care vor ajunge dupa conducerea lor in vazduh de catre duhurile rautafii. Atunci vor cunoaste cum vor petrece in intunericul adinc si in tacerea grea 77 , avind drept hrana suspinele cum- plite §i lacrimile si jalea din pricina lor, neasteptind nimic altceva decit dreapta osinda a judecajii dumnezeie§ti. Aceasta intristare e susjinuta de nadejdea invierii, a maritei, infrico- satoarei §i slavitei veniri a lui Hristos; de gindul la ziua prea infrico§a- 76. Daca ne reamintim mereu cu exactitate cele trecute, nu se poate sa nu gasim motiv de intristare. Caci nimic din firul viefii noastre - fie ea simj;ire, gind sau fapta - nu e fara pata. Aceasta inseamna ca noi in§ine vom.fi mai ales la sfirgitul vie^ii noastre pamin- testi judecatorii no§tri. Dar ce sens ar avea aceasta, daca ea n-ar insemna ca din aceasta rezulta niste urmari, sau ni§te concluzii pentru existenja noastra de dincolo de viaja aceasta? Pe de alta parte aceasta inseamna ca Cineva este cu adevarat deasupra noastra si deasupra vie^ii noastre de aici. Caci noi totusi nu ne putem fi judecatori obiectivi. In fa^a Lui ne vom judeca pe noi insine, dind dreptate judecafii Lui. §i numai El va putea totusi sa ne absolve de greselile vie'fii noastre, nu noi. Judecata Lui va fi deci totodata un act de mila. Cu cit ne vom judeca noi insine mai sincer, mai drept, cu atit ne va judeca El cu mai multa mila. Reamintirea continua a trecutului nostru ajuta persoanei noastre sa nu se estom- peze ceea ce s-a imprimat in ea, in faja constiinj;ei noastre, fapt care ar putea sa se intimple la sfirsitul vie|;ii noastre paminte§ti cu toata existenj:a ei. Aceasta ar putea inte- meia ideea ca persoana noastra §i cele ale altora n-au o valoare, deci o persisten|;a eterna. Persoana mea ramine cu tot trecutul ei un continuu prezent numai daca prin cainja vedem importanja ei cu a intregului trecut continuu neslabita. Congtiin^a ca stai mereu in fa^a Absolutului, ca El Se intereseaza vesnic de tine, de toate amanuntele vie^ii tale de pe par- cursul ei, dar §i in^elegerea iertatoare, daca o prefuiesti, aceasta e unita cu constiinja importan^ei tale in fafa Lui. Dar §i de con§tiin$a trezita §i iubitoare a valorii persoanelor carora le-ai facut vreun rau, din nepre|:uirea lor. 77. «Tacerea atotgrea» e unita cu -"intunericul adinc»-. Sufletul obignuit in aceasta viafa sa nu vada nici un sens in nimic va ajunge la culmea acestei stari. Obisnuit sa nu se comunice sincer, va ajunge la culme in neputin^a de a se comunica. To$i cei ajunsi in acea stare se vor afla in aceeasi neputinfa. EHSTOLELE 43 toare a judecajii, staruind neincetat in minte, zi in care «cerul §i pamintul ft toata podoaba celor vazute vor trece §i ca printr-o suflare vor arde §i se vor desface» (II Petru 3, 10) printr-un foe uria§, care va curaji cu antici- pare,pentru venirea Celui curat, zidirea murdarita (spurcata) de noi 78 ; in care scaunele vor fi puse in fa}£ si Cel vechi de zile Se va aseza (Dan. 7, 9) §i cetele nesfir§ite ale sfinjilor ingeri §i arhangheli vor sta de fa{a, slujind cu frica §i cu cutremur; §i toata firea va fi adusa la cercetare si car^ile care vor avea scrise in ele, in toata amanunjimea, faptele, cuvintele §i gindu- rile noastre, se vor deschide, dezgolindu-se prin ele tuturor toate cele savirsite de noi in toata zidirea 79 , ca sa-§i cunoasca atit unii altora paca- tele, cit §i fiecare pe ale sale, citind fara putinja de inselare cartea con- §tiinj;ei sale 80 ; in care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negraitele bunata^i fagaduite, iar cei ce vor primi locul de-a stinga, focul vesnic si intunericul eel mai din afara si viermele neadormit si scri§nirea dinjilor si pfinsul neincetat §i rusinea fara margini, de care va suferi mai mult eel osindit la chinul fara sfirsit decit de toate celelalte feluri de pedeapsa. Cel ce are intristarea dupa Dumnezeu nu uita cu adevarat niciodata de aceste infricosatoare lucruri si numiri. Ci se va sim^i pururea vazind pe Judecatorul si vazut de El si astfel va strabate via|a de faja in chip binecredincios si drept, nefacind, negraind §i negindind nimic din cele straine de harul si chemarea dumnezeiasca. Rodul acestei intristari vrednice de lauda este bunatatea (virtutea) cea mai inalta in oamf ni, smerita cugetare. Prin ea cel binecredincios §i 78. N-am dus zidirea spre sfinj;ire,ci, murdarindu-ne pe noi, am murdarit-o §i pe ea. Am murdarit materia trupului propriu §i ea s-a extins cu murdaria ei in toata materia. Am poiuat apele §i aerul prin fumul unor produse inutile, din care multe folosite pentru arme catastrofale. Am scos din combina|;ia lor naturala energiile, folosind foi^a unora impotriva altora. Vom suferi consecin|;ele, gemind in veci sub o astfel de natura. Focul care va des- compune crea|;ia va izbucni in parte chiar din sinul ei, prin lucrarea fiinj;elor umane inraite. Zidirea nu va mai putea fi un mediu pentru o infrajire a omenirii. Cu atit mai pu^in pentru sim^irea Mintuitorului Prea Bun, Care vrea sa ne aiba cit mai aproape. 79. Vom fi osindiji nu numai pentru relele ce ni le-am facut unii altora si prin aceasta noua insine, ci si pentru batjocorirea naturii date noua de Dumnezeu ca mediu de comuni- care si intrajutorare curata. Spurcind-o pe ea, ne-am spurcat pe noi. §i viceversa. Am &cut-o mediu de ispitire a noastra si a altora. Am facut-o mijloc de a ne arata lacomia $i mindria faja de aljii, de a le face rau lor §i de a ne inrai pe noi ingine. 80. S-a spus ceva mai inainte ca greselile noastre vor fi scrise de ingeri intr-o carte cereasca. Acum ea e declarata cartea con§tiinj;ei noastre. Prin constiinj& sintem lega^i de cer. de eternitate. Prin ea ne simjim mereu in fa^a judecafii lui Dumnezeu. Dar constiinfa poate sa se afunde si in nesim^ire. Insa chiar a§a ea poarta in ea relele care s-au intiparit in noi. Vor fi osindifi cei cu o astfel de constiinfa inecata in nesimfire si in monotonia chinui- toare. Ei vor sim|;i un mare chin, nemaiavind pe nimeni in fa^a carora sa se faleasca, f&\& de care sa se lacomeasca. Acolo li se va raspunde, fara frica, cu acelasi dispre^ de cei dis- pretui|i de ei pe pamint. Se vor chinui unii pe atyii prin necomunicare si prin lipsa oricarui sentiment intreolalta. Dar vor suferi §i de ura cei ce au urit deschis pe atyii, avind ca motiv pentru aceasta §i ura celor ce le-au raspuns cu ura lor deschisa sau ascunsa. Se vor chinui unii pe al^ii prin nesim^irea sau otrava constiin^ei lor, mai bine zis prin disprejuirea ei. 44 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL de Dumnezeu iubitor se va socoti pe sine cu adevarat mai mic decit toti, chiar daca ar fi imparat dupa rang. El va lua ca indreptar al cunostintei de sine slabiciunea cea dupa fire, in care se afla deopotriva toti cei partasj de aceea§i fire, neiesind cu gindul din ratiunea firii din pricina smereniei. Arma ei de lupta este blindetea, sau deprinderea care opreste mi§carile iujimii §i poftei, si prin care omul dobindeste asemanarea cu ingerii, in care nu se afla iutimea ce se infurie si latra in chip necuviincios la eel de acela§i neam, nici pofta care slabe§te puterea intelegerii §i atrage dorinta spre cele materiale, ci numai ratiunea care are toata stapinirea §i conduce cu ardoare prin minte spre Ratiunea (Cuvintul) cea mai presus de cauza si de fire 81 . Rod al acesteia este si iubirea prin care, uniti cu Dumnezeu si unii cu altii, ne ingrijim unii de altii atit de mult cit se ingrije§te Dumne- zeu, ca Cel prea indurat, de toti. Iar sfir§itul ei este Impara];ia cerurilor §i bucuria de acolo de bunatajile dumnezeie§ti. Spre acest sfirsjt conduce intristarea cea dupa Dumnezeu pe cei ce o cultiva si o pazesc. Insusirile acestei intristari sint sa obi§nuiasca ochii sa vada zidirea numai spre slava Facatorului §i sa priveasca cele ale aproapelui fara pizma §i ciuda; urechile, sa fie gata sa se deschida numai spre primirea cuvintelor lui Dumnezeu, spre cererile celor ce au nevoie de noi, iar spre birfire si spre uritenia cuvintelor murdare sa se inchida in ele; limba, sa se sfinteasca numai cu laudele altora §i sa nu se spurce nicidecum cu oca- rile §i batjocurile altora 82 . Si simplu, ca sa spun pe scurt, toate madularele sufletului §i ale trupului sa le folosim (ritmam) spre ceea ce place Duhu- lui. §i a§a tot scopul binecredinciogiei noastre se va indeplini. Cercetindu-ne pe noi, binecuvintate, cu de-amanuntul, de ne vom afla avindu-le pe acestea, sa le pastram cu grija; iar de nu vom afla nimic din acestea, sa ne nevoim cu toata straduinta sa le dobindim, smerin- 81. Rafiunea ipostatatica necreata nu are o cauza cum are ratiunea ipostatica umana. E mai presus de cauza si in sensul ca nu cauta o explicare a lucrurilor, intrebind de cauza lor. Caci cauza tuturor e Ea insasi. ingerii se inal|;a spre Rafiunea sau spre Logosul dum- nezeiesc si in pornirea de a gasi cauza tuturor, singurul mod de a le in|glege existenta. Aceasta nevoie o are §i ratiunea omeneasca ipostaziata. Dar ratiunea omeneasca e mult impiedicata in recunoasterea cauzei adevarate a lucrurilor de poftele materiale si de impulsurile mindriei. _Mai e impiedicata si de gindul amagitor ca gasegte explicarea lucru- rilor in firea creata. In Dumnezeu Cuvintul, in Rafiunea ipostatica suprema sint unite rafiunile tuturor. Patrunderea adincimilor §i armoniilor lor care ajunge in Dumnezeu Cuvintul pina la unitatea lor susfine lucrarea fara sfirsit a rafiunii ingeresti si omenesti. Infelegerea tot mai progresata a lor echivaleaza si cu un dialog nesfirsit cu Cuvintul. Inte- legerea confinutului altei persoane de catre mine e nedespartita de un dialog nesfirsit al meu cu ea. Ingerii, desi nu au iufimea si pofta legate de trup, au si ei un foe al dorului de cunoastere. Desi sint «minti pure», infelegerea lui Dumnezeu de catre ei, fiind mai patrunzatoare, e mai infocata prin bucuria mai adincii infelegeri a marilor taine dumne- zeiesti decit intelegerea omeneasca, dramuita de atracfia celor inferioare. 82. Poporul nostru foloseste pentru unii care graiesc rau de al|ii expresiile: «limba spurcata», «rau de gura». EPISTOLELE 45 du-ne ca oameni fata de toti oamenii pentru Dumnezeu si firea comuna. Sa raminem blinzi si linistitlfata de toate cele ce ni se intimpla fara voia noastra, darnici cu saracii, primitori de straini, gata de ajutor, dupa put ere, fata de cei ce au trebuinta de ocrotire; de un suflet §i de un gind cu prietenii; apropiati celor cunoscuti; la indemina celor mai smeriti; impreuna patimitori si de oameni iubitori cu cei bolnavi; indelung rabda- tori cu cei ce se minie; iertatori ai celor ce gre§esc; mingiietori celor intristati. Si.ca sa spun simplu, sa ne facem tuturor toate pentru frica de Dumnezeu §i pentru amenintarea viitoarei judecaji asteptate a lui Hris- tos. Caci fara cele insirate nu poate avea nimeni nadejde de mintuire. Acestea §i mai multe ca acestea ma sile§te sa le spun iubirea fata de tine. Caci nu am cum sa masor aceasta, gindindu-ma mereu la felul cum te pregate§ti §i vorbindu-ti cu sufletul ca si cum ai fi de fa|a, iar neavin- du-te de fata, silindu-ma sa te intilnesc prin scrisori. Dar sa nu ne oprim in treacat la intelesul celor spuse, fiindca impreuna cu altele vom avea fara indoiala §i cuvintele acestea fie ca sustinatoare, fie ca acuzatoare. Ci eu eel ce le spun si cei ce le aud, sa ne gindim cum vom raspunde pentru ele in ziua cercetarii noastre. Fie ca noi toti cei ce graim ceva din cele ce trebuie si cei ce aud sa ne dovedim facatori ai cuvintelor dumnezeiesti si nu numai auditori sau graitori ai lor* cu harul lui Hristos, Dumnezeul s/i Mintuitorul nostru, Care ne-a chemat pe noi la slava si Imparatia Lui. 5. A aceluiasi catre Constantin Daca binecuvintatul meu stapin se bucura cu adevarat, precum a scris, de scrisorile mele, ca si cind a§ fi eu insumi prezent, e vadit lucru ca se bucura pentru ca a primit cuvintele mele. Iar primirea cuvintelor arata dispozitia favorabila cuvintelor a celui ce le primeste. §i dovada sigura a acestei dispozitii este fapta puterii adausa cuvintelor. Deci stapinul meu imi da in rivna de a implini cele spuse semnul eel mai vrednic de cre- zare al indemnului adresat mie de a vorbi. De aceea niciodata nu voi opri, precum am spus, buzele mele de a grai (Ps. 39, 10) catre el cele ce pot fi de folos lui si mie, §i altora, in masura in care pot primi harul de a gindi cu intelegere si de a grai in chip binecredincios cele intelese de la Dumnezeu -Care daruie§te tuturor §i nu osinde§te» (Iacov 1, 5). Sa ne facem, deci, prea iubite, rivnitori implinitori ai faptelor porun- cite §i sa ne ferim de amagirea veacului acestuia §i sa nu ne Iegam sufletul de nici una din placerile parute. Caci trece lumea §i toate cele din ea se vestejesc, fiind prin fire materii ale stricaciunii. Iar aceasta rivna pentru cele dumnezeie§ti a celor doritori de mintuire o dovedeste ura lor fata de pacat, vietuirea necautatoare de ci§tiguri, instrainarea de oamenii porniti 46 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL spre rautate, dezlegarea sufletului de toate cele ce se strica, disprejuirea trupului de dragul virtual, infrinarea ferma §i neincovoiata de la toate cele ce atrag sufletul in chip inselator prin simfuri, infrtnare prin care vestejim toate poftele nerusinate §i potolim miscarile dezordonate ale iufimii, neingaduind sa poarte cu ele gindul mole§it §i sa-1 duca in prapas- tie asemenea unei caruje lasate in seama cailor, cind nu e nimeni care sa-i poata $ine in rinduiala si sa frineze pornirea nerajionala a animalelor inhamate. Dar nu numai acestea, ci si rabdarea si staruinta in toate incer- carile, prin care chiar daca patimim trupe§te, raminem nepatimitori si nebiruiji in suflet, nedoboriji de nici o vijelie. Probaji prin amindoua acestea, adica prin infrinare de la patimile ce depind de noi si prin rabda- rea patimilor ce nu depind de noi, producem ca dintr-o dumnezeiasca saminja cu injelepciune roduri frumoase si coapte, virtutile, ca: cumin- tenia cunoscatoare potrivnica nestiinfei si superstitiei, barbatia potriv- nica lasitatii §i obrazniciei indraznete, curatia potrivnica desfrinarii si prostiei; dreptatea potrivnica nedreptatii, adica lacomiei §i zgirceniei. Ne inarmam cu smerita cugetare impotriva mindriei; cu pogoramintul potrivnic ingimfarii; cu modestia potrivnica inchipuirii de sine; cu inde- lunga rabdare potrivnica descurajarii; cu liniste §i cu blindete fata de toti. Ne aratam darnicia vesela fa^a de cei in nevoi. Staruim cu osteneala in iubirea de straini, in iubirea de fra|i si in iubirea de oameni. Urmarim pacea §i iubirea in care se aduna si se pazesc toate bunatatile daruite de Dumnezeu oamenilor. Acestea, binecuvintatul meu stapin, se sileste sa le faca §i sa le pazeasca cu toata puterea tot eel ce iubeste Impara|;ia cerurilor si se stra- duieste sa scape de pedepsele vesnice ce ameninta pe toj;i cei ce paca- tuiesc, avind ca ajutor al pazirii acestora gindul neuitat al mor^ii §i al nesi- guranjei clipei ei si al pustiirii sufletului de dupa ie§ire, care nu duce cu sine nimic, afara de constiinta impunsa de cele f acute rau de el; si gin- dul cercetarii lui infrico§atoare ce se va face in vazduhul acesta 83 de catre duhurile rele; si gindul la incuierea amara si neluminata a sufletului in iad indata dupa aceea, si la pedepsele a§teptate ce ameninta pe cei ce au pacatuit, impreuna cu ru§inea aratarii celor ascunse de catre dreptul Judecator, si de catre Puterile ceresti. Acestea |;i le-am scris dupa putere si nu voi inceta a scrie inca §i mai multe iubitului meu stapin, avind iubi- rea fata de el ca indemn la izvorirea unor astfel de cuvinte. 83. Cercetarea sufletului o vor face duhurile rele nu in planul transcendent unde e Hristos Dumnezeu, ci in planul legat inca de existenta paminteasca a lui. Caci duhurile acestea sint cazute in planul de jos al existentei, care inconjoara viafa noastra pe pamint. Ele vor sa opreasca inal|area spre Dumnezeu a sufletelor, inal^are pe care sufletele celor ce au facut rau nu o pot nici prin ele realiza. Cei din iad sint departe de Dumnezeu §i de lumina Lui. Sint mai departe chiar decit in timpul viefii pamintesti. EPISTOLELE 47 Dar sa stam treji si sa priveghem, binecuvintate, in paza de noi in§ine, ca nu cumva sa fim si mai mult osindiji ca unii ce am grait si auzit in zadar cele dumnezeiesti. Caci si pentru aceste cuvinte vom da soco- teala lui Dumnezeu in ziua judecatii (Rom. 14, 12) eu care le graiesc aces- tea si cei ce le aud, de le vom lasa neimplinite si fara rod 84 . Deci fie ca noi to$i sa ne daruim tuturor cuvintele dumnezeiesti si sa ne aratam implini- tori ai voilor dumnezeiesti si mintuitoare din ele prin rugaciunile si mijlo- cirile Prea Slavitei si Prea Sfintei Stapinei noastre de Dumnezeu Nasca- toare si Pururea Fecioarei Maria si ale tuturor sfinjilor. Amin. 6. A aceluiasi catre Prea Sfinfitul si Prea Fericitnl Arhiepiscop loan 85 , despre faptul ca sufletul este netrupesc Primind cinstita scrisoare a desavirsirii voastre in virtuti, infrumuse- tata de o mare modestie, m-am mirat si in acela§i timp m-am mihnit va- zind cit va sinteti asemenea voua: nici neapropiat prin inaltare, nici cu putinta de disprefuit prin smerenie. Caci intregindu-va chipul virtu|;ii in mod intelept prin amindoua, face sa se vada in mod paradoxal in smere- nie inaljimea si in inaltime iarasi smerenia. De aceea, slujitorule al lui Dumnezeu, primesc fara rejinere porunca voastra care imi cere sa dove- desc in chip mai natural, fara marturii din Scriptura si Parinti, de este sufletul creatura netrupeasca. Caci ma incred in inva^atura voastra, care cu puterea ei critica va racori fierbin|;eala ne§tiin|;ei mele. Cine sint cei ce sus^in ca nici o creatura nu e netrupeasca? §i cine sint cei ce prin asemenea naluciri se impotrivesc adevarului ra|;ionamen- telor voastre? §i cum, daca nu sint mai porni|;i spre sfada decit se cuvine, nu se inclina in fa|a argumentarii voastre, care e departe de orice ra^iona- ment contrar? Deci pentru ca argumentarea mea in aceasta chestiune sa procedeze metodic, voi face insasi inteleapta voastra argumentare, susfi- natoare de nerasturnat a adevarului, inceputul celor ale mele, laudin- du-ma cu intaririle ce le iau de la voi: 1. Daca trupul e nemiscat prin firea lui 86 , iar sufletul e si el trup, desi foarte subtire, cum zic ei, ca trup nu se va misca. Dar daca este asa, de 84. Cei ce graiesc cuvinte de indemn la bine, dar nu le implinesc, §i ei in§i§i vor fi osindifi ca unii ce §i-au dat seama de trebuinja implinirii lor §i graindu-le in zadar au con- tribuit la golirea de putere a cuvintelor menite sa ridice nivelul spiritual al oamenilor, deci la dispretuirea lor si la folosirea lor mincinoasa. 85. loan, Episcop al Cyzicului, caruia ii sint adresate raspunsurile din «Ambigua», partea adoua. 86. In vremea Sf. Maxim nu se stia ca materia este energetica si ca atare intr-o mis- care supusa unor legi. Dar el se gindeste probabil la miscarea omului dintr-un loc in altul. E adevarat ca si animalele se mi§ca. Dar ele se misca prin instinct. Numai omul alege mis- carile exterioare ale trupului prin libertate, deci printr-un factor spiritual. 48 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL unde ne este mi§carea? Nu va merge aceasta la nesfirsit, neputindu-se ajunge la vreo creatura necorporala? Iar daca vor spune ca noi sintem mi§cafi de Dumnezeu ca prima ratiune, dat fiind ca §tiu ca cele mai multe mi§cari ale noastre sint fara rost si urite, vor deduce desigur in mod nece- sar ca Dumnezeu e §i cauza acestora. 2. Alt rationament. §i iarasi, daca toata, si orice fel de existenta tru- peasca, dupa ratiunea adevarata, impartita in cantitate §i calitate, isi limi- teaza vederea cu privire la ea, la volum, la chip, la forma, ea e cuprinsa in granitele necesare. Caci nu-si poate inchipui ceva in afara de acestea eel ce o cerceteaza pe aceasta. Daca deci sufletul e §i el trup, va fi §i el fie din acestea, fie acestea, fie unele din acestea, fie ceva din acestea §i va fi circumscris de acestea sau de unele din ele sau de vreuna din ele. Dar el nu e nici din acestea, nici acestea, nici unele din ele, nici ceva din ele, nici circumscris de ele, sau de unele din ele, nici de vreuna din ele. Deci sufletul nu e trup. 3. Alt rationament. Daca deci nu e nici o indoiala ca sufletul nu e din acestea, nefiind nimic din cele ce §tie cugetarea ca trupurile sint din ele sau ele, nu culoare, nu figura, nu duritate, nu greutate, nu calitate, nu una din cele trei dimensiuni, ci sirriplu nimic din cele ce se cunosc despre firea corporala, sau nici una din acestea, cum a aratat cuvintul, in mod sigur el e necorporal, daca este. 4. Alt rationament. Iarasi, daca toata contractarea si dilatarea si taie- rea e a trupurilor, iar ceea ce e liber de orice contractare §i dilatare si taiere e in mod sigur necorporal, sufletul e prin urmare necorporal ca unul ce nu prime§te nicidecum nici una din acestea. 5. Alt rationament. Daca toata substantia corporala se imparte in insufletita §i neinsufletita, iar sufletul e §i el corp, va fi desigur si el insu- fletit sau neinsufletit. Dar daca e insufletit, va fi insufletit numaidecit sau printr-o substanta, sau printr-o putere, adica printr-un accident insu- fle|itor. Insa a spune ca sufletul e insufletit, e un lucru cu totul de ris 87 , ca §i a spune ca lumina e luminata, sau focul incalzit. §i daca vom spune ca ceea ce insuflete§te sufletul e o substanta, vom spune iara§i sau ca aceea e corporala sau necorporala. §i daca e corp, cuvintul despre ea va trece de la o afirmare absurda la alte afirmari absurde pina ce va marturisi ca sufletul e necorporal. Iar daca se va spune ca ceea ce insufleteste sufletul e o putere sau o calitate, ceea ce face vie si miscatoare substanta, va fi ceea ce nu e substanta §i suport. Pe linga aceea ca se introduce o deose- bire contrara firii intre ceea ce conduce si e condus, daca sufletul a fost 87. Daca sufletul e si el corp, atunei nu mai e o deosebire intre suflet §i corp. §i in acest caz are §i sufletul nevoie asemenea corpului sa fie insufletit de o alta substanta insu- fle|itoare §i asa mai departe la nesfir§it, ceea ce e o afirmatie absurda. eftstolele 49 treat sa conduca prin fire ca substanta necorporala trupul, iar dupa ei trupul e condus de ceea ce nu este dupa fiinta o substanta deci si ceea ce exista si subzista e condus de puterea care e calitate. Iar daca vom declara sufletul trup, el va fi fara simtire si fara imaginatie, nerational si necugetator. Dar toate cele contrare se vad ca sint §i se vad tinind de suflet si in suflet. Deci sufletul nu e trup. Ca sufletul are acest trup de alta substanta, nu refuzam sa o spunem, odata ce o §tim aceasta prea bine. Dar refuzam cu desavir§ire sa spunem ca sufletul e trup,ca pe un lucru prea indraznet si lipsit de intelepciune. Caci stim ca e mare deose- bire intre a fi §i a avea 88 . Iar daca din cauza ca declara pe Dumnezeu necorporal, stapiniti de o frica fara temei, nu primesc sa spuna ca sufletul e §i el necorporal ca sa nu-1 faca egal cu Dumnezeu, sa inlature si celelalte ale noastre ca sa le fie deplina lupta nebuneasca. Sa inlature toate numirile prin care,partici- pind la Dumnezeu, am fost numiti sau noi din Dumnezeu, ca unul ce e Lucrator, sau Datator, sau Transmitator al acestora, sau S-a numit Dum- nezeu de la noi. Si care sint acestea? A fi, a lumina, a fi bun, a intelege, a cugeta; unele pentru substanta, altele pentru miscare, sau pentru hotari- rea libera si pentru dispozitie. Caci ne numim existenti si vietuitori si luminatori §i buni si intelegatori §i rationali. Iar pe Dumnezeu, de aseme- nea, II numim existent si viu si lumina §i bun si minte si ratiune. Caci nu ni se dau aceste numiri pentru ca sintem cauza|,i de El, iar lui Dumnezeu le atribuim pentru ca le lucreaza El in noi. Care este deci motivul pentru care acestia spun ca toate acestea, pe linga multe altele, sint si se numesc suflet, dar nu necorporal, pentru ca a§a e numai Dumnezeu? E de trebuinta sau sa nu ni le atribuim acestea, pentru ca infati§eaza pe Dumnezeu, sau sa numim pe Dumnezeu acestea, pentru ca le avem §i noi? Dar de fapt sintem acestea si ne numim nu ca unii ce sintem aceia§i cu Dumnezeu, ci pentru relatia cauzatului cu cauza, sau a celui partas. de ceea ce se da spre impartasire, sau a existentei cu cauza ei. Nici pentru ca sint asemenea si sinonime, ca cele de aceea§i fiinta, ci pentru ca au acelasi nume pentru participare, sufletul §i Dum- nezeu fiind distantate intre ele prin fire la nesfirsit, pentru eel care doreste sa spuna ca Dumnezeu este cu adevarat mai presus de fire si de existenta 89 . 88. A avea sufletul trup implica msasl o trebuinta de a-1 avea. Aceasta face din suflet ji trup o unica natura umana. Sufletul nu se poate manifesta fara trup §i trupul nu e trup fara a avea sufletul in el. 89. Exista §i in planul spiritual, sau intre suflet si insusirile lui si Dumnezeu,o deose- bire infinita. Ba e mai drept sa se spuna ca Dumnezeu e dincolo de tot ce se poate cugeta de noi ca fire §i existenta. Avem aci un ecou din teologia negativa a lui Dionisie Areopagi- lul §i o respingere a origenismului. Deci faptul ca Dumnezeu e necorporal nu ne poate impiedica sa socotim §i sufletul necorporal. Nu trebuie sa cugetam ca tot ce e necorporal e numaidecit parte din Dumnezeire, sau Dumnezeu. 4 - Sfintul Maxim Marturisitorul 50 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL In ce s-ar mai pastra, dupa ei, sensul «dupa chipul Lui» in noi, daca s-ar admite ca sufletul e corp, sau daca nu mai spunem ca sufletul are prin toate asemanarea cu arhetipul (cu modelul original - )? Dar precum Cel intelegator are ca chip pe eel intelegator; §i Cel nemuritor, nestrica- cios si nevazut pe cel cunoscut in acestea, la fel numind chip al Celui netrupesc pe cel netrupesc, ca unul ce e lipsit de orice volum si la fel de orice masurare si dimensiune, declaram sufletul ca chip, totusj altceva decit Acela dupa proprietatea firii. Fiindca altfel n-ar mai fi chip, ci iden- tic cu Acela,fara nici o deosebire. Desigur cele ce se vad in firea necreata §i neschimbata , fara de inceput, se vad si in firea creata rationala. Dar nu socotim ca se vad clar in acelasj mod, ci ca glasul cuvintului in ulti- mele lui ecouri. Si precum mintea prea inj;eleapta, trecindu-si prin cele ce se savir- sesc potrivit ordinei universului puterile sale la puritatea nemateriala a intelesurilor, deosebeste de cele miscate pe Cel ce mi§ca ca pe Unul si singur si simplu existind insusi de Sine si intelegindu-L ca fiind la fel si cauza facatoare si unica in identitate, II cunoaste ca inaccesibil dupa fire celor- lalti, neschimbat pentru ca e nemiscat (caci nu are spre ce sa se miste Cel ce face §i implineste cele ce sint §i le cuprinde ca Creator 90 si cunoa§te toate inainte de facerea lor prin infinitatea puterii). Dar prin acelasi mod al contemplarii si prin felurita si armonioasa miscare a madularelor lumii mici, adica a omului, cugetind ea la cauza miscarii, cunoaste ca sufletul e altceva dupa fiinta decit existenta orga- nica a trupului si nu ca un trup in trup, cum socotesc noii intelepti si dog- matistii celor ce nu pot fi dovedite, ci il contempla ca simplu si unitar in cele impartite si nehotarnicit in cele contractate §i schimbator ca schim- bator, iar miscator ca avind spre ce se misca 91 . Iar drept cauza a schimba- 90. Dumnezeu e nemi§cat,dar le face §i le umple pe toate. Aristotel spusese §i el ca e nemi§cat, dar le mi§ca pe toate. El nu spusese insa clar ca Dumnezeu e Creator. Aceasta punea sub indoiala putinta ca Dumnezeu sa le miste singur pe toate, sau ca mi§carea tutu- ror sa depinda de Dumnezeu. Iar ca Cel ce nu le mi§ca in mod absolut, nu e nici nemi§cat in mod absolut de alta putere. O nemi§care absoluta §i calitatea de a le misca pe toate implica pe de o parte libertatea personala a lui Dumnezeu, pe de alta.capacitatea de Crea- tor. Si iara§i pe de alta parte Sf . Maxim vede calitatea de nemi§cat a lui Dumnezeu in fap- tul de a nu avea unde se mi§ca, data fiind infinitatea §i desavir§irea Lui, pe cind Aristotel nu daduse aceste motive. 91. In hotarnicie, schimbabilitate §i in trebuinta de a se mi§ca vede Sf. Maxim deose- birea intre suflet §i Dumnezeu, dupa ce afirma ca sufletul e asemenea cu Dumnezeu in simplitate §i unitate §i in capacitatea de a misca trupul in varietatea organelor lui. Deci misca §i sufletul trupul si prin el si lucrurile externe, dar nu numai el, cum misca Dumne- zeu toate, dat fiind caracterul energetic al materiei descoperit de stiinta in secolele din urma. Sfintul Maxim vede trebuinta de a se mi§ca a sufletului in faptul ca are spre ce se misca, are deci Jinte, intre care e §i Jinta desavir§irii. In general insa sufletul se poate misca pentru ca se poate schimba, deci atit spre desavirsire.cit §i in sens contrar. Sufletul e EPISTOLELE 51 rii prin mi§care nu cunoa§te firea lui, ci judecata, chiar daca aceasta poate fi §i gresita 92 . Deci schimbarea nu se ref era, cum socotesc, la insa§i fiinta sufletului, fiindca altfel schimbindu-se la nesfirisit n-ar ramine el insu§i dupa fiinta, ci la mi§carea care atirna de noi §i prin care se afirma vointa noastra sta- pinitoare. De aceea, ceea ce spun §i afirma adversarii ca insasj mi§carea nesfirsita a sufletului in jurul lui Dumnezeu are sensul schimbarii, nu mi se pare parerea unora ce spun adevarul, ci a unora ce cauta cu fala sa spuna lucruri subtile §i nu ceea ce este drept. Fiindca cine, parta§ fiind ratiunii §i nelipsit de iubirea de virtute, nu §tie ca mi§carea nesfirsita a sufletului in jurul binelui nu e nimic altceva decit o lucrare (energie) natu- rala pentru care a §i fost facut in calitate de cauza. Iar schimbarea este mi§carea contrara firii, care vadeste e§ecul acestei cauze. Caci schimba- rea, ca sa spun in cuvinte proprii, nu e nimic altceva decit slabirea §i decaderea lucrarilor naturale 93 . si miscat de Dumnezeu si se si misca si misca ceea ce vrea prin libertate. In miscarea lui de catre Dumnezeu si in miscarea lui spre Dumnezeu (amindoua combinate), se arata o atractie a Absolutului ca model si putere desavirsitoare. Dar sufletul se poate misca si spre Dumnezeu si se poate misca si contra Lui. Sufletul are o libertate chiar fa|;a de Dumnezeu, cum nu afirmase clar Aristotel, nerecunoscind de aceea si sufletului _capacitatea de a se misca, ci incadrfndu-1 intre toate cele miscate exclusiv de Dumnezeu. In posibilitatea de a se misca a sufletului si de a nu fi numai miscat, Sf. Maxim vede o superioritate fata de materia trupului, care chiar daca se si misca, nu se misca prin libertate spre desavirsire. Influenta lui Aristotel asupra Sf . Maxim, de care s-a vorbit uneori, e asociata cu o serioasa modificare din partea celui din urma a gindirii celui dintii. Sfintul Maxim aduce o remarcabila intelegere a realitatii spirituale, prin caracterul de persoana recunoscut lui Dumnezeu si omului. 92. In aceeasi propozi|ie Sf. Maxim introduce ceea ce am semnalat la nota ante- rioara. Sufletul nu se misca si nu misca trupul numai prin fire, ci si prin judecata sau prin libertate. Dar aci Sf. Maxim accentueaza cu deosebire faptul ca schimbarea sufletului prin miscare nu se produce prin fire si nu altereaza firea, ci prin judecata si libertate. 93. Miscarea, dupa Sf. Maxim Marturisitorul, nu schimba firea sufletului, ci intareste sau slabeste energiile (lucrarile) lui. Poate ca aceasta inseamna si o intarire sau o sla- bire a firii, dar nicidecum o scoatere a ei din hotarele proprii. Omul ramine om oricit de bun sau de rau s-ar face. Prin aceasta e afirmata identitatea eterna a naturii umane, dar si a persoanei umane, de care e legata responsabilitatea eterna a omuluipentru dezvoltarea gresita, sau bucuria eterna pentru dezvoltarea cea buna. Dumnezeu Insusi ii acorda ast- fel persoanei umane o insemnatate eterna. Aceasta ramine eterna in unicitatea ei. Omul ramine etern om,si anume omul cutare, ceea ce inseamna ca ramine etern constient de eternitatea sa si poarta etern imprimate in sine urmarile faptelor sale, in care intra si cainta pentru greselile sale, ceea ce il poate innoi, dar il lasa pe el insusi in aceasta innoire. Omul e facut pentru o «pururea miscare», pentru o miscare care nu se epuizeaza, care e mereu noua, dar si mereu umana si intr-o unicitate personala. Si in aceasta se arata ca e facut ca persoana unica pentru eternitate si infinitate. E facut asa pentru ca e mereu in tensiune spre infinitate si niciodata nu se identifica cu ea. In aceasta sta umanitatea sa. E pentru infinitate, dar nu e infinit in sine. Dumnezeu n-are unde se misca, pentru ca e infi- nitul: omul are unde se misca si se misca etern pentru ca e facut pentru infinit, dar nu e infinitul in sine. Aceste doua note caracterizeaza pe om. El se misca in sus in indumnezei- rea fara sfirsit, sau in jos la demonizarea fara sfirsit, dar tot om ramine si tot persoana 52 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Va rog deci sa spuneti acelor graitori in de§ert: sa nu mai indrazniti sa comparati pe Dumnezeu cu creatura. Fiindca Dumnezeu propriu-zis nu e nici corp, nici necorporal, nici substanta (fiinta),nici ceva din cele intelese sau exprimabile,ca sa nu mai insir toate cele ce urmeaza. Ci El ramane chiar inteles, necuprins, si chiar exprimat, negrait. Acestea le-am spus pe temei de gindire, nu in chip dogmatic. §i daca sint destule pentru aceasta tema, tinind seama de cite se pot spune intr-o scurta scrisoare si nu ramin mult departe de inaltimea gindirii voastre, aceasta se datoreste lui Dumnezeu si voua care ne-ati indemnat la ele. Iar de voiti, daca cei ce se opun nu se lasa convin§i si e de trebuinta §i sa ne luptam cu ei si mai mult, sintem gata, cu harul lui Dumnezeu, sa trimi- tem asupra lor norul de martori si marturii ce ne inconjoara (Evr. 12, 1), ca lepadind toata povara obositoare a cugetarii referitoare la aceasta si cearta de cuvinte usor de invirtit a celor iubitori de sfada, sa tinem netul- burati cuno§tinta adevarata despre Dumnezeu si despre fapturile Lui. Iar daca cele infatisate de mine sint neindestulatoare (ceea ce patimim cu necesitate) si nedeplin reu§ite, din neintelegere si neinvatatura §i slabi- ciune, iertati-ma, prea iubite, caci numai din ascultare am indraznit sa le graiesc §i acestea, cum o §tie Dumnezeu, Cercetatorul inimii,si indreptati cu ingaduinta pe eel ce nu cu voia a fost in nestiinta a ceva din cele de folos. §i calauziti cu compatimire pe eel ce a dorit sa paseasca in chip drept. 7. A aceluiasi catre loan presbiterul, despre faptul ca si dupa moarte sufletul are lucrarea intelegatoare si nu iese nicidecum din puterea lui naturala In ziua a doua a indictionului prim al lunii in curs August, prietenul nostra comun ne-a predat cinstita scrisoare a sfintiei voastre. Citind-o, am fost mingiiat de stirea ca voi, sfintitul meu stapin si dupa Dumnezeu pricinuitorul tuturor virtutilor mele, sinteti sanatos. Caci asa de mult S-a unit Duhul Cel Sfint al lui Dumnezeu cu voi, ca, chiar lipsind voi si vazin- du-va numai cu ochii mintii, imi traiesc in stare normala viata §i ratiunea dupa puterea ce-mi este data, incit II vad §i-L simt cu frica si cu iubire pe Dumnezeu Insusj, Care imi vine in amintire prin voi. Dar am fost nu putin indurerat de parerea (de dogma) despre suflet a unora care, precum ati scris, predica acolo cu indrazneala, intelegind eu cita putere si indrazneala are si acolo un astfel de rau. Iar ceea ce ma umple de si mai multa tristete aici si intra cu greutatea unui nor in cugeta- EPISTOLELE 53 rea mea este parerea noua despre inviere, propovaduita acum aproape de toti parintii fruntasi dintre monahi. E o parere atit de gresita incit eel ce o crede §i o afirma nu trebuie socotit nici macar ca pregateste numai venirea lui antihrist, ci mai degraba ca o gindeste participind la prezenta aceluia, avind in cele spuse prin ea marturia unui astfel de rau. Caci spun cei ce-si ascut limba fara retinere pentru toate si nu soco- tesc infricosator nimic din cele ce se fac sau se graiesc in chip necredin- cios, ca trupurile vor fi sustinute in viata dupa inviere iarasi prin flegma si singe, prin fiere galbena §i neagra, prin inspirare de aer si prin hrana materiala, neaparind prin inviere nimic strain de viata prezenta, afara de neputinta de a muri iarasi. Nu stiu cum isi pot infunda cu voia auzul fata de toate cele propovaduite in Sfinta Scriptura despre suflet si despre invierea mortilor prin prooroci si Apostoli si prin Insu§i Cuvintul lui Dumnezeu, Care a grait prin trup, §i mai ales fata de cele scrise corinteni- lor in chip deosebit despre inviere de dumnezeiescul Pavel. Nu §tiu cum isi inchid ochii sufletului fara teama fata de intelesul acestor invataturi, care sint si se dau spre auzire atit de clar si n-au nevoie de nici un tilcui- tor spre a fi cunoscute, ba au si firea insaisi a lucrurilor nu mai putin decit cele spuse de Dumnezeu ca invatatoare a lor, in asa masura ca poate sa-i aduca si pe barbari la cunostinta adevarului, impunindu-se in mod vadit ca dovada a lor 93b . Caci cine nu stie, daca nu e lipsit cu totul de harul ratiunii 94 , ca intreaga fire umana se deosebeste in mod esential in insusirea ei §i prin aceasta arata modul existentei ei proprii §i deosebirea prin care se dis- tinge in chip neamestecat de alte firi. Caci daca e golita de insusirile care o sustin, sau nu mai e deloc, sau a devenit ceea ce nu era, daca dupa des- fiintarea insusjrilor ei se mai poate spune cu indulgenta ca este. Caci oare se mai poate spune ca este? Caci se mai poate spune ca va fi boul, sau calul, sau leul si cele asemenea nemaiexistind insusirile proprii fiecarei firi. prin care se sustin si in care se cuprind acestea? Caci nu inteleg cine va indrazni sa mai spuna ca mai sint acestea fara acelea, daca nu e nebun. cutare, pentru ca este el insu§i in amindoua miscarile si pentru ca e mereu constii iL ca n-a ajuns la capatul lor. In orice stare a ajuns, el este §i se simte om,si anume omui cutare. El ramine constient etern de sine insusi si simte ca va dura etern: etern in fericirea traita printr-o iubire de care nu se satura, sau etern in nefericirea la a carei limita nu ajunge. 93 b. Aci se vede influenta lui Dionisie Areopagitul. 94. Harul conform ratiunii. Ratiunea e si ea un har, sau un dar al lui Dumnezeu. Dar omul poate face uz rau de el. Caci ratiunea e insotita cu libertatea. Omul nu poate iesi din nici una din ele. Dar le poate combina in mod gresit, contrar rostului lor si al firii. Omul ramine om, adica fiinfa inzestrata cu ratiune §i libertate, dar jaoate deveni un om strimbat, sucit, desfigurat, in relatie cu toate, dar in relatie pervertita. In cazul ca foloseste rau ratiu- nea. el n-o mai socoteste un har si de fapt ea inceteaza sa fie un adevarat har, adica folosi- toare pentru el. dar totusi e un dar de la Creator. 54 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Daca deci e adevarat ca nimic din cele ce sint nu poate fi sau nu poate fi cunoscut fara cele ce-1 caracterizeaza in chip natural sau propriu, cei ce golesc sufletul de ceea ce-i este natural dupa fiinta, adica de puterea ra$ionala si intelegatoare, prin care este si lucreaza pururea, intelegind §i judecind, e vadit ca il golesc si de existenta, chiar daca nu o spun. §i va fi, dupa ei, supus coruperii si mortii, nemaiavind existenta dupa moarte. Iar o afirma|ie mai absurda ca aceasta nu exista. Iar daca admit ca exista macar prin cuvint §i nu in realitate, temin- du-se de mustrarea tuturor, desigur ca el se §i mi§ca. Caci toata viaj,a celor facute se arata in miscare. Iar daca se mi§ca, numaidecit si lucreaza. Caci toata miscarea se arata prin lucrare 95 . Iar daca lucreaza, va lucra numaidecit miscindu-se prin fire si nu prin impunere din afara, sau prin accident. Caci nu se misca in cere sau prin mutare de la un loc la altul, sau, spunind pe scurt, ca un corp, ci prin intelegere si judecata rajionala 96 . Iar daca vietuie§te §i se misca si lucreaza in chip intelegator si ratio- nal, desigur rationeaza si intelege §i cunoa§te. Iar daca nu cunoaste si nu rajioneaza, nici nu lucreaza, nici nu se misca, nici nu vietuieste. Caci nu poate fi viata fara miscare innascuta, nici nu se poate arata o miscare 95. Orice mi§care e cu un scop, tinde spre ceva, vrea sa realizeze ceva. Nici o mi§care nu e fara rost. §i aceasta nu depinde de om. Se vede ca un Creator superior 1-a facut pe om a§a. Totul are o finalitate in mi§carea lucrurilor, deci o rationalitate, un rost. Chiar materia are caracter energetic §i finalist, sau rational. 96. Sufletul are migcarea in el insu§i prin intelegere §i rationament. El nu e miscat din afara, sau in mod accidental, din cind in cind. Desigur, stiinfa a aflat in timpurile mai noi ca §i corpurile au o mi§care interioara. Dar aceasta e totugi o miscare materials, vizi- bila (radioscopic), masurabila. Mi§carea infelegatoare §i rationala a sufletului e interioara in sens spiritual. Ea nu e inso^ita de o corupere a compozijiei corpului, cu atit mai pu|in a sufletului. Pentru ca nu e o absorbire §i o eliminare de molecule materiale. Sufletul se mi§ca fara sa se consume, fara sa se altereze. Iar mi§carea lui e constienta. §i urmareste prin ea dezvoltarea la infinit, inaintarea in infinitul de care e insetat. De aceea ea nu poarta semnele unei durate limitate ca mi§carile corpului. Corpurile pur materiale nu urmaresc in mod congtient scopuri prin mi§carile lor, de§i aceste scopuri exista. Dar ele sint scopuri inchise in imediat §i in acelagi timp inseamna un pas mai departe in procesul descompu- nerii. Insa sufletul i§i urmare§te scopurile lui nesfirgite prin.trup. De aceea el i§i va reca- pata trupul prin inviere. Caci in trupul omenesc se intilneste spiritualul cu materia, ridicind materia din legile pur materiale. Deschiderea ochiului nu e numai o mi§care a materiei, ci in primul rind a sufletului. Dar ea ramine §i a materiei, insa ridicata peste legea pur materiala. Prin mate- ria ochiului vede sufletul. In general lucrarea sufletului in trup ridica materia de sub legile exclusive ale materiei §i realizeaza prin materie scopuri care depa§esc scopurile exclusive ale materiei. In trup are loc o unire «nedespartita» intre suflet §i materie. Totu§i ele nu se «amesteca» intr-o singura substanta. Dovada o face faptul ca trupul se poate descompune la moarte, dar sufletul nu. Insa nedesparfirea nu e numai intilnirea pe o granita care le ali- peste, ci o interpenetrare. Materia e intr-un anumit fel spiritualizata. Aceasta ne ajuta sa intelegem cum in Hristos se intilnesc in mod «nedespartit», dar «neamestecat» Dumne- zeirea cu umanitatea, de§i Dumnezeirea §i umanitatea nu constituie o «natura», cum con- stituie in om unirea sufletului cu trupul. EPISTOLELE 55 naturala, lipsind o lucrare corespunzatoare naturii (firii). Pe linga aceea sufletul e rational si in|;elegator sau prin sine, sau prin trup. Iar daca e prin sine, sau prin fiinta sa rationala si intelegatoare, e numaidecit si de sine subzistent (ipostas) 97 . Iar daca e de sine subzistent, va lucra datorita siesi si firii sale, prin sine si cu trupul, intelegind si judecind prin fire neincetat, prin puterile intelegatoare care ii apartin in chip natural. Iar cele ce apartin prin fire celui ce exista in oarecare fel ramin nesmulse din el pina ce este si subzista. Sufletul deci fiind pururea de cind a fost creat si subzistind datorita lui Dumnezeu care 1-a creat, el cugeta si judeca si cunoaste pururea si in sine si cu trupul, datorita siesi si firii sale. Deci nu se va afla nici un motiv care sa-1 poata instraina de insusirile ce-i apartin prin fire si nu pentru trup, dupa despartirea acestuia. Iar daca sufletul este rational si intelegator din pricina trupului, intii trupul e mai de pret decit sufletul care s-a facut pentru el. Apoi sufletul va avea de la trup puterea intelegatoare si rationala, ca unul ce s-a facut pentru trup. Caci daca sufletul nu poate intelege si judeca fara trup, va avea desigur de la acesta intelegerea si judecata 98 . Iar daca sufletul a cisti- gat puterea intelegerii si judecatii de la trup, sufletul intrucit nu le poate avea acestea, dupa cei ce zic asa, fara trup, nu va fi desigur subzistent prin sine. Caci cum ar fi subzistent prin sine, daca nu are fara trup ceea ce-1 caracterizeaza? Iar daca sufletul nu e de sine subzistent, e vadit ca nu e nici substan|;a (oCcria). Iar nefiind substantia de sine subzistenta, va fi un accident, existind in mod natural numai in trupul care subzista; iar dupa desfacerea acestuia nu mai poate fi nimic. Si nu va mai fi nimic pentru cei ce cugeta atit de fara minte, ca tagaduiesc miscarea, fapt care e propriu si desartei gindiri a lui Epicur si Aristotel", cu care acestia se lauda, congla- suind cu ei. Atit despre aceasta. Iar eel ce, ingrijindu-se de dreapta credinta si de virtute, aude ceea ce spun ei despre inviere, nu va uni in sine nepatimirea cu patimirea, adica cu indignarea? Caci daca trupul va invia, cum zic ei,dupa chipul vietii pre- zente, umplut intocmai ca el cu sucurile ce lupta intre ele, si se va hrani ca el in ziua infricosatoare a venirii Domnului, dupa sfirsitul acestei Iumi, socotesc ca ei nu propovaduiesc altceva prin acestea - ca sa spun pe 97. Sufletul nu e incadrat in altceva creat, ci se are pe sine ca suport, subzista in sine; deci nu-i vine din altceva gindirea §i intelegerea. Dar are ca suport transcendent pe Dumnezeu. 98. Desigur sufletul pe pamint nu intelege §i nu judeca fara trup, dar nu-i vine de la trup puterea infelegerii §i judecatii. El se foloseste de trup ca de un organ de care la moarte se poate dispensa. Totusi ramine cu intiparirile lasate de in|;elegerile §i judecatile in trup, ceea ce face ca omul sa redevina la integritatea sa prin invierea in trupul care intr-un anumit fel e propriu fiecarui suflet. 99. Combefis, in nota j din P.G. 91, 437-8, neaga ca Aristotel n-ar fi admis nemurirea sufletului. 56 S FINTUL MAXIM MARTURISITORUL scurt, lasind cele multe cite se pot spune - decit moartea eterna si coru- perea f ara sfirsit. Fiindca daca moartea e stricarea trupurilor care se con- stituie mereu, iar trupul care se constituie mereu prin primirea mincari- lor se strica evaporindu-se prin curgere, din pricina luptei sucurilor din el, din care s-a si constituit, ei vestesc ca moartea dureaza vesnic datorita sucurilor prin care sustin ca se constituie trupul dupa inviere. Dar trebuie crezut ca, desi se scoala insusi acest trup dupa fiinta si chip, el e nestrica- cios (incoruptibil) §i nemuritor si, graind cu Apostolul, in loc de «jiresc e duhovnicesc* (I Cor. 15, 44) neavind nimic din insusirea constitutive schimbacioasa prin corupere, precum o §tie aceasta Dumnezeu, Care-1 preface in trup nepatimitor si cinstit. Mai mult nu trebuie iscodit. Vazindu-i pe cei multi bucurindu-se si indulcindu-se de acestea, «amutit-am §i m-am smerit §i n-am grdit despre bunatati» (Ps. 38, 3), judecind ca e mai de folos celui intelept tacerea decit cuvintul. §i umblu plingindu-ma pe mine, cu intristare, cugetind cit de mult aceste cuvinte neluate in seama, impra§tiate pretutindeni ca ni§te scintei , lucreaza moartea sufletului, si nu e nimeni care sa poata sau sa voiasca sa se apere de cuvintul pricinuitor de primejdie, din cauza rautatii stapinitoare a vre- mii. De aceea sufar si mai mult de despartirea de voi, neavind atotintari- toarea supraveghere a sfinteniei voastre parintesti, care sa ma pazeasca din apropiere si sa ma scoata din greutatile vatamatoare si sa ma sprijine mai des in lunecarile prin cuvint. 8. Acelasi catre acelasi Iubirea trupeasca se vestejeste cu vremea, parasindu-i pe cei despartiti partial, care sint legati unii cu altii prin ea. Caci ea e sustinuta prin simturi §i de aceea nu poate lega pe cineva de cei ce nu sint prezenti. Dar iubirea duhovniceasca ii are pururea impreuna prezenti spiritual pe cei uniti prin ea, chiar daca se despart trupeste unii de altii, neputind fi circumscrisa de timp sau de loc. Caci isi are existenta in minte, care nu se desparte niciodata impreuna cu trupurile ce se despart sau se inchid in ele. Aceasta iubire fiind invrednicit sa o am de la inceput fata de sfintia voastra, imi pare ca va vad pururea de fata si ca va simt convorbirea cu mine. §i nu este vreme sau loc care sa ma poata desparti de amintirea voastra, care va arata pururea prezent duhovnice§te §i alunga din mine toate gindurile rau mirositoare care nu suporta buna mireasma a harului din voi. Dar sint convins ca amintirea sfintiei voastre nu aduce in minte numai chipul vostru, ci va simt cu adevarat prezent, aceasta amintire producindu-mi incredintarea faptului insusi al prezentei voastre. Caci EPISTOLELE 57 puterea lucratoare a lui Dumnezeu in voi prin har alungind din amintire demonii care ma tulbura, imi procura aratarea cea mai clara a prezentei voastre. §i nu-i nici o mirare daca Dumnezeul semnelor §i al minunilor ii face pe cei absenti trupeste sa-si fie de fata spiritual, precum singur El stie si cei ce le lucreaza acestea in chip dumnezeiesc prin puterea Lui, chiar mai mult decit cind trupurile sint prezente spatial unele altora. §i daca chiar numai amintindu-mi de voi, cinstite parinte, mustrati atit de mult gindurile mele necinstite, venind nevazut cu duhul, cu cit mai mult nu o faceti cind sinteti prezent in fata ochilor mei si sfintiti auzul meu cu cuvintele dumnezeiesti prin viu grai si ma invatati virtutea in chip stralu- citor prin purtarile voastre? Pentru aceasta umblu plingind §i intristat, dorindu-va §i cerindu-va pe voi, bunul pastor si invatator, care stiti sa ma sala§luiti in loc cu ver- deata (Ps. 22, 2), pe mine, oaia cea ratacitoare, adica in deprinderea vir- tutii care a lepadat prin faptuire arsita patimilor; si puteti adapa cu apa odihnei, adica puteti uda prin contemplatie cu harul cunostintei mintea, intorcindu-mi sufletul de la rautate la virtute prin cuvinte si pilde; si ma calauziti pe cararile dreptatii, care arata purtarile mintuitoare ale dreptei credinte; si ma mingiiati cu toiagul si cu nuiaua in mod intelept, adica cu amintirea chinurilor ve§nice, abatindu-ma ca cu un toiag de la rautate ca pe un incepator si sprijinindu-ma cu indemnul bunata^ilor vesnice ca cu o nuia spre virtute, pe eel ce inainteaza prin nadejde. E ceea ce a dat de inteles in mod simbolic, precum socotesc, si Domnul si Mintuitorul, tur- nind peste ranele celui cazut intre tilhari vin si untdelemn. Caci ameste- cindu-se dorul de Imparatia cerurilor cu frica de focul eel vesnic al ghee- nei. pastreaza nevatamat sufletul, aducindu-1 la iubirea de Ziditorul, storcindu-1 prin strinsoare de orice dispozitie patimasa. Dar acum umple, cinstite parinte, de duhul dumnezeiesc al invatatu- rii nuiaua §i cheama cu iubire pastoreasca de oameni pe eel ce rataceste fara pastor pe mun|;ii ne§tiintei si pe culmile pacatului si adu-1 sub dreapta ta si leaga cu mila pe eel sfisiat de multele rele mu§caturi ale lupi- lor Arabiei (Avac. 1, 8), adica ale Apusului (caci numele Arabiei talmacit in limba greaca arata Apusul). Iar prin Arabia inteleg - sj poate nu in mod gre§it - in inteles spiritual trupul acesta care asupre§te in cei ca mine legile dumnezeiesti ale Duhului 100 ; care hraneste cu adevarat lupi cruzi si nerusinati; care s-a facut si se numeste cu adevarat Apus din pricina pacatului. «Peste care s-a suit», ca un bun si de oameni iubitor, Pastorul 100. Viata duhovniceasca are §i ea legile ei. Ele sint legi ale libertatii, pentru ca sint legi ale iubirii._§i iubirea nu se obtine cu sila. Legile trupului se impun insa cu sila omului slab spiritual. Intre unele §i altele sint legile naturii. Acestea pot fi mladiate de legile iubi- rii. flar pina la un loc trebuie sa se tina seama de ele. Dar cind devin mai rigide de cum sint in realitate, e semn ca s-au facut legi ale trupului. 58 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL eel bun, Dumnezeu Care pastoreste pe Israil si Cuvintul lui Dumnezeu Care sade pe heruvimi (Ps. 79, 2), lumd aminte, adica §i privindla perico- lul in care ne aflam; si pentru aceasta S-a aratat pe Sine si a a§ezat stapi- nirea Sa si a venit in trup ca sa mintuiasca pe cei pierduti si sa omoare fia- rele cele rele ce se hranesc din el; si sa-1 faca loc al pacii si pasune a oilor cuvintatoare, calauzite prin fapte spre Dumnezeu 101 . Peste legea aces- tui trup eu inca n-am trecut nevatamat prin contemplarea duhovni- ceasca (ca Israil muntele Seir - Deut. 1,2); n-am strabatut nici prin pof- tele lui in chip nepatimitor prin faptuire cunoscatoare printre fiii lui Esau, care loeuiese in Arabia, ca Moise si fratii lui, care-si coboara neamul din Iacob. Ci loeuiese inca in Arabia ca fiii lui Esau, sau in Apus, adica in trup, neasteptind dupa viata prezenta cu placerile ei trupesti o alta. Orice Israil adevarat insa, care vazind pe Dumnezeu, nu primeste sa locuiasca in trup, se grabeste sa iasa prin virtute din trup (I Cor. 5, 6) si dore§te sa ajunga la Domnul prin cunostinta 101 b care se numeste pamintul ade- varat al fagaduintei bunatatilor negraite, din care curge lapte §i miere (Ies. 3, 17 §. u.). Caci Domnul hraneste pe cei ce sint prunci in El si veseleste pe cei ce au ajuns la barbatie in El, ca Unul ce hraneste cu virtuti prin faptuire, ca si cu un lapte, pe cei ce se tern de El si indulceste cu cuno§tinte de taina ca §i cu o miere, prin contemplatie duhovniceasca,pe cei ce-L iubesc. A§adar sa nu incetezi, cinstite parinte, a ma pastori prin cuvintele adevarului pe mine, eel prins de fiare,si sa ma eliberezi de patimile din 101. Avem aci intelesul ontologic-duhovnicesc al operei mintuitoare a lui Hristos. El S-a intrupat §i S-a jertfit pentru a ridica trupul la eliberarea de patimi (afecte). Aceasta se conciliaza cu ridicarea umanului la relatia iubitoare cu Dumnezeu ca suprema existenta in acelagi timp personala §i spirituala. Toate invataturile de credinta cre§tina sint izvoare ale vietii spirituale §i interpersonale superioare. Spiritualitatea §i deplina §i curata comu- niune interpersonala tin impreuna. In aceasta sta fericirea personala. Din aceasta valenta duhovniceasca a invataturilor dogmatice decurge si interpretarea simbolica a faptelor lui Dumnezeu fata de om. Aceasta interpretare e propriu-zis punerea in relief a valenfelor spirituale ale actelor vazute. Urcarea lui Hristos pe muntele Sinai, sau pe Tabor, inseamna un urcus al sufletului spre Dumnezeu. Opera mintuitoare a lui Hristos inteleasa ca ridicare spirituala a umanului spre Dumnezeu incepe chiar cu conceperea Lui ca om. Umanul incepind sa se formeze in ipostasul divin nu mai activeaza vointajui ca o socotinta posibila sa se opuna lui Dumnezeu, ci e activata de Fiul lui Dumnezeu Insu§i in conformitate cu vointa Sa divina §i aceasta sub forta spirituala deosebita a ipostasului divin. Chiar in preajma mortii pe mice, in vremea patimilor, cind umanul se teme de moarte, El nu face decit sa manifeste pornirea naturii umane de a se mentine in viata, care tine, dupa Sf. Maxim, de vointa naturala umana. Dar aceasta se conformeaza vointei divine a ipostasu- lui divin. Teologia occidental^ nu a primit aceasta explicare simbolica a Scripturii, pentru ca nu cunoaste continutul spiritual al invataturilor crestine §i al mintuirii. 101b. Pina ce omul e stapinit de patimi nu poate cunoaste pe Dumnezeu. Ele ii tul- bura vederea, sau i-o inchid in cele trupesti. Numai curatindu-se de patimi prin virtuti, ca tot atitea forme ale curatiei sale §i ale iubirii celor prin care depaseste egoismul trupesc, are simtirea §i intuitia prezentei lui Dumnezeu. EPISTOLELE 59 trup si de duhurile rautatii ce le aprind pe ele, care ma rod §i consuma omul meu dinlauntru, ci ma cheama la tine §i ma asaza sub aripile tale, daca cu adevarat lipse§te orice teama de barbarii vazuti din cauza carora am venit 7 trecind peste mari distante ale marii, din iubirea de viata 101 c . Pentru aceasta rog pe atotsfintenia voastra ca odata cu aratarea dorita a tariei preastralucitoare dupa Dumnezeu, sa-mi dati prin scrisoare §i o §tire mai exacta despre toata starea de acolo. Caci fiind slab cu gindul §i lipsit de vigoare si de abia putind sa starui in putina pace §i sa-mi adun mintea foarte imprastiata din pricina fricii, voiesc sa fac calatoria pe mare in siguranja. Pentru ca, fiind nedesavirsit cu mintea §i neputind patrunde ratiunile Providentei, care toate le chiverniseste, ma tern ca nu cumva sa mi se incovoaie cugetarea in ne§tiinta §i sa slabesc in lupta rabdarii din slabiciune §i prin aceasta sa ma pagubesc de cununa de pe urma ei, ca unul ce m-am mole§it in suportarea celor de trebuinta. Imbra|;isez prin scrisoare ca §i cum a§ fi prezent pe Sfintenia Voastra si pe toti cei impreuna cu voi,cerindu-va sa ma infati§ati lui Hristos, Dumnezeul §i Mintuitorul tuturor,prin sfintele §i bine primitele voastre rugaciuni. 9. A aceluiasi catre presbiterul si egumenul Talasie Trei sint, precum se spune, cele ce conduc cele ale omului, sau mai bine zis spre care se mi§ca omul prin voire si libera socotinta §i alegere: Dumnezeu, firea si lumea. §i fiecare din acestea atragindu-1, il scoate din celelalte doua, instrainindu-1 de ele pe eel atras spre sine si facindu-1 pe om prin lucrare (Oeoei) ceea ce se cunoaste ca este prin fire, care-1 atrage fara sa-1 scoata din fire. Iar aceasta il paze§te pe om ca ceea ce este. Astfel daca il atrage pe om Dumnezeu, il face dumnezeu prin lucrare (Oeoei), daruind ca Bun celui atras indumnezeirea mai presus de fire. §i-l desparte in chip curat de celelalte doua, adica de lume §i de fire. Iar daca cea care-1 atrage pe om e firea, ea il arata pe om fiind prin fire ceea ce este in sine. Caci fiind ea la mijloc intre Dumnezeu §i lume, il arata pe om neparticipind la nici una din acestea prin alegere proprie (xccta yvo)^t)v). Iar daca cea care-1 atrage e lumea, il face pe omul atras animal, sau numai trup, sadind in el impatimirea prin amagire, prin care departindu-1 de Dumnezeu §i de fire, il invata sa faca toate cele contrare firii. 101c. Sfintul Maxim a plecat in Africa de Nord fugind de navalirea per§ilor la 626, trecind poate putin prin Cipru §i Creta (Hans Urs von Balthasar, op. cit. 67). Deci scrisoa- rea aceasta trebuie sa dateze din timpul imediat dupa 626. 60 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Deci extremele, adica Dumnezeu si lumea, il rup pe om fiecare de cealalta, dar §i de ceea ce e la mijloc, adica de fire. Iar ceea ce e la mijloc, fiind intre granitele lor, daca-1 face pe om sa priveasca numai la ea, il desparte de asemenea de extreme, neingaduindu-i sa urce nici spre Dumnezeu, dar si rusinindu-1 sa se lase sa cada spre lume. Deci indata ce se misca omul launtric prin libera socotinta spre una din acestea, si-a schimbat spre aceea §i lucrarea si si-a schimbat si numirea, numindu-se trupesc, sau sufletesc, sau duhovnicesc. E fapta si trasatura a celui trupesc sa nu stie sa faca decit raul. Dar e fapta si trasatura a acelui sufletesc nici sa nu voiasca, nici sa nu sufere vreodata raul. In sfir§it, e fapta si trasatura a celui duhovnicesc, sa voiasca sa faca numai binele si sa primeasca cu toata inima sa patimeasca in inteles bun pentru virtute, daca e cazul. Daca deci doresti, binecuvin- tate, sa fii calauzit de Duhul lui Dumnezeu, precum de fapt doresti, taie de la tine lumea §i firea. Mai bine zis taie-te pe tine imprejur de la acestea si sa nu refuzi sa fii nedreptatit. Nu te feri sa suporti luari in ris si injura- turi si, ca sa spun pe scurt, patimind raul de pe urma facerii de bine celor ce-ti fac rau, sa nu incetezi vreodata sa ierti toate cele ce le suferi pentru ceea ce ai facut bine pentru Dumnezeu si pentru virtute, potrivit celui ce a zis: «De voieste cineva su se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si cdma§a» (Matei 5, 40); si iara§i potrivit fericitului Apostol care zice: «Ocariti jiind, binecuvintati; prigoniti, rabdati; huliti, mingiiati» (I Cor. 4, 12 si 14). Deci de voie§ti, slujitorule al lui Dumnezeu, sa-mi dai crezamint, ras- punde cu multumire celor ce te necajesc §i nu te feri sa primesti toate adaosurile la pagubire din partea lor, daca o cere trebuinta. Iar ocarit fiind, mai degraba binecuviriteaza; si prigonit, rabda; si hulit, mingiie, ca sa nu fii trupesc ca unul ce stii si voiesti numai sa nedreptatesti; sau sufle- tesc, ca unul ce nu rabzi sa fii nedreptatit, ci mai degraba duhovnicesc, ca unul ce §tii si te nevoiesti sa faci de buna voie numai bine si sa patimesti raul cu toata inima din pricina virtutii, de la cei ce voiesc (sa ti-1 faca), pri- vind la Iisus, Capetenia mintuirii noastre (Evr. 7, 2), Care in schimbul tuturor bunatatilor, pe care nu le-a putut cuprinde vreodata cineva, a suportat cu indelunga rabdare toate patimirile cumplite pe care nu le-a rabdat nimeni de la pacatosj §i pentru pacatosi. Caci scopul Datatorului poruncilor a fost sa elibereze pe om de lume si de fire. §i de aceea va fi osindit eel ce nu asculta. §i de aceea in zadar dau parintii pe copiii si pe nepotii lor si intii statatorii ob- stilor celor ce se nevoiesc in viata monahala, ca indemn binecuvintat, poruncile nu numai acelora, ci si lor insisi spre implinire. Daca am face EPI5TOLELE 61 aceasta s-ar dovedi ca Domnul n-a scris legea mintuirii pentru nimeni 101d . Iar sufletesc a numit, precum socotesc, cuvintul Scripturii sau legea, pe omul natural, fiindca insusirea firii obi§nuie§te sa priveasca numai la eele insuflejite si simplu la cele supuse na§terii si stricaciunii. Acestea vi le-am scris, stapine, fiindca v-am vazut ingrijorat de citi- torul scrisorii voastre. Dar roaga-te cu putere, cinstite parinte, ca unul ce are putere la Cel ce poate sa ierte pacatele, pentru Maxim, robul si ucenicul tau. 11. A aceluiasi catre o stareta, despre o calugarita care a iesit din minastire si apoi s-a pocait Cei ce s-au facut propovaduitori ai adevarului §i liturghisitori ai harului, care de la inceput si pina la noi, fiecare in timpul lui, ne-au lamu- rit noua voia lui Dumnezeu, spun ca nimic nu e atit de iubit §i de placut lui Dumnezeu ca intoarcerea oamenilor spre El cu pocainta adevarata. Voind sa arate ca acest lucru este mai dumnezeiesc decit celelalte, mai bine zis semnul prim §i unic al bunatatii nesfirsjte, Cuvintul dumnezeiesc si incepator al lui Dumnezeu si Tatal, printr-un mod negrait al coboririi la noi, a binevoit sa vietuiasca cu noi prin trup, lucrind, patimind §i graind acelea prin care voia ca pe noi, deveniti vrajmasi si dusmani ai Lui, sa ne impace cu Dumnezeu §i Tatal si, instrainati de viata fericita, sa ne readuca iara§i la ea. Caci n-a vindecat numai prin minuni bolile noastre §i insu§indu-§i prin patimire slabiciunile si platind prin moarte Cel fara de moarte ca un datornic datoria noastra, ne-a eliberat pe noi de multele si infricosatoa- rele vini, ci §i invatindu-ne in multe feluri, ne-a sfatuit sa ne facem cu voia asemenea Lui prin deprinderea de oameni iubitoare si prin desavir- sita iubire a unora fata de altii I01e . De aceea a zis: «N-amvenit set chempe cei drepti, ci pe cei pacato§i la pocainta» (Matei 9, 13), §i: «Nu au tre- huinta cei sanatoqi de doctor, ci cei bolnavi» (Matei 9, 12), si ca a venit 101d. Daca nu s-ar respecta poruncile s-ar arata ca nu se crede ca ele sint date de Dumnezeu, sau ca sint date degeaba. In general, omul trebuie sa se inalte peste fire, spre Dumnezeu ca sa se poata mintui. lOle. Sfintul Maxim vede in purtarea slabiciunilor §i in primirea mortii noastre de catre Fiul lui Dumnezeu facut om si o plata a datoriei noastre de ascultare. neachitata de noi. lui Dumnezeu. Dar chiar aceasta suportare a slabiciunilor §i a mortii noastre de catre El intareste totodata firea noastra. Astfel prin patimirile si moartea lui Hristos se impli- nesc cele doua sensuri ale mintuirii: se arata iubirea reinnoita a omului fata de Dumnezeu sj se restaureaza firea lui. Iar prin invatatura si plida Sa, Hristos ne ajuta si pe noi sa reve- nim la viata adevarata a omului, in acelasi timp bineplacuta lui Dumnezeu, adica ajuta la implinirea acelorasi doua scopuri, care in fond sint unul, dat fiind ca lui Dumnezeu Ii place tocmai o viata omeneasca implinita conform potentelor puse de Dumnezeu in ea. 62 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL «sa caute si sa mintuiasca pe cei pierduti» (Luca 15, 4), §i ca «a fost tri- mis spre oile cele pierdute ale casei lui Israil» (Matei 10, 6), §i prin parabola drahmei a dat de inteles ca a venit sa refaca chipul impara- tesc (al omului), murdarit de patimi (Luca 15, 8), si: «Amin, amin, zic voua, ca bucurie este in cer si pe pamint pentru un pacatos care se pocaieste» (Luca 15, 7). De aceea pe eel cazut intre tilhari §i dezbracat de toata imbracamin- tea si ajuns aproape mort prin rani, 1-a intarit din nou cu vin si untdelemn si cu fi§ii; si urcindu-1 pe animalul lui il aduce in casa de oaspeti. §i dind cele datorate pentru ingrijirea lui, fagaduieste ca, intorcindu-se, va da si cheltuielile ce se vor mai adauga (Luca 10, 30 §. u.). De aceea II arata si pe Tatal Cel prea bun, bucurindu-Se de intoarcerea fiului risipitor si imbra- tisindu-1 pe eel ce alearga la El prin pocainta §i poruncind sa fie impodo- bit iarasi in frumusetea slavei parintesti, nefacindu-i nici o rpustrare pentru faptele de mai inainte (Luca 15, 20 urm.). De aceea pe oaia cea razletita de suta dumnezeiasca, aflind-o ratacind pe mun|;i si culmi, nu o alunga, nici nu o readuce in turma batind-o si impingind-o, ci luind-o pe umerii Sai o scapa cu compatimire, aducind-o la soatele ei (Luca 15, 20). De aceea a zis: «Veniti la Mine toti cei osteniti §i impovarati in inima §i Eu va voi odihni pe voi» (Matei 11, 28). Apoi: -«Luati jugul Men peste voi», intelegind prin el poruncile sau viata indreptata evanghelic, unita cu pocainta ce pare o povara. Dar adauga ca: «Jugul Meu este blind §i sarcina Mea usoara» (Matei 11, 29-30). §i iarasi invatindu-i dreptatea §i bunatatea dumnezeiasca, porunce§te zicind: «Faceti-va sfinti, faceti-va desavirsiti, fiti milostivi, fiti induratori ca Tatal vostru eel ceresc» (Lev. 11, 41; Matei 5, 48; Luca 6, 30; Matei 5, 7). §i iara§i: «Iertati §i vi se va ierta voua» §i «Toa,te cite voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea» (Matei 7, 12). §i cele asemenea. §i simplu, ca sa nu lungesc scrisoarea spunindu-le toate pe rind, de aceea iarta pe desfrinate, pri- meste pe vame§ii ce se indrepteaza §i ii face propovaduitori ai Evanghe- liei (Matei 9, 9; 21, 31). De aceea impaca pe tilharii ce-L marturisesc §i-§i cumpara mintuirea prin moarte, cu ajutorul fricii, si-i duce cu Sine in rai, asigurindu-le fagaduintele bunatatilor viitoare (Luca 23, 43). De aceea cuminte§te pe prigonitorii infuriati §i-i hirotoneste apostoli ai neamurilor in locul Lui, pentru rivna lor (Fapte 9, 1). Acestea toate le face, ca sa cunoa§tem iubirea Lui de oameni si blindetea Lui si sa nu ne pierdem nadejdea cu u§urin|;a cu privire la noi cind pacatuim. Iar fata de cei ce pacatuiesc sa nu raminem fara mila si invirtosati, odata ce avem pe Dum- nezeu facut pilda noastra. Acestea le-am invatat ca adevarate §i prin ele ni se aminteste ca e voia lui Dumnezeu: «sd mintuiasca pe toti oamenii si la cunostinta ade- varului sa vina» (I Tim. 2, 4) §i ca pricina si unicul temei al minunatei Sale EPISTOLELE 63 veniri prin trup este singura mintuirea noastra. De aceea indraznind, vin cu rugaminte la sfintenia voastra, infatisindu-va in locul cererii mele inse§i patimile de viata facatoare ale Mintuitorului nostru Hristos, prin care am fost mintuiti de puterea intunericului. Caci cred ca e§ti o adeva- rata ucenica a Fiului lui Dumnezeu, purtind prin toata vietuirea ta, in sinea proprie, viu si lucrator pe Invatatorul, ca una ce ai venit in intre- gime din copilarie la El. De aceea te rog sa cinstesti, £inind seama si de mijlocirea mea, a smeritului si pacatosului si golitului de tot ce e vred- nic de virtutea ta, umilirea (chenoza) Lui de oameni iubitoare pentru noi si sa primesti pe aceasta sora care se pocaieste si s-a topit de lacrimi. Caci mare si negraita e zdrobirea inimii ei si smerirea duhului pentru pacatul ce 1-a savirsit si patimirea ei pentru despartirea de voi. Nu dispretui, deci, binecuvintata slujitoare a lui Dumnezeu, inima zdrobita si umilita (Ps. 50, 19), pe care Dumnezeu nu a dispretuit-o. Ci indura-te si, miluindu-te, induioseaza-te de ea si arata-i compatimirea ta, imitind pe Cel ce a primit de bunavoie sa moara din iubire de oameni pentru noi. §i primeste-o si invredniceste-o de imbratisarea ta si intares- te-ti iubirea fata de ea. Sprijin-o cu cuvinte si fapte ale iubirii de oameni si ale blindetii, smulge-o din miinile tiranilor, leaga cu mila ranile facute ei (Ps. 146, 3). Aceasta, pentru ca nu cumva impovarata de intristare (II Cor. 2, 7) sa fie coplesjta de ghimpele deznadejdii si sa ceara de la noi singele sufletului ei, pe care 1-am dispretuit, sau, mai drept graind, pe care 1-am predat vrajmasului vietii noastre ca sa-1 duca unde voieste, cind tre- buia sa vietuiasca prin indelunga rabdare si blindetea noastra, si ca sa nu fim invinuiti cu dreptate ca unii ce am nesocotit voile si patimirile dumne- zeiesti. Caci desi e aspru, dar e adevarat cuvintul ca tot asa de mult necin- stesc voia cea buna a lui Dumnezeu si umilirea Lui (chenoza) de oameni iubitoare pentru noi, cei ce nu voiesc sa se pocaiasca de cele rele ale lor si cei ce nu primesc pe cei ce se pocaiesc 102 . Fiindca trebuind sa ne facem toti proprii greuta|;ile celorlalti pentru egala cinstire a firii, nu trebuie sa nesocotim nici bunatatea lui Dumnezeu, daca nu vrem sa ne aratam imi- tind altceva ca pilda a unitatii noastre de fiinta 103 . 102. §i unii §i altii fac zadarnica jertfa lui Hristos pentru noi. Atit cei ce nu se pocaiesc nu se elibereaza de pacatele lor, cit §i cei care nu iau in seama pocainta altora nu socotesc ca jertfa lui Hristos le poate aduce iertarea. 103. Daca noi sintem datori sa ne purtam greutatile unii altora, vazind in aceasta o iubire sadita in unitatea noastra dupa fire, de ce n-am vedea in aceasta ca sintem dupa chi- pul lui Dumnezeu, Care deci §i El ne iube§te? De ce n-am vedea in iubirea dintre noi o imi- tare a iubirii lui Dumnezeu fata de noi, ca pricina a crearii noastre? Daca nu in|elegem iubirea dintre noi ca imitind iubirea lui Dumnezeu, vom fi impinsi sa o vedem imitind alt- ceva inferior §i avindu-si originea in acel ceva inferior. Dar ce putere ar fi in stare sa pri- measca iubirea nostra, care are nevoie de intarire de la ceva inferior? 64 SFlNTUL MAXIM mARTURISITORUL Deci cunoscind, binecuvintata slujitoare a lui Dumnezeu, ca simti- rea sufletelor noastre tine sa se conformeze cu dreptatea lui Dumnezeu §i sa ne-o facem asa de mult proprie, incit sa ne facem unii ai altora si sa ne faca pe Dumnezeu a§a de mult al nostru incit sa ne simtim pe noi in§ine una cu cei ce patimesc, nu amina sa o primesti cu bratele deschise pe rugatoarea si roaba ta, ci, fara intirziere, imitind pe Dumnezeu cu toata rivna, pune oaia pe umerii tai §i du-o la stina asigurata si pazeste-o in vii- tor ferita de lupi ca sa te bucuri si tu de aceasta din partea Iubitorului de oameni Dumnezeu si Mintuitorul Hristos si dreptului Judecator al tutu- ror, spre a-ti da la infricosatoarea si cea mai presus de slava aratare rodurile ve§nice ale faptelor pe care le-ai semanat. De a Carui mila fie sa avem §i noi parte din harul §i cu iubirea Lui de oameni, prin rugaciunile §i mijlocirile Stapinei noastre impreuna slavitei de Dumnezeu Nascatoare si ale tuturor sfintilor. 12. A aceluiasi catre loan Cubicularul: despre dreptele dogme ale lui Dumnezeu si impotriva ereticului Sever Am socotit ca e bine, de Dumnezeu pazitule, ca din cele venite la mine despre voi sa nu retin nimic, ci sa va anunt totul. Caci aceasta o porunceste legea iubirii noastre si Datatorul legii ei §i insa§i iubirea, Hris- tos, Care ne invata sa ne facem unii ai altora. De aceea am intocmit aceasta scrisoare catre tine, ca sa va arat ca in luna noiembrie a indictio- nului al cincisprezecelea, a venit aid un anume Teodor cu titlul de cance- lar, om de neam bun cu adevarat si nu lipsit de o libertate in purtari, cum am putut sa presupun din cele vazute, aducind o scrisoare scrisa, cum zicea, de stapina noastra comuna Patrichia catre binecuvintatul rob al lui Dumnezeu, eparhul (prefectul de aici), ca sa slobozeasca pe calugaritele ce locuiesc aici, in minastirea maicii Ioana din Alexandria si in asa numita minastire a lui Sacerdot, apartinatoare ereziei lui Sever care s-a folosit de atita furie si de atita belsug de minciuna impotriva adevarului, ca a ajuns sa tulbure pina azi sfinta lui Dumnezeu Biserica. Dar n-a adus nici unul altuia de la nici unul din senatorii ce slujesc acolo pazitei de Dumne- zeu Patrichia, nici macar o simpla silaba 104 . De aceea m-am mirat si eu impreuna cu multi altii, intrebindu-ma care sa fie motivul pentru care pazitul de Dumnezeu stapin al meu nu m-a invrednicit sa-mi comunice nimic prin el. Ca urmare aceasta scrisoare a pricinuit, cum era firesc sa se intimple, cum §titi, in asemenea cazuri, multa murmurare printre mirenii 104. Era unul din actele prin care curtea imperiala din Bizant voia sa realizeze impa- carea cu monofizitii pe baza formulei de compromis a unei unice vointe si lucrari in Hris- tos. Calugaritele se aflau in acele minastiri. mSTOLELE 65 credinciosi, si respectul fata de stapina noastra, prea cinstita Patrichia, s-a micsorat putin in Biserica universala (catolica) a lui Dumnezeu. §i pe toti cei ce locuiesc in tara africanilor stapiniti inainte de pareri bune despre ea, i-ar fi clatinat daca prea ilustrul prefect amintit, folosind metoda potrivita in|,elepciunii lui, n-ar fi raspindit pretutindeni stirea ca scrisoarea este mincinoasa §i falsa si nu si-ar fi indreptat indig- narea impotriva cancelarului si nu s-ar fi folosit de scrisoarea aceasta ca de un pretext raspindit de eretiqi din Alexandria si Siria, pedepsindu-i pe unii cu inchisoare, pe alfii cu batai si cerindu-le sa nu defaimeze cre- dinta stapinei noastre Patrichia. Caci aceia afirmau fara rusine, sprijinin- du-se, cum spuneau, pe scrisoare, ca ea se bucura de dogmele lor. §i nu se fereau sa spuna aceasta tuturor, mintind. Unul dintre cei ce se refereau la ea cu mare libertate si se declarau rinstiji de ea era si asa-zisul episcop Toma, fapt care a tulburat si scan- dalizat eel mai mult pe toti. De aceea si eu fiind chemat, a trebuit sa merg la ei si sa resping fata catre fata pe cei ce indrazneau sa spuna aceasta si sa-i conving pe ascultatori ca, cu harul lui Hristos, nici ea, nici sotul ei tre- cut intre sfinti nu a patimit nicidecum de dogmele eretice. La fel si alti multi dintre binecredinciosii monahi instrainaji aid si mai ales dintre binecuvinta|;ii robi ai lui Dumnezeu si parinti ai nostri cu numele Eucra- tazi. spunind aceleasi, i-au facut pe cei multi sa iasa din aceasta falsa banuiala. §i simplu spunind, amintitul, prea ilustrul barbat (prefect) a izbutit in tot chipul sa o dovedeasca pe stapina noastra curata de orice pata, infati- sind-o tuturor ca credincioasa lui Dumnezeu si intru totul cinstita. Dar eu, eel ce mi-am insusit eel mai mult cele ale voastre, care sint atit de mic si nu sint vrednic de nici unul din cei mari care s-au invrednicit de harul dumnezeiesc, n-am scapat de toata indoiala si 'sint inca intristat de aceasta afacere si nu pot sa ma pronunt in chestiunea ei pe temeiul unei judeca|,i sigure. §tiind pe stapina noastra comuna, pe prea ilustra Patrichia, stind din stramosi pe piatra nesfarimata a credin|;ei, ca una care n-a fost invajata sa respire nimic altceva decit dreapta credinta in Dumnezeu, propovaduita de Biserica universala a lui Dumnezeu, nu pot crede ca scrisoarea este a ei. Dar iarasi vazind pe numitul cancelar inta- rind prin juraminte infricosatoare si pe linga aceasta asigurind ca el sin- gur a fost trimis de ea, socotesc ca e un lucru a nu-1 crede. Astfel ma gasesc stind la mijloc intre doua ginduri, neputind sa-1 aflu pe eel care poate birui si care poate atrage la el consimtirea sufletului. Deci, binecu- \intate stapine al meu, ca sa-ti spun adevarul, voi marturisi tot ce am putut sa judec §i primi|:i-ma, daca din marea durere a sufletului indraz- nesc sa va rog din iubirea fa|;a de voi, sa-mi spuneti daca cu adevarat cu 66 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL voi §i cu socotinj;a voastra, celor de Dumnezeu paziti, s-a intocmit scri- soarea de ea pentru amintitele femei eretice. E un lucru pe care nu-1 pot admite §i m-ar mira, caci aceasta m-ar face sa marturisesc ca nu sinteti in afara unei poveri. Caci aud Scriptura care invata ca Iosafat, acel evlavios §i credincios rege al Iudeii, aliindu-se cu regele Ahab al lui Israil, intinat de multe pete ale idolatriei, care a pornit razboi impotriva Siriei, §i-a atras nemultumirea §i mvinuirea din partea lui Dumnezeu, Care a grait catre el prin proorocul: «Pentru ce ajuti omului writ de Mine? Pentru ce ajuti celui ce e duqman al Domnului Dumnezeului tdu?» (II Cron. 19, 2). Iar daca a facut aceasta, poate convinsa de altii care au sfatuit-o, nu consimt nici in acest caz cu fapta facuta, aducindu-mi aminte de Roboam, fiul marelui Solomon, care, pentru ca a pretuit mai mult sfatul tinerilor decit al celor batrini, s-a vazut pagubit de cea mai mare parte a imparatiei sale (III Regi 12, 13). Cunosc apoi ca trebuie sa fie ocolite faptele oprite canonic, mai ales de femei, carora canonul le-a poruncit ca e mai potrivit sa taca decit sa vorbeasca. Deci nu trebuie sa ajutati ereticii cu nici un chip, chiar daca s-ar inga- dui tuturor toate. Aceasta pentru pricina aratata, ca sa nu suparam pe Dumnezeu fara sa ne dam seama. Si nu e bine sa le ingaduim sa se faleasca cu minciuna lor §i sa clatine sufletele in privinta dreptei credinte, ca, aratindu-se, sa poata, asemenea §arpelui, sa clatine din temelia sigura a credintei pe vreunii din cei mai simpli prin mu§caturile in§elaciunii §i sa ne aflam §i noi, precum nu voim, partasi de judecata ce-i ameninta pe ei. Caci a§a folosindu-se la inceput prea ilustrul prefect de obi§nuita compatimire §i fa|;a de ele, le-a daruit spre locuinta o casa foarte scumpa, impreuna cu celelalte ajutoare de trebuinta. Dar cind le-a vazut umflate de trufie, §i-a intors sufletul de la ele. Caci indata, ca la o porunca, au inceput sa adune §i sa atraga fiice ale unor credinciosj §i sa le ascunda §i sa tagaduiasca aceasta parintilor care le cautau de multa vreme; ba sa §i indrazneasca a le face sa se pocaiasca §i sa se boteze din nou. Si venind de multe ori cu multe apeluri la ele, dupa ce a aflat acestea §i indemnin- du-le sa mceteze de la astf el de lucruri §i sa se uneasca cu sfinta lui Dum- nezeu Biserica, dar neob|:inind nimic, la sfirsjit, cind a vazut ca raul a cres- cut §i a ajuns de neinfrinat, iar multimea de credincio§i §optea despre cele ce se petrec, temindu-se sa nu se ajunga la vreo dezordine impotriva lor, infierbintindu-se poporul credincios al romanilor de minie fata de ele, intrucit nu suporta nici macar numele simplu al ereticilor, socotind ca e cuvenit §i legiuit sa se procedeze in chestiunea aceasta potrivit voii §i socotintei imparate§ti, le-a infati§at printr-un raport toate Prea sfintitu- lui Arhiepiscop, Prea slavitilor consilieri de aici, prea binecredinciosului nostra imparat §i Prea sfintitilor Patriarhi din Roma si Constantinopol. EPISTOLELE 67 Si primind ilustra scrisoare a prea bine credinciosului nostru imparat si sfintita scrisoare a Prea fericitilor Patriarhi, care porunceau sa fie alun- gati din tara toti ereticii care staruie in credinta lor gresita, iar numitele femei sa vina in sfinta si neprihanita si de viata facatoare comuniune a Bisericii universale si sa aiba propriile chinovii neatacabile, dar in reali- tate nu voiesc sa se supuna adevarului si hotaririi imparatesti, sa fie impartite cite una pentru o vietuire continua in minastirile ortodoxe, iar bunurile lor, primite de la cei pe care ele i-au amagit, sa fie predate vistie- riei publice, facu toate cu sirguinta a§a cum i s-a poruncit. Pe toti ereticii din Siria, Egipt, Alexandria si Libia i-a convins sa vina in sfinta lui Dum- nezeu Biserica, iar dintre femeile amintite, pe cele din minastirea Sacer- dotului, care se impotriveau dintr-o mindrie staruitoare in mod nebu- nesc poruncii binecredinciosului stapin, le-a impartit in sfintele minastiri ale ortodocsilor pentru indeplinirea celor poruncite cu buna credinciosie, si. pe unele prin indemn, pe altele prin smerenie, facindu-se tuturor toate pentru Dumnezeu, le-a convins pina la urma impreuna cu alte multe locuitoare ale minastirilor de obste, dupa razgindirea lor, sa se uneasca cu Biserica universale a lui Dumnezeu. Iar celor ale maicii Ioana, care pentru adevarul dogmelor bisericesti ce le stralucea, au revenit la fel cu mare cumintenie, le-a restituit cu toata bucuria tuturor, minastirile proprii. Astfel a aflat o rasplata vrednica a maretiei lui sufletegti in cele dumnezeie§ti, prin faptul ca s-a impodobit cu harismele apostolice si s-a facut gura adevarata a lui Dumnezeu, dupa cuvintul dumnezeiesc care spune: «De vei desparti pe eel cinstit de eel necinstit, ca gura Mea vei fi» (Ier. 15, 19). Mai bine zis, prin acest mare si minunat ajutor si-a cistigat inceputul rasplatirii ce-1 a§teapta si arvuna cea mai sigura a slavei lui Hristos. Dar nu scriu acestea vrind sa fie necaji|;i ereticii, sau bucurin- du-ne de necajirea lor, ci mai curind si impreuna veselindu-ma de intoar- cerea lor. Caci ce e mai placut celor credinciosi "decit sa vada copiii risipi|;i ai lui Dumnezeu adunati impreuna? Nu le scriu nici indemnindu-va sa prefera|;i asprimea iubirii de oameni. N-as putea sa fiu atit de salbatic, ci rugindu-va sa faceti si sa lucrati cele bune tuturor oamenilor cu luare aminte §i cu multa cercare §i facindu-va tuturor toate, dupa cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru il voiesc de la voi si va rog sa l\\i aspri si neindurati faf,a de orice ar putea sa ajute la men|;inerea credin|;ei lor nebunesti. Caci socotesc ura de oameni si despartire de dragostea dumnezeiasca incercarea de a da tarie spre mai multa stricaciune celor cuprin§i de ea. a) Expunerea dreptei marturisiri. Inainte de toate si in toate sa stam treji si sa priveghem §i sa luam seama la navalirile celor ascun§i, ca sa nu fim jefuiti de ei uitind de noi. Sa pazim marele si primul nostru leac, adica 68 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL mostenirea cea buna a credintei, marturisind cu sufletul si cu gura cu toata indrazneala cum ne-au invatat Parintii urmatori ei m§i§i ai vaza- torilor de la inceput ai Cuvintului (Luca 1, 2): pe Unul din Sfinta si de o fiinta §i neprihanita §i fericita Treime, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvintul 105 , stralucirea slavei si chipul ipostasului parintesc (Evr. 1, 3) ,'pe Facatorul intregii zidiri vazute si nevazute, pe Cel nesfir§it si de nedefi- nit, pe Cel nevazut si necuprins, pe Cel neinj;eles, pe Cel ce le-a facut si le sus|ine toate numai cu inclinarea vointei Lui, pe Cel nemasurat in buna- tate, de Care au spus ca S-a facut om pentru noi si S-a intrupat din Sfinta, preaslavita pururea Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu in in|eles propriu si cu adevarat; ca Si-a unit Lui dupa ipostas trupul luat din Ea, de o fiinta cu noi, insufletit de suflet rational si intelegator, nici intr-o clipita a ochiului nepreexistind ca ipostas, ci'primind si faptul de a fi, §i faptul de a subzista (to vuooTfivai) in Insusi Cuvintul lui Dumnezeu 106 ; pe Cel ce, fiind El Dumnezeu desavirsit,Se face om desa- virsit 107 , nelipsindu-I nici existenta ca Dumnezeu prin faptul ca S-a facut om, si nefiind nici impiedicat de a Se face ceea ce nu era, adica om, de faptul de a fi ramas ceea ce era, adica Dumnezeu, ci fiind aceasta Se face si aceea, adeverind spre crezare amindoua impreuna, dumnezeirea si 105. Acesta e fundamental credinfei noastre: Iisus Hristos e Unul din Treime. In aceasta se cuprinde atit marturisirea Dumnezeirii Lui,cit si a Sfintei Treimi. Daca Iisus nu e Fiul lui Dumnezeu, nu exista Treimea; daca nu exista Treimea, Iisus nu e Fiul lui Dum- nezeu. In acest caz Iisus Hristos n-a putut birui moartea, deci nu vom avea parte de via|;a de veci in identitatea integrals a persoanei proprii. Incepind cu aceasta marturisire Sfintul Maxim Marturisitorul porneste de la formula calugarilor sci|i sau daco-romani (din Dobrogea de azi) de la 519, care in vremea imparatului Justinian s-a introdus in Liturghia ortodoxa. Unele denomina|;iuni ferindu-se sa numeasca pe Iisus Fiul lui Dumnezeu au recazut in Vechiul Testament, socotind pe Iisus un simplu prooroc, chiar daca pe cel mai mare si ultimul dintre ei. De aceea, nerecunoscind invierea, unele din ele nu cinstesc Duminica, iar o alta se marturiseste nu cre§tina, ca credincioasa lui Hristos, ci iehovista, sau credincioasa lui Iehova din Vechiul Testament. Nerecunoscindu-L drept Fiul lui Dum- nezeu, de o fiinta cu El, nu recunosc nici pe Sfinta Lui Maica Nascatoare de Dumnezeu §i Pururea Fecioara. 106. Nici o clipita de ochi trupul lui Hristos (firea Lui omeneasca) n-a existat inainte de a fi in El ca ipostas, adica n-a existat ca unitate de sine. In acest caz ipostasul dumne- zeiesc s-ar fi unit cu un ipostas omenesc. Maria ar fi zamislit un om pe cale obisnuita. In acest caz in Hristos ar fi doua persoane, in sens nestorian, sau Cuvintul ar fi anulat o persoana umana unindu-se cu ea. Dar Fiul lui Dumnezeu da atita cinste umanitatii ca Si-o formeaza ca unitate proprie din primul moment. E suprema cinste la care e ridicata firea omeneasca. Firea omeneasca a Cuvintului nu vine intr-o existenta umana de sine, ci-§i formeaza o existenfa care-L are pe El ca suport, ca ipostas. Se formeaza in suportul infinit necreat, care ii da si ei o stabilitate neslabita si prin unirea cu firea din ceilalfi oameni ii da si acesteia fermitate. In fiecare ipostas uman firea umana primeste o existenta concreta ca o unitate deosebita de altele. In Hristos firea umana primeste o existenfa concreta intr-o unitate cu firea dumnezeiasca in ipostasul dumnezeiesc, dar fara sa se confunde intre ele, cum nu se confunda sufletul cu trupul in ipostasul uman. 107. Se face om desavirsit, pentru ca El nu e un om clatinat in existenfa Lui ca cei- lalfi, ci un om in care se realizeaza prin ipostasul Lui divin toate potentele umane. EPI5TOLELE 69 umanitatea 108 , prin minunile dumnezeie§ti si prin patimile omenesti dupa firea si fiinta pe care o are, una cu a Tatalui, marturisindu-L necreat, nevazut, nescris imprejur, neschimbat, nealterat, nepatimitor, nestricacios, nemuritor, creator al tuturor, iar dupa firea trupului Lui si a noastra, pe acela§i creat, patimitor, circumscris, incaput, muritor; pe ace- iasi.dar nu dupa aceeasi, pentru cele din care si in care are existen|;a, de o fiinta cu Dumnezeu si Tatal si dupa dumnezeire §i pe Acela§i de o fiinta cu noi dupa umanitate; indoit in fire, sau in fiin|a. Caci fiind mijlocitor intre Dumnezeu §i oameni (I Tes. 2, 5) trebuie sa pastreze unitatea natu- rala cu cele intre care mijloceste, fiind amindoua. Aceasta pentru ca unind cu adevarat in Sine si prin Sine cele pamintesti cu cele cere§ti, sa aduca firea materiala a oamenilor, razboita de pacat, lui Dumnezeu si Tatal, mintuita, impacata si indumnezeita, nu prin identitatea fiinf;ei, ci prin puterea negraita a inomenirii, spre a ne face si pe noi partasi firii dumnezeiesti (II Petru 1 , 4) prin sfintul Lui trup ca pirga. De aceea Ace- lasi e cunoscut ca fiind deodata Dumnezeu si om 109 , in realitate si nu numai cu numele. Dar nu indoit dupa ipostas, sau ca persoana, pentru ca a fost Unul si Acelasi si inainte de trup §i a ramas §i dupa trup si din intru- 108. Aceasta e invatatura ortodoxa deosebita de cea monofizita sau nestoriana. Dupa invatatura monofizita mentinerea Fiului lui Dumnezeu ca Dumnezeu adevarat L-ar impiedica sa Se faca om, iar existenta Lui ca om adevarat L-ar impiedica de a fi §i Dum- nezeu. La baza invataturii ortodoxe, care men|ine invatatura Evangheliei despre unirea divinului cu umanul, fara alterarea unuia sau altuia, intr-o Persoana, sta invatatura despre create si cea despre om ca. chip al lui Dumnezeu. Daca omul e creat de Dumnezeu =i e creat dupa chipul Lui, Dumnezeu poate intra intr-o unire maxima cu omul, dar fara sa anuleze caracterul lui de creatura si de chip al lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu 1-a creat pe om si 1-a creat dupa chipul Lui, il iubeste asa de mult ca Se poate si uni cu el, dar fara sa-1 anuleze ca creatura §i ca chip. Chipul e a§a de iubit de Dumnezeu care 1-a creat dupa modelul Sau, incit Creatorul poate merge pina la unirea maxima cu el, dar pastrindu-1 ca chip §i ca creatura. Chiar in rela|.ia Creatorului cu creatura este o anumita unire a Lui cu ea. Creatura nu se poate mentine daca nu o mentine Creatorul, deci daca nu o iubeste. Cu atit mai mult cind ea poarta chipul Lui. De ce n-ar duce atunci Creatorul unirea Sa cu crea- rjxa si cu chipul Sau pina la gradul maxim fara sa o nimiceasca? S-ar putea spune ca ;ubind chipul Sau creat, Dumnezeu Se iube§te intr-un anumit sens pe Sine in calitale de model al ei, adica al chipului. De aceea El vrea sa §i desavirgeasca chipul Sau, ducindu-Lcit mai aproape de Sine. El Se are, a§a zicind, in chipul Sau, pe Sine Insu§i, sau o proiectie a Sa. Ea e dovada §i semnul puterii §i maretiei Sale. De ce n-ar face o oglinda cit mai desa- lirsita a prezen^ei Sale? De ce n-ar cauta sa o faca sa Se vada cit mai deplin pe Sine in ea, facindu-Se purtatorul personal al firii umane si indumnezeind-o? Taina inomenirii Sale §i a indumnezeirii umanului e o treapta consecventa a creatiei. 109. Daca Dumnezeu §i omul ar fi ramas numai un altul §i altul, oricit ar fi inaintat in reiatia de parteneri ai dialogului dintre ei, Dumnezeu n-ar fi mers pina la capat in cinstirea chipului Sau uman. Dialogul Lui cu omul ar fi ramas mereu ca intre straini. Omul n-ar fi vazut pe Dumnezeu devenit Sine a sa, dar totusi ca pe Absolutul care-1 urea pina la Sine si Dumnezeu nu Si-ar fi insusit cu toata iubirea umanitatea urcind-o pina la treapta de parte a Persoanei Sale absolute. Identificarea omului cu Dumnezeu de catre Dumnezeu ar fi fost egala cu nimicirea ei dispretuitoare. Raminerea Lui ca Persoana separata ar fi pus si ea o iimita iubirii Sale fata de om. 70 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL parea Cuvintului n-a avut nici un adaos al Sfintei Treimi, nici vreo micso- rare a Ei 110 . Caci Acela§i a patimit cu trupul pentru noi 111 , fiind §i rami- nind pururea Acela§i nepatimitor cu dumnezeirea, ca sa fie §i mintuirea noastra in moartea Fiului Unuia Nascut al lui Dumnezeu (O, ce taina minunata - paradoxals - §i negraita!) §i sa ramina §i slava §i identitatea dumnezeiasca a fiinf;ei Lui una cu a Tatalui.sa ramina nemic§orata. b) Despre deosebire; §i cum trebuie marturisite doua firi in Hristos dupa unire. Acestea fiind propovaduite atit de intelept, potrivit intelege- rii sfintilor invatatori ai Bisericii, e cu totul binecredincios ca urmind §i noi lor sa marturisim ca sint doua firi neasemenea dupa fiin|;a, care s-au adunat intr-o unire negraita; dar sa credem ca acestea au ramas neames- tecate §i dupa ce s-au unit. Insa a spune ca au ramas neamestecate nu inseamna sa introducem vreo impartire oarecare. Sa nu fie! Ci inseamna ca deosebirea ramine neschimbata 112 . Nici nu e acela§i lucru deosebirea cu impartirea. Deosebirea e ratiunea dupa care se deosebesc suporturile §i arata cum este ceva, adica cum ca trupul este prin fire si fiinfa ceea ce este; §i iarasi ca Dumnezeu Cuvintul este prin fire si fiinta ceea ce este. Iar impartirea este taiere deplina, sau taie cu totul suporturile §i le pune sa subziste ca parji de sine §i despartite intre ele. Daca deci ratiunea aceasta se pastreaza si dupa unire, arata §i pe Cuvintul ca nu S-a 110. Fiul lui Dumnezeu intrupindu-Se ramine Unul din cele trei ipostasuri ale Sfintei Treimi, nici sporit, nici mic§orat. Deci Treimea insa§i nu prime§te nici un adaos, nici o micsorare. Dar Cel ce e in mod plenar Unul din cele trei ipostasuri ale Sfintei Treimi traie§te totodata cele omenesti, fara sa piarda ceva din plenitudinea Sa, sau sa adauge ceva la Ea; fara sa Se coboare din inaltimea Sa ca ipostas al Sfintei Treimi. Cobonrea consta doar in primirea umanita^ii in ipostasul Sau. Asa cum Treimea nu-§i adauga ceva si nu Se micsoreaza in Ea insasi creind §i folosindu-Si puterea in conservarea §i cirmuirea lumii, a§a nu-§i adauga ceva si nu Se micsoreaza nici unindu-Se cu creatura umana inal- |ind-o la maximum. Treimea e infinit mai presus de cele ale creafiei §i ale omului chiar inaltindu-le pe acestea cit mai mult posibil. Pe linga aceea Fiul lui Dumnezeu, traind cele omenesti la nivelul eel mai inalt, traie§te ale ei ca pe nigte potent.e ale dumnezeirii Sale in forma umana. 111. Avem aci completarea formulei calugarilor sciti, care spune: Unul din Treime a patimit cu trupul. Aceasta se poate infelege in sensul celor spuse la nota anterioara: chiar patimirile sint date ca posibilitati in firea umana, ca mijloc de ridicare din placeri infe- rioare, ca actualizare a unor potenfe aflate in Dumnezeu, dar care nu pot fi actualizate decit de firea umana creata, sau prin ea, ca potente transpuse pe plan creat, in care se acti- veaza ca puteri umane corespunzatoare unor potenfe divine. 112. «Neamestecate» nu inseamna ca firile ramin lingaolalta la o linie la care se intil- nesc exterior. Caci ele se strabat interior. «Neamestecate» inseamna numai ca nici una nu se schimba din ceea ce este, ca sa aiba ca rezultat o singura fire. Omenescul e plin de dum- nezeiesc, dar ramine omenesc. Si invers. E a§a cum se intimpla cu trupul §i cu sufletul. Trupul e plin de suflet §i invers. Ba fiecare se imprima in celalalt. Mi§carea materiala a ochiului e penetrata de mi§carea vazatoare a sufletului. Totu§i nu se preface nici una in cealalta. Mina lui Hristos care atinge ochii orbilor e plina de puterea dumnezeiasca, dar intinderea miinii e deosebita de puterea dumnezeiasca. IPISTOLELE 71 schimbat in trup §i trupul neiesjt din definitia (din hotarul) cea dupa fire, ci pe fiecare adeverit ca ramas dupa fiinta ceea ce este prin fire, de§i s-a facut unirea intre ele, cum nu e drept sa marturisim ca deosebirea firilor care s-au unit impreuna se pastreaza §i dupa unire? Iar daca acest fapt nu e pus la indoiala, avind ca martor credincios adevarul insu§i, e aratat §i vadit tuturor ca nici Dumnezeirea nu S-a schimbat in trup, nici trupul nu s-a stramutat in Dumnezeire. Deci ce motiv a mai ramas (daca to$i oamenii sint condu§i de frica de Dumnezeu §i voim sa avem adevarul insu§i ca regula a dogmelor dumnezeie§ti §i nu gresita noastra presupu- nere), care sa ne poata convinge ca nu e lucru binecuvintat sa martu- risim cele pastrate? c) Altfel despre acelea§i. Pe linga acestea toate, Parintii invatin- du-ne pururea ratiunile celor adunate impreuna, ne arata ca inse§i cele adunate au concurat amindoua intr-o Persoana §i intr-un ipostas al Fiu- lui. Iar daca e a§a, cum nu e necesar ca, iara§i dupa Parinji, odata ce §tim pastrate ratiunile, sa afirmam §i deosebirea lor §i ca dupa unire se pas- treaza in proprietatea cea dupa fire fiecare din cele adunate; iar marturi- sind ca amindoua sint o Persoana unica §i un ipostas unic al Fiului, sa cunoastem cu exactitate ca acestea sint neimparjite 113 ? Ca dovada ca deosebirea celor ce s-au adunat §i inse§i cele ce s-au adunat se pastreaza dupa unire, in afara de orice schimbare si ameste- care. vor ajunge cele spuse de insu§i prea sfintul luminator al Bisericii, Ciril, caruia se prefac cu exagerare ca i se alipesc cei ce se razboiesc in 113. Daca dupa unire, firile sint o singura Persoana, ele sint §i deosebite si neimpar- ute (nedespartite). Caci cum ar fi amindoua Persoana daca nu s-ar pastra amindoua si daca in acelasi timp nu ar fi strict unite? Persoana e in acelasi timp o realitate complexa sau compusa, cum spune adeseori Sf. Maxim, urmind calugarilor sciji si lui Leon|iu de Bizanj) si unitara. O experiem aceasta si in persoana umana. Nu exista persoana fara complexitate, dar nici fara unitate. Ea este unitatea care tinde sa cuprinda totul. Hristos este in realitate unitatea con§tienta atotcuprinzatoare. Dar a§a cum in complexitatea per- soanei umane exista o baza, care e sufletul - pentru ca el poate continua ca persoana §i dupa ce trupul se desparte -, asa exista §i in Hristos o baza §i ea este ipostasul divin. Firea umana este insa a§a de intim incadrata in ipostasul divin, precum e trupul in sufletul per- ioanei umane; §i atit de indumnezeita.pe cit e de insufle|;it trupul de catre suflet. Deosebi- rea e ca sufletul nu se poate manifesta cit e pe pamint fara trup. E facut pentru trup §i odata cu trupul, pentru materia pe care sufletul o face un trup acomodat lui in mod unic. Dar ipostasul divin poate exista fara firea umana si aceasta nu e facuta pentru a se mani- festa ipostasul divin prin ea, desi poate servi ca un astfel de mijloc. Miscarile materiei pot £ folosite de miscarile sufletului care se intiparesc materiei, facindu-le miscari ale trupului unui anumit suflet. La fel miscarile firii umane - gindirea, simjirea, vorbirea - pot fi folo- site ca mijloace de manifestare ale actelor divine, care le inalta la aceasta slujire, fara sa le anuleze ca mi§cari ale firii umane. La urma urmelor in unitatea sufletului sint date poten- tial toate valentele care se pot ramifica in lucrarile variate carora le corespund mi§carile trupului si cu care se imbina migcarile sufletului. La fel in unitatea firii dumnezeiesti sint date unitar toate valentele miscarilor sufletului §i ale trupului, toata compozifia creatiei a\indu-si la urma urmelor originea in unitatea firii dumnezeie§ti. Toate sint unite §i toate distincte in diferite grade in toata existenta. 72 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL zadar cu sfinta Biserica a lui Dumnezeu. Caci acela marturiseste in al doi- lea torn Impotriva blasfemiilor lui Nestorie: «Privind la taina lui Hristos, ratiunea unirii nu ignora deosebirea, dar inlatura impdrtirea; nu con- funda sau amesteca firile, ci Cuvintul lui Dumnezeu impdrtdsindu-Se de trup §i singe Se cugeta si Se intelege §i Se numeqte totu§i acelasi Fiu»-. Iar in Apologia catre Andrei, care critica al treilea dintre capitole, zice: «E in afard de orice repros. a §ti cd trupul este altul dupd firea sa decit Cuvintul ndscut din Dumnezeu Total. §i iard§i altul dupd ratiunea firii proprii, Unul Ndscut. Dar a §ti acestea nil inseamna totu§i a des- parti firile dupd unire» U4 . lata infafisat clar si corect credincio§ilor de catre marele Ciril injelesul celor cugetate si spuse de el. Caci pentru a dovedi ca nu se vatama nicidecum ratiunea celor unite prin unire, arata si aceea ca nu se amesteca una cu alta prin faptul ca amindoua sint unite dupa ipostas, ci mai degraba ramin in ceea ce este fiecare prin fiin|;a. Aceasta stiind-o si injeleptul Ciril, zice limpede: «Nici nu se amesteca firile intre ele, prin faptul cd constituie un ipostas al Fiului, nici nu se impart (se despart) intre ele prin faptul ca sint si rdmin §i se cugetd una §i alta (evident dupd fiintd) dupd unire». Fiecare ramine cu proprieta- tea si deosebirea ei naturala. Prin aceasta Cuvintul este Dumnezeu dupa fire si nu trup, desi §i-a facut trupul propriu in chip iconomic 315 , iar trupul nu este dupa fire Dumnezeu, desi a devenit propriu al Cuvin- tului dupa unire. Cum nu e deci necesar, corect si cuvenit si conform cu invafatura Parin|;ilor, care spun ca se pastreaza deosebirea dupa unire, sa credem ca sint si se pastreaza si in Hristos Cel Unul cele doua firi, a carora este deo- sebirea, si din care este El 116 , cunoscindu-le pe cele asumate in unirea de nedescompus, in sensul ca nu primesc nici o schimbare sau prefacere a uneia in alta? Caci e cu totul necesar sa existe toata deosebirea intre cele ce sint diferite; si unde e posibil sa se cugete o deosebire, acolo exista si cele ce se deosebesc. Caci acestea se implica una pe alta in oarecare mod precum cauzele si efectele, care sint cugetate in aceeasi esenta 117 . Caci 114. Dupa nota lui Combefis din P.G. 91, 471-2 se pare ca e vorba de apologia capi- tolelor proprii adresate de Ciril lui Teodoret, de care Sf. Ciril spune, in Epistola catre Evloghie, ca a fost adresata Episcopilor Andrei si Teodoret. 115. «In chip iconomic», adica prin intrupare, pentru ca infaptuindu-se prin trup, nu-1 anuleaza, ci-1 uneste cu Dumnezeu. 116. Cita vreme la Calcedon se formulase ca Hristos este «in doua firi»,la Sinodul V ecumenic (anul 553) se adaugase §i ca e «din doua firi», ceea ce era un pas spre reconcilie- rea cu monofizifii. Sf. Maxim foloseste si el aceasta expresie. 117. Unde este o deosebire, trebuie sa fie §i entitatea care sta la baza ei. Deci daca e o deosebire a celor existente in Hristos, trebuie sa fie si firile care implica deosebirea lor. Sfintul Maxim raspunde in acest capitol monofizijilor care mai ales de la Sever (patriarh monofizit al Antiohiei de la incep. sec. VI) admiteau ca este o deosebire intre uman si divin in Hristos, dar nu admiteau sa se deduca de aci ca aceasta deosebire implica si existen|a a doua firi. EPISTOLELE 73 daca diversitatea de fiinta a celor din care consta Hristos produce deose- birea lor in calitate de cauza, desigur ca si deosebirea indica in calitate de cauzata diversitatea naturala a celor unite drept cauza a ei. Fiindca aces- tea se implica, cum s-a spus. §i spunindu-se una, e numaidecit necesar sa se marturiseasca si cealalta 118 . §i desfiintindu-se una, urmeaza ca nu mai trebuie afirmata nici cealalta. Deci trebuie sa se spuna doua (firi) ca sa nu afirmam numai deosebirea simpla. §i numai pentru aceasta se folo- seste numarul: pentru a arata ca a ramas deosebirea celor ce s-au adunat la un loc ca a unora ce s-au pastrat dupa unire §i nu s-au impartit (despartit) 119 . Pe linga aceea, e mai u§or §i mai adevarat sa se arate prin rostirea lucrurilor deosebirea lor, decit a se adeveri numai prin cuvint ca lucrurile sint diferite. d) Numarul nici nu imparte, nici nu se imparte, nici nu introduce prin ratiunea sa vreo impartire in cele cdrora se aplica. Iar daca unii, pref erind opinia lor adevarului, spun ca numarul imparte sau se imparte, sau introduce o impartire §i de aceea, temindu-se de ceea ce nu trebuie sa se teama, se feresc sa spuna ca cele doua firi ce se aduna impreuna in Hristos se pastreaza dupa unire, ca sa nu introduca vreo taietura sau vreo impartire in taina inomenirii, nu vad care-i ratiunea acestei cuge- tari a lor. Caci sau se declara pe ei mai in|;elepti in aceasta decit sfinfii Parinti care s-au folosit de aceasta expresie si n-au banuit prin aceasta nici o impartire (despartire), amagindu-se ca pot introduce ceva mai duhovnicesc al lor in cele dumnezeiesti, sau cugetind ratiunile lucrurilor dupa ei in§i§i, ingimfati de inchipuirea unei gindiri proprii, n-au cunoscut intelesul ascuns in ele. Caci cine din cei deprinsi cit de putin in dumne- zeie§tile invataturi ale Parinfilor nu §tie ca tot numarul, dupa marele si de Dumnezeu purtatorul parinte Grigorie 120 , este indicatorul citimii supor- turilor, dar nu al imparfirii (despartirii) lor, cum li se pare acestora 121 ? Caci i-as intreba bucuros, cum s-ar putea impar|i (desparti) cele ce nu subzista dupa fiinta? Fiindca e propriu fiintei care subzista sa poata face ceva referitor la altceva 122 . Apoi cum s-ar §i impar|;i ceea ce nu poate patimi dupa ratiunea sa? Cei priceputi in acestea au declarat ca aceasta este propriu accidentului, sau calitatii de care spun ca sint in suport (in ceea ce subzista). Iar daca numarul nu poate impar|;i (desparti), nici nu 118. Afirmindu-se deosebirea in Hristos, trebuie sa se afirme §i firile de care fine deosebirea. 119. Numarul doi sau doua in Hristos nu se foloseste pentru a se exprima o dualitate desparfita, ci numai pentru a arata ca amindoua firile sint reale. 120. Cuv. 56, sau 4 teol. 121. Numarul in Hristos arata cite firi sint, dar nu imparfirea (desparfirea) lor, a§a cum numarul celulelor din trap arata cite celule sint, dar nu desparjirea intre ele. 122. Orice fiin|a are o lucrare indreptata spre altceva. 74 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL poate fi imparjit (despartit) dupa ratiunea lui 123 . Nu poate nici face ceva prin fire, caci aceasta apartine fiintei, nici patimi, caci aceasta apartine accidentului. Nici nu poate introduce prin el vreo impartire (despartire) a lucrurilor, acestea raminind ferme, si dupa ce sint numarate, ceea ce sint dupa fiinta §i pozitie si relatie inainte de numarare, nesuferind nici o schimbare din pricina numarului 124 . Zicind, de pilda, zece oameni, sau altceva din cele ce subzista in ele insesi si indicind o citime impartita, nu aflam ca primesc sa existe in ele §i ca sint impartite in ipostasuri prin numar, ci existind asa din pricina lor insesi, nu din pricina numarului, nu le-am indicat ca fiind atitea prin numar si nu prin impartire, ci prin numar am indicat citimea existenta. §i iarasi, indicind o piatra bicolora sau incincit colorata si alte cite sint o cantitate continua, nu impar|,im piatra cea una in doua sau cinci pietre; nici nu taiem culorile din ea, ci le indicam ca fiind atitea legate de ea, sau in ea, neproducindu-se sau neputindu-se ivi in piatra nici o taiere sau impartire din numararea citimii continue a culorilor ei, precum nu se produce nici o contopire sau confundare a culorilor ce apartin pietrei, ca un singur suport. Caci unitatea ce o are piatra ca suport indica si citimea neimparfita ce o are in ea 125 . La fel si culorile aceleiasi pietre, ca deosebite intre ele, avind citimea multipla, tinind de o singura piatra, au o unitate neamestecata, desi piatra este una si aceeasi. Astfel nici piatra nu e impartita prin citimea culorilor, nici culorile nu sint confundate prin uni- 123. Intre doi sau trei aflati la un loc nu e o totala despartire. Toate lucrurile care se numara au o anumita legatura intre ele. Intre «doi oameni^ nu e o desparfire totala, pentru ca amindoi sint oameni, sau de o fire. Intre cele «doua firi» ale lui Hristos nu este o despartire, pentru ca sint ale unei unice Persoane. Totdeauna cind zic doi sau mai mulfi vorbind de o grupa, e o legatura intre ei. Numai cind se zice «unul» §i «unul» e despartire. Orice numar plural indica un trup ale carui componente nu sint total despartite. Universul intreg, daca i-am putea numara componentele prin numar, nu 1-am despar|;i total intre ele. Mai mentionam aci ca Sf. Maxim, urmind Sfintului Ciril din Alexandria, foloseste termenul «neimparj;it» (abiaipexoc,) §i in sensul de nedespar|it (ax&pwToc,), care a fost folo- sit §i el in definifia de la Calcedon. Pentru Sf . Maxim firile in Hristos sint a§a de unite, ca se poate vorbi nu numai de o nedespartire a lor, ci chiar si de o neimparfire. A§a cum de suflet §i de trup se poate spune nu numai ca nu pot fi despartite, ci §i ca unitatea lor poate fi socotita chiar neimpartita. Noi am pus totu§i (uneori) §i termenul «nedespar|;it». 124. Sfintul Maxim arata ca numarul de doua firi in Hristos nu inseamna nici despar- tirea lor, nici schimbarea (contopirea) lor. 125. Numarul plural nu indica numaidecit o impartire a ceea ce se indica, ci doar dife- renfierea unor calitati ale unui suport: o piatra in cinci culori, trei dimensiuni ale oricarui corp. Numarul nu indica totdeauna suporturi diferite, ci calitati diferite ale aceluiagi suport. Dar chiar cind indica suporturi diferite, nu indica §i o despartire a lor. Acelea pot fi §i unite din alt punct de vedere. De ex. cele doua firi in Hristos. Monofizifii nu admiteau cu nici un pre$ sa se foloseasca numarul despre Hristos, sau sa se vorbeasca de doua firi in El, pe motiv ca aceasta ar insemna o impartire (sau o despartire) a lor. EHSTOLELE 75 tatea suportului. Existenta ei avind ratiuni diferite, dupa una din ele pri- meste numarul (plural), dupa alta nu-1 primeste. Deci orice numar indica nu insasi relatia lucrurilor, adica impartirea si continuitatea, ci citimea celor la care se refera, aratmd ratiunea faptului dtimii, nu felul ei. Caci cum ar putea s-o produca prin el relatiile lucruri- lor care pot fi cunoscute si inainte de el §i fara el, numarul neavind in sine nimic comun cu ele, pe care trebuie sa-1 exprime, ci indicind numai citi- mea lor? Caci existind o mul|ime de oameni, sau de cai, sau de boi §i cite altele ca acestea, ii cunoa§tem fund aceasta existind prin ei in§i§i §i impartin- du-se fiecare in mod propriu dupa ipostasuri, fara contribufia numarului, precum am spus inainte. Dar folosindu-ne de numar spre indicarea cali- tatii acestora, nu-1 facem niciodata cauza relajiei, fiindca nici nu avem nevoie de el pentru a o cunoa§te. §i iarasi privind fie o piatra, fie o floare, fie un animal in multe culori si cele asemenea, nu recurgem nicidecum la numar spre a §ti ca prin el s-au colorat in mod diferit. Dar daca vrem sa cunoastem citimea culorilor lor, nu refuzam sa ne folosim de el. e) Cum se ia in chip binecredincios numarul in ajutor spre indicarea deosebirii. Deci indicindu-se citimea, nu se produce citimea, sau nu se introduce imparfirea (despartirea). Ci se arata citimea si se indica deo- sebirea. Caci intrucit toata deosebirea este indicatoare a unei citimi oare- care ce prime§te numarul, se introduce ratiunea (motivul) lui cum este. Fiindca precum ceea ce nu este citimea este lipsit de orice deosebire, fund simplu prin fiinta si calitate, asa si tot numarul citimii unor lucruri distincte este indicatorul ratiunii felului cum este sau cum subzista deo- sebirea suporturilor, §i nu introduce o relatie. Iar ca acestea sint a§a intr-adevar, si ca tot numarul este aratator al deosebirii §i nu al impar|;irii (despartirii) o marturiseste sfintul Ciril in Epistola catre Evloghie, scriind astfel cuvint cu cuvint: «A§a §i Nestorie, chiar daca spune doua firi, indi- cind deosebirea trupului si a lui Dumnezeu Cuvintul, nu mai marturi- seste si unirea lor impreuna cu noi. Iar noi unindu-le acestea, marturisim un Hristos, un Fiu, un Domn si deci o fire a Cuvintului intrupata». E ca si and ar zice: Noi privind iconomia prea infeleapta a tainei, cind voim sa aratam ca s-a pastrat deosebirea celor ce s-au adunat impreuna, dupa unire, afirmam cele doua firi numai pentru aceasta, folosindu-ne de numar numai in teorie (prin contemplare, prin gindire) spre indicarea deosebirii; iar cind precizam modul negrait al unirii, zicem: «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» 126 . Aceasta socotesc ca voieste el s-o 126. Sfintul Maxim justificind expresia Sfintului Ciril: «0 fire intrupata a Cuvintu- >oi-. afirma ca §i expresia «doua firi» se foloseste numai pentru a arata ca s-a pastrat deo- sebirea intre ele in Hristos dupa unire. Caci unirea lor este asa de mare, ca ele nu pot fi 76 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL arate, zicind: «Iar noi, unindu-le pe acestea, marturisim un Hristos, un Fiu, un Domn, si deci o fire a Cuvintului intrupata. Adica noi marturisind unirea §i explicind exact si binecredincios modul ei, nu ne folosim de cuvintul cu sensul de «deosebire» pentru a indica unirea, ci, afirmind in mod cuvenit atit deosebirea, cit §i unirea, pastram sensul «neschimbat» al celor indicate^ 127 . De aci e vadit ca el (Sf. Ciril) avea comun cu Nestorie a spune doua firi prin faptul ca le cuno§tea deosebirea. Dar nu avea comun cu acela faptul de a marturisi si unirea, spunind: «Un Hristos, un Fiu, un Domn si o fire a Cuvintului intrupata», ceea ce Nestorie nu pri- mea sa spuna. Caci spunind: «Asa §i Nestorie, chiar daca spune doua firi, indicind deosebirea trupului si a lui Dumnezeu Cuvintul, nu marturiseste §i unirea lor impreuna cu noi», nu voie§te sa indice altceva decit ca Nesto- rie marturiseste deosebirea impreuna cu noi, spunind doua firi, dar nu mai marturiseste §i unirea impreuna cu noi, intrucit nu spune: «Un Hris- tos, un Fiu, un Domn si o fire a Cuvintului intrupata» 128 . Si a facut lucrul acesta clar celor cinstiti §i rivnitori sa iubeasca adevarul, prin faptul ca inva|;atorul nu se arata nicaieri, fie impiedicind sa se spuna doua firi dupa unire, ci numai sa se desparta firile dupa unire, fie invajind desfiintarea deosebirii celor unite dupa unire. Aceasta se poate afla din numeroasele lui scrieri 129 . vazute ca fiind in mod separat doua. A se vedea dezbaterea mai veche si mai noua intre ortodocsi si monofizi|i in jurul «numaralui» firilor in articolul nostra: «Posibilitatea reconcilierii dogmatice intre Biserica Ortodoxa qi Vechile Biserici orientate* in Rev. «Ortodoxia», 1965, nr. 1, p. 5-28. In special de la Sever, Patriarhul monofizit al Antiohiei de la inceputul sec. V, s-a discutat problema din punct de vedere al «numarului», intrucit acela afirma §i el divinul si umanul in Hristos, dar refuza numarul «doua firi». Cele doua firi in Hristos nu mai sint vazute separat in Hristos dupa unire. Ele sint mai mult gindite in mod abstract existind ca doua. Caci in concret firea umana e atit de penetrata de cea dumnezeiasca, incit nu se mai vede ca distincta. 127. Daca am spune numai ca firile in Hristos sint deosebite, n-am arata ca sint unite cu adevarat. Dar spunind ca ele sint unite «neamestecat» se indica atit ca cele doua firi sint unite, cit si ca ele nu sint contopite. 128. Sfintul Maxim arata ca Sf. Ciril n-a infeles prin expresia «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» o singura fire in Hristos, cum sustineau monofizi|;ii. Caci Sf. Ciril adauga aceasta expresie dupa ce spune de Nestorie ca recunoaste «cu noi doua firi in Hris- tos, dar nu mai recunoaste unirea lor impreuna cu noi». 129. Sfintul Maxim il dovedeste pe Sf. Ciril afirmind existenta celor doua firi in Hris- tos dupa unire atit din faptul ca nu impiedica sa se spuna doua firi dupa unire ,cit §i din fap- tul ca nu afirma desfiintarea deosebirilor dupa unire. Lars Thunberg, op. cit. p. 43-44, expune pe larg ca in formula Sfintului Ciril «o natura a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» se afirma existenta celor doua firi in Hristos. «Maxim arata ca natura umana este vazuta de Ciril ca intacta §i perfecta §i dupa unire». (Ep. XII; P.G. 91, 498 C). Prin expresia «intrupata» Ciril a notat de fapt natura umana, pentru ca omul consta din trap si din suflet inteligibil (ibid.). «In acord cu Ciril, Maxim argumenteaza ca intruparea este unirea intre Logos si un trup care poarta un suflet intele- gator si rational si astfel expresia «Cuvintul intrupat» arata intr-o formula simpla «sub- stanta naturii noastre» (Ep. XIII; P.G. 525 A). «Interesul neocalcedonian de a pastra expresia lui Ciril ca o formula alternative primeste aci intr-un mod caracteristic lui EPISTOLELE 77 Daca deci unirea a ramas pururea, dar ramin §i cele unite pururea neamestecate, se pastreaza §i deosebirea celor unite, motiv pentru care a fost folosit numarul de Paring 130 , cum nu e necesar, daca exista §i ramine §i se pastreaza pururea si unirea §i cele unite si deosebirea lor, sa se spuna in chip binecredincios si doua firi spre indicarea celor unite, si iara§i sa se marturiseasca «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» spre aratarea unirii celei dupa ipostas, dat fiind ca nici una dintre aceste expresii nu se desfiinteaza prin cealalta, cum pare unora care-§i fac din neintelepciune argument al intelepciunii? Caci ocolind expresia care indica in mod potrivit deosebirea 131 , dam putinta sa se afirme amesteca- rea: iar neafirmind expresia care indica unirea, nu vedem cum am inla- tura impartirea (despartirea) 132 . Ci in Acela§i Hristos se afla §i se spun pururea amindoua in chip binecredincios, dar nu devertind acelea§i, pentru ca nici cele indicate nu sint identice intre ele 133 . Caci nu e acelasj lucru deosebirea si unirea, desi se spun despre Acela§i §i sint ale Ace- Maxim o interpretare precisa care e in acelasi timp strict calcedoniana. §i in acela§i timp i aid) (una) referita la (\iia) (fire), pare a fi identificata la Maxim, intr-un mod care reamin- te§te de Ciril insusi, cu (|iia unooxaoii;) (un ipostas)». Taina cea mare a lui Hristos e «unirea» celor doua firi intr-o Persoana fara confun- carea lor: sau unitatea lor ipostatica. Toata existenfa se manifesta atit in distinctia cit si in unirea de diferite grade a celor distincte. In Hristos avem aceasta unire suprema a firii dumnezeiesti §i umane fara contopire intr-o Persoana. Aceasta arata ca exista in toate cele create, dar §i intre ele si Dumnezeu, sau cu deosebire intre Dumnezeu si umanitate ceva care face posibila unirea lor. Dumnezeu in calitate de Creator a facut umanitatea capabila sa poata fi unita cu El intr-o Persoana. Nici o fiinta constienta, deci nici cea umana. nu exista decit in unita^i distincte personale, adica in centre care se misca liber si con§tient din ele insele. Firea umana isi poate avea ca un astfel de centru §i pe Fiul lui Dumnezeu. Ea se poate realiza si prin central divin. Sau centrul personal al Fiului lui Dumnezeu se face si centrul uneia din infaptuirile concrete ale firii umane. Aceasta pentru ca in El sint date §i valentele ce se pot actualiza prin formele naturii umane. Ipostasul Cuvintului poate fi si ipostasul firii umane. Nu-si face valentele Sale proprii forme umane de activitate, dar ele se pot uni cu aceste forme, sau El poate fi Subiectul lor, dar implicit al firii umane inse§i. Aceasta posibilitate e data in baza unei coresponden|;e intre valentele divine §i formele umane. Sintem obi§nui}i sa vedem existenfa sau ca o unitate panteista, sau strict despar|ita intre Dumnezeirea necreata si realitatea creata. Hristos ne da putinta sa vedem cele doua parp: intr-o anumita unitate, insa neamestecate. Necreatul e unit cu creatul prin puteri care sint necreate sau au in ele ceea ce sustine creatul §i carora creatul ie corespunde. 130. Numai in sensul acesta a fost pastrat numarul celor doua firi, dar nu pentru des- partirea lor. 131. Expresia «doua firi». 132. Daca nu s-ar admite expresia «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata», lip- sind unirea, s-ar afirma impartirea. Desigur nu firea dumnezeiasca in Sine se intrupeaza. Dar ipostasul Fiului nu exista fara firea dumnezeiasca. Putinta Lui de a se intrupa vine dm faptul ca El e purtatorul firii dumnezeie§ti. Chiar in aceasta sint date valenfele care se lasa manifestate prin firea omeneasca a lui Hristos, mai bine zis in unire cu ele. Ipostasul care incadreaza firea omeneasca nu e fara firea dumnezeiasca. 133. Cele doua firi nefiind identice, nici unirea lor nu produce o singura fire. 78 sfIntul maxim mArturisitorul luia§i. §i fiecare din acestea isi are o expresie deosebita de cealalta, intru- cit nu poate indica intreaga taina, neavind pe cealalta impreuna expri- mata cu sine si de aceea se arata fiecare in ea suspecta: una de impartire, din pricina lui Nestorie care a negat unirea dupa ipostas §i n-a primit sa marturiseasca ca Cel nescris imprejur a binevoit sa incapa in trup pentru noi; cealalta, de amestecare, din pricina lui Apolinarie si Eutihie, care tagaduiau deosebirea celor ce s-au adunat impreuna, dupa unire, ru§i- nindu-se sa admita ca Cel nevazut a putut sa cada sub simtirea noastra din pricina proprietatii naturale a sfintului Sau trup luat din noi 134 . Deci, precum s-a spus, cei ce voiesc sa fie cu adevarat binecredin- ciosi, trebuie sa marturiseasca si «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intru- pata», ca sa arate prin aceasta unirea extrema (culminanta) 135 si sa spuna iarasi doua firi, ca sa se arate deosebirea celor adunate impreuna si pas- trate neamestecat dupa unire, si nu pentru aceasta si numai pentru aceasta sa se foloseasca de numar. Caci Parintii in chip cuvenit n-au obi§- nuit sa arate prin alta expresie deosebirea. Iar daca cineva s-ar increde in sine si ar gasi o alta expresie mai potrivita pentru aratarea acestei deose- biri, sa nu ne pizmuiasca pe noi si nici noi nu-i vom pizmui priceperea, ca sa nu zic indrazneala lui. f) Cum trebuie sa se inteleaga expresia aflatd in Epistola cdtre Suc- cens a Sfintului Ciril si ca nu trebuie sa se respingd expresia «in doua firi» de cei ce spun: «0 fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata», daca 134. Monofizijii socoteau ca si nestorienii cu neputinta ca Dumnezeu sa Se arate prin trupul nostra real. Nestorienii il desparfeau pe acesta de Dumnezeu, monofizifii il decla- rau o simpla aparen^a. Ambele erezii negau caracterul paradoxal al realitafii. De fapt, spi- ritul e prezent in trupul material §i se manifesta prin el, ridicindu-1 la un nivel superior simplei materii. De ce n-ar putea-o face aceasta si Spiritul dumnezeiesc, Creatorul tutu- ror? Cum n-ar putea realiza o unitate neamestecata cu crea|ia Cel ce a facut-o, cind si spi- ritul uman o poate face aceasta in grade §i in dimensiuni mai reduse? Este ireal sa se afirme o desparfire intre parfile crea|;iei §i intre ea §i Dumnezeu. E absurd sa fie inchis Dumnezeu in El Insu§i §i spiritul omenesc la fel. 135. Incadrarea firii umane in ipostasul divin e unirea culminanta (f| axpa evook;) intre Dumnezeu si create. Dumnezeu e unit in diferite grade cu creajia. Dar treapta suprema a unirii cu ea, fara sa o topeasca in sine, e asumarea firii umane in Persoana Fiu- lui lui Dumnezeu. Daca s-ar fi unit ca Persoana cu o persoana umana, ar fi ramas in planul unirilor de mai inainte (cu proorocii), sau o unire mai deosebita cu un singur om (ca in for- matiunile neoprotestante). In Hristos, Fiul lui Dumnezeu Se face El Insugi om. Prin aceasta Se unegte la maximum nu numai cu firea omeneasca, ci §i cu to|i oamenii, facindu- Se unul dintre ei. El traieste umanul ca al Sau propriu. Prin aceasta comunica cu oamenii cum comunica ei, de§i le comunica prin aceasta §i puterea dumnezeiasca la maximum Dumnezeu duce prin aceasta la virful cel mai inalt dragostea Sa pentru crea|iune prin unirea cu umanul. In El S-a aratat ca un Dumnezeu al dragostei extinsa in afara naturii Sale, dar a aratat si libertatea §i puterea Lui, unindu-Se cu o lume pe care El a creat-o Altfel ar fi ramas un Dumnezeu inchis in Sine. In acest caz n-ar fi fost Dumnezeu adeva- rat. Dar dragostea si libertatea aceasta sint duse la capat in intruparea ca om pentru veci In Hristos avem dovada celei mai desavirsite iubiri a lui Dumnezeu. Unde nu e intruparea, creajia se arata fara un rost deplin, sau nici nu e creafie si in ambele cazuri Dumnezeu nu e Dumnezeu deplin, adica atotputernic, iubitor si liber. mSTOLELE 79 nu e inteleasa in chip neevlavios, cum o intelegea Nestorie. Iar daca ar spune si ei, luptind mai putin impotriva celor ce afirma doua firi unite in chip nedespartit dupa unire, impreuna cu cei ce spun o fire a lui Dumne- zeu Cuvintul intrupata, cum propune Sf. Ciril in scrierea memoriala catre Succens, e vadit ca aceasta e o afirmare proprie celor ce nu cunosc sensul sau folosesc in chip viclean expresiile Parintilor si socotesc ca e mai de folos sa se lupte impotriva adevarului decit sa se puna de acord cu el. Dar ar trebui sa stie ca vom da socoteala Dreptului nostru Judecator chiar si pentru simpla intelegere, trebuind sa citim cu grija si cu frica de Dumnezeu scrierile Parintilor, negrabindu-ne sa facem temei de lupta §i dezbinare cuvintele ce ne invajia pacea si unitatea in cugetare. Caci cui nu-i este vadit, daca cugeta cit de cit, ca fericitul Ciril nu se arata numai ferindu-se de aceasta expresie, ci o f oloseste impotriva relei cugetari a lui Nestorie, care spunea ca s-a facut numai o unire prin relatie. Insusj ferici- tul Ciril se arata marturisindu-si siesi la sfirsitul aceleiasi Epistole si face vadit celor iubitori de sfada scopul lui, zicind: «Iar adaosul neimpartit noua ni se pare ca exprima dreapta credinta. Iar aceia nu socotesc asa. Caci expresia neimpartit se in|;elege la ei in alt mod, conform cu innoirile lui Nestorie. Ei spun ca neimpartit inseamna cinstea egala, identitatea voirii §i autoritatea ce o are omul cu Dumnezeu Cuvintul, Care locuieste in el. Deci nu exprima simplu cuvintele, ci cu o anumita viclenie si rea intentie». lata cit de clar a infatisat acest minunat invatator intelesul dublu al expresiei neimpartit: unul este unirea dupa ipostas, pe care imbratisindu-1, spune ca e intelesul dreptei credinte; iar celalalt este numai legatura relatiei 136 , pe care-1 respinge §i-i indeamna pe credincio§i sa faca la fel, dat fiind ca prin aceeasi expresie poate patrunde adeseori veninul gresitei credinte a ereticilor in cei mai simpli, fara sa bage de seama. Astfel el, adaugind la expresiile celor doua expresia «in chip neimpartit^, o foloseste in inteles ortodox. Dar cei ce o pronunta con- form cu Nestorie fac expresia «in chip neimpartit» suspecta, intrucit socotesc ca unirea s-a facut numai printr-o legatura de relafie. Deci dupa Parinti unirea dupa ipostas este adunarea celor de alta fiinta intr-un ipostas, fiecare din cele ce s-au compus 137 in El pastrind nealterata si nedespar|;ita proprietatea ei naturala fa|;a de cealalta. Iar unirea prin relatie este, dupa ei, migcarea egala a voin|;ei celor ce subzista in mod distinct in unitati unitare personale, in identitatea neschimbata a iiberului arbitru 138 . Deci eel ce marturise§te unirea dupa ipostas, chiar 136. Nestorie dadea relatiei intre omul Iisus §i Dumnezeu un sens special de unire colminanta intre persoane. 137. «Compunerea» ar putea indica modul special al unirii firilor intr-un ipostas. Ea e mai mult decit relatie. Ea da o unitate a parjilor fara sa le confunde. 138. Nestorienii explicau expresia «neimparfit» in sensul ca omul ramine prin voin^a libera nedesparjit de Dumnezeu, Care locuieste in el. Dar aceasta facea dependenta uni- 80 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL daca spune doua firi dupa unire, unite in mod neimpartit, adica in unirea cea dupa ipostas, nu se abate de la adevar. Caci marturiseste ca cele din care se compune Hristos au ramas neamestecate, dupa Parinti, datorita deosebirii pastrate dupa unire. Caci Cel Unul dupa ipostas nu poate face nicidecum pe cele deosebite intreolalta prin ratiunea naturii lor sa fie afara de El si sa fie cunoscute fara El in oarecare mod 139 . Dar eel ce pro- povaduieste unirea prin relatie, chiar daca ar rosti dezeci de mii de ori expresia «in chip neimparj;it», are in ea ceva reprobabil. Desi spune ca s-au unit dupa oarecare co-dispozijie iubitoare si spune ca cele indicate au in ele nedespartirea, nu poate spune ca Dumnezeu Cuvintul este un ipos- tas impreuna cu propriul lui trup insufletit si intiparit de minte, luat din noi 140 : Caci e cu neputinta ca din doua ipostasuri proprii, despartite prin ratiunea proprie in indivizii de fire deosebita, sa se faca un ipostas. Deci sfintul nostru Parinte Ciril nu mustra si nu opreste sa se spuna simplu doua firi unite in mod neimpartit dupa unire, ci pe cei ce se folosesc de inj;elesul exprimat de aceasta expresie in sens rau. Daca deci s-a aratat, fie si nedeplin, dar dupa parerea meaindestula- tor, pe cit era cu putinf;a sa se exprime, din sfintii Parinti si din inlanj;uirea ideilor comune, ca numarul nu poate nici produce, nici patimi, nici intro- duce vreo impartire, ci arata simplu citimile, iar de rela|,iile lor, oricare ar fi, nu se atinge 141 , ce banuiala de despartire, sau de impartire le mai rea omului cu Dumnezeu de voia omului. Era o unire a unei persoane omenesti cu Dum- nezeu prin voia sa, dar raminind persoana deosebita. 139. Nici una din componentele ipostasului nu poate fi vazuta in afara Lui. 140. Taina unificatoare este ipostasul, e persoana. In ea sint adunate toate, in afara de ipostas nu e nimic. Ele nu pot fi decit obiectele unei cugetari abstracte. Dar ipostasul nu poate fi singur. Deci toate sint in ipostasurile aflate in comuniune. Asa e in Dumnezeu. Asa e in oameni. Iisus Hristos singur e un ipostas care n-are alaturea de Sine o singura catego- rie de ipostasuri asemenea Lui. Dar El are, asemenea Lui ca Dumnezeu ipostasurile dum- nezeiesti, iar ca om pe cele omenesti. Prin aceasta El uneste cu Sine atit ipostasurile dum- nezeiesti cit si cele omenesti; uneste cele doua planuri ale ipostasurilor si le uneste pe cele umane mai strins cu cele dumnezeiesti. El e «Mijlocitorul», El e constiinfa §i dragostea in care se intilnesc toate persoanele umane cu cele dumnezeiesti. El iubeste si cuprinde la fel toate ipostasurile divine si pe cele umane. Si in El se intilnesc si se iubesc unele pe altele. Ca atare El nu scoate nici o persoana din fiinfa ei si nici firea dumnezeiasca, nici pe cea omeneasca, ci le imbrafiseaza pe amindoua si o promoveaza pe cea omeneasca prin cea dumnezeiasca si o umanizeaza pe cea dumnezeiasca prin cea omeneasca, dar lasind pe cea omeneasca, omeneasca si pe cea dumnezeiasca, dumnezeiasca. Dar cum se infelege unitatea cuprinzatoare a ipostasului compus? In Dumnezeu Cuvintul sint modelele tuturor. Dupa ce apar prin creatie chipurile lor ramificate, in ele sau intre ele este o legatura prin unitatea fiinfei si prin prelungirea prezentei Cuvintului in toate. Un caz analog avem in persoana umana. In sufletul uman sint neramificate toate puterile lui si ele realizeaza o legatura intre ele si funcfiile trupului si intre acestea din urma. Iar in toate e si sufletul unitar, dar cu varietatea lui potenj;iala. Intreaga existenfa e compusa, dar in acelasi timp in toate este o unitate. Trebuie sa depasim ideea de compus si unitar in ideea de unitar virtualmente compus si de compus unitar in radacinile lui. 141. Numarul arata entitapUe, dar nu exprima relafiile sau diferitele feluri de legaturi dintre ele. mSTOLELE 81 poate ramine celor ce, razvratindu-se impotriva sfintei Biserici a lui Dumnezeu si separindu-se pe ei in zadar de trupul comun si mai bine zis producind aceasta taiere, sau patimind-o prin desparfirea jalnica de ea, omorindu-se §i corupindu-se si pregatindu-§i lor osinda pentru necinsti- rea trupului lui Hristos, au refuzat, din cauza aceasta, sa marturiseasca dreapta credinta? Nu le ramine decit sa nu mai imbratigeze, sub masca binecredincioasa ca nu voiesc sa taie unitatea (lui Hristos), amestecarea, prefacindu-se cu viclenie ca nu voiesc sa se desfaca aceasta unitate din cauza credint;ei gre§ite. g) Deosebirea in Hristos este afiintelor, nu a calitatilor; si toata deo- sebirea introduce cu necesitate prin ea citimea, a cdrora se spune cd este; •or citimea introduce nuraarul care o indicd, fie ca e intr-o continuitate, fiecde impartita. Ar fi trebuit ca ei, daca n-ar fi fost adevarat aceasta 142 , sa nu afirme vreo deosebire nici macar prin rostirea singura si simpla, ca sa-si bata joe de cei naivi, amagindu-i, dat fiind ca ea nu se intemeiaza pe nimic. Iar daca o fac, sa nu se fereasca a spune care §i cite sint cele ce se deosebesc sau a caror deosebire o marturisesc. Caci daca cred ca s-au pastrat dupa unire cele din care s-a facut unirea, ar trebui sa marturi- seasca numaidecit ca cele ce s-au pastrat sint doua. Fiindca nici cele ce se aduna intr-o unitate nedespartita nu primesc din unire nici o schimbare, sau amestecare, sau micsorare, sau vreo contractare, sau vreo prefacere a uneia in alta 143 . Dar ei necrezind aceasta, ca unii ce tagaduiesc ca firile s-au pastrat dupa unire, s-au facut vrednici de mustrare chiar daca nu voiesc, spunind ca deosebirea s-a pastrat numai in calitafi lipsite de bazele lor. Dar aceasta este evident propriu celor ce-§i bat joe de realitate si socotesc ca a nu ride de ea ar fi spre osinda lor. Ei golesc in mod sigur Evanghelia, legiuind ca pot fi insusiri fara substante §i presupunind ca se poate cunoaste deosebirea fara citime 144 . Au ignorat, prea in|;eleptii, ca toata calitatea este a unei fiinte ce sta la baza, in legatura cu care se vede 142. Daca n-ar fi ni§te firi deosebite (o citime) in Hristos, monofizijii ar trebui sa nu afirme nici vreo deosebire simpla in El, neintemeindu-se pe aceste firi. O fac aceasta ca sa amageasca pe naivi ca ei cred ca Hristos are umanitate reala. 143. E o mare taina, dar mereu intilnita ca doua sau mai multe substanfe se aduna intr-o unitate fara sa se schimbe. 144. Mai ales de la Sever monofizitii afirmau ca in Iisus sint insu§iri §i simtiri dumne- xeje^ti §i omenegti, dar ele nu au ca baza doua naturi (o citime) ci una singura amestecata, dar manifestindu-se atit in insu§iri §i simtiri dumnezeie§ti cit §i omene§ti. De ex. Iisus a flamin zit, dar n-a avut o natura omeneasca deosebita de cea dunjnezeiasca. Prin aceasta kmecau spre identificarea umanului cu divinul in sens panteist, adica spre o esenfa care are in ea atit cele tari, cit si cele slabe, manifestindu-le cind pe unele, cind pe altele. Cre- dinta ortodoxa pastrind natura umana nealterata in Hristos, afirma mentinerea ferma a creaturii de catre Dumnezeu.Care a creat-o. Nu proiecteaza o indoiala asupra actului crea- tor al lui Dumnezeu, deci asupra atotputerniciei si libertatii Lui implicate in acest act. Ideea distinctiei intre Dumnezeu si lume se clatina pentru ei. «, 82 ' ' SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL si se spune, neavind nicidecum existenta de sine; si ca toata deosebirea fiind indicatoarea neasemanarii si a diversitatii, dupa ratiunea existentei unora fata de altele, introduce (implica) prin ea citimea lucrurilor deose- bite, fie ca sint substante, fie calitati, fie insusiri. §i simplu, ca sa spun pe scurt, cei ce spun ca deosebirea este a fiecarui alt lucru din cele ce observa ca se deosebesc intre ele, privind cele deosebite ca o citime, au cunoscut deosebirea fie prin simtire, fie prin intelegere. Caci e de nead- mis ca se poate confirma indicarea vreunei deosebiri fara citime. Fiindca cele ce nu sint intre ele intru totul aceleasi, nu primesc nicidecum una si aceeasi ratiune a existentei. Caci nu putem spune niciodata ca ratiunea modului cum este al unei fiinte fata de al altei fiinte, sau al unei calitati fata de al altei calitati, sau al unei insusiri fata de al altei insusiri, sau al altora care nu sint intru totul aceleasi, este una si aceeasi, cum e al celor intru totul identice intre ele si neprimitoare de nici o deosebire 145 . Iar a nu putea privi una si aceeasi ratiune in toate care sint in acelasi timp deosebite, inseamna a nu fi una si aceeasi intreolalta acelea a caror ratiune nu poate sa nu fie diferita si identica. Dar spunind de unul ca e deosebit de altul si de unele ca sint deosebite de altele, indicam multe, sau eel putin doua, si nu un singur lucru, desi altfel si dupa alt mod putem spune ca deosebirile sint ale unuia, ca de ex. de calitatile si proprietatile corpului ca sint ale unui singur foe. La fel sint ale unui Hristos firile din care §i in care se cunoa§te con- stind 146 ; si ale unui om cele din care s-a compus §i in care se cunoa§te existind. Caci e unul in ipostas atit Hristos cit §i omul eel ca noi, sau in intregul care consta din acelea ca din parti si care primeste cu adevarat ca depline amindoua ratiunile deosebite ale existentei partilor 147 , dar aces- 145. Inainte (in Ep. XIII, f) Sf. Maxim afirmase ca deosebirea in Hristos este a firilor, nu a calitatilor. Aci afirma ca in general sint deosebite §i calitatile. El nu se contrazice. Nu sint deosebiri intre calitatile divine §i umane ale lui Hristos daca nu au ca baza deosebirea firilor. Dar sint §i intre calitafile unei firi deosebiri. Sint si deosebiri intre calitatile pur umane ale omului de rind sau ale lui Dumnezeu. Dar altele sint deosebirile intre calitatile umane §i divine ale lui Hristos. Insa acestea nu exista daca nu e o deosebire intre firea Lui dumnezeiasca §i cea omeneasca. 146. Lars Thunberg, Microcosm and Mediator, The theological antropologie of Maximus the Confessor, Lund, 1965, observa ca Sf. Maxim nu insista asupra expresiei «din doua firi» pr •; mult, pentru ca el tine sa afirme §i faptul ca cele doua firi s-au pastrat in Hristos (p. 46). 147. Sfintul Maxim nu foloseste prea des expresia lui Leonte de Bizant despre primi- rea firii omene§ti in ipostasul Cuvintului, ci foloseste mai mult formula de la Calcedon, completata cu cea a Sinodului V ecumenic, ca Hristos e un ipostas «compus» sau constata- tor in sau din doua firi. Hristos mentine neschimbate rafiunile firilor Sale. El vede o ase- manare intre felul cum e compus ipostasul lui Hristos din firea dumnezeiasca §i cea ome- neasca §i eel uman din suflet §i trup. Dar mentioneaza §i deosebirea. Cele doua compo- nente umane formeaza nu numai un ipostas, ci §i «o fiinta» umana, pe cind in Hristos fiinja umana §i cea divina nu formeaza o singura fiinta. Ipostasul uman e prin aceasta un exem- EPISTOLELE . 83 tea nu sint una prin fire sau fiinta, pentru ca nici parole nu primesc una de la alta ratiunea existentei, nici noi nu putem cunoa§te aceeasi ratiune a existentei in amindoua 148 . Fiindca nu e aceea§i ratiune a Dumnezeirii §i a plar al fiintei sau al speciei umane, care apare prin actul natural al nasterii, pe cind Hristos e unic, nascindu-Se ca om in mod mai presus de fire. Aceasta imgliCa §i o mare deosebire intre cele doua firi in Hristos, decit cea dintre suflet §i trup in om. In Hristos e unit necrea- tul sau Creatorul cu creatul, pe cind in omul de rind sint unite doua parj;i ale creatului. Dar unitatea de ipostas face ca si Hristos sa fie un singur Eu, ca si omul, sau sa-Si traiasca ambele parti ca proprii cum si le traieste omul. Hristos §i-a insusit a§a de intim omenes- cul, ca traieste toate cele omenesti ca ale Sale. Unitatea de fiinta intre sufletul si trupul uman provine din faptul ca materia devine trup prin suflet. Varietatea functiilor sufletesti organizeaza si produce varietatea com- plexa a organelor si componentelor trupesti. Trupul nu e numai simpla materie pina e trup. Functiile trupesti sint traite de om sufleteste- El vede constient prin ochii trupului ce se deschid. Omul simte sufleteste durerea loviturilor in trup, spalindu-§i trupul omul spune: «eu ma spal». Eul e in toate. Hristos e si El un Eu care traieste nu numai cele dum- nezeiesti, ci si cele omenesti. In organele si functiile trupului e prezent nu numai un eu uman, ci un Eu care se simte in acelasi timp Eu uman si Eu divin. Caci trupul Lui e organi- zat si trait in complexitatea lui nu numai de sufletul uman, ci si de Cuvintul dumnezeisc, care de altfel, intr-un grad mai redus, e prezent si in lucrarea sufletului de organizare a materiei in trupul unui om simplu. Pe tema faptului ca sufletul si trupul eompun, dupa Sf. Maxim, o fiinta in omul obis- nuit, iar in Hristos firea dumnezeiasca si omeneasca eompun un ipostas, dar Sf. Maxim admite ca si in om sufletul si trupul eompun ipostasul, s-a nascut o discujie intre Sher- wood si Lars Thunberg. Primul a vazut in aceasta o inconsecventa a Sfintului Maxim. Lars Thunberg vede in aceste doua moduri ale compozitiei la Sf. Maxim un sens mai neu- tral al ei. Nu e totusi nici el de acord cu Leonte, care, dupa acesti teologi si alti teologi occi- dental!, atribuind in unitatea de ipostas a omului un rol principal sufletului, care asuma trupul cum asuma Cuvintul trupul nostra, luneca intr-un fel de origenism (Thunberg op. cit. p. 108-110). Socotim ca in aceasta egalizare de catre teologia occidental^ a trupului cu sufletul in om si deci si a Dumnezeirii cu umanitatea in Hristos, se manifesta un fel de nes- torianism al crestinismului occidental, inrudit cu dualismul origenist. Faptul ca trupul e asumat de suflet nu duce, dupa parerea noastra, spre origenism. Caci in suflet sint pute- rile care organizeaza materia in trup. Sufletul omenesc nu poate fi fara un trup organizat conform identitatii unice a fiecarui suflet. Thunberg afirma ca Sf. Maxim declara trupul «co-ipostasiat» cu sufletul §i nu «enipostasiat» in suflet (op. cit. p. 111). Dar textul din Sf. Maxim la care se refera nu are acest termen ci numai ca sufletul §i trupul sint unite dupa ipostas (Op. theol. P.G. 91, 152 A). In general, de§i materia are in ea virtualitatea de a fi facuta trup de catre suflet, posibilitatile active pentru aceasta sint in suflet, nu in materie. Sufletul inal|;a materia la treapta de trup cu functiuni constiente, nu materia materiali- zeaza sufletul. Sufletul face din materie un trup ca instrument al actelor liber decise ale lui, nu materia supune repetitiei complete a legilor ei sufletul. Trupul e «insufletit de sufletul rafional §i intelegator», nu sufletul e materializat, dupa Sf. Maxim. De aceea nu trupul simte viaja sufletului, ci sufletul simte cele ale trupului. Deci putem spune ca §i Dumnezei- rea in Hristos simte trupul prin suflet. In ce priveste pe Hristos, Thunberg recunoaste ca «omul ca persoana nu poate fi izo- lat de faptul ca natura umana are, in viziunea Sfintului Maxim, ipostasul ei in Logos. Si astfel este ea insagi «enipostasiata» (op. cit., p. 112). 148. Ratiunile lucrurilor sau fiintelor, avindu-§i modelele in Dumnezeu Cuvintul, ramin nedesfiin^ate, sau eterne in ipostasurile in care i§i iau existenfa concreta §i multipla. De altfel §i persoanele umane in care ia existen|a concreta fiinta umana, ramin eterne ca expresii ale ei. In Hristos cele doua esen|e: cea dumnezeiasca, ca esenfa fundamentala, §i cea omeneasca, ca esenfa principala §i cea mai cuprinzatoare a creajiei (spirit §i materie) se aduna intr-un ipostas unic, iar prin aceasta se aduna in Hristos care Se face §i om, tot ce 84 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL firii omenesti, precum nici a sufletului si a trupului, cum e vadit tuturor. De aceea cuvintul adevarului nu a definit niciodata ca Hristos e Unul prin fire sau o unica fire, in mod simplu, sau o fire compusa. De aceea nici numele Hristos nu e indicator al fiintei, sau firii, ca specie, care ia caracte- rul multor indivizi, ca ipostase diferit categorisite. Aceasta o spune ferici- tul Ciril in Scolii 149 : «Numele Hristos nu are nici intelesul definitiei (limi- tative) si nu indica nici fiinta cuiva 150 , ci a ipostasului Cuvintului inteles ca Cel ce a luat trupul care are un suflet intelegator» 151 . Dar nici omul nu e inteles ca o unica fire constind din suflet §i trup in sensul ca trupul ar fi de aceea§i substan};a (usia) cu sufletul, ci pe cea dintr-o specie, despartita de alte si alte specii prin distinctia care o constituie dar care e categorisita in mod egal in indivizii de sub aceeasi specie §i cuprinsi in ea. §i prin faptul ca sufletul §i trupul sint ca suflet §i trup dupa ratiunea fiintiala doua, §i fiecare e altul dupa ratiunea existentei, nu s-au trecut sub tacere cele din care §i in care este omul. h) Este contrar binecredincioqiei §i adevarului a spune ca Hristos este o fire compusa 152 . Orice fire compusa din componentele ei prin insa§i nasterea in acela§i timp a partilor ei §i prin venirea lor la existenta din ceea ce nu este si spre implinirea armdhiei tuturor, de la puterea ce da existenta intregului §i sustine in existenta cele produse, are cu necesi- tate parjile ei cuprinse unele in altele 153 . A§a e cazul cu omul §i cu celelalte cite au primit o natura compusa. Astfel sufletul cuprinde fara voie trupul §i e cuprins de trup §i da trupului viata fara vreo libera hotarire, prin irisu§i faptul ca exista; si participa in mod natural la patimirea si durerea lui pentru capacitatea de acestea care se afla in el 154 . Desigur sint si unii 149. Combefis spune ca nu exista o scriere a Sfintului Ciril cu acest titlu. Dar sint asemenea declarajii in cele doua Epistole catre Succens. Aci Sf. Maxim arata deosebirea intre ipostasurile umane care sint multe de aceeasi specie si ipostasul unic al lui Hristos. Se vede de aci ca Sf. Maxim, ca si Sf. Ciril, nu vede pe oameni numai ca o specie unica, ci si ca ipostasuri multe. Unitatea de fiinta sau de specie a umanitajii nu e in contrazicere cu multiplicitatea ei in ipostasuri. 150. Nu are nici sensul unui ipostas intre alte multe, nici al unei unice fiin|e, ca in cazul omului. 151. Aci se vede exprimata clar ideea Sfintului Ciril ca Hristos nu este o «fire» nei- postatica intrupata, ci «ipostasul Cuvintului», care asuma firea omeneasca. Iar in aceasta este implicate ideea enipostasierii firii omenesti in ipostasul Cuvintului. 152. De o «fire compusa» vorbea monofizitul Sever. 153. Toate cele create sint compuse in diferite grade, pentru ca nici una nu ar avea totul cind ar fi o unitate pura. Toate au nevoie de toate. 154. Hans Urs von Balthasar, traducind in germana ultima propozitie, vede in aceasta intregirea reciproca a sufletului si a trupului ca componentele fiintei umane, fapt observat in intregul univers. Vede in aceasta unitatea de specie a naturii umane conforma naturii metafizice supreme, spre deosebire de Leonte de Bizan| de care spune ca vede unitatea speciei mai mult ca «o expresie logica a asemanarii indivizilor», intrucit vede sufletul si trupul ca doua entita|i independente in sens origenist. Prin aceasta Leonte ar EPISTOLELE 85 din cei ce se abat de la dogmele adevarului despre suflet ale Bisericii, nas- cocesc dupa elini ca sufletul preexista trupului propriu sau, dupa iudei, ca vine la existenta dupa trupul propriu, iar altii presupun ca §i-a primit un inceput bun §i placut lui Dumnezeu inainte de creatia celor vazute. Toate aceste afirmari sint contrare invataturii Bisericii. Dar nefiind pro- priu acestui moment §i netinind de acest cuvint respingerea acestor teorii de§arte neintemeiate, noi vom reveni la ceea ce ne-am propus. Astfel deci, precum s-a spus inainte, toata firea fiind compusa, n-ar indrazni cineva vreodata din cei ce stiu sa cugete binecredincios, sa spuna ca Hristos este o singura fire compusa, ca nu cumva dupa ce s-au hotarit sa spuna acestea din necesitatea unei inlantuiri naturale si unei consecvente, sa deduca mai departe ca e intreg creat si din cele ce nu sint §i circumscris §i patimitor si nu de o fiinta cu Tatal, §i ca, sau trupul e explica usor uniunea ipostatica a celor doua firi in Hristos, vazind in unirea Dumnezeirii cu firea omeneasca ceva analog cu unirea dintre suflet si trup, deosebirea fiind doar ca, Cuvintul ia trupul pentru a-1 mintui, pe cind sufletul e trimis in trup ca pedeapsa. Credem insa ca nici Hans Urs von Balthasar nu arata suficient faptul ca sufletul si trupul neexistind niciodata separat, nu se poate vorbi de specia umana existind in afara si anterior persoanelor. Iar persoanele sint nu numai exemplare identice ale speciei, ci fie- care aduce ceva propriu, care se §i dezvolta prin libertate. Oamenii nu exista decit ca per- soane compuse, pentru ca au toti o natura compusa, dar intr-o existenta concreta ca per- soane fiecare aduce niste trasaturi proprii, care insa nu le scot din comunitatea naturii. Hristos insa e un ipostas compus, avind doua firi, dar nu doua ipostasuri, pentru ca firile ce sint unite in El exista in mod distinct si inainte de unire, odata ce Cuvintul uneste cu firea Sa cea dumnezeiasca pe cea omeneasca, careia insa chiar prin aceasta ii da o noua existenfa in Sine (deosebita de existenta ce o are in ceilalji oameni). Libertatea de care se bucura omul ca persoana in cadrul speciei, sau pe care i-o da natura umana, o face apta pentru libertatea desavirsita la care ajunge in Dumnezeu Cuvintul. Ea nu e inchisa liberta- tii cu care intra Dumnezeu Cuvintul in umanitate. Libertatea il face pe fiecare om unic in cadrul naturii umane. Aceasta da putinta §i Cuvintului dumnezeiesc sa se realizeze ca om cu desavirsire unic, sau sa ridice la treapta spiritualizata suprema natura umana. Faptul ca nici o persoana umana nu e coplesita sau cu totul uniformizata de natura comuna, ci aceasta e numai conditie pentru comunicarea intre persoanele umane, pentru a se intregi fie in rau, fie a realiza impreuna, prin comuniune, fericirea lor, a putut duce la suprema implinire umanitatea in Hristos. Fiecare suflet avind in el de la inceput libertatea dar si unicitatea lui, deci si un mod propriu de organizare a naturii in trup, face ca persoana ce vine pe lume sa fie unica in sufletul si trupul ei si deci de o valoare eterna. Sufletul nu vine in trup ca ceva gata format, putind sa se asocieze cu indiferent care trup. El apare de la inceput purtind in el o anumita forma poten|iala exclusiv proprie a trupului. El e de la prima apari|;ie unjt cu forma poten- £ala a trupului cor-espunzatoare celei a lui. Deci sufletul nu poate fi inchis in sens origenist in alte si alte trupuri. Hans Urs von Balthasar men|ioneaza concluzia trasa de Sherwood din afirmarea Sfintului Maxim ca sufletul aduce cu sine puterea de a participa la durerea trupului: daca sufletul este pasiv (patimitor) deja prin compozi|ia sa corporal-sufleteasca, sensibilitatea patimitoare nu mai e unita cu vina (la H.U.v. Balthasar, Kosmische Liturgie, ed. II, p. 240, nota 2). Noi am sublinia insa in mod deosebit ceea ce spune Sf. Maxim, anume ca sufletul e atit de unit cu trupul ca simte in felul lui loviturile din trup. Si oare aceasta nu ne da o inj;elegere a faptuluica Insusi Cuvintul intrupat simjind durerile trupului in sufletul Sau omenesc, le simte El Insusi ca ipostas dumnezeiesc al sufletului? §i oare aceasta sim- tire a durerii patimitoare de catre suflet nu vine din faptul ca omul intreg sufera urmarile caderii, deci are §i sufletul o vina pentru ele? 86 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL impreuna etern cu Cuvintul, sau Cuvintul e de aceeasi virsta cu trupul 155 . Caci aceasta e ratiunea oricarei firi compuse. Cel ce cugeta asa se va face vinovat de pedepsele cele mai infricosatoare. Caci eel ce e de o fire com- pusa, e vadit ca e compus si dupa fire. Iar eel ce e compus dupa fire, el nu va fi niciodata de o fire si de o fiinta cu Cel simplu. Deci nu e ingaduit celor binecredincio§i sa spuria ca Hristos e o fire compusa, nu numai pentru absurditatea ce rezulta dintr-o astfel de expresie, ci si pentru ca nu S-a aratat El spunind vreodata aceasta. Ci mai degraba sa marturiseasca un ipostas compus si doua firi ale lui Hristos, ca sa se cunoasca si de o fire cu Tatal dupa Dumnezeire, si Acelasi si de o fiinta §i de o fire cu noi dupa trup; si Unul si Acela§i sa se creada Unul unit cu Tatal §i cu noi, ca Cel ce e Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. i) Despre ipostasul compus. Iar daca pentru ca orice ipostas compus se arata ca avind partile sale in sine §i intre elerde o virsta, iar noi nu refu- zam a spune de Hristos ca e un ipostas compus, contrarii no§tri vor spune ca nici noi nu ne putem elibera de acest repros, aratindu-ne invi- novatiti chiar de cuvintele noastre, raspundem ca asa ar fi cu adevarat, daca am spune ca e compus ca unul ce sta sub specia sa de o anumita categorie 156 . Dar nespunind noi aceasta, nu vom fi supusi nicidecum vreunui repro§, cunoscind clar ca tot ipostasul compus care sta sub o specie nu e compus din pricina lui, ci pentru firea care, fiind compusa, 155. Toate cele create fiind compuse si avind componentele lor de o virsta, cei ce afirma ca Hristos are o singura fire compusa din Dumnezeire si umanitate, II fac §i pe El creat. Sau data fiind neputinta adaugarii ulterioare a ceva la firea compusa prin ea insasi, aceia sau considera umanitatea Lui de o virsta cu Dumnezeirea, sau viceversa. Dar in toate aceste cazuri ei socotesc ca nu exista alta realitate decit cea a lumii acesteia in sens panteist. Deci toate sint firi compuse. Numai Hristos are intr-o Persoana doua firi, nu una compusa. Numai in El e unita creatia cu Creatorul transcendent ei fara sa se faca o fire cu El. Numai Hristos Se traieste ca Eu absolut, dar §i ca Eu dependent de Sine Insu§i ca Eul absolut. Hristos nu e inchis in legea celor create. El uneste intr-o Persoana creatul si necreatul in mod neconfundat §i neamestecat. Da valoare umanului traindu-lca atare. El Insusj ca Dumnezeu Se traieste ca existind in veci si ca Cel ce §i-a produs El Insusi o fire omeneasca in timp, unita cu firea omeneasca a tuturor oamenilor, ca Cel ce e nepatimitor dar §i ca Cel ce §i-a insusit durerea traita de sufletul Lui, cu originea in trup. E Unul in trairile Sale de doua feluri, avind unite intr-un Eu sj interpenetrate nu numai varietatea trairilor concrete ale omului, ci si viejuirea Sa divina, radical deosebita de cea a omului. 156. Omul de rind se deosebeste de Hristos nu numai pentru ca e o singura fire com- pusa, pe cind Hristos este in doua firi, ci §i pentru ca Hristos este un ipostas compus din doua firi, §i nu al unei firi compuse ca omul. Unitatea Lui compusa nu e una din unita^ile naturale ale unei specii compuse, ci unitatea unica mereu voita a doua firi care nu sint unite in mod general si natural. Unitatea compusa a lui Hristos e o unitate produsa de puterea mai presus de fire a lui Dumnezeu si cuprinde componente cu mult mai distante intre ele. Este o unitate care se explica insa din faptul ca firea umana creata isi are originea in puterea Celui ce Se une§te cu ea in libertate, in gradul suprem posibil, ca cu cea care-§i are modelul in El. EPISTOLELE 87 cuprinde §i specia de o anumita categorie sub care se afla el, ca particula- rul sau singularul care are in sine totul intreg, sau comunul si generalul deplin 157 , netransmitind nimic din ratiunea sa particulara, generalului 158 . E ceea ce n-a spus despre Hristos nicidecum nimeni din cei ce au fost de la inceput si pina la noi tilcuitori ai dreptei credinte. Caci la El nu va putea afla nimeni nici gen, nici specie, ca supunind pe Hristos vreunei categori- siri generale. Fiindca n-a venit la noi prin trup Cuvintul atotdumnezeiese datorita ratiunii firii 159 , ci, unind prin modul iconomiei cu Sine dupa ipos- tas firea noastra fara nici o lipsa, a innoit-o 160 . Deci nimic n-au cistigat din multa lor rasucire speculative, ca sa amintim de argumentarea lor expusa cu putin ma.i inainte, ci trebuie sa se intoarca iarasi la citimea de care au fugit 161 , insasi intelepciunea intorcin- du-se in ei, ca sa nu poata sa afirme nici deosebirea in calitate fara citime. Caci e cu totul necesar sa fie, precum s-a spus, multe, sau eel putin doua componentele a caror deosebire sa o primeasca. Caci o singura compo- nents, care e neamestecata cu alta, n-ar putea spune cineva, avind minte, ca se deosebeste de ea insasi 162 . 157. Ipostasul are in particularitatea sa tot ceea ce apartine speciei generale, deci toate componentele ei. El nu-§i ia existenta pentru sine si prin sine, ci pentru firea proprie a unei specii, realizata in alte persoane anterioare, deci si dintr-o libertate a acelora si din voia lui Dumnezeu, datorita careia primeste si niste note deosebite de cele ale speciei generale si este inzestrat cu libertate. Hristos insa Se realizeaza ca ipostas compus pentru Sine, sau Se are exclusiv pe Sine drept cauza. Aparifia Lui nu este impusa de o lege gene- rala. In cazul Lui lucreaza libertatea Lui mai presus de legea unei specii. Desigur si in nas- terea unei noi persoane umane sint in lucrare si libertafile altor doua persoane si intr-o anumita masura Dumnezeu. Dar in cazul ei acele libertafi se incadreaza unei legi generale a speciei stabilita de Greatorul. 158. Fiecare ipostas are ceva unic, din care nu pierde nimic in favoarea generalului. In acest caz s-ar slabi el insusi in ceea ce este unic. Dar nici generalul nu se impujineaza in unicitatea ipostasului. 159. Fiul lui Dumnezeu nu S-a facut om silit de firea Lui dumnezeiasca. El n-ar mai fi in acest caz cu adevarat Dumnezeu. Numai persoana umana vine la existenfa in mod principal in temeiul firii ei, care numai asa poate veni la alta si alta existenfa concreta. 1 60. In rafiune se arata ceea ce ramine la f el in fire; in mod se arata miscarea libera a ipostasului. Dumnezeu Cuvintul S-a facut om prin actul intruparii ales liber de El, nesilit de firea Lui dumnezeiasca §i fara schimbarea aceleia. El a unit prin intrupare firea noastra cu Sine «dupa ipostas», sau intr-un ipostas, nu dupa fire, deci neamestecind firea noastra cu firea Lui dumnezeiasca intr-o unica fire, dar innoind-o totusi pe a noastra, fara sa o modifice. S-ar putea spune ca «innoirea» firii noastre a constat in mod principal in ridica- rea in planul libertafii depline, cita vreme in ipostasul omului obignuit, ea e partaga de libertate numai in cadrul legilor speciei. Sfintul Maxim afirma aci in fond ideea incadrarii firii noastre in ipostasul absolut liber al Cuvintului, idee afirmata de Leonte de Bizan|, dar nef olosind termenul lui de «eni- postasiere». Daca ar fi spus numai: «unind-o dupa ipostas^, nu «unind-o cu Sine dupa ipostas^, s-ar fi putut spune ca nu se gindeste la enipostasierea ei in El. 161. Trebuie sa se intoarca totu§i la recunoasterea a doua firi (citime). de care au fugit. 162. Adversarii recunosc o deosebire intre ipostasul lui Hristos si al omului obisnuit. Dar chiar aceasta ii obliga sa admita in El o citime de firi, cum nu e in omul de rind. 88 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Deci ramine sau sa renunte §i la simpla deosebire, aflind ca ea este numaidecit indicatoare a unor componente ce se deosebesc, sau sa pri- measca cu noi marturisirea adevarului si sa se foloseasca chiar §i numai pentru ratiunea deosebirii in mod binecredincios, asemenea Parintilor, de numar spre a arata ca cele unite in Hristos au ramas neamestecate. Altfel a§ dori, din iubire, sa-mi spuna, daca au ei un cuvint intelept si nelipsit de cuviinta, cum afirmind ca sint doua cele ce se aduna spre unire, netagaduind ca ele au ramas si dupa unire neamestecate, intrucit nu este nici una din definitia §i din ratiunea cea dupa fire, daca alcatuiesc amindoua o Persoana §i un ipostas al Fiului, nu marturisesc, daca spun, cum zic ei, adevarul, ca sint doua cele ce, dupa ei, se pastreaza totu§i 163 . Si care le e ratiunea (motivul) mic§orarii celor unite? §i cum cele doua firi s-au facut una? Sau daca unirea a ramas curata de micsorare, care e motivul de a nu le numi pe cele pastrate in mod nemicsorat, ci ni se cere sa ne bucuram auzind de absenta uneia §i sa ne miram de marimea evi- denjei lor, care ni se prezinta ca singuri capabili de cuno§tinta celor negraite? Dar nu vor putea niciodata sa ne infaji§eze ratiunea care sa ne convinga de aceasta. 1) Scurta respingere a obiectiei lui Sever privind expresia «in doua*. Ei recurg in cea mai mare masura, ca la ultimul temei, la goala §i desarta nascocire a lui Sever, raspindita si laudata pretutindeni ca ceva intelept, spunind ca e lucru de ris a zice ca din unirea a doua firi au rezul- tat iara§i doua, §i pretinzind ca trag concluzia cuvenita din ceea ce afir- mam noi. Dar pe cine au auzit dintre cei invajaji in dogmele dumnezeie§ti ale Bisericii, ca unirea din doua firi a alcatuit doua firi? Nu vor putea auzi aceasta nicidecum de se vor ingriji sa cunoasca adevarul. Noi zicem ca din doua firi a rezultat unirea, dar din ele s-a constituit ipostasul com- pus eel unul al lui Hristos, care pastreaza si paze§te acele firi, din 163. A§a i§i formula cu subtilitate monofizitismul sau Sever al Antiohiei: dumne- zeiescul si omenescul s-au pastrat neamestecate §i neschimbate in Hristos. Dar ele totu§i nu pot fi numite doua, mai precis doua firi. Daca nu mai sint doua cele ce se unesc in Hris- tos, s-a ingustat unitatea Lui reducindu-se cuprinsul ei, ca §i cele ce si-au pierdut prin amestecare din plenitudinea lor. Hristos Insusi e micsorat in acest caz atit in Dumnezei- rea, cit si in umanitatea Lui. El e strain si de noi §i de Dumnezeu. El nu mai e nici Dumne- zeu nici om in plinatatea si autenticitatea Dumnezeirii sau umanita|;ii. El nu ne poate imbogafi §i intari din plinatatea Dumnezeirii Lui §i nu ne poate ridica la ea precum nu ne-o poate nici revela cu adevarat. El nu e nici om in apropiere de noi, putind sluji ca mediind comunicarea §i revelarea Dumnezeirii. Nu e aproape de noi si nu ne poate comunica Dum- nezeirea adevarata. Un Hristos cugetat in mod monofizit nu ne face cunoscut si comunica- bil nici pe Dumnezeu si n-avem in El nici umanitatea adevarata ca pilduitoare pentru noi. Ramine o bizarerie exterioara noua. Si asa ne ramine toata existenta conceputa in sens panteist. Ea nu ne face cunoscuta si simtita nici o existenta cu adevarat dumnezeiasca, nici una autentic omeneasca. Si ne instraineaza pe noi ingine atit de umanitatea noastra cit §i de o realitate superioara, raminind intr-o ambiguitate lipsita de sens. EPISTOLELE 89 care S-a compus El, fara nici o lipsa,ca un intreg parfile sale cu insusirile lor naturale si care se pastreaza si se pazeste in ele ca un intreg in parfi 184 . Deci nu spunem ca Hristos e'doua firi, ci un ipostas compus din doua firi, cuprinzindu-le pe acestea ca parti ale Lui si avindu-le pe acestea ca parti ale Lui ce se intregesc; fiind si cunoscindu-se in ele ca parfi ale Lui. Caci pina ce se crede ca cele adunate au ramas neamestecate si ramin pururea neamestecate, e cu neputinfa sa nu fie dupa fire cele doua ceea ce e fiecare dupa fiinta, precum e cu neputinfa si sa nu fie acestea unul prin rafiunea ipostasului, pina ce exista unire. Iar aceasta dureaza puru- rea dupa binecredincioasa marturisire a credinfei. De aceea zicind despre Acela§i ca e si unul si doua, nu o spunem despre amindoua in unul si acelasi sens, ci in altul si altul. Astfel, spunem doua in sensul de firi, din care este alcatuita unirea. Caci nu dupa fire cunoastem pe Dumnezeu Cuvintul ca Acelasi cu trupul propriu. Dar dupa rafiunea ipostasului ii spune Unul, caci stim pe Dumnezeu Cuvintul Acelasi dupa ipostas cu trupul propriu 165 . Fiindca nici nu contopim pros- teste firile intr-o singura fire, spunind ca in Hristos s-a desfiintat deose- birea naturala (deosebirea firilor), ca sa nu introducem o alterare a Cuvintului si a trupului; nici nu-L imparfim nebuneste in doua firi de sine subzistente, afirmind o deosebire dupa rafiunea ipostasului, ca sa nu tagaduim insasi mintuirea noastra 166 . Asa au facut cei ce si-au impartit 164. Se semnaleaza aci taina intregului ce se manifesta in par£i. Parjile nu r'amin separate, ci este in ele ceva ce le Ieaga intr-un intreg, de§i ramin nealterate. Ipostasul este unitatea larga §i completa, firile sint parole care nu exista separat, ci una in alta, fiecare plina de confinutul celeilalte, fara sa devina de necunoscut. Divinul traieste omenescul, dar dumnezeieste, umanul traieste divinul, dar omeneste. Aceasta unitate nu s-ar putea explica altfel decit prin posibilitafile existente in ipostasul Cuvintului dumnezeisc de a organiza din trupul Fecioarei un trup insuflefit propriu, dupa asemanarea posibilitajilor din sufletul omenesc. Marea deosebire e ca, pe cind sufletul incepe sa existe din momentul in care incepe sa-§i formeze trupul, ipostasul Cuvintului exista din veci, avind in Sine puterile crearii fiecarui om, deci §i ipostasuri omenegti de sine statatoare dupa modelele din Sine, dar §i o fire purtata de ipostasul Sau. Monofizijiii nu lucrau cu ideea de ipostas. Ei nu cunogteau ipostasul ca deosebit de fire. Ignorau taina persoanei. Inlocuiau ipostasul cu firea compusa. Dar prin aceasta neso- coteau deosebirea dintre Fiinta divina si ipostasurile Ei. Reduceau toate la esenfe in sens panteist. Anulau taina persoanei descoperita de crestinism reintorcindu-se la filosofia greaca precregtina. Dar prin aceasta nu pastrau nici esenjele in identitatea lor. 165. In trupul propriu lucreaza Acelasi ipostas. E prezent Acelasi ipostas. E Acela§i care nu e numai om, dar patimeste omene§te in trupul Sau. 166. Daca ar fi doua ipostasuri sau Persoane in Hristos, nu ar fi Dumnezeu Cuvintul Insusi, Care ridica umanitatea, ca proprie Lui, din moarte si Care ne comunica §i noua ca un om dintre noi cele dumnezeiesti, dar §i puterea de a invia §i noi cu trupul. Numai in Persoana cea una dar atit dumnezeiasca cit si omeneasca sta mintuirea noastra. In Per- soana cea una care cuprinde amindoua firile §i se manifesta prin amindoua II avem pe Dumnezeu in relafie cu noi ca om. Pentru nestorieni nu poate exista aceasta relate directa a lui Dumnezeu Cuvintul ca om cu noi. Dar nici pentru monofizifi, pentru care Hristos nu mai are comuna cu noi firea omeneasca, dar nici cu Tatal pe cea dumnezeiasca. Acegtia ne lasa undeva la mijloc, desfiinjind identitatea umana. 90 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL Tntre ei necredincio§ia, Apolinarie impreuna cu Eutihie si cu Nestorie, eel dintii necunoscind deosebirea naturala (de naturi) in Hristos, eel de al doilea (Nestorie) adaugind la aceasta si deosebirea personala (de per- soane), prin ceea ce au cazut si primii si ultimul din adevar. Dar noi stiind sa unim in unitatea dupa ipostas proprietafile naturale neschim- bate evitam amestecarea si imparfirea, nefacind nici unirea amesteeare, ca unii ce n-am mai cunoaste deosebirea, nici deosebirea impartire (des- partire), ca unii ce am cunoaste cele deosebite ca stind in mod divizat. Aceasta socotesc ca se arata invatind-o si marele Grigorie Teologul in marea Cuvintare apologetica, spunind: «Unul din amindoua si prin Unul amindoua» 167 . E ca si cind ar zice: Precum e Unul din doua, adica in doua firi Unul, ca Unul constituit din parji dupa rajiunea ipostasului, la fel prin Unul dupa ipostas, ca intreg, sint amindoua partile dupa ratiunea firii, adica cele doua firi. E ceea ce spune si in a doua Cuvintare despre Fiul, dezvoltind-o mai clar: «Caci amindoua sint Unul, dar nu prin fire, ci prin adunarea impreuna». Tot aceasta se arata cugetind-o si fericitul Ciril in Epistola catre Suc- cens, in care, bazindu-se pe exemplul omului, zice: «Deci cele doua nu mai sint dbua, ci prin amindoua se constituie un vietuitor». Numai ca nu striga limpede: cele din care se face compozitia in omul eel ca noi, din suflet si trup, iar in taina lui Hristos din dumnezeire §i umanitate, nu inceteaza de a f i doua dupa ratiunea fiintiala, desi nu mai ramin fiinje desparjite 168 . Dar invajatura binecredincioasa nu primeste nicidecum ca ele se afla de sine statatoare intr-o unitate §i in alta, ca sa nu impartim pe omul sau vietuitorul eel unul in doi oameni sau vietuitori; si pe Hristos Cel Unul in doi Hristosi, sau in doi fii. Daca n-ar fi stiut sa o inteleaga, sa o cugete si sa o invete aceasta bine pretutindeni, fericitul Ciril n-ar fi spus ca nu trebuie desfiinjata deosebi- rea firilor din pricina unirii si nici n-ar fi inva|;at ca Hristos Cel Unul e altceva si altceva, si altul si alta si aceasta si aceea si amindoua, si ca firile au ramas neamestecate. N-ar fi inva|at ca Cuvintul nu a trecut in firea trupului, sau trupul nu s-a prefacut in firea Cuvintului. N-ar fi cunoscut expresiile evanghelice si apostolice despre Domnul si pe dumnezeiestii propovaduitori, socotindu-le pe unele comune, ca ale unei persoane, pe altele impar|indu-le intre doua firi. Nu s-ar fi ferit sa spuna ca intregul Hristos e o singura fire, daca ar fi stiut ca aceasta corespunde dreptei Credinja prtodoxa afirma marea valoare a umanului, socotindu-1 capabil sa fie trait de Dumnezeu Insu§i. Umanul este al Sau, dar la nivel dumnezeiesc. Dumnezeu poate trai umanul §i umanul poate trai dumnezeiescul fara o alterare reciproca. 167. Cuv. 30, 4: Despre teologie. 168. ETepoouoia trebuie sa insemne aci: de un ipostas diferit. EPISTOLELE 91 credinte. Nu ar fi definit ca firea omeneasca nu e nimic altceva decit tru- pul insufletit mintal, intarind prin aceasta ca in Hristos este firea umani- tatii deplina. Nu ar fi folosit adaosul «intrupata», ca sa arate fiin^a cea ca a noastra. N-ar fi folosit ca indicatoare a dreptei credinte spusa «doua firi unite neimpar|it», ca sa nu se rosteasca cuvintul cu viclesug dupa cum voia Nestorie. §i nu numai acestea, ci si zeci de mii de alte expresii s-au aratat spunind, cum le este vadit celor ce cerceteaza cu osteneala scrierile lui. Deci de unde si din care invatatori spun acestia credinciosilor ca nu e binecredincios sa se marturiseasca ca s-au pastrat in Hristos §i dupa unire, conform acelora, cele doua firi, din care este El? Caci nu se afla nici unul din invatatorii probati care sa fi rinduit acestea. Dimpotriva, toti au spus si au invatat prin cuvintele lor si pe credinciosi sa o spuna aceasta. Dar acestia nascocesc din cugetul lor cele ce le convin ca sa pre- zinte nascocirea lor celor mai simpli, prin amagire, ca a unuia din Parin|;i. Dar unii, precum se vede, socotind drept rusine ascultarea si alegind ali- pirea de oamenii care i-au amagit de la inceput in locul iubirii dumne- zeiesti si pretuind sfada in locul binecredinciosiei §i cinstirea lor ca preoti de catre oamenii pe care-i amagesc, ii mint pe acestia impotriva noastra §i-i indeamna sa ramina cu raul de pe urma raului, adica cu plata celor stricacioase de pe urma amagirii. §i asa punind primirea credintei de la Dumnezeu si cinstirea ei mai prejos, nu inceteaza sa-i faca pe cit mai multi sa se impotriveasca adevarului si sa se desparta de el. De aceea va rog, eu eel prea mic, pe voi care sinteti fii pamintesti ai sfintei Biserici apostolice, in care v-a|;i invrednicit ca, luminati prin dum- nezeiasca baie a nasterii din nou, sa fifi infiati de Dumnezeu in Duhul, sa va retrageti de la unii ca acestia, amintindu-va de Sfintul Apostol Pavel care scrie romanilor acestea: «Vd indemn fratilor, sa vdferiti de cei ce aduc dezbinari §i sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o §i sa va departati de la ei. Caci unii ca acestia nu slujesc Domnului nostra Iisus Hristos, ci pintecelui lor, §i prin vorbele lor frumoase §i maguli- toare insala inimile celor szmpZi» (Rom. 16, 13-18). §i iarasi tot despre acestia, care obisnuiesc sa stirneasca tulburari in Biserica lui Dumnezeu, scrie corintenilor acestea: «Caci unii ca acestia sint apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. §i nu e de mirare. Caci insusi satana ia chip de inger al luminii. Nu e deci lucru mare, dacd si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptdtii. Sfirsitul lor va fi dupa faptele lor» (II Cor. 11, 13-15). Viclenia vointei si purtarea inselatoare a acestora a dat-o de in|;eles si Domnul in Evanghelii, zicind spre a feri pe credinciosi: «Feriti-vd de prqorocii mincinosi, care vin la voi imbrdcati in haine de oi, iar pe dinlawfttru sint lupi rdpitori. Din roa- 92 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL dele lor ii veti cunoaste pe ei» (Matei 7, 15-16). Tot despre ace§tia zice in intiia lui Epistola Sfintul Apostol loan, facindu-i pe binecredincio§i mai treji: «Iubitilor, nu credeti oricarui duh. Ci cercati duhurile de sint ale lui Dumnezeu. Ca multi prooroci mincinosi au ie§it in lume. In aceasta cunoasteti in Duhul lui Dumnezeu: ca tot duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit in trup este din Dumnezeu. §i tot duhul care nu mar- turise§te pe Domnul Iisus Hristos venit in trup nu este al lui Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine §i acum este in lume» (I loan 4, 1-3) 169 . Rugindu-va, binecuvintate, sa va aminti|A de aceste cuvinte ale dreptei credinj;e, decit care nu e nimic mai de folos oamenilor spre a-i impaca cu Dumnezeu, voiesc sa tineti cu toata luarea aminte §i grija, sa respingefi cu toata puterea pe cei ce nu primesc bine- credincioasele §i mintuitoarele dogftie ale Bisericii §i sa aflati ca sint mai degraba propovaduitori ai invataturii lui antihrist cei ce nu marturisesc pe Domnul §i Dumnezeul nostru Iisus Hristos in trup, cum striga limpede marele evanghelist loan. E ceea ce propovaduiesc in mod vadit cei ce raz- boiesc Biserica lui Dumnezeu, tagaduind firea trupului, prin aceea ca nu voiesc a marturisi ca ea s-a pastrat §i este in Hristos; §i nu se cutremura de lucruri §i mai vrednice de plins, sau mai cutezatoare, ca sa spun mai propriu, de a se infa|i§a pe ei drept propovaduitori ai unei invataturi po- trivnice lui Dumnezeu. Dar ace§tia, insu§indu-§i o astfel de pornire con- trara credinfei, vor culege ca roada vrednica de nebunia lor, osinda lor usor de cunoscut de catre toj;i. 2) Scurta infatisare a intelesului expresiilor dreptei crddinte martu- risite in Biserica universala despre Hristos. Noi insa cei ce ne adapam, ca sa spunem cu Dumnezeu, cu bautura dumnezeiasca §i curata a invataturii bisericegti, avind cura^ita frumuse|;ea binecredincio§iei, marturisim cu curaj inaintea lui Dumnezeu §i a oamenilor toate binecredincioasele ziceri ale Parintilor despre Hristos, inf;elegind-o pe fiecare in in|;elesul ei binecredincios §i cu ra|;iunea cuvenita, a§a cum le-a primit de la inceput prin cuvintul mintuitor al credin|;ei, propovaduit de cei ce s-au facut sluji- torii harului. Deci marturisim pe Domnul nostru Iisus Hristos compus «din doua firi» ca compus din Dumnezeire §i umanitate; §i «in doua firi», ca cei ce-L cunoastem fiind in Dumnezeire §i umanitate 170 . Caci precum spunind din doua firi, credem ca El e din Dumnezeire §i umanitate, a§a spunind si in doua firi, II aratam pe El, cum se cuvine, existind in Dumnezeire §i uma- 169. Aceasta e ceea ce despart sectele de credinja cre§tina. Ele nu socotesc pe Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu §i pe Maica Lui Nascatoare de Dumnezeu. 170. Remarcam aci un fn^eTes important al expresiei «in Dumnezeire si umanitate». Hristos nu numai ca le are pe acestea, ci §i este ca ipostas in ele: e adincit in Dumnezeirea infinita si in sim^irea omeneasca. EPISTOLELE 93 nitate, ca nedespartit dupa unire de nici una din cele doua firi din care S-a constituit, ci ca existind si fiind cunoscut in ele, din care §i este pururea 171 . De aceea II marturisim pe El iarasj «doua firi» unite in mod neimpar- $it dupa ipostas ca fiind Acelagi Dumnezeu adevarat §i om, crezind ca sint adeverite numele acestea chiar prin lucruri. Caci precum II credem fiind §i numit Fiu §i Dumnezeu prin fire §i in adevar, pentru identitatea fiintei cu Dumnezeu §i Tatal, a§a zicem ca este §i Se nume§te Acelagi §i Fiu al Omului §i facut om prin fire §i in adevar pentru inrudirea naturala (dupa fire) cu cea care L-a nascut pe El dupa trup. Fiindca daca nu-L vom mar- turisi pe El doua firi, ca Dumnezeu §i totodata om, vom fi vadi]i ca spu- nind ca S-a compus din simple numiri §i nu din realitafi §i ca nu este cu adevarat ceea ce e indicat ca este prin numiri. Astfel dupa ei nimic nu-1 poate impiedica pe eel ce se hotaraste sa huleasca, spunind ca Cel inchi- nat de noi nu e nimic, lucru care intrece orice impietate. De aceea pazindu-ne de acestea, ca sa nu cadem sub vina blasfemiei, nu vom inceta sa marturisim, precum s-a spus, pe Hristos din doua firi, ca fiind din Dumnezeire §i umanitete; §i in doua firi, ca fiind in Dumne- zeire §i umanitate; §i doua firi, crezindu-L pe Acelasj ca fiind Dumnezeu §i totodata Acelasi fiind om. Caci nu e numai din acestea, ci §i acestea; §i nu numai acestea, ci §i in acestea, cunoscindu-L ca fiind intreg din parti §i un intreg in parti §i un intreg prin parti. Caci daca El, dind existenta celor ce sint, le-a daruit si puterea duratei, spre a nu se amesteca speciile intre ele §i a se preface unele in altele, ci spre a ramine toate conform rafiunii dupa care au fost facute de El, ca, din fermitatea tuturor in identitatea lor naturala, privitorii aten|i ai celor dumnezeiesti sa vada, pe cit e cu putinta, pe Creatorul §i Orinduitorul universului, cu atit mai mult va ade- veri in Sine nesfirgita Lui putere de a ramine ceea ce era si de a se face ceea ce nu era, existind fara nici o lipsa §i neschimbat amindoua 172 . 171. Pe cind Sinodul IV din Calcedon declara pe Iisus «in doua firi», Sinodul V a adaugat §i «din doua firi», expresie la care tineau monofizi|;ii, dar n-a renun^at la expresia -in doua firi» ca sa arate ca dupa unitatea Lui realizata din doua firi n-a incetat sa fie in doua firi, cum pretindeau monofizitii. Omenescul nu e alterat de dumnezeiesc dupa ce e unit cu acela. Dimpotriva, el e dus la cea mai deplina implinire. Chiar invierea §i -«schim- barea la fa£a» a omenescului nu e decit desavir§irea la care a fost destinat sa ajunga. Aceasta inseamna ca omenescul a fost facut sa se implineasca prin unirea cu divinul. EI e facut sa devina un mediu tot mai desavirgit al divinului. A§a cum omul e o singura persoana in suflet si trup, nedespartit in trairea sufletului si a trupului, asa e Hristos 6 singura Per- soana in Dumnezeire si umanitate, nedesfiinj:indu-se in trairea Lui divinul §i omenescul. 172. Daca cele create de Dumnezeu sint pastrate de puterea Lui in ceea ce sint, dar nu intr-o nemiscare in^epenita, ci putindu-se migca in cadrul fiintei proprii spre desavir- sire, cu atit mai mult va pastra Creatorul si sus|;inatorul lor in Sine, in fiinja Lui umana, chiar daca o ajuta in miscarea ei spre desavirsirea maxima. Dumnezeu Isi arata puterea Lui §i in calitatea de Atottiitor a ceea ce prin Sine nu poate dura, fiind areata din nimic. Un Dumnezeu care n-ar crea o realitate din nimic si n-ar putea-o sus]ine, nu §i-ar arata atit de mult atotputernicia, deci n-ar fi cu adevarat Dumnezeu. 94 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL §i spunem in mod corect «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata», adica unita cu un trup care are un suflet intelegator §i rational, introdu- cind prin adaosul «intrupata» indicarea fiintei noastre. Caci expresia este o fraza cuprinzatoare, aratind prin ea printr-un nume §i definire (ingus- tare intr-un cadru), ca cele doua firi sint unite. Prin nume, intrucit expre- sia «o fire a Cuvintului» exprima fiinta comuna impreuna cu ipostasul propriu; prin definire, firea omeneasca. Caci Insu§i Invatatorul spune: «Ce este firea umanitatii altceva decit trupul insufletit mintal?» Deci eel ce zice «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata», arata ca Dumnezeu Cuvintul este impreuna cu trupul insufletit. Ucenicul adevarat si sincer al dreptei credinte intelege ca trupul este altceva dupa fiinta decit Dumne- zeu Cuvintul. §i cei ce afirmam unirea dupa ipostas, intelegem si martu- risim ca unirea firilor s-a facut intr-un ipostas, intrucit nici una nu este, sau nu se intelege in sine, ci impreuna cu cea care este compusa sau co- existent ; nici, iarasi, amestecata dupa ratiunea fiintiala cu cealalta, sau patimind in oarecare fel o micsorare a deplinatatii ei de natura din pricina unirn . §i iarasi marturisim unirea naturala in loc de adevarata, cum insusi Sfintul Ciril a spus si a explicat aceste ziceri; nu spre desfiintarea celor doua firi, din care este Hristos dupa unire, sau a uneia din ele, cum au invatat Apolinarie, Eutihie si Sever, urmind lui Simon Magul, Valentin si Manes, cum pot vedea usor cei ce voiesc din scrierile lui Sever identitatea dogmelor lui pina si in identitatea cuvintelor, cu ale celor abatuti de la dreapta credinta. La fel declaram ale Unuia si Aceluia§i Hristos ca cele doua firi, cea dinainte de veci din Tatal si cea facuta pentru noi in timpurile din urma din Sfinta Fecioara §i credem, de asemenea, ale Lui atit minunile cit si patimile. Marturisim si pe Sfinta, Preaslavita Fecioara in inteles propriu si cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu ca una ce nu s-a facut Maica a unui om simplu, care ar fi fost plasmuit macar cu o clipire de ochi inainte si in afara unirii cu Cuvintul si s-ar fi indumnezeit din propasirea in fapte si in virtutea culminanta, ci cu adevarat a Insusi Cuvintului lui Dumnezeu Dar Dumnezeu Cuvintul I§i traiegte ca proprie umanitatea pe care o susfine ca dis- tincta, sau ca creata din nimic. E eel mai minunat semn de putere al lui Dumnezeu sa-§i uneasda Siesi chiar si ceea ce a creat din nimic. Insa§i persistenta umanitafii in Cuvintul dumnezeiesc Cei intrupat ne arata ca ea a fost creata pentru a persista vesnic. Sau Fiul lui Dumnezeu confirma si prin inomenirea Sa ca umanitatea a fost creata pentru vegnicie, in asumarea ei de catre El. 173. Nu se micsoreaza prin unire nici o fire. Nici Dumnezeirea, nici umanitatea. Dumnezeirea insa nu se poate manifesta intreaga prin umanitate, sau are loc o crestere a umanitatii in capacitatea de mediu de manifestare al Dumnezeirii, dar nu iese din firea ei. Pe de alta parte umanitatea nu scade ca umanitate prin aceasta, ci-§i arata tot mai actuali- zate potentele ei. In aceasta se arata tot mai mult conformitatea umanului cu divinul. Minunata creatie a realizat Dumnezeu! EPISTOLELE 95 Cel Unul din Treime 174 , Care S-a intrupat din Ea printr-o zamislire negraita si S-a facut ora deplin 175 . Aceste expresii le-a incredintat sfinta lui Dumnezeu Biserica fiilor ei sa le spuna §i sa le gindeasca in mod binecredincios §i sa le pazeasca cu lumina dumnezeiasca §i stralucitoare a cuno§tintei, indemnindu-i prin prooroci si apostoli, si intariti si ziditi de Hristos Insusi prin Patimile Lui, sa-§i insuseasca o viata potrivita §i vrednica de marea solie a credintei «luind aminte la voia lui Dumnezeu cea bund, bineplacuta si desavir- $itd» (Rom. 12, 2) §i la implinirea ei. Nu mai putin am fost inva|;ati sa ne folosim de dreapta credinta spre cea mai buna vietuire, ca sa dobindim viata de veci, ca nu cumva zidind pe temelia credintei, prin purtari rele, cele ce nu se cuvin, ca unii ce ne dispretuim chemarea §i harul infierii, sa dobindim in locul bucuriei si slavei, focul eel ve§nic. Vazind deci, binecuvintatilor si injeleptilor iubitori ai fericitei frumu- seti a lui Hristos, multele cai ale virtufilor daruite de Domnul tuturor oamenilor, care au un singur scop §i due toate spre unica tinta a mmtuirii, sa nu fim fara grija de mintuirea noastra, nici sa nu pierdem timpul dat noua spre mintuire, §tiut fiind ca nu-1 mai putem dobindi iara§i. «Ci, pre- cum zice marele Iov, inainte de a ajunge acolo de unde nu ne vom mai intoarce, in loc intunecos §i innegurat, in pamintul intunericului ve§nic, unde nu este lumina, nici nu se vede viata oamenilor, sa ne silim sa ni-L facempe Dumnezeu indurator,fiecare dupd puterea lui» (Iov 10, 21-22). Caci dupa felurimea §i deosebirea starilor sufletelor noastre a rinduit, ca un Bun, in mod cuvenit, sa fie multe §i caile ce due spre sala§urile ve§nice pe cei ce calatoresc fara prihana spre ele, ca alegind fiecare pe cea potri- vita lui §i facindu-si drumul vie];ii pe ea, sa-§i primeasca locul prea slavit ce-1 a§teapta in ceruri, potrivit nadejdii. Deci sa ne alipim de datoriile noastre prin puterea ce o avem cu impreuna-lucrare §i harul lui Hristos. Sa usuram cu mila mizeria saracu- lui §i sa nu neglijam sa-i imputinam lipsurile. Sa nu intirziem sa acoperim goliciunea celor goi, cinstind haina nestricaciunii noastre. Sa suferim de 174. E expresia «calugarilor scij:i» de la anul 519. 175. De aci se vede ca umanitatea a fost formata de ipostasul Cuvintului ca a Lui pro- prie. deci ea s-a «enipostasiat» in El. Nici o clipa umanitatea lui Hristos n-a stat de Sine, ca ipostas propriu. Daca ar fi fost asumata ca atare in ipostasul Cuvintuluf, ar fi fost anulata o persoana omeneasca, o existenta concreta a umanitatii. Nici o persoana, ca o astfel de existenta concreta unica, nu e anulata. Ea se realizeaza insa de astadata in El, aratindu-se ca umanul i§i poate gasi existenta personala chiar in Persoana lui Dumnezeu Cuvintul, sau poate fi ridicat la viata personala unica, impreuna cu El. Dumnezeu Cuvintul poate trai o viata personala dumnezeiasca §i omeneasca §i umanitatea poate fi ridicata la aceasta via|a personala unitara cu Dumnezeu Cuvintul. Dumnezeirea si umanitatea se pot intilni intr-o Persoana unitara. In aceasta se arata marea inaltime de care s-a invrednicit umanitatea. Umanul e trait de Dumnezeu ca propriu, in propria Persoana. 96 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL durere impreuna cu cei sfirsiti de asprimea inchisorii si de boala trupului §i cu cei apasati de povara instrainarii si sa ne straduim sa ne insusim greutajile altora, ca urmind «Celui ce a luat neputintele noastre §i a pur- tat boalele noastre* (Matei 8, 17; Isaia 53, 4) fata de cei de un neam cu noi §i cinstind prin fapte smerirea Lui cea iubitoare de oameni pentru noi, sa ne putem face si noi vrednici vazatori si partasi ai slavei Lui 176 . Sa nu facem acestea pentru slava de la oameni, din care nu mai ramine nimic dupa viaj;a prezenta, ci facindu-ne, cu adevarat, ai lui Dumnezeu intreg §i, prin iubirea de oameni intreolalta, slujindu-L pe El care Se face si este tuturor toate 177 , sa zicem si sa facem toate, prin care Ii vom multumi Lui. Caci asa, prin inaintarile treptate in virtute, vom putea deprinde, cum se cuvine, cu Dumnezeu, dumnezeiasca filosofie 178 , si ne vom insusi viata de sus, disprej;uind toate cele de pe pamint si socotind lucru mai bun si mai de cinste sa avem o treapta mai inalta de la Dumnezeu decit sa primim cinstiri pamintesti de la imparatul de jos 179 . Prin aceasta filosofie, ince- pind sa ne cunoastem pe noi si simtirile sufletului obisnuindu-le sa pri- veasca in liniste si cu intelepciune zidirea, vom dobindi drept cistigul eel mai mare sa trecem bine prin tulburarea si nestatornicia celor vazute spre cele statornice si netulburate, dar nesuportind sa raminem aici in ele. Astfel, urind cele aflate in neonmiyiala si dorind temelia, vom chema abisul prin abis, in|;elegind din maretia celor vazute, pe cit e cu putinta oamenilor, ratiunile celor inteligibile (spirituale) 180 . Si asa privind in mod simplu, prin tacere, in abisul celor nepatrunse, vom cunoaste putinatatea noastra, fiind inva|;ati in chip tainic prin cuvin- tele Duhului, cum fiind «pamint §i cenu§a» (Fac. 18, 27), sintem facufi partagi ai slavei dumnezeiesti prin harul Celui ce a binevoit, si putinata- tea noastra vrednica de dispre|;uit prin fire se preface in mare fericire. §i a§a uimiti de vederile Celui nesjirqit, culegem puternica pazitoare a vir- tutilor, adica smerenia, intiiul §i eel mai mare dar al lui Dumnezeu, care e rodul adevaratei filosofii. Iar prin aceasta omorind pricinile patimilor, 176. Daca nu S-ar fi coborit Dumnezeu Cuvintul Insugi la purtarea slabiciunilor firii noastre, inal|;ind-o la slava Sa, n-am avea un model atlt de impresionant pentru coborirea noastra la cei flaminzi, goi, saraci. Un Hristos care ar fi fost un simplu prooroc, n-ar fi fost un asemenea model, ci mai degraba un miluit de Dumnezeu in neputintele lui omenesti. 177. Iubind pe ceilalfi, II slujim pe Hristos, Care este in ei §i Care ii iubeste pe ei; in tot binele ce-1 facem altora este lucrator El, Care Se face tuturor toate; Care este El Insu§i Cei Care in noi face prin noi tot binele. II avem pe Hristos in relatia iubitoare dintre noi. El nu este izolat in Sine §i deci nici noi in noi in§ine. 178. Viaja dupa voia lui Dumnezeu, cu adevarat infeleapta. , 179. Se vede ca loan Cubicularul era slujitor apropiat al imparatului de la care voia sa obtina alte si alte cinstiri. 180. Ceea ce-i statornic in cele nestatornice, sau legile armoniei universale, sint un abis care ne duce in abisul rafiunilor celor spirituale. EPISTOLELE 97 adica simturile impreuna cu familiaritatea lor cu cele sensibile, inrudite cu ele, ne despartim cu lotul de lume, incit putem privi cu ochiul netulbu- rat al sufletului cele inteligibile (spirituale), din care §i dupa care sufletul strabatut cu adevarat de smereme §i ajuns in stare sa primeasca chipul aratarii dumnezeie§ti, e cucerit de dumnezeiasca dragoste, care ne face in loc de robi prieteni, ridicindu-ne la virful legii: «Sd iubesti pe Domnul Dumnezeul tdu din toatd inima ta si din tot sufletul tdu» §i cele urma- toare (Matei 22, 37), incit nu mai ingaduim nici uneia din puterile noastre spirituale sa mai tinda spre altceva, decit spre Dumnezeu, cu toata barbatia 7 ". ( Sa ne luptam deci cit avem vreme (Gal. 6, 10) sa ajungem de fapt la scopul fagaduit noua de dreapta credinta crestina si pus inaintea noastra de Dumnezeu. Caci «nu ne este lupta noastra cu singele si cu trupul, ci cu incepdtoriile, stdpiniile si cu stdpinitorii lumesti ai intunericului veacu- lui acestuia» (Efes. 6, 2), cu nevazutii tirani si vrajmasji, care nu poarta lupta cu noi in planul vazut, ci in planul ascuns al inimii. De aceea, cum ne indeamna dumnezeiescul Apostcl «sa luam toate armele lui Dumnezeu ca sa putem sta impotriva in ziua cea rea §i sa stam toate implinindu-le. Sa ne incingem mijlocul cu adevarul, sa ne imbracam cu plato§a dreptatii, in care se vor stinge toate sagetile aprinse ale celui viclean» (Efes. 6, 15-16). «Sd stdruim in toatd luarea aminte si in rugdciune si sd primim sabia Duhului, care este cuvintul lui Dumnezeu» (Efes. 6, 17), care, ca sa spun pe scurt, desparte cele rele de cele bune si invata pe binecredinciogi vietuirea cuvenita crestinilor. Iar aceasta este lucrarea desavirsjitei drep- tei socoteli, privirea treaza a ochilor, infrinarea limbii, strunirea trupului, cugetul smerit, eurajia intelegerii, stingerea miniei, cum zice undeva marele Vasilie 182 , zborul mintii la Dumnezeu. La acestea sa adaugam a ne sili sa luptam impotriva ispitelor pentru pazirea celor cinstite, a nu ne judeca cind ni se ia ceva, a raspunde urii cu iubire, a face egala rabdarea cu prigonirile, rugaciunea cu ocarile, a muri pacatului, a ne rastigni impreuna cu Hristos si a ne muta spre Dumnezeu toata iubirea noastra fara nici o retinere 183 . Le-am scris acestea, ,bihecuvintatul meu stapin, nu ca unul ce nu cunosc taria credintei voastre in Hristos §i mar ea cuviin|,a in care ati tre- 181. Iubirea de Dumnezeu e virful eel mai inalt la care e cherhat sa ajunga sulletul. Dar ea e una cu tendinta tuturor puterilor lui spre Dumnezeu, deci cu cea mai inalta cunoastere a Lui. 182. Indemn la Botez. 183. Toate acestea sa ni le insusim, rastignindu~ne impreuna cu Hristos. Deci crucea Lui nu are un rost juridic ca in crestinismul apusean, ci unul de transformare a vie|ii noastre prin har si asceza. Orice invatatura dogmatica este un izvor de viaja noua duhov- niceasca. Acesta e chipul credintei crestine pastrat de Ortodoxie. 98 ' SFJNTOL MAXIM MARTURISITORUL cut in El prin poruncile Lui, ci voind sa stiti ce fel §i cita lupta imi fine aprinsa inima prin grija de voi. De aceea va rog sa observafi cu mai multa trezvie pe luptatorii pentru erezii, ca nu cumva vreunul dintre ei, ama- gindu-va prin aparenfa de adevar a minciunii, sa va poata tulbura unda stravezie si vie a credintei cu petele dogmelor lor rau credincioase. Sa nu fie! Caci li s-a facut limba sabie cu doua tai§uri §i brici ascufit care sfi§ie sufletele §i le trimite in inchisoarea iadului §i in prapastia intunericului §i le gole§te de Hristos prin invatatura lor ratacita despre Hristos. Insusi Domnul §i Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Fiul Unul Nascut si Cuvintul lui Dumnezeu §i Tatal, Facatorul a toata zidirea vazuta §i nevazuta, Cel ce a primit pentru noi, din negraita lui iubire de oameni, dupa cum a bine- voit, moartea si ne-a izbavit pe noi cu singele Sau de sub stapinirea intu- nericului, sa fina mina voastra cea dreapta §i sa va calauzeasca in frica de El §i sa va umple de cuno§tinta voii Lui, intru intelepciunea §i intelegerea duhovniceasca §i sa va convinga sa umblati in chip vrednic de El, rodind tot lucrul bun §i crescind in cunoasterea adevarului Lui; sa va intareasca intru toata taria din puterea slavei Lui spre toata zidirea §i indelunga rab- dare. Si intarindu-va, sa luptati pentru Evanghelia harului cu bucurie si multumire, sa va invredniceasca de partea harazita sfintilor in lumina, prin rugaciunile §i cererile Prea Slavitei Stapinei noastra de Dumnezeu Nascatoare §i pururea Fecioara Maria §i ale tuturor sfintilor. Amin. 13. Al aceluiasi catre Petru Ilustrtd 184 , scurt cuvint impotriva dogmelor lui Sever Binecuvintatul meu stapin mi-a aratat cu adevarat ca absenta tru- peasca nu poate mic§ora intru nimic dragostea duhovniceasca a celor articulati spiritual intre ei prin dragostea cea dupa Dumnezeu, intrucit n-a socotit lucru nevrednic sa ma cerceteze prin cinstitele lui cuvinte scrise despre mine, smeritul §i pacatosul, care nu am nimic vrednic de iubirea lui. Primindu-le pe acestea le-am imbra|;isat, sarutindu-le cu bucurie ca pe el insu§i prezent cu duhul. Si am multumit ca de obicei uni- cului Dumnezeu §i Mintuitorul tuturor, Hristos, cunoscind ca El a deschis prin strapungere calea umeda 'a mintuirii. Caci cu adevarat dulce este binecuvintatul meu stapin §i prezent nu mai putin si cind e absent si nu mai pu|in iubit de top cind e absent decit cind e de fafa, pentru harul sara- ciei cu duhul (Matei 5, 5) ce straluce§te din el. Caci datorita acesteia se face loca§ sfint al lui Dumnezeu in Duh, tot eel ce §i-o insuse§te sincer pe aceasta ca pe o virtute a lui Dumnezeu, Care S-a smerit pe Sine pina la 184. Titlul unor dregatori imparate§ti, care fac parte dintre senatori (vezi nota lui Combefis din P.G. 91, col 409-410). EPISTOLELE 99 chipul de rob 185 §i a aratat-o oamenilor intru Sine cu fapta §i cu cuvintul. Lui urmindu-i binecuvintatul meu stapin, a dobindit §i el inlauntrul sau blindetea §i smerenia. Blindetea, ca stingind mi§carile patima§e ale iuti- mii §i poftei sa se fa^a om bineplacut lui Dumnezeu §i oamenilor (Int. Sol. 4, 10), caci blindetea nu e nimic altceva decit totala nemi§care a iufimii §i poftei spre cele contrare firii, nemi§care in care se implinegte in cei ceoau voia lui Dumnezeu 186 . Caci zice marele David intr-un psalm: ■xCdlauzi-va pe cei blinzi in judecata; invdta-vape cei blinzi caile Sale» (Ps. 24, 9). Iar smerenia, ca, taind asprimile mindriei, sa se faca mulfumi- tor lui Dumnezeu §i u§or de apropiat tuturor oamenilor 187 . Caci smerenia este cunoa§terea de sine a fiecaruia in comparatie cu Dumnezeu, care e cauza facatoare §i stapinitoare a tuturor §i din care rasare afectiunea oamenilor intreolalta §i*iertarea gre§elilor celor ce ne-au gre§it. Caci spune acela§i mare David: «Vezi smerenia mea si osteneala mea si iarta toate greselile mele» (Ps. 14, 18). Ducind o astfel de viafa binecuvintatul meu stapin y ma-rog sa fie pazit in taria neclintita a credin|:ei in Hristos, potrivit numelui bun ce-1 are §i mai presus de orice fdrtuna eretica, ca fiu sincer al sfintei Biserici universale a lui Dumnezeu, intemeiat pe marturisirea binecredincioasa impotriva careia nu pot face nimic gurile viclene ale ereticilor, deschise ca ni§te por|;i ale iadului. Caci despre uleiul fals §i varsat cu falsitate din maslinul salbatic in uleiul eel bun am §tiut §i inainte de a-mi scrie voi, binecuvintatule. Fiindca dupa cuvintul proorocesc: «Ca ciinele la varsa- tura lui» (Prov. 26, 19) se intorc aceia la raul miros alcredin|;ei lor gre§ite, alegind, ca alti Simoni (Fapte 8, 18) §i Diman§i §i Hermogheni (II Tim. 4, 9 §i I Tim. 1, 5), minciuna in locul adevarului. §i de aceea nu vad nici un rau in a acuza de apostazie pe propovaduitorii dreptei credinte §i nu se simt vatamati de lipsa harului, fara sa se poata bucura nici de veacul acesta, pentru care s-au despartit de adevar, veac nestatornic §i repede schim- bator §i pururea scapindu-le celor ce socotesc sa-1 poata tine. Caci neplacut cu adevarat §i plin de miros urit §i gol de orice har este tot cuvintul care nu propovaduieste sa se pastreze dupa fire in Hristos eel Unul cele din care este Hristos, dupa unirea cea negraita, ci neaga 185. Saracia cu duhul §i-a insu§it-o Dumnezeu Insugi facindu-Se om. Se arata prin aceasta ca fapta (dogma) intruparii Fiului lui Dumnezeu e §i model §i izvor de putere pentru mduhovnicirea noastra prin aplecarea smerita la oameni. 186. E o nemigcare spre rau care e produsul unui efort, dar dupa ce e dobindita are in sine ca rezultat o statornicie lini§tita in bine, o stapinire de sine, asemenea cblei a lui Dum- nezeu. In acestia e puterea lui Dumnezeu Insu§i, neatrasa spre rau. 187. Cei mindru este neaccesibil oamenilor. Nici oamenii nu se pot apropia de el, nici el de oameni. El se inchide tot mai mult in iadul singuratafii, in raceala nefericirii, in in^epeneala inumanitafii. Nu poti fi om decit in comuniunea libera cu oamenii. Umanitatea e fluiditatea spirituala §i boga];ia de con^inut care nu are loc decit in comuniunea intre om si om, care e impiedicata de mindrie. Umanitatea §t mindria sint doua stdri contradictorii. 100 SFlNTUL MAXIM MABTURISITORUL intreaga iconomie a lui Dumnezeu cu privire la om §i desparte de la Cuvintul lui Dumnezeu trupul rational, insufletit si luat de El din nepri- hanita si sfinta Prea slavita Fecioara §i cu adevarat de Dumnezeu Nasca- toare. Caci il desparte cu adevarat, chiar daca pare a-L marturisi cu gura spre amagirea ascultatorilor; si neaga cu desavirsire intruparea eel ce dupa unire nu zice ca este, se pastreaza si se spune unita firea trupului in chip neamestecat si neimpartit cu Dumnezeu Cuvintul dupa ipostas, pe motiv, chipurile, de evlavie, ca sa nu para ca taie unirea prin numar, ci ca o afirma in mod propriu. De fapt prin aceasta tagaduieste in mod clar dupa unire toata existenta firilor din care este Hristos. a) Explicarea mai tainica a numdrului. Aceasta o patimesc, precum se vede, din faptul ca nu stiu ca nici un numar nici nu imparte, dupa ratiunea lui, nici nu e impartit; si nu e citusi de putin nici facatorul impar- tirii, nici al unirii. Nu e propriu lui nici sa faca, nici sa patimeasca ceva. nefiind nici fiinta (substanta), nici accident, carora le e propriu sa faca si sa patimeasca. El este numai indicator al citimii lucrurilor care sint suporturi (baze), oricum ar fi dupa relatia lor, fie unite, fie distincte 188 . Astfel, ca sa indraznesc sa spun ceva, numele indica existenta unei citimi fara relatia ce o implica. Caci numarul nu produce cu necesitate nici dis- tinctia naturala a lucrurilor sau eitimea lor; nici nu infaptuieste prin sine legatura celor unite in aceeasi specie 189 , dar nici nu produce trasaturile caracteristice deosebitoare ale indivizilor din aceeasi specie, care se dis- ting intre ei prin accidente. Caci acestea nu se pot face decit prin intelep- ciunea si puterea dumnezeiasca, care a intemeiat totul si pastreaza pe fie- care neamestecat prin distinctiile celor existente imprimate dupa fire totului 190 . Deci numarul (plural) indica, cum am spus. numai eitimea simpla, fiind legat de un nume potrivit ei, nu cum sint exemplarele ei 191 . 188. Numarul nu adauga nimic la cele existente. El n-are caracter ontologic. El arata eitimea celor ce sint, indiferent in ce relatie sint: unite sau distincte intr-un grad mai mare sau mai mic. Putem imparti §i noi lucrurile, inmultindu-le. Dar numarul nu lace decit sa exprime cele inmultite. 189. Numarul la plural arata citi oameni sint intr-o imprejurare. dar la singular arata ca sint de aceeagi specie. De ex. ca sufera umanitatea lor intr-o anumita imprejurare. Dar nici numarul la plural nu produce eitimea acelor oameni, nici numarul la singular nu pro- duce specia lor unica. 190. Numai numarul la singular poate indica individualul care se distinge de altii din aceea§i specie, precum tot numai numarul la singular indica specia. Numarul la plural nu indica decit eitimea de exemplare in uniformitatea generala ce le-o da specia. Aceasta arata ca numarul singular implica numarul plural si invers, a§a cum realitatea e si plurala §i unitara. Prin aceasta realitatea arata ca e opera unei Puteri superioare unice, dar capa- bila sa gindeasca distinctii multiple in ea, indicind bogatia ei. Toti sint adunati intr-o uni- tate, fara sa fie anulati. Pluralul mentine unitatea prin legatura intre ei, §i unitatea mentine pluralitatea. 191. Prin numarul plural zicem, de ex., zece oameni, indicind numele unei citimi, dar nu indicam pe fiecare cum este in mod deosebit. Pentru aceasta folosim numarul singular. EPISTOLELE 101 b) Mai precis despre deosebire si citime si despre m&rturisirea orto- doxa a lor. Daca, deci, dupa Parinti, numarul este indicatorul citimii lucrurilor, dar nu al relajiei, iar toata citimea e vazuta in diversitatea ei naturala, ea e legata humaidecit de o deosebire. Despre o deosebire naturala in Hristos dupa unire vorbesc si cei ce se lupta impotriva adeva- rului. Dar intrucit fara citimea celor ce se deosebescnu se poate vorbi de deosebire, este necesar sa vorbeasca si de citimea celor ce se deosebesc dupa unire §i de numarul lor, daca voiesc sa se dovedeasca fideli rafiunii dogmei lor, cu o consecventa ordonata. Iar daca neaga citimea firilor pas- sau mai bine zis rentinfam la numarare propriu zis. Deci prin numarul plural aratam mai mult legatura dintre lucruri. Dar legaturile sint de mai mdlte feluri gi unele mai strinse, altele mai largi, pina la legatura cea mai generala, care le cuprinde pe toate. Dar §i cind indicam un singur lucru cu caracteristicile lui speciale, nu putem sa nu gindim la legaturile lui; cind zic barbat, nu pot sa nu ma gindesc §i la femeie. Apoi orice exemplar unic e produs de altul sau de altele din aceeagi specie. Astfel unitatile se iniriul- tesc mereu, pentru ca gi dispar cele existente. Din saminja plantei rasar multe exemplare ale ei. Animalele gi oamenii produc exemplare noi prin unirea intre mascul gi femela. La oameni aceasta e cea mai strinsa unire intre un exemplar gi altul. Al treilea provine numai din doimea barbat gi femeie. Se realizeaza o unire de gradul al doilea cu parinfii dupa lega- tura dintre ei. Intre frafi se realizeaza o legatura de al treilea grad. Dar numai existind exemplarele singulare, concrete, care la oameni sint persoanele, se nasc alte exemplare. Lumea e deci de la inceput facuta in exemplare concrete. La oameni in inmultire are un rol §i iubirea intre barbat si femeie. Pe treptele mai inalte ale existentei aparijia a noi exem- plare e-fddul iubirii. Exemplarele mai noi se nasc din iubire spre iubire. Toate sint facute de Puterea suprema pentru a se mentine impreuna, iar pe planul uman, ca sa se men^ina 5i sa se inmulteasca intr-o unitate a iubirii. Unde exemplarele noi sint facute exclusiv de oameni (magini, piese), ele n-au viata §i nu se inmulj;esc prin ele. Aceasta ne face sa cuge- tam la o suprema iubire intre Dumnezeu Insugi §i creatia Lui prin cea mai curata iubire §i prin revarsarea iubirii in lume. Insugi Fiul lui Dumnezeu Se unegte cu firea omeneasca pentru a realiza o maxima unire iubitoare cu ea §i prin aceasta cu toata umanitatea. Nu Se uneste Dumnezeu cu Jiecare om, caci aceasta ar insemna ca fiecare se satisface pe sine insu§i. Facindu-Se El Insugi om, Se face ca atare eel mai intim partener al iubirii cu fiecare om, adica cu ei toji, deci §i a lor intreolalta. Numarul tuturor e adunat astfel intr-unul, dar care nu anuleaza pe nici unul din tofi cei numi|;i prin numarul singular. Ei sint depa§i|i intr-o unitate, dar intr-o unitate a iubirii care nu-i anuleaza. * O unire speciala se realizeaza §i se continua din rinduiala Creatorului intre suflet §i materie in om. Creatorul a voit prin aceasta sa realizeze §i sa mentina o unitate intre extremele existentei create: spirit §i materie. Este o unitate realizata in multe persoane §i prin aceasta §i intre ele, odata ce sint de aceeagi specie care are ca componenta gi spiritul comunicativ. Aceasta ca sa imbratigeze toate impreuna cosmosul material, dar sa se imbratigeze gi intre ele. De ce n-ar voi atunci Creatorul sa realizeze pentru veci gi o unire maxima intre Sine Insugi gi toata creatia prin mijlocirea unirii cu umanul? Dar pe cind unitatea intre spiritul creat gi universul creat se realizeaza in om gi prin om gi in multimea de persoane gi intre ele in parte fara voia lor, prin voia suprema a Crea- torului, unirea intre El gi creafia Lui prin mijlocirea umanului nu se poate realiza in mod involuntar - sau in parte involuntar - in baza unei legi a speciei. De aceea unirea intre firea creata §i firea umana in Hristos nu se face conform unei legi, ci prin voia exclusiva a Lui gi numai in El singur, fara sa se dispenseze insa cu totul de legea umanului. Aceasta unire nu poate deveni o unire generala cu fiecare om in baza unei legi; gi cele doua firi ale Lui nu pot deveni o fire unica, cum este cea umana. Cele doua firi ramjn doua ca sa se vada marea deosebire intre firea necreata gi creata. 102 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL trate in Hristos dupa unire, sa nu indrazneasca sa vorbeasca nici de deo- sebirea firilor, cunoscind ca tot ce are o deosebire oarecare nu poate fi una dupa ratiune si mod. Iar ceea ce nu poate fi una dupa toata ratiunea si modul, e vadit ca exista eel pujin doua dupa rafiune si mod, sau mai multe. Deci spunind ei ca in Hristos e deosebire dupa unire, nu pot spune ca Hristos este dupa unire una dupa toata ratiunea si modul. Iar daca nu e dupa unire una dupa toata rajiunea si modul, e vadit ca Hristos este doua dupa unire, dupa o oarecare ratiune si mod pentru deosebirea firilor din care si in care este - cum a aratat cuvintul -, e vadit ca sint intr-o abatere' desarta de la credinfa cei ce afirma dupa unire deosebirea firilor din care este Hristos, dar desfiinf;eaza in mod evident, prin tacere, dupa unire firile a caror deosebire o recunosc. Caci negarea celor ce sint si se pas- treaza este cu adevarat o" desfiinfare a lor. ' Caci sau nu s-au desfiintat, dupa ei, firile dupa unire, ci sint si se pas- treaza si e drept sa fie marturisite ca pastrate dupa unire, sau, daca nu e drept sa fie marturisite dupa unire §i nu trebuie sa se spuna nici ca sint, nici ca se pastreaza ele in Hristos, e drept dupa ei ca ele s-au si desfiin|at. Caci ceea ce nu e drept sa se numeasca cu mult mai mult si mai drept este sa se spuna ca nici nu exista. Sau sa ne convinga prin cuvint, cum e drept, sa nu se marturiseasca in Hristos cele din care este Hristos ca existente si pastrate dupa unire, fara nici o schimbare si alterare si fara prefacerea uneia in alta dupa rajiunea fiintei. Si vom aproba cu placere renun^area la marturisirea celor ce se pastreaza si sint in Hristos. Precum Hristos nu e dupa unire una dupa toata rafiunea si modul, asa nu e dupa toata rajiunea si modul doua dupa unire. Iar daca Hristos nu e, dupa toata ratiunea si modul, doua dupa unire, desigur e una dupa oarecare ratiune si mod, din pricina identitatii ipostatice, adica dupa ipostasul eel unul, care nu poate avea vreo deosebire 192 . Funded deci Acelasi este una si doua dupa alta si alta ratiune si dupa alt si alt mod, e necesar sa privim dupa care si care ratiune Acelasi este una si doua. c) E o blasfemie a spune cd Hristos e o singura fire in mod simplu. Daca aceia spun ca dupa ratiunea firii Hristos este una, e vadit ca dupa ei El va fi intreg in mod simplu o singura fire fara nici un fel de deosebire. Iar daca le vom ingadui sa spuna aceasta, Hristos nu va fi nici Dumnezeu, nici om; nici cu desavirsire creatura, nici Creator. Caci daca e o fire in_ mod simplu, ea nu are intelesul nici unuia din acestea 193 . Iar daca, evitind aceasta absurditate, am spune ca Hristos este o singura fire, dar com- 192. Daca ar fi o deosebire in Hristos dupa ipostas, ar fi doua ipostasuri in El. 193. Cei ce nu precizeaza ce fel de fire este firea unica pe care I-o atribuie lui Hristos se plaseaza intr-un plan nedeterminat, nici creat, nici necreat. EPISTOLELE 103 pusa, ar ignora cu adevarat cum intunericul credinj;ei gresite ti impinge in ultima ratacire. d) Cuvint mai precis despre firea compusa si despre sensul ei §i despre impietatea celor ce spun ca Hristos este o fire compusa. Caci toata firea compusa e adusa la unirea intreblalta a partilor prin compozi|;ie, fara o hotarire a vointei. Apoi parfile sint de o virsta intre ele si cu ea, venind la existenja impreuna, nici o parte nepreexistirid temporal celeilalte. ' Pe linga aceasta, fiecare parte se cunoaste ca a fost facuta spre com- pletarea intregului care in chip frumos infatiseaza totul 194 . Nici una din acestea nu se vede in Hristos, de catre cei ce voiesc sa fie binecredinciosi. Fiindca nu voim sa facem unirea Cuvintului cu trupul produsa fara voie si fara o hotarire libera, nici pe Dumnezeu Cuvintul de o virsta cu trupul in venirea la existenfii, sau trupul coetern cu Cuvintul prin existen^a fara de inceput, precum nu-L definim pe Hristos nici ca neavind in El nimic mai mult decit celelalte specii, vazute, dupa firea lor generala, ca parti spre completarea totului conform celorlalte specii, pro- duse de puterea care a intemeiat toate 195 . Caci aceasta este defini^ia si ra|iunea si legea oricarei firi compuse, precum puterea adevarului si tre- buin$a consecven|;ei indrumeaza sa spuna pe cei ce cugeta lucrurile cu injelegere. §i cum va mai putea face cineva parte dintre cei binecredin- ciosi, cugetind astfel despre Dumnezeu si Cuvintul, Care exista dinainte de toti vecii, ba, vorbind mai propriu, e Facatorul veacurilor si §i-a facut coborirea (chenoza) la noi oamenii cu voia si prin libera hotarire si S-a intrupat spre indreptarea si innoirea, dar nu spre completarea intregu- lui 196 ? Caci Cuvintul lui Dumnezeu a venit in chip negrait prin trup la 194. Orice imitate in lume e un tot compus din parji ce se intregesc. 195. In Hristos nu se vede nici o unire realizata involuntar prin natura; nici firea dumnezeiasca venita la existenfa deodata cu trupul, sau trupul unit din eternitate cu Cuvintul; nici Cuvintul intfegind ca o parte trupul, sau invers. Acestea^int proprii firii compuse. Caci o fire compusa nu e intreaga decit primind existenfa deodata in toate par- tile ei, in mod natural, deci fara voie, in acelasi timp, si fiecare intregindu-se prin alta. Nu se poate cugeta despre firea omeneasca din Hristos nici una din acestea. Ar insemna sa se puna Cuvintul pe acelasj plan creat cu trupul, sau umanul pe acelasi plan necreat, in sens panteist. N-ar mai fi o deosebire esen^iala intre Dumnezeire si umanitate. Dumnezeirea ar fi numai cu numele, Dumnezeirea avind §i ea nevoie de completare prin trup. 196. Se arata aci cele trei motive pentru care Dumnezeirea n-a putut alcatui o fire compusa cu firea omeneasca a lui Hristos: a) dupa Dumnezeire, Hristos este etern §i faca- tor al firii omenegti; b) Dumnezeu Cuvintul S-a unit nu prin necesitatea firii Lui dumne- zeie§ti, ci in mod liber cu firea omeneasca; c) nu §i-a unit firea dumnezeiasca cu firea ome- neasca pentru a completa firea omeneasca sau lumea, sau pe Sine Insu§i, ci pentru a o innoi. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om din libertate. Altfel n-ar fi Dumnezeu; ca orice om ar impune Dnmnezeirii o unire cu Sine. Hristos e smgurulCare S-a facut om de la Sine, prin libertate deplina. Orice alt om e adus in existen^a fara voia lui §i aceasta ii impune o inda- torire a ascultarii. Dar in scopul acesta el e inzestrat in cadrul firii lui pe care nu el §i-o da 104 • SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL oameni prin modul iconomiei, nu prin legea firii 197 . Deci Hristos nu e fire compusa, dupa inovatia celor ce golesc Evanghelia. Caci El e cu desavir- sire nerobit legii firii compuse, dupa modul venirii la existenta 198 . Ci este un ipostas compus neavind o fire compusa, supusa categoriei speciei ei. Desigur e un fapt minunat a vedea un ipostas compus fara o fire compusa supusa categoriei speciei ei 199 . Dar daca dupa ei Hristos este o fire compusa (virful uimitor al cuvin- telor lui Sever), ea e desigur sau generala, sau singulara. A cugeta vreo alta la mijloc e cu neputinj£. Daca Hristos este o fire generala, e vadit ca va fi in multi si deosebiti indivizi ca numar, supusi categoriei ei. Si va fi cunoscuta numai prin cugetare in cei ce-si are existenta. Si nu se ya cunoaste in sine in vreun ipostas propriu, fara accidentele vazute in indi- vizii aflati sub ea 200 . Caci aceasta este definijia si rajiunea fiecarei firi in mod liber cu o anumita libertate. Dumnezeu Cuvintul insa Se face om in mod liber. Deci nu intregindu-Si Dumhezeirea Sa §i nu intregind umanitatea Sa prin intrupare. Daca Dumnezeirea s-ar intregi prin umanitate, El n-ar fi Dumnezeu. Deci El n-are o «fire com- pusa^ caci o fire compusa e intreaga numai avind toate parfile ei. Daca Dumnezeirea ar intregi umanitatea sau lumea, n-ar fi creat lumea sau umanitatea ca un intreg, fiindca n-ar fi putut-o. Si in acest caz n-ar putea-o intregi nici prin intrupare, caci §i El ar avea nevoie sa Se intregeasca cu ea, deci ar avea o insuficienjA in Sine. Toate cele facute de Dumnezeu au fost «bune foarte». Dar au fost «bune foarte» intrucit au fost capabile sa ajunga la depli- na unire cu Dumnezeu, contribuind si cu voia lor. Insa neurmind acest drum s-au slabit prin voia lor. §i Creatorul lor a venit sa le innoiasca si sa le duca la deplina innoire cu El. 197. Avem aci o noua precizare a nofiunii de «mod» a Sfintului Maxim. El e deosebit nu numai de rafiunea fiintei, fiind o aplicare variata, larga a acesteia, ci §i de legea repetifiei. Intruparea Cuvintului s-a facut conform unui mod liber ales de El, nu unei legi gene- rale. Modul in acest caz e un act personal unic §i liber, nu este o aplicare care ramine totugi in cadrul firii. El nu vine la existenta ca omul supus speciei. El nu se uneste cu firea ome- neasca conform legii generale a unei specii. Caci firea dumnezeiasca si cea omeneasca nu se formeaza deodata condij;ionindu-se reciproc. Firea omeneasca ar fi in acest caz nece- sara celei dumnezeiegti. In faptul de a nu veni prin sine la existenta, poate intra si un mod al aducerii omului la existenfa de catre Dumnezeu cind voieste si |inind seama de niste antecedente date in creatie. Omul e pus si intr-o dependen|a de natura atit in aducerea lui la existenfa de catre Dumnezeu, cit si in dezvoltarea lui cea buna cu ajutorul lui Dumnezeu, sau in strimbarea lui prin slabirea legaturii cu Dumnezeu. . Cu totul altfel se intimpla cu Hristos. El Se aduce ca om la existenfa in mod liber §i ramine ca om in acord deplin cu voia dumnezeiasca prin taria ce o primeste de la Sine ca Dumnezeu. 198. Daca Hristos ar fi o fire compusa, ar fi exemplarul unei specii care s« repeta conform unei legi, completindu-se in fiecare exemplar firea omeneasca cu cea dumne- zeiasca. Evanghelia nu L-ar mai descrie ca pe o Persoana unica. 199. Se pune intrebarea: daca Iisus nu-i o fire compusa, ci doua firi, cum pot da ele un ipostas compus? Acesta e un fapt minunat. Sfintul Maxim admite ipostasul compus al lui Hristos, pentru ca ipostasul in unicitatea lui nu e supus legilor repetifiei. O fire com- pusa trebuie sa fie a mai multor ipostasuri. Ea intra sub imperiul unor legi ale repetifiei. Ipostasul lui Hristos e unic prin Sine chiar daca e compus. Ipostasul lui Hristos e o compo- zifie voita de El Insusi si deci unica. 200. Daca Hristos ar fi o fire compusa generala, nu s-ar vedea stind de Sine un unic Hristos, ci o multime de hristosi, avind fiecare firea lui compusa, ca fire generala, distin- gindu-se doar prin niste proprietati personale. glSTOLELE ' 105 generate. Si asa s-au introdus o mul|ime de hristosi in loc de^Jnul, ne- avind in nici un mod vreo identitate cu Dumnezeu sau cu oamenii 201 . Aceasta datorita furieidebordante si nestapinite a lui Sever. Iar daca spune ca Hristos e o firesingulara, va trebui sa trecem peste faptul ca nu exista nicidecum vreo fire circumscrisa intr-o unica per- soana, chiar daca unii propun inventia mitologica a pasarii Phoenix, ca pe un exemplu mare §i de necontestat pentru intemeierea ultima a opi- niei aceluia. Dar despre aceasta ma si tern sa discut, ca nu cumva sa ma vad luat in ris de oamenii cuminti ca un lipsit de minte, intrucit ma silesc sa dovedesc ca mitul e adevarat. Caci daca Phoenixul este animal, e numaidecit si general. Deci daca e animal, mai intii nu e ca animal cu totul singular. Apoi daca e animal, e si trup insufletit senzorial 202 . Iar daca Phoenixul e trup insufletit sensibil, e vadit ca e supus si nasterii si coru- perii. Ii vom intreba deci pe inteleptii cunoscatori ai natufii, daca e cu putinja ca vreunul din trupurile insufletite si sensibile, supuse nasterii si coruperii, sa fie al unei firi singulare dupa ipostas, odata ce e o trasatura evidenta si o definitie a existentei trupurilor succesiunea unora din altele in cadrul speciei. E ceea ce m'arturiseste si dumnezeiasca Scriptura, dind ca temei al acestei invataturi, cind ihfati§eaza pe Dumnezeu poruncind marelui Noe acestea. Caci a spus Dumnezeu lui Noe: «Intra tu §t toata casa ta in corabie, caci ie-am vazut pe tine drept inaintea Mea in neamul acesta. §i ia cu tine din toate dobitoacele cele curate cite §apte, parte bar- bdtescd §i femeiasca. Iar din dobitoacele care nu sint curate,, cite doua, parte barbateasca §i femeiasca. §i din toate pasarile cerului cele curate, cite sapte, parte barbateasca si femeiasca. §i din toate pasarile cerului cele necurate, cite doua, parte barbateasca si femeiasca, ca sa sepastreze saminta pe tot pamintul» (Fac. 7, 1-3). Daca intre acestea se numara §i Phoenixul ca pasare, nu este de o fire singulara dupa ipostas, potrivit poruncii dumnezeie§ti, pe care nu vrem sa o mai repetam. Caci nu ne place sa ne luptam pentru cele ce nu e nevoie. * E vadit apoi tuturor ca daca Hristos e o fire unica, nu e nici de o fiinta cu Dumnezeu si Tatal, nici cu oamenii. Iar daca dupa ei Hristos e dupa fire strain cu totul de toate cele ce sint, cum a aratat cuvintul nostru, ii vom indemna si pe acesti noi dogmatisti sa spuna ce este dupa fire Hris- 201. O multime de hristo§i cu o fire compusa in mod identic, deci nici pur dumne- zeiasca. nici pur omeneasca, ci amestecata, ar constitui o specie noua, care nu este identica nici cu specia umana, nici cu Dumnezeu, Care are o fire pur dumnezeiasca. Acesti hristogi n-ar avea prin urmare nici un rol mijlocitor,_adica mintuitor pentru oameni, neavind nimic comun nici cu Dumnezeu, nici cu oamenii. In firea lui amestecata s-ar dovedi insa§i firea dumnezeiasca alterata prin unirea cu cea omeneasca; §i avind nevoie de cea omeneasca pentru a-si completa insuficien|a ei. 202. Pariritii admiteau §i in animale un suflet sifn|itor, nu rational §i mintal. 106 ■ SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL tos in Care cred si pentru care motiv II slavesc pe El, Care e hulit de ei ca nefiind nimic dupa presupunerile cuvintelor lor 203 . Daca deci, potrivit puterii daruite ratiunii, rezulta in mod necesar o mare si infricosatoare primejdie, pentru cei ce afirma ca Hristos este una dupa fire, sau o singura fire, fie numita simpla, fie compusa, si pe aceasta fie generala sau compusa, fie singulara sau particular^, sa ne pastram cu toata paza inimile de o astfel de parere, ca sa ne eliberam si de ameninja- rea cuprinsa in ea. Si sa marturisim in mod binecredincios pe de o parte o doime in Hristos dupa rafiunea diversita|;ii firilor, sau a deosebirii firilor din care El este, pastrate si dupa unire ca niste par$i in intreg, in care partiie nu coincid niciodata intreolalta in mod natural (intr-o masura), in sensul ca fiecare isi pastreaza nealterata ratiunea proprie a firii fata de cealalta 204 ; pe de alta, sa-L marturisim Unul dupa rafiunea identita|ii ipostatice, dupa care Hristos nu primeste nicidecum nici o deosebire sau impartire in Sine ca intreg, din pricina deosebirii firilor, in asa masura ca e crezut ca fiind un singur ipostas si inainte de trup, si dupa intrupare; si e inchinat de catre noi si slavit ca Unul din Sfinta si imparateasca Treime. Caci ipostasul lui Hristos e unul, ca intreg, neimpartindu-se prin nici o ratiune in proprietatea Lui caracteristica, de catre cele extreme, proprie- tate prin care se distinge de ele 205 . Iar prin cele extreme in|;eleg pe Dum- nezeu si Tatal, din Care S-a nascut dumnezeieste Hristos inainte de veacuri, si pe Sfinta Preaslavita Fecioara si Maica, din care Acelasi S-a nas- cut omeneste pentru noi, pastrind prin unitatea par];ilor Sale cu amin- doua extremele in chip nemicsorat identitatea cu ele dupa fiinja. Dar prin aceste parti Hristos primind ratiunea deosebirii nu iese din ipostasul unic al Sau. Caci, orice intreg si mai ales eel nascut prin compozitie, vazut ca alcatuit din parfi deosebite, pazindu-si in chip singular identitatea pro- priului ipostas, are si deosebirea intreolalta a parlor proprii neameste- cata si prin ea pastreaza nefalsificata ratiunea dupa fiinfa a fiecarei parti • 203. Intrucit nu exista fire compusa, adica nici dumnezeiasca, nici omeneasca, Hris- tos Caruia I se atribuie o astfel de fire nu exista de fapt. 204. Sfintul Maxim respinge ideea ca firea dumnezeiasca §i cea omeneasca sint «par^i» ale unei firi amestecate, sau compuse, dar nu §i ideea ca ele sint «par|i» ale unui intreg ipostas, in care ele se pastreaza neschimbate §i neamestecate. 205. Ipostasul e unul, fiind Acelasi inainte de intrupare si dupa intrupare. El nu e impartit de firi, degi ele se pastreaza in El. El are ceva propriu al Lui. §i acest ceva propriu nu poate fi imparj.it de catre firile Lui. Ci El le |ine in unitatea Lui fara sa le confunde. E taina identita^ii unice §i de nepierdut a fiecarei persoane, oricit de mult s-ar imbogati in confinutul ei. Ipostasul e forfa unificatoare a tuturor facultafilor, funcfiilor §i confinuturi- lor lui. Ele nu se confunda, dar ipostasul le traieste pe toate unite ca un eu unitar. El nu se repeta identic, cum se repeta firea in fiecare ipostas. Fiecare ipostas e unic, caci toate ipos- tasurile folosesc o natura comuna in mod propriu. Ipostasul Cuvintului e nu numai unic intre multe ipostasuri unice ale aceleiagi naturi, ci unic §i in sensul ca nu are numai o natura comuna cu celelalte, ci §i natura divina unita cu ea, ca nici un altutf EPISTOLELE 107 fata de cealalta. Asemenea si partile, pastrind prin compozi|ia intre ele ne§tirbita §i nemicsorata rajiunea firii, pastreaza identitatea unica, neim- partita a intregului propriu, prin care pazesc in chip singular rajiunea cea dupa ipostas cu desavirsire neimpar|ita. Deci, precum a aratat cu adevarat cuvintul in fuga, e cu totul contrar binecredinciosiei a afirma ca Hristos e una in ra|iunea cea dupa fire, ca si doi in rajiunea cea dupa ipostas, prima afirmare fiind proprie rauhji miros al lui Apolinarie, care contopeste si amesteca firile intr-o fire si face de necunoscut intruparea, nemaiafirmind nici o fire propriu-zisa dupa unire, - caci o neaga pe fiecare ca ceea ce este, trecindu-le si mutin- du-le una in alta -, iar nebunia iudaica a lui Nestorie imparte ipostasul eel unul in doua si neaga intreaga intrupare (iconomie), refuzind sa spuna ca Dumnezeu Cuvintul S-a unit fiinjial cu trupul dupa ipostas 206 . Contrar lor, nOi, folosindu-ne in chip drept si cuvenit de cuvint, mutam spre dreapta intrebuintare expresiile celor ce le strimba. §i cuvintul doua il intrebuinjam pentru deosebirea diversitajii naturilor, iar unul pentru exprimarea ipostasului. Aceasta ca sa se pastreze si deosebirea firilor din care este Hristos, in Hristos dupa unire, dar ca sa se menjina si identita- tea si unitatea ipostasului Cuvintului lui Dumnezeu Cel intrupat nein- muljita. Caci afirmarea si marturisirea contrara a acestora, cum cugeta ereticii, produce desfiin|;area lor. Caci adevarul nu rabda sa se ingaduie sa se schimbe intre ele numirile lucrurilor. De aceea marturisim, precum am zis, pe Hristos in doua firi, pastrindu-se ra|iunea deosebirii firilor din care este El si dupa unirea in El, ca in Unul ce este Acelasi si Dumnezeu, si om dupa unire. e) Cel ce declara pe Hristos Dumnezeu si om dupa unire marturi- seste deodata cu numirile in chip necesar firile dupa, unire, alegind dreapta credinta. Daca Hristos este, dupa marturisirea de obste, Dum- nezeu si om dupa unire, e vadit ca sintem adeveriji ca afirmind prin cuvint lucrurile insesi dupa unire. Caci lucrurile sint cugetate inaintea numirilor lor si n-ar putea fi vreodata o numire fara lucrul care da prin sine confirmarea numirii si primeste in schimb de la ea indicarea. Iar daca lucrurile ale carora sint numirile, nu le are Hristos dupa unire, se va deduce ca avind, dupa ei, numirile simple, neavind ele nimic la baza si fiind goale de lucruri si va fi, dupa ei, Hristos Dumnezeu si om numai cu numele, si nu in realitate. Dar ce ar fi mai contrar lui Dumnezeu ca aceasta? Iar daca se feresc de o asa de mare nebunie, sa spuna ca numi- rile nu sint in Hristos goale de lucruri dupa unire. Precum nu se feresc sa 206. Invafatura lui Nestorie o vedem la formajiile neoprotestante de astazi, care nu vad pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat si nici pe Maica Lui ca Nascatoare de Dumnezeu. 108 j SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL - dea cele doua numiri (Dumnezeu si om) lui Hristos dupa unire, asa sa spuna si cele doua firi din care si in care consta si ale carora sint numirile, daca marturisesc cu adevarat in chip credincios ca s-au pastrat in mod real, dupa fire, cele unite, dupa unire. f) Despre expresia «in doua» §i despre dreapta marturisire de catre Parinti a expresiei «o fire a Cuvintului intrupata» §i negarea «uneifiri $ompuse». §i iarasi II credem pe Acelasi fiind in chip neimpartit in doua firi, in Dumnezeire si umanitate. Caci precum afirmind pe Hristos din doua firi, II intelegem ea fiind din Dumnezeire si umanitate, ca un intreg din parti, asa afirmindu-L in doua firi dupa unire, II credem fiind in Dum- nezeire si umanitate ca un intreg in parti 207 . Iar parti ale lui Hristos sint Dumnezeirea §i umanitatea in care si din care subzista. > §i iarasi am fost invatati sa credem, sa spunem si sa propovaduim, dupa sfintul Ciril, «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» in trup ce are suflet, intelegind prin «intrupata» ca a primit fiinta firii noastre. §i iarasi, ca sint ale Aceluiasi si unic Hristos atit minunile cit si patimile si ca ale Aceluiasi sint ceje doua nasteri, cea netrupeasca dinainte de veci din Tatal si cea in timp savir§ita din Maica Sa Fecioara trupeste pentru noi. De aceea foarte mult si cu adevarat propriu o marturisim pe Ea Nasca- toare de Dumnezeu, ca pe una ce a nascut pe Dumnezeu Cuvintul, Care S-a nascut dinainte de toti vecii din Tatal, iar in timpurile din urma S-a intrupat din Ea. Dar refuzam cu desavirsire sa numim pe Hristos o fire compusa, nu numai pentru cauzele amintite, ci si pentru ca nimeni dintre Parinti h-a folosit pina astazi aceasta expresie si pentru ca ea este produsul vadit al ereticului Apolinarie si al discipolilor lui, a caror eroare primind-o Sever se^ impodobeste cum se cuvine si cu expresiile ei. Caci Hristos nu este o unitate naturala (de natura) prin compozitie, cum afirma Apolinarie §i Sever, odata ce pastreaza dupa unire diversitatea firilor din care este, neatinsa si neamestecata. Nu e nici o doime ipostatica, cum sus|;ine Nes- torie, odata ce cele ce s-au adunat (unit) nu subzista in ele insesi si dis- tincte intreolalta si odata ce Dumnezeu Cuvintul eel intrupat este Unul si dupa intrupare si a luat trupul insufletit mintal si rational unit cu El, care preexista (ipostatic) prin ratiunea proprie a firii (Lui) 208 , ci este dupa Parinti un ipostas compus, intrucit este Acelasi intreg Dumnezeu si Unul din Sfinta §i Prea Slavita Treime cu umanitatea datorita Dumnezeirii, si Acelasi intreg si Unul dintre oameni cu Dumnezeirea pentru umanitate 209 . 207. Ipostasul e o unitate. Firile sint parfile Lui necontopite. E un eu unic al ambelor. 208. Natura omeneasca exista concret ca ipostasuri, prin insa§i ra|iunea sau struc- tura ei. In Hristos aceasta stare concreta de sine a naturii umane e una cu starea de sine concreta a firii dumnezeiesti in Cuvintul dumnezeiesc intrupat. Ea primeste existente concreta in El. EPISTOLELE ■ 109 g) Explicare mai naturala a ipostasului campus; si dovedire mai exactd ca cei ce marturisesc pe Hristos un ipostas compus nu cad in ace- leasi absurditati ca cei ce II afirma o fire compusa. Iar daca cineva ar socoti ca cei ce afirma ca Hristos este un unic ipostas compus cad in aceea§i absurditate, pentru ca tot ipostasul compus i§i are partile de aceeasi virsta intre ele, unul ca acesta intelege gresit judecata mea. Caci nu simplu orice ipostas compus isi are partile de aceeasj virsta intre ele, prin venirea impreuna la existenta, ci numai eel ce sta sub o fire compusa §i face parte dintr-o specie categorisita de ea, ca fiind categorisit de ceea ce e comun fiintei sau firii e o adunare ce are impletite ni§te proprietati legate de el, adica o fire cu proprietati. Daca deci e compusa firea sub care se afla, dar si specia categorisita de ea, e necesar ca numaidecit sa fie §i ipostasul compus, si sa aiba partile de o virsta intre ele, pentru fiinta sau firea lui care-1 caracterizeaza, odata ce exista ca unul ce e acelasi cu spe- cia, afara de trasaturile ce-1 disting pe el. Caci precum definind ipostasul simplu spus, zicem ca el e de o fiinta oarecare cu insu§irile proprii (dis- tincte), sau o fiinta oarecare cuprinzind in individ'ualitatea proprie toate insusirile proprii, la fel, definind ipostasul in mod determinat, deci nu simplu spus, spunem ca ipostasul compus este o fiinfa oarecare compusa cu insusirile .proprii sau o fiinta oarecare compusa cuprinzind distinct toate insusirile proprii in individualitatea sa 210 . Caci cele vazute in mod 209. Desi are umanitatea unita cu Sine, Hristos este Unul din Treime prin faptul ca e Dumnezeu; si de§i umanitatea Lui este unita cu Dumhezeirea, EI este unul dintre oameni prin faptul ca e Acelagi §i om. Posedarea umanita|ii nu-I mic§oreaza calitatea de Dumne- zeu; posedarea Dumnezeirii nu-I mic§oreaza calitatea de om. Acelagi e omul care luereaza prin Dumnezeirea Lui si Acela§i Dumnezeu care luereaza prin umanitatea Lui. E ca om subiectul minunilor dumnezeiesti §i Acelagi, ca Dumnezeu, subiectul patimirilor omenegti. Dar se simte ca e Dumnezeu in patimiri §i ca e om in minuni. Traieste dumnezeie§te pati- mirile noastre si omenegte, inalfimea faptelor minunate. 210. Ipostasul sau persoana nu e numai firea sau fiinta generala existind concret, deci in sine, ci firea plus niste proprie'tati specifice fiecarui ipostas. Aceasta il face unic pe fiecare ipostas. Proprietatea are aci sensul de ceea ce e propriu fiecarui ipostas in uni- citatea lui. De unde vine aceasta unicitate? Din multe imprejurari: nascut la o anumita data §i intr-un anumit loc, conceput din anumiti parinti in alta si alta imprejurare a vietii lor, traind in alte si alte rela|:ii etc. Dar si din anurhite daruri specifice fiecaruia. Aceasta ne face sa credem ca Dumnezeu face ca natura comuna sa imprime in fiecare existenta con- creta alte si alte din resursele aflate in ea. Natura umana e de o boga|ie potentiala inepui- zabila. Dumnezeu Isi manifests mereu in alte si alte moduri puterea imaginatiei Lui crea- toare. Creatiunea nu ramine nici o clipa monotona, sau inchisa in ea insasi, in esente monotone impersonale. Dumnezeu Si-a lasat «un spatiu de manevra» in ea. Dar aceasta nu inseamna ca nu e si natura umana ceva corespunzator cu u/iicitatile personale pe care Dumnezeu le actualizeaza cu libertatea Lui. Dar «proprietatile» multiple ce-i sint proprii fiecarui ipostas, dau o complexitate fiecaruia, si anume o alta si alta complexitate. Dar daca firile s-ar compune,' n-ar exista unitate-varietate in creatie, nici n-ar fi prin iposta- suri mereu noua in aceasta varietate. Ar fi o unitate generala haotica, nearmonioasa. D aceea firea ramine aceeasi chiar cind e alcatuita din suflet si trup, ca la om. Dar ipo?r >s rile sint toate de o alta si alta complexitate in cadrul firii. Poate aceasta vine din : 110 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL comun in indivizii de sub aceeasi specie caracterizeaza in primul rind ceea ce e in general fiinta sau firea in indivizii ce se afla sub ea. Iar comun tuturor indivizilor de sub o specie compusa este compozitia. Deci compo- zifia in indivizii de sub o fire caracterizeaza in primul rind firea lor com- pusa, nu ipostasul 211 . De aceea din cele comune §i generale e toata defini- fia indivizilor ce se afla sub ele §i din cele generale isi au in mod natural originea propriului cuprins cele de sub ele. In aceasta se arata clar ce este propriu-zis si in mod principal ceea ce se defineste. Iar daca acesta este adevarul, precum este de fapt, e vadit ca eel ce vorbeste de ipostasul compus, aflat sub fire, a aratat in individualitatea ipostasului existenta lui in ceea ce e comun in mod general fiinj;ei, impreuna cu insugirile proprii ce-1 caracterizeaza in mod propriu. Deci eel ce a numit un ipostas oare- care aflat sub o fire, n-a numit nimic altceva decit o fire sau o fiinta com- pusa cu proprietati distincte. Daca deci, precum s-a aratat, toata firea compusa i§i are intilnirea partilor sale una cu alta, printr-o compozitie fara o proprie hotarire, §i-§i are partile de o virsta intre ele §i fiecare din ele s-a ivit spre completarea intregului vazut ca totul in cele ce sint con- form speciilor singulare, e vadit ca §i fiecare ipostas are cum se cuvine aceeasi constitute a existentei intr-o conformitate cu genul si cu specia proprie.' Sa arate deci ipostasul compus al lui Hristos aflindu-se sub aceea§i fire compusa si sa adauge ca partile ei sint de aceea§i virsta §i apoi sa ne puna, cu dreptate, sub aceeasi mustrare. Dar intrucit nu pot face aceasta i§i intemeiaza pe nisip dogmele lor. Caci eel ce se sileste fara pricepere sa supuna pe Hristos amintitelor absurdita|;i, pentru ca este marturisit de noi in chip binecredincios ipostas compus, s-a ratacit mult de la calea ce duce spre adevar, ba, graind mai propriu, de la adevarul insu§i. Caci aceasta mare §i sfinta taina a lui Hristos nu are nici ca un individ in- deob§te o natura generala categorisita ca specie, nici nu e un gen sau o specie a indivizilor de sub ea, stind sub categoria ei, ca sa poata fi supusa vreuneia din regulile amintite. Ca atare, Cuvintul lui Dumnezeu nu are cu combinatii ale bogatelor resurse ale firii. Dar unicitatea nerepetata a fiecarui ipostas, chiar daca ar fi miliarde §i miliarde, trimite §i la o lucrare a lui Dumnezeu §i a imaginatiei Lui creatoare. Dar daca, precum s-a spus in diverse note anterioare, orice ipostas sau existenta concreta de sine a unei naturi isi are ratiunea in respectiva natura (dar nu fara un adaos al Jucrarii dumnezeiesti), daca natura umana e compusa, compus va fi si ipostasul ei. E ceea ce dezvolta in continuare Sf. Maxim. Dar in natura umana compusa este o unitate. De aceea si ipostasul in care se realizeaza, desi e compus, are o unitate. E o unitate in cele cdmpuse, mai ales in natura umana si in ipostasurile ei, mai presus de ir4elegerea noastra.' 211. Orice om in general e compus prin specia lui, care e compusa din suflet si trup. Aceasta il caracterizeaza pe orice om. Dar la aceasta se adauga insugirile lui proprii ca per- soana distincta. EPSTOLELE 111 trupul nici o intilnire egala si asemenea celor compuse prin unirea din- treolalta, spre a realiza o compozitie ca acelea 212 . h) Singurd unirea Cuvintului cu trupul s-a facut prin asumare, fiind a Unuia ce preexistd §i a voit sd Se mic§oreze spre unire. In toate cele compuse in general dupa fire, nu se infaptuie§te continuarea speciei, ca a imui intreg din parti, prin asumarea uneia de catre alta, ci venirea deo- data a parfilor din ceea ce nu este la existenta, intr-o intilnire intre ele odata cu impreuna venire la existenta, produce compozitia intregului 212b . Dar taina Domnului si Dumnezeului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos nu s-a savirsit in modul acesta, ci existind ca Dumnezeu prin fire si ca Fiul lui Dumnezeu simplu si netrupesc dupa fire si coetern cu Tatal si Creatorul tuturor veacurilor, S-a facut om, voind-o aceasta potrivit sfa- tului Sau de oameni iubitor 2120 . Si pentru noi, fiind simplu dupa fire §i 212. Sfintul Maxim nu mai prezinta ca definitie principals a ipostasului starea de sine a unei naturi, ci natura cu niste proprietaf i specifice. De fapt lucrul din urma se neglija cind se defmea ipostasul numai ca stare de sine a naturii. Aceasta nu remarca noutatea adusa de fiecare ipostas generalitatii firii. Proprietatile infafigeaza unicitatea ipostasului sau per- soanei. Desigur nici proprietafile ipostasului nu sint lipsite de o legatura oi firea generala a ipostasului. Dar ele il individualizeaza, fara sa-1 separe de celelalte. In firea generala insasj sint implicate ca potente relafiile actualizate in proprietatile distincte ale ipostasuri- lor. care prin aceasta isi manifesto nevoia unul dupa altul. Nu exista natura in mod concret decit in ipostasuri, dar in ipostasuri imprimate de alte si alte proprietafi, care impun si ele relafiilor intre ele, prin intregirea ce §i-o aduc. Astfel ipostasurile dezvolta comuniunea atit pe baza unitafii lor de natura, cit si a nevoii de intregire prin proprietatile caracteris- tice ale fiecaruia. 212 b. Ipostasul lui Hristos, desi compus, nu e compus ca ipostasurile umane, care sint compuse prin faptul ca partile lor sint de aceea§i virsta, ca ele sint adunate fara voie si una o completeaza pe cealalta. 212 c. Ipostasul lui Hristos nu se compune fara voia Lui, prin venirea la existenfa deodata a partilor Lui, ci Fiul lui Dumnezeu, existind din veci, Se face ipostas compus in timp, prin voia Lui. Ipostasul Lui compus e opera libertatii Lui. Compozitia Lui ipostatica e de alta natura. Nu este o intregire necesara a Dumnezeirii prin umanitate §i invers. Acum intra intre oameni un Subiect cu desavirgire liber. Hristos e singurul om facut de El insu§i cu voia Sa. Toti oamenii vin la existenta fara voia lor. Adica fiecare om e adus la existenta in parte prin voia parinfilor, dar nu numai prin a lor. Alfii dispun in parte de aducerea lui la existenta. Iar odata adus la existen|a, poate dispune de existenfa sa pamin- teasca §i a altora, dar nu si-o poate nimici nici pe a sa cu totul, nici pe a altora. Faptul insa ca la aducerea oamenilor la existenfa si la menjinerea ei are un rol si o libertate umana implica trebuinfa ca undeva sa existe un izvor desavir§it al libertatii, de care depinde in mod fundamental existenta lor. Acela trebuie sa existe el insusi total liber. La baza intregii existence trebuie sa stea o existenfa care nu depinde de nimeni §i care le aduce pe toate la existenfa. E o existenta personala, nu o esenfa. Caci esenfa nu aduce nimic nou la exis- tenfa, sau deosebit de ea. Ea e supusa unei legi in existenfa ei, identica. Existenfa in general n-a putut incepe. Ea trebuie sa fie din veci, dar trebuie sa fie ca existenfa prin sine, sau libera, caci altfel ar avea o alta putere superioara ei care o aduce la existenfa, §i asa la infinit. O Persoana divina care exista prin Sine si aduce toate la existenfa din libertate, Se face §i pe Sine om in mod total liber. El insa ia asupra Sa unele din pasivitafile omului. Dar le suporta de buna voie, pentru a le invinge prin aceasta. §i le ia numai pe cele ireprosa- bile: foamea, oboseala, durerea, moartea. Dar suportindu-le, le invinge. 112 ^SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL netrupesc, S-a facut din noi in chip iconomic (prin intrupare voita) com- pus dupa ipostas §i intrupat, cum zice dumnezeieste sfintul §i marele Dionisie Areopagitul in primul capitoi al scrierii «Despre numirile dum- nezeie§ti», unde zice despre dumnezeiasca intrupare: «In chip deosebit, din iubirea de oameni, caci S-a facut partas. de ale noastre cu adevarat in mod integral mtr-unul din ipostasurile Lui, readucind la Sine insu§i §i refacind micimea omeneasca din care S-a compus (in chip negrait) Iisus eel simplu; §i Cel etern a luat prelungire temporala §i S-a facut interior firii noastre Cel ce in chip- suprafiintial e in afara intregii rinduieli a firii^. Daca decinu dupa legea si rinduiala firii celor compuse, ci in alt mod decit al firii celor compuse - caci Cuvintul lui Dumnezeu S-a compus in chip negrait, prin asumare, cu trupul spre compunere 213 , nu primind existenta prin na§tere odata cu trupul spre compunerea §i spre comple- tarea unui intreg dintr-o specie, precum spune clar tuturor cuvintul ade- varului - in zadar incearca cei nepriceputi in mod necuvenit sa supuna rinduielii firii compozitia care depa§e§te tot hotarul (toata definitia) §i toata ratiunea firii 214 . De aceea cel ce spune ca intruparea s-a facut prin asumarea trupului salveaza §i existenta dinainte de veci a lui Dumnezeu Cuvintul, §i marturise§te in chip binecredincios §i intruparea Lui voita §i liber hotarita in timp, precum paze§te §i deosebirea neamestecata a Cuvintului asumator §i a umanitatii asumate, si dupa unire 215 . Acea Persoana Se face om in mod liber, nu din capriciu, ci din iubire. Existenta deplina este una cu existenta iubitoare. Ea face totul din iubire. Ea vrea sa elibereze §i pe oameni de patimi pentru a-i face capabili de iubire. Libertatea desavir§ita, care coincide cu existenta desavirsita, coincide totodata cu iubirea. In iubire sint §i vreau sa fiu fara sa strimtorez pe nimeni. Iubirea reprezinta existenta ca o lege superioara oricarei legi, ca o lege care mentine armonia tuturor in mod desavirgit prin libertate, nu prin sila. Iubirea e una cu existenta §i cu libertatea. Ea n-a inceput pentru ca n-a fost ceva inaintea ei supe- rior ei. Iar din ceva inferior nu poate ie§i ceva superior. 213. Asumarea firii omenesti de catre Cuvintul implica preexistenta Celui ce a asu- mat-o. Deci Se face om in chip liber Cel ce exista de mai inainte ca Dumnezeu, nu e facut om nefind nimic inainte, cum sint facuti ceilalti oameni. «S-a facut» deci om, n-a fost facut. Sfintul Maxim repeta mereu ca aceasta asumare a trupului, sau unirea Cuvintului cu tru- pul s-a facut in mod negrait, minunat. Intre Dumnezeu Cuvintul, Creatorul umanitatii dupa chipul Lui, §i aceasta umanitate exista totusi o anumjta conformitate. Cuvintul dum- nezeiesc se poate folosi de cuvintul omenesc. Gindirea dumnezeiasca se poate comunica prin gindirea omeneasca. Simfirea omeneasca nu e cu totul ineapabila sa comunice simji- rea plina de mila a Dumnezeirii. 214. Compozitia umanului cu divinul in ipostasul lui Hristos depa§e§te toate compo- zitiile naturale ale creafiei, pentru ca Necreatul §i Creatorul nu e supus in mod necesar unirii intr-o Persoana cu cele create, sau in nici un caz unirii obi§nuite intre ele §i nevrute de ele. El are o unire cu ele, dar nu Se incadreaza in firea generala a creafiei §i nu e in afara voii Lui. Toate cele supuse unor legi, implicind limitarea lor in putere, presupun o exis- tenfa mai presus de ele, mai presus de orice limita, care le inchide pe toate inlauntrul ei. 215. Asumarea firii omenesti de catre Dumnezeu-Cuvintul e un act al libertafii Lui. Dar ea implica §i existenta dinainte de veci a Celui ce o asuma §i puterea Lui absolute asupra ei, exprimata prin creatie. Caci daca ar fi fost adus §i El cumva la existenta de altci- EHSTOLELE 113 Cel ce nu marturiseste ca Cuvintul lui Dumnezeu S-a intrupat in mod neschimbat prin asumarea trupului nu va putea marturisi cu adeva- rat nici una din cele spuse in nici un fel. Caci daca n-ar fi preexistat fara de inceput, cum ar fi luat (asumat) prin vointa trupul deosebit dupa fiinjs Cuvintul in care, precum socotesc, se zice ca s-a savirsit in mod propriu unirea cu ceea ce e de alta fiinja prin asumare 216 ? De aceea numai El a asumat in mod unic fara pasivitate si cu adevarat ceea ce e de alta fiinja si S-a pazit pe Sine neschimbat in tot sensul §i modul si nemultiplicabil, iar ceea ce a asumat a pastrat de asemenea neschimbat. E ceea ce e cu nepu- tinja sa se intimple cu firea creata, in care toata compozitia se savirseste odata cu apari^ia partilor, spre implinirea unui oarecare intreg supus unei specii, prin unirea unora cu altele. E o compozijie care pastreaza in mod egal corespondente parjilor intreolalta in intreg. Asa este in noi si in toate cele ce au o fire compusa precizata ca specie. Caci in noi sufletul isi are puterile naturale ale trupului corespunzatoare cu lucrarile proprii, trupul fund prin fire capabil de ele, pentru faptul ca sufletul vine la exis- tent impreuna si deodata cu trupul 217 . Dar Cuvintul lui Dumnezeu neavind in nici un sens si mod corespun- zatoare puterile firii asumate de El cu lucrarile proprii dupa fire - caci nu se masoara cu firea cele mai presus de fire -, nici existind peste tot ceva din cele create capabil prin fire de El, S-a facut absolut cu voia, in chip negrait, ca prin asumarea trupului rational si mintal insuflejit, ca Unul ce este si preexista §i toate le poate, innoind intr-un mod mai presus de fire neva, n-ar putea asuma in mod complet liber firea omeneasca, ci in baza unei necesitati impuse Lui de eel ce 1-a adus la existenja mai inainte. In cazul acela si creatia ar fi ceva ce I s-a impus de o forja superioara. Asumarea trupului de catre un suflet preexistent, con- form teoriei lui Origen, nu-i un act total liber, pentru ca acel suflet e produs si el de o sub- stanfa anterioara. Si asumarea trupulUide un astfel de suflet nu e spre mintuirea trupului, ci spre pedeapsa si cura|drea sufletului. In Iisus e dat Subiectul supremei libertaji manifes- tat si ca om. E Subiectul supremei liberta|i si deci si al iubirii desavirgite, fara de care nu se poate explica existenja. La treapta de parteneri ai lui Dumnezeu, deci la participarea la libertatea Lui in iubire, sint chema|i to^i oamenii. In scopul acesta trebuie sa se pastreze in Hristos neamestecata si neschimbata atit Dumnezeirea desavirsit libera ca sa se poata impartasi de ea si oamenii prin comuniune cu El, cit si umanitatea, prin care Hristos le comunica frajalor Sai in umanitate aceasta iubire desavirsita in libertate desavirsita. 216. Ideea de «asumare» a trupului este ideea cheie, care asigura inva}atura despre preexistenta vegnica a Cuvintului si despre libertatea ^tului de intrupare a Lui. Altfel, ar fi fost §i Hristos un om constituit fara voia Lui in temeiulunei legi a firii. Asumarea implica deosebirea de fiinfa a Cuvintului asumator si a firii asumate. Ea explica unirea lor nu printr-o lege a firii, ci prin voia Cuvintului asumator. Sau chiar asumarea arata ca intre Cuvintul si trupul asumat e o deosebire de fiinja. Caci omul nu se constituie prin asumarea libera a unei parji a lui de catre alta parte, ceea ce arata ca parpUe lui sint deofiin|a. 217. Corespondenja aceasta vine din faptul ca sufletul §i trupul vin deodata la exis- tenfa, nu paralel, ci intr-o impreunare oarecare. Sufletul are in sine o corespondenja cu trupul chiar de la aparitie. 114 SFfNTUL MAXIM MARTURISITOftUL firile ca sa mintuiasca pe om 218 . Aceasta credinja am inva|at-o eu; §i m-au invajat sfinjii §i fericifii Parinji care au plecat inainte de noi §i cei ce mai viejuiesc §i acum, carora li s-a incredintat cirma sfintei Biserici univer- sale a lui Dumnezeu §i care au cirmuit-o in chip drept spre limanul voii lui Dumnezeu. Cu aceasta voi §i pleca, prin rugaciunile lor, cind voi parasi viaja. prezenta, oferind lui Dumnezeu, in loc de orice vrednicie, marturi- sirea neprihanita §i nepatata §i mai presus de toata tulburarea eretica. Caci nu ma pot lauda cu o viaja infrumusejata de fapte, eu care am fost in toata viaja mea de aici un calcator arbitrar al legilor dumnezeiesti. Acestea vi le-am scris, pe cit s-a putut mai scurt, voua, domnul meu binecuvintat, ca sa cunoastefi, daca e ceva de folos in cele scrise, cum sa alungaji macar in parte pe cei imbraca^i in piele de oaie, care sperie cu latraturile lor oile dumnezeiesti §i blinde ale sfintei turme a lui Hristos §i sa nu va lasaji atrasi de minciuna, care fajareste cu viclenie adevarul. Expresiile Parinjilor aparatoare ale credinfei bisericesti nu le-am putut da in scrisoare, din pricina marii lipse de carjl Dar aveji acolo pe binecu- vintatul meu stapin, parinte §i inva^ator, domnul Ava Sofronie, cu ade- varat cuminte (oaxppova) §i in|;elept susj;inator al adevarului §i nebiruit aparator al dumnezeiestilor dogme, in stare sa lupte cu fapta §i cu cuvin- tul impotriva a toata erezia, imboga^it in toate celelalte virtu|;i §i in mul- |ime de carji, gata sa imboga|;easca pe cei ce voiesc sa invefe cele dumne- zeie§ti. Vizitindu-1, des pe el, stiu cffve|;i dobindi toata cunostin|a cea dreapta §i fara gregeala a dreptelor si mintuitoarelor dogme. Va doresc sanatate 219 . 218. Nimic din cele create nu e capabil sa se uneasca prin firea sa cu Creatorul §i sa-L exprime pe El, cum e capabil de aceasta trupul pentru suflet. Numai puterea lui Dumne- zeu poate da aceasta capacitate vreunei creaturi. Dar o poate da in mod deosebit umanului intrudt pe de o parte El 1-a creat, iar pe de alta, 1-a creat dupa chipul Sau. Insa de aci si pina a face ca sim|irile, gindurile, cuvintele umane sa se faca sim^iri, ginduri §i cuvinte directe ale Subiectului divin, depa§indu-se orice paralelism, e o negraita distanja. Aceasta o poate face in mod negrait Dumnezeu-Cuvintul. Actul de asumare a umanului ca mijloc de manifestare a Subiectului divin ridica umanul mult peste puterile lui, dar totusi nu-1 modifica : «asumarea» are sensul de ridicare a umanului la calitate de parte a Persoanei divine. Aceasta e innoirea firii umane si prin ea a tuturor firilor create; o innoire care nu e scoatere din rafiunea ei, ci o ridicare in planul functional eel mai inalt, in planul de expre- sie directa a Persoanei dumnezeiesti. E o ridicare a firii peste fire, dar fara sa i se anuleze firea. De§i Hristos e Cuvintul Car§coboara la treapta de Subiect al firii umane, nu coboara din pedeapsa, ca sufletul in trup in concepfia lui Origen, ci pentru a inatya firea umana, pentru a o mintui. De aceea Cuvintul nu e silit sa intre in trup, ci il asuma liber pe acesta din iubire de oameni. «Coborirea» Cuvintului e inal|area firii umane. Acesta e sensul «asumarii»-. Ea se va termina in «inviere» si «inal^are» si in «§ederea Lui ca om la dreapta Tatalui». 219. Plecat la 626 din minastirea Sf. Gheorghe din Cyzic, dupa o trecere prin Cipru si Creta, la 632 Sf. Maxim se afla la Cartagina. Dar inainte se oprise in minastirea Eucratas din apropierea Alexandriei, unde era stare|; Sofronie, ajuns la 634 patriarh al Ierusalimu- lui. Acesta e primul care a inceput lupta impotriva monoteliplor, o formula de compromis intre mondfizi|i §i ortodocsi, pentru care fusese cistigat de imparatul Heraclie mai intii EPISTOLELE 115 14. Epistola dogmatics a aceluiasi catre acelasi Dumnezeu fiind bun prin fire, nimic din ce face nu e rau. Dar omul care se face bun prin sirguinj;a voita, se arata bucurindu-se pururea de cele ce le face Dumnezeu. Caci omul nu are alta norma de cunoa§tere a ceea ce e bun decit placuta consimjire (oi)v5iaiteoiv) cu ceea ce face Dum- nezeu. Fiindca e propriu lui Dumnezeu sa faca cele bune, iar omului sa consimta cu ele. Caci virtutea omului este sa arate ca imbrajiseaza prin consimjirea voinfei ceea ce e facut de Dumnezeu. Deci daca e bun tot ce are pe Dumnezeu drept cauza a facerii sale, bun cu adevarat si eel mai mare bun este unirea prin credinja a celor desparjite, caci aceasta este o opera vadita a lui Dumnezeu. Iar daca acest lucru este, fara indoiala, ade- varat, stiu ca va bucuraji vazind pe cei imprastia^i adunindu-se impreuna, pentru ca sinteti bun prin consimjirea voastra cu cele bune. Va rog, deci, pe voi eel pazit de Dumnezeu, ca pe unul ce sinteti bun, sa primtyi pe domnul de Dumnezeu pazitul diacon Cosma, care aduce aceasta modesta scrisoare a mea, barbat bun si cuminte si infrumusejat cu moravurile placute lui Dumnezeu, si sa-1 socotiji intre prietenii vostri. §i daca e de trebuinja, sa adresa^i rugamin^ile pentru el catre cinstitul Papa 219b , ca sa nu se opuna sa primeasca acelasi grad al diaconiei in bise- rica in care a fost instituit. Caci a primit in mod sincer invajatura binecredincioasa a dumne- zeiestilor'dogme ale Bisericii in a§a masura, ca si lupta pentru ea cu infocare §i cunoaste drept definite si norma a dreptei credin|;e sa nu tagaduiasca sa cugete nimic din cele ce este Hristos dupa unirea neschim- bata 219b : ca este deodata Acelasi si Dumnezeu, si om. Caci n-a lepadat ceea ce era, facindu-Se cu adevarat ceea ce nu era; fiindca e de oameni iubitor 220 . Ci e intreg amindoua in mod natural dupa ipostas 221 , ca episcopul ortodox Cyrus de Phasis, facut la 630 patriarh de Alexandria. Scrisoarea aceasta trebuie sa fi fost scrisa inainte de 630 cind ajunge Cyrus patriarh in Alexandria. Dar nu mult inainte de acea data, cind incepuse presiunea imparatului asupra unor oameni ai Bisericii ca sa-i atraga la monotelism. Din scrisoarea urmatoare (14) se pare ca e scrisa nu mult dupa 626, cind a fugit Sf. Maxim in Africa din cauza incursiunii pergilor, la care se face aluzie. Se vede ca destinatarul scrisorii se afla in Alexandria, in apropiere de care se afla minastirea unde era starej; Sofronie. 219 b. E vorba de patriarhul Alexandriei, care se numea si el pe atunci papa. Caci scrisoarea se adreseaza aceluiasi demnitar imparatesc din Alexandria, caruia ii fusese adresata §i cea anterioara. Se vede ca e vorba de un diacon care-si pierduse postul pentru ca aderase la erezia monofizita, iar acum revenise la dreapta credinja. Aceasta se vede §i din epistola urmatoare (13). 220. Daca ar fi alterat unitatea, Cuvintul nu s-ar fi dovedit de oameni iubitor. Dar §i daca n-ar fi ramas Dumnezeu, s-ar fi dovedit ca nu poate sau nu vrea sa ramina Dumne- zeu in unirea maxima in care se asaza cu umanitatea. Omul e mintuit, e inaljat pina la 116 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Unul din amindoua §i salvind prin Sinea Sa unica (8i'evo<; eccuToC) pe amindoua, fara schimbare §i micsorare, ca fiind acestea cu adevarat prin unirea cea dupa ipostas. Caci unirea dupa ipostas fiind opusa imparjirii (§i desparjirii), dar nu deosebirii naturale a celor unite in El, desfiinteaza cu desavirsire imparjirea (§i desparjirea), dar pastreaza neclintita deose- birea, pe care o arata numarul. Fiindca nu ar putea cugeta cineva (unirea dupa ipostas) cu totul nepartasa de citime, chiar daca ar fi foarte intelept §i de nebiruit in cuvinte. Caci cita vreme se pastreaza in compozi{;ia intre- gului fara amestecare parfile din care se constituie intregul, nu se poate ignora deosebirea naturala a parjilor intregului pastrate in unire. Iar pina ce ramine pastrata in intreg rajiunea deosebirii dupa fiinta parjilor, e cu neputinja a nu se cunoaste citimea parjilor intregului, ce se deosebesc dupa fiinja intre ele. §i aceasta citime o indica numarul, dar nu imparjirea (si desparjirea), pentru ca numarul nu e indicatorul relajiei lucrurilor, adica al unirii sau al imparjirii, ci numai simplu al citimii, nu al unui mod al dtimii 222 . Iar daca numarul indica o citime, dar nu o relate, eel ce se foloseste de numar spre indicarea binecredincioasa a deosebirii firilor pastrate in Hristos, din care este El dupa unire, nu imparte nicidecum unitatea, ci cunoaste numai ca au ramas neamestecate dupa unire firile din care este Hristos si Domnul si Fiul intrupat §i Care S-a intrupat desavirsit 223 . De aceea propovaduieste «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» dupa unirea cu trupul ce are un suflet inf elegator §i rational, neignorind deose- Dumnezeire, e primit in comuniunea maxima cu Dumnezeu, fara sa inceteze de a fi om. Omul e cinstit ca atare §i e facut capabil de aceasta ca atare. Nu exista o incompatibilitate intre Dumnezeu §i om de a§a fel, ca intilnirea intre ei sa schimbe sau pe Dumnezeu, sau pe om. Omul e facut de Dumnezeu ca creatura care poate fi ridicata la treapta de con^inut al Persoanei dumnezeiegti a Cuvintului. Nu e de esen^a divina, dar e facut capabil de a fi con- pnut al viejii personale a lui Dumnezeu si prin aceasta to^i oamenii sint capabili de a fi par- teneri ai lui Dumnezeu, deci ridica^i prin har la nivelul Lui. II pot trai pe Dumnezeu ca om si Dumnezeu ma poate trai in calitatea de Dumnezeu pe mine ca om. Sint ridicat in largi- mea nesfir§ita a iubirii intre mine §i El. 221. Are in Persoana Sa §i firea dumnezeiasca, si cea omeneasca. In acest sens El este in amindoua in mod natural sau prin fire, fara sa Se faca o singura fire. Trfiie§te pe om in firea lui omeneasca, §i pe Dumnezeu in firea Lui dumnezeiasca. Daca nu s-ar fi pas- trat in El ambele firi, n-ar fi mintuit Dumnezeu pe om si nu 1-ar fi ridicat la inalfimea de dumnezeu prin har. 222. Sufletul §i trupul unite intr-un om nu se numara, cum nu se numara nici sufletul si trupul cind se despart prin moarte. Amindoua situa|iile implica o referire a unuia la altul. Dar se numara doi oameni, insa nu se numara un om §i un cal. 223. Daca numarul (plural) nu indica decit citimea simpla, nu rela^ia desparfitoare sau unificatoare, numarul doua aplicat firilor in Hristos nu indica decit existenja Lui reala. De fapt in Hristos cele doua firi sint intr-o relate, dar rela|;ia intre ele nu e impusa de firea lor, ca cea intre suflet §i trup sau chiar intre diferite lucruri create. Ele sint prin fire in gra- dul suprem deosebite, una fiind necreata, alta creata. Si nu §>a pierdut nici una acest caracter. Acest lucru il accentueaza inva|atura cre§tina despre Hristos. Nu exista intre ele in Hristos nici amestecare, nici desparfire. Aceasta nu ne-ar mai aduce mintuirea. EPISTOLELE 117 birea, dar exclude si elimina impar|;irea 224 , ca prin aceste expresii sa alunge din aula dumnezeiasca amestecarea lui Apolinarie si impartirea lui Nestorie (1), cele doua rele diametral opuse si sa se faca inchinatorul curat al tainei, marturisind pe Acelasi nascut de sus din Tatal inainte de tofi vecii si pe Acelasi nascut de jos pentru noi, prin asumarea trupului rational si mintal insufletit din Maica, in timpurile din urma. §i de aceea crede ca Sfinta Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca, concepindu-L pe Insusi Cuvintul in loc de samin};a (avxt cmopac) L-a purtat in pintece si L-a nascut intrupat din Ea. Pe Acelasi (II crede) lucrind minunat si pe Acelasi rabdind cu voia incercarile patimilor omenesti; pe Acelasi rastignit, ingropat, inviat a treia zi dupa Scripturi si inal|;at cu trupul la ceruri, de unde a venit la noi fara trup, cum singur stie, Cel care nu are ca Dumnezeu dupa fire nici o mutare din locuri in locuri. Caci e prin fire nesfirsit §i de aceea nu e cuprins in nici un mod de cele ce sint (create), ca Cel ce e liber de orice circumscriere; dar fiind prin fire de oameni iubitor, a rabdat cu voia nasterea noastra trupeasca si S-a inca- put in ale noastre 225 , pe Acelasi avind sa vina cu slava sa judece viii si mor£ii si sa dea fiecaruia dupa vrednicie dreapta rasplata a celor savirsite. Imbra|;isind cu iubire aceasta marturisire amintitul prea iubitor de Dumnezeu domnul Cosma, 1-am imbrajisat si eu cu bucurie si 1-am pre- tuit mai mult decit sufletul meu, cunoscind iubirea lui simpla pentru Hris- tos. §i la capitolele dogmatice despre care m-a intrebat, i-am dat in scris un raspuns scurt, care e potrivit sa fie primit si cunoscut si de voi, prea pazi|;ilor de Dumnezeu. Caci il veti folosi pe el prin buna voastra tilcuire a textului, completind injelesul ce le lipseste din pricina scurtimii. Va aduc aminte voua, de Dumnezeu pazitilor, sa vegheafi si sa va ruga];i dupa porunca Domnului (Matei 26, 41), ca sa nu fim prinsi in cursele ispitelor ce ne impresoara de toate par|ile. Caci de vom veghea si vom sta treji, stiu ca vom fi pazi|;i de demoni; si de ne vom ruga, ne vom atrage spre ajutorul nostru harul lui Dumnezeu, care lupta impreuna cu noi si ne face biruitori asupra a toata puterea potrivnica si ne izbaveste de toata rataci- rea si nestiin^a. Trebuie sa o facem aceasta mai ales acum cind si fara porunca ni se face firea insasi invatatoare in privinta lui Dumnezeu, luind ca sfatui- toare strimtorarea de fafa. Caci ce ne poate strimtora mai mult decit relele care au cuprins acum lumea? Ce e mai cumplit pentru cei ce au simtire decit cele ce se intimpla acum? Ce e mai jalnic si mai infricosator 224. E vorba de diaconul Cosma, a carui revenire la dreapta credinja o arata Sf. Maxim. _ j. 225. Iubirea II face incaput in ale noastre pe C?l neincaput prin fire. Iubirea face inca- put in oameni pe Cel infinit. Iubirea impaca infinitatea cu putin^a de a se face incaputa. 118 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL (decit acestea) pentru cei ce le patimesc? Sa vezi un neam din Jinuturi pustii §i barbare strabatind fara straina ca pe a sa §i viata linistita a ei tulbu- rata de niste fiare salbatice §i crude, care n-au decit numai chipul oame- nilor. E un popor iudaic ce se bucura de la inceputurile lui de singele omenesc §i nu cunoaste ca lucru placut lui Dumnezeu decit uciderea fap- turii §i de aceea e mai pornit in nebunia de a se face mai vestit in bogatia vicleniei decit toti cei vestiti in rautate. Sint oameni de care Se scirbe§te Dumnezeu, pe Care cred ca-L slujesc. Caci e poporul eel mai necredin- cios decit toate popoarele de pe pamint §i de aceea in stare sa slujeasca oricarei puteri vrajmase, precedind prin toata puterea si pornirea veni- rea celui rau, caci prin cele ce face veste§te venirea lui antihrist, fiindca n-a cunoscut pe Mintuitorul adevarat. E neamul rauvoitor si nelegiuit, uritor de oameni §i uritor de Dumnezeu, cu atit mai uritor de oameni cu cit e mai uritor de Dumnezeu. Afundindu-se in placerea de injuraturile impotriva sfintilor, el arata ca e aproape razbunarea, facind totul ca sa le fie pedeapsa cit mai dreapta, caci i§i arata prin fapte in mod deplin tirania impotriva lui Dumnezeu §i revolta impotriva Lui. E sustinatorul minciu- nii, autorul uciderilor §i du§manul adevarului, amarnicul prigonitor al credin|;ei mele, prin care s-a desfiintat ratacirea politeista §i s-au alungat cetele demonilor 226 , prin care «toate popoarele au plesnit cu miinile (dupa proorocie) §i au strigat lui Dumnezeu cu glas de bucurie. Ca Dom- nul este prea inalt, infrico§ator, imparat mare peste tot pamintul» (Ps. 46, 1-2). Caci s-a facut cunoscut lor ca a venit prin trup Fiul Unul Nas- cut: ca Domn celor ce s-au supus Lui prin fapte; ca Prea Inalt daruitor al cuno§tin|ei adevarate celor ce se grabesc din dorinja de intelepciune spre injelegere, prin contemplare a tainelor neacoperite de simboluri; infrico- §ator, ca Judecator §i razbunator al neascultatorilor; ca imparat, ca Cei ce imparte fiecaruia cele pregatite dupa vrednicie; iar mare, ca Cei ce face mai presus de fire prin cele contrarii cele contrare; ca Cei ce produce prin patimire nepatimirea §i prin moarte, viata §i daruiegte firii cu o putere minunata (paradoxala), prin lipsurile trupegti deprinderile neschimbate in cele bune. Dar nici a§a nu se ru§ineaza poporul eel fara de minte §i nu inceteaza sa prigoneasca credin|;a §i virtutea, pe care le prigoneste din pizma, ca unul ce a cazut din amindoua §i nu §tie ca a cazut, «§chiopatind din amin- doua gleznele» (III Regi 18, 21). Si neputindu-se ridica deloc din caderea necredincio§iei, sau nevrind, ca sa spunem mai potrivit; ca unul ce tra- deaza pururea credin|;a §i virtutea din pricina mindriei §i a placerii, ca un popor apostat §i nebun §i ca un neam neinvatat. Caci impar|;indu-§i viaja % 226. S-ar parea ca e vorba de arabi, care sint §i ei de neam iudaic (semit), stirniti din pustiurile lor de Mahomed. EPISTOLELE 119 sa intre acestea, apostatul si incarcatul de faradelegi isi face pe una maica a apostasiei (despartirii de Dumnezeu), iar pe cealalta, pricinuitoare urii de oameni, ca sa fie injurate de el si Dumnezeu si zidirea, Dumnezeu fiind dispre|;uit, iar zidirea stricata (corupta) prin faptele lui rau mirositoare. Ce e mai infricosator decit acestea, precum am spus, ochilor sau urechilor crestinilor? Sa vezi un neam crud si nebun adunindu-se ca sa-si intinda dusmania numai impotriva mostenirii dumnezeiesti. Dar acestea le-a facut sa vina asupra noastra multimea pacatelor noastre. Caci n-am vietuit in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos. Toji am pacatuit, to$i am savirsit faradelegi, toti am parasit calea poruncilor care zice: «Eu sint calea» (loan 14, 6). Ne-am facut fiare altora, nemaicunoscind harul iubi- rii de oameni si taina patimilor lui Dumnezeu Cel intrupat pentru noi. «§i am umblat pe carari neumblate» (Int. Sol. 5, 7), intarind adica in dispozi- fia voii noastre afectiunile patimilor de ocara (Rom. 1, 26). Deci sa veghem §i sa ne rugam «ca nu cumva sa se ingreuneze inimile noastre §i mai mult de saturate §i betie» (Luca 21, 34). Saturarea este indoiala de cuvintul credin|;ei in timpuri de prigonire; iar betia, lepadarea gindurilor celor dupa fire, prin care se produce de obicei cunoasterea celor ce sint, cind prin moleseala sufletul e doborit de navala ispitelor §i intunecat, e tulburat, cum am spus, de cuvintul credinjei. Caci de ne vom ruga si vom veghea, vom pastra mai intarita credinta in Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, contemplind si facind experienta sfir§itului celor pe care le-a prezis. Sa nu ne instrainam deloc §i sa nu rabdam in suflet vreo sovaiala, nici sa nu patimim vreo indoiala contrara fagaduintei, ci sa pas- tram intarita credinta, vazind ca implinite prin lucruri cele prezise de Domnul. Iar daca implinirea celor prezise face sigura credinta, sa facem si noi prin cele ce savirsim mai sigura credinfa noastra, aflind ca e adeva- rat Cel ce le-a grait. §i sa-L marturisim pe El ca Dumnezeu inaintea oamenilor, ca unii ce nu mai stim nicidecum de moarte, ca sa dea §i El marturie pentru noi in fata Tatalui (Luca 12, 8) si sa-i duca (la El) mintuiti prin buna marturisire pe care El a inceput-o facindu-Se pe Sine model al virtutilor noastre 227 . Caci «a marturisit inaintea lui Pilot din Pont martu- risirea cea buna» (I Tim. 6, 13). Pe aceasta fie sa ne invrednicim si noi sa o imitam prin harul Lui cind timpul ne-o va cere, nesarind grabiti in pri- mejdii pentru cauza dreptei credinte, ci ocolind pe cit putem incercarile, din cru|;area prigonitorilor si din cunogtin^a prin incercarea slabiciunii noastre. §i asa sa-i invafam pe cei inca prunci duhovnicesti si sa a§tep- tam Cuvintul care ne cheama 228 , Care venind nevazut in cei ce primesc 227. Tot ce a daruit umanitafii Sale ne va darui §i noua. Prin insa§i inalfimea la care a ridicat umanitatea noastra, a dat marturie ca §i noi vom ajunge.la bunata^ile ei. 228. Asa a facut Sf. Maxim. A fugit de navalirea pergilor, dar a primit, cind a venit timpul, mucenicia pentru dreapta credinta. 120 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL ' luptele dupa lege pentru dreapta credinja, face in ei drumul marturiei, ca singurul care poate birui simjirea si firea. Fiindca victoria asupra simjirii si firii o da in mod clar marturia 229 . Prin ea biruie mintea §i rajiunea pati- mirea, intarind dorul de Dumnezeu, care convinge pe iubitorii Lui sa treaca spre Cel dorit. Fie ca si noi sa ne invrednicim sa ne infa|isam inaintea Lui stralucind prin marturisirile (marturiile) noastre, pe care sa le aducem impreuna cu noi plecind de aid si mutindu-ne in lumea fara sfirsit, prin rugaciunile si mijlocirile Prea Sfintei Stapinei noastre de Dumnezeu Nasca- toare si Pururea Fecioara Maria si ale tuturor sfinjilor. Amin 230 . S c o 1 i e Cel ce se folosegte, zice, de expresia «doua firi» numai spre aratarea deosebirii in Hristos, se lupta cu Apolinarie; §i cel ce folose§te iaragi expresia «o fire a lui Dumnezeu Cuvin- tul intrupata» inlatura imparfirea lui Nestorie. §i amindoua expresiile le afirma cel ce refuza deopotriva credinfa gre§ita a ambilor. 15. A aceluiasi catre prea iubitorul de Dumnezeu Cosma, diaconul din Alexandria, despre ceea ce e comun si propriu, adica despre fiinta si ipostas. Prea iubitorului domn diacon Cosma, smeritul Maxim, bucurie. Avind o lunga convorbire despre dumnezeiasca Tnjxupare, in care referindu-te la dogmele cele mai subjiri ale dreptei credin|;e, ai luat prilej sa ceri smereniei mele sa spun, omule al lui Dumnezeu, ce este comun si universal si ce este particular si propriu, ca sa ni se faca clar intreg injele- sul unirii, nu voi spune nimic de la mine. Ci spun ceea ce am inva|at de la Paring, neschimbind nimic din inva|iLtura lor. Deci comun si universal, sau general, este, dupa Parinji, fiin|a (sub- stanza) si firea. Caci ei spun ca acestea sint identice intre ele. Iar propriu si particular' este ipostasul si persoana. Caci si acestea sint, dupa ei, iden- tice intre ele. Fiindca spune marele Vasile, scriind lui Terentie: «Iar de trebuie sa spunem si noi pe scurt ceea ce socotim, vom zice ca ceea ce deosebeste comunul de propriu, aceea deosebe§te fiinta de ipostas. Caci fiecare din noi participa atit la ra|;iunea comuna de a fi a fiin|;ei, cit si la proprietatile particulare referitoare la ea, prin care este cutare cutare». 229. Marturia pentru Hristos aducea in primele secole cre§tine mucenicia. De aceea martorul era martir. 230. Pledoaria aceasta pentru mucenicie credem ca o facea actuala inceputui incur- siunii arabilor fanatizaji de Mahomed. De aceea se pare ca cele spuse mai inainte in aceasta epistola a Sfmtului Maxim se refera la ei. EPISTOLELE 121. Si iarasi acela§i spune catre Amfilohie, zicind despre aceleasi: «Fiinfa §i ipostasul au deosebirea pe care o are comunul faja de fiecare. De exemplu cea pe care o are animalul fa$a de cutare om» 231 . §i dupa altele: «Cei ce spun ca fiinja este aceeasi cu ipostasul sint siliti sa marturiseasca numai persoane diferite». §i iara§i, inva|;ind pe cineva o norma, a scris, tilcuind sensul cuvintului «de o fiinta»: «Aceasta expresie indrepteaza si raul lui Sabelie. Caci desfiinfeaza identitatea ipostasurilor si introduce nofiunea deplina a persoanei 231b . Caci nu e ceva de o fiinfa cu sine, ci altul e una cu altul. De aceea distinge bine §i binecredincios proprietatea ipos- tasurilor si prezinta asemanarea nestirbita a firii (Epist. 500). §i iarasi in a doua Epistola catre cei din Neocezareea (Epist. 64), invafa zicind: «De fapt trebuie sa stie ca precum eel ce nu marturiseste comunul fiin|;ei cade in politeism, asa eel ce nu admite cele proprii ipostasurilor e dus in iudaism». §i iarasi in cele ce 1-au facut pe Eustatie Armeanul sa subscrie, se arata scriind clar: «Se cuvine deci a marturisi clar ca cred potrivit cuvintelor expuse de Paring nostri la Niceea si potrivit in|elesului sana- tos al acestor cuvinte. Caci sint unii care si in aceasta credinja infeleg cu viclesug cuvintul adevarului si trag intelesul cuvintelor din ea spre pare- rea lor. Asa a indraznit si Marcel, necrezind in ipostasul Domnului nostra Iisus Hristos. Caci socotindu-L cuvint simplu si pretextind ca §i-a luat inceputurile din El Insu§i, a explicat gresit intelesul expresiei «de o fiin|;a». Iar unii dintre cei ce au preluat din impietatea lui Sabelie, eel din Libia, parerea ca ipostasul si fiinfa sint acelasi lucru, trag de aci prilejul pentru construirea blasfemiei lor, din faptul ca s-a scris in credinta (de la Niceea): «Iar daca cineva zice ca Fiul lui Dumnezeu e din alta fiinta sau ipostas, pe acela il supune anatemei Biserica sfinta §i cotolicd». Dar daca expresiile ar indica unul si acelasi injeles, ce trebuinja ar fi fost de amin- doua? Deci e vadit ca unii negind ca e din aceea§i fiinta, iar alfii spunind ca e din alt ipostas, Parin|ii au declarat amindoua expresiile ca straine invataturii bisericesti 232 . Caci aratind gindul lor, au spus ca Fiul este din 231. Se pare ca aceasta e lamurirea data lui Cosma in scris, de care vorbegte Sf. Maxim in epistola precedents. 231 b. oiiouaiog — de o fiinta indica §i deosebirea persoanelor §i identitatea de fiinta. Caci nu e cineva «de o fiinj;a» cu sine, ci cu altul. 232. Trebuinja explicarii lui Dumnezeu in Treime a facut pe Paring sa ajunga la clari- ficarea raportului intre persoanele distincte si firea comuna. Ei au remarcat doua ele- mente ale persoanei: starea concreta de sine a firii §i anumite trasaturi distinctive ale fie- carei persoane de alta. Dar firea lor comuna le da, ca un al treilea element, nevoia fiecarei persoane de alta persoana. Parin^ii au clarificat aceste elemente mai mult ontologic §i mai pu|in psihologic si spiritual. Bazindu-ne pe gindirea mai noua, putem spune azi ca persoana umana este o sine constienta de unicitatea ei nerepetata ca izvor unitar al actelor, cugetarilor §i simjirilor sale multiple §i in mare masura congtienta de aceasta §i de aceea responsabila de toate mi§carile ei fizice §i spirituale. Aceasta responsabilitate congtienta e o alta din trasaturile 122 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL fiinta Tatalui, nemaiadaugind «din ipostas». Primul lucru il spun despre desfiin|;area opiniei celei rele, iar al doilea spre aratarea dog- mei mintuitoare 233 . In acord cu aceasta si Grigorie Teologul in «Intiiul cuvint teologic» 234 , se arata zicind: «Cind spun mijlocia, spun adevarul. Numai privind la ea e bine, respingind §i urita contractare §i impartirea §i mai absurda. Nu contractam Cuvintul nici intr-un ipostas de teama politeismului, inj;ele- gind ca nume simple pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Duh». §i dupa pujin, iarasi: «Deoarece trebuie sa men|inem pe Dumnezeu eel Unul si sa mar- turisim si cele trei ipostasuri, adica trei Persoane si fiecare cu ceea ce e propriu Ei, sa spuna dupa cuvintul meu ca e un Dumnezeu referind la o singura cauza pe Fiul si pe Duhul, nu compunindu-L, nici contractindu-I. Iar cele trei ipostasuri (ce le marturisim), fara sa cugetam pe nici unul contopit sau despartit sau amestecat, ca sa nu se desfiin|;eze totul. Caci prin ele se lauda unitatea si mai mult, sau Se arata Dumnezeu ca bun 234b . Prin aceasta injelegem ca Dumnezeu eel Unul si Acelasi, ca sa-L numesc a§a, are mi§care §i voin|a, dar si identitatea de £iinta». Iar in «Cuvintul de ramas bun» zice iarasi: ^Credem in Tatal si in Fiul si in Sfintul Duh de o fiinta si de o slava, in Care isi are si botezul desavirsirea 235 . Stii tu, care te-ai ini^iat (te-ai botezat), en < ! (Botezul) este negarea necredin|;ei si marturisirea Dumnezeif ii? Si asa ne desavirsim, cunoscind pe de o parte pe Unul in fiinta si articulindu-ne si inchinindu-ne Celui neimpartit, pe distinctive ale persoanei. Dar persoana este constienta totodata ca e inrudita cu alte per- soane, ca are un conj;inut in mare parte in esen|;a comun cu ele §i ca e condtyionata si res- ponsabila in mare masura si de ele. Aceasta traduce identitatea de fire a persoanelor umane distincte. In Sfinta Treime Sinea personala e intreita. §i intre fiecare este o unitate maxima. Persoanele umane pot deveni adeseori nesolidare §i dusmanoase intre ele. Persoanele treimice au o unitate desavirgita in iubire. Iisus Hristos e o Sine divina si umana in acelasi timp. In general chiar sinea omului obisnuit e in acelasi timp unitara si complexa. Omul se stie izvor unic al actelor sale mul- tiple ale trupului si ale sufletului in mod nedespar^it si traieste uneori sinea uitind de mul- tiplicitatea actelor sale, dar o traieste si specificata in fiecare act. Iisus traieste de aseme- nea Sinea Sa ca una, dar o traieste si specificata ca pe cea existenta din veci §i ca depen- dents de aceea §i in general de Dumnezeu, supremul izvor al existen^ei, fara sa Se simta despartit ca Sine dependents de Sinea vesnica. Se traiegte ca Sine unitara in amindoua formele §i in fiecare din actele Sale. Si Se traiegte in maxima legatura §i cu Tatal §i cu oamenii §i responsabil §i ca Fiul Tatalui §i ca om de oameni. 233. Sinodul de la Niceea, si dupa el Si. Vasile, a dezaprobat pe cei ce spuneau ca Fiul e «din alta fiinj;a», sau «din alt ipostas» decit al Tatalui. 234. Cuv. 29: Despre dogma. 234 b. Unul care e cauza celorlalji doi isi arata mai mult importanfa prin fecunditatea lui, decit unul steril. El se arata bun, nu ca unul steril si rece. Aceasta o spune Sf. Grigo- rie §i in continuare. 235. Daca n-ar veni in noi la Botez Treimea, n-ar veni iubirea suprema, sau izvorul iubirii. EPISTOLELE 123 de alta cunoscind §i articulindu-ne in cele trei ipostasuri sau Persoane» 236 . Dar §i in «Cuvintul la sarbatoarea luminilor» spune acela§i: «Cind zic Dumnezeu va luminez de o lumina, dar §i de trei. De trei, dupa proprietati sau ipostasuri, daca-i place cuiva sa le numeasca asa, sau Persoane. Caci nu ne vom lupta pentru cuvinte atita vreme cit cuvintele dif erite ne due la acelasi injeles. Dar de una, dupa rafiunea fiinfei, sau a Dumnezeirii». Cu totul desavir§ita au infajisat de Dumnezeu cuvintatorii Vasile §i Grigorie, atit de clar, simfonia dogmelor noastre, spunind ca e acela§i lucru firea cu fiinta, ca ceea ce e comun §i universal, iar persoana cu ipos- tasul, ca ceva propriu §i particular, neamestecind nicidecum injelesul celor spuse, prin schimbarea §i amestecarea lor intreolalta. Caci insuflaji de unul §i acela§i Duh, au transmis popoarelor dreapta marturisire a cre- din|;ei. Iar in acord cu acegtia ii vei afla §i pe to$i carora s-a incredintat prin harul Duhului cirma Bisericii, propovaduind drept cuvintul binecre- dincios §i neabatindu-se intru nimic de la aceasta in};elegere. a) Intemeiere mai naturala, care arata ca nici una din fapturi nu e aceea§i cu alta dupa fiinta §i ipostas; ci ca cele identice dupa fiinta sint diferite dupa. ipostas; iar cele identice dupa ipostas sint diferite dupa fiinta. Iar daca fiinta §i firea sint acela§i lucru, precum acelasi lucru sint persoana si ipostasul, e vadit ca cele de aceea§i fire §i fiinja intre ele sint diferite intre ele ca ipostasuri. Caci nici una nu e identica cu alta in amin- doua, adica in fire §i ipostas. Pentru ca cele unite intre ele in una §i aceea§i fire sau fiinta nu se vor uni niciodata in unul §i acelasi ipostas 237 , adica nu se vor putea avea una §i aceea§i persoana sau ipostas. §i cele unite in unul §i acela§i ipostas sau persoana, nu s-ar putea uni niciodata in una §i aceea§i fiinta sau fire, adica nu s-ar putea arata fiind sau facin- du-se de aceea§i fiinta §i lire 238 . Ci cele unite in una §i aceeagi fire sau fiinta, adica cele ce sint de una §i aceea§i fire sau fiinja, se disting intre ele ca ipostasuri sau ca persoane, cum e cazul cu ingerii §i cu oamenii §i cu toate creaturile ce se contempla in specie §i gen. Caci ingerul se deose- be§te de ingeri §i omul,de om §i boul,de bou §i ciinele.de ciine dupa ipos- tas, dar nu dupa fire §i fiinta. 236. Primind in Botez Treimea, ne facem toji una in Dumnezeu Cel Unul, dar ne insugim iubirea Celor trei Persoane ale Lui, ca iubirea intre noi. Caci nu vine in noi unita- tea abstracts a Lui, ci unitatea iubitoare a celor trei Persoane deofiinja, transmtyindu-ne si noua, persoane de aceea§i fiin|a, iubirea dintre Ele, sau intarind iubirea noastra intre noi ca persoane de aceeagi fiin|a. 237. Nu sint doua fapturi identice si dupa fire §i dupa ipostas. In acest caz ele nu mai sint doua, ci una. 238. Cele ce sint un singur ipostas, nu pot fi socotite ca doua ipostasuri de aceeasi fire. 124 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL 1 » Dar cuvintul nostru va indrazni un lucru si mai mare: ca nici in cauza prima, fara de inceput §i facatoare a lucrurilor, nu vedem fiind acelea§i intre ele firea §i ipostasul, daca cunoastem o fiinta §i o fire a Dumnezeirii existind in trei ipostasuri deosebite intre ele prin propriety (prin ceea ce le e propriu); si trei ipostasuri in una si aceeasi fiinta §i fire a Dumnezei- rii. Caci noi ne inchinam unitatii in Treime §i Treimii in unitate; Tatal §i Fiul si Duhul Sfint sint un Dumnezeu, nici Fiul nefiind Tatal, dar fiind ceea ce e Tatal, nici Duhul nefiind Fiul, dar fiind ceea ce e Fiul 239 . Caci toate cite este Tatal este si Fiul,afara de nenastere (caci Fiul e nascut),§i toate cite este Fiul este §i Duhul Sfint,afara de nastere (caci Duhul e pur- ees). Nenasterea si nasterea si purcederea nu taie in trei fiinj;e si firi ine- gale firea §i puterea cea una a negraitei Dumnezeiri, dar caracterizeaza persoanele sau ipostasurile in care sau care este Dumnezeirea sau fiinfa si firea cea una 240 . §i cele unite in unul §i acela§i ipostas, sau persoana, adica cele ce se completeaza intr-un ipostas sau persoana, se deosebesc prin rajiunea fiintei sau firii, cum e cu sufletul omenesc §i cu trupul si cu toate care se intilnesc intreolalta in ipostas. Caci acestea nu sint de o fiinta intre ele 241 . Deci cele unite dupa una si aceeasi fiinta, adica cele ce sint de una si aceeagi fiinta §i fire, sint numaidecit de o fiinja intre ele §i de ipostasuri diferite. De o fiinta prin rajiunea fiintei comune (comunitati fiintiale), vazuta neschimbat in ei in identitatea firii, rafiune dupa care nu este unul mai mult ca altul ceea ce este §i se numeste. Caci tofi primesc una si aceea§i definite si ratiune a fiintei (1). Dar sint de ipostasuri diferite, prin rajiunea diversitafii personale care le deosebeste, ratiune dupa care unul se deosebeste de altul, fara sa coincida intre ei prin proprieta|ile caracte- ristice ipostatice (2). Caci fiecare poarta prin adunarea de proprietati ratiunea cu totul particulara a ipostasului propriu, dupa care nu are comunitatea cu cele de o fire §i de o fiin|a (nu are ceea ce e comun cu ace- lea). Iar cele unite in unul §i acelasi ipostas sau persoana, adica cele ce se completeaza prin unire in unul si acelasi ipostas, sint de acelasi ipostas 239. Fiul nu e Tatal §i nici Duhul ca ipostas, dar e ca fiinta ceea ce e Tatal si Duhul si de aceea sint un Dumnezeu. 240. Toata fiinja e traita de Tatal ca avind-o din veci si comunicind-o prin nastere Fiului si prin purcedere Duhului Sfint si ca primita de Fiul si de Duhul de la Tatal, de Pri- mul prin nagtere, de al Doilea prin purcedere. Tatal traiestepe Fiul ca Cel ce are aceeasi fiinta cu El, primita de la El; si, Fiul, pe Tatal ca pe Cel Care Ii comunica si de la Care pri- me§te aceeagi fihrja. Traiesc astf el impreuna aceeagi fiinta intr-o continua comunicare iubi- toare, in care fiecare ipostas are propria pozitie §i tocmai in aceasta stind iubirea intre ele. 241. Aci e vorba, precum se vede, de omul care este alcatuit ca ipostas din doua sub- stance: din suflet si trup, care se deosebesc ca atare. EPISTOLELE 125 (omoipostatice) intreolalta, dar de fiinta deosebita 242 . Sint de acelasi ipos- tas prin ratiunea unitafii personale neimpartite, completata prin unirea intre ele, ratiune dupa care cele ce impart intre ele proprietafile comuni- tatii propriei fiinf;e primesc prin intilnirea intre ele in existenj;a concreta trasaturile caracteristice ale unui ipostas completat de ele 243 , in care se vede identitatea lor intreolalta neprimind nici o destinajie, cum e cazul cu sufletul si cu trupul omenesc (3). Caci insusirile care disting trupul cuiva de celelalte trupuri si sufletul cuiva de celelalte suflete, concurgind prin unire caracterizeaza si totodata despart de ceilalti oameni ipostasul completat de ele, sa zicem pe eel al lui Petru si Pavel, dar nu sufletul lui Petru si al lui Pavel de trupul propriu. Caci sufletul si trupul fiecaruia au o identitate prin ratiunea ipostasului eel unul completat de ele prin unire, pentru ca nici unul din acestea nu a stat de sine,despaij;it de celalalt inainte de compunerea lor in actul aducerii la existenja a (ipostasului) speciei 244 . Caci compozitia e deodata cu aparijia lor §i e deodata si impli- nirea speciei din compozitia lor. Dar cele de alta fiinta sint asa prin ratiunea diversitatii naturale intre ele, datorita careia nu-si transmit nicidecum intre ele definitiile si ratiu- nile lor, ci fiecare face pe cealalta prin rafiunea sa ireconciliabila cu sine. Prin aceasta, pastrind deosebirea fiintiala intre suflet si trup, nu ameste- cam ipostasul completat de ele, prin preschimbarea si prefacerea parjilor sau firilor din care s-a compus fara sa le desfiinteze pe ele. 242. Este iarasi vorba de suflet si trup, sau de firea dumnezeiasca si omeneasca, unite intr-un ipostas, sau de un ipostas, dar diferite ca substance. 243. Ipostasul imparte o fire, ca, unind astfel partea imparfita a unei firi cu partea imparfita a altei firi, sa dea un ipostas. De ex. in ipostasul omenesc e un trup si un suflet despar^ite de alte trupuri si suflete, dar unite intre ele. 244. Se subliniaza unitatea ce se formeaza din suflet si trup prin intiparirea reciproca a fiecaruia de catre celalalt. Sufletele a doi oameni sint despartite si formeaza mai pu^in o identitate decit sufletul fiecaruia unit cu trupul lui. Omul este un intreg unic format din sufletul §i trupul caracterizate in fiecare in mod deosebit §i reciproc intiparite in ceea ce au caracteristic sau corespunzator unul cu altul ca persoana. E o afirmare a unitajii de neinlo- cuit a fiecarei persoane, constituite dintr-un suflet §i trup ce-§i corespund, sau dintr-un suflet care imprima specificul lui in trupul lui si care face pe fiecare ipostas de neinlocuit, contrar origenismului si teoriei reincarnarilor. Ipostasul realizeaza o unitate mai mare intre substance diferite, decit partile aceleiasi substance intre ele, repartizate in persoane diferite. Sfintul Maxim accentueaza unitatea personala ce se realizeaza intre substance diferite, pentru a explica unitatea ipostatica ce se infaptuieste intre firea dumnezeiasca §i cea omeneasca in Persoana lui Iisus Hristos. Dar el se mutyumeste sa vada in aceasta o taina. Insa pina la un loc aceasta unitate personala intre suflet si trup s-ar putea explica din faptul ca sufletul are in el posibilitafile organizarii materiei intr-un trup propriu si ale manifestarii lor prin trupul propriu organizat din materie, in unitatea ipostatica dintre firea dumnezeiasca si omeneasca, dintr-o conformitate data de Creator firii omenesti cu firea dumnezeiasca. Dumnezeu ca Creator are putinja sa Se uneasca in diferite grade cu crea^ia Sa. Deci si in gradul eel mai inalt, in Hristos, fara sa anuleze creatia Sa. Caci e firesc ca Creatorul sa Se poata manifesta prin creatura Sa. §i e firesc ca Creatorul firii omenegti /sa-i fi dat acesteia putin|,a sa se organizeze in ipostasuri diferite cum este si fiinja Lui in El ca Creator, pentru a se activa iubirea sadita de El in umanitate dupa chipul Lui. 126 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Iar daca cineva se alcatuieste ca om concurgind deodata sufletul si trupul la formarea speciei, prin ratiunea comunitatii partilor proprii sal- vind deofiinjimea cu alti oameni, iar prin rajiunea particularitatii lor pas- trind heterogenitatea fata de alti oameni, e unit prin comunitatea dupa fire a partilor sale cu alti oameni, intrucit poarta cu ei aceeasi fire dupa specie, dar raminind despar^it prin particularitatile partilor de ceilalti oameni, fata de care este o alta si diferita persoana dupa ipostas 245 . Caci prin rafiunea de persoana se distinge de alfi oameni, dar pastreaza unita- tea monadei neimpar|ite a persoanei sale cu desavirsjre nedeosebita in ea 246 . Insa tot prin aceeasi ratiune e una cu alji oameni, salvind deosebi- rea diversitatii fiintiale a partilor sale neamestecata. Prin aceasta ni se face clara si posibil de in^eles invatatura despre intrupare, sau inomenirea lui Dumnezeu Cuvintul al Sfintei si Celei de o fiinta si inchinatei Treimi. b) Hristos, unit prin comunitatea dupa jiinta a partilor Sale (prin cele comune ale Lor) cu cele extreme, a pdstrat deosebirea partilor intre ele; iar prin proprietatile particulare ale partilor a aratat comunitatea ambelor dupa ipostas 247 . Aceasta invatatura spunindu-ne in mod clar ca Cuvintul lui Dumnezeu desavirsit dupa fire si fiinta, dupa care e Acelasi §i de o fiinta cu Tatal si cu Duhul, arata ca, dupa persoana §i ipostas, dupa care e altul decit Tatal si Duhul, pastrind neamestecata deosebirea, intru- 245. Am spus la nota anterioara ca, dupa Sf. Maxim, e 9 mai mare unitate intre sufle- tul si trupul unui om, desi sint substance diferite, decit intre sufletele sau trupurile a doi oameni, de§i sint de aceeasi substanja. Pe de alta parte, persoana umana nu poate viejui normal in afara legatiirii cu alte persoane, care au sufletul §i trupul ca par^i ale aceleiagi naturi. Amindoua unita^ile sint necesare omului. Unitatea lui nu se naste §i nu se dezvolta in afara unitafii si comunicarii de natura cu alte peroane. Omul nu se poate dezvolta con- form firii.in dezbinare de al$i purtatori ai firii. Iisus Hristos e Persoana care e in comuniune de fiinfa si cu Dumnezeu §i cu oamenii. Sau a restabilit si intarit in Sine comunitatea intre Sine ca om §i celelalte persoane umane, pentru ca Persoana in care se concentreaza aceasta comuniune e Dumnezeu Insusi, unifi- catorul prin excelen^a. De aceea El nu este un ipostas uman deosebit de Gel divin, ca cele- lalte persoane umane. Existenja oamenilor a fost deci astfel orinduita ca sa poata pe de o parte actualiza umanitatea in modul personal multiplu, pe de alta, ca sa se actualizeze in comunitatea iubirii interpersonale pe baza naturii comune. Dar §i pentru ca, in cazul ie§irii din legatura cu Dumnezeu, infinitul con^inutului spiritual al umanului sa poata fi readunat in El Insu§i in mod ferm, prin comunitatea de natura in care El intra cu ei, ca ipostas divino-uman, care nu anuleaza ipostasurile umane. 246. Avindcomun cu Dumnezeu fiinta dumnezeiasca si cu oamenii fiinta omeneasca, §i-a aratat prin aceasta unirea cu extrema divina §i umana, sau a unit in Sine aceste doua extreme. Iar prin ceea ce avea particular, intiparit in amindoua in mod unitar, a aratat comunul amindurora in calitatea Lui de ipostas ca intreg. Comunul lor e sinea personala in care concurg amindoua firile. E Acelasi Care se manifesta prin amindoua, imprimindu- le identitatea ipostasului Sau unic. In Hristos se infaptuieste in mod culminant taina unita- j;ii Persoanei, care nu se poate infaptui fara unirea unor componente deosebite, dar nu contradictorii, ci din care una e capabila sa o primeasca pe cealalta, iar cealalta capabila sa fie primita §i sa fie prin aceasta deplin realizata. 247. Se repeta ideea comunitatii lui Hristos cu Tatal §i cu oamenii prin firi §i distinc- |ia Lui ca unitate ipostatica a firilor. EPISTOLELE 127 pindu-Se din Duhul Sfint si din Sfinta Nascatoare de Dumnezeu si Puru- rea Fecioara Maria, S-a inomenit desavirsit, adica S-a facut om desavir- sit prin asumarea trupului care are suflet intelegator si rational si a luat in El firea si ipostasul omenesc, adica existenfa §i subzistenta, prin insasi zamislirea Cuvintului 248 . Fiindca insusi Cuvintul a fost cu voia in loc de saminta, sau mai bine zis saminta intruparii 249 si S-a facut compus dupa ipostas Cel prin fire simplu si necompus, caci Unul §i Acela§i raminind in persistenta partilor din care S-a constituit neschimbat, neimparjit si nea- mestecat ca sa fie dupa ipostas Mijlocitorul intre partile din care S-a com- pus, a depasit in Sine distanta partilor sau extremelor 250 «facind pace qi impacind cu Dumnezeu §i Total* (Efes. 2, 16) prin Duhul firea ome- neasca, ca Unul ce e Dumnezeu cu adevarat, dupa fiin|;a si S-a facut om cu adevarat prin fire dupa icoilomie 251 . Caci nici nu S-a imparjit prin deo- sebirea intre partile Sale, nici nu S-a amestecat prin unitatea lor dupa ipostas. Ci unit fiind dupa fire cu Tatal si cu Maica Sa prin ratiunea comu- nitatii de fiinta a partilor din care S-a compus, S-a aratat salvind deosebi- 248. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om asumind de buna voie umanitatea. Nu a fost adus la existenta de om fara voie. Astfel prin asumarea de catre Cuvintul, umanitatea Lui §i-a primit §i firea §i subzistenta concreta, sau ipostasul in El (xai Tf|v (puoiv xai Trjv UTtoataoiv), Si-a primit firea umana, deosebita de oricare alta fire, dar si existen|a concreta. Sfintul Maxim afirma aci ca umanitatea §i-a primit §i ipostasul in Dumnezeu-Cuvintul, spre deo- sebire de Leonte de BizanJ; care spune ca a fost «enipostasiata» in ipostasul Cuvintului. De fapt umanitatea nu §i-a primit un ipostas deosebit in Hristos, deosebit de ipostasul Lui divin, sau o stare de Sine. Dar credem ca Sf. Maxim vrea sa spuna ca firea omeneasca, pri- mind existenta concreta in Fiul lui Dumnezeu, Care are in Sine intr-un grad maxim exis- tenfa de Sine, §i aceasta poate fi un temei pentru existenta oricarui om, are cu atit mai mult in El un temei al existentei ei. 249. In Dumnezeu-Cuvintul sint seminjele spirituale ale tuturor creaturilor, cu atit mai mult a umanita|.ii Sale. Seminfele spirituale pun in migcare, cind vrea Purtatorul lor divin, §i procesul nasterii persoanelor umane din trupuri. 250. Ramine mereu nepatrunsa taina a ipostasului lui Hristos. El e «compus», dar nu are «deosebiri» in Sine, cum spune in doua locuri anterioare Sf. Maxim. Adica nu se poate spune ca sint in Persoana Lui doua unitafi altfel caracterizate. Ci poarta intreaga aceleagi caracteristici personate. Dar cum se poate explica aceasta unitate? Se pare ca aci se aduce o noua contribute la aceasta explicare. Ipostasul uneste (leaga, depa§e§te = ouv&Tnxdv) «in Sine» distanfa extremelor. Acest «Sine» care unegte parfile trebuie sa fie altceva decit parjile care-1 compun, dar totu§i este in ele ceva ce concura in ipostas. Caci cine le aduna sau le leaga? Credem ca nu putem inj;elege prin acest Sine decit ipostasul etern al Cuvintului. Dar El are in Sine puterea prin care-§i formeaza firea umana §i careia ii corespunde ceva din ea. El are puterea de a Se face om, deci de a Se face compus, dato- rita virtualitatii firii umane ce o are in El §i pe care o actualizeaza prin puterea Lui, pe de alta, prin puterea formarii umanitatii Sale din Fecioara Maria. Cuvintul intrupat e §i com- pus prin parfile Sale, dar §i mai presus de comp'unere prin faptul ca El Igi formeaza, pe linga Dumnezeirea ce o are, §i umanitatea, raspunzind §i unei tendinfe din ea. Un subiect uman e §i compus prin toate facultafile, madularele §i experience sale, dar §i unitar ca eel ce se arata prin toate §i e caracterizat prin toate. 251. «Prin fire», caci a luat cu adevarat firea omeneasca, dar «dupa iconommie», adica nu supunindu-Se unei legi, ci asumind de buna voie umanitatea pentru a o mintui. 128 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL rea partilor din care S-a compus. Iar distingindu-Se de extreme, adica de Tatal si de Maica Sa, prin rajiunea particularitatii dupa ipostas a partilor Sale, S-a aratat pastrind unicitatea ipostasului Sau cu totul nediferen- tiata, unind pentru totdeauna partile Sale unele cu altele in identitatea personala extrema. Caci comunitatea extrema dupa fiinfa a ambelor parti, pastrind in unitatea ipostasului eel Unul neamestecata deosebirea fiecarei firi, n-a dat binecredinciosilor (prilej) sa cunoasca ca una cele doua firi din unire, ca nasterea prin compozitie din ele a intregului sa nu fie o desfiintare dupa fiinta a partilor si nasterea unei singure firi. Caci printr-o astfel de fire nu ar mai fi putut pastra comunitatea naturala cu partile extreme 252 , nepazind dupa unire deosebirea dupa fiinta intreolal- ta a partilor din care S-a compus. Ci le-a dat sa cunoasca un unic ipos- tas compus din parti, pastrat prin existenta dupa fire a partilor din care S-a compus (1). Iar proprietatea particular^ dupa ipostas a ambelor parf;i ale lui Hris- tos in compozijia intregului Hristos, inteleasa impreuna cu comunitatea lor dupa fiinta (cu Tatal si cu Maica Sa, n.n.) a constituit trasatura comuna a partilor ce caracterizeaza ipostasul eel unul completat din ele 252b . Caci spunem ca s-a facut comun ipostasul eel unul, completat, al lui Hristos din trup si Dumnezeire prin unirea cea negraita, infaptuita prin conver- gen|a lor intr-o unire naturala, sau adevarata §i reala (2). Ii spunem comun, fiindca S-a aratat ca Unul si acelasi ipostas atotparticular al parti- lor prin unirea lor; mai bine zis ca fiind ipostasul eel unul si acelasi al Cuvintului acum si inainte 253 , dar inainte fara cauza, simplu si necompus, iar pe urma datorita cauzei, prin asumarea trupului insufletit mintal, 252. Comunitatea extrema a firii omenesti a Mintuitorului cu a Maicii Sale si a celei dumnezeiestii cu a Tatalui Sau s-a pastrat neamestecata in unitatea ipostasului Sau, incit binecredinriosii nu le-au cunoscut ca una, ci prin ele L-au cunoscut in comuniune cu oamenii si cu Tatal. Unitatea de ipostas in doua firi face astfel posibila comuniunea Unuia si Aceluiasi Mintuitor atit cu Dumnezeu Tatal, cit si cu oamenii si prin aceasta face pe Unul §i Acelasi mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. 252 b. Apare mereu taina uniunii ipostasului eel unul format din par^i fiinjiale deo- sebite. Cum se nagte ea, in ce consta ea? Cum se impreuna ele de o particuiaritate, comuna, deosebita de insugirile fiinjiale ale par|ilor (i6i6irr|<;)? Ar fi greu de in^eles fara ipostasul divin preexistent asumarii firii umane, cum ar fi greu de in^eles identitatea unica a fiecarui ipostas uman fara pecetea imprimata de Dumnezeu-Cuvintul pe fieeare suflet, prin mode- lul Lui gindit mai dinainte de El, pentru un dialog deosebit, neidentic, cu fieeare. 253. Aci Sf. Maxim confirma ceea ce am spus la nota anterioara, ca ipostasul eel unul al lui Hristos se explica din ipostasul eel unul al Cuvintului, Care fiind din veci a ramas Acelasi si dupa asumarea firii omenesti. El a pus o pecete particulara si pe firea umana asumata de El. El nu pune pe ea pecetea Sa ipostatica, filiala, pe cind pe alj;i oameni pune pecetea modelelor lor aflate in El, filiale §i ele, dar nu in unire personala cu El, ca a Lui. Pecetea ipostasului Sau pusa pe firea Sa umana e cu atit mai deplin filiala cu cit ea este adusa la existenta ca umanitate personala a Lui. El Se arata si in umanitatea Sa ca Fiul Tatalui, facindu-Se totodata pe linga Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, insusindu-§i insa ca Fiul lui Dumnezeu toate sim^irile omului adevarat fa];a de Dumnezeu Tatal. EPISTOLELE 129 devenit in mod neschimbat compus cu adevarat 254 . In aceasta calitate dis- tingindu-Se de cele extreme, adica de Tatal §i de Maica, S-a unit in Sine Insu§i, neavind nici un fel de distinctie (in Sine) 255 . Aceasta, pentru ca deosebirea de origine a partilor din El sa nu desfiinteze deplina identitate dupa ipostas a partilor 256 , desfacind intr-o doime de persoane unirea lor intr-un ipostas. Caci n-ar avea cum sa arate salvata identitatea personala a partilor intreolalta, daca S-ar imparti prin deosebirea dupa ipos- tas intr-o doime de persoane. c) Cele comune ale partilor ipostasului disting intregul sau pe Hris- tos de cele extreme. Iar cele dupa fiinta ale partilor cu cele extreme unesc in mod fiintial pe Hristos ca intreg cu cele extreme 25 7 . Caci nu prin 254. E acelasi ipostas, inainte de intrupare simplu, dupa intrupare compus. Dar intrucft eel simplu nu s-a schimbat devenind compus, faptul acesta trebuie sa-1 intelegem in sensul ca, calitatea Lui de ipostas simplu se pastreaza in compozitia ce si-o insuseste. Eu sint acelasi eu unitar in toata bogatia de experienja ce o cistig si in tot mai marea varie- tate de acte pe care le savirsesc si de simjiri pe care le traiesc. 255. Precizind ceea ce a spus inainte si am menjionat noi la nota 20, de§i a devenit compus, ipostasul lui Hristos are in Sine o unitate proprie care-L fereste de orice separa- te si chiar distinctie launtrica. El nu stie in Sinea Sa de o distinctie. E Unul si Acelasi. Dar hind o Sine unitara si in acelasi timp totusi compusa din divin si uman, El e deosebit de Tatal, Care e numai Dumnezeu, si de Maica Sa, care e numai om. E o Sine unitara care se stie si vesnica si necauzata, dar si cauzata prin asumarea umanului in ea; cauzata de Sinea Sa proprie. 256. Unitatea ipostasului pune o pecete de identitate pe partile ce-L compun. Nici aceasta identitate nu e desfiintata prin diversitatea componentelor iposasului, nici unita- tea ipostasului. Chiar o persoana umana, oricit de compusa ar fi din suflet si trup si din varietatea gindurilor si actelor ei, pune pe toate pecetea unitatii sale caraceristice, a carei taina ne e greu de inteles. # 257. Ipostasul lui Hristos intipareste unele trasaturi comune partilor Lui, care-L dis- ting de Tatal si de oameni. Iar cele ce le au componentele fiintiale ale lui Hristos comune cu extremele, tin intr-o legatura de fiinta pe Hristos cu Tatal si cu oamenii. Daca n-ar fi si Fiu pe linga fiinta divina nu S-ar putea uni intr-un ipostas cu cea umana prin particularita- tile ce-L disting de Tatal si de ceilalti oameni. Amindoua sint deci necesare: atit trasatura ipostatica comuna a partilor fiinfiale ale lui Hristos, pentru a-L distinge de Persoana Tata- lui si a Maicii sau a oamenilor, cit si comunitatea de fiinta a Lui cu Tatal si cu Maica, pentru a-L uni cu Ei. Cele doua firi unite in Hristos II disting ca Persoana de Tatal si de oameni, dar II si tin intr-o comunitate ou Tatal si cu oamenii. In general chiar intre oameni daca n-ar fi persoane distincte si diferenfiate n-ar avea intre cine sa se realizeze comuniunea §i pentru ce. Iar daca n-ar fi o fire comuna a iposta- surilor nu s-ar putea realiza comuniunea. Ipostasurile aduc varietatea, care implica un cadru indefinit de miscare libera intre persoane, iar natural, un fond comun si putinta unui ci§tig comun din aceasta miscare, o crestere, o inaltare comuna. Mai ales prin spiritul ce apartine naturii umane, ipostasurile pot ridica indefinit toata natura. Natura umana i§i infaptuieste prin ipostasuri aceasta inaltare prin contribufia tutu- ror. Sau ipostasurile actualizeaza dinamismul nesfirsit si in sustinere reciproca indefinita a naturii umane. Dar ceea ce natura umana are mai mult ca aspirate care ar cere un timp infinit in implinirea setei ei de inaltare, din care poate cistiga sau pe care il poate promova orice ipostas, in Hristos se vede realizata si aratata ca usor de realizat in fiecare. In orice caz in ipostasul uman se vede implicata deschiderea pentru ipostasul lui Hristos si pentru bogatia Lui in unitatea Lui intre suflet si trup si intre firea dumnezeiasca si omeneasca. 130 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL proprietatile deosebite prin care se distinge trupul (Lui) de al celorlalti oameni, se mentine si deosebirea de Cuvintul. Nici iarasi prin proprieta- tile prin care se distinge de Cuvintul, se distinge si de noi. Ci prin cele prin care trupul Lui se distinge de noi, prin aceleasi salveaza unirea dupa ipostas sau identitatea cu Cuvintul 258 , precum prin cele prin care e unit cu noi in chip natural, prin acelea a pastrat deosebirea fiintiala de Cuvintul. Dar si Cuvintul prin proprietatile prin care S-a deosebit de ceea ce e comun Dumnezeirii, ca Fiul si Cuvintul, prin acelea a salvat unirea cu trupul sau identitatea dupa ipostas cu El 259 . §i prin cele prin care ca Dum- nezeu a pastrat deosebirea naturala fata de trup, prin acelea, unit cu Tatal si cu Duhul dupa fiinta, a inlaturat deosebirea Sa fata de Sine si de cele extreme si identitatea Sa 260 . Caci unit prin cele comune ale parfilor dupa fire cu cele extreme, prin cele particulare ale acelora§i parti, Se dis- tinge dupa ipostas de cele extreme. In identitatea dupa ipostas a partilor proprii, arata pastrata in Sine deosebirea partilor; iar in diversitatea dupa fiinja a partilor arata identitatea naturala cu extremele. Iar daca prin comunitatile parfilor (prin legatura lor cu cele comune) era unit cu extremele, prin particularitatile partilor Se distinge de extreme 261 . 258. Trupul capata in unirea cu Cuvintul unele proprietati care mentin unitatea ipos- tatica a trupului cu Cuvintul, distingindu-1 de trupurile noastre §i facindu-1 mediu al lucra- rilor atotputernice dumnezeiesti. Daca n-ar avea Hristos si calitatea de Fiu al Tatalui pe linga fiinta divina, nu S-ar putea uni intr-un ipostas cu acelea§i caractere de Fiu cu natura umana. Prin particularita 7 tea deosebita pe care o are ca Fiu in fiinfa divina imprimata §i celei umane, realizeaza uni- tatea Lui de ipostas distinct de Cel al Tatalui §i de al tuturor oamenilor. Daca n-ar avea §i calitatea de Fiu pe linga aceea de fiinta divina, nu S-ar putea uni intr-un ipostas distinct cu umanitatea. Daca firea umana a Lui n-ar primi si calitatea primita dela ipostasul Cuvintu- lui ca Fiu, nu s-ar putea realiza ipostasul dumnezeiesc intrupat.unic. In general n-ar exista decit esenfa, nu §i ipostasuri divine §i umane cu note particulare distincte, daca nu s-ar fi putut realiza ipostasul divino-uman al lui Hristos. In acest caz ipostasurile umane nu s-ar putea implini prin ipostasul divino-uman al lui Hristos. 260. Prin fiinta Sa divina §i prin cea umana nu era deosebit de Tatal si de oameni §i nu se afirma identitatea Sa personala. Cele doua naturi arata deosebirea naturilor, iar in deosebirea naturilor din ipostasul Sau_ arata identitatea ipostasului Sau fafa de cele extreme, sau fafa de Tatal si de oameni. In ipostasul Sau arata si unicitatea Sa, dar si uni- tatea cu Tatal §i cu oamenii. 261. In identitatea Sa ipostatica arata pastrata deosebirea parjilor, iar in deosebirea dupa fiinfa a parfilor din Sine pastra comunitatea cu extremele. In unitatea ipostasului Sau alcatuita din cele doua naturi arata atit deosebirea naturilor extreme, cit §i comuniu- nea cu extremele. Avind amindoua naturile unite in ipostasul Sail, era §i unit cu cele extreme, cu Tatal §i cu oamenii, cit §i distinct de ele. Numai prin unirea intr-un ipostas a naturilor divina §i umana, era §i distinct de extreme, dar si mijlocitor intre ele, sau reali- zator al comuniunii intre ele. Numai a§a a putut uni pe veci Fiul lui Dumnezeu pe Dumne- zeu si oameni. Religiile strict monoteiste fineau desparfit pe Dumnezeu de oameni, cele panteiste le confundau. Spre cele dintii inclina nestorianismul, spre cele de al doilea, pan- teismul. Nici una nu asigura mintuirea eterna a persoanei umane. Crestinismul unind intr-o Persoaha Dumnezeirea si umanitatea fara sa le confunde, este unica religie perso- nalista, sau a personalismului comunitar. EPISTOLELE 131 E vadit deci ca prin cele prin care S-a unit cu extremele, a pastrat deosebirea intre ele a partilor 262 , iar prin cele prin care Se distingea de extreme, pastra identitatea dupa ipostas a partilor deosebite 263 . Deci Hristos a pastrat si comunul si particularul fiecarei parfi din care S-a compus (4). Comunul,in ratiunea identitatii dupa fiinta a partilor lui cu cele extreme, dupa care avea §i dupa unirea partilor intre ele, deo- sebirea. Iar particularul, in ratiunea identitatii dupa ipostas a partilor, prin care Se distingea de extreme, pastrind neamestecata distinctia fata de ele 264 . Caci adevarata unire dupa ipostas a fiecareia din partile ce se aduna intreolalta in compozitia unui intreg oarecare, prin convergenta in nasterea deodata a intregului, luind impreuna ceea ce e comun si pro- prietatea care o distinge pe fiecare de comunitatea dupa fiinta, o arata enipostaziata, dar nu ipostas. Fiindca nici una nu ia existenta de sine in mod deosebit, despartindu-se de cele de acelasi.gen, sau de ceea ce sub- zista impreuna prin unirea cu cealalta spre nasterea unui intreg oarecare care este propriu ipostasului 265 . Caci ipostasul este ceea ce se constituie in mod distinct de sine, daca ipostasul spun (Parintii) ca este fiinta cu pro- prietaji (cu insusiri personale deosebite), deosebindu-se prin numar de cele de acelasi gen 266 . Iar enipostatul (sau enipostasiatul) este ceea ce nu subzista nicidecum de sine, ci e vazut in altele, ca specia in indivizii de sub ea, sau ceea ce se compune cu altceva deosebit dupa fiinta, spre a da na§- 262. Daca nu s-ar fi pastrat m Hristos deosebirea de natura a partilor, El n-ar fi unit pe Dumnezeu cu oamenii fara sa-i confunde. 263. Dar pastrind unirea intre extreme, nu le confunda, intrucit pastreaza distincte partile in ipostas. Persoana este factorul care une§te partile deosebite, fara sa le confunde. 264. Hristos are doua identitati. Una prin partile sau prin firile Lui cu cele din care au fost luate, identitate care II tine intr-o comuniune cu acelea, reprezentind ceea ce are El comun cu acelea. Alta este identitatea unitatii dupa ipostas a firilor Lui, prin care se pas- treaza distinct de extreme, dar prin care este de asemenea Mijlocitorul intre ele, intrucit le are unite in acelasi ipostas. Lipsa uneia dintre ele nu L-ar fi facut Mijlocitor intre ele. 265. Cind sint adunate doua par^i intr-un ipostas, primind impreuna cu ceea ce e comun acelor parfi cu natura din care fac parte §i ceva particular, nu formeaza nici una un ipostas, ci fiecare e primita intr-un ipostas (sau enipostasiata). Aci Sf. Maxim pare sa vor- beasca nu de enipostasierea in Hristos, unde numai firea omeneasca este enipostasiata in ipostasul Cuvintului, ci de suflet §i trup, care vin deodata la existenta §i formeaza impreuna un ipostas. El accentueaza pozijia antiorigenista, vorbind de realizarea impreuna a persoanei umane prin suflet §i trup. Deci nu pare sa se desparta de Leonte de Bizant. 266. Sint trei trasaturi indicate aci ale ipostasului: a) ceea ce se constituie de sine, b) fiinfa comunji intiparita de niste insu§iri particulare §i c)ceea ce introduce numarul in ceea ce este de acela§i gen, sau specie, sau natura. Genul, sau specia, sau natura este una. Ipos- tasurile sint multe. Fiinta sau specia, sau natura nu se epuizeaza intr-un singur ipostas. Chiar Iisus Hristos, de§i este un ipostas cu totul special, nefacind parte dintr-o specie, este pe de o parte Unui din ipostasurile divine, pe de alta, Unui din ipostasurile umane. Iposta- sul implica, prin faptul ca e unui din cele mai multe ale unei naturi (in cazul lui Hristos a doua naturi), iubirea intre El §i celelalte ipostasuri ale naturii Sale, in cazul lui Hristos ale naturilor Sale. 132 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL tere unui oarecare intreg 267 , care pe cit se deosebe§te prin proprietatile care-1 disting de cele de acela§i gen dupa fiinta, pe atita se une§te cu ceea ce se compune cu el dupa ipostas, ci§tigindu-si propria identitate 268 . Caci cele ce-1 disting de cele de un gen nu-1 fac sa se desparta de ceea ce are compus cu el prin unire si realizeaza o impreuna existenta, ci tocmai prin proprietatile deosebite care-1 disting de cele de o fiinta mentine, prin unire cu ceea ce se compune, identitatea ipostasului, pastrat in totala uni- citate a persoanei pe care in iconomia dumnezeiasca sau in intrupare o arata §i o veste§te Cuvintul adevarat 269 . Caci prin proprietatile prin care se deosebeste trupul Lui de noi, prin acelea a primit identitatea cu Cuvin- tul dupa ipostas 270 . Si prin proprietatile prin care Se deosebeste Cuvintul 267. Ipostasul uman introduce numarul §i prin faptul ca el e compozitia partii unei naturi cu a alteia (sufletul cu trupul). Dar numai ipostasul exista ca un intreg real. Specia sau natura nu exista decit in ipostasuri, desi pe de alta parte ipostasurile cad sub specie, sau natura. 268. Desi definitive acestea au intr-o oarecare masura un caracter aplicabil intregii realitati, ele se aplica in mod mai deplin omului. Ipostasul uman, unind o parte a realitatii spirituale cu cea materiala, cuprinde intreaga existenfa reala cum nu o cuprind «ipostasu- rile» animalelor §i plantelor, sau cele neorganice, inclusiv cele produse de mina omului. Sufletul omenesc cu cit se deosebeste mai mult prin anumite proprietati personale de spi- rit in general, cu atit se uneste mai mult, ca parte a realitatii materiale, cu aceasta, consti- tuind un trup intiparit de proprietatile particulare ale sufletului propriu. Si cu atit devine mai unit si mai cuprinzator in mod con§tient al intregii realitafi spirituale si materiale, facind eficienta pentru intreaga realitate deschiderea §i intelegerea Sa pentru infinitatea spirituals, inclusiv cea divina, ca §i pentru planul material. Omul devine cu atit mai reali- zat ca persoana umana, cu cit inainteaza in boga|ia spirituals* infinita §i in comuniunea cu toate ipostasurile umane §i cu cele ingeregti §i divine, nesfirgind niciodata aceasta imboga- tire si realizare de sine ca identitate unica. ' Toata realitatea exista astfel in vederea personalizarii, sau ca destinata a deveni natura ipostasiata in curs de nesfirgita imboga|,ire. Avem aci afirmata unirea intregii reali- tati. Cu cit spiritul uman se distinge mai mult de eel ingeresc, cu atit se unegte mai mult cu materia, realizind trupul ca organ corespunzator, legat cu toata realitatea materiala. Aceasta nu se poate explica decit din faptul ca spiritul uman e facut de Dumnezeu cu nigte tendinje de organizare a materiei in trup. §i fiecare suflet uman e facut pentru a se uni cu un trup propriu mai mult decit de a ramine intr-o unitate cu alte suflete. A§a se realizeaza iubirea intre oameni - prin diferenfierea intre ei - §i inaltarea in comun a umanului spre Dumnezeu. J2 marea simfonie progresiva a existentei in urcu§ul ei in Dumnezeu. A§a se conciliaza xmitatea persoanei cu universalita,tea comuniunii. In persoana umana, fiinta nu ramine in ea insa§i, ci se uneste cu alta fiinta (cu mate- ria) §i prin aceasta imbrati§eaza un orizont cu mult mai larg. Aceasta se petrece in mod culminant in ipostasul lui Hristos, care se realizeaza ca ipostas unind cu fiinta dumne- zeiasca intreaga realitate, pentru a o inal|,a intreaga in Dumnezeu. Caci numai in persoana se efectueaza dinamica realitatii, se iese din monotonia ei. In Hristos, viafa Dumnezeirii aduna in ea §i viata creatiei §i o inalfa in Dumnezeu. In aceasta se arata importanta persoanei, care in unitatea ei e chemata sa cuprinda un orizont tot mai larg §i o complexitate tot mai bogata. Aceasta eficienta a persoanei i§i atinge culmea maxima in ipostasul divino-uman al lui Hristos. 269. Unicitatea la culme §i universalitatea in cuprinderea tuturor §i in comuniune cu toate, de la Tatal pina lacea mai de jos treapta a creatiei, e realizata in Cuvintul intrupat. Prin El s-au facut toate. In El se readuna toate cind s-a slabit unitatea lor. El e unica §i cea mai cuprinzatoare Persoana. 270. Cuvintul a imprimat trupului Sau anumite trasaturi particulare prin care acest trup s-a putut uni cu El: conceperea fara de saminta, fara pacatul stramo§esc. EPISTOLELE 133 de Tatal si de Duhul, ca Fiu distinct, prin acestea a realizat si pastrat uni- citatea dupa ipostas cu trupul, neimpartindu-Se prin nici o ratiune 271 . Deci trupul Cuvintului lui Dumnezeu s-a facut ipostas. Caei niciodata n-a subzistat in sine, determinat prin insusirile proprii care-1 disting de trupurile de un gen, nici macar cit dureaza iutimea unui singur gind, avind o existenta proprie separata de Cuvintul cu care era compus dupa ipostas §i neavindu-L pe Acesta in comun, ci a fost enipostasiat 272 ,ca Unul ce §i-a luat in El si prin El venirea la existenta si S-a facut prin unire trupul Lui si a fost unit cu El dupa ipostas, prin ratiunea unei particulari- tati care-1 distinge de al celorlalti oameni. Ba, pentru a spune mai clar, Si-a facut propriu dupa ipostas ceea ce era al Cuvintului, precum s-a facut si fiinta comuna a Celui caruia I s-a facut cu adevarat trup prin unire. d) Hristos fiind Dumnezeu desavirsit si Acelasi om desavirsit are si ceea ce e comun si ceea ce e particular celor din care este, prin care isi insuseste si unirea si distinctia de cele extreme. Prin unirea cu Sine a celor extreme adeverea pastrate in Sine cele doua firi din care S-a com- pus, iar prin deosebirea de Sine a celor extreme, infati§a unicitatea ipostasului Sau. Daca Cuvintul care era prin fire Dumnezeu, prin asuma- rea trupului mintal insufletit, S-a facut om fara schimbare, e vadit ca se adeverea din amindoua Unul si prin Unul Se adeverea pe Sine cu adeva- rat amindoua. §i prin aceasta Acelasi avea si ceea ce e comun, §i ceea ce e propriu fiecareia din cele doua. Prin acestea avea §i unirea cu §i distinctia de cele extreme 273 . Prin deosebirea naturala (dupa fire) a partilor Sale era unit dupa fiinta cu cele extreme; prin identitatea aceloragi parti dupa ipostas, Se distingea de cele extreme 27315 . Iar daca El avea si deosebirea si 271. Daca n-ar fi fost Fiu al Tatalui dupa Dumnezeire, nu S-ar fi putut face Fiu al Lui . §i dupa umanitate, facindu-i §i pe cei alipifi de El fii dupa har ai Tatalui. Ca Fiul Unul Nas- cut din veci din Tatal a imprimat calitatea filiala in umanitatea Sa. Rela^ia §i simjirea de Fiu e o valoare eterna. Ca atare trebuie sa fie traita etern de o Persoana. §i tot ca atare prin ea se da tuturor oamenilor. E o infinitate definita, traita intr-un anumit fel. O infini- tate indefinita, impersonala, nu e o infinitate traita cu toata intensitatea. 272. Aci Sf. Maxim folosegte direct expresia «enipostasiei» a lui Leonte de Bizan|. (evuTtoo TOtTOg). 273. Avea §i ceea ce avea comun cu Dumnezeu §i ceea ce avea comun cu oamenii, dar si ceea ce avea propriu fiecare din aceste fiinte in El: cea dumnezeiasca, nasterea din Tatal, cea omeneasca, nagterea fara de samin|a §i fara de pacat. Prin cele ce le avea comune cu ambele extreme, avea legatura sau comuniunea cu ele; prin cele ce le avea pro- priu in fiecare, £e distingea de ambele extreme: Se distingea de Tatal, caei era nascut, Se distingea de oameni, caei nu era conceput ca ei.-' 273b. Cele doua firi care se deosebeau in El, II uneau cu Tatal §i cu oamenii. Ceea ce unea cele doua firi intre ele prin particularitatea ipostatica intiparita in ele, ca Fiu al Tata- lui §i ca umanitate asumata fara de saminta, II distinge §i de Tatal §i de oameni. Dar tocmai prin aceasta aduce contributia Lui personala unica, de neinlocuit §i fara asemanare, in unirea lui Dumnezeu cu oamenii §i mijlocirea intre Dumnezeu §i oameni. Prin firi era unit 134 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL identitatea, e vadit ca era Acelasi si Unul si doua 274 . Era Unul prin ratiu- nea monadei Sale neimpaijite dupa ipostas. Era doua prin ratiunea hete- rogenita|ii dupa fiinta partilor Sale §i dupa unire. Caci deosebirea este ratiunea dupa care se salveaza heterogenitatea celor indicate §i indica cum este ceva. Iar identitatea este neschimbarea prin care rajiunea lucrului indicat isi are totala sa unicitate, necunoscindu-se in el nici un fel de deosebire 275 . e) Scurta prezentare a deosebirii, prin care se arata salvata citimea dupa, fiinta a celor unite. Daca deci se salveaza dupa unirea in Hristos a partilor din care El S-a compus deosebirea intreolalta a lor dupa fiinta, aceasta e pentru binecredinciosi o dovada clara ca a ramas nemicsorata citimea dupa fiinta a celor unite dupa unire, intrucit a pastrat neschim- bata definitia si ratiunea fiintei fiecarei parti fata de cealalta in intregul compus din ele. Iar daca se pastreaza si identitatea intregului fata de par- tile sale, sau, mai clar spus, identitatea ipostatica a partilor intreolalta, realizata prin compozitia intregului din ele, e vadit ca in nici un mod par- tile nu se deosebesc total intreolala in ipostasul completat din ele 276 . Si deci nu e nici o ratiune care sa poata arata fie ceea ce e deosebit ca fiinta amestecat, fie unicitatea ipostasului imparfita 277 . f) Dovedire mai extinsa §i mai naturala a deosebirii §i citimii §i a numdrului ce le indica. Deci daca recunoastem o deosebire in Hristos dupa unire, iar prin toata deosebirea se introduce, cu necesitate, in mod cu Dumnezeu §i cu oamenii. Dar daca ele n-ar fi fost unite prin ceva ce le era propriu, uni- rea Lui cu cele doua parti extreme n-ar fi unit acele par|i extreme intre ele. Hristos a fost prin ipostasul Sau, in care unea cele doua par|i, puntea unificatoare intre Dumnezeu si umanitate. 274. Daca ar fi fost numai Dumnezeu sau om , n-ar fi putut uni parfile. Daca ar fi fost numai doua (Dumnezeu §i om despar$i|i), iar nu le-ar fi putut uni. Numai fiind Ace- la§i §i Unul §i Doua, a putut uni pe cei doi in Sine. Aci se arata din nou important^ iposta- sului Sau compus, dar totugi Unul. 275. In persoana umana nu cunosc nimic ce ar putea scapa din unitatea §i identitatea ei. 276. Privite in unitatea ipostasului, nici o parte nu mai poate fi vazuta ca ie§ita din aceasta unitate, ca avfnd ceva deosebit de ceea ce caracterizeaza ipostasul ca intreg, sau ca putind fi parasita de acest ipostas fara sa nu mai fie El Insu§i. De§i ramin toate in compozi- tia lor ipostatica, nu se poate vorbi de o deosebire de caracter ipostatic intre ele. Toate sint jinute in unitatea ipostasului, toate poarta pecetea Lui, si toate Ii sint necesare pentru rea- lizarea mintuirii (dar nu de o necesitate impusa de nevoia lui Dumnezeu). In acest sens Hristos e Unul §i Acelasi si Dumnezeu si om. Tot ce e omenesc in El poarta trasaturile Dumnezeirii si tot ce e dumnezeiesc e trait omeneste. Si fiecare are locul necesar in unita- tea Lui in vederea mintuirii. §i tocmai de aceea nimic din ceea ce e omenesc sau dumne- zeiesc nu se altereaza. Acelasi unic ipostas e §i Dumnezeu desavirsit, si om desavir§it. 277. Ceea ce e dumnezeiesc se pastreaza neschimbat, dar nu separat de ceea ce e omenesc, ci in omenesc, mai bine zis in omenescul transfigurat sau ridicat la suprema inalfime, dar la o inatyime care are si o capacitate de nesfirgita smerenie §i jertfelnicie, ara- tindu-se prin ele dum'nezeiescul, fara ca dumnezeiescul sa-§i piarda ceva din puterea lui. EPISTOLELE 135 sigur, citimea, al carei indicator spunem ca e numarul, folosind in mod cuvenit numarul pentru a indica numai deosebirea celor ce se deosebesc dupa unire, nu impartim (si nu despartim) prin numar nicidecum cele indicate, ci aratam pastrata existenta celor unite. Pentru ca tot numarul este numai indicator al citimii, nu imparjitor (sau despartitor). Caci ceea ce nu lucreaza §i patimeste, cum ar fi stapin al indiferent carei relatii? 278 Fiindca e propriu numai fiinjei (substantei) a face, precum a suferi (a patimi) este propriu accidentului sau calitafii. De la acestea si din acestea provin relatiile, cum spun cei deprinsi in astfel de ratiuni. Sau, daca pri- vim mai exact, relatiile nu sint proprii nici acestora, adica fiinfei si acci- dentului, ci cauzei si puterii care face toate si sadeste in fiecare din cele facute ratiunea constitutive a existentei lor §i le face sa se uneasca sau sa ramina straine in mod natural intre ele. Iar daca relatiile nu au in mod principal substanta drept cauza facatoare a lor, nu au nici numarul, care, , intrucit nu e substanta, nu poate sa lucreze, iar intrucit nu este accident §i calitate, nu poate patimi (vreo lucrare). Iar daca numarul nu poate nici lucra, nici patimi, el e semn indicat al citimii, neproducind nici o schim- bare de relate in citimea indicata. Aceasta fiindca nu e nici gen sub a carui categorie sa cada si altele. Ci e, cum am zis, semn aratator al genu- lui sub a carui categorie stau si altele. Iar daca numarul nu are nici puterea de a lucra, nici de a patimi, e vadit ca intrucit nu lucreaza nu este indicatorul nici unei relatii, adica al unirii sau impartirii. Caci aceasta isi are o alta ratiune. Iar intrucit nu pati- meste, nu se imparte; caci prin sine orice numar este indivizibil, nefiind capabil de miscarea vreunei schimbari, care e proprie calitatii; nici de vreo contractare sau dilatare, care e proprie substantei; nici de vreo cres- tere sau micsorare, care e proprie citimii. Iar daca e proprie citimii, iar nu relatiei, numarul e indicator numai al citimii simple, nu al citimii de care se spune cum este 279 . Deci e vadit ca numarul nu poate produce nici impar^irea, nici unirea, ci indica numai citimea, ca sa stim de existenfa acesteia. Caci, cum am spus, e propriu substanjei a face si accidentului sau calitatii a suporta, iar numarul nu e nici una din acestea. Caci daca ar fi substanfa, ar fi si de sine subzistent (statator), nefiind nevoie de nimic altceva pentru a exista. Iar daca ar fi accident sau calitate, sau ar produce 278. Numarul nu.e nici activ, nici pasiv. El numai prezinta pe cele ce lucreaza sau sufera vreo lucrare exercitata asupra lor. Acelea in fapt se unesc, dind nastere numarului prin ceea ce fac sau suporta. Ele sint intr-o relate. §i numarul exprima ceea ce rezulta dintr-o lucrare sau suportare in relatie, nefiind intr-o singuratate totala. O fiinja poate produce prin lucrare diferite stari accidentale in altele care suporta lucrarea celei dintii. §i acestea pot fi exprimate iaragi prin numar. 279. Am vazut la o nota anterioara ca nici un numar nu desparte total cele enume- rate. Acum Sf . Maxim observa ca numarul nu ne spune nimic despre calitafile celor numa- rate. Matematica este o stiinja cu totul abstracta. 136 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL in mod propriu deosebire, ar introduce odata cu genul §i implicata in el specia §i definirea a ceea ce are ca baza, nu numai citimea; sau ar indica unita cu specia §i deosebirea in general; §i ar arata §i deosebirea unui individ fata de altul din cele ce apartin aceleia§i specii; sau ar indica deo- sebirea cu nume particular din multimea tuturor insusirilor aflate in indi- vid; §i nu ar indica numai pe unul deosebit de altul, ci ar arata §i ceea ce are altfel eel indicat prin el. Iar daca nimeni nu cuprinde si numarul in definitive lucrurilor, numarul nu este nici substantia, nici calitate. Iar daca numarul nu e nimic din acestea, e vadit ca nici nu poate lucra, nici patimi. Iar daca numarul nu are puterea de a face ceva, nici de a suferi, urmeaza ca nici nu uneste, nici nu imparte ca unul care face ceva, nici nu poate fi impartit ca unul care patimesje, ci, indicind numai citimea lucru- rilor, nu se atinge de relatia lor 280 . Iar daca numarul indica numai citimea, dar nu §i vreo relatie gindita despre ea, el este mai degraba o expresie, ca sa spun a§a, corespunza- toare citimii. Deci eel ce indica o deosebire in Hristos dupa unire gin- deste odata cu deosebirea §i citimea celor deosebite. Caci ceea ce e cu deosebire simplu nu primeste nici deosebirea, fiindca e cu totul acela§i cu sine §i unic §i intreg §i deplin in afara relatiei, care nu sta sub categoria genului ca citimea (7). §i de aceea nu se numara 281 . Dar eel ce cugeta odata cu deosebirea citimea (caci e cu neputinta a se cunoa§te o deosebire fara citime), acela folosindu-se de numar numai spre indicarea, dar nu spre impartirea citimii impreuna cugetata cu deosebirea, nu iese din ade- var, indicind prin numar, cu necesitate, citimea impreuna rtigetata. Fiindca, precum am zis, impreuna cu orice deosebire indicata in oarecare mod, e cugetata §i citimea al careia am invatat ca numarul e prin fire indi- cator, dar nu impartitor 282 . Iar daca se ingrijeste mai mult de adevar, eel ce indica in mod necesar prin numar, odata cu deosebirea, citimea impreuna cugetata, spre menti- nerea tainei, ca sa nu propovaduiasca amestecarea celor unite, cum nu e drept ca, potrivit opiniei unora, sa trebuiasca pentru aceasta sa marturi- 280. Dintre formele cuvintelor, substantivul, pronumele, adjectivvl §i verbul au semnificatie ontologica, primele doua aratind substanfele, al treilea calitatile, al patrulea actiunea unor substante asupra altora §i suportarea lor de catre acelea, care produc in acelea calitati corespunzatoare adjectivelor. Adverbul e o calitate a actiunii sau a patimirii. Prepozitia exprima anumite circumstante in care se afla sjubstan|;ele §i in care se produc actiunile si patimirile, iar conjunctia, legatura intre substante si actiuni. Numarul nu indica nimic nou in existen^a. El nu are nici un suport ontologic. 281. Relatiile sint extrem de variate si mereu unice §i fluide. De aceea nu sint realitafi statornice care sa se poata indica prin numere fixe. 282. Pare o contrazicere intre afirmarea aceasta, ca numarul aplicat unei acfiuni por- neste de la constatarea unor deosebiri, si cea anterioara, ca numarul indica in mod abstract citimea, fara deosebirile din cadrul ei. De fapt, nici indicarea unei citimi pe baza unor deosebiri constatate nu specifica acele deosebiri in numar, ci numai simpla lor existenta. EPISTOLELE ■ ' 137 seasca drept cauza a pastrarii neamestecate a celor din Hristos dupa unire citimea lor dupa fiinta, odata ce numarul indica, precum a aratat cuvintul pe larg, deosebirea, dar nu impartirea. Daca deci ra|iunea dupa fiinta a fiecareia din cele unite a ramas dupa unire, fiindca definitia fiintei nici uneia n-a trecut in definitia fiintei celeilalte, e evident ca Dumnezei- rea lui Hristos a ramas Dumnezeire dupa fiinta, neschimbfndu-se in fiinta trupului; §i umanitatea Lui iara§i a ramas umanitate dupa fiinta, nepatimind o prefacere in firea Dumnezeirii. Iar daca nici Dumnezeirea lui Hristos, nici umanitatea n-au trecut una in alta pentru unirea lor dupa ipostas, ci firile au ramas, dupa marele Ciril, neamestecate, e clar ca dupa unire s-a mentinut deosebirea firilor pastrate in Hristos. §i nici o ratiune nu va contrazice aceasta. Iar daca deosebirea este a celor pastrate neamestecate in Hristos dupa unire, iar a cunoa§te o deosebire cu totul separata a unei citimi e cu neputinta, sa se numeasca spre indicarea deo- sebirii citimea celor ce se deosebesc, ca sa nu fim banuiti ca propovaduim o deosebire simpla §i neadevarata. Caci ratiunea §tie ca simpla orice deo- sebire, care nu are ca suport existent adevarul lucrurilor a caror deose- bire o cunoa§te. Deci noi, nespunind niciodata ca ipostasul §i firea sint (8) propriu-zis acela§i lucru, cum a aratat §i cuvintul mai inainte, propovaduim in chip binecredincios in Hristos atit identitatea, cit §i deosebirea. Primul lucru, pentru ipostasul eel unul, pentru care marturisim pe Dumnezeu Cuvintul Acela§i cu trupul Sau, ca sa nu primeasca prealaudata Treime un adaos personal, devenind patrime 283 . Iar al doilea, din cauza diversitatii de fiinta a celor din care este El, datorita careia partile lui Hristos nu tree citusi de pu|;in una in alta. Caci nu se fac vreodata aceea§i dupa fiinta dumnezeirea si umanitatea, ca sa nu fie nimic creat de o fire §i de o fiinta cu Dumnezeirea prin unire. Fiindca a spune ca o fire este de o fiinta cu alta fire §tim ca e propriu unei cugetari nesanatoase. Caci nu e vreodata o fire de o fire §i de o fiinta cu alta fire. Fiindca de o fire §i de o fiinta nu se poate spune ca sint decit indivizii ce apartin prin aceea§i specie unei sin- gure fiinte 284 . 283. Daca umanul lui Hristos ar fi un ipostas deosebit, dar tot al Lui, s-ar adauga Treimii un al patrulea ipostas, pentru ca Hristos ar adauga la ipostasul Lui inca unul. De aceea nu se poate spune ca umanul lui Hristos are o anumita separate de ipostasul dum- nezeiesc al lui Hristos. El e incadrat in ipostasul eel Unul al lui Hristos. In umanul Lui §i in toate actele Lui umane si in toate calitatile Lui, ca si in firile Lui, e prezent acelasi unic ipostas dumnezeisc. E a§a cum in om nu se poate separa ceva in care sa nu fie prezent ace- lasi unic ipostas. 284. Mereu ne intilnim cu taina persoanei ca unitate manifestata in complexitate. E o taina pe care au constatat-o §i afirmat-o Parintii. Dar ea ramine mereu neinteleasa. Nu se poate spune ca aceasta unitate e dincolo de toate componentele prin care se manifesta. S-ar introduce ceva ontologic in plus la fiinte, ceea ce Parintii au negat. Nu putem spune ca e o sine ontologic deosebita de fiinta sau de fiinte. Dar e greu §i sainfelegem o unitate for- 138 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL g) Cel ce nu spune cd firea si ipostasul sint acelasi lucru vorbeste binecredineios despre unitatea si deosebirea existente in Hristos, intru- cit de cea dintii crede ca e dupd ipostas, iar de cea de a doua, cd e dupa fire. Avind si aceasta marturisire, nu negam nici deosebirea firilor dupa unire, din care S-a compus Hristos eel Unul, crezind ca firile au ramas neamestecate, si nu ignoram nici unirea lor dupa ipostas, marturisind pe Hristos ca Unul din Sfinta cea de o fiinja si inchinata Treime. Dar facem prin numar vadita si deosebirea celor din care este Hristos, ca pastrate in El cu adevarat dupa unire,- fara despartire si amestecare, inlaturind amestecarea lui Apolinarie si Eutichie. Si fiindca cunoastem si unirea dupa ipostas, primim si expresia clara «firea cea una a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» in trupul ce are sufletul mintal, impotriva imparfirii lui Nestorie. Deci evitam atit amestecarea lui Apolinarie, care neaga deo- sebirea de natura (naturala) a celor unite dupa unire si sustine ca trupul este acelasi dupa fire cu Cuvintul, cit si impartirea lui Nestorie, care sus- tine o deosebire de ipostasuri (ipostatica) in Hristos si taie identitatea (unitatea) dupa ipostas a trupului cu Cuvintul. h) Sever, spunind cd firea si ipostasul sint acela§i lucru, face din unire o amestecare, si dm deosebire, o impdrtire. Prin acestea se aratd largind sensul Treimii intr-o patrime de p&rsoane si tdind taina unitdtii intr-o doime de Dumnezeire si negind- lui Hristos cu blasfemie toatd existenta fiintiald. Iar Sever, spunind ca fiinta si ipostasul, firea si per- soana sint propriu-zis acelasi lucru in intruparea dumnezeiasca (in Dum- nezeu Cel intrupat), nu recunoaste nici unirea neamestecata, chiar daca se preface ca o afirma, nici deosebirea neimpartita (si nedespartita), chiar daca se lauda ca o sustine. Ci preface unirea in amestecare, asemenea lui Apolinarie, iar deosebirea in instrainare, asemenea lui Nestorie. Caci daca ipostasul si firea sint acelasi lucru, in nici un chip nu va fi, dupa el, trupul acelasi cu Cuvintul, sau ceva deosebit de El 285 . Caci afirmind ca mata din elementele unei fiinte, ca la om, sau din doua fiin^e, ca in Hristos. E misterul cel mai mare al existentei. Dar fara el totul ar fi fara sens. Poate ca e ceva in partile compo- nente care face posibila convergent §i unitatea lor, fara desfiinfarea lor. Dar aceasta nu se poate aplica persoanei ingerului. Unitatea aceasta misterioasa a persoanei umane nu poate avea temeiul decit in unitatea Persoanei dumnezeiesti, care e in comunitate de fiinta cu alte doua Persoane distincte. Unitatea persoanei depa§e§te planul formelor de exis- tenta ale naturii investigabile §tiintific. Se pare ca cibernetica de azi a ajuns la aceea§i con- cluzie a unitafii duale. Astfel, Bruce England, un teoretician al ciberneticii de azi, conchide ca «pasul important apropiat pentru cibernetician este sa recunoasca modelul dualitatea- unitatea». El considera ca teoria ciberneticii ^trebuie sa integreze experienja dualitatii cu experienfa unitafii». C.V. Negoita, semnalind acest fapt intr-o recenzie a lucrarii noastre, Spiritualitatea ortodoxa, referindu-se la Sf. Maxim, spune ca el a facut prima incercare de a in|;elege cibernetica (in revista: «Human systems-management» 4 (1984), pp. 296-298). 285. Pentru nestorieni firea omeneasca (trupul) nu e partea Cuvintului intrupat (ace- la§i cu Cuvintul). Pentru Sever trupul nu e deosebit de El. Pentru ortodocgi se pot spune amindoua lucrurile. EPISTOLELE 139 deosebirea in Hristos dupa unire e ca cea in calitatea naturala (intre cali- ta|ile unei naturi), se va afla §i el impartind impreuna unirea 286 , introdu- cind deosebirea dupa ipostas a trupului fafa de Cuvintul dupa unire, intrucit dupa el nu se poate cugeta altfel deosebirea decit ca deosebire in calitatea naturala (in calitatea de natura de sine statatoare) sau ca deose- bire in calitatea ipostatica, ca sa arate ca ipostasul e acelasi lucru cu firea. Iar daca nu afirma o deosebire dupa ipostas dupa unire, temindu-se de impartirea (Lui), sa nu afirme nici deosebirea naturala dupa unire, daca vrea sa fie in acord cu sine si se straduieste sa pazeasca regulile pe care el insu§i si le-a rinduit, odata ce a declarat ca firea si ipostasul sint aceleasi intreolalta prin definitie si ra|iune. Iar daca trupul n-are nici o deosebire dupa nici una, adica nici dupa fire, nici dupa ipostas fata de Cuvintul, cum socoteste Sever, el va fi in mod clar si de o fiin|;a cu el dupa aiureala lui Apolinarie. Si daca trupul este de o fiinj;a cu Cuvintul, va fi si cu Tatal, §i cu Duhul 287 . §i Treimea va deveni patrime, fiindca cele de o fiin|£ nu se pot uni intre ele intr-un ipostas 288 . Iar daca trupul e de un ipostas cu Cuvintul, va fi ca unul ce e de o alta fiinta. Caci cele de un ipos- tas au ratiunea fiintei cu totul deosebita intre" ele. In sfirsit, daca trupul, fiind de un ipostas cu Cuvintul dupa unire, este de alta fiinta, Hristos se va afla taiat in doua firi dupa unire, daca dupa el (dupa Sever) numar are sensul imparprii 289 . Astfel tot ce se lupta cu adevarul se contrazice cu usurinja pe sine insusi si cade repede de la ceea ce susfine. Iar daca afirmind o unica fire compusa in Hristos dupa unire, soco- teste sa-i atribuie o deosebire, ca uneia aflate in calitatea ei naturala 290 , intii ca fire compusa Hristos nu va fi de o, funta cu nici una din cele ce sint 286. Daca Sever nu admitea in Hristos o deosebire intre cele doua firi, ci numai intre calitafile aceleiasi firi compuse, el desparte pe Cuvintul cu firea Lui dumnezeiasca de umanitate, ca si Nestorie, ca sa nu admita doua firi in ipostasul Lui, atunci deosebirea pe care o vede el in calitafile firii celei unice a lui Hristos, e o deosebire intre calitafile Lui ipostatice, sau o deosebire intre cele doua ipostasuri pe care trebuie sa le afirme odata cu cele doua firi in Hristos. 287. Firea si ipostasul sint dupa Sever acelasi lucru. Aceasta e de fapt concluzia care deriva din ideea unitatii de fiinta egala cu unitatea de ipostas a umanului cu divinul in Hristos. E concluzia panteista care anuleaza nu numai deosebirea intre divin si uman, ci si realitatea persoanelor. 288. Daca trupul si Cuvintul, fiind de o fiinta, formeaza doua persoane, Treimea devine patrime. 289. Umanul poate constitui cu divinul un ipostas al lui Hristos numai daca sint deo- sebite dupa fiinta, dar nedesparfite. Daca dupa Sever nu sint deosebite, ele nu pot forma un ipostas, ca unitate duala. Dar Sever voieste sa le aplice numarul, de teama ca numarul le-ar imparti. Nici monofizifii, nici nestorienii nu recunogteau caracterul paradoxal al realita|;ii in general sau al persoanei in special, caracter care conciliaza unitatea cu dualitatea, sau cu compozi^ia. §i unii si al^ii practicau un rationalism simplist, abstract, strain de realitate. 290. Monofizifii afirmind o fire compusa in Hristos cunosteau calita^ile naturale ale divinului si umanului unite intr-o singura fire. 140 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL (din cele create), daca El este unul si singur dupa fiinta si fire. Caci, pre- cum s-a spus, o fire nu va fi vreodata de o fiinta cu alta fire. Iar nefiind de o fiinta cu vreuna dintre cele ce sint (cu cele create), El nu va fi nici Dum- nezeu, nici om 291 , sau daca va fi Dumnezeu, eel ce-L propovaduieste ast- fel va fi politeist, intrucit va spune de Tatal si de Duhul Sfint ca sint de o fire necompusa, deci simpla, iar de Hristos, eel de o fire compusa, ca e tot Dumnezeu, desi fiind compus dupa fire nu e de o fire simpla. Va arata astfel ca vestind doua Dumnezeiri: una simpla si una compusa. Apoi declarind deosebirea ca fiind o calitate naturala, daca spun ca la baza diferitelor calitati sint firile ale caror calitaj;i sint, se va arata si el recunoscind doua firi dupa unire, deci facindu-se fara voie aparator al celor ce le combatea. Iar daca spune ca deosebirea e a unor simple cali- tati, fara niste realitati de baza, sa spuna ca si unirea este a acestora. Caci a carora este deosebirea dupa unire, e vadit ca a lor este si unirea. §i asa, prin putine cuvinte, a introdus automatismul lui Epicur 292 si nalucirea amagitoare a lui Manes, pentru care Hristos nu e cu adevarat intre reali- tati, ci intre calitatile fara continut; Hristos va fi astfel Dumnezeu numai > 7 3 3 ' prin calitate, nu in realitate. E adevarat ca nemurirea si mortalitatea, de a caror deosebire vorbeste dupa unire, sint ale firilor, dar nu sint firi. Dar cum ar fi mortalitatea, daca n-ar fi eel ce moare, sau nemurirea, daca n-ar fi firea de care nu se atinge moartea? Deci viclenia lui e cu ade- varat necugetata si aparenta ca e intelept i s-a facut pricina unei mari ne- bunii. De aceea e mai bine pentru cei cuminti sa imbratiseze ia\a de unii ca acestia tacerea, decit sa-i combata, dind impresia ca nici ei nu respectatai- na. De fapt Sever, vorbind astfel despre Hristos, a murit impreuna cu dogmele sale. i) Scurtti expunere a unei drepte apdrdri a marturisirii adevdrate a Pdrintilor. Dar noi nu cugetam asa, nu credem asa. «Mci nu-i aceasta partea lui Jacob, zice eel ce spune» (Ier. 10, 6). Ci marturisind pe Unul Hristos sau ipostasul eel unul al Lui, compus din doua firi desavirsite, adica din Dumnezeire si umanitate, credem ca firile au ramas neameste- cate si fara nici o impartire (despartire) dupa unire. Caci crezind ca Hris- tos este unul dupa ipostas, am marturisit ca firile din care S-a compus s-au pastrat dupa unire. Si pentru aceasta vestim o deosebire naturala (de natura) in El, luind in considerare partile din care S-a compus, pentru 291. Daca Hristos ar avea o fire compusa nu ar fi de o fire nici cu Dumnezeu care e fire dumnezeiasca, nici cu oamenii, care au fire omeneasca. Caci El ar fi de o alta fire §i in raport cu Dumnezeu, §i cu oamenii. Hristos avind o fire deosebita de orice fire, sau oricare fire fiind alta decit a Lui, El nu poate fi de o fiinta cu nimeni. 292. Dupa nota lui Combefis din P.G. 91, 569, e vorba aci de teoria lui Epicur care socotea ca trupurile se unesc §i se topesc unele in altele §i prin aceasta dispar. Sever ar gindi la fel despre firile lui Hristos care se topesc una in alta. EPISTOLELE 141 ca nu e acelasi lucru Dumnezeirea dupa fiinta cu umanitatea; dar o iden- titate ipostatica, caci e vadit ca trupul e acelasi dupa ipostas cu Cuvintul 293 . Deci cunoscind dupa unire deosebirea reala a firilor din care S-a compus Hristos, nu ignoram identitatea Lui dupa ipostas, daca par- tile lui Hristos, ce se deosebesc intreolalta in chip natural (prin natura), nu se deosebesc dupa ipostas ca unele ce apartin, ca unui intreg, Celui ce S-a compus din ele 294 . Caci partile intregitoarea ale intregului nu se pot deosebi intreolalta nicidecum, datorita ratiunii intregului 295 . Deci marturisindu-L pe El doua firi, L-am cunoscut pe Acelasi ca fiind deodata Dumnezeu si om, daca nu rostim numirile Lui simple si stind de sine. Iar crezindu-L ca fiind dupa unire in doua firi in mod neim- partit si neamestecat, vestim pe Acelasi desavirsjt in Dumnezeire si pe Acelasi desavirsit in umanitate, ca pe un intreg in par|i 296 . Caci se cunoaste ca intreg dupa unire in partile din care s-a compus. Fiindca un Hristos nu Se arata prin altceva ca fiind, pastrindu-Se si numindu-Se in mod propriu, decit prin durata dupa unire in existenta naturala a partilor din care S-a compus. Caci Hristos nu este numai din acestea, ci si in aces- tea §i, mai propriu zis, acestea 297 . Si numaram pe cele din care este Hris- 293. Hristos traiegte, simte si manifests in trup toata persoana Sa. 294. Se deosebesc dupa natura, dar ca parti ale aceluiasi ipostas compus din ele nu se deosebesc. Firea sau natura umana n-ar putea inainta la infinit daca nu s-ar actualiza in persoane in relatie intre ele. Firea dumnezeiasca n-ar putea imbratiga finitul deschizin- du-i drumul de inaintare in el, daca n-ar fi actualizata in ipostasul §i in special in ipostasul Fiului. Ipostasul dumnezeiesc i§i poate uni finitul creat fara sa-1 anuleze, cum nu o poate face firea dumnezeiasca. Esenja nu poate ie§i din sine. Numai prin persoana poate ie§i, imbratismd alta fire fara sa o anuleze. Ipostasul se traieste in amindoua parjile ca acelagi. Sau fiecare parte e traita prin ipostasul Cel unul, ca ipostas intreg. Fiecare e traita nedes- par|.it §i neimpar|,it de cealalta. Hristos e §i om definit, dar nedesparfit de orizontul infinit in care Se traie§te §i de care e plin ca om, dar cu care nu Se confunda. Avind congtiinfa de Dumnezeu, nu pierde con§tiinta ca om. De altfel toata creatura marginita se §tie avind ca temelie a sa, nedespartita de ea, nemarginirea divina in care se afla. 295. Fiecare parte a unui intreg simte intregul in ea insa§i. Si de fapt intregul este in fiecare. Taina cea mare este insa cum se constituie intregul din parfi? 296. Intregul reprezinta unitatea persoanei, parjile, compozitia ei. Dar in compozitie e prezent intregul ca unitate. Componentele nu se confunda, dar nici nu se impart, dato- rita intregului ce se afla in ele, dar care n-ar fi intreg fara partile componente. 297. Hristos ca ipostas divino-uman nu adauga ontologic nimic firilor, a§a cum nici omul nu adauga ca persoana ontologic nimic nou sufletului §i trupului. Dar aceasta inseamna ca e ceva in ele, care face posibila unirea lor in ipostas. Dar pentru aceasta pri- mesc o intiparire comuna speciala, care distinge orice persoana umana de alta, iar pe Hristos de toate ipostasurile in general. Cine le da aceasta specificitate daca nu Dumne- zeu Cuvintul Insugi, Care are o specificitate proprie din veci §i are in Sine modelele speci- ficate ale tuturor persoanelor ce vor fi aduse la existenja prin compunerea unui anumit suflet cu materia intiparita de el ca trup specific? Monofizitilor le placea sa spuna ca Hristos e numai «din acestea», nu §i «in acestea» §i cu atit mai putin «acestea». Sinodul V ecumenic a primit expresia «din acestea», dar a pastrat §i pe «in acestea^ a Sinodului IV de la Calcedon. Ei exprimau prin aceasta opinia despre amestecarea §i schimbarea firilor in sens panteist. Biserica a vazut ca persoana se 142 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL tos nu impartindu-L (sa nu fie!), ci numai aratind deosebirea lor pastrata dupa unire 298 . Dar marturisim adunarea lor prin unirea naturala (a firi- lor) sau adevarata §i reala, dupa Sf. Ciril. De aceea propovaduim §i pe Prea Sfinta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu in sens propriu §i cu ade- varat, nu folosind acest cuvint in mod simplu, ci cugetind-o ca pe cea care L-a conceput cu adevarat §i L-a nascut negrait, intrupat din ea pe Insu§i Dumnezeu Cuvintul care S-a nascut in chip nepovestit inainte de toti vecii din Dumnezeu §i Tatal. §i declaram ale Lui §i minunile §i patimirile, ca ale Celui Care e Unul, adica ale lui Hristos, Care lucra §i cele dumne- zeie§ti, §i cele omene§ti: cele dumnezeie§ti, trupe§te, pentru ca savir§ea minunile prin trupul nelipsit de lucrarea lui naturala, iar pe cele orae- ne§ti, dumnezeieste, pentru ca primea fara sila firii, cu voia §i prin stapi- nire, experienta patimilor omene§ti 299 . §i a Lui e crucea §i moartea §i mormintul 300 §i invierea §i inalfarea la ceruri, din care coborind fara trup, nu S-a stramutat schimbind locurile Cel ce nu e incaput de cele create prin nici o ratiune; caci e liber de orice circumscriere. Ci S-a aratat prin trup ca Cel prin fire de oameni iubitor, facindu-Se incaput, prin nasterea adevarata din femeie, precum a voit, in cele ale noastre 301 . De aceea Ii constituie din firi care ramin mereu distincte §i neschimbate. Dar ele poarta pecetea ace- luiasi ipostas. O imaginable creatoare inepuizabila pune o pecete mereu noua pe orice convergenja a unor firi, pecete de caracter personal, pentru ca numai persoana e mereu alta §i pentru ca Autorul inepuizabil al acestor pecefi personale e §i El persoana. 298. Numarul nu desparte niciodata complet cele numarate. Cind spunem despre unele lucruri ca sint atitea, aratam si o legatura intre ele. Acesta e numeralul cardinal. Cel ordinal nu desparte nici el total cele ce-§i urmeaza. Cel multiplicativ §i imparfitor implica §i el legatura intre ele. Cu atit mai mult nu desparte in Hristos numarul cele doua firi. Numarul aratind o legatura intre cele numarate la nesfirgit, arata unitatea crea^iei. El nu ajunge niciodata in mod real la infinit, pentru ca nu putem ajunge la marginea crea|iei, degi §tim ca e marginita. Numai Dumnezeu este infinit. Dar numai in Hristos infinitatea Dumnezeirii unita cu crea|ia marginita arata ca prima nu o face pe a doua nemarginita, nici ea nu se face marginita, ci o mentine pe a doua, dar ii fine deschisa perspectiva §i putin^a inaintarii in infinitatea Dumnezeirii. Caci in general creatul nu poate fi fara a avea ca baza susjinatoare infinitul dumnezeisc si ca aspirate desavir§irea in Dumnezeu. » 299. Ar fi putut sa nu patimeasca, pentru ca ar fi putut coplesi durerile prin Dumne- zeirea Lui. Nu era atapinit de ele fara voia Lui, cu sila. Ci raminea mereu stapin asupra lor. Dar totu§i le suporta in toata intensitatea lor. Caci firea Sa omeneasca avea capacita- tea sensibilitajii pentru durere. Deasupra ei s-a ridicat numai prin inviere. 300. «A Lui e crucea §i moartea». Tot ce se intimpla in componentele Lui sint ale Lui. Sint traite de El. Traiesc cu sufletul intepatura din trupul meu._ Sufletul ii da caracterul durerii. Daca ar fi numai materia trupului, ea n-ar sim|i durerea. Intepatura din materie se repercuteaza ca durere spirituala, dar de origine materiala, in suflet. Intr-un fel, ipostasul dumnezeisc simte intepatura piroanelor din trupul Lui. Daca n-as simti durerea din trupul material fara sufletul aflat in el, n-a§ simti-o in suflet nici fara materia trupului. Omului i s-a dat materia trupului ca sa simta prin ea durerea in suflet. Poate de aceea a luat §i Fiul lui Dumnezeu un trup material. 301. Cel ce iubeste e chiar prin aceasta mai prezent prin trupul sau altora. Fiul lui Dumnezeu la culme de oameni iubitor, nu numai ca S-a putut intrupa din iubire si a putut patimi, luind trupul, ci a putut sa-Si arate prin trup iubirea mai mult ca orice om. EPISTOLELE 143 aducem Lui si ca Celui intrupat o singura inchinare impreuna cu Tatal §i cu Duhul. Daca deci numim cu sufletul §i cu gura in mod propriu pe Sfinta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu §i marturisim unirea cea dupa ipos- tas, §i spunem ca s-a facut o compozitie prin unirea naturala (a naturilor) §i propovaduim un Domn si un Hristos si un Fiu si o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata si credem ca Hristos e Unul din Sfinta Treime, impreuna inchinat si impreuna numarat cu Tatal §i cu Duhul, cum sintem birfiti, de cei fara teama si care indraznesc sa spuna toate minciunile, ca sintem impartitori ai lui Hristos prin simpla folosire a numarului spre singura indicare de catre noi - cum am spus de multe ori - a deosebirii pastrate a firilor dupa unire? Daca numarul produce in mod sigur impar- firea citimii lucrurilor, s-o arate cineva aceasta si vom primi obiectia ca adevarata. Dar daca defaimeaza numai pe cei ce propovaduiesc adeva- rata credinta in taina lui Hristos, pentru iubirea de slava de care bolesc, vor da socoteala lui Dumnezeu in ziua judecatii, cum zice dumnezeiescul Apostol (Rom. 14, 12), pentru cei pe care i-au atras la ratacire, cei ce si-au implinit cursul viejii de fata; iar cei ce sint inca in viaja sa-L aiba pe Dum- nezeu ca pe Cei ce-i schimba si-i calauzeste, pe El impotriva Cafuia lupta acum. Caci a§a se cuvine sa zicem, pentru porunca ce ne cere sa ne rugam pentru cei ce ne ocarasc. Eu deci acestea ti le-am infati§at tie pe scurt, despre cele ce m-ai intrebat, sluga Domnului, pentru informarea ta, nesunind in suflet intr-un fel si vorbind celor cu care ma intilnesc altfel, cum raspindesc unii ce se bucura de cele ale lui Sever. Sa nu crezi aceasta, ci, cum am inva|;at si cuget si cred si am primit de la Parinti, asa vorbesc. Ba vorbind §i mai propriu, aceasta gindire o rostesc intrupata in cuvinte. Iar daca e mincinos cuvintul, sa nu am parte de fericirea de acolo, ci sa culeg ca rod al minciunii instrainarea de bunatatile fagaduite. Iar tu invredniceste-ma pentru buna mea ascultare cu rasplatirea rugaciunii tale, ca Hristos, Dumnezeul nostru, mintuirea celor ce se tem de El, sa vindece ranile sufletului meu cu puterea tainei de viata facatoarelor Lui patimi pentru noi; El, Care e singurul slavit impreuna cu Tatal §i cu Sfintul Duh. Amin. S c o 1 i i 1. In d^finitie se vede, zice, comunitatea celor identice dupa fiinja. 2. Proprietafile care caracterizeaza ipostasul compus spune ca sint comune parjilor lui. 3. Definifia exacta a ipostasului. 4. Defini);ia sau descrierea a ceea ce e in ipostas. 5. Definifia generala a deosebirii. , 6. Definitia generala a identitafii. 7. Gen se numeste citimea, al carei indicator este numarul. 144 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL 8. A spus «propriu», pentru ca nu se prefac in ele definitiile sale. Caci cele a caror defini- tie e una au §i ratiunea una; iar cele a caror definitie nu e una au si modul existenj;ei diferit. Iar cele al caror mod de existenta e diferit au toate o alta identitate. Deci nu e aceeasi firea §i ipostasul, pentru ca modul si rafiunea si definitia existenfei lor nu e propriu-zis unul. Deci se va numi ipostas in mod abuziv si intimplator, dar nu in sens propriu. 16. A aceluiasi catre acelasi 302 . Sfintita ta scrisoare, cuviqase parinte, pe care am primit-o, m-a incurajat pe mine eel chinuit de multele biciuiri ale intristarii pentru cele intimplate din defaimarile celor ce nu se tern de Domnul, impotriva vaj- nicului pazitor al virtutii, domnului Gheorghe. Pe de o parte pentru ca ne-a adus vestea cea buna despre sanatatea ta cea dorita de noi; pe de alta, pentru ca ne-a facut cunoscuta taria dreptei marturisiri in Domnul Iisus Hristos, Adevaratul nostru Dumnezeu. Aceasta tarie, probata cu incercarile patimirilor, ti s-a prefacut in statornicie neschimbata, nemaidind dind nici o atentie greutatilor vietii prezente, a carei buna propasire din trecut o dispretuiai, indreptindu-ti toata dorinta sufletului numai spre cele nadajduite. E o dorinta ale carei trasaturi sint credinta si buna constiinta. Cea dintii pazeste invatatura binecredincioasa, nepatata de nici un fel de pareri mincinoase; iar a doua produce o viata placuta lui Dumnezeu, dobindita prin pazirea poruncilor. Caci de amindoua, adica de invatatura si viata, are trebuinta eel ce se sileste sa pretuiasca mai mult decit toate convietuirea inteleapta, ca sa vestim cu binecredinciosie si taina coboririi neschimbate pentru noi prin trup a Dumnezeului tutu- ror, marturisind deodata pe Hristos cu adevarat Dumnezeu si om: Dum- nezeu fiind in mod necauzat pentru Sine 303 , iar om facindu-Se pentru noi mai pe urma. N-a parasit ceea ce era pentru ceea ce S-a facut, caci e ne- schimbat; nici n-a negat ceea ce S-a facut pentru ceea ce era, caci era de 302. Catre acela§i Cosma, diacon din Alexandria. 303. Hristos ca Dumnezeu e necauzat §i pentru Sine. Caci nasterea din Tatal nu inseamna ca e cauza, ca toate cele create din nimic de o putere superioara lor. El e impreuna cu Tatal din veci. Tatal nu a fost niciodata fara Fiul. Fiul tine de Tatal. Existenta din veci a Tatalui inseamna existenta din veci a Fiului. Este existenja plenara ca iubire fecunda, care nu poate fi decit a unei Persoane pentru alta Persoana. Intrucit existenta n-a inceput vreodata, existenta din veci nu poate fi decit desavirsita, plenara. Si aceasta exis- tenfa e una cu iubirea fecunda. Iar iubirea e a unei Persoane fata de alta Persoana. Unde nu este iubire, existenta se vestejeste. Deci existenfa cea fara inceput e existenta perso- nala treimica. Omul ca creatura exista pentru Dumnezeu. Dumnezeu e prin Sine si pentru Sine. Nu e nici o cauza §i nici un scop in afara de Dumnezeu, pentru care ar exista El. El nu-§i are existenfa din altceva §i nu exista ca mijloc pentru altceva nici ca sa-§i ajunga desa- vir§irea inaintind spre altceva. El are in Sine desavirsirea actualizata ca existenta deplin iubitoare. EPISTOLELE 145 oameni iubitor. Pentru ca numai Lui, Care este propriu-zis, Ii era cu putinta din bel§ugul de putere sa Se faca fara schimbare in mod neames- tecat ceea ce nu era 304 §i sa ramina propriu ceea ce era si ceea ce S-a facut. Caci unitatea extrema a monadei Sale ipostatice n-a primit nici o impar- fire din cauza deosebirii pastrate in mod natural (intre naturi) in El dupa unirea celor din care S-a compus. Fiindca unit cu trupul insufletit mintal, S-a aratat prin minuni raminind neschimbat ceea ce era, iar prin patimiri S-a aratat pastrind in mod nealterat ceea ce S-a facut. Si prin amindoua, adica prin minuni §i patimiri, ne-a daruit desfiintarea pacatului §i harul indumnezeirii 305 . 304. Cuvintul prin care toate s-au facut, facindu-Se om fara sa Se schimbe.Igi arata chiar in chenoza belsugul Sau de putere. A Se putea cobori, aratind marimea puterii Sale, e tot un semn de putere. El S-a facut om pentru noi pe urma, nu pentru ca avea nevoie de noi. In acest caz ar fi trebuit sa fie om din veci. S-a facut om nu pentru nevoia Lui, ci a noastra. El a putut exista §i fara a Se face om. Deci S-a facut om din iubire. El S-a micsorat (a acceptat chenoza) din iubire. Aceasta este o alta forma a inaltimii Lui spirituale. El Se micgoreaza pentru cei mici, ca ei sa poata suporta apropierea Lui, ca sa simta iubirea Lui, deci §i ca sa se poata inalta prin ea. Chenoza e o relatie benevola a lui Dumnezeu cu cei mai mici decit El, care, fiind crea|i intr-o alta forma de existen|a, nu pot fi ca El prin fire, dar pot fi inaltati la nesfirgit in El. Chenoza e o micgorare a lui Dumnezeu in cadrul maririi Lui. E forma iubitoare fata de cei mici a maririi Lui. Ea arata libertatea lui Dumne- zeu in formele maririi Sale. Si aceasta se vede in faptul ca, facindu-Se om, n-a inee- tat sa fie Dumnezeu. Omul nu vine la existenta prin voia proprie. El poate dispune de existenja sa intr-un anumit f el dupa ce o primegte. Dar Cuvintul Igi da singur existenta ca om in mod liber. El e deci deplin liber gi ca om, pentru ca e Dumnezeu. Chiar traindu-§i umanitatea Sa Se simte totodata Dumnezeu liber fa|a de ea. Omul de rind nu vine de bunavoie la existenta din iubire pentru alfii. Cuvintul Se face si ramine in mod liber om pentru oameni, in veci. La baza umanitafii Sale este exclusiv iubirea divina, devenita gi iubire umana. In aceasta se arata de asemenea Dumnezeirea. Chiar gi in aceasta se vede ca El, fiind om, e totodata gi Dumnezeu. Daca n-ar fi §i Dumnezeu nu s-ar vedea libertatea Lui la baza existenfei Sale ca om. Daca n-ar fi tot El si om prin libertate, nu s-ar vedea in alta forma iubirea §i puterea dumnezeiasca in toata marirea ei pentru oameni. Chiar facindu-Se in mod liber om, Se arata pe Sine Insu§i iubind la maximum pe om. Daca S-ar fi facut om fara voie, umanitatea Lui ar fi produsul unei evolufii a unei esente, nu al puterii §i iubirii. §i fiecare om ar fi un astfel de produs. Omul nu s-ar mai distinge de esen|a printr-o libertate reala. Deci n-ar mai exista intre oameni nici o iubire reala, lipsind libertatea. Numai nefiind in esenta una cu Dumnezeirea, omul e inzestrat cu o negraita valoare si cu libertate. Numai asa e chemat la un dialog al iubirii eterne si libere cu Dumnezeu si unul cu altul. Divinitatea nu e nici una in esenta cu umanitatea §i nu e nici a unui Dumne- zeu care nu se poate uni prin iubire in mod neconfundat cu omul. Nici religiile panteiste, nici cele de un monoteism monopersonal nu cunosc valoarea omului §i libertatea lui Dum- nezeu unita cu iubirea si cu atotputernicia. Numai in Hristos S-a aratat adevaratul Dum- nezeu. Dar in Hristos, in Care Dumnezeirea §i umanitatea nu sint desparjite in doua per- soane (in sens iudaic-nestorian-neoprotestant), nici confundate in sensul panteist al reli- giilor naturiste. Nici una din acestea nu cunoaste pe Dumnezeu si pe om ca cele mai inalte valori: pe Dumnezeu in stare de atita iubire fa|:a de om, incit sa Se faca El Insugi om, §i pe om atit de prejios pentru Dumnezeu, incit sa nu-1 anuleze Dumnezeu in unirea cu El. Un Dumnezeu care ar anula pe om prin apropierea de el, S-ar anula si pe Sine §i n-ar mai fi Dumnezeu atotputernic si iubitor. Un Dumnezeu care ar ramine cu firea Sa despartita de firea omului ar fi un dumnezeu limitat in iubire §i putere. Numai in crestinisrn se salveaza 146 SFJNTUL MAXIM MARTUHISITORUL Sa cinstim deci prin vietuire, facuta stralucitoare prin porunci, che- marea harului, nelasindu-ne tulburati de nici o placere sau de nici un fel de durere; ci sa aratam prin cele ce le facem sau le patimim, ca nu ne daruim dedt lui Dumnezeu, Care «S-a dat pe Sine pret de rascumpa- rare» (I Tim. 2, 6) si schimb, incredintindu-I Lui toata viata noastra pre- zenta si viitoare, ca existind din El prin ratiunea crearii, traind prin El prin modul vietuirii noastre si avind sa sfirsim in El prin taina cea dupa' har a indumnezeirii nadajduite (Rom. 11, 36). Si sa primim vesnica exis- tenta buna, prin existenta de acum ce ne apare plina de greutati, aratin- du-ne prin cele ce le patimim alipirea ascunsa de Dumnezeu, neslabita de nici un fel de intimplari dureroase ce ne intimpina. Deci sa nu slabim in necazuri (Efes. 3, 13), cinstite parinte, stiind ca «necazul lucreaza rabdare, iar rabdarea, incercare, iar incercarea, nddejde, iar nadejdea nu rusineaza» (Rom. 5, 3-5), avind asigurata bunatatea pentru care patimim. Ci sa suportam cu barbatie cele ce ni se intimpla, «privind spre Iisus, Capetenia mintuirii noastre* (Evr. 2, 10), Care fiind Dumnezeu adevarat, a primit cu voia moartea pentru noi, ca patimind, sa ne bucuram si sadindu-ne in El prin moarte, sa dospim in noi invierea vietii netrecatoare (Rom. 6, 5). Caci a fost voia legii dumne- zeiesti sa ne imbunatatim prin patimirea nedreapta ca ni§te ucenici ai lui Hristos spre osindirea pacatului 306 , pe care sarpele eel gindit 1-a introdus, induplecind pe om prin inselaciune sa calce porunca dumnezeiasca si sa pretuiasca cele vremelnice mai mult decit cele ve§nice. Pe acesta am luat putere sa-1 calcam, pazind harul care ne pazeste si intareste prin pazirea poruncilor. D^r aceasta o pot face numai cei ce iubesc pe Domnul prin libertatea lui Dumnezeu §i a omului. Numai in cre§tinism nu e numai natura oarba socotita ca singura realitate,fara sens, ci un Dumnezeu liber si iubitor, un Dumnezeu adevarat. Fiul lui Dumnezeu facindu-Se om «pentru oameni» realizeaza omul adevarat, omul desavirsit, omul iubirii. Caci omul pentru sine nu e om adevarat. Iar ceea ce e si mai uimi- tor, e ca Insusi Dumnezeu Se face «om pentru oameni» pentru veci, ca sa aiba pe om ridi- cat la toata bogafia spirituala a Sa. Crestinismul nu afirma un Dumnezeu egoist, care Se teme de om sau vrea ca omul sa fie numai pentru lauda Lui. Acesta n-ar mai fi Dumnezeu adevarat. Ci afirma un Dumnezeu care Se face chiar El om pentru oameni. Prin aceasta ii indumnezeieste pe toti care voiesc. Aceasta e mare^ia chenozei Lui. E o maretie prin care Se face om fara sa Se schimbe, putind ridica prin aceasta pe om la treapta indumnezeirii. Aceasta Ii aduce adevarata lauda. 305. A desfiin];at pacatul in special prin patimire, topind pornirile spre placere prin care se savirseste pacatul, dar harul indumnezeirii 1-a daruit firii noastre in special prin minuni, aratind in ele lucrarea Dumnezeirii. Dar aceasta nu putea primi acest har daca ar fi ramas pacatoasa. Pacatul ingroasa trupul si toata sensibilitatea spirituala. 306. Patimind pe nedrept, se osindeste si se topeste pacatul in noi. In aceasta urmam lui Hristos, Care, patimind pe nedrept, a osindit eliminind din firea Lui slabiciunile si moartea de pe urma pacatului. Sf. Maxim, ca to|;i Parin{,ii, trage din hristologie concluzii de induhovnicire, pentru ca insasi patimirea Lui a avut sensul ontologic de ridicarea firii omenesti din slabiciunea si din moartea de pe urma pacatului, ca sa ne eliberam §i noi de aceste slabiciuni. EPISTOLELE 147 neplacuta patimire cu voia si fara de voie si printr-o inteleapta judecata. De Acesta alipindu-ji, cuvioase parinte, dorin|;a, nu vei simti necazurile, avind ca biruitoare a necazului prezent bucuria celor nadajduite, de care fie sa ne impartasim toti de la Hristos, marele nostru Dumnezeu si Min- tuitor, Care ni le daruieste acestea precum singur El §tie, fiecaruia dupa credinta lui, prin mijlocirea Prea Curatei si Prea Sfintei Lui Maici si Pururea Fecioarei si ale tuturor sfintilor. 17. A aceluiasi catre Iulian Scolasticul Alexandrinul, despre dogma bisericeasca a intruparii Domnului De mare bucurie si veselie duhovniceasca m-a umplut pe mine sme- ritul §i pacatosul si impreuna cu mine pe toata, ca sa spun asa, sfinta si universala Biserica a lui Dumnezeu, cinstita scrisoare a de Dumnezeu pazitului meu stapin, care ne-a adus vestea cea buna a opiniei ferme §i neclatinate a lui si impreuna cu a lui a stapinului meu de Dumnezeu tri- misul si preainteleptul scolastic, privitoare la marturi&irea dreapta, bine- credincioasa §i mintuitoare a credin|;ei in HristOs, adevapatul nostru Dumnezeu, Care S-a facut om ca sa adune la Sine firea omeneasca 307 ; §i sa o opreasca sa fie purtata in chip rau spre ea insasi, mai bine zis sa se sfisie §i sa se imparta impotriva ei 308 ; sa o opreasca de a nu mai avea nici o stabilitate din pricina miscarii nestatornice a voin|;ei spre orice lucru. De aceea toti multumind pentru voi lui Dumnezeu, preacinstitilor, inaltam neincetat rugaciuni, de§i sintem pacatosi, ca sa pastrati neclintit in tot timpul marturisirea mintuitoare a credin|;ei; §i sa credeti ca Fiul §i Cuvintul lui Dumnezeu si Tatal, facindu-Se om cu adevarat din oameni, pentru oameni, cu oamenii, fara de pacat, nu S-a schimbat de a fi Dum- nezeu facindu-Se om, nici nu S-a micsorat in a fi om cu adevarat, rami- nind ceea ce era si este si va fi, adica Dumnezeu dupa fire; dar fiind pentru Sine Dumnezeu dupa fiinfa si fire, S-a facut in mod neschimbat, prin iconomie, pentru noi cu adevarat om, prin asumarea trupului care 307. Chiar intruparea are in gindirea Parin^ilor rasariteni un rost mintuitor, nu numai jertfa lui Hristos. Caci prin intrupare ridica firea noastra din pacat si intra in relate strinsa cu noi toti ca om §i in acela§i timp ca Dumnezeu. 308. Ingii intorsi in mod egoist numai spre ei in§i§i sfi§ie firea §i aceasta o simt ca un rau ei in§i§i, caci se lupta unii impotriva altora §i sufera din lipsa de comuniune. Firea umana se realizeaza in persoane neuniforme, imbogafindu-se unele pe altele §i imboga- tind firea comuna prin ceea ce aduce fiecare. Dar daca ele se rup unele de altele, ramin in saracia lor unilaterala, ba chiar se impiedica in dezvoltare §i sufera fiecare de nepasarea tuturor. Hristos a venit ca sa adune pe tofi intreolalta in Sine. 148 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL are suflet mintal si rational. De aceea este Acela§i si Dumnezeu prin fire si cu adevarat Acela§i si om prin fire, fiind Acelasj §i aceasta §i aceea cu adevarat fara nici o lipsa, prin taina intruparii Lui desavirsite, prin care a adunat in unitatea Sa dupa ipostas firile Lui, nici una neanulindu-se din pricina unirii, ci pastrind ratiunea §i definitia ei, sau particularitatea natu- rala neamesteeata §i nepref acuta in cealalta dupa unire. Caci unirea nu desfiinteaza deosebirea celor adunate intr-un ipostas, dar inlatura si impartirea (si despartirea) lor. Pastrindu-se deci si dupa unire in mod nemicsorat in Hristos dupa fire cele din care este Hristos, cum nu e drept sa se marturiseasca cele din care este Hristos si dupa unire? Aceasta e socotinta unora care nu vad ca e gresit si periculos si cu totul pagubitor pentru suflet a lupta impotriva celor evidente §i a tagadui adevarul vazut. Aceasta e propriu numai celor care nu asteapta invierea si judecata. Caci cui nu-i este limpede si vadita invatatura adevarului, care e simpla si n-are nimic de prisos §i contrazi- cator in ea? Pentru ca daca Hristos este dupa unire in mod real si cu ade- varat si nu se poate spiine ca e numai cu numele si cu titlul Dumnezeu si om, e vadit ca eel ce zice si cugeta ca Hristos e deodata Dumnezeu si om dupa unire, a marturisit prin aceasta 'cu adevarat, odata cu numirile, si firile ale caror numiri sint, daca nu gindeste ca in Hristos nu sint decit niste simple numiri cu totul goale de continut. Ce absurditate a afirmat sfinta Biserica universale a lui Dumnezeu spunind ca cele din care este Hristos s-au pastrat in mod neimparfit si neamestecat si dupa unire? §i ce a cugetat strain de invatatura Sfintilor Parinti daca crede si invata poporul sa cugete si sa spuna ca nici firea Cuvintului nu s-a prefacut in firea trupului §i nici firea trupului nu s-a preschimbat in firea Cuvintului din pricina unirii? Nu intareste mai degraba traditia Parintilor invatind sa se cugete asa si marturisind pe Acelasi un Domn siun Hristos si un Fiu si o fire a Cuvintului intrupata in trupul care are sufletul rational si mintal, potrivit explicatiei sfintului si fericitului parintelui nostru Ciril, data aces- tei expresii? Caci el prin cuvintul «intrupata» intelege indicarea fiintei noastre, nu negarea firii trupului din pricina unirii. Caci cele pastrate dupa fire in mod neamestecat §i neschimbat §i neimpartit prin unirea lor nedespartita in Hristos si dupa unire, fara nici un fel de micsorare, desi- gur ca e cu totul cuvenit §i drept sa se marturiseasca dupa unire. §i e pro- priu adevaratei credinte sa marturisim ceea ce am fost invatati sa gindim. Daca deci se pastreaza dupa fire cele din care este Hristos, dupa unire, e drept sa fie si cugetate acestea in Hristos dupa unire. Iar daca e drept sa se cugete ca s-au pastrat dupa unire cele din care este Hristos, cu atit mai mult e foarte drept si cu totul cuvenit sa le si marturiseasca cei ce se ingri- jesc de mintuire, daca marturisirea nestirbita a credintei este un semn al EPISTOLELE • 149 credintei adevarate. Atit despre acestea. Caci nu e de trebuinta sa spu- nem mai multe, cuvintul fiind adresat catre voi si catre cei ce prin har nu sint lipsiti de nici una din cele ce tin de dreapta credinta in Hristos. 18. A aceluiasi din partea lui Gheorghe, prea laudatul prefect al Africii , catre calugaritele ce s-au despartit de sfinta Biserica universale din Alexandria Eu socoteam ca sinteti bine intarite in adevar si ca aveti temeliile sufletului neclintite de la binecredincioasa marturisire si din nadejdea dreptei credinte nepatate si fara greseala a lui Hristos, din respectul pentru harul lui Dumnezeu, care v-a chemat pe voi si v-a unit cu trupul viu si intreg si nepatat al sfintei Biserici universale si apostolice si v-a intarit cind va vestejea boala racirii si a ne§tiintei, facindu-va madulare ale trupului de obste al Bisericii. Caci prin acest har se vesteste cuvintul puternic si binecredincios si drept si adevarat al mintuirii, care a facut al Sau tot pamintul de sub cer si a adus si a adaugat la ceea ce a fost dobindit ceea ce mai lipseste si a aratat ca unul este sufletul §i una limba tuturor de la o margine a pamintului la altaprin Duhul, in unitatea de cuget si de grai a credintei. Acest cuvint ne invata pe noi oamenii sa marturisim si sa imbratisam credinta ca, Cuvintul facindu-Se om cu adevarat prin asuma- rea negraita din oameni, pentru oameni, ca oameni a trupului nostru inzestrat cu suflet rational §i mintal, fara de pacat, ne-a invatat sa nu negam nici o fire a Lui dupa unire, adica dupa intrupare, nici pe cea dum- nezeiasca, dupa care e pururea pentru Sine Dumnezeu si de o fiinta cu Tatal, nici pe cea omeneasca, dupa care Acelasi S-a facut cu adevarat, ca un iubitor de oameni, om pentru noi si e de o fiinta cu noi 309 . Caci nu S-a schimbat nici a fi Dumnezeu, Care era si este si va fi pururea, si nici a fi om, care S-a facut prin unire nedespartita cu trupul insufletit dupa fire, fiind Acela§i, e §i Dumnezeu si om. Caci nu e numai prin unire si titlu Dumnezeu §i om, ci este in mod propriu, in realitate si in adevar si Se numeste cu adevarat Dumnezeu si om, avind din unire unitatea si unici- tatea dupa ipostas, dar nu dupa fire 310 . Asa au invatat Parintii, zicind: 309. Din expresia «S-a intrupat pentru noi oamenii» din Simbolul niceo-constanti- nopolitan, Sf. Maxim a dedus paralela: pentru Sine este pururea Dumnezeu. El nu e Dum- nezeu pentru noi. Aceasta ar insemna ca umanitatea e cauza lui Dumnezeu, ca ea exista virtual sau actual inainte de Dumnezeu, in sens panteist. Dumnezeu exista din veci in Sine si pentru Sine, independent de orice altceva. 310. Daca ar fi fost un singur ipostas simplu dupa fire, Dumnezeirea s-ar fi contopit cu umanitatea. Aceasta s-ar fi facut in baza unei legi implicate in amindoua in sens pateist. Hristos nu s-ar fi facut atunci om din iubirea de oameni. Nici Dumnezeu n-ar fi atotputer- nic, nici omul o valoare in ochii lui Dumnezeu. Deci ipostasul trebuie sa fie compus din doua firi. Aceasta salveaza libertatea Persoanei divine, face ca sa ramina §i umana. 150 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL «Caci daca amindoua sint una, nu sint prin fire, ci prin convergent^ 311 , caci prin aceasta a primit in chip iconomic 312 pentru noi, ca un Bun, sa Se faca compus Cel simplu prin firea, dupa care este si ramine de o fire si de o fiinta cu Tatal, pazind-o pe aceasta nestirbita si dupa intrupare, pentru ca nu e acelasi lucru Dumnezeirea si umanitatea. Caci desi S-a facut Cuvintul lui Dumnezeu om, S-a facut om prin asumarea trupului unit mintal cu El dupa ipostas in mod nedespartit 313 . Deaceea este Acelasi in mod propriu si Dumnezeu si om, ca Unul ce e Aceea si S-a facut aceasta; si este si aceasta si Aceea fara stirbire. In felul acesta nici nu se amesteca citimea din cauza unicitatii ipostatice, ceea ce ar departa orice deosebire; nici nu se imparte (si desparte) pentru diversitatea neslabita a firilor din care s-a constituit, motiv pentru care nu se desfiinteaza nicidecum ratiu- nea deosebirii din pricina unirii.» Deci pastrindu-se si dupa unire in mod neamestecat deosebirea firi- lor din care este Hristos, nu va fi cineva, precum socotesc, si nici o ratiune care sa poata dovedi ca e drept sa nu se marturiseasca citimea celor ce se deosebesc in mod natural si sa nu se pastreze printr-o unire nedespar- tita in Hristos. Pentru ca toata deosebirea implica in ea citimea unora care se deosebesc prin ceva intre ele. Caci nu va putea spune cineva vreodata ca exista vreo deosebire fara citime, fie el cit de istet si de dibaci, daca cugeta bine si are macar o cit de mica intelegere a adevarului. Caci va sti clar ca orice deosebire este proprie diversitatii dupa fiinta a unora, sau a neasemanarii lor in calitate si insusire, pe care o produce citimea unor suporturi, fie ca sint unite, fie ca sint in afara unirii. Caci in cele ce nu se vede in tot modul una si aceeasi ratiune, se arata o citime, careia ii este proprie deosebirea. Daca deci in Hristos unirii firilor ii urmeaza, dupa toata ratiunea, unitatea ipostasului, cum invata Parintii, deosebirea firilor din care este Hristos, pastrate in mod neamestecat si neimpartit (si nedespartit) si 311. Sf. Grigorie de Nazianz, Cuv. 36. 312. Nu prin lege, ci de bunavoie, pentru mintuirea noastra. 313. Sint nigte precizari interesante ale motivelor pentru care nu s-a schimbat prin intrupare Dumnezeirea Cuvintului: a) El S-a facut om, asumind (de bunavoie) umanita- tea, nu nascindu-Se ca atare in virtutea legii generale. Deci El are ca Dumnezeu o libertate fafa de umanitatea asumata; b) S-a facut om, unindu-Si trupul cu Sine in mod mintal (inte- legator), deci printr-un act de gindire libera, dar eficienta; sau §i-a unit Dumnezeirea cu firea umana prin mintea acesteia, intiparindu-Se Cuvintul in mintea acesteia §i prin ea in trupul ce Si-1 formeaza prin ea. Desigur ca mintea trupului a inceput sa se formeze deo- data cu trupul ei, in Fecioara, prin lucrarea Cuvintului. Ca Dumnezeu existind din veci, iar ca om Se face pe Sine Insusi in timp. El Se stie ca Dumnezeu Facatorul Sau ca om. Orice om se stie facut de o putere superioara. Hristos Se §tie ca om facut de El Insu§i. Umanita- tea Lui sta in puterea Lui. El are in Sine ca om transparent Sa ca Dumnezeu. El Se §tie pe Sine ca Dumnezeu Creator identic cu Sinea Sa ca om, creata de Sinea Sa ca Dumnezeu. EPISTOLELE 151 dupa unire, urmeaza, precum e potrivit sa se afirme, citimii. Deri e vadit ca, precum eel ce nu spune de Hristos pentru unirea cea dupa ipostas ca e firea cea una a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata, inteleasa cored dupa tilcuirea prea sfintului nostra parinte Ciril, nu crede ca s-a facut unirea, la fel §i eel ce nu marturiseste cele doua firi, din care este Hristos, dupa unire, nu poate spune ca se pastreaza deosebirea. Caci deosebirea dupa unire este a diversitatii naturale a celor din care este Hristos, nu numai a neasemanarii dupa calitate, fara firile ce stau la baza calitatilor. Caci fara firi e cu neputinta sa existe niscai calitati prin ele insele 314 . In acest caz introducem o deosebire simpla, sau mai propriu zis, o deosebire minci- noasa §i ireala. Convins ca voi |;ine|i intocmai, potrivit Parintilor, aceasta marturi- sire a lor, n-am pregetat sa scriu tuturor Patriarhilor §i episcopilor §i con- ducatorilor de pretutindeni si chiar binecredinciosilor si prea iubitilor no§tri imparati din harul lui Dumnezeu, facindu-le tuturor cunoscuta intoarcerea §i credinta voastra sincera la Hristos. §i n-am socotit nicio- data, precum am spus, ca veti parasi asa de repede chemarea voastra mintuitoare. Dar pentru pacatele mele, vicleanul care a atras de la ince- put prin amagire la nimicire §i pieire neamul omenesc, a izbutit sa va convinga §i pe voi sa pre|;uiti mai mult minciuna decit adevarul, si prin oameni ingelatori, care din pricina relei obi§nuinte au fost inva|;a|;i sa se daruiasca mai mult mor|;ii decit lui Dumnezeu §i bunatatilor rinduite sfin- tilor, a putut sa va intoarca, vorbind prooroce§te (Prov. 26, 1 1), spre var- satura proprie, ca pe ni§te ciini. Dar va asigur ca de veti voi sa ramine|;i astfel nevindecate §i sa continuati sa respingeti pina la sfir§it harul lui Hristos, va veti pierde, va voi cere sa dati darurile f acute de mine voua omului meu Teopemt, trimis de mine numai spre aceasta, cu porunca scrisa, ca sa nu mai aveti nici o indoiala despre aceasta. §i daca se va raporta ceva prea binecredincio§ilor §i de Hristos iubitorilor pasnicilor imparati ai no§tri §i preaferici|;ilor Patriarhi, voi judeca ca va fi bine sa ma prezint inaintea lor sa le fac cunoscute cu ajutorul lui Dumnezeu toate ale voastre despre apostasia voastra §i despre o atit de mare viclenie si nere- cuno§tinta. Dar daca, tinind in minte infrico§atoarea judecata a lui Hris- tos, la care se va aproba judecata mea comunicata voua despre acestea, in prezen|;a ingerilor §i arhanghelilor §i a toata multimea ogtilor ceresti §i 314. Monofizitii lui Sever erau dispu§i sa accepte ni§te calitati dumnezeiesti §i ome- ne§ti in firea cea devenita una prin amestecare a lui Hristos. Erau dispugi sa spuna ca e §i marginita §i nemarginita. Dar aceasta insemna un panteism, in care esen^a cea una are insu^irile contrare pe care le vecjem in lume, considerate ca esen^a panteista unica. Sfintul Maxim afirma cu insistent ca numai ni§te firi deosebite pot avea insu§iri deosebite. El facea prin aceasta distinctia reala intre Dumnezeire §i umanitate, intre Dumnezeu §i himea creata. 152 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL a toata multimea omeneasca 315 , va veti cai §i veti reveni iara§i la Durane- zeu care va cheama prin har, voi hotari sa tineji proprietatile daruite voua de mine §i nu voi inceta pina ce Providen|;a imi va darui viata paminteasca §i trecatoare, sa cuget la modul de o §i mai mare ajutorare a voastra. Ba nu voi inceta sa ma dau pe mine insumi rascumparare pentru sufletele voastre, daca timpul va aduce trebuinja sa o fac aceasta. §i ma voi da cu toata inima daca Dumnezeu ma va chema la aceasta prin harul Sau. Numai sa va redafi pe voi iara§i lui Hristos Dumnezeu §i sa vindecati prin intoarcere taierea si despartirea pricinuita de voi trupului Lui. 19. A aceluiasi catre Pyrrhus, prea cuviosul presbiter si egumen Citind sfintita ta scrisoare, de Dumnezeu sfintite parinte, am cunos- cut toata mintea ta umpluta de Duhul. §i am cunoscut-o atit de mult ridi- cata din priceperea naturala, pe cit de mult am in|eles-o cucerita de inte- lepciunea dumnezeiasca mai presus de fire. Mi s-a parut ca vad insa§i mintea ta de Dumnezeu inteleptita prezenta prin scrisoarea ta, fulgerind din ea numai razele curate ale Duhului, prin Care ai fost schimbat spre un chip mai dumnezeiesc, ca unul ce ai fost invrednicit sa fii infiat de Parintele tuturor. Prin aceasta mintea ta m-a eliberat atit de mult de ne- §tiinta in dogmele dumnezeiesti, pe cit de mult paream inainte opus cuno§tintei. De aceea minunindu-ma de ascutita ta pricepere in toate, n-am scos decit acel strigat pe care 1-a indreptat o femeie oarecare catre Domnul, uimita de puterea cuvintelor Lui: «Fericit este pintecele care Te-a purtat §i sinul pe care L-ai supt» (Luca 11, 27). Dar nu numai pe cea care te-a nascut o fericesc, cinstite parinte, ca invrednicita sa fie maica unui astfel de barbat, ci si mintea care zamisleste §i formeaza in ea neincetat §i na§te binecredinciosul cuvint, ca un pintece care se arata incapator al Cuvintului mai presus de fire, pentru iubirea inimii fata de Cuvintul Insu§i. Caci de fapt prin deprinderile tale stator- nice pornite din inima, hranesti ca prin niste sini, prin faptuire §i contem- platie, cuvintul, crescut din daruirea cugetarilor §i purtarilor dreptcre- dincioase, care, graind in mod paradoxal, hraneste indumnezeirea min- tii, care hrane§te cre§terea 316 . Caci ce putem spune altceva catre tine, 315. Astazi multi dintre teologii §i membrii Bisericii Ortodoxe se chinuiesc cu intre- barea daca se vor mintui si cei ce nu fac parte din sinul ei. Pentru Sfinjii Paring e lucru sigur ca cei ce sfigie trupul lui Hristos, prin abaterea de la credinjs ei cea dreapta, nu se vor mintui. 316. E o sinergie cu efect reciproc intre Dumnezeu si om. Omul silindu-se cu ajutorul lui Dumnezeu sa faca pe Dumnezeu cit mai lucrator in sine, traie§te el insu§i efectele aces- tei lucrari sporite a lui Dumnezeu in sine. E un fenomen care se constata si in relafiile EPISTOLELE 153 sfintite parinte, care, indumnezeit fiind, te-ai facut nascatorul unor astfel de cuvinte, prin care ca din inalfimea unui munte al cunostin|;ei ai vestit hotarirea (ij/fitpov) despre dumnezeiestile dogme, ca pe niste table de Dumnezeu Tntiparite §i aduse printr-un nou mijlocitor, ca printr-un alt Moise din timpul nostru, care e preotul preotilor si capetenia Bisericii din toata lumea, hotarire pe care Sfinta si inchinata Treime a dictat-o ca printr-un organ prin arhiereul amintit si prin care a unit Bisericile si mai mult in unitatea de cuget, nedind nici un pret innoirii care s-a ivit in ceta- tea Alexandriei cu privire la credinta pe care o primesc multi 317 . Aceasta inf;elegere a pastrat in intregime hotarirea data, potrivit careia ne-au predat purtatorii de Dumnezeu Parinti ai nostri sa credem, declarind pe Unul si Acelasi Dumnezeu Cuvintul si inainte de trup si cu trupul, pe care, insufletit mintal, El 1-a unit cu Sine dupa ipostas, luindu-1 din Sfinta de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria. Caci a binevoit sa Se faca El Insusi saminja intruparii Sale, ca sa Se faca si om cu adevarat si sa arate, prin zamislirea fara de samin|;a §i prin nasterea nestricacioasa si firea innoita, dar nepatimind prin innoire nici o micso- rare 318 . Caci taina aceasta a fost o coborire (chenoza) de buna voie a lui dintre oameni. Parinfii care se silesc sa-si faca copiii mai harnici, devin ei insisi mai har- nici, prin pilda ce se silesc sa le-o dea, sau aratindu-le mai multa iubire simt intoarsa spre ei mai multa iubire din partea copiilor. 317. Facindu-Se El Insusi ca Putere spirituals suprema cauza zamislirii si nagterii trupului Sau din trupul Fecioarei, a coplegit din acel moment modul stricacios prin care se zamisleste si se na§te trupul nostru, fara sa desfiin|.eze zamislirea, formarea §i nagterea trupului Sau din trupul Fecioarei. Deplin va coplesi procesul de corupere a trupului Sau la inviere, ca la invierea de obste sa intinda aceasta coplesire si in trupurile noastre si in materie in general. Legile coruperii nu sint numaidecit legi legate de materie §i trup. Poate exista o viaja in trup §i o comunicare intre trupuri §i intre materia universale §i fara coru- pere. Spiritul dumnezeiesc va intre|;ine in trupuri §i in materie o mi§care deplin spirituali- zata, odata cu o subfire §i transparenta desavirgire. 318. Scrisoarea aceasta e scrisa la 633-634. Pyrrhus ajunge patriarh monotelit la Constantinopol la sfir§itul anului 638, urmind lui Sergie, ca la 645, cazut din scaun, sa aiba disputa cu Sf. Maxim in Cartagina (Hans Urs von Balthasar, op. cit., pp. 69, 71). Cyrus din Phasis, cistigat de imparat pentru monoenergism, e facut patriarh de Alexandria la 630. Patriarhul Sergie din Constantinopol il indeamna pe Cyrus la un pact cu monofizijii. Incursiunile pergilor, apoi imediat ale Islamului fac sa vina din Orient in Alexandria si Egipt si chiar spre Cartagina mulfi monofiziji. Cam din acest timp dateaza Epistolele Sfin- tului Maxim contra monofizij;ilor (op. cit, p. 7). In scrisoarea de faja se vede deja tending lui Pyrrhus de a face pe Sf. Maxim sa primeasca formula «o singura lucrare in Hristos». Acesta raspunde cu precau|ie la textele ce le aduce Pyrrhus din Ciril. Sfintul Maxim ras- punde ca nu cuvintele conteaza, ci sensul lor. Cam din acest timp dateaza si partea intii din Ambigua. Lupta deschisa impotriva monoenergismului o incepe Sofronie la 634, cind ajunge patriarh la Ierusalim. Dar Sf. Maxim se asociaza in lupta abia dupa 638, cind impa- ratul Heraclie publica Ecthesis, dupa ce Sofronie murise la 637. In nota 47 din P.G. 91, 592, se spune ca e vorba de -«hotarirea» data de patriarhul Sergie la 634 la Constantinopol, prin care, la intervenjia lui Sofronie, cere sa nu se vor- beasca nici de doua lucrari, nici de una, dupa ce Cyrus de Phasis facuse la 633 pactul sau cu monofizifii pentru un acord in teoria monoenergista. 154 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Dumnezeu la oameni pentru bunatatea Lui. Dar aceasta coborire de buna voie prin trup n-a fost o cadere a Dumnezeirii (din dumnezeire) 319 . Caci a ramas ceea ce era, de§i S-a facut ceea ce nu era. Caci era neschim- babil. §i a pastrat ceea ce S-a facut, raminind insa ceea ce era. Fiindca era de oameni iubitor 320 . Prin cele prin care lucra in chip dumnezeiesc se arata pastrind in chip neschimbat ceea ce S-a facut. §i prin cele prin care patimea in chip omenesc, Se adeverea neschimbat ca ceea ce era. Caci lucra cele dumnezeie§ti trupeste, pentru ca le lucra prin trupul nelipsit de lucrarea naturala. Si cele omene§ti, dumnezeie§te, pentru ca le facea cu voia in chip stapinitor (liber) 321 , nu primea expeAenta patimirilor ome- nesti prin vreo sila 322 . Caci nu lucra cele dumnezeiesti dumnezeieste, pentru ca nu era Dumnezeu gol; nici cele omenesti, trupe§te, pentru ca nu era simplu om 323 . De aceea minunile nu erau fara patimire; §i patimi- rile nu erau fara minune. Ci cele dintii, ca sa spun ceva adevarat, nu erau patimite; iar cele de al doilea erau minunate 324 . Si amindoua erau para- doxal (uneau contrariile), pentru ca erau §i dumnezeiesti §i omene§ti, ca 319. Cople§irea prin puterea spirituals divina a modului de zamislire §i nastere a tru- pului Cuvintului, a fost totodata o coborire a lui Dumnezeu la oameni, caci prin ea S-a facut pe Sine Insugi om fara sa inceteze a fi §i Dumnezeu. Coborirea a fost totodata prilejul manifestarii puterii Sale. Cind spiritul lucreaza cu putere asupra materiei, aceasta lucrare e si o coborire a Lui, dar si o manifestare de putere. Spiritul nu e silit sa se miste numai in sine, ci, daca e mai tare decit materia, poate lucra §i in ea, producind in ea niste procese §i stari superioare, fara sa o desfiinfeze, imprimind in ea legile spiritului §i ale libertatii. Daca Dumnezeirea coborindu-se prin lucrare la materie, ar cadea din puterea sa, ea s-ar dovedi mai slaba ca materia. Aceasta e o conceptie panteista. Iar procesele acestea involuntare n-ar fi fapte ale bunatafii. 320. Cum S-ar fi aratat de oameni iubitor, daca ar fi topit umanitatea pe care a asu- mat-o, sau n-ar fi ramas ca Dumnezeu izvorul vietii nemuritoare pentru aceasta? In pan- teismul monofizit nu poate exista iubire reala de oameni. Valorile cele cu adevarat min- giietoare ale umanitatii nu pot exista decit in relatia dintre un Dumnezeu personal §i omul ca persoana. Panteismul face iluzorii toate valorile care-1 insufletesc pe om §i dau sens existentei. Prin aceasta expunere Sf. Maxim afirma deplinatatea firii omenesti, contrar «hotaririi» lui Sergie pe care pare s-o aprobe in rindurile dinainte. 321. Facea minuni prin trupul pe care il pastra nealterat. Daca n-ar fi pastrat trupul nu S-ar fi aratat savirgind minuni. Patimea cele omene§ti dumnezeie§te, pentru ca nu era supus lor fara voie, ci cu voie, fiind intr-un fel stapin peste ele. Toate erau paradoxale in El. Accepta cu voia patimirile §i simfea ca le-ar putea inlatura, dar totugi le suporta in toata intensitatea lor. Suferea foa- mea,cind putea sa nu o sufere. Numai asa a putut intari firea omeneasca. Caci patimea cele omenesti, dar le patimea cu voia omeneasca intarita de cea dumnezeiasca, insa numai atita cit sa le suporte, nu ca sa nu le simta. 322. Le patimea real, dar pentru ca le accepta cu voia in mod liber El a ridicat la liber- tate deplina firea noastra. 323. Nu facea si nu suferea cele omenesti- numai cu puterea trupului. Caci nu ar fi putut face cele ce le facea, nici suferi cele ce le suferea numai cu puterea unui trup lipsit de puterea dumnezeiasca. 324. Era o minune chiar suportarea patimirilor. EPISTOLELE 155 provenind din unul §i acela§i Dumnezeu Cuvintul intrupat, adeverind prin amindoua adevarul celor din care §i care era 325 . Caci ceea ce se alca- tuieste prin unirea unora in chip neamestecat si prin convergenta natu- rals, pazeste si firile din care s-a compus neschimbate §i pastreaza §i puterile lor nemic§orate, spre completarea unei singure fapte, fie ca ceea ce se savir§ea era patima, fie ca era minune dupa chipul minunat al pildei folosite de tine, parinte, corespunzatoare tainei dumnezeiestii intrupari, adica al pildei sabiei aprinse, al carei ascufis il stim arzator §i a carei ardere o cunoastem taietoare. Caci s-a produs intilnirea focului §i a fieru- lui intr-un ipostas, nici unul neiesind din puterea dupa fire pentru unirea cu celalalt, nici avind-o pe aceasta dupa unire desf acuta §i despartita de cea a Celui compus si impreuna subzistent. Aceasta exactitate a dumnezeiestilor dogme am aflat-o eu tesuta in scrisoarea voastra. §i cunoscind inj;elesul §i dupa puterea mea de inj;ele- gere, m-am rugat sa fiu in stare sa o pazesc §i sa o tin in cugetare neatinsa de marginirea vreunei uitari. Iar tu, de Dumnezeu cinstite parinte, ai mila de robul tau, sa-mi dai ca un iubitor de oameni iertarea necesara mie, celui ce n-am puterea sa pornesc la cele poruncite. §i sa nu-mi osindesti neascultarea, ci mai degraba prime§te-ma pe mine, eel ce ma silesc sa-mi recunosc propria-mi negtiinta. Caci e vrednica de urit ca primul fat al ne§tiintei indrazneala, prin care obi§nuie§te sa apara boala mindriei ce produce necredinta in cei cuprinsi de ea. §i intare§te-mi renuntarea curata la orice patimi. §i nu ma opri sa spun cuvintele pe care le-a spus in asemenea ocazii intii Moise, apoi Ieremia. Caci eel dintii a zis: «Rogu-ma, Doamne, nu sint mai vrednic ca -mai inainte de ieri, nici ca mai inainte de alaltaieri, nici ca de cind ai inceput sa graie§ti cu mine; sint slab la glas si greoi la limba»- (Ie§. 4, 10). Iar celalalt a zis: «Stapine Doamne, nu §tiu grai ca sint tinar» (Ier. 1, 6). Cu adevarat sint slab la glas §i greoi la limba §i lipsit de priceperea de a grai cele bune. N-am nici minte pentru a intelege cele dumnezeiesti, nici cuvintul graitor in stare sa slujeasca marimii celor cercetate. Caci sint inca viguros in patimi §i-mi este rascoala trupului mai tare ca legea Duhului. Chiar daca am admite, prin presupunere, ca nimic nu-mi lipse§te din puterea in acestea, cine este atit de cutezator §i de indraznet sa puna cea mai presus de cele rin- duite in mod ierarhic, Conform hotaririi dumnezeie§ti? Te rog mai degraba sa-mi lamure§ti, definindu-mi prin cinstita ta scrisoare care e §i cum e lucrarea §i ce este, pe linga aceasta, efectul lucrarii (evepyniia) §i care spunem ca e deosebirea fata de lucru §i fapta, ca sa pot cunoa§te 325. Adeverea §i prin minuni §i prin patimiri deodata atit Dumnezeirea, cit §i umani- tatea. Facea minuni pentru ca era §i Dumnezeu §i om Acelagi; §i patimea a§a cum numai El a patimit (absolut liber, dar real), pentru ca era §i om §i Dumnezeu. 156 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL intelesul celor scrise 326 . Caci inca n-am putut intelege intocmai care e si cum trebuie sa intelegem lucrarea cea spusa si gindita una 326b . Caci nu rostim simplu cuvinte fara inteles, ci prin cuvinte exprimam intelesuri. Pentru aceasta adeseori am aflat pe Parintii de Dumnezeu cuvintatori fiind ingaduitori cu cuvintele, dar nicidecum cu injelesurile, pentru ca nu in litere, ci in intelesuri si lucruri sta taina mintuirii noastre. Primul lucru il faceau ingrijindu-se de pace, al doilea ,razemind sufletul pe adevar. Atita despre acestea. Dar rog, cinstite parinte, pe sfintia ta, sa primesti cu bunavoinfa pe parintii care aduc aceasta modesta scrisoare, primind pentru trebuinta de folos a tagmei comune a monahilor sa faca aceasta calatorie pe mare. §i sa primesti sa le faci lor toate cite voieste cuvintul exact al poruncii sa le faca cei ce doresc cele dumnezeiesti si au ca pilda in viata lor numai pe Cuvintul intrupat. Caci sint vrednici de grija voastra in aceasta privinj;a, pentru ca isi poarta fara pata jugul virtujii si al cunostintei. Dar ma tern, scriind acestea, sa nu-mi atrag osinda unei indrazneli necuvenite si a unei nedelicate|;e de la cei ce nu te cunosc pe tine, parinte, si n-au cercata inga- duinja ta; sa nu se spuna si despre mine, cu dreptate, ceea ce a spus careva dintre inteleptii din afara in cele ale cuvintului omenesc, vazind mindrindu-se pe vreunul din cei nedeiica|;i: «cind vede pe prost pornit spre injuraturi, inteleptul zimbe§te». Iarta deci pentru toate, sfintite pa- rinte, pe robul tau §i fa-mi indurator prin rugaciunile tale pe Hristos, Dumnezeu, pe Care II slujesti prin cura|;ia inimii si prin via|;a neprihanita. 20. A aceluiasi catre Marin monahul 327 Cunoscindu-mi multimea greselilor mele §i vazind osinda ce-mi va veni dupa lipsirea de via|;a aceasta §i in|;elegind ce mare judecata mi-am adunat in suflet si ce rasplata vom lua fiecare cu dreptate pentru cele ce am facut, am cugetat sa am tacerea ca impreuna locuitoare, pazindu-ma cu totul pe cit pot de atingerea de cuvintele dumnezeie§ti, ca nu cumva sa fiu judecat mai mult si mai cu dreptate, ca unul ce am cuvintele dumne- 326. Aci se vede inclinarea lui Pyrrhus spre monoenergism §i voin^a de a ci§tiga pe Sf. Maxim pentru aceasta idee. Aceasta 1-a dus la scaunul de patriarh. 326b. Cu aceasta a inceput erezia monotelita: cu recunoasterea de catre Cyrus din Phasis, facut la 630 patriarh de Alexandria, §i de catre Sergie, patriarhul de Constantino- pol, ca in Hristos e o singura lucrare. Pyrrhus inclina sa aprobe aceasta afirmare si cerea lui Sf. Maxim parerea. Sfintul Maxim nu aproba simplu aceasta afirmare, ci cere sa i se spuna cum trebuie injeleasa. Dar lupta lui incepe de-abia dupa publicarea la 638 a lui Ecthesis, in care se cerea sa nu se mai vorbeasca nici de doua voin|e in Hristos, nici de una. 327. Acest Marin e eel ce ajunge mai tirziu presbiter in Cipru §i caruia Sf. Maxim ii adreseaza scrieri importante contra monotelitismului si caruia ii atribuie mari merite in apararea dreptei credin|e. EPISTOLELE 157 zeie§ti omorite de mine prin neimplinirea faptelor bune §i de aceea sint neputincioase sa daruiasca ascultatorilor viata cea intru har, intrucit nu pot sa primeasca din vietuirea mea, a celui ce rostesc, chipurile virtutilor; si astfel sa ma fac supus viitoarei rasplatiri, ca unul ce nu numai in mine am dispretuit prin purtarile mele rele de viata facatoarele cuvinte ale lui Dumnezeu, ci infati§ez si ascultatorilor toata vietuirea mea cea rea ca un chip viu si vadit al dispre|;uirii lor. Deci eu, cum am spus, §tiindu-le aces- tea si temindu-ma de ele, am scuturat de la mine pornirea de a grai §i de a scrie cuvintele dumnezeiesti a caror lucrare nu o am, judecind ca e cea mai mare nedreptate si paguba de a-mi atrage laude de§arte de la cei ce le asculta. Dar deoarecs prea in|;eleptul §i intru totul cinstitul de mine egumen a biruit prin multele puteri ale cugetarilor dumnezeie§ti hotarirea mea de a tacea, nu am putut rezista, pentru prea respectata frumusete a virtutilor lui, intretinuta de dumnezeiasca intelegere si m-a silit sa scriu aceasta modesta scrisoare catre cuviosia ta, istorisind unele par|;i din ispravile tale, ca sa ma folosesc cit se poate de mult din aceasta. Caci am socotit ca trebuie sa spun pe scurt acelea cite sint spre folos si spre mintuire §i tie §i mie si tuturor celor ce voiesc sa asculte. David, marele prooroc §i imparat, aratind celor ce §i^au propus sa iubeasca pe Dumnezeu si alegind in locul tuturor celor paminte§ti min- tuirea dumnezeiasca, calea cu adevarat cunoscatoare a virtutilor dumne- zeiesti §i deschizind u§a faptuitoare a cuno§tintei, zice: «Inceputul inte- lepciuniieste frica de Domnul §i intelegerea bund este ea tuturor celor ce o au pe ea» (Ps. 110, 10). Adica daca inceputul in|,elepciunii este frica, sfirsjtul ei este intelegerea cea buna pentru cei ce o au pe ea. Iar daca acestea sint a§a, trebuie sa ne sirguim cu toata puterea sa dobindim frica de Dumnezeu si intelegerea cea buna. Frica, pentru ca sa scapam de petele pacatului §tergindu-le de pe suflet prin asteptarea chinurilor ve§- nice; intelegerea, ca sa ne dovedim implinitori priceputi ai tuturor voilor dumnezeie§ti. Caci eel ce se teme de pedepsele pentru calcarile poruhci- lor dumnezeie§ti nu se lasa prins de patimile care-i intineaza sufletul. §i eel ce are inlauntru intelegerea cea buna, care deosebe§te cu cuvenita ratiune cele vremelnice de cele vesnice, se impodobe§te cu toate virtujile dumnezeie§ti, facind sa se arate din el cuno§tinta prin toate purtarile. Caci precum frica desfiinteaza in cei ce se tem cu adevarat de Dumnezeu patimile necurate, a§a §i intelegerea celor cu adevarat in|;elegatori se face izvorul tuturor virtutilor. Deci sa ne temem de Dumnezeu si sa nu facem nimic ce nu voie§te El. §i sa iubim intelegerea Lui §i sa nu neglijam nimic din cele ce voieste El sa facem, caci eel ce se teme de Dumnezeu uraste toata nelegiuirea si ce-1 ce §i-a insu§it intelegerea iube§te toata drep- tatea. Fiindca a§a cum ura nelegiuirii caracterizeaza pe eel ce se teme de Dumnezeu, tot a§a dragostea de dreptate face vadit pe eel in^elegator. 158 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Deci sa nu ne dam numai chipul fricii prin infatisari de tristete, nici sa nu ne infatisam numai o evlavie aratata in purtari din afara, ci sa o ara- tam in dispozitia sufletului si in smerenia inimii care a gresit, prin dese suspine din adinc §i prin biciuirea amintirii pacatelor de mai inainte, tinute nevazut in constiinta si de aceea prin adunarea in noi insine, nesu- ferind sa vada nicidecum pacatele altora. Cdci eel ce fdtdreste jrica de Dumnezeu numai prin infatisari vdzute nu se deosebeste intra nimic de maimutd, care imitd purtdrile si infdtisdrile omului. Caci acest animal dintre patrupede fiind departe prin fire de firea omeneasca pare celor ce-1 privesc prin imitarea infatisarilor ca e ora, dar prin fire nu are nimic omenesc. Tot asa si eel ce imita spre inselarea celor ce-1 privesc infatisa- rile celor ce se tern cu adevarat de Domnul, neavind 'dispozitia vointei patrunsa in mod egal cu a acelora de frica dumnezeiasca, este si se numeste un fel de alt saducheu si carturar salvind chipul evlaviei intr-o frumusete exterioara, dar in realitate lipsindu-i aceasta pentru necurata iubire de patimi aflata in adincul sufletului. Nici sa nu aratam cunostinta dumnezeiasca numai prin rostirea cuvintelor ca in§irare spre podoaba, nici sa nu socotim buna intelegere mergind numai pina la simpla graire, fara a face, ci ca dispozitie a sufletu- lui patrunsa de virtuti prin fapte si de aceea ca cunostinta ce-§i raspin- de§te lumina prin fapte, iar prin cuno§tinta luminind puterea constiintei. Aceasta pentru ca frica de Dumnezeu intilnindu-se prin fapte cu dorinta de Dumnezeu aratata in buna intelegere, sa produca in noi desavir§ita intelepciune, care incepe cu infrinarea de la rele prin frica de Dumnezeu si se desdvirseste in implinirea poruncilor prin buna intelegere. Caci eel ce defineste intelegerea ca §tiind numai in simpla rostire a cuvintelor dumnezeiesti se aseamana cu papagalul care imita cuvintele omenesti. Caci acest mic animal dintre cele inaripate care reda prin deprindere cuvintele omenesti nu are nimic omenesc dupa fire, precum si eel ce imita cuvintele cu adevarat in|;elegator numai prin simpla rostire spre uimirea celor ce-1 aud, dar nu are deprinderea cuno§tintei unita cu faptuirea vir- tufilor e §i se numeste cu adevarat un alt fariseu, sau un preot mincinos, fajarind intelegerea numai prin rostirea cuvintelor, dar fiind lipsit cu totul de intelepciunea adevarata care-si are existenta in fapte, si de aceea se umfla potrivnic cuvintului adevarului din pricina trufiei care-i hra- neste peste masura mintea. El nu stie, cum se cuvine, ca cuno§tin|;a fara fapte a celor ce se umfla din cauza ei de iubirea de slava este o teologie a demonilor, pe care o pedepseste in mod sigur Iisus pe Care, chipurile, II teologhiseste, de§i unul ca acesta este stapinit de patimi fara sa se simta. De aceea sa ne temem cu frica de Dumnezeu si sa ne eliberam de toata EPISTOLELE 159 intinaciunea trupului si a duhului, neingaduind legii trupului sa se raz- vrateasca impotriva legii duhului prin omorirea cea laudata a madulare- lor 328 , nici sa nu marginim marimea fricii de Dumnezeu prin purtarile aratoase la infa|;isare. Ci sa facem din infrinarea la infatisare o vestitoare a dispozitiei celei bune, ca sa scapam de amenintarea focului viitor. §i sa impodobim buna intelegere cu faptuirea poruncilor, ca sa nu purtam ca niste iubitori de slava desarta cuvinte moarte lipsite de viata ce vine din implinirea poruncilor. Ci sa facem cuvintele dumnezeiesti faptuitoare, urmdrind pacea si iubirea fata de toti, ingrijindu-ne de bundtate si blin- dete, de indelunga rabdare si de rabdarea fata de toti, purtind cu rab- dare §i cu multumire cele ce ni se intimpla si primind neclintiti ca daruri dumnezeiesti toate necazurile 329 . Sa nu opunem nimic ratiunilor Provi- dentei, Care conduce prin ele in chip folositor viata noastra, ca sa dobin- dim viata vesnica cu toti sfintii, desfatindu-ne de bunatatile viitoare in statornicia fericirii vesnice, auzind pe Dumnezeu care zice catre noi: «Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia gatita voua de la intemeierea lumii» (Matei 25, 34), in care sa ne veselim, impartasindu-ne de bunatatile negraite, «pe care ochii nu le-au vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe care le-a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe EU> (I Cor. 2, 9). 21. A aceluiasi catre Prea Sfintitul Episcop al Cydbniei De Dumnezeu pazitul meu stapin cunoaste prin binecredincioasa cercetare a tainei iconomiei celei pentru noi pe Dumnezeu egal cu Sine in inaltime si adincime si se minuneaza cum definitul si indefinitul, con- trare si neamestecate, unite in El, se arata una prin alta. El cunoaste infi- nitatea restringindu-se in chip negrait impreuna cu definitul, iar definitul largindu-se in chip mai presus de fire impreuna cu infinitatea. II cunoa§te pe El Acela§i cu Sine in amindoua acestea, nelasind nimic din infinitatea Sa ca fiind prin fire dincolo de indefinit, iar dupa iconomie fiind si cunos- cindu-se ca necuprins. II cunoaste avind inal|;imea slavei dumnezeiesti nein|;eleasa si adincimea pogoririi iconomice necuprinsa 330 . Cunoscin- du-L astfel S-a facut pe Sine asemenea cu ceara, supunindu-Se lui Dum- 328. Cei ce se ostenesc cu predicarea cuvintului numai pentru slava desarta isi mor- tifica madularele trupului. Dar aceasta e tot un mijloc prin care trupul se razvrateste impotriva duhului. 329. De remarcat aceasta in|elegere a necazurilor. Dumnezeu ineearca pe eel pe care-l iube$te. 330. In infinitatea lui Dumnezeu inaltimea si adincimea sint una. Adincimea Lui e inaltime si inalfimea Lui e adincime neinteleasa si necuprinsa. Dumnezeu e indefinibil si 160 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL nezeu in chip maleabil, ca unei peceti, pe care primind-o cu totul intipa- rita in adincul Sau, S-a facut pe Sine o imitare clara a fericirii dumne- zeie§ti, caci primind in Sine in mod clar modurile dumnezeiesti, a intipa- rit prin virtute in smerenia firii inal|;imea vredniciei, iar in inaltimea vredniciei a cunoscut prin cercare smerenia firii §i a facut sa se vada in mod paradoxal (in unirea contrariilor) una in cealalta. Si in amindoua fiind acelasi cu Sine si necazind cu nimic din demnitatea nici uneia S-a pastrat pe Sine Insu§i, aratind limpede prin amindoua imitatia adevarata a lui Dumnezeu, sau faptul ca Dumnezeu L-a hirotonit in preotie pe pamirit in locul Lui, ca sa fie vazut §i trupeste, dar sa nu Iipseasca nici tai- nele Lui celor ce pot sa le vada 331 . De aceea purtind stapinul meu in chip dumnezeiesc purtarile unite cu cuvintul, mi-a pricinuit multa mintuire. Caci precum Domnul a indem- nat pe oameni sa se impace cu Dumnezeu §i Tatal, socotindu-i ca pe unii ce au f ost mai degraba facuti pacatosi decit au pacatuit, cum zice marturi- sind dumnezeiescul Pavel: «Propovaduim in numele lui Hristos ca §i cum. Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Rugamu-va, deci, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu* (II Cor. 5, 20), ca sa va rusineze prin marimea binefacerii sa veniti la simtirea proprie, a§a si stapinul meu, prin coborire de bunavoie, prinzindu-ma cu intelegere, mi-a aratat ca voieste sa invefe de la mine, prin epistola, cele ce mi-a dat sa invat mai inainte de la inaltimea lui, chiar daca dupa aceea s-a recunoscut ca nestiutor. Aduc de aceea mulfumire stapinului meu §i sint mingiiat de modul prin care a alungat de la mine cu atita pricepere norul mindriei. Si-1 rog sa nu inceteze sa ma inve|;e mai departe prin astfel de cuvinte si purtari. 22. A aceluiasi catre Auxentie Daca indraznind in Duhul ce aveti, ave|i iubirea ca pe o cingatoare de nedezlegat, neavind nici o trebuinf:a de o innoire a ei, aji socotit cu drep- tate ca pute|:i neglija sa scrie|;i prietenilor, laud legea dupa care v-ati calauzit §i va socotesc crezind Aceluia de la care incepe si la care ajunge la definibil, caci definibilul Lui cuprinde indefinibilul. §i invers. Cind spun ca Dumnezeu e supremul bine, L-am definit, deosebindu-L de rau, dar in aceasta defini|ie nu ajung la vreo margine. E nein|;eles in firea Lui, dar §i in intruparea Lui. Dar eel ce se uneste cu Dumnezeu cuprinde §i el infinitul, dar in finitudinea lui. Omul insu§i e finit, dar un finit in aspirafia activa §i neterminata spre infinit. Ca atare e in|;eles §i nein^eles. 331. Dumnezeu a facut pe om pe pamint preot vazut in locul Lui, comunicind prin el tainele, adica puterile Lui. Omul poate fi tot mai plin de puterile dumnezeiesti. El nu e des- parjit de Dumnezeu, ci-I comunica in mod voit. Dumnezeu Se arata prin om, dar Se arata ca e o taina. EFISTOLELE 161 odihna comoara iubirii 332 . Iar daca ati neglijat datoria prieteneasca, oco- lind sa scrieti, ca sa nu ma obositi, nu voi inceta sa fac contrariul eu, care nu stiu sa cruj; pe prieteni pentru marimea indeletnicirilor in care sint prinsi de lume. Iar daca nici una din cele doua n-a fost pricina de a nu-mi fi scris, primifi intilnirea cu cei absenti si dati-o celor absenji prin scrisoa- rea lor, cum ne-a inva|;at firea, mai bine zis cum a indemnat Dumnezeu firea in|;eleptind-o. Caci cuvintul care ia chip in scrisoare impunge amin- tirea care s-a linistit si o trezeste pe cea atipita spre vederea si inchipui- rea fetelor celor iubiti, prin care focul stins al dorului se invioreaza iarasi ca dintr-o mica scinteie. 23. A aceluiasi catre presbiterul §tefan E propriu iubirii duhovnice§ti nu numai sa faca bine celor ce au nevoie,cind sint de fata, ci sa-i mingiie si cind nu sint de fa|;a. §i sa nu ingaduie trupurilor sa desparta impreuna cu ele sufletele; nici sa cir- cumscrie in spatiu puterea cuvintului, prin care sufletul poarta chipul Creatorului 333 , si fie sa vorbeasca despre cele cuvenite cu cei iubiti cind sint de fata, prin glas, fie sa-i agraiasca,cind sint departe, prin scrisoare. Acest mod 1-a inventat firea prin harul lui Dumnezeu spre unirea nedis- tanjata a celor despartiji trupeste si spatial prin mare distanta 334 . Astfel cuvintul, rasunind des prin glas si scrisoare, sustine in suflet o amintire 332. Scrisorile acestea, de§i mici, sint adevarate perle.de cugetari duhovnicesti. Aci avem menfionat pe Dumnezeu ca izvor al iubirii noastre si ca tinta in care ajunge la odihna, nemaiavind spre cine altcineva sa tinda. Daca existenfa nu are inceput, ea trebuie sa fie fara inceput in plenitudinea ei. Caci daca ar fi devenit perfecta in cursul drumului ei ulterior, ar trebui sa gindim ca a putut fi §i cindva cind a lipsit cu totul. §i atunci din ce ar fi inceput? Iar existenta plenara este existen|a fericita prin iubire. Existen^a plenara fara de inceput nu poate fi decit una cu iubirea. In masura in care e lipsita de iubire, aduce nemul- £umirea, scaderea in con|inutul existen{.ei, vestejirea acesteia. Iar iubirea implica o Per- soana care iube§te si alta care e iubita §i de care e iubita. Crestinismul, j;inind seama de realitatea spirituals, mai §tie si de a treia Persoana, care se bucura de cele ce iubesc §i se simt iubite, completind bucuria lor. Existenta plenara fara de inceput nu poate fi decit tripersonala. Ea explica aducerea la fiinta a unei existente care nu are in sine plenitudinea, dar inainteaza spre ea prin ajutorul ei, ea este o alta forma a existentei capabila de fericire. §i existenta trebuie sa aiba §i aceasta forma. 333. E remarcabila aceasta identificare a chipului dumnezeiesc al omului cu cuvintul. Prin cuvint omul gindeste, dar e §i legat de semenul sau. Iar aceasta legatura e insufle^ita in forma ei cea mai inalta de iubire. Omul se extinde prin cuvint la nesfirgit. Cuvintul da in toate felurile sens existentei, aducind unitate in ea. Si toate aceste sensuri se afla desavir- §it in Dumnezeu. 334. Cuvintul uneste pe oameni chiar cind sint distanfafi trupeste nu numai prin fap- tul ca poate fi trimis prin intermediari in lan$, ci §i pentru ca ia forma scrisorii ce poate fi trimisa, tot prin intermediari, la distanta, Daca n-ar putea vorbi, omul n-ar putea §i n-ar avea nici ce sa-si scrie. Scrisul sta in slujba cuvintului. Sfintul Maxim vede cuvintul §i cuvintul scris atit in firea omului, cit si in harul lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut firea capabila de cuvint, pentru cai-a facut pe om rational §i comunicabil la nesfirgit. 162 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL de nesters, pentru a vedea totdeauna pe cei pururea prezen|;i duhului §i pentru a-i imbratisa cu dragoste si a-i ridica din toate intristarile. Deci nu ma uitafi, sfintite parinte, pe mine, fiul si ucenicul vostru, ci ca unul ce sinteti §i ucenic si inva|;ator, hrani|i cu cuvintul virtujilor inf ometatul meu suflet. Si luminati mintea mea patata de intunericul nestiintei, privind la plata ce va a§teapta pentru aceasta in ceruri, chiar daca acest lucru va rape§te pujin de la indeletnicirile voastre mai inalte §i mai de cinste. Caci §tiu ca nu e de valoare egala a vorbi in mod nemijlocit cu Dumnezeu §i a avea grija din compatimire de cei mai mici. Totu§i nici acest lucru nu e strain de cele ce sint rinduite de Dumnezeu 335 . 24. A aceluiasi catre Constantin Sachelarul Mi-a sosit cu pace cinstita scrisoare a de Dumnezeu pazitului meu stapin, facindu-mi-1 vazut pe el insu§i cu toate purtarile lui. Caci in fru- musetea cuvintelor mi s-a aratat §i sfintenia sufletului lui cu dulceaja modului sau de purtare. §i am simtit ca il am de fafa §i-l primesc pe insusi stapinul meu §i 1-am imbrati§at cu duhul §i m-am odihnit cuprinzindu-1 intreg in incaperea inimii. §i 1-am laudat pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care a sadit cu intelepciune in oameni legea iubirii, potrivit careia cei ce stiu sa ingrijeasca cum se cuvine saminta iubirii nu-si pot fi absen|;i unii altora, chiar daca sint despartifi trupe§te unii de al|;ii prin distanja spa|;iala. Deci fiindca scrisoarea mi-a adus aminte bunele vestiri ale pacii si ea mi-a schimbat intristarea sufletului in bucurie, se cuvine sa fiu recunos- cator pentru ea lui Dumnezeu care mi-a daruit-o, ca sa nu ne aratanj nemul|;umitori pentru binefacerea Lui, rasplatind cu rau pe binefacator. Sa fim in tot cazul recunoscatori, folosindu-ne cum se cuvine de pace §i sa renun|;am la prietenia cea rea a noastra cu lumea §i cu stapinitorul lumii; §i sa desfiin|:am macar §i mai tirziu razboiul intretinut prin patimi impotriva lui Dumnezeu, incheind cu El o pace de nedesfacut, prin strica- rea trupului (pacatului) (Rom. 6, 6), punind capat vrajma§iei fa£a de El. Caci e cu neputinta sa ne imprietenim cu Dumnezeu cita vreme ne raz- vratim impotriva Lui prin patimi §i primind sa platim prin pacat dajdie 335. Fara cuvint oamenii n-ar putea fi uniji spiritual, chiar cind sint la distan|a, caci fara el omul n-ar putea sustine nici amintirea sa in altul §i a altuia in sine, mai ales cu aju- torul scrisului. Prin cuvint omul depa§e§te timpul §i spafiul, aratind ca el aspira spre eter- nitate §i atotprezenja spirituala §i e facut pentru o astfel de existenfa. Aceasta insa n-are sens §i nu e posibila fara comuniune. Caci iubirea e cea care face pe om sa vrea sa aiba pururea pe cei iubiti linga sine, biruind timpul §i spa^iul. Astfel cuvintul sta in slujba iubi- rii. EPISTOLELE 163 raului tiran si diavolului ucigator al sufletelor, chiar fara sa fim razboiti mai intii de eel viclean. Caci sintem vrajmasi ai lui Dumnezeu si ne raz- boim impotriva Lui, chiar daca ne-am inventa nume de credinciosi, pina ce voim sa slujim patimilor de ocara. §i nu vom avea nici un folos din pacea cu lumea, pina ce sufletul nostru ramane alipit raului si e razvratit impotriva Facatorului sau si nu primeste sa se supuna imparatiei Lui, aflindu-se inca vindut zecilor de mii de stapinitori cruzi care-1 atrag spre pacat si-1 fac sa aleaga prin amagire mai degraba calea ce duce la pieire in locul celei mintuitoare. Dar cind ne trezim din betia patimilor si ne eliberam de imparatia rea si tiranica a diavolului §i lepadam jugul lui prea amar si vedem cit ne-a stricat prietenia cu el, atunci primim prezenta pasnica a pasnicului si blindului Imparat Hristos, venita la noi in chip nevazut. §i luind jugul Lui, care ne supune legilor Lui si ne modeleaza viafa prin ele si primind de bunavoie sa vietuim in prietenie cu El, platindu-I de bunavoie tributul si datoriile noastre, sa ducem prin implinirea poruncilor la desavirsire roa- dele virtutilor dreptatii din noi. Iar El, bucurindu-Se de ele pentru min- tuirea noastra, caci singur El n-are nevoie de nimic, ne va darui in chip nemincinos toate cite ni le-a fagaduit. Iar acestea sint «cele ce ochiul nu le-a vdzut §i urechea nu le-a auzit §i la inima omului nu s-au suit» (I Cor. 2,5). Caci spre aceasta ne-a si facut, ca «sd ne facemparta§i dumne- zeieqtei firi» (II Petru 1, 4) si ai vesniciei Lui si sa ne aratam asemenea Lui prin indumnezeirea cea din har, pentru care este toata existen|;a §i durata celor ce sint si aducerea la fiinta si na§terea celor ce nu sint. Sa ne facem deci vrednici de pace, binecuvintatul meu stapin, taind de la noi patimile ce se razvratesc impotriva lui Dumnezeu. Sa topim cu toata puterea mustul trupului, care, cind se infierbinta cu prea mare putere, se face usa de intrare a diavolului la suflet. Sa oprim, prin citiri dumnezeiesti, mintea ratacitoare si s-o aducem'iarasi la Dumnezeu. Sa stapinim cu trezvie pofta prin taria infrinarii si a privegherii. Sa potolim cu intelepciune iu|;imea (minia) aprinsa si agitata, prin rugaciuni si milos- tenii. Sa odihnim prin frica lui Dumnezeu si prin gindul la amenintarea celor viitoare sim|;urile ce se misca si lucreaza in chip neinfrinat. In toate si inainte de toate sa ne amintim de moarte si de iesirea infricosata a sufletului din trup. Sa ne gindim cum il vor intimpina in vazduhul acesta incepatoriile, stapiniile si puterile intunericului 336 , toate tragindu-1 spre ele si separindu-1 de toti 336b , pe masura relei familiaritati pe care au cisti- 336. Duhurile rele au §i o anumita putere de tulburare §i intiinecare a atmosferei, care vor speria §i ele sufletul la plecarea din trup. Cele spirituale nu sint cu totul separate de cele materiale. 336b. Sufletul care a cautat ale trupului s-a despartit de comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii. S-a inchis in materie. La moarte aceasta separare e dusa la extrem. Sufletul e infundat intr-o singuratate metafizica, cazind intr-o totala necomunicare si cu Dumnezeu 164 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL gat-o prin relafia cu el, prin mijlocirea vreunei patimi. Sa ne gindim la amara durere din iad, ce se va salaslui in suflet prin constiinta, de aminti- rea celor rau facute de el prin trup. Sa ne gindim la sfir§itul eel mai de pe urma al intregii lumi, cind prin focul eel mare si fara masura va arde tot universul acesta, stihiile se vor clatina de arderea ce le va topi, cerul prin infasurare si frica se va retrage din fata focului, care va curati mai inainte zidirea pentru aratarea Celui curat, marea va disparea, pamintul va fierbe si din sinul lui va scoate la aratare in chip nemicsorat nesfirsitele miliarde de trupuri omene§ti. Sa ne gindim la ceasul infrico§at al raspun- sului ce va trebui dat in fata infricosatorului §i temutului scaun al lui Hris- tos, cind toata puterea cerurilor si toata multimea oamenilor incepind de la intemeierea veacului va privi toate ale fiecaruia, pina la gindul simplu, cind pe unii ii va primi pentru stralucirea faptelor in lumina negraita a Sfintei §i stralucitoarei Treimi, Care va straluci mai limpede celor ce O pot privi si primi, pentru curatia sufletului; iar pe altii pentru faptele necuvenite ii va primi intunericul eel mai dinafara si viermele neadormit si focul nestins al gheenei si, ceea ce e mai grav, rusinea fara sfirsit a constiintei 337 . Sa ne amintim de toate acestea, ca de unele sa ne facem vrednici, iar la trairea altora sa nu fim osinditi. Si sa ne facem ai nostri insine §i ai lui Dumnezeu, mai bine-zis numai ai lui Dumnezeu §i ai Lui intreg si intregi, nepurtind nimic paminesc in noi, ca sa ne apropiem de El si sa ne facem dumnezei, dupa har, luind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezei 338 . Caci asa se cinstesc darurile lui Dumnezeu si se prime§te cu bucurie veni- rea pacii dumnezeie§ti. Atit despre acestea. Iar Dumnezeul pacii, Care ne-a impacat cu Sine prin cruce si ne-a rascumparat prin singele Sau din stapinirea intuneri- cului (Col. 1, 15), sa daruiasca pacea Lui, care covirgeste toata mintea (Filip. 4, 7), binecuvintatului meu stapin §i sa-linvredniceasca de impara- |;ia Lui cea cereasca, unde e locasul tuturor celor ce se veselesc (Ps. 86, 7) §i ceata celor ce impreuna praznuiesc (Ps. 41, 5). §i cu semenii, nemaiputind comunica nici macar prin poftele trupegti cu aipi. Rugaciunea ne e necesara pentru a pastra o comuniune cu Dumnezeu, a scapa de singuratatea totala. Iar prin aceasta se ugureaza §i o adevarata comuniune de la suflet la suflet. Dar nu once comunicare e si comuniune. Exista o comunicare a urii si o comunicare fa|arnica, care mai mult insingureaza pe om. Poate o astf el de comunicare se conciliaza si cu insingurarea din iad. 337. Bunatatea, intiparita prin fapte in suflete, va straluci din ele, avind unita cu ea * straludirea Sfintei Treimi, Celei atotiubitoare. Iar inchiderea in intunericul rautajii a celor ce s-au intarit in aceasta, va ajunge la ultimul grad de intuneric al singuratafii. Iar mustra- rea constiintei pentru relele facute va roade pe om ca un vierme, dar nu-1 va face bun. 338. Devine stapin pe sine si om adevarat eel ce se deschide prin iubire lui Dumne- zeu §i semenilor sai. La omul adevarat nu se ajunge prin inchiderea cuiva in sine, ci in ambianta reciprocei deschideri, din marele izvor al iubirii si comuniunii care este Sfinta Treime. Omul a devenit omul deplin cind s-a indumnezeit, iradiind din el, ca a lui, iubirea dumnezeiasca a supremei comuniuni treimice. EPISTOLELE 165 25. A aceluiasi catre preotul si egumenul Conon Cred, precum am primit §i am fost invatat, ca Dumnezeu este iubire (I loan 4, 16); §i ca precum El este Unul, neincetind niciodata sa fie Unul, a§a pe cei ce vietuiesc potrivit iubirii Lui, ii face una §i le daruie§te o inima §i un suflet (Fapte 4, 32), chiar daca sint mulji 339 . Aceasta, pentru ca avind un suflet, sa-§i cunoasca unii altora inimile §i sa nu pregete din ne§tiinta sa cerceteze cele nearatate, traind fiecare in sine simfirea aproapelui. De aceea, crezind, sfinte parinte, prin harul lui Hristos care se mi§ca in tine, ca nu-fi este necunoscut nimic din inima mea, precum poate, ca sa vor- besc cu indrazneala, nici mie din cele din tine, cutez in prezent sa renunt la venirea la voi, §tiind ca credeti ca nu din neascultare renunt, ci silit de boala trupului, care ma impiedica de la acest drum §i nu-mi ingaduie sa tree in fapta dorinta mea. Dar chiar lipsind cu trupul, prin scrisoarea prezenta, eu, eel ce sint pururea prezent cu duhul §i niciodata despartit de voi cu sufletul, va imbrati§ez pe voi, care sinteti parintele §i ocrotitorul meu dupa Dumne- zeu si ingrijitorul mintuirii mele, impreuna cu turma vostra sfinta si vred- nica de Impara^ia lui Hristos. §i va rog sa faceti rugaciuni pentru mine catre Domnul, ca sa dobindesc o credin|;a vie §i lucratoare in El, neomo- rita de patimi, ci avind puterea crucii §i a mortii §i a inmormintarii §i a invierii Lui. A crucii, prin nelucrarea pacatului, a mortii, prin lepadarea cea mai deplina a rauta];ii, a mormintului, prin renunfarea la inchipuirile produse in suflet de lucrurile supuse simturilor, a invierii, prin boga|ia virtu|;ilor §i a bel§ugului cuno§tintei adevarului Lui §i prin ridicarea cuge- tarii de la cele stricacioase la maltime, ca sa devin de un trup §i de un suflet cu El (Col. 1, 13) 340 . §i simplu vorbind, potrivit fagaduintei Lui, ca sa ma fac in toate asemenea Lui, afara de identitatea dupa fire, ca nu cumva, omorind viaja data mie de El prin cele spuse, sa primesc cu drep- tate prin faptele de ocara osinda celor ce §i-au omorit via|;a lor data de Domnul nostru Iisus Hristos. Caci e cu adevarat lucru infricosator §i dincolo de orice osinda a omori cu voia via|;a data noua de Dumnezeu prin darul Duhului Sfint, prin iubirea faj;a de cele stricacioase. Aceasta frica o cunosc cei ce s-au ingrijit sa pretuiasca mai mult adevarul decit iubirea de sine. 339. Unde este iubire este imitate. Din Hristos izvoraste iubirea, caci e Unul din Treimea supremei comuniuni. Deci din Hristos izvoraste puterea unificarii noastre in El. 340. Toate aceste fapte mintuitoare ale lui Hristos trebuie sa devina puteri in noi. Dogmele cregtine sint toate izvoare directe de viaja, caci avindu-L prin credinja pe Hris- tos in noi, El ne imprima puterea faptelor Sale mintuitoare, imprimate in El Insugi, ca stari iradiind de iubire. Dogma nu e o teorie departata de viafa duhovniceasca, ci e puterea izvoritoare a acesteia. 166 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL 26. A aceluiasi catre loan Cubicularul Cei ce sint legati unii cu al$ii printr-o iubire lumeasca au nevoie sa-si fie prezenti trupeste, pentru pastrarea ei. Caci din pricina uitarii slabeste in mod natural orice iubire ce se indreapta numai spre trupuri, stingin- du-|Se odata cu ea amintirea celor ce sint intr-o astfel de legatura unii cu altii. Ba cite odata chiar si aceasta prezenta ce pare sa intrefina afectiunea lumeasca a unora fata de altii aduce o plictiseala care desfiinteaza toata afectiunea de mai inainte. §i de multe ori lipsa vreuneia din imprejurarile care o sustin, sau chiar un pretext ce se iveste, aduce o prefacere rapida a iubirii de felul acesta in ura. Dar cei legati unii cu altii in mod de nedesfacut prin legatura iubirii celei dupa Dumnezeu, fie ca sint impreuna, fie ca sint absenti, intaresctot mai mult legatura ei. Aceasta fiindca au in ei pe Dumnezeu, Care e iubire si poate sa ofere si celor vrednici puterea de a se iubi. §i aceasta pe drept cuvint. Caci odata cu lucrurile curgatoare prin fire, curge si simtirea celor ce sint legati unii cu altii prin ele. Dar odata cu cele statornice si mereu aceleasi, ramine neclintita si neschimbata §i simtirea celor legati unii cu altii prin ele, si dragostea dintre cei legati prin ele se prelungeste atit de mult intre ei la indefinit, pe cit de mult Dumnezeu, Cauzatorul acestei afectiuni, atrage spre Sine pe cei articulati intre ei prin Duhul. Iubindu-te deci pe tine, prea iubite, in acest mod, te am pentru tot- deauna unit nedespartit cu mine in suflet, intiparit prin Duh in adincul lui. Si desi e mare lungimea timpului si distanta intre locurile dintre noi, nu incetez niciodata sa te vad si sa te imbrajisez cu gindul. Datorita acestui fapt, crezind ca si eu sint iubit la fel, daca nu si mai mult, nu preget sa-ti scriu despre cele de trebuinta, cunoscind ca sufletul nostru al amin- durora s-a facut unul prin Duhul. §i stiu ca nu te crezi ocarit auzind aceasta, luind seama la infricosata si mai presus de minte §i de ratiune coborire a lui Dumnezeu la oameni 341 . Primeste deci, cu bunavoin|;a, pe eel ce-ti aduce aceasta modesta scrisoare si fa-te lui toate cite e legiuit oamenilor sa se impartaseasca unii de greutatile altora si sa-si faca pe aproapele atit de familiar, incit sa nu socoteasca pe acela ca altul, ci sa-si faca simtirea corauna prin trecerea ei de la unul la altul. Caci cuvintul dumnezeiesc nu porunce§te numai sa ne bucuram cu cei ce se bucura, ci si sa plingem cu cei ce pling (Rom. 12, 15); si nu numai simplu sa iubim pe aproapele, ci sa-1 iubim ca pe noi insine (Matei 19, 19), ca sa nu mai amintesc de porunca cea noua, care ne cere sa ne dam, din iubire, cind e timp de suferinta, §i sufletele unii pentru altii 341. Nu te crezi ocarit ca te socotesc coborit la unirea in suflet cu mine, cind §tii ca Dumnezeu Insu§i S-a coborit de la inalfimea Sa la oameni. EPISTOLELE 167 (I loan 3, 16), porunca pe care Domnul, Care a dat-o, a implinit-o cu fapta, nepregetind sa-§i puna pentru noi sufletul Sau (loan 10, 15). Ba ne-a dat §i pilda desavir§itei vietuiri bineplacute lui Dumnezeu, prin care se stinge in mod linigtit legea iubirii de sine, care ne-a rupt la inceput prin placere in chip in§elator de la Dumnezeu §i unii de altii §i, in loc de un sin- gur Dumnezeu, invatindu-ne sa socotim ca sint mutyi sau nici unul, a sfi- siat puterea ra|iunii din noi, atragind-o spre trup, §i a taiat in multe parti firea cea una. §i astfel a salbaticit facultatea iu|imii din noi, facindu-ne sa o pornim, de dragul placerii, unii impotriva altora. Fa-te deci, precum am spus, toate celui ce are nevoie de ajutorul tau, ca sa afli f acindu-^i-Se §i tie astfel Dumnezeu, Care a primit sa Se faca tuturor toate pentru iubirea de oameni. 28. A aceluiasi catre Episcopul Chirisichie Primind, cinstite parinte, a te face pe pamint imitator al bunatatii dumnezeie§ti, prin harul arhieriei dat tie, n-ai lasat neimplinit nici unul din modurile ce o caracterizeaza. Si avindu-le pe toate concurind intre ele, te-ai silit sa infrumuse^ezi taina arhieriei prin ve§mintul virtutilor tesut de sus, ve§mint pe care nu-1 pot sfi§ia niciodata demonii ce te rastig- nesc prin multimea de incercari. Straduieste-te sa aduni la un loc copiii imprastia|;i ai lui Dumnezeu, caci §i aceasta e o trasatura a bunatatii dumnezeie§ti. Ajuns capetenia cinstitului trup al sfintei Biserici a lui Dumnezeu, articuleaza intre ele madularele lui prin lucrarea ziditoare a Duhului. Si cheama cu glas mare, ca unul ce ai fost facut propovaduitor al inva|;aturilor dumnezeiesti, pe cei de departe si pe cei de aproape; §i leaga-i cu tine prin legatura de nedezlegat a iubirii Duhului 342 . Caci prin aceasta e departata §i f acuta sa inceteze a§teptarea dusmanului. Prin aceasta i^i va fi ingaduit §i tie sa spui in chip vrednic de Hristos: «Iatd eu §i copiii pe care mi i-a dat Dum- nezeu* (Fac. 33, 5). Dar invrednice§te si pe smeritul §i nevrednicul tau rob §i rugator in aceasta privin|;a de scrisoarea ta, cinstite parinte, si nu-1 socoti nevrednic sa aduci lui Dumnezeu pentru el, prin rugaciunile tale, jertfa de lauda. 342. Aproape de cite ori vorbe§te de unirea credinciogilor intre ei in Hristos, adica de articularea lor in Biserica, Sf . Maxim o atribuie Duhului Sfint. Duhului Sfint Ii e propriu in mod special sa lucreze unirea unuia cu altul. El Se mi§ca intre cei doi, sau intre mai mutyi. El aduce iubirea lui Dumnezeu intre oameni. Cu cit sint mai mutyi cei ce se iubesc, cu atit se arata ca e mai prezenta acolo lucrarea Duhului Sfint. Cei ce se string in grupuri prea mici nu dau semn ca au pe Duhul Sfint lucrator in ei. Duhul Sfint lipse$te cu total in eel ce cautd numai ale sale. 168 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL 29. A aceluiasi catre acelasi Dumnezeu cautind oaia, a coborit din cer si, iubind-o, a imbracat-o. Si asa, ratacita fiind, mintuind-o, a pus-o pe umeri si a adus-o, plin de mila, in turma. Iar tu, Prea sfintite parinte si pastor, folosind numai toia- gul inva^aturii Duhului, ai adus la tine turma oilor cuvintatoare, plecata fara voie din patria ei, iar cu voia revenita, indemnata fiind de glasul bunului si priceputului pastor, a primit desavirsita cunostinta si ceea ce ii este de folos 343 . Caci n-a strabatut, ratacind, intinsele mari, lipsita de pasunea dumnezeiasca. Ci pentru siguranj;a mintuirii si-a ales dumne- zeie§tile daruri ale sufletului. Dar primeste turma care nu numai ca n-a ramas neealcata de lupi, ci care s-a f acut si nimicitoarea lupilor si imboga- tita de multe comori sufletesti. «lncordeazd-ti arcul, propa§e§te §i impa- rate§te pentru adevar §i blindete §i dreptate» (Ps. 44, 5). Ca un invatator binecredincios al dogmelor dumnezeiesti sj ca o pilda a vie|;ii curate si a viejii cinstite si ca un legiuitor pe seama tuturor, plin de dreapta soco- teala, ai luat linga tine, pe linga sfin|;ita turma amintita, §i pe sfintul Ava Gheorghe, presbiterul, om sfint ce are viafa legata cu Cuvintul si e nimi- citor prin amindoua al puterii viclene. Iar fiindca am fost coplesit de mare intristare, nesuportind despar];irea de el, luati-ma si pe mine si ma odih- niti sub aripile voastre, sau sprijiniti-ma prin rugaciuni, spre a purta cu barbatie durerea pentru despartirea de cei prea iubiti. 30. A aceluiasi catre Episcopul loan 344 Spun cei ce cugeta in chip rational firea lucrurilor ca puterea focului atrage orice lucru. Comparind cu el in chip simbolic pe Dumnezeu, tilcui- torii tainelor dumnezeiesti spun ca si El atrage pe to^i cei ce voiesc sa asculte legile Lui si primesc sa imbratiseze o viejuire cuvioasa. Ei spun ca preotia e fa|;a de El ca o imitate minunata bine desemnata, afirmind ca si ea atrage prin puterea egala a harului prea milostiv pe toji cei ce se afla sub aceeasi lege. Acest chip al lui Dumnezeu primindu-1 si tu pe pamint, 343. Erau monofizitii fugiti din partile orientale din fafa navalei per§ilor §i mahome- danilor in Egipt §i in Africa de Nord. Indemnafi de Episcopul Chirsichie mutyi revin la locurile de unde plecasera. Sfintul Maxim plecase cu ei, dar nu s-a mai intors, cum se vede din scrisoarea urmatoare. 344. In nota 99 din P.G. 91, 624, se spune ca acesta este episcopul Cyzicului, catre care a serfs Sf. Maxim parfea a doua a operei Ambigua. Unii crestini si monahi, impreuna cu Sf. Maxim, fugisera de frica navalirii persilor din acel ora§ din Asia Mica. Acum, dupa retragerea persilor, vor sa se intoarca. Sfintul Maxim il roaga pe episcop sa-i primeasca, scuzindu-le fuga cu cuvintul Domnului: «Cind va vor alunga dintr-o cetate, jugiti in alta». Sfintul Maxim insu§i nu se va mai intoarce. EPISTOLELE 169 sfintite parinte, cheama-i si tu spre tine prin purtarile si cuvintele pline de compatimire pe cei ce voiesc sa se intoarca la tine si doresc sa fie pas- toriti de tine. Si-i incredinteaza de adevarul fagaduintelor tale prin cinsti- tele tale scrisori despre grija ta, impreuna cu a lui Dumnezeu, pentru toate, odata ce nu-i mai asteapta nimic de la vrajmasii de care au fugit atita cei ce au socotit ca e mai bine sa se asigure urmind legile lui Dumne- zeu care striga clar: «De vd vox alunga din cetatea aceasta, fugiti in alta» (Matei 10, 25). Caci ei au preferat frica vrednica de lauda indraznelii ca, crezind dupa Dumnezeu cuvintelor tale, sa-si faca lucrarea fara frica si sa afle, in ostenelile pentru virtute pe care le-au primit si in ascultarea de Dumnezeu, Care le porunceste sa fuga de prigonitori in aceasta straina- tate infricosatoare, odihna in adunarea linga tine, eel milostiv in toate. Nu socoti deci nevrednic, sfinte parinte, pe rugatorul tau slujitor care te roaga sa-1 primesti, ci cinsteste-1 cu scrisoarea ta, ca un prea cinstit ce esti, pe eel ce nu e vrednic de nici o cinste si recomanda-1 lui Hristos, Sin- gurul cinstit, Care a cinstit prin Sine pe omul necinstit, cu multa cinste. Caci imitindu-L pe Acela in toate, ca Stapin si Domn, te-ai facut pe tine un alt Acela (aXAov 'ExeTvov), prin harul Duhului,celor ce te vad. 31. A aceluiasi catre acela§i Precum raza atrage cu blindete prin fire privirea sanatoasa bucu- rind-o cu lumina ei §i impartasindu-i propria stralucire, asa preo];ia ade- varata, fiind prin toate un chip al fericitei dumnezeiri, atrage la sine tot sufletul celor de pe pamint, qare prin deprindere este iubitor de Dumne- zeu si dumnezeiesc; si impartaseste din cunostinta pacea si iubirea sa, ca ducind spre capatul lucrarii sale fiecare putere a sufletului, sa-i infa|;iseze lui Dumnezeu indumnezeiti pe cei calauziti tainic de ea 345 . Caci sfirsitul lucrarii rationale a sufletului este cunostinta adevarata; a celei poftitoare, iubirea; iar a celei a iutimii este pacea, precum a preo- |iei adevarate este a se indumnezei si a indumnezei prin ele. Caci avem prin fire ratiunea pentru a cauta pe Dumnezeu, am primit pofta pentru a-L dori numai pe El si ni s-a dat iutimea pentru a lupta numai pentru El. Iar sfirsitul (tinta) cautarii este cunostinta adevarata, al dorin|;ei este iubirea continua si infocata, iar al luptelor dumnezeiesti este pacea care covirseste toata mintea. Cunoscindu-va pe voi lucratorii §i invatatorii 345. nuoTCtYWYOvnevoix; =initia|;i in tainele lui Dumnezeu. Orice inaintare in cunoa§- terea lui Dumnezeu este o inaintare in tainele Lui. Explicarea Liturghiei insa§i este pentru Sf. Maxim o inijiere in tainele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este o realitate cunoscibila printr-o rajiune care imparte si aduna sec^iunile ei. Ea este o realitate de taina. Ea se cunoa§te prin trairea mai presus de analize rationale, mai presus de o cuprindere cu pre- ten|;ia de a o epuiza. 170 ' SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL prea sfinji si prea ferici|i ai acestor bunataji culminante, Evdochia adeva- rata slujitoare si fiica a lui Dumnezeu si maica zavorita, cu sfinta ei turma, a revenit la voi, aratindu-va pe voi cei ce imitafi pe Dumnezeu biruitor al tuturor celor ce vor s-o aiba pe ea la ei. E cu adevarat slujitoarea lui Dumnezeu, ca una ce e implinitoare a poruncilor dumnezeiesti; fiica, avind in toate, prin deprindere, asemanarea nestirbita cu Dumnezeu; maica, ca una ce e nascatoare §i altora in deprinderea virtutii. Deci bucura$i-va §i va veseliti ca aji primit din nou cea mai de cinste parte a turmei voastre. §i m &i al es ca unul ce a$i primit §i pe sfintul meu domn Gheorghe, presbiterul, agricultorul adevarat dumnezeiesc al sufletelor, eel mai incercat imitator al dumnezeiescului §i marelui Gheorghe, vrednic cultivator inaintea lui Dumnezeu a intregului popor, prin fapta si cuvint, prin stiinta lui de cultivator de suflete si de aceea iubit de toji cei ce iubesc pe Domnul. Dar fiindca eu am ramas inca pe jumatate mort si pe jumatate taiat si rupt de ob§tea lor folositoare,.sau primi};i-ma §i pe mine ca madular bolnav si ma vindeca|;i, sau intari|;i-ma prin ruga- ciuni §i ma convinge|;i sa-mi port fara patimire despar|;irea.Caci §i aceasta este proprie dumnezeie§tii §i adevaratei preotii. 32. A aceluiasi catre Ava Polhroniu Fiindca ne pregatim sa praznuim ingroparea lui Hristos, Care a murit §i S-a ingropat pentru noi dupa trup, §i invierea Lui, sa luam seama daca §i noi am murit si ne-am ingropat dupa omul eel vechi, care se strica dupa poftele inselatoare, si am inviat dupa omul eel nou, care se innoieste dupa chipul Ziditorului (Efes. 22-24). Iar semn al mor|;ii celui dintii este eliberarea totala de patimi, iar al invierii celui de al doilea, indraznirea nepatata §i adevarata a constiinfei si luminarea mintii prin cuno§tin|;a. Daca acestea s-au savir§it in noi, sa praznuim impreuna cu Hristos Dumnezeu. Iar daca nu, sa luptam ca macar sa nu predam pati- milor pe Cuvintul ca Iuda, sau sa nu-L tagaduim ca Petru, ca nu cumva sa nu izbutim sa ne pocaim si sa regretam ca unii ce ne-am lasat ispiti^i fara nici un cigtig. Sau sa plingem cu amar si sa spalam impunsaturile tagadui- rilor. Cdei e o tagaduire a Cuvintvlui refuzul de a face binele, din fried. §i o tradare a Lui, pornirea hotarita spre pacat. Fie ca noi sa nu facem expe- rienta nici uneia. 33. A aceluiasi catre acelasi Dupa marele biruitor al ispitelor, Iov: «Viata oamenilor este ispita» (Iov 7, 1) si «Lumea zace in eel viclean» (I loan 5, 19), cum a spus Dom- nul. Si: «Multe sint necazurile celor drepti», cum afirma marele David EPISTOLELE _____^ 171 (Ps. 33, 20). Deci si noi trebuie sa avem numaidedt incercari si lupta fie cu oamenii, fie cu demonii, dupa dreapta judecata a lui Dumnezeu. De aceea, dupa sfintul Apostol, sa rugam pe Dumnezeu sa ne dea rabdare ca sa putem sa ne smulgem din noroiul patimilor si sa stam tari pe piatra neclintita, adica pe nepatimirea prin har in Hristos, omorite fiind in noi viata ispititoare, lumea inviclenita, oamenii §i demonii, adica via£a impa- timita, amagirea placerii prin simturi, patimile trupesti si miscarile pati- mase sufletesti si atractiile fara voie ale acestora, care s-au numit neca- zuri. Sa rabdam ca sa ne mintuim. Ca «cel ce rabdd pina la sfirsit se va mintui» (Marcu 13, 13). Pacea lui Hristos sa fie cu voi. Amin. 34. A aceluiasi catre acelasi Mergind spre patima Sa, Domnul ne-a lasat pacea. Si inviind din mor|;i, iarasi ne-a dat pacea. Ce a in^eles prin aceasta? Ca trebuie sa pur- tam timpuiile ce ne sint potrivnice fara patima, necazind sub imprejura- rile suparatoare, intariti de o nadejde mai buna, nici lasindu-ne purta|i de lucrurile placute spre respingerea gindului care ne inva^a cele bune. Si sa fim aceiasi, fie patimind, fie aflindu-ne in cele placute. Dar aceasta nu se ihtimpla daca nu calcam mai intii peste aspida §i vasilisc (Ps. 90, 13), adica daca nu ne ridicam peste neascultarea de cuvinte dumnezeiesti si peste primirea gindurilor rele; si daca nu calcam peste leu si peste balaur (Ps. 90, 16), adica peste minie si pofta, care, mistuindurse, vom avea toata pacea, nemaiputindu-ne misca spre ceva din cele ce sint aici. Sa ne stapi- nim minia si pofta si sa surpam toata casa celor de alt neam impreuna cu cele din ea, omorind via|;a §i purtarea patimasa impreuna cu patimile. 35. A aceluiasi catre acelasi Daca dupa acea mare si infricosatoare pustie, poporul Israil intra in pamintul odihnei si, ceea ce-i mai uimitor de auzit decit toate, Cel ce fiind Dumnezeu si Domnul tuturor S-a facut om pentru noi si intra prin cruce §i moarte in slava Lui, nefiindu-I rinduit alt mod spre aceasta, precum s-a scris: «Oare nu trebuia sa patimeasca Hristos acestea si sa intre intru slava Lui?» (Luca 22, 26), sa nu ne descurajam, slabind in patimiri, ci «sd privim la Capetenia mintuirii noastre si la Desavirsitorul Jisus» (Evr. 7, 2) si sa rabdam cele ce ni se intimpla cu barbate. Caci sfirsitul oricarui necaz este bucuria si al oricarei osteneli este odihna; si al ocarii, slava. §i simplu graind, sfirsitul tuturor durerilor pentru virtute este bucuria de a fi cu Dumnezeu pentru totdeauna §i de a ne imparta§i de odihna vesnica si fara sfirsit. Dar roaga-te, parinte, ca sa ajungem la ea cu bine, trecind marea vietii cu talpile spirituale ale sufletului neudate de apa ei sarata. 172 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL 36. A aceluiasi catre acelasi Binecuvintat este stapinul nostru de Domnul §i binecuvintata gra- dina inimii lui pe care a sadit-o Iisus, adevaratul Gradinar, si a umplut-o de plantele dreptatii nemuritoare, de care ne-am impartasit §i noi, satu- rindu-ne de rodurile ei duhovnicesti. Cu acestea §tia si marele Apostol sa hraneasca pe cei slabiti, prin privirea nemijlocita a celor dumnezeie§ti. Caci ii hranea ca si cu ni§te legume cu privirea naturala a celor vazute §i ii calauzea prin maretia celor aratate spre Ziditorul lor. Acestuia urmindu-i si binecuvintatul nostru parinte si invatator, ne-a inteleptit cu iubire, aju- tindu-ne sa inj;elegem zidirea in chip simbolic. Dar daruie§te-ne si hrana tare si misca sufletul nostru slabit de placeri §i nedoritor de cele dumne- zeie§ti, trezindu-i dorin|;a de ele printr-o mai subtire infelegere a Provi- dentei §i a judecatii. Astfel nu-i hrani pe ucenicii tai numai cu legume, invatindu-i numai ra|;iunile celor ce se fac §i se desfac, ci intareste-i §i cu griu, cu vin, cu untdelemn, sau cu ra|;iunile celor vesnice, dindu-le ca pe o piine tare ratiunea sustinatoare a virtutilor si incalzindu-le inima, ca cu un vin, cu ratiunea cunostintei neuitate, ca sa le fie ucenicilor tai spre un extaz indumnezeitor 346 . §i sade§te in cei ce-ti sint apropiati deprinderea pasnica §i netulburata a blindetii, care hrane§te §i pastreaza nestins, ca un untdelemn, focul in ei. 44. A aceluiasi catre loan Cubicularul, scrisoare de recomandare Dumnezeu ca un bun a poruncit odinioara in multe feluri prin lege si prooroci iubirea intre noi, iar la sfirsitul timpurilor a implinit-o pe aceasta ca un iubitor de oameni. Caci facindu-Se om, nu ne-a iubit pe noi numai ca pe Sine, ci mai presus de Sine, cum ii invata limpede infelesul tainei pe cei ce au primit marturisirea credin|;ei in El. Fiindca daca S-a supus pe Sine de buna voie ca un vinovat pentru noi, care eram datori sa patimim, patimii §i mor^ii, e vadit oricui care simte cit de pu|;in harul ca ne-a iubit pe noi, pentru care S-a predat cu voia mor|ii, mai mult ca pe Sine. §i de§i e indraznet cuvintul, a ales pentru noi ocara necesara icono- miei (mintuirii) ca mai de cinste decit slava. Caci a facut din intoarcerea la El a celor rataciti o cinste covirgitoare si o slava prisositoare a lui Dumne- zeu §i prin ea a scos la iveala si a aratat §i mai mult slava cea fireasca a lui Dumnezeu §i nimic nii-i este mai propriu ratiunii slavei Lui decit mintui- 346. Numai depa§indu-se pe ei §i creajaa §i trecind in Dumnezeu, cunoscut sau expe- riat ca mai presus de toate, oamenii dobindesc indumnezeirea. EPISTOLELE 173 rea oamenilor, pentru care e toata ratiunea si toata taina 347 . §i ceea ce-i mai tainic decit tainele e ca Insusi Dumnezeu, facindu-Se din iubire om cu adevarat prin asumarea trupului mintal §i rational insufletit si primind in Sine fara sa Se sehimbe patimile firii ca sa mintuiasca pe om §i sa ni Se dea noua, oamenilor, pe Sine pilda de virtute si chip viu al bunavoirii si iubirii fata de El si intre noi, poate sa-i induplece pe toti spre a raspunde la fel. Deci fiindca e legea veche si noua a lui Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii asa de mult cit sintem iubiti §i sa ne insusim unii altora greutatile asa de mult incit sa ne raspundem unii altora in mod reciproc, cu simjirile aceleiasi afectiuni iubitoare, dupa indemnul «de a ne bucura cu cei ce se bucura si de a plinge cu cei ce pling» (Rom. 12, 15), rog pe de Dumnezeu pazitul si binecuvintatul meu stapin al carui unic §i singur scop este de a urma printr-o egala iubire de oameni lui Iisus, Care «a strabatut ceru- rile» (Evr. 4, 14), sa nu se lase stapinit de nici o legatura familiara cu aceasta lume inselatoare si cu stapinitorul ei. Caci e cu adevarat insela- toare lumea prezenta §i pururea momeste prin amagire spre poftirea lucruruor ce se strica §i stringe in robia celor materiale pe cei liberi prin fire si mostenitori ai bunatatilor ceresti, inselindu-i prin placere si furin- du-i pe cei ce rabda sa fie stapiniti de acestea. Cunoscind deci, precum am spus, pe binecuvintatul meu stapin, ca avind ca unicul scop voinf;a de a se mintui, rog sa primeasca pe eel ce-mi este, impreuna cu el, stapin, pe domnul de Dumnezeu daruitul si maritul Ilustrie, care aduce aceasta modesta scrisoare a mea, si sa i se faca lui toate in cele ce are nevoie de ajutorul lui, impreuna cu al lui Dumnezeu, in toate cite voim sa ne fie noua ajutor Dumnezeu si aproapele nostru. Caci este cu adevarat om bun si implinitor al oricarei fapte drepte si ocro- titor sincer impreuna cu Dumnezeu al celor din jurul meu, mingiietor plin de rivna in multe si dese si grele neputinte. Si simplu graind, mi-a fost de ajutor §i mie si multora dupa puterea lui. «Sa-i dea lui Domnul sa afle mild la El in ziua aceea» (II Tim. 1, 18), pentru ca multora li se face odihna si mingiiere. 347. Cea mai inalta rafiune se impline§te in mintuirea oamenilor, care este iubirea intre ei §i Dumnezeu §i de aceea nu se poate infaptui decit prin iubirea lui Dumnezeu care intrece orice iubire. Ratiunea nu e constatarea rece a unor legaturi intre componentele unei lumi pe care egoismul nostru le-a impreunat cu dezbinarea si cu multe suferin|;e, ci e forta spirituala care ridica aceste legaturi la inal|;imea care bucura pe top. Ratiunea «§tiin- |ifica» ia ca realitate fatala o lume coborita de pacatul nostru la imprimarea de nenuma- rate neajunsuri, ca unica lume posibila, ca lumea fatala. Dar noi putem prin spirit sa ridi- cam lumea din aceasta stare. In felul acesta ratiunea si taina nu sint ireconciliabile. O iubire prin care cineva se jertfeste pe sine pentru altii e §i cea mai raponala, dar §i cea mai greu de inteles pentru mentalitatea egoista cu care ne-am obisnuit. 174 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL De aceea, daca am aflat har in ochii binecuvintatului meu stapin si ma are asociat la cei iubiji de el dupa Dumnezeu, sa-i ajute lui cu toata sir- guinja, neingaduind, dupa cit poate, sa i se faca nici o nedreptate. Caci aceasta o porunceste legea iubirii si o voieste taina venirii prea dumne- zeiesti a lui Dumnezeu la oameni prin trup. Aceasta, ca sa revina impreuna cu Dumnezeu, povestindu-mi binefacerile binecuvintatului meu stapin si sirguinta sincera de a-1 ajuta. §i eu voi primi un adaos de lauda, ca unul ce am primit de la Dumnezeu un astfel de stapin pe pamint, gata de orice fapta buna si de ocrotirea celor ce au nevoie. Dumnezeu, singurul bun si de oameni iubitor, Care pentru a noastra mintuire S-a iconomisit tuturor toate in chip mintuitor, sa tina mina ta cea dreapta, stapinul meu, si sa te calauzeasca pe calea dreptatii Lui; si sa te invredniceasca de Imparatia cereasca, prin buna folosire aici a daruri- lor dumnezeiesti. Dumnezeul tuturor si Domnul nostru Iisus Hristos sa pazeasca pe binecredinciosii §i blinzii nostri imparati si sa intareasca sta- pinirea binecredincioasei lor imparatii si sa graiasca in inimile lor despre noi, smeritii lui supusi, cele bune si pasnice. §i, ca sa spun ceva indraznet (caci durerea ma face indraznet, dar si aceasta e o rugaciune placuta lui Dumnezeu), sa le ingaduie ca pe prea luminatul prefect al provinciei acesteia, care lumineaza ca un sfesnic in loc intunecos si elibereaza pe toti de durerea de a nu vedea, sa-1 primeasca, chiar daca ar socoti pentru un moment sa-1 revoce. Caci e om iubitor de Dumnezeu, credincios, evla- vios, bun, intelept, infrinat, rabdator, blind, compatimitor, milostiv, hra- nitor al celor saraci, al celor straini, al orfanilor, al bolnavilor, al batrini- lor, ocrotitor al vaduvelor, al monahilor, neiubitor de avu|;ie, iubitor al Bisericii; si ca sa spun pe scurt, iubitor al tuturor celor vii si morti: de cei vii ingrijindu-se prin toate felurile iubirii, pe cei morji cinstindu-i prin frumusefea monumentelor de pe morminte, cum Iosif din Arimateea a primit pe Domnul, Cei ce a murit pentru noi (Matei 27, 57). §i, pe linga acestea, cinstitor fierbinte al dreptei inva^aturi, al credin|;ei apostolice si vestitor al viejii intru dreptate. §i ca sa spun pe scurt, s-a ingrijit de fie- care altfel, dupa dorinja de pe pamint a fiecaruia. A lui Gheorghe a fost silinf;a sa ingrijeasca §i sa hraneasca spitalele, azilele de batrini si casele pentru straini, caminele de saraci, minastirile, mormintele strainilor si toata mutyimea de case pentru familiile saracilor, ridicate in cetati. A fost fapta §i straduin^a lui sa treaca hotarele Rasaritului si Apusului, de la Miazanoapte si Miazazi cu razele iubirii lui de oameni. Acestea asa fiind, cine din cei stapini^i de binecredinciosie nu cunoa§te cita bunavoin|;a nu si-a atras din partea lui Dumnezeu pentru bunatatea unor astfel de fapte in toate privintele, savirsite mereu prin rivna proprie lui? EPISTOLELE 175 De contrariul care s-ar fi intimplat in lipsa lor nu voi vorbi, pentru uritenia lui. Cine va putea masura lacrimile varsate ca dintr-un izvor de toti ochii celor ce locuiesc pe acest pamint pentru ie§irea lui, toti inconju- rindu-1 §i toj;i fiind atrasi de el §i nelasind in oarecare fel corabia sa piece, stapiniti de vaiete, cerind, dupa neam si virsta, unii pe ajutatorul saraci- lor, aljii pe economul bunei stari, vaduvele pe ocrotitor, orfanii pe tata, saracii pe iubitorul de saraci, strainii pe iubitorul de straini, frajii pe iubi- torul de fra|;i, bolnavii pe doctor, cei din nenorociri pe mingiietor, batri- netea, toiagul; §i simplu graind, toti, pe eel ce s-a facut tuturor toate, ca pe toti sa-i ci§tige §i pentru toti sa cistige pe Dumnezeu. De aceea, dupa harul dat tie de la Dumnezeu, binecuvintate stapin al meu, cunoa§te ca, de vei putea, prin modurile §i persoanele ce §tii, sa faci sa se intoarca iara§i, vei fi adus o mare jertfa lui Dumnezeu, iar de Dum- nezeu pazi|;ilor nostri impara|;i le vei fi dat dovada unei sincere §i sigure bunavoin|;e. Caci nimenea nu e slujitor mai sincer al impara|;iei lor bine- credincioase. Iti doresc sanatate, prea iubite §i mai cinstite decit to$i sluji- tor adevarat al lui Dumnezeu. Intr-o a doua scrisoare catre acela§i,Sf. Maxim, laudind iara§i pe eparhul Gheorghe, roaga pe loan Cubicularul sa spuna imparatului ca cele §optite lui de unii du§mani ai lui Gheorghe sint simple calomnii. Partea a doua Sfintul Maxim Marturisitorul Scrieri despre cele doua vointe in Hristos Catre Prea Cuviosul presbiter Marin Alegindu-ti, prea cinstite in Dumnezeu parinte, ca scop al vietii cre§- terea in iubirea fafa de Dumnezeu, strabati calea spre ea cu o buna rin- duiala. Caci ca sa dobinde§ti virtutea, cauti sa cunosti prin ratiune natura lucrurilor 348 , iar ca sa ajungi la unirea neratacitoare circumscrii cu mintea mi§carea a tot veacul §i timpul 349 . Iar odata cu acestea se iveste in tine dorinta tot mai fierbinte dupa Dumnezeu, care te indeamna sa te intinzi spre Cel dorit pe masura infinitatii Lui si ti se face necuprinsa pe masura necuprinsului Celui dorit. Caci sfir§itul ei este Dumnezeu, Care este implinirea dorintei celor vrednici, ca bucuria de sine existenta de toate bunatajile 350 . 348. Prin virtute facem sa domine in noi ratiunea care se afla in toate lucrurile. 349. Cuno§tin|;a deplina e cea care circumscrie migcarea tuturor, cea care le vede pe toate in diversitatea lor unitara. Prin cunostinja §i virtute se intrejine dorul nesfirsit de Dumnezeu. Vreau sa fiu tot mai bun. Voiesc sa cunosc tot mai mult. 350. Dumnezeu este «bucuria de sine, autoipostatica a bunatatii»-, intrucit pe de o parte nu le are pe acelea de nicaieri de altundeva, iar pe de alta, le traie§te in mod perso- nal, sau El este insa§i personificarea lor. Caci numai o persoana poate avea bucuria de ele. Avem un dor infinit, sau un dor de infinitate. Dar in acela§i timp acest dor infinit ne e satisfacut de Dumnezeu. El e dorul nostra satisfacut. Bucuria Lui de bunatati devine bucuria noastra. In El ne saturam setea de infinitate. Sfintul Maxim considera pe Dumne- zeu ca Persoana, ca ipostas de infinite ori mai presus de infinitate. Infinitatea nu exista decit in Persoana lui Dumnezeu (Capete gnostice II, 49). Ajungi in El, am ajuns la capatul dorului. Dar in acest capat aflam totodata infinitul. Persoana lui Dumnezeu este izvorul infinitului ve§nic viu. Nu infinitatea este izvorul Persoanei, ci invers. Caci infinitatea in afara Persoanei e monotona, e o repeti|ie incongtienta, supusa acelora§i legi definite §i in numar finit, repetate la infinit. cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN 177 Cuprinderea acestora nu o cunoaste, dupa Scriptura, decit expe- rienta, care fiind in mod vadit o unire mai presus de intelegere, intrece orice formulare a mintii. De aceea fata ratiunii tale s-a facut viata ta in trup, iar firea vietii tale in trup, ratiunea ta 351 . Prin aceasta infatisezi pe omul eel nou, eel dupa Hristos, care poarta cu buna imitare chipul si ase- manarea lui Dumnezeu care 1-a creat. Iar acestea trebuie intelese acum ca adevarul §i bunatatea; adevarul, ca tinta contemplarii, bunatatea, a faptuirii, primul fiind contrar minciunii, a doua fiind contrara rautatii 352 . De aceea tu ai unit implinirea virtutilor cu intelegerea dogmelor dumnezeiesti, sustinuta de bogatia cunoasterii si de puterea dovedirii. Prin aceasta, cunoscind invatatura neadevarata propusa de unii despre cele doua vointe, ai respins afirmarea lor despre identitatea vointei nedeterminate (deA,r||ia) cu Vointa determinate (Poi3Ar|oi<;), cu deliberarea (PouA,f|), cu alegerea (7ipoaipeai<;) si cu socotinta (alipirea launtrica la ceva = y v w|it)), cu libertatea (e^ouoia), cu opinia si cu cugetarea prudenta ((ppovrioig) 353 , pe care aceia le socotesc deosebite numai dupa numiri. De asemenea ai respins afirmarea ca Dumnezeu si sfintii vor avea o unica vointa si de aceea sustin ca Hristos are o singura vointa care alege (ev 7ipoaipetix6v GeArma) 354 . Dar din saracia cu duhul ce o ai hranita, nu te-ai multumit cu afirmarea bunei tale judeca|;i, ci ai binevoit sa ceri si consimtamintul meu, al celui crescut in nepricepere, in cele cunoscute de tine. Voi porni deci sa fac ceea ce-mi ceri, in graba, miscat de rasplata ascultarii. Voi face deci pe rind o scurta descriere a fiecareia din acestea din- du-le un fel de definitie, insa nu impunind cuvintele mele (caci cum as face-o eu, eel atit de mic in acestea), ci adunind cele la care au ajuns cu 351. Caracterul rational al tau e imprimat in toata viata ta, iar firea viefii tale s-a ara- tat ca e ra|iunea. Viata ta e ratiunea plasticizata a ta sau revenirea la dreapta rajiune. Aceasta se vede in virtutile imprimate in via|a ta. O viata virtuoasa e o via|a bine ordo- nata rafional, nedezordonata, o viata in armonie cu tofi si cu toate. 352. Omul ca chip si asemanare a lui Dumnezeu e chipul adevarului si asemanarii bunatatii. Adevarul e finta finala a contempla^iei (a cunoasterii), bunatate a faptuirii. Omul e insetat dupa amindoua, atit pentru a se infaptui pe sine, cit si pentru a cunoaste si a se uni cu Dumnezeu. Dar intre chip si asemanare e o strinsa legatura, pentru ca e o strinsa legatura intre adevar si bunatate, sau intre cunoastere §i faptuire. Cu cit spore§ti in buna- tate, sporesti in infaptuirea omului adevarat, deci si in cunoasterea lui. §i totodata te apro- pii de Dumnezeu, Care e adevarul desavirsit, intrucit e bunatatea desavirsita. Raul e des- compunere, deci slabire a existen|;ei si a adevarului. 353. Traducerea termenilor grecesti, cu excepfia ultimilor doi, o luam dupa Lars Thunberg, Microcosm and Mediator, The theological anthropology of Maximus the Con- fessor, (Lund, 1965), p. 220 urm. Cei doi din urma, dupa Fr. Combefis, P.G. 91, col. 11. 354. Daca Dumnezeu si sfintii ajungi la desavirsita unire cu Dumnezeu vor avea una si aceeasi voinfa cu Dumnezeu e firesc ca si in Hristos sa fie o singura vointa, spuneau monotelifii. Dar Sf. Maxim le spuneca prin aceasta unica vointa se in|,elege obiectul voin- |elor lor diferite. 178 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL osteneala altii 355 . Caci acestea se deosebesc in amindoua privin|;ele: in numiri §i in realitate. 1. Despre vointa naturala sau despre voire Unii din aceia au spus ca vointa naturala sau voirea este o putere (o facultate) doritoare a ceea ce e propriu firii care doreste 356 . Ea tine impreuna toate insu§irile ce apartin fiintial firii. Sustinuta in mod natu- ral de aceasta, fiinta doreste sa fie si sa se miste potrivit simtirii §i mintii, poftindu-se dupa existenj,a ei naturala §i deplina. Caci firea a fost consti- tuita ca una ce se voie§te pe sine si toate cite {in de constitufia ei, fiind legata ca dorinta de ratiunea existen|;ei dupa care s-a si facut. De aceea altii, definind aceasta vointa naturala, au spus ca ea este o dorinta rationala §i vitala; iar alegerea, o dorinta deliberate (6p£ £w povAeimxfjv), a celor ce atirna de noi. Deci vointa nu e alegere (7tpoaipe6i<;), daca vointa e o simpla dorinta rationala §i vitala, iar alegerea, unirea dorintei, a deliberarii §i a judecatii. Caci dorind, mai intii delibe- ram (ne sfatuim cu noi insine) si dupa ce am deliberat, judecam ce e de ales; §i dupa ce am judecat, alegem ceea ce se arata din judecata mai bun fa|;a de ceea ce e mai rau.. Vointa atirna numai de cele ale naturii, iar ale- gerea numai de cele ce atirna de noi si pot fi facute prin noi. Alegerea (hotarirea) 357 nu e deci una cu vointa. 355. CombefisindicalasubsolultraduceriisalelatinedinP.G. 91 ca izvor al unor def i- nifii ale Sfintului Maxim pe Aristotel (Epica) §i Nemesius (De natura hominis, P.G., 40). 356. Vointa e facultatea dorinfei generale a fiintei de a fi. Ea inca nu §i-a ales in con- cret ce trebuie facut in fiecare caz pentru a mentine §i promova existenfa proprie. Aceasta o face alegerea pe baza unei sfatuiri a omului cu sine, sau a deliberarii lui (PouAeOok;) asupra celor ce atirna de el. Fiin|a umana nu e o simpla existenfa, ci o existenta care se vrea sa fie §i sa fie ea insagi, are in ea o tensiune, ca §i ratiunea care este prezenta in ea. Dar ea trebuie sa-§i implineasca dorinfa aceasta generala de fiecare data dupa imprejura- rile date, dupa posibilita|ile mereu schimbate. Astfel in concret vointa generala, sau a firii, ia diferite forme si pina la decizie trece prin diferite faze sau trepte. Textul ar putea fi tradus si cu «puterea care doreste pe Cel ce este prin fire», adica pe Dumnezeu. Aceasta ar fi- implicata in faptul ca orice fiin|a umana nu are in ea toata pute- rea de a fi, deci in dorinja de a fi e implicata dorinta dupa Cel ce este cu adevarat prin fire. In orice caz in voinja e implicata setea de eternitate. Caci niciodata fiinta nu inceteaza sa doreasca de a fi §i de a fi tot mai deplin. Vointa e o deschidere spre eternitate si spre Cel ce este izvorul existenfei eterne. Vom vedea cum Sf. Maxim va conchide de aci ca in Hristos vointa omeneasca nu se opune vointei dumnezeiegti. El traieste voinfa firii Sale umane ca voinja prin care firea omeneasca vrea sa-si prelungeasca si sporeasca existenta prin cea dumnezeiasca, iar pe cea dumnezeiasca o traieste cu vointa care vrea ca firea ome- neasca sa fie tot mai unita cu ea §i in deplin acord cu ea. Persoana dumnezeiasca a lui Hristos poate prelua deci activitatea voinfei Sale omene§ti, voind atit ceea ce voie§te firea Sa omeneasca, adica acordul cu cea dumnezeiasca §i existenja fara sfirsit in acord cu ea, cit §i ceea ce voie§te firea Sa dumnezeiasca, ca sa dobindeasca voia firii Sale omenegti. Omul are §i firea §i vointa ei de la o puteresuperioara creatoare. Dar voia poate vrea exis- tenta prin amagire altfel decit vrea firea. In Dumnezeu fiinta §i vointa sint impreuna din veci nedesparjite. Persoanele divine nu separa voia lor de fiinja lor comuna. Dumnezeu n-a inceput intii sa fie, apoi sa vrea sa fie, nici invers. cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN 179 2. Despre voirea a ceva determinat (PouA-iiaig) Dar alegerea (hotarirea) nu e nici voirea a ceva determinat. Caci voi- rea determinate este dorirea fantezista a celor ce atirna de noi §i a celor ce nu atirna de noi. Iar dorirea fantezista este proprie doar facultatii cugetatoare, fara ratiunea care delibereaza asupra celor posibile; sau o voinfa naturala calificata in oarecare fel 358 . Alegerea insa e dorinta bazata pe deliberarea asupra celor ce avem de facut (pe dorinta deliberate). Ar fi ajuns deci numai aceasta descriere care arata deosebirea intre ele, ca iubitorii de vorbe de prisos sa opreasca cearta asupra lor si impo- trivirea fata de cele bine cunoscute (ca sa o spun cu cuvinte bine grai- toare). Dar fiindca cei doritori vor sa cunoasca prin intrebari mai multe despre cele cercetate, vom spune §i altfel. Spun cei ce s-au ocupat cu acestea: nu toti care pot sa doreasca ceva determinat pot sa si aleaga aceasta. Caci spunem ca voim sanatate, bogatie §i nemurire. Dar nu spu- nem ca alegem bogafia, sanatatea §i nemurirea. Fiindca voirea determi- nate se refera atit la cele cu putinta, cit §i la cele cu neputinta. Dar alege- rea se refera numai la cele cu putinta §i posibile de implinit prin noi. Si iarasi, voirea determinate se refera la tinta; iar alegerea, la cele ce due spre tinta. Ceea ce se voie§te e deci tinta, de pilda sanatatea; iar ceea ce se delibereaza este ceea ce duce la tinta, de pilda modul in care se ajunge la sanatate. Intre ceea ce se voieste determinat si deliberat spun unii ca e acela§i raport ca intre voire determinate si alegere, daca nu alegem (nu hotarim) decit acelea care socotim ca pot fi facute prin noi, dar voim determinat §i cele ce nu se fac prin noi. S-a aratat deci ca alegerea nu e nici vointa determinate a ceva. Se va arata insa ce nu e nici deliberare sau sfetuire a omului cu sine (PoiSAeu8u; PouAfj). 3 Despre sfatuirea omului cu sine (PouAf)), sau despre deliberare (PouAeuaig) Sfetuirea omului cu sine insusi sau deliberarea spun aceia ce este dorinta care cerceteaze cele ce pot fi fecute de noi. Iar lucrul ales (hoterit) e eel intemeiat pe judecata ce rezuM din sfetuirea cu sine. De aci e vedit 357. In romane§te se poate traduce alegerea cu «hotarirea», care vine de la hotar, de la despartirea mtre ceva §i altceva; dar se poate traduce §i cu «decizia», care mseamna eti- mologic tot «desparfire» intre ceva §i altceva, adica intre doua sau mai multe fapte care se imbie sa fie facute, sau intre doua cai care se deschid in fa|a omului la un moment dat. 358. Daca voinfa in general este dorinta neprecizata de a fi, dorirea a ceva este prima treapta a vointei precizate. Dar aceasta nu e inca dorin|a decit de a fi ceva care poate sa fie inca imposibil de atins, sau ceva posibil: de ex. dorinta de a fi imparat, sau de a te imbo- ga|i. Dar cea din urma, desi posibil de atins, e inca pur teoretica. Nu e inca o pasire con- creta spre realizare. 180 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL ca deliberarea se refera la cele ce sint inca de cercetat, iar alegerea (hota- rirea), la cele asupra carora s-a judecat mai inainte. Aceasta e vadit nu numai din definitie, ci si din etimologie. Caci se alege una din mai multe. Dar nimeni nu da o judecata despre ceva inainte de a fi deliberat. Nici nu se alege ceva inainte de a se fi judecat. Deci alegerea nu este sfatuirea cu sine, adica deliberarea. 359 4. Despre alegere (hotarire) Alegerea (hotarirea) spun ca este dorirea deliberate a celor ce avem sa facem. Alegerea e amestecata din multe, fiind compusa din dorire si sfatuirea cu sine §i judecata. Ea nu e nici una din acestea privita in ea insasi. Caci nu e nici numai dorirea in ea insasi, nici sfatuirea cu sine, nici judecata, ci e amestecata din acestea, precum e amestecat omul eel ca noi din suflet si trup. Fiindca lucrul judecat inainte, pe baza sfatuirii omului cu sine, in vederea alegerii lui, devine lucru ales cind alegerea si-a insusit dorirea lui. Deci in mod necesar alegerea dintre anuniite fapte se face dupa judecata asupra acelor fapte asupra carora a avut loc sfatuirea omului cu sine. Caci e alegerea dintre acelea despre care am deliberat. 5. Care sint cele despre care deliberam? Deliberam despre cele ce atirna de noi sa se faca si se pot face prin noi; §i al caror sfir§it e nesigur. Se spune ca atirna de*ioi, pentru ca nu deliberam decit numai despre cele ce pot fi f acute; caci acestea atirna de noi. Nu se spune despre intelepciunea de sine subzistenta. Caci nu se spune nici despre Dumnezeu. Dar nici despre cele ce se fac din necesitate si mereu la fel, cum e miscarea ciclica a timpului, nici despre cele ce nu sint pururea dar se fac mereu la fel, ca rasaritul §i apusul soarelui; nici despre cele ce se fac prin fire, dar nu mereu la fel, ci de cele mai multe ori, ca despre caruntetea celui in virsta de saizeci ani sau despre vigoarea celui de douazeci de ani; nici despre cele ce se fac prin fire, dar uneori alt- fel, la date nesigure, ca despre ploi, ceturi si grindina. De aceea s-a spus de unele ca depind de noi, iar de altele ca «se pot face prin noi», fiindca nu deliberam despre orice lucru. Dar nici despre toate cele ce depind de noi si se fac prin noi. De aceea trebuie sa se 359. Precum se vede, Sf. Maxim, pe baza lui Aristotel §i Nemesie, cunoa§te patru momente pina la hotarirea omului de la vointa lui fundamentala de a fi: a) dorin^a preci- zata teoretic §i uneori fantezist de a satisface vointa sa de a fi; b) deliberarea asupra a ceea ce se poate si trebuie facut din cele ce se ofera dorintei; c) socotinta ca inclinare inte- rioara spre ceva din cele deliberate; d) alegerea sau hotarirea luata pe baza judecatii §i a socotinfei in urma deliberarii. CATRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN 181 adauge si: «al caror sfir§it e nesigur». Caci daca sfirsitul le-ar fi vadit si cunoscut de toti, n-am delibera despre ele, chiar daca ar atirna de noi si s-ar face prin noi. Dar s-a aratat ca sfatuirea omului cu sine nu e nici despre sfirsit, ci despre cele ce due la sfirsit. Caci nu deliberam despre faptul de a ne imbogati, ci despre cum si prin ce mijloace sa ne imboga- tim. §i graind pe scurt, deliberam numai despre cele a caror implinire e contingenta (posibila, nesigura). Iar contingent e ceea ce se poate si implini, dar se poate si sa nu se implineasca, sau se poate intimpla §i con- trariul. Caci daca nu s-ar putea 'intimpla amindoua, n-am delibera despre amindoua 360 . Fiindca despre cele sigure si vadite, sau despre cele cu nepu- tinta si necontingente, nu delibereaza nimeni 361 . Caci daca am putea (alege) numai pe eel contrar dintre cele opuse, numai acela ar fi recunos- cut ca posibil, iar celalalt s-ar recunoaste ca imposibil. De pilda, avind in fata piinea si piatra, nimeni nu delibereaza despre intrebarea pe care din ele o va folosi ca hrana, cea dintii fiind recunoscuta ca atare, a doua fiind in mod clar imposibila. Deci numai intre acelea alegem care sint la fel de contingente (de posibile). §i numai despre acelea si deliberam. 6. Despre socotinta (dispozitia spre ceva = yv(x>\ir\) Dar alegerea nu e nici socotinta (dispozitia, parerea) de a face ceva, desi multi considera aceasta de sine inteles. Ci alegerea e rezultatul ei, daca, precum spun, ea e dorirea launtrica a ceva ce atirna de noi, din care 360. Aceasta inseamna ca insasi natura nu ni se impune cu necesitate in mod unila- teral, ci ne lasa un spajiu de libertate. 361. Gindirea omului este implicate in libertatea lui de a face un lucru sau altul. Fara libertatea lui in cadrul naturii cosmice, omul n-ar fi o fiinte ginditoare. Cosmosul insusi se vadeste in aceasta pina la un grad contingent, putind fi organizat prin libertatea omului si folosit intr-un fel sau altul. El este o ambianta maleabila pentru omul ca fiinta ginditoare §i libera. Cine a facut cosmosul contingent ca un cadru larg pentru libertatea omului? Omul nu 1-a putut face. Dar nici cosmosul, care fara om e supus necesitafii §i repeti|iei, n-a putut produce pe om ca fiinfa libera, conform careia sa ia si el un caracter contingent. Numai o cauza superioara amindurora, libera in ea insasi, a putut crea si cosmosul si pe om, si anume cosmosul pentru om. Cum se impaca aceasta contingent a naturii cu legile ei care ramin totusi in functiune este o chestiune de cercetat. E vadita o anumita putinf.a de mla- diere a unora din ele prin factorul uman, sau o putinte de cople§ire a unora din ele prin puterea spiritului (de ex. prin post). Pe linga aceea omul poate face unele legi sa opreasca sau sa modifice lucrarea altora, asa cum chiar ele i§i opresc lucrarea, sau o modifica. Dar ele fac aceasta prin ele insele, nu prin lucrarea omului condusa de spiritul lui, care nu face parte din ele. in orice caz Sf . Maxim recunoasjte ca nu toate legile din univers pot fi folosite in mod contingent, ci unele isi desfasoara lucrarea in mod uniform, de ex. rasaritul si apu- sul soarelui. Valabilitatea legilor e necesara ca un cadru previzibil pentru conlucrarea oamenilor care sint de aceeasi fire in cugetarea si simfirea lor, iar contingente corespunde varietatii si libertatii lor personale in cadrul aceleiasi naturi. Cine poate explica concilierea acestor doua aspecte? Cosmosul e facut nu numai pentru om in general, ci pentru oameni ca persoane variate. Deci trebuie sa fie facut de o Putere personala. 182 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL rezulta alegerea; sau afectiunea bucuroasa spre cele dorite de noi in chip deliberat. Caci trezindu-se din sfatuirea omului cu sine dorinta celor judecate vrednice de ales, se na§te afectiunea bucuroasa spre ele. Iar dupa ea, sau mai bine zis din ea, vine alegerea. Deci socotinta ca dispozi- tie spre ceva are faj;a de alegere pozitia ce o are habitul (capacitatea, deprinderea) fata de lucrare. 7. Despre stapinirea de sine sau libertatea vointei Dar alegerea nu e nici libertate a vointei. Caci alegerea, cum am spus de multe ori, este dorirea deliberate a celor ce pot fi facute de noi, iar libertatea este luarea legitima in stapinire a celor ce pot fi facute de noi, sau luarea in stapinire a celor ce depind de noi; sau dorirea nerobita a celor ce depind de noi 362 . Deci libertatea (stapinirea) §i alegerea nu sint unul §i acela§i lucru daca prin stapinire (prin libertate) alegem, dar nu stapinim prin alegere 363 . Caci alegerea alege numai; iar stapinirea (liber- tatea) se folose§te de cele ce depind de noi §i de cele ce sint spre folosirea acelora, adica de alegere, de judecata si de deliberare. Caci deliberam §i judecam §i alegem §i pornim la implinire si ne folosim de cele ce depind de noi, prin libertate 364 . 362. Stapinirea peste altele e si stapinirea de sine. Aceasta e libertatea voinjei: sta- pinirea peste lucruri dar si peste sine, sau savirsirea unor fapte fara a deveni robul lucru- rilor sau al unor fapte necesare. Precizind voinfa ca dorire, Sf . Maxim pare a se contrazice afirmind ca libertatea voinfei este o manifestare a stapinirii nerobite asupra faptelor. Depasirea contradictiilor pare a o da legatura ce o face intre dorire si ratiune. Alegind ceea ce doreste, omul se pastreaza totodata in rafiunea care stapineste in toate. El se ridica prin aceasta la libertatea lui. El e stapin prin rafiune peste cele supuse rajiunii. Chiar nerationalul ales e justificat prin rajiune. Ramine sa intelegem mai bine, din dezvol- tarile ulterioare ale Sfintului Maxim, taina libertafii umane. Berdiaev spune ca libertatea se naste ea insasi dintr-o prapastie fara fundament. El reia in aceasta o idee a lui Jacob Bohme, care fine seama ca libertatea nu e supusa la nimic, deci nici nu se naste din ceva. Sfintul Maxim considera voinfa.deci si libertatea ei.legata de fiinfa umana, dar vede aceasta fiinta ca creata de Dumnezeu cu o capacitate de miscare libera, de sine stapini- toare, dar rational justificata, asemenea Lui. Libertatea omului e semnul legaturii lui ne- obligatorii cu Dumnezeu, izvorul a toata miscarea libera si rafionala si |inta acestei miscari a omului. Ea poarta in sine caracterul «non-existenj;ei« lui Dumnezeu, in sensul in care o intelege pe aceasta Dionisie Areopagitul, ca ceva care nu poate fi definit ca existenfa cunoscuta si traita de noi, proprie creaturii. Lucrind pentru intarirea noastra in libertate prin bine, ne ridicam in -«non-existenta» lui Dumnezeu, ca «supraexistenta», nerobin- du-ne prin patimi caderii in «non-existen|;a» ca «sub-existenta», care insa nu e o totala neexisten|;a. 363. Nu alegerea este intii si apoi libertatea, ci invers. 364. Sfintul Maxim spunind mai inainte ca dorirea' e ceva nedeliberat, apoi ca urmeaza deliberarea, judecata, alipirea la ceea ce s-a aprobat de judecata, alegerea, fapta liber aleasa, ca crescind una din alta, a putut lasa impresia ca ar admite in treptele poste- rioare ceva ce n-ar fi in voin|a fundamental^. Acum precizeaza ca toate treptele poste- rioare se afla deja ca posibile intr-un fel sau altul in toate cele anterioare. In voinfa e de la inceput libertatea, prin care se produc celelalte trepte. Dar aceasta nu inseamna ca in cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN 183 ; ^ 8. Despre opinie (nepl Seeing) Dar alegerea nu e nici opinie. Caci opinia e rajionala §i nerationala. Iar alegerea e schimbatoare. Despre opinia nerationala spun caeo cunostinta simpla §i la indemina imediata, cum se arata de pilda cind cineva exprima o opinie straina, necunoscind cauza ei. Un exemplu il avem cind cineva spune ca sufletul e nemuritor si nu da cauza dovedi- toare a nemuririi lui 365 . Iar opinie rationala spun ca este cunostin|;a ce se constituie dupa patrunderea (unei opinii) prin cugetare, ca de pilda cind dupa ce a cugetat cineva la un lucru da si cauza lui in mod stiutor. Caci cugetarea e cea care, strabatind §i miseindu-se ca intr-un spatiu, ajunge incepind de la ceea ce §i-a propus pina la concluzie. De pilda, cineva i§i propune sa demonstreze ca sufletul e nemuritor si zice: fiindca sufletul e de sine miscator, este pururea mi§cator, iar ceea ce e pururea mi§cator e nemuritor. Deci sufletul e nemuritor 366 . Sau iarasi: daca sufletul e necompus, el nu poate fi descompus; iar ce nu se descompune e nemuri- tor. Deci sufletul e nemuritor. Caci e propriu cugetarii a strabate un drum oarecare care duce spre cunoa§terea unui lucru. §i ea calatore§te de la cele propuse (premise) prin silogisme spre concluzii, construind opinia rationala. §i iara§i: opinia nu se refera numai la cele ce depind de noi, ci si la cele ce nu atirna de noi. Dar alegerea se refera numai la cele ce depind de noi. Mai vorbim de opinie adevarata §i mincinoasa, dar nu vorbim de alegere adevarata si mincinoasa, ci de alegere buna si rea 367 . Apoi opinia se refera la cele generale; iar alegerea, la fiecare lucru in parte. Fiindca alege- rea se refera la cele ce sint de facut. Iar acestea sint diferite lucruri in parte. Astfel s-a facut, cum gindesc, clar prin mai multe ca alegerea nu e opinie. Caci daca opinia, constituita prin strabaterea unui drum al cuge- tarii, a devenit cuno§tinta, iar alegerea e dorirea deliberate a celor ce pot fi facute de noi, alegerea nu e una cu opinia. libertate nu aduce ceva §i omul ca persoana in ceea ce este dat ca fiin|a. E o alta mare taina in raportul intre ceea ce a dat Dumnezeu omului prin vointa §i ce da omul. Aceasta deose- bire va permite Sfintului Maxim sa admita in umanitatea lui Hristos o vointa, da nu o ali- pire launtrica la ceva propriu in sens egoist, de§i pe de alta parte recunoaste aceasta uma- nitate ca nelipsita de nimic ce-i este propriu, afara de pacat, deci de ceea ce nu e in acord cu vointa dumnezeiasca. 365. E ceea ce numeste Heidegger parerile care circula in mod comun (Mann), ne- aprofundate personal. 366. Avem aci construcfia silogismului. Sfintul Maxim se dovede§te ea eel ce a intro- dus in cregtinism structurile «logicii», de care a facut atita uz scolastica. Dar Sf. Maxim a folosit logica in actul deliberarii prin care voinfa cauta sa cunoasca ce e bine de ales pentru a implini. Cugetarea e pentru cresterea fiin^ei noastre prin lucrarea binelui, care ne intareste in libertate, nu este o preocupare pur teoretica. 367. Nimeni nu spune ca alege raul. 184 SFINTUL MAXIM MAKTURISITORUL 9. Despre cugetarea cuminte sau cu grfta (prudenta) Dar alegerea nu e nici cugetare sau prudenta. Caci cugetarea cu pru- denta spun ca e dorirea care contempla invataturile rationale si cunosca- toare, sau e o deprindere contrara prostiei, sau prea marii desteptaciuni, iar alegerea, cum a aratat cuvintul in diferite feluri, e dorirea deliberate a celor ce depind de noi. Iar actul cugetarii se savir§este in modul acesta: intiia miscare a mintii o numesc intelegere; iar rezultatul intelegerii a ceva spun ca e un inteles. Acesta staruind si intiparind in suflet chipul -lucrului inteles, se numeste gindul la lucrul inteles. Iar acesta, raminind la fel si cercetindu-se pe sine, se numeste cugetare cu grija. Iar cugetarea aceasta prelungindu-se, alcatuieste convorbirea (launtrica). Pe aceasta descriind-o unii, au spus ca e o miscare a sufletului care devine cu adeva- rat plina in convorbirea launtrica, fara sa se rosteasca. Iar din ea spun ca este cuvintul rostit. Iar produsul cugetarii spun ca este cunostinta nascuta in minte din aceasta cugetare cu grija la vreun lucru cugetat. Deci vorbesc de actul cugetarii cu grija, de lucrul cugetat, de mintea cugetatoare si de produsul cugetarii cu grija. Actul cugetarii cu grija e o relatie; lucrul cugetat e ceea ce se cugeta; mintea cugetatoare e ceea ce cugeta; iar produsul cugetarii e cunostinta nascuta a lucrului cugetat in mintea cugetatoare. Daca deci aceasta e a§a, iar alegerea nu e asa, alegerea nu e cugetare 367b . S-a aratat, deci, precum socotesc, in mod clar, ca cele propuse nu sint identice intre ele, cum le socotesc unii. Iar daca ar spune ca sint iden- tice, pentru ca toate au ca gen categoria dorintei, sau puterea doritoare a firii, sa spuna ca sint identice intre ele §i toate speciile, cele de pe uscat, pasarile si cele din apa, pentru ca toate au ca genul eel mai general cate- goria viejii. §i va disparea podoaba universului, nemaiexistind ipostasu- rile lucrurilor deosebite, ci doar o rostire de numiri simple. 10. In nici un mod nu va fi dupa inviere o singura vointa a sfintilor intreolalta si a lor si a lui Dumnezeu, chiar daca in to|i este un singur lucru voit, cum spun unii Deci alegerea care i§i insuseste pornirea spre cele ce depind de noi si spre folosirea lor este sfirsitul mi§carii rationale din noi, purtata de dorinta. Caci ceea ce e prin fire rational are ca putere naturala dorinfa . ! 367 b. E vorba aci de cugetarea atenta cu care se face deliberarea asupra a ceea ce trebuie ales de catre om pentru a fi implinit de el. Vointa omului angajeaza toate facultajile fiinfei lui: dorinfa, cugetarea, ata§area prin simfire, libertatea. Totul e pus in slujba dez- voltarii fiinfei in bine, sau a realizarii oniului. CATRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN 185 naturala, pe care unii o numesc si vointa sufletului inj;elegator 368 . El doreste §i de aceea rationeaza. §i prin rajiune ajunge la voirea determi- nate. Caci vointa determinate (pouAnoiv) spun ca nu e simplu vointa naturala (a firii), ci o vointa calificata, adica voirea a ceva 368b , Iar voind ceva determinat, cauta. §i cautind, gindeste. §i gindind, .delibereaza. §i deliberind, judeca. §i judecind, alege (hotaraste) §i alegind, se porneste. §i pornindu-se, se foloseste (de lucrul ales) §i folosindu-se, se opre§te din miscarea doritoare spre acela. Caci nimeni nu se foloseste de un lucru daca nu s-a pornit mai intii spre el. §i nimeni nu se porneste spre el daca nu 1-a ales mai dinainte (daca nu s-a.hotarit pentru el). §i nimeni nu-1 alege, daca nu 1-a judecat mai inainte (vrednic de ales). §i nimeni nu-1 judeca (vrednic de ales), daca n-a deliberat. §i nimeni nu-1 delibe- reaza daca n-a inceput sa gindeasca. §i nimeni nu gindeste daca nu cauta (daca nu se-intreaba) §i nimeni nu cauta, daca nu voieste mai inainte ceva determinat (ftf| PouArjOelg). §i nimeni nu voie§te ceva determinat, daca nu a rajionat mai inainte. §i nimeni nu rationeaza daca nu dore§te 369 . §i nimeni nu doreste in chip rational, daca nu e rational prin fire. Deci omul fiind prin fire un animal rational (o fiinte vie rationala) este prin aceasta doritor (poftitor) si fiinte ce rationeaza, voitor a ceva determinat (pouAfJTix&t;) si intrebator si cugetator (ginditor) si alegator §i cu pornire spre cele alese si spre folosirea lor 370 . 368. Nu exista ratiune fara dorinfa. Dar nu orice dorinta e ra|ionala. Rafiunea are in ea dinamismul dorinfei, iar dorin|a adevarata sau dorin|;a care slujegte cu adevarat bine- lui e rationala. Prin ea tinde firea umana spre implinirea ei. 368 b. Dorirea sau vointa fundamental^ nedeterminata (tiXr\au;) are in ea rafiunea prin care isi stabileste ce trebuie sa voiasca in concret (Poi3At|oi<;). 369. Rafiunea e in slujba dorinfei, a voinfei. Ea face deosebire intre gindirea delibe- rativa ce vine mai tirziu §i prima miscare a rafiunii provocata de dorinfa sau voinfa nede- terminata. Intii ma intreb: ce doreste firea mea? Apoi,dupa ce se precizeaza obiectul voin- |ei,vine gindirea care se intreaba daca e bun lucrul dorit. Nu avem in aceasta deosebire intre actul rafionarii (AoyiCetcu) si al gindirii (oxiTivrycai) cunoscuta anticipat deosebirea facuta de Kant intre judecata analitica §i cea sintetica? De fapt in rafionamentul acesta rafiunea nu face decit sa scoata la iveala in dorinfa de a fi a firii faptul ca ea e dorinfa a ceva, ceea ce e una cu judecata analitica. Dimpotriva, in gindi- rea deliberativa se ia in considerare in concret mulfimea de lucruri de care are nevoie fiinfa .umana, dar care nu fac parte din ea, ceea ce e una cu judecata sintetica. Sfintul Maxim vedeinsa lucrurile mai real, cind arata ca totusi lucrurile de care are nevoie omul pentru a se implini nu sint cu totul fara legatura cu el. Iar un exemplu de judecafi analitice ne-a dat Sf. Maxim inainte, in argumentarea nemuririi sufletului. 370. Sfintul Maxim prezinta aci pe om ca pe o fiinfa complexa, dar in acelasi timp unitara. E cugetatoare, dar indreptata prin cugetare spre cosmos, sau spre ceea ce nu este el, avind nevoie sa se foloseasca de acestea. Omul nu-si este suficient siesi, ci cauta sa le cuprinda pe toate. Dar e liber in folosirea de celelalte. Se pune intrebarea: daca omul e facut sa se implineasca prin toate celelalte, dar nu se implineste numai prin cosmosul material, sau prin relafiile cu semenii sai, nu se arata in aceasta ca e facut sa se impli- neasca prin Cel ce toate le implineste? Miscarea de implinire ce fine de fiinfa omului prin dorire (voinfa) e oprita fara voia lui la moartea trupului, fara ca omul sa fi ajuns la impli- nire? In Ambigua Sf . Maxim a aratat ca omul se odihneste din mi§care numai prin implini- rea eterna in Dumnezeu. 186 SFiNTUL MAXIM MARTURISITORUL Deri pe linga altele, omul este §i animal (fiinta vie) care alege, iar ale- gerea e intre cele care depind de noi sa fie facute si pot fi facute prin noi si al caror sfir§it nu e vadit. Daca e asa, de noi depinde §i ratiunea virtuti- lor, legea lucratoare a puterilor firii, dar si modul relei intrebuintari a acelora§i puteri, care da o existenta necuvenita patimilor contrare firii. Aceasta inseamna ca tot eel ce e capabil de alegere prin fire, se dovedeste capabil de a alege prin judecata si cele contrare. Caci daca e capabil de a proba prin judecata cele contrare, e capabil desigur si de alegerea celor contrare. Iar daca e capabil de a alege intre cele contrare, stind in puterea lui mi§carea spre amindoua, nu e neschimbator prin fire. Deci fiindca tine de prezenta celor contrare sfatuirea cu noi insine, judecata si alegerea, cind nu vor mai fi cele contrare, ci se va arata tuturor adevarul vadit de sine subzistent (autoipostatic) nu va mai fi alegerea care sa se miste spre el prin lucrurile ce se afla la mijloc si stau in puterea noastra 371 . Aceasta pentru ca nu va fi nici judecata care sa faca o despartire intre cele con- trare, dintre care sa ne facem vrednici de ales pe eel bun in locul celui rau. Iar daca atunci nu va mai fi alegere potrivit legii firii care stapineste acum, fiind inlaturata orice putinta de folosire indoita a lucrurilor 372 , nu va mai fi in cei ce doresc cele potrivite firii lucratoare decit dorin|;a minjii (6pe£iv voepct) 373 , cucerita in chip negrait numai de prezenta tainica a Celui vrednic de dorit prin fire si de bucuria de El, prezenta si bucurie spre care si-a avut miscarea prin cele multe ce s-au numarat a carei satu- rare este intinderea la nesfirsit a insasi doririi celor de care se bucura 374 . 371. Cind ni se va arata direct adevarul, sau existenta de sine subzistenta, autoipos- tatica, care nu se hraneste ca adevar din alt izvor, ci este adevarul in sine, netrebuind sa ajunga la el pe cai nu intru totul sigure, nu mai e posibila nici alegerea intre o cale sau alta. Chiar intre oameni e cite unul care s-a umplut atit de mult de via|:a, incit nu mai trebuie sa puna la indoiala viata aflatoare in el si s-o caute in alta parte. Un sfint nu te mai lasa sa te indoiesti daca binele e sau nu in el, incit sa-1 caufi in alta parte, sustinut de alt mod de viafa. 372. Numai in firea stapinita acum de o lege proprie e data putinta alegerii, pentru ca nu ni se impune insusi adevarul, ci sintem numai pe calea spre el. Dar chiar aceasta putinta de alegere data omului arata ca si forma de acum a naturii ne este un drum spre Dumnezeu Cel mai presus de ea; ca nu sintem supugi in mod necesar proceselor naturii fara sa crestem spre ceea ce e dincolo de ea. E insa un bine si in faptul ca in toate lucrurile lumii stapineste nu stricta necesitate, ci putinta de a le folosi in mod liber spre rau sau spre bine. Sfintul Maxim vede o legatura a liberei alegeri a voin|;ei umane cu un mod de a fi potrivit cu aceasta alegere a intregii lumi. Omul poate decide liber numai intr-o lume adaptata acestei putinfe a lui. Peste toata lumea omul poate pune pecetea libertafii sale. El se poate robi ei, dar o poate si elibera anticipind starea descrisa in Rom. 8, 19-23. 373. Nu va mai domni dorirea sau pofta trupului incapabila sa depaseasca cele ce i le poate da lumea materiala. Acum omul ramine in mare parte inchis in lumea proceselor necesare ale legilor materiei. * % 374. Nici una din cele ce pot fi numarate nu are in ea totul. De aceea dorirea dmului a trebuit sa treaca de la una la alta. Ajuns in Dumnezeu,in El are totul. De aceea nu mai trebuie sa se miste spre altceva. Miscarea doritoare de infinitatea bunatafii, ajunsa in ea se cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN 187 Fiecare se va impartasi in mod mai presus de fire cit a dorit §i se va afla intr-o unire nemijlocita cu Cel dorit prin fire 375 . Iar imparta§indu-se fie- care de Cel dorit, se va arata prin ratiunea firii in toji o unica vointa, dar prin modul mi§carii, o vointa diferita. Iar daca prin modul miscarii nu e una vointa tuturor oamenilor, niciodata nu va fi una in tot modul vointa lui Dumnezeu si a celor ce se mintuiesc, cum li s-a parut unora, chiar daca ceea ce se voieste de Dum- nezeu si de sfinti e una: mintuirea celor ce se mintuiesc. Caci acesta e sco- pul dumnezeiesc, ca sfir§it mai inainte cugetat de top vecii. In implinirea acestui scop se va arata intilnirea prin vointa a celor ce se mintuiesc intre ei si Dumnezeu care-i mintuieste, Dumnezeu luind loc in toti indeobste si in fiecare in parte. Caci El toate le umple dupa masura harului (Efes. 1, 23) 378 §i toti se umplu de El, ca niste madulare, pe masura credintei fieca- ruia din cei uniji cu El 377 . Caci daca vointa lui Dumnezeu e prin fire min- tuitoare 378 , iar a oamenilor e prin fire mintuita (partasa la mintuire) 379 , odihneste vesnic. Dar aceasta odihna nu este o incremenire, ci in acelasi timp e intin- dere la nesfirsit a doririi celor pe care pe de alta parte le gusta. Cine are infinitul, pe de o ^parte se odihneste in el, pe de alta se intinde la nesfirsit in cuprinderea lui. Cuprinde totul §i in acelasi timp e intr-o continua intindere a cuprinderii lui. Aceasta satura pe omul ajuns acolo: neputinja de a ajunge la o margine a gustarii, la un sfirsit al ei. E o saturare prin nesaturare. Se respinge teoria origenista despre saturarea care plictiseste, despre saturarea de monotonie. E o teorie care n-a injeles infinitatea lui Dumnezeu. 375. Unirea (auvavdbtpaau;) nu-i o confundare, ci o prezenja a fiecaruia in intregul dumnezeiesc §i invers. Iar Dumnezeu e dorit prin firea Lui, dar si prin firea omului. Dum- nezeu atrage, omul e atras. Omul e facut pentru infinit, fara a ajunge el insusi infinit. 376. Toji dorindu-L pe Acelasi infinit §i umplindu-se de El, dorinja lor se va arata prin ratiunea, prin jinta nazuita, prin setea, prin bucuria care satisface ca una, dar daca unul s-a adincit mai mult in gustarea acestei infinitati decit altul, aceasta arata modul felu- rit al lucrarii voin|ei, sau dorinjei. Am zice ca prin ceea ce doresc toji voinja e una, dar prin diferen^a de intensitate a doririi lor, voinfa e diferita. Nu se poate ajunge la unitate de voinfa impunindu-se una alteia. Atunci se naste opozifia intre ele. Numai dind si primind unul altuia, vointele pot devenfuna. Fiecare persoana are voinja ei, dar ele se pot pune de acord fara sa se confunde. Aceeagi vointa naturala purtata de fiecare persoana se poate dezbina in ea, sau se pune de acord prin consimjirea libera a persoanelor. 377. aiixC) auncpueiaw = unij;i cu El prin firea (cea omeneasca). Toji sintem uniji cu Hristos prin firea omeneasca comuna. Dar fiecare actualizeaza altfel aceasta unire prin credinj;a. 378. Caci in Dumnezeu e prin fire viaj;a care se poate da tuturor, scapindu-i de moarte, dar si bunatatea prin care voieste sa Se daruiasca tuturor, sa le faca parte tuturor de ea. 379. Daca voinja e, dupa Sf. Maxim, expresia firii, daca vointa nu e una cu cea a lui Dumnezeu, insasi fiinja umana nu este identica cu cea divina. Iar daca omul ar primi prin creare o yoinja ca socotinja proprie, el s-ar opune in mod necesar crearii lumii de catre Dumnezeu, fiind facut asa de Dumnezeu. Deci Dumnezeu Insusi §i-ar crea un opozant. Iar in caz ca omenescul ar fi primit in Hristos cu o vointa identica cu a lui Dumnezeu sau cu o voinja injeleasa ca socotinja proprie a omului, Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi intrupat de fapt, sau S-ar fi intrupat de fapt, sau S-ar fi intrupat pentru a trai putinta unei opozijii de nedepasit in Sine. Amindoua concluziile sint implicate in panteism. 188 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL cea care mintuieste prin fire si cea care e mintuita prin fire nu pot fi niciodata identice, chiar daca scopul amindurora este unul: mintuirea tuturor §i a fie- caruia in parte, pe care Dumnezeu o lucreaza si o imbie, iar sfintii o aleg. Caci daca vointa lui Dumnezeu §i a oamenilor ar fi identica si una ca numar, cum zic cei ce gindesc a§a, dat fiind ca Dumnezeu a intemeiat toate veacurile prin vointa, ar fi creatoare si ceata sfintilor prin aceeasi vointa, fie naturala, fie o socotinta proprie (arbitrara) (yvcoiaixQ) §i simplu, fie una de natura sa faca pe oameni identici cu Dumnezeu. Dar acest lucru e nebunie si, precum socotesc, e propriu numai unei cugetari aiurite. Caci intrucit nu sint toti creatori, ci numai apostoli, sau numai prooroci (I Cor. 12, 29), §i acestia iara§i fie numai Petru, sau numai Moise, si intrucit nu e un singur salas. al tuturor la Dumnezeu si Tatal (loan 12,2) vointa omeneasca ce se misca prin imitare spre bine nu poate fi una cu vointa cea buna prin fire in calitatea si marimea naturala (caci cum ar fi ceea ce se impartaseste prin fire identic cu aceea la care parti- cipa prin fire?), ca sa fie in tot modul o unica socotinta a lui Dumne- zeu si celei a sfintilor, chiar daca, cum am spus, ceea ce se voieste de Dumnezeu si de sfinti este acelasi lucru: mintuirea tuturor, infaptuindu- se aceasta prin unirea vointelor lor 380 . Dar aceia ignorind, precum se vede, ce mare nebunie rezulta din cele ce spun, isi lasa mintea sa fie dusa, fara sa-si dea seama, spre cele ce nu trebuie. Caci daca nu exista o vointa, gindita si exprimata intr-un oarecare fel in afara unei relatii si fara atri- butele genului caruia ii apartine, ea este o calitate, nefiind dintre cele ce sint de sine, ci fiind privita in altul 381 . Iar daca vointa e privita in altul (in altceva), e fara indoiala accident. Iar daca e accident, este o trasatura caracteristica si a fiintei §i a ipostasului. Caci nu e nimic la mijloc intre acestea care sa fie privit in sine, fie neparticipind la nici una din ele, fie compus din • 380. Dar de§i intre vointa umana §i dumnezeiasca este o deosebire, intre ele este totugi o inrudire. Caci cea omeneasca participa la cea dumnezeiasca. De aceea oamenii sfinti pot avea un obiect al vointei identic cu al voinfei lui Dumnezeu, de§i cele doua vointe sint diferite dupa fire. §i in aceasta cele doua vointe se pot uni. Dar vointa omeneasca ramine deosebita dupa fire de cea dumnezeiasca, pentru ca mintuirea nu este impusa oamenilor cu sila, ci ea devine proprie omului daca e primita de la Dumnezeu prin voia lui. Voin|ele trebuie sa se uneasca,raminind neconfundate. Ideea de participare a in|elegerii §i vointei omenesti la Dumnezeu, pe care Sf. Ata- nasie o insoteste cu ideea de creatie, e dificil de definit. Ea nu inseamna ca ceva din fiinfa divina se prime§te de fiin|;a creata omeneasca, ci e vorba de o putere divina care creeaza §i sus|;ine faptura umana, facind sa se resimta aceasta in existenta ei de putere a lui Dumne- zeu. E ceva analog raportului intre chipul din oglinda §i realitatea reflectata in el. Fara sa aiba insa§i via^a realita^ii reflectate, chipul n-ar putea sa se formeze §i sa staruie daca nu s-ar proiecta pe suprafa|a oglinzii razele realitatii reflectate, organizatesin modelul viu. Chipul e un fel de saritura dincolo de realitatea originara, dar ramine totusi intr-o legatura inexprimabila cu realitatea. 381. Vointa oamenilor de a se mintui nu ar avea un suport propriu in om, ci in Dum- nezeu. CATRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN 189 amindoua. §i daca este a fiintei, vor atribui lui Dumnezeu §i sfintilor o singu- ra fire, toate suferind contractarile intr-o singura fiinta prin vointa cea una 382 . Caci ceea ce se atribuie in general unora la fel e indicatoare a fiintei, sub care se afla acelea. Iar daca e a ipostasului, va fi un singur ipostas al tutu- ror, al lui Dumnezeu §i al sfintilor, topindu-se toate intreolalta. Caci ceea ce e propriu vreuneia ca ipostas, e vazut in altele la fel, ii amesteca pe toti intreo- lalta §i face cu totul de necunoscut ratiunea felului de a fi al fiecaruia. 11. Nu se poate spune ca in Hristos este o singura vointa, fie a firii, fie a alegerii, cum s-a parut unora Asadar, daca cuvintul lor in privinta acestora este fara sens, nu poate avea sens nici daca e mutat la Domnul Dumnezeul nostra si Mintuitorul tuturor Hristos, incercindu-se sa se sustina in oarecare fel o singura vointa in El. Caci daca ar spune ca aceasta vointa a lui Hristos e naturala (sau a firii) se vor dovedi bolnavi de nalucirea maniheica cei care vestesc ca firea lui Hristos nu este si nu va fi aratata printr-o vointa corespunza- toare. §i vor fi dati pe fata ca sustinind cu rivna nebunia lui Apolinarie si confuzia de fiinte propusa de el, instrainind pe Hristos dupa fiinta atit de Dumnezeu si Tatal, cit si de Maica Lui cea fara prihana 383 . Caci voia natu- 382. Argumentarea impotriva celor ce nu admiteau decit o vointa in Hristos (a mono- telitilor) e foarte logica. Vointa nu e de sine statatoare, ci e insusirea fiintei, sau a ipostasu- lui. Daca e a fiintei, atribuind lui Hristos o singura vointa, ei vor socoti inevitabil ca fiinta dumneze.iasca si omeneasca a lui Hristos sint una. Caci unitatea vointei aduce toate cele din Hristos la o singura fiinta. Numind Sf. Maxim vointa accident al fiintei, nu fiinta, nu in^elege prin aceasta ca vointa n-ar tine, in mod necesar si fiintial (natural), de fiinta, ci numai ca vointa nu sta de sine. Caci fara vointa nu se cugeta fiinta sau firea. Vointelelui Hristos sint esenjiale firii dumnezeiesti sau omenesti ca o trasatura caracteristica a lor. Fiinta sau firea omeneasca e voluntara prin esenta, prin fire. Fiinta insasi e o taina de nedefinit. In nici un caz nu tre- buie inteleasa ca golita de vointa, de simtire, de cugetare. Prin termenul de accident, Sf. Maxim indica faptul vointei de a nu sta de sine; indica misterul fiinfei ca stare de sine si al celor ce tin de cele ce stau de sine. Vom vedea ca modul deplin al starii de sine este ipos- tas. In el sta de sine fiinta. Fiinta sta de sine prin insusi faptul ca exista. Aceasta o arata §i numele ei in greceste (oftota) si in romaneste. Fiin|a vine de la a fi. Ea e das Sein. Ea se mai deosebeste de accident prin faptul ca ultimul poate fi folosit intr-un fel conform firii (xwc& (puoiv) sau contrar firii, dar tot numai avind ca baza firea, sau fiinta. Dar nici in cazul din urma nu e distrusa firea sau fiinta total. Omul nu-§i da fiinta §i nu o poate modifica sau altera. El o poate distruge doar partial prin sinucidere. Omul nu poate produce alte fiinte prin activitatea sa voluntara. Alte persoane care se nasc, nu se nasc din puterea lui. Aceasta ne arata ca fiinta e destinata unei existente eterne si e creata de Dumnezeu, necreindu-se prin sine, sau prin voia omului, si neputind fi schimbata de el. Fiinta ramine nealterata pentru ca isi are ratiunea ei in Dumnezeu; vointa o poate folosi intr-un fel sau altul, conform modului schimbator care este implicat in ratiunea ei, in care este implicata libertatea umana. 383. Apolinarie sustinea realizarea unei singure fiinte a lui Hristos, in care o parte e dumnezeiasca §i alta omeneasca, ultima nefiind firea omeneasca intreaga, ci fiind intregita de cea dumnezeiasca. Iar Arie socotea ca daca Hristos nu este de o fiinta cu Tatal a putut 190 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL rala (a firii) caracterizeaza firea. Nici un cuvint nu va contrazice acest fapt. Iar daca vointa caracterizeaza firea, e vadit ca cei ce spun aceasta, II declara pe Hristos o singura fire. Iar daca Hristos e o singura fire, nu e cu adevarat nici Dumnezeu prin fire, nici om prin fire, daca Tatal nu e prin fire cu adevarat ca Hristos, sau Maica cu adevarat prin fire ca Hristos. Iar daca acest Hristos e prin fire Dumnezeu intrucit e prin fire Hristos, eel ce o spune aceasta e politeist 384 . Caci alta e firea Tatalui ca Dumnezeu, nefiind prin fire Hristos; si alta e firea lui Hristos pe care II vestesc ei ca fiind prin fire Dumnezeu. §i sfirsitul acestei nebunii a lor va fi osinda de politeisti. Iar daca admit in Hristos o singura vointa care alege si pe care o numesc gnomica (socotinja), ea va fi asa dupa fire, avind modul alegerii celor de facut corespunzator in toate ra^iunii firii si astfel Hristos nu Se va dovedi nepatimitor, ci infrinindu-Se de la patimi si astfel suportind patimile si progresind in bine potrivit firii (caci in aceasta sta alegerea cea dupa fire a celor ce sint de facut de catre eel ce alege: sa-si insuseasca ceea ce e mai bun faja de ceea ce e mai rau), sau va lucra contrar firii si va ara- ta in intrebuintarea celor din el lucrindu-se modul corupt al ratiunii firii 385 . Caci asa e alegerea cea contrara firii a celor ce era sa le f aca eel ce alege: ea isi insuseste ca lucru de ales ceea ce e rau in loc de ceea ce e bun. Caci sau e fidel, sau e contrar judecatii drepte eel ce alege cele ce sint de facut de catre el. Dar alegerea urmeaza in orice caz judecatii. Sau se intareste prin aceasta «ratiunea» cea dupa fire a lui prin buna intrebuin- tare, sau se intareste in modul contrar firii prin reaua intrebuintare. Cea dintii se face vestitorul alegerii dupa fire, cea de a doua, vestitorul alegerii contrare firii. Si daca alegerea acestui Hristos e dupa fire, nu numai ca ii invinuim pe ace§tia iara§i de acelea§i lucruri, ca pe unii ce introduc cu indrazneala o alta fire a lui Hristos, anume o fire medie intre cea a Dumnezeirii si a creaturii, ci vom si ride de ei ca de unii ce aiureaza, facindu-L pe Hristos capabil prin fire de alegerea intre cele contrare, ca pe un simplu om. Iar daca alegerea Lui e contrara firii, tree sub tacere blasfemia lor, ca nu cumva sa-mi murdareasc limba pornind la combaterea lor. Caci admitind o voie alegatoare in Hristos, au aratat ca-L socotesc pe El ca pe un ipostas care se poate misca si dupa fire, si contra firii. Fiindca, dupa cum am spus inainte, asa este alegerea. sa contopesca ceea ce avea cu ceea ce a-luat de la oameni. Amindoi construiau cu fantezie ceva ce credeau ca este intermediar intre Dumnezeu si om prin fiinfa, dar care in fond nu era intermediar, ci o confuzie panteista intre firea dumnezeiasca si cea omeneasca, nein- gaduind omului intilnirea reala cu Dumnezeu, caci in aceasta intilnire omul inceteaza sa fie om, §i Dumnezeu, Dumnezeu. 384. Hristos fiind o fire, nu e de o fire cu Tatal, caci Tatal neavind pe un astfel de Hristos ca Fiu, e si El de o fire deosebita. Dar acesta e politeism. 385. Daca in Hristos e o singura voie, avind in ea si voia omeneasca, ea va arata exis- tenfa unei singure firi in Hristos, care va fi una amestecata din cea a Tatalui si a Maicii Sale sau o fire dumnezeiasca deosebita de a Tatalui in sens politeist. Iar daca voia aceasta fiind CATRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN 191 Iar daca aceasta voie este trasatura caracteristica a ipostasului lui Hristos, L-am despartit prin aceasta voie de Tatal si de Duhul, ca pe unul de alta voie si socotinta. Caci ceea ce se vede deosebit in Fiul ca ipostas nu e comun in nici un fel Lui si Tatalui si Duhului. De aceea citi dintre Sfintii Paring au pomenit de voia alegatoare a umanitatii lui Hristos au in|;eles prin ea puterea doritoare prin esen};a a firii, adica vointa. naturala (vointa naturii) sau voia alegatoare a noastra, existenta in Dumnezeu eel intrupat prin insusirea ei de catre El 386 . Aceasta este ceea ce a gindit sluga si ucenicul tau in cele spuse catre sfintul meu stapin si invatator Talasie despre unele lucruri grele din Sfinta Scriptura, vorbind de vointa care alege 387 , stiind ca daca Facatorul oamenilor S-a facut om pentru noi, a facut neschimbatoare si voia noastra alegatoare, ca Creator al neschimbabilitatii. Caci primind in mod fiintial cu libertatea stapinitoare, prin cercare, insesi patimile de pe urma pedepsirii noastre, deci insusindu-§i si pe cele ale necinstei noastre cu iubire de oameni, S-a facut neamului nostru cauza nepatimirii liberei ale- geri, iar cercarea lor de catre El i-a daruit-o ca arvuna sigura a viitoarei nestricaciuni 388 . Caci omenescul lui Dumnezeu nu se misca prin libera alegere, ca al nostru, ajungind prin sfatuirea cu Sine si prin judecata la cunoasterea celor contrare intre ele, ca sa nu se cugete putindu-se §i voia omeneasca se actualizeaza in voia electiva in mod liber §i arbitrar (voie gnomica), ea sau va arata ca voia unui om ce se infrineaza progresind treptat in bunatate si in liber- tatea de patimi, sau ca voia unui om care alege cele rele, supunindu-se tot mai mult pati- milor §i corupind astfel rafiunea adevarata a firii.«In ambele cazuri Hristos nu Se arata ca liber de patimi, deci ca fiind nu numai om, ci §i Dumnezeu. 386. Sfintul Maxim admite in Hristos, pe baza Parinfilor anteriori, o voie electiva, dar numai in intelesul de voie nedeterminata in concret a firii noastre, ca voire actuali- zata a ceva sau altceva de catre Dumnezeu Cuvintul Insu§i. De aceea ea nu poate fi o voie care ar fi putut alege §i raul, ci numai una care putea alege intre doua lucruri bune: a merge de ex. la Ierusalim sau a nu merge; sau a merge pe un drum sau pe altul. 387. Rasp, catre Talasie, 42 (Filoc. rom. Ill, p. 146). 388. Hristos a primit esential, sau in firea omeneasca asumata, patimirile noastre, intrate in firea noastra ca pedeapaa pentru pacat. Dar le-a primit nu fara voie ca noi, ci in mod liber. Iar aceasta inseamna ca a avut si puterea de a le staplni. Cine primeste ceva in mod liber nu se face robul a ceea ce primeste. Dar chiar in aceasta s-a manifestat puterea de alegere a firii noastre. Caci nu numai ca Dumnezeu le-a primit liber, ci a facut §i firea luata sa consimta cu alegerea patimilor, facuta de El. Caci in El ca ipostas era §i voia noastra care persista in rabdarea patimilor alese de El, decide declara de acord cu alege- rea Lui ca Dumnezeu. Dar prin aceasta S-a aratat §i ca om mai tare ca ele, deci a dat firii noastre cauza puterii folosirii nepatimitoare §i liberei noastre alegeri. Caci nu se mai manifesta in alegerea noastra aplecarea patimaga spre rau. Dar in experien|;a Lui birui- toare a patimilor, deci si a mor|;ii prin rabdare libera, ne-a dat totodata arvuna viitoarei nemuriri §i nestricaciuni. Precum a biruit patimile ireprogabile, primindu-le in umanitatea Sa, pentru ca in calitate de ipostas divin al voii noastre n-a avut in ea pornirea de alegere intre bine §i rau. 192 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL schimba prin fife in alegere 389 . Ci luind existenja odata cu unirea cu Dumnezeu Cuvintul 390 , a avut mi§carea nesupusa indoielii, mai bine zis statornica, potrivit dorintei naturale sau vointei 391 , sau, ca sa spunem mai propriu, §i-a avut stabilitatea nemi§cata in El, potrivit venirii la o existenta desavir§it curata §i indumnezeita in Dumnezeu Cuvintul 392 . Caci imprimind-o §i mi§cind-o in mod natural, ca pe una proprie §i natu^ rala a Sa §i a sufletului Sau, a implinit in mod real, §i nu fictiv, marea taina a intruparii Sale pentru noi 393 , neinlaturind nimic din ceea ce era natural, afara de pacat, care nu are nici o ratiune semanata in nici una din cele ce sint (create) 394 . Astfel deosebirea numelor (treptelor vointei) facindu-ni-se vadita prin descrierea clara, potrivita fiecareia, nu ne vom tulbura auzindu-i pe cei ce folosesc fara discernamint numirile prin confundarea lucrurilor. Caci pentru noi adevarul sta in lucruri, nu in numiri. Nici nu vom socoti identice cele neidentice. Ci tinind dreapta credinta, vom marturisi pe Hristos Dumnezeu adevarat §i om desavir§it cu adevarat, pe Acela fiind in realitate, in sens propriu §i cu adevarat, amindoua, §i nu numai spus a§a printr-o simpla numire; §i de aceea, ca avind doua firi, carora le este 389. Fara sa nege puterea alegerii in Hristos, Sf. Maxim declara ca omenescul Lui nu se mi§ca prin libera alegere intre cele bune §i cele rele. Caci El cuno§tea cele bune §i nu le putea alege pe ele, nepatimind de vreo slabiciune necesara. 390. Nici o clipa umanitatea lui Hristos nu si-a avut existenfa in afara Cuvintului, deci in putinta alegerii raului. 391. Dumnezeu Cuvintul n-a anulat voia omeneasca, ci a readus-o la mi§carea ei conforma cu firea care i§i gase§te §i satisfacerea, §i implinirea in Dumnezeu. 392. Firea omeneasca a primit substantializare, sau a luat fiinfa in Dumnezeu Cuvin- tul, fiind in acelagi timp desavir§it indumnezeita. In alfi oameni Dumnezeu Cuvintul da o substanfa in afara de Sine rafiunii omului din El. Aci ii da substanta sau fiinta ratiunii umane din El in El Insu§i, raminind El Insusi ipostasul ei. 393. Firea omeneasca I s-a facut Lui naturala, odata ce Si-a insu§it-o ca una din cele doua naturi ale Sale. I-a fost a§a de naturala cum ne este naturala §i noua firea noastra. Dar nu necesara. N-a simtit-o straina de Sine, ci familiara Lui §i sufletului Sau omenesc. Dar Cel ce o avea ca naturala §i proprie Lui, fiind §i Dumnezeu intiparit in ea, Si-a mi§- cat-o ca Dumnezeu, umplind-o de misterul prezentei»§i lucrarii Sale ca Dumnezeu Cel intrupat. 394. Pe cit de mult a fost indumnezeita firea noastra asumata de El, pe atit de mult a ramas ea in intregimea ei. Intregul omenesc I-a devenit propriu. Numai pacatul I-a lipsit din omenesc, dar pacatul nu exista prin vreo ratiune proprie vreuneia din fapturi, caci nu are o astfel de rafiune nici in Dumnezeu. De aceea de abia firea fara de pacat e readusa la starea de fire ne§tirbita, nestrimbata, deplina. Aceasta unire a umanului cu divinul intr-o Persoana, aceasta posibilitate a lui Dumnezeu de a Se intipari in uman §i de a Se mani- festo astfel prin uman, de a-Si face voia umanului voia Sa, arata o tainica conformitate a omenescului cu Dumnezeu §i o inrudire prin create §i har cu El. Umanul se poate intilni cu Dumnezeu in nepatimire, adica in libertatea de patimi, care e totodata eliberarea de ingustarea in orizontul inchis al lumii materiale. Teologia protestanta vrea sa apropie pe Dumnezeu de om atribuindu-I patimirea. Parintii rasariteni aproprie pe om de Dumnezeu prin despatimire, intrucit El e nepatimitor. cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN 193 ipostas, daca nu-L declaram netrupesc; §i doua vointe naturale, potrivit Parintilor, daca nu indraznim sa spunem ca e fara suflet si fara minte. 395 §i nu vom indrazni sa folosim vreun cuvint nou, neavind pentru alerga- rea la el vreun temei in autoritatea Parintilor. Caci celor ce se silesc sa pastreze dreapta credinta le e frica sa vorbeasca de o singura vointa naturala (sau gnomica) (electiva) a lui Hristos, nu numai pentru absurdi- tatea aratata, ci si pentru ca nimeni dintre sfinjii invatatori n-au spus-o vreodata aceasta, §tiind cu adevarat ca alegerea e proprie celor ce pot sa se mi§te spre amindoua partile, adica si spre cele bune, §i spre cele rele, lucru care despre Hristos, fiinta adevarata si izvorul celor bune 396 , chiar a-1 gindi, cu atit mai putin a-1 spune, e plin de toata necredinta. Atita despre acestea. Iar intelesul lucrarii celei unice, afirmate in al zecelea capitol al expresiilor greu de inteles ale marelui Grigorie 397 e clar. Descriind starea viitoare a sfintilor, am spus ca e una lucrarea sfintilor si a lui Dumnezeu, care va indumnezei pe toti sfintii, pricinuindu-le fericirea nadajduita. Ea fiind a lui Dumnezeu dupa fiinta, se va face a sfintilor dupa har, sau mai bine zis numai a lui Dumnezeu, cum am adaugat. Fiindca indumnezeirea dupa har a sfintilor este efectul singurei lucrari a lui Dumnezeu, neavind insamintata in fire puterea ei. Iar daca nu avem puterea unora, nu avem nici fapta, care e implinirea puterii naturale. Caci fapta atirna de putere, iar puterea, de fiinta (substanta). Caci fapta e din putere, iar puterea e din fiinta §i in fiinta 398 . Deci aceste trei tin impreuna: ceea ce poate, puterea §i posibilul. §i fiinta e ceea ce poate; puterea e cea prin care avem miscarea; §i posibilul e ceea ce poate sa fie facut de catre noi prin putere. Iar daca poate fi facut de noi, poate fi facut printr-o putere naturala a noastra. Dar indumnezeirea nu e din cele ce pot fi facute de noi prin puterea noastra, nefiind din r Ae ce atirna de noi. Caci nu este in fire nici o ratiune a celor mai presus de fire. Deci indumnezeirea nu e fapta puterii noastre. 395. Daca Hristos n-ar avea vointa omeneasca, n-ar avea nici suflet, nici minte. Caci cum ar dori ; a fie §i sa lucreze eel bune §i ca om, daca.n-ar cugeta la ele §i n-ar sim|i bucu- rie pentru ele? Am vazut ca pentru Sf. Maxim ra^iunea sta in slujba mi§carii firii spre implinirea celor dorite ca bune. 396. Hristos ca ipostas sau Subiect dumnezeiesc al voii Sale omenesti face imposibila oscilarea in alegerea binelui. Binele i se deschide firii Lui omenesti din ipostasul ei dum- nezeiesc atit de luminos, de convingator, ca El nu mai poate sta la ginduri in alegerea lui prin ea. 397. Despre iubirea de saraci Sf. Maxim trimite la o lucrare a sa despre acele lucruri. Probabil ca e Ambigua. 398. Avem aci exprimata concentrat invatatura Sfintului Grigorie Palama, dar Sf. Maxim o folosegte pentru a intemeia invafatura lui despre indumnezeirea omului, pe cind Sfintul Grigorie Palama, pentru a sustine caracterul dumnezeiesc al luminii vazute de isi- ha§ti. Dar amindoi o folosesc pentru explicarea experienfei intilnirii omului sfint cu Dum- nezeu. Pe linga aceasta Sf. Maxim folosegte invatatura despre puterea lui Dumnezeu, deosebita de fiinta, si pentru a explica lucrarea ei prin trupul lui Hristos. 194 SFtNTUL MAXIM MARTURISITORUL Caci puterea ei nu o avem dupa fire. Ci e numai fapta puterii dumne- zeiesti, nefiind rasplata faptelor drepte data sfintilor(8), ci dovada imbel- sugatei darnicii a Celui ce o pricinuie§te, care ii face pe iubitorii celor bune prin lucrare (6eoei) ceea ce se va arata fiind El prin fire, potrivit unor ra^iuni pe care numai El le cunoaste. Aceasta, ca sa fie cunoscut in chip desavirsit, dar sa ramina totodata cu desavirsire necuprins 399 . N-am anulat deci lucrarea naturala a celor ce traiesc aceasta, lucrare care se odihneste cind se implinesc acestea, dar o infatiseaza patimind numai bucuria de bunatatile primite, aratind ca numai puterea cea mai presus de fiinta lucreaza indumnezeirea si se face prin har a celor indum- nezeiti 4 " . Si nimeni sa nu deduca din acestea ca trebuie sa se vesteasca numai o lucrare a lui Hristos. Caci nu declaram pe Hristos om indumnezeit, ci Dumnezeu in mod desavirsit inomenit, Care §i-a facut vadita, prin tru- pul mintal insufletit si prin fire lucrator, puterea nesfirsita de infinite ori in mod infinit suprainfinita a Dumnezeirii Sale negraite 401 . II vestim pe Acelasi intreg Dumnezeu si om cu adevarat, pe Acela§i fiind desavirsit si atotdeplin amindoua acestea prin fire si avind fara nici o lipsa tot ce e propriu fiecaruia afara de pacat, care nu are nici o ratiune 402 . Caci fiind ipostas al firilor, a primit in mod natural si ratiunile fiintiale ale lor. Iar daca a primit ratiunile fiintiale ale firilor al caror ipostas a fost, a avut pe 399. Un mare paradox: cei curati cu inima II cunosc desavirgit pe Dumnezeu si totu§i El le ramine cu desavirsire neinteles. E de altfel ceva ce se petrece si intre oamenii progre- sa^i duhovnice§te: cu cit unul cunoaste mai bine pe celalalt, cu atit celalalt ii ramine un mai mare mister. Ii este cunoscut pentru ca nu va avea nici o surpriza neasteptata de la el. Dar ii ramine neinfeles tocmai ca izvor personal de iubire nesfirsita. II copleseste mereu altfel si altfel cu iubirea lui. Se afirma aci ca Dumnezeu nu e cunoscut de o ratiune pur logica si speculative, care-L defineste in citeva propozitii schematice. Cunoasterea lui Dumnezeu e o experience a oamenilor cura|i cu inima, duhovnicesti, pe masura curatiei lor. 400. Numai lucrarea dumnezeiasca produce indumnezeirea. Dar prin aceasta lucra- rea naturii omenesti nu e anulata. Ea ramine insa intr-o funcfie receptiva. Simfirea indumnezeirii de catre om e produsa si ea de Dumnezeu, dar nu cu inlaturarea factorului uman. Nu Se simte Dumnezeu pe Sine insusi, cum se afirma uneori de teologii protes- tanti. Aceasta ar reduce totul la ceva ce se petrece exclusiv in interiorul Dumnezeirii, facind din cele traite in lume o simpla aparenta. Am avea prin aceasta un monofizitism modern sau un panteism. Intruparea Cuvintului confirma creatia. 401. Trupul lui Hristos, purtator de suflet mintal, ramine lucrator prin fire. Dar prin el, dar si prin lucrarea lor, e lucratoare totodata puterea infinita, ba de infinite ori infinit suprainfinita a Dumnezeirii, putere care in sfinfi nu se manifesta in aceasta infinitate suprainfinita, caci nici trupul lor n-a devenit trupul ipostasului Fiului lui DumneZeu. Minunea e ca trupul omenesc insufletit mintal poate deveni in Hristos - nu cu inlaturarea lucrarii lui naturale .- organ al lucrarii puterii infinite a Dumnezeirii. Nu numai mintea, ci chiar trupul omenesc se deschide in Hristos lucrarii infinite a lui Dumnezeu. In Hristos s-a facut cunoscuta o uluitoare capacitate cu care Dumnezeu a inzestrat la create trupul ome- nesc, o capacitate de organ al lucrarii intregii infinitati a puterii dumnezeiesti. 402. Pacatul ca rau practicat de om nu are nici o rafiune in Dumnezeu si in sine insusi. El nil produce decit dezordine in om si in jurul lui. El face pe omul insusi nerational sau tulbura ratiunea lui. Hristos e si ca om eel mai perfect rational. CATRE prea cuviosul PRESBITER MARIN 195 drept Guvint si lucrarea naturala insufletita a trupului a carei ratiune fiin- tiala s-a semanat in fire 403 . Iar daca a avut ca om o lucrare naturala, prin a carei ratiune se sustine firea, e firesc ca a avut si ca Dumnezeu o lucrare naturala (a naturii dumnezeiesti), care revela Dumnezeirea mai presus de fiinja. Caci fiind Dumnezeu desavir§it si acelasi om desavirsit, lucra in mod natural prin amindoua cele carora le era ipostas, neimpartin- du-Se 404 . Iar daca lucra in mod natural 405 prin fiecare din eele carora le era ipostas, neimpartindu-Se, e vadit ca impreuna cu firile, al caror ipos- tas era, avea §i lucrarile lor fiintiale si sustinatoare ale lor 406 , a caror unire era El insu§i 407 , lucrind corespunzator Sie§i si facind cunoscute prin cele ce le lucra adevarul celor din care, in care si care era. Deci Unul e Hristos din doua firi 408 , din Dumnezeire si umanitate, Cuvintul si Fiul Unul Nascut si Domnul slavei, pe Care II cunoastem si II credem in ele cu adevarat, avind si doua miscari sau lucrari naturale si generale §i indicatoare ale celor din care era, ale caror rezultate erau diferitele fapte savirsite in parte, care ie§eau din El si se savir§eau de El fara o taiere a celor din care era fara nici un fel de contopire. Caci nu suferea taiere sau confundare Cel ce nu e supus niciodata prefacerilor §i da tuturor celor ce sint statornicia si consistenta existentei §i a modului de existenta. 403. Lucrarea are §i ea o rajiune, conforma ra^iunii trupului insufletit mintal. Nici o fapta nu e fara ratiune, fara un scop, fara o manifestare a rationalitafii trupului intr-un anumit fel. Lucrarea ca suma a faptelor rationale e §i ea rationala. De aceea Hristos I§i poate imprima in lucrarea rationala omeneasca lucrarea Sa dumnezeiasca conforma lucrarii rationale a trupului. 404. E de remarcat ca pe cind in sfintii indumnezei|;i Sf. Maxim vede lucrarea ome- neasca redusa la o functie receptiva, in Hristos afirma mentinerea activa a ei impreuna cu lucrarea dumnezeiasca. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om ca sa restabileasca in toate pri- vintele tot ce e propriu omului. El a venit sa arate cit de total lucrarea omeneasca se poate face organ al lucrarii dumnezeiesti. 405. Lucra in mod natural (tyvoixui;) prin fiecare fire Acelasi unic ipostas, neimpar- Undu-se ca sa lucreze prin firea umana ca om, iar prin cea divina ca Dumnezeu, adica a acceptat sa intinda mina Cel ce era»in acelasi timp om si Dumnezeu, neschimbind aceasta lucrare a naturii omenesti, fiindca Cel ce savirsea acest gest era si Dumnezeu. Savirsea §i patimea cele omenesti Dumnezeu Insusi pentru ca era Acelasi totodata om, si savirsea cele dumnezeiesti Omul pentru ca era si Dumnezeu. Aceasta arata si mai mult tainica con- formitate a omenescului cu dumnezeiescul, ca£acitatea primita de om prin create de a se actualiza ca mediu sau organ al lucrarii dumnezeie§ti, fara a fi anulat omenescul, ci ara- tind, tocmai in calitate de omenesc, capacitatea de mediu si organ al dumnezeiescului. 406. Lucrarea fine de fiin|a. Unde se vede lucrarea omeneasca, ea e dovada unei fiin}e omenesti, sau arata ca fiinta nu poate fi fara o lucrare ce izvoraste din ea, sau se face prin ea. De aceea intr-un fel lucrarea menfine fiinta, sau se arata constitutive ei. Lucrarea omeneasca a lui Hristos arata ca El are si firea omeneasca. 407. Ipostasul sau Persoana lui Hristos e unirea firilor si a lucrarilor lor, fara sa le confunde, cum e persoana umana unirea tuturor organelor trupesti si facultatilor sufle- testi, fara sa le confunde. 408. Sfintul Maxim foloseste nu numai expresia de la Calcedon «in doua firi», ci si cea de la Sinodul V ecumenic «din doua firi», singura acceptata de monofizi|i. 196 SFlNTUL maxim mArturisitorul Acestea fie spuse, datorita poruncii tale, sfintite parinte, ca sa ai, daca aduc ceva folositor, cum sa respingi flecareala celor lacomi de vorba multa, care isi iau indrazneala din greutatea timpurilor. §i sa nu treci cu vederea pe sarmanul tau slujitor, ci imbogafeste-1 cu Duhul dumne- zeiesc, rasplatindu-i buna ascultare cu rugaciunile tale pline de putere; si sa nu uifi sa ma pui in fa|;a lui Hristos, Marele Dumnezeu §i Facatorul tuturor, inchinat de toata zidirea, impreuna cu Tatal §i cu Sfintul Duh in veci. Amin. Scolii 1. Firea celor ce sint (a celor create) se circumscrie psogresiv prin rafiune spre nasterea virtufilor. Caci virtutea este o tagaduire totala a firii. Iar prin fire se pune o margine miscarii intregului veac si timp spre a se ajunge, prin urcus, la unirea neinselatoare. care e depasirea celor in care se afla firea, adica a spafiului si a timpului in care au lucrurile existenfa. Iar restabilirea prin har in Cel din Care sint toate si prin Care si spre Care e sfirsitul tuturor, se face prin inalfare, care este o patimire (o experienta pasiva) a celui ce e inaltat, dar o lucrare a Celui ce inalta. 2. Persoana sau ipostas; fire sau fiinfa. Caci fiin|a e dupa chipul sau ratiunea. Iar dupa asemanare e via|,a, sau ipostasul. Din amindoua acestea se implineste virtutea. Caci virtutea e ipostasul (concretizarea) intelepciunii. Caci spun ca fiinta virtutii e intelep- ciunea. De aceea modul neratacit al vie^uirii contemplative este aratarea neinsela- toare a intelepciunii. Iar temelia virtutii este ra|iunea care contempla cele ce sint de facut. §i trasatura a tot nein§elatoare a ambelor este afintirea neclintita spre Cel ce este propriu-zis. 3. Omul nu este neschimbabil prin fire. §i cum? 4. Voinfa e sau trasatura fiin^ei, sau a ipostasului. Iar la mijloc intre acestea nu e nici ceva comun, nici ceva compus din amindoua, nici ceva partas la amindoua. 5. Voin|a alegatoare in Hristos inseamna voin|a naturala sau puterea doritoare a firii. 6. Priveste taina iconomiei (sau intruparii lui Hristos): 7. La cuvintele: «Prin El vietuim $i ne mi^cdm §i sintem» (Fapte 17, 28), sau despre • fiinfa, putere si lucrare. 8. Despre indumnezeire. Auzi §i tu despre acestea, Nile. §i cugeta cele ce le cugeta inva- fatorii adevarului. A aceluiasi catre acelasi Marin 1. Din scrierea despre lucrari si vointe, cap. 50 Sever spune cu viclenie cd ipostasul este identic cu firea, ca sa inta- reasca confundarea intr-o singura. fire 409 . Dar ca sa scape de invinuirea ca intelege firea ca ipostas, introduce iardsi impdrtirea, vorbind de o unire a ipostasurilor. El crede astfel ca se poate ascunde recunoscind in 409. Identificind ipostasul cu firea, Sever poate spune ca in Hristos e o singura fire, dat fiind ca e un singur ipostas. Atre prea cuviosul presbiter marin 197 loc de firi ipostasuri. Si iardsi ca sd se apere de invinuirea de nerecu- noastere a firilor, pe care le inlocuieste printr-o simpld deosebire de numiri, recurge la o simpld deosebire in calitdti naturale. Dar precum Nestorie, admitind o simpld unire (formald), a introdus o impdrtire redid, asa si Sever, vorbind de o simpld (o formald) deosebire a firilor, mstine in realitate o confundare. Dar Sever, strfmtorat de aceste argumente si nesuportind chinul pri- cdnuit lui de adevar, i§i face iara§i, ca de obicei, din minciuna o aliata, spu- nind ca in intruparea din iconomie ipostasul e identic cu firea, si deosebi- rea, in calitatile naturale, identica cu deosebirea reala dupa fire, inte- tneiat pe faptul ca orice calitate se numeste naturala si e socotita ca se arata in lucrare. Aceasta o face ca, demascat cu argumente ca propova- duieste in mod clar nalucirea lui Manes §i contopirea sustinuta de Apoli- narie si contragerea firilor dupa unire intr-o singura fiinta, schimbindu-si culoarea ca un cameleon, sa schimbe cuvintele folosite de el, spunind ca prin fire a inteles ipostasul. Iar daca spunind ca unirea s-a facut din ipos- tasuri sau persoane, s-ar demasca cugetind impar|;irea (ipostasurilor) invatata de Ebion, Pavel de Samosata si Nestorie si prezenta Cuvintului (in Hristos), lucrarea o socoteste dupa har ca intr-un prooroc, sa aiba iara§i la dispozitie minciuna spre aparare, declarind ca prin ipostasuri a inteles firile. Iar daca ar fi invinuit iarasi, pe drept cuvint, ca admitind o deosebire simpla, dogmatizeaza neexistenta firilor unite, sa afle scapare in deosebirea calitatilor naturale, vorbind de calitaji, dar nu de firi deose- bite, sau de deosebirea fiintelor in Hristos dupa unire 410 . Dar prin acest cuvint prin care vrea sa distinga, chipurile, cele contopite, adica prin deo- sebire, vicleanul sofist intareste §i mai mult contopirea. El nu folose§te cele contrare pentru a le opune celor contrare, potrivit legii firii, ci pentru a le intari impotriva regulii §i legii firii 411 . Facind a§a, se folose§te de 410. Manes susfinea ca Hristos n-a luat decit o fire paruta, caci materia fiind prin esen|;a rea.Dumnezeu n-a putut lua un trup real. Apolinarie socotea ca Dumnezeu Cuvin- tul (Logosul), inlc^ind mintea omeneasca cu Sine cu Cuvint, a combinat din trupul nostru ji din Cuvintul daRnezeiesc o singura fire. Eutihie spunea ca dupa unire cele doua firi au devenit in Hristos o singura fire. Nici unul din acestia nu mai facea posibila mintuirea umanului ca uman. Toate aceste teorii sufereau de un fel de panteism. Sever eauta sa-si mascheze ideea ca in Hristos nu sint doua firi cu admiterea unor deosebiri in firea cea una, apoi si prin ideea ca firea e una cu ipostasul. El se putea apara astfel, cind era acuzat ca nu admite decit o singura fire, cu afirmarea ca el admite un singur ipostas. Iar cind era acuzat de nestorianism, declara ca infelege prin cele doua ipostasuri firile. Folosea in mod labil termenii ipostas si fire, aci spunind ca sint identici in inteles, aci ca sint deosebiti. Dar ca nu recunostea nici doua firi, nici doua ipostasuri, se vedea din faptul ca prin ele nu infele- gea decit doua feluri de calitati, carora le spunea in mod inselator divine §i umane. Nu vedea in calitatile deosebite semnul apartenentei la firi deosebite. 411. Nu recurge la cuvintul «deosebire» pentru a-1 opune «contopirii», ci pentru a o intari si mai mult. 198 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL cuvintul «deosebire» spre inselarea auditorilor, cum s-a aratat facind Nestorie cu cuvintul «unire». Nestorie folosindu-se de unirea simpla (formala) a introdus de fapt despartirea firilor, iar Sever, folosindu-se de deosebirea simpla (for- mala) dupa unire, cugeta existenta celor deosebite ca o inchipuire, susji- nind de fapt o contopire a lor. Caci daca Nestorie n-ar fi cugetat ca s-a facut unirea numai ca numire simpla, ar fi admis ca din unirea celor doua firi a rezultat un ipostas compus. Iar Sever, daca n-ar fi propovaduit o deosebire simpla (formala), n-ar fi refuzat sa recunoasca in Hristos dupa unire citimea netaiata si nedespartita a firilor deosebite, cunoscind ca in toata deosebirea e implicate o citime si de orice citime e legat un numar care o indica. Caci nu se poate numara nici o deosebire fara citime, nici o citime fara un numar care o indica 4 llb . Nestorie, cunoscind numai citimea firilor in Hristos, iar unitatea ipostasului ca compozitie a celor doua firi necunoscind-o, ia ca acopera- mint al desparfirii firilor unirea simpla (formala). Sever, propovaduind numai unitatea cea dupa fire in locul celei dupa ipostas, dar nerecunos- cind citimea cea dupa fire, ia ca acoperamint al amestecarii firilor deose- birea simpla (formala) a calitatilor naturale. Nestorie, propovaduind uni- rea numai in calitatea vointei ca socotinta (gnomice) a firilor, neaga ipos- tasul unic, nesuportind sa spuna ca s-a produs o unire (auvodov) adeva- rata a firilor dupa fiinj;a. Autoritatea, demnitatea si vointa determinate (omeneasca) pe care le vedea in unirea cu voia dumnezeieasca sint in mod clar ale socotintei proprii (ale vointei gnomice), nu ale firii 412 . Iar 411b. Nestorie vorbea numai de o unire cu numele, menfinind despartirea intre cele de care spunea ca sint unite. Iar Sever, vorbind numai de o deosebire (simpla), intarea ideea lui despre contopirea firilor. Printr-un termen ce parea contrar intarea fiecare o idee contrara. Nici Nestorie nu cunogtea o unire reala a firilor in Hristos, nici Sever o deo- sebire reala a lor, de§i eel dintii vorbea despre unirea, iar al doilea despre deosebirea lor. «Unirea simpla» a firilor, despre care vorbea Nestorie' era gradul eel mai redus al unirii. Caci sint diferite grade de unire. E o unire intre prieteni, dar ea este o «unire simpla», nu o unire care produce un fel de sinteza ca intre sof §i sotie, care devin un trup. Iar «deosebi- rea simpla», de care vorbea Sever, era §i ea gradul eel mai redus al deosebirii" ca de ex. intre lungimea §i la|;imea aceluiasi trup, pe care acea deosebire il vede c^inul; nu e o deo- sebire ca intre suflet si trup, ca intre doua lucruri deosebite. Astfel «unirea simpla» a lui Nestorie lasa firile neunite intr-o persoana, iar «deosebirea simpla» a lui Sever nu presu- pune doua firi in Hristos. Nestorie susfinea o despartire de nedepa§it in Hristos si deci intre Dumnezeu §i lume, iar Sever, ca toti monofizitii, un panteism care confunda pe Dumnezeu cu lumea si persoana cu esenta. 412. Nestorie socotea ca in Hristos e numai o vointa omeneasca, avind sa primeasca mereu precizarea cu ajutorul ipostasului divin ca al altui ipostas. Voia umanita^ii in Hristos se declara prin socotinte §i hotariri proprii de acord cu voia Lui dumnezeiasca, fiind a altui ipostas, exact ca in oamenii obignuiti. Firea omeneasca i§i pastra in Hristos o indepen- dents §i o socotinta proprie (o voin|a gnomica). Actele umane ale lui Hristos nu erau acte ale firii umane §i vointei ei naturale conduse de ipostasul eel unul al lui Hristos, ci acte independente ale ei, proprii unui ipostas deosebit, acte ale unei vointe ce se punea prin ea insagi in acord cu voia dumnezeiasca a altui ipostas. cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN 199 Sever, recunoscind dupa unire numai deosebirea simpla (formala) in calita|;ile lor naturale, afirma in mod vadit desfiintarea firilor, negind deosebirea heterogenitatii naturale dupa fiinfa a celor unite. Si, ca sa ne pronuntam despre acestea pe scurt, Nestorie a nascocit unirea calitatilor gnomice 413 spre despartirea dupa fire a naturilor. Sever, dimpotriva, a nascocit deosebirea calitatilor naturale spre amestecarea (contopirea) naturilor. Cu adevarat o pereche de oameni nelegiuiti, porniji nebuneste sa sfisie cu rautate prin cele contrare adevarul dreptelor dogme: Nesto- rie, sustinind unirea calitatilor ca vointe gnomice (ca socotinte), afirma despartirea firilor, considerate de el nicidecum unite. Sever, sustinind dupa unire numai deosebirea calitatilor naturale, afirma schimbarea firi- lor (contopirea lor), dupa el, la fel, nicidecum unite 414 . Amindoi se dove- desc ca nestiind ce zic. Caci daca ar fi consecventi cu ei insisi, Nestorie, care sustine ca s-a produs unirea calitatilor ca vointe gnomice (ca soco- tinte), ar trebui sa nu desparta firile, a caror unire nu o recunoaste infap- tuita nicidecum nici la inceput, ci sa recunoasca dupa unire deosebirea firilor de a caror unire vorbeste. Iar Sever, sustinind deosebirea calitati- lor naturale, ar trebui sa nu amestece dupa unire firile, odata ce nu i se poate ingadui nici sa le uneasca, ignorind deosebirea lor dupa unire 415 . Caci dupa unire se vede deosebirea celor unite, chiar daca's-ar infuria Nestorie; si tot dupa unire se vede unirea celor deosebite, chiar daca se tulbura Sever si staruie in apararea minciunii sale 416 . Daca deci, dupa Nestorie, nu s-a infaptuit decit unirea vointelor gno- mice (a socotintelor proprii), sa afirme si dupa unire numai deosebirea lor, renuntind sa mai vorbeasca despre despartirea naturilor, conside- rate de el ca nicidecum unite. Dar prin deosebirea vointelor gnomice a introdus si neasemanarea in socotinte, prin care se arata nu numai deo- sebirea cea dupa fire, ci si cea dupa ipostas. Iar aceasta deosebire a voin- 413. Vointa gnomica ca socotin|a proprie are ca baza voin|a firii, care poate lua o forma sau alta, fara sa desfiinfeze firea. 414. Daca firea dumnezeiasca si omeneasca se contopesc, cum afirma Sever, nu mai poate fi vorba de o unire a lor. In acest caz in Hristos nu e nici firea dumnezeiasca, nici cea omeneasca, unite fara desfiin|;are. Omenescul nu mai e in acest caz,mintuit ca atare, con- firmindu-se valoarea lui, ci e desfiinfat. Am avea aci un fel de revolutionism care schimba substan^ele, ca sa nu mai vorbim de desfiintarea persoanelor umane §i chiar a Persoanei divine. 415. Daca nu se cunoaste deosebirea firilor unite, ele nici nu s-au unit cu adevarat, ci s-au amestecat. De unde se poate §ti ca s-au unit daca nu se vede deosebirea lor? 416. Nu s-ar vedea deosebirea celor unite, daca n-ar fi unite. Nestorie nu admite o deosebire intre cele unite, de aceea nu recunoagte o unire a firilor in Hristos. El vede doar o unire simpla intre ele, nu o unire prin sinteza. In Hristos nu se vede unirea celor deose- bite decit datorita faptului ca sint unite, pastrindu-se deosebite. Si Nestorie §i Sever vedeau o contrazicere intre unire §i deosebire. Cugetarea lor era simplista, nu Jinea seama de caracterul paradoxal al realitatii. 200 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL telor gnomice se arata in odihna in bine sau in intinderea spre el. Si ea face pacatos pe omul care e indumnezeit prin progres de catre Dumne- zeu. Caci vointa lui gnomica nu e dupa tot modul §i ra];iunea aceea§i cu a lui Dumnezeu. Iar deosebirea in voinjele gnomice introduce, precum am spus, neasemanarea in socotinte. Iar neasemanarea in socotinte intro- duce mic§orarea binelui, sub care eel ce e tinut in vreun fel oarecare nu s-a facut inca nepacatos in socotinta 417 . Deci Nestorie, neprjmind in Hristos unitatea dupa ipostas, produsa de unirea ('ex vr\c, Suv65a) firilor, a slabit si unirea voin|;elor gnomice, neputind spune ce este unitatea lui Hristos provenita din unirea voin|;e- lor gnomice 418 . Caci nu poate spune ca este o identitate in bunatate, deo- sebirea vointelor gnomice aratind clar diversitatea lor dupa unire, odihna in ele sau intinderea spre ele. Dar cele ce se unesc au si o deose- bire intre ele. Deci in zadar a nascocit Nestorie identitatea in deliberare, aceasta fiind potrivita pentru aratarea deosebirii persoanelor 419 . Caci identitatea deliberarii este o unire a deliberarii, care pastreaza deosebi- rea celor unite prin ea, daca odata cu ea se cugeta deosebirea neconfun- data a persoanelor care delibereaza. 2. A aceluiasi Din aceeasi scriere, cap. 51: Parintii spunind doua vointe in Hristos au indicat legile naturale ; nu doua socotinte proprii Dar nimeni sa nu blameze cuvintul care se opune doimii vointelor gnomice, pentru faptul ca pe aproape toti invatatorii ii vede recunoscind doua vointe. Nici sa nu-si porneasca pentru aceasta mintea binecredin- cioasa, asemenea lui Sever, spre o singura vointa, ca sa nu faca un rau succesor al altui rau, adica contopirea succesoare a despartirii. Caci dum- nezeie§tii Parinti n-au vorbit de calitatea unor vointe gnomice (vointe 417. O unire a voinfei gnomice cu a lui Dumnezeu nu este o unire propriu zisa. Caci in aceasta se afirma mereu socotinta deosebita a unei persoane deosebite. Spunind Nesto- rie ca in Hristos nu s-a realizat decit o unire a voin^ei gnomice cu a lui Dumnezeu, de fapt neaga unitatea de ipostas a lui Hristos. In acest caz nu s-a infaptuit nicaieri o unire a uma- nului cu Dumnezeu si deci umanul n-a scapat nicaieri de pacat si de moarte. Numai o fire omeneasca neunita real cu cea dumnezeiasca isi pastreaza vointa gnomica, inaintind, dupa Nestorie, prin socotinfa independenta spre bine, sau spre un fel de unire cu Dumne- zeu. Dar oare se intimpla aceasta in mod real? Daca traie§te mereu ispita raului fa|a de care alege binele, oare inainteaza ea in mod sigur treptat spre indumnezeire, cum soco- teste Nestorie? 418. Nestorie nu stie sa arate in ce consta -«unitatea» lui Hristos, odata ce prin deose- bire nu numai ca a introdus voin},a gnomica si desparfirea firilor, ci a desfiin|at si unitatea ipostasului. Intre firile lui Hristos nu mai e deci nici o unitate reala. 419. Ideea lui Nestorie despre identitatea deliberarii e potrivita pentru a arata diver- sitatea persoanelor, admisa de el, dar nu are o acoperire reala in Hristos, daca El e o duali- tate de persoane. CATRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN ■ 201 determinate, ca socotinta proprie), ci a unora naturale, numind corect legile si ra];iunile fiintiale si naturale ale celor unite, vointe 420 . De fapt ei au inteles in mod clar prin vointa dorinj;a naturala a trupului insufle|;it mintal, nu pe cea gnomica a unui anumit om purtata de miscarile mintii, ci pe cea care are puterea naturala a dorintei de existenta mi§cata in chip natural si intiparita (TUTtouiaevriv) de Cuvintul spre implinirea icono- miei 421 . Au inteles vointa fara de care nu poate exista firea omeneasca. Caci vointa naturala este puterea care pofteste prin fire sa fie si care sus- £ine insu§irile ce aparjin in mod natural firii, putere prin care se afla pururea in ceea ce doreste prin fire capacitatea de a voi. Dar nu e acelasi lucru capajcitatea de a voi §i a voi de fapt, precum nici capacitatea de a grai si a grai de fapt. Caci capacitatea de a grai o are cineva pururea, dar nu graieste pururea. Fiindca cea dintii este proprie fiintei, aflindu-se in ratiunea firii. A doua insa tine de sfatuirea omului cu sine (xfjc; PouAfjg), fund intiparita de socotinta (vf] yv&\ix] timounevov) celui ce graie§te. Deci e propriu firii a putea vorbi totdeauna; dar e propriu ipostasului cum se vorbe§te, precum §i putinta de a voi §i de a voi de fapt 422 . 420. Vointa e o lege §i o ratiune a naturii omenesti, intrucit aceasta nu poate exista fara vointa. Dar aceasta lege si rajiune e in acelasi timp la dispozitia libertatii omului, intrucit aceasta ii determina obiectivele. Dar libertatea nu e desparfita de voinfa. Vointa face uz de libertate precum voieste. Vointa insasj are implicate in ea libertatea. §i cum vointa tine de fiinfa omului, aceasta intreaga e intr-o mi§care a voinfei libere. Omul se for- meaza cum voieste, in mod liber. Sau omul se face prin libera voin|a mai deplin ca om, sau mai pufin om. Omului ii e data libertatea, dar la rindul sau el e produsul libertajii. Se face prin ea el insusi, dar totusi ea ii e data. Ea pare a fi scoasa de om din nimic, dar ea nu iese din fiinja lui, insa precum voieste el, formind pe de alta parte ea insa§i pe om, sau omul formindu-se prin ea. Ea fine de fiinfa lui, dar fiinfa lui e formata intr-un anumit grad si fel de ea. In faptul ca libertatea pe de o parte este data omului, pe de alta parte ii este data ca sa o foloseasca cum voieste, se arata raspunderea lui pentru felul cum o foloseste. El nu trebuie sa o foloseasca oricum, ci spre dreapta formare a fiinfei lui. Dar in Hristos, Cel ce foloseste in mod liber voinj-a umana, e ipostasul eel unul care e §i Dumnezeu. 421. Cuvintul e totodata Ra|iunea suprema, Care are in Sine rafiunile tuturor oame- ailor. Deci intiparindu-§i firea asumata, Ra|iunea suprema o intipareste sau o modeleaza a§a cum ar fi modelat-o rajiunea unei persoane umane, dar nicidecum in eventual deza- cord cu Sine insasi ca Rafiune suprema. 422. Sfintul Maxim aduce aci o importanta contribufie la definirea ipostasului ca deosebit de fire. Ipostasul sau persoana nu e numai starea de sine sau existenta reala a Srii. ci §i eel ce aduce inevitabil virtualitafile firii intr-o actualitate proprie. Pot voi pururea prin fire, dar voiesc intr-un anumit mod propriu mie ca ipostas. Ipostasul este deci §i exis- tenta diferentiata a firii. Fara definifia dogmei hristologice de la Calcedon, care facea o deosebire intre ipostasul lui Hristos ca unul_§i firi ca doua, nu s-ar fi putut clarifica acest sens propriu al ipostasului sau al persoanei. In Hristos unitatea ipostasului aduce la o uni- xate determinata de un singur obiectiv voinfele celor doua firi. Astfel se realizeaza in Hris- tos. cu voia tuturor celor ce I se alipesc, o unitate umana multipersonala, un panhristism multipersonal. In voia omului spre transcenderea sa §i a lumii se arata ca ea deschide calea spre Dumnezeu. Dar omul obisnuit, actualizind voia sa intr-o deliberare ca raspintie intre con- formarea cu voia lui Dumnezeu si opozifia fafa de El, nu se decide definitiv pentru prima ahernativa. De abia in Hristos umanul s-a intilnit deplin §i definitiv cu Dumnezeu si ne-a dat §i noua aceasta putere. 202 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Iar daca capacitatea de a voi §i voirea de fapt nu este unul si acelasi lucru, caci primul lucru este, precum am spus, al fiintei, iar al doilea al sfatuirii cu sine (al deliberarii) a celui ce voie§te, Cuyintul intrupat avea ca om capacitatea de a voi miscata si intiparita de voia Lui dumne- zeiasca 423 . «Voirea Aceluia nu avea nimic contrar lui Dumnezeu, fiind intreaga indumnezeita», zice undeva marele Grigorie (Cuv. 30, sau A doua despre Fiul). Iar daca S-a indumnezeit, S-a indumnezeit prin uni- rea fiintei (5u|j.pi)i#) Celui ce Se indumnezeia (cu fiinta Celui indumne- zeit). Ceea ce indumnezeia si ceea ce era indumnezeit erau fara indoiala doua, deci nu aceeasi prin fire, daca ceea ce indumnezeia §i ceea ce era indumnezeit erau intr-o relatie intre ele. Dar cele ce sint una, spre alta, sint date impreuna si una e impreuna cugetata cu cealalta. Deci Mintuito- rul putind prin fire, se vadeste voind ca om §i suferind frica trupeasca de moarte, voind sa arate impreuna cu celelalte patimi iconomia (intrupa- rea) curata de nalucire si rascumparind firea celor osinditi pentru pacatul patimilor ei 424 . Si iarasi, arata pornirea impotriva mortii, omorind moar- tea cu moartea ca sa mintuie ceea ce se afla in El prin fire ca om si ca sa arate §i marele si negraitul sfat al Tatalui implinit de El ca Dumnezeu, implinit trupeste. Caci nu ca sa patimeasca, ci ca sa mintuiasca S-a facut in mod principal om: «Parinte, de e cuputinta, treaca acestpahar de la Mine, dar sa nu se faca voia Mea, ci voia Ta» (Matei 26, 30; Luca 22, 42). El arata deci deodata cu ferirea de moarte, pornirea voii omului in unire naturala (ou |ipuia) cu cea dumnezeiasca impotriva mortii, datorita imple- 423. La aceasta se poate adauga ca intrucit ipostasul lui Hristos era constituit §i din firea Lui omeneasca, la actualizarile concrete ale firii Lui omenegti participa §i voia Lui omeneasca, dar totdeauna in acord cu voia Lui dumnezeiasca, pentru ca §i ipostasul le reprezenta pe amindoua. Dar inij;iativa si conducerea o avea acest ipostas in calitatea lui dumnezeiasca. Ceea ce voim sa deducem din aceasta e ca voia omeneasca, desi modelata de Dumnezeu Cuvintul, nu era pusa in pasivitate ca voie omeneasca, ci oarecum se voia si ea modelata astfel, sau se simjea in starea acestei modelari readusa la autenticitatea exis- tenfei in care «voieste» sa conlucreze cu voia dumnezeiasca. Voia omeneasca modelata de cea dumnezeiasca era totugi o voie omeneasqa. Cel ce voia sa modeleze voia sa omeneasca era §i om. In intelegerea acestui fapt trebuie luat in considerare ca voia naturala ome- neasca nu pofteste numai sa fie, ci, cum spune Sf. Maxim, se doreste dupa transcenderea in plinatatea existen^ei care e Dumnezeu. Omul nu se mul|;umeste cu nici o stare la care ajunge prin puterile sale si in lume. Dar voia dumnezeiasca se odihneste in plinatatea existenjei §i voieste sa duca si pe om la aceasta plinatate. Deci voiegte ceea ce voieste si voia omeneasca. Astfel Cuvintul imprima voia Sa in voia omeneasca, dar prin aceasta actualizeaza §i propria ei potenfa. Realizindu-se in Hristos unitatea de ipostas intre uman si divin, umanul e scapat in El de putinj;a de a alege ceva contrar lui Dumnezeu. Ceilal};i oameni ajung si ei la aceasta, dar numai prin puterea primita de la Hristos prin umanitatea Lui. 424. Daca Hristos n-ar fi murit ca om, ar fi fost posibil ca sa nu se creada in intrupa- rea Lui reala si sa nu se vada rascumpararea noastra ca scop al intruparii. Daca n-ar fi invins moartea acceptind-o, nu s-ar vedea pentru ce-ar mai trebui sa murim noi. Sau s-ar considera ca murind noi nu facem cu El drumul spre inviere. Noi raminem in afara Lui. cAtre prea cuviosul PRESBITER MARIN __ 203 tirii ratiunii naturale a voii omenesti cu modul iconomiei, prin imprimarea ei de voia dumnezeiasca 424b . Prin aceasta intruparea ni se face dovada clara a firii si iconomiei, adica a ratiunii naturale a firilor unite §i a modu- lui unirii dupa ipostas, cea dintii adeverind firile, a doua innoindu-le fara sa le prefaca §i sa le contopeasca; netrebuind ca aceea§i sa se desfiinteze §i sa se activeze prin voie. Caci aceasta ar fi absurd, daca voia Fiului este prin fire a Tatalui. Deci Mintuitorul avea ca om o voie naturala, intiparita de voia Lui dumnezeiasca, nu opusa Lui. Caci nimic natural nu se opune voii lui Dumnezeu cind nici voia gnomica (determinate ca socotinfa pro- prie) in care se vede si desparjirea personala, daca e a§a prin fire, nu e opusa Lui. Fiindca altfel s-ar socoti ca pricina a dispretuirii Sale ca unul ce a produs ceea ce s-ar lupta prin fire cu Sine 425 . • Dar cum S-ar fi facut Cuvintul intrupat om cu adevarat, daca ar fi fost lipsit de ceea ce caracterizeaza firea rationala? Caci ceea ce e lipsit de mi§carea poftitoare prin dorinta, ar fi lipsit §i de orice putere de via|;a 426 . Iar eel ce nu are puterea de viafa din fire nu are nici suflet, fara de care nu poate subzista nici trupul. Deci ar fi produs numai o nalucire a iconomiei (a intruparii) printr-o simpla forma a trupului; n-ar fi fost implinita aceasta prin firea trupului insuflefit mintal si rational, intrupindu-Se Cuvintul dupa ipostas, daca El n-ar fi avut ca om vointe naturala, cum zice Sever. Caci daca ar fi fost un om lipsit in realitate de vointe naturala, n-ar fi fost om deplin. Iar daca nu s-a facut cu adevarat om deplin, n-ar fi fost nidi om peste tot. Caci ce existenta de o fire nedeplina nu are ra^iune? Deci scopul lui Sever si al celor ce-1 urmeaza e sa respinga prin aceasta lipsa firea asumata printr-o unire negraita. Iar al nalucirii lui Manes si al amestecarii lui Apolinarie si al contopirii de fiinte a lui Eutihie era sa mtareasca uriciunea. Caci mi-aduc aminte ca, trecind prin insula Creta, au intrat in discutie cu mine unii pseudo-episcopi din partida lui Sever, pe care i-am auzit spunind: «Potrivit tomului lui Leo nu marturi- sim doua lucrari in Hristos. Aceasta, pentru voile ce urmeaza din acestea, care presupun in mod necesar doua persoane. Dar nu se poate vedea nici o unica lucrare simpla. Ci o unica voie. §i spunem ca dupa Sever 424b. Voia omeneasca i§i arata existen|;a reala ca voie de a fi a firii omenegti prin fap- tul ca se fereste de moarte. Iar modelarea ei in ce prive§te f elul cum poate realiza men|;ine- rea firii ei in existenfa §i actualizarea ei in plinatatea viej;ii prin unirea cu voia lui Dumne- zeu se arata in faptul ca se lasa modelata de voia dumnezeiasca. 425. Trebuinta ca voia naturala sa se actualizeze in voie electiva, sau intr-o socotinja proprie, nu e opusa lui Dumnezeu; grija la ele, ara- tind in aceasta o putere mai neobosita ca oricare altul. Caci nu-ti prici- nuieste suparare ceea ce e mai presus de simtire; nici vreo retinere ceea ce e mai presus de intelegere. Caci ceea ce e mai presus de simtire e mai presus de tot ce e curgator si decade; iar ceea ce e mai presus de intelegere e mai presus de orice chip si forma 438 . Chipul face aratat ascunsul si forma ofera atit cit e cu putinta cuprinderea indefinitului si tot ce e suficient spre rapirea min|;ii si spre cunoasterea Duhului Sfint 439 . Gaci pina la aceasta si 435. Nestorie admite in Hristos numai unirea unor calitafi rezultate din acordul unor socotinje proprii, deci a doua persoane, ca intre Dumnezeu §i un prooroc; Sever admite numai deosebirea calitatilor celor doua naturi, dar nu doua naturi. Nestorie nu admite o singura persoanej; Sever nu admite doua firi pastrate dupa unire, ci numai unele calitati ale lor ramase dupa unire. Nestorie nu admitea unirea transcendentului cu omul; Sever considera ca aceasta unire topeste transcendentul ca transcendent si umanul ca uman. Nici unul nu vedea satisfacindu-se setea de transcenden|;a a umanului fara sa-1 anuleze, nici iubirea lui Dumnezeu de a Se uni cu umanul fara sa-1 anuleze. Dualismul de nedepa- §it, sau panteismul care toate le contopeste au fost atunci §i in toate timpurile cele doua solujii simpliste ale tainei existen];ei, nesatisfacatoare ale setei omului de Absolutul trans- cendent in afara credin|;ei cregtine. 436. Taina constind in unirea nedespartita a Dumnezeirii §i umanita|;ii in Hristos, Nestorie o anuleaza prin desparfirea lor, iar Sever, prin contopirea lor. 437. Se pare ca e Gheorghe pe care Sf. Maxim il recomanda printr-o scrisoare epis- copului loan al Cyzicului. 438. In^elegerea noastra se realizeaza prinzind ceea ce in^elegem intr-un chip, intr-o forma, intr-o definite. Dar realitatea suprema e dincolo de acestea, deci de intelegere. Insa ni se da de stiut ca exista. 439. Cine are ochi sa vada e rapit chiar prin forma prin care ni se face cunoscut nein- telesul la intilnirea lui, dar si la intilnirea cu Duhul Sfint care umple de adevarata via{;a acea realitate. Jaspers a vorbit despre cunoagterea a ceea ce nu se poate cunoaste, la gra- ni^a cunoscibilului (Wir erkennen das Unerkennbaregibt). Cregtinul simte venindu-i din acel plan Duhul Sfint, lucrarea Lui de viafa datatoare. Caci planul transcendent e nu numai dorit de noi si presupus de noi, ci se si coboara el insugi la noi, avind caracter perso- nal, cum se spune in text in contjnuare. 208 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL pentru aceasta se produce prin aratari coborirea Celui ce e mai presus de om, coborire care indumnezeieste prin har pe cei ce urea impreuna cu El prin voin|,a lor ce se determina ca socotinta proprie (yvcbuT)) 449 si primesc, prin golirea (chenoza) Cuvintului, plinatatea Lui, desavirsindu-se in lucrarea poruncilor 441 . Urcind prin aceasta si tu spre desavirsirea in cumintenie si barbatie, primesti cu intelepciune ceea ce e aparent. §i descoperi in chip drept ceea ce e ascuns. In cea dintii arati mortificarea lui Iisus, care desfiinteaza in intregime tot pacatul; iar in a doua scoti la vedere viata care face vadita toata virtutea in chip mai presus de lume 442 . Iar prin ele dobindind faptui- rea sfintita si contemplarea, iti ci§tigi ca sfir§it sfintit mintuirea. Pe aceasta voind sa o transmit si s-o faci cunoscuta si altora, ca pe o imitare a lui Dumnezeu, te-ai hotarit sa te folosesti fata de mine, nevred- nicul, smeritul si nepriceputul, spre a ma folosi si eu de cinstitele tale litere intii ca sa ma inteleptesti si sa ma faci intelegator prin cuvint, apoi ca sa si sfintesti prin harul care se afla in tine, raspindit tuturor pretutin- deni, odata ce e necircumscris, ca unul ce are drept cauza pe Cuvintul necauzat. Apoi si spre a aduce in mod indestulator la cunostinta tainei celei noi a plasticizarii dumnezeiesti (fteo-jdaotia) in forma omului a Cuvintului lui Dumnezeu, Care S-a iritrupat pentru noi -si S-a inomenit desavirsit. Deci prin intrebare nu voiesti sa invat pe egumen, caci te afli cuprin- zind toate bunatatile, ci sa conduci la o cunostinta mai desavirsita pe eel ce inca n-a primit ceea ce e mai putin. Ti-am admirat modul tau binecre- 440. In Hristos avem coborirea transcendentului personal la uman si unirea cu El, deci satisfacerea setei noastre de absolutul transcendent, fara sa fie'anulat. De aceea coboririi Aceluia ii raspunde si deschiderea umanului prin hotarire libera (voiri|a preci- zata ca socotinta), dar §i prin atractia si ajutorul transcenderhului. In aceasta consta indumnezeirea omului prin har §i libera voin|;a, care-i da umanului o calificare divina, dar lasindu-1 sa o traiasca si sa o simta ca uman. 441. Cuvintul S-a golit revarsindu-Si boga|ia in umanitatea asumata. Chiar intre oameni, cu cit se daruieste unul mai mult altuia, smerindu-se pe sine, cu atit il umple mai mult pe celalalt. Cine da afirmindu-se cu mindrie nu reu§este sa deschida pe celalalt spre primirea a ceea ce da. Sf. Maxim foloseste aci pe Sf. Apostol Pavel (Efes. 2, 4-7; 4, 10, 13). Dumnezeu a facut pe om ca un partener al Sau, capabil sa se afle cu El, si prin aceasta §i omul cu semenii sai, intr-o relatie de vase comunicante. Omul se umple prin voirea lui Dumnezeu, dar oarecum §i prin golirea sa in favoarea lui Dumnezeu §i a altora. Si aceasta golire a sa pentru Dumnezeu o arata omul in implinirea poruncilor Lui. Astfel are loc o comunicare prin smerire sau coborire reciproca. Hristos S-a smerit facindu-Se om, omul se smeregte implinind poruncile Lui, care sint normele prin care se conformeaza cu Hris- tos, Cel ce S-a smerit. 442. Pacatele spore'sc viata de aparenta. Cel ce se opreste de la ele fuge de aparenfe. Iar aceasta o face omul insu§indu-§i puterea de mortificare a lui Iisus. Virtutile sint, dim- ootriva, mijloace de sporire a vietii adevarate. Prin ele intarim ceea ce e nearatos, neama- tor, ceea ce este esenfial pentru noi §i in noi. In acest om lucreaza Duhul lui Hristos, \plindu-l de viaj;a Lui. CATRE PREA CUVIOSUL PRESBITER GHEORGHE 209 dincios si de aceea ti-am ascultat cuvintul care spune ca nu e altceva dupa fire umanul din Mintuitorul si altceva decit eel al nostru. Ci e acelasi prin fiinta in mod neschimbat daca a fost luat din fiinta noastra prin asumarea negraita din singele Prea Sfintei si Neprihanitei Nascatoare de Dumne- zeu, cu care unindu-Se Cuvintul lui Dumnezeu ca o saminta, S-a facut trup, neiesind din faptul de a fi Dumnezeu dupa fiinta. §i S-a facut om desavirsit ca noi, afara numai de pacat, pentru care noi de multe ori ne despartim de Dumnezeu si ne impotrivim Lui prin vointa. Caci noi avem prin vointa porniri spre amindoua partile, pe cind El, fiind prin fire fara de pacat, ca Unul ce nu e om simplu, ci Dumnezeu facut om, nu avea nimic contrar 443 , ci pastra firea noastra neprihanita si cu totul nepatata in intelesul eel mai propriu, precum El Insusi a spus: «Acum vine capetenia lumii acesteia §t nu afld intruMine nimic» (loan 14, 30), adica nimic din acelea prin care alteram firea, manifestindu-ne impotrivirea vointei 444 . Pentru aceasta se spune ca si Hristos inca nefiind supus nu ne va dezlega si pe noi de aceasta prin puterea inomenirii Sale 445 . Si El a confirmat ade- varul acesteia, intrucit S-a facut toate pentru noi, a lucrat de buna voie pentru noi, nearatind in chip mincinos nici fiinta noastra, nici vreuna din insusirile ei ireprosabile si naturale, desi a indumnezeit-o pe aceasta impreuna cu toate acelea, facind-o arzatoare asemenea unui fier si ara- tind-o organ al lucrarii dumnezeiesti, ca Unul ce a patruns-o cu totul si la culme prin unirea cu ea 446 in mod neamestecat, in unul si acelasi unic ipostas. 443. Mintuitorul era «prin fire» liber de pacat, pentru ca fiind Subiectul firii ome- ne§ti, era totodata Subiectul firii dumnezeiegti §i in calitatea aceasta era «prin fire» liber de putin|.a de a Se hotari prin vointa Sa impotriva Lui Insu§i. Fiind Acelasi subiectul voii dumnezeiesti §i al celei omene§ti,nu se putea decide ca Subiect al celei din urma impotriva Sa ca Subiect al celei dintii. Traind prin firea Sa dumnezeiasca in plenitudinea nemargi- nita §i atotcuprinzatoare a binelui, nu Se putea hotari El Insugi prin firea Sa omeneasca pentru ceea ce era contrar Lui ca purtator al firii §i voinfei dumnezeiesti. Ci i§i actualiza vointa aceasta ca socotinta in deplina conformitate cu voia Sa dumnezeiasca. 444. Alteram firea noastra inchizind-o lui Dumnezeu, izvorul binelui, prin vointa care in loc sa se miste, conform aspiratiei ei §i a firii a carei expresie este ca transcendere a himii finite, spre Cel ce e viata ei absoluta, i se impotriveste firii, invirtindu-se intre cele ale lumii. 445. Hristos ramine legat prin umanitatea Lui eliberata de pornirea de impotrivire a TOin{ei omenegti fa|;a de Dumnezeu, cu umanitatea noastra care nu s-a eliberat inca deplin de putin{,a acestei impotriviri. E legat cu noi asemenea unei cumpene in legatura cu cea- iaita cumpana. Numai cind va elibera §i umanitatea noastra de ceea ce o trage in jos, Se va arata supus impreuna cu noi deplin Tatalui. 446. «A patruns-o» = 7rEpixa)pf|aa<;. Dumnezeu Cuvintul a intrat cu umanitatea Sa intr-o perihoreza, El mi§cindu-Se in ea §i invaluind-o, §i ea miscindu-se m El §i manifes- tindu-L. Sfintul Maxim foloseste §i pentru relatia Dumnezeirii §i umanitatii in Hristos ter- menul «perihoreza», folosit §i pentru relatia intre Persoanele dumnezeiesti. Precum cele trei Persoane dumnezeiesti se mi§ca una in alta fara sa se confunde, asa e §i cu cele doua £ri in Hristos. 210 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL De aceea omenescul Lui se deosebeste de al nostru nu pentru ratiu- nea firii, ci pentru modul nou al na§terii, fiind Acelasj ca noi, dar nu Ace- la§i dupa na§terea fara saminta, deoarece nu e umanitatea simpla, ci cu adevarat a Celui ce S-a facut om pentru noi 447 . Deci si capacitatea Lui de a voi era adevarat naturala ca a noastra, dar era intiparita totodata dum- nezeie§te intr-un chip mai presus de noi. Caci e vadit ca na§terea fara de samin|;a §i cea prin saminta nu taie firea (a Lui de a noastra), ci ele sint deosebiri pastrind aeeleasj firi, precum §i nena§terea si nasterea 448 . Fiindca daca s-ar fi intimplat ca Cuvintul sa aiba ca om o fire deose- bita de a noastra din pricina nasterii fara de saminta', ar fi, desigur, deo- sebit dupa fiinta §i de Tatal din pricina nasterii. Caci nu e acelasi lucru nena§terea si nasterea. De aceea nici noi nu ne deosebim de vechiul Adam si de Eva, care au fost creati fara de saminta, caci el (Adam) a fost creatura Creatorului, iar ea (Eva), o parte din creatura. Dar Fiul este Ace- lasi cu Tatal pentru Dumnezeire. Fiindca e sj El Dumnezeu si de o fiinta cu El, precum sintem sj noi cu Adam §i cu Eva si cu Insusj Dumnezeu Cel intrupat pentru noi, inruditi sj de acelasj neam sj de o fiinta pentru uma- nitate. Caci precum nenasjerea sj nasterea nu e fiinta a lui Dumnezeu (caci cine ar putea spune aceasta?), a§a nici saminta sj lipsa semintei nu e in vreun fel oarecare firea umanitatii. Deci marele teolog Grigorie nu ofera nici un temei pentru a spune ca altul este omenescul lui Hristos dupa fire, si altul al nostru, chiar daca li s-a parut unora aceasta din spusa lui: «Am putea spune un cuvint valabil 447. Sfintul Maxim deosebeste intre rafiunea celor create si mai ales a naturii umane §i modul de folosire a ei de catre om, care poate fi foarte variata, dar fara sa iasa din ratiu- nea lor. In aceasta se arata ca Dumnezeu a facut toate dupa ratiune, sau cu o structure sta- tornica, dar a lasat loc liberta^ii umane in folosirea acestei ratiuni. Astfel firea omeneasca §i lumea intreaga are un caracter flexibil, fiind facuta pentru cregterea spirituals a omului si pentru manifestarea aten^iei dintre oameni in utilizarea lor. De ce n-am spune atunci ca omul si lumea nu sint opera unui Creator liber si El, Care urmareste cjresterea omului in raporturile dintre el §i semenii sai si cu cosmosul si cu Sine Insusi? Dar pe linga modurile care stau in puterea omului de a le folosi liber, s-a aratat si un mod care nu depinde de om, ci si 1-a rezervat Dumnezeu. E modul nasterii fara de saminfa a Fiului lui Dumnezeu ca om §i dintr-o Fecioara deschisa spiritului total lui Dumnezeu mai tare si ea intr-un anumit grad decit legile firii. Aci umanitatea nu s-a mai format conform legii generale intarita dupa caderea in pacat, ci intr-un mod mai presus de ea. Caci in acest caz Dumnezeu Insugi S-a facut om si El nu Se putea supune modului nasterii ca om prin saminja barbateasca, adica legii instapinite in fire. Cum s-ar fi aratat in acest caz ca omul ce s-a nascut acum e totodata Dumnezeu, stapinul legilor? Aci se arata o suprema libertate fa$a de legi. Totusi Cel ce Se naste e in acelasi timp §i om adevarat, format din singele umanitatii existente, pentru a putea folosi cu libertate suprema legile carora e supus omul prin slabiciunUe sale si carora in parte e supus §i El, pe de o parte supunindu-Se lor, pe de alta biruindu-le. Aceasta libertate suprema i§i are originea in libertatea fata de legi, mani- festata in conceperea Sa. Fara Hristos umanitatea ar fi ramas inchisa in legile lumii, cu toata relativa libertate a ei fa^a de ele, in care se arata ca e facuta pentru biruirea lor deplina. 448. Precum in Dumnezeu nenasterea Tatalui §i nasterea Fiului nu taie firea comuna, ci Ei apartin aceleia§i firi, asa si na§terea din saminta a noastra si cea fara saminta a Fiului, ca om, nu taie firea omeneasca a Lui de a noastra. Atre prea cuviosul presbiter gheorghe 211 lespre om, dar nu inteles despre Hristos. Caci voirea Lui nu are nimic X)ntrar lui Dumnezeu, fiind intreaga indumnezeita. Aceasta o are voirea noastra, intrucit vointa omeneasca nu urmeaza cu totul celei dumne- zeie§ti, ci se opune §i se impotriveste de cele mai multe ori» (Cuv. 56, citata inainte). Ea este §i se spune in mod propriu ca e vointa Lui nu ca una ce e a altei fiinte, din alta fiinf;a sau fire decit a noastra, ci pentru ca s-a facut pentru El si in El a unuia si aceluiasi ipostas; si pentru ca nu a fost adusa la existenta in sine si pentru sine, ca noi. De aceea a si avut pe Cuvintul Insusi ca samin|;a proprie care a innoit modul nasterii 449 , pri- mind odata cu existenta si existenta in chip dumnezeiesc in ipostasul Lui 4o °. Aceasta pentru ca sa se intareasca ceea ce este al nostru si sa se faca crezut ceea ce e mai presus de noi 451 . Caci trebuie sa se pastreze in toate si firea asumata de Cuvintul lui Dumnezeu Cel intrupat si inomenit in mod desavirsit pentru noi, impreuna cu insusirile naturale ale ei, fara de care nu e nici fire ceea ce a asumat, ci numai o nalucire goala; dar sa se pazeasca si unirea. Cea dintii sa se pastreze in deosebirea ei naturala, iar a doua sa fie cunoscuta in identitatea ipostatica. §i a§a sa se arate cu inte- lepciune si binecredinciosie ratiunea intreaga a iconomiei, in acelasi timp neamestecata §i neimparfita. Vestinrl-o pe aceasta cu dreapta credinta, te vei arata vestind, potri- vit fagaduintei §i bunata|;ii tale, aici prin nadejde, iar acolo cu bucuria de ele prin traire. De acestea roaga-te, sfintite parinte, sa ma impartasesc si eu, ducindu-ma prin rugaciunile tale la Cel ce cheama si mintuieste si daruieste, ca rasplata a iubirii reciproce a celor de un neam, slavirea impreuna cu El si la El. Caruia fie slava si stapinirea impreuna cu Tatal si cu Duhul Lui de viata facator in vecii vecilor. Amin. 4. A aceluiasi. Celor ce zic ca trebuie sa se vorbeasca de o singura lucrare a lui Hristos, pentru faptul ca fiind mai plina de putere, cea dumnezeieasca stapineste pe cea omeneasca, trebuie sa li se raspunda asa: Intii, recunoa§te|;i §i voi doua lucrari: una stapinitoare, adica pe cea dumnezeiasca, si una stapinita, adica pe cea omeneasca. Iar aceasta inseamna ca sint spre ceva. Dar cele ce sint spre ceva numaidecit implica 449. Sfintul Maxim arata aci ca vointa omeneasca in Hristos e numita voin|a Lui, si nu a omului, nu pentru ca ar fi dumnezeiasca, ci pentru ca este a ipostasului dumnezeiesc facut om, nascindu-se cu firea omeneasca din singele Fecioarei; §i pentru ca ea nu e folo- sita de Hristos pentru El, cum folosim noi vointa noastra, ci pentru noi, cum Dumnezeu pune toate ale Lui la dispozi|;ia noastra. 450. Alte motive pentru care voin|a omeneasca a lui Hristos se numeste a Cuvintului intrupat, fara a fi vointa dumnezeiasca. 451. Vointa noastra omeneasca devenind vointa Cuvintului intrupat se intareste. Dar aceasta intarire a ei face sa se creada totodata ca Cel ce a luat-o este Dumnezeu. In •aceasta na§tere a umanului fara de saminta in Hristos, s-a facut stravezie Dumnezeirea. 212 ■ SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL pe cele fata de care se deosebesc. Apoi, chiar daca vorbiti de o lucrare prin stapinire, pe cea omeneasca socotind-o coplesita ca una ce e stapi- nita, prin aceasta se introduce micsorarea ambelor. Caci cea care stapi- neste e fara indoiala si ea din cele ce patimesc, pentru ca si ea e stapinita de cea stapinita. Caci desi aceea e mai mica, totusi (cea care stapineste) e stapinita, precum aurul pe de o parte stapinind, e stapinit pe de alta de argintul stapinit de el sau de arama, desi e mai putin dupa citimea cu care se amesteca 452 . Catre cei ce zic: precum in organ si in eel ce-l mi§ca e o singurd lucrare, asa e o singurd lucrare si in Dumnezeirea si in umanitatea (lui Hristos). Daca socotiti organul natural, Cuvintul va fi, dupa voi, cotemporal cu trupul, sau trupul coetern cu Cuvintul. Caci tot ce se folose§te de un or- gan natural il are pe acesta cotemporal cu el, precum are sufletul, trupul. §i iata-va socotind firea dumnezeiasca creatura, sau trupul necreat. Iar de va ginditi la organul tehnic (la o unealta construita), il prezentati ca nein- sufletit si separat in el insusi si nemiscat continuu, urmind ca atunci cind va socoti,cel ce lucreaza sa-1 ia in mina si sa lucreze. Deci sau va veti dovedi de acelasi cuget cu aiuritul Nestorie, care imparte si separa cele doua firi ale lui Hristos unite intr-un ipostas si o persoana, sau discipoli ai lui Apolinarie, declarind trupul lui Hristos lipsit de minte si de suflet 453 . Catre cei ce vorbesc de o lucrare compusa a lui Hristos. Lucrarea compusa e numaidecit a unei firi compuse. Dar toata firea compusa isi are un inceput cotemporal si fara voie. Caci e creata si cir- cumscrisa de loc si de lume si cuprinde multi indivizi. Iata-va deci pe voi 452. Cei ce domina e silit sa faca un efort pentru a fine sub domnia lui pe eel dominat. Ceea ce modifica ceva, se modifica §i ea in directia a ceea ce modifica. 453. Umanitatea lui Hristos nu e nici organ tehnic, nici organ natural al Cuvintului. De aceea nu e nici unealta pasiva fara o lucrare proprie, nici prelungirea firii dumnezeiesti avind aceeasi lucrare cu ea. Ea e unita cu firea dumnezeiasca ca un organ viu, dar nu con- topita intr-o singura fire. Dumnezeu lucreaza prin umanitate, dar nu ca printr-un organ pasiv de aceeasi fire cu El, ci avind-o colaboratoare, iar in Hristos unita cu firea dumne- zeiasca intr-un unic ipostas, intr-un unic Subiect care invrednice§te firea noastra sa i se faca Subiect, dupa ce a facut-o in stare de a-L avea ca subiect. Dogma unirii intr-un ipos- tas sau intr-o pejrsoana a celor doua firi pune teologiei spre aprofundare tema conformi- tatii firii omenesti cu cea dumnezeiasca, fara contopire. Pune spre aprofundare taina marii minuni a creaturii umane. Dumnezeu poate lucra prin lucrarea omeneasca, rami- nind Dumnezeu, facindu-§i-o organ intim, nu unealta exterioara; §i lucrarea omeneasca voluntara poate arata pe Dumnezeu ca lucrator prin ea. Omul nu e facut ca sa fie in mod necesar desparfit in lucrarea lui de Dumnezeu, dar nici pentru a se confunda cu Dumne- zeu. Lucrarea omeneasca li poate fi lui Dumnezeu tot asa de proprie ca si omului, iar lucrarea dumnezeiasca ii poate fi tot asa de proprie omului ca §i lui Dumnezeu. Dar nici omul nu se confunda cu Dumnezeu folosind lucrarea lui Dumnezeu, nici Dumnezeu nu Se con- funda cu omul folosind lucrarea omului. E taina persoanei care isi poate insusi lucrarea altei persoane, chiar cind una e dumnezeiasca §i alta omeneasca, fara a se confunda in ceea ce au. SCRIERI 213 :are vorbiti de o singura lucrare compusa a lui Hristos vorbind si de o singura fire compusa, pe care ea o caracterizeaza ca avind partile ei rotemporale si unirea lor facuta fara voie si in mod silit, ca a unei firi create si circumscrise de lume si de loc; deci vorbind §i de o multime de hristo§i, ale caror atribute le vin din acea fire. 5. A aceluiasi Despre cuvintul: «Parinte, de este cu putinta, sa treaca de la Mine acest pahar» (Matei 26, 39) Daca cuvintul: «Parinte, de este cu putinta, sa treaca de la Mine acest pahar», are aparenta unei feriri, il socotesti ca al omului, dar nu ca al Celui care e totodata Mintuitorul (caci voirea Aceluia nu are nimic con- trar lui Dumnezeu, Care e intreg indumnezeit), ci al celui ca al nostru, a carui vointa nu urmeaza numaidecit lui Dumnezeu, ci de cele mai multe ori Ii rezista §i I se impotriveste, cum spune dumnezeiescul Grigorie (Cuv. 36). Ce socote§ti despre partea urmatoare a cererii: «Dar sa nu se facet voia Mea, ci voia Ta»? Este ea o expresie a fricii, sau a barbatiei? A consimtirii depline, sau a dezacordului? Nimeni nu va nega ca nu este o expresie a impotrivirii, nici a fricii, ci mai degraba a acordului desavir§it §i al consimtirii. Iar daca e a acordului desavirsit §i a consimtirii, de la cine socote§ti ca vine acest acord? De la un om ca noi, sau de la eel inteles in Mintuitorul? Daca de la unul ca noi, a gresit invatatorul spunind despre el: «a carui vointa nu urmeaza numaidecit vointei dumnezeie§ti, ci de cele mai multe ori Ii rezista §i I se ampotriveste». Caci daca ii urmeaza, nu-i rezista; §i daca-i rezista, nu-i urmeaza. Caci una se desfiinteaza prin cealalta §i e inlaturata ca contrara ei. Iar daca cuvintul: «Sd nu se jaca ceea ce voiesc Eu, ci voia Ta», il socote§ti nu ca al omului asemenea noua, ci ca al celui inteles in Hristos, marturise§ti consimtirea deplina a vointei omenesti cu vointa Lui dumnezeiasca §i parinteasca si recuno§ti ca sint doua vointele §i lucrarile dupa fire ale Celui indoit in fire, neavind nici,una din ele nici o impotrivire, chiar daca pastreaza in toate deosebirea celor din care si in care si care era El dupa fire 454 . Iar daca, fortat de aceste rationamente, vei fi dus la gindul sa spui ca cuvintul: «Nu ceea ce voiesc Eu sa se faca» nu e nici al omului ca noi, nici al celui inteles in Mintuitorul, ci trebuie referit prin negatie (voii proprii) la Dumnezeirea fara de inceput a Unuia Nascutului, aratindu-L ca nu 454. Daca monotelitii refera la umanul din Hristos, nu la omul ca noi, expresia: «sa ku fie voia Mea, ci voia Ta», ei recunosc implicit ca umanul din Hristos are o voie deose- bita de cea dumnezeiasca, pe care El o are comuna cu Tatal. 214 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL voieste ca ceva propriu sa-L desparta de Tatal, vei ref eri in mod necesar si ceea ce voie§te (adica ferirea de pahar) la aceeasi Dumnezeire fara de inceput. Dar chiar daca spui ca negarea voirii inseamna oprirea de la a voi ceva, totu§i ea nu inseamna o inlaturare a ceea ce voieste. Caci e cu neputinta a ref eri negarea la amindoua: si la a voi Mintuitorul ceva pro- priu fata de Tatal, si la ceea ce se voieste (la pahar) 455 . Fiindca altfel voi- rea voii comune a Tatalui si a Fiului ar fi desfiintarea a ceea ce se voieste de Dumnezeu, adica a mintuirii noastre 456 . Dar aceasta este ceea ce e voit de El prin fire. Iar daca nu e cu putinta a ref eri negarea la amindoua e vadit ca daca refera aceasta la voirea proprie, afirmind tu vointa comuna, nu vei nega ceea ce se voieste contrar; deci ferirea de pahar, fata de care s-a aratat acordul prin negare, ii va fi atribuita Dumnezeirii comune si fara de inceput 457 . Dar daca aceasta nu trebuie nici macar gindita, e vadit ca negarea: «Nu precum Eu voiesc», care arata impotrivirea inlaturata, prezinta acordul vointei omenesti a Mintuitorului cu vointa Lui dumne- zeiasca §i parinteasca, ca a Cuvintului intrupat Care a dat fiinta firii ome- nesti si a indumnezeit-o prin faptul ca i-a dat fiint.a 458 . De aceea, ca Unul ce S-a facut pentru noi ca noi, a spus in chip potrivit omului catre Dum- nezeu si Tatal: «Sd nu se jaca voia Mea, ci a Ta», ca avind si ca om, Cel prin fire Dumnezeu, voia sa implineasca voinja dumnezeiasca. De aceea dupa amindoua (firile) din care si in care si al caror ipostas era, Se facea cunoscut ca fiind prin fire voitor al mintuirii, printr-una, ca binevoind impreuna cu Tatal §i cu Duhul, iar prin alta «ascultator fdcindu-Se pina la moarte, iar moarteape cruce» (Filip. 2, 8) si implinind prin trup marea taina a mintuirii 459 . 455. Hristos I§i manifesta voia omeneasca §i negarea negarii voii Lui omene§ti §i in negarea refuzului paharului. 456. Fiul oprindu-Se de la o voire contrara voii Tatalui Se opre§te §i de la refuzul paharului prin acordul cu Tatal. Dar daca voia Lui care se fere§te de pahar ar fi cea dum- nezeiasca a Tatalui, ar fi o vointa care nu ar fine la mintuirea noastra. §i asa ar fi cind Hris- tos nu ar avea decit voia dumnezeiasca. De fapt numai in negarea negarii voii dumne- zeiesti de catre voia omeneasca se afirma dorinfa de a nu se inchide in aceasta. 457. Daca ar fi o singura voie compusa, ar fi o contrazicere intre ferirea de pahar si nega- rea feririi, chiar daca pina la urma ajunge la acord; ar fi o contrazicere in aceasta vointa. 458. Prin faptul covirsirii ca ipostasul intrupat nu refuza paharul, i§i pune voia ome- neasca de acord cu cea dumnezeiasca. Prin aceasta voia dumnezeiasca insasi se arata in Hristos manifestindu-si unitatea in ferirea de pahar, iar voia omeneasca se deschide Dumnezeirii. Daca voia lui Hristos pe de o parte se opre§te de a Voi ceva contrar voii dum- nezeiesti, dar pe de alta se fereste de pahar, aceasta ferire va fi si a voii dumnezeiesti cu care este una. 459. Prin amindoua voile Hristos voia mintuirea noastra: prin cea dumnezeiasca, binevoind impreuna cu Tatal §i cu Duhul, iar prin cea omeneasca facindu-Se ascultator pentru noi Tatalui, ca, indreptind astfel firea noastra in Sine si prin ea §i pe cea din noi, sa deschida usa la Tatal sau sa o deschida pe ea Tatalui (§i Siesi ca Dumnezeu). Deschiderea aceasta prin voia omeneasca inseamna de fapt punerea de acord a voii omenesti a Lui cu voia dumnezeiasca. §i acest acord si 1-a putut realiza in El pentru ca El era ipostasul, SCRIERI | 215 S c o 1 i e Cei ce spun ca cuvintul: «Nu ceea ce voiesc Eu» se refera prin negare la Dumnezeirea fara de inceput a Unuia Nascutului, insemnind, cum zic ei, ca El nu voieste ceva contrar Tatalui, trebuie sa refere si ceea ce voie§te, adica ferirea de pahar, la Dumnezeirea cea fara de inceput; si pentru ca nu se poate referi negarea la amindoua: la a nu voi Unul Nascut ceva deosebit de Tatal si la a voi, o refera aceasta la a nu voi ceva deose- bit, nu la a voi, adica la ferirea de pahar, sau la mintuirea noastra. Dar ce poate fi mai absurd decit aceasta? Caci aceasta ar insemna ca Dumnezeu voieste sa treaca peste ceea ce voieste El prin fire. Fiindca a Celui ce este: «Nu ceea ce voiesc Eu» este, fara indoiala, si: «Treocd de la Mine paharul» 460 . 6. Al aceluiasi Tomul dogmatic trimis in Cipru diaconului Marin " Nu ma uimeste mai mult podoaba marii tale evlavii decit ma umple de admirable marea rivna barbateasca a ta, prea sfintite slujitor al lui Dumnezeu §i prea in|;elepte cunoscator si invafator al tainelor Lui. Caci din sfintita impletire a amindurora ai dobindit desavirsirea in toate buna- tatile 461 .' Prin cea dintii, ajungind cu totul intreg in Dumnezeu intreg, prin implinirea dumnezeie§tilor Lui porunci, te socotegti, pentru coplesrtoa- rea saracie prin alipirea sufletului de cele pamintesti, intre cei ca mine, intinati de noroiul patimilor necurate. Iar prin aceasta, ingrijindu-te cu ratiunea de intarirea ta (caci nu poate fi o temelie mai puternica spre implintarea §i pastrarea in suflet a zidirii bunatatilor dumnezeie§ti decit saracia de buna voie), te-ai facut pricinuitor de mintuire §i tuturor celor- lalti care se straduiesc pentru bine, calauzindu-i mai mult prin pilda decit prin inva|;atura graita, pe cei ce-§i indreapta mintea §i via];a in chip in|;ele- gator spre tine. Iar prin cea de a doua, adica prin rivna, avind toata dragostea Duhu- lui §i dobindind in pamintul inimii focul pe care a venit sa-1 arunce in el (Luca 12, 49) Cuvintul de bine voitor si de oameni iubitpr, Care a taiat sau Subiectul ambelor. Insusi Fiul lui Dumnezeu facindu-Se §i om a deschis firea noastra prin voia ei, al carei Subiect S-a facut, lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a deschis in Sine Dumnezeirea umanului §i umanul lui Dumnezeu, prin voile lor. Subiectul voii dumne- zeiesti facindu-se §i Subiect al voii omenesji. El Insusi S-a facut ca om ascultator Siesi ca Dumnezeu §i, prin aceasta, §i Tatalui. El Insu§i, supremul Subiect iubitor al Tatalui, in calitate de Fiu prin fire S-a facut §i Subiect uman plin de aceeasi iubire filiala fata de Tatal. 460. Daca in Hristos este o singura voin^a, si anume cea dumnezeiasca, voin^a aceasta dumnezeiasca vrea sa si treaca paharul, dar si sa nu se implineasca voia aceasta. Aceasta ar arata o contrazicere in Dumnezeu. 461. Adeseori Sf. Maxim numeste virtutile bunata^ii. 216 SFiNTUL MAXIM MARTURISITORUL toata reaua obi§nuinta si mi§care a noastra, inflacarezi pe cei ce din inse- laciune si neintelegere se innebunesc dupa cele pamintesti si dupa fleca- reli, prin fapte rele si cuvinte murdare, aratindu-le uritenia si desertaciu- nea acestora, prin inaltarea sfesnicului fericit ce arde nestins in tine prin cunogtinta dumnezeiasca §i prin virtute, §i incalzesti pe cei inghej;ati prin invirto§area intr-o invatatura rece si intunecoasa, cu raz'ele luminoase ale cuvintelor dumnezeie§ti, departind §i risipind cu totul negura si le preschimbi frica in barbatie si putere; §i luminezi din muntii ve§nici, adica din cuvintele si dogmele nepamintesti ale Parintilor ce depasesc toata cuno§tinta si puterea tuturor simturilor, pe cei doritori de lumina, care in parte gusta, in parte isi inchipuie prin nadejde ceea ce e de dorit prin fire, si asa ii duci prin cercare spre prefacerea intreaga, sau le-o aduci aceasta in chip binecredinicos. Caci nimic nu infati§eaza lucrarea preotiei tale ca rivna ta neobosita pentru Dumnezeu, unita cu dreapta credinta si cuvintul inflacarat ce-1 vadesti in noi, cuvint care ne prega- te§te sa lucram §i sa ne insu§im cu in|;elepciune ceea ce Cuvintul prin fire ne porunce§te pentru urcu§ul nostru spre El 462 . Prin aceasta se infap- tuieste desavir§ita restabilire a noastra prin fapte cuviincioase §i dogme bune 463 ; §i departarea §i intoarcerea noastra de la cele ce ne fac sa ne abatem de la sfintitul urcu§. 462. Fiul lui Dumnezeu e Cuvintul sau Ratiunea prin fire, pe cind cuvintul §i ra|iunea noastra, sau noi ingine ca cuvint cuvintator §i ratiunea ce rafioneaza, sintem prin create dupa chipul Aceluia sau Aceleia. Dar persoana omeneasca ca cuvint creat nu e numai un chip de sine al Cuvintului prin fire, ci intre ele exista §i o relatie vie. Cuvintul prin fire atrage persoana noastra spre El §i ea tinde Sa fie intr-o comuniune dialogala tot mai deplina cu El. Cuvintul dumnezeiesc Se foloseste in sustinerea tendintei persoanei ome- ne§ti spre El de cuvintul pornit de la El §i primit de noi. Cuvintul sau ratiunea ce ni-1 comunica sau ne-o comunica Cuvintul personal, sau Rajiunea personala prin fire, sporegte asemanarea noastra ca cuvint cuvintator §i lucrator creat, sau ca rafiune personala creata, cuvintatoare §i faptuitoare. Prin acestea devenim tot mai mult cuvint cuvintator sau ratiune personala apropiata de Cuvintul prin fire. E rezumata aci toata doctrina Sf. Maxim despre Cuvintul sau Ratiunea-Persoana dumnezeiasca §i omeneasca §i despre relatia vie intre ele. Din faptul ca cuvintul e al persoanei rezulta ca el are §i un conj;inut, dar exprima §i un apel §i un raspuns prin cuvinte §i fapte, un mod de comunicare reciproca a acestui confinut. La fel rafiunea exprimata prin cuvint. Cuvintele sau ratiunile nu stau de sine, ci sint continuturi ce §i le comunica persoanele. Fiecare persoana tinde sa-§i adune de la altele cit mai multe confinuturi, ceea ce le face sa comunice, sa se solicite §i sa-§i raspunda. De aceea trebuie sa fie o Persoana suprema care are prin fire toate continuturile sau ratiu- nile. Dar §i fiecare persoana creata e chemata la nemurire, caci numai o mulfime mare de persoane §i intr-o mi§care eterna poate cuprinde continutul Cuvintului dumnezeiesc, adica fiinta Lui; sau chipurile Lui create, primind continutul Lui, i§i comunica intr-un fel propriu acest confinut continuu primit. Cuvintul intrupat cuprinde atit fiinfa divina, cit §i firea umana §i lumea creata. Si fiecare om e chemat sa cuprinda in Hristos totul. Astfel prin toate ni se comunica Persoana Cuvintului intrupat §i persoana umana unita cu El poate sa se comunice prin toate. 463. E ceea ce am aratat la nota anterioara. Dogmele nu sint numai drepte, ci §i bune, pentru ca in toate se exprima bunatatea lui Dumnezeu §i prin toate sporim in bunatate sau in asemanarea cu Dumnezeu. SCRIERI 217 §i ce slabeste si face sa inceteze mai mult acest urcu§ sau calatoria spre Cuvintul decit infricosatoarea tradare a Lui prin cele ce se sadesc acum in cei ce calatoresc pe calea imparateasca a dogmelor dumnezeiesti §i parintesti, care nu au in ele nici o abatere, din cele ce due din nefericire pe o parte sau pe alta in prapastiile amestecarii §i gropile despartirii 464 ? De aceasta sint feriti cei ce voiesc sa cunoasca pe acestea prin harul Sfin- tului Duh ce-i conduce §i-i calauzeste cu in|;elepciune, ca sa-i duca la desavir§ita cunoa§tere a marelui Dumnezeu §i Mintuitor al tuturor pe cei ce se grabesc spre aceasta. Caci e tradare schimbarea marturisirii dreptei credinte in El §i*in cele privitoare la El prin primirea marturisirii etero- docsUor si a invataturii tradatoare,"care desfiinteaza prea sfintul Lui trup luat din al nostru, mai bine zis rastoarna toata iconomia (intruparea). E o tradare a ei in primul rind, fiindca, odata ce Cuvintul a fost cu noi in trup, cuno§tinta Dumnezeirii Lui s-a facut tuturor cu atit mai grea cu cit s-a facut mai desavir§ita §i cu cit adevarul umanitatii luate de El s-a facut mai vadit, cuprinzind marginile lumii prin propovaduirea plina de putere a Parintilor ce au vestit-o. Caci se marturiseste pretutindeni de toti in mod neclintit si se crede in chip drept, pe temeiul propovaduirii lor, adica al inva|;atorilor ale§i de Dumnezeu, ca Unul din sfinta §i cea de o fiinta Treime, Fiul Unul Nascut, fiind Dumnezeu desavirsit dupa fire si luind cu adeyarat trupul eel de o fiinta cu noi, insufletit rational §i mintal din Sfinta Maica a lui Dumnezeu si Pururea Fecioara, unindu-1 cu Sine in mod propriu si nedespartit dupa ipostas, este astfel Unul ca si inainte, dar nu e compus dupa ipostas, macar ca e simplu dupa fire, ca Unul ce a ramas Dumnezeu si de o fiinta cu Tatal §i in acela§i timp indoit ca Cei ce S-a facut trup. Aceasta, pentru ca, prin cele doua firi, sa fie de acelasi neam cu cele extreme dupa fiinta si sa pastreze deosebirea naturala intreolalta §i par|;ile Sale, iar prin unita- tea persoanei, avind intre partile Lui o deplina identitate, sa aiba fata de cele extreme §i o distinctie personala ca Unul ce e Unul §i Singur 465 si, prin identitatea neslabita naturala si fiintiala ce o are cu amindoua extre- mele, sa fie desavir§it in amindoua: ca Dumnezeu §1 totodaM A£ela§i Ca om. Dimpotriva, ace§tia II socotesc in chip ratacit nedesavir§it si suferind de o cadere din insusirile Lui naturale. Caci daca nu pastreaza fara lipsuri identitatea fiecarei parti, cu exceptia pacatului, cum spun dumnezeiestii Parinti, cu cele din care §i in care este in mod propriu Cuvintul intrupat §i dupa unire, va fi un dumnezeu cu lipsuri, daca mai poate exista peste tot 464. Se vizeaza nestorianismul care desparfea cu totul firile in Hristos, sau monofizi- Usmul severian §i monotelit, care le amesteca. 465. El e unul ca Persoana, dar e o gersoana deosebita de toate celelalte, prin faptul ca are doua firi, degi prin acestea e de acelasi neam cu extremele. 218 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL un dumnezeu nedesavirsit; de asemenea va fi si om cu lipsuri, daca peste tot mai poate fi om eel caruia ii lipsesc unele insusiri naturale 466 . Deci nu trebuie alterata existenta lor, prin desfiintarea vointei natu- rale si a lucrarii fiintiale pe motiv ca altfel e pagubita unirea. Caci din aceasta urmeaza una din doua: sau se va face din parti un intreg oarecare si se vor topi cele doua vointe fiintiale si lucrari naturale prin compozitie intr-o vointa si o lucrare si se va extinde de la parti alte- rarea asupra intregului, prefacindu-1 in ceva mitic (inchipuit), care se va arata cu totul strain de comuniunea cu Tatal si cu noi, neavind nici Acela o voinja sau o lucrare compusa prin fire, nici noi 4 * 66 . Caci nu se produce nici o compozitie (sinteza) a celor aflatoare intr-un suport, dar nici nu sint vazute existind in ele insele si in afara de fiinfa suport a lor 466c . Si apoi e absurd a cugeta ca se imparte si se taie o unica vointa in ceva mai de sus si ceva mai de jos. Aceasta cere inrudirea naturala cu amindoua, pentru a se distinge in doua jumatati (1), si aceasta data fiind unitatea nedespartita dupa ipostas 467 . Sau (facind asa) vom pastra nepagubita 466. Daca firea omeneasca a fost creata de Dumnezeu, El poate sau se cuvine sa o pastreze chiar §i in suprema unire cu ea, caei a creat-o ca sa o iubeasca si i-a dat toate insu§irile care o fac capabila sa-L manifeste. In intruparea Cuvintului se vadeste o tainica conformitate a omului creat cu Dumnezeu, Creatorul lui. Crestinismul nu e credinta numai in Dumnezeu Cel neschimbat, ci si in fiinfa si valoarea omului dintr-o anumita corespondenja cu Dumnezeu, Care-1 cheama la dialogul etern cu El. Dar si un Dumnezeu care trebuie sa elimine, sau sa preschimbe ceva din om cind se uneste cu el este si el un dumnezeu imperfect. Un om imperfect ar fi marturia unui dumnezeu imperfect. Crestinis- mul prezinta pe Dumnezeu Cel desavirsit numai prin faptul ca El Se poate uni cu omul, creat pentru unirea cu El, fara sa trebuiasca sa Se preschimbe, sau sa piarda ceva din El. De aceea omul a fost creat ca o fiinfa in stare sa fie indumnezeita, sa ajunga la toate ale lui Dumnezeu, dar nu prin sine, ci prin harul lui Dumnezeu. El e creatura destinata indumne- zeirii. Prin sine e nimic, prin Dumnezeu se face §i el purtatorul puterilor dumnezeiesti. De§i se face dumnezeu prin har, el are tocmai de aceea o capacitate pentru aceasta cum nu are animalul si nici lumea materiala. El e constient si liber ca si Dumnezeu si pentru Dum- nezeu. El poate cugeta si experia in mod constient pe Dumnezeu. El poate iubi pe Dumne- zeu. Dar prin libertate poate sa §i deformeze aceste insusiri. 466 b. Nu poate exista o voin|a §i o lucrare compusa prin fire. Asa ceva nu e nici in Dumnezeu, nici in om. O astfel de voinja §i lucrare n-ar mai fi nici dumnezeiasca, nici omeneasca. Ce ar fi atunci? Nu s-ar mintui deci umanul, nici nu s-ar indumnezei ca uman. Ar fi ceva asemenea centaurului: nici dumnezeu, nici om, ci o alterare a ambelor. Dar poate fi alterat Fiul lui Dumnezeu? Mai e un dumnezeu cel care poate fi alterat? 466 c. Insu§irile si activitat-ile unui subiect nu se contopesc, dar nici nu au existenta in ele inse§i, ci i§i au existenfa in subiect, in ipostas, care le uneste fara sa le contopeasca. Aceasta e concepjia generala a Sf. Maxim. Toate exista in ipostasuri, dar nu se contopesc. Cele spirituale exista in subiectul personal. E o cugetare profund personalista. Ele ies dintr-o esenja (fiinj;a), iar aceasta nu e vazuta decit in ipostasuri. In gradul lor suprem si neprovenit de la altceva, ele exista in fiinfa dumnezeiasca, iar aceasta, in ipostasurile Sfin- tei Treimi. I§i poate forma Hristos o fiinfa noua, deosebita de a Sfintei Treimi, poate fi suport al unei vointe §i lucrari compuse, sau le poate lua dintr-o existenfa a lor de sine, sau din Dumnezeu si om ca sa le contopeasca? Asa ceva e cu neputinfa. 467. Daca Hristos ar avea o singura vointa, contopita din cea dumnezeiasca si cea omeneasca, cum se face apoi iarasi ca ea se imparte in doua, aratindu-se pe jumatate dum- nezeiasca, pe jumatate omeneasca? SCRIERI 219 voin|;a naturala a firii Cuvintului intrupat si lucrarea ce-I apartine fiin|ial §i vom desfiinj;a fiinta omeneasca a Lui §i o vom inlatura si, astfel, vom vatama unirea cea mai presus de fire §i trupul inzestrat cu suflet rational §i infelegator, sau fiinta si firea noastra nu va mai avea trebuinta de aceasta unire dupa ipostas, neaflindu-se nicidecum §i nemintuindu-se in Cuvintul. Caci unde si ce fel de fire va mai fi acea fire care a cazut din cele ce-i apartin dupa fire? Daca deci Domnul a fost lipsit dupa trup de acestea sau de vreuna din aceste insusiri, n-a fost nici om peste tot (sau sa dovedeasca cei ce spun acestea ca e om prin fire fara acestea, sau om peste tot); iar daca nu a fost om peste tot, caci nu exLsta om lipsit prin fire de acestea sau de vreuna din ele, e vadit ca Cuvintul nu S-a facut om. Caci cum S-ar fi facut om, sau prin ce ratiune, odata ce firea nu e lipsita de nici una din acestea? Ci este altceva, strain cu totul de firea noastra si necunoscut. In acest caz ceea ce spune ca s-a facut sau a avut fiinta de la inceput impreuna cu El s-a si coborit de sus impreuna cu El, si atunci ce mai e coborirea la noi, odata ce nu ne-am intilnit nicidecum cu El printr-un trup neluat de la noi si neunit cu El dupa ipostas? Sau totul e o nalucire si un chip care ne ama- ge§te simturile, §i nu esenfa trupului. In acest caz nu e pirga neamului nostru, sau framintatura care ne uneste prin har si ne elibereaza de toate cele ce ne despart (de Dumnezeu), a caror cauza s-a facut neascultarea de la Adam eel vechi, pirga pentru care a fost osindita la moarte firea noastra. Pentru ce ne pizmuiesc deci mintuirea si marturisirea desavirsita? Pentru ce aduc silogismele pretinse de neocolit si spun ca lucrarilor le urmeaza voin|;ele si acestora le urmeaza iarasi opozitia din care deduc si pe cei ce voiesc cele contrare 468 ? Tree peste respingerea acestora si peste intrebarea de unde si cum ajung la aceste mincinoase afirmajii (sofisme)? Voiesc sa stiu §i sa aflu numai: daca ei, sus|;inind acestea §i inventind aceasta noua invatatura, o fac fara voie si cine e eel ce ii sile§te? Apoi dupa fapta, de unde au dobindit vointa pentru lucrul facut, daca n-a exis- tat inainte? Si cine a silit pe eel ce a facut un lucru, ca sa-1 faca chiar fara voie si sa fie multumit cu lucrul facut 469 ? §i cum daca Insusi Cuvintul intrupat nu voia in mod natural ca om, dar lucra cele dupa fire 470 , de unde primea sa voiasca nesilit foamea §i setea, durerea si osteneala si somnul si toate celelalte? Caci nu voia si nu 468. Monotelitii respingeau doua lucrari §i doua voin|;e in Hristos, spunind ca din acestea urmeaza doi voitori contrari. 469. Prin aceste intrebari Sf. Maxim vrea sa le arate chiar din ceea ce fac ei ca nu pot spune ca fac un lucru fara a-i premerge o voin|a, cum afirmau ei ca se intimpla in Hristos. 470. Unii monoteli^i spuneau §i de Iisus ca nu voia in mod natural ca om, dar lucra cele ale firii omenesti, caci nu puteau contesta ca lucra prin trup. 220 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL lucra numai Cuvintul acestea dupa fire, avind firea cea mai presus de fiin|;a §i suprainfinita impreuna cu Tatal si cu Duhul, de§i «ca Dumnezeu dadea firii iara§i in chip liber, eind voia, vreme sa lucreze ale ei» 471 , cum spune dumnezeiescul §i marele invatator al Nyssenilor, Grigorie (Comentar la loan, cartea IV). Caci daca ar fi voit acestea numai ca Dum- nezeu nu Acela§i §i ca om, sau ar fi fost El Insusi trup prin fire, sau schim- bindu-Se dupa fiinta S-ar fi facut trup prin caderea Dumnezeirii Sale, sau trupul Lui n-ar fi fost insufletit in chip rational, ci el ar fi fost in trupul Sau cu totul neinsufletit si nerational 472 . Iar daca trupul a fost insufletit in chip rational, avea si voie naturala, caci tot ce e prin fire rational e numai- decit §i voitor prin fire 473 . Si daca avea vointa naturala ca om, voia desi- gur dupa fiinta acelea pe care El ca Dumnezeu, creind-o, le-a sadit in fire in chip natural, ca tinind de constitutia si de mentinerea ei 474 . Caci n-a venit ca sa strice firea, pe care El Insu§i a facut-o ca Dumnezeu si Cuvin- tul, ci a venit sa indumnezeiasca cu totul firea pe care El Insusi a voit, cu bunavointa Tatalui si cu impreuna lucrarea Duhului, sa o uneasca cu Sine 471. Invatatura cea dreapta e ca Iisus nu numai lucra cele omenesti prin firea ome- neasca, ci le §i voia cu voia omeneasca, nu cu voia dumnezeiasca. Totusi avea §i voia dum- nezeiasca in voirea omeneasca a acestora. Caci El ingaduia firii omenesti sa voiasca, cind era potrivit, cele ale ei: foamea, setea etc. Umanul nu era numai un instrument pasiv al voii dumnezeiesti. Caci cum ar fi biruit astfel cele ale slabiciunii omenesti? Legatura intre voia omeneasca §i cea dumnezeiasca era foarte subtila in Hristos. Nu era nici o despartire in ele §i nici o contopire. Voia omeneasca nu se mi§ca fara voia dumnezeiasca, iar cea dumnezeiasca nu o silea pe cea omeneasca, ci aceasta se misca benevol simtind dorinfa voii dumnezeiesti. Fiecare din cele doua voi i§i arata libertatea in lucrarea celeilalte. In oarecare masura aceasta se intimpla §i in orice om care vrea sa se conformeze voii dum- nezeiegti. Deosebirea cea mare sta poate in faptul ca in Hristos voia omeneasca simtea mai clar dorinta §i mi§carea voii dumnezeie§ti. 472. Daca Hristos n-ar fi voit §i savirgit faptele Sale omenegti §i cu voia Sa ome- neasca, n-ar fi avut in existenta Sa in trup, si sufletul §i ratiunea omeneasca, caci a nu voi omeneste inseamna a nu avea suflet §i rafiune omeneasca. In acest-caz n-ar fi ridicata din folosirea patimaga contrara lui Dumnezeu ratiunea omeneasca §i in general sufletul ome- nesc. Si atunci pentru ce ar mai fi luat trup Fiul lui Dumnezeu? Poate chiar trupul Lui ar fi fost o simpla apari|;ie, sau Dumnezeirea cazuta la starea de trup in sens panteist, anulin- du-se in acest caz lucrarea mintuitoare a lui Dumnezeu. Numai asumind umanitatea intrea- ga Fiul lui Dumnezeu a mintuit-o, adica i-a asigurat via|a fericita la sinul Lui pentru veci. 473. Ratiunea fara vointa e fara rost. De ce a§ rationa in imprejurarile viefii mele, daca nu pot alege prin judecata f elul de a ma comporta in ele, sau cu ce fapta am sa le raspund? In ratiune este implicata vointa si congtiin^a ca e de preferat sa aleg binele. 474. Dumnezeu Cuvintul n-a venit sa desfiin|;eze firea pe care a creat-o, deci nici voia pe care a sadit-o in ea ca sa fie in armonie cu voia Lui §i sa sporeasca astfel in ceea ce ii este propriu prin comunicarea cu Dumnezeu, lucrind conform voii Lui. Deci insu§indu-§i firea noastra Si-a insusit §i voia ei in miscarea ei dreapta, deci in Dumnezeu, intrucit El a sadit in firea noastra aceasta voie spre El. A venit sa readuca voia firii noastre la conformi- tatea cu voia Sa, dar nu silind-o spre aceasta. S-a facut El Insu§i ca Dumnezeu Subiectul acestei voi a creaturii Sale, intarind libertatea pe care i-a dat-o ca sa mearga pe calea pro- prie firii ei in conformitate cu voia Lui dumnezeiasca.- In aceste rinduri Sf . Maxim afirma in mod clar conformitatea firii noastre, §i deci a voii noastre, cu Dumnezeu ca baza a intru- parii. Intruparea duce la capat opera creatiunii, unind deplin creatura cu Creatorul si o indumnezeie§te dupa har. SCRIERI 221 dupa ipostas impreuna cu toate insusjrile ce-I apartin in mod natural, afara de pacat. Deci ca Dumnezeu prin fire a voit cele dumnezeie§ti si parintesti prin fire. Caci era impreuna voitor cu Nascatorul Lui. Iar ca om, voia iarasi Acelasi cele omene§ti prin fire, pazind iconomia (intruparea) curata de orice nalucire, neimpotrivindu-Se nicidecum voii Tatalui. Caci nimie din cele naturale, precum nici insasi firea, nu se impotriveste vreodata cauzei firii 475 . Caci vointa, ca socotinta proprie (yvwuri), §i cele ce sint ale ei, e aceea care nu consimte uneori cu ratiunea firii. Deci daca ar spune cineva ca ceva din cele dupa fire se impotrive§te lui Dumnezeu, vina ar arunca-o mai degraba asupra lui Dumnezeu decit asupra firii, ca asupra Unuia ce a sadit in cele create un razboi natural spre revolta si lupta fata de El si intreolalta. Iar ca nimic natural nu se impotriveste lui Dumnezeu, e vadit din faptul ca cele naturale au fost create de Dumnezeu 1 prin facere §i ca nici una nu are ceva reprosabil in existenta sa fiintiala, ci dimpotriva sint supuse invinuirilor pentru abaterea lor. Caci prin aceasta abatere ne facem parta§i de tot raul prin socotinta noastra arbitrara, asemenea sar- pelui incepator al raului, dar prin fire sintem faptura a^lui Dumnezeu si zidire cinstita dupa fire. De aceea urmind dumnezeie§tilor Paring, nu admitem nici o mic§orare nici a vointelor naturale, nici a lucrarilor, pre- cum nici a firilor insele in Acelasi si Unul Cuvint al lui Dumnezeu intru- pat. Ci II credem pe Acela§i in chip dreptcredincios intru toate Dumnezeu si om desavirsit, pentru ca are si voieste si lucreaza in chip desavirsit cele dumnezeiesti §i cele omene§ti §i deci are in mod propriu §i vointa §i lucrarea dumnezeiasca §i omeneasca. Crezind a§a, nu dogmatizam mic- §orarea firilor din care si in care exista, sau mai bine zis neexistenta lor. Ca a avut voie omeneasca dupa fire, precum §i dumnezeiasca dupa fiinta, arata in mod vadit Insusi Cuvintul prin ferirea omeneasca icono- mica de moarte, manifestata de El. Aceasta L-a facut sa spuna: «Parinte, de este cwputinta, sa treaca acestpahar de laMine», ca sa arate slabiciu- nea trupului Sau §i ca nu S-a facut cunoscut celor ce-L vedeau prin nalu- 475. Daca Hristos n-ar fi implinit voia Tatalui, s-ar fi dovedit ca nu e nici Fiul Lui adevarat §i n-a luat nici firea omeneasca adevarata. Deci intruparea, ridicarea din pacat §i mintuirea ar fi fost o nalucire. Caci atit ca Fiul adevarat al lui Dumnezeu, cit §i ca Cel ce a luat firea omeneasca creata ca Dumnezeu, ridicata din pacat (singura cu care Se putea uni Fiul lui Dumnezeu), S-a dovedit prin implinirea voii Lui de mintuire a umanului. Sfintul Maxim manifesta un mare optimism in in}£legerea firii omenesti. Faptul ca ea, voind ceea ce voieste Dumnezeu, voieste ceea ce o promoveaza cu adevarat, arata ca e facuta sa se deschida prin voia sa adevaratului Dumnezeu. In faptul ca omul inchizindu-se capricios in sine prin voia sa nu se simte bine in mod statornic si nu creste spiritual, se arata ca el .a fost facut sa se depageasca, prin voia sa, pe sine, ca sa se realizeze pe sine, ca a fost facut ca o fiinta ce tinde spre desavirgirea in Creatorul ei. 222 . SFINTUL MAXIM MARTORISITORUL cire, inselindu-le simtirea; ci ca a fost cu adevarat si in mod propriu om, marturisind-o aceasta vointa Lui naturala, care s-a ferit de moarte prin iconomie 476 . Dar ca iara§i a fost indumnezeita vointa Lui omeneasca in intregime prin consimfire cu cea dumnezeiasca, fiind mereu miscata §i intiparita de ea, e vadit din faptul ca implinea in mod desavirsit numai judecata voii Tatalui, de care spunea ca om: «Sa nu se facd voia Mea, ci a Ta». Ni S-a dat si prin aceasta pe Sine model si pilda spre nesocotirea voii noastre prin implinirea deplina a celei dumnezeiesti, chiar daca am vedea atir- nind prin aceasta moartea asupra noastra 477 . Caci daca nu facindu-Se om si insusindu-Si voia omeneasca naturala si supunind-o pe aceasta prin iconomie si ridicind-o spre unirea cu voia dumnezeiasca, ar fi spus Tata- lui: «Sd nu se facd voia Mea, ci a Ta», ar fi vadit ca a spus aceasta ca Dum- nezeu prin fire si prin aceasta ar fi aratat ca nu are aceeasj voie cu Tatal si egala cu a Lui, ci alta si deosebita dupa fire, pe care supunindu-I-o, cerea sa se faca numai cea parinteasca. §i daca avea alta vointa naturala decit cea a Tatalui, e vadit ca avea si o fiinfa deosebita. Caci «o singura fiinta are si o singura vointa», dupa prea inteleptul Ciril. Iar daca vointa natu- rala e deosebita, deosebita va fi numaidecit si firea 477b . Deci una din doua: sau avea ca om o vointa naturala si S-a ferit pentru noi, cu voia, in chip iconomie de moarte 478 ; dar iarasi a pornit impotriva ei pentru desavirsita consimfire cu cea dumnezeiasca; sau, neavind ca om o voinfa naturala, a suferit ca Dumnezeu prin fire pati- mile trupului in fiinfa Sa, care se ferea in chip natural de moarte si avea prin fiinfa alta vointa naturala decit cea a Tatalui, cerindu-I de aceea Acestuia si rugindu-L sa nu se faca voia Sa. Dar ca Dumnezeu are frica de moarte prin fire si cere de aceea sa treaca paharul ei si are alta vointa naturala decit cea parinteasca? 476. Daca nu S-ar fi ferit de moarte, nu ar fi fost om. Deci n-ar fi fost Dumnezeu intrupat §i nu ne-ar fi mintuit. 477. Trecem peste voia noastra, o calcam, n-o implinim, cind implinim voia dumne- zeiasca, chiar daca renunfind la voia noastra renuntam la apararea vie|ii noastre prin ea. Dar in aceasta renunj;are la voia noastra in favoarea celei dumnezeiesti, se manifesta in altfel voia noastra, mai bine zis voia no'astra cea adevarata. §i prin ea asiguram firii noastre adevarata viafa, cea in Dumnezeu, sau din izvorul viepi adevarate in locul unei vieji trecatoare, mai mult aparente. Mai mult implinim voia noastra cind implinim prin ea voia lui Dumnezeu, decit atunci cind cautam sa o implinim impotriva voii lui Dumnezeu. Slabirea aceasta a voii a adus-o pacatul. 477 b. §i-a supus voia Sa omeneasca voii dumnezeiesti, pentru ca sa se implineasca mintuirea omului care nu se poate mintui in afara comunicarii cu Dumnezeu. Altfel ar fi ramas desparjit umanul de Dumnezeire. 478. S-a ferit cu voia Sa omeneasca in chip iconomie de moarte, ca sa arate ca Dum- nezeu Cuvintul a luat firea §i voia noastra adevarata, dar slabita de pacat, §i ca atare a putut mintui, intrucit S-a supus voii dumnezeiesti, cu toata slabiciunea lor, cum se spune in continuare. SCRIERI 223 Sa lepadam deci din sufletele noastre §i o astfel de absurditate §i sa tinem binecredincioasa marturisire a Parintilor. Si cind zice: «Parinte, de este cu putinta, sa treacd paharul acesta» (cum zice marele Atanasie in «Cuvintul despre intrupare §i Sfinta Treime»), «dar sa. nu se facd voia Mea, ci a Ta», caci «Duhul este rivnitor, dar trupul stab», sa intelegem ca aci ne arata cele doua voinj;e: pe cea omeneasca sau a trupului §i pe cea dumnezeiasca. Cea omeneasca se fere§te de patimi pentru slabiciunea trupului, iar cea dumnezeiasca e gata sa le primeasca. A§a a invajat §i marele Grigorie Teologul, in «A1 doilea Cuvint despre Fiul», zicind in chip clar: «Voirea Aceluia nu avea «iimic potrivnic, fiind intreaga indum- nezeita». Deci Ii era propriu sa voiasca omene§te, dupa acest mare inva- tator. Caci nu se intimpla aceasta prin socotinja proprie, ci prin vointa naturala in sens propriu intiparita continuu de Dumnezeirea Lui dupa fiinta §i mi§cata spre implinirea iconomiei (a mintuirii) §i indumnezeita prin consim|;irea §i legatura cu cea parinteasca §i devenita §i numita §i dumnezeiasca cu adevarat prin unirea in sens propriu cu aceea, dar nu prin fire. Caci nu a ie§it nicidecum, indumnezeindu-se, din fire 479 . Caci spunind «indumnezeita intreaga», inva|;atorul a infa|:i§at unirea vointei omene§ti din El cu voia dumnezeiasca §i parinteasca a Lui, departind deplin toata impotrivirea §i pe cei ce voiesc cele contrare tainei lui Hristos 480 . Iar spunind «voirea Aceluia^ a indicat mi§carea innascuta a voii omene§ti din El §i deosebirea ei fiintiala §i naturala de cea dumnezeiasca §i parinteasca a Lui, prin ceea ce a inlaturat deplin nalucirea contopirii 479. Indumnezeirea nu inseamna ie§irea firii noastre din ceea ce este ea. Aceasta inseamna ca e facuta pentru indumnezeire; ca in starea de indumnezeire se realizeaza in mod deplin. Iara§i apare conformitatea umanului cu divinul. Omul se cere dupa prezenja transcenden|ei dumnezeiesti in sine, cum se cere plaminul dupa aer. Indumne- zeirea e desavirsirea bunatafii in om, in care el simte in modul eel mai deplin §i ne§tirbit umanitatea lui. 480. Invataturile contrare tainei lui Hristqs se opun indumnezeirii. Sfintul Maxim vede indumnezeirea concentrate in acordul deplin al voii omenesti a lui Hristos cu voia Lui dumnezeiasca. De voie atirna toata bunatatea, dar §i toata rautatea. Prin acordul voii omenesti cu cea dumnezeiasca se deschide Dumnezeirea omenescului §i omenescul Dum- nezeirii. Voia este usa firii noastre care se poate inchide si deschide lui Dumnezeu, intfl- nind usa inchisa sau deschisa a lui Dumnezeu, reprezentata de voia Lui. Voinfa buna face intreg omul bun, caci e deschisa cu drag lui Dumnezeu si semenilor. Voinfa buna se afla in acord cu voia lui Dumnezeu prin care se revarsa bunatatea Lui nesfirsita din izvorul ei. In unire cu voia lui Dumnezeu, omul traieste bunatatea sa in intilnire cu cea dumnezeiasca, fara sa se confunde bunatatea sa cu cea dumnezeiasca, intrucit pe a sa o simte provenind din cea dumnezeiasca, iar pe cea dumnezeiasca, izvor al bunatajii sale. Cine ajunge in preajma unui om bun simte in acela bunatatea lui, dar si pe cea a lui Dumnezeu ca izvor al bunatatii lui. Simte persoana omului in intilnirea ei cu Persoana cea buna a lui Dumnezeu sau cu Sfinta Treime. Prin vointa omul arata ca este o persoana deosebita de Dumnezeu, dar se si poate pune de acord cu El ca Persoana, cind nu I se opune. 224 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL lor. Caci combatind pe cei ce prin aceasta si prin despartirea deopotriva cinstita de ei cu ea (cea dumnezeiasca) lupta impotriva iconomiei (a intru- parii si mintuirii), acest dumnezeiesc Parinte si sfintii invatatori ai Biseri- cii universale au dogmatizat cu glas mare deosebirea si unirea, impotriva celor doua rataciri: pe una (din vointe) aratind-o mentinuta real si desa- •virsit in ratiunea naturala, iar pe cealalta, pastrata ferm si ipostatic 481 . Prin aceasta se adeveresc firile aflate fiinjial in Unicul Hristos Dumnezeu in unire inseparabila, ca si toate insusjrile lor naturale 482 . Caci toti au dog- matizat ca pe alta si alta firea dumnezeiasca si omeneasca, sau o indoita fire in Unul si Acelasi 483 . Astfel au propovaduit in mod clar tuturor si o alta si alta vointa, adica dumnezeiasca si omeneasca, sau doua vointe; si o alta si alta lucrare, dumnezeiasca si omeneasca, deci o lucrare indoita, adica doua. Caci a§a au indicat fiintele in mod vadit prin numar. Fiindca Se arata Acelasi ca om prin fire, desi e dupa fire si Dumnezeu, vrind in mod iconomic sa treaca paharul 484 , dar intiparind pina acolo ceea ce e al nostru, cum ne-a invatat inteleptul Ciril, incit sa alunge toata frica de moarte a firii noastre si s-o intareasca si s-o ridice in pornirea barba- teasca a infruntarii ei (inf;eleg, a mortii). Si Se arata iarasi Acela§i ca Dumnezeu, desi e si om dupa fiinta, voind impreuna cu Tatal sa indepli- neasca iconomia si sa infaptuiasca mintuirea noastra, a tuturor. Se arata ca om, desi e prin fire Dumnezeu, traind omeneste de buna voie pentru noi incercarea patimilor; dar Se arata si ca Dumnezeu, desi e dupa fire om, lucrind dumnezeieste si infatisind in mod natural semnele Dumne- zeirii, din care se cunoaste ca era Acelasi Dumnezeu si om, avind vointele si lucrarile in mod natural egale ca numar cu firile din care si in care exista, spre adeverirea existentei desavirsite a celor care erau in El in mod propriu. 481. Parintii au susjinut fata de contopirea firilor pastrarea lor in ratiunea naturala a fiecareia, iar fata de despartire, unirea lor ferma §i ipostatica, prin care se realizeaza modul in care unindu-se, fara a §terge ratiunea naturala, realizeaza iconomia sau intrupa- rea si mintuirea. 482. Datorita ipostasului eel Unul, cele doua firi se afla in Hristos intr-o unire de nedesparfit. Este o unire greu de inteles. Ea arata din nou putinta firii omenesti de a fi inarticulata intr-o unitate personala cu cea dumnezeiasca. Aceeasi Persoana dumne- zeiasca se poate manifesta prin firea omeneasca ca prin firea proprie, precum prin trup se manifesta sufletul. 483. Fiul lui Dumnezeu traieste odata cu plinatatea dumnezeiasca si plinatatea ome- neasca asumata, fara confundarea lor. Dar le traieste totusi ca Unul si Acela§i; Se simte Acelasi in cele dumnezeiegti §i in cele omene§ti ale Sale. O asemanare oarecare am avea in trairea de catre persoana umana a miscarilor sufletului si ale trupului, sau in prezenfa celor dintii in cele din urma §i invers. Aceasta inseamna pe de o parte ca nu este o opozi^ie intre cele dumnezeiesti si cele omenesti, pe de alta ca in cele omenesti se afla cele dumne- zeie§ti si invers. 484. Voia prin iconomie sa treaca paharul, adica sa arate ca fiind Dumnezeu S-a facut om cu adevarat, caruia ii este frica de moarte. SCRIERI ' 225 Iar daca cineva aduce, spre respingerea si negarea acestora, expre- sia ^lucrare teandrica» a graitorului de Dumnezeu Dionisie si expresia «lucrarea ce se arata inrudita cu amindoua» a prea inteleptului Ciril, sa stie ca nu se alege de aci cu nici un ajutor impotriva marturisirii dreptei credinte. Caci expresia <4eandrica», folosita ca un termen potrivit de invatator indica concomitent lucrarea indoita dupa fire. El a propovaduit unindu-le, si nu in mod simplu, lucrarea dumnezeiasca §i omeneasca. De aceea nu le-a indicat prin numar, caci a invatat in mod unitar unirea lucrarilor naturale, care nu se vatama prin deosebirea lor naturala, pre- cum nici unirea nedespartita a firilor nu se vatama prin indicarea lor deosebita. Fiindca altfel, daca potrivit celor ce spun ca ar avea o singura lucrare §i aceasta teandrica, daca ea i-ar fi naturala Cuvintului intrupat, cum s-ar imparti in doua cea una dupa fire? Si prin ce ratiune lucrarea cea una ar face sa se constituie si sa se defineasca doua naturi? §i cum s-ar putea face ca sa aiba lucrarile la fel cu fiecare din cele de acelasi neam (cu Dum- nezeu si cu omul) si sa fie iarasi deosebite dupa fiinta de cele de alt neam? §i omit sa spun ca eel ce spune aceasta a cazut atit din inrudirea naturala cu Tatal, cit si din cea cu noi, intrucit nici Acela, nici noi nu avem lucrarea innascuta si fiintiala teandrica. Iar daca ea ar fi ipostatica, pe linga faptul ca aceasta e o opinie noua - caci cine ar spune ca exista o lucrare tean- drica? - §i acest cuvint II socoteste pe El strain de Tatal, dupa lucrare, daca are o lucrare ipostatica deosebita de Tatal, si nu naturala. Caci in acest caz Cuvintul e deosebit de Tatal prin insusjrile ipostatice. Iar expresia ^lucrarea se arata inrudita cu amindoua» fericitul Ciril n-a spus-o spre desfiintarea deosebirii fiintiale dupa fire a lucrarilor celor din care si in care exista Unul si Singurul Hristos Dumnezeu, ci spre afirma- rea unirii culminante a acestora. Prin aceasta se arata imitind pe graitorul de Dumnezeu Dionisie prin alte cuvinte. Caci a spus-o aceasta ca sa invete ca Acesta nu e Dumnezeu gol, nici om simplu, nici Dumnezeu lucrind deosebit prin cele netrupesti, nici om lucrind deosebit dupa soco- tinta sa, ci Dumnezeu intrupat si inomenit in mod desavirsit pentru noi, Acelasi lucrind deodata dumnezeieste si omeneste. Caci nu Se afla Min- tuitorul lucrator numai prin cuvint si prin porunci dumnezeiesti in invie- rea mortilor §i vindecarea a toata boala si neputinta, ci luind ca impreuna lucrator la acestea sfintul Lui trup. Facea acestea pe de o parte prin dum- nezeiasca Lui porunca, dar era de viata facator prin atingerea trupului unit cu El dupa ipostas, ca sa-1 arate si pe acesta putind sa dea viata prin lucrarea lui fiintiala, careia ii slujea atingerea, glasul §i toate cele aseme- nea. Asa Si-a aratat lucrarile Lui (ale lui Hristos Dumnezeu, compus din ambele), pastrate in mod desavir§it: pe cea a Dumnezeirii Lui prin 226 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL porunca Lui a toate facatoare si pe cea a umanitatii Lui prin atingere, unite desavir§it prin legatura launtrica §i prin intrepatrundere (periho- reza) pina a se arata lucrarea Lui savir§indu-se prin unirea Cuvintului §i a prea sfintului Sau trup, dar nu naturala, nici ipostatica. Caci nu a spus a§a ceva invatatorul 484b . Ci pentru ca e inrudita cu amindoua partile, prin care, cum s-a spus, era Atoatefacatorul prin porunca si Se arata om prin atingere 485 . Deci s-a dovedit chiar din sfintita invatatura a invatatorului (Ciril) ca mentine §i deosebirea lucrarilor naturale, precum se arata pazind §i deo- sebirea firilor din care sint lucrarile si dupa unire, desi pastreaza unirea. Deosebirea o arata zicind: porunca a tot facatoare §i atingere; iar unirea, spunind ca lucrarea e una si inrudita. Prin acestea inlatura atit impartirea cit §i despartirea tainei lui Hristos. Iar cei ce nu inteleg a§a, ci inteleg ^lucrarea inrudita» ca fiind o singura lucrare a Cuvintului si a trupului, dogmatizeaza amestecarea intr-o fiinta, sustinuta de Eutihie §i Apolina- rie. Deci trebuie pastrata in toate nevatamata atit ratiunea nevatamata, cit trebuie pazit §i modul iconomiei nestricate 486 . Aceasta ca sa nu patrunda impotriva adevarului urita pereche: despartirea sau confun- darea. In acest sens binecredincios trebuie intelese §i alte expresii ale Sfin- t;ilor Parinti, care mai pot fi aflate la ei. Nici pe ele nu le vom intelege ca contrare expresiilor sfintilor, despre doua lucrari, stiind ca cele din urma exprima deosebirea impotriva confundarii, iar cele dintii, unirea impo- triva despartirii. Deci sa le imbrati§am §i pe acestea §i pe acelea cu sufle- 484 b. Lucrarea dumnezeiasca §i omeneasca a lui Hristos pot fi numite §i una, intru- cit cea omeneasca e intregita de cea dumnezeiasca, fara sa fie desfiintata: atingerea cu mina ca lucrare omeneasca este mediu prin care se savir§e§te cea dumnezeiasca a vinde- carii. Dar cele doua componente ale ei nu se contopesc, cum nu se contopeste vederea tru- peasca a ochiului §i intelegerea sufleteasca a ceea ce vede. Aceasta e lucrarea cea una de care vorbeste Sf. Ciril din Alexandria, sau lucrarea teandrica de care vorbeste Dionisie Areopagitul. Lucrarea aceasta a lui Hristos nu e deci una in sensul de rezultat din contopi- rea celor doua intr-una, sau in sensul ca ar fi produsa de ipostasul purtator al lor in asa fel ca El ar avea o singura lucrare. Nici unitatea persoanei umane nu contopegte migcarea trupului cu infelegerea sufletului. 485. Se aratau cele doua lucrari ca una pentru ca realizau o conlucrare intre firi, sau aratau firile capabile sa-§i uneasca lucrarile aratind «inrudirea» firilor, care produce §i «unitatea lucrarilor» prin inrudire (auyYevf|). 486. Trebuie pastrata nealterata ratiunea fiecarei firi, dar si modul unirii lor mintui- toare. Chiar in universul creat se arata in toata ratiunea fiecarui gen, sau componente, cit §i modul unirii lor care nu le confunda. La fel se mentin Dumnezeirea §i umanitatea in unirea lor. Dumnezeu n-a creat fapturile ca sa le contopeasca intre ele sau cu Sine prin unire. Modul unirii nu altereaza rafiunile individuatiunii lor, sau componentele. Nici iubi- rea intre oameni nu desfiinteaza persoanele lor. Se poate vedea valoarea si durata eterna a persoanelor, ca cele mai ireductibile §i neinlocuibile unitati. SCRIERI 227 tul §i cu gura, plin de bucurie in chip dreptcredincios; §i prin ambele expresii ce par contrare sa rasturnam cu intelepciune pe cei ce cugeta contrar lor, si unii altora, §i adevarului 487 ; §i sa-i scoatem cu barbatie din curtea noastra, sau din Biserica universale si apostolica, si sa nu le oferim nici o calcare a credinf;ei drepte celor ce uneltesc sa surpe hotarele ei, prin parasirea armelor si dogmelor binecredincioase prin care se pro- duce nimicirea §i desfiintarea acelora. Dar trebuie stiut §i aceea ca in privinta firilor §i lucrarilor aflam la Sfintii Parinti, pe linga expresiile duale, §i pe cele unitare, ca: «ofire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata» 488 §i «lucrarea teandrica» si «lucrarea inrudita §i ardtatd prin amindoua». Dar in privinta vointelor naturale (ale naturilor), nu se afla nici o expresie unitara, pe cit §tiu eu, ci numai cele care prin intelesul §i numarul §i deosebirea lor arata doua vointe. Deci cum si pe ce temei vom primi macar sa cercetam in general de tre- buie sa vorbim de una sau de doua vointe in Hristos Dumnezeu, odata ce legea §i invatatura Parintilor ne porunce§te sa marturisim si sa propova- duim doua vointe naturale in EI, ca §i firile inse§i §i lucrarile lor naturale, recunoscind deosebirea intre ele? Spunindu-le acestea in treacat catre sfintenia ta de Dumnezeu cin- stita, te rog sa ierti §i sa indrepti cele spuse de mine necorect sau cugetate in mod necuvenit, cu iubire si bunatate parinteasca si sa ma incredintezi lui Hristos Dumnezeu, Celui impreuna slavit cu Tatal §i cu Duhul Sfint in vecii vecilor. Amin. S c o 1 i i 1. E absurd, zice, a se imparti vointa cea una. Caci aceasta e impusa de inrudirea natu- rala. Prin aceasta da jumatate uneia, iar restul celeilalte firi nerecunoscute. Prin aceasta se instraineaza Hristos de Dumnezeu si de noi, ca de unii ce avem o singura voin|a naturala. 2. Parintii au dogmatizat deosebirea si unirea impotriva confundarii si a despartirii la fel de gresita. 3. Nil. Este o lucrare ipostatica, dar in noi nerationala. Pentru ca Dumnezeu S-a facut om, ca sa mintuiasca pe om. De aceasta s-au izbavit to|i c\\\ de frica mortii au fost in toata *a|a supu§i durerii, adica to|i ci|i, temindu-se de durere, au ocolit placerea, maica durerii §i pricinuitoarea stricaciunii, pricinuitoarea si inainte vestitoare a mortii. 487. Afirmind unitatea.lucrarii, respingem pe cei ce sint contrari unirii intr-o per- soana a lor; afirmind deosebirea lucrarilor, respingem pe cei ce sint contrari persistarii neconfundate a lor in Hristos. 488. Sfintul Ciril din Alexandria, Epist. 2 catre Suecens. 228 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL 7. Un exemplar al epistolei trimise catre prea sfintitul Episcop Nicandru de catre eel intru sfinji Maxim, despre cele doua lucrari in Hristos Prea cinstite in Dumnezeu si prea fericite parinte, ai dobindit, cum o arata si numele ce-1 porti, odata cu barbatia, in mod ascuns sau aratat, si prea sfintita biruinta impotriva tuturor dusmanilor care razboiesc sfinta Biserica universale §i apostolica. Iar odata cu aceasta ai luat de pe acum de la Duhul, prin nadejde, cununa infloritoare §i pururea neve§tejita in darurile si lucrarile Duhului a luptei pentru El, avind ca in mina posesiu- nea fericita a ceea ce e dorit prin fire prin consimtirea desavirgita cu El. Dar de§i te desfatezi de Domnul Insusi, cauti ca nimeni altul cum, cind §i in ce mod sa dobinde§ti aceasta prin cuvintul descoperit, nevrind sa o procuri prin cinstitele si fericitele tale scrisori mie, sarmanului si fricosu- lui, care n-am intrat inca in lupta pentru Dumnezeu si n-am invatat inca sfintul razboi al Lui §i pentru El §i sa mi§c puterile faptuitoare ale mintii, sau gindurile din suflet ca pe niste degete §i prin aceasta sa surp viteje§te pe cei ce prin cuvinte §i pareri se ridica impotriva Domnului Atottiitorul; si alunga din pamintul eel bun, care e Insusi Domnul §i Dumnezeul nostru, si una cu credinta ortodoxa, temeiul si fiinta ferma a dogmelor adevarate §i firea pururea roditoare a virtutilor. Dar aceasta ai facut-o urmind lui Hristos, ca aratind prin tine smere- nia Lui iubitoare fata de mine, eel ce sint despartit de El prin socotinta mea arbitrara §i loeuiese intr-o tara a rautatii departata de El si hranesc patimile de necinste prin lucrare ca pe ni§te porci, si punindu-mi in vedere puterea virtutilor tale dumnezeiesti, dobindite prin marimea con- simtirii tale cu El, sa ma mi§c spre dorirea lor si sa ma pornesc spre o rivna sfinta §i fericita §i neclintita, aruncind, dupa putinta, de la mine povara mult urita a nepasarii care ma apasa mai mult ca pe toti. §i admi- rindu-te pentru grija §i indrumarea inteleapta fata de mine, aratata mie ca un bun pastor si parinte, in cursul multor ani §i prin virtuti dumne- zeiesti, cu lacrimi am rugat staruitor pe Domnul Dumnezeul nostru, macar ca sint un pacatos, sa mi te daruiasca mie si tuturor, ca, avindu-te pe tine in acest timp, sa se impuna ceea ce se poate vedea ca adevarul prin fire pe fata ca adevar la sfir§itul celor ce se intimpla acum, §i ca §i ast- fel, in necazul de acum, cum n-a fost altul de la inceputul lumii, nici nu va mai fi, necaz care i-a cuprins pe toti pretutindeni din pricina pacatelor, sa ne intare§ti prin toiagul puternic al rugaciunilor tale ascultate de Dumne- zeu si sa ne calauzesti §i sa ne luminezi cum se cuvine, stringindu-ne cu invatatura ta atotsfintita; §i sa ne conduci prin fapte lalocul inverzit al deprinderii pururea vii a virtutilor si sa ne adapi prin cunostinta cu apa SCRIERI 229 reinviorarii pururea tisnitoare a sfintelor riuri ale dogmelor; si sa ne dai privirea sigura in locul intarit §i in staulul inalt care e Biserica universale §i in Domnul care o tine inchegata cu vointa Sa prin singele propriu de via^a facator, ca sa fim eliberaji de navala vrajma§ilor care, scapaji la vremea potrivita de toata tulburarea si framintarea, uneltesc acum sa tulbure marea si negraita taina a iconomiei mintuitoare a lui Hristos Dumnezeu, care imbrati§eaza in mod dumnezeiesc toate veacurile si timpu- rile §i pe toti cei aflatori in veacuri si in timp. Ei o fac aceasta afirmind ca sfin- tul trup mintal si rational insufletit, luat de El, prin bunavoirea Tatalui §i cu impreuna lucrarea Sfintului Duh, §i unit cu El intr-unul §i acelasi ipos- tas nu are dupa unire insu§irile ce-I apartin prin fire, afara numai de pacat, care nu tine de firea Lui; sau, mai bine zis, sustin ca Cuvintul intru- pat care S-a facut om nu a pastrat deplin ca noi cele ce caracterizeaza firea noastra in mod fiintial, ci sau le-a preschimbat pe acestea in firea Sa dumnezeiasca, si prin aceasta a aratat o lipsa in Dumnezeirea Sa, avind nevoie sa i se intercaleze ceva pentru implinirea fiintei ei; sau le-a facut sa treaca in neexistenta, ca pe unele ceTnu sint bune si le-a nimicit, de§i sint opera a creatiei Sale, ca pe unele pe care nu le-a facut cu ratiune si intelepciune §i de aceea nu le-a unit cu Sine dupa ipostas 489 . Caci aceasta pune intrebarea: cum ceea ce s-a facut cu ratiune si cu intelepciune nu se mentine prin Ratiunea (Cuvintul) si Int;elepciunea, prin unire ipostatica nedespartita cu Ea 490 ? Sau cum ceea ce e intiiul §i dupa unire nu se mar- turise§te odata cu cauza pentru care se mentine, ca prin marturisire sa se creada ca Cel ce e prin fire Dumnezeu S-a facut om cu adevarat? Sau poate n-a asumat nici la inceput cele ce tin de fire impreuna cu firea, ci a 489. Se acorda o mare valoare creatiei §i omului prin asumarea lor in unitatea perso- nals a Cuvintului dumnezeiesc. Se refuza uneori credinta in Hristos, pentru ca se soco- te§te ca Dumnezeu nu poate uni in unitatea personala cu Sine umanul. Dar pe de alta fjarte in toate filosofiile §i religiile, de obicei panteiste, omul se socoteste una cu Dumne- zeirea. De ce s-ar socoti atunci nevrednic pentru asumarea sa de catre Dumnezeu? In aceasta concep^ie se |ine seama si de valoarea omului, dar si de trebuinta ce o are el de Dumnezeu Cel transcendent, cita vreme in conceptiile panteiste sint adunate cele doua extreme: pe de o parte omul e socotit si el insusi de esenta dumnezeiasca, pe de alta parte nu i se recunoaste o existent personala eterna si nici libertatea, ci e vazut ca purtat de iegile inflexibile ale totului spre nefiinta personala. Sint conceptii care hu vad nici un sens in existent si nu-i dau nici o explicare; sint conceptii care nu pot explica imperfectiu- mle existen|ei §i nu vad nici o posibilitate de a le tamadui. Numai in in|;elegerea lumii si a omului ca create a unui Dumnezeu atotperfect si transcendent se poate explica existenfa hii si a ei si in acelasi timp imperfectiunile ei si putinfa de a fi vindecate.. Numai ea da un sens existentei, arunca o lumina asupra existenjei. Creatia inevitabil marginita ontologic in ea insasi poate sa sporeasca lanesfir§it in perfectiune prin imparta§irea de Dumnezeu. Drumul acestei perfectiuni infinite ii este deschis in Hristos. 490. Daca lumea e creata de Dumnezeu, cum arata marginirile ei, si e creata prin ratiunea §i intelepciunea Lui, sau prin Cuvintul, de ce n-ar putea a se si mintui de ele §i duce la perfectiune prin El? In creafiune e data si inferioritatea fata de Dumnezeu, dar si putinta perfecfiunii ei prin Dumnezeu. 230 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL asumat un trup neinsufletit §i nerational §i nu din noi sau de o fiinta cu noi? Sau nici nu 1-a asumat, ci 1-a avut cu Sine, coborindu-1 cu Sine si de la inceput intr-o unitate de fiinta cu El §i astfel a aratat pentru noi si intre noi o intrupare nalucita, apropiindu-Se de noi in chip omenesc, dar n-a comunicat cu noi prin firea omeneasca, spre a mintui tot neamul de ve- chiul pacat si a-1 elibera de osinda pentru el. Acestea si mai multe decit acestea le cugeta toti cei ce nu marturisesc in chip dreptcredincios, potrivit Sfintilor Parinti, ca in Hristos Dumnezeu nu s-au pastrat deplin cele naturale, afara de pacat ca si firile insesi si dupa unire. Caci nu vedem nici firea dumnezeiasca si necreata nesubzis- tind cu adevarat si fara vointa si fara lucrare in El; si nu cunoastem nici fiinta creata cea ca a noastra si omeneasca nesubzistind si fara vointa si fara lucrare 491 . §i daca pe nici una din acestea nu o stim lipsita de subzis- tenta si de vointa si de lucrare, iar din acestea, adica din firea dumne- zeiasca si omeneasca, si in acestea §i al acestora II vedem ca ipostas pe Unul si Singurul Hristos §i Fiu, cum, fiind prin fire cu adevarat Dumne- zeu si Acela§i prin fire §i cu adevarat om, nu avea si vointa §i lucrarea dumnezeiasca prin fire si cu adevarat si o vointa si o lucrare omeneasca prin fire si cu adevarat nefiind lipsit de nici una din acestea dupa fire? §i cum nu se cunostea prin ele adeverind numirile prin fapte §i faptele ade- verindu-le prin numiri si avind si voind si lucrarile in chip natural cele dumnezeiesti si cele omenesti si prin aceasta adeverind cele din care si in care si care era. Caci daca s-ar fi desfiintat vointa naturala si lucrarea fiin- tiala a fiintei dumnezeiesti si omenesti a Celui ce este din acestea si le pastreaza pe acestea intr-un ipostas, cum ar mai fi Dumnezeu si om? Si cum se va mai arata fiind aceasta si aceea, daca nu s-ar fi pastrat fara lip- suri ceea ce e propriu fiecarei firi, afara numai de pacat? Caci ceea ce dis- pare din cele dupa fire, dispare si din fiinta nemaiavind nici o subzistenta 492 . Caci cum zice marele graitor de Dumnezeu Sfintul Dioni- sie: «Ceea ce nu are nici o miscare, nici nu este, nici nu este ceva, nici nu se poate face peste tot vreo afirmare despre aceea» 493 . De aceea marturi- sind noi firile lui Hristos Dumnezeu, adica pe cea dumnezeiasca si pe cea omeneasca, ca a noastra, spre intarirea sigura a subzistentei lor 494 si a adevarului marturisirii noastre despre ele, trebuie sa marturisim numai- decit si vointele lor de numar egal si tot atitea lucrari fiintiale ale lor; si sa 491. avunctpjcTov = nesubzistenta in realitate. Iar subzistenta are loc in ipostas. O fire nesubzistenta mtr-un ipostas e o abstracfiune. Dar subzisten|a reala a firii dumnezeiesti §i omenesti inseamna ca ea se manifesta prin voinfa si lucrare. Caci subzistenfa concreta are un caracter viu, dinamic. In Hristos amindoua firile subzista real intr-un unic ipostas. 492. unap^iv. Daca Hristos ar fi lipsit de vreo insusire a firii omenesti, aceasta n-ar mai avea subzistenta in ipostasul eel Unul al Lui. 493. Despre numirile dumnezeiesti, cap. VIII, 5. 494. inz&pE,eu><; = a existentei lor in ipostas. SCRIERI 231 nu reducem sau sa tagaduim nimic din ele sub pretextul unirii lor dumne- zeiesti dupa ipostas. Ci trebuie sa stim ca unirea lor dupa ipostas nu vatama nimic din cele naturale, precum nici firile insesi, desi le face prin ea sa fie una, datorita ipostasului eel unul, fara sa le opreasca insa nicidecum de a fi doua prin ratiunea firii, cum nu o face nici cu proprietatile lor naturale. Caci unindu-le si pe acestea deplin prin compenetrare fiintiala (oD(j.(put()c) §i neingaduind sa se vada nici una fara cealalta, sau in afara comunicarii uneia cu cealalta, dupa vesnic pomenitul Papa al romanilor Leo 495 , nu slabeste nicidecum deosebirea lor fiintiala si naturala, ci o pastreaza in mod desavirsit. Caci pastrind deosebirea lor, se pastreaza ele insele. Fiindca unirea lucrurilor merge evident pina acolo pina unde se pas- treaza deosebirea lor naturala. Caci incetind aceasta, inceteaza desigur si aceea, disparind cu totul prin contopire. Deci aceasta unire nefiind vatamata prin pastrarea lucrurilor, nu e vatamata nici prin deosebirea lor, ci ea uneste cele tinute in ea in mod potrivit firii lor numai prin nume. De aceea cele deosebite prin fire se pastreaza nemicsorat si desavirsit in ea, nesuferind nici o schimbare sau amestecare: nici in fiintele insesi, nici in vointe, nici in lucrari, nici in alt- ceva ce tine de fire. Deci cum folosesc unii unirea ca pretext pentru o dreapta cugetare, (caci nestiind ce cuvint mai bun sa rostesc) declarind pe Cuvintul intrupat fara vointa prin fire si nelucrator prin ceea ce are ca noi, adica prin umanitate, odata ce fiinta luata din noi ar fi fara suflet si fara ratiune 496 ? Caci ceea ce e nelucrator, evident ca e §i nemiscat si fara suflet; si ceea ce nu are o vointa rationala e in mod sigur nerational si neintelegator 497 . §i daca Cuvintul intrupat ca noi ar fi fara acestea, cum s-ar mai crede ca S-a facut om? Cum nu se va arata mai degraba ca unul 495. Epistola cdtre Flaviu. 496. Voir^a e unita cu actiunea §i in general cu sufletul con§tient. Animalul nu are vointa. Daca Hristos n-ar avea vointa omeneasca, n-ar avea suflet si rafiune omeneasca. Iar ra|iunea omeneasca, avind capacitatea sa deduca din rafionalitatea celor create exis- ten^a lui Dumnezeu ca Creator rafional al lor, are o anumita inrudire cu El, ca chip al tui. Dar atunci si vointa omeneasca intemeiata pe ratiune are o conformitate cu Dumnezeu Cel rational sau izvor al ra|iunii si Creator al lumii rationale si al omului ca subiect rational si constient. Prin voin|a omul se poate pune de acord cu voia dumnezeiasca si deci poate inainta in unirea cu El fara sa se confunde, caci in acest caz si-ar pierde vointa, precum s-ar pierde chipul lui Dumnezeu. 497. Cel ce n-are vointa nu are nici infelegere, sau minte, care sa aleaga dintre posi- bilitatile ce i se ofera. Caci vointa nu se reazima numai pe ratiunea distinctiva si conjunc- tiva, ci si pe in|elegerea celor create si a celor mai presus de ele. E o alta capacitate a vointei de a uni pe om cu Dumnezeu, odata ce ea uneste si pe om cu om. Cum S-ar uni Hristos ca om cu Dumnezeu si cu cei deveni|i semeni ai Sai daca n-ar avea vointa omeneasca? Dar vointa omeneasca sta si la baza miscarii umanitafii lui Hris- tos prin inva|;atura si fapte spre oameni, ca si prin ascultare spre Dumnezeu. Ea arata firea noastra in acest sens ca o fire dinamica. Si cum ar aduce Hristos firea omeneasca a Sa spre biruirea afectelor si a mor^ii fara sa dea si ea o contribute? 232 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL ce §i-a schimbat natura dumnezeiasca §i a cazut prin ea sub patimile tru- pului 498 ? Caci Arie §i Apolinarie au deschis invazia acestora asupra lui (Hristos) prin desfiintarea celor naturale (a firilor). Caci unul din ei dog- matizindu-L ca fara suflet, iar celalalt fara ratiune, ceea ce este egal cu fara lucrare §i fara vointa, Ii aduc de fapt hula de a-L socoti creatura si faptura 499 . Caci fiecare din ei L-au declarat pe Unul Nascut ca supus pati- milor prin firea Dumnezeirii, nu prin firea trupului, desi Apolinarie, spo- rind in necredinta, a declarat §i prefacerea desavir§ita in trup prin cade- rea §i schimbarea Dumnezeirii. Deci noi, care voim sa raminem dreptcredincio§i, trebuie sa pastram marturisirea aceasta si sa tinem invatatura Sfintilor Parinti: sa marturi- sim ca ei doua vointe si doua lucrari fiintiale in Unul si Acelasi. Caci daca vom recunoaste in El o singura vointa si lucrare, sau II vom dogmatiza ca nefiind prin fire §i om, ci numai Dumnezeu, sau numai om §i nu Dumne- zeu, sau nici om nici Dumnezeu. Astfel daca am socoti vointa aceasta naturala, ea ar fi sau dumnezeiasca sau omeneasca. §i daca ar fi dumne- zeiasca, Cuvintul ar voi prin ea in mod natural cele dumnezeie§ti, aratin- du-Se pe Sine numai Dumnezeu prin fire §i impreuna voitor cu Nascato- rul Sau, nu si om; caci nu se poate caracteriza ceea ce e omenesc prin fire prin ceea ce e dumnezeiesc prin fire, precum nu se cunoaste nici ceea ce e dumnezeiesc dupa fiinta prin ceea ce e omenesc prin fire. Iar daca am spune ca vointa aceasta e omeneasca prin fire, ar rezulta ceea ce e pro- priu ei. Iar daca am declara-o ipostatica, ea ar caracteriza numai iposta- sul Lui §i n-ar avea ceva comun nici cu Dumnezeu, nici cu noi. Caci prin ipostas se distinge si se desface de cele extreme 500 . Si acelea§i sint de spus si despre lucrari. Dar aceasta nu ne va face sa negam expresiile la singular ale purtato- rilor de Dumnezeu Parinti despre ele, adica despre lucrari, ca cea a Sfin- tului Dionisie, graitorul de Dumnezeu, care vorbe§te de <4ucrarea tean- drica», §i ca cea a inteleptului Ciril «lucrarea cea una §i inrudita, aratata prin amindoua» 501 . Caci acestea s-au propovaduit de ei in chip binecre- 498. Daca Hristos neavind voin|.a omeneasca rationala ii-a mai avut nici natura ome- neasca, patimirile ce le-a suferit prin trup au fost ale firii dumnezeiesti, care s-a preschim- bat astfel cu totul. Am avea §i in acest caz un panteism care vede esenta cea unica a realita-s tii trecind prin stari opuse si in neputinja de a invinge raul. O hristologie in care nu se pas- treaza divinul si umanul nevatamate duce fie la separatia iremediabila intre divin §i uman, fie la confuzia lor panteista. Nici una din ele nu aduce mintuirea omului, nu da vreun pret persoanei omenesti. 499. Era o confuzie generala intre Dumnezeu §i lume in sens panteist. 500. Prin faptul ca e om Se distinge ca de o extrema de Dumnezeu, §i prin faptul ca e Dumnezeu Se distinge ca de o extrema de om. 501. oi>YY£vfj =inrudita. Nu putem sti pina unde merge aceasta «inrudire». In orice caz lucrarea omului pornita din voin|a lui §i rezemata pe ratiunea lui e inrudita, prin cali- tatea omului de chip al lui Dumnezeu, cu lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta face cu putinta SCRIERI 233 dincios pentru unirea si compenetrarea (ou jKputqcv) lucrarilor naturale, ca si cele duale, pentru deosebirea fiintiala. Termenul ^lucrarea teandrica» e o imbratisare deodata a lucrarii dumnezeiesti si omene§ti. Invatatorul a creat un termen corespunzator imbra|;isind, cum am spus, in rostire pe amindoua §i, exprimind-o aceasta in chip unitar, a indicat concentrat lucrarea indoita a Celui indoit dupa fire. Caci dupa ce a spus mai inainte: «nelucrind cele dumnezeie§ti in modul lui Dumnezeu, caci nu era Dumnezeu simplu, dar lucrind cele dumnezeiesti prin fire, caci era Dumnezeu dupa fire, insa prin trupul unit cu El dupa ipostas 502 , nici cele omenesti, in modul omenesc, caci nu era om simplu, dar lucrind in chip natural cele omenesti, caci era om prin fire, dar cu stapinirea dumnezeiasca, nefiind dus de vreo nevoie §i prin sila naturala ca noi spre lucrarea lor» 503 , a impletit lucrarea Lui dumne- zeiasca si omeneasca dupa fire, aratind ca nici una din ele nu era fara cea- lalta, ci cunoscute una in alta si una prin alta prin compenetrarea reci- proca (ai)(i(puco(;), pentru unirea lor nedesfacuta le-a exprimat pe amin- doua printr-un termen unitar in chip concentrat. Prin acest termen a ara- tat pe de o parte ca lucra cele dumnezeiesti si, cele omene§ti desi nici in modul lui Dumnezeu, nici in eel al omului, caci, cum am spus, nu era Dumnezeu simplu, nici om simplu; totusi, lucrindu-le cu adevarat, ade- verea deosebirea lucrarilor naturale. Pe de alta parte, cuprinzindu-le pe acestea si exprimindu-le sinoptic prin termenul potrivit de lucrare tean- drica, ne-a invaj;at unirea lor de nedespartit. acordul sau si o anumita compenetrare (interioritate reciproca) a 'lor. In lucrarea mea e prezenta lucrarea lui Dumnezeu cind ma silesc sa implinesc voia Lui. Aceasta imi da putinta sa vad ca una lucrarea mea §i a lui Dumnezeu in ea, de§i ele nu se confunda. E o unitate functionala a lor. «Inrudirea» intr-o anumita privinta sta in faptul ca omul poate hicra in anumite limite asupra universului creat §i sustinut de Dumnezeu printr-o conti- nua lucrare a Lui; dar §i in faptul ca poate primi in interiorul lucrarii sale lucrarea lui Dumnezeu care poate produce efecte ce depa§esc pe cele care rezulta din folosirea puteri- k>r naturale, dar nu le contrazic, ci folosesc §i ele omului. Aceasta face cu putinjA o inte- rioritate reciproca intre lucrarea dumnezeiasca §i cea omeneasca. Ea i§i are baza in inte- rioritatea reciproca dintre Persoanele Sfintei Treimi, Aceasta sta la baza compenetrarii sau interioritafii reciproce a lucrarilor sufletului si trupului omenesc, a lucrarilor oameni- lor si a for|;elor creatiei §i a celei dintre lucrarile crea|;iei. Compenetrarea sau interioritatea reciproca dintre lucrarea sufletului si a trupului persoanei umane ne este o pilda pentru interpenetrarea reciproca dintre lucrarea dumnezeiasca §i omeneasca a lui Hristos. Omul are simj;irea migcarilor trupului in suflet §i cele ale sufletului se prelungesc in trup. O perihoreza universala le uneste pe toate fara sa le confunde. Ea se realizeaza in gradul suprem in Hristos. El e centrul §i focarul perihorezei tuturor §i mai ales al celei dintre toate persoanele. 502. Lucra cele dumnezeiesti, dar nu ca Dumnezeu neintrupat, ci ca Dumnezeu intrupat. Vindeca orbirea, dar nu in chip nevazut, ci prin tina adusa la ochii orbului cu mina omeneasca, deci ca Dumnezeu intrupat. 503. Epistola I cdtre Gaius. 234 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Iar expresia inteleptului Ciril «o unica §i inrudita lucrare ardtatd prin amindoua», se arata marea intelepciune a acestui mare Parinte. Caci ne invata prin ea compenetrarea (ou|Mputocv) si unirea lucrarilor naturale (ale firilor). Pentru ca vrind si acest prea vestit barbat sa arate ca trupul s-a facut Dumnezeu si lucrarea Lui fiintiala s-a facut dumne- zeiasca prin unirea in Cel ce era Dumnezeu Cuvintul prin fire si El lucra cele mai presus de om, fara sa iasa din ceea ce era dupa fire; precum si Cuvintul Insusi S-a facut om prin asumarea pentru noi a trupului de bunavoie, lucrind cele ale omului, desi era prin fire Dumnezeu. Prin aceasta ne invata ca nu vindeca §i nu da viata numai prin porunca atotfa- catoare, deoarece nu era Dumnezeu simplu, ci- Isi lua spre aceasta ca impreuna lucrator sfintul Lui trup si invia si vindeca prin el si prin atin- gerea §i glasul Lui, ca sa-1 arate pe acesta putind invia pentru faptul ca S-a unit cu el §i ca prin aceasta e trupul Celui ce da viata tuturor, si nu al altuia. De aceea arata prin amindoua ca una si inrudita lucrarea Sa si a sfintului Sau trup, una prin unire, dar inrudita prin parti. Caci ca Dumne- zeu Cuvintul o vadea clar ca fiind aceeasi in porunca atotfacatoare cit §i in atingerea sfintului Sau trup, aratind, prin faptul ca dadea viata §i prin trupul Sau, ca si trupul s-a facut de viata facator, precum focul arzind prin fier arata §i fierul arzind prin unirea cu el. Prin aceasta se arata ca arderea nu e numai a focului dupa fire, ci §i a fierului din pricina unirii 504 ; si ca lucrarea dumnezeiasca a Cuvintului in minuni nu e numai a Lui din pricina firii, ci si a sfintului Sau trup pentru unirea cu el dupa ipostas. 504. Fierul unit cu focul se face mediul unei lucrari inrudite (de aceeagi natura) cu a focului. Acesta e unul din sensurile «inrudirii» lucrarii focului si a fierului, care permite sa se vorbeasca de o unica lucrare a amindurora. Dar in faptul ca lucrarea arzatoare a fierului nu e proprie firii lui, ci ii vine de la foe, dar fierul e capabil sa se faca arzator sub lucrarea focului, datorita unei migcari actualizate in fier de lucrarea focului, se poate vorbi intr-un alt sens de «inrudirea» lucrarii focului §i a fierului, datorita careia se produce o singura lucrare a focului §i a fierului. Dar inrudirea arderii fierului cu arderea focului se mai arata §i in faptul ca n-ar arde in felul in care arde prin fier, daca nu s-ar folosi de acesta. In aceste trei sensuri (sau poate §i in altele) se poate vorbi §i de o unica lucrare teandrica a lui Hristos, fara sa se contopeasca ceea ce e dumnezeiesc §i omenesc in ea. Omul e facut astfel pentru Dumnezeu ca mediu adecvat al lui Dumnezeu, dar §i ca chemat la indumnezeire. S-ar putea spune ca Dumnezeu are in om o* forma noua de a-Si arata bunatatea, frumuse^ea, spiritualitatea. Poate ca termenul autKputa al Sfintului Maxim arata ca in Hristos nu numai umanul, ci si divinul se actualizeaza intr-o forma noua prin §i odata cu umanul. Aceasta nu inseamna, desigur, ca Dumnezeu e intr-o dependenja de uman in deplina Lui actualizare, caci El e Cel ce da umanului, din multele Sale poten|e, §i aceasta capacitate de a servi ca mediu al unei noi forme de actualizare a ceva din bogatia spiritualitajii Sale, ci numai ca valoarea omului e de neinlocuit. In aceasta consta lucrarea teandrica proprie lui Hristos §i ca Dumnezeu §i ca om. In aceasta se arata si «inrudirea» lucrarii Lui dumnezeiegti §i omenesti. Daca n-ar fi constient de divin, omul nu s-ar imbo- gafi prin multele probleme ce i le pune Dumnezeu. Dar nici Dumnezeu nu Si-ar fi dat o forma noua de lucrare. Dar prin creare si intrupare i-a dat §i omului putin|a unei lucrari inrudite in lume, sau a realizat o intilnire intre lucrarea Lui §i a omului ca mijloc de «inru- dire». SCRIERI | 235 Caci 1-a luat pe acesta ca impreuna lucrator in cele dumnezeie§ti, cum zice invafatorul, cum i§i ia sufletul trupul propriu spre implinirea faptelor sale. Aceasta lucrare «una §i inrudita aratata prin amindoua», indicind unirea lucrarilor dupa fire, arata totodata deosebirea si doimea lor dupa fire, precum arata prin ea si lucrarea teandrica. Caci ele se refera la amin- doua partile, din care si in care Se cunostea Cuvintul intrupat ca Unul §i Sin- gur si Care era al amindurora, aratindu-se lucrarea Lui prin amindoua, adi- ca prin porunca atotfacatoare §i prin atingerea sfintului Sau trup. Iar cuvintul «inrudit» nu trebuie sa duca la banuieli. Caci el a fost folosit de Sfintii Parinti atit pentru cele de o fiinta, cit si pentru cele de fiinta deosebita. Marturie e marele si teologul Grigorie in «Cuvintarea de la inmormintarea fratelui sau Chesarie»: «Iar pufin dupa aceea reluin- du-si trupul inrudit, cu care s-a pregatit prin virtuti pentru cele de acolo». Aci invatatorul a numit trupul inrudit cu sufletul pentru unirea cu el, nu pentru fire 505 . Si iarasi zice in «Cuvintarea la lumini» (la Florii), inva|;ind despre Fiul Unul Nascut: «§i Cel marturisit de Duhul inrudit». Acum e infati§ata inrudirea pentru fire, nu pentru unire. Iar in|;eleptul Ciril vorbeste de inrudirea intre cele de o fiinta §i de ipostas deosebit. Caci zice, comentind pe Evanghelistul loan, despre curatirea prin dumnezeiescul Botez: «Cdci avind o inrudire cu amindoua cele spuse, prin Duhul sfinteqte duhul omului, iar prin apa, trupul» (la Ev. loan 3,5). Dar care §i ce inrudire are Duhul Sfint §i apa, dupa fiinta §i ipostas, cu duhul §i trupul nostru, de§i se unesc prin har cu noi si cu partile din care sintem compusi, pentru sfintita na§tere din nou? Dar si numarul singular, cum e vadit tuturor, e folosit iarasi de sfinti pentru fiecare din firile celor de o fiinta sau de o fiinta deosebita. In cazul din urma, privind la unire, zic de pilda: «unul din doua si amindoua din unul»; §i: «Hristos §i o jire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupat»; §i: «Des.i amindoua sint una, dar nuprinfire, ci prin unire (ouv66tp)». Si iara§i pri- vind la cele de o fiinta, zic: «§i era si era si era, dar era Unul lumina §i lumina si lumina, dar o lumina». Si: x< Un Dumnezeu si o fire, cea prea inalta», zice Grigorie Teologul. Deci expresiile singulare sau inrudite, folosite de sfinfi pentru unire, nu trebuie intelese ca desfiin|;ind pe cele duale §i de fire deosebita, folo- 505. «Inrudit» are aci un nou sens: omul are in fire capacitatea pentru o impreuna lucrare. Deci exista o «inrudire» intre lucrarea omului §i a lui Dumnezeu. SfTntul Grigorie socoteste trupul inrudit cu sufletul pentru unirea lui cu sufletul, nu pentru firea lui. Dar unirea e pentru conlucrare in vederea unui scop comun. Deci trupul e capabil de aceasta conlucrare cu sufletul, cum e omul capabil de unirea cu Dumnezeu pentru ca e in stare sa conlucreze cu Dumnezeu. Sufletul a «filosofat impreuna» cu trupul in viata paminteasca pentru cele cere§ti, adica a dus o via^ care 1-a pregatit pentru cele ceresti. «Filosofia» era pentru Paring nevointa spre desavirgire. 236 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL site de ei pentru a arata deosebirea. Sau iarasi pe acelea contra acestora. Caci eel ce cugeta a§a §i nu le imbrati§eaza pe amindoua la fel si nu le caracterizeaza in mod cuvenit pe unele prin unire, pe altele prin deosebi- rea naturala, cade sau in despartirea, sau in confundarea lor. Mai bine zis, vorbind in mod propriu, se umple el insusi de acelea §i iese din comuniunea §i marturisirea adevarata a Parintilor. Caci, desi trupul s-a facut una dupa ipostas cu Cuvintul si prin unire s-a imbogatit cu lucrarea Lui, n-a incetat de a fi creat dupa fiinta, nici n-a suferit vreo iesire din patimirile naturale §i irepro§abile. §i daca este asa, precum si este, evident ca are firea dar §i lucrarea naturala deosebita de a Cuvintului. Dar avind-o pe aceasta Cuvintul intrupat ca om - caci era a Lui dupa fire - dupa ce S-a facut partas noua prin singe §i trup, a avut Acelasi doua lucrari, precum §i doua firi: pe cea dumnezeiasca §i parinteasca si pe cea omeneasca. Prin ele era Acela§i om si era crezut Dumnezeu. Fiindca avea firile ale caror lucrari naturale le avea. Caci vindecind §i dind viata prin glasul si atingerea sfintului Sau trup Se arata Dumnezeu, dar iara§i Se facea cunoscut ca fiind Acela§i fiintial om prin aceeasi atingere a miinii (Matei 8, 3). Si la fel cind Se incingea Cu un stergar si spala picioarele ucenicilor si fringea piinile si le impartea acestora si cind intingea cu bucatica in blid (loan 13, 20) si iarasi prin glasul ce-Si anunta tristetea aflatoare in Sine: «Intristat e sufletul Meupind la moarte» (Matei 26, 38); §i: «Acum sufletul Meu s-a tulburat» (loan 12, 27); §i: «N-ati putut priveghea cu Mine nici macar un ceas» (Matei 26, 40) §i cite le facea ca acestea, nedesfiintind nicidecum cele ce erau proprii fiecarei firi, din care §i in care era El Insusi, ci adeverind firile prin lucrarile naturale. Dar ca sa ni se arate §i prin in|eleptul Ciril ca trupul nu avea o unica lucrare prin fire cu Cuvintul, cum nu avea nici o unica fire, de§i s-a facut inrudita cu El prin faptul de a se fi indumnezeit datorita unirii 506 , cind til— cuind pe Evanghelistul Matei in Cartea a doua, marturisind: «De aceea spune ca lucreaza in Duhul lui Dumnezeu. De fapt nu lucrarea naturala a trupului si puterea umanitatii surpa pe satana §i biruie§te pe Belzebul. Caci oricine te va invata in treacat, daca voiesti, ce impiedica pe cei ce voiesc sa-§i insuseasca puterea impotriva necuratiei duhurilor. Vezi daca 506. Un alt sens al inrudirii umanitatii lui Hristos cu Dumnezeirea Lui sta in indum- nezeirea ei. A§a cum fierul arzind ca §i focul, prin prezen|a focului in el, se inrudeste cu el prin participare la el, dar nu prin firea proprie, asa se face si umanitatea lui Hristos inru- dita cu Dumnezeirea prin participarea la ea, sau prin lucrarea ei in ea. Se face «inrudita» sau «de un neam» cu Dumnezeirea (ovyyzvf\i;). Hristos Se traieste ca Dumnezeu si prin omenescul Sau. Dar ceea ce e si mai minunat, Se traieste ca om §i in actele Sale dumne- zeiesti. Caci le implineste prin umanitatea Sa. Dar si in trairea Sa ca Dumnezeu in actele Sale omenesti si ca om in cele dumnezeiesti, nu Se traieste numai ca Dumnezeu si ca om, ci si in unele si in altele ca Dumnezeu inomenit sau ca umanitate purtata de ipostasul dum- nezeiesc. SCRIERI 237 o lucreaza aceasta trupul prin fire. Caci toti sintem in trup §i una este ratiunea umanitatii in toti. Dar nu e nici un lucru al trupului in parte, nici al omenescului sa biruiasca duhurile, odata ce nu toti ii biruiesc. Ci aceasta se arata mai degraba ca rezultat al lucrarii Duhului». Drept a spus Parintele ca intrucit trupul e cugetat ca om, biruinta asupra demonilor a fost o fapta a Duhului, nu a trupului sau a umanitatii. Deci e neindoielnic ca trupul Domnului era sfint si avea toata puterea impo- triva a toata boala, dar era §i este sfint nu intrucit se cugeta in mod simplu trup, aflator numai in ratiunile sale, ci intrucit este terpplu al lui Dumnezeu Cuvintul care locuieste in el si sfinte§te trupul Sau prin Duhul Sau. Deci, cum spune acest barbat dumnezeiesc, intr-adevar nu lucrarea naturala a trupului si puterea omeneasca a lui surpa pe satana, nici n-o lucreaza pe aceasta firea trupului, caci in acest caz toti oamenii aflindu-se in trup §i fiind unul dupa ratiunea omeneasca a lui, daca ar hotari sa lucreze , ar avea putere asupra duhurilor. El o invata aceasta in mod clar, facindu-se tilcuitorul propriilor cuvinte, cind a aratat ca trupul Lui e sfint §i de viata facator, avind puterea impotriva a toata boala, prin locuirea in el (a Cuvintului), ceea ce inseamna ca a fost unit dupa ipostas cu el, dar nu prin aceea ca era trup aflator numai in ratiunile proprii 507 . Sa pazim deci si noi, potrivit expunerii sfintilor, nestirbita ratiunea distinctiei, care pas- treaza firile insele si insusirile ce le apartin deosebite prin fiinta si dupa unire; dar si modul cu totul nedespartit al iconomiei care conserva in uni- tate compenetrarea extrema a celor unite; §i sa departam toata diviziu- nea si contopirea lor 508 . Iar de nu vom primi si intelege astfel, in chip binecredincios, expre- siile la singular ale sfintilor, adica «lucrarea teandrica» si «lucrarea cea una si inrudita» potrivit ratiunii unirii, ci o vom intelege aceasta ca natu- rala si ca ipostatica, vom dogmatiza pe Hristos in mod necesar o fire unica, neparta§a de nici una din cele din care consta, fiindca Hristos nu.e 507. Avind ca ipostas Cuvintul care era din veci ipostasul firii dumnezeiesti, deci avindu-L pe El ca Subiect, Care punea in miscare toate cele ale firii Sale omenesti, firea omeneasca se resimtea de acest fapt, fara sa se modifice ca fire. Toate cele omenesti ser- veau ca mediu de manifestare a celor dumnezeiesti. Serveau ca atare in calitatea lor ome- neasca. Omenescul era valorificat ca atare ca mediu al celor dumnezeiesti. Fierul poate servi ca mediu al focului fara sa se dizolve. Prin ochii omenesti ai lui Iisus se vedea §i privea Dumnezeirea Lui. In cuvintele omenesti ale Lui se simtea puterea dumnezeiasca. Exista in cele omenesti o capacitate de a comunica Dumnezeirea cu infinitatea ei. Omul e apt de a se deschide infinitului. Dar si Dumnezeirea poate lua in manifestarea infinitatii formele definite ale umanului. Dumnezeirea poate cobori la formele smereniei omenesti. Dar in aceasta smerenie poate manifesta dulceata §i puterea sa amin- teasca de mine vreunii care tin cu grija toate ale noastre care sint drepte si ca ale celorlati. Fiindca e bine sa nu pricinuim piedica sau sminteala celor multi nici prin pacatuire, nici prin suportarea banuielii, atit pe cit e cu putinta si potrivit cu rafiunea, daca stim cit de sigura si de grea este SCRIERI 241 pedeapsa de la Cel ce nu minte celor ce smintesc fie §i macar pe unul din cei mici. Fac deci cunoscut Prea Sfintiilor Voastre ca nu mi-au venit niciodata in minte (cum ne defaimeaza du§manul) niscai opinii contrare. Caci n-am marturisit vreodata una §i doua, adica trei vointe §i lucrari in Acela§i Unul Hristos Dumnezeu, nici n-am scris a§a ceva 516 . Caci una se opune celeilalte, neavind nici un reazim in cugetarea naturala. Pe linga aceea o astfel de opinie (dogma) nu are nici un martor $espre adevarul ei intre Sfinfii Parinfi. Caci daca e una, cum ar fi totodata doua? Iar de sint doua, cum ar fi una? §i care e aceasta? §i cum poate fi numita? Cu cine ar fi prin ea de acela§i neam, sau de o fiinta Cuvintul intrupat? §i daca ar spune ca cu Tatal, ar introduce prin aceasta o lucrare dumnezeiasca indoita, daca nu marturisesc o a treia lucrare plasmuita de ei prin desfiintarea celor doua lucrari dupa fire ale Lui, adica a celei dumnezeiesti si omenegti. Caci daca nu o fac aceasta spre desfiintarea celor doua, e vadit ca sustin doua lucrari dumnezeie§ti ale Lui: una naturala §i alta ipostatica. Iar de sint doua, fara indoiala ca sint §i deosebite. Dar de aci rezulta ca au o opinie politeista, odata ce lucrarea dumnezeiasca in Tatal §i in Fiul e cunoscuta de ei ca de o fire eterogena §i nu identica 517 . §i nu numai o opinie poli- teista, ci si una care nu recunoa§te nici un Dumnezeu, intrucit socotesc pe Fiul lipsit de orice lucrare dumnezeiasca §i confunda intre ele firea §i ipostasul cu proprietatile fiecareia, considerindu-le, impreuna cu Sabe- lie, unul §i acela§i lucru §i atribuindu-le Fiului pe amindoua, comune cu Tatal, adica firea §i ipostasul 518 . Dar aceasta opinie e straina Bisericii uni- versale. Nu mai spun ca prin aceasta face pe Tatal §i patimitor prin fire, §i intrupat sau facut om, avind ca proprii prin impreuna lucrare cu Fiul minunile §i patimile 519 . Caci daca spun ca Fiul nu lucreaza decit prin a 516. Se vede ca unii se sminteau de faptul ca Sf. Maxim cauta sa dea o justificare expresiei lui Dionisie Areopagitul §i Sfintului Ciril din Alexandria, care susjineau o unica lucrare in care combinau functional cele doua lucrari sau voinfe ale firilor lui Hristos, fara sa le contopeasca, cum am vazut ca o face in Epistola catre Nicandru. 517. Daca in Hristos ar fi o a treia lucrare cu desfiinfarea celor doua ale firilor, prin aceasta a treia lucrare Fiul S-ar deosebi si de Dumnezeu §i de oameni. Dar §i daca ea nu le-ar desfiinfa pe cele doua, fiind totu§i pe de o alta parte deosebite de a Tatalui, L-ar arata pe Hristos deosebit de Tatal, deci ca alt Dumnezeu decit Tatal, avind o fire deosebita. Deci ar rezulta mai multi zei. 518. Prin faptul ca lucrarea ipostatica a Fiului nu mai e considerate propriu-zis dum- nezeiasca, iar pe de alta parte ipostasul e socotit una cu fiinta, deci Fiul e socotit una cu Tatal §i in privinja ipostasului, e privat de Dumnezeire atit Fiul, cit §i Tatal. Sabelie con- funda fiinta cu ipostasul, pentru ca spunea ca Tatal Se poate transforma dupa o vreme in Fiul si in Duhul Sfint, fiinja cea Una devenind pe rind fiecare din cele trei ipostasuri. 519. Daca Fiul e identic cu Tatal, atunci si intruparea e proprie Tatalui, deci §i savir- sirea minunilor si rabdarea patimilor prin trup. Aceasta duce in fond la panteism. Cre§ti- nismul deosebind pe Fiul ca ipostas de Tatal si atribuind numai Fiului intruparea si deci savir§irea minunilor si suferirea patimilor in trup, £inea distinct pe Dumnezeu de umani- tate. Sabelie nu facea aceasta. Dupa el Dumnezeirea insagi savirsea minunile §i suferea patimile, fiind una cu omul in tot ce se intimpla pe lume. 242 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL treia lucrare nascocita de ei, precum s-a aratat, decit minunile §i patimi- rile, declara ca Dumnezeu Cuvintul o are pe linga cea dumnezeiasca dupa fire si pe aceasta comuna cu Tatal. Iar daca, strimtorati de acestea, declara. ca Fiul are aceasta a treia lucrare comuna nu cu Tatal eel fara de inceput, ci cu Maica cea nepriha- nita, Ii atribuie si prin aceasta doua lucrari create sau omenesti, sau iarasi una naturala si una ipostatica, instrainindu-L prin amindoua de Dumne- zeu si Tatal, prin ceea ce se lasa du§i prin taierea ariana la o despartire deplina a Unuia Nascutului de Tatal in amindoua lucrarile. Iar prin aceasta ne fac si pe noi producatori de minciuni si nu numai patimitori prin fire daca, precum le place sa spuna, prin a treia lucrare inventata de ei ca a intregului, adica a ipostasului, spun ca Hristos pastreaza inrudi- rea cu noi, intrucit prin ea II cunosc ca facind de buna voie nu numai experienta patimilor, ci aratind §i puterea minunilor. Dar aceasta este cu neputinta 520 . Caci nu poate fi una §i aceea§i lucrare sau vointa, sau fire in total totodata dumnezeiasca si omeneasca, sau necreata §i creata, sau fara inceput si inceputa, sau compusa si necompusa, ca Fiul sa aiba prin una si aceeasi inrudirea prin fire cu Tatal si cu Maica Lui, nediferentiata de a lor, sau sa lucreze pe ambele prin aceeasi, inteleg pe cele dumne- zeie§ti §i omene§ti prin fire. Aceasta nu au cugetat-o nici cei ce au nasco- cit cerbii elefanti. Iar de e cu neputinta ca una si aceea§i lucrare sa fie deodata prin fire dumnezeiasca si omeneasca, sau ca Fiul sa o aiba comuna pe una §i aceea§i cu Tatal §i cu Maica, sau sa lucreze prin una §i aceea§i pe amin- doua, adica cele dumnezeiesti §i cele omene§ti, ci e mai potrivit cu realita- 520. Hristos nu poate avea ca o a treia lucrare pe cea a ipostasului. Caci ipostasul Cel unul patimind §i in acela§i timp facind minuni, daca le-ar implini pe acestea intr-o singura lucrare, n-ar mai fi un om ca noi si nici Dumnezeu care ne poate mintui, lasindu-ne oameni. Erau §i monoenergistii §i monofizifii ca §i arienii stapini|i de o cugetare panteista, care confunda Dumnezeirea cu lumea, atribuind aceluia§i subiect puterea de a patimi si de a face minuni. E drept ca Unul si Acelasi ipostas al lui Hristos patimeste §i face minuni, dar patimegte prin fire §i lucrare omeneasca §i face minuni prin lucrare dumnezeiasca; mai mult, patimegte prin lucrarea omeneasca intarita de cea dumnezeiasca §i face minuni prin cea dumnezeiasca aratata prin lucrare omeneasca, intr-o perihoreza sau interioritate reci- procal. In una si aceeasi Persoana se pastreaza neschimbata transcenden|,a dumnezeiasca §i imanenfa omeneasca, dar prima eprezenta in a doua. Deci in Hristos e realizata uni- rea maxima intre divin §i uman, dar fiecare se pastreaza nealterat dupa fire. Altfel nu s-ar mintui omenescul prin divin. Panteismul care le confunda nu mintuieste. Caci ramine etern in aceeagi esenta care trece de la lucrare la pasivitate fara nici un scop §i rezultat final. Nici umanul in general nu e mintuit vreodata in panteism si nici o persoana umana. E o continua schimbare a unora in altele fara nici un sens. Treimea iubitoare fiind un temei pentru o creatiune vesnic fericita, o Persoana a Treimiii asumind umanitatea ii asi- gura acesteia eternitatea fericita, §i nu topirea intr-o esenta. Faptul ca Fiul lui Dumnezeu Se face om pentru eternitate raminind §i Dumnezeu asigura eternitate si umanitajii care-si gas,e§te viata personala vesnic fericita in Persoana Lui, putind-o comunica §i celor- lalte persoane umane. SCRIERI 243 tea, cum s-a zis, ca prin cea dumnezeiasca sa lucreze cele dumnezeiesti, iar prin cea omeneasca din El, pe cele omenesti, cu participarea si insoti- rea celeilalte si nu in mod despartit -, a treia lucrare de care vorbesc ei este fara nume §i inexistenta, nefiind intemeiata pe Cuvintul dumne- zeiestii Scripturi si al vreunui Parinte. Dar ce vom atribui intregului, zic ei, daca nu-i acordam lucrarea cea una, ca intregului care este unul din pricina unirii? Cei ce spun acestea nu stiu ce spun. Caci socotind ca intregul e altul decit partile lui, din care si in care consta, sustin, nu prin dovedire, ci prin simpla afirmare, ca trebuie atribuit intregului ca intreg si altceva decit ceea ce se afla dupa fire in parti. Sa arate deci mai intii ca intregul are si alta parte subzistenta in el decit partile proprii, ca apoi sa-i acorde ca intreg, in afara de lucrarile fiintiale existente in partile lui, si o alta lucrare. Iar de nu are §i o alta parte subzistenta in el dupa fire, sa nu-i atribuie intregului nici alta lucrare dupa fire decit cele ale partilor. Caci Hristos fiind amindoua dupa fire - fiind Acelasi Dumnezeu prin fire si om -, are cele proprii fiecarei firi, adica vointa si lucrarea dumnezeiasca si vointa si lucrarea ome- neasca, si nu numai una spre desfiinjarea celor doua dupa fire, sau §i o alta pe linga cele doua firi, deci trei lucrari si vointe. Deci precum atribuim Unuia si Aceluiasi Hristos pe fiecare din cele doua fiinte, asa Ii atribuim si vointa §i lucrarea dupa fire a fiecareia. Caci daca privind deosebirea partilor Lui, atribuim Dumnezeirii Lui cele dumnezeiegti, si umanitatii din El in mod cuvenit cele omenesti, iarasi din pricina unirii legam cele proprii fiecareia din cele doua firi cu cealalta prin comunicare reciproca 521 . Datorita acestui fapt numim pe Dumnezeu patimitor impotriva pacatului si trup 522 asumat si facut ceea ce il unge 523 , 521. Taina unirii celor doua firi intr-un unic ipostas e cea mai greu de in|eles. O ana- iogie avem in unirea sufletului cu trupul intr-o persoana, sau intr-un ipostas. Trupul in unire cu sufletul reflecta in el la fiecare persoana trasaturile sufletului propriu. Sufletul e un fel de suport din care ca dintr-o tulpina isi primeste trupul forma lui general umana, dar §i specific personala. Aceasta pentru ca sufletul are capacitatea de a organiza materia in trup, si anume intr-un trup corespunzator in mod specific lui. Intr-un fel si ipostasul divin al Fiului are capacitatea de a-si forma si uni cu Sine umanitatea si de a prelungi in ea puterile Sale, si anume trasaturile Sale filiale. §i precum fiecare suflet nerepetat imprima in trup trasaturile si simtirile sale, dar si trupul |inut in viaja de sufletul ca trup nerepetat imprima in suflet simtirile sale, asa se petrec lucrurile prin reciprocitate si in Hristos, ipostasul care uneste in Sine firea omeneasca cu cea dumnezeiasca. Aceasta cu atit mai mult cu cit omul e dupa chipul lui Dumnezeu prin constiinja, cugetare si libertate. 522. Hristos nu e patimitor pentru ca I§i insuseste pacatul, cum e sufletul patimitor, dar §i patimas din pricina aceasta, ci patimeste pentru ca prin Dumnezeire intareste uma- nitatea Sa in lupta pentru eliberarea de afecte, sau de patimiri si de moarte. Patime§te pe cruce pentru ca sufera durerile trupului care este imprimat de afectele de pe urma pacatu- lui firii noastre. 523. Unirea data celor doua firi de ipostasul Unic nu le contopeste, dar face ca Dum- nezeu sa-§i insuseasca patimirea trupului, dar curafita, iar trupul sa se indumnezeiasca prin Dumnezeu, Care i Se face subiect. 244 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL ba indraznesc a zice §i impreuna Dumnezeu, dupa Grigorie Teologul 524 . Si astfel nu lucra nici cele dumnezeiesti in mod dumnezeiesc, caci le lucra prin trupul dumnezeiesc §i insufletit mintal §i unit cu El dupa ipostas 525 §i nu cu Dumnezeirea simpla, nici cele omene§ti in mod omenesc, ci cu libertatea (stapinirea) unei infinite puteri, nesupus necesitatii 526 . Caci nu patimea ca avind sa dea o plata pedepsei, ci prin umilirea (chenoza) pentru noi a Cuvintului intrupat. Totusi Ii atribuim dupa fire lui Hristos, ca Aceluiasi intreg §i Unul si Singur, toate cele ale firilor din care este, afara de pacat. II marturisim pe Acelasi §i patimitor §i nepatimitor, §i necreat §i creat, §i pamintesc §i ceresc, §i vazut §i cugetat, §i incaput §i neincaput dupa fire. Iar daca, circumscriind din acestea efectul celor doua lucrari ale Lui dupa fire, adica semnele dumnezeiesti indreptate de Mintuitorul Dumnezeu spre al|ii, ca invierea sau inaltarea sau curatirea (leprosilor), sau altceva din aceste fapte minunate, declara ca sint una §i aceea§i lucrare, nici a§a nu le este cuvintul bine cugetat. Caci nu cunoa§- tem un unic semn dumnezeiesc al Mintuitorului, ci multe §i nesfir§ite, despre care prea Teologul loan zice: «Daca s-ar scrie cite una socotesc ca nici lumea intreaga n-ar cuprinde cartile scrise» (loan 21, 25). Apoi daca nici subzistenta fiintiala a vreunei existente create n-o cunoa§tem deplin din cele facute in afara, ci din insu§irile naturale care le caracterizeaza, cu atit mai pufin pe Dumnezeu Cuvintul Cel peste toate, Care S-a intrupat pentru noi, nu-L cunoastem din acestea, ci din insusi- rile ce-L caracterizeaza, adica din voin|;a §i din lucrarile Lui. Caci altfel, vazind pe om lucrind lemnul, i-am spune animal lucrator in lemn, nu rational §i muritor. Insa a-1 defini pe om din scaun §i pat §i nu din insu§i- rile care-1 constituie fiintial, ar fi un lucru prostesc chiar si numai a cugeta a§a ceva. De aceea pe Cel ce e Acelasi Dumnezeu si om prin fire nu-L cunoas- tem din alta parte decit din insu§irile proprii firilor care-L caracterizeaza ca Dumnezeu si ca om, adica, cum am spus, din vointa si lucrarea dumne- zeiasca §i din vointa si lucrarea omeneasca, cu care si prin care pecet- luie§te ceea ce era si S-a facut, facind ca Dumnezeu minuni mai presus de 524. Cuv. 42.' 525. Dionisie Areopagitul, Epistola IV cdtre Gains. 526. Nu patimea fara voie cele omenegti, din necesitate, cumje patimim noi, ci cu libertatea unei infinite puteri. Necesitatii e supus cel fara putere. In necesitate se arata puterea legilor. In text se da mai jos de injeles ca eel supus legilor e supus ca vinovat (uTtetjftuvog), sau din trebuinja de a patimi pentru pacat. Legile au luat putere asupra omu- lui, pentru ca a cazut in pacatul neiubirii. Cel ce iube§te impline§te toata legea, dar nu de sila, ci in libertate. Iubirea are in sine libertatea. §i amindoua coplegesc legea. Dumnezeu prin iubirea Lui nemarginita are o putere infinita asupra necesitatii legilor. Dar tot prin aceasta putere a iubirii primegte urmarile pacatului (durerile, moartea), dar le §i biruie§te. De aceea Sf. Apostol Pavel spune ca «sjirqitul legii este Hristos» (Rom. 10, 4). Caci El a adus iubirea dumnezeiasca in om §i intre oameni. SCRIERI 245 noi de buna voie si patimind tot de buna voie ca om pentru noi. Astfel se cunoa§te ca nefiind altceva decit cele din care, in care §i care este, nu ca ceva fals §i la mijloc, sau ca un al treilea efect, asemeliea pildei catirilor, cum flecareste inchipuirea de mituri a vorbariei de§arte a ereticildr, care a cazut din propovaduirea binecredincioasa a Sfintilor Parinti; ci ca fiind in mod propriu si cu adevarat cele din care §i in care este cu adevarat. Caci existind din Dumnezeire si umanitate, Hristos este Dumnezeu prin fire si om si altceva nimic. Dar cum, zic ei, inteleptul Ciril cere sa se vada expresiile privitoare la Hristos, detinind o' pozitie de mijloc? Caci scrie catre Acacie: «Unele dintre expresii sint potrivite cu totul lui Dumnezeu, altele iarasi potrivite omului; §i iara§i altele de|in un Ioc de mijloc». Dar cu ce ajuta opiniei lor aceasta spusa a lui? Caci-nu este din schimbarea sau parasirea celor de la extreme, adica a Dumnezeirii sau umanitatii lui Hristos, sau a vointei si lucrarii Lui dumnezeiesti §i omene§ti, vreun rezultat de mijloc sau inter- medial care sa nu fie comun nici unei firi din care e constituit. Invatato- rul ne preda in acestea vreo lucrare, care dupa ei este compusa, dar care are in ea pe cele din care este El constituit; dar nu le numeste pe acestea in mod despartit, ci impreuna §i deodata pe fiecare din ele, intrucit Hris- tos este unul si singur. Despre aceasta da marturie el insusi aparind pe episcopii orientali (antiohieni) si catre Acacie, astfel: «Iar fratii din Antio- hia nu despart in nici un fel cele unite, ci sustin numai cu tarie deosebi- rile cele spuse despre Hristos §i ca pe unele le lucreaza prin Dumnezeirea Lui, iar pe altele prin umanitatea Lui. Caci este Acela§i Dumnezeu si om. Dar zic ca sint §i altele in oarecare fel comune si oarecum referindu-se la amindoua, adica la Dumnezeire si umanitate. Adica unele dintre expresii sint foarte dumnezeie§ti, iar altele omenesti; in sfir§it, altele detin un loc oarecare de mijloc, aratind pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind deodata Dum- nezeu §i om» 527 . Deci spunind ca unele expresii detin un loc de mijloc, 527. Hristos fiind un unic ipostas sau Subiect, dar constind din doua firi, poate savir§i unele lucrari in care se intilnesc atit lucrarile omenesti, cit §i cele dumnezeiegti, fara sa se anuleze, nici sa se schimbe dupa fire. De ex. El sim|eafoamea, dar simfirea foa- mei nu-L facea sa-§i piarda stapinirea de Sine. Sau vindeca, manifestind puterea dumne- zeiasca, dar folosindu-Se de miscarea vreunui organ trupesc, sau asociind mila ome- neasca. Dar erau §i unele lucrari pe care le savirgea numai omeneste, oprind asocierea puterii dumnezeiesti la ele; sau numai dumnezeieste, susfinind in existenja crea|;iunea, fara asocierea unui efort omenesc. Mai bine zis exista o gradate in savir§irea unor lucrari §i trairea unor sim^iri mai mult cu Dumnezeirea, sau mai mult cu umanitatea. Dar tot- deauna Isi distinge ceea ce aduce din Dumnezeire si ceea ce aduce din umanitate in lucra- rile Sale. Chiar unirea intre suflet §i trup in persoana umana este o mare taina. Din aceasta unire rezulta unitatea persoanei. Dar cum, din doua par^i necontopit unite, rezulta o unitate desavirsita? La om aceasta se poate datora faptului ca in suflet sint puse puterile formatoare ale trupului, incit nu se poate cugeta un suflet realizat fara trup si nici invers. De§i deosebit de trup, sufletul nu e despartit de el. Poate o astfel de conformitate exista §i intre firea umana §i cea dumnezeiasca, de§i Dumnezeirea poate exista §i fara a se uni cu 246 SFlNTUL MAXIM MARTUKISITORUL ne-a aratat ca ele inseamna ca Hristos nu e altceva decit cele din care, in care §i care este, cum au cugetat unii, ci e deodata Acela§i Dumnezeu §i om. Si aduce spre dovedirea acestora de Dumnezeu insuflatele Scripturi, zicindr, «Cind zice lui Filip: de atita vreme sint cu voi si nu M-ai cunos- cut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vdzut pe Tatal» (loan 14, 9-10) §i: «Eu,si Total una sintem» (loan 10, 30), sintem asigurafi ca aceste expresii sint cit se poate de potrivite lui Dumnezeu. Dar cind, mustrind norodul iudeilor, ii spune: «Dacd ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui, dar voi cautati sa Ma omoriti pe Mine care v-am grait adevarul»- (loan 8, 39-40), spunem ca acestea s-au grait in mod potrivit omului. Dar sintem asigurafi ca §i cele potrivite omului sint ale Fiului eel Unul. Iar ca expresii de mijloc socotim de pilda pe aceea cind spune Pavel: «Iisus Hristos ieri §i astazi Acelasi si in veci» (Evr. 13, 8) §i «Un Dumnezeu Total din Care sint toate si noi din El; §i un Doran lisus Hristos, prin Care sint toate si noi prin El» (I Cor. 8, 6); §i iara§i: «Ai carora sint pdrintii si din care este Hristos dupa trup, Cel ce este Dumnezeu peste toate, binecuvintat in veci. Amin» (Rom. 9,5). Caci iata ca cel ce a numit pe Hristos, lisus, spune ca Acela§i este ieri si astazi, dar §i in veci; §i ca prin El s-au facut toate; §i pe Cel dupa trup din iudei II numeste Dumnezeu peste toate §i binecuvintat in veci. Amin. Sa nu desparti deci in acestea expresiile despre Domnul. Caci in ele impreuna ceea ce e potrivit lui Dumnezeu §i ceea ce e orae- nesc. Atribu-I-le mai degraba Fiului ca Unul, adica lui Dumnezeu Cuvin- tul intrupat. Prin aceste cuvinte ale Duhului, inva|;atorul ne-a dovedit ca nici aceste expresii mijlocii nu indica nimic altceva in Hristos decit ceea«e e in Acelasi dumnezeiesc §i omenesc. De aceea porunce§te sa I le atribuim in mod nedespartit, ca Unuia ce e Acelasj Dumnezeu §i om prin fire si, pre- cum am spus, nimic altceva. Dar §i el, zic ace§tia, marturise§te in Hristos o unica lucrare. Caci a§a zice, tilcuind pe Evanghelistul loan: «De fapt, cind a sculat-o pe fiica mai marelui sinagogii, zicind: «Copila, scoala-tel» a prins-o de mina, precum s-a scris (Luca 8, 54), inviind-o ca Dumnezeu prin porunca a toate faca- toare, dar inviind-o §i prin atingerea cu trupul Sau, aratind prin amin- doua o lucrare unica §i inrudita (auYYevfi)» (Tilcuire la Ev. dupa loan). Dar si aceasta arata cugetarea foarte descoperita a invatatorului, §i anume ca nu defineste lucrarea cea una ca fiind a ambelor fiinte din care este Unul §i Singurul Hristos, cum socotesc unii. Caci zice acelagi catre cea umana. Poate de aceea Logosul dumnezeiesc are in Sine rajiunile tuturor creaturilor. De aceea El a putut sa-Si formeze chipul Sau uman si in Sine Insusi din Fecioara Maria, nu ca un ipostas aparte, ci in propriul Sau ipostas. Aceasta poate explica unitatea iposta- sului si manifestarea lui prin toate cele ce jin de cele doua firi. SCRIERI 247 Earmis: «Lucreaza la fel cele ce tin de aceea§i fire. Dar cele ce au o ra|iune deosebita a modului de a fi, au o ratiune deosebita §i a lucrarii in toate. Caci cele ce au aceeasi lucrare se marturisesc ca avind si aceeasj fijnfa» 528 . Deci e necesar sa se aleaga una din doua: sau trebuie socotit invafa- torul ca luptindu-se cu el insusi, sau ca, cunoscind una si aceeasi fire, in Hristos, daca nu cunoaste firile deosebite unite in Unul si Acelasi fara schimbarea lucrarii. Dar zice: «Cele ce au aceeasi lucrare se marturisesc si de aceea§i j iinta». Dar daca nici una din acestea nu se cuvine sa fie afir- mata despre el: nici dezacordul cu sine, nici afirmarea lui ca firile din care este Hristos s-au schimbat, e vadit ca nu invata o singura lucrare a ambe- lor firi, sau a unui Hristos compus din ele, prin expresia: «aratind o unica si inrudita lucrare prin amindoua», ci prezinta pe Cuvintul eel mai presus de fiinja ca Dumnezeu prin fire si intrupat, savirsind lucrarea Lui de viata facatoare si dumnezeiasca atit in mod netrupesc, cit §i prin trup. Caci numind-o «inrudita» n-a indicat nimic altceva decit aceeasi lucrare de via|;a facatoare aratata in minuni prin amindoua, adica prin porunca atot- facatoare §i prin atingerea sfintului Sau trup, precum si focul i§i arata puterea arzatoare arzind in chip indoit atit nematerial, cit si prin mate- rie. Deci nu spre desfiintarea lucrarii omenesti a Mintuitorului le zice acestea invatatorul. Caci vorbind de atingerea trupului, a indicat prin ea in mod vadit pe cea omeneasca, daca atingerea este dovada clara a lucra- rii omene§ti. Dar nici nu ne-a invatat prin cele doua (lucrari) dupa fire o alta (lucrare) a Lui, precum s-a aratat, ci prin amindoua, lucrarea de viata facatoare a poruncii si cea a atingerii provenita din Unul §i Acelasi Dum- nezeu Cuvintul 529 . ' Iar daca, dispretuind aceasta invatatura binecredincioasa a Parin|;i- lor, ei aduc Epistola catre Achile a celui din Heracleea 530 , potrivit careia indeamna sa se atribuie lui Hristos privit ca intreg pe linga cele doua §i o 528. Dumnezeu Se unegte intim cu cele create de El, dar nu le altereaza, nici nu le desfiinfeaza. Face ceva asemanator cu tatal pamintesc, care nu desfiinfeaza pe copil, prin imbra);i§area lui, ci il incalze§te §i ii da putere. Cum am avea experienta lui Dumnezeu, daca nu S-ar uni cu cugetarea, cu sim|irea, cu voin^a noastra, dar fara sa le desfiinteze, ci intarindu-le. Ele devin «bune» conducatoare de putere dumnezeiasca. Ele se fac stravezii pentru Dumnezeu. 529. Prin unirea neconfundata a lucrarii dumnezeiesti si omene§ti se savir§este lucrarea de via|a datatoare. Nu savir§e§te Mintuitorul separat lucrarea invierii fiicei lui lair, ci prin atingerea cu mina a trupului ei. E o lucrare alcatuita din doua lucrari, dar nu prin confundarea lor. Electricitatea lucreaza prin fir, dar nu se confunda cu firul, de§i i§i aduce §i firul contribu|ia lui. Avem mereu taina unirii celor ce nu se confunda; e taina uni- tapj de lucrare ce rezulta din conlucrarea fara contopirea celor impreuna lucratoare. La Hristos aceasta unitate se explica din unitatea ipostasului, sau a subiectului ce lucreaza. Monoenergistii socoteau in mod gre§it ca aceasta unitate a lucrarii rezulta din contopirea sau alterarea celor ce conlucreaza. 530. Autor obscur, zice Combefis in P.G. 91, col. 125. 248 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL singura fire §i mi§care, s-o explice ei insisi pe aceasta. Epistola spune asa: «Firea si miscarea intreaga a Domnului este in sine una. Dar sint doua prin referire. Miscarea §i firea partilor este una prin insusire. Caci sint doua cele ce sint in ele insele. Iar and zic mi§care, voiesc sa indie lucrare §i patima». Cei ce se folosesc de acestea spre intarirea dogmelor lor, sa lamureasca prin cuvint care dintre Parintii incercaji a spus ca firea si mis- carea Domnului intreg e una? Si care §i cum este ea? §i care sint cele doua prin referire? §i care e firea si miscarea cea una a partilor prin insu- §ire? §i care sint cele doua in ele insele? Sau care sint cele trei perechi ale firilor in migcarile lor 531 ? §i cine a inva|;at ca amindoua acestea, adica lucrarea si patima, arata aceeasi miscare? §i cum, daca dupa ei e asa, nu S-a desparjit Fiul dupa toata miscarea Lui de Tatal, ca Unul ce e prin toate patimitor dupa fire, daca miscarea lui Dumnezeu si Mintuitorului nu indica deodata in orice mod lucrarea §i patimirea 532 ? Caci Dumnezei- rea e nepatimitoare prin fire si libera de relate si simpla, ba, mai mult, e mai presus de orice simplitate 533 . §i cum iara§i nu introduc odata cu cele trei perechi ale miscarilor, douasprezece lucrari si patimiri, daca misca- rea le arata, dupa ei, pe amindoua? §i care dintre sfinti a propovaduit firile lui Hristos prin referire sau insusire? Sa dovedeasca mai intii acestea cu gindirea Parin|;ilor si apoi se va confirma opinia dogmelor. Iar daca nu le e cu putinfa aceasta, sa se lase de acestea si sa se conformeze impreuna cu noi numai celor hotarite de purtatorii de Dumnezeu Parinfi ai Bisericii universale si de cele cinci sfinte Sinoade ecumenice, marturisindu-L Dumnezeu desavirgit in toate prin fire si om desavirsit in toate prin fire, afara numai de pacat, pe Ace- lasi si Unul si Singur Domnul si Dumnezeu Iisus Hristos; si sa nu nege, prin negarea desavirsirii in toate prin fire in amindoua privintele, toto- data voia §i lucrarea Lui dumnezeiasca §i omeneasca. Ci sa §tie ca nici ceea ce a fost fara de inceput si fara cauza, nici ceea ce s-a facut mai pe urma pentru o cauza, sau pentru mintuirea noastra, n-a micsorat, sau schimbat, sau desfiintat in vreo privin|a Cuvintul eel mai presus de fiinta, ci a pastrat in intregime, mai bine-zis desavir§it, afara doar de pacat, in 531. Adversarii socoteau ca firea Domnului e una in ea insagi; §i migcarea la fel. Sau fiecare e una prin ceea ce i§i insu§e§te din ceea ce lucreaza. Dar sint doua sau chiar trei prin referire la lucruri ce se pot face de firea dumnezeiasca si omeneasca si de cea iposta- tica, sau cind parfile lui Hristos sint privite in ele insele. Cele trei perechi sint cele trei lucruri pe care le savirgesc cele trei lucrari. 532. Daca lucrarea lui Hristos e una, atunci lucrarea si patimirea Lui sint si ele una si deci aceasta lucrare care e si patimire II desparte pe Hristos de Tatal. El nu mai e Fiul lui Dumnezeu. Sfintul Maxim afirma fafa de aceasta ca miscarea Mintuitorului arata de fie- care data deosebit lucrarea dumnezeiasca §i patimirea omeneasca. 533. Cu cit e ceva sau cineva mai compus, cu atit e mai supus mai multor relajii si patimeste sau e mai supus necesitafii de a suporta pasiv procesul de desfacere a parjilor. Dumnezeu e «suprasimplu» nu in sensul saraciei de conjinut, ci al unitatii desavirgite a SCRIERI 249 Sine si prin Sine, dupa toate §i in toate, fiind, dupa cum am spus, in mod propriu acestea dupa existenta Lui naturala. De aceea Acela§i si Singur §i Unul Domnul nostru §i Dumnezeu e voitor si lucrator prin fire al mintui- rii noastre dupa fiecare fire a Lui, din care §i in care consta. Aceasta, pentru ca fiind Dumnezeu prin fire §i Creatorul libertajii tuturor, nu S-a facut om fara minte, sau lipsit de viata naturala asemenea celei a noastre, care am luat prin creatie existenta de la El 534 ; ci Insu§i Dumnezeu eel Unul S-a facut §i om cu intelegere (cu minte), sau voitor si lucrator cu adevarat prin fapte 535 . El Insusi m-a luat pe mine intreg impreuna cu ale mele, ca sa-mi daruiasca mie intreg mintuirea 536 , dezlegind tot bleste- mul pacatului. Caci «ceea ce nu a fost luat a ramas nevindecat si ceea ce a fost unit cu Dumnezeu, aceea se §i mintuie§te», cum zice eel cu numele de Teologul 537 . Dar fiindca am respins obiec|ia nebuneasca a celor ce cugeta altfel prin aceste invataturi dreptcredincioase ale Sfintilor Parinti, ei aduc altele, folosindu-se de ale noastre spre a ne combate, mai bine zis spre amagirea celor mai simpli. Aduc anume Epistola scrisa de noi, dupa spusa lor, catre presbiterul Marin §i Epistola catre Pyrrhus. De aceea e necesar sa vorbim si despre ele pe scurt 538 . Va informant deci pe Sfintia voastra ca presbiterului Marin i-am scris in diferite moduri despre diferite capitole din Scriptura, dar nu am grait in vreun fel despre dogmele ce sint contrare si se opun unele altora, adica despre una si doua si trei lucrari si voin|;e ale Aceluiasi unic Hris- tos, inventate de ei cu pretentia ca §i noi le-am recunoa§te in El; nici catre alt oarecare n-am scris asa ceva. «Cdci daca zidesc ceea ce am darimat, ma vddesc pe mine insumi calcator (de porunca)» (I Cor. 2,18), zice vasul alegerii. De aceea Epistola in care se vorbeste sau se inchipuiesc acestea si de care se afirma ca e scrisa de noi catre Marin, cei ce marturisesc in chip binecredincios sa o respinga, fiind cu totul straina §i nu a noastra, ca boga^iei Lui. In El sint toate puterile, dar in unitate nediferen|iata. Aceasta simplitate nepasiva sau nepatimitoare o are §i Hristos ca Dumnezeu in patimirile Lui ca om. Aceasta arata din nou dualitatea lucrarilor Lui. 534. Daca Dumnezeu ca liber ne-a creat si pe noi liberi, luind firea noastra n-a luat o fire lipsita de minte (cum spunea Apolinarie) si de via|a noastra inzestrata cu libertate, deci cu voin|;a. El n-a luat o fire omeneasca redusa la starea de obiect fara voinfa §i deci §i fara minte, care sa nu conlucreze cu El la mintuirea ei. El S-a facut om ca sa desavir§easca firea omeneasca, restabilind-o in primul rind din robia pacatului, nu ca s-o reduca la sta- rea de robie totala. 535. Om cu vointa si cu lucrare omeneasca inseamna om injelegator. Caci nu poate voi si face cineva un lucru fara sa-1 aleaga cu vointa. Iar alegerea se face pe baza injelegerii. 536. Aci se arata sensul transformator, desavirsitor al mintuirii, nu eel juridic. 537. Epist. I catre Cledoniu. 538. In P.G. 91, col. 129-130, la«ota 58 se spune ca aceasta presupusa Epistola catre Marin nu este identica cu cele publicate in P.G. 91. 250 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL sa luam orice temei celor ce-si dau astfel de scuze pentru pacate si-si iau ca acoperamint al impotrivirii lor astfel de birfeli impotriva noastra. Caci acestia, neputindu-se intemeia pe ratiunea lor care altereaza prin agre- siune adevarul, introduc viclenia impotriva celor simpli sub masca pre- tinsei Epistole a noastra. E un lucru pe care nu-1 patimesc sau nu-1 fac cei ce, |;inind seama de apararea noastra, aleg adevarul in locul minciunii. Iar pe Pyrrhus, care a scris inainte catre noi un mare volum si ne-a laudat, nu §tiu cum, prin el foarte mult, vorbind in chip de intrebare s\ nu de afir- mare despre una si doua lucrari ale Lui si ne-a intrebat de parerea noastra despre amindoua, 1-am cinstit si noi prin raspuns precum se cuvenea, in introducere la scrisoarea noastra catre el, indeplinind indem- nul Apostolului, care zice: «ln cinste, unii altora dati-vd intiietate» (Rom. 12, 10). El porunceste prin aceasta sa iubim si sa binecuvintam si pe cei ce cugeta altfel, cind ne scriu. De aceea mi-a fost in grija sa nu supar pe om, ci mai degraba sa-1 potolesc, cautind prin laudele ce i le-am adresat sa-1 conving sa vina la consimfirea cu cele ce le-am formulat in chip binecredincios, potrivit invataturii Sfintilor Paring. Astfel i-am marturisit ca am inteles cele scrise de el mie potrivit cu cele scrise de mine lui, cum am spus, si tragindu-1 spre intelesul ortodox al inva|.aturii, care i-ar aduce cea mai deplina mintuire, daca, aprobind aceasta, ar mar- turisi impreuna cu mine ceea ce am scris: anume doua lucrari dupa fire ale Unuia si Aceluia§i Hristos Dumnezeu, ca si doua firi unite neameste- cat si neimpartit (nedespartit), dumnezeiasca si omeneasca, necreata §i creata, dar nu una si aceeasi exprimata oricum. Caci invatatura despre una si aceeasi lucrare, sau voin|:a, sau fire a Unuia si Aceluia§i Domn al nostru si Dumnezeu al nostru, nu e a Parintilor, ci e mai degraba eretica. Deci acesta a fost scopul bunei noastre grairi catre acela, adica catre Pyrrhus. Prin ea am incercat sa-1 trag cu blindete de la opinia contrara §i sa-1 aduc la invatatura dreptei credin|;e. Iar daca neaprobind scopul nostru, e nemultumit de buna noastra graire si nu prime§te motivul pogoramintului nostru, sa nu primeasca si sa respinga precum voiegte buna noastra graire, care nici noua nu ne este placuta, ci mai degraba ne nemutyumeste dupa deplina abatere a aceluia. Dar sa aprobe impreuna cu noi intelesul celor formulate de noi in chip ortodox catre el. Vedetf deci, sfinfiti paring, motivul pentru care v-am informat despre apararea mea. Deci tineti-va barbateste si intariti-va cu duhul, neab^tindu-va la dreapta sau la stinga spre barba|ii si dogmele contrare, ci staruiti pe calea imparateasca, calauziti de Cei ce a zis: «Eu sint Calea, Adevarul §i Viata» (loan 14, 6), cugetind intr-un suflet acelea§i. «§i Dumnezeul pacii va fi cu voi toti» (Filip. 4, 9) daca e propovaduit pururea in chip credincios si e inchinat de voi in chip cuvios. §i dincolo de vietuirea §i marturisirea feri- SCRIERI • 251 cita de aid, Se va darui pe El Insu§i ca mo§tenire §i odihna §i mai feri- cita. Lui fie slava, cinstea, stapinirea §i inchinarea impreuna cu Tatal §i cu Duhul Sfint, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin. 9. A sfint ului Maxim Copie de pe epistola catre presbiterul Marin din Cipru Umblind drept prin legea dumnezeiasca, Prea Cinstitule de Dumne- zeu Parinte, ai disprefuit legea omeneasca, inatyind prin smerenie (che- noza) modestia mea §i laudind prin saracie desavir§ita mea nepricepere sau, mai exact spus, indrazneala in a infelege §i grai. Caci nu ma ru§inez in a da pe fata precum se cuvine patimile mele §i ale slabiciunii mele §i a le descoperi cu atit mai mult §i mai fara zabava, cu cit te-ai silit mai mult sa le acoperi cu iubire de oameni. Caci cine a aprobat vreodata astfel cuvin- tul fara judecata §i a primit cugetarea nebuneasca §i necuviincioasa a cuiva, ca sa nu spun totul, cum le-ai primit tu pe ale mele, Prea Cinsti- tule de Dumnezeu Parinte? Caci nu ai trecut numai peste lipsa mea de invatatura cu iubirea ta, cinstindu-ma la culme, spre cea mai mare slavire a mea, a celui lipsit de orice slava, ci, adaugind lauda ta cu darnicie, ai impodobit cu o stralucire covirsjtoare pe eel caruia ai voit sa-i infrumuse- f;ezi intelegerea peste masura cu cele ce constau din ratiunea §i modul nobletei adevarate sau ale inrudirii cu Dumnezeu, ca sa spun mai ade- varat sau mai potrivit. Iar eu n-am voit sa ramin in cele modeste sau in masura mea moderata, precum se cuvenea'. Caci daca m-a§ fi obi§nuit sa §ed neclintit in scaunul smereniei, mi-ai fi descoperit prin iubirea covir§i- toare a celor dorite mai degraba pu|inatatea in cele trebuincioase §i m-a§ fi aratat gol de ele; iar prin aratarea de catre tine a celor mai presus de vrednicie as. fi dovedit o simtire mai ascutita a celor care mi s-ar cuveni dupa vrednicie. Caci patrunzind in adincul sufletului a§ fi descoperit marimea a ceea ce nu se poate arata. Acestea patimindu-le prin lumina rugaciunilor voastre, m-am apropiat de rinduielile dumnezeiesti pe care le cuprinde prin Providenta ratiunea iconomiei celei mai presus de inj;e- legere §i le propune celor ce au nevoie de indrumarea ei, asemenea mie. §i dupa putin. Fara indoiala hotaririle Sinodului Prea Sfintului Papa (Teodor) au fost criticate de cei din capitala imperiului, dar nu in toate capitolele de care a}i scris, ci numai in doua, dintre care unul se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu (cu teologia), cind spune: «Duhul Sfint purcede §i din Fiul»; iar celalalt cu dumnezeiasca intrupare, cind scrie ca: «Domnul ca om este fara pacatul stramo§esc». Cel dintii capitol aduce in acord cu el texte ale Parintilor romani, dar si ale lui Ciril din Alexandria din sfinta lucrare a lui despre Sfintul loan Evanghelistul. Din acestea i-a aratat pe aceia ca nefacind pe Fiul cauza a Duhului. Caci ei cunosc pe 252 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Tatal ca singura cauza a Fiului §i a Duhului, a Unuia prin nastere, al Celuilalt prin purcedere. Ci (o spun aceasta) ca sa arate ca Duhul iese prin Fiul §i ca prin aceasta sa arate unitatea fiintei neschimbate a Lor 539 . In ce privsste cuprinsul capitolului al doilea, el n-are nevoie de nici o apa- rare, caci nu e nimic de criticat in el, de§i celor ce cauta prilej de sfada, li se pare ca este, din pricina cugetarii lor sucite. Totusi i-am imblinzit, zicind: «Nu a avut nici pacatul din minte, de care Adam se arata ca a pati- mit prima data, nici fapta §i lucrarea raului ce pro vine din el prin trup» 540 . Deci ace§tia (cei din Roma) asa (gindesc) despre acestea, despre care au fost invinuiti pe nedrept. Dar aceia (cei din Constantinopol) n-au pre- zentat nici o aparare despre cele ce sint invinuiti cu dreptate, ba nici n-au inlaturat invataturile introduse de ei 541 . Eu i-am rugat pe romani la cere- rea voastra sa-§i explice cele ale lor pentru a scapa de cei ce-i invinuiesc de invataturi ascunse. Dar facind aceasta dupa obiceiul care stapine§te, nu stiu daca vor fi crezuti. Pe de alta parte nu pot exprima in alta limba §i in alte cuvinte gindul lor ca in cea proprie, cum se intimpla §i cu gindul nostru. In tot cazul, cunoscind prin experienja acuza ce li se aduce, vor avea grija si de aceasta. Am citit §i o schi^a a lui Teodor din Faran despre fiinta, natura §i persoana, ca §i celelalte capitole. Acestea in forma lor de introducere nu sint poate lipsite de folos. Dar in cuvintul despre persoana §i ipostas nu se arata conformindu-se definijiilor acestora, ci mai mult sie§i, numind 539. Sfintul Maxim arata cum se infelegea atunci Filioque de catre catolici: ca distin- gindu-se in aplicarea purcederii la relafia intre Duhul §i Tatal §i intre Duhul §i Fiul. In relafia dintre Duhul si Fiul expresia nu inseamna decit identitatea de fiinfa si un fel de iesire la aratare (npoievai) a Duhului prin Fiul, nu o primire a existen^ei Lui din Fiul, cum o prime§te din Tatal. Catolicii au ajuns la identificarea provenirii Duhului din Fiul cu prove- nirea Lui din Tatal (ca dintr-un singur principiu), pentru ca au folosit aceiagi termeni pentru amindoua: procedere §i prodire, ceea ce Parinfii rasariteni n-au facut niciodata. Pe baza acestui loc teologii catolici de dupa aceea au dat pe Sf . Maxim in mod gre§it ca martor rasaritean aprobativ al invafaturii' lor. !n aceasta identificare a termenului procedere cu prodire (ekporeusis §i proienai) cei din Constantinopol au vazut o identificare a provenirii Duhului din Fiul cu provenirea Lui din Tatal. Sfintul Maxim le arata ca latinii cunosc in procedere doua inj;elesuri: purcederea Duhului din Tatal §i ie§irea Lui prin Fiul. Deci ei cred ca §i grecii. Numai neobi§nuin|;a cu limbajul mai distinctiv al grecilor ii face sa para ca confunda provenirea Duhului din Fiul cu provenirea din Tatal (vezi despre aceasta ches- tiune: Jean Miguel Garrigues, L'Esprit qui dit «Pere», 1982, ed. Tequi, Saint Cenere, p. 79-80). E vorba de papa Teodor. Se poate pune intrebarea: pentru ce Duhul iese sau Se arata prin Fiul §i nu si invers? Un raspuns potrivit ar fi, credem: pentru ca Duhul pune pe Fiul - prin participarea la bucuria Tatalui de El - intr-o lumina maxima. 540. Cei din Constantinopol nu erau multumi^i cu textul hotaririi Sinodului din Roma, prin care se afirma simplu ca Hristos n-a savirsit pacat. De aceea cei din urma s-au explicat, adaugind ca Hristos n-a putut nici gindi ca poate pacatui, cum a putut Adam. Caci ipostasul umanitafii lui Hristos era Insusi Fiul lui Dumnezeu. El nu putea gindi ca ar putea lucra contra Sa. 541. Sub presiunea imparatului, la Constantinopol se acceptase monotelitismul. De aceea se accentua lipsa de pacat a Mintuitorului. SCRIERI 253 lucrarea ipostatica 542 . Pe acesta il iau ca magistru si patron si cei ce sint contrari inva'Jaturii lui, luind de la el §i din cuvintele lui aproape toate for- mulele decretului Ectesis 543 . In felul acesta au umbrit §i intunecat ra^iu- nea lucrarii, atribuind-o persoanei ca persoana, desi ea caracterizeaza firea; si nu i-au atribuit (persoanei) modul cum §i in care are loc activarea ei, prin care se face cunoscuta deosebirea celor ce lucreaza §i a celor ce sint puse in lucrare, care sint conforme firii sau contrare firii. Caci intii se cunoaste cineva ca ce este, dar nu ca cine dintre noi este eel ce lucreaza. Adica intii se cunoa§te ca om, apoi cine este, ca de exemplu Pavel sau Petru, care da lucrarii forma modului, dindu-i fiecare, dupa alegere libera, chipul acesta sau acela, mai moderat sau mai intensiv. Astfel in mod se face cunoscuta deosebirea persoanelor in faptuire. Iar in ratiune, nedeosebirea lucrarii naturale 544 . Caci nu e unul mai mult si altul mai pujin lucrator sau rational. Ci toti avem la fel ratiunea §i lUcrarea ei dupa fire. Dar unul e mai drept §i altul mai nedrept, sau altfel, unul se $ine mai mult de rajiunile firii, altul le nesocoteste mai mult. Insa trebuie observafi cu grija cei ce se abat de la ele. Fiindca forteaza §i atrag intocmi- rea si regulile lucrurilor, spre ceea ce le pare lor, mutindu-le ca la 542. Adica intrucit in Hristos e un unic ipostas, lucrarea nu e nici ea^decit una. 543. DecretuI imparatului Eraclie de la 638. 544. Lucrarea tine dupa ratiunea ei de fire. De persoana pne modul in care ea se acti- veaza. Injjeneral, Sf. Maxim distinge intre ratiunea unei realitafi §i modul in care se mani- festo ea. In Hristos sint doua lucrari dupa ratiunea lor, conform celor doua firi. Dar le acti- veaza un unic ipostas. De§i subiectul e unul, cele lucrate sint diferite, conform rafiunii lor diferite. Desi rajiunile lucrarilor sint diferite, subiectul lor unic le da in activarea lor un ton propriu unic: o persoana la activeaza mai grabit, alta mai domolit. A§a incit in activitatea unei persoane se arata atit deosebirea dupa fire a lucrarilor, cit si modul unic al persoanei care le activeaza. Aceasta s-a petrecut §i in Hristos. El activa atit lucrarea omeneasca, cit §i pe cea dumnezeiasca, dar calauzit de unica Lui iubire. Aceasta inseamna ca ipostasul sau persoana nu este o simpla stare de sine a unei naturi, neaducind nimic deosebit naturii. Caci in acest caz persoanele ar fi intru totul uniforme. Persoana aduce «modul«- ei propriu ratiunii comune a firii sau a insu§irilor ei. Problema e: in ce consta acest mod si cum se impaca modurile proprii ale persoanelor cu ratiunea cea una a firii? De aci rezulta ca nu trebuie sa se dispre^uiasca nici varietatea personala a oamenilor, nici unitatea lor de natura. Amindoua aceste tendinte intre|;in o lupta intre ei. Cind se reprima persoanele in favoarea naturii comune lupta e intretinuta de necesitatea oameni- lor de a-§i afirma trasaturile lor personale. Cind se afirma persoana impotriva naturii comune, e promovata lupta intre to|i, proprie individualismului. Amindoua aceste aspecte se promoveaza in comuniunea libera a persoanelor. In Hristos se afirma natura umana, dar in ipostasul divin strain de orice individualism egoist. El ne daruie§te ca Persoana natura Sa tuturor. Aceasta trebuie sa o facem §i noi. Fiecare ipostas uman actualizeaza natura umana finind seama de locul, de timpul, de imprejurarile in care traiegte el §i alte persoane cu care este in tot felul de rela|;ii. Dar §i conform unei determinari particulare misterioase a modului ei. Iposfasurile divine actua- lizeaza natura divina potrivit rela^iilor speciale pe care fiecare le are cu celelalte doua. In general nu se poate vedea existind concret o natura intru totul uniforma. Acelea§i insugiri comune ale ei se vad imprimate si realizate in moduri diferite. Chipul uniform al insu§irilor comune este o abstracfiune, care nu trebuie sa ne impinga la o uniformizare fortata a oamenilor. 254 SFINTUL MAXIM MARTURISITOKUL comanda, ca sa dea existenta celor proprii lor, din strimbarea acelora 545 . Cit despre caietele trimise, adica cele despre suflet si despre celelalte teme, desi nu le-am cercetat pe indelete, iti voi face cunoscuta parerea mea. Caci graba celui ce pleca nu mi-a ingaduit sa le cercetez cum trebuie, fiindca abia la multe zile dupa ce s-a oprit la Byzachi, a venit la pufinata- tea mea, in Cartagina. Apoi am fost impiedicat de la studierea lor si de o slabiciune ce mi-a venit la ochi. Totu§i, voind sa implinesc cit mai repede porunca voastra, vi le-am trimis. Copierea volumului cuprinzind expli- carea Evanghelistului loan, care s-a facut la sfatul vostru, mi s-a parut si mie, sluga Sfintiei Voastre, de folos, ca sa nu aiba nici un motiv pentru reaua ei folosire impotriva celui ce a facut-o cei ce cauta sa schimbe in mod urit toate dupa parerea lor. 10. A sfintului Maxim 1) Arie marturiseste cele trei ipostasuri, dar neaga unitatea si nu recunoaste ca Sfinta Treime este de o fiinta. Sabelie marturiseste unita- tea, dar neaga Treimea; caci el declara pe Acela§i Tata si Fiu §i Duh Sfint. Dar Biserica lui Dumnezeu marturise§te si unitatea si propovaduieste si Treimea? Macedonie sustine aceleasi cu Arie; caci declara pe Sfintul Duh creatura. Iar Biserica propovaduieste pe Duhul Sfint de o fiinta cu Tatal si cu Fiul si afirma ca e Dumnezeu. La fel Nestorie sustine in Unul din Sfinta Treime o deosebire de firi, dar nu marturiseste unirea; caci nu spune ca aceasta s-a facut dupa ipostas. Iar Eutihie marturiseste unirea, dar neaga deosebirea dupa fiinta si introduce o amestecare a firilor. Dar Biserica propovaduieste atit unirea dupa ipostas pentru a pastra neim- parjirea (lui Hristos), cit si deosebirea dupa fiinta pentru a pastra nea- mestecarea 546 . 545. Desi ipostasul sau persoana nu poate anula, prin modul de a o activa, natura care-§i are existenta concrete in el, el o poate deforma, dind existenta celor gindite din capriciul propriu. Minciuna, oricit ar denatura adevarul, se hraneste totusi din adevar. Firea strimbata, activata de ipostasul care nu tine seama de ea, e tot firea al carei ipostas este. 546. Nici Arie, nici Sabelie nu recuno§teau Treimea sau trei Persoane unite prin fiinja, adica un Dumnezeu al iubirii. Nici Nestorie, nici Eutihie nu vedeau iubirea lui Dum- nezeu extihsa prin Unul din Treime la oameni in masura desavirsita, care merge pina a se face §i om pentru veci, introducind pe oameni in circuitul iubirii interioare a Treimii. Nes- torie tinea pe Unul din Treime deosebit ca Persoana de umanitatea de care S-a apropiat, iar dupa Eutihie, Dumnezeu nu Se poate face om, caci umanitatea se topeste cind e asu- mata de El. Dupa Evanghelie, Unul din Treime Se face El Insu§i om real. De aceea El ramine o Persoana, sau aceeagi Persoana, chiar facindu-Se om. Umanitatea primeste ca temelie ipostatica pe Dumnezeu Insusi. De aceea in Hristos se afirma identitatea Persoanei §i deo- sebirea firilor. Iar Cel ce Se face om nu este o divinitate impersonala, caci pe cine ar iubi in acest caz aceasta divinitate care se face om? S-ar iubi pe sine insasi? Dar aceasta nu este iubire. Cel ce Se face om e Unul din Treime, ca iubirea celorlalte doua Persoane fate de SCRIERI 255 2) Cum are unirea deplina in sine si identitatea si deosebirea? Are sau identitatea firilor si deosebirea persoanelor, sau invers. Astfel in Sfinta Treime este identitatea fiintei, dar deosebirea persoanelor; caci marturisim o unica fiinta dar trei ipostasuri 547 . Dar in om este identitatea persoanei, dar deosebire de substante (fiin$e) 548 . Caci omul fiind unul, sufletul e de alta substanta si trupul de alta. La fel §i in Domnul Hristos este o unitate a persoanei, dar o deosebire a fiintelor; caci fiind o singura persoana, sau un singur ipostas, Dumnezeirea e de alta fiinta si umanita- tea de alta. Deci, precum este cu neputinta a marturisi in Sfinta Treime unitatea fara a exprima deosebirea, la fel e cu totul necesar a marturisi in eel Unul din Sfinta Treime atit unirea cit si deosebirea. 3) Precum nu prin aceiea§i cuvinte se exprima deosebirea si unitatea in Sfinta Treime, caci spunindu-se trei ipostasuri se marturiseste deose- birea, iar spunindu-se o fiinta se marturiseste unitatea, la fel, referitor la eel Unul din Sfinta Treime, facindu-se cunoscuta deosebirea firilor, dar vestindu-se un ipostas compus, se marturiseste unirea. 4) Precum anatematizam pe Arie nu pentru ca veste§te in Sfinta Treime deosebirea dupa ipostas, ci pentru ca nu recunoaste unitatea dupa fire, asa anatematizam pe Nestorie nu pentru ca recunoaste deose- birea dupa firi in Hristos, ci pentru ca nu afirma unirea dupa ipostas. 5) Precum anatematizam pe Sabelie nu pentru ca vesteste in Sfinta Treime unitatea dupa fire, ci pentru ca nu recunoaste deosebirea dupa ipostas, asa anatematizam pe Eutihie nu pentru ca nu recunoaste unirea dupa ipostas, ci pentru ca riu recunoa§te deosebirea dupa fire. Fiul sa devina si o iubire fata de om §i invers. Intruparea presupune Treimea. Numai asa umanitatea e unita la maximum cu Dumnezeirea fara sa se confunde; e unita §i recunos- cuta in valoarea ei nealterata. 547. Fara o identitate vejnica a Dumnezeirii, totul ar fi fluid. N-ar exista un adevar etern, neclintit, plin de sens. Dar identitatea Dumnezeirii nu s-ar putea menfine daca nu s-ar afla in Persoana. Numai Persoana con§tienta de Sine tine la eternitatea Sa. Insa o persoana singura e lipsita de bogatia viefii si de bucurie. Numai cele trei Persoane Se pot bucura in mod constient de bogafia vie$ii, intrucit o au in comun si intr-o comunicare. Numai firund o Persoana din iubire la Alta, |;ine sa existe in veci si Ea si Cealalta pentru a Se bucura Ea insagi de Aceea. Astfel identitatea neschimbata a fiintei divine implica exis- tenja celor trei Persoane care pot sa aiba si sa-§i comunice in veci plenitudinea unei unice fiinj.e, raminind prin aceasta neschimbate. Neclintirea vesnica a plenitudinii existentei inseamna neclintirea Acelorasi trei Persoane in unitatea desavirsita a comunicarii. Fara Treime nu e nimic statornic si viu, nu este o existenta sigura, de vegnica fermitate, dar §i de nemarginita via|;a in fericire. Fara Treime totul e schimbator §i relativ. Nimic n-are valoare eterna. Numai Treimea asigura valoarea si viafa eterna a existentei Sale neames- tecate §i a alteia prin crea|ie si prin intruparea Fiului lui Dumnezeu. Erwin Schadel (Bibliotheca Trinitariorum, Saur Verlag, Miinchen, 1984) afirma ca in afara Treimii nil e decit nihilismul. 548. Aci Sf. Maxim vorbegte de doua fiinte in om. Dar in paragraful 6 §i in altele vor- beste de o singura fiinta in om. De fapt omul este dintr-un punct de vedere o fiinj,a, pentru ca sufletul si trupul sint atit de unite incit formeaza o specie, altfel ca in Hristos. Dar din alt punct de vedere, trupul e de alta fiinta sau substanta decit sufletul. Deci trebuie sa se tina seama de amindoua. 256 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL 6) Deosebirea dupa ipostas in Sfinta Treime §i deosebirea dupa firi in eel Unul din Sfinta Treime nu trebuie afirmata pe baza simfirii, ci tre- buie inteleasa prin cugetare. Si cum afirmati in Sfinta Treime cele trei ipostasuri pentru deosebirea dupa ipostas, dar nu afirmatiin eel Unul din Treime doua firi intr-un ipostas, pentru deosebirea firilor? 7) Precum pentru deofiintime recunoastem in Sfinta Treime o singu- ra fiinta, si pentru deosebirea ipostatica, trei ipostasuri, asa pentru deo- sebirea de fiin|;a a Cuvintului §i a trupului spunem doua fiinte §i pentru lipsa ipostasului propriu al trupului (idvouKooraTov), un ipostas 549 . 8) Precum in Sfinta Treime nu afirmam fiinta cea una cu pretul con- fundarii celor trei ipostasuri, nici cele trei ipostasuri, cu prejul desfiinj;arii fiin^ei celei una, a§a. in eel Unul din Sfinta Treime nu afirmam ipostasul eel unul cu pretul confundarii celor doua firi ale Lui, nici cele doua firi cu pretul desfiintarii ipostasului eel unul. 9) Cel ce pentru deosebirea firilor nu recunoa§te in Hristos unitatea dupa ipostas este nestorian. Si eel ce pentru unitatea dupa ipostas nu recunoaste deosebirea firilor este eutihian. Iar eel ce propovaduie§te atit unitatea dupa ipostas ,cit §i deosebirea dupa firi in Hristos eel Unul din Sfinta Treime, pazeste credinta imparateasca §i nepatata. 10) Cel ce afirma deci §i deosebirea si unirea in Hristos nu desfiin- teaza nici deosebirea §i nu inlatura nici unitatea. De fapt dumnezeiescul Ciril anatematizeaza pe cei ce din pricina deosebirii desfiinteaza unirea dupa ipostas. §i Sinodul (IV) ecumenic anatematizeaza pe cei ce din pri- cina unita|;ii dupa ipostas desfiinteaza deosebirea firilor in cel Unul din Treime. 549. Umanitatea Cuvintului intrupat nu e inchisa intr-unjpostas propriu, care face mai dificila comunicarea ei cu Dumnezeu §i cu semenii. Fiindca Insu§i Dumnezeu Cuvintul este ipostasul umanitajii Sale, aceasta se afla intr-o relafie directa cu Dumnezeu Cuvintul, neavind in ipostasul ei deosebit o eventuala piedica in comunicarea cu Dumnezeu Cuvin- tul. Dar prin aceasta Hristos ca om e §i intr-o comunicare directa cu Tatal. Iar prin umani- tatea Sa Dumnezeu Cuvintul comunica direct cu noi. Umanitatea Lui ni-L face mai trans- parent pe Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu S-a facut unul dintre noi, dar e in acelagi timp Fiul lui Dumnezeu. El comunica cu noi ca Dumnezeu, cum comunica un semen al nostru cu noi. Nu mai este o grani|a intre El si noi. Darfiind intre noi ca unul din noi, nu inceteaza de a fi si Dumnezeu. Dumnezeu ne priveste El Insugi prin ochii omene§ti §i sim^im in pri- virea Lui care se ajante§te direct spre noi ca, de§i e om, e totodata Cineva mai presus de om. Dumnezeu ne vorbeste El Insu§i prin cuvinte omene§ti, care ne rasuna in urechi §i sint in^elese de noi, dar simfim in cuvintele Lui o putere suprema §i ne afundam prin inte- lesurile accesibile ale lor in adincimile fara fund. Dar aceasta inseamna ca ipostasul divin poate privi prinochi omenegti sau grai prin glas omenesc, sau ca ochii §i cuvintele ome- ne§ti sint capabile de a fi ochi si cuvinte ale lui Dumnezeu. Trupul fragil omenesc care poate fi rastignit e trupul lui Dumnezeu care-1 poate invia. In trupul lui se traiesc simjiri dumnezeiegti, prin el se pot manifesta energii dumnezeiegti atotputernice. SCRIERI ^ 257 11. Ale lui Maxim Marturisitorul diferite definitii Fiinfa si firea sint identice. Caci amindoua sint comune si generale, ca fiind ale multora deosebite ca numar §i necircumscriidu-se vreodata in vreo persoana (intr-un ipostas); Enipostasiat (evukootcctov) este ceea ce e comun dupa fiinta, adica specia, ceea ce subzista in mod real in indivizii subordonati ei §i nu e contemplat prin simpla eugetare. Altfel sau iara§i enipostasiat (incadrat in ipostas) este ceea ce se compune §i se impreuna eu altceva deosebit dupa fiinta, pentru constituirea unei persoane si pentru formarea (yeveoiv) unui ipostas si nu se cunoaste nicidecum prin sine 550 . De o fiinta este cineva de aceea§i fiinta cu altul, dar deosebit de acela dupa ipostas, cum e la om §i la alte specii. Caci daca e identic cu altul dupa fiinta nu e identic cu acelasi si dupa ipostas. §i daca are vreo deose- bire de altul dupa ipostas, are o unitate cu el dupa fiinta. Deci unitatea fiinfiala este cea care tine ipostasurile diferite §i multe ca numar intr-o unica si aceea§i fiinta. Iar deosebirea fiinjiala este ratiu- nea dupa care fiinta sau firea ramine nemicgorata §i neschimbata, ne- amestecata si neconfundata; §i adunindu-se cu altceva intr-un unic ipos- tas, nu iese nicidecum din ea dupa fire. Ipostas §i persoana sint acelaqi lucru, caci fiecare reprezinta ceva particular §i propriu, ca unele ce se circumscriu in ele insele si nu se afla prin fire in mai multe ceea ce le caracterizeaza 551 . Aparjinator fiintei sau incadrat in fiinta (evouoiov) nu e numai ceea ce are in sine si of era spre contemplare suma de insusiri dupa care e cunfscut unul in deosebire de altul, ci §i comunul pe care il are in sine in mod real 552 . impreuna ipostasiat (o^iou ttootcc-cov) este ceea ce e compus cu altceva in unul §i acelasj ipostas, dar e deosebit de acela dupa fiinja, cum e sufle- tul §i trupul si celelalte care fiind deosebite dupa fire se unesc in ipostas. 550. A§a e trupul sau sufletul, care nu pot subzista real decit impreuna, constituind impreuna persoana. Asa e §i natura umana, incadrata in ipostasul Cuvintului. 551. Fiecare persoana e, ca persoana, unica. Fiecare aduce firii comune ceva unic, firea raminind totu§i aceeasi in toate. Cum ramine firea aceeagi in toate persoanele si totu§i fiecare persoana o prezinta in existen^a concreta altfel? In ce consta acest «altfel»? Sint taine greu de in|eles. Persoanele ca persoane pun o limita stiintei ca cunoagtere a generalului. In concret generalul fiintei nu exista decit ca particular personal. Nefiind supus repeti|iei, persoana e deasupra legii generale a naturii. Aceasta inseamna ca sufle- tul insu§i in existenta lui concreta in trup nu e supus decit in parte legii naturii. Sufletele sint deofiinja, dar deofiin^a care prin libertate nu sint supuse legii generale a naturii. Ele se afla intr-o identitate de fiinfa in sensul ca sint facute sa se injeleaga. Omul se cunoaste pe sine din comunicarea intre el §i altul, dar se §i imbogafeste pe sine cu ceva deosebit de ceea ce are in sine. 552. Omul are in sine ceea ce e comun tuturor oamenilor, dar si o suma de insusiri personale care il deosebesc de altii. 258 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Deci se compune ceva cu altceva prin unire, e acela§i cu acela dupa ipos- tas, adica s-a facut un ipostas cu acela, dar e altceva decit acela dupa fiinta. Daca ceva e una si unit cu altceva dupa ipostas, el nu e una si nici de acelasi fel cu acela si dupa fiinta. §i daca ceva e compus cu altceva deose- bit dupa fiinta, el are o unire cu acela dupa ipostas 553 . Deci unirea ipostatica este cea care aduna §i leaga fiintele sau firile deosebite intr-o persoana §i intr-un ipostas. Iar deosebirea ipostatica este ratiunea dupa care diversitatea insusirilor contemplate ca adunate in fiinta comuna taind pe unul de la altul dupa numar, realizeaza multi- mea indivizilor. Unirea prin relatie (oxeuxfi evcooig) este cea care aduna diferite soco- tinj;e intr-o vointa. Iar deosebirea in relatie este miscarea care e vointa cea una in multimea de socotinte. Unirea prin relatie este consimtirea prieteneasca sau acordul si conve- nirea vointelor de acela§i cuget. Iar deosebirea in relatie este diversitatea so- eotintelor, sau neasemanarea vointelor, sau despartirea dispozifiilor. Unirea care confunda este compozitia ipostasului spre realizarea unui intreg care nu-si arata existenta sa, ca intr-o specie si chip, dupa unirea partilor sale, ci disparind aceasta §i amestecindu-se si devenind necunoscuta, nu mai prezinta nici o deosebire a celor, ce s-au adunat in acesta, care ar indica identitatea fiintiala a lor. E propriu ipostasului sa se vada in sine §i sa se distinga dupa numar de cele de aceeasi specie. Iar propriu enipostasiatului este sa se cunoasca intr-un ipostas' unit cu altceva deosebit dupa fiinta, intr-o unire de nedes- facut; sau sa fie in mod natural in indivizi cu existenta concreta 554 . E propriu fiintei sa se indice §i sa se arate ca predicat (sau ca surga de predicate) in toate si ca a tuturor in mod natural. §i e propriu a ceea ce 553. Aci Sf. Maxim spune iara§i ca sufletul §i trupul sint deosebite dupa fiinja, dar in multe locuri spune ca in Hristos sint doua firi. Deci omul are o singura fire sau fiinta, nu doua, iar Sinodul de la Calcedon a spus ca Hristos e «deofiinta cu noi dupa umanitate», ceea ce inseamna iara§i ca omul are o singura fiinta. De fapt omul nu unegte doua firi in ipostasul lui, cum une§te Hristos. Ci precum este un ipostas, a§a este §i o fire. Este o fire intrucit omul nu e om decit alcatuit din suflet §i trup. Omul este o astfel de specie, dar Hristos nu e o specie. Sufletul omului are prin fire necesitatea de a fi unit cu trupul, cum nu are Dumnezeirea prin fire necesitatea de a se uni cu umanitatea. Iar trupul nu e trup fara suflet, cum nu se poate spune de umanitate ca nu e umanitate daca nu e incadrata in ipostasul Cuvintului. Deci la om nu se poate vorbi de o unire dupa ipostas §i de o dualitate dupa fiinta, cum trebuie sa se spuna despre Hristos. Desigur este §i in umanitate o anu- mita capacitate de a fi unita dupa ipostas cu Cuvintul, cum e §i in materie o capacitate de a fi unita cu spiritul, de a fi facuta trup §i ca atare organ al spiritului. Dar in materie e chiar capacitatea de a fi facuta ca trup parte a fiintei umane, cum nu e in umanitate capacitatea de a fi facuta in mod necesar parte a fiintei divine. Caci Dumnezeirea e in Sine cu totul necompusa §i e necreata, pe cind umanitatea e creata atit in spiritul cit §i in trupul ei. 554. Ipostasul e una cu existenta concreta (iinap$i<;) a unei fiinte sau a celor de dife- rite fiinje. Fiinta nu se vede existind concret decit in ipostas, sau ca ipostas. SCRIERI 259 este in fiinta (evotioiov 'i'5iov) ca sa existe concret si sa poarte in sine toate caracterele adevarate ale proprieta|ilor personale. Puterea este lucrarea nematerializata. Iar lucrarea este puterea materializata. Sau iara§i, lucrarea este rezultatul puterii naturale. Vointa naturala este dorinta fiin£iala a componentelor firii. Vointa din socotinta, pornirea §i mi§carea gindului spre ambele parti 555 . Deosebirea este ratiunea dupa care se salveaza diversitatea intreo- lalta a celor indicate, care arata cum este ceea ce este. Identitatea este neschimbarea dupa care rajiunea a ceea ce se indica i§i are unicitatea totala, nefiind cunoscuta in ea nici o deosebire. 12. Al aceluiasi Maxim Tomvl duhovnicesc si dogmatic care prezinta innoitorul Ecthesis (decretul) al imparatului Heraclie, dat la indemnul lui Sergie, intii-sta- tdtorul Constantinopoliei, decret contrar Sfintei Scripturi si Parintilor, dar de acord cuprofanatorii eretici care sustin in chip nebunesc confun- darea si totodatd despdrtirea in taina lui Hristos,Dumnezeul nostru. Tri- mis din Roma de cdtre §tefan, Prea Sfintitul Episcop al Dorului, aflat sub sfintul si apostolical Scaun al sfintei cetati a lui Hristos, Dumnezeul nostru 556 . Domnul, asemanind viata prezenta cu o noapte, iar mi§carea ei cu o moara §i odihna cu un car, a spus ca unul din cei ce se afla in amindoua (moara si car) se va lua, iar altul se va lasa (Matei 24, 41). Poate eel ce se va lua e eel ce se va desprinde de moara prin contemplatie, iar de car prin faptuire. E eel ce nu ramine alipit nici de moleseala patimilor, in care este odihna. Iar eel ce se va lasa e eel ce e tinut cu voia in acestea pentru iubi- rea de placere si de trufie. Dar ce ma tine pe mine, sluga voastra, in acestea am aflat mai intii prin cercare, iar azi prin auz, de la voi cei luminati de Dumnezeu. La fel am aflat prin cele ce mi-a|i scris cum ati hotarit sa va coboriti la eel slab §i sarac, voi, cei ce v-ati ridicat §i v-ati inaltat atita de la pamint prin harul lui Dumnezeu, incit sa inalta|;i viata prin ratiune §i mintea prin Domnul de la cele de aid si sa o ridicati peste cele de aici, unind chipul cu 555. Vointa naturala nu se poate mi§ca decit spre cele favorabile firii, deci spre cele bune. Vointa din socotinta sau arbitrara e migcarea atit spre cele ale firii, cit §i spre cele contrare. 556. §tefan, Episcopul Dorelor, cetate subordonata Scaunului de Ierusalim, a fost un aparator al dreptei credinte impreuna cu Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, impotriva decretului Ecthesis, dat la 638, care interzicea sa se vorbeasca atit de o vointa cit §i de doua in Hristos. 260 -SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL arhetipul 557 , sau mai bine §i mai adevarat spus, voind sa faceti din cobori- rea vaastra de bunavoie o aratare a inaltimii bunatatii voastre prea inalte 558 , ca sa ne duceti §i pe noi din imbel§ugarea ei spre masura Cuvin- tului lui Dumnezeu eel suprainfinit, Care ne-a aratat prin coborirea (che- noza) Lui la noi in mod necircumscris inaltimea slavei Lui, ca sa ne replasmuiasca spre o stare cu atit mai de dorit cu cit S-a plasmuit pe Sine in trup pentru noi la un nivel mai smerit 559 . Caci S-a facut om fara schim- bare si confundare Cel ce e prin excelenta de oameni iubitor, nelipsin- du-Se de nimic in asumarea celor ale noastre, ca sa nu-I lipseasca Lui ceva din darnicia harului, nici noua ceva din mintuire 560 . Caci in acest caz n-ar-.fi- dat toata mintuirea firii, deoarece n-ar fi asumat toata firea, ci ar fi miesorat mintuirea in masura in care n-a asumat firea. «Caci ceea ce n-a fost luat n-a fost vindecat», zice marele Grigorie 561 . Caci cum ar fi in noi Dumnezeu Cuvintul Cel mai presus de fiinta 562 , intrupat din Duhul Sfint §i din Maria Pururea Fecioara si Maica lui Dum- 557. Chipul dumnezeiesc nu se pierde nici in omul care lucreaza contrar lui Dumne- zeu. Caci n-ar putea lucra contrar lui Dumnezeu, daca n-ar pastra in continuare cugetarea §i libertatea. Dar chipul devenit astfel, e un chip deformat. Alegerea raului poate fi susti- nuta tot cu argumente rationale §i prezentat ca bine. Dar se vede in aceasta argumentare o fortare a notei, deodata cu nesinceritatea. Se poate omori cu argumentul ca se face aceasta din iubire de oameni. Se fac poate eforturi rationale mai mari spre argumentarea celor rele, ca bune. Dar raul se simte ca nu e bine, se traieste ca rau. Argumentarea raului ca bine nu cistiga adeziunea sim^irii generale, cum o cigtiga binele. 558. Cine se pogoara de bunavoie la cei de jos - §i nu e atras injos fara voie - i§i arata in coborire bunatatea, cum nu o arata cel ce ramine la inalfime. Cea mai mare coborire, deci si cea mai mare bunatate, a aratat-o Fiul lui Dumnezeu, coborind de la cea mai mare inaljime. Omul nu se coboara la semenii sai de la o prea mare inaltime, deci nici nu poate arata in coborirea sa atita bunatate cit arata coborirea Fiului lui Dumnezeu prin intrupare. 559. Cu cit S-a smerit Fiul lui Dumnezeu mai mult pe Sine, cu atit ne-a inatyat mai mult pe noi. Contrastele extreme cuprind in ele totul. Cel ce S-a smerit facindu-Se om a cuprins umanul in Sine, Care e Cel Preainalt. Dumnezeu S-a smerit pina la a Se face om, ca sa faca in Sine pe om Dumnezeu. In Hristos se implineste aspirajia omului de a realiza setea sa de fiinta omnilaterala la suprema inaltime. Hristos a raspuns acestei aspira^ii umane. Omul vrea sa cuprinda toate laturile existen^ei. A§a 1-a facut Cuvintul. §i in Cuvintul Insusi s-a implinit aceasta aspirafie pusa in om de El. 560. Daca n-a luat ceva din cele omenesti, ceea ce n-a luat e lipsit de har §i nu min- tuieste. Daca n-a luat voia noastra, aceasta nu s-a umplut de har si deci nu se poate mintui nici in rioi. Harul care ni se da vine in toate componentele noastre prin componentele umanita|.ii Lui. 561. Epistola catre Cledoniu. 562. Expresia «Cuvintul cel mai presus de fiinj;a», ca §i cea, ceva mai departe din text, «Cuvintul cel ce e de infinite ori infinit mai presus de toate» sau «vointa Tatalui cea mai presus de fiin|;a» care urmeaza in text dupa cea antecedents, II arata pe Dumnezeu mai presus de existenfa pe care o putem experia in oarecare f el. In greceste cuvintul cuteC po<; inseamna atit infinit, cit §i inexperiabil. Dar Sf. Maxim parca prefera sa-1 foloseasca, pentru Dumnezeu, cu sensul de inexperiabil. Pentru ca oarecum chiar infinitatea se poate experia, cind il foloseste in sens de infinit ii spune de infinite ori mai presus de infinit. Dionisie Areopagitul Ii atribuie lui Dumnezeu mai mult non-existenta decit existenfa, in sensul ca Dumnezeu e dincolo de existenfa care se poate experia. Dindu-ne seama ca Dumnezeu e mai presus de tot ce putem experia, ne scufundam intr-un abis. Dar stim de SCRIERI 261 nezeu, prin asumarea trupului care are suflet intelegator §i rational, facindu-Se om nou prin fire, innoind pe omul vechi, daca nu 1-ar fi luat cu totul intreg afara numai de pacat, din care vine invechirea 563 si pentru care natura a fost osindita la moartea care ne are pe noi ca hrana in masura in care gustam din pacat ghiftuindu-ne amarnic din neascultare? Si cum, coborindu-Se El, ar fi inviat pe eel cazut, daca n-ar fi unit cu Sine cu totul intreg dupa ipostas, afara numai de cadere, din care a provenit zdrobirea §i pedeapsa? De aceea luind suflet intelegator §i rational impreuna cu trupul de 6 fire cu el (au|i. ♦ Dar pe ace§tia sau pe vreunii din ace§tia nu-i declara nici sfin^i, nici invatatori probati ai Bisericii. Ba §i slavita lor marturisire despre cele doua vointe §i lucrari o declara rau credincioasa §i straina de dogma cre§- tina. §i intare§te cuvintul nostru, zicind: «La fel expresia despre doua lucrari ii sminteste pe multi, ca nefiind folosita de vreunul dintre sfintii §i inva|;atorii probati ai Bisericii, ba si pentru ca din ea urmeaza sa se pre- dice doua vointe contrare intre ele. Dar prin aceasta introduc si doi voi- tori care voiesc cele contrare, ceea ce e cu totul gresit si strain dogmei cre§tine». Se vede in mod clar si descoperit ca nu se socoteste propriu sfin|;ilor nici invatatorilor probati ai Bisericii sa se sustina doua voinfe si lucrarile in numar egal lor, ci mai degraba celor rau credinciosi, ca o credin^a gre- sita §i straina, cum zice, dogmei cre§tine. El socoteste asa pe cei ce ves- tesc acestea ca introduc doi voitori care voiesc cele contrare 583 ; pe cei ce au ales sa urmeze Parintilor miscati de Duhul, care propovaduiesc doua vointe si un numar egal de lucrari si sa-i numeasca pe acestia sfinti sau sa propovaduiasca acestea ca ei si impreuna cu ei, spre intarirea tainei dupa trup a lui Hristos Dumnezeu. moartea Lui n-ar fi fost reala §i deci nici victoria asupra ei. De aceea de voia Tatalui de a ne mintui prin Fiul Sau Cei intrupat a tinut §i ca trupul Lui sa aiba frica de moarte. 583. Monotelitii socoteau ca ortodocsii care sustin doua voinfe in Hristos nu se poate sa nu ajunga la ideea ca prin aceasta admit doi voitori, deci doua persoane in Hristos. Vointa omeneasca nu putea fi, dupa ei, decit contrara lui Dumnezeu. Libertatea omului nu se poate salva, dupa ei, decit prin opozitia fata de Dumnezeu. Nu in|elegeau liber- tatea in comuniune, libertatea iubirii. Pentru ei nu exista decit sau panteism, sau dualism contradictoriu. 272 , SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Dar cine sint cei de care spune ca au sustinut o singura lucrare §i carora le-au urmat in aceasta ca §i in toate, spre a marturisi o singura voinja a lui Hristos, s-a aratat clar. Ei sint aparatorii si sustinatorii con- fundarii si ai impartirii 584 . Astfel nu e nepotrivit sa ne referim iarasi pe scurt la Apolinarie, pentru a adeveri aceasta. Caci acest rau credincios spune, luptind impotriva lui Dumnezeu: «Unul e Hristos, fiind miscat numai de voia dumnezeiasca, precum stim ca una este lucrarea Lui, ne- avind nici o deosebire in a voi». Iar Polemon, care se razboieste cu ade- varul, zice: «Toate le-a facut cu vointa dumnezeiasca cea neschimbata. Deci nu e una dumnezeiasca, iar alta indumnezeita, cum zice Grigorie din Capadochia». §i: «Cel ce sustine doua voinje ale lui Hristos ca cei ce se umflau odinioara si acum, sau introduce in loc de un unic Hristos, oare- care doi hristosi, sau prezinta pe unul care se lupta cu sine insusi». Iar nelegiuitul Themistius zice: «Dar vom intelege o unica vointa a unui sin- gur Emanuel, care e mis*cata cind omeneste, cind dumnezeieste»; si: «Marturisesc o singura cunostinta si lucrare, sco|;ind la iveala una §i aceeasi putere^. Iar Nestorie, eel cu totul nebun, zice: «De aceea vedem o singura voin^i, lucrare §i stapinire a lui». Iar Pavel, persan §i la minte, declara: «Unirea e dupa buna voire, fiind sustinuta de identitatea sfatului si a socotintei»; §i: «se arata taina bunei voiri §i a voirii unitare». Pe ace§ti scelerafi §i blestemati ii socote§te parinti sfinti. Pe ace§tia ii socoteste invatatori probati ai Bisericii, carora, urmindu-le in toate, ca si in aceasta, recunoaste o unica vointa si lucrare a lui Hristos Dumnezeu, confundind si imputinind intelesul iconomiei (mintuirii). lata deci, cugetind cele ale vrajmasilor, admit sa cugete altfel, schim- bind formulele si alegind si preferind in locul a ceea ce este, ceea ce nu este. Judecind potrivit adevarului, nu potrivit cu ceea ce e nedrept, ii este oricui clar ca cineva e in acord §i impreuna marturisitor cu Parintii, cind nu zice ceea ce zic aceia, ci propovaduieste ceea^ce dogmatizeaza Parin|;ii, socotind ca dezacordul cu ei este abatere de la dreapta credinta, iar acordul cu ei garanteaza unitatea de credinta. Ecthesis marturiseste ca necuratul Nestorie nu a indraznit sa afirme doua vointe, ci o vointa proprie a Lui, adica o singura vointa, dar trece cu vederea ca el marturi- seste doua persoane inventate. Daca deci §i dupa acest decret Nestorie nu sustine doua vointe, ci o vointa, dar aceasta o face si Apolinarie si de la ei au luat aceasta toti rau credinciosii (si de aceea si o singura lucrare), cum a aratat expunerea noastra, este neindoielnic ca noi, care spunem, urmind dumnezeiestilor Parinti, doua vointe, sintem de alt cuget, in vreme ce acel Decret, spunind una, se declara de un cuget cu Nestorie si 584. O singura vointa in Hristos sus|ineau atit cei ce confundau firea omeneasca cu_ cea dumnezeiasca, cit si nestorienii care le despar^eau ca doiia ipostasuri. SCRIERI 273 Apolinarie §i gu cei din jurul lor, cu care se prezinta dogmatizind impreuna, dispretuind, cum am spus, pe dumnezeiestii Parinti, iar pe cei vrednici de osinda declarindu-i parinti proprii. Dar ce motiv sile§te Decretul sa se porneasca impotriva marturisirii binecredincioase? Daca pentru ca am fi parasit noi credinta, motivul ar fi mincinos. Caci toti eram credincio§i inainte de el, propovaduind invaja- tura adevarata. Iar daca am pastrat-o, e de condamnat modul in care a introdus ceva de prisos, sub care si-au ascuns vicle§ugul §i spun acestea neaducind autoritatea nici unui sinod sau Parinte ca marturie, ci falsifi- cind dogmele dreptei credinte, pe care ni le-au predat noua cei ce au vazut cu proprii lor ochi de la inceput §i s-au facut slujitorii Cuvintului §i ucenicii §i urma§ii de dupa aceea, invatatorii de Dumnezeu insuflati ai adevarului, cu alte cuvinte, cele cinci sfinte Sinoade ecumenice ale prea fericitilor §i de Dumnezeu purtatorilor Parinti. Iar daca pe acestea ni le-au predat, care e dovada sau de unde le e acelora intarirea unor astfel de dogme? §i avind noi §i marturisind cele ale Sinoadelor, e vadita minci- noasa lor nascocire. Iar daca acestea nu sint ale sfintelor Sinoade, cu ce autoritate cauta sa acopere cu nume de prea cinstita faima ceea ce e de proasta faima, ca sa le fie celor mai simpli o momeala spre atragerea de la adevar? Cu ce autoritate folosesc numele slavitilor Parinti §i al Sinoade- lor, cu me§te§ug, eterodoc§ii de la inceput ca o acoperire a nascocirilor proprii, spre o vicleana amagire a celor pe care vor sa-i atraga? De aceea spre totala oprire de la lucrarea acestora, inteleg a celor ce inventeaza in diferite timpuri nascociri ratacitoare, hotara§te foarte bine legea sinodala a sfintei adunari a fericitilor Parinti de la Calcedon, porun- cind acestea: «A hotarit Sfintul Sinod ecumenic sa nuse ingaduie nima- nui a rosti sau scrie, sau alcatui, sau cugeta, sau invata pe altii alta cre- dinta. Iar pe cei ce indraznesc sa alcatuiasca alta credinta, sau sa ros- teasca, sau sa invete, sau sd predea alt simbol celor ce vor sa se intoarca la cunostinta adevarului de la elenism sau iudaism, sau de la orice ere- zie, hotdrdste, daca sint episcopi sau clerici, ca episcopii sa fie instrai- nati de episcopie.si clericii, de cler; iar de sint monahi si laid, sa se ana- tematizeze\» Cine deci dintre cei ce simt in orice fel pe Dumnezeu si atirna de slava prea luminata a Lui, de la care, prin care si spre care este mintuirea celor ce-L marturisesc, ar alege sa paraseasca credinta noastra ortodoxa, predata noua de la inceput, §i sa prefere innoirea eea de curind aparuta, impotriva careia, ca §i impotriva oricarei alteia, nascocita impotriva jude- catii binecredincioase de cei de alta cugetare, s-a dat hotarirea osindei sinodale a Parintilor adunati la Calcedon, cum a aratat cuvintul nostru? 274 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Nimeni altul decit eel care, adormindu-si viata, a preferat instrainarea de Dumnezeu in locul slavei Lui. De aceea, privind la lucrurile insesi, stapine, §i intelegind clar inain- tarea spre ultima ratacire §i spre fiara din urma, spre rasturnarea a toata credinta in Dumnezeu si spre tagaduirea cunostintei adevarate a Unuia Nascutului, conform invataturii sfintilor barbati care le cugeta acestea din insuflare dumnezeiasca si prea fericita iluminare, spre pazirea noastra si a celor ce am apucat sfirsiturile veacurilor, sa luam seama fie- care cu toata puterea inimii la aceasta innoire ce se introduce. Aceasta ca sa nu fim atrasi la ea din negrija si nepasare, ci sa stam cu tarie si barbatie impotriva a toata necredinta, «sa surpam, cum spune Scriptura, gindu- rile si toata trufia ce se ridica impotriva cunostintei (de Dumnezeu)» (II Cor. 10, 4). In aceasta ne intareste si Mintuitorul tuturor, Domnul si Dumnezeul nostru, zicind: «Atunci de va zice cineva: lata, aci e Hristos, sau iatd aci, sa nu credeti» (Matei 24, 23). Prin aceasta a alungat cit mai departe de El mincinoasele §i feluritele credinte si pareri despre taina Lui, ale celor perversi §i despartindu-i pe urmasii Lui de orice opinie straina, prin care cautatorii de sfada §i cei contrari in cugetare cauta sa tulbure curatia mintuirii in El §i sa-i razboiasca. Aceasta pentru ca nu cumva mintea noastra binecredincioasa si de Dumnezeu iubitoare, fiind rapita de vreunul din acestia, sa cada din adevar in apa curgatoare a unor pove§ti probabile, neraminind intarita in dovezile cuvintelor Parintilor 585 . Scriptura ne indeamna iarasi: «Privegheati si vq/fugati, ca sa nu intrati in ispita» (Matei 26, 41). Prin priveghere vrea sa ne sadeasca veghea in dreapta credinta, iar prin rugaciune, ajutorul lui Dumnezeu prin har. Iar ispita numeste aci pe cea-din ratacire, nu din sila, in care sintem du§i de noi inqine, nu de altii, cind ne abatem de la calea cea dreapta, imparateascd. Pe aceasta umblind voi, cei calauziti de Dumnezeu, ati calauzit si pe cei ca mine, care schioapata spre amindoua partile de la cele cuvenite, readucindu-ne la lumina neumbrita si neinserata a marturisirii si vietui- rii atotdumnezeiesti a Cuvintului, privind spre rasplata de acolo. Fiindca §i dumnezeiasca lege porunceste ca cei puternici asemenea voua sa poarte poverile celor slabi si sa implineasca legea (Rom. 15, 1; Gal. 6, 585. Invatatura lui Hristos da mintii o statornicie in fermitatea adevarului revelat in Sfinta Scriptura §i in definitiile Parintilor. Ereziile s-au nascut ca ni§te socotinte probabile care aduc mintii care le da atentie o fluiditate, sau o pornire de trecere de la o parere la alta, lipsite de orice siguranpa. Ereziile nu mai au nici un adevar sigur. Dupa ele nu mai e sigur daca Dumnezeu e Dumnezeu cu adevarat §i lumea aceasta schimbatoare e creata cu adevarat, sau nu este ea insa§i dumnezeu in fluiditatea §i relativitatea ei in care nimic nu e ferm §i sigur. SCRIERI 275 2). Iar povara mai grea ca oricare alta din cele grele este nepasarea despre aceste lucruri, care se sala§luieste in cei cu mintea mai copila- roasa, datorita schimbarilor de vremuri §i persoane, fie prin amagire, fie prin amenintarea celor ce pedepsesc, tulbura cugetul sau poruncesc, care rasar mai ales in vremea neorinduielii generale neinfrinate. Nu zaboviti deci sa intindeti mina cu mila celui ce alearga la voi, fie cWatindu-1 cu pri- cepere prin cuvint, fie sprijinindu-1 cu iubire de oameni prin rugaciune si apropiindu-1 si alipindu-1 de Cel drept, inchinat si crezut de voi, Dum- nezeu Cuvintul si impreuna Imparatul veacurilor, acum si la aratarea Lui infricosatoare, Caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Ii este cinstea, stapi- nirea, slava si inchinarea in vecii vecilor. Amin. 13. A lui Maxim eel Mare Marturisitorul Despre cele doua voin{;e ale lui Hristos eel Unul, Dumnezeul nostru Fiecare om si-a cugetat in inima alte §i alte forme si chipuri spre inta- rirea si podoaba nazuintelor sale. Unii cauta o maretie in cele aratate, nesocotind, fara minte, cele ascunse. Dar tie, sfintite parinte, care ti-ai mutat gindul la o viata netulburata, iti ajunge virtutea neprefacuta si mai presus de orice chip si forma, spre frumusete si paza. Caci ea te infrumu- seteaza cu ceea ce este ascuns §i nevazut tuturor atit de mult pe cit ai pre- ferat dorintei §i podoabei care trece, ceea ce e statornic §i de care nu te saturi. Mai bine zis te-ai aratat atit de statornic in ceea ce e legat de Dum- nezeu §i asemenea Lui, pe cit de strain te-ai aratat fata de materie §i de cele ce tin de ea §i neasemenea lor. De aceea tu ramii neinriurit nici de cele rele ce se fac si se intimpla, caci nu poate patimi din partea acelora eel ce prin hotarirea voii a ales cele bune si e jinut cu totul de acestea, eel care a dobindit ca plinire a dorintei desavirsita victorie in sine a ceea ce doreste si a pus ca pauza miscarii stabilitatea pururea miscatoare, prin care dispare moartea care stapinea odinioara firea. Caci la tine aceasta nu mai e biruita de moarte prin neascultare 586 . Caci nu mai e supusa fra- mintarii, datorita harului Duhului in ea, prin care staruind in rugaciune tu poti sa rezi§ti §i, umblind pe cararile lui Dumnezeu cu pricepere, arati cu lucrul cit sint de imparatesti.si dumnezeiesti caile celor ce voiesc sa umble drept pe calea neratacita a dreptei credinte. Dar tu arati §i abate- 586. Stabilitatea pururea mobila §i mi§carea statornica in jurul Celui de Care sufletul nu se satura niciodata. Prin aceasta se dobindeste incetarea migcarii schimbatoare spre cele care nu pot satisface setea de plinatate. Cine a ajuns la migcarea stabila in jurul lui Dumnezeu, ca izvorul nesfir§it al vietii, a invins miscarea, deocamdata pe cea sufleteasca, iar prin inviere, §i pe cea a trupului. Caci firea a ajuns sub stapinirea mortii prin neascul- tare de Dumnezeu, care echivaleazd cu necomunicarea cu El. 276 sfintul maxim marturisitorul rife celorlalti in amindoua partile. §i le faci cunoscute supararile ce-i ameninta, precum celor dintii sfintirea rasplatirii fagaduite, ca sa-i duci prin frica si dorinta spre desavir§irea in Dumnezeu. De aceea, minunindu-ma de lucrarea ta, laud precum se cuvine inte- lepciunea ta. Mai bine zis, uimit de taria fata de amindoua partile, slavesc pe Dumnezeu care te intareste si te intelepteste ca om ce starui in a te folosi de acelea§i metode fata de cei mai simpli la minte si de a nu obosi (caci virtutea nu cunoaste oboseala), lucrind toate cele bune pina cind le umpli mintea de Hristos si ii inveti sa cerceteze adincurile Duhului, iar cind sint aratate, circumscrii toata intelepciunea si iubirea si descoperi intelepciunea graita in taine celor ce asemenea tie se alipesc Lui si nu socotesc nimic mai de cinste decit impreuna vietuire cu Acela. Dar fiindca ai cistigat cea mai dintii si de asemenea cea mai din urma virtute care straluceste ca o pricinuitoare si pecete a tuturor, adica sme- renia, ai binevoit sa intrebi pe casnicul si ucenicul tau despre definitia pe care a dat-o evlaviosul monah vointei naturale, de e buna sau nu. El' a spus ca ea e puterea doritoare a ceea ce exista prin fire si care tine la un loc toate insusirile ce sint proprii firii in mod fiintial 587 si ca e bine a cugeta ca altceva este ea si altceva e vointa care isi da cu socotinta (Yvco|ar)xov), ceea ce nu contravine invataturii aprobate de judecata lui Dumnezeu, desi unora li s-a parut ca nu e asa, afirmind ca Sfintii Parinti definesc vointa ca voire §i ca ceea ce e voit (deAr)dev r\ OeArixov). I-as intreba pe ace§tia bucuros cine si care dintre Parinti da o astfel de defi- nitie? Caci daca e asa, ce altceva e aceasta definitie decit o indicare a uneia prin alta, care nu lamureste ratiUnea fiecareia in ea insa§i si arata pe fiecare prin alta cum nu se cuvine si isi propune sa defineasca voirea prin ceea ce se voieste si ceea ce se voieste, prin voire? Cele definite prin altele nu se definesc astfel prin definitia proprie. Ca Parintii numesc vointa (^eA,r))aa) §i voire (fteA,r)Gi<;) e vadit. Dar nu o spun aceasta ca sa defineasca vointa. Cine ar putea dovedi aceasta? Mis- carea ca insusire ar fi in acest caz definitia miscarii savirsite si omul ar fi definitia umanitatii, conform acestora. In felul acesta trebuinta sfatuirii cu sine ar reprezenta definitia hotaririi luate, miscarea ca insu§ire ar reprezenta definitia unei mi§cari savirsite, §i umanitatea ar reprezenta, 587. In nota din P.G. se spune ca acest monah e necunoscut. Dar el nu e decit Sf. Maxim care, in P.G. 91 (la inceputul traducerii noastre in paragraful despre voinfa natu- rala), da exact aceasta definitie vointei naturale. El nu se da cu numele, din smerenie, sau poate a publicat scrierea aceea la inceput, fara sa se dea ca autorul ei. Voinfa e definita aci ca tinind de firea insasi. E insagi firea in tendin|a de a se mentine in existenta, ca un intreg al tuturor partilor ei. O fire umana fara aceasta vointa de a fi in intregimea ei, nu s-ar putea concepe. Dumnezeu a creat firea umana ca pe una care vrea §i ea sa existe odata ce a fost adusa la existenta. Orice pas constient mai departe in existenta este un pas al firii care voieste sa fie §i; prin aceasta, voie§te ceea ce voiesjte §i Creatorul ei. SCRIERI . 277 potrivit acestora, definitia omului individual 588 . Fie ca indicam prin aceasta pe cealalta, fie prin aceea pe aceasta, ei nu ating existenta eon- creta a omului. Caci prin toti ace§ti termeni indicam alte intelesuri. O mai spun aceasta, ca de§i (Parintii) numesc vointa si voire, nu indica insa niciodata prin ea §i lucrul voit. Caci cum ar fi aceea§i dorinta §i ceea ce se doreste? Daca ar fi a§a, spre ce s-ar misca (dorinta), fiind ea insa§i aceea spre ce se mi§ca §i nu altceva prin fire decit aceea? Caci ea (dorinta) este o relate mijlocie intre extreme, unindu-le acestea prin ea, necoincizind cu existenta concreta. Martor este marele Grigorie,care nu identified ceea ce e voit si nascut cu voirea si nasterea, ci prin acestea, ca relatie naturala, se arata eel ce naste §i voie§te. Caci daca nu s-ar admite o relate a ceea ce e voit sau nascut cu voirea §i cu na§terea ca cu ceva ce e la mijloc, ar urma sa fie aduse la o unitate §i sa se declare ca acestea sint una. In afara de aceea, daca spunem ca ceea ce e voit e una cu vointa, iar voitori sintem prin fire noi - caci sintem fapturi ale lui Dumnezeu -, Dumnezeu nu ne are dupa fire decit pe noi ca vointa dupa fire; e o vointa ce ia fiinte §i inceteaza sa fie odata cu noi. Iar inainte de a fi noi, ar fi cu totul gol de vointa. Acelasi lucru s-ar putea deduce si cu privire la noi. Caci nu ne-ar apartine vointa proprie §i naturala, ci se va inchipui ca alt- ceva, ca ceva voit din afara care este §i nu este 589 si e bun §i nu e bun. Dar cum e voit ceva din cele din afara? Se va socoti voit pentru eel ce se migca 588. Nu trebuie identificat, dupa Sf. Maxim, generalul cu concretul existent. Gene- ralul nu exista deeit in moduri concrete §i acestea dau generalului de fiecare data niste note deosebite. Nu se poate- afla fiinta umana generala decit in persoane concrete, care adauga fiecare alte note proprii aceluiagi general. Nu se activeaza vointa generala ca vointa de a fi a firii decit prin voiri concrete ale persoanelor, primind de fiecare data alte note deosebite. Dar a§a cum nu se arata vointa generala a firii umane decit in acte concrete de voire distincte intre ele, a§a aceste voiri nu pot fi fara voin|a generala, sau in afara limitelor ei. In toate actele de voire ale fiecarei persoane se arata aceea§i vointa ca dorinta firii de a fi, dar de fiecare data altfel. Aceasta aduce o imbogatire comunitatii umane. In Hristos, ipostasul divin a activat vointa generala a firii umane intr-un mod pro- priu, dar acest mod nu era strain de vointa generala de a fi a firii umane. El tinea seama, de§i_era Dumnezeu, de vointa de a fi a firii umane, sau voia in felul Sau unic sa ramina §i oni. In acela§i timp El activa voia umana in modul indreptat total §i permanent spre Dum- nezeirea Lui, sau in sensul adevaratei ei aspiratii spre izvorul vietii ei. Stiintele naturii realizeaza cunogtinte exacte, pentru ca fenomenele naturii se repeta identic. Dar §tiinj;ele umaniste nu reu§esc sa realizeze cuno§tinte exacte ale omului, pentru ca fiecare om acti- veaza altfel vointa de a fi a umanului, §i fiecare trebuie sa-§i descrie experientele sale unice. Ba nici aceasta nu e o cale de cunoa§tere exacta a umanului. Caci nici persoana insagi nu-§i poate descrie toate starile §i miscarile sale sufletegti. Chiar cind o §tiin|a uma- nista se refera la partea exterioara a omului sau la trup, ea nu cunoaste prin mijloacele ei starile provocate in suflet de dereglarile constatate in trup, decit prin marturisirea lor de oameni a caror relatare nu poate comunica toata complexitatea si tot modul de traire a starilor lor, iar eel ce prime§te aceste relatari nu le poate trai exact ca eel ce i le comunica. 589. Sf. Maxim staruie asupra deosebirii intre voire §i lucrul voit, pentru ca mono- teli|ii bazau ideea lor despre o singura vointa in Hristos pe identificarea voinfei cu obiectul voit. 278 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL spre el, dar nu in sine. Caci daca eel ce are voirea naturala nu va voi ceva din cele ce sint, nimic nu-i va fi lui voit. Care e deci ratiunea pentru care afirma aceia ca vointa e ceea ce e voit sau spun ca o sustin aceasta pe baza Parintilor? Dar fie si asa cum zic ei. Caci nu ne este cuvintul despre deosebirea numirilor, ci despre intelesurile binecredincioase. Sa raspunda deci cei pe care-i intrebam cu drept cuvint de este altceva dupa fire vointa dum- nezeiasca decit cea bmeneasca; §i altceva aceasta decit aceea, chiar daca i s-ar da zeci de mii de nume. Sa ne invete aceasta §i sa ajute cugetarea noastra care se afla in fata necunoscutului; si nu ne vom impiedica de numirile folosite de ei, ci vom aduce §i de la noi ceva in ele. Dar daca una e cu totul identica cu alta dupa fiinta, e vadit ca sint una si aceeasi prin fire. Si daca e a§a, si firea e in mod necesar una §i nedeosebita. §i unde nu e diversitate naturala de vointe, nu e nici de fiinta si de fire. Iar daca una e neidentica prin fire cu alta, sint numaidecit si deosebite. §i daca sint deo- sebite, cum nu va trebui sa se recunoasca numarul acestora potrivit citi- mii lor? Fiindca negarea numarului aduce §i disparitia deosebirii celor deosebite, ca a unora ce nici nu exista. Caci cum e cu putinta sa fie §i sa nu se numere? Si pentru ce pricina? Sau cum nu se numara vointele firilor deosebite daca nu inceteaza din motive binecuvintate sa se numere firile inse§i? Caci ce e potrivit vointelor, ca unele ce sint innascute lucrurilor §i constitutive lor, trebuie sa fie si in lucruri. Si daca se inlatura numarul lor, ceea ce fac §i acestia, sint pagubite §i lucrurile. Iar daca nu e inlaturat, sa se cugete si despre acelea. Spre aratarea deosebirii naturale dintre vointe ne vom folosi deci si de deosebirea intre firile lor. Sau sa arate acestia cum, prin refuzarea numarului, nu se introduce §i o desfiintare sau confundare a vointei naturale omene§ti §i a celei dumnezeiesti a Min- tuitorului. Caci cum e Cuvintul intrupat om desavirsit, fara vointa naturala? Fiindca indumnezeirea ei prin unirea cu Dumnezeu ca §i a firii inse§i a trupului rational §i mintal insufletit, nu o scoate din realitatea ei fiintiala, cum nici unirea extrema a fierului cu focul nu scoate fierul din firea lui, ci fierul patime§te ale focului fiindca a devenit foe prin unire, dar e greu dupa fire si taie, fiindca n-a suferit nici o alterare a firii sale, nici nu a cazut din lucrarea lui naturala, ci a ramas in acestea, desi exista in acelasi ipostas unic cu focul §i-§i lucreaza nedespartit de el cele ale firii proprii, adica taie §i cele ce rezulta din unire, adica arderea. Caci e a lui taierea, dar si a focului, pentru perihoreza §i pentru schimbul ce are loc intre ele. §i focul nu impune firea lui fierului, chiar daca se vede impreuna cu focul, nici lucrarea lui naturala firii fierului, de§i se vede impreuna cu arderea si nu are nici o separare de aceasta, ci se arata si se cunoaste impreuna cu SCRIERI 279 aceasta §i in aceasta. Care e deci motivul de a nu numara ceea ce apartine firii, adica voinj;a, §i prin aceasta de a recunoaste lui Dumnezeu Cuvintul Cel intrupat, Celui supradesavirsit §i mai inainte de toata desavir§irea, nedesavirsirea noastra (to xax'f]\iaQ axeXto) 590 , de§i a primit, prin buna- voirea Tatalui §i impreuna lucrare a Duhului Sfint, sa-§i faca comune cu noi, pentru a noastra mintuire, toate ale firii noastre prin unire nedes- partita, precum si insa§i firea in mod desavirsit, afara numai de pacat, fiindca acesta nici nu era al firii, ci abaterea §i alunecarea socotintei, mis- cata contrar ratiunii si legii firii? De aceea mie mi se pare ca in mod cuvenit §i cu buna §tiinta monahul amintit a distins socotinta (voia arbitrara) de vointa naturala. Caci vointa, dupa definirea lui corecta, «este puterea doritoare a ceea ce este dupa fire». Fiindca tot ce exista din cele ce sint si mai ales din cele rationale se dore§te dupa ceea ce este in mod natural 591 ; §i luind-o, a luat puterea de a dori ceea ce este de la Dumnezeu, o are dupa fiinta spre sustinerea sa. Caci daca nu a primit dorinta a ceea ce este, prin fire, eel ce nu e inca nici- decum, de unde §i cum ar avea-o, neavind nicidecum existenta si mi§- care 592 ? Caci eel ce nu exista e neputincios §i lipsit de fiinta. Acesta nu are nici o putere §i miscare in cele ce sint. Iar aceea care se abate in amindoua partile este o pornire arbitrara (din socotinta). Ea nu e proprie firii, ci persoanei §i ipostasului. • Aceasta §tiind-o despartitorul §i antropolatrul (Inchinatorul la om) Nestorie a dogmatizat cu necredinta o unire a socotintelor, ca sa confirme fiecare din cele doua ipostasuri prin fiecare din cele doua socotinte §i sa se pastreze omul simplu printr-o socotinta oarecare §i printr-o migcare arbitrara spre Dumnezeu Cuvintul, cum zice el.sa se realizeze unirea (cu El). Din aceasta se constituie dupa el §i identitatea voirii (xautoPoDAia), sau voirea a doi, ca sa spunem mai potrivit, pina la a§a grad incit prin mi§carea vointei arbitrare (gnomice), inainteaza, dupa el, pe incetul de la 590. Daca vointa ar fi una cu ceea ce voim, numai cind voim ceva avem o vointa. Cind nu voim ceva, nu mai avem o vointa. 591. Definifia aceasta a vointei poate fi tradusa sau infeleasa in doua feluri. Ea e voinfa naturala a firii de a fi ceea ce este, dar poate fi si dorinta firii dupa Ce-1 ce este cu adevarat. Dar §i in cazul din urma cineva doreste sa fie. Caci in fiecare din aceste dorinte se cuprinde §i cealalta. Dorind ceea ce e propriu firii, doresc ceea ce vrea Dumnezeu care a creat-o. Aceasta dorinta imi face transparent pe Dumnezeu. Iar dorind direct pe Dum- nezeu,, sustin cu adevarat firea pe care mi-a dat-o El. Astfel obiectul dorinfei mele si al lui Dumnezeu este de fapt unul, dar vointele sint doua: a lui Dumnezeu si a mea. Se intimpla insa decele mai adeseori ca, in concret, prin socotinta, eu nu voiesc ceea ce voieste Dum- nezeu. In Hristos insa nu e decit voia firii umane, care nu voieste decit ceea ce voieste Dumnezeu. 592. Trebuie sa fie cineva care sa implineasca dorinta de a fi , cineva care a pus toto- data in eel ce doregte aceasta dorinta. Caci altf el de unde -ar avea acela dorinta de a fi mai mult decit ceea ce este? 280 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL cele nedesavirsite la cele desavirsite. Aceasta vointa inainteaza insa prin calauzire, nefiind unita prin Dumnezeirea Cuvintului de la insasi conce- perea> negraita, intreagji §i in mod desavir§it cu toate ale firii noastre intr-uhul si aee.la§i: ipostas 593 . Amintitul monah, ca sa afirme atit desavirsirea firii omenesti in Dumnezeu Cel intrupat, cit §i sa respinga contrariul, a definit vointa Lui ca naturala, iar vointa ca socotinta (gnomica) a respins-o, nedind loc nici impartirii prin dezbinarea de El, nici parerii despre o umanitate inchi- puita, prin negarea vointei naturale 593b . Daca cineva afirma ca nu poate grai in El de doua vointe decit ca neidentice intre ele, daca ele sint deose- bite dupa fiinta 593c , admit si eu, dar daca sint socotite contrare, cuvintul e mincinos. Fiindca nu tot ce e deosebit e contrar. Fiindca opozitia e fapta vointei arbitrare ce se misca contrar ratiunii, iar deosebirea e proprie firii stapinite de ratiune. Cea dintii sfisie firea, cea de a doua o tine, evident, unita. Deosebirea fiintiala e deci spre constituirea si sustinerea compo- nentelor firii; nu e deci o contradictie spre descompunerea lor. Caci firea nu are in sine ceea ce e contrar firii, nici nu are vreo ratiune ceea ce dezbina 594 . De altfel daca cele doua vointe sint numaidecit si opuse, cum se face ca in existentele desparjite prin fire §i ipostas, nu se intimpla aceasta tot- deauna? Caci sintem de acord uneori prin ele, desi au calitatea de soco- 593. Socotinta care poate inclina spre ceva care ma desparte de Dumnezeu §i de al|ii nu poate fi de la Dumnezeu. 593 b. Vointa din socotinta putindu-se preciza §i contra lui Dumnezeu nu poate fi de la El, ca vointa firii. Nestorie o admitea ca putindu-se pune in acord prin ea cu cea divina. Dar ea implica o persoana proprie deosebita de a Cuvintului. 593 c. O vointa omeneasca din socotinta ar face pe Hristos doua persoane, in sens nestorian. O fire lipsita de vointa ei naturala de a fi sau dupa ceea ce este, face sa se soco- teasca umanitatea Lui o parere sau o nalucire. Vointa naturala da consistenta firii. Vointa naturala devenita socotin|a, care nu tinde spre Cel ce este, ar aduce in Hristos o dezbi- nare, deci L-ar arata ca nu e Dumnezeu Cel intrupat. 594. In Hristos i§i atinge culmea unirea celor deosebite, cum nu e realizata in om. Nein|elegind aceasta gindire a Parin|ilor, cardinalul Nicolae Cusanus (la inceputul sec. XV), dupa o calatorie diplomatic^ in Rasarit, a inventat formula «coincidentia opposito- rum». Aceasta a dat nastere gindirii dialectice (hegeliene) despre dezvoltarea realitatii prin lupta intre teza §i antiteza. Sfintul Maxim vorbeste nu de o unire intre contrarii, care genereaza lupta intre cele deosebite, ci, intre contraste, care sustine o migcare conver- gent^ spre o tot mai mare unire. Lupta se naste din egoismul patimag. Daca ar tine de esenfa cea unica nu s-ar mai putea face o deqsebire intre bine §i rau, intre iubire §i ura, intre pace §i razboi, intre minciuna §i adevar. In Hristos, creatul nu se opune necreatului, caci necreatul e totodata Creatorul creatului §i ca atare iubitorul lui. Caci 1-a facut ca sa-1 urce la o tot mai mare unire cu Sine. Timpul nu se opune eternitatii, caci iese din ea §i se poate inainta prin el spre ea etc. Viziunea despre lupta inevitabila intre oameni - bellum omnium contra omnes -, care aduce atitea dureri, nu poate fi viziunea adevarata a realita- tii. Ei trebuie sa i se opuna tendinfa spre comuniune §i intrajutorare intre oameni. Omul nu are nevoie de lupta cu ceilalfi, dar nu poate trai fara ei. Omul nu se realizeaza prin lupta intre componentele sale, ci prin intarirea unitaj,ii dintre ele. SCRIERI ; 281 tihte, si cu Dumnezeu si cu ingerii si intreolalta, chiar daca n-am parasit socotinta proprie si vointa aratata prin ea. Iar daca sintem de acord in acestea, adica in acord cu altii, avind aceasta socotinta proprie, inseamna ca ne putem pune de acord cu ceilalti cind i§i arata si ei socotinta proprie. Dar daca este asa in acestea si nu se observa nici o opozitie, desj se pas- treaza prin existenta si numar socotintele proprii odata cu dispozitia prieteneasca, cum ar fi in unul §i acela§i Cuvint al lui Dumnezeu, intrupat si facut in mod desavirsit om pentru noi, o opozijie intre vointele ce-I apartin prin fiinta 595 ? Deci cum le declara pe acestea opuse prin numarul insusi, sau prin insusi faptul existentei lor concrete? Daca numai pentru aceasta sint socotite opuse, vor nega si firea insasi a trupului ca opusa Cuvintului prin existenta concreta. Caci, cum e vadit tuturor, ar trebui sa fie cu mult mai tare in opozitia lui suportul decit ceea ce se afla in suport 596 . Iar daca numai din pricina numarului, aceia vor face firile goale (de vointe), nici sa nu mai numere pe vreuna din ele; ba sa-L nege si pe El din aceea§i cauza, ca §i pe cele trei ipostasuri ale Dumnezeirii Celei Una fara de inceput, ca sa nu se dezbine si Aceea in Ea insa§i. Dar daca ar fi absurd a se declara ca nu mai e peste tot nimic, nici fiinta, nici calitate, nici altceva din cele ce exista, odata ce fiecare are o astfel de putere 597 , si mai absurd e a se invinovati insasi existenta vointei naturale (omenesti) si din acest motiv sa o desfiinteze. §i e cu atit mai absurd cu cit ea este cea dintii putere sadita in fire dintre celelalte insusiri si miscari naturale. Caci numai prin ea dorim in mod natural sa fim si sa vietuim, sa ne miscam si sa intelegem, sa vorbim, sa simtim, sa ne impartasim de hrana, de somn si de odihna, sa nu suferim si sa nu murim si, simplu, sa dobindim in chip desavirsit toate aptitudinile care ne sustin §i sa ne ferim de lipsurile care o vatama. §i mie mi se pare ca si in privinta aceasta a facut bine evlaviosul monah, adaugind si aceasta: ^<§i pastratoarea la un loc a tuturor insusiri- 595. Sf. Maxim admite ca in oamenii obignuiti vointa firii se manifests concret ca voin|a gnomica, sau ajunsa la socotinta proprie. Dar nu vede in manifestarea lor prin ea numaidecit o opozitie. Cu atit mai mult nu poate fi o opozitie intre vointele naturale in Hristos, in Care neexistind o persoana umana deosebita, voia umana naturala nu poate lua forma unei vointe gnomice, odata ce ipostasul divin al ei tine aceasta voinf,a in deplin acord cu voia lui Dumnezeu. 596. Trupul sau firea umana fiind Suportul voinf,ei, care se afla in ea, ar trebui sa se afirme, dupa adversarii celor doua vointe, cu mult mai tare in opozitia fafa de firea dum- nezeiasca a Cuvintului decit vointa ei fata de vointa dumnezeiasca a Lui. §i daca din moti- vul opozitiei voinfei omenesti fata de cea dumnezeiasca, aceia neaga vointa omeneasca in Hristos, cu mult mai virtos ar trebui sa nege existenta firii omenesti. Dar Dumnezeu n-a adus lumea la existenta prin creatie spre a I se opune prin fire, ci spre a fi in armonie cu ea. 597. Daca vointa omeneasca e negata, dupa adversari, datorita puterii ce o are de a se opune, atunci neaga toate. 282 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL lor». Caci vointa fiintiala sadita in noi le tine pe toate la un loc §i dore§te sa le sustina §i sa nu se lipseasca de nici una; mai bine zis o facem aceasta noi in§ine prin ea §i potrivit ei. §i socotesc ca se va conveni ca si Cel ce este §i are ratiunea a ceea ce este si nu e ceva ce pare 598 , facut Dumnezeu intrupat, are §i ca om vointa naturala §i omeneasca §i voie§te pe fiecare din cele enumerate in chip natural spre adeverirea trupului Sau intelega- tor §i rational insufletit, daca S-a facut om adevarat, nelipsindu-Se de nici una din cele ale noastre, afara de pacat 599 , ci avind toate cele dupa fire ale fiintei noastre in mod neschimbat, cite le avem §i noi, precum si cele ale fiintei dumnezeie§ti fara de inceput. Prin amindoua S-a facut cunos- cut pe Sine ca fiind om §i totodata Dumnezeu, pastrind ca om §i ca Dum- nezeu in mod desavirsrt deofiintimea naturala cu noi §i cu Tatal dupa unire. Caci a spune ca numai in vremea patimii mintuitoare, cind a intiparit in Sine in mod real ceea ce ne e propriu §i S-a f erit de moarte, S-a aratat avind doua vointe, mi se pare o simpla afirmare, nu ceva dovedit. Caci cum S-a aratat a§a numai in vremea aceea §i nu §i inainte de ea? Si pentru care cauza? Caci daca le-a avut atunci, le-a avut §i de la inceput, de cind S-a facut om §i nu Si le-a improvizat numai pe urma. Iar daca nu le-a avut de la inceput, nu le-a avut nici in vremea patimii, ci §i-a inchi- puit numai teama de moarte si pe linga ea si celelalte prin care ne-a min- tuit, ca: lacrimile, rugaciunea, intristarea pina la moarte, crucea, moar- tea, ingroparea. Pentru ca desfiintindu-se una din cele naturale pastrate in El ca in noi, nu vor ramine nici celelalte. Caci cum, nemaifiind aceea, exista aceasta? §i care ar fi motivul? Si ce opozitie e aceea cind pe de o parte Se roaga §i-§i arata de buna voie slabiciunea naturala, adica cea dupa trup, prin ferirea de moarte, iar pe de alta nu Se opune pina la capat, ci zice: «De e cu putinta» §i: «Nu ceea ce Eu voiesc, ci ceea ce Tu voie§ti», adica a uni cu ferirea mi§carea puternica §i plina de rivna spre moarte? De fapt a imprimat in Sine in mod real ceea ce ne e propriu prin teama de moarte pentru putin timp, ca sa ne elibereze pe noi §i de aceasta 600 §i sa adevereasca firea trupului propriu §i sa lucreze tuturor 598. Daca trebuie sa se nege ceva din cauza existentei (6id -cf|v vmxpE.iv) si a numaru- lui, se va nega si existenfa reala a Dumnezeirii in persoana Cuvintului si in general in Per- soanele Treimice. 599. Numai pacatul e contrar lui Dumnezeu si existentei create de El, ca vointa si necomunicare cu El. 600. Numai luind diferitele slabiciuni ale noastre §i aducind puterea Lui in ele, ne da si noua puterea sa ne intarim impotriva lor. Aceasta e mintuirea in sens ontologic, ca ridi- care a firii noastre la comunicarea cu Dumnezeu Cel Atotputernic §i de viata facator. SCRIERI 283 iconomia (mintuirea) curata de nalucire. Dar a infati§at pe de alta parte indata cea mai mare pornire impotriva mortii §i unirea culminanta a vointei omenesti din El cu vointa Lui si a Tatalui, intarind aceasta unire prin cuvintul: «Sa nu se facd a Mea, ci a Ta». Prin aceasta respinge'des- partirea, iar prin ce s-a spus inainte, confundarea. Iar daca spun ei ca nu apare sa fi voit altadata (omeneste) decit in vremea patimii, sa o spuna aceasta si despre intelegerea omeneasca. Prin aceasta II vor declara fara de minte. Caci nu apare sa fi spus ca a cugetat §i a inteles. La fel vor^zice despre miros si despre celelalte miscari natu- rale asemenea celor ale noastre de care nu s-a scris sa fi pomenit El. Sau §i despre sufletul insu§i. Din aceasta nu se poate conchide ca n-ar fi exis- tat de fapt inainte, dupa ce S-a facut om, ci numai atunci cind a pomenit de el; §i n-a facut aceasta cu mult inaintea patimii. De aci urmeaza ca sau vor spune ca 1-am improvizat pe acesta, fiindca nu 1-a pomenit de multe ori si de la inceput, sau, nespunind aceasta, vor dogmatiza, dupa marele Atanasie, ca «indata ce afost trup, indata afost trap insufletit rational*, si nu vor spune ca vointa Mintuitorului ca om a existat numai in vremea patimii, de§i a pomenit de aceasta numai atunci, ci de la inceput §i e con- substantiala de la inceput in mod natural cu Mintuitorul ca om, cum e cu noi. In acest caz vor inceta sa deduca acestea §i sa le puna in mi§care intr-un timp nepotrivit. Caci timpul prezent e timpul singelui pentru pacatele noastre, nu al unor invataturi noi 601 si al plinsului indurerat spre imblinzirea lui Dumnezeu, nu al opozitiilor sofistice spre minierea §i mai mare a Lui impotriva noastra. Dar imi vine sa ma mir si despre lucrarea cea una pe care o invata despre Hristos, prin referirea ei la individ, cum zic ei. Tree peste a spune ca nici una din lucrarile naturale nu tine in primul rind de individ, ci de firea §i fiinta lui. Caci cine ar putea lucra ceva fara puterile ce apartin in mod natural firii? Sau de unde i-ar fi lui dat sa lucreze sau sa poata ceva fara fire? Dar voiesc sa-i intreb aceasta: oare sustin aceasta spre desfiin- tarea lucrarilor naturale, sau pentru ce? Daca spre desfiintarea lor, cum, cind si care ar mai fi peste tot vreo lucrare nemaiexistind acelea? Caci precum nefiind firile, nu mai e nici ceea ce este din ele, adica ipostasul compus (ca sinteza), a§a, nefiind lucrarile naturale, nu e peste tot nici o alta. Si nu o spun aceasta in sensul ca s-ar constifui din lucrarile naturale o alta lucrare. Caci nu se poate produce nici o sinteza a celor ce sint la baza, daca nu au in ele insesi existenta, ci sint ceva inconsistent §i debil. Deci daca spun ca cele ce sint cu adevarat dupa fire nu sint, cum va exista 601. E timpul in care se omoara oamenii §i aeestia i§i dau viafa pentru dreapta cre- din|a sau din pricina razboaielor ce sint aduse de navalirea popoarelor necredincioase (persi, mahomedani), nu al inventarii de inva|aturi noi. 284 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL in mod real ceea ce nu e nicidecum 602 ? Cine poate deci vorbi de o lucrare ipostatica §i de unde aceasta?, De unde luind-o, o afirma 603 ? Iar daca o afirma si daca declara ipostasul, la care o refera, compus si indicind in sine cele Contrarii si opuse - caci e muritor si nemuritor, vazut §i neva- zut, circumscris §i necircumscris, fara de inceput §i sub inceput -', se va cuveni sa fie astfel §i lucrarea. §i cum va fi a§a in alt mod decit prin pose- sie si privatiune? §i cum se vor crede unele ca existente, iar altele se vor .inchipui ca neexistente de fapt? §i cum eel ce are o astfel de lucrare face prin aceea§i §i nu prin una §i alta, pentru ca nici ea nu e una §i alta, cele asemenea ambele? Caci in mod necesar eel ce lucreaza e adeevat dupa fire lucrarii proprii si ea e adecvata lui. §i cum e Dumnezeu eel ce e prin posesie, dar nu prin fire Dumnezeu? Sau cum e om eel ce e aceasta prin privatiune, §i nu cu adevarat prin fiinta? §i ce fire este nelucratoare sau lipsita de lucrarea naturala? Caci precum nu e fire lipsita de existenta concreta, asa nu e nici fara lucrarea naturala. Iar de e lipsita de aceasta, e lipsita §i de existenta concreta. Lipsit de putere, ca §i cum ar fi cu totul slab, nu e decit ceea ce nu este. Caci tot ce exista are ea distinctie constitu- tive miscarea innascuta ce tine de specie. Ea imprima o definitie suportu- lui (fiintei), prin care aceasta se cunoaste ca este si ce este, avind astfel in aceasta atit identitatea cu cele de aceea§i specie, cit §i deosebirea fata de o specie sau de un neam deosebit. §i daca e asa, cum e cu putinta sa fie lipsit de puterea naturala dupa trup Cuvintul, Care S-a facut om desavisit sau cum a fost peste tot om? Caci nu e om fara lucrare naturala, precum nici alta fire fara lucrarea ei proprie si fiintiala. Fiindca lipsa acesteia sau face sa nu existe nici firea, sau le face pe toate acelea§i intreolalta, §i in loc de toate le face una, ames- tecindu-le si confundindu-le prin absenta lucrarii constitutive. Deci daca nu-L socotesc pe Cuvintul nelucrator ca noi, e vadit ca-L declara pe Ace- la§i avind innascuta §i lucrarea omeneasca 604 . Caci cum ar fi altfel? Fiindca nu e cu putinta sa lucreze fara lucrarea naturala, precum nici sa 602. Monoenergi§tii accentuau consistent ipostasului si slabeau realitatea firilor lui Hristos, ca sa poata afirma in El o singura lucrare. Dar daca nu recunosc realitatea firi- lor care se afla cu adevarat in Hristos, cum pot afirma realitatea ipostasului eel Unul, care este o sinteza a firilor? 603. Daca nefiind firile in Hristos, nu e nici ipostasul, nu poate exista nici o lucrare a Lui. Aceasta era, dupa Sf. Maxim, concluzia la care trebuiau sa ajunga monotelitii care negau cele doua firi in Hristos. 604. Monotelifii declarau ca lucrarea cea una a ipostasului eel Unul al lui Hristos era si omeneasca, dar nu o socoteau ca fiind ca atare si a firii omenesti. Dar Sf. Maxim ras- punde ca ipostasul Lui dumnezeiesc nu poate avea in El o lucrare de un anumit fel (ome- neasca), daca nu e proprie §i firii al carei ipostas este ea. Sfintul Maxim leaga strins lucra- rea de fire. E adevarat ca ipostasul aduce ceva nou. Dar acest ceva nou e «modul» in care activeaza cele doua firi, nu ceva ce lipseste firii. SCRIERI 285 existe fara fiinta si fire. De aceea e cu totul necesar ca Cel ce lucreaza sa nu aiba nici numai o singura lucrare fiintiala daca e indoit in fire. Aceasta pentru ca nu cumva, chiar daca spun ca e compus, sa-L socoteasca com- pus avind o singura fire, iar daca e compus prin relatie, va fi aceasta si in relatie. Dar pe Acesta II vedem purtindu-le ca Unul pe amindoua. Iar lucra- rea se refera la Cel ce lucreaza si firea la Cel ce subzista. De aceea daca pentru unirea si unicitatea persoanei spun ca una este lucrarea celui ce lucreaza, trebuie sa declare pentru acelasi motiv ca si firea celui ce sub- zista (a ipostasului) este una. Aceasta pentru ca nu cumva sustinind o unire prin relatie, sa fie dati pe fata ca o socotesc pe aceasta o unire a lucrarilor, dar nu si a firilor. De fapt ei socotesc ca nu e cu putinta sa uneasca firile intr-un ipostas, ci intr-o fiinta sau fire, fiind unite in el nu altfel decit printr-o singura lucrare. Caci altfel, precum deosebirea fiin- tiala in lucrarile lui ar da, dupa ei, doi lucratori, asa si deosebirea natu- rala a fiintei ar aduna doua ipostasuri, deci sau vor amesteca si lucrarile intr-o singura lucrare, sau vor introduce si intre firi o despartire, prin faptul ca sint fiinte deosebite prin fire si numarate. Caci ceea ce nu se petrece intre primele, nu se petrece nici intre ultimele. Dar prin numarul referit la ultimele, se arata deosebirea lor naturala. Dar se evita desparti- rea intre ele pentru unirea lor extrema. Caci nu e cu putinta a se cunoaste firea dumnezeiasca si cea omeneasca nici macar ca exista, cu atit mai putin a se deosebi una de alta fara lucrarea lor fiintiala. Fiindca definitia oricarui lucru stain mod principal in ratiunea puterii lui fiintiale. Desfiin- tindu-se aceasta, se desfiinteaza si suportul ei. De aceea marturisim ca acestea (lucrarile) sint pastrate in Cuvintul intrupat§i ca prima arata eele dumnezeiesti in manifestarea trupului, iar cealalta se arata in experienta libera a celor dumnezeiesti 605 . Aceasta pentru ca sa marturisim impreuna cu ele si firile ale caror lucrari fiintiale sint. Dar cui nu-i este vadit ca in aceeasi fiinta si fire nu se poate vedea o deosebire de existenta concreta (ipostatica) sau de lucrare naturala? Aceasta este cu neputinta. Dar in individ si persoana o vede numaidecit, daca este compus, atit firile deosebite in care consta, eit si miscarile natu- rale prin care se cunoaste .lucrind dupa fire, adeverindu-.si si existenta concreta proprie si in lucrari si prin ele si ca altceva si altceva cele din 605. Lucrarea omeneasca a lui Hristos se arata in experienta libera (E$ouaiaoTi%6<;) a celor omenesti, caci n-a fost adus la existenta ca om si n-a ramas in ea fara voia Lui ca Dumnezeu. Nu §i-a pierdut caracterul de Absolut sau libertatea totala nici fata de umani- tatea Sa. Dar pe de alta parte a trait-o in plinatatea slabiciunilor si durerilor ei. N-a facut nimic sa le u§ureze pe acestea. Le-a usurat numai in masura in care firea omeneasca pri- mea puterea sa le rabde pina la capat, cum ar trebui si cum am putea sa le rabdam §i noi §i prin aceasta sa le biruim. 286 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL ^_ — . . — , ■ care consta, prin lucrarea naturala potrivita fiecarei componente, prin aceasta intrucit ni se arata individul trecind de buna voie dincolo de fie- care fire prin ingrasarea lucrarilor naturale, cunoa§tem interventia lui nu ingreunind prin aceasta firile, ci mai degraba facindu-le sa conlucreze. Caci daca individul nu se inchide intr-o singura lucrare naturala, precum nici intr-o fire (caci cine ar spune-o aceasta, sau ar putea-o cugeta?), e vadit ca are un numar de miscari fiintiale egal cu firile sau fiintele din el si nimeni n-ar putea nega aceasta. Dar sa trecem peste a spune ca Persoana compusa a lui Hristos nu se numeste propriu-zis un individ. Caci nu are relatie cu impartirea ce coboara de la eel mai general gen, prin cele subordonate, la specia cea mai particular^, oprindu-se si circumscriindu-se in ea inaintarea sa 606 . De aceea, dupa prea inteleptul Ciril, numele Hristos nu are nici sensul de definitie. Caci nu este nici specie caracterizata printr-un numar de multe deosebiri si nu arata nici fiinta cuiva; si nu este nici individ ce se poate reduce la o specie sau la un gen, sau circumscrie dupa fiinta sub acelea. Ci e un ipostas compus identificind in Sine la extrem despartirea naturala a celor extreme si facindu-le sa fie una prin unirea partilor Sale. Iar daca cei ce din faptul ca Domnul nu e nelucrator dupa trup, marturisesc ca lucrarea Lui omeneasca si naturala nu e nici neipostatica (sau ca e ipos- tas), vatama ipostasul 607 . Caci nici faptul ca firea nu e neipostasiata, nu o face sa fie ipostas 608 , precum nici faptul ca trupul nu e fara forma nu face trupul forma; si nici faptul de a nu fi nenascut sau de a nu fi nevazut nu face pe eel nascut sau vazut, nastere sau vedere. Si simplu vorbind, orice altceva care nu se neaga ca nu e ceea ce e afirmat ca fiind in relatie in jurul a ceea ce e contemplat in mod natural. De altfel si daca e poate ceva (cind 606. Omul e socotit de Sf. Maxim individ, intrucit, urmind lui Aristotel, il socote§te, privit dupa trup, un exemplar care apartine unei specii in mai multe exemplare. Dar dupa suflet, omul nu aparfine unei specii ca cele ale animalelor. In al doilea rind, omul avind §i suflet nu e numai individ uniform cu ceilalji indivizi ai speciei umane, ca exemplarele celorlalte specii ale animalelor. El e oarecum un exemplar al speciei om numai intrucit structura identica a trupului face sa aiba §i un suflet in mare masura identic cu aljii. Dar prin suflet omul e totodata si persoana, nu numai individ identic cu ceilalti. Caci prin suflet el cugeta, simte §i-§i conduce liber via^a sa in mod deosebit de altii, de§i pe de alta parte cugeta §i simte si el ca orice om. Hristos insa nu e nici macar o Persoana intre mai multe persoane ale speciei om. El nu este un exemplar dintre cele multe ale speciei om, putindu-Se forma in intregime ca om. El e chiar ca om mai Persoana decit orice om. Caci El are ca fire a Sa §i Dumnezeirea, cum nu are nici un alt om. El e o Persoana unica §i in acelasi timp capabila de o relafie mai eficienta cu toate persoanele speciei umane, aducind prin Dumnezeire o noutate reala in existenta lor. 607. Domnul e lucrator dupa trup, dar de aci rezulta ca lucrarea Lui este lpostatica §i nu e a firii. Aceasta deductie o faceau monotelitii. Prin aceasta faceau ipostasul necompus, dar firea compusa. 608. Prin faptul ca El este un ipostas identic cu Sine face ca §i partile unite in El sa reprezinte identitatea Lui. SCRIERI 287 de fapt nu e), nu e nimic fata de lucrarile naturale care nu sint negate de Parinti impreuna cu ipostasurile, precum nici nu afirma ca ele despart pe unul in doi, cum fac ipostasurile. Caci cine ar putea arata ca nu e bine - cu conditia explicarii - sa se vesteasca doua lucrari naturale in Acela§i? §i pentru ce si cum si ce cuvint al Scripturii sau ce Parinte probat ar putea afirma aceasta si nu sa o nege? Caci daca nu e bine a marturisi lucrarile naturale, nu e bine a marturisi nici firile (in Acela§i). Sau cum ar fi bine a le marturisi pe acestea, dar pe acelea nu? Si daca e bine (a le marturisi) pe amindoua, pentru ce se opun binelui §i vad ipostasul una cu firea, care prin sine e din doua? Caci daca ar fi recunoscut ca precum Parintii nu vad firile ca ipostasuri, a§a nu vad nici lucrarile, nu ar fi respins in mod necu- venit lucrarile 608b . Iar daca ii vedem vestindu-le pe acestea si marturisind lucrarea dumnezeiasca §i cea omeneasca, precum §i firile §i-i cunoastem indemnind §i pe altii la marturisirea lor, dar pe nici unul ca marturisind un ipostas dumnezeiesc sau omenesc decit despartitorul §i inchinatorul la om Nestorie, pentru ce, daca nu socotesc vrednica de lepadat invata- tura sfintilor, se folosesc de ea in mod sofistic spre respingerea lucrarilor naturale? Dar ale cui sint aceste gre§ite deductii si cine ajunge la aseme- nea concluzii daca nu aiuritul sofist Sever, care, destramindu-le cu rivna si pe ale sale, dar neinsusindu-si nici pe ale celor binecredinciosi, le mes- tereste dupa modul aiurelilor sdfistice 609 ? Iar daca faptul de a nu fi firea neipostatica ar face-o pe aceasta ipostas in mod consecvent, faptul ca ipostasul nu exista fara fiinta 1-ar arata pe acesta ca fiinta. Dar cei ce spun aceasta impart pe Dumnezeu in trei firi odata cu cele trei ipostasuri, daca ipostasurile, care dupa ei nu sint fara sa fie si fiinte, sint numaidecit fiinte; si nu confunda iconomia unirii firilor intr-o persoana, prin unitatea firii ce spun ca rezulta din eel unul 610 ? Consecventi cu ei in§isi, ei dogmatizeaza §i acestea impotriva lor. Iar cei ce marturisesc lucrarile naturale, intrucit conchid ca si cu .ele se 608 b. Confundind firile §i lucrarile cu ipostasurile, monotelitii nu puteau admite decit o singura fire §i lucrare in Hristos. 609. Sever luind ca baza inva|;atura Parinfilor, ca nu exista in mod real fire neiposta- siata, tragea concluzia gresita ca cele doua firi ale lui Hristos formeaza un singur ipostas, ca ele insele sint prin ele un astfel de unic ipostas, deci §i o unica lucrare. El recunostea §i firea dumnezeiasca §i cea omeneasca precum §i lucrarile lor, dar nu le desparfea ca Nesto- rie in doua ipostasuri, insa le confunda intr-unul singur. 610. Noutatea adusa de gindirea cre§tina prin invatatura despre Treimea ipostasuri- lor §i unitatea fiintei §i prin invafatura despre Hristos ca un ipostas in doua firi, a fost ca ipostasul nu e una cu fiinfa, ci ca o fiinta poate exista concret in mai multe ipostasuri (Trei- mea, umanitatea intr-un anumit sens) sau un ipostas poate reprezenta existenta concreta a doua firi (Hristos, omul de rind la un loc, alcatuit din suflet §i trup). Monofizitismul §i nestorianismul reveneau la stricta identificare a ipostasului cu firea. E drept ca ipostasul nu poate fi fara fire, dar o fire poate primi existenfa concreta in mai multe ipostasuri, sau mai multe firi intr-un singur ipostas. Exista o legatura interioara intre fire §i ipostas. Sint firi facute una pentru alta §i de aceea pot fi purtate de un unic ipostas si sint ipostasuri de un neam, reprezentind mai multe o unica fire. 288 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL petrece la fel, ca §i cu firile, cu putinfade a sustine adeyaruJ intoatepotri- vit traditiei, dupa care firea, care nu e neipostatica, nu e prin aceasta ipostas, ci enipostatica ca sa nu o vedem numai prin cugetare ca pe un accident, ci in mod real ca pe o specie 611 . A§a §i faptul ca ipostasul nu e fara fiinta, nu-1 face fiinta, ci «in fiinta» (evoucnov) 612 , ca sa nu-1 cunoas- tem ca pe o simpla insusire, ci impreuna cu cea (cu fiinta) a carei insusire este in mod propriu. Deci precum acolo enipostaticul indica faptul de a fi in eel existent (evurcapxtov), iar in eel existent e ceea ce se impartaseste de existen^a fiintiala §i naturala, asa si aci ceea ce e capabil de lucrare (evep- yov EvepYefrrpcov) inseamna in mod propriu ceea ce e in putere (ev5u- va|j.ov). Iar in putere e ceea ce are puterea fiintiala §i naturala. Deci mar- turisind noi ca in Hristos firile nu sint neipostaziate sau nelucratoare, nu inseamna a conchide ca sint ipostasuri sau si lucratoare (prin ele), ci a marturisi in chip dreptcredincios existentele §i lucrarile lor fiintiale si naturale in ipostasul Celui ce este din ele si in el §i potrivit lor; inteleg firile in unirea lor nedespartita in Cuvintul lui Dumnezeu Cel intrupat si lucrator. Dar prin ce ra|;iune referind ei multe lucrari si multe la numar la unul si acelasi prin expresia «toata lucrarea dumnezeiasca §i omeneasca», cuvintul «toate» il dau spre a intelege prin el nu una sau doua sau trei in acela§i timp, ci nesfir§ite §i intorcind orice numar, precum §i «toate» §i <4ot>>, neaducind nici o impartire contrar celor doua ce se marturisesc, potrivit dumnezeiestilor Parin|;i doua lucrari naturale deosebite, dedu- cind-o aceasta din negarea a doi lucratori? Dar daca multele §i feluritele (lucrari) dupa fire nu impart si nu taie pe Unul §i Acelasi in multi lucra- tori, cum L-ar taia doua? §i cine ar blama mai mult ipostasul ca asaltul necugetat al acestora? Acest asalt al lor ar fi indreptatit numai daca (Parinjii) nu ar fi referit lucrarile la Unul §i Acela§i §i daca nu s^-ar pastra unite natural intre ele prin perihoreza lor intr-o unire nedespartita in El si datorita Lui si nu §i-ar fi aratat prin ele Dumnezeu prin fire in mod dumnezeiesc puterea facerii de minuni, miscata in mod unitar altfel si alt- fel §i n-ar fi primit'pentru noi trairea patimilor, voindu-le ca om prin fire? Dar acum nespunind ei aceasta si socotindu-le ale Lui §i referindu-le la El, de unde si cum conchid la doi lucratori? §i pentru ce daca e cuvenit sa blameze cu asaltul lor, nu o fac mai intii cu cei multi, ci cu lucrarile celor 611. Parinjii recuno§teau ca firea nu e neipostatica. Dar de aci nu deduceau ca e un ipostas, ci ca este enipostatica. Monofizitii deduceau din faptul ca firea nu se gaseste decit ipostasiata ca este ipostas. Nu cunosteau nuanta unei alte concluzii. Daca n-ar fi iposta- siata, n-ar fi vazuta in mod real ca specie. Firea exista in mod real in ipostas, ca comuna §i altor ipostasuri, deci ca specie. Nu este ipostas, dar nici neexistenta. 612. Ipostasul nu poate fi fara fiinta, dar nu e fiinta. El inseamna existenta reala a fiinfei. El e «infiin|;at» prin fiinta. SCRIERI 289 multe? Caci precum cele doua dau pe cei doi, tot asa, in mod necesar, cele multe dau pe cei mulji. Dar cum iara§i, parca contrazicindu-se, propun in El impotriva celor multe pe una? §i care e aceasta si cum o dogmatizeaza? Caci nu e cu putinfa ca Acelasi sa aiba si multe si una. Daca are multe, nu are una; §i daca are una, nu are multe. Caci sau le vor scoate aceia pe acestea, sau acelea o vor scoate pe aceasta, dupa cuvintul lor, care propune pe una spre anularea celor doua naturale. Iar daca spun ca una se formeaza din multe, cum s-a aratat, observam ca nu pot da prin compozijie o fire cele dintr-un suport. Dar nici nu se taie una din cele multe in multe. Deci sau sa anuleze si lucrarile mai multe printr-o unica lucrare ca sa nu introduca multi lucratori impotriva lor in§i§i; sau prin cele multe sa anuleze pe cea una, sa nu dogmatizeze o fiinta amestecata si astfel sa se razboiasca cu cei ce propovaduiesc cele doua lucrari, neavind nici o putere. Dar nu se pot impaca cu altii cei ce se lupta cu ei in§i§i cu cele proprii, neavind nevoie de nici un altul in lupta aceasta. Dar eel ce are ca baza ceea ce este staruie neclintit in ea, nesuferind de nicaieri vreo scadere. De fapt, numai acela e tare §i puternic, care are adevarul stapinind in sine. Nu eel ce primeste solutia din alta parte daca nu de la sine insusi. Eliberati de acestea, se cuvine ca noi sa staruim in dreapta credin|;a si sa marturisim existenta reala a fiecareia din cele doua firi, pastrata cu adevarat in Cei Unul intrupat, ca §i lucrarea §i voinja ei naturala. §i prin binecredincioasa cugetare si atotadevarata opinie despre Dumnezeirea §i umanitatea Lui §i despre proprietajile lor naturale, sa intarim invata- tura dreptcredincioasa a Sfin|;ilor Parinti care au predat acestea sfintelor Biserici universale ale lui Dumnezeu. Ei ne-au invatat sa nu tagaduim nimic din cele ce au fost de la inceput §i s-au facut pentru noi si din toate insusirile ce le caracterizeaza in mod natural. Caci L-au dogmatizat pe El desavir§it in amindoua naturile si prin amindoua §i pastrind fara lipsuri proprietatea naturala a ambelor din care consta si ca fiind in toate ale umanitatii asemenea noua, afaya de pacat. Auzind deci aceste fericite glasuri, sa nu tagaduim nimic, nici din cele ale noastre §i naturale, nici din cele parintesti si dumnezeie§ti in Acelasi, ci sa propovaduim ca Acelasi are doua firi si doua lucrari naturale si vointe fiin|;iale deosebite. Caci nu exista nici firea noastra, nici cea parin- teasca fara fiinta §i fara voin|;a si lucrare naturala. §i daca e asa, e vadit ca Cei ce e prin acestea, adica din Dumnezeire §i umanitate, subzistind ca Unul §i Acela§i ipostas si fiind Acelasi Dumnezeu §i om in inteles propriu, este de o fiinta §i de o lucrare (ouoepyfii;) cu noi §i are aceea§i vointa natu- rala cu noi dupa umanitate; si e de o fiinf;a si de o lucrare cu Tatal §i are aceea§i vointa cu El dupa Dumnezeire si e intreg de un neam cu cele de 290 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL sus in toate in care sint de un neam §i intreg inrudit cu cele de jos in toate in care ant acestea de un neam, afara numai de pacat. §i eel ce nu propovaduieste asa nu prime§te pe Parinjii de Dumne- zeu insuflafi, ci e vadit cine §i ce fel sint cei pe care ii primeste. Fie ca noi toti, prin mijlocirea rugaciunilor voastre de Dumnezeu insuflate, paziji in templul lui Dumnezeu, in Biserica universale §i apostolica cu trupul §i cu sufletul, sa propovaduim aceasta marturisire sincera si ortodoxa in marele Dumnezeu si Mintuitor inaintea Lui si a toata zidirea §i sa I-o aducem in locul tuturor si inaintea tuturor la slavita Lui aratare. §i sa ne invrednicim de la El deopotriva de aratarea Lui §i sa ne impartasim de veacurile si de fericitele daruri fagaduite celor ce-L marturisesc fara sa se ru§ineze. §i sa ne bucuram, precum dorim, prin cercare de cele ce le gus- tam acum prin credinta, prin rugaciunile §i mijlocirile Prea Sfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare §i Pururea Fecioara Maria §i ale tutu- ror sfintilor. Amin. S c o 1 i i 1. Nevazutul este negarea a ceea ce se vede. §i nu nevazutul se afirma in relate cu vede- rea, ci vazutul, care e in relate cu eel nevazut, sau eel cu care are o relate neva- zutul. Iar vederea nu are relate cu nevazutul, ci nevederea faja de care el se afirma. 2. Celor ce zic ca nu este fire neipostaziata trebuie sa li se faspunda ca nu e nici ipostas nefiinfial (ctvotjotov). Apoi trebuie adaus ca, precum a zice ca ipostasul nu e nefiin^ial nu-1 prezinta pe acesta ca fiin^a (caci aceasta inseamna a impar|j §i confunda atit taina teologiei, cit §i a iconomiei), la fel a spune ca firea nu e neipostaticeL nu inseamna a o face ipostas. 14. Ale aceluiasi Definitii ale deosebirilor Toata deosebirea celor ce sint este sau intre contraste, sau intre opuse prin impartire (deosebire), sau intre opuse ce se desfiin^eaza. Ast- fel cele sensibile §i inteligibile sint contraste, fiind de alta fiin£a (esenta), dar nu se opun intreolalta. Caci nu se desfiin|;eaza unele pe altele §i de aceea au o deosebire de contraste intre ele sau de impartire. Intre viaja §i moarte e o deosebire, dar nu de contraste, ci de opozijie, sau de des- fiinj&re. Caci afirmarea (Oeoic;) uneia inseamna desfiintarea celeilalte, sau existenta uneia se face pricina a neexisten|;ei alteia 613 . Cel ce se opune altuia e mai inainte §i intr-un contrast cu acela. Dar ceea ce e in contrast cu altul nu se opune numaidecit aceluia 614 . 613. Deri nu aceasta e deosebirea intre oameni. Nu trebuie sa se afirme unii prin nimicirea celorlal|;i. 614. Omul este o unitate a contrastelor. Dar nu a contradic^iilor. E o unitate intre suflet §i trup, intre preocuparea de sine §i de al^ii, dar nu o lupta intre ele, cum s-a cugetat SCRIERI 291 Vorbind mai clar, fiinj;ele au, din pricina deosebirilor intre ele, deo- sebire de contraste, ca sufletul §i trupul §i ca toate cele ce se deosebesc dupa fiinja. Iar cele din jurul fiinfei, sau calitatile, au deosebirea deopozi- \ie (de contradictie) intre ele, ca viaja §i moartea §i orice altceva in felul acesta. Caci acestea se desfiinjeaza in mod evident intre ele. S c o 1 i e Inj;elege contrastul (evocvriwoiv) ca imparjire (deosebire), iar contradicjia (opozijia) cuget-o ca desfiin|;are. Cea dintii dintre ele este in fiinj;e, cea de a doua in cele din jurul fiinfei. Si amindoua concura in mod minunat: desfiinfarea §i imparjirea. Dar deosebi- rea nu poate birui desfiinjarea 625 . Definijii ale unirilor Unirea in nin|a este a ipostasurilor sau a indivizilor 616 . Unirea in ipostas e a fiin|elor, adica a sufletului §i a trupului. Unirea prin relate este a socotintelor intr-o voinja. Unirea prin alaturare este a tablelor, a scindurilor. Unirea prin armonie este a pietrelor 617 . Unirea prin amestecare este a vinului §i a apei §i a lichidelor asema- natoare. Unirea prin stropire este a celor uscate §i lichide, a fainei §i a apei. Unirea prin contopire e intre ceara §i ragina §i intre cele asemana- toare. Unirea prin ingramadire e cea a griului §i a orzului §i a celor asema- natoare. , Unirea prin fuziune este a celor ce se despart si se readuna ca intre luminare §i foe. Unirea dupa fiinja e a ipostasurilor deosebite. Unirea in ipostas e a fiinJ;elor deosebite. 15. Intrebari ale monotelitului Teodor din Bizant si rezolvarile lui Maxim Prima intrebare a diaconului §i retorului Teodor din Bizant §i a lui Pavel Sinodicarul, Arhiepiscop al Constantinopoliei. in filosofia hegeliana care sus|;ine ca lupta intre antiteza §i teza e motorul vie|;ii. Toate sint spre armonie, spre convergenja, nu spre lupta de eliminare reciprocal Dar e ciudat ca pe cind intre fiin^e deosebite pot avea loc numai contraste, in aceea§i fiin^ pot fi si contradic- {;ii ce desfiin|;eaza viaja prin moarte. Dar ele nu desfiin|;eaza insasi fiinja, caci sint numai «in jurul fiinj;ei». Omul nu moare de tot. 615. Desfiin^area este adusa de rau. §i amindoua sint produsul relei folosiri a libertaj;ii. 616. Se observa in Sfinta Treime si la oameni. Persoanele Sfintei Treimi §i cele umane sint unite dupa fiin^a. 617. Pietrele unui pavaj produc o armonie exterioara. 292 ' SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL Daca dupa aceea§i ratiune Parintii au atribuit lui Hristos odata cu voinj;a si nestiinta, e necesar ca cei ce spun ca in Hristos nu se vede o voinfa prin acceptare (prin insusire si impropriere) sa spuna ca El e si nestiutor 618 . Dar cum e Dumnezeu Cel ce nu stie viitorul? Ba II vad pe El si om simplu, potrivit ereziei condamnate a agnoitilor. Dar daca se feresc de absurditatea ce rezulta de aici, sa recunoasca nestiinta prin acceptare §i la fel sa declare si sentimentul de parasire si pornirea de neprimire a patimii si vointa. Caci Parintii au pus la un loc vointa si nestiinfa, recu- noscindu-le aceeasi ratiune. Asa zice Atanasie in cartea «Contra Arieni- lor» si Grigorie Teologul in «Cuvintul despre Fiul» si aljii in alte scrieri. 16. A aceluiasi, a doua intrebare Daca tot cuvintul si expresia nespusa de Paring e in mod vadit o innoire, urmeaza una din doua: sau sa arate ca este a Parinfilor expresia «voinf;ele naturale in Hristos^, sau, neputind arata aceasta, sa se opreasca de a mai innoi inva|;atura lor in numele Parintilor. Iar daca cele- lalte expresii ale acelora le vad ca neslujind scopului propriu, sa le dea §i acelea sub numele acelora. Daca ultimul lucru e de condamnat, la fel e de condamnat si primul. 17. Dezvoltarile Sfintului Maxim Prima rezolvare a intrebarilor de mai sus ale diaconului si retorului Teodor, trimisa presbiterulni Marin Sfinfite si de Dumnezeu cinstitule Parinte! Intrebarile retorului nu au intelesul binecuvintat al indoielii, ci arata mai degraba intelesul nebu- nesc al ei, provenind din minciuna lui si din sfada dornica sa refuze intru- parea Celui Unul Nascut. Caci Parintii n-au atribuit potrivit aceleiasi ra|;iuni, cum zice el, odata cu vointa, si nestiinta lui Hristos. Cine ar putea sa dovedeasca aceasta, chiar daca acestia nu numai plasmuiesc cele ce nu sint, cum le e obiceiul, ci le si prezinta cu indrazneala impotriva lor insisi? Sau cum va fi aceeasi ra|;iunea nestiintei si a vointei, unind cele ce sint cu totul de neimpacat, daca una arata desfiin|;area a ceea ce este, iar cealalta, afirmarea a ceea ce este? Nu se pot impaca intre ele, precum nu se pot impaca intre ele posesiunea si lipsa. Nici dumnezeiescul Grigorie nu afirma identitatea nestiintei cu vointa, cum propun arienii. Caci el nici nu pomeneste verbal de vointa in locul in care pune linga nestiinta cuvintele 618. Cel ce nu admite o voinfa omeneasca a lui Hristos va spune ca negtiinfa fine de Dumnezeirea Lui, nu de acceptarea celei omenesti. SCRIERI 293 acestea: «Tu e§ti mie, Dumnezeul meu §i Dumnezeul nostru», apoi cuvintele «mai mare», «a create, «a sfintit» §i cele urmatoare. Pentru cei ce voiesc sa considere pe Parinte identificind ne§tiinta cu vointa numai pentru ca a pus aceste cuvinte dupa nestiinta, mai drept ar fi sa socotim, urmind lor, ca Parintele a identificat ne§tiinj;a cu ^Dumnezeul meu §i Dumnezeul nostrum §i cu «mai mare» §i «a crea» §i «a sfin$i», fiindca sint puse la un loc cu ea. Iar daca aceasta este o abatere de la dreapta cugetare a celor ce gindesc a§a §i cu atit mai mult le spun §i le scriu, cu atit mai mare abatere va fi afirmarea lor. De altfel daca in|;elesul ne§tiintei §i al vointei e acela§i, sau cei ce voiesc prin fire sint §i nestiutori, sau cei nestiutori sint §i voitori. Deci §i Dumnezeu voind prin fire cade in patima nestiintei; §i toate cele neinsu- fletite, fiind nestiutoare prin fire, se mi§ca prin vointa naturala 619 . Daca e asa, si Hristos Insusi, Care subzista (ca ipostas) din Dumnezerre si uma- nitate, avind prin impropiere, cum zic acestia, ne§tiin|;a §i vointa, va avea numaidecit, prin fire, potrivnica vointei dumnezeiegti, §i ne§tiin|;a. §i tree peste a spune ca (desi in mod gresit, ceea ce au combatut, au si aparat) sustinind §i ei doua vointe, adica cea prin fire §i cea prin impropriere (care sint, evident, doua), le susjin impreuna cu un numar egal de ne- §tiinte, ceea ce este contrar rafiunii. Deci atribuie o nestiinta indoita lui Hristos, Care nu o are nici macar pe una, desfiinpnd toata ne§tiin|;a daca este Intelepciunea §i Puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 24) 620 . Iar prin impropriere ce inteleg ei? Pe cea fiinfiala, prin care fiecare avind insu§irile (firii) §i le insu§e§te dupa fire, sau pe cea prin relatie prin care le iubim §i ni le insu§im de la altii pe cele ce le sint proprii in mod natural, nepatimind sau nelucrind noi in§ine pe nici una din ele. Daca pe 619. S-a spus ca «Ignoti nulla cupide», adica nu se poate dori ceva necunoscut. Deci cine voieste ceva cunoaste ceea ce voieste, dar numai in general. §i mai e drept ca il voiegte pentru ca nu-1 are, sau pentru ca vrea sa-1 realizeze. Poate ca monoteli|ii confun- dau a nu avea o'stare voita cu a nu o cunoaste in nici un fel. Hristos avea in Dumnezeirea Sa totul, dar voia ca umanitatea Lui sa ajunga la starea nesupusa durerii §i mor|:ii, in care cazuse firea omeneasca in general prin pacat. Ni se intimpla si noua sa traim cu spiritul nostru in ingustarea unor bucurii superioare, iar in trup sa simfim nigte dureri, pe care sa voim sa le invingem ridicindu-ne §i cu trupul la starea de bucurie superioara pe care o cunoa§tem cu spiritul. In general, a voi inseamna a voi ceva. Nu exista vointa fara un obiectiv mai mult sau mai pu|in definit. Poate ca cuno§tin^a acelui obiectiv e intrucitva gregita, dar in orice caz el e cugetat ca ceva bun, indiferent cum se cugeta acel bine. §i cum omul nu inceteaza niciodata de a voi in general binele, omul are in voin|A o deschidere §i o miscare nesfir§ita spre bine. El e facut pentru eternitate §i pentru desavirgire, sau pentru unirea cu izvorul binelui in sine, chiar daca poate inainta intr-o eternitate rea, cugetind in mod gre§it raul ca bine. Dar §i in acest om e o cuno§tin£a a ceea ce voiegte. Atita doar ca ia raul drept bine, in mod contrar firii §i ra|iunii. 620. Hristos ca Dumnezeu §tia spre ce voia ca om sa-Si duca firea Sa omeneasca: spre eliberare de afectele §i de moartea de pe urma pacatului. In aceasta vbie a Sa ca om se manifesta insagi voinfa firii Sale omenegti, care nu simfea starea in care se afla ca stare finala, degi etic era neincetat desavirgit. 294 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL prima, ei II considera pe Dumnezeu Cel intrupat mai degraba om, dog- matizindu-L ca pe un nestiutor in chip natural. Iar daca pe a doua, nu-L considera nici om, ci numai Dumnezeu ca pe Unul ce-§i insu§este numai prin simpla relate cele ale trupului, §i nu in mod natural cele naturale ale omului impreuna cu faptul de a fi om §i de a persista ca atare. Caci la un loc cu nestiinfa invatatorul (Grigorie) pune in mod clar §i toate cele natu- rale ale lui Dumnezeu Cel intrupat, ca: a dormi, a bea, a inseta, a obosi, a lacrima, a se intrista de moarte, a se teme de moarte, crucea, moartea, iar cu ele §i invierea §i inatyarea prin care ne-am mintuit, primindu-le toate acestea si patimindu-le de buna voie dupa fire pentru noi. Daca deci socotesc ca acestea s-au petrecut cu Hristos numai prin simpla impro- priere in baza relajiei §i nu le propovaduiesc ca fiind naturale ale Cuvin- tului intrupat ca om, cu ce ramin in urma lui Apolinarie si Manes? Caci pe Sever 1-au intrecut in necredinja, mai bine zis 1-au supraintrecut in cuvinte cutezatoare ca pe unul ce nu s-a razvratit asa de mult impotriva adevarului, ci se foloseste de termenul «insu§iri naturale», de§i desfiin- teaza natura trupului, stringind firile diferite intr-una. Caci acestea urmeaza pentru cei ce amesteca cele neamestecate §i resping si sucesc cugetarea Parintelui, care pune toate cu dreapta jude- cata si ordinea cuvenita. De aceea prea vestitul si purtatorul de Dumne- zeu invaj;ator in «Al,doilea cuvint despre Fiul»- le spune acestea despre nestiinja, precizindu-le ca printr-o regula §i norma, de§i acestia ni le-au prezentat mai inainte neexplicate ca sa amageasca pe auditori: «Sa fie tuturor vadit ca Dumnezeu cunoaste ca Dumnezeu, dar spune ca nu stie ca om, daca cineva desparte ceea ce se vede de ceea ce se infelege». Hota- ra§te deci sa se primeasca ne§tiin|a numai prin deosebirea prin cugetare a firilor. Iar vointele naturale §i orice altceva ce e natural - afara numai de pacat - sa se cunoasca in temeiul unirii firilor ca ale Cuvintului intrupat Insusi, spre intarirea cea mai sigura a firilor din care si in care exista. Daca deci vedem nestiinja numai distingind firile prin cugetare, nu e propriu-zis nici a lui ceea ce nu e nici al nostru constitutiv dupa fire, de§i se spune ca e §i al nostru pentru stravechea calcare a poruncii, adica ne- stiinfa, parasirea, neascultarea, neacceptarea. Caci care e in acestea ratiunea firii noastre, rajiunea constitutiva a fiinfei? De aceea nici nu le atribuim pe acestea lui Hristos ca Hristos, nici altceva, precum am spus, din cele asemenea, ci le distingem ale Lui prin cugetare. Si pe drept cuvint. Caci daca nu cunoastem pe Cuvintul intrupat prin distingere, nici nu-L inchipuim prin simpla cugetare, ci II credem ca fiind in extrema uni- tate dupa ipostas a firilor, e vadit ca nu e a Lui nici ceva din cele gindite prin simpla cugetare (distinctiva) 621 . Ci numai acelea §i singure le propo- 621. Sfintul Maxim recunoa§te o negtiin^a a omului, dar nu ca proprie firii cum a fost ereata de Dumnezeu, ci ca intrata in ea dupa pacat. Dar firea noastra restabilita in Hristos SCRIEM 295 vaduim ca ale Lui in mod propriu, cite sint naturale impreuna cu firea, in afara de orice pata (ciiintire) legata de pacat, pastrate si marturisite in unitatea persoanei si a ipostasului eel Unul al Lui. Deci daca admit ca vointa nu e naturala §i constitutive fiintei noastre, sa o spuna aceasta. Iar de e naturala (si de fapt este prin fire voitor), sau se va cunoa§te §i ea impreuna cu altele ca proprie Cuvintului intrupat dupa fiinta, ca a Celui facut om si El ca fiind voitor dupa ambele firi din care consta; sau se vor cunoaste si celelalte naturale ale Lui impreuna cu ea, adica cu voinfa cea dupa fire, distruse numai simplu prin cugetare, dar nu in mod propriu §i real. In cazul din urma toata invajatura icono- miei, mai bine zis intruparea insasi, va fi dupa ei supusa desparfirii sau o nalucire, nemarturisindu-se de acestia in Hristos nimic natural prin unire, nici firea insasL Caci unde nu e ceva din cele naturale, nu va fi nici firea, precum unde este firea cu adevarat, sint si cele proprii ei in mod neschimbat, afara numai de pacat. De aceea nu le ramine acestora nici un pretext impotriva adevarului. Caci li s-a luat toata putinta de a-1 cugeta, daca ar voi, cu bucurie si de a declara ca il marturisesc cu sinceri- tate impreuna cu noi, care credem in Hristos in chip dreptcredincios, si de a nu se sprijini pe ratiunile unei judecaji debile ca pe o pinza de paian- jen. Caci noi credem ca din cele ce este Hristos, in acelea si este. §i in cele in care este Hristos, acelea sint Hristos. Fiindca El este totodata Dumne- zeu §i om; §i este in Dumnezeire si umanitate; si S-a facut Unul din Dum- nezeire §i umanitate. 18. A aceluiasi Sfint Maxim Dezlegarea celei de a doua afirmari absurde Faptul ca Parintii afirma doua vointe il vom arata atunci cind cei ce si-au astupat puterea de auzire a sufletului fa$a de toate cele dumne- zeiegti si ale Parin];ilor vor putea sau vor voi, ca sa spun mai potrivit, sa auda din nou. Caci daca vor voi sa o cure];e pe aceasta de cearta ca pe o boala si sa-si indrepte ochiul infielegerii in mod limpede, sau mai bine zis fara patima, potrivit ra|;iunii, spre mult luminosul si sfin];itul sfe§nic al inva|aturii predaniei Parintilor, vor inf;elege ca aceia vorbesc de doua vointe, odata ce le spun toate si le inva|a in mod clar si pe intelesul de ob§te. Ei spun: «E o dorin|a naturala si o dorinfa innascuta si fireasca a nu voi trupul sa moara. Fiindca aceasta este o osinda a firii. Si cum ar nu mai are aceasta negtiin^a totala, mai ales fiindca e purtata de ipostasul dumnezeiesc. Toate cele enumerate sint pece|i ale nefiinjiei, care nu ^n in mod necesar de natura omu- lui, ci sint ale pacatului §i pot fi invinse. Ele sint contrarii tendin|;ei unificatoare a omului, nu contraste care disting pe om ca creatura de Dumnezeu. 296 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL spune ca voinj;a e comuna ambelor? Sau cum s-ar arata deosebirea firilor intr-o singura voinja? Caci e cu totul necesar sa concure vointa cu firea §i firea sa nu voiasca sa moara si sa se lipseasca de viaj;a prezenta. §i pre- cum a flaminzi §i a inseta nu e un rau, a§a nici a dori sa ramina in viaj;a prezenta. §i e sadita in fire iubirea fata de cele prezente». §i iarasi: «Tine de trupul pe care 1-a luat cu toate insusirile lui naturale, sa se fereasca de moarte». Acestea sint invaj;aturile pururea pomenitilor Atanasie, Vasilie, Gri- gorie, loan, Teofil, Ciril §i ale celorlalti Parinti probaji. §i ce dovada mai mare decit acestea se poate aduce despre voinf;ele naturale pe care le susfin? Ce si cine s-ar putea opune acestora, cind nu e nimic indoielnic in ele si nimic neclar? Din acestea se vede ca noi nu aducem expresii noi, cum spun aceia, ci marturisim cuvintele Parinjilor; nici nu folosim expresiile lor, injelegin- du-le potrivit scopului nostru. Caci acesta e un lucru cutezator si o fapta eretica si o nascocire a unei cugetari nebunesti. Ci le prezentam in chip binecredincios, asa cum au fost intelese §i spuse de ei. Dar acestia ce pricina au §i de unde le vine ca sa nu le inteleaga asa, ci sa gindeasca altfel §i contrar acestora daca voiesc sa ramina in dreapta credin|;a si sa nu se abata de la invatatura Parin|;ilor? Caci daca le soco- tesc ipostatice §i personale, neprimindu-le ca naturale, sa admita si diversitatea personala §i sa dogmatizeze cele contrare firii si caderea din fiin];a, ducind la neexistenta firile sau mai bine zis pe ei in§isi 622 . Dar nu exista ceva din cele personale in afara firilor, daca mai putem vorbi peste tot de acestea, precum nici nu se cunoaste ceva din ele, dupa desfiintarea voin|;elor dupa fire. Caci fie ca ar voi sa le numeasca dumnezeiasca si omeneasca, fie indumnezeitoare §i indumnezeite, fie creata si necreata, fie oricum altfel* dreapta credinta ne va obliga sa numim vointele lui Hristos naturale, si nu altfel, daca voim sa indicam deosebirea naturala a celor din care consta. Caci daca e numaidecit necesar, dupa Paring, ca voinja sa concure cu firea si nu se poate spune ca vointa este comuna ambelor firi, nici nu se arata deosebirea firilor intr-o singura vointa, e 622. Cele ce le cugetam ca Jinind de firea omeneasca in despartire de cea dumne- zeiasca nu sint ale lui Hristos. Acestea sint cele intrate in fire dupa pacat §i au caracter pacatos. Ne§tiin|a firii noastre de dupa pacat nu poate fi atribuita lui Hristos ca unic ipos- tas. In el ne§tiinfa firii noastre e invinsa de cuno§tin|a Lui ca intreg, desi cuno§tin|a Lui ca om e deosebita de cunostinta Lui ca Dumnezeu, caci ramine ca cunostin^a a firii ridicata din starea de pacat, prin faptul ca e unita cu cea dumnezeiasca in ipostasul Lui eel Unul. A cugea firea omeneasca despar^ita deplin de Dumnezeu inseamna a o cugeta imprimata de pacat §i de urmarile lui reprosabile (negtiin^a, neascultare etc.). Cugetata insa in Hris- tos inseamna a o cugeta fara de pacat si numai cu urmarile ireprosabile ale pacatului, deci flaminzind, a\and frica de moarte, putind muri, nu insa si total nestiutoare si neasculta- toare de Dumnezeu, caci acestea sint nedespartite de pacat. SCRIERI 297 vadit ca trebuie sa se spuna numaidecit doua vointe, ca sa se cunoasca, dupa Parinti, in Hristos, deosebirea firilor in mod neamestecat si neim- partit (nedesparjit). Ce pot spune ei fata de acestea, sau ce numiri vor inventa, daca voiesc sa inteleaga cuvintele Parintilor potrivit scopului lor? Ce 1-ar indemna pe eel ce voieste sa ramina binecredincios, sa aleaga, in loc de voin|;ele naturale, pe cele personale? §i cine va suporta taierea Celui Unul in mai' multe persoane? Dar cele contrare firii? §i ce trebuinta e de prapastia rautatii si a inexistentei in care se rostogolesc acestia trep*tat 623 ? Trebuie sa li se recunoasca insa ca parasind lupta impotriva numarului vointelor, s-au intors la explicarea naturii lor. Pe aceasta am admite-o poate oricum ar numi-o, chiar daca au parasit numarul lor, deci din numirea nepotrivita a lor ar cunoaste absurditatea si sfirsitul nefolositor la care ii duce si s-ar convinge si ei sa marturiseasca vointele naturale, potrivit Parintilor. Dar cine nu se va mira si de hoinareala lor? Cum, abuzind de tot felul de intoarceri sucite, se silesc sa nege marea taina a iconomiei (intruparii) dumnezeiesti pentru noi? Caci aci aduc impotriva lucrarilor naturale vointa, introducind, prin vointa cea una, cum zic ei, lucrarea cea una in locul eel or doua; aci aduc nestiinta impotriva vointelor pe motiv ca vointa ar implica nestiinta si e preocupata de cele din afara; aci aduc deplina negare a celor (a vointei si a lucrarii) naturale, prin improprierea si prin desfiintarea intreaga a tainei, precum am spus, declarind ca toate acestea (vointa si lucrarea) au fost asumate de El prin relatie si nu sint cunoscute ca fiind in mod natural ale lui Dumnezeu Cel intrupat ca om. Dar se cuvine sa nu se iasa din adevar, ei mai degraba sa se consimta cu el in toate, in acord cu marturisirea sigura §i neschimbata a celor doua firi ale Aceluiasi Unul Hristos Dumnezeul nostru §i cu insu§irile care adeveresc firile Lui. Caruia fie slava impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh in veacurile nesfirsite. Amin. 19. Al Prea Sfintului monah si Marturisitor Maxim Tom dogmatic catre presbiterul Marin Mintea celor a caror ratiune e infrumusetata de virtuti 624 e luminata in chip cunoscator de haruri, care o scot din toata uitarea, precum virtu- tile scot ratiunea din ratacire §i o due atit de mult spre cunoa§terea Celui 623. A nu admite firea umana ca baza a vointei §i a o socoti amestecata cu cea divina inseamna a nega chiar firea umana. Dar aceasta duce §i la negarea unei voinfe dumne- zeiesti, odata ce e negata aceasta. La fel, o fire fara voie e lipsita de putere. Aceasta duce in prapastia sau in golul nefiin|;ei. lar intrucft voinfa e spre bine, negarea voinfei e spre rau, are ca |inta raul. 624. E propriu Parintilor rasariteni sa considere virtutea ca o trecere in practica a ra{;iunii. Sfintul Maxim a staruit in mod deosebit asupra acestei idei. 298 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL ascuns, pe cit de mult Acesta aratindu-Se pentru noi ne readuce la imita- rea Lui. Aceasta aratind-o in Duh, prea cinstitule de Dumnezeu parinte, depa§e§ti buna faima a celor cu care te intreci prin cultivarea sfinfitelor purtari si a f aptelor si mai sf intite atit de mult cit esti de in stare sa-ti inalji taria cea buna, facindu-ti capat al drumului intinderea mai departe (Filip. 3, 15) a ra^iunii in urcu§ul pururea miscator spre Cuvintul (Rajiunea dumnezeiasca) 625 . Prin aceasta depasesti firea si dai la o parte toate chi- purile §i in comunicarea curata cu Cel Prea Curat prin adunarea din toate si prin trecerea desavirsita la relajia cu toate 626 . Caci aceasta produce lar- gimea fara hotar, circumscriind si depasind prin har tot ce e definit 627 . §i pregateste sa intre in Sfintele Sfinjilor.unde a intrat pentru noi ca Inainte Mergator Iisus Cel ca noi §i mai presus de noi, pe eel ce urea impreuna cu El din slava in slava (II Cor. 3, 18) si strabate cerurile cu stiinta de la cunostinfia la cuno§tin|a (Evr. 4, 24) 628 si ajunge in tacerea tainica inijiata si mult graitoare, dupa parasirea a toata lucrarea in|elegatoare, la intilni- rea cu Tatal duhurilor 629 . Ridicat la Acesta in mod mai presus de fire prin har si prin sirguinja fericita cu cele sfinjite, ridici pe cei ce zac jos ca mine, . intinzindu-le cu compatimire mina prin scrisoare si cuvintul prin intele- gere ascunsa in acestea, indemnindu-i sa iasa prin sirguinja din cele ce despart de Dumnezeu si sa se nevoiasca, desfacuji de toate, sa cultive din toata inima numai iubirea care uneste cu El. Iar prin aceasta, ca simpla si fara forma, le porunce§te sa inlature toata duplicitatea si orice chip care acopera cu ceea ce se vede intelegerea si sa dobindeasca virtutea cu ade- varat fericita §i descoperitoare a celor fericite, la care fie sa pot ajunge §i eu, sprijinit de prea sfintele tale rugaciuni, parasind pacatul care trece cu usuratate de la una la alta. 625. Deci nu e nici un capat al drumului in virtu|,i, iar urcu§ul ra^iunii ajunge in Ra|;iu- nea sau in Cuvintul dumnezeiesc, in Care nu e nici un sfirgit pentru om. 626. Cu cit te retragi mai mult din toate, cu atit intuiegti mai mult pe to);i §i pe toate. Caci parasind egoismul §i inchiderea in particular, nu \i se mai inchide nimeni §i nimic. 627. Cind adunat in mod neegoist in tine ti s-au deschis largimile fara hotar, depa- §e§ti nu prin puterile firii tale, ci prin harul lui Dumnezeu lucrator in tine, toate hotarele, nu negtiind de ele, ci cuprinzindu-le pe rind. 628. De remarcat aceasta explicare a cerurilor ca zone suprapuse ale cunoasterii. 629. Tacerea tainic patrunsa in cele de negrait §i tocmai prin aceasta in stare de multa comunicare catre atyii. In aceasta tainica cunoagtere nu se ajunge prin efort intelec- tual, ci prin inundarea min{ii de lumina dumnezeiasca. In aceasta supracunoagtere are loc intilnirea cu Tatal. Tot ce se atinge mai jos de El se atinge prin cunoastere. Caci cunoaste- rea implica totdeauna congtiinja ca deasupra a ceea ce se cunoaste mai e ceva'superior de cunoscut. Niciodata nu socotegti ca ai ajuns la capatul cunoagterii. Ajunsa mintea la Tatal, s-a ridicat peste orice cunoastere care mai tinde la ceva superior, din con§tiin{;a nedepji- natajii, sau a marginirii ei. In Tatal e inceputul nemarginit al tuturor. Cuno§tin£a Lui nu mai e definita prin ceva superior. Mintea noastra urea din cunoagtere in cunoastere pina la supracunoagterea realita^ii supreme a Tatalui, cu Cuvintul lui Dumnezeu facut om, ca de la un cer la altul. Caci in Cuvintul avem toate treptele cunoasterii, pina la supracunoag- terea Tatalui, intrucit El Se nagte din Tatal. In Cuvintul Se face cunoscut Tatal Cel mai presus de cunoagtere. SCRIERI 299 Voind sa ridici iarasi cugetarea mea la lucrare §i sa cure|i incaperea sufletului meu de toata ne§tiin$a, mi-ai poruncit sa cercetez scrierea prea dumnezeiescului si marelui inva|ator al sfintei Biserici a Theopolitanilor, purtator al numelui invierii «Cuvint contra judecatorului impaciuitor», mai potrivit spus al desparjitorului 630 , intrucit desparte cu desavirsire si de Dumnezeu §i de noi, printr-o extrema prefacere si amestecare, pe Dumnezeu, Care S-a intrupat pentru noi §i pe Nascutul deofiinja al Tata- lui, pe Domnul nostru Iisus Hristos 631 . Drept aceea, cercetind cum spune acesta in Hristos o lucrare, de§i invafa ca lucrarile sint naturale, il voi pre- zenta pe el insusi ca injelept tilcuitor si inva^ator al expresiei lui. El declara ca aceasta lucrare nu este altceva decit unirea nedespartita a lucrarilor naturale si rezultatul lor, adica lucrul si fapta, pe care le arata pe de o parte impartasindu-se de numele de lucrare, pe de alta ca fiind ceva particular si ceva general 632 . Caci iese din lucrarea fiinfiala si prin proprietatea ei naturala se afla in planul celor particulare, dar produce totusi ceva general. Fiindca cele particulare se pot imparta§i de numele celor generate, iar celor generale li se atribuie caracterele celor ce exista concret ca particulare, dar nu li se dau numele acestora ca sa nu fie parti- cularizate prin aceste nume §i sa fie socotite in planul particularului 633 . Deci invajatorul, numind, precum am spus, rezultatul celor doua lucrari naturale, sau fapta care le cuprinde pe amindoua prin unirea lor, cu numele lor, a spus ca este o singura lucrare pentru faptul ca nu se savirseste nimic dumnezeiesc sau omenesc separat, ci Unul si Acela§i implineste deodata ceea ce infaptuieste din unirea firilor §i in mod unifi- cat printr-o perihoreza (interioritate reciproca) unitara a lor 634 . Dar n-a spus ca lucrarea Lui este o singura lucrare fiintiala prin proprietatea ei 630. E vorba de scrierea prin care Patriarhul Antiohiei, Anastasie Sinaitul (+599), a combatut scrierea filosofului triteist Ion Filopon, care pretindea sa impace pe dreptcre- dinciosi cu severianii monofizij;i, dar de fapt susjinea pe monofizi^i. Scrierea lui Anastasie s-a pierdut, afara de unele fragmente pastrate la diferifi autori. Scrierea lui Filopon se intitula: Aiavcric;. 631. Ion Filopon amestecind ca monofizit cele doua firi ale lui Hristos intr-una, II prezenta ca nefiind nici Dumnezeu, nici om, deci despar^it si de Dumnezeu si de om. Iar ca triteist desparj;ea cele trei Persoane dumnezeiesti dupa fim\k, deci si pe Fiul de Tatal. 632. Fapta concreta a lui Iisus e o impreunare a lucrarii dumnezeiegti si omenesti, care totu§i nu se contopesc. Dar i se poate da si ei numele de o lucrare, fiind o fapta con- creta particulara si in acelasi timp generala, prin repetifia ei. O vindecare savirsita de Iisus este o fapta sau o lucrare unitara, dar e totodata o impreunare a lucrarilor neschimbate si neamestecate ale celor doua firi. Fiecare fapta concreta a lui Iisus Hristos fiind produsul a doua lucrari poate fi numita deci «o lucrare», dar §i repeti^ia ei continua poate fi numita «o lucrare generala». 633. Particularul se imparta§e§te de numele generalului, dar i se adauga si un nume deosebit, care nu devine si nume al generalului, ca acesta sa nu se particularizeze. 634. Precum Persoanele divine Se afla intr-o perihoreza, datorita unitaj:ii de fiinfa, a§a se afla intr-o perihoreza cele doua firi ale lui Hristos datorita unita^ii Persoanei. 300 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL naturala, precum n-a spus nici ca are o unica fiinta si fire din pricina uni- tatii Persoanei, neimpartasindu-se de nici una din ele din care s-a com- pus. Caci se pastreaza si in unirea firilor deosebirea dupa fiinta, care pas- treaza impreuna cu ea si deosebirea insusirilor fiintiale a firilor. Spunind-o aceasta in acelasi «Cuvint impotriva judecatorului impa- ciuitor», dupa ce a distins cu pricepere proprietatea naturala apta de lucrare si insasi lucrarea ce purcede din capacitatea ei la lucru si la fapta, declara: «De aceea una este lucrarea in Hristos» si adauga cauza: «pentru ca nimic dumnezeiesc sau omenesc nu se savirse§te in mod separat, cum spunem noi». Iar cind arata rajiunea unirii, adaugind pe cea a deosebirii, zice: «Nu e una proprietatea Lui. Sa nu fie! Caci nu e aceeagi proprietatea Dumnezeirii si a umanitaj;ii», cea capabila de lucrarea naturala, dupa parerea lui. Dar mergind mai departe zice iarasi: «De altfel, ca sa spun in general acelasi lucru, e cu totul necesar ca sa fie una lucrarea firilor ce se aduna impreuna prin comunicarea unirii si a rezultatului comun. Dar e de necugetat o unica proprietate a lor fara confundare, sau a celor intre care nu are loc confundarea». Astfel Parintele a explicat foarte clar prin propriile cuvinte gindirea lui, spunind ca nu e fiinfiala lucrarea cea una a lui Hristos, ca sa nu intro- duce intre partile Lui confundare si amestecare, nici ipostatica, ca sa nu se produca in El o despartire si distanta intre cele extreme, intre iposta- sul din Tatal fara de inceput §i intre eel din Maica neprihanita 635 . Caci ca ipostas se distinge clar de cele ipostatice ale acelora 636 . Dar ce spune? «Una prin comunicare (prin participare) si prin sfirsit (prin rezultat)» 637 , pe care 1-a definit mai sus ca lucru si fapta, nedind vreo 635. Daca lucrarea ar tine de ipostas, existind doua lucrari in Hristos, ar exista doua ipostasuri in El: un ipostas fara de inceput din Tatal §i unul nascut din Maica Lui in timp. 636. Ipostasul lui Hristos e altceva decit firile §i lucrarile Lui. 637. ou^epa6|ia - un capat, sau un rezultat comun. Fiind un ipostas unic, Hristos uneste, fara sa confunde, lucrarile firilor, facindu-le sa realizeze un rezultat comun. Lucrarea omeneasca nu are un rezultat deosebit. Ea e cinstita §i inalfata la maximum pentru ca Cuvintul lui Dumnezeu §i-o face lucrarea Lui. Firea omeneasca a fost creata astfel de Dumnezeu Cuvintul, ca lucrarea ei sa poata fi lucrarea Lui. Nu *ca om» separat lucreaza §i patimegte Hristos cele omenesti, ci Insu§i Fiul lui Dumnezeu Se coboara la calitatea de Subiect (suport activ §i patimitor) al lor. Altfel omenescul n-ar fi mintuit. Dar Fiul lui Dumnezeu ramine totodata §i Subiect al celor dumnezeiegti. El le uneste fara sa le confunde. El traieste cele omenesti penetrate de cele dumnezeiegti. Fiul lui Dumnezeu Insu§i rabda «ca un om» patima crucii, dar o rabda cu putere dumnezeiasca, deci in mod pur, fara nici un picde cirteala; rabda ocarile ca un om, dar cu curatie dumnezeiasca desavirgit iertatoare. Intinde mina spre ochii orbilor, simtind miscarea ei ca un om §i sim- |ind-o §i ei ca pe a unui om, dar comunica prin ea puterea dumnezeiasca. E slab §i e tare in acelagi timp, fara ca slabiciunea sa mic§oreze taria §i nici taria sa mic§oreze slabiciunea. Traind cele omenesti, le exprima cu cuvintele cu care le exprimam noi, dar cuvintele acestea, de§i exprima cele ce le sim^im noi, aduc in ele orizonturi infinite, caci au cele omenesti intr-o simtire curata. Astfel pe de o parte le pricepem, pe de alta ne deschid adincimi inexprimabile §i ne atrag spre nivelul lor curat de traire omeneasca. Aceasta se . SCRIERI 301 putinj;a de rastalmacire nici celor ce voiesc sa le amestece, nici celor ce voiesc sa le desparta, ci pe unii departindu-i facind cunoscut ce este in mod real §i propriu dupa fire umanitatii din El si eel al Dumnezeirii, iar pe ceilalti alungindu-i prin aratarea ca nu este in El nici o lucrare despartita sau distantata. Caci numele de lucrare, folosit in comun atit pentru mi§- carea simpla cit §i pentru cea vazuta in relatie, sau pentru rezultatul insusi, nu aduce nici o amestecare in lucruri cit timp se expun in mod clar cele intelese prin ele. Ci facind asa pazim in mod neimpartit (nedespartit) pe cele ale ambelor care se aduna fiintial in El §i cunoa§tem pe ale fieca- reia deosebite de ale celeilalte in mod neamestecat pentru unirea si impreuna lor subzistenta; si pe ale ambelor ca fiind ale Celui ce e intreg din ele pentru existenta lor concreta in El. Nici_nu le amestecam pentru intregimea Lui, nici nu le desparjim pentru deosebirea lor, ci pazim ratiunile sau hotarele fiintelor si deosebirea lor si tinem strins uni- tatea unuia §i aceluia§i ipostas. Astfel §i pentru acestea, acesta si oricare alt Parinte probat §i dumnezeiesc afirma, cum am aratat, scriind in Hris- tos o lucrare si doua, primul lucru privind la unirea lucrarilor celor dupa fire precum §i a firilor, iar al doilea la deosebirea lor fiinfiala. Pina aci despre acestea. Dar sa ne oprim si la explicarea cuvintelor lui Grigorie Teologul, marele propovaduitor al adevarului, in care spune ca «Cuvintul a fost intiparit de om 638 , nu trebuie inteles referindu-se la Mintuitorul. Caci voia Aceluia nu e contrara lui Dumnezeu, fiind intreaga de la Dumnezeu (indumnezeita)». Socotesc ca expresia e legata de o cugetare foarte corecta, logica; pentru ea §i din ea s-a straduit iubitorul de osteneala chiar daca, pentru o lipsa de exactitate a cuvintului, cei usori §i ingro§a|;i (cu mintea) uneltesc asalturi impotriva ei. Caci in nimic nu se straduiesc mai mult decit in a cerceta §i a afla ceva intinat chiar §i in cele mai sigure expresii care nu le deschid nici o cale impotriva Cuvintului. Ei cauta aceasta pornind de la un simplu cuvint chiar cind el vine dintr-o cugetare nefalsificata §i curata. A§a si cu cuvintele acestui dumnezeiesc Parinte, prin care voieste sa adevereasca si sa intareasca vointa naturala a trupu- lui insufletit luat din noi (adica al umanitatii Mintuitorului), cind zice: «Voirea Lui este inteleapta §i bine cugetata^. De aci se arata deosebirea fiinfiala a ei fata de vointa Lui dumnezeiasca §i imparateasca, neinga- duind sa odrasleasca din ea nicidecum vreo amestecare in taina lui Hris- tos. Iar accentul penultim (Oeoftev = de la Dumnezeu) nu le da putinfa adversarilor de a introduce, contrar noua, o singura vointa, sustinind o intimpla de altfel §i intre oameni. Avem un vocabular comun, dar fiecare exprima prin el stari sufletegti in acelagi timp identice §i deosebite de ale altora, raminind intr-o anumita privin|;a incomunicabil. 638. Cuv. 36 sau 2 despre Fiul. 302 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL voin^a de relate sau ipostatica §i o unire numai prin har si vrednicie 639 , a§a cum si sfinfii sint miscafi §i lucrati intii.de Dumnezeu pentru inclina- rea si afectiunea lor intreaga fa]a de cele dumnezeie§ti. Dar nici accentul pus pe ultima silaba a termenului grec (frefrev = indumnezeita) nu identified voin^a fiinjiala si naturala a Mintuitorului ca om cu voirea Lui dumnezeiasca (cine ar putea spune aceasta?), ci pre- zinta extrema unire a doua firi. Caci cuvintul «indumnezeita» fiind din cele ce arata in cele spre care se indreapta o lucrare, precum si cuvintele incalzit, luminat, si cele asemenea, introduce impreuna cu sine si pe eel spre care se refera, ceea ce spune prin a indumnezei, a incalzi si a lumina. Aceasta implica o relate statornica neavind intarita in ceva de la sine, ci de la alta, nici ratiunea deosebirii, nici a unirii extreme. Fiindca nu e sufi- cient a nu fi ceva contrar pentru a fi unit cu altceva. Dar nici tot ce e natu- ral si fara pata e si unit cu Dumnezeu. Iar ceea ce e indumnezeit e numai- decit §i unit, insa nu parase§te nici deosebirea fiin|iala intrucit se men^ine neamestecat in unire. Dar de va zice cineva: Daca nimic natural nu e si contrar, cum a spus Parintele despre voinja naturala, daca e a Lui §i nu a altuia, ca nu a urmat in toate lui Dumnezeu, ci: «S-a opus si a luptat de cele mai multe ori impotriva»? Sau nu e naturala, daca lupta impotriva, sau nu lupta, daca e naturala. Deci e altceva dupa calitatea naturala decit voia omeneasca a Mintuitorului. La aceasta raspundem: de fapt, daca e naturala, nu e nici- decum contrara; iar daca nu e naturala, spunem ca e contrara. Fiindca daca e natural, nu e contrar. Dar ceea ce e miscat de noi, e contrar §i nenatural. Aceasta e in mod clar contrar si opus si urmat de pacat. Caci ceea ce se face contrar rajiunii §i legii e ceea ce se face prin modul abuziv (napaxpfjoiv == cum nu trebuie) al miscarii si nu prin ratiunea puterii dupa fire 640 . Fiindca ceea ce se configureaza (TU7tot3|aevov) si se misca conform firii, desi nu e unit cu Dumnezeu, e in acord si nu in lupta cu El. Caci pre- cum nu e in fire nici o rafiune a ceea ce e peste fire, asa in ea nu e nici o 639. Atit cei ce sustin in Hristos o voinj;a prin relate, cit §i cei ce susjan o voin^a ipos- tatica, nu cunosc doua voin^e unite in El. Ca atare nici nu pot sus^ine o indumnezeire intreaga a voinj;ei omenesti. Sf. Maxim vede chiar in accentul pus pe silaba antepenultima de unele manuscrise (fteoftev) ca e vorba de o deosebire a voinfei omului de cea a lui Dumnezeu, ca si intre lucrarile lor. Aceasta o arata insa §i accentul pus pe ultima silaba (©eoMv) care inseamna in mod direct indumnezeire. Prin accentul pus pe penultima silaba se arata ca voin^a ome- neasca e indumnezeita de Dumnezeu. Iar prin accentul pus pe ultima se afirma voinja indumnezeita. Prima forma intareste si mai mult caracterul deosebit al voin|;ei indumne- zeite de cea indumnezeitoare. 640. Orice existen);a isi are prin fire ratiunea ei. Dar ea se poate misca nu numai con- form rajiunii ei, ci §i intr-un mod contrar rajaunii sau firii.ei. Totusi modul nu poate nimici de tot firea unei existence sau ratiunea ei. SCRIERI 303 ra£iune a ceea ce e contrar firii si in razvratire fata de ea 641 . De aceea inva- |atorul nici nu a declarat-o miscarea ca neurmind numaidecit firii, ci a spus cu moderate: «Ceea ce nu (se intimpla) totdeauna, ci de multe ori», prin ceea ce este subinteles £ine §i pujin, pentru faptul ca e greu pentru cei multi sa ajunga la virtute. Caci vointa omenescului in Hristos, desi era naturala, nu era simpla ca in noi, precum nici omenescul insusi, fiind indumnezeit mai presus de noi prin unirea culminanta, de care a depins in legatura si nepacatuirea. Dar vointa noastra e vadit simpla si nicide- cum fara de pacat din pricina alunecarii ei aci §i acolo, care nu altereaza firea, dar abate miscarea, sau, mai drept vorbind, o face altf el. Dar e vadit ca, desi face multe contrar rajiunii, fiinja nu cade nicidecum din rafiunea innascuta ei. Deci nu e altul umanul din noi si altul eel din Mintuitorul. Nici alta voin|a dupa ratiune a firii, desi voieste altfel si mai presus de noi, pentru ca Mfntuitorul S-a constituit dumnezeieste, iar vointa a fost imprimata dumnezeieste in unirea culminanta cu Dumnezeirea. Caci nu se poate cugeta ca s-ar fi armonizat in mod natural fiecare din cele lipsite de aceasta, chiar daca am admite prin cugetare ca firile inaintind s-au adu- nat in mod nedespartit intr-o fire care a rezultat din ele. Dar aceasta nu se poate intimpla in Hristos. Jar daca nici in noi nu se petrece aceasta in mod natural, ci se vad manifestindu-se contrar firii §i ratiunii, cum s-ar putea atribui aceasta umanitatii Lui, fie macar §i prin cugetare sau imagi- nable? Ci numai prin asumare, din mila, se poate socoti ca Cel ce e capul intregului trup Si-a insusit ca Doctor bolile celui suferind pina a ne eli- bera de acestea ca Dumnezeu, Care S-a intrupat pentru noi, luindu-le de la noi §i desfiintindu-le cu puterea trupului asumat al Lui 641b . Caci moti- vul patimilor e indoit: unul e certarea, altul necinstea. Primul caracteri- zeaza firea noastra, al doilea o altereaza. Pe primul 1-a primit ca om pentru noi, voindu-le fiintial, adeverind firea §i inlaturind osinda 641. Sfintul Maxim apara caracterul distinct, dar neopus lui Dumnezeu al rafiunilor celor create, pentru a lua monoteltyilor temeiul pentru confundarea voii omenegti a lui Hristos cu voia dumnezeiasca. El e strain de panteism, dar §i de un dualism al luptei prin fire intre Dumnezeu §i ceea ce nu e Dumnezeu. Numai pacatul ca o rea f olosire a libertajii crea^iei aduce lupta. Omenescul nu e contrar lui Dumnezeu prin fire, dar nici nu are iden- tica cu sine Dumnezeirea ca izvorul existentei infinite §i nici necesitatea de a ramine alipit de Dumnezeu. Insa e facut pentru a se dori dupa o unire din ce in ce mai intima cu Dumne- zeu. Insa nu o poate realiza aceasta de la sine. E necesar pentru aceasta ajutorul lucrarii lui Dumnezeu. §i cind omul n-a mai fost in stare nici sa raspunda prin colaborare la ajutorul lui Dumnezeu in vederea unirii, omenescul a fost primit in ipostasul dumnezeiesc, sau in Hristos. Aceasta corespundea voin^ei lui Dumnezeu de a uni umanitatea cu Sine. In Hris- tos se implineste planul din veci al lui Dumnezeu cu umanitatea. 641b. Nici in firea omului de rind lupta contra celor bune nu e dupa fire. Cum ar fi deci aceasta in firea asumata de ipostasul Cuvintului? Totu§i Hristos Si-a insu§it patimi- rile noastre din mila. 304 SFiNTUL MAXIM MARTURISITORUL * noastra, pe al doilea 1-a insusit iarasi in chip iconomic (mintuitor) ca iubi- tor de oameni, aratindu-Se in noi si in modul nostru nevindecat, ci, con- sumind tot ce e al nostru ca focul ceara, sau ca soarele aburul pamintului, sa ne transmits cele ale Sale si sa ne faca inca de aid nepatimitori si ne- stricaciosi prin fagaduinf;a 642 . Deci trebuie sa aprobam dupa cuviinta rivna si osteneala celui ce se straduieste pentru acestea de dragul dreptei credinte, si sa-1 indemnam spre o mai mare atentie la cuvintele Parinjilor, pentru cei ce uneltind impotriva celor bune nu le ingaduie, din prea mare lipsa de minte, nici celor ce vor sa aleaga ceea ce e cu putinta. Iar Papa Onoriu al romanilor socoteste ca nu condamna dualitatea voinj;elor naturale in Hristos, pentru faptul ca in Epistola scrisa catre Sergie aproba o vointa, ci mai degraba o aproba §i o recomanda cum se cuvine. El nu vorbeste de o singura vointa spre desfiin|;area vointei orae- nesti naturale a Mintuitorului, ci pentru ca sa arate ca zamislirea Lui fara de samin|;a si nasterea fara stricaciune n-a fost anticipate de nici o vointa a trupului sau a gindului patimas. Caci aceasta n-a savirsit-o decit vointa dumnezeiasca a Tatalui prin Fiul Unul Nascut, Care Si-a lucrat intrupa- rea Sa cu impreuna-lucrare a Duhului Sfint. Ca acest in|;eles il are ceea ce spune el e vadit din aceasta: dupa ce spune ca pentru negraita unire a firii dumnezeiesti §i omenesti si zice ca a patimit Dumnezeu cu umanitatea si ca S-a coborit din cer cu Dumnezeirea si prin aceasta a aratat extrema comunicare reciproca a ambelor firi ale lui Hristos si ale Fiului eel Unul, adauga zicind: «De aceea si marturisim o vointa a Domnului nostru Iisus Hristos^. Dar cum o spune aceasta? «Fiindca in mod evident a fost asu- mata de Dumnezeire firea noastra 643 , nu pacatul», adica nu din pacat. El vorbeste ca marele Atanasie, care scrie acestea impotriva rau-credincio- sului Apolinarie: «S-a nascut din femeie, ridicindu-Si Siesi chipul omu- lui din prima plasmuire, prin aratarea trupului fara de voin^e trupesti si ginduri omenesti, ca chipul innoit. Caci e (in El) singura dorinta a Dum- 642. Patimile caraeterizeaza pe de o parte slabiciunea firii noastre, pe de alta arata starea noastra de necinste. Slabiciunea ne-o vindeca Fiul lui Dumnezeu prin taria rabdarii Lui in trup; patimile de necinste le topeste facindu-ne nepatimitori, sau curati. Adica sint in noi patimi ca boli ontologice §i patimi ca deprinderi abatute de la calea cea dreapta a firii. Pe cele dintii le vindeca, de cele de al doilea ne purifica. 643. In greceste se spune «ixvf)q Oeottitoc TzpooeXi\flr\ finetepa vok». In sensul acesta trebuie inf eleasa §i expresia de mai inainte ca «omenirea s-a coborit din cer cu Dumnezei- rea»; in sensul ca omenirea a fost luata de catre Dumnezeirea coborita din cer. Papa Onoriu a primit prin 633 o Epistola de la patriarhul Sergie de Constantinopol, in care acesta apara doctrina monoenergista a lui Cyrus, facut de imparat patriarh de Alexandria, care voia sa impace prin ea pe monofizijii din orasul sau diviza|;i in doua grupe (Enzo Bellini, Maxiwne tinterprete de Pseudo-Denys LAreopagite, in vol. «Maximus Confessor. Actes du Symposion sur Maxime le Confessor, Fribourg, 2-5 Sept. 1980, 1981». Editions universitaires, Fribourg, p. 40). Scrisoarea lui Onoriu catre Sergie, de care vorbeste Sf. Maxim, e scrisoarea lui de raspuns catre Sergie. SCRIKRI 305 nezeirii». Infaptuind nagterea cea dupa trup a Cuvintului pentru noi, S-a facut mai presus de noi. Caci n-a premers voirea patima§a sau gindul tru- pesc, cum se vede la noi, din pricina placerii ce ne stapineste din ratacirea neamului, ci singura voire a Dumnezeirii Fiului, ce I§i lucreaza El Insusi, cum am spus, intruparea Sa cu bunavoirea Tatalui §i impreuna-lucrarea Prea Sfmtului Duh, innoind in Sine si prin Sine modul na§terii introdus in fire §i facindu-§i zamislirea Sa din Sfinta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, fara de saminta. Privind la aceasta ratiune negraita a nasterii Lui, acela (Atanasie) a spus: «Singura vointa a Dum- nezeirii in El», iar acesta (Onoriu): «0 vointa a Domnului Iisus Hristos fiindca, in mod vadit, a fost luata de Dumnezeire firea noastra §i nu paca- tul, adica fara vointele trupe§ti §i gindurile omenesti», cum zice dumne- zeiescul Atanasie. Dar fiind si om, pe linga faptul ca a fost Dumnezeu, nu putea sa nu aiba si vointa omeneasca §i naturala, precum o avea §i pe cea dumnezeiasca si parinteasca. Aceasta o da de inteles §i in cele urmatoare, zicind: «A fost conceput fara de pacat din Duhul Sfint si din Sfinta, Prea Curata si Pururea Fecioara Nascatoare de Dumnezeu Maria; §i S-a nascut fara intindciune din Ea dupa trup». Dar ne prezinta §i dumnezeiasca Scriptura §i ne-o arata aceasta vorbind de trup cu lauda §i cu ocara, indemnindu-ne sa intelegem ca Domnul n-a asumat alt trup prin fire §i fiinta - sa nu fie! - fata de al nostru. Caci 1-a §tiut pe acesta luat din fiinta noastra, adica din prea sfintul pintece al Pururea Fecioarei §i Maicii lui Dumnezeu celei de o fire cu noi, dar altul prin nepacatuire §i prin faptul de a nu avea nimic opunindu-se, cum avem noi in madulare legea cea din neascultare 644 , luptind impotriva legii duhului. «Caci nu s-a asumat, zice, de catre Mm- tuitorul trupul stricat (corupt) de pacat, care se oste§te impotriva legii mintii Lui». Caci nu i-a premers Lui legea na§terii prin saminta conforma pacatului, ci legea dreptatii dumnezeie§ti stralucindu-ne ca model §i des- fiintind (in el) cu desavir§ire legea din neascultare intrata in fire. Caci a venit, zice, Celfara de pacat «ca sa caute si sa. mintuiascape celpierdut» (Luca 19, 10), adica firea neamului omenesc care a pacatuit. «Caci n-a fost in madularele Lui alta lege, sau o vointa deosebita §i contrara Tata- lui». Prin aceasta L-a aratat nu ca neavind vointa omeneasca naturala. Caci nu se arata sa fi spus aceasta. Ci ca in calitate de om n-a avut nici 644. E in madulare o alta lege, nascuta din pacat §i contrara legii Duhului (Rom. 7, 23). Ca sa nu se nasca un haos, am cazut intr-o lege care ne reglementeaza viata in pacat. De pilda murim toti cam la aceea§i virsta, «ca sa nu fie rautatea fara de margini». E o lege care ne tine in slabiciune, ne tine in limite stricte, ne limiteaza libertatea rau folosita. In legatura cu aceasta viata strimtorata a noastra, toate legile naturii au devenit legi rigide, ca sa nu putem face prin natura tot raul pe care-1 voim. 306 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL dupa trup prin madulare vreo lucrare contrara firii, nici dupa suflet vreo miscare a vointei nerationale, ca noi, «pentru ca S-a nascut §i mai presxis de legea firii omenesti*. Dar si in cele urmatoare arata ca prin cuvintul lui urmarea sa inlature numai vointa patima§a, nu pe cea naturala a Mintuitorului; si ca prin cea naturala si omeneasca era in acord cu cea parinteasca si dumnezeiasca, neavind deosebirea fata de aceea dintr-o faptuire contrara, ci, dindu-Se astfel pe Sine noua ca model, o supunea pe a Sa de buna voie; §i o reco- manda pe a Tatalui, ca imitindu-L in aceasta §i noi si renuntind la a noastra s-o implinim pe cea dumnezeiasca cu toata sirguinta. Aceasta o spune asa: «Cind s-a scris: «N-am venit sdfac voia Mea, ci a Tatalui care M-a trimis» (loan 6, 38) §i: «Nu ceea ce Eu voiesc, ci Tu, Parinte» (Matei 14, 36), acestea nu sint ale unei vointe deosebite», adica potrivnice §i con- trar lucratoare, «ci ale iconomiei (intruparii) omenesti care §i-a insu§it din compatimire cele ale noastre». «Acestea le-a spus pentru noi, carora ne-a dat exemplu Invatatorul dreptei credinte, ca sa umblam pe urmele Lui §i sa nu faca fiecare din noi voia sa, ci sa prefere a-i urma degraba in toate voia Domnului». Deci, cum am spus, nu afirma desfiintarea vointei naturale si omene§ti, ci a celei patima§e §i contrare firii. §i vorbind in general, a marturisit pe Dumnezeu Cel intrupat avind vointa noastra, dar libera de orice pacat. §i ca sa spun pe scurt, socotesc ca el prin expresia «o voie» arata ca singura voia dumnezeiasca aprecedat na§terea Lui dupa trup; iar prin afirmarea ca «nu exista (in El) o vointa deosebita» spune ca nu are o vointa contrara sau contrar lucratoare, ci pe cea care concura §i e deplin unita. Deci cind zice ca a fost luata firea noastra de Dumnezeire, vorbe§te de o voie. Iar cind spune: «N-am venit sdfac voia Mea», introduce in mij- locul frazei, omitind numarul: «Nu sint acestea ale unei vointe deose- bite», adica contrare §i opuse, din ceea ce rezulta in mod vadit ca in Min- tuitorul sint doua vointe dupa fire. Caci daca n-a avut vointa contrara, a avut ca om pe cea naturala. Fiindca ceea ce nu e contrar e numaidecit natural. Aceasta n-o va contrazice nimeni. Caci nimic nu e in fire sau in cele dupa fire, contrar. Deci ma tem ca trebuie sa se osteneasca mult sa introduca ceea ce n-a scris propriu-zis in «Cuvintele» sale barbatul acela §i sa-§i faca un acoperamint din scrisorile lui cei ce le rastalmacesc pe acestea contrar scopului lui. Caci cuvintul e de acord cu sine, alungind tot asaltul calom- niatorului. Acesta socotesc ca e sensul celor scrise de el, curat de toata banuiala. Acest sens mi 1-a facut mai sigur reintorcindu-se din Roma prea cuviosul presbiter Ava Anastasie, barbat impodobit ca nici un altul cu virtutea si SCRIERI 307 intelepciunea dumnezeiasca. El mi-a spus ca a discutat mult cu Prea Sfin- $itii barbaji ai marii Biserici de acolo despre Epistola scrisa dintre ei catre Sergie, intrebind pentru ce §i cum a afirmat in ea o voinj;a; §i ca i-a aflat iritati pentru aceasta si aparindu-se. Pe linga aceasta a vorbit cu eel ce a dictat, la porunca Papei, aceasta Epistola in latina, cu domnul abate loan, Prea Sfintitul impreuna ostenitor, care a afirmat ca prin numarul una n-a afirmat nicidecum o singura vointa, de§i s-a inventat aceasta de cei ce au tradus-o acum in limba greaca; nici nu se afla in ea negarea sau identifi- carea vointei omenesti naturale a Mintuitorului, ci deplina inlaturare §i anulare a celei repro§abile ca aceea a noastra, prin care se sustine §i raz- boiul intre cei de acela§i neam. Ei au voit sa arate trupul asumat curat de orice pacat, conform traditiei prea sfintelor Scripturi §i a invataturilor Parintilor. Ei se arata prin aceste cuvinte de acord cu explicatiile recente ale nimicniciei mele si pecetluind apararea ce am facut-o eu lui Onoriu. Stiindu-i deci aparatori ai acestora, am admirat mult dreapta lor invatatura precum m-am uimit de viclenia celor ce indraznesc toate pentru desarta lor necredinta §i voiesc, precum le-a fost si le e obieeiul, prin anumite in§elaciuni §i rastalmaciri, sa atraga la ei pe cei ce se lupta cu rivna impotriva lor §i sa fure mintea celor care nu le urmeaza. Aflind-o, am socotit necesar sa ti-o arat si tie, cinstitule de Dumnezeu parinte, ca intarindu-te, sa respingi asalturile celor potrivnici, lovindu-i cu cuvintul puternic si biruindu-i cu totul prin credinta, ca sa ai prin aceasta cununa slavei Celui Unuia Nascut §i diadema comuniunii §i unirii cu El dupa har. Acestea fa-le cunoscute, sfintite si cinstite conducator al meu, intii statatorului ierarhic al credin|;ei noastre neprihanite §i ortodoxe, sub ale carui aripi ne odihnim toti, cei de aproape §i cei de departe, avind ca unica temelie a dogmelor sfintite fericita luminare a lui si prin el. Prin ea sintem calauzi|i si ridicati spre lumina neumbrita a Tatalui in Duhul Sfint. Spre el privind, ca capetenie a mintuirii noastre, dupa Cei ce e primul prin fire si indreptindu-ne in chip dreptcredincios cararile, ne grabim spre viata nesupusa stricaciunii, ci intarita prin nestricaciune, de care, precum ne impartasim aici prin nadejde, datorita rugaciunilor lui de Dumnezeu insuflate si de invataturile inteleptite de Dumnezeu, fie sa ne invrednicim sa ne impartasim si acolo prin mijlocirea si conducerea lui dumnezeieste lucratoare, sala§luiti si desavirsifi in Insusi Cuvintul §i Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos 645 . 645. Sfintul Maxim cere presbiterului Marin sa faca cunoscute acestea Arhiepisco- pului Ciprului, pazitorul responsabil al dreptei credinfe in Biserica autocefala a Ciprului, in ale carui rugaciuni isi pune nadejdea. 308 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL 20. A aceluiasi Despre calitate, proprietate (insusire) si deosebire, catre Teodor, presbiterul din Mazara 6 »646 Nu socotesc ca Prea Sfintiile Voastre aveti nevoie de altceva spre cunoastere, odata ce aveti in minte pe Cel Unul Care inj;elepteste, pe Duhul Sfint din Care izvoriti si altora cele dumnezeiesti, intr-o revarsare de intelepciune plina de nesfir§ite daruri, ca o comunicare de intelesuri prin rostire de cuvinte intr-o imbelsugare care a ajuns pina la cei smerifi ca mine si lipsiti de orice invatatura, ca o stiinta §i cunostinta dumne- zeiasca, macar ca §tiu ca va folositi §i de coborire prin intrebare. Aceasta pentru a ne ajuta sa maintain si a ne ridica prin aplecare extrema §i mai mult spre inaltimea propriei cuno§tinte, pe noi cei ce zacem jos §i sintem inchi§i in ne§tiinfa. Curatindu-ne prin aceasta smerenie de falsa cunos- tinta §i, prin insuflare, de necumintenia cugetarii, ne duceti la deprinde- rea cunoscatoare §i la rivna viguroasa §i faptuitoare, din care vine min- tuirea dupa har a celor ce se mintuiesc prin cei ce s-au invrednicit sa izba- veasca asemenea voua pe cei vrednici. Sa vorbesc deci despre cele ce invatindu-ne ne-ati poruncit sa le cer- cetam mai departe, adica despre calitate si proprietate §i deosebiri. Cei din afara 647 au gasit in ele multe sensuri §i ar trebui sa intindem mult cuvintul nostru pentru a desfasura impartirile ce le vad aceia in ele, ceea ce nu se poate face in extensiunea modesta a unei epistole, cum se poate face in lungimea unor scrieri. Iar la dumnezeiestii Parinti indicarea lor e coerenta §i scurta, nefiind vazute ca suport sau ca fiinta §i fire, ci in cele ce sint in fiinta sau in ipostas 648 . De fapt ei spun de calitate ca e la om rationala, iar la cal, nechezatul. Si e calitate ipostatica a unui om nasul acvilin sau cirn; sau a unui oarecare cal culoarea sura sau galbena. Asa §i in toate celelalte fiinte sau ipostasuri, create, calitatea se vede ca una §i proprie, adica generala §i particulara. Prin ea se cunoa§te si deosebirea intreolalta a speciilor si indivizilor, facind sa se cunoasca adevarul lucrurilor. Dar in firea nenascuta care e unicul principiu, nu se poate vorbi in mod propriu de calitate. Caci Dumnezeirea nu este din fiinta §i accidente, fiindca in acest caz ar fi si creata, ca una ce e compusa §i alcatuita din 646. Mazara era o cetate pe litoralul Siciliei. Sfintul Maxim scrie celor ce nu erau subordonafi Constantinopolei, unde imparatul confirma patriarhi care sprijineau politica lui de sus];inere a monotelitismului. 647. Filosofii din antichitate. 648. Ra^iunea noastra e obi§nuita ca sa distinga in cele ce sint pe unele de altele, nu sa vada unitatea desavir§ita §i totugi infinit de bogata, unitate care nu se refera la nimic ca principiu al ei, ci este ea insasi totodata principiul absolut. De aceea noi mai mult banuim vag si neclar aceasta unitate cu adevarat existenta. SCRIERI 309 acestea. Aceasta o putem spune numai prin minte, intrucit ne inchipuim din cele ale noastre cele mai presus de noi, ca unii ce nu sintem in stare decit abia asa sa primim, in chip intunecos, cunostinta acelora si sa le exprimam in oarecare masura, dar nu in mod desavirsit 649 . Caci numai atotsfintenia, atotputernicia, atotdesavirsirea, supradesavirsirea, desa- virsirea de sine, stapinirea prin sine, intelepciunea de sine, si orice alt- ceva natural si dumnezeiesc, se mai spune ca este o calitate naturala 650 . 1 se cuvine numai lui Dumnezeu ca Celui mai presus de fiinta 651 . Iar calitatea ipostatica a Tatalui e nena§terea, a Fiului, na§terea (faptul de a fi nascut), a Duhului Sfint, purcederea; adica nenasterea, nasterea si purcederea, care se numesc si proprietaji (insusiri proprii, personale). Ele apartin numai Lui in mod natural sau ipostatic, §i nu altuia. Din acestea se constituie deosebirile fiintiale in Dumnezeu, cum am spus, prin intrebuintarea improprie, iar in toate cele create sint in mod propriu si dupa fire. De aceea spun ca e lucru gresit a le socoti in raportul dintre ele calitati, proprietati si deosebiri, in sensul unor acci- dente, dar nu al unui suport, adica al fiin|;ei. Totu§i calitatea se deose- be§te prin faptul ca e mai generala §i se afla in toate, nefiind nici una dintre existence fara calitate afara de Dumnezeu, intrucit nici una nu e in afara rela|iei sau fara o forma. Iar proprietatea se spune ca e particular^, ref erindu-se la aceea sau aceea si nefiind a tuturor, ci intr-un fel oarecare §i simplu asa sau altfel si fiind a fiin^ei acesteia si nu a alteia. Iar deosebi- rea e socotita ca constitutive creaturilor §i distinctive. De aceea o §i numesc pe aceasta asa, zicindu-i constitutive si socotind-o, cum am spus, 649. Nu exista undeva bunatatea ca esenfa de sine. Nu bunatatea in sine ma bucura, ci faptul ca cineva e bun cu mine. 650. Insu§irile lui Dumnezeu nu sint deosebite de firea sau de natura dumnezeiasca, ci sint una cu ea. 651. Toate au caracterul suprafiintial, ca si fiinta divina. §i ca atare nu se disting de fiinta divina cum se disting insugirile existen|;elor create, fiind determinate in parte de relatia fiecareia din ele cu altele. Kant a facut distincfia intre «judeca^ile analitice», care spun doar ceva despre lucrul in care acel ceva se gase§te (omul - fiinta cuvintatoare), §i «judeca|ile sintetice», care adauga ceva nou unei existente (omul-fiinfa care se imbraca). In realitate despre nici o fiinta creata nu se poate face o judecata pur analitica, pentru ca fiecare e ceea ce e §i printr-o relatie cu altele: omul e fiinta cuvintatoare pentru ca are cui vorbi; omul are nevoie de atitea lucruri deosebite de sine pentru a trai. Dumnezeu insa nu depinde de nici o relafie. El e in Sine desavir§it etc. Si trebuie sa existe un virf al existen|;ei care are in sine totul. Fiecare insugire ce I-o atribuim fine de firea Lui. El e mai presus de orice fel de judecata sintetica (si chiar analitica, in sensul celor aplicate noua). Acest fel de a fi al Lui ramine pentru noi o inchipuire vaga. Totu§i intrind de buna voie in relatie cu noi, ca fiinfe marginite, firea Lui se arata activa potrivit trebuinfei noastre de a ne dezvolta ca fiinfe marginite. Faptul ca toate din lume sint dependente unele de altele arata nu numai pe fiecare insuficienta sie§i §i neavind existen|a prin ea, ci §i pe toate. Aceasta se atata §i in faptul ca nici una §i nici toate la un loc nu au o deplina mulfumire in relafia aceasta uni- versala §i ca toate nu numai se susfin, ci se §i rod intre ele, cind nu staruie in unirea cu Dumnezeu. Numai relafia cu un Factor absolut suficient Lui§i le poate da §i lor existenfa ferma, netrecatoare §i deplin mul|umitoare. 310 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL ca distingind cele ce sint dupa fiinta si fire si dupa persoana si ipostas §i inlaturind orice prefacere si amestecare a tuturor 652 . Aceasta si asa fiind invaj;atura Parintilor despre calitate, proprietate si deosebire, ea este o patrundere si o calificare a lor, ca sa spun pe scurt. Dar e cu neputin|;a sa fie si sa se cugete vreuna din acestea fara o fiinta (substantia) ca suport al careia este si se numeste fiecare din acestea. Caci calitatea se spune ca e a fiintei, nu a ei insesi. La fel proprietatea si deosebirea. Cel ce nu o spune aceasta e nerational, iesind, contrar ratiunii, din ratiunea cea dupa fire. Din ea a iesit, contrar tuturor, singur Sever, printr-o cugetare cu totul aiurita, inchipuindu-§i cele ce nu sint nicidecum si vorbind de o deosebire nefiintiala in Hristos, ca sa-L declare neexistent, prin desfiintarea firilor din care si in care consta si desfiintind odata cu ele insesi calitatile. Caci nu se poate ca desfiintindu-se fiinta sa se mai constituie acestea, sau din acestea, adica din calitati si deci sa poata subzista Hristos, desi acest neis- pravit II declara in mod aiurit compus. Iar prin aceasta ajunge la desavir- §ita tagaduire a Lui. Caci nu e Dumnezeu sau firea lui Dumnezeu o fire compusa 653 . Daca ar fi asa, toata firea compusa ar fi Dumnezeu prin fire. Iar daca toata firea compusa e Dumnezeu prin fire, Tatal eel necompus nu mai e, dupa el, Dumnezeu. Caci daca compusul e Dumnezeu prin fire, necompusul nu mai e Dumnezeu prin fire. Iar daca si necompusul e Dumnezeu prin fire, acest lipsit de Dumnezeu si contrar lui Dumnezeu declara hristosi o multime de zei, necunoscind pe Dumnezeu Cel cu ade- varat existent si facut om, dar pastrind chiar si in compozitia ipostasului simplitatea si necompozitia dupa fire impreuna cu Tatal, ca Dumnezeu prin fire si din Dumnezeu, chiar daca S-a facut om mai presus de oameni, din oameni, prin om, prin asumarea trupului care are suflet inte- legator 654 . Dar acest neom nu-L marturiseste nici om pe Dumnezeu Care S-a inomenit, negind firea omului in El, ca si pe cea dumnezeiasca. Caci nu-L marturiseste indoit, adica indoit in fire, ca Parintii, ci propune o 652. Fara distincjiile statornice intre ele nimic n-ar fi congtient §i n-ar exista ca ceea ce este el insusi. Toate ar fi un haos. Distinctive menfinind fiinj;ele si persoanele neames- tecate, men|in propriu zis in existenta pe fiecare ca atare. In distinctie se arata puterea datatoare §i sus^inatoare de existenfa, ca §i fiinta generala a tuturor. 653. Sever, patriarhul monofizit al Antiohiei, declarind pe Hristos compus, dar nere- cunoscind in El doua firi, facea insa§i Dumnezeirea Lui compusa. Dar aceasta nu mai putea fi firea lui Dumnezeu. 654. Sever neadmijind doua firi in Hristos, dar socotindu-L totu§i compus, pentru a amagi pe dreptcredinciogi, trebuia sa ajunga la concluzia ca firea cea compusa, recunos- cuta de el in Hristos, e dumnezeiasca. Dar in acelagi timp jinind sa considere pe Dumne- zeu §i necompus, trebuia sa ajunga la concluzia ca e Dumnezeu atit ca necompus, cit si ca compus, deci un Dumnezeu in dublu sens. Faj;a de aceasta concluzie inevitabila a teoriei lui Sever, dreapta credin^a afirma §i ea ca Hristos e un ipostas compus, dar e compus din firea necompusa dumnezeiasca si din firea compusa omeneasca, adica e Dumnezeu si om. SCRIERI 31_1 oarecare fire compusa si artificiala, intrecind nerusinarea lui Apolina- rie. Prin aceasta desfiinfind, nemernicul, marea taina a iconomiei pentru noi, teribilul retor abuzind cu dibacie de numiri greu de demascat, prin furtul cuvintelor, excita sensibilitatea spre primirea falselor credinte. Caci II numeste, chipurile, pe Hristos Dumnezeu §i om, dar desfiinteaza sensul adevarat al fiecarei numiri, ca unul ce nu marturiseste firile ale caror numiri le foloseste. §i afirma deosebirea, nerecunoscind nici o deo- sebire in lucrurile care se deosebesc, neavind, dupa el, niste suporturi prin fire 655 . Aceasta pentru ca sa insinueze si o amestecare prin unica fire compusa si sa legifereze si o inexistenta (a lui Hristos ca Dumnezeu si om) prin negarea firilor si sa apara ca acoperind prin numiri desfiinta- rea, iar prin deosebiri, ca respingind amestecarea. lata cit de mare este dibacia si nascocirea relei cugetari a raului speculant, acoperita in intune- ricul nestiintei, prin care intuneca pe cei ce se lasa prinsi de el. Intorcindu-ne cuvintul catre acestia, ca spre cei ce-1 apara pe acela, trebuie sa mai intrebam si aceasta, ca daca Sever urmind ca noi pururea pomenitului Ciril marturiseste deosebirea ferindu-se de desfiinfarea ei, cum nu marturiseste impreuna cu acela si firile si nu recunoaste in ele, ca acela, deosebirea fiintiala, inlaturind numai despartirea lor? Cum vede deosebirea numai in simple calita|;i contrar legii si definitiei aceluia? Ca fericitul Ciril marturiseste firile a caror deosebire o invata e vadit din fap- tul ca n-a refuzat sa accepte nici marturisirea lui Nestorie prin care des- partea firile, desi nu o admitea in sensul aceluia: «Ce e comun, zice inva- tatorul, mie si lui Nestorie? A afirma doua firi atita cit trebuie pentru a recunoaste deosebirea intre trup si Dumnezeu Cuvintul. Caci acesta e altceva dupa calitatea naturala si nu e de acelasi fel dupa fire ca Acela». Deci marturiseste si firile, si intre ele recunoaste o deosebire, dar arata ca recunoa§te §i cauza marturisirii in chip ortodox si sa spuna: «Pentru ca altul este trupul decit Cuvintul dupa calitatea naturala», ceea ce e una cu a zice: dupa fiin|;a si lucrare are o deosebire fata de Dumnezeu Cuvintul. Iar daca acela o face aceasta, cum aiuritul Sever nu binevoieste sa comu- nice cu Ciril in mod fals cinstit de el §i sa admita impreuna cu el firile atit cit e necesar pentru a recunoaste deosebirea intre ele conform invataturii aceluia, nu numai prin calitatea naturala, ci si prin neidentitatea de fiinta? De ce nu face aceasta, ca impreuna cu aceasta sa recunoasca deosebirea firilor si a calitatilor naturale, sau a fiintelor si a lucrarilor, ci neaga ne- identitatea fiintei trupului fata de Cuvintul, adica deosebirea dupa fire? De ce in locul acesteia introduce deosebirea intre calitatile inexistente? Caci orice deosebire este inexistenta fara o fiinta ca suport. El insa 655. Deosebirile afirmate de Sever in Hristos nu au suportul in doua firi deosebite. 312 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL lucrind cu viclenie §i parasind invatatura adevarata a inteleptului Ciril, adica a tuturor Parintilor probati, se arata pe sine strain de ea §i partas. si aparator al minciunii. Caci vorbind de deosebirile calitajilor in Hristos, oare vorbeste de o deosebire dupa unire, sau inainte de unire? De vor- beste de ea inainte de unire, intelege prin ea despartirea, dar nu deosebi- rea; si daca intelege unirea din cele despartite ce subzista in ele insele, sau o desparte pe aceasta prin deosebirea calitatilor si prin marturisirea lor, sau socoteste ca nici nu s-au unit acestea peste tot la inceput. §i daca spune ca nu s-au unit, e vadit ca socoteste ca nici firile, ale caror calitati sint, nu s-au unit, chiar daca se preface ca o spune aceasta. Caci nu se poate ca firile sa se uneasca, iar calitatile sa fie despartite, ci se intimpla acela§i lucru si cu ele si intre ele, fie unire, fie despartire. Deci daca res- pingind despartirea, declara ca s-au unit impreuna cu firile §i calitatile lor, e cu totul necesar ca, punindu-se de acord cu el insusi, sau sa afirme o unica calitate compusa, precum si o unica fire compusa, din pricina unirii, §i in acest caz e dat pe fata ca nerecunoscind nici deosebirea in calitati, ci proclamind contopirea ambelor, adica a firilor si a calitatilor; sau infa- ti§ind calitatile ca diferite si netemindu-se de despartire, sa proclame diferite si firile, neinfricindu-se nici dind ca pretext sciziunea pentru reti- nerea si ferirea de la marturisirea lor. Caci daca, dupa el, n-au suferit vreo sciziune calitatile marturisite, chipurile, de el, din pricina deosebirii, cum se vor scinda firile marturisite din pricina deosebirii 656 ? Iar daca nu marturiseste firile, ci marturise§te, chipurile, numai calitatile, e vadit ca, desfiintind firile, declara pe Hristos o ingramadire de calitati, precum crede ca sint si substantele lucrurilOr materiale. Dar si acestea se vad constituite intr-un suport al materiei, nu numai din simple calitati, cum II descrie acela pe Hristos §i de aceea II numeste o fire compusa, intelegind prin ea nu alta, ci pe aceea pe care §i-a inchipuit-o constind din simple calitati. Caci cele ce sint deosebite, acelea sint §i unite 657 . Caci nu e deo- sebirea a unora si unirea a altora, ci amindoua, ale acelora si nu ale altora. Deci acest lipsit de minte declara pe Hristos ca fiind din calitati sau simple calitati. Dar prin aceasta el II arata totodata impartit, sustinind nu 656. Sever nega deosebirea firilor in Hristos, temindu-se ca aceasta sa nu insemne o despartire a lor. Dar pretindea ca admite o deosebire a calitafilor divine §i umane in El, fara sa se teama de aceasta scindare. Sfintul Maxim da pe fata aceasta inconsecventa a lui. Apoi intreaba pe ce se poate baza deosebirea calitatilor divine si umane in Hristos, daca nu exista in El cele doua firi. 657. Sfintul Maxim respinge teoria lui Sever ca in Hristos firile sint numai unite, dar nu §i deosebite, cu faptul evident ca daca nu sint deosebite, nu sint nici unite. Intre unirea si deosebirea lor nu e o contradictie, ci una se conciliaza cu alta. Cele ce se unesc se unesc pentru ca urmaresc ceva propriu prin unire, nu sa se desfiinteze. Daca Sever afirma firile numai unite, dar nu si deosebite, ele nu sint propriu zis nici unite. Dar atunci si daca afirma §i calitatile numai deosebite, dar nu si unite, ele nu pot nici exista in El ca unite. De fapt Sever nu cuno§tea in Hristos calitafi divine §i umane unite. SCRIERI 313 o unica calitate compusa din pricina unirii, ci diferite, daca aceasta este pentru el cea mai buna definitie a unirii. Iar daca alta lege e valabila pentru firi si alta pentru calitati, tine de sirguinta, sau mai bine zis de voin|;a lui de a ne uimi, sa ne arate aceasta ca sa aflam cum vede rezultind din unire o fire din doua firi, dar nu din calitati deosebite o calitate. §i cum calitatile fara sa fie deosebite dupa fire au ramas necontopite, pe cind firile, pierzind deosebirea dupa calitati, s-au contopit? §i cum calita- tile nu se despart prin deosebire, dar firile se despart prin ea? Sau cum nedespartindu-se nu se marturisesc impreuna cu calitatile (care nici ele nu se despart)? Pentru ce compune firile, dar nu compune calitatile? Si nu vede unirea acestora intr-o singura calitate compusa, dar scorneste o unire a firilor intr-o singura fire compusa? Sa ne lamureasca aceasta eel ce il admira si il apara pe acela (pe Sever) ca, dindu-ne explicarea lor, sa puna capat osindei, sau, neputind-o face aceasta in mod cuvenit, sa se faca partas impreuna cu acela de osinda chiar mai mare, pentru ca punin- du-se de acord cu acela a indraznit, impotriva Parintilor, sa-§i insuseasca aiureala aceluia. . Acestea sa fie spuse in treacat, prea cinstitule de Dumnezeu stapine, potrivit poruncii tale spre rasturnarea si respingerea aceluia si a cetei sustinatorului lui. Dar tine de in|;elelegerea de Dumnezeu insuflata sa-i calauzesti si sa-i inveti pe cei nedesavir§iti si prunci ca mine in cele mai inalte si mai desavirsite si sa-i duci spre o cunostinta dumnezeieasca, ca sa-i apropii de Dumnezeu prin cunostinta adevarata a celor ce sint, carora S-a facut cauza prin fire Insusi Cuvintul eel mai presus de cele ce sint, Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia sa nu incetezi sa ma infa|:isezi prin rugaciuni pe mine nevrednicul, prea sfintite si prea dumnezeiesc parinte. 21. Si iarasi dumnezeiescul Maxim Cum ar putea prezenta cineva sfintul Sinod din Calcedon care a vazut si a proclamat acestea atit de dreptcredincios si de limpede, ca pe unul ce ar fi parasit definitia de la Niceea? §i cine ar putea, chiar daca ar fi foarte dibaci, sa nascoceasca prin minciuna impotriva adevarului si a cre- dintei cele ce nu sint cu adevarat. Iar daca, desi pastreaza dreapta defini- tie cu tarie, il calomniaza §i-l dispretuieste ca pe unul ce a introdus o a doua, care ar putea fi aceasta a doua definitie introdusa de el? «Marturi- sirea, zice, a doua firi §i in doua firi. Caci definitia de la Niceea nu il are definit astfel. Ci a fost introdusa astfel de Parintii de la Calcedon, nefiind cunoscut sau numit de cineva mai inainte». Ca nici aceasta n-o puteti dovedi, este evident. Caci cuvintul acesta a fost aprobat si folosit ca dreapta invatatura de multi Sfinji Parinti inainte 314 SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL de el. O marturisesc aceasta cuvintele celor ce au folosit aceste expresii, care sint mai luminoase §i mai stralucitoare decit raza soarelui, chiar daca voi le ignoraji din lipsa de invatatura, sau va faceti ca le ignorafi pentru a le defaima sau a invinui proste§te pe binecredincio§ii Parinti §i invatatu- rile lor. §i chiar daca nu s-ar fi spus, cum am zis, de atitea ori, ce impie- dica pe atifia sfinti (mai bine zis tot crestinismul, caci acesta este pro- priu-zis sflntul Sinod al dreptcredincio§ilor Parinfi) sa afirme cu autori- tate aceasta expresie §i s-o legifereze impotriva lui Eutihie? §i dupa putin zice: Pentru care motiv §i cum invinuiti sfintul Sinod, de§i s-a indestulat cu cuvintele Parintilor, ca a introdus alta definitie a credinfei §i il calomniati §i ride|;i de el pretutindeni in scris §i oral? «Nu judecati dupa infati§are, cum zice Dumnezeu, ci judecati judecata dreapta» (loan 7, 24). Care e tema pentru care invinuiti pe Parintii din Calcedon §i care e tema pentru care laudati pe cei dinainte de ei? Daca invinuiti pe cei din Calcedon pentru alta definitie a credintei fa£a de cuvintele aflate in defini|;ia de la Niceea, ar trebui pentru aceea§i cauza sa se invinuiasca §i Ciril §i cei 150 de Parinti 658 . Iar daca nu se invinuiesc acestia, nu injeleg pentru ce se invinuie§te acela. Va indemn sa explicati furia §i impotrivirea voastra fata de cele nedovedite. Poate a§a, ru§inin- du-va, va veti retine de la o a§a de mare pornire nebuneasca de a sustine minciuna contra adevarului. Caci altfel §i Grigorie, aparatorul teologiei (al invataturii despre Dumnezeu), care nu respinge nimic mai mult decit invinuirea de catre voi a celor de la Calcedon, va cadea sub aceasta acuza nelegiuita a voastra, aratind mai dinainte ca necomplete cele spuse la Niceea despre Sfintul Duh, fiindca «nu se pusese atunci aceasta ches- tiune», de§i se cunoa§te ca acela cinstegte totu§i pe Duhul impreuna cu Tatal §i cu Fiul §i scrie lui Cledoniu sa cugete §i sa invete a§a. Dar voi nu pareti sa suferi|:i de boala vederii slabite, care, nefiind in stare sa priveasca stralucirea razei solare §i sa se imparta§easca de ea, o invinuieste pe ea ca intunecoasa, nu slabiciunea vederii lor. A§a §i voi, suferind de boala confuziei, ii calomniati pe cei ce o demasca cu price- pere pe aceasta, ca gre§ind §i dind o invatatura gre§ita §i necorespunza- toare cu adevarul firilor din Hristosul celor ce se mintuiesc, declarindu-i ca nu sint luminatori de obste, nici talmacitori ai adevarului. Caci daca trebuie spuse cele adevarate despre adevar, toti Parintii de Dumnezeu probafi de dupa Niceea §i fiecare Sinod al binecredincio§ilor §i sfintilor barba^i n-au introdus nicicind alta definitie a credintei prin introducerea unor cuvinte ale lor, cum sus^ine^i voi, aiuriti §i innebuni|;i la culme, ci au intarit-o ca sigura pe cea legiuita de cei 318 Parinti, tinind-o pe aceea §i 658. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. SCRIERI 315 tilcuind-o §i dezvoltind-o (in textul grec: prelucrind-o) pentru cei ce o intelegeau §i o rastalmaceau pe aceea §i dogmele ei in chip gre§it. Astfel indata ce au cunoscut ca Eunomie §i Macedonie voiesc sa vatame invatatura din ea despre Dumnezeu, cei 150 de Parinti (de la Constantinopol, din 381) i-au dezaprobat prin cuvintele §i invataturile lor. La fel nu i-a ingaduit-o aceasta fericitul Ciril uneltitorului Nestorie, precum 1-au impiedicat cinstitii Parinti de la Calcedon pe Eutihie care voia amestecarea (firilor). Pentru ce deci nu primiti acest Sinod impreuna cu acele Sinoade de dragul binelui sau pentru acela§i bun motiv? Sau pentru ce, calomniindu-1 ca niste uritori ai binelui pe acesta, nu le calomniafi impreuna cu el §i pe acelea? De fapt facind-o in realitate aceasta, faceti pe binecredincio§ii in cuvinte, ca prin false afirmatii sa calomniati pe acesta §i sa va atingeji prin aceasta §i de acelea, aducin- du-le aceeasi invinuire acelora prin vina gasita acesteia. Dar cine va suporta o atit de mare indrazneala a voastra impotriva dreptei credinte a credincio§ilor? 22. A Fericitului Maxim E cu neputinta a spune ca in Hristos este o singura voinja Numele Hristos nu e indicator al firii, ci al unui ipostas compus. Adica Hristos intreg e §i Domn §i Dumnezeu §i Atotputernic, dar are in Sine in mod neimpartit §i neamestecat §i trupul pe care 1-a purtat pentru noi §i pentru a noastra mintuire, trup patimitor §i nu atotputernic creat, circumscris, neatotputernic prin fire, dar avind in Hristos o voin|;a atot- puternica. Caci nu prin ipostas este Hristos muritor §i nemuritor, nici neputernic §i atotputernic, vazut §i nevazut, creat §i necreat. Fiindca alt- ceva e prin fire §i altceva prin ipostas 659 . §i simplu vorbind, nu e un ipos- 659. Hristos este si una §i alta, dar nu prin ipostas, ci prin firi. Daca ar fi prin ipostas nemuritor si muritor ar fi doua ipostasuri, sau fiind acelasi ipostas §i muritor §i nemuritor n-ar putea invinge moartea. Numai pentru ca este, datorita firilor ramase neschimbate, un ipostas compus, poate invinge in sine moartea trupului prin nemurirea dumnezeiasca, sau slabiciunea acestuia prin atotputernicia dumnezeiasca. Daca Hristos n-ar fi un ipostas in acelasi timp compus din doua firi si unic, n-ar avea loc in el o comunicare a insusirilor §i nu le-ar coplesi pe cele omenesti, dar traindu-le in acelasi timp. Hristos traieste slabiciunea omeneasca, dar o §i invinge; primeste moartea, dar o invinge, fara sa inceteze de a Se trai si dupa moarte ca om. Cum e cu putin^a aceasta? Dumnezeu creind lumea, aceasta nu putea fi decit margi- nita in fiin|a si in putere. Ca atare Dumnezeu Insusi a cugetat, creind-o, marginirea ei si chiar eventualitatea mor|ii ei prin iesirea ei din legatura cu Sine. §i nu numai ca le-a cugetat pe acestea, ci, intrupindu-Se, le-a §i experiat nu ca ale Sale, dar ca ale unei lumi create de El, dar neramase in legatura cu El. In Hristos, Dumnezeu merge in direc^ia aceasta pina la capat, insu§indu-§i prin experien|;a ca proprii marginirea lumii create de 316 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL tas compus prin opozitia socotintei, ci prin proprietatea firilor. Caci Unul este, cum am spus inainte, Hristos, avindu-le pe ambele in mod natural. Caci cuvintul: «Nu precum Eu voiesc, ci precum Tu» nu arata nimic alt- ceva decit ca a imbracat trup cu adevarat temator de moarte. Caci e pro- priu trupului a se teme de moarte, a se feri de ea si a se intrista pina la moarte. Acum insa il lasa lipsit si gol de lucrarea lui, ca sa adevereasca slabiciunea si firea lui. Insa tot acum nu ascunde (nici puterea Lui), ca sa afle ca nu era simplu om. Caci precum daca ar fi aratat prin toate numai cele omene§ti, s-ar fi socotit numai om, a§a daca ar fi implinit totdeauna numai cele ale Dumnezeirii, nu s-ar fi adeverit invatatura despre intru- pare (iconomie). De aceea variaza si impreuna atit cuvintele, cit si faptele, ca sa nu dea prilej nici bolii nebune a lui Pavel de Samosata, nici celei a lui Marcion si Maniheu 660 . §i asa si prezice moartea viitoare ca Dumnezeu, dar Se si fereste de ea ca om. Tu, eel ce refuzi sa spui sau sa marturisesti doua vointe ale unicului si singurului Hristos, socotesti vointa cea una fara inceput si impreuna fara de inceput si ve§nica cu a Tatalui §i a Sfintului Duh, sau, dupa citime, intreaga dumnezeiasca, simpla si necompusa ca fiind a fiintei dumne- zeiesti, sau, din pricina intruparii, ceva schimbat? In cazul din urma spu- ne-ne ce inseamna si care e numele acestei vointe? Caci eu iti spun ce inseamna numele vointei dumnezeiesti dinainte de intrupare. Fiindca precum firea dumnezeiasca cea intreit ipostatica este fara de inceput, necreata, nein];eleasa, simpla si necompusa in intregimea ei, asa e si voin|a ei. Prin aceasta am spus ce este vointa dinainte de intrupare si toti vor fi de acord cu mine ca am spus adevarul. Si tu insuti, de vrei sau nu. Spune-ne deci ce nume are dupa intrupare? Cerceteaza tot Vechiul si Noul Testament si spune numele vointei celei una pe care o nascocesti in Hristos. Cerceteaza si nu te lenevi. Dar poate, fiindca vointa dumne- El a§a cum e traita de ea dupa pacat §i chiar moartea la care aceasta a ajuns prin slabirea legaturii cu El. Dar §i le insuse§te ca sa le invinga prin atotputernicia Sa neparasita de El. Nu invinge insa marginirea prin fire a lumii, ci o face partasa, prin comunicare, de atotpu- ternicia §i infinitatea Lui. Iar moartea o invinge desfiintind-o prin introducerea deplina a umanitatii asumate in via|;a Sa nemuritoare. tntr-un fel Dumnezeu poarta cu puterea Sa toata lumea marginita §i pe fiecare dintre componentele ei, dar in mod deosebit de intim introduce in ipostasul Sau firea ome- neasca, careia i-a imprimat in con§tiinJa cugetatoare §i in libertate chipul Sau, care el jnsugi se cere dupa nemarginirea Creatorului. Hristos ca ipostas divin intrupat are o unica constiinfa. Dar con§tiin|a Lui §tie atit de infinitatea §i de atotputernicia Lui ca Dumnezeu, cit §i de marginirea Lui ca om. E o constiinta unitara, dar compusa. Insa unirea nu ramine numai la faptul ca aceeagi Persoana e con§tienta de infinitatea §i de marginirea Ei, ci consta §i in faptul ca con§tiin|;a marginirii Sale umane e deschisa orizontului nemarginit al constiinjei nemarginirii Sale divine, sau ultima inunda cu lumina ei in prima. 660. Gindirea lui Pavel de Samosata mergea spre panteism, recunoscind in Hristos numai Dumnezeirea; a lui Marcion §i Maniheu mergea spre dualism, recunoscind in Hris- tos numai umanul. SCRIERI 317 zeiasca se numeste dumnezeiasca si vointa omeneasca se numeste ome- neasca, vei spune ca Hristos are o vointa divino-omeneasca (teandrica)? Nu cred. Pentru ca nici Tatal, nici Sfintul Duh nu are vointa teandrica. Sau poate vei indrazni sa o numesti compusa? Dar si aceasta e ceva nou pentru Dumnezeire 661 . Sau poate vei spune «naturala»? In acest caz afirmi si tu confuzia lui Sever. Caci e cu neputinta ca doua firi sau doua vointe naturale sa devina o fire, sau o vointa naturala, fara sa se conto- peasca. Sau poate ipostatica? Iarasi instrainezi pe Fiul de Tatal si apari ca introducind trei vointe care nu se unesc intre ele, ca si ipostasurile. De sustii o vointa si o lucrare ca a Unuia, vei fi silit sa sustii, vrind nevrind, si o vointa si o lucrare a Tatalui ca Unul si a Duhului ca Unul si va rezulta o invatatura politeista. Iar de vei susfine ca e una prin relatie, vei introduce impartirea lui Nestorie. Iar de vei spune ca nu e dupa fire, vei corupe existenta Celui ce voieste. Caci ceea ce nu e dupa fire corupe firea, cum au definit Parintii. Dar poate iarasi sfisii monada (unitatea) si ne sile§ti sa cugetam la partile unicei vointe, celei socotite de tine ca una, ca sa invatam sa aflam in ce cantitate este dumnezeiasca si in ce cantitate este omeneasca. La fel, in ce cantitate e necreata si in ce cantitate creata; si simplu, cum iti place tie sa o zici. Spune-ne numele vointei celei propovaduite de tine in Hristos. Iar daca vointa cea una pe care o sustii in Hristos este dupa tine fara nume, socoteste-o cu psalmii fara nume, ca sa afli si acolo loc si incapere. Fiindca noi, prea eruditule, nu putem mdrturisi ceva fara nume 662 . §i precum pare, nici macar nu s-a aratat pina acum vreunuia din paminteni asa ceva. Da-i deci un chip in mod definit din invataturile Parintilor si precizeaza-ne numele lui. Caci «cele ce le numaram, pe acelea le si mar- turisim», dupa marele si de Dumnezeu graitorul Vasilie. Ei mai spun ca trupul de viata facator al Fiului lui Dumnezeu a avut in Insusi Cuvintul lui Dumnezeu toate cele mai presus de fire ale firii Lui, cele doua firi fiind adunate intr-o pwsoana si intr-un ipostas. Caci ne inchinam unuiFiu ca Unuia din Treime, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, ca inainte de veci, acum si in toti vecii si dupa vecii vecilor. Amin 663 . 661. Totugi in prima parte a scrierii Ambigua, scrisa dupa a doua parte, Sf. Maxim e de acord cu expresia <4ucrare teandrica^ (cap. 5 e, p. 62 in trad. rom.). 662. «Marele Anonim» al unui filosof roman nu distinge macar pe pretinsul izvor al existen^ei de lume, dupa fiinta. Oricit de necunoscut ne este Dumnezeu, eel pu|in aceasia o §tim: ca nu e una cu lumea. Caci altfel L-am cunoaste. Chiar daca Dumnezeu e in Sine fara nume noi trebuie sa-I dam un nume, dar punem in acest nume o infinitate de mister. A§a gase§te mintea noastra un «loc» in El. 663. «Dupa vecii vecilor» nu poate fi o eternitate fara creaturi, gindite de Dumnezeu §i aduse la existenfa «la inceputul veacurilor», ci o ridicare a lor la o stare in care nu mai e nici o desparfire intre lucrarea ei §i a lor in Dumnezeu. Aceasta e desavir§irea lor in Dum- nezeu, Cel mai presus de veacuri. Expresia reda in termeni proprii cuvintul Sf. Apostol Pavel: «Ca Dumnezeu sa fie totul in toate» (I Cor. 15, 28). 318 ■ SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL 23. Ale aceluiasi Zece capitole despre cele doua vointe ale Domnului si Dumnezeului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos. S-au scris eatre dreptcredinciosi 1. Daca, precum Cuvintul este un ipostas cu trupul, asa e, binecu- vintajilor, dupa unii, si o voinja, e necesar ca precum Se deosebeste prin ipostas, asa sa Se deosebeasca si prin vointa atit de noi, cit si de Tatal. In acest caz cum se va arata identitatea firii cu Tatal in deosebirea vointelor 664 ? 2. In cele in care Cuvintul are unitatea cu trupul, in acelea Se deose- beste de Tatal. Si in cele in care are unitatea cu Tatal, in acelea Se deose- beste de trup 665 . Dar daca, binecuvintatilor, are dupa unii o singura vointa cu trupul, El e despartit prin vointa de Tatal. 3. Daca prin cele ce e unit Cuvintul cu Tatal si cu Duhul, prin acelea judecati ca e deosebit de trup, dar dupa credinfa comuna a crestinilor e unit prin vointa cu Tatal si cu Duhul, urmeaza ca printr-o alta vointa e deosebit de Tatal si de Duhul, precum si-au definit lor si noua si noi ne silim sa pazim, binecuvintatilor. 4. Aceasta unica vointa e necesar, binecuvintatilor, ca ei sa o soco- teasca fie naturala (a firii), fie ipostatica, daca existenta celor ce sint se contempla fie in fiinta, fie in ipostas. Caci ce altceva s-ar putea spune afara de acestea? Dar daca spun ca vointa cea una e naturala (a firii), vor spune, fara sa vrea, ca si firea Cuvintului si a trupului este una. Iar din pricina celor Trei Sfinte Ipostasuri, vor fi siliti sa spuna ca trei sint si voinjele, daca vor voi sa fie de acord cu ei insisi. 5. Daca voinja firii Cuvintului e creatoare a tuturor celor ce s-au facut, dar ea este, binecuvintatilor, dupa ei, si vointa trupului, e vadit ca si trupul Cuvintului e creator al celor ce s-au facut. Si se va desfiinta astfel si credin|;a comuna a cre§tinilor ca trupul este creat. Caci cum va fi crea- tura eel ce creeaza din nimic si are insusirea aceasta excep|;ionala a firii dumnezeiesti? 6. Daca pentru faptul ca una este vointa Tatalui §i a Fiului si a Sfin- tului Duh, dumnezeiestii Parinti au aratat ca una e si firea lor, iar dupa ei, binecuvintatilor, vointa Cuvintului si a trupului este una, una va fi si firea Cuvintului si a trupului. Iar daca din vointa cea una a trupului si a Cuvin- tului nu rezulta o unica fire a lor, nici in Tatal si in Fiul si in Sfintul Duh 664. Mai poate fi Hristos dupa Dumnezeire de o fiinta cu Tatal, daca e deosebit de El prin vointa? La oameni se menjine o oarecare identitate a firii in deosebirea de voinje, pentru ca aceste voinfe pot lua in persoane o forma egoista, slabind atit unitatea voin|ei dupa fire, cit §i unitatea firii intre ei. Dar poate fi aceasta la Dumnezeu? 665. Cuvintul fiind «deofiin|a» cu Tatal dupa Dumnezeire, in aceasta e deosebit de trup. SCRIERI 319 din vointa cea una nu rezulta o unica fire, si desarta va fi credinta noastra si desarta si invatatura Parintilor. 7. Aceasta unica vointa va fi sau naturala (a firii), sau o vointa prin socotinta. Dar daca e naturala, una va fi, precum s-a aratat, si firea trupu- lui §i a Cuvintului. Iar daca e din socotinta, precum prin ipostas, asa va fi despartit Hristos si prin socotinta (yvoo(ati) de Tatal §i de Duhul. 8. Daca dupa marele Ciril cele ce sint de aceeasi fiinta si fire sint si de aceeasi vointa, cum cele ce nu sint de aceeasi fire pot fi de aceea§i voinjii? 9. Daca dupa loan eel cu Gura de Aur trupul are prin fire vointa de a nu muri, iar Cuvintul si 1-a unit cu Sine neschimbat dupa ipostas cu toate proprieta|;ile ce-i apartin in mod natural, cum negind cele ce aparfin tru- pului in mod natural nu neaga si firea lor impreuna cu insusirile lui naturale? 10. Daca odata cu vointa spun ca se afirma si ipostasul si de aceea, temindu-se de ceva ce nu este, nu sufera sa vorbeasca de doua vointe in Hristos, ea sa nu introduca in mod necesar odata cu ele si doua ipostasuri, vor fi siliti, daca nu vor voi sa arate coerenja opiniei lor, sau sa afirme, din pricina unei singure vointe a Dumnezeirii, §i o singura persoana, odata ce, dupa ei, din vointa rezulta §i persoana, sau, din pricina celor trei Persoane, sa afirme si trei vointe, introducind contrac|;iunea lui Sabelie, sau despartirea lui Arie. Dar fiindca omonimia 666 este adeseori, binecuvinta|:ilor, cauza rata- cirii, auzitorul mutindu-se la alt in^eles decit la eel exprimat de cuvint, rog intelegerea voastra in Hristos sa primi|;i sa va lamuresc printr-o preci- zare clara si simpla a lucrurilor indicate, inainte de toate daca este peste tot o singura vointa si la ce in|;elesuri sau lucruri se refera; si daca unele din cele numite de ea sint compuse, iar altele simple; si care sint cele compuse. Si daca cele compuse au parole din acelasi timp,.sau nu din acelasi timp. Si care sint anterioare si care posterioare. Si care e rafiunea doveditoare si definitorie a fiecarei parti ca sa ne fie inteleasa primirea unei unice vointe. Caci nxl de cuvinte se preocupa Parintii facind concesii in privin|;a cuvintelor, dar niciodata in privinta sensului. Pe linga acestea, ce este alegerea arbitrara si ce e socotinta? Si ce e vointa din socotin|;a si ce e cea arbitrara? Caci de toate acestea voiesc sa se tina seama pentru explicarea vointelor. Si eel ce nu cunoaste acestea cu exactitate, si vor- beste despre vointa ca un orb, se dovedeste nestiind nici ce vorbeste, nici despre ce. 666. Acelagi nume pentru multe injelesuri. 320 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL 24. Ale aceluiasi Din intrebarile puse lui de Teodor monahul Firea este, dupa filosofi, inceputul miscarii si al odihnei; iar dupa Parinti, specia atribuita unor multe si diferite (exemplare) dupa numar, aratindu-se in ele ce este. Fiinta este, dupa filosofi, un lucru de sine sub- zistent, neavind trebuinta de altceva spre constituire; iar dupa Parinti, entitatea naturala atribuita (predicata) multor si diferitelor ipostasuri. Individul este, dupa filosofi, o adunare de insusiri, a caror concentrare nu se poate vedea in altul; iar dupa Parinti, un cineva ca Petru sau Pavel sau altul dintre oameni, distins de alji oameni prin proprietatile personale. Iar ipostasul este, dupa filosofi, fiinta cu proprietati; iar dupa Parinti, fie- care om distins personal de alti oameni. * Urmeaza in P. G. 91 unele scurte texte despre vointa si lucrari, din unii Parinji. 25. Disputa Sfintului Maxim cu Pyrhus Prezentarea disputei despre dogmele bisericesti ce a avut loc inpre- zenta lui Grigorie, a prea binecredinciosului patrician §i a prea sfintiti- lor episcopi aflati impreuna cuelsia celorlalti slaviti barbati, intre Pyr- hus, fostul patriarh al Constantinopoliei, si a prea evlaviosului monah Maxim, in luna iulie, indictionul 3 667 . Pyrhus apara. teoria noua despre o vointa introdusa de el si de antecesorul lui, Sergie. Iar Maxim apara invatdtura Pdrintilor si a Apostolilor venita de la inceput pina la noi. Amindoi bdrbatii, Pyrhus si Maxim, s-au intilnit unul cu altul, datoritd numitului si minunatului barbat, adica prea cinstitului patrician Grigo- rie. Disputa a inceput-o Pyrhus, zicind catre Maxim: P y r h u s: Ce rau ti-am facut, Ava Maxim, eu si eel dinainte de mine, ca ne birfesti peste tot, invinuindu-ne catre tofi de erezie? Cine te-a cin- stit si te-a respectat a§a de mult ca noi, desi nu te-am cunoscut fata catre fafa, din vedere? Maxim: Fiindca, precum spui (si Dumnezeu aude), ca sa folosesc cuvintele tale, nimeni nu m-a cinstit si respectat ca voi, dispretuind voi 667. Pyrhus a abdicat in sept. 641 de la scaunul de patriarh §i se asaza in Cartagina, intr-o minastire. Acolo are la 645 disputa cu Sf. Maxim. Vrind, nevrfnd, el este invins in disputa §i pleaca la 646 cu Sf. Maxim la Roma. Dar la 647, cind imprejurarile politice se schimba, revine la monotelitism (Rudolf Roedinger, Die Later ansynode von 649 und Maximos der Bekenner, in vol. «Maximos Confessor^, Fribourg, 1982, p. 118). DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 321 acum dogma crestina, am socotit ca e un lucru ingrozitor sa prefer cinsti- rea mea cinstirii adevarului. P. La ce va ginditi cind spuneti ca am dispretuit invatatura crestina? M. Ca socotiti ca e una vointa Dumnezeirii lui Hristos §i a umanitatii Lui. §i nu numai socotiti, ci o si propuneti prin noul decret Ecthesis spre vatamarea intregului corp al sfintei Biserici. P. Deci ti se pare ca eel ce vesteste o singura vointa in Hristos se des- parte de invatatura crestina? M. Foarte mult. Caci ce e mai lipsit de evlavie decit a zice ca Acelasi prin una si aceeasi vointa, inainte de intrupare, a intemeiat toate din cele ce nu sint si le sustine si le ingrijeste si le cirmuieste conservindu-le, iar dupa intrupare pofteste mincare si bautura, se muta dintr-un loc in altul si face toate celelalte cite sint in afara de ocara si nesupuse dispretului, prin care a dovedit si intruparea (iconomia) curata de orice nalucire 868 ? P. Este Hristos Unul, sau nu? M. Da, evident ca e Unul. P. Daca e Unul, a voit numaidecit ca Unul. Iar daca a voit ca Unul, numaidecit una este si voia Lui, si nu doua. M. A spune ceva si a nu distinge mai inainte intelesurile a ceea ce se spune nu e altceva decit a confunda toate si a te grabi sa lasi in confuzie cele despre care se discuta. Iar acesta e un lucru strain omului invatat. Deci spunem: Hristos fiind Unul, e numai Dumnezeu, sau numai om, sau e amindoua, Dumnezeu si totodata om? P. Evident, e Dumnezeu si totodata om. M. Deci Hristos, fiind prin fire Dumnezeu si om, voia acelasi Dumne- zeu si om, sau numai ca Hristos? Daca Hristos voia in general ca Dumne- zeu si om, adica in mod indoit si nu unic, El voia asa fiind Unul. Caci daca Hristos nu e nimic altceva decit firile din care si in care exista, evident ca voia si lucra potrivit firilor Lui, sau cum se potrivesc fiecareia, daca nici una din ele nu era fara vointa, sau nelucratoare. Iar daca Hristos voia si lucra potrivit firilor Lui sau potrivit fiecareia, iar firile Lui erau doua, fara indoiala doua erau si vointele Lui naturale si lucrarile lor fiintiale erau de numar egal. Caci precum numarul firilor Aceluiasi Unic Hristos, cugetat si exprimat in chip evlavios, nu imparte pe Hristos, ciprezinta pastrata chiar in unire deosebirea firilor, asa si numarul vointelor si lucrarilor ce apartin fiintial firilor Lui. Caci prin amindoua firile Lui era, precum s-a spus, Acelasi voitor si lucrator al mintuirii noastre. Nu introduce o impartire, sa nu fie, ci arata si in unire pastrarea si pazirea lor. 668. Daca le-ar fi facut §i pe cele omene§ti prin acte directe ale voirifei dumnezeiegti, ele ar fi fost numai la parere omene§ti. Afectele ireprogabile ale lui Hristos dau asigurarea ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut om. 322 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL ' P. E cu neputinta sa nu se introduca odata cu voile si voitorii. M. Aceasta este si aiureala din scrisorile voastre, nefiind calauziti de ratiune, ci de o socotinta arbitrara, Iuind ca ajutor in aceasta pe Eraelie 669 , ca sa aprobati amestecul lui necuvenit §i nebunesc si nelegiuit si sa-1 con- firma|;i pe acesta prin binecuvintarea voastra. Caci daca s-ar admite ca prin vointa se introduc si voitori, fara indoiala, odata cu voitorii, se vor introduce si vointele printr-o cuvenita inversare; si se va afla, dupa voi, indumnezeirea cea fericita si mai presus de fiinja, pentru vointa cea una a ei §i un unic ipostas, conform lui Sabelie, sau pentru ca sint trei Persoane §i trei vointe, sau trei firi conform lui Arie, daca, dupa definitiile si canoa- nele Parintilor, deosebirea vointelor introduce si deosebirea firilor 670 . P. Este cu putinta sa se afle intr-o singura Persoana doua vointe fara contrazicere intre ele? M. Daca nu pot fi in una si aceeasi Persoana doua vointe fara contra- zicere, atunci, dupa tine, ele pot fi in contrazicere. Iar daca e asa, marturi- sesti ca sint doua si nu te mai opui numaidecit numarului, ci numai lipsei de contrazicere. Deci ramine sa se caute cauza producatoare a luptei. Care spui deci ca e aceasta? Oare vointa cea dupa fire sau pacatul? Daca vei spune ca e vointa cea dupa fire, iar cauza acesteia nu e altul decit Dumnezeu, atunci, dupa tine, facatorul luptei e Dumnezeu. Iar de vei zice ca e pacatul, iar pacat (Hristos) n-a facut, Dumnezeu Cel intrupat n-a avut nici o contrazicere in vointele Lui cele dupa fire. Caci lipsind vreo cauza, evident ca nu va fi nici ceea ce e cauzat de ea 671 . P. Deci e propriu firii a voi? M. Da. A voi simplu e propriu firii. P. Daca e propriu firii a voi, iar Parintii cei mai ilustri afirma o vointa a lui Dumnezeu si a sfintilor, urmeaza ca Dumnezeu si sfintii au o sin- gura fire. M. S-a spus si mai sus ca cei ce cauta adevarul trebuie sa distinga infelesurile curate ale numirilor, ferindu-se de ratacirea ce poate rezulta din identitatea numirilor. De aceea te voi intreba §i eu: cei ce au afirmat o 669. E imparatui Eraelie, care la 638 a dat decretul «Ecthesis» despre o unica voinja §i lucrare in Hristos, 670. Voitorul este persoana sau ipostasul. Vointa tine de fire. Firea isi cere implini- rea, dar implinirea o face persoana. Persoana duce \a realizare concreta cerinta firii, odata ce ipostasul e forma realizata sau concreta a firii. In Hristos firea omeneasca nu e reali- zata in ipostas deosebit, ci in ipostasul Cuvintului, sau primeste realizarea concreta, ipos- tatica impreuna cu Cuvintul. Ipostasul Lui primeste de aceea, pe linga caracterele firii dumnezeiesti, si pe cele ale firii omenesti. Din acest punct de vedere e compus, dar in ace- lasi timp e unul. 671. Contrazicerea vointei omenesti fata de cea dumnezeiasea vine din pacat. Paca- tul e act al vointei, nu al fiintei omenesti. Dar vointa nu e data de Dumnezeu? Da, dar prin vointa Dumnezeu il face pe om liber, nu sclav. §i vointa nu-l sile§te la pacat. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 323 singura voie a lui Dumnezeu si a sfintilor au spus aceasta privind la voia fiintiala §i creatoare a lui Dumnezeu, sau la ceea ce e obiectul vointei (lor)? Caci nu e acela§i lucru vointa celui ce voieste §i obiectul voit, pre- cum nici puterea vazatoare a celui ce vede si obiectul vazut. Primul apar- tine fiintial, iar al doilea este in afara ei. Deci daca au spus aceasta privind la vointa fiintiala, se vor afla nu numai cugetind pe sfinti de o fire si impreuna creatori cu Dumnezeu, ci §i contrazicindu-se pe ei, odata ce declara, pe de alta parte, ca cele de fiinta deosebita nu pot avea o vointa comuna. Iar daca Paring au numit voit vointa, fie ca pe o cauza a lui, fie folosind in mod impropriu cuvintul, nu e nimic absurd in spusa celor ce declara ca a voi simplu apartine firii 672 . P. Daca .prin vointa ne deosebim de noi insine si fata de alfii acum voind aceasta, acum nevoind aceea§i, iar aceasta tine de fire si de ratiu- nea ce caracterizeaza firea, ne vom afla nu numai deosebindu-ne unii de altii prin fire, ci §i schimbind-o pe aceasta de infinite ori. M. Nu e acelasi lucru a voi si a voi intr-un anumit fel, precum nici a vedea §i a vedea intr-un anumit fel. A voi, ca §i a vedea, e propriu firii §i este o insusjre a tuturor celor de aceea§i fire §i gen; iar a voi intr->un anu- mit fel, adica a voi a se plimba §i a nu voi a se plimba, sau a privi la dreapta sau la-stinga, sau in sus sau in jos, sau din pofta, sau pentru inte- legerea ratiunilor din lucruri e un mod de intrebuintare a voirii §i a vede- rii, apartinind numai celui ce-1 intrebuin^eaza si despartindu-1 de altii dupa asa numita in general deosebire 673 . Iar daca in aceasta avem firea dind marturie despre ea, aceasta inseamna ca a voi (cineva) sa manince, sau a voi sa se plimbe sau a nu voi, nu e o desfiintare a vointei dupa fire, ci a unui fel de a voi, adica o aducere la existenta, sau o scoatere din exis- tenta a celor voite. Caci daca cugetam la cele ce s-au facut de Dumnezeu, care sint voite de El, nici in cazul desfiintarii lor nu se va desfiinta odata cu ele si vointa Lui fiintiala care le-a gindit anterior si pe care le-a creat 674 . 672. Spusa Parintilor despre identitatea voii sfintilor cu a lui Dumnezeu nu se opune afirmarii ca voia apartine firii §i deci sfintii au prin firea lor alta voinfa. Caci spusa prima se refera la obiectul voit §i sfintii, desi au prin fire o vointa proprie, o pot face sa se intil- neasca,in calitatea lor de persoane, cu voinfa dumnezeiasca in obiectul voit. 673. Ipostasul apliclnd vointa firii in tot felul de imprejurari §i moduri proprii, aduce in aceasta aplicare deosebirea lui de alte ipostasuri. Dar modul deosebit in care aplica el vointa comuna, nu anuleaza vointa comuna a firii. Aceeasji vointa a firii isi gaseste in fie- care ipostas alta aplicare. Hristos ca ipostas divin aplica intr-un fel cu atit mai unic voia Lui umana. Dar nu anuleaza aceasta voie umana. O aplica intr-un fel de maxima concor- danfa cu voia Sa divina mintuitoare. 674. Cele firesti fiin|elor spirituale, sau dotate cu spirit, nu sint constringatoare pentru ele. In aceasta se arata caracterul liber al firii omenesti. Se pare ca avem aci doua lucruri contrazicatoare: fire si libertate. Existentialistul J.P. Sartre nu infelege aceasta cind opune existenta firii. Dar firea umana (§i ingereasca) e libera §i orice ar face cu liber- tatea sa nu distruge, firea. Pentru ca libertatea fine de fire, in orice fel ar intrebuinta-o. 324 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL P. Daca numesti vointa naturala, iar tot ce e natural reprezinta §i o necesitate, cum nu e necesar ca, odata ce afirmati in Hristos doua vointe naturale, sa desfiintati in El orice mi§care de buna voie? M. Nu numai firea dumnezeiasca si necreata nu are nimic natural impus cu necesitate, dar nici cea intelegatoare si creata. Caci eel prin fire rational are ca putere naturala dorinta rationala, care se numeste si vointa a sufletului rational, prin care voind rationam si rationind ne indreptam spre ceva deliberind cu voia. Deci voind, cautam, cugetam, deliberam si judecam, ne insusim o dispozitie, alegem si pornim spre ce am ales si ne folosim. Deci ne e propriu dupa fire, cum s-a zis, sa dorim in mod rational, sau sa voim si sa cugetam. Iar a privi spre ceva si a cauta §i a cugeta si a delibera si a judeca si a ne insusi o dispozitie si a alege si a porni spre acel lucru si a-1 folosi arata ca nu sint fapte silite cele naturale ale celor intelegatoare. §i cum, fiind data aceasta, nu se va arata o astf^el de cugetare mai absurda decit orice absurditate? Caci daca dupa aceasta cugetare. ceea ce e natural e si necesar, iar Dumnezeu fiind Dumnezeu prin fire, va fi prin fire si Creator bun, Dumnezeu va fi in mod necesar Dumnezeu si Creatorul bun. Dar aceasta e o blasfemie nu numai a o cugeta, dar si a o spune. Caci cine Ii impune necesitatea? Dar cugeta, prietene, daca voiesti, si altfel la blasfemia unei astfel de presupuneri. Daca eel ce recunoaste ca naturale vointele lui Hristos, des- fiinteaza, dupa tine, toata miscarea de buna voie in El, e cu totul necesar ca cele ce voiesc prin fire sa aiba miscare fara voie, iar cele ce nu voiesc prin fire, sa aiba una de buna voie. Deci nu numai Dumnezeu, Cel mai presus de toate cele ce sint, ci si toate cele intelegatoare si rationale, fiind prin fire voitoare, vor avea o miscare fara voie 675 ; iar cele neinsufletite, fiind fara vointa, au o miscare de buna voie. Dar fericitul Ciril in primul capitol impotriva obiectiilor lui Teodoret ne-a eliberat de aceasta dezba- tere de prisos, declarind clar: «Nimic natural in cele intelegatoare nu e lipsit de libertate». Aceasta o poate afla eel ce voieste, citind acel capitol. P. Daca cele ce rezulta ca adevarate din cercetare trebuie primite cu inima deschisa, cuvintul a aratat cu multa claritate ca in Hristos vointele sint naturale. Insa e posibil ca precum din doua firi sa deducem una com- pusa, asa e posibil sa spunem ca si din doua vointe naturale rezulta una compusa. Aceasta pentru ca si cei ce spun doua vointe pentru deosebirea naturala a firilor din Hristos, si cei ce spun una pentru extrema lor unire, 675. A declara ca voia care fine de fire nu e libera inseamna a nega lui Dumnezeu §i fiintelor rationale, care voiesc prin fire, ca se misca in faptele lor cu voia. Aceasta este insa o afirmare contrazicatoare: eel ce voieste prin fire nu voieste in mod real sau liber; sau eel ce voieste in mod liber nu voieste prin fire. Aceasta inseamna a nega lui Dumnezeu voinfa, daca lucreaza dupa fire, sau a recunoaste ca nu lucreaza dupa fire, daca lucreaza liber. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 325 sa nu se mai certe intreolalta din pricina unor simple cuvinte. «Caci nu ne este noud adevarul in cuvinte, ci in lucruri», spune Grigorie Teologul eel Mare in «Cuvintarile» sale. M. Observa ca greseala va vine din faptul ca ignorati ca compunerile sint ale celor ce se contempla in ipostas, si nu ale celor ce sint in sine si se contempla in ratiunea proprie. Aceasta e judecata comuna a tuturor: atit a filosofilor din afara, cit si a invatatorilor tainelor dumnezeiesti ale Bise- ricii. Iar de afirmati compunerea vointelor, veti fi siliti sa afirma];i si com- pozijia altor insusiri ale unor naturi diferite, daca voiti sa dovediti sensul coerent al dogmei voastre: adica «compunerea» creatului si necreatului, a infinitului si nemarginitului, a indefinitului si definitului, a muritorului si nemuritorului, a stricaciosului si nestricaciosului. In felul acesta veti ajunge la o cugetare absurda. Deci cum se va proclama o vointa din doua vointe? Caci nu e cu putinta sa se numeasca ceea ce e compus cu numele celor compuse decit daca e numita din firi o fire, cum au facut ereticii de odinioara. Pe linga aceasta, II si despartiti pe El prin vointa de Tatal, odata ce-L declarati, pe temeiul unei vointe compuse, ca avind si o sin- gura fire compusa 676 . P. Deci precum firile, tot asa nici cele naturale ale lor nu aveau nimic comun? M. Nimic, decit numai ipostasul acelorasi firi. Caci acelasi ipostas este in mod necontopit al acelorasi firi. P. Dar oare Parintii, ale caror cuvinte sint lege si canon pentru Bise- rica, n-au socotit comuna si slava si ocara? «Caci altceva, zice, e aceea din care are slava comuna; si altceva, din care are ocara». M. Sfintii Parinti au spus aceasta dupa modul comunicarii (insusiri- lor). Dar este evident ca comunicarea nu este a uneia, ci a amindurora si neegale. E daruirea prin reciprocitate in mod natural a celor proprii in mod natural fiecarei parti a lui Hristos prin unirea negraita a lor fara pre- facerea si amestecarea naturala a nici unei parti in cealalta. Daca deci numesti vointa comuna dupa modul comunicarii, nu vei numi o singura vointa, ci doua. §i cu intelepciune te vei intoarce iarasi spre aceea de care ai fugit 677 . P. Dar cum? Nu se misca trupul cu incuviintarea Cuvintului unit cu el? M. Vorbind asa, imparti pe Hristos. Cu incuviintarea Lui se misca si Moise si David si toti citi s-au facut salasuri ale lucrarii dumnezeiesti prin 676. A admite o vointa compusa in Hristos inseamna a admite §i o fire compusa. Iar aceasta inseamna a vedea in Hristos o fiinta deosebita de fiinta Tatalui. 677. Se comunica slava cuvenita Dumnezeirii umanitafii §i smerenia umanitatii Dumnezeirii, prin faptul ca amindoua sint ale aceluia§i ipostas. Deci slava nu rasare din umanitate, nici ceea ce e smerit, din Dumnezeire. 326 SFfNTUL MAXIM MARTURISITORUL lepadarea patimilor omene§ti §i trupe§ti. Dar noi, urmind si in aceasta Sfintilor Parinti, ca in toate, spunem ca Insu§i Dumnezeul tuturor, facin- du-Se om in mod neschimbat, n-a voit numai ca Dumnezeu, potrivit Dumnezeirii Sale, ci Acelasi si ca om potrivit umanitatii Lui. Caci daca cele ce sint facute din cele ce nu sint au si putere de persistenta in Cel ce este, nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora dupa fire este pornirea spre cele ce le sustin §i ferirea de cele ce le strica (le corup), atunci si Cuvintul Cel mai presus de fiinta substantializindu-Se (luind fiinfa) ome- neste, avea si puterea de persistenta in existenta umanitatii Lui, a carei pornire §i ferire o arata voind prin lucrare. Si anume pornirea in a Se folosi atita de cele naturale si irepro§abile, incit sa nu fie socotit de neere- dincio§i ca Dumnezeu; iar ferirea in vremea patimilor atita, incit sa-Si insuseasca de buna voie teama de moarte. Deci ce lucru necuvenit a facut Biserica lui Dumnezeu, marturisind ca aflindu-se in El, odata cu firea Lui omeneasca si creata, si ratiunile sadite in ea de la inceput prin creatie, ratiuni fara de care e cu neputinta sa existe firea 678 ? P. Daca frica ne apartine in mod natural, iar ea este una dintre misea- rile irepro§abile, atunci, dupa voi, mi§carile reprosabile, sau pacatul, se afla in noi in mod natural. M. Iara§i judeci gresit, necunoscind adevarul, din pricina identitatii cuvintelor (omonimiei). Caci exista atit o frica dupa fire, cit §i una con- trara firii. Frica dupa fire este o putere ce sustine existenta prin ferire. Pe cea contrara firii ce se naste din tradarea gindirii, D'omnul nu Si-a insu- §it-o 679 . Dar cea dupa fire, care indica puterea existentei in fire de a se sustine in existenta, a primit-o Cel ce e bun pentru noi cu voia. Caci in Domnul nu premerg cele naturale vointei ca in noi. Caci flaminzirfd cu adevarat si insetind, nu a flaminzit si a insetat in modul nostru, ci intr-un mod mai presus de noi, adica cu voia 680 . La fel §i infrico§indu-Se, nu Se infricoseaza ca noi, ci mai presus de noi. §i, vorbind in general, tot ce e natural (dupa fire) in Hristos are unit cu ratiunea Lui^naturala) modul cel H 678. Tot ce a sadit Cuvintul prin creafie in firea omeneasca a luat si in firea ome- neasca asumata de El. Deci si vointa ei si frica de moarte. 679. E frica ce nu mai tine seama de gindire, sau care se naste din parasirea gindirii. In om firea nu e fara vointa. Dar nu voinja produce cele ale firii. Nu e intii vointa si apoi cele ale firii. Ci vointa apare pentru ca apar cele ale firii. La Hristos insa intii e voia pentru cele ale firii omene§ti. In aceasta se reflecta faptul ca firea Lui omeneasca e produsul voii Lui dumnezeiesti. Aceasta da o prioritate si vointei omenesti. Dar cele ale firii aparute datorita vointei sint traite real. Propriu-zis nici Iisus nu voia intii §i apoi flaminzea, ci odata ce S-a hotarit sa aiba firea omeneasca, aceasta manifesta ale ei inainte de a voi in concret pe una sau alta. Dar in faptul ca firea a fost produsul vointei, se reflecta o capaci- tate a firii de a le birui. 680. Hristos are toate ale firii noastre omene§ti, dar in modul superior sau putindu-le birui. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 327 mai presus de fire, ca sa adevereasca §i firea prin ratiune, dar si iconomia prin mod. P. Deci ca sa evitam aceasta vorbire me§te§ugita §i greu de in|;eles pentru cei multi, II vom marturisi pe Hristos Dumnezeu desavirsit si om desavir§it, ocolind toate celelalte si exprimind prin cuvintul desavir§it prezenta celor naturale in El. M. Daca e propriu dreptei credinte depline a afirma firile fara ceea ce e propriu fiecareia, sau a spune ca Hristos e Dumnezeu desavirsit §i om desavir§it fara insu§irile desavirsirii, sa fie anatematizate Sinoadele §i, inainte de ele, Parintii, care ne-au poruncit sa marturisim nu numai firile, ci §i ceea ce e propriu fiecarei firi §i - cum au spus - nu numai ca Acelasi e Dumnezeu desavirsit si om desavir§it, ci si insusirile desavirsirii, adiea pe Acelasj Unul vazut §i nevazut, muritor §i nemuritor, stricacios si nestri- cacios, pipaibil §i nepipaibil, creat si necreat; §i care, potrivit aeeleiagi intelegeri dreptcredincioase, au dogmatizat in chip ortodox doua vointe ale Unuia §i Aceluia§i, indicate nu numai prin numarul definit de doua, ci §i prin continutul lor contrastant ca alta §i alta, iar prin asemanare numite dumnezeiasca §i omeneasca. Caci firea numarului nu se limi- teaza la mod 681 . P. Daca nu e posibil sa folosim aceste cuvinte din cauza calomniei ereticilor, sa ne multumim numai cu cele spuse de sinoade. §i sa nu spu- nem nici o vointa, nici doua. M. Daca trebuie sa marturisim numai pe cele spuse de Sinoade, nu trebuie sa spunem nici «o fire a lui Dumnezeu Cuvintul intrupata», care cuprinde toata dreapta credinta a tainei, caci nici ea n-a fost folosita de vreun Sinod 682 . Dar §i a§a veti fi siliti sa marturisiti impreuna cu firile §i insu§irile lor §i vointele lor. Caci daca spuneti ca insu§irile ce apar|in firi- lor lui Hristos sint proprietatile lor, i?" a voi apartine in chip natural fie- carei firi, urmeaza ca impreuna cu celelalte proprietati naturale veti fi siliji sa recunoa§teti firilor §i vointele lor. De altfel, daca Sinoadele au anatematizat, pentru ca afirmau o sin- gura vointa, §i pe Apolinarie §i pe Arie, fiecare din ei folosindu-se de aceasta pentru sustinerea ereziei proprii, eel dintii voind sa arate prin ea deofiinfimea trupului cu Cuvintul, iar eel de al doilea luptindu-se sa sus- tina deosebirea de fiinta a Fiului de Tatal, cum ne va fi noua cu putinj&sa raminem in dreapta credinta marturisind termeni opu§i celor eretici? Iar 681. Voia dumnezeiasca a lui Hristos nu se deosebe§te de cea omeneasca numai prin modul aplicarii ei, ci prin ratiunea ei, prin sensul ei. Ele nu sint doua pentru ca cea omeneasca ar fi numai un alt mod de aplicare al voii dumnezejesti. Ele sint doua prin faptul ca fiecare apartine altei firi. Ele se numesc dumnezeiasca si omeneasca, pentru ca sint de fapt a§a. 682. Era o expresie folosita de Sf. Ciril din Alexandria si preferata de monofiziti si monoteliti. 328 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Sinodul V, ca sa tree peste toate, cerind cuvint de cuvint a se primi: «Toate cele ale sfintuluiAtanasie, Vasilie, Grigorie §i ale altor invatatori recunoscuti intre care se cuprind si cele doua. vointe, ne-a predat §i cele doua vointe». P. Si nu ti se pare ca cuvintul «vointa naturala» supara auzul celor multi? M. In afara de eel dumnezeiesc, cite feluri de viata spui ca sint in cele existente? P. Spune-mi tu insuti. M. Sint trei feluri de viata. P. Care sint acestea? M. Al plantei, eel senzorial si eel intelegator. P. Asa e. M. Iar fiindca fiecare se deosebeste de celelalte printr-o ratiune oarecare a creatiei, care e ratiunea distinctiva si proprie a fiecarui fel? P. Si aceasta te rog s-o spui tu. M. Plantei e proprie miscarea prin care se hraneste, creste §i se naste. Vietii senzoriale, miscarea prin impulsuri. Iar a celei intelegatoare, libertatea (stapinirea de sine). P. Ai prezentat foarte clar si distinct ceea ce e propriu fiecarui fel de viata. M. Daca s-a aratat foarte clar si distinct ceea ce e propriu fiecarui fel, te intreb iarasi, daca plantei ii este proprie dupa fire mi§carea de a se hrani, de a creste si daca vietii sensibile ii e proprie miscarea prin impuls (instinctiva)? » P. Fara indoiala, dupa fire. M. Atunci §i celei intelegatoare, miscarea libera? P. §i aceasta o va accepta eel ce judeca consecvent principiilor sale. M. Daca deci celor intelegatoare le apartine prin fire mi§carea libera, atunci tot ce e intelegator e §i prin fire voitor. Caci fericitul Diadoh al Foticeii a definit libertatea ca vointa 683 . Iar daca tot ce e intelegator e §i prin fire voitor, iar Dumnezeu Cuvintul S-a facut trup cu adevarat insu- fletit in mod rational si intelegator, atunci si ca om a fost Acela§i voitor dupa fiinta. Iar daca e asa, spusa despre vointa naturala nu va supara urechile binecredinciosilor, ci ale ereticilor. P. Eii m-am convins din cele de pina aid ca vointele lui Hristos sint naturale si nu mai cer alta dovada despre aceasta. Caci nu mai putin decit cele spuse in chip dumnezeiesc, Cuvintul dumnezeiesc a aratat insasi firea celor existente, dind marturie ca El era voitor potrivit firilor Lui, 683. Pentru ce'ar exista vointa, daca nu pentru a alege ceva de altceva in mod liber? O vointa nelibera nu e vointa. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 329 binevoind ca Dumnezeu si ascultind ca om; §i voin|;ele naturale erau intru totul corespunzatoare firilor. Caci era fara inceput a celei fara de inceput si inceputa a celei incepute. §i nu e cu putinta a fi identice intreo- lalta, ca sa fie o vointa, chiar daca sint ale Unuia si Aceluia§i ca §i firile, cea fara de inceput si cea inceputa, cea necreata si cea creata, cea facatoare si facuta, cea nemarginita §i cea marginita, cea indumnezeitoare §i cea indumnezeita. Dar cei din Bizant opunindu-se inca vointelor naturale, zic ca Parintii au spus ca Domnul a avut vointa omeneasca prin insusire (xax' oixeioxnv). M. Deoarece tu ai fost capetenia acestei invataturi, o minunate si prea stralucite, prin ce fel de insusjre o spun aceasta? Oare prin cea fiin- tiala, prin care fiecare avind cele naturale, §i-o insu§e§te din pricina firii, sau prin cea relationala, prin care ne insusim, §i imbratisam din iubire unii ale altora, fara sa patimim sau sa lucram noi insine nimic din acestea? P. Evident ca cea prin relatie. M. Deci inainte de a arata absurditatea acesteia, emai drept sa cerce- tam mai exact daca omul este voitor prin fire, sau nu. Caci lamurindu-se aceasta, se va face mai clara blasfemia acestei erezii. . P. Daca voiesti, sa o cercetam. M. Cele naturale nu se inva|:a. Aceasta au spus-o nu numai cei ce s-au remarcat prin ratiune si s-au distins de cei multi, ci si obiceiul celor mai de jos. Iar daca cele naturale nu se invata si intre ele este si a voi, caci nimeni nu invata vreodata a voi, urmeaza ca omul e voitor prin fire. §i iarasi, daca omul e rational prin fire,4ar eel ce este rational prin fire e §i liber prin fire, iar libertatea dupa Parinti e vointa, urmeaza ca omul e voitor prin fire. §i iara§i, daca in cele nerationale conduce firea, dar ea e condusa in mod liber in omul care se misca prin vointa, urmeaza ca omul e voitor prin fire. §i iara§i, daca omul a fost facut dupa chipul Dumnezeirii fericite si mai presus de fiinta, iar firea dumnezeiasca e libera prin fire, urmeaza ca si omul, fiind cu adevarat chipul ei, e liber prin fire. Iar daca omul e liber prin fire, urmeaza ca e voitor prin fire. Caci s-a spus ca Parintii au definit libertatea ca vointa. §i iarasi, daca e propriu tuturor oamenilor a voi §i nu e propriu unora §i unora nu si ceea ce se vede comun in to£i caracterizeaza firea in indivizii in care se vede, urmeaza ca omul e voitor prin fire 684 . 684. Pare o contrazicere: in om nu conduce firea, ci vointa, 'totu§i el e voitor prin fire. Dar nu e contrazicere. Firea omului e condusa de vointa, dar in ea insagi e voinfa. Firea omului e voitoare. Omul nu iese din fire prin vointa, ci i§i menfine firea. Dar a alege prin voie actele sale inseamna a cugeta, a rationa. Firea omului e voitoare pentru ca e rationala sau cugetatoare in mod constient. Sau e rationala pentru ca e voitoare. El se men|;ine prin vointa libera in acest caracter al firii sale. El rationeaza si voieste chiar daca rationeaza si voieste strimb. 330 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL P. S-a dovedit prin mai multe ca omul e voitor prin fire. M. Acest lucru fiind dovedit in mod clar, sa luam in cercetare acum, cum am propus mai sus, si absurditatea opiniei lor. P. Sa o luam. M. Daca omul e voitor prin fire, precum s-a dovedit, iar dupa ei Hris- tos a avut vointa omeneasca prin improprierea ei in temeiul simplei rela- tii, e necesar ca ei sa spuna ca si celelalte insusiri naturale ale noastre le-a avut impreuna cu ea, inteleg vointa cea dupa fire, prin simpla relate. Si astfel se vor dovedi socotind invatatura intregii iconomii ca o nalucire 685 . Apoi, daca Decretul lui Sergie n-a anatematizat pe cei ce afirmau felul cum sint, ci pe cei ce afirmau simplu doua vointe, chiar daca acestia zic doua in mod gresit prin impropriere, consimt la anatematizarea rostita asupra acelora. §i iarasi, daca prin propunerea sustinuta de ei, introduc odata cu vointele si persoanele, urmeaza ca afirmind doua vointe in mod gresit, prin impropriere, vor afirma, cum s-a spus, prin propunerea lor, si persoanele ca introduse odata cu ele 686 . Si cine va suporta taierea Celui Unul in doua persoane? P. Dar ce au facut Parintii? N-au spus ca e a noastra vointa pe care Hristos a trait-o in Sine? M. Da, a noastra. P. Deci n-au exprimat pe cea proprie Lui dupa fire prin umanitate, ci pe cea pe care a primit-o prin impropriere 687 . M. Deoarece au spus ca a luat de asemenea firea noastra, urmeaza ca dupa ei se va afla avind si firea noastra prin impropriere 688 . Caci daca e adevarat lucrul dintii, e adevarat si al doilea. Iar daca acesta nu e adeva- rat, nu e nici acela. 685. Daca Hristos a avut toate insu§irile firii omenesti prin simpla relatie si simpatie fata de oameni, atunci El n-a asumat in mod real firea noastra. In acest caz intruparea Lui ar fi o simpla nalucire. 686. Monotelitii, susjinind ca Hristos n-a avut vointa omeneasca decit prin legatura Lui cu voinfa altei persoane pe care o iube§te, introduc prin aceasta odata cu monofizitis- mul lor §i nestorianismul, sau coexistent a doua persoane in El. 687. Pyrhus deducea din faptul ca vointa omeneasca a lui Hristos e numita «voinJa noastra prin fire», ca nu e a Lui decit prin faptul de a §i-o impropria. El intelegea prin firea lui Hristos numai pe cea dumnezeiasca, nu §i pe cea omeneasca. Deci nici vointa ome- neasca nu o socotea voin|a a Lui prin fire, ci prin impropriere. Nu cunostea alta unire intre firea dumnezeiasca a lui Hristos si cea omeneasca decit cea prin faptul ca Fiul §i-a luat-o prin impropriere. E aci o deosebire subtila intre primirea firii omenesti de catre Fiul lui Dumnezeu in ipostasul Lui §i faptul de a-§i fi unit prin impropriere vointa altui ipostas. Fiul lui Dumnezeu §i-a impropriat voinfa unei firi omenesti, sau a unui ipostas, care era altui decit el; de a §i-o fi impropriat prin simpatie. 688. Daca monotelitii infelegeau expresia «voin|a noastra» folosita pentru Hristos in sens literal, ca raminind «a noastra» §i fiind socotita de Iisus ca a Lui numai prin simpatie, acela§i lucru se putea spune §i despre «firea omeneasca a noastra^, ce I se atribuia. Ea ramfnea a noastra, dar o traia prin simpatie ca a Sa. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS •• 331 P. Deci ce? Spunind ea a trait in Sine ceea ce e al nostra, prin aceasta au in|eles ceea ce este propriu prin fire? M. Da 689 . P. Gum o spui aceasta? M. Deoarece Acelasi era intreg Dumnezeu cu umanitatea si Acela§i intreg om cu Dumnezeirea. Acelasi ca om a supus in Sine si prin Sine umanitatea lui Dumnezeu si Tatalui, dindu-ni-Se noua ca chip (tvtiov) si pilda desavir§ita spre imitare ca si noi privind ca spre capetenia mintuirii noastre sa predam ceea ce e al nostru lui Dumnezeu, ca sa nu voim alt- ceva decit ceea ce voie§te El 690 . P. Aceia nu au spus aceasta cu intentie rea si cu vreo viclenie, ci voind sa indice unirea extrema. M. Daca s-ar admite aceasta pentru discipolii lui Sever, nu vor spune pe drept cuvint si ei, bazati pe aceasta: nu cu vreo intentie rea sau cu vreo viclenie spunem o fire, ci voind, ca si voi, sa indicam printr-o singura voin|;a unirea extrema prin ea? Astfel se vor folosi de armele acelora impotriva lor ca David impotriva lui Goliat. lata cum, spunind o singura voinfa, cad in acelea§i idei si afirmatii cu aceia 691 . P. Ei numesc pe aceasta vointa din socotinta. M. De e vointa din socotinta, e derivata. Iar de e derivata, socotinf,a ca principiu al ei va fi fiin|;a. P. Socotinta nu e fiinta. M. Daca nu e fiinta, e calitate. §i vom avea astfel calitate din calitate. Ceea ce este cu neputinta. Deci ce spun ca e socotinta? P. Socotinta nu e nimic altceva decit ceea ce a spus fericitul Ciril ca e un mod al vietii. M. E modul vietii in virtute (d. ex.) sau al vietii in pacat. Dar atunci este din alegere sau nu? P. Desigur, din alegere. M. Deci alegem voind §i deliberind, sau nevoind §i fara deliberare? P. Desigur, voind si deliberind. M. Deci socotinta nu e nimic altceva decit o voire anumita, care se alipe§te in mod afectiv de un bine real, sau considerat ca atare. P. Ai dat o explicare dreapta defini^iei Parintelui (Ciril). 689. Hristos a luat firea noastra, dar §i-a facut-o in mod real proprie ca a Persoanei Sale, nu ca a alteia. 690. Hristos a avut umanitatea noastra asa cum o avem si noi, adica ca a propriei Sale Persoane. Numai asa a putut-o supune cu adevarat Tatalui si S-a putut socoti ca Fiu al Tatalui si ca om. 69 1 . Monotelifii se servesc de armele ucenicilor lui Sever impotriva acelora. Dar prin acesta le folosesc si impotriva lor insisi. 332 • SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL M. Daca s-a explicat drept definitia Parintelui, mai intii nu e posibil sa se spuria ca socotinta e vointa. Caci cum ar proveni vointa din vointa? Ar3oi afirmind o socotinta in Hristos, cum a aratat discutia despre ea.Il dogmatizeaza simplu om, trebuind sa delibereze ca noi din ne§tiinta si indoiala §i avind in Sine cele contrare, odata ce cineva delibereaza despre cele indoielnice, si nu despre ceea ce nu e indoielnic. Noi avem in mod natural prin fire simpla dorinta a binelui. Iar expe- rienta felului de a fi al binelui o avem prin cercetare si deliberare. Si de aceea se vorbeste in chip potrivit cu privire la noi de socotinta care e modul intrebuintarii, nu ratiunea firii. Caci si firea s-a schimbat infinit. Dar in umanitatea Domnului, care nu subzista ca ipostas in mod simplu ca noi, ci dumnezeieste - caci era Dumnezeu, Care S-a aratat pentru noi in trup din noi - nu se poate afirma socotinta 692 . Caci prin insasi existenta Sa sau prin faptul de a subzista (de a fi in ipostas) dumnezeieste, avea in mod natural binele ca propriu (xf)v npog to xccAov eixEicooiv) si raul Ii era strain 693 . Asa spune §i marele ochi al Bisericii, Vasilie, dindu-ne explica- rea psalmului 42: «La fel vei intelege si spusa lui Isaia despre acelasi lucru: «Inainte de a cunoaste copilul sau de a alege cele rele, va alege binele» (Isaia 7, 16). Deoarece inainte de a cunoaste copilul binele sau raul, respinge raul, ca sa aleaga binele. Caci cuvintul «inainte» arata ca nu cercetind si deliberind ca noi, ci intrucit subzista (yvcburi) dumnezeieste, prin insa§i existenta, avea din fire binele» (Ps. 42) 693b . 692. Socotinta a aparut in noi, pentru ca s-a schimbat mult firea noastra, care nu mai simte cu claritate calitatea binelui. Firea noastra slabita si chiar pervertita in parte a pas- trat in general vointa pentru bine, dar simprea binelui in concret s-a tocit mult. Trebuie sa-1 aflam prin cercetare, deliberare, care dau na§tere unei socotinte adevarate sau ne- adevarate despre bine, intr-o situatie concreta. la pe baza acestei socotinfe se ia o hota- rire: liberul arbitru. Deliberarea §i socotinta la care se ajunge prin ea presupune o ne- stiinta si o indoiala cu privire la ceea ce este binele intr-o situate concreta. Astfel socotinta e modul in care se precizeaza concret vointa firii spre bine. Monotelitii afirmau ca Iisus avea o singura vointa, si anume cea divina, pentru ca pe cea umana o identificau cu soco- tinta, care nu poate fi decit a unei persoane deosebite. Sf. Maxim spune ca in Iisus nu era o socotinta, pentru ca nu era o deliberare despre bine. Natura Lui omeneasca voia binele In general. Iar binele in concret il cunostea ipostasul ei care era divin. El tinea insa seama si de vointa binelui proprie firii Sale omenesti. El voia in concret binele voit in general de fire §i de firea Lui umana. Firea noastra luata de Dumnezeu Cuvintul in ipostasul Lui dumnezeiesc n-avea inclinarea spre bine amestecata cu inclinarea spre rau, caci era fara pacatul stramosesc, dar avea o slabiciune de pe urma pacatului originar care facea grea suportarea patimirilor: oboseala, foamea etc. Ei nu-i era necesara deliberarea pentru a afla ce e bine, dar nu-i era foarte u§oara suportarea greutatilor ca implinire a ceea ce era in anumite imprejurari una cu binele. In aceasta o intarea ipostasul dumnezeiesc. 693. Subzista (era intemeiata ipostatic) dumnezeieste (se afla in ipostasul lui Dumne- zeu). §i chiar prin aceasta se men|;inea in binele firii §i in practicarea lui concreta. 693 b. Avind firea omeneasca ipostasiata in Sine ca Dumnezeu, avea vointa revenita in binele sadit in ea ca proprie, odata cu firea omeneasca, nu printr-o impropriere a unei voin|e a altei persoane, care trebuie ridicata la binele concret printr-o obligare a ei la o deli- berare. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 333 P. Dar cum? Virtutile sint prin fire? M. Da, prin fire (naturale). P. Daca sint prin fire, pentru ce nu exista in toti cei de aceea§i fire? M. Exista in toti la fel. P. §i de unde este in noi atita inegalitate? M. Din faptul de a nu pune la fel in lucrare cele ale firii. Caci daca am pune in lucrare toti la fel cele ale firii, scop pentru care am fost facuti, s-ar arata in toti precum o fire asa si o virtute, neprimind in ea in unii mai mult, in altii mai putin. P. Daca cele naturale nu provin in noi din nevointa (asceza), ci din creatie, iar virtutea este naturala, cum ci§tigam virtutile prin osteneala §i nevointa odata ce sint naturale? M. Nevointa §i ostenelile ce urmeaza s-au adaugat in cei iubitori de virtute numai spre departarea in§elaciunii ce se introduce prin simturi in suflet, nu pentru a introduce virtutile ca pe ceva nou din afara. Caci ele sint in noi, cum s-a spus, din creatie. De aceea indata ce se inlatura deplin in§elaciunea, sufletul arata stralucirea virtutii. Caci eel ce nu e fara minte, e cu minte; si eel nefricos sau cutezator, e barbatesc; eel nedesfrinat e infrinat; eel ce nu e nedrept, e drept. Ratiunea cea dupa fire e cuminf;enia; judecata are in sine dreptatea; iutimea are in sine barbatia; pofta, cumpa- tarea. Deci prin inlaturarea celor contrare firii se instapinesc si stralucesc cele conforme firii, precum prin §tergerea ruginii straluceste luciul si cla- ritatea cea dupa fire a fierului. P. Prin aceasta s-a aratat cit hulesc de mult cei ce vorbesc de soco- tinta in Hristos. M. Dar nu trebuie lasat nici acest lucru neobservat: ca cuvintul soco- tinta (yv(b(j.r|) are in Sfinta Scriptura si la Sfintii Parinti multe moduri si in|;elesuri, precum le e vadit celor ce-1 citesc cu atentie. Caci uneori il folosesc spre indemn §i sfat, atunci cind zice Apostolul: «Iar desprefecio- rie, nu am o porunca a Domnului. Dar imi dau o par ere (yv6ut|)»' (I Cor. 7, 25). Alteori spre inselare, cum zice fericitul David: «Impotrivapoporu- lui Tau a uneltit socotinte viclene» (Ps. 87, 4). Aceasta lamurind-o alt edi- tor, a zis: «Impotriva poporului Tau a uneltit sfat viclean». AM data pentru hotarire, cind Daniil eel mare Tntre prooroci zice: «A iesgit hotari- rea (yv6|j,r|) nerusinatd in numele imparatului» (Dan. 2, 15). Alta data pentru o parere, sau socotinta, sau cugetare; cind Grigorie cu numele de Teologul spune in prima cuvintare «Despre Fiul»: „A mustra nu e mare lucru, caci e u§or oricaruia care voieste; dar e propriu barbatului bine- credincios si cuminte, a arata in schimb socotinta sa». §i simplu, ca sa nu le in§ir una cite una pe toate, ci sa le ingramadesc pe toate intr-un cuvint, 334 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL spun ca am aflat in Sflnta Scriptura si la Sfintii Paring cuvintul socotinta (yvwiiT]) cu 28 de intelesuri. Caci gindul celui ce-1 foloseste nu stabileste ceva comun sau particular, ci fie ceva din cele spuse inainte de el, fie ceva din cele folosite dupa aceea. De aceea e cu neputinta sa se defineasca numele printr-un unic si singur inteles. P. Dar cum se intimpla ca cuvintele cu multe intelesuri sa se consi- dere exprimind un unic inteles? M. Ca sa se faca mai clara uriciunea acestei erezii, vom cerceta si alt- fel aceasta chestiune. P. Daca-ti place, s-o cercetam. M. Cind spun o vointa, fie ca voiesc sa indice prin aceasta libera ale- gere, fie socotinta, fie libertatea, sau alta, nu-i vom contrazice, caci nu ne deosebim in privinta aceasta. Dar sau vor fi siliti sa indice pe cea dumne- zeiasca, sau pe cea ingereasca, sau pe cea omeneasca. §i pe oricare dintre acestea ar numi-o, vor indica-o pe cea naturala, odata ce fiecare din aces- tea este indicatoare a firii. §i astfel ceea ce au voit sa evite prin confun- dare, aceea s-au dovedit recunoscind prin analiza. Prin urmare de vor numi-o pe ea dumnezeiasca, II recunosc pe Hristos ca fiind numai Dum- nezeu prin fire. Iar daca, ingereasca, vor spune ca El nu e nici Dumnezeu, nici om, ci vreo fire ingereasca. Iar daca, omeneasca, II indica pe El simplu om si supus 694 . P. Cind cad in aceste absurditati, nu numesc vointa nici naturala, nici socotinta, ci spun ca este in noi prin abilitate 695 . M. Abilitatea ne aparjine prin fire sau nu prin fire? P. Prin fire. M. Deci iarasi vor indica, prin analiza, voinfa naturala. §i nu vor avea nici un folos din acest ocolis 696 . §i deoarece abilitatea isi dobindeste deprinderea si progresul din invatatura, urmeaza ca Hristos §i-a dobin- dit, dupa ei, deprinderea vointei si progresul ei din invatatura si din inaintarea in ea; si a progresat ignorind, inainte de invatatura, cele inva- tate. Pentru ce mai resping deci pe Nestorie, odata ce sustin cu caldura cuvintele si ideile lui? Iar ca, afirmind o vointa, sustin ideile aceluia, o marturiseste si decretul Ecthesis aparat de ei, care declara ca Nestorie sustine o singura vointa in cele doua persoane inventate de el 697 . 694. In nici un fel cei ce recunosc numai o vointa in Hristos nu-L recunosc in intre- gimea Lui, fie ca numesc acea voinfa cu termeni ce se potrivesc omului simplu, fie ca o nu- mesc numai dumnezeiasca, sau ingereasca, sau omeneasca. 695. Pyrhus declara ea, chiar daca se numeste voinfa cea una a lui Hristos socotinfa, nu e gre§it. E grestt numai cind se socote§te ca e o abilitate ci^tigata prin obi§nuinfa. 696. Chiar daca mono.telifii nu-I vor reeunoaste lui Hristos decit o aptitudine ome- neasca, vor indica prin ea voinfa naturala. Caci aptitudinea e o treapta a voinfei naturale, la care se ajunge prin practicarea voinfei. 697. Nestorie II considera pe Hristos numai un fel de prooroc, in care sala§luia Dum- nezeu. Dar de§i cugeta ca Dumnezeu domina atit de mult in proorocul-om incit impunea cu totul voia Sa dumnezeiasca, acest prooroc nu era Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 335 Pe linga acestea, neadmitind ca este o vointa naturala, o vor socoti pe aceasta sau ipostatica, sau contrara firii. Dar de vor zice ca e ipostatica, Fiul va fi altfel voitor decit Tatal. Caci ipostatic e numai ceea ce e caracte- ristic ipostasului 698 . Iar de e contrara firii, II fac sa cada din firile Lui, odata ce cele contrare firii strica cele proprii firii. Dar i-a§ intreba pe ace§tia: Dumnezeul tuturor voie§te intrucit e Tata, sau intrucit e Dumne- zeu? Daca voieste intrucit e Tata, vointa Lui va fi alta decit a Fiului, caci Fiul nu e Tata. Iar de voie§te ca Dumnezeu, si Fiul e Dumnezeu si Duhul Sfint. Prin urmare vor admite ca vointa este a firii, sau naturala. Iara§i, daca dupa Parinti, celor a caror vointa e una, le e una si fiinta, iar dupa ei una este vointa Dumnezeirii §i umanitatii lui Hristos, vor spune ca fiinta acestora este una si aceea§i. §i cum, abatindu-se astfel de la dreapta credinta, mai spun ca urmeaza Parintilor? §i iarasi: daca dupa aceiasi Parinti deosebirea de firi nu se vede in vointa cea una, e necesar ca ei, afirmind o singura vointa, sa nu cunoasca o deosebire a firilor in Hristos, sau, afirmind o deosebire de firi, sa'nu cunoasca c singura vointa, daca vor sa se conformeze regulilor Parintilor. §i iarasi: daca dupa aceiasi dascali nu este comuna vointa ambelor firi, e necesar ca ei sau sa nu spuna ca cele doua firi ale Lui nu au o vointa comuna, sau, spunind-o aceasta, se razboiesc in mod vadit cu canoanele si hotaririle Parintilor. P. Cuvintul a aratat foarte clar si concentrat gresita credinta a adver- sarilor, impletita cu multa inventie. Dar ce spunem cind incearca sa o dovedeasca si cu temeiuri din Parinti? 698. Natura nu o gasim decit in ipostasuri, sau in starwconcrete de sine. Dan aceasta nu inseamna ca ipostasurile sint uniforme. Fiecare ipostas e o stare de sine, nerepetata identic, a Jiaturii in relafia cu alte ipostasuri. Fiul e Fiu pentru ca e nascut din Tatal, nagte- rea din Tatal II caracterizeaza ca ipostas deosebit de Tatal §i de Duhul Sfint. Orice ipostas uman e nascut din al|i parinfi, sau in alt timp si traiegte in alte imprejurari. Deci are aceeagi natura, dar caracterizata prin alte imprejurari ale starii de sine si prin alt mod. Voinfa nu aduce de la sine nimic naturii. Ea este a naturii. Dar e a naturii in stare de sine In alte imprejurari si in alt mod. Deci fiecare ipostas o actualizeaza altfel. Aceasta o hotaraste prin deliberare si socotin|a. Ipostasurile dumnezeiesti sint atit de unite ea nu au socotinte deosebite. Nici nu sint in dubiu in privinta binelui care ar cere o deliberare. Desigur, reali- zind acelagi act de vointa, Tatal il binevoieste, Fiul il implinegte si Duhul conlucreaza, cum zice Sf. Maxim mai departe, fiecare dupa relatia Sa ipostatica cu celelalte ipostasuri. Natura umana a lui Hristos apare in starea de Sine a Fiului lui Dumnezeu. El tine seama de voia de bine legata de ea, dar nu are nevoie de deliberare ca sa-1 afle si sa ajunga la o soco- tinfa in privinta lui §i apoi la un liber arbitru. In realitate orice stare de sine a naturii umane isi are fundamentul in starea de sine a Logosului suprem. Dar natura umana a lui Hristos are pe Fiul ca stare de sine directa in care exista. Iar dupa aceea si mai mult orice persoana se constituie ca stare in El. Numai pentru ca Cuvintul e Persoana, sint §i oamenii persoane in El si, dupa intrupare, persoane §i mai constiente. 336 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL M. Daca voiesc sa numeasca Parinti pe cei ce impartasesc si pe cei ce confunda iconomia cea mai presus de fire 699 , o pot face. Caci toti au afir- mat o singura vointa, imbrati$ind erezia. Dar daca ii numesc pe cei ai Bisericii, nu vom fi nicidecum de acord. Sau sa arate ca toti cei laudati si cunoseu|;i tuturor afirma numai o vointa, ca in ziua judecatii, cind vor fi intrebaji de Hristos, pentru cine ati primit cuvintul care strica taina intru- parii Mele 700 , sa aiba ca aparare opinia unor Parinti respectati de foti. P. Spusa lui Grigorie Teologul: «Caci in cele ce voieste Acela nu e nimic contrar lui Dumnezeu, fiind intreg indumnezeit» 701 nu e contrara celor doua firi? M. Nicidecum. Dimpotriva, e cea mai indicatoare dintre toate cele- lalte a celor doua vointe. P. Cum o spui aceasta? M. Precum arderea uneste in sine ceea ce e ars si ceea ce arde, si raci- rea ceea ce e racit si ceea ce raceste, si calcarea ceea ce calca si ceea ce e calcat, si vederea ceea ce vede si ceea ce e vazut, si intelegerea ceea ce intelege si ceea ce e inteles, caci nu e posibil a intelege si a exprima relatia fara cele in relatie, asa nu e cu putinta a intelege fara relatie ceea ce e indumnezeit si ceea ce indumnezeieste. Altfel, daca indumnezeirea voin- tei este contrara, dupa ei, celor doua vointe, §i indumnezeirea firii ar fi contrara celor doua firi. Dar Parintele a referit la amindoua cuvintul indumnezeire. P. Foarte potrivita ai aratat expresia Parintelui cu cele doua vointe. Dar trebuie aratat ca e in acord cu aceasta si Grigorie care a dat stralucire Bisericii din Nyssa. Caci pe acesta il prezinta cugetind o vointa spusa lui despre Domnul: «Sufletul voie§te, trupul se atinge; prin amindoua alunga, boala». Caci spun ca Parintele a zis ca sufletul Domnului voieste prin vointa dumnezeiasca a Dumnezeirii unita in El dupa ipostas. M. Dar consecvent cu aceasta ar fi spus ca si trupul se atinge prin atingere dumnezeiasca. §i astfel, dupa ei, va fi §i Dumnezeirea tangibila. §i cele ce le spun ei despre sufletul Domnului, referindu-le la trup, ii vor duce prin aceeasi concluzie la cea mai de pe urma ratacire 702 . P. Ai prezentat foarte clar blasfemia acestei cugetari. Dar ce vom zice §i despre expresiile marelui Atanasie invocate de ei? Dintre acestea una este: «Mintea Domnului inca nu e Domnul, ci vointa Lui, sau judecata, sau lucrarea indreptata spre ceva» 703 . 699. Iconomia: unirea intr-un ipostas a celor doua firi prin voia Cuvintului. Cei ce o despart suit nestorienii care impart ipostasul in doua; cei ce o confunda sint monofizitii care confunda cele doua firi. 700. Cine nu primeste decit vointa dumnezeiasca a lui Hristos nu crede ca El a luat cu adevarat firea omeneasca, deci ca S-a intrupat. 701. Cuv. 2 despre Fiul. 702. Daca voinfa sufletului e socotita voin|a dumnezeiasca, de ce n-ar putea fi soco- tita §i atingerea trupului, atingere dumnezeiasca? 703. De incarnatione Christi, unde explica Rom. XI. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 337 M. O aduc §i pe aceasta tot impotriva lor. De aceea cuvintul adevarat se foloseste de inse§i argumentele lor spre respingerea lor in toate. Caci nu e atit de sarac adevarul incit sa aiba nevoie de armele proprii impo- triva adversarilor 704 . Astfel daca, dupa spusa Parintelui: «Mintea e alt- ceva decit Domnul», aceasta inseamna ca mintea Domnului nu e prin fire Domnul sau Dumnezeu. Pentru ca se crede ca a fost facuta a Lui dupa ipostas. Si acest lucru este vadit din adaosul: «ea este sau vointa, sau judecata, sau lucrarea indreptata spre ceva». El se foloseste pentru aceasta de norma stabilita de Clement, adevaratul filosof intre filosofi, in Cuvintul VI al Stromatelor, unde spune ca vointa este mintea doritoare, iar judecata, dorinta bine intemeiata, sau vointa a ceva. Iar lucrarea este indreptata spre ceva, dupa spusa acestui dumnezeiesc inva|;ator, pentru ca S-a folosit in toate cele facute de El in mod dumnezeiesc de sufletul intelegator §i rational pe care §i 1-a unit cu Sine dupa ipostas. P. Cu adevarat se vadesc nedindu-§i seama ca se combat pe ei in§i§i, chiar prin argumentele prin care lupta pentru ei. Dar trebuie explicate §i o alta zicere pe care o aduc de la acelasj Parinte, ca sa nu le mai ramina nici un pretext impotriva adevarului. M. Care e aceasta? Caci n-o cunosc. P. E aceea in care acel minunat Parinte spune: «S-a nascut din femeie, dindu-Si forma, alcatuindu-Si forma omului din prima plasmuire spre dovedirea trupului, fara voile §i gindurile omene§ti, in chipul comu- nitatii, caci vointa era numai a Dumnezeirii». M. Aceasta se explica prin sine, neavind nevoie de ajutorul gindirii. P. Dar cum li se pare acestora indoielnica? M. Din multa ignoranta. Caci cui nu-i este vadit, daca nu i s-a pierdut cu totul vederea sufletului, ca Parintele a spus acestea nu despre ratiunea naturala, ci despre modul existen];ei Lui dupa trup, voind sa arate intru- parea ca fapta a unicei vointe dumnezeiesti: Total binevoind, Fiul lucrind §i Duhul Sfint impreuna lucrind; deci nu a mi§carii trupe§ti §i a gindurilor omene§ti, sau rezultat al nuntii. Caci n-a innoit ratiunea firii facindu-Se om Dumnezeul tuturor, fiindca altfel n-ar fi fost nici om care sa nu aiba ratiunea firii fara lipsuri §i neschimbata in toate. Ci a innoit modul, adica conceperea prin saminta §i na§terea prin stricare (coru- pere). Deci invatatorii Bisericii, inteleptiti de Dumnezeu, n-au tagaduit nicidecum ra|;iunile firilor unite, ci, in acord cu Evangheli§tii, cu Apostolii, cu Proroocii L-au numit pe Domnul §i Dumnezeul nostru Iisus Hristos voitor si lucrator al mintuirii noastre prin amindoua firile 705 . 704. Adevarul se ascunde chiar in argumentele mincinoase ale adversarilor. El se ascunde pretutindeni. 705. Chiar firea omeneasca asumata de El n-a fost ridicata la starea mintuita ca un obiect, desi ea a fost adusa la existenfa numai prin voia dumnezeiasca. Caci dupa aceea si-a adus §i ea impreuna lucrare §i pentru mintuirea oamenilor. Hristos a lucrat si ca un Frate omenesc la mintuirea fra|ilor. 22 - Stintul Maxim Marturisitorul 338 ■ SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL P. Se poate arata aceasta §i din Scriptura Veche §i Noua? M. Foarte mult. Caci Parintii ne-au invatat aceasta cu iubire de oameni nu de la ei, ci invatind de la El. Fiindca nu ei erau cei ce graiau, ci harul Domnului care-i umplea cu totul (in mod perihoretic = prin reci- proca interioritate). P. Fiindca urmind bunatafii dumnezeie§ti ti-ai propus sa ma folo- sesti, luind asupra-ti osteneala aceasta, iiivata-ma fara sa pregeti §i aceasta. M. In Sfintele Evanghelii s-a spus despre Domnul ca «a doua zi a voit Iisus sa intre in Galileea» (loan 1, 43). E vadit ca a voit sa intre, intrucit nu era acolo. Dar nu era cu umanitatea. Caci cu Dumnezeirea nu lipsea de nicaieri. Asadar, a voit sa intre ca om, nu ca Dumnezeu. §i era voitor ca om. Si in alta parte iara§i: «Voiesc ca precum unde sint Eu si ei sa fie» (loan 17, 21). Ca Dumnezeu Hristos este deasupra locului unde este, caci nu e intr-un loc ca Dumnezeu. Dar firea noastra nu poate fi deasupra locului. Urmeaza deci ca in calitate de om voie§te ca unde este El sa fie §i ei. Deci era Acela§i §i voitor ca om. §i in alt loc iara§i: «§i venind la acel loc, a spus: «Mi-e sete!» §i i-au dat Lui vin amestecat cu fiere §i gustind, nu a voit sa bea» (Matei 27, 34). Dupa care parte se zice ca a insetat? Daca dupa Dumnezeire, va fi patimi- toare Dumnezeirea Lui, poftind bautura contrar naturii (ei). Iar daca dupa umanitate, atunci a insetat dupa acea parte dupa care n-a voit sa bea ceea ce era neplacut prin fire. Deci era voitor AcelasJ §i ca om. §i in alt loc iara§i: «§i umbla Iisus prin Galileea. Caci nu voia sa umble prin Iudeea, pentru ca 77 cautau iudeii sd-L omoare» (loan 7, 1). Daca umblarea e a trupului prin fire, nu a Dumnezeirii unita cu trupul dupa ipostas, urmeaza ca Acela§i umbla ca om prin Galileea §i nu voia sa umble prin Iudeea. Deci era Acela§i voitor §i ca om. §i in alt loc iara§i: «§i iesind de acolo, strabateau Galileea. Dar El nu voia ca cineva sa §tie» (Marcu 9, 29). Toti marturisesc ca umblarea este, cum s-a spus, prin fire a umanitatii Domnului, nu a Dumnezeirii. Iar daca Ii era proprie plimbarea ca om, dar nu ca lui Dumnezeu prin fire, urmeaza ca strabatea cu ucenicii §i nu voia sa §tie cineva, ca om. Deci era voitor Acela§i §i ca om. §i in alt loc iara§i: «§i ridicindu-Se de acolo, a plecat in hotarele Tirului si Sidonului. §i intrind in casd nu voia sa §tie nimeni. Dar nu S-a putut ascunde» (Marcu 7,21). Daca Hristos era ca Dumnezeu puterea de Sine subzistenta, iar ca om era slabiciune, «cdcz desi a fost rdstignit din sldbiciune, zice dumnezeiescul Apostol, dar e viu din puterea lui Dum- nezeu» (II Cor. 13, 4) - urmeaza ca in calitate de om §i nu ca Dumnezeu a DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 339 intrat in casa si nu voia ca cineva sa §tie §i n-a putut sa se ascunda. Deci era Acelasi voitor §i ca om. §i in alt loc zice: «Pe la a patra strajd a noptii a venit la ei umblind pe mare. §i voia sa treaca pe linga ei» (Marcu 6, 48). Daca cineva ar in|;ele- ge ca aceasta s-a spus despre El ca Dumnezeu, va fi silit sa spuna ca Dumnezeirea Lui era cuprinsa intre margini trupe§ti, adica intre una de sus si una de jos, intre una dinainte si una dinapoi, intre una din dreapta §i una din stinga. Iar daca acestea s-au spus despre El ca om, urmeaza ca Acela§i era voitor si ca om. §i in alt loc zice: «§i au venit ucenicii Lui zicind: unde voiesti ca, mergind, sa-Ti pregatim sa maninci pa§tele?» (Luca 22, 8). Daca minca- rea pastelui tinea de cele de sub lege, iar Domnul S-a asezat sub lege ca om si nu ca Dumnezeu, urmeaza ca a voit sa manince pastele ca om 706 . Deci Acelasi a fost voitor si ca om. Iar dumnezeiescul Apostol zice despre Acelasi in Epistola catre Fili- peni: ^Ascultator facindu-Se pina la moarbe, iar moartea, pe cruce» (Filip. 2, 8). Oare S-a facut ascultator voind sau nevoind? Daca nevoind, ar trebui sa se numeasca cu dreptate ca S-a supus pentru tiranie, nu din ascultare. Iar daca voind, S-a facut ascultator,nu ca Dumnezeu, ci ca om. «Caci ca Dumnezeu nu e nici ascultator nici neascultator. Acestea sint proprii celor de rindul al doilea si subordonate», spune dumnezeiescul Grigorie 707 . Deci era voitor si ca om. Dar si fericitul David zice in Ps. 39, 9: « Jertfa n-ai voit, dar dupa trup M-ai alcatuit. Arderi de tot pentru pdcat n-ai cerut. Atunci am zis: lata vin. In caput cartii s-a scris despre Mine: safacvoia Ta, DumnezeulMeu, am voit». Ca intrucit Hristos e om si nu intrucit e Dumnezeu, Se nume§te Tatal Dumnezeul Lui, precum §i Tatal Lui Se nume§te intrucit e Dumne- zeu si nu om, socotesc ca nu se indoiesc nici adversarii. Iar daca intrucit e om si nu intrucit e Dumnezeu, Tatal este Dumnezeul Lui, urmeaza si ca intrucit e om si nu intrucit e Dumnezeu a voit sa faca voia Tatalui §i nu a 706. Iisus a trecut la Cina cea de Taina de la mielul pascal, ca prefigurafie, la Sine ca Mielul, reprezentantul real al umanita|ii, Care ridica cu adevarat prin jertfa Sa pacatele oamenilor. Prin aceasta S-a §i supus legii, dar S-a si ridicat mai presus de ea ca Dumne- zeu, instituind legea cea noua. In legea veche Dumnezeu cerea de la om o jertfa de miel lipsit de constiinta si de vointa, din care, dupa ce era sfin^ita prin primirea ei de catre El, minca §i omul ca sa se sfinteasca. Acum il cere pe omul insu§i, dar nu dat de altcineva, fara voia lui, ci cu voia lui. De aceea nu cere pe un om oarecare, ci pe Cel ce e §i Fiul Sau. §i de acest Om jertfit cu voia se imparta§esc §i semenii Lui ca sa primeasca simtirea de jertfa voluntara a Lui, ca sa-§i insugeasca §i ei pornirea de jertfa. Fiul lui Dumnezeu Se face om ca sa Se jertfeasca in calitate de om animat de voie omeneasca, pentru a comunica semenilor Sai simtirea de jertfa traita cu suprema intensitate si totala daruire iubitoare fa£a de Dumnezeu ca Tata de Insusi Fiul Lui. Ce valoare capata jertfa omului odata ce e adusa de insusi Fiul lui Dumnezeu facut om, sau e voita de Hristos ca om conform cu voia Lui ca Fiu al lui Dumnezeu! 707. Cuv. 2 despre Fiul. 340 * SFJNTUL MAXIM MARTURISITORUL Sa. Caci voia Tatalui este §i a Lui, fiind si El dupa fiinta. §i daca e a§a, nu era numai ca Dumnezeu si ca de o fiinta cu Tatal voitor, ci si ca om si ca de o fiinta cu noi. Dar trebuie stiut ca cuvintele date acum din psalm le-a dat si dumne- zeiescul Apostol in Epistola catre Evrei (10, 5-7). Iar marele Moise pre- zinta pe Dumnezeu zicind la facerea omului: «Sd facem pe om dupa chi- pul si dupa asemdnarea Noastrd» (Fac. 1, 26). Daca omul e chipul fiin- tei dumnezeiesti, iar fiinta dumnezeiasca e libera, rezulta ca si chipul e liber prin fire, daca pastreaza asemanarea cu arhetipul. Iar daca e asa si daca arhetipul prin fire s-a facut si chip prin fire, urmeaza ca Acelasi a fost voitor dupa amindoua firile Lui. Caci s-a aratat mai inainte din Parinti ca vointa e libertatea dupa fire. Dar trebuie stiut ca libertatea nu se intelege intr-un singur fel, pre- cum nici firea. Altfel se intelege la Dumnezeu, altfel la ingeri si altfel la oameni. La Dumnezeu e mai presus de fiinja. La ingeri actiunea fiind deodata cu aptitudinea, nu se intercaleaza nici un rastimp intre ele. Iar la oameni aptitudinea e cugetata temporal inainte de actiune. Caci daca Adam intii voind a ascultat, apoi voind a privit si dupa ce a privit a min- cat, inseamna ca in noi intii se face vointa patimasa. Iar daca in noi intii se face vointa patimasa, iar pe aceasta, dupa ei, n-a luat-o Cuvintul facin- du-Se om, eu n-am scapat de pacat. Iar daca n-am scapat de pacat, nu m-am mintuit, daca ceea ce n-a fost luat nu s-a vindecat. Apoi daca puterea libertatii firii este in faptura opera a lui Dumne- zeu, iar pe aceasta, dupa ei, Cuvintul intrupindu-Se n-a asumat-o impreuna cu firea prin unirea cea negraita, a respins-o de la Sine, fie pentru ca a dispretuit creatia proprie, fie pentru ca a pizmuit vindecarea noastra. Dar atunci ne-a lipsit pe noi tie mintuirea intreaga, iar pe Sine S-a aratat ca aflindu-Se supus patimii, nevrind sau neputind sa ne min- tuiasca in chip deplin. Acestea s-au spus ca sa se arate ca Dumnezeu Cuvintul este voitor prin fire si ca om. Iar ca Acelasi este voitor prin fire si ca Dumnezeu. vom afla din cele urmatoare. Caci Insusi Domnul §i Dumnezeul nostru, unicul Adevar, zice despre Sine in Evanghelie: «Ierusalime, Ierusalime, care ai omorit pe prooroci §i ai improqcat cu pietre pe cei trimi§i la tine! De cite ori n-am voit sa adun pe fiii tdi, cum aduna gdina puii ei sub ari- pile ei si tu n-ai voit! Acum se va lasa casa ta pustie» (Matei 23, 57; Luca 13, 54). E vadit ca nu ca om, ci aratind ca Dumnezeu modurile proniei Sale intelepte fata de om, a voit sa adune la Sine firea din amagirea celor din afara, dar ea n-a voit. §i iarasi zice: «Precum Tatal scoald mortii si ii face vii, asa si Fiul ii face vii pe cei ce voieste» (loan 5, 21). Daca Cuvintul exprima o ase- DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 341 manare, iar asemanarile arata deofiinjimea, nu e cu putinta ca acest cuvint sa se fi spus despre Hristos ca om. Deci Mintuitorul ne-a invatat ca precum Tatal face vii pe morti, fiind Dumnezeu, asa si El, fiind deofiinta si de o vointa cu Tatal, ii face vii pe care voieste. Acestea sint dogmele Evangheli§tilor si Proorocilor. Deci ce dovada mai mare ca acestea se poate aduce ca Acela§i este prin fire voitor si ca Dumnezeu si ca om? P. Nimic nu e mai clar ca acestea spre dovedirea voilor Lui naturale. Dar cum a primit atunci Vigiliu, intiistatatorul Romei, Libelul dferit de Mina, episcopul cetatii imparatesti, in care se sus^ine o singura voin|a, cind i s-a aratat in secretariatul imparatului de atunci si al Senatului 708 ? M. Ma mir cum, fiind Patriarh, cutezaji sa mintiti. Cel ce v-a prece- dat, scriind catre Onoriu, a zis: «I s-a cerut, dar nu i s-a oferit, nici nu i s-a aratat». Iar tu in cele catre eel intru sfinti Papa loan, ai spus: «l s-a oferit si aratat», citit de questorul Constantin. Cui sa credem? Tie sau predece- sorului tau 709 ? Caci nu putem socoti adevarate amindoua afirmatiile. 708. E vorba de edictul lui Justinian de la 545 impotriva lui Origen, de care Hans Urs von Balthasar spune ca «se pretinde ca a fost intarit de papa Vigiliu» (Kosmische Litur- gie, ed. 2, 1961, p. 23). Hans Urs von Balthasar critica condamnarea lui Origen de catre Justinian. Dupa el, papa Vigiliu n-ar fi acceptat aceasta condamnare. Gresita susjmere a lui Origen de catre el o vedem la nota urmatoare. 709. Predecesorul lui Pyrhus a fost Sergie, care a alcatuit «Ecthesis»-ul publicat de imparatul Eraclie la 638, in care se cerea sa nu se mai vorbeasca nici de o voin|a, nici de doua pentru a se aduce pace in imperiu. Papa Onoriu din acea vreme a murit curind. Dupa el a urmat ca papa Severin, care n-a fost intarit de Eraclie pina ce n-a semnat «Ecthe- sis»-ul. Urmasul lui, loan IV, a condamnat edictul la un sinod din Lateran, cind in fruntea luptei impotriva monotelifilor se asaza Sf. Maxim. Pyrhus urmeaza la patriarhat in Con- stantinopol lui Sergie la sfirsitul anului 638 (H.U.v. Balthasar, op. cit. 69-71). H.U.v. Bal- thasar caracterizeaza contribu|;ia adusa hristologiei de Sf. Maxim astfel: «Intrucit Maxim, da ultima lupta teologica cu Sergie, Pyrhus a ales in mod categoric Occidentul. Dar 1-a ales asa, ca lasa sa se introduca in hristologia calcedoniana intregul pathos asiatic al indumnezeirii: pe treapta mai inalta a tainei biblice, a sintezei personale a Dumnezeu- Omului, in locul treptei mai de jos a descompunerii naturaliste si a contopirii (nestoria- nism si monofizitism). Cu aceasta s-a produs §i decizia fundamentals asupra sor|;ii lui Ori- gen §i Evagrie. Origen i§i pierde, cum s-a aratat, vraja radicala, sau mitul ramas de la el, nemailasind decit numai ceea ce se poate accepta pe temei biblic: ritmul de inaintare si regres al lumii in Dumnezeu si din Dumnezeu §i o inva^atura despre natura creata, ele- vata, lapsa (cazuta), reparata, indumnezeita... Dionisie a fost in aceasta traducere, ca si Aristotel, de o valoare neprefuita. Daca Aristotel a clarificat 7rp6Tr| oucrfa,sau substan|a lucrurilor care nu se mai dizolva mai departe in nimic, cu sensul ei interior §i cu cimpul ei de putere (de 80vani<; si evepysia), Dionisie a clarificat existenfa proprie a lumii finite in intregul §i in cele particulare ale ei fafa de Dumnezeirea infinita. Nimic nu e mai acciden- tal, nimic nu indreapta mai clar peste Proclu §i Plotin la izvoarele grecesti antiasiatice dis- tinctive. Dionisie ramine, impreuna cu Calcedonul §i cu Augustin, fundamentul spiritului occidental, care poate respira numai daca se deschide spatial libertatii. «Mintuirea», «conservarea», <4ntarirea» finitului prin Dumnezeu Insusi: acestea sint conceptele funda- mentale ale Areopagitului» (op. cit. p. 39-40). Sf . Maxim a dat o interioritate si spiritualitate originara formulei calcedoniene, in$e- leasa prea exterior in Occident. Unirea umanului cu divinul in Hristos si apoi in persoa- nele umane urea la transfigurarea §i indumnezeirea umanului, coboara Dumnezeirea in 342 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL P. Oare a§a s-a scris de eel de dinainte de mine? M. Asa s-a scris. P. Sa fie asa in ce priveste pe Vigiliu. Dar ce ai de spus despre Onoriu care in mod vadit a dogmatizat in Epistola catre predecesorul meu o unica vointa a Domnului nostru Iisus Hristos? M. Cine a fost interpreted vrednic de crezare al acestei Epistole daca nu eel ce a si alcatuit-o ca din partea lui Onoriu si care traieste inca, si care pe linga alte virtufi ale lui a facut sa straluceasca tot Apusul de dogmele dreptei credinte? Oare celor ce traiesc in Constantinopol ce le vine in minte? P. Cel ce a alcatuit-o pe aceasta. M. Deci acelasi graind catre sfintul Constantin 710 , care a ajuns impa- rat, din partea celui intru sfinti, Papa loan despre acelasi lucru, a spus: «Am spus o vointa in Domnul, dar nu a Dumnezeirii sau a umanitatii Lui, ci numai a umanitatii. Caci scriind Sergie ca unii spun doua vointe opuse in Hristos, am scris combatind aceasta ca «Hristos nu are doua vointe opuse, adica a trupului si a duhului, cum avem noi dupa cadere, ci numai una, cea naturala, care caracterizeaza umanitatea Lui». §i dovada clara ca aceasta o spune, e ca aminteste si de madulare si de trup, care nu pot fi considerate si ale Dumnezeirii Lui. Apoi venind in intimpinarea vreunei obiectiuni, zice: «Iar daca zice cineva: si pentru ce vorbind despre umani- tatea lui Hristos n-ati pomenit si de Dumnezeirea Lui?, spunem ca mai irvtii s-a dat raspunsul la intrebare. Apoi am urmat si in aceasta ca in toate obiceiului Scripturii, care aci vorbeste despre Dumnezeirea Lui, ca de pilda cind zice Apostolul: ^Hristos, puterea §i intelepciunea lui Dum- nezeu^ (I Cor. 1, 24), aci despre umanitatea Lui si numai despre ea, ca de pilda cind zice acelasi: «Nebunia lui Dumnezeu e mai inteleapta decit intelepciunea oamenilor §•>. slabiciunea Lui mai tare decit taria lor» (I Cor. 1, 25) 711 . P. Predecesorul meu a inteles, inselat de cuvint, aceasta mai simplu. M. Spun adevarul: nimic nu m-a indispus la predecesorul tau asa de mult ca versatilitatea lui, adica trecerea de la o in|;elegere la alta si nesta- ruirea in aceeasi in|;elegere. Aci, aprobind pe cei ce declarau vointa cea una dumnezeiasca, socotea ca Cel intrupat e numai Dumnezeu; aci con- curgind pe cei ce o declarau pe ea deliberative. II socotea pe El om adincurile umanului §i inalta umanul in infinitatea spirituals a divinului fara sa le conto- peasca. El gasegte media intre tendinja nestoriana a Occidentului §i cea spre monofizitism a Orientului. Dar Sf. Maxim ramine tocmai prin aceasta strain si de aprobarea «ritmului» inal^ari- lor si caderilor fapturilor in §i din Dumnezeu, pe care pare a o lauda Balthasar. 710. Fiul imparatului Eraclie. 711. Se arata ca Onoriu a vorbit de o vointa in Hristos numai referindu-se la umani- tatea lui Hristos, in care nu mai era o vointa a trupului §i alta a Duhului ca in noi. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 343 simplu, alipindu-se de ceva prin deliberarea ca noi §i nedeosebindu-se de Pyrhus si Maxim 712 ; aci declarind-o ipostatica, a introdus intre cei de o fiinj;a odata cu deosebirea ipostasurilor si deosebirea vointelor; aci aprobind §i pe cei ce o identifies, cu libertatea, a introdus o unire relatio- nala 713 . Caci libertatea §i hotarirea prin sine si cele asemenea apartin, evident, socotin|;ei (Yv6|ir|) si nu sint miscari ale firii. Aci acceptind pe cei ce o declara libera alegere si socotinta §i considerindu-i domni ai sai,. nu L-au cugetat pe Domnul numai om simplu, ci si schimbator si pacatos, daca socotinta (Yv6p/n) judecata intre cele contrarii §i cerceteaza cele necunoscute si delibereaza intre cele nesigure 714 . Aci, aprobind pe cei ce o declara (voinj;a cea una) iconomica (cistigata prin intrupare) II socoteste inainte de iconomie (de intrupare) fara voinj;a si admite orice alta absur- ditate ce rezulta din aceasta parere. Ba, neavind adevarul ca temelie, va ajunge si la alte mii de invafaturi absurde, a caror insirare, daca am voi s-o descriem amanuntit, cu absurditajile lor, nu ne-ar ajunge tot timpul vii- tor. §i ce folose§te a prezenta scrieri despre ele si a dezbina sfinta Biserica a lui Dumnezeu, and el n-a putut intelege nici ceea ce e foarte comun tutu- ror? Caci sau, ca sa va cedam voua, ele cuprind dogmele Sinoadelor, cum a}i spus voi contrar adevarului, si atunci n-avem nevoie de scrierile voastre, primind si imbratisjnd- aceste dogme si inainte si acum, sau nu cuprind cele ale Sinoadelor si infecest caz se cuvine cu mult mai mult sa le respingem si sa le ocolim. Deci propunerile acestor scrieri fiind nedrepte §i necuvenite in amindoua cazurile, respingerea lor e dreapta si canonica pentru amindoua motivele. P. Sofronie, care a fost cu putin inainte Patriarh al Ierusalimului 715 , ne-a provocat sa o socotim aceasta, chiar fara sa ne-o propunem, ince- pind sa vorbeasca despre lucrare intr-un timp nepotrivit. M. Nu pricep in nici un fel cum va veji scuza invinuind greu pe eel nevinovat. Adu-ti aminte de dragul adevarului, cind a scris Sergie catre Teodor de Faran, trimitindu-i carticica (libelul) de care zice ca e a lui Mina prin Sergie Macarona, Episcopul Arsinoii, indemnindu-1 sa-i spuna ce parere are despre lucrarea cea una si vointa cea una de care se scrie in carticica. §i de cind i-a raspuns acela, aprobindu-le? §i unde era atunci Sofronie, sau de cind a scris lui Pavel Monoculos din Teodosiopole, ade- 7 12. Sf . Maxim declara ca patriarhul monotelit Sergie, predecesorul lui Pyrhus, inte- lege prin expresia «o singura vointa», pe cea dumnezeiasca, deci socotea pe Hristos numai Dumnezeu in sens monofizit, caci pe cea omeneasca o in|;elegea ca simpla «sfatuire» data de Dumnezeu umanita|ii Sale nedepline in discutie. 713. In Hristos e un singur ipostas, nu doua unite numai prin relatie. In Hristos ca ipostas dumnezeiesc unic, voia omeneasca e activata de El. 714. Cei ce admit o unica voin|a in Hristos o vad ca o deliberare si cercetare si de aceea II considera ca pe un om de rind. 715. Sofronie ajunge patriarh al Ierusalimului la 634. El a atacat primul mono- telitismul. 344 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL rent al Severianilor, trimij;indu-i §i lui carticica lui Mina si aprobarea lui Teodor din Faran si a sa?Sau cind a scris catre Gheorghe, numit si Arsan, care era Paulianist, cerindu-i sa-i trimita niste formule ale lor despre o singura lucrare, scriind §i acestuia in Epistola ca prin aceasta face unirea Bisericii si cu ei? Aceasta Epistola a smuls-o fericitul Papa loan de la Arsan, voind din pricina ei sa-1 si cateriseasca, dar a fost impiedicat de incursiunea de atunci a persilor in Egipt. Sau cind a raspuns lui Cyr din Fesida, intrebat de acela despre o lucrare sau despre doua, trimitindu-i si lui carticica lui Mina. Apoi ce a urmat? Pentru ca Sergie propunea boala sa tuturor, si a intinat cea mai mare parte a Bisericii, fericitul Sofronie a atras atentia cu cuvenita smerenie proprie lui, la semnele versatilitafii lui si in loc de orice rugaminte i-a prezentat patimile de viata facatoare ale lui Hristos, ca sa nu le opuna glasului ereticilor stins de Parintii care au viej;uit mai inainte. Oare s-a facut el prin aceasta cauza acestei sminteli? 716 P. Cuvintul a rasturnat cu competenta toate obiectiile de mai inainte. Nu mai lipseste nimic decit o cercetare despre lucrare. M. Deoarece cercetarea despre vointa a luat sfirsit, binevoieste sa o facem si pe cea despre lucrari. P. Fiindca n-am cunoscut dovada ca vointele sint ale firii (naturale), am primit si cuvintul despre lucrari. §i teea ce s-a spus, cu graiul sau in scris, a tintit spre acest scop. Iar acum recunoscindu-se ca e propriu naturii a voi si aceasta implica lucrarea Ca proprie si e a naturii, toate cele ce s-au aratat inainte ca necorespunzatoare cu aceasta s-au invalidat si socotesc ca e de prisos a mai folosi vreun cuvint despre aceasta. M. Dar cum? Daca Dumnezeu prin intentia noastra, prestiuta de El, ne'-a chemat la cunostinta adevarului Sau, nu trebuie sa mai staruim in cele spuse fata de unii cu graiul sau in scris, pentru cei ce le-au citit fara paza, sau le-au citit cu usuratate? P. Daca staruinja urmareste aceasta, e necesara. Caci in ingrijirea de asigurarea celor simpli e o imitare a iubirii de oameni a lui Dumne- zeu. M. Daca este imitare a iubirii de oameni a lui Dumnezeu, sa incepem acum cercetarea acesteia. P. Sa incepem. M. In scrierile tale am aflat ca dogmatizezi o unica lucrare a lui Hris- tos ca intreg. Daca e o unica lucrare a Lui ca intreg, iar acest intreg este ipostasul, aceasta lucrare unica este ipostatica si El Se va dovedi ca avind o alta lucrare, precum e un alt ipostas, decit Tatal si Maica, odata ce Hris- tos nu e nici unul din Ei. 716. Pyrhus acuza pe Patriarhul Sofronie al Ierusalimului ca a pus in circulate expresia despre cele «doua lucrari» in Hristos. Sfintul Maxim arata aci ca Sofronie a fost provocat la aceasta de scrisorile lui Sergie care vorbea de o singura lucrare in Hristos. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 345 P. Daca spui doua lucrari in Hristos pentru deosebirea firilor si nu spui ca e una pentru unitatea Persoanei, vor fi si lucrarile omului doua, pentru deosebirea dupa fiinta a sufletului si a trupului. Iar daca e asa, lucrarile lui Hristos vor fi trei si nu doua. M. Cele ce le aduceti spre desfiintarea firilor (celor naturale), pe ace- lea le aduc si impotriva firilor si cei ce se lupta impotriva lor. Caci aceasta singura este placerea voastra, sa fiti de acord in toate cu aceia. De aceea si noi, aducind impotriva acelora argumentele Parintilor, le aducem pe acelea si impotriva voastra, care suferiti de aceeasi boala cu aceia. Daca din pricina deosebirii firilor in Hristos recunoasteti si voi cu noi doua firi in El si nu afirmati una pentru unitatea Persoanei, vom fi de acord. Dar daca de aci deduceti doua firi ale omului din pricina deosebirii dupa fiinta a sufletului si a trupului, trebuie sa conchideti ca vor fi trei firi in Hristos si nu doua. Dar daca din pricina deosebirii firilor, spunind impreuna cu noi doua firi, nu spuneti trei firi in Hristos, cum deduceti ca noi spunind doua firi trebuie sa spunem trei lucrari? Caci cele ce le spuneti voi impreuna cu noi catre cei ce se pronun|;a pentru trei firi, ne vor indreptati si pe noi sa le spunem catre voi despre lucrari. §i cuvintul acesta va va rusina la fel, aratind absurditatea judeca|ii voastre. In plus spunem ca nu e acelasi lucru a zice ca omul e una dupa specie si ca sufletul si trupul sint una dupa fiinta. Caci unitatea omului dupa spe- cie arata identitatea neschimbata a tuturor indivizilor de aceeasi fire. De aceea nici n-o spunem aceasta in mod nedeterminat, ci cu adaosul: a omului. Dar a spune ca sufletul si trupul sint una dupa fiinta, corupe exis- tenta lor, ducind la insasi inexistenta lor 717 . Iar daca nu e aceeasi unitatea omului dupa specie si unitatea dupa fiinta a sufletului si a trupului, nu sintem siliti ca socotind lucrarea cea dupa specie una, sa o numim pe aceasta ipostatica sau sa afirmam trei lucrari, odata ce lucrarea se refera la fire 718 . P. Dar odata cu lucrarile se introduc persoanele, dupa Nestorie. Deci in mod necesar cei ce afirma doua lucrari trebuie sa sustina dogmele necurate ale aceluia. M. De fapt Nestorie afirmind doua persoane, sustine o unica lucrare. Iar daca dupa voi odata cu lucrarile se introduc persoanele, urmeaza ca si odata cu persoanele se vor introduce lucrarile. Deci veti fi silifi, urmind regulii voastre, fie ca pentru lucrarea cea una a Sfintei Dumnezeiri sa 717. In calitate de exemplar al speciei omul e o unitate. E imitate ca exemplar al spe- ciei, pentru ca specia se constituie din exemplare identice numite oameni. Dar sufletul §i trupul din care se compune omul nu se pot contopi. Aceasta ar vatama ceea ce le este spe- cific oamenilor si chiar i-ar desfiin|;a. 718. Sufletul nu are o lucrare separata de a trupului §i nici invers. Fiecare act al omu- lui e §i al sufletului §i al trupului. Trupul nu poate fi fara suflet. 346 SFlNTUL MAXIM MARTURISITORUL afirmati ca una e si persoana ei, fie ca pentru cele trei Persoane ale Ei, sa sustineti si trei lucrari; fie sa sustineti, ca Nestorie, o unire prin relate. Caci lucrarea cea una este a acestei uniri, cum au susjinut Nestorie si cei din ceata lui in scrierile lor. Iar noi, fiindca este o unica lucrare cea dupa specie, dar multe ipostasuri, ar urma fie sa spunem ca din pricina lucrarii celei una dupa specie e una si persoana tuturor, fie ca din pricina multor persoane, sint multe si lucrarile. §i asa ar cadea cuvintul Parintilor care zice: «cele ce sint ale aceleiasi fiinte sint si ale aceleiasi lucrari». §i iarasi, daca, dupa ei, odata cu lucrarea se introduce §i persoana, dar admit ca din unul si acelasj Cuvint al lui Dumnezeu intrupat provin multe lucrari, vor trebui sa admita odata cu multele lucrari multe per- soane, daca voiesc sa fie de acord cu ei insisi. §i asa se vor afla nesfir§ite persoanele §i lucrarile Lui. §i iarasi, daca, dupa parerea lor, odata cu lucrarea se afirma si per- soana, urmeaza ca, cu negarea lucrarii, se va nega, desigur, si persoana. Iar daca acest lucru este adevarat, prin negarea celor doua lucrari si a uneia din ele, se vor nega si doua persoane si cea una §i va trece Hristos, dupa ei, din existenta §i supraexistenj;a in neexistenta, lucru decit care nu poate fi altul mai contrar credintei. Iar daca cineva va socoti ca din harnicie aceasta se intimpla §i cu fie- care din noi in acelasi timp cugetind si plimbindu-ne, sau ca altele le cugetam si altele le spunem celor cu care ne intilnim (e ceea ce se istori- seste ca facea si Moise intervenind la Dumnezeu pentru popor si vorbin- du-i in acelasi timp poporului §i indemnindu-1 spre bune nadejdi), nu va conclude din faptul ca lucreaza in mod indoit, corespunzator cu cele doua firi ale lui, urmeaza ca fiecare consta din doua persoane, nici din faptul ca eel ce lucreaza in mod indoit este unul, se confunda in una miscarile corespunzatoare fiintial firilor lui 719 . In mod asemanator in cuvintul rostit 719. Lucrarile provin din firi, nu din persoane. Avind omul doua «firi» (sufletul §i trupul), impline§te doua feluri de activitati. Dar aceste doua feluri de activitafi nu disting pe om in doua persoane, nici persoana unica ce le savirgegte nu confunda activitafile intr-una. §i totu§i din alt punct de vedere nu exista o activitate pura a sufletului sau a tru- pului fara sa fie intregita cu cealalta. Unitatea persoanei e o mare taina. _Caci are in acelagi timp doua firi §i doua lucrari, dar totodata aceste doua firi §i lucrari sint una. Iar firea cea una constituie totodata o unica persoana. In Hristos sint doua firi, deci §i doua lucrari, care nu pot fi numite in acelasi timp una. §i totu§i El e o unica Persoana, in care firile §i lucra- rile sint unite. Dar e vorba de o alta unire, care nu este impusa de o specie. Persoana este o unitate care nu anuleaza in ea firile §i mi§carile distincte. Acest fapt e propriu in mod accentuat lui Hristos. Dar cum sint unite in Persoana lui Hristos firile, vointele §i lucrarile distincte? Aceasta este o mare taina. In Sfinta Treime taina e altfel: acolo trei Persoane distincte au aceea§i fire §i lucrare. Taina unitatii persoanei care include mai multe firi §i lucrari corespunzatoare acestora poate s-ar explica pina la ungrad din faptul ca firile incluse sint facute una pentru alta, sau se intregesc ca persoana. In Hristos am avea expli- catia unitatii Persoanei incluzind doua firi §i lucrari cu mult mai deosebite in faptul ca firea omeneasca i§i are baza existentei §i modelul in cea dumnezeiasca. Dumnezeu Cuvintul DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 347 vedem §i intelesul aflat la baza cuvintului rostit, dar si cuvintul rostit subordonat inj;elesului, ca §i interioritatea reciproca (perihoreza) deplina intre ele; §i nici deosebirea dintre ele nu introduce deosebirea persoane- lor, nici extrema unire a lor nu produce confundarea lor 720 . Dar ce ar spune cineva §i despre sabia aprinsa care nu salveaza mai putin decit firile, adica focul si fierul, lucrarile lor naturale, adica arderea si taierea si le arata pe acestea prin toate deodata §i in fiecare? Caci nici arderea ei nu e separata de taiere dupa unire, nici taierea de ardere si nici faptul ca lucrarea ei naturala e dubla nu introduce doua sabii aprinse; nici unitatea sabiei aprinse nu produce o amestecare sau o confundare a deo- sebirii lor 721 . P. Nu era unul Cel ce lucra? M. Da, unul. P. Daca deci e unul Cel ce lucra, atunci si lucrarea era una, ca fiind a Unuia. M. Acest unul Hristos (ca sa va intreb acelea§i cu cele de mai sus, pe voi care va intoarceti la acelea§i) e unul prin ipostas, sau prin fire? P. Prin ipostas. Caci prin fire e indoit. M. Deci Acelasi lucra indoit pentru dualitatea dupa fire, sau unitar pentru unitatea ipostasului? Deci daca Acelasi lucra indoit, dar e Unul, urmeaza ca odata cu numarul lucrarilor nu se introduce numarul persoa- nelof . Iar a spune ca lucrarea e una pentru unitatea persoanei, cuvintul care afirma aceasta va contine aceleasi absurditati referitor la aceleasi. Caci daca lucrarea este ipostatica, odata cu muljimea ipostasurilor se va introduce si deosebirea lucrarilor. P. Fara indoiala faptul ca lucra in mod indoit nu inseamna ca erau doua lucrarile Lui, fiindca Cel ce lucra fiind Unul, era una si ea. M. Aceasta o va spune si altul impotriva ta: faptul ca e indoita firea Lui nu inseamna ca smt sau ca trebuie sa se spuna doua, dar din faptul ca ipostasul Lui e unul, urmeaza ca una este si se zice firea Lui? Dar ca sa las poate aduna in unitatea Sa de ipostas firea omeneasca care e dupa chipul celei dumne- zeiegti. In Dumnezeu distinc^ia Persoanelor de aceea§i fire este explicate prin faptul ca aceeagi fire e avxita altfel de fiecare Persoana. Dar acest altfel e determinat de relatia intre ele. 720. Sfintul Maxim da unitatii Persoanei lui Hristos, fara confundarea celor doua firi si lucrari (dar §i unita|ii persoanei umane fara confundarea sufletului si a trupului), o ilus- trare prin asemanarea intre cuvintul fostit si intelesul lui. Ele sint intr-o extrema unitate si totusi se menfin distincte. Dar aceasta ilustrare trimite la unitatea mai adinca a persoanei care gindegte intelesul §i-l rosteste prin cuvint. Persoana le uneste pe amindpua, fara sa implice o dualitate a ei si fara sa le confunde pe cele doua. Poate la baza e tot unitatea bogata a fiintei, unitatea vie in miscare. La Hristos unitatea se poate explica din faptul ca firea umana i§i are originea in cea divina si cea divina o sus|;ine pe cea umana in miscare fara sa o anuleze. 348 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL toate cite pot fi spuse despre aceasta, afirmindu-se o singura lucrare, ce fel de lucrare pretindeti ca e aceasta? Dumnezeiasca sau omeneasca, sau nici una din aceste doua? Daca e dumnezeiasca, veti spune ca Hristos e numai Dumnezeu; iar de e omeneasca, veti spune ca nu e deloc Dumne- zeu, ci numai om; dar de nu e nici una din acestea, nu veti dogmatiza pe Hristos nici Dumnezeu, nici om, ci neexistirid 721b . P. Afirmind o unica lucrare a Dumnezeirii lui Hristos §i a umanitatii Lui,' nu spunem ca aceasta Ii apartine prin ratiunea firii, ci prin modul 722 unirii. M. Daca lucrarea I-a provenit, dupa judecata voastra, din unire, urmeaza ca inainte de unire era neluerator si, dupa voi, I s-a impus cu sila din creatie (cind a creat lumea). §i iarasi daca lucrarea I-a venit din unire, iar Tatal si Duhul Sfint nu S-au unit dupa ipostas cu trupul, Ei nu sint lucratori. Iar de nu sint lucratori, nu sint nici creatori, ca sa nu spun ca nici nu sint deloc. §i iara§i, odata ce unirea e relatie §i nu realitate, ar urma ca lucrarea lui Hristos sa fie si ea relatie si nu realitate 723 . §i iarasi, veti fi siliti sa numiti aceasta lucrare fie creata, fie necreata, odata ce nu exista nicidecum vreuna la mijloc intre cea creata si necreata. §i daca o veti numi creata, va indica o fire creata. Iar de o veti spune necreata, va caracteriza numai o fire necreata. Caci insu§irile naturale trebuie sa fie corespunzatoare numaidecit naturilor §i cum ar n" qu 721. Dar cum poate fi sabia una, avind doua lucrari? Sau cum fiind sabia una, cele doua lucrari nu se confunda? Prin faptul ca sabia poate deveni aprinsa sau focul poate gasi un suport in sabie. O materie ce se consuma prin foe nu poate deveni suport al arderii. Sabia are o anumita accesibilitate pentru foe. Ipostasul dumnezeiesc al Cuvintului poate deveni Subiect al lucrarii omenesti, pentru ca este Creatorul umanului. Unitatea intre cele doua lucrari in Subiectul Cuvintului intrupat fara sa se anuleze nu e o simpla compozitie, cum nu e cazul nici cu firile. 721 b. Monotelitii porneau de la unitatea ipostasului, deducind de aci ca, chiar daca el lucreaza indoit, lucrarea e una. Ortodocsii porneau de la constatarea ca exista o deosebire intre lucrarea dumnezeiasca si omeneasca, ca sa conchida ca unitate ipostasului sau Hris- tos e si Dumnezeu si om. Nu anulau monotelitii in mod simplist deosebirea firilor si lucrarilor lui Hristos prin faptul ca ipostasul este unul? Unitatea ipostasului nu saraceste boga|,ia si varietatea vie^ii Lui. Intilnim aceeasi taina a unirii paradoxale intre unitate si bogafia ipostasului. 722. Cugetarea monotelita era contradictorie si de neinteles, cind afirma pe de o parte ca lucrarea nu provine din fire, ci din unirea unei firi cu alta. Cum se poate naste dintr-o fire o lucrare prin unirea cu o alta fire, cind nu e o baza pentru ea in fire, odata ce cealalta fire a fost contopita cu cealalta? Apoi nu rezulta de aci ca firea omeneasca nu se implineste fara unirea cu cea dumnezeiasca si nici invers? Nu rezulta de aci un panteism? 723. Fara indoiala, lucrarea e si ea o relatie. Dar e o relatie intre doua lucruri sau rea- litati (persoana si lucru, sau persoana §i persoana). Dar e o relatie realizata prin lucrarea unui lucru asupra altuia; nu relatia realizeaza lucr,area in ele, ci invers. Lucrarea tine de un lucru, nu invers. Caci nu se poate explica lucrarea nascindu-se intr-un lucru din relatia lui cu altul. PISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 349 putinta ca o lucrare a firii create si incepute sa fie necreata, fara inceput, infinita, creatoare si sustinatoare? Sau cea a firii necreate §i fara de ince- put sa fie creata, inceputa, marginita si sustinuta de alta spre a nu se mai desfiinta? P. Nu primesti §i nu incuviintezi nici pe cei ce considera lucrarea cea una efect al faptelor savir§ite de Hristos? M. Altul este efectul altei fapte si nu acelasi, cum s-a aratat cu pilda sabiei arzatoare. Caci desi sint unite intre ele lucrarea focului §i cea a fie- rului, vedem ca efectul focului este arderea si eel al fierului taierea, chiar daca nu sint despartite intre ele in taietura arzatoare sau in arderea taie- toare. Precum si efectul cerului e altul, si al pamintului, altul,si al soa- relui, altul. Deci nu e cu putinta sa se spuna ca e un unic efect unde nu e o unica si singura fapta. Deci daca privind la efectul faptelor savirsite de Hristos, ati dogmatizat o unica lucrare, sau sa dogmatizati si o unica fapta, sau pentru nesfirsitele fapte sa dogmatizati §i nesfirsite lucrari. Dar nu despre fapte ne este discutia. Caci nu despre cele exterioare ale lui Hristos ne este cuvintul, ci despre cele din Hristos Insu§i, adica despre ratiunea naturala a celor doua fiinte ale lui Hristos, daca aceasta s-a ales cu o lipsa din unire, sau fara lipsa; si daca cu o lipsa, de e cu putinta sa existe o fire cu lipsa; iar daca e fara lipsa, daca se vede in ea, adica in ratiunea sustinatoare a fiintei, lucrarea, sau in cele ce sint in afara. Ca lucrarea cea dupa fire nu e dintre cele din afara (exterioare), e vadit din aceea ca fara fapte poate exista fiinta, dar fara lucrarea cea dupa fire nu e cu putinta nici a fi, nici a se cunoa§te firea. Caci din cele ce le lucreaza fiecare in mod natural se adevere§te neschimbat ceea ce este 724 . Dar voi, neluind in considerare nici fapta, ati dogmatizat plasmuita de voi unica lucrare asemenea unui centaur 725 , sub pretextul ratiunii naturale a fiintelor unite. §i adeverirea nemincinoasa a acestui fapt o dau 724. Nu faptele singulare, in deosebirea lor, produc lucrarile, ci lucrarea unitara pro- duce faptele. Lucrarea are un caracter potential, e un fel de energie, care se poate mani- festa in fapte variate, dar totu§i inrudite. Iar aceasta energie tine de fire. Faptele in care se manifesta energia pot fi alese de libertate. (Avem aci o precizare a naturii energiilor cu care s-a ocupat Sf. Grigorie Palama). Sau omul se poate refine in extrem de la orice fapte, dar energia nu o pierde nici in acest caz. Firea omeneasca nu poate fi fara energia cores- punzatoare, dar poate trai in extrem prin fapte. Sau in orice caz energia identica a tuturor oamenilor, corespunzatoare fiintei lor, o manifesta in alte §i alte fapte fiecare persoana. De aci rezulta ca in Hristos firea omeneasca nu poate fi fara lucrarea (energia) ei, chiar daca ea se manifesta in faptele Lui omene§ti mult deosebite de ale celorlalfi oameni. 725. unica lucrare in Hristos e o nalucire asemenea unui centaur (cal cu cap de om), care nu corespunde nici unei firi a Lui, ci unirii intr-o singura fire a firilor Lui. Hristos Insugi in aceasta concepfie nu mai e nici Dumnezeu, nici om, ci o existenfa nalucita for- mata din amestecarea celor doua firi intr-una singura in sens monofizit. Aceasta presu- pune putinta celor doua firi de a deveni una in sens panteist. 350 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL capitolele dogmatizate de Cyrus 726 , primite de voi favorabil, cu mare pla- cere, in care acela dogmatizind o singura lucrare, a spus ca prin ea Hris- tos lucra §i cele dumnezeie§ti §i cele omene§ti, razboindu-se nu numai cu Sfinta Scriptura §i cu Sfintii Parinti, ci §i cu firea celor create. Caci nici una din cele ce sint (din cele create), raminind in cele ale firii, nu poate sa faca cele ce se contrazic intre ele. Focul nu incalze§te §i racore§te; nici gheata nu racore§te §i incalze§te; nici pamintul nu usuca §i umeze§te; nici apa nu uda §i seaca. Daca deci nu se observa aceasta in nici una din cele create, cum nu va temeti sa spuneti ca Cuvintul intrupat §i facut in mod fiintial om 727 n-a savir§it prin aceea§i lucrare minunile §i a suportat pati- mile, care se deosebesc prin ratiunea firii unele de altele? P. Dar lamure§te cum a dogmatizat luminatorul Bisericii Ciril cele contrare invataturii ortodoxe, spunind ca Hristos «a manifestat in amin- doua o unica lucrare de acelasj neam» (a\jyyevf\)? M. Aceasta expresie nu se impotriveste celor doua lucrari. Dimpo- triva, le sustine. Caci n-a afirmat o unica lucrare naturala a Dumnezeirii lui Hristos §i a umanitatii Lui. Fiindca in acest caz n-ar fi zis ca «n-ar recunoa§te cineva o singura lucrare a Facatorului §i a fapturii». Ci a voit sa arate ca lucrarea Dumnezeirii este una, fie ca e fara trup, fie cu trupul. E ca §i cum voind cineva sa arate ca e o singura lucrare a focului, fie ca e prin materie, fie fara materie. A§a §i Parintele n-a spus ca lucrarea celor doua firi e una, ci a spus ca una e lucrarea dumnezeieasca §i parinteasca (a Tatalui), aflindu-se fiintial in Cuvintul intrupat, datorita careia nu savir§ea numai prin porunca atotfacatoare faptele dumnezeie§ti, in mod netrupesc (cum zice El Insusj, dat fiind ca §i dupa intrupare e impreuna lucrator cu Nascatorul Sau, Care lucreaza netrupe§te), ci §i prin atingerea trupului Sau le arata pe acestea trupe§te. Aceasta vrea sa spuna cind zice «prin amindoua». Vrea sa spuna ca erau de acela§i neam dupa fire invie- 'rea copilului, sau daruirea vederii orbului, sau binecuvintarea piinilor, sau curatirea lepro§ilor, savir§ite prin cuvint §i porunca atotfacatoare, cu faptele savirgite prin atingerea trupeasca. Aceasta pentru a arata ca §i trupul Lui e de viata facator, ca unul ce era in mod propriu al Lui §i nu al altuia, prin unirea deplina cu El. Caci prin amindoua acestea, adica prin 726. Am vazut ea Cyrus, episcop de Phasis, ci§tigat de imparatul Eraclie pentru o impacare cu monofizitii pe baza formulei: doua firi, dar o singura vointa in Hristos, e ridi- cat la 630 pe scaunul de patriarh din Alexandria.La 633 intr-un sinod din acel ora§ el ci§- tiga pe mulfi monofiziti pentru aceasta formula. In 634 el vine la Constantinopol §i ajunge cu patriarhul Sergie la intelegerea de a nu se vorbi nici de o lucrare, nici de doua in Hris- tos. Indata dupa aceasta Sofronie ajunge Patriarh la Ierusalim §i publica scrisoarea sino- dala in care condamna aceasta invafatura (H.U.v. Balt^iasar, op. cit. p. -68). 727. Cuvintul S-a facut om asumind fiinfa omeneasca, nefacindu-Se om numai la aparenta. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 351 porunca si atingere se cunostea lucrarea dumnezeiasca prin faptele insesi, nevatamind in nici un fel lucrarea omeneasca a trupului, naturala §i patimitoare asemenea celei a noastre; dimpotriva, pastrind-o in mani- festarea proprie ei, precum §i sufletul isi manifesta prin trupul propriu §i prin lucrarea lui naturala, ca printr-un organ, cele proprii §i lucrarea sa naturala 728 . Caci intinderea miinii si atingerea si apucarea §i amestecarea prin ea a tinei si fringerea piinii §i, simplu, tot ce se savirsea prin mina, sau prin alt madular, sau parte a trupului, era propriu lucrarii naturale a umanitatii lui Hristos, prin care, ca om, era lucrator Acelasi, Care era Dumnezeu prin fire si lucra in mod natural cele dumnezeiesti, ca sa se adevereasca prin amindoua dupa fire, aratindu-Se fiind cu adevarat Dumnezeu desavirsit si om desavirsit, afara numai de pacat. Deci n-a ignorat Parintele insusirea nici unei firi cuprinzatoare a celorlalte proprietati, pentru puterea creatoare §i lucrarea ce-i vine tru- pului prin suflet si-i sustine viata, pe care Dumnezeu Cuvintul intrupat pastrindu-le in El le-a aratat nestirbite si in mod neamestecat: puterea creatoare, in faptul de a fi creat substanta si calitatea si citimea din care si in care este si se vede existenta creaturilor. Caci desi filosofii elini au impartit cele ce sint in zece ratiuni (categorii), in cele trei se cuprinde §i se include totul. El a aratat ca a creat substanta, implinind ochilor orbului ceea ce le lipsea; calitatea, prefacind apa in vin; citimea, inmultind piinile 729 . Iar lucrarea sustinatoare de viata a aratat-o in respira|;ie, in graire, in vedere, in auzire, in atingere, in mirosire, in fapta mincarii si a bauturii, in mi§carea miinilor, in umblare, in dormire §i in celelalte cite se arata in mod neschimbat in firea lucrarii celei naturale 730 . P. Ai infatisat in chip ortodox §i nefortat invatatura Parintilor neim- potrivindu-se, ci convenind in toate celor doua lucrari. Dar ce putem spune despre Sf. Dionisie, care zice in Epistola catre slujitorul Gaius despre Hristos ca a aratat intre noi ca o lucrare noua pe cea teandrica? 728. Intr-un fel atit trupul cit §i sufletul isi are o lucrare proprie. Dar cea a sufletului se savirseste prin cea a trupului ca printr-un organ. Aceasta ii serveste Sfintului Maxim ca exemplu pentru lucrarea dumnezeiasca prin cea omeneasca. Precum lucrarea sufletului si a trupului nu sint contrare, ci sint facute pentru a se intregi, asa si lucrarea dumnezeiasca si cea omeneasca nu sint contrare, ci lucrarea dumnezeiasca se poate indeplini prin cea omeneasca, pentru a da un unic efect. Umanul nu a fost facut contrar dumnezeiescului, ci ca mijloc de manifestare a acestuia. Abia atunci se implineste el cu adevarat. Desigur, asemanarea merge numai pina la un loc. Caci pe de alta parte nu se poate vorbi in om de doua lucrari, precum nu se poate vorbi de doua firi. 729. Cele zece categorii aristotelice Sf. Maxim le reduce la trei: substanta, calitate, cantitate. Iar pe ele, le vede create de Dumnezeu. Hristos Se arata ca Dumnezeu crein- du-le si in starea Sa intrupata. 730. Precum am spus mai inainte, dupa Sf. Maxim lucrarea sau energia cea unica a firii omenesti se arata intr-o mutyime de fapte inrudite, sau de acelasi fel omenesc. Hristos §i-a aratat lucrarea omeneasca in toate acestea. 352 SFlNTUL MAXIM mARTURISITORUL M. Noutatea este calitatea, sau citimea? P. Citimea. M. A§adar ea introduce prin sine §i o fire de felul acesta (noua), daca definitia oricarei firi e ratiunea unei lucrari fiintiale a ei 731 . Dar nu numai aceasta, ci si cind zice Apostolul: «Iata toate s-aufdcut noi» (II Cor. 5, 17), nu intelegem nimic altceva decit ca: «Iata toate s-au facut una». §i fie ca voifi sa vedeti aceasta prin fire, fie prin lucrare, aceasta ramine la vointa voastra. Iar daca noutatea este calitate, nu arata o singura lucrare, ci modul nou si negrait al manifestarii lucrarilor naturale ale lui Hristos, potrivit modului negrait al interioritatii reciproce (al perihorezei) a firilor intreolalta, §i vietuirea Lui ca om, straina si minunata (paradoxals) si necunoscuta firii celor create, §i modul comunicarii reciproce in baza uni- rii negraite. P. Nici expresia teandrica nu arata o unica lucrare? M. Nu. Dimpotriva, cuvintul reda in mod concentrat lucrarile firilor numarate daca negindu-se extremele nu se introduce totusi nimic mijlo- ciu'in Hristos 732 . Iar daca I se atribuie o -unica lucrare, Hristos va avea ca Dumnezeu alta lucrare decit cea a Tatalui. In acest caz Fiul va avea alta lucrare decit Tatal, daca cea a Tatalui nu e teandrica si daca ea caracteri- zeaza §i constituie o fire teandrica 733 . Caci lucrarea fiind naturala (a firii), e trasatura sustinatoare a firii si nascuta ei. §i cei ce invata despre acestea au spus ca e altceva o citime §i altceva calitatea. P. Noutatea nu e nici citimea, nici calitatea, ci substanja (fiinta). 731. Firea se defineste prin lucrarea ei. Caci prin lucrare arata ce poate face; prin lucrare iese din ascunzimea ei potenfiala, prin lucrare se migca, e vie, inseamna ceva pentru celelalte existence, nu e moarta. 732. Se neaga atit despar£irea, cit §i contopirea firilor. Totugi aceasta nu introduce ceva mijlociu in Hristos, nici dumnezeiesc, nici omenesc, ci o combinatie in care fiecare ar pierde ceva din al sau, pentru a realiza o natura de mijloc. Strabatuta de fireadumne- zeiasca, firea omeneasca nu se pierde, ci se actualizeaza deplin. Aceasta se datoreste fap- tului ca divinul nu e contrar umanului, nici umanul divinului, odata ce divinul 1-a creat. Divinul potenteaza umanul prin daruirea bunatatilor Sale, dar nu-1 scoate din caracterul lui de creat. Aceasta se observa si intre oameni: cu cit se intrepatrund mai mult prin iubire, pe atit se dezvolta mai mult puterile lor. Se realizeaza o perihoreza nu numai intre Persoanele divine si cele umane, ci si intre cele doua firi in Hristos. Nimeni riu e despar- tit, dar nici contopit in Dumnezeu, sau in lumea creata de El. Toate sint inarticulate intre ele si totusi neconfundate. Si in acest sens toate sint «una». Dar unirea dintre Persoanele divine §i cele umane aduce o noutate in cele din urma. Se poate deci spune ca toate se fac noi, ceea ce echivaleaza cu: toate se fac una sau mai una. Legea unirii si a neconfundarii domneste in toate. In cazul persoanelor con§tiente ea inseamna «comunul». E legea cea mai inalta. E |inta tuturor, e fericirea tuturor. Fericirea nu o da nici desparfirea, nici conto- pirea, sau prea apasatoarea prezen^a a unuia fa|a de altul. 733. Daca lucrarea teandrica ar fi una, ea ar presupune o fire teandrica, o fire combi- nata divino-umana, ceea ce ar indica putinfa unei unitati de fiinja intre divin si uman, fapt care ar duce iarasi la panteism. Omul ar fi anulat in acest caz ca om, iar Dumnezeu ar cadea in neputin^ele omului. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 353 M. Ma mir cum indrazne§ti sa spui aceasta. Ce se opune fiintei (sub- stanj;ei)? P. Ceea ce nu este. M. Si ce se opune noutatii? P. Vechimea. M. Deci noutatea nu e fiinta, ci calitate. §i cum daca vom primi ter- menul «o lucrare» nu vom opune lui insusi si celorlalti Parinti pe acest invatator al celor dumnezeie§ti? Caci toti impreuna au spus si au invatat clar ca cele ce au aceeasi fiinta au si aceeagi lucrare si cele ce au aceeasi lucrare au si aceea§i fiinta §i ca cele ce se deosebesc prin fiinta, se deose- besc §i prin lucrare §i cele ce se deosebesc prin lucrare, se deosebesc si prin fiinta. P. Aceasta s-a spus de Parinji despre teologie (despre Dumnezeu), nu §i despre iconomie (intrupare). De aceea nu e propriu unei cugetari iubitoare de adevar a transfera cele spuse de ei in teologie la iconomie si a ajunge la o astfel de absurditate. M. Daca s-au spus de Parinti numai despre teologie, atunci dupa intrupare Fiul nu mai e teologhisit (impreuna cugetat) Dumnezeu cu Tatal. Iar daca nu mai e impreuna teologhisit cu Tatal, nu mai e nici numarat in invocarea de la Botez si credinta in El si propovaduirea Lui sint de§arte 733b . Si iarasi, daca Fiul nu mai e teologhisit dupa intrupare impreuna cu Tatal, cui vom atribui spusa: «Tatal Meu pina acum lucreazd §i Eu lucrez» (loan 5, 17); si: «Cele ce vede facindu-le Tatal, §i Fiul le face ase- raenea» (loan 5, 19); si: «De nu credeti Mie, credeti faptelor Mele» (loan 5, 38); si: «Lucrurile pe care Eu le fac marturisesc despre Mine» (loan 5, 25); si: «Precum Total Meu scoala morti §i inviaza, asa si Fiul pe care voieste ii inviaza* (loan 5, 25)? Caci acestea toate II arata pe El nu numai fiind dupa intrupare de aceeasi fiinta cu Tatal, ci §i de aceeagi lucrare. §i iarasi, daca providenta referitoare la creaturi e o lucrare a lui Dumnezeu, iar aceasta e nu numai a Tatalui si a Duhului, ci si a Fiu- lui §i dupa intrupare, atunci El este §i dupa intrupare de aceea§i lucrare cu Tatal. §i iarasj, daca minunile sint lucrarea lui Dumnezeu, iar din minuni L-am cunoscut pe Fiul ca fiind de aceea§i fiinta cu Tatal, urmeaza ca din aceeasji lucrare S-a aratat ca fiind de aceea§i fiinta cu Tatal si e impreuna teologhisit cu Tatal si dupa intrupare. Si iara§i, daca lucrarea creatoare apartine fiintial lui Dumnezeu 734 , iar cele ce apartin fiintial nu pot fi negate, e necesar ca ei, spunind ca El 733 b. Aceasta se aplica si d iminafiunilor neoprotestante, care nu cunosc pe Hris- tos ca Fiul lui Dumnezeu. 734. Dumnezeu nu esilit de 3a Sa sa Se intrupeze, caci aceasta L-ar arata ca a fost silit de fire §i sa creeze. In acef iz El .n-ar mai fi Dumnezeu adevarat. 354 SFINTUL MAXIM MARTUBISITORUL nu e de aceea§i lucrare cu Tatal si dupa intrupare, sa spuria ca nu e nici de aceea§i fiinta. Caci unde nu este lucrarea cea dupa fire, nu va fi nici firea de care tine ea. Sau e necesar ca, spunind ca e de aceeasj fiinta cu Tatal, sa spuna ca e si de aceeasi lucrare si sa-L teologhiseasca impreuna cu Tatal §i dupa intrupare. Caci unde e firea comuna, acolo va fi §i lucrarea comuna, conforma firii in mod neschimbat. P. Nu afirmam lucrarea cea una spre desfiintarea lucrarii omenesti, ci, fiindca se distinge de lucrarea dumnezeiasca ca opusa ei, se socoteste prin aceasta pasivitate (natioc,). M. Potrivit acestei judeca^i, §i cei ce afirma o singura fiinta nu o spun aceasta spre desfiintarea celei omene§ti, ci fiindca firea omeneasca se distinge prin opozitie de cea dumnezeiasca, se socoteste prin aceasta pasiva (patimitoare). P. Dar ce? N-au numit Parinjii miscarea omeneasca pasiva, distin- gind-o de cea dumnezeiasca? M. Nicidecum. Caci nici un lucru nu se cunoaste §i nu se defineste din alaturarea la altul sau din comparatie. In acest caz lucrurile se vor desco- peri ca fiindu-si cauze unele altora. Caci daca miscarea dumnezeiasca este lucrare, cea omeneasca este pasivitate; desigur, fiindca firea dumne- zeiasca este buna, cea omeneasca va fi rea. La fel prin reciprocitate con- trastanta, fiindca miscarea omeneasca e numita pasivitate, miscarea dumnezeiasca e numita lucrare si fiindca firea omeneasca e rea, cea dum- nezeiasca va fi buna 735 . Dar acestea au multa aiureala in ele. P. Deci cum? N-au numit Parintii miscarea omeneasca pasivitate? M. Au numit-o in multe moduri, dupa subintelesurile aflate in ea. P. Cum o intelegi aceasta? 735. Daca in fafa unei realitafi de un anumit fel trebuie sa fie una de un fel opus, urmeaza ca cele doua lucruri opuse trebuie sa-§i aiba cauza_ unul in altul. Aceasta inseamna ca un lucru de un fel trebuie sa produca pe eel contrar. In acest caz fiecare lucru naste din sine pe opusul lui. Cel bun naste pe eel rau §i eel rau pe eel bun. Atunci nu se mai poate spune ca unul e cu adevarat bun §i celalalt cu adevarat rau. Aceasta ar insemna ca lupta de exterminare reciproca e o lege a firii si a te refine de la ea inseamna a nu te con- forma firii. Caci daca razboiul e tatal tuturor, cum spunea Heraclit si cum s-a reluat aceasta idee de Hegel, a te refine de la lupta inseamna a te refine de la procesul de viafa al existenfei. Dar in aceasta concepfie e o mare contradicfie. Cum se produce viafa prin exterminare reciproca? Cu totul alta este concepfia crestina. Conform ei, cele create de Dumnezeu nu tre- buie sa fie numaidecit opuse Lui. Ele I se opun din libertate, nu prin fiinta. Ele sint facute pentru armonie, nu pentru dezbinare §i ura. Omul e creat bun in asemanare cu Dumne- zeu. E creat ca fiinta lucratoare, ca sa colaboreze cu Dumnezeu, nu ca o fiinta ce trebuie sa se afle in opozitie cu toate. Omul e chemat prin lucrarea lui sa promoveze unitatea §i cre§- terea fericirii intre toate. E creat sa promoveze unitatea tuturor printr-o lucrare de ajuto- rare a inaintarii tuturor in Dumnezeu, in Care toate i§i gasesc unitatea deplina, dar §i viafa deplina. In aceasta se arata valoarea eterna a fiecarui om. Daca oamenii sint f acuti pentru a se extermina inseamna ca venirea lor la existenfa n-are nici un sens. DISPUTA SF. MAXIM CU PYRHUS 355 M. Au numit-o si putere §i lucrare §i deosebire §i mi§care §i insusjre, §i calitate §i pasivitate, dar nu prin opozitie fa|;a de cea dumnezeiasca. Ci ca sustinatoare neschimbata, putere; ca una ce earacterizeaza si arata in toti cei de acelasi gen in identitatea neschimbata, lucrare; ca una ce se distinge, deosebire; ca una ce indica existenta reala, miscare; ca una ce constituie §i apartine numai unui lucru, nu si altuia, insusire proprie; ca una ce distinge in mod specific, calitate; ca una ce e mi§cata, pasivitate (patimire). Caci toate cele din Dumnezeu si dupa Dumnezeu sint.pasive prin faptul ca sint mi§cate, nefiind miscare prin ele sau putere prin ele 736 ; deci cum s-a spus, nu prin opozitie reciproca, ci pentru rathmea ce s-a sadit in mod creator de cauza care a dat fiinja totului. De aceea folosind acelasi cuvint ca pentru cea dumnezeiasca, au numit-o lucrare. Caci eel ce a spus: «Lucreaza prin fiecare chip cu participarea celuilalt» 737 , ce a spus altceva decit eel ce a spus: «A ramas 40 de zilefara sa manince, apoi afla- minzit»l Caci a dat firii cind a voit sa lucreze cele ale ei; sau decit eel ce a numit lucrarea Lui deosebita, sau dubla, sau alta §i alta 738 . P. Cu adevarat §i discutia despre lucrari a aratat absurda o unica lucrare in oricare mod ar fi afirmata ea in Hristos. De aceea cer iertare §i pentru mine §i pentru predecesorii mei. Din ne§tiinj;a am fost dusi la aceste invataturi si sustineri proste§ti. Te rog sa afli un mod ca sa ince- teze aceasta nebunie ce a fost introdusa §i sa se apere amintirea predece- sorilor. M. Nu este alt mod decit sa fie trecute sub tacere persoanele, dar sa se dea anatemei astfel de dogme. P. Dar daca s-ar face aceasta odata cu acestea ar fi osinditi §i Sergie §i sinodul din vremea mea. M. Ma prinde mirarea cum nume§ti sinod pe eel care nu s-a |;inut dupa legile §i canoanele sinodale §i dupa rinduielile bisericesti. Caci nici epistola enciclica nu s-a dat cu consimtamintul Patriarhilor, nici nu s-a stabilit un loc si o zi a intilnirii (pentru intocmirea ei). N-a fost cineva care a propus-o, sau a acuzat-o. Cei ce s-au intilnit n-au avut scrisori de reco- 736. Creaturile (con§tiente) nu sint stapinite de o pura pasivitate. Ele sint lucratoare, deci se misca, dar nu sint migcate prin ele insele, ci au in ele mi§carea de la Creaforul, dar ca o capacitate pe care trebuie sa o actualizeze §i ele, a§a cum, avind existenta de la Dum- nezeu, trebuie sa o sustina §i promoveze §i prin grija lor. Pot sa ma mi§c §i sint obligat sa ma mi§c, dar trebuie sa fac mi§carea cu smerenie ca avind puterea sa ma mi§c de la Cei ce m-a creat, §i cu con§tiin|,a ca, cu cit ma mi§c mai mult spre El, cu atit imi vine mai multa viata de la El. Orice persoana §i orice lucru se mi§ca, dar nu e ultimul izvor al mi§carii §i nu are nici pe altul din oamenii sau din lucrurile create ca izvor al mi§carii, ci toate se mi§ca din puterea ce le vine de la Dumnezeu. Ultimul izvor al puterii de migcare al tuturor, fie ea individuala, fie in interconditionare, e Cei ce le-a dat tuturor insa§i existenta intr-o lega- tura intre toate. 737. Papa Leo catre Flavian. 738. Sfintul Grigorie de Nyssa, Ciril etc. (Dupa P.G. 91, col. 352). 356 ' SFINTUL MAXIM MAETUKISITORUL mandare, nici Episcopii de la Mitropoliti, nici Mitropolitii de la Patriarhi. Nu s-au trimis epistole sau delegati de la alti Patriarhi. Cine deci, fiind parta§ de ratiune, ar primi sa numeasca sinod o adunare care a umplut toata lumea de smintelii^i de dihonie. P. Daca nu e alt mod decit acesta, cautind mintuirea mea mai mult decit altul, sint gata sa-1 primesc cu toata -convingerea, rugindu-ma pentru un singur lucru: sa ma invrednicesc in primul rind de inchinarea in locurile apostolice §i mai ales in cele ale eorifeilor Apostolilor; apoi de vederea fejei prea sfintului Papa, ca sa-i predau cartea cu cele savirsrte in mod proste$c. Acestea spunindu-le el, Maxim §i Grigorie patricianul au raspuns: fiindca propunerea ta e buna §i folositoare Bisericii, a§a sa fie. Venind deci impreuna cu noi in aceasta cetate cu nume mare a roma- nilor, §i-a implinit fagaduin|a: a condamnat dogmele decretului «Ecthe- sis» contrar dreptei credinte, §i s-a unit pe sine, prin marturisirea dreptei credinte, cu sfinta, universala §i apostoleasca Biserica, prin harul §i impreuna lucrare a Marelui Dumnezeu §i Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava in vecii vecilor. Amin. INDICE SCRIPTURISTIC* Facerea I, 26=p. 340; 7, l-3=p. 103; 18, 27=p. 96; 33, 5=p. 167. Iesirea 3, 17=p. 58; 4, 10-=p. 155. Leviticul II, 41=p. 62. Deuteronomul 1, 2= p. 58. Ill Regi 12, 13 - p. 66; 18, 21 = p. 118. II Paralipomena (a doua a Cronicilor) 19, 2=p. 66. Iov 7, l=p. 170; 10, 21-22, p. = 95. Psalmii 7, 2-p. 19; 14, 18=p. 99; 18, 5=p. 14; 22, 2-p. 157; 24, 9=p. 99; 33, 20-p. 171; 38, 3=p. 56; 39, 9=p. 339; 39, l(Hp. 145; 41, 5=p. 164; 44, 5=p. 168; 46, l-2=p. 118; 49, 22=p. 19; 50, 19=p. 63; 79, 2=p. 58; 86, 7=p. 164; 87, 4=p. 333; 90, 13=p. 171; 90, 16=p. 171; 96, 3=p. 19; 100, 5=p. 23; 110, 10=p. 157; 118, 165-p. 240; 118, 37,=p. 21; 146, 3=p. 64. Pildele lui Solomon 16, 19=p. 99; 24, 31=p. 36; 26, l=p. 151. Ecclesiastul 9, 8=p. 18; 11, l=p. 40. Isaia 7, 16=p. 332; 40, 6-p. 16; 48, 17-18=-p. 37; 53, 4=-p. 96; 58, 6-p. 40; 61, 10=p. 18; 62, 10=p. 36; 65, 17=p. 19. Ieremia 1, 6=p. 155; 6, 16=p. 37; 10, 6=p. 140; 15, 19=p. 67; 31, 3-4-p. 37. Daniil 2, 15=p. 333; 7, 9=p. 43; 7, 9-10-=p. 19. Osea 12, 10=p. 34. Amos 4, 12=p. 18. Avacum 1,8-p. 57. Baruh 3, 14=p. 37; 4, l-4=p. 37; 5, l=p. 37; 5, 3-4=p. 38. Infelepciunea lui Solomon 4, 10=p. 99; 5, 7-p. 119. Injelepciunea lui Isus Sirah 2, ll=p. 13; 5, 7=p. 21; 7, 6-8=p. 14; 11, 15=p. 14. Matei 5, 5-p. 98; 5, 7-p. 62; 5, 40=p. 60; 5, 48=p 62; 6, 41=p. 274; 7, 12=p. 62; 7, 15-16=p 92; 8, 3-p. 236, 269; 8, 17-p. 96; 9, 9=p 62; 9, 12=-p. 61; 9, 13=p. 61; 10, 6=p. 62 10, 25-p. 169; 11, 28-p. 62; 11, 29-30=p 62; 14, 36-p. 306; 19, 19=p. 166; 21, 31=p 62; 22, 37-p. 11; 22, 37-p. 97; 23, 57-p 340; 24, 23-p. 274; 24, 35=p. 17; 24, 41=p 259; 25, 34=p. 159; 25, 39=p. 19; 26, 17-p 262; 26, 30=p. 202; 26, 38=p. 236; 26 39=p. 213, 263, 264; 26, 40-p. 236; 26 41=p. 117, 259, 263; 27, 34=p. 338; 27 57=p. 174. * Indicii au fost alcatui$i de drd. Cristescu Vasile, de la Institutul Teologic Universitar Bucuregti. 358 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL Marcu 4, 24=p. 262; 6, 48=p. 262, 339; 7, 21=p. 338; 7, 24=p. 262; 9, 29=p. 338; 9, 43=p. 19; 13, 13=p. 171. Luca 1, 2=p. 68; 6, 30=p. 62; 8, 54=p. 246; 10, 30=p. 62; 11, 27=p. 152; 12, 8=p. 119; 12, 49=p. 215; 13, 54=p. 340; 15, 4=p. 62; 15, 7=p. 62; 15, 8=p. 62; 15, 20=p. 62; 16, 26=p. 19; 19, 10=p. 305; 21, 34=p. 119; 22, 8=p. 339; 22, 26=p. 171; 22, 42=p. 202; 23, 43=p. 62. loan 1, 43=p. 338; 3, 5=p. 235; 5, 21=p. 263, 340; 6, 38=p. 306; 7, l=p. 338; 7, 24=p. 314; 8, 39-40-p. 246; 10, 15=p. 167; 10, 30=p. 246, 264; 12, 2=p. 188; 12, 27=p. 236, 265; 13, 20=p. 236; 14, 6-p. 119, 250; 14, 9-10=p. 246; 3 4, 30=p. 209; 17, 21=p. 338; 21, 25=p. 244; 5. 17=p. 353; 5, 19=p. 353; 5, 38=p. 359; 5, 25=p. 353; 5, 25=p. 353. Fapte 4, 32=p. 165; 8, 18=p. 99; 9, l=p. 62. Romani 1, 26=p. 119; 5, 3-5=p. 146; 6, 5=p. 146; 6, 6=p. 162; 7, 23=p. 305; 8, 19-23=p. 186; 9, 5=p. 246; 10, 4=p. 244; 10, 18=p. 14; 11, 36=p. 146; 12, 2=p. 95; 12, 10=p. 250; 12, 15=p. 166, 173; 13, 10=p. 27; 14, 12= p. 47, 143; 15, l=p. 274; 16, 13-18 =p. 91. I Corinteni 1, 24=p. 293, 342; 1, 25=p. 342; 2, 5=p. 163; 2, 9=159; 2, 18=p. 249; 3, 6->p. 246; 4, 12-14=p. 60; 5, 6=p. 58; 7, 25=333; 7, 31=p. 17; 12, 29=p. 188; 13, 4-8=p. 37; 13, 8=p. 29; 15, 28=p. 317; 15, 44=p. 56. II Corinteni 2, 7=p. 63; 3, 18=p. 298; 5, 17=p. 352; 5, 20=p. 160; 7, 10=p. 41; 10, 4=-p. 274; 1, 11, 13-15=p. 91; 13, 4=p. 338. Galateni 6, 2=p. 275; 6, 10=p. 97. Efeseni 1, 3=p. 27; 1, 23=p. 187; 2, 4-7=p. 208; 2 16=p. 127; 3, 13=p. 146; 4, 10-13=p. 208 4, 22-24=p. 18; 4, 23-25=p. 37; 6, 2=p. 97 6, 15-16=p. 97; 6, 17=p. 97, 22, 24=p. 170. Filipeni 2, 8=p. 214, 339; 3, 15=p. 298; 4, 7=p. 164; 4, 9=p. 250. Coloseni 1, 13=p. 165; 1, 15=p. 164. I Tesaloniceni 2, 5=p. 69. I Timotei 1, 5=p. 99; 2, 4=p. 62; 2, 6=p. 146; 6, 13=p. 119. II Timotei 1, 18=p. 173; 4, 9=p. 99. Evrei 1, 3=p. 68; 4, 14=p. 173; 4, 24=p. 298; 5, 10=p. 140; 7, 2=p. 60, 171; 10, 5-7=p. 340; 12, l=p. 52, 267; 13, 8=p. 246. Iacov 1, 5=p. 45. II Petru l,4=p. 69, 163; 3, 10=p. 19, 43. I loan 3, 16=p. 167; 4, 13=p. 92; 4, 16=p. 167; 4, 20=p. 35; 5, 19=p. 170. INDICE REAL §1 ONOMASTIC Acacie, p. 245. accident (-al fiintei), p. 73, 74, 100, 135, 188, 189. Achile (din Heracleea), p. 247. adevar, p. 36, 52. Ahab (rege israelit), p. 66. alegere, p. 179, 180, 184, 186, 190, 193. Alexandria, p. 65, 67, 153. Ambrozie (Sf.) de Mediolan (339-397), p. 266, 271. Amfilohie, p. 121. amintire, p. 56, 57. Anastasie, p. 5, 306. Anastasie (Sinaitul f599, patriarh al Antio- hiei), p. 299. Andrei (episcop), p. 72. Antiohia, p. 245. Apolinarie, de Laodiceea (f392) (eretic, confunda in Hristos natura divina cu cea umana), p. 78, 90, 94, 107, 108, 117, 120, 138, 139, 189, 197, 203, 212, 226, 232, 249, 264, 267, 272, 273, 294, 304, 311, 327. Arabia, p. 57, 58. Areopagitul (D.), p. 49, 53, 112, 225, 226, 230, 232, 241, 244, 260, 341, 351. Arie (eretic, sustaator al subordinafianis- mului), p. 189, 232, 254, 255, 322, 327. Aristotel (384-322 i. d. Hr., filozof realist), p. 50, 51, 55, 178, 286, 341. Atanasie (Sf.) (295-373), p. 223, 263, 270, 283, 292, 296, 304, 305, 328, 336. Augusta (Fer.) (354-430), p. 341. Auxentie, p. 160. Avraam (Patriarhul), p. 32, 34, 246. Barth (K.), teolog protestant sec. XX, p. 30, 92. Bellini (E.), p. 304. bine, bun, p. 35, 36, 60. Biserica, p. 64, 65, 66, 81, 85, 95; (~ univer- sala), p. 67, 92, 114, 121, 141, 145, 148, 149, 153, 167, 204, 227, 228, 229, 241, 248, 254, 263, 267, 271, 289, 290, 355; (- apostolica), 91; (- din Roma), 307; (- Theopolitanilor), 299; (- autocefala a Ciprului), 307, 321, 325, 326, 343, 344. BizanJ, p. 64, 329. . blinded p. 28, 44, 45, 99. boaia (- de patimi), p. 31; (- a trupului), p. 96. Bohihe (J.), (filozof), p., 182. buna$ate, p. 29. Byzachi, p. 254. Byzia (localitate din Tracia), p.. 5. Calcedon (Sin. IV ecumeaic, 451), p. 7, 8, 72, 74, 82, 93, 141, 195, 201', 273, 313, 314, 315, 341. Calist (patriarh, See. XIV), p. 29. . caMtate, p. 3lG, 311, 312, 3H3, 331, 351, 353, 358; <- a fiinfei), 81, 82, 140, 151; (-, semn al apartenen|ei la fire), 197; {- gnoraica), 207; (- ipostatica), 308, 309. Cartagina, p. 5, 6, 114, 153, 254, 320. chenoza sau smerenie (- Fiului lui Dumne- zeu),p. 63, 103, 145, 146, 153, 154, 166, 208, 244, 2S1, 260. . {-ul Jul pumnezeu), p. 69. iril, patriarh (de "Alexandria, 412-444), r p.«, 71, 72, 74, 75, 76, 78, 79, 80, 84, 90, 94, 108, 142L, 148; 15,1, 153, 222, 224, 2?5,(3J6, 227, 232,-2*4, 235, 236, 238, 23%f*t; 245, iSi;m, 270, 271, 286, *29* 304, Sll^aia; *K 31S, 3*9, 321, - 1 327,331, 350, J55.» » Chiril (d (315*396), p. 271. ' Ghih&cbie (episcop), ps' 167. Chrysopolis (Skutari), f. 5. - ; Qtiru. p. 59, 156. Cle&onHj (prezbiter), p. 249, 314.- Clement Alexandrinul, (150-216), p. 337. Qo*3ebis (Fr.), p. 55, 73, 84, 9», 140, 177, 1 178, 247. . cotnpenetrare:(-,a 'fijrilor -divinji §i umana sail i»te¥horitaW reuiproca), p. 233, 234, 237, 242 : '.'.*' ' comflniyne, p. 23, 25, 28. Capon (sfewnee), p. 1^5. CAistantift (fittll imparatuJui Heraclie), p. ' 342. . - Canstanlia Hj(imparat de Apus, 337-340), p. 5, m, 342, 350. Constantinopol, p. 5-, 252, 315. eoniftiinja, p. 43- 360 SFINTUL MAXIM MARTURISITORUL contemplatie, p. 15, 18, 32, 38, 50, 58, 75, 118, 119, 152, 208, 259. contingent, p. 181; (-ta a naturii), 181. Cosma (diacon), p. 115, 117, 120, 121, 144. creatie (- a lumii), p. 229, 315. credinta, p. 17, 28, 29, 66, 68, 119. crestin'ism, p. 130, 161, 218, 241, 263. Creta, p. 59, 114. Cruce, p. 97. Cubicularul (I.), p. 27, 64, 96, 166, 172, 175. cugetare, p. 183, 184, 294, 299. cunostinta, p. 18, 21, 24, 58, 158, 169, 176, 194, 216, 298, 308; (- de sine), 99; (- de Dumnezeu), 274. curatire (- de patimi), p. 35, 36, 58. Cusanus Nicolaus (cardinal, sec. XV), p. 280. cuvint (- ul in slujba iubirii), p. 161, 162, 278. Cuvintul - Logosul, p. 8, 12, 17, 23, 28, 30, 32, 35, 36, 44, 58, 61, 68, 70, 72, 75, 76, 80, 82, 85, 86, 89, 90, 103, 112, 113, 114, 117, 127, 130, 153, 192, 195, 201, 202, 203, 204, 208, 210, 211, 212, 226; (- Ratiune ipostatica necreata), p. 44; (- intrupat), 132, 133, 139, 142, 145, 147, 149, 150, 219, 221, 226, 229, 230, 234, 235, 236, 237, 239, 241, 244, 246, 247, 256, 260, 261, 263, 265, 267, 269, 278, 280, 281, 284, 285, 288, 294, 295, 298, 300, 302, 305, 311, 318, 319, 326, 328, 332, 340, 350, 351. Cyr (din Fersida), p. 344. Cyrus de Phasis (episcop ortodox, facut la 630 patriarh de Alexandria), p. 115, 153, 156, 265, 266. Cyzic, p. 5, 28, 114. D David (Proorocul), p. 13, 14, 23, 90, 99, 157, 240, 269, 325, 331, 333. deliberare, p. 179, 180, 181, 202. demon, p. 30, 31, 42, 163. deosebire (- a firilor ramase nedespar^ite in Hristos), p. 78, 81, 226, 231; (- a lucrarilor naturale), 226; (- a prin rela- te), 258; (- a ipostatica), 258. desavirsire, p. 16. Diadoh (al Foticeii), p. 328. dispozitie, p. 45; (- a patimasa), 57. diviziune (- a firii), p. 32, 33; 36, 39; (- a firilor), 73. Dobrogea, p. 68. dragoste, p. 18. dreptate, p. 15, 64. dumnezeire (- a lui Hristos), p. 137. Dumnezeu, p. 9, 18, 20, 21, 24, 25, 28, 33, 34, 39, 49, 50, 51, 52, 59, 60, 63, 69, 77, 115, 144, 145, 149, 159, 160, 187, 218, 220, 233, 239, 249, 256, 262, 309, 310, 315, 317, 324, 353; (-1 atotputernic, iubitor si liber), 78; (-, bucuria de sine autoipostatica a bunatajii), 176. E Earmis, p. 247. Ebion (eretic), p. 197. energie (- a firii omenesti), p. 349, 351. England (B.), p. 138. enipostaziere, p. 83, 84, 87, 95, 131, 133, 257, 288. Epicur (342-271 i. d. Hr., filozof), p. 55, 140. Evagrie Ponticul (346-400) p. 341. Evdochia (maica), p. 170. Evloghie (episcop), p. 72, 75. Eucrates, p. 5, 114. Eunomie (eretic), p. 264, 315. Eustatie (Armeanul, monofizit), p. 121. Eutihie (eretic monofizit), p. 78, 90, 94, 138, 197, 203, 226, 254, 255, 266, 314, 315. existenta, p. 16, 34, 104, 111, 112, 144, 145, 195, 229, 276; (- trupeasca), 48, 84; (- concreta unica, persoana) 95; (- plenara tripersonala), 161; (- con- creta), 277, 282; (- fiintiala), 288, 302, 323. Facatorul, p. 17. Fecioara (Sf.) Maria, p. 26, 69, 92, 94, 100, 106, 108, 117, 127, 128, 129, 142, 153, 190, 209, 210, 211, 217, 242, 246, 260, 300, 305, 344. Filioque (doctrina catolica care afirma pur- cederea Duhului Sfint si de la Tatal, si de la Fiul), p. 252. Filip (Apostol), p. 246. fiinfa, p. 73, 74, 81, 290, 231, 238, 257, 258, 276, 278, 284, 285, 289, 296, 303; (-umana), 84, 120, 121, 123, 124, 125, 128, 135, 189, 193, 195, 209; (- divina), 218, 309, 310, 320, 331, 335, 340, 345, 349, 352, 353. fire dumnezeiasca, p. 7, 68, 77, 80, 83, 103, 108, 116, 148, 151, 195, 199, 209, 229, 267, 324, 348, 352, 353; (-a lui Dumne- zeu Cuvintul intrupata, expresia Sf. Chiril de Alexandria folosita impotriva lui Nestorie), 75, 76, 77, 78, 94, 227, 235, 237. fire omeneasca, p. 7, 12, 13, 29, 30, 33, 36, 39, 40, 41, 53, 68, 77, 78, 80, 83, 103, 104, 108, 127, 137, 138, 192, 194, 195, INDICE REAL SI ONOMASTIC 361 196, 197, 198, 199, 202, 209, 210, 219, 220, 222, 224, 226, 229, 235, 237, 238, 241, 248, 257, 261, 266, 267, 269, 275, 276, 278, 279, 280, 281, 283, 284, 285, 287, 288, 289, 293, 294, 296, 302, 303, 308, 310, 311, 312, 313, 315, 319, 320, 322, 323, 324, 326, 328, 329, 330, 331, 332, 333, 334, 337, 338, 340, 345, 347, 348, 249, 350, 352, 353; (- a compusa, afirmafia monofizitului Sever), 84, 86. Flavian, p. 266, 355. frica (- de Dumnezeu), p. 157, 158, 159; (- dupa fire), 326. Fiul lui Dumnezeu, p. 34, 36, 61, 63, 68, 70, 77, 78, 111, 127, 128, 130, 133, 221, 241, 260, 300, 335, 339, 352, 353. Fiul - Omului, p. 93, 128, 130, 133, 205. G Gaius, p. 351. Garrigues (J.M. - teolog catolic, sec. XX), p. 252. Gheorghe (eparh), p. 9, 26, 144, 149, 174, 175. Gheorghe (prezbiter), p. 168, 170, 207. Gheorghe (Arsan), p. 344. Goliat, p. 331. Grigorie (Sf.) de Nyssa, p. 220, 244, 263, 270, 272, 277, 292, 294, 296, 301, 314, 325, 328, 333, 336, 339, 355. Grigorie (patrician), p. 320, 355. Grigorie (Sf. de Nazianz (330-390), p. 73, 90, 122, 123, 150, 193, 202, 210, 213, 223, 235, 240, 249, 260, 268, 270. Grigorie (Sf.) Palama (sec. XIV) p. 193, 349. H har, p. 18, 27, 33, 53, 117, 146, 217, 275, 298. Heidegger (M.) (- filozof existentialist, sec. XX), p. 183. Hegel (filozof idealist, sec. XIX), p. 354. Helnzer (F.), p. 7. Heraclie (imparat bizantin, 610-641) p. 6, 114, 153, 253, 259, 322, 341. Heraclit (540-480 i. d. Hr.) filozof ante- socratic, p. 354. hristologie, p. 32, 146, 232. I Ieremia (profetul). p. 37, 155. identitate (- a ipostatica a lui Hristos), p. 106; (- a dupa ipostas), 129, 130, 131, 132, 134. Iisus Hristos, p. 7, 19, 34, 40, 54, 58, 61, 68, 76, 77, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 95, 96, 98, 99, 102, 103, 104, 105, 107, 108, 112, 113, 116, 122, 126, 128, 130, 131, 134, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 146, 148, 162, 165, 178, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 202, 208, 209, 214, 215, 218, 220, 232, 233, 236, 238, 239, 242, 243, 245, 247, 253, 258, 270, 277, 280, 292, 293, 295, 296, 299, 300, 303, 311, 312, 315, 316, 317, 321, 326, 327, 330, 331, 334, 335, 346, 347, 348, 349, 351, 352. Ilustrie, p. 173. loan IV (papa), p. 341, 342, 344. loan (abate), p. 307. loan (Sf. Ap. si Ev.), p. 92, 235, 244, 246, 251, 254. loan (Sf. Gura de Aur, 354-407), p. 264, 266, 271, 319. loan (episcop de Cyzic, destinatarul ras- punsurilor din „Ambigua", partea a doua), p. 47, 52, 168, 207. Ioana (din Alexandria), p. 64, 67. Ion Filipon (filozof triteist), p. 299. Iosafat (regele Iudeii), p. 66. Iosif (din Arimateea), p. 174. Iov, p. 13, 95, 170. iubire (- a fata de Dumnezeu), p. 1 1, 23, 25, 27, 28, 29, 31, 35, 36, 244; (- dumne- zeiasca), 172, 173; (- tripersonala), 34; (- duhovniceasca), 56, 61, 63, 161; (- de sine), 30, 31, 38; (- trupeasca), 56; (- lumeasca), 166; (- faja de oameni), 34, 35. Iuda (Iscarioteanul), p. 170. Iulian (Scolasticul, Alexandrinul), p. 147. ipostas, p. 7, 35, 78, 80, 83, 87, 89, 102, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 128, 129, 131, 132, 197, 284, 285, 286, 287, 290, 309, 310; (-ul Fiului), 72, 77, 300; (-ul compus al lui Hristos), 86, 88, 89, 104, 108, 134, 137, 138, 149, 155, 189, 190, 191, 193, 195, 198, 283, 315, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 325, 330, 332, 335, 336, 337, 344, 347, 348; (-ul Cuvintului), p. 77, 89, 106; (-ul, concretizarea inj;elepciu- nii), 196; (- unic), 198 (-ul, actualizarea virtualitatilor firii), 201, 217, 218, 225, 226, 229,'230, 231, 232, 233, 235, 236, 237, 238; (-ul comun), 238, 241, 242, 243, 245, 252, 256, 257, 258,261, 280. I indumnezeire, p. 27, 37, 145, 146, 152, 194, 202, 208, 209, 214, 218, 220, 223, 234, 362 SF. MAXIM MARTURISITORUL 236, 261, 262, 263, 278, 301, 302, 303, 322, 336, 341; (- a dupa har), 163, 193. infrinare, p. 46. inger, p. 19, 20, 21, 26, 43, 44, 123. intristare (- a dupa Dumnezeu), 41, 42, 43. intrupare (- a Cuvintului), p. 203, 304, 337. inviere, p. 53, 55. Jaspers (K.) filozof existentialist fl969), p. 207, 261. Judecata viitoare, p. 19, 20, 24, 45, 164. Justinian (imparat bizantin, 527-565), p. 68, 341. K Kant (I.), filozof german, sec. XVIII), p. 185, 309. Lazar (saracul), p. 13. Lateran (sinod), p. 341. Lazia, p. 6. Leon (papa), p. 231, 268, 271, 355. Leontiu de Bizan}; (scitul) (485-543), p. 7, 71, 82, 84, 87, 127, 133. libertate, p. 25, 85, 103, 104, 111, 112, 181, 186, 191, 201, 210, 269, 271, 285, 328, 343. liberul arbitru, p. 33, 79, 182, 323, 324, 329, 332, 340. Libia, p. 67, 121. Lot, p. 17. lucrare (- a teandrica), p. 225, 227; (- ipos- tatica), 227, 232, 233, 234, 235, 237. lume, p. 25, 59, 60. lumina, p. 21, 23, 24, 26. lupta (- cu patimile), p. 97, 98. M Macedonie (eretic pnevmatomah) (sec. IV), p. 254, 315. Mahomed (sultan), p. 118, 120. Manes (eretic, 215-277), p. 140, 197, 203, 265, 316. Marcel (A.), p. 121. Marcion (eretic, sec. II), p. 265, 316. Marin (prezbiter din Cipru), p. 156, 176, 196, 215, 249, 251, 297, 307. Martin I (papa), (649-655), p. 51. materie, p. 47, 54, 71, 83, 101, 154, 348. Maxentiu (calugar scit) p. 7. Maxim' (Sf.) Marturisitorul (580-662), p. 5, 6, 7, 8, 10, 27, 29, 31, 37, 50, 51, 61, 68, 72, 74, 75, 76, 82, 83, 85, 87, 104, 111, 112, 119, 125, 127, 128, 135, 153, 176, 177, 178, 182, 183, 185, 191, 193, 195, 201, 202, 204, 208, 209, 210, 211, 220, 221, 223, 239, 248, 252, 255, 258, 260, 277, 280, 281, 284, 302, 303, 312, 320, 332, 341, 343, 347, 351, 356. Mina (episcop), p. 341, 343, 344. minte, p. 17, 24, 41, 50, 163. mindrie, p. 31, 66, 99, 264. mintuire, p. 95, 173, 262, 282, 283. moarte, p. 56, 146, 163, 202. Moise (Profetul), p. 58, 153, 155, 325, 340, 346. monofizism - erezie hristologica (sec. II), p. 6, 64, 69, 74, 78, 81, 88, 89, 93, 139, 141, 151, 194, 198, 217, 242, 268, 269, 287, 288, 336, 341, 349. monotelism - erezie hristologica (sec. VII), p. 5, 6, 219, 238, 242, 247, 268, 269, 271, 272, 277, 284, 286, 287, 293, 330, 331, 332, 334, 348. N nadejde, p. 13, 20, 28, 29. Negoija (C.V.), p. 138. Nemesius, p. 178. Neocezareea, p. 121. Nestorianismul (dioprosopism) - erezie hristologica (sec. V), p. 78, 79, 89, 138, 139, 197, 217, 287, 330, 336, 341. Nestorie (eretic, f450), p. 72, 75, 76, 78, 79, 90, 91, 107, 108, 117, 120, 138, 197, 198, 199, 200, 206, 207, 212, 254, 255, 266, 269, 272, 279, 280, 287, 311, 315, 317, 334, 345, 346. Nicandru (episcop), p. 241. Niceea (Sin. I ecumenic, 325), p. 121, 122, 313, 314. Noe, p. 105. O Omul, p. 22, 25, 28, 30, 31, 34, 35, 51, 53, 58, 59, 60, 69, 83, 84, 85, 86, 93, 101, 103, 115, 116, 125, 132, 145, 146, 152, 160, 161, 181, 185, 187, 189, 195, 201, 202, 208, 212, 218, 229, 233, 234, 239, 257, 258, 262, 280, 286, 290, 291, 293, 303, 329, 330, 340, 345, 354, (- indum- nezeit deplin), 164. Onoriu I (papa, 625-638), p. 304, 305, 307, 341, 342. Opuscula Theologica, p. 6. Origen (scriitor bisericesc, 185-254), p. 113, 114, 341. INDICE REAL §1 ONOMASTIC 363 panteism (concepfie filozofica care identi- fies! pe Dumnezeu cu lumea), p. 81, 86, 88, 139, 141, 149, 151, 154, 194, 197, 198, 207, 220, 229, 232, 237, 241, 242, 271, 303, 348, 349, 352. patima (afect), p. 31, 58, 162, 163, 191, 303, 304. Patrichia, p. 64, 65. Pavel (Apostolul), p. 53, 91, 125, 160, 246, 317. Pavel Persul (diacon), p. 269. Pavel de Samosata (eretic, antitrinitar, 260-269), p. 197, 265, 272,316. Pavel Sinodicarul (arhiep. de Constantino- pol), p. 291. Pavel Monoculos (din Teodosiopole), p. 343. Paul (patriarh de Constantinopol), p. 5. pacat, p. 146, 194, 206, 208, 228, 230, 261, 322. Perberis, p. 5. Peret (P.), p. 7. perihoreza (interioritate reciproca), p. 226, 288, 299, 347, 352. Persoana (divina), p. 10, 11, 23, 28, 69, 71, 74, 77, 78, 86, 88, 89, 95, 111, 122, 125, 132, 138, 176, 178, 181, 199, 216, 224, 242, 245, 255, 262, 300, 319, 322, 330, 331, 335, 345, 346, 347, 352. persoana umana, p.. 10, 28, 33, 34, 42, 51, 71, 80, 83, 85, 87, 89, 101, 123, 124, 126, 129, 131, 132, 137, 138, 141, 144, 176, 200, 204, 212, 216, 224, 226, 232, 252, 253, 257, 277, 279, 286, 319, 322, 330, 335, 346, 347, 352, 355, persole- nism, p. 218. Petru Ilustrul (senator), p. 98. Petru (Apostolul), p. 125, 170. Plotin (filozof neoplatonic, 205-270 d. Hr.), p. 341. pocainta, p. 61, 63. Polemon (monotelit), p. 268, 269, 272. Polhroniu (ava), p. 170. preotia, p. 168, 169, 216. Proclus (Scolasticul) (filozof neoplatonic, 410-485), p. 341. Provident, p. 11, 12, 13, 14, 16, 35, 59, 152, 172, 251. Pyrrhus (patriarh monotelit la Constanti- nopol, 638-641), p. 5, 153, 156, 249, 250, 320, 330, 334, 341, 343, 344. Pyrrhus (egumen), p. 152. R rafiune, p. 15, 17, 31, 32, 33, 53, 70, 84, 102, 195, 231,, 297, 298, 308, 326; (- a firii), 30, 35, 106, 226, 253, 350; (- fiintiala a firii), 95, 194; (- a fiintei comune), 124; (- ipostatica umana), 44; (- a existen- Jei), 82, 83, 84, 102; (- a particular^ a ipostasului), 124; (- a diversitafii per- sonale), 124; (- a unitatii personale), 125, 134, 173, 185. rau (moral), p. 60. relatie (- a lucrurilor), p. 75. Roedinger (R.), p. 320. Roboam (fiul imparatului Solomon), p. 66. Roma, p. 5, 66, 252, 259, 306, 320. Sabelie. (eretic antitrinitar), p. 121, 241, 254, 255, 322. Sacerdot (minastire), p. 64, 67. Sartre J.P. (filozof existentialist, sec. XX), p. 323. Schadel (E.), p. 255. Serghie (patriarh de Constantinopol, 610-638), p. 6, 153, 156, 259, 304, 307, 320, 330, 341, 342, 343, 350, 355. Serghie Macarona (episcopul Arsinoii), p. 343, 344. Sever (al Antiohiei - patriarh monofizit, 512-518), p. 7, 64, 76, 81, 88, 94, 98, 104, 105, 108, 138, 139, 140, 143, 151, 196, 197, 198, 199, 200, 203, 204, 205, 206, 207, 268, 287, 294, 310, 311, 312, 313, 317, 331. Severian (episcop de Cabala), p. 265, 271. Severin (papa, 640), p. 341. Sfinta Treime, p. 34, 35, 68, 70, 106, 108, 121, 122, 123, 124, 126, 139, 143, 153, 164, 204, 217, 218, 233, 254, 255, 256, 287, 291, 309, 346. Sfintul Duh, p. 14, 18, 41, 52, 60, 91, 96, 123, 127, 166, 167, 191, 207, 228, 235, 237, 318. Sherwood, p. 83, 85. Simon (Magul), p. 99. Siria p. 65, 66, 67. smerenie, p. 28, 99, 158. Sofronie (patriarh de Ierusalim, 634-638), p. 5, 6, 114, 115, 153, 259, 343, 344, 350. Solomon (rege israelit) p. 66. subzistenta (- in ipostas), p. 230, 244, 332. Succens, p. 78, 79, 84, 90. 364 SF. MAXIM MARTURISITORUL suflet, p. 8, 17, 18, 24, 41, 42, 47, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 70, 71, 80, 83, 84, 85, 97, 101, 113, 116, 119, 125, 132, 142, 161, 163, 165, 183, 220, 235, 243, 286, 333, 345, 351. Stefan (episcopul Dorelor-cetate subordo- nata scaunului de Ierusalim), p. 259. Stefan (prezbiter), p. 161. Talasie (egumen), p. 59, 191. Tatal - Dumnezeu, p. 19, 34, 62, 69, 85, 111, 122, 129, 130, 133, 160, 190, 191, 225, 241, 242, 252, 265, 282, 298, 318, 335, 339, 341, 352, 353, 354. tamaduire (- de patimi), p. 31, 40. Teodosie (monofizit), p. 268. Teodor (cancelar), p. 64. Teodor (- din Bizant, monotelit), p. 291. Teodor (monah), p. 320. Teodor (prezbiter din Mazara, Sicilia), p. 308. Teodor de Mopsuestia, (330-428), p. 269. Teodor de Faran (din Arabia), episcop monotelit, p. 252, 343, 344. Teodor I (papa, 642-649), p. 251, 252. Teodor (diacon §i retor), p. 292. Teodora (imparateasa a Bizantului - 842-856), p. 268. Teodoret (de Cyr, 392-458), p. 72, 324. Teopemt, p. 151. Terentie, p. 120. Themistios (monofizit, aparatorul lui Sever), p. 268, 272. Thunberg (L.), p. 6, 76, 82, 83, 177. Timotei, p. 268. Toma(episcop), p. 65. Tracia (provincie), p. 5. Trupul, p. 47, 49, 50, 54, 55, 57, 58, 70, 71, 83, 84, 85, 101, 105, 113, 116, 125, 142, 194, 212, 220, 225, 235, 237, 243, 265, 281, 286, 345, 351; (- luiHristos), 234, 316. U unificare (- a oamenilor prin iubire), p. 32. unire (- a firilor divina si umana in Hris- tos), p. 73, 75, 77, 88, 224; (- a firilor dupa Ipostas), 79, 102, 231; (- a prin relatie), 258, 291; (- a ipostatica), 258; (- a in ipostas), 291;(-ainfiinta), 291,; unitate (- a dupa ipostas), p. 200. Unul (Dumnezeu), p. 9, 10, 224, 235, 241, 244, 246, 248, 285, 288, 289, 294, 297, 299, 307, 316, 321, 347; (- dinTreime a patimit cu trupul, formula calugarilor sci|i introdusa in anul 519 in timpul imparatului Justinian in Liturghia ortodoxa), 70; (- dinTreime), 217, 254, 255, 256, 317; (- Nascut), 72, 80, 90, 113, 232, 274; (- in fiinte), 122, 127, 128, 134, 140, 165, 195, 209; (- Domn), 249. Urs von Balthasar (teolog catolic), sec. XX, p. 5, 6, 59, 84, 85, 153, 341, 342, 352. Vasile (Sf.) eel Mare (330-379), p. 17, 97, 120, 122, 123, 296, 317, 328, 332. Vigiliu (papa, 537-555), p. 341, 342. vindecare, p. 233, 234, 236, 261, 263, 299, 303, 340. virtute, p. 9, 12, 13, 15, 18, 34, 38, 46, 57, 60, 96, 157, 158, 163, 208, 228, 276, 297, 298, 333. vointe, p. 8, 9, 11, 12, 17, 26, 33, 165, 178, 179, 185, 188, 195, 196, 201, 202, 204, 205, 209, 211, 214, 218, 221, 261, 262, 263, 264, 268, 269, 276, 277, 278, 282, 283, 293, 296, 29T, 301, 303, 305, 317, 318, 319, 321, 322, 323, 328, 329, 330, 331, 332, 334, 335, 336, 338; (- nede- terminata), 177, 185; (- determinate sau omeneasca), 177, 179, 185, 198, 213, 220, 222, 223, 317; (- gnomica). 191, 198, 199, 200, 203, 206, 279, 280, 281, 282; (- naturala), 203, 220, 259, 279, 302, 306; (- naturala (gnomica) (electiva) a lui Hristos), 193; (- a lui Dumnezeu), 187; (- dumnezeiasca), 203, 213, 220, 223, 227, 230, 302, 306, 316, 317; (insusire a fiin|ei), 189; (- rationala), 231; (doua -e in Hristos), 232, 302, 306. C UP R I N S Introducere pag Partea intiia Epistolele Sfintului Maxim Marturisitorul despre cele doua firi in Hristos si despre viata duhovniceasca EPISTOLE 1. Cuvint de indemn, in forma de epistola, catre robul lui Dumnezeu Gheorghe, eparh al Africei 9 2. A aceluiagi catre loan Cubicularul. Despre iubire 27 3. A aceluiagi catre acelagi 38 4. A aceluiagi catre acelagi. Despre intristare 41 5. A aceluiasi catre Constantin 45 6. A aceluiagi catre prea sfintitul gi prea fericitul Arhiepiscop loan, despre faptul ca sufletul este netrupesc 47 7. A aceluiagi catre loan Presbiterul, despre faptul ca gi dupa moarte sufletul are lucrarea intelegatoare gi nu iese nicidecum din puterea lui naturala . . 52 8. Acelagi catre acelagi 56 9 A aceluiasi catre presbiterul si egumenul Talasie 59 11. A aceluia§i catre o starefa, despre calugari$a care a iegit din minastire gi apoi s-a pocait 61 12. A aceluiagi catre loan Cubicularul: despre dreptele dogme ale lui Dumnezeu gi impotriva ereticului Sever 64 13. Al aceluiagi catre Petru Ilastrul, scurt cuvint impotriva dogmelor lui Sever 98 14. Epistola dogmatica a aceluiagi catre acelasi 115 15. A aceluiagi catre prea iubitorul de Dumnezeu Cosma, diaconul din Alexandria, despre ceea ce e comun gi propriu, adica despre fiinj;a gi ipostas 120 16. A aceluiagi catre acelagi 144 17. A aceluiagi catre Iulian Scolasticul Alexandrinul, despre dogma bisericeasca a intruparii Domnului 147 18. A aceluiagi din partea lui Gheorghe, prea laudatul prefect al Africii, catre calugartyele ce s-au despar^it de sfinta Biserica universala din Alexandria 149 19. A aceluiagi catre Pyrrhus, prea cuviosul presbiter gi egumen 152 20. A aceluiagi catre Marin monahul 156 21. A aceluiagi catre prea sfinjitul Episcop al Cydoniei 159 366 SF. MAXIM MARTURISITORUL Pag- 22. A aceluiasi catre 'Auxentie 160 23. A aceluiasi catre presbiterul Stefan 161 24. A aceluiasi catre Constantin Sachelarul 162 25. A aceluiasi catre preotul §i egumenul Conon 165 26. A aceluiasi catre loan Cubicularul 166 28. A aceluiasi catre Episcopul Chirisichie 167 29. A aceluiasi catre acelasi 168 30. A aceluiasi catre Episcopul loan 168 31. A aceluia§i catre acelasi 169 32. A aceluiasi catre Ava Polhroniu 170 33. A aceluiasi catre acelasi 170 34. A aceluiasi catre acelasi 171 35. A aceluiasi catre acela§i 171 36. A aceluiasi catre acelasi 172 44. A aceluiasi catre loan Cubicularul, scrisoare de recomandare 172 Partea a doua Sfintul Maxim Marturisitorul. Scrieri despre cele doua vointe in Hristos. Catre prea cuviosul presbiter Marin 176 1. Despre vointa naturala sau despre voire 178 2. Despre voirea a ceva determinat 179 3. Despre sfatuirea omului cu sine sau despre deliberare 179 4. Despre alegere (hotarire) 180 5. Care sint cele despre care deliberam 180 6. Despre socotinja (dispozitia spre ceva = yvwuti) 181 7. Despre stapinirea de sine sau libertatea vointei 182 8. Despre opinie 183 9. Despre cugetarea cuminte sau cu grija (prudenja) 184 10. In nici un mod nu va fi dupa inviere o singura voin|a a sfintilor intreolalta si a lor si a lui Dumnezeu, chiar daca in toti este un singur lucru voit, cum spun unii 184 11. Nu se poate spune ca in Hristos este o singura voinfa, fie a firii, fie a alegerii, cum s-a parut unora 189 A aceluiasi catre acelasi Marin 1. Din scrierea despre lucrari si voinfe, cap. 50, 196 2. Din aceeasi scriere, cap. 51: Parintii spunind doua voinj;e in Hristos au indicat legile naturale 200 3. Catre prea cuviosul presbiter si egumen Gheorghe, care a intrebat despre taina lui Hristos 207 4. Celor ce zic ca trebuie sa se vorbeasca de o singura lucrare a lui Hristos 211 5. Despre cuvintul: „Parinte, de este cu putinta, sa treaca de la Mine acest pahar" (Matei 26, 39) '. 213 cuprins 367 Pag. 6. Tomul dogmatic trimis in Cipru diaconului Marin 215 7. Un exemplar al epistolei trimise catre Episcopul Nicandru de catre Sf. Maxim, despre cele doua lucrari in Hristos 228 8. Catre catolicii care locuiesc in Sicilia 240 9. Copie despre epistola catre presbiterul Marin din Cipru 251 10. A sfintului Maxim 254 11. Ale lui Maxim Marturisitorul diferite definijii 257 12. Al aceluiasi Maxim 259 13. A lui Maxim eel Mare Marturisitorul, despre cele doua vointe ale lui Hristos eel Unul, Dumnezeul nostru 275 14. Ale aceluiasi. Definitii ale deosebirilor 290 15. Intrebari ale monotelitului Teodor din Bizant si rezolvarile lui Maxim . . . 291 16. A aceluiasi, a doua intrebare 292 17. Dezvoltarile Sf. Maxim 292 18. Dezlegarea celei de a doua afirmari absurde 295 19. Tom dogmatic catre presbiterul Marin 297 20. Despre calitate, proprietate (insugire) si deosebire, catre Teodor, presbiterul din Mazara 308 21. Si iarasi Dumnezeiescul Maxim 313 22. E cu neeputinta a spune ca in Hristos este o singura vointa 315 23. Zece capitole despre cele doua vointe ale Mintuitorului nostru Iisus Hristos 318 24. Din intrebarile puse Sf. Maxim de Teodor monahul 320 25. Disputa Sf. Maxim cu Pyrhus 320 Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: 1 attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:31 :03 +03'00'