BOETHIUS §1 SALVIANUS .-- >--..-;i^. v ...^,»r-.™ . / ■r»» m ,r- PABZNTI 91 ^IlITORI B_BBBIOB$TX — 72 «JPARINTI §1 SCRHTOM BlSERlCESTfc. A P A R E DtN XNITIATtVA PATRIABHULUI IUSTIN SI SE CONTINUA SUB BTOB-MAREA PREA FEBICITULUI PAMNTE T E O C T I S T PATRIABHUL BISEH1CU OBTODOXE ROMANS <9^r BOETHIUS §1 SALVIANUS SCRIERI ARTICOLE TEOLOGICE §1 M1NGIIERILE FILOZOFIEI DESPRE GUVERNAREA LUI DUMNEZEU CARTE TIPARITA CU BINECUVUTTAREA PREA _ EBICITULUI PABTNTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERXCII OBTODOXE ROMANE eOMISIA DE ED [TARE: CUVfNT tNATNTE DB I. P. S. Dr. NICOLAE CORNEANU MrrROPOLrrur, banatului TRADUCEBE, NOTE SI COMENTARII de prof. DAVID POPESCU P.S. TEOFAN SINAITUL. Vicar patriarhal (presedinte), PC p r SABIN VERZAN, Consffier Patriarhal, Pr. Prof. STEFAN A1EXE, Pr. Prof- TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar) f * ft ;-: « v • $ T (: FACUi.-isfr* -yc TEOLOOiE m*£ EDITURA lNSTlTTJTTJLOT BIBLIC 51 DE M1SIUNE AL BISERIC1I QRTODOXE ROMANE BUCURESTI — 1992 _&■>.■■.■_. -f jtffc_fr_<_____i '--'.--- . . ■ ..J* - "__».__ ..„ i i-. - —.a. .t. . . ■ -..,.. _.. ,,. - ' CUVINT INAINTE Copyright C EDITURA 1NSTITUTULUI BIBL1C $1 DE MTSIUNE AL BISERIOI ORTODOXE ROMANE ISBN B73— 9130—19— 4 Atunci cznd vorblm despre xpdrintH si scriitorii biserlcesti* glndul n/ se Indreapld cu precadere spre acei Slin}i Parinfi care au l&sat P*$n" viola si opera lor urme adinci in viafa Bisericii si In constiinfa cre- dinciosHor : Grigorie Teologul, Atanasie eel Mare, Vosile eel Md*fe;- Maxim Marturisltorul, loan Damaschin, Ciprlan, Augastln, Ambrba0A Lor ie ad&ugam nu pu{ini al}ii, reducindu-i insa plna in cele din lirnta la cei pe care i-au popularixat nu atlt teologii, cit cercetatozii'ln ct!£ istoriei iilosofiei, literaturii etc. In lista acestora intra uneort Boelhius, aproape deloc Salvianus. Pe Boethtus 1-au mai citat unii clteodntdi tat opera sa uMlngiierile tilozofiein a tost chiar tradusci de acelasi $t In aceeasi iorm& In care se reimprima acam. Despre Salvianus InsH pte& pufini am auzit, ca sa nu mai vorbim de scrierile sale complet ignoraie. Lipsa aceasta iat-o acum Irtfatuiata' prin straduinta domnului profesor David Popescu In a carui talmdcite vdd lumina tipamlul trei din scrierile totusi impo:U~*e ale perioadei patristice ; aArtico- lele teologice* si «M2nglierile Wozoiiet» alcatuite de Boethius (480—524) 5/ «Despre guvemarea lui Dumnezeu* alcdtuita 1 de Salvianus (400 — 480)> Celui dintli i-au acordat mai multa atenfie iilosotii iniruclt prin el s-a paslrai contactul cu marii ginditori ax antichltapi, mai ales 'GU Plat on si Aristotel, celui de-al dotlea, mai mult cercetatorli trecutulut istoric. Asa bunaoara Constantin si Dinu Giurescu $1 cittaza pe Safvldisj* ia capitolvd despre «continuitatea daco-romanilor in finutul caipai&- danubian* (Istoria iom&nilor din cele mai vechi timpuri gi pinaV a*t&8i: 2972, p. J52;. In potlda ignoratiei ce-i inconjoara, ambii acestt aatori sint insa reprezentanti de irunte ai epocii lor $i prin operele i&i'&l' ie-au lasat au ImbogStH ford Jndoiaitf glndirea crestina si cUJtuta umanitalli in general. '■■*'■ >-' x . Daca multd vreme s-a ajuns ia nesocotlrea operel lui Baethitis # Salvianus, lucrul acesta $e datoreazS intr-o oarecare mdsurq aatoritiUii coplesltoare a Jul Augusiin (354 — 430), care i-a precedat. Intreg aepjaiufc- de dupii moartea sa, desi n-a lost lipsit de scriitorl renumitf, a : ..-&Mf • totusi coplesit de talma eptscopului Hiponei. Impulsul dat ffjia$fes0 ; ' creatine de Augustin nu s-a sttns multa' vreme, Problemele fepf<^?^ au lost ridiccae prjrt el la un nivelunde urmasii sdi nwnai cu grwi : $&. avut acces. J3p. iflsttS fwrfe, conjunction politics, si econoniksf ft*t»s.:liN# : _.^.uu U te». fesBB ***,«. ,»«...«,.. cnvrtrr Ihabctjb de rtatura sd contribute la alirmarea personal) tdplor care au apdrut tntre timp. Continua presiane a popoarelor germanice a subminat toate provinclile fostului Imperiu iar eforturile de a-i face lata au epuizat iortele unei populafii deja serios pusd !a incercare. Concomitent, In culluia medileraneana ca si in felul de viafd al oamenilor s-au inliltrat elemente barbare si germanice care an antrenat transtormdri cu urmdri si in Bisericd. Popoarele germanice nu impdr- tdseau «dreapta credintd», inclinau spre arianism si n-au deprins incd arta guverndrii. £i astfel in limp ce institutia imperiald sucomba (476), lumea se agdta incd de iicfiunea unei «oibis romanus», adicd o socie- tate guvemata de mmasii Romei. Asa se face cd oamenil Blsericii si-au pus nddejdea !n acestia ca unii ce-i puieau proteja pe ei Inslsl, nu mai putin credinta lor. In acesl context au apamt si si-au desidsurat activitaiea Boethius la Roma si Salvianus la Maisilia. Pentm a incepe cu Boethius, vomspune cd el a tost considerat ultimul dintre romani si lotodatd prlmul dintre scolastlci. Dor in reaiilate el a lost si una si alia. Ca roman s-a simfit chemat sd iamiliarizeze pe voibitorii de limbd iattnd cu adevdrata filozotie, nu. mai pujin Insd el a tost cretin, In care calitate a dat opere teologice, de felui celei care a intrat in alcdtuirea, prezentului volum. In adincul suUetului sdu Boethius a rctmas atasal antichMtii, el tilnd cunoscut in isioiie ca ultimul tilosoi grec, desi a saris in Mind, un distins aristocrat si un convins cetatean roman. Cu toate acestea ori poate tocmai de aceea, a intrat in slujba stdplnirii ostrogote de atunci devenind consul (510). Curtnd Insd, pe lundalul tensiunilor tntre regaiul ostwgot si Imperiul de rdsdrit a tost bdrmit, pe nedrept, ca ar /i intrelinut rela}ii de trddare cu Constantinopolul, Incarcerat, a sttrsit prin a fi executat in anul 524 din ordlnul regelui Teodorlc eel Mare. In inchisoare Hind, a compus lucrarea «MingiieriIe iilozoiiei» care desigur 1-a ajutat pe el Inaintea oricdmi sd suporte avatamrile destinului nemilos. Salvianus, la rindu-i, a experimental de tlndr urmdrile incursiunilor barbare care 1-au obligat sd pdrdseascd locurile natale (Galia nordtcd). Deslcasdtorit, si-a ctiulat relugiul In viafa monahald deodata cu sopa sa. O vreme a rdmas la mlndstirea din Lerin Intemeiatd nu demult, apo, a intreprlns o caldtorie in Rdsdrit, dupd care relntorclndu-se In patrfe deveni preot la MarsUia, funcflunc in care a rdmas pint la aclmci bdtrlneie (a murit putin dupd anul 480). Experien;a de viafd pe care i-a tost dat s-o iacd 1-a ajutat sd aledtuxased scrierea «De guber- nationeDeit, un izvor de prima mind pentm istoria civilizatiei/unde prezmla ioarie sugestiv Ingrozitoarele nenorociri determinate de in- m **t* ; ^ti vtire. maotty •• ■ ■■■■■■ vaziiie barbare. <~ - "feZZXTS ^-££"33 ' oamenii trecpnn ^J^niatrnnezeiascd, Salvianus deserie mg umente bibhee ^"f^Z^emii, inclusiy a creditor, din in cuiori vfi ^oraUtatea oamemlor f ^ de cej sdrmanf , Golia , Spania sau Africa, hpsa <* ianci ionanlor publici, repar- neclreptdiile din viata socrala «^™^ '^ ^ te scuzd pentm . oarbari (saxoru, franc, hun)jj ctaar^ cuno?{ea u gmvli pe motiv cd mi cun0 * t€ " U S D t«] T«« se consider al Blsericii suterit consecintele Jznpre^rari i^J^» ce » ^J c3nd ce «/ unul le-a cdzut victimd ^^^^[^Znd ca simplu preo^ te.a supraviem retras In mto- *« %<%*»*„ cmti nd. Si dacd Primal a gdsit suport In MosoU « fj" q] Apos(oJ iior, Boethius nu pomeneste metadata numele Imhws ^^^ clM vi ala ne invatd cd ^^^^^^^capataf sdu, omul Hi csfe amerdntatd si anpile morjn Hmie a ^ niosoliei si ^ gdseste ultimul refagiuin n^rrte ^^^^ S: Z^lZln^L intra— domauiui pro, D- P ° Pe S 'privet pe Salvianus, el dewdlu* ^— ^J morale ale societm creatine a^nvremea ^^ Q(unc , &$£ aproape cd a preierd P e cea bj*™ V«« ^ ^ >^ criticd pe barbari sau pe eretici, ^^ ^ fa luatd In accep/iunea ei ceq mai inaltd. De asemenea nu o data sintem obligaii sd constatdm cd racilele care macind societatea in care trdim. In prlmul rind societatea noastrd care se cansiderd crestina, sint intocmai ca pe vremea lui Salvlamis $i ar ti avul nevoie de un plus de «evangkelizaTe». Tinind seama de aceste curacteristici, apreciem cd lectura operelor lui Boethius si Salvlaniis se va dovedi- nu numoi interesantd, dar chiar instructivd si pentm noi, cititorii de azi. f NICOLAE MITROPOMTUL BANATULUI ARTICOLELE TEOLOGICE ALE LUI BOETHIUS SCURTA prezentare La Inceputul secolului al Vl-lea, cind isi scrie Boethius lucrarile. teologice, dogmele crestine erau stabilite sub forma articolelor din. Simbojul credintei. Formularea Jor nu s-a feicut usor, ci prin, contro- verse sj. lupte.de idei, care au ajuns uneori la violente grave. Preterm, patriarh al Alexandriei, de pilda, a fost ucis (a. 457) in altarul catedra- lei, iar Stefan al II-lea r patriarh al Antiohiei, acuzat de nestorianism a fost omorit (a. 497), de asemenea, de catre monofiziti. Sinoadele au fixat dogmele crestine pentru a lua pozijie impotriva eel or care aveau alte pSreri ?i pe care i-au Infierat cu numele de eretici. Au fost multe erezii, numite fie dupa inifiatorul lor, fie dupa" ratacirea pe care o- sustineau, Cele mai multe erezii s-au produs in legatura cu invatatura despre Sflnta Treime. S-au emis multe opinii despre unitatea de sub- stanta In Sfinta Treime, prin care Biserica marturiseste credinfa intr-un singur Dumnezeu preamarit in trei ipostaze sau persoane ; Tatal, FiuJ si Sfintul Duh. Cele cinci articole ale lui Boethius au aproape toate ca tem& ra- portul dintre persoanele Sfintel Treimi, cautind sa-1 explice pe cale logica, rationalS, prin recurs la filozofia lui Aristotel. Autorul martu- riseste cS in multe privinfe el insusi are nedumeriri si de aceea cere socrului s&u, Quintus Aurelius Symmachus, sau diaconului loan el s Bisericii Romei (viitor papS), carora le adreseaza articolele, pSrerea pri- vitoare la dreapta credinta a Bisericii. 1. In primul articol «Despre unitatea Slintei Trelmi», adresait sor. crului s3u, Boethius isi propune sS demonstreze cum Sfinta Treime- este un singur Dumnezeu, si nu trei Dumnezei. De la inceput el re-; cunoaste ca subiectul este greu, ca" problema Trinit^tii este InteleasS. de multi crestini in chip diferit si ca el isi propune sa trateze aceast* 50 BOETHIUS problems la un nivel ridicat, fSra sS incerce a-i convinge pe cei lasi sau vieleni cS atitudinea lor este de-a dreptul monstrueasa, £1 afirma ca atunci cind spunem «Dumnezeu TatSl, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfintul Duh», nu spunem trei Dumnezeu, ci un singur Dumnezeu. Pen- tru a demonstra cS substanja divinS este forma, e! pleaca de la afir- matia aristotelica, potrivit careia toatS realitatea se reduce la materie, irtiscare si forma. Materia este In continue! miscare, Smbracind diferite forme. Dumnezeu, tnsa, nu este materie, ci forma, dar fara s§ aiba ceva din insusirile foxmelor In care se intruchipeaza materia : El exista pur si simplu. Neavind nimic din formele materiet, Dumnezeu n-are nici numar, nu se multiplies In nici una din formele pe eare le ia materia, El fiind unitate, si nu pluralitate. De altfel nici in cele materiale repetitia nu face pluraiitatea unitStilor, spune Boethius. Daca zicem sabie, spada, sau florets este in fond vorba de aeeeasi arma de atac. Autorul insusi, dindu-si seama cS este greu de redus In glndirea cuiva trei obiecte la unul singur, cu un grad superior de general itate, explica existenta lui Dumnezeu si unitatea Sfintei Treimi prin cele 10 categorii stabilite de Aristotel in teoria notmnii, si anume : 1) substanta (fiinta, esenta), 2) ca- litetea, 3) cantitatea, 4) rela|ia, 5) locul, 6) timpul, 7) posesiunea, 8) ase- zarea, 9) starea activa si 10) starea pasivS. Categoriile aristotelice constituie totalitatea atiibutelor care se pot spune despre un obiect, despre o fiintS, sau despre un lucru existent, ele rezumlnd m- tr-un fel toate obiectele posibile ale gindirii. Categoria deter- minants, insa, este substanta ,- dacS lipseste aceasta, toate celelalte ca- tegorii devin fara obiect, n-au cui fi atribuite. Dumnezeu, nefiind ma- terie, n-are nimic din insusirile materiale si nu poate fi delimitat prin categoriile filozofice. El nu e substantS, ci mai presus de substanta, ne- putlnd avea, ca atare, atribute prin care se delimiteazS celelalte fiinte sau lucruri. Este mai presus de orice ftmp sau loc, mai presus de orice asezare sau stare. Insistind in mod deosebit asupra persoanelor Sfintei Treimi din punctul de vedere al relatjei, aratS cS si din acest punct de vedere reletia dintre Tata J, Fiul si Sfintul Duh este cu totul alia decit relatia dintre celelalte fiinte. Persoanele Sfintei Treimi sint imateriale, netrupesti, si ca atare nu pot fi concepute sub categoria relatjei. In ulliimil capitol, pe temeiul celor aratate anterior, conchide cS Dumnezeu este totodatS unitate si trinitate, ca deci cele trei persoane, fiind legate intre ele, existlnd din vesnicie si avind aceleasi insusiri, formeazS o unitate care nu se poate descompune decit nominal. «Relatia in Trinitate este de asemSnare, TatSl cu Fiul §i amlndoi cu Sfintul Duh. Fiecare este acelasi si toti trei la un loc sint Una si Aceeasi». AimCOUSLB TEOL0QICK — PJMZlWXMff 11 Boethius, In eercetarea raportului dintre persoanele Sfintei Treimi, fsi dS seama cS problema este subtilS si Sncheie spunind ca asleaptS parerea lui Symmachus asupra felului In care s-a achitat de sarcina ce $i-a luat-o asuprS-si, aceea de a demonstra logic unitatea Sfintei Treimi. 2. Articolul «Dacd Tat&l, Fiul si Sfintul Duh se spun substanjjai despte Dumnezeu* (scrisoare adresata diaconului loan al Bisericii din Roma) se ocupa de asemenea de unitatea de substantS in Sfinta Treime. Cuvintul SubstantS, in sens de fiinfa (cum s-a tradus si in Sim- bolul credintei : «Cel de o fiin}fi» sau «Cel de o substan{a») se poate aplica fiecSreia din. persoanele Sfintei Treimi, dar nuraai ca unitate, toate fiind aeeeasi substantS, nu substante diferite, deci trei persoane intr-o singurS substantS sau fiinta : «Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu sint mai multe substante, ci una singurS*. De aceea tot ce se poate afirma despre fiecare persoanS a Sfintei Treimi este substantial, pe cind ceea ce nu se poate afirma despre fiecare nu e substantial. Astfel, «Tatal este adevSrul. Fiul este adevSrul, Sfintul Duh este adevSrul, Tatal, Fiul $i Sfintul Duh fiind nu trej adeva"ruri, ci un singur adevar». Dar dacS sub raportul substantei Tatal, Fiul §i Sfintul Duh una sint, sub raportul relatiei se deosebesc : TatSl nu poate fi Fiul si Fiul nu poate fi Tatal, cum TatSl si Fiul sint «Adevarul, dreptatea, sau chiar substanta insasi». Nici Treimea nu se afirmS substantial despre Dumnezeu, fiindca «Tatal nu este Treime, Fiul nu este Treime, nici Duhul Sfint nu este Treime... pentru acela§i motiv cS Treimea consta in pluraiitatea persoanelor, iar unitatea In simplicitatea substantei», De aceea Treimea este un singur Dumnezeu, ea fiinta 1 , preamSrita in trei persoane ca relatfe. 3. O problema pe care Boethius o pune, dar pe care nu reuseste s-o rezolve In chip satisfacator, este cea formulatS de titlul articolu- lui «Cum substanpele sint bune In ceea ce sint, pe cind cele substan' t>Qle nu sint bune». RSspunzind diaconului loan, care-1 rugase sa arate mai clar cum substantele sint bune, pe cind cele substantial nu sint bune, Boethius 11 previne pe corespondentul s&u cS obscuritatea exprimarii sale se datoreste gindirii abstracte la care, InsS, nu poate renunta, fiindcS el scrie pentru cei inifiati, nu pentru cei ce, prin ignoranfa lor, pot lua in deridere cele scrise.. El porneste de la deosebirea ce exists Intfe faptul de a fi ?i ceea ce deja este, arStlnd ca a fi este o notiune generafS, pe cind ceea ce este se defineste ca existent In ac(iune. Intr-o InlSntuhre de judecSti si rationamente abstracte, el cautS sa demonstreze ca «tot 12 SOTrmns ce exists tinde catre bine» si ca toate cele ce tind catre bine sint bune ele insele. Este deosebire, Snsa, intre cele bune prin substanta si cele bune prin participate, acestea din urma prin ele Insele nefiind bune : «CeIe substantiate deci sint bune prin eie insele, si nu prin participare la bunatate». Esenta primordiala este binele, este Dumnezeu, dar in afara de esenta primordiala substanta mai are si alte insusiri, care nu pot intra separat In categoria binelui, cum este de pilda acea substanta care, pe llnga ca este buna, este si grea, alba, rotunda. Si numai cele ce sint doar bune, fara alta calitate, pornesc de la principiul tuturor lucrurilor. Dar sint si altele, care nu provin din binele primordial. Cele albe, de pilda, nu sint astfel, pentru ca de la Dumnezeu provine binele, si nu albul. «De aceea, fiindca a voit sa fie albe eel ce nu era alb, ele sint numai albe». Ca atare, desi toate substantele sint bune, unele parti accidentale ale lor nu sint bune, si in acest sens cele sub- stantiate nu sint bune. Repetam, din cauza conciziei si abstractiunii aeestei scrisori nu se poate Intelege cu claritate cum substantele sint bune, pe ctnd cele substantiale nu sint bune. Sa ne gindim, insa, ca autorui scrisorii traieste cu citeva secole inaintea lui J. Jacques Rousseau sau a lui Lamarck. Argumentul lui Rousseau ca omul se naste bun, dar societatea il strica, sau principiul lui Lamarck, despre variabilitatea spe- ciilor ar fi fost poate exemplificari folositoare pentra Boethius in ex- plicarea limpede a unor insusiri speciale care apar intimplator in dez- voltarea vietii, facind ca din substanta primordiala sa apara elemente cu insusiri care nu-i seamana, 4. In «Scurtcf expunere a credinfei creatines Boethius foloseste metoda istorica, renuntind la argumente intemeiate pe logica aristote- lica si marturisind de la inceput ca va reda adevarurile dreptei cre- dinte asa cum reies din Vechiul si Noul Testament, Precum spun Scrip- turile, Dumnezeu eel vesnic a creat lumea, mai tntii pe cea cereasca, a cetelor ingeresti. Diavolul, care la inceput a fost capetenie cereasca, a fost izgonit din cer, impreuna cu alti ingeri, care s-au lasat ispititi de trufia si viclenia lui. lar Adam, primul ora, care, prin Eva, s-a lasat ispitit de diavol, a fost si el izgonit din rai si lasat sa-si duca viata, el ?i urmasii sai, muncind din greu pe pamint. Toate cele privitoare la facerea lumii au fost descoperite de Dum- nezeu lui Moise, «dupa cum maturisesc cartile ISsate de el». Din aces- tea se stiu cele despre Adam si despre pacatul stramosesc, ca si despre urmasii lui Adam, care s-au mmultjt si au savirsit multe pacate, pina ce Dumnezeu i-a pedepsit prin potop, crutindu-1 doar pe Noe si pe cele- lalte vietuitoare luate cu el in corabie. Dupa potop lumea s-a inmultit AKXJCOLBS.E reo-kodtcs: — wmzss&i&iiBt- 13 din nou, iar Dumnezeu n-a mai pedepsit pe oameni prin potop, ci a ales poporul iudeu, In mijlocul cSruia s§ se nasca Mintuitorul, Care sa sal- veze pe oameni de la pieirea cea vesnica. Mai departe Boethius expune pe scurt istoria poporului iudeu si nasterea lui Iisus din Fecioara Maria. Despre Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu nascut din Fecioara au aparut multe erezii, mai insemnati eretici fiind Nestorie, care so- cotea ca Hristos este numai om, nascut din trup omenesc, si Eutihie, care-L socotea numai , Dumnezeu, nenascut din trup omenesc. Iisus Hristos a propovaduit invatatura cea adevarata, in care insa iudeii n-au crezut, invataturS pentru rSspindirea careia s-a intemeiat Biserica universaia a credintei cre$tine. InvStatura crestinS are ca stilpi de bazS «unitatea scripturilor, tradijia universaia si InvatStura proprie si particulars*. Ca institute, Biserica isi are organizarea si condu- cerea ei, potrivit cerintelor. Autenticitatea acestui articol a fost pusa la Indoiaia mai mult decit a celorlalte articole ale lui Boethius. 5, In sfirsit, studiul intitulat «Cele doua naturi si o singurix per- soana in Iisus Hristos» iisi propune sa corecteze erorile lui Nestorie Si Eutihie, care se gaseau la extremitatea contrarie unul fata de altul, gresind amindoi, cind se vorbeste despre persoana si naturi cu privire la Iisus Hristos. In dezbaterea problemei puse, autorui cauta mai intii sa defineasca notiunea de natura, arattnd ca aceasta notiune poate fi analizata din mai multe puncte de vedere. Daca intelegem natura ca substanta, vor- bind despre Dumnezeu n-o putem incadra In categoria lucrurilor care sufera o actiune, fiindca «Dumnezeu si cele dumnezeiesti doar savirsesc o actiune, si nu o sufera». Natura se defineste in diferite feluri, fiindca exista mai multe feluri de naturi, dar ele nu se potrivesc la fel lui Dum- nezeu si omului. Trecind la definifia persoanei, el spune ca aceasta este si natura ?i substanta, numai ca persoana nu poate fi orice substanta, orice fiintS sau lucru, fiindca «nimeni nu zice cfi exista vreo persoana a pietrei sau a vietuitoarelor fara simtire... dar zicem ca exista o persoana a omului, a lui Dumnezeu, a ingerului». Fiintele sau lucrurile sint unele universale (om, animal, piatra), altele particulare sau individuale (Ci- cero, Plato, piatra din care e facuta statuia lui Achile), iar persoanS nu se poate spune celor universale* ci numai celor individuale, Exista deosebiri intre natura si persoana. Persoana este substanta si natura, dar natura $i substanta nu sint neapSrat persoane, pentru ca «persoana. este substanta individuals a naturii rationale*. Confuzia termenilor ■S.^a^a.^... 14 BOCXHltJB persoana si substanta se datoreste, spune Boethius, saraciei de vocabular a limbii Iatine, in raport cu cea greaea, Cuvlntul latinesc persona (per- soana) insemnmd masca, prin care un actor reprezinta pe cineva pe scena, eauta a corespunde cuvintului grecesc ipostaza care, insa, in- senmeaza «substanta individuals a naturii rationale*. Pentru sensul dat de latinescul persona grecii au cuvintui prosopon (de unde in roma- neste prosop). Tot datorita saraciei de vocabular, observa Boethius, latinii confunda adesea notiunile de esenta, subsistenta, substanta si persoana, care traduc cuvintele grecesti usia, usiosis, ipostasis si proso- pon. Datorita acestui fapt, Nestorie a confundat natura cu persoana, socotiad c3 oricarei naturi, ca proprietate specific^ a oricarei substante, " corespunde si o persoana, ca deci lisus Hristos, avind douS naturi (dumnezeiascS si omeneasca) ate si doua persoane. In ceea ce priveste natura dumnezeiasca si cea omeneasca a lui Hristos, acestea sint unite nu prin alaturare si nici prin araestec, ci sint date Sntr-o smgura ipostaza, nuinita in latineste persona. Daca n-ar fi asa, n-ar avea nici un sens credmta in dumnezeirea lui Hristos, in nasterea, moartea 51 fnvierea Lui pentru mintuirea nearaului omenesc. Ramine deci stabilit, contrar ereziei lui Nestorie, spune Boethius, c3 Hristos are douS naturi si o singura persoana, Cu privire la erezia lui Eutihie, care credea ca Hristos are o sin- gura" persoana, dar si singura natura, Boethius combate si erezia aces- tuia priritr-o inlanfuire de arguniente Iogice, Sncheindu-si demonstratia ci£ Hristos a avut doua" naturi : dumnezeiasca si omeneasca, prin argu- ments ca Hristos S-a inaljat cu trupul la cer si ca trebuie sa ttnem seama ca «nu se inalfa la cer dec!! Cel Care S-a coborit din cer». Intrucit Eutihie credea ca la inceput au existat in lisus doua na- turi, dar prin nasterea din Fecioara acestea au devenit una, Boethius SI combate spunind ca acest fapt nu s-a putut produce nici prin transfor- marea divinului In uman, nici prin cea a umanului in divin, nici prin amestec. Cele corporate nu se pot amesteca in nici un fel cu cele incor- porate, ci-si pastreaza fiecare insusirile sale. Nici cele corporate nu se pot amesteca intre ele dectt daca" au un substrat comun. «Nu se poate transfonna arama in piatra, sau in iarba, sau orice corp in alt corp, daca nu e aceeasi materia lucrurilor care tree unul in altuK Vinui se poate amesteca cu apa, dar nu si cu untdelemnul. Incorporalul nu se poate schimba in corporal si nici invers, pentru ca n-au un suport co- mun, nu le este materia comunS : in cele incorporate nu exista materie, .3JtTICO£*SLE TXQ1UXHCX — PMKBWKiltlSE 15 iar in matexie nu exista spirit. Eutihie deci greseste, pentru ca din ceie doua" naturi, divinS si umanS, nu se poate face una, ci fiecare-si menttne calitatea. In Hristos este o dubla natura, cea dumnezeiasca si cea omeneasca,, dar o singura persoana, «fiindca Acelasi este om si Dumnezeu». Intre- cele doua erezii, a lui Nestorie si a lui Eutihie, calea de mijloc este cea. dreapta, ca si In virtute. Vom cauta, ca atare, calea de mijloc intre cele pairu care sint deschise In judecarea persoanelor si naturilor cind se vcrbeste despre Hristos, «In Hristos sint sau doua naturi. si doua" per- soane, cum spune Nestorie, sau o singura natura si o singura persoanaV cum spune Eutihie, sau doua naturi si singura persoana, cum spune- dreapta credintS, sau o singura natura si doua persoane». Primele cai au fost combatute, in ele fiind vorba de erorile lui Nestorie si Eutihie,. calea a patra nu intra in discutie, fiindca nu e nimeni atit de obtuz la minte, incit sa si-I inchipuie pe Hristos cu o singura natura si cu doua persoane ; asadar calea de mijloc este a dreptei credinte, care martu- riseste pe Hristos In douS naturi si singura persoana. ■ Ultima intrebare la care raspunde Boethius este cum s-a putut face ca ambele naturi sa se p&stxeze Intr-o singura persoana prin intruparea lui Hristos, astfel incit El sa" devina om, supus pacatului, si totusi sa ramina Dumnezeu, Infruntlnd pScatul prin desavirsirea vietii Sate. In trei feluri putea sa ia Hristos trup omenesc, si anume putea fi ca Adam inainte de pScat, ca Adam dupa pacatuire, sau ca Adam care putea sa- nu pacaiuiasca". Hristos a luat, spune Boethius, cite ceva din toate aceste feluri : a fost ca Adam dupS pacStuire, in sensul ca a avut si El nevoi trupesti, dar n-a pacSturt, a rezisiat p&catului cind a fost ispitit de dia- vol, asa cum desSvlrsit a fost Adam inainte de a pacStui si cum desavirsit ar fi putut sS fie dacS n-ar fi pacatuit, Hristos a luat trupuJ lui Adam pentru ca s£- mintuiasca neamul omenesc de pacatul nios- ' fecit de la Adam. A luat chip omenesc, dar negresind a ramas mai departe Dumnezeu. Boethius incheie acest articol exprimindu-si nadejdea cH ideile lui despre doua naturi si o singura persoana in lisus Hristos marturisesc credinta cea adevarata. Prof. DAVID POPESCU I ARTICOLELE TEOLOGICE 1. Despre unitatea Sfintei Treimi. Cum Treimea este un singur Dumnezeu, si nu trei Dumnezei GAtre socnil sau Onintus Aurelhis Syamiacbiis INTRODUCERE M-am straduit s3 v3 pun la fndemina si sfi vS imp&rtasesc gindurile mele Intr-o problems de atita vreme cercetata, dupS ce le-am formula! In tiparele ratiunii si ale scrisului, In masura an care lumina dumne- zeiascti a binevoii a tine aprins opaitul min{ii mele, en dorinta de a va auzi pSrerea si cu grija pentru cele pe care le-am spus. Se poate inte- lege starea raea sufleteasca ori de cite ori redau in seris cele cugetate, datorita atit greutatii subiectului, cit 51 faptului ca ma adresez celor •rari, adica autoritfitii voastre x , fara sa ma las atras de faima ieftina si de laudele desarfe ale celor multi. Iar daca este de asteptat ceva din aiara, aceasta nu poate fi altceva decit speranta unei aprecieri pe ma- sura materiei tratate. Asadar, daca imi intorc pTivirile de la vol, ma intimptna dintr-o parte neputinta celor lasi, iar din alta pizma celor vicleni, incit se pare ca ar aduce o ocara rinduielilor duitmezeiesti eel ce ar pune aceste lucrari in miinile unor astfel de monstri 2 care, in loc sa le studieze, mai degraba le-ar calca in picioare. De aceea mS exprim intr~un stil concis si pe cele imprumutate din taina disciplinelor filo- zofice le imbrac in haina cuvintelor cu intelesuri noi 3 , pentru ca ele s3 vorbeascS numai cu mine si cu intelepciunea voastra, dacS vS ve\i in- drepta vreodata privirile spre ele. Cit despre ceilalti, ii tratez astfel incit, daca nu vor putea intelege cele sciise, sa-si dea seama cS nu sint 1. Quintus Aurelius Symmachus, socrul lui Boethius, era un am de va2§ nu numaj prin pozitia sa politics si sociala, ci si prin culture deosebita pe care ■o avea. 2. Monstri erau numtti partizanii lui Arie, originar din Libia Egiptului, «tara care abunda In monstri 51 In persoane nefiresti», cum a fost caracterizatfi de ua adversar al lui Arie. 3. Injelesurile noi a]e envintelor erau cele din limbajtt] filozofjai aristotelice, cu ajutorul careia BoetWus cauta sfi explice rational normele destine. ARTtCOJJELE TEpEJCKJICE 3#: vrednici de a le citi. "De fapt^ tasa, nu numai noi trebuie sa cautam a $ti cit de mult poate privirea ratiunii omenesti sa" se ridiee la inaitimea ceior dumnezeiesti, caci si celorlalte stiinte le este harazit oarecum acelasi tel de a se inalta cit se poate de sus pe scarU ratiunii. Nici me- dtcina nu aduce intotdeauna vindecare celor bolnavi, dar nu va avea nici o vina" medicul, daca 11-a lasat la parte nimic din ceea ce era de trebuinta sa faca. La fel stau lucrurile si in celelalte domenii. Iar aceas- ta problema, cu cit este mai grea, cu atit trebuie sa fie mai usoara in- gSduinta in tratarea ei. Totusi, sinteti rugat sa bagati de seama daca. nn cumva seminfe din scrierile Fericitului Augustin n-au venit ca roade In gindurile mele* pentru ca de aici sa Incepem cercetarea despre problema propusa. CAPrroLUL 1 PARERE A UN1VERSALA DESPRE TREIME ;.'.._ 91 DESPRE UNITATEA LUI DUMNEZEU Multi pretind c5 sint adepti ai religiei crestine. Dar aceasta ere-! dint§ este mare si unica in puterea ei, fiindca nu numai prin autoritatea InvatSturilor de valoare universale, ci si prin raspindirea sa aproape in toate pSr$ile lumii, se numeste generals sau universala, Credinta ei despre unitatea Treimii este aceasta. Se spune Dumnezeu TataJ, Dum- nezeu Fiul si Dumnezeu Sfintu] Duh. Dar Tata], Fiul si Sfintul Duh sint un siogur Dumnezeu, nu trei. Ratiunea acestei uniri este nedeosebirea. C&ci deosebire fac numai aceia care adaugS sau micsoreaza, ca arienii care, impartind Treimea pe trepte de merit 5 , o destrama si o Imping in pluralitate. Iar inceputul pluralitat" este alteritatea. Si fara alte.iftf|t% nu se poate intelege ce este pluralitatea. Deosebtrea dintre trei .sapi^i multe lucruri consta in gen, specie si numSr. De cite ori se zice aic:e!ai&- de atitea ori se spune si deosebit. Iar acelasi se spune in trei rndduji''"/ dupa gen, de pildS om si cal, care sint din acelasi gen, ca animalej ddpS' specie, cum sint Cato si Cicero, care sint in aceeasi specie- ■ «& . oameni, si dupa numar, cum sint Tullius si Cicero, douS nuffl% din aceeasi familie. De aceea se spune ceva deosebit fie dupa gen.,;fife dupa specie, fie dupa numSr. Dar dupa numar deosebtrea o face varlj^" 1 tatea celor intimplStoare, caci trei oameni se deosebesc nu prin JjiKttJ. sau specie, ci prin cele intimplatoare ale lor. Chiar daca in auflet am 4. Mai ales lucarartle Ferlcitutui Augustin despre Unitatea Sfintei Tfeuni 'i*«n -' servit lui Boelhius'ea material documentar;' 5. Arie, negttid duamercirea lui Hristos, Ii socotea inferior" lui Drunneaett'';; Tatal, dar superior Puhului Sflnt, Jmp5rtind astfel Treimea to trepte de merit': ■" 2 — Boethius $i selvJanue 20 BOBTHXUS altceva decit este ea Insasi, repetitfa pare ceva drept, ca si enumerarea a ceea ce e deosebit cind se zice Dumnezeu Tatal, Dumnezeul Fiul 51 Dumnezeu Duhul Sftnt, fimdca aceasta Treime este un singur Dumnezeu, dupa cum floreta si spadS este o singura sabie si soare, soare, soare este un singur soare. Deocamdata s-a spus aceasta in legatura cu acea insemnare si indicatie prin care se arata ca nu toatS repetarea unita- tilor face numarul- si piuralitatea. Dar nu se spune Tatal, Fiul si Sfin- tul Duh ca si cum ar fi vorba de ceva numit In multe feluri. Caci sabie si spada este unul si acelasi obiect; dar Tatal, Fiul si Sfintul Duh este acelasi si nu este aceeasi, SS ne opiim asupra acestei deosebiri. La "m- trebarea daca este Insusi Tatal Cel care este si Fiul, raspunsul este nu. Iarasi la Intrebarea daca este Acelasi unul Cel ce este si altul, raspun- sul este de asemenea nu. Asadar nu exista intre Ei nedeosebire intru totul. Aici intervine numarul despre care am lamnrit mai sus ca apare din diversitatea de subiacente. Despre aceasta vom vorbi pe scurt, dupa ce vera ar&ta mai intli ce sens are fiecare categorie filozofica in legatura cu Dumnezeu. CAMTOLUL IV CUM ESTE DUMNEZEU IN CATEGOR11LE FILOZOFICE Exists la total zece categorii filozofice 8 , care se aplica in general oricarui obiect, si ele sint : substanta, calitatea, cantztatea, relafia, locul, timpul, posesiunea, asezarea, activitatea, pasivitatea. Ele se ga- sesc subiacente, astfel ca o parte din ele slnt • substantia" In predicatia celorlalte obiecte, iar o parte in numarul celor accidentale. Dar aces- tea toate se pot schimba, daca este vorba de cele divine. Relatia nu poate fi atribuita lui Dumnezeu, fiindca" In EI substanta nu este sub- stanta, ci mai presus de substanta. La fel calitatea si celelalte care pot exista. Dintre acestea, pentru ca Intelesul sa fie mai deplin, vom da citeva exemple. Cfnd zicem Dumnezeu, se pare ca denumim substanta, dar pe aceea care exista mai presus de substanta. Iar cind zicem drept, numim o calitate, dar nu Intimplatoare, ci pe aceea care este substanta si mai presus de substanta. Caci nu este altceva faptul ca" este Dum- nezeu si altceva ca este drept, ci este acelasi lucru a fi Dumnezeu si a 9. Arlstotel a stabilit 10 categorii (in latineste categorie — praedicamen — enun- tare, atribut), 10 elemente sau puncte de vedere, cu ajutorul carora se delimiteaza in glndirea noastrS un obiect, filatS sau lucru : 1. substanta, esentS, fiinta : ce este cineva, ceva (am, cal, scaun) ; 2. cantitatea : ctt de mult, de mare este dneva, ceva (lung de doi co(i) ; 3. calitatea : ce fel este {alb, gramatician) t 4. relatia 1 in legStura cu cine, cu ce (dublu, pe jumState, mai mare, mai mic) ; 5. locul : unde, de_ unae, pina unde (in piata, in liceu) i 6. timpul ; cind, de cind, pinS cind (ieri, mime, demult, de curindjj 7. asezarea: cum, in ce pozltie (culcat, asezat); 8. po- sesiunea: al cui, a cui, ai cui, ale cul (cu lncaltamintea sa, cu armele sale)s 8. ac- tivitatea, exprlmata de forma activS a verbelor (eu cert, eu laud) ; 10. pasivitatea, exprimatfi de forma pasivfi a verbelor (eu slnt certat, eu slnt laudatj. Dintre aces- tea 10, existenta celei dintii este obllgatorie ; daca lipseste aceasta, celelalte rtoSn fara obiect, n-au ce defitii. Pe de alta parte, ele se pot reduce la 4; substanta, calitate, cantitate, relate, in care intra toate celelalte. ,1m in'ifSiiaiift-i"itAfc.a AjmCOTJ33L,E TBOIXXHCE 21 fi drept. La fel, cind zieem mare; 'sau foarte mare, ni se pare ca numim o cantitate, dar la fel cu substanta. despre care am spus ca" este mai presus: de substanta. Pentru ca acelasi lucru este a fi Dumnezeu si a fi mare. Iar despre forma Lui s-a aratat mai sus ca" este unul ca forma si n-are vreo pluralitate. Dar aceste atribute slnt In asa fel, inclt piin ceea ce slnt fac ca El lnsusi sa fie ceea ce se spune ca este. La celelalte fiinte se arata Insusirile in chip despartit, dar insusirile lui Dumnezeu sint unite si nedespartite. Astfel, cind zicem substanta, de pilda om, sau Dumnezeu, aceasta se spune ca si cum substanta ar fi lnsusi acel lucru despre care se vorbeste, ca de pilda substantia om sau Dumne- zeu. Dar exists deosebire, fiindca om nu este in Intregime omul insusi si prin aceasta nu este nici substanta. Ceea ce este se datoreste altor pricini, care nu sint omul, fn schimb, Dumnezeu prin insusi faptul c& exista este Dumnezeu. El nu este altceva, decit ceea ce este si prin insusi acest rapt este Dumnezeu, La fel, atributul drept, care este b calitate, se zice astfel, ca si cum insusi ar fi cel despre care sputter* atributul, adica daca zicem omul cel drept sau Dumnezeu cel drept admitem ca" insusi omul sau Dumnezeu sint drepti, cu deosebirea ca unul este omul si altul cel drept, pe cind Dumnezeu Insusi si Acelasi este drept. Se spune mare si omului si lui Dumnezeu, ca si cum ?i omul insusi ar fi mare, si Dumnezeu ar fi mare. Dar -©mul este numai mare, pe cind Dumnezeu este Insusi mare. Iar celelalte nu se atribuie nici lui Dumnezeu, nici altora. Cit priveste catego- ria locului, aceasta se poate spune si despre Dumnezeu si despre om, ele pilda despre om ca este in for, iar despre Dumnezeu ca este pretutindeni, dar in asa fel, incit ca si cum insusi lucrul despre care se vorbeste n-ar fi ceea ce i se atribuie. CSci nu se spune ca omul este In for asa cum se spune ca este alb, sau lung, nici ca si cum ar fi inconjurat si determinat de vreo insusire, care i s-ar potrivi numai lui, ci se arata numai determmarea ca este format intr-un fel sau altul, Dar despre Dumnezeu nu este asa. Se spune ca este pretutindeni. nti pentru cS El exista In orice loc (fiindca nu poate sa fie intr-un 16c),. e| pentru cS poate cuprinde orice loc, chiar daca El Insusi nu e cuprrns intr-un loc, §i de aceea se spune ca nu este intr-un loc, pentru cS -esj{$ pretutindeni §i nu intr-un loc. La fel, dacfi se spune despre om cl"^ venit ieri, Dumnezeu este Intotdeauna. Dar si aceasta venire, desp^ care se vorbeste, nu se arata ca ceva care ar exista, ci se indica ce,s^ petrecut cu el in timp. Ce se spune, insa, despre Dumnezeu exista" In- totdeauna, insemnind un singur lucru : ca a existat In tot timpul trecut, ca exists in tot prezentul si va exista in tot timpul viitor. Aceasta 'se' poate spune, dupa cuvintul filozofilor, si despre cer ?i despre .celelalte corpuri nemuritoare. Dar despre Dumnezeu nu se poate spune a§a, fiindcS este Intotdeauna, fiindca Intotdeauna exista in El prezentuL fiind prezent in cele ale.noastre ?i In cele divine, fiindca face timpul nostru ca si cum ar cuxge ve^nic, iar pe cel divin, tinindu-1 In pe.rma| rienta nemiscare, il face eternitate. Acestui mime, dac&-i adaugi- ■(&*. vlntul totdeauna r vei obtine ceea ce este al S5u, adica timpul In -petar trerupta $i nesfirsita curgere, care este ve§nicia. La fel stau lucrurile ■: ■•■..-■v,.4.'.,,^-A..T.l.. 1 - . : . ,,,_, ,„,_.„: ,„ 1 ._j* - _.,j„j J _ J ■ . 22 BOETHIUS si cu posesiunea si actiunea. Despre oa zicem cS alearga imbr&cat, iar despre Dumnezeu ca El conduce posedind toate. Nimic din ceea ce este mi s-a spus ca este despre am'mdoi. Toata aceastS categorisire este data pentru cele exterioare si toate acestea se refera intr-un fel la ceva. Deosebirea de categorisire o putem face usor. Cind 2icem om sau Duranezsu, ne referim la substanta din care este omul sau Dum- nezeu. Cind zicem drept, ne referim la categoria calitatii de drept, iar ciiid zicem mare, de asemenea, la categoria cantitatii, care face ca sS fie cineva mare. Dar in celelalte predicamente nu exista nimic asema- nator. Cine zice ca este cineva in for, sau pretutindeni, se refera la categoria locului, si nu la cea a calitatii, cum este drept si dreptate. La fel, cind zic alearga, sau conduce, este acum, sau intotdeauna, ma refer la categoria de Ioc si ia categoria de timp. Provizoriu ii putem zice timp si vesniciei divine, dar nu cum exists ceva din ceva, ca mare din marime. In Dumnezeu nu trebuie sa cautam nici asezarea si pasi- vitatea, caci nu sint. Acum se intelege limpede care este diferenta de sens a categoriilor ? Unele aratS un lucru, iar altele imprejurarile unui lucru. Unele sint folosite ca sa arate ca un lucru este ceva, iar altele ca sa determine nu existenta, ci Insusirea a ceva venit din afara, Asadar, cele ce arata ca exista ceva potrivit unui lucru se pot numi categorii care, cind se spun despre lucrurile subiacente, se numesc accidente potrivite obiectului ; cind se spun, insS, despre Dumnezeu, care nu este subiacent, categoria se numeste potrivit substantei obiectului. CAPrtoLUL v CUM ESTE DUMNEZEU IN CATEGORIA RELATIEI Sa discutSm acum despre categoria relatiei, in vederea careia ne-am ocupat de tot ce s-a spus pina acum. Mai ales cele ce se vad limpede ca sint ceva venit din afara nu par a corespunde unor cate- gorii proprii. Intrucit tntre stSpin si rob exista o relatie, sa vedem daca aceasta corespunde sau nu categoriei de relatie in sine. Aici daca in- ISturi robul, ai Snlaturat si stapinul, dar nu vei fi tnlaturat si albul, chiar dacfi vei fi inlSturat albimea. Diferenta este ca albimea este un accident al albul ui si, aceasta fiind InlSturatS, piere in mod sigur albul. Pe cind in privinja staplnului, daca~i inlaturi robul, piere cuvzntul prin care este numit cineva stapin. Servttl mi este accidental pentru stapin, ca albimea pentru alb, ci o putere oarecare, prin care este constrins robul. Fiindca _ aceasta putere piere daca este InlSturat servul, este limpede ca nu este accidentals staplnului 'prin sine, ci este exterioara Intr-un fel, prin. venirea robului. Asadar nu se poate spune ca aceasta categoric despre care se vorbeste, $i anume relatia, adauga, micsoreazS sau schim- ba ceva prin sine. Aceasta toata nu consta in aceea ca este o existenta, ci in aceea cfi este o posesie oarecum in comparatie ,• si nu e intotdeauna in raport cu altceva, ci de multe ori in raport cu sine insasi. Hai, s8 ziceni c& sta cineva in picioare : daca eu tree la dreapta lui, el va fi la sting a in comparatie cu mine, nu pentru ca era el tnsusi la stinga de la inceput, ci pentru ca eu am trecut in dreapta. Iar daca eu tree la ARTICOI.E1UE TKOiibQlCE 23 stinga, el devine la dreapta, dar nu Ia dreapta prin sine, ca alb si lung, ci este la dreapta pentru ca sint eu linga el. fiind astfel numai in raport cu mine si nu prin sine insusi. De aceea, ceie care nu fac relatia dup§ proprielatea unui lucru prin aceea ca este ea insasi, nu pot sa alternezfe sau sa mute nimic, nici sa-si schimbe in vreun fel esenta. Iar daca Tatal si Fiu! se pun in relatie si nu se deosebesc deloc, cum s-a spus, decit prin relatie, iar relatia nu se refera la eel despre c«e se vorbeste, ca :?i cum ea insasi ar fi potrivita lucrului de care se vorbeste, nu va face alteritatea lucrurilor cea despre care se vorbeste, ci, daca se poate spune, asa cum abia daca s-a putut intelege, este o attentate a persoa- nelor. Intr-adevSr, mare este adevSrul regulii ca in cele imateriale sa se ti n & seama de deosebiri, nu de locuri. Nu se poate spune ca s-a adaugat ceva lui Dumnezeu ca sa devina Tatal, fiindca nu tncepe sS-fie la un moment dat Tata, prin aceea ca existenta Fiului ii este substail- tiala, iar categoria de Tata este de relatie. Iar daca ne amintim de : toate cele spuse mai inainte despre Dumnezeu, trebuie sS ne glndim ca Dum- nezeu] Fiu] a purees din Dumnezeu Tatal, si din amindoi, SffntuI Duh J°. Acestia, fiindca sint netrupesti, nu sint deosebitj ca loc, fiindca Dum- nezeu este Tatal, Dumnezeu este Fiul si Dumnezeu este Sfintul Duh, iar Dumnezeu, neavind nici unele deosebiri prin care sa difere de Dum- nezeu, nu difera de nici unui dintre ei. Astfel ca, unde lipsesc deose- birile. lipseste pluralitatea si unde Mpseste pluralitatea este prezenta imitates. Nimic altceva nu s-a putut naste din Dumnezeu, decit Dum- nezeu, si in lucrurile care se numara repetarea unitatilor nu face in tottte felurile pluralitatea. Asadar unitatea celor Trei este pe deplin ■stabilita. CAPirOLUL VI CUM EXISTA IN DUMNEZEU UNITATE §1 TRINITATE intrucit nici o relatie nu se poate raporta la sine insasi, iar predi- cate raportata la sine insasi este lipsita de relatie, numarul din trini- tate s-a obtinut prin categoria relatiei. Dar s-a pastrat unitatea in ceea ce este deosebire fie de substanta, fie de lucrare, fie de acea predicajie care se spune potrivit ei insesi. Substanta contine unitatea, iar relatia multiplies trinitatea si de aceea sint arState separat si deosebit cele ee sint in relatie. Tatal si Fiul nu sint aceiasi si nici Sfintul Dub nu este fiecare dintre cei doi ; totusi este aceiasi Dumnezeu TatSl, Fiul si SfiP' tul Duh. Aceiasi este drept, aceiasi este mare, aceiasi este toate care i s-au putut atribui potrivit Lui. De bunS seamS, trebuie sa se stie :ca predlcapa relativS nu este intotdeauna la fel, incit s§ se afirme intotdea- una prin deosebire, cum sint robul si stapinul, care se deosebesc tntre 10. Termenul de Pilioque, insemnlnd cS Duhul SHnt purcede. ?i da la Fiul, nu exista In Simbolul de credmtS niceo-constantinopolitaii (stabilil in primele dq)W sinoade ecumenic* tinu.te priraul la NIceea in 325 £ al doilea la Cojistantinopol In 38J}f e) a lost introdxzs in Apus. prin sinodul de Ja Toledo din 447, ca adaos la ariicolul 3. De vreine ce il g&sim $i in lucrarile teologlce ate lui Boethiss, _ toje* legem ca in teologia apuscana s-a impus mai ales in teglturS cu ereziile prlvitoare Ja pecsoaneSe Sfintet Trelmi, pentru intSrirea ideii ca Fiul n-a Jost mai raic dectt TatSl, ci au existat amindoi in imitate, din amindoi purcezind Duhul SHnt. *. ',IUM' , 'M«i«imeJiei Dar fiindca nu poate exista Insusi faptul de a. fi al lucrOTilor, da^a.Jju ?i-a luat obirsia de la primul fapt de a fi, adica de la bine, de. flc^e.a insusi faptul de a f! este binele, fara sa fie astfel prin asemSnai^^jcii ^a| de la care provine. Acela este oricum bun in ceea ce. este, .fiindcS. fl# exista altfel decit bun; acesta, In schimb, dacfi n-ar fi din acela, ,.p.ror babil ca n-ar putea fi bun, iar binele n-ar putea exista in ceea ce-es*|. Si atunci poate ca ar participa la bine, iar cele ce n-ar avea. existent^ insasi de la bine, n-ar putea avea binele. Asadar,. fiihd supriinat'. '$>& acestia din minte $i din cuget primul bine, chiar daca acestea ar'ffi bphe totusi n-ar putea fi bune in ceea ce sint. Si fiindca ele n-ar fi putut 23 • BOIE^HIUS exista In fapt, daca n^ai fi produs ceea ce este In adevSr'. bun, de aceea si faptul de a fi al lor este bun si nu este aseme- nea binelui substantial ceea ce a izvorit din el. Iar daca" n-ar fi izvorit din el, chiar daca ar fi bune, totusi n-ar putea fi bune in ceea ce sint, Ar fi !n afara de bine 51 nu din bine, de vreme ce insusi acel. prim bun este si insusi faptul de a fi si binele insusi. Dar nu cumva si cele albe vor trebui sa fie albe pentru ca a fast voia lui Dunmezeu ca sa fie albe? In nici un caz. Pentru ca altceva este faptul de a fi si altceva de a fi albe. far eel ce le face sa existe este bun, si nu alb. Asa- dar au fnsotit vointa binefui ca sa" fie bune in ceea ce suit j dar n-au insotit vointa albului ca sa-i fie- astfel Insusirea, inett sa fie alb in ceea ce este, fiindca n-au decurs din vointa albului. De aceea, fiindca a voit sa fie cele albe eel ce nu era alb, ele sint numai albe. Dar fiindca a voit sa fie bune eel ce era bun, ele sint bune in ceea ce sint. Astfel, dupa aceasta ratiune, toate trebuie sa fie drepte, fiindca drept este eel ce a voit ca ele sa existe. Nu intereseaza ca a fi bun este esenta, iar a fi drept este act. Este acelasi lucru in el a fi cu a actiona si deci ace- lasi lucru a fi bun cu a fi drept. Pentru noi insa nu este acelasi lucru a fi cu a actiona, fiindca nu sint em simpli. Nu este in noi a fi buni 51 a fi drepji ? dar este acelasi lucru in noi a fi toti buni in ceea ce sintem, Asadar, toate sint bune, dar nu si drepte, Mai mult, binele este general, iar dreptul special si specia nu coboara in toate. De aceea unele sint drepte, allele altfel ; dar toate sint bune. (Trad, din Colectia Migtie, Vol. LXIV, col. 1311— 1314> 4. S carta expunere a credln|ei creatine Credinta crestina. se intemeiaza .pe autoritatea Noului si a Vechiu- lui Testament. Si, desi vechile documente au pastrat in ele numele insusi al lui Hristos s-i au aratat C& va fi vesnic Cel despre care mar- turisim ca a venit prin nasterea din Fecioara, totusi, numele Mintuito- rului nostru s-a raspindit in iume de la minunata Lui venire. Aceasta religie a noastra, care se numeste crestina, sau universale, in principal se sprijina pe urmatoarele temelii. Din vesnicie, adfca inainte de fa- cerea lumii, Inainte de tot ce se poate numi timp, a existat substanta divina a Tatalui si a Fiului si a Sfrntulai Duh, adicS Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sftotul Duh, acestia totusi nefiind trei Dumnezei, ci unul. Tatal are -pe Fiul nascut din substanta Sa si din vesni- cie, prin tr-o ratiune cunoscuta Lui, credinta marturisind ca Fiul nu este Tatal, nici Tatal n-a fost vreodata Fiul, ca sfi nu cugete gindul omenesc ca neamul dttmnezeiesc s-a inmulfrt la nefcfirsit. Nici Fiul n-a devenit vreodata Tata, desi este de aceea?i naturS cu Tatal ?i din ves- nicie impreuna cu El, pentru ca neamul dtrmnezeiesc sa nu fie socotit ca se va inmulti la nesfSrsit. Iar Duhul Sfirit nu este nici Tatal,- hicl Fiul si de aceea prin nici o fire nu este nici nascut, nici zSmilslit, ci purcede de la Tatal 91 de la Fiul*. Ce fel de purcedere este aceasta nu * Vezi note 10, cap. 5. ARWeokktE nsoasoasras putem spune lirupede, tntructt Sptrltul ©menese nu-si poate lamuri nas- terea Fiului numai din substanta pa***na\ Dar InvStatUra eea ndua $4 eea veche ne preg&teste pentru ca ac^Stea sS file Cfezute. Despre astfel de taina", ca arc de bolts al rellgiel noajftre, mtflti an voribit In felurite chi* purj si impotriva, simtind omeneSte si, ca sa zio asttel, trupeste, ca Arie care, desi zice ca Fiul este Dumnezeu, totusi 11 socoteste in multe pri- vinje mai mic. decit TatSl si nu din aceeasi substanta cu Tatal. Sabeiie^ nil 1 au Indraznit si ei sa afirme ca nu exists trei persoane, ci una singurS, spunind ca Tatal este Fiul, iar Fiul este Tatal si Sfin- tut Duh este Tatai si Fiul. Iar maniheii 2 declarS ca Dum* nezeirea este o singura persoanS, numita in mai multe fehttL Ei socotesc cS din vesnicie exists douS principii potrivnic«.i§i. nu cred ca Fiul este Unul NSscut al lui Dumnezeu, judedod nevrednic lucru ca Dumnezeu sa aiba un Fiu, neinchipQiBefco^sL acest lucru decit trupesc, Intrucit nasterea provine din impreunaiea a doua trupuri, zic ei, este nedemn sS-i fie atribuita si lui Dumnezeu ast- fel de nastere. Aceasta ii face s& nu primeascS nici Vechiul si mcLNGBL. Testament in intregime. Ei nu vor sa admita. In ratacirea lor, S-a nascut din FecioarS, ca sS nu se para ca fiinta lui Dumnezeu a. fost; intinata de trup omenesc. Dar despre aceasta pina" aiei, intrucit ele-se vor spune la locul lor, cum cere trebuinta. Asadar, Dumnezeu duxlnd; fara vreo schimbare din etemitate si in etemitate, a voit sa face lumea din proprie vomta" si constiinta si, pentru ca nu exista, a facut~o s& existe. N-a dat-o la iveaia din substanta Sa, ca sa nu fie crezuta de natura divina, nici n-a urzit-o In alts parte, ca sS nu existe cevs care sa-i fi ajutat vointa, s& nu intervina adicS in alcatuirea lumii ceva ne- fScut de El si totusi sa existe ? ci cu cuvlntul a intins cerurile, a creat pamintul, astfel inclt sa le fac& pe cele demne de cer pentru locuinta- cereascS, iar pe cele pamintesti pentru p3mlnt. Iar despre fiintele ce- resti, care indeobste se numesc fngeresti, desi le-a facur acoio fw moase si rinduite in cete, o parte din ele totusi, fiindca au doriimaL multe decit le daduse natura si insusi autorul naturii, au fost arancate, din salasul ceresc. Si fiindca Ziditorul n-a voit sS raraina micsorat :■$&*{ marul Lngerilor, adica al acelei cetati ceresti, ai carer cetateni s&tfffpR-; gerii I-a facut din pSmfnt pe om, 1-a fnsufletit cu suflarea viefii, Hqtyxto' zestrat cu ratiune, 1-a Smpodobit cu libertatea vointei si 1-a ase»at; !».• desfatarile raiului, cu lege fixata ca, daca vrea sa ramtna fara pfeai^Sfi se intovaraseasca, si el si urmasii lui, cu cetele ingeresti, peh|^..?^ dupa cum fiintele ceresti, prin rfiul trufiei, au ; ajuns la cele nta|--?3e; jos, tot asa fiintele pamintesti, prin binele umilintei, s§ se ridice^Ja;-' ceie de sus. Acel izvoditor al pizmei, ins3,.nerSbdind ca oamenii sS. 's^. 1. Sabelienii erau partizanl ai preotnlui Sabelius (sec. 01) care, trecut d*^*.: pSginism la cretinism, socotea ca Dumnezeu are trei nume pentru cele trei modw- de majnfestere : ca Tata este creator, ca Fiu mlntultor, iar ca Sftntul. Duh' : e»te desavir§itor. . ■ " : ' ; '■ - : '-"" 2. Maniheii (de la Manes, Mani sau Manlheus, persaa de origine ae&iUf sec. IH) credeau ca fiecare om are un suflet bun ?1 unul rau, In cofitoua &jf*5; (dualism) unul cu altuL Maniheismul era un aniestec de filozofie aslatJcS '» crestine. 30 BOETHIOS urce acolo unde el n-a meritat sa ramlna, folosind ispita I-a facut pe primal om si pe sotie, pe care Creatorul o f acuse din coasta sotultii pen- tru Inmultire, sa cada victima neascultarii, promitindu-i dumnezeirea viitoare, pe care si-a pretins-o si el cu aroganta, din care pricina a fost alungat din cer. Aces tea au fost descoperite de Dumnezeu lui Moise, slujitorul Sau, caruia a binevoit sa-i aduca la cunostinja si conditiu si obirsia neamului omenesc, dupa cum. marturisesc cartile lasate de el. Toata autoritatea divinS pare a fi comunieata pe aceste cai, si ami- me ; fie pe cale istorica, prin care se arala faptele asa cum s-au In- timplat, fie pe cale alegorica, prin care nu se respects ordinea istorica, fie folosind arabele metode, ca lucrurile sa fie cunoscute si potrivit istoriei, si potrivit alegoiiei. Iar acestea, pentru cei ce le inteleg cu. evlavie si le pastreaza ca adevSruri in inima, stralucesc destul si cu prisosinta.. Dar sa ne intoarcem la sirul expunerii. Primul om a fost, Inainte de pScat, locuitor al paradisului, impreuna cu sotia sa. Ascultind, tnsa, de indemnul dlavolului, n-a mai tinut sea- ma" de porunca Ziditorului si a fost dat afara din rai. Surghiunit si osin- dit sa munceascS paminiul, $i-a dus odraslele In tumturi necunoscute, transmitlnd si urmasilor pedeapsa pe care el, primul om, o primise pentru vina de a-si fi calcat legamintul. De aci a urmat stricarea tru- purilor si a sufletelor, ca si pieirea prin moarte. Cel dintii care a trecut din viata la moarte a fost fiul sau Abel, pentru ca sa masoare el In- susi, prin urmasii sai, cit de mare era osinda pe care o primise. Daca ar fi murit mai intli el, n-ar fi strut si, de se poate spune, nu si-ar fi simtjt pedeapsa, Dar de aceea a Incercat-o prin altul, ca el, care a dis- pretuit porunca, sa inteleaga ce datorii avea fata de justitie si, pina sa suporte pedeapsa mortii, sa fie chinuit si mai tare asteptlnd-o. Acest rau al nesupunerii, pe care eel dintii om 1-a transferat in chip firesc urmasilor, un oarecare Pelagius 3 nu 1-a. crezut ca atare si a ramas cu numele lui erezia pe care credinta cea dreapta se stie ca a alungat-o din domeniul sau. Si asa neamul omenesc, inceplnd de la primul om si inmultindu-se necontenit, a stirnit procese, a ajuns la razboaie si s-a prabusit In mizerie, dupa ce, prin primul sau parinte, pierduse fericirea paradisului. Dar n-au lipsit dintre acestia si cei pe care harul Crea- toruiui i-a ales sa serveasca celor placuti ai Sai. Pa acestia, desi !i osindea pacatul stramosesc, totusi, faclndu-i partasi legamintului viitor, care trebuia mostenit mult timp dupa aceea, a voit sa-i aduca la starea de la inceput. Lumea s-a umplut, insa, din nou de neamul omenesc si a pornit pe caile sale omul care, din rautatea propriei sale nesupuneri, dispretuise pe Creator. Atunci Dumnezeu, voind ca neamul omenesc mai degraba sa se ridice printr-un om drept, declt sa raminS in strica- ciune, a Iasat multimea vrednica de pedeapsa sS piara" tnghitifa" de un potop, exceptie faclnd dreptul Noe, copiii sai si tot ce luase cu el In 3. Pelagius, om SnvStat, Uterat, ascet, avea o conceptie rationalists despre natura umana. Credea ca pacatul lui Adam nu e oiiginar si nici ereditar. El acorda merit . libcr.ulul arbitru, socotind ca pentru miatuire este suficienta vointa.. proprie a omulul si Ml pacfituiasca. Pentru ca inlatura gratia divioS In dobSndirea mlc- tuirii, Pelagius a fost condamnat in mai multe sinoade, si In special in sinodul el Ill-lea ecumenic de la Efes {431). lii ■ l i , jjw-J^ii i-.l. -- , ■. . ASTICCIUEJ-K ytStUDOViK 31. corabie. De ce a voit s3 se foloseasea de corabie pentru a cruta pe cei- drepti oste cunoscut de min(ile erudite in cuooasterea Sfintelor Scrips turi ; ceea ce putem spune este ca prima virsta a iumii s-a incheiat cu : pedeapsa prin potop. A xeaparut neamul omenesc, dar tot n-a parSsit naiavul din fire, mostenit de la primul faptas al neascultarii. A crescu't decaderea, pe~ care o pedepsise Inainte prin potop, si omului, care fusese lasat sa tfa- iasca un mare numar de ani, i s-a scartat virsta. Acum Dumnezeu n-a- mai pedepsit neamul omenesc prin potop, ci a socotit ca e mai bine s& aleaga bfirbati, care sa formeze un sir de generatii si din ei sa ne dea* in sfirsit pe Fiul Sau propriu Imbracat In corp omenesc, Dintre acestia,. eel dintii a fost Avraam si sotia sa. Dar, desi amindoi £nainta|i in virstai si cu puterile stinse, ei au meritat totusi sa aiba un fiu fagaduit la# batrinele. Acesta a fost numit Isaac si din el s-a nascut Iacob, iar dto acesta, cei doisprezece patriarbi, nesocotind Dumnezeu In numarul lor pe cei care se Inmultisera in chip firesc de-a lungul timpurilor. Acest. lacob, cu fiii si cu casa sa, a x'oit sa IocuiascS pentru un timp In EgiptU Iar acolo, cresclnd multimea lor de-a lungul anilor, au inceput sa : deal pricini de Ingrijorare mai-marilor Egiptului. Faraon a hotSrit sa-i : : su---. puna la sarcini grele si-i chinuia cu munci istovitoare. Dar pina ;iai urma Dumnezeu, socotind rea stapinirea regelui Egiptului, a despicat 1 Marea Rosie, ceea ce nu se mai intimplase niciodata pe pamtnt, si ar- mata Sa, sub conducerea lui Moise si a lui Aaron, a trecut ca pe uscat. Egiptul, fiindca nu voia sa lase poporul sa piece, a fost pustiit de marl nenorodil, Treclnd asadar, cum s-a spus, Marea Rosie si strabatind tlnuturi pustii, a ajuns la muntele care se cheama Sinai. Acolo, Dum- nezeu Ziditorul a toate, voind sa invete poporul in harnl legamintului viitor, a dat o lege prin Moise si a hotarit cum sa se invete ritualul sacrihciilor, ca si obiceiurile popoarelor. Dupa ce pe cale luptaser& multi ani si Invinsesera multe semintii, au venit, sub conducerea lui;. l'osua, la riul ce se cheama Ibrdan, pentru trecerea caruia apa a secat, ' intr-un chip asemanator celor petrecute la Marea Rosie. Apoi au ajuns; in orasul numit Ierusallm. Cit timp a poposit acolo, poporul lui J>um-* t nezeu si-a ales judecatori,. profeti si regi. Citim ca dupa Saul a fdsji- adoptat ca rege David, din tribul lui Iuda. Din acesta prin succesittoe- regulata a descins sterna regala, purtata pina In timpurile lui Irod,. care eel dintii din alte triburi, precum este scris, a domnit peste-rpa*, poarele amintite. Sub domnia acestuia a existat, coborind din neamul., lui David, Sfinta Fecioara Maria, care a nascut pe Mintuitorul neamuiut omenesc. $i fiindca lumea zacea In. moarte, pingarita de multe crime,: a fost ales un neam in care sa strSluceascS poruncile lui Dumnezeu^ - Acolo au fost trimisi profetii si alti barbati sfinji, prin mustiarea c&* rora poporul insusi sa fie chemat inapoi de pe calea ticalosiilor. Dar acei oameni rai ucigindu-i au voit sa ramtna In stricaciune si desfrinare.:? In eel din urma timp, Dumnezeu a hotarit sa se nasca nu profetii:" ?i nici altii placuti Lui, ci chiar Cel Unul Nascut al Sau prin Fecioara;. pentru ca mintuirea omeneasca, pierduta prin neascultarea iiniii singut'" auiaaaa 32 BOETHTUS om, sS fie regSsitfi prin Dumnezeu omul $i, pentru c§ o femeie adusese primului bctrbat pricina morjii, tot o femeie sa poarte In trup omenesc pricina vietii. Nu este o injosire faptul ca Fiul lui Dumnezeu S-a nSs- cut dintr-o fecioara, fiindcS a fost zamislit si adus pe iurne ocolind cele aie firii. Fecioara a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu intrupat de la DuftuI SfXnt, Fecioara a nascut, Fecioara a ramas dupS nastere si aceJasi Fiu al lui Dumnezeu a devenit si Flu al Omului, astfel incit In El sa radieze splendoarea naturii divine si sa Se vada totodatS 51 firea ome- neascS firava. Dar au aparut roulti in stare s5 gindeascS altfel si sa ia in deridere credinta atit de adevarata 51 de fara pata. Pe linga aljii, creatori de erezie au fost Nestorie si Eutihie 4 . Dintre acestia, unul a socotit ca Hristos este mimai om, iar celSlalt, ca este numai Dumnezeu si c& nu venise in corp omenesci ImbrScat prin participate la substanta omeneasc.a. Si dupa trup Hristos a crescut si a fost botezat, pentru ca, dlnd si aftora forma botezului, El eel dintfi sS Se supuna la ceea ce in- v&fa. Dupa botez a ales doisprezece discipoli, dintte care unul a fost tradator, Iar poporul iudeu, fiindca nu rabda invatatura eea adevarata, L-a pus sub pazS si L-a r3stignit pe cruce. Asadar Hristos a fost ucis, a z3cut trei zile si trei nopti in mormint si a inviat din morti, precum notarise El insusi cu TatSl Sau inainte de intemeierea lumii. S-a urcat la cer, de unde, ca Fiu al lui Dumnezeu, n-a lipsit niciodata, si pe eel intrupat om, pe care diavolul nu-1 lasase sa se ridice la cer, Fiul lui Dumnezeu l-a urcat cu Sine in salasul eel ceresc. A dat asadar disci- poiiior Sai pilda botezului, a invataturii mtntuitoare si a facerii de mi- nuni si i-a invafcat sa intre la viata in lumea cea fara hotare, pentru ca propoveduirea mtatuirii sa se faca nu nurnai unui singur popor, ci pe tot pamintul, Si, pentru cS neamul omenesc, prin pacatul pe care-1 mostenise de la primul cSlcator de lege, fusese x3nit de sSgetjle pedep- sei eterne si nu era pregStit pentru mintuire, pe care o pierduse prin stramosul sau, a primit oarecum si unele leacuri sfinte, astfel Incit el sa-si dea seama ca un tratament i se datoreaza dupa meritul nasterii si altul dupa darul gratiei divine, ca dupa nastere nu poate decit sa fie supus pedepsei, pe ciud gratia, care nu e primita decit in dar, si care n-ar fi invStata, daca s-ar atribui meritelor, ii aduce tot ce este pentru miirtuirea sa. S-a raspindit asadar in lume acea invatatura cereasca, s-au adunat popoarele, au infiintat biserici, s-a facut un singur corp care sa se ln- tinda peste toatfi lumea, corp al carui cap, Hristos, se inalta la ceruri, pentru ca in mod necesar membrele sa-si urmeze capul. Aceasta in- vatatura cere vietii prezente fapte bune, iar dupa trecerea lumii aces- teia, precum se fagaduieste, corpurile noastre fara stricaciune vor in- via, si eel care, cu darul Domnului, a trait fScind fapte bune, la tnviere va fi foarte f eric it, iar eel ce a facut fapte rele va avea pedeapsa la inviere. Aceasta este temelia religiei noastre, sa credem ca nu nurnai sufletele nu pier, dar si ca trupurile, pe care moartea le stricS, pentru fericirea viitoare isi vor recapata starea de mai inainte. Aceasta bise- 4. Pentru Nestorie si Eutihie (ambii din sec. V) v. articolui urtwStor. ARYICOfclSJS TEQU3G2CB M rica universala, rSspindita pe suprafata pamlntului, se dovedeste : a exista in trei moduti. Stilpii ei de rezistenta suit : autoiitatea Scripture lor, traditia universala si invatatura proprie si particulara. Se raen^ 'ine ca un corp intreg prin autoritate $i ptin traditia universala a &tr& mosilor, dar fiecare isi are asezSrile ei particulare si viata proprie, fUnd condusa in raport cu cerintele locale si cu ceea ce socotesc conducatorii ei ca este bine. Aeum singura este nadejdea credincio§ilor, a cetor cate credem p'ma la sflrsitul lumii cS toate cele stricacioase vor trece, ca oamenii vor Invia pentru a fi supusi judecatii viitoare, ca vor fi rSs* platiti fiecare dupa merit, ca vor rSmine in. vesnicie si eternitate in Uifti'* tele datorate si ca exista o singura rasplata a fericirii, contemplatjia Zi-. ditoiului, atita cit aceasta poate trece de la creature la Creator, peutru, ca din numSruI lor sa se refaca numarul tngerilor si sa se umple aeea. cetate cereasca peste care este rege Fiul Feeioarei. Vesnice vor fi bu-. curia, desfatarea, hrana, lucrarea, lauda perpetua a Creatorului. (Trad. $&• cercetez deosebirile, cugetind ca nu este fSra insemnatate acest l«<$r#»: fiindca socotesc ca nu trebuie sa tree cu neglijenta condamnabUa pB^,e ceea ce nici episcopul, autorul scrisorii, nu voise sa treaca, intrucSJ^eat^ vorba de un caz foarte serios. Toti se amestecau in discutie, -H^^jp^ dine si fara competenta, afirmind ca deosebirea este evidenta, c$,-|ttfc blema n-are nimic intunecat, dar nici unul nu s-a gasit, intr-un ,twn^u» atit de mare, mScar sa atingS problema, necum Sf-o rezolve. Eu^^ zasem cam departe de eel pe care doream foarte mult sfi-ls Y$&/J$& aproape si, daca iti aduci aminte de felul cum. isi aveau locttrile .■$$*, lalti, intre mine si el se gS$eau atitia, incit, aricit as fi vrut, nurj pu- : team vedea bine fata si miscarile, din care sa-mi fac o par ere 4$$¥t|& ideile lui. Iar eu nu puteam spune nimic mai mult decit ceilalti, ba-ai^- macar cit ei. In problema pusa nu simteam nimic impreuna cu ceilaAf?- 51 contributia mea a fost mai mica decit a Ipr, in darea pe fa||3.*JsJ?! sei stiinte. iti marturisesc ca am suportat foarte greu situa.tia si,.to,B*li», locul atitor ignoranti, mai mult am tacut, temindu-ma sS nu par nebw», 3 — Boethlus ■}} salvlanus ■-"^^'teiiii 34 BOBTHiyS daca m-as fj silit sa ma arat sSnatos intre nebuni. DupS aceea mi-am recapituiat in rainte tot ce se discutase si nu Ingfuteam tot ce primisem, ci ruraegam in gind cele auzite. Dar deodata, la ciocauiturile insistente ale ratiunii, poriile mintii s-au deschis si, descoperind adevarul cautat, totf norii ratacirii eutihiene s-au risipit. Am inceput sa ma minunez. de-a dreptul de Indrazneala aceasta a oamenilor incompetenti, care in- cearca sa acopere viciul nestiintei cu norul presupunerilor si al lipsei de rusine, de vreme ce ei nu numai ca nu stiu despre ce este vorba. dar, In discutii de acest fel, nu int-eleg nici macar ce spun ei insisi, fa- cind sa fie si mai rea cauza nestiintei, eind este acoperita. Dar de la ei tree la tine, caruia Ui trimit acest opuscul, oricit este de mic, pentru a-1 aprecia. Hi cer ca, daca-1 vei socoti bun, sa-1 intro- duci cu numele meu intre celelalte lucrari. lar daca este de eliminat ceva, de adaugat sau de refacut, cer sa specific! si acest lucru in pa- gini si sa-mi trimiti inapoi ceea ce trebuie transcris, pentru ca, numai cind va fi lucrarea terminata, s-o supun judec&tii celui caruia ma adre- sez de obicei in asemenea imprejur&ri. Acum, fiindcS am ajuns de la convorbire la scris, mai mtii trebuie sa Inlaturam eroriie iui Nestorie si ale lui Eutihie, care se gasesc la extremitatea contraxie unele fat accidentelor ca s& poatS exista, cit le sint subiacente, bineinjeles. De: aceea Etvat si oootcBaSai inseamna a fi si a subsista. Iar u. doua moduri: in Hristos, fie cS.s-a nascut prin intrupare din Maria, fie ca s-a nascut in alt fel, pinM la Inviere au fost doua naturi, iar dupa in- viere s-a facut una. Din acestea se naste o nepotrivire, despre care in- trebSm : Hristos, cind S-a nascut din Maria, ori .si-a luat trup omenesc de la ea, ori nu si-a luat; daca nu spune ca S-a intrupat din ea, sa. spunS in ce om a venit intrupat ? Oare in eel care cazuse in pacat prin caicarea legamintului, sau in altul ? DacS a venit In acela din saminta caruia a venit omul, pe cine a intrupat dumnezeirea ? Iar daca trupul in care s-a n&scut n-a fost din saminfa lui Avraam si a lui David $i, in sfirsit, a Mariei, sa arate din trupul carui om a venit ? Caci, dupa. primul om, orice corp omenesc s-a nascut din corp omenesc. Daca-1 y*k spune pe vreun om de la care a fost luata nasterea Mintuitorului, Jri afara de Fecioara Maria, eJ insusi se cufunda in eroaxe si, inselat,- : ya ; pSrea a subscrie o insemnare mincinoasa pe seama supremei . duipi%fe-' zeiri, Ceea ce se promite in sfintele profetii ale lui Avraam si pavidl ca din samlnta lor se va naste mintuirea intregii lumi, el daruies'fe- altora, fiindca, mai ales daca a fost luat trup omenesc, n-a putut .'fT ; luat de ia altul, decit de ia cine 1-a nascut. Deci daca nu de la Maria). ci de la altcineva a fost luat trup omenesc, ceea ce se respinge priti argumentul spus mai inainte, a fost totusi procreat prin Maria ceea ce- fusese corupt prin neascultare. Iar daca Hristos n-a fost intrupat in acel om care a suportat moartea pentru stergerea pacatului, apoi din saminta nici unui om nu s-a putut naste eel ce a fost fara pedeapsa. pacatului original. Asadar un astfel de trup n-a fost luat de la nimeni, ci s-a format in chip cu totul nou. Iar acesta, fie ca a fost vazut de- ochii oamenilor si a fost socotit corp omenesc, desi in realitate nu era omenesc, fiindca nu se gasea sub nici o pedeapsa stramoseaScS, fie ca, era un adevSr minunat nefiind sub pedeapsa pacatului stramosesc, n^- : tura omeneasca i-a fost formats cind a venit plinirea vremii. Daca %a, fost cu adevarat trup omenesc, se dovedeste limpede ca mincinoasi dumnezeirea care se arata in trup oamenilor, prin neadevar inseiind pe cei ce socoteau ca este adevSrat. Iar daca s-a facut trup nou si actzarna . 54 $i arte a produs fecunda Greeie prin diferifi barbati, Roma si le insu- $este in graiul patriei numai gratfe iucrarilor tale. Pe toate le-ai redat atit de elegant ca inchegare stilistica si atit de desavir§it ca proprietate a limbii, incit si citilorii care ar cunoaste ambele limbi ar prefer a tor tusi traducerile tale...» 3 . Evident, aceste cuvinte magulitoare sint cu atit mai pretioase, cu cit sint adresate lui Boethius de Teodoric, chiar daca in numele lui scria Cassiodor. Regele si-1 apropie si-i imparta- $este parerile in toate chestiunile. I se da* insarcinarea sa reformeze monetaria, masurile 51 greutatile, i se acordS diferite denuiita|i admi- nistrative, este numit de rege «magister palatiia si «magister officio- rum», un fel de ministru al palatului, care cunoaste toate problemele de politicfl intern§ si externa" ale stalului. Quaestor, patriciu, in;ahal 510 este in sitrsit consul, iar in 522, punct culminant al gloriei lui Boe^ thius, cei doi fii ai sai, prea tineri pentru aceastfi demnitate, sint; aiesi, de asemenea, consuli. Gu acest prilej, intr-un splendid discurs* Boeihins face elogiul regelui Teodoric care, dupa aproape treizeci de ani de domnie, era «cea mai mare pexsonalitate a Occidentului». 4 Boethius are toate motivefe sS se simtS fericit. Fiii sai au ajuns consuli. El si-a facut intotdeauna datoria, ca un adevarat filosdf, fiind ■=i un bun sfetnic al regelui si un bun roBian. A fost cinstit, drept si intelegator cu suferintele tuturor, A luat apararea celor oropsiU si im- pilati, i-a apSrat cu curaj impotriva vexatiunilor autoritStfi. tn timpul unei loamete a impSrtit griu poporului, ajutlndu-Tin mod larg, impo- triva prefectului, cu riscul de a ajunge la cunosiinta lui Teodoric acest caz. Pe Conigastus si Trigguilla, doi curteni ai regelui, care exploatau poporol, purtindu-se ca niste tirani, i-a atacat fara cru|are, ca si pe alii «ciini ai palatului*, pentru care Italia nu era altceva decft un tinut de exploatare $i jaf. .';■ Dar dragostea lui de cinste si de adevar nu se putea sa-i adticS numai bucurie si fericire. Dusmanii binelui sint atit de adeseori raai puternici decit dusmanii ratdui. Boethius cunoscuse zilele sale cele mai fruxnoase de mSrire si glorie'; trebnia sS le cunoasca si pe cele de de^- clin. Si riici acestea nu intirziara sS vinS. FrSmintSrile si certurile reli- gioase, care au avut loc In primele veacuri, pinS la stabilirea dogmer lor crestine, au dat nastere la o multime de erezii ce au tulburat adlnC 5i pentru multS vreme Iinistea Bisericii si a Statului, atit in RasSrit, eft. si In Apus. Una din aceste erezii, arianismul, era in timpul lui Teodoric eredinta dficialS a palatului si a popoarelor germanice ce stapiiieau 3. Casslodorus, Patrologia latind, in «CoIectia Mlgne», Tomul 69, cro!. 539. 4. Op. clt.. {Colectia Gusiave Glott), p. 123. ' 52 ."•H&KTKIUS Europa, desiTumea romana, In fiuute cu papii Romei, marturiseau cre- dinta stabilHa de sinoadeje ecumenice. In afara de erianism, inca doua erezii asemanatoare tulburau constiintele credinciosilor : nestorianis- mttl §i monofisitismul. Impotriva tuturor acesiora. Boethius a luat ati- tudine, aparind prin mai multe scrieri credinta Bisericii dm Roma. Po- zifia lui Boethius ins3, de apar&tor al cont'esiunii religioase oficiale, im- potriva ereziilor, era dintre eels mai dificile. Desi arian, Teodoric nu se amesteca in neintelegerile religioase, ci lasase forurile compe- tente ale Bisericii sa se pronunfe In chestiuni de dogme $i de contro- verse teologice, Astfel, n-a dat atentie prea mare faptului ca Boethius, prin scrierile sale impotriva aces tor credinte, care se abSteau de la !nv5tatura recunoscuta de Biserica Romei si a Constantinopolului, lua atitudlne si Impotriva arianismului. Cit timp neintelegerile religioase s-au menftnut pe plan teoretic si cit timp mai ales ele dezbinau pe ro- mani Intre ei, era chiar in interesul lui Teodoric sa nu se amestece In aceste nefnfelegeri. Clnd, insa, imparatul de Rasarit Justin a luat im- potriva ereticilor o serie de masuri, care atinsero direct pe gofii arieni, aceasta nu a putut ISsa pe Teodoric indiferent. Voind sa curateasca imperiul de erezii f Justin a dat un ordin prin care era interzis orice cult neoficial. Locasurile de rugaciune aie arienilor erau inchise si pre- date ortodocsilor. Teodoric, foarte indignat de aceasta masura, care izbea intr-o multime de conationali de ai sax, ce ajunsesera in functiuni inalte in imperiul de Rasarit, protesteaza si tocmai pregatea trimiterea unei delegatii In acest sens la Justin, cind se produce pe neasteptate cazul Albinus. Fost consul, prefect al pretoriului 151 senator, Albinus era un om de vaza. si foarte bogat. In conflict cu acesta si rivnindu-i boga|ia, se gasea referendarul Cyprianus care, pentru a-si compromite rivalul, i-a facut inscenare cu niste scrisori, din care reiesea ca Al- binus ar fi in legatura cu Imparatul de Rasarit, Justin, mijlocind elibera- rea Romei de barbari §i reunirea Itaiiei cu RasarituI, sub sceptrul iui Justin. Teodoric, alarmat de faptele imputate lui Albinus, care Inseni- nau un complot impotriva lui si a statulut, a intemnitat de indata pe acu- zat si a pornit cercetaiile pentru a stabjli proporpile complotului si gra- dul vinovStiilor. Albinus era senator roman; trebuia aflat daca nu cum- va intreg senatul, aceasta umbra care mai ramasese din autoritatea sta- tului roman, este de partea lui Albinus. Boethius, in calitatea sa de mi- nistru al palatului, nu putea ramine in afara de acest caz. Parindu-i nedreapta si nefondata acuzatia adusa lui Albinus — ca si suspiciunea ce plana asupra senatului - — , ii ia cu hotSrlre apararea, declarind in fata regelui ca acuzatia lui Cyprianus este fals Trig-iuilla, ale caror farudeiegi Boethius le reprimase, aceslia pun ia iiidemina lui Cyprianus memorii si documente pentru a amesteca si pe Boethius in procesul lui Albinus. Cyprianus preda lui Teodoric dou& scrisori contraf acute, ca fiind ale lui Boethius catre Justin, pentru riisturnerea lui Teodoric. Se arata in prima scrisoare In ce stare de opresiune se giisesc r.omanii, iar in a doua se cerea interventia grab- nica a lui Justin pentru eiiberarea Itaiiei. Se arata, de asemenea, ca Ita- lia este slab pazita si c3 in caz de razboi provinciile se vor rascula si vor trece de partea lui Justin. Teodoric uluit, pierdu orice Incredere ft» Boethius si-1 crezu criminal. Faptul ca Boethius scrisese impotriva arie-: nilor era un indiciu pentru Teodoric, acum batrin, banuitor si credul, cS acesta e vinovat. Mai ales, cind inforrnatorii si martorii impotriva ha" Boethius se Inmultira. Opilio, frate Cu Cyprianus, si. Gaudentius, niste delapidatori ordinari, ca sa scape de pedeapsS au depus mSrturie in>- potriva lui Boethius. De asemenea, si Basilius, fost intendent al Casei regale si acum incarcat de datorii. Boethius si Albinus sint arestati- Procesul s-a judecat, iar senatorii, din lasitate sau din tearaa de a nu, fi socotiU complici cu acuzatii, au 13sat ca Boethius si Albinus sa fie rondamnaji pe baza declaratiilor date de martorii lui Cyprianus. Boethius este Snchis la Pavia si, cu toate memoriile trimise, cu toate protestele impotriva unei judecati nedrepte, Teodoric nu reveni asupra pedepsei. Dupa inchisoare de aproape jumatatede an, in- care timp scrie «De Consolatione Philosophiaew, Boethius este executat ]» Pavia, sau la Calvenzano, in regiunea Milanuhu, probabil la 23 octom- brie 524. Averea ii este confiscate si lui si lui Symmachus, care este, de asemenea, executat, iar Rusticiana este adusS In stare de urailintS s> mizerie. In toamna anului 525, Teodoric trimite in Orient o delegare compusS din senatori si episcopi, avind in frunte pe papa loan I insus^ pentru a cere lui Justin s& revina asupra masurilor luate Impotriva' arienilor. Delegatia a fost foarte bine primita si a stat aproape o jumS'- tate de an la Constantinopol. Papa loan I a oficiat, incon jurat de uri sobor de episcopi si preoti, slujba sSrbatorilor Craciunului (525) 'si- Pastilor (526). Intorcindu-se InsS farS rezultat, papa, care iiu putuSe starui pentru a apara pe eretici, a fost dus in inchisoare, unde.a'muri^ din cauza torturilor, la 18 mai 526. In acest chip, Teodoric. a scapat.dfc toji capii opozifiei romane in Italia. Mai raminea cbestiunea arianS^ . .... e- .■■ Sa-zJ/U 'ilLiati it; .(■ 54 .VH0J5.THIUS In RasSrit. Vazmd ca nu poate proceda altfel pentru a determina pe Justin sa repuna in drepturi pe arieni, Teodoric a recurs la o masura de o extrema severitate : a dat un edict prin care se prevedea ca toate bisericite din Italia sa fie inchise pentru dreptcredinciosi si incredin- tate minoritStii ariene. Inainte de a se pune in aplicare acest edict insa, batrinul Teodoric, impovarat de ani si de greutatile unei domnii deslul de indelungate, a murit in toamna anului 526, in urma unui atac de paralizie, chinuit, se spuue, de vedenii mspSirointatoare ale celor pe care ii suprimase fara" mila si fara justi|ie. Dupa moartea lui Teodoric, uciderea lui Boethius nu se putea sa nu fie reparata. Amalasunta, culta si inteleapta fiica a lui Teodoric, a redat Rusticianei si copiilor acesteia averea confiscate a lui Symma- chus si Boethius. De asemenea, a admis sa i se ridice lui Boethius statui in pietele Romei, cu inscriptii elogioase. Mai tirziu, regele longobard Luitprand a dezhumat osemmiele lui Boethius si le-a depus la Pavia intr-un mfiret mausoleu. Amintirea lui Boethius a inceput sS fie praz- nuita cu pietate si cu un. cult religios, la 23 octombrie, In fiecare an celebrmdu-se sarbatoarea lui Boethius cu raulta solemnitate la Pavia, care-1 socote>>;-! a in secolul XII cultura eiena a fost transmisa Occidentului pritt intermediul acestor lucrari. Asa se explica de ce prima perioada a sco- 'asticii s-a marginit la un formalism logic, prin care se cauta a se pune ','■!>. acord ratiunea si credinta. filosofia si dogmele crestfne. Nu vom ana- liza continutul traducerilor, comentariilor sau tratatelor logice ale lui boethius. N T e vom multmni. pentru a ilustra infkienta pe care an exer- cital-o ele, sa amintim ca cearta dintre nominalism si realism, care a rost singura problema de relief in evul mediu, isi are originea in prirmil dialog la Isagogele lui Porfirius. Cea mai de seam& opera a lui Boethius, De consolatione Philo- sophiae, nu poate fi in^eleasa in intregime decit daca este raportaji la mediul si momentul in care ea a fost scrisa. Considerata ca o iucrare de sine statatoare, independents de personalitatea autorului si de ira- prejurariie care au determinat-o, aceasta opera ar risca sa ramina strain* de noi, tocmai in partfle ei cele mai caracteristice. Caci desi prin continutul si problemele tratate se inalta deasupra timpuiui, pu- tind fi si astazi si oriclnd de actualitate, prin anumite aspecte ale sale ins* ea este strins legata de viafa autorului si de atmosfera politica si cuUurala a vremii. Astfel, a cunoaste Mlngiierile Filozofiei inseamnS a cunoaste mai intii pe Boethius, a-i cunoaste via{a, opera, locul sau En istoria culturii apusene. Ill Opera cea mai citita si mai admirata a lui Boethius, in tpate veacurile, a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisa in inchisoare, sub forma unui cuceritor dialog in versuri si proza, in cinci car#, prin ideile adinci ce le cuprinde si Prin forma atlt de u§oara si de lim- pede in care reda problemele tratate, aceasta scrlere a fost cartea de capatii a multor generatfi de cititori, dintre cei mai erudUi. Otto Bar- denhewer scrie despre ea : «Ultima opera a lui Boethius, De conso- latione philosophiae, capatS semnificatie istorid umana. Numai citeva produse spirituale au tras brazde asa de adirici i'h istoria literaturii um- versale, ca aceasta opera» 5 . Prin imprejurarea particulars ca in ea gt- sim examenul de con?tiinta al unui om politic, care : a cunoscut toata 5. Op. cit., p. 251. 58 ..aOJSTHWS strSlucirea gloriei, dar pe care soarta i-a aruncat, nemiloasS, in dezna- dejde, umilinta si moarte, opera are, in acelasi timp, si un inteles so- cial si moral : este catehismul datoriei si al sacrificiului. Care este tema Mingiieriior Filozofiei ? Ea se desprinde chiar din primele rinduri ale cartii. Boethius se gaseste in Inchisoare si, pierdut de deznadejde, tsi tinguie jalea si durerea, intre viata care-1 paraseste si moartea care ii asteapta. Filozofia, travestita" intr-o femeie distinsa" si impunatoare, Ii apare, il dezmeticeste din somnolenta in care i! cu- fundase disperarea, il cearta ca nu-si pastreaza seninStatea pe care trebuie s-o aiba intotdeauna cei ce s-a adincit in studiul filozofiei, apoi II mlngiie si-i propune s3-l lecuiasca de aceasta boala sufleteasca ce i! stapineste, Raspunzlnd, Boethius ii aminteste cum a inteles sS se con- formeze preceptelor filozofice ioata viata, slujind numai cinstei si bi- nelui, in toate functiile publice pe care le-a detinut. Astfel, a aparat pe cei nedreptafiti, s-a opus celor ce asupreau poporul fara mila, fa- cindu-si dusmanii care si-au unit puterile si 1-au doborit. Deprimarea si indoiala lui cu privire la dreptatea imanenta este explicabila, cind la capatul unei vieti nepatate se gaseste in temnita, in fata mortii. Filozofia, ca un adevarat medic, procedeaza cu prudent, folosin- du-se la inceput de leacuri mai usoare si apoi de medicamente cu efecte mai puternice. Astfel, ii pune mai intti citeva intrebari, din care sa se convinga dacfi disperarea i-a smuls in intregime credinta in Diyinitate si In triumful binelui, sau daca mai este vreo speranta de scSpare. Boe- thius crede inca in Dumnezeu, crede ca lumea este condusa de o fiint-a rationaiS, nu de intimplarea oarba, dar oinduriie ii sint tulburate si nu poate raspunde mai mult. Filozofia stabileste diagnosticul bolii lui Boe- thius : din cauza mtorsaturii tragice pe care a luat-o viata sa, mintea i s-a intunecat si nu mai vede limpede destinele omului ; ea ii fagadu- ieste insa ca avind ca punct de plecare credinta lui in Dumnezeu, ii va alunga incetul cu incetul intunericul mintii. ■ Plecind de la nedreptatea careia Boethius i-a fost victims, tema Mingiieriior Filozofiei se ridica la o inlantuire de probleme generate :. existenta raului in lurne si caracterul de zadamicie al tuturor celor omenesti se impaca cu ideea noastra despre Dumnezeu si cu aspectul de perfectiune al ordinii si armoniei universale. Viata noastra e supusa iniimplarii si destinului orb, sau este ocrotita de o providenta, care conduce sub semnul binelui toate ? Daca exista Dumnezeu, de ce' exists raul pe pamfnt? De ce il sufera atit de ades cei buni, iar cei rai nil? Care este intelesul libertatii noastre spirituale, al efortului nostru perso- I'-iarinni ■Bf&kt~ -Mmattmmtm klozqmkt rial, dacS prin prevederea si prestiin|a lui Dumnezeu destinul nostru t» urzit de la inceput si nu se desfasoara" decit asa cum a fost pre- vazut ? Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filozofiei omenesti, pentru rezolvarea car or a s-au chinuit mintile atitor cugeta- tori, care au dat tot atitea raspunsuri, fara insa sa existe plna acum unul absolut linistitor pentru toate constiintele. Cartea lui Boethius este unul din aceste raspunsuri. Nu vora arata aici cum au fost dezbatute proble- mele puse si cum au fost dezlegate de premergatorul evului mediu. Vora afirma numai ca De Consolatione Philosophiae nu este una dia IncercSrile lipsite de valoare, care mai mult deprima decit IntSresc •sufleteste; ea ramine si acum o carte de actualitate, in meditaffe* noastra asupra celor trecStoare si a celor vesnice. Atit forma, cit si conttnutul, confirms valoarea cartii lui Boethius. Ca forma ne captiveaza de la inceput, prin amestecul de proza si ver- suri in care este scrisa, prin dialogul viu si colorat, precum si prin in- iantuirea silogistica a rationamentelor. Un aspect foarte variat 11 preside ta metrica. Cele treizeci si noua de poezii ale Mingiieriior sint scrise in numai pu^in de dou5zeci ?i sapte de metri diferiti. Aceasta varie- tate metrica este una din difcultatiie de seama* pentru traducator, in osteheala sa de aim falsifica prea mult nici originalul f nici cerintele gustului de azi 6 . Amestecul de proza si versuri poate parea la inceput hibrid. Acest fel de a scrie era totu?i intrebuintat de cei vechi — ■ dSm in acest sens ca exemplu pe Petronius si pe Marcianus Capella — * si, in tratarea unor probleme in care filozofia se intilneste adesea cu poea^a, imperecherea nu este lipsita nici de inteles, nici de frumusete. Forma dialogului, in care azi «zic» si «zice» mai mult se inteleg decit see?f pri- ma, schematismul uneori suparator al rationamentelor in care-«deci^» «asadar» si «prin urmare» revin la fiecare pagina, ofera traducStpruluij de asemenea, dificultati in preocuparea de a impaca logica veche..cuc*ja.; noua, Prezen^a permanenta, insa, a persoanelor dialogului, famfliarHa'- tea, caldura si pasiunea cu care discuta, ne.fascineazS de la inceput si piedicile formale ce ne stau in cale dispar, Pina la sflrsit deveniin ,al; treilea personaj a] cartii, cu dorinta de a participa la dezbaterea pro* blemelor, de a ne spune si noi pSrerea... . >./::, In legatura cu continutul, vom remarca desigur — 5} aceasta ftt* *pre a scadea valoarea operei — ca i.ema $i ideile din Miugiierile Filo- 6. tn prima tattnacfcre romaneasci a lui Boethius, em cSutat sS redSm ceva din varietatea de care este vorba, traducind citeva poezii in metrics originaV iar pe celelalte, tn versori modeme, apropiate prin metrics de confignratia grafica a origioalcuui. ' ' ''"'' .. -L: ^, JJ-^.-r i^< J j ■■ ■■ . 60 ' SsQjEijH'rus zofiei nu slnt puse in discutie pentru prima data de Boethius. E] e isi au izvorul in primul rind in filozofta platonica si neopialonicS. Asupra pro- videntei, precum si asupra legilor universuiui si ale miscarii car*, ii di- riguie, idei. stoice si aristoteiice coloreaza gindirea ]ui Boethius. Ci- cero, Pluiarh, Augustin, de asemcuea, isi dan iniiirhre hi Mingiieri Nu mai vorbim de alti glnditori *i poo»i. pe care Boethius ii citeazS sau ii trece cu vederea ■'. Mingiieriie Fiiozofiei au fost scrise in iachisoare. Boethius n-a ayut putinta sa consulte lucrari pentru redactarea earth. 4 citat din memorie. Cu ioate acestea, el sintetizeaza intr-o forma personals toata filosofxa greco-romana asupra destinului omului. DefiniUUe date de el etenntath. fericirii. providentei, destinului au ramas celebre si ou fost folosrte de ioti scolasticii, Toma de Aquino in special 11 citeaza ca pe o automate si-i da adesea ultimul -cuvlnt in Summa Theologica. ■ Cu o mare nedumerke raminem in suflet dupa citirea Mingiierilor Fiiozofie, : dnt ele o opera crestina sau pagina ? Problema a lost mult discutata. Dm Mingiieri, in care nu se pomeneste niciodata numele lui isus, sau ale Apostolilbr, dar ia care abunda.in schimb filozofia si mi- unle greco-romane, ar reiesi ca Boethius a fost un filozof pagin idea- list si stoic, asa cum au fost mai toti filozof ii din ultima perioada a epo- ™ clasice. Cele mai multe cercetari insa § i mai ales autoritatea Rise- ncu ne invata ca Boethius a fost cretin si ca un crestin a scris Min- m-,T \ . l0Z0 ^ e - ' dar n " a m5rturisit -«>' P°ale pentru a ocoli susceptibi- Utetea batrmulm Teodoric in chestiunile teologice, Problema este to- tusi deschisa... De Consolatione Philosophiae s-a bucurat in toate veacurile de o pret-wre-egalfi/In evul media a fost, dupa Biblie, poate cartea cea mai mult atita. rasplndita si comentata, fiind printre primele car?! latinesti traduse in celelalte limbi. Astfel, a fost tradusa in sec. IX in limba en- r 6 - ' ln sec * In limba germana si in sec. XIII in limba francezg. Iar ^^"^i'lfiStii^ 1 ^^?*,^'"?* ale Mtagtterttor FUmoflel. bogate explicative oS^ l P f„ ^h rH le *A m *?°^V 5 i J Bprujnutat in mar <= Parte in notele explicative, am foiosit T Triri'JL Boc f9 nan0 ' *n care, pe llnga text si notele *Snd inspi ratHte Klhu din ^n*™'? F™*^ Vn tabl0t ' de <*<»*■ ™P^> ales ..In BardecKewer «i -S?!!, . f e J* M^^nle Fiiozofiei se gase$c mai m sate comributhle adi^1« Tl^ a dm . unn3 aratS ln Profegomenele edi- Bywater. G sSS Rani KltaS^v" r^ "^ 1Ui Boe,hins de4atr e , Un.eJr »e, toate. «oeste » B bi bl ui 1 .^ E» witl 9er ' M , urme!lus Pei P er - HuUinger etc. Pe care in, c« mai m« e D ar,t K ^'"''".Pf ? n no *ele- «le eipUca live, note Piicative. oioi-ograpa sumara a lucraru- de .lata la sfls^it.. S i : >ta:^stete.,ex r MrNGtJE«»tE.;.«3L02S(HTEI 61 tiparita a fost pentru prima data — text si traducere — la Niirnberg, in anul 1473. De a tunc! si pina astazi editiile s-au inmuitit in fiecare secol, adaugindu-se la ele studii si comentarii in legatura cu textul, forma, continutul Mingiierilor, apoi in legStura cu crestinismul lui Boe- thius. Oricite margin alii insa se vor scrie la aceasta opera, nu vor fi mai inter es ante decit opera insasi. Numai ea ne va invata ca, a I unci cind orice nadejdi sint spulberate, cind viata ii este amenintata si ari- pile mortii filfiie deasupra capului sau, omul isi gaseste ultimui refugiu in mingiieriie lintstitoare ale fiiozofiei si ale religiei. Numai acestea il impaca cu vesnicia, cu ceea ce este rational si irational in viata oa- menilov... Speram ca citirea Mingiierilor Fiiozofiei va avea asupra lectorului un efect salutar si ii va lasa impresia ca a citit una din acele c&rft bune care s-au scris in legatura cu problema existentei rioastre. BIBLIOGRAPIE SUMARA Editit: J. P. Migne, Pairologia Lot ink (torn. LXIU §i LXIV) ; Anicius Man- ilas Severinus Boethius^ Philosophiae consolatianis,- iibrt quinque i Accedunt ejusdem incertomm opuscula sacra. Recensait Peiper, Lipsiae 1871 ; Guileimus Weinberger, Amicii Maalii Sevetini Boethii Phiiasophiae consolationls libri quinque, Vindobouae- Lipsiae MCMXXXIV (in Corpus Scriptorum -ecclesiasticorum Latinorum, vol. 67); Boece, La Consolation de ia philasophie, traduction nouveUe avec une introduction et des notes, par Aristide Bocognano, Gamier, Paris. Traduceri: Anicius Manlius Torquaitts Severinus : Die Trostungen der Philasophie (ibersetzt von Richard Scheven (Universal-Bibllotek, No. 3154, 3155, Leipzig, 1893), Boethius.- La Consolation philosophique, nouvetfe traduction avec prelace, sommaires et notes par C. E. Rathter, Paris, Hachette, 1872; Aristide Bo- cognano, op. tit., la edifu: Boethius Trost -der Philosophie (Consolatio Philosophiae) Deutsch von Karl Buehner, mil einer Einfuhrung von Frledrich Kiingner, Sammlung Dietrich, Leipzig, 1939. Lucrari in legatura cu Boethius: M. Aurelii Cassiodori, Opera omnia quae extunl, in «Patrologia Latinaw, colecfia Migne, vol. 69 ?i 70) W. S. Teuffel, Gesciuchte dei Romischen Literatur, Teubner, Leipzig-Berlin, 1913 s Mgr. L. Duchesne, L' Eg Use «u V/-eme siecie, Paris, E. de Boccard, 1925; Ferdinand Lot, Christian Piister, Francois L. Ganshof : Hlslolre du Moyen Age, tome premier, Les dcsUnees de ("empire en Occident de 395 o 8S8 (In colectia Gustave Glotz) if F. Cayree A. A., Precis de Patrologie. Paris, 1930 ; Oito Bardenhewer : Geschichte altkirchlichen Literatur, Freiburg ira Breisgau, Leipzig-Berlin. 1932; E. Brehier : Histoire de la philosophie, tome premier, L'Antiquite et le Moyen Age, Felix Alcan, Paris; Karl Buehner, fiemeritungen zum Text der Consolatio Philosophiae des Boethius, Hermes, 75, Jahrgaag, Heft. 3. CARTEA I POEZIA J Cel ce odata poerne-am corapus cu avinturi de tinar * Smt nevort „ sa cfat vers de amare dureri ' lata camenele-n . haine de doli u s2 scriu }rni Sctea.a 5. eleg la -n disfih fa t a ten scaida in pit*. " He dear sfi ma-nsoteasca-au putut, fare frica de nimeni Buna tovarase f iind pentru un ^ * " im ^«- AstTr*" P " tere ' Pe " atUnCi mi - au «^ "™l glorii Art» mingne-un bStrin dezarMgtf de destin Caa b atnne f grabita de rele-a venU timpurie "* Pirn? 1 „* l aCUm Ce3SUl neC8ZuJ »i ™, P-ralPB tap rm-a focaru„ t it inainte de vreme PieleaiacutesubUrivaluietrnpu-rflitrudit on a d e a t ns t clnd r !ntrerupe °^^U cu^fft e h c ;- surda ur * ch * pe **» ^ s. Clt imi^h f a r Vfea ° Chii de plins <*«*! i Clnd tasaL* 13 U " ? 3S r§U Vi3ta ia fUnd S * ™' *«■ ^ind Ipsa fata i s-a intunecat schimbStoare, r a n ' la f a j hain5 mereu staruie-n ciuda-mi sa stea N, Zfl- ^ f ^ feridrea - mi P-iniT Mi era sigur de pas eel ce acu m e cazut ! PROZA I ^-^^ tf rusemnan, ta SCris C-«?^* B , ga-ii5*^ «- *« P« * „oi f prr„, rc ^ 4. Cf. Oviciiu, Trtofc, IV I ? . f w- MINallEKILE 1LLOZOPIEI 63 sus de felul obisnuit a\ oamenilor, cu o culoare vie si respirind o ne- senata vigoare, desi a\ r ea atitia ani, ca in nici un chip nu putea fj so* cotita din vremea noastra, cu o statura ce nu se putea .1 impede deosebi: Astfel, aci se marginea la masura comuna a oamenilor, aci parea ca a tinge cerul cu crestetul ; iar cind inalfa capul, patrundea cerul Snsusi $i scapa privirii oamenilor. Hainele ii erau foarte fine, f acute, cu multS maiestrie din fire de o xnaterie ce nu se strica, pe care, dupa cum mi-a spus, ea insasi le lucrase cu miinile ei ; infatisarea lor, ca a unor chi- purl umbrite de fum, itf dadea impresia ca o acopera intr-o ceaja din- ir-o epoca indepartata. Pe tivul lor se citeau tesute literele grecesti, in marginea de jos, iar sus 6 , si intre ambele litere, in chip de scara.se ciistingeau trepte facind cale de ureal de Ia semnul de jos la eel de sus. Miini violente ii sfisiasera totusi aceast5 imbrScaminte si, care cum puiuse, ii smulsesera parti din ea. In mina dreapta purta o carte, iar in cea stinga, sceptrul. Cind a vazut muzele poeziei stindu-mi la capatii si. dictindu-mi cuvinte potrivite cu lacrimile mele, miscata si inflacSrata, cu priviri dusmanoase a strigat : «Cine a ingaduit sa se apropie de bol- nav aceste curtezane de teatru, care nu nurnai c& nu i-ar linisti durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mari mai mult cu veninuri dulci ? "'. Caci ele sint cele care, cu spinii sterili ai pasiunilor, ucid rodul bogat al ratiunii si mintile oamenilor le obisnuiesc cu boala, nu le usureaza. Daca. mingiierile voastre ar rapi pe un profan, cum faceti de obicei, mi-ar fi mai putin greu de suportat — fiindca prin aceasta opera mea n-ar fi atinsfi deloc — , dar voi ati pus stapiniie pe acesta, hranit cu invataturi eleatice si academice ? 8 . Plecati, mai bine, si- rcne dulci pina la pieire, si lasati-1 sa fie ingrijit si insanMosit de muzele mele». 6. r. $! 9, Kpau.-ix.Tj ?i BEwpittxT] ; In dialogul la Porfiriu (Migne, Pattol, lat., vol. LXIV, col. 11 A) Boethius spune c3 filosofia este de doufi feluri: teoretica (fls«ipT«*^) '>i practicS (upaTctixij), tod est speculative et activas. ?. Plato, RepublSca, 60? a §i b: «Nu trebuiesc admise in cetate declt imn»ril« catre zei si laudele de seamS ; c8ci dac3 ai admis muza fennecfitoare in clntece si poezii epice, voluptatea si durerea Hi vor fi lege In cetate si ele vor domb» Sa locul acelei intelepciuni care a parut tuturor cea mai buna... j este veche netoi U'legerea intre filozofie 5l poezies. {Cf. si Plato, Rep. 548 b si Cicero, Hdrtensins; frag. 84 (91). ■.■■>■■; 8. $coala de filosofie lnteineiat3 la Eieea, In Grecia : Mare, de Xenofah dte Cnlofon, a avut ca repreaentanti pe Parmenide si Zeoon din "Eleea, pirecum si-pfe Melissos din. Samos. Parmenide si Zenon slut, dup5 cum spune Artstolel, intenifcf ieiorii dialectlcii. Academia era o grBdinS cu tin gimnaziii in Ateas, numita astfel de la nmnele eroului grec Academes. Plato a comparat-o si ?l-a ttaut aid cursurfl* sate, interbeind astfel srcoala Jilozoflcfi Academia, care a durat pioS-tn timpnl tai Justinian <529 d.Hr.). ... ■■-. . .'- ■ .-■::.. '■,;■■. 64 a- JB&jRTHWS Mustrat aatfel, coxul de muze si-a lasat cu aruaraciune pri\'irile In jos $i, marturisindu-si prin ro?eala fetei rusinea, a parasit pragul cu tristete. lar eu, care eram cu ochii intunecati de iacrimi si nu puteam sa disting cine era aceesta femeie de o autoriiate atit de impunatoare, am ramas inmarmurit si, cu ochii fixatf in pamint, asteptam in tacere sa vad ce-evea sa facS. Atunci ea, venind mai aproape, s-a asezat "iinga pa tul roeu si, privindu-mi fruntea grea de durere si plecata spre pamint de tristete, cu aceste versuri a plins tulburarea miritij mele : POEZ1A II » In fundul de genune, In care e cazutS, Vai cum se stinge mintea ; lumina-i e pierduta Si se afunda-n neguri, cind suflul pamintese li cre$te fara" numSr helini$ti ce-a zdrobesc ! Acesta era fiber, sub cer deschis odata. Obisnuit ca drumuri pe firmament sa -bat 6, Privea trandafirie a soarelui lumjna, Urma in mersu-i luna, ce.a rece si senina, Ori stelele-obosite de drum, ratacitoaxs), . Ce se intorc pe aceleasj cai, yesnic calStoare, Pe-acestea dupfi numar cuprinseie avea Si cu ihasura min'tii pe toate stap'inea. Din' care pricini vlntul cu mersu-i vuitor Tiraste a pa riiarii iri val frematator, Statornic universul ce spirit B conduce, In ape Hesperide ", cind la apus seduce Luceafarul, cum iarSsi se-nalta-n rasSrit, Sau cine primSverii timp blind i-a Intocmit, Ca sa Impodobeasca pamlntul tot cu flori, Cinema rScut ca toamna, in anii roditori, Sa curga mustul dulce din strugurii cei grei — «™ s .. 9- - Ac . e ? Stfi J poe2ie KB1 t fne idelle generate, ale filozoftci platortice dupS cart- m^tl - '«l a ?1 Dmnn «*«? venb,d In Wmc. lulnd prin uraare chip material, S^i - , ^", a , !n * unecatl a?a incIt «*'«"*■ mimai umbrele reality , mi rea'i- n \ J^J^ eS ? n . ta ?' Prin ?ti,ntS *' ln3Itare s«"eteasc3, omul i ? i aduce tncP- n»; f L--^ Cehll i * I ^> nle ' de ' ceea ee •« * tiat ^ata in existanta sa ideals, anterioara eastern trupestL Elamentele, decorative ale- cosmoiogiei lui .Plato {miscSriie astrelor Cftr^'dS&^'S*^" 1 0Htona, <* *> spiritului universal care 'conduc'to tu *taltti,« £ ™ *• v i f r * n? «f a ? nol » e ' revetrirea anotimpuriior. etc>. ppw ■•! la Boetfeius, tamai toate poeziile saje, «a locuri commie. ... , ^~, ,„ _ ,0 - H esperide - cccideatale "..l i ,. , ■ .^■.■h i h.j .i . i .i... . " Deprins s5 adinceasca asemenea idei, Gasea la fiecare problema lamtirire. Acuma zace. Mintea li este In nestire, Impresurat ii este de lan^uri grele gitul Si, ochii-n jos tinindu-i, sub frantea-mpovarata, Constrins e sa priveasca tarina blestemata. PROZA II Dar, zice ea, este timpul lecuirii, nu al plinsului. Si, fixindu-ma cu toata atentia, mi-a strigat : «Oare nu esti tu acela care odinioarS, hranit cu laptele meu, crescut sub ingrijirile mele, ai capatat vigoarea unui suf let de adevarat barbat ? Si ti-am dat arme pe care, daca nil le-aii fi aruncat mat inainte, te-ar fi pastrat intr-o neinvinsa energie. Ce, nu ma recunosti? De ce taci? Ai incremenit de rusine sau de fea^lH'f As fi preferat de xusine, dar, dupa cum vad, groaza te-a Inabu^i*, $i fiindca m-a vazut nu numai tacut, dar chiar ffira limba.si glas, mi-a.min-, giiat incet pieptul cu mina si a adaugat : mzowm eel putin ai putut *U de un Canius" Seneca '9, Soranus", a caror amintire nu e nici prea veche, nici necunoscutS. Pe ace?tia i-a dus la ruina numai faptul de a fi lost format! in disciplina mea si de a li avut dorinte cu total- deosebite de-ale eelor necmstitf. Astfel, n-ai de ce sa te mixi caipe aceasta mare a vietii slntem hartuiti de furtuni care bintuie in juru-ne, unde lucrul de cea max mare impoitanta este de a nu placea celor raL Desi armata acestora este numeroasa, ea este tp- tusi de dispretuit, fiindcS n-are nici un conductor, ci este tirita doar de eroare, care rataceste incoace si incolo, la Intimplare, farfi nici o tinta. Daca aceasta, luptlnd impotriva mea, ma va ataca odata cu furie, conducatorul meu — ratiunea — isi va stringe ostile sale in fortSreata si dusmanul va avea de rapit doar materiate nefolositoare. Iar eu, de sus de pe metereze, voi ride de cei care se lasa furati de cele mai ne- insemnate dintre lucruri, adapostita de orice tumult furios.si to^rttft prin acel zid, la carenu i-ar fi permis prostiei jefuitoare sa ajungavv, y ...-.-■ POEZIA IV 2° * Cei ce stapin pe sine, cu-acelasi fel de viata, A-nvins superba soarta, punlnd-o sub picior, Cei ce 7 a ! avut curajul ca sa priveasca-n fata , ; Norocul de inalta, sau e coborttor, Pe-acela nici minia oceanului intins, . ....;■■, Cu yaluri rascolite si amenintatoare, . . ; ., ' "' Nici furtMnos Vezuviul, ctnd izbucne^te incins ..,.-..:.-{ ■ Si foe si' fum revarsS, cu lava curgatoare, ,,-.:;: «Corpul tSu 1-a strapuns, nu pe t»ne>>- <. ano - a i„ . cami opetS : «De 17. Ganius . lulius, f.lozof contemporan cu Seneca , -to .a e&nu ^pw tranquilitate animi», gSsim povestite toprejurar.le In care a munt cu W . w -"^aSrSS— Senec. maxele M -f »-- fJU^jSS Su? zrz tss? rsss£jssr!??3ur&* <»■*» ,Cpd, irSofa»u S . stoic. vic.i» 5 a W Nero, -iF*^ f^V 20. Idei asemiinatoare gasim la mulU scnlton. clasici , vers, z ._«._ ... s,. :iJ . Georgice II, 4S2-^180 = ". , : s ' . ....;„■ '■ ■■"' . , . Fericit eel ce a putut cimoaste cauzele lucr »nf . .-.■> ■■* ■'■■■ '• Si a calcat in pidoare orice feama ?l des?lnul *eat«t«ft . , ^aferale. te Cf. Seneca, De Vila bum. cap. 5 : «Vl«a f^a« ^ste starnrn^ as . ctad a scfipat nu numai de sn 5 Ieri, dar cMar de ^M^Sffijo^rf io^ unde s-a oprit; aV»K a-5* ap5ra locul sSa chiar tepotriva amemnfartior *i «y, »s rtlor soart^ia. \. ' , , ' . . , ; ■.>>.■•' ' _ >■ ' : '*'!i **wwhhos Sau fulgerul ce tumuri in virfuri le trazneste, — Mimica pe acela nu-1 poate-nspaiminta. De ce nenorocijii admira nebune§te Tiranii cruzi ce ura nu pot a~si infrina ? Sa n-ai nadejdi, nici teama n , in orice-mprejurare $i dezarmezi minia celui nestapfnit ,• Dar cine fara cumpat dorinti si temeri are, Acela, nestatornic, mereu nechibzuit, Isi lasa-n lupta scutul, uitlnd de datorie, §i-si leaga singur lantul ce-1 duce in robie. PROZA IV «lntelegi tu acestea», zise ea, «si-ti intra in suflet, sau estt ca ma- garut inaintea lirei ? 22. D e ce plingi, de ce-U curg lacrimile? Vor- be$te deschis, nu ascunde nimic In inima ta&. Daca astepti ajutorul doctorului, trebuie sa-ti arati rana». Atunci eu, adunindu-mi in suflet toata energia, am raspuns : «Oare este nevoie de explicate si nu se vede de la sine asprimea soartei care se infurie impotriva mea ? In- tra nimic nu te miscS insasi infatisarea locului? Aceasta este biblio- teca pe care tu insati o alesesi ca sSIasul eel mai sigur in casa mea, hi care adesea sezind cu mine discutai despre stiinta lucrurilor divine si umane ? Asa eram eu, infatisarea aceasta o aveam, pe cind descifram cu tine secretele naturii, pe cind tu imi descriai cu batul caile stelelor 24 , pe cind imi formal caxacterul si ratfunea intregii mele vie|i, dupa exem- plul ordinei ceresti?* Aceasta imi este rasplata ca te-am urmat pe tine ? Doar tu ai consacrat aceasta sentinta prin gura lui Plaito, ca vor fi fericite statele cind le vor conduce iubitorii de intelepciune, sau cind conducatorii lor vor putea sa se dedea studiului intelepciunii 2« Tu «,«r«. ?•*' < v ercetatori | clasicismului lui Eminescu ar putea face apropiere intre soest vers si eel aproape identic din Glossa... 22. proverb grec. «Ce plingi tu, fStuI meu scump ? Ce jale te-a]unse pe tine ? A.oune-ffi, lu mje 9i m . mS H/nui - ca S . G 9Hm inipreulUil ,_ {Trad. G. Murnn) ^uvintele subliniate stnt cltate de Boethtus in greceste. AH* ?£ XZt S ' ~ Ene ^ VI ' 849 - 85 » : «•■*" niina cu cercul. ?■; m*ll I Ca! K,! l " al LSf QM mar 9 tni K*«nde». (Trad. G. Cosbuc). pnveasca , , .s&-v ' rtndui a «8 dupa el viata «,. Cf. si 473d, We, ibidem. dac5 »{ rl \% ef ti 'Jt V ." 473 . d: <1 « ^ P eZCnt regi sau suve " ni ™ ^ fac filozofi adev5ra|iL nici SSSSt* fc?Tlf °" ie 5? sc ' du P^ pSrerea mea, nu-?i vor yedea nenor«*rtle lor ■Sot^^STw, d «Parte Plato spune c3 filozofii trebuie siliti sa -^u«wBe«e fVtl, 3i!7 d — O^U Dj. MtNotasiEBas m*>ioriKi insati, prin. gura aceluiasi barbaL ai aratat cfi acesta este un motiv se- rios de a~tf insusi puterea statului : ca nu cumva, conducerea fiind 1S- sata cetatenilor necinstiti si r3i, acestia sa aduca nenoiocire si pieire celor buni. Asadar, urmind aceasta autoritate, ceea ce am invatat de la tine in timpul orelor libere $i linistite, am dorit sS traduc in fapta in administratis publica. Tu si Dumnezeu, Care te-a semanat In mintiie inteleptilor, imi sinteji martori cS nimic nu m-a adus la func[iile pu- blice decit dorinta de a servi deopotriva pe toti cei buni. De aci grave si inevitabile neintelegeri cu cei rai si supararea celor puternici, pe care am dispretuit-o Intotdeauna, in apfirarea dreptului, asa cum cere Hbertatea constiin^ei. De cite ori m-am opus lui Conigastus *!, eiad se repezea pe averea vreunui om slab, de cite ori am oprit pe Trigguilla ^ intendentul casei regale, de la o nedreptate inceputa sau chiar InfSptu- ita, de cite ori, opunind pericolelor autoritatea mea, am ocrotit pe nenorocitii pe care ii lovea piin nenumarate manevre Id'- comia intotdeauna nepedepsila a barbarilor ! Niciodata nu m-aabatut ceva de la dreptate spre nedreptate 29 . Ma durea ca si pe victime cind averile "provincialilor, prin jafuri particulars sau prin dajdii publice> erau nimicite. Pe cind, in timpul unei mari foamete, rechizitia ordonata, grea si inexplicabila, p3rea ca.ameninta provincia Campania 30 cu mi- zeria, mi-am luat asupr&-mi lupta Smpotriva prefectului pretorian, pentra interesul general, am luptat cu el pina la rege si am invins, impiedi- cind sa se savirseasca rechizitia. Pefostul consul Paulinus 31 , barbat. ale carui averi le devorasera ciinii Palatinului, prin proiectele si ambitiile lor, 1-am.scos din gitlejul lor pe cind erau gata S&-1 inghita..Am.in- iruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca Albinus 32 , jost, consul, sa nu sufere pedeapsa unei acuzari nejudecate. Oare n-am stirnit tm- potriva mea vrajmSsii destul de mari? Ar fi trebuit eel putm sS fiu.-!e 27. Conigastus, lavorit ai lui Teodoric, pe care Alaric, regele vizigbt, II m»- mea «B3rbat ilustru». (Cf. Cassiodor. Epist. VIII. 28J. ■ ■28. Trigguilla, sau Trigguila, despre care Grigorie din Tours spune ca ere prjetenul Amalasuntei, fiica lui Teodoric. ' " 29. Plato, Apologia lui Socraie, I, 33 a: «M-am purtat totdeauna asa iel 1R viata mea publica si particulars, Jncit n-am Sngaduit niciodatii aimanui nimic pe aigturea de dreptatea. ' ■ ' ■ 30. Campania, veche provincie a Italiei meridionale, bintuiia 51 pe atxinci ae rutremure si de eruptia Vezuviului. 31. Paulinus, consul la sflrjltul sec. VI. ■ ■ • 32. Albums, din familia lui Decius, ca si Paulinas, consul in 4»3 si apoi prefectul pretoriului, trtmittnd ntste scrisori imparatului de Rasant, Justin, « c ^ s,e " cad in mlna ofiterului palatului, Severus, care le tncreduiteasa. reIer ^^"'"' Cyprianus, omul de incredere al lui Teodoric. Scrisorile parind s.uspecte, AJ "'^! este acuzat de complot. Boethius li.ia apararea si aceasta constituie Snceputui urmaririi si osfndirii lui Boethius. -Cyprianus stia loarte bine latina .si gota ; avea abilitate, elocinfl si . se bucura de deplma Incredere a lui Teodoric. (Migne,. W»- trotagia laiinH. vol. LX1V, Appendix ad opera Boetii). . . '•• 70 BOKt-HHJa adapost fata de ceilal|i, eu care, in dragostea mea pentru dreptate, nu mi-am luat nici o masura" ca sa fiu in siguranta fata de oamenii curtii. Dar de ce defaimatori n-am fost atacat? Dintr.e acestia, Basilius 33 , de curind aJutigat din slujba regelui, a fost impins de datoriile lui banesti ia delatiune impotriva mea. Si, fiindca din cauza nenumaratelor si multelor feluri de fraude, cenzura regeasca decretase sa mearga La exil Opilio 3 * ?i Gaudentius K , iar acestia, refuztnd sa se.supuna, se aparau prin dreptul de azil al loca$urilor sfinte, regele, aflind aceasta, a de- cretal, ca, daca nu vor iesi din Ravena 3S pina in ziua prescrisa, sa fie fnfierati pe frunte si alungati. Ce se mai putea face in fata unei astfel de severitati ? Si totusi, in acea zi, ei demmtind numele meu, denuntul a fost primit. Dar ce ? Aceasta a rneritat activitatea mea? Sau pe acei acuzatori i-a facut drepti condamnarea pe care o suferisera" ? Soartei nu i-a fost deloc rusine, daca nu deinocenta celui acuzat, eel putin de josnicia acuzatorilor ? Poate vrei sa' stii obiectul vinovcitiei ce mi se Imputa? 37 Se afirma ca am voit sa salvez senatul. Vrei sa stii cum? Sint acuzat ca am impiedicat pe un delator de a denunta documentele prin care ar fi putut face senatul vinovat de lese-majestate. Ce crezi tu, stapina mea, ca trebuia sa fac ? Sa-mi tagaduiesc fapta ca sa nu-U produc rusine? Dar am vrut-o si niciodata nu voi inceta de a o vrea. SS mar.turisese ? Atunci va inceta stradania mea de a impiedica pe de- lator Sau voi numi crima dorinta mea de a salva acest corp? Desigur, el facuse prin politica sa impotriva mea ca aceasta sa para crima. Dar bicisnicia ( oricit ar mintit nu poate sa schimbe dreptatea fap- telor ?i, dupS dictonul socratic, nici nu socotesc ca e bine sa ascund .adevarul sau sa cedez minciunii 38 . Oricum ar fi aceasta, o las sa fie apreciata de judecata ta si a inteleptilor. $i, ca sa nu poata r&mine riecunoscuta" povestirea adevarata a acestei afaceri, eu am transmis-o memoriei urmasilor, scriind-o. In ceea ce priveste scrisorile apocrife, prin care se arata" ca am ap5rat libertatea Romei, ce pot sa spun ? Fal- sitatea acestora s-ar putea evidentia, daca mi s-ar permite sa rrrS fo- losesc chiar de declarative delate rilor, fapt care are cea mai mare va- loare, in toate imprejurarile. $i ce libertate se mai poate spera? O, de s-ar putea spera vreuna! As fi raspuns prin cuvintui lui Canius care, • 33. Invinuit de magie. ■ 34. Fratele lut Cyprtanas. 35. Gaudentius, unul din delatorfi lui BoetWas. 36. Capitala imperlului • de Apus taca din timpul lui Honoriu. 37. Asupra acuzatiei si procesulut lui Boethtus, v. introducerea. 38. Cf. Plato, Theaetet 151 d, unde Socrate ■ spune eg filozotul iube$te staceri- talea si Waste minciraia. (Plato, Rcptiblica, 485c: «Se poate cap* aeeeasi naturft sa fie cineva fllozof §i mincinos? Nub). ■■.'.;■■■' fttrNomstBus nuozoFga :?*. acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germanicus, ca ar avea cunostinta de un complot urzit contra lui, a sous : «Daca eu a? fi Stiut, tu n-ai f i 9 but». Dar in aceasta afacere durerea nu a paralizat Intr-atlt simturile meie, Incit sa ma pltng ca nelegiuitii au uneltit lucruri criminate impotnva virtutii Din contra, sint inmarrourit cum au putut sa infaptuiasca ce au dorit Fiindca a voi raul poa-te fi un defect omenesc, dar a face im- ootriva inocentei tot ce a conceput un scelerat, fara teama de Dum- rezeu aceasta este o monstruozitate. De aceea, pe buna dreptate, .a intrebat unul din prietenii tai 38 apropiati : «Daca exista Dumnezeu, de U nde provine raul? Iar daca nu exista, de unde provine binele?». Sa ziC em insa cS a fost cu putinta ca oameni nelegiuiti, care cer singele tuturor celor buni 5 i al senatuiui intreg, sa fi voit sa ma piarda st pe mine care lupt pentru bine si pentru senat. Dar meritam acelasi lucru si de la senator! ? Hi amintesti, cred. fiindcS tu ins&ti, prezenta Intot- deauna, ma conduceai in vorbele 5 i faptele mele, «i amintesti. zic, pe rind la Verona regele, dorind pieirea tuturora, cauta sa puna pe seama intregului senat o crima de lese-majestate, de care era acuza Albinus, cu citfi indiferenta fata de propriul meu pericol am. aparat nevinovatia senatuiui. Stii ca acestea sint absolut adevSrate $x nu le spun niciodata pentru a m& lauda , caei se micsoreaza oarecum for- mecul secret al constiintei multumite de sine, ori dQ cite on cineva, aratindu-si o fapta, priroeste pentru ea t ca rasplata, fauna. Dar vezi ce soarta a avut nevinovatia mea : in loc de rasplata pentru ovirtute ade- vSrata, am snferit pedeapsa pentm o acuzatie neintemeiata Martunsi- rea pe fata a carei crime a avut vreodata judecatori a 5 a de potuvHi in severitate, incit sa nu fie nici unii subjugati de erori propru spm- tului omenesc, sau de conditia soartei nesigure pentru toti murit^r ii 4 Daca s-ar fi spus despre mine cS am voit sa incendiez altar ele sfutfe, ca tai gitul preotilor cu sabia nelegiuita. ca am adus moartea tuturor celor buni, judecata m-ar fi condamnat in prezenta mea, pe ba?& *e probe si de marturii , acum, la departare de aproape cinci sutejie mii de pasi, fara putinta de a vorbi si de a ma apara, sint condamnat la nioarte si proscriere din cauza zelului meu nemSsurat pentru senat. O. de n-ar putea fi convins nimeni cS am rneritat asemenea nelegiuvei Onoarea acestei acuzatii au vazut-o . chiar cei ce m-au denu fl^' ca s-o vestejeasca amestecind-o intr-o crima, au mintit ca mi-am patai con^tiinta printr-un sacrilegiu, ca .sa dobtodeascS in schimb demnitaw. Dar si tu, sadita in mine, alungai din adincul sufletului meu once ao- 3G. Aluzie la urmatoarele cuvinte . ate lui ^^ ^^^lJ%SL!^& 2J): «Dac4 vrea si p^te sa suprime raul, ceea ce se^cuvine ^ creaem o»t» Dumnezeu, de unde exista acest rau? Sau pentm CO nn-1 suprima i». 72 BQETH1VS rinta a lucrurilor muritoare si nu putea sa existe sub ochii tai loc pen- tru sacrilegiu, Caci irai strecurai zilnic in urechile si in cugetul meu acel dicton pitagoreic «Urmeazd-L pe Duwinezeu» * Si nu se putea sa capat- ajutoare de la spiritele cele mai meschine, cind tu ma formai in aceasta; noblete spirituals, ca sa ma faci asemenea lui Dumnezeu. Pe linga : acestea, caminul meu nepatat, tovarasia de prieteni foarte onesti, so- crul meu u , cu o viata de sfint si care merita sa fie respectat de tine insati, roa apara de orice banuiala a acestei crime. Dar, ce nelegiuire .! ; Din cauza ta ei ma banuiau de o astfel de crima, si prin insusi faptuj : ca am fost patruns de Invatatura ta, ca am fost format in disciplina ta, J par in ochii lor a nu fi strain de aceasta acuzatle. Astfel, nu e deajuns; ca nu mi-a fost de nici an folos cultul meu pentru tine, dar mai mult, : ! Gsti si tu lovita de ofensa adusa mie. §i se mai adauga la gramada ne» norocirilor mele si aceea ca aprecierea celor multi nu judeca meritull faptelor, ci deznodamintul lor adus de evenimente si nu iau in seama prevederile decit in masura in care ele sint incununate de succes ; dej aceea se intimpla' ca buna pret,uire sa paraseasca cea dintii pe cei ne-J norociti. Care sint acum zvonurile in popor, cit de deosebite si de multe sint,, mi-e sila sa le amintesc ; as spune numai ca aceasta este cea mai apa-^ sStoare sarcina a urtei soarte vitrege, ca, atunci cind se plasmuiestej vreo crima pe seama celor nenorocitj, se crede c§ ei au meritat ceea cej indura. $i eu, deposedat, izgonit din toate bunurile mele* despuiat de demnitati, patat In reputatja mea, am primit ca raspiata sufe- rinta, pentru ca am facut binele. Parca vad oficinele nelegiuite ale crH minalilor jubilind de bucurie si veselie, parca vad pe totf pierdutii ame-. ; nintindu-ma cu santajul unor noi denunturi ; cei buni zac, cazuti sub teroarea primejdiei mele t criminalii, daca nu sint pedepsifi cind ; indraznesc sa comita crima, sint atftati sa o savirseasca in vede-: rea rasplatilor, iar cei nevinovati sint lipsiti nu numai de securitate, dar ; chiar de aparare. De aceea sint indreptafit sa ma jelui : 40. Citat in grecesle; Cf, Seneca, De vita beata, XV, 5: «Dupa cum un bun ; soldat va suporta raniie, Is) va numSra cicatricele si, strapuns de sageti, murind. va iubl pe comandanhil pentru care va cadea, iateleptul va avea in suffet acel : vechi precept: «fJnneazea luchisa-n false legi ; Dar cind ajung in miini sa ia puterea, Isi fac piacerea sa subjuge regi Temuti de neamuri mari, nenumarate. Priveste-acum pamintul plin de jalc, Oricine-ai fi eel ce dirigui ioate : Noi, buna parte a lucrarii tale, Plutim pe marea vietii la intlmplare. Stapine, opreste valu-nfuriat Si da si pe pamint legea prin care Conduct imensul spatiu Instelat. PROZA V Dupa ce am rostit acestea In continuarea durerii mele, ea, cu fata linistita si f3rS s3 fie miscatS de plinsul meu, a zis : Cind te-am vazut trist si inlScramat, am Inteles imediat cS esti nefericit si exilat; dar .nu sliam cit de departe iti este exilul, dacS nu-mi aratai prin cuvintarea ta. N-ai fost alungat asa de departe de patrie, ci tu te-ai ratacit si, daca preferi sa te socoti alungat, tu insuti mai degraba te-ai alungat. Pen- tru c& nimeni n-ar fi avut as.upra ta acest drept. Daca-ti amintesti in ce patrie a trebuit sS te nasti, ea nu e condusa de un guvern popular, ca odinioarS Atena, ci are un singur conduedtor, un singur rege 43 care se bucurS de inmultirea, nu de imputinarea cetatenilor, pentru care 11-' bertatea insemneaza conducerea dupa ordinele lui si supunerea fa|a de jus ti tie. Sau nu cunosti acea lege foarte veche a tfirii tale, conform, careia nu poate fi exilat cine a preferat sa-si fixeze domiciliul pe pamin- tul ei? Cel ce se gaseste intre zidurile si Jntariturile ei n-are nici o teams ca o sS fie exilat ,- dar oricine a-ncetat de a voi sfi locuiasca in ea, InceteazS in acelasi timp si de a se bucura de drepturile ei. Astfel,: nu ma impresioneaza atlt infatisarea acestui loc, cit a ta, si nici peretji bibliotecii impodobiti cu fildes si vitralii nu-i caut mai mult decit sa- lasul mint-H tale, in care am asezat cindva nu c&rtf, ci ceea ce face pretul cSrtilor, ideile cSrtilor mele. Cit despre activitatea ta pentru binele obstesc, ai spus lucruri ade- vSrate, dar pufine fata de multimea faptelor tale. Despre cinstea ta, 43. Reproduse in greceste, doua frinluri de vers din Iliada, II, 294 sq. (cele .-subliniate) : Ran e cind domnii sint raulti. inxaiai uruii $& lle-ntre oam&ni Potuncitor si sWpln, numai cine primi de la Zeus .Schiptru, putere si. legi de care s-asculte supusii. (Trad, a Murnu) ^IKGtlEagJB FILOZOFDBI 75 ca «i despre netemeinicia acuzatfOor ce ti s-au adus« ai ammtit lu- cruri cunoscute de toti. in ce priveste crimele si muiciuuile denunta- torilor tai, drept ai socotit ca nu trebuie amintite decit pe scurt. fiindca e le s.e vor face cunoscute mai bine si mai rodnic prin gura multimii, C caT& tine minte toate. Ai infierat cu vehementa atitudinea senatului ne- ckept. Ai suferit, de asemenea, si din cauza acuzatiei adusa impotriva m ea si ai plins chiar de daunete reputatiei mele ranite. Apoi durerea , a 5 -a inflacSrat Impotriva soartei si te-ai plins e3 rasplata nu este cin- tarita dupa merit si, in sfirsit, ai exprimat juruinte unci Muze infuriate, cerind ca acea pace care conduce cenil sa conducS si pamintul. Dar fiindca multe sentimente te apasa greu si pentru ca te trag in toate par- tile durerea, minia, tristetea, cum esti acum la minte nu-U stnt Inca prielnice leacuri tari« . Astfel, ma voi folosi de medicamente mai usoare citva timp, pentru ca partile care s-au intarit In tumori, dm cauza dtferitelor perturbajli. sub atingerile mele blinde sa se inmoaie, pentru a putea primi medicamente mai energice. POEZLA VI Cel ce-n brazda neagra s-a-ncrezut $i semanatura a facut Cind e Caucerui apropiat Mult de Phoebus si infierbintat De credinta-n Ceres amagit, Spre stejari sa mearga-i nevoit. Niciodata pentru-o viorea In paduri de purpura nu sta. Cind cimpia suna de Aquiloni, Ce se involburS In mari cicioni, Cu avide miini nu cauta StruguTi sa culegi primavara. Daca vrei sa ai pe saturat, Toamna mai degrabS ti- a 1Ssat 4T Intre faptele cu care Boethius se mindreste este si acela de a fi voit.sS saWeze senatul (V, mat sus, proza TV). nepricepuU . 45. Plutarch, Consolalio ad ApoIIoiuunt «Ba . : .«Chwr cei m a ■"*?■ * rtlntre medici nu aplicS deindatS grSmada de medicamente peste o tumo^e a aintStoan de singe stricat, cJ asteapta ca tumomea care s-a m sa se mow de' la sine prin coacere, liiud unsa usor pe din afarft ^.™?*« m f ^liiffit «va ciupa- ce timpul, prin caie toate de ofccei ajung la mat »™» te , a J?i a ISet«iuof. din aceasta calamitate si alectiunea suJletulfli tau pare a dut a ^ oru l P 1 '^ n ' ln ! am socotit ca-mi voi face daloria daca. pentru a te consola, *^ 1 ^gT^e durile potrivite. prin care si durerea ta s5 se rmesoreze s» aceste ttnaian jaw..- $i desarte sS dlsparSe, 7fi BOBTKJUS. Bacchus ciarul sau eel prefuit. Fiecarui timp i-a rostuit Dumnezeu anume-nsarcmari ; Nu vrea sa se faca rastumari Ordinii ce-odata a fixat. Daca-aceasta cate a lasat Si grabeste mersul rinduit, N r u ajunge la un bun sfirsit, PROZA VI — Imi vei ingadui, asadar, mai intli s& ating si sa incerc prin citevjfcj intrebari starea sufletului tau, ca sa-mi dau seama ce fel de ingrijij-s ti se cere ? — Intreaba-ma cum iti place ceea ce vrei, zic eu, fiindca i{i veil raspunde. I: ~4 — Socotesti, zise ea atunci, ca aceasta lume este condusa de Itt- timptarea oarba, fara ordine si fara tfnta, sau crezi cS exista in ea oM con du cere rational a ? — Dar, raspund eu, in nici un chip n-a$ putea intelege cum ce ce este atit de bine organizat poate fi condus de intimplarea oarbfii dimpotriva, sint sigur ca Dumnezeu conduce opera Sa ca un interne^ ielor, si n-a existat nici o zi in care sa ma departez de acest adevar. ../ — Asa e, zice ea ? caci chiar aceasta ai cintat in versurile tale, puiin inainte si ai deplins pe oameni ca numai ex sint lipsiti de ocre*j tirea divina. De celelalte nu te indoiesti ca nu sint conduse de o rati divina. Insa vai, tare ma mir pentru ce suferi, daca stai pe un temei* asa de sanatos de gindire. Dar sa cercetam mai adinc ; nu stiu ce lij*| seste sufletului tau exilat. Spune-mi, fiindca nu te indoiesti ca lume^! este condusa de Dumnezeu, stii cum o conduce ? ...; — Abia inteleg sensu] intrebarii tale, zic eu, dar sS mai pot ras-l punde si ce voiesti tu ! '.-■;' Oare mi se pare mie, sau iji lipseste ceva prin care, ca pri#: spartura unui zid de aparare, a patruns in tine morbul ratacirii ? Sptt* ne-mi, ftf amintesti care este sfirsitul lucrurilor si care este finalitatea catre care tinde Intreaga natura ? — Stiam, zic, insa durerea mi-a paralizat memoria. ^.■^l^tfBiii^^^,-^;^.-. — MfNOltEftll-K KLOZOFffil 77 — Dar de unde pureed toate, stii ? — Stiu, zic, si am raspuns c& exists Dumnezeu. — $i cum se face ca tu, cunoscind inceputul, nu cunosti finele lu- crurilor? Este drept, are tulburarea sufJeteasca acest caracter, aceasta forta sa poata zdruncina pe om, dar nu poate sa-i rastoarne si sa-1 ^ezradacineze. In intregime. As vrea sa-mi raspunzi si aceasta : daca-ti amintesti ca esti om. — Cum sa nu-mi amintesc ? raspund eu. — Ce este omul ? Ai putea sa-mi spui ? — Oare aceasta ma intrebi, daca stiu ca este un animal rational ^i muritor ? 4 * Stiu si declar ca aceasta sint. — Si nimic altceva nu mai stii ca esti ? — Nimic, zic eu. ■ — Acum cunosc, zice, o alta cauza foarte insemnata a bolii tale : ai incetat de a sti ce esti tu insuti. De aceea am descoperit complet si cauzele bolii tale si drumul de a capata vindecarea. Desigur, ti-ai pier- dut cunostinfa si ai suferit ca esti exilat si despuiat de avere. Fiindca ignorezi care este sfirsitul lucrurilor, tu socofi puternici si fericiU pe oa- menii de nimic si pe cei nelegiuiti ; iar pentru ca ai uitat cum este condusa lumea, ti se pare ca aceste schimbari ale soartei se petrec fara nici o conducere : acestea sint cauze mari, nu numai de boala, ci si de pieire ; dar sa multumesti autoiului vindecarii ca natura nu te-a pa- rasit de tot. Avem gateje foarte bune pentru a aprinde focul mintuirii tale : parerea ta justa despre conducerea Iumii, faptul ca o crezi supusa nu intimplarii oarbe, ci ratiunii divine ; asa ca sa nu te temi deloc, pentru ca ti-ai capatat caldura vietii din aceasta foarte mica scinteie. Dar pentru ca nu e timpul inca pentru leacuri mai tari si fiindca min- tea omeneasca are aceasta insusire naturala, ca ori de cite ori respinge ideile adevarate le primeste pe cele false, din care se na§te intunericul ratacirilor si tulbura acea intuitie justa a reaiitatii, voi incerca, pentru un moment, sa-ti linistesc sufletul prin leacuri u§oare, pentru ca, dupa ce se va fj imprastiat intunericul pasiunilor inselatoare, sa poti recu- noaste splendoarea adevaratei lumini, 46. Boethius, In Porphirium W, 4: «DacS at unit ceea ce e muritor cu ceea ce e rational ai facul pe om». Cf. ?i Plutarch, Ad Apoltoniunt, IJ6 b. 7B BQETHIU& poezia vn Stelele, norii Cind le intina, N'u pot sa-mprastio Xici o lumina. Daca Austrul Marea o biciuie, Valuri dezlantuie, Unda senilis, Zilei asemenea, Repede-o tulbura Milul ce clocote, Stavila ochiului, Furie valului. RIul pe cale, Pina fn vale, Vine din. munte ; Des il opreste AprigS punte, Slinci ce se naruie. Si tu gindeste : Daca-adevarul Vrei sa stii limpede, C&ile netede Sa -ti se-ntinda, Teama alunga-U Si bucuriile, Ca si nadejdile, Ca si durerile ,- Ele cind bintuie, Mintea se-nlajrtuie, Si se intuneccL , MlNajjEarCE FtLOzcwiKi 85 POEZIA III Pc cer cind Phoebus a-nceput sS verse Din caru-i purpuriu lumina 8S , Pier stelele, palind cu raze sterse, In zarea cea de soare plina. Cind s-a-nrosit de ilori de prim 3 vara. Dumbrava-n calda adiere, Austrul bate, nori incep s-apara Si de pe craci podoaba piere. Sub cer senin, cu-ntinsuri nemiscate, Adesea marea straluceste, A_des furtuni, pe valuri inspumate, Turbatul Aquilon stirneste. Cind toate-n lume n-au statornicie, Cind neintrerupt sint trecatoare, Sa crezi in mincinoasa bogatfe, Sa crezi in bunuri pieiitoare ! Statornica in lege, pe vecie, E doar a lumii nestatornicie. PROZA IV Atunci eu : «Adev3rate lucrari», zic, «imi amintesti, o hranitoare a tuturor virtutilor, si n-as putea tagadui mersul foarte repede al pros- peritatii mele. Aceasta ma arde mai rau cind mi-aduc aminte, caci in toaiS impotrivirea soartei, partea cea mai grea a nefericirii este sa fi fost fericit». — «Dar», zice ea, «chinul, pe care il ispasesti pentru greseala jude- catii tale, n-ai avea dreptul sa-1 pui pe seama imprejurarilor, Daca te impresioneaza acest nume go! al fericirii intimplatoare, poti socoti im- preuna cu mine de cit de multe si de mari bunuri esti imbelsugat. Asa- dar, daca ceea ce tu posedai mai pretios in tot ce este Iegat de soarta ta ti s-ar pastra in chip miraculos intact !}i ne$tirbit, ai avea dreptul s& acuzi nenorocirea, cind ai tot ce e mai bun? Socrul tau Symmachus, acea podoaba de pre| a neamului omenesc, este inca in puterea vietii Si — ceea ce ai cumpara cu pretul vietii daca n-ai fi slab — , b3rbat facut in intregime din Intelepciune §i virtuti, nu se ingrijeste de sine, ci sufera din cauza nedreptatilor de care ai fost lovit. Traie$te sofria ta^ cu spirit ales, cu o distinsa caratie si delicatete sufleteascS §i, ca sa 65. Carol lui Phoebus- Apollo este, dupS Jegenda, tras de 4 .cai* fiecare avln- du-si iunctia aratata de niune: Pyrous (foe. caldura), Eous (luroina), Ethoa (carft arde) si Phlegon (care aprinde). as aoETHrcis ex prim pe scurt toate calitatile ei, asemenea tatalui sau ,• traieste, zic, si, urind aceasta viata, nu respira decit pentru tine ; in sfirsit, singurul fapt prin care conced ca fericirea ta sufera, ea se mistuie In Iacrimi §i durere de dorul tau. Ce s3 spun despre fiii tSi, fosti consult in care, pe cit le permite virsta, straluceste icoana tataiui si a bunicului lor ? Asadar, fiindca grija principals a muritorilor este sa-si pazeasca. viata, o, ce fericit ai fi daca U-ai cunoaste cele bune ale tale ,5fi tu, care ai la indemina cliiar acum destule comori, de care nimeni nu se Indoieste ca sint mai scumpe dec it viata. De aceea, usuca-tf lac rim tie ; soarta nu v-a urit pe to|i pinS la unul si nici nu s-a abStut asupra ta o furtun& prea puternica, fiindca £(i sint bine prinse ancorele, care nu IngSduie sa-ti lipseasca nici consolarea in prezent, nici speranta in viitom. — «Si rugaciunea mea este», zic, «ca ele sa stea prinse, cSci atit timp cit ele vor rezista, orice s-ar Intimpla, vol fi salvat. Dar vezi cit am pierdut din podoabele mele». — «Atunci am progresat ni|el», zice ea, «daca nu te neinultumeste intreaga ta soarta. Insa nu pot suporta moliciunea ta cind te plingi cu atita neliniste si intristare ca lipseste ceva fericirii tale. Cine are o feri- cire atit de complete, incit sa nu fie nemultumit intr-o privintS oarecare de calitatea ei ? Nelinistea este conditia bunurilor omenesti > ele nici nu vin odata toate, nici nu ramin neschimbate. Unul e plin de avere, dar ii e rusine ca n-are singe nobil ; altul e cunoscut fiindca este nobil, insa, in lipsa de baaxi care-1 strimtoreaz3, ar prefera sa fie necunoscut. tJnul, avind si una si alta, isi deplinge viata de celibatar ? altul a facut o casa- torie fericitS, dar, fiind fara copii, stringe avere pentru mostenitori strami ; altul, cu destule odrasle, lacrirneaza intristat de greselile fiilor Si fiicelor sale. De aceea nimeni nu se poate impaca usor cu conditia soartei sale ,• cSci In toate exista ceva necunoscut de eel fara experienta, dar de care eel cu experienta se ingrozeste. Adauga ca sensibilitatea celor mai fericiti oameni este foarte delicate si, daca n-au toate la or- dinul lor, neobisnurtf cu nici un fel de nenorocire, cad sub loviturile cele mai usoare ale soartei ; atit sint de neinsemnate imprejurarile care impiedica pe cei fericiti sa atingS culmea fericirii lor. Cit de mulU s-ar crede vecini cu cerul, daca din ramasijele soartei tale i-ar atinge si pe ei o parte minima ? Chiar acest loc, pe care tu-1 numesti exil, pentru cei care-1 loeuiese este patrie 67 . 66. Vcrg. Georgice It, 458 : «0, prea fericirii agricultorl, daca si.-ar cunoaste bunurile lor !». 67. Plutarch, De exilio, 600 a : «Cred ca nil stnl multi sardinieni care sa nu doreasca sS piece in exil cu averile tale si care sfi li se para" c& s-a IScut foarte bine cu ei, dacS astfet le este dat mat degraba sa traiasc5 ttitre strain!, decit fixatf acasS, asemSnatori broa?telor testoase, sa n-aiba nirnic bun decit si traiasca fara" grijS». OSerkfilMa6&,}H MlXGIIERILE FH^JZOrrEI 87 Este nenorocire aunt a i ceea ce consideri ca atare si. dimpotriva. orice soarta este fericita cind este suportata de un suflet stapin pe sine 68 . Cine este acela atit de fericit incit sa nu doreasca a-si schimba starea in care se gaseste, cind st-a pierdut stapinirea ? De cite emaraciuni nu e strop ita dulcea?a fericirii umane ! Chiar daca ar parea placuta pentru eel ce se bucura de ea, n-ar putea totusi s-o opreasca de a pleca atunci cind vrea ea. Se vede 1 impede deci cit de slaba e fericirea lucru- rilor pieritoare, care nici nu desfateaza in intregime pe cei lipsiti de cumpet. De ce, a§adar, o xnuritori, cautati in afara o fericire care se gaseste in voi ? Ratacirea si nestiinta va intuneca. Iti voi arata pe scurt punctul de cSpetenie at celei mai inalte fericiri. Ai ceva mai prejios decit pe pe tine insuti ? Nimic, vei spune ; asadar, daca tu vei fi stapin pe tine, vei poseda ceva ce nici tu n-ai vrea sa pierzi vreodata, nici soarta n-ar putea sa-U rapeasca. Si, ca sa-ti dai seama ca nu poate exista fericire in aceste lucruri fntimplatoare, asculta. : Daca fericirea este supremul bine a I unei fiinte ce traieste conform ratiunii si daca supremul bine nu e ceva care sa poata fi rapit, fiindca este Intre cele dintii care nu pot fi rapite, este clar ca instabilitatea soartei n-ar putea duce la dobin- dire a fericirii, Apoi, eel ce este furat de aceasta" fericire nestatornica sau stie, sau nu stie ca ea este schimbStoare. Daca" nu stie, ce fel de fericire poate exista intr-o ignoranta oarba? lar daca stie, mereu se teme sa nu piarda ceea ce stie ca poate fi pierdut r de aci o continua ingrijorare care nu-i ingaduie sa fie fericit. Sau poate, daca a pierdut aceasta fericire, socoate ca nu trebuie sa se mai gindeasca la ea? Chiar prin aceasta e un bun pieritor, fiindca i se poate suporta pierderea cu seninatate. Dar pentru ca si tie., pe cit $tiu, U s-a lamurit si intiparit in minte prin foarte multe probe ca sufletele oarnenilor nu pot fi in nici un chip muritoare si fiindca e clar ca o fericire intimplStoare se sfir- seste cu moartea trupului 69 , este neindoielnic ca, daca moartea poate rapi aceasta fericire, max mult, tot neamul omenesc cade in nenorocire la termenul mortii. Daca stim ca multi au cautat fericirea nu numai In moarte, dar chiar In chinuri si suferinte, cum ne-ar putea face fericiti viata cind e prezenta, daca ea nu ne face nefericiti cind s-a sfirsit ?». 63. Seneca, Bpist. I, 9, 20, Ad. UicUium: «Dac5 (zice Epicur) cineva : ™..«^ multuimt de averea sa, poate' sS fie stapmnl Iumii Intregi. tot sarac e»>. iau, aaca ti se pare mai bine altiei spus (intereseazS de altfel continutul, nil I™); cel « nu se crede fericit este un nenorocft, ■ chiar daca porunceste lumii p-regi. v&, ca sS stii ca aceste idei sint obstesti, fiiadeS le-a rostit In pnmui rtnda riatura vei gasi Ja un poet comic aceasta vorba : «Nu este fericit eel ce nu se crede astfel*. 69. Teme platonice si stoice: '■ BOETHIUS POEZIA IV Cel care vrea s8 aiba" casa tare, Zidita trainic si prevazator, Sa fie sigur, fara-ngrijorare, Cind bate Eurus rasunator, Sau chiar cind marea este in furtuna, Se va feri de rmntele stincos, Cu. virfuri ce de trasnete rasunS St de nisipul eel alunecos. Caci Austral fl bate cu putere Pe unul, fiind expus necontenit, lar cestuilalt ii e cu neputere Sa tina temelie de zidit. Fugind de soarta cea periculoasa A unei locuinte de placeri, Ai grija de ift construieste casa Pe o uroila stinca. Cu puteri Oricit de mari va bate vint pe mare, Pe naufragiafi Inspaimmtind, Tu, linistit si f5ra-ngrijorare, In casa ta, ca-ntr-o cetate stind, Iti veti gusta o dreapta bucurie, Dispretuind a cerului minie 70 . PROZA V Dar fiindca acum te patrund leacurile arguraentarii mele, cred c3 a sosit momentu! sS ma folosesc de allele ceva mai puternice. Caci, haide, chiar daca" darurile soartei n-ar fi nestatornice si de moment ce este in ele care sa" poata deveni vreodata al vostru. sau sa nu-si piarda prejul, daca este privit si cercetat mai de-aproape ? Oare bogatiile sint pretioase pxin natura voastra sau a lor? Ce vrei mai degraba, o gra- inada de aur, sau una de monede ? Stralucesc insa mai bine cheltuin- du-le, decit gr3madindu-le r daca intr-adevar lacomia face pe oameni uriti, iar dSrnicia, straluciti. Daca nu poate ramine la fiecare .ceea ce se transmite la altul, banul este prep-OS atunci cind, trerfnd la altii prin damicie, Inceteaza de a mai fi posedat. Si iarasi, daca sint strlnsi la unui singu x to|i banii din Iume, aceasta ii face pe ceilalti lipsiti , si daca 70. Cf. Seneca, Thyeste 111, 447 : «Dar nid o team* j fira anne casa niea es te in sigurania ?i, to simplitate, mi bticur de o liniste des«Vtrsit&.. . . WCTGIIERILE MLOSMTW 89 aceeasi voce umple deopotriva urechile multora, atunci bogajia voastra nu poate trece la mai multi, decit impartita ; si, cind se petrece aceasta, in chip firesc ii sSraceste pe cei pe care ii paraseste. O, inguste si de- sarte bogatii, care nici nu pot fi stapinite toate de mai multi, nici nu vin la unul fa"ra sa saraceasca pe ceilalti ! Va atrage privirile stralucirea pietrelor pretioase ? Dar daca e ceva ales in aceasta splendoare, ea apartine pietrelor, nu oamenilor ; ma mir foarte mult ca oamenii admira pietre. Fara miscarea sufleteasca si or- ganizarea corporala, ce ar putea fi pe drept frumos pentru o fiinia in- sufletita si rajionala ? Aceste pietre, chiar daca au oarecare frumusete prin opera lucratorului si prin distinctiunea lor, totusi, ele gasindu-se mai prejos de demnitatea voastra, in nici un caz nu pot merita admira- lia voastra. Vfi incinta frumusetea ogoarelor ? De ce nu ? Este o parte frumoasa a unei opere foarte frumoase, Asa ne place uneori fata linistita a mariu admiram cerul, stelele, luna si soarele ; este legat de fine ceva din acestea? Indraznesti sa te glorifici cu splendoaxea vreuneia din ele? Nu cumva ca te impodobesti s'mgur cu flori de primavara, ca rodnicia ta pirguieste aceste fructe de vara ? De ce te lasi rapit de placeri de- sarte, de ce imbratisezi bunuri straine ca si cum ar fi ale tale ? Niciodata soarta nu va face sa fie al tau ceea ce natura lucrurilor a facut strain de tine n . Fara tndoiala, roadele pamintului sint destinate hranei fiin- telor vii ; dar daca, ceea ce este destul pentru natura, voiesti sa-i im- plinesti cerintele, n-ai pentru ce sa ceri belsugul soartei. Natura se multumeste cu pufin si de mica importanta §i, daca vrei sa-i silesU satietatea cu lucruri de prisos, tot ceea ce ii vei da va fi sau neplacut, sau vatamator 72 . Atunci socotesti poate frumos sa stralucesti prin haine felurite. Dar, daca infatisarea lor este frumoasa, voi admira sau calitatea stofei, sau priceperea lucratorului. Sau te face fericit lungul sir de servitori?" Daca sint rai, vor fi pentru casa o sarcina periculoasa, si pentru stapin dusmani; iar daca sint cinstiti, cum vei numara cinstea unul strain intre bunurile tale? Din acestea toate se dovedeste ca nu e nici un bun cu adevarat al tau, din cele pe care le socotesti ca ale tale. DacS nu exista in ele nici o frumusete demna de a fi doxita, pentru ce s5 suferi ca le-ai pierdut, sau sa te bucuri ca le ai? Iar daca prin natura 71. Seneca, Ad. Matclam, 19, 5: nSoarta nil poate pastra ceea ce natura a- parasit si nu poate II nenorocit eel ce nu mai esista». . *_*„*,» 72. Cicero, Tuaculane V, SB— 89 (cap. 31—32): «Cine nu se teme de ■ sSricie f Totusi numai lilozoiii nu se tern de ea. Iar el (Epical) cu ctt de putin ee muiw- meste ! Nitneni n-a vorblt mai mult decit el despre cump4tare». 90 BOETHIUS lor sint fmmoase, care este merit ul tau ? Eie ar fi fost placute prin ele insele, independent de bunurile tale. Caci sint pretioase nu pentru ca au venlt Jntre bogStiile tale, ci pentru cS pareau pretioase ai voit sa le numeri in rindul bogajiilor tale ~ s . Dar de ce doriti 51 chemati norocul cu atita zgomot? Caufati, cred, sa aluugati saracia prin avere. Ajungetf Insa ]a un rezuilat contrarl fiindca este nevoie de mai multe ajutoare, pentru a pastra varietatea unor obiecte pretioase, si este adevarat ca cu cit cineva are mai mult cu atit are nevoie de mai mult si ca, din contra, au nevoie de foarte putin cei ce-si masoara avuturile dupa nevoile naturale, nu dupa ntul- timea ambitiilor 74 . Dar voi n-aveti in voi nici un bun propriu, de sintetf nevoid sa cautati bunurile voastre in lucruri straine si departe de voi? Asa s-a rasturnat ordinea lucrurilor, incit o fiinta cu adevarat divinS prin ratiunea sa sa creada ca nu poate. straluci prin altceva decit prin posesiunea unor obiecte neinsuflejite ? Celelalte finite sint multumit© cu ceea ce au, dar voi, desi asemanatori lui Dumnezeu prin mintea voastra, cautati totusi podoabe pentru natura voastra distinsa in lu* cruri de nimic si nu mtelegeti ce insulta aduceti Creatorului vostru. El a voit ca neamul omenesc sa stea mai presus de toate fiinteie pamln- testi; voi coboriti demnitatea voastra mai prejos de orice. Daca se admite ca orice bun e mai prejos decit posesorul lui, clnd voi judecatt ca cele mai neinsemnate lucruri sint bunurile voastre, prin aprecierea voastra voi fnsiva va punetf mai prejos de ele. Si pe bun drept. Fiindca aceasta e conditia naturii umane, ca numai atunci sa stea mai presus de celelalte lucruri, clnd se cunoaste pe sine; totusi, ea s-ar coborl mai prejos de celelalte animate, daca ar Inceta de a se cunoaste. Pen- tru animate, a nu se cunoaste pe sine e o stare naturala ; pentru oa- meni devine denaturare. ^ ^ Cit de mare este aceasta gre?eala a voastra, voi, care socotitf ca poate fi impodobit ceva cu podoabe straine ! Dar aceasta nu se poate intimpla?. caci daca un obiect straluceste prin lucruri imprumutate, sint admirate tocmai acelea care sint imprumutate, iar ceea ce este ascuns si acope- rit de ele se mtareste si mai mult in uritenia sa. Eu spun, insa, ca nu poate fi bun ceea ce aduce posesorului sau neplaceri. Oare mint ? Nu. atit il 3 '/^?l fr - 5 , ? , (S( ??' m .- 3 ,' 25 + P °P- °^ rft - 666 > ; "T'erinrea nu c«nsta ?«Mmn>^ ™P *>»K cu haine straiucitoare nu pare a da cuiva fericirea ; caci se «* v-f « ^ - Ce ' " evr * dnlci ..de nimic. cind soarta te da stare si bunuri materials, riLi „/L„ ,t!?" lt L admira1a - lnf5ti¥area lor decit Gi in 5'« si aceasta este mai rau ciecit once». (Weinberger, p. 33). . ,,. , ?4 -. A - Gellius, IX, 8: «Desigur ca e adevarat ce-au spu's tnteteptfi, observtnd viata -. jt cei care au matte sJnt lipsiti de mujte».- Hor'atios, Ode IV, IX, 5 : „Si nu numesti fencit pe eel ce are mult*. 'MlNGtlSEU&E STXOZOS1BI 9! vei spune. Dar bog&tiiie prea adesea au facut rSu posesorilor '» daca, cei mai rai, si cu atit mai mult doritori de ceea ce este at altuia, se socotesc foarte derrmi pe ei, care au tot aurul si pietrele pretioase existente. Asadar tu, care acum esti chinuit de teama loviturilot si a pumnalului, daca ai fi intrat pe calea acestei vieti calator, fara sa ai nimic cu tine, ai cinta hi fata tSlharilor™. O, prea strSlucita fericire a bogaUilor pieritoare, pe care, de liidata ce ai dobindit-o, ai incctat de a mat fi fara grija ! POEZIA V 7T In vremea de-altadata fericiti, 5i pe manoase tarini multumiti, C-o viata fara lux molesitor, Obisnuiau s-alunge foamea lor Pe-atuncea oamenii cu gbinzi usoare. Ei nu stiu ca miere curgStoare n S-amestece in al lui Bacchus vin. Nici sa culunde-n tyrian venin 79 Straiucitorul fir al serilor M . Aveau pe iarba somn odthnitor, in riuri bautura satioasa. Sub pini inalti o umbra racoroasa. Pe mare omul nu se avinta w , 75. Aristotel, iragm. 57: ^Ceior ce stau tau cu sufletui nici tanfatarea, njj ?r«musetea nu le este dintre bunuri, ci, cu cit boggle incep mai Inilontor, cu atit mai grav si mai rau ranesc pe cei ce le-au cistigat». 76. Cf. Juvenal, X, 21 sq : De faci un drum in timpul Tsoppi ?i daca ai cu tine hiata Putin- argintaiie buna, mereu de sabie sau teapa Ai sa te temi si tremura-yei. chiar cind o trestle, pe apa, !si miscS umbra te fata lunii j in schimb drumetul far-de-avere fi cinta hotului in fata. ^ l ^ Mar , nescu) 77. Fxumusetea ?i fericirca viejii simple si patriarhate ail fost clntate de cei mai multi dintre poetii vechi, ca Tibul, Hbrathi. Ovidiu, Seneca « c - . 78. Se serveau comesenilor vin si miere, pe care 51 le amesrecau titcare dUpa 79. a p'urpura de Tyr ; la Inceput culoarea purpurei se scotea din c-trava unei iCO,C B0. Serii, poporul din India de rasarit care fabrics s| «pwt« LJ^f" 1 ^ /£ cbime. (Viermele de matase, in chinezeste serh, a trecut 91 m grece? te ser » l»liDe9te sericum - matase ? serica - stole saa vesnaate de mfitase. Asttel se explici etimolugid termenului modem de sencicultura). 81. in legatura cu navigatia, cf. Vergiliu, Baeollce TV ; Tibul. SlegJI I, v I Ovidin, Metamor/oze etc. 92 BOETH1U* \'ici dupa ireburi inca nu mergea Sa vada, ca un oaspe, tarmuri noi ,- Pe-atunci tacea trompeta de r*uboi - 3 Si singele varsat de ura grea Temute arme 53 inca nu pato. De ce voia grozava nebunie Sa poartc armele cu dusmanie, Cind ramie ce le pricinuia RaspJata singelui nu aducea ? O, de ne-am putea intoarce-odata La obiceiurile de-altadata ! Dar dragostea febrila" de-a avea Decit al Aetnei foe este mai rea. Vai, cine-a fost eel ce a dezgropat Intii bucaft de aur blestemat $i-aiitea pietre pretioase care Ne-aduc pericole si-ngrijorare ? M PROZA VI Dar de ce sa discut despre demnitSti §i despre putere, pe care voi, necunoscatori ai adevaratei demnitati si puteri, ie ridicati in slavi ? 35 Daca ele au ajuns la cei mai necinstiti, ce nenorociri au adus incendiile provocate de eruptia flacarilor Etnei, sau potopul ? Desigur, dupa cum cred ca-ti amintesti, puterea consulara ce fusese inceputul libertatii, ., f;. E1 ogi"I pScii, cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin, Octavia, 390: delu «. ° menesc nv cun °a5te razboaiele, nici freamatele ucigatoare ale trimbitei #»«*!?«•? J 6 *' at Y£j™ a P aratul critic aI l«i Weinberger, p. 36. gSsim : «arjna W £m„ h- ^SP^' ^'.P- 19 "■ ^ FatS cu ideea am ad °P tat In traducere lectjunea urma air, i codicele W (Mainhingensle bibliotbecae Wallersteinianae). ( «i„™ . - .xi dlus ' Me,omo «°ze 1. 140: «Sint dezgropate din pSraiat bogatiile atf- icuoare ja r »*i 'ac o glorie nesocottta ji desarta daca atunci cind ^ ^1 °°9 a V Uo / , sau ran 9 u l magistratnrilor, sau o situate mai InaltS in stai, on onorurile si gloria i-.an ridicat putin, amenint£ si insQlta' pe cei mici, neqindind cu de nestalormca si alunecqasS este soarta„.». MintemBsnjE rnjozormx 93 din causa mtndriei consulilor ", au dorit s-o Mature stramosii vostri care, din pricina aceleiasi mindrii, inlaturasera din stat mai Inainte Puterea regala 87 . Iar daca, ceea ce se intimpla foarte rar. onorurile sint incredintate color cinstiti, ce altceva este de admirat la ei decit pro- hitatea cu care-si fac datoria? Asa se face ca nu virtutile cresc in c-onsidcratie prin titlu. ci titlul capata o aureola mai stialucitoare prin virtutile ceiui care-I detine. Dar care este aceasta putere stralucitoare si dorita de voi? Nu vedeti. fiin *e pamintesti, cui vi se pare ca porunciti? Daca ai vedea acum intre soareci pe unul arogindu-si dreptul si puterea de a conduce pe ceilalti, ce ris te-ar cuprinde ! Sau daca privesti corpul, poU gasi ceva mai slab decit omul, pe care adesea il ucide intepatura unei mus- culite, sau a unui vierme intrat in intestine? Dar asupra carei parti din ora poate exercita cineva vreun drept, daca nu asupra corpului si asupra a ceea ce este mai prejos de corp, vreau sa spun asupra averii sale? Vei putea comanda ceva unui suflet liber, vei Jndeparta vreo minte staoina pe ratiunea sa de la linistea-i proprie?88 Un tiran credea ca va constringe prin chinuri pe un om liber 89 sa denunte pe niste tovaragi intr-un complot indreptat Impotriva sa. Acesta insa si-a muscat limba si, scuipind-o din gura, a aruncat-o in fata tiranului Infuriat. Astfel, chinu- rile pe care tiranul le socotea element de cruzime, barbatul intelept le-a facut element de eroism. Dar ce rau putem face altuia, fara sa ne temem ca ni-1 va face si noua altul ? Legenda spune ca Busiris" care, de obicei, i 5 i ucidea musafirii, a fost ucis de oaspetele sau, Hercule. 86. Aiuzie la IcstUutia decern virilor, creata la 451 l.d.Hr., pentru a redacta leg! scrise. 87. Ultimul rege roman. Tarquinius Superbus, a fost alungat la 509 l.d.Hr. 88 Cf Seneca, De benefic/is, III, XX: «Daca-si inchipuie cineva c8 omul in mtregime poate fi supus sclaviei, greseste , partea cea mai nobila din i noi se sastrage acestei conditii. Numai corpnrite sSnt supuse si In propnetatea staptoulm , spiritul isi are dreptul saa propriu, e attt de liber si de pita de miscare ^ mcit nici nu poate fi tinut in tnchisoare, ntct nu poate fi opnt de a-si lua avtatunie sale pentru a se ridica sus in infinit in tovSrasia celor cere5ti». 89. Zenon din Eleea. Aitii cred ca e vorba de manful Anaxarh din Abdera. p^rtizan al filosofiei lui Democrit si victims a tiranului Nicocreon dm Cypra. 90. Busiris, rege al Eglptlllut, pentru a opri flagelul unei foamete care se abatuse peste tara lui, a ordonat, dupa sfatul unui gbicitor dm Cypru, sa se sa- crifice Stratnii care patmndeau in Egipi. Pe Hercule, insa, nu !-a putut saermca, deoarece acesta, ruplnd lanturile, a ucis si pe rege si pe bul acastma. »«o™?J greci combat verosimllitatea legendei dupa care ar fi esistat sacnliCu omenesti la egipteni. 94 BOETHIU» Reguius 91 a pus in lanturi mulU prizonieri de razboi cartaginezi, dar in curmd el insusi si-a dat mlinile sub catusele invingatorilor sai. A 5 a- dar, socotesti ca are vreo putere omul, care nu poate irapiedica pe altul sa-i faca ceea ce ar putea face el, la rindu-i, altuia ? Pe linga acestea, daca prin eie Insele demnitatile ar avea vreo va- loare innascuta si proprie, ele n-ar ajunge metadata in mina celor rSi • de obicei, nu se asociaza intre ele elemente potrivnice, caci nature respinge unirea contrariilor. Astiel, fiindca, fara indoiaia, prea adesea cei rai exercita functfuni inalte, e limpede ca prin natura lor nu sint bune cele ce se lasa sa fie insusite de cei rai. Aceasta este o judecata justa despre toate darurile soartei, care ajung din belsuq in miinile ce- lor nevrednici. In legatura cu acestea putem adSuga consideratia ca nimeni nu se indoieste ca e viteaz acela la care se vede bine vitejia si eel care are iutime e evident ca e iute. Tot asa muzica face pe muzicar^i medicina pe medici, retorica pe retori, caci natura lucreaza in directia care-t e proprie, nu amesteca intre ele elemente cu efecte contrarii si respmge pe cele care sint potrivnice. Dar nici bogatiile nu pot sa in- fringe o lacomie nemasurata, nici puterea n-a facut stapin pe sine pe eel pe care-1 tin strliis in lanturi de nedezlegat pofte vinovate si dem- mtatea IncredintatS celor necinslitj nu numai ca nu-i face demni, dar ii arata cit sint de nedemni. De ce asa ? FiindcS va place sa denumtfi cu nurne false Iucruri care sint in realitate altfel, a caror natura se vede usor dm efeclele lor ; asa ca nici bogatm, nici puterea, nici demnitatea nu pot fi numite pe drept astfel. In sfirsit se poate spune acelasi lucru despre toate aspectele soartei, in care nu exista nimic de dorit, nimic care sa aiba o valoare innascuta, care jiu se uneste cu cei buni tatot- deauna si care nu face buni pe cei ca care s-a unit. POEZIA VI *2 Stim lantul tot de crime pe care le-a comis : Orasu-n vilvataie, senatu! tot ucis. 51 dupa ce pe frate I-a omorit, pe mama A suprimat-o, fiara, miajindu-si fara teams tn singe corpul. Apoi, privind cadavrul rece, Fara sa verse lacrimi si fara sa se piece, Wis si trat«e ™ * r^nif ™ > m car1a 9'?« li ? s «cnt prizonier, Reguius a fost tri- todarat darl ZS," PSntrU ™ *Mmb de Prizonieri, jurSnd c i se va intoarce &3 ni, " "JEm* T 3 Zl^ lB VOr e5ua ' La Roma 5ns5 et « sMtuit pe compaltiotii s3i ta CartaoSa ™aJ ^ <*«*&****>* « "P*. respecttndu-si juramtatul? s" Inters Cicero in ^ oSij^ SV" 08 Ce3<>r mai g ' Gle chinuri ' P° ves «* lntte "ttU. de si Tacit'. TaW ° Ul Srozfivii'lor sSvfrsite de Nero 11 gasim zugravit complet de Suetonio jSlNatTERlLE FILOZOUSa 95 O frumuse|e stinsa a stat ca sa mSsoare 93 . Tinea acesta totusi sub sceptrul sau popoare Ce Phoebus le priveste cind, iSsarind din unde, Se-nalja, incalzeste si in apus s-ascunde, Popoare asezate sub nordul inghetat, Popoare ce de Notus, cind bintuie uscat, Sint arse ca nisipul eel zilnic incalzit. Dar fost-a-n stare- aceasta putere in sfirsit Prea groaznicului Nero s3-i schimbe nebunia ? Ah, cruda este soarta, cind sabia mirsava Nedrept se-mperecheaza cu groaznica otrava ! PROZA VII Atunci eu i-am raspuns : — «$tii tu insati ca ambitia raea a fost dominate foarte pu^in de Iucruri muritoare ; am dorit domenii de acti- vitate, ca sa nu-mi imbatrineasca fortele intr-o tacuta nelucrare», Ea a urmat : — «Un singur lucru este care su atraga mintile superioare prin natura lor, dar care n-au ajuns in primele rinduri prin perfectiunea vir- iiiiilor : dorinta de glorie si reputatia celor mai de seama merite pentru stat. Cit este aceasta nazuinta de desarta si de strimtS, judeca in chi- oul urmator. Tot globul pamintesc, dupa cum ai invajat din asironomie, fai5 cu spafiul ceresc, se stie ca ocupa abia un punct, adica, daca e r:omparat cu marimea universului ceresc, s-ar putea afirma ca n-are nici un spatiu. Si abia aproape un sfert din aceasta mica parte a lumii, pSmintul, este, dupa cum a eratat Ptolomeu, locuit de fiinte cunoscute de noi. Din acest sfert, daca excludem ceea ce ocupa marile, lacurile §i ciescrturile, abia mai ramine o portiune foarte mica pentru a fi locuita de oameni. Asadar, in acest minim punct dintr-un punct, inchisi si in- cercuiti, va ginditi cum sa va mariti reputatia, cum sa va face^i numele cunoscut? Dar ce are nobil si maret o glorie restrinsa in hotare atit de mici si de inguste? Adauga ca acest tare de scurta locuire este ocupat de rnulte nafiuni deosebite ca limbs, obiceiuri, fel de viata 94 , la care, din cauza greutatii drumurilor, diferentei de limba si lipsei de relatiuni intre popoare, nu poate patrunde nu numai numele oamenilor 93. DupS ce a fost ucisa" mama sa, Nero, venind sS-i vada cadavrul, se z£ce ea !-a privit obiectiv, admlrSnd sau criticlad, din punct de vedere estetic, diferile parji ale corpului. AdevSnal acestui fapt e pus tnsS la !ndolaia atit de Suetoniu, cit si de Tacit. 94. Cicero, Hortenstus 27/37; «Ctt se deosebesc oamenii intre el ca fire, do- "ni^e §i felul vietii Sntregi !» 96 DOETHiya luati In parte, da r nici macar al oraseior * In vremea lur Cicero, pre- cum el insusi spune undeva 96 , nu trecuse de muntii Caucaz numele statului roman, care era pe atunci mfloritor si temut chiar de parti si de celeialte neamuri din ace!e parti. Vezi, asadar, clt este de marginitS, cit este de restrfnsa gloria, pe care voi va muncitj s-o marifi ? i s -o rispinditf ? Sau unde nu poate s& pStrunda fairaa numelui de roman va putea sa ajunga gloria unui barbat roman? Ce sa mai spun despre fapiul c& obiceiurile, ca si institutiile diferitelor neamuri, se deosebesc intre ele, astfel ca ceea ce la unii se judeca demn de lauda, ia altii se socoteste demn de pedeapsS ? De aici rezulta ca, daca pe unui H des- fateaza proslavirea numelui, el n-are nevoie in nici un chip sa-si faca cunoscut numele la prea multe popoare. Fiecare va fi deci multumit cu o glorie rSspmdita intre ai sai si Iniauntrul hotarelor unui singur neam se va restringe acea prea stralucita nemurire a renumelui w Dar pe citi barbafi vestiti in timpui lor nu i-a acoperit uitarea din hpsa de scriitori ! De altfel, ce pot face scrierile Insesi, pe care le In- groapS, ca si pe autorii lor, departarea si mtunericul timpului ? VouS vi se pare ca" va" asigurati nemurirea, cind va ginditi la faima voastra de vntor. Daca, insa. cercetezi spatule infinite ale eternitatii, cum te pot! bucura de durata numelui tau ?*» De compari durata unui moment cu zece mii de ani, caci fiecare spatfu este limitat, un raport cit de mic tot exista intre ele, dar insusi acest numar de ani si orice multiplu ao*mx 97 aducea. Acela a xabdat putin si apoi, falindu-se cu acceptarea insultei, a zis : «Acum, 3n sfirsit, Sntelegi ca sint filozof ?»" Atunci el i-a raspuns muscator : «As fi inteles daca ai fi tacut». Dar de ce mai tin oamenii superiori — caci despre acestia e vorba . — care cauta gloria in virtute, de ce mai tin ei la renume, dupa dis- trugerea corpului prin moartea supreme? Caci daca, ceea ce conform principiilor noastre nu putem crede 1W , oamenii mor in intregime, nu este glorie aceea al carei posesor nu mai exista. Iar daca spiritul, cu adevarat constient de sine, scapat de inchisoarea paminteasca, se in- dreaptu liber spre cer, nu dispretuieste orice preocupare paminteasca, el, care, avind cerul, se bucura ca a scapat de pamint? POEZIA VII Acel ce cu infrigurare doar dupa glorie s-avinta wl §i-o crede eel mai mare bine ■ Priveasca cerul si pamintul cu toate ce le Invesmlnta §i sa le asemene cu sine ; Rusine H va fi de un nume, ce-a vrut pamintul sa-1 cuprinda, Fata de cer asa de mic. De ce din jugul mortii gitul doreste omul sa-si desprinda Cind moartea n-o Invinge nimic ? Oricit renumele pStrunde printre popoare departate $i e purtat din gur5-n gara, Oricit o casa straluceste, prin titluri mari si adrairate, In fata mortii o masura E pentru toti. Ea nu vrea glorii si farS vreo deosebire, Isc pe -Pabriciusl Ar fi mai u$or sa intorci soarele din drumul sau, decit- pe aces* roman din calea dreptatil si a onoarein. 105, Seneca, Agamemnon, 59 sq. ..-,.-.^M&i&lv»*L,:'*<:*.. MtUGtimVUB tTLOZOSTEI 99 POEZIA VIII Daca-n lume, pc vecie, Toate slau in armonie, Daca chiar celc opuse Sint la fixe legt sup use u *'; Dacfi Phoebus poarta-n car Zile albe de clestar, Phoebe tine nopt'ile, Hesperus chemfndu-le. DacS ale marii valuri Se opresc ritereu de maluri Si uscatul marginit E-ji hotare neclintit, Daca astfel sint legate, Cer. pamint si mare, toate Sint condusc de iubire im ; Far-a ei diriguire, Cele ce sint azi in pace In curind razboi vor face $i-ntocmirea lumii care In unire fiecare Azi o misca — o vor strica. Dragostea poale (inea Ncamurile-n sfinta pace ; Ea pe soti uniti ii face Si scumpi unul altuia. Ea dicteazS legea sa Intre prieteni. Fericiti, ■ Oameni, atunci o sa fitf, Cind din ceruri dragostea Si-ntre voi se va-ntrona. IOC. Martianus, Capeiia, 3, f ■■ . . «Cel care lerji strlngtnd in lanturi tamice semlnte «:are se lupta intre ele Si printr-o sfinta imbratisare incalzesti legaturi, Cati tmplete$ti eiementele unele cu allele, finest} sexele si credinta sub semnul Kdragostei». 107. Reminiscente din Banchetul si Timeul lui Plato, dupa care iubirca' este ca un demon ce are misiunea de a uni eiementele despreunate. CARTEA III PROZA I Ea isi terminase clntecul ; pe mine, insa, domic de a asculta, fru- musetca melodiei ma lasase inca fascinat si in reverie 10 ?. Dupa putin timp i-ara spus : — «0, neasemanata mingiiere a celor abatuti, cat m-ai xefacut su- fleteste, prin adincimea glndurilor si prin farmecul cmtecului tau; ptaa intr-atit, incit acum nu ma mai cred neinstare de a rezista lovitUr rilor soartei ! Astfel, de doctoriile despre care spuneai adineori ca sirit cam tari, nu numai ca nu mS tem, dar chiar le. cer stSruitor, . dornlc fiind sa ascu!t». Ea mi-a rfispuns atunci : — «Am simtit aceasta pe ctnd tu ascultai in tacere si incordare cuvintele mele. Starea ta sufleteasca am asteptat~o sj, ceea ce este mai adevarat, eu ti-am produs-o i cele ce urmeaza sint de asa natura, ca" Inteapa la gusts insa, dupa ce le vei primi Inauntni, se vor indulqi, Fiindca spui ca esti domic sS asculti, cu cita arddare te-ai mflacara daca ai sti unde vreau sS te due !». — «Unde ?» — intreb eu. — «Spre adevarata fericire» — raspunde ea — «Ia care viseaza sufletul tau, dar pe care tu, cu ochii stSpiniti de aparente, nu o poti privi drept in fata» 1( » 108. Cf. Plato, Protagoras 328 d -. «Dupa ce Protagora a sans acestea, si al- lele ca acestea, a Incetat cuv&rtarear eu, Insa, mult timp fermecat de cuvtntarea lui, il priveam tncS. domic s$ aud cele ce urmeazS». 109. In Republics lui Plato (tnceputul car^ii a VH-a) gasim celebra alegorie a pesterii, jjrin care Socraie aseamSnS pe oameni — prizonieri propriilor slmturi si prejudecati, neputrnciosi de a cunoaste esenta adevarului — cu niste captivi care, Snchisi lntr-o pestera IntunecoasS, stnt nevoitf sa stea cu spatele spre lumiEa si s5 nu poata vedea declt umbrele Kintelor si lucrnrilor reflectate de lnmlna de alara, Dupa cum acesti prizonieri cu eft se apropie mai mult de iesirea din pestera, cu atit pot vedea mai bine lucrurile, iar tiu umbrele lor, tot asa omul, dezbracat de pasiuni si prejudecStJ $i InSlJat pina la Dumnezeu, poate cunoaste realitatea ideala. Conchide Plato, prin gura lui Socrate (517 b): nAsadar, iubite Glaucon, aceasta este icoana condjtfei umane. Pestera subteranS este lumea vfzi- bilas fociil care o Inmineaza este lumina soarelui; captivul care se ridica In re- gitmea superioarS si a contemplfi este splriral, care se InaltS pto3 la sfera inteli- gibila. Aceasta este parerea mea, dac3 vrei s-o sUi; Dumnezeu ?Me daca este adevarata*. MtNcttnaaus' itelosscbmu 101 «Haide* te Tog», ii spun eu atunci, «si arata-mi fara Intirziere care este acea fericire adevarata». _ «Pentru tine o voi face cu placere — raspunde ea — dar starea care itj a ma ' cunoscuta, pe aceea m3 voi stradui sa fi-o zugfavesc 51 sa ti-o redau prin cuvinte, pentru ce, dupa ce vei privi-o cind vei rauta ochii in partea opusa, sa poti recunoaste chjpul adevaratei fericiri>. POEZIA I ■ Cel care vrea sa f aca o felina ogor, De radacini o cura intii si de trupirii $i-i scoate lastarisul crescut de maracini Ca Ceres s§ aduca rod indestulator Iltt . Mai dulce este mierea curata de albine Daca-am avut in gura intii un gust amar ; Mai hrainoase stele pe.cer senin rasar, Cu ploaie si fur-tuna cind Notus nu mai vine, Cind Lucifer alunga nopti negre-ntunecoase, Frumoasa zi apare cu caii purpurii. Si tu, desarte bunuri priveste mai Intii Ca gitul cu incetul sub jug sa nu-I mai til ; Atunci vei 5ti ce bunuri sint cele-adevarate. PROZA II Cu privirea fixa o clipa si reculegindu-sa oarecum in tainele gin- durilor ei, a inceput astfel : — « Or ice stradanie omeneasca, pe care o hraneste chinul dorin- telor de tot felul, pleach pe cai deosebite, dar cauta totusi sa ajuuga la singurul tel al fericirii 1U . Aceasta insa e un bun pe care daca il ;do- bindesti numai poti dori nimic altceva. El este gulminatia tuturor bunu- rilor, continind in sine toate bunurile, caiuiadaca i-ar lipsi unul, -awar putea fi astfel, fiindca ar ramine in afara de elceva ce ar putea ft dorit. Se vede, a?adar, ca fericirea este o stare rezultata din reuniunea tuturor bunurilor. Pe aceasta stare, dupa cum am spus, toft inuritorii incearca s-o dobindeasca pe cai diferite ; caci exista in sufletele oa- menilor sadita din nastere dorinta adevaratuiui bine, dar ratacireaB l JO. Cf. Marlianus, Cope/la, 37, 4 (24, 6). . „_. ,. n _ D - jm^, 111. Loc comrn al fitosoftet morale antice. a. Plato. Euthidem 276 e t «^» votm sa fim fericiti- cine dintre oameni nu vrea s3 fie fcnciU»| Cicero. «o"v 26/36: «Desigur, tofi voim sa fim fericiti».i Seneca. De vita beata, I, l: «iori «w- resc sS traiascS ferici{i...». ■ ■ '■■.'■■ 102 SOETHJCS abate din drum catre bunuri false. Unii, crezind ca supferaul bine consta In a nu duce lipsa de nimic, se zbat ca s& aiba mari avatii ; altii, insaV socotind ca binele consta In ceea ce este demn de inalta ctnstire, se silesc prin dobindirea onorurilor sa capete respectui concetalenilor lor. Sint unii care pun supremul bine in puterea suprema ,- acestia, sau vo- iesc ei sa domneasca, sau se silesc sa ajunga pe linga domnitori. Iar cei carora li se pare celebritatea eel mai mare bun se grabesc sa-si faca numele cunoscut prin mestesugurile razboiului sau ale pacii. Cei mai multi insS masoara valoarea binelui dupa bucurie si veslie ; acestia socotesc cu adevarat fericit pe eel ce inoata in pl£ceri. Si sint unii care schimba intre ele scopurile si mijloacele : de pilda, cei care do- resc bogapl pentru putere si placeri, sau cei care caut& puterea pentru bani, sau pentru a-si face numele cunoscut, Asadar, in acestea si altele ca acestea se risipeste toata incordarea faptelor si dorinjelor omenesti t astfel sint, spre exemplu, gloria si popularitatea, care par a aduce oa- recare celebritate, sotia si copiii, care sint doriti pentru bucurie ; iar prietenii, cea mai sfinta categorie de bunuri, depind de virtute, nu de soarta. Celelalte sint cautate fie pentru putere, fie pentru placeri. Bu~ nurile corporale se insumeaza in cele de mai sus ; caci forta si mari- mea corpului par a aduce putere, frumuset,ea si iutjmea, celebritaie, sa- natatea, placere. In toate acestea se vede bine ca este dorita numai fe- ricirea ; fiindc§ este socotit a fi bunul suprem, ceea ce fiecare dor este mai presus de orice. Dar noi am definit fericirea ca pe bunul suprem ; de aceea se socoteste fericita starea ps care o doreste fiecare mai pre- sus de orice. Ai deci in fata ochilor zugravit oarecum tabloul fericirii omenesti : avere, onoruri, putere, glorie, placeri. Numai pe acestea avindu-le in vedere, Epicur, consecvent cu sine insusi, considers placerea ca pe su- premul bine 112 , fiindcS toate celelalte par a aduce bucurie sufletului. Ma intorc insa la dorintele damenilor, al cSror suflet, desi cu memoria intunecatS, cauta totusi binele suprem, dar, ca un om beat, nu cunoaste pe ce drum sa se Intoarca acasa* 13 . Nu par a se Insela aceia care I$i dau toata silinfa sa nu duca lipsa de nimic? Nu exista nimic care sa poata aduce o fericire completa, ca o stare in care toate bunurile sint din belsug, in care n-ai nevoie de ce este al altuia, ci esti nrultumit eu ce ai. Gresesc cei care socotesc c5 tot ceea ce este foarte bun este si foarte demn de atentiile respectului? Deloc. Pentru c& nu este nein* semnat si de dispxetuit ceea ce este cautat cu ardoaxe de straduintele 112. Epicur fr. 348 (AugusHnus, De civltate Deh ■■ XlXJ ; 1)- 113. Cf. Plato, Republica, 518c. .■■.,***■ <•■■< MlNGtrEBn,E tTUQZOYBX l<03 aproape ale tuturor muritorilor. Oare puterea nu trebme nuraarata priutre bunuri ? Dar ce, trebuie socotit slab 5 i faxa puten ceea ce se constat* ca este mai presus de orice? Sau trebuie cu desavirsire dispre- tuita celebritatea ? Nu se poate trece cu vederea ca tot ceea ce este foc-rte distins pare a fi si foarte renumit. Ca fericirea nu este nici ne- litustitoare si trista, nici supusa durerilor si supSrarilor, de ce sa mai spun cind chiar in cele mai mici lucruri se cauta tocraat ce-U place sa ai si' sa f olosesti ? Acestea sint cele pe care voiesc sa le dobindeasca oamenii si de aceea doresc avere, demnitati, domnii, glorie si placeri, fiindca prin ele cred ca le va veni indestularea. respectui, puterea, ce- lebritatea, multumirea. Binele 11 cauta deci oamenii prin dorinte asa de deosebite ; in aceasta se vede cit de mare este puterea naturii ca, oncit de variate si de contrarii ar fi p&rerile oameniior, ele sint de acord m alegerea binelui ca tel. POEZIA II Cu care friu natura ne conduce, Prin care legi p&streaza cu-ngrijire Imensul univers, in care duce Pe fiecare-n strtnsa-nlantuire, As vrea s-arat in cintec-naitator, Pe lira mea cu coarde tremurate. Pot leii puni s& poarte lantul lor, Din miini sa prinda hrana si s-arate Destuia teama de stapinul crud, Obisnuiti cu biciul ce-i loveste ; Dar daca-si simt de singe gitul ud Salbatica lor fire se trezeste ; Urlind adinc de ei tsi amintesc, Dezleaga lantul, scapS de robie Si-n furiile ce U stapinesc Pe-mblinzitor intii ei il sfi$ie. Lixnbuta pasare ce-n ram cinta E-nchisa-n fundul unei colivii ; Cu miere cupe daca i s-ar da, Ospete scumpe, dulci atentii mii, Din par tea celor incintati.de. ea, Cind, insa, in strimtoarea ei sarind, Dumbrava a vazut, cu umbra sa, Mtncarea sub picioare risipind, 104 BOETHIUS. Padurea cu tristete doar o cere, Chitlnd pentru padure cintec dulce. Nuiaua, indoita cu putere, E-adusa virfui pe pamint sa-si cuice ; Dar libera lasatS astfel ea nu sade, Ci-ndata se indreapta catre cer. In unde hesperide Phoebus cade, Dar iarasi, pe ua drum plin de mister, Cu carul se inloarce-n rasarit. Tsi cauta orice lucru calea sa, Pe ea sa mearga este mullumit ,- O alta ordine nu poate da Decit acel ce leaga neschimbate Sfirsituri cu incepuiuri pentru toate 1M . PROZA III §i voi, o r fiinte pamintesti,.desi cu imagine slaba, va reprezentati totusi originea voastra si acel tel adevSrat al fericirii ii puteti foarte putin intrezari, insa intr-un chip oarecare tot fl simttti prin cugetare ; prin acest fapt pe de o parte o tendinis naturals va duce spre adevaratul bine, iar pe de alta parte va departeazS de el eroarea de multe ori re- petata. Examineaza daca prin acelea, prin care oamenii socotesc ca vor dobindi fericirea, pot sa ajunga la telul propus. Daca banii, onorurile si altele de acest fel aduc o stare care nu pare a fi lipsita de oarecare bine, marturisesc ca poate cineva deveni fericit prin dobindirea acestorau Dar, daca nu pot lace ce promit si Ie lipsesc cele mai multe bumiri, nu e clar ca se oglindeste in ele o imagine falsa a fericirii? Astfel, te intreb mai Intii pe tine care, cu putin inainte, aveai atita avere : In mijlocu! acelor bogatii fara margini nu li-a fost niciodata sufletul intunecat de neliniste din cauza vreunei nedreptati ? Dar, — i-am raspuns eu, — nu pot sS-mi amintesc daca am svut vreodata sufletul absoiut liber, nestapinit de nici o grija. — Oare nu fiindcS-|i lipsea ceea ce nu voiai sa-tf lipseasca si aveai ceea ce n-ai fi vrut sa ai ? — Asa e — zic eu. — Deci doreai prezenta unui lucru si abserita altuia ? 114. Ci Seneca, Ad lAtciliam, 36: «AnoJimpurile, zllele astrala grata ca toate fenomenele ?i lucrurtle au un ciclu pe care 11 parcurg fl-I repetfi in peri- oade determinate". , . : . ^f^L^..; ., , MiNQ tntHTT'tg .ga-easarcps* lea — Ti-o marturisesc. Dar — zicea ea — ii lipse§te cuiva coea ce el doreste ? — Ii lipseste. $i cei care duce lipsa de ceva nu se simte indestulat in orice moment ? — Nu — raspund eu. Asa si tu, plin de avere, te resimteai totusi de acest neajuns. — De ce nu ? — Prin urmare bogatiile nu ne pot face sa nu ne lipseasca nimic, sa fim muHumiti cu ceea ce avem, desi promiteau aceasta. §i cred ca tocmai aceasta trebuie mai ales retinut, ca nimeni n-are in chip natural bani, asa incit sa nn-i rapeasca de la cei ce ii au, f ara voia lor. — Sint de aceeasi parere — raspund eu. — Cum sa nu fii de aceeasi parere, cind zilnic eel mai tare rapeste cu sila banii celui slab ? De unde provin plingeiile din for, daca nu din aceea ca sint ceruti inapoi banii, rapiti fie cu forja, fie. prin f rauda, Km voia posesorilor lor ? — Asa e. — Va avea nevoie asadar fiecare de paza" ceruta din aiarfi, ca sa-sf puna in siguranta banii. — Cine poate nega aceasta ? — Dar n-ar avea nevoie de aceasta paza daca n-ar avea bani care se pot pierde. — Fara indoiala. Ajungem deci la situafca contrara , caci averile., care socoteaj ca te multumesc cu tot ceea ce-tf trebuie, fac sa ai mai mult nevoie de ajutor strain. Cum s-ar putea alunga nevoile prin avere? Cetor bogai* nu le e foame, nu le e sete, membrele celor cu bani nu simt f rigul ierhii? Vei rSspunde ca cei bogali au cu ce sa-si astrmpere foarnea, cu ce sa-si alunge setea si frigul. In acest chip lipsa poate fi indulcita prin bog&tle, dar nu poate fi inlaturata cu desfivirsire ; pentru ca ea, nesa- turata si cerind meieu, este potolita numai in parte prin.avutie, rami- nind cu siguranta ceva de potolit. Nu mai spun ca natura se multii- meste cu foarte putin, iar IScomiei nimic nu ii este de ajuns. De aceea, daca bogatiile nu pot sa inlSture nevoia, ci o fac ca pe ceva a! jor, ae ce sa credeti ca ele ar aduce Jndestulare ? •:-^'ft : ^«*!^J- . ' 106 ■ BOETKia*. POEZIA III Bogatul poate sa adune de aur fluvii curgatoare Nesaturat de bogatie, S-aducS fructul Marii Rosii 115 , sa are cimpuri roditoare Cu boi o suta. sau o mie, In viala-averea n-o sS4 lase lipsit de griji istovitoare, lar mort, cu el ea n-o sa vie. PROZA IV Dar demnitatile fac pe eel ce le are stimat si pre}uit. Au functus, acea putere, inert sa alunge viciile si sa intipareasca virtuti in sufietelfeail celor ce le profeseaza ? De obicei nu aiungS, ci scot In lurnina necmstea^-f asa incit ne indignam ca ele ajung adesea in mina celor mai necinstitX f oamem" ; de aceea Catullus numeste Struma i18 pe Nonius, care detinea 1 o demnitate senatorial. Vezi clta dezonoare aduc celor rai demnitatile ? ':; Nevrednicia li s-ar fi vazut mai putin daca nu s-ar fi facut cunoscrftP prin onoruri. Si tu ai putut in sfirsit accepta atitea riscuri, incit sa ■t#: gindesti s5 fii coleg de magistratura cu Decoratus 1W , clnd puteai v«v dea Sn el un spirit de caraghios necinstit si delator ? Caci nu putem socoti demni de respect pentru onorurile lor pe cei pe care li credent , : nedemni de acele onoruri. Daca ai vedea pe cineva Inzestrat cu intelep^,'?! ciune 1-ai putea socoti nedemn de respect, sau de intelepciunea cu care' ■■ este inzestrat ? — Nu. — Virtutea are o demnitate YnnascutS, pe care imediat o imprumuta celor cu care s-a unit. Fiindca onoruiile populare nu pot face aceasta, e limpede ca eie nu au o frumusete proprie demnitatii. In aceasta pri- vinta, trebuie sa facem mai ales urmatoatea observatie : daca devine' cineva cu atit mai josnic, cu cit este mai disprepuit de ceilalti. fiinde^ nu-i poate face respectati pe cei pe care-i arata dispretuiji de multi,, derrmitatea inseamna ca-i face si mai rai. Si nu fSra urmari, pentru, cS toti cei rai dau o infatisare asemanatoare demnitatilor pe care le pastreaza, prin atingerea lor. ■ Ca sa-tf dai seama ca adevaratul respect nu poate fi obtinut prin demnitati iluzorii : daca, de pilda, cineva, fndeplinind de mai multer ori functia de consul, a ajuns din intimplare Intre natiuni bar bare, 115. Perle; cf. Horatius, Epotte, 8, 14. 116. Struma -= scrofula, urm$ de scrofuri; Catul Lit. 117. Exista un Decoratus, atasat pe Itnga maesirul oficiilor. (Bocognano, p. 284, nota 98). MiNGniMJKiB nuo.ztm&t 10? functia sail va face sa fie preamarit de barbari? De ar avea demnita- tile acest dar natural, nu si-ar inceta in nici ui\ chip §i la nici un popor oficiul lor, dupa cum focul pe tot paralntul nu inceteaza niciodata de a incaizi. Insa, fiindca ele n-au o forta proprie. ci aceasta le esie im- prumntata de opinia insclatoare a oamenilor, ele pSIesc pe data, cind ajung la aceia care nu le socotesc demnitati. Aceasta, la celelalte na- (iuni; intre aceia chiar in mijlocul carora au luat nastere dureaza ele vesnic ? Pretura, mare putere odinioarS, acum e un name gol si o sar- cina grea pentru indatoririle senatului !IS ; daca era socotit mare eel ce se ingrijea pe vremuri de aprovizionarea poporului. acum ce e mai ab- ject decit acea slujba ? 119 Caci, dupa cum am spus ceva mai sus, ceea •ce n-are nici o podoaba proprie, aci primeste, aci pierde splendoarea, dupa cum se schimba parerile. Asadar, daca demnitatile nu pot face pe oameni respectati, daca Inceteaza de a straiuci cu scMmbarea timpu- lui, daca scad in pretuirea oamenilor, ce frumusete de dorit au in ele, pe care s-o imprumute altora ? POEZIA IV Oricit se imbraca superbul in purpura din Tyr adusS, Cu pietre scumpe-mpodobita, Urit de toata lumea Nero traia o viata-ntr-una drtsa In desfrinare nesfirsita. La senatorii respectabili nedemne scaune El insa da. Deci cine poate Sa creada fericiji pe-aceia care primesc onoruri demne Din mlini nenorocite date? PROZA V .; Domniile si prieteniile domnitorilor sint ele In stare sa te faca pu- ternic? De ce nu, cind fericirea lor dureaza continuu? Dar e plinS vre- mea veche de exemple 120 , plina si cea de acum, in care regii an schim- "bat fericirea in calamitate. O, prea straiucitS puteie, care nu se arata destut de elective nici mficar pentru conservarea sa 1 DacS aceasta pu- tere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseste nu micsoreata fericirea, facind loc nenorocirii? Oricit de departe s-ar Infinite auton- 118. Pe llngB Indatoririle lor speciale Qiulsdlctlo Si ^P^») *^S ™*™ V uncle Dtributii poUtice *i administrative. El dadeau ?£%**** £1^^ 119. Prefectul kprovizlonarU. care supraveghea toate tndu rtnrte .^linientare^ nu mai avea, la SfSr S itul imperiului, din vechile sale tasarcmSrl dent T« ■«» , a «. a lixa preUU plinii si de a verifica, pentru exactitale, clnterul brutanlor. 120. Cicero, Pro Alchia, 14.' 108 BOETHIUS tatea oamenilor, prin forta luctarilor ramin multe neamuri carora nu le. poruncesc regii. Oriande insa puterea inceteaza de a aduce fericire,. se strecoara neputinta, care aduce nefericire ; in acest chip deci se leaga de regi cu siuuran(a o mai mare parte de nencrocire. Cunoscator f.l pericolelor soartei sale, ua than a asemanat temerile domniei ca groaza ce o inspira o sabie atrinata deasupra capului ^\ Ce putere este aceasta, care nu poate sa alunge inu^caturile grijilor, sa evite tepiie nelinistii ? Regii ar vrea sa traiasca fara grija, dar nu pot ; de aici se glorifica eel putin cu puterea. Sau socotesti puternic pe eel care vrea ceea ce nu poate sa faca ««, socotesti puternic pe eel care merge mconjurat de grazi, care se teme eel mai mult de acei ca- rora le inspira teama, care, ca sa para puternic, se da In mina curteni- 3or ? Si ce sa spun despre prietenii regilor — din moment ce arat eft domniile insesi sint pline de atita slabiciune — pe care chiar puterea- regeasca, in vigoare sau decazuta, ii rastoarna? Nero a constrlns pe prietenul si educatorul sau Seneca sa-si aleaga felul de moarte, pe Pa- pinianus 3 * ! r multa vreme puternic intre curteni, Antoninus I-a pus sub sabiile soldajilor, cu toate ca si unul si altul din acestia au voit sa re- nunfe la puterea lor. Seneca a iiiceicat chiar sS-si dea averea lui Nero si sa se retraga din viata publica. Dar cum s-au prabusit* 2 * sub insasi greutatea puterii lor, nici unul nici altul n-a facut ce a vrut. Asadar ce putere este aceasta de care se tern cei ce o au r pe care chad vrei s-o ai nu mai esti In siguranja, si cind vrei s-o parasesti nu pop scapa de ea ? Oare te pot pazi prietenii pe care tf i-a adus nu virtutea, ci soarta ? Prietenul adus de vremuri norocoase va deveni un dusman in nenorocire. Si ce pacoste este mai vatamatoare decit un prieten de- venit dusman ? 185 titom ASS rv "' S ^ acoz «- c5tre 3nuI 4M «»- pentm a face pe Ymgu- Sil „rrtif? Daniocie_ S 5 inteleaga placeriie domniei, i-a cedat pentru o %i uamocle a lnteles astfel fericirea tiranulul... 122. Cicero, De OlUciis. II, 24 sq. lui feSni™,?^"?' i urisc 1 0tt « u,t «tebrus Caracala, ucizindu-si fratele, i-a cerut iu. papiawBus sa , aca apologIa crimGi Acesta a refU2at ? . a fost ucls _ greutati H ° raliUS ' ° Be ' "^ 4 ' 6S: " For * a carbS se P r «»*e sub propria sa 125. Cf. Ev. Matel, 10, 36: «§i vrajmasii OEiului, casnirii tai». JWjNGlTERliB yaiOZOFTEI 105 POEZIA V Daca vrea puternic ca sa fie-oricine Sa se stapineasca mai Intli pe sine. Invins ce pi Seer e gitul sa nu-si iase Ca s5 il conduca frine rusinoase ; Caci pamintul indie poate tremura Pus in intregime fiind sub legea ta, Departata Thule lls poate a-ti servi, Totusi, daca. nu po{i grijile goni r Daca nu poft face lacrimi de durere Sa nu iti mai curga, n-ai nici o putere. PROZA VI Gloria insa, adesea, cit este de inselfitoare, cit este de rusinoasa. De unde nu fara dreptate exclama poetul tragic : Glorie, glorie, multor mil de mutitori Fara nici un merit, le-ai damil o viafa strSlucitoare ni . Ca mul|i au avut un nume mare datorita opiniilor gre§ite ale vul- gului, se poate tnchipui ceva mai rusinos decit aceasta ? Cei care sint in chip fals glorificati trebuie s5 roseascS ei insisi de laudele ce li se acorda. Chiar daca acestea sint dobindite pe merit, ce pot totusi aduce in constiinta inteleptului, care-si masoara binele nu dupa gura lumii, ci dupa adev&rul dictat de constiinta sa? §i daca pare frumos faptul de a-ti fi facut numele cunoscut, urmeaza cS e urlt sS nu ti-1 fl bSs- pindit. Dar fiindca, dupa cum am spus mai sus m , prin forta lucrurilor: sint multe popoare plna la care nu poate ajunge faima unui singur: ©m, se intlmpla ca acela, pe care tu il considexi foarte vestit, intr-o parte : foarte apropiata a pamlntului sa fie cu totu! necunoscut. Intre aceste forme ale gloriei, popularitatea n-o socot demna nici macar deH.a..;fi- mentionatS, fiindca nici nu e intemeiata pe judecata, nici ntt e destul. de puternica pentru a putea rezista. §i cit este de desert, cit este de fara vatoare numele de familie, cine nu vede? Din punctul de vedere al stralucirii nu este al tau propriu-zis j fiindca numele neamului pare o lauda care vine de la meritele parintildr ia9 . Daca elogiile publice 126. Cf. Vergilius, Geoigice I, 30. Indus la est si insula Thule la norcf erau limitele lumii cunoscnte de cei vechi. 127. Versuri citalG tn greceste din Euripide, Andiomaca, 320 sq- 128. Cattea II, proza VII. 129. Aristot,, Rhetorlca. 1393 b; Sallustius. lagurlha^ no •BOETWrWS- aduc stralucire, ar trebui sa' fie straluciti cei care sint elogiafi public ; prin urmare, stralucirea altuia nu-ti da nici o iumina, daca nu o ai pe a ta. Singurul bun, in reputatia numelui do familie, cred ca numai acesta este ; sa le fie impusS celor de neam mare datoria de a »u de- cadea din meritele stramosilor, POEZIA VI Tot neamul omertesc aceeasi origins comu»3 are ,- Un singur Tata e in lume si unul cirmuieste toate. El a creat aici pe oameni, pe cer, lumini nenumarate, Lui Phoebus El a dat splendoare si lima tot prin El rasare, El a tnchis in corp un suflet adus din-nalta-i locuinta 130 ; Din nobila saminta, asadar, nSscut e orice muritor Ce va faliti cu neamul vostru ? Ca inceput si autor Pe Dumnezeu daca-L consideri, e nobila orice fiinta. Numai sa nu Isi dea pe vicii oblrsia pe care o are. PROZA VII Ce sa spun despre placerile corpului, a caror dorinta este plina de- neliniste, iar satisfacerea, de cainta ? Cite boli, cite dureri insuportabile nu aduc celor ce le gusta, ca pe un adevarat fruct al stricaciunii ? Na stiu ce placere poate sa aiba practica lor ; dar ca sfirsitul placerilor este trist, oricine va voi sa-si aminteasca de propriile sale placeri o> va injelege-o. Daca ele ar putea educe fericire, n-ar fi nici un motiv sa nu fie numite fericite si animalele, a caror intreaga incordare se grabeste spre satisfacerea unei nevoi corporale. Poate sa fie foarte onestS plScerea de a avea sotie si copii, dar prea s-a spus ca ceva fi- resc ca nu stiu cine a gasit in fiii sai niste cSlai ; cit este de muscS- toare grija de soarta lor, oricare ar fi ea, nu e nevoie sS-ti amintesc faptul ca nici altadata, nici acum nu esti scutit de neliniste. In aceasta privinta sint de acord cu vorba lui Euripide I3, p ca este fericit in neno- rocirea sa eel ce n-are copii. 130. Cf. Iuvenal, XV, 708 sq. «Din cer ne iuarSm cunostinfa Acestui simt din care nu sint Intra nimic impartSsite Vieluitoarele ce-?i poartS a lor privlri In jos tintlte. Acel ce le-a creat pe toate dinlru-nceputul lumii, dete La dobitoace numai viata, iar omenejtii noastre cete I>adu si su£let...« (Trad. I. M. .Marinescu> 131. In Andiomaca, vers. -420. MlPtanssRXLE Kruazormi III POEZIA VII La fei e orisice placere : Atfta, c he a ma, apoi cere, Ca o albina-n zbor abia Tsi lasa dulcea miere-a sa Si zboara, dupa ce-a muscat O inima ce-a singerat. PROZA VIII Asadar, nu exista nici o fndotala ca aceste cai abat din drumul fericirii si ca ele no sint in stare sa conduca pe cineva acolo undo promit sa conduca. IU voi arata acum pe soirt de cite rele sint legate. Vei incerca sa string! bani ? Dar ii vei rapi celui ce ii are. Vrei sa slralucesti prin demnitati ? Vei face plecaciuni celui care le da ?i tu, care doresti sa intreci prin onoare pe ceilalti, te vei micsora prin umi- linta cererii- Doresti puterea ? Expus vicleniei supusilor, vei fi amenin- tat de pericole. Cauti glorie? Dar expumndu-te primejdiilor Incetezi de a mai fi In siguranta. Duci o viata de placeri ? Dar cine n-ar dis- pretui si n-ar respinge pe sclavul trupului, pe sclavul celui mai nein- semnat si mai slab dintre lucruri? 132 Si cei ce socotesc bunurile cor- pului mai presus de ei. pe ce posesiune trecatoare si nesigura se bizu- iesc ! Vett putea invinge pe elefanfi prin marimea corpului. pe tauri , prin forta, veU intrece pe tigri la fuga? Privitf spatful, taria, miscarea cerului si incetati odata de a admira lucruri de nimic. §i cer.ul nu este de admirat atit prin acestea, cit prin legile cu care este- condua. Iar stralucirea frumusetii cit este de trecatoare, cum piere mai repede 51 mai in goana decit florile de primavara ! Daca, precum spune Anstotel, oamenii ar avea, ca Lynceus •* ochi a caror privire sa poata trece prin orice, oare privit inauntrul maruntaielor acel corp al lui Alcibiade, asa de frumos la infatisare, n-ar parea foarte urit? Deci, daca tu pan frumos, aceasta nu se datoieste naturii tale, ci infirmitatii ochtlor care 132. Plutarch, Consofaf/o ad Apollonhm. 104 a: «!n reafitate trupurile oame- nilor sint nniritoare 5i e{emer«». nuterea ojnulilit 133. Plutarch, De tlberls educandis, 5e: «OI de bum este P«^ ea S companU cu puterea altor animate, , ca de pilda aWanitt, r , ^^^''^"^c Ad LuciTaim XV : «Nu vei atinge nidodatfi nic. Ior|ele, nici greutatea unui dou SraS>> 131 Aristotel fr. 59 (Iamblichus. ProtrepJicron 8, 47, 12) s «Dac3 cineva 1 ar avea vederea lui Lynceu, a carui privire putea strabate priz. ridon . » «rbon ,J tar plrea o repxezeVtare insuportabilS sa vada din cite rele e consUtuit,,. (Wein- berger, p, 59). 112 BOKTBIUB te privesc, Pretuiti cit vreti de mult bunurile corpului, mnnai sa stitf ca tot ceea ce adroit afi poate fi desfigurat de caldura unei febre de trei zile. Din cele de mai sus se poate conclude ca toate cele ce nu sint in stare sa dea foloasele pe care le fagaduiesc si nu se desavirsesc prin adunarea la un loc a tuturor bunurilor, acestea nu sint nici cSi spre fericire si nici ele inse§i nu aduc fericirea. POEZIA VIII Cum duce cruda nestiinta' pe-atttea cal intunecate Pe oamenii nenoroeiti ! Nu cautati In arbori aur si nici pietre nestemate Pe rugii vitei nu gasi(i. Nici n-arancati vreodata roreaja in muntii-Inalti cind vreti cu peste S-aveti un prinz imbelsugat In apele tyrerriene, de-asemeni, nimerri nu porneste, De capra daca vrea vinat. Ba inca oamenii si marea, cu tainicele ei retrageri In fund de valuri o cunosc Si apele 'cu. pietre scumpe ei le strabat cu ochii ageri Si purpura o recunosc. 5tiu si arid tepo$i, sau peste cu came atlt de delicata In care mari poate sa fie, . • Dar unde-aseuns e acel bine ce II doresc cu totn, iata Ce, orbi, primesc ca sa-nu stie. ■Si ce ar trebui s3 cate In cerul purUitor de stele Ei cred ca pe pamint gasese. Ce sS urez acestor oameni cu snfletele Intunecate ? SS umble dupace doresc §i sa cunoascS, false bunuri cind vor.avea cu greutate, $i bunurile'radevarate. PROZA IX Pina aici mi-a fost de ajuns sa.arat infatisarea fericirii mincinoaser pe aceasta daca o privesti cu atentie, este timpul sa-ti arat apoi -si pe •ce'a adevarata. <'.; ;.' : — Dar iroi dau seama ~ zic — c& nici bogapla nu poate aduee in- destulare, nici domnia putere, nici derrmitatea respect, nici gloria ce- Jebritate, nici voluptatea roultumife, -* — Ai inteles si cauzele pentru care se intimpla astfel ? ■ Mmansfm^miicuaaraii ■. 113 Mi se pare cS le privesc ca printr-o crapatura mica,- as vrea jnsu mai .degraba sa le cunosc.de la tine mai Iamurit. ■ Calea e t'oarte usoara. Cue! ceea ce din natura este slmplu si nedespartlt. greseala omeneasca separa si duce de la adevar si desa- virsire la ceea ce e fals si nedesavirsit. Sau tu socote$ti ca are nevoie de putere ceea ce n-are nevoie de nimic? •— Nu. Ai dreptatej desigur ca daca exista ceva cu putere mai slab* in vreo parte, trebuie sa aiba nevoie in aceasta parte de ajutor strain- — A?a e. — Deci indestularea si puterea au una si aceeasi natura. -c — Asa se pare. — Si ceea ce este astfel, crezi ca merits dispret, sau dimpotrSvS, toata veneratia? ..-■■'■■ — Dar acest respect — zic — nici nu poate fi pus la indoialaV — Sa adaugam, asadar, Indestnlarii si puterii respectul, ca sa le socotim pe toate trei ca un singur tot. — Sa-1 adaugam, dacM voirh sa marturisim adevaruL — Dar ce — 2ice ea — consideri ca o fiinta cu eceste artibute e obscura si necunoscuta, sau e vestita avind toata celebritatea ? Ai in vedere, insa, ca nu cumva ceea ce ai admis cS nu duce lipsa de nimic, ceea ce e foarte puternic, ceea ce e foarte demn de onoare sa nu para <) ii lipsit de stralucirea pe care nu si-o poate da singur, si din cauza aceasta, inferior in vrco parte. ; — Nu pot — zic — s& marturisesc ca un om, asa cum 1-am aratat, nu este $i foarte stralucit. . — UrmeazS deci sa marturisim ca" stralucirea nu difer.a ,ip.tru ; nimic de cele trei de mai sus. — Asa e • — zic. •■:.■; •_>>■:■ — Deci cine n-are nevoie de nimic strain, cine poate totul prin iortele sale, cine este vestit $i demn de respect, nu se. vede .bine c& este si foarte multumit ? . • ._' — Nu pot sa-mi inchipui cum i s-ar strecura vreo tristete unui astfel de om ; de aceea trebuie s& marturisesc c& el este pliri de BftJ^ Uunire, daca ii vor ramine cele de mai sus. . . J .;, ! .i i ,y' — Tot a?a indestularea, puterea, stralucirea, respectul, bucur;^ .^u, nume deosebite, dar nu se deosebesc deloc ca substanta 13& . ^ . . j ; ,>.; 135. CI. Platon, Prof ago/as, 329 c.d : «.:.vfrtu»ea e una, : dar pfirtite «r ito® jiistitia, tempersnta, sHnteaia, sau toate acestea sint niimele uneia. si .aceieia^,. realitati". 8 — Boelhlus $1 saJulamis >;*'?.?? •&&&■•: ■ 114 BOBTHIV3 — E necesar sa fie asa — zic eu. — Asadar, ceea ce este unul si simplu priu naturg, reaua deprinde- re omeneasca II desparte si, in timp ce cauta sa afle o parte a unui lucru lipsit de parU, nu gase$te nici partea, care nu exista, nici intregul, pe care nu-] cauta. — Cum a$a ? — intreb eu. — Cine cauta bogatii — rSspunde ea — ca sa scape de saracie nu este deloc preocupat de putere, prefer* sa traiasca neinsemnat si ne- cunoscut si chiar se sustrage de la multe placeri naturale, ca sa nu-st piarda banii pe care i-a strms. Dar in acest mod nu e nici macar in- destulat eel pe care puterea il paraseste, pe care grija il chinuie, nein- semnatatea II Injoseste, anonimatul il Inmormfnteaza. lar eel care do- reste numai puterea, lasa la o parte bogatiile, dispretuieste placerile si onoarea lipsita de putere ,- chiar si gloriei nu-i acorda nici un pret, dacS n-aduce putere, Vezi, Insa, cit de multe lipsesc si acestuia r caci se IntlmplS ca intr-o bunS zi sa-i lipseascS cele necesare, sa fie sfisiat de nelinisti si, fiindca nu poate sa scape de acestea, inceteaza chiar de a fi putemic, ceea ce el dorea atlt. Se poate judeca la fel despre ono- ruri, glorie, placeri ,• fiindca fiecare in parte e la fel cu celelalte si ori- cine, cautind pe una din ele, fara celelalte, nu gSseste nici macar ce doreste, — - Dar ce se fnttmpia daca doreste cineva sS dobtndeasca toate deodata ? — ■ Acela poate ca" vrea toata fericirea la un loc, dar o va gSsi in acestea pe care le-am aratat ca nu pot da ce fagaduiesc ? — Nu. — Asadar, nu poate fi gSsita in nici un mod fericirea in acestea, ci fiecare fn parte sint crezute a da tot ce li se cere. ~ Marturisesc — zic — si nu s-ar putea spune nimic mai adevarat decit acestea. — Ai r asadar — zice Filozofia — in fata chipul si explicate falsei fericiri. Intoarce actun ochii minfu in partea opusa ; vei vedea intr-acolo indata pe cea adevarata, pe care ti-am promis-o. — Dar aceasta o poate vedea si un orb si mi-ai ar3tat-o mai Inainte, cind ai cautat sa explici cauzele celei false. Daca nu ma in§el, este ade- varata si desavirsita acea fericire care ar putea face pe cineva Indestu- lat, puternic, respectat, vestit si multumit. Si, ca S3 vezi ca eu am privit lucrurile iniauntrul lor, Imi dau seama ca acea fericire este deplina si fSrS echivoc, care poate sa dea cu adevarat unul din aceste bunuri, fiindca toate sint acelasi lucru. MiNGioaiiLB rntoaosrei 113 dac& — Te felicit pentru aceasta parere, elevul meu — zice ea ai b&gat de seama si aceasta. — Ce anume ? — Crezi ca exista in aceste lucruri muritoare si nesigure ceva care sa-ti aduca o stare de aceasta natura ? — Nu cred — zic — si aceasta ai aratat-o tu, fara sa mai fie nevoie de explicari mai ample. — Asadar, acestea par a da muritoriior fie imaginea adevaratului bine, fie oarecare bunuri imperfecte, dar binele adevarat si perfect nu-1 pot darui. — Sint de aceeasi parere. — Deci, fiindca ai Inteles care este fericirea adevarata si care sint cele ce o promit In chip mincinos, acum ramine sa cunosti unde vei putea sa cauti pe cea adevarata. — Tocmai aceasta — zic — astept cu nerabdare de attta vreme. — Dar fiindcS, dupa cum face si prietenul nostru Platon in Timae- us "6 trebuie sa cerem ajutorul divin chiar In cele mai mici lucrun, ce crezi ca trebuie s3 facem acum ca s3 meritam a afla salasul acelui bine suprem ? — Trebuie sa invocam pe fatal tuturor lucnirilor, fara de care nici un Inceput nu poate avea temelie solida. — Adevarat — a zis ea — si indata a inceput sa cinte astfel : POEZIA IX ' O, tu acel care lumea conduci cu vesnica lege, Cel ce pamintul ?i cerul nascut-ai §i faci ca sa curga Timpul eel vesnic, statornic, dind totusi miscare la toate, ; : ■ Tu, care nu din motive straine-ai facut schimbatoare Opera ta, ci lipsit de invidie, adevarata Forma-a supremului bine ai infaptuit, tu pe toate ^ . Dupa exemplul de sus le conduci, prea frumosul ISu spirit Lumea frumoasS dirigue asemenea Tie facind-o w Si, poruncindu-i in partile sale desavirsirea, . ,^ 136. Platon, Timoois, 27 c: «Deci, datoria fa, Timaeus, este sS WW* « MJ legftturfi cu acest subiect, pe cit se pare, dupa ce vei tavooa mai tnttl, dupl l«?e. Pe Ze i37. Cf. Platon, 71maem, 37 d.= -Natura modeluHrt era ■ vfejrfci.^ f ^gS2 eternLtatu nu putea sa se adapter ^ Jntreg^a «ea .ce « Sm^O^.^« a hotartt atund sS faca o Imagine mobUS a eternitatti,-- ^Jllt^ ■£ £??m o se odlhneste ta imitate. »ceast* imagine vesica, dar *«*£^J^J?ii* numim tunp». Cf. Geneza I. 26: <«SI Jacera om dupa dUpd Nosteu ^ d«pH «T. raSna re S Intetepiiunea lui Solomon, II, 23: -CS Dunmezeu a afiht pre ob> SpT? nestticaciune si dupa modelul tiintei Sale 1-au facut pre el». «~.„~ v 116 BOETHroS Tu elemente cu numere 138 legi, sa se-mpace-ntre ele Frigul cu caldul, uscatul cu apa, sa mi se inajte Focui in aer, sau prin greutatea-i sa cada pSmintul. Tu,: cu-ntreita natura un suflet 13S ce toate le misca Akatuind, le imprcistii armonic in tot universul. El, despartit, dupS ce-n dou5 cercuri isi stringe miscarea, id rasi se-ntoarce !n sine, inconjura minlea profunda, Cerului dind aceeasi miscare asemenea siesi. Suflete tu plasmuiesti si vietile inferioare, Ca sa se poata maija, asezindu-le-n care usoare it0 , Le raspindesti pe pamint si In cer si prin legea-ti divina Faci sa se-ntoarca la tine aduse de focu! din ele, Da-ne, parinte, cu mintea sa ne-apropiem de loeasu-ti M1 , Sa ne-adapam din izvoarele bineiui, da-ne lumina, Ca sa putem indrepta sufleteste asupra-ti privirea. Nbrii si ingramadirea pamintului grea o tmprastie Si straluceste-n splendoarea-ti divina, caci tu esti seninul, Tu esti odihna piosilor, sa te privim ni-i menirea 142 , Tu, inceputuj, stapinul, viata, sfirsitul. PROZA X DupS ce ai vazut care este fnf§ti§area bineiui nedesSvIrsit si a celui desSvtrsit, trebuie sa-tj arat acum unde se gases te asezata aceas- ta desavlrsire a fericirii. In aceasta privinta socot c5 trebuie !33. Cf. Timaeus, 31 b-32 c. ... J 5?" Cf> Tiame US, 3Si o.:.Iata din ce e compus si cum este facut (soiritul lu~ mijj: dm substanta indivizibila si mereu aceeasi si din subsianta divizibiia si cor- porals El (Dumnezeu) compune un al treilea fe! de substanta, intermedia™ intre ndtura celei caxe este meTeu aceeasi si cea care este mereu alta, si o st-sbilejte in Jt?i] !o oil _vizibilului si invizibiluluin. Aceeasi, aita si a tre'a substanta i-ler- mediara, lata cel.e trei elements pe care Dumnezeu le-a unit In proportii mafemaiice, cremd astfer spiritul lumii. Cf. Timaeus. 39. e: «Dumnezeu trebuia sa aseze in eceasta lume specii de animale de acelasi numar st de aceeasi natura cu cele pe care spiritnl sau le priveste in fiinta care exists in realitate. Dar exists pcitru: lieamut ceresc al zeilor, liintele inaripate, acelea care ioctliesc tn ap3, aceiea care I'Xmigsc pe pamint». DupS ce a creat pe zei, Dumnezeu le-a zis: .famine inca in-Ar° naSC " neamuri de fiihte rauritoare... pentru ca acest* fiinte sa fie muri- foi i L , a P uca .t , - vS fiecare dupS puterea voastra si pl«smui1i areste vietuitoare». As- i *n £? „ C , reate ninWe de rs, nguri din ce in ce mai puyn pure. r»c a \V™ ™- « "f".*' 41 ; d: KDumn « e « a Smpartit (lucrarea Sa) in atitea suf.ete TcXtl USt . ? & S « Ie ' a dat cIte unut la fiecare ciintce e!e si urcind ca intr-un car act-.ste suftete le-a fScnt sa vadfi natnra universului». cetele et*eriS ianUS '. C ° Peii ° 74# 18 (4&A): " D3 ' tat5, w mintea sa se wce la l» «it^t Cf " ? Ja, , on < k 5 .^* 715 e: «Dumnezeu.. cum-spune un cuvint vechl, . avlnd '"#„ tnceputul, sfirsitul si mijlocnl tuturor lucrurtior, pe toate le cuprinde, ur- manndu-le oa dreptatea Sa». CI. Apocalipsu! Si. loan 1, 8 : «Eu slnt Alfa si Onega, lacepiitul 51 sfirsitul, zice Donrnul, Cel ce este ?i Cei. ce era • si Cel ce vine, MrNarizssiE ficozofiei 117 cercetat mai intii daca poate sa existe in natura lucrurilo* vreun bine de felul definit mai soft ca si na ae ara.a» geasca imagines goaia a unei cugetari alunecate pe alaturi de ade^.a- rul lucrurilor. E>ar nimeni nu poate afirma ca mi exista acest btne.sd ca nu este un izvor ai tuturor celorlalte ■, tot ce se numeste nedesavlr* «it f?i datoreste nedesavirstrea unei stirbiri a desavirsirii. Astfel, re» zulta ca, daca intr-o categorie oarecare de lucruri se vede ceva nede- savirsit, este necesar ca sa existe si ceva desavirsit ; caci suprirrilndu-se desavirsirea, nu se poate inchipui cum de exista ceea ce este socotit ca nedesavirsit. Fiindca natura iucrurilorn u-si ia inceputul de la -cele mic- borate si nede savirsit?, ci, plecind de la cele intregi si terrainate,-a|utige la cele secatuite si de ultim rang 143 . Daca, asa cum am*aiatat putin mai inainte, exista o fericire nedesSvirsita, datoritS: unui bine incom- plet, nu ne putem indoi ca exista si o fericire intreaga si des&viii§ita. — Aceasta concluzie — zic — este foaite justa.si foarte adevarata. — Dar unde locuieste aceasta fericire — zice ea— ^ cerceteaza astfel. Conceptia comunS a sufletelor omen esti adraite ,cS, Dumnezeu, inceputul tuturor lucrurilor, este bun; intr-adev&r, de indata ce nu se poate cugeta nimic mai bun decit Dumnezeu, cine s-ar indoi ca nu e bun Cel decit care nu exista nimic mai bun? Astfel; ratiunea demon- streaza ca Dumnezeu este bun, convingindu^ne prin aceasta- ca si binele 1 suprem e tot in el, Daca n-ar fi asa, n-ar putea fi principiul tuturor lu- crurilor ; ar exista Sn adevar ceva mai presus de ei, care sa posede binele perfect si care sa para anterior si mai vechi decit el t caci toatfe cele desavirsite s-a vazut limpede ca exista inaintea ceior mai; putiu desavksite. De aceea, ca s3 nu ducem aigumentarea la infiriit, trebBie sa marturisim ca Dumnezeu! suprem are in sine sihgur Si bihele suprem §i perfect ; dar am stabilit ca binele perfect este fericirea adevtfratS ,- asadar, adev3rata fericire se gaseste cu siguranta Jn DumnezeuFsuprem. — Sint de acord — zic — si nu s-ar putea spune nimic tmpdtriVa. — Dar vezi, te rog. — zice ea — eft de grav si de serios aprpM ce am spus, ca Dumnezeul suprem este singurul stapinitor ai bftieliil supi*«B: — Cum ? intreb eu. /''' ■■■"■ \ riL ■''--'"> — SS nu-ti inchipui ca acest tata al tuturor lucriiiriior st^pirie^t6 fie din afara, fie in mod natural acel bine suprem, cu careadml|fp c& este inzestrat, asa inclt sa crezi ca exista o substanta diferita » f^icini avute si a lui Dumnezeu care o are.,Paca iI.so ; cptt ; P«^;^ n ^i|^. ai putea sa admiti ca cel eare.l-a dat este superior celui care :M ^r^lti dar noi cu foarte mare drepta'te marturisim cS Dumnezeu ' -.^te-, cii "143. Idee inspiratS din Platon. I!8 BOBTHIU* mai presus de toate celelalte fiinte. Daca poseda binele prin natura sa, dar este deosebit ca organizare, fiindca" vorbim de Dumnezeu ca de obirsia lucrurilor, s9-si inchipuie cineva, daca poate, fiinta care a unit aceste elemente deosebite. Apoi, un lucru deosebit de oricare altul, nu este acela de care intelegem ca este deosebit ; prin urmare, ceea ce este prin natura sa deosebit de binele suprem, nu e fnsusi binele su- prem, si aceasta n-o putem cugeta despre eel pe care toata lumea il socoteste mai presus de orice. Caci, desigur, natura nici unui lucru n-ar putea fi mai buna" declt principiul sau ; de aceea a? putea conclude, cu cea mai dreapta" judecata, ca principiul tuturora este, prin substanta sa, binele suprem. — Foarte just — raspund eu. — Dar am admis ca fericirea este binele suprem. — Asa e. — Deci — spunea ea — trebuie sa marturisim ca Dumnezeu este insasi fericirea. — Nu pot sa ma declar — zic — impotriva celor admise mai inainte si vad ca aceasta este o concluzie dedusa din ele, — Vezi — zice ea — daca nu s-ar putea dovedi si mai temeinic acelasi lucru, plednd de la faptul ca nu pot exista doua categorii de bine suprem deosebite fortre ele. Daca doua categorii de bine se deo- sebesc Intre ele, e clar ca nu e unul ceea ce e celalalt; de aceea nici unul din doua n-ar putea fi desavirsit, fiindca unuia h" lipseste celalalt Dar ceea ce nu e desavirsit e evident ca nu poate fi suprem r asadar, tn nici un chip bunurile care sint supreme nu pot fi deosebite intre ele. Noi insa am conchis ca fericirea si Dumnezeu sint binele suprem, de aceea trebuie ca insasi suprema fericire sa fie identica cu suprema di- vinitate. — Nimic nu s-ar putea conchide nici mai adevarat ca realitate, nici mai temeinic ca rationament, nici mai denux de Dumnezeu. — Pe deasupra acestora, deci, asa cum obisnuiesc geometrii 1M sa" deduca din propozitiile demonstrate allele pe care ei le numesc po- risme 14S , la fel iti voi aduce si eu un asemenea corolar. Daca oamenii devin fericiti prin dobindirea fericirii, iar fericirea este insasi divini- 144. BoetMus tradusese «Elementele» ltd Euclid $1 Arttmetica Ini Nicomah. 145: tn voeabularul fllozofic al lui Laiande g&tim aceasta notS, dupfi ; I- Braunschweig : aPorismele lui EucEde s-aa plerdut ; nu se $tie exact ce continean, nici macar ce tnseamn3 envintui. Dar se poate presupune ca ele trataa despre prc-i pozitil tocomplet demonstrate si a c5ror dovedire, logic! ?i generals, tretmia d«- monstratJU. Totnsi, in dictionarnl grec-francez el lui Bailly gfisira tradus astfel eu- vintul : porisma— corolar, propositfe scoasS dintr-o teoremS ■■'.■*£■ — Asa e. ■ ; - Putem deci conchide fare teamS ca si substanta iui Dumneieu* este in binele Insusi si nicaieri in alta parte. POEZlA X ■ Veafti aici deodata, yoi to$i prizonierii \? Legati in rusuioase.eatuse^ale placerii ..'. Ce mintfie terestre le tine-uselatoare Aicj aveft odihnS.de muoci obositoare us . Aici v-asteapta portul cu pace linistita, Aici e-azil cind viaja va e nenoroci.ta. Nici Tagus, cu nisipul de aur purtator, Nu da .nimic, nici Hermus, cu noaluLluci.tor, . Mci.Indul, ce vecin e cu : hum infierbintate, Purtind in valurj pietre verzui sau argintate N-aduc in ochi lumina, ci sufietul '.orbit Mai mult in intuneric il tin inabusit. Tot ceea ce atita, tot ceea ce seduce, Din funduri de caverne izvorul isi.aduce. Lumina ce e-n ceruri putere si marire Pe suflet il fereste de neagra prabusire. Cu-acea lumina cine se va imparta^i, Chiar razele lui Phoebus le va t&gadui. 28: H?: ; CT. Ev. Matei XI o> ~ Incemod? '■■''■ ■--'!--' ■■ ; — Ca si la.vietuitoare —r zice. ea — » c~m$ sufietul si corpul se assess si ramin intr-un singux tot, formeaza Un animal; cind ins5 : . aceasta- .-imi- tate este dizolvata prin sspararea unuia de altui, este dar cS ariimaiul moare si nu mai poate exista. Si corpul insu§i, cind rarrune ir.tr-Q sinr 149. CI. carlea III, proso IX, ->-*-'.;" 122 _-#aiitffttiua on si mai ales despre lucrurile neinsufletfte. _ - N-ai de ce sa te indoie 5 ti, clnd vezi c3 ierburi]e ?i arborU in locan care le convin, unde, pe ctt le permite natura lor, nu pot nici sa se usuce, nici sS se piarda repede Ja >. Unele rasar in cimp, allele la m „nte, pe unele le produc mlastinile, a tele stau fixate de sttnd, nisipurfle sterile sint fecunde In alte plante, luZ ^'J mCeKi SS Ie mnU fn alte Iocuri < se usu <^ F^areia natura ii da ceea ce-i convine si se straduieste ca ele sa nu piara ™:rz smttn f re ? x&min " jn vm - ce sa maj *™ *•»»'£ Smfnt H 15 ' + eX " 9 hrana PHn radScini ' CU 9 ura lnfi ^ a<*inc * duva tt^ mai SPUn ^ Pknta are PC C6le mai ffioi - cum «*e J- tt a if n r^^ 8SCUnSe * inted0rUi ^ iM In afar§ Se »»tbie prin uTanSrT C V C ° arta SS ° P ° ne lmpotriVa interrperiilor cerului, ca r^turif , ^^ ^ raU? S ap0i Cit de mare este intelepciunea stile Z T raSPlndeaSCa t0ate P rfn Jn ™«irea semintelor ! Cine nu £n a V*? a + CeSteasJnt ca "*» "W«c. ingenioase, nu numai pen- tru a Mb un tmp, dar chiar de-a lungul generator, avind o durata oarecun, p erpe tua ? tf cele care sint socotite neinsufletite nu doresc ce 1 r a -7 Pnn raUUni asemanatoa re ? Pentru ce fiacfirile Hind u ? oare Zn^r* SUS ; iaIP * m ' mm este tras ! " *» de greutatea sa, daca nu conlervf ? "^ " ^ i& C ° nV!n ? A$a inrft - *>* A-™ « conser va ceea c e h prie 9 te, dupfi cum cele ce K sint potrivnice II dig- Mcwang^sff^jij^a. . „, , ^ . . — ._, — . , , $m. . trug. De asemeaea, cele ce sint tari, ca pietrele, adera cu tenaci- tate la partite lor si rezista ca sa nu fie descompuse cu usurinta. lax cele ce sint fluide, ca aerul si apa, cedeazS usor diviaSrii, dar se adumS iarSsi in pSrtile din care au fost despartite, pe cind focul refuza oriee diviziune. $i acum vom vorbi nu de miscarile votuntare ale unui suflet con- stient, ci de tendinte naturale, ca de pilda.ceea ce se petrece cu noi, fara cugetare, dupa ce primim hrana in organism, ceea ce ne vine in su- flet inconstient, In somn. Adesea, din diferite cauze, moartea, pe care o respinge natura, o cere vointa si. dimpotriva, na^terea, singura prin care se asigura permanenta lucrarilor muritoare, uneori este interzjsa de vomta. Astfel, aceasta dragoste in sine pomeste nu dintr-o miscare sufleteasca, ci dintr-o tendinta naturala ; fiindca providenta a dat crea- turilor sale acest insUnct de conservare asa de putemic, incit sa dor reasca in chip natural sa traiascS atit cit vor putea. De aceea n-ai de ce sa te indoiesti ca toate cite exista doresc in chip natural statorni- cia vietii si evita pieirea. — Marturisesc, — zic — acum, cS vad limpede cele ce mai inainte mi se pareau nesigure. — JnsS — zice ea — ceea ce cauta sa traiasca si sa dureze, dores- te sa-si pastreze unitatea ; caci pierzlnd-o nu-si va putea mScar men- flne existenta. — E adevSrat. — Asadar, toate aspira la unitate. — ■ Am recunoscut-o. —Aceasta unitate insa?i am demonstrat-o ca e binele. ■.,.■■.,■■>.* — Asa e. — Decj toate cauta binele, pe care 1-ai putea defini astfel t binele insusi este ceea ce toti doresc. — Nimic — zic — nu s-ar putea cugeta mat adevarat; pentru CS s*u toate tind catre nimicire si, pierzindu-§i unitatea ca si cum si-ar pierde capul, vot rataci fara ciimS, sau, daca exista ceva catre care se grabesc toate, acest ceva va fi binele suprera ^ $i ea spuse : ...-.■■ i ; -^;-'- — MS bucur foarte, invStacelul meu ; ;tl-al fixat in minte insSsf pecetea adevSrului limpede. Prin aceasta tis-a lamurit ceea cesp^ neai putin mai : inainte ca nu stii. . •■-;' 151. Quinttlianas, tpstitutlo Oratorla VII, Praefatlo. ■(■ » m BeJzrHins ■ ■ — Ce? — zic. —r Care este scopui uliim. ai tuturor luerurilor ? desigur acesta este dorit de toate fiintele $i, fiindca l r am stabilii ca este binele, ire, buie sa mMrUirisini ca binele este finalitatea tuturor luerurilor. POEZIA XI r>e vrei edevarul cu-adfnea gin dire Si f&ra s-aluneci pe drurauri gregite, Spre tine-fi indreapta atenta privire, In suflet fti stringe puteri indoite. Acolo invata-n comorile tale Sa afli ce cauji pe cale strains 15i . Chid sufletul norul erorilor sale Almig'a. ca' Phoebus inalta lumina. : '\ Caci nu este mintea de tot InUnata De trup cu-ntuneric impaienjenit. Ramine-adevarul, pe care-1 arcrfa Stiinta, graunte-hSunthi sadit: ' De ce gindesti bine cind esti intrebart ? E-n tme«adevarftl r exists in minte. Cad, cum spune Plato, de e-adevarat, Orice-nvatatura e-aducere aminte 153 . FROZA XII — Sint cu totul de paxerea lui Plato — i-ain spus eu alunci — pentra ca mi-ai amintit pentru a doua oara ceea ce am uitat intii prin contactul cu corpul si apoi fiind coplesit de greutatea tris.te?ii. Atunci ea spuse : — - Daca arunci privirea inapoi peste cele admise pina acum nu vei intfizia sa-ti aminte§ti ceea ce ai mSrturisii de curlnd ca. nu stii. 152. Feriritul Augustm, Conlesslimts Vil, 10 t «Am fost nevoft sa ma'indrept spre mme tnsumi, anj irrtrat tn adtncul .coit?trMtei mele si am vSzub.. Uiraina csa, neschimbStoarea... ' - 153. Conform cu teoria pla'tonicS a reminiscehtei (Phaedo, 9t e) : «!nvat5tura este ailiicere aminte,,. Dupa Plato, sufletul nostru inamte de a se naste a trSit tn cerun in lumea tdeilor pure, unde a putut sS contemple direct modeiere vesniee, prototipunle luerurilor ce «lc5tuie$c lumea sensibilii. Ctrid vine pe- pSmlnt $i tm- oraca corp material, nu mai poate contempla ideile si tncetul cu ihceuil le uita. «m- . P e . rce P« obiecteTe inconjuratoare, cu Hecarts perceptfe sufletul . 3.?/ educe cminre de ideile din lumea inieligibila, ce constltuiau prototipul lucniriior parti- culate. Aceasta aminlire produce in suflet un fel de reflexiuni palide', imagirii vagi ale ideilor, si refiexiunile acestea sint nopunile noastre qenerala, iar totali- tatea lor este stiinta. . :. v : ■.■■■■- ' >T,.\:. ■. .. - ^,.iia^ii^.vi^.. ... . ^^f 1 ^ MrNGnS3«L»irEJ&iZ!OJTEI — Ce? . — De ce frine este condusa lumea. — Mi-aduc aminte — zic — ca mi-am marturisit ignoranta 15i , dar nesi inteleg ce vrei sa-mi spui, doresc totusi sa aud de la tine mai la- iuurit. — Socoteai — zice — mai inainte, fara sS te fi indoit deioc, ca aceasta lume este condusa de Durrmezeu. — O cred incS — zic — si niciodata nu raavoi indoi? Hi vores> pune de altfel pe scurt prin ce rationament ajung aici. Aceasta lumej nlcatuita din parti atlt de deosebite si de contrarii, n-ar fi ajiins la o orma unitara daca n-ar fi fost cineva care sa uneasca elemente^tit de diverse. Dar odata unite, insasi lipsa lor de omogenitate natvrala le-ar fi disociat si dezagregat, daca n-ar fi existat o fiintfi Unica»ssfti*S tinS mai departe in tnlantuirea ce le-a dat-o. Si nu s-ar mentine atit de sigura ordinea naturala. rtici n-ar desfasura miscari asa de otdonate ca loc, timp, proprietate, spatiu, calitati- daca n-ar exista- cineva :+4*nii raminind insusi, sa orir.duiasca aceste felurimi ale schimbarilor. Aces- ta, oricine ar fi, prin. care ramin si se misca cele create, U numesc, cu numele intrebuintat de toti, Dumnezeu. Atunci ea a spus : — Fiindca tu crezi astfel, socot ca-mi ramlne putin de f Scut, ca sa-ti revezi patria teafar si stapin pe fericirea ta. Sa examinam insit ce am spus. N-am numarat si indestularea in fericire si nu ne-am inteles ca Dumnezeu e insasi fericirea ? ■; — A?a e, l ■ _, — Si pentrua conduce lumea asadar ■— zice ea — nu va' avea n*~ voie de nici un sprijin strain; caci daca i-ar lipsi ceva r n-ar f i depUft it» sine insu?i. .., ■■ , Aceasta — zic — : e necesar sa fie astfel. -— Deci El orlnduie^te toate prin Sine ? — Nu se poate t&gadui. ' -— ?i s-a aratet ca Dumnezeu este Binele suprem. — Mi-amintesc. v — Asadar, conform binelui orlnduieste toate, daca • ihtr-adevar le conduce prin Sine, Cel pe cajre am consimtit sa-L numim Binele stf- prem, si' aceasta este ca o'barS de directie, ca o clrnia prin care ma- sina omeneasca se pSstreaza statornicS si nestricata. — Te aprob din toatS inima - zic - §i am infrezarit pnntr-p, usoara banuiala, cu putin mai insinte, c§ tu vei spune aceasta. .._ 154. Gi; Cartea I, proza VL ■iirfi.' !'■ :~Wi'rli*,Jt*'A*i.~^ 126 •jjsoiFiJflfOTS — Cred — zice ea — caci, pe cit socot, aeum deschizf ochii mai veghetori pentru a privi adevSrui, dar ceea ce am sa span nu e mai putin limpede de inteles. — Ce? — Fiindca pe drept credem — zice — ca Dumnezeu guvemeaza toate prin cirma bunatatii si ca, pxecum am aratat, toate se grabesc spre bine cu o tending naturaia, s-ar putea indoi cineva ca ele sint conduse prin vointa lor $i cS raspund la ordinul orinduitorului lor, supuntedu-se de bunavoie si acceptind pe conducatorul lor? — Asa trebuie sa fie f caci n-ar pSrea fericitS aceasta conducere daca ar fi un jug pentru razvratiti, si nu mtatuire pentru supusi. — Nu exista deci nimic care, pastrindu-si natura, sa incerce sS mearga contra lui Dumnezeu ? — Nimic. — lar daca ar incerca, ar avea vreun rezultat tmpotriva aceluia ce pe drept am admis ca este eel mai mare st Spin al fericirii? — Desigur ca n-ar avea nici o putere,. — Asadar nu exista nimic care s& vrea sau sa se poata opune acestui bine suprem ? . — Cred cfi nu. — Prin urmare binele suprem — zice — este acela care conduce toate cu tarie si le orlnduieste cu bllndete. Atunci eu i-am spus ; — Cft ma desfateaza nu numai cele ce an fost stabilite ca o con- cluzie a rationamentelor, dar cu mult mai mult insesi acesfe cuvinte de care te folosesti, ?i mi-e rusine ca", in prostia mea, uneori m3 lamen- tam atit. — Ai auzit ~ zice ea — de giganfii ls5 din legenda, care au ata- cat cerul ; totusi 51 pe ei, cum a fost drept, i-a impficat o putere bine- voitoare. Dar vrei sa punem rationamentele sa se lupte iutre ele ? Poate ca dintr-o ciocnire de acest fel s3 sar3 frumoasa scinteie a adevSrului 15S . — Dupa dorinta ta — rSspund eu. — Nimeni nu s-a indoit — zice ea — de puterea lui Dumnezeu. — Cel stSpin pe mintea sa n-are nici nedumerire in aceastS pri- vinta. — Dar pentru Cel Puternic peste toate nu exista nici un lucru pe care sa nu-I poata face. — Nici unul — zic eu. . — Dumnezeu poate face raul ? 155. Gigantfi, spune legenda, ajutati de mama lor Geea, au declarat rSzbol lui Jupiter, dar acesta i-a Savins cu ajutoml lui Hercule. 156. Platon, Republics 425 a. .. ■ ■ ■ :— ■-. ' ■ >^.. ;■ . ■ ■■ ... ... '•■■ a ,mm^:-' Mitmtrmmm **&e**wiEJ — Nu. — Atunci raul nu exista, caci Dumnezeu n-ar putea sa faca ceea ce nu exista. — Te joci cu mine — am rSspuns eu — , tested un inexpiicabil la- birint de rationamente, ca sa ai cum vrei port! de iesire §i intrare, sau tneurei minunatul fir al simpiicitatii divine ? Putin mai inainte, Incepted cu fericirea, ziceai c& ea este binele suprem si ca saiasluieste in Dum- nezeu. Aratai, de asemenea, ca Dumnezeu este supremul bine si feri- cirea deplina, dupa care ten dadeai, ca pe un. mic dar. ideea ca nimeni nu va fi fericit daca nu va fi deopotriva cu Dumnezeu. Apoi spuneai ca insasi forma binelui este substanta lui Dumnezeu si a fericirii si in- vatai cS unitatea insasi este binele insusi, pe care il doreste tetreaga natura. Sustineai chiar ca Dumnezeu conduce tot universul prte cirma binelui, ca toate se supun cu vointa si ca nu exista vreo natura a r&a- lui. Si tu explicai acestea cu argument* nu din afara, ci care-si spriji- neau unul pe altul temeinicia, prin probe existente te acest subiect si familiare lui. — Nu glumesc deloc cu tine — a zis ea atunci — si am dus la. bun sflrsit cea mai grea sarcinS din toate, cu ajutorul lui Dumnezeu, caruia adineauri ne-am rugat. Caci forma substantei divine este de asa natura, ca nici n-aluneca in domenii straine, nici nu primeste te sine nimic strain, ci, dupa cum spune Parmenlde : Ea este asemenea unei sfere cu desfotrfire rotunda *», &"**** sfera mobiia a lucrurilor, in timp ce pe sine se pastreaza imobiia. Uaca am discutat chestiuni nu cautate in afara, ci care se gdsesc inlauntrul domeniului tratat, n-ai de ce sa te miri, fiindca ai invatat sub garantia- autoritatii lui Platon «« ca vorbele trebuie s5 fie Inrudite cu lucru- rile despre care vorbim. POEZIA XII Ferice m de-acel ce-a putut tetelege Al binelui plinde lumina izvor, .; Ferice de-acel ce-a putut sa dezlege . Catusele lutuiui cel zdrobitor. Octets' Orfeu ctetarei^ *^ prtegea ■ ' . ' ,%. * ■■■■■ De moartea sotiei si, cind prin cintare ■■*■;■ \ 157. Cltat !n grecejte, a. Plato, . Sopfasta, 244 e. "■.''' \ S "r. V" IS: g ^STSSA\ *»>■. *-«:*> ■-!-?- --f**-*** •""mo*-. ««1 reg^i Oeagru >1 al uimM C»liope -. W^ rtgJJ finl lut Apollo 5i ai W^S Clio *s cel mai *™-:»™*™*.$. ^^^ $£$$& de aumele careia se leaga poeme; m«te«, dagme ^^JFT^f ' JS Tp ™ Orfeu ?i Euridice * topiiat .ieopolxlvB pe dtamaturgi, p« picton 51 P« POW. ««- 128 'wwsmus Pe riuri in albia Ioj le oprea, Paduri linistite punea in miscare Ciud nu se temea caprioara sa sada Culcata alaturi de iei linistiti, Iar iepurii nu se-ngrozeau ca sa vada Pe ciinii de cintec divin imblinzi|i, Fiindca era mistuit de foe rau, Ce inima pina-n adinc ii ardea, Si nu izbutise cu cintecul sau, Cu care putuse pe toti fermeca,. Durerea lui proprie sa si-o mingiie, Plingindu-se zeilor ce i-d rapira, S-a dus in infem dupa scumpa-i sotje. Acolo-n acorduri duioasede lira, Incepe sa cmte, si tot ce primise Sorbind din al maraei izvor 1010111*3^ Si tot ce durerea ii pricinuise, De care atit era neconsolat, Sau ceea ce dragostea sa-i inspira, Acestea le cintS, pe'Taenar 161 miscind, Si cere iertare-ndreptind ruga sa Stspinilor umbrei si jalnic pllnglnd, Portarul trigemen 1 ? 2 de cintec divin De cum il aude rardine vrajit Zeitrele 1C5 care sob spaima ii tin Pe cei care crime an fost savirsit, Indata plSng, ochii in lacrimi scaldind. Pe Ixion m roata il lasa din chinuri zia aceasta. a Iul Boethius este In Intreglme imitatS de aproape dupa Seneca : Hercule Furiosul 570—595; Hercule pe . muntele Oeta 3035 — 1134 si Medeea 62? — 636. In aproape toate poeziile jui Boethius gSsim influente, aseaianari sau frln- turi de versuri din tragediile lut Seneca j In aceasta tnsS asemanarea este mai izbitoare ca in toate, poezia, fluid — s-ar pntea spnne — o contaminare a celor trei fragmente arState. Tabioul cctthplet de locuri imprumutate de Boethius din Seneca a fost intocmit de R.. Peiper, Cons. Philosophise; Lipsiae, 1871. Mart. Capella, de asemenea, are In cartea IX a Saiyriconului sau o poezie in care este espus mitul liii Orteu. Asemanarile cu versu'riie lui Boethius sint izbitoare. Cf. $1 Ovidius, Paste II, 83. : ■ - !61, Thaenar (estazi capul Matapan), pestera la extremitatea de sud-est a Laconiei, lingS intrarea in infem. 162, Cerberul, dine cu trei capete, pazitor al lofernului. 163, Furiile (la greci: Eriniile), divmitatile carora nici o crima sau viclenie nu !e scapa nedescoperita si nepedepsita. 164, Ixion, regele lapifil^> ca<-uia Jupiter ii acordase azil in Qlimp. Ucigin- du-si socriil. si tneerctod in plimp s8 necinsteasca pe Jnnona, a tost aruncat In Inlern si pedeps.it .cu legaxea .' de. o : .roata, care.se. in virtea- aecontenit*,.,. •. . '. -. , Ai*.iia*t^,^_ , ■ ; ,^^7-if MlNGtiERjj.i; ya^oZornEi Cu repezi virtejuri din mers Incetind. Si Tantal 1B5 de. sete atitea suspinuri Le uita, de apa nevrind s5 mai stie. Chiar vulturu-ndata de cintec rapit Lui Tityu 166 ficatul de loc nu-1 sfisie. Al umbrelor mare stapin m -In sfirsit, Ac urn sint Tnvins» — zice induplecat, «Sot,ia prin cintec si-a redobindit .; Inapoi ii voi da-o acestui bSrbat. Dar lege-i voi pune la darul primit : Sa no aiba dreptu-napoi a privi. Din Tartar cit incS el nu a ie§it». Se poate iubitii cu legi a-i opri? lubirea e siesi stSpin legiuit. Aproape fiind la al noptii hotar, Pe Euridice Orfeu o priveste : O vede, o pierde si mortii-o da iar. Aceasta legends vi se potriveste La toti care c&tre lumina de siis Voitji sufleteste a va inilta. Ccici cine-si intoarce lasindu-se dus Privirea spre Tartar cu pestera sa, Pe oricare dar ce de sus il primeste 11 pierde, in timp ce infernul priveste. 165. Tantal, regele Lidiei. dind o masS Mllor. pent™. ^'^jgSjM* servit drept mtneare pe -proprinl sin fin. Pe lope s, .ttat te ^fi^'f j *'^ stiutorui insa 1-a trimis pentru nelegimrea lui ™ .Tartar. P^Pf]"^.' ^ ^%ul sete ve?nice, pe care nu 58 le poate astimpara nicloilaiaj de« tn W^j,^. riu ?i avtnd deasupra on pom cu fnicte coapte, ««•* "^Jf «*™ f5^ tinde mina, iar valurile ftuvialut Ii ...scapa m«reu pnntre ovze. fara sa poaw. c ^.. ghiti picStnra de apa, cind I vrea.sa-si ampere setea. sa - at ^fu^t 166. Gigant pedepsit de Apollo si Diana, fnndcS J a ^l^ e fi ^ tul av g .^ -1 pe mama lor, Latona, ?i coadamnat 5I-I *«5» vesmc dot vuttHrt KcatiUia^ ^^ sa-i poata alunga ...... ..,..> •':'' 167. Pluto, z3#fIniernitMi: ■-■ > : -- 9 — Boethius 'St 9^v^8«': ' CARTEA IV PROZA I Filozofia, pastrindu-si demnitatea privirii si maretia chipului sau r clntase acest cintec intr-o masura plScuta si armonioasa ; eu tnsa, neuitind tristetea care-mi stapinea adlncul sufletului, pe cind ea se pregatea sa continue, am intrerupt-o zicind : — O, antemergatoare a luminii celei adevSrate, toate cite le-ai rostit pina acum prin cuvlntarea ta mi s-au inftStisat cu o forta de ne- invins, atft prin speculatfa lor divina, cit si prin rationamenleje tale si, desi mai inainte durerea nedrept&tii suferite m3 fficuse sa le uit, dupa cum mi-ai spus, totusi nu le-am igno.rat niciodata cu totul. Cauza cea mai de seama a durerii mele este aceea ca, cu toala existenja unui bun diriguitor al realitatii, rSul poate sa existe, sau sa fie trecut cu vederea, fapt care itf dai seama desigur cit este de uimitor. Si acestuia i se adauga altul mai grav : in timp ce tiCeUosja este puternica si in floare, virtutea nu numai c8 e Hpsita de rasplatS, dar chiar e trintita si calcata in picioare de criminal!, ispSsind in locul acestora pedeapsa nelegiuirilor. Ca acestea se petrec in Ixppfra'tia lui Dumnezeu, Care stie totul, Care poate totul si Care vrea numai binele, nimeni n-ar putea indeajuns sS se mire si sa se plinga. Ea a spus atunci : — Si ar fi ceva de o nesfirsita uimire si mai groaznic decit orice monstruozitate dacS, dupa cum crezi tu, in casa cea mai ordonata a unui atit de mare tata de familie, vasele ieftine ar fi pastrate cu in- grijire, iar cele pretioase ar fi ISsate in paraginire. Dar nu este asa ; caci daca rSmln nerSsturnate cele ce am conchis cu pujin inainte, chiar de la intemeietorul impara{iei de care vorbim, acum vej afla ca intot- deauna cei buni sint putemici, iar cei rai josnici si slabi, ca niciodata nu exista vicii fara pedeapsa, nicj. virtuft f3ra rSsplata, ca au parte cei buni de fericire, cei raa intotdeauna de nefericire, si multe de acest fel, care te vor intari Intr-o vigoare puternica, linistindu-Ji plingerile. $i fiindea ai vgzut chipul adevaratei fericiri pe care ti-am aratat*o de curind si ai aflat in ce consta, dupa ce vom strSbate tbate caile pe care le socotesc necesare pentru Inceput, Hi voi arata si drumul care te va duce acasS. Iar mintii tale ii voi da aripi pritivfea|e sa se poata Kt^GEsa^jrocozoriBi i3* inSlta ca, dupa ce ii vei invinge tulbur&rea, sa te intorci in patrie s&- natos, condus de mine, pe drumui meu si chiar cu mijloacele mele de caiatorie. POEZIA I 188 Usoare aripi s69 am, ce pot sa duca Sus, in inaltele tarii cereijti t Cind spiritul le-a imbrScat, natuca, Dispret aruncS celor pamlntesti. Prin nesfirsitul aer el strabate 170 Si-n urma sa priveste norul greu. Se-nalta-n regiuni fcnv&p&iate, De focul de ete'r aprins mereti. Spre-al stelelor palat apoi porheste, .'"' . Pe calea sa pe Phoebus intilnind, P la ne ta inghe tat a o-nsbteste "*, Soldat m al unui astru straliicind, Sau noaptea de lumina dantelata t Urmeaza astrul alb in mersul lui Si cind ii e rotirea terminata, Se urea in Inaltul ceruiilL Respinge sfere de eter senine, Stapin al veneratelor lumini ; Aici supremul rege sceptrul tine Si cirma lumii el o are in miini, Statornic carul zburator 173 conduce Arbitru pentru tbate luminal, Acolo daca-odatS te vei duce', ' "'■ - Gas'mdu-ti drumui care 1-ai uitat, «Imi amintesc, mi-e patria» vei spune. t rie naturala, ci, intr-un mod care nu convine naturii, in loc.sa. : indje- plineasca lucrul propus, imita pe eel ce-1 indeplineste, pe ca^e ;i ,din acesti doi il socotesti mai puternic ? .,..:.,..: — Inteleg eu ce vrei sa spui, dar vreau totusi sa aud si mai lamurit, — Vei tagadui ca oamenii au miscarea mersului conform unei legi naturale? . . .. ■ . .,-.,-.: — Nu. — Te indoiesti ca acest act este datoria naturala a picioarelor ? — Nici de asta nu ma Indoiesc. — Deci daca un om, putind sa paseasca cu picioarele lui, merge, iar altul, cSruia ii lipseste aceasta functie naturala a picioarelor, ar incerca sa mearga sprijinindu-se in miini, cine din acesti doi poate . fi socotit mai tare? .-.■.'■. — Spune mai departe, caci nimeni nu se indoieste c&.anume ; cel ce poate indeplini o functie naturala este mai puternic declt, c§l ,ce: nu poate. ■■.<■■ l . ; ..> t = ^ ■..'■ — Dar binele suprem — care este tirita propusa deopotriv.a pentru, cei buni si pentru cei rai — cei buni 11 urmaresc prin iunctia natwalS a virtutilor, iar cei rai Incearca sa-1 dobindeascH. prin diferite presiuni, care nu constituie functia naturals de a dobindi binele; sau tu ; crezi altfel? . 4 ..-■.• :is;i r^ f — Nu, caci concluzia e evidenta. Din cele stabilit e pSnS aetfm '..e; necesar ca toti cei buni sa fie puternici, Iar cei rai slabu . — Corect anticipezi — zice ea — si aceasta, cum spera" de obicel- medicii, este indiciul unei naturi care se reface si rezista. Dar fiipd;c%, vad ca intelegi asa de repede, voi ingrcimadi rationamente' inciter vezJ tu cit de evidenta e infirmiiatea eamehilbr viciosi, care nu pot ajunge ■ • ■-■'-'■■air 134 * " ' ' ' ' — i- ■<■■ ' "' '■ i- tjQvtsffys mScar unde fi duce 51 fi impinge o tendinis naturalM. §i c e 5 -ar in- thapla daca ar fi lipsiti de ajutoml atlt de mare si aproape de neinvins al naturu care anttcipeaza? Baga de seama cSt de mare neputinta sta- pineste pe oamenii nelegiuiti. Si nu rasplati usoare, care se dau la jocun » cauta, fara sa le poata urmSri si obtine, ci in fata virfului si culminate lucrurilor sint neputinciosi si, nenoroctfii, n-au nici un re- zultat in unica lor siradanie de fiecare zi si de fiecare noapte t aid se vad putenle celor buni. Caci dupa cum pe eel care, mergind pe jos poate ajunge in acel loc de unde nu s-ar mai putea merge mai de- parte, I-ai socoti eel mai tare la mers. tot asa pe eel ce percepe ho- tarul celor donte, dincolo de care nu mai exista nimic, e necesar sa-1 socotesti eel mai puternic. De aici rezulta. prin opoziUe, ca nelegiuitti par a ft l, pS1 h de orice puteri. Intr-adevar, pent ru ce, parasind virtutea, se dedau viaulu, ? Din necunoasterea binelui - si ce este mai slab dedt orbirea ignorantei ? - sau stiu ce urmaresc, dar pasiu- nea fi abate si-i doboara ? Astfel ii f ace nestapinirea slabi pe ce. ce nu pot lupta tmpotriva viciului. Sau cu stiirija si vointa P a- rasesc bmele si se Intorc spre vicii? In acest chip insa e i inceteaza nu numai de a fi puternici, dar chiar de a exista ; cei ce parasese tinta comuna a lot ceea ce exists Inceteaza in acela.i timp chiar de a exista. Ar parea poate cuiva de mirare afirmatia despre cei rai, care sint cei max multi, cS nu exista , dar aceasta e realitatea. Dar cei rai nu neaga ca sint rai , ci neaga eg exista pur si simplu. Fiindca, dupa cum unui cadavru ii spun om mort, dar n-ai putea sa-1 numesti, simpiu, om, moTn I T te ^ CSi ViCi ° 9i Slnt '*• dar M ' P Utea ^unoaste In mod absolut ca ei exista. Exista desigur ceea ce respecta si isi pas- treazS nature , ceea ce insa se indeparteaza de ea parage ceea ce e adit in natura sa. Dar cei rai sint puternici, vei zice , nu voi nega, tasB aceasta putere a lor nu izvoraste din for^a. ci din siabiciune. Ei rarlw e '7 * P * <"" ""* fi f ° St ta Stare ■*» facS < «*«* ar fi putut ramine cu nsus.rea de a face binele. Aceasta putinta arata limpede ca ei nu pot mrnic. Pentru ca, precum am stabilit mai inainte, raul nu IrtrZc.' Ind3t5 ^ ^ nUmai ** S Clar *"P» cei ^ - - — Este adevarat. ?1 pea'colo^ 111 ^ EneUla ' X11 ' 761 ~ 7C3: <^* ocoliri aa ffcut Inainte pe-aici Jocurl «cind, cS se-ntrec pe capul 5 i vlata lei Tannis. (Trad. Cb 5 buc) 3d»r^S — Dar ca £.3 intelegi care este forfa adevSratei puteri, am definit cu putin mai inainte ca nu exista nimic mai puternic decit binele suprem. — Asa e. — Dar acesta nu poate face rSul. — Nu. Este deci cineva care sa creada ca oamenii pot face tolul ? — Daca nu e vreunul nebun, nimeni. — Dar ei pot sa faca raul. — O, de n-ar putea ! ■ ^ Asadar, de indata ce numai acela care poate face binele poate totul, iar cei ce pot face raul nu pot sa fac& totul, e clar cl . acfei care pot face raul pot mai putin. La aceasta se adauga ca toata putjerea tre- buie socotita intre cele de dorit si ca toate cele de dorit find spre bine, ca spre culminatia naturii lor, dupa" cum am aratat. Dar putinta de a savirsi o crima nu Unde spre bine, deci ea nu este de dorit. Orice p>: tere insa e de dorit; e limpede prin urmare ca putinta de a face iM nu.e putere. Din toate acestea apare neindoielnica" putefea celor buni si slabiciunea celor rai si se dovedeste justa cugetarea lui Plato m ca numai cei Intelepti pot face ceea ce doresc, pe cind cei rai pot incepe ce vor. dar nu pot indeplini ce doresc. Ei fac orice, socotind ca vor dobindi, prin cele de care sint desfatati, acel bine pe care-1 doresc, dar nu-1 doblndesc, fiindca necinstea nu duce la fericire. POEZIA II in Vedeti §ezind pe-nalte tronuri regi mindri ?i impunatori Paziti de arme-ntunecate, de purpura stralucitori, -... Amenintind cu fete aspre ?i clocotind ca de turbare. De li s-ar smulge haina, care le dS desarta-nfatisare, . Se va vedea ca poarta lanturi, pe dinauntru-incatusatir Caci pasiunea-i stapine^te, de-al ei venin nesaturati, $i valul inaltat de ura de-atitea ori ii biciuieste, Aici tristetea ii apasa, aici speranta-i chinuieste m Atiti tirani si-un singur suflet vedetf ca tuturor li-e dat ; ;■= Nu face ceea ce doreste eel ce de ei e apasat. 175. Cf. PialOB, dialogu] Gorgfas, din care Boethlus se iospirt In. acest SSPP* 176. Portrettrl tirapului, ci. Platon. ftepublica, X, 57ft b — 580 b. '■ ■■• .">■■' '■ ' 177. Mart. CapeUa, 16, 1 (9, 25). ln^iL Cf ' 9i Psa,ml ' 89 - 6 ' '«««»• 13, 18. lns«J^dZ n ^ 0i f S ^ S -. De °" iclfs mfnhtUonm I, 12, 46: «Nelegimtul I?i este ia rSsp?ata sa» ' aiuUlimire ?i ,iecare - *~ m £a P tel e .»fe bune sau re'e, i?i umGU£MJJl&itijQ%G£l®l 13?' ar putea sa para lipsitf de pedeapsa cei pe care — extremitate a tutu- ror releior — ticalosia nu numai ca ii atinge, dar chiar ii pateaza cu totul ? Vezi, insa, in comparatie cu cei buni, ce pedeapsa Insoteste pe cei noc.ins.titi ; ai inva?.at cu putin inainte ca tot ceea ce exists e unui si va acest unui e binele, de unde rezulta ca tot ceea ce exista pare a fi binele. In ccest mod deci tot ce se desparte de bine inceteaza de a exist a. De aici, precum se vede, cei r£i inceteaza de a fi ce au fost; chipul ramas al corpului lor omenesc insS arata ca ei au fost oameni j cSzind in stricSciune, au pierdut deci ?i natura omeneascS. Fiindca numai cinstea poate ridica pe cineva mai presus de ceilalti oameni, e necesar ca necinstea sa coboare sub demnitatea de om pe cei pe care ii indeparteaz5 de natura omeneasca ; urmeaza deci ca pe eel ce-1 vezi transformat de vicil sS nu-1 mai poti considers om. Violentul tilhar fierbe de lacomie dupa avutul altuia ; ai putea spune ca seamana cu un lup. Gel feroce Si f3ra astimpar isi oboseste limba in procese , il vei compara cu un ciine. Cei care umbla cu siretlicuri si ascunzisuri se bucura ca a comis. un furti?ag prin inseiaciunile sale ? e ca o vulpe. Cei ce mi-si stapfneste ura clocoteste de s-ar crede ca are jnima de leu. Celtemator si iutela picior se Ingrozeste de ceea ce n-ar trebui sa se teama : se poate socoti asemenea cerbilor. Cal moale si stupid sta ca un amortit : traieste ca un magar. Cei usuralic si nestatornic i?i schimba mereu dorintele : Sn- tru nimic nu se deosebeste de pSsari. Unui se cufunda in placeri mir- save si nelegiuite : este stapinit de placerile unei scroafe sordide. A§a se face cum eel care, parasind cinstea, a incetat de a fi om §i, fiindca, nu poate trece in starea de dumnezeire, se transforma in fiara. POEZIA III 180 Pinzele istetului Nerite 1M Si corabiile risipite Eurus spre insula le minS, Unde locuieste mindra ztna 182 , Carei soarele ii este tata. 180. Acest episod din viata lul Ulysse e povestit de Oyidiu in MeMmorftw* XIV ' m.viysse, Neritus era un munte Intr-o mlci insula de ling S Itfaaeq, patria, lai u iY|^ vrSjitoare, fUca soarelui S t a nSrafel Persela, lbcutad In iw*, Aia. intr-un palat pSzit de animale sMbVHn 9l de ecoi trautanabi * "-HJ™? male. A lost uciaS.de Telemac, Cf. episodul acesta, pm-estit de Homer ..fuctweews XX, 138 sq.l ca unnatprtd inceput : ■ 138 BGETHTO3 Cupe cu licoare •fermecatfi Are pentru oaspeti pregatite ; Cind li schimba-n chipuri felnrite, Mina-i care vraji din ierburi face. In mistret pe unul il preface, Altul leu marmaric xm devenind, Dintf i§i vede si-unghii mari iesind. Unu-n rindul lupilor intra t, Vrea sa plinga si o da-n urlat ; Altul leu de Indii devenit, Urr.blS printre case linistit. Al Arcadiei ,84 intr-aripat Zeu, de sef fiind induiosat, L-a scgpat de chinul felurit, De frumoasa gazda pregStit Totusi, cupele nenorocite De vislasi erau acum golite. Prefacuti in porci nu mai mincau Roadele lui Ceres, ci catau Ghinda, fiind cu- chipul prefacut, Vocea, corpul vechi avind pierdut. Numai mintea, nefiind schimbata, Geme de durere-mpovarata. O, usoare miirii si plante-n stare Timpului s-aduceti transformare, Dar ce-n nici un chip nu veft putea ."Si in inimi sfi schimbati ceva ! Inauntru-nchise, ca-n cetate, Are omul forfe-adevarate. De-dici pornim-nainie p]ini de jate Die pierderea iubitilor tovarasi, par multumiti ca noi scaparSm teferi 5i-ajungem la ostrovul Aia unde Sedea frumoasa Circe, o zeUS, Cu gTal de om si-amarnica, o sora De-ua singe cu salbaticul Aetes Care-i nSscut din luminosul" soare 5i de-a lui Ocheanos lata Persa- (Trod. Murnu) 383. African; Maraarica, In Africa, £ntr e Egipt si Cyrenaica. 384. Mercur, nascut Jn Arcadia, reprezentat cu aripi la uraeri 5 i la picioare. MtNGtlEH^S JTLGZOF1EI E vatamatoare-acea otrava Ce-nauntru patrunzind, grozava, Scoate omul din fiinta sa §i, laslndu-1 neatins trupeste, Numai sufletul ea i-1 raneste. PROZA VI Am raspuns alunci filozofiei : — Recunosc si pe drept se poate spune, dupa cum vad, ca vicipsii isi pastreaza trupeste chip omenesc, iar ca natura sufleteasca smt transformati In fiare ; dar ca spiritul lor, groaznic si criminal, amenin- ta cu distrugerea pe cei buni, iata un fapt ce n-as fi vrut sa ,li se in- gaduie. — Nici nu li se ingaduie — raspunse ea — dupa cum voj. arata la lpcul potrivit, dar totusi, dacS li s-ar lua ceea ce se crede ca le e. ingaduit, s-ar usura in mare masura pedeapsa oamenilor criminali. ,Ar ; parea poate de necrezut, dar in mod sigur sint mai nefericitl cind si-au realizat dorintele, decit daca n-au putut sa-si indeplineasca aspiratiile. lor 185 , caci daca este nenorocit lucru a fi dorit ticalosia, este mai ne- norocit a fi avut pentru aceasta puterea, fara care traducerea in fapta a unei volute nenorocite ar fi paralizata. Astfel, pentru ca fiecare isi are mizeria sa, este necesar s3 fie loviti de o intreita nenorocire cei pe care ii vezi ca voiesc , pot si s&virsesc crima. — Sint de aceeasi pSrere, dar as dori foarte mult ca ei s& fie re- pede scSpati de aceasta nenorocire, pSrasiti de putinta de a savtesi crima. — Vor fi scSpati mai repede decit vrei tu, sau decit ered ei ca vor -scapa t fiindca in marginile atit de strimte ale vietji nu se poate intimpla nimic asa de tirziu, melt mai ales sufletul nemuritor sa creadt ca are de asteptat mult timp. Marea speranta a celor rai si inaita coa- structie a crimelor lor, se distrug adesea printr-un sfirsit ne asteptat '*$i nesperat, ceea ce le statorniceste o masura a nenorocirii ; daeS tica- losia Si face nenorociti, trebuie sS fie mai nenorocit eel ce e mai.lnde- iung ticalos. Pe acestia i-as socoti absolut nefericiti, daca moartea^p 185. Cf. Platon, Garglas, 509 d, (cap. IXV): aAsadar, din doua rele, a ct a fapta rea si a o suieri, noi spunem cfi-i mai mare eel dihHi $1 mai ;mic *^n- ai doitea. De aceea, ce mijloace trebuie sa-51 procure cineva, oa sa pom sft-i ajiMe astfel, tnclt sa alba amtndoufi foloasele, atit pe acela de a nu comite fapte reie, -.ca si pe acela de a nu le suferi ? Oare puterea sau vointa ? Vreau sa spun osaet-r-w fi ierit de nedreptati dacil nu va vol* saa daca l*i va dobindi puterea ca- sa L,f"J2 riedreplfitit ?» (Trad. Simenschy) cf. Gicero, Horienslus 20/39 ; Augrustin, De OlvOOte, Dei V. 26. ■■.■■■/■ '.".-'■.:.- ."■" ' '--■? .'tu^Vmi MP. :.ts&&$vkus sfirsit. o-ar pune odata capat rautatfi lor, in adevar daca am tras concluai juste despre nenorocirea ticalosiei.. e clar ca e mfmita mi- z?ria care se const at a a fi vesnica m . K .,„ ~ Concluzia - zic eu at ««ci - e»te uimitoare si aproape inadmiai- bila, dar jini cau seamaca se potriveste Intra totul cu cele admise pSna acum. ^ — Ai dreptate - ruspunse Filozofia - insa eel ce crede ca s-ar im- paca greu cu o concluzie, trebuie sa demonstreze ca premizele sint false sau sa arate ca alaturarea lor nu este potrivita pentru o coneluzie nece- sara ; altfel, daca ai admis premizele, nu exista nici un motiv de discutle asupra. concluziei. Pentru ca si ce vol spune nu pare mai putin uimitor ci deopotriva de necesar, dupa cele stabilite pina acum. — Ce? # — Ca toti cei rai sint mai fericiti daca ispasesc crimele, decit daca Mi-i sanctioneaza" nici o pedeapsa a justice!. Si nu mcerc acum sa arat cum s-ar putea gindi cineva ca moravurile rele sint corectate prin masuri potrivnice, aduse pe calea binelui prin frica de pedeapsa, ca aceasta con- stitute pentru ceilalU un exemplu de a fugi de fapte eulpablle ■; pe alta cale cred eu despre cei rai ca sint mai nefericiti daca nu ispasesc, fara a avea in vedere corectarea lor si exemplul ce-I ofer5. — Si care va fi aceasta alta cale ? — N-am stabilit ca in mod sigur cei buni sint fericiti si cei rai sint nenorociti ? — Asa e. — Daca deci i se adauga oareeare bine nenorocirii cuiva, nu este el mai fericit decit eel a carui nenorocire este intreaga si absoluta, faraames- tecul nici unui bine ? — Asa se pare. — Iar daca aceluiasi nenoroeit, care este lipsit de orioe bine, la raul prin care e nenoroeit i s-ar adauga un altul, n-ar trebui sa fie socotit cu mult mai nefericit decit eel a carui nenorocire este usurata prin participa- rea binelui ? — Cum nu ? — Asadar, cei rSi, cind sint pedepsiti, Isi adauga un bine, adica pe- ceapsa msasi, care este un bine, dupa judecata dreptului ; si iarasi, cind sint lara pedeapsa, au in ei un rau mai mult, nepedepsirea, care ai recu- noscut ca e un rau, fiindca e o nenorocire.. — N-as putea sa neg. MINGtEERIIiR mSjOZOetSS ■MM — Deei cei rai, cind sint Jasa^i intr-o nedreapta impunitate, sint cu mult mai nefericiti decit cei ce au primit o sanctiune justa. Se vede bine ca e drept sa fie pedepsiti cei rai si nedrept sa' scape fara pedeapsa. — Cine ar tagadui aceasta ? — Dar nu s-ar putea nega nici ca este bun tot ce este drept sr ca, ■din contra, ce e nedrept este rau. Amraspuns ca acest adevar e clar. Apoi am continuat : — Aceasta reiese din concluziile anterioare ; dar nu exista, te rog, pedepse pentru suflet dupa ce corpul moare ? — Exista pedepse mari chiar, dintre care unele, dupa socotinta mea, sint apiicate cu o rigoare pe.nala, iar altele cu o injaduinta-purifica- toare m ~, dar acum n-am intenjia sa tratezdespre ele, Scopul discutiei de pina acum a fost ca tu sa intelegi ca puterea celor rai, care ti se parea cu totul nemeritata, nu exista, sa vezi ca toft cei im- potriva carora te plingeai ca sint nepedepsiti nu sint nrciodata scutiti de sanctiunea necinstei lor, sa afli ca liber tatea lor, al carei sfirsit il cereai degraba, nu este de lunga durata si ca va fi mai funesta daca va fi mai indelungata, ajungind a fi foarte nenorocita daca va fi eterna r ca astfel sint mai nefericiti cei rai daca sint lasat/i intr-o nedreapta impunitate, de- cit daca sint pedepsiti dupa cum se cuvine. Concluzia acestor afirmatii este ca tocmai atunci sint izbiti de pedepse mai grave, cind sint crezuti nepedepsiti. — Cind exarainez argumentele tale — i-am raspuns eu — mi se pare ca stnt foarte indreptatite, dar daca ma intorc la judecata oame- nilor, care este acela caruia ele sa i se para nu numai de necrezut, dar chiar d'e neauzit ? , ... — - Asa e. Ei nu pot sa-§i inalte ochii obisnuiti cu intunericul la lurni- na adevarului limpede $i sint asemenea pasarilor a caror privire este_ iltt- minata noaptea si orbita ziua j caci privind nu ordinea lucrurilpr, ci ijn- presiile lor proprii, cred ca ingaduinta sau nepedepsirea erimelor co^J- tuie o fericire. .. : v Vezi, insa, sanctiunea legii eterne. Daca ti-ai orinduit spiritu] con- form binelui, nu e nevoie de un judecator care sa te rasplateasc3| tii;10j suti ti-ai ales cele bune. Daca ti-ai in tors dorintele spre rau, nu cauja^ afara sanctiunea ; chiar tu te-ai grabit sa te cobori, dupa cum, daca pri- vesti pe rind pamintul urit si cerul, inlaturind alte cqnsideratU §i.Iasi^p doar privirea.sa judece, ti s-ar parea ca estd cind, in noroi, cind intre a$& Lumea, insa, nu vede acestea ; inseamna sa intram In rindul celor pe care i-am aratat ca sint asemSnatori. bestiilpr. ■ ; ; ■•."-<:■ 1 87. Cf. Platon," Sepabflco, X i Vergilius, Eneida, VI, 739. _-*.^i^j^iiiK^ 142 'BOJ^THTOS Ce, daca bunaoara cineva, pierzindu-si complet vederea, ar uita ca a avut-o odata si ar socoti ca nu-i lipseste nimic ca sa fie om intreg, n-am considera oare orbi pe cei ce ar crede la fel ? Multimea nu va aproba nici acest adevar sprijinit pe argumente tarj 51 puternice, ca sint mai nefe- riciti cei care fac, decll cei care sufera" nedreptatea. — As vrea sa aud insesi aceste argumente. — Poti spune ca nu toti cei rai merita sa fie pedepsiti ? — Nu. — Dar este cu totul limpede despre cei rai ca sint nefericiti ? — Asa e. — Dec) nu te indoiesti de cei vrednici de pedeapsa ca sint nenorociti ? — Desigur ca nu — raspund eu. — Prin urmare, daca ai fi judecator, pe cine socotesti ca ar trebui sa pedepsesti, pe eel ce a facut rau, sau pe eel ce a suferit nedreptate ? — Fara indoiala ca voi da satisfactie celui ce a suferit-o prin pe- depsirea infractorului, — Asadar, tf s-ar parea mai nenorocit autorul, decit victima unei ne- dreptati. — Aceasta e eoncluzia. — Deci, din aceste motive si din altele de aceeasi natura, din mo- ment ce turpitudinea prin esenfa sa face pe oameni nenorociti, se vede ca o nedreptate constituie o nenorocire nu pentru eel ce o sufera, ci pen- tru eel ce o savirseste. Avocatii fac insS din contra — urmeaza Filozofia ; caci ei incearca sa att^e mila judecatorilor in favoarea celor ce au suferit ofensa grea si cruda, atunci cind li s-ar datora mila mai dreapta celor vinovati, care ar trebui sa fie adusi de acuzatorii lor la judecata, ca bolnavii la medic, nu cu ura, ci mai degraba. cu indulgenta si mila, pentru ca prin pedeapsa sa fie vindecati de boala vinovafiei lor. In acest chip zeltil aparatorilor ori s-ar anula In intregime ori, dac£ ar prefera sa fie de folos oamenilor, si-ar schimba rolul de acuzator. Iar cei rai, daca ar putea privi printr-o deschi- zatura virtutea pe care au p5rasit-o si ar vedea ca se spala" de necura- tenia viciilor prin ispasirea pedepselor, capatind in schimb cinstea, n-ar socoti ca acestea sint chinuri, ci, respingmd concursul aparatorilor, s-ar incredihta in intregime acuzatorilor si judecatorilor lor. De unde reiese ca in sufletul celor imjelepti nu ramme loc pentru ura; caci cine, decit nebunii, ar uri pe cei buni ? Dar si a uri pe cei rai e o UpsS de ratiune. Daca stricaciunea morala este boala sufleteasca, asa cum paralizia este o boala trupeascS, din moment ce socotim pe cei bolnavi trupeste nu demni de urS, ci mai degraba de mila, cu atit mai mult trebuie nu urma- rift, ci comp5timiti cei ale caror suflete sint bintuite de rafirmitate mai grozava decit orice paralizie. MtMOtlBRUaC ' UtOZOf'iBI U3 POEZIA IV De ce v-aduce^i singuri ati'ta tulburare ? De ce cu rnina voastra destinul vi-l grabiti ? De vreti sa vina moartea, ea fara vreo chemare Spre voi isi rnina caii mereu neobositi. Acei pe care leul, mistre$ul ii ranes.te, Ori sarpele, aceiasi cu sabii se rfinesc. Sau firea si naravul li se deosebeste De-n crincene razboaie-ntre ei se har^uiesc, §i in sageti dusmane pieirea si-o asteapta ? A lor salbaticie nu are ratiuni : Vrel pentru fiecare o rasplatire dreapta ? De cei ce-s rai ai mila, iubeste pe cei buni. PROZA V Am raspuns atunci Filozofiei : — Vad care este fericirea si nefericirea legata de rasplata celor cin- stiti si Recinstiti. Chiar in ceea ce indeobste se numeste soarta, constat ca exista bine si rau ; caci nici un infclept nu prefera exilul, cu mizeria $i rusinea lui, unei vie# infloritoare in avutfe, plrnS de stralucire si putere, in patria sa. Functia mtelepciunii este mdeplinita mai straiucit si mai efectiv atunci cind fericirea condueatorilor se revarsa oarecum asupra popoarelor conduse, pe cind Snchisoarea si alte chipuri de pedepse preva- zute de lege trebuie date mai degraba cetatenilor perkulosi, pentru care au si fost prevazute. De ce deci rolurile sint schimbate si pedepsele cri- melor apasa pe cei buni, iar cei rai rapesc raspUrtfle virtutilor, ma mir foarte mult si doresc sa 5 tiu de la tine care este ratiunea unei coniuzu atit de nedrepte. M-as mira mai putin daca as crede ca toate sint ames- tecate dupa jocul intlmplarii ; dar, ceea ce-mi mareste uimirea, Dumne- zeu conduce toate. De indata ce El adesea acorda celor bum placen, iar celor rai neplaceri, dar si din contra, celor buni rautati, iar celor rai Je ingaduie sS-si indeplineasca dorintele - daca pentru toate acestea mx exista explicate, cum se deosebesc ele de capriciul intimplarii ? ~ N-ar produce uimire universul — raspunde ea — daca\ ig- norindu-se ratiunea ordinii sale, ar fi socotit. ca un Iucm intimplator # confuz; dar tu, oricit ignorezi explicatia acestei armonii atit de vasW. din moment ce un cirmuitor bun conduce lumea, sa nu te indoie 5 to,Ga toate se petrec dupa dreptatea sa. ■*, --.•-■ iU~^£v-.-. ■ . . 144 BcyETHros POEZIA V Cel care nu cunoaste cum catre pol se duce Arcturus ys cu incetul in drumul sau pe cer, -Sau cum Bootes '*' carul spre mare si-1 conduce, Tirziu sa se scufunde in ape §i mister, Desi grabit rasare — aceia nieiodata Nu va cunoaste legea eteruiu! de sus, De este luna piinS de negura patata, Palind in noaptea sumbra, cu globul pal si dus, Sau daca stele care erau acoperite De Phoebe, iar s-aratS, aceasta disparind, Pe neamuri ratacirea incepe sa le-agite. Lovesc in aer, semne si zgomote facind 19fl , Nici unul nu se mira cind Corus hartuieste In goania tarrrml marii cu val frematator, Nici cind zapada, care de geruri se intareste, Pe data e topita de Phoebus arzator. Dar daca pentru-acestea-n^elegerea-i usoara Sint alte adinci mistere ce mintea chinuiesc. Cind lucruri raf se-ntimpla, sau pot ca sa apara Neasteptat, pe oameni usor U Ingrozesc ; Eroarea nestiintei cu noru-i sa dispara : Vor Inceta, desigur, ciudate sS se para ! PROZA VI — Asa e" — zic eii — dar fiihdea este in puterea ta sS scormonesti cauzele fenomenelor misterioase si sa scot;i la lumina zilei infelesurJte in- valuite de intuneric, te rog s5~mi spiii si mie p&rerile tale despre ele, pen- tru ca raa tulbura foarte mult aceste ciudatenii. Atunei Filozofia, surizlnd 191 o elipa, zise : — Domeniul ce mi-1 fnfatisezi e eel mai vast dintre toate in proble- me care nu se pot rezoiva cu usurinfa' definitiv. Caci subiectul este de asa natura, incit abia este inlaturata o indoiala §i rasar allele, ca niste 388. Vergilins, Georgice I, 204 189. Mart. Capella, 42, 4 (27, l)i cf. Ovidius, Metamorfoze II, 177. 190. In timpul eclipselor de luna cei vechi faeeau un zgomot asurzitor, lovind. intre eie obiecte de metal, pentru a ajuta Juna saV iasS din eclipsS, Acest obicei t:ar« se mai pSsireaza gi astazi la groenlandezi $i la urtele populatii air! cane tre- buie pus In legatura ca un strSvechi mtt ind5an, dupa care luna si soareie sint necontenit urmgtite de capul nemuritor al Itrt Rahm, pJrEt de aceslia lui Vishnu ca ar fi baut din apa nerauririi. 191. Loc comun tn dailogurile platonlce, Cf. Phaedost, 62 a. ■.-■:a!^.i^ ■ Brt*nsirei«yB;.* , jtiQiBOJriEi 143. capete de hydra ; sj nu exista pentru eie alt procedeu, decit s& le string! sub jaraticul mistuitor al spiritului. intr-adevar, in acest domeniu este de obicei vorba despre unitatea providentei, despre inlan^uirea destinului, despre evenimentele venite pe neasteptate, despre cunoasterea si. predes- tinarea divina, despre liberul arbitru, a caror greutate tu Insu^i o po^i aprecia. Insa, pentru ca si cunoasterea acestora face oarecum parte din tratamentul tau medical, desi timpul ne este limitat, voi incerca .totusi sa vorbesc si despre ele. Daca te desfateaza farmecul poeziilor cintate, va trebui sa-tl amii putin aceasta placere, cit tirop voi inlan^ui argu- mentele in ordinea lor necesara. — Cum vrei, zic. Atunci, ca si cum ar fi luat subiectul de la un alt capat m , a fa- cut urmatoarea dezvoltare : — Nasterea tuturor lucrurilor, evolutia tuturor fiintelor sqhimba- toare, tot ceea ce se misea intr-un mod oarecare, isi are sortite cauze, rinduire, forme din stabilitatea inteligentjei divine. Aceasta, sezind in ■cetatea uniformitatii sale, asigura in desfa^urarea realitfit" ° ordirie multiforma. Privita in lumina inteligentei divine, aceasta ordine se riii- me^te providen|a ; in raport, insa, cu fenomenele pe care le orfnduieste •si le pune in mi§care, a fost numita de cei vechi destin. Ca aceste doua — providenta §i destinul — nu se confunda, se va vedea cu usurin^a, daca privim cu ochii min^ii puterea fiecareia dintre ele ; caci providenta este insasi acea ratimne divina care, ca principiu suprem gi universal, orinduie§te totul, pe cind destinul este ordinea care troneaza in ienome- ne, in miscarea lor §i cu ajutorul careia provident^ le inlantuie, dindu-le la fiecare un loc anumit. Providenta imbrati^eaza deopotriva pe toate, oricit de deosebite si oricit de nesfirsite, pe cind destinul pune pe f iecare in miscare, dindu-le spatii, forme si durata, a?a indt aceasta de^su- rare a ordinii in timp, unificata in lumina spirltului divin, este proyideh^a, pe cind aceea§i unitate, rinduita ?i desfasurata in timp, se nume.ste des- tin. Acestea, de?i sint deosebite, atirna totusi una de alta : caci ordin&a destinului depinde de uniformitatea providentei. DupS cum un ariisti.ce^ prezentindu-si in minte forma operei pe care o va face, mcepe realizarea ei §i ceea ce prevazuse unic si absolutincepesa. capete cpntururi in spatiu -si timp, tot asa Dumnezeu, cu ajutorul providentei, orinduleste tot ce are de savirsit unic §i statornic, iar cu ajutoruL destinului organizeaza opera 192. Cicero. De tlivinattone, II, 101. Dupa Usener, Klingner st Muller-. (cf- ■Weinberger pag. 96),. Boet.hius s-a tolosit in acest capitol de izvoare neiiplatonice :. Plolin I, 7, 1 ? 201 ; UI..1. ? sq. ID — Bflefhlus 5i Salvlanua !46 BOKTHTUS Sa In amanunte si in timp. Prin urmare, fie ea destinul se exercita prin spirite divine ajutatoare ale providence!, fie ca pinsa destinului e {esuta de spiritui universal, sau de intreaga natura m care i se supune, sau de miscarile -ceres ti ale astrelor, sau de vixtutea Ingerilor I9< sau de felurita tscusinta a demonilor 195 , de unele sau de toate aceste forte, ceea ce e si- gur este ca forma jmobila si unitara a fenomenelor e providenta, iar des- tinul este inlantuirea mobila si desfasurarea in timp a celor pe care uni- tatea divina le-a orlnduit ca sa se produca. De aid rezulta ca tot ceea ce e sub puterea destinului e supus si providen^ei, careia i se subordoneaza si destinul, dar unele lucruri care atir- na de provident sint rnai presus de inlanbjirea destinului ; sint anume ace- lea care, stabil fixate in preajma supreme! divinitati, depa§esc ordinea schimbatoare a destinului. Caci dupa cum dintre sferele ce se invirtesc in jurul acelelasi axe, cea mai launtrica se confunda aproape cu centrul in unitate si serve§te oarecum ca axa eelorlalte sfere exterioare, care se invirtesc in jurul ei, iar sfera cea rnai din afara, invirtindu-se cu un cere mai mare, cu cit este mai departe de unicul punct central, cu atlt se des- fasoara in spatii mai largi §i daca acestui centru i se apropie si i se uneste ceva, acest ceva participa la unitate si inceteaza de a fi impras- tiat in rojscari exterioare, tot asa, printr-o ratiune asemanatoare, ceea ce se indeparteaza mai mult de spiritui suprem este prins In mai mari inlan- tuiri ale destinului si este cu atit mai liberat de destin, cu cit se apropie mai mult de acea axa a tuturor lucrurilor. Iar daca $-a fixat in stabili- tatea spiritului suprem, lipsit de mi^care, trece deasupra legilor nece- sare ale destinului. Prin urmare, dupa cum este argumentarea pentru intelect, nasterea pentru viata, timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, a$a e inlanfeuirea miscatoare a destinului pentru unitatea stator- nica a providentei. Acea inlSntuire pune in miscare cerul si astrele, rm- duieste stihlile intre ele $J, printr-o schimbare succesiva, le da forme felu- rite ; tot ea reinnoieste pe toate care se nasc si apun, prin evolutii ase- manatoare ale animalelor si plantelor. Ea strange oamenilor intr-o indi- solubila conexiune de 'Gauze faptele si soarta 395 care, pornind din ince- puturile nemiscate ale providentei, e necesar ca si aces-tea sa fie neschim- batoare. Caci reali'tatea este condusa desavirsit daca unitatea care se ga~ 193. idee stoics. ■ ■ 194. PSrerea susttautS de Atenagora, fllozof -platonic, nascut la Atena in sec II, coavertit la crestinism. 195. Gtndire platonlca. 196. Cf. Cicero, De Divinations, I, 125 j «Su Ins* nunjesc destixi ceea ce grecjl numesc eluiffi^f , adicS o ordine ?1 O serie de cauze care se nasc unele din altelei. . . ^.'-i*Jija*^; .,;:., MlNGBRRJUB WtOaOMBI 147 seste in mteligenta divina exprima o ordine inflexibila de cauze si daca aceasta ordine retine in propria ei stabilitate lucrurile nestabile, care alt- (ei ar pluti in voia mtimplarii. Reiese din acestea ca si in cazul ca voua, care nu puteti privi ordinea aceasta, vi se par toate confuze si tulburi, totusi slnt toate orinduite dupS felul lor, si conduse in directla binelui. Fiindca nu exista nimic care sa se faca in vederea raului, chiar de catre cei rai; pe acestia, dupa cum s-a demonstrat cu prisosinta, o eroare grava i-a intors din drumul binelui, numai sa nu se abata de la principiu] sau ordinea care 5si are obirsia S» axa binelui suprem. Dar, vei zice, poate exista vreo confuzie mai nedreap^ ta decit ca sa aiba cei buni parte cind de fericire, cind de nefericire, lay cei rai sa obtina cind cele dorite, cind cele detestate? Au oamenii-pritt urmare acea inteligenfa deplina, incit cei pe care ii socotesc bxmi sau rai sa fie cu siguranta cum ii cred ei ?, In aceasta judec&tile oamenilor sint conttadictorii si pe cei pe care unii ii socotesc demni de rasplata, altii ii gasesc demni de pedeapsa. Sa admitem, insa, ca ar putea cineva sa deosebeasca pe cei buni de cei rai ; va fi in stare acesta sa priveasca sufletele in intimitatea «i temperamentul lor, ca sa intrebuintez un termen obisnuit in inteles fi- zic ? Elseva minuna, ca acela care nu stie pentru ce organismelor sa- il atoase le priesc la unele alimente dulci, la altele amare, pentru ce unii bolnavi sint intariti cu leacuri usoare, altii cu medicamente puternice. Dar medicul, care deosebeste ritmul si felul particular al sanatatii si al bolii, nu se minuneazS deloc. Ce altceva pare a fi sSnatatea sufieteascS decit cinstea, ce este altceva boala sufletului, decit viciile §i cine altul pastratbrul celor bune si indepartatorul celor iele, daca nu Dumnezeu f diriguitorul si doctorul sufleteior ? Privind din turmal Inait al provi- dentei. el vede si da fiecaruia ceea ce i se potriveste. In aceea consta deosebita minunatie a ordinii destinului, cS se savirsesc de eel ce $&& fapte care inmarmuresc pe nestiutori. Caci pentru a ma margini la clteva rationamente pe care le intelege mintea omeneasca despre adincurile dumnezeirii, despre acel pe care feu, 1.1 socotesti foarte drept si foarte respectuos al onestitatii, el pare deo-- sebit de providenta care stie toate iS7 . Ca zeilor le place cauza victor rioasa, iar lui Cato cea invinsa, ne aminteste prietenul nostru Lucaw nus i9S . Prin urmare, desi vezi ca se intimpla aici ceva pe alaturi del ■ 197. Verg. Eneida 1I.-426. 198. Lucanus, Pharsalia I, 128. Nepot al lui Seneca Retorul. ?i Seneca Fdow>- ful, Lticanus, raarete poet *plc. roman, a mmit.de .tlw^r, osindit.ds Nero Stock* sa amestecase ta consplratia republicans a lui Caipumios. ;.:;'; .-„..'■ 4 148 ■ BO**wiirs< sperantele tale, exista totusi o ordine:; in iwcruri, iar confuzia care ras- toarna valorile este o aparenfa subiectiva a mint" tale. S& presupu-' nem, Insa, ca exista cineva cu o conduits morala atit de ireprosabila-, incit sa fie de acord asupra lui judecata divinS ?i c<*a umana ; el este slab ca rezistenta sufleteasca si, daca i se intimpla vreo nenorocire, va inceta poate de a mai cultiva virtutea care n-a putut sS-i pastreze fe- ricirea, Astfel. o inteleapta organizare cruta pe eel pe care nenoroci- rea 1-ar putea face mai rau si nu-1 lasa sa sufere pe eel ce mi poate rabda. Altul este omul desavirsit prin toate virtutile, sfrnt si apropiat de Dumnezeu ; pe acesta providenta pina Intr-atii il fereste de nenoro-. cire, inclt nu-1 lasa sa fie atins nici de boli. Caci, dupa cum a spus cineva mai de seama chiar decit mine : Tariile cere$ti au zidit corpul omului sfint i&9 . Dar se Intimpla adesea ca posturile de inalta raspundere sa fie Jn- credintate celor buni, iar rautatea sa fie nimicita. Altora providenta le imparte fericirea proportional cu nenorocirea, dupa calitatea sufletelor lor ; pe unii ii musca, pentru ca ei sa nu se moleseasca intr-o fericire Indelungata, ingaduie ca alfii sS fie puternic zguduiti, pentru ca vir- tutile lor sufletesti sa se intareasca prin practica si exercitiul rabdarii. Unii se tem mai mult decit trebuie de ceea ce de fapt pot sa suporte, altii dispretuiesc mai mult decit trebuie ceea ce nu pot sS suporte, ; pe acestia experienta ii duce la cunoasterea de sine. Unii si-au do- bindit cu pretul unei morti glorioase un mime venerabil de-a lungul secolelor, altii, neinfrinati in fata torturilor, au dat celor laltf exemplu ca virtutea nu este invinsa de suferinje •, ca acestea se petrec de re- gula, cu rinduialS si in interesul celor ce par a le suporia, este departe de once indoiala. Aceeasi explicatie are si faptul ca tuturor celor rai li se intimpla. cind neplSceri, cind lucruri dorite. De neplacerile acestora desigur ca nimeni nu se mira, fiindca toti socot ca ei au meritat raul ; pedepsele lor pe altii ii abat de la nelegiuri, iar pe ei li corecteaza ,- si bucuriile lor slnt pentru cei buni pilda elocventa de ceea ce trebuie sa judece despre o astfel de fericire, pe care o vad adesea In serviciul celor rai. In aceasta chestiune cred ca se poate tine seama si de posibllitatea de a fi until cu un temperament asa de iute si de nestapinit, inert lipsa de cele necesare s54 impinga" pina la nelegiuire ; providenta vindeca boala acestuia dindu-i ca leac avere multa. Privindu-si constiinta pa- 199. Ciiatu!, in greceste, este l«iat poate din Hermes Trlsmegtstul, personal le- gendar, c&rula is* atribufan nuraeroase carU. - continind -pilncipiile intelepciunii vechiuiui Egfpt (Bocognaao pa'g. 26B} san' din fitazoful elea% ParfHeaide (Weinberger, pag. 100). .■ ■ ' . ■■ ■' .;-■■: --^"•^j&kiHii&.Via. ...... .._■.■: '?™rTVt?ZOFXBl 149 tata de ticfilosie si comparindu-si avutia cu sine, se teme poate sa nu-1 fie dureroasa pierderea bunurilor, a caror folosire ii este placuta ; isi va schimba deci conduita si, to teama sa de a nu-si pierde avutia, se va lasa de rele. Pe altii i-a prabusit in ruina meritata o fericire doblndita pe nedrept, unii au capatat dreptul de a pedepsi, pentru ca sa existe mijloc tie intarire pentru cei buni si de corectie pentru cei rai. Caci, dupa cum nu exista nici o legatura intre cei buni $i cei rai, la fel cei rai nu pot sa se inteleaga intre ei. De ce n-ar fi astfel cind, viciile sfi- ?iindu-Ie constiinta, nu slnt de acord cu ei in§isi si fac adesea lucruri pe care le dezaproba dupa ce le-au facut ? Din aceasta reiese ca deseori acea providenta suprema a dat dova- c)a si de acest extraordinar miracol, incit cei rai sa facS pe cei rSi buni. Fiindca uneori sufera nedreptSti din partea celor mai rai dintre ei, aprinzindu-se de revolts impotriva nedreptatilor, se intorc la roada vir- tu|ii, dorind sa nu mai fie asemenea acelora pe care-i urasc. Caci numai puterea divina este aceea pentru care si raul sa poata fi un bine cind, folosindu-se de el cu masura, ajunge la realizarea vreunui bine. Exista o ordine care imbratiseaza toate si eel ce si-a parasit locul pentru a in- tra in aQta ordine de lucruri, rSmin'e totusi inlauntrul ordinii, pentru ca sa nu se faca loc la nimic intimplator in ImpSratia providenfei. E greu ca eu sd voxbesc de acestea toate ca un zeu 200 . Omul nu poate sa cuprinda cu mintea sa, ori sa explice prin cuvinte organizarea operei divine 261 . Nu e de ajuns numai aceasta, sa vedem ca Dumnezeu, creatorul tuturor fiintelor, orinduieste toate, conducin- du-le spre bine si, silindu-se sa mentina in asemanare cu sine ceea ce el a chemat la viata 202 , elimrna raul din hotarul statului sau, prin in- lantuirea inevitabila a destmului. De aici rezulta ca raul ce se crede ca abunda pe paminf, daca-1 privesti prin prisma providentei rindui- toare, nu se gaseste nicaieri. Dar vad ca de la o vrem'e tu, impovarat de greutatea problemei si obosit de lungimea rationamentuiui, a$tepti un cintec odihnitor ; soarbe deci o inghititura, care te va intari si-ti va da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma. 200. Citat in grecesle din Hiada VII, !76 : «Daca eu nu sint o muz5 anevole o sa spun despre toate». (Trad. Mnmu) 201. Cf. Bcciesiasfui l, 8: «Toate lucrurile slnt. grele, nu poate omul sa le explice prin cuvlnt si nu se va satura ochiul a vedea, nici urechea a auzl» L , 202. Cf. Epist. Pillp. 2, 7: «Ci s-an desertat pe; sine ..chip de. osn luind, lotto asemSnarea oamentior facindu-sea. Iacob 3, 9 ; «Cu dinsa (cu limba) .buiecavlntain pe Dumnezeu ?i Tata j St cu dinsa bleslenianx pre oameni, care slnt JScuUi dupa asemSnarea lui Dumnezeu*. . . ■•;;;.-. ... ■"■?-' .' ■" ■ ' " •■'@3WfWi**', ?4*^ '-v*?'- ISO /•OB1HTOS POEZIA VI Cu gmduri luminoase si-adinci de vrei sa stii Cei care-n cer uri tuna ce legiuiri urmeazS, Priveste firmamentul cu inaltele-i taiii : Acolo astrii pace straveche 151 pastreaza Prin dreapta invoiaJa cu care s-au legat. StrSlucitor de raze cind soareie s-aprinde Nu-mpiedica pe Phoebe in cerul inghetat, Nici Ursa ce zenitul cu repezi cai cuprinde m3 In valuri s&. se scalde nu merge niciodata In occidentu-n care, cum vin sa se scufunde, Priveste pe-alte astre pe bolta instelatS Si nu doreste oceanul ca-n el sa se afunde. Intotdeauna Vesper cu-ntoarceri regulate Vesteste umbre-ncete si Lucifer asteme: Din nou frumoase zile si binecuvintate 2W Le tonoi.es te mersul supus la legi eterne Iubirea dintre ele si este exilat Razboiul din tinutu] de stele purtStor **. Aceasta armonie conduce neincetat Pe orice elemente, ca-n rlnduiala lor Uscatul s3 dea locul la umedul opus, Ca frigul legatura cu caldUl s& pSstreze, Ca focul ce sta-rr aer sa se ridice~n sus Si-nvins de greutate pSmintul sa s-aseze, De-aceea-n adierea calduta a primaveiii Se-mprastie parfumul din fiecare floare, Isi coace Ceres- roada-n arsiiele verii De poame plina toamna se-ntoarce-odihnitoare, lar iarna e batuta de ploi, zapezi si ghea^a. Aceasta tolantuire a timpului hraneste Si uitretine tot ce respira-n lume viata ^ Tot ea apuca, fngroapa, sfarima si rapeste Pe bietele fiinte tn moarte cufundind. Iar neincetat, in ceruri, al lumii ziditor Troneaza, universul cu friu-i conducind, Stapin si rege, obirsie si nesecat izvof, 203. Cf. Mart. Capelia 427, 7 (299, 25) 204. VergtEus, Edoge 8, 17. 205. Vergillus. Gsorglce m, 225—228. 206. MaximiajHis, 5, 112. Vergilius, Qedrgice II, 481 — 482. .... *-. 1* tl r ''JlTi'mltuM**!.^ . ^. . ■ v^=r. : rt^;-r>-y^; :,:| >v'-i-: MtNGtEEjots riiAmorna 151 Dreptatii legroire si-arbitru inteiept, El cheama iar la sine pe cele in miscare $L celor ratacite le-aseaz& drumul drept. Caci daca nu le-ar pune-ngradiri pe-a lor carare, Chemindu-le sa vina de unde au pornit, Cele ce sint imute in buna rinduire S-ar pierde de izvorul de unde au venit. El fara incetare e pentru toti iubire De-orice vietuitoare e binele dorit Fiindca-n rostu-i viata i-ar fi cu neputinta De nu s-ar reintoarce s-ajunga in sfirsit Condusa" de iubire la eel ce i-a dat firnfS. PROZA VII — $i acum vezi ce concluzie urmeaza, dupa tot ceea ce am spus ? — Ce ? — i-am raspuns eu. — Ca orice soarta" e Intotdeauna buna. — Si cum e cu putinfa* aceasta ? — Asculta. De Indata ce orice soartS, placuta sau aspra, are de scop fie sfi rfisplateasca" si sS Intfireasca" pe cei buni, fie sa pedep- seasca sau s& indrepte pe cei rai, rezultS ca oricare este buna, Kind in acelasi timp dreapta si utilS, — Desigur, rationamentul tau este foarte adevSrat si, daca tin sea- ma de providenta si destinui de care mi-ai vorbit cu putin inainte, cu- getarea ta se sprijina pe temelii putemice. Totusi, daca vrei, s-o tre- cem si pe ea in numarul celor pe care le-ai declarat ca de neinteles, — Cum? — Fiindca este o afirmatie curenta .si generala aceea ca soarta uno- ra este rea. — Vrei, a$adar, sa ne apropiem putin de vorbirea vulgului, pentru a nu da impresia ca am pierdut oarecum legatura cu omenirea ? — Cum !ti place ! — Nu crezi ca ce e bun e si folositor ? — Da. — Prin urmare si bun ? — De ce nu ? — Dax aceasta este soarta acelora care, fie cladHi in virtuti, poartS razboi potrivniciilox viepi, fie tntorcindu-se din calea viciilor, iau dru- mul virtutilor. — N-as putea s3 1 neg. 1.52 :: B08THT0S — Iar soarta fericita care este data celor buni ca rasplata" nu cum- va vulgul o crede rea ? — Ba deloc ; o socote$te foarto buna, 35a cum este, — Si pe cealalta, care prin asprimea ei constitute o dreapta pe- cleapsa pentru ceirai, o gaseste poporul buna ? — Ba o socoieste mai nenorocita decit lot ce s-ar pu'.ea mchipui. — Baga do seama deci sa nu spunem vreun paradox urmlnd ju- decata muHimii. — De ce ? — Din ceea ce am admis rezulta ca acei care sint in posesia, cau- tarea sau dobindirea virtutii au intotdeauna soarta buna, oricare ar fi ea, pe ctud cei ce ramin in necinste o au intotdeauna foarte rea. — E adevarat — conchisei eu — desi nimeni n-ar Indrazni s-o mar- turiseasca. — Dc aceea — raspunse ea — barbatul intelept nu trebuie sa su- porte cu greutate unele hartuieli cu soarta, dupa cum barbatul viteaz nu se cuvine sa se minie cind suna mobilizarea. Caci pentra fiecare, greutatea insasi este prilej, pentru unul de a-si dobindi glorie, pentru celalalt, de a-si intari intelepciunea. De aici se numeste vir- tute, fiindcfi, spiijtnindu-se pe puterile sale nu este invmsa de potrivniciile viejii r si voi, deprinzindu-va cu dezvoltarea virtu- tii, n-ati venit ca sa va risipiti in usuratate si sa va isto- vitf in placed. In sufletele voastre v-ati inclestat in lupta apriga cu intreaga soarta, ca ea sa nu vS inabuse cind este tristS si S3 nu va corupa cind e placuta. Ocupati locul de mijloc cu forte tari ; oricine ramine in afara, intr-o parte sau alta, are disprepul fericirii, nu ras- plata muncii. In mina voastra este chiar cbipul in care vreti sa va daltuiti soarta ; orice soarta care pare rea, daca nu intareste sau in- dreapta, pedepseste. POEZIA VII Prin zece ani de lupte Atrid 31J a razbunat Pe frate ca rapita i-a fost a lui sotfe, Pe Frigia-n ruina lasind-o, neindurat. El, ins<1, vrind cu flota, pe marea azurie, Sa piece si cu singe vint bun rascumparind, Si-a scos de tata haina si preot s-a facut, In triste sacrificii la zei pe nlca dind. 207. Inainte de a pleca cu IJota spre Troia, Atridul Agamemnon a trebuit sa JertfeascS pe fiica sa Iflgenia, pentru a avea vinturi favorabile de plutire. L.'^i'^ilj-ii--. . .. -•.:-., "rsgwsw "S . IttKGIIESnJE' tfroozOKEI 153 Eroul din Itaca »» a plSns ca si-a pierdut Tovara^ii ce fost-au cu totii inghitHi De Polyphem eel groaznic, cu pintec nesatul ; Dar totusi, pierzind ochiul, ca niste oropsiti, Si-acesta bucuria si-a rasplatit destul, Lui Hercul pentru munca-i marirea i-a lost plata : Pc aprigii Centauri in lupta i-a supus, ^-a imhracat cu pielea de la un leu 209 luata Si cu sageti ochite de pasari 2; " a rapus. Cu mina-i grea de aur, el poame 2U a rapit Unui dragon ce-n paza le avea neincetat. Pe Cerber cu trei lanturi legat 1-a domolit. Imingator se spune ca drept pasune-a dat La ni^te cai in furii pe-al lor stapin 212 . Zdrobita in foe pierit-a Hydra, cu tot veninu-i rau. Iar riul Achelous cu fruntea murdarita, Si-a Inters inrusinate priviri spre fundul sau 2in . In lybice nisipuri pe- Antaeus 1-a rapus 2i/ *. Iar Cacus lui Evandru i-a potolit minia Si umerii ce lumea aveau s-o {inS. sus Au fost pataji de spuma unui mistret 213 . TSria Cu care cea din urma grea munca-a fost rabdat§. Caci pe grumaz el cerul tinea 216 . I-a cinstit Pentru aceasta truda cu cerul ca rasplata. Mergetf pe calea inalta ce vi s-a daruit Ca o mareata pilda. Fiti bravi ! Putep: fugi Fara curaj ? Pamintul de-1 veti fi biruit Stapin i pe cer veti fi- mffiTdln Nemeea. Este verba de chinurile la care "J^*^ pentru a ispasi vina de a-si li ucis, latr-un acces de nebunie, sotia si copiu. 210. Pasarile lacului Stymfale. 2X1. Merele de aur din gradina Hesperidelor. r.mone-aara Hercule 212. Diomede, regele Traciei, 5si hranea can cu carne omeneasca. Hercw 1-a pedepsit pentru aceasta cruzime dtndu-1 propriiJor- lui cai sa-i stjsie. 2!3. Seneca, Hercu/es Purens 1178, 214. Seneca. Wedeea, 643, 653. 215. Mistretul 'd« la Erimante din Aicadia. 216. A limit, !n locul lui Atlas, pamintul pe umert. . L,i>iYLik:iziii. ,.,.... CARTEA V PROZA I Filozofia vorbise astfel si, schimbind subiectul, era gata sa in- ceapa a trata si lamuri alte chestiuni. I-am spus atunci : — Sfatul tau este bun si vrednic de autoritatea la, dar vorba pe care mi-ai spus-o adineaori, ca problema providentei este legata de multe altele, o verific acura. pe teren. Astfel, iatS, te intreb, de crezi in intlmplare, si ce este ea ? — Ma grabesc — raspunse ea — sa ma achit de promisiunea f acuta si sa-ti arat cararea, pe care sa te intorci acasa. Cunoasterea acestei chestiuni, insS, desi foarte folositoare, ne cam indeparieaza de 3a calea noastra si mS tern ca nu cumva, obosindu-te pe cai la- turalnice, sS nu poti fi In stare sa duci pinS la capat drumul eel drept. — Nu te teme , este pentru mine o adevarata odihnS sa cunosc aceste probleme, care mS desfateaza" foarte mult. Cind orice latura a discutiei tale va fi intemeiata pe o convingere necontestata, nu voi mai avea nici o indoiala pentru cele ce urmeazS. — Te voi comringe ~ zise ea — si iodatS Incepu astfel t — Daca hazaidul se defineste ca un eveniment intimplator, pro- dus fara nici o Inlantuire cauzala, te-asigur ca el nu exists si-U de- clar c3 acest cuvint, necorespunzind ca insemnatate vreunei realitfiti. este o vorba goala ,• caci dacS Dumnezeu cuprinde in ordinea Sa tot ceea ce exista, mai poate rSmlne vreun loc pentru hazard ? Maxima care spune ca din nimic nu se naste nimic »* este adevarata, si ni- mem dmtre cei vechi n-a contestat-o vreodata, desi ei au luat-o ca temelie a tuturor rationamentelor, nu cu privire la principiul activ, ci cu privire la materia creata, adica la natura fiintelor. Daca se naste ceva far* nici o cauza, va parea ca s-a nascut din nimic , iar daca aceasta nu se poate intlmpla, nici hazardul nu e posibil, eel pu- tm in f orma in care 1-am definit adineauri. sius!s«/re m?84 S g. : " U " 91 P ° ate aVea 0ri9inea ta ^ arS de ° cauz3 »- — PGr " «Ntmic nu se naste din nimic, Nimic mi se poate Intoarce in nimic. MS — Ce atunci nu exist* nimic care sa post* fi numit pe drept hazard sau intlmplare? Sau exista ceva care scapa intelegerii vul- qului, dar caruia totusi i se potrivesc aceste denumm ? - Discipolul meu Aristotel a .definit acest cuvint intr-un chip simplu si apropiat de adevar* 6 In Fizicele sale. — Cum ? — intreb eu. _ Ori de cite ori r — a raspuns ea — o acjiune care se savir- § este intr-un scop oarecare, din anumite cauze, ajunge la altceva decit isi propusese, se numeste hazard, cum .ar fi bunaoara atunci cind ciueva, sapind pentru a-si munci ogoml, descopera o curtate de aur Ingropat in pamint. Acesta este un caz ce se crede a h dato- rat hazardului, dar el nu exista din nimic , are cauze propiu a caror intilnire neasteptata si iwprevtautt pare produsa de hazard Invade- vSr, daca agricultorul nu sSpa pamintul si daca nu si-ar fi Ingropat cineva banii acolo, n-ar fi fost gSsit aurul. Acestea sint cauzele umu cistig intimpiator, provenit din cauze care se intilnesc si se mtre- taie, nu din intend autorului lor. Fiindca nici eel ce a ascuns aurul, nici eel ce a sapat pamintul n-au avut intentia ca acei bam sa fie descoperiti, ci, dupS cum am spus, s-a nimerit, printr-un concurs de imprejurari, ca sa gaseasca unul ceea ce altul ascunsese. Se poate deci defini hazardul ca un eveniment neasteptat, adus de cauze care se Intilnesc in fapte ce se petrec cu un scop oarecare. Dar mUlmrea si intretaierea intre cauze este datorata acelei ordini care, avmd o inevitabilS inlantulre si coborfnd din izvorul provident, ormdu- ieste toate fenomenele in spatiu si timp. POEZ1A I In Achemenia 319 , unde din fug3 in piept cu sageata Urmaritoral lovit este de eel urmarit 220 , De sub o stinca din munti izvorind Eufratul si Tigrul, Pleaca-mpreuna intli dar mai apoi se despart Daca din nou s-ar uni si in raatca deobste ax curge, Ceea ce due despartit impreunat ar pluti Trunchiuri purtate de ape, corSbii ar merge la vale, 2 2 ! 8 9 : SE^-JST de 'Achemeni, ae la Ache.ene, ***** W ^s ,i Cl ™m In retragere, partii cauzan m ari pierderi inainicului. coplesindu-l din . *+ cu sSgett- ■ f 156 BGETHTOS Si jucaus peste tot undele s-ar invirti ? Tata si, aceasta mi$care-n schimbarile ei e condusa De-ale apelor legi si de pamintu-nclinat. Tot asa, soarta, ce pare ca merge cu frinele-n voie, Are zabale si legi ce o-nfrineaza mereu. PROZA II - Imi dau seama - zic _ # recunosc ca asa e. cum spui tu. Dar m aceasta serie de cauze, care se fnlan^uie Intre ele, exista li- berul nostru arbitru sau 5 i miscarile sufletesti sint srrinse in c§tu~ sele fatalitStii ? - Exists - raspunse ea , cfici nu este fiinta rational*, care.a sa-i lip SeaSc5 liberul arbitru. intr-adevar.. eel ce poate din fiiea sa sa se foloseasca de ratiune, acela poseda judecata prin care are pu- tinta sa aleaga, distinge prin sine deci ce sa doreasca si de ce sa fuga. El cauta ceea ce socoteste ca e de dorit si luge de ceea ce ere- de ca trebuie evitat. De aceea cei care au ratiune au si Hbertatea de a voi sau de a nu voi, dar declar ca aceasta libertate nu e egala pentru top". E S en,ele superioare au desigur judecata patrunzafoare, vomta ne § tlrbita si putere a oricind g ata de a-si indeplini dorintele. Sufletele omenejti, msa, sint neaparat m ai libere cind ramin in con- templarea inteligentei divine, libertatea li se micsoreaza cind ele se coboara in corpuri, si se micsoreaza si mai mult cind shit strinse « egaturi pamintesti. Robia lor este extrema cind, alunecate pe pante viciilor, si- au p ier dut posesiunea ratiunii proprii. CSci in mo- m«rtol , n care si- au mutat ochii de la lumina adevarului suprem spre uraea de Jos si intunecoasa, indata sint invSluite de norul ignorantei irrT ^ PaSlUni Pe " CUl0aSe ' P * Care P»™ndu-le si consim- "clu-le. isz maresc robia ce >i-au a dus-o si sint oarecum captive ale JtZTf I fT mL ^ aC6Stea ' t0tU?i ' PrOVidenta " Care Prt^te ^n b ermtate total, le vede si I e orinduie ? t e , predestinindu-le pe fiecare «upa mental lor : Ea vede tot si cuprinde tot 22 '. -est? IglfJE&SfSJ* 'imi ° d T° Xi ' m * X " 323) «- wemoergei (pag. no) ca prjmul in poezia ce urmeaza. ■*;*.S<*X«*ii5i*.V.-_ *• MWrctQEart-B' 'KtCoasowsii !57 POEZIA II. Clntat de Homer eel cu glasul de mieie n Phoebus lucind de curata lumina 2 ~, !n fundul pamintului insa putere E! n-are a pStrunde cu raza senina Si nici in oceane ce-adlnci se intind. Dar rru-i tot asa Ziditorul eel mare t Privirile Sale pe toate cuprind. Sa-I stea Impotriva nu este in stare Pamintul sau noaptea cu sumbra cernire. Pe-acelea ce sint, ce au fost sau ce vin 223 , I.e are-ntr-o singura inaita privire. El toale le vede cu ochiul divin 22 '', El singur e soare cu dreapta numire, PROZA III lata zic eu atunci — m-am infundat din nou intr-o incur- catura mai grea. — Care ? — raspunde Filozofia. — Mi se pare o prea mare opozitie si contradictie intre faptul ca Dumnezeu cunoaste dinainte toate si acela ca ar exista vreun liber arbitru 225 . Intr-adevar, dacS Dumnezeu cunoaste totul, de la inceput, si nu se poate Insela in nici un chip, este necesar ca evenimentele sa se produca asa cum le-a prevazut providenta. Deci daca din eter- nitate cunoaste mai dinainte nu numai faptele, dar chiar gindurile si vointele oamenilor, nu va exista nici un liber arbitru, fund-. ca n-ar putea exista vreun fapt sau vreo vointa, decit cu prevederea providentei divine, care nu stie sa greseasca. Caci daca acestea ar putea lua alta cale declt aceea care li s-a prevazut, prestiinja yiito- rului'nu va fi puternica, ci mai degraba o banuiala nesigura, ceea ce nu ini se pare legiuit sS cred despre Dumnezeu. Si nu aprob nici acel rationament prin care unii cred ca pot dez- lega nodul acestei probleme. Ei zic ca hu fiindca 1-a prevazut pro- videnta se va intirapla un fenomen, ci dimpotriva. pentru ca va avea 222. Homer, llioda, I. 605—606. . fl j - . f 223. VergUius, Georgia, IV, 393 : «CeIe ce sint ce au fost si-n carina slut '"'''ffllCt'&m De Wa<« ro Oeonim. II, 68: 111^54 - Lactantlus, ^««*(o n e« Bivinoe II, 10 — Finnicus Maternus, De errom pzofonarum niigiotam 17, I. ■-* Mart. Cape/to 74, 1 (48. ?}. , 225. Ci. Augustintis, De CSvttate Dei V, 9— Hi ISB 8QETH1US sa se Intlmple el nu poate scSpa providentei divine, ca in acest mod datele problemei se rastoarna. Nu e necesar sa se intlmple cele ce se prevad, ci trebuie sa fie prevazute cele ce se mtimpIS , ca si cum greutatea ar consta in a afla care fenomen este cauza ceiuilalt, anu- rne de a afla daca prestiinta e cauza necesitajii fenomenelor sau ne- cesitatea lor este cauza a providentei si ca si cum nu ne-am sili sa clemonstram ca oii in ce chip s-ar petrece ordinea cauzelor, este ne- cesar. sa se produca fenomeneie prestiute, chiar daca prestiinta nu pare a impune fenomenelor viitoare necesitatea de a se intimpla. Daca bunaoara un ora sade, judecata care presupune ca el sade este in mod necesar adevarata, si invers, daca despre un om este ade- yaratS afirmatia care spune ca el sade, apoi el trebuie sa fie asezat in acel moment. Exists deci in ambele cazuri necesitate : in unul se- derea, in celalalt adevaiul. Dar nu de aceea sade cineva, fiindca ju- decata este adevarata, ci mai degraba aceasta este adevarata pentru ca i-a precedat , sederea cuiva. Aslfel, desi cauza adevarului vine din alta parte, exista totusi o necesitate comuna in fiecare. Se poate judeca la fel despre provident in legaturS cu eveni- mentele viitoare ,■ caci chiar daca de aceea suit prevazute, fiindca se vor intimpla, si nu de aceea se intfmpIS, pentru ca sint prevazute, totusi Dumnezeu prevede neaparat tot ceea ce se va. intimpla si face sa se intimple tot ceea ce a prevazut, fapt care singur este de ajuns ca.sa suprime liberal arbitru. Si apoi cit e de fara sens sa se afirme ca devenirea faptelor in timp este cauza prestiintei divine! Ce este altceva a crede ca de aceea Dumnezeu prevede cele viitoare, fiindca ele se vor intimpla, decit a socoti ca toate cite s-au Intlmplat sint cauza acelei providenje supreme ? Pe linga acestea, dupS cum cind 5tra sigur ca exista ceva, acest ceva trebuie sa existe, tot asa cind §tra sigur c& se va produce ceva nou, va trebui sa se produca? de aici results deci ca nu poate fi evitata producerea unui lucru.prestiut. In sfirsit, daca socoteste cineva un lucru altfel decit este el in reali- tate, aceasta nu numai ca nu e stiinta, dar este o falsS judecata. cu totul contrarie adevarului stiinjific. Deci, daca se va intimpla un eve- mment far* ca producerea lui sS fie sigura si necesara, cine ar putea st! mai dinainte ca el se va intimpla ? Caci dup3 cum adevarata stiin- ta nu este amestecata cu erori, tot asa ceea ce e conceput de ea nu poate fi altfel decit e conceput. De aceea stiinta e lipsita de minciunS, pentru ca orice lucrn este neapSrai asa cum .11 intele.qe ea. MWafiBiUup ,Faoat»riEi 159 Cum cuaoaste mai dinainte Dumnezeu un viitor nesigur ? DacS Ei crede cS se vor intimpla sigur evenimente care ar putea sa nu se intimple se Insaia sa aceasta e o impietate nu numai de exprimat, dar chiar de conceput. lar daca socoteste ca ele vor fi asa cum sint, c3 adica vor putea deopotrivS sa se intimple sau sa nu se intimple, ce fel de prestiinta e aceea al carei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil ? Intrucit difera de acea ridicola profetie a lui Tiresias : Tot ce spun, va it sau nu va fi 226 si ce autoritate va avea provi- denta divina in fata judecatji umane, daca judeca, intocmai ca oaroe- nii, nesigure evenimente ce se produc nesigur ? Daca inlauntrul pro- videntei — acest izvor universal al oricSrei certitudini — nu poate exista nimic nesigur, este sigura producerea faptelor a caror realiza- re ea le-a prestiut cu siguranta. De aceea nu exista nici 6 libertate in hotaririle si actiunile ome- nesti, inteligenta divina, care prevede toate fSra greseaia, le leagS tn- tr-o singura unitate si le determina desfgsurarea. Odata admis acest principiu, se vede clar ce deznodamint tragic au lucrurile omenesti. Caci zadarnic se propun celor buni si r3i recompense si pedepse, pe c are nu le-a meritat nici o miscare libera si voluntara a sufletului. Si, ceea ce acum se socoteste foarte drept, va parea de o nedreptate ex- tremS sa fie pedepsiti cei rai, sau si fie rSsplatiti cei buni, pe care nu ii mina spre una din aceste doua alternative vointa lor proprie, ci ii constringe o necesitate implacabiia a ceea ce va avea sa fie. Deci. nici viciile, nici virtutile n-au In sine vreo existenta, ci sint mai de- graba un amestec nedefinit al consecintelor tuturor faptelor omenesti, conciuzie cu atit mai criminaia cu cit, daca in provident^ Isi are obir- sia orice ordine a realitatii si vointele omenesti n-au nici o putere, urmeaza c3 si viciile noastre au ca principiu tot pe autorul tuturor lucrurilor. Asadar, nu e nici o ratiune de a spera sau de a te ruga pentru ceva ; de altfel, ce ar putea spera sau cere prin rugaciuni ci- neva, cind toate cele ce merits a fi dorite sint legate intr-o inlantuire ce nu se mai poate schiruba ? Se va suprima deci acea 'unica legatura intre Dumnezeu si oameni, speranta si rugaciunea, daca macar me- ritam, ca pref al unei umilinte drepte, rasplata nemasurata a grajiei divine, care este singurul mijloc prin care oamenii par a putea s3 226. Horatiu, Satira II, .5, 59. Ulysse se adreseaza . vestitutulnl profet teban Tiresias, intreblndu-1 cum va putea sl-$i refaca averea; DupS ce-i da unele sfa- turi, Tiresias adaagfi aceste cuvinte, al caror echivoc e caracterfstfc tuturor oraco- lelor: «Fiu al lui kaexie, ceea ce spun va fi sau nu va fitrnarele Apollo m* inspirS prezicerea •>»•' ' ...-:■.'.".■ 160 • BOKTKfEfS vorbeascS cu Dumnezeu si sa se uneascM, prin insasi ratiunea rugH- ciunii, cu acea luminS neintfnata, chiar inainte de a o dobindi. Dar dacS socotim faptele viitoare ca necesare si nu le credem inzestrate cu o putere a lor proprie, prin ce ne vom putea lega si uni cu acel prin- cipiu supieui al luturor lucrurilor ? De aceea va t rebut, cum tu spuneai mai adineauri in vei suriie tale -'-■, ca neamul omenesc sa se pr&bu- seasca dezgradit si despicat de izvorul sau. POEZIA III ™ Ce pricina le face pe cele strlns unite S3 se dezbine ? Ce zeu razboi mereu trimite Ca doua adevaruri in lupte mari sa fie ? fn parte de sint Iuate isi au statornicie, Dar ca sa stea-mpreuna refuza fiecare. Sau intre adevaruri nu-i nici o dezbinare, In stransS legatura si sigura fiind toate, Dar mintea-ntunecata" de truptil orb nu poate, — Ca focul ce isi arde lumini InSbusite — S3 vada lucrurile cum sint inlantuite ? De ce e mishrita de-atita pasiune SM afle adevarul cu-adinca viziune ? Stie ce vrea sa-nvete atit de-nfrigurat ? Dar cine se munceste sa afle ce-a invajat ? Ce cauta-n orbirea-i ceea ce nu va sti ? Si ce nu se cunoaste cum s-ar putea dori ? zs * Pot cele nestiute sa fie cercetate Si cum pot fi gasite ? lar daca sint aflate, Ca cint chiar adevarul putea-va oare sti ? Si cind jnteligenfa suprema-o va privi Nu va cunoaste parte si tot inseninata ? Acum, in trup inchisS, de nor intunecata ? Cu totul insS mintea nu si-a uitat de sine ; Pieizind cele marunte ce e-nsemnat refine. 227. Cf. cartea IV, poezia VI. 43. 228, Despre teoria platonicS a reminiscenjei, ale carei idei sint reluate aici, v. cartea a Ha, poezia a Xl-a, nota 2. 229.. Cf. Platon, Menc, 80, d. e. : «Bagi de seama to ce argutnentatie incur- cata intram ? Ca. $i cum omul n-ar putea cerceta nici ce cunoaste, nici ce nu cunoaste. CSci el nu caulS ceea ce cunoaste, fiindca stie si n-are nevoie de nici o cercetare amanuntitS, si nici ce nu cunoaste, fiindca nu stie ce cauta». MtNSWEflO* TtbOZGFUSt Deei cine adevarul sa-1 afle isi propane : E la mijloc de eale .; caci el nu poate!- spune Nici ca ceva cunoaste, nici ca nimjc nu s.tie ; Dar cele mai de seama ce-n minte pot sa-i fie Le vede. le recheama din-nalturi neincetat Ca sa aseze-alMuri de cele ce-a pastrat Aceea ce-a uitat. m PROZA IV Filozofia a raspuns atunci : Este veche aceasta plingere impotriva providentei j ea a fOst strasnic dezbatuta de Cicero 230 , in tratatul sau despre divinatte si tu ai cercetat-o indelung si staruitor, dar nici unul dintre voi &u,fc* adus o lamurire precisa si temeinica. Pricina tntunericului acestei pro- bleme este c5 sovairile rationamentului omenesc nu se pot apropia de unicitatea prestiintei divine care, daca ar putea ii inteleasa cit de eft, n-ar mai lasa loc pentru indoiala, Voi incerca totusi sa lumitiez si sa Iamuresc aceasta problema, dupa" ce voi examina mai intii ches- tiunile care te framinta. Vreau in adevar sa aflu pentru ce Ji se pare mai putin multumitor rationamentul celor ce aduc o solutfe, aratlnd ca prestiinta nu e o cauza de necesltate pentru lucrurile viitoare, ca astfei liberul arbitru nu e impiedicat de prestiinta. In ce consta pen- tru tine argumentul necesitatji , celor viitoare, daca nu in aceea ca nu pot sa nu se intimple cele stiute mai dinainte ? Daca deci precurioas- terea nu impune lucrurilor viitoare nici o necesitate »*, .ceea' ce tu ai marturisit cu putin inainte, pentru ce manifestarile voluhiare iau o directie determinata? Pentru o mai usoara punere a problemeii ea sa poti intelege mai bine cele ce vox urma, sa presupunem ca prestiin- ta nu exista. Asadar. ca sa ne Jinem in cadrul acestei afirmatii, cele ce vin din liberul arbitru sint constnnse de necesitate ? — Nu. ..,',. — Sa presupunem acum ca prestiinta exista, dar ca nu imptjri.e fenomenelor nici o necesitate ', va ramine, dupa parerea mea, aceea$i intreaga si absolnta libertate a vointei. Dar preijtiirita. vei zice. chiar ~~" i?: gS^ffiE^E vi. in, *»«m± Mr eaffl -.« B :^ plica celor pe care El le are in puterea Sa necesitatea de a se proflnce.., ; ■ -.--■■ ■ « — BoetWus ?1 salvianaa 182 BOKESTOS daca nu constituie pentru cele viitoare o necesitate ca ele sa se pro- duct, este totusi un semn ca ele se vor produce neapSrat. Prin ur- mare in acest caz, chiar daca n-ar fi existat o cunoastere anticipate, ar reiesi totusi ca o deformare amunila a evenimeruelor e necesara: caci orice semn a rata numai ceea ce este, dar nu produce ceea ce semnifica. De aceea trebuie demonstrat mai Sntii ca" nu se intimpla' nimic fara sa fie nevoie, pentru ca sa apara cunoasterea anticipate ca semn al acestei necesitafi ; altfel, daca una nu exista, nici cea- lalta nu va putea li semnul a ceea ce nu exists. Se stie pe de alt a parte ca o demonstrate, sprijinita pe un rationament solid, nu tre- buie der!usa din semne, nici din argumente exterioare problemei ci din cauze necesare si adecvate. Dar cum se face ca realizarea celor prevSzute nu se produce ? Ca si cum am crede ca nu se vor intiiripla cele pe care providenfa Ie cunoaste anticipat ca se vor produce si n-am socoti mai degraba ca fenomenele, desi se produc, n-au avut totusi prin natura lor nici o nevoie de a se produce. De aici ineolo le vei putea judeca cu usu- rinja, caci multe fapte se petrec sub ochii nostri, ca de pildS acela cind vizitiii fsi intorc sau isi conduc quadrigele, si altele de acest fcl. Sint constrinse de vreo necesitate aceste fapte sa se petreaca ■jltfei ? — Nu, fiindcS ar fi zadarnica munca diferitelor invStSturi, dacS totul ar fi pus in miscare din constringere. — Deci un fenomen care scapa de necesitatea de a exista 5n mo- menta! in care se produce e scutit si de nevoia de a exista inainte de a se produce. Exista astfel unele evenimente viitoare, a cSror ma- nifestare e dezlegata de orice necesitate. Cred ca nimeni nu va zice ca un fapt care se petrece in acest moment nu s-ar fi putut intimpla si ina- inte de momentul in care s-a produs ? prin urmare, chiai cele prestiute au desfcisurari libere. Precum stiinta celor prezente nu le da acestora nici un caracter de necesitate, tot asa stiinta de mai inainte a celor viitoare nu le aduce acestora nici o necesitate de a se produce 232 . Dar, 232. Idee neaplatonica din Ammonius : «cunoastefea... este o energie a cu- nosca.tonitui» — . st Procutus t «tot ce se cunoaste nn prin peter ea sa, ci mai de- graba priri puterea cunoscatorilor se percepe». ■-='":■- rvf-™—;- umcTiEiaiiL wrbos&tmx zici, problema este daca poate exista vreo cunoastere anterioarS a acelor lucruri a caror realizare nu e necesarS. Pare a fi aici o con- tradicts, gindesti ca un fenomen prevaznt isi atrage dupa sine ne- cesitatea existentei lui ca, daca aceasta" necesitate lipseste, el nu se mai poate prevedea ? si ca stiinta nu poate cuprinde decit ce este cert. Iar daca cele ce au realizari nesigure par ca sigure, ele se in- faftseazS ca un domeniu intunecat al parerii, nu ca un adevar stiin- tific ; si a crede lucrurile altfel decit sint inseamna a socoti ca exista sparturi in integritatea stimtei. Cauza acestei erori este ca noi cre- dem ca toate cunastintele pe care le avem despre un obiect depind exclusiv de natura si esenta acelui obiect. Adevarul Insa este cu to- tul contrariu : cunoastem un obiect nu dupfi insusirile lui, ci mai ales dupa puterile noastre intelectuale. Caci, ca sS lamurim aceasta afir- matie printr-un mic exemplu, aceeasi forma rotundS a unui obiect altfel este perceputa prin vSz si altfel priri pipait i in primui caz, gra- tie departarii poate fi intuits sfera intreaga, printr-o privire totala a ei ; in al doilea caz, forma sferica a obiectului nu poate fi perceputS decit prin apropierea de sfera si prin pipairea ei pari.e cu parte. Pe om insusi altfel il vedem prin simturi, altfel prin imaginatie, altfel prin ratmne si altfel prin inteligenta. Simturile judeca forma unui corp dupa materia components, imaginatia judeca insa numai forma, farS materie. Ratumea trece mai departe si, printr-o conside- ratie universala, cuprinde spet,a care se gaseste in indivizi. Ochiul in- teligentei priveste mai de sus , depasind sfera universalitatii, tinde, prin patrunderea ascutRS a spiritului, catre tipul nnic. In legatura cu aceasta trebuie neapSrat sS avem in vedere cS functiunea superioara de perceptie cuprinde in sine pe cea inferioara, dar cea inferioarS nu se ridicS pinS la cea superioara. In adevar, nici simturile n-au vreo putere in afara de materie, nici imaginatia nu percepe caracterele generale, nici ratiunea nu retine forma unica, ci inteligenta, ca dra- tr-un observator inalt, cunoscind tipul, distinge in acelasi timp tot ce se cuprinde in el, cu aceeasi patrundere cu 'care distinge tipul fti- susi necunoscut celorlalte forme de perceptie. Ea cunoaste si speciile universale ale ratiunSi si formele imaginatiei si materia senzatiflor, nefolosindu-se nici. de rathme, nici de imaginatie, nici de simturir- tatregii etenritStf, avtad tnsa si plstrtnd In sine timpul de ri 2 » mt t0 "' l tmaem ; » **" ^"Pa ce tatai a bagat de seamS ca lumea creatS km J?# It 5 ' ™? vtaW - s " a bucura * »* PUn <*e veselie s-a gindit s-o faca si mai mult «jup*. asemanarea sa. Astfel, preC um el e yesnic, tot a*a s-a hotfirtt s3 faca si universui pe c » se poate la fel. Evident, natura vietuitoare'ior sste ve 5 ai can . . \-..-U^ft*5<&Srii-.SL*'- . . MINOlIERSiB FB A iW J " ''-•■■ ■-- '•- INTRODUC E RE Istoricul francez Jerome Carcopino, intr-un articol despre vandal! aparut postum in revista pariziana" Historama si reprodus In traducere romaneasca in numSru] pe ianuarie 1980 al revistei Magazin istorie, pe baza unor dociimente reJativ recent descoperite ?i comentate de specialist], afirm& ca acesti barbari «nu fusesera atlt de rSufficaiori pe cit ni-i inchipuisem». Daca traducerea romaneasca redfi tot articolul, este de mirare ca, pentru a ajnnge la aceasta concluzie, Carcopirio, care in alte lucrSri are atitea trimiteri la izvoare literare, hii ^frilo- seste si tratatul De gubernatione Dei, scris intre 43? si- 451 de catre preotul Salvianus din Marsilia, tratat care confine unele • in'f ormafij destul de interesante despre viafa si obiceiurile vandalilor, ea'sl de- spre ceilalti barbari cotropitori ai imperiului roman in prima jumState a secolului al V-lea. Salvianus susjine ca vandalii, desi s-au dedat la jafuri, distrugeri si atrocitSti groaznice, erau totusi mai virtuosi decit romanii, ca, de exemplu in Cartagina, unde si-au stabilit capitala Tegatului lor vre- melnic, nu numai ca n~au imprumutat viciile romanilor, dar chiar au cautat sa-i tndrepte si pe acestia, dovada cea mai evidenta fiind fap- tul ca au desfiintat casele de toleranta si au incadrat femeile.:din ele in viata conjugal^ si de familie, ■Dar cartea lui Salvianus este o marturie demna de luat in searaS mai ales pentnu cunoasterea societStii roraane din Imperiul tJrziu.' si mulji istorici moderni si contemporani (Gibbon, Engels, Mas^hit*^$i aljii) care s-au ocupat de istoria Romei antice, 1-au citat pe Siairfeattt* in incercarea lor de a stabili cit mai exact cauzele care au dus la pi'S- busirea Imperiului roman de Apus si la inlocuirea ortnduirii 'scla!?£- giste cu cea feudala. Amintim ca pe Salvianus, care zugraveste.: in. pr- iori izbitoare deprayarea, coruptia si asupririle din Imperiui "Vi»nJuo« existente de altfel si in seeolele anterioare, il citeaza si linix isjp^rfci ai nostri, ca de pilda C, C. Giurescu si Dinu Giurescu (Istoria .i?$|*- nilor din cele mai vechi timpuri si pina\astazi, editia Aibatrqs, BUCU- resti, 1975, in capitolul despre continuitatea daco-romanilor in .tiffft- turile carpato-dun&rene). ."-.-.-' '■■".:■•■ •. 176 SAI. VIANDS Salvianus demonslreazii, cu argumente grcu de combatut, ca Im- perii! 1 roman a cazut in miinile popoarelor migratoare datorita nu forjei $i vitejiei acestora, ci sjabiciunji legiunijor si descompunerii mo- rale a lumii roman e. Lacomia color bogaji, biruriie foarte grele si ne- dreptatile sociale de tct felul — arata el — an facut ca marea majo- ritate a locui tori lor Imperiului sii traiascS in saracie si mizerie, ceea ce a si lit pe multi cetateni romani sa treaca in rindurile taraniior rascu- lati, numiti bacauzi, sau sa fuga la dusmani, unde exploatarea si asu- prirea erau mai usor suportabile decit in Imperiu. De exceptional a important ca document istoric, De gubernatioiie Dei are §i o certa valoare literara care, din placate, i-a fost prea pu|in scoasa in evidenta de-a hmgul veacurilor. In istoriile literare autorii s-au multurnit cu aprecieri fugitive asupra stilului, subliniindu-i suc- cint aspectul retoric, fara vreo indicate de amanunt. In aceasta pri- vinta Pierre de Labriolle observa in a sa Histoire de la litterature chretleane, Paris, 1924, ca «lipseste un bun studiu asupra limbit lui Salvianus, care este foarte inter esanta», despre stil marginindu-se sa-i remarce «eIocinta fugoasa, verva inalta in culori, retorica tunatoare», desi ar fi fost nocesar sa aduca dovezi, chiar si sumare, in sprijinul sees tor calificative. Cu toate ca mformatiile necesare sint insuficiente, se poate afii- ma totusi ca situatia a ramas aceeasi si de atunci incoace, ca n-a apa- rut inca, nici la noi nici in alta parte, vreun studiu deosebit asupra virlutilor literare ale operei lui Salvianus, foarte putfn cunoscuta la noi. Cele ce urmeaza sint rasarite din dorin^a de a at rage atentia asu- pra unor procedee literare din tratatul De gubernaliorie Dei, in nadej- dea ca un specialist zelos, print r-un studiu mai dezvoltat, nu va in- tirzia sa restituie operei lui Salvianus valoarea pe care o merita §i consideratia de care este demna sub raportul ar.tei cuvintului. Va fi avuta in vedere in aceasta mica analiza numai opera De gubernatione Dei, care este cea mai insemnata, lasindu-se la o parte cele 9 scri- sori, precum si tratatul despre avaritfe, Ad Ecclesiam, acestea neadin- cind in plus aproape nimic important pentru scopul urmarit Exists putine date biografice asupra lui Salvianus, caruia nici numele complet nu i se cunoaste. Din opera sa si dintr-un mic com- pendiu de Viris illustribus al unui oarecare Gennadius reiese ca s-a nascut intr-o familie distinsa pe la sfirsitul secolului al IV-lea, in nord-estul Galliei, la Treveri (azi Trier, in nord-vestul Germaniei Federate), unde si-a facut studiile, Poate de tearrta barbarilor a plecat m sud, s-a cSsatorit cu fiica unor pagini, pe care a convertit-o la DESPHB OHVKBM*K«A LUI DUH»«5!KJ m. crestinism, si, cu toate ca au devenit si ei pSr»n$U unei filce, amtndoi sotii, prin buna intelegere, si-au daruit saracilor avutul si s-au dedicat vietii monahale. Preot al uaei biserici din Marsilia, el a murit la o virsta foarte inaintata. Salvianus este asadar contemporan gravelor evenimente deter- minate de marea invazie barbara de la Inceputul secolului al V-lea. Popoarele de neam gexmanic, impinse din spate de eatre bunii veniti din nordul Chinei, au cotropit imperiul roman si n-au mai putut fi scoase peste hotare ca-n alte dap:. Vizigotfi, condusi de Alarie, au pustiit in 408 — 410 de trei ori Roma, iar in 419 s-au fixat In sud-ves- tul Galliei, formind acolo primul regat barbar in interiorul imperiului roman. Vandalii au patruns in Gallia, au trecut in Hispania, unde s^au oprit o vreme, si de aici in nordul Africii, unde au format, tot pe te- ritoriul imperiului roman, un regat al lor sub Genserie, cars a<- debar- cat apoi cu boardele lui si in Italia, jefuind cumplit Roma In 45S, : HaaU de asemenea au devastat parti ale imperiului romaa, plnfl In Galliat unde au fost batuti de genaralul Aetius si plna aproape de Roma, pf, care xnsa au crutat-o, iar dupa moartea lui Attila (4 fi 3) s-au stabilit in Pannonia. Imparatii romani au fost nevoiU sa cedeze barbarilor provincie cu provincie, ptna ce, In 476, cum se stie, ultimul imparat roman, nevlrstnicul Romulus Augustus, a fost detxonat, luindu-i local Odoacru, seful unei confederatii germanice. Uciderile, jaful si pustiirile lSsau in urma lor jale, lipsuri, sarScie, iar in teritonile iuate in staplnire, de asemenea, nemultumire, um> linte, robie. De aceasta stare de : lucruri crestinii si paglnii se Invjnuiau, imii pe altii. «Cind aduceam sacrificii zeilor, Roma era puternic^ ; ' acum, clnd sacrificiile ne sint interzise, iata ce a devenit Rpmattri.^? ceau pSginii mai mult in soaptS, pentru ca prin lege paginismul fusese desfiintat in mod oficial de la sfirsitul secolului a]t. IV-lea, Pe de M parte, crestinii ii acuzau pe pagini ca.nu se supua legilor si-si, prae^# mai departe cultele lor. Multi dintre crestini se pltogeau chiar loipo- triva providentei. DacS exists o dreptate la ccruri, ziceau ei. Cum rabda sa se petreaca aceste nedreptati pe pamint ? De ce raufacateri* sint puternici, iar crestinii slabi, d«s ce barbarii ; inving, iar romaflii sint invinsi? Fata de aceste stari de spirit Salvianus ia o po*itie o> ferita §i cu totul originala in raport cu contemppranii si predecesorii sai. El ii socoteste mai putin vinovati pe pagini, fiindca acestia sSC§#- tuiau fara sS cunoasca religia crestina, ca si pe barbaiii care ImbTfir tisasera crestinismul sub forma ariana, fiindcS §i acestta fara stirea loi ■> erau eretici i cev mai vinovati de nenorociriletimpului erau, dupa pa* rerea lui Salvianus, crestinii : acestia uitasera de invatai^rae . J»i 12 — Boe«htos 51 salvtenus iW /■ . ;■.-: .■ s «.«;-'» WgLTOttRK Hristos:§i ale apostaHlor, de • persecutiile si.de martirii printelor veacuri- 51 practieau viciiie cele mai abominabile. Topi, sau aproape to{i, calcau in diferite chipuri invS^atura iubirii de aproapele, a vietii sim- ple si curate, a iertarii si a fratiei universale. Barbarii, cu toata cruzi- mea lor, erau in schimb virtuosi, aveau in general o moralS austerS si aceasta ii fotarea in lupte. Pe romani i-a invins deci nu nep&sarea divina fata de ei, ci propriile lor pacate, prin care au devenit mai slabi decit barbarii. «Respublica romana aliquando patitur quod iam diu meretur» (VII, 88) : Statul roman sufera in fine ceea ce de mult merita ; «Nemo sibi aliud persuadeat, nemo aliud arbitretur ; sola nos morum nostrorum vitia vicerunt» (VII, 108] : Nimeni sa nu caute alte pricini, nimeni sa nu creada ca raul vine din alta parte r singure viciiie noastre rte-au invins». Aceasta este tema tratatului De gubernatione Dei, aceasta esenja contmutului, dezvoltat pe parcur-sul 'Celbr opt capitole sau cSrti, cu mijloaeele de expresie pe care i le >ofereau scolile retorice In care studiase, scriitorii pagini si crestlni pe care-i citise, temperameotul lui de luptator devotat trup si suflet apostolatului cretin si impreju- rarile social-polrtiee ale vreniii. In lega*tura cu remarca lui Labriblle din 1924 ca pina atunci n~apa- ruse un bun studiu asupra Mmbii opexelor lui Salvianus, se cuvine sa= atragem atentia ca, din acest punct de vedere, poate fi de un oare- care folos ihdicele de cuvihte si de locutiuni de la sfirsitul ediplei din corpul vienez (Corpus scriptorum ecciesiasticdrum latmonrra, vol. VHi Vindobonae 1883). In acest ■ indice se gasesc trimiteri asupra vocabu- : larului folosit de autor, eum sint cuvintele dicaS etfn}|i£va, unele cuvinte 1 folosite cu sensiiri speciale, sau in bpozi|ie de sens cu altele, precum si asupra unbr constructjx gramaticale mai putin obisnuite, sau ne- uzitate : de clasici, ca mdicativuTCn propozitiile interogative indirecte, de asemenea indicativul in locul conjunctivului in unele conditional©, incalcari ale concdrdantei timpurilor, completive cu quod si indica- tivul sau conjunctivul in locul cohstructiilbr infinitivale etc*, desi in general regulile sintaxei clasice sint respectate. De altfel opera se abate relativ putin de 4a tinuta gramaticii ciceroniene, cu toate ca este scrisa ihtr-o vreme In care limba latina are destule semne de evolutie adiise de trecerea secolelor. Tot in indicele pomenit sint citeVa trimiteri privttoare la stil, mai precis cele la anumite jocuri de cuvinte foarte cultivate in vechea retdrica. Dar mai ales aceste jocuri de cuvinte sint destul de saritoare in ochi la lectura cart-ii si pentru ele nu .este nevoie de ajutorul indicelui, care nu le cuprinde decit in mica masiira. BBaPHarv«BVK^(«^i|i4 ■ lpi pia Africii cu Etna o metonimie §i o sinecdoca : Africa in loc de Cartagina, tin vulcan pentru un. continent intr eg. Asemenea imagini sint .uneori ■trivialensj dezgustatoare, folosite mai ales in infiera?ea-viciilor : «Puteau, teaJSi 1*4 SUOTMTBS spun asa, toti cetatenii acelui oras {estfe vorba de Cartagina) de spur- cSciunile placerilor trupesti, respirindu-si unul altuia aerul infect a] desfriaarilor comune». (Faetebant, ut ita dixerim, cuncti urbis illius cives, caeno libidinis, spurcum sibimet ipsis rrmtuo impudicitiae nido- rem inalantes. VII, 73). Se poate observa in acest citat ut ita dixerim in loc de ut ita dicam, inalantes in loc de inhalantes (daca" lipsa lui h nu se datoreaza copistilor), dar aceastS comunicaie se ocupS numai de stilul, nu si de limba folosita de Salvianus. Multe metafore sint peiorative si hiperbolice r depasind mSsura lucrurilor, exagerind cu mult dimensiunile reale ale faptelor, Vorbind despre locuitorii din Aquitania, care erau tot atit de desfrinati ca si cartaginezii, spune intre altele : «Stomacul tuturor este aproape o sin- gurS prSpastie, viaja tuturor este aproape o singurS casa de tolerant§» (Paene unus gurges omnium gula, paene unum lupanar omnium vita. — VII, 15). Cuvlntul lupanar ca epitet metaforic se Intilneste in multe din invectivele lui Salvianus. Pe Socrate il acuza. ca «a fScut din lume un lupanar» (fecit lupanar e mundo, VII, 103), fiindca acesta s-ar fi declarat impotriva cSsStoriei, sub motiv cS «mai mare va fi concor- dia intre cetSti... daca toti barbatii s-ar amesteca, farS deosebire, cu toate femeile si, bineinteles, dacS toate femeile s-ar culca, far 5 deo- sebire, cu toti b3rbatii». (Maior erit concordia civitatum... si omnes viri feminis sine discretione omnibus misceantur et omnes se scilicet feminae omnibus viris sine distinctione substernal. VII, 102). Se cade sa" atragem aici atentia ca Salvianus il acuza fSra dovezi sigiire pe Socrate. Spune despre el ca a scris cartf (libros condidit, VII, 103), desi, dupS marturiile contemporanilor lui Socrate, de la acesta n-a ra- mas nimic scris. In legatur& cu acuzatja adusH, este drept ca in dialo- gul lui Plato despre republics Socrate afirma ca tntr-o repubh'cS idealS toate trebuie sa fie comune, chiar si femeile, dar nu este cert cS ideea li apartine lui Socrate sau lui Plato Insusi, idee pe care co- mentatorii i-o atribuie lui Plato. li mai aduce lui Socrate, ca si «roma- nului Cato» (romanus Cato, alius Italiae Socrates) si alte acuzatji puse in circulatie de unii cre?tini, asupra cSrora nu putem insista aici, dar subliniem cu acest prilej cS !n critica societStii roraane Salvianus a folosit mijloacele satirei, cu toate riscurile pe care le comports sub raportul adevarului acest mijloc de prezentare a realitatii. Mai rar ca epitet omant, adjectivul este folosit mai adesea In caracteriaari $i antiteze : «Neamul gotilor e viclean, dar cu rusine, al alanilor fara rusine, dar mai putin viclean, francii sint mincinosi, dar primitori, saxonli sint groaznic de cruzi, dar minunat de neprihSniti j in sflrsit toate neamurile isi au insusi rile lor, si bune si rele. In s chimb tMSPaUCHeVBaHAKEA txn PPWWgBO la afri aproape ca nu stiu ce rSu nu exists deopotriva la toti>. (Gotbx*- rum gens perfida, sed pudica est, alanorum impudica sed minus perfL- da r franci mendaces, sed hospitales, saxoni crudelitate efferi, sed cas- titate mirandi ? omnes denique gentes habent sicut peculiaxia maia ita etiam quaedam bona ,- in afris paene omnibus nescio quid non malum. VII, 54). Mai departe cartagineeii, numiti metonimic afri (afri- cani), sint aratati inumani, betivi, foarte vicleni, foarte inselStori, foai- te lacomi, foarte perfizi ; inhuman!, ebriosi, fallacissimi, frauduleati- ssimi, cupidissimi, perfidissimi (VII, 64). Remarcam, in fine, in acest Sir de calificative, figura numita homoeoptoton, constlnd aci intr-un cumul de adjective la acelasi caz si cu aceeasi desinentS. $i arta descrierii este bine < stapinita de Salvianus. Tinutul Aqui- taniei, succint descris, se prezintS ca un fruroos tablou de nature : «Pina-ntr-atit acolo toatS regiunea este plinS de vii, de pajisii inflo- ritoare si de felurite culturi, acoperitS de pomi, de dumbrSvi rScori- toare, de izvoare zgiobii, strabStutS de rluri si ImpodobitS de holde, incit pe drept posesorii si mai marji acelui pSmint par a stfiptni nu o parte dintr-un finut, ci grSdina raiului» (Adeoillic omnic admodum regio aut intertexta vineis, aut florulenta pratis, aut distincta culturis, aut condita pomis, aut amoenata lucis, aut inrigua fontibus, aut in- terfusa fluminibus, aut crinita messibus fuit, ut vere possessores ac domini terrae illius non tarn soli istius portionem, quam paradisi ima- ginem possedisse videantur. VII, 8). In unele locuri elementul descriptiv se implete§te cu eel narativ, cum sint prezentate, de pildS, suferintele locuitorilor din Trever^ du- pS cea de a treia devastare a orasului de cStre barbari : «Cei pe pare in timpul distrugerii orasului nu-i ucisese dusmanul erau loviU de nenorocire dupS aceea, cei care in dezastru scSpaserS de mparte, dupS dezastru nu scSpau de nenorocire. Astfel, uhn mureau In lungi.c^- nuri din cauza rSnilor pricinuite prin tintiri de departe, al^i, atinsi de flScarile dusmanilor, se zbateau in chinurile mortii, dacS num.uri- serS In flScSri. Unii mureau de foame, altii cu trupuxjle g^ale T: unii de nemincati, altii de frig. Astfel, prin diferite Jeluri de moarte, ...ttp aveau singurul sfirsit al mortii». (Quos hostis in excidio, non. ocefde- mt post excidium calamitas obruebat, cum id quod in. excidio eva- serat morti, post excidium non supresset calamUaii. Alios eniin im- pressa, altius vulnera longis mortibus necabant, alios ambustos hos- tium flammis etiam post flammas poena torquebat. Alii intenbant fame, alii nuditate, alii tabescentes, alii rigentes, ac sic in unum exi- tum mortis per diversa moriendi genera conruebant. VI, 83). Tabloul este zguduitor, iar elementul narativ, desi de micS intindere, are ten- EM SALVIANUS tS epicS, Se observS si aici, in afara de unele figuri retorice bine £o- losite pentru a da relief celor povestite, efectul stilistic c&utat, jocul de cuvinte, care poate c3 nu era eel mai potrivit pentru momenta! tragic pe care-1 prezinta narajiunea. Dar ne oprim aid. In cele de mai sus au lost aratate in schita citeva din trasatu- rile stilistice ale operei lui Salvianus, pentru a se vedea c5 mi numai sub iaportu] continutuiui, ci §i al artei literare, opera este intere- santa. Fara indoiala cS aspectul eel mai caracteristic este eel retoric si merita sa fie subliniat in zilele noastre, cind teoria literara si-a in- drepiat din nou atentia asupra tropilor si a figurilor retorice, cind se vorbeste chiar de o nou5 retoricS. «Teoria argumentani», «arta de a vorbi bine pentru a convinge*. «arta de a distribui ornamente . intr-o opera in proza» sint definitii sau denurairi ale retoricii si poate ca n-ar fi rau ca Sn manualele scolare, care si asa se modifica destul de des, sa fie reintrodus genu! oratoric, alSturi de cele trei mari ge- nuri literare. Este nevoie de anumite nofiuni pentru a intelege si aprecia just o opera IiricS, epicS, dramatics, dar stiinta literaturii nu creeaza poetf, romancieri, dramaturgi, ci doar ii indrumeaza in acti- vitatea lor, pentru care este nevoie de talent, sau, dupa caz, chiar de geniu. In schimb despre orator se spune ca se formeazS (Poeta nasci- tur. orator fit) si, alaturi de experienta vietii, preceptele oratorice ii invata pe vorbitorii in public sa-si organizeze ideile si S3 le exprime intr-o forma ingrijita — cerinte necesare si azi si intotdeauna. La rascruce de drumuri istorice, Salvianus are meritul de a fi vazut prezentul in adevarata lui faja, de a fi intrezarit viitoml si de a-1 fi indicat cu energie si hotarire. Pentru el, ca si pentru ceilalti istorici din an tichitate; predominant in ridicarea §i decSderea popoa- relor este factorul moral. Vjftutile ii intaresc pe oameni, iar viciile ii molesesc. In lupta pentru existent inving statele Intemeiate pe dreptate socials si pe respectarea principiilor etice si sint inyinse cele m care doming asttprirea, exploatarea si coruptia — adevaruri sau opinii demne de amintit 51 de relevat oricind. Interesanta asadar priri contimitul istoric si atragatoare prin for- ma literara, De gubernatione Dei poate oferi destule invStaminte de folos §i cititorilor din vremea noastrS. :■ PREFATA 1. Salvianus, catre Sfintul episcop Salonius. sanState intru Dom- nul. Aproape top: oamenii care au socotit ca-si aduc contributia lor la dezvoltarea culturii, daca alcaiuiesc opere de valoare in domeniul scrisului, s-au straduit cu deosebita grij§ ca, tratind despre lucruri fie utile si demne, fie inutile si imorale, sa le puna in luminS nurhai prin stralucirea vorbelor, pentru ca ideile si sentimentele pe care vo- iam sa le exprime sa capete via*a si culoare prin arta cuvintului. Astfel, cei mai multi scriitori din ambele genuri literare au mers pe aceasta" cale in tratarea diferitelor teme si subiecte, nejinind seama indeajuns de cerintele impuse de continutul materiei, ci nazuind doar ca pe cele spuse sa le descrie in versuri frumoase si atragStoare, sau sa le povesteascS in proza alcStuita cu talent. 2. Acestia, avindu-se in vedere numai pe ei rnsisi in lucrarile lot si cautind mai mult a-?i aduce lauda lor decit a fi de folos altora, nu s-au gindit sa dea vreun ajutor oamenilor, ci au fScut in asa fel tno» sa : treaca drept talentati ?i sa capete o larga publicitate. De aceea, scrierile lor sint pline ori de cuvinte goale ?i false, ori de expuneri obscene si vulgare, incit cu adevarat, preocupindu-se numai sS fie laudati de cititori si dind atentie unor subiecte nedemne, mi se pare nu cS si^au ilustrat, ci ca ?i-au osindit talentul. 3. Noi, Insa, iubitori mai mult ai faptelor decit ai vorbelor, w- marim mai degraba cele folositoare decit cele placute : *i de succes ieftin ^i cautam sa fie laudate prin noi nu podoabele de?arte ale'Kreacn- rilor, ci foloasele sanStoase ale lucrurilor, voind ca in modestefe noastre scrieri sa existe nu depravare, ci ■ intSrire morala, care JfiS placa de buna seamS nu uredhilor celor trindavi, ci sa fie de folos mintilor cautatoare de lumina* avind a aduce in orice caz si' o inare roada in domeniul darurilor ceresti. 4. Caci daca parerea gresita a unora despre Dumnezeul nostru o voi indrepta, mulpamirea mea nu va fi mica, pentru ca voi fi de fo- los multora. Iar daca nu voi izbindi !n intregime in stradania mea, chiar si numai faptul de a fi incercat sa fiu. de folos nu este un lucru zadarnicf gihdurile generoase si dorint.a cinstita, chiar dac5 nu vor ajunge la realizare deplitia, isi au tptusi meritul bunelor intentii. Voi incepe porninddeila ^c e st punctde vedere asadar. 'ssv despre wmsattiaxh vui ditmnexeu CARTEA I 1 t. Se spune de catre unii ca- Dumnezeu este indiferent si nepS- sator fata de faptele oamenilor, c3 nu-i ocroteste pe cei buni si nu-i infrineaza pe cei rai si c3, de aceea, in aceasta lume, cei buni sint adesea oropsiti, ,iar cei rai sint fericiti. Ar trebui sa fie suficient cu- vlntul divin pentxu respingerea acestor af irmatii, fiindcS vorbim cu crestim' j dar, fiindca multi dintre ei au ceva din necredinta pSgina, nu e rSu s3-i Sndestulam cu mSrturii oferite de cei mai de seama" filo- sofi pSgini. Aratam asadar ca n-au vorbit de o astfel de indiferenta si nepasare nici cei care, nefiind adepti ai religiei celei adevSrate, n-au putut cunoaste in nici un chip pe Dumnezeu, fiindca n-au cu- noscut legea prin care este recunoscut Dumnezeu. 2. Filosoful Pythagoras, pe care fiiosofia insasi 11 considers ca pe un Invafator al ei, tr'atind despre natura si despre binefacerile; lui Dumnezeu, a spus asa : «Este sufletul in neincetata miscare, raspin- dit prin toate partjle universului, din care se nasc si capata viata toate fiintele» *. Gum se poate spune asadar cH n-are grija de lume Dumnezeu, care desigur o iubeste indeajuns, daca El se intinde prin tot corpul lumii ? 3. Plato 2 si toate scolile platonice il marturisesc pe Dumnezeu ca orinduitor al tuturor lucrurilor. Stoicii spun .ca El ramine vesnicul clrmaci in interiorul celor pe care le conduce. Ce au putut gindi mai drept si mai religios despre grija si dragostea lui Dumnezeu, decit sS-L asemene unui cirmaci, in'.elegind ca, precum un clrmaci nu-si ia niciodata mina de pe cirmS, la f el- Dumnezeu nu inceteaza niciodata cu grija Lui asupra lumii , astfel cS, precum cir- maciul cSutind vint favorabil, ferindu-se de stinci si privind stelele, este in intregime, cu trap si suflet, devotat slujbei sale, la fel Dum- nezeul nostra nu pierde din privirea Sa nimic -din ceea ce exists In univers, nu-si parSseste funcjia providentei Sale si nu-si intrerupe darurile nesfirsitei Sale bunatati. 4. De aci si acel exemplu de misti- r * h CL aqerot De natura deorum I, II, 27 s Uctaottus : Institutiones divinae 2. Plato (429—347 l.d.Hr.), tntemeietorul carentului idealist In filozofie; stoicl, urmatori ai fllo2ofiei lui Zenon din Cltium (sec. IV t.d.Hr.), care socotea ca universal este materie si forts, aceasta fort* fllnd Dumnezeu insusi. cS automate prin care Maro* a voit sS Se arate nu mai putin filOSOf decit poet, cind a zis : «DrumuI divinitatii trece prin toate tinuturile pSmlntului si ale mSrilor si prin Inaltul cerurilor». lax Tullius a spus: «Divinitatea nu poate fi inleleasa de noi altfel decit ca o minte slo- bodS, libera si in afar* deorice alcStuire muritoare, simtind Si pu- nlnd'ln miscare toate» 4 . Iar in alt-loc spune : «Nu exista nimic mai pre^ sus de divinitate» 5 . Rezulta ca in mod necesar lumea este condusa de Dumnezeu, ca Dumnezeu nu este supus si subordonat nici unei naturi, ca prin urmare El conduce toata natura, afarS numai daca noi, grozav de intelepti, gindim in asa fel, incit pe eel despre care spunem c8 este a toate cirmuitor il credem in acelasi timp Cirmuitor si totddatfi nepasator. 5. Dar de vreme ce si cei in afar a religiei adevarat'e, im- pinsi de for|a necesitatii, au piitut afirma ca toate sint gindite st ebri'-- duse de divinitate, cum il so cotes c acum unii indiferent si nepasatbr pe-cel ce pe toate le simte prin pStrunderea sa,'le : pnne id' "miscarte prin putere, le conduce prin autoritate si le aparSprin bunState? Am spus ce au gindit despre maretia si ifatelepciunealui Dumnezeu cei mai de frunte reprezentanti ai filosofitei si elocintei- Dar de aceea am citat pe cei mai cunoscuti dascali ai ambelor discipline; pentru ca s8 arSt mai usor ca to|i ceilalti au gindit la fel si cS, daca au avut deo- sebiri de vederi intre ei, acestea n-au fost prea mari. Si cu sigurantS ca nu pot descoperi pe cineva care sa nu 'impartaseasca judecata acestora, In afara de aiurelile unor epicurizanti c , care au Impreunat piacerea cu virtutea, iar pe Dumnezeu cu neghjenta si nesimtirea, In- ert se poate crede ca aceia care gindesc astfel urmeaza nu numai gi^ direa si senzualismul epicureilor, ci si viciile acestora. II 6. Nu socotesc cfi, pentru a prpba acum un lucru atit de evi- dent, trebuie sa ma folosesc in aceasta parte crdar de marturii diyiue, mai ales fiindca, fara indoiaia, cuvintele divine contrazic atlt de abunr dent 51 de clar toate afirmatiile necreclinciosilor, Inclt, in,tJmp ce iSs- pundem la urmatoarele calomnii ale lor, putem combate mai dip pUn si pe cele ce.au fost aratate mai sus, Asadar ei spun qft Dumnezeu pe 3. Maro (P. Vergilius Maro>: Georgtbe, IV, 221 91 vtmUt *f. ^ LacWnttusi Inst. div. I, 5, 12- . -.■.■•:■ i. „'« pate pentru prezent ? Sau cum cerem noi de la Dumnezeu, ruglndu^ne in biserica, mfntuirea prezenta, daca socotim ca nu sintem a3|Ziti ? Oare nu trebuie sa ne exprimam nici o dorinta pentru sanSt^t^a^si fericirea noastra, sau poate mai degraba, pentru ca modestia rpga- mintii sa ne insojeasca vocea ctnd ne rugam, sS spunem .: Dpamae, nu cerem prosperitate in aceasta viata si nu ne rugfim pentru bunurj prezente. Stim ca urechile tale sint inchise la aceste, rugamintj .51. cS n.-au auz pentru cereri de acest fel, ci ne rugam numai pentru cele ce vor fi dupa moarte. 24. Fie si asa, n-o fi lipsita de utilitate o astfel de rugaciune 1 dar cum se poate justifica ? Daca Dumnezeu isi ia gri- ja sa de la aceasta lume si-si inchide urechile la cererile celor ce se roaga, fara indoiala ca, neauzindu-ne pentru cele prezente, nu ne aude nici pentru cele viitoare, afara numai daca nu cumva credem ca, in raport cu rugaciunile noastre, Hristos isi inchide si deschide urechile, cS adica le inchide cind e rugat pentru cele prezente, dar le deschide pentru cele viitoare. 25. Dar despre astfel de. ; Jncruri n-avem de ce vorbi mai mult? caci sint atit de absurde si.de nese^ rioase, incit trebuie avuta grija ca nu cumva chiar ceea fie se spune pentru cinstirea lui Dumnezeu sa nu para a fi injuria f at4 de pumr nezeu. Este cu totul deosebit si coplesitor respectul pentru majesMt- tea sacra, si de aceea sintem datori sa spunem cu mare teama si sn- punere ca impresioneaza foarte puternic nu numai cele ce se spun de catre ei impotriva religiei, dar si cele pe care le spunem noi Insinte in favoarea religiei. 26. Asadar se crede prosteste si in chip nelegiult ca pietatea divina nesocoteste grija fata de cele omenesti, fliridca realitatea este tocmai dimpotriva ,• si dac5 Dumnezeu se ingrije$te de creatia sa insemneaza ca o 5i conduce, far daca o conduce, prin insusi faptul acesta el judecS ceea ce conduce, fiindca nu poate exista conducere fara judecata permanenta exercitata de conducStor. 14. I Tiro. 2, 1 si ramSt. SALVIASOS VI 27. Dar poate cineva socote$te ca nu e de ajuns ce spune ratfunea, cS este nevoie ca afirmatiile sa fie SntSrite prin exemple. SS vedem in ce chip a condus Dumnezeu de la inceput lumea i vom demonstra ca el a condus mtotdeauna toate, ca sstfsl sa putem arSta ca el a si judecat toate. Ce spune Scriptura? «A fdcur a$adar Dumnezeu pe om diln tramlntaturd pdmintului si a sufJaf in el sufiarea vie(fi» 13 . $i dupa aceea zice : «L-a asezat In paradisul pldcerii» ie . Ce urmeaza dupa aceea ? Desigur i-a dat legi, 1-a incarcat cu invatuturi, i-a ara- tat calea vie|ii. Dar ce a urmat dupa acestea ? Omul a uitat de po- runca sflntS, a nesocotit invatatura, a pierdut paradisul, a primit pe- deapsa cuvenita. 28. Cine nu vede in toate acestea pe Dumnezeu con- ducStor si judecatOr ? L-a asezat pe Adam nevinovat in paradis si 1-a alungat vinovat.- In a$ezare este conducerea, in alungare, judecata. Cirid I-a pus in 1 Ioc placut a orlnduit, cSnd 3-a alungat din domnie ca pe un vinovat 1-a' judecat. Aceasta se spune despre primui om, adica despre tata ; dar despre al doilea, adica despre flu ? &S-a iacut — zice Sflnta Scriptura' — , ca dupa multe zile Cain sa oiere Donmului da~ ruri din roadele parhlhtului. A oferit si Abel din primii miei at turmei sale si din grasimea ei. Si s-a uitat -Domtlul la Abel si la darmiie lui, dar la Cain $1 la damrile lui nu s-a ui£cti» *'. 29. Mai inainte de a vorbi despre jiidecata, Hestul de evidenta, facutS de Dumnezeu, afirm ca exista chiar iti cele ce am spus un iridiciu de judecatS, Faptul ca Dumnezeu a primit sacrificiul unuia, iar pe al celuilalt 1-a refuzat, arata foarte clar ca El a judecat cine are dreptate, dtnd-o unuia 51 refuziud-o celuilalt. Dar acest fapt este de mica" importan- tj. Cain pune la cale crima impotriva fratelui sau, il atrage intr-un desert si infSptuieste crima mcrezindu-se in singuratatealo- cului, fapt nelegtuit si nebunesc totodata, fiindca a socotit ca este destul, pentru a-si ucide fratele, sa se fereasca de vazul oamenilor fSra sa-si dea seama ca la omorul sSvirsit de el Dumnezeu este mar- tor. Socotesc ca s-a gihdit atunci, cum se gindesc si acum multi, ca Dumnezeu nu se ingrijeste de cele pamintesti si nu vede faptele oa- menilor scelerati. FSra indoiala ca asa s-a gindit, de vreme ce dupa savirsirea crimei, chemat si intrebat de Dumnezeu, a raspuns ca nu stie nimic despre uciderea fratelui. 11 socotea pe Dumnezeu atit de strSin de faptele oamenilor, incit credea ca poate acoperi cu min- is. Fac 2. 7. 16. Pac. 28, 17. 17. Fac. 4, 3 ?1 urmat. DESFRE OUVE&NASBA LUI 0UMi»KZEU ciuni o nelegiuire atit de bestiala. Dar socoteala lui a iesit altfeL Caci pe Dumnezeu, de cStre care-si inchipuia ca nu-i este vazuta cri- ma pe cind o infaptuia, 1-a simtit ca-1 vede pe ciud era condamnaU 30. Acum vreau sS-i intreb aici pe cei ce afirma ca faptele omenesiti nu sint nici vazute, nici conduse, nici judecate de Dumnezeu, d&cS toate cele despre care am vorbit n-au nici un fel de noima. Eu soco- tesc ca este prezent acela care participa la sacrificiu; este condueator acela care dupa sacrificiu dojeneste pe Cain, doved este grijS acela fare intreaba pe criminal despre crima infaptuita si judeca acela care condamna la dreapta osinda pe ucigasul rielegiuitk De aceea sfi nu^ne mirfim acum cS oamenii cuviosi suferS uneie nedreptSti, ci«d vedem cS si pe atunci Dumnezeu a lasat sa fie ucis prin cea mal .mare-lrtele- giuire eel dintii dintre cei cuviosi. Cum de rabda Duitmezeu- as*me- nea fapte nu este in putin^a ratiunii umane nici sa curioascS strict' »£ judece in timpul acesta. Deocamdata este destu] sa'^ aratara c&;rtotfte cele de acest fel nu se produc diu nepasarea sa-U'Hpsa de grijfi a- lui Dumnezeu, ci sint ingaduite cu socoteala si chibzuinta. Nu 'putem tS- gadui judecata divina 91 cu atit mai mult n-o piitem socoti ; nedrdap- ta, fiindca vointa lui Dumnezeu este justitia suprema, Divinitatea nu savirsesle nimic nedrept $i omul este Sub puterea dreptatii divine. Dar sa ne intoarcem la subiect. VII 31. Vedem asadar, din cele ce au fost spuse, c5 nimic nu se f ac4 ? fara stirea lui Dumnezeu, care ie-a rinduit pe. toate.. diu,disp.pzitia. sa divinS, pe uuele rabdindu-le, pe altele sanctiqnindu-le. Poate unii so- cotesc cS nu sint probatorii cele ce Ie-am spus .despre pu^ini.r sa s ye- dem deci dacS acestea le putem spune despre toft. .Neam.uj >pmen$$£. s-a inmultit si odata cu ei s-a intins si nedreptatea. «Vqz2^d. J?MPUJe- zeu — spune Sfinta Scriptura 18 — cd multd era i&utatea oamenilor pe pdmmt $i ca Intregul caget al inhnii le era indrepfal! spre rdu In iof timpul, S-a edit cd a fdcut pe om pe. pdmint si, indlxrerat/lff adincul inimii Sale, a zis : vol disttuge de pe ia}a pdmttitului pe oinuT pe ! tti&& /-am creat». 32. SS examinSm Sn ce chip se corVStatS in toate- ''ac#t*ft grija si in acelasi timp severitatea Domnului. Spurie in' prfmul : imiP? «Vdzind Domnul», in al doilea rind : «jnduxerat in ad'ihcul inimti 8dle»i iar in al treilea rind «voi disttuge pe omul pe care 1-arn credit*; 1$ faptul ca Dumnezeu vede toate i se arata grija, in acela cS e Indu- rerat i se dovedeste mim'a, iar in acela ca pedepseste i se vede se- 18. Pac. 6, 5. 198 SAtVlANUS veritatea de judecator. «S-a cait ■ — zice Sfinta Scriptura — cat a t&cut pe om pe pdniinU. Aceasta nu Insemneaza ca Dumnezeu ar fi rob afectivitatii, sau supus vreunei pasiuni ; dimpotriva, pentru a ne fa- cilita mai deplin intelegerea adevarata a scripturilor ni se vorbeste ca despre niste stari sufletesti umane, aratindu-se puterea lui Dum- nezeu sub numele de caiutS si mlnie j iar mxnia divinitatii este pe- depsirea pacatosurui. 33. Dar ce a urmat dupa aceea ? «Cind a vazut Dumnezeu — ni se spune — stricacianea pe pamint, a zis iui Noe t a venlt in ia{a mea siiisitul tuturor oamenilor, s-a umplut pamlntul de nedrepiatea lar $i eu if voi pierde de pc ptfm3ftf». Iar dupa" aceea? «£/ au lost dezlegate toate izvoaiele marelui obis si deschise caio- ractele cetului si ploaie s-a idcut pe pamint patmzeci de idle si pa- truzeci de nopli» u . Si pu|in mai departe : «A lost nimicitd toata fap- tura care se misca pe iala pdmintului» w . Apoi : «§i a ramas singur Noe $i cei care eiau cu el In corabie* 2l . Aceasta vreau sa-i intreb acum pe cei ce afirma ca lui Dumnezeu nu-i pasa de cele omenesti : Daca ei cred sau nu ca El In acel timp s-a preocupat si a judecat cele pamintesti ? Dupa parerea mea, El nu numai ca a judecat, dar a fa- cut o dubla judecata. Caci s-a a rata t si un drept rasplatitor, ocrotind pe cei buni, si un sever judecator, condamnmd pe cei rai. 34. Poate ca" pentru mingle Inguste asemenea fapte par de mai putina autoritate fiindca s-au petrecut inainte de potop, adica In alta erS. Dar ce, nu cumva ca pe atunci Dumnezeu a fost altul, iar dupa aceea n-a voit sa mai alba grija de lume? Cu ajntorul lui Dumnezeu cele spuse le-as putea dovedi despre toate generative care au urmat dupa po- top ; dar Intinderea in timp este prea mare si de aceea este suficient a arSta ceea ce este mai insemnat si mai sigur, De altfel, Dumnezeu este acelasi si pentru epocile mari si pentru cele mici si se in^elege cS afirmatiile despre cele mici au valoare si pentru cele mart. VIII 35. Dup8 potop Dumnezeu a binecuvintat neamul omenesc si prin InsSsi binecuvlntarea Sa a dat nastere unei imense multimi de oameni. Apoi Domnul a vorbit din cer lui Avraam, i-a poruncit sa-si para- seasca tarina ?i sa caute alta. Este chemat, se supune, este dus, ase- zat In alt loc, se face din sarac bogat, din necunoscut puternic, din pribeag de rind este inaltat in demnitaji, dar totusi, pentru ca aces- tea, care«i fusesc-ra date de Dumnezeu, sa nu para numai merite, ci 19. Fac 17, ll. 20. Fac. 7, 21. 21. Fac. 12, 1. DESPRE CSWEHNAaKA t.Vl DUMNZZEO t99 $i sarcini, el, care se bucura de situatii prospere, este incercat si de vitregia soartei. Urmeaza pentru el truda, primejdia, teama. E silit sa se mute dintr-un loc in altul, este surghiunit; lovit de nedreptati, ramas fara so|ie. Dumnezeu i-a poruncit sa-si sacrifice fiul si el, : cu inima indurerata de tata, s-a supus poruncii. Apoi iarSsi surghiun, ia-i rasi teama, urit de filisteni, jefuit de Abimelech, multe nenoroctri, dar tot atit de multe imngu'eri ,• caci desi este lovit de foarte multi, pen- tru toate este razbunat. Ce urmeaza de aci ? 36. In toate acestea pe care le-am amintit nu este oare Dumnezeu observatorul, chem&toral, calauzitorul, ingrijitorul, promit^torul, rasplatitorul, verificatorul, inalfStorul, razbunatorul §i judecatorul ? Este observator, desigux, >de vreme ce 1-a ales vazindn-1 ca este eel mai bun. Chemator, de' SndatS ce-I invita, calauzitor, fiindca 1-a condus in locuri necunoscute j.- tng«- jitor, fiindca" 1-a vizitat linga stejar ; promit&tor, fiindca i-a fSglidBit cele viitoare ,- ocrotitor, fiindca 1-a aparat Intre neamurile barbar** rasplatitor, fiindca 1-a imbogStit ; probator, fiindca a voit sa-1 verifi- ce in priraejdii i inaltator, fiindca 1-a facut mai puternic peste toti; razbunator, fiindca I-a razbunat impotriva adversarilor, si judecator, fiindca prin judecata" 1-a razbunat. 37. Indata insa vine in aceasta po~ vestire Dumnezeu zicind : «Strigatele Sodomei si Gomorei s-au in- multlt si pacatul lor s-a agravaf pesfe mdsura» 22 . A sptxs : strigatele Sodomei si Comorej s-au inmultit. Bine a zis, ca pacatele au In ele strigate, Fara Indoiala ca strigatul pScatosilor este mare, ca se urea" de la pamint la cer. Dar de ce sint numite pacatele oamenOor stri- gSte ? Desigur, Dumnezeu spune ca urechile li sint izbite de striga- tele pacatosilor, ca sa nu fie aminata pedeapsa pacatosilor. Este stri- gSt adevarat si strigat mare, cind mila lui Dumnezeu este. coplesita de strigatul pacatelor, care-1 obligS sa pedepseasca pe pScSto§i. Ara- ta asadar Domnul cit de fara voia Sa pedepseste pe cei mai mari pS- catosi, cind spune ca strigatul Sodomei s-a inaltat pin£ la El. A spus adica : Mila Mea ma sfatuieste sa-i crut, dar strigatul pacatelojr MS sileste sa-i pedepsesc. Dupa ce a spus asa, ce a urmat ? 38. Au fost trimi^i ingeri la Sodoma a : au plecat, au intrat, au fost ocrotiti de ajutorul celor buni si maltratati de nedreptatea celor rai. Cei .neqipt- stiti au fost orbiti, cei cinstiti au fost mrntuiti. Loth eel cu simtaain,- te evlavioase a fost scos din oras, iar orasul eel cu Iocuitori pecre- dinciosi a fost ars. Intreb aci : oare cu judecata sau fara judecata a ars Dumnezeu pe cei rai ? Cine zice ca sodotnitii au fost pedepsiti de 22. Fac 18, 20. 23. Fac. 19. 2oe ■ /SALVMUKH3. EMamneZea fata .-judecata. 11 acuza pe Durnnezeu de nedreptate.-Bar Dumnezeu a .judeeat, rfiindca i^e pedepsit cu judecata ..pe.eet raL A judeeat si . inca a judeeat; oar ecum in felul juctecaUi viitoare, de vreme c©: este^lar ca arderea . in gheena va fi in viitor pedeapsa celor ral, prectnn Sodoma si orasele vecine ei au fost mistuite de focul eel cepesc.,39. Eteocamdata insa Dumnezeu, cind a trimis asupra popomlui nelegiuit gheena din cer, a voit sa arate ce va fi acea Judecata viitoare, pieCQBl: spune si apostolul -\ ca Dumnezeu a condamnat cu nimicirea ceiatile Sodoma si Gomora, dind un exemplu pentru cei ce se vor purta in chip nelegiuit, desi ceea ce s^a petrecut acolo a dovedit mai multa mila decit severitate. A fost mila faptul ca a aminat atita timp pedeapsa §i justice eg pina la urma a pedepsit-o. $i de aceea Dum- nezeu a trimis pe 'fccgeri la Sodoma, fiindca a voit sa ne probeze ca sfpe cei-raj li pedepseste deoevoie. Oesignr ca atunci cind citim ce au suferit ingerii din partea sodomitilor si vedeni grozavia nelegiurilor, josnicia- crimelor si nerusinarea ipoftelor> ne daai seama ea Dumnezea n-a voit sa-i piarda-,' cj eiJnst^i'au rnersda pierzanie. . • s- ■;..■.:; ■;■■ i.- . ■ i.-6.- ■ ■ IX .-..■ .-■ ■ ■••■■ ■■ - ■ 4p. As . piitea , sa dau example nenumaraie, dar nu vreau ca,.ip starjuinta. de.,,a face o demopstratie eft mai clara., sapar a compune istori4 lyipis^ ^ asezat in ..desert, paste, turnia, yede. rugui ar,zlnd, aude pe Dumnezea din rug, p.rirae;ste : .,iny$tatunle, se inaita in put ere, este trimis la faraoo, Sq duce, . yorbesie, este dispretuit, inyjnge. Egip- tul, e&te atac^t, nesjipim^'rea faxapnului es,te pedepsita, si nu : in£>un sin- gur fel, ppntrifcea nelegluiiiil sa f\e,ii mai mult tprturat prin diversitatea chinurijor- Cjuni adica$ $e' zece ori se rascoala, de, zece ori este infrint Ce yrem sa spunem prin.aceasta? Socotesc c& in to^te.acestea ppti recu- noaste.ca Dumnezeu de^potriya' se ingrijeste de cele pmeriesti si le ju- deca. Se vede bine ca. .atunci in Egipt judecata lui Dumnezeu n-a fost sirnplS, c'i dubla, caci'de cite ori a infrint pe egiptenii razvrStiti, de ati- tea ori ?-a i jiidecat. 4t. Dkt ' diipa cele pe care le-am spus ce a urmat? Fsr&eiul este lasat sa piece, dupS ce»si sarbatoreste pastele !i jefuieste pe egi'pte&i, se indeparteazli : bogat. FafaomiT se » caie$te, Strihge ar- mal#i'is$uiiqe Is. fUgart, taberele se efbenese, dar sirrt despSrtite de intuiieHc, marea este secatS, 1 ! Israel d v trece cu picioarele, scapa de prime]dia valurilor. Faraorrul ii urmaregte, marea se rbslogole^te peste el «.f.-l.- inghite aub valU¥f. Afletm ca in cele ce s-au intimplat de vede limpede judecata lui Durane2eu si nu numai judecata, ci si moderatia 24. Tl Petru 2, e. 25. Te 5 . 3. DESFJaE-GKR/ESKAUBA- LUI DIIMNE5SEU si rSbdaiea. lui.v Caei este dovada de rabdare faptul ca. egiptenii an fost nimiciti nUmai dupa ce s-au raSculat de multe ori, dovada de- j«t~ drcata faptul J ca :au' fost -eondamnatii la moarte din cauza staruinj;ei .or i?i nesispunere. 42. Asadar, : dupa acest ^ir de evenimente, neamul evreilor, invingator fara razboi, intra in desert. Isi face drum prin aceie regiuni fara druriruri, este cSlator fara cale, calSuzit de Dumne- zeu, <.:instit de oastea divina, puternic 'prin conducerea cereasca, ur- Ttind coloana miscStoare, de nor ziua, de foe noaptea, coloana care^i schimba culoerea-dupa diversele cerinfo ale timpului, pentru ca adica in lurnina zilei sase distinga prin aspectul unui nor intunecat, idr-fn negitra nopfii sa se vadM ca o flacara stralucitOare. 43. AdaugS atci izvbarele iesite pe nea^teptate, adauga apele lecuitoare, fie apartitfe, lie scbimbate cele existente* pastrindu-si infatisarea dar transf«rmi»-' du-si calitatea, adauga riurile tismnd din creierii mitotiiory dgoatefe pline de praf fertilizate de noi suvoaie si turmele de vite minate spre tabere pentru hrana calatorilor, Dumnezeu slujind cu nesfir^ita, dra- goste : rm numai pentru folosUl, ct cbiar pentru desfStat'e'a dameiAilpr, '>ra:na data *ilnic celor condusf de stele timp de patruzeci'dfe itii^ce- rurile plouind cu mincaruri ' dulci, nu' numai pentru brana, ci si psn- iru placere? adauga faptul ra' oametiii n-an sirrifit in nici o parte a ijierabrelof adaosu) sau scaderea'iri greutate a cbrplirilor umane, ca un- ghiile nil le-ail crescut, : dintii riu le-au cSzut, parul s-a men^ftut ltf'f^l. picioarele nu li s-au batatorit, imbraca.mth.tea : s'i : 'incalfamintea hu ii ^-au'Enpt, onoaxea sporita a oameriilor impbnind dernnitate chlar irfi- bracamintii lot saracacibase ; adauga aici faptul ca Dumnezeu' S^a "oborit pe ■ pamint pentru a invafa pe oatnehi; Dumnezeu Fiul luirid pentru aceasta : Infatisare' omebeasca, ca muHimea ttenUmarata a jto- porului a fosli prifftita Tri pf eajma' familiaritatii divine; straluc&^Jrib onoarea prieteniei sacre j adauga aci funetele, 'fulijerele, taflorMoa- >*eile rasuri'ete ale buciurnelor ceresri, InSpaiTnifitatbrbl frearnat ill . fix vazduhul, ceruril^ mugiiid cu vUietc ■'sacfe, fbcuri, intuiiecimi, ndl^i pli n i (I c v titer oa lui Du mtiezeu . Dom'b'ul : vbr b hid de^ 'apr^ape; ■ JPffl ra sun! nd ■ i lr gtir a di v iria, liter e , ' chvinte si p'agini scr i se d'e degetuT^Wt Dumnezeu, cairtea de piatrk, poporul invattnd si Dufniie*e\i ; tavap|i- du-1, aproape o sihgura' scbala a e'eruiui §i a pSmintuiui,lnger'i>i , o.Sr^eW lablalta. 44. Caci a?a est* serfs ca, dupS Ce TvlOise a transihis lui Dttni- uezeu cuvintele poporului, Dornnul i-a spiis ; «De ociun voi ye$ IJQ tine intr-un nor des, ca sa nia audit poporul yarBind catre ffne»^; !; $i a.-va mai departed <:Iata, a zis, au inteput sa se anda tunete $/ sa U~ 2«. I2f. 19, 9. 202 SALVIASTDS core tulgere $i un not loaite de» sa acopere nmniele* J7 . Si iarasi : «S-a coborjr Domnul pe munfeJe Sinai, (kept pe vJrfuJ mun/ tofi mre 1-au auzit sd-ti ■mnd miinile pe capul lui si sd-1 ucidd cu pietic tot poporal» ss . 50. Oare nu e vaditS si activa judecata lui Dumnezeu, n-a fost data o Jiotarire ca si in cele omenesti, deosebirea fiind doar aceea ca ve- nea din cer ? Intii : eel ce pacaiuise a fost arestat ,• al doilea : a fost dus ca la un tribunal ,• al treilea : a fost acuzat si trimis la inchisoare ■, In sfirsit : a fost pedepsit de autoritatea judecatii ceresti. Dar n-a fest pur si simplu pedepsit, ci i s-a dat pedeapsa sub .mSrturie, ca sa se vada bine ca-1 condamna pe acuzat justitia, nu forta, exemplul fiind in mod sigur de folos pentru indreptarea tuturor, pentru ca alta data sa nu savirseasca o fapta pe care o condamnase tot poporul in cazul unuia singur. Cu aceastS rafiune si judecata" procedeaza Dumnezeu si ecum si asa a procedat intotdeatraa, ca" sa ajute la indreptarea tutu- ror pentru ceea ce facuse fiecare in parte. 51. Asa a fost si cazul cu Abiud si Nadab, : ba"rbati de rang sacerdotal, care au fost mistuiti de focul eel ceresc. In" cazul acestora Dumnezeu a voit sa arate nu doar "o judecata", ci judecata Sa mereu prezentS si veghetoare. Caci scris este c3 dvipa ce focul venit de la Domnul mistuise toatS jertfa, nKadab si Abiud luina] cddelnitele au pus foe si J-uu aprins deasu- prq, oferind Domnului un ioc strain, nu cum U se poruncise, si ve- nind focul de la Domnul i- a mistuit si au murit In lata Domnului* **. Ce altceva a vpit.sa arate, decit ca mina Sa este intinsa asupra noas- tra ?i ca" ne amenintS vesnic sabia celui ce a pedepsit greseala celor 'nai inainte arStati chiar pe cind ea se savirsea, pacatul fiind astfel pedepsit inainte de a se infaptui cu totul ? Dar din acest caz nu nu- mai un invatammt trebuie Iras, ci multe altele. 52. CSci atunci a fost pedepsitS nu chibzuinta nelegiuita, ci procedura ustiratica si nesoco- trtaV Domnul a arStat limpede de ce pedeapsa sint demni cei ce sa- vfrsesc ceva in dispretul divinitStJi, de vreme cc fuseserS pedepsiti de Dumnezeu chiar cei ce piicatuisera. Nu se gindisera prea mult ce 32. Levit. 24, 10. 33. Levit. 24, 12. 3 J. Lev it. 10. 1 i$i urmat. TXESFRE OUVEBKABEA LUI DUMWEZEU fac, saw eft de vinovatf sint: cei ce savirsesc ceva impotriva vointei stapinului lorv de .vreme ce au fost la fel pedepsiti si cei ce au facut lucruri neporuneite. Dar prin aceasta Dumnezeu a voit sa' ne indrep- Leze prin exemplul judecatii Sale, pentru ca toti.cei nestiutori sa Jn- teleaga cit de mult trebuie sa se teama de minia lui Dumnezeu, daca nu i-au scSpat de pedeapsa pe fiii preotului nici ineritele tatSlui ior si nici privilegiul slujbei lor sac re. 53. Dar de ce sa vorbesc eu des- pre aceia a caror lipsa de prevedere L-a suparat pe Dumnezeu si a ajuns ca o insulta a cerului ? Mariam ii vorbe^te lui Moise si:, este pedepsita, dar nu farS judecata, ci asa cum cer legile justitiei. Intr-a- devar, intii este chemata in proces, apoi este judecata , si, in al trei- lea rind este pedepsita. Prin sentinta simte puterea judec^ii,, iar prin lepra suporta ispSsirea greselilor. De altfel sanctiunea a |^rit-o nu numai Mariam, ci si Aaron, fiindca desi marele preot n-a /<>^t Jo r vit de lepra, totusi pedeapsa l-a atins si pe el, prin pedeapsa P4,™^ de Mariam fiind umiiit ?i Aaron ca ijn fel de complice la culpa. C&i Mariam este chinuita, iar chinul ei este o rusine pentru Aaron." 54. D'aY, ca sa cunoastem din astfel de cazuri ca proced'iira judecatii divine este farS indurare, accasta procedura n-a putut fi schimbata nici ta interven^ia celui ce fusese lezat. Citim ca' Domnul astfel a zis cSire Aaron si catre Mariam : «De ce, asadar, mi v-atf temut sa-i vorbi/i dc rdu pe rohul meu Moise ? Si supdrat a pJecdt. ' ?i iatd ca Maria s-a umplut de lepra si a devenit alba ca zapada. $i a strigqt Moise cdlre Domnul zicind: te rog, Doainne, Insdndtoseste-o. §i i-a'rds- puns Domnul ; Dacd tatdl ei ar fi scuipdt-o in fata, n-ar ii trebuit eel putin zece ziie sa se rusineze? Sa tie tnchisd sapie zile aiara din ta- bard si dupd aceea $& tie rechematd» m . Dar este de ajufrs 1 ceW^ce am spus despre acest fel de cazuri i?i despre aceasta'parte' a "e^TJu- nerii. Caci se poate discuta la infinit 'despre toate care cer niultiiBip $i numai pentru a fi enumerate, cu attt mai mult pentru a fi digitate. XII mi 55. Neamul evreilor se caieste ca a plecat din Egipt, este pe#P" sit. Nu-i place oboseala drumului, este. cJjinjiit.i dpreste cajne,. |£#? biciuit. Fiindca, mincind zilnic rnana, doreste sa-si umple ^Jifecele cu delicatese, este sSturat de cele dorite, dar satiul insusi H f*c?f *$.%. «Pind acum — zice Scriptura — era hrand in gura lor si minia Dom- nului s-a aprins impotriva lor si a ucis pe cei mai muUi dintre-ei si 35. Numerii 12, 3 si urmat. 2fl6 SALVtAKtlS i-a Itttrint pe eel ale$i ai lui Israel***. 56. Og se razvrSteste impotri- va lui Moise, est© nimtcit. Core ocSrSste, este doborSt Dathansi Abi- ron murmurS, slnt Ingtutiti. «Cdci s-a deschis pdmintul — se spune — si ]-tt inghi}it pe Dathan si a acoperit adunarea lui Abiron* 3 7 . Dob a sute cincizeci de barbati frontal, care — precum ma"rturiseste. Cuvtntul Sfint — erau chemaji pe nume in timpul unei adunarj, s-au ridicat contra lui Moise. «$i, cum stateau Impottlva lui Moise si a iui Aaron, au zis : Sa vd He de a juris cd este toata multlmea de slinfi si ed Intre ei esle Dornnul ; de ce vd ridicati mai presus de poporul Domnului ?» 38 . 5i mai departe se spune ; i marturii despre grija luj, Dumnezeu fat^de.upi,; despre conducerea si judecata Sa, desi cele ce vor urma se vpi> refeii ; la aceleasi adevaruri. Acum dacS: Dumnezeu,: In . slujba CSruia lucram, ne va da puterea trebuincioasSj vom ipcerca sa arStSm si totodatS. sa respingem cele spuse de dusmani contra ceior sustinute mai sus.. ia Psalm 42, 1. 20. Psalm 34, 1. 21. Psalm 9, S. 22. Psalm 95, 13. CARTEA A III-A I. PfiiS aciim bine: am pus temeliile unej opere Snceputa cu rivnS pioasa si continual cu dragdstea fata de o indatorire sacra, temelii care n-au fost asezate pe pamint sfarimicios, nici construite din piatra nerezistenta, ci din lucrarea putemicS a cheltuielilor sfinte, consolidata cu arta invSt&turii divine. Aceste temelii, cura spune chiar Durrfnezeu in Evanghelie'*, nu pot fi nici zguduite de furia vin-' turilor, nici snbminate de stivoaiele ape] or, nici roase de infiltrarea ploilor. Lucrarea operei a fost coiidusS oarecum de mina Sfintelor' cSrti, incheieturile i-au fost intarite de Scripturile ceresti; de' aceea ea trebuie s3 fie puternicS prin Domnul Iisus Hristos, cum puternice smt st cele ce i-au stat la bazS. Aceasta lucrare isi trage asadar puterea din obirsia sa si'nu se poate prSbusi cit timp sint puternice izvoarele din care purcede. Caa dupS cum la clSdirile pamlntesti aimeni nu poate dSrima zidurile, dac5 n-a desfacut pietrele si ciroen- tul de Iegatura, la fel nu este nimeni in stare sS distrugS edificiul pe care 1-am' construct, daca n-a dis'trus mai intii incepStura construc- liet si a lucraiii. Si fiindca" abeasta in nici un chip nu poate fi slabita, pe buna dreptate putem presupune c& am realizat o lucrare sanS- toasS, sprijfinita' pe temelii nepieritoare. 2. Astfel stind lucrurile. In- trebarea este : de ce, dacS totul se savirseste In aceastS lume prin grija, conducerea si judecata lui Dumnezeu, de ce starea barbarilor este cu mult mai bunS decit a noastra, de ce si la ei si la noi soarta celor bum este mai asprS decit a celor rai ? De ce oamenii cinstiji sint ia pamint, iar cei necinstiti se inalta ? De ce toate se prSbusesc in fata celor mai nedrepte puteri ? As putea sa rSspund cu destula judecata si sigurant£ : nu stiu. Caci nu cunosc plamil tainelor dum- nezeiesti, Imi este suficient, pentru a arSta cauza acestei situatii, sS repel rSspunsul pe care-l dau cuvintele ceresti. Precum am ar Stat si in carfile anterioare, Dumnezeu ne spune cS El vede toate, conduce toate, judeca" toate. Dacfi vrei s5 §tij ce trebuie retfnut, ai cartdle- siinte. 3. Dreapta ratiune JU dicteaza sa re{ii ceea ce ai citit. Dar din 1. Mat. ?, 25. DESF.iBKVSUVBaNAlWSLA T.TJI DUMNKZBO Z\7 co cauza Dumnezeu face cele despre care vorbim nu vreau si too intrebi pe mine. Om smt, nu injeleg tainele lui Dumnezeu, nu indraz- nesc sa le cercetez si de aceea ma tern chiar sa incerc acest lucru, j.iindca este o indrazneala nepermisS sa stii mai mult decit U se ingriduie. S3 fii mulpamit daca Dumnezeu marturise$te ca de El sint infaptuite si cintarite toate. Este ca si cum m-ai intreba de ce unu; este mai mare, iar altul mai mic, unul oropsit, iar altnl fericit, upu> tare, iar altul slab. Din ce cauza face Dumnezeu acestea nu inteleg, dar am destule argumente sS-p! demonstrez ca ele sint facute de Dum- nezeu. Caci dupa cum Dumnezeu este mai mult decit orice ratiune umana, la fel mie-mi trebuie mai mult decit ratiunea ca sS cnnosc ca toate sint facute de Dumnezeu, Asadar nu este deloc nevoie s& f.'uzi ceva nou in acest domeniu. Ajunge pentru toate intrebafile jiispunsul ca Dumnezeu este atoatefScStorul. Si nu este ingSduit ca in cele create dup5 voia divina sa spui cS un lucru este drept, iar altul nedrept, fiindca esti dator ca tot ce vezi si esti convins c'S e creat de Dumnezeu sa marturisesti c5 este mai niult decit drept. 4. Acestea pot fi spuse foarte repede si foarte pe scutt despre condu- cerea si despre judecata lui Dumnezeu. Nu este nevoie sa dovedesc eu cu argumente ceea ce se dovedeste prin faptul ca este spus de Dumnezeu. Astfel, clnd citim cuvintele spuse de Dumnezeu ca El prive$te intotdeauna tot pamintul, dovedim cS-1 priveste, fiindcS •> spune El insusi. Cind citim cS El conduce toate pe care le-a inf^ptuit, prin aceea ii dovedim conducerea, fiindca EI o mSrturiseste. C&w citim c3 toate le supune judecatii Sale, prin aceea se vadeste judecata Sa, fiindca El insusi marturiseste cS judeca. Toate celelalte cnvipte, adica ale oamenilor, sint Iipsite de dovezi si de marturii- CuvIHtu lui Dumnezeu insS este siesi mSrturie, fiindcS nu se poate ca a e " varul eel nestricat s.5 nu marturiseascS in chip . nestiicat adevSru • 5. Dar de vreme ce Dumnezeu a voit ca noi sS #im prin Scriptuiii sfinte ceva din tainele inimii si ale mintii Sale, fiindcS intr-un fe glndurile lui Dumnezeu sint exprimate in SEinta, ScripturS,; nu yo| trece sub tacere ceea ce Dumnezeu a voit sS fje cunoscut si pred^ a printre ai SSi. Mai inainte, insS, de a incepe sS vorbesc, \n* lucm vreau sS stiu : anume data trebuie sa vorbesc cu un crestin. * ati c un pSgtn. Daca cu un crestin, nu mS indoiesc cS voi dovedi ce spun, dar daca cu un pSgin, refuz s8 argumentez, nu fiindca n-am &<*»*' ci fiindcS nu sper cS Va fi de folos ceea ce spun. Este cu sigof^nt, munc& desarta ?i fSra roada sS vorbesti unui auditor de rea credihtSt care nu-ti primeste argumentarea. Dar, fiindcS cred cS nu .este ain* 61 " 218 SAT, VIANDS cu nume de cre?tin care sa nu vrea sa fie cretin, eu voi sta de vorbh cu im crestin. Chiar daca este cineva de o necredinta totals <,i paging, pentru mine este totusi de ajuns sa dovedesc cresttnului arirrarul celor spuse. II G. Intrebi asadar de ce noi crestinii, care credem in Dumnezeu, sintem mai oropsiti decit totf. Poate fi destul sa-ti raspund la aceasta m trebare cu cuvintele pe care Ie-a adresat catre Biserica" Apostolul : «\imeni -~ zice el — sd nu se datine in sup&rari ,- cdci $t'm voi in$iva ca la aceasta sintem pusi» 2, $j de vreme ce Apostolul spune cil ia aceasta sintem pusi de Dumnezeu, ca sa suportam necazurile, amaraciunile, supararile, ce este de mirare daca le suportam pe toate noi cei ce mflitam pentru rabdarea tuturor celor potrivnice ? Dar fiindca multi nu inteleg acestea si socotesc ca oamenii care sint crestini trebuie sa primeasca de la Dumnezeu rasplata credintei lor, astfel incit, fiindca sint mai religiosi decit top: ceilalti oameni, sa fie si mai puternici decit toti, sa fim de acord cu parerea si credinta lor. 7. Sa vedem insa ce insemneaza a crede neabStut in Dumnezeu. Voim sS avem in acest veac o rasplata mare a credinjei noastre sta- tornice,- dar sintem datori s3 examinam continutul ideii de credinta devotata. Ce sint asadar credinta si devotiunea ? Dupa parerea mea, a crede cu tot sufletul in Hristos, a fi credincios fata de Dumnezeu insemneaza a respecta cu credinta poruncile lui Dumnezeu. Caci dupa cum servitorii oamenilor bogati sau mandatarii lor, carora li se incredinteazS mobila scumpa sau vase pretioase, nu pot fi numiti credinciosi, daca au irosit bunurile incredintate raspunderii lor, la fel de necredinciosi sint si crestinii, daca au stricat bunurile date lor de Dumnezeu. 8. Poate se pune intrebarea care sint bunurile pe care Dumnezeu le incredinteaza crestinilor. Care sa fie, daca nu ioate prin care credem, adica toate prin care sintem crestini ? Acestea sint, birreiiteles. in primul rind Legea, apoi Profetii, in a! treilea rind Evanghelia, in al patrulea rind Epistolele apostolice, in sfirsit, semnele na$terii celei noi : Sfintul botez si ungerea cu Sfintul Mir. Desigur, predum altadata la evrei, adica la poporul ales al lui Dumnezeu, dupa ce sarcina de a judeca a trecut in puterea regal*. Dumnezeu a chemat la domnie pe cei mai alesi si mai Sn- cercafi barbatf, tot la fel crestinii, dupa ce au fost unsi cu Sfintul Mir m Biserica si au indeplinit poruncile lui Dumnezeu, sint chemati la cer pentru a primi rasplata muncii Ipr. 9. Asadar, daca acestea stnt 2.TesaI. 3, 3. OESPKS GUVaSMAtCBA LOT DUSiWEZEO 219 toate doveaS prin care se constats credinta, sa vedem cine pSzeste aceste jurarainte de credinta, ca sa para credincios j fiindca necre- dincios, precum am spus. este eel ce nu pastreaza ceea ce i s-a tn- credintat spre pastrare. $i nu-1 intreb daca indeplineste ceea ce porun- cesc cele doua testamente ? tree peste pedepsele dupa legea veche, tree peste amenintarile profetilor, tree chiar peste ceea ce in nici un taz nu trebuie lasat la o parte, cum sint severa invStatura a c&rtilor apostolice, sau doctrina plina de toata desSvirsirea a volumelor evan- ghelice, tree peste toate acestea si intreb : cine se supune rnacar unui numSr foarte mic de porunci ale lui Dumnezeu? 10. Nu vorbesc de acelea de care multi fug in asa chip, incit aproape ca le socotesc diabolice. Atit de mare putere au la noi cinstirea si respectul fata de Dumnezeu, incit cele pe care le facem din indatoriri religioase, le socotim demne de dispret. Cine vrea sa auda ca Mintuitorul ne opreste sa ne gindim la ziua de mline 3 , cine-L ia In serios cind ne porunceste sa ne multumim cu o haina, cine se socoteste dator sa-L asculte cind ne invata sa umblam fara Incaltaminte ? Dar tree peste acestea. Credinta pe care o marturisim a slabit in noi atit de mult, incit cele pe care Domnul le-a voit sa le facem spre mintuirea noastra noi le socotim fSra rost. «lubiti — zice Mintuitorul — pe du§manii voshi, tacefi bine celor ce vd urasc pe voi» i , Dar cine face toate acestea? Cine se crede dator sa indeplineasca daca nu din toata inima, macar din guxS pentru dusmanii sSi ce le-a poruncit Dumnezeu ? 11. Daca incearca cineva sa le indeplineascS, aceasta o face totusi cu vorba, nu cu cugetuL Rosteste ceva de forma, dar simtirea inimii nu si-o schimbS. Astfel incit, chiar daca se sileste cineva sa se roage pentru dusmanul sau, spune vorbe, nu rugaciuni. Nu pot insista asupra fiecarui caz in parte. Dar voi mai adSuga totusi ceva, ca sa intelegem ca noi nu numai ca nu tioem seama de toate cuvintele lui DumnezeUi dar aproape ca nu ne supunem nici uneia din ponxneile Lui. Si' de aceea Apostolul striga t «Cine se crede ca este ceva, desi nu este rumic, acela se amdgesfe pe sine insu$i»*. 12. Ne Inmultim pacatete ?i vinovati fiind de atltea, ne credem buni si cuviosi, astfel ca in numele dreptatii slujim §i mai mult nedreptatea. «Cine waste pe tiatele sau — zice Apostolul — este an uctgasf 6 . Putem a?adar intelege cS sint multi uciga?i care se socotesc nevinovati, fiindca, precum vedem, 3. Mat. 6, 34. 4. Mat. 5, 44. 5. Galat. 6, 3. 8. I loan 3, 15. 220 SAiVIAWUS onmciderea se sSvirseste nu numai de mlna celni ce ucide, ci si de sufletul celui ce uraste. De aceea Mintuitorul a intarit puterea acestei porunci cu un adaos aspru zicind : *Cine Se supard lard pricina pc fratele sou vwoval va ti la judecatd* \ Snpararea este mama urii De aceea Mintuitorul a infierat supararea, pentra ca nu cumva din ea sa se nasca ura. 13. Dar daca nu numai ura, ci chiar supararea ne va face vinovati in fata judecatii lui Dumnezeu, trebuie Sa recunoastem ca nu exista nimeni care sa nu se supere niciodata, ceea ce inseamna ca nu va putea fi nimeni scutit de judecata, Dar Domnul urmareste amanuntele acestei invataturi si-i cerceteaza oarecum toate ramurile S1 vlastarele cind zice : «CeJ ce va ii spus cuiva ca e nebun, vinovat va h de iocul gheenei } ce! ce u va fi spus i[a telai sdu racha, vinovat va h m fata judecdW»*. Muiti nu stru ce fel de injurie este racha,- dar cunosc bine ce injurie adresezi cuiva facindu-1 nebun. De aceea oamenii, folosindu-se mai degraba de stiinta, decit de nestiinta lor, prefera sa-si ispaseascS vinovatiile in focul eel vesnic, pedeapsa pe care o shu, decit fn fata judecatii omenesti, a curei pedeapsa n-o stiu. HI 14. De vreme ce asa stau lucrurile si toate pe care ni le porun- ceste Domnul nu numai ca nu se InfSptuiesc, dar aproape ca Se fac d7mpotnva, cind le vom indeplini pe cele mai grele ? «CeJ ce vote?te sa vrna dap* Mine, sa se iepede de sine - zice Mintuitorul -, sa-si >a crucea sa si sd-Mi wmeze...»*. Cel ce-si zice crestin trebuie sa umble asa cum a umblat Hristos. 15. Aceasta porunca este sigur ca u-o indeplinesc numai cei atrasi de usuratate si de podoabele veacului, dar ma macar cei ce renunta la placerile veacului. Chiar cei ce par a renunta, nu renunta a§a incit sa para a fi renuntat cu total, iar cei ce se socot ca poaitS crucea o poarta in asa fel incit sa aiba mai multa cmstire pim numele crucii, decit prin suferintele la care s-ar expune. $, totusi. toti acestia, chiar daca- indeplinesc ceva din buna ^or credmta, fara Indoiala ca nimeni dintie ei n-ajunge pina acolo incit sa mearga pe calea acestei viefc asa cum a mers Mintuitorul. "Cel ce spane cd rdmlne in Hristos — zice Apostolul - trebuie sa umble el Insusi asa cum a umblat Hristosn » f. Mat 5. 22. 8- Mat. 5, 22. 9. Luca 14, 33 j Mat. 10, 3a. 10. I loan 2, 6. BBSMtst. avvs^HAmxA. ' t,xn dukmezeu 221 IV 16. Poate unii cred cS invataturile apostolilor sint aspre. Desigur, ar trebui socotite aspre, daca Apostolii ar cere mai multe indatoriri altora decit $i-au impus lor Insile. Dar daca au poruncit celorlaltf cu mult mai putin decit si-au impus lor nu numai ca nu trebuiesc judecati ca niste seven" invatatort, ci ca niste parintf foarte ingaduitori, care din dragoste iau greuta[ile de pe umerii fiilor si le tree pe umerii lor. Ce zice unul din ei catre mulfimile din biserici ? «Copilasii mei — zice el — , pe care va. nose pentru a doua oara", ping ce se va iorma Hristos in vai» J1 . $i de asemenea : «Sa tifi urmatori mie, precum si eu sin* lui Hristos* 12 . 17. Ne porunceste s5-l urmam pe el, care~$i poruncise sa fie urmator al lui Hristos. $i nu e nici o IndoialS ca el 1-a urmat pe Hristos. Caci Hristos S-a supus lumii pentru noi si ApostolUl s-a supus pentru Hristos,- Hristos pentru noi a suferit injosiri si p&timiri foarte grele, iar Apostolul a rabdat pentru Hristos •, Hristos pentru noi a suferit umilinte si Apostolul le-a suferit pentru Hristos. Hristos pentra rioi a rabdat patimile si moartea si ia fel a facut Apostolul pentru Hristos. De aceea nu fara motiv, constient de rneritele sale, spuue : «Lupta cea buna am luplat, calatoria am savirsit, credinfa am pazit-o ,- de aceea mi s-a pregdtit cununa dreptatih 1S . IS. Daca el astfel a urmat pe Hristos, sa vedem cine dintre noi se infatiseaza ca urmator al Apostolului. El scrie 14 mai intii despre sine ca n-a facut nimanui nici un rau, ci pentru tot.i s-a aratat ca sfetnic al lui Dumnezeu, in mare rabdare, in amaraciuni, in lipsuri, In lovituri, in inchisori, in schingiuiri. 19. $i in alt loc, comparindu-se cu altii, zice : «!n orice indrazneste cineva, fara" intelepciune spun, indraznesc si eu. Sint ei •ilujltori ai lui Hristos ? Neinfelepieste spun .- eu sint mai mult decit ei. In osteneli mai mult, in inchisori mai mult timp, in bdt&i peste masura, la moarte adeseori. Am primil de la iudei de cinci ori cite patmzeci de lovittiri de bici fara" una. De trei ori am iost batut cu vergi, o data cu . pietrc •, de trei ori s-a sldrimat corabia cu mine? iS> , Fara indoialS, chiar daca nu facem nimic in domeniul celorlalte virtu^i apostoiice despre care el a vorbit, totusi in domeniul uneia puterii chiar sa inyingem, anume in domeniul naufragiului, pe care Apostolul spune ca 1-a suferit- de trei ori. Intr-adeviir,- noi n-am naufragiat nutnai 11. Galat. 4, 19. 12. I Cor. 11, 1. 13. n Tiai'i 7. 14. H Cor. 6, 15. II Cor. 11, 21- -25. 222 SAX.VXANUS de trei ori, cSci aproape toata' viata noastrS. este un naufragiu ? traim tofci in atlta rastumare morala, incit nu este aproape nici urm] dintre crestini care sa nu para ca se gSseste intr-un neintrerupt naufragiu. 20. Dar poate cineva zice ca acum nu mai sint timpurile sS suferim pentru Hristos asa cum au suferit pe atunci Apostolii. Este adev3rat j caci nu mai avem iraparati pagini, nici tirani prigonitori, nu se mai varsa singele sfintilor si nici credinta nu mai este incercata prin chinuri. Dumnezeul nostm este muljumit sa-I slujeasca pacea noastrfi* si-I fim placutj prin puritatea faptelor nevinovate si prin sfintenia vietii nepatate. 21. li datoram cu atit mai mult credinta si devota- mentul nostru, cu ell El ne cere putin si ne da mult. Si de aceea, pentru c3 impSratii sint crestini, nu exista. nici o persecute si religia nu e amenintatS, iar noi, care nu sintem impinsi la grele incercSri pentru a ne dovedi credinta, sintem datori sa placem mai mult lui Dumnezeu macar prin servicii mai mici. Cine indeplineste lucruri mai mici dovedeste cS, dacS este nevoie, va fi in stare sa indeplineasca !ji lucruri mai mari. VI 22. Dar sa trecem peste cele suferite de Sfjntul Apostol Pavel, ca si peste cele suferite dupa aceea, precum citim in c3rtile de religie, de to{i crestinii, care au ureat treptele persecutiilor pinS la intrarea palatului ceresc, fScindu-si scari oarecum din bancile de tortura si din gratarele rugurilor de martiraj. Sa" vedem dacS mScar In acele Jn- datoriri de devotiune religioasS mai mici si comune, pe care le putem indeplini oricind in deplinS pace toti crestinii, sS vedem daca" macar in acestea incercSm sa rSspundem Invataturilor Domnului, Hristos ne porunceste sS nu ne judecam. Cine se supune poruncii? Si nu numai aceasta porunceste, ci mai mult : porunceste sa ne lasSm de tot ce duce la procese, ca sa n-ajungem la ele. «Celui ce voieste — zice El — $a se judece cu tine si sa-fi ia halna, las&i si cimasa* ,6 . 23. Intreb : e cineva care sa se lase despuiat de dusman, sau care s5 nu tncerce sS-1 despoaie el pe dusman ? Atit de departe sintem de a l&sa si pe celelalte impreuna cu hainele, incit, dacS putem cumva, lu3m dusmanului si cSmasa si hainele, Cu atlta devotiune ne supunem poruncilor Domnului, incit nu ne ajunge c& nu lSsam dusmanilor nici cea mai mica parte din imbracamintea noastrS, dar le rapim totul, numai sa putem si sa ne ingSduie impre jura rile. 24. Dar invStSturii 16. Mat. 5, 40. DESPBE;CUVEI1NAREA L«I DUMNfcZEtf 223 acesteia i se adauga o porunca asemSnatoare, cu acelasi sens, prin. care Dorarral spune : «Daca te-a lovit cinevg peste obrazul diept, in- toaice-i si pe celalalt» r '. Citi sint care sa dea ascultare acestor cuvinte sau, chiar daca par a face aceasta, sint multumiti in sufletele lor ? Cine este eel care, daca a primit o loviturS, sa nu raspunda cu multe pentru una ? Este atit de departe cineva de gestul de a intoarce si celSlalt obraz, incit socoteste c& 1-a invins pe dusman nu primind, ci dind lovituri. 25. «Ce vteti sa va iaca voua oamenii — zice Min- tuitorul — lacefi-le si voi la lefa 18 . Prima parte a acestei tnv&taturi o cunoastem bine si n-o trecem niciodata cu vederea, dar peste partea a doua trecem asa de usor, de parcS n-am auzit de ea niciodata. Stim fo'arte bine.ee am vrea sS ne dea al^ii nouS, dar nu stim deloc ce sintem datori sa le dam noi lor. Dar oare nu stim ? Vina nestiintei ar fi mai mic3, precum spune invatatura sfintS : «Cine nu $tie voia siapinului sdu va primi pu\ine lovituri, dar cine o stie $i nu o inde- pJmeste va primi -multe* i9 .. Acum injuria mai mare este aceea c£ primim partea inva^aturii care este in sprijinul intereselor noastre, dar trecem peste partea cealalta, ceea ce este o injniie fata de Dum- nezeu. 26. Astfel subliniazS cuvintul Domnului §i Apostolul Pavel in cele ce ne invata cmd zice t *Nimeni s& nu caute ale sale, ci tiecare pe ale aproapelui* M . 5i, de asemenea, in alt loc spune : «Cugetlnd Hecate nu numai la cele ce sint ale sale, ci ?i la cele ce sint ale altora* 21 . Vezi cu cita credintS a urmat el invatatura lui Hristos. Cind Mintuitorul ne-a poruncit sa ne glndim si la aiyi cum ne gindim la noi, El ne-a poruncit de fapt sa ne glndim mai mult la binele altora decit la al nostru, ca un bun slujitor al unui stapfn bun, ca un urmStor stralucit al unui invajator iara seamSn, care mergind pe urmele st&- pinului s5u, cu picioarele sale a f3cut Intr-un fel ca urmele stapinului s3u sa fie mai vizibile si mai deslusite. Dar noi, crestinii, ce facem din toate acestea : ceea . ee ne porunceste Hristos, sau ceea ce ne porunceste Apostolul ? Cred cS nici una, nici alta. Sintem departe de a savirsi ceva in interesul altora primejduind interesele noastre sj toti ne ingrijim in cea mai mare mSsurS de foloasele noastre, cbiar dac5 pagubim pe altii. 17. Mat. 5, 39. 18. Mat. 7, 12. IS. Luca 12, 4?. 20. I Cor. 10, 24 21. Filip. 2, 4. 224 SM,VLMR» VII 27.' Dar poate i se pare cuiva ca" alegem indatoririle grele, pe rare nimeni nu ie indeplineste §i care, cum cred unii, nici nu pot fi indeplinite, trecind peste allele, care pot fi indeplinite si care chiar se indeplinesc de catre toti. Mai intii trebuie avut in vedere ca nici unui slujitor nu-i e permis sa aleagS dupa bunul sau plac ce vrea si re nu vrea sa indeplineasca din ceea ce-i porunceste stapinul, caci este o indrazneala de neiertat sS faca ce-i place si sa lase la o parte ce nu-i place. De altfel, nici stapinii pamintesti no socotesc ca trebuie tolerat ca servitorii lor sa le asculte unele porunci, iar pe altele sa le disprepaiasca, sS faca" adicS dupa pofta lor ce socotesc ca trebuie facut si sa calce in picioare ceea ce cred ei ca merits un asemenea tratament. 28, Daca slujitorii se supun dupa cum voiesc ei stSpinilor, nu le fac din asculfare nici pe cele in care se supun. Cind un servitor lace din cele poruncite de stSpin numai ce vrea sa facS, nu indepli- neste. voia staplnului, ci pe a sa. Asadar, dacS noi, care sinterrf niste bietf oameni, nu voim s& fim in nici un caz dispietuiti de servitoTii nostri, inferior! nouS dup# conditU lor socialS, dar egali cu noi prin soarto umana, cu cita nedreptate II dispretuim pe Stapinul eel ceresc, noi care, desi sintem oameni, socotim ca nu trebuie sa fim dispretuiti de oameni de conditia noastra. Sau poate avem o astfel de intelepciune si o inteligenJS a tit de profunda, incit nu vrem sa suportam injuriile servitorilor, dar vrem ca Dumnezeu sa fie la dispozipla injuriilor noastre Si cele pe care le credent nedemne de a fi suportate de oameni le credem demne de a le rabda Dumnezeu din partea noastra. 29. Daca sint vreunii, ca sa ne intoarcem la cele aratate mai sus, care socotesc ca am vorbit numai despre indatoririle grele si ca le-am lasat la o parte pe cele usoare, ei trebuie s^ inteleaga ca se piing farS rost. Caci nu e drept sa fim acuzaji cS ne ocupam numai de unele, cind toate trebuiesc indeplinite. Dupa cum pentru slujitorii stSpinilor pamin- testi nu e permis in nici un caz, a'sa cum ain mai spus, a alege ce sa faca si ce nu din poruncile stSpinului, tot asa si pentru hoi, care sintem slujitorii Staplnului nostru, in nici un caz mi e permis sa ln- deplinim dupa pofta inimii numai ce ne place si, din trufie, s3 cSlcam in picioare ceea ce nu ne place. VIII 30. S3 incercam a fi totusi de acord cu cei care poate de aceea hu vor ca noi sS vorbim de poruncile mari ale lui Dumnezeu, fiindca ei socotesc ca le indeplinesc pe cele mai mici. Dar nu ajunge pentru mintuire sa indeplinim numai indatoririle usoare si sa le neglijam pe DESPKB -OOTIMKASKA-lAl DWMNEZEV 225 cele grele, caci doar se spune : «Cine va pdzi toaifi iegea, dar va gresi intr-o singula porunca, s-a ideal vinovat fata de toate poruncile»2\ Nu este suficient asadar sa ne indeplinim numai indatoririle mici, sau foarte mici. Totusi, accept sa vorbesc numai de cele mici, ca sa arat cA aproape nici un crestin nu le indeplineste pe cele mai neinsemnate. 31. Mintuitorul nostru a poruncit crestinilor sS nu injure. Dar vei g&si mai multi din cei care injura intodeauna, decit din cei care nu injura niciodatS. A poruncit si ca nimeni sa mi ocarasca. Dar cuvintul cui nu este ocarS? Ocarile sint primele s&geti ale supararilor, si ceea ce nu putem face din slabiciune la suparare exprimam sub forma de inju- ratura. Astfel ca in toate necazurile ne folosim de blestem si inju- raturi ca de niste arme. 32. Fiecare om dovedeste foarte limpede cS tot raul pe care-1 doreste du?manilor sSi, ar vrea chiar sS-1 faca el daca ar putea. Toti ne folosim usor de aceasta necuratenie a limbii, fara sa ne supunem poruncilor Domnului. De aceea ni se pare eS aceasta nu insemneazS nimic in fata lui Dumnezeu. Si totusi, El spune : «Ocdr?forfi nu vor stdptni Impataiia lui Dumnezeu* 23 . De aici putem intelege cit de gravS si de raufacatoare este ocara, de vreme ce chiar daca facem alte lucrari bune, ocara singura ne indeparteaza de cer. 33. Hristos a poruncit sS ne ferim de pizma. Dar noi dimpotriva nu-i pizmuim numai pe cei mai de departe, ci chiar pe cei mai apxopiaii si-i invidiem nu numai pe dusmani, ci si pe prieteni ■, intr-atit domneste acest rau in inima tuturora. Piacerea de a mlnca isi are o limits, dar placerea de a cleveti n-are nici o limita. De mincare ne sSturSm intr-un fel intotdeauna, dar de clevetire nu ne saturam. 34. Vina acestui pacat, poate spune cineva, nu este mare. Dar lata ce spune Sfinta Scriptura : «Cel ce cievefesfe va ii vrednic de moarfe» 2 *. Greu, desigur, si cutremurator avertisment. §i totusi nu exista nici o indrep- tare. Nici unul dintre oameni nu inceteaza de a-1 sfisia cu vorba' pe altul, nu-1 cruta chiar daca-si face siesi r3u. Dar sancplunea deiana a acestui rSu urmSreste numai pe autor, fiindca nu-1 vatamS cu nimic pe eel caruia i se adreseaza, ci-1 pedepseste numai pe eel din gura caruia iese ocara. 35. Daca nu m& insel, poate dau impresia ca aiurez si mi-ar parea rau sa dau aceasta impresie. Domnul nu aiuxeazS cind invata pe Apostolul SSu astfel : «Sd Inldtuiafi de la voi toatS vorba rdstita 91 taata Tautatea» 25 . Ambele ne Insofesc permanent, dar parcS mai mult rautatea. CScl vorba rastita nu ne este Intotdeauna 22. lac. 2, 10. 23. I Cor. 6, 10. 24. Rom. 1, 30 t Psalm 139, 2; Pilde 21, 28, 25. Ses. 4. 31. IS — Boethitis Jl Salviano* salviajsos pe buze, dar rautatea ne este. intotdeauna in inima. De aceea cred ca r oricit ne-am stapini de la cuvinte tari, rautatea n-am putea-o suprima. 36. Dumnezeul nostru ne-a inv&tat 2 * sa nu ne vaicSrim $i sa nu murmuram. Dar cind i-au lipsit acestea neamului omenesc ? DacS e cald, ne plingem de arsija, daca ploua ne vaitam de teama inundatfilor, daca anul este mai fara roade acuzam scumpetee, daca e rodnic ieftinatatea. Dorim sa avem belsug si dobindindu-1 H acuzam. Ce poate fi spus mai nedrept si mai revoltator ? Ne plingem de mila lui Dumnezeu ca ne da ce-I cerem. 37. Dumnezeu i-a povatuit pe servii Sai sS nu cada in giesealS nici macar cu privirea, «Daca s-a uitat cineva cu gind necuiat la vreo lemeie — zice Domnul — a pacatuit cu ea an inima Jui» 27 . De aici putem intelege bine cit de neprihSniti ne-a poruncit MIntuitorul sS fim, daca n-a ingaduit nici ochilor sa greseasca. Stiind ca ocbii sint oarecum ferestrele luminoase ale mintii noastre, si ca toate poftele necinstite intra in inima prin ochi ca prin niste deschideri naturale, a voit sa le nimiceasca in exterior cu totul, ca nu cumva, dupa ce au incoltit prin vaz, sa rasara in suflet si crescind sa se intareasca intru pierzanie. 38. De aceea zice Domnul ca privirile pStimase ale oamenilor nerusinap! nu slat lipsite de germenul adulterului, de buna" seama pentru ca acela care fuge cu buna" credinta de adulter sa-si pazeasca si privirea. Voind ca slujitorii Sai s§. aiba desSvirsitS si foarte curatS cuviosia, le-a po- runcit sa se fereasca cu foarte mare bagare de seama de astfel de lucruri, oricit de mSrunte ar parea, pentru ca viata crestinului sa fie curata ca lumina ochiului si, precum ochiul nu primeste in el nici eel mai mic firicel de praf pentru a-si pastra vederea nestirbita, la fel viaja noastra" nu trebuie sa aiba in intimitatea ei nici un fel de semn al necuviintei. 39. De aceea spune Domnul cele ce urmeazS : «Dac& te sminteste ochiul tau scoate-1 ca mai bine Itf este lie cu un singur ochi sa intri In Impazatia lui Dumnezeu, decit avlnd amlndoi ochii s& fii aruncat in gheena tocului... si de fe sminteste mlna ta, ta- i-o.„» 28. DacS, potrivit cuvintului lui Dumnezeu, din cauza smintelilor sintem tlriti in gheena, pe buna dreptate, desigur, ca sa putem evita gheena se cade sa" ne pedepsim chiar miinile, picioarele si ochii. Aceasta nu flindca" ar trebui sa fie cineva lipsit de membrele sale, ci. fiindca ne sint atlt de necesare unele unelte pentru treburile casnice si Intrucit ne folosim de ochi si de mtini ca de niste unelte, trebuie sa ne lipsim de slujba si de ajutorul lor, ca sa nu suferim cbinurile fo- 26. Filip. 2. 27. Mat. S, 2a 28. Marcu 9, 46 j Mat 28, 30. DESPKB OUVJCRMAREA LCI DUMNEZEU 227 cului vesnic. Caci atunci cind este vorba de ales intre unealta si via- ta fara indoiala ca pentru un crestin este mai bine sa se iipseasca" de unealttl decit de viata. IX 40. Astfel, de vreme ce Domnul nostru ne-a poruncit sa ne supu- nem Lu: in toate acestea, este cineva care sa se supuna intr-adevar lui Dumnezeu in toate poruncile, sau mScar In unele? Este cineva care sa-si iubeasca dusmanii, sa faca bine prigonitorilor sau sa biruie cu binele pe cei rai ? Cine isi ofera obrazul loviturilor, cine-si lasS avu- iul jefoitorilor, fara sS le faca proces ? Cine este eel care sa nu-si per- mits nici un fel de abatere, care sa nu faca pe nimeni vinovat de propriile lui necazuri, care sa-si InMneze gura prin tacere, sa nu iz- bucneasca in blestem si ocara ? Este cineva care s& indepiineasca din toate acestea macar pe cele mai mici ? 41. Aceasta, ca sa nu mai yor- bim de cele mai mari, despre care am vorbit cu putin inainte. Daca asa stau Iucrurile si daca noi nu respectam nici una din poruncile Domnului, de ce sa ne plingem de purtarea lui Dumnezeu fata de noi, cind mai degraba Dumnezeu ar trebui sa se plinga de purtarea noastra fata de El ? De ce sa ne v^itfim c5 nu sintem ajutatf de Dumnezeu, cind noi insine nu-L ascultam ? Din ce motiv murmuram ca Dumnezeu nu-si arunca privirile pe pamint, cind noi nu le aruncam spre cer, ca Domnul nu ia in seama rugaciunile noastre, cind noi Ii disprepjim invataturile ? Sa presupunem ca noi procedam asemenea Domnului nostru : 42. Unde este locul plingerii drepte daca fiecare ispaseste ceea ce a f Scut ? Pot sa probez usor cS noi nu ispasim ceea ce facem si ca Dumnezeu este mult mai ingaduilor cu noi decit sintem noi cu Dumnezeu. Dar sa continuant pe linia celor incepute. Domnul insu?i spune asa : «V-am strigat $i nu M-atf auzii ; si voi Ma vep Shiga si nu va voi auzi" 29 . Ce este mai demn si mai drept? 43. N-am auzit, nu sintem auziji j n-am respectat, nu sintem respectati. Cine, mS rog, dintre stapinii trupesti este multumit sa se poarte cu ai sai conform unei astfel de conditii, incit sa dispretuiasca pe servii sai numai atit cit a fost si el dispretuit de ei? De altfel noi dispretuind pe Dumne- zeu nu-I pricinuim numai injuria pe care servitorii o pricinuiesc sta- pinului Jor trupesc dispretuindu-1, desi acest dispret al servitoriloi este foarte mare, dacS ei nu fac ce li se porunceste. Noi insa in orice strSdanie, in orice indeletnicire nu numai cS nu Indeplinim poruncile, dar facem impotriva a ceea ce ni se porunceste. Dumnezeu ne po~ 29. Wide 1, 24; Miheio 3. 4 1 Psalm 17, 42; lerem. 11, 11; Zahar. 7. 13. 228 .'aftMffi»JPp$. runceste ca toti sa ne itabim unii pe altii, dar noi toti ne sfisiem In du^manii reciproce. Dumnezeu porunceste ca toti cei ce au sa dea si celor ce n-au, dar toti se reped la ceea ce este al altera. Dumnezeu porunce$te ca tot cresiinul sa-si Jina" ochii neprihaniti ; ci\i sint care sa nu se rostogoleasca in noroiul desfriului ? 44. Dar ce sa spun mai mulfe ? Este grav §i ialnic ce mai am de Spus. Slujitorii si crestinii Bisericii insisi, care in toate trebuie sa impace pe Dumnezeu, ce fac altceva decit sa-L invenineze pe Dumnezeu? Cu exceptia putinora, care fug de cele rele, ce este altceva aproape orice adunare de cres- tini daca nu o cloaca de vicii ? Oare gasesti In biseriea" pe cineva care sa nu fie sau betiv, sau bruta, sau curvar, sau depravat, sau hra- paret, sau desfrinat, sau hot, sau ucigas ? $i, ce e mai rau decit orice, toate acestea sint fara sfirsit. 45. Ma adresez constitntei tutuior cres- tioiJor : dintre toate aceste vicil sau nelegiuiri pe care le-am insirat, citi nu sint stapiniti fie de unul, fie chiar de toate ? Mai usor gasesti pe cineva care sa le aiba pe toate, decit care sa" n-aiba pe nici unul. Dar cele pe care le-am aratat poate nu par asa de grave, desi situatia este cu mult mai grava : vei gasi mai usor invinuiti de toate relele decit numai de unele, mai usor de crime grave, decit de crime usoare, adica mai usor din cei care au sSvirsit si crime grave si crime usoare, decit din cei ce au savirsit nUmai din cele usoare, fara vreuna din cele grave. 46. Aproape tot popdrul bisericii se balSceste in aceasta tic&losie de moravuri, incit pentru toata muitimea crestinilor a fi cre- dincios adeVarat Snseamna a avea mai putfne vicii. Astfel ca unii socotesc ca Kisericile sau teinplele si altarele lui Dumnezeu sint dem- ne de mai putiix respect decit casa oricarui functionaras, sau judeca- tor municipal. Intr-adevar, pe usa nu numai a directoriior de insti- tutu, dar chiar a seiiior sau subsefilor de birouri n-au voie sS intre toti de-a valma, ci numai cei care au fost chemati, sau li s-a dat voie,' sau ' f uncjia lor saperioara Ie~a dat dreptul sS intre ,- astfel incit, daca vreunul din cei intrati a fost obraznic, sau este mustrat, sau este dat -afara, sau este pedepsit pentru lipsa lui de respect si de considerate. 47. Dar in temple, in biserici si chiar in altare nava- lesc de-a valma toti, fara eel mai mic respect pentru cele sfinte, nu pentru ca nu toti trebuie s3 vina sa se roage lui Dumnezeu, ci pentru ca acela* care intra sa se roage nu. trebuie sa iasS pentru a ;face rau, Sinue tot una a cere fertare si a provqea mjnia lui Dumnezeu. 48. Este «n aou fel de ciudatenie -. aproape toti fac mereu aceleasi lucruri pe care se pling ca le-au facut si toti cei care intra in bisericS. sS se caiasca de pacatele vechi ies sa faca rau, Dar ce zic eu ca ies ? Chiar. in timpul, fugaciunilor si al iftehinarjlor uneltesc noi rautaji. DBJBWB.."-* £$$ ygMo^igiy Una le spune gura si alta iaima $1, in timp ce cu verba isi deplfcnq rauta-ti'le din trecut, cu gindul puu la: cale >pe : cele din viitor, - : astfel ca rugaciunea lor aduce mai degraba inmultirea, decit iertarea paca- telor. De aceea se implineste cu ei acel blestem din Scriptuxa 30 , de aceea chiar de la rugaciune ies condamnati, de aceea rugaciunea lor devine pacat. 49. In sfirsit, daca vrea cineva sa §tie ce cugeta in templu astfel de oameni, sS vada ce urmeaza : Indata dupa termi- narea sJujbei re]igioase toti alearga la indeletnicirile lor obisnuite, adica unii sa insele, al^ii sa se imbete, altii sa se depraveze, altii sa fure, incit se vede limpede la ce s-au gindit cit au stat in biseriea dupa ceea ce fac cind ies din biseriea. X 50. Dar poate unii socotesc ca toate aceste rele, toata aceastS ticalosie a viciilor despre care am vorbit mai sus .$e refera 1« ; scl^vi, sau la oamenii eei mai decastutii ca numele celor liberi nu «^e patat de aceasta murdarie a nelegiuirilor. Dar ce este altceva vi«ta tutuior negustorilor decit mselatorie si minciuna, ce altceva viata functio- narilor municipali decit nedreptate, ce fac cei din slujbe civile altceva decit abuzuri, sau cei din servicii militare altceva decit jaf ? §i poate mai socote$ti ca acestea sint pacate profesionale ale unor per- soane j 51. caci — zici — aceasta este activitatea lor, precum le este ?i profesia si nu e de mirare daca fac ceea ce sint impinsi de profesie sa faca. Ca si cum Dumnezeu ingaduie cuiva sS fae3 rau potrivit profesiunii ; sau ca si cum nu este hict o jignire a demnitatii sfinte, daca in slujbele mai mici par a se infaptui abaterile cele mai mari, mai ales ca in aceste categorii intra cea mai mare parte dintre oameni. FSra indoiala, unde este mai mare muitimea celor ce gre- sesc, acolo este mai mare si injuria diviuitatii. Dar — zici tu — nobilimea este in afara unor astfel de nelegiuiri. 52. Din pScate, insa, nobilimea in toata lumea nu pare altceva decit uri singur om tntr^un popor mare. S3 vedem totusi dacfi aceasta nobilime este farS patS. Pentru aceasta sS ascultam mai Sntii ce spune despre astfel de ba-^ meai cuvintul dumnezeiesc. Apostolul lui Dumnezeu tnvinuirid poporul, spune asa : «Ascultati, piea iubifii mei trap. Oare hul-a ales Dumnezeu pe cei ce slnt saraci In ochii luinii, dar bogal! in credintti $i mostenitoii ai impardfiei pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iuhesc pe El? Voi 3nsa afi netinstii pe eel stirac, Ocie.pei bogaii nu vd asupresc pe voi si nu. ei vd ilrasc la /udeedfi ? Oar^.nu 30. Psalm. 108, 7. 230 '••(MEVwaras hulesc ei mimele eel bun intru care afi tost chemafi ?» 31 . 53. Grea este aceasta marturisixe a apostolului, daca" nu cumva nobilii se soco- tesc in afara ei, fiindca" numeste doar pe cei bogat«. Dar fie ca bogatii 5i nobilii sint acelasi lucru, fie ca daca exists bogati fara sa" fie nobili, acestia sint ca si nobili, fiindca este atit de mare saracia in aceasta" vxeme, incit nu mai este socotit nobil decit eel ce este in primul rind bogati Fie ca a vorbit apostolul de una din categorii, fie de amindoua, aceasta nu constitute o problema. Caci nu intereseaza care din cele doua categorii este vizatS in primul rind, de indata ce cuvintele spuse se potrivesc $i uneia si celeilalte. 54. Cine dintre nobili sau dintre bogati condamna" intru totul faptele rele? De altfel cred ca am pus intrebarea gresit, caci multf le condamna, dar foarte putini se feresc s3 le sSvirseascS. La alfii condamna ceea ce la ei admit, in chip curios sint acuzatori si fSptasi ai acelorasi delicte. infiereaza in public ceea ce fac pe ascuns si prin aceasta ei in timp ce socbtesc ca condamna pe alpf se condamna mai degraba pe ei insisi prin propria lor atitudine. 55. Dar sa-i lasSm pe cei irn- pricinati mai mult. Care bogat ■ sau care nobil cauta sS fie nevinovat sau sa-si staplneasca mina de la toate aceste nelegiuiri ? Desi am spus farS rost de la toate. O, de s-ar stapini macar de la cale mai mari, fiindcS cei puternici vor sa-si revendice ca un fei de priviiegiu al lor dreptul de a le savirsi pe cele mai mici. Astfel ca despre paca- tele mai usoare nu zic nimic. S3 vedem daca" este vreunul nevinovat fa^a de acele doua mari pScate, aproape capitale, adica de omucidere si de desf rinare. C8ci cine nu este sau patat de singe omenesc sau murdSrit de noroiul vietii decazute? Este de ajuns unul singur din acestea pentru pedeapsa cea vesnicS, dar aproape toti cei bogati le-au comis pe amindoua. XI 56. Poate cineva din numSrul acestora gindeste : eu pe acestea nu 3e fac. Te laud daca nu le faci, dar totusi inainte poate le-ai facut Si a inceta de a le face nu insemneazS a nu le fi facut niciodatS. §i chiar de ar fi asa, ce ar folosi totusi c3 unul s-a despartit de pacat> iar ceilalti multj ramln in pacat? 57. Intoarcerea unuia nu anuleaza greselile celor mulji ?i nu e de ajuns c3 unul a pSrSsit calea pScatu- lui ppntru a impSca pe Dumnezeu, pe care-L supSrS totalitatea nea- mului omenesc. Cind eel ce se intoarce, ca sa poatS scSpa de moartea vesnic.3, culege desigur mari roacte ale irrtoarcerii sale, daca scapS, numai cM nu i se poate intimpla sa" fndepSrteze pe altli de pedeapsa 31. lac. 2, 5. DESJ*W5' •CfWiji^KiK tUI DOTtKEMBC .831 : . condamnarii. Este o dovada" de mindrie neingaduita si un mare pScat dacS se crede cineva atit de bun> tacit socote$te ca si cei r&i pot fi mintuiti prin el. 58. Dumnezeu, vorbind despre o \&t& oarecare si despre un popor pacatos, zice asa : «Doco se vor ailct acolo trei batbati : Noe, Daniel s/ Iov, acedia nu-?i vor scapa prin dreptatea /or nici tiii, aid Hicele •, ei singuri vor scapa» 32 . Cred ca nimeui nu va fi atit de fSra rusine, incit sa IndrazneascS a se compara cu asemenea barbati, fiindca oricit ar dori cineva sS-I placS acum lui Dumnezeu, totusi este un fel de cea mai mare nedreptate, daca" se presupune pe sine drept. $i prin aceasta este inlSturatS orice spe- ran{a a parerii desarte prin care credem ca nenumSrata multime ; a oamenilor pierdut' poate fi aparata de relele prezente prin bun&voin$a citorva oameni buni. 59. De vreme ce nici unul nu este la ,fe) cu cei despre care am vorbit mai sus, ce sperantS V°^ e Syea cineva ca pot fi scapati si strainii ?i nenumarati altii si ceji rai de cfitre foarte putini oameni buni, cind nici macar acei cuviosi foarte apro- piati lui Dumnezeu n-au binemeritat de la Domnul nici macar sa-§i scape copiii ca pSrti ale corpului lor ? §i pe drept cuvlnt, Caci desi toti copiii par Intr-un fel membre ale parintilorf nu trebuiesc socotiti totusi membre ale celor de care au inceput s3 se indeparteze prin sentimente, fiindca unii ca acestia nu pot beneficia de drepturile naturale pe care le pierd prin ticaiosia purtarii lor. A$a se face cfc Si noi, caxe lie numim crestini, prin pacatul ticalo?iei pierdem drep- turile acestui nume atit de mare. 60. N-ajuta la nimic numele sfint fSrS o buna purtare, fiindca viata in dezacord cu profesiunea inde- plinita compromite titlul profesiunii, oricit de inalt ar fi, prin josnicia faptelor nedemne. De vreme ce aproape nici o parte din toti cres- tinii, aproape nici un colt din toate bisericile nu este in afara de orice abatere, de orice vinS a pacatelor de moarte, de ce s& ne ma- gulim cu numele de crestin, cind prin insusi acest nume prea sfint s'mtem in culpS, tocmai fiindca nu ne purtam cum ne cere nufaele sfint ? De aceea il suparam si mai mult pe Dumnezeu priri titlul religiei noastre, pentru ca pacatuim compromitind numele religiei pe care o marturisim. 32. lezech. 14, 14. CARTEA A IV-A I 1. Sa lasSm la o parte acel privilegiu al numelui de crestin, care ne face sa socotim ca sintem mai religiosi decit toate neamurile si ca deci trebuie sa fim si mai puternici, De vreme ce, precum am. spus, esenta credintei crestine consta in a crede statornic in Hristos si a pazi poruncile lui Hristos, insemneaza ca nu este credincios doar eel care n-are credinta si nu crede in Hristos, ci si eel care calca poruncile lui Hristos. In concluzie, nu este crestin eel ce nu face faptele cerute unUi crestin. Este vorba goala numai numele, fara indeplinirea cerintelor implicate in el. Precum spune cineva in scrierile sale *, ce este altceva inaltimea unui rang fara inaltimea meritelor, decit un titlu de onoare fara om, sau ce este o delimitate la un nedemn, daca nu o podoaba in rioroi ? 2. Astfel, ca s3 ne folosim de aceleasi cuvinte, ce este altceva numele sfint fara merit, decit o podoaba in noroi? Cuvintu] sfint spune in Carole sfinte astfel : «lnel de aur in ritul porcului, asa e iemeia fmmoasa si ford minten'-. Numele de crestin ne este astfel ca o podoaba" de aur; daca-1 pur tarn nedemn, parem ca niste porci cu belciug de aur. 3. In sfirsit, cine vrea sa stie mai deplin ca fara fapte numele nu insem- neaza nimic, sa se gindeascS la nenumarate popoare care, pierziri- du-si meritele, si-au pierdut si numele. Cele douasprezece triburi de evrei, caie fusesera odinioara alese de Dumnezeu, au primit doua nume sfinte : au fost numite si poporul lui Dumnezeu si Israel. Citim astfel : «Asculta popoiai Meu, si-fj voi vorbi •, Israel, si-}i voi mar- turisb) s . Asadar iudeii au fost altadaia si una si aJta, iar acum nu sint nici una nici alta. Caci nu se poate numi poporul lui Dumnezeu eel ce a parasit nu demult cultul lui Dumnezeu §i nu-L vede pe Dum- nezeu eel care L-a renegat pe Fiul lui Dumnezeu, precum. este scris : «lsrael insa nu M-q cunoscut si poporul nu M-a in(eZes» 4 . 4. De aceea si in alte locuri vorbeste de norodul iudeilor, spunind catre profet; 1. Salvianus: Ad ecclesiam II, 37. 2. Pilde 11, 12. 3. Psalm 49, 7 ; 80, 9. 4. Isaia 1, 3. •3». aCheama numele lui nefubif* 5 . Si iarasi catre iudei : «Vox" nu s^ntefi poporul Meu,. si Bu na sint Dumnezeul vostiun. Dar de ce spuaea despre ei a§a, arata El insusi .limpede in alta parte, cind spune : «Au parasit pe Domnul, izvaml apei celei vii» 6 ; si iarasi s «Au aruncat i'uvintul Domnului si nici o intelepciune nu este in ei» ". 5. Ma tern ca nu s-a putut spune despre ei atunci mai mult decit se poate spune despre noi acum, fiindca nu ne supunem cuvintelor Domnului si nu este in noi nici o intelepciune. Sau poate cumva credem un fapt intelept ca disprefuim pe Dumnezeu ?i o suprema intelepciune ca nesocotim poruncile lui Hristos ? 6. Avem un motiv s'6 gindim astfel, Caci infaptuim toti cu aceleasi sentimente pacatele, ca si cum ne-am fi inteles intr-un inalt consiliu sa pacatuim. Astfel stind lucrurile, de ce ne amagim pe noi inline cu pSrerea desarta ca* fiindca ne numim crestini, ne poate ajuta numele bun in mijlocul relelor pe care Ie facem ? Duhul Sfint spune ca fara fapte bune credinta nu poate fi de folos crestiniior. Credinta are mai mare valoare decit numele, fiindca numele este un cuvint al omului, pe cind. credinta este un rod al mintii. Si totusi apostolul maxturiseste ca si acest rod al credin|ei este sterp fara fapte bune. «Credinfa fara faple — zice el -^, rnoartd esie* s . $i iarSsi : ^Precum Irupul icira suf Jet, tot asa si credinta fara fapte bune moarta este» 9 . Adauga si cuvinte mai aspre pentru a-i rusina pe cei ce se inctntS singuxi cu anumite presupuneri despre credinta crestina. 7. Dar poate spune cineva : tu ai credinta si eu am fapije r arata-mi credinta ta fara fapte si eu itj voi arSta credinfa mea din fapte. Este drept ca faptele bune sfnt ca niste marturii ale credjntei crestine, fiindca un crestin daca n-a facut fapte bune nu poate s$-si dovedeasca in chip temeinic credinta sa, iar prin faptul c ra. Nu stiu negoful, dar stiu pierderile. Ca s8 se ridice ci^va se coboara lumea -, gloria unuia este fatala pentru tot pSniintuL Stin aceasta Hispaniile * 5 , cSrora le-a ramas numai numele ; stiu Africile, cite au fost, stiu Galiile devastate, dar nu de toti, si de aceea In foarte putine colturi s-a putut respira mai usor, fiindca uneori in- tegritatea ceior putini a hranit regiunile pe care le-a pustiit jaful celor multi. V 22. Cuprin?i de durere ne-am indepartat prea mult de subiect. Asadar, ca sa ne intoarcem la cele de mai sus, de ce vicii ale robi- lor n-ar fi pStatf $i nobilii, cind pe cele pedepsite la sclavi ca p&cate, ei le savirsesc ce.si cum ar fi ingaduite? Sn sfirsit, la acele nesabu- inte pe care si le permit sus-zi$ii nobili, robul nu-si permite nicisfi aspire. Dar sa nu mint; caci unii dintre robi devenitji nobili an sfr virsit fapte asemanatoare sau mai grave. Totusi, nu li se poate im- puta deloc robilor ca starea lor de sclavi a cedat asa de usbr in sf*ta unor nelegiuiri. 23. Chiar omuciderile sint printre robi rare, detenpi- nate de frica, sau de teama mortii, pe cind printre cei bogati sin* frecvente, acestia avlnd speranta si increderea ca nu vor fi DeieBS\ti. Poate cumva sintem nedrepti spcotind pScate ceea ce fac cei t b^ati, de vreme ce atunci cind isi ucid sclavii ei socotesc aceasta un A*?0 Si nu o crima. 24. Nu numai atit, dar ei abuzeaza de acelasi ' priv11|- 15. Hiapaaiile, AfrtcUe, Oalliile, la plural, pentru cS Hispania, Africa. GaHia, aveaa provtneii cai acelasi name cte baza : Hispania Citerior (Taraconensis), . His- pania Ulterior (Baetioa), Gallia Belgica, Gallia Lugdtmensis, Gallia- NarBohensis etc. ■ ■^■— ..•^.m-^ :.;■■-... . 238 SALWAMVS' giu cind se bSIScesc in mociria depxavarilor. Caci cine dintre cei bogati respects jurSmintul casatoriei, pe cine nu-I anmca in prapas- tie nebunia poftelor, cuj na-i suit patate casa $i famiiia de desfiinaie si cine nu si-a urmat nebunia cugetului spre orice persoana cStre care 1-a impins arsifa dorintelor necinstite? De aceea despre asemenea porniri cuvintul divin spune : «Caj tonebunitf dupa feme/ s-au fa- cut» k». Caci despre cine vorbesc aceste cnvinte, daca nu despre eel care vrea sS cake totul in picioare pentru a ajunge la impreunare cu oricine i-a atfiat dorintele prin simpla privire? 25. Despre concubi- naj se pare cS este nedrept a spune ceva, fiindcS in compara|ie cu ticalosiile mai sus ar&tate, este ca un soi de neprihanire faptul de a fi multumit cu femei purine si a tine friul plScerilor fn limita unui amimit numar de softf. Am zis de sotii, fiindca, faptele due la o neru- sinare atft de mare, incit multi socotesc slujnicele lor sotii. 26. O, de le-ar avea de sotii numai pe cele care trebuiesc socotite ca atare I Dar mai urlt si mai detestabil este faptul cS unii, dupa ce fac casa- torii onorabile, isi iau alte sofii de condyle servila, deformindu~si cinstea sfintei casatorii printr-un concubinaj degradant, fSra sa se rusiaeze ca se fac barbati ai slujnicelor lor, prabusind culmile cgsS- toriiior nobile in camSrutele josnice ale servitoarelor, raeritmd pina la urmS starea acelora cu care se socotesc demni sS traiasca in to- varasie. VI 27. Nu ma indoiesc c5 dintre acestia cei mai multi, fie ca sint nobili. fie cS vor sa parfi nobili, trateazS cu aroganta si dispret fap- tul ca, reflectind la moravurile despre care am vorbit, am fScut afir- matia ca unii robi sint mai putini ticalo$i declt stSpinii. Dar am spus aceasta nu despre toti, ci despre cei care sint astfel 9 i nici unul nu trebuie sa se supere, daca stie cS nu face parte din categoria celor vizap, ca sa nu para ca este din ceata lor tocmai prin faptul cS se supSrS. Mai mult, nobilii care se tngrozesc de aceste rautati trebuie S3 se minie Impotriva celor ce prin faptele lor josnice compromit numele de nobil. Caci desi astfel de oameni agraveaza situatia tuttl- ror crestinilor, totusi ii pateaza cu mnrdariile lor in mod special pe cei din clasa din care fac parte. 28. Am afirmat ca unii nobili sint mai Prejos de robi (am afirmat categoric), dar afirmatia ramlne desartS daca n-o sprijinim cu dovezi. lata, aproape tot numarul robilor este m afara acelei mari nelegiuiri despre care am vorbit. Intr-adevSr, axe 16. lereto. 5, 8. »»mrie;fliE^iMK^iiacA vn. vuMmzxc vreun rob raultimi de concubine, practicS vreunul din ei obiceiul u'rlt de a avea muite sotii, socoteste vreunul cS, dupS obiceiul ciinilor san al porcilbir, sint sotii ale sale toate pe care le poate aservi poftelor sale ? 29. Dax se poate raspunde la aceste a ca robilor nu li se permi- te sa faca asemenea lucruri, pe care le-ar face daca ii s-ar permite. Se poate ; dar cele pe care nu le vad ca se intfmplS nu le pot socoti ca si Intimplate. Oricit de necinstite le-ai fi gindurile, oricit de vino- vate dorintele, nimeni nu poate fi pedepsit pentru o fapta pe care n-a savirsit-o. Este sigur c& robii sint rai si detestabili ; dar oamenii liberi si nobilii sint cu atit mai de condamnat daca, desi au o situate sociala mai respectabila, sint totusi mai decazurti declt robii. Se ajunge astfel in mod necesar la concluzia cS robii nu pot fi achitatj de vind- vdtiile lor, dar ca pe de alta parte cei mai mul|i dintre cei bogati strrt de condamnat in comparatie cu robii. 30. Cine ar putea s3 zugrl- v eascJi asa cum merits acea nelegiuire tilnSreasca, anuine faptuY'cS. acum cind statul roman, chiar decedat sau dindu-si ultima suflare tocmai in acea parte in care inca traieste, moare strangulat de lanturile impozitelor ca de miinile tilbarilor, se gSsesc totusi cei mai multj dintre bogati ale caror dSri le platesc robii, adica se gasesc cei mai multi dintre boga|i ale cSror dari ii sufoca pe saraci. Am spus ca se gasesc cei mai mulfi, dar mfi tem cS e mai corect sS zicem toti. CSci sint atit de putini nevinovati de acest rau, dacS totusi sint vreunii, 5nclt in acea parte in care am spus cS sint mnlti, ii putem gSsi aproape pe toti cei bogati. 31. lata, ImbunatStirile aduse prin l^gl In unele ora?e ce altceva au fScut decit sS-i scuteasca pe toti cei bogati si sa-i Incarce de biruri pe cei sSraci, acelora sS le redUcS vechile datorii, acestora sS le adauge altele noi, pe aceia sS-i inibb- gSteascS scSderea celor mai mici plfit4, pe acestia sS-i copleseas^S adaosul altora foarte mari, aceia sS prosper© prin micsoratea celor ip* care le suportau usbr, acestia s5-?i dea sufietul prin marirea ctjlor pe care si Inainte nu le mai puteau suporta si astfel asaiZisele tof bunStStiri sS ridice pe unii prin cea mai mare nedreptate, iar :iv p& sW* sS-i nimiceasca prin cea mai mare nedreptate, pentru unii s8 fie -USSt* plata cea mai criminals, iar perrtru'-altii otrava cea mai crimriialS't De aceea afirm cS nimic nu poate fi mai criminal decit ca cei boga|i sS zdrobeascS prin reformele aduse de ei pe cei sSraci, si nimic' nu constituie o mai mare nef ericire pentru cei sSraci, declt ca ei s8 ffe strivitd chiar pirin acele legi care slpt date In folosul tuturbr. -■■ .■-.vb.— ^-jiAM.-... . . 240 SALVIAHUS VII 32. Dar cum si clt de sftnt este faptul ca, daca vreumil dintre nobili a inceput sa se Indrepte catre Dumnezeu, indata Isi pjerde ouoaroa de nobil ? Sau cit de mare este onoarea lui Hristos in multi- mea cresting, pe care religia o face demna de dispret ? Indata ce a in- ceput cineva sa fie mai bun, este tratat cu desconsiderare fata de eel rau si in felul acesta toti sfnt silifi oarecum sa fie rai, ca sa nu fie socotiti oameni de nimic. De aceea nu fara motiv siriga Aposioiul : xTot veacul este asezat In rtiutate» t7 . Este adevarat, caci se spune pe buna dreptate c5 totul este ran acolo unde cei buni nu-si pot gasi loc. Astfel totul este plin de nedreptate, de vreme ce fie cei rai sint asa cum sint, fie cei buni slut chinuiti de prigoana celor multi* 33. Dacu, asa cum am spus, cineva mai bine vazut s-a dedicat religiei, pe data inceteaza de a mai fi bine vazut. CInd cineva si-a schimbat haina isi sehimba imediat si demnitatea : daca a fost respectat, devine demn de dispret, daca a fost intre cei mai de sus, ajunge intre cei mai de jos, daca a fost coplesit de onoruri, ajunge coplesit de dezonoare. Se mira" oamenii veacului si necredinciosii daca suporta supararea §i minia Kii Dumnezeu, cind ei II prigonesc pe Dumnezeu in toti cei cuviosi , caci toate slftt rasturnate si intoarse pe dos. Cei bun este disprepjit ca si aim ar fi rau, iar eel rau este respectat ca si cum ar fi bun. Nu este nimic de mirare daca suferim din ce in ce mai mult, fiindca sintem din ce in ce mai rai. Zilnic oamenii sa- virsesc noi fapte rele, iar de cele vechi nu se lasa ,• uneltesc mereu alte crime, iar pe cele din trecut le repeta, VIII 34. Dar de ce sa" fim nemultumiti ? Oricit de aspre si de grele nscazuri induram, ele sint totusi rhai mici decit cele pe care le me- rit am. De ce ne plingem ca Dumnezeu se poarta vitreg cu noi? Cu mult mai vitreg ne purtam noi cu Dumnezeu. 11 inveninam prhv des- frinarea noastrS si 11 impiiigemsa ne pedepseasca fara sa vrea. Dum- nezeu, desi prin rajiunea si maretia Lui are o astfel de fire, incit nu-L stapineste nici o patima a, miniei, totusi pacatele noastre sint &tit de provocatoare, incit li silesc SS se minie. li punerti la Sncercare dra- gostea si ridicam oarecum miinile impotriva milei. Lui. Desi este de o atit de mare bunatate, incit ar vrea sa ne ierte mereu,. este con- strins de rautatile noastre sa pedepseasca nelegiuirile pe care le facem. .35. Precum cei ce asediaza orase foaxte,intarite r sau Inceaica 17. «Rascuinparind vreaiea, caci'zitele. sint rele», Etes. 5) 16. DKSBWB.#WaflBW(E(aBA jyCJl.OKM^fEZBH 241 sa cucereasca si sa darirae puterracele fortarete ale oraselor — lira indoiaia ca le ataca cu tot felul de arrae si de masini de lupta -7-, la fel-si noi, prin toata nelegiuirea pScatelor celor mai mari, ca si com. acestea ai fi tot felul de arme, luptam sa spulberam mila lui Dumne- zeu. Il socotim pe Dumnezeu nedrept fata de noi, cind noi insine sin- tem foarte nedrepti fata de El, Orice greseala a oricaxui crestin este nedreptate fata de Dumnezeu. 36. Ori de cite ori savirsim ceva ce nu este ingaduit de Dumnezeu Insemneaza ca-I calcam poruneile. $i ttf- tusi, in nenorocirile noastre in mod nelegiuit facem vinovata seveii- tatea divina, desi vina o purtam noi. Deindata ce ingaduim lucnari care due la chinuri, sintem insine autorii chinurilor noastre,: Pentru. ce ne plingem dar de asprimea pedepselor ? Recare dintre noi se pe- depseste el insusi. §i de aceea acel cuvint prof etic ne spufle : ft laid voi tofi aU aprins locul sf atf dat puieri tlacariloi .• mergeti In para focului vostm $i a Mcaiilor pe care le-ati apiins* iS . Tot neamul ome- nesc se prabuseste in pedeapsa cea vesnica, potrivit acestei tlnduleli pe care a aratat-o Scriptura : mai intii aprinde focul, apoi da putere flacarilor si dupa aceea intra in flacarile pe care el le-a pregatit Cind, a?adar, si*a aprins omul pentru prima data focul eel vesnic ? De bunS seama ca de la primul pacat. 37. Dar cind da puteri focului ? Cind In^ gramadeste pacate peste pacate. 5i cind va intra in focul eel vesnic ? Cind suma fara leac a tuturor relelor va intrece orice xnasura prin excesul delictelor din ce in ce mai mari, precum spune Mintuitorul nostru catre fruntasii iudeilor : alntrecep masura paiinlilor vostrt, ser- pilor, 111 de viper e» iS . Nu erau departe de a intrece orice masura 4 prm multimea pacatelor lor cei carora li se adresa Insusi Domnul si, f&r& indoiala, de a umple numarul nedreptatilor, ca sa piara cei ce de ncum nu mai erau demni de mintuire. 38. De aceea Legea veche,, dupS.ce aminteste ca pacatele amoreilor au depasit orice limita^ aratS ca ingerii au vorbit catre Loth astfel : «Pe fotf care sint ai tdi scoxrnnszxa pentru CTeatarile Sale, incjt as putea dovedi cS a avut aceasta grij« inaintea oricaYei creatii. precum arata acest fapt cu limpezime Insaji realitatea.Cu adevarat nimic n-ar fi facut, dacS n-ar fi avut grija de a face, inainte ca sS facS ceva, mai ales fiindcS si lutre oameni nu e nici unul atit de fSra cap, incit de aceea sS facS si sS desavlr- ?easca vreun lucru, pentru ca dupS ce 1-a desavirsit sS mi se mai ingrijeasca de el. CSci si eel care cultiv5 ogorul, de aceea il cultivS, ca sS gospodSreasca" produsele. §i eel ce planteazg vie, de acee* ! .d planteazS, pentru ca sS se ocupe de plantatfa sa, §i eel care tnc$je sa creascS vite, isi face toate pregatirile gindlndu-se cum sS-si m8- reascS turma. $i eel care pune temeliile unei case, chiar inainte Ae : a avea locuinta gata se gfndeste la tot" ce mai are de facut; nrittat de speranta viitoarei locuinte. 43. Dar ce sa mai vorbim despre oameni, cind chiar cele mai marunte vietuHoare fat totul ; jftfr ii§pV riui viitorultii? Furnicile in ascunzFsurile lor de snb "ipSmtnt^ttM aduc din cirap diferite iroade, de aceea le string si le IngramSd^sCr fiindcS se ingrijesc de viata lor prin cele aduse. Albinelfr cirid l$i f^uresc fagurii, de ce tree din floare in floare, dac5 nu din dorinta de a stringe miere, de ce fae fagurii si aduna mlerea, daca nu din dragostea pentru urmasele lor? 44. Asadar, Dumnezeu, Care a. insuflat celor mai mici fiinte acest interes pentru propria lor lucrare, nu S-a putut lips! numai pe El de dragoste fa|S de creaturile Lui, mai ales c8 toata dragostea fata de lucrurile bune a coborit in noi din dragostea Lui fatS de bine. El Insusi este izvorul ?i obirsia a toate si, fiindcS ccJn El — precum este scris — tralm si ne misc&m si sinterxt}> ffi , de la El primim orice sentiment de dragoste fatS ; UI DUM^!5^JBW ce stutem 'datoxi sa d3m in schimb ? In primul rind, farS tndoialS, ceea ce martuxiseste prea fericitul profet ca este dator si cS va da inapoi, clnd zice : «Ce voi da Domnului pentru loate pe care mi leMB dat mie ? Paharut mintuirii voi lua si munele Domnului voi chemm « 50. Prima plats este aceea de a reda moartea prin moarte si de a man toti pentru Cei Care a murit pentru noi, cu toate ca moartea noastra este de mai mic pret decit a Lui. De aceea, chiar daca vom primi moartea, nu ne vom achita de datorie. Dar fiindca nu putem raspunde cu nimic mai de pret, pSrem a da totul daca dam tot cfe putem da. 51. Astfel, prima achitare de datorie este, cum am spus, aceasta. Iar a doua, dacS nu achitam datoria prin moarte, s-d .achitam pxin dragoste. Insusi Mintuitorul de aceea, - — '■ cum spune Apostolul "-~, a voit ca, murind pentru noi, s8 ne incredinteze dragostea Sa,^ pentru a ne atrage prin exemplul dragostei Sale si sa. rSspundem -si "noi :Ja fel fata de o dragoste atit de mare. Si precum se spune ca acele minunate pietre scumpe ale naturii, care apropiate de fier atrag ca printr-o suflare vie otelul oricit de dur, tot asa si El, carfe ^este cea mai stialucitoare 51 mai desavirsita piatra pretioasa din impara'tiile ceresti, a voit de buna seama ca, prin pogorirea Sa din cei apropiindu-se de noi, oricit de duri siritem, sa ne atiaga spre El cu puterea dragostei Sale ; aceasta, pentru ca, recunoscindu-1 darurile si binefacerile, sa intelegem ce se cuvine sfi facem noi pentru un Stapin atit de bun, dupa ce El a facut aiitea pentru niste slugi rele ca noi si pentru ca sa se implineasca ceea ce spune Apostolul 33 , astfel incit pentru dragostea Lui sa fim omoritf toata zma $i hlci necazurile, nici strimtorarile, nici prigoana, nici foairiea, hic'i lipsa de imbrScSminte, nici sabia sS nu ne poatS desparti de dragostea lui Dumnezeu, care este in Hristos lisus, Domnul nostfu. XI 52. Asadar, iritrucit este destul de bine stmt ce datoram ; noi Domnului, sa vedem ce-I d 3m noi in schimb pentru toate Scestea pe care le datoram. Ce, de buna seamS, dacS nu tot ceea ce aia ipas mai sus, adicS orice este necuviincios, orice e nedexan, otidb ■■'■*sfe de naturS s3 duca la nedreptate fata de Dumnezeu, adica puttarile necinstite $i ticaloase, betiile 1 , imbuibarile $i tot ce poate ^caprinde mai mult gindul decit cuvintele ? «Cele ce tac ei pe ascuns — 'ate* Apostolul — este rusinos chiar de spus» M . ?i nu nurxiai acestea, "caxfe S2. Psalm 115,: 3— 4. 33. Rom. 8, 38. 34, Efes. 5, 12. W.luU'llHl-.! 24* §AtyiA»ns slnt vechi, apartfnlnd atlt timpurHor prezente ctt si celor trecute. 53. Mai grav si mai dureros este faptul cS adaugam la pScatele vechi altele noi, si nu numai noi, dar unele paginesti si monstruoase, mai inainte nevazute In Biserica Domnului. Asa slut cuvintele nelegiuite rostite impotriva lui Dumnezeu, pline de ocarS si de blasfemie, afir- mind ca Dumnezeu este nepasator, ca Dumnezeu n-are grijS, cS Dum- nezeu nu se sinchiseste, c8 Dumnezeu nu clrmuieste si c3 prin aceasta este nerailos, inuman, aspru, impietrit. Intr-adevSr, celui despre care se spune ca nu vede, nu se ingrijeste si nu-i pasa, ce mai rSmlne decit 53 i se spunS ca e si aspru, impietrit si inuman ? O, oarbS nerusinare ! O, nelegiuitS indrllznealfi I Nu ne ajunge ca" prin pacatele fara" numSr sintem viriti in toate vinovS{iile fa|S de Dumnezeu, dar slntem si acuzatori ai lui Dumnezeu. Si ce speranfS, va intreb, mai poate avea omul care, trebuind a fi judecat, isi acuzS pe propriul sSu judecator ? XII 54. Dar daca" — zic unii — Dumnezeu vede cele omenesti, daca 1 Se ingrijeste de ele, dacS Ie are in atenjie, dacS le conduce, de ce ingSduie ca noi sS fim mai slabi si mai nenorocitf decit toate najiile ? De ce ne las3 s3 fim invinsi de barbari? De ce sa fim subjugati de dusmani ? Foarte pe scurt, cum am mai spus, de aceea ingaduie stf suportam aceste lucruri rele, fiindca meritam sa le suferim. S3 privim la- tlcSlosiile, la blestemStiile, la acele nelegiuiri ale plebej romane, despre care am vorbit mai sus, si vom Intelege daca putem sa-I meritam protectfa, clnd trSim Intr-o atlt de mare stricSciune. 55. Astfel, daca" tn sprijinul afirmatiei lor cS Dumnezeu nu vede celo omenesti unii aduc ca argument faptul ca" sintem slabi, cS sintem niste oropsitj, ce altceva meritSm ? Dac3, desi trSim In atitea vicii, In atita necinste, ne-ar IngSdui totusi s3 fim foarte puteraici, foarte infloritori si foarte ferici|i, ar putea fi vreo bSnuialS cS Dumnezeu nu vede nelegiuirile baibarilor dacS IngSduie sS fie fericiti atitia oameni raVatitia ti'c&Iosi. De vreme ce InsS porunceste ca oamenii atit de viciosi, atit de necinstiti sS fie cei mai de jos si cei mai nenorociti, se intelege foarte limpede ca Dumnezeu ne vede si ne judecS, fiindca pStimim ceea ce meritSm. 56. Noi socotim, fara" indoiala, ca nu meritam aceasta, fapt pentru care sintem si mai vinovati si mai demni de pedeapsa, fiindca nu recunoastem ce meritam. Cea mai mare acuzatoare a oame- nilpr vinovati este trufia pretinzind locul nevinovStiei. Intr-adevSr, intre cei multi vinovati de aceleasi pScate nu este nici unul mai pScStos decit eel ce nu se socoteste pacStos. Astfel c3 si noi putem adSuga faptelor noastre rele pe acela c3 ne socotim nevinovafi. DESPHK ©WVBKNAKEA X.OI DUMNEZEU 24? 57. Dar fie poate zice vreunul — , om fi noi pacatosi si rai, desigur, ceea ce mi se poate nega, dar sintem mai bum" decit barbarii si prin insusi acest fapt se vede bine c& Dumnezeu nu Se uita la lucrurile omenesti, fiindca desi sintem mai buni, ne lasa subjugati de cei mai rai- Daca sintem mai buni decit barbarii vom vedea indata. Desigur nu este nici o indoiala c3 sintem datori sa fim mai buni. Dar daca nu sintem mai buni, prin insusi acest fapt sintem mai rai, fiindca ar trebui sa fim mai buni, si este mai mare vina pentru eel cu o stare sociala buna. Daca persoana celui ce pacatuieste este mai res- pectatfi, si gravitatea pacatului este mai mare. 58. La oricare om furtul este o fapta rea, dar far a indoiala ca un senator este mai, de condamnat daca fura ceva decit o persoana cu totul neinsemnata. Desfrinarea se interzice tuturora, dar este cu mult mai grava daca este practicata de cineva din cler, decit de un oarecare din popor. La fel si noi, care spunem ca sintem crestini, din Biserica universaia, daca savirsim ceva asemanator necurapilor barbare, gresim mai grav. Pacatuim mai rau cei ce slujim numelui sfint; fiindca unde rangul este mai inalt vina este si ea mai mare. Religia Insasi.pe care o mSrturisim, ne acuza greselile ? de aceea este. mat vrednica de osindS necinstea celui ce a fagaduit nepribanirea. Este mai injositor pentru cineva sa se imbete, daca in fata lumii se pretinde retinut de la bautura. .59. Nimic nu este mai rusinos pentru. un filosof, decit sa se dedea la vicii compromitatoare, fiindca in afara de uritenia pe care o au in ele viciile, ei este si mai mult stigmatizat pentru numele lui de filosof. Dar si noi, in tot neamul omenesc, piopovgduim: filo- sofia crestina si pentru aceasta trebuie.sa fim crezutj si socotiti m&i rai decit toate neamurile. fiindca traim in numele unei pfopovedanii atit.de mari §i totusi pacatuim, de?i sintem marturisitori ai ieligiei noastre; ..-.-■ XIII '" '"'■* _" :: ' : ;';." .. 60. §tiu ca multora dintr.e noi li se pare intolerabil s3 se. spuna ca sintem mai rSi decit barbarii. Ce facera insa ca nil folosejte- de loc cauzei noastre daca acest lucru ni se pare intolerabil ? JMJnpQ- triv3, ne agravam si mai mult cauza, daca sintem , mai rS^, 5i f ,ne credem mai buni. «CeI care — zice Apostolui — "se socote^M fi ceva, de$i nu este nimic, se amdge$te pe sine Insusi > dar sd-si cer- cereze omul lucraiea sa» 35 . Trebuie sa ne Incxedem asadar In fapta, nu Sn pSrerea noastra, in rusine, nu in' plScere, in adevSr, ;wa in minciuna. 61. Dar fiindca unii socotesc de netolerat faptul e3 sintem 35. Gal. 6, 3—4. ' :....■■■-■ 248 SAWMWOS considerate mai ral decit barbarii, sau nu cu mult mai buni, sa vedern In ce chip slntem mai buni, si decit care barbari. In tot neamul omenesc sint dona feluri de barbari : eretici si pSgini, In ceea ce priveste legea divinS, afirm c5, fftra comparafie, noi sintem mai buni decit totf acestia; dar in ceea ce priveste viata ?i faptele vietii. imi pare ra"u §i deplmg faptul ca sintem mai rai. Cu toate ca — asa cum am spus mai sus — nu afirm aceasta despre totalitatea poporului roman. 62. C3ci ii exceptez intii pe toti cei credinciosi, apoi pe unii care, desi in afara credinjei, sint la fel cu cei credinciosi sau, daca e prea mult spus, asemenea celor credinciosi printr-o oarecare sta- tornicie in fapte cinstite — , dar repet ca toti ceilalti, sau aproape toti, sint mai vinovati decit barbarii. Si a fi mai vino vat insemneaza a fi mai rftu. Astfel, fiindca unii cred eft este irational si absurd sa" fim judecati mai r2i, Sau nu cu mult mai buni decit barbarii, sa vedem, precum am spus. In ce fel si decit care barbari. 63. En, in afara doar de aceia dintre paglni, pe care i-am mentionat mai inainte, spun ca toti ceilalti, sau aproape toti, sint . de o mai mare vinovatie, fiindca due o viatS mai urita decit barbarii. Tu, care citesti acestea, poate te superi si pe deasupra mai si osindesti ceea ce citesti. Nu fug de judecata ta. Osindeste-mS daca mint, osindeste-ma' daca nu voi dovedi cele afirmate, condamn&-m& dacS nu voi demonstra ca tot ce spun eu au spus mai dinainte chiar Scripturile sfinte. 64. Asadar, noi ne socotim cu mult mai buni decit toate neamurile tumii si eu insumi, care spun ca romanii in cele mai multe privinte sint mai rai, nu tSgS- duiesc cS in unele sint mai buni. Prin viata si pacate, cum am spus, sintem mai rai, dar prin religia noastra universale sintem incomparabil mai buni. Trebuie tnsa' avut in vedere ca, daca religia e buna, nu e meritul nostru, iar daca noi traim urit este vina noastra. Nu ne folo- seste la nimic cS legea este buna, dac8 viata si purtarea noastra nu sint bune •, legea este un bun dar al lui Hristos, iar viata noastra rea infatiseaza faptele noastre rele. Sintem cu atft mai vinovati daca cultivSm o lege bun3 si sintem cultivatori ai r£uiui. Dar nu sintem nici macar cultivatori, daca sintem rai, fiindca nu se poate numi cultivator eel ce este un r3u cultivator. Si nici nu cultiva eel ce nu cultiva cu sfintenie un lucru sfint, iar prin aceasta este acuzatoarea noastra insasi legea pe care o cultivam. XIV 65, Asadar, lasind la o parte prerogativa legii, care sau nu ne ajuta" deloc, sau chiar ne condamna la o dreapta osinda, s3 com- param viata, preocuparile, obiceiurile, viciile barbarilor cu ale noastre. JOESPRE GBVSrXARKa' LTJI DOTVWEZEU 249 Barbarii sint nedrepti si noi sintem la fel, barbarii sint zgirciti si noi sintem la lei, barbarii sint f3ra caracter, si noi sintem la fel, barbarii sint usuratici, si noi sintem la fel, barbarii sint nerusinati, si noi sintem la fel, barbarilor le apartine tot ce e urit si necinstit, §i noua la fel. 66. Dar s-ar putea rSspunde : daca sintem la fel cii barbarii in stricaciune, de ce nu sintem la fel cu ei si in puteri ? De vreme ce ne este la fel necinstea si vinovatia, fie ca ar trebui sa fim si noi tot atit de puternici cit sint ei, fie ca ar trebui sa fie si ei tot atit de slabi cit sintem noi. Este adevarat si din aceasta s-ar deduce eft sint mai vinovati aceia care sint mai slabi. Prin ce dovedira aceasta? Prin aceea ca — asa cum am arfttat mai sus — toate se fdc cu voia lui Dumnezeu. «!n tot locul — precum este sens — , <;chii Domnuiui privesc pe cei buni 91 pe cei rain ffi si — precum spune si Apostolul Pavel — «Judecaia lui Dumnezeu este dupd odevar Impotriva tuturor celor r&i» 37 . Noi, care nu incetam a face rau, vedem ca din judecata lui Dumnezeu eel drept suportam pedepseje rautapj. 67. Dar — zici — barbarii sftvlrsesc aceleasi fapte rele si totusi nu sint atit de nenorociti ca noi. Aceasta insemneaza cS, dac8 barbarii fac ceea ce facem si noi, totusi pacatele noastre atirna mai greu. Pot fi la fel viciile noastre si ale barbarilor, dar in aceste vicii in mod necesar pacatele noastre sint mai grave. Cum am spus mai sus, barbarii sint fie pagini, fie eretici §i vorbesc mai intii despre paglni, fiindca greseala lor este mai intii. Neamul saxonilor & este salbatic, al francilor nesincer, al gepizilor fara omenie, al hunilor iara rusine, in fine viata tuturor neamurilor barbare este Strica- ciune. 68. Dar au oare aceea$i vinovatie viciile lor, cum au ale noas- tre, este atit de condamnabiia neru?inarea hunilor, cit este a noastra. 36. Pilde 15, 3. 37. Rom. 2, 3. -■■■■«.< 38. Saxonli, populate de neam germanic, stapineau la inceput 'tinuturile :imt- tre Hin si Elba. Faceau incursiuni in apus, peste Rin $i in nord, pesle CJanatoH Mined!, ?1 pinS In sec. IX, Impreuna cu anglii, au cucerit 51 colonizat Britain*. Franclt, confederate de popoare germanice, au f5cut ineepin'd 'din 240 d-Hr*. incursiuni m Gallia, unde din timpul donmiei lui Clovis (465 — 511) au...deveiBt doniinanti; de atunci Gallia a luat numele de Franta. Gepi2ii, rainurr a' g6&at, in sec. III au inceput tncursiuni asupra teritoriului roman. Supu$i de huni; duiia moartea lui Atilia si-au dobindit libertatea si s-au stabilit in vestal Dacjel. £i ,.!« Pannonia. In sec. VI au lost eiterminati de longobarzi, alt' popor de neam geir- manic. Hunii, de origine mongoli din nordul Chinei, in sec. V d.Hr., ajunseserS in apusul Eurqpei. Aiamanii, popnlatie germanica, au incercat sS se sfcabileasca in Gallia, dar au fost alungap" de franci, care SntemeiaserS aco!o : un regat sub conducerea lui Qovis. Alanii, populate de neam scitic, la Inceputul sec. V d-Hr^. ajunsesera in Gallia si In Spania, unde au fost invin$i de vlzigotf 91 facutl S8 disparS din istorie. Slrlen/i, triburi de neam arab, au format regate puternice ptafl in sec. I l.d.Hr, clnd au inirat sub stapinire romana. Slria a fost dupa ludeea prima farS in care s-a rasplndit crestinismul 25G SALVIANUS DSiKPH* xsirnamMutA iui ovtamzxo atit de demna de osindS vielenia francilor, cit a noastra, at!t de vinovatfi betia unui alaman, cit a unui crestin, seu atit de criminala rapacitatea unui alan, cit rapacitatea unui cretin? Daca insaia un nun sau un gepid, ce este de mirare aceasta de vreme ce nu cunoaste in adincime vina fnseiaciunii ? Daca francul jura strimb, ce lucru nou face el, care socoteste ca jurSmintul strimb este o vorbS, nu un pScat? 69. Ce este de rairare c5 barbarii cred asa, daca nu cunosc legea si pe Dumnezeu, de vreme ce aproape o mai mare parte cu nume roman pacatuieste constient ? Ca sa nu vorbesc despre alt neam de oameni, sa luam in considerare multimile de negustori si de sirieni care au ocupat aproape cea mai mare parte din totalitatea cefaclor, sa vedem dacS este viata tuturor aces- tora altceva declt punere la cale a InseiSciunii si indeletnicire cu rarnciuna, sau daca nu socotesc ei ca nu insemneazS ceva cuvintele decit In masura in care stnt de folos celor ce le rostesc. In asa fel este la ei cinstit Dumnezeu, care interzice juramintul, tacit socotesc ca orice juramint strimb Isi aduce roada sa. 70. Asadar, ce este de mirare c3 barbarii insaia, daca ei nu cunosc pacatul inseiaciunii ? Ei nu Iucreaza In disprepal Invataturilor ceresti dacS nu stiu inva- tStura Domnului, fiindca necunoscatorul legii nu face ceva contra legii. Vinovafia noastra este specials, fiindca citim legea divina si caic&m intotdeauna prescriptive legale, spunem cS-L cunoastem pe Dumnezeu- si nu-I respectam poruncile si hivataturile ,■ si prin aceasta pe eel despre care credem ca-1 cultivSm, in realitate il dispretuim si-1 ofensam j de aceea chiar ceea ce pare respect fata de Dumnezeu este de -rapt injurie. XV 71. In sfirsit, ca sa nu vorbesc despre aite pacate, cine este dintre oamenii veacului, In afara de foarte putini, care sa n-aiba intot- deauna in gura numele lui Hristos pentru a jura strimb? De aceea s-a raspindit- si intre nobili si intre nenobili acest juramint: «Pe Hristos ca am sS fac asta», «Pentru numele lui Hristos, asa fao, «Pe Hristos ca n-am sa spun nimic altceva*, «Pe Hristos c3 n-am s3 fac nimic altceva». Ce sS mai spun? PIna acolo au ajuns Iucrurile, cum am spus mai inainte despre pagini, incit se pare c8 numele lui Hristos nu mai este un juramint, ci doar un cuvlnt. 72. ConteazS foarte putin pentru cei mai multf acest nume, astfel cS acestia nici- odata nu pot f i luatj mai putin in serios decit atunci cind se jura pe numele lui Hristos. Cu toate c3 este scris : «Sct nu iei numele ■■..:.- Domnului . t&u In deserte™, pina intr-atlt a decazut respectul fata de Hristos, incit intre celelalte lucruri desarte ale veacului nimic nu pare mai In desert spus decit numele lui Hristos. 73. Multi se jura c8 vor face in numele lui Hristos nu numai unele lucruri mSrunte si fara insemnState, ci chiar unele nelegiuiri. Astfel se spune in mod curent : «Pe Hristos cS-1 suprim*, «Pe Hristos cS-1 loveso, «Pe Hristos ca-1 ornor*. S-a ajuns ca atunci cind ei se jura pe numele lui Hristos sa considere ingSduitS de religie nelegiuirea pe care o savlrsesc. lata, voi spune ce mi s-a intimplat chiar mie. 74. Pe cind, cu putin timp in urma, induplecat de rugSmintea unui ora sarac, 51 rugam pe un oarecare dintre cei bogati cu toata staruinta sS mi-i ia bietului om, sSrac si lipsit, ultimele mijloace de existentS, sa nu-i rapeasca putiriul pe care-si sprijinea sSracia, de-ndata acela, care dorea cu sete nebuneasca ultimele lucruri ale saracului, dupa ce pe celelalte i le Inghitise cu anumite planuri si cu arzatoare lacomie, bulbucindu-si ochii si axuncind spre mine priviri ucigase, parca ar fi urraat sa iau eu ceea ce el Inca nu luase celuilalt, mi-a raspuns ca In nici un caz nu se va inttmpla ceea ce li ceream; - ca si cum ceea ce f3cea ar fi fost dintr-o porunca a scrierilor sfmte, peste care el nu putea sa treses. 75. Intrebindu-1 din ce cauza nu putea sS renunte la ceea ce sSvIrsea, mi-a rSspuns cu urmatoarele cuvinte categorice, care nu puteau fi contrazise : «Am jurat — a zis el — ca trebuie sa fac 'acest lucru ,- vezi, asadar,. daca pot, sau daca am dreptul s3 nu fac ceea ce am spus jurlndu-mi pe numele lui Hristos ca voi face», Atunci eu (cad ce mai puteam face olnd. ;el socotea ca juramintul ii confera un drept sfint ?), auzind c*-si sprijinS nelegiuirea pe un temei religios, am plecat. ■ XVI; 76. Acum ii intreb pe toti cei cu minte sanatoasa :, cine ar crede vreodata c3 IndrSzneala lacomiei umane va ajunge pip* la aceasta necinstire a lui Dumnezeu, incit sa spunk cineva c3 faptele rele, prin care necinsteste pe Hristos, le face in numele lui Hristos? O, incalificabiia si monstruoasS nelegiuire j La ce indrazneli nu s-au dedat mintile celor necinstiti I Se InarmeazS pentru a jefui In numele lui Dumnezeu, II fac intr-un fel pe Dumnezeu autor al cri?aei lor, si, desi Hristos interzice si pedepseste toate faptele rele, ei spun, ©a uelegiuirile lor le savlrsesc pentru Hristos. tar noi ne plingem de nedreptatile dusmanilor si gSsim pricina barbarilor pagini c5 se.Jura sfrimb. 77. Cu cit mai mic le este insa pacatul jurSmintului strimb 39, le?. 20, 7- 252 3AL.nt&tBS In numele demonilor, decit al nostra in numele lui Dumnezeu! Cu cit este mai mieS vina de a necinsti numele lui Jupiter decit pe eel al lui Hristos! In primal caz se jura pe un om care a murit, in al doilea pe Dumnezeu, care este viu. Acolo nu mai exists macar un om, aici exists Dumnezeu Cel Preainalt si, in acest caz, cu cit este mai mare juramintul fals, cu atit mai mare ii este si vinovatia. Acolo, de vreme ce juramintul aproape cS nu exista, insemneaza ca nu exists nici eel mincinos. Caci de indatS ce nu exista zeul pe care se jura, nu exists nici pacatuirea cind se jura strtmb. 78. In sflrsit, cine vrea sa stie cit de adevarate sint cele pe care le afirmam noi sa asculte pe Sfintul Apostol Pavel, care predicted spunea astfel : «Noi stim insa c8 toate cite ie spune legea, acelora care sint in lege Ie spune»*>.. Si in alt loc : Made nu exista lege, nu exista nici abatere de la iege»«. Prin aceste doua invataturi sint arState cele doua parfi ale neamului omenesc : cei asezati in afara legii si cei ce traiesc in lege. Care sint cei asezati in lege ? Care, desigur, dacS nu crestinii ? Asa a fost insusi Apostolul, care vorbeste despre sine : «Nu slnt idra" legea lui Dumnezeu, dar sint Jn legea lui Hristos* & 79. Dar cine este fara legea lui Hristos? Cine, daca nu paginii, care nu stiu legea Domnului ? De aceea zice despre ei : «Vnde nu este lege, nu este nici abatere de la lege)*. Aceste cuvinte arata ca numai crestinii sint catcatori de lege daca au pScStuit, dar ca pSginii, care nu stiu legea, gresesc fara abatere de la lege, fiindca nu poate fi nimeni acuzat ca s-a abStut de la un lucru pe care nu-1 stie. Numai noi, asadar, sintem cSlcStori ai legii divine, fiindca, precum este scris, citim legea si n-o indeplinim, si prin aceasta stiinfa noastra nu este altceva decit abatere, fiindca stim legea numai ca sa pScStuim mai grav, cakind prin poftS si desconsiderare ceea ce cunoastem din citit si din inima noastra. 80. De aceea foarte bine se potrivesc oricarui crestin aceste cuvinte apostolice : «Tu, ecl ce 'e lauzi cu legea, il necinstesti pe Dumnezeu prin cdlcarea legii ; caci prin vol este hulit intre neamuri numele lui Dumnezeu*®. Cit de vinovati sint crestinii se poate intelege din acest singur fapt ca" defSimeaza numele lui Dumnezeu. Si desi ni se scrie sS facem toate mtru preamarirea lui Dumnezeu « noi, dimpotrivS, facem total intra necinstirea lui Dumnezeu. Insusi Mtntuiiorul nostru in fiecare zi stngS cStre no i; «asa sdf lumineze iumina voaslra Inaintea oamenf- 40. Rom. 3. 19. 41. Rom. 4, I5u 42. I Cor. 9, 21. 43. Rom. 2, 23. 44. I Cor. 10, 31. 0E3F«fc>"de 5, Fiindca . am .,-amintit mai sus ,ca exista- doua. ; |eluii jsau sK^f^f^- de bar bar i ; pagini si eretici si fiindca, 4npa parerea Jft0a,\ despot; pagini am. .vorbit destui, mai departe ne vom reieg(j r .si asuptajie^e^, cilor, in masura in care va fi necesar, Cineva poate sa spuna^chiaf daca legea divina nu cere pagpilor sS indeplineasca poruncile pfe care ei nu le cunosc, ereticiloi, in schimb, cu sigjuranta le cere, f iindc|fc , ei le cunosc, Acestia citesc ceea ce citim si noi, exista si la ei aceiajgi. profeti ai lui Dumnezeu, aceiasi. Apostoli, aeeleasi Evanghelii si prju.;, aceasta legea nu e mai putin ^desconsiderata de ei decit de noi, ba rn^i., mult, desi citesc aceiea?i . scrieri ca, ai nostri, fac lucruri cu muit.ra*$ rele decit ai nostri. Sa vegem asadar si. una si alta. 6 v Ei citesc. — ^ci-r-., aeeleasi carti pe care 'le citim ji noi. Cum aeeleasi, cind unele ele au : fost r3u schimbate ?i rSu trapsmise de cafcre r3i aut;p4 ? J nu sjnt aeeleasi, fiindca nu pot spune acela^i lucru, cele ^.j^b^.^ unele pHrti stricate. Nu-si au autenticiiatea cele. .care ?i-au piesdui. integritatea ?i nu-?i p3streaza nicidecum starea lor cele ce ' "aii; tost lipsite de puterea cea sfinta de la inceput. Noi insS avem Sr^pftiriie. Sfinte; 1 depline, nestricate; ! intregi, pe care le sotbim de la 'izVdSSiti lor direct, sau le scoatem din fevoruT eel mai curat, printr^'cttratf' talmScire^ Datoria noastrS in«a este sS le citim bine; 7. $i : nu' li »nn«t^ sa le citim bine, ci sS le ?i tndeplinim cubtne.-E^fe mai '•' mtca^^ptf 5 de a nu citi cele sfinte,. decit de a nu respecta cere citite si m8*te»- ca noi nici nu citim sum trebuie, nici nu pazimreum trebuie deoicici?' citjm. Celelalte, neamuri, fie : aa n -an legea lui Dumnezeu, i fie dSj©' au stricata si r3nita si prin aceasta, — precum am spus — n-au eeea ce auaga.Caei?*' 'dac* exista unele din neamurile Sarbare 1 caie par rt a avea, intre, eSriiie ;lor Sfinta ScripturS eu mai purine schimbari; ..• :/..*id;-^-^^s.-,:-.'.-- -.-...- .. .. .,■., 260 ••> SAIiVIAKUS sau falsificari, o au totusi stricata prin traditfa vechilor invatatori si ' prin • aceasta au raai degraba traditii decit InvStalura, fiindcS ei nu pastreaza ceea ce ii po~vatuieste adevarul legii, ci ceea ce le-a virit sificaciunea unei rele tradi^ii. 8. De buna seama ca barbarii, siraini de cele ale stiintei romaae, care nu stiu nimic altceva decit ceea ce aud de la mvatatji lor, ceea ce aud aceea urmeaza si astfel, in mod necesar cei nestiuiori ai intregii stiinte si literaturi cunosc csenta legii dumnezeiesti mai mult din mvat&tura, dectt din citit, pastreaza... mai degraba Snvatatura decit legea. Pentru ei mostenirea de la invatatorii lor si invatatura invechita este ca si o lege, fiindca stiu numai ceea ce stnt Inyatati. 9, Sint asadar eretici, dar ffirS sa stie, suit numai pentru noi eretici, dar pentru ei nu sint. Ei se soco- tesc in a?a de mare masura drept jyedinciosi, incit ne defaimeazS. pe noi insine cu numele de eretici. Asadar, ceea ce sint ei pentru noi sintem noi pentru' ei. Noi sintem siguri ca ei ponegresc nasterea divina, fiindca spun c a Fiul e mai utic decit Tatal 3 . Ei ne socotesri necinstitdri ai Tat&lui," fiindca-i credem pe Tatal si pe Fiul eg*rL< Adevarul este de partea rioestra, dar ei susfin c5 e de partea lor 1 .' Noi il cinstim pe Dumnezeu, dar ei' socotesc ' ca trebuie cinstit Dum* 1 nezeu numai in fehil 'in care cred ei. 10; Ei nu fad slujbe rellgioasfe' fiindcS ; pentru ei credin|a este cea mai matta slujba". Sint necuvic^iv dar socotesc cS 'aceasta este adevSrata cuviasie. Ei gresesc, asadar, dar gresesc cu euget bun, nu din ura, ci din dragoste i&\a de Dum- nezeu, crezind Ca-L cinstesc si-L iubesc pe Doranul, Desi n-au credinja cea adevarata, ei socotesc ca aceasta este dragostea cea desavfrsira fatS de Dumnezeu. In ce fel vor trebui pedepsi^i in ziua judecafYf pentru aceasta ratacire a uhei pareri gresite, himeni nu poate sfe decit JudecMoru], 11, Deocamdata de aceea, dup5 cum gindesc, Dumnezeu le acorda IngSdumta, fiindca vede ca ei, desi nu cre<$ corect, gresesc totusi prin dragostea unei pareri cuvioasse, mai ales. fiindca stie ca ei fac cele pe care nu le stiu. Ai; nostxi in schimb nu iau tn serios ceea ce cred si astfe} aceia paclituiesc din vina invaja^ tilor, iar ai nostri, din propria lor vina, aceia din nestiinta, ai nostri, cu stiintA aceia fac ceea ce cred ei drept* ai nostri, ceea cens*iti< ei cS este nelegiuit. $i de aceea, 6intr-o dreaptS judecata, pe aceia Si- ocroteste ingaduinta lui Dumnezeu, pe ai nostri Ii dojenesteeuobser- vatiile Lui, fiindca stie pinS unde trebuie iertata ignorant, iar 3. Atienii (unnfitori ai preotului ,Arie din Alexandria), suspneau ci peisoanele Sfintei Treimi nu sjnt de aceea?i fiintfl, c4 Fiul este mai mic decit TatSl. Erezia lui Arie a fost condfemitati de conciWie din Nlceea (325) fi Constantinopol (391). Di6»PRK: ? 40iVIKj!lA»*A iLU't DUMNXZBU 26f disprepil nu este ingSduit. Caci este scris : ixftobul care nu $tle vato siapinahii sdxi si n-o indepllne$te vq primi putine lovituri ; dar eel care o $tie ?i n-o 2ndepline$te va primi multe* *..-:■ Ill 12. Asadar s'A nu ne miram ca primim multe lovituri, fiindcS nu pacatuim prin nestiinta, ci prin nesupunere. Stiind binele, nu facem ceea ce este bine si infeleglnd deosebirea dintre drept si nedrept. urmSm cele nedrepte. Citim legea si-i <;alcam poruticile, cunoastem invatSturile sfinte numai pentru pa sa savirsim ceea ce ne este jn$er- zis. Spunero ca-1 iubim pe Dumnezeu si sintem . slujitori ai diavolul#i. 13. Dupa astfel de purtare intotdeauna voim sa priwim de la Dfcp- nezeu cele bune, dar intotdeauna ingrSmadim rau p^ste rSiu. ¥HlfbP ca Dumnezeu sS ne Indeplineasca orjee, iar noi nu ^oim^ »9 .Inderti- nim yoia lui Dumnezeu. Ne purtam ca si cum noi asp f i : mai -prejsus de Dumnezeu. Voim ca Dumnezeu sfi se supuna mereu vpintei noas%», iar noi toti Ii respingem mereu voinfa Lui. El este direptoiar -rjei sintem nedrepti. El dojeneste pe cei ce trebuie dojernil si-i ingSdnt^ pe cei ce trebuie ingidutti. Si-ntr-un car si; In celSlalt vrea ■.■SS ajunga la un singur lucru : ca si dojana sa infrioeze la drept cre- dinciosi pofta de a pac5tui si ca ingaduinta lui Dumnezeu sa feca" pe eretici sa cunoascg plna la nrmS. adevdrul deplin al-credinfei, mai ales cind ii stie ca nu sint vrednici de dieapta credinta cei. -pie care-i vede ca sint mai presus de cei dreptcredjaclosi. prin felfll vietji lor. 14, Toti acestia despre care vorbim ; sint fie vaHdali,?>« : fie gotj. Despre ereticii romani, a caror multime ,este;nenumarata,, : ; ;rni spunem nimic si nici nu-i asemSnam, fie : romanilc^, fieibaj^ariiOf. fiindca prin necredinta sint mai rSi decit romaaii r iar prin ttr^pnia vietii, mai josnici decit barbarii. Aceasta insa nu -numai 'X& pSitttfe ajuta, dar ne incarca peste ceea ce sintem ineSrcati de; «oi' !bisW«/ 1 — I-.,...; .-.;■■'. .' .- ;■ ..'iv:r t 'sftrrr" 4. Luca J 2, 47 si uriaifc • ■■;■■' '■ < . :\i r.- .'•&■£& 5. Vandali, populate de neam germanic ?i in parte Slav, din nord-esjwj. paw-- pel, au cobortt In sec. lit d.Hr., plnl In noirdul Daciei, iar tn apiis; alia^f ^ f dn ; 4Hmi. si suewii, au .ajuns a incepytul sec. V to GaUia si apoi in ..SpaniasfWI^t^ISi* 1 stabilit In flnutul cai;e de la.ei s-a mimit inlli Vaadalusia si,apoi Andaii Spanfa'au trecut 5n 'Africa si Cartagtoa a' deveitif ca'pftala Mr: yfetnd iJici ietoind chlar Rghib, an last nlmiciti tn sec. VT de gcnersilul ..feteaatin 4^elt^j5e- Gofi, popor de neam germanic, lmpartiti In. trei ramuri : .gepizii, vizigoiij, ,^*au gopi- de vest, 'si' osirogojl/, sau gbtii de'est. An trecut 'de nlnMe oii :! &txiSt^>va.- vjndu-si stapinixea, dar prima lovitura serioasa au capatat-o , din partea *)¥^W- fh sec. V visigppi au- ajuBs pln3 in. Italia si, prin Gatlisr' de : ;sud, au patraas fa. Spania, unda si-a« format un regat al lor care a durat ptoS.tB y^nirea i .arabilt^-. Si ostrogojii au ajnns in Italia, unde au format un regat putemic, dai la mijlocul sec. VI au tost tavinsi de Belizarie si desfilntap ca napune. In sec. IV gotK uu prim.it crestiratsmul sub forma ariana. 262 SALVrANWS fiindcS aceia pe care Si acuzam c& sint a§a stnt romani. De aci putem intelege ce bine merits tot statul roman, cind romanii il supara pe Dumnezeu o parte prin viafa lor, o alta parte $i prin necredinta si prin viata lor, datorita si faptului ca" odinioara ereziile barbarilor ?i-au iuat izvorul din stricaciunea invatatarii romaue si deci sintem vinovati noi dacS popoarele barbarilor au inceput sa fie eretice. IV 15. Daca ne uitam la viata gotilor si a vandalilor oare sintem noi prin ceva superiori lor sau rnacar ne puterrt compara cu ei ? Mai Intii sa vorbesc despre dracoste, despre care Domnul ne invata ca este virtutea cea mai de seama si pe care nu numai prin Scripturile sfinte, ci prin sine Insusi ne-o recomanda zicind .• «ln aceasta se va sti cS slntetf dlscipolil Mei, dacfi v& iuhitf urtii pe altii* 6 . Aproape toti barbarii, care eel putin sint de acelasi neam si cu aceeasi cbrmuire, se iubesc unii pe aHii, dar aproape tot* romanii se prigonesc unii pe aJtii. 16. Care cetajean nu pizmuieste pe alt cetacean ? Cine are dragoste deplinS fatS de vecinul sau ? Dimpotriva, toti, desi ca loc nu sint depart© unii de alfii, ca aiectiune sint departe, desi sint uhiti prin locuinta, sint neuniti pfin ginduri. §i, de ar fi asa numai ca locuitori ai aceleiasi cet§ti, sau ai aceluiasi • sat, cu toate ca rSiil acesta este foarte'mare? Mai grav este faptul ca nici rudele nu ins- pects drepturile de rudenie. Cine se comports ca o rudS adevHrata fata de rudele lui? Cine acordS dragostei ceea ce el recunoaste eSM datoreazM dupS mime? Cine are sufietul care se cere unei rude'? Cine este atlt de rudS cu inima cum este prin singe, al carui suflet nu arde In flacara vinStS a pizmei si a rautatii, a carui invidie nft-i robeste sentimentele, eel pentru care nu este un chin buna stare a altuia ? Cine nu socoteste binele altuia raul sau ? Cui Si este de ajuns fericirea sa intr-atlta, incit sa>-l voiasca si pe altul fericit? Cei mai multi sint acum stSpfniti de un rau nou si incalificabil : nu vrea cineva atit sS fie el fericit cit sa fie altul nefericit. 17. Un fapt atft de salbatic, atit de neomenos, atlt de strain barbarilor si de obisnuit romanilor este acela ca se jefuiesc de averi unii pe altii pfin tot felul de nedreptSti fiscale, Dar nu chiar unii pe aHii, caci ar.fi oare- cum de infeles ca fiecare sa suporte ceea ce face altuia ; mai grav este ca sint jefuifi cei mai multi de catre putini, pentru care recla- matiile sint o prada speciala, care fac ca impnnerile fiscale nedrepte ale unora sa fie pentru ei cistiguri particulare. §i savi?esc aceasta 6. loan 13, 35. DESPRE GUVEKNAHEA IAJ1 DUMNEZEU nu numai cei mai de sus, dar si cei mai de jos, nu numai judecStorii, ci $i cei mai mici dec.it ei. 18. Care sint nu numai ora^ele, dar chiar comunele si satele in care slujbasii fiscali sa nu fie adevarati tirani ? Ej se felicita de altfel cu numele lor, fiindca eel puternic este si res- pectat. Aproape toti se bucura si se f SI esc daca se spune despre ei ( a sint mai rSi decit in realitate. Asadar, care este locul, precum am spus, in care sa nu fie sfi$iate de mai marii ora§e!or maruntaieie vaduvelor 51 ale nevirstnicilor 51 cu acestia ale tuturor celor cuviosi ? Caci §i pe acestia ii socotesc ca pe vaduve si ca pe nevirstni&i, fiindca oamenii cinstiti prin profesiunea lor nu vor, iar prin nevi : no- vatie si umilinta nu pot sS se apere. Astfel nici unul dintre acestia nu este in sigurantS si, in afara de cei mai de sus, nici unul nu este la adSpost de jaful tilharului devastator, nici unul, dacS.nu e el insusi asemenea tllharilor. In aceasta condijie, in aceasta nelegiuire a.ajijns situatia, incit numai daca este rau cineva poate scapa. .-.: 19. Dar de buna seama, de vreme ce sint atltia care-i jefuiesc pe cei buni, poate exists :?i unii care in aceasta jefuire s§ alerge in ajutor, care, cum este scris 7 , sa scoata pe eel sarac si lipsit din mina raufacatorului. «Nu este eel care sd laca binele, nu este aproape pina la unul»* f fiindca sint atit de rari cei buni, incit aproape daca se vede unul. Intr-adevar, cine da ajutor celor pagubiti si in suferinJS, de vreme ce nici preotii Domnului nu pot tine piept violentei oatne- nilor necinstiti ? 20. Cei mai multi dintre ei sau tac, sau sint la. iel cu cei ce tac, chiar daca vorbesc, si fac aceasta nu intimpjator.-ci cu chibzuinta si judecata, dupa cum cred ei necesar. Nu vor s»; 5pTi8*a adevarul cu voce tare, fiindca nu-I pot su porta urechile ' oamenftor necinstiti, caie nu numai ca fug de el, dar chiar il urasc ?i-l feilJwCi iar cind il aud nu numai ca nu-1 respects si nu se tern de^elr S i"s.*T~ -?--■?. ' , D^m^a^Miam^. wtyOVMnW**" 35.-©aca-.vreddata, cum s-a iiitimplat de curind, cei mai mari si« putetnictSQCdtesc ca trebuie sase Vina In ajutorul oraselor sifcacite, sau si li.se mai scadS- din impozite, a}utoare]e trimise pentru toti ;*i le impart acolo intre ei doar cei bogati. Cine-§i aminteste atunci die cei saraci? Cine ii cheama' pe cei umili si lipsiti la tovarSsia bine- facerilor? Cine accepta ca acela care este primul la sarcini sS fie raficar ultimul la vreo subvenjie ? Ce Sa mai spun ? Cei saraci sint buni de plata cind li se majoreaza irnpozitele, dar nu sint buni si de primit cind se impart ajutoare. 36. §i socotim ca nu meritam pedeapsa severitatii divine, cind noi ii pedepsim asa intotdeauna pe cei ;saxjsci, sau c^edem ca Dumnezeu eel drept nu trebuie sS fie niciodatftr im- potriva noastra, cind noi. sintem intotdeauna nedxepti? Unde; sau*4a cine exists aceste -.rautiLft daea nu doar la romani? La cine exiS^ atita nedreptateica la noi ? Francii nu cunosc o astfel de.Snal^iift*. Hunii sint straini de ea, Nimic din aceste crime nu exists rflsfci^te vandali, nici la gotf. Este pestejputint&'ca intre goti, barbarii sa snf arte acestea, astfel ca nu sint expusi la ele nici romanii care traiescSiitre ei. 37. De aceea acolo una singura este dorinta : tuturor rofikaniLai -; aceea de a nu fi necesar sa ajunga vreodata sub dreptnl roman. Uria si.aceeasi.rugaciune face acolo plebea romana : sS li se ingaduie sa traiascS; imprewnS cu barbarii viafa pe care o au.de trait. $i ne mai airfim.cB nu sint invinsi gotii de catre ai nostri,. cind romanii vor s& trSiasca mai degraba la acestia decit la noi. Fratii nostri nu numai cS nu vor in nici.un caz sa fugS de la ei la noi, .dar ne cheama §i pe noi sS fugimla.ei. 38. As putea sa ma mir cS nu fac acest lucru t(fti birnieii saraci -si lipsiti, daca n-as st* ca este o pricina care nu^4asa sa facfi aceasta, anume faptul ca nu po-t strfimuta acolo si eSstttele si tacrusoarele 5 i familia lor. CScide vreme ce ceimai audtivdlBlre ei isi parasesc micile ogoare si colibeie* ca isS scape de gwutatea birurilor, cum n-ax vrea, de r-te-ar- sta in putinta, sS ia cu efc cete pe care sint aitiU sa le pSrifeeasca ? Dai fiindca nu pot; fac si^ei'macar ceea ce pot : se predau sub ocrotirea -si protectia celor m*ri,'*fe *ac supusi ai celor bogati ?i tree astiel oarecum sub dieptur*ilex'legal^\ foarte greu r tot ceea ce dau. §i ceea ce am spus c3 vind, o de ar vinde dupa obiceiul comun si in uz! Le-ar ramlne poate ceva si cumparS- toriior. Dar acesta este un gen nou de vinzare si cumparare. 41. Vin- zatorul nu da nimic si primestc tot; cumparStorul nu primeste nimic si pierde cu desSvIrsire tot. $i cum in general un contract are acest caracter ca vinzStoruI ramine Iipsit. iar cumpaiStorul este invidiat, fiindca vinzStoruI isi Fmputineaza' avutul, iar cumpSratorul si-1 mSreste, in cazul de care vorbim se ajunge la acest gen nemaiauzit de comer* : vinzatorilor le creste averea, iar cumparStbrilor le ramine sS cerseasca. Se creeazS aceasta situatie de nesuportat si monstruoasS, pe care afirm ca mintea omeneascS nu si-o poate Inchipui, sau mScar auzi. 42. Atitia bieti nefericiti, dupa ce sint jefuitj de putinele lucruri si miatniati de pe ogoareie lor, dupS ce si-au pierdut tot avutul, plStesc mai departe biruri pe avutul pierdut Posesiunea le-a fost luatS, dar nu si impozitul , an devenit lipsitj de proprietSp; si sint ruinati de dajdii ! 43. Cine poate spune cit de mare este acest rSu ? HrSpSretii le InsfacS lucrurile, iar nenorocitii achita impozitele pentru hrSpSreti. Dupa moartea tatSlui, copiii nu intra In posesia pSmintului conform drepturilor ce li s-ar cuveni, ci se ineacS in datorii de pe urma ogoa- relor. Si dupS atit de mari nelegiuiri la ce altceva se ajunge, declt ca acei care au fost deposedatf printr-o acaparare particulars sS~si gS- seasca moartea in mijlocul unei dureri generale si cei cSrora jefuirea le-a luat averea, impunerile sS le ia viata ? Asa se face cS unit dintre cei despre care vorbim, care, fie ca sint mai chibzuifi, sau pe care necesrtatea i-a fScut chibzuiti. de indata ce-si pierd locuinfcle si pa- mintnl prm presiuni sau le parasesc alungatj de perceptorii de im- pozite, cer sprijinul celor mari si devin muncitori pe pSminturiie celor bogati. 44. Precum de obicei aceia care sint impinsi de frica de dusmam, se inchid in fortSrete, sau cei care pierzmdu-si starea de iibertate de mai inainte din disperare Isi cauta vreun azil, tot asa si acestia, fiindcS nu-si mai pot pastra locuinta si demnitatea famiUei se supun situatiei umilitoare de asa-zisi proiejati, adusi In asemenea stare, inclt izgoniti nu numai din avutul lor, dar si din alte mijloace de existenfS, si pierzmdu-si nu numai ale lor, ci pierzindu-se pe ei msisi, ramin 51 fara nici un avut ?i fSrS dreptul de Iibertate. tlESFa»i'WB#sau*AJitA tOI OUMNSZSO IX 45. Si fiindca a?a cere nefericita necesitate, ar fi de suportat aceastS soartS foarte grea a lor, dacS n-ar interveni ceva extrem de grav, care face ca la raul vitreg si insuportabil s8 se adauge altul ^i mai Ingrozitor. Caci sint primiti ca venetici, se fac bastina?i In locuinte mizerabile si, dupa obiceiul de odinioaili al acelei preaputer- ince raufacatoare despre care se spunea c3 transforms pe oameni in animate l '\ tot a?a si acesti oameni, care sint primitj pe mosiile celot bogati, se schimba ca si cum ai fi baut din pabaru'l Circei. Primiti ca straini, veniti din alia parte, se transforma in bunuri proprii ale celor bogati ; cei despre care se stia sigur ca sint oameni libei"i, : devin robi. 46. Si ne mai miram ca barbarii ne fac captivi clnd tiOi facem pe fratii no?tri captivi? Nu este asadar nimic de mirare/'dat'S exista devastSri de orase si ucideri de populatie. Am pregStit de'miflt aceasta prin asuprirea celor mai multi, luind pe aljii captivi, am iuceput sa fim noi insine captivi. Simtim, desi. cu mult mai tirziu ^decit meritam, sirrdim in sfirsit cele pe care le-am facut si, cum spune eu- vintul sfint 1I , mincSm roadele miinilor noastre. 47. Nu ne este milS de cei surghiuniti si iata ca noi insine sintem surghiuniti. Am luat straini robi prin inselSciune, iata noi insine sintem robi, straini si Inselati- AjutaU de imprejurSii am asuprit oameni liberj si iata de curind am inceput noi Insine sS trSim pe pSmint strain, temindu-ne de pe acum de ce va urma. O, cit de mare si de ciudata este orbirea mint il or celor rele ! Suportam oslnda judecatii lui Dumnezeu si nu recunoastem cS sintem judecati. 48. Se mira unii dintre cei cuviosi ca nu sint Indreptati dupa exemplul nostru ceilalti, care pinS acum n-au suportat nimic asemSnStor, desi noi insine, cei care sintem pe- depsiti de Dumnezeu prin chinurile nedreptatilor uoastre, nu ne In- dreptSm. O, truf ie insuportabilS ! Cei mai multi suportS pedepsele, pacatelor lor, si nimeni nu cautS sa inteleaga pricina pedepselor. 49. Dar se vede limpede cauza acestei trufii. Sintem trufasi de bunS seama, fiindca, de§i suferim intrucltva, totusi nu inielegem s3 sufer^» inca atita cit meritam. Este atit de mare mila. lui Dumnezeu tt«% de?i voieste ca noi sa ispasim unele din pScatele noastre, tottt$j ; .;i>:B. ne pedepseste pentru toate. Dojeneste pe cei rai, dar nu dupa,mSsura rSutatilor lor, si voieste ca noi mai degraba sa ne recunoastem pacatele, decSt sa le ispasim, fara Indoiala pentru ca prin pedepse usoare si pamintesti sa ne arate ce meritam sS suportam. Totusir nu 10. Circe, vrajitoare celebrfi, despre care In Odiseea se spune c3 a transformat in porci pe tovarasii lui Ulise. 11. Psalm 172, 2. 2»: SAX, VIANDS ne d3 ce meiitSm. potrivit acelui fcuvint a I fericitului apostol, rare spune : I**** LtS ™ Tf." 131 putin vinovat! cei ce - de?i s p« n c3 ™ «cut Z « a S " * " 1Ci obiceiurile - n *i felul de odinioara? Caci asa LinI IT aPr ° aP t Pe t0ate> ^" j ' ai P utea socoti <* n-au facut de fnsk P a ° Caiat P6ntrU fapt6le l0f rele ' Clt se cSies ^ d «PS aceea t X at ^°H f f " CUt3 ' * ^ nU S ' aU CSit at5t !nainte ™™ trait paca t, clt dup a aceea c3 au promis ca vor tr3i in virtute. Ei stiu cS !2. Rom. 2, 4. 13. Psalm 48, 12. nam q«\tsrnaiwa lui dumnszbu 2?1 en vorbesc adevarul ?i spun ca mfirturie Imi este chiar constiinta lor. V'orbesc despre multi altii, dar, mai ales despre cei care pe cale religioasa, dupa indeplinirea formala a unei iargi pocSinte, dornici de noi onoruri, sint cumparatori ai unor demnitati neavute mai inainte. ,54. Intr-atit n-au vrut sa fie numai oameni ai veacului, ci mai mult chiar decit oameni ai veacului, incit nu le era de ajuns ce fusesera inainte, daca nu erau dupa aceea mai mult decit fusesera inainte. Cum, asadar, unii ca acestia nu se caiesc ca au facut pocainta, cum nu se caiesc chiar ca au cugetat ceva despre schimbarea lor si despre Dumnezeu aceia care, abpnindu-se de la prqpriile sotii, nu se abtin de la rapirea avutului altora si, desi marturisesc infri'narea trupului,, se destrabaleaza prin nestapinirea sufletului ? Este. fara indoiaia acesta. : un nou gen de schimbare. 55. Nu fac cele Ingaduite, ci pe ceie.ng-! ingaduite. Se Infrlneaza de la legaturile conjugale ?i nu se InfrineazS de la jafuri. Ce faci, judecata prosteasca ? Dumnezeu a interzis pScatuj.;. nu casatoria. Faptele voastre nu se potrivesc cu glndurile yoastxe. Cei ce spuneti ca slnte^i iubitori ai virtutflor, nu trebuie sS fiti pri'etenj ai nelegiuirilor. Este lucru pe dos ceea ce faceti ; aceasta nu e apro- piere, ci depirtare de Dumnezeu. Cei ce mai demult, precum se vor- beste, ati renuntat chiar la casatoria cinstita, l&sati-va pdata de crime. Drept este sa va tine^i departe de toate nelegiuirile, dar totusi, daca nu de toate, fiindca poate socoti ti acest lucru greu si chiar imposibil, tineti-va departe de ceea ce e mai rau si mai neingSduit decit orice. 56. Haide, fie, nu pot sta linga tine vecinii, oricine ai fi tu, nu pot locui cei saraci, dar daca esti prigonitorul multor saraci si jefuitorul celor sarmani, daca esti r8ufacatorul tuturor, [ii : macar numai al strSifiilor. Te rog, cruta-i pe ai tai, daca nu pe to^i ( fiindca poate ti se pare greu si prea costisitor sa-i cruti pe toti ai tai, cruja-i eel putin pe aceia care te-au pus mai presus nu numai de neamuri si de cunoscu^,. ci chiar de persoanele cele mai dragi si mai apropiate. Dar ce spun. de acestia? Te-au pus mai presus de sufletele si de nSdeJdile loi, lucru care desigur nu le aduce lauda, si eel care face asa isi recur noaste sin«;ur greseaia. Iar tu ce faci fata de eel ce a savirsit> aceasta •■ greseaia, de a te pune mai presus de el insusi? E?ti si mai mult dator fata de el. fiindcS a pacatuit prin prea multa dragoste faffi de tine. L-au orbit simtamintele deosebite pentru tine Si de aceea este a rat at cu degetul §i judecat rau de to$i. Si prin aceasta tu i-ai devenit si mai. indatorat, fiindca s-a facut vinovat fata de toti prin dragostea lui pentru tine. 272 iun«iR»' 57. Dar ce este la goti asemanator acestor grozavii ? Cine dilitre ei face rau celor ce-1 iubesc, cine urmareste cu ran pe eel ce-i face bine, cine este mjunghiat de cutitul celui drag al sau ? Tu ii prigd- nesfi pe cei ce te iubesc, tu le tai mtinile celor ce-ti aduc daruri, tu iti ucizi rudele cele mai apropiate. Si nu te temi, nu te infricosez! ? Ce faci, cum de nu simp" judecata apropiata a lui Dumnezeu si pedeapsa Lui pentru faptele tale? I{i inmultesti pScatele si la fara- delegile vechi adaugi altele noi. Gfndeste-te Ce te asteapta pentru greselile grele, dacS pentru cele mai mici de obicei te pedepsesc demonii. Multumeste-te odata, te rugam, cu ceea ce ai jefuit piriS acum de la prietenii si apropiatji tai, sa-tf fie de ajuns ca ai ne- dreptajit pe cei saraci, sa-tf fie de ajuns ca ai despuiaf chiar si pe cersetori. Aproape nimeni nu poate fi linistit lltiga tine, nimeni nu ! poate fi in siguranta. Mai usor se pot suporta suvoaiele care se rostogolesc de pe stlncile Alpilbr, sau Focurile intefite de vinturi." N-au moarte mai grea, ca sa spun astfel, corabierii inghititi de va-' lunle Charyb-dei-w sau cei ce strit sfi<,iati, precum se spune, de clinir Scyllei. 59. Alungi din putraul lor avut pe v'dcinii tai, din locuinte si dm tihha.Ior, pe cei mai apropiati ai tai. Vreisa aiungi, - precum este sens'-', _ tu singur stapln pe tot pamintiil? Numai aceasta n-o vei putea face. Oricite imuturi vei lua in stapinire, in oricite vei navali, intotdeauna vei gasi un : vecin, Priveste, te rog, la aitii, care, vrei nu vrei. iti dau de gindit. Priveste. la altii pe care, vrei nu vrei,' 11 adimri chiar tu. Sint in demnitatj mai xnalte decit aljii' si la. fel pnn onoruri, sint mai mari in putere si mai mici in umilmja. 'stfi desigur tu msutj, catre care vorbim, stii de cine vorbim si de ase- menea de cine ne plingem acum; trebuie sa-1 cunosti pe eel pe care-1 cinstim cu aceastS lauda. 60. Si, o, de-ar fi multi care sa merite" lauda ! BunStatea cei or mai multi ar aduce fericirea tuturor. Dar haide poate ca tu nu vrei sa fii laudat • de ce, ma rog, vrei sa fii acuZat? Ue ce nu-fe este nimic mai drag ca nedreptatea, de ce nu tie nimic mai placut ca lacomia, nimic mai scump ca jaful? De ce nu soco- Wh n ™ ie T! Preti ° S dec " ticalosia, de ce nimic . mai de lauda aecit rapu-ea? fcwata chiar de la un pagan care este bunul eel ade- _. ' < la diavolul si la spectacolele lui si prin aceasta trebuie sa recunosti ca in timp ce te duci la spectacole, te intorci cu stiinta si de buna voie la diavolul. Ai renuntat. in acelasi timp si la unul ?i la celalalt si ai spus ca si unul si celalalt una sint. Daca te-ai intors la unul, ai revenit la amiu- doua. Renunt ai spus, ia diavolul, la sprijinitorii lui, la spectacole 1?. I Petri! 2. 21. 18. Luca «. 25, 21. 76-J «At*IAftfrs $i la lucranle lui. Si ce-ai facut dupa aceea? Cred, spui, In Dum- nezeu Tatal atotputemic 51 in lisus Hristos. Fiul Luf. 33. Deei in pri- mult rind se renunta | a diavolul ca sS se creada in Dumnezeu,' fiindca acela care nu renunta la diavolul nu crede in Dumnezeu si de aceea cine se intoarce la diavolul Si paraseste pe Dumnezeu. Diavolul este Insa in spectacoie si in sprijinitorii lui si prin aceasta, cind n* in- toarcem la spectacolele diavolului, parasim credinta in Hristos Tn fclul acesta se dezleaga toate juramintele marturiei de credinta si tot re urmeaza marturiei de credinta se destrama 51 se soulbera. 34. Cfici nu inai sta in pidoare nimic din ce urmeaza, daca s-a darimat partea de temelie. Spune, asadar, tu, creatine, cum crezi ca vei pastra cele urmatoare marturiei de credits, daca ai pierdut pe cele de la ince- put ? Membrele fara cap nu pot face nimic si toate privesc catre In- ceputul lor. Daca au pierit aceslea toate se due la fund ,- fara rada- cina celelalte parti sau nu mai exists, sau, daca exista, nu pot irai fiindca nimic nu se mentfne fara cap. Astfel, daca i se pare cuiva usoara enma spectacoleior, sa se uite la toate astea pe care ie-am spus si va vedea ca in spectacoie nu este placere, ci moarte. Ce este ajtceva decit moarte faptul de a fi pierdut inceputul vietii ? Cind se damns temelia marturiei de credinta, viata insasi este sugrumata. VII 35. Dar trebuie sa ne inioarcem iarasi la ceea ce am spus de multe ori : ce exista asemanator la barbari ? Unde slnt ia ei jocuri de circ, unde teatre, unde nelegiuirea feluritelor impurity morale, care constituie pieirea nadejdii si a mintuirii noastre ? Chiar daca s-ar folosi si ei, ca pagini, de ele, totusi ratacirea lor ar fi mai putin vmovata de lipsa de respect fa{a de Dumnezeu, fiindca, desi privirea ar pata constiinta. totusi n-ar constitui o Incalcare a juramintului. Jb. Dar noi ce putem raspunde in favoarea noastra ? Pastram si danmam marturia de credinta, deopotriva marturisim si tagaduim darul mintuirii, $i prin aceasta unde este crestinitatea noastra, daca pnmim juramintul mintuirii numai pentru ca dupa aceea sa pacatuim pnntr-o si mai mare crima a tradarii ? Noi punem jocurile mai presus de Bxsenca, noi dispretuim altarele si cinstim teatrele, iubim in fine total, cultivam total, numai Dumnezeu ne este de mic pret fata cu toate celelalte. 37. In afara de allele care dovedesc aceasta, o arata cmar faptele despre care vorbesc mai departe. DacS se intimpla vreodata, si se Inttmpla adesea, ca in aceeasi zj sa aiba loc o sar- Datoare b 1S ericeasca si jocuri publice, intreb pe constiinta tuturor, care loc cuprinde mai multi crestini ■. sala ieatrului, sau interiorul DESFMEIWJViEHMAREA LUI BUMNEZEU caseirtaj Dumnezeu ; merg mai multi la templu sau la teat.ru , iubesc ei mai mult spusele evangheliilor sau pe ale actoriior r euvintele vietii sau euvintele mortii ; euvintele lui Hristos, sau euvintele unei paiaie ? 38. Nu exista nici o indoiaia ca iubim mai mult ceea ce punem mai presus de celelalte. Caci in orice zi de petreceri pagine, oricare ar fi sarbStorile Bisericii, nu numai ca nu vin la bisericS aceia care- si zic crestini, dar chiar cei care intimplator au venit fara" s3 stie ca au loc jocuri, daca aud de ele cind se gasesc in biserica, paras esc biserica. Se dispretuieste templul lui Dumnezeu, ca sa se dea fuga la teatru ; se goteste biserica si se umple circul. L3sam pe Hristos in altar ca sa ne branim ochii cu scene foarte imorale, care ne indeamna la adulter prin faptul ca asistam la piese imorale. Si de aceea cu foarte mare dreptate Dumnezeu ne spune : «Din cauzct spurcaciunii voastxc aU fost pedepsifi cu nim/c/rea». $i mai departe zice : «Vor ft nimicite aceste allaie ale rlsului». VIII 39. Dar, evident, se poate raspunde cS acestea nu se petrec in toate orasele romane. Este adevarat ; eu adaug cM nu se petrec acum acolo unde intotdeauna s-au petrecut inainte. Nu se mai intimpla aceasta in cetatea Moguntiacum ™, fiindca a fost darimata si nimicitS. Nu se intimpla la Agrippina, fiindca este plina de dusmani. Nu se intimpla in frumosul oras Treveri, pentru ca de patru ori a fost transformat in ruine. Nu se intimpla, in sfirsit, in cele mai mulie orase ale Galliilor si ale Hispaniilor. 40. §i de aceea vai de noi si de nedreptatile noastre, vai de noi si de necuratiile noastre! Care este nadejdea multimilor crestine in fata lui Dumnezeu, daca aceste rautati nu exista in orasele romane numai de cind au inceput sa fie sub stSpinirea barbarilor ? Prin aceasta stricaciunea si necuratia sint pentru romani oarecum in fratie, ca si mintea si natura, fiindcS viciile sint mai ales acolo unde sint romani. 41. Dar poate sa fie grava si nedreapta aceasta plingere, Este grava, desigut, dacS este neintemeiata. Dar cum — zici — sa fie intemeiata, de vreme ce aceste vicii despre care am vorbit au loc acum in putine orase? Cele mai multe nu sint pState de aceste stricaciuni, fiindcS, de$i sint locail si salase ale ratacirii vechi, totusi acum in nici un chip nu se mai petrec in ele cele ce s-au petrecut inainte. 42. Trebuie asadar sa 19. Moguntiacum, oras Jn provincia romanft Germans Su P« n p5- a " ^fJJS.JjJ GermanLa. Agrippina (Colonla). ora? mtemeiat de romani 111 sec I d.Hr In ^""Jt Ger mania Inferior. . azi Koln, de asemenea In Gefmama. Treven. ora^ In Gallia de tiord numita Belgica, azi Trier in Germania. " ' ' '' ' ' -• / '"'- ■''■■: S*fe%WttlS cercetam si una *i alia, adicS de ce acestea sint * acuta locuri si gazde pentru jocuri tf d e ce jocurile au incetat a M exSo aceea sint locuri si ctodiri pentru ticalo.ii, pentru ca acolo a B a ™t loc mai inainte toate cele necurate, Acum insa locuri J\! n-au te. fiindca „u to permit lipsurile 5 i v^gil Temil V a S loc. Si de aceea din stricaciune se organizau inainte, faTacum din necesxtate nu se mai organizeaza. 43. Caci acum datoriile fiscTle si marele def.cit al finantelor romane nu ingaduie s* se faca oretltin dem cheltu.eh irosite in iucruri de nimic. Pot sa piara ele c t de multe p sa se arunce la gunoi, ca sa Z ic asa, totutf nu pot pier! atitea fundcS nu sint atit de mult, care sa piara. Fata cu setea noastra de placed *i de pofte necurate, am dori, de bJLTamTlt 44 ; Faptele dovedesc crt am vrea sa cheltuim, daca am fi boaati s, in stare .nfloritoare, de vreme ce fiind sSraci cheltuim a" t Acelta este josmcia ,1 rusinea obiceiurilor de acum, cS de 5 i d i D Tcauza viau lui slntem impmsi 51 mai mult la pieire. Nu ne putem asadar amagi cu ceva din acest punct de vedere, sa zicem nn ' Tmli »-» Parte a lunm romane sS devin , pusti6tatei ^.^ § . ^^ IX odatf £ ' ?- Y " aVUt l0C aCeSt6a numai faa tote si de ar inceta odata sa aiba loc aceasta stricaciune romana,- poate, cum es e scris «. : .odupleca Dumnezeu pentru pacatele noa tL Da r 2 ne purim in n» un fcl prin care Sa . T ci bun&v ™ ne >»*"» CeV 61616 ^ Sn9r " madim p3Cate PeSte P^lte tor : u p, ce " o rte mare parte din noi a ptorit. facem in a» a fel , incSt sS pierim emefnnl 116 ' ^ "* ^ ^ altUl eSte Ucis ^ el *» *u S e l!l 5a " U arda $1 eI cu cas5 ™ ^t ? Noi nu numai ca am vazut P e 20. Ierem. 44, 21. DEsyawi ^gsryifcajr*|p5A lui • dumnkztd 285 vecinit nostri arzind. dar noi insine am ars prin cea mai mare parte a corpurilor noastre. O, neiegiuire, mare este raul acesta ! Am ars, am ars $i totusi nu ne temem de flScarile in care am ars. 48. DacS nu se petrec pretutindeni cele ce s-au petrecut inainte, aceasta este datorita lipsurilor, nu conduitei noastre. Pot dovedi usor ceea ce spun. Da-le oamenilor starea timpuxilor de mai inainte si vor apSrea in- data pretutindeni cele ce au fost inainte. Ba mai mult : cit despre dorinfele oamenilor, chiar daca intr-un sens ele nu mai sint pretu- tindeni, in alt sens sint totusi pretutindeni, fiindca pretutindeni poporul roman ar vrea ca ele sa existe. De indata ce numai de nevoie omul nu savirseste cele rele, el este condamnat pentru gindurile sale rele, pe care nu le poate irifaptui. 49. Potrivit cuvintului Dom- nului nostru, precum am spus, «Cine s-a uitat la o femeie poitihd'O este vinovat de adulter s&vlrsit In inima sa» 2i , putem fntelege ca sintem condamna|i si atunci clnd de nevoie nu s3vir$im' fapte Write, fiindca ne este cu voia sa le savirsim. Si ce zic en; void? Aprdape toti, cind pot, sai'irsesc acestea. Locuitorii oricarei ceta^i, cindvin la Ravenna n ori la Roma, gasesc o parte din multimea romanS in circ, iar o parte din poporul Ravennei la teatru. $t nimeni nu poate fi fara nici o vina daca lipseste din acele locuri. Toti sint egali in ticalosie, pentru ca toti vor sa fie partasi la ticSlosie. Pe deasupra ne mai si amagim, afirmam ca avem o purtare buna, daca ne ducem rar unde riu ne este Ingaduit. 50. En afirm insa ceva mai mult : nu numai c3 acum nu se mai dau reprezentatii imorale ca mai inainte, dar cele ce se dau sint cu mult mai vinovate ca inainte. Caci inainte starea lumii romane era infloritoare, hambarele erau nelncSpatoare fata cu atita bel?ug public, cetatenii tuturor ora'selor huzureau" in bogafie si placeri, autoritatea religioasa cu greu putea sS. dtirigue bunele moravuri intr-q atit de mare prosperitate. 51. Se gfiseau si atunci in cele mai multe locuri savirsitori de fapte imorale, dar toate erau cu prisosinta si nu lipsea nimic. Nimeni nu se gindea la CheltUie- lile statului, nimeni nu se gindea la ristpS, fiindca nu ste : siintea cheltuiala. intr-un fel insusi statul se Jntreba unde pierde, daca vepi- turile sint asa de mari. De aceea acumulaiea de bogatii, care depS§eau cu mult necesitatile, ducea la cheltuie'H de prisos, pe Iucruri de riimic. 52. Acum insS care este situatia ? Ni s-au dus averile, ni s-au dus mijloacele timpurilor de altadata. Am ajuns sSraci si totusi nn in- cetam cu usurStatea. Cind fiilor risipitori le-a venit Scbracia, cind 8u 21. Mat. 5, 28. 22. Havena, ora? Jn aordul Italiei, aproape de Marea AdriaticS, sub Imp&rattil Honorius (395—423) a fost capitals Iroperiului Toman de Apus. 28ft SALVIANUS incetat sa mai fie bogatf, ei s-au gindit s£ punfi . capMt ratacirilor • numa: noi sirxtem un nou soi cle copii pierdutf, carora avutiile It s,au dus, dar stricaciunea le este aceeasi. Pina Intr-aUt noi nu avem ca alti oameni, in momeli din afara pricinile de stricaciune. ci in inimile noastre, si pin* intr-atit ne suit de mtinate cugeteie, incit ne stra- duim ,nu sa ne indreptam datorita lipsei de posibiliWti, ci sa pacatuim datorita dragostei de lucruri reie. X 53. Am aratat destul pina acum cit de mari sint viciile romanilor, de care neamurile barbare nu s!„t intinate , totu 5 i, voi mai adauga 5 i a tele pe care nu le-am spus. fnainte insa de a i e spune. atrag atentia sa nu i se para cuiva ca necinstirea lui Dumnezeu nu este o vina prea grava. Daca nu-i e permis cui va sa defaimeze pe un Uifaat dishns si CU demnitati inalte, daca cineva a defaimat, prin hotSrirea legu este socotit vinovat si condamnat pe bun drept ca defaimator. cu cit este mai demn de pedeapsa cei ce se face vinovat de mjurii impotriva lui Dumnezeu ? Intotdeauna vina celui ce savir- ?este o nedreptate creste in raport cu demnitatea celui ce o suporta, si cu cit este mai Insemnata persoana celui ce suferi o ocara cu atit max mare trebuie sa fie vinovatia celui ce i-o adreseaza. 54 De ab a L a ;.- P t r rT- Citim ^ lege23 ' CWar Cei Ce P ar a fi ■"** «5oare sever Trh PnV - a f PO r Qdl0r ■*** aU f ° St **"* ***** *»«* sever. Trebuie sa intelegem ca nimic privitor la Dumnezeu nu trebuie dacr a lr rt U5Urint3 ' ^^ * ° Vin3 Care P are mica dev * e "«re daca este o injune adusa lui Dumnezeu. Acel Uza » ievit al lui ?ZTrZ B \ ^ . 9 SSVlr?it im P° triva P°™ncii ceresti prin faptu] ca a Incercat sS spnjine chivotul Domnului ca sa nu Se rastoarne ? Legea n Prevedea mmic In aceasta privinta. §i totusi, indata ce a pus z f! xr? ne ivotui §i - a dat duhui - nu fiindca - p e rft ** p-w. insasi t£Z * nepermis ' Sau ^Potriva datoriei, ci prin datorie 1 n^ nVa t0rie1 ' fiindca a fOSt ln *•" Poruncilor. 55. Un om din multimea israelita* fiindca adunase ]emne £fi z{ua sabatului( mai h inT!' " ^^f 3 din P ° rUnca * judecata lui Dumnezeu, Cei L^/, mai f mi !° S Judeca ^' <*« « fi dorit, far* indoiala mai WrnH rt! , Cmte dt Sa_1 UCid5 ' dac " judecata miiei n ~ a ' R *»t mrmta de judecata asprimii. Caci a pierii un singur nebagator de eama, ca Sa g u piara mul|i dupa aceea din cauza nebagarii de seama. 23. Ie?. 31 ; Numerii 20. 24. U Regj 6. 25. Numerii IS, 32. *'. --?) r9- 1*"?*? iJStl'^'p: ■ .' DESPMEVG^VEftifAHkA : JUUI DUMNEZEU 287 Dar ce sa> spun despre f iecare ? 56. Tot neamul evreiior2« r pe clnd trecea prin desert, fiindca a dorit mincaruri obisouite din came, si -a pierdut o parte din popor. Nu le fusese interzisa aceasta dorinta, dar Dumnezeu a voit, dupa parerea mea, sa introduca in prevederile; iegii pedepsirea dorantelor de razviatire, pentru ca tot poporul, de buna seama, sa Inteleaga cit trebuie sa se fereasca de cele pe care Dumnezeu le opreste prin Scripturile ceresti, de vreme ce-L suparau chiar cele ingaduite si pe care nu le oprise prin lege. 57. Acelasi popor - 7 s-a pltns ca e supus la munci si din cauza aceasta a fost lovit de pedepsele ceresti, nu pentru ca nu-i e ingaduit unui muncitor sa se plinga, ci fiindca plinsul a fost nedrept, acuztnd oarecum- pe- Dumnezeu cS i-a pus la o munca prea grea. De aci se cuviiie sS intelegem cit trebuie sa-I placa lui Dumnezeu acela care se bucurS de fericirea lucrurilor placute, cind nu e permis a ne plinge de cele care par neplacute. XI 58. Poate ca se intreaba cineva : unde due toate acestea ? "Unde, fara indoiala, daca nu sa atraga atentia ca nu trebuie socotit usor nici un pacat prin care este necinstit Dumnezeu. Vorbim despre jocurile publicc, batjocuri ale nadejdilor noastre, de buna seama,. batjocuri ale vie|ii noastre. Cind ne distram in teatre si in circuri pierim, potrivit celor spuse de cuvintul sfint : «Ne.bunul sdvirseste nelegluire prin ris» M . Astfel si noi, cind ridem la spectacole rusinoase si injositoare savirsim faradelegi, si nu mici faradelegi, ci din cele mai demne de pedeapsa, fiindca vedem lucruri aparent marunte, dar care in realitate sint foarte primejdioase. 59. De vreme ce sint. dona pScate de moarte, adica daca omul sau se nimiceste pe sine sau 11 supara pe Dumnezeu, la jocurile publice se savirsesc ambele pacate j caci acolo prin tic&losiile criminale se pierde vesnica mtntuire a poporului crestin si prin superstitiile profanatoare este atacata mare- tia divina. 60. Fara indoialS cS-L supara pe Dumnezeu djsti;actjiia organizate in cinstea idolilor. Sint cinstiti Si adora^i Minerva 2 ? in gimnazii, Venus in teatre, Neptun in circuri, Marte in arene, Mercur in palestre §i de aceea In raport cu cei adorati, cultul este o super- stitie. Toate mirsaviile se vad In teatre, toate desfrinarile in palestre,. toate necumpatarile In circuri, toata nebunia in locurile de spectacoL 26. Numerii 11. 4. 27. Ie*. 10. 28. Wide 10, 23. 29. Minerva, Venus, Neptun. Marte, Mercur tncft-^i aveau — precum se vede — adoratorl pe tiaapul liii Salvianus. 288 SAIiVlAWUS 61 Acolo este nerusinarea, acolo destrabalarea, acolo nestSp&irea acolo nesanatatea morala. Pretutindeni troneazg demonnl, prin orice loe de distracfie slot felurite chipuri ale demomlor. Ei prezideaza hi sSlase dedicate cultului lor. Si de aceea in spectacole de acest fel exista nu numai f spite, nu numai vicii. Este un sacrilegiu present crestmuim la aceasta superstitie, fiindca ia astfel parte desfatindu-se la cultul celor sarbatoriti prin spectacole. 62. Si acest lueru, giav mtotdeauna, devine si mai grav si chiar criminal atunci cind se savir- seste in afara felului obisnuit de viatS, adica in bucurii sau necazuri fnndca Dumnezeu trebuie cu atit mai mult impacat in imprejurari grele si cu atit mai putin suparat in cele prospere : trebuie impacat cind Se supara si nu trebuie ofensat cind ne este binevoitor. Infrfn- gerile ne vin din supararea lui Dumnezeu, iar victoriile, din dragostea Lui. 63. Noi insa toate le facem dimpotrivS. Ma Intrebi : cum ? lata cum. Mai intli, daca uneori Dumnezeu, Snduplecat de insasi mila 5a (fnndca noi niciodata nu traim in asa fel, fncit sa meritSm a-I cere ceva), daca- uneori, cum am spus, induplecat de Sine Insusi ne da zile hmstite si prospere, pacea si abundenfa crescind pentru toti mai presus de dorintele lor, ne strica atit de mult belsugul zileIor : bune, ne Intuneca atit de mult necinstea faptelor urite de tot fetal incit uitam cu desavirsire si de Dumnezeu si de noi insine. 64, Apos- total spune ca tot rodul pacii date de Dumnezeu constS in aceea, «ca sn ducem o vmfa lini 9 tita si tihnita, In toata cucernicia si cinsiea**), dar noi ne folosim de vremurile bune, date de' Dumnezeu, numai ca sa trSim in petreceri si betie, in ticalosii si jafuri, in toata f&radelegea Si necinstea. Ca si cum binefacerea pacii date ar constitui un drept la desfnnare, ca si cum pentru aceea am primi de la Dumnezeu ragazunle vietii linistite, pentru ca sa pacatuim si mai slobod si mai tara teamS. 65. Asa devenim nedemn.i de darurile ceresti, fiindca nu ne folosim in mod demn de binefacerile lui Dumnezeu 5 i facem din darurile primite prilei numai pentru vicii. Asa se face ca insSsi pacea este contra noastrS, fiindca o folosim ran si nu trebuie sa pnmim ceva pentru a deveni si mai rai. Cine ar putea crede aceasta ? ^cnimbam firea lucrurilor prin strimbatatOe noastre si cele pe care Dumnezeu, din darul milei Sale, le-a facut bune, noi ni le facem rele prm purtSri imorale. XII in^. 66 ; ? ei , Ce Slntem Stricati de Im P T ejurari fericite poate ca sinter* reptatl de ce le nefericite, si p e C ei pe care o pace IndelungatS i~a 30. 1 Tim. 2, 2. 55^*R««S7VlSHtaaCA IvUX OVMKEZKl] facnt deMriuap;, poate ca zilele de urgie ii fac stctpiniti. Dar popoa- rele cSrdr cetati, care in situatii prospere au fost far a rusine, in cele vitrege, au inceput sS fie ■■" cuceraice ? Ce petreceri, care luasera proporpi in liniste si abundenta, au incetat macar in timpul jefuirilor dusmane? 67. Italia a fost prSdata in atiiea navaiiri •, a incetat si imoralitatea italicilor ? Orasul Roma a fost asediat si cur:erit ; romanii n-au mai lost dupa" aceea hulitori si furiosi ? Galiile au fost cotropite de neamuri barbare ; in privinta naravurilor urite rautatile galilor nu sint aceleasi ca Inainte? Populatji vandalise au trecut pe teritoriul Hispaniei j s-a schimbat numai soarta hispanilor nu li s-a schimbat si stricaciunea. 68. in stirsit, ca sS nu rSminS vfeo parte a lumii necuprinsa de primejdii nimicitoare, razboaieie 'aa inceput sa treaca marile. Au fost devastate orase, Sardinia si Sicilia au fost cucerite §i ruinate prin biruri, talndu~li-se oarecum vinele viefii, a fost ocupata Africa insasi, care este intr-un fel sufletul statii- lui roman. Dar care a fost reziiitatui ? Prin ' pStrunderea neamurHor barbaxe acolo a incetat oare depravarea din cauza fricii ? Sau, preenm unii dintre sclavii cei mai rai pinS la urma de obicei se indreaptS, groaza a adus macar stapinire si invatStura de minte ? 69. Cine poate sa-si dea seama de masu.ra acestiii rau ? Armele popoarelor barbare rasunau la zidurile Cirtei 51 %\ ale Carthaginei, iar cre^tinii cartaginezi se destrabalau in circuri si in teatre. Unii erau injunghiati in afara zidurilor, alpli se depravau inauntru. O parte din populate era afara, robita de dusmani, iar o altS parte In interior, robita de patimi. 70. Nil stiu a cui soarta a fost mai rea. Cei de afara erau robi cu trupul, iar cei dinauntru, cu sufletul, si din cele douS rele nimicitoare, — gin- desc eu — , pentru un crestin este mai usor sa supprte robia trupului decit robia sufletului, dupa cum Invata insusi Mintuitorul in Exan- ghelie cS este cu mult mai grea moaitea sufletelor decit a trupnriior, San credem cumva ca n-a fost rob cu sufletul acel popor cue Be veselea atunci cind ai s£i erau in robie ? Nn era un rob cu Inima si cu simtirea acela care ridea cind ai sai erau in chinuri, care ttu fn- telegea ca in sugrumarea albr sai este sugrumat si el, care Qtt SC gindea cS in moartea alor sai moare si el? 71. FreamSt de'Jtlp'te'ieri — ca sa zic asa — in afara zidurilor, si de locuri inauntrul ziduriipr, se amesteca vocea celor care muxeau cu vocea celdr ce se distrau, si abia se puteau deosebi vaietele celor" ce cadeau in razboi, . d^ In provincia Africa, la yest.de Cartaginfl, . provincte. pe. isera tntr-un reqat al lor. 31. Cirta, oras in inuvuitm ttiuL-o, u± vandalii o translormasera tntr-un regat al lor. 15 — Bwthlus 51 Salvlanus care 290 SAX, VIA*) IIS strigatele poporului care aplauda in circ. $i pe citid se petreceau toate acestea, ce altceva facea un asemenea popor decit ca, desi. Dumnezeu nu voia s3-l piarda, s& ceara totusi el insusi sa piara" ? XIII 72. Dar ce \orbesc eu despre cei de departs, tare se giisesc ca-ntr-o aita iuine, cind sliu ca §i pe paminlul stramosesc si hi ceta- pUe galicane aproape toti barbafii ceva inai deosebt^i au fost rai prin propriile ior pacate? Am vazut eu insumi (la Treveri) oameni la ei acolo nobili si cu demnilapl inalte, care, desi jefuiti si pradatip aa fost totusi ruinapl mai putin de avutul lor, decit de viafa lor deca- dents. Desi le ramasese ceva din mijloacele materiale, cu toate nSvS- lirile si jafurile, totusi n-au InvStat nimic din cele prin care au trecut. Pina intr-atit erau raai rai dusmani fata de ei insist, decit erau dusmanii din afarS, ca oricit erau ruinati de catre barbari, se ruinau si mai mult ei insisi. 73. Este dureros sa spun ca am vazut batririi respectabili, crestini inaintati in virsta robind gurii §i trin- daviei, in vrame ce propria lor cetate era aproape de pieire. Ce trebuie invinuit aici mai intii ? C3 sint respectafi, sau ca sint b8- trini, sau ca" sint crestini, sau ca sint In pericol ? Cine ar crede ca se putea face aceasta odinioara fie de catre b&trini in lipsa de griji, fie de catre copii in primejdie, fie de catre crestini ? 74. Se ISfSiau J a ospete uitind de onoare, uitind de virsta, uitind de profesiune, uitind de numele lor, fruntasi ai cetapM imbuibatj de mincare, bu- hiiiti de bautura, turba[i de strigate, nebuni de petrecere, neavind nimic mai putin decit sim'tirea de sine, ba, mai mult, fimdca aproape inereu erau asa, neavind nimic mai mult decit simtirea de sine, Dar desi asa stateau lucrurile, este cu mult mai mult ceea ce am sa spun. Distrugerea cetajilor n-a pus capSt acestei perditii, 75. De patru ori a fost cucerit eel mai bogat oras al galilor 33 . Am aratat despre care este vorba. Ar fi trebuit sa-i fie de ajuns prima ocupare pen.tr u in- dreptare, intrucit innoirea pacatelor nu-i innoise caderea. Dar de ce sa vorbesc mai mult? 76. Este de necrezut ceea ce spun. Statornicia nenorociriior acolo a fost sporire a faradelegilor acolo. Caci precum a eel balaur y: \ despre care vorbesc povestile, cind .era ucis invia cu mai multe capete, la lei si in eel mai stralucit oia$ al galilor nele- giuirile se Inmulteau, prin insesi loviturile pe care le suferea, incit socoteai ca pedeapsa nelegiuirilor insesi era oarecum mama viciilor. Si ce sa mai spun ? S-a ajuns la acea inmultire a relelor care cres- 32. Cel mai bogat oras al galilor ; Treveri. 33. Hidra din Lerna j a fost ucisa de Hercule. DEaPRJf'^KVBaitABKA U carc '«<#- caci vefi ir 7. Dar poate, fiindta am vorbit foarte mult despre jocuri s i deanre >T::i e ^;zT oles v" sintera mai m Zl ^ ****** JUdeCala ,Ui °«™«~. toto* barbaXr ^7 "*? ^ b ° n * P&rte din dre » tuI nos *™ * a dat-o c ne w ™ m - daCa Paie S nU " f ° St da * P" n ^udecata ceea ^aTbuna ! 2 ^™** ™ ^ «» stapinire partea aproape cea une ; Tt socottJ Ct,V3 * n lt>ate GaIHIe ' precum "' «* - e PlSl ? ^' ^Portant decit productivity , cea mai S LTulrZ 9 r ? l raai deSf§tatoare - ^ mt«m acoio aproape ^r^!_ gm " ea est6 P hna d « vii, de pajisti infloritoare si de deosebite 1. Luca 6, 25. PopuJ 125K' K?ve«pL^S? d (In S? u » tmI « ^ sud-v es t ui Galliei. Novem- P^ntru ca era locuit cte niST??|SS galllce " SUd " vestul Aq«Uani ei , numit astfel ■S' ; cultori, acoperitS de pomi, de dumbrSvi racoritoare, de izvoare curga- toare, strabStuta de riuri si ImpodobitS de holde, Incit pe drept pose^ sorii si mai marii acelui pamint par a stapini nu o tarS. ci gradina raiului. 9. $i dupa toate astea ? Ar fi trebuit sa-I fie recunoscatori lui Dumrtezeu cei pe care Dumnezeu i-a imboyatit in mod deosebit cu cea mai buna parte a binefacerilor Lui. Ce este mai drept si mai vrednic decit ca aceia care se parea ca in chip special sint placuti .ui Dumnezeu sa-si arate si ei dragostea de Dumnezeu prin reMgie si cult, mai ales ca Dumnezeu nu ne cere nimic greu gi impovarator. Nu ne cheama la plug sau la sapa, nici la facut gropi pentru a pune vi(a -de-vie, nu cere servilor SSi muncile pe care le cerem noi de la ai nostri. 10. Ce spune E5 ? «Vemtf la Mine totf cei osteniU si impo* vdrafi si Eu va voi odihni. Luafi jugul Meu asupra voastra si lnv$a# de Ja Mine ca sint blind si smerit cu inittia, si vefi gasi odihna SWHe- feior voastte; cdci jugul Meu este placut si poi'ara Mea #l« usoara* 3 . Prin urmare nu ne cheama la munca, ci la odihnas Ce -cere de la noi, ce poruncegte sS aiba de la noi altceva decSt credintS, nevinovfitie, umilinta, cumpStare, dragoste, sfintenie? Toate acestea nu ne impovareaza, ci ne onoreaza. 11. Si nu numai aceasta, dar de aceea ne impodobeste viafa prezenta, pentru ca sa ne-o poata impodobi §i mai mult pe cea viitoare. O bunul, o iubitorul, o nepre- tuitul Domn al milei ! Pentru aceasta ne-a dat In present binefacerile religiei, pentru ca sa fie rasplatite binefacerile pe care ni le da in prezent. La fel erau datori sa fie, fara indoiala, toti aquitanii si, precum am spus, in mod deosebit la fel, fiindca posedau in mod deo- sebit binefacerile lui Dumnezeu. 12. $i ce s-a intlmplat dupa toate acestea? Ce a trebuit sa urmeze? Ce altceva, daca nu toate cele ce n-ar fi trebuit s8 fie ? In toate Galiiie au f ost cei dintii in bogStii ca si In vicii. Nicaieri piacere mai condamnabilS, nicSieri viatS mai josnica. nicaieri purtare mai stricata. Aceasta multumire 1-au adus Domnului pentru darurile lui sfinte -, in masura in care El H atrasese la Sine prin binefacerile Lui.. in aceeasi masura s-au muncit sa-L supere prin nelegiuirile lor. Ill 13. Sau sint mai degraba mincinoase si rauvoitoare decit ad*- vaxate cele pe care le-am spus ? Nu ma voi folosi de acel procedeu de dovedire de care se folosesc altii in procese, sa aduc adica pentru a proba cele afirmate martori sau pu^ini, sau straini, sau mai pu#i? obisnuiU- li vom interoga pe ei insisi, care au savlrsit acestea. Daca 3. Mat. 11, 28. 300. SALVIAKUS ei vor taflSdui spusele mele slnt neadevarate. Dar ei lata ca mar- tunsesc » mca, ceea ce este mai grav, marturisesc fara sS arate vreo remuscare prin marturia lor. H au aceea*i tfnuta cind martu- risesc , pe care au avut-o clnd au savirsit nelegiuirile. Cum nu ie-a fost atuna rusme sa le savlr 9 easca, a 5 a nu se caiesc acum ca le-au sav.r 5 it. 14. Totu 5 i, lastndu-i Ja o parte P e foarte putfnii barba t i cuv 10?1 ?1 deosebiti care, cum spune unul dintre ei, «>i-au rascumparat nelegminle fmprastimdu- ? i banii», lasindu-i - z ic - la o parte ne aceia, vorbesc despre acedia, despre care cred ca au fost vinovati de crime mai mici in acel g„noi de vicii. atunci intr-un fel genera care au mental sa fie mdreptatf de o divinitate. Caci nu supara cu total pe Dumnezeu eel ce cauta indreptarea. Ce sa mai spun ? Cred c§ acesta si in sSvIrsirea greselii s . a gindit la Durrmezeu, de la care a putut obtine sa nu greseasca mai mult. 15. Dar ceilalti, cei mai ^lj\ mai V ^ W ' Sim apr0ape la feI ** : «to«^l tuturor este aproape o singura prapastie, viata tuturor este aproape o sinqura casa de oleranta. Ce Sa spun despre casele de taleranJaV D^pa care smt acolo nu cunosc Indatoririle de sotfi si de aceea nu pateaza nu slnt Zn S* d " i9Ur Vin ° Vate de » 5catUl ne^tofiSl. dar ZTli outnTf" 9 aCl fflPtUl C3 eXlStS PUtlne CaSe d * toIe - nZll- ^ fr & "^ S ~ aU condamna t ™ aceste case la o viata- ""a tai bo^ aqUitani - fnSSl Care C6tate M fOSt Ca * - ^*™ nici si LLr g f, mai n ° bi2a P9rte a ei? Clne dintre ^ Per- nio si bogati n-a trait in mocirla imoralitatii ? Cine si-a respectat ndatonn e conjugal B a mai mult, sub raportul piacerllor "nova e ZllcZm*T? ******* --jnlcrtor J prin aceasta si-a ii nu na e ™" T- mU £ i e9Smintele P urita tii. Incit nici una in casa de sotie ? ,0Sltfi dedt ^ Cdre era Cea dintii in demnitatea IV le J«" ™ T~ ClneVa ^ 9lnde5te CS 1UCrUrUe nu stau chia ' O- cum i« arat era, ca au avut acoio sofiile dreptul lor de stapine ale case! iT^ST on T a 5i puterea de ***»«• Este -5ev«»tSS nu al^r? ^ ePtUl de StSpine In CaSa ' 5l a P roa P e " ic i « n *i* nu „ fo St micsorat dreptu] rfe sot . e< Dar no . ^ ne ^^^ ^^ «to puterea sopJlor, ci clt de stricata a fost purtarea barbatilor. De 7 v f ^ f DfCf PUt6rea de Stap£ne in cas5 ca ma ^ n-au avut-o dephna. f„ndca aceea care nu are neincalcat si deplin dreptul casa- tonei, nu-1 are pe deplin nici pe eel de stapInS in casa. Nu este ■DESPRE GVVERNAREA I.VI DUMNE2EU 301 cu mult deosebita de slujnice sofia al cSrei sot este barbatul slujrii- <:eior. 18. §i cine dintre aquitanii bogati n-a fost astfel ? Pe cine nu l'-au facut fie adulter, fie sot de drept preanerusinatele slujniee? . Prin acestea se arata ca\ daca nu vom face ceea ce ni se spune, zadarnic ne laudam cu numele de dieptcredinciosi. 49. Dar poate se va spune ca despre acestea s-a vorbit destul, 51 aici si mai inainte, §i ca nu e nevoie sa discutam mai mult despre judecata lui Dumnezeu, care este vesnica. Cum judeca Dumnezeu fie despre noi, fie despre goti si vandal i, dovedesc faptele : ei zilnic cresc, noi des- crestem, ei se ridica, noi ne coborim, ei fnflo-resc, noi ne uscam. Incit cu adevarat vine impotriva noastr& ceea ce spune cuvintul dumnezeiesc despre Saul si despre David : «David mergea inainte si se intarea mereu prin sine insusi, iar casa hii Saul in fiecare zi sld- bea» 20 . Drept este, cum spune prof etui, drept este Domnul si dreaptS judecata Lui. XII 50. Sintem judecaU de Dumnezeu astfel chiar prin judecata pre- zenta si de aceea a fost ajltat spre pieirea si rusinea noastra eel mai slab neam, care, strabatind tlnut dupa tinut, treclnd din oras in oras, a devastat totul. Mai tntti de pe pSmintul patriei noastre s-a revarsat in Germania de dincoaee 21 , dupa nume barbara, dupa st5- pinire romana. Dupa pieirea acesteia, pirjolul a cuprins regiunea belgilor, apoi avutiile aquitanilor desfrinati si dupa aceea trupul Ga- liei in intregime. dar cite putm, pentru ca, in timp ce o parte era lovitS de dezastru, alta parte sa se indiepte prin exemplul celeilalte, 51, Unde exista insS Indreptare la noi, sau ce parte a lumii romane desi cucerita se corecteaza ? «ro/i, — precum citim — au decdzut ?! totodata s-au idcut nelolositori» n . De aceea profetul striga la Dum- nezeu si zice: «I-ai lovit si nu i-a durut, i-ai sfdtimai si an reiuzat sa primeascd invatatura, si-au intdrii feteie lor ca piatra si n-au voit sd se intoaTcd» ' a . Faptele insesi arata cu adevarat cit cad aceste cu- vinte asupra noastra. 52. A fost devastate Galia ; dar s-a indreptat 18. lerem. 8, 8. 19. lerem. 7. 4. 20. II Regi 3, 1. 2\. Partea de la apus de Rin era staplnita de romani (Germania Inferior la rtord si Germania Superior la sad) $i Salvlanus o putea nnrat «de dincoace» (de Rin) In raport cu Marsilia, ora? En oare se gasea el. $i gennanii erati socotitf barbari, adica strSini, din afara imperiului roman. 22. Psalm 13, 3 j 52, 4. 23. lerem 5, 3. r ■- ■ -.' ■ -i.|-. v.^vn;-- ■-;--■■ - ■ - DES«*»..i3eS*eH*rARBA'LXII DUMNEZEU 309 Hispania, care-i era vecinS ? Nu pe nedrept. pentru r3 nu exista mci o teama, nici o corectie, hispanii au inceput sa arda in Hacanle m care arseserS galii. Cea mai mare nelegiuire 51 grozSvie, cum am spus mai sus, este faptul ca, desi au ars, ca sa zic asa, madularele oamenilor pScatosi, nu s-au curatit viciile celor ce pacatuiau^ 51 de aceea Dumnezeu a fost silit de crimele noastre sa raspindeasca urgia dusmana din loc in loc, din oras in oras, si. sS trimita peste mare neamuri puse in miscare aproape de ia margin! le pamintului, ca sS pedepseasca nelegiuirile afrilor 2i . 53. De ce ? Oare de ce nu putusera sa traiaScS intre hotarele Galiei populatiile aduse de pe pamintul lor stramosesc? Sau, daca n-au ramas in interionil Galiei, de cine puteau sa se teama" cele care, nelnvinse de noi pina in acel timp, au de- vastat totul? Dar poate ca in Galia se temeau. De ce in Hispania, unde arraatele noastre au fost invinse de acesti barbari, de ce S-at fi temut sa ramina si sa stea in Hispania, cind ajunseserS triumf^ tori si victoriosi, ei care se ridicaserS pina la acea culme a vitejiei, incit, indelung pregatiti prin razboaiele purtate, intelegeau ca for- tele statului roman nu se mai pot masura cu cele ale barbarilor? XIII 54. Asadar ar fi putut s^ traiasca acolo si nu se temeau. Fara indoiala insa ca acea mina din cer, care-i dusese Intr-acolo sa pe- depseasca ticalosiile hispanilor, ii impingea sa treacS marea pentru a devasta Africa. Ei insisi marturiseau ca nu e opera lor ceea ce fac, ca porunca divina ii indeamna la actiune. De acj se poate inte- lege cit de mari sint faptele noastre rele, de vreme ce barbarii sfnt siliti f^ra voia lor s3 ne devasteze si sa ne pedepseascS, potrivit acelor cuvinte pe care le spune regele asirienilor, devastators pa- mintului israelitic ; «Oare m-am suit idra voia Domnului pina in lo- cul acesia ? Mi-a spus Domnul : Suie-te In jinuruJ acesta si pus-ties- ie-J»». §i-n alt loc cuvintul stint glasuieste : «Acesfefl spune Dom- nul armatelor, Dumnezeul lai Israel : lata, Eu voi trimite $i voi In- sdrcina pe Nabochodonosor, re;ete Babylonuiui, servul Meu, s& vind si sd nimiceasca fara Egiptului»^. 55. De aci, putem Tecunoaste cS toate neamurile care sint culcate la pSmint ?i-au primit judecata lui Dumnezeu, fiindca de fapt, precum am amintit adesea, ele sint zdro- bite din cauza pacatelor. Deci ceea ce se petrece in acest sens nu trebuie atribuit lui Dumnezeu, ci pacatelor, fiindca de orice fapta" 24. AMI, Iocuitori ai partii din Africa in care se gasea ora?uI Cartagina. 25. Isaia 36, 10. 26. Ieremia 43, 10. 310 SAJ.VIANUS --- — •-' '■' ' 3jr ; este drept sS rSspundS fSptasul. Si ucigasul, cind este condamnat la moarte de JudecStor, este pedepsit pentru crima sa, si tilharul, cind este ars pe rug ca nelegiuit, isi ispSseste nelegiuirea sa. 56. De aceea faptul ca vandalii au trecut In Africa trebuie socotit ca o consecinta nu a severitatii divine, ci a nelegiuirii afrilor,- caci, inainte de a se indrepta Intr-acolo, aceia au fost rainati de grava si lunga ne- dreptate a acestora. Si de aceea trebuie s& intelegem ca datorita milei divine a fost aminata mult timp pedeapsa cuvenita, dar dato- rita crimelor si nelegiuirilor poporul eel pacatos pina la urmS a pri- mit ce a meritat. AfarS numai dacS credem ca afrii n-au meritat aceasta, cu toate c5 n-au fost altii cfitre care sa se scurga mai mult fn acelasi timp toate soiurile de necinste si necur8tie. 57. Ceilaltj oameni, desi slnt robiti de unele vicii, nu Slnt stap5nitj de altele? desi nu le lipseste betia, le lipseste rautatea, desi slnt afemeiati, nu slnt hrapSreti, pe multi adicS, desi ii acuza nestSplnirea trupurilor, ti recomandS simplitatea sufietelor. La toti afrii, In schimb, nu exista nimic din asemenea insusiri duble, adic& sS aibfi deopotrivS si cite o parte buna si cite una rea, fiindca la ei totul este rau. Pierzindu-si curStia firii naturale, si-au format din cauza viciilor intr-un fel o altS naturS. xrv 58. In afara de foarte putini servi ai iui Dumnezeu, teritorjul Africii n~a fost altceva decit o casa a viciilor, asemanStoare acelui vas de arama despre care vorbeste profetu! : «0, cetate a stngeM! Vas de aiamS ruginii, din care nu mai iese rw]ina, fiindca singele nu va iesi din eb> W. Precura vedem, comparS cetatea cu un vas de aramS, si nedreptatea cu sfngele, ca s& intelegem, de bun& seamS, c8 nedreptatea poporului este intr-o cetate la fel cu singele care clocoteste intr-un vas dp arama. Aceasta se aseamana.si cu ceea ce spune cuvintul sfint in cele ce urmeazS: «Toate casele iui rsrctef mi s-au facut un amestec de aramS, de tier, de staniu. si de plumb >, la mijloc se gdseste amestecat argintul. Pentru aceea sa spa! acestea. Asa ziee Domnul Dumnezeu ; pentm ca tofi v-aU ftfcuf un singut amestec vol sutia asupia voastrS si vd voi lopi In focul miniefo™- 59. Cuvintul sfint aminteste de foarte mare a deosebire dintre dife- rite Jeluri de metale. Dar cum se topesc in acelasi cuptor metale diferite? Se vede bine ca prin diversitatea metalelor este aratatS neaseinSnarea dintre oameni. Si de aceea chiar argintul, adica un m 27. Iezech. 24, 6. 28. Iezech. 22, 18. wix Mto mm fn acelasi foe, fiindca stricS- r% topaz, smaraM>». $i de asemenea: «Ji-ai umplut ezu^efe cuaaint M-af umplut camarile cu multimea bcga t nlor tale* » 60, Oare acttea toate'nu slnt de a 5 a natura, incit sa par* a h spus* soecial despre afri ? Unde sint tezaure mai man, unde este comer* Ti mare unde cam^i mai pline ? «Ti-ei umplut - -» " ——J tale cu multimea boggier tale». Eu spun s> ™J^?^££ Africa a fost attt de bogata, incit ml se pare ca pnn nt "^ r ^ mertului ei a umplut tezaurele lumii, nu numax pe ale _^. *<•£ a fost dupa aceasta? «S-n umflat inima ta - nc Jf^*J *T * stralucirea ta si din pricina pacatelor tale te-am aruncat la Pf"*** 61. Cum se P otrive ? te aceasta puteiii africane. sau cun^ MP»»*^ fost aruuacata armata aceasta- la P amint? Cum altfel, decit fiindca atunci cind si-a pierdut inaitimea vechii puteri a rSmas ■ ^.m f *& demnitatea cereasca. «?f voi scoate - «e »P«n« ^.^^7^ mfjiocui tau foe * acesta te va mistu^. Ce este ^ ^^ * aceasta? Din mijlocul nedreptatii lor a iesit focul P^m^c^ mistuit fericirea de mai inainte. «*f io^i - se spune de J^~ care le cunosc Intre neamxxri se vox inimfa pentm ttne»™. Nu so cotim ca II se cuvenea aceasta, decit daca ^^J^^fL can insemneaza jale a neamului omenesc vPierzarue a * vemf se spune - si nu vei mai exlsia in veci»». Se vede bine ca acolo "ate au ajuns la pierzanie. Numai de n-ar fi urmata pedeapsa pen- tru relele prezente, in continuare, de pedeapsa vesmca. XV 62. Dar poate ca nu rabda aceasta Dumnezeu, fatS de *£* milei Sale. Fata cu nelegiuirile noastre lucrurile stau *J%J**£ sa se para c § ar putea rabda. Ce blestema t ie n-a ^ f^^^t intotdeauna? Nu vorbesc despre toate. fiindca pe de o .P»«^J? prea man, iar pe de alU parte nu se pot sti si spune atitea. Vorbesc 29. Iezech. 28, II. 12. 30. Iezech. 2», 4. 31. Iezech. 28, 17. 32. Iezech. 28, 18. 33. lezeeii. 28, 19. 34. Iezech. 26, 19. ?■ r?wifr-'^vre ^*~T" ' : 312 SAiVIAJfUS DESPJ^..S^¥KRNAJBgA,-lA>I PI3MNEJgK» 313 mimai despre desfrinarile nerusinate si, ceea ce este mat grav, despre pfngSrirea lucrurilor sfinle. Tree cu vederea intr-urj fel pacatul la- comiei, viciu al intregului neam omenesc. Tree cu vederea neomenia zgirceniei, defect aproape al tuturor romanilor. Las la o parte si beiia, comuna nobililor si nenobiiilor, ca sj mindria si ingimfarea, pScate atit de obisnuite la bogati, incit acestora li se pare c3 pierd poate ceva din dreptul lor, daca si altii voiesc sa se arate ia fel. Hai S& tree, In sflrsit, si peste nelegiuirea inselaciunilor, minciunilor, juramintelor strimbe. Aceste rele. nu i-au lipsit vreodata nici unei cetati romane t 63. dar de ele au fost stapiniU in mod deosebit totf afrii. Caci precum in fundul unei corabii adinci se scurg toate mur- dariile, la fel in obiceiurile lor s-au adunat oarecum viciile din toatS lumea, Nu cunosc nici o ticalosie care sa nu fi existat din belsug acolo. de vreme ce chiar la neamurile pagine si salbatice, desi isi au pScatele lor proprii, nu este totusi la acestea totul vrednic de Western. 64. Neamul gotilor e viclean, dar cu rusine, al alanilor fara rusine, dar mai putin viclean, francii slnt mincraosi, dar primitori, saxonii slnt groaznic de cruzi, dar minunat de neprihaniU ; in sflrsit, toate neamurile au insusirile lor deosebite si bune si rele. In schimb, la afri nu stiu ce rau nu exista deopotrivS la totf. Daca trebuie Invi- nuitS neomenia, ei sint neomenosi, daca bejia, sint betivi, daca fal- sitatea, sint cej mai inselatori, daca frauda, slnt cei mai fraudulosi, dac3 lacomia, sint cei mai lacomi, daca perfidia, sint cei mai perfizi. Necuratia si petele celor de mai inainte nu trebuie amestecate cu toate acestea din urma\ fiindca intre relele celor de care am po- menit mai sus au patruns viciile altor neamuri, pe and acestia sint dominati de propriile lor vicii. XVI 65. Mai intii, ca sS vorbim despre necurajie, cine nu ?tie ca toata Africa a fost infierblntata intotdeauna de pofte nerusinate, ca n-a fost pSmint si salas a] oamenilor, ci ai putea s-o socotj o Etna 35 a flScSrilor nerusinarii ? Caci precum Etna este Incinsa in sinul ei de fierbinteli naturale, la fel Africa a ars necontenit In focul ticS- losiilor celor mai josnice. Nu vreau sa-mi fie crezutS pe cuvint aceasta" afirmafie, ci cer sa se ia marturia oamenilor. Cine nu stie ca In general tofi afrii sint nerusinati, in afara poate de cei ce s-au intors la Dumnezeu, adica de cei ce si-au schimbat credinta si re- ligia ? 66. Dar acest lucru este atit de rar si de nou, cit de rar poate 35. Etna, vulcan In Si cilia ; mitologia spune ca In el s« gSseatt atelierelc zetilui Vulcan si ale ciclopilor. sa para ca un .Gains*' nu este Gams, sau un Seius nu este Sems. Este atit de neobisnuit si de Miiittlnit ca un afru sa nu fie nerusuiat, cit de nou si de neauzit este ca un afru sa nu fie afru. Este asa de general rSuI impurity ^ ei ' inclt oricare dintre el a ™ cetB ? d f \ b nerusinat pare a nu fi aim. N-am sa cutreier prin toate tinuturile, nici sa descos cetate cu cetate, ca sa nu par a cerceta sau cauta cu nrea mare zel ceea i.e am sa spun. 67. Ma marginesc acolo numai ia eel mai d<> seama oras, la metropola oarecum, fara indoiala in- totdeauna rivala a. cefaclor romane, mai intii in arme si vitejie, mai apoi in splendoare si maretie. Este vorba de Cartagina, cea mai mare vrajmasii a Romei, iar in lumea africana aproape ca Roma. Aceasta sitigura Imi este de ajuns ca exemplu si marturie, fiindca in ea a cuprins pe toate cele prin care este administrate si condusa in toata lumea puterea statuiui. 68. Acolo sint toate institutiile si servieiije publice, acolo sint scolile de arte liberate, acolo resedinta filosofilor Si, in fine, toate girnnaziile pentru studiul limbilor si al morale! , acolo chiar si unitatile militare si puterile conducatoare ale arma- tei, acolo onoarea proconsular^, acolo judecatorul zilnic $i conduca- torui, care dupa nume este proconsul, dar dupa putere consul , acolo slnt, "m fine, toate functiile si Intreprinderile economice si finan- ciare, precum si demnitatile care se deosebesc intre ele atit ca grad, cit si ca nume. supraveghetorii tuturor pietelor §i rSspintiilor — ca sa zic asa — cei care adrainistreaza aproape totul, si partite orasulua si miscarea populatiei. 69. Ne multumim, asadar, numai cu aceasta, ca exemplu si marturie despre celelalte, pentru ca, fara indoiala, sa intelegem cum au fost cetStUe care au avut mai putine griji in ceea ce priveste datoria si cinstea, dupa ce am vazut cum era cea cu cele mai Unite dregatorii. Ajungltid aici, aproape ca mi-e rusme_de promisiunea mea, cS adica m-am angajat ceva mai inamte ca, tre- cind peste toate celelalte nelegiuiri ale afrilor, sa vorbesc mai ales despre necurapite ?i blestematlile lor. 70. lata, vad o cetate revar- sindu-se oarecum de vicii. vad un ora? fierbind de tot felul de ne- dreptSti, Plin de multimi, dar mai ales de josnicii, plin de bogStii, dar mai ales de vicii, Invingindu-se oamenii unul pe altul in W^D- nicia *i ticalosiile lor, intrecindu-se unii in a fi hrapare*!, altn m necuratte, unii ameUU de vin, altii cu stomacurile supraincarcate . de mincare, acestia impodobiti cu panglici, aceia un?i cu pomezi, pier- dufi in diferite putreziciuni ale luxului, dar aproape toti ingenun- cheati de o singura -moarte, cea a ratacirilor. Nu toti sint imbatatr 36.' Nume iuatc la inlimplaTt» ?i de a!H scriltori cre^tint. 314 SALVIAMWS aEsM*S.r'4iiiveitiaSAEA km DUMNBZ£C^_ 315 de bautura, dar totf slat ameUfl de pacate. Ai crede ca slat popoare cu sanatatea zdruncinata, farci simtfre de sine, bolnave sufleteste, dez- orientate, prabusindu-se cu gramada impotriva lor insile, impinse oarecum de nSravurile multimilor desfrlnate. 71. Cum sint viciile si ctt de grave, se deosebesc numai dupa felul lor, dar sint egale In ceea ce priveste nedreptatea, deosebhe poate numai fiindca unul este mai raspindit decit altnl. Vorbesc despre rSpirea mostenfrilor cuvenite orfanilor si vSduvelor, despre nedreptStile fata de cei sa- raci, despre cbinurile lor. Acestia, gemind zilnic si rugindu-se la Durn- nezeu sS le curme suferintele, si, ceea ce este eel mai grav, uneori In culmea amaraciunilor cerind chiar venirea du$manilor, plna la urma au dobindit de la Dumnezeu ca jafurile pe care Inainte le suportau singuri de la romam, sa le suporte pina la urma in comun cu acestia de la barbari. XVII 72. Dar fie, sa trecem cu vederea peste toate acestea, fiindca" ele se petrec aproape in toata lumea romanS si fiindca am prorais ca in aceasta parte voi vorbi pu|in despre astfel de rele. Asadar, neru- sinarea si necuratm despre care vorbesc n-au fost de ajuns singure pentru prabusirea airilor ? Ce parte a cetatji n-a fost plina de ticS- lo$ii, care se petreceau in oras pe strazi si la rSspIntii, nu in loca- lun de desfrinare? Aproape toate ulijele si toate strazile. erau ca niste capcane ale piacerilor, ca niste mreji, incit chiar cei care se mspaimlntau de aceste lucruri cu greu puteau totusi sa scape de ele. 73. Vedeai cum vinatorii de clstiguri nepermise prin tot felul de curse si inselSciuni impinzeau in asa masura toate ulitele, toate drumurile si raspintiile, incit aproape ca nu era nimeni atit de pre- vazator, incit sS nu cada in unele lajuri ale pungasiilor, chiar dupa ce scapase de cele mai multe din ele. Miroseau, daca" pot spune astfel, toti ceta>nii acelui oras de spurcaciunile placerii trapesti, respulndu-si unul altuia aerul infect al desfrtaanlor comune. 74. Dar aceste grozavii nu-i ingrozeau, fiindca aceleasi lucruri groaznlce K mohpseau pe totf. Puteai crede ca acolo tot orasul era o apa" mur- darS a plScerilor si ticalosiilor, un noroi adunat din toata - tina maida- nelor $i a canalelor de scurgere. Si ce speranfS putea exista acolo, unde in alarS de ceea ce era in tempiul Domnului nu se putea vedea mmic altceva decit murdarii? De altfel de ce sa spun in tempiul Domnului ? Acesta tot ii priveste numai pe preotf si pe cei din cler si pe acestia nu-i discut, fiindca prin slujba mea datorez respect deosebit Domnului meu si socotesc ca numai ei au fost nevinovati '0J in altar, asa precum in tirnpul pieirii Sodomei, citim c3 a fost numai Lot pe munte. 75. Dar daca ne indreptam privirile spre plebe, erne a Tost neprihanit in acel numai atit de nenuraarat ? Cine n-a fost desfrinat sau adulter, si aceasta fara" incetare, fara sfirsit ? Astfel ca iareisi trebuie sa striy : ce sperantS putea avea acel popor acolo unde uneori unul singur, daca este adulter, minjeste multimea bisenceasca, acolo unde intre acele atitea inii, daca ai fi cautat cu mare atentie, chiar in biserica, abia ai fi gasit un neprihanit? 76. Ba am sa spun cu null mai mult. O, de ar fi acestea singure, pe care le-am aratat, si de s-ar fi. marginit acolo necuratia barbatilor sa se desfrineze doar prin legaturi cu femei depravate ! Mai grav si mai nelegiuit este ca acelea despre care vorbeste apostolul Pavel 37 cu cea mai mare durere in suflet s-au petrecut aproape toate la afri. Pentru ca barbatfi, pS- rSsind obiceiul firesc al impreunarii cu iemeile, s-au aprins de dorinfe reciproce, savirsind josnicia barbati cu barbati, si primind intre ei insisi Plata ratacirii lor, 77. Pentru ca n-au aratat ca-L cunosc pe Dumnezeu, i-a lasat Dumnezeu in voia simturilor ratScite, ca sa faca ceea ce nu se cuvine. Oare a spus acestea sfintul Apostol despre barbari si despre popoarele salbatice ? Nu. de buna seama, ci despre noi, adica in mod deosebit despre romani, pe care afrii, fiindca nu 1-au putut invinge prin superioritate si conducere. i-au invins prin singurul mijloc posibil pentru ei, adic§ prin imoralitate. Asadar erne crede ca are dreptul sa se supere pe mine n-are decit sa se supere pe apostol, fiind limpede ca, tot ce spunem noi ca au fost afrn, el spune ca au fost stapinii lor romanii. XVIII 78. Dar poate cele despre care vorbim se faceau pe ascuns, sau eel putin se ingrijeau slnjba?li rSspunzatori de moravurile publice sS nu se petreaca invazul lumii asemenea ticalosii. Se luau, veti spune, asemenea masuri, desi existau multi care se dedau la fapte josnice, totusi nu li sc patau tuturora ochii si sufletele, hindca un lucru oricit de ticalos, daca se petrece in ascuns de obicei nu ofen- seazg morala publica. Dar este mai presus de orice blestematie « admiti o nelegiuire si sa n-ai rusinea nelegiuirii. 79. Ce putea fi, ma" rog, mai nebunesc acolo? In orasul eel crestin, in ora§ul bisen- cesc, pe care odinioara apostoUi 1-au educat In invat,aturile lor, pe care martirii 1-au cinstit cu patimile lor, barbatii faceau pe femeile intre ei, si aceasta fara vreo umbra de rusine, fara vreun val de sfiala. 37. Romani 1. 27 — 28. ;aiti W i a aiaaiai&,;t-.j.. J , v. ;;?■*■.-" j3^^m'WK:';i 316 SA&VIAHIIS demm. m/Vmz**** mm t>xmnszeu 317. Astfel, ca si cum nu era cine srie ce nelegiuire, daca - autorii atitor rele se patau de acel ran, prin maiturisirea publica a nelegiuirii toata cetatea devenea vinovata de o asemenea nelegiuire. Fiindca vedea aceasta tot orasul si-1 tolera, vedeau judecStorii si nu luau m&suri irapotriva, vedea poporul si aplauda, fiind raspindita astfel In tot orasul aceasta tovarasie la desfrinare si nelegiuire. Chiar daca nu toti savirseau asemenea blestematie, ea pata pe toti £n comun, fiindca nu era interzisa, 80. Dar poate cS a existat vreodata an sfirsit al raului si vreo Indreptare a acestei rataciri. Cine ar putea crede, sau chiar auzi, ca un barbat sa-si ti schimbat in tinutS femeiasca nu numai rolul si firea sa, ci chiar infatisarea, mexsul, imbracamintea si tot ce-1 caracterizeazS ca sex §i chip pe un barbat ? Pina intr-atit de depravat era totul, inclt desi pentru un barbat nimic nu este mai rusinos decit Sa parS a avea In el ceva femeiesc, acolo- totusi nimic nu li se parea bSrbatilor mai rusinos decit sa para in vreun fel bSrbati. XIX 81. Dar aceasta a fost — zici — o ticalosie a minoritatu si ceea ce nu se savirseste de mai multi nu poate sa-i pateze pe topi. Am spus mai sus destul de des ca in mijlocul poporului lui Dumnezeu crime unuia a fost nenorocirea multora. Asa s-a prabu?it poporul din cauza lui Achar*. asa s-a produs ciuma din cauza pizmei lui Saul, asa a venit moartea multora de la numSratoarea cuviosuhri David 39. Biserica lui Dumnezeu este ca si un ochi. Precum In ocfai, daca a intrat un gunoi oricit de mic, se Intuneca toata vederea, tot asa in corpul bisericesc, chiar daca fac putmi lucruri josnice, acestea pateaza aproape toata lumina stralucirii bisericesti. 82. De aceea Min- tuitorul numeste ochi partea principals a Bisericii, cind zice : «Iumf- n&torul trupului tdu este ochiul. Daca ochiul tdu va li curat, tot trupul tdu va li luminal. Dar dacd ochiul tdu va li nesdndtos, tot tmpui tdu va fi lntunecat» «>. De. aceea si Apostolul zice: «Nu ttifl cd putin aluat pxosi stiicd toots irdmlntdtura ?» «. De altfel eu spun despre acest rau ca n-a fost neinsemnat, ci foarte grav, nu fiindca an fost multi desfrlnati, ci fiindca desfrinarea citorva este decSderea celor mai multi. Chiar daca slut putini cei ce practica lucruri josnice, suit multi cei care se pSteazS de murdariile putinora. Dupa cum o smgura femeie de strada face pe multi desfrinati, la fel aproape cea 38. Iosua 7, 39. I Regi 19 j II Regi 24. 40. Mat. 6, 22. 41. I Cor. 5, 6. 't*gy. mai mare parte a poporului este murdarita de amestecul condamnabil al putinor afemeiati. $i nu stiu care dintre ei slnt mai rai in fa|a lui Dumnezeu. de vreme ce in cfirtfle sfinte ei sint condamnati la aceeasi pedea'psa : «Nu vox motfcni jmp<5rd?ia )ui Dumnezeu — ni se spune — flfci desfrinafii, nici Snchinatorii )a idoii, nici adulterii, nici maiahienii, nici sodomifii, nici fuxii, nici facomii, nici beflvU...* «. 83. Mai jalnic si mai de plins este ca o astfel de nelegiuire parea a fi o crimS a statului in Intregime §L toat& demnitatea numelui roroan se prabusea in infamia unei astfel de fapte nebunesti. Caci pe cind bSrbatii i?i *ua u mfatisare femeiascS si-si mladiau mersul mai mult decit femeile, pe cind dadeau semne de monstruoasa necuratie si-51 acopereau capetple cu broboade femeiesti, ?i aceasta In mod public, intr-o cetate romanS, Intr-un ora§ atnnci foarte mare si foarte vestit, a cui dezonoare era dacS nu a imperiului roman faptul ca se per- miteasa se saviseascS pe fata in mijlocul si in sinul statului cea mai blestemata nelegiuire? Puterea cea mare si suprema\ care are datoria sa impiedice cea mai mare nelegiuire, dovedeste oarecum.cS o socoteste normals, daca o IngSduie cu buna stiinta s8 se savir- seasca. Cei de a carui mina depinde s-o opreascS insemneaza ca porunceste sa se indeplineascS, daca n-o impiedicS sa aiba loc. XX 84. Iarasi, fiindca durerea cere, ii intreb pe cei ce se supara : la care neamuri barbare fie s-au savirsit vreodata acestea, fie s-a per- mis sa se sSvirseasca fara sanctiuni publice? In sfirsit, pentru a nu cerceta si starui prea mult asupra acestui lucru, sa-i comparSm pe insisi devastatorii Africii cu popoarele afrilor. Sa vedem dacS s-a petrecut vreodata ceva asemanator la vandali. 85. Desigur barbarii, ingimfati de cuceriri, mindri de victorie, molesiti de belsuguj de bogatii §i de placeri, desi fuseserS cu siguranta intotdeauna foarte stSpiniti 91 foarte Infrlnati, totusi au putut, bineinteles, sS se schimbe in betia atitor succese, cind au intrat, cum este scris in cartile sfinte « intr-un pamint roditor, in care curgea lapte si miere, foarte bogat si oarecum imbatat de multimea tuturor plScerilor ? In acest pamint nu era nimic de mirare daca un neam barbar s-ar fi desfrtriat. acolo unde InsSsi nature era intr-un fel asemenea celui ce se des- frineazS. 86. Cine si-ar Inchipui ca vandalii, cind au intrat Sn acele locuri, nu s-au scufundat in tot noroiul viciilor si ai stricSciunilor, sau, ca sa vorbesc mai pe scurt, ca n-au facut eel pufin ceea ce 42. 1 Cor. 6, 10. 43. T&jirea 13. 'di2d%atfb.4^.. 318 SAX.VXAKTJS facusera intotdeauna afrii, in ale caror drepturi intrasera ? $i desigur, savirsind numai acestea, trebuiau socotiti foarte cumpStati si masu- rati, dacS nu-i facuse insasi imbelsugarea mai coiupfi. Cift sint dintre infelepti, pe care sS nu-i schimbe succesele, carora sa nu le creascS $i decaderea morala odata cu inaltarea materials ? Este sigur ca din acest punct de vedere vandalii au fost ioarte infrinatj, daca la incepul, cuceriti si subjugatj, au ajuns dupa aceea victoriosi ? 87. In atlta bogatie si belsug de toate nici unul din. ei n-a devenit un desfrinat. Ce, aceasta este putin ? Desigur acest viciu l*au cu- noscut si nobilii romani. Dar ce sa mai spun ? Nici unul nu era acolo care sa se murdareasca de mlrsavia romaniior desfrinafi. Desigui la romani de timpuriu s-a socotit ca o asemenea ticalosie este mai degraba virtute decit viciu si credeau ca dovedesc forta barbateasca" aceia care-i coborau pe barbati in josnicia unei intrebuintarj de femei. 88. De aceea odinioara armatele erau urmate de cantinieri dintre sclavii tineri, care erau daft ca niste recompense de serviciu celor care binemeritau in expedijii, pentru ca aceia care erau barbati viteji sa transforme pe barbati in femei. Ce nelegiuire ! §i aceasta o faceau romanii, repet, romanii din trecut, Totusi, ca sa nu-i acuzam pe cei vechi, erau romani nu vechi, dar destul de corupti, destul de stricati, destul de neasemenea lor si alor lor si mai aseraanatori grecilor decit romaniior, incit, precum am spus adesea, nu este aproape deloc de mirare daca statul roman sufera odata ceea ce de mult timp merita. XXI 89. Asadar aceasta intinaciune a Inceput sa existe la romani inainte de Evanghelia lui Hristos si, ceea ce este mai grav, n-a incetat nici dupa Evanghelie. §i dupa aceste stari de lucruri cine sa nu admire popoarele vandalilor ? Acestia, intrind £n orase foarte bogate, in care se petreceau asemenea fapte pretutindeni, au im- prumutat unele placeri aie oamenilor corupti, dar au respins in gene- ral coruptia moravurilor si se folosesc de cele bune, ferindu-se de primejdia celor rele. Pentru lauda acestora sint de ajuns cele spuse si nu mai e nevoie de spus allele. Ei au respins necurapile barbati - lor, ba, mai mult, au respins si pe ale femeilor, s-au ferit cu groaza de localuri de desfrinare si de case de tolerant, au evitat cu scirba legaturile si lmperecherile cu femei u§oare. 90. Oare poate parea de crezut cuiva cS romanii au admis acestea, iar barbarii s-au in- grozit.de ele ? Oare, dupa cele spuse despre acestea, ce s-ar mai •?~^^^;^t»^wp^[W^7^vi ggggWvffiBfrBgMSffS* fc»t PtTMNEgE^ 3J9 putea spune? §i totu 5 i sint mai multe de aratat. Caci. daca am afirmat ca barbarii au evitat lucruri injositoare, aceasta este palm. Cineva poate sa se ingrozeasca de lucruri necinstite §i sa nu le inlature. Acesta este meritul eel mare si cu totul deosebit : nU numai sa nu te patezi tu insuti, dar sa iei si masuri sa nu se pateze vreodata altii. Este intr-un fel administrator al salvarii umane eel care se straduieste nu numai sa fie el bun, ci sa-i faca ?i pe cei rai sa se schimbe. 91. Ceea ce spunem este important desigur, important •M foarte serios. Cine ar crede ca au facut acestea vandalii in cetatile romane ? Ei toti s-au tinut departe de necuratiile trupesti. Dar cum ? Nu cum fac de obicei romanii care dau botariri impotriva furtului, dar ei fura. care hotarasc ca nu trebuie sa se savir?easca adultere, dar ci cei dintii le savir$esc. $i cu greu se poate spune ca fura, fiindca cele savjrsite de ei nu sint furturi, ci tilharii. Judecatprul pedepseste mita si el insusi ia mita. pedepseste jaful si el tnsusi este jefuitor, pedepseste pe un ucigas Si el insusi este purtator de sabic, pedepseste pe spargatorul de incuietori ;i de usi, iar el este mmj- citor de orase, pedepseste pe jefuitorii de case si el Insusi este jefuitor de provincii. 92. O, de ar face acestea numai cei care se gasesc in fimctfi 5i carora situate insasi le da ocazia de a practica jaful i Mai grav si mai intolerabil este ca fac aceasta si particular!!, care inainte au indeplinit acelea?i functii. Numai lor onoarea lunctiei cistigate le aduce beneficii, ca sa aiba intotdeauna dreptul de a jefui. Iar cind le-a incetat puterea publica' de a administra, nu le inceteaza totusi puterea particulars de a jefui. Astfel este mai neinsemnata puterea pe care au avut-o ca judecatori, decit cea pe care o au ca particular!, caci in cea dintii adesea H se trimit inlocuiton, dar in aceasta din urma nlciodatS nu li se intimpla a S a ceva. 93. lata.ee valoare au hotSririle legilor, lata la ce ajuta definitia sancuunilor, pe care le dispretuiesc in eel mai Inalt grad cei ce admimstreazS. Da, sint constrinsi sM se supuna cei umili $» hajositi. sint "^ » indeplineasca poruncile legii saracanii care daca nu le mdepimesc sint pedepsiti. Au aceeasi situatie 9 i aci, ca si la plata junior ■. ei singuri slujesc ordinele publice, precum singuri achita bir ^"* e - Astfel, cbiar in cadrul legilor si al unor prevederi drepte, se savir- $ e?te cea mai mare nelegiuire a nedreptatji, intrucit cei mid sint obligati sa respecte legile ca pe ceva sfint, iar cei mari le incalca intotdeauna, ca si cum ar fx mile. 320 ■AtVJAWtJ* as ®**&WBVm*im3&AlW 0BHWKZKO XXII 94. SupSrat de ur Sterna lucrurilor, am iesit intrucitva din rmdul celor incepute : ma voi intoarce acum )a cele de mai sus. Am afir- mat ca cetatile Africii au fost pline de ticalosii monstruoase, ca intre e!e se distingea In imoralitate mai ales Cartagina, metropola 5i oarerum stapina acolo, dar c5 vandalii n-au fost murdariti de toate acestea. A$adar, acestia despre care vorbim n-au fost atit de barbari, daca au cSutat sa Indrepte decaderea noastrit morala. Au inlaturat din orice loc al Africii moravurile cornpte ale barbajilor, s-au in- grozit de legaturile cu femei usoare $i, nu numai ca s-au ingrozit, ori le-au evitat temporar, dar ]e-au facut sa nu mai existe. 95, O, cuvioase Doamne ! O, Mintuitorule bun ! Cit de mare putere au prin Tine studiile invatSturii prin care pot fi schimbate viciile naturii, a? a cum au fost schimbate, de buna seama, de acei barbari. Dar cum schimbate ? Caci este interesant s5 spunem nu numai efectele lucra- rilor, ci si cauzele efectelor. Este greu. desiyur, sa desfiintezi neru- sinarea cu cuvintul, sau cu porunca, daca n-au fost create conditii de desfiintare §i e greu s3 pretinzi cinstea cu cuvintul, daca n-ai creat-o in fapt. 96. Aceasta stiind ei, au inlaturat nerusinarea cru^Ind femeile nerusinate, nu ucigindu-le, ca sa nu curme grija viciilor prin cruzime si sa nu pacatuiasca ei fnsisi luptind Impotriva pacatelor prin masuri prea dure. Ei au indreptat pe cei in culpa in asa tel incit fapta lor a fost un leac medical, nu o ostnda. 97. Au poruncit si au luat masuri ca toate femeile de strada sa devina femei maritate, au transformat legaturile rusinoase in legSturi conjugate, indeplinind, de hunji. seama, cuvintul si porunca Apostolului ra fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei si fiecare barbat sa-si aiba sotia lui « Si fiindca" nu se putea pune capSt nernfrinarii fara" permisiunea legaturilor trupesti,^ au dat acestor legaturi rinduiala legala, pentru ca neinfri- narea sa nu mai fie un pScat. 98. In aceasta privinta s-a prevazut nu numai ca sa aib§ barbati femeile care nu puteau trai fara barbati, ci chiar ca sa fie aparate prin viata casnica acelea care nu stiau sS se apere ele insele, si, fiind legate permanent de indatoririle de sotii, chiar daca deprinderile vietii urite de mai inainte le-ar Impinge spre fapte rusinoase, sa le opreasca" totusi de la acestea paza conjugalS. 99. In afara de masurile acestea, au irapus sancfiuni severe pentru mlaturarea desfrinarii pedepsind cu sabia iegii nerusinarea, pentru ca cinstea ambilor soti sa fie pastrata acasa prin sentimentele lega- tunlor de casatorie, iar in public prin teama de legi si astfel nevino- 44. I Cor. 7, 2. ki- '•■'-y- ' vSfia; -flSfc fie oerotita printr-o dubia paza, adica prin dragoste In casS si prin teaina In afara casei. Iar legile insesi nu le sint in nici un caz mcSlcate de site legi, care pe de o parte combat necinstea, iar pe de alta admit obscenitatea, sau cum sint acele decrete romane, care au interzis legaturile nepermise cu femei militate, dar le-au admis cu cele nemSritate, oprind adulterele, dar construind tupanare. S-au temut probabil sS nu fie barbatii prea neprihSnitf si curati, dac5-i opresc cu desavirsire de la orice necurStie. 100. Dar Sstia despre care vorbim nu sint asa. Ei au desfiintat desfrinarea si adulterele, de vreme ce vor ca femeile s3 nu apartinS decit bSrbatului lor, iar b3rbatii de asemenea sa nu aiba legaturi decit cu sotiile lor, de vreme ce nu ingSduie sa se consume astfel de plSceii In afara patului con- jugal, conducJndu-si, precum se vede, legile lor dupa regula legil <& vine, ca sa nu creada cineva ca-i e permis ceea ce Dumnezeu h-a Voft sa permits, De aceea au socotit ca nu trebuie permis vreunui %>& decit ceea ce a fost permis tuturor de Dumnezeu. ■■'""-■''= XXIII 101. Stiu ca unora li se pare de netolerat ceea ce spun. Dar trebuie sa facem ceea ce ne cere ratiunea lucrurilor, nu ceea ce vor poftele. Sa-rai spun5 mie cineva, orjcjne ar fi el, pe care-l supSrS cele spuse de mine : oare n-a fost socotit intotdeanna Socrate eel mai intelept dintre toti gtnditorii, dupS mSrturia chiar a demonului delfic, el, care era oarecum principele filosofilor, ca si al demonilor ? Sa vedem asadar ce norme a formulat Socrate despre pudicitie si ce legi au dat barbarii despre care vorbim. Nimeni — spune Socrate — sS. n-aiba" sotie proprie, caci casStoriile trebuie sa" fie comune tuturor r va fi mai mare unirea cetatilor daca totj b8rbatii s-ar amestsca, farS deosebire, cu toate femeile $i, se in^elege, daca toate femeile s-ar culca, fMra deosebire, cu toti bfirbatii, sau, altfel spus, dacS t»tl barbatii «r fi sotii tuturor femeiior si toate femeile sojiile tuturor bSrbatflcn. 102. Oare cuno astern ca s-au debitat undeva cuvinW'mttt- de nebunesti si de diabolice, pline de decSdere si instrainare minw taia? Tu zici, o, eel mai mare dintre filosofi, prin astfel de judecata, ca toti barbatii sint sotii tuturor femeiior si toate femeile sint so#il« tuturor barbatilor, ca astfel toti copiii sint fiii tuturor. Iar eu, dupa astfel de judecata, zic c3 nici vreun bSrbat nu apartine vreunei femei, nici ;Vxeo femeie nu este sotie vreunui bSrbat si nici vreun copil nu este fid al vreunui parinte. CSci unde toate sint rSsturnate §i araes- tecate, nimeni nu-si poate pretinde ceva ca al sSu. 103. Si ott I-a fb'sf'dW a^uri's prea Inteleptului filosof sa Invete acestea, ci, precum 21 — Bo«a*ius »I S*hn«nu» aa» SALWUUfBS spun unii, a si facut asa. Intr^adevSr, el a dat sotia sa unui alt bSrbat, de buna" seamS, ca si romanul Cato 45 , un alt Socrate al Italiei. lata care slnt exemplele romane 51 atice de intelepciune : toji sotii, d\i au fost in neamurile aratate, au fScut pe codosii cu sotiile lor. Dar a fost mai presus de ei Socrate, care in aceastS problems a scris carp: $i a Incredinfat amintirii asemenea idei rusinoase. Are de ce sS fie laudat pentru sfaturile sale 1 cit despre SnvStaturS, a facut din toata" lumea un lupanar. 104. Se spune ca a fost condamnat pe ne- drept de judecator. Este adevarat, caci mai drept ar fi fost S&-1 con- damne pentru astfel de invat&turi tot neamul omenesc, precum 1-a si condamnat, faxa indoiaia. Dupi ce i-au respins toti invatatura din acest punct de vedere, toy 1-au condamnat nu numai pentru auto- ritatea ideilor lui, ci, ceea ce este si mai Snsemnat, pentru exemplul vie^ii lui, si pe bun& dreptate. 105. Sa se compare cu cele pe care le-a sustinut el cele pe care le-au hotaxit acestia, cSrora Duxonezeu ie-a poruncit sa stapineasciS in Africa. El a hotarit ca nici un bSrbat sa nu-si aibS sotia sa, acestia ca nici unul sa n-o aiba decit pe a sa 1 el ca toate femeile s5 se culce cu toti barbatii, acestia ca nici o femeie sa" nu cunoasca alt bSrbat decit pe al sau? el a propus copii ames- tecati si fSr& tata" cunoscut, ei copii cu toate drepturile in ordine > el a voit ca toate casele sS se prostitueze, ei nici una ; el a incercat sa fac3 in toate locuintele lupanare, acestia le-au scos si din cetatif el a voit sa" prostitneze toate fecioarele, ei au fScut pe femei cinstite. 106. Dar de ar fi fost greseala numai a lui Socrate si nu a celor mai mulp: romani, sau aproape a tuturora. Desi in alte privinte nu ur- meaza\ viata lui Socrate, in domeaiiul despre care este vdrba romanli sint urm&tori ai fnvataturilor socratice, fiindca multi bSrbati au fiecare multe sojii, si nenumarate femei au fiecare mai multi bSrbap;, Oare nu se simte in toate cetMtile duhoarea localurilor de desfrtnare si a lupanarelor ? Si clnd am zis toate m-am referit in primul rind la cele cunoscute si mai populate. Atit de mult sint cSutate si pretuite acestea in marile orase, care cu clt intrec pe altele ca marime, cu atit sint mai pline de ticalosie. 107, Ce sperant-a" mai poate avea, mS rog, statul roman, cind barbarii sint mai neprihSniti si mai curati decit romanii ? Dar ceea ce spun este putin : ce speranta a vietii $i a iertSrii, mS rog, putem avea inaintea lui Dumnezeu, cind vedem oes5*( mtrnmrnm «* po«" mzE °.. 45. Cato din Utica (95—46 S.d.Hr.) despre care scriitorul Plutarch (50— 125 I.&Hr.) spune cS si -a ISsat sotia pentru ca s-o la In cSsitorie Hortensius, 4ar cS a relfiat-o dupS nioartea acestuia. Despre Socrate se stie ast&rf c8 n-a lasat ntmic scris; idejie la care se refera" Salvlanus exists In Republica lui Plato, care prin idler- mediul lui Socrate aflrma c8 tntr-o republics ideals toate trebuie b* fie comuoe, cMar si sotiile. 'k neprihSitlre la barbari, si noi stntem asa de prihanrti? S3 rosim, v5 cer, si s2 ne umilim. Acum la goti nu stnt nerusinap" decit romanli si la vandali tot romanii. AJutaU atit de mult de rlvna castMtii, atlt de mult de severitatea fnvStStttrii, ei nu numai ca" sint neprihanip\ dar un lucru nou, ca s3 spun asa, de necrezut si aproape nemaiauzit, i-au fScut si pe romani s3 fie neprihSniti. 108. DacS mi-ar IngSdui aceasta slabiciunea omeneascS, as vrea s3 strig mai presus de puterile mele, s5-mi rSsune cuvintele In toatS lumea: rusine sa" vS fie, popoare romane de pretutindeni, rusine sa vS fie de viata voastrS. N-aveti aproape nici un oras fSrS case de desfrlu, nu lipseste In nici unul murdSria morals, In afara numai de acelea In care an Inceput sS existe barbari. $i ne mirSm dacS sintem sSrmani noi, c^ atit de corupti, ne mirSra c3 ne Inving fortele dusmane, cind, sintem, inferiori In cinste, ne mirSm cS. intrS in stSpinirea avutnlui n<0&; cei ce ne Western^ rautatile. Nu tSria fireascS a corpurilor 11 ^ pe ei s3 ne invingS, si nici slabiciunea noastrS din naturS s$:-Um invinsi. Nimeni sS nu caute alte pricini, nimeni sS nu creada cS *Spl este Sn altfi parte : singure viciile moravurilor noastre ne-au Inving « ' ..: J ;>ga«? .v*s?i5;^? '•-'-- ' - ---•■-■•:- ,-r- OEBPBS>,.J»eVE«HAKI£A L9I PUMWEZEv' CARTEA A VIII-A I 1, Mi se pare, ba sint sigur, ca pe multf ii dezgustS acest fel al men de a spune prea multe lueruri, mai ales cind sint aratate critic vicifle moravurilor noastre. Tofi voiesc sa fie l&udati. Nimanui nu-i place sa fie criticat. Si, ceea ce este cu mult mai rau, orice ticalds, orice decazut preferS sa fie prezentat in mod favorabil prin minciuni, decit sa fie criticat pe drept, s& fie amelit cu Iaude false si ridicole, declt sa fie indreptat prin sfaturi san3toase. 2. Iar dacS aceasta este situafia, ce e de facut? Trebuie oare sa ne supunem voin^ei oame- nilor necinstiti ? Sau, dacS ei voiesc s& li se acorde laude usuratice, se cuvine sa le acordSm noi cele usoare si demne de a fi batjocorite ? In nici un caz n-ar trebui sa fie luaji in ris de cStre barbatii demni cei ce vor sa fie ridicoli, si nici sa" fie vorbiti de bine in chip mincinos cei ce doresc sa fie impodobilJ cu laude false. Trebuie avut In vedere nu ceea ce doreste sa" auda vreunul din acestia, ci ceea ce trebuie sa spunem noi, fiindca profetul zice : ttVai de cei ce spun despre duice cd este amar si despie amar ca este dulce !» * 3. Astfel, trebuie respectat adevSrul in toate privinfele, pentru ca vorbele sa" exprime realitatea, sS spuna lucrurilor care au dulceata* cS sint dulci, iar celor cu amSrSciune ca sint amare. CSci mai ales acum, in lucrurile sfinte, nedreptajile noastre sint puse pe seama lui Dum- nezeu de catre cei mai mul{i care, ca sa nu para ca sint ei insisi demni de a fi acuzati, anticipa in a-L acuza pe Dumnezeu. Cind II blestema pe Dumnezeu afirmS c& nu Se ingrijeste si nu-1 pasS. de viata oamenilor, c3 nu conduce cu dreptate, sau ca nu conduce deloc, de ce altceva ll acuzS, dacS nu de neglijentS, de dispret si de nedreptate? 4. O, orbire a neinfelepciunii umane! O, nebunie a cutezantei nesanatoase ! Pe Dumnezeu, asadar, omule, ll numesti nepasator si indiferent. DacS ai jigni cu astfel de cuvinte pe cineva dintre oamenii nevinovaji, de bunS seama" cS ai fi acuzat de injurii si de obraznicie, iar daca injuriile s-ar referi la cineva mai de vazS Si mai sus pus, ai suporta sanctiuni de drept public. Nevirstnicilor . fk prea ehehuitoM li se reproseazfi acest cusur, si la tmeru ^ este un defect caracteristic faptul ca sint nepasaton, neglijenji si fara masura in lucrurile lor. 5. O, glasuri blestemate ! O, mdraz- nealS nelegiuita ! Asadar, zicem ca Dumnezeu este Cei pe care-L arata oamenii pierdutf intre ei. $i aceasta nu e tot, fiindcS I se pune in socoteala, cum am spus mai sus, chiar nedfeptatea. Daca noi nu meritam ceea ce patimim si nu sintem demni de a suporta cele -pie* zente, ll numim pe Dumnezeu nedrept, fiimica" ne porunceste sfi suportSm cele nemeritate. 6. Dar nu atit porunceste, zici. clt inga- duie. Sa admltem ca este asa , dar clt de departe. intreb, este eel ce Ingaduie de eel ce porunceste? Cei ce stie ca noi supbrtSm acestea si poate sa ne Impiedice de a le suporta, dovedeste fSrS indoiala ca trebuie sa rabdam tot ce este de rabdat. De aici- vedftiS ca aceasta mgaduxn^a apartine judecatii Sale, si ca ceea ce l^tirtSm este din hotarire cere«sca. De vreme ce toate apartin hotaririPWSlte Si sint conduse de Dumnezeu, in orice rau si in orice pedeaps* suportam zilnic controlul miniei divine. Acest control noi SI 'faceW sa se inaspreasca si-1 punem in miscare intotdeauna prin pacatele noastre. 7. Noi aprindem focul miniei ceresti si atUam incendiile til care sintem arsi. De aceea pe buna dreptate, ori de cite ori suferiM aceste rele, ni se pot spune aceste cuvinte ale profetuluf: «AmncaJI-v& In tlacarile iocului pe care 1-aii apiim* 2 . Astfel, potn- vit hotaririi sfinte 3 , fiecare pacatos isi pregateste singur ceea ce sufera. Nici una din nenorocirile noastre nu le piitem imputa lut Dumnezeu i not sintem autorii nenorocirilor noastre. Dumnezeu este bun si milos si, precum este scris, nu vrea sa piardS sau sa vatSMe pe nimeni. Noi facem toate impotriva noastra *. Cei mai cruai '*m- potriva noastra sintem noi in$ine. Noi, spun, noi ne condamaam, chiar fSrS voia lui Dumnezeu. 8. Dar desigur ca par a vorbi impo* triva mea insumi, daca mai sus am afirmat ca noi sintem pedepStp de Dumnezeu pentru pacatele noastre, iar acum spun ca- *&**& pedepsiti de noi insine. Si una si alta este adevarat. fete adevarat ca Dumnezeu ne pedepseste, dar noi ll facem sa ne pedepseasca. De indatfi ce noi insine facem sa fim pedepsiti, cine se Indoie^fe cS nu ne pedepsim noi insine pentru neiegiuirile noastife t °°"!" ild 9i **«"** demon/for, nu puteti Iua parte la mesele Domnulm si la mesele demonilor* ' nu le era destul s3 bea paharul demonilor impreuna cu paharul lui Dumnezeu, decit dupa" ce-1 beau Inamte pe al d emonilor, si nu le era suficient sa socoteascS la fel 7- I Cor. 10, 20 $i urmit DESPMB GUVKRKARR& tin DUMMBZEO 32? masa demonilor cu mesele Domnului, decit daca, venind la tempiu dup& participarea la cultul superstitiilor infame, aduceau la altarele sfinte ale lui Hristos mirosul foarte spurcat al duhului diabolic. Ill 14. Dar, zici, nu to$i faceau acestea, ci numai cei mai puternici si mai sus pusi. Sa admitem ca asa esle, Totusi, fiindcS In oras casele foarte bogate si foarte puternice dau tonul, vezi ca prin superstitia nelegiuita a celor pufini, dar puternici, este patat tot ora$ul. Nimerii nu se indoieste cS toate familiile stSpinilor sint asemenea stapini- lor, sau mai rele, desi de obicei sint mai rele, si, prin aceasfoa, fiindcS chiar stSpinii buni au mai ales servi rai, este usor de Inters in ce fel au fost acolo toate familiile, de vreme ce nelegiuixea si^v pinilor facea si mai rele sufletele servilor, rele prin ele insele. t-5,,Da% fie, cele pe care le-am spus s-au referit la cei mai puternici si 'usi&i nobili. Oare sint cumva mai usoare cele ce sint comune nobililor si nenobililor ? Vorbesc desigur despre ura si despre blestemele im- potriva tuturor celor cuviosi. De bun^ seama ca este un soi de nelegiuire faptul de a url pe adoratorii lui Dumnezeu. Caci dupa cum daca servii nostri sint batuti de cineva, bataia lor este o insults adusa" noua si dupa cum daca fiul cuiva este biciuit suferS din cauza acestui fapt dragostea tatSlui, la fel, cind un serv al lui Dumnezeu este insultat, majestatea divina este incalcata, precum spune Insusi Domnul cStre apostolii Sai : «Cine va prime$te pe vol pe Mine Ma" prime$te 5/ cine va disprejuie^te pe voi pe Mine Ma dispretuiGQie* 8 - 16. Domnul nostra eel prea bun si prea drept impart&seste cu servii Sai cinstea si ocara, ca sS nu socoteasca cineva ca atunci 'clad insulta pe un serv al lui Dumnezeu a fost insultat de el numai* -un oni, fiindca f&ra IndoialS In injuriile fata de slujitofii Domnului este amestecata injuria fata de Dumnezeu, Care ne incrediiiteaz3' ■ de dragostea si marea Lui bunState fata de noi In acest feV: : «Aceia care se atinge de voi, de pupila ochilor Mei se atingei> 9 , 17. Pentru a exprima delicatejea dragostei Sale, a comparat-o cu cea mai delicate parte a corpului omenesc, pentru ca sS Intelegem destul de limpede ca Dumnezeu, printr-o unica insulta fata de servii Sai este ranit El, 8. Mat. 10, 40 i Luca 10, 16. 9. Deut. 28, 34. 328 •SAX«Tr£ANTJS precum lurnina ochiului este r&nita de o micS atingere. A$a iasultau afrii si-i urau pe servii lui Dumnezeu si prin ace$tia pe Dumnezeu, 18. Dar poate cineva ratreaba" prin ce probe se dovedeste ura : prin acelea desigur, prin care se dovedeste ura iudeilor fata de Hristos, atunci clnd ei ii ziceau : «Tu esti samaritean si ai demon* 10 , cind rideau de El, cind ii adresau cuvinte urfte, clnd suilau dusmanos in fata Lui si scrisneau din dinti asupra capuiui Lui. De aceea, chiar in psalmi " Mintuitorul insusi, Care a suferit, zice : «Tot"i cef care priveau Ma disprefuiau si au vorblt cu buzeie si $J-au miscat capetele». $i in alt loc zice, de asemenea : «M-au ispitit, au lis de inline si au scrlsnit din dlnfii lor Impotriva Mea» 12 . 19. Astfel se dovedeste asadar ura afrilor impotriva monahilor, adica impo- triva cuviosilor lui Dumnezeu, fiindca blestemau, fiindca au f&ciit impotriva lor aproape tot ceea ce a facut rSutatea iudeilor impo- triva Mintuitorului nostru Inainte de a ajunge la insSsi varsar^a singelui dumnezeiesc. Dar, zici, acestia n-au ucis pe cei cuvio$i asa cum cite?ti ca au f3cut iudeii. Nu stiu dacS au ucis, nu afirm aceasta; dar mare este totu?i apararea lor dacS, vorbind despre persecute pSglnilor, n-a fost in ei ceea ce are persecufia ca ultima conseclnja". 20. S8 socotim, asadar, c& acolo n-au fost ucisi cei cuviosi ; dar ce facem ca ei nu sint departe de cei din apus, care ur&sc cu suflet de ucigas, mai ales cS Domnul insusi spune *. «Cine waste fdro* pricing pe Iratele sau uciga? este» u . De altfel nu fSr3 pricinS au fost prigoniti slujitorii lui Dumnezeu. Intr-adevar, cine ar putea zice c5 fara cauza au fost prigoniti oameni deosebiti de ei in tot com- portamentul lor ca viata" si moravuri, in care vedeau ca nimic nu este al lor, fiindca totul este al lui Dumnezeu ? Cauza cea mai mare a dezbinarilor o constituie deosebirea de pareri, fiindca sau nu. se poate deloc sau cu greu este cu putintS sS iubeascS cineva la altul ceea ce nu-i place lui. 21. Astfel, nu fSra pricinS, cum am spus, urau pe cei in care vedeau c5 toate le sint dusmane si potrivnice lor. Caci aceia traiau permanent in stricaciune, acestia in nevinovStie, 10. loan B, 48. 11. Psalm. 21, 8. 12. lerem. 20, 7 ; Psalm 34, 16. 13, 1 loan 3, 15. "r^?TiFi*?$'7$i'i*tfV ■■ PESgRK ■scviartWMra*. out P*?*'*" 62 *" aceia. la pofte^acestia in neprihanire, aceia in localun de penhlj* ace^tt* Is xninastiri, aceia aproape lutotdeauna cu diavolul, acestia fSra incetare cu Hristos. Nu fara pricinS a?adar in interiorui eetS- tilox.Africii, si mai ales in interiorui Cartaginei, il priveau cu ura pe cineva imbrScat in ham* lunga $i paljd la fata, cu pSrul tSvat 51 tuns pina la piele, acel popor atit de nefericit cit putea fi de necre- dincios farS ocara $i fara Western. 22. §i daca uneori vreun slujxtor al lui Dumnezeu, fie din minSstirile egiptene, fie din locurile sfinte ale lerusalimului, sau din sfintele si veneratele singuratati ale pustiu- lui, venea in acel oras pentru indatoriri sfinte, de indata ce aparea in popor, era primit cu insulte, blesteme §i cuvinte de ocara. Si nil nomai atit, dar era inconjurat.de oameni necinstitf si rai care-1 batjo^ coreau, rideau de el $i-l fluierau ca la luptele de tauri. Inctt, .dic|| vedea cineva aceste manifestari, fara sa $tie despre ce este yor|)a. socotea nu ca este batlocorit un om, ci este alungatS ?i urmeaza a fi rapusS o dihanie nemaivazuta ?i despre care nu s-a auzit nimic pina aci. V 23. lata credinta afrilor, si mai ales a cartaginezilor. Apostolii au putut intra odinioara mat u§or in cetatfle p3gine 51 accesul, ca ?i prezenta lor pe strazi. era la inceput mai putin rau vSzuta de ace! barbari salbatici si de adunarile lor. PopomI atenienilor, desi super- stitios, a ascultat cu rabdare pe Apostolul Pavel, vas de sfinta ale- gere, pe cind el vorbea « despre maretia Si cultul unui singur Dum- nezeu, iar lycaonienii » i-au admirat atit de mult pe Apostoli, inert, cind le priveau virtutile lor divine, nu-i socoteau oameni. Dar in Cartagina cu greu au putut si apar* in piete sau pe ul«e slujiton ai lui Dumnezeu, fara ca ei sS fie hulitf ?* persecutati. 24. Una socot cS aceasta nu insemna persecutie dacS n-au fost §i uci ? .. Tllhani se folosesc de obicei de aceasta zicatoare c3 celui ce nu 1 s-a luat viatft i s-a dat. Dar in orasul aceia aceste binefaceri n-au fost atit din partea oamenilor, cit din partea legilor. CSci chiar haUMnle celor douSsprezece table « au impiedicat sS fie ucis un om fara sS fie osindit. Din aceasta se cunoa$te cit de mare a fost acolo 14. Fapte 17, 17. „. . 15. Fapte 14. Lycaonieni, locuitori ai provinciei Lycaonia dm Asia mi« 16. Cele 12 table de legl romane redactate de 10 magistratt (deeenmrt) si date In 451 LAHT. ..^iasSiJia&ikii — ' ■ ■■ i . ■ ■ • -8AI.VIAWUS respectul pentru religia Domnului, un.de numai de aceea le-a fost cu puttnta slujitorilor lui Dumnezeu sS scape, fiindcS au fost aptfrap de dreptul pSgin, ca ei sa nu fie ucisi de mllnile crestrailor. 25. Si ne mirani c3 acum sfnt sub barbari cei care mai inainte au fost cu adevSrat barbari fata de cei cuviosi. Asadar, drept este Domnul si dreaptS este judecata Sa ". Ceea ce au semanat, cum este scris, aceea secera l& . Drept a zis Domnul despre uecinstea acelui neam : «P13tyi-i dupfi lucrarile lui, facefi-i toate pe care }e-a iScut si ei, pentru cd s-a ridicat Impatriva Domnuluia *». Sa nu ne miram dec! si sa nu ne sup3rara cS acum aceia suporta unele nepiaceri din par- tea oamenilor; vedem cS slnt cu mult mai mari cele pe care le-au pricinuit ei insisi inainte impotriva lui Dumnezeu, dacS, tiriind seamS de vinovStia fiecaruia, punem in balanta Intr-o parte ceea ce indura si in cealalta ceea ce au savirsit. 17. Psalm 118, 137. 18. GalM. 6, 8- 19. Ieremia 50, 29. ^ ■ ■■* ^ --^ : ; ■ ' ■ ■ A5.fi.ij.! 1 INDICB SCRIFTURISTIC Vechlnl Testament Facerea 2, 7, urm., I, 27 f 4, 3, urm., I, 23 j 6, 5, I. 31 i 9, 12, 1, 33 j ?, 11 $1 21, I, 33; 12, 1, I, 35; 15. VI, 81; 18, 20, I, 37; 19, 13, I, 38 $t IV, 38. Ie?liea 3, I, 40; 10, VI, 57; 13, VII, 85, 19, 9; 16; 20, 1, 44; 20, 7, IV, 72; 31, VI, 54; 32, 35, I, 48; 33. 9, I, 44. Nnmeril 11, 4, VI, 56; 14, 26 unn., 31, 37, I, 59; 15, I, 49; 15, 32, VI, S5^ 16, 13, 35, I, 56; 16, 41, I, 57; 20, VI, 54. D«uter. 28, 49. VII, 28. Ioxna 7, VI, 2; VII, 81v Jndec. 4, VI, 30; 7, VII, 32; 7, 2, VII, 32; 7, 31; VII. 31, 32; 9, VII, 30. Regi I 25. 39, II, 13; I. !9, VII, 81 ; I, 26, 12, VI, 81 j II, VI, 54 1 II, 3, 1, VII, 49; II 12, !3, IV. 87; II 12, 14, II, 20; II 13, II, 21; II 15, 30, II, 23; II 16, II, 23; U 18, 31, II, 14; II 24, VII, 2; 81 S in 20, VII, 31. Psalmi 7, VIII. 7 |i 9, 5, II, 28 ; 13, 3, V, 19] VII, 51 j 17, 42, III, 42; 21, 8, VIII, 18; 32, 18, II, 3; 33, 16, II, 3; 33, 17. II, 5; 34, 1. U, 27 i 34, 16, VEI, 18; 42, 1, II, 26 ; 48, 12, V, 51 ; 49, 7, IV, 3; 52, 1, IV, 41 J 52, 4, VII, 51; 57, 8, VII, 40 ; 72, 9, IV, 40 ; 77, 30, !, 55; 79, 2, II, 7; 80, 9, IV, 3; 81, 4, V, 19; 93, 7. IV, 40; 95, 13, II, 80 v 105, 17. I, 56; 106, 40, VII, 40; 108, 7, III, 48; 115, 12, IV, 49; 118, 61, Vtll, 8; 118, 137. VII, 49; VIII. 25; 127, 2, V, 47; 139, 12, III, 34. Proverbe !, 24, HI, 42; 6, 30, IV, 14; 10, 23, VI, 58; 11, 22, IV, 2; 15, 3, II, 4; IV, 66; 16, 9, VII, 40; 20, 24, VII, 40; 21. 18, III, 34. Scclesiastal 5, 8, V, 59 ; 13, 23, IV. 20 ; 19, 2, VI, 79; 39, 10, II, 8. Isala 1, 3, IV, 3? 5, 20, VIII, 2} 36, 10, VI, 2; VII, 54; 50. II. IV, 36 1 VIII, 9. Ieremla 2, 37, VII, 45; 5, 3, Vll. 51; 5. 8, IV, 24 1 VII. 18; 7, 4, VII, <**«$«* VII, 48; 8. 9, IV?Ut< 9, 23. VII, 45; U, ,fV. III. 42; 17, 13; IV. l 4Vf . JM. 7, VIM, 18; 25, 8, it! 9; VII, 54; 43, 11. Vn; 54 1 44, 21, II, 9 ; 50, 1 1. VIII, 7; 50, 29, VIII, 25. lezechll 14. 14, VII, S8/ 22, 18, VII, 58; 24, 6, VII, 58; 26, 11, VII, 28; 28. 4 $1 11. VII, 59; 28, 17, VII, 60. 28, 18 una., VII. 61 ; 39, 24, VII, 28. Osea 1, 9. IV, 4. Mlheia 3, 4, HI, 42. Zabaria 2, 8, VIII. 16; 7, 13, in. 42. Cartea IntelepcinnU lui Solomon 12, 15, II. B. Maiel 5. 16. IV, 80; 5, 22, III, 12 $i unn. r 5, 28, II, 37 ; IV, 49; 5, 39, III, 24; 5. 40, III, 22; 5, 44, HI. 39; 10. 60, V1H. 15; 12, 47, OT, 25; V. 11; 14, 11. VII, 39; 14, 33. HI, 14. Nonl Testament 10, 40, VUI, .15; 11. 23, IV, 39; 11, 28, VII, 10; 23, 32, IV, 37; 28. 20 11, 10, 29, 30, m, 39. it' ft, 22 ?, a'lttM'i 3 *: 6° 21, 25, VI. 29, 9, 24, 3, 16, IV, 45; ft 48, VIU 25, ffl, 1 ; 10, 38, m, 14; V, 61 , VI, 70; 10, IV, 18; 13, 35, V, 15. loan 332 BORTJtttrS SI SAVVUWQS Paptele apost. 5, VI, 4) 14, VIII, 23 r 17, VTH, 23 i 17, 28, II, 9; IV, 44 Romanl 1, VII, 76 ; 1, 20, IV, 45 1 1, 27 i 28, VI, 8? VII, 77} 1, 30, III, 34 i I, 32, VI, 19 j 2, 1, IV, 12; 19 i 2, 2, IV, 66; 2, 4, V, 48; 2, 17, IV, 90 j 2, 23, IV, BO; 2, 25 ?I 26, IV, 94; 3, 19, IV, 78; 4, 15, IV, 78; 95 } 5, 6, IV, 47; 5, 8, IV, 48; 7, 7, IV, 96; 8, 32, IV, 45; 8, 36, IV, 51 ; 9, 25, IV, 4 S 12, 11, IV, 91. Corlatenl I 1, 19, VI, 8^ I 3, 18, VI, 8; I 5, 6, VI, 2, 4; VII, 82; I 6, 10, III 32; VII, 82? I 7, 2, VII, 97; I 9, 21, IV, 78; I 9, 27, I, 14; 1 10. 20 urmSt, VIE, 13 | I 10, 24, III, 26; I 10, 35. IV. 80; I 11, 1, III, 16; II 8, III, 18; 11 8, 9, VI. 27; II 11. 21, III, 19; n 12, 9; 10, I, 0. Galatenl 4. 19, III, 16 ; 6, 3, HI, 11 ; IV, 60; 82. Eiesenl 3, 15. IV, 45; 4. 31. III. 35 ;' 5, 12, IV, 52. Filipeni 2, III, 36; 2, 4, III, 26; 2. 8. VI, 27 s 3, 13, IV, 94. Tesaloniceni I, 3, 3. III. 6. Timotel I 1, 8; 9, V, 1 j 2; I 2. 1, I, 21 ; I 2, 4, VIII, 7 ; I 5. 23. I, 15? II 4, 7, III. 17. Tit 1, 16, IV. 86; 90; 2, II, VI, 27. Eplst lacov 2, 5, III, 52; 2, 10, III, 30; 2, 20, IV, 6; 2, 18 ?i 26, IV, 6. Epist. Petru C 2, 21, VI, 29; II 2, 2, IV, 86 ; II 36, I, 39 } II 2, 20; 21 si urm., IV, 93. Eplst loan I, 2, 6, III, 15; I 3, 15, III, 12; VIII, 20;) I 5, 19. IV, 32. ApocalipsX 3, 15, IV, 32. INWCE REAL §1 ONOMASTIC Aaron I, 53 si urmat. Abel I, 28 ?t urmat Abimelech I, 35; VII, 30 Abiron I, 56 Abiu I, 51 Abraham I, 35 AbsaloB II, 21 Achar VI, 2 ; VII, 81 actort VI, 15 Adam I. 28 alri VII, 52; 56—57; 63 si urmat 72 si nrmat. 76; 84; VIII, 9 »i urmat; 17; 23 Africa VI. 68; VII 54; 56; 58; 60; 84; 94; 105 african-S VII, 61 ; 67 Alricile IV, 21 Agrippina VI, 39 ; 67 alamani IV, 68 alani IV, 68 f VII, 64 Alpii V, 58 ; VI, 10 amfiteatre VI. 15 Amnion II, 16 Amnon II, 21 amorrei IV, 38 Anania VI, 4 aqultanl VII, 8* 12; 16; 50 asirieni VII, 30 ; 54 atenienl VIII, 23 attefi {tatelepciune) VII, 103 atletf VI, 15 B Babylon VT1, 54 bacaial V, 22 ; 24 si unn&t |l 26 ; 28 *i unnXt barbari IV, 26 si unnit, 61 ; 65 1 V, 5 5t nrmat; 14; 15; VI. 35; Vn, 24; 94 si urmat barbatii comunl tururor sotftlor VII, !0I si urmat beltrl Vn, 60 Beiedad Vn, 31 C Caelestis (zelta) VIII, 9 ?I urmat. Cain I, 29 si urait. Capernaum IV, 39 Camel n, 13 Carlagina VII, 67—69; 79; Vin, 1A si urmfit carlaginez-a VII. 69; VIII, 23 Cato Vn. 103 Cnarybda V, 58 Cintinnatus I, 10 si urmat. drc OocuriJ VI, 24; 26 circuri VI, 15 ?i urmfii. Ctrce V, 45 Cirta VI, 69 Core I, 58 ; 65 cortegii VI, 15 ■'.'., cresttal I, 7; III, 8 1 19; 31 s «//*»; IV, 57; 85; 90; 91 I VI, 8; 2»;'31| VIII. 11. * ■Dathan I, 56 V! David II. 13—15 s» urmat. ; IV, '87 si urmat; VI, 2; Vn, 49; 81 delfic (demon) VII, 101 Dumnezeu, aproape In toate capltojale cirfUor Egipt I, 40 i 55 ; 59 egipteni I, 40 ?i urmat; VIII, 22 epicnrel si epicurlzanti I, 5 eretici IV, 61 si urmfit Etna VII, 65 evrei I, 42; 43 j 55 ;i 59; HI, 8; IV, 3; VI, 56; VII, 30 F Fabius si Fabridns I, 10 si armSt faraon I, 40 ?1 urmat; 48 filisteni I, 35 '"..'.. filosofia crestLna IV, 59 franci IV, 67; 68; 81 s VO ,-,... G Gaius VII, 66 galli V, 23; VI, 67; 74; 75; 82; VI| ? 52 gallicane VH, 72 Gallia VII, 52 Galliile IV, 21 1 VI, 39 j 67 ; 80; VII, 8 ; 26; 9>i 53 , Gedeon VII; 32 gepbni IV, 67 | 81 Germanla VII. 50 Gomorra I, 39 gotf V. 14, IS* 22; 36; 37; 57; Vn. 23; 38; 39; 45 i 47; 49; 107 gTed I, 12; Vn, 38 . : . ... ■ ^tftajj^tt jtf ^ Afr:,ii- 334 BOKHTSTS 9t- SALVtAKtJS H hJspanl V, 23 j VI, 67 1 VII, 28 ; 52 HSspania VI, 67; VII, 45 j 52; 53 HIspaniiie IV, 21 j VI, 39 ; VII, 26 Hjrlstos, aproope In toate capitolele cfrfilor hunt IV, 67 f 81 ; V, 36 ; VII, 39 I lerusatim VIII, 22 Israel I, 41 ; II, 7 j IV, 3 israelit VI, 2 ;' 55 ; VII, 54 itali VI, 67 Italia VI, 67) VII, 103 iudei IV, 3; 37 j VII. 48; VIII, 19 indaica (annate) I, 48 J Jnpiter IV, 77 jocurl de rirc si de teatru VI, 15 j 24 1 26 ; 38 ; 42 si UrmSt. ; 60— «! Localurl de Joe VI, 15 Loth I, 38; IV, 38 1 VII, 74 lycaonieni VIII, 23 lupte de anlmale silbalice VI, 10 M madianltl VH, 32 Maria I, 53 Maro (Vergillus) I, 4 Mars VI, 60 maurl IV, 81 Mercuiius VI, 60 Minerva VI, 60 Mogoutlacum VI, 38 monahi VIII, 19, 21; 22 Molse I 40 ; 44 ; 53 ; 56 N Nabal II, 13 Nabucnbdbnosor VII, 54 Nadab I, 51 Nathan IV, 87 Nathanaal IV, 18 Nepton VI, 60 novempopull Vtr, 8 odeoane VI, 15 Og I, 56 Oza VI, 54 Pavel VI, 2 j Vli, 78; VIII, 23 piglal IV, 61 $l annfit. Petro IV, 93 i VI, 4 Plato 51 scoiile p-latonice i. Pythagoras I, 3 racha III, 13 Rabsache VI, 2 Ravenna VI, 49 Roma VI, 67 i VII, 67 romani I, 11; IV, 30; 61; 63; 69 j V, 14—17; 23—24; 34—37; VI, 40; 43; 49—50; VII. 2; 6; 50; 67; 108 sabini IV, 20 Safira VI, 4 saltfmband VI, 15 Sardinia VI, 68 Saul VII, 49 1 84 saxoni IV, 67; 81; VII, 64 sd|i IV, 81 ScyllaV, 58 Seiia VII, 66 Seme IL 23 Slba' H, 23 Sicilla VI, 68 Sinai I, 48 Siria Vli, 31 sirieni IV, 69 Sisara VH, 30 Socrate VII, 101; 103; 104 • socratice (InvStfituri) VH, 106 Sodoma I, 37 $1 urmat. f VII, 74 sodomi|l 1, 38 1 39 ; IV, 39 sotlile comuna tuturor bfirbatilor VTl, 101 $1 urmat. spectacole VI, 10; 22 $i urmSt. ; 31 'si urmat. ; vesrf $i arcuri, teatre stolci I, 3 ' teatre VI, 15 ?i urmat j 38; '60 Thamara, II 21 Treveri (ores) VI, 39; 72; 75; 82 treveri (Iocruitori) VI, 72 $1 urmSI. ; 82 §i UrmSt Tyr Vn, 59 CUPRINSUL u Urle Chertteol n, 16 V vandali V, 14—15 ; 36 ; VI, 67 ; 27 $i urmSt.; 38; 45— 47; 48; 85 1 91 si urm*t. ( i 97 ; 105 Venus VI, 30 vn, 56; Pag. Cuvtnl inainte 5 Articolele teologice ale lui Boethlus, scorta prezentare I Arlicolele teologice ... 16 II Mingiierile filozofiei ... 48 CARTEA I Poezia 1 62 Proza I 62 Poezla II 64 Proza II 65 Poezla HJ 65 Proza III 66 Poezia IV 67 Proza IV 68 Poezia V 73 Proza V ?4 Poezia VI 75 Proza VI 76 Poezia VII 78 CARTEA II Proza I ..... ■ 79 Poezla I 80 Proza H 8! Poezla II 83 Proza m 83 Poezia III 85 Proza IV 85 Poezia IV 88 Proza V 88 Poezia V 91 Proza VI 92 Poezla VI 94 Proza VII 95 Poezia VII «7 Proza Vm 98 Poezia VIM 98 CARTEA III Proza 1 100 Poezla I 101 Proza II Poezla II Proza III Poezla III Proza IV Poezia IV Proza V Poezia V Proza VI Poezia VI Proza VD Poezla VII Proza VHI Poezia VDI Proza K Poezia IX" Proza X Poezia X Proza XI Poezla XI proza Xll Poezla XII proza I Poezia I Proza II poezla II Proza HI Poezia HI proza IV Poezla TV Proza V poezia V proza VI Poezia. VI Pros* VII Poezla Vn CARTEA IV Pag. Pag. CARTEA V Pro" I poeria I Proxa O Poeila 11 Prwa in Paetia lit Pro*a IV Poeria IV Proia V Poezla V Pro*a VI 154 155 156 157 157 160 161 !S4 165 167 167 Saivianus, Despre guvernaiea lui Dumnezeu {De gubernatione Dei) 173 In^roducere 175 Pxefata 18? Carlea I 186 Cariea a U-a 208 Catlea a IH-a 216 Cariea a IV-a 232 Cariea a V-a 258 Cattea a Vl-a 274 Cariea a VH-a 297 Cariea a VHI-a 324 lndice sciiptmistic 331 Jndlee real $i onomastfc . . . 333 Cuprins 335 Cu ajutorul Domnului Iisus Hristos Mihai Cuciureanu Redactor : Pr. VASILE AILIOAEI Tehnoredactor ; Pr. VALENTIN BOGDAN Dal la cules 30 aprilie 1991. Bun tie lipat 30 mai 1992. Format 16/70X100 legal '1/1 p. Coli de Upar 21. Comajnda US.