FERICITUL AUGUSTIN CONFESSIONES — MARTURISIRI — COLEC|IA A P A R E DIN INITIATIVA SI SUB INDRUMAKEA PREA FERICITULUI PARINTE I U S T I N PATR1ARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE : Pr. DUMITRU SOARE (pre?edinte), Pr. Prof. $TEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHIJESCU, Pr. Prof. ION G. COMAN, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNI- JESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FE- CIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretiar). pArinti $i scriitori biserice§ti 64 TfERICITUL AUGUSTINt I SCRIERI ALESE £ >K K PARTEA iNTllA A tf£ CONFESSIONES - MARTURISIRI - CARTE TIPARITA CU BTNECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMAnE TRADUCERE SI INDICI DE PROF. Dr. DOCENT NICOLAE EARBU INTRODUCERE 31 NOTE DE PREOT PROF. Dr. IOAN RAMUREANU EDITURA INSTITUTULUI BIBLTC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 1985 INTRODUCE RE Unul dintre cei mai mari, iecunzi si prestigiosi scriitori latini din secolele IV si V d.Hi. este, fdra indoiald, Feiicitul Augustin. El este teo- log erudit, iilosof, moralist si polemist contra schismaticilor donatisti din provincia romana Africa si contra ereticilor din timpul sail, ma- nihei, pelagieni si semipelagieni. Dupa 426 el a combatut, de aseme- nea, si erezia arienilor, adusa in Africa de gotii arieni din armata im- periald aflafi in serviciul Imperiului roman de Rdsarit, unde arianismul a provocat mari tulburdri in secolul al IV -lea. Gindirea teologica a Fericitului Augustin a influenfat pe scriitorii bisericesti latini de dupa el, teologia medievald romano-catolica, intr-o mare mdsurd teologia Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, si influenfeazd pind azi indeosebi teologia Bisericii Romano -Ca\tolice. El este si rdmine corifeul gindirii teologice a Bisericii de Apus in epoca de aur a Bisericii crestine, cind nu se fdcea deosebire intre Bi- serica Rdsdritului si Biserica Apusului, intre Constantinopol si Roma, caci amindoud formau o singura Biserica Universala a Domnului Hristos. In secolul al IV -lea, crestinismul a triumfat definitiv asupra vechi- lor religii pagine. Fericitul Augustin este contemporanul marilor teologi si ginditori din Rdsarit : Sfintul Vasile eel Mare (f 379), Sfintul Ciril al Ierusalimului ff 386), Sfintul Grigorie de Nazianz (-f 389/390), Sfintul Grigorie de Nyssa ft 394), Sfintul loan Hrisostom ft 407). In istoria crestinismului si a gindirii umane, Fericitul Augustin se impune datorita operei sale, importanta nu numai prin cantitatea si ca- litatea ei, dar mai ales prin prolunzimea gindirii sale teologice si filo- sofice, care iniluenteazd pind azi gindirea filosofica religioasd asupra destinului omului si al intregii omeniri. Problemele esentiale care 1-au preocupat au fost : existenfa si structura fiinlei lui Dumnezeu, proble- ma binelui si rdului, harul divin si importanta lui in opera de mintuire a omului. El este si rdmine eel dintii scriitor crestin care a pus bazele unei filozofii a istoriei din punct de vedere crestin, reusind sd incadreze, intr-o privire unitard grandioasd, destinele intregului neam omenesc de la origini pind la termenul sdu final. Aurelius Augustinus s-a ndscut la 13 noiembrie 354 in ordselul Tagaste din provincia romand Numidia, in Africa de Nord, astdzi Suk- FERICITUL AUGUSTIN Ahras, In Algeria, si a muiit la 28 august 430 in orasul sdu episcopal Hippo-Regius, astazi Anaba, asediat atunci de vandalii lui Genseric, populafie de origine germana, plecatd din Silezia in Spania, iai de aci in provincia lomand Aiiica de Nord, In cautarea unor noi asezdri. Tatdl sdu, Patricius, era pdgin si s-a botezat in 371, cind Fericitul Augustin era tindr, cu pufin inainte de moaite. In Tagaste, avea o mica pxopiietate si exeicita funcpunea de cuiial, adicd era membru in curia orasului. Mama sa, Monica, era o crestind plind de pietate si devotament si s-a strdduit mult pentru convertirea sofului si a iiului ei Augustin. El a mai avut un hate, numit Navigius, si o sord al cdrei nume nu-1 cunoastem. Fericitul Augustin si-a fdcut o culturd aleasd. A studiat mai intii gramatica, intre anii 365 — 369, in orasul sdu natal Tagaste, apoi lite- ratura si retorica la Madaura, oras vecin cu Tagaste, patria scriitoru- lui roman Apuleius (125 — 170 d.Hr.), la dorinfa tatdlui sdu, care dorea sd-1 vadd retor. La Madaura, pe lingd literatura latind, a inceput sd invefe limba greaca, a cdrei cunoastere si-a imbogdtit-o apoi prin lecturd 1 . Datoritd ajutorului generos al unui prieten al iamiliei, numit Ro- manianus, Fericitul Augustin a fdcut intre anii 370 — 374 studii supe- rioare la Cartagina, mettopola Africii romane. Cultura lui a lost la inceput literard, apoi istoricd si filosoficd, studiind indeosebi pe Cicero (-f 43 i.Hr.), Vergiliu (f 19 i.Hr.) si pe isto- ricii Tacit (j 120 d.Hr.) si Suetoniu ft 160 d.Hr.). La Cartagina, pe lingd studii, tindr de 17 ani, se dedd unor dis- tractii, placed si neorinduieli morale pe care le va regreta si deplinge cu sinceritate in lucrarea sa Confessiones — Marturisiri. Cartagina, pe lingd orasul culturii, era ?i orasul distractiilor si al pldcerilor, iar Au- gustin se pierdu, ca si al\.i tineri, in viata tumultoasd a orasului. «Non- dum amabam, mdrturiseste el, et amare amambam... Quaerebam quid amarem, amans amare... Amare et amari dulce mihi erat, magis, si et amantis corpore fruerer...» = «Nu iubeam, dar -imi placea sa iubesc. Cautam ce sa iubesc, placindu-mi sa iubesc... A iubi si a fi iubit imi era mai ales placut, daca ma bucuram §i de trupul fiintei iubite...* -. 1. Fer. Augustin, Confessiones, I, 13, 20, si 14, 23 j II, 3, 5, ed. Pierre de La- briolle, Texte etablie et traduit (Coll. des Universites de France), livres I— VIII, t. I, 2-ed., Paris, 1933, p. 17 si 19 — 20, p. 32. In continuare vom cita aceasta editie ; S. Salaville, La connaissance du grec ciiez Saint Augustin, in «Echos d'Orient» 25 Annee (Paris, 1922), nos. 127—128, p. 387^393. 2. Fer. Augustin, Confessiones, III, 1, 1, p. 46; G. Charles-Picard, La Carfcge de Saint Augustin, Paris, 1965. CONFESSIONES — MARTURISIRI Cuprins de pasiunea tinerefii, din ziua in care a inceput sa iubeascd si a fost iubit, au Inceput banuielile pline de gelozie, ceiturile, toate aprinderile, rdbufnirile si mizeiiile legdturilor senzuale. La viista de 17 ani el s-a indrdgostit de o tinara, cdreia, contrar unor tineri din timpul sdu, i-a pdstrat fidelitate 14 ani, intre 371 — 385. De la aceastd tinara a avut, in 372, un iiu, la virsta de 18 ani, ctimia i-au pus numele de Adeodatus =- «Cel ddruit de Dumnezeu», care a murit la 18 ani, in 390 3 . Fidelitatea acestei dragoste este miscdtoare, iar ruptura ei a iost impusd de rapuni sociale. Dupd legile romane, Augustin nu putea oticializa o astfel de legdturd. In afard de emopile inimii si de atracpile pldcerilor, 1-au atras pe Augustin si distracpile teatrale, care au produs in sufletul sdu un ecou protund, pind la vdrsarea lacrimilor 4 . La 19 ani, in 373, Augustin descoperi importanta si valoarea iilo- soiiei, citind dialogul Hortensius al lui Cicero. In acest dialog, din care nu ne-au rdmas decit fragmente, Cicero rdspunde criticilor indreptate de Hortensius contra iilosofiei, idcind un magniiic elogiu acestei activi- tdp a ratiunii umane, capabild sd orienteze omul, mai mult decit oricare alta, spre adevdrata bucurie si iericire, care nu constci in satisfacerea unor pldceri dezamdgitoare si trecdtoare, ci in bucuriile vietii spiritu- lui. Aceastd lecturd 1-a trezit pe Augustin si i-a deschis gustul spre aocota = «intelepciune», ajungind la o reinnoire a gindirii si sensibili- tdtii sale. «Illo vero liber mutavit affectum meum» — M. Petschenig, in Corp. cit., t. LIII, 1910, p. 97—162 ; ed. G. Finaert, texte latin et trad, franc, in «Bibl. August.», t. 32, Paris, p. 248—393. 108. P.L., XLIII, 613 — 650; ed. M. Petschenig, In Corp. cit., LIII, Vindobonae — Lipsiae, 1910, p. 39 — 92; ed. G. Finaert, texte latin avec trad. fr. in «Bibl. August.», t. 32, Paris, p. 94—243. CONFESSIONES — MARTURISIRI 31 din 1, 3 si 8 iunie 411, intrunitd in prezenfa tribunului Marcelin, la care au participat 279, episcopi donation si 286 de episcopi ortodocsi, in care ortodocsii au dobindit victoria asupra donatistilor. Contra Gaudentium donatistarum episcopum 109 = Contra lui Gaudentiu, episcopul donatistilor), 2 cdrfi, scrisa in 412 — 422. Epistola 185, cu titlul : Liber de correctione donatistarum 110 ( = Cartea despre indreptarea donatisitilor), scrisa in 417 s.a. In lucrdrile contra donatistilor Fericitul Augustin dezvoltd pe larg doctrina despre sfinfenia Bisericii si a Sfintelor Taine, aratind cd in Bisericd se atla si drepti si pdcdtosi, fdrd ca ea sd-si piardd pentru aceasta siinfenia, iar validitatea Sfintelor Taine nu depinde de staiea morald a sdvirsitorului, ci de harul lui Dumnezeu. Fericitul Augustin a scris, de asemenea, mai multe lucrdri contra pelagienilor, care se ocupau cu natura omului, cu pdcatul originar, dai negau necesitatea harului divin in opera de mintuire a omului si nece- sitatea botezului pentru copii. Dintre acestea amintim urmdtoarele : De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum m (= Despre meritele pacatosilor si iertare si despre botezul copiilor), 3 carp, scrisa in 412. De spiritu et litera 112 (= Despre spirit si litera), compusd in 412. De natura et gratia 113 (= Despre natura si har), compusd intre 413—415. De perfectione justitiae hominis 114 ( = Despre desavirsirea dreptS- tii omului), compusd in 415—416. 109. P.L., XLIII, 707—752 ; ed. M. Petschenig, in Corp. cit., LIII, 1910, p. 201— 274. ed. G. Finaert, texte latin, et trad, franc, in «Bibl. Augusts, t. 32, Paris, p. 510—635. 110. P.L., XXXIII, 792—815; ed. Al. Goldbacher, in «Corp. Script. Eccl. Lat», t. LVII, 2, Vindobonae— Lipsiae, 1911, p. 1—44. Studiii : Y. M. J. Congar, «Introduction», la : Traites anti-donatistes. Vol. 28, din Oeuvres de Saint Augustin, Paris, 1963 ; P. Vanderlinger, L'aifaire Cecilien. Etude sur la methode de Saint Augustin dans son argumentation antidonatiste, Louvain, 1959, VII— 270 p. ; C. Frend, The Donatist Church, Oxford, 1952 ; G. G. Willis, S. Augus- tine and the donatist controversy, London, 1950 ; P. Monceaux, Saint Augustin et le Donatisme, Paris, 1923. AM bibliografie, la A. Trape, la A. Di Berardino — J. Quasten, op. cit, p. 262—365; B. Altaner— A. Stuiber, Patrologie, p. 428; F. Cayre, op. cit., p. 609—614; P. de Labriolle, G. Bardy, L. Brehier, G. de Plinval, op. cit., p. 69—78; J. R. Palanque, G. Bardy, P. de Labriolle, op. cit, p. 41—52; 205—216; p. 455—460. 111. P.L., XLIV, 109—200; ed. F. C. Urba— Jos. Zycha, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. LX, 1, Vindobonae — Lipsiae, 1913, p. 3 — 152. 112. P.L., XLIV, 201—246; ed. F. C. Urba— Jos. Zycha, ibidem, t LX, 1, p. 155— 230; ed. J. D. Burger, texte latin et trad, franc., Neuchatel, 1951. 113. P.L., XUV, 247—290; ed. F. C. Urba— Jos. Zycha, ibidem, J. LX, 1, 1913, p. 233 — 300 ; ed. J. de la Tullaye, texte latin et trad, franc, in «Bibl. Augusts, t. 21, Paris, 244—413. 114. P.L., XLIV, 291—318, ed. F. C. Urba— Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XLII, Pragae, Vindobonae — Lipsiae, H902, p. 3 — 48 ; ed. J. de la Tullaye, text latin et trad, franc, in «Bibl. Aug.», t. 21, Paris, p. 126—219. 32 FERICITUL AUGUSTIN De gestis Pelagii 115 ( = Despre faptele lui Pelagiu), scrisd in 417. De gratia Christi et de peccato originali 116 ( = Despre harul lui Hristos si despre paeatul originar), 2 carp, compusa in 418. De nuptiis et concupiscentia 117 (= Despre casatorie si concupis- cent,a), 2 cdrti, compusa intre 419 — 421. De natura et origine lanimae 118 (= Despre suflet si originea lui), 4 cdrti, compusa In 420 — 421. Contra duas epistulas Pelagianorum 119 ( = Contra celor doua scri- sori ale pelagienilor), 4 carp, scrisd in 421. Contra Julianum, haeresis pelagianae defensorem 120 ( = Contra lui Iulian (de Eclanum), aparatorul ereziei pelagiene), 6 cdrti, compusa in 422. Contra secundum Juliani responsionem, imperfectum opus 121 ( = Contra celui de al doilea raspuns al lui Julian (de Eclanum), opera ne- terminata), 6 cdrti, compusa in 429 — 430. Lucrarea a rdmas neterminatd datoiitd faptului ca la 28 august 430 Feiicitul Augustin a incetat din viatd. Fericitul Augustin a combatut si pe ereticii arieni in citeva lucrari compuse spie sfirsitul vietfi. Astfel, in 418 — 419, a compus lucraiea Contra sermonem ariano- rum 122 (= Contra cuvintarii arienilor), indieptatd impotriva unui tratat arian anonim. Mai tirziu, intre 427 — 429, a scris urmdtoarele lucrari : . Collatio cum Maximino arianorum episcopo 123 ( = Disputa cu Maxi- min, episcopul arienilor), scrisd in urma discutiei cu Maximin, epis- copul gotilor arieni din provincia romand Africa, in 427 — 428. 115. P.L., XLIV, 319—360; ed. F. C. Urba— Jos, Zycha, in Corp. cit., t. XLII, p. 51 — 122 ; ed. J. de la Tullaye, texte latin et traduction franc, in «Bibl. August", t. 21, Paris, p. 126—219. 116. P.L., XLIV, 359—410; ed. F. C. Urba— Jos, Zycha, in Corp. cit., t. XLII, 1902, p. 125 — 206; ed. H. Chinat— J. Plagnieux, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.*, t. 22, Paris, p. 52 — 269 ; Alberto Pincherle, La formazione della dottrinc agostiniana del pecato originate, Cagliari, 1938. 117. P.L., XLIV, 413—474; ed. F. C. Urba— Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XLII, 1902, p. 211—319; ed. F. J. Thonnard— E. Bleuzen, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 23, Paris, p. 52—289. 118. P.L., XLIV, 475—548; ed. F.C. Urba— Jos. Zycha, in Corp. cit., t. LX, 1, Vindobonae — Lipsiae, 1913, p. 303—420; ed. E. Bleuzen— -A. de Veer, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.*, t 22, Paris, p. 376—667. 119. PL., XLIV, 549—638 ; ed. F. C. Urba— Jos. Zycha, in Corp. cit., t. LX, 1, 1913, p. 423 — 570 ; ed. F. J. Thonnard— E. Bleuzen, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.i», t. 23, Paris, p. 312—657. 120. P.L., XLIV, 641—874 ; Trad, engleza, M.A. Schumacher, Saint Augustine. Against Julian, The Fathers of the Church, 35, New York, 1957. 121. P.L., XLV, 1049—1608. A. Zumkeller, Schriiten gegen die Pelagianer, Wurzburg, 19,64 ; S. Kopp — A. Zumkeller, Schrifeten gegen die Semipelagianer, Wurzburg, 1955. Alta bibliografie la A. Trape, la A. Di Berardino — J. Quasten, op. cit, p. 365—371 ; B. Altaner, Patrologie, p. 428—429 ; F. Cayre, op. cit., p. 614—621 ; P. de Labriolle, G. Bardy, L. Brehier, G. de Plinval, op. cit., p. 79—128. 122. P.L., XLII, 683—708. 123. P.L., XLII, 709—742. CONFESSIONES — MARTURISIRI 33 Contra Maximinum haereticum 124 (= Contra ereticului Maximin) 2 cdrfi, scrisa in 428. In lucrarea Liber de haeresibus 125 (= Carte despre erezii), scrisa. in 428 — 429, Fericitul Augustin numara 88 de erezii, "mtre ele si erezia arienilor, incepind de la Simon Magul pina la Pelagiu. Dintre operele exegetice ale Fericitului Augustin, menfionam ur- matoarele : De doctrina cristiana > 26 (= Despre invafatura crestina), inceputd in 396 (397) (cdrfile I— III) si terminatd in 426 (Cartea a IV-a). Cartea l-a, in care Fericitul Augustin face o sintezd a doctrinii sale dogmatice (cap. 5 — 22) si morale (cap. 23 — 34), serveste ca o introducere la studiul Stintei Scripturi. Cartile a ll-a si a lll-a sint o ermineutica biblicd, iar cartea a IH-a o omileticd. Locutiones in Heptateuchum 127 (= Convorbiri la Heptateuh), in 7 cdrtf, scrisa in 419. Questiones in Heptateuchum 128 (= Probleme la Heptateuh), in 7 carti, scrisa in 419. De consensu Evangelistarum 129 (= Despre acordul Evangheliilor), in 4 cdrfi, scrisa cdtre 400, in care incearcd sd impace aparentele con- tradicfii ale Evangheliilor. 124. P.L., XLII, 743—814. 125. P.L., XLII, 21—50 ; ed. R. Vander— Plaetse— C. Beukers, in «Corp. Christ. Lat.» t. 46, Turnhout, Paris, 1969, p. 283—351 ; trad, engleza G. Miiller, The «De haeresibus», ot Saint Augustine, Washington, 1956. Vezi si Sermo CXL. Contra quoddam dictum Maximini arianorum episcopi, P.L. XXXVIII, col. 773 — 775. G. Bardy, Le *De haeresibus* et ses sources, in. Miscellanea Agostiniana, Roma, II (1931); S. Jarmaccone, La dottrina eresiologica din Sant' Agostino... a preposito del tratato «De haeresibus*, Catania, 1952. 126. P.L., XXXIV, 15—122 ; ed. G. M. Green, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. LXXX, Vindobonae— Lipsiae, 1963, p. 3—169; ed. J. Martin, in «Corp. Christ. Lat.i», t. XXXII, Turnhout, 1962 ; ed. G. Combes, J. Fargues, texte latin et trad, franc, in «Bibl. August.», t. 11, Paris, 168 — 539; U. Duchrow, Sprachverstandnis und biblisches Horen bei Augustin, Tubingen, 1965. Alta bibliografie, la B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie, p. 430 ; A. Trape la A. di Berardino — J. Quasten, op. cit., p. 356 — 357. 127. P.L., XL1V, 485—546 ; ed. Jos. Zycha, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. XXVIII, 1, Pragae — Vindobonae — Lipsiae, 1893, p. 507 — 629 ; ed. J. Fraipont, in «Corp. Christ. Lat.», t. 33, Turnhout— Paris, 1958. 128. P.L., XLIV, 545—824; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XXVIII, 2, Pragae— Vindobonae — Lipsiae, 1895, p. 3 — 506. 129. L.P., XLIV, 1041—120 ; ed. Fr. Weihrich, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t XLIII, Vindobonae — Lipsiae, 1904, p. 1 — 418 ; H. Merkl, Die W iedersprache zwischen den Evangelien. Ihre polemische und apologetische Behandlung in der alien Kirche bis zu Augustin, Tubingen, 1971. 3 — Confessiones 34 FERICITWT, AUGUSTIN Quaestiones Evangheliorum 130 (= Probleme ale Evangheliilor), 2 carfi, scrisa cdtre 400, sint un comentar la Evangheliile dupa Matei si Luca. Tractatus CXXIV in Joannis Evangelium m (= 124 de Omilii la Evanghelia dupa loan, scrisd intie 414 — 418, este una din operele ma- gistrate ale Fericitului Augustin, care are in acelasi timp multe ele- mente dogmatice. Sint combatuU pe rind ereticii timpului sdu : arienii, donatistii si pelagienii. TraOtatus X in Epistolam Joannis 13 - (= 10 Omilii la Episltola lui loan), scrisa in 416, in care trateazd despre marea porunca a iubirii fata de Dumnezeu si de aproapele. Dintre numeroasele lucrari de teologie morala ale Fericitului Au- gustin menfionam urmdtoarele : De agone christiano 133 (= Despre lupta crestina), scrisa in 396 — 397, in care descrie lupta impotriva diavolului si a pdcatului. De mendacio 134 (= Despre minciuna), compusd in 395. Contra mendacium 135 (= Contra minciunii), compusd in 420. Cinci mici scrieri se referd la casatorie si infrinare : De continentia 138 (-= Despre infrinare), scrisa in 395. De bono conjugal! 137 ( — Despre folosul casatoriei), compusd in 401. 130. P.L., XXXV, 1321—1364. 131. P.L., XXXV, 1379—1976; ed. R. Mayer, in «Corp. Christ. Lat.», t. XXXVI, Turnhout, 1»54. Studii : P. Hardy, Actualite de la Revelation, Paris, 1974 ; Agostino Di Berar- dino, Crista c la iede nei discorsi di Sant' Agostino sul Vangelo di S. Giovanni, Napoli, 19S7; M. Pontet, Saint Augustin. Sermons sur Saint Jean, Namur, 1958; M. Comeau, Saint Augustin exegete du quatrieme evangile, Paris, 1930. Alta bibliografie la A. Trape, la A. Di Berardino — J. Quasten, op. cit., p. 374 — 375. 132. P.L., XXXV, 1977 — 2062 ; ed. P. Agaesse, St. Augustin. Commentairc dc la premiere Epitre de St. Jean. Texte latin, introduction et notes (Coll. Sources chre- tiennes, 75), Paris, 1961. Pentru alte lucrari: exegetice, vezi B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie, p. 429 — 432 ; Fr. Cayre, op. cit., p. 638 — 640 ; A. di Berardino— J. Quasten, op. cit., p. 356—360 si 374—377. 133. P.L., XL, 289—310; ed. Jos. Zycha, in «Corp. Script. Eccl. Iat.», XL.I, Pra- gae — Vindobonae — Lipsiae, 1900, p. 101 — 138 ; ed. B. Roland — Gosselin, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August. », t. 1, Paris, p. 372— 435. Vezi si lucrarea acestuia, La morale de St. Augustin, Paris, 1925. 134. P.L., XL, 487—518; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. "*LI. P- 413—466; ed. G. Combes, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August. », t. 2, Paris, p. 234 — 305. 135. P.L., XL, 517—548; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XLI, p. 469—528; ed. G. Combes, texte latin et trad, franc, in «Bibl. August.», t. 2, Paris, p. 314 — 375. 136. P.L., XL, 349—372; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XLI, 1900, p. 141—183; ed. J. Saint-Martin, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August. », t. 3, Paris, p. 110—189. 137. P.L., XL, 373—396; ed. Jos. Zycha in Corp. cit., t. XLI, 1900, p. lR 7 — 230; ed. G. Combes, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 2, Paris, p. 24 — 87. CONFESSIONES — MARTURISIHI 35 De sancta virginitate 138 (= Despre sfinta feciorie), compusa in 401, contra lui Jovinianus. De bono viduitatis 139 (= Despre folosul vaduviei), compusa in 414. De conjugiis adulterinis 140 (= Despre casatoriile adultere), com- pusa in 420, in care apart indisolubilitatea cdsatoriei. In alte lucrari de moiald trateaza subiecte diferite. Dintre acestea, menfionam : De opere monachorum 141 (= Despre lucrarea monahilor), compusa in 400, in caie susfine cd monahii trebuie sd uneascd munca cu ruga- ciunea. De patientia 142 (= Despre rabdare), sciisd in 418. De cura pro mortuis gerenda 143 ( = Despre grija pe care tre'buie s-o avem pentru cei morti), in care aratd utilitatea rugdciunilor pentru cei morti, mai ales la Siinta Liturghie si in slujbele care se iac la mor- mintele martirilor. Este deci o lucrare cu caracter practic. De divinis Scripturis sive Speculum 144 ( = Despre durrmezeiestile Scripturi sau Oglinda), scrisd in 427, este o culegere de sentin^e mo- rale scoase din Siinta Scripturd, urmlnd ordinea cdrtilor slinte, pentru edificarea morald a credinciosilor, lucrare care a lost mult citita. 138. P.L., XL, 397—428 ; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XII, 1900, p. 235—302 ; ed. J. Saint-Martin, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 3, Paris, p. 196 — 312 ; Trad. J. Saint-Martin — J. M. Perin, La virginite chretionne, Paris, 1955, p. 121 — 176 ; G. Oggioni, Matrimonio e verginita presso i Padri, Venegono, 1963 ; D. Ricardi, Verginita nella vita religiosa secondo la dottrina di Sant'Agostino, Roma, 1961. 139. P.L., XL, 429—450; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XLI, 1900, 305—343; ed. Saint-Martin, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.", t. 3, Paris, p. 320 — 391. Trad, germana : A. Maxsein, Aur. Augustinus, Das Gut dcr Witwensschalt, Wiirtz- burg, 1952. 140. P.L., XL, 451—486; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit., t. XLI, 1900, p. 347—410; ed. G. Combes, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 2, Paris, p. 96 — 227 ; H. Crouzel, L'Eglise primitive lace au divorce, Paris, 1971. 141. P.L., XL, 547—582; ed. Jos. Zycha, in Corp. cit, t. XLI, 1900, p. 531—595; ed. J. Saint-Martin, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 3, Paris, p. 400 — 515; O. Brabant, Le Christ, centre et source de la vie morale chez Saint Augustin, Gembloux, 1971; A. Sage, La vie religieuse selon Saint Augustin, Paris, 1972; G. Giardini, Ideale monastico di Sant' Agostino, Roma, 1954; Adolar Zumkeller, Das Manchtum des Heiligen Augustinus, Wiirtzburg, 1950, 388 p. ; Ierod. Ioasaf Popa, Munca manuaia a monahilor dupa tratatul «De opere monachorum* al Fericitului Augustin, in «Studii Teologice», V (1953), nr. 7—8, p. 455 — 512. 142. P.L., XL, 611—626, ed. Jos. Zycha, in CSEL, XLI, 1900, p. 663—691. G. Combes, texte latin et traduction francaise, in «Bibl. August.», t. 2, Paris, p. 462— 511 ; trad, germana de Josef Martin, Wiirtzburg, 1956. 143. P.L. XL, 591—610; ed. Jos. Zycha, in CSEL, XLI, 1900, p. 621—659; G. Combes, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 2, Paris, p. 384 — 453. 144. P.L., XXXIV, 887—1040, ed. Pr. Weihrich, in CSEL, t. XII, 3, Pragae— Vin- dobonae — Lipsiae, 1887, p. 3 — 700 ; D. Gorce, Saint Augustin, Homelies sur les Psau- tnes, Textes choisis, traduits, Namour, 1960. 36 FERICITOL AUGUSTIN Dintre operele practice, la loc de hunte se situeaza lucrarea De catechizandis rudibus ,45 (= Despre trebuinta de a catehiza pe cei sim- pli), compusd in 400 si adresatd diaconului Deogratias. Lucrarea este un tratat teoretic si practic despre modul in care trebuie instruifi in credinta crestina catehumenii si credinciosii simpli. In acest scop, Fe- ricitul Augustin da si doud modele de instrucfie (cap. 24 — 50 si 51 — 55). Opera oratoricd a Fericitului Augustin, cea mai bogatd si variatd pe care ne-a pdstrat-o antichitatea crestina, poate ii comparata cu a Stintului loan Gum- de Aur ft 407). Fdrd sd aiba culoarea, spontaneita- tea, abundenfa, larmecul oriental si actualitatea predicilor Sfintului loan Guid de Aut, predica Fericitului Augustin e mai logicd, mai bogatd in idei, mai speculativd. Textul predicilor rdmase de la el se intemeiazd pe stenogramele pe care le-au luat tahigrafii din timpul sdu. In Indicele sdu, Possidius, episcop de Palama, prietenul si biogra- iul sdu, numdrd numai 279 de cuvintdri 146 , dar, dupd cercetdrile patro- logilor, numdrul predicilor sale autentice este eel pufin dublu. Ele se impart in Omilii, zise Enarrationes in Psalmos 147 ( = Expuneri la Psal- 145. P.L., XL, 309—348; ed. I. B. Bauer, in «Corp. Christ. Lat.», t. 46, Turnhout, 1969, p. 121 — 178 ; ed. J. Cambes — J. Fargues, texte latin et trad, franc., in «Bibl. August.», t. 11, Paris, p. 18— 147 j ed. J. Christopher, Washington, 1926; C. S. Willis, London, 1912,- G. Kriiger, Tubingen, 1909. Studii. J. P. Belche, Die Bekehrung zum Christentum nach Augustinus Bilchlein De catechizandis rudibus, in «Augustinus», XXXII (1982), p. 42—87; J. B. Allard, La natura du «De catechizandis rudibus* de Sant' Agostino, Roma, 1976; A. Etchegaray Cruz, he role du «De catechizandis rudibus* de Saint Augustin dans la catechese mis- sionnaire des 710 jusqu'a 847. Studia patristica, 11, Berlin, 1972; . C. Przydatek, L'annu- cio del Vangelo, nello spirito del dialogo. Studio storico-teologico sulla predicazione missionaria secondo l'opuscolo di S. Agostino «De catech. rudibus*, Roma, 1971. G. C Negri, La disposizione del contenuto dottrinale nel «De catech. rudlbus» di S. Agostino, Roma, 1961. Alte editii, traduceri si studii la A. Trape, la A. di Berardino — J. Quasten, Pa- trologia, t. Ill, Torino, 1978, p. 353 In limba roman& : Pr. Prof. Grigore Cristescu, Activitatea omiletica, teoreticd. si practicH a Fericitului Augustin, In «Studii Teologice», II (1931), nr. 1, p. 7 — 36. Studiul este publicat si in Biblioteca de studii omiletice si catehetice, nr. 6, (Bucuresti, 1931); Idem, Citeva momente din activitatea catehetica, teoreticd. si practicd. a Fericitului Au- gustin, in «Studii Teologice», II (1931), nr. 2, p. 3—34. Extras, Bucuresti, 1931. 146. Possidius, Indiculus librorum, tractatuum et epistolarum S. Agustmi, P.L., XL VI, col. 5 — 22 ; A. Wilmart, Operum S. Augustini elenchus a Possidio digestus (Miscellanea Agostiniana), II, Roma 1931 ; A. R. Vega, Opuscula Sancti Posidii episcopi Calamensis, Escorial, 1934. 147. Enarrationes in Psalmos, P.L., XXXVI, 67—1028 (Ps. 1—79) ; XXXVII, 1033— 1966 (Ps. 80 — 150) ; ed. E. Dekkers — J. Fraipont, in «Corp. Christ. Lat.», t. 38 — 40, Turn- hout — Paris, 1956; G. Humeau, Les plus belles homelies de Saint Augustin sur les Psaumes, Paris, 1948. Studii -. J. F. Cordelier, La pedagogie de Saint Augustin dans les ^Enarrationes in Psalmos*, Dijon, 1971 ; M. Pontet, L'exegese de St. Augustin predicateur, Paris, 1945. Bogata bibliografie la A. Trape, la A. Di Berardino — J. Quasten, op. cit., p 376—377. j CONFESSIONES — MARTURISIRI 37 mi), in care trebuie sd vedem nu atit lucrdri de exegezd biblicd, ci mai mult capodopere oratoiice, si Sermones 148 ( = Predici), a cdror auten- ticitate recunoscutd se lidicd la apioape 800, numdr in care intid si omi- liile exegetice la Evanghelia lui loan 149 . Alte cavintdii si piedici sint socotile neautentice. Corespondenta Feiicitului Augustin se iidicd la numdrul de 270 scrisori, dintie care 47 sint adresate Feiicitului Augustin si 6 prieteni- lor sdi. 150 Cele mai multe sint adevdrate lucrdri teologice in care se ocupd cu probleme de filosofie si teologie, sau da indrumdri practice ; altele au un caracter oticial-administrativ, sau sint enciclice sinodale reieritoare la schismele si ereziile timpului sau. O insemndtate deose- bitd prezinta corespondenta cu Fericitul Ieronim ( t 420). Cum am anunfat mai inainte, vom analiza acum, mai pe Iarg, scrie- rea Confessiones (= Marturisiri). Fericitul Augustin a scris aceastd lu- crare intre anii 397 — 401, deci in curs de cinci ani. Ea nu este o simpld biograiie, ci o istorisire sincera si impresionantd a cre$terii si evolufiei sale intelectuale, morale si spirituale din copilarie pind la moartea ma- mei sale, intimplatd in toamna anului 387, deci din 354 pind in 387, cind el se aila in plind maturitate, avind atunci 33 de ani. S-au intrebat multi si se mai intreabd de ce a scris Fericitul Au- gustin aceastd lucrare. Istoricii si patrologii au dat diferite rdspunsuri acestei intrebdri, dar e mai bine sd afldm mai intii ceea ce ne spune Fericitul Augustin insusi. 148. P.L., XXXVIII, 23—1481; XXXIX, 1483—1718; ed. C. Lambot, Sermones de Vet. Testamento, 1—50, in «-Corp. Christ. Lat.», t. 41, Turnhout, 1961 ; C. Lambot, Santi Augustini Sermones selecti XVIII, In Stromata Patristica et Mediaevalia, t. I, Utrecht, 1950 ; G. Humeau, Les plus beaux sermons de Saint Augustin, trad, franc., 3 vol., Paris, 1932—1934. Studii. P. Borgomeo,, L'Eglise de ce temps dans les predications de St. Augustin, Paris, 1972 ; W. Schumacher, Spiritus and spiritualis. A study in the Sermons ot Saint Augustine, Mund, 1957 ; Ph. T. Weller, The easter sermons ot St. Augustine, Washing- ton ; M. Pontet, op. cit., Paris, 1945. Alta bibliografie la A. Trape, la A. Di Berardino — J. Quasten, op. cit., p. 377 — 378. 149. Pr. prof. loan G. Coman, Patrologie, Bucuresti, 1956, p. 257. 150. Epistulae : P.L., XXXIII, 62—1094; Epistulae I— XXX, ed. AI. Goldbacher, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. XXXIV, 1, Pragae — Vindobonae, Lipsiae, 1895; Epistulae XXXI—CXXIII, t. XXXIV, 2, 1898; Epistulae CXX/V— CLXXXIV , t. XLIV, 3, 1904; Epistulae CLXXXV—CCLXX, t. LVII, 2, 1911 ; Indice, t. LVIII, 1923. Epistulae ex duo- bus codicibus nuper in lucem prolatam, ed. J. Divjak, Vindobonae — Lipsiae, 1981. Tra- ducere engleza : J. C. Cunningham, Edinburgh, 1956, p. 219 — 593, 160 de scrisori; W. Parson, in The Fathers of the Church, t. 12, 18, 20, 30, 32, New York, 1951—1956. Trad, germana : A. Hoffmann, Des Heiligen Augustinus ausgewcihlte Brieie, in «Bibliothek der Kirchenvater*, Bd. 29—30, Kempten, 1917. Studii : Ch. Morel, La vie de priere de Saint Augustin d'apres sa correspondance, Paris, 1954. Alta bibliografie la A. Trape, la A. Di Berardino — J. Quasten, op. cit., p. 373—374. 38 FERICITUL AUGUSTIN. Dupa ce istoriseste petrecerea sa la, Madaura si Cartagina, el se ex- prima astfel : «Cui istorisesc eu acestea ? Nu Tie, Dumnezeul meu, ci in fata Ta, ma adresez neamului meu, neamului omenesc, oricit de mica, ai fi par- tea celot care pot sa dea peste aceste rlnduri. $i de ce aceasta? Pen- tru ca, desigur, eu si oricine citeste acestea, sa cugetam din ce abis tre- buie sa strigam catre Tine. Caci ce eate mai aproape de urechile Tale, decit o inima marturisitoare si o viata in armonie cu credinta» 151 . lata cum se mai exprima el, in caitea a X-a, din Confessiones, cap. 3 : ^Marturisirile pdcatelor mele tiecute, pe care, Doamne, mi le-ai ier- tat si acoperit, ca sa ma gasesc pe mine in Tine, schimblnd sufletul meu piin credinta si taina Ta, atunci cind sint citite si ascultate, tiezesc ini- ma ca sa nu doarma in deznadejde si sa zica : «Nu pot», ci sa veghe- ze in dragostea milostivirii Tale si in dulceata harului Tau, prin care este puternic oricine este slab, care, prin insusi harul Tau, devine con- stient de slabiciunea sa» 152 . Dupa ce a trecut prin ispitiiile si patimile tinerefii, Fericitul Au- gustin cauta cu inima tierbinte pe Dumnezeu Cel mduratoi si iubitoi de oameni. «Asadar, se intreaba el, pentiu ce Ifi tac eu Jie istorisirile atltor iapte ? Fdrd indoiald, nu ca sa le cunosti prin mine, ci ca sa in- demn simtdmintele mele $i ale ceior care citesc aceasta spre Tine, ca sa zicem, cu tofii : «Mare este Domnul si ldudat foarte» 153 . Am zis chiar si voi zice : «Din dragoste pentru dragostea Ta fac acest lucru» 154 . Unii confemporani nu jnfelegeau moiivele si scopui penfru care Fericitul Augustin a scris Marturisirile sale si chiar puneau la indoiala veracitatea si sinceritatea lor. Cu totul patruns de remuscdri pentru faptele si pdcatele tinerepi, el se hotdri sa si le aminteascd pentru a arata prin propria sa experientd, efectele harului divin asupra pers&a- nei sale. S-a pus intrebarea dacd Fericitul Augustin n-a proiectat, fdrd sa vrea, in istorishea lor, dispozifiiie sufiefesii cronologic posterioare intimplarilor si fazelor sufletesti din viata sa, la care se referd, cum se remarca in alte lucrdri ale sale. La aceasta, el rdspunde unui oarecare Darius, care i-a cerut lucrarea, in modul urmator : «Primeste cdrtile pe care le-ai cerut, Marturisirile mele ; prives- te-ma bine in ele, ca sa nu ma lauzi mai mult decit sinlt, si, prin lectura lor, crede-mi mie despre mine si nu altora, ia aminte $i vezi ceea ce 151. Fer. Augustin, Confessiones, II, 3, 5, p. 33. Traducerea textelor latine ne aparfine. 152. Ibidem, X, 3, 4, t. II, p. 242 ed. cit. 153. Ps. 95, 4. 154. Fer. Augustin, Confessiones, XI, 1, 1, t. II, p. 295 ed. cit. CONPESSIONES — MARTURISIRI 39 am fost in mine piin mine insumi. $i dacd ti-a pldcut ceva la mine, lauda in ele, impreuna cu mine, pe Cel pe Care eu am voit sa-L laud» l5 f. In lucrarea Retractationes, carreer a Il-a, spune : «Cele 13 cdr\.i ale Marturisirilor mele lauda, prin cele bune si cele rele ale mele, pe Dum- nezeul eel drept si bun, si inalfd spre Dumnezeu mintea si inima omu- lui. Din paitea mea, am gdsit in ele acest folos, clnd le-am scris, si-1 regdsesc, cind le recitesc. Ce vor simti al\ii, vor vedea ei insisi. $tiu, insti, cd ele au pldcut multor frafi si le plac incd» 15 °. Fdcind o judecatd de valoaie, in 428 — 429, asupia lucrtirilor sale, Fericitul Augustin se intreaba astiel : «Ce s-a putuit face cunoscut mai frecvent si mai placut din lucrarile mele decit carjile Marturisirilor mele ?» 157 . Cuvintele sale exprimd adevdrul. lata acum ceea ce ne spune despxe Marturisiri, piietenul si biogia- iul Fericitului Augustin, Possidius, episcop de Calama, trecut si el in rindul SimfiloT de Biserica Romano-Catolica : «Nu vol cauta sd amintesc toate cele pe care preafericitul Augus- tin le istoiiseste in Marturisirile sale despie sine insusi, in ce lei tusese el inainte de a piimi harul si cum a trait el dupd ce 1-a piimit. Cdci el a voit sd facd acest lucru, cum zice Apostolul Pavel, ca nu cumva ci- neva dintre oameni sa-1 socoteascd mai piesus de ceea ce stia el cd este, sau de ceea ce auziserd despie el 158 , tolosind calea stintei sme- renii, neinselind in nici un fel pe nimeni, ci cdutind piin propria sa eli- berare si prin harul pe care-1 primise, nu lauda sa, ci a Domnului sau, si implorind rugdeiunile iratilox pentru cele pe care le dorea sd le pri- meascd» ir>9 . Istoricul francez P. de Labriolle se exprimd cu enfuziasm despre Marturisirile Fericitului Augustin in astiel de termeni : «In asemenea pagini, crezi cd auzi adevdrata simlonie, in care, cind se amestecd, cind se succed glasurile ezitdrii, ale indoielii, ale lemerii, recunostinfei si dragostei. Numai muzica ar putea, ca putere de expresie, sd lupte cu aceste pagini in care onduleazd si palpitd remuscdrile, multumirile, in- doielile» ]fin . $i tot Labriolle spune : «Nu se alia lucrare in antichitate, care sd li cunoscut un atit de durabil succes, sd fi trezit un astfel de viu interes 155. Fer. Augustin, Epistula 231, 6, ed. Al. Goldbacher, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. LII, Vindobonae — Lipsiae, 1911, p. 508^509. 156. Fer. Augustin, Retractationes, II, 32, ed. Pius Knoll, in Corp. cit., t. XXXVI, Vindebonae —Lipsiae, 1902, p. 136—137; P.L., XXXII, eol. 632. 157. Fer. Augustin, De Dono perseverantiae, XX, 53; P.L., XLV, col. 1026. 158. II Cor., XII, 6. 159. Possidius, Vita Sancti Aurcli Augustini, Praefatio, P.L., XXXII, col. 34. 160. P. de Labriolle, Saint Augustin. Confessions, Introduction, t. I, p. XIV. 40 FERICITUL AUGUSTIN ?i sd' fi dat nastere la mai multe imitdri ca Mdrturisirile Feiicitului Au- gustin» m . Lucrarea Confessiones ( = Marturisiri) a Feiicitului Augustin se imparte in doud : partea I-a, cdr\ile I — JX si partea a II-a, cdrp'Je X — XHII El ne istoriseste pe rind studiile fdcute in timpul copildriei, frdmintd- rile si indoielile sale in tinerefe, cdderile in pdcate, si ridicdrile sale, dar mai ales zbuciumul continuu al sufletului sdu in cautarea lui Dum- nezeu. In partea I-a, el desciie, pe larg, incercdiile, ispitirile si cdderile piin .care a trecut, din care harul lui Dumnezeu 1-a scos, lacind sd stidlu- ceascd daiuiile Sale in sufletul sdu. In caitea I-a, el aiatd daiuiile piimite de la Dumnezeu in prima co- pildiie. Concluzia la care ajunge este ca omul cautd continuu pe Dum- nezeu, chiai si atunci cind i se paie si ciede cd se depdrteazd de EI. «Caci ne-ai facut pe noi dupa Tine, si nelinistit este sufletul nostra pina ce se va odihni in Tine». Quia fecisti nos ad te et inquietum est cor nostrum, donee requiscat in te» 162 . In cdrtile II — IV, Fericitul Augustin istoriseste faptele sale bune si rele dupd impliniiea viistei de 15 ani, in a doua copildiie, la Madauia, apoi ca student la Caitagina, intilniiile sale cu ereticii manihei, prin- tie care a petrecut peste zece ani, intre 373 — 384, initierile sale in tilo- soiia platonicd, aristotelicd si neoplatonicd, fiind continuu in cautarea adevdmlui si frumosului. El ne inidUseazd in trdsdtuii admiiabile, chi- pul mamei sale, Monica, o aestind desavii$itd, plind de pietate si de- votament, care a avut asupra sa o puternicd influenfd. Vdzind cdderile si neorinduielile sale morale, ea plingea si se ruga continuu lui Dum- nezeu pentru indreptarea lui. Intr-o zi, ea s-a adresat unui episcop, ru- gindu-1 sd-1 intoaicd la adevdrata credinfd, de pe cdiie gre?ite pe care apucase, iar acesta i-a rdspuns : «Mergi de la mine, sa vietuiesti asa, caci nu se poate ca fiul acestor lacrimi sa piara» l63 . In cartea a V-a, Fericitul Augustin povesteste intilnirile si convor- birile sale la Cartagina cu Faustus, cdpetenia maniheilor, care 1-au de- cepfionat, plecarea sa la Roma, unde in 384 a infiin^at o scoald, apoi plecarea la Milano, impreuna cu mama sa si cu iiul sdu, Adeodatus. In cartea a Vl-a, Fericitul Augustin istoriseste intilnirile sale cu Stintul Ambrozie al Milanului, convoibhile cu prietenul sdu Alypius asupra teatrului ,?i prietenia lui cu Nebridius, tindr bogat care si-a pd- rdsit parintii, casa si domeniul de lingd Cartagina si a venit la Milano spre a petrece cu Augustin in cautarea pasionantd a adevdrului si in\e- 161. Ibidem, p. XII. 162. Fer. Augustin, Confessiones, I, 1, 1, p. 2. 163. Ibidem, III, 22, 21, p. 63. CONFESSIONES — MARTURIS1RI 41 lepciunii. La Milano, a predat la scoala orasului. Mama sa, Monica, a voit sa-1 cdsdtoreascd legal. Aflindu-se in aceastd situafie, el renunfd la legdtura cu prima femeie, mama iiului sau natural Adeodatus, care, protund intristatd, pleca in Africa, si ceru in cdsdtorie o tindra care nu implinise incd virsta cdsdtoriei. Trebuind sd mai astepte incd doi ani, «sclav al pldcerii» — libidinis servus — cum mdrturise$te insusi, in- tra in legdtura cu o altd femeie 1M . In timpul sederii sale la Milano, cum afldm din cartea a VH-a, Feri- citul Augustin a chit operele neo-platonicilor, in traducere latind, care i-au pldcut mult datoritd elevapei ?i ilumindrii care se degajd din filosofia neoplatonica. In cele din urmd, a fost atras de Sfinta Scripturd, indeosebi de Epistolele Sfintului apostol Pavel. In cartea a VHI-a, Fericitul Augustin istoriseste convertirea sa de- finitivd la crestinism. Momentul culminant al crizei s-a petrecut in grd- dina casei din Milano, cind vocea unui copil dintr-o casd din apropie- re i-a strigat : «Tolle, lege» = «/a, citeste», si, deschizind Sfinta Scrip- turd, la intimplare, dddu peste textul din Epistola Sfintului Pavel cdtre Romani, XIII, 13 — 14, in care apostolul sfdtuieste sd nu umbldm in os- pe\e si desfrindri, in fapte de rusine, in certuri si pizme, ci sa ne im- brdcdm in Hristos 165 . In cartea a IX-a, el istoriseste renuntarea sa la catedra de oratorie, oicritd de orasul Milano, retragerea sa la proprietatea prietenului sau V erecundus de la Cassiciacum, apoi primirea botezului in noaptea Pas- telor din 24 aprilie 387, impreund cu fiul sdu Adeodatus, si prietenul sau Alypius 168 . Primind Botezul, Fericitul Augustin s-a hotdrit sd re- nunie definitiv la atractiile, distractiile si ispitirile si pdcatele lumii, trdind conform poruncilor evanghelice. In 387, a pdrdsit Milano, plecind cu mama sa Monica, cu fiul sdu Adeodatus si cu fratele sdu Navigius la Roma si de aid la Ostia, cu gindul de a se retrage la Tagaste, in Africa. Pe drum, mama sa Monica se imbolndveste si isi simte sfirsitul aproape. Fericitul Augustin poves- teste cu emofie si tristete profunda ultimele zile ale mamei sale, la Ostia, in toamna anului 387. Ei locuiau la Ostia intr-o casd, de pe fereastra cdreia se vedea Tibrul, convorbind despre Dumnezeu, despre viata a- ceasta, despre nemurirea sutletului. «Convorb/rea noastrd, mdrturiseste Fericitul Augustin, a ajuns la incheierea cd desfdtarea simfurilor tru- pesti, oricit de mare ar fi ea si oricita lumind corporald le-ar lumina, nu mi se pare vrednicd spre a fi comparatd, nici chiar amintitd, cu bu- curia acelei viefi viitoare. Si, ridicindu-ne cu o dorintd si mai lierbin- 164. Ibidem, VI, 12, 23 ; 15, 25, p. 139—141. 165. Ibidem, VIII, 12, 29, p. 200. 166. Ibidem, IX, 6, 14, t. II, p. 219—220. 42 FERICITUL AUGUSTIN te la El insusi (Dumnezeu), am strdbdtut treptat toate cele materiale, chiar si cerul insusi, de unde soaiele, lima $i stelele rdspindesc lumina asupra pdmintului...» 167 . Apoi, la sfirsitul convorbirii, ea i-a mdrturisit astfel : «Fiul meu, cit ma priveste pe mine, nu ma mai bucur de nici un lucia in aceastd viafd. Ce vol face aid si pentru ce mai sint aici, nu stiu, caci s-a terminat speranta mea in aceastd viatd. Singurul lucru pentru care doieam sa mai intirzii pupn, in aceastd viatd, era sd te vad cre?tin adevarat, inainte de a muri. Dumnezeul meu mi-a ddruit cu pri- sosinfd si aceastd bucurie sd te vad robul Sdu, dispretuind fericirea pa- minteascd. Ce sa mai fac aici ?» 168 . Cum Feticitul Augustin si cei din juiul sdu eiau framintati de gin- dul si grija inmormintdrii, caci ei doreau s-o ducd in oiasul lor natal, la Tagaste, in Africa, spre a fi inmormihtatd lingd soful ei, Sfinta Mo- nica, cu o sigurantd si credinfd neclintitd in puterea lui Dumnezeu, a cdrui prezenfd se afla pretutindeni, le-a spus : «Ingropati acest trup ori- unde : nici o grija sd nu vd tulbure fata de el ; numai un singur lucru vd rog, sd vd amintitf de mine la altarul Domnului, oriunde vefi fi» 169 . Mama sa, Monica, a murit la Ostia, in virsta de 56 de ani, clnd Au- gustin avea 33 de ani, cum ne informeaza el insusi 170 . «/-am inchis ochii. O tristete imensd se strecura in inima mea si se prefdcea in lacrimi, dar, in acelasi timp, ochii mei, printr-o putere constringdtoare a sufletului, le-au resorbit pind la secare, si intr-un astfel de zbucium imi era foarte rdu. Atunci, insd, cind si-a dat sufletul, fiul meu Adeodatus a izbucnit in plins, dar, constrins de noi tofi, a ta- cut (...) Caci socoteam cd nu se cuvine sa cinstim aceastd moarte prin plinsete pline de lacrimi si gemete...» m . Partea a ll-a a Marturisirilor cuprinde cdrtile X — XIII, pe care le-a scris intre 400 — 401, deci la trei ani dupd moartea mamei sale. La cartea a X-a, cea mai lungd dintre toate, 43 de capitole, si cea mai interesantd si importanta, el mdrturiseste cd acum iubeste pe Dum- nezeu, Care, de-a lungul viefii, 1-a scos din adincul pdcatelor si 1-a adus treptat, prin caderi si ridicari, la cunoasterea harurilor sale. El ajunge la constatarea cd pe Dumnezeu nu L-a gdsit atit in afard, cit L-a gdsit 167. Ibidem, IX, 10, 24, t. II, p. 228. P. Henry, La vision d'Ostie, sa place dans la vie et I'oeuvre de Saint Augustin, Paris, 1938; F. A. Cayre, La contemplation au- gustinienne. Principes de spirituality et de theologie, Paris, 1954 ; Andre Mandouze, Saint Augustin. L'aventure de la raison et de la grace, Paris, 1968, p. 678 — 714, chap. : Rencontres avec Dieu. 168. Fer. Augustin, Confessiones, IX, 20, 26, t. II, p. 230. Traducerea ne aparline. Jean Bavet, Literatura latina. In romaneste de Gabriela Cretia, Bucuresti, 1972, p. 772—774.' 169. Fer. Augustin, Contessiones, IX, 11, 27, t. II, p. 230. 170. Ibidem, IX, 11, 28, t. H, p. 231. 171. Ibidem, IX, 12, 29, t. II, p. 232. Traducerea ne apartine GONFESSIONES — MARTURISIRI 43 mai ales in sine insusi, in sufletul sau. Dar ce esfe Dumnezeu, se Infreabd el, ca sa-L iubesc si cum sd-L iubesc ? Si raspunde astfel : «ll iubesc ca pe o lumina, ca pe o voce, ca pe o mheasmd, ca pe o hrand, ca pe o imbrdtisare, cind iubesc pe Dumnezeul meu : El este lumina, vocea, mi- reasma, hrana, imbrdtisarea «omului meu interior*, unde strdluceste in sufletul meu o lumina pe care n-o cuprinde nici un loc, in care rdsund o melodie pe care n-o rdpeste timpul, unde rdspindeste o mireasmd pe care n-o imprdstie sulldrile vintului, unde se gustd o hrand pe care nici o Idcomie n-o imputineaza si unde se lace imbrdtisarea pe care nici o sd- rutare n-o desface. Aceasta este ceea ce iubesc, cind iubesc pe Dumne- zeul meu» 172 . lar in alt loc din aceasta admirabild carte, el defineste pe Dumne- zeu in modul urmdtor : «Dumnezeu nu este o imagine corporald — ima- go corporalis — nici simfirea unei fiinte, cum este cind ne bucurdm, ne intristdm, dorim, ne temem, ne amintim, uitdm si tot ceea ce este de acest iel, astfel ca nici sufletul insusi nu esti Tu, fiindca Tu esti Domnul Dumnezeul sufletului, cdci toate acestea se schimbd, dar Tu rdmii ne- schimbat peste toate si ai binevoit sd locuiesti in memoria mea din care Te-am cunoscut» 173 . El izbucneste in expresii admirabile de dragoste fierbinte fafd de Dumnezeu, care au impresionat si impresioneazd pind azi pe cititori, mdrturisind cu sinceritate : «Tirziu Te-am iubit, frumusete atit de ve- che si atit de noud ! Tirziu Te-am iubit ! §i iatd, Tu erai inlduntru, iar eu in afard si Te cautam acolo. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine...» 17i . «0, iubire, care totdeauna arzi si niciodatd nu Te stingi, iu- bire, Dumnezeul meu, aprinde-md ! ...» — «O r amor, qui semper ardes et numquam extingueris, caritas, Deus meus, accende me !» 175 In partea finald a cdrtii a X-a, capitolele 30 — 43, Fericitul Augustin, pornind de la propria sa experientd, aratd ispitele si poftele trupului si atractiile vinovate ale sufletului cu care s-a luptat si el de-a lungul vie- lii, care depdrteazd pe om de Dumnezeu, Creatorul sdu, fdcindu-1 sd cada in felurite pdcate. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este adevdratul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni si El poate, prin puterea Sa dum- nezeiascd, sd-i cure\e de pdcate, precum spune Siintul Apostol Pavel : «Cdci Dumnezeu pe Insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat mortii, pen- tru noi toti...» 176 . 172. Ibidem, X, 6, 9, t. II, p. 246—247. Traducerea ne apartine. 173. Ibidem, X, 25, 36, t. II, p. 267—268. Traducerea ne apartine. 174. Ibidem, X, 27, 38, t. II, p. 268. Traducerea ne apartine. 175. Ibidem, X, 29, 40, t. II, p. 270. 176. Rom. 8, 32; Fer. Augustin, ibidem, X, 43, 69, t. II, p. 292. 44 FERICITUL AUGUSTIN «$i El a murit pentru itoti, ca cei care viaza sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia Care pentru ei a murit si a inviat» 177 . In cdifile XI — XIII, Fericitul Augustin, bucuros ca in sfirsit a aflat pe Dumnezeu in sufletul sau, cautd sa-L gaseascd in opera miiniloi Sale, in creatia Sa, si in cdifile Sfintei Scripturi, cdrora le consacra aceste ul- time tiei cdrti. El explicd indeosebi creatia lui Dumnezeu in cele sase zile, care constituie lauda si gloria Creatorului. Cerul, pamintul si intreg universul aratd atotputernicia lui Dumnezeu, care a creat toate spre bi- nele si lericirea omului. Intreaga creafie este un dar al lui Dumnezeu si ea manifestd negraita Lui iubire fata de intreg neamul omenesc. El face, odatd cu expunerea numeroaselor probleme pe care le pune creatia universului si a omului, o analizd aprofundatd a notiunii de timp, legata de ideea de miscare, ardtind valoarea timpului in opera de min- tuire a intregii lumi. La opera creatiei a participat intreaga Sfintd Treime. Pentru a inte- lege cum se manifestd Treimea in unimea Dumnezeirii, Fericitul Augus- tin se foloseste de analogia celor trei forte sau manifestdri ale sufletului omenesc : existenta, cunostin|a si voirrta, adicd «esse, nosse, velle» — «A ti, a cunoaste, a voi». «Deci sint, cunosc, voiesc. Sint (exist), stiind si voind, isi stiu ca sint si voiesc, si voiesc sa fiu si sa stiu» — «Sum enim et scio et volo : sum sciens et volens, et scio esse me et velle et volo esse et scire» 17S . Dupd cum aceste trei forte sau manifestdri ale sufletului nu distrug unitatea lui, caci sufletul rdmine unul, tot asa Trinitatea sau Treimea persoanelor nu distruge unitatea Dumnezeirii, cdci ele formeazd si se manifestd ca un singur Dumnezeu. El incheie lucrarea sa Marturisiri cu constatarea cd Dumnezeu eel in Treime ldudat si preamarit a creat toate si vegheaza continuu la teri- cirea si binele omului. «Caci Tu, Dumnezeule, unic si bun, n-ai incetat niciodatd de a face binele. Desigur, si unele din faptele noastre pot ti bane, prin harul Tdu, dar ele nu sint eterne. Sperdm, insd, ca, potrivit acelora, ne vom odihni in marea Ta sfintenie. Tu, insa, Binele Care nu ai nevoie de nici un bine, esti totdeauna odihna, fiindca odihna Ta eisti Tu insuti» 17i) . Cum constatdm din intreaga lucrare a Marturisirilor, Fericitul Au- gustin, pdtruns cu totul de remuscari, istoriseste cu o sinceritate impre- sionantd imperfectiunile, ispitirile, edderile, rdtdcirile, greselile si pdca- tele tineretii, ca, prin exemplul sau, sa se arate minunatele efecte ale harului divin, care poate elibera pe pdedtosi de pdcatele lor. Mdrturisi- 177. II Cor. 5, 15 ; Fer. Augustin, ibidem, X, 43, 70, t. II, p. 292—293. 178. Ibidem, X, 11, 12, t. II, p. 374. 179. Ibidem, XIII, 38, 53, t. II, p. 408. Traducerea ne apartine. CONFESSIONES — MARTURISIRI 45 rile sale sint o profunda si inegalabild analiza psihologicd, "mcit ele pot fi socotite capodopera literaturii psihologice religioase din toate timpu- rile. Profunzimea analizei, bogatia comentariilor, entuziasmul, sincerita- tea, izbucnirile si etu.ziu.nile sale sufletesti, cind povesteste iaptele sale si bune si rele, elevafia spirituald care se desprinde din cuprinsul lor, impresioneazd profund pina azi. «0 gindire de dragoste, se exprima P. de Labriolle, o gindire de sme- renie, poate, de asemenea, o gindire de aparare personald, lata din ce ginduri au iesit «Marturisirile» 180 . Inaltele idei teologice, morale, filosofice si psihologice care se des- prind din opera Marturisiri — Confessiones, a Fericitului Augustin au fdcut p e teologul si istoricul francez E. Portalie s-o caracterizeze astiel : «Din toate cdrtile fericitului doctor (Augustin), nici una n-a lost mai universal cititd si admiratd. In nici o literaturd, nici prin analiza pdtrun- zdtoare a celor mai complexe impresii ale sufletului, nici prin emo\.ia comunicativd, nici prin elevafia sentimentelor sau profunzimea vederi- lor filosofice, ea nu are asemdnare» m . Nutrim speranfa ca opera Confessiones — Marturisiri a Fericitului Augustin, apdruta acum pentru intiia oard in intregime, intr-o frumoasd traducere romdneascd, datoritd eminentului latinist Prof. Dr. Docent Ni- colae Barbu, de la Facultatea de limbi strdine a Universitdfii din Bucu- resti, va fi cititd cu interes si pldcere, si va produce cititorilor o deplind satisfacfie si o adevdratd bucurie suileteascd. Pr. Prof. IOAN I. RAMUREANU NOTA TRADUCATORULUI In efectuarea traducerii de fata am avut In vedere mai ales textul latin editat de M Skutella, Roma, 1965. Acest text nu comporta nici o diferenta majora fata de cele- lalte editii ale textului latin. In ceea ce priveste citatele din Sfinta Scriptura am fo- losit textul Bibliei ed. din 1975. Tin sa aduc calduroasele mele multumiri Pr. Prof. I. Ramureanu, care — cu ne- obosita staruinta, cu o incordata atentie, cu o patrunzatoare gindire, cu o netarmurita grija — a cercetat textul prezentei traduced, aducind pretioase ameliorari atit in identificarea textelor biblice cit ?i in imbunatatirea vocabularului. In aceasta traducere, am respectat, pe cit a permis structura limbii romane, fraza Fericitului Augustin, care, de cele mai multe ori, este neobisnuit de ampla. Am facut acest lucru ca sa evit cit imai mult cu putinta falsificarea raporturilor logice dintre di- feritele propozifii ale extinsei fraze augustiniene. Dealtfel, cititorul care va vrea sa patrunda adinc ideile operei de fata nu va fi in nici un fel incomodat de faldurile oratorice ale perioadei Fericitului Augustin. Bueuresti, 12 octombrie, 1983 p ro f. dr. doc. N. I. BARBU 180. P. de Labriolle, op. cit. ; Introduction, t. 1, p. XI. 181. E. Portalie, art. cit, col. 2286—2287. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA * I. EDIJH GENERALE Elenchos, adica lista lucrarilor lui Augustin facuta de Possidius, a fost editata de Dom A. Wilmart, in Miscellanea Agostiniana, t. II, Roma, 1931, p. 149 — 233. Impreuna cu Vita S. Augustini, ed. H. T. Weskorten, Princeton, 1919, au fost reunite de A. R. Vega, Opuscula sancti Posidii episcopi Calamensis, Escorial, 1934. E d i t i i : Migne, P.L., t. XXXII — XL VII ; Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, Pragae — Lipsiae — Vindobonae, incepind din 1887, au aparut diferite scri- eri ale Fer. Augustin in volumele : XX, 1 si XII, 3, 1887; XXVI, 1, 1891; XXV, 2, 1892; XXVIII, 1, 1894; XXVIII, 2, 1895; XXIX, 3, 1895; XXX, 1, 1896; XXXIII, 1, 1896: Confessiones ; XXXIV, 1, 1895; XXXIV, 2, 1898; XXXVI, 2, 1902; Retracta- tiones; XL, 1—2, 1899; 1900: De civitate Dei; XLI, 1900; XLII, 1902; XLIII, 1904; XLIV, 3, 1904; LI, 1908; LII, 1909; LIII, 1910; LVII, 2, 1911; LVIII, 1923; LX, 1, 1913; LXII, 2, 1961; XLIII, 1 si 3, 1922; LXXIV, 1956; LXXVII, 1961, LXXX, 1963; LXXXIV, 1971 ; ed. J. Divjak, pentru epistolele descoperite de curind, ibidem, t. LXXXVIII, Vindobonae, 1981. Vezi si lucrarile Fer. Augustin editate In Corpus Christianorum Latinorum, la Turnhout — Paris, in torn, urmatoare : t. 29, 1970 ; t. 32, 1962 ; t. 33, 1958 ; t. 35, 1967; t. 36, 1954; t. 38, 40, 41, 1956; t. 44A, 1975; t. 46, 1969; t.47— 48, 1955: De civitate Dei ; t. 50 — 50 A, 1968. In «Bibliotheque Augustinienne>. Oeuvres de S. Augustin. Texte latin et traduc- tion francaise, Paris, incepind din 1948, au aparut t. 4 — 12 ; 15—17 ; 21 — 24 ; 23 — 37 ; In. t. 33—37, Paris, 1959—1960: De civitate Dei. In limba germana, vezi Bibliothek der Kirchenvater (BKV), Miinchen — Kempten, 1911—1935. II. REPERTOARE SI BULETINE. Augustiana, S. Agostino nel XVI centenario delta nascitd, Napoli, 1955. Augustinus Magister. Congres international augustinien, Paris, 21 — 24, Sept., 1954, Communications, 2 vol. Etudes augustiniennes, Paris, 1954 — 1955, 1160 p. Andressen, C, Bibliographia Augustiniana. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1973. Bavel, T., van, P. Huisman, Repertoire bibliographique de Saint Augustin, (1950 — 1960), Steenbrugge, 1963. Bulletin Augustinien, in «Revue des Etudes Augustiniennes*), Augustinus magis- ter, 3 vol. (Congres international augustinien), Paris, 1954 — 1955. Bulletin de Theologie Ancienne et Medievale, Mont Cesar-Louvain, 1929, s.u. Fichier Augustinien, Institut des Etudes Augustiniennes, Paris, 1972. Gonzales, R., Bib/iotheca augustiniana del Centenario : Religion y cultura, Ma- drid, 15 (1931), p. 461—509. Herescu, N. I., Bibliographie de la litterature latine, Paris, 1943, p. 395 — 410, Augustin. Lamirande, E., Un siecle et demi d'etudes sur 1'ecclesiologie de St. Augustin, Essai bibliographique, in «Revue des Etudes Augustiniennes», Paris, 8 (1962). Lodovici, E. S., Agos^'no. Question! di Storiograiia, fil. I, Brescia, 1975, p. 445 — 501. Lorenz, R., Zwolf Jahre Augustinustorschung (1959 — 1970), in «Theologische Rundschau», 30—40 (1973—1975). ' Bibliografia este alcStuitS de Preot Prof. Dr. loan Ramureanu. CONFESSIONES — MARTURISIRI 4) Nebreda, E., Bibliographia Augustiniana, Roma, 1928. Rccherchcs augustiniennes, Paris, 1958, continuare. Rigobello, A., Studi agostiniani in-Italia nell'ultimo ventennio, in «Cultura e Scu- ala», Rom, 32 (1969), p. 73—84. Siarca, M. F. Augustinus. Bibliographie-Einiiihrungen in das Studium der Philo- sophic, Bern, 1948. III. CONFESSIONES Edi { ii : Augustin, Coniessiones, Migne, P.L., XXXII, col. 659 — 868. Augustin, Saint, Coniessions ..., texte etabli et traduit par Pierre de Labriolle, 2-e ed. revue et corrigee, tome I — II (Collection des Universites de France...), 2-e ed., Paris, 1933; 1937; XXXIII (—XXXV) + 412 p. (I— II) ; 8-ed. Paris, 1961. Vezi aici alte edifii, t. I, p. XXIII— XXIV. Pentru manuscrise, p. XXV— XXXII. Sancti Aureli Augustini, Coniessionum iibri tredecim. Recensuit et commentario critico instruxit Pius Knoll, in «Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum», vol. XXXIII, 1, Pragae, Vindobonae, 1896 si in Academia Litterarum Caesarea Vindobonen- sis, t. XXXV (—XXXVI), Pragae, Vindobonae, 1896; editio stereotypa, Lipsiae, Teub- ner, 1920. Augustinus, Aurelius, Coniessiones, ed. Pius Knoll, Lipsiae, (Teubner), 1898 ; ed. Skutella, Lipsiae (Teubner), 1934. Saint Augustin, Les Coniessions. Texte de M. Skutella. Introduction et notes par A. Solignac. Traduction de E. Trehorel et G. Bouisson, Paris, 1962, 2 vol. 709+690 p. ; ed. a 2-a, Roma, 1965 ; mimai textul latin. Augustinus, Coniessiones, text latin cu traducere engleza de William Wats, Lon- don, 1946. Traduceri franceze: Augustin (Saint), Les Coniessions, (rad. par. L. de Mondaton, Paris, 1961. Augustin (Saint), Les Coniessions, Traduction nouvelle avec introduction et notes- par J. Trabucce, t. I— II, Paris, 1960. Idem, Les Coniessions, trad. par. V. Combes, Paris, 1957. Idem, Les Coniessions, Presente par H. Daniel — Rops, Paris, 1956. Idem, Les Coniessions. Precedees de sa vie par Saint Possidius ... Traduction nou- velle par L. Moreau, Paris, 1930. Bertrand, Louis, Les plus belles pages de Saint Augustin, 12-e ed., Paris, 1916, Traduceri germane: W. Thimme, Stuttgart, 1967; c. J. Perl, 5-e Auflage, Paderborn, 1364; H. Schiel, 6-e Auflage, Freiburg im Breisgau, 1959. Traduceri engleze: W. J. Bourke (The Fathers of the Church, 21), New York, 1954; W. Wats, Lon- don, 1946. Traduceri in limbarom&na: Augustinus, Sanctus Aurelius, Sfintul Augustin, Din Coniesiile Siintului Augustin. Traductie de arhim. Dionisie Romano, Tomul I, nr. 1, Biblioteca religioasa morala, Bucuresti, 1851, 61+64 p. Studii: Arts, M. R., The synax of the «Confessz'ons» of Sainf Augustine, in Patristic Stu- dies, XIV, Washington, 1927. Bilmus, Constantin, I., Etude sur le style de Saint Augustin dans les Coniessions et la Cite de Dieu, Paris, 1930. Billich, Fr., Studien zu den Bekenntnissen des Heiligen Augustinus, Wien, 1929. Blanchard, P., Connaissance religieuse ct connaissance mystique chez Saint Augustin dans les «Confessions». Veritas, Caritas, Aeternitas, in «Recherches Augustiniennes», t. II (Hommage au R. F. Fulbert Cayre), Paris, 1959, p. 311—330. Bolgiani, F., La conversione di Santo Agostino e l'VIH-o libro delle Coniessioni, Torino, 1956. Carrol, M. B., The «clausulae» in the *Conicssiont» of St. Augustine, in Patristic Studies, LXXII, Washington, 1942. 48 . FERICITUL AUGUSTIN Courcelle, P., Recherches sur les Confessions de Saint August in, Paris, 1950, 2-e ed. 1968. Idem, Nouvelles recherches, (sur Saint Augustin), Paris, 1965. Idem, Les aContessions* de Saint Augustin dans la tradition Htteraire, Antece- dents et posterite, Paris, 1963. Cayre, Fulbert, Le sens et I' unite des Coniessions, in l'Annee theologique augusti- nienne, XIII (1953), p. 13—32. Idem, Mystique et sagesse dans les Coniessions de Saint Augustin, in ((Recher- ches de Science Religieuse», Paris, 1951, p. 445 — 460. Douais, C, Les Coniessions de St. Augustin, Paris, 1893. Fabo de Maria, La juventud de S. Augustin ante la critica moderna, Madrid, 1929, XXVIII— 448 p. Freyer, J., Erlebte und systematische Gestaltung in Augustin Kontessiones, Berlin, 1937. Gros, H., Le Confessioni. Studio introduttivo, Roma, ed. 2-a, 1972. Idem, La valeur documentaire de «Conlessions*, de S. Augustin, in «Vie Spi- rituelle», Fribourg (Suisse), 1926—1927 (5 articole). Guardini, R., Die Bekehrung des HI. Aur. Augustinus, Der innere Vorgang in seinen Bekenntnissen, 3-e Aufl., Miinchen, 1959. Heim, M., Der Enthusiasmus in den Koniessionen des Heiligen Augustinus, 1941. Kauner, N.G., Psalmenzitate in Augustin Coniessiones, Gottingen, 1955. Korner, Franz, Das Scin und der Mensch. Die existentielle Seinsdeckung des Jungen Augustin. Grundlagen zur Erhellung seiner Ontologie, Freiburg ira Breisgau, Miinchen, 1959. Labriolle, P. de., Dans quelle mesure les Coniessions de Saint Augustin sont- elles veridiques?, in «Revue des Cours et Conferences)), Paris, 1924 — 1925, p. 661 — 670. Idem, Pourqoi Saint Augustin a-t-il redige des Coniessions, in «Buletin de 1'Association G. Bude», Paris, 1926, p. 20—47. Le Blond, J.M., Les conversions de St. Augustin, Paris, 1950. Lohrer, M., Das Glaubensbegriit des Heiligen Augustin in seinen ersten Sch- riiten bis zu den Coniessiones, Koln, Einsideln — Zurich — Koln, 1955. O'Connel, R., St. Augustin's Coniessiones. The Odyssey oi Soul, Cambridge, 1969. Idem, Saint Augustine's Earlv Theory ot Man, A.D. 386 — 391, Cambridge (Mss.), 1968. O'Mearea, J.J., The Young Augustine, The growth ot Saint Augustine's mind up to him conversion, London, 1954, Traduction francaise : La Jeunesse de Saint Augustin. Son evolution interieure jusqu'a Tepoque de sa conversion, Paris, 1968, Alta editie engleza, Staten Island, 1965. Ottley, Studies in the Coniessions ot St. Augustine, London, 1919. Pellegrino, M., Le Coniessioni di Sant' Agostino. Studio introduttivo, Roma, 1956; ed. 2-a Roma, 1972, In lb. franceza : Les Confessions de Saint Augustin, traduit de l'italien avec les editions d'Henri Chirat, Paris, 1960. Pellegrino, M., Problemi vitali nelle Coniessioni di S. Agostino, Tolentino, 1961. Idem, Les Coniessions de Saint Augustin. Guide de lecture, Alsatia, 1961. Pizzalato, Luigi F., Les tondazioni delta stile delle «Coniessioni» di Sant'Agos- tino, Milano, 1972. Idem, Le «Conlessioni» di Sant' Agostino. Da biograiia a «con/essio>, Milano, 1968. Ratzinger, J., Originalitat und Uberlielerung in Augustins Begritt der «Coniessio», In «Revue des etudes augustinennes», III, Paris, 1957, p. 377 — 392, Solignac, A., Introduction aux Coniessions, in «Bibliotheque August inienne», 13, Paris, 1962. Stiglnayr, J., Zum Auibau der Coniessiones des Heiligen Augustin, In «Scho- lastik», 1932, p. 387—402. Thimme, W., Augustins Selbstbildnis in den Koniessionen. Eine religionspsycho- logische Studie, Giitersloh, 1929. Trape, A., Introduzione alle Coniessioni. Nuova Biblioteca Agostiniana, ed. 3-a Roma, 1975. Verheijen, M., «Eloquentia pedisequa*. Observations sur le style des Coniessions de St. Augustin, Nijmegen, 1949. Willinger, E., Der Auibau der Koniessionen Augustins, in «ZeitschriIt fur die Neutestamentliche Wissenschafl», Berlin, 28 (1929), p. 81—106. CONFESSIONES — MARTURISIRI 49 Wolfskeel, Cornelia, W., Som' Remarks oi the Religious Life oi Monica, Mother of Saint Augustine, la M. J. Vermasseren, Studies in Hellenistic Religions, Leiden, 1979, p. 280^-296. Wunderle, G., Einiuhrung in Aug. Konfessionen, Augsburg, 1930. Wundt, A., Augustins Konfessionen, in «Zeitschrift fur die Neutestamenliche Wissenschaft», 1923, p. 161—206. Zepf, Max. Augustins Conlessiones, Tubingen, 1926. Alta bibiliografie pentru Confessiones la : Agostino Trape in lucrarea Angelo di Berardino, Patrologia, t. Ill, Dal Concilio di Niceea (325) al Concilio di Calcedonia (451), I. Padri latini, Torino, Marietti, 1978, p. 326—327. IV. DE CIVITATE DEI EdUii : Augustinus, Aurelius, De civitate Dei, in P.L., t. XLI, col. 13 — 804. Sancti Aureli Augustini episcopi, De civitate Dei libri XXII. Recensuit et commen- tario critico instruxit Emanuel Hoffmann, vol. I — II, in Corpus Scriptorum Ecclesiasti- corum Latinorum, vol. XL, pars 1 — 2, Pragae — Vindobonae — Lipsiae, 1899 si 1900. Ed. B. Dombart, Leipzig (Teubner), 1892—1898; ed. 3-a, 1905—1098; ed. B. Dom- bart — A. Kalb, in Corpus Christianorum Latinorum, Turnhout, 1955. Augustin, Saint, La cite de Dieu. Texte latin de la quatrieme edition de B. Dom- bart et A. Kalb. Introduction generale et notes par G. Bardy. Traduction francaise par G. Combes, in «Bibliotheque Augustinienne», t. 33 — 37, 5 vol., Paris, 1959 — 1960. Augustin, Saint, La cite de Dieu. Texte latin et traduction francaise avec intro- duction et notes par Pierre de Labriolle et Jacques Perret. Tome I — II, Paris, Gamier Freres, 1957—1960, vol. I : XXXI+572(— 575) p ; vol. II : XXXII+543(— 545) p. Augustin, Saint, La cite de Dieu, traduction nouvelle. Edition avec le texte latin, par L. Moreau. Tome I — II (2 vol.), Paris, sans an, XV+520 p ; 560 p. Traduceri in limba g e r.m a n a, de urmatorii: J. Bernhart, Stuttgart, 1955; W. Thimme, Zurich, 1955; Miinchen, 1977—1978; C. J. Perl, Salzburg, 1951—1953. Stegeman, V., Augustins Gottesstaat, Tubingen, 1926. Salin, E., Civitas Dei, Tubingen, 1926. Traduceri in limba engleza: Ph. Levine — W. M. Green — D. S. Wissen s'.a. The city of God against the Pagans, 7 vol, London, 1972 ; E. Barker, New York — London, 1957. Traduceri in limba italiana, de urmatorii •. C. Borgogno, ed. 3-a Roma, 1963; A. C. Costa, Torino, 1939; Aurelio Agostino de Tagaste (Sanf), La Cittd di Dio nei XV Centenario delta publicazione (426—1926). Traduzione e riduzione secondo ... con note de Giuseppe de Libero, ed. 2-a, Milano, 1937, XX— 500 p. ; C. Giorgi, Firenze, 1927—1930. Augustinus, Aurelius, De civitate Dei. Capitole alese. Texte insotite de o intro- duces si note explicative de I. N. Dianu. Editia 1-a, Bucuresti, 1904; ed. 2-a, Bucu- resti, 1916 ; ed. 3-a, Bucuresti, 1923. Traduceri in limba romana: Bancila, Leon, Cartea I-a din De civitate Dei a Fericitului Augustin, Traducere si studiu, Teza de licenta..., Bucuresti, 1907. Eufrosin, Gh. R., Fer. Augustin, De civitate Dei, Cartea XXII : Fericirea vesnica. Traducere, Teza pentru licenta, Ploiesti, 1907. Ionescu, loan, S., Despre pedeapsa celor rai. Cartea XXI din opera De c/viiafe Dei a Fericitului Aurelius Augustinus, Traducere din original, Teza de licenta..., Bucu- resti, 1907. Popescu, Ion N., Despre moarte si transmisiunea ei in omenire. Cartea XHI-a din «De civitate Dei» si Despre nemurirea sufletului («De immortalitate animi»), opere ale Fericitului Augustin. Traduceri dupa original si insotite de cite o analiza literara, Teza de licenta..., Bucuresti, 1907. Rosculet, loan I., Despre judecata cea din urma. Din opera De civitate Dei a Feri- citului Augustin, 'traducere din original, Teza de licenta, Bucuresti, 1907. Popa, Marin M., Despre cultul lui Dumnezeu. Traducere. Cartea X r a din opera «De civifafe Dei* a Fericitului Augustin, Teza de licenta ..., Bucuresti, 1907. 4 — Confessiones 50 FERICITUL AUGUST1N S t u d i i : Studiile despre lucrarea De civitate Dei sint foarte numeroase. Redam numai pe cele mai importante : Del Estal, S.M., Historiogratia de la Ciudad de Dios de 1928 a 1954, Madrid, 1955, p. 647—774. Foarte buna, bibliografie se gaseste la Agostino Trape, In lucrarea : Angelo Di Berardino — Johanes Quasten, Patrologia, vol. Ill, Torino, 1978, p. 325—434 s.u. S. Agostino e le gtandi corenti della filosotia contemporanea. Atti del Congresso italiano di filosofia agostiniana (Roma 20 — 25 Ottobre, 1954), Roma, 1956, XVI — 411 p. Amari, G., 11 concetto di stoiia in Santo Agostino, Roma, 1951. Arquielliere, H.X., L'augustinianisme politique, 2-ed., Paris, 1956. Balmus, Constants I., Etude sur le style de Saint Augustin dans les Conlessions et la Cite de Dieu, Paris, 1930. Bardy, Gustav, Betinition de la cite de Dieu, in «L'annee theologique augustinien- ne>,, XII (1952), p. 113— 129. Barrow, R.H., Introduction fo St. Augustine *The City oi God», London, 1950, Baynes, N.H., The political ideas oi St. Augustine's De civitate Dei, London, 1936. Blondel, M., The latent Faith in St. Augustins' Thougt, 3-rd ed., New York, 1957. Bourgeot, J., Augustins Philosophie des Friedens und dei Kriegs, Leipzig, 1926. Bourke, Vernon J., Augustine, Quest oi Wisdom. Lite and philosophie ot the Bishop ot Hippo, Milwaukee, 1945, XI— 323 p. Brezzi, P., Analisi e interpretazione del De civitate Dei di S. Agostino, Tolen- tino, 1960. Brookes, E.H., The City ol God and the Politics oi Crisis, Toronto, 1960. Burleigh, J.H.S., The City oi God. A Study ol St. Augustine's Philosophy, London, 1949. Castelli, E., / Presupposti di una teologia della storia, Milano, 1953. Chaix-Ruy, Jules, Saint Augustin. Temps et histoire, Paris, 1956. Cataldo, G., La iilosotia della stoiia nel De civitate Dei, Bari, 1950. Chiocchetta, P., Teologia della storia, Roma, 1953. Clark, M.T., Augustin Philosopher ot Freedom, New York, Paris, 1958. Combes, Gustave, La doctrine politique de Saint Augustin, Paris, 1927. Courcelle, P., Propos antichretiens rapportes par Saint Augustin, In «Recher- ches Augustiniennes», , t. I, Paris, 1954, p. 543 — 550. Coyle, J. K., Augustine's De moribus Ecclesiae Catholicae. A study of the work, its composition and its sources (Paradosis, vol. 25), Fribourg (Suisse), 1978, 466 p. Cresson, Andre, Saint Augustin. Sa vie. son oeuvre, avec un expose de sa philo- sophic, 3-ed., Paris, 1957. Cross, F. L. and F. A. Livingstone, Augustine, St. oi Hippo, in «Oxford Dictio- nary of the Christian Church», 2-nd ed„ New York, Toronto, 1974, p. 108 — 111. Da Cagliari, F., Cristo gloriiicato dottore di Spirito Santo net pensiero di Sant'- Agostino e di Santo Cirillo Alessandrino, Grottaferrata, 1961. Dahl, A., Augustin und Plotin, Lund, 1945. Dawson, Ch., St. Augustine and his age. A monument to St. Augustine XV centu- ries, London, 1930. Decret, Francois, Aspects du manicheisme dans l'Airique romaine. La controverse de Fortunatus, Faustus et Felix avec Saint Augustin, Paris, 1970. Deman, Th., Le traitement scientiiique de la morale chretienne selon Saint Au- gustin, 1957. Diesner, H.-J., Studien zur Gesellschaltslehre und sozialen Haltung Augustins, 1954. Dinkier, E., Die Antropology Augustins, Stuttgart, 1934. Duchrow, U., Sprachverstandnis und biblisches Horen bei Augustin, Tubingen, 1965. Du Roy, O. J.-B., Augustine, St., In «New Catholic Encyclopedias, t. I, Washing- ton, San Francisco, Toronto, London, Sydney, 1967, p. 1041—1058. La p. 1048—1051 : Lista scrierilor Fer. Augustin in ordine cronologica. Dyroff, A., Vber Form und Begriiisgehalt der augustinischen Schriit, De ordine, in Aurelius Augustinus. Festschr. d. Gorresgesellschaft, Koln, 1930, p. 15 — 62. Elsee, Ch., Neo-Platonism in relation to Christianity, Cambridge, Univ. Press. Finaret, J., L'evolution litteraire de Saint Augustin, Paris, 1939. Idem, Saint Augustin rheteur, Paris, 1939. Fortin, E., Christianisme et la culture philosophique au V-e siecle, Paris, 1959. Frend, C, The Donatist Church, Oxford, 1952; 2-nd, ed., Oxford, 1971, 362 p. Fries, H., und G. Kretschmer, Augustinus, in Klasiker der Theologie, I. Band, Miinchen, 1981, p. 104^129 ; bibliografie la p. 401—403. Frua, P., L'immacolata concezione e Sant'Agostino, Saluzzo, 1960. Gabel, W., Augustins Beweis iur das Dasein Gottes aui Grund der Veranderlich- keil der Welt, Breslau, 1924. Galati, L., Cristo la Via nel pensiero di Sant'Agostino, Roma, 1956. Garilli, G., Aspetti della iilosoiia .giuridica, politica e sociale di S. Agostino, Milano, 1957. Garvey, M. P., St. Augustine, Christian or Neo-pJatonist ? From his Retret at Cassiciacum until his Ordination at Hippo, Milwaukee, 1939. Gercken, J., Inhalt und Aulgabe der Philosophie in den Jugendschriiten Augustins, Munster, 1939. Gerosa, Pietro Paulo, Sant'Agostino. Vita e opera, Alba, 1953. Gessel, W., Eucharistische Gemeinschait bei Augustin, Wiirtzburg, 1960. Gilson, E., La philosophie chretienne de St. Augustin, Paris, 1961. Trad, engleza de L. E. M. Lynch, New York, 1960. Idem, Introduction a l'etude de Saint Augustin, Paris, 1943 ; 2-e ed., Paris, 1945 ; 3-e ed., Paris, 1949. Idem, Philosophie et Incarnation selon Saint Augustin, Paris, Montreal, 1947. Gourdon, L., Essai sur /« conversion de saint Augustin, Cahors, 1900. 5(j FEBICITUL AUGCfSTIN Grabmann, Mgr., Die gotliche Grund der menschlichen "Warheitserkenntnis nach Augustin, Miinster in Westphalien, 1924. Grabowski, S. J., The Church. An introduction to the theology oi St. Augustine, 1957. Idem, The all present God. A Study in St. Augustine, St. Louis-London, 1954. Guardini, R., Die Bekehrung des Aurelius Augustinus, 3-e Aufl., 1959. Guilloux, P., L'dme de Saint Augustin, Paris, 1922. Guitton, J., Actualite dc St. Augustin, Paris, 1955. Trad, engleza de A. V. Litle- dale sub titlul : The Modernity ot St. Augustin, Baltimore, 1959 ; trad, italiana : Attua- titd di Santo Agostino, Roma, 1963. Idem, Le temps et l'eternite chez Plotin et Saint Augustin, Pairis, 1933 ; 3-e ed., Paris, 1959, p. 432. Hagendahl, H., Augustine and the Latin classics, 2 vol., 1967. Hand, V., Augustin und die Klassisch-romische Sclbstverstdndnis, 1970. Hendrik, E., Augustins Verha,ttnis zur Mystik, Wiirtzburg, 1936. Henry, P., La vision d'Ostie, sa place dans la vie et Toeuvre de Saint Augustin, Paris, 1938. Idem, Plotin et T Occident, Louvain, 1934. Hessen, J., Augustins Metaphisyk der Erkenntnis, Berlin-Bonn, 1931 ; 2-e Auflage, Leiden, 1960. Idem, Augustin und seine Bedeutung liir die Gegenwart, Stuttgart, 1924. Idem, Der augustinischc Gottesbeweis, Miinster, 1920. Hoffmann, F., Mariens Stellung in der Erlosungsordnung nach dem Heiligen Au- gustin, Diisseldorf, 1952. Idem, Der Kirchenbegriif dcs HI. Augustinus in seinem Grundlagen und seiner Entwicklung, Munchen, 1933. Holl, K., Augustins innere Entwicklung, Abhandlungen, Berlin, 3922. Immarrone, G., Attualitd e inattualitd di Sant' Agostino, Firenze, 1975. Jansen, B., Zur Lehre des Heiligen Augustin von dem Erkennen der Rationes ae- ternae : Aurelius Augustinus. Festschrift der Gorresgesellschaft, 1931, p. 111—136. Jaspers, K., Plato and Augustine, New York, 1966. Jolivet, R., Essai sur les rapports entre la pensee grecquc et la pensee chretienne, 2-e ed., Paris, 1955. Idem, Le probleme du ma! scion St. Augustin, Paris, 1936. Idem, St. Augustin et la neoplatonisme Chretien, Paris, 1932. Idem, La doctrine august inienne de T illumination, in «Revue Philos.», 30 (1930), p. 382—502. Kaiser, H. J., Augustins Zeit und «memoriay>, Bonn, 1969. Kenan, M. E., The Hie and times oi Saint Augustine as revealed in his letters (Catholic Univ. of America. «Patristic Studies», XLV), Washington, 1935. Kesseling, P., Gottes W/eltregiment. Des Aur. Augustinus 2 Bilcher von der Ord- nung, 1941. Kienitz, E. R., Augustinus, Genius des Abendlandes, Wuppertal, 1947, 355 p. Klein, E.-F., Augustin. Ein Lebens — und Zeitbild, Berlin, 1930, 347 p. Kornyliak, Plato V., Sancti Augustini de etlicacitate sacramentorum doctrina con- tra donatistas, Romae, Universite de la Propagande, 1953. Kunzelmann, A., Cassiciacum. Eine Sammlung wissenschaltlicher Forschungen ilber HI. Augustinus und Augustinismus, Wiirtzburg, 1936. La Bonnardiere, Anne-Marie, Recherches de chronologie augustinienne, Paris, 1965. Idem, A. M., Biblia Augustiniana, Paris, 1960. Idem, Saint Augustin et Taugustinisme (Maitres Spirituels, 2), 2-e ed., Paris, 1955 (f. buna). Labriolle, P. de., Histoirc dc la litteature latine chretienne, 3-e ed., par G. Bardy, t. II, Paris, 1947, p. 576—641, pentru Fer. Augustin. Idem, (Augustin. (Saint), eveque de Hippone, in «Dictionnaire d'Histoire et Geo- graphic ecclesiastique», t. V, Paris, 1931, p. 440 — 473. Lamiramde, E., La situation ecclesiologique des Donatistes d'apres Saint Augus- tin, Ottawa, 1972. Idem, Etudes sur l'ecclesiologic de St. Augustin, Ottawa, 1969. Idem, L'Eglise celeste selon Saint Augustin, Paris, 1962. Idem, Un siecle et demi d'etudes sur Tecclesiologie de Saint Augustin, Paris, 1962. CONFESSIONES — MARTURISIRI 57 Laporte, J., Le probleme de l'origine de Tame chez St. Augustine, Paris, 1961. Le Blond, J.-M., Les conversions de Saint Augustin, Paris, 1950. Lechner, O., Idee und Zeit in der Metaphisik August ins, Mimchen, 1964. Lecordier, G., La Doctrine de I'Eucharistie chez Saint Augustine, Paris, 1930. Lesaar, H. H., Saint Augustin, London, 1931. Liltcke, K.-H., Auctoritas bei Augustin, 1955. Macali, L., 7/ problema del do'.ore sccondo Santo Agostino, Roma, 1943. Mandouze, Andre, Saint Augustin. L'aventure de la raison et de la grace ..., These, Paris, 1968, 797 p. Idem, Augustin et la religion romaine, t. I, Paris, 1958. Manfredini, T., Unitd del vero e pluralita delle menti in Sant' Agostino, Bologna, 1960. Manucci, U., Santo Agostino e la critica recente, in ^Miscellanea Agostiniana*, Roma, II (1931), p. 23—48. Maritain, J., Les degres du savoir. La sagesse august inienne, Paris, 1932. Marrou, Henri-Irenee, Saint Augustin et l'augustinisme, Paris, 1965. Idem, Saint Augustin et la tin de la culture antique, 4-e ed., Paris, 1958. Trad. germana sub titlul : Augustinus und das Ende der antiken Bildung, Paderborn, 1981 Idem, Auguatin in Selbstzeugnissen und Bilddokumentcn, Hamburg, 1958. Idem, L'ambivalcncc du temps de I'histoire chez Si. Augustin, Paris, 1950. Marrou, H., -I., A. M. La Bonnardiere, Saint Augustin et l'augustinisme, Paris, 1955; 3-e ed., Paris, 1959. Traducere engleza de P. Hepbourne Scott, New York, 1958. Martin, J., La doctrine socialc de St. Augustin, Paris, 1929. Masnovo, A., L'asceza a Dio in Sant' Agostino e Santo Toma, Milano, 1942. Mausbach, J., Die Ethik des Heiligen Augustinus, 2-e Auflage, 2 vol., Freiburg im Breisgau, 1929. Mc Namara, Marie-Aquinas, L'amitie chez Saint Augustin. Traduit de l'anglais par J. Boulange et F. Van Groenendael, Lethielleux, 1962. Matthews, A. W., The development of St. Augustine from Neoplatonism to Chris- tianity, 386—391 A. D., Washington, 1980, 320 p. Meda, F., Santo Agostino, Milano, 1930. Meer, F. van der, Augustine the Bishop, Translation B. Battershaw and G. R. Lamb, New York, 1962. Idem, Augustin als Seelsorger, 3-e Auflage, Koln, 1958. Traduction francaise : Saint Augustin pasteur d'dmes, 2 vol., Colmar, Paris, 1959. Meier, Fr. G., .Augustin und das Antike Rom, (Beitra'ge zur Altertumswissenschaft, XXXIX), Stuttgart, 1955. Meslin, M., Augustin (Saint), in "Encyclopaedia Universalis", vol. 2, Paris, 1968, p. 796— H01. Idem, Augustinisme, Ibidem, p. 801 — 803. Meyer, C. P., Die Zeichen in der Geistigen Entwicklung und in der Theologie des jungen Augustin, Wiirtzburg, 1969. Mitterer, Albert, Die Entwicklungslehre Augustins. Im Vergleich mit dem Welt- bikl des HI. Thomas und dem der Gegenwart, Wien, 1956, 348 p. Mvrjfjiv) too ev 'A7I01C naxpoc, r)[juov Abfouarhou sxtaxoitoo 'Itckmvoc, 15 iunie, in Me^ac Suva?apio-:-t)C t^jC 'Op6o3ci£oo 'ExxXijataG, ed. 3-a t. VI, Atena, 1969, p. 206 — 214. Monceau, P., Histoire litteraire de l'Airique chretienne, Paris, 1923. Retiparita, Bruxelles, 1963. Idem, Saint Augustin et le Donatisme, Paris, 1923. Moricca, Umberto, Santo Agostino. Vuomo, /o scrittore, Torino, 1930. Moustakis, B., AuyouotTvoc, in ©pTjaxsoTix-rj xai 'HOtjxt] 'E^xuxAoTiaiMa, 1, 3, Atena, 1963, p. 459—466. Niebergall, A., Augustins Anschauung von der Gnade, Gottingen, 1951. Nock, A. D., Conversion. The old and the new in religion irom Alexander the Great to Augustin ol Hippo, Oxford, 1933 ; 2-nd ed., Oxford, 1952. Nolte, V., Augustins Freundschaltideal, 1939. Noordmans, O., Augustin, 2 Aufl., Haarlem, 1952. Norregaard, J., Augustins Bekehrung, Tubingen, 1923. Nvgren, G., Das Predestinations Problem in der Theologie Augustins, Gottingen, 1956. Paissac, H., Theologie du Verba a St. Augustin et St. Thomas, Paris, 1951. Papini, Giovanni, Saint Augustin, Traduit de l'talien par Paul-Henri Michel, Paris (1930) ; ed. 2-a, Paris, 1960. Edijia a 2-a italiana, Milano, 1970. 58 FERICITUL AUGUSTIN Pellegrino, M., Sant'Agostino. II pastore d'anima, Fossano, 1960. Perler, O., Der Nus bei Plotin und das Verbum bei Augustin als vorbildliche Ur- sache der Welt, 1931. Philips, G., La raison d'etre du mal d'apres S. Augustin, Louvain, Paris, 1927. Piemontese, F., La Veritas agostiniana e ragostinismo perenne, Milano, 1963. Piganiol, A., L'Empire Chretien (325—395) (Coll. G. Glotz, Histoire romanie, IV, 2), Paris, 1947 ; 2-e ed. par A. Chastagnol, Paris, 1972, p. 255 — 256 : Saint Augustin. Pincherle, Alberto, Vita di S. Agostino, Roma, 1980, XII— 460 p. Idem, Agostino, Aurelio, Santo, in «Enciclopedia Italiana», t. I, Roma, 1949, p. 913—927. Idem, La lormazione teologica di Santo Agostino, Roma, 1948. Idem, La lormazione delta dottrina agostiniana del peccato originale, Cagliari, 1938. Idem, Santo Agostino d'Ippona, vescovo e teologo, Bari, 1930. Pintard J., Le sacerdoce selon Saint Augustin. Le pretre dans la Cite de Dieu, 1960. Plinval, G. de, Pour connaitre la pensee de Saint Augustin, Paris, 1954. Polman, A. D. R., De Praedestinatie van Augustinus, Thomas van Aquino en Cal- vijn, Franeker, 1936. Pontet, J. M, L'exegese de Saint Augustin predicateur, Paris, 1946. Pope, Hugh, St. Augustine oi Hippo, Westminster, Md. 1949. Portalie, E., *Saint Augustin*, in «Dictionnaire de Teologie Catholique», t. I, 2, Paris, 1923, col. 2268—2472. Pratola, V., Pioblcmi agostiani, L'Aquila, 1969. Prestige, G. L., God in Patristic Thougth, 2-nd ed„ London, 1952. Prosper, A., devolution intellectuelle de Saint Augustin, Paris, 1918. Przywara, Erich, An Augustine Synthesis, London, 1936; New York, 1958, XVI — 496 p. Puech, H. C, Le Manicheisme, son tondateur, sa doctrine, Paris, 1949. Ratzinger, J., Volk und Haus Gottes in Augustinus Lehre von der Kirche, Miin- chen, 1954, XXIV, 332 p. Reitzenstein, R., Augustin, antiker und mittelalterlicher Mensch, Leipzig, Vortr. Bibl. Warb. 1 (1934), p. 25—65. Remy, Gerard, Le Christ mediateur dans l'oeuvre de Saint Augustin, t. I — II, Lille, Paris, 1979. Rigobello, A., Linee per una antropologia prescolastica, Padova, 1972. Riviere, J., Le Dogme de la Redemption chez Saint Augustin, Paris, 1928, 3-e ed., Paris, 1933. Roland-Gosselin, B., La Morale de Saint Augustin, Paris, 1925. Romeyer, B., Etudes sur Saint Augustin. Trois problemes de philosophie augusti- nicnnes, Athene, 1930. Randet, H., Essai sur la theologie de la grace, Paris, 1964. Idem, La liberie et la grace dans la theologie augustinienne : Saint Augustin par- mi nous, Paris, 1954. Idem.Grafia Christi, Paris, 1948. Sage, A., La vie religieute selon St. Augustin, Paris, 1972. Scano, E., II cristocentrismo e i suoi iondamenti dommatici in Sant'Agostino, To- rino, 1951. Saint-Martin, J., La pensee de saint Augustin sur la predestination ..., Paris, 1930. Schanz, M, Geschichte der romanischen Literatur bis zum Gesetzgebungswerk des Kaisers Justinian, Bd. IV, 2. Die romische Literatur von Constantin bis zum Gesetz- gebungswerk Justinians, Munchen, 1920, p. 398 — 472. Schiler, Ernest G., From Augustus to Augustine. Essays and studies dealing with Contact and Conllict o/ dlassic Paganism and Christianity, Cambridge, 1923. Schneider, Rudolf, Seele und Sein. Ontologie bei Augustin und Aristoteles ... Stuttgart, 1957, 8—235 p. Schopf, A., Augustins Einliihrung in sein Philosophiren, Munchen 1970. Schuetzinger, E. C. E., St. Augustine's Illumination Theory, New York, 1960. Sciacca, M. F., St. Augustine et le neo-platonisme. La possibilite d'une philoso- phie chretienne, Louwain, 1956. Idem, S .Agostino, 2 vol., Brescia, 1949, 1954. Idem, II principio della metatisica di S. Agostino e / tentativi metalisici del pen- siero moderno, Tolentiao, 1954. Sgarilia, F.-M., Sant'Agostino vescovo e dottore di Santa Chiesa, Roma, 1930, 390 p. CONFESSIONES — MARTUBISIRI 59 Simon, P., Aurelius Augustinus. Son proiil spirituel, Paris, 1954. Trad. germanS, Aur. Augustinus. Sein geistiges Profil, Paderborn, 1954. Idem, Augustinus Magister. Congres international Augustinien, Paris, 21 — 24 sep- tembre 1954. Etudes Augustiniennes, Paris, 1954. Sizzoo, A., Augustin Leven en Werken, Kampen, 1957. Sparow — Simpson, W. J., Saint Augustine' conversion, London, 1930. Stefano, Escher di, // Manicheismo in Santo Agostino, Padova, 1960. Steenberger, F. van, La philosophie de Saint Augustin d'apres les travaux da cen- tenaire, in «Revue Neoscolastique Philosophique», 1922 — 1933. Svoboda, K, L'Esthetique de Saint Augustin et ses sources, Paris, 1933. Switalski, B., Plotinus und the Ethics oi St. Augustine, New York, 1946. Testard, Maurice, Saint Augustin et Ciceron. I. Ciceron dans la lor motion et I'oeu- vre de saint Augustin. II. Repertoire des texfes, Paris, 1958, IV — 392 p; X — 144 p. Theiler, W., Porphyrios und Augustin, Halle, 1933. Teselle, E., Augustin the Theologian, 1970. Teuffel, W. S., Geschichte der romischen Literatur. Band III. Die Literatur von 96 nach Christus bis zum Ausgange des Altertums, 6 — 2 Auflage, Leipzig, Berlin, 1913, p. 361 — 37$: Augustinus. Theodorov, E. '0 "A7toC AufouotTvoc %a\ y de Saint Augustin, these, Paris, 1967. Vogt, J., Der Niedergang Roms, Zurich, 1965. Volpi, Comunione e salvezza in Sant' Agostino, Roma, 1954. Wang, J., Tchang Tche, Saint Augustin et les vertues de paiens Paris, 1938. West, Rebecca, St. Augustine, London, Edinburg, 1938. Wills, G. G., Saint Augustine and the Donatist Controversy, London, 1950. Zellinger, J., Augustin und die Volksiromigkeit, 1933. Zeoli, A., La teologia agostiniana della grazia iino alle «Questiones ad Simplicia- num* (396), Napoli, 1963. Zumkeller, Adolar, Das Monchtum des HI. Augustinus, Wurzburg, 1950, 388 p. In limba rom&na Abrudan, Magistr. D., Vechiul Testament in scrierile pericitului Augustin, in «Studii teologice», an. XV (1963), nr. 3—4, p. 141—154. Alexe, Magistrand St., Fericitul Augustin in romaneste, in «Mitropolia 01teniei», IX (1957), nr. 11—12, p. 766—778. Idem, Concepfia Per. Augustin despre pacat si har, in «Studii Teologice», VTII (1956), nr. 5—6, p. 330—348. Balca, Diac. prof. N., Concepfia despre /urn? 5/ vi'afa in teologia Fericitului Au- gustin, in «Studii teoloqice», XIV (1962), nr. 3 — 4, mart.-aprilie, n. 183—201. Idem, Concepfia Fericitului Auaustin despre viafa tericita fdupa tratatul «De vita beata*), in «Mitropolia 01teniei», XIV (1962), nr. 3 — 4, p. 185—190. Bogdaproste, Drd. Gh., Valoarea Vechiului Testament pentru crestini dupd Feri- citul Augustin, in «Srudii teologice», XXIII (1971), nr. 1 — 2, p. 96— '109. 60 FERICITUL AUGUSTIN Coman, Pr. prof. loan G., Mama Fericitului Augustin, in «Studii teologice», XIII (1961), nr. 7—8, p. 391—409. Idem, Patrologie, Bucuresti, 1956, p. 250—263; Fer. Augustin. Idem, Opera Fer. Augustin si critica personals teologica din Retraetarile sale, in «Studii teologice», XI (1959), nr. 1—2, p. 3—21. Corneanu, N., Fericitul Augustin ca predicator, In rev. «Duh si adevar», VI (1946), nr. 1—3, p. 11—18 ; nr. 4— 6, p. 8—18. Pr. prof. Cristescu Grigore, Activitatea otniletica, teoretica si practica a Ferici- tului Augustin, In «Studii teologice», II (1931), nr. 1, p. 7 — 36; publicata si in Biblio- teca de studii omiletice $i catehetice, nr. 6, Bucuresti, 1931. Idem, Citeva momente din activitatea catehetica, teoretica si practica a Ferici- tului Augustin, in «Studii teologice», II (1931), nr. 2, p. 3 — 34. Extras, Bucuresti, 1931. Floca, loan N., Predica Fericitului Augustin, in «Mitropolia Ardealului», VIII (1963), nr. 7—8, p. 567—584. Idem, Principii omiletice in opera Fer. Augustin, in «Mitropolia Banatului», XIV (1964), nr. 4—6, p. 198—209. Ica, I. loan, Doctrina Fericitului Augustin despre Siinta Treime, dupa tratatul «De Trinitatey,, in «Studii teologice», XIII (1961), nr. 3 — 4, p. 166—188. Ionescu, $erban, Filosolia Fericitului Augustin, tn "Biserica Ortodoxa Romana», XL VIII (1930), nr. 12, p. 1108—1116. Manqiru, B., Augustin si epoca sa, in «Biserica Ortodoxa Romana», XXXIX (1915), nr. 7, p. 680—707 ; XL (1916), nr. 3, p. 229—233. Moisiu, pr. prof. Alex., Fericitul Augustin Pastor si indrumator al vie(ii crestine, in «Studii teologice», XXII (1970), nr. 9—10, p. 637—648. Idem, Din preocuparile biblice ale Fer. Augustin, in «Mitropolia Ardealului», X (1965), nr. 9—10, p. 647—659. Idem, Ce ne invata Fer. Augustin despre Maica Domnului, in «MitropoIia Ardea- lului», V (1960), nr. 3—4, p. 231—252. Nicolae, Magistr. Gh. A., Cele mai Irumoase rugaciuni din «Coniesiunile» Fer. Augustin, in «Studii teologice», XVI (1964), nr. 7—8, p. 469—476. Pana, Marin N., Activitatea omiletica a Fericitului Augustin, in «Biserica Orto- doxa Romana», XCI (1973), nr. 11—12, p. 1252—1262. Pavel, C-tin, Problema raului la Fericitul Augustin, Bucuresti, 1937. Idem, Condifiile colaborarii rafiunii cu credinfa in opera Fericitului Augustin, in «Studii teologice», VII (1955), nr. 9—10, p. 640—649. Petrescu-Botoseneanu, arhiereul Anthim, Fericitul Augustin. Studiu patristic. Pre- lucrare dupa mai multi autori, Iasi, 1915, 68 p. Pitesteanu, Arhiereu Gherasim, Via(a Fer. Augustin si scrierile sale, In «Biserica Ortodoxa Romana»>, XII (1888—1889), nr. 1, p. 63—70. Popa, Ierod. Ioasaf, Munca manuala a monahilor dupa tratatul «De opere mona- chorum», al Fer. Augustin, in «Studii teologice», V (1953), nr. 7 — 8, p. 455 — 512. Popescu, Magistr. Adrian, Critica razboiului si apararea pacii la Fer. Augustin, In «Studii teologice», VI (1954), nr. 9—10, p. 577—585. Popescu, Magistr. Gabriel, Psalmii in predica Fer. Augustin, in «Studii teologice», XV (1963), nr. 3—4, p. 155—172. Popescu M., Sistemul Filosoiico-teologic al Fericitului Augustin, in «Biserica Ortodoxa Romana», XI (1897—1898), nr. 3, p. 259—274; nr. 9, p. 852—865; XXII (1898—1899), nr. 3, p. 260—272; XXIV (1900—1901), nr. 3, p. 283—291 ; nr. 5, p. 402— H\ ; nr. 7, p. 610—621 ; nr. 7, p. 748—755: nr. 9, p. 862—871 ; nr. 11, p. 945—954; nr. 12, p. 1166—1176; XXV (1901—1902), nr. 1, p. 33—42; nr. 2, p. 193— 198; nr. 3, p. 241—248 ; nr. 7, p. 636—644. Racovitan, Teodor. Filosolia Siintului Augustin. Expunere a problemelor, Blaj, 1945, 81—83, p. Sandulescu-Godeni, C-tin, Iluminir.m si misticism la Fericitul Augustin, Bucuresti, 1944, 46 (—49), p. ; ed. 2-a, Bucuresti, 1945. Sebu, Drd. Sebastian, Fericitul Augustin, predicator al unitatii Bisericii, in «Studii teologice», XX (1969), nr. 3—4, p. 232— ->44. Idem, Principii omiletice in predica Fer. Augustin, in «Mitropolia Ardealului», XIII (1968), nr. 7—8, p. 544—560. Siintul Augustin f345— 430), Being, 1936. Vietile Sfintilor, nr. 3. Siintul Augustin, 430 — 1930 (Numar jubiliar al revistei «Observatorul», Beius, 1930, p. 177—328. FERICITUL AUGUSTIN CONFESSIONES — MARTURISIRI — CARTEA I I (1) «Mare esti, Doamne, isi eel mai vrednic de lauda, mare este pu- ierea Ta, §i intelepciunii Tale nu-i este numar» 1 . $i omul voieste sS Te laude, o mica parte a creaiurii Tale, insusi omul care-si duce incoace si incolo starea sa muritoare si marturia pacatului sau si marturia ca «Te impotrivesti celor mindri» 2 . $i totusi voiesti sa Te laude omul, o mica parte a creaturii Tale. Tu-1 indemni ca sS-1 desfSteze lauda Ta, caci ne-ai facut pe noi pentru Tine si nelinistit este suifletul nostra pina ce se va odihni in Tine 3 . Da-mi, Doamne, sa stiu si sa inteleg ce este mai intii de facut : sa Te invoc sau sa Te laud ^i sa Te istiu mai inainte sau sa Te invoc ? Dar cine Te invoca fara sa te cunoasca ? Caci eel care nu stie poate invoca un lucru in locul altuia. Sau mai degraba esti invocat ca sa fii cunoscut? Cum vor invoca insa pe Acela in care nu au crezut ? Sau cum vor crede farS predicator ? CSci cei care-L cauta ll vor gasi si, g&sindu-L, ll vor lauda. $i vor lauda pe Domnul pe care-L cauta 4 . Sa Te caut, Doamne, invocindu-Te si sa Te invoc, crezind in Tine. Caci ne-ai fost predicat noua. Te invoca, Doamne, credin{a mea, pe care mi-ai dat-o, mi-ai inspirat-o, prin umanitatea Fi- ului Tau, prin servirea predicatorului Tau 5 . II (2) $i cum voi invoca pe Dumnezeul meu, pe Dumnezeul si Dom- nul men, pentru ca desigur ll voi chema in mine insumi, cind ll voi in- voca ? Si ce loc este in mine, in care sa vina Dumnezeul meu ? jln care loc din mine sa vina Dumnezeu, Care a facut cerul $i pamintul ? Aisadar, Doamne Dumnezeul meu, este ceva in mine care sa Te poata cuprinde ? Oare, in adevar, cerul ;si pamintul, pe care le-ai facut si in care m-ai facut, Te cuprind ? Sau prin faptul ca fara de Tine nu ar exista ceea ce exista urmeaza ca ceea ce exists Te cuprinde ? Asadar, fiindca si eu exist, de aceea cer sa fii cu mine, care nu as exista, dacM Tu nu ai 1. Ps. 144, 3. 2. Rom. 5, 12. 3. lac. 6 j I Pt. 5, 5. 4. Rom. 10, 14; Ps. 21, 27. 5. Ps. 138, 8. 64 FERICITUL AUGUSTS fi in mine ? Caci eu nu sint inca in iad, si Tu e§ti acolo. Caci, chiar daca voi fi coborit in iad, Tu e§ti de fata. Nu a? exista, Dumnezeul meu, nu as exista de loc, daca Tu nu ai fi in mine. Sau, mai degraba, nu as exista daca nu a? fi in Tine, din Care sint toate, prin Care sint toate, in Care sint toate 6 . Chiar asa, Doamne, chiar asa. Unde sa Te invoc cind eu sint in Tine ? Sau de unde sa vii in mine ? Caci unde as putea sa ma retrag dincolo de cer si de pamint, pentru ca de acolo sa vina Domnul meu, Care a zis : «Eu umplu cerul si pamintul» ? 7 . Ill (3) Oare, deci, Te cuprind cerul si pamintul, fiindca Tu le umpli? Sau le umpli si mai ramine ceva, fiindca nu Te cuprind ? Si unde re- versi ceea ce — - dupa umplerea cerului si pamintului — ramine din Tine ? Sau nu ai nevoie sa fii continut undeva, Tu Care le cuprinzi pe toate ; caci pe cele pe care le umpli, le umpli continindu-le. Caci nu vasele care sint pline de Tine Te fac neschimbator, caci chiar daca ele s-ar sparge Tu nu Te vei revarsa. Si cind Te rever^i peste noi, Tu nu zaci la pamint, ci ne ridici, si nu Te imprastii, ci ne aduni. Dar toate pe care le umpli, le umpli cu Tine intreg ? Sau, pentru ca nu poate sa Te cuprinda intreg, ele au o parte din Tine si, in acelasi timp, toate iau aceeasi parte din Tine ? Sau, fiecare contine o parte si anume cele mai mari contin parti mai mari, iar cele mai mici contin parti mai mici ? Asadar, o parte a Ta este mai mare si alta mai mica ? Sau, peste tot esti iintreg si nici un lucru nu Te poate cuprinde intreg ? IV (4) Ce esti, deci, Dumnezeul meu ? Ce esti, intreb, daca nu Domnul meu ? «Dar cine este Domn in afara de Domnul ? Sau cine este Dum- nezeu, in afara de Dumnezeul nostra ?» 8 . Preainaltule, Preabunule, Preamilostive, Preadreptule, Preaascunsu- le, Preaprezentule, Preafrumosule si Preaputernice, statornic si de ne- cuprins, neschimbabil, dar schimbind toate, niciodata nou, niciodata vechi, preainnoindu-le pe ftoate, caci duci pe cei mindri la smerenie si ei nu stiu cine creeaza, hraneste si infaptuieste, desi nimic nu-Ti lip- seste. Iubesti usi nu Te aprinzi, esti gelos si esti in siguranta, Iti pare rau si nu suferi, Te minii si e$ti linistit, Iti schimbi lucrurile, dar nu-Ti schiffibi planul ; primesti ceea ce descoperi si nu ai pierdut niciodata, niciodata Iipsit si Te bucuri de cistiguri, niciodata avar, isi ceri do- 6. Rom. 11, 13. 7. lov. 23, 24. 8. Ps. 17, 32; lov. 9, 5. ■■ CONFESSIONES — MARTURISIRI g5 binzi.- Ti »e dci pe deasupra, ca sa fii datornic, si cine are- eeva' sa nu "fie al Tan? Dai inapoi datorii, fara sa fii datoreuiva/daidatoriile ina- poi, nepierzind nimic. $i ce am zis, Dumnezeul meu, viafa mea, sfinta mea dulceafa, sau ce zice cineva cind vorbeste despre Tine?>$i vai celo'r care tac privitor >la Tine, caci locvaci fiind, ei slntrriuti:' ;; " (5) Cine-mi va da sa< ma odihnesc in Tine ? Cine-mi va -da ca sa vii in inima mea, si s-o imbeti, ca sa uit de relele mele .si ca sa imbra- tisez singurul meu bun, pe Tine ? Ce e§ti pentru mine ?.Milo.stive?te-Te de mine, ca sa vorbesc. Cine sint eu insumi pentru Tine, ca sa po- runcesc sa Te iubesc si, daca q vol face, sa Te minii pe mine si sa ma ameninti cu suferinte uriase ? Oare ar.fi mica suferinta daca nu Te-as iubi ? Vai mie ! Spune-mi, prin mila Ta, ce esti Tu pentru mine ? «Spune sufletului meu : mintuirea ta.Eu sint» 9 . Voi alerga dupa aceasta voce si Te vpi prinde. Nu ascunde de mine fata Ta, Sa mor, ca sa. nu mor, ca s-o vad. (6) Strlmta este casa sufletului meu, ca sa intri in ea. Sa fie largita de Tine !. Este. ruinata. Refa-o ! .Are.unele lucruri care pot izbi.ochii Tai, o marturisesc si stiu. Dar cine, o va curati?. Sau la cine altul voi striga in afara, de Tine, ,«curateste-ma, Doamne, de cele as- cunse ale mele. si cruta pe robul Tau de cele stra.ine» ? «Cred, de aceea si ,vorbesc», Doamne, Tu stii. Oare nu Ti-am marturisit eu Tie contra mea, greselile mele, Dumnezeul meu, si «nu ai. iertat Tu necredinta inimii mele» ? «Nu m^ judec la proces cu Tine», Care es.ti adevarul, si eu nu vreau sa ma insel pe mine insumi «Pentru ca. nedreptatea mea sa nu, se minta pe sine». Deci nu ma judec cu Tine la proces, caci daca ai observa nedreptatile, Doamne, Doamne cine le va suferi ? VI (7) Ingaduie-mi, dar, sa vorbesc milostivirii Tale, eu care sint pa- mint si cenusa, ingaduie-mi totusi s& vorbesc, caci mila Ta este aceea careia-i vorbesc, nu un om care ride de mine. Si Tu poaterizi de mine, dar, intorcindu-Te spre mine, Te vei milostivi de mine. Caci nu vreau sa spun, Doamne, decit ca nu stiu de unde am venit aici, in aceasta viata muritoare sau cu infafisare de viata ? Nu stiu. Si m-au luat in primire mingiierile milelor Tale, asa cum am auzit de la parintii trupului meu, din care si in care m-ai format la timpul voit, caci eu nu-mi a- mintesc. . ..-..■>.■ M-au luat in primire mingiierile laptelui omenesc, si nu maica mea sau doicile imi umpleau sinii, ci Tu, prin ele, imi dadeai. hrana .prun- 9. Ps. 34, 3 ; 18, 14 ; 45, 1 ; 31, 5 ; 26, 12 < 129, 3;93, 7. Confsssiones 66 FERICITUL AUGUST1N ciei, dupa rinduiala Ta si dupa bogatjile Tale, rinduite pina in adincul lucrurilor. Tu faceai sa nu vreau mai mult decit imi dSdeai, iar celor care ma hraneau le dadeai sa vrea sa-mi dea ceea ce le dadeai Tu, caci voiau sa-mi dea iubirea rinduita de Tine, in Care erau bogatiile prin Tine. Pentru ei un bine era binele meu de la ele, caci nu era de la ele, ci prin ele, deoarece de la Tine, Dumnezeule, sint toate buna- latile, si de la Dumnezeul meu, toata mintuirea mea. Acest lucru 1-am observat dupa aceea, cind Tu imi strigai chiar prin aceste lucruri pe care le daruiesti inlauntru si in afara, caci atunci stiam sa sug si sa ma linistesc in desfatari si sa pling cind trupul meu suferea, si nimic mai mult. (8) Dupa aceea am inceput sa rid, mai intii dormind, si apoi in stare de veghe. Toate acestea mi-au fost aratate despre mine si am crezut, deoarece asa vedeam pe alti copii, caci pe acestea ale mele nu mi le amintesc. Si iata ca putin cite pu^in simteam unde eram si voiam sa arat dorintele mele acelora prin care puteau sa se implineasca, si nu puteam, pentru ca ele erau inlauntru, iar aceia erau in afara si nu pu- teau sa patrunda prin vreun simt in sufletul meu. Asadar, framintam si membrele si scoteam si sunete, semne asemanatoare dorin^elor mele, purine cite puteam si cum puteam, caci nu erau pe masura adevarului. Si cind nu mi se dadea ascultare, fie ca nu se intelegea, fie ca sa nu mi se faca rau, ma miniam pe acesti oameni mari, care nu mi se su- puneau, si contra unor oameni liberi, care nu ma serveau ca sclavii, si ma razbunam contra lor, plingind. Am invatat ca asa sint pruncii, pe care am putut sa-i studiez si sa constat ca asa fusesem si eu, ei, nestiind, mi-au aratat mai mult decit cei care stiau, adica aceia care m-au nutrit. (9) $i ialta copilaria mea de mult a murit, iar eu traiesc. Tu insa, Doamne, Care mereu traiesti si nimic nu moare in Tine, fiindca Tu exi^ti inainte de inceputul veacurilor si inaintea a tot ce se poate numi ina- inte, si esti Dumnezeul si Domnul tuturor celor pe care le-ai creat si la Tine se afla cauzele tuturor lucrurilor schimbatoare si la Tine tra- iesc in vesnicie ratiunile tuturor lucrurilor nerationale si trecatoare, spune-mi mie, rugatorului Tau, Dumnezeule, si milostiv fii mie, paca- tosului Tau, spune-mi daca copilaria mea a urmat vreunei virste in- cheiate ? Sau este aceea pe care am dus-o in sinul mamei mele ? Caci si despre aceea mi s-au dat multe relatji si eu insumi am vazut femei insarcinate. Dar ce eram eu inainte de aceasta, dulceata mea, Dum- nezeul meu ? Am fost undeva sau cineva ? Caci nu are cine sa-mi spuna aceste lucruri. Nici tata, nici mama, nu au putut sa mi le spuna, nici experien^a altora, nici memoria mea. Sau rizi de mine, cind Te intreb CONFESSIONES — MARTURISIRI 67 despre aceste lucruri, si porunces,ti sa Te laud si sa Te marturisesc din ceea ce Te-am cunoscut ? (10) Te marturisesc, Doamne, al cerului si al pamintului, aducin- du-Ti lauda pentru inceputurile si copilaria mea, pe care nu mi-o a- mintesc, Tu Cel Care ai dat omului sa presupuna de la altii despre sine acele lucruri si chiar sS creada multe despre sine din marturiile altor femei simple. CSci eram si traiam chiar atunci si chiar spre sfirsitul prunciei mele cautam semnele prin care sa fac cunoscute altora cele ce simteam. De unde este astfel de fiin^a daca nu de la Tine, Doamne ? Sau cineva va fi facatorul lui insusi ? Sau exista vreun fir al fiintei care sa se traga dintr-uin loc anume, prin care existen^a si viafa sa alerge la noi, pe linga faptul ca Tu ne faci pe noi, Doamne, pentru Care a fi si a trai nu sint doua lucruri deosebite, dat fiind ca a fi in eel mai inalt grad §i a .trai in eel mai inalt grad este chiar acela^i lucru ? Caci esti Cel mai inalt grad si nu Te schimbi, iar ziua de astazi nu se sfirsesite la Tine si totusi in Tine se sfir^este, fiindca la Tine sint acestea toate, caci nu ar avea cale pe unde s& treaca daca nu le-ai cuprinde. $i fiindca «anii Tai nu au sfirsit» 10 , anii Tai sint ziua de as- tazi. $i cit de multe zile ale noastre si ale parintilor nostri au trecut prin ziua Ta de astazi si de la ea au primit mSsurile lor si felul cum au existat, si vor trece inca multi altii si vor primi masuri si vor exista. «Tu, insa, esti acelasi» si toate cele de azi si de pe urma, astSzi le faci si astazi le-ai facut. Ce ma priveste, daca cineva nu intelege ? Sa se bucure si sa zica : «Ce este asta ?» 1] . SS se bucure chiar asa si sa iu- beasca faptuj ca, negasindu-Te, Te gaseste, decit ca, aflindu-Te, nu Te aflfi. VII (11) Auzi-ma, Doamne! Vai de pacatele oamenilor ! Si un om zice acestea si Te milostive^ti de el, caci Tu 1-ai fScut si pacat nu ai facut in el. Cine-mi aminteste pacatul prunciei mele, caci nimeni nu este cu- rat de pacat inaintea Ta, nici chiar un prune care traieste o singura zi pe pamint ? Cine mi-1 aminteste ? Oare un prune mic, in care vad ceea ce nu-mi amintesc despre mine ? Deci, cu ce pacatuiam eu atunci ? Sau pentru ca doream, plingind, sinul ? Caci daca as face acum acest lucru, dorind cu ardoare nu sinul, ci mincarea potrivitS cu anii mei, voi fi luat in ris si voi fi mustrat pe drept cuvint. Atunci, deci, eu fa- ceam fapte vrednice de dojana, fiindca nu puteam intelege pe cel care ma dojenea, nici obiceiul, nici ratiunea nu-mi ingaduia sa-mi revin. Caci noi stirpim si aruncam acestea cind crestem, §i nu am vazut pe 10. Ps. 101, 28. 11. Ed. 39, 17. €8 FERICIZXH. AUGUSTiM ciiieva sa. arunce tele bune cuhuna $tjmta;emd curata ceva. Sau pentru acel timp chiar aoele lucruri erau bune, si anume sa cer plingind eeea ce numi sfe;putea da fara sa:ma>vatame si sa ma revolt cu tarie contra oamenilor liberi, care nu mi se supuneau, :si -contra ;celor mai mari si contra acelora care -m-au nascut si, pe linga aceasta, contra multor. oa- ineni cu. mai multa ratiune, care mi se supuneau semmilui vointei mele, salncercsa le fac rau cit mai 'mult posibil, lovindu 1 !, pentru ca:nu ascultaui de poruncile mele carora li Sfar fisupus-spredauna mea. " ■ In acest 'mod, slabiciunea membrelor pruneilor. este nevinovata, .nu su- fletul pruncilor. Eu am vazutsi am cercetatun prune gelos. Inca nu vorbea.$iprivea."palid, cu o privire amara, pe fralele sau de lapte. Cine nU cunoaste < aciest lucru ? Mamele si doicile.zic ca pot indeparta acest iiic'ru prin nu stiu ce leacuri; Oare este si asta o nevinovatie, anume f aptul de a> nu putea suf eri pe eel care are aceeasi soarta si Care are, in eel 'mai inalt grad, nevoie de ajutor,,si care-si duceviata numai Cu acest aliment, cind izvorul'de lapte curge din belsug si abunda ? Dar acestea sint tolerate cublindete,:nu fiindca nu ar exista sau ar fi'mici, ci fiindca,- cu cresterea, virstei,: vor pieri. Acest fapt se poate aproba, pentauca acestea insesi nu pot fi tolerate cu sufletul linistit cind se descopera la un adult. |12) Tu,, a^adar, 1 Doamne, Dumnezeul meu, Care ai dat- viafa prun- oaluisi trupuipe care, asa cum Vedem, 1-ai daruit cu simturi,' 1-ai al- cStiiit din merftbre,- 1-ai impodobit cu chip si, pentru pastrarea neatinsS a intregiiltti fiirite, i-ai daruit toate simtirile unei fiinte vii, poruncesti si Te' laud in acestea «si sa Te marturisesc si sa cint numele Tau, Tu Cel Preainalt» 12 , pentru ca esti Dumnezeu atotputernic $i bun, chiar daca ai facut numai aceste lucruri pe care nimeni in afara de Tine nu le poate face, .Unicule, de, la Care este orice masura, Preafrumosule, Care le. formezi.pe itoate si cu legea Tale ordonezipe toate. . Asadar, aceasta virsta a mea, Doamne, pe care nu-mi amintesc ca am .trait-o, despre. care am erezut pe altii, si pe care de la alti copii am dedus ca am trait-o, oricit de : dernna de- incredere ar fi aceasta presu- punere, ma sfiesc. s-o numar in calea pe care o petrec in acest veae. Caci in ceea ce priveste intunericul uitarii mele;; este egala cu aceea pe r care am dus-o in sinul mamei mele. Iar daca «in p3.caite am fost zSmislit si in pacate mama m-a hranit in pintecele ei» 13 , unde, Te rog, Dumhezeul meu, unde, Doamne, eu servui Tau, unde sau cind am fost nevinovat ? Dar, lata, las acel timp. Ce mai am eu cu el, ale carui •urmenu le mai gasesc ? 12. Ps. 91, 2. 13. Ps. 50, 7. CONFESSIONES — MARTURIS1RI 69 VIII (Tt3) Gare ntt din pruncie, inaintind incoace, am venit'la dopi- la'rie? Sau J maidegraba copilaria a venit la mine si a ufmat pfuncier? lar 'acfeea mi s-a retras, caci unde s-a dus ? $i totlisl inc5 mhera/'caci hu efarn prune care sa nu pot vorbi, ci eram copil cafe vorbeam: $i-mi amiritesc de acest lucru $i de unde am mvafatsS' vorbesc, am dfeervat mai tifziu. Caci numii invatau mai marii mei, bamenii,'oferindu-mi cu- vinte : int'r-un sif deterrnrnat al invat§turii, asa ! 'curfi rrt-au' 'invata't CeVa niai tirzin literele, ci eu insumi, cii mifitea pe care mi-ai dat-o, Dufn- nezeul meu, cu gemete si cu diferite sunete si cu diferite miscari ale membfeldr, '■ Voiarri sa arSt Simtirile ininiii mele, ca sa se dea ascultare voi'ntei mele si nu puteam sa afat .tot ceea ce voiam nicl acelora ca- rora voiam Sa le arat. Prindeam cu memoria cind ei denumeau vfeun lucru si cind; : dupa ce spuneau acel cuvint, isi miseau trupul spfe ceva. Vedfiam srpastram'in memorie cS'a$a se numeste lucrul aceia, pe care-1 rosteaii prin sunet cind voiau' sa-1 arate. Caci ei voiau sa' arate acest lucru care se des'coperea din miscarea trupului, da din 'niste vorbd ria- turale ale tuturor oamenilor, vorbe naturale care se fac cu fafa si cu serrmul ocbilor si prin miscarea celorlalte membre si prin sunetul vocii Cafe arSta simtirea sufletului cind cerea, avea, respingea, fugea de anu- fnite lucruri. In acest mod, din cuvintele asezate la locul lor in exprimarea di- feritelor idei auzite deseori, deducem putin cite putin semnele caror lucruri erau si, dupa ce gura mea era in stare sS le rosteasca, aratam dorintele mele prin ele. In acest mod am comunicat ell aceia intre care eram semnele dorinfelor care trebuiau cunoscute si am intrat mai adinc in societatea furtunoasa a vie'tii omenesti, depinzind de autoritatea pa- rintildr si de aprobarea oamenilor mai in virstS. IX Dumnezeule, Dumnezeul meu, ce necazuri si ce amagiri am incercat acolo, cind mie, copil, mi se propunea sa traiesc cuminte, adica sa as- cult de aceia care ma sfatuiau ca sa stralucesc in acest secol si sa excelez in indeletnicirile vorbarefe, care imi slujeau ca sa dobindesc onoarea oamenilor si falsele bogafii. Apoi, de aci, am fost dus la scoalS, ca sa invat literele al caror folos nu'-l cunosteam, sarmamil de mine. $i totusi, daca eram lenes la invafatura, ma bateau, caci acest fapt era laudat de cei mai in virsta si de cei mai multi, era laudat inaintea noastra. f?i, ducind aceasta viaja, ne construisera cai pline de dureri; prin; care eram siliti sa trecem, caci se inmultise munca si durerea pen- tru fiii lui Adam. 70 FERICITUL AUGUST1N Am gasit ins3, Doamne, oameni care Te rugau, si am invStat de la ei, simtindu-Te, asa cum puteam, ca Tu esti cineva mare, Care puteai, chiar fara sa apari simturilor noastre, sa ne auzi si sa ne vii in ajutor. Caci, copil fiind, am inceput sa Te rog pe Tine, ajutorul si scaparea mea si, in invocarea Ta, rupeam nodurile limbii mele si Te rugam, ca un copil cu multS dragoste, sa nu fiu batut la scoala. $i cind nu ma ascultai — ceea ce nu era spre neintelepfirea mea — loviturile mele erau luate in ris de oamenii mai in virsta, pina chiar si de paring, care nu voiau sa mi se intimple ceva rau, raul meu eel mai mare si grav de atunci. (15) Este oare, Doamne, vreun suflet atit de mare, lipit de Tine printr-o prea mare iubire, esde, zic, oare cineva — caci prostia face acest lucru — este dar cineva care, lipindu-se de Tine cu evlavie, sa fie stapinit de o simtire atit de puternica, cum sint calu^ii de tortura si ghiarele de fier si alte variate torturi de aces,t gen, pentru evitarea carora, pe toate tinuturile pamintului, Ti se aduc rugaciuni cu mare frica, sa le socoteasca de o importanta atit de mica, si sa rida de aceia care se ingrozesc de ele, asa cum parintfi nostri rideau de chinurile de care noi copiii eram lovi^i ? Caci noi nu ne temeam mai putin de ele, si nioi nu Te rugam ma putin sa scapam de ele si pacatuiam itotusi, scriind sau citind sau cugetind despre litere mai pu{in decit se cerea de la noi. Caci nu lipsea, Doamne, memoria sau puterea de in^elegere, pe care ai voit ca noi sa le avem din destul in raport cu virsta aceea, ci ne desfata jocul si eram pedepsiti de catre aceia care faceau tsi ei aceste lucruri. Dar glumele celor mai in virsta se numesc afaceri, iar pe ale copii- lor desi sint la fel, cei mai in virsta le pedepsesc, si nimeni nu pedep- seste pe copii sau pe aceia, sau si pe unii si pe al^ii, fara numai daca un bun judecator al lucrurilor aproba ca eu am primit lovituri, fiindca, copil fiind, ma jucam cu mingea si eram impiedicat de acel joe sa invat mai repede literele, cu care, ajuns mai mare, sa ma joe urit. Sau ce altceva facea aceia care ma batea, care, daca ar fi fost invins intr-o problema de un coleg doct, ar fi fost chinuit mai mult de fiere si de invidie decit mine, cind eram invins la intrecerea in jocul cu mingea de catre colegul meu de joaca ? X (16) Si totusi pacatuiam, Doamne Dumnezeul meu, Orinduitorul si Creatorul tuturor lucrurilor naturale, indreptator al pacatosilor, Doamne Dumnezeul meu, greseam neascultind de parinti si de acei invatatori, caci dupa aceea puteam sa ma folosesc bine de literele pe care aceia CONFESSIONES — MARTURISIRI 7 J voiau sa le invat, cu orice stare sufleteasca. Caci eu nu eram neascul- tator fiindcS as fi ales lucruri mai bune, ci din cauza dragostei de joaca, caci iubeam la intreceri victoriile faloase si imi placea ca urechile mele sa fie mingiiate de povesti false, pentru ca sa doreasca cu mai multa ardoare — cind aceealsi curiozitate stralucea din ce in ce mai mult in ochi la spectacole — jocurile celor mai in virsta, jocuri prin care totusi aceia care le fac se disting, fiind incarcafi cu o demnitate atit de mare, incit aproape to^i le doresc copiilor lor, pe care totuisi ii lasa cu placere sa fie batuti, daca prin astfel de spectacole slnt impiedi- cafi de la studiul acela prin care doresc ca ei sa parvina la savirsirea acelor jocuri. Vezi astea, Doamne, cu mila si ne elibereaza pe noi care Te in- vocam pe Tine $i elibereaza chiar pe aceia care nu Te invoca, ca sa Te invoce si sa-i eliberezi. XI (17) Caci auzisem eu, copil fiind, despre viaja ve^nica fagaduita noua, prin smerenia Domnului Dumnezeului nostru, Care coborise la mindria noastra, si deja ma insemnam cu semnul crucii Lui, si eram imbunatatit de sarea Lui chiar din pintecele mamei mele, care a nadaj- duit mult la Tine. Ai vazut, Doamne, cind eram copil, iar intr-o zi deodata am fost cuprins de o fierbinteala la apasarea stomacului, fiind gata so" mor, ai vazut, Dumnezeul meu, caci erai pazitorul meu, cu ce a\ int al sufletului si cu ce credint-a am cerut botezul Hristosului Tau, al Domnului si Dumnezeului meu, de la pietatea mamei mele si mamei noastre a tuturor, de la Biserica Ta. $i, tulburata, mama trupului meu — pentru ca nastea in inima ei curata, in credin^a Ta, cu mult mai drag mintuirea mea vesnica — deja se ingrijea sa fiu initial in tainele min- luitoare si sa fiu spalat, marturisindu-Te pe Tine, Doamne Iisuse, spre iertarea pacatelor, daca nu m-as fi insanatosit imediat. A^sadar a fost aminata curatirea mea prin Taina Botezului, ca si cind ar fi fost ne- cesar sa ma mai murdaresc, daca traiesc, pentru ca dupa acea spalare vina ar fi fost mai mare si mai periculoasa in murdaria pacatelor. !>i deja eu credeam si ea credea si toata casa, afara de .fatal meu, care totuisi nu a invins in mine datoria de a-mi iubi mama, ca sa nu cred in Hristos, asa cum nu crczuse el. Caci ea dorea cu ardoare ca Tu sa-mi fii tata, Dumnezeul meu, mai degraba decit el, iar in acest lucru o aju- tai ca sa invinga pe barbalt, caruia ii slujea mai bine, pentru ca in acest fel fyi slujea Tie, Care porunceai acest lucru. (18) Te rog, Dumnezeul meu, si as vrea sa stiu, daca si Tu ai vrea, cu ce scop am fost aminat ca sa nu fiu botezat atunci, oare spre binele meu au fost parca dezlegate eurelele pacatului meu sau nu au fost? 72 FERICITUL AUGUSTIN Asadar, de ce ,si acum ;se aude de peste tot in urechile jnoastrq : «Las.a-l sa fac,a r caci inca nu este botezat*. $i totusi, cind este vorba despre s.a-; natatea trupului, noi nu zicem. < Lasa-1 sa se raneasea si mai mult, caci inca nu a iost:vindecat». C.u cit mai bine, a? fi fost eu insanatosAt — si despre acest.lucru era vorba cu privire la mine — - prin vegherea mea si a alor mei, pentru ca, primind mintuirea sufletului meu, aceasta mintuire sa fie pusa la adapost prin ocrotirea Ta, Care mi-o dadusesi. In adeyar, ar fi fost mai bine. Dar multele valuri-ale ispitelor care se vedeau.ca ma amenintar dupa copilarie, le cunoscuse chiar mama, ■■■-• •■•■•: ■•■■ : xn .•.■'.,•■■ (19) Tptusi, chiar in timpul copilariei mele, pentru care exista.o mai mare teama la ai mei decit. pentru tinerete, nu iubeam literele si uram faptul ca eram impins la ele. Totusi eram constrins si era bine pentru mine, caci nu as fi invafat, daca nu a,s fi fost constrins, intrucit nimeni nu face, fara voie, bine, chiar daca este bine ceea ce face. Nici cei care ma sileaU nu faceau bine, dar bine mi se facea de la Tine, Dumnezeul meu. Caci aceia'myvedeau in care parte o sa due lucrul pe care ma constrin- geau sa-1 inva|, ei vedeau numai saturarea unor pofte nesatioase de lip- sa bogata side o rusinoasa glorie. Tu insa, «pentru Care sint numarate firele de par ale capului nostru» 14 , Te foloseai de eroarea tuturor celor care stSrUiaU sa invat spre folosul meu, dar de gresala mea, care nu voiam sa 'invat, Te foloseai pentru pedeapsa mea, pentru care meritam sa fiu lovit, eu, un copil atit de mic si un pacatos atit de mare. Asadar, nu de la aceia care faceau bine, Tu-mi faceai bine §i ma rasplateai drept pe mine care pacatuiam, caci ai poruncit, si asa este, ca orice suflet im- prastiat sa-si fie singur pedeapsa. XIII (20) Dar care era cauza pentru care uram literele grecesti, cu care eram imbibat de mic copil, nici acum nu am ajuns sa-mi dau bine seama. Caci imi placeau ceie latine, nu acelea pe care le predau primii invata- tori, ci acelea pe care le predau aceia care se cheama gramatici. Caci pe cele prime — unde se invata a citi, a scri si a numara — :i le socoteam mai pu|in greoaie si ca pedeapsa, decit pe cele grecesti. De unde venea totusi si acest lucru daca nu din pacatul si din vanitatea vietii, «fiindca eram trup si suflet care trece si nu se mai intoarce» ? 15 . In orice caz, erau mai bune, fiindca erau mai sigure acele prime studii prin care se facea in mine si s-a facut si am acea deprindere ca pot sa citesc, daca aflu ceva scris, si scriu eu insunii, daca vreau ceva, decit acele litere 14. Matei, 10, 39. 15. Ps. 77, 39. CONFESSIONES — MARTURISmi ?g prin care eram silit sa tin rninte ratacirile nustin.carui Aeneas, uitind de ratacirile mele, si sa pling.pe Didona : moarta, pentru ca s-a sinucis din dragost.e, cind, intre.timp, eu, prea nenorocitul, ma .suportam pe mine, care muream in acestea, departe de Tine— Dumnezeule, via|a mea, ma suportam cuochii uscati,- (21) Caci ce. este mai vrednic de rnila decit un sarman care nu se' depiinge pe sine, ciplinge moartea Didonei, care avusese loc din dra- goste pentru Aeneas, dar care nu plingea moartea sa, care se producea pentru ca nu Te iubea pe Tine, Dumnezeule, lumina inimii mele, piinea gurii din launtrul sufletului meu, taria care imbogateste mintea si laun- trul cugetarii mele ? Nu Te iubeam si «ma dadeam stricarii» 16 , departe de Tine si, cind ma dadeam stricarii, irrii rasuna din'toate partile «Foarte bine! «Foarte bine !», caci prietenia acestei lumi este stricaciune care indeparteaza de la Tine, iar «Foarte binel-Foarte bine!» se striga spre a-i fi rusine aceiuia care nu esteasa. $i aceste lilcruri nu -le plingeam, ci plinge'am pe Didona, ccare se stinsese si cafe recursese la sabie, ca la ultima solutiei) 17 , eu insumi urmind ultimele creaturi' ale Tale, si para- sindu-Te,' eu, pe pamint, mergeam in pamint. Iar daca eram oprit sS ci- tesc acele lucruri, sufeream, fiindca nu citeam lucruri care sa ma indu- rereze. Astfel de nebunii sint socotite litere mai oneste si mai rbdnice decit acelea prin care am invatat sa scriu si sa citesc. (22) Dar acum, in sufletul meu, sa strige Dumnezeul meu si adeva- rul Tau sa-mi. spuna : nu este asa, nu este asa. Este mai buna acea prima inva|atura, caci iata. sint pregatit sa ui,t ratacirile lui Aeneas si toate cele de acest gen, decit sa scriu. si sa citesc. Caci intr-adevar perdele atirna la pragurile scolilor gramaticilor, dar nu inseamna cinstea secretului mai mult decit acoperirea erorii. Sa nu strige contra mea aceia de care nu ma mai tem, in timp ce marturisesc Tie cele ce vrea sufletul meu, Dumnezeul meu, si ma lini§- tesc in marturisirea re'lelor mele, ca sa iubesc caile Tale cele' bune, sa. nu strige contra mea vinzatorii sau cumparatorii de gramatica, fiindca, daca le-as pune inainte intrebarea : oare este adevarat ceea ce spune poetul ca Aeneas a venit odinioara la Carthagina? — ■ cei.mai putin pri- ceputi vor raspunde ca nu stiu, iar cei mai invatafi vor spune ca nu este adevarat. Dar, daca as intreba. cu ce litere.se scrie numele lui Aeneas, to|i cei.care ie-au invatat imi vor da un raspuns adevarat, dupa in^ele- gerea si hotarirea prin care oamenii au .confirmat intre ei aceste semne. La f el r daca as intreba care din doua ar aduce cuiva o mai niare paguba : 10. Ps. 39, 16. . . ■ ;7. Verg. Aen. 6, 457. 74 FERICITUL AUGUSTJN uitarea scrisului si cititului sau uitarea acelor plasmuiri poetice, cine nu ar raspunde ca acela care nu a uitat cu totul de sine ? Asadar, eu pacatuiam cind eram copil pentru ca puneam cu drag acele lucruri desarte inaintea acestora care sint mai folositoare, sau mai degraba pe acestea le uram, iar pe acelea le iubeam. Desigur — unu si cu unu fac doi, doi si cu doi fac patru — imi era un cintec urit, iar pen- tru mine era un dulce spectacol al desertaciunii calul de lemn plin de oameni inarmati si aprinderea Troii «si umbra Creusei insasi» 18 . XIV (23) De ce, deci, uram gramatica greaca care le cinta ? Caci si Ho- mer este foarte dulce si totusi era amar pentru mine cind eram copil, de ce, deci, le uram ? Cred ca $i pentru copiii greci Vergilius este la fel, cind sint constrinsi sa-1 invefe asa cum eram eu silit sa-1 invat pe Ho- mer. Fara indoiala, in general, greutatea de a invaja o limba straina stropea cu fiere toate dulcetile grecesti ale povestirilor fabuloase. Caci eu nu cunosteam acele cuvinte grecesti si mi se repeta cu amenin^ari aspre si pedepse ca trebuie sa le cunosc, si se insista cu vehement. Caci, la fel, eu nu cunoastem odinioara, copil fiind, nici un cuvint latin si totusi, observind, le-am invatat fara de nici o teama si fara nici un chin printre mingiierile doicilor si printre glumele celor care-mi su- rideau si se jucau veseli cu mine. Intr-adevar, le-am invatat fara povara penala a celor care ma constringeau, le-am invajat cind inima mea ma silea sa exprim gindirile sale, ceea ce nu s-ar fi putut face, daca nu as fi invatat citeva cuvinte, dar nu de la cei care ma invatau, ci de la cei care vorbeau, in ale caror urechi si eu manifestam ceea ce gindeam. Deci este clar ca o mai mare putere are la invatarea acestora curio- zitatea libera decit nevoia migaloasa. Dar aceasta nevoie restringe avin- tul liberei curiozitaji prin legile Tale, Dumnezeule, care au puterea, in- cepind cu nuielele invatatorilor si pina la ispitirile martirilor, de a ames- teca sanatoasele amairaciuni, care sa ne cheme la Tine de la placerea ciumata prin care ne-am indepartat de Tine. XV (24) Asculta, Doamne, ruga mea, ca sa nu se clatine sufletul meu de pedeapsa Ta, iar eu sa nu ma pierd marturisindu-Ji milele Tale prin care m-ai scos din toate caile mele foarte rele, ca sa-mi fie mie mai dulce decit toate atractiile pe care le urmam si sa Te iubesc cu foarte mare tarie si sa sarut mina Ta din toata inima mea si sa ma sco^i pe mine din toata ispita «pina la sfirsit» 19 . Caci, Doamne, Domnul si Dumnezeul 18. Verg. Aen. 2, 772. 19. Ps. 17, 30; I Cor. 1, 26. CONFESSIONES — MARTURIS1RI 75 meu 20 , Tie sa-Ti serveasca tot ce am invatat folositor, copil fiind, Tie sa-Ti serveasca tot ceea ce vorbesc §i scriu si citesc si numar, fiindca atunci cind invatam desertaciuni Tu imi dadeai o disciplina, §i in acele desertaciuni mi-ai iertat pacatele desfatarilor mele. CSci in ele am inva- tat multe cuvinte folositoare, dar se pot invata si in lucruri care nu sint desertaciuni ?i aceea este singura cale pe care sa poata umbla copiii. XVI (25) Dar, vai tie!, fluviul obiceiului omenesc. Cine \\ se va impo- trivi ? Cit timp nu vei seca ? Pina cind vei rostogoli pe fiii Evei in marea cea mare si groaznica, pe care abia o tree aceia care se tin de lemnul crucii ? Oare nu in tine am citit eu despre Iupiiter care tuna si faptuia desfriuri ? $i, desigur, nu putea sa faca aceste doua lucruri, dar a fost reprezentata pe scena, ca sa aiba autoritatea de a imita adevaratul des- friu, cind codos era un fals tunet. Care dintre invatatorii imbracati cu mantaua cu capison aude, cu ureche intelegatoare pe un om, facut din aceasi pulbere, strigind si zi- cind : «Homer plasmuia aceste povesti si punea pe seama zeiilor fapte omenesti, dar eu as prefera sa aduca cele divine la noi» ? 21 Dar, mai po- trivit cu adevarul, se spune ca in adevSr Homer plasmuia aceste povesti, dar le atribuia unor oameni viciosi, ca nu cumva netrebniciile sa fie socotite netrebnicii si pentru ca acela care le va fi savirsit sa nu para ca a imitat niste oameni pierduti, ci pe zeii ceresti. (26) $i totusi, o fluviu infernal, sint aruncati in tine fiii oamenilor, care platesc ca sa invete aceste lucruri, si mare eveniment se petrece cind acest fapt se comite in for, sub ochii legilor care, pe linga plata, dau invatatorilor §i salarii, §i lovesti pietrele tale si le faci sa sune, zi- cind : «De aici se invata cuvintele, de aici se dobindeste elocinta foarte necesara pentru a produce convingere despre lucruri si pentru a desfa- sura ideile». Asadar, in acest mod nu am cunoaste aceste vorbe ca ploaie de aur, $i sint inselatorie si templele cerului si alte vorbe care sint scrise in acel loc — daca Terentius nu ar aduce pe scena un tinar ne- trebnic, care-si ia de model pentru nelegiuire o pictura fixata de perete «in care se vedea pictat lupiter, cum trimisese odinioara in sinul Danaiei o ploaie de aur si a inselat-o in acest fel». $i observa cum se atita la pofta, ca si cind ar fi aparat de un sfat ceresc : «!?i ce zeu ! zice, acela care face templele Cerului sa tremure de un sunet imens ! Era un biet om. Sa nu fi facut acest lucru ? Ba chiar L-am facut si cu multa placere» 22. 20. Ps. 5, 3. 21. Cicero, Tusc. 1, 26. 22. Terentiu, Eun. 585—589. 76 :....:; FERICITUI; AU-GUSTIN , Nu, in general,- nu prin aceasta: rusine se.invata mai usor aceste, cuvinte, ci prin .aceste vorbe .- aceasta nerusinare seTaptui£stevCu: ihai multa siguranta de sine. Eu nu acuz cuvietele ca pe niste vase pretioase si alese, ci acuz vinul erorii pe care ni-1 ofereau' sa-1 bem inva^atorii be|i, si daca nuvoiam sa bem, eram loviti si>nu Tie era ingaduits a. chei mam vreun ^judecator treaz. $i totu^i eu,:Doamne Dumnezeul meu, in i'a|a Carina este acum fara primejdie amintirea mea, ie-am invlitat cu placere si, nefericitul de mine, ma desfatam cu eie, iar pentru aceasta eram numit copil al bunei speran|e. ' i '• ■'■ ■■ ... , . XVII '..,' ...'■'...■. ;;-. '. . (27) Ingaduie-mi, Dumnezeul meu,. sa spun ceva si despre minte, darul Tau, in ce aiureli se nimicea. In adevar, mi se propunea o ittde-. letnicire sufletului meu, care ma nelini^tea destul de mult,, cu premiu.1 laudei si cu teama de rusine sau de lovituriy.ca sa invat cuvintele Iuno- nei miniate si indurerate pentru ca nu poate < $i .este bine pentru barbat sa nu atinga femeia», «cine este fara sotie se gindesite la cele ce sint ale lui Dumnezeu si cum sa placa lui Dumnezeu, iar cei care este unit prin casatorie cugeta la cele ce sint ale lumii si cum sa placa sotiei». Aceste cuvinte sa le fi auzit cu mai multa atentie ?i, eu- nuc pentru imparafia cerurilor, in-, chip mai fericit sa fi asteptat imbra- tisarile, Tale. (4) Dar, sarmanul, eram in fierbere, urmind navala aprinderii mele, parasiridu-Te pe Tine, si am trecut dincolo de poruncile Tale, dar nu am scapat de biciul Tau, caci cine dintre muritori ar putea scap'a ? Caci Tu mereu erai de fa{a, infuriindu-Te cu mila si stropind cu cele mai amare pedepse placerile mele nepermise, pentru ca, in acest mod, sa caut sa ma desfatez, fara sa sufar pedepse, si, uncle ala inima ei, o, Tu, bunule Atotputernic, Care ingrijesti pe 12. Ps. 68, 3. CONFESSIONES — MARTURISIRI 99 fiecare dintre noi, ca si cind ai ingriji pe unul singur, si itot asa pe to|i ca pe fiecare in parte ? (20) De unde vine si faptul ca, dupa ce mi-a povestit visul insusi, iar eu incercam s-o conving sa nu dispere ca mai degraba ea va fi ceea ce eram eu, imediat, fara nici o ezitare, a zis : «Nu, caci nu mi-a zis unde este el, vei fi si tu, ci unde esti tu, va fi si el». I{i marturisesc Tie, Doamne, aducerea aminte a mea, atit pe eft imi amintesc, lucru pe care adesea nu 1-am trecut sub tacere, ca eu am fost miscat atunci mai mult de acest raspuns al Tau dat prin mama, care veghea, ca nu a fost tulburata de o falsa talmacire, care era ve- cina, si ca a vazut atiit de repede ceea ce trebuia sa vada — • ceea ce eu nu vazusem inainte de a-mi spune — am fost miscat mai mult de visul prin care bucuria unei femei pioase, care avea sa se realizeze cu mult dupa aceea, a fost prezisa ca o mingiiere a framintarii pre- zente cu atit timp inainte. Caci au urmat aproape noua ani in care eu m-am tavalit in acel «noroi al adincului» 13 si, in intunericul insela- ciunii, cind adesea incercam sa ma ridic, dar mai grav ma impotmo- leam, cind totusi acea vaduva curata, pioasa si moderata, asa cum le iubesti, mai sprinitena cu speranta, dar nu mai lenesa cu plinsul si cu gemetele, nu inceta in toate ceasurile rugaciunilor sale sa se plinga de mine in fata Ta si «intrau sub ascultarea Ta rugaciunile ei», si totusi pe mine ma lasai sa ma rostogolesc si sa ma ta.valesc in acel intuneric. XII (21) $i mi-ai dat alt raspuns mitre timp, pe care mi-1 amintesc, caci multe le tree cu vederea, pentru ca ma grabesc sa ajung la acelea care ma imping mai mult sa ma marturisesc Tier iar multe nu mi le amin- tesc. Mi-ai dat, asadar, un alt raspuns printr-un preot al Tau, un oarecare episcop, hranit in Biserica si cunoscaitor al cartilor Tale. Care, dupa ce 1-a rugat acea femeie ca sa binevoiasca sa vorbeasca cu mine si sa respinga greselile mele si sa-mi scoata din cap cele rele si sa ma invete cele bune — caci facea acest lucru mama mea, cind gasea oa- meni potriviti — nu a primit, desigur din prudenta, pe cit mi-am dat seama dupa aceea. In adevar, a raspuns ca sint inca nesupus prin faptul ca eram umflat de noutatea ereziei aceleia si ca pe multl necunoscatori ii tulburasem cu unele intrebari, asa cum ii aratase mama mea. 13. Ps. 87, 3. 100 Fericitul augustin «Dar, zice, lasa-1 acolo. Numai roaga pe Domnul pentru el. El in- susi, citind, isi va da seama care este acea eroare si cit de mare este necredinta». Totodata i-a povestit ca si el fusese de mic dat de mama sa maniheilor, de care fusese atrasa, si ca nu numai ca citise carfile lor, aproape pe toate, dar le si copiase, si ca el insusi isi daduse seama, fara ca nimeni sa discute prin contrazicere si sa-1 convinga cit de mult trebuia fugit de aceasta secta, si ca in acest mod fugise. Dupa ce acela a spus acestea, iar mama mea nu voia sa fie de acord cu el, ci insista mai mult, rugindu-se si plingind mult, ca sa ma vada si sa vorbeasca cu mine, atunci, cam suparat si plictisit, a zis : «Du-te de la mine, asa sa traiesti, nu se poate ca fiul acestor lacrimi sa piara». Mama adesea, vorbind cu mine, isi amintea ca acele vorbe Je-a primit ca si cum ar fi sunat din cer. CARTEA A PATRA (1) In acest timp de noua ani — de la al nouasprezecelea an pina la al douazeci si optulea al vietii mele — eram ispitit si ispiteam eu insumi fals si inselam prin felurite pofte, si pe fata, prin doctrinele pe care oa- menii le numesc liberate, dar in ascuns, sub falsul nume de religie, aici mindru, dincolo superstitios, peste tot gol, urmarind, pe de o parte, de- §,ertaciunea gloriei populare, pina la aplauzele din teatru, pina la con- cursurile de poezie si la intrecerea pentru coroane de fin si la prostiile spectacolelor si la nestapinirea poftelor, iar pe de alta parte, dorind sa ma curat de aceste murdarii, in timp ce aduceam alimenite celor care se numeau alesi si sfinti, din care, inlauntrul pintecelui lor, ei sa fabrice ingeri si zei, prin care sa fiu eliberat. $i urmam acestea si le faceam cu prietenii mei, inselati ei insisi prin mine si cu mine. Sa rida de mine cei mindri, care nu au fost inca in mod mintuitor asternuti la pamint si loviti de Tine, Dumnezeul meu, iar eu sa marturi- sesc "Tie slabiciunile mele, in lauda Ta. Ingaduie-mi, Te rog, si da-mi sa tree cu amintirea prezenta toate ocolurile ratacirii mele si sa-Ti jertfesc «jertfa laudei», caci ce suit eu pentru mine insumi fara de Tine, daca nu o calauza spre prapastie ? Sau ce sint, cind imi merge bine, nu un sugaci al laptelui TSu, sau unul care se hrane?te cu hrana Ta, care nu se strica ? Sa rida, dar, de noi cei tari si puternici, dar noi cei slabi si lipsiti de mijloace sa ne marturisim Tie. II Predam in acei ani retorica si, cucerit de dorinta, vindeam orato- ria aducatoare de glorie. Preferam totu^i, Doamne, Tu §itii, sa am dis- cipoli buni si-i invatam inselaciunile fara inselatorie, nu oratoria care sa pledeze impotriva capului unui nevinovat, ci s-o pledeze uneori pen- tru capul unui vinovat. Si ai vazut de departe, Dumnezeule, credinta mea, care mergea pe un drum alunecos, scinteind in mult fum, credinta pe care o infatisam in acel magisteriu celor care iubeau desertaciunea 1 si cintau minciuna, eu, tovarasul lor. In acei ani aveam o femeie pe care o cunoscusem nu 1. Matei, 12, 20. 102 FERICITUL AUGUSTIN prin acea casatorie care se numeste legitima, ci pe care o cautase aprin- derea vaga lipsita de intelepciune. Numai uneia insa ii pastram credinfa patului, prin care totusi experimentam, prin pilda mea, ce deosebire este intre felul unei legaturi conjugate, care se incheie pentru a darui viafa, si legatura unei dragoste de placere, din care se nasc chiar copii contra dorintei parinjilor, desi acestia, odata nascuti, silesc pe parinji sa-i iu- beasca. Imi amintesc inca cum, hotarindu-ma sa particip la o intrecere de poezie dramatica, un haruspice mi-a transmis intrebarea : ce plata as fi dispus s3-i dau ca sa inving, dar eu am detestat si am respins cu dezgust acel tirg, raspunzind ca, chiar daca acea coroana ar fi etern de aur, nu ingadui sa fie ucisa nici macar o musca pentru victoria mea. Caci acel haruspice avea sa ucida viet,uitoare in sacrificiile sale §i mi se parea ca pentru acele onoruri avea sa invite demonii care sa voteze pentru mine. Dar si acest rau nu 1-am respins din curatia Ta, Dumnezeul inimii mele 2 , caci nu stiam sa Te iubesc pe Tine, eu care nu stiam decit sa cuget la straluciri trupesti. Caci un sufleit care suspina dupa astfel de plazmuiri, oare «nu savirseste pacatul, departe de Tine fiind, si se incre- de in minciuni si se hraneste cu vint?» 3 . Dar, desigur, nu as fi voit sa se aduca pentru mine jertfe idolilor,carora eu le aduceam totusi sacrifi- cii prin acea superstitie. Caci ce altceva este «a paste vinturile» decit a paste aceste spirite, adica, ratacind, sa le fii lor spre placere si ris ? Ill (4) $i, de aceea, nu incetam sa consult pe acei inselaitori, pe care oa- menii ii numesc matematici, pentru ca, cugetam eu, lor nu li se aducea nici un sacrificiu si nu se adresa nici o rugaciune vreunui spirit pentru ghicire. Totusi acest lucru il respinge in mod statornic si-1 osindeste evlavia cea adevaratS si crestineasca. Caci este bine, Doamne, a ma marturisi Tie si a zice : «Ai mila de mine, vindeoa sufletul meu, caci Tie Ti-am gresit» 4 , si sa nu abuzam de rmilostivirea Ta, pentru a pacatui de buna voie, ci sa ne amintim de cu- vinitul Domniului : «iata te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacaitu- iesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau» 5 . Toata invatatura sanatoasa aceia incearca s-o ucida, cind zic : «Din cer Hi vine indemnul spre pacatuire, caruia nu-i rezisti si «Zeita Venera a facut acest lucru sau Saturn sau Marte» desigur ca omul sa fie fara vina, el care este carne si singe si putreziciune plina de ingimfare, dar 2. Ps. 72,2 ; 72, 27. 3. Osea, 12, 2. 4. Ps. 9, 2; 91, 2 j 40, 5. 5. loan, 5, 1, 14. CONFESSIONES — MARTUFUSIRI 103 sa fie invinuit in schimb Creatorul si Orinduitorul cerului si al a$tri- lor. $i cine este acesta, daca nu Tu, Dumnezeul nostra, dulceata §i ori- ginea dreptafii, Care dai «fiecaruia dupa meritele sale si nu dispretuie§ti jnima zdrobita ,si smerita» 6 . (5) Era in acel timp un om intelept, foarte iscusit in arta medicinii si foarte renumit in ea, care, in calitate de proconsul, cu mina sa pusese acea coroana de luptator pe capul meu care nu era sanatos, dar nu o pusese ca medic. Caci Tu esti tamaduitorul acelei boli, Tu, care Te ridici «impotriva celor mindri si dai celor smeri^i har» 7 . Oare, totusi, prin acel batrin mi-ai lipsit sau ai incetat sa vindeci sufletul meu ? In adevar, de- oarece ajunsesem sa-i fiu mai apropiat $i ma tineam strins de convor- birile cu el — caci erau placute si serioase — cind a aflat din convorbi- rile cu mine ca ma dedasem studiului car^ilor cu horoscopuri, m-a sfatuit cu bunavointa si parinteste sa le arunc si sa nu cheltui zadarnic grija 5i osteneala necesara lucrurilor folositoare, pentru acele desertaciuni, spu- nind ca el invatase atit de bine acele carti, incit, in primii ani ai vietii sale, voise sa faca din Astrologie o ocupatie din care sa-si duca via|a §i credea ca daca putuse sa inteleaga pe Hippocrate putuse desigur sa inteleaga si acele scrieri. $i nu pentru alt motiv le parasise dupa aceea, ca sa urmeze medicina, ci numai ca intelesese ca sint foarte false si, om serios cum era, nu voia sa-si cistige existenta inselind oamenii. «Dar tu, zice, care ai cu ce sa te intreti intre oameni, practicind retorica, urmezi totusi aceasta inselatorie cu libera pasiune, nu din nevoia de cistig. Cu atit mai mult trebuie sa ma crezi in ceea ce am spus despre aceea, eu care m-am silit s-o inva^ atit de perfect, incit am voit ca nu- mai din practicarea ei sa traiesc».Intrebindu-l eu, cum se face ca multe adevaruri erau spuse de ea, el mi-a raspuns, cum a putut, ca intimplarea, care este raspindita peste tot in natura, face acest lucru. Caci daca din paginile unui poet oarecare, ce cinta si este atent la cu totul altceva, cind il consulta cineva iese de multe ori, in mod minunat, vreun vers in armonie cu tema, zicea el, atunci nu este de mirare daca intr-un su- flet omenesc, dintr-o inclinare superioara, suflet care nu stie ce se pe- trece in sine, suna ceva, nu printr-un mestesug, ci prin intimplare, ceva care sa se potriveasca cu lucrurile sau faptele celui care intreaba. (6) $i acest lucru mi 1-ai procurat de la el, sau prin el, §i ai stabilit in memoria mea ce sa cerceitez eu insumi. Insa atunci inici el, nici insusi Nebridius, un tinar foarte bun si foarte curat, luind in ris tot acel gen de vrajitorie, nu m-au putut convinge sa arunc aceste lucruri, pentru ca mai mult ma misca autoritatea autorilor insisi si nu gasisem pina atunci nici G. Matci, 16, 27; Rom. 2, 6. 7. / Petru, 5, 5 ; lac. 4, 6. 104 FERICITUL AUGUSTIN un document sigur, asa cum cautam, prin care sa-mi fie lamurit, fara nici o indoiala, ca adevarurile care se spuneau, cind ei erau consultati, se afirmau la intimplare si nu printr-o practica a consultarii astrelor. IV (7) In acei ani, de indata ce incepusem sa predau, in municipiul in care ma nascusem, imi facusem un prieten foarte scump, prin comuniu- nea de studii, de aceeasi virsta cu mine si in aceea§i floare a tineretii ca mine. Crescuse de mic copil cu mine, la fel ne dusesem la scoala si la fel ne jucasem. Dar nu era inca in asa mod prieten, cum a fost mai tirziu, desi nici mai tirziu nu era prieten cum este adevarata prietenie, pentru ca nu este adevarata decit cind Tu o legi intre cei care sint lipiti de Tine prin dragostea revarsata «in inimile noastre prin Duhul Sfint, care ne-a fost dat» £ . Totusi, prietenia era foarte dulce si coapta prin ardoarea acelorasi studii. Caci eu il intorsesem de la adevarata cre- din|a — pe care nu o pastra cu adevarat si adinc ca tinar — il intorse- sem la povestioare superstitioase si periculoase, din cauza carora mama mea ma plingea. Deja ratacea cu mine, in suflet, acel om si sufletul meu nu putea fara de el. $i iata ca Tu, fiind pe urma celor care fugeau de Tine, Dumnezeule al razbunarilor 9 si in acelasi timp izvorul milelor, Care ne intorci la Tine in mii de moduri, iata ca ai luat pe acel om din viata aceasta, cind implinise un an in prietenia cu mine, mai dulce decit toate dulcetile acelei vie|i a mea. (8) Cine numara laudele Tale pe care le-a inoercat el unul in unul? Ce ai facut atunci, Dumnezeul meu, si cit de nepatruns este adincul ju- decatilor Tale ? Caci atunci cind ace'la suferea de febra, a zacut mult timp in nesimtire, intr-o sudoare de moarte, isi, cind pierduse speran^a in salvarea lui, a fost botezat fara sa-si dea seama, fara ca eu sa ma preocup, banuind ca sufletul lui pastreaza mai degraba ceea ce primise de la mine si nu ceea ce se petrecea in trupul unui om care-si pierduse constiinta. Dar, lucrurile stau cu totul altfel. Caci s-a refacut si s-a in- sanatosit si indata ce am putut sa vorbesc cu el — eu am putut ins a de indata ce a putut el, caci nu ma indepartam de el, ci foarte mult depindeam unul de altul — am incercat sa glumesc cu el, la gindul ca el va ride cu mine de botezul pe care-1 primise, fiind cu totul indiferent cu inima si cu mintea. Totusi el aflase ca primise botezul. Dar el m-a izgonit ca pe un vrajmas si mi-a atras atentia, cu o neasteptata si minu- nata severitate, ca, daca vreau sa-i fiu prieten, sa incetez de a mai spune 8. Rom. 5, 5. 9. Ps. 93, 1. CONFESSIONES — MARTURISIRI JQ5 astfel de lucruri. Eu, insa, inmarmurit si chiar tulburat, am dat la o parte toate emotiile male, ca sa se faca sanatos si sa prinda for|ele sanatatii, ca sa pot vorbi cu el tot ceea ce voiam. Dar el a fost rapit nebuniei mele, pentru ca la Tine sa.fie pastrat, pentru mingiierea mea. Intr-adevar, dupa citeva zile, in lipsa mea, este cuprins din nou de friguri si moare. (9) Inima mea s-a intunecat de acea durere si tot ceea ce priveam era moarte. Si era chin pentru mine patria mea, si casa parinteasca o ciu- data nefericire, iar tot ceea ce comunicasem cu el, fara el se iransfor- mase intr-un chin crud. Ochii mei il cautau peste tot, dar nu mi se arata. $i uram toate, fiindca nu-1 aveau ochii mei si nu puteau sa-mi spuna : «Iata va \ r eni», asa cum faceau cind traia, dar lipsea. Caci eu insumi de- venisem pentru mine o mare intrebare si cercetam sufletul meu de ce era trist si de ce ma tulbur foarte mult, iar el nu §tia ce sa-mi raspunda. $i daca-i spuneam «SperS in Dumnezeu», nu asculta pe drept, caci era mai adevarat si mai bun omul prea scump pe care-1 pierduse, mai adevarat decit inchipuirea in care i se poruncea sa creada. Numai plinsul era dulce si urmase prietenului meu in desfatarile mele. V (10) $i acum, Doamne, acelea deja au trecut si cu timpul s-a inchis rana mea. Oare pot sa aud de la Tine, Care esti adevarul, si sa plec ure- chea mea la gura Ta, ca sa-mi spui de ce plinsul este dulce pentru cei sarmani ? Sau Tu, desi esti peste tot, ai aruncat departe de Tine nenoro- cirea noastra si Tu ramii in Tine, iar noi ne rostogolim in incercari? $i totusi, daca nu am plinge la urechile Tale, nu ar mai ramine nimic din speranta noastra. De unde, deci, se culege fructul eel dulce din amara- ciunea vietii, a plinge, a geme, a suspina si a se jelui? Sau acest lucru este dulce, fiindca speram ca Tu ne auzi ? Acest lucru este drept in ru- gaciuni, pentru ca au dorinta de a ajunge la Tine. Oare, in durerea pro- dnsa de un lucru pierdut si in jalea de care eram atunci coplesit? Caci nu mai speram ca acela va reveni la viata si nici acest lucru nu-1 ceream, ci eram indurerat si plingeam, caci eram nenorocit, si pierdusem bucuria mea. Sau si plinsul este un lucru amar si ne desfata prin dezgustul de lu- crurile de care ne bucuram mai inainte si atunci cind ne provoaca dez- gust ? VI (11) Dar de cespun eu acestea? Caci acum nu este timpul de a pune intrebari, ci de a ma marturisi Tie. Eram nenorocit si nenorocit este orice suilet inlantuit de prietenia lucrurilor trecatoare si este sfisiat cind le pierde, si atunci simte amaraciunea care-1 face nenorocit si inainte de a le pierde. Asa eram eu in acel timp, plingeam cu foarte mult amar si ma 106 FERICITUL AUGUSTIN linisteam in amaraciune. Eram nenorocit si socoteam mai scumpa decit acel prieten al meu viata mea insasi nenorocita, caci desi voiam s-o schimb, nu voiam totusi s-o pierd mai mult decit pe el, asa cum se spune despre Oreste si Pilade, daca nu este o plazmuire, care voiau sa moara deodata unul pentru altul, caci pentru ei a nu trai in acelasi timp era mai rau decit moartea. Dar nu istiu ce simtamint contrar acestuia se produsese in mine, caci in acelasi timp in mine era si un foarte grav dezgust de via^a, dar si frica de moarte. Cu cit 11 iubeam mai mult pe el — cred — cu atit uram mai mult moartea care mi-1 rapise, ma temeam de ea si soco- team ca va nimici to{i oamenii deodata, fiindca a putut sa-1 distruga pe el. Asa eram in totul, imi amintesc. lata inima mea, Dumnezeul meu, iata cele dinlauntru ale mele, vezi, Tu, speranta mea, cele pe care mi le amintesc, Tu care ma cura^i de ne- curatenia unor astfel de simtiri, indreptind ochii mei spre Tine si desprin- zind «din lat picioarele mele». Caci ma miram ca ceilalti muritori traiesc, pentru ca acela pe care-1 iubisem, ca si cind nu avea sa moara, murise, si ma miram mai mult ca eu, care eram un alt el, traiesc, cind el era mort. Bine a zis cineva despre un prieten al sau «jumatate a sufletului meu» 10 . Caci eu am smitit ca sufletul meu si sufletul lui fusese un singur suflet in doua trupuri si, de aceea, viata pentru mine era o groaza, fiindca nu voiam sa traiesc, fiind injumatatit, si poate ca de aceea ma temeam sa mor, ca sa nu moara cu itotul eel pe care-1 iubisem atit de mult. VII (12) O, ce nebunie, care nu stie sa iubeasca pe oameni omeneste ! O, neintelept om, care indura fara masura cele omenesti ! Asta eram eu atunci. In acest mod clocoteam, suspinam, plingeam, ma tulburam si nu era liniste in mine, nici pruden^a, caci purtam sufletul meu taiat si insin- gerat, care nu mai rabda sa fie purtat de mine si nu gaseam unde sa-1 pun. Nu in dumbravi placute, nu in jocuri, nu in cintece, nici in locuri cu mirosuri placute, nici in ospefe mare^e, nici in placerea camerei de culcare si a patului, in fine, nici in cart,i, nici in versuri nu-si gasea linis- tea, toate erau groaznice, chiar si lumina si tot ce nu era ceea ce era el era urit si dezgustator, in afara de gemete si lacrimi, caci numai in lacrimi era o oarecare potolire. Iar cind sufletul meu era luat de acolo ma impo- vara marea greutate a nenorocirii. «La Tine, Doamne, trebuia usurata §i ingrijita» u , stiam, dar nu vo- iam, si nu eram in stare, cu atit mai mult cu cit Tu nu erai pentru mine ceva temeinic si sigur, cind ma gindeam la Tine. Caci nu Tu erai, ci o inchipuire desarta, si era greseala mea, Dumnezeul meu. Daca incercam 10. Horatiu, Ode, 1, 3, 7. 11. Ps. 60, 9. CONFESSIONES — MARTURISIHI 107 sa-1 pun acolo, ca sa se odihneasca, luneca prin desert gol si iarasi se pravalea asupra mea, iar eu ramasesem pentru mine un loc nefericit, unde nici nu puteam sa fiu, nici od ma retrag de acolo. Caci unde ar fi putuit fugi inima mea de la inima mea? Unde as fi putut sa fug eu in- sumi de mine insumi ? Unde a§ fi putut sa nu ma urmez ? $i totusi am fugit din patrie, caci ochii mei il cautau mai pu^in in locurile in care nu obisnuiau sa-1 vada. $i, din orasul Tagaste, am venit la Cartagina. VIII (13) Momentele nu stau degeaba, nici nu se rostogolesc lenese prin simtamintele noastre, ci fac in suflet lucrari minunate. lata veneau si treceau din zi in zi, si, venind si trecind, imi trezeau alte sperante si alte amintiri, si, cite putin, cuseau din nou la vechile desfatari, carora le ceda acea durere a mea, dar le urmau nu alte dureri, desigur, ci, cu toate acestea, cauzele altor dureri. Caci din ce cauza ma patrunsese foarte usor chiar pina la fibrele intime acea durere, daca nu pentru ca imprastiasem pe nisip sufletul meu, hibkid un muritor, ca si cind ar fi fost nemuritor ? In adevar, foarte mult ma refaceau si ma recreau min- giierile altor prieteni, cu care iubeam ceea ce iubeam in locul Tau, si acest lucru era o uriasa si inchipuita poveste si o lunga minciuna, de a carei atingere pacatoasa era stricata mintea noastra, cu urechile prinse de dorinta de a auzi. Dar acea poveste inchipuita nu murea daca vre- unul din prietenii mei murea. Altele erau lucrurile care-mi prindeau sufletul mai mult, anume sa vorbim impreuna, sa ridem impreuna, sa ne facem unii altora servicii cu bunavointa, sa citim impreuna carti cu vorbiri dulci, sa glumim impreuna (si impreuna sa ne onoram unii pe altii, cind sintem in dezacord sa nu ne urim, asa cum un om este in de- zacord cu sine insusi si printr-o foarte rara neintelegere sa potrivim foarte multe intelesuri, sa predam impreuna si sa ne invatam unul de la altul, sa dorim pe cei ce lipseau, sa primim cu nerabdare si cu bucufie pe cei care veneau. Prin aceste semne si altele de acest fel, care porneau din inimile celor care iubeau si erau iubi^i, prin gura, prin limba, prin ochi si printr-o mie de miscari foarte placute, le placea sa umple su- fletele ca si cu niste alimente, iar din multe sa faca unul singur. IX (14) Aceasta este ceea ce se iubeste la amici, si se iubeste in asa mod incit constiinta umana se acuza pe sine insasi daca nu iubeste la rindul sau sau daca nu iubeste deopotriva pe acela care-1 iubeste, ne- cerind nimic de la trupul lui, in afara de semnele iubirii. De aci provine acea jale, daca cineva moare, si intunericul durerii si dulcea^a care se 108 FERICITUL AUGUSTIN schimba in amaraciune, inima scaldata In lacrimi, iar din via^a pierduta a celor care mor, moartea celor vii. Fericit acela care Te iubeste pe Tine, care iubeste pe prietenul sau in Tine si pe vrajmas din pricina Ta. Numai acela nu pierde nici o fiinta draga, acela caruia toti ii sint dragi in Acela pe Care nimeni nu-L pierde. Si cine este acesta daca nu Dumnezeul nostra, Dumnezeu Care a facut cerul si pamintul 12 si le um- ple, pentru ca umplindu-le le-a facut? Pe Tine nimeni nu Te pierde, in afara de acela care Te paraseste si, fiindca Te paraseste, unde se duce sau unde fuge, daca nu de la Tine, Care esti linistit, la Tine, Care esti miniat ? Caci unde nu afla el legea Ta, in pedeapsa i-l ascultam cu atentie cind vor- bea in fata poporului, nu cu atentia cu care ar fi trebuit, ci ca sa cerce- tez daca vorbirea lui era pe masura faimei lui, sau daca se desfasura in masura mai mare sau mai mica decit se dusese faima, si eram cucerit de cuvintele lui, dar stateam fara curiozitate si chiar dispretuiam ceea ce spunea, in schimb eram desfatat de dulceata cuvintarii, care, desi era mai erudita, era totusi mai putin inveselitoare si mingiietoare ca aceea a lui Faustus, in ceea ce priveste punerea in actiune, caci Faustus rata- cea prin inselaciuni maniheice, iar acesta predica foarte sanatos min- tuirea. Dar este departe de pacatosi mintuirea 17 , asa cum eram eu atunci. §i totusi ma apropiam de mintuire putin cite putin, fara sa stiu. XIV (24) Caci, desi nu-mi dadeam osteneala sa invat cele ce spunea, ci numai sa aud cum spunea, — caci pierzindu-mi speranta ca unui om ii este deschisa calea spre Tine, imi ramasese totusi o preocupare usoara — imi veneau in minte, odata cu vorbele la care luam aminte, chiar lu- crurile pe care nu le luam in seama, caci nu puteam sa le inlatur. $i, in timp ce deschideam inima, ca sa-mi dau seama cit de frumos vorbea, la fel imi intra in inima, desigur treptat, si cit de adevarat spunea. Caci, mai intii, a inceput sa-mi apara limpede ca se pot apara si cele ce spunea, si ca credinta adevarata, in favoarea careia socotisem ca nu se poate spune nimic contra maniheilor, care o atacasera, se poate sus- tine fara greutate, mai ales auzind un pasaj sau altul si, mai ales, dez- legind anumite pasaje grele din Vechiul Testament, care, cind le inter- pretam literal, ma ucideau. Asadar, dupa expunerea spirituals a multor pasaje din acele carti, incepusem sa condamn acea disperare a mea, prin care credeam ca nu 17. Ps. 118, 155; // Cor. 3, 6. 9 — C*»fessi»nes 130 FERICITUL AUGUSTUS se poate nicidecum rezista celor care batjoooreau si luau in ris legea §i profetii. Totusi, prin aceasta nu credeam ca trebuie sa tin calea credin|ei adevarate, pentru ca si ea insasi putea sa aiba aparatori invatati care sa poata respinge temeinic si cu logica obiectiile, si de aceea socoteam ca nw trebuie condamnat ceea ce detineam, fiindca partile apararii celor doua tabere se egalau. In adevar, Biserica universale nu mi se parea in- vinsa, chiar daca nu se vedea limpede ca era invingatoare. (25) Atunci, in adevar, mi-am incordat cu tarie puterile sufletului cu gindul de a descoperi in vreun mod cum sa dovedesc, prin anumite argumente sigure, ca maniheii sustin lucruri false. $i daca as fi reusit sa ajung la ideea unei substance spirituale, toate acele maisinatii ar fi fost destramate si aruncate din sufletul meu. Dar nu puteam. Totusi, — judecind si comparind — socoteam ca, in ceea ce priveste insusi corpul acestei lumi si toata faptura, pe care o atinge simtul trupului, filozofii cei mai multi au avut idei cu mult mai apropiate de adevar. Asadar, dupa obiceiul academicilor, a>sa cum se socoteste despre ei, indoindu-ma de toate si sovaind intru toate, am hotarit sa parasesc pe manihei, socotind ca, in acel timp al indoielii mele, nu trebuie sa ramin in acea secta, in comparatie cu care socoteam ca multi filozofi sint mai presus. Am hotarit deci sa fiu catehumen in Biserica universala, incredin- tata mie de parinti, pina cind ma va lumina vreo siguranta spre care sa-mi indrept pasii. CARTEA A $ASEA I (1) «Speranta din tineretea mea» 1 unde-mi erai si unde Te retrase- sesi? Oare Tu ma facusesi si ma deosebisesi de cele cu patru picioare si ma facuse§i mai intelept decit pasarile cerului ? $i umblam prin in- tuneric si pe alunecus, si Te cautam in afara mea, si nu aflam pe Dum- nezeul inimii mele. Ajunsesem in adincul marii, si nu credeam, pierzin- du-mi speranta de a mai afla adevarul. Venise la mine mama, tare in evlavie, urmindu-ma pe pamint si pe mare, in toate primejdiile avind incredere in Tine. In adevar, chiar in primejdiile de pe mare ea incuraja pe corabieri, care de obicei ei in$i$i incurajeaza pe calatorii adincului cind sint tulburati, fagaduindu-le ca vor ajunge cu bine la scop, pentru ca Tu ii fagaduise?i acest lucru prin- tr-o aratare. $i m-a gasit intr-un mare $i serios pericol, din cauza c3 disperasem ca nu mai puteam cerceta adevarul. Insa cind i-am aratat ca nu mai sint maniheu, dar nu sint inca crestin adevarat, ea nu a saltat de bucurie, ca si cind ar fi auzit ceva nea?teptat, caci era sigura, dintr-un punct de vedere al nenorocirii mele, in care ma plingea ca pe un mort, dar ma plingea in fata Ta ca pe un mort de inviat si ma oferea Ti e pe cosciugul gindirii, era sigur ca ai sa-i zici fiului vaduvei : «Tinere, \ie iti zic, scoa- la-te» 2 , si ca sa invie si sa inceapa sa vorbeasca si sa-1 dai mamei sale. Asadar, inima ei nu a tresaltat de nici o bucurie nestapinita, dupa ce au- zise ca in(tr-o mare masura eu ma facusem ceea ce in fiecare zi, ea, plin- gind, Te ruga sa ma fac, prin faptul ca inca nu dobindisem adevarul, dar fusesem smuls inselatoriei. Dimpotriva, pentru ca era sigura ca Tu vei da si ceea ce ramasese, Tu Care fagaduisesi totul, cu foarte mare liniste §i cu inima plina de incredere mi-a raspuns ca, mai inainte de a se re- trage din aceasta viafa, ea crede in Hristos ca ma va vedea credincios ortodox. Jie, insa, izvorul milelor, Iti inalta rugaciuni si lacrimi mai dese, ca sa grabesti ajutorul T3u si sa luminezi intunericul meu 3 , si alerga la Biserica mai cu staruinta, si se atirna de gura lui Ambrozie, la 1. Ps. 70, 5 ; 34, 6 ; 72, 26 ,- 67, 23. 2. Luca, 7, 12. 3. Ps. 7, 12; 17,29. 132 FERICITUL AUGUSTUS izvorul apei care tisneste spre viata vesnica 4 . Iubea, insa, pe acel bar- bat ca pe un inger al lui Dumnezeu 5 , pentru ca-si dadea seama ca el ma dusese la acea nehotarita sovaire, de la care aveam sa tree de la boala la sanatate — banuia ea cu siguranta, intervenind intre timp o primej- die mai apropiata — ca printr-o criza o sa tree la sanatate, asa cum o numesc medicii. II (2) Asadar, cind a adus la mormintele sfintilor, asa cum obisnuia in Africa, fiertura, piine si vin, si a fost oprita de portar si cind a cunoscut ca episcopul daduse aceasta oprire, ea a imbratisat porunca atit de evla- vios si cu atita supunere, incit eu insumi m-am mirat cit de usor deve- nise mai degraba acuzatoare a obiceiului sau decit cercetatoare a ace- lei oprelisti. In adevar, spiritul ei nu era ocupat de bautura de vin §i nici dragostea de vin nu o stirnea sa urasca adevarul, asa cum infier- binta pe anumiti barbati si pe anumite femei, care, auzind cintecul mo- deratiei, Kind plini de bautura simt un dezgust ca in fata unei bauituri de apa. Dimpotriva, dupa ce a adus un cos cu mincaruri de sarbatoare, destinate pregustarii si impartirii, nu punea mai mult de un paharel de vin, pregatit dupa gustul gurii sale, destul de slab, ca sa faca gestul demnitatii, §i, daca erau mormintele raposatilor care trebuiau cinstite in chipul acesta, ducea chiar acel singur pahar peste tot, ca sa-1 puna, pen- tru ca — nu numai slabit cu multa apa, dar chiar foarte putin incalzit — sa-1 imparta cu cei prezen^i prin inghitituri mici, fiindca acolo ea cauta evlavia, nu placerea. Asadar, cind a aflat ca acel prea stralucit predicator si fruntas al evlaviei poruncise sa nu se mai faca aceste lucruri nici de catre aceia care le faceau treji, ca sa nu se dea beUvanilor vreo ocazie de a se certa, iar pentru ca acele practici erau foarte asemanatoare cu «sarba- torile raposatilor la pagini», s-a abtinut cu placere si, in loc de un cos plin de fructe ale pamintului, se deprinsese sa aduca la mormintele martirilor o inima piina de dorinte mai curate, pentru ca sa dea celor lipsiti ceea ce putea si, in acest mod, sa celebreze cuminecarea trupului 6 Domnului, pentru imitatia Caruia s-au jertfit si au fost incununati martirii. Dar mie mi se pare, Doamne, Dumnezeul meu, — si asa este sub privirile Tale inima mea cu privire la acest lucru — ca mama mea nu s-ar fi retras usor de la practica acestui obicei, care trebuia taiat, daca ar fi fost oprita de un altul pe care nu-1 iubea ca pe Ambrozie. Ea il-iu- 4. loan, 4, 14. 5. Gal. 4, 14. 6. Ps. 68, 21. CONFESSIONES — MARTURISIRI 133 bea foarte mult pentru mintuirea raea, iar el o iubea pentru purtarea ei foarte evlavioasa, prin care mergea la Biserica, savirsind fapte bune cu spirit atit de cald 7 , incit, cind ma vedea, de multe ori izbucnea, felicitin- du-ma, in predica lui, ca aveam o astfel de mama, nestiind ce fiu avea ea, pe mine, care ma indoiam de toate acelea si nu socoteam deloc ca se poate afla calea vietii 8 . Ill (3) Dar inca nu gemeam rugindu-ma ca sa-mi vii in ajutor, ci, in- cordat ca sa aflu si sa discut, nelinistit era sufletul meu si pe Ambrozie insusi il socoteam un om fericit, dupa parerea lumii, pe care-1 cinsteau atitea puteri, numai celibatul lui mi se parea un lucru greu. Dar ce spe- ranta purta el, ce lupta ducea contra incercarilor persoanei lui, ce min- giiere avea in necazuri, iar fata lui ascunsa, care era in inima lui, ce bucurii gusitoase rumega din piinea Ta nici nu puteam sa fac vreo pre- supunere, nici nu vazusem in realitate. Dar nici el nu stia clocotirea mea, nici groapa primejdiei care ma ameninta, caci nu puteam sa-1 intreb ce voiam, asa cum voiam, deoare- ce ma departau de la urechea §i de la gura lui cete de oameni deda^i slabiciunilor, carora el le venea in ajutor. Cind nu era cu ei, un timp foarte scurt, isi intarea trupul cu alimentele trebuincioase sau isi refa- cea sufletul citind. Cind citea, ochii ii erau condu$i pe pagini §i inima ii brazda mintea, iar glasul si limba erau in liniste. Adesea, cind eram de fata — caci nu era oprit ca cineva sa intre, sau cind cineva venea, sa fie anuntat — 1-am vazut asa, citind in tacere si niciodata altfel si, pastrind o tacere inde- lungata (caci cine ar fi indraznit sa fie o povara pentru un om atit de atent?), ne retrageam si ne inchipuiam ca, in acel scurt timp, pe care-1 dobindea pentru intarirea fortelor spirituale, lasat in pace de zarva afa- cerilor altora, nu voia sa fie chemat la aitceva si ca, poate, se fereste ca nu cumva, fiind de fata un ascultator atent si atras de cele ce auzea, daca autorul pe care-1 citea ar fi pus vreo problema mai incurcata, sa fie nevoie sa faca vreo expunere sau sa discute despre anumite proble- me mai grele si, cheltuind, pentru aceasta discutie, timp, sa citeasca mai putine volume decit ar fi voit, desi motivul mai drept pentru care citea in tacere ar fi putut sa fie nevoia de a-si ocroti glasul, care i se strica foarte usor. Dar, fara sa luam seama la gindul cu care facea acest lucru, acel om o facea spre bine. (4) Dar mie nu mi se dadea nici o putinta de a cerceta cele ce do- ream de la un oracol atit de sfint al Tau, din inima lui, decit atunci cind 7. Rom. 12, 11. 8. 15, 11. 134 FEBICITUL AUGUSTIN ma putea asculta pe scurt. Acele clocote ale mele cautau sa-1 gaseasca neocupat, ca sa i se reverse, dar nu-1 gaseau niciodata. $i, in adevar, il auzeam in fiecare duminica «expunind cum se cuvine cuvintul adeva- rului» 9 si mi se confirma din ce in ce mai mu.Lt ca toate nodurile sirete- niilor calomniei, pe care acei inselatori ai nostri le impleteau contra Cartjlor divine, pot fi destramate. Iar cind am aflat ca cuvintele «Omul a fost facut dupa chipul Tau» nu sint in^elese de fiii Tai spirituali, pe care i-ai renascut prin har din Biserica, mama ortodoxS, nu sint in^elese in sensul de a crede ca omul este determinat de forma unui trap omenesc, nici sa cugete in acest mod, desi nici macar slab sau ca intr-o taina nu banuiam cum este sub- stanza spirituals, totusi am rosit de bucurie ca timp de atitia ani eu la- trasem nu contra credintei ortodoxe, ci contra plazmuirilor trupesti. In adevar, eu fusesem cu atit mai indrazne^ ,si nelegiuit cu cit expusesem, invinuind, lucrurile pe care ar fi trebuit sa le invaf cercetind. Tu, insa, Preainaltule si Preaapropiatule, Preaascunsule si Preaprezentule, ale Carui membre nu sint unele mai mari si altele mai mici, Care peste tot esti intreg si Care nu esti in nici un loc, nu esti in orice caz aceasta forma trupeasca, totusi ai facut pe om dupa chipul Tau, si iata omul este din cap pina in picioare in spatiu. IV (5) A§adar, cum nu stiam cum era acel chip al Tau, ar fi trebuit sa bat !a usa si sa cercetez cum trebuia sa cred, nu sa ma impotrivesc balt- jocorind, daca aceste cuvinte ar fi fost crezute asa. Asadar, o framintare cu atit mai puternica ardea inlauntrul meu, nestiind ce sa cred ca este real, cu cit mai mult imi era rusine ca, in9elat si dezamagit atit de mult timp de fagaduielile multora, vorbisem cu gresala si cu un avint copi- laros atit de multe lucruri nesigure, ca si cind ar fi fost sigure. Ca au fost false, am constat-o mai tirziu. Era totusi sigur ca erau nesigure si ca odinioara fusesera luate de mine ca sigure, pe cind invinovateam Bi- serica Ta Ortodoxa, cu certuri oarbe, pe care inca nu o dovedisem ca predica adevarul, dar care nu predica acele lucruri pe care eu le invi- nuiam puternic. Asadar, eram prada amestecului de idei si ma conver- team si ma bucuram, Dumnezeul meu ca unica Biserica, Trupul Tau, in care mie, cind eram copil, imi fusese aratat numele lui Hristos, nu gusta povestile copilaresti si nici nu predica, in invatatura sa sana- toasa, ca Tu, Creatorul tuturor lucrurilor, ai fi marginit intr-un punct al spatiului, oricit de mare si de / urias ar fi, totusi marginit de infatisarea membrelor omenesti. 9. // Tim. 2, 15; Fac. 9, 6. CONFESSIONES — MARTURISIRI 135 (6) $i ma bucuram, inca, pentru faptul ca vechile scrieri ale legii si profetilor nu mi se propuneau sa le citesc cu acel ochi cu care mai ina- inite le vedeam far a infeles, cind invmuiam pe sfintii Tai, ca $i cind ar fi avut idei pe care nu le-au avut. $i, ca si cind ar fi dat o regula cu cea mai mare atenfie, auzeam cu placere pe Ambrozie spunind adesea in cu- vintarile adresate poporului : «Litera ucide, spiritu'l insa da viata» l0 , cind el dezvaluia in chip spiritual, indepartind valul mistic, lucrurile care, luate ad litteram, pareau ca predica rautatea, nu spunea ceva care sa ma izbeasca, desi spunea lucruri despre care eu nu stiam inca daca sint adevaraite. Imi tineam inima departe de orice aprobare, temindu-ma de prapastie, iar de aceasta stare de sovaiala eram ucis si mai mult. In ade* var, voiam sa ajung atit de sigur de cele ce nu vedeam a$a cum sint sigur ca sapte si cu trei fac zece. Caci nu eram atit de lipsit de minte incit sa socot ca nici eel putin acest lucru nu se poate intelege, dar do- ream sa stiu si acest adevar cum stiam celelalte adevaruri care nu erau in fata simturilor mele, fie ca sint spirituale, despre care eu nu stiam sa cuget decit trupeste. $i puteam sa fiu insanatosit crezind, pentru ca ascu^isul mintii mele mai curat sa fie indreptat in vreun fel spre Adevarul Tau, care ramine vesnic si care nu are lipsa intru nimic. Dar, asa cum se intimpla de obi- cei, ca cineva care a dat de un medic rau se teme si de eel bun, tot asa era si starea sanatatii sufletului meu, care, in orice caz, nu se putea insanatosi decit crezind, si care, ca sa nu creada lucruri false, refuza sa fie ingri- jita, impotrivindu-se miinilor Tale, Care ai facut leacurile credintei si le-ai imprastiat peste bolile globului pamintesc, atribuindu-le atita tarie. V (7) Din aceasta cauza, totusi, eu simteam de mai inainte ca mi se da porunca de catre invatatura ortodoxa, in mod mai modest si fara nici un fel de inselSciune, ca sa se creada ceea ce nu se demonstra -7- fie ca exista ceva, chiar daca era cineva pentru care nu exista, fie ca nu exista — sa se creada mai degraba decit ca prin acea fagaduinta a sti- intei sa fie luata in ris credinta, $i dupa aceea sa se impuna credinta in lucrurile cele mai lipsite de adevar si mai absurde, fiindca nu puteau fi demonstrate. Apoi, cite putin, Tu, Doamne, tratind cu o mina foarte miloasa ?i refacind inima mea, cind ma gindesc cit de multe lucruri credeam pe care nu le vazusem, si nici nu fusesem martor, cind se petreceau, asa cum sint multe in istoria popoarelor, atit de multe despre regiuni si 10. // Cor. 3, 6. 136 FERICITUL AUGUSTIN orase, pe care nu le vazusem, atit de multe despre amici, atit de multe despre medici, atit de multe despre alti oameni si despre altele, care, daca nu ar fi crezute, nu am mai face chiar nimic in aceasta viata, in cele din urma, cu credinta nezdruncinata retineam din ce parinti ma nas- cusem, lucru pe care nu as fi puitut sa-1 stiu daca nu 1-as fi crezut din auz, m-ai convins ca nu aceia care cred in cardie Tale, pe care le-ai intemeiat la toate popoarele cu atita autoritate, ci cei care nu cred trebuie invinuiti si nu trebuie ascultatj aceia care imi ziceau : «De unde stii ca acele carti au fost date neamului omenesc de Singurul ade- varat si prea adevarat Dumnezeu?». Iar acest lucru trebuia crezut foarte mult, pentru ca nici o lupta a problemelor calomnioase prin atitea idei ale filozofilor, pe care le citisem, si care se ciocneau intre ele, nu mi-a putut smulge convingerea de a crede ca Tu esfti ceea ce esti, ceea ce eu nu stiam, sau sa nu cred ca aceasta cirmuire a lucrurilor ome- nesti este in puterea Ta. (8) Acest lucru il credeam uneori mai cu putere, alteori mai slab, dar, cu toate acestea, mereu am crezut ca Tu existi si ca porti grija de noi, desi nu cunosteam fie ce trebuia crezut despre substanta Ta, fie care era calea care duce si se intoarce la Tine. Asadar, cum eram neputinciosi sa.aflam cu ratiunea limpede ade- varul, si de aceea aveam nevoie de autoritatea Sfintelor Scripturi, in- cepusem deja sa cred ca Tu nu ai fi acordat in nici un mod o autori- tate atit de mare acelei Scripturi pe toate regiunile pamintului, daca nu ai fi voit ca prin ea sa Ti se creada Tie §i prin ea sa fii cautat. Caci neintelegerea care obisnuia sa ma izbeasca in acele Scripturi, dupa ce ascultasem multe din ele expuse cu probabilitate, incepusem s-o refer la adincimea celor sfinte. Si acea autoritate imi aparea cu atit mai venerabila ?i mai demna de prea sfinta credinta cu cit le era la mdemina tuturor s-o citeasca. Acea autoritate pastra demnitatea tainei sale intr-o intelegere mai adinca, oferindu-se tuturor cu vorbe foarte limpezi si cu un fel de vorbire foarte modest, si atragea atentia acelora care nu sint usuratici la inima 11 , ca sa-i primeasca pe toti la sfintul ei sin si prin cai inguste sa aduca pe putini la Tine, totusi cu mult mai multj, daca nu s-ar distinge printr-o atit de inalta autoritate si daca nu ar atrage multimile la sinul sfintei smerenii. Cugetam acestea si erai linga mine, suspinam si ma auzeai, eram in valuri si ma calauzeai, mergeam pe calea larga a veacului si nu ma paraseai. 11. Eel. 19, 4; Mmtei, 7, 14. CONFESSIONES — MARTURISIRI 137 VI (9) Aspiram cu lacomie la onoruri, cistig, la casatorie, si Tu rideai. In acele pofte induram cele mai amare greutafi, iar Tu erai cu atit mai binevoitor, cu cit mai pu{in ma lasai sa ma indulcesc cu ceea ce nu erai Tu. Cauta inima mea, Doamne, Care ai voit sa-mi amintesc acest lucru si sa-Ti marturisesc Tie. Acum sufletul meu sa se lipeasca de Tine, su- fletul meu pe care 1-ai scos din viscul atit de puternic al mortii. Ce nenorocit eram ! $i Tu intepai sinful ranii, pentru ca, parasind totul, sa se intoarca la Tine — Care esti peste toate 12 si fara de Care nu ar exista nimic — sa se converteasca si sa fie insanatosit. Asadar, ce nenorocit eram si cum ai facut Tu ca sa simt nenorocirea mea in ziua aceea in care ma pregateam sa citese laude pentru imparat, laude in care, cele mai multe erau minciuni, pentru ca eu, care le rosteam, sa fiu placut acelora care stiau. De acele preocupari gifiia sufletul meu si fferbea de clocotele cugetarilor care-1 duceau la putreziciune, in ziua aceea cind, trecind pe o strada din Milan, am observat un cerse- tor, cred deja satul, glumind si veselindu-se. $i am gemut si am vorbit cu prietenii, care erau cu mine, despre multele dureri ale nebuniilor noastre, de care sufeream eu atunci, tragind sarcina nefericirii mele sub atitarile poftelor si marind-o prin faptul ca o tiram, iar prin aceasta nu doream altceva declt sa ajungem la veselie. Atunci acel cersetor ne precedase pe noi care poate ca niciodata nu aveam sa ajungem acolo. In adevar, lucrul pe care acela il dobindise cu putini baniisori, si aceia cersiti, la acel lucru cautam eu sa ajung prin atitea poteci intortocheate si dureroase, adica la veselia fericirii trecatoare. Acela nu avea, desi- gur, adevarata bucurie, dar eu cautam prin acele ambitii ceva cu mult mai fals. $i, desigur, acela se veselea, iar eu eram framintat, acela era in siguranfa, iar eu eram framintat. $i daca cineva m-ar fi intrebat daca as prefera sa ma bucur sau sa ma tem, i-as fi raspuns «sa ma bucur». Iarasi daca m-ar fi intrebat daca as fi preferat sa fiu asa cum era acela, sau sa fiu ceea ce eram, atunci m-as fi ales pe mine coplesit de griji si de temeri, dar din rautate. Dar era oare din adevar ? Caci eu trebuia sa ma socotesc mai presus decit acela prin faptul ca eram mai invatat, pentru ca acest fapt nu facea sa ma bucur, ci prin aceasta cautam sa plac oamenilor, nu ca sa-i invat, ci numai ca sa plac. De aceea Tu «sfarimi oasele mele» cu ba^ul pedepsei Tale l3 . (10) Asadar, sa se departeze de sufletul meu aceia care-i spun: «Este un motiv pentru care fiecare sa se veseleasca. Acel cersetor se 12. ffonj. 9, 5. 13. Ps. 41, 14. 138 FERICITUL AUGUSTIN bueura ca bause mult vin, iar tu doreai sa te bucuri de glorie». De care glorie, Doamne? De gloria care nu este in Tine. Caci dupa cum nu era adevarata bucurie, tot asa nici aceea nu era adevarata glorie, ci mai mult imi sucea mintea. Exista, in adevar, un motiv pentru care fiecare sa se bucure, stiu, si bucuria speranfei cu credinta este foarte departe de acea desertaciune. Dar si atunci era o mare distanta intre noi, §i anume : acela era fericit pentru ca se cufunda in veselie, pe cind eu eram sfisiat de framintari, aceasta prin faptul ca acela, avind bune do- rinti, dobindise vinul, iar eu, mintind, cistigasem o glorie desarta. Am spus atunci multe, in aceasta ordine de idei, celor scumpi ai mei si adesea cautam sa vad cum imi este in aceste imprejurari §i gaseam ca ma simt rau si ma durea §i-mi indoiam raul si, daca vreun prilej priel- nic mi-ar fi suris, imi era sila sa-1 prind, pentru ca, mai inainte de a-1 prinde, zbura. VII (11) Gemeam impreuna cu aceia cu care aveam legaturi prietenesti, mai ales foarte familiare, cu Alypius si cu Nebridius, care era din mu- nicipiul in care ma nascusem eu, din paring fruntasi in municipiu, mai mic de virsta decit mine. El studiase cu mine, cind incepusem sa pre- dau in orasul nostru, si dupa aceea la Cartagina, si ma iubea mult, pen- tru ca ii apaream bun si invatat,"iar eu il iubeam pentru marea lui in- clinare spre virtute, care, la o virsta nu mare, se vedea destul de limpede. Insa viltoarea obiceiurilor cartagineze, in care fierb spectacolele usu- ratice, il absorbisera spre nebunia jocurilor de circ. Dar, pe cind se ros- togolea in chip nenorocit in acele spectacole, iar eu predam acolo, intr-o scoala publica, retorica, inca nu ma audia ca magistru, pentru o cearta care se iscase intre mine si tatal lui. Intelesesem ca iubea circul cu o pa- siune de moarte si eram tare framintat pentru ca mi se parea ca aveam sa pierd, sau ca deja pierdusem o speran^a atit de mare. Dar nu aveam nici o putinta ca sa-1 sfatuiesc sau sa-1 rechem cu vreo constringere, fie prin bunavointa prieteniei, fie prin dreptul de profesor. In adevar, eu so- coteam ca el are aceleasi sentimente pentru mine ca si tatal sau, dar acela nu era asa. Asadar, lasind la o parte voin^a tatalui sau in aceasta privinta, incepuse sa ma salute cind venea in auditoriul meu ca sa asculte ceva si sa piece. (12) Dar, imi scapase din minte ideea de a vorbi cu el, ca sa nu piara un atit de mare grup de calitati din cauza pasiunii oarbe si periculoase pentru jocuri desarte. Dar Tu, Doamne, Care stai la cirma tuturor lucru- rilor pe care le-ai creat, nu uitasesi ca el avea sa fie intre fiii Tai, sluji- tor al tainei Tale, pentru ca pe fata sa Ti se dea Tie indreptarea lui, ai lucrat prin mine acea constringere, fara ca eu sa-mi dau seama. CONFESSIONES — MARTURISIRI 139 In adevar, imtr-o zi, pe cind sedeam la locul obisnuit §i in fata mea erau dsicipolii, a venit, a salutat, s-a asezat si a inceput sa asculte cu atentie la cele ce se spuneau. $i, din intimplare, in mina aveam ceva de citit. Pe cind explicam cele citite si mi se parea ca este potrivit sa fac o asemanare cu jocuri'le de circ, pentru ca cele ce vodam sa le arat sa fie i?i mai placute si mai clare, prin deriderea muscatoare a acelora pe care-i atrasese acea nebunie, «stii Tu, Dumnezeul nostru» 14 , ca nu m-am gindit sa-1 vindec pe Alypius de acea ciuma. Dar el le-a raportat la sine si a crezut ca spusesem acele lueruri numai pentru el, iar ceea ce altul ar fi primit ca motiv sa se minie pe mine acel tinar cinstit le-a luat ca sa se supere pe sine insusi si ca sa ma iubeasca cu mai multa ardoare, caci Tu ai spus odinioara si ai introdus in Scrierile Tale : «Cearta pe in^elept si el Te va iubi» 15 . Eu nu-1 certasem, dar Tu, folosindu-Te de toti, $i de cei care stiu si de cei care nu stiu, in ordinea pe care o stii — si acea ordine este dreapta — ai facut din limba si din inima mea carbuni aprinsi prin care sa arzi si sa vindeci mintea bunei sperante, care intrase in pu- treziciune. Sa taca de a-Ti mai aduce laude acela care nu cugeta la mi- lostivirile Tale, pe care eu Ti le marturisesc Tie dinlauntrul sufletului meu. In adevar, acela, dupa ce spusesem acele cuvinte, s-a ridicat din acea groapa atit de adinca, in care se pravalea cu placere si era orbit cu o uimitoare placere, si si-a scuturat sufletul printr-o puternica cumpatare, si s-au dus de pe el toate murdariile jocurilor de circ si nu s-a mai dus acolo. Apoi, a invins pe tatal sau, care se impotrivea ca sa ma aiba de profesor. Tatal sau a inteles si a cedat. Si, incepind iarasi sa ma aduleze, a fost invaluit cu mine de acea superstitie, iubind la manihei laudSro- senia infrinarii, pe care o socotea adevarata si originala. Dar era nebu- neasca si plina de laudarosenie, cautind sa atraga sufletele pretioase, qare nu stiau inca sa atinga adincul virtu^ii §i erau u?or de inselat cu aparen^a chipului neadevarat si inselator al virtutii. VIII (13) Neparasind calea paminteasca, pe care i-o descrisesera incin- tator parintli sai, se dusese la Roma ca sa inve^e dreptul, iar acolo a fost rapit de un dor de necrezut si in chip de necrezut de spectacolul cu gla- diatori. In adevar, desi simtea dezgust si detesta astfel de spectacole, anu- miti prieteni si discipoli ai sai, odata, cind din intimplare erau pe drum, intorcindu-se de la prinz, pentru ca refuza si se impotrivea, 1-au dus, cu o prieteneasca sila, in amfiteatru in zilele crudelor si uritelor jocuri, in 14. Ps. 68, 6. 1^. Inf. Sol. 9, 8. 140 FERICITUL AUGUSTUS? timp ce el zicea : «Daca tiriti $i puneti trupul meu in acel loc, oare puteti sa atintiti si sufletul si ochii mei la acele spectacole ? Asadar, voi fi de fata in lipsa si in acest mod va voi invinge si pe voi si acele jocuri». Desi au auzit aceste cuvinte, totusi ei 1-au dus cu ei, dorind poate sa vada chiar acest lucru, anume daca putea sa faca ceea ce spusese. Cind au venit acolo si s-au asezat pe bancile pe care au putut, toate fierbeau de cele mai nesanatoase placeri. El, inchizind usile ochilor, a interzis sufletului de a inainta in atitea rele. Dar, o, de-ar fi putut sa^si astupe si urechile ! Caci intr-o imprejurare a luptei, lovindu-1 uriasul strigat al poporului cu mare tarie, invins de curiozitate si ca si pregatit ca, orice ar fi fost, sa dispre|uiasca si sa invinga, si vederea a deschis ochii si a fost lovit in suflet de o rana mai grea decSt primise in trup acela pe care a dorit sa-1 vada, si a cazut mai de plins decit acela din a carui cadere se produsese urletul care a intrat prin urechile lui si a deschis ochii lui, pentru ca sa fie un mijloc prin care sa fie lovit si arun- cat sufletul. Sufletul, pina atunci, era mai mult indraznet decit puternic, si era cu atit mai slab cu cit isi facuse despre sine idei pe care ar fi tre- buit sa le aiba despre Tine, Doamne. In adevar, cind a vazut acel singe, in acelasi timp a sorbit si cruzimea si nu si-a intors privirile, ci le-a fixat si a inceput sa soarba nebuniile, si nu-si dadea seama, si se desfata cu cri- ma luptei si se imbata de o placere singeroasa. Si nu mai era acelasi care venise ci unul din multimea la care venise, si se facuse adevaratul to- varas al acelora de care fusese adus. Ce sa spun mai multe ? A privit, a strigat, s-a aprins, a dus cu el de acolo nebunia. Nebunia prin care sa fie imboldit sa revina nu numai cu aceia de care fusese mai inainte ti- rit, ci chiar inaintea lor, tirind si pe altii. Si totusi de aici, cu mina Ta foarte puternica si foarte miloasa, 1-ai scos Tu si 1-ai invatat sa aiba incredere nu in el, ci in Tine, dar aceasta mult mai tirziu. IX (14) Si, totusi, deja acest fapt se asezase in memoria lui pentru vin- decarea viitoare. In adevar, pe cind studia, audiindu-ma la Cartagina, si in mijlocul zilei se gindea, in for, la cele ce avea sa recite, asa cum obisnuiesc scolairii sa se exercite, ai ingaduit sa fie luat de paznicii forului ca un fur. Eu cred ca Tu, Dumnezeul nostra, ai ingaduit acest lucru, nu pentru alt motiv, ci pentru ca acel barbat, care avea sa fie atit de mare, sa inceapa sa invefe cum nu trebuia ca, in cercetarea cauzelor, un om sa fie cu usurin^S condamnat de un alt om cu o cru- zime neobisnuita. CONFESSIONES — MARTURISIRI 141 In adevar, el se plimba singur inaintea tribunei, avind tablite de scris si condei, cind iata ca un tinar din numarul scolarilor, cu ade- varat fur, pnrtind in ascuns o secure, fara ca el sa-si dea seama, a intrat la bahistrada de plumb, care se afla deasupra strazii camatarilor, si a inceput sa taie plumb. Dar, auzindu-se sunetul securii, camatarii, care se aflau dedesubt, au inceput sa murmure si au trimis pe unii care sa prinda pe oricine ar fi gasit. Auzind glasurile lor, acela, parasind instrumentul, s-a departat cu teama, ca sa nu fie prins cu securea. Aly- pius insa, care nu-1 vazuse cind intrase, a simtit cind iesea si 1-a vazut cum se indeparteaza in graba si, dorind sa stie motivul, a intrat in acel loc si se gindea, si stind si admirind securea, iata ca aceia care fusesera trimisi il afla pe el singur purtind securea de al carei sunet fusesera mirati. II refin, il itrag — in timp ce se aduna chiriasii fo- rului — ca pe un fur vadit si se laudau pentru faptul ca 1-au prins si il duceau de acolo ca sa fie dat pe mina judecatii. (15) Dar numai pina aici a trebuit sa fie cercetat, caci indata, Doamne, ai venit in ajutorul nevinovatiei lui, al carui martor erai Tu singur. In adevar, pe cind era dus fie la temnitn, fie la chinuri, ii iese in cale un arhitect care avea cea mai inalta grija de cladirile pu- Iblice. Aceia se bucura ca le iesise in cale tocmai acela care-i banuia, de obicei, de lucrurile furate care dispareau din for, la ideea ca acela avea in fine sa afle cine facea acest gen de fapte. Insa acel om vazuse pe Alypius in casa unui senator, la care venea adesea ca sa-1 salute si, recunoscindu-1, indata 1-a luat de mina si 1-a indepartat de multime si, cercetind cauza unui rau atit de mare, a aflat ce se intimplase si a poruncit ca toti aceia care erau de fata si se agitau amenin^ator sa vina cu sine. $i au venit la casa tinarului care savirsise fapta. Inaintea usii se afla un ,tinar Sclav, care era atit de mic incit, netemindu-se de nimic pentru stapinul sau, putea usor sa dezvaluie totul, caci, in adevar, il insotise pe stapin in for. Dupa ce Alypius 1-a recunoscut, i-a facut cunoscut arhLtectului, iar acela a ara- tat sclavului securea si 1-a intrebat a cui este. Sclavul de indata a ras- puns «A noastra». Apoi, intrebat in continuare, a dezvaluit si celelalte. Asadar, dupa ce cauza trecuse asupra acelei case si multimile, care se credeau deja biruitoare asupra lui Alypius, au ramas rusinate, Aly- pius, viitor chivernisitor al Cuvintului Tau si cercetator al multor cauze in Biserica Ta, a iesit de acolo cu mai multa experience! si mai bine pregatit. 142 FERICITUL AUGUSTIN (16) Ei bine, pe acesta eu il gasisem la Roma, iar acesta s-a lipit de mine printr-o puternica legatura sufleteasca, mergind cu mine la Milan, ca sa nu ma paraseasca, si sa faca ceva cu dreptul pe care-1 invatase mai mult din dorinta parintilor decit din dorinta sa. Fusese deja de trei ori asesor, dind dovada de o minunata stapinire de sine, umplindu-i de uimire pe cei care puneau aural mai presus de nevi- novatie. Fusese pusa la incercare firea lui nu numai prin momeala poftei, ci si prin imboldul temerii. La Roma era asesor al demnitarului pus la finantele publice. Exista in acel timp un foarte puternic senator, caruia i se supuneau multi, fiind tinuti strins si de binefacerile primite de la el, dar si de teroare. Acel senator a voit sa i se ingaduie nu stiu ce dupa obiceiul puterii sale, ceva care era neingaduit de lege. Alypius s-a opus. I s-a fagaduit o rasplata, dar a luat-o in ris. I s-au adresat amenin|ari. Le-a calcat in picioare, in timp ce toti admirau nemaivazutul suflet, care nu do- rea ca prieten sau nu se temea ca dusman de un om atit de important, si care devenise foarte faimos prin nenumaratele moduri de a veni in ajutor, sau de a dauna. Dar insusi judecatorul, al carui consilier era, desi el insusi nu ar fi voit sa se faca ceea ce cerea senatorul, totusi nu indraznea sa nege pe fata, ci, trecind cauza asupra lui Alypius, afirma ca el nu-1 lasa, fiindca, in adevar, daca el ar da aviz favorabil, Alypius s-ar retrage. Dar Alypius era cit pe aci sa fie atras numai de un singur lucru, anume de studiul pentru liter atura, pentru ca acela sa se ingrijeasca de facerea manuseriselor pe papyrus pe prefuri stabilite de pretor, dar consultind justitia, deliberarea a luat o intorsatura mai buna, cSci e) a socotit ca este mai folositoare dreptatea care-i interzicea acel lucru, decit puterea care-i ingaduia. Mic este acest lucru. «Dar eel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios», si in nici un mod nu va fi desert ceea ce a iesit din gura adevar^lui Tau. «Deci, daca nu ati fost credinciosi in mamona eel nedrept, cine va va incredinta lucrul eel adevarat ? $i daca in ce este strain nu ati fost credinciosi, cine va va da ceea ce este al vostru ?» 17 . A^a era el atunci, si se lipea de mine, §i se sfatuia cu mine ce mod de viata trebuie sa ducem. (17) Chiar si Nebridius, care, parasind patria, vecina cu Gartagina, si chiar Cartagina insasi, unde era foarte des, parasind ogorul parin- tesc foarte bun, parasind casa si pe mama, care nu avea sa-1 urmeze, nu a venit pentru nici o alta cauza la Milan, decit ca sS taraiasca im- 16. Luca, 16, 10. I/. Luca, 16, 11—12. CONFESSIONES — MARTURISIRI 143 preuna cu mine in eel mai arzator studiu al adevarului si al injelep- ciunii, la fel suspina si la fel sovaia, cercetator aprins al vietii feri- cite si foarte ager scrutator al celor mai grele probleme. Erau trei guri infometate care-si marturiseau, gifiind, una alteia lipsa lor si care pri- veau la Tine, ca sa le dai lor «hrana la timpul potrivit» 1S . Si in toata amaraciunea care urma faptele noastre lumesti, dupa mila Ta, cind ne uitam la scopul pentru care se faceau acele lucruri ni se punea in cale intuneric si ne intorceam gemind si ziceam : «Cit tirmp vor mai dura acestea ?». Si acestea le ziceam deseori isi, zicind, nu le paraseam, pen- tru ca nu ne aparea limpede ceva -sigur, pe care sa punem mina, pa- rasindu-le. XI (18) $i eu ma miram foarte mult, framintindu-ma r fi trebuit, in orice caz, sa vad acolo ca parin^ii sai sint printre fruntasi, ca familia sa este nobila in propria cetate, ca fiii sint de conditie libera, de educatie aleasa, predind doctrine liberale. Dar, daca acel sclav m-ar fi consultat — el care se nascuse in aceleasi constelatii — caci si ele erau ale lui, — pentru a-i spune adevarul, ar fi trebuit sa vad acolo iarasi o familie foarte umila, o conditie de sclav si celelalte lucruri foarte deo- sebite de primele si foarte indepartate de ele. Dar faptul ca, privind ace- leasi constelatii, spuneam lucruri diferiie, daca spuneam adevarul, iar daca as fi spus aceleasi lucruri, as fi spus un neadevar, ingaduie con- 156 FERICITUL AUGUST1N cluzia foarte sigura ca acele lucruri pare se spuneau potrivit adevarului, dupa cercetarea constelatiilor, nu erau afirmate potrivit unei met ode stiintifice, ci la intimplare, iar cele afirmate fals nu se datorau cunoas- terii metodei stiinfifice, ci minciunii si intimplarii. (10) Dar, luind pornirea de aici si framintind astfel de lucruri in mine insumi, pentru ca nu cumva aiuri^ii de acest gen, care cauta un cistig din ele, pe care chiar doream sS-i atac si, luindu-i in ris, sa-i res- ping, ca nu cumva sa mi se impotriveasca, motivind ca Firminus sau fatal lui mi-au povestit mie lucruri false, am extins cercetarea la aceia care se nasc gemeni, dintre care cei mai mul^i strut scosi afara din pin : tece unul dupa altul,- incit, chiar mica pauza de timp, oricit de mare im- portanja susjin ei ca are in natura lucrurilor, nu poate totusi sa fie inre- gistrata de observajia omeneasca si nu poate fi nicidecum insemnata prin literele pe care le va cerceta astrologul, ca sa pronunte adevarul. $i nu vor fi adevarate, fiindca, cercetind aceleasi semne, astrologul ar fi trebuit sa spuna aceleasi lucruri despre Esau si despre Iacov. Dar nu aceleasi lucruri i s-au intimplat unuia si celuilalt. Asadar, ar fi spus lucruri false sau, daca ar fi spus lucruri adevarate, nu ar fi spus aceleasi lucruri, desi el privea aceleasi semne. Deci, nu ar fi spus adevarul prin disciplina as- trologiei, ci din intimplare. Caci Tu, Doamne, prea dreptule Cirmuitor al universului, faci si pen- tru cei ce cerceteaza isi pentru cei cercetati, fara ca ei sa stie, printr-o inspiratie ascunsa, faci ca, atunci cind fiecare cerceteaza, sa auda acest lucru pe care trebuie sa-1 auda, dupa meritele ascunse ale sufletelor din adincul dreptei Tale judecati. Caruia omul sa nu zica «Ce este asta ?» «De ce este aceasta ?». Sa nu zica, sa nu zica, pentru ca este om. VII (11) Astfel, in acest mod, Sprijinitorul meu 5 , ma eliberasesi din a- cele lan^uri si cautam de unde vine raul si nu era iesire. Dar nu ingaduiai ca prin anumite valuri ale gindirii sa fiu smuls de la acea credinta, prin care credeam ca Tu existi, ca substanta Ta este neschimbatoare, ca ai grija de oameni si-i judeci si ca in Hristos, Fiul Tau, Domnul nostru, si in Sfintele Scripturi, pe care le recomanda autoritatea Bisericii Tale or- todoxe, ai pus calea mintuirii oamenilor in viata care va fi dupa aceasta moarte. Asadar, ideile acestea fiind sanatoase si ancorate cu putere in sufle- tul meu, cautam clocotind de unde vine raul. Ce chinuri ale inimii mele, care facea sfortari sa nasca, ce gemete, Dumnezeul meu ! Si acolo erau urechile Tale, fara ca eu sa stiu. Si pe cind in tacere cautam cu tarie, 5. Ps. 17, 3 ; 18, 5. CONFESSIONES — MARTUB.ISIRI 157 mari glasuri se ridicau spre mila Ta, anume zdrobirile mute ale sufle- tului meu. Nici un om nu stia ce sufeream eu, in schimb Tu stiai tot. Caci eft de mult era ceea ce ajungea la urechile prietenilor mei prin mijlocirea limbii mele din acele framintari ! Oare le rasuna lor toata framintarea sufletului meu, pentru aratarea careia nu era de ajuns nici gura mea, nici clipele timpului ? Totul, totusi, ajungea la auzul Tau, pentru ca «racnea geamatul inimii mele si inaintea Ta era dorm^a mea si lumina ochilor mei nu era cu mine» 6 . Caci era inlauntru, iar eu eram afara, si nu era in spatiu. Dar eu imi mdreptam cugetul spre acele lucruri care se afla in spatii si acolo nu aflam loc ca sa ma odihnesc, iar acestea nu ma primeau, ca sa zic : «Este de ajuns si este bine», nici nu ma lasau sa ma intorc, ca sa-mi fie mie destul de bine. Caci eram mai presus de a- ceste lucruri, dar mai prejos de Tine, si Tu erai adevarata bucurie pen- tru mine, care eram supus Tie, si Tu imi spusesesi cele ce ai creat mai prejos de mine. Si acesta era mijlocul mintuirii mele, anume sa ramin la fata Ta si, slujind Tie, sa stapinesc trupul. Dar, deoarece ma ridicam cu trufie contra Ta si alergam contra Domnului in ceafa groasa a scutului meu, chiar si aceste lucruri foarte de jos s-au ridicat deasupra mea si ma apasau si nicaieri nu era odihna sau putinta de a respira. Ele insele imi veneau gramada si in masa din toate parole cind le priveam, dar cind cugetam, chiar imaginile insesi ale corpurilor mi se opuneau cind ma intorceam si parca mi se zicea : «Unde te duci, nevrednicule §i intina- tule ?» Acestea crescusera din rana mea, pentru ca «Ai smerit pe eel mindru ca pe un ranit», si prin rana mea eram despar^it de Tine si prea umflata mea fata inchidea ochii mei. VIII (12) Tu insa, Doamne, «ramii in veac, si nu in veac Te minii pe noi, fiindca Ti-a fost mila de pamint si de cenusa, si Ti _a placut ca, in fata Ta, sa indrepti uriciunile mele. $i ma agitai cu bolduri launtrice, ca sa fiu nerabdator, ca, privind launtrul meu, sa-mi fie mie sigur. $i scadea rana mea datorita miinii ascunse a lecuirii Tale, iar ascutjsul tulburat si intunecat al mintii mele se insanatosea din zi in zi prin leacul tare al durerilor mintuitoare. IX (13) §i mai intii, voind sa-mi ara^i «cit de mult Te ridici impotriva oelor mimdri, iar celor smeriti le dai har» 7 , si cit de mare s-a aratat mila Ta oamenilor pe calea smereniei, «fiindca Cuvintul Tau S-a facut trup si a locuit printre oameni», mi-ai procurat, printr-un om umflat de o ne- 6. Ps. 37, 9— n. 7. lac. 4—6 ; J Petru, 5, 5. 158 FERICITUL AUGUSTIN maipomenita mindrie, anumite carti ale platonicienilor, traduse din grea- ca in latina. • Si acolo am citit, desigur nu cu aceste cuvinte, ca acelaisi lucru il sustin cu multe si felurite motive ca «La inceput era Cuvintul si Cuvin- tul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul. Acesta era la inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut si fara de El nirnic nu s-a facut din ce s-a facut. Intru El era vi'afa si viata era Iumina oamenilor si Iumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o» 8 . Si, fiindca sufle- tul omului, desi are marturie despre Iumina, nu este ea insasi Iumina, ci Cuvintul, Dumnezeu insusi, este «Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul care vine in lumea aceasta si fiindca era in lumea aceasta si lumea prin El s-a facut, lumea pe El nu L-a cunoscut. Fiindca, in ade- var, a venit intru ale Sale si ai Sai nu iL-au primit, iar ci^i L-au primit pe El le-a dat putere sa se faca fiii lui Dumnezeu, celor care cred in numele Lui» 9 , nu am citit acolo. (14) De asemenea, am citit acolo ca Cuvintul, Dumnezeu, S-a nascut nu din carne, nu din singe, nici din dorinta unui barbat, nici a carnii, ci din Dumnezeu, dar cS : «Cuvintul S-a facut trup si a loouit intre noi» l0 , acolo nu am citit. Desigur, am cercetat in acele scrieri ceea ce se spune in mod felu- rit si in multe chipuri, ca Fiul fiind «chipul Tatalui, nu rapire a socotit a fi El intocmai ca Dumnezeu» 10 , pentru ca, in mod natural, este acest lu- cru, ci pentru ca «S-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oamenilor, si la infa^are aflindu-se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte — si inca moartea pe cruoe. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit un nume, care este mai presus de orice nume. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, al celor ceresti si al celor pamintesti si al celor de dedesubt. $i sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal» u , aceste lucruri nu le au acele carti. Dar ca ramine inainte de toate timpurile si deasupra tuturoir timpu- rilor fara schimbare, Fiul Unul-Nascut, impreuna vesnic cu Tine, si ca din plinirea Lui primesc sufletele, ca sa fie fericite, si ca se reinnoiesc prin partaisia la intelepciunea care ramine in El, ca sa fie intelepti, acestea se afla acolo. Ca, insa, a murit dupa limp pentru cei nelegiuiti si ca pe "in- susi Fiul Tau nu L-ai crutat ci L-ai dat mortii pentru noi toti» l2 , acestea nu sint acolo. Caci ai ascuns aceste lucruri de la cei intelepti $i priceputi 8. loan, 1, 1—4. 9. loan, 1, 1—12. 10. loan, 1, 13. 11. Fil. 2, 6; Rom. 5, 6 ; 8, 32. 12. Rom. 8, 23. CONFESSIONES — MARTURISIHI 159 si le-ai descoperit pruncilor 13 , ca sa vina la El «Cei osteniti si impova- rati si sa-i odihneasca», pentru ca este «blind si smerit cu inima» 14 si conduce pe cei blinzi la judecata si arata caile Sale blinde, vazind sme- renia noastra si stradania noastra, iertind toate pacatele noastre. Aceia care sint insa ridicati pe coturnul 15 unei doctrine cit mai inalte nu-1 aud cind zice : «lnvatati de la Mine, pentru ca sint blind si smerit cu inima si ve^i gasi odihna sufletelor voastre» 16 , desi cunosc pe Dumnezeu, nu-L slavesc ca pe Dumnezeu si nu-I aduc multumiri 17 , ci se destrama in cu- getele lor si se intuneca inima lor, lipsita de injelepciune si, zicind ca sint inteleptj, devin neinfelepti. (15) Si de aceea citeam acolo ca slava neschimbata a nestricaciunii Tale a fost mutata in idoli isi in felurite chipuri «intru asemanarea chi- pului omului celui stricacios isi al pasarilor si ail celor cu patru picioare si al tiritoarelor» 18 , desigur hrana egiptenilor, pentru care Esau a pier- dut dreptul sau de intii nascut, iar poporul eel dintii nascut a cinstit capul unui animal cu patru picioare in locul Tau si s-a intors cu inima in Egipt si a plecat chipul Tau, care este sufletul lor, inaintea chipului unui vi^el care minca fin 18 . Am aflat acestea acolo $i nu am mincat din aceasta mincare, caci Ti-a placut, Doamne, sa ridici necinstea micsorarii de la Iacob, pentru oa eel mai mare sa slujeasca celui mai mic, si ai chemat neamurile la mostenirea Ta. Si eu la Tine venisem din neamuri si mi-am indreptat atentia spre aurul pe care ai voit ca poporul Tau sa-1 ia din Egipt, pentru ca al Tau era, oriunde era. Si ai zis atenienilor, prin Apostolul Tau, ca «in Tine traim, ne miscam si sintem» 19 , asa cum au zis si unii dupS ei, si in orice caz de acolo erau acele carti. Si nu am fost atent la idolii egip- tenilor, carora le dadeau din aurul Tau aceia care mutasera adevarul lui Dumnezeu in minciuna si au cinstit si au slujit mai mult creaturii decit Creatorului 20 . (16) $i, apoi, instiintat sa ma intorc la mine insumi, am intrat in la- untrul meu, sub conducerea Ta si am putut, pentru ca Tu Te-ai facut ajutorul meu. Am intrat si am vazut cu ochiul sufletului meu, oricum era el, peste acel ochi al sufletului meu, deasupra mintii mele, lumina neschimbatoare, nu aceasta de rind, care este vizibila pentru orice trup, 13. Mate/, 11, 25—29. 14. Matei, 11, 20—29. 15. IncSltaminte a actorilor tragici in Grecia. 16. Matei, 11, 29. 17. Rom. 1, 21. 18. Rom. 1, 23. 13. Fapte, 17, 28. 20. Rom. 1, 25; Fapte, 17, 28 150 FERICITUL AUGUSTIN si nici ca si cind ar fi fost de acelasi gen, ci mai mare, ca si cind aceasta ar straluci cu mult mai mult si mai mult si ar ocupa totul cu marimea ei. Acea lumina nu era acest lucru, ci era altceva, ceva cu totul deosebit de toate acestea. $i nu era deasupra mintii mele cum este uleiul deasu- pra apei, nici asa cum este cerul deasupra pamintului, ci mai sus, pentru ca ea m-a facut pe mine §i eu sint mai jos, pentru ca am fost facut de ea. Acela care a cunoscut adevarul a cunoscut-o, iar cine a cunoscut-o, a cunoscut vesnicia. O, adevar vesnic, adevarata dragoste si scumpa veisnicie ! Tu esti Dumnezeul meu, Tie Iti suspin ziua si noaptea ! $i cind Te- am cunoscut pentru intiia data, Tu m-ai luat ca sa vad ca exista ceea ce vedeam si ca eu nu sint eel ce vedeam. $i a luminat slabiciunea privirii mele, luminindu-ma puternic si m-am cutremurat de dragoste si de scir- ba si am aflat ca sint departe de Tine in tinutul asemanarii, ca si cind auzeam glasul Tau de sus : «Sint hrana celor mari, creste si Ma vei minca. Nu Tu Ma vei schimba in Tine, asa cum schimbi hrana trupului Tau, ci Tu Te vei schimba in Mine». $i am cunoscut ca «pentru nedreptate ai invatat pe om si ai facut sufletul meu sa putrezeasca ca o pinza de paianjen, si am zis : «Oare adevarul nu este nimic, deoarece nu este raspindit nici prin spatiile ne- marginite, nici prin cele marginite ?» ?i ai strigat din departare ! «Ci, dimpotriva «Eu sint eel ce sint» 21 . §i am auzit asa cum se aude in ini- ma, si nu mai era nici un motiv ca sa ma indoiesc, ci mai degraba ma in- doiam ca eu insumi traiesc, decit ca nu exista adevarul, care se vede in- teles prin acelea care s-au facut. XI (17) $i am privit celelalte lucruri, care se afla mai prejos de Tine, si am vazut ca nu sint in nici un chip, dar nici ca sint, ca exista de- sigur, fiindca de la Tine sint, dar nu sint, fiindca nu sint ceea ce esti Tu. Caci exista cu adevarat ceea ce ramine neschimbat. Pentru mine, insa, bine este sa ma lipesc de Dumnezeu, fiindca, daca nu voi ramine in EI, nu voi putea ramine nici in mine. Eu, insa, raminind in Tine, pe toate le innoieste si Domnul meu esti, pentru ca nu ai nevoie de bunurile mele. XII (18) $i mi s-a aratat clar ca sint bunuri care se strica, care chiar da- ca ar fi bunurile supreme, ar putea sa se strice, fiindca daca ar fi bunuri supreme ar fi nestricacioase, iar daca nu ar fi bunuri, nu ar avea ce sa strice la ele, caci stricarea vatama §i daca un lucru bun nu s-ar micsora, 21. let. 3, 14. CONFESSIONES — MARTURISIRI 161 nu ar vatama. Sau stricarea nu dauneaza deloc, lucru care nu se poate, sau, lucru foarte sigur, toate cele care se strica sint lipsite de bine. Iar daca vor fi lipsite de orice bine, nicidecum nu vor mai exista. Caci daca vor fi si nu se vor putea strica, vor fi bune, pentru ca vor dainui fara sa se strice. $i ce poate fi mai urit decit afirmatia ca, pierzind orice bine, s-au facut mai bune ? Asadar, daca vor fi lipsite de orice bine, nu vor mai exista deloc. Deci, cit timp exista, sint bune. Asadar, orice lucruri care exista sint bune, iar acel rau, pe care-1 cautam de unde este, nu este substanja, pentru ca daca ar fi substanta ar fi bine. Caci sau ar fi o substanta nestricacioasa, in orice caz un bine, sau ar fi o substantia stricacioasa, care, daca nu ar fi buna, nu s-ar putea strica. Asadar, wi vazut si este vadit pentru mine ca Tu ai facut toate lucrurile bune si ca nu exista nicidecum substante pe care Tu sa nu le fi facut. $i de aceea exista, pentru ca nu le-ai facut pe toate egale, fiindca fiecare in parte sint bune si toate la un loc sint foarte bune, pentru ca Dumnezeul nostra le-a facut pe toate foarte bune 22 . XIII (1-9) $i pentru Tine raul nu exista chiar deloc, nu numai pentru Tine, ci pentru intreaga Ta creatura, pentru ca nu exista ceva in afara care sa izbucneasca si sa strice ordinea pe care ai pus-o in ea. Insa in parole ei, pentru ca unele lucruri nu convin unora, sint so- cotite rele, iar aceleasi lucruri convin altora si sint bune, dar in ele insele sint bune. $i toate acestea, pentru ca intre ele se potrivesc, con- vin unei parfi inferioare a lucrurilor, pe care o numim pamint, care are cerul ei noros si vintos, potrivit cu ea insasi. Departe de mine gindul de a zice : «0, de n-ar fi acestea !», caci chiar daca as vedea numai aceste singure lucruri as dori desigur altele mai bune, dar chiar numai pentru acestea singure ar trebui sa Te laud, iar faptul ca Tu trebuie sa fii lau- dat il arata «toti cei de pe pamint, balaurii si toate adincurile, focul, grindina, zapada, gheaja, viforul, care indeplinesc cuvintul Tau, mun^ii si toate dealurile, pomii cei roditori si toti cedrii, fiarele si toate anima- lele, tiritoarele si pasarile cele zburatoare, imparatii pamintului si toa- te popoarele, capeteniile si toti judecatorii pamintului, tinerii si fecioa- rele, batrinii cu tinerii lauda numele Tau» 23 , pentru ca, in adevar, din ceruri Te lauda, sa Te laude, Dumnezeul nostru «intru cele inalte, toti in- gerii Tai, toate puterile Tale, soarele si luna, toate stelele si lumina, ce- rurile cerurilor si apa cea mai presus de ceruri sa laude numele Tau» 2i . Eu doream lucruri mai bune, pentru ca pe toate le cugetam, iar pe cele 22. Fac. 1, 31. 23. Ps. 148, 7—12. 24. Ps. 148, 1—4. Confessiones 162 FERICITUL AUGUSTIX superioare le socoteam mai bune decit pe cele inferioare. Pe toate le socoteam mai bune. Numai pe cele de sus, pe care le credeam singure, printr-o judecata mai sanatoasa, le credeam foarte bune. XIV (20) Nu exista sanatate pentru cei carora nu le place ceva din crea- tura Ta, asa cum nu era pentru mine, cind nu-mi placeau multe pe care le-ai facut. $i pentru ca nu se bucura sufletul meu, ca sa nu-i placa Dum- nezeul meu, nu voia sa fie al Tau ceea ce nu-i placea. $i de aici ajun- sese la parerea ca exista doua substance, si nu-si gasea liniste si vorbea lucruri straine. $i, intorcindu-se de acolo, isi facuse un Dumnezeu prin spa|iile nemarginite ale tuturor locurilor si acela socoteam ca esti Tu, si-1 asezase in inima sa, si iarasi se facuse templul idolului lui urit pen- tru Tine. Dar dupa ce ai privit cu bunavointa la capul nestiutorului si «ai intors ochii mei, ca sa nu vadS desertaciunea» 25 , am incetat de a mai fi increzut in mine insumi si a adormit nebunia mea. $i am vegheat, in Tine, si Te-am vazut atit de nemarginit, iar aceasta vedere nu era scoasa din trup. XV (21) $i am privit alte lucruri si am -vazut ca Tie Ti se datoreaza §i ca in Tine sint toate marginite, dar altfel, nu ca spatiu, ci ca Tu esti Cei Care le tji cu mina in adevar si toate sint adevarate, intrucit nu exista vreo inselaciune decit atunci cind se socoteste ca exista ceea ce nu exista. $i am vazut nu numai ca fiecare sint potrivite cu locurile lor, ci si cu timpurile, si ca Tu, Care singur esti vesnic, nu dupa nenumarate spa- tii de timp ai inceput sa lucrezi pentru toate spa^iile timpurilor, iar cele care au trecut si cele care vor trece nu s-ar duce si nu ar veni daca Tu nu ai lucra si nu ai dainui. XVI (22) $i am sim|it, prin experinta, ca nu este de mirare ca pentru cerul gurii bolnav si piinea este o pedeapsa, piinea care pentru eel sa- natos este placuta, iar pentru ochii bolnavi lumina este suparatoare, lu- mina care pentru cei sanatosi este placuta. §i dreptaitea Ta nu place ce- lor nedrepti, cu atit mai mult vipera si viermisorul, pe care le-ai facut bune, potrivite cu partile inferioare ale creaturii Tale, cu care sint po- trivitl si cei nedrepti insisi. Acestia cu cit sint mai deosebiti de Tine, dar sint cu atit mai potrivi^i cu cele de sus, cu atit sint mai asemenea cu 25. Ps. 118, 37. CONFESSIONES — MARTURISIRI . 163 Tine. $i am cautat ce este nedreptatea si nu am gasit o substantia, ci o rautate, care s-a desprins de Tine, Dumnezeule, rautatea unei vointe care isi arunca in jos launtrul ei, care se umfla in afara. XVII (23) §i m & miram, pentru ca Te iubeam, dar nu o inchipuire in locul Tau, si nu stateam sa ma bucur de Dumnezeul meu, ci eram rapit la Tine de frumusetea Ta, iar de la Tine eram rapit indata de catre greutatea mea si ma pravaleam in acestea cu geamat, iar aceasta greutate era obi$nu- infa trupeasca. Dar cu mine era amintirea Ta, si in nici un mod nu ma mai indoiam ca exista cineva de care sa ma lipesc, dar ca nu exist eu care sa ma li- pase, pentru ca «trupul care se supune stricaciunii ingreuiaza sufletul si locuin|a pe pamint apasa cugetul care cugeta la multe, incit eram foar- te sigur ca «cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegin- du-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire» 26 , la Tine de frumusetea Ta, iar de la Tine eram rapit indata de catre greutatea mea si ma pravaleam in acestea cu geamat, iar aceasta greutate era obisnuin- |a trupeasca. In adevar, cautind din ce cauza aprob eu frumusetea cor- purilor, fie ceresti, fie pamintesti, si ce lucru aveam la indemina cind judecam fara prejudecata despre cele schimbatoare si ziceam : «Acest lucru trebuie sa fie asa, iar celalalt nu asa», cautind, deci, de unde jude- cam cind judecam asa, am aflat vesnicia neschimbatoare si adevarata a adevarului deasupra mintii mele schimbatoare. In acest mod, treptat, m-am urcat de la corpurj la sufletul care sim- te prin trupuri si de aici la forta lui launtrica, careia simturile trupului ii comunica cele din afara si-i arata pina unde pot intelege animalele, iar de aici iarasi la puterea de a gindi, la care este adus spre a fi iudecat ceea ce se percepe prin simturile corpului. Aceasta putere, descoperin- du-se pe sine in mine, care sint supus schimbarii, s-a ridicat ca sa se in- teleaga pe sine si a scos cugetul din obisnuinta, eliberindu-se de mul- timea inchipuirilor, care se contrazic, pentru ca sa afle de ce lumina era scaldata atunci cind, fara nici o indoiala, striga ca neschimbatorul tre- buie pus inaintea schimbatorului, pentru ca sa cunoasca insusi neschim- batorul, pe care daca nu 1-ar fi cunoscut in vreun fel nu 1-ar fi pus in mod sigur inaintea schimbatorului, si a ajuns la ceea ce este in lumina unei priviri fulgeratoare. Atunci, in adevar, lucrurile nevSzute ale Tale le-am privit dupa ce le-am inteles prin cele ce s-au facut, dar nu am pu- tut stabili ascutisul mintii si dupa ce slabiciunea mea a fost respinsa, 26. Rom. 1, 20. 164 FERICITUL AUGUSTIN fiind redat obisnuintelor mele, nu purtam cu mine decit o memorie iubi- toare si care dorea parca mirosurile mincarilor pe care nu le puteam minca. XVIII (24) Si cautam calea pentru a-mi pregati puterea care sa fie potri- vita sa ma bucur de Tine si nu o gaseam, pina cind am imbra^isat «pe Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, pe Iisus Hristos» 27 «Cel ce este peste toate, Dumnezeu» 28 binecuvintat in veci, care ne cheama si zice : «Eu sint calea, adevarul si viata» 29 , si hrana pe care nu eram in stare s-o iau, care se amesteca cu trupul, pentru ca : «Cuvintul S-a facut trup» 30 , pentru ca in^elepciunea Ta, prin care ai creat totul, sa devina laptele copilariei noastre. Caci nu posedam pe Dumnezeul meu Iistis, eu smeritul, pe Cel sme- rit, si nici nu cunosteam ce lucru ne invata slabiciunea Lui. Caci Cu- vintul Tau, adevar vesnic, intrecind parole superioare ale creaturii Tale, pe cei supusi ii ridica la Sine Insusi, iar in cele de jos Si-a facut Siesi o cale smerita din farina noastra, prin care sa desprinda de ei insisi pe cei care trebuiau supusi, si sa-i aduca la Sine, vindecind ingimfarea si nutrind dragostea, pentru ca ei sa nu mearga prea departe cu increde- rea in sine, ci mai degraba sa se smereasca, vazind la picioarele lor dumnezeirea cea smerita, care a mat parte la tunica f acuta din pielea noastra si, obositi, sa se inchine in fata Ei, iar Ea, ridicindu-Se, sa-i ri- dice pe ei. XIX (25) Dar eu cugetam altceva si numai atit gindeam despre Domnul meu Hristos, cil se poate gindi despre un barbat de o intelepciune iesita din comun, Caruia nimeni nu-I putea fi asemenea, mai ales ca nascin- du-Se in chip minunat dintr-o Fecioara, ca pilda de dispret pentru bunu- rile trecatoare, spre a dobindi nemurirea, mi se parea ca prin grija di- vina pentru noi meritase autoritatea atit de mare a invataturii. Ce taina era insa in cuvintele : «Cuvintul S-a facut trup» 31 , nici nu puteam eel putin banui. Numai atit cunoscusem, din cele ce se predau in scris de- spre El, ca a mincat, a baut, a dormit, a umblat, S-a veselit, S-a intris- tat, a conversat, ca acel trup nu se lipise de Cuvintul Tau decit cu su- flet si cu minte omeneasca. Acest lucru 1-a cunoscut oricine a cunoscut neschimbarea Cuvintului Tau, pe care eu o cunoscusem atit cit am pu- tut, dar in legatura cu aceasta nu mai aveam nici o indoiala. In adevar, 27. / Tim. 2, 5. 28. Rom. 9, 5. 29. loan, 14, 6. 30. loan, 1, 14. 31. loan, 1, 14. CONFESSIONES — MARTURISIRI 165 a misca madulairele trupului prin vointa sa sau a nu le misca, a fi sta- pinit de un simtamint sau a nu fi stapinit, a exprima prin cuvinte idei in- telepte sau a pastra in tacere, toate acestea sint proprii miscarii sufle- tului si mintii. Toate acestea, daca ar fi fost scrise fals despre El, toate ar fi in primejdie sa fie luate drept minciuna, si in acele scrieri nu ar mai ramine nici o salvare a credin^ei pentru neamul omenesc. Asadar, fiindca acestea s-au scris respectindu-se adevarul, eu recunosteam in Hristos un om desavirsit, nu numai trupul unui om sau un suflet cu trup fara de minte, ci chiar pe omul insusi, nu o persoana a adevarului, ci socoteam ca trebuie pus mai presus de ceilalfi datorita unei mari stralu- ciri a firii Sale umane si a unei desavirsite partasii la intelepciune. Alypius, insa, socotea ca credinta ortodocsilor era ca Hristos era un Dumnezeu imbracat in trup, dar ca in El, in afara de Dumnezeu si de trup, nu era sufletul. Si fiindca era ferm convins ca cele ce se.spuneau prin traditie despre El nu puteau sa se realizeze fara o faptura dotata cu viata si cu minte, se misca mai anevoie spre credinta cre^tina. Dar dupa aceea, cunoscind ca aceasta era greseala ereticilor apolinaristi, s-a bu- curat si s-a alaturat credintei ortodoxe. Eu, insa, marturisesc ca am invatat ceva mai tirziu cum credinta or- todoxa se desprinde de falsitatea lui Fotinus in explicarea cuvintelor ca «Cuvintul S-a facut trup» 32 . In adevar, respingerea ereticilor face sa iasa la lumina ce crede Biserica Ta si ce contine doctrina sanatoasa. Caci a trebuit sa fie si erezii, pentru ca cei probati sa fie vaditi intre cei slabi 33 . XX (26) Dar, citind acele carti iplatoniciene, dupa ce am fost prevenit sa caut adevarul spiritual, am constatat ca «lucrurile Tale cele nevazute» 34 sint intelese prin cele ce s-au facut si, respins, am simtit ceea ce nu mi se ingaduia sa vad prin intunericul sufletului meu, anume ca Tu existi, ca esti nemarginit, dar ca nu Te reversi prin locuri finite si ca existi cu adevarat, Tu Care mereu esti acelasi Tu Insuti, ca din nici o parte si prin nici o miscare nu esti altul sau altfel/iar celelalte toate sint de la Tine datorita acestei dovezi foarte puternice, anume ca acestea exista. Eram sigur in acestea, dar, totusi, prea slab pentru a ma bucura de Tine. Trancaneam ca un cunoscator, si daca nu as fi cautat calea Ta, «in Hris- tos, Mintuitorul nostru», nu as fi fost cunoscator, ci as fi pierit 35 . Caci incepusem sa vreau sa fiu socotit intelept, cunoscator al pedepsei mele si nu plingeam, iar pe deasupra ma ingimfam de stiinta mea. Caci unde 32. loan, 1, 14. 33. / Cor. 11, 19. 34. Rom. 1, 20. 35. Tit. 1, 4; J Cor. 3, 11. 166 FERICITUL AUGUSTIN era acea dragoste care zideste din adincul smereniei care este Iisus Hris- tos ? Sau, cind aveau sa ma invete acele carti ? La aceste carti cred ca ai voit sa alerg mai inainte de a cerceta Scripturile Tale, pentru ca sa se intipareasca in memoria mea modul in care fusesem zguduit de ele si, dupa aceea, cind aveam sa ma odihnesc in cartile Tale si, la ingrijirea degetelor Tale, sa fie pansate, sa discern si sa disting ce deosebire este intre presupunere si marturisire, intre cei care vad incotro trebuie sa mearga si intre cei care nu vad pe unde trebuie mers si care nu vad calea care duce la patria fericita, nu numai pentru a o vedea, ci pentru a lo- cui intrinsa. Caci daca la inceput as fi fost instruit in Sfintele Tale Scripturi si m-as fi indulcit de cunoasterea lor, si as fi dat numai dupa aceea de ace- le volume, poate ca ele fie ca m-ar fi rapit de la temelia credin^ei, fie ca, daca as fi staruit in simtamintul pe care-1 sorbisem in chip sanatos, a? fi socotit ca se poate crea si din acele carti daca le-ar fi invatat cine- va numai pe ele. XXI (27) Asadar, cu cea mai mare lacomie am pus mina pe venerabilul condei al Spiritului Tau si, mai inainte de toti, pe Apostolul Pavel, si <3U pierit acele chestiuni in care uneori mi s-a parut ca se contrazice si ca nu este de acord cu marturiile Legii si ale profetilor, ca nu este de acord textul expunerii sale. $i mi-a aparut ca una este fata vorbirilor curate si am invatat «sa ma bucur cu cutremur» 36 . $i am inceput sa aflu ca tot ceea ce citisem acolo adevarat se spune cu incredintarea harului Tau, pentru ca acela care vede «sa nu se laude ca si cind nu ar fi primit» nu numai ceea ce vede, dar chiar isi s3 vada. Caci ce are el fara sa fi primit ? $i pe Tine, Care esti mereu acelasi, nu numai sa fie'instiintat ca sa Te vada, ci chiar sa fie insanatosit ca sa Te tina, si acela care nu poate sa vada din departare, sa mearga totusi pe drumul pe care sa vina si sa Te vada si sa Te tina, pentru ca, chiar daca s-ar desfata omul cu legea lui Dumnezeu, dupa omul launtric 37 , ce va face cu atlta «lege, care in madularele sale lupta impotriva legii mintii si care-1 face rob legii pacatului care este in madularele sale ?» 38 . Pentru ca drept esti, Doamne, noi insa am pacatuit si am facut nedreptate si ne-am purtat nelegiuit, si s-a ingreunat mina Ta asupra noastra ;si pe drept am fost predati vechiului om pacatos, prepusului mortii, fiindca a induplecat vointa noastra 'Sa se poarte dupa vointa lui, prin care «in adevar nu a statut aici» 39 . Ce va face sarmanul om ? «Cine-l va eli- 36. Ps. 2, 11. 37. Rom. 7, 22. 38. Rom. 7, 23. 39. / loan, 1, 2. CONFESSIONES — MARTURISIRI 167 bera de trupul mortii acesteia» 40 , decit harul Tau prin Iisus Hristos, Domnul nostru, pe Care L-ai nascut impreuna vesnic si L-ai pus la in- ceputul cailor Tale, in Care stapinitorul acestei lumi nu a gasit ceva vrednic de moarte si L-a ucis si a f ost stricat zapisul 4l care era impo- triva noastra. Acest lucru nu-1 cuprind scrierile profane. Nu au acele pagini in- fatisarea acestei credinte, lacrimile marturisirii «Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infrinta si smerita» 42 , mintuirea poporului, cetatea fagaduita, ocrotirea Duhului Sfint, paharul min/tuirii noastre. Nimeni nu cinta acolo : Oare inima mea nu va fi suipusa lui Dumnezeu ? «Caci de la El Insusi este mintuirea mea, caci El este Dumnezeul meu si spri- jinitorul meu, slava mea» 43 . Nimeni nu a auzit acolo pe Cel Care stri- ga : «Veni|i la Mine cei osteniti si impovarati» 44 . Nu vor sa inve^e de la El, pentru ca este «blind si smerit cu inima». CSci le-ai «ascuns de la cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor». $i altceva este ca din virful padiiros sa vezi patria pacii si drumul la ea sa nu-1 afli, §i sa incerci in zadar sa mergi prin locuri greu de umblat, in timp ce de jur imprejur le impresoara si le ataca dezertori fugitivi, cu principele lor, leul si dragonul, si altceva este sa tii drumul care duce acolo, inta- rit de grija Imparatului ceresc, unde nu tilharesc aceia care au parasit oastea cereasca. Caci aceste lucruri imi patrundeau maruntaiele in mii de moduri cind citeam pe eel mai mic dintre apostolii Tai, cercetind lucrarile Tale si temindu-ma tare. 40. Rom. 7, 24. 41. loan, 8, 44 ; loan, 14, 30 j Luca, 23, 14—15. 42. Ps. 50, 18. 43. Ps. 3, 3. 44. Matei, 11, 28. CARTEA A OPTA (1) Dumnezeul meu, sa-mi amintesc, cind l\i aduc multumire, si sa marturisesc milele Tale pentru mine. Sa fie stropite oasele mele de dra- gostea Ta, si sa zica : «Doamne, cine este asemenea Tie ? Rupt-ai lega- turile mele. Tie Iti voi aduce jertfa de laudan 1 . Cum le-ai rupt voi arata si vor zice to{i care Ji se inchina, cind vor auzi acestea : «Binecuvintat este Domnul in cer si pe pamint si minunat este numele Lui» 2 . Vorbele Tale se lipisera de inima mea si din toate parole eram in- conjurat de Tine. Eram sigur de viata Ta vesnica, desi o vedeam «ca prin oglinda, in ghicitura» 3 . Totusi imi fusese luata intreaga indoiala despre substanta nesupusa stricaciunii, pentru ca din ea provenea orice sub- stanta si nu doream sa fiu mai sigur de Tine, ci mai statornic in Tine. Dar cu privire la viata mea vremelnica toate se clatinau si inima mea trebuia curatita de vechiul aluat. Si-mi placea calea, Insusi Mintuitorul, si totusi ma dadeam inapoi sa merg pe strimtorile ei. Si ai insuflat in mintea mea, si calea mi s-a parut buna, sa ma due la Simplicianus, care mi se parea ca este un bun slujitor al Tau si stra- lucea in el harul Tau. Chiar auzisem ca din tineretea sa slujea cufoarte mare credinciosie Tie. Iar atunci, in adevar, imbatrinise si, incercind multe in lunga viata, printr-un avint atit de bun in urmarea caii Tale, mi se parea ca invatase multe si asa era in adevar. De aceea voiam ca, discutind cu el, sa-mi arate, dupa ce-i voi spune framintarile mele, care ar fi modul eel mai potrivit pentru mine, care ma aflam intr-o astfel de stare sufleteasca, ca sa merg pe calea Ta. (2) Si vedeam Biserica plina si unul mergea asa, iar altul asa. Dar mie nu-mi placea ca mergeam in secol, iar pentru mine era o povara foarte mare, cind nu ma mai imflacarau poftele de odinioara, cum obis- nuiau, cu speranta de onoare si de bani, ca sa ingadui acea robie atit de grea. Caci acelea nu ma mai desfatau fata de dulceata Ta si podoaba casei Tale pe care am iubit-o, dar acum tare eram legat de femeie si Apostolul nu ma oprea sa ma casatoresc, desi ma indemna la mai bine, 1. Ps. 115, 7—8. 2. Ps. 71, 19—20 ; 105, 48 ; 135, 4. 3. / Cor. 13, 12. CONFESSIONES — MARTURISIRI 169 do rind cu ardoare ca toji oamenii sa fie ca el. Dar eu, mai slab, ale- geam un loc mai moale, iar din cauza acestui singur lucru ma rostogo- leam lincezind in celelalte si putrezeam de griji putrede, pentru ca in, celelalte lucruri, pe care nu voiam sa le sufar, eram silit sa fiu de acord cu viata de familie, careia dedindu-ma eram limit strins. Auzisem din gura adevarului ca «sint fameni care s-au facut ei insisi fameni pentru imparatia cerului, dar cine poate sa in|eleaga, zice, ca de- ser|i sint toti oamenii» 4 care nu au stiin|a lui Dumnezeu si din aceste lucruri, care par bune, nu au putut sa-L afle pe Acela Care este. Dar eu nu mai eram in acea desertaciune, trecusem de ea, si din marturia in- tregii creaturi aflasem ca Tu esti Creatorul nostru iar Cuvintul Tau este la Tine, Dumnezeu Unul, prin Care ai creat totul. $i mai exista alt gen de necredinciosi care, «cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu sau nu I-au multumit» 5 . $i in aceasta greseala cazusem si «Dreapta Ta m-a primit» si, scotindu-ma de acolo, m-ai pus in locul in care sa ma iusanatosesc, pentru ca ai zis omului : «Iala, frica de Dumnezeu este intelepciune» 6 si «Sa nu doresti sa pari intelept:;, pentru ca «aceia care zic ca sint intelepti au ajuns nebuni» 7 . Gasisem deja margaritarul eel bun si, vinzindu-le pe toate celelalte, trebuia cumparat, iar eu inca sovaiam 8 . II (3) Asadar, m-am dus la Simplicianus, care era atunci lata al epis- copului Ambrozie, in primirea harului, si pe care-1 iubea in adevar ca pe un tata, si i-am povestit intortocheatele cai ale erorii mele. Cind, insa, i-am amintit ca citisem anumite car^i platoniciene, pe care Victo- rinus, odinioara retor al orasului Roma — despre care auzisem ca mu- rise creslin — le tradusese in limba latina, m-a feliciitat, pentru ca nu dadusem de cartile altor filosofi, care erau pline de inselaciuni si de deceptii, «dupa stihiile acestei iumi» 9 , dar mi-a spus ca in acestea este subinteles Dumnezeu si Cuvintul Lui. Apoi, ca sa ma indemne la sme- renia lui Hristos, ascunsa inteleptilor si descoperita copiilor, mi-a amin- tit de Victorinus, pe care, cind era la Roma, il cunoscuse foarte de aproape, si mi-a povestit despre el un lucru pe care nu-1 voi trece sub tacere. El are sa-Ti marturiseasca o mare lauda a harului Tau, si anuine in ce mod acel prea inva^at batrin si foarte bun cunoscator al doctrine- lor liberale, care citise si supusese judecatii atit de multe scrieri ale fi- 4. Matei, 19, 12. 5. Rom. 1, 21. 6. Iov. 28, 28; Ps. 110, 10; Piitie, 1, 7, 9, iO. 7. Rom. 1, 22. 8. Matei, 13, 45—46. 9. Col. 2, 8. 170 FERICITUL AUGUSTIN losofilor, invatatorul atitor nobili senatori si care chiar — datorita dis- tinsului sail magisteriu, pe care concetatenii sai il socotesc cu totul de- osebit — meritase si primise sa aiba in forul roman o statute -si care pina la acea virsta se inchinase la idoli si participase la ceremoniile nelegiui- te, de care era umflalta atunci toatta nobilimea romana, si inspira po- porului pe Osiris si «tot felul de monstri si pe Anubis latratorul, care cindva «tinuse armele contra lui Neptunus, contra zefjei Venus si contra Minervei» 10 si pe care Roma ii implora dupa ce-i invinsese, pe care acest batrin Victorinus atitia ani il aparase cu gura lui infricosatoare, nu s-a rusinat sa fie copilul Hristosului Tau si prune al izvorului Tau cu gitul supus jugului smereniei si cu fruntea plecata spre sminteala crucii n . (4) O, Doamne, Doamne, Care ai plecat si ai coborit, Care ai atins muntii si au fumegat, in ce mod ai patruns Tu in acea inima ? Citea, asa cum spune Simplicianus, Sfinta Scriptura. si cerceta toate scrierile crestine cu foarte mult zel si de examina si-i zicea lui Simpli- cianus nu pe fata, ci mai in ascuns si mai familiar : «Stii tu ca acum sint crestin ?» Si el raspundea : «Nu te cred si nu te socotesc intre crestini daca nu te voi vedea in Biserica lui Hristos». Acela, insa, ridea, zicind : «Asadar peretii fac pe crestini ?» si adeseori el zicea ca este deja cres- tin, iar Simplicianus raspundea adesea acelasi lucru si iarasi se repeta luarea pere|ilor. Caci se ferea sa ocarasca pe prietenii sai, mindri cin- stitori ai demonilor, ale caror vrajmasii socotea ca se vor pravali din culmea nedreptatii Babilonului, ca din cedrii Libanului, pe care inca nu-i sfanmase Domnul. Dar dupa ce citind si dorind cu ardoare, a sorbit taria si s-a temut sa nu fie tagaduit de Hristos, «in fata sfintilor ingeri», daca s-ar teme «sa-L marturiseasca in fata oamenilor» 13 , si i s-a parut lui insusi ca este vinovat de o mare crima daca se rusineaza de taina smereniei Cuvintului Tau si nu se roseate de misterele nelegiuite ale ingimfatilor demoni, pe care cu mindrie ii primise, i-a fost rusine de desertaciune si s-a rusinat in fata adevarului si deodata si pe neastep- tate i-a zis lui Simplicianus, dupa cum povestea el insusi : «Sa mergem la Biserica, vreau sa ma fac crestin». Simplicianus, fara sa fie cuprins de veselie, a pornit cu el. Cind, insa, a fost patruns de primele taine ale catehezei, nu mult dupa aceea, si-a dat numele ca sa fie renascut prin botez, spre mirarea Romei si spre bucuria Bisericii. 10. Verg Aen. 8, 698. 11. Gal. 5, 11. 12. CM. 16, 28 ; 25, 31 j Luca, S, 26. 13. Luca, 12, 9. CONFESSIONES — MARTURISIRI 171 Cei mindri vedeau si se miniau, scrisneau din dinti si se topeau !4 , dar perutru servul Tail Domnul era speranta lui si nu se uita la deserta- ciunile si la minciunile nesanatoase 15 . (4) In fine, cind s-a ajuns la ora marturisirii credintei, care se obis- nuieste sa fie redata prin cuvmte prezise, intelese isi invatate bine pe dinafara, dintr-un loc mai inallt, in fata poporului credincios la Roma, de catre aceia care se vor apropia de harul Tau, zicea ca lui Victorinus i s-a incredintat de catre preoti sa spuna intr-un loc mai ascuns acele vorbe, asa cum de obicei li se dadea unora care se parea ca vor tre- mura de sfiiciune, dar ca el a preferat sa marturiseasca in fata multimii sfinte mintuirea sa. Aceea nu era mintuirea pe care o marturisea in re- torica si totusi o marturisise in public. Cu afit mai putin a trebuit sa se intimideze in fata blindei Tale iturme, care nu se temea de muHtimile celor lipsiti de minte. (5) Asadar, cind s-a urcat ca sa rosteasca acele cuvinte, toti, fiecare cum ii cimostea, si-au repefat numele lui cu miscarea felicitarilor. Dar cine nu-1 cunostea acolo ?$ia rasunat cu sunet inabusit pe buzele tu- turor, care se veseleau impreuna : «Victorinus, Victorinus». Indata au rasunat de bucurie, pentru ca-1 vedeau, dar in acelasi timp au si tacut cu intentia de a-1 asculta. A rostit credinta adevarata, cu incredere stralucita, iar toti voiau sa-1 rapeasca inlauntrul inimii lor. $i-l rapea'u iubindu-1 si bucurindu-se, iar acestea erau miinile celor care-1 rapeau. Ill (6) Dumnezeule bun, ce se peitrece in om, ca se bucura mai mult de mintuirea unui suflet disperat si eliberat de o primejdie mai mare decit i-ar fi fost mereu speranta sau daca primejdia ar fi fost mai mica ? C3 si Tu, Tatci milostiv, mai mult Te bucuri «de un pacatos» care se poca- ieste decit de nouazeci si noua de drepti care nu au nevoie de poca- infa» 16 . $i noi cu mare placere auzim, cind auzim pe ce umeri, tresaltind de bucurie 17 , este adusa oaia care ratacise si drahma este readusa in vistieriile Tale, cind vecinele femeii se bucura impreuna cu ea, care a gasit-o isi lacrimi a scos de bucuria sarbatorii casei Tale, cind se citeste in casa Ta despre fiul Tau mai mic ca «mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat». Te bucuri, in adevar, in noi si in sfintii Tai ingeri cu sfinta dragoste! Caci Tu esti mereu acelasi, Care cunosti toate, care nu sint mereu aceleasi, nici in acelasi mod, nici mereu in acelasi mod 18 . 14. Ps. in, 10. 15. Apoc. 17 ; Mac. 8, 238. 16. luca, 15, 11. 17. luca, 15, 7. 18. Luca, 15, 32. 172 FERICITUL AUGUSTUS (7) Ce se petrece, deci, in suflet, cind se bucura mai mult de lucru- rile aflate sau redate, pe care le iubeste mai mult decit le-ar fi avut intotdeauna ? Caci acest lucru il marturisesc si celelalte si toate sint pline de marturii care striga : «Asa este». Triumfa imparatul biruitor si nu ar fi invins daca nu ar fi luptat si cu cit mai mare a fost primejdia in razboi cu atit mai mare este bucuria in biruinta. Zbuciuma furtuna pe cei care navigheaza si amenin^a cu scufundarea. Tofi palesc la gin- dul mortii care se apropie. Se linisiteste cerul si marea si se bucura. foarte mult, fiindca s-au temut foarte. Este bolnav un om scump si pulsul arata ca este rau. Toti, care-1 vor sanatos, sint bolnavi impreuna cu el. li este bine, dar nu umbla cu vechile puteri, si se produce o asitfel de bucurie cum nu era cind era mai inainte sanatos si mergea cind era in putere. Oamenii obtin aceste placeri ale vietii omenesti chiar si prin su- parari, nu neasteptate, si care sosesc nu impotriva vointei, ci prin cele rinduite si de bunavoie. Placerea de a minca si de a bea nu exists daca nu este mai inainte neplacerea de a fi infometat si insetat. Si befivii ma- ninca anumite saraturi, pentru ca prin aceasta sa se provoace o arsura suparatoare, pe care, in timp ce o stinge bautura, se transforms! in desfa- tare. S-a rinduit ca si logodnicele legate prin nunta sa nu fie predate imediat, oeniru ca barbatul sa nu o socoteasca de putin pre{ pe cea data, pentru care a suspinat cind i-a fost aminata. (8) Asa se petrece lucrul intr-o veselie urita si dezgustatoare, acest lucru se petrece in acea veselie care este data si ingaduita, acest lucru se petrece in insasi prea sincera cinste a prieteniei, acest lucru se pe- trece in acela «care era mort si a inviat, pierdut si s-a gasit» I9 . Ce este aceasta, Doamne, Dumnezeul meu, cind Tu Iti esti vesnic Tie, Tu tnsuti esti bucurie si unele lucruri de la Tine mereu se bucura de Tine ? De ce, oare, o parte din aceste lucruri urmeaza prin retragere si inaintare, prin ocari si impacari ? Oare acesta este modul lor de a fi si atit le-ai dat lor, cind din inaltimea cerurilor pina in adincul pamin- tului, de la inceputul pina la sfirsitul secolelor, de la inger pina la vier- rae, de ia prima pina la ultima miscare, asezai (toate felurile de bunuri si toate lucrariie Tale drepte si le faceai fiecaruia timpurile lor ? Vai mie, cit de inalt esti intre cele inalte si cit de adinc intre cele adinci ! Nicioda-ta nu Te retragi si abia ne intoarcem la Tine. IV (9) Vino, Doamne, trezes*te-ne si recheama-ne, aprinde-ne si rapes- te-ne, arde-ne si ne indulceste : sa iubim, sa alergam ! Oare nu multi, dintr-un mai adinc iad al orbirii decit se afla Victorinus, se intorc la 19. Luca, 15, 3. CONFESSIONES — MARTURISIRI 173 Tine, se apropie si sint luminati primind lumina, pe care daca o primesc, primesc de la Tine putere, pentru ca sa devina fiii Tai ? Dar daca sint mai.putin cunoscuti popoarelor, mai putin se bucura de ei si aceia pe care i-au cunoscut. In adevar, bucuria se impartaseste cu multi si la fiecare bucuria este mai rodnica, fiindca se incalzesc si se aprinde fiecare de celalalt. Apoi, fiindca sint cunoscuti multora, pentru multi constituie o auloritate spre mintuire si se pun in fruntea multora pe care-i vor urma si de aceea mult se bucura pentru ei si aceia care au fost inainte, fiindca nu se veselesc pentru ei singuri. Departe de mine gindul ca in cortul Tau, in locul saracilor, sa fie primiti bogatii, sau, in locul celor smeriti, sa fie primiti cei de bun neam, cind mai degraba ai ales «cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari, si pe cele de neam de jos ale acestei lumi le-ai ales si pe cele nebagate in seama si pe cele care nu sint, ca sa strice pe cele ce sint» 20 . Si totusi aceia, eel mai mic dintre apostolii Tai, prin glasul caruia ai facut sa rasune aceste cuvinte, cind proconsulul Paulus, fiindu-i in- frinta mindria prin lupta lui, a fosit trimis sub jugul usor al lui Hristos al Tau, facut derrmitar al marelui rege, ei insusi din fostul Saul a pre- ferat sa fie numit Pavel pentru insemnatatea unei atit de mari biruinte. Caci mai mult este invins un dusman in aceia pe care-1 tine mai mult si orin care tine pe mai multi. Mai mult, insa, ii tine pe cei mindri in nu- meie marinimiei si cu acestia pe mai multi ii tine in numele auitoritatii. Asadar, cu cit se cugeta mai mult despre inima lui Victorinus, pe care diavolul il ocupase ca pe o cetate de neinvins, anume limba lui Victo- rinus, cu care arma mare si ascutita ii aparase pe multi, cu atit mai mult au trebuit sa se bucure fiii Tai, pentru ca Imparaitul nostru a legat pe cei puternici si a vazut ca vasele lui rapite sint curatite si pregatite psntru cinstea Ta si devin «folositoare Domnului la orice lucru bun». V (10) Dar cind omul Tau, Simplicianus, mi-a povestiit acestea despre Victorinus, m-am aprins de dorul de a-1 imita, caci pentru aceasta imi istorisise faptul. Iar dupa ce a mai adaugat si faptul ca pe vremea impa- ratului Iulian (361 — 363), pe temeiul unei legi date cresiinilor, H se in- terzicea sa predea literatura si oratoria, lege pe care aceia a imbrati- sat-o, Simplicianus a preferat sa paraseasca scoala oratoriei decit Cu- vintul Tau, prin care faci «gurile pruncilor sa. v'orbeasca» 21 , acesta nu mi s-a parut mai curajos decit fericit, pentru ca a gasit prilejul de a fi liber pentru Tine. Pentru acest lucru eu suspinam legat nu de un fier strain, ci do vointa mea de fier. Vointa mea o tinea vrajmasul si din ea 20. / Cor. 1, 27—28. 21. Matei, 11, 25; 18, 31 ; Marcu, 10, 15; Luca, 10, 21 ; 18, 17. 174 FERICITUL AUGUSTIN facuse un lant si ma stringea. In adevar, din vointa cea rea se facuse pofta si, in timp ce slujea poftei, s-a transformat in obisnuinta si, in timp ce nu se impotrivea obisnuintei, s-a transformat in nevoie. Prin aceste inele legate intre ele — de aceea am numit-o lant — ma tinea strins legat aspra robie. Dar vointa noua care incepuse sa se nasca in mine, ca sa Te cinstesc pe Tine in chip gratuiit si sa vreau sa ma bucur de Tine, Dumnezeuie, singura placere sigura, inca nu era potrivitS ca s-o invinga pe cea veche, invirtosata fiind de vechime. in acest mod, cele doua vointe ale mele, una veche, iar cealalta noua, aceea trupeas- ca, cealalta spirituals, se ciocneau intre ele si, nepotrivindu-se, imi sfisiau sufletul. (11) Asa intelegeam in mine insumi, prin traire, ceea ce citisem in ce fel «trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupu- lui» 22 , eu aici in amindoua pofteam, dar mai mult eu in ceea ce apro- bam in mine, decit in ceea ce nu aprobam la mine. Dar acolo nu eu, caci in mare parte sufeream acest lucru mai mult fara voie decit il fa- ceam cu vointa. Dar, cu toate acestea, obi^nuinta devenise mai lupta- toare impotriva mea, pentru ca de bunavoie ajunsesem unde nu voiam. $i cine ar fi puitut sa contrazica, pe buna dreptate, cind aceasta pedeap- sa urma pe eel care ipacatuise ? $i aceea nu mai era o dezvinovatire, intrucit, de obicei, mi se parea ca de aceea nu-Ti slujesc Tie, dispretu- ind lumea, fiindca era pentru mine nesigura intelegerea adevarului, caci si ea insasi era sigura. Inca legat de pamint, nu voiam sa-Ti slujesc Tie, si ma temeam sa ma descurc din toate piedicile, asa cum ar trebui sa se- teama oricine se incurca. (12) In acest mod sarcina veacului, a?a cum se obisnuieslte in somn, ma apasa dulce, ?i cugetarile pe care le meditam despre Tine exau ase- xnanatoare cu incercSrile celor care voiesc sa se destepte, care totusi, invinsi de adincimea somnului, se cufunda din nou in somn. $i asa cum nu exista nimeni care sa vrea sa doarma mereu si potrivit judecatii sanatoase a ituturor este mai bine sa veghezi, totusi omul de cele mai multe ori amina scuturarea somnului, cind toropeala grea este in mem- bre si-1 cuprinde mai cu placere, desi nu-i place, chiar daca a sosit timpul sa se trezeasca, tot asa eram sigur ca este mai bine sa ma incre- dintez dragostei Tale, decit sa ma supun dorintei mele, dar toropeala, imi placea ?i ma invingea, iar aceasta era placuta si ma inlantuia. Caci nu aveam ce sa-ti raspund cind imi ziceai : «Desteapta-te, tu eel ce dormi, si te scoala din morti si te va lumina Hristos» 23 , si Tie Care-mi aratai ca lu spui adevarul, nu aveam nimic sa-Ti raspund, convins de adevar, 22. loan, 14, 21. 23. Fac. 28, 17. CONFESSIONES — MARTURISIRI 175 decit numai vorbe domoale si somnoroase. «!ndata», «uite», «indata», «numai putin». Dar «indata», «indata» riu aveau masura si «numai pu- tin» se prelungea. In zadar eram desfatat de legea Ta, «dupa omul eel launtric», cind alta lege «in madularele mele» se lupta impotriva legii min|ii mele si ma facea rob legii pacatului care' era in madularele mele» 21 . Caci legea pacatului este puterea obisnuintei prin care este atras si tinut, chiar fara de voie, sufletul, prin acel merit prin care lu- neca in ea de bunavoie. «Om nenorocit ce sint ! Cine ma va izbavi de trupul morfii acesteia» 25 , daca nu harul Tau, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. VI (13) In ce mod m-ai scos din lantul poftei sexuale, de care eram foarte strins tjnut, ;si de robia treburilor lumesti, voi povesti si voi mar- turisi numelui Tau, Doamne, ajutorul meu si Mintuitorul meu. Imi duceam viata obisnuita in timp ce grija crestea, si in fiecare zi suspinam dupa Tine, mergeam la Biserica Ta, cit timp eram liber da acele treburi sub a caror greutate gemeam. Cu mine era Alypius, eli- berat de sarcina specialistilor in drept, dupa ce a treia oara fusese ase- sor, astepitind sa vinda iarasi sfaturile sale, asa cum vindeam eu meste- sugul de a vorbi retoric, daca exists vreo putin^a de a o oferi, predind-o. Nebridius, insa, se supusese prieteniei noastre, ca sa ajute la predare pe Verecundus, eel mai apropiat dintre prietenii nostri, care dorea acest lucru cu tarie si care, pe temeiul dreptului prieteniei, cerea pe cineva din numarul nostru care sa-i dea un ajutor sigur, de care avea ' o nevoie loarte mare. Dar pe Nebridius nu 1-a tirit acolo dorinfa de a rasplati, caci ar fi putut, daca ar fi voit, sa realizeze cistiguri mai mari, dar, foarte dulce si foarte blind, nu a voit sa refuze, pe temeiul unei indatoritoare bunavointe, cererea noastrS. El lucra cu cea mai mare in|elepciune, ferindu-se sa se faca cunos- cut de persoane mai mari «dupa acest veac» 26 , evitind in ei orice neli- niste a sufletului, pe care voia sa-1 aiba liber isi neocupat cit mai multe ore, pemtru a cerceta, citi sau auzi ceva despre intelepciune. . (14) Asadar, intr-o zi, nu-mi amintesc pricina, caci Nebridius nu era de fa|a, iata ca vine la mine acasa si la Alypius un oarecare Ponticianus, cencetatean de-al nostru, intrucit era din Africa, care detlnea la palat un post inalt. Nu i$tiu ce voia de la noi. $i ne-am asezat ca sa vorbim. $i, din iutimpiare, pe o masa de joe, care se afla in fata noastra, a zarit o carte. A luat-o, a deschis-o, a gasit pe Apostolul Pavel, desigur pe ne- 24. Rom. 7, 22. 25. Rom. 7, 24. 26. Ei. 2, 2. 176 FERICITUL AUGUSTIN asteptate. Socotise ca era vreo carte din acelea de care aveam nevoie pentru profesia mea. Atunci, in adevar, surizind si privindu-ma m-a fe- ticitat si s-a mirat ca inaintea ochilor mei el gasise acea carte si numai acea carte. In adevar, era crestin si credincios Tie, Dumnezeul nostra, se inchina adeseori in Biserica cu dese si indelungate rugaciuni. Dupa ce i-am aratat ca eu citesc cu cea mai mare grija acele scrieri, intre noi s-a nascut o discu|ie, iar el insusi a povestit despre Antonius, monah egiptean, al carui nume era stralucit la robii Tai, dar pentru noi pina la acea ora era necunoscuit. Cind el a aflat acest lucru, a staruit in acea conversa|ie, facindu-ne cunoscut noua care nu cunoastem un om atit de mare, si mirindu-ne de acea necunoastere a noastra. Eram inmarmuriti de aceste minuni ale Tale atit de apropiate de noi si aproape in timpu- riie noastre, marturisite de toata taria in credinja adevarata si in Bise- rica ortodoxa. Toti ne miram, si noi, fiindca erau atit de mari, si el, fi- indca erau neauzite de noi. (15) De aici conversatia cu el a alunecat spre multimea minastiri- lor si spre obiceiurile placutuiui Tau miros si la bogatele timituri ale pustiuiui, despre care noi nu stiam nimic. Exisita la Milan o minastire plina do /rati buni, in afara zidurilor orasului, sub ocrotirea lui Ambro- zie, iar noi nu stiam. El intindea mult discutia si vorbea mereu, iar noi, aten^i, taceam. De aici, s-a intimplat sa spuna ca, nu stiu cind, el si trei prieteni de-ai lui, desigur la Treveri, pe cind imparatul era ocupat cu spectacolul de dupa amiaza al jocurilor din circ, au iesit sa se plimbe in gradinile care sint linga zidurile orasului si ca acolo, cum se plimbau impartiti in doua grupuri, unul cu sine, separat, si alti doi separati, au pornit in direct.ii opuse. Aceia, mergind la intimplare, au dat de o ca- bana in care locuiau citiva servi ai Tai, «saraci cu duhul» 27 , «a carora este imparafia cerurilor», iar acolo au gasit o carte in care era scrisa viatd lui Antoniu. Unul dintre ei a inceput s-o citeasca, sa se mire si sa se aprindti si, pe cind citea, sa se gindeasca sa rapeasca o astfel de viafa si, parasind oastea veacului, sa-Ti slujeasca Tie. Ei erau acolo dintre aceia care se numesc agen^i in afaceri. Apoi, deodata, plin de o dragos- te sfintci si de o sobra pudoare, miniat pe sine si-a aruncat ochii spre prieten si a zis : «Spune-mi, ite rog, prin toate aceste munci ale noastre unde tindem sa ajungem ? Ce cautam ? Din ce cauza luptam ? Oare pu- tem noi spera ceva mai mult de la palat decit sa fim prietenii impara- tului ? Si acolo ce lucru nu este plapind si plin de primejdii ? $i prin cite primejdii nu se ajunge la o primejdie mai mare ? Si cind va fi aslta? Insa, daca vreau sa fiu prietenul lui Dumnezeu, acum iata ma fac». 27. Katei, 5, 3. CONFESSIONES — MARTURISIRI 177 A zis acestea ?i f tulburat de durerile facerii noii vieti, si-a indrep- tal din nou ochii spre pagini. $i citea si se schimba inlauiritru, unde Tu vedeai, si mintea lui se desprindea de lume, cum s-a vazut imedialt dupa aceea. Caci, in timp ce citea si se framintau valurile inimii sale, deo- data a freamaiat si a facut o despajtire si a hotarit sa ia partea cea buna, si, pe loc, a zis prietenul Tau : Eu m-am rupt de acea speranta a noastra si am hotarit sa slujesc lui Dumnezeu, iar acest lucru pornesc sa-1 fac din aceasta ora, in acest loc. Daca tie nu-ti place sa ma imiti te rog sa nu te impotrivesti. «Acela a raspuns ca el se lipeste ca tovaras al unei astfel de rasplati si al unei astfel de lupte. $i amindoi erau ai Tai si construiau, pe propria cheltuiala, un turn, pentru a parasi toate si a Te urma pe Tine. Atunci Ponticianus si acela care mergea cu el prin alte parti ale gradinii, cautindu-i, au ajuns in acelasi loc si, gasindu-i, i-au sfatuit sa se intoarca pentru ca ziua se inclina. Dar ei, aratindu-le hotarirea si scopul lor, si cum in ei se nascuse o astfel de vointa si cum se intarise, i-au rugat sa nu-i tulbure, daca nu vor sa li se adauge. Acestia, insa, nu s-au schimbat intru nimic in vechile lor practici, dar s-au plins pe ei insisi, cum zicea Ponticianus, si i-au felicitat cu evlavie si s-au incre- dintat rugaciunilor lor si, tirindu-si inima pe pamint, s-au dus in palat, iar aceia, punindu-si inima in cer, au ramas in coliba. $i amindoi aveau logodnice care, dupa ce au aflat de aceasta, Ti-au inchinat si ele fecioria lor Tie. VII (16) Acestea le povestea Ponticianus. Tu, insa, Doamne, in timp ce el vorbea ma intorceai pe mine la mine insumi, luindu-ma de la spa- tele meu, unde ma asezasem, cind nu voiam sa privesc in fata, si m-ai asezat in fata mea ca sa vad ce urit eram, cit de strimb si respingator, plin de peite si de ulcere. $i vedeam §i ma ingrozeam si nu aveam unde sa fug de mine insumi. $i daca incercam sa intorc privirea de la mine insumi, acela povestea ceea ce povestea, si Tu iarasi ma impotriveai mie si ma impingeai in ochii mei, ca sa aflu nedreptatea mea si s-o urasc. O cunosteam, dar ma prefaceam si o opream si o uitam. (17) Atunci, in adevar, cu cit mai aprins ii iubeam pe aceia despre care auzeam afirmatii sanatoase, pentru ca Ti se incredintasera Tie, ca sa-i faci sanatosi, cu atilt mai mult ma uram, comparindu-ma cu ei, caci multi ani trecusera cu mine — poate doisprezece ani — de cind, de la al nouasprezecelea an al virstei mele, dupa ce citisem pe Hor- tenius al lui Cicero, fusesem imboldit de la studiul intelepciunii si tot aminam hotarirea ca, dispretuind fericirea paminiteasca, sa-mi in- 12 — Confessiones 178 FERICITUL AUGUSTIN" chin timpul cercetarii intelepciunii, a carei descoperire si chiar simpla ei cercetare merita deja sa fie adaugata comorilor descoperite si re- gateior neamurilor si placerilor trupului, care, la un semn, roiau in jurul meu. Dar eu, tinar foarte nenorocit, nenorocit chiar la inceputul tineretii, cerusem de la Tine chiar curatia si zisesem : «Da-mi curatia si stapinirea de sine, dar nu indata». Caci ma teraeam ca nu cumva sa ma auzi indata si indata sa ma vindeci de boala poftei, pe care voiam mai degraba s-o implinesc decit s-o sting. Si mersesem pe cai strimte, printr-o superstore nebanuita, nu insa sigur de ea, ci ca si cind o puneam inaintea celorlalte, pe care nu le cautam cu evlavie, ci le atacam cu dusmanie. (18) Si socolem ca din acea cauza arninam din zi in zi hotarirea ca, dispretuind speranta veacului, sa Te urmez numai pe Tine, fiindca nu mi se arata ceva lamurit, spre care sa indrept pasii mei 28 . $i venise ziua in care sa ma golesc eu in fa^a mea si sa ma doje- neasca constiinta mea : «Unde este limba ?». Desigur, Tu ziceai ca din cauza nesigurantei adevarului nu vrei sa arunci sarcina deserta- ciunii. lata este sigur adevarul, si constiinta te stringe si pe umerii mai liberi se ivesc pene, care nu s-au tocit in cercetare si acestea nu au fost meditate timp de un deceniu §i mai mult». Eram chiar ros inlauntru si eram framintat de o sfiiciune foarte urita pe cind Ponticianus imi vorbea astfel de lucruri. Terminind, insa, discutia, si cauza pentru care venise, el a plecat si eu m-am retras la mine. Ce n-am zis eu contra mea ? Cu ce bice ale ideilor nu am biciuilt sufletul meu, ca sa ma urmeze cind incercam sa merg dupa Tine ? $i se dadea inapoi si se impotrivea si nu se dezvinovatea. Erau. folosite si respinse toate argumentele, ramasese numai o frica tacuta si ca de moarte se temea sa fie strinsa in suvoiul obiceiului, in care se topea spre moarte. VIII (19) A'tunci, in marea cearta a casei mele launtrice, pe care o tre- zisem cu sufletul meu, in camera mea, adica in sufletul meu, tulburat atit la fata cit si la minte, ma napustesc asupra lui Alypius si exclam : «Ce suferim ? Ce este ceea ce ai auzit ? Se ridica cei nepriceputi si rapesc cerul, iar noi cu doctrinele noastre fara inima iata unde ne ta- valim in trup si singe ! Sau fiindca ne-au luat-o inainte ne este ru- sine sa-i urmam si nu ne este ruisine ca macar sa-i urmam ?» Am spus nu stiu ce alte cuvinte si m-a rapit de la el clocotul meu, in timp ce el 28. Mate/, 11, 12. CONFESSIONES — MARTURISIRI 179 tacea privindu-ma, caci eu mi spuneam cuvinte obisnuite. Mai mult exprimau starea mea sufleteasca fruntea, genele, ochii, culoarea, felul vocii, decit cuvintele pe care le scoteam. Era o mica gradina a casei unde locuiam, de care noi ne folo- seam ca de toata casa, caci stapinul, gazda noastra, nu locuia acolo. Ma dusese acolo framintarea inimii mele, unde nimeni sa nu mai im- piedice aprinsa cearta, pe care o pornisem impotriva mea insumi, pina sa se termine pe unde stiai Tu, dar eu nu stiam. Dar eram nebun spre insanatosire si muream cu viata, constient de ce rau eram si necuno- scind ce bun aveam sa fiu dupa aceea. Asadar, eu m-am retras in gradina si Alypius ma urma pas cu pas, caci unde era el de fata nu era loc de insotire pentru mine. Sau cind m-ar fi parasit el intr-o astfel de sitare sufleteasca ? Am sezut cit am putut departe de casa. Eu frematam cu spiritul, revoltat de o suparare foarte tulburatoare, pentru ca nu mergeam inca, in hotarirea si intelegerea cu Tine, Dumnezeul meu, la ceea ce oasele mele strigau ca trebuie sa merg, la ceea ce ridicau in slavi cu laudele. $i acolo nu se mergea cu corabii sau cu carute cu patru roti sau pe picioare, eel pufin pentru spatiul pe care 1-am facut din casa pina in locul unde ne asezasem, caci nu numai a merge, dar chiar a ajunge acolo nu in- semna altceva decit sa vrei sa mergi, cu'rajos ?i cu tot dinadinsul, dar nu sa irutorci incoace si incolo voin|a aproape ranita, care se lupta cu o parte care se ridica si cu cealalta care cade. (20) In cele din urma, atit de multe lucruri frumoase faceam cu trupul, chiar in timpul zbuciumurilor sovaielii, lucruri pe care uneori oamenii vor sa le faca si nu pot daca nu au membrele cu care sa le faca sau daca membrele sint legate cu lanturi sau destramate de lin- cezeala sau impiedicate in orice mod. Daca mi-am smuls parul, daca mi-am lovit fruntea cu palma, daca, impreunindu-mi degetele, mi-am cuprins genunchii, aceasta fiindca am volt. As fi putut insa sa nu vreau si sa nu fac, daca miscarea membrelor nu ar fi ascultat. Asadar, am facut atit de multe acolo unde nu era loc ca saj voiesti ceea ce se putea. $i nu faceam fiindca mie imi placea cu mult mai mult, prin- tr-un simtamint de necomparat, si puteam sa vreau ca sa vreauj, in orice caz sa vreau. Caci acolo era acea putinta care era si vointa, si chiar a voi insemna a face. $i toitusi nu se facea si mai uisor asculta trupul de prea slaba vointa a sufletului — pentru ca membrele sa se miste la un semn — decit sa se asculte pe sine sufletul, spre a face ca vointa sa cea mare sa fie singura vointa. 180 FERICITUL AUGUSTIN IX (21) De unde este acest monstru ? $i de ce asa ? Sa ma lumineze mila Ta si sa intreb daca nu cumva ar puitea sa-mi raspunda ascun- zisurile pedepselor oamenilor si prea intunecatele framlntari ale fi- ilor lui Adam. De unde vine acest monstru ? De ce asa ? Porunceste sufletul trupului si imediat i se da ascultare. Porunceste sufletul lui insusi si se impotriveste. Porunceste sufletul ca sa miste mina si exista o atit de mare usurin^a, incit abia se poate distinge stapinirea de robie. Sufletul este suflet, iar mina este trap. Porunceste sufletul ca sa vrea sufletul si nu este altul si tottusi nu face. De unde este acest monstru ? Si de ce asa ? Porunceste, zic, ca sa vrea acela care nu ar porunci, daca ar vrea, si nu se face ceea ce porunceste. Dar nu vrea cu totul, deci nu cu totul porunceste. Nu atit po- runceste intru cit vrea si intru atit nu se face ceea ce porunceste intru cit nu vrea, ipentru ca vointa porunceste ca sa fie voin|a nicidecum alta, ci ea insasi. Asadar nu porunceste ea plina. De aceea nu este ceea ce porunceste, caci daca ar fi deplina, nu ar porunci sa fie, pentru ca chiar ar fi. Asadar monstrul nu este faptul de a voi in parte §i in parte a nu voi, ci este o boala a sufletului, pentru ca nu se ridica cu totul u§urat de voint^S, dar ingreuiat de obicei. De aceea sinit doua voin^e, pentru ca una dintre ele nu este toata, iar uneia ii prisoseste ceea ce ii lipseste celeilalte. X (22) «Sa piara de la fata Ta» 29 , asa cum pier cei care vorbesc desertaciuni si inselatorii mintii, care, dupa ce au observat doua vo- inte, la deliberare, afirma ca exista naturile a doua mintl, una buna, alta rea. Ei sint cu adevarat rai, cmd simt acele rele, si ei insisi vor fi buni daca vor simti adevarul si vor fi de acord cu adevarul, incit sa le zica lor Apostolul Tau. «Ati fost cindva intuneric, acum, insa, sinteti lumina in Domnul». Caci aceia cind vor sa fie lumina, nu in Domnul, ci in ei insisi, socotesc ca natura sufletului este ceea ce este Dumnezeu. Prin aceasta s-au facut intuneric mai nepatruns, anume prin faptul ca s-au retras mai departe de Tine printr-o urita trufie, de la Tine, adevarata 30 lumina care lumineaza «pe tot omul care vine in lumea aceasta». Fiti atenti la ce spuneti si rusinati-va si «apropiati-v5, de El §i luminati-va, iar fetele voastre nu se vor rusina». Eu cind deliberam ca sa servesc Domnului Dumnezeului meu, a?a cum hotarisem de multa vreme, eu eram eel care voiam, eu eram eel 29. Ps. 67, l. 30. loan, 1, 10. CONFESSIONES — MARTUR1SIRI 181 care nu voiam, eu eram. Nici nu voiam pe deplin, dar nici nu ziceam pe deplin nu. De aceea ma luptam cu mine si eram imprastiat de mine insumi si insasi imprastierea se facea fara voia mea in adevar, dar nu arata natura unei minti straine, ci pedeapsa mintii mele. De aceea nu eu o faceam, ci «pacatul care locuia in mine» 31 , ca pedeapsa a unui pacat mai liber, fiindca eram fiul lui Adam. (23) Caci daca sint tot atitea naturi potrivnice, cite vointe se im- potrivese una celeilalte, nu sint numai doua vointe, ci vor'fi mai multe. Daca cineva ar delibera in sine daca trebuie sa se duca la intrunirea lor sau Ja teatru, astia striga «iata doua naturi, una buna duce pe aici, iar cealalta rea duce pe acolo. Caci de unde vine aceasta sovaiala a vointelor care se opun lorusi insisi ? «Eu, insS, zic ca amindoua sint rele, si cea care ne duce la aceia si cu care ne aduce la teaitru. Dar ei nu cred ca este mai buna decit aceea care-i duce la ei. Ce ? Daca, deci, cineva din ai nostri ar sta in cumpana si ar sovai in timp ce cele doua vointe se cearta intre ele, daca trebuie sS mearga la teatru sau la Biserica noastra, oare nu si ace$tia vor sovai, cind va trebui sa dea un raspuns ? Caci sau vor raspunde ceea ce nu vor, ca prin bunavointa se merge la Biserica noastra sau la teatru, asa dupa cum la adunarea lor merg aceia care sint patrunsi de tainele lor si chiar sint stapiniti de tainele lor, sau vor socoti ca doua naturi rele sau doiia min|;i rele se ciocnesc in acelasi om si nu va fi adevarat ceea ce obisnuiesc sa spuna, una buna si alta rea, sau se vor converti la adevar si nu vor nega, cind delibereaza fiecare in sine, ca un singur suflet este supus framintarii feluritelor vointe. (24) Asadar, sa nu mai spuna, cind simt ca doua vointe in acelasi om se contrazic una pe alta, sa nu mai spuna ca se ciocnesc doua minti potrivnice, alcatuite din doua substante contrare si din doua principii contrare, una buna, cealalta rea. Caci Tu, Dumnezeu adevarat, nu aprobi si-i respingi si-i dovedesti mincinosi, asa cum in ambele rele vointe, cind fiecare delibereaza daca sa ucida un om prin otravire sau sabie, sau daca sa puna stapinire pe aceasta bucata de pamint straina sau pe cealalta, deoarece nu le poate lua pe amindoua, daca sa cumpere placerea cu risipa de bani sau daca sa pastreze banii cu lacomie, daca sa mearga la circ sau la teatru, in cazul in care ar fi spectacole in aceeasi zi si la unul si la celalalt, adaug si al treilea caz, daca sa se duca sa fure intr-o casa straina, daca se prezinta ocazia, adaug si pe al patrulea, daca^ sa se duca sa comita desfrinare, daca si aci se deschide posibilitatea, daca toate aceste intrebari se pun in- 31. Rom. 7, 17. 182 FERICITUL AUGUSTIN tr-un singur fragment de timp si daca toate sint dorite deodata, toate care nu se poate impreuna, caci itoate sfisie sufletul, contrazicindu-se intre ele patru sau chiar mai multe vointe intr-o astfel de mare mul- time de lucruri care sint dorite, totusi ei nu obisnuiesc sa spuna ca exista o atiit de mare multime de substante diverse. Tot asa este si cu voinjele bune. Caci ii intreb daca este bine sa fii desfatat de citirea Apostolului si daca este bine sa fii desfatait de un psalm serios sau daca este bine sa explici Evanghelia. La fiecare vor raspunde : «Este bine». Ce ? Asadar, daca acestea produc la fel desfStare, si deodata, si in acelasi timp, oare nu vointe diferite incor- deaza inima omului, in timp ce se delibereaza ca sa incepem mai de- graba ? $i toate sint bune si se cearta intre ele, plna se alege una, Ja care sa se duca intreaga vointa, care era impartita in mai multe. Tot asa, chiar cind vesnicia desfata mai sus, iar placerea binelui trecator ne trage in jos, acelasi suflet nu este cu toata vointa, dorind un lucru sau altul, si de aceea este sfisiat de o grava neplacere, in timp ce cu adevarul prefera una, iar cu obisnuinta pe cealalta. XI (25) In acesit mod eram bolnav si eram chinuit invinovatindu-ma pe mine insumi mai puternic decit de obicei, prea mult infasurindu-ma si zbatindu-mS in latul meu, plna cind sa-1 rup pe tot, de care eram tinut cind devenise deja slab. Dar eram tinut totujsi. $i Tu staruiai, Doamne, in adincul tainei sufletului meu, lovindu-ma cu doua bice, cu biciul temerii si cu biciul rusinii, ca nu cumva sa incetez isi sa nu se rupS chiar acest lant ingust si subtire care mai ramasese, si ca nu cumva sa prinda iarasi putere si sa ma lege cu si mai multa tarie. Caci imi ziceam mie insumi inlauntrul meu : «Iata sa se faca in- data, sa se faca indata !» si cu cuvintul mergeam deja la hotarire. Fa- ceam chiar si nu faceam, totusi nu alunecam iarasi in cea veche, iar in ceea ce prive^te pe cea apropiata stateam pe loc si respiram. $i ia- rasi incercam si mai era putin isi eram acolo si iarasi mai era putin si eram acolo, gata, gata s-o ating isi s-o tin. si nu eram acolo si nu o tineam si nu o atingeam, sovaind sa mor pentru moarte si sa traiesc pentru via^a si mai multa putere avea in mine raul invechit decit binele nou, si chiar in punctul timpului in care era sa devin altceva, cu cit se apropia mai mult, cu atiit mai mare scirba imi varsa in su- flet. Dar nici nu ma. dadea inapoi, nici nu ma Snlatura, ci ma t.inea atirnat. (26) Ma rejineau nimicurile nimicurilor si desertaciunile deserta- ciunilor, vechile mele prietene, ma trageau de haina mea de carne CONFESSIONES — MARTURISIRI 183 si-mi murmurau incet : «Ne dai drumul ?» si : «Din aceasita clipa nu vom mai fi cu tine in eternitate» si «Din acest moment nu-ti va mai fi ingaduit asta si asta in eternitaite». $i ce-mi sugerau in ceea ce am zi-s «asta» si «asta», ce-mi sugerau, Dumnezeul meu ? Mila Ta sa le indeparteze, sa le indeparteze de la sufletul servului Tau ! Ce mur- darii imi sugerau ! Ce uriciuni ! $i le auzeam la distanja mai putin de jumataite, dar nu ca si cind m-ar fi contrazis in mod liber, iesindu-mi in cale, ci parca soptind din spate si tragindu-ma pe furis cind ma de- partam ca sa privesc inapoi. Totusi ma intirziau pe mine, care sovaiam, ca sa ma zmulg si sa ma scutur de ele si sa tree acolo unde eram chemat, cind obisnuinta puternica imi zicea : «Crezi ca vei putea trai fara acestea ?». (27) Dar deja imi spunea acest lucru cu o voce foarte slaba. Caci din acea parte, spre care intorsesem fata si spre care ma framintam sa tree, mi se deschidea demnitatea pura a stapinirii de sine, senina si vesela, fara sa fie nimicita, mingiindu-ma cu cinste, ca sa vin si sa nu ezit, si intinzind, ca sa ma primeasca, miinile sale pioase, plina de multe pilde bune. Acolo erau ati^ia tineri si tinere, acolo era mult tineret si oameni de toate virstele si vaduve serioase si fecioare in virsta, si in toate era chiar insasi stapinirea de sine si nu era nici- decum sitearpa, ci mama rodnica de bucuriile fiilor Tai, Care erai sotul, Doamne. $i ridea de mine cu un suris imbietor, ca $i cind ar fi zis «Oare nu vei putea tu sa faci ce fac acestia, ce fac acestea ? Oare acesstia si acestea pat sa faca ceea ce fac in ei insisi si nu in Domnul Dum- nezeul lor ? Domnul Dumnezeul lor m-a dat lor. De ce stai in tine si nu stai ? Arunca-te in El isi nu te teme, nu se va sustrage ca sa cazi. Arunca-te isi te va primi si te va insanatosi cu sigurantas>. $i tare ma roseam, pentru ca auzeam inca murmurele acelor nimicuri si sta- team suspendat, sovaind. $i iaraisi ea, ca si cind ar fi zis : «Fa-te surd contra acelor membre murdare ale tale pe pamint, pentru ca sa se chinuie. l\i povesitesc «Desfatari», dar nu cum este legea Domnului Dum- nezeului Tau» 32 . Aceasta controversy in inima mea nu se isca decit cu privire la mine insumi, impotriva mea insumi. Dar Alvpius, strins le- gat de mine, astepta in tacere urmarea neobisnuitei mele framintari. XII (28) In adevar, din fundul tainic al sufletului meu, adinca soco- teala a tras si a ingramadit toata nenorocirea mea in fata inimii mele, s-a iscat o furtuna uriasa, aducind o uriasa ploaie de lacrimi. $i, ca 32. Ps. 118, 85. 184 FERICITUL AUGUSTIN sa se reverse toata cu vocile ei, m-a ridicat de linga Alypius — sin- guratatea mi se parea mai potrivita ca sa pling — si m-am retras mai departe de el, pentru ca prezenja lui sa nu-mi fie impovaratoare. Asa eram atunci, iar el a simtjt, caci zisesem nu stiu ce in care sunetul vocii mele parea deja ingreuiat de plins, si in acest mod ma ridicasem. A ramas, deci, acolo unde sedeam neinchipuit de inmarmurit. Eu m-am initins sub un smochin, nu stiu cum, si am dat friu liber lacrimilor si au izbucnit riurile ochilor mei, jertfa primita pentru Tine, si desigur nu cu aceste vorbe, dar in acest sens. «Si Tu, Doamne, pina cind ? Pina cind vei fi miniat, Doamne ?» 33 . Sa nu pomenesti nedrep- tatile noastre cele de demult». Caci simteam ca sint tinut de ele. Si rosteam cuvinte de plins «Cit timp, cit timp, miine si miine ?» De ce nu a cum ? De ce nu se produce in aceasta ora sfirsitu] rusinii mele ? (29) Ziceam acesitea si plingeam cu o foarte mare zdrobire a ini- mii mele. $i iata ca aud o voce din casa vecina, o voce parea a unui copil sau a unei copile, care zicea, cintind, si repeta des «la si ci- teste, ia si citeste». Si, P e loc, schimbindu-mi fata, am inceput sa cuget foarte puternic : oare copiii obisnuiesc sa cinte ceva asemanaitor in vreun gen de joaca, si nu-mi aminteam sa fi auzit vreodata ceva de acest gen si, infruntind pornirea lacrimilor, m-am ridicat, socotind ca dumnezeirea nu-mi porunceste nimic altceva decit sa deschid cartea si sa citesc primul capitol pe care-1 voi fi gasit. Caci auzisem de la Antonius ca, din citirea Evangheliei, care-i venise din intimplare, fu- sese instiintat ca si cind lui i se spunea ceea ce se citea : «Du-te, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer, si vino si-Mi ur- meaza Mie» 34 , si dupa o astfel de instiin^are s-a intors de indata la Tine. Asadar, in graba m-am intors la locul in care sedea Alypius, caci acolo pusesem cartea Apostolului, cind ma ridicasem de acolo. Am luat-o, am deschis-o si am citit in tacere capitolul asupra caruia s-au fixat ochii mei : «Nu in ospete si in betii, nu in desfrinari si fapte de rusine, nu in cearta si in pizma, ci imbracindu-va in Domnul Iisus Hiistos, iar grija de trup sa nu o facets spre pofte» 35 . Nu era nevoie sa mai dau alta pagina si sa citesc. In adevar, imediat dupa ce am citit aceasta idee, ca si cind in inima mea s-ar fi revarsat o lumina de si- guranta, toate umbrele indoielii s-au destramat. 33. Ps. 78, 5 ; 8. 34. Matei, 19, 21. 35. Rom. 13, 13—14. CONFESSIONES — MARTURISIRI 185 (30) Atunci, insemnind cu degetul sau nu stiu cu ce alt semn locul din carte, am inchis-o si, cu fa|a linistita, i-am spus lui Alypius. Dar el mi-a aratat in acest fel ceea ce se petrecea in sine si eu nu stiam. A cerut sa vada ce citisem. I-am aratat si a citit mai departe decit ci- tisem eu. $i eu nu stiam ce urma. Dar urma : «Primi|i ipe eel slab in credinta» z6 . El a luat asta pentru sine si mi-a dezvaluit. Dar printr-o astfel de instiintare a fost intarit si printr-o hotarire mai buna si mai potrivita cu moravurile sale, prin care de multe ori era foarte departe de mine, chiar de mult timp in mai bine, s-a unit cu mine fara nici o sovaire tulburatoare. De aci intram la mama si-i aratam. Se bucura. li povestim cum s-au petrecut lucrurile. Se bucura si e biruitoare si Te binecu\ r inta pe Tine «Care esti mai puternic sa faci, prin puterea lucratoare in noi, cu mult mai presus decit toate cite cerem sau pri- cepem noi» 37 , fiindca vedea ca Tu ii daruisesi cu mult mai mult cu privire la mine decit cerea ea in tinguitoarele ei plinseite si gemete. Caci m-ai convertit la Tine, ca sa nu caut sotie, nici alta speranta a acestsi lumi, stind in acea regula a credintei in care cu ati^ia ani mai inainte rna descoperisesi ei, si «ai schimbat plingerea ei intru bucu- rie» 3S , cu mult mai imbelsugata decit voise, si cu mult mai scump si mai curat decit o cerea de la nepo-tii trupuiui meu. 36. Rom. 14, J. 37. El. 3, 20. 38. Ps. 29, 11. CARTEA A NOUA I (1) «0, Doamne, eu robul Tau, robul Tau sint eu si fiul roabei Tale. Ai rupt Ianturile mele, Tie Iti voi aduce jertfa de lauda» 1 . Sa Te iaude limba mea si limba mea si Itoate oasele mele sa zica : «Doamne, cine este asemenea Tie ?» Asa sa zica, iar Tu< raspunde-mi si zi su- fletului meu : «Mintuirea ta Eu sint». Cine eram si ce fel eram eu ? Ce rau n-au savirsit faptele mele sau, daca nu, faptele mele, cuvintele mele, sau daca nu cuvintele, vo- in{a mea ? Tu insa, Doamne, esti bun si milostiv si dreapita Ta, pri- vind adincul mortii mele, si din adincul inimii mele a scos adincul stricaciunii. $i acest lucru eram eu in intregime, anume sa nu vreau ceea ce voiam si sa vreau ceea ce nu voiam. Dar unde eram in timpul incarcat de atitia ani din care — adinca si nepatrunsa taina — a fost evocata initr-o clipa libera mea vointa, in care sa pun gilul Ja jugul Tau eel dulce si umerii usoarei Tale po- veri Hristoase Iisuse, «Ajutorul si Izbavitorul meu ?» -. Ce placut mi-a fost sa ma lipsesc de placerile nimicurilor de care avusesem teama sa le pierd, iar acum era o bucurie sa le alung. Caci le aruncai de la mine, Tu dulcea^a cea adevarata si mai pla- cuta decit orice, le aruncai, iar in locul lor intrai Tu, mai dulce decit orice dulceata, dar pentru trup si singe, mai stralucit decit orice lu- mina, dar mai launtric decit orice ascuns, mai inalt decit orice einstire. Dar liber era sufletul meu de grijile muscatoare ale ambitlei ?i ale cis- tigului, ale impotmolirii si dorintei de a gidila mincarimea poftelor si Iti spuneam Tie nimicuri, Tie stralucirii mele si bogatiei mele si mintuirii mele, Domnului Dumnezeului meu. II (2) $i mi-a placut ca in «fata Ta» sa nu o rup cu zgomot, ci sa sustrag usor serviciul limfoii mele de la bilciul limbutiei, pentru ca nu cumva copiii «care nu se gindeau la legea Ta», nu se gindeau la pacea Ta, 1. Ps. 115, 8; Matei, 11, 30; Ps. 49, 15; 106, 22. 2. Ps. 18, 15. CONFESSIONES - MARTURISIRI 187 ci la nebunii mincinoase si la luptele din for, pentru ca copiii acestia sa nu cumpere din gura mea arme pentru nebunia lor. $i, la timp potrivit, mai erau foarte purine zile pina la culesul vi- ilor, si m-am hotarit sa le rabd, pentru ca sa ma despart sarbatoreste si, odata rascumparat de Tine, sa nu ma mai intorc ca sa ma vind. Asadar, planul era facut in fata Ta, dar nu in fata alitor oameni decit ai nostri. $i se convenise intre noi ca sa nu fie aduse la cunos- tinta cuiva, desi Tu ne dadusesi noua, care urcam «din valea plingerii» si cintam «cintecul treptelor», ne dadusesi «sageti ascutite si carbuni pustiitori impotriva limbii viclene» 3 , care, cind da sfaturi, se contra- zice, si, asa cum obisnuieste cu mincarea, cind iubeste consuma. (3) Tu ai sagetat inima noastra cu dragostea Ta, si purtam cuvin- tele Tale puse in cele dinlauntru ale noastre si pildele robilor Tai, pe care-i facusesi din negri - luminati, $i din morti - vii, adunate in si- nul cugetului nostru, care ardeau si mistuiau greaua toropeala, ca nu cumva sa tindem la cele de jos, si ne aprindeau cu putere, oa orice su- flare din limba vicleana a contrazicerii sa ne poata inflacara mai pu- ternic, nu sa ne stinga. Totusi, pentru numele Tau, pe care L-ai sfintit pe pamint, dorinta si planul nosftru avea sa aiba laudatori. In orice caz, ni se parea ca este semnul unei semetii faptul de a nu astepta timpui a'tit de apropiat al vacan^ei si a pleca de la o profesiune pu- blics, care era in vazul tuturor, si toti aveau sa-si irutoarca privirile asupra mea. De aceea am voit s-o iau inaintea unei zile cit mai apro- piata de culesul viilor, ca si cind as fi dorit sa par ca sint om mare. $i la ce-mi folosea faptul ca ei credeau si discultau despre sufletul meu si «defaimau binele nostru» *. (4) Ba, mai mult, chiar in acea vara plaminul meu incepuse sa ce- deze prea marii munci literare, sa respire mai greu si sa se arate, prin dureri in piept, ca este ranit si ca refuza o pronuntare mai clara si mai imbelsugata, iar acest fapt mai intii ma itulburase, pentru ca ma constringea sa depun sarcina acelui magisteriu de nevoie sau, daca as fi putut sa ma ingrijesc si sa ma insanatosesc, sa intrerup. Dar de indata ce mi s-a nascut dorinta «de a fi liber $i de a vedea ca Tu esti Domnul» 5 , si de indata ce dorinta s-a intarit, — Tu stii, Dumnezeul meu — am inceput chiar sa ma bucur pentru ca aceasta era o dezvinovatire nemincinoasa, care sa poata imblinzi supararea oamenilor care, in interesul copiilor lor, nu voiau deloc ca eu sa fiu liber. 3. Ps. 50, 10 ; 12, 1 ; 43, 26 ; 101, 2 ; 68, 20. 4. Iez. 36, 23 ; Rom. 14, 16. 5. Ps. 45, 11 ; Is. 54, 5. 1Q8 FERIC1TUL AUGUSTUS Asadar, plin de bucurie, de o astfel de bucurie, suportam scurge- rea acelui spatiu de timp — nu stiu daca era mai mare sau era chiar de douazeci de zile — totusi il induram cu greu, pentru ca se reitrasese porta de bani, care cu mine obisnuia sa suporte greaua ocupajie §i eu as fi ramas apasat daca nu ar fi urmat rabdarea. Cineva din servii Tai, fratii mei, ar putea zice ca am pacatuit prin faptul ca, deja cu inima plina de invatatura Ta, rabdasem sa mai ramin chiar si o ora pe cate- dra minciunii. Eu, insa, nu discut. Dar Tu, Doamne, prea milostiv, nu mi-ai iertat si acest pacat impreuna cu celelalte, foarte urite si mor- taie, nu mi 1-ai iertait si indepartat prin apa sfinta ? Ill (5) Verecundus era chinuit de grija pentru acest bun al nostru, de- oarece, pentru lanjurile sale, de care era tinut foarte strins, vedea ca este parasit de grupul nostru. Inca nu era crestin, dar avea o sojie cre- dincioasa si ea constituia mai presus de celelalte o piedica strinsa ca- re-1 intorcea de la drumul in care intraseram, si zicea ca ea nu voia ca el sa fie crestin decit in modul in care nu puteau sa fie. Totusi ne-a oferiit cu bunatate ca, atita timp cit vom fi acolo, sa r5- minem pe proprietatea ei. O vei rasplati, Doamne, la invierea mor^i- lor, celor drepti, pentru ca i-ai dat chiar soarta drepjilor. In adevar, desi noi eram absenti, pe cind eram la Roma, rapit de o boala trupeas- ca §i crestinindu-se si devenind credincios in timpul ei, a plecat din aceasita viata. In acest mod Ti-a fost mila nu numai de el, ci si de noi f si ai avut grija ca — gindindu-ne la deosebita lui omenie faja de noi si indrumindu-1 in turma Ta — sa fim sfisiati de o durere greu de indurat. I^i mul^umesc Tie, Dumnezeul nostru, ai Tai sintem. Acest lucru il arata indemnurile si mingiierile Tale. Credincios promi|ator vei reda lui Verecundus, in schimbul acelei mosii de la Classiciacum, unde ne- am odihnit de caldura soarelui, unde ne-am odihnit in Tine de caldura secolului, unde ne-am odihnit in Tine, dulceata raiului Tau vasnic ver- de, pentru ca i-ai iertat pacatele pe pamint «pe muntele eel gras, mun- tele Tau, muntele boga|iei» 6 . (6) Asadar, el atunci era cuprins de grija, Nebridius, insa, se bu- cura de noi. Caci desi el nu era inca creslin si cazuse in acea groapa a erorii foarte daunatoare, incit sa creada ca trupul Fiului Tau, Adeva- rul, este o inchipuire, incepuse totusi sa iasa de acolo, cind nu era inca patruns de vreuna din tainele Bisericii Tale, si cauta cu cea mai mare ardoare adevarul, pe care, nu mult dupa convertirea noastra si dupa renasterea noastra prin botezul Tau, pe cind servea Ti e in Africa, cres- 6. Num. 23, 9 ; Ps. 67, 16. CONFESSIONES — MARTURISIRI 189 tin crodincios, de o curafie si stapinire de sine desavirsita, dupa ce toa- ta casa lui se facuse crestina prin el, 1-ai dezlegat de strap. $i acum el traieste in sinul lui Avraam, or cum o fi aceasta ex- presie, prin care se da sens acelui sin, acolo traieste Nebridius al meu, dulcele meu prieten, fiul Tau adoptiv, Doamne, din liber cum era, tra- ieste acolo. Caci ce alt loc ar fi demn de un astfel de suflet ? Acolo traieste, in locul despre care ma intreb pe mine, om fara experienta. El nu mai punea urechea sa la gura mea, ci-si punea fata sa spirituals la izvorul Tau si bea cit putea intelepciunea, dupa lacomia sa, fiind fe- ricit la nesfirsit. Dar nu socotesc ca el se imbata atiit de mult din ea, incit sa uite de mine caci Tu, Doamne, pe Care-1 bea el, iti amintesti mereu de noi. Deci asa eram. Il mingiiam pe Verecundus, care era trist din cau- za convertirii noastre, dar fara ca prietenia sa fie stirbita, si-1 indem- nam la pastrarea credinciosiei starii sale, adica a vietii conjugale. As- teptam insa pe Nebridius, cind ne va urma ? Acest lucru putea sa-1 faca atit de aproape si era gata, gata sa-1 faca, cind iata ca in fine i s-au scurs zilele. Caci se pareau multe si lungi din cauza dragostei de libertate trindavS, spre a cinta din tot sufletul : s fi vazut in afara mea, muntii ?i valurile $i flu- viile si stelele pe care le-am vazut si oceanul pe care 1-am crezut. $i, totusi, eu nu le-am sorbit pe acestea, cind le-am vazut cu ochii, si nu ele insele sint la mine, ci imaginile lor, si am cunoscut ce s-a imprimat in mine si prin ce simt al trupului. IX (16) Dar nu numai aceste lucruri le poarta aceasta putere imensa a memoriei mele. Aici sint si acelea toate care, dupa ce le-am invatat din doctrinele liberale, nu au cazut din memoria mea, ca si cind ar fi ascunse intr-un Ioc interior, Ioc care nu exista. Dar nu port in mine imaginile lor, ci lucrurile inse^i. Caci ce este literatura, ce este iscusinta in arta de a discuta, cite genuri de probleme, tot ce stiu din acestea, asa este in memoria mea prezent, incit nu am lasat afara lucrul, retinind doar CONFESSIONES — MARTURISIKI 213 imaginea lui, sau sa fi sunat si sa fi trecut pe linga mine, asa cum este vocea imprimata prin urechi in urma in care ar putea fi amintita ca si cind ar fi rasunat, cind nu rasuna, sau asa cum mirosul care trece si se destrama in adierile vintului impresioneaza simtul mirosului, de unde trece in memorie amintirea lui, pe care o repetam amintindu-ne, sau asa cum mincarea, care desigur in pintece nu are gust si totusi in me- morie parca are gust, sau cum ceva care se simte la atingerea corpului, care chiar cind este separat de noi, este inchipuit prin memorie. Desi- gur aceste lucruri nu sint introduse la ea, ci numai imaginile lor sint prinse cu o uimitoare iuteala si parca puse in camari minunate si sint aduse fata in fata, in mod minunat, prin amintire. X (17) Dar, intr-adevar, cind aud ca sint trei genuri de chestiuni, anume daca un lucru exista, ce este, cum este, eu pastrez imaginile su- netelor din care sint facute aceste cuvinte si stiu ca aceste sunete au trecut prin aer, facind zgomot, si ca nu mai exista. Insa lucrurile in- sesi, care sint semnificate prin acele sunete, nici nu le-am atins cuvreun simt al trupului, nici nu le-am vazut in nici un alt loc in afara de su- fletul meu, si am pus in memoria mea nu imaginile lor, ci lucrurile in- sesi. Acestea sa spuna de unde au intrat la mine, daca pot. Caci eu stra- bat toate usile corpului meu si nu aflu pe unde au intrat ele. In adevar, ochii spun : «Daca sint colorate, noi le-am anuntat». Urechile zic : «Daca au sunat, noi le-am indicat». Narile zic : «Daca au mirosit, prin noi au trecut». Zice chiar simtul gustului : «Daca nu este gust, sa nu ma intrebi de nimic». Simtul pipaitului zice : «Daca nu are corp, nu le-am atins, daca nu am atins, nu am aratat». De unde si pe unde au intrat acestea in memoria mea? Nu stiu in ce mod, caci, cind le-am invatat, nu am crezut unei inimi straine, ci le-am recunoscut in inima mea si am aprobat ca sint adevarate si le-am recomandat ei, ca si cind le-as fi pus de o parte, de unde sa le scot cind as voi. Asadar acolo erau si inainte de a le invata, dar in memorie nu erau. Asadar, unde si din ce cauza, cind erau rostite, am recunoscut si am zis : «Asa este, este adevarat», daca nu prin faptul ca erau in me- morie dar atit de indepartate si ascunse parca in pivnite mai adinci, incit, daca nu ar fi fost ascunse, la indemnul cuiva, poate ca nu le-as fi putut cugeta ? XI (18) De aceea am aflat ca nu este altceva faptul de a invata aceste lucruri — ale caror imagini nu le-am sorbit prin simturi, ci le vedem 214 FERICITUL AUGUSTIN inlauntrul nostra fara imagini asa cum sint — decit ca acele lucruri, pe care memoria le tinea imprastiate si fara ordine, le culegem parca cugetind isi observind, ne ingrijim ca sa apara usor unei intentii fami- liare, ca si cind ar sta la indemina in insalsi memoria in care mai inainte stateau inchise, imprastiate si neglijente. $i cit de multe lucruri de acest gen le poarta memoria mea, care deja au fost descoperite si, asa cum am spus, parca stateau la indemina, lucruri pe care se spune cS le-am invatat si le-am cunoseut. Lucruri pe care daca as inceta sa le rechem in minte, la mici intervale de timp, in asa mod se cufunda si parca luneca in ascunzisuri mai adinci incit din nou trebuie cugetate, ca si cind ar fi noi si de acalo — caci nu exists o alta regiune a lor — trebuie iarasi strinse, ca sa poata fi stiute, adica sa fie strinse parca dintr-un fel de imprasitiere ^de unde vine cu- vintul a cugeta). Caci «cogo» (string) si «cogito» (cuget) este acelasi lucru ca «ago» si «agito», ca «facio» si «factito». Totusi sufletul isi re- vendica acest verb ca al sau propriu, ca la propriu sa se afirme ca se cugeta, nu ceea ce este aiurea ci ceea ce se aduna laolalta in suflet, adica se stringe. XII (19) La fel contine memoria sistemele numexelor si ale dimensiu- nilor, sisteme si legi nenumarate, dintre care pe nici una nu a impri- mat-o in memorie vreun simt ail trupului, fiindca nici ele nu sint colo- rate, nu suna, nu miroase, nu sint pipaite. Am auzit sunetele cuvintellor prin care sint semnificate cind se vorbeste despre ele, dar altceva sint sunetele si altceva sint lucrurile aratate. Caci sunetele suna in alt mod in limba greaca si in alt mod in limba latina, pe cind sensurile nu sint nici grecesti, nici latinesti, nici nu constituie alt gen de vorbire. Am vazut liniile mesterilor, chiar pe cele mai subtiri, ca firele de paianjen, dar acelea ale matematicilor sint altele, nu sint imaginile acelor liriii pe care mi le-a anun^at ochiul trupului, pe care le-a cunoseut oricine fara vreo cugetare inlauntrul corpului. Am simtit chiar cu toate sim- turile corpuilui numerele pe care le numaram, dar altele sint acelea prin care numaram si nu sint imaginile acestor numere concrete si de aceia acelea au o existenta absoluta. XIII (20) Toate acestea le pastrez in memorie si le pastrez in memorie cum le-am invatat. Am auzit chiar multe lucruri care se discuta in mod falls contra acestora si le pastrez in memorie. Oare, desi sint false, fap- tul ca mi le amintesc nu este fals ? $i-mi amintesc de faptul ca am facut o distinctie intre cele adevarate si acestea false, care se afirma contra CONFESSIONES — MARTURISIRI 215. celor adevarate, si acest lucru mi-1 amintesc ca ailtfel le-am distins ade- sea si ceea ce disting si inteleg aoum, le ascund in memorie, pentru ca dupa aceea sa-mi amintesc ca acum le-am infe'les. Asadar imi amintesc si ca mi-am amintit, asa cum, dupa aceea, daca imi voi aminti ca am putut sa-mi amintesc acum de acestea, in orice caz, imi voi aminti prin puterea memoriei. XIV (21) $i simtamietele sufletului meu le contine aceeasi memorie, nu in acel mod in care le are sufietul insusi, cind le sufera, ci intr-un mod cu totul deosebit, asa cum este puterea memoriei. In adevar, imi amintesc ca m-am veselit, fara sa fiu vesel acum, si-mi amintesc ca m-am temut, fara sa ma tem acum, si-mi amintesc de o veche dorinta, fara sa doresc. Citeodata, din contra, imi amintesc de o tristete a mea trecuta, cind sint vesel, si, cind sint trist, imi amintesc de veselie. Acest lucru nu este de mirare, cind este vorba despre corp, caci ceva este sufietul si altceva este corpul. Asadar, daca imi amintesc de o durere trecuta a corpului, cind sint vesel, nu este ceva de mirare. Aici, insa, cind sufietul este insasi memoria — caci si cind incredintam ceva sa se pastreze in memorie, zicem : «Nu a fost in suKet» §i «A alu- necat din suflet» — noi numim suflet chiar memoria insasi. Asadar, asa stind lucrurile, cum se face ca atunci cind imi amin- tesc vesel de o tristete a mea trecuta, sufietul are veselia, iar memoria triste|ea si sufietul este vesel prin faptul ca in el este o veselie, iar me- moria nu este trista, prin faptul ca in ea este tristetea? Oare nu t,ine de suflet ? Asadar, fara indoiata, memoria este ca un pintece al sufletului, iar veselia si tristetea sint ca o mincare dulce si alta amara. Cind i se incre- dint,eaza memoriei, ca si cind ar fi itrecut in stomac, pot fi ascunse acolo, dar nu pot avea gust. Este vrednic de ris sa socotim ca unele se aseamana cu altele 5i totusi nu sint cu totul neasemanatoare. (22) Dar iata, din memorie scot cind zic ca patru sint tulburarile sufletului, pofta, veselia, teama, trisitefea si tot ce voi putea discuta despre acestea, divizind pe fiecare pe speciile fiecarui gen de care apar- Un si definindu-le. Aci aflu ce sa spun si de aci scot si totusi nu sint tulburat de nici una din acele tulburari, cind le evoc amintindu-mi si, inainte de a fi aduse in memorie si reconsiderate, erau acolo. De aceea, de aci, prin amintire, au putut fi scoase. Asadar, poate, asa cum hrana este scoasa din pintece prin rume- gare, tot asa acestea sint scoase din memorie prin faptul amintirii. 216 FERICITUL AUGUSTIN Asadar, de ce in gura cugetarii nu se simte de eel care discuta, adica de eel care-si aminteste dulceaja veseliei sau amaraciunea tristefii ? Sau neasemanarea consta in faptul ca nu este peste tot asemanatoare ? Caci cine ar putea vorbi aceste lucruri voind, daca ori de cite ori numim tristejea sau teama, de atitea ori am fi constrinsi sa fim rtxisti sau sa ne temem ? $i totusi nu am putea vorbi aceste lucruri daca nu am afla in memoria noastra nu numai sunetele numelor, potrivit cu imaginile imprimate de simturile corpului, ci chiar notiunile lucru- rilor insesi, pe care nu le-am primit prin nici o usa a corpului, ci su- fletul insusi, simjindu-le prin experienja pasiunilor sale, le-a incredin- tat memoriei, sau chiar memoria insasi le-a retinut fara ca sa-i fie in- credintate. XV (23) Dar aceasta reprezentare se face prin imagini sau nu ? Cine ar putea sa afirme acest lucru usor ? In adevar, eu numesc o piata, numesc soarele, cind lucrurile in- sesi nu sint in fata simturilor mele, in memorie desigur imi sint la In- demina imaginile lor. Numesc durerea corpului meu, si nu o am, cind corpul meu nu sufera deloc. Totusi, daca nu ar fi imaginea ei in me- moria mea, nu as sti ce spun si nici, discutind, nu as deosebi durerea de placere. Numesc sanatatea corpului cind sint cu corpul sanatos. Imi este prezent desigur lucrul, totusi daca nu ar fi si imaginea lui in memoria mea nu mi-as aminti in nici un mod ce insemneaza sunetul acestui nume si nici cei bolnavi nu ar recunoaste cele denumiite prin cuvintul sanatate, ce s-a spus, daca aceeasi imagine nu ar fi detinuta de forja memoriei, chiar daca lucrul insusi denumit ar fi departe de corp. Denumesc numerele prin care numaram, dar in memoria mea nu se afla imaginile lor, ci numerele insasi. Numesc imaginea soarelui, si aceasta este prezenta in memoria mea, caci nu-mi amintesc de ima- ginea soarelui, ci insasi imaginea, ea insasi imi este la indemina cind imi amintesc. Numesc memoria si recunosc ceea ce numesc. $i unde recunosc daca nu in memoria mea ? Oare si ea insasi este prezenta siesi prin imaginea sa si nu prin sine insasi ? XVI (24) Ce se intimpla cind numesc uitarea si de asemenea recunosc ceea ce denumesc, de unde as recunoaste daca nu mi-as aminti ? Eu nu rostesc acelasi sunet al numelui, ci lucrul insusi pe care-1 numeste, pe care, in orice caz, nu as fi in stare sa-1 recunosc, daca as fi uitat. Asadar, cind imi amintesc memoria, memoria prin sine insasi este la CONFESSIONES — MARTUHISIHI 217 indemina. In adevar, cind imi amintesc uitarea, imi este la indemina si memoria si uitarea, si anume memoria din care imi amintesc si uita- rea pe care mi-o amintesc. Dar ce este uitarea daca nu lipsa de me- morie ? Asadar in ce fel imi este prezenta ca sa mi-o amintesc, cind, atunci cind este prezenta, nu pot sa-mi amintesc? Dar daca pasftram in memorie ceea ce ne amintim, iar daca nu ne-am aminti de uitare, nu am putea in nici un fel, cind auzim acest nume, sa recunoastem lucrul care este numit prin acel cuvint, atunci uitarea este retlnuta de me- morie. Este deci prezenta, ca sa nu uitam, uitarea, care, cind este pre- zenta, uitam. Oare prin acestea se intelege ca uitarea nu prin ea insasi este in memorie, cind ne amintim de ea, ci imaginea sa, fiindca, daca ne-ar fi la indemina, ar face nu ca sa ne amintim, ci ca sa uitam ? $i acest lucru cine va putea sa-1 patrunda ? Cine va intelege cum stau lucru- rile. (25) Asadar, Doamne, desigur, sufar in acest lucru si sufar in mine insumi. Am devenit pentru mine insumi un pamint al greuta{ii si al prea marii sudori. CSci acum noi nu scrutam regiunile ceresti sau nu masuram intervalele stelelor, nici nu cercetam legile echilibrului pa- mintului, ci eu sint acela care imi amintesc, eu sufletul. Deci nu este de mirare daca este departe de mine ceea ce eu nu sint. Dar ce este mai aproape de mine decit eu insuimi ? $i iata ca puterea memoriei mele nu poate fi injeleasa de mine insumi cind nu as putea sa ma nu- mesc pe mine insumi fara ea. Caci ce voi putea spune cind pentru mine este un lucru sigur ca mi-am amintit de uitare ? Oare voi spune ca de aceea este uitarea in memoria mea, ca sa nu uite ? $i una si alta sint foarte absurde. Dar care este a treia posibilitate ? In ce mod voi spune ca ima- ginea uitarii mele este tjnuta de memoria mea, dar nu insasi uitarea, cind mi-o amintesc ? In ce fel voi spune si aces>t lucru, avind in ve- dere ca atunci cind se imprima in memorie imaginea vreunui lucru este necesar sa fie prezent lucrul insusi, din care sa se poaita imprima acea imagine ? Asa imi amintesc de Cartagina, asa imi amintesc de toate locurile in care am fost, asa imi amintesc de chipurile oame- nilor pe care le-am vazut si de anunturile celorlalte simturi, asa imi amintesc de sanatatea mea sau de durerea corpului. Cind ele erau de fata memoria a luat de la ele imagini pe care sa le pot vedea ca pre- zente si sa le readuc in suflet cind mi-as aminti de ele chiar in lipsa lor. Asadar uitarea este pastrata in memorie prin imaginea sa, nu prin sine insasi, in orice caz ea era de fa^a pentru ca sa se poata prinde 218 FERICITUL AUGUSTIN imaginea ei. Dar cind era prezentS, in ce mod inscria in memorie ima- ginea ei, avind in vedere ca uitarea chiar prin prezenfa sa distruge chiar ceea ce s-a notat ? $i totusi in orice mod, chiar daca acest mod este neinjeles si nelamurit, eu sint sigur ca imi amintesc chiar de uitare, prin care se darima tot ceea ce ne amintim. XVII (26) Mare este puterea memoriei, ceva, nu stiu ce fel, care inspai- minta, Dumnezeul men, o multime de luoruri, adinca si nemarginita. $i acesta este sufletul meu, acesta sint eu insumi. Asadar ce sint eu Dumnezeul meu ? De' ce natura sint ? Felurita viata, de multe feluri si uimitor de nemarginita. lata alerg si zbor ici si colo prin cimpurile si pesterile si nenuma- ratele tainite ale memoriei si fara de numar, pline de nenumarate ge- nuri de lucruri, fie prin imagini, asa cum sint ale tuturor corpurilor, fie prin prezenta lor, atsa cum sint ale stiinfelor, fie prin nu stiu ce notiuni sau notatii, asa cum sint acelea ale simtamintelor sufletului — pe care, cind sufletul nu le sufera, memoria le pastreaza, deoarece in suflet exista ceea ce este memorie — prin toate acestea alerg si zbor ici si colo, patrund chiar atit cit pot si nicaieri nu este un sfirsi't. Atit de mare este puterea memoriei, atit de mare este puterea vietii in omul care traieste, avind sa moara ! Asadar, ce sa fac, Tu, adevarata mea viata, Dumnezeul meu ? Voi trece si de aceasta viata a mea, care se numeste memorie, voi trece de ea, ca sa itind la Tine, dulce lumina. Ce-mi spui ? lata, eu urcind prin sufletul meu la Tine, Care ramii deasupra mea, voi trece si de aceasta putere a mea, care se numeste memorie, voind sa Te ating, din partea din care poti fi atins, si sa ma lipesc de Tine, din partea din care se poate lipi de Tine. Caci au memorie si turmele si pasarile, pentru ca altfel nu s-ar indrepta catre culcusuri si catre cuibuiri si catre alte multe cu care sint obisnuite. $i nu ar putea sa se obisnuiasca cu anumite lucruri decit prin memorie. Voi trece deci dincolo de memorie, ca sa-L ating pe Acela Care m-a separat de animalul cu patru picioare si m-a facut mai intelept decit zburatoarele cerului. Voi trece dincolo de memorie, pentru ca unde sa Te gasesc, cu adevarat Bunule si Dulceata sigura, pentru ca unde sa Te gasesc ? Daca Te gasesc dincolo de memoria mea, nu-mi amintesc de Tine. $i cum Te voi gasi, daca nu-mi amin- tesc de Tine ? CONFESSIONES — MARTURISIRI 219 XVIII (27) O femeie pierduse o drahma si a cautat-o cu opaitul ei si daca nu si-ar fi amintit de ea nu ar fi gasit-o. Caci, dupa ce a gasit-o, de unde ar sti ca este chiar drahma, daca nu si-ar aminti de ea ? Imi amintesc ca eu am cautat multe lucruri pierdute isi le-am gasit. $i acest iucru il stiu prin faptul ca atunci cind cautam ceva dintre ele si mi se zicea : «Oare acesta este ?», «Oare acesta ?» «Atdt de mult timp ziceam nu este», pina cind mi se arata ceea ce cautam. Daca nu mi-as fi amintit de acest lucru, oricare ar fi fost el, chiar daca mi s-ar fi prezentat in fata nu 1-as fi gasit, fiindca nu 1-as fi recunoscut. Intot- deauna se petrec lucrurile asa cind cautam un lucru pierdut si-1 gasim. Totusi, daca ceva dispare din ochi, nu din memorie, ca un corp oarecare vizibil, se pastreaza inlauntru imaginea lui si este cautat piina cind este redat vederii. Acest lucru, cind este gasit, este recunoscut dupa imaginea lui care esite inlauntrul nostra. $i noi nu spuneam ca am gasit ceea ce disparuse daca nu-1 recunoastem, si nu putem sa-1 recunoas- tem daca nu ne amintim de el, iar acest lucru pierise in adevar pentru ochi, dar era pastrat in memorie. XIX (28) Ce ? Cind ins&si memoria pierde ceva, asa cum se intimpla, cind uitam si cautam ca s3 ne amintim, unde, in sfirsit, cautam, daca nu in memoria insasi ? $i acolo, daca cumva ni se prezinta un lucru in locul altuia, respingem, pina cind ne apare acela pe care-1 cauitam. $i cind ne apare, zicem : «Acesta este», lucru pe care nu 1-am spune daca nu 1-am recunoaste si nu 1-am recunoaste daca nu ne-am aminti. Asadar, cu siguranta, noi uitaseram. Oare cazuse totul din memorie sau numai o parte, prin care se pasitra o alta parte si era cautata, fiindca memoria simtea ca nu desfa- ?oara deodata ceea ce obisnuia sa desfasoare si, ca si cind obisnuinta ei ar fi fost taiata, cerea schiopatind sa i se redea ceea ce lipsea ? Asa cum cind un om cunoscut, fie ca este privit cu ochii, fie ca este adus de gind si cautam sa ne amintim de numele lui, orice altceva se prezinta in memorie, nu se leaga, fiindca nu a obisnuit sa fie cu- getal impreuna cu acel om si de aceea este respins pina cind este de fa|a acel lucru, cind cunoasterea obisnuita se lini$iteste cu totul. $i de unde vine de fata, daca nu chiar din memorie ? In adevar, chiar cind recunoastem persoana, instiintati de altcineva, din memorie vine. In adevar, noi credem lucrul acesta nu ca si cind ar fi nou, ci, amintindu-ne, aprobam ca acesta este lucrul care a fost spus. Daca insa 220 FERICITUL AUGUSTIN ar disparea din suflet adinc, chiar daca ni s-ar atrage atentia, nu ne amintim, caci am uitat cu totul lucrul de care ne amintim ca I-am uitat. Asadar, nu vom putea sa cautam un obiect de care am uitat cu totul. XX (29) Asadar, in ce mod Te caut eu, Doamne ? Caci atunci cind Te caut pe Tine, Dumnezeul meu, caut viata fericita. Sa Te caut, ca sa traiasca sufletul meu. Caci trupul meu traieste din sufletul meu si sufletul meu traieste din Tine. Asadar, cum sa caut viata fericita ? Pen- tru ca eu nu o am, pina voi putea spune : «Destul, este aici». Unde trebuie sa spun, cum s-o caut, oare prin amintire, ca si cind as fi ui- tat-o, si tin minte pina acum ca am uitat, sau prin dorinta de a o in- va|a, ca si cind as fi uitat-o, fie pe cea care nu am stiuit-o niciodata, lie pe cea care am uitat-o, in asa mod incit nu-mi amintesc ca este uitata. Oare nu este insasi viata fericita pe care toti o vor si nu este absolut nimeni care sa n-o vrea ? Unde au cunoscut-o de o doresc atit de mult ? Unde au vazut-o, ca s-o iubeasca ? Fara indoiala o avem nu stiu cum. Si este un mod in care cind cineva o detine, atunci este fericit, si sint unii care sint fericiti prin speranta ei. Acestia o detin intr-un mod inferior fata de aceia care sint fericiti prin faptul detinerii insasi, dar, cu toate acestea, mai buni sint aceia care nu sint fericiti nici prin fap- tul detinerii, nici prin speranta. Totusi acestia insisi daca nu ar detine-o nu ar voi atit de mult sa fie fericiti, lucru pe care este cu totul sigur ca-1 vor. Nu stiu in ce mod au cunoscut-o si de aceea o detin prin nu stiu ce cunoastere, despre care cercetez ; oare este in memorie, fiindca, daca este acolo, deja am fost fericiti cindva ; oare sintem toti fericiti sau fiecare in parte, sau acel om care a pacatuit primul, in care toti am si murit si din care toti ne-am nascut in starea de pacatosenie, nu cercetez acum, dar cercetez daca viata fericita este in memorie. Caci nu am iubi-o daca nu am fi cunoscut-o. Auzim acest nume si toti marturisim ca dorim lucrul insusi. Caci nu sintem desfatati nuauai de sunet. Caci atunci cind aude acest cuvint un grec nu se desfateaza caci nu stie ce s-a spus. Noi insa ne desfatam, asa cum s-ar desfata si aceia, daca ar auzi acest cuvint in limba greaca, fiindca lucrul in- susi nu este nici grec, nici latin, ci este lucrul pe care si grecii si la- tinii si oamenii care vorbesc alte limbi doresc cu ardoare sa-1 aiba. Este, deci, cunoscuta tuturor, care, daca ar putea fi intrebati cu un singur cuvint daca voiesc sa fie fericiti, fara nici o indoiala ar raspunde ca vor. Acest lucru nu s-ar putea petrece daca lucrul insusi, al carui nume este acesta, nu ar fi detinut de memoria lor. CONFESSIONES — MARTUKISIRI 221 XXI (30) Oare asa ne amintim de ea cum isi arninteste de Cartagina acela care a vazut-o ? Nu, caci viata fericita nu se vede cu ochii, fiindca nu este un corp. Oare ne amintim de ea asa cum ne amintim de numere ? Nu, caci acela care le cunoaste nu mai cauta sa le obtina, iar viata fericita o avem in cunoastere si de aceea o iubim si totusi voim s-o obtinem, ca sa fim fericiti. Oare ne amintim de ea asa cum ne amintim de elocinta ? Nu, desi, chiar cind se aude acest cuvint, oamenii isi amintesc de faptul insusi al elocintei, oamenii aceia care nu sint inca elocventi dar doresc sa fie — de unde apare clar faptul ca elocinta este in cunoasterea lor — ■ totu$i ei prin simtnrile trupului au vazut pe altii elocventi si s-au simfit desfatafi si doresc sa fie si ei elocventi, desi, daca nu ar fi des- fatati dintr-o constiinta interioara, nu ar fi desfatati si nu ar voi sa fie elocventi, daca nu ar fi desfatati. Dar viata fericita nu vedem la altii prin nici un simt al corpului. Oare ne amintim de viata fericita asa cum ne amintim de bucurie ? Poate asa. Caci de bucuria mea imi amintesc cind sint trist, asa cum imi amintesc de viata fericita atunci cind sint nefericit, si niciodata, prin nici un simt al corpului, nu am vazut si nu am auzit si nu am mi- rosit si nu am gusitat si nu am atins bucuria mea, ci am incercat-o in sufletul meu cind m-am \ r eselit, si cunoasterea ei s-a lipit de memoria mea, incit sint in stare sa mi-o amintesc uneori cu dispret, alteori cu dorinta dupa diversitatea lucrurilor de care imi amintesc ca m-am bucura't. Caci am fost cuprins si de o bucurie a lucrurilor urite, pe care acum, amintindu-mi-le, le detest si le simt cu oroare, iar al- teori imi amintesc de lucruri bune isi oneste, pe care le rechem in minte, dorindu-le, desi nu sint de fata si de aceea eu, trist, rechem in memorie vechea bucurie. (31) Unde, deci, §i cind am incercat eu viata mea fericita ca sa mi-o amintesc si s-o iubesc si s-o doresc ? Caci nu numai eu sau pu- tini oameni, ci absolut toti dorim sa fim fericiti. Acest fapt daca nu 1-am fi cunoscut printr-o cunoastere sigura, nu 1-am dori cu o vointa atit de sigura. Dar ce este aceasta ? Iar daca s-ar intreba doi insi daca voiesc sa fie militari, s-ar putea ca unul dintre ei sa raspunda ca vrea, iar altul ca nu vrea. Daca insa li s-ar pune intrebarea daca vor sa fie fericiti, fiecare din'tre ei pe loc, fara nici un fel de ezitare, ar raspunde ca vor ; ^i pentru nici un alt motiv unul ar raspunde ca vrea sa fie militar si nici pentru alt lucru celalalt ar raspunde ca nu vrea, decit pentru ca sa fie fericiti. Oare este pentru faptul ca unul se bucura de 222 FEEICITUL AUGUSTIN aici, iar altul se bucura de acolo ? In acest mod toti sint de acord ca vor sa fie fericiti, asa cum ar fi de acord daca ar fi intrebati despre acest lucru, anume ca vor sa se bucure, si numesc bucuria chiar viata fericita. Desi acest lucru unul il dobindes'te de aici, iar altul de acolo, totusi un singur lucru este acela la care vor sa ajunga toti, anume sa se bucure. Deoarece acest lucru este acela despre care nimeni nu poate sa afirme ca nu 1-a incercat, din aceasta cauza, cind este aflat in me- morie, este recunoscut atunci cind se aude numele vietii fericite. XXII (32) Departe, Doamne, departe de inima servului Tau, care se mar- turiseste Tie, departe gindul de a ma socoti fericit cind ma bucur de orice bucurie. Caci este o bucurie care nu se acorda nelegiuitilor, ci acelora care Te cinstesc perutru dragostea Ta §i a caror bucurie esti Tu !nsu!t,i. $i insasi viata fericita consta in faptul de a se bucura la Tine si din cauza Ta. Aceasta insasi este si nu exista alta. Aceia, inca, care cred ca exista o alta, urmeaza o alta bucurie, care nu este ade- varata. Dar vointa lor nu se indeparteaza de o oarecare imagine a bucuriei. XXIII (33} Asadar, nu este sigur ca toti vor sa fie fericiti, pentru ca aceia care nu vor sa se bucure de Tine, singura viata fericita, nu vor viata fericita. Sau toti vor acest lucru, dar fiindca «trupul pofteste im- potriva duhului, iar duhul inupotriva trupului», ca sa nu faca ceea ce vor 18 , cad in ceea ce pot .si sint multumiti cu acest lucru, pentru ca lucrul pe care nu-1 pot savirsi nu-1 doresc atit de mult cit este destul ca sa-1 poata face ? Caci eu ii intreb pe toti, oare vor sa se bucure mai mult de adevar sau de minciuna ? Ei nu indraznesc sa spuna ca vor sa se bucure de adevar, atit cit nu se indoiesc sa spuna ca vor sS fie fericiti. In adevar, viata fericita este bucuria de adevar. Caci aceasta este bucuria de Tine, «Care esti adevarul» 19 , Dumnezeu, luminarea mea 20 , salvarea fetei mele, Dumnezeul meu. Aceasta viata fericita toti o vor, aceasta viata care singura esite fericita toti o vor, bucuria de adevar toti o vor. Am vazut multi oameru care voiau sa insele pe altii, dar n-am vazut pe nimeni care sa voiasca sa fie inselat. Unde, deci, au cunoscut aceasta viata feiricita daca nu acolo unde au cunoscut chiar adevarul ? Caci ei iubesc chiar adevarul, fiindca nu vor sa fie inselati, si cind 18. Gal. 5, 17. 19. loan, 14, 6. 20. Ps. 26, 1. CONFESSIONES — MARTURISIRI 223 iubesc viafa fericita, caci nu este altceva decit bucuria de adevar, in orice caz iubesc chiar adevarul si nu 1-ar iubi daca nu ar fi o oarecare cunoastere a lui in memoria lor. Asadar, de ce se bucuxa de adevar ? De ce nu sint fericiti ? Pentru ca sint mai puternic ocupatj cu acele lucruri care-i fac mai degraba nefericiti, decit ii face fericiti, acel lucru de care-si amintesc slab. $i cum este slaba lumina la oameni, sa mearga, sa mearga, «Ca sa nu-i cuprinda injtunericul» 21 . (34) Dar de ce «adevarul produce ura» 22 si dusman lli s-a facut oamenilor omul Tau care predica adevarul, cind este iubita viata feri- cita, care nu este altceva decit bucuria de adevar, si de ce s-a facut aceasta daca nu pentru faptul ca in acest mod este iubit adevarul, incit oricine iubeste altceva ceea ce iubeste vrea sa fie adevarul si, fiindca nu vor sa fie inselati, nu vor sa fie dovediti ca sint falsi? Asadar din cauza acestui lucru urasc adevarul pe care-1 iubesc pentru adevar. Iu- besc adevarul cind lumineaza, dar il urasc cind acuza. Caci, deoarece nu vor sa fie' inselati, dar vor sS insele, il iubesc cind se aratta el in- susi, dar il urasc cind ii arata pe ei insisi. $i de aceea le da drepit rasplaita faptul ca aceia care nu vor sa fie pusi in evidenta, ii da in vileag chiar cind nu vor, iar adevarul nu este vizibil pentru ei. Asa, asa, chiar asa, sufletul omenesc, chiar asa orb si slabit, urit si neimpodobit, vrea sa stea ascuns, dar nu vrea sa-i scape ceva. Dar acelui om i se da ceea ce este opus, anume ca el nu poate fi ascuns pentru adevar, dar adevarul eslte ascuns pentru el. Totusi, chiar asa, in timp ce este nefericit, voiesite sa se bucure mai mult de lucrurile adevarate decit de cele false. Asadar va fi fericit daca, neinterpunin- du-se de nici o suparare, se va bucura de singurul adevar, prin care sint adevarate toate. XXIV (35) lata cit spatiu am parcurs in memoria mea, cautindu-Te Doam- ne, si nu Te-am gasit in afara de ea. Caci nu am aflat nimic cu privire la Tine, de care sa nu-mi fi amintit, de cind am invatait sa Te cunosc pe Tine, caci din ziua in care am invatat sa Te cunosc, nu am uitat de Tine. Caci acolo unde am aflat adevarul, acolo am aflat pe Dum- nezeul meu si adevarul insusi, pe care de cind am inva^at sa-1 cunosc nu 1-am uitat. Asadar, din ziua in care am invatat sa Te cunosc, ramii in memoria mea si acolo Te gasesc cind imi amintesc de Tine si cind ma desfatez in Tine. Acestea sint sfintele mele desfat3ri, pe care mi le-ai dat cu mila Ta, privind saracia mea. 21. foan, 12, 35 j roan, 1, 5. 22. Terentiu, Andria, 68 ; loan, 8, 40. 224 FERICITUL AUGUSTIN XXV (36) Dar unde ramii in memoria mea, Doamne, cind ramii acolo ? Ce camera de locuit Ti-ai facut Tie ? Ce sanctuar Ti-ai cladit Tie ? Tu ai dat aceasta vrednicie memoriei mele, ca sa ramii in ea, dar acum cer- cetez in ce parte a memoriei esiti ? Caci am depart parole ei, pe care le au animalele, cind imi aminteam de Tine, si nu Te-am aflat acolo printre imaginile lucrurilor corporale, si am venit la parole ei, unde am incredintat simtirile sufletului meu, si nu Te-am gasit acolo. $i am intrat chiar in lacasul sufletului meu, pe care-1 are in memoria mea, pentru ca si de el isi aminteste sufletul meu, iar Tu nu erau acolo, pentru ca asa cum nu esti o imagine corporala si nici o simtire a unui vietuitor, asa cum este cind ne inveselim, ne intrisitam, dorim, ne te- mem, ne amintim, uitam si toate cite sinjt de acest gen, tot asa nici sufletul insusi nu esti Tu, pentru ca Tu esti Dumnezeul sufletului si toate acestea se schimba, Tu insa ramii neschimbat deasupra tuturor, si ai binevoit sa locuiesiti in memoria mea, din care am invatat s^ Te cunosc. $i de ce caut in ce loc al ei locuiesti Tu, ca si cind acolo ar exista locuri ? Desigur, Tu locuieste in ea pentru ca imi amintesc de Tine de cind am invatat sa Te cunosc si in ea Te gasesc cind imi amintesc de Tine. XXVI (37) Deci, unde Te-am gasit ca sa invat sa Te cunosc ? Caci Tu nu erai in memoria mea, mai inainte de a invata sa Te cunosc. Asadar, unde Te-am aflat, ca sa invat sa Te cunosc, daca nu in Tine, deasupra mea ? $i nicaieri nu este spatiu si ne-am retras si ne-am apropiat si nicaieri nu este spatiu. Tu esti adevarul, peste tot prezidezi in fata tuturor celor care Te consulta si, in acelasi timp, raspunzi tuturor celor care Te intreaba lucruri diferite. Tu raspunzi clar, dar nu toti aud clar. Ei Te consulta cele ce vor, dar nu aud totdeauna cele ce vor. Cel mai bun slujitor este acela care nu doreste sa auda de la Tine ceea ce voieste el, ci mai degraba sa vrea sa faca ceea ce a auzit de la Tine. XXVII (38) Tirziu Te-am iubit, Frumusete atit de veche si atit de noua, tirziu Te-am iubit. $i iata Tu erai inlauntrul meu si eu eram in afara si acolo Te cautam si dadeam navala, eu eel uriit, in aceste lucruri fru- moase pe care Tu le-ai facut. Tu erai cu mine si eu nu eram cu Tine. Ma ti n eau departe de Tine acele lucruri care, daca nu ar fi in Tine, nu ar exista. M-ai chemat si m-ai strigat si ai rupt surzenia mea, ai CONFESSIONES — MARTURISIRI 225 stralucit si ai alungat orbirea mea, Tu ai raspindit mireasma< si am respirat si suspin dupa Tine, Te-am gustat $i mi-e foame si sete, m-ai atins si ard de dorinta dupa pacea Ta. XXVIII (39) Cind ma voi lipi de Tine cu toata fiinja mea, nu va mai fi pentru, mine durere si munca si vie va fi viat^a mea plina de Tine. Acum insa, pentru ca Tu usurezi pe acela pe care-1 umpli, pentru ca eu nu sint plin de Tine, sint o povara pentru mine insumi. Bucuriile mele de plins se lupta cu tristejele mele vesele si nu $tiu de care parte va fi victoria. Vai mie ! Doamne, ai mila de mine ! 23 Se lupta durerile raului meu cu bucuriile bune si de care parte este victoria nu stiu. Vai mie Doamne ! Ai mila de mine ! Vai mie ! lata nu ascund ranile mele. Tu esti doctor, eu sint bolnav. Tu esti milos, eu sint nenorocit. Oare nu este o ispita viata omeneasca pe pamint ? Cine ar dori sa aiba supa- rari si dificultati ? Tu poruncesti sa le rabdam, dar sa nu le iubim. Nimeni nu iubeste ceea ce rabda daca nu iubeste insasi rabdarea. Caci, oricit s-ar bucura ca rabda, totusi prefera sa nu fie ceea ce sa rabde. Doresc fericirea in nenorocire, iar in fericire ma tern de nenorocire. Care este, intre acestea, locul in care viaja omeneasca sa nu fie o in- cercare ? Vai de fericirile veacului, iara si iara vai, din cauza temerii de nenorociri si de nimicirea bucuriei. Vai de fericirile veacului, iara si iara de trei ori vai, din cauza dorintei de fericire si pentru ca ne- norocirea este dura si exista teama sa nu fringa rabdarea! Oare nu este o incercare viata omeneasca pe pamint fara nici o incetare ? XXIX (40) Si toata speranta mea nu este decit in mila Ta cea prea mare. Sa facem ceea ce poruncesti si poruncesti ceea ce voiesti. Ne porun- cesti cumpatarea si cineva zice : «$i cunoscind ca nimeni nu poate sa aiba intelepciune daca nu-i da Dumnezeu, cu toate ca si aceasta era intelepciune sa stiu de la cine vine acest dar» 2i . Prin stapinirea de sine, desigur, ne reculegem si ne adunam in acelasi loc de la care ne-am departat in multe locuri. Caci Te iubeste mai putln acela care nu iubeste impreuna cu Tine, iubeste un lucru pe care nu-1 iubeste pentru Tine. O, Dragoste care arzi mereu si niciodata nu Te stingi, Dragosite, Dumnezeul meu, aprinde-ma ! Tu poruncesti stapinirea de sine, da sa facem ceea ce poruncesti si porunceste ceea ce vrei. 23. Ps. 30, 9; 35, 15; 56, 1. 24. Int. Sol. 8, 21. 15 — Confessiones 226 FERICITUL AUGUSTIN XXX (41) Desigur poruncesti ca sa ma abfin de la pofta trupului si de la pofta ochilor si de la grija veacului. Ai poruncit abtinerea de la impreunarea trupeascS, si chiar in legatura cu casatoria ai dat un sfat mai bun decit ai ingaduit. $i pentru ca ai dat, s-a facut mai inainte de a fi eu insumi daruitorul itainei Tale. Dar pina acum traiesc in me- moria mea, despre care am vorbit mult, imaginile unor astfel de lu- cruri pe care le-a fixat acoio oDisnuinta mea si imi apar, cind sinL treaz, lipsite de puteri, iar in somn nu numai pina la a ma desfata, dar chiar pina la consim'tire si la iluzia faptului insusi. $i atit de mare putere are in sufletul meu iluzia imaginii si in trupul meu incit, cind dorm, falsele vedenii ma conving de ceea ce nu ma pot convinge in stare de veghe imaginile reale. Oare atunci nu sint eu, Dumnezeul meu ? $i totuisi exislta o atit de mare deosebire intre mine insumi si mine insumi timp de un moment, in care de aici tree la somn si de acolo tree aici ! Unde este, atunci, ratiunea care rezista, cind sint treaz, unor astfel de sugestii si, daca lucrurile insesi se imbulzesc, ramine neclintita ? Oare se inchide deodata cu ochii ? Oare adoarme cu simturile corpului ? $i de unde chiar in somn rezistam si amintindu-ne de hotarirea noas- tra si raminind cu cea mai mare curatie la aceasta hotarire, nu acor- dam nici un consimtamint unor astfel de momeli ? $i totusi este o atit de mare deosebire incit, cind se petrece altfel, veghind ne intoarcem la linistea constiintei si prin insasi distanta dintre aceste doua stari aflam ca, nu am facut lucrul din cauza savirsirii caruia noi suferim. (42) Oare nu este puternica mina Ta, Dumnezeule Atotputernice, ca sa vindece toate slabiciunile sufletului meu si prin harul Tau in chip mai bogat sa stinga chiar miscarile atitatoare ale sufletului meu ? Vei mari, Doamne, darurile Tale in mine, pentru ca sufletul meu sa ma urmeze in drumul catre Tine, eliberat de viscul poftei, ca sa nu se rascoale contra lui insusi chiar si in somn, nu numai sa nu sa- virseasca aceste fapte rusinoase ale stricaciunii, prin imagini anima- lice, pina la curgerea trupului, dar nici sa consimta la ele. Dar a face ca nimic de acest gen sa nu-mi placa citusi de put.in si sa poata fi oprit printr-un semn in simtirea curata, cind dorm, nu numai in aceasta viata, dar chiar la aceasta virsta, nu este un lucru mare pentru Cel Atotputernic, Tu, Care poti «mai mult decit cerem §i in^elegem* 23 " 2T . Acum, insS, cine sint pina acum in acest gen al raului meu, am spus 25. // Cor. 5, 2. 26. Fac. 1, 31. 27. EL 3, 20. CONFESSIONES — MARTURISIRI 227 Bunului meu Domn, bucurindu-ma cu cutremur in ceea ce mi-a dat si plingind in ceea ce nu sint deplin, sperind ca Tu vei realiza in mine milele Tale pina la pacea mea deplina pe care o vor avea cu Tine cele launtrice si cele exterioare ale mele cind «moartea va fi inghi- tita de biruinta» 28 . XXXI (43) Exista o alta rautate a zilei, care, o, daca ar fi de ajuns pentru ea M caci noi refacem zilnicile sitricaciuni ale trupului, mincind si bind, mai inainte ca Tu sa distrugi mincarurile si stomacul 30 , pina in ziua cind vei ucide dorinta mea pentru saturarea minunata si vei im- braca acest trup stricacios cu nestricaciunea vesnica. Acum, insa, este placuta pentru mine nevoia, iar contra acestei desfatari lupt eu, ca sa nu fiu prins, si port un razboi zilnic in posturi, aducind adeseori itrupul meu in sclavie si durerile mele sint alungate de placere. Caci foamea si setea sint dureri, ard, si ca febra ucid, daca nu le vine in ajutor leacul mincarurilor. $i deoarece acest leac ne este la indemina din mingiierea darurilor Tale, in care pamintul si apa si cerul servesc slabiciunii noastre, nenorocirea este numita des- fatare. (44) Acest lucru m-ai inva^ait, anume ca sa ma apropii de minca- ruri si sa le iau ca doctorii. Dar, in timp ce tree de la supararea lipsei la linistea saturarii, chiar in timpul trecerii mi se furiseaza cu viclenie latul poftei, caci insasi trecerea este o placere si nu exista alt loc prin care sa se treaca acolo unde ne constringe nevoia. $i daca cauza pentru care se maninca si se bea este sanatatea, se adauga, intocmai ca o sclava care inso^este, periculoasa placere si, de foarte multe ori, incearca s-o ia inainte, pentru ca sa se faca lucrul pe care eu il spun sau il fac pentru sanatate. $i nu este aceeasi masura uneia si a celeilalte, cSci ceea ce este indeajuns pentru sanataite, este putin pentru desfatare si, adeseori, este nesigur daca grija necesara de corp cere ajutor, sau daca inselaciunea plina de placere a poftei cere pe ascuns sa fie servita. La aceasta ne- siguranfa se veseleste in chip nefericit sufletul meu si in aceasta pre- gateste apararea dezvinovatirii, buourindu-se ca nu apare limpede ce este de ajuns pentru pastrarea sanatatii, pentru ca, prin dobindirea sa- natatii, sa treaca in umbra lucrarea placerii. Acestor ispite incerc eu zilnic sa rezist, si chem dreapta Ta si la Tine aduc focurile mele, pentru ca inca nu am idei clare despre aceste lucruri. 28. / Cor. 15, 54. 29. Matei, 6, 34. 30. / Cor. 6, 13. 228 FERICITUL AUGUSTIN (45) Aud glasul Dumnezeului meu care porunceste : «Sa nu se in- greuieze inimile voastre de miros si bautura peste masura» 3l . Betia este departe de mine, iar Tu Te vei milostivi ca sa nu se apropie de mine. Lipsa de staipinire se furiseaza insa citeodata in servul Tail. Te vei milostivi ca sa stea departe de mine : «Caci nimeni nu poate fi stapin pe sine daca nu-i dai Tu». Multe ne dai cind ne rugam, si orice lucru bun pe care 1-am primit inainte de a ne ruga de la Tine 1-am primit, pentru ca dupa aceea sa cunoastem ca de la Tine 1-am primit. Betiv niciodaita nu am fost, dar eu am cunoscut betivi care au fost facuti de Tine cumpatati. Asadar, de Tine s-a facut ca sa nu fie betivi cei care nu au fost niciodata betivi, Tu Care ai facut ca sa nu fie mereu betivi aceia care au fost betivi si Care chiar ai facut ca sa stie si unii si ceilalti cine a facut acest lucru. Am auzit alta vorba a Ta : «Nu merge dupa placerile tale si in- departeaza-te de placerea ta». $i aceasta vorba am auzit-o din darul Tau, vorba pe care am iubit-o mult si care suna : «Nici daca vom minca nu ne primeste si nici daca nu vom minca nu ne va lipsi noua ceva». Aceasta insemneaza a zice : «Nici acel lucru nu ma va face imbelsugat, nici celalalt nu ma va face lipsit». Am auzit si pe cealalta : «Caci eu m-am deprins sa fiu indestulat cu cele ce am si stiu sa fiu si smerit sau sa am de prisos. Toate le am in Acela Care ma imbraca cu pu- tere» 32 . lata pe ostasul taberei ceresti, nu pulbere, cum sintem. Dar amintes'te-Ti, Doamne, ca sintem «pulbere» si din tarina ai facut pe om «care si pierise, dar a fost gasit» 33 . $i acela nu a putut face nimic in sine, pentru ca si el a fost tarina, acela pe care 1-am iubit cind spunea acestea la suflarea inspiratiei Tale, zice : «Toate le pot in Acela Care ma initareste» 34 . Intareste-ma ca sa pot, da-mi ceea ce poruncesti si porunceste ceea ce vrei. Acesta marturiseste ca a primit si «de ce se lauda in Domnul sa se laude» 35 . Am auzit pe un altul rugindu-se ca sa primeasca : «Ia, zice, de la mine poftele pintecelui». De aci apare, Sfinte, Dumnezeul meu, ca Tu dai cind se face ceea ce poruncesti sa se faca. (46) Tu m-ai invatat, Tata Bun, ca «toate sint curate pentru cei curati» 36 , dar ca este rau pentru omul care maninca prin scandal ; ca ioata creatura Ta este buna si ca nimic nu trebuie aruncat dintre cele care sint primite cu aducere de multumiri ; aceasda fiindca mincarea nu ne recomanda lui Dumnezeu si pentru ca nimeni sa nu ne judece 31. Luca, 21, 34; / Cor. 8, 8. 32. Fil. 4, 11. 33. Luca, 15, 29; Fac. 3, 19. 34. Fil. 4, 12. 35. / Cor. 1, 31. 36. Rom. 14, 20. CONFESSIONES — MARTURISIRI 229 in mincare sau in bautura si pentrti ca eel care maninca sa nu dispre- tuiasca pe eel care nu maninca, iar eel care maninca sa nu judece pe eel care nu maninca 37 . Am invatat acestea, multumesc Tie, laude Iti aduc Tie, Dumnezeul meu, Invatatorul meu, Cel Care bafi la urechile mele, Care luminezi inima mea, smulge-ma de la orice ispita. Eu nu ma tem de necura^ia mincarii, ci de necuratja poftei. S:tiu ca lui Noe i s-a ingaduit sa ma- nince orice fel de came care putea sa-1 hraneasca ; stiu ca Hie s-a in- taiit mincind carne, ca loan, inzestrat cu o minunata putere de stapi- nire, nu s-a pingarit cu aceste vieta|i, adica cu lacustele care i-au ser- vit de mincare, ,si stiu ca Esau a fost inselat de dorinta de linte si ca David s-a dojenit pe el insusi pentru dorin|a de aipa si Regele nostru a fost ispitit nu de apa, ci de piine. Si pentru aceasta poporul, in Egipt, a meritat sa fie mustrat, nu fiindca a dorit carne, ci fiindca, din do- rinta de hrana, a murmurat impotriva lui Dumnezeu. (47) Pus in fat,a acestor ispitiri, eu zilnic porst lupta contra dorintei de a mlnca si de a bea. Caci nu pot sa tai odata si pe urma sa ma hotarasc sa nu ma mai ating, asa cum am putut cu privire la impreu- narea trupeasca. Asadar friiele gitului itrebuie tinute cu o slabire $i stringere moderata. $i cine este acela, Doamne, care sa nu fie raipit intrucitva dincolo de marginile necesitatli ? Daca este cineva, acela este mare, sa laude numele Tau. Eu, insa, nu sinit, fiindca sint un om pacatos. Dar si eu laud numele Tau si Te roaga pentru pacatele mele «Acela Care a biruit lumea» 3S , numarindu-ma printre madularele slabe ale trupului Sau, pentru ca ochii Tai vad «cele neluerate ale mele si in cartea Ta se vor inscrie toate» 39 . XXXII (48) Despre atractja mirosurilor nu ma agit prea mult, cind lipsesc nu le caut, cind sint prezente nu le resping, fiind pregatit chiar sa ma lipsesc de ele. Asa mi se pare, poate ca ma insel. Caci si acest intu- neric este de plins, in care imi sint ascunse puterile mele, care sint in mine, incit sufletul meu, intrebindu-se pe el insusi despre puterile sale, socoteste ca nu trebuie sa se creada cu usurinta, pentru ca si ceea ce este inlauntru de cele mai multe ori este ascuns, daca nu se vadeste in practica, si nimeni nu trebuie sa fie sigur in aceasta via{a, care toata se cheama ispitire, daca acela care a putut sa se faca din rau mai bun nu poate sa devina din mai bun mai rau. Una este spe- ranta, una este increderea, una este fagaduin|a, anume mila Ta. 37. / Tim. 4, 14 ; Col. 2, 16 ; flora. 14, 3 ; Fac. 9, 3. 38. loan, 16, 23. 39. Ps. 130, 16. 230 FERICITUL AUGUSTIN XXXIII (49) Placerile urechilor ma atrasesera cu mai mare tarie si ma sub- jugasera, dar m-ai dezlegat si m-ai eliberat. Acum, la sunetele pe care le insufletesc cuvintele Tale, cind sint cintate cu voce suava si ma- iestrita, marturisesc, gasesc o oarecare placere, dar nu ca sa mS lipesc de ele, ci ca sa ma ridic cind vreau. Totusi, chiar cu ideile prin care traiesc, ca sa fie admise de mine, cauta in inima mea locul unei oare- care demnitati si abia de le ofer locul potrivit. CSci uneori mi se pare ca le acord o onoare mai mare decit se cade, in timp ce sunt ca su- fletele noastre sint miscate in flaoara evlaviei mai evlavios si mai cu ardoare — cind sint cintate in acest mod — decit daca nu ar fi cintate, si mi se pare ca toate simturile spiritului nosltru, in armonie cu felurimea lor, isi au propriile moduri in voce si in cint, de a caror nu stiu ce obisnuinta ascunsa se desfateaza. Dar desfatarea trupului meu, caruia nu itrebuie sa-i fie incredin- tata mintea spre a o enerva, adesea ma inseala, cind simtul nu inso- teste rajiunea in asa fel incit sa ramina cu rabdare in urma, ci numai prin faptul ca, datorita rajiunii, a meritat sa fie admis, incearca chiar sa alerge inainte si sa conduca. In acest fel in acestea pacatuiesc, fara sa observ, dar dupa aceea simt. (50) Uneori insa, cautind sa ma feresc cu prea mare ardoare de aceaslta inselare, gresesc din cauza prea marii severitati, uneori chiar foarte mult, incit doresc sa fie indepartata de la urechile mele toata melodia placutelor cintari de care este insotita Psaltirea lui David, isi de la urechile intregii Biserici, si mi se pare mai sigur ceea ce mi s-a spus de Atanasie, episcopul Alexandriei, care facea ca cititorul psal- mului sa cinte cu o atit de moderata mladiere a vocii incit sa para mai mult ca citeste decit cinta. Totusi, cind imi amintesc de lacrimile mele, pe care le-am varsat la cintarile Bisericii Tale, la inceputul dobindirii credintei mele, si acum, cind sint miscat, nu de cint, ci de lucrurile care se cinta, cind sint cintate cu o voce clara si cu o modulate foarte potrivita, iarasi recunosc folosul acestui obicei indatinat. In acest mod eu sovaiesc intre pericolul placerii si incercarea sa- natatii, mai mult, sint inclinait — fara sa exprim o parere asupra careia nu se poate reveni — sa aprob obiceiul de a cinta in Biserica, pentru ca, prin desfatarea urechilor, sufletul, prea slab inca, sa se ridice la simtamintul evlaviei. Totusi cind mi se intimpla ca sa ma miste mai mult cintecul decit ceea ce se cinta, marturisesc ca pacatuiesc, nieri- tind pedeapsa, si atunci as prefera sa nu aud pe eel care cinta. CONFESSIONES — MARTURISIRI 231 lata unde sint ! Plinge^i cu mine si plingeti pentru mine voi care duce^i inlauntrul vostru ceva bun de unde pureed faptele bune. Caci pe voi, care nu purtati, pe voi nu va misca aceste lucruri. Tu, insa, Doamne, Dumnezeud meu, auzi-mS, priveste si vezi, si ai mila $i vin- deca-ma, Tu in fata ochilor Caruia eu pentru mine am devenit o pro- blems si eu insumi sint lincezeala mea. XXXIV (51) Ramine p-Iacerea ochiilor acestora ai trupului meu, despre care voi face marturisirile pe care sa le auda urechile trupului Tau, urechi frafesti si pioase, ca sa inchidem ispitele poftei trupului, care ma lo- vesc chiar si cind gem, iar «loeuinta mea», care este din cer, doresc s-o imbrac. Ochii iubesc formele frumoase si variate, culorile netezi si placute. Acestea sa nu ocupe sufletul meu, Dumnezeu sa-1 ocupe, Care a facut aceste lucruri foarte frumoase, pentru ca Dumnezeu este bunul meu, nu acestea. $i ma ating cind veghez in toate zilele si nu mi se da linisite din partea lor, asa cum mi se da liniste de la vocile melo- dioase si uneori de la toate vocile in tacere. Caci chiar ordinea culori- lor, aceasta lumina, luminindu-le pe toate pe care le vedem, oriunde as fi in timpul luminii, ma lingusesite cu lunecari de multe feluri spre mine, cind fac altceva si nu observ. Dar mi se vira cu atita putere incit, daca este deodata inlaturata, o caut cu dorinta si daca lipseste mult timp se intristeaza sufletul meu. (52) O lumina, pe care o vedea Tobie, cind, inchizind acesti ochi, ii arata fiului calea vietii si mergea inaintea lui cu piciorul iubirii, ne- gresind 40 nicaieri. Sau pe care o vedea Isaac, cind luminile trupului ii erau prea ingreuiate si acoperite de batrinete, cind a meritat sa-si bine- cuvinteze fiii, nu recunoscindu-i, ci binecuvintindu-i 41 sa-i recunoasca. Sau pe care o vedea Iacob, cind si el, suferind de ochi din cauza virstei foarte inaintate, a stralucit cu inima luminoasa in fiii sai neamuri n :e viitorului popor si a pus pe nepotii sai din Iosif miinile incrucisate in chip tainic, nu asa cum le indrepta fatal lor din afara, ci asa cum ve- dea el 42 dinlauntru. Ea insasi este lumina, una este ea si unul sint toji aceia care o vad si o iubesc. Dar aceasta lumina trupeasca, despre care vorbeam, orinduie^te viata secolului cu o dulceata ademenitoare si pericufioasa pentru aceia care o iubesc orbesite. Aceia, insa, care au stiut sa Te laude .si pentru ea, Dumnezeule, Creatorul tuturor 43 , o iau in imnul pe care Ti-1 aduc 40. Tob. 4, 2. 41. Fac. 27. 42. Fac. 28—29. 43. Ambrozie, [mn. 1. 232 FERICITUL AUGUSTIN Tie, dar nu sint rapiti de ea in somnul lor. Ma impotrivesc atractiilor ochilor, ca sa nu fie incurcate picioarele mele, cu care intra in viata Ta, si ridic la Tine ochii cei nevazup!, pentru ca Tu sa scoti din laj 4i , picioarele mele, Tu sa le dezlegi de aici, caci se incurca in ele. Tu nu incetezi de a le scoate, dar eu stau adeseori lipit in cursele care sint imprastiate peste tot, caci Tu nu vei dormi si nu vei dormita, Tu Care pazesti 45 pe Israel. (53) Cit sint de nenumarate lucrurile facute de felurite arte si mes- tesuguri in haine, incaltaminte, vase si fabricatii de orice fel si chiar in picturi si in plasmuiri de orice fel, si toate acestea tree dincolo de folosul necesar si moderat si de int,elesul cucernic, spre a desfata ochii, urmind in afara ceea ce fac, dar parasind inllauntru pe Acela de Care ei insisi au fost facu|i si distrugind lucrul care sint ei insisi. Dar eu, Dumnezeul meu si Podoaba mea, chiar de aci i{i aduc imn si jertfesc lauda Jertfitorului meu, caci vin frumoase, trecind prin su- flete, prin miinile lucratoare ale artistului, vin de la acea Frumusete care este deasupra sufletelor, dupa care suspina sufletul meu ziua si noaptea. Dar cei care fac frumuseti exterioare si cei care le cauta scot din ette modul de a le aproba, dar si modul de a se folosi de ele. $i acel mod este aici si nu-1 vad, ca sa nu mearga mai departe si sa pazesc ta- ria lor la Tine si sa nu o imprastie in bucurii obositoare 46 . XXXV (54) Aici se adauga alta forma a ispitirii, cu mult mai periculoasa. Caci in afara de dorinta trupului, care se afla in desfatarea simturilor si a placerilor 47 , caruia servind pier aceia care se tin departe de Tine, mai exista in suflet o alta placere desarta si curioasa imbracata cu nu- mele de cunoastere si de stiin^a, o placere nu a desfatarii in trup, ci a experimentarii prin trup. Aceasta, fiindca se aflla in dorinta de a cu- noaste, iar ochii sint cei dintii in a cunoaste prin simturi, a fost nu- mita de cuvintul divin «pofta 48 ochilor», caci, in chip natural, ochilor le revine vederea. Dar de acest cuvint ne folosim si cind este vorba de celelalte simturi, cind le indreptam spre cunoastere. Caci nu spunem «auzit» ceea ce straluceste, sau miroase ceea ce straluceste, sau pipaie ceea ce fulgera, caci despre toate acestea se spune ca sint vazute. Dar noi spunem nu numai : vezi ce lumineaza, vezi ce suna, vezi ce miroase, vezi ce gust are, vezi ce dur este. 44. Ps. 24, 16. 45. Ps. 120, 4. 46. Ps. 50, 10. 47. Ps. 25, 3. 48. / loan, 2, 16. CONFESSIONES — MAKTUK1SIRI 233 De aceea experien^a generala a simturilor se numeste, asa cum s-a spus «pofta ochilor» 49 , pentru ca funcjia de a vedea, in care intiie- tatea o au ochii, o iau si celelalte simturi, prin asemanare, atunci cind cerceteaza vreun obiect al cunoasterii. (55) Din acestea, insa, se vede mai cu limpezime ce placere si ce curiozitate se realizeaza prin simturi, pentru ca o placere insoteste lu- crurile frumoase, armonioase, gustoase, netede, iar curiozitatea de a incerca lucruri contra acestora nu se produce pentru a incerca o ne- placere, ci din pofta de a incerca si de a cunoaste. Caci ce placere ne procura faptul de a vedea intr-un cadavru sfi- siat lucruu de care te ingrozesti ? Si totusi, in orice loc ar zacea un cada- vru toti dau fuga ca sa se intristeze, ca sa paleasca. Se tern chiar ca sa nu vada in som acest lucru, ca si cind cineva i-ar constringe sa vada in timp de veghe, sau ca si cind i-ar fi convins vreo faima a frumusetii. Tot as a este si in celelalte simturi, pe care ar fi prea mult sa le cercetam. Din acest morb al poftei la spectacole se pun in lumina anu- mite miracole. De aci se purcede la scrutarea lucrurilor ascunse ale na- turii care este exterioara noua, a caror cunoastere nu foloseste la ni- mic si oamenii nu doresc altceva decit faptul de a sti. De aci purcede ceea ce se cauta din acelasi scop al stiintei perverse prin artele magice. De aci chiar, si in domeniul religiei, Dumnezeu este ispitit cind sint ce- rute semne si minuni, nu spre a dobindi vreo sanatate a cuiva, ci sint dorite numai din dorinta de a experimenta. (56) In aceasta atit de imensa padure a curselor si a primejdiilor, iata multe lucruri le-am taiat si le-am alungat de la inima mea, asa cum mi-ai dat sa fac, Dumnezeule al mintuirii mele. Totusi, am indrazneala sa spun — cind in jurul vietji noasdre zilnice rasuna atit de multe lucruri de acest gen — deci am indrazneala sa spun ca eu nu sint facut atent de nici un lucru de acest gen spre a privi si de a prinde cu o desarta grija. Desigur, spectacolele teatrale nu ma mai rapesc, nu ma mai in- grijesc sa cunosc trecerile astreilor si sufletul meu nu mai cauta raspun- sul umbrelor, iar toate sacramentele nelegiuite le detest. Cu cite unel- tiri ale sugestiilor nu lucreaza vrajmasul ca sa cer vreodata de la Tine vreun semn, de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Caruia ii datorez uroilul si simplul serviciu de sclav ! Dar Te rog, pe Tine, Imparatul nostru si pe Ierusalim, patria simpla, casta, asa cum departe de mine este acest consimtamint, asa sa fie me- reu mai departe si mai departe. Cind, insa, Te rog pentru sanatatea cuiva, cu totul altul si mult mai deosebit este scopul intentiei mele sa-mi dai si-mi vei da cu placere sa Te urmez cind faci ceea ce vrei. 49. / loan, 2, 16. 234 FERICITUL AUGUSTIN (57) Totusi, cine poate enumera in cit de mu'lte, foarte marunte si de disprefuit lucruri este ispitita curiozitatea noastra in fiecare zi si de cite ori lunecam adesea? De cite ori povestind desertaeiuni, mai intii parca le ingaduim, ca sa nu ranim pe cei sHabi, apoi, putin cite putin, le observam cu placere. Nu mai privesc un ciime care allearga dupa un ie- pure, cind lucrul se petrece intr-un circ, dar pe un ogor daca tree din intimplare, ma distrage, poate si de la o mare cugetare ma indreapta spre sine acea vinStoare, fara sa ma constringa sa deviez drumul cu corpul animalului, care ma duce, ci cu inclinarea inimii si, daca nu-mi atragi repede atentia, aratindu-mi slabieiunea mea sau ca din insasi pri- velistea aceea, facind vreo considerate, sa ma ridic la Tine, sau sa dis- pretuiesc tot spectacollul si sa tree mai departe, ramin prostit. Ce sa mai zic de faptul ca adesea cind stau acasa, o sopirla care prinde muste sau un paianjen care incurca in firele sale insectele, care se prind acolo, imi atrage atentia ? Oare pentru ca aceste vietafi sint mici, nu se petrece acela^i lucru ? Tree de aci la lauda Ta, Creator minu- nait si Orinduitor al tuturor lucrurilor, si de aceea incep sa fiu atent. Alt- ceva este sa te ridici repede si altceva este sa nu cazi. $i de astfel de lu- cruri este plina via^a mea si singura mea speran^a este desigur mila Ta. Caci atunci cind inima noastra devine locul unde se concep astfel de lu- cruri si poarta o multime mare de desertaciuni, atunci sint intrerupte a- desea si tulburate rugaciunile noastre in fata Ta, iar cind indreptam gla- sul inimii noastre spre urechile Tale nu stiu de unde se napustesc cuge- tari usuratice §i primejduieste un lucru aitit de mare. XXXVI (58) Oare si acest lucru il vom socoti intre cele care trebuie dis- pretuite sau altceva ne va readuce la speranta, in afara de mila Ta, pentru ca ai inceput sa ne schimbi ? $i Tu stii in ce masura m-ai schim- bat, Tu Care, la inceput, m-ai vindecat de pofta de a ma razbuna, ca sa fii indurator fata de toate celelalte nedreptati ale mele si sa vindecd toate bolile mele si sa izbavesti din stricaciune viata mea §i sa ma fn- cununezi in mila si cu indurari si sa umpllu de bunatate pofta mea 50 , Tu Care ai infrinat mindria mea 51 cu teama de Tine si ai imMinzit cu jugul Tau grumazul meu. $i acum il port si este usor, fiindca asa ai fagaduit si ai facut, si cu adevarat asa era si nu stiam cind ma temeam sa-1 pun pe git. (59) Dar oare, Doamne, Tu Care domnesti fara mindrie, Tu Care nu ai stapin, oare acest al treilea fel de ispite s-a indepartat de mine sau 50. Ps. 102, 3. 51. Matei, 11, 30. CONFESSIONES — MARTURISIRI 235 poate sa inceteze in aceasta intreaga viaja, anume faiptul de a voi sa fii temut si iubit de oameni nu pentru altceva, ci pentru ca de aici sa fie bucurie ceea ce nu este bucurie ? Nenorocita este viata si urita este laudarosenia ! De aci provine faptul, in cea mai mare masura, ca nu Te iubim si nu ne temem de Tine cu curatie, si de aceea Tu Te impotrivesti celor mindri, iar celor smeriti le dai har, si tuni contra ambitiilor veacu- lui si se cutremura temeliile muntilor 52 . Si in acest mod — deoarece pentru unele indatoriri ale societatii umane este necesar sa fii iubit si temut de oameni — dusmanul adevaratei noastre fericiri amenin|a peste tot, raspindind in laturile sale «bravo ! bravo ! », pentru ca, in timp ce le culegem cu lacomie, sa fim prinsi din lipsa de prevedere si sa luam bucuria noastra de la adevarul Tau si s-o punem in inselaciunea oame- nilor $i sa ne placa sa fim iubiti si temuti nu pentru Tine, ci in locul Tau, iar in acest mod, facindu-ne la fel cu sine, sa ne aiba nu pentru armonia dragostei, ci la partasia chinului, el care a hotarit sa-si puna lacasuil pe vijelie, pentru ca «reci si Intunecati, sa slujim celui care Te imita pe o cale vicleana si intortocheata». Noi insa, Doamne, sintem turma Ta mica 53 , primeste-ne. Intinde ari- pile Tale, oa sa scapam sub ele. Tu sa fii marirea noastra, pentru Tine sa fim iubiti si cuvintul Tau sa fie temut la noi. Aoela care voieste sa fie laudat de oameni, desi Tu il mustri, nu va fi aparat de oameni cind Tu il vei judeca, nici nu-1 vor smulge cind Tu il vei osindi. Dar «paca- tosul nu este laudat pentru poftele sufletului sau si nici eel ce face strirri- batate nu se binecuvinteaza», ci un om este laudat pentru vreun dar pe care 1-ai dat lui. Iar acesta se bucura mai mult ca este laudat decit ca are darul pentru care este laudat, chiar si acesta este laudat cind Tu-1 mustri, si este mai bun acela care a adus laude decit acela care este lau- dat. Caci aceluia i-a placut darul lui Dumnezeu vazut la un om, iar aces- tuia i-a placut darul omului mai mult decit darul lui Dumnezeu. XXiXVII (60) Sintem incercati de aceste ispiitiri in fiecare zi, Doamne, fara de incetare sintem ispititi. Limba omeneasca este un cuptor zilnic. Ne po- runcesti noua M si in acest feil de lucruri cumpatarea. Da-ne ceea ce po- runcesti si porunceste ceea ce vrei. Tu cunosti acest lucru dupa suspinul inimii mele si izvoarele de laerimi ale ochilor mei 55 . Caci nu-mi dau sea- ma usor cit sint de curatTt de aceasta ciuma si mult ma tern de cele ascun- se ale mele, pe care ochii Tai le-au cunoscut, ai mei insa nu 56 . Caci in 52. / Petru, 5, 5 | Fac. 4, 6 ; Ps. 17, 14—15. 53. Luca, 12, 32; Ps. 9, 24; 10, 3. 54. Pilde, 27, 21. 55. Ps. 37, 9 ; 89, 8. 56. Ps. 18, 13 ; 89, 8. 236 FERICITUL AUGUSTIISF alte feluri de ispitiri eu am o putin^a oafecare de a ma cerceta, dar in acest gen nu am aproape nici o posibilitate. Cit de mult am dobiridit puterea de a infrina sufletul meu de la placerile trupului si de la curio- zitatea zadarnica de a cunoaste, imi dau seama attunci cind sint lipsit de acele lucruri, fie din propria mea vointa, fie cind imi lipsesc. Caci atunci ma intreb cit de mult sau cit de putln neplacut imi este sa nu le am. In ce priveste bogatiile — care sint dorite spre a servi uneia din aceste trei pofte, sau la doua dintre ele, sau tuturor, daca sufletul nu poate sa-si dea seama daca, avindu-le le dispretuieste — pot fi lasate la o parte, pentru ca sufletul sa se cerceteze pe sine. Iar ca sa fim lipsiti de laude si sa nu ne punem la incercare, ce putem face in aceasta privinta ? Oare trebuie sa ducem o viata atit de rea si de pierduta si de aspra, incit nimeni sa nu ne cunoasca fara sa ne detesite ? Ce nebunie mai mare decit aceasta poate fi exprimata sau imaginata? Iar daca lauda obisnuieste si trebuie sa fie tovarasul fapte- lor bune si al unei vieti bune, atunci nu trebuie sa fie parasita. nici to- varasia ei, nici viata buna. Nu pot, insa, sa-mi dau seama de lipsa carui lucru pot fi cu sufletul linistit sau trist decit atunci cind imi lipseste. (61) Ce sa-Ti marturisesc Tie, Doamne, in acest gen de ispitiri? Ce, decit ca sint desfatat de laude ? Dar ma simt desfatat mai mult de adevar decit de laude. Caci, daca mi s-ar propune sa prefer sa fiu furios, sau sa gresesc in toate lucrurile si sa fiu laudat de toti oamenii, sau sa fiu statornic si foarte sigur in adevar si sa fiu criticat de toti, stiu ce as alege. Totusi, nu as vrea ca votul unei guri straine sa-mi sporeasca bucuria vreunui bun. Dar o sporeste, recunosc, ?i nu numai atit, dar si critica o micsoreaza. $i cind sint tulburat de aceasta nenorocire, patrunde in mine o dez- vinovatire, care, cum este, Tu o stii , Dumnezeule, caci ma face nesi- gur. Caci, deoarece ne-ai poruncit nu numai cumpatarea, adica de la ce fel de lucruri sa ne abtinem dragostea, ba chiar si dreptatea, adica in- cotro s-o indreptam, si nu ai voit ca numai Tu sa fii iubit de noi, ci si aproapele nostru, adesea mi se pare ca ma simt desfatat de lauda celui care intelege bine, si iarasi ma simt trist de raul lui cind il aud ca cri- tica fie ceea ce nu cunoaste, fie ceea ce este bun. Caci ma si intristez uneori de laudele meiie, cind la mine sint lau- date sau acele lucruri care mie imi displac sau sint laudate bunuri mai mici si de putina importan|a si sint pretuite mai mult decit ar trebui sa fie. Dar, iarasi, de unde stiu daca eu sint in acest mod mi?cat pentru CONFESSIONES — MARTURISIRI 237 faptul ca eu nu vreau ca acela care ma lauda sa fie in neintelegere cu mine cind este vorba despre mine, nu fiindca as fi impresionat de folo- sul lui, ci fiindca aceleasi bunuri care-mi plac mie imi sint mai placute cind sint placuite si altuia ? Caci intr-un fel nu eu sint laudat, cind parerea mea despre mine nu este laudata, deoarece sau sint laudate acele lucruri care nu-mi plac sau sint laudate mai mult acelea care-mi plac mai putin. Asadar, oare sint nesigur de mine insumi ? (62) Dar iata, o, Adevar, ca in Tine trebuie sa fiu miscat, nu de lau- dele mele, din cauza mea, ci pentru folosul aproapelui. $i nu stiu daca eu sint a$a. Imi sint mai putin cunoscut in aceasta privin^a eu insumi decit esti Tu mie. Te rog fierbinte, Dumnezeul meu, arata-ma pe mine insumi pentru ca sa marturisesc fratilor mei, care se vor ruga pentru mine, ce rani am descoperit in mine insumi. Iarasi, mai cu atentie, ma intreb daca in laudele care mi se aduc sint impresionat mai mult de fo- losul aproapelui, de ce sint impresionat mai putin decit atunci cind un altul este criticat mai pe nedrept decit eu insumi ? De ce eu sint mai mult miscat de acea ocara care este indreptata impotriva mea mai mult decit de aceea care se arunca contra altuia, in fata mea, cu aceeasi ne- dreptate ? Oare si lucrul acesta nu-1 cunosc ? Oare chiar acest lucru mai ramine ca sa ma amagesc 57 eu pe mine insumi $i sa nu spun in fata Ta adevarul, in inima si in limba mea ? Indeparteaza, Doamne, de la mine aceasta nebunie, ca nu cumva gura mea sa-mi fie mie «Untde- lemnul 58 pacatosului, spre a unge capul meu» 59 . XXXVIII (63) «SSrac si sarman sint eu» eo si sint mai bun cind, in ascuns, nu-mi plac mie insumi si caut mila Ta, pina sa se implineasca lipsa mea $i sa se desavirseasca pina la pacea pe care nu o cunoaste ochiul celui mindru. Totusi numai vorbirea care iese din gura noastra si faptele noastre, care sint cunoscute de oameni, contin o ispitire foarte pericu- loasa, provenind de la dragostea de lauda, care, in vederea unei distinc- tii personale, culege voturile cersite. Ispiteste si cind eu o mustru la mine, persists chiar faptului ca este mustrata. Omul se lauda cu si mai multa desertaciune ca dispretuieste gloria si de aceea nu se mai lauda pentru insusi dispretul de glorie, caci atunci cind se lauda nu dispre- tuieste lauda. 57. loan, 3, 21. 58. Gal. 6, 3. 59. Ps. 140, 5. 60. Ps. 108, 21. 238 FERICITUL AUGUSTIN XXXIX (64) Inlauntru, chiar inlauntru este un alt rau in acelasi fel de ispi- tire, prin care devin deserti aceia care-si plac lor insisi pentru ei insisi, desi alltora, fie ca nu le plac, fie ca le displac si nu le pasa sa placa altora. Dar placindu-si lor insisi, ItJ: displac Tie mult, nu nupiai cS soco- tesc cele care nu sint bune ca sint bune, dar pentru ca socotesc ca bu- nurile Tale sint ale lor, sau ca sint ale Tale, dar pentru meritele lor, sau chiar socotesc ca provin din haruil Tau, dar nu se bucura cu to^ii, ci in- vidiaza pe a'ltii cind vad ca-ll au. In toate aceste primejdii si in pericole de acest fel ;si in munci de acest fel vezi tremurul inimii mele si simt ca ranile mele sint vindecate mai repede de Tine, decit sa mi se produca. XL (65) Unde nu ai mers Tu cu mine, Adevarule, aratindu-mi de ce sa ma feresc si ce sa doresc, cind spre Tine indreptam smeritele mele pri- viri, cum puteam si Iti ceream sfatul ? Am strabatut lumea din afara cu simturile trupullui, atit cit am pu- tut, si mi-am indreptat atentia la viata trupului meu din mine si la sim- turile mele. De aci am intrat in locurille retrase ale memoriei mele, in nenumaratele intinderi pline, in minunate moduri, de bogatii fara nu- mar si le-am luat in considerare si m-am temut si nu am putut sa deose- besc nimic din aceOe lucruri fara Tine, si am vazut ca nici unul din aceste lucruri nu esti Tu. $i nu eram eu insumi descoperitorul, eu care am strabatut totul si am incercat sa le disting si sa le pretuiesc pe fiecare dupa valoarea lui. Pe unele le-am primit de la simturile care mi le anunfau §i le-am intre- bat si am simtit altele care erau amestecate cu mine insumi, si am deo- sebit pe vestitorii insisi si le-am enumerat si le-am luat in considerare pe unele in nemarginitele comori ale memoriei metle, pe unele le-am numit in ascuns, pe altele le-am tras afara. $i iarasi nu eram eu insumi cind faceam aceste lucruri, adica nu era puterea mea cu care faceam acest lucru, si ea ins&si nu erai Tu, pentru ca Tu esti lumina permanenta pe care o intrebam despre toate daca existau, ce erau, cit pret trebuia sa li se acorde, si Te auzeam cind ma invatai si imi porunceai. $i ade- sea fac acesit lucru si acest lucru ma desfata si de la actiunile impuse de nevoie, atit cit pot sa ma recreez, dau fuga la aceasta placere. $i nu in toate aceste lucruri, pe care le parcurg intrebindu-Te, aflu un loc sigur pentru sufletul meu ca in Tine, in care sa se stinga toate simti- CONFESSIONES — MARTUBISIKI 239 rile mele imprastiate si sa nu se mai indeparteze ceva din mine. $i uneori ma introduci intr-o simtire cu totu'l neobisnuita, in'launtru la un fel de nu stiu ce dulceata, care daca s-ar realiza in mine ar fi ceva ce nu stiu, ceea ce nu ar fi aceasta viata. Dar recad si sint tinut de ele si pling, §i tare sint tlnut de ele. De atitea suferinte este in stare povara obisnuintei ! Aici pot sa fiu si nu voiesc, acolo vreau sa fiu si nu pot, incit sint vrednic de plins si aid §i acolo. XUI (66) De aceea, am luat in considerare suferintele pacatelor mele intr-o intreita dorinta ?i am invocat dreapta Ta spre mintuirea mea. Caci am vazut stralucirea Ta cu inima ranita si, lovit, am zis : cine poate sa ajunga pina acolo ? «Am fost lepadat de la fata ochilor Tai» 61 . Tu esti adevarul Care prezidezi deasupra tuturor luciurilor. Dar eu, din cauza lacomiei mele, nu am voit sa Te pierd, dar cu Tine am voit sa posed minciuna, asa cum nimeni nu voieste sa rosteasca atit de mult minciuna, incit el insusi sa nu stie ce este adevarat. $i in acest mod Te-am pierdut, pentru ca Tu nu voiesti sa stapinesti impreuna cu minciun-a. XLII (67) Pe cine as putea gasi care sa ma irrnpace cu Tine ? Oare ar tre- bui sa ma rog ingerilor ? Cu ce rugaciune ? Cu ce taine ? Multi, incercind sa se intoarca la Tine §i neputind sa faca acest lucru prin ei insisi, asa cum aud, au incercat aceste lucruri §i au cazut in dorin^a unor curioase viziuni ?i au fost socotiti demni sa aiba iluzii. Caci, desi Te cautau prin maretia doctrinei, umflindu-si pieptul, in loc sa-1 bata, §i prin asemana- re cu inimile lor si-au adus ca uneltitoare si aliate iingimfarii lor pute- rile 62 acestui vazduh, de care sa fie inselati prin puteri magice, cautau un mijlocitor prin care sa fie curatiti si nu era : «Caci era diavolul, pre- facindu-se in inger al luminii» 63 . $i mult a tras in lat trupul lor eel in- gimfat, pentru ca el insusi nu avea trup de carne. Caci aceia erau muritori §i pacatosi, Tu, insa, Doamne, cu Care ei Incercau sa se impace cu mindrie, eisti nemuritor si fara de pacat. Mij- locitorul intre Dummezeu si oameni trebuia sa aibe ceva asemanator cu Dumnezeu ?i ceva asemanator cu oamenii, pentru ca nu cumva, §i intr-o 61. Ps. 30, 23. 62. Ef. 2, 2. 63. // Cor. 11, 14. 240 FERICITUL AUGUSTIN privinja, si in alta, asemanati fiind cu oamenii, sa fie departe de Dum- nezeu sau, in amindoua parjile fiind asemanatori iui Dumnezeu, sa fie departe de oameni si in acest mod sa nu fie mijlocitor 64 . Asadar acel mincinos mijlocitor de care, prin judecatile Tale ascunse, ingimfarea merita sa fie inselata, are un singur lucru comun cu oamenii, anume pacatul, iar celaTalt lucru vrea sa para ca-1 are acum cu Dumnezeu, pen- tru ca, deoarece nu este acoperit cu stricaciunea trupului, sa se arate nemuritor. Dar «pentru ca plata pacatului este moartea» 65 , are acest lucru comun cu oamenii, pentru ca de aici sa fie osindit la moarte. XLIII (68) Dar adevaratul Mijlocitor, pe Care, prin milostivirea Ta cea ascunsa, L-ai aratat si L-ai trimis oamenilor, pentru ca, prin pilda Lui, oamenii sa-nvefe smerenia, Acel Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos, a aparut intre pacatosii muritori si Nemuritorull eel drept, muritor ca si oamenii, drept cu Dumnezeu, pentru ca, fiindca pla- ta drepta{ii este viat.a si pacea, prin dreptatea unita cu Dumnezeu sa inlature moartea neevlaviosilor justificati pe care a voit s-o aiba co- muna cu ei. Acesta a fost aratat vechiior sfinti pentru ca in acest mod ei insisi, prin credinja patimirii viitoare a Lui, asa cum noi prin credinta patimirii Lui trecute, sa fie mintuit,i. Intru atit cit a fost om, a fost mij- locitor, dar intrucit a fost Cuvint, nu a fost mijlocitor, fiindca a fost deopotriva cu Dumnezeu si Dumnezeu la Dumnezeu si impreuna unul Dumnezeu. (69) Cit de mult ne-ai iubit, bunule Parinte, Tu «Care nu ai crutat pe insusi Fiul Tau, ci pentru noi pacatosii L-ai dat mort / ii» 6B . Cit de mult ne-ai iubit pe noi, pentru care «E1, nu rapire socotind a fi intocmai cu Tine, S-a smerit pina la moartea pe cruce, Ei singur 67 liber intre morti, avind puterea de a-si pune sufletul Sau 68 si de a-1 lua iarasi aici, pentru a fi inaintea ochilor Tai biruitor si victima, si de aceea invingator, fiindca a fost victima in fata Ta, pentru noi a fost preot si jertfa, si de aceea a fost preot fiindca a fost jertfa, facindu-ne pentru Tine din servi — fii, nascindu-Se din Tine, noua slujind. Pe buna dreptate, na- dejdea mea tare este pusa in El, caci prin El vei vindeca toate slabiciu- 64. / Tim. 2, 5. 65. Rom. 6, 23. 66. Rom. 8, 32. 67. Fil. 2, 6, 8. 68. Ps. 87, 6 ; loan, 10, 18 CONFESSIONES — MARTURISIRI 241 nile mele, prin El, Care sta de-a dreapta Ta si Te roaga pentru noi, caci in alt fel m-ar cuprinde deznadejdea. Caci multe si mari sint slabiciu- nile mele, dar mai mare este vindecarea venita de la Tine. Am fi putut crede ca Cuvintul Tau este departe de unirea cu omul si sa pierdem spe- ranfa cu privire la noi, daca nu s-ar fi facut trup si nu a fi locuit printre noi 69 . (70) Inspaimintat de pacatele me'Ie si de marimea nenorocirii mele, framintasem in inima mea si planuisem sa fug in siguratate, dar m-ai oprit si m-ai intarit, zicind : «De aceea Hristos a murit pentru toti, pen- tru ca cei care viaza sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia Care a murit pentru ei» 70 . lata, Doamne, eu arunc la Tine grija mea, ca sa traiesc, si voi «considera cele minunate ale legii Tale» 71 . Tu cunosti nepricepe- rea si slabiciunea mea. lnvata-ma si vindeca-ma. Acel «Unic Fiu al Tau, in Care sint ascunse toate vistieriile intelepciunii si cunostintei» m-a rascumparat cu singele Sau. S5 nu ma ocarasca cei mindri pentru ca meditez la pretul rascumpararii mele si maninc §i beau si-1 impart si, sarac, doresc sa ma satur din El intre aceia care maninca si se satura si «Vor lauda pe Domnul cei ce-L cauta» 72 . 69. loan, 1, 14. 70. // Cor. 5, 15. 71. Ps. 118, 18. 72. Col. 2, 3 ; Ps. 2, 130. 16 — Confessiones CARTEA A UNSPREZECEA il (1) Oare, Doamne, cind vesnicia este a Ta, nu cunosti cele ce-Ti spun, sau ceea ce se petrece in timp vezi numai in timp ? Asadar, de ce Iti mai spun istorii'le atitor lucruri? Desigur, nu ca prin ele sa le cu- nosti, ci eu indemn simtirile mele fa^a de Tine si fata de cei care citesc cele ce scriu, pentru ca toti sa zicem : «Mare este Domnul 1 si laudat foarte». Am zis si vol zice: din dragoste pentru dragostea Ta fac acest lucru. Caci ne si rugam si Adevarul zice : «$tie Tatal vostru de ce aveti nevoie mai inainte ca sa. cereti voi de la El» 2 . Asadar, Iti deschidem sta- rea inimii noastre si-Ti marturisim necazurile noastre si cerem milele Tale pentru noi, ca sa ne eliberezi cu totul, asa cum ai inceput, ca sa incetam de a mai fi nefericiti in noi si sa Te fericim, pentru ca ne-ai chemat, ca sa fim s3raci cu duhul ,si blinzi si ca cei ce pling, si infometati si insetati de dreptate §i milostivi si cu inima curata si facatori de pace 3 . lata, Ti-arn expus multe lucruri, ceea ce am putut si ceea ce am voit, fiindca Tu ai voit mai inainte ca sa-Ti marturisesc Tie «Domnul Dumne- zeul meu, caci esti bun, pentru ca mila Ta este in veci» 4 . JI (2) Dar cind voi putea cu limba condeiului sa vestesc toate indemnu- rile Tale si toate infricosariile Tale, mingiierile si calauzele prin care m-ai dus sa predic Cuvintul Tau si taina Ta si s-o impartasesc poporu- lui Tau? $i, daca pot sa vestesc aceste lucruri in sir, picaturile timpu- rilor sint scumpe pentru mine. De mult sint aprins de dorul de a cugeta in legea Ta si in ea sa marturisesc stiin^a si nepriceperea mea, inceputurile iluminarii Tale si ramasitele intunericului meu, pina cind slabiciunea va fi nimicita de putere. $i nu vreau ca orele sa se scurga in a'lte preocupSri, ore pe care le gasesc libere de la preocuparile spiritului si de la slujirea pe care o datoram oaimenilor si pe care nu o datoram si totusi o dam. 1. Ps. 94, 4. 2. Matei, 6, 8. 3. Matei, 5, 3—9. 4. Ps. 117, 1—2. CONFESSIONES — MARTURISIRI 243 (3) Doamne, Dumnezeul meu, asculta rugaciunea mea 5 . Si mila Ta sa auda dorinta mea, caci nu numai pentru mine cloco- teste, ci voie?te sa fie de fdos iubirii fratesti. Si vezi ca asa este in ini- ma mea. Sa-Ti jertfesc Tie servirea cugetului meu si a limbii mele, si da-mi ce sa-Ti daruiesc «Ca sarac si lipsit sint eu» 6 , Tu e^sti bogat fata de toti care Te cheama pe Tine, Tu Care far a de grija porti grija noas- tra 7 . Cura^a de toata indrazneala si de toata minciuna buzele mele cele din afara si cele dinlauntru. Scripturile Tale sa fie bucuriilie mele curate, sa nu ma insel si sa nu insel pe altii in ele. Doamne, asculta §i ai mila, Doamne Dumnezeul meu, lumina orbilor si puterea celor slabi care vad taria celor puternici, auzi sufcetu'l meu si auzi-1 cind striga din adinc 8 . Caci daca urechile Tale nu sint si in adinc, unde vom merge? Catre cine vom striga ? «A Ta este ziua si a Ta este noaptea» 9 . La sem- nul Tau momentele zboarS. Daruieste de aci timp pentru meditatiile noastre asupra ascunziisurilOr legii Tale, si sa nu o inchizi celor care bat. Caci nu in zadar ai voit sa fie scrise tainele ascunse a'le atitor pa- gini, §i nu din zadar acele paduri au cerbii lor care se rettrag in ele, se intaresc, se p'limba, pasc, se culca $i rumega 10 . O, Doamne, desavirses- te-ma si descopera-mi-le ! lata glasul Tau este bucuria mea, glasul Tau este deasupra belisugului placerilor. Da-mi ce sa iubesc, caci iubesc Caci si iubirea Tu mi-ai dat-o. Sa nu parasesti darurile Tale si sa dis- pretuiesti iarba Ta care este insetata. Fie sa marturisesc Tie ceea ce voi afla in cartile Tale si sa aud «glasul laudei» si sa Te sorb si «sa spun minunile legii Tale» u , de la inceput, in care ai facut cerul si pa- mintul, pina Ja stapinirea cea vesnica cu Tine a sfintei Tale cetafi. (4) Doamne, ai mila de mine $i ma auzi in dorinta mea. Caci so- cotesc ca nu dore$te ceva de pe pamint, nici aur si argint, nici pietre pretioase sau haine impodobite, sau onoruri, sau puteri, sau placeriie trupului si nici cele trebuincioase trupului si vietii acesteia a calatoriei noastre, care sint puse in fata noastra, care cautam imparatia isi drep- tatea Ta i 2 . Vezi, Dumnezeul meu, de unde este dorinta mea. «Cei nedrepti mi- au spus desfatarile lor, dar nu cum este legea Ta, Doamne» 13 . lata de unde este dorinta mea, Doamne. Vezi, Tata, privesite, vezi .si aproba, si fa ca, in fata milei Tale, sa gasesc har inaintea Ta, pentru ca mie, care 5. Ps. 60, 1. 6. Ps. 85, 1. 7. Rom. 10, 12. 8. Ps. 129, 1. 9. Ps. 73, 17. 10. Ps. 20, 9. 11. Ps. 25, 7j 118, 18. 12. Matei, 6, 33. 13. Ps. 118, 85. 244 FERICITUL AUGUSTIN bat, sa mi se deschida cele mai dinlauntru ale cuvintarilor Tale. Te rog, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Tau, «barbat al dreptei Tale» l4 , Fiul omului, pe Care L-ai intarit ca Mijlocitor al Tau, Mijlocitor intre Tine si noi, prin Care Tu ne-ai cautat pe noi, dar ne-ai cautat ca sa Te cau- tam pe Tine, Cuvintul Tau, prin Care ai facut toate, printre care si pe mine, Te rugam pe singurul Tau Fiu 15 , prin Care ai chemat la adoptiune poporul credinciosilor, printre care si pe mine. Te rog fierbinte pe El «Care sade la dreapta Ta» l6 si Te roaga pentru noi, «in Care sint ascunse toate vistieriile intelepciunii si ale cunostint-ei» 17 . Aceste vistierii le cauta in cardie Tale. Moise a scris despre El : Acest lucru il spune El, acest lucru il spune Adevarul. Ill (5) Sa aud si sa inteleg cum, la inceput, ai facut cerul si pamintul 18 . A scris acest lucru Moise, a scris si s-a dus, a trecut de aici la Tine si acum nu mai este inaintea mea, caci daca ar fi 1-as retine si 1-as ruga si 1-as implora pentru Tine, ca sa-mi dezvaluie aceste lucruri, si as pune urechile mele la sunetele care ar iesi din gura lui si, daca ar vorbi in limba ebraica, in zadar ar lovi auzul meu si nimic de acolo nu ar atinge mintea mea, dar daca ar vorbi latineste, as sti ce zice. Dar de unde as sti ca spune adevarul ? Caci daca as sti acest lucru, oare 1-as ?ti de la el ? In orice caz, inlauntrul meu, in casa cugetului meu, Adevarul. fara sa fie evreu sau grec sau latin sau de alt neam, fara organele gurii si ale limbii, fara sunetul silabelor, mi-ar zice : «Spune adevarul» si eu, pe loc, cu incredere, as zice acelui om al Tau : «Adevar graiesti». Asadar, deoarece nu pot sa-1 intreb, pe Tine, Adevar, de care el fiind plin a spus adevarul, Te rog, Dumnezeul meu, iarta-mi 19 pacatele, si Tu Care ai dat acelui rob al Tau sa spuna aceste lucruri, da-mi si mie sa le inteleg. IV (6) lata, se vad cerul si pamintul, si striga ca au fost create, caci se schimba si variaza. Dar in ceea ce nu s-a facut si totusi exista, nu exista ceva care sa nu fi fost mai inainte. Faptul acesta insemneaza a se schimba si a varia. Mai striga ca nu ele insele s-au facut : «De aceea existam, fiindca am fost facute, asadar nu existam mai inainte de a exista ca sa ne putem face noi pe noi insine». Si glasul celor care zic acestea este insasi dovada. 14. Ps. 79, 13. 15. Gal. 4, 5. 16. Rom. 8, 34. 17. Col. 2, 3. 18. Fac. 1, 1. 19. lov. 14, 16. CONFESSIONES — MARTURISIRI 245 Asadar Tu, Doamne, le-ai creat, Tu Care esti frumos, caci ele sint frumoase, Care esti bun, caci ele sint bune, Care existi, caci ele exista. Dar nu sint atit de frumoase, nici atit de bune, nici nu sint asa cum esti Tu, Facatorul lor, cu Care comparate nu sint nici frumoase, nici bune, nici nu exista. $tim acestea si multumim "Tie, >stim ca cunostinta noastra comparata cu cunoasterea Ta este nepricepere. V (7) Cum ai creat cerul si pamimtul, care a fost masina atit de mare a lucrarii Tale ? Caci nu le-ai facut ca un artist care formeaza un corp dintr-un alt corp, dupa socotinja sufletului care poate sa dea orice forma pe care o vede el insusi cu un ochi launtric — si de unde ar avea el aceasta putere daca nu prin faptul ca Tu ai creat-o ? — si impune o forma unui lucru care exista deja si are aceasta forma in sine, ca sa fie, asa cum da forma pamintului sau pietrei sau lemnului sau aurului sau oricarui gen de materie de acest fel. $i de unde ar fi acestea, daca Tu nu le-ai fi rinduit ? Tu ai facut un trup pentru mester, Tu ai creat sufle- tul care porunceste membrelor, Tu ai facut materia din care el face ceva, Tu ai facut talentul prin care sa ia mestesugul si sa vada inlauntru ce sa faca in afara, Tu i-ai dat simt,ul corpului prin mijlocirea caruia sa treaca de la suflet la materie lucrul pe care-1 face si sa vesteasca sufle- tului ce a facut, pentru ca sufletul sa cerceteze adevarul, care-1 supra- vegheaza daca lucrul a fost bine facut. Te lauda toate acestea pe Tine, Creatorul tuturor. Dar Tu cum le faci ? Cum ai facut, Dumnezeule, cerul si pamintul ? 20 In orice caz nu in cer si nu pe pamint ai facut cerul si pamintul, si nici in aer sau in apa, caci si aceste elemente apartin de cer si de pamirut, si nu in toata lumea ai facut toata lumea, caci nu era un loc unde sa existe mai inainte de a se face ca sa existe. ?i Tu nu tineai cu mina ceva, din care sa creezi cerul si pamintul, caci de unde Ti-ar fi venit lucrul pe care nu-1 facusesi Tu, pentru ca din el sa faci ceva ? Caci ce lucru exista in afara de faptul ca Tu existi ? Asadar, ai zis si s-au facut, si prin cuvintul Tau le-ai facut. VI (8) Dax cum ai zis ? Oare in acel mod in care s-a produs voce din nor, zicind : «Acesta este Fiul Meu iubit» ? 21 Caci acea voce s-a facut, a trecut, a inceput si s-a sfirsit. Au sunat silabele si au trecut, a doua dupa cea dintii, a treia dupa cea de a doua si apoi dupa aceea in sir, pina 20. Ps. 32, 9, 6. 21. Mafei, 3, 17 ?i 17, 5. 246 FERICITUL AUGUSTIN cind a venit ultima dupa celelalte si tacerea dupa ultima. Deunde este limpede si lamurit ca o miscare a creaturii Tale a exprimat-o servind vointei Tale vesnice, ea fiind trecatoare. $i aceste cuvinte ale Tale, fa- cute la timp, urechea din afara le-a vestit mintii intelepte, a carei ure- che laurutrica este indreptata spre Cuvintul Tau eel vesnic. Dar mintea a comparat aceste cuvinte care sunau la timp cu Cuvintul Tau eel ves- nic, in tacere, si a zis : «Este altceva, este cu totul altceva. Acestea sint departe, mai jos de mine si nu sint, fiindca fug si tree, dar Cuvintul Dumnezeului meu de deasupra mea ramine in veac» 22 . Daca, deci, prin cuvinte care rasuna si tree ai zis sa fie creat cerul si pamintul, iar in acest mod ai facut cerul si pamintul, exista deja o creatura corporala inaintea cerului si a pamintului, prin ale carei mis- cari temporale acel glas a strabatut in mod temporal. Dar nu exista nici un corp inaintea cerului si a pamintului sau daca exista, acest lucru il facusesi fara un glas trecator, pentru ca de acolo sa faci glasul trecator prin care sa zici ca sa se faca cerul si pamintul. Caci orice ar fi fosit acel lucru din care sa se faca aceasta voce, daca nu ar fi fost facut de Tine, nicidecum nu ar exista. Asadar, ca sa se faca corp, de unde sa poata fi facute aceste cuvinte, prin ce cuvint ai exprimat aceasta ? VII (9) A?adar ne chemi ca sa intelegem Cuvintul, Care este Dumnezeu la Tine, Care esti Dumnezeu, Care din vesnicie este rostit si prin El toa- te se spun in vesnicie. Caci nu se sfirseste ceea ce se spunea ?i se pro- nunta altceva, pentru ca sa poata sa fie spuse toate, ci toate sint spuse deodata si in vesnicie caci altfel ar fi timp si schimbare si nu ar fi o adevarata vesnicie si nici o adevarata nemurire. Acestea le-am cunoscut, Dumnezeul meu, si-Ti multumesc Tie 23 . Le-am cunoscut, Iti marturisesc Ti e r Doamne, si cu mine le-a cunoscut si le binecuvinteaza acela care nu este nerecunoscator fata de adevarul eel sigur. Am cunoscut, Doamne, am cunoscut ca intrucit nu exista ceea ce era si exista ceea ce nu era, intru atit moare si se naste. Nimic din Cuvintul Tau nu lasa eeva, nimic nu urmeaza, pentru ca El este cu ade- varat nemuritor si vesnic. $i. de aceea, prin acest Cuvint, Care Iti este impreuna vesnic, in acelasi timp si in vesnicie, graiesti toate cele ce zici si se face orice zici sa se faca. 9i nu faci in alt mod decit zicind, to- tusi nu in acelasi timp si nici nu sint eterne toate pe care le crezi zicind. 22. 7s. 40, 8. 23. / Cor. 1, 4. CONFESSIONES — MARTURISIRI 247 VIII (10) De ce Te rog, Doamne, Dumnezeul meu ? Oricum le vad, dar cum sa le explic nu stiu, nu stiu decit faptul ca tot ceea ce incepe sa fie si inceteaza de a mai fi, atunci incepe sa existe si inceteaza de a mai exista cind se cunoa§te ca a trebuit sa inceapa sau sa inceteze in eterna ratiune, in care nimic nu incepe, nici nu inceteaza. Este Insusi Cuvintul Tau, Care este si Inceput 24 , pentru ca ne si vorbeste noua. Asa o spune in Evanghelie prin mijlocirea trupului, iar acest lucru a sunat in afara, in urechile oamenilor, pentru ca sa fie crezut si cautat si aflat in eter- nul adevar, unde un singur si bun Invatator invata pe to|i discipolii 25 . Acolo aud vocea Ta, Doamne, cind imi spune ca acela ne vorbeste noua care ne invata, dar acela care nu ne invata, chiar daca vorbeste, nu ne vorbeste noua. Dar cine ne invata daca nu Adevarul neschimbat ? Caci chiar atunci cind ni se atrage atenfia printr-o creatura supusS schimbarii, sintem dusi la Adevarul nesupus schimbarii, unde cu ade- varat invatam, cind stam si-L auzim pe El, si «ne bucuram cu mare bu- curie pentru glasul sotului» 26 , care ne reda acolo de unde am venit. $i de aceea este «Inceput», caci daca nu ar ramine cind ratacim, nu ar mai fi Acela la Care sa ne intoarcem. Cind insa ne intoarcem de la gre- seala, in orice caz ne intoarcem cunoscind, dar, ca sa cunoastem, ne in- vata ca este «Inceputul» si ca ne vorbeste noua. IX (11) In acest «Inceput», Dumnezeule, ai facut cerul si pamintul, prin Cuvintul Tau, prin Fiul Tau, prin Puterea Ta, prin Intelepciunea Ta, prin Adevarul Tau, in mod minunat zicind si in mod minunat facind. Cine va intelege ? Cine va povesti ? Ce este lucrul care ma lumineaza une- ori si loveste inima mea fara a o rani ? Ma si ingrozesc, dar capat si in- drazneala. Ma ingrozesc, intrucit sint deosebit de acest lucru necunos- cut, prin curaj, intrucit ii sint asemenea. Intelepciunea, intelepciunea insasi este aceea care ma lumineaza uneori imprastiind norul meu, care iarasi ma cuprinde cind ma parasesc puterile din cauza intunericului si a gramezii pacatelor mele, pentru ca in asa mod s-a «Stins intru saracie puterea mea» 27 , incit nu mai pot indura binele meu, pina cind Tu, Doam- ne, Care «Te-ai facut binevoitor fata de toate faradelegile mele», vei judeca «Toate slabiciunile mele», pentru ca vei rascumpara «din strica- ciune viata mea» si ma vei incununa «cu mila si cu indurari» si vei um- ple «cu bunatati pofta mea», pentru ca «se vor innoi tineretile mele ca 24. loan, 8, 25. 25. Matei, 23, 8. 26. loan, 3, 29. 27. Ps. 30, 10. 248 FERICITUL AUGUSTIN ale vulturului» 28 , «caci prin nadejde am fost mintuiti» si a$teptam «cu rabdare fagaduintele Tale» 29 . Sa Te auda si inlauntrul sau acela care poate. Eu cu credinta voi striga dupa spusa Ta : «Citt s-au marit lucru- rile Tale, Doamne ! Toate cu intelepciune le-ai facut!» 30 Si ele sint «lnceputul» si in acel «Inceput» ai facut cerul si pamintul. X (12) lata, nu sint oare plini de vechimea greselii lor aceia care zic : «Ce facea Dumnezeu inainte de a crea cerul si pamintul ?» Caci, daca nu facea nimic, zic ei, si nu lucra, de ce nu a fost asa si de aci inainte, asa cum inainte S-a retinut de la orice lucrare ? Caci daca vreo miscare no- ua s-a produs la Dumnezeu si o noua vointa s-a produs, ca sa creeze creatura, pe care nu o crease niciodata mai inainte, cum poate fi o ade- varata eternitate acolo unde se naste o vointa care nu exista ? Caci vointa lui Dumnezeu nu este creatura, ci exista inaintea crea- turii, caci nu s-ar putea crea ceva daca mai inainte nu ar exista vointa Creatorului. Asadar, vointa lui Dumnezeu tine chiar de substanta Lui. Iar daca s-a nascut ceva in substanta lui Dumnezeu, care ceva nu exista mai inainte, nepotrivit cu adevarul, se zice ca acea substanta este eterna. Iar daca era eterna vointa lui Dumnezeu ca sa fie o creatura, de ce crea- tura nu este si ea eterna ? XI (13) Aceia care spun aceste lucruri, inca nu inteleg, o Tu, Intelep- ciune a lui Dumnezeu 31 , Lumina mintilor, inca nu inteleg cum se creeaza cele ce se fac prin Tine si in Tine si incearca sa stie cele vesnice, iar inima lor pina acum zboara in miscarile lucrurilor trecute si viitoare si pina acum este desarta 32 . Cine va tine inima lor si o va opri ca sa stea putin si nitel la stralu- cirea eternitatii, care sta mereu, s-o compare cu timpurile care nu se opresc niciodata, sa vada ca nu se poate compara, sa vada ca lungul timp nu se poate face lung decit din muLte miscari care tree, care nu se pot extinde in acelasi timp, dar ca in eternitate nimic nu trece, ci totul este prezent, si sa vada ca tot trecutul este alungat de viitor si ca tot viitorul decurge din trecut si ca tot trecutul si viitorul este creat si decurge din Acela Care este mereu prezent ? Cine va tine inima omului ca sa stea si sa vada cum, stind, eternitatea, care nu este nici viitoare, nici trecuta, orinduiesite timpurile trecute si viitoare ? 28. Ps. 102, 3—5. 29. Rom. 8, 24—25. 30. Ps. 103, 25. 31. Ei. 3, 10. 32. Ps. 5, 10. CONFESSIONES — MARTURISIRI 249 Oare «mina mea poate sa faca acest lucru» 33 , sau mina gurii mele face prin vorbe un lucru atit de mare ? XII (14) lata, dau un raspuns aceluia care zice : «Ce facea Dumnezeu inainte de a face cerul si pamintul ?» Dau nu acel raspuns de care se spune ca 1-a dat cineva, in gluma, inlaturind aceasta intrebare teribila, zicind : «Pregatea gheena cea adinca pentru aceia care cerceteaza». Altceva este a vedea si altceva este a ride. Eu nu dau acest raspuns, caci mai cu placere as raspunde «nu stiu» ceea ce nu stiu, decit sa dau acel raspuns prin care este luat in ris acela care a pus o intrebare profunda si este laudat acela care a dat un raspuns fals. Dar pe Tine, Dumnezeul nostru, Te marturisesc Creator al tuturor fapturilor si, daca prin numirea cerului si a pamintului se intelege orice creatura, eu zic cu indrazneala : inainte ca Dumnezeu sa creeze cerul si pamintul nu facea altceva. Caci daca facea ceva, ce altceva facea daca nu creatura ? Si, o, de-ar fi sa stiu, orice doresc sa stiu cu folos, cum §tiu ca nu se facea nici o creatura inainte de a se face vreo creatura. XIII (15) Dar daca spiritul usuratic al cuiva ratSceste prin imaginile tim- purilor inapoi si se mira ca Tu, Doamne, Dumnezeul Cel atotputernic §i a toate Creatorul si - Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamintului, ai stat departe de o atit de mare lucrare inainte de a o face, ai stat de o parte timp de secole nenumarate, sa se trezeasca si sa-si dea seama ca se mira degeaba. Caci, cum ar fi putut sa treaca nenumarate secole pe care Tu nu le facusesi, cind Tu esti Autorul si Ziditorul tuturor secolelor ? Sau ce timpuri ar fi putut sa existe, care sa nu fi fost create de Tine ? Sau cum ar fi putut trece daca nu existau ? Asadar, avind in vedere ca Tu esti Facatorul tuturor timpurilor, daca a existat un timp mai inainte ca Tu sa faci cerul si pamintul, de ce se spune ca «nu faceai nimic» ? 34 Caci Tu facusesi chiar timpul insusi si nu au putut sa treaca timpurile mai inainte de a face timpurile. Iar daca inainte de a face cerul si pamintul nu exista nici un timp, de ce se cerceteaza ce faceai atunci ? Caci nu era «atunci» cind nu exista timpul. (16) Caci Tu nu prin timpuri precedezi timpurile, caci altfel nu ai fi precedat toate timpurile. Dar Tu le precedezi pe toate cele trecute prin maretia eternitatii mereu prezente, si depasesti toate cele viitoare, 33. Fac. 31, 29. 34. Fac. 2, 3. 250 FERICITUL AUGUSTIN fiindca acelea au sa. fie, si cind vor fi venit, vor fi trecute. <(Tu, insa, A- cela§i esti si anii Tai nu se vor imputina» 35 . Anii T,ai mi merg, nici nu vin, caci numai anii nostri merg si vin, pentru ca toti sa vina. Anii Tai toti in acelasi timp stau, fiindca stau si venind nu sint exclusi de la cei care vin, fiindca nu tree. Dar acesti ani ai nostri vor fi cind toti nu vor fi. «Anii Tai sint o singura zi» 36 si ziua Ta nu este in fiecare zi, ci astSzi, pentru ca ziua Ta de astazi nu cedeaza celei de miine, caci nu urmeaza pe cea de ieri. Ziua Ta de astazi este eternitatea, de aceea im- preuna vesnic fiind ai nSscut pe Acela Caruia I-ai zis : «Eu astazi Te-am nascut» 37 . Tu ai facut toate timpurile si inainte de toate timpurile Tu esti, $i nu era un timp in care sa nu fie timp. XIV (17) Nu exista deci nici un timp in care Tu sa nu faci ceva, pentru ca Tu facusesi insu$i timpul. $i nici un timp nu este coetern cu Tine, caci Tu dainuiesti, iar acelea, daca. ar dSinui, nu ar fi timpuri. Caci ce este timpul ? Cine ar putea sa explice acest lucru uisor §i pe scurt ? Cine ar putea cuprinde chiar cu cugetul acest lucru. spre a exprima un cuvint despre el ? Dar ce spunem noi mai familiar §i mai cunoscut, cind vorbim, decit timpul ? $i, in orice caz, intelegem cind spunem acest lu- cru, intelegem chiar cind auzim acest cuvint chiar cind altul vorbeste. Ce este deci timpul ? Daca nimeni nu ma intreaba, o stiu, iar daca as vrea sa explic cuiva care ma intreaba, nu stiu. Totusi cu incredere afirm ca stiu ca daca nu ar trece nimic nu ar exista timp trecut si daca nu ar veni ceva nu ar fi timp viitor §i daca nu ar exista nimic nu ar fi timp prezent. Asadar, acele doua timpuri, trecutul §i viitorul, cum sint cind tre- cutul nu exista inca §i viitorul nu exista inca ? Prezentul insa, daca ar fi mereu prezent ?i nu ar trece in trecut nu ar mai fi timp ci eternitate. Daca, deci, prezentul, ca sa fie timp, se face ca sa treaca in trecut, cum zicem noi atunci ca exista un lucru pentru care ca sa existe este nevoie sa existe cauza aceea care-1 face sa existe, iar despre timp spunem ca nu exista cu adevarat decit fiindca tinde sa nu fie ? XV (18) $i totusi noi zicem «timp lung» si «timp scurt», iar acest lucru nu-1 spunem decit despre trecut sau despre viitor. De exemplu, numim «lung» timpul trecut cu o suta de ani inainte si, de asemenea, numim timp lung pe eel viitor, dupa o suta de ani, dar numim scurt timpul tre- 35. Ps. 101, 28. 36. / Petru, 3, 8. 37. Ps. 2, 7; Evr. 5, 5. iCONFESSIONES — MARTURISIRI 251 cut, asa cum, de exemplu, zicem cu zece zile mai inainte. Si numim scurt timpul viitor dupa zece zile. Dar in ce mod poate fi lung sau scurf ceea ce nu exists ? Caci ceea ce a trecut nu mai este si viitorul inca nu este. Asadar sa nu mai zicem : este lung, ci sa zicem despre trecut a fost lung si despre viitor va fi lung. Dumnezeul meu, Lumina mea, oare nu si aici adevarul 38 Tau va lua in ris pe om ? Caci acest timp trecut a fofst lung cind era deja trecut sau cind acum ar fi prezent? Caci atunci putea sa fie lung, cind exista ce sa fie lung, iar cind era trecut nu mai era, de aceea nu putea sa fie lung ceea ce nu mai exista. Asadar sa nu zicem a fost lung timpul trecut, caci nu vom mai gaisi ce a fost lung, cind, din faptul ca a trecut, nu exista, ci sa zicem «a fost lung acel timp prezent», pentru cS atunci cind era prezent era lung. Caci inca nu trecuse ca sa nu mai fie, si de aceea era ceea ce sa poata fi lung. Dar dupa ce a trecut, in acelasi timp a incetat de a mai fi lung, caci a incetat de a mai exista. (19) Sa vedem deci, suflete omenesc, dacS timpul prezent poate sa fie lung. Caci tie ti s-a dat sa simti intirzierile si sa le masori. Ce-mi vei raspunde ? Oare o suta de ani prezenti este timp lung ? Vezi mai inainte daca. pot sa fie prezenti o suta de ani. Caci daca este vorba despre primiul an dintre ace^tia, el insusi este prezent, iar nouazeci si noua de ani vor fi viitori si de aceea inca nu exista. Dar daca este vorba despre al doilea an, deja unul este trecut, iar celalalt este prezent, iar ceilalti sint viitori. De aceea o suta de ani nu pot fi prezenti. Vezi eel putin daca un an despre care este vorba, el insusi este prezent. Caci daca este vorba despre prima luna a acestui an, atunci celelalte sint viitoare, daca este vorba despre a doua luna, deja prima a trecut iar celelalte inca nu sint. Asadar, nici anul despre care se vor- beste nu este cu totul prezent, si daca nu este prezent in intregime, nu este un am prezent. Caci douasprezece luni fac un an. Dintre acestea una, despre care este vorba, este prezenta, celelalte sint trecute sau viitoare. Deci nici luna despre care se discuta nu este prezenta, ci numai o singura zi. Daca este prima, celelalte sint viitoare, daca este ultima, celelalte sint trecute, daca este o zi de la mijloc, atunci este intre cele trecute si cele viitoare. (20) lata ca timpul prezent, pe care singur 1-am gasit ca poate sa fie numit lung, se reduce abia la spatiul unei singure zi. Dar sa discutam si aceasta zi, caci nu o zi intreaga este prezenta. Caci o zi se implineste prin toate cele douazeci si patru de ore zilnice si nocturne, dintre care 38. / loan, 1. 5. 252 FERICITUL AUGUSTIN prima le are pe celelalte viitoare, iar ultima le are pe celelalte trecute, iar pe cele de dupa sine viitoare. §i chiar o singura ora se diseuta in particulare fugitive, caci orice parte din ea care a zburat este trecuta, iar orice mai ramine din ea este viitoare. Daca prin /timp se intelege ceva care sa nu poata fi impartit nici in cele mai mid particele de timp, nu- mai acesta singur poate fi numit prezent. Dar acesta zboara atit de re- pede de la viitor in trecut, incit nu mai poate sa se extinda in nici o in- tirzie. Caci daca se extinde se imparte in trecut si viitor, iar daca este prezent nu are nici un spafiu. Unde este deci timpul pe care-1 numim lung ? Oare este viitorul ? Noi nu spunem, in adevar, este lung, fiindca nu exista ceea ce sa fie lung, si zicem : va fi lung. Asadar, cind va fi ? Caci daca si acum va fi viitor, nu va fi lung, caci ceea ce va fi lung inca nu este, daca insa va fi lung atiunci cind din viitor va incepe sa fie ceea ce inca nu exista si se va fi facut prezent ca sa poata sa exisite ceea ce sa fie lung, deja prin vocile de mai sus timpul prezent striga ca nu poate sa fie lung. XVI (21) Si totusi, Doamne, simtim intervalele timpurilor si le comparam cu ele insele si zicem ca unele au fost mai lungi, iar altele mai scurte. Masuram chiar cu cist a fost mai lung sau mai scurt cutare sau cutare timp si raspundem ca acesta este indoit sau triplu, iar acela simplu, sau ca acesta este tot atit cit acela. Noi masuram timpurile care tree cind le masuram sim{ind. Dar pe cele trecute, care nu mai sinit, sau pe cele vii- toare, care inca nu sint, cine le poate masura fara numai daca cineva va avea curajul sa spuna ca poate masura ceea ce nu mai exista ? Asa- dar, cind timpul trece, poate fi simtlt si masurat, dar cind a trecut, pen- tru ca nu mai exista, nu poate. XVII (22) Intreb, Tata, nu afirm, Dumnezeul meu supravegheaza-ma si calauzeste-ma. Oare cine este acela care ar putea sa zica ca nu sint trei timpuri, asa cum am invatat cind eram copii si cum am invatat pe copii, anume trecutul, prezentul si viitorul, ci numai prezentul, pentru ca celelalte doua nu sint ? Sau si acestea exista, dar prezentul se face vazut dintr-un ascunzis, cind din viitor se face prezent, ;si se retrage in vreun ascunzis, cind din prezent se face trecut? Caci unde au vazut cele viitoare acela care le-au cintat ca viitoare, daca inca nu sint ? Caci nu poate sa fie vazut ceea ce nu exista. $i aceia care istorisesc lucruri trecute nu le-ar GONFESSIONES — MARTURISIRI 253 povesti ca adevarate daca nu le-ar vedea cu sufletul. Acestea daca nu ar exista nu ar putea fi vazute in nici un chip. Exista, asadar, si cele tre- cute si cele viitoare. XVIII (23) Lasa-ma, Doamne, sa cercetez mai pe larg, Tu, Speranta mea, si sa nu fie tulburata atenjia mea. Daca, deci, exista cele trecute. si cele viitoare, vreau sa stiu unde sint. Iar daca nu pot inca acest lucru, stiu totusi ca oriunde sint nu vor fi acolo trecute sau viitoare, ci sint prezente. Caci daca vor fi acolo, atunci nu sint inca aici, daca si acolo sint trecute, deja nu sint acolo. Asadar oriunde sint, cele ce sint, nu sint decit prezente. Desi cele tre- cute, cind sint expuse potrivit adevarului, sint scoase din memorie nu lucrurile insele, care au trecut, ci cuvintele concepute din amaginile lor, pe care le-au fixat in suflet, cind treceau, ca pe niste urme. In adevar, copilaria mea, care nu mai este, exista in timpul trecut, care nu mai este. Iar imaginea ei mi-o amintesc, o vad in timpul prezent, pentru ca exista inca in memoria mea. Marturisesc Dumnezeul meu ca nu stiu daca starea lucrurilor care pot fi prezise este asemanatoare cu a unor lucruri care inca nu sint, dar a caror imagini se intrevad deja. In schimb stiu ca noi de foarte multe ori gindim de mai inainte ac^iunile viitoare ale noastre, si ca acea premedi- tare este prezenta, iar ac^iunea pe care o gindim nu exista inca, pentru ca este viitoare ; cind vom incepe sa traducem in fapt aceasta actiune si vom incepe sa facem ceea ce gindeam de mai inainte atunci va exista acea actiune, caci atunci va fi prezenta nu viitoare. (24) Asadar, oricum ar fi, presentimentul tainiq al celor viitoare, nu poate fi vazut decit ceea ce este. Iar ceea ce exista deja nu mai este vii- tor, ci prezent. Cind, deci, "se spune ca cele viitoare se vad, nu se vad chiar acele lucruri care inca nu sint, dar poate ca se vad semnele sau cauzele lor care deja sint, ceea ce inseamna ca nu sint viitoare, ci sint prezente pentru cei care le vad, din care se intrevad cele viitoare, con- cepute in suflet. IarSsi aceste conceptii exista deja si aceia care fac ace- le profetii le vad prezente in ei insisi. Numarul atit de mare de fapte sa-mi spuna un exemplu. Vad aurora, prevestesc ,ea soarele va rasari. Ceea ce vad in prezent, ceea ce prezic este viitor. Nu soarele va fi viitor, soare care exists, ci rasaritul sau, care inca nu exista. Totusi, chiar rasaritul insusi, daca nu mi 1-as imagina in suflet, asa cum fac acum cind vorbesc, nu as putea sa-1 prezic. Dar nici chiar acea aurora pe care o vad pe cer nu este rasaritul soarelui, de-1 preceda, si nici acea imagine a lui care se formeaza in sufletul meu : ansa eu le vad pe amindoua ca prezente pentru ca sa pot prevedea viitorul. 254 FERICITUL AUGUSTIN Asadar, cele viitoare inca nu sint si daca inca nu sint, nu sint, si daca nu sint, nu pot fi vazute, dar pot sa fie prezise din cele prezente, care deja exista si se vad. XIX (25) Tu, asadar, Stapin al creaturii Tale, care este modul in care a- rati sufletelor acele lucruri care vor f i ? Caci le-ai arStat profetilor Tai. Care este acel mod in care arati cele viitoare, Tu, pentru care nimic nu este viitor ? Sau poate din cele viitoare arati cele prezente ? Caci ceea ce nu exista, in orice caz, nu poate sa fie aratat. Este prea departe acest mod de la ascutisul mintii mele, este tare, cu de la mine putere nu voi putea ajunge la el 3!) , dar voi putea cu ajutorul Tau, cind imi vei da Tu, dulce lumina a ochilor mei ascunsi 40 . XX (26) Dar ceea ce acum este evident si dar nu este nici viitorul, nici trecutul, si nu se zice la propriu : exista trei timpuri trecutul, prezentul si viitorul, ci, la propriu, s-ar putea zice : exista trei timpuri, prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente si prezentul din cele vii- toare. Caci acestea trei sint in suflet si in alt loc nu le vad, memoria prezenta despre cele trecute, vederea celor prezente, asteptarea prezen- ta a celor viitoare. Daca mi se ingaduie aceste expresii, vad si marturi- sesc ca sint trei timpuri. Sa se spuna : sint trei timpuri, trecutul, prezentul isi viitorul, a9a cum este obiceiul sa se zicS asa. IatS acum nici nu ma mai ingrijorez, nici nu ma mai opun, nici nu mai critic, cu conditia ca sa se inteleagS cele ce spun, anume ca nici ceea ce va fi nu exista acum, si nici ceea ce a trecut nu exista. Caci putine sint lucrurile pe care le exprimam la pro- priu, mai multe sint cele pe care nu le exprimam la propriu, dar se in- felege ce voim sa spunem. XXI (27) Am spus, asadar, cu putin mai inainte, ca noi masuram timpu- rile care tree, ca sa putem spune ca acest interval de timp este indoit fata de acela simplu, sau ca acesta este atit cit este acela, si putem sS enuntam altceva masurind din pSrtile timpului. De aceea, asa cum zicem, mSsuram timpurile care tree si, daca ci- neva mi-ar spune : «De unde ■^tii?», i-as rSspunde : «$tiu ca masuram si nu putem sa mSsurSm cele ce nu sint, iar cele trecute si cele viitoare nu sint». Dar cum masuram timpul prezent cind nu are spatiu ? A$adaf, 39. Ps. 138, a 40. Ps. 37, 10. CONFESSIONES — MARTURISIBI 255 este masurat in momentul in care trece, dar cind a trecut nu mai este ma- surat, caci nu va mai fi ce sa se masoare. Dar de unde si incotro si pe unde trece cind se masoara ? De unde daca nu din viitor ? Pe unde, daca nu prin prezent. Inoottro, daca nu in trecut ? Asadar, din acela care nu mai exista. Ce masuram noi insa, daca nu timpul intr-un spatiu? Caci noi nu zicem durate simple si duble si triple si egale si orice zicem in acest mod despre timp, zicem despre spatiile timpurilor. Asadar, in ce spatiu ma- suram timpul trecut? Oare in viitor, de unde trece? Dar noi nu ma- suram spatiul care nu exista. Sau trecutul, unde a itrecut ? Dar ceea ce nu mai exista nu masuram. XXII (28) S-a aprins sufletul meu de dorinta de a cunoaste aceasta enig r ma foarte complicata. Nu include, Doamne, Dvimnezeul meu, Tata bun, Te rog fierbinte, pe Hristos, pentru dorinta mea, aceste lucruri si folo- site si ascunse, pentru ca sa patrunda in ele si sa se lumineze in lumina milei Tale, Doamne. Pe cine voi intreba cu privire la ele? Si cui voi destainui mai rodnic nestiinta mea, daca nu Tie, pe Care ruu Te supara studiile mele, care sint tare inflacarate, pentru studiul Scripturilor Tale ? Da-mi ce sa iubesc, caci iubesc ceea ce Tu mi-ai dat. Da-mi, Tata, Care stii sa dai fiilor Tai «daruri bune» 41 , dS-mi pentru ca am inceput sa cu- nosc si anevoios lucru ma asteapta, pina imi vei dezvalui Tu 42 . Te rog pe Hristos, in numele Lui, Sfintul Sfintilor. nimeni sa nu ma opreasca. $i eu nam crezut, pentru aceea si graiesc* * 3 . Aceasta este speranta mea, pentru aceasta traiesc, ca sa admir desfatarea Domnului. lata zilele mele cele vechi le-ai socotit si tree 44 , iar eu nu stiu in ce chip. $i zicem timp si timp si timpuri si timpuri ; «Cit timp acela a spus acest lucru» si «De cit mult timp nu 1-am vazut» si «Silaba aceasta are un itimp indoit fata de aceea simpla scurta». Zicem si auzim aceste lu- cruri si sintem intele^i si intelegem. Sint foarte vadite si foarte initrebuintate si tot ele iara^i sint as- cunse §i descoperirea lor noua este. XXIII (29) Am auzit de la un om invatat ca mi5>carile soarelui si ale lunii si astrilor sint timpurile insesi, si nu am fost de acord. Caci de ce misca- rile tuturor corpurilor nu au atunci timpurile ? Sau, oare, daca ar inceta 41. Matei, 7, 11. 42. Ps. 72, 16. 43. Ps. 115, 1 ; Fac. 1, 14. 44. Ps. 38, 6. 256 FERICITUL AUGUSTIN de a se misca luminile cerului si s-ar misca roata olarului, nu ar exista timpul cu care masuram acele ocoiuri si sa spunem, fie ca sint purtate in intervale egale, fie, daca unele s-ar misca mai incet, iar altele mai re- pede, sa zicem ca unele sint mai indelungate, iar altele mai putin inde- lungate, ca unele sint mai indelungate, iar altele mai putin indelungate ? Sau cind am spune acest lucru, oare nu am vorbi si noi in timp sau nu ar fi in cuvintele noastre unele silabe lungi si ailtele scurte, pentru nici un alt motiv decit prin faptul ca acelea ar fi sunat intr-un timp mai lung, iar aeestea intr-un timp mai scurt ? Dumnezeulle, da oamenilor sa vada in mic ideile comune ale lu- crurilor 45 mici §i mari. Sint astri si luminatori ai cerului in semne si in timpuri si in zile §i in ani. Sint cu adevSrat, dar nici eu nu as putea spune ca invirtirea acelei roti de lemn este o zi si nici acela nu ar putea spune ca, prin aceasta, timpul nu exista. (30) Asadar, eu dore.sc sa stiu puterea si natura timpului cu care masuram miscarile corpurilor si zicem, de pilda, ca acea miscare este de doua ori mai lunga decit aceasta. Nu cercetez faptul ca o zi se nu- meste nu numai raminerea soarelui deasupra pamintului, asa cum alt- ceva este ziua si altceva este noaptea, dar chiar miscarea lui in cere de la rasarit la apus, asa cum zicem : «Atitea zile au trecut» — caci cu nop- tile ior se numesc atitea zile isi nu sint socotite izolat spatiile noptilor — asadar dat fund ca o zi se implineste prin miscarea in cere a soarelui de la rasarit la apus, intreb, oare miscarea insasi este o zi sau intirzierea insasi in care se face miscarea, sau si una si alta? Caci daca ziua ar fi prima schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, chiar daca soarele ar fi facut acea cursa in atita spatiu de timp cit este durata unei ore. Daca este a doua schimbare, atunci nu ar mai exista ziua, daca durata de la rasaritul soarelui pina la celala'lt rasarit ar fi atit de scurta cit de scurta este durata unei ore, atunci soarele ar face oco'Iul de douazeci si patxu de ori, ca sa implineasca o zi. Daca este, insa, si una si cealalta nu s-ar mai numi zi daca soarelle ar face tot inconjurul circuitului sau in inter- val de o ora, nu is-ar mai numi zi nici aceea daca. soarele ar inceta si ar trece atita timp cit pune de obicei soarele ca sa faca tot inconjurul de la o dimineata pina la cealalta dimineata. Asadar, eu nu intreb ce este rea'litatea care se cheama zi, si ce este timpul, pe care,, masurind circuitul soarelui, am putea spune ca e*l 1-a facut in jumatate de spatiu a timpului trecut, mai pu^in decit de obicei, daca ar fi trecut intr-un atit de mare spatiu de timp, cit tree douaspre- zece ore. Daca am compara ambele itimpuri, 1-am numi pe acela simplu, pe acesta dublu, chiar daca uneori soarele, de la rasarit pina la rasarit, ar face circuitul cind in ace'ia simplu, cind in acesta dublu. 45. Fac. 1, 14. CONFESSIONES — MARTURISIRI 257 Asadar, nimeni sa nu-mi spuna ca timpurile sint miscarile corpurilor ceresti, pentru ca odata, cind soarele se opriise dupa dorinta cuiva 46 , ca sa termine un razboi victories, soarele statea, dar timpul mergea. In adevar, acea dupta a fost purtata si terminate in spatiul sau de timp, care sa-i fie de ajuns. Asadar, vad ca timpul este un f el de intindere. Dar vad ? Sau mi se pare ca vad? Tu vei arata, Tu, Care esti Lumina, adevarul. XXIV (31) Imi poruncesti sa aprob daca cineva ar zice ca timpul este o miscare a corpului. Nu poruncesti. Caci aud ca corpu'l nu se misca decit in timp. Tu zici. Dar nu inteleg cum miscarea corpului este timpul. Tu nu zici. Caci atunci cind se misca. corpul, cu timpul masor cit timp se misca de cind a inceput sa se miste pina inceteaza. Si daca nu am vazut cind a inceput, caci el continua sa se miste, inclt sa nu vad cind ince- teazS, nu sint in stare sa masor decit, poate, de cind incep sa vad pina incetez. Daca vad mult timp acest lucru, vestesc numai ca a fost un timp lung, nu insa cit de mare este, caci si atunci cind zicem cit de lung a fost, zicem prin comparatie, ca de pillda : «Atit de mare este acesta cit de mare este acela» sau «Asta este indoit fata de acela, si altele de acest gen». Daca, insa, am putea sa insemnam spatiile locurilor de unde vine si incotro vine corpul care se milsoa, fie partile lui, daca se misca in circuit, atunci putem sa zicem cit timp a trecut de cind din acel loc pina in acel loc s-a facut miscarea corpului sau sau o parte a lui. Asadar, deoarece ceva este miscarea corpului si altceva lucrul prin care masuram cit dureaza, cine nu simte care dirutre aceste lucruri este timpul ? Caci daca corpul se misca adesea felurit, iar uneori sta pe loc, nu numai miscarea lui, dar cbiar starea lui o masuram cu timpul si zi- cem : «Atita timp a stat cit s-a miscat» sau «A stat indoit sau triplu in comparatie cu ceea ce s-a miscat». Noi zicem ca este orice altceva, pe care a putut sa-1 cuprinda dimensiunea noastra sau 1-a pretuit, cum se spune de obicei, mai mult sau mai putin. Asadar timpul nu este miscarea corpului. XXV (32) Si-Ti marturisesc Tie, Doamne, ca eu pina acum nu stiu ce este timpul si iarasi Iti marturisesc, Doamne, ca eu zic aceste lucruri in timp si ca deja eu vorbesc mult timp despre timp si ca insusi «mult timp» nu este indelung decit prin intirzierea timpului. Cum, deci, stiu eu acest lu- cru cind nu stiu ce este timpul ? Sau poate nu stiu cum sa spun ceea ce stiu ? Vai de mine, care nu stiu nici macar ce nu stiu ! lata, Dumnezeul 46. Ios. 10, 12. 17 — Confessiones 258 FERICITUL AUGUSTIN meu, in fata Ta nu mint, intrucit aisa cum vorbesc asa este inima mea. «Tu vei aprinde fadlia mea, Doamne, Dumnezeul meu, si vei lumina in- tunericul meu» 47 . XXVI (33) Oare nu-Ji spune sufletul meu Tie ca eu prin adevarata mar- turisire masor timpurile ? In acest mod, oare, Doamne, Dumnezeul meu, masor si nu stiu ce masor: Masor miscarea corpului cu timpul. De ase- menea, oare nu masor insusi timpul ? Sau as putea masura miscarea corpului cit de mult dureaza si in cit timp ajunge de aici acolo, daca nu as masura timpul in care se misca ? Asadar, de unde masor insusi timpul ? Sau cu un timp mai scurt masuram unul mai lung, asa cum cu spatiul unui cot masuram o traversa ? Caci asa ni se pare ca cu spatiu'l unei silabe scurte masuram spatiul unei silabe lungi, si-1 numim pe acesta dublu. Asa masuram spatiile poezii- lor cu spatiile versurilor, si spatiile picioarelor cu spatiile silabelor si spatiile celor lungi cu spatiile celor scurte, nu in pagini — caci in acest mod masuram locurile, nu timpurile — ci in vorbele care tree pronuntin- du-le, si zicem : «Este o poezie lunga, caci este compusa din atitea ver- suri. Versurile sint lungi caci au atitea picioare, picioarele sint lungi, caci se intind pe atitea silabe, silaba este lunga, caci este dubla, fata de cea scurta». Dar nici asa nu se cuprinde o masura a timpului, deoarece se poate ca un vers mai scurt sS ocupe un spatiu mai mare de timp, daca se pro- nunta mai indelung, decit unul mai lung, daca se pronunta pe scurt. Asa este poezia, a?a este piciorul, asa este silaba. De aceea mi s-a parut ca timpul nu este altceva decit o extindere, dar extinderea carui lucru este nu stiu, si ar fi de mirare sa nu fie chiar intinderea sufletului insusi. Caci ce masor — Te implor, Dumnezeul meu — $i zic chiar nedefinit : «Timpu'i acesta este mai lung decit acela» sau zic definit «Timpul acesta este dublul aceluia». Masor timpul — Stiu. Dar nu masor viitorul, pentru ca nu exista inca, nu masor prezentul, caci nu se intinde pe nici un spatiu, nu masor trecutul, fiindca nu mai exista. Asadar, ce masor ? Sau masor timpurile care tree, nu trecute ? Caci asa zisesem. XXVII (34) Staruie, suflete al meu, si incordeaza-ti tare atentia. «Dumne- zeu este ajutorul nostru, El Insusi ne-a fScut pe noi, si nu noi ne-am facut pe noi» 48 . Fii atent unde se vede aurora adevarului. 47. Ps. 17, 31. 48. Ps. 61, 6; pp. 3; 99, 2. CONFESSIONES — MARTURISIRI 259 lata, de exemplu, vocea corpului incepe sa rasune si rasuna si inca rasuna si iata inceteaza si este deja tacere si acea vorba a trecut si nu mai este voce. Ea era viitoare mai inainte de a rasuna si nu putea fi masurata, caci inca nu era, si nici acum nu poate fi masurata, pentru ca nu mai exiista. Deci, atunci cind rasuna putea fi masurata, pentru ca atunci exista ca sa poata. fi masurata. Dar atunci nu statea pe loc caci mergea §i trecea. Sau prin aceasta putea fi masurata mai mult ? Caci trecind, tindea la un spatiu de timp cu care sa poata fi, pentru ca pre- zenta fiind nu are nici un spatiu. Daca, deci, atunci putea fi masurata, iata, de exemplu, ca alta a in- ceput sa rasune si inca rasuna cu un ton continuu, fara nici o deosebire. Sa o masuram cit timp rasuna, caci atunci cind va inceta sa rasune va fi deja trecuta si nu va mai fi, ca sa poata fi masurata. Sa o masuram si sa zicem cit este de mare. Dar acum rasuna si nu se poate masura decit de la inceputul ei, de cind a inceput sa sune pina la sfirsit, cind ince- teaza. In adevar, noi masuram intervalul insusi de la un inceput pina la un sfirsit. De aceea, vocea, care inca nu s-a sfirsit, nu poate fi masurata ca sa se poata spune cit este de lunga sau de scurta, nici nu se poate spune ca este fie egala cu ceva, sau simpla fata de ceva, sau dubla, sau altceva, caci cind va fi terminata nu va mai fi. Atunci, in ce mod poate sa fie masurata ? Si totusi noi masuram timpurile, dar nici pe acelea care nu mai sint, nici pe acelea care inca nu sint, nici pe acelea care se extind fara nici o intirziere, nici pe acelea care nu au termen. Asadar, noi nu masuram nici timpurille viitoare, nici pe cele trecute, nici pe cele prezente, nici pe cele care tree, ;si totusi masuram timpurile ! (35) «Dumnezeule, Creatorul tuturor lucrurilor» 49 , acest vers alter- neaza cu opt srlabe scurte si lungi, asadar patru sint scurte, prima, a treia, a cincea, a saptea sint simple, fata de patru lungi, a doua, a patra, a sasea, a opta. Acestea, luate fiecare in parte, au un timp dublu. Le pronunt si anunt faptull, si asa este cit se simte cu simtul evident. Atit cit de evident este simtul, eu masor o silaba lunga cu una scurta si simt ca ea are de doua ori atita timp. Dar cind suna una dupa alta, daca ra- suna mai intii cea scurta iar dupa aceea cea lunga, cum voi tine pe cea scurtS >', pentru ca sa zica ceea ce urmeaza : <si lucru care esti Tu, fSrS s5 se schimbe in vreun mod sau sa fie ceea ce nu fusese mai inainte si sa aparS dintr-o datS, Tu ai fScut toate lucrurile f&ra sa scoti din Tine o asemanare cu Tine, o forma a tuturor lucrurilor, ci sco- tind din nimic o masS fara forma care sa fie formats prin asemSnare cu Tine, care si se intoarcii la Tine Unul, fiind orinduita dupa felul fieca- reia, atit cit i s-a dat fiecarui lucru in genu! sau, si ca toate sa fie bune, fie ca ramtn in jurul TSu, fie cS, treptat, printr-o distant mai indepar- tatS, prin timpuri si locuri, fac si suporta frumoase variatii. Ei vSd acestea si se bucurS la lumina adevarului Tau, atit cit sint in stare s-o fac& 61 . «Inainte de toate s-a zidit intelepciunea» si «Domnul m-a zidit la inceputul lucrarilor Lui». (39) $i altul dintre ei isi indreapta atentia spre ceea ce s-a spus : «La inceput Dumnezeu a facut» §i vede in intelepciune «inceputull», pen- tru ca intelepciunea ne vorbeste noua 62 . Altul, de asemenea, isi indreap- ta atentia spre aceleasi cuvinte si prin «inceput» intelege inceputul lu- crurilor care au fost f acute si interpreteaza asa «La inceput a fScut», ca si cind ar zice «mai intii a facut». $i printre cei care inteleg ca prin cuvintele «la inceput» se expri- ma ca «Tu ai f&eut cerul si pamintul» in intelepciune, unul crede ca prin cuvintele «cerul» si «pamintul» a fost denumita materia din care au fost create cerul si pamintul, iar altul crede ca prin aceste cuvinte se inteleg naturile deja formate si deosebite intre ele, iar altul crede ca prin cuvintull «>cer» se intelegea una si aeeeaisi natura spirituals deja formats, iar prin cuvintul «pamint» se intelege natura fara forma a ma- 60. Ps. 50, 1 j Marcu, 15, 23 ; Matei, 11, 10. 61. Inf. Sir. 1, 4. 62. Ps. 53, Z CONFESSIONES — MARTURISDU 283 teriei corporate. Dar si aceia care prin cuvintele «cer» si «pamint» inte- leg materia inca informa, din care sa fie format cerul si pamintul, nu iau toti in acelasi sens aceasta afirmatie, ci unul intelege izvorul din care sa fie adusa la existent^ creatura rationala si cea inzestrata cu simturi, altul intelege numai izvorul din care sa fie facuta aceasta masa corporala supusa simturilor, care, in marele ei sin, cuprmde toate na- turile vazute care cad sub simturile noastre, Dar nici aceia care cred c& in acest pasaj prin cuvintele «cer» si «pamint» sint aratate creaturile deja orinduite si puse la locul lor nu le interpreteaza la fed, ci unul crede ca prin aceste cuvinte sint aratate natura nevazutS si cea vazuta , altul crede ca este aratata numai cea va- zuta in care privim cerul luminos si pamintul intunecos si cele ce sint in ele. XXIX (40) Dar aceia care nu interpreteaza cuvintele «La inceput a facut» decit in sensul ca «mai intii a facut» nu are la indemina alt mod de a intelege, potrivit cu adevarul, cuvintele «cerail» si «pamintul» daca nu intelege prin ele materia cerului si a pamintului, adica a intregii crea- turi inzestrata cu inteligenta si fiind corporala. Caci daca ar vrea sa in- teleaga prin acele cuvinte toata creatura deja formats, s-ar putea sa i se puna intrebarea : daca Dumnezeu a facut acest lucru mai intii, ce a facut dupa aceea, iar dupa univers el nu va mai gasi nimic si prin aceasta va auzi, fara sa vrea, cuvintele «Ce insemneaza acel cuvint «la inceput» daca dupa aceea nu a mai fost nimic ?». Iar cind zice ca Dumnezeu a facut mai intii materia informa, apoi pe cea formats, nu este fara sens, numai daca este capabil sa discearna ce precede prin eternitate, ce precede prin timp, ce precede prin alegere, ce precede prin origine. Prin eternitate, asa cum Dumnezeu le precede pe toate. Prin timp, asa cum floarea precede fructul. Prin alegere, aisa cum fructul precede floarea, prin origine, asa cum sunetul precede cintul. In aceste patru, primul si ultimul, pe care le-am amintit, sint inte- lese foarte greu, iar cele doua de la mijloc sint intelese foarte usor. In adevar, este o rara intuitie si foarte greu faptul de a vedea, Doamne, eternitatea Ta facind fara de schimbare cele ce se schimba, iar prin aceasta este mai intii in timp. In fine, cine ar fi in stare sa priveasca atit de ascutit cu sufletul, incit sa poata sa distinga, fara sa faca o mare sfortare, cum sunetul este mai inainte decit cintecal, deoarece cintul este un sunet organizat si poate ca ceva neformat sa existe, dar nu poa- te fi format ceea ce nu exista ? 03. I Tim. 1, 8; 5. 284 FERicrrui; atjgustin In- acest mod materia exists mat inainte decit lucrul care se face din ea, dar nu exista mai tntii prin faptul ca ea insaisi ar face, cind mai degraba ea este facuta, si nici nu eXisita mai inainte prin intervalul de timp, caci noi nu scoatem sunete informe intr-un timp anterior, fara ciritec; ?i'le potrivim sau le plasmuim apoi in forma de cintec asa cum; rmduim lemnele din care se fabrica o lada sau argintul din care se face un vas. In adevar, astfel de materii preced in timp cbiar si formele lu- crurilor care se fac din ele. Dar la cintec lucrurile nu se petrec asa, caci atuiici cind se cinta se aude sunetul cintecului, dar nu suna mai intii inform si apoi se formeaza in cintec. Caci orice suna mai intii trece ?i nu vei mai afla nimic din el pe care, reluindu-1, sa-1 compui cu arta. $i de aceea cintecul consta in sunetul sau, sunet care este materia lui. In adevar, acesta se formeaza ca sa fie cintec. 5i de aceea, asa cum ziceam, mai intii este materia, apoi forma cintecului, dar nu este anterior prin putere'a de a face, caci nu sunetul este facatorul cintecului, ci sta la baza sufletului care cinta din corp, din care se face cintecul. §i nu este anterior in timp, caci este emis odata cu cintecul, si nu este anterior prin alegere, caci sunetul nu este mai presus de cintec, deoarece cin^ tecul iiu este numai sunet, ci sunet inzestrat cu o forma. Dar este ante-^ riOr prin origine, pentru ca nu se formeazS cintecul ca sa fie sunetul, ci sunetul se formeaza ca sa fie cintecul. Prin acest exemplu cine poate sa inteleaga ca materia lucrurilor a fost facuta mai intii si a fost numita cer si pamint, pentru ca din ea a fost facut cerul si pamintul, dar nu a fost facuta anterior in timp, pen- tru ca jformeie lucrurilor seamana timpurile, dar materia este fara for- ma si deja se observa deodata in timpuri si totusi nu se poate afirma nimic despre ea daca nu se coneepe oarecum ca este anterioara in timp, desi este apreciatS cea din urma, pentru ca, desigur, sint mai bune cele formate decit cele informe, si este precedata de eternitatea Creatorului, pentru ca materia sa nu fie facuta din ceva din care sa se faca ceva. : . XXX (41) In aceasta diversitate de pareri adevarate, adevarul insusi sa produca intelegerea si Dumnezeul nostru sa aiba mila de noi, ca sa ne folosim cum se cuvine de lege, de scopul poruncii, care este dra- gostea. $i de aceea, daca cineva ma intreaba la care din acestea s-a gindit Moise, acel serv al Tau, nu a§ pastra limbajul marturisiriior mele, daca nu Ti-a? marturisi «nu stiu». $i stiu totusi ca acelea sint adevaratele idei, lasind la o parte pe cele corporale, despre care am vorbit, aratind CONFESSIONES -*■ MARTURISIRI 285 ceea ce cuget, Totusi, pe copiii bunei speranje aceste taivinte ale cart,ii Tale nu-1 infricoseaza, fiind exprimate in mod atit de inalt prin srnere- nia lor si in mod atit de bogat prin precizia lor. , Dar totusi, despre care marturisesc ca in aceste cuvinte vad Si mar- turisesc adevarul, sa ne iubim 64 unii pe a'ltfi si la fel sa Te iubira pe Tine, Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul adevarului, daqa nu sintem insetati de lucruri desarte, ci de Insusi Adevarul, si sa cinstimpe ace- lasi slujitor al Tau, alcatuitorul acestei Scripturi, plin de Duh, sa-1 cins- tim in asa fel incit sa credem ca el, cind scria acestea, prin descoperirea Ta, a in^eles acest lucru, care reiese clar din ele in eel mai inalt grad §i prin lumina adevarului si prin rodnl folosului. XXXI (42) In acest mod, cind cineva ar zice : «Moise a inteles ceea ce inteleg eu», iar altul ar zice : «Ba dimpotriva, ceea ce inteleg eu, cred ca zic cu mai multa cucernicie eu : De ce nu s-ar fi gindit mai degra- ba si la una si la alta, daca amindoua sint adevarate, si daca cineva ve- de un al treilea lucru, iar un altul al patrulea lucru, si daca cineva vede un alt lucru adevarat in aceste cuvinte, de ce sa nu se creada ca el le-a vazut pe toate acelea, el prin care Dumnezeu Cel Unul a potriviit Sfinte- le Scripturi cu ideile multor cititori, care aveau sa vada in ele lucruri adevarate si diverse ?» Eu — lucrul pe care-1 exprim fara frica din inima mea — daca as scrie ceva, fiind in culmea autoritatii, as prefera sa scriu in asa fel incit cuvintele mele sa faca sa rasune adevarul pe care fiecare ar putea sa-1 cuprinda despre aceste lucruri, decit sa exprim o singura idee mai clara §i adevarata in aceasta privinta, incit sa exclud pe celelalte, a caror fal- sitate nu ar putea sa ma izbeasca. Nu vreau, asadar, Dumnezeul meu, sa fiu atit de indraznet, incit sa cred ca acel barbat nu a primit aceasta de la Tine. Caci 's-a gindit in general si a cugetat el in aceste cuvinte, cind le scria, tot ce am putut gasi noi adevarat aici si ceea ce nu am pu- tut sau nu am putut inca si totusi se poate descoperi in ele. XXXII (43) In cele din urma, Doamne, Care esti Dumnezeu si nu trup si singe, daca un om a vazut mai putin, oare si Duhului Tau eel bun, «Care ma va duce la pamintul dreptatii» 65 , a putut sa-I scape ce aveai sa des- coperi Tu insu^i in acele cuvinte cititorilor care vor urma, chiar daca acela, prin oare au fost spuse, s-a gindit la unul din multele adevaruri? 64. Matei, 22, 37 ; Deut. 6, 5. 65. Ps. 42, 10. 286 FERICITUL AUGUSTIN Iar daca este aisa, sa fie asa, dar acea idee la care a cugetat este mai inalta decit celelalte. Dar noua, Doamne, arata-ne sau acea idee sau alta pe care o vrei, pentru ca, fie ca ne revelezi ceea oe ai descope- Tit omului Tau, fie ca ne descoperi din istorisirea acelorasi cuvinte, to- tusi, Tu sa ne hranesti, ca sS nu ne Insele greseala. lata, Doamne Dumnezeul meu, clt de multe am scris despre purine cuvinte, clt de multe, Te rog ! Ce puteri ale noastre, ce impartiri de timp vor fi de ajuns pentru a studia toate cartjle Tale in acest mod ? Asadar, ingSduie^-mi s&-Ti marturisesc Tie mai pe scurt in ele si s& aleg macar un singur adevSr pe care Tu 1-ai inspirat, sigur si bun, desi multe imi vin in minte acolo unde multe au putut sa-mi vina in minte^ cu acea credinfa a marturisirii mele, pentru ca sa spun ce a cugetat slu- jitorul Tau drept si foarte bine, caci si acest lucru trebuie sS-1 incerc — iar daca nu4 voi fi dobindit, voi spune totu$i ceea ce va vrea sa-mi spuna prin cuvintele lui adevarul Tau, care si aceluia i-a spus ceea ce a voit. CARTEA A TREISPREZECEA I (1) Te chero, Dumnezeul men, mila mea 1 , Care m-ai facut ?i nu ai uitat pe eel care a uitat de Tine. Te chem in sufletul meu, pe care-1 pre- gatesti ca sa Te primeasca din dormta pe care i-o inspiri. Acum sa nu parasesH pe acela care Te cheama, Tu Care, mai inainte de a Te chema, mi-ai luait-o inainte si ai staruit de multe ori cu glasuri, in multe chi- puri, ca sS aud din departare si sa ma intorc si sa Te chem pe Tine Cel ce ma chemi. Caci Tu, Doamne, ai nimicit toate faptele mele cele rele, ca sa nu rasplatesti miinilor 2 mele, prin care m-am indepartat de Tine, si ai lua- t-o inaintea faptelor mele cele bune, ca sa platesti miinilor Tale prin care m-ai facut, caci mai inainte de a fi eu erai Tu, si nu existam eu ca- ruia sa-i dai ca sa exist, si totusi iata ca exist datorita bunatatii Tale, care a luat-o inaintea faptului ca m-ai facut si de unde m-ai facut. Caci Tu nu ai avut nevoie de mine, sau eu as fi un astfel de bun prin care Tu s3 fii ajutat, Domnul meu si Dumnezeul meu, nu ca sa-Ti ser- vesc Tie, asa ca sa nu Te obosesti in lucrarea Ta sau ca nu cumva sa fie mai micS puterea Ta din cauza lipsei ajutorului meu, si nici ca sa Te cinstesc pe pamint, ca si cind ai fi necinstit, daca eu nu Te-as cinsti, ci ca sa-Ti slujesc Tie si sa Te cinstesc, ca sa-mi fie mie bine de la Tine, de la Care eu am fiinta, Ca sa fiu cineva caruia sa-i fie bine. II (2) In adevar, din plinatatea bunatatii Tale exista creatura Ta, pen- tru ca sa nu lipseasca un bun care nu Ti-^r folosi la nimic si care nu ar fi egal cu Tine, desi vine de la Tine si care sa nu lipseasca, deoarece a putut fi facut de Tine. Caci ce merite au avut in fata Ta cerul si pamintul pe care le-ai facut «la inceput» ? 3 . Sa spuna ce merite au avut in fata Ta natura spirituals si cea corporala pe care le-ai facut in intelepciu- nea 4 Ta, pentru ca de aici sa depinda si cele incepute si fara forma, fiecare in genu! lor, fie spiritual, fie corporal, acelea care atunci mer- 1. Ps. 50, 19; 50, 10. 2. Ps. 17, 23. 3. Fac. 1, 1. 4. Ps. 103, 25. 288 FERICITUL AUGUSTIN geau spre o lipsa de masura si spre o neasemanare care le indepartea- za de Tine, Care esti spiritual ;si mai presus de orice corp formal. Iar ma- teria fara forma era mai insemnata decit daca ar fi fost nimic si ar fi depins de cuvintul Tau, fiind fara forma. Aceste lucruri, daca nu ar fi chemate prin acelasi cuvint la unitatea Ta si nu ar fi formate si nu ar curge de la Tine, Binele suprem, toate fiind foarte bune, nu ar fi nimic. Ce merite anterioare avusesera lucrurile, ca sa fie eel putin materie fara forma, ele care nu ar fi fost nici asa daca nu ar fi fost facute de Tine ? (3) Ce merite a avut inaintea Ta materia corporala, ca sa fie eel putin nevazuta si corporala, caci nu ar fi fost nici asa, decit pentru ca ai creat-o Tu ? De aceea nu putea sa aibe merite in fata Ta ca sa existe, fiindca nu exista. Sau ce merite a avut in fata Ta inceperea creaturii spirituale, ca, eel putin, intunecoasa, sa curga la fel cu adincul, deosebita de Tine, daca nu s-ar intoarce prin acelasi Cuvint la Acelasi de Care a fost crea- ta si de Care a fost iluminata sa devina lumina si sa fie totusi, desi nu in chip egal, potrivita cu forma egala cu Tine ? Caci dupa cum pentru un trup nu este acelasi lucru a fi pur si sim- plu si a fi frumos — caci altfel s-ar putea aprecia eel urit — >to(t asa pentru un spirit creat nu este acelasi lucru a trai pur si simplu cu a trai cu intelepciune, caci altfel ar fi intelept fara nici o schimbare. «Dar ii este bine sa se lipeasca mereu de Tine» 5 , pentru ca lumina pe care a primit-o de la Tine, prin convertire, sa n-o piarda prin ura si sa lunece la viata care se aseamana cu adincul intunecos. Caci si noi, care dupa suflet sintem natura spirituals, indepantindu- ne de Tine, lumina 6 noastra, am fost in acea viata cindva intuneric, si acum suferim in ramasitele intunericului nostru pina sa fim 7 drepta- tea Ta, in Unicul Tau Fiu, ca multi ai lui 8 Dumnezeu, caci am fost in judecatile Tale ca «un mare adino 9 . Ill (4) Iar faptul ca ai zis sa fie lumina 10 si s-a facut lumina, nu fara nepotrivire, il inteleg in creatura spirituals, pentru ca era deja un fel de viata pe care s-o iluminezi. Dar asa cum nu avea nici un merit an- terior in fata Ta, ca sa fie o astfel de viata, incit sa poata fi iluminata, tot asa nici atunci cind exista nu a avut merite in fata Ta, ca sa fie 5. Ps. 72, 27. 6. EI. 5, 8. 7. // Cor. 5, 21. 8. Ps. 35, 6. 9. Fac. 1, 2—3. 10. Fac. 1, 3. CONFESSIONES — MARTURIS1RI 289 luminata. Caci amestecul ei fara forma nu Ti-ar fi placut daca nu ar fi devenit lumina, nu prin existent^ ei, ci privind pe Cel ce o ilumina si lipindu-se de El astfel incit orice fel de viata duce si faptul ca traies- te ferkita n-o datoreaza decit harului Tau, fiind intoarsa, printr-o schimbare mai buna, la ceea ce nu se poate schimba nici in mai bine, nici in mai rau. Aceasta pentru ca Tu singur esti si existi in chip sim- plu, Tu pentru Care nu insemneaza altceva a trai decit a trai fericit, pentru ca fericirea Ta esti Tu Insuti. IV (5) Asadar, ce Ti-ar lipsi Tie pentru bunul care esti Tu Insuti, dacS aceste creaturi, fie ca n-ar exista deloc, fie ca ar ramine in masa in- forms, creaturi pe care nu le-ai facut din nevoia de ele, ci din plina- tatea bunatatii Tale, adunindu-'Ie si aducindu-le la forma, fara ca bucu- ria Ta sa se implineasca din ele ? Caci Tie, Care e$ti desavirsit, nu- Ji place nedesavirsirea lor, incit ai hotarit ca din Tine sa fie aduse la perfec^iune si sa-Ti placa, dar nu ca unui nedesavirsit, ca si cind Tu Insuti ar trebui sa fii adus la desavirsire din desavirsirea lor, caci Duhul Tau eel bun se purta peste ape u , dar nu se purta peste ele ca si cind s-ar fi odihnit in ele. Caci pe aceia in care se spune ca se odihneste Duhul Tau, pe aceia ii face sa se odihneasca in Tine 12 . Era purtata pe deasupra vointa Ta nestricacioasa si neschimbata, ea insasi fiind de- plina pentru sine insasi, caci era deasupra acelei vie|i pe care o crea- sesi. Pentru viata aceasta a trai si a trai fericit nu este acelasi lucru, pentru ca viata continua chiar cind pluteste in intunericul ei. Acesteia ii ramine sa se intoarca la Aceia de Care a fost facuta si sa traiasca mai mult si mai mult la Izvorul vietii si in lumina Lui, sa vada 13 lumina si sa fie luminata si fericita. V (6) $i iata imi apare ca prin ghicitura 14 Treimea, adica Tu, Dum- nezeul meu, pentru ca Tu, Parinte, la inceputul inte'Iepciunii noastre, care este intelepciunea Ta, nascuta din Tine, egala si impreuna vesni- ca cu Tine, ai facut cerul si pamintul. $i multe am fi zis despre cerul cerului si despre pamintul nevazut si neorinduit si despre adincul in- tunecos, dupa curgerile ratacitoare ale lipsei de forma spirituaie, daca nu s-ar fi intors la Aceia de la Care era orice fel de viata si daca, prin 11. Fac. l, 2. 12. Num. 11, 25. 13. Ps. 35, 12. 14. / Cor. 13, 12. IS — Confeasiones . 290 FERICITUL AUGUSTIN • ihimmare, nu s-ar fi facut o viata plina de frumusete si nu ar fi fost cerul cerului 15 Lui, care a fost facut intre apa si apa si dupa aceea. Si int-elegem deja pe Tatal in cuvintul <'Dumnezeu'», Gare le-a facut pe acestea, si pe Fiul in cuvintul «In.ceput», in Care a facut acestea, si crezind ca Treimea este Dumnezeul meu, asa cum credeam, cautam, ,o cautam in sfintele cuvinte ale Lui 51 iata «Duhul Tau se purta peste ape» 16 . Si iata Treimea, Dumnezeul meu, Tatal, Fiul si Duhul Sfint, Crea- tor al oricarei creaturi. VI (7) Dar care fusese cauza, o, Lumina adevaratS — de Tine apropii inima mea, ca sa nu-mi arate lucruri de§arte — impra?tie intunericul ei §i spune-mi, Te rog, pe mama iubitoare, care fusese cauza pentru ca du- pa amintirea cerului $i a pamintului nevazut si neorinduilt si a intuneri- cului, care se afla deasupra adincului, pentru oare abia atunci Scriptura a amintit pe Duhul Tau? Oare fiindca trebuia ca sa fie amintit in asa mod incit sa se spuna despre El ca se poarta deasupra §i sa nu se poata zice acest lucru daca nu s-ar fi amintit mai intii elementuil deasupra ca- ruia sa se poata intelege ca se purta Duhul Tau ? Caci nu se purta nici deasupra Tatalui, nici deasupra Fiuhii, si nu s-ar fi putut spune corect ca se purta deasupra daca nu s-ar fi purtat deasupra vreunui lucru. Asa- dar, mai intii trebuia amintit lucru ! i deasupra caruia se purta si apoi Acela care nu trebuia sa fie in alt mod amintit, decit daca se spunea ca se purta deasupra. Asadar, de ce nu trebuia ca El sa fie amintit in alt mod decit sa se spuna ca se purta deasupra ? VII (8) Chiar de aci sa urmeze cine poate, cu mintea, pe Apostolul Tau, care spune «ca iubirea de Tine s-a vazut in inimile noastre prin Duhul Sfint eel daruit noua» 17 , Care ne invat^a despre cele duhovni- cesti si ne arata calea prea inalta a iubirii, si Care pleaca in fa|a Ta genunchii pentru noi, ca sa cunoastem 18 «§tiinta cea mai presus de orice a dragostei de Hristos» 19 . lata de ce, mai presus de orice, Duhul se purta deasupra apelor. Cui sa spun, in ce mod sa spun despre greutatea poftei care ne tiraste in adincUi prapastiei si de ridicarea prin Duhul Tau, Care «se purta dea- supra apelor» ? Cui sa spun ? Cum sa spun ? Ne afundam si iesim dea- supra? Caci nu exista locuri in care ne cufundam si sa ieisim la supra- 15. Ps. 113, 24. 16. Fac. 1, 2. 17. Rom. 5, 5. 18. Ei. 3, 14 ?i 19. 19. I Cor. 12, 1 ; 31. CONFESSIONES — ' MARTURISIRI 291 fata. Ce ar putea fi mai asemanator si mai neasemanator ? Exists sim- {amintele noastre, iubirile noastre, neeuratfa spiritului nostru, care curge in jos, prin dragostea de griji, si sfintenia Ta, care ne ridica, prin dragostea de siguranta, ca sa avem inima sus la Tine, unde «Du- hul Tau se poarta peste ape», si sa ajungem la iinistea care le intrece pe toate 20 cind sufletul nostru va trece peste valurile care sint fara de substanta. VIII (9) Cazind ingerul, a decazut si sufletul omului si s-a aratat adin- cul caderii intregii creaturi spirituale in adincul intunecos. Daca nu ai fi spus de la inceput «sa fie lumina», si nu s-ar fi facut lumina, nu s-ar fi lipit de Tine toate puterile rationale ale cetatii Tale ceresti §i nu s-ar fi odihnit in Duhul Tau, Care se poarta fara schimbare peste tot ce este schimbator. De altfel «Cerul ceru r iui» 21 ar fi fost un adinc in sine, acum, insa, este lumina in Domnul. Caci chiar. si in nenorocita neliniste a spiritelor care cad, si care arata intunericul lor, golite de haina luminii Tale, le ara^i destul ce deosebita creatura rationala ai facut, car.eia in nici un mod nu-i ajunge spre linistea fericita ceea ce este mai putin decit Tine si prin aceasta nu-i este de ajuns nici ei insasi. Caci Tu, Dumnezeul nostru 22 , vei lu- mina intunericul nostru 23 , din Tine se nasc vesmintele noastre si in- tunericul nostru va fi ca mijlocul zilei 24 . Daruieste-Te mie, Dumnezeul meu, si incredinteaza-ma pe mine Tie, iata, Te iubesc, daca este putin, fa sa te iubesc mai tare. Nu pot sa miisor, ca sa stiu cita dragoste imi lipseste spre ceea ce este destul, pentru ca via^a mea sa aierge in imbratisarea Ta §i sa nu se indepar- teze, pina cind sa se ascunda «in acoperamintul fetei Tale» 25 . Eu nu- mai atita stiu ca sint neferioit afara de Tine, nu numai in afara de mine, dar chiar in mine insumi si tot belsugul meu, care nu este Dumnezeu, este saracie. IX (10) Oare Tatal sau Fiul nu se purta peste ape ? Daca se purta ca si intr-un loc, ca un corp, nu era Sfintul Duh. Daca, insa, era stralucirea Dumnezeirii neschimbatoare peste orice lucru schimbator, $i Tatal, si Fiul, si Duhul Sfint se purtau pe deasupra apelor. 20. Ps. 123, 5. 21. Ps. 123, 24. 22. El. 5, 8. 23. Ps. 17, 31. 24. Ps. 138, 12. 25. Ps. 30, 20. 292 FERICITUL, AUGUSTIN Asadar, de ce s-a spus acest lucru numai despre Duhul Tau? De ce numai despre El s-a vorbit ca despre un loc, El, Care nu este loc, Acela despre Care singur s-a spus ca este darul Tau? 26 In darul Tau ne odihnim. Acolo ne bucuram de Tine. Odihna noastra este locu'l nostru. Dragositea ne ridica acolo si Duhul Tau eel bun ridica smerenia noas- tra «din portile mortii» 27 . In bunavoin^a Ta este pacea noastra 28 r trupul, prin greutatea sa, tinde sa ajunga la locul sau. Greutatea nu este nu- mai spre cele de jos, ci la locul sau. Focul tinde in sus, piatra tinde in jos. Sint duse de propriile lor greutati si tind catre locurile lor. Uleiul varsat sub apa se ridica deasupra apei, apa varsata deasupra uleiului se afunda sub ulei, sint duse de greutatile lor, cauta locurile lor. Cele care sint mai putin orinduite sint nelinistite, dar cind sint puse in or- dine se linistesc. Greutatea mea este dragostea mea. De ea sint purtat oriunde sint purtat. De darul Tau sintem aprinsi si sintem purta^i in sus, prindem curaj si mergem. Ne suim ^ pe inaltimi, in inima, si cin- tam cintecul 30 treptelor. Prin focu'l Tau, prin focul Tau bun prindem indrazneala si mergem, fiindca mergem in sus, la pacea 31 Ierusalimu- lui ceresc, fiindca m-am bucurat in acestia care mi-au spus : vom mer- ge in casa Domnului 32 . Acolo ne va aseza vointa buna, ca sa nu dorim nimic altceva decit sa raminem acolo in veacul veacului 33 . X (11) Fericita este faptura care nu a cunoscut altceva, cind era ea insasi altceva, decit ca prin darul Tau, care se poarta peste tot, de in- data ce a fast creata, sa fie ridicata fara nici un spatiu de timp prin acea chemare prin care ai zis sa se faca lumina 34 si sa fie Tumina. Caci la noi se deosebesite, in timp, ca am fost in intuneric si am devenit lu- mina 35 . Cu privire la cele spuse mai inainte, ce ar fi fost daca nu ar fi fost iluminata? S-a spus in acest mod ca si cind mai inainte ar fi fost sovaitoare si intunecoasa, pentru ca sa apara cauza prin care s-a facut ca sa fie altceva, adica pentru ca, lumina nedesavirsita fiind, sa 26. Fapte, 2, 38. 27. Ps. 9, 13. 28. Luca, 2, 14. 29. Ps. 83, 6. 30. Ps. 119, 1. 31. Ps. 121, 6. 32. Ps. 121, 1 $i G. 33. Ps. 68, 8. 34. Fac. 1, 1. 35. EL 5, 8. CONFESSIONES — MARTURISIRI 293 devina luminS adevarata. Cine poate sa inteleaga, sa Te roage pe Tine ca sa inteleaga. Dar eu de ce ma supar, ca si cind eu as lumina pe «tot omul care vine in lume» ? 36 . XI (12) Cine poate intelege Treimea cea atotputernica ? Si totusi cine nu vorbeste despre ea, daca vorbeste despre ea? Rar este sufietul care atunci cind vorbeste despre Treime stie ce vorbeste. Si se cearta, se lupta, si nimeni fara o pace launtrica nu vede ace a viziune. As vrea ca oamenii sa cugete aceste trei lucruri in ele insele. Cu totul altceva sint aceste trei lucruri decit acea Treime, dar le spun ca ei sa se exercite si sa dovedeasca si sa simta cit de departe sint. Susfin, inca, ca aceste trei lucruri sint : a fi, a cunoaste, a voi. Caci eu sint si stiu si voiesc, eu sint stand *si voind si stiu ca eu sint si ca vreau sa stiu si sa fiu. Asadar, sa vada, cine poate, in aceste trei lucruri cit de nedespar- tita este viata si o singura viata si o singura minte si o singura fiin^a, cit, in sfirsit, este de nedespar^ita deosebirea si totusi este o deose- bire. Fiecare este desigur de fata cu sine insusi ; sa-si incordeze aten- tia spre sine insusi si sa vada si sa-mi spuna 37 . Dar cind va fi gasit ceva in acestea si-mi va spune, sa nu creada ca a si gasit ceea ce este neschimbator asupra acestor trei, si sa stie fara schimbare si sa vodasca fara de mutare. Dar cine ar putea cugeta usor daca din cauza acestor trei si in ele este Treimea, sau daca in fiecare sint aceste trei, sau daca cele trei sint ale fiecaruia, sau daca este Si una si alta in moduri minunate, simplu si multiplu, fiindu-si sie un scop infinit, in care este si care este siesi cunoscut, si-i este de ajuns siesi, fara de schimbare si chiar acest lucru insusi, prin imbelsugata maretie a unitatii ? Cine ar putea-o spune in vreun mod ? Cine ar pu- tea-o rosti cu indrazneala in orice mod ? XII (13) Inainteaza in marturisire credinta mea si spune-i Domnului Tau : Sfinte, Sfinte, Sfinte 3s , Doamne Dumnezeul meu, in numele Tau ne-am botezat, Tata, Fiule si Duhule Sfinte 39 , in numele Tau botezam, Tata, Fiule si Duhule Sfinte, pentru ca si la noi, prin Hristosul Tau, ai creat cerul ?i pamintul, cele spirituale si cele trupesti ale Bisericii Tale §i pamintul nostru, inainte de a primi forma invataturii, era nevazut si neorinduit, si eram acoperiti de intunericul nestiintei, pentru ca din 36. loan, 1, 9. 37. Ier. 1, 2. 38. Is. 6, 3. 39. Matei, 28, 19. 294 FERICITUL AUGUST1N eauza pacatului ai pedepsit pe om §i judecatile Tale suit ca un mare adinc 40 . Dar fiindca Duhul Tau se purta pe deasupra apei, mila Ta nu a pa- xasit nenoroeirea noastra si ai zis : «Sa se faca lurnma>> 41 , pocaiti-va, caci se va apropia imparatia ceiurilor. Poeaiti-va, sa se faca lumi- na 42 . $i, fiindca era tulburat la noi insine sufletul nostra, ne-am amin-. tit de Tine, Doamne, de pamintul Iordanului si de rnuntele de aceeasi inaltime cu Tine 43 , care S-a f acut mic pentrn noi, si ne-a f ost urit noua intunericul nostra si ne-am intors la Tine si s-a facut lumina. $i iata am fost cindva intuneric, dar acum sintem lumina in Domnnl 44 . ■ XIII (14) $i totusi pina acum sintem lumina prin credinta 45 , nu inca prin vedere, «c&ci prin nadejde ne-am mintuit, dar nadejde care se vede nu este nadejde» 46 . «Acum adincul cheama adincul, dar prin glasul caderilor apelor Tale» 47 . Chiar Acela care zice «nu am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti» 48 , chiar el insusi socoteste ca incS nu a inteles ,si, uitind cele «ce sint in urma sa, tinde la cele dinainte» si suspina ingreuiat 49 , iar sufletul sau este insetat dupa Dumnezeul eel viu, asa cum este insetat cerbul dupa izvoare'le apelor 50 , si zice : «Cirid voi veni ?» 51 .El doreste sa aiba deasupra locuinta sa, care este din cer, si cheama adincul de jos, zicind : «Sa nu va potriviti acestui veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii 52 voastre» si «Sa nu fiti copii la minte, ci sa fiti copii cind este vorba de rautate, pentru ca sa fi^.i 53 de- savirsit,i cu mintea» si aGalateni 54 , fara de minte, cine v-a ademenit pe voi ?». Dar deja nu mai era in glasul sau, caci era in glasul Tau, Care ai trimis 55 Duhul Tau prin Acela care se ridica 56 la inalt.ime si deschide 40. Ps. 35, 6. 41. Fac. 1, 2; 1, 3. 42. Mate/, 3, 2 t 4, 27. 43. Ps. 41, 8. 44. Ps. 5, 8. 45. // Cor. 5, 7. 46. Rom. 8, 4. 47. Ps. 41, 9. 48. J Cor. 3, 1. 49. // Cor. 5, 2. 50. Ps. 41, 1—2. 51. // Cor. 5, 2. 52. Rom. 12, 2. 53. / Cor. 14, 12. 54. Gal. 3, 1. 55. Inf. Sol. 9, 17 56. Ps. 67, 19. CONFESSIONES — M&RTURISIRI 205- izvoarele 37 darurilor Tale, pentru ca riavala fl"uviului sa veseleasca ce- tatea Ta 58 . Caci dupa El suspina 59 amicul mirelui, avind deja pi-rga Duhului la el; dar pina acum suspina in sine insusi, asteptkid infierea, rascumpa- rarea M trupului sau. Pentru el suspina, caci este membru al Bisericii sofie — si pentru el este rivnitor prieten al mirelui — pentru el este riv- nitor, nu pentru sine 61 , prin glasu'l cSderilor apelor Tale, nu prin glasul sau, cheama celalalt adinc la care tinzind se teme ca nu cumva — asa cum ^arpele a inselat pe Eva 62 , prin viclenia sa, — tot a?a simturile lor sa fie strioate de la curatia care este in mirele nostru, Unicul Tau Fiu, Care este acea lumina a podoabei, cind II vom vedea pe El 63 , asa cum este si vor fi trecut lacrimiie, care pentru mine s-au prefacut in piine ziua si noaptea, cind mi se spune in fiecare zi : «Unde este Dumnezeul tau?)) 64 . XIV (15) $i eu zic, Dumnezeul meu 6S , unde esti ? lata, unde esti ? Respir in Tine putin, cind 66 revars peste sufletul meu glas de bucurie si de laudS. $i pina acum este trist, pentru ca iarasi cade si se face adinc, poate simt ca pina acum este adinc. li zice credinta mea, pe care a aprin- s-o noaptea inaintea picioarelor mele : «De ce esti mihnit, sufletul meu ? De ce ma 6 ' tulburi ? Nadajduieste in Domnul, Cuvintul Lui este faclie 68 pentru picioarele )tale». Spera si staruie, pinS sa treaca noaptea, mama celor nedrepti, pina sa treaca minia Domnului, ai Carui fii ai intunericului am fost si noi cindva, ale caror r5masit,e le purtam in trupul mort din cauza pacatu- lui 69 , pina cind sa se apropie ziua si sa se indeparteze intunericul 70 . Spera in DomnUl. Dimineata 7l voi sta inaintea Ta si ma vei vedea, me- feu ma voi marturisi Lui. Dimineata voi sta in fata Lui si voi vedea rain* tuirea 72 fetei mele, pe Dumnezeul meu, Care va da viata trupurilor mu- 57. Fac. 7, 11 ; Mai. 3, 10. 58. Ps. 45, 4—5. 59. loan, 3, 29. 60. Rom. 8, 23. 61. Ps. 41, 9. 62. // Cor. 11, 13. 63. loan, 3, 2. 64. Ps. 41, 4. 65. Ps. 41, 5. 66. Iov. 32, 20. 67. Ps. 41, 6—7. 68. Ps. 118, 105. 69. Ei. 2, 3. 70. Rom. 13, 12. 71. Ps. 5, 3. 72. Ps. 41, 2. 296 FERICITUL AUGUSTIN ritoare ale noastre, din pricina Duhului 73 care lccuieste in noi, pentru ca El, inlauntrul nostru intunecat si fluid, se purta cu mila. De unde, in aceasta ealatorie, am primit o arvuna, ca sa fim deja lumina, in timp ce pina acum, prin nadejde, am fost mintuiti si am devenit fiii 74 lumi- nii si fiii lui Dumnezeu, nu fii ai noptii si ai intunericului, ceea ce totusi am fost 75 . In aceasta nesiguran{a a cunoasterii omenesti Tu singur faci o deo- sebire intre aceia si noi, Tu care incerci inimile noastre si numesti ziua lumina si noaptea 76 intuneric. Dar ce avem noi pe care sa nu-1 fi pri- mit de la Tine, fiind noi, din aceeasi masa, vase de cinste, din care au fost facute si alte vase spre necinste ? 77 . XV (16) Sau cine, daca nu Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai facut noua taria peste noi prin dumnezeiasca Ta Scriptura ? Caci cerul se va stringe ca un sul de carte 78 iar acum se intinde ca o piele deasupra noastra 79 . Caci dumnezeiasca Ta Scriptura este de o mai inalta autoritate, acum cind deja au suferit aceasta moarte acei muritori, prin care ne-ai daruit-o noua. Tu stii, Doamne, Tu stii cum ai imbracat pe oameni so cu piei, atunci cind au devenit muritori din cauza pacatului. De aceea, ca o piele ai intins taria Car|ii Tale, anume cuvintele Tale potrivite, pe care le-ai pus deasupra noastra prin slujirea unor muritori. Caci chiar prin moar- tea lor, taria autorita^ii in cuvintele Tale, care sint date la iveala prin acei oameni, se intinde in chip minunat peste toate, care sint jos, deoa- rece pe cind traiau aici nu era atit de inalt. Inca nu intinsesesi cerul ca o piele si inca nu raspindisesi gloria mortii lor peste tot. (17) Sa vedem, Doamne, cerurile, lucrul miinilor Tale 81 , imprastie norul de pe ochii noistri, norul cu care i-ai acoperit Acolo este mar- turia Ta, care da pruncilor 82 intelepciune. Desavir^e/ste, Dumnezeul meu, lauda Ta din gura copiilor si pruncilor. Caci noi nu am cunoscut alte car{i care sa distruga in acest mod mindria, care sa distruga in acest mod pe vrajmas, si pe aparatorul care se impotriveste impacarii cu Tine, aparind pacatele sale. Nu am cunoscut, Doamne, nu am cunos- cut cuvinte atit de curate, care sa ma convinga sa fac marturisirea si 73. Soui. 8, 9—10. 74. / Tes. 5, 5. 75. / Tes. 5, 5. 76. Fac. 1, 5. 77. Rom. 9, 21. 78. Is. 34, 4. 79. Ps. 103, 2. 80. Fac. 3, 21. 81. Ps. 8, 3. 82. Ps. 8, 2. CONFESSIONES — MARTURISIRI 297 sa inmoaie grumazul meu sub jugul Tau si sa ma cheme sa Te cinstesc de bunavoie. Fie sa le inteleg. Tata, bun, da-mi mie, care m-am supus, acest dar, caci pentru cei supusi le-ai dat lor tarie. (18) Sint si alte ape deasupra acestui firmament 83 , cred, nemuritoa- re, separate de strieaciunea paminteasca. Sa laude numele Tau, sa Te laude cetele mai presus de ceruri ale ingerilor Tai, care nu au nevoie sa priveasca acest firmament, si, citind, sa cunoasca cuvintul Tau. Caci ei M vad mereu fata Ta si acolo citesc, fara silabele timpului, ce voieste vointa Ta cea vesnica. Citesc, iubesc si aleg. Mereu citesc si niciodatS nu trece. Caci alegind si iubind ei citesc chiar neschimbarea sfatului Tau. Nu se inchide codicele lor si nu se infasura cartea lor, pentru ca aceasta carte esti Tu Insufi pentru ei, si esti in veisnicie, pentru ca pe ei i-ai pus peste acest firmament, pe care 1-ai intarit deasupra slabiciunii popoarelor mai de jos, unde sa poata privi si cunoaste mila Ta, care Te vesteste pe Tine in timp, pe Tine Care ai facut timpurile. Caci «in cer, Doamne, este mila Ta 85 si adevarul Tau pina la nori». Tree norii, dar cerul ramine. Tree predicatorii Cuvintului Tau din aceasta viata in cea- lalta viata, dar Scriptura Ta se intinde deasupra popoarelor pina la sfir- situl veacului, «Cerul si pamintul vor trece, da, dar cuvintele Tale nu vor trece» 86 , caci si pielea se va indoi, si iarba, deasupra careia se in- tindea stralucirea lui, va trece, dar Cuvintul Tau ramine 87 in veac. Acesta ne apare acum in ghicitura norilor si prin oglinda cerului 88 , nu asa cum este, caci nici noua, desi sintem iubiti de Fiul Tau, nu ne-a apa- rut inca ceea ce vom fi. Si-a indreptat atentia spre noi prin valul carnii si ne-a sarutat si ne-a inflacarat si alergam dupa mirosul Lui. «Dar cind va aparea, vom fi la fel cu El, caci ll vom vedea asa cum este» 89 . A-L vedea asa cum este, Doamne, este insusirea noastra pe care nu o avem inca. XVI (19) Caci asa cum Tu esti in chip absolut, Tu stii singur, Care esti neschimbator, si stii in mod neschimbator si voiesti in mod neschimba- tor si fiin|a Ta vrea in mod neschimbator si vointa Ta exists si stie in mod neschimbator si nu se pare in fata Ta ca este drept ca, asa cum se stie pe sine lumina neschimbata, tot asa sa fie stiuta de lumina su- pusa schimbarii. De aceea sufletul meu este ca un pamint 90 fara de 83. Ps. 141, 1. 84. Mafei, 18, 10. 85. Ps. 35, 5. 86. Matei, 24, 35. 87. 7s. 40, 8. 88. / Cor. 13, 72. 89. I loan, 3, 2. 90. Ps. 142, 6. 298 ' FERICITUt AUGUSTIIST apS, pentru ca asa cum nu se poate lumina pe sine de la sine, tent asa nu se poate satura pe sine. Caci asa este la Tine izvorul vietii, cum in lumina Ta vedem lumina 91 . XVII (20) Cine a adunat intr-o masa unica apele amariciunii ? Caci pentru ele exista acelasi sfirsit al fericirii temporale si pamintesti, pentru care ele le fac toate, desi sovaie printr-o mare varietate de griji. Cine, Dpam-, ne, daca nu Tu, Care ai zis sa se adune apele la un loc si sa apara pa-, mintul useat 92 , insetat de Tine, pentru ca a Ta este si marea si Tu ai facut-o si miinile Tale au format uscatul ? 93 Caci mare se numeste nu amaraciunea vointelor, ci unirea apelor. Caci Tu infrinezi chjar relele dorinte ale sufletelor si de pui margini pina unde le este ingSduit sa iuainteze apele, pentru ca in sine sa se micsoreze valurile lor si asa faci. marea cu porunca imparatiei Tale, care se intinde peste toate 94 . (21) Dar Tu adapi sufletele care sint insetate de Tine 95 si care-Ti apar in alt scop, deosebite de cele care se adapa din mare, le adapi cu un ascuns isi dulce izvor, pentru ca pamintul sa dea roada sa 96 . $i da roada si la porunca Ta, Domnul Dumnezeul sau, incolteste sufletul nos- tru prin lucrarea milei dupa gen, iubind pe aproapele in ajutoarele ne- voilor trupesti, avind in sine saminta dupa asemanare, caci din slabi- ciunea noastra sintem milostivi, ca sa venim in ajutor celor care due lipsa, ajutindu-i asa cum am voi sa ni se dea noua insine ajutor daca ne-am afla in aceeasi lipsa, nu numai in cele usoare, ca in iarba usoara, ci chiar ca ocrotire, cu forta puternica a ajutorului, ca arborele roditor, adica binefacator, sa-1 smulga pe acela care sufera nedreptate din mina celui puternic si sa-i ofere umbra ocrotirii cu puternica tarie a jude- cStii drepte. XVIU (22) Astfel, Doamne, Te rog, astfel Te rog, sa rasara asa cum faci, asa cum dai veselia si posibilitatea sa rasara adevarul din pamint si dreptatea 97 sa priveasca din cer si pe cer sa se faca 98 luminatori. Sa fringem celui flamind piinea noastra si pe eel lipsit de adapost sa-1 du- cem in casa noastra 99 , sa imbracam pe eel gol si sa nu dispretuim pe aceia care apartjn neamului nostru. 91. Ps. 35, 9 92. Fac. 1, 9. 93. Ps. 94, 5. 94. Iov, 30, 10—11. 95. Ps. 62, 2. 96. Fac. 1, 11. 97. Ps. 84, 12. 98. Fac. 1, 4. 99. Is. 58, 7. CONFESSIONES — MARTURISIRI 299 Vezi ce roade ,s-au facut din pamint, fiindca este bun, si sa stralu- ceasca lumina noastra la timp 100 isi, dobindind din aceste roade de jos ale faptei Guvintul eel malt al vietii spre bucuria adorarii, sa apa- rem ca luminatori in lume, lipiti de puterea Scripturii Tale. Caci aeolo discuti cu noi, ca sa facem deosebire intre lucrurile ratio- nale si cele supuse simturilor, ca intre zi si noapte, sau intre alte su- flete, unele dedate celor supuse simturilor, iar ce'lelalte dedate celor rationale, pentru ca nu numai Tu, singur, in ascunziisul judecarii Tale, — asa cum faceai inainte de a fi firmamentul — sa faci deosebire intre lumina 101 si intuneric, ci chiar cei duhovnicesti ai Tai, pusi in acelasi firmament si distin5i prin harul Tau, care s-a aratat in lume, sa stra- luceasca pe pamint cu harul Tau si sa faca deosebire intre zi si noapte si sa araite timpurile, fiindca cele vechi au Itrecut, iata 102 s-au facut noi, si pentru ca mai aproape este mintuirea noastra decit cind am crezut, ,§,i fiindca noaptea a trecut, iar ziua s-a apropiat 10 ?, ,si pentru ca binecuvin- tezi cununa 104 anului Tau, trimitind lucratori 105 in holda Ta, in care altii au lucrat 105 , ca sa semene, trimitind chiar in alta semanatura al carei seceris este la sfirsit. In acest mod dai implinirea dorintelor celui care doreste si binecu- vintezi anii celui dirept, dar Tu «Aceilasi estiw §i anii Tai m nu se vor impufina si pregatesti hambarul anilor care tree. (23)In adevar, prin planul TSu ceresc dai la timpuri potrivite bunu- rile ceresti pe pamint, pentru ca, in adevar, unuia i se da, prin Duhul, cuvintul intelepciunii, ca un luminator mai mare pentru aceia care in mod vadit se desfateaza de lumina adevarului, altuia i se da cuvintul cunostintei, dupa acfela^i Duh, ca un luminator mai mare, altuia i se da credinta, altuia darul vindecarilor, altuia proorocia, altuia deosebirea duhurilor, altuia felurile limbilor si toate acestea 108 ca niste stele. Caci toate acestea le face unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia daruri pro- pri'i asa cum vrea, si facind sa apara ca stele, cind se arata spre folos. Dar cuvintul stiintei, prin care se cuprind toate tainele care se deo- sebesc dupa timpuri, ca luna si celelalte cunoasteri ale darurilor, care de aci au fost amintite ca stele, sint deosebite mull; de acea stralucire a intelepciunii de care se bucura ziua amintita, cind sint numai la ince- 100. Fil. 2, 16. 101. Fac. 1, 14. 102. // Cor. 5, 15. 103. Rom. 13, 11—12. 104. Ps. 64, 10. 105. Matei, 9, 38. 106. loan, 4, 38. 107. Ps. 101, 28. 108. / Cor. 12, 7—11. 300 FERICITUL AUGUSTIN putul noptii. Caci sint spre trebuinta acestora, carora acel prea inte- lept slujitor al Tau nu a putut vorbi ca unor oameni duhovnice^ti, ci ca unora trupesti l09 , acela care nu predica intelepciunea decit printre cei desavirsiti uo . Dar omul firesc, care inca este 1U , ca un prune in Hristos si se hra- neste cu lapte, pina sa se intareasca, spre a se putea hrani cu mincare tare si sa-si intareasca vederea, spre a putea privi soarele, sa nu aiba noaptea sa desarta, ci sa fie multumit cu lumina lunii si a stelelor. Aceste lucruri le discuti cu noi, Dumnezeul nostru, prea inteleptule, in cartea Ta, firmamentul Tau, ca sa deosebim toate cu o minunata privire, desi pina acum o facem in semne, in timpuri, in zile si in ani u2 . XIX (24) Dar mai intii spalafi-va, curatati-va, indepartati rautatea din sufletele voastre si din fata ochilor Mei, ca sa apara pamintul uscat. Invatati sa faceti binele, dati dreptate orfanului isi aparati n3 pe va- duva, ca sa rasara pamintul iarba pentru pasune si pomul roditor, si ve- ni^i sa discutam, zice Domnul, ca sa se faca luminatori pe firmamentu] cerului, ca sa lumineze pe pamint» 114 . Intreba acel bogat pe Invatatorul eel bun ce sa faca ca sa mo§te- neasca viata vesnica. Sa-i spuna lui Invatatorul eel bun, pe care-L soco- tea om si nimic miai mult — dar bun este, caci este Dumnezeu — sa-i spuna ca daca vrea sa ajunga la viata sa respecte poruncile, sa inla- ture de la sine amaraciunea rautStii ,si a josniciei, sa nu ucida, sa nu savirseasca adulter, sa nu fure, sa nu marturiseasca strimb, ca sa apara uscatul si sa se nasca cinstirea mamei si a tatalui si iubirea aproapelui. Am facut, zice, toate acestea. De unde deci atitia spini, daca pamintul este roditor? Du-te, nimiceste tufisurile paduroase ale lacomiei, vinde ce ai, fa roade, dind saracilor, si vei avea comoara in ceruri, si urmeaza pe Domnul, daca vrei sa fii desavirsit, asezindu-te intre aceia despre care 115 vorbeste intelepciunea, Acela Care stie ce sa dea zilei si noptii, ca sa stii si tu, ca sa-ti fie tie luminatori pe firmamentul cerului, ceea ce nu se va face daca inima ta nu va fi acolo. Ceea ce, de asemenea, nu se va face daca nu va fi acolo 116 comoara ta, asa cum ai auzit de la Inva- 109. / Cor. 3, 1. 110 / Cor. 2, 6. 111. / Cor. 3, 1—2; 2, 14. 112. foe. 1, 14. 113. Fac. 1, 16—17. 114. Fuc. 1, 4. 115. / Cor. 2, 6. 116. Matei, 6, 21. CONFESSIONES — MARTURISIRI 301 Vatorul eel bun 117 . Dar s-a intristat pamintul sterp si spinii au inaubusit cuvintul 118 . (25) Voi 119 , insa, semintle aleasa, partlle 120 cele slabe ale acestei lumi, care ati lasat totul, ca sa urmati pe Domnul 12 ^, merge^i dupa El si rusinati pe cei puternki, mergeti dupa El, picioare frumoase 122 , si luminai pe firmament, pentru ca cerurile sa spuna slava Lui 123 , despar- tind lumina celor desavirsiti, care mi este cea a ingerilor, de intunericul celor mici, dar care rm sint deznadajduitl. Luminal peste tot pamintul si ziua stralucind de scare sa scoata pentru ziua cuvintul $tiintei. Luna si stelele sa straluceasca pentru noapte, dar noaptea sa nu le intunece, pentru ca ele insele o lumineaza dupa masura ei. Caci iata ca si cind ar fi zis Dumnezeu «Sa se faca luminatori pe firmamentul cerului» 124 , deo- data s-a produs sunet din cer, ca si cind s-ar fi produs o suflare puter- nica, si s-au vazut ca niste limbi de foe, care s-au asezat deasupra fieca- ruia 125 dintre ei, si s-au facut luminatori pe firmamentul cerului, ei care aveau Cuvintul vietii 126 . Peste tot alergati focuri sfinte, focuri frumoase, cSci voi sinteti lumina lumii si nu sinteti 127 subobroc. A fost ridicat Acela de Care v-atj lipit si v-a ridicat si pe voi. Alergati si faceti-va cu- noscuti tuturor neamurilor. XX (26) Sa produca si marea $i sa nasca faptele voastre, si apele sa pro- duca tiritoare inzestrate 128 cu suflu de via^a, caci, despartind ceea ce este de pret de ceea ce este fara de pret 129 , v-ati facut gura lui Dumnezeu prin care sa se zica sa produca apele nu suflet viu, pe care-1 produce pamintul, ci tiritoare cu suflet viu si zburatoare care zboara pe deasupra pamintului. Caci s-au aratait tainele Tale, Dumnezeule, prin lucrarile sfin- tilor Tai, in mijlocul valurilor, al ispitelor veacului, spre a insemna nea- murile cu numele Tau, prin botezul Tau. Si intre acestea s-au facut minuni mari 13 °, ca si cind ar fi fost niste chi^i minunati, si vocile crainicilor Tai au zburat deasupra pamintului la autorita'tea Car^ii Tale, care le fusese pusa inainte, ca sub ele sa 117. Matei, 19 j 16—22; Marcu, 10, 17, 22; Luca, 18, 18—23. 118. Matei, 13, 7. 119. J Cor. 1, 27—28. 120. / Petru, 2, 9. 121. Matei, 19, 27 ; Marcu, 10, 28 ; Luca, 18, 28 ; / Cor. 1, 27. 122. Is. 52, 7 ; Rom. 10, 15 123. Ps. 18, 1 ; Fil. 2, 15 124. Fac. 1, 4. 125. Fapte, 2, 2—4. 126. / loan, 1, 1. 127. Matei, 5, 14—15. 128. Fac. 1, 20. 129. Ier. 15, 19. 130. Fapte, 2, 11. 302 : . FBRICITUL AUGUSTJN zboare in orice parte s-ar indrepta. Caci nu sint granite, nici cuvinte ale caror glasuri sa nu se auda cind sunetul lor a iesit in tot pamintul si cuvintele lor pina la marginile pamintului 131 , pentru ca Tu, Doamne, binecuvintind, le-ai inmultit. (27) Oare mint eu, sau amestec prin amestecare ,si nu deosebesc cunoasterile cele limpezi ale acestor lucruri, pe firmamentul l32 cerului, de iucrarile materiale din marea cea plina de valuri care se afla sub firmamentul cerului ? Caci lucrurile ale caror cunoasteri sint temeinice si hotarite fara cresterile generatiilor, ca niste lumini aue intelepciunii si stiintei, acele lucruri au lucrari materiale, multe si variate si, unul din aitul crescind, se inmultesc prin binecuvintarea Ta, Dumnezeule, Care ai mingiiat slabiciunile simturilor muritoare, pentru ca, in mo- mentul cind sufletul cunoa$te, un lucru sa fie spus in multe feluri si sa fie inchipuit prin miscarile trupului. Apele au produs de mai inainte acest lucru, dar in Cuvintul Tau au produs acest lucru in nevoile popoareilor cedor instrainate de veisnicia adevarului Tau, au produs acestea, dar in Evanghelia Ta, pentru ca apele insele au aruncat acestea, a caror amara lincezeala a fost cauza pentru ca acestea sa se faca prin Cuvintul Tau. (28) Frumoase sint toate pe care le-ai facut Tu, dar Tu esti nespus de frumos, Tu Care le-ai facut pe toate. Daca Adam nu ar fi cazut de la Tine nu s-ar fi raspindit din sinul lui saratura marii, adica nearnul omenesc, adinc, curios ?i trufas intocmai ca o furtuna, furtuna foarte nestatornica. In acest mod nu ar fi fost nevoie ca, in multe ape 133 , ico- nomii Tai sa lucreze in chip material si real faptele si cuvintele Tale duhovnicesti. Caci asa mi-au venit in minte acum tiritoarele si zbura- toarele prin care oamenii sa fie insemnati si, supusi fiind tainelor du- hovnicesti, sa nu poata propasi mai mult daca sufletul nu ar trai in chip spiritual, pe o alt 5 treapta, si nu ar privi, dupa cuvintul de la inceput, la desavirsire. XXI (29) $i din aceasta cauza, in Cuvintul Tau, nu adincul marii, ci pa- mintul despartit de amariciunea apelor arunca nu tiritoare cu suflete vii si zburatoare, ci sufletul viu. Acest sufiet nu mai are nevoie de bo- tez, de care au nevoie neamurile, cum avea nevoie cind era acoperit de ape, caci nu intra astfel in imparatia cerurilor 134 , de atunci de cind ai instituit ca sa intre in acest mod. $i nu mai cauta minuni mari prin care sa se facS credinta. Caci el nu ramine necredincios daca nu vede 131. Ps. 18, 4—5. 132. Fac. 1, 20. 133. Fac. 1, 31. 134. loan, 4, 5. , GONFESSIONES — MARTURISIRI 303 semne 135 si minuni, deoarece a si fost deosebit pamintul credincios de apele marii amare din cauza necrednrfcei, iar limbile sint un semn nu celor credinciosi, ci celor necredineiosi 136 . Iar pamintul nu are nevoie de acest gen de zburatoare pe care apele le-au produs, prin cuvintul Tau, pamintul pe care 1-ai intemeiat peste ape 137 . Trimite-i cuvintul Tau prin crainicii Tai, caci lucrariile lor le povestim, dar Tu esti Acela Care lucrezi in ei ca sa faca un suflet viu. Pamintul o produce, caci pamintul este cauza pentru ca sa se faca aceste lucruri pe el, asa cum marea a fost cauza ca sa faca tiritoare cu suflete vii si zburatoare sub firmamentul cerului, de care pamintul nu mai are nevoie desi maninca pestele scos din adinc 138 la masa pe care ai pregatit-o in fata credinciosilor 139 . De aceea a fost ridicat din adinc, ca sa hraneasca pamintul uscat. $i pasarile sint produsul marii, dar, to- tusi, ele se inmultesc pe pamint. Necredinta oameniior a fost cauza pri- melor glasuri care evanghelizau, dar si credinciosii sint irndemnati isi binecuvintati prin acestea in multe chipuri zi de zi. Dar, in adevar, sufletul viu din pamint isi ia inceputul, caci nu fo- loseste decit celor credinciosi sa se abtina de la dragositea acestui veac, ca sufletul lor pentru Tine sa traiasca, sufletul care era mort si traia in desfatari 140 aducatoare de moarte, Doamne. Caci Tu esti desfatarea vie^ii pentru o inima curata. (30) Sa lucreze, deci, pe pamint credinciosii Tai, dar nu ca in apele necredintei, vestind si vorbind prin minuni si taine si voci mistice, prin care sa fie atenta necunostinta, mama a admiratiei, de teama semnelor oculte, caci aceasta este intrarea la credinta pentru fiii lui Adam, care au uitat de Tine, in timp ce se ascundeau 141 de Tine si se faceau adinc, ci sa lucreze pe pamint uscat, despartit de adincurile abisului, si sa fie o pilda pentru credinciosi 142 , traind in fata lor si indemnindu-i sa. imite. Caci in acest mod ei aud nu numaii pentru a auxi, ci si pentru a face : «C3utatl pe Dumnezeu si \'a fi viu sufletul vostru, pentru ca pa- mintul sa produca suflet viu. Sa nu va potriviti acestui veac» 143 , ^ine- ti-va departe de el. Sufletul traieste evitind lucrurile pe care dorindu-le, moare. Pazit>va de cruzimea salbatica a trufiei, de placerea molesitoare a luxului, de inselatorul nume al stiintei mincinoase 144 , pentru ca fiarele 135. loan, 4, 48. 136. / Cor. 14, 22. 137. Ph. 135, 6. 138. Luca, 24, 43. 139. Ps. 22, 6. 140. J Tim. 5, 6. 141. Fac. 3, 8. 142. J Tes. 1, 7. 143. Rom. 12, 2. 144. / Tim. 6, 20. 304 FERICITUL AUGUSTrN sa. fie blinde si turmele domesticite si serpii nevatamatori. Caci acestia sint, prin alegorie, miscarile sufletului, dar trufia inaltarii si desfatarea poftei si otrava curiozitatii sint miscarile unui suflet mort, pentru ca nu moare asa ca sa fie lipsit de orice miscare, ci pentru ca se desparte de izvorul vietii moare, si in acest mod este luat in primire de veacul 145 care trece si se potriveste lui. (31) Cuvintul Tau, insa, Dumnezeule, este izvorul vietii celei veis- ndce 146 , si nu trece. $i de aceea, in Cuvintul Tau, este oprita acea despar- tire, in itimp ce ni se spune noua : «S3 nu va potriviti acestui veac» l47 , pentru ca pamintul sa produca in izvorul vietii un suflet viu, prin Cu- vintul Tau, prin Evangheli'stii Tai, un suflet cumpatat, imitind M8 pe imita- torii Hristosului Tau. Aceasta insemneaza cuvintele «dupa felul lor» 149 , caci imitatia unui om se face de acdla care-i este prieten. Zice : «Fiti ca mine, caci si eu sint ca voi» 15 °. A§.a vor fi intr-un suflet bun animalele bune, in blindetea lucrarii. Caci ai poruncit, zicind : «Fa cu blindete lucrarile Tale si vei fi iubit de orice om» 151 . $i turmele vor fi bune si nici daca vor minca nu vor fi indestulate, nici daca nu vor minca nu vor fi lipsite 152 , si serpii buni nu vor mai fi periculosi, ca sa vatame, ci vor fi intelepti, ca sa se pa- zeasca, si vor cerceta natura temporala numai atit cit este de ajuns, pen- tru ca, prin acelea care au fost facute, sa poata fi privita vesnicia 153 . Caci aceste animale slujesc ratiunii, cind traiesc, ?i sint oprite de la mersul eel aducator de moarte si sint bune. XXII (32) Caci iata, Doamne, Dumnezeul nostru, Creatorul nostru, cind simtamintele vor fi oprite de dragostea veacului, prin care muream tra- ind rau, si va incepe sufletul sa fie viu, traind bine, si se va implini cu- vintul Tau, pe care 1-ai spus prin Apostolul Tau : «Sa nu va potriviti acestui veac» 154 , va urma si ceea ce a adaugat imediat si azis : «Ci schimbati-va prin innoirea mint,ii voastre» 155 , nu numai «dupa chip» 156 , ca si cind am imita pe aproapele care este inaintea noastra, §i netraind din autoritatea omului mai bun, caci nu ai zis : «Sa se faca omul dupa 145. Rom. 12, 2. 146. loan, 1, 4 ; 4, 14 ; Ps. 35, 9. 147. Rom. 12, 2. 148. / Cor. 11, 1. 149. Fac. 1, 21. 150. Gal. 4, 12. 151. [s. Sir. 3, 27. 152. 7 Cor. 8, 8 ; Matei, 10, 16. 153. Rom. 1, 20 ; 12, 2 ; Fac. 1, 26 ; I Cor. 4, 15. 154. Rom. 12, 2. 155. Rom. 12, 2. 156. Fac. 1, 26. CONFESSIONES — MARTURISIRI 305 gen», ci «Sa facem un om dupS chipul si asemanarea Noastra» 1S7 , pen- tru ca noi sa vedem linupede oare este voinja-Ta. Caci la aceasta a eel iconom care naste pe fiii Evanghelied 158 , ca sa nu aiba numai copii rnici, pe care sa-i hr&neasca ou lapte 159 si sa^i ingrijeasca ca o doica 160 , zice : «Schimbati-va prin ininoirea mintii voastre, ca sa deosebifi dar care este voia lui Dumnezeu, oe este bun, bineplacut si desavinsit» 161 . De aceea nu zice s5 se faca om, ci s& facem, si nu zice dupa gen, ci «dupa chipul si asemanarea Noastra» 162 . In adevar, innoit cu mintea si zSrind adevarul Tau Jnteles, nu are nevoie de un om care sa-i arate ca sa imite genul sau, dar Tu, aratindu-i, el insuisi vede clar care este vointa Ta, ce este bun, bineplacut si des&viirsit, ^i-1 mveti pe el, care este deja in stare sa vada Treimea UnitStii si Unitatea Treimii. $i, de aceea, dupa ce s-a zis la plural, «sa facem un om» se adauga totusi la singular «dupa chipul lui Dumnezeu» 163 . In acest mod omul se irmoie'ste prin cunoaste- rea lui Dumnezeu dupa chipul Lui, Care I- a zidit 164 si 1-a facut duhovni- cesc, le judeca pe toate, care in orice caz sint de judecat, dar El nu este judecat de nimeni, XXilll (33) Iar faptul ca le judeca pe toate, aceasta inseamna ca are putere asupra pestilor marii §i zburatoarelor cerului si asupra tuturor turmelor isi fiarelor si asupra intregului pamint si tuturor tiritoarelbr de pe pamint. Caci acest lucru il face prin puterea mintii, prin care in^elege cele ce sint ale Duhului 183 lui Dumnezeu. In alt fel omul, in cinste fiind pus, nu a priceput si a fost comparat cu 166 animalele de povara, care nu au simt, si s-a faeut asemenea lor. Asadar, in Biserica Ta, Dumnezeul nostru, potrivit harului Tau, pe care L-ai dat omului, pentru ca simtem zidireia Ta «creati spre fapte bune» 167 , exista nu numai aceia care sint inaintea celorlalti prin duh, dar chiar si aceia care duhovniceste sint supusi acelora care le stau tnainte. Caci barbat §i femeie ai facut pe om 168 prin harull Tau duhov- nicesc, potrivit caruia, dupa sexul trupului, nu exista barbat si femeie, dupa cum nu exista nici iudeu, nici elin, nici rob l89 , nici liber. Asadar 157. Fac. 1, 26. 158. / Cor. 4, 15. 159. I Cor. 3, 2. ' 160. I Z'es. 2, 7. 161. Rom. 12, 2. 162. Fac. 1, 26. 163. Far: I, 27. 164. Co/. 3, 10 ; / Cor. 2, 15. 165. / Cor. 2, 14. 166. Ps. 48, 2. 167. Ei. 2, 10. 168. Fac. 1, 27. 169. Gal. 3, 28 ; / Cor. 2, 15. 20 - Confessiones .306 FERICITUL AUGUSTUS -cei duhovnieesti,' fie aceia care stau in frunte, fie aceia care asculta, ju- deca duhovniceste. Ei judeca nu despre lucrurile duhovnicesti care stra- iucesc pe firmament, caci nu trebuie sa judecam despre o autoritate atit de inaita, nici despre Cartea Ta insaisi, desi cevanu este lamurit acolo, pentru oS-i supunem mintea noastrS, si sintem siguri c& este adevarat chiar ceea ce este ascuins prdvirddor noastre, ca s-a spus drept si adevarat- In acest mod omul chiar daca este duhovnicesc si irmoit in cunoasterea lui Dumnezeu, dupS chipul Lui 17 °, Care i-a zidit , trebuie to- tusi sa fie facatorul legii, nu judecator, caci nici nu judeca. despre ace* deosebire, adica intre oameni duhovnicesti si oameni trupesti, care, Dum- nezeul nostru, sint cunoscuti ochilor Tai, si pina acum nu ne-au aparut prin nici o faptS, pentru ca dupS roadele lor sai cunoastem 171 . Dar Tu r Doamne, ii cunosti deja si i-ai impartit si i-ai numit in ascuns, mai ina- inte de a se face Itaria. Omul, desi duhovnicesc, nu judeca multimile tulburate ale acestui veae, caci ce are el sa judece despre aceia care sint in afara 172 f cind nu cunoaste cine va veni de aci in dulceata harulul Tau, si cine va ramine in vesnica amaraciune a necredin^ei ? (34) De aceea, omul, pe care 1-ai fScut dupa chipul Tau, nu a primit puterea luminatorilor ceru'Iui, nici chiar a cerului ascuns, nici a zilei si a noptdi, pe care le-ai chemat inainte de orinduirea cerului, nici a adun&rii apelor, care este marea, dar a primit puterea pestilor marii si a zbura- toarelor cerului si a tuturor turmelor si a intregului pamrnt si a tuturor' tiritoarelor de pe pamint. Caci judeca si aproba ce este drept, dar nu aproba ceea ce gaseste rSu, fie in acea savirsire a tainelor, in care se introduc aceia pe care-i cerceteaza in ape multe mlla Ta, fie in aceea in care este aratat acel peste pe care, ridicat din adincuri, il hraneste pamintul evlavios, fie in semnele cuvintelor si glasurilor supuse autoritatii Cartii Tale, ca si cind zboara sub firmament, interpretind, discutind, binecuvintind si invocin- du-Te prin semne care ies din gura si suna pentru ca poporul sa raspunda amin. Pentru toate aceste glasuri care trebuie scoase trupeste, pentru toate aceste glasuri cauza este prapastia veacului si orbirea trupului prin care nu se pot vedea cele cugetate, incit este nevoie ca sa rSsune in urechi. In acest mod chiar daca zburatoarele se inmultesc pe pamint, ito- iusi Isi trag originea din ape. Caci omul duhovnicesc judecS cu bllndete, ca este drept, neaprobind ceea ce gaseste ca nu este bine in faptele, moravurile credinoiosilor si tn milosteniile lor, care sint ca un pamint rodnic, si judeca despre sufletul viu prin simtaminte blinde, prin curate, prin posturi, prin gindurd evla- 170. lac. 4, a. 171. Matei, 7, 20. 172. I Cor. 5, 12. CONFESSIONES ■— MARTUKTSIRI 307 vioase 173 , despre cele pe care le percepe prin simturile trupuilud. Caci acum se zice ca judeca despre acetstea in care are si puterea de a in- drepta. XXIV (35) Dar ce este acest lucru si ce'fel de taina este ? lata, binecuvin- tezi pe oameni, Doamine, ca sS creasca si sa se inmulteasca si sa umple pamintul 174 . Oare nu ne faci nici un semn ca s& intelegem ceva, de ce nu ai binecuvintat asa lumina pe care ai numit-o zi, nici firmamentul ce- rului, nici luminatorii, nici stelele, nici pamintul, nici marea ? A? zice, Dumnezeufl. nostra, Care ne-ai creat dup& chipul Tau, as zice ca ai voit ca acest dar sa fie dat numai omului, acest dar al binecuvintarii, daca nu ai fi binecuvintat in acest mod pestii si chitii, ca sa creasca si sa se in- multeasca si sa umple apele marii, si zburatoarele, ca sa se inmulteasca pe pamint 175 . De asemenea, as zice c3 aceasta binecuvintaTe se refers la acele genuri de lucruri caie, nascind din ele insele, se rSspindesc, dacS as gasi-o la arbori si la plantele si la turmele pamintului. Acum, insa, nici ierburilor, nici lemnelor, nici fiarelor si serpilor nu s-a zis crefsteti $i va inmultiti, deoarece si acestea toate, ca pestii si pSsarile, si oamenii spo- resc, nascindu-se, si-si pazesc neamul. (36) Ce sa zic, deed, Lumina mea, Adevarul meu? Ca acest cuvint este gol de sens, ca acest lucru s-a zis in desert ? In nici un caz, o, Tata al evlaviei, departe de servul Cuvintului Tau sa zica acest lucru. $i dacS eu nu inteleg ce voiesti sa arati prin acest cuvint, sa se foloseascS de el aceia care sint mad buni, adica aceia care sint mai priceputi decit sint eu, fiecare dupa cit i-ai dat, Dumnezeul meti, sa fie intelept. Sa placa, insa, si marturisirea mea in fata ochilor Tai, prin care Iti marturisesc, Doamne, ca eu cred ca nu ai vorbit in acest mod in zadar si nici nu voiitacea privitor la ceea ce imi spune citirea acestui pasaj. Este adevarat si nu vad ce ma impiedica ca eu sa inteleg asa cuvintele figu- rate ale Ortilor Tale, caci am inteles ca ceea ce se intelege intr-un singur mod eu mintea este aratat in multe feluri prin trup, si in multe moduri se intelege cu mintea ceea ce este inteles intr-un singur mod prin trup. lata simpla porunca a iubirii lui Dumnezeu si a iubirii de aproapele prin cit de multe taine .si nenumarate limbi, si in fiecare Mmba prin nenu- marate moduri de vorbire se vesteste in mod material ! Asa cresc si se inmultesc vietuitoarele apelor. Fii atent, iarasi, tu ori- care citesti aceste rinduri. lata ceea ce Scriptura ne da si glasul face sa sune intr-un singur mod : «La ineeput a facut Dumnezeu cerul si pamin- 173. // Cor. 6, 5. 174. Fac. 1, 28. 175. Fac. 1 ,22 308 FERICITUL AUGUSTIN tul» ; oare nu se intelege in multe moduri, nu prin slabiciunea gre§e- lilor, ci prin felurile adevaratelor minti ? Asa cresc si se inrnu'itesc fiii oamenilar. (37) Asadar, daca ne gindim chiar la naturile lucrurilor, nu alegoric, ci la propriu, la toate care se nasc din seminte, se potriveste cuvintul «cresteti si va inmultiti» 176 . Daca, insa, tratam figurat acesite date — ceea ce eu cred mai degraba ca a inteles Scrip tura, care, in orice caz, nu atribuie de prisos aceasta binecuvintare numai vietiutoarele apelor $i fii- lor oamenilor — aflam, in adevSr, multimi §i in creaturile spirituale si in cele trupesti, ca si in cer, si pe pamint, si in sufletele drepte §i in cele nedrepte, ca in lumina si in intuneric, si in sfin;ii autori, prin care a fost datS legea, ca in firmament, care a fost intarit intre apa si apa, si in so- cietatea popoarelor necajite, ca in mare, si in lucrarea sufletelor evla- vioase, ca pe uscat, si in faptele milei, potrivit cu viata prezenta, ca in ierburile de saminta isi in arborii roditori $i in darurile duhovnicei?ti va- dite spre folos, ca in luminatorii cerului $i in simtaminte formate spre cumpatare, ca intr-un suflet viu. In toate acestea dobindim multimi $i belsuguri si cresteri, dar pentru ca sa creasca in acest mod si sa se inimiiteasca, pentru ca un singur lucru sa fie vestit in multe chipuri si o singura vestire sa fie inteleasa in multe chipuri, nu aflam decit in semne facute trupeste isi in lucruri cugetate cu mteiepciune. Prin semnele facute trupeste am inteles generatiile apelor, din cauza cauzelor necesare ale adincului trupesc, iar prin lucruri cu- getate cu intelepciune am inteles generatiile umane, din cauza rodniciei mintii. Si de aceea am crezut ca fiecaruia din aceste doua genuri i s-a spus de Tine, Doarnne, «cresteti si va inmultiti» 177 - Caci eu interpretez ca in aceasta binecuvintare Tu ne-ai lasat putinta si puterea de a vesti in multe moduri, ceea ce sS intelegem intr-un singur mod, si faptull de a intelege in multe moduri ceea ce vom citi ca s-a vestit neclar, intr-un singur mod. Asa se umplu ape'le marii, care nu se misca decit prin felurite lamuriri, a§a se umple de urma$ii oamenilor si pamintul, a carui uscaciune apare in dorinta de studiu, iar ratiunea il stapineiste. XXV (38) Vreau, chiar, sa spun, Doarnne Dumnezeul meu, ceea ce imi inspira cele ce urmeaza ale Scripturii Tale, si voi spune, nu ma voi teme Caci voi spune adevarul, cind Tu ma inspiri ca sa spun ceea ce ai voit din acele cuvinte. Caci e» cred ca spun adevarul cind nu ma inspira 176. Fac. 1, 28. 177. Fac. 1, 28. CONFESSIONES — MARTURISIRI 309 altul in afara de Tine, deoarece «Tu esti adevarul» 178 , iar tot omul este mincinos 179 . Si de aceea «acela care spune minciuni dintru ale sale vor- beste» 18 °. Asadar, ca sa spun adevarul, din ale Tale voi vorbi. lata ne-ai dat noua spre hrana «toata iarba semanata, care face saminta, de peste tot pamintul si tot pomul care are in el rod cu saminta de semanat» 181 . Si nu numai noua singuri, ci tuturor pasarilor cerului si fiarelor pamin- tului si serpilor, dar pestilor si chitilor mari nu le-ai dat acestea. Caci ziceam ca prin acele roade ale pamintului este inteleasa si ex- primata figurat, in alegorie, lucrarea milei care se arata pentru nevoile acestei vie^i din pamintul rodnic. Un astfel de pamint era evlaviosul Oni- sifor, casei caruia i-ai dat «mila, pentru ca deseori a intarit pe Pavel al Tau, si nu s-a rusinat de lanturile lui» 182 . Acest lucru 1-au facut si fratii si 1-au inmul^it printr-o astfel de recolta, fratii care i-au dat din Mace- donia «ceea ce-i lipsea» 183 . Cum se intristeaza insa de anumiti pomi care nu i-au dat roada, cind zice : «ln prima mea aparare nimeni nu mi-a venit in ajutor, ci to|i m-au parasit, sa nu li se tina in socoteala» 184 . Caci acestea le sint datorate acelora care predau invatatura cea dreapta, prin intelegerile tainelor dumnezeiesti, si ii se datoreaza ca unor oameni. Dar li se datoreaza ca unor suflete vii, care se ofera spre a fi imitate in orice stapinire de sine. De asemenea, li se datoreaza ca unor zburatoare, pentru binecuvintarile lor, care se inmulfesc pe pamint, pentru ca «in tot pamintul a iesit ves- tirea lor» 185 . XXVI (39) Se hranesc insa prin aceste fructe aceia care se bucura de ele, dar nu se bucura de ele aceia al caror «Dumnezeu este pintecele». Caci nici la aceia care le dau, nu ceea ce dau este roada, ci gindul cu care le dau 186 . Asadar, aceia care slujea lui Dumnezeu, nu pintecelui sau, vad clar de unde se bucura, vad si-i multumesc foarte mullt. Caci primise de la filipeni cele ce-i trimisesera prin Epafrodit 187 . Insa vad, totusi, bine de unde se bucura. Dar de unde se bucura, de acolo se hraneiste, caci vor- bind, in adevar, zice : «M-am bucurat mult in Domnul, pentru ca, in sfirsit, a inflorit iarasi purtarea voastra pentru mine, pe care o si aveati, 178. loan, 14, 1. 179. loan, 8, 44. 180. Ps. 115, 2; Rom. 3, 4. 181. Fac. 1, 29. 182. It Tim. 1, 16. 183. II Cor. 11, 9. 184. U Jim. 4, 16. 185. Ps. 18, 4. 186. Filip. 3, 19; Rom. 16, 18. 187. Fil. 4, 18. 21 — Coufessiones 310 FERICITUL AUGUSTIN dar v-a lipsit prilejul» 188 . Asadar, acestia au slabit din cauza unei lungi neplaceri si parca s-au uscat de la roada aceasta a faptei bune, si se bucura de aceia care s-au aratat iarasi plini de vioiciune, nu pentru sine, pentru ca au venit in ajutoruil lipsei lui. De aceea, continuind, zice : «Nu pentru ca mi-ar lipsi ceva zic acestea, fiindca m-am deprins sa fiu indestulat cu cele ce am. Stiu si sa am mai pujin, stiu si sa am de pri- sos. In toate si in fiecare am invatat sa fiu si satul si fiamind, sa fiu in belsug si in lipsa. Toate le pot in Acela Care ma imbraca cu putere» 189 . (40) Din ce cauza te bucuri, deci, Pavele mare ? Din ce cauza te bucuri, cu ce te hranesti, omule innoit «in cunoasterea lui Dumnezeu, dupa chipul Aceluia Care te-a creat» 19 °, tu, suflet viu de atita stapini- re de sine si limba zburatoare care graieste tainele ? 191 . In adevar, unor astfel de suflete li se datoreaza aceasta hrana. Cine este Acela Care te hraneste ? Bucuria. Sa ascultam cele ce urmeaza : «Totusi bine ati facut luind parte la necazurile mele» 192 . Din aceasta cauza se bucu- ra, cu aceasta se hraneste, pentru ca aceia au facut bine, nu fiindca s-ar fi slabit strimtorarea sa proprie, el care-Ti zice : «In necaz m-ai desfa- tat» 193 , pentru ca «a invatat sa si aiba belsug si sa si indure lipsa in Tine, Care ii dai putere» 134 . Zice : «Stit4 doar si voi, filipenilor, ca la inceputul predicii Evangheliei, cind am plecat din Macedonia, nici o Bi- serica nu mi->a dat socoteala pentru dat si primit, decit numai voi sin- guri, filipenilor, pentru ca si la Tesialonic, odata si a doue oara, mi-aji trimis pentru trebuintele mele» 195 . Acum se bucura ca ei s-au intors la aceste fapte bune si se veseleste ca au inceput iaraji sa infloreasca intocmai ca un ogor rodnic, care prinde iarasi puteri. (41) Oare se bucura pentru nevoile sale, ca zice : «Ati trimis pen- tru trebuintele mele» 196 , oare de aceea se bucura? Si acest lucru de unde-1 stim ? Il stim, fiindca el insusi urmeaza, zicind : «nu pentru ca as cauta darui vostru, ci caut roada» 197 . Am invatat de la Tine, Dumnezeul men, sa deosebesc intre «dat» si «roada». «Dat» este lucrul insusi pe care-1 da acela care imparte aces- te lucruri necesare, asa cum este banuil, hrana, bautura, haina, adapos- tul, ajutorul. «Roada» este, insa, buna si dreapta vointa a celui care da. Caci bunul Invafator nu zice numai «acela care primeste un pro- 188. Fil. 4, 18. 189. Fil. 4, 11—13. 190. Col. 3, 10. 191. I Cor. 14, 2. 192. Fil. 4, 11 ; Ps. 4, 2 ; Fil. 4, 15 ; 4, 17. 193. Ps. 4, 1. 194. Fit. 4, 12. 195. Fil. 4, 15—16. 196. Fil. 4, 16. 197. fil. 4, 17. CONFESSIONES — MARTURISIRI 311 tet», ci adauga «in numele de profet» 19S . Nu zice numai «acela care pri- meste un om drept», ci adauga «in numele de om drept» 1S9 . $i nu zice numai «acela care va da un pahar de apa rece unuia dintre cei mai mici ai mei», ci adauga « numai in numele de ucenic», ci a adaugat «Amin zic voua, nu va pierde rasplata sa» 200 . Cu roada este hranit Hie de va- duva care stia ca hranea un om al lui Dumnezeu si de aceea ill hranea, dar prin corb era hranit prin lucrul dat 201 . $i nu era hranit Hie eel in- terior, ci Hie eel exterior, care ar fi putut sa fie stricat chiar prin lipsa acestei hrane. XXVtll (42) De aceea voi spune ceea ce este adevarat, in fata Ta, Doamne, cind oamenii nestiutori 202 si necredinciosi, pentru instruirea si cistiga- rea carora skit necesare tainele, spre a-i inva^a si maretiile minunilor, care credem cS sint intelese prin numele de «pesti» si «chiti», cind acesti oameni primesc pe copiii Tai ca sa-i intareasca trupeste sau sa-i ajute cu vreun lucru de folos acestei vie^i prezente, nu cunosc de ce trebuie facut acest lucru §i ce in^eles are, nici aceia nu hranesc pe aceistia, nici ace§tia nu sint hrani^i de aceia, caci nici aceia nu lucreaza prin aceasta sfinta si dreapta vointa, nici acestia nu se veselesc prin darurile lor, deoarece nu vad inca roada. In adevar, sufletul se hraneste cu lucrurile cu care se veseleste. $i de aceea pestii si chitii nu se hranesc cu min- caruri pe care nu le produce decit pamintul, deosebit deja de amaraciu- nea valurilor marii. XXVIII (43) 5i ai vazut, Dumnezeule, toate cele ce ai facut si iata sinit «foarte bune» £03 , fiindca §i noi le vedem, si iata sint foarte bune. In fiecare gen al lucrurilor Tale, dupa ce zisesesi sa se faca si s-au facut, ai vazut ca si un lucru si celalalt era bun. De ?apte ori am numarat ca este scris ca Tu lai vazut ca este bun ceea ce ai facut. $i acesta este al optulea c3 ai vazut toate cele ce ai facut si iata ca sint nu numai bune, ci foante bune, cu toate impreuna. Caci fiecare in parte erau numai bune, dar toate impreuna' erau ;si bune §i foarte bune. Acest lucru il spun si cor- purile frumoase, cSci cu mult mai frumos esite un corp care este com- pus din toate membrele frumoase, decit fiecare membru in parte, din a caror unire, foarte armonioasa, se compune intregul, chiar daca si acele membre, luate in parte, sint frumoase. 198. Mate;, 10, 41. 199. Matei, 10, 41. 200. Matei, 10, 42 ; / Cor. 14, 23. 201. Ill Reg. 17, 6—16. 202. 7 Cor. 14, 23. 203. Fac. 1. 31. 312 FERICITUL AUGUSTIN XXIX (44) Si am fost atent oa sa gasesc daca de §apte sau de opt ori ai vazut ca sint bune lucrarile Tale, cind Ti-au placut, si in vederea Ta nu am aflat impartiri de timp prin care sa inteleg ca ai vazut de atitea ori ce ai facut, si am zis : «O r Doamne, oare aceasta Scriptura a Ta nu este adevarata, pentru ca Tu 204 f Care esti adevarat si adevarul, ai dat-o ? De ce, deci, Tu imi spui ca in vederea Ta nu sint impartiri de timp, iar aceasta Scriptura a Ta 205 imi spune ca Tu ai vazut in fiecare zi cele ce ai facut ca sint bune, si cind le-am numarat am vazut de cite ori ai vazut ?». La acestea Tu imi ziceai — caci Tu esti Dumnezeul meu — si o spui cu glas tare in urechea launtrica a servului Tau, rupind surzenia mea §i strigind : «O f omule, desigur, ceea ce spune Scriptura Mea, Eu zic. Si to- tusi Scriptura o zice vremelnic, dar Cuvintului Meu nu-i este timp, caci consta dintr-o vesnicie egala cu Mine. In acest mod acelea pe care voi le vedeti prin Duhul Meu, Eu re vad aisa cum zic acelea pe care voi 'le ziceti prin Duhul Meu. Si in acest mod, in timp ce voi le vedeti vremel- nic, Eu nu le vad vremelnic, asa cum in timp ce voi le numiti vremelnic, Eu nu le numesc vremelnici>. XXX (45) Si am auzit, Doamne, Dumnezeul meu si am gustat o picatura de dulceata din adevarul Tau, pentru ca sint unii carora nu le plac lu- crurile Tale si zic ca Tu ai facut multe din aceste lucruri impins de ne- voie, asa cum sint creatiile cerurilor si alcatuirile stelelor, si acest lucru nu 1-ai faout din al Tau, ci ca au fost in alta parte create de alta persoana, acelea pe care Tu sa le scoti si sa le compui si sa le dai un tesut, pe cind ridicai, din dusmanii invinsi, zidurile lumii, pentru ca invinsi de acea zidire sa nu se mai poata razvrati contra Ta. Dar zic ei ca Tu nu ai facut alte lucruri si nici nu le-ai compus, asa cum sint /toate corpurile si fiecare dintre cele mai mici vietuitoare si tot ceea ce cuprinde pamin- tul cu radacini, ci ca o minte potrivnica si o a'lta natura necreata de Tine, potrivnica lie, da nastere si formeaza aceste lucruri in locurile de jos ale lumii. Oamenii lipsiti de minte zic aceste lucruri, pentru ca nu vad lucru- rile Tale prin Duhul Tau, nici nu Te cunosc in ele. XXXI (46) Dar aceia care le vad prin Duhul Tau, Tu vezi in ei. Asadar, cind vad ca sint bune, Tu vezi ca sint bune, si cele ce plac pentru Tine, Tu 204. loan, 3, 13 ; 14, 6. 205. Ps. 49, 8. CONFESSIONES — MARTURISIRI 313 placi in ei, si cele care ne plac prin Duhul Tau noua, Tie Iti place in noi. «Caci cine dintre oameni stie cele ce sint ale omului daca nu duhul omu- lui care este in el ?». Asa si cele ce sint ale lui Dumnezeu nimeni nu le cunoaste decit Duhul 'lui Dumnezeu. «Noi insa, zice, nu am primit duhul acestei lumi, ci Duhul care este din Dumnezeu, ca sa stim cele daruite noua de Dumnezeu» 206 . $i mi se atrage atenjia ca sa zic, desigur, "ni- meni nu stie cele ce sint ale lui Dumnezeu decit Duhul lui Dumnezeu». Cum, deci, stim noi «cele ce ne-au fost date de Dumnezeu ?». Mi se ras- punde ca cele ce stim prin Duhul Lui, nimeni nu le stie decit Duhul lui Dumnezeu. Caci asa cum s-a spus drept «ca nu voi sinte^i cei ce vor- biti» 207 acelora care vorbeau in Duhul lui Dumnezeu, tot asa pe drept se spune «nu voi sinte^i cei care stiti» acelora care stiu in Duhul lui Dumnezeu. Asadar intru nimic mai putin, pe drept, se spune : «Nu voi sin- teti cei care vedeti» acelora care vad in Duhul lui Dumnezeu. Deci, orice vad in Duhul lui Dumnezeu ca este bun, nu vad ei insisi, ci Dumnezeu vede ca este bun. Asadar, un lucru este ca cineva socoteste ca este rau ceea ce este bun, asa cum au fost numiti cei mai de sus, si alt lucru este ca omul sa vada ca ceea ce este bun este bun, asa cum multora le place faptura Ta, pentru ca este buna, carora totusi Tu nu le placi in creatura Ta. De aceea ei vor sa se bucure mai mult de creatura Ta decit in Tine. Altceva este, insa, ca atunci cind omul vede ca ceva este bun, Dumne- zeu vede in acel om ca este bun, pentru ca, desigur, Dumnezeu sa fie iu- bit in ceea ce a facut Dumnezeu, Care nu ar fi fost iubit decit prin Duhul pe Care L-a dat, «pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre prin Duhul Sfint, Cei daruit noua» 208 , prin care vedem ca este bun orice exista in vreun mod, caci purcede de la Acela Care nu exista in vreun mod oarecare, ci este «Cel ce este» 209 . XXXII (47) Mul^umesc Jie, Doamne ! Vedem cerul si pamintul, fie partea corporala, superioara si inferioara, fie creatia spirituala si corporala, si in podoaba acestor parti din care consta, fie toata zidirea intreaga a lu- mii, fie toata creatura, in genere, vedem lumina facuta si despartita de intuneric. Vedem firmamentul cerului intre apele spirituale superioare si corporate inferioare. Vedem corpul de la inceput al lumii, acest spatiu al aerului, fiindca se si numeste cer, prin care ratacesc zburatoarele ce- rului intre ape, care sint purtate peste el, ca aburi, si care dau roua chiar in nop^ile senine si acestea care sint grele si curg in pamint. Vedem in- 206. / Cor. 2, 11— 12. 207. Matei, 16, 20. 208. Rom. 5, 5. 209. Je?. 3, 14. 314 FERICITUL AUGUSTIN fajisarea apelor adunate pe cimpiile marii si pamintul uscat sau golit sau format, ca sa fie vazut, si mama cea orinduitoare a ierburilor si arborilor. Vedem luminatorii stralucind deasupra, vedem ca soarele este de ajuns pentru ziua, ca luna si stelele mingiie noaptea si ca prin toate acestea se arata si se fac cunoscute timpurile. Vedem natura umeda facuta rodi- toare peste tot de pesti si de fiare isi de zburaitoare, pentru ca alcatuirea aerului, care poarta zborul pasarilor, creste prin evaporarea apelor. Ve- dem ca fata pamintului se impodobeste de animale pamintesti. Vedem ca omul, facut dupa chipul si asemanarea Ta, este pus mai presus de toate vietuitoarele nerationale, chiar prin chipul si asemanarea Ta, adica prin puterea ra^iunii si inteligentei. $i dupa cum in sufletul lui ceva este care domina dind sfaturi si altceva este ceea ce se supune si asculta, tot asa este si faptul ca pentru barbat a fost facuta chiar trupe?te femeia, care sa aiba, desigur, in miinte o natura egala a inteligentei rationale, dar care, prin sexul trupului, sa fie supusa sexului barbatesc, a*a cum se supune dorinta de actiune ca sa conceapa din ratiunea mintii sprinte- neala de a lucra cored. Vedem acestea si pe fiecare bun in parte, si toate sint foarte bune. XXXIII (48) S3 Te lemde pe Tine 210 lucrarile Tale si sa Te iubim, ca sa Te laude pe Tine lucrarile Tale. Au un inceput si un sfirsit in timp, au rasarit si apus, propasire si decadere, frumusete si lipsa. Asadar, au dimi- neata si seara, care urmeaza una dupa alta, parte pe ascuns, parte in mod vadit, caci au fost facute de Tine din nimic, nu din Tine, nu din vreo materie care sa nu fie a Ta sau care sa fi existat mai inainte, ci din ma- teria concreta, adica creata odata cu ele de Tine, pentru ca Tu ai format lipsa ei de forma fara vreo mijlocire de timp, caci ceva este materia ce- rului si a pamintului ^i altceva este infatisarea cerului ?i a pamintului. Tu ai facut infatisarea lumii din nimicul absolut, iar infatisarea lumii din ma- teria fara forma, dar, in ace'Iasi timp, ai facut ^i una si alta, pentru oa forma sa urmeze materia fara nici o mijlocire de timp. XXXIV (49) Am privit chiar cu mintea cele spirituale, pentru crearea carora ai voit ca acestea sa fie facute intr-o astfel de ordine, sau ca sa fie scrise Intr-o astfel de ordine, si am vazut ca bune sint fiecare in parte si toate la un loc sint foarte bune, in Cuvintul Tau, in Unicul Tau Cuvint, cerul si pamintul, capul si trupul Bisericii, in orinduirea tuturor timpurilor, fara^ dimineata si seara. Tu, insa, ai inceput sa orinduiesti totul in timp, pen- tru ca sa arati cele ascunse si sa pui laolalta cele necunoscute ale noas- 210. Pilde, 31, 31. CONFESSIONES — MABTURISIRI 315 tre — pentru ca deasupra noastra erau pacatele noastre si in adincul in- tunecos ne depaitasem de Tine si Duhul Tau eel bun se purta deasupra, ca sa. ne vina in ajutor la timpul potrivit — si ai iertat pe cei neevlaviosi, si i-ai deosebit 211 de cei drepfi, si ai intarit autoritatea Car^ii Tale intre cei de sus, care sa-Ti fie Tie supusi, si cei de jos, care sa li se supuna lor, si ai adunat ceata necredinciosilor intr-o singura adunare, ca sa apere dorintele credinciosilor si ca sa-Ti faca Tie lucrarile milei, impartind chiar celor saraci bunurile pamintesti, spre a dobindi cele ceresti. $i apoi ai aprins pe firmament anumiti luminatori, pe Sfintii Tai, avmd Cuvintul vietii si stralucind prin bunuri duhovnicesti, iar mai sus de ei se afla Autoritatea divina. $i dupa aceea — pentru a irusufla neamu- rilor necredincioase credinta in Tine — ai produs tainele si minunile vazute si giasuri'le cuvintelor dupa puterea Cartii Tale, prin care chiar cei necredinciosi sa fie binecuvintati, le-ai produs din materie corporals. Apoi ai format sufletul viu al credinciosilor prin simtamintele ordonate ale stapinirii de sine, $i dupa aceea ai innoit mintea, dedata numai Tie singur si care nu avea nevoie de nici o autoritate umana ca sa imite, dupa chipul si asemanarea Ta, si ai supus lucrarea rationala intelectului, care este mai presus de ea, asa cum ai supus femeia barbatului si ai voit ca pe viitor lucrari roditoare sa fie daruite slujitorilor Tai, spre a face oameni credinciosi in aceasta viata, si sa le fie oferite de aceiasi credin- ciosi spre nevoile temporale. Toate acestea le vedem si sint foarte bune, pentru ca Tu le vezi la noi, Tu Care ne-ai dat Duhul, eu care sa le vedem si sa Te iubim in ele. XXXV (50) Doamne, Dumnezeule 212 , da-ne pace — caci pe toate ni le-ai dat, — pacea linistii, pacea sabatului, pace fara de seara. In adevar, aceasta ordine prea frumoasa a lucrurilor foarte bune, dupa ce vor trece masurile lor, va trece, in adevar, in ele s-a facut dimineata si seara XXXVI (51) Dar ziua a saptea este fara de seara si nu are apus, pentru ca ai sfintit-o ca sa ramina in vesnicie, pentru ca glasul Cart.ii Tale sa ne vorbeasca mai inainte faptul ca Tu, dupa lucrarile Tale foarte bune, Te-ai odihnit in a saptea zi, desi le-ai facut linistit, ca $i noi dupa faptele noas- tre foarte bune, pentru ca Tu ni le-ai dat, ne vom odihni, in Tine, in sa- batul vietii vesnice. 211. Prov. 17, 15. 212. II Tes. 3, 16. 316 FERICITUL AUGUSTIN XXXVII (52) Caci chiar si atunci Tu Te vei odihni in noi, asa cum lucrezi in noi, si acea odihna a Ta va fi pentru noi asa cum sint aceste lucrari ale Tale pentru noi. Tu, insa, Doamne, mereu lucrezi si mereu Te odihne^ti si nu vezi pentru un timp si nici nu Te odihnesti pentru un timp si totusi faci si vederile in (timp, si timpurile insesi, si linistea dupa timp. XXXVIII (53) Asadar, noi vedem aceste lucruri pe care le-ai facut, fiindca exists, dar ele exista fiindca Tu le vezi. $i noi vedem si in afara si inla- untru ca sint bune, Tu, insa, le-ai vazut acolo unde le-ai vazut ca tre- buiau facute. $i noi in alt timp am fost miscati ca sa facem binele, dupa ce inima noastra a nascut din Duhul Tau ideea. Dar, in timpurile de mai inainte, eram porniti sa facem rau'l, parasindu-Te, Tu, insa, Dumnezeule, singur bun, nu ai incetat niciodata de a face bine. $i sint, in adevar, unele fapte bune ale noastre din darul Tau, dar nu sint eterne. Speram ca dupa ele ne vom odihni in marea Ta sfintenie. Tu, insa, Bun care nu are nevoie de alt bun, esti mereu linistit, pentru ca linistea Ta esti Tu Insuti. $i care dintre oameni va da omului sa inteleaga acest lucru ? Ce in- ger va da ingerului ? Ce inger va da omului ? De la Tine sa fie cerut, la Tine sa se bata, in acest mod va fi primit, in acest mod va fi aflat, in acest mod se va deschide. 213. Matei, 7, 8. INDICE SCRIP TU RI STI C Primele doua cifre arabe arata capito- lul §i paragraful din Si. Scriptura, iar ci- frele din paranteza arata : cea romana, cartea din Confessiones, iar cea araba pagina tiparita din prezenta lucarare. Vechittl Testament Facere, 1, 1 (IX 244; XII, 265 ; XIII, 299); 1, 2 (XIII 266); 1, 3 (XIII 288); 1, 4 (XIII 299—301); 1, 5 (XIII 209); i, 6 (XIII 208); 1, 9 (XIII 298); 1, 11 (XIII 298); 1, 14 (XII 299); 1, 18 (I 80); 1, 20 (XII 265; XIII 302); 1, 21 (XIII 304); 1, 26 (XIII 303); 1, 28 (XIII 307—308); 1, 29 (XIII 309); 1, 31 (VII 1, 61; XII 277); 3, 21 (XIII 296); 7, 11 (XIII 295). Numeri, 10, 9 (V 20); 23, 9 (VIII 188). Cartea lui Iosua Navi, 10, 12 (IX 257). Iov, 7, 9 (V, 124); 12, 13 (III 91); 4, 16 (IX 244). Deuteronom, 6, 5 (XIII 285). Pildele, 9, 17 (III 94); 9, 8 (VI 139); 8, 21 (IX 225); 31, 31 (XIII 314). Proverbe, 17, 45 (XIII 315). Ecclesiasticul, 19, 4 (VI 136). Cintarea cintarilor, 16, 28 (VIII 180). Isaia 46, 8 (IV, 10). Ieremia 2, 27 (II 84) ; 3, 14 (VII 609). Osea 12, 2 (IV 102). Ioil 2, 26 (V 122). Pildele 9, 17 (III 14); 8, 21 (IX 225). Psalmii, 34, 3 ; 18, 14 ; 45, 1 ; 31, 5 ; 26, 12 ; 129, 3; 93, 7 (I 65); 10, 28 (I 67); 91, 2; 50, 7 (I 68); 77, 79 (I 72); 39, 16 (I, 75) ; 17, 30 (I 74) ; 5, 3 (I 75) ; 85, 13; 41, 3; 15, 18; 26, 8 (I 77); 93, 20 (II 80); 115, 12 (II 85); 24, 7 (III 92); 63, 3 (III 98) ; 87, 3 (III 99) ; 72, 2 ; 72, 27 (IV 102); 9, 2; 91, 2; 40, 5 (IV 102); 93, 1 (IV 104); 69, 9 (IV 106); 79, 4 (IV 108); 145, 2 (IV 108); 18, 56; 40, 5 (IV 110); 2, 9 (IV 111), 53, 8; 6, 3; 34, 10; 18, 7; 118, 75; 145, 2; 106, 8 (V 116); 137, 6; 33, 19 (V 117); 8, 8; 146, 5 (V 118); 77, 37; 17, 6; 36, 23 (V 122); 141, 6 (V 123); 50, 19; 157, 1; 137, 8; 115, 16; 40, 5 (V 125); 140, 3—4 (V 126); 117, 17; 138, 22; 72, 27 (V 128); 17, 20; 50, 10 (V 113); 118, 155 (V 129) 70, 5; 34, 6; 72, 26; 67, 23; 7, 12 17, 29 (VI 131); 68, 21 (VI 132) 41, 14 (VI 137); 68, 8 (VI 139); 144 15 (VI 143); 32, 11 (VI 144); 144 15 (VI 147); 17, 31 (VII 150); 17, 3 18, 5 (VII 156); 37, 9—11 (VII, 157) 148, 1—4 (VII 161); 118, 37 (VII 162) 2, 11 (VII 166); 58, 18 ; 3, 3 (VII 167) 115, 7— 8; 71, 19—20; 105, 48; 135, 4 (VII 168); 67, 1 (VIII 180); 113, 24 (XII 266); Ml, 10 (VIII 171); 118, 85 (VIII 183); 78, 5 (VIII 184); 113, 24 (XII 266); 111, 10 (VIII 171); 118, 83 (VIII 183); 78, 58 (VIII 184); 115, 8; 49, 15; 106, 22; 18, 15 (VIII 186); 50, 10 ; 12, 1 ; 43, 26 ; 101, 2 ; 68, 20 , 45, 11 (VIII 187) ; 67, 16 (VIII 188); 4, 1 ; 4, 2 (VIII 190); 4, 3; 4, 6 (VIII 191); 115, 116 (IX 194); 36, 9 (IX 198); 100, 1 (IX 201); 142, 2 (IX 203); 117; 102, 8 (IX 204); 5, 13 (IX 205); 143, 8; 50, 1 (IX 207) ; 30, 9 ; 35, 15 ; 56, 1 (IX 255); 130, 16 (IX 229); 24, 16; 120, 4; 50, 10; 25, 3 (IX 232); 102, 2 (IX 234); 9, 24; 10, 3 ; 37, 9 ; 89, 8 ; 18, 13 (IX 235); 140, 5; 108, 21 (IX 237) ; 30, 23 (IX 239) ; 1 18, 18 (IX 241 ) ; 2, 130 (IX 241); 94, 4 (IX 242); 117, 1—2 (IX 242); 60, 1 ; 85, 1 ; 129, 1 ; 73, 17; 17, 20; 9, 25; 118, 18; 118, 85 (IX 243); 79, 11 (IX 244); 23, 9 (IX 245) ; 30, 10 (IX 247) ; 102, 3—5 ; 5, 10 ; 103, 25 (IX 248); 2, 7 (IX 250); 138, 60; 37. 10 (IX 254); 72, 16; 115, 1; 38, 6 (IX 255); 17, 31 ; 61, 6; 99, 2 (IX 258) ; 30, 9 ; 62, 4 ; 62, 8 ; 17, 36 (IX 261); 30, 10 (IX 262); 57, 15; 145, 8 (IX 262); 113, 10 (XII 265); 113, 24 (XTI 266); 115, 7 (XII 278); 8, 5 (XII 281); 50, 1; 53, 2 (XII 282); 42, 10 (XIII 285) ; 50, 19 ; 50, 10 ; 17, 23 (XIII 237). 318 FERICITUL AUGUSTIN Noul Testament Matei 3, 17 (IX 245) ; 5, 7 (IX 204) ; 5, 22, 36 (IX 203) j 5, 44 (IV 108); 9, 38 (XIII 299) j 11, 12 (VIII 178); 11, 25— 29 (VII 159); 13, 45—46 (VIII 162); 13, 35 (VII 150); 16, 24 (IV 103); 19, 12 (VIII 169) ; 19, 21 (VIII 184) ; 19, 27 (XIII 301); 22, 37 (XII 280); 25, 1 (IX 200); Marcu 10, 15 (VIII 171); 15, 23 (XII 282); 16, 19 (VIII 190). Luca 6, 10 (VI 140) ; 9, 26 (VIII 170) ; 10, 21 ; 18, 17 (VIII 173); 13, 32 (IX 25); 15, 11—32 (IX 235); 15, 11—32 (VIII 171); 16, 11—12 (VI 142); loan 1, 1 (IV 108); 1, 10 (VIII 180); 1, 14 (VII 164), 1, 16 (V 113), 1, 19 (VIII 191); 3, 21 (IX 205); 1, 20—23 (VII 159); 1, 1—2; 1, 13 (VII 158); 14, 21 (XII 273); 18, 1 (IX 200); 3, 12 (IX 189) ; 4, 14 (VI 132) ; 4, 38 (XIII 299) ; 7, 17 (VIII 180) ; 7, 22—24 (VIII 175) ; 8, 23 (IX 199); 8, 37 (VIII 190); 8, 44 (VII 167); 13, 13—14 (VIII 184); 14, 16; 14, 30 (VIII 187); 14, 1 (VIII 185); 14, 6; 5, 118 (VII 164); 14, 21 (VIII 174) ; 18, 1 (IX 200). Fapte, 2, 2—4 ; 2, 1 1 (XTII 301 ) ; Romani, 5, 5 (XIII 313); 8, 4; 12, 2 (XIII 297) ; 8, 23 ; 8, 9—10 ; 8, 23 ; 8, 31 (IX 263); 13, 12 (XIII 295); 9, 21 (XIII 296); 10, 15 (XIII 301); 13, 11—12 (XIII 299); 13, 12; 8, 9—10; 9, 21 (XII 296); 12, 6 (XIII 303). I Corinteni, 3, 1 ; 8, 6 (XII 275) ; 14, 2 (XII 294); 12, 7—11 (XIII 299); 13, 72 (XIII 297) ; 3, 1 ; 2, 6 ; 2, 14 (XIII 280) ; 12, 1 (XIII 290) ; 14, 22 (XIII 303) ; 5, 2 (XIII 294) ; 5, 7 (XII 297) ; II Corinteni, 5, 15 (XIII 299) ; 14, 22 (XIII 303) ; 5, 21 (XIII 288) Galateni, 3, 11 (XIII 294) ; 4 Efeseni, 2, 3 ; 5, 8 (XIII 295 ; XIII 291 ; XIII 288); 3, 14 si 1, 19 (XIII 290). Filipeni, 2, 16 (XIII 299). Coloseni, 1, 16 (XIII 277). I Tes. 5, 1 (XIII 296). I Tim. 1, 8, 5; 1, 5 si 8 (XIII 280); 6, 20 (XIII 303); 1, 8, 5 (XIII 289). I Petru, 29 (XIII 301). I Ion 1, 1 (XIII 301); 3, 2 (XIII 297); 4, 5 (XIII 302). Matei, 10, 39 (I 72); 6, 8 (IX 24); 7, 14 (VI 136); 12, 20 (IV 101); 22, 37—39 (III 95) ; 24, 3 (IV 110) ; 25, 21 (II 87) ; 23, 8 (IX 247). Marcu, 12, 30 (III 95). Luca, 15, 29 (IX 228) ; loan 14, 16 (III 92) ; 5, 1, 14 (IV 102); 6, 33 (IV 110). loan, 1, 14 (IX 241); 3, 29 (IX 247). Faptele Apostolilor, 8, 21 (V 122); 17, 28 (VII 159). Romani, 1, 20 (VII 163); 1, 21 (V 112); 1, 26 (III 97), 5, 5 (IV 104); 12, 11 (VI 139); 9, 5 (VI 13" 7 ); 14, 20 (IX 228). I Corinteni, 1. 26 ( I 741; 7, 28 (II 81); 2. 16 (III 89); 8, 5 (IV 112); 3, 6 (VI 135). II Corinteni, 3, 6 (V 129): 2, 5 (IX 194); 1, 4 (IX 246); 5, 15 (IX 241). Galateni, 4, 14 (VI 132); 8, 11 (VTII 170). Efeseni, 3, 20 (IX 226). Coloseni, 4. 8 (IX 194); 2, 3 (IX 241). I Petru, 5, 5 (VII, 157). II Petru, 2, 20 (VII 154); 3, 18 (VIII 189). Iarob, 1, 17 (III 921; 4, 6 (IV 103). I Timotei, 3, 7 (V 117); 5, 94 (IX 138). II Timotei 2, 15 (VI 134). Evrei, 12, 19 (V 118). INDICE REAL 5 I ONO MASTIC Adam, I, 9, 14; V, 9, 36; I, 13, 34; XIII, 21, 30. Adeodatus, I, 6, 14 ; IX, 12, 29. Adevar, I, 16, 26; I, 20, 31; III, 6, 10; III, 7, 12; V, 12, 22; VI, 1, 1 ; VI, 10, 17; X, 6, 10; X, 23, 33; X, 37, 61; XI, 3, 5; XI, 8, 10; XII, 16, 23; XII, 20, 29; XII, 23, 32; XII, 28,40; XII, 31, 42; XIII, 18, 23. Africa, V, 12, 22; VI, 1, 1; IX, 8, 17. Alypius, VI, 7, 11; VI, 7, 12; VI, 9, 14; VI, 9, 15; VI, 9, 21 ; VL 10, 16; VII, 19, 25; VIII, 1, 3; IX, 12, 32; IX, 4, 7 ; IX, 5, 14. Ambrosius, VI, 2; VI, 11, 18; VIII, 1, 3 ; IX, 12, 32.i Atanasius, X, 33, 50. Avraam, III, 7, 13; IX, 3, 6. B Babilon, II, 3, 8 ; VIII, 2, 4. Biserica, III, 3, 5; V, 9, 17; V, 10, 19; V, 13, 23; VI, 4, 5; VII, 1, 1; VIII, 1, 2; VIII, 10, 23; IX, 3, 6; IX, 6, 14—15; X, 33, 49; XIII, 23, 33. Botez, I, 11, 18; IV, 4, 8; V, 9, 16. CONFESSIONES MARTURISIRI 319 Caesar, V, 3, 3. Cer, I, 1, 1 ; X, 6, 9 ; XI, 4, 6 ; XI, 5, 7 ; XII, 9, 9; XII, 11, 12; XII, 13, 16; XII, 16, 24; XII, 16, 25; XII, 19, 28; XII, 22, 31 ; XII, 28, 39 ; XII, 29, 40 ; XIII, 5, 6; XIII, 13, 14; XIII, 15,18; XIII, 9, 25. Cartagina, I, 13, 23; III, 1, 1; IV, 7,12; IV, 16, 28, V, 3, 3; V, 7, 13; V, 8, 14; V, 11, 21 ; VI, 7, 11 ; VI, 9, 14; VI, 10, 17; VII, 2, 3; XII, 16, 25; X, 21, 30. Cassiciacum, IX, 3, 5. Catilina, II, 5, 11. Cicero, III, 4, 7 ; VIII, 7, 17. Constiinta, IV, 9, 14 ; X, 2, 2. Creatura, I, 1, 1 ; III, 8, 16; VII, 13, 19; XI, 31, 41 ; XIII, 32, 47. Credinta, I, 1, 1 ; IX, 12, 29; XII, 27, 33. Crestin, V, 5, 9. Creusa, I, 13, 22. Cyprianus, V, 8, 15. D Danae, I, 16, 26. David, III, 7, 13; IX, 4, 8. Dido, I, 13, 20—21. Dragoste, II, 1, 1. Dreptate, III, 7, 13 ; III, 7, 14. Duhul Sfint, XIII, 3, 5; XIII, 4, 7; XIII, 5, 9 ; XIII, 13, 14 ; XIII, 23, 33 ; -XIII, 31, 46. Dunmezeu, I, 1, 1 ; I, 1, 2 ; 3, 4 ; I, 1, 7 ; 11, 12; I, 9, 14; I, 10, 16; I, 11, 17; I, 13, 21 ; I, 14, 16; I, 16, 2—6; I, 17, 27; I, 18, 29; I, 18, 30; I, 20, 31 ; II, 1, 1 ; II, 4, 9; II, 5, 10; II, 6, 12; II, 6, 13—14, II, 7, 15; II, 9, 17; III, 2, 3; III, 4, 8; III, 7, 12; III, 7, 13; III, 7, 15; III, 8, 17; III, 9, 17; III, 10, 18; III, 19, 21 f IV, 1,1; IV, 2, 3; IV, 2, 4; IV, 4, 7; IV, 4, 8; IV, 4, 9; IV, 5, 10; IV, 6, 11 ; IV, 7, 12; IV, 12, 17; IV, 13, 21 ; IV, 15, 26; IV, 15, 29; IV, 15, 30; IV, 15, 31 ; V, 2, 2; V, 3, 5; V, 3, 6 ; V, 4, 7 ; V, 5, 9; V, 7, 13; V, 8, 14; V, 8, 15; V, 9, 16; V, 9, 17; V, 10, 18; V, 12, 20; V, 14, 24; VI, 1, 1 ; VI, 2, 2; VI, 3, 4 ; VI, 4. 5 ; VI, 5, 7 ; VI, 7, 11; VI, 8, 13; VI, 9, 14; VI, 9, 15; VI, 1!, 18; VI, 11, 20; VI, 11, 21 ; VI, 11, 22; VI. 16, 26; VII, 1, 1 ; VII, 2, 3; VII, 3, 5; VII, 4, 6; VII, 6, 8; VII, 7, II ; VII, 8, 12; VII, 9, 13; VII, 9, 14; VII, 9. 26; VII, 21, 27; VII, 14, 20; VII, 15, 21—22; VII, 17, 23; VII, 19, 25; VII, 19, 26; VII, 21. 2~> ; VIII, 1, 1 ; VIII, 1, 2; Villi, 2, 3; VIII, 2, 4; VIII, 3, 6 ; VIII, 3, 8 ; VIII, 3, 9 ; VIII, 5, 10; VIII, 5, 12; VIII, 6, 13; VIII, 6, 14 ; VIII, 9, 21 ; VIII, 10, 22, VIII, 10, 24; VIII, 11, 26; VIII, 12, 28; VIII, VIII, 12, 30 ; IX, 1, 1 ; IX, 2, 2 ; IX, 2, 4 ; IX, 3, 5 ; IX, 3, 6 ; IX, 4, 7 ; IX, 4, 8; IX, 4, 9; IX, 4, 10; IX, 4, 11 ; IX, 4, 12; IX, 5, 13; IX, 6, 14; IX, 7, 17; IX, 7, 18; IX, 9, 19; IX, 9, 21 ; IX, 10, 23; IX, 10, 24—28; IX, 10, 30—37; X, 1, 1 ; X, 2, 2; X, 2, 3—5; X, 2, 6 ; X, 5, 7—8 ; X, 6, 9 ; X, 7, 11 ; X, 8, 14; X, 8, 15; X, 17, 26; X, 20, 29; X, 22, 32; X, 23, 33; X, 24, 35; X, 25, 36 ; X, 26, 37—40 ; X, 30, 41— 47, X, 41, 66; X, 42, 67; X, 43, 69; X, 43, 70 ; XI, 1, 1 ; XI, 2, 2 ; XI, 2, 3 ; XI, 2, 4 ; XI, 3, 5 ; XI, 4, 6 ; XI, 5, 7 ; XI, 6, 8 ; XI, 7, 9 ; XI, 8, 10 ; XI, 9, 11 ; XI, 10, 12; XI, 11, 13; XI, 12, 14; XI, 13, 15; XI, 13, 16; XI, 14, 17; XI, 15, 18; XI, 16, 21 ; XI, 17, 23; XI, 19, 25; XI, 22, 28 ; XI, 23, 29 ; XI, 2rf, 31 ; XI, 25, 32 ; XI, 26, 33 ; XI, 27, 35 ; XI, 29, 30; XI, 30, 40; XI, 31, 41 ; XII, 1, 1 ; XII, 2, 2 ; XII, 2, 3 ; XII, 6, 6 ; XII, 7, 7; XII, 8, 8; XII, 9, 9; XII, 11, 13; XII, 13, 16; XII, 14, 17; XII, 15, 18— 20 ; XII, 15, 21 ; XII, 15, 22 ; XII, 16, 23; XII, 17, 24—26; XII, 18, 27; XII, 19, 28; XII, 20, 29; XII, 21, 30; XII, 22, 31 ; XII, 23, 32 ; XII, 24, 33 ; XII, 25, 34; XII, 25, 35; XII, 26, 36; XII, 27, 37 ; XII, 28, 39 ; XII, 29, 40 ; XII, 30, 41 , XII, 31, 42; XII, 32, 43; XIII, 1,1; XIII, 2, 2 ; XIII, 3, 3 ; XIII, 3, 4 ; XIII, 4, 5 ; XIII, 5, 6 ; XIII, 6, 7 ; XIII, 7, 8; XIII, 8, 9; XIII, 9, 10; XIII, 11, 12; XIII, 12, 13; XIII, 13, 14; XIII, 14, 15; XIII, 15, 16; XIII. 15. 17; XIII, 16, 19; XIII, 17, 21 ; XIII, 18, 22—23, XIII, 19, 24; XIII, 19, 25 ; XIII, 20, 26—28; XIII, 21. 29—31 ; XIII, 22, 32; XIII, 23, 33—34; XIII, 24, 35—37; XIII, 25, 38 ; XIII, 26—41 ; XIII, 27, 42; XIII. 28, 43: XIII. 29 44; XITI, 30, 45 ; XIII, 31, 46 ; XIII, 32, 47 ; XIII, 33, 48 ; XITT, 35. 49 : XTII. 35. 50 : XIII, 36, 51 ; XIII, 37, 52 ; XIII, 30, 53. Egipt, VII, 9, 15. Elpidius, V, 10, 21. Epafrodit, XIII, 26, 39. Epicurus, VI. 16, 26. Episcop, V, 3, 3; V, 13, 23. Esau, VII, 6, 10; VII, 9, 15; X, 31, 46. Eva, XIII, 13, 14. Evanghelia, VIII, 10, 24 ; XIII, 22, 32. Erlavie, IV, 15, 21 ; V, 5, 8 ; VI, 1, 1. Evodius, IX, 8, 17. 320 FERICITUL AUGUSTIN Faustus, V, 3, 3 ; V, 6, 10 ; V, 7, 13. Femeia, II, 23; IV, 1, 2; VI, 15, 25; VII, 6, 8. Fire omeneasca, IV, 12, 19; V, 10, 18; V, 10, 20. Firminus, VI, 7, 8 ; VII, 7, 9. Fiu, I, 10, 28. Geneza, XII, 14, 17 ; XII, 22, 31. Gervasius, IX, 7, 16. H Heruvimi, XII, 22, 31. Hierius, IV, 14, 21. Hippocrate, IV, 3, 5. Homer, I, 13, 22; I, 16, 25. Hortensius, III, 4, 7. Iisus -Hristos, I, 11, 28; III, 4, 8; III, 6, 10; V, 9, 16; V, 14, 25; VI, 1, 1 ; VI, 4, 5; VII, 5, 5; VII, 18, 24; VIII, 19, 25; VII, 21, 27; VIII, 2, 3; VIII, 2, 4; VIII, 5, 12; VIII, 12, 19; IX, 1, 1; IX, 4, 7; IX, 4, 9; IX, 8, 17; X, 42, 68 ; X, 42, 69 ; XI, 2, 4 ; XI, 22, 28 ; XIII, 18, 23; XIII, 21, 31. Iacob, III, 7, 13. lad, V, 9, 16. Ierusalim, XII, 16, 23. Ilie, X, 31, 46. Inima, I, 1, 5 ; II, 3, 7 ; II, 4, 9; III, 4, 8; IV, 14, 22; IV, 15, 27; V, 1, 1; V, 2, 2 ; V, 3, 3 ; V, 7, 12 ; VI, 1, 1 ; VI, 2, 2; VII, 7, 11 ; X, 3, 4; X, 10, 17; XII, 11, 14. loan, X, 31, 46. Isaac, X, 34, 51. Isaia, IX, 5, 14. Ispita, I, 14, 23; IV, 4, 1. Italia, I, 17, 27; VI, 10, 16; IX, 6, 14. Iubire, III, 1, 1 ; IV, 14, 22. Iunona, I, 17, 27. Iupiter, I, 16, 25—26. lustina, IX, 7, 15. M Macedonia, XIII, 15, 39; XIII, 16, 39. Madaura, II, 3, 5. Manichaeus, V, 3, 6 ; V, 3, 8. Materie, III, 7, 12 ; XII, 29, 40. Medeea, III, 6, 11. Milan, V, 13, 23; VI, 10, 16; VIII, 6, 15; IX, 6, 14. Minerva, VIII, 2, 3. Minte, V, 3, 3 ; VII, 3, 4 j VIII, 10, 12 ; XII, 32, 43. Moarte, VI, 12, 19. Moise, IU, 7, 13; XI, 3, 5; XII, 14, 17 j XII, 15, 22 ; XII, 16, 23—41 ; XII, 31, 42. Monica, II, 3, 6 ; III, 11,9; III, 12, 21 ; VI r 2, 2; VI, 12, 21 ; VI, 13, 23; IX, 4, 9; IX, 8, 17; IX, 10, 23; IX, 11, 27; IX, 13, 34. N Nebridius, IV, 3, 6; VI, 7, 11 ; VIII, 6, 13; IX, 3, 6; IV, 7, 1. Nedreptate, I, 1, 5; III, 8, 16. ,Nelegiuire, I, 16, 26. Neptunus, VIII, 2, 3. O Om, I, 1, 1 ; I, 1, 11 ; II, 6, 12; II, 6, 13; II, 7, 15; III, 9, 17; IV, 14, 21 ; V, 3, 5 ; V, 6, 10 ; VII, 9, 15 ; X, 3, 3 ; X, 6, 9 ; XIII, 22, 32 ; XIII, 29, 44 ; XIII, 32, 47. Onesifor, XIII ,25, 38. Oreste, IV, 6, 11. Ostia Tiberina, IX, 8, 17; IX, 11, 28. Pacatul, X, 43, 68. Parimte, I, 18, 28. Patricius, IX, 11, 19; IX, 13, 37. Pavel Apostol, VII, 21, 27. Paulus, proconsul, VIII, 4, 9; XIII, 25, 38—40. Pedeapsa, I, 12, 19. Ponticianus, VIII, 6, 14 ; VIII, 7, 16—18. Roma, V, 8, 14; V, 10, 16; V, 10, 23; V, 12, 23; VII, 10, 16; VIII, 2, 3; IX, 3, 5. Rugaciune, III, 4, 7. Sacrificiu, IV, 3, 4. Sallustius, II, 5, 11. Seneca, V, 6, 11. Simplicianus II, 3, 4; VIII, 1, 1 ; VIII, 5, 10. Smerenie, I, 19, 30. Speranta, VI, 1, 1. Spirit, VI, 2, 2; VIII, 8, 19; XIII, 2, 2. Suflet, II, 1, 1 ; II, 9, 12 ; III, 2, 3 ; III 6, 10 ; III, 11, 19; IV, 3, 6; IV, 6, 11—12; IV, 11, 16; IV, 14, 23; IV, 15, 25; V, 1,1 ; V, 14, 25; VI, 16, 26; VII, 3, 4; VIII; 3, 7; VIII, 8, 19; VIII, 8, 20; VIII, 11, 25; IX, 7, 17; X, 3, 5; X, 4, 5; X, 14, 21; X, 16, 25; X, 25, 36; X, 43, 68; XI, 21, 27; XI, 27, 34; XI, 27, 36 ; XII, 29, 40 ; XIII, 8, 9 ; XIII, CONFESSIONES — MARTURISIRI 321 17, 21 ; XIII, 21, 29; XIII, 21, 30; XIII, 21, 31 ; XIII, 24, 37; XIII, 27, 42. Symmachus, V, 13, 23. Syrus, IV, 14, 21. U Universul, III, 16; IV, 10, 15. Terentiu, I, 16, 26. Thagaste, II, 3, 5 ; IV, 7, 12. Tobie, X, 34, 52. Troia, I, 13, 23. Trup, I, 13, 20; III, 6, 10; IV, 10, 15; IV, 11, 17; V, 14, 25; VI, 3, 4; VI, 10, 19; VI, 16, 26; VII, 1, 1 ; VII, 18, 24; VIII, 7, 17; VIII, 8, 20; IX, 6, 14; X, 2, 2; X, 6, 9; X, 8, 13; X, 9, 16; X, 15, 23; X, 30, 41; XI, 7, 10; XIII, 14, 15. Valentinianus, IX, 7, 15. Veac, I, 1, 9; VI, 10, 19; VI, 14, 24; VIII, 6, 15. Venus, IV, 3, 4; VIII, 2, 3; planeta, IV, 3, 4. Verecundus, VIII, 6, 13 ; IX, 3, 5—6. Vergilius, I, 14, 23. Victorinus, VIII, 2, 3; VIII, 2, 5; VIII, 4, 9—10. Vindicianus, VII, 6, 8. CUPRINS Pag. Introducere 5 Bibliogratie selectivi 46 Fericitul Augustin — Confessiones (Marturisiri) 61 Cartea I 63 Cartea a H-a 79 Cartea a Ill-a 88 Cartea a IV-a 101 Cartea a V-a 116 Cartea a Vl-a 130 Cartea a Vll-a 149 Cartea a VHI-a 188 Cartea a IX-a 185 Cartea a X-a 206 Cartea a Xl-a 242 Cartea a XH-a 264 Cartea a Xlll-a 287 Indice Scripturistic 317 Indice real $/ onomastic 318 C up r i n sul 323 Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:28:32 +03'00' Redactor : COBNELIU ZAVOIANU Tehnoredactor : Diac. VALENTIN BOGDAN Dat la cules : 27.IV.1984. Bun de tipar : 18.111.1985. Coll de tipar : 20,25. Format 16/10X100, legat 1/1 p. Comanda nr. 149 TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICH ORTODOXE ROMANE