SFINTUL IOAN CASIAN SCRIERI ALESE @5^' -<3N e& COLECTIA kPARINJI §1 SCRHTORI BISERICE§Tr» A P A K E DIN 1NIT1AT1VA PATBIARHULUI IUSTIN (5>^ -)>. SCRIERI ALESE -*(§) A§EZAMINTELE MlNASTIRE$TI §1 CONVORBIRI DUHOVNICE§TI CARTE TIPARITA CU APROBAREA SFlNTULUI SINOD AL BISERIcn ORTODOXE ROMANE Traducere de prof. VASILE COJOCARU Si prof. DAVID POPESCU PREFATA, STUDIU INTRODUCTIV $1 NOTE DE PROFESOR NICOLAE CHIJESCU EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURE§TI — 1990 PREFAfA Sentimental, care ma copleseste in clipa cind incep sa scriu prefata la primul volum al operelor Sfintului loan Casian, eel mai mare dascaJ- ascet al lumii creatine, este eel de bucurie sfintd, dublat de o piofundd recunostinfd pe care le datordm Patriarhului Dr. Iustin Moisescu pentru mdreafa inifiativd — realizatd partial chiar de pe acum — a publicdrii in limba noastra a cdrtilor care cuprind esenta dumnezeiestii Traditii a Siintei noastre Biserici Ortodoxe. Aceastd bucurie se amplified In mod deosebit odatd cu publicarea operei duhovnicesti a Stintului loan Casian, fiinded ea umple un go/ imens, simfit ca atare de totf cei de pe meleagurile Ortodoxiei roma- nesti, care ndzuiesc spre culmile duhovniciei ; dar mai ales de cei care calcd glia, pe care au cdlcat-o si picioarele tinerilor loan Casian si Gherman si beau apa din care s-au addpat si aceia si respird aerul si se bucurd ca si ei de irumusefea codrului si de minunata pesterd a muntelui luminos, care separd podisul Casienilor de vecindtdtile inflorite. Urmasii au pastrat amintirea lor sfintd pind azi : pina azi — adicd mai mult de un mileniu si jumdtate — amar de vreme dacd ne amintim cd de stdpinirea turceascd am sedpat abia de un veac si ceva . . . Vizitind aceste locuri am constatat o adevdratd minune : oficial, dupd veacuri si veacuri de stdpiniri strdine, numesc satul "Seremet", dar membrii celor vreo cinci familii, care mai subzistd din cele optzeci, 6 PHEFATA nnmdrate de sax'antul Pdrvan inainte de comunicarea de la Academie de ccum 70 de ani (din 1913) — dacd la acestea se referea el — , zic cd sint din "podisul Casian". Cele doud stinci de pe vremea Casienilor pdstreaza numele lor si sint cunoscute tuturor localnicilor din imprejurimi ca "piatra scrisd". lar pestera cu intrarea neagra de pe culmea muntelui calcaros este numita de tofi "pestera lui Casian". Locul este vizitat, mai ales vara, si de romdni si de strdini. Ceea ce gdsesc acolo este, evident, coniuzia totala pe care o dd "Seremetul" si "Casianul", Inglobate in parohia "Cogelac". De cind existd "Cogealacul" si de cind "Casianul" ? Nici autoritdple locale miiene, nici cele biseiicesti nu ajutd pe cei care caufd locul de oiigind al Siintului Casian, renumit in toatd. lumea. Nu existd nici o indicatie, nici un semn, o cruce, un metoc, un schit, o bisericd, o mindstire . . . nimic. Este adevarat ca podisul, stincile si pesteia il strigd, dai dacd pier cei care 1-au auzit, 1-au inteles si 1-au lepetat de mai bine de un mileniu si jumdtate, ni se pare cd sintem datori sd-1 inregistram intr-o forma care sd dea glas istoriei — deocamdatd inregistratd numai de naturd, care naturd se mai vede, dar nu se aude si se si poate pierde. tmi ingadui sd aiirm cd de Providenfa a fost desemnat Patriarhul dr. Iustin Moisescu sd realizeze opera de perpetuare intr-o forma mai adecvatd, bisericeascd, eventual monahald, a memoriei Sfintului loan Casian pe meleagurile sale originare, dobrogene. El este primul teolog romdn, care a apdrat memoria Sfintului loan Casian, respingind acuza- tiile de semi-pelagianism (formulate de grupuri de predestina}ianisti-au- gustinieni apuseni impotriva sa), prin recenzarea prolundului studiu al marelui patrolog Dimitrie Balanos, pe care 1-a prezentat publicului ro- mdn incd din 1937. (tmi iau peimisiunea sd amintesc cd i-am urmat pilda si, la citiva ani dupa aparilia cdrfii despre Sfintul loan Casian a FREFATA 7 rectorului Universitdfii din Cambridge, Owen Chadwich, astdzi renumita, am abordat aceeasi temd In volumal omagial al Mitropolitului Nicolae Bdlan si o voi ielua in volumul omagial al Arhiepiscopului Methodios a] Thyatirelor si Marii Britanii). Cei care am infeles cultul pe care 1-a adus Patriarhul Iustin unoi asce{i renumifi ai lumii creatine, nu ne mai miram de ndzuinfa de a idspindi in lumea ortodoxd lumina spiritualitdtii revelate, trditd si ex- pusd intr-un mod unic de Sfintul loan Casian, dind binecuvintarea pen- tru tipdrirea in limba romdnd a celor trei capodopere ale lui, *Asezd- mintele mindstire$ti», «Convorbirile bisericesti» (ale Pdrintilor pustiei din Egipt) si «Tratatul despre lntrupare» 1 . In 1985 s-au sdrbdtorit 1550 de ani de la trecerea in vesnicie a Sf. loan Casian si aceste publicafii vor ldmuri poporul nostru dreptcre- dincios cine a lost Sfintul loan Casian si de ce credinciosii romdni nu 1-au uitat, ci au pastrat cu sfinfenie si locul si credinfa Sfintului loan Casian, inchinindu-se celui care-i inaltd, indrumindu-i cu pilda si invd- tura Domnului Iisus Hristos, spre sierele ceresti. Cel ce a tost trimis din Scifra Minor — Dobrogea de astdzi, — cu soia lui in Betleem si cu prietenul lui Gherman la Roma si inapoi la Constantinopol pentru a apdra viafa celui ce-i ddruise diaconia — Sfin- tul loan Hrisostomul — , si eel ce a cules cele mai profunde invafaturi ale pustnicilor din Egipt, pentru ca sd infrumuseteze, ca nimeni altul, viafa duhovniceascd a marilor sfinfi ai Apusului, incepind cu Sfintul Leon eel Mare si cu Toma de Aquino, isi deschide astfel irumusefea paginilor sale poporului nostru dreptcredincios, aparlnd, deosemenea, si adevdrata invafaturd prea mult discutatd in vremea sa. O completare ni se pare cd se impune ; Lumina Sinaxarului, care pune inceputul vietfi Sfintului Casian la Roma, trebuie adincitd. Acolo 1. «A$ez&mintele minastire$ti», traducere de Prof. Vasile Cojocaru ,• *Convot- birile duhovnice$ti* $i Tratatul *Despre intruparea Domnului', traducere de Prof. David Popescu. }J PREFATA s-a bucurat de mare cinste, dar a poposit in ea la mijlocul viepi sale si nu la inceputul el. De aceea, propun ca Sflntul Sinod al Bisericii Or- todoxe Romdne sd gaseasca. posibilitatea de a completa sinaxaiul din 29 februarie printr-o comisie — cu aprobarea celorlalte Biserici Orto- doxe, daca ar li nevoie — , potrivit datelor istorico-religioase ale origi- nii Sflntului loan Casian, conturate de savantul Pdtvan in cadrul ade- vdrului istoric absolut si indrumate astfel definitiv de prolesorii Marrou si Chadwich. Fii-ne, Doamne, in ajutor, spre plinirea celor bine pldcute Jie, cu mgaciunile Slintului si marelui loan Casian, prosl&vit $i prea iubit fiu al Dobrogei noastre, Amin 1 Prof. dr. NICOLAE CHITESCU INTRODUCERE GENERALA OMUL 1. Monahismul, nazuinta cereasca a Sfintului loan Casian Ne intoarcem cu mintea cu saisprezece veacuri inapoi ca s5 proslS- vim una dimtre marile impliniri ale crestinismului primelor patru veacuri pe care a desavirsit-o Sfintul Casian — monahismul. Vom fi in alta lume, de care sa nu ne miram, caci era totusi crestina, desi la alt nivel. Nu stim aproape nimic despre om. Avem insa opera lui si ea ne infatiseazS idealul lui. De aceea vom descrie nazuinfele crestine ale vietfi Sfintului Casian, pe care le vom expune in opera lui de o in<ime duhovniceasca" unica. Cu publicarea acestei opere Patriarhia Romans d3 la lumina, in cadrul colectiei «Parinti si scriitori bisericesti» scrierile celui ce a fost -umit «PSrintele literaturii duhovnicesti apusene», fiindcS. el rezuma" cu =utoritatea unui mare magistru lectiile pustiei Egiptului — toti scriitorii repinzind apoi de el si chiar Toma de Aquino fiind socotit de marii s--eciali$ti doar un comentar al acestei «Summe de ascetism» a Sfintului Casian, fiindca el insusi o folosea zilnic 1 . Inflorirea ascetica si misticS in pustiile cele mai salbatice in felurite forme, nuantate, dar care ar putea fi reduse la cea anahoreticS-pustnica si la cea chinovitica-minSstireasca, nu este un fenomen crestin unic. ls:oncii crestini arat5 cS au avut si au loc manifestari puternice ale nonahismului si in afara crestinismului, transcendind vremurile «ca :*2ot exceptional de adecvare si de distantare, de fascinatie si de inter- :o odatS pentru totdeauna, neindeplinind niciodata voia lor fac din el in toate zilele niste crucificati pentru lume si niste martiri vii» 15 . Era titlul suprem pe care si-1 atribuiau acesti atlefi ai lui Hristos in epoca prigoanelor crestine si indata dupa aceea. Lupta despre care vorbesc Sfintii P&rinti este lupta impotriva dia- volului care domneste in pustie si a uneltelor lui (cf. Matei 4, 1 ; 14, 43 si paralelele) si Sf. Apostol Pavel invata pe crestini sa se inarmeze cu 11. Amintim aici c5 ideea de pelerinaj — calea spre viata de veci — a dat najtere la douS c3rti celebre de profunda spiritualitate cre$tin3 : Anonimele tPovestiri ale unui pelerin rus», din veacul trecut si *Calatoria cre?tinului spre fericirea de vec/i) a protestantului englez John Bunian, din veacul al XVII-lea, despre care pro- testantii afirma ca, dupa Biblie si «Urmarea lui Hristoa» de Thomas a Kempis, este cea mai rasplndita in lume». 12. v. Introducerea la vol. 3 din biblioteca «P3rinti ?i scriitori Bisericesti», Bucu- resti, 1981. 13. Sf. Atanasie, Viata Si. Antonie, P.G. 26, 909 C— 912 A. 14. Idem, Ibidem, 19 j 89; 91, P.G. 26, 872 B, 968 AB, 969 C etc. 15. Sf. Casian, Convorbiri duhovnicesti, XVIII, 7. cf. S f . loan Hrisos- tomul, La Matei 68, P.G. 58, 643. Cf. si Pseudo M a c a r i e, Oiriif. 49, P.G. 34, 812. INTRODUCERS GENERALA J? toate armele duhovnicesti in aceasta lupta (Efes. 6, 11 si 13 si Rom. 13, 13). Mai tirziu aceasta lupta va cuprinde spiritualitatea ordinelor calugaresti romano-catolice 16 . d) Dupa stramutarea in eonul viitor, prin pelerinajul si martirajul sfint, monahul raspunde satisfacator dorului sau nostalgiei comunitdtu creatine piimare. Era o preocupare deosebita a ginditorilor ermiti ca Sf. Antonie, Horsiesius si Augustin etc. si privea indeosebi unitatea de credinta si impartirea bunurilor materiale. Asa reiese clar din doua texte din Faptele Sfintilor Apostoli «Iar tofi cei ce credeau erau laolaltd si aveau toate de obste. $i isi vindeau pamintul si aveiile si le impdrteau tutuior dupd cum avea nevoie fiecaie» (2, 44 — 45). «Iar inima si sulletul multitnii celor ce au crezut era una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din aveiea sa, ci toate le eiau de obste. §i cu mare putere Apostolii mdrturiseau despre invierea Domnului Hristos si mare har era peste ei tofi. $i nimeni nu era intre ei lipsit, iiindcd toti cifi aveau tarini sau case ie vindeau si aduceau preful celor vindute» (4, 32 — 34). Viitori mari anahoretf ca Sf. Antonie si in Apus Sf. Francisc de Assisi, iar, mai tirziu, si nenumarati altii, au raspuns in graba la chema- rea Mintuitorului, care era un apel la saracie, curatie si sfintenie. Sfintul Casian face o descriere a celor intimplate la inceputul Bisericii crestine ca model desavirsit pentru viitor si subliniaza temelia apostolica a monahismului zicind : «Viata chinovita a luat nastere in vremea predicii apostolice. Ea este intr-adevar cea pe care o vedem aparind in multimea credinciosilor al caror tablou il descrie Cartea Faptelor . . . Dar dupa moartea Apostolilor, multimea credinciosilor a inceput sa se raceascS. Aceia in care inca mai ardea flacara din vremu- rile apostolice, credinciosi amintirii zilelor de demult, au parasit cetatile . . . Stabiliti pe linga orase in locuri departate, ei au inceput sa practice particular §i pe seama lor rindurile de care isi aminteau ca fusesera puse de Apostoli pentru toata Biserica . . . Putin cite putin, trecerea timpului le-a stabilit ca niste categorii separate de ale altor credinciosi. Deoarece se abtineau de la casatorie isi se tineau departe de rudele lor si de via^a lumeasca, au fost numiti monahi sau monazontes, din pricina vietii lor sihastre si fara familie. Apoi comunitatile pe care le-au format au luat numele de chinovite sau chiliile si locuintele acela de chinovia» 17 . e) Intoarcerea la starea de nepdcdtuire a lui Adam a fost de ase- menea un punct de atractie evlavios pentru cSlugar dupa Sfintii Parinti ; 16. Lupta calugarilor va fi numita de ei «serviciul militarn (militare) iar a ere- mitilor «razboi» (pugnare $i pugna). Ignatiu de Loyola va scrie «Doud stindarduri* ?i Laurent Acupoli, «Lupta spiritual^ (Venetfa, 1589). 17. S f i n t u 1 Casian, Convorbiii duhovnice$ti XVIII, 5. 2 — Sfintul loan Casian SFINTUL IOAN CASIAN ea ii daruia contemplatiei. El e vazatorul creatiei vizibile si initiatul creatiei invizibile l8 . Sfintul loan Hrisostom precizeaza ca «Ocupatia calugarilor este aceea pe care o avea Adam la inceput, inainte de a pacatui, cind, imbracat in slava, se intre^inea in chip familiar cu Dumnezeu» 19 . Intoarcerea in rai a pustnicilor se verifica cu imblinzirea fiarelor in pustie, despre care Sfintii Paring ne-au lasat o multime de istorisiri. In «Viata Sfintului Eutimie» Sfintul Chiril din Schitopolis scrie : «Cind Dumnezeu locuieste intr-un om si se odihneste acolo, toate iapturile ii sint supuse, asa cum ii erau lui Adam inainte de a ii calcat porunca lui Dumnezeu -, nu numai animalele, ci si elementele firii» z0 . In Pateric, la Antonie se citeste : «Ascultarea cu abstinenta supune iiaiele» 21 , iar in al Sf. Pavel ermitul, de asemenea : «Daca ci- neva a dobindit curafia, toate lucmrile ii sint supuse ca lui Adam cind era in rai, inainte de calcaiea poruncii» 22 . Vietile pustnicilor sint infru- musetate si de minunile care amintesc profetii ale Vechiului Testament ca, de pilda, cele din Isaia 11, 6 — 8 si 65, 25 : «Salbaticiunile faceau stri- caciuni culturilor Sf. Antonie. El a prins prieteneste una dintre ele si le-a spus tuturor : De ce-mi facets paguba ? Eu nu va pagubesc pe niciuna dintre voi» 23 . A izgonit de asemenea o haita de hiene etc. (Specialistii ne mai asigura ca si in alte religii se vorbeste despre stapinirea calugarilor asupra firii, de pilda a celor budisti, despre care se spune ca au «puterea bunei-vointe») 24 . f) Uimaiea lui Hristos este de asemenea una dintre caracteristicile monahismului inca de la originea crestinismului. Revenim la unele exemple pe care le-am mai amintit. Intr-o epistola, Sf. Antonie scrie, cerindu-ne sa imitam pe Mintuitorul : «Din pricina Pdrintelui Sdu El a voit sa se supund intru totul pind la moarte, si moartea pe ciuce (Filip. 2, 8), pentiu ca, prin moartea Sa sd sdvirseascd invierea noastrd si sa distruga pe diavolul, care avea puterea morpi. Si dacd ne mintuim prin venirea Sa, vom fi ucenicii lui Iisus si prin El vom avea mostenirea» 25 . In viaja lui se istoriseste ca intr-o duminica mergea la biserica, gindindu-se la Apostoli, care «parasind toate au urmat pe 18. v. Demonstratia la J. Gross, in la divinisation du chretien d'apres les Peres Grecs, (Paris, 1938), p. 246. 19. Sf. loan Hrisostom, La Matei, Omil. 68, 3, P.G. 57, col. 643—4. 20. Sf. Chiril din Schithopolis, Viafa Siintului Eutimie, 13, in Pierre M i q u e 1, op. cit., p. 69. 21. Cuvintele St. Antonie, 36, P.G. 65, 88 B. 22. Ibidem, Pavel, 371 A. 23. Sf. Atanasie, Viata Si. Antonie, 50 si 52; P.G. 26, col. 916—17 si 920. 24. Cf. Pierre M i q u e 1, op. cit., p. 69—70. 25. Sf. A n t o n i e, Epistole, 5 ; Mem, Ibidem, p. 61. INTRODUCERE GENERALA 19 Domnul» si la crestinii din Ierusalim, care «vindeau bunurile lor si le depuneau la picioarele Apostolilor». «Iar cind a intrat in biserica se citea Evanghelia si a auzit ca Domnul spusese bogatului : «Daca vrei sa fii desavirsit du-te si vinde ce ai . . . si vino si urmeaza-Ma» (Matei 19, 21). Atunci crezind ca amintirea Sfintilor Apostoli ii fusese inspirata de Dumnezeu, si ca aceste cuvinte erau citite pentru el ... a dat toate bunurile sale locuitorilor satului sau 26 . Sfintul Pahomie, marele intemeiefor al monahismului chinovitic, cerea color care voiau sa urmeze pe Domnul sa se lepede nu numai de bunurile lor, ci si de sine, caci aceasta insemneaza sa-ti porti crucea ca Mintuitorul si sa-L urmezi 27 . In Prologul cartii «Istoria monahilor in Egipt» din veacul al IV-lea se dezvolta ideea aceasta de participare la viata, moartea si slava Invierii Domnului : «De aceea, scrie necunoscutul autor al acestei opere, voi incepe aceasta istorisire cu venirea Mintuitorului nostru Iisus Hristos si cu afirmarea ca monahii egipteni si-au rinduit viata lor dupa invatatura Lui. Caci in Egipt am vazut mulfi Parinti traind via|a inge- reasca pe masura ce inainteaza cu tarie in imitarea Dumnezeului nostru Mintuitor» 2S . Aceasta indreptatire a vietii noastre monahale e data intr-un mod profund de cartea numita Imitarea (urmarea) lui Iisus Hristos, adica trairea ei cu El si in El, a monahului apusean Toma de Kempis, in veacul al XV-lea, pe care apusenii o socotesc, dupa Biblie, cea mai frumoasa carte care a iesit din miini omenesti, tiparita si in limba noastra de mai multe ori 29 . g) In conditiile aratate pina aici este evident ca idealul celor care nazuiesc la contemplare este via{a "mgereasca, pe care le-o atribuie Sfin^ii Parinti monahilor. Antichitatea crestina a stabilit de altfel un fel de paralelism intre viata monahala si cea ingereasca. Calugarii sint liberi de slabiciunile trupesti prin asceza si feciorie si deci «sint la fel cu ingerii si fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai Invierii» (Luca 20, 36). Prin contemplare sint asemenea ingerilor, care «pururea vad fata Tatalui Meu, care este in ceruri» (Matei 18, 10). Sfintul Vasile eel Mare ne invata ca psalmodierea zilnica este o activitate ingereasca si o traire cereasca, o ardere inaintea lui 26. Sf. A t a n a s i e, Viata SI. Antonie, 2, 1, P.G. 26, col 841 CD. 27. Sf. P a h o m i e, intiia viata..., 2 ; cf. Pierre Miquel, op. cit., p. 62. 28. La Pierre Miquel, Ibidem. 29. Vezi «Urmarea lui Iisus Hristos*, ed. Il-a, 1927, Tipografia M-rii Neamtu, in Editura Sf. M-ri Neamtu, cu o prefata din 1845, care o inchina Mitropoli'ului Neofit al Ungro-VIahiei $i cu o Inaintecuvintare la editia din 1901, tiparita cu aprobarea Sf. Sinod. 20 SFINTUL, IOAN CASIAN Dumnezeu, ca o tamiie duhovniceasca 30 . Iar in «Predica ascetica» ne dezvaluie adevarul ca eel ce a ales viata ingereasca s-a ridicat la un fel de viata netrupeasca, fiindca a depasit posibilitatile obisnuite ale firii omenesti. Caci este intr-adevar propriu firii ingeresti de a fi liberata de legatura casatoriei si de a mi se lasa departata decit de la contem- plarea unei alte frumuseti decit aceea a fefei dumnezeiesti 31 . In «Istoria monahilor» se descrie transfigurarea unora dintre sihastri. Despre staretul Or, din pustia Egiptului, se spune ca avea «un chip ingeresc» si «era atit de stralucitor la fata incit numai singurul fapt de a-1 vedea te intimida» 32 . h) Profunzimea viefii monahale a facut sa fie socotita iilosofia, care face pe om sS traiasca adevarul care ridica faptura omeneasca la cele mai inalte culmi. Este aprecierea Parintilor greci in continuarea gindirii antice elene, care a privit si religia evreiasca ca adevarata filosofie. In acest context s-a spus despre Sf. Antonie ca in pustia Egiptului s-a dedat la o filosofie riguroasa ; caci calugarul, ca imitator al Domnului, ne-a aratat prin fapte si cuvinte care este adevarata filosofie 33 . Sfintul Grigore de Nazianz elogiaza minastirile intemeiate de Sf. Vasile, spunind ca ele au o astfel de rinduiala incit «filosofia sa nu fie fara viata comuna si via^a activa sa nu fie fara filosofie» 34 iar in «Via|a Macrinei» infafiseaza viata monahala ca idealul filosofiei. Se stie ca chiar Justinian in Novela V, 2 vorbeste despre «filosofia monahala». Sfintul Casian socoteste pe Parintii pustiei drept adevaratii «eroi ai filosofiei crestine». Lauda monahismului s-a dovedit a fi fara limite. Peste veacuri, minastirile rusesti vor deveni centre ale nebuniei infelepte si se va scrie mult despre nebunia Crucii si nebuni pentru Hristos. (De altfel in Sf. Macarie si Pavel eel Simplu, descrisi in Istoria Lausiaca aflam inaintasi foarte convingatori). Cum s-a mai amintit, s-a mai vorbit despre arta siintd, care arata pe calugar faurindu-si propria viata duhovniceasca prin neobisnuitele fapte bune si virtuti (despre care vorbeste si Sf. Casian in Convorbiri duhovnice$ti I, 7). Aceasta bogata diversitate a idealurilor care au putut atrage la monahism «nu strica, totusi, unitatea ei esentiala, spun specialistii : 30. Sf. Vasile, Omilia la Ps. 1, 1 ; P.G. 29, col. 213. 31. Idem, Predica ascetica, P.G. 31, 87, 3 B. 32. «Istoria Monahilor...», II, 1, cf. M. Pierre M i q u e 1, op. cit., p. 67. 33. Sfintul N i 1, Epistola 54, P.G. 79, col. 224. 34. Sf. Grigore d e Nazianz, Elogiul lui Vasile, Cuv. 43 ; P.G. 36, 577 B. DTTSODUCERE GENERAL A 21 AdevSratul calugar este eel care cautS cunoasterea, adorarea si slujirea lui Dumnezeu» 35 . Aceasta era aprecierea monahismului In vremea Sfintului loan Casian, acum saisprezece veacuri. Lauda monahismului de pina la Sflntul loan Casian s-a dovedit astfel a fi f&ra limite : pe linga alte caracterizSri aflSm si fn vremea lui unele ca «arta sfinta» (Convorbiri duhovnice?ti 1, 7). In vremea sa se fixau si principiile de organizare si functjonare ale minastirilor ale SfinpUor Pahomie, Antonie si Vasile, treclndu-«e astfel de la «b&trinii» sau «inteleptii frumosi», «anahoreti», sau retrasi din lume, pustnici sau sihastri, asceti sau credinciosi devotati, care se exercitau In aspra traire cresting In pustie, la cei ce traiau In comun (in «koinobion sau «coeno- bium», adica in minSstiri sub o conducere organizatS). Printre organi- zatorii celebri dinaintea Sfintului Casian nu slnt amintite, potrivit rin- duielilor sociale ale vremii si femeile, care se stie cfi nu au fost departe in sfintenie si infrinare crestineasca de bSrbati (asa cum a reusit sS demonstreze, vrind s& si laude sa si compromita" pustia, Anatole France, cu celebrul sSu roman anahoretic «Thais», care a depSsit cinci sute de editii). In acelasi context al acelei «0, prea marita" pustie !», vom aminti si problemele, pe care le pun unele publicatii actuate si anume, daca ermitism a exiistat mereu in crestinism si va exista mereu Este o problema care depaseste epoca Sfintului Casian, dar pe care n-o putem evita, fiind actuals. Este evident cS trSirea monahala In minSstire este socotita ca o via{a de desavirsire duhovniceascS crestina, pe care n-o poate duce eel stapinit de nevoile si atractiile lumii In care trale^te si pe care le impune in primul rind familia. Viata in pustie implicS fuga de lume, citeodata, precum vom vedea mai departe, conditii sSlbatice, In morminte, pe un stilp, — ca stllpnicii — , sau pe copaci, in pe^teri inchise (ca in Rusia de altadata), pe o stincS inabordabila, intr-un cimitir parasit, sau intr-un schit la marginea oceanului (cum am vSzut in Tara Galilor astazi), sau in pSdure, pe virful Bucegilor in deceniile al treilea si al patrulea ale veacului nostra 36 . De aceea am amintit si vom mai insista asupra faptului ca, alaturi de pelerinaj, a continuat si martiriul In pustie, pustnicii continuind lupta de infruntare a diavolului acolo. 35. Amintioi din nou aici pe cei doi autori romano-catolici, Serge Bonnet, s^ciolog §i Bernard Gouley, publicist, co-autori ai cartfi «Les ermites*, (Paris, ed. Fayard, 1980), 246 p. 36. De aceea slnt folosite expresii aspre in descrierea pelerinajului ermitflor din cartile latinejti. 22 SFINTUL IOAN CASIAN Nici in Apus n-a putut fi opritS trairea in pustie de-a lungul veacurilor. Se stie cS, dacS Sf. Bernard de Clairvaux a interzis-o pentru ordinul sau, Sf. Benedict a admis-o oa o depSsire posibila, prin lucrarea Sfintului Duh, a spiritualitatii monahale obisnuite, (in RSsarit consti- tuind o atractie permanentS pentru crestinii din veacul al IV-lea pinS astazi). Istoria inregistreaza deci pretutindeni miscari de cautare a lui Dumnezeu pe diferite cSi, cele mai puternice fiind pelerinajul si pustnicia. Amintim, in acest context o descriere actual^ din istoria romano-catolicismului francez. Cu Sf. Benedict, se spune, s-a umbrit epoca ermitismului. Dar pe la anul 1000 el renaste, cSci apar ordine noi, care traiesc in singur State. Sf. Bruno intemeiazS «La grande Chartreuse». Se manifests «inchisii», acei «reclus», care se izoleazS pe stinci, sub pamint, in pesteri, prin pSduri, pina la moarte. Dar intre veacurile XII si XVI urmeazS trei epoci catastrofale, care fac ca ermitismul sa disparS aproape : ciuma, rSzboiul de o sutS de ani si razboaiele religioase. Totusi, de la sfirsitul veacului al XVI-lea se reinsuflejeste miscarea ermitS, care se intSreste din ce in ce pina" la marea Revolutie franceza, adicS aproape o suta de ani. Atunci, oamenii se infundS in pSduri, cauta o pesterS de munte, se instaleazS intr-o capela, construiesc bordeie sau chiliute de piatra, ca sa traiascS singuri sau In tacere, sub privirea lui Dumnezeu . . . «Erau nobili, burghezi si clerici, multi solda^i, dar cei mai multi erau t&rani» 37 . (Mi se va ingSdui, oare, o notS localS perso- nals, amintind pelerinajul maicii Fevronia, inmormintatS acum vreo patruzeci de ani in cimitirul minastirii Viforita, sora bunicii mele dupa tatS ? In noaptea nunjii, pe o furtunS ingrozitoare, ea a fugit la minS- stire, unde era asteptatS de staretS, verisoara ei, maica Singlitichia (a cSrei tundere in monahism a fost descrisS de scriitorul monden George Cair) 38 . Acolo eram asteptat in fiecare simbStS, de la liceul «EnSchita VScSrescu» pentru ca sS fiu indrumat cStre seminar . . .). Informatorii nostri strSini, oameni de mai multe cSrti despre ermi- tism, ne asigura cS el a existat si exists mereu in cre^tinism. IatS o concluzie a celor citafi : «De douSzeci de ori sint acum mai multi ermiti decit acum douSzeci de ani. Sint bSrbaJi si femei, femei mai ales, care prefers sS pSrSseascS totul, ca sS trSiascS in sSrScie materials, singu- ratate si tScere. In cautarea altuia. Iudei, crestini, musulmani, dar si hindusi si buddsti, au stiut mereu cS una dintre cSile cStre transcen- dents — poate cea mai scurtS si mai grea — se gSsea in pustie. Dar de douS veacuri erau rari cei care o foloseau. Or, iatS cS in lumea noastra 37. Serge Bonnet, Bernard Gouley, op. cit., supra, p. 175. 38. George Cair, Ca fulgu'n vlnt, ed. H-a (Bucure$ti, 1922), pp. 181—204: «Cum se c41ug5resc...». HrntOPOCKBE OENKRALA 23 materials, unele fiinte primesc si cauta foamea, frigul, singuratatea, pentru ca sa afle mai bine adevaratele legaturi ale omului cu Dumnezeu». Ne oprim aici si tragem concluzia din toate cele spuse despre ermitism cS el este o realitate dar totusi, rar manifestata astazi. Adaugam un cuvint care specifics bunul ermitismului apreciat astazi : «Se vorbeste prea mult. Se scrie prea mult. Nu mai ai timp de rugaciune. Ar trebui incheiat un pact la toate nivelurile bisericesti. Sa sa limiteze disensiunile si scrierile . . . Se vorbeste despre «baia de tacere» . . . 39 . Sfintul loan Casian a dorit mintuirea mai presus de orioe si a pre- ferat pustia oricarei alte cSi pentru a ajunge la ea. A cunoscut, a apreciat si ne-a descris pe anahoreti, pe chinovifi, dar si pe sarabaiti. care-si rlnduiesc viata cum socotesc ei mai bine si pe ghirovagii, care sint mereu pe drum, supunindu-se propriei vointe, aratind cu profun- zime de gindire si inSltime duhovniceasc5 nivelul oricarei forme de apropiere de Dumnezeu. Prepuirea lui a fost aprobatS de intreaga cresti- natate. Ce a gSsit el cind si-a pus problema pretuirii si alegerii ? Cum era monahismul crestin la tnceputul veacului al V-lea cind 1-a ales Sfintul Casian ca ideal al vietii lui? La aceasta ne rSspunde, fara indoiala, istoria monahismului crestin. 2.*ScurtS privlre istorica asupra monahismului crestin pinS in epoca Sfintului loan Casian Ne aflam in cele dintii veacuri ale crestinismului, dupa primele Sinoade ecumenice si anume in efervescenfa celui din urmS, asa incit vorbim despre monahismul din intreaga lume cresting pina in epoca Sfintului loan Casian. Asceza apostolicS, cu abstinent^ de la casatorie, — accentuind fecioria tinerelor si tinerilor crestini — si ascetismul vSduvelor, postul si poc&inta, rugaciunea inmultitS zi si noapte de toti crestini, care aveau de ales intre calea vietii si a mortii, a luminii si a intunericului, dupa inva^atura Sfintilor Apostoli si Epistola lui Varnava. La aceste rnortificari se vor adauga si virtutile crestine, incepind cu ascultarea si sfirsindu-se cu credinta adevarata si cu iubirea, cind se va organiza trairea monahalS in comun. Era luptei se deschisese : Crestinul era un luptator descris de Apostol in Cap. VI din Epistola catre Efeseni. Inchisoarea, scria Tertulian martirilor (cap. 2), oferS crestinului aceleasi inlesniri ca si pustia Profetilor, pentru «o cunun& nestricacioasa» (I Cor. 9, 25). Lupta 39. Serge Bonnet, Bernard Gouley, Les ermites, cit. supra, p. 184 etc. 24 SFlNTUL IOAN CASIAN aduce suferinta si r&bdarea ei, pe care o are si Dumnezeu fata de noi, ca si aceea a lui Iisus Hristos. Curajul nu trebuie s& ne lipseasca noua, care sintem trecatori si strSini pe pamint, ca sS luptam pentru fericirea vesnicS, amintea Sf. Ciprian crestinilor inaintea martiriului sau (in «De mortalitate», 22). Mintuitorul era prezent in chip suprafireso prin dumnezeiasca Euharistie ; dar El era prezent mai ales in martiri, pentru a indulci sufe- rintele celor care-I retraiau patimile : Istoria martiriului Sfintelor Blandina, Perpetua, Felicitas, a Sfintului Ignatie, etc., ne demon- streaza cutremurStor acest adevfir dumnezeiesc despre ascetismul primelor trei veacuri creatine, descris de scrierile post-apostolice si mai ales de apologetii crestini, de Clement al Alerandriei si de Origen. Aici repetam cS influeoita lui Origen, din punct de vedere ascetic asupra contemporanilor si generatiilor viitoare de pustnici a fost uriasS, atit prin viata sa exemplars, cit si prin inv5t&tura sa profunda ; prin Evagrie din Pont, Sfintul loan Casian va fi unul dintre cei mai apropiati de el din acest punct de vedere 4°. Retragerea (anahoresis) in pustie a ineeput din pricina prigoanelor ,• cei care au cautat acest refugiu au fost, dupa specialists neofitii crestini dintre pSgini si cei decazuti din punct de vedere moral. Ascetii, dimpo- trivS, se oferau mortii $i lui Dumnezeu, dupa cum ne amintesc multi dintre ei, printre care amintim pe Sfintul Antonie. Iar cind au incetat prigoanele s-au intors in pustie : era locul binecuvintat al noii lupte, ca noii martiri ai mortificarilor, patimilor, ai posturilor si rugaciunilor neintrerupte, pinS la binecuvintata contemplare a lui Dumnezeu in linistea si pacea pustiei. Centrul vietii monahale in veacul al IV-lea a fost pustia Egiptulm. Acolo a inflorit asceza — nevointele harice — in multe forme ,• numim aici pe cea chinovitica, impreung, in minastiri ,• apoi in lavre ,• si pe cea ermiticS, ca sihastrii ori anahoretii, de unul singur, ori ca pustnicii, unul-doi, sau mai multi, care se intllneau la sarbStori. Aceasta inflorire a monahismului crestin din pustia Egiptului n-a fost dep&sita de nici o alta religie si a rSmas unica si in crestinism ca num5r de asceti — s-a vorbit de 100.000 mii pe vremea Sfintului Anto- nie — , ca entuziasm. jertfelnic si moduri de manifestare a adorSrii Celui Atoatetiitorul. Amintim cS pina in vremea Sfintului Ciprian, principalele centre ale monahismului crestin, alaturi de eel egiptean, unde a dorit sa" se 40. v. Pretre Benoit Lavand, Antoine le Grand, Pete des moines, In- troduction, pp. XI sq., Emilianos Timiadis, Le monachisme orthodoxe, pp. 46 sq. etc. INTRODUCERE GENERAL A ' 25 desavirseasca in contemplare si el cu marele sau prieten, Sfintul Gherman, mai trebuie amintit si Oxientul Apropiat cu Palestina, Siria cu Antiohia si Arabia. In pustia Egiptului se pot deosebi doua centre, dupa nSzuintele monahismului dezvoltat acolo : Egiptul de Jos, spre rasarit de Delta, centrul vietii ermitice sau al singurStatii, avind pe Sfintul Antonie eel Mare (251 — 356), ca pionier si model; EgiptuJ de Sus, unde departarea de lume a luat alta forma, sub conducerea Sfintului Pahomie eel Mare (290 — 347), organizatorul chinovitic al vietii minSstiresti. El a unit pe monahi in 11 minastiri, conduse de stareti, unde lucrau si se rugau impreuna. La Nitria, la apus de Delta Nilului si la Schituri (Schetis), la 40 de mild sud de Nitria, s-a dezvoltat a treia formfi de viafa monas- tics, in «Iavre». Ulite intregi sau schituri, adunSri de monahi — fiecare in chilia lui — , care traiau impreunS, sub conducerea unui staret. Nitria, aproape de Alexandria, pe unde debarcau vizitatorii pustiei, era un fel de poarta a schiturilor. Aici se adunau calatori din toata lumea, care vizitau, sau voiau sS se integreze vietii dumnezeiesti a «Prea Maritei Pustii», ca Evagrie Ponticul (345 — 399), orl Sf. loan Casian. (Aici s-au induhovnicit marii PSrinti ai Patericului, ca, Moise, Pambo, Avraam, Sisoe, Ion Colopos si cei doi Macarie). Pe cind monahii egipteni erau uniti prin rugftciune si munca comuna, cei sirieni se deosebeau de ceilalti si Intre ei prin manifestari cultice si latreutice individualiste, umblind goi sau in lanturi si hra- nindu-se cu ierburi si alte produse ale pustiei ori ale padurilor. In veacul Sfintului Casian vor apare si stilpnicii, care, mai ales datorita Sfintului Simeon Stilpnicul, eel ce a trait pe o coloana patruzeci de ani in zona Antiohiei, se vor bucura de un cult unic in acele vremuri. Sfintul loan Hrisostomul, care a trSit multS vreme in p&durile Siriei ramine pionierul eel mai reprezentativ al ei. In Asia Mica, Capadocia va deveni un centru monastic liturgic si social deosebit al fiisericii crestine, datorita mai ales Sf. Vasile eel Mare (330 — -379), organizatorul vietii calug&resti, insemnat teolog al vremii si ierarh important al veacului sSu. Palestina fost de la inceput mare centru minastiresc. In cele doua minastiri din Betleem, vom afla cele mai inalte bucurii duhovnicesti, mari figuri ale vietii crestine primare, bSrbati §i femei, printre care si sora Sfintului Casian. In pustia Iudeii de atunci si |ndeosebi in cea a Gazei au trait pustnicii Varsanufie si Ion, Dorotei, Eutimie si Sava. Adaugfim si amanuntul cS insemnStatea exceptionala pentru in- treaga lume crestina a vietii in general, a cultului si spiritualitatii monahicesti din pustia Egiptului a facut ca un calugar grec, probabil 26 SFBtTUL IOAN CASIAN de la minSstirea din Ierusalim de pe Muntele MSslinilor, sa descrie pe- lerinajul din centrele monahice din Egipt. Aceastl descriere a fost tradusS apoi in latineste pentru apuseni de fericitul Ieronim, cu anu- mite adausuri. AltadatS se credea ca" f5cea parte din «Istoria Lausiaca» a lui Pallade 41 . a) Retragerea multimilor In pustia Egiptului incepe peste doua veacuri si jum5tate de la nasterea Mintuitorului ^ Cel dintii pustnic cunoscut In istoria monahismului este Pavel din Tebaida, care s-a re- tras in pustie, cStre anul 250 ; cu putin inainte de moarte s-a intilnit cu Sf. Antonie, care-1 si va inmorminta. Nascut in anul 251, Sflntul Antonie eel Mare, «Panntele pustinicilor si al calugSrilor», a implinit cererea fa- cuta de Dormnul tlnarului bogat, vinzind averea, imp&rtind-t> saracilor si urmindu-L (Luca 18, 22). Dupa" ce a trait cttava vreme in rugaciune con- tinue intr-un mormint gol, s-a depSrtat de asezarile omenesti in pustiul salbatic al Pispirului, unde, izgonind serpSria dintr-un fort parasit, s-a instalat in conditiile care s5-l impiedice de a se odihni trupeste, pentru ca s5 nu IntrerupS rug&ciunea. Cauta la depSrtari mari material pentru cosuri, cu pretul oSrora «primea piine, la sase luni odat&». In «Viata ?i activitatea Sflntului nostril Pdrinte Antonie, scrisa $i adresata. mona- hiloi locuind in laid straind de Sfintui nostru Pdrinte Atanasie, Episeon al Alexandriei», marele aparator al Ortodoxiei, descrie in amSnunt mai ales lupta dusS in sihastrie impotriva diavolilor care-1 ingrozeau in cbipuri de andmale fantastice ; sau de creaturi incintatoare, care-1 ispi- teau — pentru a descrie in modul eel mai simplu ispitele, patimile si mortifkarile pustnicilor, care 1-au facut celebru in crestinism. 41. Vezi The Wisdom of the Desert father, trad. $i cu o Introducere de Sistei Bene dicta Ward (S.L.G.) (Sisters of the Love of God, 1375). (S.L.G. Press, Faira- cres, Oxford, 1975), pp. IX — X, $i Philip Rousseau, Ascetics, autority and the Church in the age of Jerome and Cassian (Oxford, University Press, 1979), pp. 56 sq. 42. Nu trecem cu vederea faptul ca maica Benedicta Ward, anglicana, din ttl- nSstirea «Surorilor Iubirii lui Dumnezeu», din Oxford, a inzestrat volumul cV/ef/7or Parintilor Pustiei* cu o hartS a centrelor monahice ale Egiptului, publicatS sub titlul : *The Lives ot the Desert Fathers*, — The Historia monachorum in Aegypto, trans- lated by Norman Russel, Introduction by Benedicta Ward, S.L.G. (Mowbray, London * Oxford Cisterciam publications, U.S.A., 1980). Le not3m aici pentru cititorii operei Sf. loan Casian — (de la Sud dinspre centrul cursului Nilului pina la v3rsarea lui In Marea Mediterana), indiclnd si numele lor de azi, acolo unde ne sint date pe harta amintita, precum si partea dreapta sau stingS a Nilului : Lycopolis (Asyut) pe sttnga j Bawit, pe stlnga j Hermopolis cea Mare (Eshmunen) pe stinga ; Antinoe (Sheky Abada), in fata pe dreapta j Achoris (Tehna), pe dreapta j Oryrhynchus (Behnesa), pe sttnga ; Heracleopolis (Ahnasia el-Medina) pe dreapta ; Pispir (Der el Memun) pe dreapta ; Arsinoe (Kom Paris) pe stinga j Memfis (Saqqara) pe stinga ; Babylon (Cairo) pe dreapta; Scetis, (pe care noi le numim Schiturile, Wadi Natrum), la circa 60 mile spre apus de Nil ; Cellia (Chiliile), la aceeasi distant! de Nil, spre apus ; Nitria, la aceeasi distanta de Nil spre apus ; lacul Mareotis (Maryot) si Alexandria, la stinga ; Uiolcos, pe nvalul MSrii Mediterane in Delta Nilului. Dupa aceasta harta, distanta in linie dreapta Intre Lycopolis si Diolcos ar fi, foarte relativ, se intelege, cam 300 de mile. INTRODUCERS GENERALA 27 Catre anul 305, sub apriga prigoana a lui Diocletian, mii de crestini au napadit pustia si inaltimile Pispirului, atrasi de renumele virtutilor si minunile savirsite de marele pustnic. Duhul Sfint 1-a indrumat sa-i primeasca, si sa-i organizeze ca monahi in minastiri — pentru intiia oara in crestinism. Traind in saracie si curatie absoluta, locuiau in chilii separate si tot timpul cintau psalmi, se rugau, faceau lecturi biblice si munceau greu pentru a face fata nevoilor lor si ale celor din afara. Posturile erau aspre. Dragostea ii unea pe toti acesti «calugari».(batrini frumosi), pe care Sf. Antonie ii aduna din timp in timp pentru indrumari duhovnicesti : «Erau pe munte ca niste corturi pline de coruri dumne- zeiesti de oameni cintind psalmi, citind, postind, plini de bucuria nadejdii bunurilor viitoare si a iubirii si intelegerii reciproce ... Iar cind revedeau minastirile strigau : «Cit slnt de frumoase ldca$urile tale, Iacove, corturile tale, Isiaele 1 Se deste$oard ca ni$te v&z, ca nisfe grddini pe llngd rluri, ca ni$te cedii pe llngd ape, ca ni$te corturi pe care le-a iniipt Domnul /» (Numeri 24, 5 — 6) 4S . Activitatea sa extraordinara pentru binele Bisericii din toate punctele de vedere 1-a facut din ce in ce rflai iubit si mai venerat. A insotit pe prizonierii crestini, care erau dusi la judecata la Alexandria, pentru a-i incuraja, in nadejdea ca si el va fi osindit la moarte cu ei, in timpul prigoanei lui Maximin. Apoi a parasit ermitajul pentru a in- timpina pe fostul sau ucenic, Sfintul Atanasie, care revenea din primul sau exil la Alexandria in 338. A organizat ajutorarea populatiei sarace si pe bolnavii adusi spre tamaduire ,- duios, a mincat impotriva rin- duielii, cu copidi, legume fierte, pe care le refuzasera inaintea lui as- cetii, etc. Numarul mare al pustnicilor din regiunea Pispir nu era favorabil progresului contemplativilor ; de aceea el i-a parasit, retragindu-se la Tebaida, in Egiptul de Sus .A murit in virsta de 105 ani, acolo, unde se gaseste si astazi, la minastirea Sf. Antonie, in pustie. Aproape de ea se mai afla aceea inchinata Sf. Pavel. A lasat douazeci de predici si treizeci de Epistole. Sozomen a scris : «Daca Sf. Pavel (din Teba) e eel dintii care, fugind de lume, a petrecut toata viata lui in pustie, Sfintul Antonie a fost eel dintii care, prin exemplu sau, a aratat aceasta cale altora si a provocat ardoarea tuturor celor care s-au hotarit sa imbratiseze o viata atit de sflnta. Oricare ar fi provincia care a dat inceputul vietii sihastre, fie Egiptul, fie oricare, alta, toata lumea e de acord ca marele Antonie este eel care a rinduit-o in desavirsirea si curStia sa, printr-o purtare si prin 43. Viata Siintului Antonie, P&rintele monahilor, cap. 44, citat dup3 P3r. Benoit L a v a n d, cit. supra, p. 56. 28 SFINTUL IOAN CASIAN niste exercitii cu adevarat vrednice de o stare atit de sublima si atit de cinstitoare pentru BisericS . . .» u . Paralel, in dep&rtare, se dezvolta in pustia Egiptului monahismul chinovitic sub indrumarea Sfintului Pahomie eel Mare. Nascut in 292, pMgin militar convertit in 314, el se retrage in pustie, in Egiptul de Sus, la Tebaida, si anume in localitatea Tabenessi si traieste sapte ani acolo ca ascet, cu prietenul sau, Sfintul Palamon. Tradrfia sfinta a pustnicilor spune ca el avea viziuni si alte daruri supranaturale, care i-au- dat un mare prestigiu printre anahorefi. Se amintea, de pilda, ca a primit de la un inger o noua rinduiala comunitarS pentru asceji. Ca urmare, in anul 323, el infiinfeaza' o casS comunitarS, cea dintii in istoria mona- hismului rasSritean, la care s-au ridicat multe proteste din partea sihas- trilor. Aici, convietuitorii aveau acelasi fel de viafa, sub conducerea aceluiasi parinte. Posturile, rag5ciunile, citirea Bibliei si slujbele reli- gioase — ca si munca manuals, erau savirsite impreuna dupa regula pri- mita. Cei ce nSzuiau la ccaitemplare, continuau exercitiile si perfectiune in contemplare, in chiliile lor. Rinduiala aceasta a tr&irii in comun, a fost aplicatS pentru fecioa- rele crestine de Sfinta Maria, sora Sfintului Pahomie, intr-o casS comu- nitara din pustie, in vecinatate. Ele au avut un succes uluitor printre ascefi si ascete. Sfintul Pahomie a devenit in curind starepnl suprem «catholicos-ul» a unsprezece minSstiri de calugari, conduse fiecare de un staret propriu, cu un staret-ajutor si care se adunau odatS-de doua ori pe an pentru a face o mSrturisire a activitStii lor in acest rastimp. Conditiile de intrare in cele doua categorii de minastiri — de cSlugari si calug&rite — , au fost socotite foarte aspre. Aceasta n-a micsorat afluen^a postulantilor locurilor in ele. Pina la sfirsit, Sfintul Pahomie, inmul^ind minastirile, a fost silit sS se mute in alt centru, la Pavav. La acuzafii de inovatii, Sfintul Pahomie a rSspuns Sfintului Sinod local respectuos si satisfacator. Dup& moartea lui, — prematura, in 346 — , Sfintul Teodor, urmasul lui la conducerea monahismului chino- vitic, s-a vazut nevoit sa m&reasca numarul minastirilor, pentru a putea primi din ce in ce mai multi nevoitori in ale duhovniciei. Un alt con- ducator a fost rinduit de Sfintul Pahomie la o minastire ocupatS de calu- gSri greci, tot in Egiptul de Sus ,• acolo s-a scris «Viata Sfintului Pahomie si a lui Teodoru», in care se amintesc rinduielile vietii religioase si ale muncii cfilugSrilor in minastiri. Fericitul Ieronim confirms existen^a a 194 canoane ale regulei Sf. Pahomie — cu accentul pe rinduiala sSraciei, 44. Idem, Ibidem, p. IC. INTRODUCERE GENERALA 29 necSsatoriei si ascultSrii ,• dup£ el, numarul calugSrilor in Egiptul de Sus ar fi fost de 50.000 mii. MinSstirile pahomiene din Egipt, care, chiar cu canoanele lor aspre, aduceau o indulcire a monahismului pustnicesc, au produs un interes neobisnuit, fiind vizitate de conducStori biserice^ti si laici din teatS Europa. Apusenii au gasit aici rinduiala pentru fenomenele religioase, care se manifestau si la ei. Sflntul Casian li va lamuri pe deplin in acest sens 45 . (Oprindu-ne la aceste douS figuri, n-am uitat zecile si sutele de sfinti, pe care le pomenesc sinaxarele si rug&ciunile slujbelor ortodoxe, in fiecare zi. Ar fi trebuit sa continuam cu cei doi Macarie, Dorotei, Ammoniu, Amun, Nil, loan de Lycopolis si intreaga scoalS alexandrina, etc., sau cu maicile Maria, Melania etc. ; dar programul care ni s-a fixat in consensul Sf. Casian, ne opreste aici). b) Intr-o EpistolS a sa, Fericitul Ieronim scrie cfi oamenii evlaviosi (ai lumii crestine) aveau fata indreptatS cStre Egipt. Asa se explica si faptul cS Sflntul Vasile din Asia Mica nu s-a putut lipsi de cercetarea Egiptului dup& ce a vizitat Palestina : «Viata Sf. Antonie» a fost un indemn, adaugat la cele ce istoriseau hagdii din pustule nesfirsite ale Egiptului si ale Palestinei, Siriei si Mesopotamiei. Indrumat de un cSlu- gar sever, Eustatiu, episcop al Sevastei, si inzestrat cu o profunda for- matie intelectualS elenicS de la marile scoli cu traditie filosofica din Cezareea si Atena, el a adus in crestinism un spirit echilibrat si profund gindit, a urmarit idealul desSvirsirid crestine pe calea marilor realizari duhovnicesti ale trecutului, si Origen, a carai filocalie a alcatuit-o im- preuna cu Sf. Grigore Teologul, era cu Evagrie, printre fScliile care luminau calea ingereasca de viatS monahala. Marele, teolog, care era Sfintul Vasile, nu putea s& nu reverse in conoeptia sa despre unitatea crestinit&tii primare, descrisa de primele capitole ale Faptelor Sfintilo-r Apostoli, pe aceea a unitatii Bisericii, trupul tainic al Domnului, dupS modelul aceleia a Prea Sfintei Treimi, in anticiparea Inuparatiei ceru- rilor. A fost punctul central al conceptiei sale cSlugSresti. Monahismul era pentru Sf. Vasile poarta Imparatiei cerurilor, trebuind sa fie profet al cailor drepte ale tuturor timpurilor si sS-si insu- seascS nevoile tuturor oamenilor din punct de vedere duhovnicesc. Avea inaintea lui doua uriase modele : Via^a Sfintului Antonie, socotitS «Evanghelia monahismului», care deschisese lumii crestine noi orizon- 45. Pentru partea aceasta, a se vedea P. Pourrat, La spirituality chretlenne : I. des origines de l'Bglise au Moyen Age, 9-e mllle (Paris, Lecoifre-Gabalda, 1926), cap. IV ?i V f Pr. B e n o i t L a v a n d, Antoine le Grand, Pere des Moines, Fribourg, 1943); Emilianos Timiadis, Le monachisme orthodoxe, hier-demain, (Paris, 1981), pp. 112—138. 30 SFINTUL IOAN CASIAN turi, — acelea ale pustniciei — si organizarea nouS a ascetilor, creatia Sf. Pahomie, socotita de contemporani ingereasca. Sfintul Vasile va adapta cele 55 de reguli mari si 313 reguli mici la nazuintele desavirsirii viitorilor monahi rasariteni. PStrunderea sa pastorals duhovniceasca, a fost atit de inspirata, incit ele aveau sa formeze in viitor temelia monahala a tuturor Bisericilor Ortodoxe. Prin novela 123 imparatul Justinian avea sa-i dea aprobarea imparateasca, iar Sinoadele si Actele patriarhale aveau sa-i aduca la timp imbunatatirile necesare prin modi- ficari si adausuri. Specialistii aratS ca monahismul avea nevoie de reguli mai aspre, asa cum le-a dat Sf. Pahomie eel Mare, pe cind mona- hismul celeilalte lumi rasaritene avea nevoie de rinduieli mai indul- cite, mai nuanfate. Rinduieliie Sfintului Vasile aocentueaza comuniunea viet/ii cSluga- resti, printr-un ad&post comun, o masa comuna si rugaciunea comuna — ^ arietatea ordinelor calugaresti apusene rSminind straina rinduielilor ortodoxe vasiliene. Regulile cele mari nazuiesc spre acea apatie, birui- rea patimilor trupesti. Sfintul Vasile intemeiaza invat&tura sa pe dragos- tea de Dumnezeu si de aproapele, oare trebuie sa se inalte deasupra ori- cSror interese proprii. Iar in regula 18 (1 — 3) va descrie unitatea desa- virsita din minastire, in care totul este in comun : Dumnezeu Insusi, lup- tele, eforturile, biruintele, unul aflindu-se in celalalt si formind un corp impreunS. Intemeiata pe Sfinta Scriptura si pe modelele selectate ale unor mari inaintasi, spiritualitatea monahalS a Sfintului Vasile eel Mare a biruit vremurile si frontierele, devenind una dintre marile binecuvintari sobornicesti ale Bisericii Ortodoxe 46 . c) Palestina, Siria §i Antiohia au avut de la inceput forme mai deosebite de manifestari monastice decit alte regiuni ale Europei. Pustnicul Sf. Hariton e eel care a introdus laviele in pustia Iudeii in veacul al IV-lea : erau forme de viata monahala intermediarS intre calugari si sihastri, in care chiliile erau unite intre ele, prin apropierea lor de altarul la care veneau impreuna simbata si duminica pentru a lua parte la slujba si la masa comuna. Cel care a introdus monahismul in Palestina este, insa, Sfintul Ilarie, unul dintre numerosii ucenici ai Sf. Antonie. Opera lui va fi continuata in sec. al V-lea de Sf Eutimie eel Mare, al carui ucenic, Sf. Sava, va recomanda ucenicilor metoda progresului ascetic de la chilia minasti- 46. Amintim din nou aici importantul vol. nr. 3 din «Biblioteca teologic3» inti- tulat «Sfintul Vasile eel Mare, inchinare la 1600 de ani de la sSvir§irea sa», tipfirit cu binecuvintarea Prea Fericitului Parinte Dr. Iustin Moisescu, Patriarhul Bisericii Or- todoxe Romane (Bucuresti, 1980), In care s-a cuprins complexitatea profundelor preo- cupfiri teologice ale marelui ierarh, printre care si organizarea monahismului. nraoDOCXXE generala 31 reasca la lavra si de aici la pustnicie. Sf. Epiianie al Salaminei (t 403) s-a Ingrijit mai ales de mlnSstiri. Pe Muntele Sinai s-a manifestat in chip deosebit Sf. Nil, pustnic si scriitor fecund. In afarS de faptul ca Palestina se va bucura de un viitor monastic exceptional, mai amintim cS aici se vor retrage pentru a-si desavirsi viafa in chinovii nenumSrati asceti $i ascete apusene, atrasi de Iernsalim. In jurul zidului, nenumarati pelerini vizitau pe Sf. Etheria 47 ; pe Muntele MSslinilor s-a nevoit Rufin al Aquileei ; cele dou& sfinte Melania cSutau desSvirsirea sub indrumarea altor ermiti, pe cind Paula ?i Eustochia, conduceau o minastire de maici la Betleem, sub indruma- rea Fer. IerOnim 48 . In Siria, cele mai reprezentative figuri ale monahismului sint Sf. loan Hrisostom, Sf. Efrem Sirul si Sf. Simeon Stilitul. Sf. loan Hrisostom este socotit pionierul eel mai reprezentativ ai Siriei — regiunea Antiohiei — , fiindcS a trait sapte ani in pustia Siriei, in conditiile cele mai aspre, printre acei munteni vegetarieni, — ceea ce i-a zdruncinat sanatatea ; a vizitat centre monastice si a predicat ascetismul toata viata. A scris un tratat «lmpotriva detractorilor viefii monahale», in care pune problemele mari ale monahismului pentru vremea sa, la un nivel foarte inalt, care-1 face actual pentru toate vremurile. A fost marele indrumStor ascetic al Sf. loan Casian, care 1-a venerat, iar cind a fost fortat sa piece din Egipt, s-a refugiat, oarecum, la el la Constantinopol. Sf. Efrem Sirul a avut, de asemenea, o mare influenta asupra monahismului din vremea sa. A unit teologia cu poezia si spiritualitatea, dindu-i o noua forta intr-o epoca de mari frSmintSri dogmatice. «Dragostea, a zis el, apropie de Dumnezeu mai mult decit postul, dar mai putin decit adev3rul». A recomandat, de asemenea, o legatura strinsS intre ascet si lumea din afarS. A discutat pe larg problema sfinteniei, a castitatii §i a casatoriei.-aratind c& nu trebuie s& se forteze darurile naturale si cS, daca virginitatea e preferabila casStoriei, si legatura dintre barbat si femeie poate duce la o imbogatire reciprocS, servind procreatia, in acelasi timp insa o dragoste duhovniceasca poate duce la imbogatirea talan^ilor ce ne sint incredintatl. 47. Vezi $i Episcop Visarion, Vechile r'mduieli ale viefii monahale (Min3stirea Dobruza-Soroca, 1929); Vladimir de Repta, Vasile, Arhiepiscopul Cezareei Ca- padociei, A?ez&mlntwi cdlugrdre?ti (Cernautf, 1898); Arhim. Efrem EnSchescu, Privire geneiala asupra monahismului dupa diieiiii autori (2 vol., Rlmnic, 1933 $1 1934); Prof. Iorgu D. Ivan, Opera canonici a Sf. Vasile eel Mare si importan\a ei pentm unitatea Bisericii, In volumul amintit (pp. 355 — 378); Arhim. prof. dr. loan N. Floca, Si. Vasile eel Mare, reorganizator al viefii monahale, (pp. 330 — 354). 48. Mitrop. Emilianos Timiadis, op. cit., pp. 152 — 3; P. Pour rat, op. cit., pp. 134—135. 32 SFINTUL IOAN CASIAN Cel mai reprezentativ din punctul de vedere al asprimii ascetice ramine Sf. Simeon Stilitul (390 — 45 ?), care, f&cind parte din ceata acelor ciobani vegetarieni (boskoi), a inceput sihSstria Intr-un schit parasit, unde nu se minea in posturi. Apoi s-a uroat pe o stinca, unde se ruga neincetat in picioare, cu picioarele legate de ea. Multimile de pelerini dinEuropa apuseanS si musulmani credinciosi care-1 vizitau neincetat 1-au silit sS se izoleze, urcindu-se pe un stilp de peste dou&zeci de metri inaltime, unde se ruga neincetat cu voce tare, facind mii de- matanii zilnic. Sfintul Teodor al Cirului le-a num&rat §i a adaugat la istorisirea celor treizeci si sapte de ani de stilism, multimea convertitilor sirieni, persi, armeni si arabi, si minunile savirsite. Istoria ascetismului sirian a inregistrat mai cu putere si unele inconveniente ale libertSfii pustniciei ca, de pilda, neparticiparea la slujbele religioase cu impSrtasania, si lipsa de legStura cu ierahia bisericeascfi. Aceste probleme le vom aminti in viitor 49 . 3. Sfintul loan Casian zugravit de activitatea sa a. Jara de origine. Aspra smerenie calugareasca a Sfintului Casian 1-a oprit de a ne da vreo stire despre sine in cele mai bine de o mie de pagini scrise de el. In luptS pentru dreapta credinta cu Fericitul Augustin, care a scris o carte intreaga despre sine — admirabileie Confesiuni — , Sfintul Casian n-a scris nici un rind, nici un cuvint despre el si n-a facut nici o aluzie la opera sa. Daca in Biserica rSsariteana" s-a scris putin despre Sfintul Casian si despre opera lui, lumina spiritualit&tii sale ce strabate veacurile si mileniile, cu o forta unicS, pusS la temelia viefii duhovnicesti a Bisericii apusene, incS din epoca ecumenicit5tii crestine de marii ei maestri ca Sfintul Benedict, apoi de Ignatiu de Loyola si Toma de Aquino, care n-au incetat de a-1 proslSvi $i recomanda spre citire si adinca meditare. Frumoasa descriere a splendorii locurilor de bastina (cu pSrinti avuti si in duhovnicie si in mijloace de trai) si care, totuspi, n-a avut puterea de a-1 mai aduce inapoi, ca si aceea a miinunatelor texte literare latine care se intercalau nedorite printre cuvintele intelepte ale «batrinilor frumosi», — e&lug&rii — , si citafiile biblice, nu ne spun, de asemenea, ceva deosebit despre el. 49. v. Mitropolitul Emilianos Timiadis, op. cit., pp. 157—8; 171 — 6; P. Pour rat, op. cit., pp. 136 — 9. Pentru expunerea acestui capitol de la nota 36 pinS aici, amintim cS in clasicul «Pr6cis de Patrologie, Histoire et doctrine...*, T. I, al Prof. F. Cayre (Paris, Tournai, Rome, J927), cap. IX, Le Monachisme oriental, pp. 487 — 500, se gasesc pretioase in- dicatii bibliografice, pe ling& cele indicate de noi in aceasta scurta expunere si de care ne-am servit deseori. INTRODUCERE GENERALA 33 Nu cunoastem in mod precis anul nasterii, nici acela al mortii sale si, mai ales, tara de origine. Universalitatea limbii latine ramine o piedica la precizarea locului de nastere a unui om, care a trait in Apus ; limba greaca ne-ar fi ajutat mai mult din acest punct de vedere. Avem numai doua indicatii pentru tinutul in care s-a nascut Sfintul Casian: Expresia sa «Provincia noastra», rostita o data in Conv. XXIV, 1 si, mai ales, afirmatia precisa a lui Ghendaie din Marsilia (in «De viris illustribus», 62), ca s-a nascut in Scitia Minora. Ele au impart,U in doua tabere pe savanti, una insa dobindind intiietate, prin majoritatea ei absoluta, datorita argumentelor coplesitoare in favoarea ei, atunci cind au fost cercetate in complexul informatiilor irezistibile, care s-au adaugat, oarecum in mod miraculos, de-abia in veacul nostru. Savantului Vasile Parvan (al carui centenar de la nastere s-asarba- torit anul acesta), ii datoram inceputul unei demonstra^ii a adevarului stabilit de Ghenadie al Marsiliei, cu privire la locul de origine al Sf intului loan Casian. Aceasta demonstrate va fi disecata si amplificata de invatatul francez H. I. Marrou intr-un mod atit de amanuntit, profund si satisfacator, incit, prin insusirea ei ca punct de plecare al capo- doperei de pina azi a studiilor casiene universale, «John Cassian», de rectorul Universitatii din Cambridge, Owen Chadwick, la numai citiva ani dupa aceasta, ramine un adevar definitiv stabilit pentru imensa majoritate a specialistilor. Profesorul Vasile Parvan, lucrind independent de afirmatia lui Ghenadie al Marsiliei, a pus pe alte baze problema originii Sfintului loan Casian. Ghenadie al Marsiliei, care a trait tot in Marsilia, la citeva zeci de ani dupa Sfintul Casian si a scris la treizeci si cinci de ani dupa moartea acestuia, si deci a avut date precise de la prietenii, rudele si ucenicii, calugarii si calugaritele, care au continuat cu evlavie cultul amintirii celui ce a infiintat cele doua minastiri ale lor in acest oras, nu putea gresi cind a precizat ca marele indrumator duhovnicesc al Apusului crestin era «de nationalitate scita» adica din Dobrogea ■ M . Invatatul roman pomenit acum a facut in anul 1913, o comunicare importanta intr-una dintre sedinfele Academiei Romane despre noile descoperiri din Dobrogea si anume asupra a doua inscrip^ii grecesti din padurea de la Seremet, — astazi Casian — , gravate pe doua stinci : II — III cu marimea de 1,90 si 1,28 m pe stincS, pe doua linii fiecare : 50. lata textul de baza al lui Ghenadie al Marsiliei despre viata $i opera Sf. loan Casian : «Casian, de neam scit, hirotonit diacon la Constantinopol de loan eel Mare (Sf. loan Hrisostomul) $i preot in Marsilia, a infiintat doua minastiri, una de barbati ?i alta de femei, care exista pina astazi» («De viris illustribus», 62, ed. F. C. Richardson, in «Texfe und Unteisuchungen*, XIV, 1—2, 1896); cf. §i Patriarhul F o t i e, in «Bibliotheca>, 197, Migne, P.G. CIII, 661 BCD si 664 A. 3 — Sfintul loan Casian 34 SFINTTJL IOAN CASIAN Prima inscripfie daltuita are sensul : «Hotaiele Casienilor 51 pe§te- iile» ; iar a doua «HotareIe pesferiJor Casieru'Ior», adica «HoiareIe ?i pester He Casienilor» 51 . Istorkul Vasile Parvan a descris locul in care se gasesc, a facut constatari asupra cuvintului folosit de greci, care este de origine latina ( oitTjXouxa = spelunca) si, la sfirsit, a arStat si importanta religioasa a acestor inscriptii. El s-a intrebat daca acesti xaotavot n-ar trebui in- telesi ca niste adepti religiosi ai acelui Zeus Kasios, zeu al muntilor ,• dar alaturarea pesterilor inlatura aceasta interpretare. Sfirsitul interpre- tarii marelui invatat va ramlne un punct de plecare al confirmarii stiin- tifice a lui Ghenadie de Marsilia. N-am putea sa. precizam daca Zeus Kasios, zeul adorat pe inaiplmile singuratice are vreo legStura cu origi- nea acelui vicus Cassianum si cu pesterile si amfiteatrul din Seremet. E totusi mai probabil ca «acest vicus isi trage numele de la un Cassius sau de la un Cassianus oarecare». Si daca se face legStura cu originea enigmaticS a Sfintului Casian, raspunsul dat de Ghenadie al Marsiliei se impune de la sine. Este expe- rienta facutS de prof. H. I. Marrou, care, lulnd cunostintS de concluziile lui Parvan, care ofereau perspectiva pentru rezolvarea problemei ori- ginii genialului indramator al spiritualitatji apusene, n-a ezistat sa viziteze Dobrogea in 1947 pentru examinarea si aprofundarea acestor pretioase descoperiri, ramase fSrS ecou pina la Parvan, in stiinta si teologia rasSriteanS ca si in cea apuseana. Concluziile Prof. H. I. Marrou merits, f&ra indoialS, sS fie cunoscute pe larg, pentru a intelege de ce nu mai poate Ji tSgSduitS originea scitS a Sfintului Casian : «Patria lui Casian, scrie el 52 , trebuie cautatS in partea de apus a teritoriuhii, care depinde de cetatea Istriei, aproape de linia, care o desparte de aceea al Ulmetum-ului undeva in Valea Casimcei, aproape de satul actual al Seremetului, adicS, cam la 40 km spre nord-nord-vest de orasul modern al Constantei». Descrierea facutS locului natal de Sf. Casian, in a XXIV-a ConferintS, scrie mai departe autorul, este o evocare a acestui peisaj incintStor, a singurStStii atit de potrivitS pentru viafa monahalS. «Un document epigrafic ne invita sa fixSm patria lui Casian, tocmai in inima. acestei t&ri curioase. Acest nume «Cassianus», derivat de obicei din familia strfilucitei case a Casiilor, este foarte raspindit in nomenclatura latinS, (aici autorul 51. Vasile PHrvan, Descoperiri noud. in Scytla Minor. Stlncile cu inscrip- tii grecesti din padurea Seremetului (in rezumat francez), publicate In «Analele Aca- demiei Romane», seria Il-a, t. XXXV, 1912 — 1913. Memoriile Sectfel istorice (Bucuresti, 1913), p. 83, 84. 52. Henri Irenee Marrou, La patrie de Jean Cassien, in « Miscellanea G. de Jerphanion*, Roma, 1947, pp. 588 — 596. INTRODUCEKE GENERALA 35 citeaza «Thesaurus Lunguae Latinae, SupjS. I, c. 238 — 9), si indeosebi este adeseori intilnit in inscriptiile provinciilor balcanice». Dupa ce re- produce explicatia lui Vasile Parvan, data celor doua inscriptii si a in- terpretarii lor religioase, Marrou arata ca inscriptiile grecesti descrise de Parvan arata incS o data ca latinitatea se infiltrase cu putere, in special in mahalalele vechilor asezSri grecesti (aici prin «spelunca» latina grecizata). Dar ce sint acesti «Cassiani» din Istria ? Explicatia autorului arata cS acest nume se dSdea locuitorilor unui sat (vicus), «desemnat ca atitea alte vici ale aceleiasi cetSti a Istriei prin cognomenul unuia dintre primii colonisti. Ar fi vorba despre un vicus Cassi sau de un vicus Cassianus (sat al unui Casiu sau sat al unui Casian). Si autorul ineheie astfel de- monstratia sa : «Apare astfel ca numele lui Casian era astfel legat de un district rural al cetatii Istriei. Legat de pSmint si nu de o familie, se lamureste cum s-a mentinut timp de un veac si mai mult. In acelasi timp se explicS si numele pe care-1 poarta" Sfintul loan Casian. Nu s-a tinut' seama de ajuns de cit de ciudata este hisotirea unui nume crestin de un cognomen de tip clasic. Totul se lamureste cind Casian e inteles nu ca un nume de familie, ci oarecum, ca unui etnic, insemnind acea origo a cfilugarului scit : Johannes Cassianus ar trebui s& se traducS in frantuzeste, cam asa : loan eel Casian. Izvorit dintr-o veche familie de proprietari funciari, el purta intr-un mod cu totul firesc supra-numele geografic care-1 lega de locul sSu natal». Nu credem ca" este nevoie sa mai insistam asupra unor adevfiruri evidente, nici sa micsoram impor- tanta descoperirilor savantului Parvan si a profesorului Marrou prin adausuri de vreun fel. La mai putin de trei ani avea s3 apar a John Cassian a profesorului Owen Chadwick care a dat greutatea necesara acestei explicatii, transformind-o intr-un fapt istofic, prin precizarile de o eruditie cople- sitoare aduse expunerii in general 53 . Amintesc citeva amanunte pretioase, care vor putea fi apoi dezvoltate si de alti cercetatori, printre care si teologi romani, care s-au ocupat dupa aceea, de problema originii dobrogene a Sfintului Casian, de urmarile ei si de deducjiile posibile mai mult sau mai putin reale ce se pot trage din ele. Astfel, la afirmatia gresita" a unora c& expresia natione scytha a lui Ghenadie s-ar referi la pustiul schiturilor din Egipt, unde Sfintul Casian a trait mai 53. Prof. Philip Rousseau, dela Universitatea din Auckland, mare spe- cialist in istoria spiritualitatii primelor veacuri crestine, scrie in aceasta privintS in cartea sa intitulata nut istoricii, fiindca sint deja mentionate In ultimele studii despre Sfintul Casian, in strainatate si la noi si nu mai prezintS un interes deosebit 55 . Vom reproduce, insS, doua texte care, intimplator, ne redau ceva ce se leaga de copilarie. Primul este descrierea splendida" a frumusetii peisajului natal si a mediului familiar profund crestin si cu bune posibi- litati materiale, care ar fi asigurat pacea si linistea sufleteasca a sa si a prietenului sSu Gherman. Chinuit de dorul frumosului sau sat natal si al familiei lui, el scrie : «Framintarea glndurilor noastre ne silea zilnic, cu o chinuitoare suferin^a sufleteasca, sane intoarcem in provincia noastra 54. J e a n-C laude Guy, Jean Cassien, vie et doctrine spirituelle ; col. «Theo- logie morale et spirituelle, recherches et syntheses* (ed. P. Lethielleux, Paris, 1961), p. 14. 55. v. Pr. prof. I. Co m a n, Scriitori bisericetfi din epoca straromand., Editura Institutului Biblic si de Misiune, Bucuresti, 1979, p. 222—23. INTRODUCERE GENEHALA 37 si sa ne revedem parintii. Pricina cea mai mare a dorului nostru era aceea cS ne aducem aminte de cltS evlavie era plma" inima parintilor nostri. $tiam cS nu ne-ar impiedica niciodatS de la infSptuirea planurilor noastre si ne grndeam mereu c6 progresul nostru duhovnicesc il datoram mai mult lor. Ne scuteau de orice griji, indeplinind cu bucurie chiar tot ce ar fi trebuit sa facem noi. Pe deasupra ne hrSneau cu nSdejdea unor bucurii desarte, crezind ca vom avea eel mai mare succes in convertirea multora, care urmau sa fie indreptati pe calea mintuirii potrivit exem- plului si indrumSrilor noastre. Afara de aceasta ne ap&rea in fata ochilor tabloul cu asezarea locuintelor, in care se gasea averea mostenita de la stramosi si frumusetea regiunilor cu intinderi, singuratSJi si pSduri, care puteau nu numai sa-1 imdnte pe monah, ci ohiar sS-i dSruiasca cele mai bune mijloace de trai» 56 . AstSzi, satul Casian aproape a disp&rut. Din cele peste 80 de case boieresti, de pe vremea lui P&rvan, n-au mai rSmas decft vreo cinci §i acestea virtual pSrasite din lipsa mijloacelor materiale de existentS. $irul de munti modici sint si golasi, stlnclle evidentiindu-se spre apus de singur&tatea manoasei cimpii a piriului Casimcea, resturile unei paduri inchizind in ele stincile deascrise de Parvan si numite de poporenii din Cheia — satul al&turat — «piatra scrisS». La vreo sutS de metri de ele spre nord, pe culme, se vede de departe, de pe manoasele cimpii, «pestera lui Casian», care a rSmas pina astSzi, hotarul satului cu acest nume, dublat de acela de «$eremet», probabil din epoca turceascS. Par8sind «podisul lui Casian» pe care-1 umbreste numele de «§eremet» si «Valea Casimcei», am rSmas mihnit de faptul ca nimic nu aminteste legatura marelui «inger in trup» cu acest pSmint : nici inscriptia, mScar de pe sosea, o cruce la pesterS, nici schit, nici minSsti- re . . . Numai poporul drept-credincios stSruieste a men^ine amintirea lui cu numele de «satul Casianw, «pestera Casian» si «piatra scritsS»... Al doilea text nu este asa de sigur, referitor la tara de origine, deoarece Sf. Casian 1-a scris la batrine^e, la inceputul prefetei «Asez8- mintelor minastiresti», cind prin «pueritia» se putea intelege si starea adults — cind nu mai era in Dobrogea — , dar si copilSria, cind era acolo : « . . .Din copilarie m-am aflat printre calugSri si, dupS ce m-am nipt de atrfia ani de obstea si pilda viejii lor, cu greu as putea sS-mi mai amintesc acum cite am incercat sa sSvlrsesc, sub imboldul indemnu- rilor zilnice, sau al pildelor lor, cite lucruri am inv&tat sau vazut cu ochii mei» 57 . 56. Sfintul Casian, Convorbiri duhovnice$ti, XXIV, 1 — 2. 57. Sfintul Casian, A$ez&mintele mtn&stiie§ti, Preluta, 4. 38 SFINTUL IOAN CASIAN Unele texte din antichitatea cresting par a ne ajuta s& d&m o inter- pretare favorabila ideii ca sfintii Casian si Gherman, ca si sora Sf. Casian, ar fi plecat ca monahi si monahie, deja formati duhovniceste, din Dobrogea. Intr-adevSr, Sf. Epifanie afirma existenta minastirilor in Scythia-Minor 5a . De asemenea, s-ar putea ca biserica martirionului celor patru martiri, descoperiti de curind in regiunea Niculitelului, sa fi fost socotita biserica de minastire, fapt care ar explica numele de «Mm3stirea» dat altadata locului respectiv. Concluziile referitoare la inceputurile monahismului Sf. Casian si alor sSi ramin insa nesigure. CSci dorul aprins care i-a chinuit in strainStati si pe care-1 exprima Sf. Casian in citatul amintit in prefata «Asezamintelor», este totusi dorul de parinti, a caror evlavie puternica si devotament fata de ei le evoca si le marturiseste cu foe. Daca ar fi fost crescuti in minastire in Dobrogea n-ar fi fost posibilS o tacere absoluta despre ea in aceasta adevarata explozie a dorului, care le ardea inima la amintirea trecutului. Iubirea de Dumnezeu, care duce la pSrSsirea tatalui si a mamei, ca si a intregului anturaj familial iubit, (de*si nu-i uiti pe ai tSi si ai face totul pentru a-i ajuta), la care se adauga chemarea irezistibila a T^rii Sfinte si a ermitilor, ale caror experiente sfinte si cuvinte sint desco- periri necesare pentru imbunatatirea ta, pe care le-am descris mai sus si le vom regSsi de multe ori in cele ce urmeazS, — au fost irezistibile. Urmind, probabil, si sfatul prietenului sau Gherman, care pare sa fi fost ceva mai in virstS decit Sf. Casian si cu care a spus ca «au fost frati, nu prin nastere, ci prin duh» (Convorbiri, 16, 1), cei trei tineri au ascultat chemarea constiintei lor duhovnicesti la exod, pentru a se supune patimii Domnului si a se martiriza in contemplare, absorbiti de climatul eshatologic, pe care-1 tinea prezent retragerea Domnului pe Munte (loan 6, 15). Pelerinajul Sf. Casian cu sora sa, (care va ramine in mod definitiv la minSstirea de maici din Betleem) si cu Gherman, incepe astfel cu plecarea in Palestine, ca sa se inroleze si «sS se forme2e in armata duhovniceasc sind-o si actualizind-o neincetat 91 . La mentinerea gloriei sale au contribuit si mistici, mai ales majori- tatea marilor teologi medievali, care au fficut din operele Sf. Casian, lectura lor zilnicS preferata. Printre ei se amintesc : Alquin, Petru Damian, Dominic, Toma de Aquino, Ignatiu de Loyola, Tereza de Avila, Francisc de Sales etc. 92 . Acuzatia cS Sf. Casian e vinovat de semipelagianism, datorita formulei ca o scinteie de bine din partea omului aduce ajutorul harului dumnezeiesc, a dus pentru apuseni discutarea invat&turii sale, fara ca aceasta s& poatS aduce intru totul umbrirea autoritatii sale duhovnicesti in Biserica. Astfel, din pricina acuzatiilor lui Prosper, indatS dupa* moartea Sf. Casian, un admirator al lui i-a revizuit opera si a publicat-o intr-o forma" prescurtata. Faustus, fScut staretul minSstirii de la Lerini dupS moartea lui, a devenit marele apologet al operei Sf. Casian si dusmanul pinS la moarte al predestinatianismului augustinian, mai ales dupS ce a devenit episcop de Riez. In schimb, episcopul african Victor va publica o editie epurata (de Convorbirea duhovniceascS a XHI-a si altele), iar Casiodor a obligat pe calugarii din Vivarium — in Italia de Sud — , sa mediteze continuu cele doua opere principale ale Sfintului Casian, avertizindu-i insa im- potriva invataturii despre raportul har-libertate la Sfintul Casian. In aceasta atmosfera de adversitate relativa, intretinuta de predestinatia- Arge^ului, in *Dic\ionarul Aghiograiic cuprinzind pe scurt viefile sfinf/io/-» (Tipografia Cartilor Biserice?ti, Buc, 1898), p. 158, unde se dau pe scurt, corect, informatiile pri- vind locul de origina, pelerinajul, activitatea, operele si moartea lui. 9.1. v. O. Chadwick, op. cit., p. 154—156. 92. Idem, Ibidem. INTRODUCERE GENERALA 53 nisti, episcopulCesariu de Aries — fost calugSr la Lerini totusi v devenit apoi conducatorul curentului augustinian, — a cerut unei adunari de episcopi pentru sfintirea unei Biserici, in 529, s& condamne invatatura casianS ca prima miscare a voinfei poate fi facuta fSra harul dumne- zeiesc ; dar in acelasi timp a condamnat predestinatia si a citat modelele Zacheu, tilharul pocait si Corneliu sutasul, raminind ambiguu prin im- parfirea parerilor celor prezenti. Au circulat.de asemenea, pina in sec. al Vl-lea si alte documente, care puneau printre cei discutati pe Sf. Casian. In aceasta categorie il pune pe Sf. Casian si Dionisie eel Mic (tot c51ugar scit), in marea lui colecjie de canoane inaintate papei de la Roma, in veacul al Vl-lea. Toate aceste diminuari sub diferite forme au r&mas fara" urmari, fiindcM erau locale si lipsite de autoritate in Biserica ; prestigiul Sf. Casian mergea crescind ... Mai important a fost un edict autoritativ al unui papS, emis, nesi- gur, si care a fost atribuit pe rind papei Damasus (366 — 384), papei Gelasiu (492 — 496) si papei Hormisdas (514 — 523), — pina la sfirsit raminind atribuit unui sinod roman, tinut sub presedintia papei Gelasiu, incorporat in colectia Burchard de la Worms si in aceea a lui Gratian. Prin acest edict se osindea acelasi punct de invatatura, dar nu a reusit sa diminueze intru totul autoritatea Sf. Casian. Un augustinian ca Fulgenjiu de Ruspe a fost asa de impresionat de lectura Asezamintelor si Convorbirilor dubovnicesti, incit a intreprins dupa aceea un pelerinaj in Egipt ; alt augustinian, Cesariu de Aries, inspiratorul Sinodului de la Orange din 529, a folosit pe larg Convor- birile la redaotarea xegulilor pentru calugari. In diferite centre monahale apusene se foloseau acum in mod obisnuit operele Sf. Casian, alaturi de cele ale Sf. Vasile, pentru ca aparitia benedictinismului sa generalizeze definitiv importanta operei Sf. Casian, folosit pe larg si impus de marele intemeietor al celui mai bine organizat ordin cSlugaresc, eel benedictin — evident cu schimbari si amplificari in decursul veacurilor. Nici Smaragdus — cu «Diadema monahilor», de pe la 819, pe care o insoteau «Conferinte proprii», nici Grimlaic, cu citirile din «Cuvintele Parintilor din Egipt», adaugate ceva mai tirziu, nu a reusit sa-1 inlocuiascS. Apogeul Evului Mediu apusean, chiar dogmatiic sau mistic, a rSmas mai departe sub influenfa generals a Sfintului Casian. 54 SFlNTUL IOAN CASIAN S-a observat totusi cS In Apus edictul gelasian a admis o oarecare umbra asupra Sf. Casian ; ea s-a manifestat in calendarul apusean. Marsilia n-a tinut seama de ea : Papa Sf. Grigore eel Mare, creind o mtnastire In onoarea lui si mentinind sarbatoarea mortii Sf. Casian la 23 iulie, tinuta incS din veacul al V-lea cu fast unic din sudul Frantei, arunca o luminfi totala asupra acestei umbre. Iar podoabele mormintu- lui san amintite, acordate de papa Urban al V-lea a dat un impuls rasplndirii in toata Biserica crestina a cultului sau. La greci s-a introdus ziua sa in Mineie la 29 februarie, in anii bisecti si la 28 februarie pentru ceilalti ani cu descrierea pe scurt a viefii sale. Amintim aici cele trei tropare ale sale, care se cinta pe tot anul si la sarbStorirea altor cuviosi : «Intru tine, PSrinte, cu osirdie s-a mintuit eel dupa chip, cfi luind crucea ai urmat lui Hristos si lucrfnd ai invStat sa nu se uite la trup, caci este trec5tor, ci sa poarte grijS de suflet, de lucrul eel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii se bucura PSrinte (N) duhul tau>>. «Locuitor al pustiului si inger in trup si de minuni Mcator te-ai ar&tat de Duronezeu purtStorule Parintele nostra (N) cu postul, cu prive- gherea, cu rugaciunea, cerestile daruri luind, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce aleargS la tine cu credinta. SlavS celui ce U-a dat tie putere ; slava celui ce te-a Incununat pe tine ? slava celui ce lucreaza prin tine tuturor tamfiduiri». «Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat si cu suspinurile cele dintru adinc, spre fnsutite ostenele o ai fScut roditoare. Si te-ai facut luminStor lumii, strSlucind cu minunile (N), Parintele nostra. Roaga-te lui Hristos Duranezeu, s5 mintuiascS sufletele noastre» 93 . Aparitia numelui Sf. Casian in calendarul ortodox numai in anii bisecti nu putea ramine fara un efect negativ, care s-a manifestat mai ales in folcloral religios rusesc — si la alte popoare ortodoxe — prin asa zisa ca si crestinilor din Macedonia si Ahaia, raspunzind astfel acelora, din ale caror daruri duhovnicesti s-au impartasit (Rom. 15, 25 — 27). Tot ast- fel indeamna si pe Corinteni, sa faca o colecta mai cu rivna pentru Ierusalim, pe care o va trimite acolo prin cei mai vrednici (I Cor 16, 1 — 4). Galatenilor le aminteste ca Ierusalimitenii, imparjind bunurile lor saracilor, s-au facut saraci pentru Hristos de buna voie. (Apostolii socorifi stilpii Apostolilor •, Iacob, Chefa si loan, dindu-le sarcina de a binevesti la neamuri, lui Pavel impreuna cu Varnava, el a chemat la Hristos pe Galateni ; acestia fnsa pSstrau mai departe bogatiile lor). Cei care, purtind zilnic crucea lui Hristos n-au mai pastrat nimic din bunu- rile lor, nu erau ei mai fericiti ? Apostolul fnsusi, pus in lanfuri, si in inchisori, nu mai putea sa-si procure cele necesare vietii misionare si a marturisit ca lipsa aceasta i-au Implinit-o fratii din Macedonia (II Cor. 11, 9). Filipenilor, de asemenea, le multumeste, pentru ca numai ei i-au trimis cele trebuitoare la Tesalonic, «cfnd era vorba de dat si de primit» (4, 15—16) — (cap. 16—17). Cohcluzia demonstratiei Sf. Casian se impune de la sine : «Slnt adevarati urmasi ai Apostolilor cei care nu se amagesc singuri, ci nazuiesc la o asemenea disciplina si regula de viata in minastire incit se rup cu adevarat de aceasta lume si nu mai opresc nimic din cele ce au disprefuit, urmind sa trSiascS din munca lor si nu din banii ascunsi. Sfintul Vasile declara senatorului Syncletius, care traia din banii pusi de o parte : «$i pe senatorul Syncletius 1-ai pierdut si nici pe monah nu 1-ai aflat» (cap. 18 — 19). Daca vrem sa luptam dupa regula luptei duhovnicesti sa izgonim din inima acest dusman, cu atit mai rusinos a fi biruitor cu cit poate ft biruit mai usor (cap. 20). Triumful definitiv este garantat numai monahului, a cSrui constiintS nu este alterata de nici o sumS de baaii oricit de micS, care implica dorinta de bani. Trebuind sa fie stirpita patima banilor nu ne foloseste lipsa lor, daca staruie in noi dorinta de bani, pe care cautam s-o satis- facem (cap. 21). Nu ne foloseste la nimic saracia, la care ne-au constrins imprejura- rile impotriva vointei noastre. De asemenea sa nu risipim zadarnic cistigul ostenelilor noastre, adaugind astfel la saracia fara voie si sufe- rinta unei voinfe bolnave (cap. 22). Iuda, care a vindut pe Domnul pentru treizeci de argin{i, prins in plasa lacomiei josnice a bolii patimei de bani, naravita — si Insusi pungile incredintate lui, este dovada Ingrozi- toare a tiraniei patimii banului, care nu mai respects nici o regula si nu mai are nici o masura (cap. 22 — 23). $0 SFlNTUL IOAN C ASIAN L&comia a dus la trSdare pe Iuda si la minciunS pe Anania si Safira. Pedeapsa a fost aceeasi. Acestei puteri tiranice nu i se mai poate opune nici o reguia a cinstei si nici o dep5$ire a oricarei mSsuri si nu i se poate pune capSt declt prin sSracia de bunS voie. Cunoscind acestea, Sf. Petru pedepseste cu moartea pe cei doi mincinosi insel&tori. Iuda dorea sS cistige ce lepSdase ; ceilalti opreau ceea ce trebuiau s8 in- credinteze Sfintilor Apostoli. In ambele cazuri se pedepseste lacomia de bani, ca o adev3rat5 crimS. Este evident, insS, cS mai vinovafi sint cei care nSzuiesc spre o avere, pe care n-au posedat-o niciodatS, prefacin- du-se sSraci in fata lui Dumnezeu. Descoperirea dumnezeiasca ne mai aminteste boala necurata a leprei, care ucide pe cei molipsiti de patima iubirii de arginti, cum s-a intimplat lui Ghiezi (cap. 24 — 26). Cei care, din dorinta desavirsirii, a rSspuns chemSrii lui Hristos «Du-te, vinde aveiea ta $i o da s&iacilor . . .» sa nu puna rnrna pe plug ?i s8 nu se uite inapoi, ca sS fie declarat neapt pentru imparatia ceruri- ior ,■ dacS s-a asezat pe acoperisul slujirii Evangheliei sS nu mai coboare pref&cindu-se ca-i sint de trebuinfa cele parasite mai inainte (Luca 17, 31). CSci primind sSracia n-a avut nimic de parasit sau de agonisit din nou si astfel nu mai este impiedicat sa alerge din nou spre Domnul de lanturile bog&tiei. De aceasta sS nu ne intristam, fiindcS «cel ce a stirpit din radScinS orice dorinta de a poseda ceva, a renuntat la toate bunurile acestei lumi» (cap. 27). Concluzia definitiva este c3 monahul nu trebuie sa ingaduie st£- ruinta in inima lui nici unei urme de dragoste de bani, a c&rei scinteie se preface mai tirziu in incendiu, care arde tot ce a zidit Evanghelia. RSminind in minSstire si multumindu-se cu hrana si imbrScSmintea de acolo pSstreaza virtutea lepfidarii de bunurile acestei lumi (cap. 28 — 29). Infricosati de cele intimplate lui Anania §i Safirei, lui Ghiezi si mai ales lui Iuda, s5 nu uitSm c§ n-am adus nimic in lume, pentru ca acum sa nu avem pretenfia ca.pastrSm cele ce am parasit ; c&ci ziua Domnului va sosi pe neasteptate, «ca un fur» si oricind ni se poate adresa cuvintul spus bogatului din Evanghelie : «Nebune, in aceasta noapte voi cere de la tine sufletul rdu si ale cm' vor ii cele pregdtite de tine ?» (Luca 12, 20). Sa nu primim sa fim dezradacinati din minastire. Dar nici sa nu mai iSminem in ea, daca nu avem temeluita rabdarea pe smerenie, care nu poate supara pe nimeni, ci indura orice jignire. GARTEA A VHI-a : DESPRE DUHUL MINIEI Este a patra lupta, impotriva miniei «pentru otrava ei ucigatoare». Ea ne orbeste si ne impiedica sa fim inteleptj, drepti, cinstiti, potoliti, ferifi de pacate si de primejdii de moarte, dupa Sfintele Scripturi, caci : DESPRE A^EZAMINTELE MlNASTIRE§TI $1 DESPRE CELE 8 PACATE PRINCIPALE 91 > (Efes. 4, 26 — 27) — (cap. 7—9). Despre soare Dumnezeu zice prin profet ca *le va rdsdri soarele dreptdtfi si sdndtate celoi drepti» (Maleahi 4, 2), iar pentru cei pacatosi si cei care cad in patima miniei, soarele va apune la amiazS (Amos 8, 9). Parintji nu admit ca minia sa patrunda in inima noastra si amintesc cuvintul evanghelic, dupS care «oricine se minie pe fratele sdu viednie va fi de oslndd» (Matei 5, 22). Iar dacS totusi a pacStuit cineya, inainte de apusul soarelui, minia aceasta sa inceteze in acest moment (cap. 10), Sfintul Casian analizeaza' si ura acelora la care nu inceteazS la apusul soarelui, dar fiindcS nu se pot r§zbuna, din lipsS de curaj, cred c-o pot tSgadui si astfel intorc otrava impotriva lor Insile, spre propria lor pierzare, in loc s-o inlSture prin puterea virtutii. Minia trebuie insa alungatS si din ascunzisurile inimii noastre, de unde respinge pe Duhul Sfint si nu se opreste numai de la faptS (cap. 11—12). Dumnezeu nu primeste rug&ciunile celui miniat pe fratele sau, Inaintea impacSrii cu el (Matei 5, 23 — 24). Porunca «rugafi-vd neln- cetat !» (I Tes.5, 17) impune ori excluderea miniei, ori a rug&ciunii din viata noastra ,• altfel rugSciunea noastrS e o sfidare cu duh de razvrS- tire. Deci sS alungSm din minte jignirea sau supararea pricinuita si in acelasi timp sa ne asiguram c3 si fratii no$tri s-au imp3cat cu noi, daca vrem ca rugaciunile noastre sa fie primite (cap. 13 — 14). Legea Veche de asemenea ne porunceste : «Sd nu du$mdne$ti pe fratele tdu in inima ta» (Lev. 19, 17), caci «dTumuiile celoi ce-si amin- tesc de fapta rea due spie moarte» (Pilde 12, 18) ; de unde se vede c3 r3utatea este indepartata si de la fapta si din gind (cap. 15). Unii cred ca daca ar fi in pust'ie n-ar mai fi tulburati si ax dobindi virtutea rabdarii, dind asupra fratilor cauza supararilor lor. In felul a- cesta nu se poate ajunge niciodata la o adevarata rabdare si desavirsire. Indreptarea si linistea noastra deplina, nu trebuie sa depinda de altii, ci de propria noastra tarie, iar inabusirea miniei, tot de forta noastra spirituaia, dobindita prin exercitiul indelungii noastre rabdari (cap. 16—17). Pustiul ascunde, dar nu suprima pacatele, ci chiar le mareste pentru. cei ce le due cu ei. De aceea e bine sS se duca acolo cei ce s-au curajat de toate patimile, pentru ca sa poata ajunge la contemplafia divina si sa patrunda tainele duhovnicesti. Altfel este rabdator si sfios pina ce altul ii da prilej de iritare. Iar pacatele irup cu o forta marita, cind nu ne mai jenam de frati, dupa ce lenevia ne-a facut sa pierdem si putina rfibdare pe care o aveam (cap. 18). DESPRE A^EZAMINTELE MlNASTIRE$TI §1 DESPRE CELE 8 PACATE PRINCIPALE 93 Serpii veninosi si fiarele nu vatSmS pe nimeni cit stau ascunsi in ascunz&torile lor, dar devin periculosi indata ce au iesit din ele. Sfintul Casian insusi aminteste ce repede se minia si arunca blesteme impotriva obiectelor cu defecte sau chiar a lui Dumnezeu in pustie. Trebuie deci sa dobindim virtutea rabdarii, care este mai usor de capatat atunci cind avem a face cu obiectele neinsufletlte (cap. 19). Daca voim s3 vedem pe Dumnezeu (Matei 5, 8) trebuie sa suprimSm minia nu numai din fapte, ci si din inimile noastre. Numai dupS ce am curafat fundul, vatra inimilor noastre, acestea vor rSmine in rSbdare si sfintenie deplinS. Ca s& nu se sSvirseascS omoruri trebuie s5 se supri- rae minia si ura : «Oricine ur&ste pe fratele sdu este ucigas de oameni» (Matei 5, 22). C&ci Domnul judecS nu numai faptele, ci si intentiile pacStoase dupS cuvintul Apostolului : «Care . . . (fapte si ginduri) li in- vinov&fesc, sau li apart Intre ei In ziua cind Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor» (Rom. 2, 15 — 16) — (cap. 20). Sfintul Casian combate acum pe Fericitul Augustin, care ad&ugase cuvintele : «f3rS motiv» la versetul din Matei (5, 22), prin care justifica oarecum ura indrept&tita. El arata ca este crestineste a nu ne minia deloc, taind, deci, rSdScinile miniei (cap. 21). La sfirsit, Sf. Casian rezuma fnvatatura dreapta despre duhul miniei afirmind, radical si categoric ca «atletul lui Hristos, care luptS dupS regula jocului, trebuie sa smulgS din rSdacini pornirile miniei». Nu ne este ingSduit a ne minia, fiindca duhul miniei stSpinind inima noastra, nu mai putem fi temple ale Duhului Sfint si nici nu ne mai este fngaduit s& ne rugam. Iar celelalte virtuti nu ne vor mai folosi la plecarea din trup, fiind osinditi de nemitarnicul Judecator pentru minie si urS. CARTEA A IX-A : DESPRE DUHUL TRISTETH In volumul II din «Les Peres du desert», patrologul Jean Bremond pune o nota scurta la p. 307, in care se poate citi : «Din lista pacatelor capitale stability de PSrinti au disp&rut douS nume : In enumerarea adoptatS de Sfintul Toma (de Aquino) si care inca este in folosin^a noastra, nu gasim nici tristefea, nici acedia. Le-au luat locul invidia si lenea». Iar in pagina urmatoare se insinueaza mai mult cauza decit se lamureste : «Catehismele nu atrag atentia asupra unor stari sufletesti, care presupune o cultura launtrica destul de avansata . . . ». Bucurosi ca un savant romano-catolic explica aceasta inlocuire prin lipsa de subtili- tate a cititorilor apuseni, in special la acedie (care este foarte actuaia, precum vom vedea, si astazi in monahism), sintem de acord c3 aceasta 94 SFINTUL IOAN CASIAN 1-a obligat pe eel mai mare teolog romano-catolic al evului mediu sS inlocuiasca expunerea tristetii si acediei cu aceea a doua pacate mai banale. Tristetea trebuie alungata fiindca destramS intreaga viatS reli- gioasa : Monahul nu-si mai face rugSciunile in bucuria prezentei dumne- zeiesti, care-i preg&teste contemplatia si nu mai apeleazS la citirile sfinte. Mintea i se intunecS si se tulburS si priveste la frati posac, fara liniste, blindete si rabdare, ajungind la disperare. Lupta lui trebuie, deci, continuata sistematic dupS regulile jocului (II Tim. 2, 5). Sfintul Casian citeazS Sfinta ScripturS pentru a arSta cum ruineaza tristetea pe om, in general. Sufletul monahului, chinuit de tristete, nu va mai putea sa fie templul Duhului Sfint (I Cor. 3, 16), pentru care, in mod alegoric Sf. Casian aminteste cedrii Libanului si chiparosii din Cintarea Cintarilor (cap. 1—3). Tristetea poate fi urmarea unei minii, sau a unor nereusite materiale, a" unei pofte, ori datorita imboldirilor diavolesti. Poate veni pe neastep- tate din redesteptarea unor patimi, dorinte nesabuite, sau greseli spontane. Radacinile si cauzele greselilor fiind in monah, n-are de ce sa pSrSseasca obstea, sa ocoleascS pe cei pe care i-a jignit, pentru c& desSvirsirea poate fi atinsa prin virtutea rSbdarii, care duce la pace si nu prin separarea de frati. Gresitele apucaturi, sau pacatele, ne pot instraina de oameni, dar indreptarea lor ne poate atrage nu numai simpatia oamenilor, ci chiar si a fiarelor sSlbatice, cum a scris inteleptul Iov (5, 23) si cum stim din viata sfintilor anahoreti. Pricinile tristetii sint inrSdacinate in sufletul nostru si vin rareori din afarS. O pierzatoare disperare impinge la crime si la sinucidere (asa cum ne amintesc Cain si Iuda), in loc de iubire, de pocainta si cerere de iertare (oap. 4 — 9). Tristetea e folositoare numai cind ne stapineste din cainta pentru pacatele sSvirsite sau din dorinta desSvirsirii, ori a contemplani astep- tate. In consens cu aceasta, Sfintul Apostol Pavel zice: «lntristaiea cea dupd Dumnezeu aduce pocQinta spre mintuire, iaia parere de idu ; iar intristarea lumii aduce moartea» (II Cor. 7, 10). Intristarea dupa Dumnezeu se poate intinde pinS la durerea trupului si zdrobirea sufletului ,• dar este sigura de izbinda, caci cuprinde roadele Duhului Sfint, amintite de acelasi Apostol : «Iar rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, indelungd rabdare, bundtate, facere de bine, credinta, blindete, intiinare» (Gal. 5, 22 — 23). Dar cealaltS tristete este DESPHE A§EZAMINTELE MlNASTIRE^TI SI DESPRE CELE 8 PACATE PRINCIPALS 95 morocanoasa si disperata, zdrobind sufletul si nimicind roadele Duhului (cap. 11). De aceea, aceasta, din urmS trebuie eliminate ca si duhul desfrinSrii, rubirii de argint sau al miniei (cap. 12). CARTEA A X-A : DESPRE DUHUL NELINISTII Am aratat la inceputul cSrtii a IX-a cS Sf. Toma de Aquino, mare admirator al Sf. Casian si pentru care cele douS scrieri ascetice ale acestuia erau lectura zilnica, a inlocuit duhul tristetii si duhul acediei r cu duhul invidiei si cu lenea. Citind pe marele patrolog Jean Br6mond, am dat si explicarea insinuate mai mult de aoesta si anume c5 aceste doua paca-te inlocuite — $i, mai ales acedia — sin! subtile si greu de inteles, presupunind «o cultura interioarS destul de avansat§». In conti- nuare citim : «Totu$i, multe trasSturi ale c31ugarului se intilnesc in afara de minastire si chiar in zilele noastre descrierile vechilor nostri magistri nu se.potrivesc, oare, cu unele cazuri de neurastenie ? Comparind descrierile picante ale lui Casian, Evagrie, Nil si Scararul not&m, cu mici deosebiri, perfecta continuitate a traditiei» — deci a traditiei acestui pacat capital din primele veacuri crestine, care se continuS si astlzi. Sfintul Casian, ca si marii asceti : Evagrie, Nil. Isaac, Scararul, maica Sinclitichia, pastreaza numele grecesc de acedia al celui de al saselea pacat capital din cartea a zecea a «A$ezSmintelor monahale . . .». Mai curios este faptul ca traducerea acestui cuvint se face in muilte fe- luri. Patrologul citat de nod scrie mai departe : «Ne servim de acest cu- vint, acedie, din lipsa de un termen, care sa-i corespunda. RSul care este denun|at este dezgusiul, plictiseala, nepdsarea, linjeaJa, descurajarea . . „ Calugarul care este atins de acedie cade de asemenea in trinddvie, dar aceasta este socotita mai curind ca o urmare a bolii principale . . . ». Cu aceasta am inf&tisat un mic rezumat al problemei pe care o- pune numele acestui paca't principal, pe care-1 gSsim schimbat in fnnddvie, in rezumatul de douSzeci si opt de pagini al vol. I din Filocalia romaneasca. Explicate acestui nume nou nu este numai faptul ca pacatul acediei a fost inlocuit in Teologia ascetics romano-catolicS de Toma de Aquino cu trindSvia, ci si acela c3 urmarea acediei este lenea, care i-a luat locul, vorbindu-se in continuare, mai pe larg, despre munca manuals in minastire, in aceasita' a zecea carte. IatS ce spun Evagrie si Sfintii Nil si Isaac Scdrarul, fnainte si dup3 St. loan Casian. Inaintea lui, Evagrie caracterizeaza" acest pScat ca plictiseald, provocat de diavolul de la amiazS care atacS pe calugSr catre patru (ora noastra zece) si pina la opt (doua dupS-amiaza). li arata c& soaiele 96 SFtNTUL IOAN CASIAN - — - — ,. , , ..... — — — - — r aproape stS pe loc, ca ziua e de cincizeci de ore. Il duce mereu sa se uite pe fereastra, ba inca sa si iasa din chilie, sa se uite la soare, ca sa vada ce departare s-a facut de la noua si sa vada daca se apropie vreun frate. Mai mult, ii face sila de tara in care locuieste, de viata pe care o duce si, in special, de munca manuals. Apoi il face sa creada ca mila a pSrasit inima fratilor. Doreste alta |arS unde sS gSseasca" cele de trebuinta si o ocupatie mai usoara. Pe Dumnezeu, zice .el, nu-L inter e- seaza unde locuiesti si nu trebuie sa uiti de paring si cum traiai alta data. Il indeamnS sa vad8 lungimea vietii si muncile unei vieti in- chinate lui Dumnezeu. Diavolul face tot ce poate ca sa-1 convinga sa parSseasca chilia si, cu aceasta, lupta duhovniceasca (Despie cele opt p&cate P. G. 40, 1271). Dup5 Evagrie, Sfintul Nil, contemporanul Sf. Casian, descrie acedia ca o neliniste -. «CSlugSrul stSpinit de acedie, scrie el, se uita m^reu la fereastra si inchipuirea ii infatiseaza vizitatori. A scirtiit usa, iata-i i-n picioare ! A auzit vorbindu-se, s-a si aplecat afara ca s8 vada ce e ,• nu paraseste fereastra decit ca sS se aseze jos §i sa motaie. Cind citeste, capul i se apleaca deseori si repede se duce sa se culce ; isi freaca obrajii, se lungeste pe pat, ochii lasa cartea si se fixeaza pe perete ,• se intoarce la carte, citeste citeva clipe, indreapta ochii la sfirsitul frate- lor.se ocupa de treburi nefolositoare, socoteste foile, socoteste numarul caietelor, blameazS caligrafia si desenele si, inchizind manuscrisul, il pune sub cap si adoarme intr-un somn usor, cSci pofta de mincare il va destepta si-i va da o noua ocupatie» (Despie cele opt pdcate, P. G. 79, 1159). Sfintul Isaac Scararul va descrie ironic pe cei ce pacatuiesc ocedia, dupfi Sf. loan Casian. El spune cS viata conmnS din muiastiri este opusa acestui pacat, dar el este nedezlipit de anahoreti pin5 la moarte, luptind necontenit impotriva lor. Cind vede chilia unuia suride ?i-si face culcus aiaturi de a lui. Iar mole§eala languroasa, launtrica, ii viziteazS spre amiazfi pe asceti. Ea ii indeamina sa-si indeplineasca cu grija datoriile de ospitalitate si sa faca pomeni multe, lucrind mult cu miinile, vizitind bolnavii. Ii duce sa vada pe cei tristi si abatuti, le cere sa consoleze si sa intareasca pe cei slabi. Dar cind ascetii sint la slujba si in rugaciune, ne aminteste de unele treburi necesare si grabnice si, nebuna cum este, se forteazS din toate puterile sS-i departeze de la a- ceasta ocupatie atJt de sfinta. Acest diavol le da tremur, dureri de cap, febra si dureri de intestine, trei ore inainte de prinz ; iar cind s-a pus masa, ii face sa sara cu bucurie pe deasupra patului ca sa alerge la ea. Dar cind vine timpul slujbei si rug8ciunii, din nou se face trupul greoi ; cind se roaga, se cufundfi in somn si, prin cascaturi cind nu trebuie, ii DESPRE ASEZAMINTELE MINASTIRESTI $1 DESPRE CELE 8 PACATE PRINCIPALE 97 Impiedica sa pronunje versetele in intregime (Scara, XIII, 5 — 9 ,■ P. G. 88, 859). Sfi'ntul loan Casian numeste acedia — dezgustul sau nelini$tea inimii, vrajmas mai inversunat, obisnuit la cei ce traiesc in pustiu. CStre ora sase (adica douasprezece) le da friguri si fierbinteli violente ,• iar unii batrini o numesc duhul de amiazd, pomenit de psal- mul 90 (cap. 1). Ea ii provoaca monahului sila de chilie, dispret si desconsiderare fafa de fraji, il face lene? si neinstare de munca, nelasindu-1 sa stea in casa si sa se dedea cititului. Crede ca e lipsit de orice progres, fiindca ramine in acelasi loc si se vaieta ca nu va avea nici un rod spiritual, daca nu se va rupe de acea obste si va fi lipsit de orice cistig pentru suflet de vreme ce n-a folosit pina acum nimanui, desi putea indruma $i pe altii pe calea cea bunS. Lauda celelalte minSstiri departate ca mai potrivite pentru mintuire si viaja fratilor de acolo, ca placuta si mai favorabila pentru trairea duhovniceasca. Toate cele de la fra^ii din obstea lui sint suparatoare : hrana se cistiga greu si mintuirea nu si-o poate afla daca nu pleaca curind de aici, ba il ameninta chiar pieirea. Dupa cinci-sase ani este atit de sfirsit si de lihnit de foame, ca dupa un drum lung sau o munca grea si dupa un post de doua-trei zile. Se uita nelinistit in jur, se tinguie ca fratii il ocolesc, iese si intra mereu inauntru si cerceteazS mereu soarele. Mintea tulburata devine asa de lenesa si neputincioasa, incit nu mai gaseste alt remediu decit o vizita sau somnul. Aceeasi boala il indeamna sa-si salute fratii, sa viziteze bolnavii si unele rude si mai ales sS vadS des o femeie evlavioasa, Iipsita de orice sprijin si sa-i procure parinteste cele de trebuinta. Sederea in chilie nu foloseste nimanui si nu-i aduce multumire sufleteasca (cap. 2). Aceste leacuri folosite imbolnavesc si mai rau pe monahul care nu mai lupta cu raul, ci, soos afara cit de putin din chilie, isi cauta ali- narea suferintei in fuga, diavolul indepartindu-1 definitiv din obstea fratilor. «AstfeI, ostasul lui Hristos, ajuns fugar si dezertor din oastea Lui «se incurca in treburile vietii», preocupat sa placa foarte putin «celui care stringe oiaste» (II Tim. 2, 4). Proorocul David adauga la aceasta dezertare si o stare de somnolenta (Ps. 118, 28), care-1 tine ab- sent de la contemplatie si de la evidenta celor duhovnicesti (cap. 3 — 4). Sfintul Casian, indignat de aceasta mole^eala a ostasului lui Hristos, striga catre ostas sa reia lupta pentru desavirsire, razboindu-se pe ambele fronturi cu ticalosul duh al nelinistii, asa incit sa nu cada doborit de somn, incetind orice lupta si mai ales sa nu fuga din minastire sub te miri ce motive, asa zise evlavioase. Caci dusmanul il va tine in 7 — Sfintul loan Casian 98 SFlNTUL IOAN CASIAN chilie farS nici un spor duhovnicesc, sau afara tembel, rStScitor si nestatornic, preocupat doar de hrana pentru a doua zi. Legat de vreo tovarasie femeiasca ori barbateasca, se pierde putin cite pu|in in in- deletniciri, care-1 due pe nesimtite la moarte duhovniceascci (cap. 5 — 6). Socotind problems acediei bine cunoscutci nu numai prin scrierile unor Piirinti pomeniti sau nu aici, ori prin caracterizarile verbale, ca ale unor avvi ciitati si de el (dar si de monahii cititori ai lui prin pro- priile experiente), Sf. Casian s-a preocupat mai mult de lupta Impotriva pdcatului complex al acediei decit de el insusi. De aceea, vedem cM inchina urmatoarele nouasprezece capitole acestei lupte care se da in primul rind prin muncd, lenea fiind pacatul produs de acedie dupa descrierile marilor Paring ai pustiei. Iar specialistii au caracterizat cele nouasprezece capitole drept un tratat de muncd manuald In mlndstire, pe care-1 rezum3m in cele ce urmeaza. Introducerea o face cu argumentarea scripturistica : Sfintul Apostol Pavel. a inv&tat pe credinciosii crestini sa se apere de pacatul acediei, in primul rind prin munca manuals, printr-un text din I Tes. 4, 9 — 11, caruia Sf. Casian ii inchina eel mai lung capitol din cartea a zecea si anume, comentariul din cap. 7. In acest text Sf. Apostol Pavel recomanda linistea, in chiliile lor, unde «sa-si faca fiecare cele de trebuinta» §i sa lucreze manual, dupa cum li s-a poruncit, ferindu-se de ceea ce naste trindavia, adica «purtarea necuviincioasM cu oeilalti», flecSreala, linguseala, patrun- derea in alte case, de unde sa-si procure cele dorite, fara munca. Aceasta nu era conform invataturii Apostolului si nici dupa pilda lucrarilor lui (cap. 7). In capitolele urmatoare (8 — 16), Sf Casian continua comentariile Epistolei II Tes. 6 — 15, pe aceeasi tema. Sf. Pavel se da pilda pe sine, amintindu-le Tesalonicenilor ca n-a fost fara rinduiala la Tesaloniceni (II Tes. 3, 7) §i «nici n-am mlncat piinea In dai de la cineva» (II Tes. 3, 8) adauga el ca o mustrare foarte aspra, fiindca se stie cS totusi Domnul a poruncit ca «cei ce pwpovdduie^te s6 trdiascd din Evanghelie» (I Cor. 9, 14) si cS «vrednic este lucratorul de plata sa» (Matei 10, 10). Dar el mai adauga ceva §i mai dureros : «Cu ce muncd $i trudd am muncit ziua $i noaptea ca sd nu impovdrdm pe nimeni dinfre voi!» (II Tes. Ill, 8), cu care amintea ca il silea s-o faca nevoia de hranS §i saracia, nu numai ziua, ci si noaptea, rupind din timpul necesar propovaduirii (cap. 8). Insotitorii lui in slujirea Evangheliei — Silvan si Timotei, subscrii- tori la epistola comentata — au muncit la fel alaturi de el. Acum le da o lamurire mai plina de mustrare, scriind : «JVu doar cd n-aveam puteiea aceasta, ci ca sd vd dam o pilda cu noi Insine, ca sd facefi ca noi» (Ibid. DESPRE ASEZAMINTELE MlNASTIRESTI SI DESPHE CELE 8 PACATE PRINCIPALE 99 3, 9). Caci Cei lenesi ar fi incercat s3-si justifice puturosenia prin faptul cS Apostolul era Intrefinut de cei cSrora le propovSduia (cap. 9 — 10). Dar nu i-a inv&tat numai prin pildS, ci si prin cuvint, poruncindu-le cind era la ei : *Cine nu viea sa lucreze, acela sa nu mdnlnce» (II Tes. 3, 10). In continuare, Sf. Casian aminteste atitudinea severs de judecator a corintenilor nesupu$i, cu care $si exercita" puterea apostolicS, de care el, smeritul, nu se rusinase (II Cor. 10, 2 si 8). Cu aceastS putere el d& sentinfa, prin care opreste hraea celui ce nu vrea sa munceasicS, ame- ninjfnd astfel cu pieirea pe cei trindavi. UrmeazS justificarea acestei asprimi evanghelice : *Am auzit cd unii de la voi umbld fdrd iinduiald, nelucrind nimic si iscodind» (II Tes. 3, 11). Deci, dupS Sf. Casian, Apostolul puncteaza trei pacate ale Tesalonicenilor : cS umbla fara rinduiaia, ca nu lucreaza nimic si ca iscodesc, — toate amintite de Parin^ii care au analizat acedia (cap. 11 — 13). Acum vine cu inima iubitoare de parinte duhovnicesc sS le aducS leacul tamaduirilor, sfatul care sa-i punS pe calea cea dreapta de pe drumul rStacit, pe care au apucat. RatSciti, s-au trindavit ; sa revina la lini^te si incredere in chilia lor, muncind si rugindu-se neincetat. Toate greselile cu care monahul a vrut sa acopere lipsurile cauzate de lene. vor dispare odatS cu lenea insSsi «i cu ele si nelinistea, sila si dispre^ul luptei duhovnicesti, care au fost temelia acestui cutremur duhovnicesc (cap. 14). Sf. Casian arata in continuare ca Sf. Apostol Pavel nu uita sS in- tareasca pe calea binelui pe cei buni, care pot sS-i intoarca si pe cei rai pe aceasta cale, cu ajutorul harului dumnezeiesc, sfStuindu-i : «Voi Insd nu pregetafi sd iacefi bine !» (II Tes. 3, 13). Ii previne si pentru cazuri de indaratnicie si rngimfare : «Dac6 vreunul nu ascultd cuvlntul nostru prin Epistold, pe acesta sa-1 insemnafi $i sd nu mai avefi cu el nici un a- mestec, ca sd se rusineze» (II Tes. 3, 14). Dar revine cu fr&teasca dragoste, care caracterizeazS pe adevSratul crestin si le spune : «Sa nu-1 socotifi ca pe un vrajmas, ci povdtuitf-1 ca pe un frate» (II Tes. 3, 15). Pentru a-1 rusina, este suficient sa nu mai aiba cu el nici un amestec, im nadejdea cS-si va reveni (cap. 15 — 16). In cele ce urmeaza, Sf. Casian intareste demonstrarea necesit&tii muncii prin alte pasiaje biiblice : «Cine a iurat sa nu mai fuie» scrie Apostolul neamurilor (Efes. 4, 28), «ci mai virtos sd se osteneascd luciind cu mlinile sale lucru cinstit, ca sd aiba sd dea si celui ce nu aie». Iar din Faptele Apostolilor (18, 1 — 3), aflam ca, «dupd aceasta, Pavel, plecind din Atena a venit la Corint si gdsind pe un iudeu cu numele de Acvila, de neam din Pont si pe Priscila, femeia lui, a venit la ei si, pentiu cd erau de aceeasi meserie, a rdmas la ei si lucrau, caci eiau 100 SFINTUL IOAN CA.SM0K t&cdtori de corturi». Apoi, duclndu-se la Milet, a convocat acolo pe preotii din Efes si intr-o cuvintare dramatics de despSrtire, le-a spus printre altele : «Argint sau aur n-am pottit de la nimeni. Vol Insivd stifi cd mlinile acestea au lucrat pentiu tiebuintele mele §i ale celoi ce erau cu mine. Toate vi le-am aidtat, caci, ostenindu-vd astfel, tiebuie sd'i ajutap pe cei slabi si sa vd aducefl aminte de cuvintele Domnului Hsus, cdci El a zis : Mai fericit este a da, decit a lua» (Fapte 20, 33 — 35). Sfintul Casian accentueaza' faptul ca" Apostoltil a spus c3 pe cei slabi i-a ajutat cu bani din sudoarea fruntii si nu din ce-i prisosea, sau din donatii strSine. Mai fericit este eel ce dS din rodul muncii lui, pe care n-o limi- teaza la ce este necesar pentru el, ci se strSduieste si pentru eel s&rac si bolnav. Se bucura astfel si de s&rScia lui Hristos si de dSrnicia celui mai bogat prin osteneala lui, pe cind eel trfndav nu merits nici sS mSnince (cap. 17 — 19). Sf. Casian istoriseste apoi metodele necinstite, folosite de un frate gelos pe fra|ii intrati de curind in minastire ca s5 nu-1 intreacS in muncS, pentru ca sS tragS concluzia ca lenea natjte rele mari (Int, Sir. 33, 32) si ca «tov5rSsiile rele strica" obiceiurile bune» (I Cor. 15, 33). Amin- teste apoi clteva citate biblice impotriva lenei, din care spicuim citeva : Astfel Solomon invat& ca «Cel ce umbld dupd lene se va s&tuia de sdrdcie» (Pilde 28, 19) si cS *tot somnoiosul se va Imbrdca 2n zdrenfe» (Pilde 23, 21). DupS ce aduce citate cu imbrScSmintea in Iisus Hristos (Rom. 13, 14) si in platosa credintei si dragostei (I Tes. 5, 8), Sf. Casian mai aminteste cuvintele adresate prin profet Ierusalimului : «Trezeste-fe, tiezeste-te, Ierusalime, imbiacd-te in vesmintele slavei tale !» (Isaia 52, 1), pentru ca sS aducS un adevSrat dosar de texte, interpretate in mod rusinos in favoarea trindaviei, ca de pilda" «Lucrafi, nu pentru mlncarea cea pieiitoaie, ci pentiu mincarea ce i amine spre viafa vesnicd» (loan 6, 27), sau «mincarea Mea este sd fac voia Tatdlui Meu» (loan 4, 34), — pe care trindavii le interpreteaza" ca petice rupte din ansamblul invatS- turii Domnului si a Sfintilor Apostoli si Evangheli$ti ; dup& care urmeazS din nou numeroase texte biblice pentru muncS si Impotriva trindSviei (cap. 19—21). DupS aceste iinvatSturi si pilde Inalte sint citati PSrintii din Egipt, care nu admit ca monahii sa nu lucreze, ceea ce de altfel ii indeamnS si treapta rabdSrii si aceea a smereniei, plnS la care s-au InStyat. Din prisosul muncii lor hranesc si pe fratii oaspeti si pelerini. Ba, mai mult, trimit ajutoare si in Libia, care sufera" de secetS si foamete si prin orase, pentru cei din inchisori. In Galia, minSstirile nu prea sint populate, din pricing ca n-au hrana agonisitS prin muncfi si neastimpSrul nu-i lasi pe cSlugSri linistiti pe k>c. De aceea, Panntii de altSdata zteeau cS monahul BESPRE A$EZAMINTELE MINASTIRE§TI $1 DESPRE CELE 8 PACATE PRINCIPALE JOJ care munceste este ispitit de uri simguT demon, pe cind eel ce leneveste este prada a nenumarate duhuri (cap. 22 — 23). Apoi Sf. Casian istori- se^ste invatatura Avvei Pavel, care traia intr-un pustiu numit Porfiriu, la departare de mai mult de sapte zile de eel max apropiat oras ori pa- mint locuit. Acolo traia din fructele palmierilor, dar muncea zilnic stringind frunzele si dupa ce isi umplea pestera cu ele, le dadea foe periodic, munca indeiplinita «numai pentru curatja inimii, pentru sta- tornicia gindurilor, pentru a ramine intr-una in chilie si pentru a dobindi o izbinda deplina asupra nelinistii» (cap. 22- — 24). Sfintul Casian sfirseste cartea despre Duhul nelinistii cu aceasta storisire : La incenntnl trairii in nustie. aflindu-se in nrada unei mari A§EZAM1NTELE MlNASTIRE§TI DESPRE A?EZAMINTELE MlNASTIRESTI §1 DESPRE CELE 8 PACATE PRINCIPALE 103 ferim de ceea ee nu primeste si nu practica uzul comun si ceea ce ne aduce lauda in fata oamenilor. SS nu preferam lauda oamenilor rasplatei dumnezeiesti si slava lumeasca aceleia a lui Dumnezeu (cap. 19). CARTEA A XII- A : DESPRE DUHUL TRUFIEI Sf. Casian incepe cu cele doua feluri de trufie : una care asalteaza pe monahii duhovnicesti si pe cei mai inaintati, iar cealalta, care pri- veste pe tinerii incepatori, cea dintii referindu-se in special la Dumnezeu, iar cealalta la oameni (cap. 1 — 2). Primul fel de trufie, cea duhovniceasca, sl&beste toate virtutile, in special dreptatea si sfintenia, ca o boala generalizata, care prabuseste intregul organism : prin lacomie, desfriu, minie etc., darimfnd zidurile sfinteniei si nernailasind in sufletul monahului nici o umbra de libertate (cap. 3). Prabusirea, datorita trufiei a stralucitului inger Lucifer, ne arata ce primejdios este acest pacat pentru niste oameni supusi carnii ca noi. El a crezut ca detine prin insasi firea lui splendoarea intelepciunii si fru- musetii virtutilor si nu de la Creatorul a toate fapturile si s-a socotit asemenea lui Dumnezeu, de care nu mai avea nevoie. «A iubit cuvintele pieirii» (Ps. 51, 3), prin care spusese : «Ridica-ma-voi in ceruri» (Isaia 14, 13). Aceasta prima cadere s-a strecurat spre primul om dind nastere slabiciunilor si patimilor, asa incit sa creada oroarea minciunii : «Vefi fi ca Dumnezeu» (Facere 3, 5). Astfel a devenit trufia inceputul tuturor pacatelor si crimelor si nu nimiceste numai virtutea opusa ei, adica umi- lin^a, ci toate virtutile si ispiteste pe cei in culmea puterii duhovnicesti. De aceea, proorocul David se ruga : «Sa nu vina peste mine primejdia mindriei» (Ps. 35, 12), caci «Dumnezeu celor mindri le std impotriva» (Iacob, 4, 6), si «orice inimd semeatd este uriciune inaintea DomnuIui» (Pilde 16, 15) (cap. 4 — 6). Acest pacat il are potrivnic pe Dumnezeu, pe cind celelalte se lupta doar impotriva oamenilor (cap. 7). Sf. Casian arata prin numeroase texte biblice, ca Dumnezeu a hotarit sa vindece bolile prin remediile lor, semetia prin umilintS si caderea creaturii cu pacatul trufiei, prin smerenia lui Dumnezeu, care s-a facut om, pentru ca omul sa fie fScut Dumnezeu (cap. 8). In capitolul urmator, Sf. Casian face, tot prin citate biblice, o intro- duces generala la ajutorul haric pe care Dumnezeu il da omului, din care vom aminti aici numai doua : «Dumnezeu este Cei care lucreaza intru voi si ca sa voiti si ca sa savirsiti dupa a Lui bunavointa» (Filip. 2, 13), «iiindcd nu este nici de la eel care voieste, nici de la eel care aleaigd, ci de la Dumnezeu Care miluieste» (Rom. 9, 16) — (cap. 9). 104 SFINTUL IOAN CASIAN Numai sub protectia milostivirii divine ajunge crestinul la ceea ce rivneste si dupa care alearga : «Toatd darea cea buna si tot darul desa- virsit de sus este pogorit, de la Pdrintele luminilor» (I Cor. 4, 7) ; «cdc/ ce ai pe care sa nu-1 ii primit ? Iar dacd 1-ai primit, de ce te idlest:, ca ?i cum nu 1-ai fi primit ?» (I Cor. 4, 7). De pilda, itilharul a primit fericirea de veci numai datorita marturisirii de pe cruce (Luca 23, 40), iar regele David a fost izbavit de doua pacate grele numai printr-un cuvint de cainta (II Regi 12, 13). Harul lui Dumnezeu ne face biruitori asupra pati- milor si ne supune carnea, ajungind la adevarata castitate launtrica. Caci toata durata viejii nu e decit o clipa fata de ve§nicia viitoarei slave si suferin^ele de aici nu inseamna nimic fata de fericirea vietii viitoare. Sfintii Parinti ne spun ce au experimentat si anume ca desavirsirea duhovniceasca este datorata numai milei si harului dumnezeiesc, fiindcS prin posturi, veghe, citire, izolare, retragere din lume, n-ar putea monahul sa ajunga la ea (cap. 10 — 13). Dar, precizeaza Sf. Caisian, «asa cum va spuneam ca nici eforturile omenesti nu pot ajunge prin ele insele la desavirsire, fara sprijinul lui Dumnezeu, tot astfel declaram ca numai celor ce se ostenesc si asuda li se daruiesc mila si harul lui Dumnezeu si . . .» dupa ceea ce se cinta, chiar in psalmul 88, in numele lui Dumnezeu : «Dat-am ajutor celui puternic, inafyat-am pe eel ales din poporul meu» (Ps. 88, 19). Caci, dupa cuvintul Mmtuitorului «celor ce cex li se da, celor ce bat li se deschide si cei ce cauta vor afla» (Matei 7, 7), dar Dumnezeu este gata, din mila, HO SFINTUL IO AN C ASIAN intocmirile minastiresti pe care le-am vazut respectate in Egipt si Palestina, asa cum ne-au fost lasate de Sfintii Parinti, fara s5 tin seama de frumusetea scrisului, stapinit de tine atit de desavirsit, ingrijindu-ma doar ca in noua ta manastire sa fie infatisata in mod simplu fratilor traitori aici, viata simpla a Sfintilor 107 . 4. Pe cit de mult ma indeamna la ascultare sfinta inflScarare a dorintei tale, pe atit ma impiedica sa dau raspuns acestei dorinte, oricit as vrea, nenumaratele sale sovaieli sufletesti. Mai intii, nici meritele mele nu ma indreptatesc a ma crede in stare sa cuprind cu inima si cu mintea, in mod indestulator, niste probleme atit de complicate, atit de tainice si atit de sfinte. In al doilea rind, din copilarie m-am aflat printre calugari, si, dupa ce m-am rupt de atitia ani de obstea si pilda vie|ii lor, cu greu as putea sa-mi amintesc acum in intregime cite am incercat sa savirsesc sub imboldul indemnurilor lor zilnice, sau al pildelor lor r cite am invafat sau am vazut cu ochii mei. Dealtfel tilcul acestor lucruri in nici un chip n-ar putea fi nici transmis, nici inteles si nici retinut in memorie numai printr-o cugetare tihnita, sau printr-o inva^atura dobin- dita doar din cuvint. 5. Aceasta greutate vine de la faptul ca totul se reazema pe expe- rienta §i practica si, asa cum lucrurile nu pot fi transmise decit de eel care le-a experimental tot astfel ele nu pot fi nici chiar atinse si intelese decit numai de eel ce s-a ostenit cu egala truda si sudoare sa le dobin- deasca. Dealtfel chiar si acestea, daca nu vor fi dezbatute si desavirsite printr-o necontenita convorbire cu oamenii care vietuiesc duhovniceste r repede se sterg din minte din lipsa de sirguinta. In al treilea rind, chiar ceea ce mi-as putea aminti nu datorita importantei lucrului, cit situatiei mele de-acum, scrisul meu prea ne- indeminatic n-ar fi in stare sa-1 infatiseze cum s-ar cuveni. Mai adaug ca despre acest subiect s-au mai scris deja lucrari de mica intindere de barbati tot atit de vestiti prin via^a lor, cit de straluciti prin invatatura §i stiinta lor, si numesc aici pe Sfintul Vasile, pe Ieronim si pe alti citiva. Cel dintii dintre aceistia, Kind cercetat de frati despre feluritele rinduieli si probleme, a raspuns nu numai cu harul scrisului dar si cu bogate dovezi din Sfinta Scriptura. Celalalt de asemenea, in afara de publicarea lucrarilor scrise de el insusi, a si talmacit in limba latina numeroase carti alcatuite in limba greaca. 107. Precum am amintit, Sfintul Casian s-a bucurat de o apreciere extraordinara ?i in Apus, Sfintul Leon eel Mare cerindu-i in anul 430 o scriere impotriva lui Nestorie, iar Sfintul Castor insistind sa puna in scris rinduielile pe temelia carora ar putea intemeia o minastire sau minastiri in Galia, cu aureola celor mai vestite centre mo- nahale din Egipt si Palestina. 106 SFlNTUL IOAN CASIAN banii, cautind sa-i pastreze si sa-i si apuce inapoi pe cei de care se lipsise si care sint fala lui. Acum se mindreste cu nasterea lui nobila, cu rangul avut in lumea parasita doar cu trupul si, repetam, cu banii, temeiul pierzarii lui. Poarta cu greu jugul minastirii si nu respects nici © regula de supunere si ascultare, si nu-1 intereseaza nici o problema duhovniceasea. Jigneste pe toti, nu cere iertare celor insuttati $i nu primeste scuzele de la fratii sai. Sf. Casian completeaza acest tablou minunat la cap. 27 cu episodul trist al unui tinar infumurat, oare a raspuns staretului sau — acesta certindu-1 pentru lipsa de smerenie — : «Oare de asta m-am umilit eu pentru un timp, ca sa-ti ramin supus totdeauna ?» Batrinul a ramas amutit, gindindu-se la Domnul si Mintui- torul nostru «Care in chipul lui Dumnezeu fiind . . . S-a smerit pe Sine, ascultator iacindu-Se pina la moarte» (Filip. 2, 6 si 8). Sf. Casian sfirseste descrierea trufiei trupesti cu modul in care se manifests trufa^ul care nu e in stare sa primeasca un sfat miintuitor, «in toate si- tuatiile se increde mai curind in judecata lui decit in cea a batrinilor» (cap. 24—29). Urmarea e oroarea de disciplina minastriii : doreste sa locuiasca singur in chilie, ca si cum comunitatea fratilor 1-ar opri de la umilinta, rabdare si desavirsire ; se gindeste chiar sa zideasca o minastire §i sa adune pe cei, pe care vrea sa-i invet.e si sa-i formeze. Cazut intr-o apatie primejdioasa, nefiind nici calugar, nici mirean, se crede totusi intr-o stare de desavirsire de necrezut. Temelia desavirsirii noastre nu poate fi pofta noastra, ci invatatura aspra a Evangheliei : frica de Dumnezeu si smerenia, care nu poate fi dobindita fara saracia de buna voie. De asemenea, farS aceasta stare nu poate fi dobindita nici ascultarea, nici rabdarea, nici blindetea, nici plinatatea dragostei, fara care inima noastra nu este lacas al Duhului Sfint. De aceea «atletul lui Hristos, scrie Sf. Casian (cum am mai amintit), care, intrecindu-se dupa regula in lupta duhului doreste sa fie incununat de Domnul, sa se sileasca in orice chip, sa gituie acea cumplita fiara, care inghite toate virtutile . . . ». lax edificiul virtulilor are temelia formatd din smerenie, saracia de bund voie, supunerea $j ascultarea (cap. 30 — 32). Starea de smerenie facindu-ne sa ne judecam inferiori tuturor celor- lalti frati si gindul la patimile Domnului nostru Iisus Hristos si ale tuturor sfintilor, precum si siguranta ca in scurta vreme vom fi pe lumea cealaltS, partasii lor, sint nimicitoare nu numai pentru trufie, ci pentru toate pacatele. Iar umilinta fata de Dumnezeu ne obliga sa nu uitam ca fara ajutorul harului Sau, nu putem face nimic spre desavirsirea noastra si ca insusi faptul de a ne invrednici sa credem acest adevar este tot un dar al Lui (cap. 33). A§EZAM1NTELE MlNASTIRE§TI PREFATA SFlNTUL IOAN CASIAN 1. Istoria Vechiului Testament povesteste ca prealuminatul Solomon, daruit de Dumnezeu cu intelepciune si minte adinca si cu suflet larg ca nisipul eel nemasurat al marii, incit nu se poate spune sa fi existat cineva asemenea lui in vremile dinainte de el si nici dupa, a dorit sa-i inalte lui Dumnezeu acel templu maret. Pentru aceasta a cerut ajutorul unui rege de alt neam din Tir, care i-a trimis pe Hiram, fiu de vaduva saraca, cu munca si sfatul caruia, sub indemnul intelep- ciunii divine, a implinil Solomon tot ce-a gindit mai maret pentru templul lui Dumnezeu si pentru obiectele sfinte. 2. Deci aceasta stapinire mai sublima decit toate puterile pamintu- lui si acest urmas mai de neam si mai vestit al semintiei lui Israel, acea intelepciune din duh dumnezeiesc, care intrecea toate stiintele si inva- taturile orientalilor si egiptenilor, n-a dispretuit sfatul unui barbat sarac si de neam strain. $i tu, preafericite Papa Castor, |i-ai pus in gind sa-i cladesti lui Dumnezeu un templu adevarat, al duhului, nu din pietre fara simfire, ci stringind la un loc barbafi cu via^a sfinta, nu unui vremelnic si stricacios, ci vesnic si de nebiruit. Astfel ai rivnit sa inchini Domnului cele mai pretioase vase, turnate nu din aur sau din argint, pe care apoi, luindu-le regele Babilonului, le-a daruit spre desfatare concubinelor si capeteniilor sale, ci alcatuite din suflete sfinte care, stralucind de curatenia nevinovatiei, drepta^ii $i fecioriei, poarta salasluind in ele insele pe imparatul Hristos. Luminat de exemplul de mai sus, bine ai chibzuit, preafericite, binevoind a ma chema sa iau parte si eu, un sarac si lipsit cu totul de orice bun lumesc, la o atit de mareata lucrare. 3. In adevar tu doresti sa pui temelii unui asezamint in felul celor din Orient si mai ales din Egipt, in aceasta provincie lipsita de minastiri. Desi insuti ai atins desavirsirea si in toate virtutile si in invatatura si esti atit de incarcat de toate bogatiile duhului incit nu numai graiul, dar chiar doar viata ta ar ajunge a fi o pilda destul de imbelsugata pentru cei ce cauta desavirsirea, totusi imi ceri isi mie, oricit de sarac in mestesugul cuvintului si in stiinta, sa iau parte cu pu^inele mele cunostinte la implinirea dorintei tale,- astfel imi dai porunca sa infatisez HO SFINTUL IO AN C ASIAN intocmirile minastiresti pe care le-am vazut respectate in Egipt si Palestina, asa cum ne-au fost lasate de Sfintii Parinti, fara s5 tin seama de frumusetea scrisului, stapinit de tine atit de desavirsit, ingrijindu-ma doar ca in noua ta manastire sa fie infatisata in mod simplu fratilor traitori aici, viata simpla a Sfintilor 107 . 4. Pe cit de mult ma indeamna la ascultare sfinta inflScarare a dorintei tale, pe atit ma impiedica sa dau raspuns acestei dorinte, oricit as vrea, nenumaratele sale sovaieli sufletesti. Mai intii, nici meritele mele nu ma indreptatesc a ma crede in stare sa cuprind cu inima si cu mintea, in mod indestulator, niste probleme atit de complicate, atit de tainice si atit de sfinte. In al doilea rind, din copilarie m-am aflat printre calugari, si, dupa ce m-am rupt de atitia ani de obstea si pilda vie|ii lor, cu greu as putea sa-mi amintesc acum in intregime cite am incercat sa savirsesc sub imboldul indemnurilor lor zilnice, sau al pildelor lor r cite am invafat sau am vazut cu ochii mei. Dealtfel tilcul acestor lucruri in nici un chip n-ar putea fi nici transmis, nici inteles si nici retinut in memorie numai printr-o cugetare tihnita, sau printr-o inva^atura dobin- dita doar din cuvint. 5. Aceasta greutate vine de la faptul ca totul se reazema pe expe- rienta §i practica si, asa cum lucrurile nu pot fi transmise decit de eel care le-a experimental tot astfel ele nu pot fi nici chiar atinse si intelese decit numai de eel ce s-a ostenit cu egala truda si sudoare sa le dobin- deasca. Dealtfel chiar si acestea, daca nu vor fi dezbatute si desavirsite printr-o necontenita convorbire cu oamenii care vietuiesc duhovniceste r repede se sterg din minte din lipsa de sirguinta. In al treilea rind, chiar ceea ce mi-as putea aminti nu datorita importantei lucrului, cit situatiei mele de-acum, scrisul meu prea ne- indeminatic n-ar fi in stare sa-1 infatiseze cum s-ar cuveni. Mai adaug ca despre acest subiect s-au mai scris deja lucrari de mica intindere de barbati tot atit de vestiti prin via^a lor, cit de straluciti prin invatatura §i stiinta lor, si numesc aici pe Sfintul Vasile, pe Ieronim si pe alti citiva. Cel dintii dintre aceistia, Kind cercetat de frati despre feluritele rinduieli si probleme, a raspuns nu numai cu harul scrisului dar si cu bogate dovezi din Sfinta Scriptura. Celalalt de asemenea, in afara de publicarea lucrarilor scrise de el insusi, a si talmacit in limba latina numeroase carti alcatuite in limba greaca. 107. Precum am amintit, Sfintul Casian s-a bucurat de o apreciere extraordinara ?i in Apus, Sfintul Leon eel Mare cerindu-i in anul 430 o scriere impotriva lui Nestorie, iar Sfintul Castor insistind sa puna in scris rinduielile pe temelia carora ar putea intemeia o minastire sau minastiri in Galia, cu aureola celor mai vestite centre mo- nahale din Egipt si Palestina. A$EZAMINTE MINASTIRE$TI 111 6. Dupa fluviile atit de bogate in elocinta ale acestora, pe drept cuvint as putea sa tree drept un infumurat ca a? cauta sa torn si eu citeva picaturi in acestea, daca nu mi-ar da curaj increderea Sanctitatii voastre si fagaduinta ca aceste lucruri, oricit de marunte ar fi, le vei socoti binevenite si le vei darui obstei fratilor, care vietuiesc in noua ta minastire ; acestia, chiar daca vor afla ceva poate nu prea indemi- natic expus, il vor citi cu bunavointa si il vor suporta cu ingaduinta mai iertatoare, ca unii care umblS mai degraba dupa cele ale credintei decit dupa frumusetea limbii. 7. Pentru aceasta, preafericite papa, model unic de religiozitate si smerenie, fiind imboldit de rugamintile tale, ma voi apnea, dupa puterile mete, de lucrarea la care ma indemni, spre a infafisa ca pentru o minastire noua si pentru niste oameni insetati dupa adevar, cele ce au ramas neatinse de catre cei dinaintea noastra, care au incercat sa scrie cele ce au auzit, nu ce au experimentat ei insisi 108 . Eu nu voi cauta nicidecum sa scriu o istorisire de fapte minunate si de semne dumne- zeie§ti. Desi nu numai am auzit, ba chiar am si vazut multe de acestea si de necrezut, savirsite de catre batrinii nostri, totusi voi lasa la o parte toate cite nu contribuie cu nimie mai mult la infaptuirea unei vieti desavirsite pentru cei ce citesc, decit sa le stirneasca admiratia. Ca urmare, ma voi sili sa infatisez, pe cit de fidel voi putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, doar rinduielile si regulile minastirilor acestora, apoi rada- cinile si cauzele si lecuirile, dupa invataturile lor, ale celor opt pacate, cele mai grele, semnalate de ei. 8. In adevar mi-e hotarirea sa nu vorbesc despre minuni dumne- zeiesti, ci pe scurt despre irusanatosirea obiceiurilor noastre si atingerea unei vie|i desavirsite, indrumindu-ma dupa cele ce am primit de la batrinii nostri. Ma voi sili sa dau ascultare poruncilor tale chiar in aceasta privinta, ca, daca in aceste regiuni voi afla cumva vreo minastire intocmita nu dupa foarte vechea rinduiala a stramosilor, ci cu suprimari sau adaugiri, dupa vrerea vreunui intemeietor, sa adaugam sau sa inla- turam in lucrarea noastra fidela tot ceea ce nu este conform regulilor pe care le-am vazut in minastirile din vechime in Egipt sau Palestina. Dealtfel nici nu cred ca vreo proaspata asezare minastireasca din aceste parti de apus ale Galiei sa fi putut descoperi ceva mai chibzuit si mai desavirsit decit acele rinduieli in care traiesc pina acum minasti- 108. Unii specialist cred ca Sf. Casian s-ar referi aici (si in Convorbirea duhov- niceasca a XVIII-ai II, 2) la Sfintul Vasile — ceea ce e putfn probabil — , sau la «Dia}oguiile» lui Sulpiciu Sever. Ne referim la opera preotului Jean-Claude Guy, vol. 'Jean Cassien, Institutions cenobitiques*, numarul 109 din «Sources chretiennes», la care se gase^te o bogatie de informatii, pe care le-am folosit si noi pentru acest volum. 112 SFlNTUL IOAN CASIAN rile intemeiate de la inceputul predicarii apostolice, de catre paring sfinti si plini de duh dumnezeiesc. 9. Desigur imi voi ingadui sa aduc in aceasta lucrare si o oarecare masura conform careia voi imblinzi intrucitva cu ajutorul rinduielilor minastiresti din Palestina si Mesopotamia cele ce, dupa regula egipte- nilor, le voi gasi de nefolosit, fiind grele si necrutatoare pentru aceste regiuni cu clima aspra §i cu obiceiuri felurite de via{a. Daca este pas- trata o masura chibzuitS a posibilitatilor, se ajunge la aceeasi desavir- sire a trairii religioase chiar cu inlesniri mai mari 109 . 109. Sfintul Casian declara cS va tine seama de deosebirile de clima si de felu- rile de viata din alte regiuni ale pamintului $i pe temeiul rinduielilor mmastirilor din Palestina si Mesopotamia va modera pe cele egiptene, scopul lor fiind mijlocirea desavirsirii duhovnicesti. In continuare arata ca adevarata temeluire a vietii duhovnicesti este cea apos- tolica pe care a aflat-o la Parintii egipteni. CARTEA INTlI DESPRE VESMINTELE MONAHILOR Capitole 1. Despre cingatoarea monahului. 8. Despre toiagul egiptenilor. 2. Despre vesmintul monahului. g. Despre incaltamintea acestora. 3. Despre glugile (capisoanele) egip- 1Q v pot rivirea vesmintului, tenilor. . r, , ,„ ... . . ., care trebuie sa Una seama de condi- 4. Despre tumcile egiptenilor. 5. Despre salurile acestora. tfile de clima si de obiceiul locului. 6. Despre pelerinele acestora. 11. Despre cingatoarea duhului si 7. Despre pielea de oaie sau de ca- .*• •.■ » • v v semmficatia acesteia. pra. 1) Avind a vorbi despre asezamintele si despre regulile de viata ale minastirilor, de unde am putea porni mai nimerit, sub calauzirea lui Dumnezeu, decit de la insasi imbracamintea monahilor ? Atunci ca urmare vom putea scoate la lumina frumusetea lor launtrica, dupa ce vom fi infati§at ochilor tinuta lor exterioara. Astfel, monahul, ca un ostas al lui Hristos 110 , trebuie sa paseasca mereu in ^inuta de razboi, cu mijlocul totdeauna incins. Autoritatea Scripturilor dumnezeiesti da in adevar marturie ca intr-o astfel de tinuta au umblat chiar cei ce-au pus temelie in Vechiul Testament acestui fel de via^a, desigur Ilie si Elisei lu . Dupa aceia, Jncepatorii si izvoditorii Noului Testament: loan Petru si Pavel si ceilalti barbati din aceeasi tagma aflam ca au mers la fel. Primul dintre acestia, care preinchipuia in Vechiul Testament deja florile fecioriei si pilda de neprihanire si infrinare, a fost trimis de Dumnezeu sa-i mustre pe trimisii lui Ohozia, regele eel nelegiut al 110. Aceasta definitie a monahului, cu care isi Incepe cartea, este implinita de cealalta definitie, «atletul lui Hristos», cu care si-o sfirseste (cap. 32 din cartea a Xll-a). Ele exprima, asa cum am amintit In Introducere, conceptia mareata si activa despre rolul anahoretului, calugarului si chiar al simplului crestin in cadrul Impa- ratiei lui Dumnezeu. 111. Anahoretii umblau incinsi cu o curea. Este o realitate afirmata in litera- tura monahala primara : in «Viata dintii a lui Pahomie», 2, «Rinduiala celor doua tratate» a Sflntului Vasile eel Mare, In scrierile Fericitului Ieronim s.a. Vezi : Jean- Claude Guy, «Jean Cassien, Institutions Cenobitiques* (Paris, 1965) ad loc. 8 — Sfintul loan Casian 114 SFINTUL IO AN C ASIAN Israelului, care tintuit la pat de boala hotarise sa cerceteze la Ecron pe zeul Baal-Zebub asupra starii sanatatii sale. De aceea, iesindu-le in cale profetul, le-a spus ca regele nu va mai cobori din patul, in care zacea ; doar din descrierea imbracamintii, regele asternut la pat, il recunoscu. In adevar, la intoarcere, trimisii i-au adus regelui la cunostint,a cuvintele profetului si intrebati cum ii era chipul si imbracamintea bar- batului ce le iesise in cale si le spusese astfel de cuvinte, i-au r.aspuns : «Un barbat paros si incins cu o curea» (IV Regi 1, 8). Regele, recunoscia- du-1 indata pe omul lui Dumnezeu sub aceasta infatisare, zice : «Este Hie Tesviteanul» (IV Regi 1, 8). Desigur, cingatoarea si infatjsarea trupului paros si aspru il indicara faxa indoiala pe omul lui Dumnezeu, care, traind printre atitea mii de israelifi, pastra in el intiparita pentru totdeauna aceasta infafisare proprie ca o pecete specials 112 . Despre loan, care ca un prag sfint incheie Vechiul Testament si-1 incepe pe eel Nou, aflam din istorisirea evanghelistului : «Iar loan avea imbracamintea din par de camild $i cingatoarea de piele imprejurul mijloculuh (Matei 3, 4). Lui Petru, aruncat in temnita de catre Irod, pentru a fi dat mortii in ziua urmatoare, i se infa^iseaza ingerul care-i porunceste : «Incinge-te si incalta-te cu sandalele» (Fapte 12, 8). Dacanu 1-ar fi vSzut ca-si slabise pu|in cingatoarea obisnuita din strinsoare, pentru a da odihna de noapte madularelor sale trudite, ingerul Domnului nu 1-ar fi indeinnat nicidecum la asta. Iar pe Pavel, care urea spre Ierusalim, unde urma sa fie pus indata in lanturi de catre iudei, aflindu-1 profetul Agav la Cezareea, i-a luat cingatoarea si si-a legat propriile sale miini i$i picioare, ca sa preinchi- puie prin acest gest primejdiile patimirii acestuia, cind zice : «Acestea zice Duhul Sfint : Pe bdrbatul, al caruia este acest briu, asa il vor lega iudeii in Ierusalim si-I vor da in miinile pdginilor» (Fapte 12, 11). Ne- gresit profetul n-ar fi putut arata acest lucru prin cuvintele : «pe barbatul al caruia este acest briu», dacS Pavel n-ar fi obisnuit sa-si incinga in tot timpul mijlocul 113 . 2) Imbracamintea monahului este trebuitoare numai ca sa-i acopere trupul, ferindu-1 de rusinea goliciunii, si sa-1 apere de frig, nu pentru a-i 112. Sfintul loan Botezatorul, care, ca ?i profejii Hie ?i Elisei, a trait in pustie, este modelul pustnicilor. Sfintul Casian aminteste acest fapt si ia «Convotbirea du- hovniceasca», a XVIII-a, VI, 2. 113. Sfintul Casian aduce si alte exemple de «ostasi ai lui Hristos», pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, «mereu in tinuta de razboi, cu mijlocul totdeauna incins», care se gasesc si in alte scrieri ascetice ca, de pilda, in cea amintita, a Sfintulus Vasile eel Mare — referindu-se amindoi la semnificatia imbracamintii monahale. DESFRE VESMINTELE MONAHILOR 115 imboldi pornirile spre desertaciune si trufie, precum acelasi Apostol ne invata : «Ci avind hrand si acoperdmint trupului vom fi indestulati» (I Tim. 6, 8). El zice acoperamint nu vesminte — asa cum este exprimat impropriu in unele versiuni latine — adica cele ce doar acopera trupul, fara sa momeasca gustul spre podoaba imbracamintii. Vesmintul sS fie atit de fara de valoare, incit sa nu se deosebeasca de al celorlalti barbati care due aceeasi viata, nici prin culoare, nici prin forma, si sa fie strain de orice grija mai deosebita pentru imbracaminte, care, chiar de-ar mai fi acoperita de vreo pata, sa nu fie asta din pricina unei ne- pasari cautate dinadins ,• in sfirsit sa fie indepartata de podoaba acestei lumi, incit in toate imprejurarile imbracamintea slujitorilor lui Dumnezeu sa ramina cea osteasca. Intr-adevar, intre slujitorii lui Dumnezeu tot ceea ce isi ingaduie unul singur, sau putini, fara a fi acceptat in general de intreaga obste a frafilor, este sau ceva de prisos, sau infumurare si, pentru acest motiv, trebuie socotit vatamator si mai degraba vadind desertaciune, decit virtute. De aceea cele ce nu sint dupa pildele lasate de vechii sfinti, care au pus temeliile acestui fel de viata, si nici de parintii din Yremea noastra, care, ca urmasi, pazesc pina acum rinduielile acelora, se cuvine sa le taiem din radacina ca de prisos si nefolositoare. Pentru aceasta ei s-au ferit cu hotarire de vesmintul din par de capra, care fiind mai deosebit era si mai batator la ochi pentru toti, $i astfel nu numai ca nu putea aduce nici un folos sufletului, dar ar fi stirnit chiar pofta mindriei ,- dealtfel acest vesmint era neindeminatic si nepotrivit chiar pentru savirsirea muncii obligatprii, spre care trebuie sa-si indrume pasii monahul cu sirguinta si nestingherit. Chiar daca am aflat ca au existat unii invesmintati astfel, dar cu o viata vrednica de lauda, din acest motiv nu e ingaduit sa consfintim faptul ca o regula pentru minastiri si sa incalcam vechile rinduieli ale sfintilor parinti, a- jungind a se crede ca cei citiva, care si-au insusit favoarea unor alte virtuti, nu trebuie dezaprobaji in cele ce si-au ingaduit in afara reguli- lor generale. Parerea celor putini nu se cuvine sa fie pusa mai presus de liotarirea unanima si sa-i aduca sminteala. Intr-adevar nu trebuie sa ne calauzim credinta nesovaielnica si supunerea deplina dupa rinduieli si reguli impuse de vrerea citorva, ci dupa cele lasate pentru viitorime de vechimea atitor timpuri §i de consimtamintul multimii fara de numar a sfintilor parinti. Desigur nu se cuvine sa ne clatine din felul nostru de viata nici pilda lui Ioram, nele- giuitul rege al lui Israel (IV Regi 6, 30), care, inconjurat de osti dusmane sfisiindu-si haina, s-a arStat ca avea pe dedesubt camasa din par de capra, si nici ca ninivitenii (Iona 3, 5), se acoperiisera cu sac aspru din 116 SPlNTUL IOAN CASIAN par de capra pentru a imblinzi osinda lui Dumnezeu aruncata asupra lor prin profet. Era vadit ca primul s-a imbracat cu acesta pe dedesubt cu atita fereala, incit fara indoiala n-a putut fi stiut de nimeni faptul decit numai dupa ce §i-a sfisiat imbracamintea de deasupra, iar ninivitenii in acel moment isi impusera acoperamintul din par de capra, cind, jelind a- propiata darimare a orasului lor, se invesmintara cu totii in aceeasi im- bracaminte, incit nimeni n-ar fi putut fi invinuit de altul de mindrie, de vreme ce nu era vorba de vreo schimbare izvorita din trufie, asemana- rea imbracamintii tuturor nemaisupSrind pe nimeni. 3) Pe linga acestea, in imbracamintea egiptenilor mai sint unele elemente, care sa referfi nu atit la grija pentru trup, cit la un fel de obicei al lor, pentru ca prin insusi chipul de a se imbraca sa se vadeasca traiul in simplitate si nevinovatie. Astfel, ei poarta necontenit, ziua si noaptea, glugi foarte scurte, lasate in jos pinS la marginile cefei si ume- rilor, care sa le acopere doar capul, pentru a li se aminti necontenit sa pastreze, chiar prin imitarea acoperamintului pruncilor, nevinovatia si slmplitatea lor l14 , Reintorisi spre prun'cie, ei ii cinta lui Hristos cu dra- goste si vrednicie in toate ceasurile : «Doamne, nu s-a mindrit inima mea, nici nu s-au indl^at ochii mei, nici n-am umblat dupa luciuri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine. Dimpotriva. m-am smerit si mi-am inaltat suiletul meu ca un prune infdrcai dupa mama lui» (Ps. 130, 1 — 2). 4) Sint de asemenea imbracati in niste tunici (colobii) de in, cu minecile doar pina la coate, in rest miinile raminind goale, pentru ca scurtimea minecilor sa le aminteasca mereu ca le sint taiate toate faptele si lucrarile acestei lumi, iar haina din pinza de in sa le arate ca ei sint morti pentru orice viata paminteasca, asa cum zilnic 11 aud pe Apostol spunindu-le : «Omorlfi mddularele voastre, care sinf aie celui de pe pamint» (Col. 3, 5), chiar si vesmintul lor marturisind acest lucru : «Cdci voi ati murif si viata voastia esfe ascunsd cu Hristos in Dumnezeu» (Col. 3, 3) in «insa acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine» (Gal. 2, 20), «§j aceasfd lume esfe rdsfignifd pentru mine si eu pentru ea» (Gal. 6, 14). 5) Ei poarta si doua esarfe tesute din fir de lina, pe care grecii le numesc analoboi, noi insa le putem numi bretele, sau fisii, sau mai propriu saluri l15 . Acestea, pornind de la ceafa si despartindu-se in doua 114. Evagrie Ponticul recomanda, de asemenea, glugile scurte in Catfe Analin (P.G. 40, 1220 C) pentru protectia privirii. Era o masura luata obisnuit in monahismul primar, pe care o vom regasi discutata a doua oara in acesta carte (IV, 17) de Sfintul Casian, dar si in alte carti ascetice ca «Historia monachorumn (III, 1), «Apophthe- gmata Patrum» (P.G. 409 B) etc., dupa specialisti. 115. Acest sal a evoluat de-a lungul veacurilor in «orarul diaconesc», simbolul rugaciunii, al crucii, al acoperirii fetei ingerilor inaintea lui Dumnezeu, dupa Li'fur- gicele obisnuite, ca aceea din 1923, a Parintelui Hie Teodorescu (directorul Semina- DESPRE VESMINTELE MONAHILOR 117 in jurul gitului, ocolesc scobiturile ambelor subsuori si se leaga pe dede- subt una de alta, incit stringind largimea vesmintului, ll trag si-1 tin alipit de corp. Bratele fiindu-le sustinute ei sint gata si disponibili pen- tru orice muncS, straduindu-se din rasputeri sa aduca la indeplinire acea povafa a Apostolului : «Fiindcd aceste miini au lucrat nu numai pentiu trebuintele mele, ci si ale celor ce erau cu mine» (Fapte 20, 34). «Nici n-am mincat de la cineva piine in dai, ci cu muncd si cu tmdd am lucrat, noaptea si ziua, ca sa nu fiu povara pentiu nimeni dintie voi» (II Tes. 3, 8), si «Daca cineva nu vrea sa munceasca, sa. nu manince» (II Tes. 3, 10). 6) Dupa acestea isi acopera gitul si umerii cu o manta scurta, numita in limba lor, ca si a noastra, «pelerina», fiind preocupati atit de tinuta umila a imbracamintii lor, cit §i de valoarea neinsemnata ca §i de iefti- natatea ei. In felul acesta, ei se {in deoparte de hainele sacerdotale scumpe si pompoase, de culoare rosie 116 . 7) Ultimul lor vesmint este o piele de capra, care se numeste si «melota» (piele de oaie) sau «pera» (desaga de cersetor) 117 , si un toiag, pe care le poarta imitind prin aceasta pe cei ce au preinchipuit in Vechiul Testament primele inceputuri ale acestui fel de via^a. Despre acestia zice Apostolul : *Au pribegit In piei de oaie si in piei de capra, lipsifi, strimtorati, dispretuifi ■, ei de care lumea nu era vrednicd au ra- tacit in pustii, in munfi si in pesteri si in crdpdturile pamintului» (Evr. 1 1, 37 — 38). Totusi aceasta imbracaminte din piele de capra inseamna c& ei, ucigind orice imboldire a poftelor trupesti, trebuie sa stea neclatinati pe culmea aspra a virtupllor, iar in trupul lor sa nu mai ramina nici o zbur- dalnicie a tineretii si a nestatorniciei trecute. 8) Acesti barba^i au purtat si toiag, dupa cum ne arata chiar Elisei, unul dintre ei, cind, trimitind pe Ghiezi, servitorul sau, sS-1 invieze pe fiul femeii, zice : *Ia toiagul meu si alergind mergi si pune-1 pe fata copilului si va invia» (IV Regi 4, 29). In mod vadit profetul nu i 1-ar fi dat sa-1 duca, de n-ar fi avut obiceiul sa-1 aiba mereu cu el. Purtarea rului ?i primul Episcop al Tomisului-Constanta din epoca moderna). Speciali^tii, — ca J e a n-C laude Guy amintesc, pe linga semnul crucii al traditiei apophthegma- tice 51 pe acela al simbolului credintei in Hristos al lui Evagrie $i pe acela al Sfin- tului Casian, din prezentul text. 116. Este vorba de o manta scurta de lina folosita pe la sftr$itul veacului al iV-lea si de calugarli egipteni si din lina fina, de senatorii din Galia, ca un lei de pardesiu. La inceput era haina feminina si chiar distinctiva a fecioarelor. In cresti- nism, era la inceput vesmint arhieresc si apoi calugaresc, pentru ca din vremea Sfin- tului loan Hrisostom, sS devina vesmint preotesc principal sub forma si cu nume de s/ita, ori felon, inchipuind vesmlntul In care a fost Imbracat Domnul Iisus Hristos in curtea lui Pilat — simbol al curatiei si al sfinteniei, al dreptatii Si pazei dumne- zeiesti. 117. Sfintul Casian ia acest sens de la Evagrie (din «Ad Anatolium», P.G. 40. 1221 B) si-1 amplifica mult. 118 SFlNTUL IOAN CASIAN toiagului ii sfatuieste duhovniceste ca niciodata nu trebuie sa paseasca nelnarmati printre atifia ciini furiosi ai patimilor si printre fiarele ne- vazute ale duhurilor necurate, de care fericitul David cere sa fie scapat, cind zice : «Sd nu lie dat iiarelor, Doamne, suiletu.1 care re laudd pe Tine» (Ps. 73, 20). Dar, cind ele se napustesc asupra-i, sa le stea Impo- triva si sa le alunge cit mai departe prin semnul crucii, si cind se dez- lantuiesc in contra lui, sa le stinga taria amintindu-si necontenit de patima Domnului si de pilda mortificarii Lui lls . 9) Renunfind la incaltaminte ca oprita de invafatura evanghelica (Matei 10, 10) totusi, daca o cere sanatatea plapinda sau frigul de dimi- neata si arsija amiezilor de vara, ei isi ocrotesc picioarele nuraai cu sandalele, lamurind ca, prin aceasta folosin|a ingaduita chiar de Domnul, se arata ca sintem traitori in aceasta lume ; daca nu ne putem lepada de grija pe care trebuie s-o avem fata de trup si nici nu pretindem sa fim slobozi cu totul, macar sa suplinim aceasta trebuinta trupeasca, fara o preocupare prea mare §i fara stradanie grea. Nu trebuie sa ingaduim ca aripile duhului nostru sa fie apasate de grijile ucigatoare ale acestui veac, care ne imping desigur gindul la cele ce tind spre placerea desarta si vatamatoare, nu la ceea ce este de nevoie doar pentru implinirea tre- buinjelor naturii. Aceste aripi ale duhului nostru trebuie sa fie slobode mereu pentru zborul sufletesc si pentru a propovadui pacea evanghelica,- cu ele sS ne avintam «dupa mirosul miresmelor» (Cint. 1, 2) lui Hristos, la care referindu-se David zice : «Am alergat insetat» (Ps. 62, 2), iar Ieremia : «Eu insa n-am tost in suiexinta, urmindu-te» (ler. 17, 16). Vom implini acest lucru, daca, dupa spusa Apostolului, «grija de trup sa n-o iacetf spie pofte» (Rom. 13, 14). Totusi, desi se folosesc de aceste sandale ca fiind ingaduite din porunca Domnului, niciodata nu le e slobod sa le aiba in picioare, cind se apropie de altar pentru a savirsi sau pentru a primi Sfintele Taine u9 , socotind ca trebuie pastrat chiar dupa litera ceea ce i se spune lui Moise sau lui Iosua, fiul lui Navi : «Scoare-|i incaltamintea din picioarele tale, caci iocui pe care caici esfe siinH (Ies. 3, 5 ; Iosua 5, 15). 10) Desi au fost spuse acestea, ca sa nu par em ca am lasat la o parte ceva din imbracamintea egiptenilor, totusi noi trebuie sa le mentinem pe acelea pe care le ingaduie sau asezarea locurilor, sau obiceiul pamin- tului. Caci asprimea iernii nu ne va ingadui sa ne mul|umim nici cu sandale, nici cu un colobion, sau cu o singura tunica, iar acoperirea capului cu un prea mic capison si folosirea unei singure melote (piei de 118. In acelasi loc, Evagrie invata ca toiagul simbolizeaza arborele vietii Si pe insusi Domnul nostru Iisus Hristos. 119. Este vorba de una dintre Regulile pahomiene (a 100-a), pe care Sf. Casian o intareste, cu un precept scripturistic. DESPRE VESMINTELE MONAHILOR 1 ] 9 capra) va stirni privitorilor mai degraba risul, decit vreo intarire sufle- teasca. De aceea, socotim noi, trebuie sa le adoptam numai pe acelea, pe care le-am amintit mai sus si care sint potrivite si cu umilinta felului nostru de viata si cu clima, asa incit imbracamintea noastra in totalitate sa constea nu in noutatea vesmintului, care ar putea isca scandal (sminteala) pentru oamenii acestui veac, ci intr-o saracie cuviin- cioasa 120 . 11) Prin urmare ostasul lui Hristos imbracat cu astfel de vesminte sa §tie mai intii ca tocmai de aceea este prevazut cu cingatoare strinsa pentru ca sa se indrumeze spre toate nevoile si muncile minastirii mereu gata nu numai cu mintea, dar si cu trupul nestingherit de nici o imbra- caminte. Caci el se va dovedi cu atit mai fierbinte aplecat spre desa- virsirea spirituals si spre cunoasterea lucrurilor dumnezeiesti cu inima curata, cu cit va fi mai zelos la ascultare si osteneala. In al doilea rind sa stie ca insasi aceasta cingatoare constituie un semn nu fara importanta al sfinteniei, care se cere de la el. Intr-adevar, incingerea mijlocului si imbracarea unei piei moarte inseamna ca el isi asigura omorirea madularelor in care sint pastrate semin^ele patimilor si ale luxului, infelegind, ca acea porunca evanghelica, prin care se spune : «Sa fie incinse $alele voastre» (Luca 12, 35), lui i se adreseaza mereu prin interpretarea Apostolului : «Drept aceea, omoritf madularele voastre, ale omului pamintesc : desfrinarea, necuratenia, patima, potta rea» (Col. 3, 5). De aceea citim in Sfintele Scripturi ca au purtat cingatoare numai aceia in care s-au gasit stinse focarele poftelor carnii si care prin oste- neala si virtute cinta acea lauda a fericitului David : «ca m-am facut ca un foale in ger» (Ps. 118, 83) ; dupa.ce au distrus carnea poftelor desfri- nate in intregime, ei intind invelisul mort al omului de dinafara prin taria duhului. De aceea a adaugat intr-adins «in ger», fiindca n-au fost multumiti nicidecum numai cu omorirea inimii, ci au inghetat chiar zvicnirile de dinafara si imboldirile firii insesi, aliindu-si gerul de dina- fara al infrinarii, si astfel n-au mai avut de infruntat acum, dupa cuvintul Apostolului domnia pacatului, nemaipurtind un trup care sa se im- potriveasca duhului l21 . 120. Sfintul Casian explica mai pe larg hotarirea de acomodare, in aceasta carte, care avea sa devina rinduieli pentru minastirile apusene, cu felul deosebit de viata si cu clima mai aspra din regiunile respective. 121. Sfintul Casian incheie cartea intiia, amintind si intarind cu alte texte cu autoritate scripturistica ideea cu care a inceput aceasta carte si care va fi dezvol- tata pina la sfirsit si anume ca monahul este ostasul, sau atletul lui Iisus Hristos si ca aceste vesminte, rezumate de cingatoare simbolizeaza predarea lui si moartea lui fata de lumea aceasta, pentru Iisus Hristos, in lupta pentru Imparatia lui Dum- nezeu. OARTEA A DOUA REGULA RUGACIUNILOR $1 PSALMILOR DE NOAPTE Capitolele l)Regula rugaciunilor si paslmilor de noapte. 2) Numarul felurit de psalmi stabilit a fi clntat in toate provinciile. 3) Pastrarea unei aceleiasi reguli de slujire in tot Egiptul si alegerea celor pusi la conducerea fratilor monahi. 4) In Egipt si in Tebaida se pSstrea- za un numar de doisprezece psalmi. 5) Numarul de doisprezece psalmi pri- mit prin inoredintarea ingeruliii. 6) Objsnuinta a doisprezece psalmi. 7) Disciplina rugaciunii. 8) Rugaciunea care urmeaza dupa psalmi. 9) Felul rugaciunii, despre care se asi- gura o invafatura mai buna in convor- birile batrinilor. 10) In cita liniste si cit de scurte sint rugaciunile la egipteni. 11) Cu ce disciplina sint rostiti psalmii" la egipteni. 12) In timp ce unul citeste, ceilalti stau in adunare, iar in ctuliile lor lun- gesc apoi veghea pina in zori. 13) Pentru ce se cuvine sa doarma dupa slujba de noapte. 14) In chilii isi desfasoara munca, ocupa^i deopotriva si de truda miinilor si de rugSciune. 15) Dupa terminarea rugaciunilor, fie- care se reintoarce dupa regula la chilia sa si cine a facut altfel e supus la mustrare. 16) Nu-i este ingaduit nimanui sa se roage impreuna cu acela care a fost oprit de la rugaciune. 17) Cel ce trebuie sa-i trezeasca pe frati la rugaciune se cade sa-i scoale la ora obisnuita. 18) De simbata, din ajun, pina dumini- ca, sa nu se piece genunchii si la fel in toate zilele Cincizecimii. 1) Osta§ul lui Hristos, incins cu dubla cingatoare, despre care am mai vorbit 122 , va cumoas'te acum numarul rugaciunilor si psalmilor canonici stabilit de Sfintii Parinpl in pSr^ile Rasaritului. Forma lor si cum putem sa ne rugam, «fara incetaie» (I Tes. 5, 17), dupa cuvintul Apostolului, le vom arata, cu ajutorul lui Dumnezeu, la timpul potrivit, cind vom incepe sa infatisam convorbirile duhovnicesti ale celor vechi 123 . 122. Sfintul Casian califica cingatoarea «dubia», referindu-se la ea si ca ve?- mint si ca simbol spiritual, asa cum a descris-o mai sus (in cartea I-a, 1, 2 — 5 si I, U). 123. Referire la Convorbiri duhovnicesti (Prefata 5 si la a IX-a, a X-a si a XXIII-a, V, 9). REGULA RUGACIUNILOK §1 PSALMILOR DE NOAPTE 121 2) Caci am aflat in alte regiuni multi monahi care, dupS cum spune Apostolul, avind «rivnS catre Domnul, dar fSr& pricepere» (Rom. 10, 2), si-au stabilit cum i-a dus mintea felurite norme si reguli asupra acestui lucru. Unii, in adevar, au socotit c3 trebuiesc rostiti in fiecare noapte cite douazeci sau treizeci de psalmi, prelungift si ace^tia prin cint3rile antifoanelor si prin adaugarea unor tropare. Aljii au incercat sa depa- seasca chiar acest numar, unii insa se opresc la optsprezece. Am aflat astfel in diferite locuri rinduit un canon deosebit, vazind intrebuintate aproape tot atitea norme si reguli cite minastiri si chilii m , am intilnit. Sint unii care au gindit ca in oficierile rugaciunilor zilnice, adica, in cea de la ora trei, sase sau noua, trebuie egalat si numarul psalmilor si rugaciunilor cu numSrul orelor in care I se aduc lui Dumnezeu aceste cinstiri 125 . Altii au gasit nimerit sS fie hotSrit numarul de sase psalmi pentru fiecare adunare de rugSciune. De aceea socotesc trebuincios sa infatisez ceea ce au rinduit parintii dintr-o foarte mare vechime si care este pazit pina acum in tot EgiptuI de slujitorii lui Dumnezeu pentru ca noua minSstire, in frageda ei pruncie in Hristos, sa fie indrumata mai degraba de foarte batrinele in- tocmiri ale stravechilor parinti. Astfel, in tot EgiptuI si in Tebaida, unde mlnastirile nu sint rinduite dupa socotinta oricui s-a retras din lume, ci sau ramlin pina in ziua de astazi, sau sint intemeiate s3 rSmina la cele mostenite, sau incredintate de inaintasi, am vazut ca este pastrat un anumit numar de rugaciuni in slujbele de sear a, sau in veghile de noapte. Dealtfel nimeni n-are inga- duinta sa conducS o oricit de micS obste calugareasca si nici chiar pe el insusi, mai inainte nu numai de a se fi lepSdat de toate bunurile sale, dar chiar de a fi aflat ca el nu mai are nici o stapinire si nici o putere asupra lui insusi. Caci eel ce renunta la aceasta lume, chiar de ar fi dispus de oricit de mari puteri sau bogatii, trebuie sa doreascS cu atlta infocare traiul in minastire, incit sa nu se mai simta atras de nimic din cite a pSrSsit, sau a adus cu sine aici. Supunerea lui fatS de toti sa-1 facS a sti ca, dupa cuvintul Domnului, trebuie sS se reintoarcS la starea de pruncie de la inceput, farS a se mai gindi la vreo consideratie de virsta, sau la numarul anilor lui, pe care sa cugete ca i-a pierdut zadarnic in trecerea prin lume (Matei 18, 31). Insa stindu-i in fata indatorirea de incepStor si 124. Cella sau cellula este corespondentul chiliei romanesti, locuinta c41ug5reasc5 indivkJuaia (V, 26 j XII, 30, cella; III, 2, V, 40, 2 — cellula), sau pentru doi c31u- gSri (IV, 16, 2 ; II, 12, 3). Vezi : J.-C. Guy, *Jean Cassien, Institutions cenobitiques*, ad loc. 125. Adic3 trei psalmi $i trei rugaciuni la ceasul al treilea, sase la ceasul al saselea si noua la ceasul al nouaiea. 122 SFINTUL IOAN C ASIAN recrut, cum recunoaste ca este in oastea lui Hristos, sa nu sovaie a da ascultare chiar celor mai tineri. De asemenea este constrins sa se supuna la asa deprindere cu oste- neala si sudoarea, inert, agonisindu-si hrana zilnica prin propriile sale miini, dupa invatatura Apostolului (I Tes. 4, 11), pentru nevoile sale, sau ale oaspetilor, sa poata uita si iuxul si desfatarile vietii trecute si, prin greul muncii, sa ajunga la smerenia inimii 12S . Tot asa nimeni nu este ales sa conduca o obste de rnonahi, mai inainte ca, eel ce trebuie pus in frunte, sa fi invatat el insusi prin supu- nere toate cite trebuiesc cerute celor in ascultare si mai inainte de a fi dobindit din invatuturile batrinilor cele ce e dator sa incredinteze la rindul lui celor tineri. Inteleptul are insusirea si de a conduce bine si de a se supune con- ducerii, declara ei si afirma, ca acesta este eel mai mare dar si har de la Duhul Sfint. Caci nimeni nu poate da poveje mintuitoare celor in ascul- tare, decit numai eel ce si-a insusit mai intii el insusi toate principiile virtutilor, asa cum nimeni nu da ascultare celui mai batrin decit numai eel care, umplindu-se de frica de Dumnezeu, s-a desavirsit in virtutea umilin^ii. De aceea vedem folosite in celelalte provincii felurite norme si re- guli, fiindca, de cele mai multe ori, fiind lipsni de invatatura inaintasi- lor, avem cutezan^a sa fim la loc de frunte in minastiri si, declarindu-ne stare^i inainte de a fi invatacei, facem rinduieli dupa placul nostru, gata fiind sa pretindem respectarea nascocirilor noastre decit sa pastram invafatura verificata a inaintasilor. Dar in timp ce voiam sa lamurim numarul rugaciunilor care trebuie respectat mai presus de orice, imbolditi prea mult de cele rinduite de parintii nostri, in zelul nostru grabit am atins prea dsvreme o problema, pe care o rinduisem la locul ei mai tirziu, de aceea ne reintoarcem acum la subiect. 4) Asadar in tot Egiptul si in Tebaida, precum am spus, este respec- tat atit in slujbele de seara, cit si in cele de noapte, numarul de doispre- zece psalmi, ca apoi sa urmeze doua citiri, una din Vechiul si alta din Noul Testament. Acest numar fixat din vechime tocmai de aceea dureaza timp de atitea veacuri, necalcat pina acum, la toate minastirile acelor provincii, fiindca se afirma ca, nu dupa descoperire omeneasca, 126. Munca manuals pentru sine ?i pentru aproapele (la pustnici, vizitatori in general), obligatie de ordin apostolic, este recomandata nu numai de Sfintul Casian farS tncetare (in IV, 14, V, 38 si pe larg in X, 22^ — 24), ci de toti marii asceti (ca, de pilda, la Sfintul Vasile eel Mare, in «Rinduiala monahilor», 127, etc. Vezi • J.-C. Guy, op. cit., ad loc. REGULA RUGACIUNILOR SI PSALMILOR DE NOAPTE 123 1-au stabilit cei vechi, ci ca le-a fost trimis din cer parintilor nostri prin inger 127 . 5) Caci la inceputurile credintei creatine, desigur putini oameni si cei foarte incercafi purtau numele de monahi. Acestia au primit regula de viefuire de la evanghelistul de fericita pomenire Marcu, eel dintii episcop al orasului Alexandria 128 . Ei pastrau nu numai acele marete practlci pe care le citim in Faptele Apostolilor ca le-a urmat biserica si multimile de credinciosi, adica : «Inima si sufletul multimii, celor ce.au crezut, era una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obsfe . . . iiindca. tofi, ciU aveau jfarini si case, le vindeau si aduceau prefal celor vindute si-1 puneau la picioarele aposto- lilor. £i se imparfea fiecaruia dupa. cum avea cineva trebuinfa» (Fapte 4, 32, 34 — 35), dar adaugau chiar fapte cu mult mai sublime. Intr-adevar, retragindu-se in locuri mai neumblate, la marginile ora- selor, i?i traiau viafa supusa la o infrinare atit de grea incit chiar celor din afara credintei le era spre uimire atit de inversunata asprime a felu- lui lorde via^a. Se a$terneau cu atita ardoare, zile si nop^i intregi, pe cititul scrierilor dumnezeiesti, pe rugaciune si pe munca miinilor, incit nu mai sim^eau nici pofta de mincare si chiar uitau de ea pina cind, dupa doua sau trei zile, nemincarea le sleia trupul. Dealtfel chiar mincarea si bautura si-o ingaduiau nu atit din placere, cit din trebuinfa, si nici asta inainte de apusul soarelui, pentru a rezerva timpul luminii indeletnici- rilor spirituale iar pe eel al noptii ingrijirilor trupului. Mai savirseau inca si allele cu mult mai sublime. Cei care a aflat despre aceste lucruri prea putin din povestirea scriitorilor bastinasi, va putea sa le cunoasca pe deplin din Istoria bisericeasca 129 . In vremea aceea, cind desavirsirea Bisericii primare trecea neatinsa la urmasi, datorita amin- tirii inca proaspete, iar credinfa fierbinte a unui grup restrins inca nu apucase a se raci, raspindindu-se in mulfime, parinfii venerabili, din grija mare pentru cei ce aveau sa le urmeze, s-au apucat sa dezbata ce norma trebuie hotarita pentru toata obstea frafilor, in slujirea zilnica ,• pentru a lasa si urmasilor mostenirea credintei si a pacii la adapost de orice cearta iscata din neintelegere. Se temeau, intr-adevar, sa nu se iveasca intre barba|i partasi la acelasi cult vreo deosebire in pareri, sau 127. Specialism recunosc aici traditia pahomiana din «Viata a treia a Sfintului ?ahomia», 32. 128. Istoricii vad in acest pasaj, versiunea alexandrina a originii apostolice a monahismului, pe care Sf. Casian a luat-o de la Eusebiu al Cezareei, dupa Filon. In -onvorbirea duhovniceasca a XVIII-a, V — VIII, el ne va infalisa §i versiunea ieru- ; alimiteana (A. de Vogue, «Monachisme et Eglise dans la pensee de Cassien->, in Theologie de la vie monastique», Paris, 1961, la J.-C. Guy, op. cit., ad loc). 129. Sfintul Casian citeaza aici «Istoria bisericeasca* a lui Eusebiu al Cezareei, .uind ce este mai important din cartea a Il-a, cap. al XVII-lea). 124 SFINTUL IOAN CASIAN vreo schimbare in slujirile zilnice, si de aici sa ia nastere cindva vreo saminta de ratacire, de vrajmasie sau de dezbinare primejdioasa. Dar acum, fiecare, din zel, uitind de slabiciunea semenului, socotea ca trebuie sa se stabileasca ceea ce considera dupa credinta si forta lui trupeasca drept foarte usor, fara sa tina seama de ceea ce era posibil in general pentru restul fratilor, in care era firesc sa fie mai mare numarul celor slabi. Indeosebi se intreceau dupa taria sufletului fiecaruia sa rinduiasca un numar mare de psalmi, propunind unii cite cincizeci de psalmi, altii saizeci, iar unii, nemultumiti nici cu atitia, sustineau ca numarul trebuie depasit. $i era intre ei o sfinta impotrivire in lupta pen- tru fixarea unei reguli a cultului, incit in cursul dezbaterii sosi momen- tul slujbei de seara. Voind ei sa-si indeplineasca obisnuintele zilnice de rugSciune, s-a ridicat unul dintre ei sa intoneze psalmi DomnuluL Toti erau asezati, dupa obiceiul chiar de azi din parole Egiptului, stind cu inima incordata la cuvintele psaltului. Dupa ce acesta a cintat intr-o rostire neintrerupta unsprezece psalmi, despartiti prin rugaciuni de versetele urmatoare, il incheie pe eel de al doisprezecelea psalm cu un aleluia si pe neasteptate se facu nevazut din ochii tuturor, punind astfel capat deopotriva dezbaterii si slujbei 130 . 6) Din acel moment, intelegind venerabila adunare a Parintilor ca prin invatatura unui inger s-a stabilit, nu fara rinduiala Domnului, o regula generala pentru adunarile fratilor, a hotarit sa fie pastrat acest numar atit in slujbele de seara cit si in cele de noapte. Ei alipira aici doua citiri, una din Vechiul si alta din Noul Testament, adaugindu-le ca pe un dar de la ei, si ca un supliment numai pentru cei ce vor si se silesc, prin meditate continua, sa pastreze amintirea dumnezeiestilor Scripturi. Simbata insa si duminica le citesc pe amindoua din Noul Testament, una din Apostolul Pavel, sau din Faptele Apostolilor, si alta din Evanghelii. Fac aceasta si in toaite zilele Cincizecimii cei cfirora le este la inima citirea sau amintirea Scripturilor. 7) Rugaciunile mai sus pomenite le incep si le sfirsesc astfel : odata ce s-a terminat psalmul, nu se reped indata sa-si piece genunchii, asa cum fac unii in aceasta regiune : nici nu s-a terminat bine psalmul, si ne si grabim sa ne asternem la pamint pentru rugaciune, silindu-ne spre o cit mai repede incheiere a slujbei. Pe de o parte vrem sa depasim masura stabilita din vechime de catre inaintasi, pe de alta calculind numarul psalmilor ramasi de citit sintem grabiti sa ajungem la sfirsit, 130. Avem aici redata traditia pahomiana, dupa care «regula ingereasca» a ho- tarit citirea a doisprezece psalmi ; la ea Parintii pustnici au adaugat mai tirziu doua citiri : Aceasta traditie a fost transmisa de «Viata a Hl-a a lui Pahomie», 29 — 32 si de «Istoria Lausiaca», 32, a lui Pallade. REGULA RUGACIUNILOR §1 PSALMILOR DE NOAPTE 125 gindindu-ne mai degraba la punerea in repaus a corpului obosit decit sa cautam folosul si binefacerea rugaciunii. La acestia deci lucrurile nu stau asa ; mai inainte de a-si pleca genunchii, se roaga citva timp si isi petrec un timp mai indelungat in picioare in rugaciune. Cazind apoi la pamint pentru foarte putin timp, ca pentru a se inchina numai milosti- virii divine, se ridica intr-o mare iuteala si, din nou drep^i, cu miinile intinse, staruiesc in acelasi fel cum se rugasera si mai inainte stind in picioare. CSci, zic ei, eel ce se asterne la pamint prea mult timp este in prada grea mai mult a somnului decit a cugetarilor. O de nu 1-am cu- noaste chiar noi din practica zilnica si din experien^S, cit de adevarat este acest lucru ! Adesea asternuti la pamint nu atit pentru rugaciune cit pentru odihna, dorim sa fie prelungita cit mai mult timp aceastS indoire a madularelor. La ei, in momentul cind eel ce trebuie sa incheie rugaciunea s-a ridicat de la pamint, to^i se scoala in acelasi timp, incit nimeni nu-si ingaduie nici sa ingenunche mai inainte de a o face acesta, nici sa zaboveasca, odata ce acesta s-a ridicat. Altfel ar putea fi socotit ca si-a facut propria lui rinduiala in rugaciune, daca n-a urmat incheierea pe care o face eel insarcinat cu aceasta. 8) Chiar ceea ce am vazut in aceasta provincie, ca, la sfirsitul psal- mului, cintat numai de unul, to^i cei de fat.a intoneaza cu glas inalt «Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh», n-am auzit nicaieri in tot Rasaritul. Acolo, odata terminat psalmul de eel ce cinta, intr-o liniste desavirsita, urmeaza rugaciunea §i in mod obisnuit numai antifoanele se termina cu aceasta slava a Treimii. Firul expunerii Asezamintelor ne-a adus in mod firesc la felul ruga- ciunilor canonice. Desi rezervam Convorbirile duhovnicesti ale celor vechi, tratarea mai pe larg a acestor rugaciuni, pentru a dezbate mai deplin, cind vom incepe sa explicam prin propriile lor cuvinte calitatea si intensitatea acestora 131 ,- totusi ordinea expunerii oferindu-ne prilej potrivit, socotesc necesar sa ating in putine cuvinte problema chiar in momentul de fata. Daca formam deocamdata miscarile omului din afara, punind parca un fel de temelie ale rugaciunii, vom zidi cu o truda mai mica chiar frontispiciul acestui templu al rugaciunilor, cind vom incepe sa tratam despre starea omului dinlauntru. Mai inainte de toate, avem in vedere acest lucru : daca un sfirsit mai grabnic al vietii noastre ne va impiedica sa ducem la bun sfirsit a- ceasta lucrare, pe care, cu vrerea lui Dumnezeu, am dori s-o terminam, la vreme, sa va lasam din aceasta lucrare macar inceputurile ei atit de 131. Sfintul Casian anunta cele ce avea sa justifice pe larg in Convorbirea du- havniceasca a IX-a, I. 4* 126 SFlNTUL IOAN CASIAN" necesare voua care, din nerabdarea dorintei, gasiti totul prea zabavnic. Cit timp ni se va mai acorda pasuire de-a mai zabovi aici, vom face macar unele schite ale rugSciunilor, dupa care se vor putea calauzi, intr-o oareoare masura, mai ales cei care isi due viata in chinovii. Totodata ne gindim si la cei care, avind sa dea peste aceasta lucra- re, nu vor putea ajunge la cunoasterea celeilalte 132 . De aceea, indrumati de lucrarea aceasta, se vor afla pregatifi macar in parte cu privire la forma rugaciunii si, asa cum sint iinformati despre tinuta $i imbraca- mintea omului dinafara, nu vor fi nestiutori cum trebuie sa arate acest om pentru a oferi jertfe sufletesti. Daca totusi aceste capitole pe care sintem in curs de a le scrie cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor potrivi mai bine cu vietuirea omului din afara si cu asezamintul calugarilor, acelea se vor referi insa mai degraba la discipline omului launtric, ca si la de- savirsirea inimii, la viata si inva^atura pustnicilor. 10) Deci cind se aduna sa faca slujirile mai sus pomenite, pe care le numesc «sinaxis», toti pastreaza atita liniste, incit, desi se stringe la un loc un mare numar de monabi, ai crede ca nu se mai afla nici un om inauntru, in afara de eel care, sculindu-se, intoneaza psalmul la mijloc, si asta mai ales cind se incheie slujba ; in tot acest timp nimeni nu scuipa, nu-si drege glasul, nu tuseste, nu casca a somn cu falcile si gura deschise ; nu se scoate nici un geamat, nici un suspin, care sa poata stinjeni pe cei de fata, nu se aude nici un glas in afara de eel al preotului, care incheie rugaciunea, sau de eel pe care, cu mintea in extaz 1-ar putea scapa cineva printre buze si sa-1 strecoare pe nesimtite inimii sub clocotul adinc si de nebiruit al spiritului ; in adevSr mintea aprinsa incearca sa comunice cele ce nu le mai poate opri printr-un geamat de negrait din lacasurile adinci ale inimii. Pe eel ajuns a se raci cu inima, care se roaga cu larma sau scoate din git ceva din cele spuse mai sus, si indeosebi este prins de cascaturi, ei il declara dublu vfnovat : mai intii ca isi face rugaciunea cu nepasare ?i in al doilea rind ca, prin zgomotul lui nestapinit, abate si atentia altuia, care neindoielnic ar fi putut sa se roage mai cu infocare. De aceea ei recomanda ca rugaciunea sa se incheie scurt, ca nu cumva, prelungind-o prea mult, ingramadirea de saliva sau de flegma sa intre- rupa avintul rugaciunii noastre. De aceea, cit timp rugaciunea este inca fierbinte, ea trebuie smulsa repede ca din gitlejul vrajmasului, care, fiind necontenit pornit impo- triva noastra, mai ales acum neindoielnic se arata mai inversunat, cind 132. Sfintul Casian exprima ?i !n Convorbirea duhovniceasca a XX-a, I, 1, ace- ea$i teama ca unii cititori ai «A$ezamintelor» nu vor avea putinta sa cunoasca din «Convorbirile duhovnice$tm problemele rugaciunilor la slujbele din minastiri. REGULA RUGACl^NILOR SI PSALMILOR DE NOAPTE 12? vede ca impotriva-i noi vrem sa inaltam rugi Domnului. El cauta astfel sa abata mintea noastra de la incordarea rugaciunii trezind in noi ginduri si umori potrivnice si silindu-se prin asta s-o raceasca din fier- binteala inceputului. Pentru aceasta parintii socotesc mai de folos sa fie fScute rugaciuni scurte, dar foarte dese : daca sint dese, tot rugindu-1 pe Dumnezeu intr-una, ne putem alipi lui mai strins, daca sint scurte, ne ferim de sagefile uneltirilor diavolesti, care tocmai cind ne rugam urma- resc sa ne loveasca. 11) De aceea nici psalmii, pe care-i cinta in slujbele obstei nu cauta sa-i termine intr-o litanie neintrerupta, ci due citirea pina la sfirsit des- parfindu-i in mod lamurit dupa numarul versetelor in doua sau trei grupe separate prin rugaciuni adaugite. Caci ei se simt atrasi nu de mul- timea versetelor, ci de intelegerea lor cu mintea, urmarind cu toata taria acest lucru : «Voi cinta cu duhul, voi cinta $i cu mintea» (I Cor. 14, 15). Pentru asta ei socotesc mai de folos sa fie cintate zece versete in- telese, decit sa fie turnat un psalm intreg cu incarcatura mintii, izvorita de multe ori din graba celui ce psalmodiaza. Acesta uitindu-se la lungi- mea si numarul psalmilor ramasi ce trebuiesc cintati, nu se mai ingrijeste sa scoata in lumina infelesurile, ci se grabeste sa ajunga la sfirsitul sinaxei. In sfirsit, daca vreunul din tineri, fie din inflacararea duhului, sau pentru ca inca n-a fost format, a inceput sa intreaca masura cintarii, eel mai in virsta il intrerupe pe psalt, lovind cu mina in strana in care sta si face ca toti sa se ridice la rugaciune. Acesta vegheaza cu grija sa nu !i se nasca celor de fata vreo sila sufleteasca din cauza lungimii psalmi- lor, pierzind orice rol al intelegerii si eel ce psalmodiaza, dar aducind paguba si celorlalti, pe care prin intrecerea masurii, ii face sa simta dezgust pentru sinaxa. Se pastreaza la ei cu toata grija si rinduiala ca la raspunsul «Ale- luia» sa nu se rosteasca nici un alt psalm decit numai acela care in textul sau este prevazut cu mentiunea «Aleluia» 133 . lar numarul de doisprezece psalmi, mentionati mai sus, ii impart in asa fel ca, daca sint doi frati, sa cinte fiecare cite sase, daca sint trei, sa cinte cite patru, iar daca sint patru, sa ramina citre trei de fiecare. In adunSrile de slujire nu cinta niciodata un numar mai mic decit acesta, dar nici mai mult de patru frati, oricit de mare ar fi numarul celor a- dunati la slujba. 12) Desigur acest numar canonic de doisprezece psalmi, de care am pomenit mai sus, il fac usor de suportat printr-o pozitie odihnitoare a corpului. Savirsind in adunarile lor aceleasi slujbe, numai unul se ridica 133. Aici este amintita rinduiala «regulii ingerului» din traditia pahomiana. 128 SFINTUL IOAN CASIAN in picioare la mijloc sa rosteascS psalmii, pe cind toti ceilalU, potrivit obiceiului, stau pe scaunele foarte joase, cu inima indreptata intr-o mare incordare spre glasul psaltului. Dealtfel, sint atit de istoviti de postiri si de munca neintrerupta de zi si noapte, incit, de n-ar fi ajutati de o astfel de pozitie, nici macar acest numar de psalmi n-ar fi in stare sa-1 duca pina la capat, daca ar sta in picioare. Intr-adevar, nu lasa sa se scurga nici un moment farS indeplinirea unei munci si se ostenesc nu numai cu bratele sa lucreze cu toata osirdia cele ingaduite de lumina zilei, dar si cu rivna mintii cele ce nici intunericul adinc al noptii nu-i poate impiedica. Ei cred cS prin purita- tea contemplatiei spirituale vor dobindi acel vSz al mintii cu atit mai sublim cu cit vor fi fost mai cu rivna incordati la munca si osteneala. De aceea socotesc ei ca de la Dumnezeu s-a rinduit un numar mic de rugaciuni obligatorii (canonice) pentru a avea ragazul de-a alerga mai neobositi spre virtute cei cu credinta mai infocata, fara ca totusi din excesul lor sa se nascS vreo sila oricit de mica in trupurile obosite si bolnave 134 . De aceea cind s-au terminat oficierile obisnuitelor rugaciuni canonice, fiecare frate se retrage in chilia lui, pe care ii e ingaduita a o locui singur, sau s-o imparts cu altul, cu care negresit il uneste ori felul muncii, ori dascalul si desavir$irea invataturii, ori in fine i 1-a facut partas asemanarea virtutilor. Aici, el se deda din nou mai ou rivnS acelorasi indatoriri de ruga, ca o jertfa a fiintei lui, si (mai apoi) nimeni dintre ei nu se lasa odihnei somnului un timp mai lung decit pina in zori, cind munca de zi urmeaza lucrarii si meditatiei de noapte. 13) Aceasta munca savirsita cu toata osirdia are mai intii temeiul in convingerea lor ca astfel aduc o jertfa lui Dumnezeu din osteneala miinilor lor, dar o respects cu multa grijS si din motive pe care si noi se cuvine sa le avem tot atit de zelos in cinste, dacS tindem spre desa- virsire. Mai intii se tern ca vrajmasul, galben de ciuda pe puritatea vietii noastre, impotriva careia necontenit este tare pornit si intruna ii intinde capcane, ar putea pingari cu vreo inselare a somnului curatenia noastra, dobindita prin psalmi si rugi de noapte. Acest vrSjmas, caruia i-am prilejuit multumire prin neglijenjele si nestiinta noastra, daca, scotind gemete de cSinta, cerem iertarea greselilor marturisite, atunci se grabeste mai cu inversunare sa ne aduca pingarire cind ne afla in stare de odihna ; se sileste sa doboare si sa slabeasca increderea in noi insine, cind a observat ca tindem, prin curatenia rugilor, mai fierbinte cStre Dumnezeu. In felul acesta pe cei ce nu i-a putut vStama 134. Aceasta grija este exprimata in raspunsul dat de «lnger» lui Pahomie, care rse mirase de micul numar de rugaciuni prescrise (Vezi : clstoria Lausiaca*, 32, de Pallade $i «Viata a tieia a lui Pahomie*, 32 ; la J.-C. Guy, op. cit., ad loc). IEGULA RUGACIUNILOR $1 PSALMILOR DE NOAPTE 129 n tot timpul noptii, incearca uneori sa-i necinteasca tocmai in scurtul agaz al ceasului aceluia. A] doilea motiv este ca si fara a se ivi vreo inselaciune de acest :el din partea diavolului, chiar un somn curat oferindu-i-se, indata la trezire i-ar putea stirni monahului o moliciune si dulce toropeala, gata sa-i ia vlaga pe toata durata zilei. Ca urmare slabeste acea ascuftme a simtului, si seaca belsugul inimii, care ne poate pastra in tot timpul zilei mai prevazatori si mai puternici impotriva tuturor uneltirilor i/rajmasului. Pentru aceasta, veghilor canonice le sint adaugate de ei privegheri personale, pe care le urmeaza cu mai mare luare-aminte decit pe cele dintii, si pentru a nu se pierde acea purificare dobindita prin psalmi si rugaciuni, si pentru a fi pregatita prin meditatia de noapte o mai in- cordata grija de a veghea mai atenti In timpul zilei. 14) De aceea ei petrec aceste veghi in lucrare, ca nu cumva, nef&- cind nimic, sS-i prinda somnul pe furis. A$a cum in munca, intr-adevar, nu-§i ingaduie aproape nici o clipa de odihna, tot a§a nici in meditatie spirituals nu-si impun nici un ragaz. Punlnd in lucrare deopotriva si puterile trupesti si cele sufletesti, dobindeste un cistig egal si omul din afara" si eel launtric. In pornirile primejdioase ale inimii si in continua clatinare a gindurilor, ei infig in adinc, ca un fel de ancora tare si ne- clintita, greul ostenelilor lor, de care fiind prinsa inima nestatornica si ratacitoare, poate fi mentinuta intre zidurile chiliei ca intr-un port foarte sigur. In acest fel preocuparea lor doar de meditatie spirituals si de paza gindurilor nu ingaduie ca mintea foarte treaza sa cada in ispita vreunui imbold ticSlos, ba chiar o apara de orice gindire desarta si trindava, asa ca cu greu ar face cineva deosebirea : care de care de- pinde ? Oare datorita meditafiei sufletesti se indeltnicesc ei cu munca neintrerupta a miinilor ? sau ca urmare a muncii lor necurmate reali- zeaza un atit de stralucit progres spiritual si dobindesc lumina stiintei ? 15) Deci dupa terminarea psalmilor si inoheimdu-se adunarea de rugaciune zilnica, asa cum am amintit mai sus, nimeni nu cuteaza sa intirzie oricit de putin timp, sau sa stea de vorba cu cineva. Fara sa-si ingaduie chiar ziua intreaga sa mai iasa din chilia lui, nu-si paraseste lucrul savirsit in mod obisnuit acolo, decit daca a fost chemat la in- deplinirea vreunei trebi urgente. Odata iesiti afara isi indeplinesc munca astfel, incit nici o vorba nu se aude intre ei. Fiecare face treaba impusa rostind din memorie vreun psalm, sau vreun pasaj din Scriptura, spre a nu-si lasa nici un ragaz de timp nu numai pentru vreo uneltire primejdioasa, sau pentru planuri ticaloase, dar nici chiar pentru convor- 9 — Sflntul loan Casian 130 SFINTUL IOAN C ASIAN biri desarte : gura ca si inima suit ocupate deopotriva cu o neintrerupta meditate spirituals 135 . Cu o deosebita luare-aminte se vegheaza ca nimeni, mai ales tinerii, sa nu fie aflati ca a ramas cu altul nici maoar un moment, ori ca s-a retras undeva cu el, ori ca au stat mina in mina amindoi 136 . Daca vreunii, netinind seama de aceasta rinduiala, vor fi gasiti cS au savirsit ceva din cele ce le-au fost oprite, ca niste nesupusi si calcatori de porunci, ei sint declarati vinovati de o fapta grea si nu vor putea scapa chiar de banuiala de uneltire si de ginduri depravate. Daca nu se vor curati prin cainta publica in fata tuturor fratilor, adunati la un loc, de aceasta vinovatie, nimeni dintre ei nu mai are ingaduinta de a lua parte la rugaciunea comuna. 16) Desigur daca cineva a fost oprit de la rugaciune pentru vreo abatere savirsita, nimanui nu-i este ingaduit apoi de-a se ruga impreuna cu el, mai inainte de a se fi plecat la pamint in chip de pocainta" si de a-i fi daruit staretul, in public, in fata tuturor, iertarea greselii si repri- mirea in biserica. Se dau la o parte cu atita grija si fug de intovarSsirea in rugaciune cu el, fiindca sint convinsi ca, eel indepartat de la aceasta, este dupa Apostol, lasat diavolului (I Cor. 5, 5). Drept aceea, oricine, impins de o pietate neinteleapta, si -a ingaduit s&-i stea alaturi la ruga- ciune, mai inainte de a-1 fi primit eel mai in virsta, devine partas la osinda lui ,- se da el insusi de buna voie satanei, caruia ii fusese lasat acesta pentru indreptarea greselii. Facind astfel isi atrage o vina si mai mare, fiindica, intovarasindu-'se la vorba sau la ruga cu acesta, ii stir- neste o mai mare pofta de semetie si hraneste nesupunerea celui pacatos. Intr-adevar, dindu-i o mingiiere primejdioas5, va face ca inima acestuia sa se impietreasca din ce in ce mai mult, si nu-1 va lasa sa se umileasca dupa inlaturarea din obste, incit nici dojana celui mai in virsta nu va avea greutate pentru el, iar la ispasire si iertare se va gindi cu inima prefacuta. 17) Acela, in seama caruia este data grija de-a vesti obstea pentru slujba, nu-si poate ingSdui sa scoale fratii la priveghiurile zilnice fara o anumita rinduiala. Nu se va calauzi in asta dupa placul lui, sau dupa momentul cind s-a trezit noaptea din somn, ori dupa indemnul somnu- lui, sau nesomnului sau personal. Chiar daca obisnuinta zilnica 1-ar face sa se destepte la ora fixata, totusi, cercetind cu grija si des mersul ste- lelor, ii va chema pe frati la daitoria rugaciunilor la momentul rinduit 135. Aceasta invatatura categorica este obisnuita la marii asceti. Vezi : *Precep- tele*, 60, ale Sfintului Pahomie si «Regulile monahale*, 136, ale Sfintului Vasile eel Mare. 136. In. «Precepfeie», 95, ale Sfintului se cere, de asemenea : «Nimeni sa nu tina mina altuia». Vezi §i *Despre A$ezamintele mincistire?ti>, IV, 16, 2. REGULA RUGACIUNILOR $1 PSALMILOR DE NOAPTE 131 pentru adunare. Nefacind asa, poate fi gasit vinovat de neprevedere, daca, ori coplesit de somn va trece peste ora fixata a noptii, ori o va lua inaintea aceleiasi ore, pentru ca apoi, grabindu-se spre somn, sa se poata culca mai devreme. Astfel el va fi crezut c5 s-a ingrijit nu de datoria spirituals si de linistea tuturor, cit de odihna lui. 18) Mai trebuie sa stim de asemenea ca de simbata seara, in ajun de duminica, pina in seara urmatoare, la egipteni nu se pleaca genunchii, si tot asa si in zilele Cincizecimii, si nici nu se posteste l37 . Motivarea acestor rinduieli o vom arata la vremea ei in Convorbirile duhovnicesti ale celor vechi, cind Domnul ne va da porunca. Acum ne este gindul sa strabatem doar intr-o scurta expunere problemele, ca nu cumva lucra- rea, depasind o masura anumita, sa-i produca cititorului fie sila, fie oboseala. 137. Sfintul Casian va da aceste explicatii in «Convoibirea duhovniceasc&> a XXl-a. De oprirea postului s-au ocupat $i alii asceti apuseni. CARTEA A TREIA DESPRE NORMA CANONICA A RUGACIUNILOR §1 PSALMILOR ZILNICI C a p i t o I e 1 e 1) Despre slujbele de la ora trei, de la ?ase $i de la noua, care sint respectate In partile Siriei. 2) La egipteni se staruie toata ziua in rugaciuni si psalmi, cu adaos de munca, fara deosebire de ore. 3) In tot Orientul slujbele de la ora trei, de la sase si de la noua se termina doar cu cite trei psalmi si rugaciuni, iar indatoririle spirituale sint fixate in mod deosebit in aceste ceasuri. 4) Slujba de dimineata n-a fost stabilita printr-o veche tradijie, ci rinduita in timpul noastru pentru un anumit motiv. 5) Dupa rugaciunile de dimineata nu este ingaduit nimSnui sa se reintoarca la somn. 6) Batrinii n-au schimbat nimic din ve- chea rinduiala a psalmilor, cind s-a sta- bilit slujba de dimineata. 7) Cel ce n-a venit la rugaciunea zil- nica mai inainte de sfirsitul primului psalm, n-are ingaduinta sa mai intre in lacasul de rugaciuni, iar la slujbele de noapte intirzierea este iertata pina la sfir$itul psalmului al doilea. 8) Cit timp tin si in ce rinduiala se desfasoara privegherile, care au loc sim- bata seara. 9) Privegherile sint stabilite in ziua de simbata seara si in tot Orientul este ingaduita intreruperea postului simbata. 10) Cum s-a ajuns ca la Roma sa se posteasca simbata. 11) Slujba zilei de duminica se deo- sebeste de obisnuinta altor zile. 12) In ce zile, nu se rosteste psalm de cei ce se asaza la cina, a§a cum se face de obicei la masa de prinz. 1) Socotesc ca-am lamurit, cu ajutorul lui Dumnezeu, §i pe cit mi-a ingaduit put,inul meu talent, numarul rug§ciunilor §i psalmilor de noapte. Acum trebuie sa vorbim, dupa cum am anuntat in prefat,a, despre slujbele de la ora trei, de la sase si de la noua, dupa regula minastirior din Palestina, sau Mesopotamia, care modereaza prin rin- duielile ei desavirsirea egiptenilor si asprimea de neimitat a disciplinei lor. 2) In adevar, indatoririle pe care noi, treziti de vestirea fratelui tn- sarcinat cu aceasta, sintem siliti sa le indeplinim pentru Domnul la a- numite ore si intervale de timp, la ei sint oficiate fara sila, necontenit, pe toata durata zilei, cu adaos de munca. Caci muncesc cu miinile fara DESPRE NORMA CANONICA A RUGACIUNILOR §1 PSALMILOR ZILNICI 133 incetare, fiecare in chilia lui, fara a parasi cu totul in nici o clipa me- ditatia asupra psalmilor si altor parti din Scriptura. Ei staruiesc in cereri si rugaciuni in tot timpul, petrecindu-si toata ziua in indatoririle pe care noi le savirsim intr-o anumita vreme stabilita. Pentru asta, in afara adunarilor de seara si de noapte pentru slujire, nici o alta ofi- ciere nu se face la ei in timpul zilei. Numai simbata si duminica se aduna la ora trei pentru primirea Sfintei Impartasanii 138 . In adevar are mai multa valoare ceea ce este daruit fSra incetare decit ceea ce este implinit la intervale de timp, si darul de buna voie este mai plScut decit lucrarile facute printr-o constringere canonica. Insusi David se bucura de aceasta ca de ceva mai plin de lauda, cind zice : «//i voi aduce Jie jeitid de bunavoie» (Ps. 53, 6) sau «Cele de bunavoie ale guiii mele, binevoie$te-le, Doamne !» (Ps. 110, 108). 3) Prin urmare in minastirile din Palestina, Mesopotamia si din intreg Orientul, slujbele din orele mai sus pomenite sint limitate la cite trei psalmi, pentru ca si rugaciunile neincetate sa fie inaltate catre Dumnezeu la ceasuri hotarite, dar si indatoririle trebuincioase de munca sa nu poata fi stinjenite in nici un chip de implinirea, cu o cuvenita masura, a datoriilor spirituale. In adevar, in aceste trei momente stim ca si profetul Daniil a indreptat rugaciuni catre Domnul in fata ferestrelor deschise din camara lui. $i nu fSra chibzuiala au fost socotite aceste momente mai potrivite pentru slujbele noastre : in acestea negresit s-au desavirsit fagaduintele si s-a implinit opera mintuirii noastre 139 . Caci in ora a treia, Sfintul Duh, fagaduit odinioara de profeti, se stie ca s-a coborit peste Apostolii reuniti pentru prima data la ruga- ciune. In adevar, sub revarsarea Duhului Sfint, grai in limbi felurite curgea din gura lor, spre uimirea neamului celui necredincios al iudei- lor, care, in felul lor, isi bateau joe de ei prin cuvintele : «s-au umplut de must». Atunci, ridicindu-se Petru in mijlocul lor, a zis : «Bdrba{i iudei $i to}i care locuifi in Ierusalim, aceasta sa fie cunoscutd si luafi in urechi cuvintele mele .- acestia nu sint be\i, cum vi se pare voud, caci este al treilea ceas din zi, ci aceasta este ce s-a spus prin profetul toil» (Fapte 2, 14 — 16) : «iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor proo- 138. Referinta la «regula ingereasca» data de Sfintul Pahomie (in «Viata a treia», 32). 139. Comentatorul Sfintului Casian, preotul J.-Cl. Guy ia trei interpretari sim- bolice, cu unele repetari ale ceasurilor de rugSciune din epoca pat'istica : Ceasul al treilea, simbolizeaza coborirea Sfintului Duh dupa Tertulian, Casian jji Ciprian ; ceasul al jaselea simbolizeaza viziunea Sfintului Petru dupa Tertulian si Ciprian, inaltarea Domnului pe cruce, dupa el si dupa Sfintul Casian, iar ceasul al noualea, urcarea la templu a lui Petru si lui Petru $i loan dupa Tertulian §i moartea Domnului pentru cite-si trei. Vezi : op. cit., ad loc. 134 SFINTUL IOAN CASIAN roci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batrinii vostri vise vor visa ; inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna, in acele zile, din Duhul Meu si vor prooroci» (Toil 3, 1 — 2). Toate acestea vedem ca s-au petrecut la ora a treia si ca Sfintul Duh, vestit prin profeti, a venit asupra Apostolilor in acelasi moment. Iar la ceasul al saselea, Domnul si Mintuitorul nostru s-a daruit Tatalui ca jertfa fara de pata (Luca 23, 46) si, suindu-se pe cruce pentru mintuirea lumii intregi, a sters pacatele neamului omenesc : «Dezbracind domniile si puterile le-a dat pe tafa» (Col. 12, 15), si pe noi totf, vinovafi si legafi pentru datoria din zapisul ce nu putea ii pldtit, ne-a siobozit, stergind aceastd datorie si pironind-o pe lemnul crucii Sale (Col. 2, 14). La aceeasi ora si lui Petru, intr-tin moment de extaz, i se descopera chemarea neamu- rilor cind odata cu «lucrul» evanghelic coborit din cer ?i prezentat la picioarele lui, in care se aflau dobitoace purificate de toate neamurile, un glas divin ii zice : «Scoala-te, Petre, junghie si manincd» (Fapte 10, 13). «Acest lucru cu patru col^uri coborit din cer» 140 se vede lSmurit cS nu inchipuie alitceva decii: Evanghelia. Desi dupa istorisirea in patru variante, Evanghelia pare sS aiba patru inceputuri deosebite, totu$i con- tinutul ei este unic, cuprinzind deopotrivS nasterea si dumnezeirea, minunile si patimile aceluiasi Hristos. Dealtfel bine spune nu «pinza» ci «ca o pinza», caci pinza este somnul mortii. Deci, fiindca moartea Domnului prin patima" nu este supusa legii firii omene§ti, ci hotaririi propriei voin^e, de aceea este spus aici «ca o pinz3». Negresit El este mort dupa trup, nu mort dupa spirit «pentru ca n-a fost lasat la iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vdzut putreziciune» (Fapte 2, 34 ; Ps. 15, 10). $i iarasi «Nimeni, zice El, nu ia viafa Mea de la Mine, ci Eu de la Mine insumi o pun : putere am Eu ca sd o pun si putere am iarasi sd o iau» (loan 10, 18). Prin urmare toate popoarele, care erau socotite necurate altadata, ca fiind asezate in afara legii, intra prin indemnul credin^ei in acest «lucru» al Evangheliilor trimis din cer, adica scris in intregime de Duhul Sfint. Astfel, pentru izbavirea lor, ele, renuntind la inchinarea idoleasca si apropiindu-se de hrana mintuitoare, ii sint pre- zentate prin glas dumnezeiesc lui Petru ca fiind curafate. Iar la ora noua a patruns Iisus in iad (Matei 27, 46), a alungat prin stralucirea luminii Sale intunecimile nebiruite ale Tartarului si, spar- gindu-i porfile de arama si zdrobind incuietorile de fier, a pus capat robiei sfintilor, care erau tinuti zavoriti in neimblinzitul intuneric al iadului, 140. Primul inteles simbolic al celor patru colturi este Evanghelia, buna vestire a celor patru Evangheli$ti. Al doilea este acela din paragraful urmator (6) pe care-1 da Sfintul Casian, adica acela al chemarii la mintuire de Domnul nostru Iisus Hristos a tuturor popoarelor. DESPRE NORMA CANONICA A RUGACIUNILOR §1 PSALMILOR ZILNICI 135 trecindu-i cu Sine in cer. Aici a indepSrtat sabia de foe (Facere 3, 24) §i, marturisindu-si astfel dragostea, 1-a inapoiat raiului pe vechiul locuitor. La aceeasi ora si sutasul Cornelius, staruind cu rivna-i obisnuita in rugaciuni (Fapte 10, 3), afla din gura ingerului ca Domnul si-a amintit de rugile si de milosteniile sale, si i se vadeste si lui, la ora noua, taina chemarii neamurilor, taina descoperita lui Petru, in extaz, la ora sase. Si in alt loc din Faptele Apostolilor se vorbeste despre *celasi moment : «Iai Petru si loan se suiau la templu pentru rugaciu- nea din ceasul al noualea» (Fapte 3, 1). Prin acestea se dovedeste limpede ca, niu fara temei, trebuiesc respectate si de noi la fel, in slujiriie religioase, aceste ceasuri consfin- tite de oameni sfinti si de apostoli; noi, daca sintem impinsi ca de un fel de lege sa ne indeplinim aceste indatoriri de ruga eel putin la momen- tele stabilite, apoi toata ziua o petrecem in uitare, sau in trindaveala, ori, de sintem prinsi in treburi, nu simtim indemnul de a ne ruga. Despre jertfele de seara, ce trebuie sa mai spunem, de vreme ce chiar in Vechiul Testament sint consfintite prin legea mozaica s5 fie aecontenit aduse. Negresit jertfele de dimineata si cele de seara, oferite zilnic in templu, desi prin victime inchipuite (simbolice), putem sa le dovedim prin cele cintate de David : «Sa se indrepteze lugaciunea mea ca tamiia inaintea Ta : lidicarea miiniloi mele, jeittd de searti» (Ps. 140, 2). Aici s-ar putea intelege mai ou sfintenie ca este vorba chiar de acea adevarata jertfa de seara, fie cea pe care Iisus a incredintat-o El Insusi apostolilor seara la cinfi, cind a facut inceputul tainelor preasfinte ale bisericii( Cf. Matei 26, 26), fie cea prin care, in ziua urmatoare, s-a oferit El Insusi Tatalui ca jertfa de seara, adica la sfirsitul veacurilor, prin ri- diearea miinilor sale pentru mintuirea lumii intregi. Aceasta intindere a miinilor Lui pe cruce este numita pe drept cuvint «ridicare». In adevar pe to^i citi zaceau in iad i-a ridicat la ceruri, dupa fagaduin^a pe care o facuse : «Cjnd Eu voi fi indlfat de pe pamint, pe tofc li voi lua la Mine» (loan 12, 32). Despre slujba de dimineata ne lamureste chiar ceea ce in mod obisnuit se cinta zilnic in ea : «DumnezeuIe, Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineata» (Ps. 62, 1) si «/n diminefi am cugetat la Tine» (Ps. 62, 7) si «Din zoii m-am sculat $i am strigat» (Ps. 118, 147) si iarasi ; «Deschis-am ochii mei dis-de-dimineatd, ca sd cuget la cuvintele Tale» (Ps. 118, 148) In aceste ore chiar acel stapin de casa din Evanghelie a angajat lucratori in via sa (Cf. Matei 20, 1). Intr-adevar asa se scrie despre el ca i-a angajat dis-de-dimineat^, moment care indica slujba noastra de dimi- 136 SFINTUL IOAN CASIAN neafa, apoi la ora trei, dupa aceea la ora sase, la noua si, in cele din urma, la ora unsprezece, ora care inseamnS slujba de seara. 4) Totusi trebuie stint ca aceasta slujire canonica de dimineata, care acum se respecta mai ales in regiunile de apus, a fost stabilita pen- tru prima data in timpul nostra si in minastirea noastra. Domnul nostra Iisus Hristos Cei nascut din Fecioara, binevoind a primi conditia ome- neasca in stare de prune in crestere, a intarit prin mila sa aici si starea noastra de pruncie inca proaspata si plapinda in religie. Intr-adevar slujba de dimineata este oficiata, in mod obisnuit, dupa un scurt ragaz de timp de la terminarea psalmilor si rugaciunilor de noapte, in- cheindu-se apoi si ea prin privegheri zilnice. Celelalte ceasuri le gasim lasate pina in acest timp de inaintasii nostri pentru odihna trupurilor l41 . Insa unii mai nepasatori, folosindu-se fara masura de aceasta inga- duinta, isi prelungeau mai mult acest ragaz de somn. Nici o adunare nu-i silea sa iasa din chiliile lor, sau sa se ridice din pat mai devreme de ora trei si chiar in timpul zilei, cind s-ar fi cuvenit sa se ocupe cu unele indeletniciri, erau toropiti de prea mult somn in paguba muncii. Obo- seala devenea mai apasatoare mai ales in zilele in care privegherile se prelungeau de la orele de seara pina in vecinatatea zorilor. Unii frati de-aici, cu dun mai fierbinte, nemairabdind o astfel de nepasare, in- dreptara o plingere catre cei mai batrini. Acestia, discutind indelung si chibzuind cu grija, au hotarit ca sa se ingaduie odihna trupurilor obosite pina la rasaritul soarelui, cind fara sila, fie se pot pune pe citit, fie se pot apuca de munca. Chemati in sfirsit la respectarea indatoririlor re'ligioase r toti sa se scoale din asternuturi si, oficiind cei trei psalmi si ragaciu- nile, dupa norma care a fost stabilita din vechime prin pilda intreitei marturisiri, pentru slujba de la ora trei si de la sase, sa puna totodata si capat somnului si inceput muncii, printr-o dreapta cumpanire. Desi a- ceasta regula pare a fi fost izvodita din intimplare si stabilita de curind pentru motivul pe care 1-am pomenit, totusi acel nvimar de slujiri pe care il indica fericitui David, oricit de spiritual sens ar avea, luat cuvint cu cuvint, este foarte limpede completat : «De $apte ori pe zi Te-am laudat pentru judecaple dreptdpi Tale» (Ps. 118, 164). Intr-adevar, a- daugind aceasta slujire si facind astfel de sapte ori aceste adunari duhovnicesti, dovedim ca de sapte ori pe zi li inaltam laude Domnului 142 . In sfirsit, desi aceasta regula venita din Orient s-a intins 141. Liturgi$tii rom&ni, Prof. dr. V. M i t r o f a n o v i c i $i Prof. dr. Bade a Ciresanu, — primul in op. cit., la p. 459 — 470, iar al doilea, In op. cit., p. 139 — 152 — au citat «A?ezdminte2e minastire$ti» ale Sfintului Casian, cartea a 111-a, cap. 3, 4, 5 $i cartea a Il-a, cap. 11, 2, $i 25, pentru introducerea In cult a ceasului intii pentru laudele biserice$iti. 142. Pentru rinduiala laudelor bisericesti de astazi, vezi Dr. V. Mitrofano- v i c i, op. cit., p. 469 — 470, cu trei adunari in trei rinduri, crestinii asemanindu-se la DESPRE NORMA CANONICA A RUGACIUNILOR SI PSALMILOR ZILNICI 137 cu foarte mult folos pina aci, unele minastiri, cele mai vechi din Orient, neingaduind sa fie calcate nicidecum batrinele reguli ale Parintilor, nu par s-o fi primit nici pina acum. 5) Necunoscind motivul pentru care a fost stabilita si gasita buna aceasta oficiere, unii din aceasta provincie, odata terminate cintarile de diminea|a\ se reintorc la somn, cazind astfel chiar in greseala pentru a carei inlaturare au hotarit batrinii nostri aceasta slujire. Caci se grabesc s-o incheie in acel ceas, in care cei nepasatori si mai pu^in grijulii Isi ofera prilejul de a relua somnul. Asta nu trebuie sa se intimple cu nici un chip, asa cum aratam mai pe larg in cartea dinainte, cind prezentam sinaxa egiptenilor, ca nu cumva curatenia noastra, dobinditS prin umila marturisire si rugi de noapte, sa fie in primejdie a fi pingarita fie de vreo revarsare de umori naturale, fie sa fie supusa batjocurii vicleanului vrajmas. Apoi chiar odihna unui somn curat si simplu ar putea intrerupe fierbinjela sufletului, incit, domoliti de amorjeala somnului, sa devenim lipsiti de vlaga si trindavi pentru toata ziua ce urmeaz§. Egiptenii, pentru a nu cadea in acest pacat, chiar daca in anumite zile se scoala de obicei inainte de cintatul cocosilor, isi prelungesc pri- vegherile pina ziua, dupa terminarea slujbei. Gasindu-i lumina diminefii intr-o astfel de fierbinfeala sufleteasca, ii pastreaza pentru tot timpul zilei mai aprinsi si mai cu grija, pregatiti de lupta impotriva zilnicului atac al diavolului. Exerci^iul veghilor de noapte si meditatia in duh este toata taria lor. 6) Trebuie sa mai stim, de asemenea, ca batrinii nostri, care au socotit ca trebuie adaugata aceasta slujire de dimineata, n-au schimbat nimic din vechiul obicei al psalmilor, incheierea serviciului divin ur- mind sa se faca in aceea?i ordine ca mai inainte in slujirile de noapte. In adevar, ei cinta la sfirsitul veghii de noapte, care se incheie de obicei dupa cintatul cocosilor, inainte de zori, si la fel si ziua, imnurile re- zervate a fi cintate in regiunea noastra la slujba de dimineata, adica psalmul 148 care incepe cu «Laudati pe Domnul din ceruri» si ceilalti care urmeaza. Insa pentru aceasta noua slujba au fost alesi psalmii 50, 62 si 89 143 . In sfirsit, in Italia si astazi, dupa terminarea imnurilor de dimi- neata, in toate bisericile se cinta psalmul 50, care ma indoiesc sa-si traga originea din alta parte decit de aici. slujbe cu noua cete Ingere^ti — «trei de cite trei». Iar Sfintul Casian mentioneaza : slujba de dimineata, cea de la ceasul al treilea, cea de la ceasul al saselea si cea de la ceasul al noualea, apoi slujbele de seara si de noapte, incheindu-se cu ruga- ciunea comuna dinaintea culcarii, de care se aminteste in cartea a iV-a, 18, 2. 143. Deci, In Rasarit, Psalmii acestei noi rinduieli sSnt 50, 62 si 89, pe cind in Provence sau, poate, in tot Apusul, se recita Psalmii 148, 149 si 150, acestia fiind rostiti in Rasarit numai la sfirsitul slujbei de noapte. 138 SFINTUL IOAN CA.SIAN 7) Cel ce n-a sosit la slujbele de la orele trei, sase sau noua, inainte de sfirsitul primului psalm, nu cuteaza sa mai iintre in biserica dupa aceea, nici s5 se mai amestece cu cei ce psalmodiaza, ci, stind in picioare in fata usilor, asteapta terminarea slujbei. La iesirea tuturor, plecindu-se la pamint drept cainta, cere iertare pentru neglijenta si intirzierea lui, stiind ca in nici un chip nu poate sa-si isp&seasca altfel vina trind&viei sale. Dealtfel nu va putea fi admis nici la slujba, care va urma dup3 trei ore, daca nu se va grabi sa se supuna indata la o adevSrata" umilinta" pentru *tergerea greselii de fata. Iar pentru slujbele de noapte i se face pasuire sa intirzie pina la al doilea psalm, in masura in care, mai inainte ca fratii sa ingenunche pentru rugaciune dupa sfirsitul psalmului, el se va fi grabit sa intre si sa se amestece cu obstea. Daca a intirziat peste ora stabilita mai dinainte pentru acest ragaz, va trebui sa se supuna nein- doielnic aceleiasi dojane si pocainte despre care am pomenit mai sus 144 . 8) Desigur veghea de simbata seara, care este oficiata in fiecare sSptamina incepind din amurg, in vreme de iarna, cind noptile sint mai lungi, batrinii nostri o limiteaz3 pina la al patrulea cintat al cocosilor. DupS un priveghi de o noapte intreaga, cam in cele doua ore ramase isi odihnesc trupurile si nu mai sint molesiti de toropeala somnului in tot lungul zilei, fiind astfel multumiti cu acest ragaz de initremare. $i noi va fi bine sa respectam cu toatS grija aceasta rinduiaia, pentru ca, odata terminata veghea, multumindu-ne cu somnul care ne este ingaduit pina la ziu§, adica pina la psalmii de dimineata, sa ne petrecem apoi toata ziua in lucrare sau in indeplinirea indatoririlor. Daca, siliti de oboseala si de istovirea de pe urma veghii, vom relua ziua somnul de la care ne-am sustras noaptea, vom parea mai degraba ca am schimbat timpul repaosu- lui si al intremarii de noapte, decit ca am lipsit trupul de odihna lui. Negresit trupul, in slabiciunea lui, nu va putea fi lipsit in nici un chip intreaga noapte de odihna si apoi sa-si mai poata pastra neclatinata vioiciunea in ziua urmatoare la adapost de somnolenta mintii si de toro- peala spiritului. Daca trupul nu se va infrupta din oricit de putin somn, dupa terminarea veghii, el mai degraba va fi impiedicat prin aceasta decit ajutat. Prin urmare, daca ne vom ingadui macar un somn de un ceas inainte de sosirea zilei, precum am spus, vom face sS fie folositoare toate orele de veghe, pe care le petrecem intreaga noapte in rugi : daruind naturii ce este al sau, nu va mai fi nevoie sa completam ziua somnul, pe care i 1-am refuzat noptii. Negresit ii va inapoia totul acestui trup eel ce-a incercat, nu sa-i retina cu chibzuinta o parte, ci sa-i refuze 144. Pr. J.-C 1. Guy, arata ca aceasta rinduiala se gaseste in «Preceptele» Sfin- tului Pahomie, 9 — 10. DESPRE NORMA CANONICA A RUGACIUNILOR 51 PSALMILOR ZILNICI 139 totul, adica, pentru a vorbi mai adevarat, a vrut sa-i reteze nu cele de prisos, ci cele absolut necesare. Pentru aceasta vor trebui platite cu o dobinda mai mare veghile care vor fi prelungite fara socoteala si intrecind mSsura, pina la ziua. De aceea ei le despart in trei parti §i osteneala, felurit distribuita, usu- reaza oboseala trupului primtr-o oarecare placere resimtita. Caci dupa ce au cintat stind in picioare trei antifoane, apoi, asezati la pamint, sau pe scaunele foarte joase, dau raspunsuri la cei trei psalmi intonati de unul dintre ei, fiecare psalm fiindu-le totusi oferit lor de cite un frate, caruia ii vine rindul. Raminind in aceeasi stare de repaus, ei adauga la cele de mai inainte cite trei citiri si asa se face c3, micsorind oboseala trupului, i§i petrec veghile intr-o mai mare incondare a mintii 9 . In tot Orientul, din vremea predicii apostolice, cind s-a pus temelia religiei si credintei crestine, s-a stabilit ca veghea de simbSta sa fie oficiata neabatut toata noaptea, deoarece, dupa rastignirea Domnului si Mintuitorului nostru vinerea, ucenicii zdrobiti de patimile Lui inoa proaspet-e, au ramas in nedormire toata noaptea, nelngSiduin/du-si in nici un chip ochilor lor odihna somnului. Pentru acest motiv oficierea privegherii stabilita pentru aceasta noapte este respettata la fel in tot Orientul de atunci pina in ziua de astazi. De aceea si dezlegarea postu- lui stabilit tot de barbatii apostolici pe drept cuvint in ziua simbetei, dupa oboseaila priveghiului, a fost admisa in toate bisericile raisaritului. Dealtfel se potriveste si cu acea recomandare a Ecclesiastului, care chiar de-ar avea si o alta insemnare tainica, totusi nu e straina nici de porunca ce ni se da de-a atribui aceeasi sarbatorire ambelor zile, si ce- lei de a saptea si celei de a opta, cind zice : «lmparte bucata acestor sapte si acestor opt» (Eccl. 11, 2). Aceasta dezlegare a postului nu trebuie socotita a fi o participare la sarbatoarea iudeilor, mai ales pentru cei care se aratS straini de orice practica religioasa iudaica ; ea priveste, precum am spus, numai in- tremarea trupului obosit, caci postind in toate saptaminile anului timp de cinci zile fara intrerupere, usor s-ar slSbi si sfirsi, da-ea nu s-ar inviora macar cu ajutorul acestor doua zile. 10) Unii de prin cetatile Apusului si mai ales din Roma, necunoscind temeiul acestei masuri, socotesc ca dezlegarea postului de simbata nu trebuie admisa, cu atit mai mult cu cit, sus^in ei, si Petru a postit, in acea zi avind a se masura cu Simon Magul. Dar din asta se vede mai mult ca el a facut acest lucru nu dintr-un obicei stabilit, ci constrins mai degraba de nevoia luptei ce-o avea in fata, fiindca in aceasta situate pare sa fi recomandat ucenicilor sai un post nu obisnuit, ci unul special (cerut de imprejurari). Negresit n-ar fi facut asa, daca ar fi stiut ca a- 140 SFINTUL IOAN CASIAN cesta va deveni un obicei respectat mereu, si tot asa e in afara de orice indoiala, ca ar fi fost gata sS recomande postul chiar duminica, daca prilejul de lupta s-ar fi potrivit in acea zi. Totusi n-ar fi trebuit sa fie scoasa indata o regula canonica de post din asta, fiindca - nu-1 statorni- cise o practica generala, ci necesitatea constrinsese sa fie tinuta o singura data 145 . 11) Dealtfel nu trebuie ignorat nici faptul ca duminica inainte de prinz se savirseste numai o singura slujba divina in care, din respect pentru insasi adunarea sau intrunirea duminicala, se consacra cu mai multa solemnitate si mai fierbinte psalmilor, rugaciunilor si citirilor. Slujirile de la orele trei si sase le considers cuprinse in aceasta slujba. Asa se face ca, adaugindu-se citiri, nici nu se reduce nimic din indato- ririle rugaciunilor si totusi, din respect pentru invierea Domnului, pare ca li se ingaduie fratilor o schimbare si o destindere fata de alte zile. Aceasta schimbare pare ca aduce o usurare a ascultarii intregii saptamini si tocmai pentru aceasta deosebire, care intervine, este asteptata din nou cu mai multa solemnitate intoarcerea aceleiasi zile, ca una de sarbatoare. Asteptarea acestei zile face mai putin simtit postul saptaminii care va sa vie. Negresit orice osteneala este suportata in- totdeauna cu mai multa rabdare si munca e dusa fara sila, daca i se aduce vreo modificare, sau urmeaza in lucrare vreo schimbare de orice fel. 12) In sfirsit, chiar in aceste zile, adica simbata si duminica, sau in timpuri de sarbatoare, cind de obicei li se ofera fratilor prinzul si masa de seara, seara nu se mai rostesc psalmi, nici cind se asaza la masa, nici cind se scoala, asa cum se face mereu la prinzurile de sarbatoare, sau la masa canonica din vremea posturilor, pe care, si la inceput, si la sfirsit r le insotesc de psalmi obisnuiti. Acum se asaza la cina facind doar o singura rugaciune. Motivul sta in faptul ca, aceasta masa de seara fiind neobisnuita la monahi, nu sint obligati toti sa ia parte la ea, afara nu- mai de fratii pelerini veniti pe neasteptate, de cei cu sanatate subreda, sau de cei pe care vrerea lor ii indeamna sa vina. 145. Sfintul Casian discuta pe larg dezlegarea postului de simbata (adaugata la cea de duminica), pe care o sustine impotriva practicii romane, introdusa cu prilejul disputei Sfintului Apostol Petru cu Simon Magul, pe care Sfintul Casian o socotea ocazionala, pentru o singura data si nu generala, asa cum reiesea din recomandarea Barbatilor Apostolici. Vezi in aceasta privinta *Acta Apostolorum Apocn7a», de R. A. Lipsius (Leipzig, 1891), p. 65 apud J.-C 1. Guy, ad loc. (Aceasta atitudine opusa unei traditii importante, locala, a Romei, este adinc graitoare pentru autoritatea capi- talei Apusului religios fata de Rasarit, in conceptia Sfintului Casian). CARTEA A PATRA DESPRE RlNDUIELILE CELOR CE RENUNTA LA LUME C a p i t o 1 e 1 e 1) Despre rinduielile celor care re- nunfa la aceasta lume si cum sint for- mal la tabenesioti, sau la egipteni cei ce sint primiti in minastiri. 2) In ce chip staruie sa ramina la ei in minastiri pina la adinci batrineti. 3) Supunerea la incercari a celui care trebuie primit in minastire. 4) Cei primiti in minastire sa n-aiba ingaduinta de a aduce ceva cu sine. 5) Cei ce se retrag din lume, odata primiti in minastire, isi lasa vesmintele lor proprii si sint imbracati de staret cu altele. 6) Motivul pentru care sint pastrate de econom vesmintele cu care au intrat in minastire cei ce se rup de lume. 7) Celor primiti in minastire sa nu li se ingaduie sa se amestece indata cu fratii, ci mai intii sa fie incredintati ar- hondarului (primitorul de oaspeti). 8) Rinduielile cu care se deprind mai intii cei tineri pentru a ajunge sa-si in- fringa toate poftele. 9) Celor tineri li se cere sa nu ascunda superiorului nimic din gindurile lor. 10) Ascultarea care trebuie data ba- trinilor chiar in trebuintele naturale. 11) Orice fel de mincare este socotita foarte placuta pentru ei. 12) La sunetul bataii in usa, ei para- sesc orice treaba, grabindu-se sa iasa la chemare repede. 13) Cit de vinovat lucru e sa declare cineva ca-i apartine chiar si eel mai fara de valoare obiect. 14) Oriciti bani s-ar agonisi prin mun- ca fiecaruia, nimeni sa nu-si ingaduie sa treaca peste masura unei ra(ii fixe. 15) Despre nemasurata dorinta de a poseda bani. 16) Despre regula feluritelor dojeni. 17) De unde este luata regula citirilor sfinte in minastiri in timpul mesei si cita liniste este pastrata la egipteni in acest timp. 18) Un fapt cu totul neingaduit este a se atinge cineva de mincare sau bau- tura in afara de masa comuna. 19) In ce chip sint f acute ascultarile zilnice de catre frati in Palestina si in Mesopotamia. 20) Despre cele trei graunfe de linte aflate de econom. 21) Despre slujirea de buna voie a unor frati. 22) Norma stabilita de egipteni cu privire la slujirile zilnice ale fratilor. 23) Despre ascultarea starejului loan, prin care a ajuns la harul profetiei. 24) Despre lemnul uscat, udat neince- tat de acelasi staret loan dupa porunca batrinului, ca pentru a-1 face sa creasca. 25) Staretul loan arunca, dupa porun- ca batrinului, singurul vas de ulei din casa. 26) Staretul loan, ascultind de batrin, se sileste a rostogoli un bolovan, care nu putea fi urnit nici chiar de mai multi. 27) Umilinta si ascultarea staretu- lui Patermutius, care n-a stat la cum- pana sa indeplineasca porunca batrinu- 142 SFINTUL IOAN CASIAN lui de a-si arunca propriul copil in riu. 28) Staretului i se descopera ca Pater- mutius a savirsit fapta lui Avraam, iar dupa moartea staretului acela^i Pater- mutius urmeaza la conducerea minastirii. 29) Ascultarea fratelui care, purtind din porunca batrinului, zece cosuri in v3zul multimii, le vinde apoi unul cite unul. 30) Despre umilinja staretului Pinufius care, parfisind o minastire vestita pe care o conducea, pleaca, din dorinta de- savirsirii, spre o minastire indepartata, unde sa fie primit ca incepator. 31) Readus apoi in minastire, dupa un scurt ragaz, Pinufius fuge din nou in par- tile Siriei si Palestinei. 32)lnvataturile date de acelasi staret Pinufius unui frate, pe care-1 primea in prezenta noastra in minastire. 33) Pe cit de mare rasplata i se cade monahului care se nevoieste dupa inva- tatura parintilor, pe atita este si pedeap- sa, care se va da celui trindav : de aceea nimeni nu trebuie admis usor in minastire. 34) Renuntarea la lume sa nu fie alt- ceva decit o mortificare a trupului, iar In fata sa aiba imaginea crucii. 35) Crucea noastra sa fie teama de Dumnezeu. 36) Renuntarea la lume n-aduce nici un folos, daca sintem amestecati in ace- leasi dorinte, de care ne-am dezlipit. 37) Diavolul necontenit intinde curse sfirsitului vietii noastre si noi trebuie sa-i observam fara incetare capul. 38) Despre pregatirea impotriva ispi- telor a celui ce se dezlipeste de lume si despre citeva lucruri de luat drept pilda. 39) In ce ordine poate cineva atinge desavirsirea, prin care de la frica de Dumnezeu se ridica drept urmare la dragoste. 40) Monahul nu trebuie sa caute pilde de desavirsire la multi, ci de la unul singur, sau de la putini,. 41) Asemanator caror infirmi trebuie sa fie eel care traieste in minastire. 42) Nici un bun al rabdarii nu trebuie sa spere monahul de la virtutea altora, ci numai de la indelunga lui rabdare. 43) Recapitularea expunerii prin care poate monahul sa se inalte spre desa- virsire. 1. De la numarul rugaciunilor ?i psalmilor de pastrat neaparat in adunarile zilnice din minastiri, vom trece, urmarind ordinea expunerii, Ja pregatirea sufleteasca a celui ce renunta la aceasta lume. Ne vom sili, in masura putin^ei, sa cuprindem intr-o scurta expunere mai intii condi- tiile in care sa fie primiti in minastire cei care doresc o reintoarcere la Dumnezeu, amestecind desigur unele reguli ale egiptenilor cu altele de la tabenesioti, a caror minastire este in Tebaida. Aceasta, cu cit este mai bogata in numarul monahilor, cu atlt mai aspra viata le impune. Mai mult de cinei mii 146 de frati traiesc sub ascultarea unui isingur staret si totusi acest mare numar de monahi este supus celui mai in virsta intr-o asemenea ascultare, cum nu te poti astepta la noi de la nimeni, nici cind e vorba sa se supuna, nici sa conduca. 146. Pr. J.-C 1. Guy, da indicatiile numarului calugarilor minastirilor din Egipt dupa documentele timpului in felul urmator : «Isfori'a monahilor din Egipt*, de la sfir- situl veacului al IV-lea, cam 3000 de tabenesioti ; dupa Pallade si Sozomene, ceva mai tirziu, 7000 ; la moartea lui Pahomie, in 346, erau 3000 ; Ieronim, in 404, ii socotea la 50.000. DESPRE RlNDUIELILE CELOR CE RENUNTA LA LUME 143 2. Eu ma gindesc ca, mai inainte de toate, trebuie sa ne dam seama cum se poate mentine atit de lunga lor staruinta, umilinta si supunere si prin ce rinduiala este dobindita, de ramin In minastire pina la adinci batrineti. Caci este atit de mare aceasta supunere, cum nu ne amintim sa fi intrat cineva in minastirile noastre si s-o fi pastra-t maoar un an intreg. Dupa ce vom vedea inceputurile renunjarii, vom. intelege ca a fost un fapt firesc ca temeliile unor astfel de inceputuri sa le ingadule sa se inalte la atit de sublime culmi de desavirsire. 3. Prin urmare, oricine doreste sa fie primit sub disciplina minastirii, nu este admis, pina n-a stat in fata portilor timp de zece zile, si chiar mai mult, si n-a dat dovada de staruinta, de dorinta si totodata de umi- linta si rabdare. Aruncindu-se la genunchii tuturor fratilor, care tree pe dinainte-i, este dinadins respins de toti si privit de sus, ca unul care ar dori sa intre in manastire nu din gand pios, ci de nevoie. Este supus chiar la jigniri si multe suduiri l47 . Cind va da dovada de statornicie si, suportind ocarile, va arata cum are sa fie in fata ispitelor, vazindu-i-se ardoarea sufletului, atunci este primit si cercetat cu cea mai mare grija, daca se mai simte legat de avutul lui de mai inainte, fie si de un singur ban. Ei stiu, intr-adevar, ca eel ce va pastra ascunsi in constiinta lui bani, oricit de putini, nu va putea ramine mult timp sub regula mina- stirii, dar sa mai dobindeasca virtutea umilintei si supunerii. Nu se va multumi cu acea saracie si viata aspra din minastire si, de indata ce se va ivi vreun prilej de clatinare, bizuindu-se pe acesti bani pusi deoparte, va fugi din minastire ca scapat din prastie. Pentru aceasta ei nu admit nici banii acestuia sa fie primiti, oricit ar fi de trebuinciosi pentru nevoile minastirii, mai intii ca nu cumva, plin de mindrie pentru aceasta ofranda, sa considere ca un lucru sub demnitatea lui sa traiasca in egalitate cu fratii mai saraci ; apoi, daca, necoborindu-se, din trufie, in nici un chip la umilinta lui Hristos, nu va putea sa mai ramina sub regula minastirii si, racindu-ise sufleteste, va pleca de aici, atunci sa nu incercecu pornire nelegiuita sa recapete si sa pretinda, spre jignirea minastirii, restituirea banilor, pe care-i adusese aprins de flacara duhului la plecarea din lume. Din multe incercari ei au tras invataturi statornice ca trebuie sa tina seama cu orice pret de acest lucru. In alte minastiri, mai putin prevazatoare, unii dintre acestia, primiti cu usurinta, s-au apucat apoi sa ceara, cu mare blestem, sa li se inapoieze cele ce adusesera, si cheltuisera, in lucrarea lui Dumnezeu. 147. Potrivit «Preceptelor» Sfintului Pahomie, care sint explicate mai departe de Sfintul Pinufius (IV, 30, 2 ; IV, 32 sq.). 144 SFINTUL IOAN CASIAN 5. Drept urmare, in momentul primirii, fieoare este despuiat de tot avutul de mai inainte, incit nici vesmintul, cu care a venit, nu-i e in- gaduit sa-1 mai pastreze. Adus in fata adunarii fratilor, este dezbracat de hainele lui si imbracat de miimile staretului cu cele ale minastirii 148 , pentru a sti astfel ca a fost dezlipit nu numai de toate lucrurile sale de mai inainte, dar, parasind toatS fala lumeasca, s-a coborit la lipsa si saracia lui Hristos. De acum nu va mai trebui sa se intretina din bunuri dobindite printr-un mestesug lumesc, nici din cele puse deoparte din vremea necredintei de mai inainte, ci va primi rasplata luptei sale din darurile sfinte si pioase ale minastirii. $tiind ca de acum incolo trebuie sa se imbrace si sa se hraneasca nemaiavind nimic, far a ca totusi s5 fie ingrijorat de ziua de miine, dupa cum ne invata cuvintul Evangheliei (Mattei 6, 34), nu se va rusina ca este pus pe aceeasi treapta cu saracii, cu obstea fratilor. Hristos Insusi nu s-a rusinat sa fie numarat in rindul acesitora si sa se numeasca fratele lor, ba mai degraba chiar s-a mindrit de a fi impartasit soarta servitorilor Lui. 6. Vesmintele, pe care le-a lasat, sint luate in primire de econom ?i pastrate, pina cind, supunindu-1 la felurite ispitiri si incercari, ii re- cunosc in mod vadit inaintarea in vrednicie, vietuirea cuvenita ?i rabda- rea. Daca dupa trecerea timpului au constatat ca el poate ramine aici si ca staruie in aceeasi fierbinteala cu care a inceput, impart aceste ves- minte saracilor ,• daca dimpotriva au descoperit la el vreo pornire mai pronuntata spre murmur si spre pacatul nesupunerii, oricit de mica ar fi aceasta, il dezbraca de vesmintele minastirii, cu care 11 imbracasera, si, inapoindu-i-le pe cele vechi, puse deoparte, il alunga. Nu e ingaduit nimanui sa piece cu cele ce a primit si nici nu permit sa mai ramina imbracat cu ele eel ce s-a constatat ca s-a racit de regula de viata a asezamintului. Nici din minastire nu i se da libertatea de a pleca dupa plac, afara doar daca s-a facut nevazut, furisindu-se ca un sclav fugar prin dese intunecimi de noapte. Astfel, dupa ce a fost judecat nevrednic de aceasta metanie si de slujire, este dezbracat in fata tuturor fratilor de vesmintul minastirii si alungat ou pata rusinii. 7. Odata primit cineva si supus la incercari, cu stSruinta despre care am vorbit, si dupa ce, lepadindu-si propriile vesminte, este imbracat in haina calugareasca, nu i se ingaduie sa intre indata in obstea fratilor. Mai intii este incredintat unuia mai batrin care, raminind in afara, nu departe de pridvorul minastirii, are rinduita sarcina primirii strainilor si oaspetilor, dindu-si toata osteneala unei bune primiri a acestora. 148. De la inceputul acestui volum s-a insistat indelung asupra simbolismului vesmintelor monahale si deci asupra insemnatatii unice a primirii acestor vesminte. DESPRE RINDUIELILE CELOR CE RENUNTA. LA LUMP. ! 45 Dupa o slujire neintrerupta de un an acolo, cind a dat dovada unei serviri fara cirtire din partea strainilor, indrumindu-se astfel spre pri- mele trepte ale umilintei si rabdarii, ajunge a se face cunoscut in a- ceasta lunga practica. Dupa aceasta, trebuind a fi primit in obstea fratilor, este dat pe seama altui batrin, de care asculta zece tineri in- credintati lui de staret, sa-i invete si sa-i indrume, dupa cum citim in Iesire (18, 25) ca s-a rinduit de Moise. 8. Grija si indrumarea principala a acestuia, cu ajutorul careia tinarul sa fie in stare sa urce necontenit spre culmile cele mai inalte ale desavirsirii, va fi sa-1 invete mai intii sa-si biruie vrerile. Pregatindu-1 cu rivna si cu sirguinta pentru aceasta lupta, va avea grija sa-i porun- ceasca necontenit tocmai ceea ce a in^eles ca sint potrivnice firii lui. Tragind invataturi din multele incercari, ei pretind ca monahul, mai ales eel tinar, nu-si poate ^ine in friu nici chiar placerea de a pofti, daca n-a invatat mai intii sa-si biruie prin ascultare vrerile sale. De aceea, declara ei, cine n-a invatat mai intii sa-si ucida vrerile, nu va fi in stare in nici un chip sa-si stinga nici minia, nici tristetea, nici duhul preacurviei, dar nu-si va putea pastra nici adevarata umilinta a inimii, unirea necontenita cu fratii si pacea trainica si indelunga, iar urmarea : nici in minastire nu va mai putea ramine mult timp. 9. Prin urmare cu aceste rinduieli asemeni unor litere si silabe sS se grabeasca sa-i invete si sa-i formeze spre desavirsire pe cei pe care ii indrumeaza deosebind limpede cu aceste mijloace, dacS tinerii acestia sint stabiliti pe o umilinta prefacuta, sau pe una adevarata. Pentru a ajunge usor la aceasta, necontenit sint inv&tati tinerii sa nu ascunda, dintr-o rusine primejdioasa, absolut nici un gind care le framinta inimile, ci, de indata ce s-au ivit, sa le descopere batrinului. In judecarea acestora sa nu se bizuie niciodata pe propria lor socotinta, ei sa fie convinsi ca este bun, sau rau, tot ceea ce a decis analiza batrinului dupa o lunga chibzuinta. Asa se face cS iscusitul vrajmas in nici o privinta nu-1 poate impresura pe tinar, ca pe unul far& experientS si nestiutor, si nici sa-1 prinda cu vreun viclesug pe eel pe care-1 vede sprijinindu-se, nu pe judecata lui, ci pe cea a batrinului. El nu-1 poate convinge sa ascunda batrinului indemnurile de orice fel, pe care i le-a aruncat in inima, ca pe niste sageti de foe. Diavolul atit de dibaci in nici un alt chip nu 1-ar putea insela si aduce la poticnire pe tinar, decit daca 1-ar momi prin ingimfare sau pofta de marire, sa-si ascunda gmdurile. 10 — Sflntul loan Casian 146 SPtNTUL IOAN C ASIAN Dealtfel, batrinii declara ca indeobste semnul stiut si vadit al ginduri- lor diavolesti este rusinea de a le marturisi batrinului 149 . 10. Dupa acestea regula ascultarii este pazita cu atita strasnicie, incit tinerii, nu numai ca nu cuteaza a iesi din chilia lor fara stiinta sau invoirea mai-marelui, dar nici chiar nevoia comuna si naturala nu-si in- gaduie sa si-o satisfaca pe propria lor raspundere 15 °. Ei se grabesc sa implineasca fara nici o cirtire tot ce le-a fost prescris de acestia, ca si cum le-ar fi venit de la Dumnezeu, incit uneori chiar lucruri fara putinta de indeplinit le primesc cu credinta si zel si se trudesc din toate puterile si fara a se codi sa le savirseasca. Din respect pentru batrin nici imposibilitatea poruncii nu mai stau s-o masoare. Acum renunt de a mai vorbi in mod amanuntit despre ascultarea lor ,■ ne propunem negresit s-o aratam in curind, la timpul sau, prin exemple, daca, la rugaciunile noastre, ne-o va ingadui Domnul 151 . Acum sa continuam cu celelalte rinduieli, renun^ind de a mai scrie despre cele ce, ori nu pot fi invatate in minastirile din aceasta regiune, ori nu pot fi puse in practica, precum am fagaduit in mica noastrS pre- fata ca vom face 152 ; de pilda ei nu folosesc vesmintele de lina, ci doar de in, si nici acestea dublate ca numar ; pe acestea la noi fiecare superior le dS grupei sale pentru schimb, cind a observat ca s-au murdarit cele cu care sint imbracati. 11. Voi trece de asemenea si peste acest fel greu si minunat de cumpatare, datorita careia este socotita drept suprema placere la mesa, cind li se pune in fa^a fratilor o iarba dreasa cu sare subtiata cu ap<^ — pe care o numesc labsanios - — si alte multe asemeni acesteia. Nici clima din provincia noastra nu o ingaduie si nici starea sanatStii noastre. Voi starui numai asupra acelora pe care nu le va impiedica nici slabiciunea trupului, nici situatia geograficS, afarS doar de a se opune nevolnicia sau raceala inimii. 12. Asadar, pe cind stau inauntrul chiliilor, unde toata rivna si-o impart deopotriva intre munca si meditatie, in momentul cind au auzit in usa lor, sau a chiliilor vecine, ciocanitul celui ce-i cheama la rugaciu- ne, sau la vreo munca, pe intrecute, fiecare isi paraseste chilia pina intr- 149. Dupa speciali$ti cal. Hausherr deschiderea inimii fata de duhovnic esie o practica esentiala a monahismului primar (^Direction spirituelle en Orient autrefois* (Roma, 1955), p. 152 — 157 ; Vezi ?i *Convorbiri duhovnicesti*, II, X sq. 150. «Zis-a iara?i (Awa Antonie) : «De este cu putinta, citi pa?i face calugarul (tinjir), sau cite picaturi bea in chilia sa, trebuie cu indrazneala sa le vesteasca ba- trinilor, ca nu cumva sa greseasca intru dinsele», citim in «Pa(en'cu7...», cit. supra, p. 14—15. 151. Despre acestea va vorbi si in continuare la IV, 23 — 32 si in unele «Con- vorbiri». 152. Prefata, 9. DESPKS RINDUIZLILE CELOR CE RENUNTA LA LI'ME 147 atit, incit eel ce se indeletniceste cu scrisul nici nu cuteaza sa termine litera pe care o incepuse ; chiar in clipa cind la auzul lui a sosit sunetul vestitor, in mare iu|eala se repede afara, nezabovind nici cit i-a trebui sa sfirseasca un asterisc pornit. Lasind neterminate liniile literei, ei nu cauta foloase sau cistiguri de pe urma muncii, cit mai ales se grabesc cu toata rivna si pe intrecute sa-si indeplineasca indatorirea de ascul- tare. Aceasta ascultare este pusa mai presus nu numai de munca miini- lor, de citit, de pastrarea tacerii, de linistea chiliei lor, ba chiar de toate virtufile. Ei socotesc ca toate trebuiesc puse mai prejos de a- ceasta, si sint fericiti sa sufere oricite pagube, numai sa nu para cumva ca i-au adus acesteia vreo incalcare. 13. Socotesc fara rost sa mai amintesc printre alte rinduieli ale lor acea virtute, dupa care nimanui nu-i este ingaduit sa aiba o ladita, un paneras personal sau altceva de acest fel, pe care trebuie sa-1 apere ca bun propriu, punindu-i un semn. Noi i-am cunoscut traind atit de lepada^i de toate, incit, in afara de tunica, pelerina, sandale, cojoc si rogojina, nu mai au nimic altceva. Si in alte min8stiri, unde unele lucruri sint ingaduite mai slobod, vedem ca este pastrata cu foarte mare seve- ritate aceasta regula pina acum, incit nimeni nu cuteaza chiar sa spuna ca ceva este al sau (Fapte 4, 32) si e mare vina de a fi iesit din gura monahului cuvintele : cartea mea, tabalitele mele de scris, condeiul meu, tunica mea, sandalele mele ; daca prin vreo intimplare, fara sa-si dea seama, sau din nestimta, i-a scapat din gura un asemenea cuvint, va trebui sa ispaseasca asta prin penitenta cuvenita. 14. Si desi fiecare dintre ei aduce zilnic in minastire, prin truda si sudoarea lui, venituri atit de mari, incit ar putea sa-si sustina nu numai traiul lui cumpatat, dar chiar sa indestuleze trebuintele multora, totusi pentru asta nu se trufeste si nu se simte ademenit de un asa de mare cistig din munca lui grea. Nimeni nu-si retine din agoniseala lui mai mult de doua piinisoare , 153 , care se cumpara acolo cu numai trei dinari. Printre ei de asemenea nimeni nu umbla dupa vreo munca in propriu lui folos, nu zic savirsita, dar nici chiar gindita, de care lucru se rusi- neaza chiar sa vorbeasca, si care o ! de n-am afla ca se intmpla in minastirile noastre. Chiar de este convins ca tot avutul minastirii este bunul sau si ca un stapin al tuturor acestora le arata toata grija si inte- resul, totusi pentru a-si pastra virtutea lepadarii de orice bun, pe care si-a impus-o si pe care se straduieste s-o pastreze desavirsita si neatinsa pina la sfirsit, el se considers in afara acestora si strain de toate. De aceea el se poarta ca un locuitor trecator prin aceasta lume si se soco- 153. Aceste doua piinisoare, care cintaresc cam o jumatate de kilogram [*Con- vorbirh... a Il-a, XIX), este masura model a hranei zilnicc. 148 SFINTUL IOAN CASIAN teste mai degraba intretinutul si servitorul minastirii, decit sa-si atribuie dreptul de stapin asupra vreunui lucru. 15. Ce vom zice despre acestea noi nefericitii, care, locuind in minastiri si dati in seama si grija staretilor, ne inconjuram de chei proprii si, calcind in picioare fara rusine respectul pentru chemarea noastra, nu ne sfiim sa purtam la vedere chiar inele in degete, cu care pecetluim avutul nostru tainuit. Nu numai cutiile si cosurile, dar nici lazile si dulapurile nu ne mai ajung sa cuprimda cele ce stringem, sau am pus deoparte la iesirea din lume. Uneori asa ne aprindem de patima pentru lucruri f&ra nici o valoare, pentru nimicuri, pretinzindu-le drept bunuri numai ale noastre, incit, numai cu un deget de si-ar ingadui cineva sS atinga vreunui din ele, ne umplem de atita minie, ca nu ne mai putem stapini pornirea de a nu izbucni in cuvinte si gesturi minioase. Insa, lasind la o parte viciile noastre si dind uitarii cele ce nu me- rits nici chiar sa fie pomenite, dupa acel cuvint : «Sa nu graiasca guru mea lucruri omene$ti» (Ps. 16, 4), sa continuam mai degraba, dupa ordinea inceputa a expunerii, cu virtutile, pe care le aflam la ei si spre care si noi trebuie sa tindem cu toata rivna. Acum vom infatisa in fuga si pe scurt feluritele lor reguli pentru ca, ajungind apoi la unele din faptele si lucrarile lor, pe care ne-am propus sa le amintim cu grija, sa intarim prin dovezi foarte graitoare cele ce am afirmat in lucrarea noastra. Tot ceea ce am spus se va sprijini si mai cu folos pe pildele si pe autoritatea vietii lor. 16. De pilda daca cineva va sparge din intimplare un borcan de pamint, pe care ei il numesc «bancal» nu-si va spala altfel vina neaten- tiei decit printr-o pocainta publica. Astfel, in mijlocul tuturor fratilor strinsi la sinaxa, va cere iertare, stind asternut cu fata la pamint pina la sfirsitul slujbei, cind va obtine-o la porunca staretului de a se scula de jos. In acelasi chip se va supune ispasirii cine, chemat la vreo munca, sau la iotrunirea obisnuita, va sosi mai tirziu, sau daca, intonind psalmul, s-a incurcat oricit de putin. La fel, daca va raspunde fara rost, sau prea aspru, ori cu indaratnicie, daca ascultarile impuse le va indeplini prea nepasator, daca va murmura oricit de usor, daca, punind cititul mai presus de munca si de ascultare, se va achita fara tragere de inima de indatoririle stabilite ,- daca dupa terminarea slujbei, nu se va grabi sa se intoarca repede in chilie, daca se va opri cu cineva in loc, oricit de putin timp, daca se va trage undeva deoparte, o clipa cu el, daca va sta mina in mina cu cineva, daca isi va ingadui sa stea de verba oricit de pu|in timp cu cineva, care nu-i este tovaras, de chilie, daca se va ruga impreuna cu unul oprit de la rugaciune, daca va avea DE3PRE BINDU1ELILE CELOR CE HENUNTA LA LUME 149 pe vreunul din parintii lui, sau dintre prietenii din lume si va fi vorbit cu ei fara superiorul sau, daca va incerca sa primeasca scrisori de la cineva si sa-i raspundS farS ingSduinta staretului. Pentru cele de pinS aici si pentru altele de acest fel este indestulStoare dojana spirituals. Insa celelalte pacate privite la noi cu nepasare, si ingaduite, fapt si mai condamnabil, adica insultele pe fata, dispretul vSdit, contrazice- rile violente, finuta faloasa si necontrolata, purtarea familiara cu femeile, miniile, bataile, dusmaniile si certurile, angajarea in munca particulars, iubirea de argint, patima posedSrii de lucruri de prisos, pe care ceilalti frati nu le au, mincarea in afara rinduielii si pe ascuns, si altele asemenea acestora, nu sint ispasite prin acea dojana spirituals, de care am vorbit, ci sint indreptate prin aplicare de lovituri sau prin alungare. 17. $tiu apoi ca citirile sfinte f Scute in minSstiri in timpul mesei n-au venit de la regula egiptenilor, ci de la cea a capadocienilor 15i . E limpede pentru oricine ca nu pentru folosul spiritual au voit sa rinduias- ca aceasta, cit pentru a potoli convorbirile de prisos si nefolositoare si mai ales discujiile aprinse, care eel mai adesea se produc mai ales in timpul mesei, vazind ca altfel nu pot fi oprite la ei. Insa la egipteni si indeosebi la tabenesioti se pastreaza de toti o asa de mare tacere, incit, desi o mare multime de fra^i se adunS la masa, nimeni nu cuteazS nici macar sa sopteasca, in afara de superiorul celor zece, care totusi, cind vede ca este nevoie sS se aduca, sau sa se ia ceva de la masa, arata mai degraba prin semn decit prin vorba. In vreme ce mSninca se pSstreaza cu asa grija rinduiala tScerii, incit 18sindu-si glugile pinS mai jos de pleoape, pentru ca ochiul liber sS nu se plimbe prea cercetStor prin jur, ei nu mai vSd nimic decit masa si bucatele din care se infrupta asezate pe ea. In felul acesta nimeni nu observS cum si cit m'aninca altul. 18. Inainte, sau dupS masa regulata, se feresc cu mare grija sa-si atinga gura de vreo alts hrana decit cea de la masa. In felul acesta, umblind prin gradini sau livezi, in tacere, ii ispitesc nu numai fructele, care atirnS prin pomi, dar si cele asternute pe pSmint, gata sS fie cSlcate cu piciorul si usor de adunat. Vederea lor este o ademenire, iar inlesni- rea si belsugul lor pot stirni pofta pina si celor cu viata foarte asprS si cumpatata. Totusi ei socotesc ca ceva netrebnio nu numai de a gusta din vreunul din aceste fructe, ba chiar de a-1 atinge cu m!na, in afarS de ceea 154. *Regulile scurte*, 180 ale Sfintului Vasile eel Mare. 150 SFINTUL TOAN CASIAN ce li se serveste tuturor la masa obstii, sau li se da in public fratilor, la culesul fructelor, dupa rinduiala economului 155 . 19. Ca sa nu parem ca am ISsat la o parte ceva din rinduielile mina- stirilor, socotesc ca trebuie sa amintesc pe scurt cum sint practioate ser- viciile zilnice si in alte regiuni. Caci pretutindeni, in Mesopotamia, Palestina si Capadocia, ca si in intregul Orient, in fiecare saptamina, fra|ii urmeaza sa-si indeplineasca aceste datorii rind pe rind, asa ca si numarul lor in schimburi este socotit dupa multimea slujitorilor minastirii. Aceste ascultari se grabesc sa le implineasea cu asa zel si umilinta, cita nici chiar celui mai aspru si atotputernic stapin nu-i arata vreunul dintre robii lui. Ba nemultumiti numai cu aceste servicii, pe care le impune dreptul canonic, se scoala si noaptea si-i usureaza, prin zelul lor, pe cei carora le revenea in mod deosebit vreo sarcina, caci luindu-le-o inainte se grabesc sa faca ei pe furis ceea ce trebuia implinit de aceia. Fiecare primind serviciul saptaminal il pastreaza pina la cina de duminica. Dupa ce s-a terminat masa de seara, serviciul intregii sapta- mini se incheie astfel : cei ce trebuie schimbati, spala rind pe rind picioarele fratilor adunaji pentru cintarea psalmilor obisnuiti inainte de culcare, cerindu-le din toata inima, drept plata binecuvintata, pentru munca intregii saptamini, ca, in momentul in care ei implinesc porunca lui Hristos (loan 13, 14), toti fra^ii sa-i insoteasca in rugaciunea inaltata, pentru iertarea pacatelor lor savii^ite din nestiinta sau din slabiciune omeneasca, inchinind lui Dumnezeu serviciile lor, aduse cu rivna «ca o jertfa grasa» (Ps. 19, 4). Luni, dupa cintarile de dimineata, ei dau in primire celor ce-i urmeaza uneltele de care s-au slujit in serviciul lor si obiectele. Luindu-le in primire, ei vegheaza cu cea mai mare grija ca nici unul sa nu sufere vreo stricaciune sau sa fie distrus. Au sa dea socoteala, cred ei, nu numai economului, dar chiar Domnului, pentru cele mai neinsemnate .obiecte, ca pentru niste lucruri sfinte, daca din vreo neatentie se va fi stricat vreunul din ele 155 . Dintr-o singura dovada, pe care o voi da drept pilda, ve{i putea re- cunoaste in ce masura si cu cita credinj;a si luare-aminte este respectata aceasta rinduiala. Ne marginim numai la una, caci, pe cit ne silim sa dam raspuns deplin dorintei voastre arzatoare de a cunoaste desavirsit toate rinduielile lor, si sinteji doritori sa vi se repete in aceasta lucrare chiar 155. Vezi «Prccepte!e» Sfintului Pahomie 73, 76 ?i 77, dupa care fratii nu pot minca fructe, in timpul culesului, decit cu invoirca duhovnicului. 156. Vezi ^Rinduiala monahilor*, 103 — 104, a Sfintului Vasile eel Mare. DESPRE RlNDUIELILE CELOE CE RENUNTA LA LUME 151 lucruri foarte bine stiute, pe atit ne temem sa nu depasim masura ingaduita. 20. In saptamiina de rind a unui monah, economul minastirii, trecind pe acolo a vazut pe jos trei boabe de linte pe care, in graba de-a le pune la fiert, economul manastirii le scapase printre degete odata cu apa in care le spala. Faptul a fost indata adus la cunostinta staretului, care, invinovatindu-1 de risipa si de nepasare pentru averea sfinta, 1-a oprit de la rugaciune. Pacatul de lipsa de grija nu i-a fost iertat altfel decit ispa- sindu-1 printr-o pocainta publics. Ei sint convinsi cu adevarat ca nici chiar ei insisi nu-si mai apartin lor, darmite lucrurile lor, care sint cu atit mai mult inchinate Domnului ? Drept urmare, declara ei, orice lucru odata adus in minastire trebuie privit cu tot respectul ca un obiect sfintit. Asa le poarta de grija si le rinduiesc pe toate cu atita credinta, incit si mis- cind din loc si asezind mai bine unele obiecte socotite de dispretuit, mici si fara valoare, si umplind de apa un borcan, din care sa dea de baut cuiva, si indepartind un pai din capela sau din chilie, cred, ca vor dobindi plata de la Dumnezeu. 21. Am cunoscut niste monahi, in a caror saptamina de rind se in- timplase o mare lipsa de lemne, incit n-aveau nici cu ce sa-si pregateasca hrana obisnuita pentru obste. Pina sa le fie aduse lemnele cumparate, staretul a hotarit din propria lui autoritate, ca obstea sa se multumeasca cu hrana uscata. Toti au primit bucurosi aceasta si nimeni nu mai putea nadajdui la vreo mincare gatita. Monahii de mai sus, ca si cum ar fi fost pagubiti de venitul dobindit prin plata trudei si serviciului lor, daca in schimbul in care 4ntrasera nu vor pregati fratilor hrana obisnuita, si-au luat asupra-le de buna voie o mare truda si grija. Erau acolo locuri uscate si sterpe, in care, din lipsa de paduri cu hatisuri ca la noi, nu pot fi procurate lemne altfel decit numai taindu-se din arborii fructiferi. Cutre- ierind ei tinuturi neumblate si pustiul, care se intinde spre Marea Moarta, dadura peste paie si scaieti, virtejiti de vint in toate partile, cu care, adunindu-i in poala si in brate, pregatira prin osteneala lor de buna voie hrana, dupa toata rinduiala, fara a ingadui sa lipseasca ceva din ospa- tarea obisnuita. Cu atita rivna isi indeplinira indatoririle lor fata de frati, incit, desi ar fi putut sa se dezvinovateasca cu buna credinta fie prin lipsa lemnelor, fie prin porunca staretului, totusi, pentru plata cu dobinda a sufletului, n-au voit sa se foloseasca de aceasta dezlegare. 22. Aceste lucruri istorisite, asa cum am spus mai inainte, sint dupa regula intregului Rasarit, pe care si noi, sustin raspicat, ar trebui s-o res- pectam ca un lucru trebuincios. Totusi la egipteni, care au cea mai mare grija pentru munca, nu exists aceasta schimbare de servici in fiecare saptamina, ca nu cumva, cu acest prilej toti din schimb sa fie impiedicati 152 SFlNTUL IOAN CASIAN de la munca prevSzuta in canon ,- grija camarii, sau a bucatariei insa este incredintata celui mai incercat dintre monahi, care va Implini necontenit aceasta lucrare, cit timp ii va ingadui puterea sau virsta. Dealtfel nici nu este obosit de o mare sfortare trupeasca, fiindca nu se cheltuie atit timp pentru aranjarea si gatitul mincarurilor, datoritS folosirii mai ales a ali- mentelor uscate sau crude. Tulpini de praz, taiate o data pe luna, varza salbaticS, saratura prajita, masline, pestisori in saramura 1 numiti de ei «menomena», sint pentru ei cea mai aleasa plScere. 23. Aceasta carte trateaz§ despre asezSmintul celui ce renunta la lume, unde, odata intrat in adevarata umilinta si desavfrsita ascultare, poate sa se inalte si pe culmile celorlalte virtuti. De aceea, precum am fagaduit, socotesc trebuincios sa infajisez drept pilda unele fapte ale celor vechi, prin care, ca urmare a practicarii acestei virtuti a ascultarii, s-au fScut ei cunoscuti. Din multe vom alege pufine, pentru ca acestea sa fie nu numai imbold spre desavirsire, dar chiar modele de urmat pentru cei ce se ostenesc sa atinga culmi mai inalte. De aceea, pentru scurtarea acestei carti, dintr-o mulfime nenumarata de parinfi, punindu-va in fatS doar doi sau trei, voi pomeni mai intii pe staretul loan 157 , care a trait in apropiere de Lycus, tirg din Tebaida. Acesta, inaltindu-se prin virtutea ascultarii pina la harul profetiei, a dobindit atita faima in intreaga lume, incit vrednicia lui 1-a facut vestit chiar pentru regii acestei lumi. Caci, pe cind locuia prin parj;ile indepartate ale Tebaidei, precum am spus, imparatul Teodosie nu-si ingadui sa porneasca la razboi cu niste tirani foarte puternici, pina n-a primit incurajare din raspunsurile lui profetice. Dind crezare acestora, ca fiind venite din cer, a dobindit victorii asupra dusmanilor in lupte inversunate. 24. Prin urmare, acest preafericit loan, fiind in slujba unui batrin din tinere^e pina la virsta matura a barbatiei, cit timp a trait acolo, s-a legat sa-1 asculte cu atita umilinta, incit chiar bStrinului i-a stirnit cea mai mare uimire, supunerea lui. Insa voind sa cerceteze mai ISmurit, daca virtutea ucenicului sSu porneste din adevarata credin^a si dintr-o adinca nevinovatie a inimii, sau era simulata si intrucitva for|ata, sa se arate asa in fata celui ce porunceste, ii impunea adesea foarte multe lucruri chiar de prisos si nefolositoare, sau cu neputin^S de infaptuit. Din 157. loan Vazatorul, unul dintre cei mai celebri pustnici ai veacului al IV-lea, despre care au scris Rufin, Sozomen, Teodoret al Cirului, Pallade, Fer. Augustin 5i Sfintul Casian in «Convorbiri...», I, XXI, 1 §i XXIV, XXV, 16—17. S-a nascut catre 305 $i a murit dupa 90 de ani, dintre care 40 de ani i-a petrecut inchis sub pamint, de unde a fost consultat de imp5ratul Teodosie inainte de a pleca la razboi, — devenind popular prin darul profe(iei dupa 30 de ani de recluziune. DESFRE RINDUIELILE CELOR CE RKNUNTA LA LUME 153 acestea voi povesti trei, din care se poate dovedi pentru cei ce vor sa afle intregimea si a mintii §i a supunerii lui. Astfel batrinul a luat dintr-o gramada de lemne o smicea, care fusese taiata de mult pentru foe si, intirziind folosirea ei, era nu numai uscata, dar aproape putreda. Infigind-o in pamint in fata lui, i-a porun- cit s-o ude zilnic de doua ori cu apa carata, ca prin aceasta udStura de fiecare zi sa prinda radacini si, o data ajuns arbore, sa ofere incintare ochilor cu ramurile lui desfacute si umbra in arsifa verii pentru cei se se adapostesc sub el. Primind aceasta porunca, farS a tine seamS, din respectul obisnuit, de neputinja faptului, tinarul a implinit-o in toate zilele. Neineetat aducea apa aproape de la doua mile distanta, fara a pregeta in nici un chip sa ude lemnul. Nici slabiciunea trupului, nici sarbatoarea si nici vreo treaba grabnica, ce 1-ar fi putut indreptati in mod cinstit sa nu implineasca porunca, nici in sfirsit venirea unei ierni aspre nu-1 putura impiedica, sa respecte in tot timpul anului insar- cinarea. Batrlnul tacea si cerceta pe ascuns zilnic sirguinta lui. Vazu astfel ca fara nici o mcrepire a chipului si fara impotrivirea mintii respecta porunca sa din sincer imbold, ca venindu-i de la Dumnezeu. Atunci recunoscind cinstita si umila lui supunere, si totodata chiar cuprins de mila pentru o atit de indelunga truda, cita depusese cu zel aprins in tot timpul anului, se apropie de nuiaua uscata si-i vorbi : «0 Ioane, oare a prins radacina acest arbore al tau ?» «Nu stiu» ii raspunse el. Batrlnul, prefacindu-se ca cerceteaza adevarul faptului, si ca in- cearca, dacS acum se reazema pe propriile-i radScini, a smuls in fata lui smiceaua cu o usoara smucitura. Aruncind-o, ii dS porunca sa inceteze de acum udatul. 25. Format prin asemena deprinderi, tinarul sporea zilnic in tSria supunerii si ajunsese vestit prin umilinta lui, iar mirosul plScut al ascultarii lui s-a raspindit prin toate minSstirile. Niste fra|i monahi, la auzul carora ajunsese faima supunerii tinarului, venirS la batrin sa-1 puna la incercare pe ucenic', sau mai degraba sa se IntSreasca in cre- dinta. Pe cind se minunau de acesta, batrinul il enema indata si-i zise : «Urca-te, ia vasul cu ul«i si arunca-1 pe fereastrS». Or, in pustiu, acest singur vas le asigura o grasime foarte slabs pentru nevoile lor, sau ale oaspetilor. El, repezindu-se grabit, 1-a aruncat pe fereastra, sa se sparga de pamint. N-a stat sa sovSie In fata unei porunci fSra sens, sau sa se mai gindeasca la nevoia zilnica, la slfibiciunea trupului, la lipsa de bani, la strimtorSrile si greutatile unui pustiu uscat, unde, chiar de Ji-ar prisosi banii, in nici un chip nu mai poate fi gasit, sau inlocuit cu altceva bunul pierdut. 154 CFtNTirL ioan casia:; 26. Tot la dorinta altor frati de a se intari prin pilda ascultarii lui, batrinul chemindu-1 ii spune : «Alearga, Ioane, si rostogoleste cit mai degraba bolovanul acela pina aici». Era un bolovan urias, de nu 1-ar fi putut urn! din loc nici o gloata mare de oameni. Acesta indata, impin- gind cind cu umarul, cind cu tot trupul, se silea cu atita incordare si opinteala sa-1 rostogoleasca, incit sudoarea siroindu-i pe toate madula- rele ii uda nu numai vesmintul, dar si bolovanul fu umezit de umerii sai. Nici acum el nu mai sta sa cumpaneasca neputinta indeplinirii poruncii si a faptei, din respect pentru batrin, sau din indemnul sincer al supunerii, deoarece era convins ca acesta, in buna lui credinta, nu-i poate porunci nimic la intimplare si fara chibzuiala. 27. Ar cam fi deajuns cele citeva fapte povestite pina aici din multele savirsite de stare^ul loan. Acum voi trece la o fapta vrednica de amintit a staretului Patermutius. Vrind el sa se retraga din lume, a stat in asteptare la porfile minastirii timp indelungat, pina cind prin staruinta lui neclintita ii indupleca sa fie admis, chiar cu fiul sau, copil cam de opt ani, fapt neobisnuit in minastiri. In sfirsit dupa primiv?. indata fura da|i pe seama unor superiori deosebiti, ba mai mult, chiar chiliile le erau deosebite. Vederea necontenita a fiului i-ar fi amintit tatSlui, ca, din toata averea de care se lepadase la plecare si din dragostea trupeasca, ii mai ramasese macar copilul. De aceea, daca acum stia, ca nu mai este bogat, trebuia sa nu mai stie nici ca este tata. Drept aceea 1-au pus la incercare, daca pretuieste mai mult dragos- tea singelui si a maruntaielor sale, decit supunerea si uciderea trupului, pe care eel retras din lume, din dragoste pentru Hristos, trebuie s-o puna mai prssus. In adevar, copilul dinadins nu era ingrijit, il imbracau mai mult in zdrente decit in vesminte si asa minjit si uri^it de necuratenie, mai degraba ar fi putut sa-i raneasca, decit sa-i bucure ochii tatalui, ori de cite ori ar fi fost vazut. Mai mult chiar, era supus la pumni si palmele multora, date copilului nevinovat, de cele mai multe ori fara motiv, si asta tocmai sub privirile tatalui, care nu vedea obrajii fiului, decit minjifi de urmele murdare ale lacrimilor, De?i copilul era asuprit astfel zilnic in vazul lui, totusi, din dragoste pentru Hristos, si din virtutea supunerii, inima lui a ramas necontenit tare si neclatinata. Cu adavarat acum el nu-1 mai socotea fiu al sau pe eel, pe care il daruise lui Hristos o data cu sine, si nu se mai ingrijora de nedreptafile lui prezente ,• dim- potriva, mai degraba se bucura, caci le vedea suferite chiar cu folos. Stapinit de propria sa umilinta si desavirsire, se gindea mai pu^in la lacrirnile acestuia. Superiorul minastirii, vazind limpede taria si aspri- mea de neclintit a duhului sau, supuse sufletul lui la o proba hotaritoare. DESPRE RlNDUIELILE CELOK CE RENUNTA LA IAJME 155 Intr-una din zile, vazind pe copil plingind, s-a prefacut miniat impotriva lui si-i da porunca tatalui sa-1 arunce in fluviu. Atunci el, ca si cum Domnul i-ar fi dat porunca, lua indata copilul in brate si, in goana mare, il duse pe malul riului sa-1 arunce. Desigur, in fierbinteala credintei si a ascultarii, ar fi savirsit aceasta, daca niste frafi monahi, insarcinati dinadins sa stea atenti pe malul fluviului, n-ar fi cules copilul deja aruncat in albia riului. In felul acesta, chiar in momentul savirsirii faptei, 1-au impiedicat pe tata sa aduca la indepli- nire porunca spre care il impingea rivna si supunerea. 28. Credinta si jertfa lui a fost mult placuta lui Dumnezeu, care a si aprobat-o indata printr-o marturie divina. Chiar atunci i s-a descoperit batrinului ca Patermutius a implinit prin aceasta ascultare fapta patriar- hului Avraam (Facere 15, 8). La pupln timp dupa aceasta, acelasi staret al minastirii trecu din aceasta lume la Hristos si, punindu-1 pe el in fruntea tuturor monahilor, 1-a lasat in minastire ca urmas si staret. 29. Nu vom trece sub tacere nici pe un frate cunoscut noua, dintr-o familie foarte inalta, dupa rinduiala lumii acesteia. Tatal sau fusese un conte foarte bogat, iar el primise o temeinica invat-atura in studiile profane. Parasindu-si parintiii a alergat la minastire, unde superiorul ii puse la incercare indata smerenia duhului si ardoarea credintei. Primi deci porunca sa incarce pe umeri zece cosuri, care nu era nevoie sa fie vindute toate odata, ci, colindind pietele, sS fie vindute cu deamanuntul. Pentru a-1 retine mai mult timp in aceasta treaba, a adaugat conditia : chiar daca cineva ar vrea, poate, sa le cumpere pe toate pe data, sa nu se lase invins, ci sa le vinda la cerere, unul cite unul. Porunca a fost indeplinitS cu toata rivna si, pentru numele si dragostea lui Hristos, a fost calcata in picioare orice considerate de rusine, intr-adevar, punindu-si cosurile pe umeri, Ie-a vlndut la preful hotarit si a adus bani in minastire. Neinfricindu-se de noutatea unei indeletniciri atit de joase si neobisnuite, nu ia in seama nedemnitatea faptului, stra- lucirea obirsiei, uritenia negustoriei. Prin supunere, el doreste sa ajunga ia acea umilinta a lui Hristos, care este adevarata noblete. 30. Masura impusa acestei carti ne sileste sa tindem a o incheia, dar binele ascultarii, care detine locul de frunte printre celelalte virtuti, nu ne ingaduie sa trecem sub tacere faptele mari ale celor ce-au stralucit prin ea. De aceea, tinind seama deopotriva de amindoua cerin- tele, adica si de nevoia de scurtime, si de dorinfa si foloasele celor zelosi, voi mai adauga doar o singura pilda de umilinta. Aceasta, traita nu de un incepator, ci de un monah dcsavirsit, si staret, ajungind a fi 156 SFINTUL IOAN CASIAN citita, va putea si pe cei tineri sa-i inarmeze, si pe cei batrini sa-i imboldeasca spre umilinta desavirsita 158 . L-am cunoscut pe staretul Pinufius. Fusese preot intr-o foarte mare minastire din Egipt, nu departe de orasul Panefisis, unde isi ducea traiul, cinstit si venerat de totj pentru viafa, virsta si preotia lui. Aici a vazut el ca tocmai de asta nu mai poate trai In umilinta, dupa care ii ardea sufletul, si nu mai are unde-si desavirsi virtutea supunerii dorite, asa ca, fugind pe ascuns din minastire, s-a retras singur spre cele mai indepartate tinuturi ale Tebaidei. Acolo isi paraseste haina de monah si luindu-si imbracaminte lumeasca, se indreapta spre minastirea tabenesiotilor. Pe aceasta o stia mai aspra decit toate, si datorita departarii era convins ca nu va fi cunoscut, iar intr-o minastire mare cu multi monahi, usor poate ramine nestiut. Acolo ramine mult timp la porji, si, cazind la picioarele fratilor, staruie prin toate rugaminfile sa fie primit. In cele din urma, a fost admis cu multa sila, ca un batrin prapadit care, ajuns la capatul vietii, cere sa intre in minastire. «Daca nu mai este in stare sa se robeascS placerilor, 1-a apucat dorul de minastire, nu atit din evlavie, cit silit de foame si lipsuri», cugetau ei. In fine, ca unui batrin neinstare de nici o muncS, i se incredinteaza ingrijirea si paza gradinii. Indeplinind aceasta munca impreuna cu un alt monah, mai tinar, in seama caruia fusese dat, ii era atit de ascultator si traia cu adinca supu- nere virtutea dorita a umilintei. Zilnic indeplinea cu toata sirguinta nu numai cele privitoare la ingrijirea gradinii, dar chiar toate muncile care pentru altii erau grele si umilitoare si socotite de spaima de toti. Ba, sculindu-se pe furis, pe cele mai multe le savirsea chiar noaptea, fara martori si fara stirea nimanui. Acoperit de intuneric, n-a putut fi prins de nimeni faptasul vreunei lucrari. El a stat ascuns acolo timp de trei ani. In vremea aceasta, pe cind fratii risipindu-se il cautau prin tot Egiptul, in sfirsit unul venit din partile Egiptului, il vazu, dar sub imbracamintea ticSldasa si in munca umila, pe care o fScea, abia il recunoscu. Aplecat in jos, curaja cu sapaliga pamintul in jurul zarzava- turilor, apoi punea la radacina gunoiul carat pe umeri. Uitindu-se la astea, fratele, foarte mult timp, a stat la indoiala, daca este el, apoi venind mai aproape si cercetindu-i cu atentie chipul, si chiar sunetul glasului, i-a cazut la picioare. O mare uimire i-a cuprins pe toti la aceasta priveliste. De ce facea aceasta, se intrebau ei, in fata unuia, care, venit la ei de curind din lume, trecuse drept novice, si eel mai de jos ? Apoi, cind li s-a dezvaluit numele care, plin de faima, ajunsese 158. De aceea Sfintul Casian va repeta aceasta pilda de smerenie in «Convor- bireu» a XX-a, 1, 2 — 3. DESPHE RlNDUIELILE CELOR CE RENUNTA LA LUME 157 cunoscut si la ei, fura coplesiti de o si mai mare uimire. Toti fra^ii atunci ii cerura iertare pentru vina necunoasterii de mai inainte, cind atita timp il rinduiserS printre tineri si copii. Frafii 1-au adus in minastirea lor, fara vrerea lui. Aici plingea amarnic ca a fost despuiat, din pizma diavolului, de traiul vrednic in umilinta, pe care, indelung cautat, se bucurase a-1 fi aflat in sfirsit, §i ca nu s-a invrednicit sa-si sfirseasca viafa in supunerea pe care si-o asigurase. Top: frafii vegheau cu cea mai mare grija s& nu fuga si de la ei la fel, facindu-se nevazut -undeva. 31. A ramas putin timp acolo. Aprins din nou de aceeasi dorinta arzatoare, de umilinta, gasind prilej, a fugit in adinc de noapte, dar acum nu se mai indreapta spre vreo provincie vecina, ci spre tinuturi necunoscute si indepartate, Deci urcindu-se intr-o corabie s-a ingrijit sa mearga spre tinuturile Palestine!, crezind ca se va ascunde mai sigur, daca se va duce in locuri, in care nici chiar de numele lui nu s-a auzit. Ajuns acolo s-a ponnit indata spre minSstirea noastra, care nu-i departe de grota in care Domnul nostru a binevoit a se naste din Fecioara. Aici adSpdstindu-se foarte putin timp, dupa cuvintul Domnului, ca «o cetate asezata pe munte« (Matei 5, 14), n-a putut ramine nestiut prea multa vreme. Nu tirziu niste frati veniti din Egipt la rugaciune la locurile sfinte, recunoscindu-1, 1-au chemat fnapoi, in minastirea sa, cu foarte staruitoare rugSminti. 32. Pe acest batrin, pentru increderea, de care ne-am bucurat din partea lui, in minastirea noastra, 1-am cautat apoi cu mare rivna in Egipt. Fiind de fata si noi la primirea in minastire a unui frate, m-am gindit sa fac loc in aceasta lucrare si indemnului, pe care i 1-a dat acestuia, din care socot ca se poate trage ceva inva^atura 159 . «$tii, zice el, cite zile ai stat de veghe in fata portilor pina ai fost primit astazi. Intii de toate trebuie sa cunosti motivul acestei piedici. Numai cunoscindu-1 vei avea mare folos in drumul pe care doresti sa pornesti, caci astfel te vei apropia de slujirea lui Hristos cu staruinta care se cuvine». 33. Dumnezeu fagaduieste intr-adevar o slava fara de sfirsit celor ce-L slujesc cu credinta si I se alipesc Lui dupa regula acestei rinduieli de viata. La fel foarte grele pedepse ii asteapta pe cei, care vor implini cu raceala si fara sa se sinchiseasca, fara grija de-a da roade de sfin- tenie potrivite cu metania pe care au imbraplsat-o si cu cele ce asteapta oamenii de la ei. «Mai bine este, spune Scriptura, sa nu fagaduiasca 159. Aceasta cuvintare minunata la primirea ve§mlntului, refacut de Casian, a facut celebrii pe ambii mari asceti ai lumii crestine, Pinufius ?i Casian. A fost de- seori publicata in manuscrisele medievale, rupta de restul operii ; Preotul J-.C 1. Guy da dou3 exemple din veacul al IX-lea, op. cit., ad. loc. 158 SFlNTUL IOAN CASIAN cineva, decit sd iagaduiasca §i sd nu implineasca» (Eccl. 5, 4) si «blestemat sd fie eel ce face lucruiile Domnului cu nebdgare de $eama» [lev. 48, 10). Asadar, de-asta ai fost respins foarte mult timp, nu fiindca n-am dori din toata inima sa ne fie scumpa mintuirea ta si a tuturora, si n-am vrea chiar de departe sa. le iesirn. in cale celor ce riv- nesc sa se intoarca la Hristos. Ne-am temut insa ca, primindu-te cu ochii inchisi, ne vom face si pe noi vinovati de usurinfa inaintea lui Dumnezeu, iar pe tine, lesne admis si fara zabava, mai inainte de a in- telege greutatea acestei vietuiri, te vom face osindit la o mai mare pedeapsa daca, in cele din urma, ai parasi-o, sau ai ramine mai departe, dar racit sufleteste. Pentru aceasta trebuie sa cunosti mai intii chiar temeiul renuntarii la lume. Dupa ce-1 vei patrunde, vei fi mai bine lamu- rit despre ce va trebui sa faci. 34. Renuntarea la lume nu-i nimic altceva decit semnul crucii si al mortificarii. De aceea vei sti ca de azi tu esti mort pentru lume, pentru lucrarile si dorin|ele ei si, dupa cuvintul Apostolului, tu esti rastignit pentru lume si lumea pentru tine. la seama deci la poruncile crucii, sub a carei lege se cuvine sa viet,uiesti de acum incolo in aceasta lume, fiindca acum nu mai traiesti tu,.ci traieste in tine Acela care S-a rastignit pentru tine. Deci si noi trebuie sa strabatem aceasta viata sub acea infatisare si acel chip, cu care S-a spinzurat El pe lemn pentru noi ca, strapun- gind, dupa cuvintul lui David, trupurile noastre (Ps. 118, 120) cu frica de Dumnezeu, sa avem tmtuite toate vrerile si dorin^ele noastre, care sa nu mai slujeasca poftei noastre, ci mortificarii ei. Astfel vom implini indemnul Domnului care zice : «Cine nu-$i ia cracea lui §/ nu-Mf u.i- meazd Mie, nu este viednic de Mine» (Matei 10, 38). Insa aiputea spune, poate : cum ar putea omul sa-si poarte crucea necontenit, sau in ce chip traind cineva ar putea fi rastignit ? Asculta pe scurt lamurirea : 35. Crucea noastra este frica de Domnul. Asa cum eel rastignit nu mai are putinta sa-si miste madularele dupa dorintS, tot astfel nici noi nu trebuie sa ne mai calauzim vrerile si dorintele noastre dupa ceea ce ne place si ne incinta pentru moment, ci dupa legea Domnului, acolo unde ne va t±ntui ea. $i precum eel pironit pe lemnul crucii nu se mai uita la cele prezente, nu se mai gindeste la simtamintele sale, nu mai este chinuit de neliniste si de grija zilei de miine, nu mai este imboldit de nici o dorinta de avere, nu mai este aprins de nici o trufie, de nici o lupta, de nici o pizma, nu mai sufera pe urma nici unei jigniri prezente, nu-si mai aminteste de cele indurate si, desi inca respira in trup, crede ca e mort pentru toate ale lumii, vazul inimii sale fiind indreptat intr- acolo, unde nu se mai indoieste ca va trece curind, tot asa si noi, stra- DESFRE RlNDUTFXILE CELOR C~Z RiiNUNTA LA LUMK 159 punsi de teama de Domnul, se cuvine sa fim morti pentru toate acestea, adica nu numai pentru patimile carnii, dar chiar pentru cele lumesti ; ochii sufletului vor fi a|.inti|i intr-acolo, unde trebuie sa nadajduim in fiecare clipa ca vom porni. In aeest fel vom putea avea intr-adevar ucise toate poftele si imboldirile trupesti : 36. Sa nu reiei niciodata nimic din cele de care te-ai desiacut, cand ai renuntat la lume si, de vreme ce Domnul te opreste, sa nu te mai reintorci, din ogorul lucrarii Evangheliei, spre a te imbraca din nou cu haina (Matei 24, 18), pe care ai parasit-o ! Sa nu mai aluneci spre ticaloasele si pamintestile pofte si dorinte ale acestei lumi si, contra poruncii Domnului, sa nu cobori de pe acoperisul desavirsirii si sa-ti ingadui a mai lua ceva din ce ai lepadat la plecare (Matei 24, 17) Sa nu-|i mai amintesti de parinti si de vreun simtamint de mai Inainte, spre a nu mai fi stapinit de grijile si nelinistile acestui veac, caci nu poti, «sa fii potrivit pentru imparatia cerurilor» daca, dupa cuvintul Mintuitorului, «purtind iriina pe plug te uip indarat» (Luca 9, G8). Incepind de acum, prin ardoarea credinfei si prin deplina umilinta, ai calcat in picioare mindria. Cind vei ajunge la oarecare cunoastere a psalmilor si a acestui fel de viaja, sa nu incepi a te trufi putin cite pu^in, pina la a te gindi vreodata s-o reinvii in tine. Sa nu te adeveresti tu Insuti calcator al poruncii, zidind iarasi, dupa cuvintul Apostolului, ceea ce ai darimat (Gal. 2, 18). Mai bine ramii pina la sfirsit in aceasta saracie, pe care ai fSga- duit-o in fata lui Dumnezeu si a ingerilor Sai, si nu numai sa continui, dar chiar sa propasesti si sa cresti in aceasta umilinta si rabdare, in care ai staruit timp de zece zile in fata portilor, rugindu-ne cu lacrimi in ochi, sa te primim. Ar fi un lucru destul de dureros ca, in loc sa inaintezi de la primii pasi si sa tinzi spre desavirsire, cum esti dator, chiar din acel moment sa incepi sa cobori si mai jos. Caci «va fi mintuit acela, care va rabda pina la sfirsit (Matei 24, 13), nu eel ce doar incepe a- ceasta vietuire in renuntare. 37. Caci vicleanul sarpe pazeste necontenit calciiul nostru (Ps. 55, 6) adica ne unelteste pierzania si, in tot timpul vietii, incearca sa ne surpe. Deaceea nu va fi de nici un folos, de-ai inceput bine si de-ai pornit cu toata caldura pe calea renuntarii, daca n-o vei respecta si n-o vei incheia si printr-un sfirsit la fel si daca, asa cum ai inceput, nu vei putea pastra pina la sfisitul vietii umilinta si s&racia lui Hristos, pe care ai fagaduit-o acum in fata Lui Insusi. Ca s-o poti implini, fii cu luare- aminte mereu la capetele acestui sarpe, adica la gindurile pe care ti le stirne?te, si adu-le de xndata la cunostinta batrinului tau. Vei Invata in 160 SFlNTUL IOAN CASIAN adevar sa-i zadarnicesti incercarile primejdioase, daca nu te vei rusina sa-i dezvalui orice batrinului. Pentru aceasta, dupa cuvintul Scripturii, pornind «sa-i slujesti Domnului», stai in frica de Dumnezeu si «gateste-ti sufletul tau pentru ispita» (Int. Sir. 2, 1) si strimtorari, nu spre odihna, liniste si desf atari. Caci, prin multe suferin^e, trebuie sa intram In imparatia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Da, «poarta este strimta si ingustd este calea, care duce la viata, $i putini sint care o afla» (Matei 7, 14). la seama, deci ca faci parte dintre cei putini si alesi si sa nu te instrainezi, dupa pilda de racire a celor multi, ci sa viefuiesti ca cei putini, ca sa meriti a te afla cu cei pu^ini in imparatia cerurilor : «Multi sint chemati, dar putini alesi (Matei 20, 16) si «micd este turma, cdreia Tatal a binevoit sa-i dea mostenirea Sa» (Luca 12, 32). Astfel sa stii ca nu-i usor pacatul de a te indruma spre cele nedesavirsite, dupa ce ai ales desavirsirea. La starea de desavirsire se ajunge prin aceste trepte si in aceasta prdine : 39. <;tnceputul» $i paza mintuirii voastre «este frica de Dumnezeu», fiindca cei porniti pe calea desavirsirii de la ea au primit imboldul (Pilde 9, 10) de a se intoarce spre noua viata, de-a alunga viciile $i de a pastra virtutile. Odata patrunsa in mintea omului, ii stirneste dispret pentru toate lucrurile, il duce la uitarea parintilor si la groaza de lumea insasi; iar dispretul si dezlipirea de toate bunurile duce la umilinta. Iar umilinta se vadeste prin urmatoarele semne : mai intii sa ai ucise in tine toate vrerile ,• doi, sa n-ascunzi batrinului nimic, nu numai faptele, dar nici chiar gindurile tale ,• trei, sa nu te bizui in nici o pri- vinta pe propria ta chibzuinta, ci toate sa le lasi la judecata batrinului si cu sete si placere sa asculti sfaturile lui ,• patru, sa arati fata de toti blindete, supunere si statornicie in rabdare ; cinci, sa nu faci nimanui vreo nedreptate, dar nici chiar sa nu te doara si sa nu te intristeze cea suferita de la altul ; sase, sa nu cutezi a face ceva ce nu se recomanda, fie prin regula comuna, fie prin pildele celor vechi ; sapte, sa fii multu- mit cu orice lucru fara pret si sa te socotesti nevrednic de ceea ce ti se da, ca un lucrator nevolnic ,• opt, sa te declari mai prejos de toti si nu numai cu buzele, ci chiar din toata inima sa crezi acest lucru ,• noua, sa-t r i stapinesti limba si sa nu ridici glasul ,• zece, sa nu fii usor si gata la ris. Neindoielnic, adevarata smerenie se recunoaste prin astfel de semne si altele asemanatoare. Odata ce ai atins-o cu adevarat, te vei inalta pe o treapta superioara la dragostea, care nu mai ingaduie teama, si, datorita ei, toate cite mai inainte le respectai numai din frica de DESPRE RlNDUIELILE CELOR CE RENUNTA LA LUME 161 pedeapsa, vei incepe sa Ie pazesti fara nici o greutate, ca lucruri firesti. Atunci nu te va mai stapini teama de vreo tortura, ci iubirea binelui insusi si pl&cerea, pe care ti-o produce virtutea. 40. Pentru a putea ajunge la aceasta stare mai usor, va trebui, vietuind In obste, sa cauti pilde de urmat si de viata desavirsita nu de la mult-i, ci de la putini, si chiar de la unul sau doi. Caci pe linga fap- tul, ca rari sint oamenii gasiti cu o viata treeuta prin incereari si dusa la curlier $i apoi mai poti trage si folosul ca pentru desavirsirea vietii tale minastiresti esti mai bine indrumat si povatuit de pilda unuia singur. 41. Ca sa poti dobindi toate acestea si sa ramii pina la sfirsit sub aceasta rinduiala spirituals, trei reguli trebuie sa respecti inauntrul obstei. Dupa vorba Psalmistului : «Eu insd ca un surd nu auzeam, si ca un mut ce nu-si deschide gura sa. $i m-am tdcut ca un om ce nu aude si nu areinguia lui mustrari» (Ps. 37, 14, 15), si tu trebuie sa le pazesti pe acestea ca un surd si mut si orb. Neuitindu-te decit la eel pe care ti 1-ai ales de urmat pentru vrednicia desavirsirii, toate cite vei vedea, soco- tindu-le mai putin ziditoare, sufleteste sa nu le vezi, cum nu le vede orbul, ca nu cumva, indemnat de vaza celor ce fac acestea, sa fii atras spre ra- ul pe care-1 osindeai inainte. Daca il vei auzi pe vreun nesupus, pe vreun razvratit, pe vreun cirtitor, sau pe unul care isi ingaduie ceva altfel decit ai fost povatuit, sa nu te superi, dar nici sa nu fii ispitit sa urmezi o astfel de pilda. Treci pe linga acestea toate ca un surd care n-aude nimic. Daca ti se aduc ocari, sau jigniri, ramii linistit si asculta-le ca un mut, In&busindu-ti pornirea de a raspunde la fel, cintind mereu, in inima ta, versetul Psalmistului : «Zis-am : «Pdzi-voi caile mele, ca sd nu paedtuiese cu limba mea. Pus-am gurii mele pazd, cind a stat pdcatosul impotiiva mea. Amutit-am si m-am smerit, si nici de bine n-am grait» (Ps. 20, 2, 3). InsS, mai presus de toate, respecta si aceasta a patra regula, care sa le incoroneze si sa dea pret celor trei, pe care ti le-am spus : adica, precum spune Apostolul, sa te faci nebun in lumea aceasta, pentru ca sa devii intelept (I Cor. 3, 18). Deci nu vei cirti si nu vei discuta nimic despre cele ce ti s-au poruncit. Arata necontenit supunere cu toata cinstea si credinta, socotind sfint si folositor si intelept numai lucrul pe care ti-1 va spune fie legea lui Dumnezeu, fie hotarirea batrinului. Intarit pe aceasta rinduiala vei putea ramine fara contenire sub aceasta lege si nici o ispitire a vrajmasului si nici o uneltire nu te va scoate din minastire. 42. Prin urmare, rabdarea ta nu trebuie s-o nadajduiesti in- lesnita de virtutea altora, adica sa ai rabdare doar in masura in care nu esti suparat de nimeni — nu sta in puterea ta sa nu se intlmple asa 11 — Sflntul loan Casiaa 162 SFINTUL IOAN CASIAN ceva — , ci mai degraba s-o asteptj de la umilinta si indelunga ta rabdare, care asculta de puterea ta. 43. Pentru a se intipari mai usor in inima ta si a se prinde mai bine de simturile tale toate cite am infatisat intr-o tratare mai larga, voi face un fel de rezumat din ele, cu ajutorul caruia sa le poti pastra in memorie sub o forma prescurtata. Asculta deci, in citeva cuvinte, ordinea prin care te poti ridica la cea mai inalta treapta de desavir^ire, fara greutate si cazna : «lnceputul mintuiiii noastre $i al priceperii este», dupa Scriptura, hica de Dumnezeu (Pilde 9, 10). Din frica de Dumnezeu se naste cainfa mintuitoare. Din cainta inimii porneste dezlipirea de bunuri, adica saracia de buna voie si dispretul pentru toate bogatiile. Din saracie izvoraste umilinta. Din umilinta decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sint stirpite din radacina si sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvolta si cresc virtutile. Prin cresterea virtutilor se dobindeste curatenia inimii. Prin curatenia inimii se ajunge la desavirsirea dragostei apostolice. CARTEA A CINCEA DESPRE DUHUL LACOMIEI Capitolele 1) Trecerea de la rinduielile monahi- lor la lupta cu cele opt principale pacate. 2) Cauzele patimilor, pe cit se alia in tofi, pe atit sint nestiute de to|i si avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu spre a le face vazute. 3) Prima lupta o avem impotriva du- hului lacomiei, adica impotriva poftei pintecului. 4) Marturisirea stare{ului Antonie, dupa care se cuvine sa fie cautata fiecare vir- tute la cei ce-o stapinesc in mod mai desavirsit. 5) Nu poate fi pastrata de toti o aceeasi regula de postire. 6) Mintea nu se imbata numai cu vin. 7) In ce chip slabiciunea trupului nu e o piedica pentru neprihanirea carnii. 8) Hrana trebuie luata numai pina la hotarul infrinarii desavirsite. 9) Despre o masura a pedepsirilor cu post, pe care trebuie sa si le impuna fiecare si despre remediul adus de post. 10) Nu poate fi indestulatoare infri- -narea de la mincare pentru pastrarea neprihanirii mintii si trupului. 11) Nu sint stinse poftele trupului, de- cit numai stirpind toate patimile. 12) Pilda pentru intrecerile spirituale trebuie luata de la intrecerile fizice din stadion. 13) Daca nu ne vom elibera de patima pintecului, nu vom putea niciodata ajun- ge la luptele omului launtric. 14) Cum poate fi biruita pofta pinte- 15) Pentru a-si pastra neprihanirea inimii sale, la ce trebuie sa fie atent monahul. 16) Monahul ,intocmai ca la luptele olimpice, nu va putea terniina victorios luptele spirituale, daca nu va fi iesit biruitor in luptele asupra carnii. 17) Temelia si taria intrecerii spiri- tuale este asezata pe lupta impotriva lacomiei pintecului. 18) Prin cite lupte si lauri cistigati s-a ridicat Sfintul Apostol la cununa celei mai sublime Intreceri. 19) Atletul lui Hristos nu inceteaza lupta cit timp salasluieste in trup. 20) Monahul nu trebuie sa depaseasca timpul de masa, daca vrea sa ajunga la luptele launtrice. 21) Despre pacea launtrica a monahu- lui si despre abstiiienja spirituals. 22) Trebuie sa practicam infrinarea trupeasca pentru a ajunge prin ea la postul spiritual. 23) Ce fel se cuvine a fi hrana mona- huluij 24) Indata dupa sosirea noastra in Egipt am vazut ca postirile zilnice incetau. 25) Despre infrinarea batrinului, care a mincat de sase ori, ca sa menajeze pofta de mincare a oaspetilor. 26) Despre batrinul, care n-a mincat niciodata singur in chilia lui. 27) Ce au declarat stare{ii Pesius si loan despre roada stradaniei lor. Ig4 SFINTUL IOAN CASIAN 28) Ce invatatura de urmat le-a lasat ajunga monahul la cunoasterea Scrip- pe patul de moarte egumenul loan uce- turilor. nicilor sai. 35) Mustrarea aceluiasi cind a venit 29) Despre stareful Mahete, care nu la chilia mea in miez de noapte. dormea niciodata in timpul convorbiri- 36) Descrierea pustiului de la Diolcos, lor duhovnicesti, dar intotdeauna, in in care traiesc anahoretii. timpul povestirilor lumesti, cadea in 37) Despre chiliile lasate noua de sta- somn. retul Arhebie, cu toate cele trebuincioase. 30) Despre recomandarea aceluiasi ba- 38) Despre datoria platita pentru mama trin de a nu judeca pe nimeni. lui de catre stareful Arhebie, prin mun- 31) Dojana aceluiasi batrin, cind i-a ca miinilor sale. vazut pe frafi dormitind la convorbirile 39) Prin ce prefacatorie un batrin i-a duhovnicesti si trezindu-se la povestirea mijlocit o lucrare de copiat egumenului unei intimplari lumesti. Simion, cind acesta se afla in nelucrare. 32) Despre arderea scrisorilor fara a 40) Despre copiii care, ducind smochine mai fi citite. unui bolnav, au pierit de foame in pustiu, 33) Despre dezlegarea unei probleme, fara sa se atinga de ele. pe care acelasi staref a dobindit-o prin 41) Parerea staretului Macarie cu pri- rugaciune. vire la pregatirea monahului pentru o 34) Despre parerea aceluiasi batrin, viata foarte indelungata, sau pentru o care arata prin ce stradanii poate sa moarte in fiecare zi. 1. Cu ajutorul lui Dumnezeu, trecem la car tea a cincea. Dupa cele patru carti rezervate rinduielilor minastire§ti, ne-am hotarit, daca la rugile voastre ne va da Dumnezeu putere, sa pornim lupta impotriva celor opt mari pacate, si anume : primul, eel al lacomiei, adica al im- buibarii de mincare; al doilea, al curviei •, al tieilea, al iubirii de aiginfi, sub care se intelege zgircenia, sau, ca sS-1 numim mai propriu, al patimii de bani ; al patrulea, al mmiei ; al cincilea, al tristetii ; al saselea, al descurajarii, adica a\ nelinistii sau al dezgustului inimii ,- al saptelea, al slavei de$arte, sau al cenodoxiei ,• al optulea, al truliei. Pornind aceasta lupta, avem acum o mai mare nevoie de rugaciunile tale, preafericite papa Castor, mai Intli ca sa putem cerceta cum se cuvine natura acestora, atit de subtila, atit de ascunsa si atit de greu de patruns, apoi sa infatisam indestulator cauzele lor si in fine sa aducem leacuri potrivite pentru vindecarea lor l60 . 2. Cauzele acestor patimi se recunosc indata de toti, dupa ce ne-au fost descoperite prin predaniile batrinilor, dar mai inainte de aceasta dezvaluire, de»si pe to{i ne zbuciuma, caci nu-i om sa fie scutit de ele, totusi toata lumea le ignora. De aceea avem incredere ca le-am putea 160. In urmatoarele opt carti, Sfintul Casian face o analiza profunda a celor opt pacate capitale, a caror infringere constituie biruinta monahului in lupta impo- triva diavolului. De la inceput, Pr. J.-C 1. Guy aminteste ca aceasta lupta este descrisa de Sf. Casian in «Convorbiiea duhovniceasca* a V-a, prin awa Serapion ; numarul si lupta impotriva lor a inceput sa fie lamurit prin Pasiorul lui Heima, pre- cizindu-se apoi, prin Origen si Evagrie Poniticul pentru Sfintul Casian DESPRE DUHUL LACOMIEI 165 lamuri intr-o oarecare masura daca, prin mijlocirea rugilor voastre, ne va calauzi si pe noi acel cuvint al Domnului, care a fost grait prin gura lui Isaia : «Eu voi merge inaintea ta, si voi umili pe putemicii pamin- tului, voi zdiobi poifile de aiama. si zavoaiele cele de tier le voi sfarima. $i-ti voi da tie vistieriile cele ascunse si tainele cele nestiute» (Isaia 45, 2 — 3). Tot asa cuvintul lui Dumnezeu calauzindu-ne, va umili mai intii puterile tarinii noastre, adica acele patimi vatamatoare, pe care dorim sa le alungam, care pretind pentru ele stapinirea si tirania cea mai cruda asupra trupului nostru muritor. Pe acestea le va face sa se supuna cer- cetarii si lamuririi noastre si, sfarimind zavoarele patimilor, care ne despart de adevarata cunoastere, ne va duce la tainele ascunse noua si ne va descoperi, luminal fiind, dupa cuvintul Apostolului : «cele ascunse ale intunericului si va vadi siaturile inimilor» (I Cor. 4, 6). Patrunzind astfel cu ochii curati ai sufletului pina la negrele intunecimi ale patimilor, si descoperindu-le, vom izbuti sa le punem in plina lumi- na, ca sa putem arata celor, fie eliberati, fie inca inlantuiti de ele, si cauzele, si natura lor. Astfel, precum spune profetul (Ps. 65, 11), trecind nevatamatj prin focul patimilor, care ard cumplit sufletele noastre, vom putea trece indata si prin apa virtutllor, care stinge aceste patimi si, stropiti de roua leacurilor spirituale, ne vom inyrednici prin cura^ia inimii sa fim scosi la mingiierea desavirsirii. 3. Prin urmare, mai intii trebuie sa incepem lupta impotiiva laco- miei, care, am spus, este pofta nesafioasa a pintecului. Avind a vorbi mai intii despre masura de finut in postiri si despre felul mincarurilor, ne-am adresat tot traditiilor si rinduielilor fixate de egipteni care, oricine stie, au in ele o minunata experienta a stapinirii de sine si o desavirsita cumpanire in judecata lor. 4. Exista o veche si minunata cugetare a Sfintului Antonie, dupa care un monah, care se sileste sa atinga culmi mai inalte de desavir- sire, dupa ce a petrecut un timp in minastire, cind, dobindind un cintar propriu de discernamint, este in masura sa se rezeme numai pe judecata lui si sa ajunga la inaltimea vietii unui anahoret, nu trebuie sa pre- tinda, ca un om, oricit de mare ar fi, sa aiba toate virtutile. Unul este impodobit cu florile stiintei, celalalt se sprijina mai tare pe ascutimea min|ii, unul are drept temelie o adinca rabdare, altul este mai presus prin virtutea umilintei, iar altul prin cea a infrinarii, unul este Impo- dobit cu harul nevinovatjei, altul ii intrece pe ceilalti prin marinimie, altul prin milostivire, altul prin privegheri, altul prin tacere, altul prin rivna muncii 161 . De aceea monahul doritor sa adune mierea duhului, 161. Este sfatul din «Viata siintului Antonie*, 3, care cerceteaza pe totf oamenii duhovnice^ti printr-o invatatura Inteleapta ; este si sfatul Fer. Ieronim catre Rusticus (din Epistola CXXV, 15, 2). 166 SFINTUL IOAN CAS IAN ca o albina injeleapta, trebuie sa culeaga fiecare virtute de la eel ce o stapineste mai propriu si s-o stringa cu grija in vasul inimii sale, fara a se mai preocupa de ceea ce ii lipseste cuiva, uitindu-se doar la virtutea ce-o are ; chiar de-am vrea sa imprumutam toate de la unul singur, ori vom afla cu greu pilde de urmat, ori niciodata. Desi vedem ca nici Hristos nu s-a facut inca «toate in to|i» (I Cor. 15, 28), dupa cuvintul Apostolului, totusi, in acest chip putem sa-L aflam pe El in toti, §i anu- me luind parti de la toti. Intr-adevar, despre el se spune : «Acesta S-a facut pentru noi mtelepciune de la Dumnezeu si dreptate ?i sfinfirc si rascumpdrare» (I Cor. 1, 30). Deci cit timp la unul este gasita intelepciunea, la altul dreptatea, la altul sfintenia, la altul blindejea, la altul neprihanirea si la altul sme- renia, Hristos este impartit acum madular ca madular in fiecare dintre sfintii Sai. Insa de vreme ce toti tind spre unitatea credintei si virtutii, se ajunge la «barbatuldesavirsit» {Efes. 4, 13), care realizeaza in el deplina- tatea si particularitatea fiecaruia dintre membrele sale. Pina va veni a- cel timp, in care «Dumnezeu va fi totul in toate», in prezent Dumnezeu poate fi totul in toate numai in chipul pe care 1-am spus, adica prin impartirea virtutilor, desi El nu este in deplinatatea acestora. Chiar daca scopul religiei noastre este unul, totusi felurite sint modurile de vietuire, prin care tindem spre Dumnezeu, asa cum le vom dezbate mai pe larg in Conferintele celor vechi. De aceea pilda de judecata sana- toasa si de infrinare trebuie cautata indeosebi la aceia, de la care am vazut ca se revarsa mai imbelsugat aceste virtuti prin harul Duhului Sfint. Daca nimeni nu poate intruni el singur in sine toate darurile, cite au fost impartite la mai multi, macar la dobindirea acelor bunuri, de care ne-am putea invrednici, sa ne silim a-i urma pe aceia care le-au detinut mai deplin. 5. Pentru acest motiv in durata postirilor nu poate fi usor pastrata o aceeasi regula, fiindca nici trupurile n-au in ele o egala robustete si nici respectarea posturilor nu atirna numai de asprimea duhului ca celelalte virtuti. De aceea, fiindca infrinarea de la mincare se reazema si pe taria sufletului, dar si pe puterea trupului, care, desigur, ia si el parte la posturi, am primit o astfel de definitie a lor lasata noua de inaintasi : si timpul mesei si cantitatea ca si calitatea mincarurllor poate fi felurita, negresit, dupa starea diferita a trupurilor, dupa virsta ori sex, totusi pedepsirea carnii este o regula impusa tuturor de virtu- tea sufleteasca a infrinarii. Prelungirea postului timp de o saptamina nu le este usoara tuturor; unii nu pot rabda nici macar trei sau doua zile sa nu manince. Multi sleiti de boala si mai ales de batrinete sint in mare suferinta, postind DESPRE DUHTJL LACOMIEI chiar pina la apusul soarelui. Nici mincarea slaba de legume inmuiate in apa nu este potrivita pentru toti, si citi pot suporta zarzavaturile crude, ori le prieste hrana redusa la piine uscata ? Unul nu se sirnte satul nici cu hrana de doua livre, in timp ce altul este ap&sat chiar de mincarea de o singura livra, ba inca si de cea de sase uncii. Totusi scopul infrinarii este acelasi pentru top : nimeni sa nu se incarce de mincare pina la saturare, chiar de i-ar sta in putinta. Intr-adevar, nu numai calitatea, dar chiar cantitatea mincarii toceste ascutlmea mintii si, ingreunind si duhul o data cu trupul, atita focul primejdios al patimilor. 6. Un pintec imbuibat de tot felul de alimente naste semin*ole des- friului si mintea inabusita de greutatea mincarurilor nu mai poate pSstra cirma dreptei chibzuinte. Mintea negresit se ameteste nu numai de betia vinului : necumpatarea la toate mincarurile o face sa se cla- tine ?i sa se poticneasca si o despoaie de orice imbold spre nevinovatie si neprihanire. Desfriul si pierzania le-a venit celor din Sodoma nu de la betie ci de la imbuibarea de piine. Asculta cum mustra Domnul Ierusalimul prin glasul profetului : «Prin ce-a pdcatuit, in adevar, soia ta Sodoma, decit cd-§f minca piinea sa pina la safiu si imbuibare ?» (lez. 16, 49). Fiindca din pricina excesului de piine se aprinsesera de focul nestins al carnii, drept osinda dumnezeiascS sint arsi prin foe si pucioasa venite din cer. Or, daca pe aceia numai necumpatarea la piine i-a impins ca urmare a imbuibarii in prapastia atit de adinca a ticaiosiiior, ce trebuie sa cugetSm despre cei care, cu trup sanatos, isi ingaduie o hranire fara de masura de carne si vin, folosindu-le, nu dupa cit le cere slabiciunea trupului, ci dupa cit ii indeamna pofta inimii. 7. $ubrezenia trupului nu-i o piedica pentru curatia duhului, daca isi ingaduie doar atita hrana cita cere corpul plapind si nu placerea. Mai usor s-au vazut oameni care se lipseau in tot chipul de mincaruri mai bogate, decit de aceia care sa se foloseasca in mod cumpatat de cele trebuincioase sanatatii. Primii isi refuzau totul de dragul infrinarii, iar acestia, ingaduindu-si-le pe toate din motive de sanatate, uitau de masura la care sa se opreasca. $i trupul slab isi are izbinda infrinarii tale cu conditia de a se feri de la mincarurile permise unei sanatati plapinde, cind inca mai simte nevoia de mincare. Numai atita hrana sa-si ingaduie fiecare, cits, in chibzuinta rece a infrinarii, va fi gasit ca-i este deajuns pentru a trai, nu cita ii cere pofta. Mincarurile mai hranitoare, care contribuie la sanatatea trupeasca, nu sint o primejdie nici pentru curatenia morala, daca sint folosite cu cumpatare. Toata energia dobindita din aceasta hrana este in adevar cheltuita in sufe- 168 SFlNTUL IOAN C ASIAN rinta si slabirea produsa de boala. De aceea, daca nici unei stari de sanatate nu-i este refuzata virtutea infrinarii, nici curatenia desSvirsita nu-i este oprita 162 . 8. Astfel, si sentinta parin|ilor este foarte adevarata si mult probata, ca masura postirilor si infrinarii consta numai in limitarea hranei si in chinuirea trupului. $i desavirsirea virtutii tocmai acest hotar il impune in comun tuturor : sa punem capat mincarurilor tre- buincioase trupului atunci, cind pofta inca nu s-a stins. In adevar, oricit de slaba i-ar fi cuiva sanatatea, va putea atinge desavirsirea virtutii deopotriva in toate cu cei robusti si sanatosi, daca isi va infrina prin taria duhului dorintele, pe care nu i le mai impune slabiciunea carnii lui. Apostolul adauga : &Giija de tiup sa n-o facep spre pofte» (Rom. 13, 14). Deci nu s-a opus cu orice pret ingrijirii carnii, insa n-a ingaduit ca asta sa se faca spre pofte. El nu admite sa poarte cineva grija de placerile carnii, dar nu se opune preocuparilor de cele trebuincioase vie^ii : in primul caz, ca nu cumva, din ingaduinta binevoitoare ferta de trup, sa se alunece spre vStamatoarele preocupari de placerile carnii, iar in al doilea caz, ca nu cumva trupul, istovit din vina noastra, sa nu mai poata raspunde trebuincioaselor sarcini spirituale. 9. Prin urmare desavirsirea infrinarii nu trebuie cautata doar in chibzuirea timpului mesei si in felul mincarurilor, ci, mai presus de toate, in marturisirea constiintei. Negresit fiecare trebuie sa-si impuna numai atita cumpatare, cita ii cere lupta contra impotrivirii trupului 163 . Respectarea posturilor canonice este folositoare cu adevarat si trebuiesc pastrate cu orice pret ; insS, daca dupa ele nu va urma o masa cumpatata in mincari, nu se va putea ajunge la treapta cur&tiei duhului. Caci flaminzirea indelungatelor posturi, urmata de satiul trupului duce mai degraba la o oboseala de citva timp, decit la curatia sfinteniei. Curatia duhului este strins legata de flaminzirea trupului. Nu are curatenia unei sfihtenii necurmate, cine nu se impaca cu gindul sa pastreze necontenit o aceeasi stapinire de sine. Niste postiri oricit de aspre, urmate de o imblinzire fara de masura, devin zadarnice si alune- ca indata spre pacatul lacomiei pintecului. Mai buna este o hrana zilnica chibzuita cu moderatie decit un post greu si lung la intervale de timp. Pe de alta parte, flaminzirea fara masura cunoaste nu numai 162. Vezi Sfintul Vasile eel Mare, «Rinduiala monahilorn, 9 : «Nici timpul mesei, nici masura mincarii, nici felul nu poate fi stabilit acelasi pentru toti i insa aceasta grija sa o aiba to^i t sa nu staruim a minca pina la saturatie» si Casian : «Atita mnicare sa-si ingaduie fiecare, clta ii cere intretinerea trupului, nu dorinta de a se satura» (Convorbiri...», II, XXII, 1). 163. Sf. Casian, *Convoibiri...», II, XXII, 2 si XXIII. DESPRE DUHDL LACOMIEI !69 o slabire a tariei duhului, dar si puterea rugaciunii scade din cauza oboselii. 10. Pentru pastrarea curatiei duhului si trupului nu-i indestulatoare numai infrinarea de la mincare, fara alaturarea si a celorlalte virtuti sufletesti. De aceea, mai inainte de toate, trebuie invatata umilinta prin practica ascultarii, supunind trupul la oboseala, printr-o munca istovitoare. Nu numai ca. trebuie sa ne ferim de agonisirea banilor, dar chiar dorirea lor trebuie stirpita din radacini. Caci nu e de ajuns sa nu-i ai, desi chiar nevoia impune de cele mai multe ori sa recurgi la ei, dar sa nu ingadui nici dorinta de a-i primi, daca, din intimplare, \i s-ar darui. Trebuie potolita int&ritarea miniei, biruitS descurajarea tristetii, dispretuita patima de marire, cenodoxia, adica slava desarta. Trebuiesc cSlcate in picioare ifosele mindriei si, Dumnezeu fiindu-ne necontenit prezent in minte, sa oprim umbletul nestatornic si ratacitor al gindului si sa-1 readucem din cutreierul lui primejdios la contem- plarea lui Dumnezeu, ori de cite ori dibaciul dusman, s-a furisat pina in adincul inimii noastre, incercind sa ne fure duhul de la aceasta admiratie. 11. Caci nu-i cu putinta sa fie stinse imboldirile aprinse ale trupu- lui mai inainte de a fi fost nimicite cu totul si focarele celorlalte patimi principale. Despre acestea, una cite una, vom vorbi la vremea lor in carti deosebite, daca ne va ajuta Dumnezeu. Acum ne-am pus in gind sa dez- batem pacatul «gastrimargiei», adica despre lacomia pintecului, cu care avem prima lupta. Prin urmare cine nu va fi in stare sa-si infrineze dorintele pinte- cului, nu va putea sa reziste niciodata imboldirilor poftei aprinse a carnii l64 . Neprihanirea omului launtric se observa in desavirsirea acestei virtuti. In adevar, niciodata sa nu crezi ca ar fi in stare sa lupte cu potrivnici mai puternici, cine ai vazut ca este biruit intr-o lupta mai usoara, de rivali mai slabi si neinsemnati. Caci natura tuturor virtutllor este una, desi pare a fi separata in multe fete si sub nume felurite, asa cum chiar substan^a aurului este una, oricit ar parea de deosebita in multele si feluritele forme de cohere dupa m&iestria si \rerea mesterilor lor. Astfel se va dovedi ca nu are in mod desavirsit nici o virtute, cine se recunoaste biruit in una dintre acestea. In adevar, cum s-ar putea crede ca a inabusit clocotul incins al poftei aprinse nu numai de imboldirile trupului, dar chiar de rautatea duhului, eel care n-a putut potoli pornirile miniei dezlantuite numai 164. Precum se spune in alta parte mai pe larg : «Curvia este aliata intr-o strinsa ir-botire cu pofta pintecului» («ConvorWn'...», V, X, 5 ; cf. XXII, III, 1 — 3). 170 SFlNTUL 10 AN C ASIAN din nestapinirea inimii ? Sau cum ai putea gindi ca si-a inabusit cineva pormrile ticaloase ale carnii si inimii, daca n-a fost in stare sa-si biruie patima simpla a semefiei ? Cum sa fie crezut cineva ca si-a zdrobit pornirea desfrinata legata" de carnea lui, daca n-a putut sa se dezli- peasca de patima de bani, asezata in afara si straina substanjei noastre? Dar pe ce temei va iesi invingator in razboiul dintre trup si suflet eel care n-a fost in masura sa-si lecuiasca boala triste^ii ? O cetate in- tarita cu ziduri, oricit de inalte, si cu porti oricit de strasnic zavorite, va fi pustiita prin tradarea unei singure usi|e oricit de mici. Intr- adevar, ce important^ are ca dusmanul primejdios se strecoara mlaun- trul ceta^ii peste zidurile inalte si prin spafiul larg al potior, sau prin strabaterea tainica a unei galerii inguste ? 12. «Cind se luptd cineva in stadioane, nu ia cununa daca nu s-a luptat dupd regula jocului» (I Tim. 2, 6). Cine doreste sa inabuse poftele naturale ale carnii, sa se grabeasca sa biruie mai intii pacatele asezate in afara firii sale. Daca voim negresit sa dovedim puterea cuvintului Apostolului, mai intii trebuie sa cunoastem, care sint legile si regulile unui joe al lumii, pentru ca astfel sa putem sti In sfirsit, din comparatia cu acestea, ce a voit sa ne invete Sfintul Apostol prin aceasta pilda si pe noi cei ce ne intrecem in lupta duhului. In aceasta lupta, care, dupa acelasi Apostol, pregateste invinga- torilor «o cununa stricacioasS» (I Cor. 9, 20), se pastreaza acest obicei: eel ce vrea sa se preg5teasca pentru cununa gloriei, cinstita cu privi- legiul scutirii de orice sarcini, si doreste s& infrunte luptele cele grele ale stadionului, sa-si vadeascS mai intii in jocurile olimpice si pithyce indeminarea lui tinereasca si soliditatea pregatirilor de mai inainte. Caci decizia presedintelui si a intregului popor confirma la aceste jocuri, daca tinerii, care doresc sS imbratiseze aceasta indeletnicire, merita si trebuiesc admisi la antrenamentele atletice din palestre 165 . El este cercetat apoi cu grija, ca sa se stie mai intii daca viata nu cumva i-a fost patata de vreo ticalosie, apoi daca nu-i de origine in- jositoare de Sclav, ceea ce 1-ar face nevrednic de aceasta disciplina, sau de intilnirea cu cei ce o practica, si in al treilea rind, daca da dovezi remarcabile de maiestrie si forta, vadindu-si indeminarea si vigoarea trupului in luptele cu cei mai tineri si de aceeasi virsta. In sfirsit presedintele examinind toate acestea il inalta de la intrecerile cu efebii si ii ingaduie sS se lupte cu barbatii deplin formati si incercati printr-o lunga practica. Cind se va dovedi in lupte neintrerupte nu 165. Aici incepe o lunga comparatie a luptei impotriva pacatului cu luptele din stadion, inspirata de Sfintul Apostol Pavel din II Tim. 2, 5. O regasim in «Convor- biti...*, V, 16, 1 ; VII, 20 ; VIII, 22 ; X, 15 ? XI, 19, 1 ; XII, 32 etc. DESPRE DUHUL LACOMIEI 171 nu numai egal valorii acestora, ba chiar dobindind deseori laurii biruintei intre ei, atunci in sfirsit se va face vrednic sa ajunga la luptele cele mai stralucite ale stadionului, in care nu li se da posibilitatea de a se infrunta decit numai invingatorilor, si anume acelora, care au fost cinstiti cu rasplata multor cununi. Daca noi am in^eles pilda luptei trupesti, trebuie sa recunoastem din comparatia cu aceasta, care este disciplina si ordinea si a luptei spirituale. 13. $i noi trebuie sa dovedim mai intii libertatea noastra prin supunerea carnii. «Intr-adevdr, ceea ce fe biruie$te, aceea te stapi- neste» (II Petru 2, 19) si «Oricine savirseste pacatul este rob pacatu- lui» (loan 2, 34). Deci atunci cind, Cel ce prezideaza lupta, nu ne va afla dupa cercetare intinati de nici o ticalosie, izvorita din vreo pofta rusinoasa, si nu vom fi judecati de El drept robi ai carnii, injositi si nevrednici «de intrecerile olimpice» impotriva pacatelor, atunci vom putea infrunta si «rivalii» de virsta noastra, adica poftele carnii si pornirile patimase ale sufletului. Negresit este cu neputinta, ca un pintec satul sa incerce luptele omului ISuntric, si dealtfel nici nu este vrednic sa fie impins la lupte mai tari eel ce poate fi usor doborit. 14. Deci mai intii trebuie sa biruim pofta pintecului si sa ne usurSm sufletul nu numai prin postiri, ci si prin vegheri, citit si cainta deasa a inimii, in care sa plingem la amintirea ori a amSgirilor, poate, ori a infringerilor noastre. Astfel inima ni se aprinde, cind de groaza pacatelor, cind de dorin^a desavirsirii si sfinteniei, incit, cuprinsi si stapini^i deopotriva de griji si meditatii de acest fel, recunoastem ca hrana ne este ingaduita nu atit spre placere, cit impusa ca povara. Vom sim^i astfel ca ea ne este data mai mult ca o trebuinta a trupului, decit ca o dorinfa a sufletului. Stapiniti de acest indemn sufletesc si de o necurmata cainta, vom infrina zburdaciunea carnii cu imboldirile ei prime jdioase pe care, caldura hranei o face mai inversunata. Astfel, cu ploaia lacrimilor, izvorite din plinsul inimii, vom putea stinge cuptorul trupului nostra, aprins necontenit de pacatele si patimile ce-1 stapineau pe regele din Babilon l66 , in care ardem mai cumplit decit unsi cu nafta si smoala. Prin harul lui Dumnezeu si prin duhul Sau, care varsa roua cea raco- ritoare peste inimile noastre, clocotul poftelor trupesti va putea fi potolit cu totul. Aceasta este pentru noi prima lupta, este ca o prima proba in in- trecerile olimpice si anume, din rivna spre desavirsire, sa stingem 166. cf. Daniel, 3, 6. 172 SFINTUL IOAN CASIAN pofta gurii si a pintecului. De aceea cu vazul indreptat spre virtute, trebuie nu numai sa inabusim orice pofta de mincare fara de masura, dar chiar cea trebuincioasa naturii insasi s-o primim nu fara o neliniste sufleteasca, de parca ar fi potrivnica neprihSnirii. In sfirsit, asa sa ne rinduim cursul vietii noastre, incit sa nu mai existe nici un moment, in care sa ne simtim abatuti de la indeletnicirile noastre sufletesti, oricit ne va sili trupul slab sa ne coborim si la grija de trebuintele lui. Daca supusi din necesitate, acestei griji dam ascultare mai degraba unei trebuinte a vietii, decit unei dorinte a sufletului, sa ne grabim a ne smulge cit mai repede de sub puterea ei, care ne indepar- teaza de stradaniile spre mintuire. In nici un alt chip, fireste, nu vom putea disprefui placerile minca- rilor pamintesti, decit daca mintea, pironita in contemplare divina, isi va gasi desfatarea mai degraba in dragostea pentru virtuti si in fru- musetea hranei ceresti. Numai asa toate cele pamintesti vor fi descon- siderate, ca lucruri trecatoare, de eel ce-si va indrepta pentru totdeau- na vazul mintii spre cele neschimbatoare si vesnice, contemplind cu inima, inca aflindu-se in trup, fericirea lacasului viitor. 15. Cel ce se sileste sa obtina nemasurate rasplafi pentru indem- nurile lui, indreptindu-si privirile concentrate in direcfia sulitei spre tinte foarte mici asezate sus, stie ca laurii unei mari slave si cistigarea premiilor constau in atingerea acestor tinte. De aceea, retinindu-si privirea de la orice altceva, trebuie s-o indrepte intr-acolo, unde stie, ca este pusa cea mai inalta rasplata, pe care, negresit, o va pierde, daca isi va abate oricit de pupln ochiul de la tlnta. 16. Astfel, biruind pofta gurii si a pintecului, cu ajutorul acestui vaz, nu vom fi declarati nici robi ai carnii si nici intina^i de vicii tica- loase si, ca in intrecerile olimpice, vom fi judecati vrednici de intre- cere, chiar in lupte mai grele. Fiind supusi la probe de acest fel, vom fi crezuti in stare sa ne infruntam chiar cu duhurile cele rele in lupte, care nu sint incredintate decit doar biruitorilor si celor ce merita sa se infrunte in stadionul spiritual. In adevar, nu-i temelie mai tare in toate luptele decit aceea de a inabusi mai intii ademenirile dorintelor carnii. Caci fara sa-si biruie propria carne, nimeni nu va putea lupta «dupa regula», iar eel ce nu lupta «dupa regula», negresit, nu va fi in stare sa se intreaca in stadion, nici sa merite cununa gloriei pentru izbinda. Daca vom fi biruiti in aceasta lupta, vom dovedi ca sintem robi ai poftelor trupului. Neinfajisind din aceasta cauza nici un semn de liber- tate sau de forfa, vom fi respinsi indata de la luptele duhului, ca niste nevrednici si robi, cu ocara rusinii. Caci «oricine savir$e$te pdcatul DESPRE DUHUL, LACOMIEI 173 este rob pdcatului» (loan 8, 34), si ne va zice si nouS Sfintul Apostol, ca si celor care sint pomeniti pentru curvie : «Nu v-a cuprins ispita, care sd fi fost mai presus de puterea omeneasc&» (I Cor. 10, 13). Negresit nedobindind taria spiritului, nu vom merita sa incercam luptele mai grele cu duhurile ceresti ale raului, de vreme ce n-am fost in stare sa ingenunchem carnea slaba, care se impotriveste spiritului nostru. Unii, neintelegind acest cuvint al Apostolului, au pus aici in loc de modul indicativ, optativul, adica: «Sa nu va cuprinda pe.voi ispita care sa fie peste puterea omeneasca». Or, este limpede ca el vorbeste nu cu sentimentul celui ce doreste, ci cu al celui care declara si dezaproba. 17. Vrei sa-1 auzi pe adevaratul atlet al lui Hristos, care se lupta dupa regula jocului : «Eu, zice el, a$a aleig, nu ca la intimplare ■ a$a sa. lupt cu pumnul, laid sa lovesc In aer. Ci imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei, ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic» (I Cor. 9, 26, 27). Il vezi, deci, ca el a stabilit cea mai mare dintre luptele sale in sine insusi, adica tn carnea sa, ca pe cea mai tare temelie, iar izbinda in lupta a asezat-o numai pe chinuirea carnii si pe robirea trupului sau. Pentru aceea zice el : «Eu asa aleig, nu ca la lntlmplare». Nu alearga ca la intimplare, fiindca privind Ierusalimul eel ceresc, are o tints spre care trebuie sa-si indrepte zborul neabatut al duhului sau. Nu alearga la intimplare, caci uitind cele ce sint in urma sa, tinde spre «cele ce sint inaintea sa», alergind «spre o tinta : rSsplata dumnezeiestii chemari de sus intre Hristos Iisus» (Filip. 3, 13—14). Intr-acolo indreptind necontenit vSzul mintli sale si grabindu-se spre El cu toata inflScSrarea inimii, declarS cu incredere : «Lupta cea bund m-am luptat, calatoria am sdvirsit, credinta am pdzit» (II Tim. 4,7). $i, fiindca isi dadea seama ca a alergat cu rivna inaripatS a con- stlinfei «dupS mireasma balsamurilor» (Cint. 1 — 2), lui Hristos, si ca chinuindu-si trupul, biruit in lupta duhului, inainteaza cu incredere precum zice : «De acum mi s-a gdtit cununa dreptdpi, pe care mi-o va da Domnul in ziua aceea, El, Dreptul Judecdtor» (II Tim. 4, 8). $i pentru a ne da si noua o sperantS asemSnatoare de rasplatS, daca vrem sa urmam pilda lui in aceasta lupta, a adaugat : «Nu nu- mai mie, ci si tuturor care au iubit ardtarea Lui» (II Tim. 4, 8). Declarind ca in ziua judecatii vom fi pSrtasi la cununa sa, daca, iubind arStarea lui Hristos, nu numai pe aceea care le va aparea chiar si celor ce nu-L vor, dar chiar si pe cea care apare zilnic prin sufle- tele sfinte — vom dobindi biruinta in luptS, prin chinul trupului. Des- 174 SFINTUL IOAN CASIAN pre aceasta arStare zice Domnul in Evanghelie : «Eu si Tatal Meu vom veni la el si vom lace Ideas la el» (loan 14, 23), si iarasi : «Iatd, stau la usd si bet ; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine» (Apoc. 3, 20). 19. Totusi el nu ne infStiseaza numai terminarea alergarii sale in cuvintele : «Asa alerg, nu ca la intimplare» — ceea ce se refera in mod deosebit la incordarea mintii si fierbinteala duhului, sub imboldul caruia II urma pe Hristos cu toata ardoarea, cintind cu logodnica : «Noi alergdm dupa tine, dupd mheasma balsamurilor tale» (Cint. 1, 3). $i tot asa : «Lipitu-s-a suiletul meu de tine» (Ps. 62, 8), dar marturi- seste ca a biruit si intr-o altfel de lupta: «Astfel ma. lupt, zice el, nu ca lovind in aer — ci imi chinuiesc trupul meu si-1 supun robiei» (I Cor. 9, 26 — 27), unde e vorba tocmai de durerile infrinarii, de postul trupesc si mortificarea carnii. El se descrie aici ca un fel de pugilist dirz im- potriva carnii sale, contra careia, arata el, nu zadarnic si-a indreptat loviturile infrinarii, caci, omorindu-si trupul, a dobindit triumful biruintei. Chinuindu-si trupul cu biciul infrinarii si doborindu-1 cu posturi strivitoare, i-a asigurat duhului biruitor cununa nernuririi si laurii neprihanirii. Tu vezi respectata rinduiala intrecerii si observi rezultatul luptelor spiritu-ale, cum atletul lui Hristos, dobindind biruinta asupra carnii raz- vratite, pe care a supus-o oarecum sub picioarele sale, este purtat ca intr-un triumf slavit. De aceea el nu alearga la intimplare, fiind convins ca va intra in curind in orasul eel sfint, Ierusalimul eel ceresc. El lupta astfel prin posturi, desigur, si prin urgisirea carnii «fara sa loveasca in aer», adica far5 a-si zadarnici loviturile infrinarii, prin care chinuindu-si corpul sau, nu lovea in gol, ci in acele duhuri care salasluiesc in el. Negresit, zicind «fara sa lovesc in aer», arata ca el nu da lovituri la in- timplare, in vazduhul gol, ci le indreapta impotriva anumitor fiin^e din acest vazduh. $i fiindca repurtase biruinte in aceste feluri de lupte si inainta imbogatit de rasplata multor cununi, nu farS indreptatire incepe sa infrunte asalturile unor dusmani mai virtosi. Dupa ce a triumfat asupra potrivnicilor de mai inainte, declara cu incredere zicind : «Cdci lupta noastra nu este impotriva trupului si a singelui, ci impotriva domniilor, impotriva stdpiniilor, impotriva stdpinitorilor intuncricului acestui veac, impotriva duhurilor rdutdtii rdspindite in vdzduhuri» (Efes. 6, 12). 19. Atletul lui Hristos, cit timp salasluieste in trup, nu-i lipsit nicio- data de izbinda in lupte, insa, cu cit se va ridica la mai mari biruinte, cu atit ii vine rindul la infruntari mai tari. Intr-adevar, o data ce si-a supus si biruit carnea, cite cohorte de potrivnici, cite coloane de DESPRE DUHUL LACOMIEI 175 dusmani, intarite de triumfurile lui, nu se ridica impotriva ostasului lui Hristos ? ! Desigur, daca s-ar linisti in tihna pacii, ostasul lui Hristos ar incepe sS uite de glorioasele sale lupte si, slabit de lincezeala repaosu- lui, ar fi in primejdie sa piardS rasplatile izbinzilor meritate. Prin urmare, daca sporindu-ne forta, dorim sa ne urcam pe aceste trepte de triumfuri, si noi se cuvine sa pornim luptele in aceeasi ordine ca Apostolul, si sa zicem odata cu el : «Asa ma lupt cu pumnul, idrd sa. lovesc in aer, $i-mi chinuiesc trupul meu $i-l supun iobiei» (I Cor. 9, 26 — 27), pentru ca, dobindind biruinta in aceasta lupta, din nou sa putem spune cu el : «Lupta noastra nu este impotriva trupului si a singe- lui, ci Impotriva domrjilor, Impotriva stapiniilor, impotriva stapinito- rilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautdtii zaspindite in vazduhuri» (Efes 6, 12). Altfel, in nici un chip mi ne vom putea razbui cu acelea, daca, doboriti in lupta cu trupul si infrinfi in cea cu pintecul, nu ne vom invrednici sa ne angajam in luptele spirituale. Astfel, pe drept ni se va zice cu dojana de catre Apostol : «-Nu v-a cuprins nici o ispitd, care sa fi lost mai presus de puterea omcneascd» (I Cor. 1C, 13). 20. Deci monahul, doritor sa ajungS la aceste lupte launtrice, intii de toate sa-si impuna aceasta paza : sa nu-si ingaduie, biruit de ispita, sa guste ceva bautura, sau mlncare in afara mesei si inainte de pauza, sau de ora stabilita pentru masa comunS, dar nici dupa terminarea acesteia, sa nu-si mai permita nici o imbucatura, oricit de mica. La fel si pentru somn, sa pastreze un timp si o masura rinduita. Caci trebuiesc retezate aceste necumpatari cu aceeasi graba, cu care trebuie stirpita patima curviei. Negresit, cine n-a fost in stare sS-si inabuse poftele fara do masura ale pintecului, cum va putea sa-si stinga clocotul poftei trupesti ? $i cine n-a izbutit sa-si potoleasca patimile puse in vazul tuturor si usor de supus, cum va fi in masura sa le infringa, prin cirma propriei judecSfi, pe cele ascunse si care ard pe dinauntru, fara ca cineva din noi sa fie martor ? De aceea in orice simtamint si dorinta duhului isi dovedeste forta lui : daca acesta este biruit de poftele cele mai mid si asezate la vedere, insasi constiinja ii da fiecaruia marturie ca nu se va putea impotrivi patimilor celor mai mari, mai tari si mai ascunse. 21. Intr-adevSr, nu trebuie sS ne infricosam de dusmanii din afara : dusmanul este inchis in noi insine si el duce zilnic un razboi launtric impotriva-ne. Biruindu-1 pe acesta, toate potrivniciile din afara vor slabi, toate vor fi invinse si supuse ostasului lui Hristos. Nu vom avea dusman -'■•= temut in afara, daca cele din launtrul nostru se supun biruite duhului; car sa nu credem ca poate fi indestulStor pentru desavirsirea inimii si r.eprihanirea trupului numai acest post de mincari vSzute, daca nu se 176 SFINTUL IOAN CASIAN va uni acestuia postul sufletului. Cad si acesta isi are mincarurile lui vatamatoare, de care ingrasindu-se se rostogoleste in prapastiile desfriului, chiar fara belsug de hrana. O asemenea hrana, si chiar foarte placuta, este defaimarea. Si minia fi este tot hranS si, desi foarte ne- placuta, li ofera totusi sufletului un aliment nefericit si in acelasi timp il doboara cu gustul lui ucigator. Si pizma este o hrana a mintii, pe care o slabeste cu sucurile ei otravitoare, si nu inceteaza s-o chinuiasca, nefericind-o necontenit cu bunastarea si fericirea altora, Cenodoxia, adica slava desarta, este si ea o hrana a sufletului, pe care, pentru moment il mingiie cu desfatare, dar apoi il goleste si il despoaie de orice virtute, facindu-1 sterp si lipsit de toate roadele duhului. Astfel, il face nu numai sa piarda meritele unor nemasurate stradanii, dar chiar sa indure chinuri mai mari. Orice pofta si cutreier al unei inimi nestatornice sint la fel o hran5 a sufletului, pe care II intretin cu mincari vatamatoare, lipsindu-1 insa pentru viitor de piinea cereasca si de hrana cea adevarata. Retinindu-ne din toate puterile de la toate acestea, prin cea mai sfinta postire, vom face folositoare si buna si respectarea postului trupesc. In adevar, chinuirea trupului, unita cu strivirea sufletului, va oferi lui Dumnezeu jertfa cea mai placuta si un lacas de sfinjenie in adincul inimii neprihanite. Insa, daca, postind trupeste, sintem ingenun- cheati de cele mai primejdioase patimi ale sufletului, zadarnica ne va fi zdrobirea carnii, dupa ce am fost pingari^i in partea cea mai pre|ioasa, pacatuind tocmai prin substanta, prin care devenim sSlas a] Duhului Sfint. Negresit, nu atit trupul stricacios, cit mai ales ales inima curata ajunge lacas lui Dumnezeu si templu al Duhului Sfint. Se cuvine deci ca, in timp ce posteste omul din afara, si eel dinauntru sa se retina de la mincari vatamatoare. El mai ales sa fie daruit curat lui Dumnezeu, pentru a se face vrednic sa-1 primeasca in sine pe Hristos ca oaspete, precum ne aminteste Sfintul Apostol prin cuvintele : «/n omul din lduntru. sa se salasluiasca Hristos prin credinfa In inimile voastre» (Efes. 3, 16 — 17). 22. Prin urmare, sa stim ca de aceea supunem trupul la chinul in- frinarii, ca sa putem ajunge prin acest post la cura^ia inimii. Insa zadarnica ne este truda, daca, suportind-o neistovit in vederea unui {el, nu-1 putem atinge, oricite chinuri ne-am impus. Mai bine ar fi fost sa ne fi fnfrinat de la mrncari oprite sufletului, dec it sa fi postit cu trupul de la alimente naturale, dar mai pu^in vatamatoare. Imboldul la mincare este firesc si nevatamator pentru faptura lui Dumnezeu, neavind in sine nici un p3cat, pe cind defaimarea fratilor, despre care este spus : «Sa DESPRE DUHUL LACOMIEI 177 nu-p placd sa clevetesti, ca sa. nu fii zmuls din radacini» (Pilde 20, 15), este o hrana a sufletului dintre cele mai primejdioase. Iar despre minie si pizma, zice fericitul Iov : «Minia ucide pe eel fara de minte $i pizma 21 omoard pe eel mic» (Iov. 5, 2). TotodatS, trebuie retinut ca eel ce se minie trebuie judecat drept om fara de minte, iar eel ce pizmuieste drept om mic. Nu fara temei este declarat fara de minte eel dintii, care se ucide in mod voit, intepindu-se in ghimpii miniei, iar al doilea, ingalbenindu-se de ciuda, se dovedeste drept om mic si slab, intr-adevar, cit timp il pizmuieste, il marturiseste a-i fi superior eel de a carui bunastare este chinuit. 23. Prin urmare, trebuie aleasa o hrana, care nu numai sa potoleasca clocotul poftei aprinse si sa o afite mai putin, dar sa fie si usoara la gatit, iar avantajul unui pret mai redus sa o faca mai usor de procurat. Ea sa fie hrana folosita in traiul in comun al fratilor. Trei sint in adevar felurile de lacomie a pintecului : una care il sileste sa o ia inaintea orei regulate pentru masa, alta care se multumeste doar cu umplerea si incarcarea pintecului cu orice fel de bucate, a treia care umbla dupa mincaruri mai rare si, deci, mai pretentioase 167 . De aceea monahul trebuie sa fie stapinit de o intreita grija impotriva acesteia, si anume : mai intii sa astepte timpul stabilit pentru incetarea postului, apoi hrana sa-i fie cumpatata, si in al treilea rind sa se multumeasca cu orice fel de mincare, si mai ieftina. Dealtfel, oricine isi ingaduie ceva in afara obisnuintei si regulii comune, este considerat, dupa cea mai veche traditie a parintilor, drept un om atins de boala slavei desarte si a trufiei 168 Nimeni dintre aceia pe care i-am vazut stralucind prin meritul stiintei lor, sau al unei minti patrunzatoare, ori, pe care harul lui Hristos i-a pus in fruntea tuturor ca niste stele foarte luminoase, nu i-am aflat ca s-ar fi retinut de la hrana cu piine, care era socotita de ei un aliment ieftin si usor v de dobindit. Pe de alta parte., nimeni din citi abatindu-se de la aceasta regula au renuntat la piine pentru a se hrani cu legume uscate, zarzava- turi sau fructe 169 , n-am vazut sa fi fost socotit vreodata printre cei mai incercati si nici chiar sa fi dobindit harul intelepciunii, sau al stiintei. Parintii sint de acord, in adevar, ca monahul nu numai ca nu trebuie sa 167. cf. «Convorbiri...», V, XI, 1 — 2, in care se descriu aceste trei forme de lacomie si urmarile lor : «Prima face insuportabila viata in minastire, a doua atHa iesfriul, iar a treia zglrcenia». 168. Aici se aminte?te cartea I, 2, 3 — 4, de mai sus, in care acelasi principiu este folosit pentru vesminte. 169. In «Convorbirea...», II, XIX se revine asupra aceleia$i probleme in felul unnator : «Acest lucru stim ca s-a dezbatut intre mai marii nostri. CSci luindu-se in discutie infrinarile unora, care-si duceau viata, fie numai cu legume, fie cu zarza- vaturi sau fructe, au stabilit pentru toti aceeasi hrana numai cu piine». U — Sflntul loan Casian 178 ' SFINTUL IOAN C ASIAN umble dupa mincari nefolosite de ceilalti, ca nu cumva prin traiul lui, expus tuturora ca intr-o vitrina, vadind orgoliu si de?ertaciune, sa cada prada bolii cenodoxiei (slavei desarte), dar nici chiar supunerea comuna la posturi, nu se cuvine, declara ei, sa fie dezvaluita cu usurinta oricui, ci, pe cit posibil, sa fie acoperita si ascunsa. Fratilor in trecere pe la minastire, au socotit ei mai potrivit, sa li se arate omenie si dragoste, decit sa li se dezvaluie infrinarea aspra si crincena noastra viata zilnica ,• nu trebuie sa li se infatiseze telul spre care tinde vrerea si folosul nostru, sau dorinta arzatoare, ci sa preferam a implini cu placere ceea ce cere nevoia de liniste si de odihna a oaspetelui. 24. Din dorinta de a cunoaste invat&turile batrinilor, am pornit din partile Siriei spre Egipt, unde ne miram noi ca eram primifi cu atita bucurie, incit nici o rinduiala de postire nu mai era respectata pina la ora stabilita pentru masa, asa cum ne deprinseseram la minastirile din Palestina. Oriunde mergeam, regula zilnica de postire era intrerupta, in afara de miercuri si vineri. Intrebindu-i pentru ce se trece la ei cu atita usurinta peste posturile zilnice, unul din batrini ne-a raspuns : «Postul ma insoteste in tot timpul ,iar pe voi, care curind veti pleca, nu va voi putea tine necontenit cu mine. Postul, desi este folositor si tre- buincios, e totusi o ofranda daruita de buna voie, pe cind indeplinirea unei lucrari a dragostei este impusa de invatatura ca o obligate. Prin urmare, primind in voi pe Hristos, trebuie sa-L hranesc (Matei 10, 40). Iar, dupa plecarea voastra, voi putea sa despagubesc omenia, ce v-am aratat-o pentru El, printr-un post mai crincen asupra mea». In adevar : «Pot oare fiii Mirelui (Hristos) sa fie tristi, citd vreme Mirele este cu ei» (Matei 9, 15), insa dupa ce va fi plecat, atunci vor putea posti in libertate 17 °. 25. Pe cind unul dintre batrini ma indemna la masa sa mai maninc inca, iar eu ii spuneam ca nu mai pot, mi-a, raspuns ; «eu am intins de sase ori masa astazi fratilor in trecere, si, ca sa-1 indemn pe fiecare, am 170. Acest capitol este cuprins in toate colectiile de apophthegme ; de pilda in Patericul tradus in romSneste, citat, citim la Avva Casian, la p. 121, nr. 1 : «Poves- tit-a Avva Casian : «Ne-am dus eu si Sf. Ghermano in Egipet, catre oarecarele ba- trin si primindu-ne in gazda, a fost intrebat de noi : Pentru ce in vremea primirii fratilor celor straini, canonul postului nostru — precum am luat in Palestina — nu-1 paziti ? $i a raspuns zicind : Postul totdeauna cu mine este iar pe voi a va tinea totdeauna cu mine nu pot. §i postul adevarat este lucrul si de trebuinta si de nevoie, insa al vointii noastre este ; iar implinirea dragostei, de nevoie, o cere legea lui Dumnezeu. Prin voi, dar, primind pe Hristos, sint dator cu toata silinta sa-1 odih- nesc. Iar dupa ce va voi petrece pe voi, canonul postului pot iarSsi sa-1 cistig. Caci i»u pot fiii nunyi sa posteasca, cita vreme este mirele cu dinsii. Iar cind se va lua de la dinsii mirele, atunci cu slobozire vor posti, » (Matei IX, 15 ; Marcu II, 19 ; Luca V, 34). DKSPRE DUHUL LACOMIET 179 mincat pe rind cu to{i, si inca mi-e foame, iar tu, mincind acum de prima data, mai spui ca nu poti ?» in . 26. Am vazut pe un altul, care traia retras si care mi-a marturisit ca niciodata nu s-a induplecat sa manince, cind era singur, si, chiar de n-ar fi trecut nici unul din fraji pe la cdliba lui nici timp de cite cinci zile, isi tot amina necontenit mincarea pina cind, venind la biserica pentru slujba de simbata, sau duminica, gasea pe vreunul dintre pelerini. Pe acesta apoi, aducindu-1 la co'liba lui, isi ingaduia hrana trupului in tovarasia acestuia, nu atit din trebuinta lui, cit mai ales pentru omenie si pentru un frate. Astfel, cu cit stiu sa renunje fara sovaiala la posturile zilnice la sosirea fratilor, cu o infrinare, cu atit mai mare se pedepsesc, dupa plecarea acestora, pentru mincarea, pe care si-au permis-o numai pen- tru ei. Asa de aspru platesc ei prea putina mincare la care s-au dedat, chinuindu-se mai crincen si imputinindu-si nu numai piinea, dar chiar si somnul. 27. Ava Paesius isi ducea viata retras intr-un pustiu nemarginit. Venind la el Ava loan, superiorul unei mari minastiri cu mul^i monahi, 1-a cercetat, ca pe un vechi frate, cum si-a petrecut toti acesti patru- zeci de ani, de cind, despartit de lume, n-a mai fost tulburat de nici un frate in pustie. « — Soarele, a raspuns el, nu m-a vazut niciodata mincind». « — • §i nici pe mine miniat, a replicat ,celalalt» 172 . 28. Acelasi Ava, aflat la ultima suflare, arata un chip vesel, de parca se ducea la ale sale. Fratii indurera^i, inconjurindu-1, il rugau staruitor sa le lase drept amintire un sfat, ca un dar de mostenire, ca sa poata ajunge mai usor la treapta desavirsirii cu acest rezumat al inva- taturii : «niciodatd, le spuse gemind, n-am tacut vrerea mea $i n-am invatat pe nimeni ceea ce n-am infdptuit eu insumi mai intii» l73 . 29. Am cunoscut, de asemenea, un batrin cu numele de Mahete, care, traind departe de multimea fratilor, dobindise prin rugaciunile lui zilnice harul de la Dumnezeu de a nu fi cuprins niciodata de toropeala somnului, ori de cite pri, fie zi, fie npapte, lua parte la vreo convorbire spirituals. Daca insa ar fi incercat cmeva sa spuna vreun cuvint de 171. $i acest capitol se regaseste la apophthegmele Sflntului Casian, nr. 3, in Palericul tradus in romaneste, citat, la p. 122 : «Zis-a iarasi : Ne-am dus la alt batrin si ne-a facut pe noi de am gustat $i ne indemna dupa ce ne-am saturat, sa mai min- cam. Iar eu zicind ca nu mai putem, el a raspuns : Dar eu, venind fratii, de sase ori am pus masa si indemnind pe fiecarele, impreuna mincam si inca imi este foame. Dar tu, odata mincind, atit te-ai saturat cit sa nu mai poti minca ?». 172. $i acest capitol se poate citi in Patericul tradus in romaneste, citat, la nr. 4, p. 122. 173. De asemenea acest capitol este reprodus in Patericul (alfabetic) tradus in 180 SFINTUL IOAN C ASIAN defaimare, sau fara rost, indata cadea in somn, incit nici chiar la pinga- rirea auzului nu-i putea ajunge otrava vreunui cuvint de ura m . 30. Acela^i, inva$indu-ne ca nu se cuvine sa judecam pe nimeni, ne-a povestit ca i s-a intimplat de trei ori sa judece sau sa-si dojeneasca fra^ii : ba ca unii au ingaduit sa-si opereze omusorul l75 , ca altii aveau patura in chiliile lor, in fine ca dadeau ulei binecuvintat mirenilor, la cerere. Toate acestea, ne spunea el, i s-au intimplat si lui. «Caci, im- bolnavindu-ma, povestea el, de inflamatia omusorului, asa m-am topit de boala, incit impins si de junghiul durerilor si de indemnul tuturor batrinilor, am primit sa-mi fie si mie operat (omusorul). Din cauza acestei boli, am fost constrins sa am si eu o patura. Chiar si ulei am binecuvintat si 1-am dat celor ce ma rugau, lucru pe care il detestam mai presus de orice, ca decurgind, socoteam eu, dintr-o mare cutezanta sufleteasca. Ei ! iata, si eu am fost constrins la asta de multi mireni, care ma inconjurasera atit de neasteptat, incit in nici un alt chip n-as fi putut scapa de ei : cu puterea covirsitoare a rugamintilor au obtinut de la mine sa-mi pun mina pe un vas ce mi-1 intindeau spre a face pe el un mic semn al crucii. Crezind astfel ca au dobindit uleiul binecuvintarii, m-au lasat in sfirsit in pace». Prin acestea, mi s-a facut vadit ca monahul este supus la aceleasi pricini si patimiri pentru care a cutezat sa-i judece pe altii. Negresit, fiecare se cuvine sa se judece numai pe sine si in toate imprejurarile sa se fereasca cu grija si mare bagare de seama de a discuta felul de viafa al altora, dupa cuvintul Apostolului : «Dar tu, de ce judeci pe iratele tau» (Rom. 14, 10), «Pentm stapinul sau std sau cade» (Rom. 14, 4), si :«Nu judecafi, ca sd nu HU judecafi, cdci cu judecata cu care judecafi, veti fi judecati» (Matei 7, 1 — 2). In afara de motivul mentionat mai su-s, si pentru altceva este primejdios a-i judeca pe altii : necunoscind nici constringerea, nici temeiul pentru care aceia au facut sau bine, sau usor de iertat inaintea lui Dumnezeu, cele ce ne supara pe noi, sintem aflati vinovati ca i-am judecat cu usurin^a pe aceia, si, ca urmare, trebuie sa fim de acord ca nu-i mic pacatul de a fi avut alte simtaminte despre fratii nostri decit s-ar fi cuvenit. 31. Acelasi batrin ne-a lamuritprin aceste semne ca diavolul este ne- contenit sprijinitorul conversatiilor desarte si potrivnicul convorbirilor spirituale, caci, pe cind dezbatea cu niste frati probleme folositoare si duhovnicesti, vazindu-i scufundati intr-o toropeala coplesitoare de romane?te, la nr. 5, p. 122. 174. La fel, acest capitol este reprodus in Pateiicul citat, la nr. 6, p. 122, la Jnceput. 175. Este vorba despre o boala frecventa in regiuni palustre, al carei tratament sau operatie la cei vechi este pe larg descrisa, ad. loc, de Pr. J.-C1« Guy. DESPRE DUHUL LACOMIEI 181 nu-si puteau ridica pleoapele grele de somn, deodata a adus vorba de o istorioara usuratica de lume. Cind i-a vazut incintati §i cu urechile gata sa asculte, gemind, le-a zis : «Pina aeum vorbeam despre lucruri ceresti si ochii vostri ai tuturora erau apasa^i de un somn de moarte ,■ dar, de indata ce am spus aceasta poveste lumeasca, to^i trezindu-ne am alungat toropeala somnului ce ne stapinea. Chiar din asta sa inte- legefi cine a fost potrivnicul convorbirilor duhovnicesti si imbietorul celei usuratice si trupesti 176 . Or, se desprinde limpede ca acela, bucurindu-se de rau, nu inceteaza nici s-o sprijine pe cea din urma, nici sa se impotriveasca, celei dintii». 32. Socotesc vrednic de amintit nu mai pu^in si fapta unui frate zelos de desavirsirea inimii si foarte rivnitor spre contemplatia divina. Acesta, prezentindu-i-se dupa cincisprezece ani mai multe scrisori de la tatal, mama si de la multi prieteni din provincia Pont, primi pachetul mare de scrisori si, cugetind indelung, isi zise : «Cite ginduri imi va trezi citirea acestora, care imi vor pricinui ori bucurie desarta, ori tristete fara rost ! Cite zile, amintindu-mi de ceea ce mi-au scris, imi voi indeparta rivna inimii de la contemplajia spre care m-am indreptat ! Dupa cltS vreme va fi alungata din minte tulburarea pricinuita si cu cit chin va fi redobindita iarasi starea de liniste, daca sufletul, o data zguduit de simtamintele trezite de scrisori, amintindu-si de cuvintele si de chipurile celor parasiti de atita timp, va incepe sa-i revada din nou, sa se afle impreuna, si sa-i fie prezen^i in gind si-n inima ?». Desigur, nu va fi de nici un folos a-i fi parasit trupeste, daca va incepe sa-i vada cu inima, si-?i va ingadui sa-si trezeasca din nou amintirea pe care, plecind din lume, a parasit-o ca un mort. Acestea framintindu-le in gindul lui, a decis nu numai sa nu deschida nici o scrisoare, dar nici macar pachetul sa nu-1 desfaca, fireste ca nu cumva, fie revazind numele celor ce-i scrisesera, fie amintindu-si de chipurile lor, sa dea inapoi de la hotSrirea luata. $i astfel, asa legat cum il primise, 1-a aruncat in foe, sa arda : «Duceti-va, ginduri indreptate spre cele din patrie, zise el, si arde^i impreuna, ca sa nu mai incerca^i vreodatS sa ma mai rechemati la ceJe de care am fugit» 177 . 33. L-am vazut si pe stare^ul Teodor, impodobit cu cea mai mare sfintenie si stiinta nu numai in viata practica 178 , dar chiar in cunoaste- 176. Aeest capitol este reprodus de asemenea in Patericul citat tot in nr. 6, p. 122, la sfir$it. 177. Eroul acestui capitol este Evagrie Ponticul, mort in pustia Nitriei, catre 309 j invatatura lui a avut o mare influents asupra Sfintului Casian. 178. In «Convo/bin'...», XIV, Sfintul Casian arata pe larg deosebirea dintre «?ti- inta actuala» adica «practica» ?i «cea duhovniceasca» — cea dintii corespunzind mai mult vietii minastire§ti, iar cea de a doua vietii anahoretice. 182 SFlNTUL IOAN CASIAN rea Scripturilor. Pe acestea le dobindise nu atit prin osteneala cititului, sau din studiul literaturii laice, cit numai prin curatia inimii, caci abia putea intelege sau folosi in vorbire numai citeva cuvinte din limba greaca. Cautind lamurirea unei probleme foarte complicate, a staruit in rugaciune, neobosit, timp de sapte zile si sapte nopti, pina aflS dezle- garea printr-o descoperire dumnezeiasca. 34. Niste frati se minunau de lumina atit de stralucita a stiintei lui, $i-l cercetau asupra unor sensuri ale Scripturii. «Monahul, le raspunse el, care doreste sa ajunga la cunoasterea Scripturilor, nu trebuie niciodata sa-si dea osteneala sa citeasca lucra- rile comentatorilor, ci sa-si indrepte mai degraba, toata sirguin^a mintii §i incordarea inimii spre curatirea de pingaririle trupesti. Dupa alunga- rea acestora, fndata ochii mintii indepartind valul patimilor, patrund in chip firesc tainele Scripturilor, din moment ce Duhul Sfint ni le-a des- coperit nu pentru a ramine nepatrunse sau ascunse. Devin insa ascunse din vina noastra, cind, sub valul pacatelor, ni s-au intunecat ochii mintii. O data ce acestia si-au redobindit limpezimea fireasca, citirea insesi a Sfintelor Scripturi este indestulStoare numai ea la contemplarea adevaratei stiinte, fara sa mai fie nevoie de invataturile comentatorilor, asa cum si acesti ochi trupesti nu simt trebuinta nici unei invataturi pentru a vedea, daca nu sint impiedicati de vreo inflamatie, sau de in- runericul orbirii. De aceea s-au si ivit atitea rataciri deosebite intre ele : cei mai multi, fara a se ingriji cit de putin de neprihanirea mintii, se reped sa explice Scripturile : pe masura ingrosarii sau a necurateniei inimii au simtit ei lucrurile ca fiind opuse si potrivnice, fie credintei, fie intre ele, dar n-au putut ajunge la lumina adevaTului» 179 . 35. Acelasi staret Teodor a venit odata, fara sa ma astept, la chilia mea, in miez de noapte, cautind pe ascuns, cu grija de parinte, sa afle cam ce faceam eu, un pustnic inca incepator, in izolaTea mea. Aici m-a aflat in momentul cind, terminindu-se slujba de seara, tocmai ma pre- gateam sa-mi odihnese trupul obosit, intinzindu-ma pe rogojina. Scotind un suspin adinc, mi se adresa pe nume : «0 Ioane, zise el, citi oameni graiesc in acest ceas cu Dumnezeu si contemplindu-L, II pastreaza in inimile lor, iar tu te lipseisti de asa lumina, ca sa te cufunzi intr-un somn fara de folos !» Acum fiindca virtutile parintilor nostri si harul, pe care 11 aveau, m-au indemnat sa povestesc aceste fapte, socotesc vrednic de amintit in aceasta carte si minunata lucrare a dragostei pe care am constatat-o in omenia unui barbat rar, cum a fost Arhebius, pentru ca neprihanirea 179. $i Evagrie a expus aceasta invatatura in Epistola 8; Cf. J.-Cl. Guy, ad. loc. DESPRE DUHUL LACOMIEI 183 infrinarii, altoita pe lucrarea dragostei, sa straluceasca si mai puternic, distingindu-se prin frumoasa ei varietate, Numai atunci darul postului devine o ofraruda placuta lui Dumnezeu, cind el s-a desaviirsit prin roadele dragostei. 36. Astfel, venind inca in vremea uceniciei mele de la minastirile din Palestina la un oras al Egiptului, pe nume Dioleos 18 °, am vazut acolo o mare multime de monahi supusa diisciplinei minastiri si alca- tuita dintr-un ales cin monahal, care se afla chiar la loc de frunte. Stirniti de laudele tuturora, ne-am grabit sa vedem cu privire treaza si un alt cin monahal, care era socotit :si mai bun, si anume eel al anahore- tilor. Acestia, fireste, loeuiese mai intii timp foarte indelungat in minastiri, unde se deprind sirguincios cu regula rabdarii si a inteleptei chibzuin^e. Dupa ce au ajuns la virtutea umilintei si a saraciei de buna voie si au dobindit curatirea deplina de toate patimile, patrund in singu- ratatile adinci ale pustiului, ca sa se lupte cu demonii in razboi infricosat. Am aflat, prin urmare ca oamenii cu o astfel de viata loeuiese dincoace de albia Nilului, intr-un pnut care, marginit dintr-o parte de fluviu, din alta de intinderea f ara sf irsit a marii, da nastere unei insule de nelocuit de nimeni altcineva in afara de monahii, care cauta singura- tatile — dealtfel pamintul sarSturat si sterpiciunea nisipurilor nu inga- duie nici o cultura. Spre acestia m-am grabit, zic, cu o mare dorinta si m-au minunat peste masura chinurile la care se supun din rivna spre virtute si dragostea de singuratate. Caci pina si de lipsa de apa sint apasati in asa masura, incit o dramuiesc cu atita grija si zgircenie, cum nici omul eel mai cumpatat nu-si pastreaza si economiseste chiar vinul eel mai scump. Caci o cara pentru trebuinfele lor chiar din albia fluviu- lui, cale de trei mile si chiar mai mult, distanta inca dublindu-se din cauza chinului cumplit de a strabate printre dunele de nisip. 37. Vazindu-i, m-am aprins de dorinta de a-i imita si mai sus pome- nitul Arhebius, eel mai de seama dintre ei, m-a adus cu omenia la chilia lui. Auzind de dorinta mea, a nascocit ca vrea sa piece de acolo si, a- vind a se calatori, imi lasa mie coliba sa, asigurindu-ma ca, chiar de n-as fi venit eu, ar fi facut asta. Am primit bucuros darul, arzind de dorinta de a ramine aici, si, dind crezare neindoielmica unui atit de mare barbat, am luat in stapinire coliba cu toata mobila ?i uneltele sale. Astfel, folosindu-se de o pioasa inijelaciune, lipsi de acasa citeva zile, ca sa-si procure cele necesare pentru o alta coliba, pe care, reintorcin- du-se, a construit-o cu mare truda. Nu dupa multa vreme, venind al{i 180. Ora? in Egiptul de Jos, pe malul marii, in Delta Nilului. 184 SFINTUL IOAN C ASIAN iratj, care, cuprinsi si ei de aceeasi dorin|a, s-au hotarit sa traiasca acolo, i-a inselat si pe ei cu aceeasi minciuna, izvorita din dragoste 181 ), daruindu-le-o si pe aceasta, cu toate cele de trebuinfa. Iar el, staruind fara ostenire in lucrarea dragostei, si-a facut o a treia coliba in care sa locuiasca. 38. Mi se pare ca merita osteneala a aminti si o alta lucrare -a dra- gostei aceluiasi, din pilda caruia, a unuia si aceluiasi om, monahii din parole noastre sa invete a-si pastra nu numai asprimea infrinarii, dar si sirrijamintul eel mai curat al dragostei. Intr-adevar, acesta, nascut dintr-o familie sus-pusa, dispretuind chiar de la virsta de copil dragostea de lume si de pSrintJ, fuge la o minastire, cam la patru mile departare de ora$ul mai sus pomenit. Aid si-a petrecut el toata viaja in asa fel, incit, timp de cincizeci de ani, n-a mai venit niciodata sa cerceteze tirgul diri oare a iesit, dar nici chip de femeie, nici chiar pe al mamei sale, n-a mai vazut. intre timp, sfirsin- du-se de moarte grabnica, tatal sau a lasat o datorie de o suta de asi de aur. Desi el era in afara de orice necaz pentru asta, de vreme ce re- nunfase la toate bunurile parintesti, a aflat totusi c5 mama lui este tare necajita de creditori. Atunci, imblinzindu-si asprimea evanghelica, dupa care mai inainte, cind parin^ii se aflau in stare infloritoare, nu voia sa stie ca a avut tata sau mama pe pamint, asa s-a convins ca are mama, incit s-a grabit s5-i vina in ajutor in deznadejdea ei, fara ca totusi sa slabeasca ceva din asprimea vie|ii de mai inainte. Caci, raminind tot in minastire, a cerut sa-i fie intreita sarcina de munca obisnuita si, ostenindu-se acolo un an intreg, ziua si noaptea, prin sudoarea frunfii lui, a platit creditorilor suma datorata si a scapat-o pe mama lui de toata silnicia si necazul. A scos-o de sub povara datoriei fara ca totusi, sub motivul unei obligatii pioase, sa-si ingaduie a reduce ceva din asprimea ce-si impusese. $i-a pastrat obisnuita severitate a vietii, desi n-a refuzat inimii mamei nici o lucrare a dragostei. Din dragoste pentru Hristos, n-a vrut sa mai stie de mama lui, si, din aceeasi dragoste, a recunoscut-o din nou. 39. Venise din part,ile Italiei un frate foarte scump noua, cu numele Symeon, care nu cunostea deloc limba greaca. Unul dintre batrini, 181. Invatatura Sf. Casian despre a?a-numita «minciuna caritabila» a fost foarte nedrept categorisita de unii interpfeti apuseni ai operii sale, faclnd abstracfie de cap. 13 din I Cor. §i adaugind-o la miiloacele de a dimimia meritele marelui ascet In comparatie cu acelea ale Fericitului Augustin, a carui doctrina despre predestinatie a combatut-o, in mod, indirect, Sf. Casian. O atitudine mai acceptabila a avut teo- logul polonez Z. Golinsky in «Doctrina Cassiani de mendacio otlicioso*, in «Coiiec- {anea fheoJogica socielatis theoJogorum poJonorum», vol. 17 (1936), p. 491 — 503, care a aratat ca opinia Sfintului Casian din «Convorbirea...y> a XVlI-a etc., are sprijin pu- ternic in Clement al Alexandriei, Origen si Sf. loan Hrisostomul, opunindu-se teoriei augustiniene. Vezi J.-C 1. Guy, ad. loc. DESPRE DUHUL LACOMIEI dorind sa-si arate, sub cuvintul unei afaceri, dragostea ia\a de el, ca fafa de un pelerin, il intreba de ce sta in nelucrare in chilie, dindu-i a intelege ca eel ce sta degeaba, nu va putea ramine prea mult timp aici, atit din neputinfa de a sta locului, cit si din lipsa de cele trebuitoare. $tia bine ca chinurile singuratatii pot fi suportate numai de eel ce se invoieste sa-si agoniseasca hrana cu propriile sale miini. «Nu cunosc si nu-s in stare sa fac nimic din indeletnicirile fratilor de aici», ii raspunse el. «Daca totusi ar avea trebuinta cineva din partile Egiptului de vreo scriere latina, m-as pricepe s-o copiez». Atunci batrinul, gasind in sfirsit momentul nimerit de a-si putea cumpara dorita lucrare a dragostei sub chipul unui tirg, ii zice : «Cu vrerea lui Dumnezeu, s-a ivit prilejul, caci de mult cautam pe cineva sa-mi copieze Apostolul in latineste. Intr-adevar, am un frate supus in- datoririlor militare si foarte bun cunoscator al latinei, caruia as dori sa-i trimit ceva de citit din Sfintele Scripturi, pentru zidirea lui sufleteasca». Symeon primi astfel cu mul|umiri aceasta ocazie ca un dar de la Dumnezeu, iar batrinul a consimtit indata, din toata inima, la invoiala prin care putea sa-si implineasca nestinjenit porunca dragostei. Tot anul i-a adus drept plata nu numai toate cele trebuitoare traiului, dar si pergamentele si uneltele necesare scrisului. Apoi a primit manuscrisul, care, cum nimeni nu cunostea aici aceasta limba, n-avea sa-i fie de nici un folos, sau trebuinta, afara doar ca-1 cumparase cu aceasta insela- ciune si cu mai mare cheltuiala. Asa cum celalalt a primit, fara sa se simta rusinat, cele necesare traiului, meritate de truda muncii lui, tot asa si el si-a implinit setea de darnicie, ca fiindu-i impusa de datorie. El si-a dobindit o plata cu atit mai imbelsugata cu cit a fost mai mare si stradania de a-i procura fratelui pelerin, pe linga cele necesare vietii, si uneltele de lucru, si ocazia de a lucra.- 40. Insa fiindcS aici, unde ne-am propus sa vorbim despre asprimea posturilor si infrinarii, par sa se amestece si sentimentele si lucrarile dragostei, reintorcindu-ne' iarasi la ceea ce ne propusesem, vom istorisi in aceasta carte si fapta vrednica de amintit a unor copii, socotiti astfel dupa virsta, nu si dupa. simtire. Cineva din partile Mareotei din Libia trimisese niste minuni de smochine, nemaivazute vreodata pe aceste locuri, staretului loan, admi- aistratorul pustiului Scitus, care cirmuia biserica in vremea preaferici- tuiui parinte Pafnutie, care i-o incredintase. Staretul a trimis indata smochinele prin doi copilandrii unui batrin rau bolnav inauntrul sustiului, la vreo optsprezece mile departare de biserica. Primind ei fructele, se indreptara spre coliba batrinului, dar, ras- _:ndindu-se pe neasteptate o ceata foarte deasa, au pierdut drumul, 186 SFlNTUL IOAW C5ASIAK ceea ce de obicei se intirnpia usor chiar si celor mai in virsta. Dupa ce alergara pretutindeni, toata ziua si toata noaptea, pe intinderea fSra de cale a pustiului, n-au putut in nici un chip afla coliba b&trinului. Sfirstfi de oboseala drumului, ca si de nemfncare si sete, ingenunchind in rugSciune, si~au dat duhul in miinile Domnului. In sffrsit au fost cautafi timp indelungat, dupa urmele pasilor lasate ca pe zapadS in acele locuri nisipoase, pina cind nisipul fin spulberat la cea mai usoara suflaTe de vint le-a acoperit din nou. Au fost descoperiti in sffrsit, cu smochinele pSstrate neatinse, asa cum le primiserS, prefe- rind desigur sa-$i dea duhul, decit sa se atinga de bunul incredintat, sa-si piarda mai degxaba viaja lor trecatoare, decit sa oalce porunca batrinului. 41. Vom mai mentiona doar porunca mintuitoare noua a preaferici- tului Macarie, pentru ca aceasta carte inchinata posturilor si infrinarii sa se indheie cu cuviintul uniui atit de mare barbat : «Monahul, zice el, asa trebuie sa-si orinduiasca posturile, ca si cind ar avea sa traiasca in trap o suta de ani, si asa s3-si puna friu pornirilor sulfletului, sa uite de jigniri, sa alunge tristetile si sa dispxetuiasca durerile si pierderile, ca si cind ar muri in fiecare zi. Caci in prima situate, folositoare si prevazatoare este inteleapta judecata, care-1 face pe • monah sa-si caiauzeasca pasii cu o deopotriva asprime, si nu-1 lasa, intr-un moment de slabire a trapuilui, sa fie pravaiit de pe inSltimi in foarte primejdioase prapastii, iar in a doua ii este mintuitoare maretia sufletului, care-i da puterea nu numai sa dispretuiasca cele ce par infloritoare in lumea aceasta, dar, mai ales, sa nu se lase infrint de potrivnicii si tristeti j ba, dimpotriva, sa le considere drept lucruri mici si f8ra de' valoare, tinind necontenit privirea mintii indreptata acolo, unde este incredintat ca va fi chemat in fiecare zi si in fiecare clipa». CARTEA A §ASEA DESPRE DUHUL DESFRitfARII Capitolele 1) Despre dubla lupta impotriva duhu- lui desfrinarii. 2) Despre principala tamaduire de du- hul desfrinarii. 3) Izolarea de oameni, odata cu in- frinarea, ajuta eel mai mult la alunga- rea duhului desfrinarii. 4) .Ce deosebire este intre abstinenta si castitate si daca ambele sint aflate mereu impreuna. 5) Asaltul poftei desfrinate nu poate fi respins numai prin slrguinta ome- neasca. 6) Despre harul special al lui Dum- nezeu in'darul castitatii. 7) Pilda luptei din stadioane dupa cu- vintul Apostolului. 8) Comparatia de curatie cu a acelo- ra care au sa infrunte lupta in stadioa- nele pamintesti. 9) Cita curate a inimii trebuie sa ne asiguram necontenit pentru ochii lui Dumnezeu. 10) Care este semnul curatiei desavir- site ?i neintinate. 11) Din ce viciu izvoraste amagirea de noapte. 12) Curatia trupului nu se poate do- bindi fara curafia inimii. 13) Care este cea dintii grija pentru a ajunge la curatia trupului. 14) Nu ne straduim sa facem elogiul castitatii, ci sa aratam urmarile ei. 15) Virtutea castitatii este numita de Apostol, in mod special, sfintenie. 16) Despre o alta marturisire a Aposto- lului privitoare la aceeasi sfintenie a castitatii. 17) Speranta unei mai inalte rasplati trebuie sa sporeasca grija pentru pas- trarea castitatii. 18) Dupa cum fara umilinta nu se poate obtine castitatea, tot asa fara cas- titate nu se poate ajunge la stiin{a. 19) Parerea Sfintului episcop Vasile despre felul virginitatii sale. 20) Care este telul adevaratei nepri- haniri si curatii. 21) In ce fel putem pastra starea cura- tiei desfivirsite. 22) Pina la ce limita poate fi dusa ne- prihanirea trupului nostru, sau care este semnul puritatii desavirsite a mintii- 23) Care sint leacurile vindecatoare, prin care se poate pastra curatia desa- virsita a inimii §i trupului nostru. 1. A doua lupta, dupa predania bStrlnilor, este impotriva duhului desfrinarii. Este razboi lung si mai crincen decit toate celelalte, terminat cu biruinta de foarte put'ini. Razboiul acesta infricosator incepe sa j]JP7:f npamiil rvampnilnr rhiar Hin nrimiil mnmpnt al tinorpti DESPRE DUHUL DESFRlNARII 195 neputinta s-o ai 189 . Darurile sint imparfite si harul Duhului Sfint nu este daruit tuturora la fel, ci in masura in care fiecare s-a aratat vrednic si pregatit prin rivna si sirguinta lui. In sfirsit, desi se pastreaza credinta ca la toti Sfintii Apostoli virtutea castitatii a fost desavirsita, totusi darul stiintei lui Pavel s-a revarsat mai imbelsugat, fiindcS s-a pregatit pentru asta cu o iscusita rivna si sirguint,S. 19. Este cunoscuta aceasta aspra stntinta a Sfintului Vasile, episcopul Cezareei : «Eu nu cunosc iemeia, si totusi nu sint virgin» 19 °. Atit de bine si-a dat seama, ca nestricaciunea trupului nu consta numai in indepartarea de femeie, ci mai ales in cura^ia inimii, care pastreaza cu adevarat fara stricaciune sfintenia neintrerupta a trupului, fie prin frica de Dumnezeu, fie prin dragostea de castitate. 20. Deci acesta este {elul curatiei si proba ei desavirsita, daca nici o gidilare a placerii desfrinate nu s-a furisat in somnul vostru, sau daca secretiile barbate^ti, la care ne constringe natura, sint date afara, fara sa fim con^tienti de asta. A§a"cum este mai presus de natura sa poata fi suprimate acestea, retezindu-le pentru totdeauna, tot asa este dovada celei mai inalte virtuti a le indeparta pina la necesitatea inevitabila si foarte rara impusa de natura, care, in mod obisnuit, il bintuie pe monah la cite doua luni. Acest fapt 1-am expus dupa propria noastra experienta si nu dupa parerea celor batrini, care considers, ca chiar acest ragaz de timp amintit este prea scurt. Daca a$ fi voit sa infa^isez aceasta practica, asa cum am primit-o de la batrini, vreunii, care, fie din nepSsare, fie din rivna mai slaba, au experimewtat mai putin aceasta curatie, ar fi crezut, poate, ca am expus lucruri de necrezut sau imiposiibile 191 . 21. Aceasta stare o vom putea mentine necontenit fara a depasi vreodata masura naturala si nici timpul fixat mai sus, daca vom cugeta ca Dumnezeu vede si cunoaste nu numai faptele ascunse ale noastre, ba chiar toate gindurile de zi si de noapte, si daca vom crede ca-I vom da ^ocoteala pentru toate, cite se afla in inima noastra, ca si pentru faptele si gesturile noastre. 22. Prin urmare spre aceasta trebuie sa ne straduim necontenit si anume sa inabusim pornirile sufletului, sau patimile carnii, lasindu-i acestei carni sarcina de a raspunde nevoilor naturii, nu de a stirni placerea desfrinata, urmind sa-si descarce belsugul de seeretii barba- 189. Sf. Casian se refera la Avva Teodor, care a dobindit $tiinta spiritulni prin ruratia inimii. Cf. suDra V. 33. «Convorb/reo duhovnirannrn». XTV_ va fi inchinata stiintei duhovnice$ti. ' 190. Sfintul Casian da alt model mare al ascetului prin Sfintul Vasile eel Mare. 191. Sfintul Casian se refera la locul citat din carft?a VI, 10 si la «Convorbirile auhevnicesti*, XII, VII— VIII si XXII, III— VI. 1% SFlNTUL IOAN CASIAN testi, fara nici o pofta nesanatoasa, care s-o impinga la lupta impotriva castitatii. 23. Deci, pentru ca aceste imagini inselatoare sa nu se mai furiseze nici in somn, trebuie sa pastram mereu un post egal si masurat. Negre- sit, tot eel ce va depasi o limits a asprimii, in mod fatal va trece si peste hotarul imblinzirii regimului impus. Cel supus unei asemenea necumpaniri se va indeparta, fireste, de acea stare de liniste desavirsita, ori prin prea aspra renuntare la hrana, ori prin prea multa incarcare cu mincare l92 . Odata cu schimbarea hranei se va schintba de.la sine si calitatea curatiei noastre. Apoi fara incetare trebuie sa coborim lao a- dinca umilinta a inimii si la rabdare si sa ne ferim din rasputeri, zi de zi, de minie si de celelalte patimi. Caei, unde prinde radacini furia otravita, acolo trebuie sa-si faca loc si flacara poftei desfrinate. Insa, mai inainte de toate, este necesara grija neadormita din timpul noptii,. Caci asa ,cum curatia si paza din timpul zilei asigura castitatea de noapte, tot astfel veghile de noapte pun la indemina. inimii temelia cea mai tare si forta de a o pastra in timpul zilei 193 . 192. Pentru asceti ca Sf. Casian, "uniformitatea regimului alimentar este o paza impotriva lacomiei. Vezi «A$ezamintele...», V, 9 si «ConvorWri...», II, XVI, 1 si XXII ; XXI, XXI— XXII. 193. Pentru amestecul pacatelor si virtutilor, vezi supra II, 13, 1 — 2; V, 10 — 11, *Convorbirea duhovniceasca», V. 190 SFtNTUL IOAN C ASIAN nostru de acest viciu mult timp pina sa ajunga a recunoaste ca poarta un razboi mai presus de puterile sale si ca biruinta n-o va putea dobindi prin propria lui osteneala si rivna, fara a fi sprijinit de ajutorul si apararea lui Dumnezeu 186 . 6. $i intr-adevSr, daca in progresul virtutilor si in rapunerea tuturor viciilor numai bunavointa Domnului aduce izbinda, mai ales aici, precum ne arata si invatatura parintilor §i in experienta dobindirii purificarii, se vadeste eel mai limpede binefacerea personals a lui Dumnezeu si darul lui special facut acelora, care s-au invrednicit s-o obtina. Negresit aceasta inseamna oarecum o instrainare de carne, ra- minind totusi in trap 187 . Sa traiesti in trup si sa nu simti ghimpii carnii, asta este mai presus de fire. Este cu neputinta ca omul sa se indrepte in zbor cu propriile lui aripi, ca sa zic asa, catre un dar atit de inalt si ceresc, daca bunavointa Domnului nu-1 va smulge din tina pamintului prin harul castitatii. Nici o alta virtute, neindoielnic, nu-i face pe oameni egali prin vietuire cu ingerii, mai bine decit vrednicia si harul castitatii. Prin ea, inca traitori fiind pe pamint sau, dupa cuvintul Apostolului, «cefd/enie in cemri» (Fil. 3, 20); ei poseda deja de aici, in slabiciunea trupului aflindu-se, ceea ce li se promite sfin|ilor, ca vor avea in viitor, dupa lepadarea carnii stricacioase. 7. Asculta ce spune Apostolul : «Oricine se luptd, se infrineazd de la toate» (I Cor. 9, 25). Sa cercetam acum «de la care toate», pentru ca, din comparatia luptei trupului, sS putem dobindi invatatura pentru lupta noastra spirituala 188 . Negresit aceia care se pregatesc sa se lupte dupa regula jocului in aceasta lupta vazuta, n-au ingaduinta de a se folosi de orice mincSri le-ar cere pofta lor naturala, ci numai de acelea pe care le-a stabilit disciplina. Este obligatoriu sa se retina nu numai de la mincarile oprite, de la betie si orice desfriu, dar chiar de la moliciune, tihna si trindavie, pentru ca puterea sa li se poata dezvolta prin exereitii zilnice si printr-o continua preocupare. Ei devin atit de straini de orice grija, de tristete, de treburi lumesti si chiar de sentimentul si indatorirea conjugala, incit nu mai stiu altceva in afara de exercitiile de antrenament si nici o alta 186. Expresiile clar ortodoxe ca acestea sint numeroase in operele Sf. Casian j ele slnt amintite de savanti cu reputatie, pentru a se combate gresitele aprecieri ale unor augustinieni exegeti ; Vezi in acest consens. A. H o c h, «Lehre des J. Cassianus von Natur and Gnade», (Freiburg im Breisgau, 1895) si O. C h a d w i c k, John Cas- sian..., 1950, p. 109—138; J.-Cl. Guy, *Jeari Cassiem, 1961, p. 57—59 si 137—140. 187. Deosebirea dintre trup si carne lamureste conceptia Sf. Casian despre «isan- gelism» — asemanarea cu ingerii — . In acest sens ascetul nu paraseste conditia tru- peasca, ci conditia noastra carnala sau pacatoasa — «ultra naturarn». Caci ingerii insisi au corp subtil. (Vezi «Convorbiri...», VII, XIII, 1 — 2). 188. Se aminteste reformulata mai sus, la cartea, a V-a, 1.2 sq. DESPRE DUHUL DESFRlNARII 191 grija din afara nu-i mai preocupa. Mai marele speetacolelor le va asigura, spera ei, intretinerea zilnica, cununa slavei si raspla^ile cuvenite de pe urma biruintei. Se pastreaza atit de curati de orice pingarire trupeasca, incit, atunci cind se pregatesc pentru lupte, ca nu cumva, amagiti de vreun vis inselator in somn, sa-si imputineze fortele dobindite de mult timp, isi acopexa salele cu foi de plumb, pentru ca metalul pus pe parole genitale sa poata opri, prin raceala lui, umorile barbatesti. Ei isi dau seama ca neindoielnic vor fi invinsi si nu . vor putea infrunta cu puterile imputinate lupta ce le sta inainte, daca placerea vatamatoare, stirnita de o imagine inselatoare, le-a micsorat robustetea dobindita prin abstinenta. 8. Astfel, daca am in^eles disciplina in lupta lumeasca, dupa al carei exemplu a voit fericitul Apostol sa ne indrume, aratindu-ne cit de mare grija, cita sirguinta si cita supraveghere isi impun ei pentru asta, la rindul nostra ce se cuvine sa facem, cu cita curatenie va trebui sa pastram castitatea corpului si a sufletului nostru, noi cei care zilnic trebuie sa mincam carnea prea sfintului Miel, pe care chiar inva^atu- rile Legii vechi opresc sa le atinga cineva necurat ? Caci in Levitic asa se recomanda : «Carnea curata va fi mincata de eel curat. Daca insa vreun om in stare de necuratenie va minca din carnea jertfei de mintuire, adusa Domnului, acel suflet va fi stirpit de pe pamint in fata Domnului» (Lev. 7, 19 — 20). Cit de mare este darul curatiei, fara de care, nici cei ce erau sub Vechiul Testament, nu puteau sa ia parte la sacrificiile dupa lege si, nici cei ce doresc a dobindi cununa stricacioasa a acestei lumi, nu pot fi incununati ! 9. Prin urmare, mai intii trebuiesc curatite cu toata grija cele ascunse ale inimii noastre. Intr-adevar, cele ce ceilalti doresc sa le dobindeasca in curatia trupului, noi sintem datori sa le avem in stapi- nire in par^ile ascunse ale constiintei. Aici, trxjnind necontenit, Arbitrul si judecatorul nostru se.uita la alergarea si lupta noastra, incit cele de care ne temem sa le ingaduim in vazul altora, nici chiar in vreun gind fugar sa nu admitem sa ia fiinta inauntrul nostru si sa nu ne pingarim prin vreun acord nici chiar tacit cu cele de care ne-am rusina sa fie cunoscute de oameni. Chiar de s-ar putea sa nu ajunga la cunostinta oamenilor asemenea lucruri, totusi nu vor putea scapa cunoasterii sfintilor ingeri si Insusi atotputernicului Dumnezeu, carora nu exista secret sa le ramina nestiut. 10. Semnul vadit si deplina dovada a acestei curatii va fi, daca nici o imagine imbietoare nu ne va mai aparea, cind ne odihnim, iasindu-ne somnului sau eel putin daca, ivindu-se deodata, nu ne va mai putea stirni nici o zvicnire a poftei. Intr-adevar, desi o astfel de 192 SFINTUL IOAN CASIAN emotie nu este socotita chiar un pacat deplin, totusi este semnul ca nici mintea n-a atins inca desavirsirea si nici viciul n-a fost ars cu totul, de vreme ce amagirea mai lucreaza cu asemenea imagini inselatoare. 11. De altfel, calitatea gindurilor noastre, vegheate cu mai putina grija ziua din cauza ocupatiilor, se probeaza in odihna de noapte. De aceea, ori de cite ori s-a ivit vreo a'magire de acest fel, vina nu trebuie data pe seama somnului, ci pe nepasarea din timpul de mai inainte. Este semnul unei boli, care zacea inauntru, pe care nu ceasul de noapte a produs-o, ci, ascunsa in cele mai adinci alcatuiri ale sufletului, a fost adusa la suprafat-a pielii de odihna somnului, vadindu-se astfel fierbin- telile ascunse ale patimilor, de care ne-am imbolnavit, harpaiti de cugetari nesanatoase. Nici bolile trupului nu sint contractate chiar in momentul cind se ivesc, ci mai inainte cind, din nebagare de seama, hranindu-ne cu mincari oprite, au facut sS apara inlauntru sucuri vata- matoare si ucigatoare. 12. De aceea Dumnezeu, creatorul si ziditorul neamului omenesc, cunoscind mai inainte de toti natura creaturii sale si mijlocul de a o indrepta, i-a adus tamaduire tocmai acelei par^i, de unde stia ca izvorasc cauzele imbolnavirilor, caci zice : «Oricine se uita la o lemele, poitind-o, a $i savh$it adulter cu ea in inima lui» (Matei 5, 28). Cunoscind zburdalnicia ochilor, vina n-o da pe seama lor, cit pe acest simt launtric, care se foloseste nesanatos de slujba vazului acestora. Caci bolnava de rana facuta de sageata poftei desfrinate este inima, care vede pentru a se invapaia de dorinte. Darul vazului, daruit cu rost de Ziditor ea il intoarce din cauza viciului spre ticaloase slujiri si la orice prilej aduce la lumina boala ascunsa a poftei desfrinate. De aceea adreseaza inimii din vina careia iese la iveala prin vaz cea mai rea boala, aceastS porunca mintuitoare : caci nu se zice : «Pazeste mai mult decit orice ochii tai» care, fireste, ar fi trebuit sa fie paziti in mod deosebit, daca din ei ar fi izvorit pofta noastra — ochii, negresit, nu fac altceva decit sa ofere sufletului slujirea lor — dar zice : «Pdzeste inima ta mai mult decit orice» (Pilde 4, 23). I se impune tamaduire mai degraba ei, care poate abuza pretutindeni de slujirea ochilor. 13. Cea dintii grija pentru pastrarea curatiei inimii va fi aceasta : ori de cite ori ni se va fi furisat in gind amintirea trupului femeiesc, prin atitarea vicleana a iscusintei diavolesti, sa ne grabim s-o alungam cit mai iute dinlauntrul nostru, punindu-ne in fata mai intii amintirea mamei, a surorilor, a rudelor, sau a anumitor femei pioase. Daca vom zabovi prea mult timp in astfel de ademeniri, ispititorul la rele, odata ce a prins prilejul imbierii catre sexul femeiesc, ne va atrage pe nesimtite DESPRE UUHUL UEStmPIAMU de aici si ne va abate mintea spre acele fiinte, prin care ne poate stirni gindiri nesanatoase. De aceea trebuie necontenit sa ne amintim de acea povata : «Pazeste inima ta mai mult decit orice» si, potrivit principalei porunci a lui Dumnezeu, sa observam cu bagare de seama caput vata- mator al sarpelui (Facere 3, 15), adica inceputul tuturor gindurilor rele, cu ajutorul carora incearca diavolul sa se strecoare in sufletul nostru. Sa nu ingaduim sa patrunda prin nesinchisire in inima noastra tot corpul acestui sarpe, adica incuviintarea ademenirii, care fara indoiala, de va fi intrat, va ucide prin otrava muscaturii lui mintea robita. La fel trebuie sa stingem in «diminetile» nasterii lor pe «pacatosii pamintului» (Ps. 136, 9), nostru, chiar cind se ridica ei, adica simturile carnii, si, cit timp sint inca mici, «sa izbim de piatra fiii Babilonului 188 . Daca nu le vom da mortii, cit timp sint inca foarte fragede, o data crescute, prin ingaduinta noastra, se vor ridica mai puternice sa ne piarda, sau, chiar de ar fi invinse, acest lucru va fi cu mare geamat si chin. Cit timp «cel tare» adica duhul nostru «si inarmat pazeste casa sa», intarindu-si cele dinlauntru ale inimii sale prin frica de Dumnezeu, «avutiile lui sint in pace» (Luca 12, 21), adica roadele stradaniilor lui si virtutile dobindite de mult timp. «Dacd insd unul mai tare vine asupra lui §i-7 inirlnge», adica diavolul cu consimtamintul gindurilor lui, «ii ia toate armele in care nadajduise», adica amintirea Scripturi- lor, sau frica de Dumnezeu, «iar prazile ridicate de la el le 2mparte» (Luca 11, 22), punind in risipa, cu ajutorul tuturor viciilor potrivnice, meritele virtutilor"1ui. 14. Lasind la o parte toate, cite sint scrise in Sfintele tScripturi pentru lauda acestei virtuti — caci nu mi-e in gind sa fac elogiul acestei castitati, ci sa lamuresc, dupa predaniile parintilor, care este natura ei si in ce fel trebuie dobindita si pastratS, sau care este scopul ei — voi folosi doar un pasaj din Sfintul Apostol, in care, scriind Tesalonicenilor, arata cum o prefera pe aceasta tuturor celorlalte virtuti, recomandind-o in Cuvinte atit de alese. 15. «Voia lui Dumnezeu», zice el, «aceasta este : sfintirea voastra». $i ca nu cumva sa ne ramina ceva neclar, sau neint,eles, ce-a vrut el sa numeasca «sfintenie», daca nu cumva este dreptatea, dragostea, sau umilinta — caci in toate aceste virtuti se crede ca este dobindita sfintirea — adauga, aratind limpede ce-a voit sa numeasca in mod propriu «sfintirea» : «Voia 'lui Dumnezeu aceasta este : sfintirea voastra"; sa va feriti de desfrinare, ca sa stie iiecare din voi sd-si std- pineasca vasul sau in cinste si in sfintenie, nu in patima poitei ; cum 188. Se aminteste invatatura reformulata mai sus, la cartea V-a, 12 sq. 13 — Sfintul loan Casian SJfliMTUJ-. IUAN CASIAN fac pag'mii, care nu cunosc pe Dumnezeu» (I Tes. 4, 3 — 5). Tu vezi ce laude aduce acestei virtufi, cind o numeste cinstea si sfintirea vasului, adica a trupului nostru. Dimpotriva, cine este in patima poftei, ramine in rusine si necuratie s'i traieste strain de sfintenie. Putin apoi intervine si a treia oara, cind din nou o numeste pe aceasta virtute sfintenie : «Caci Dutnnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la slinfenie. De aceea, eel ce defaimeaza cuvintul meu, nu defaimeaza un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat pe Duhul Sau Cel Sflnt» (I Tes. 4, 7 — 8). Povejei sale it adauga o autoritate, care nu poate fi de neluat in seama, zicind : «Cine defaimeaza acestea» r adica ce am spus mai inainte despre sfintenie, «nu defaimeaza un om», adica pe mine, care povatuiesc acestea, «ci pe Dumnezeu, care graie$te intru mine» (II Cor. 13, 3), care a considerat inima noastra drept lacas pentru Duhul Sau eel Sfint (Efes. 2, 22). In cuvinte simple si curate, observi la ce laude si la cit de mare cinstire inalta aceasta castilate, mai intii atribuind acestei virtuti sfintirea in sens propriu, apoi afirmind ca vasul trupului nostru trebuie spalat de necuratie, in al treilea rind, ca, alungind rusinea si ocara, va ramine in cinste si sfintenie ; in sfirsit, ceea ce este cea mai inalta rasplata si cea mai desavirsita fericire, ca urmare a acestei sfintiri. Sfintul Duh, declara el, va salaslui in inima noastra. 16. Desi ne apropiem de sfirsitul cartii, voi mai aduce inca o marturie a aceluias Apostol, asemanatoare celei aratate mai inainte. Caci, scriindu-le Evreilor, le spune : «Cautati pacea cu toata. lumea ?i sfinfenia, lard de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu» (Evrei 12, 14). Si aici a afirmat limpede ca Dumnezeu nu poate fi vezut in nici un chip fara sfintenie, pe care, in mod obisnuit, o numeste intregimea mintii, sau curatenia trupului. Caci si aici adauga lamurind acelasi sens : «Sa nu lie vreunul desirinat sau Intinat ca Isav» (Evrei 12, 16). 17. Si astfel, cu cit este mai sublima si mai cereasca rasplata casti- tatii, cu atit mai viclene sint capcanele, pe care i le intind potrivnicii. De aceea cu mai multa infocare trebuie sa ne indreptam nu numai spre infrinarea trupului, dar chiar spre zdrobirea inimii in necontenitele gemete ale rugaciunilor, pentru ca roua Sfintului Duh, revarsindu-se asupra inimilor noastre, sa stinga cuptorul carnii noastre, pe care regele Babilonului nu inceteaza sa-1 incinga cu imboldirile poftelor trupului. 18. Intr-adevar, precum nu se poate ajunge la aceasta castitate, spun batrinii, pina nu se va aseza in inima voastra umilinta pe temelii puternice, tot asa, declara ei, nici chiar izvoarele adevaratei stiinte nu pot fi atinse, cit timp va ramine in camarile ascunse ale sufletulul vostru radacina acestui viciu. De altfel castitatea se poate afla chiar fara harul stiintei, dar stiinta spirituals fara curatia castitatii este cu DESPRE DUHUL DESFRlNARII 195 neputinta s-o ai 189 . Darurile sint imparfite si harul Duhului Sfint nu este daruit tuturora la fel, ci in masura in care fiecare s-a aratat vrednic si pregatit prin rivna si sirguinta lui. In sfirsit, desi se pastreaza credinta ca la toti Sfintii Apostoli virtutea castitatii a fost desavirsita, totusi darul stiintei lui Pavel s-a revarsat mai imbelsugat, fiindcS s-a pregatit pentru asta cu o iscusita rivna si sirguint,S. 19. Este cunoscuta aceasta aspra stntinta a Sfintului Vasile, episcopul Cezareei : «Eu nu cunosc iemeia, si totusi nu sint virgin» 19 °. Atit de bine si-a dat seama, ca nestricaciunea trupului nu consta numai in indepartarea de femeie, ci mai ales in cura^ia inimii, care pastreaza cu adevarat fara stricaciune sfintenia neintrerupta a trupului, fie prin frica de Dumnezeu, fie prin dragostea de castitate. 20. Deci acesta este {elul curatiei si proba ei desavirsita, daca nici o gidilare a placerii desfrinate nu s-a furisat in somnul vostru, sau daca secretiile barbate^ti, la care ne constringe natura, sint date afara, fara sa fim con^tienti de asta. A§a"cum este mai presus de natura sa poata fi suprimate acestea, retezindu-le pentru totdeauna, tot asa este dovada celei mai inalte virtuti a le indeparta pina la necesitatea inevitabila si foarte rara impusa de natura, care, in mod obisnuit, il bintuie pe monah la cite doua luni. Acest fapt 1-am expus dupa propria noastra experienta si nu dupa parerea celor batrini, care considers, ca chiar acest ragaz de timp amintit este prea scurt. Daca a$ fi voit sa infa^isez aceasta practica, asa cum am primit-o de la batrini, vreunii, care, fie din nepSsare, fie din rivna mai slaba, au experimewtat mai putin aceasta curatie, ar fi crezut, poate, ca am expus lucruri de necrezut sau imiposiibile 191 . 21. Aceasta stare o vom putea mentine necontenit fara a depasi vreodata masura naturala si nici timpul fixat mai sus, daca vom cugeta ca Dumnezeu vede si cunoaste nu numai faptele ascunse ale noastre, ba chiar toate gindurile de zi si de noapte, si daca vom crede ca-I vom da ^ocoteala pentru toate, cite se afla in inima noastra, ca si pentru faptele si gesturile noastre. 22. Prin urmare spre aceasta trebuie sa ne straduim necontenit si anume sa inabusim pornirile sufletului, sau patimile carnii, lasindu-i acestei carni sarcina de a raspunde nevoilor naturii, nu de a stirni placerea desfrinata, urmind sa-si descarce belsugul de seeretii barba- 189. Sf. Casian se refera la Avva Teodor, care a dobindit $tiinta spiritulni prin ruratia inimii. Cf. suDra V. 33. «Convorb/reo duhovnirannrn». XTV_ va fi inchinata stiintei duhovnice$ti. ' 190. Sfintul Casian da alt model mare al ascetului prin Sfintul Vasile eel Mare. 191. Sfintul Casian se refera la locul citat din carft?a VI, 10 si la «Convorbirile auhevnicesti*, XII, VII— VIII si XXII, III— VI. 1% SFlNTUL IOAN CASIAN testi, fara nici o pofta nesanatoasa, care s-o impinga la lupta impotriva castitatii. 23. Deci, pentru ca aceste imagini inselatoare sa nu se mai furiseze nici in somn, trebuie sa pastram mereu un post egal si masurat. Negre- sit, tot eel ce va depasi o limits a asprimii, in mod fatal va trece si peste hotarul imblinzirii regimului impus. Cel supus unei asemenea necumpaniri se va indeparta, fireste, de acea stare de liniste desavirsita, ori prin prea aspra renuntare la hrana, ori prin prea multa incarcare cu mincare l92 . Odata cu schimbarea hranei se va schintba de.la sine si calitatea curatiei noastre. Apoi fara incetare trebuie sa coborim lao a- dinca umilinta a inimii si la rabdare si sa ne ferim din rasputeri, zi de zi, de minie si de celelalte patimi. Caei, unde prinde radacini furia otravita, acolo trebuie sa-si faca loc si flacara poftei desfrinate. Insa, mai inainte de toate, este necesara grija neadormita din timpul noptii,. Caci asa ,cum curatia si paza din timpul zilei asigura castitatea de noapte, tot astfel veghile de noapte pun la indemina. inimii temelia cea mai tare si forta de a o pastra in timpul zilei 193 . 192. Pentru asceti ca Sf. Casian, "uniformitatea regimului alimentar este o paza impotriva lacomiei. Vezi «A$ezamintele...», V, 9 si «ConvorWri...», II, XVI, 1 si XXII ; XXI, XXI— XXII. 193. Pentru amestecul pacatelor si virtutilor, vezi supra II, 13, 1 — 2; V, 10 — 11, *Convorbirea duhovniceasca», V. CARTEA A §APTEA DUHUL IUBIRII DE ARGINT C ap i t o I e I e 1) Filarghiria — iubirea de argint — este un razboi din afara, si nu-i legat de natura omeneasca, asa cum sint cele- lalte vicii. 2) Cit de pierzatoare este boala iubirii Se argint. 3) Ce folos avem noi de pe urma vi- ciilor naturale. 4) Afirmam ca sint in noi unele vicii naturale, fara sa i se aduca vreo jignire Creatorului. ■5) Despre viciile care, straine de o Smboldire naturala, sint contractate din vina noastra. 6) Odata stapiniti de boala iubirii de argint, cit de greu scapam de ea ! 7) Din ce izvoare isi trage obirsia iu- birea de argint si la cit de mari rele da nastere. 8) Iubirea de argint sta in calea tutu- ror virtutilor. 9) Monahul, care are bani, nu mai poate ramine in minastire. 10. La ce munca il supurie iubirea de argint pe monahul dezertor din minas- tire, care murmura inainte chiar pentru muncile cele mai usoare. 11) Ei umbla dupa tovarasia femei- lor pentru a-si pastra averea. 12) Exemplul unui calugar caldut in credin{a, prins in lanturile iubirii de argint. 13) Ce ajutor aduc batrinii celor ti- neri, ca sa se lepede de vicii. 9 14) Din ce exemple se arata ca boala iubirii de argint este intreita. 15) Prin ce se deosebeste eel ce s-a retras gresit din lume, de eel care nu s-a retras. 16) Ce marturisire invoca in apararea lor cei ce nu vor sa se lepede de averi. 17) Despre renun|area la bunuri a apostolilor si a bisericii primare. 18) Daca vrem sa mergem pe urmele apostolilor, nu trebuie sa traim dupa prescripfiile noastre, ci sa urmam pil- dele lor. 19) Sentinta Slintului episcop Vasile impotriva lui Synclenjius. 20) Cit de rusinos este a fi biruit de iubirea de argint. 21) In ce chip trebuie biruita iubirea de argint. 22) Cum poate fi judecat cineva drept iubitor de argint, chiar fara sa aiba bani. 23) Exemplul lui Iuda. 24) Iubirea de argint nu poate fi bi- ruita decit numai prin saracie. 25) Despre sfirsitul lui Anania, al Safirei si al lui Iuda, impinsi la pieire de iubirea de argint. 26) Iubirea de argint aduce sufletului lepra spirituals. 27) Marturii din Scriptura, prin care eel, ce doreste desavirsirea, este pova- luit sa nu mai ia indarat cele, de care s-a lepadat, la plecarea din lume. 28) Biruinta impotriva iubirii de argint nu poate fi objinuta altfel decit numai prin saracie. J 98 SFINTUL IOAN C ASIAN 29) In ce chip poate fi pastrata sara- 31) Nimeni nu poate birui iubiroa de cia de monah. argint decit numai staruind in minastire. 30) Leacurile impotriva bolii filarghi- Cum poate ramine cineva definitiv riei. acolo ? 1. A treia lupta o avem de dat impotriva filarghiriei, pe care o putem numi dragoste de bani. Este un razboi strain de natura noastra, care la monah porneste ori din lincezeala unei minti bolnave si amor- fite, ori, de cele mai multe ori, dintr-o hotarire gresita de a renunta la lume, ori in fine, dintr-o dragoste caldicica fata de Dumnezeu. Caci celelalte vicii, altoite naturii omenesti, par sa aiba inceputul in noi, parca nascindu-ne cu ele. Foarte strins legate de carnea noastra, si mai de aceeasi virsta cu ea, apar in fiinta noastra inainte de a fi in masura. sa facem deosebire intre bine si rau, si, desi chiar de la inceput pun stapinire pe om, totusi, dupa o lunga osteneala, pot fi biruite. 2. Aceasta boala, insa, vine asupra noastra mai tirziu si din afara si cu cit mai usor poate fi evitata si respinsa, cu atit devine mai pri- mejdioasa decit toate si mai greu de alungat ,■ daca, neluata in seama la inceput, a si patruns in inima, ea ajunge radacina tuturor relelor din care ies laistarii multor alte vicii (II Tim. 6, 10) 194 . 3. Oare nu vedem, de pilda, miscarile spontane ale carnii, nu numai la copii, care, fiind in stare de nevinovatie, inca n-au ajuns sa faca deosebire intre bine si rau, dar ohiar la cei micuti, pina si la sugari ? Fara sa se vadeasca in ei nici eel mai mic semn al placerii, totusi, dintr-un imbold natural, ei arata ca poseda miscarile proprii carnii. Nu vedem chiar la cei foarte mici violentele intepaturi ale miniei si nu observam adesea ca, mai inainte de a fi ajuns a cunoaste virtutea rabdarii, sint sensibili la nedreptatile, pe care le sufera, si simt pina si jignirile unor vorbe spuse in gluma ? Ba uneori, sub impulsul miniei, pina si dorinta de a se razbuna ar avea-o daca nu le-ar lipsi puterea. Nu spun asta, ca sa dau vina pe conditia noastra umana l95 , ci ca sa arat ca dintre aceste imboldiri, pe care le resimtim, unele sint altoite in noi si chiar cu folos, altele sint introduse insa din afara in noi, din cauza nepasarii, sau a unei gresite 194. Idee dezvoltata de St. Casian in «Convorbj're duhovniceasca*, V-a,,VlII, 2. 195. Sf. Casian subliniaza inzestrarea noastra spre bine ca sa justifice si sa oblige pe cititor la eforturi mari, fara insa sa tagaduiasca rana pacatului originar si nevoia de ajutor dumnezeiesc. (vezi, «Convorbin...», XVIII, XVI, 13 si «Convorbi/e cluhovniceasca», a Xlll-a, XII, 7) ; aceasta explica opozitia sa la atitudinea excesiva a Fer. Augustin. J.-C 1. G uy citeaza in favoarea Sf. Casian pe A. Kock, «Lehre des J. Casianus von Natur und Gnade», p. 50 — 69 si L. Wrzoi, «Die Psachologie des J. Cas- sianus», in Divus Thomas (seria a H-a, t. VII, 1920, p. 81 — 96), A. Kemmer a demons- trat ca Sf. Casian este intr-un consens absolut cu Parintii greci si in opozitie cu pre- destinatianismul Fer. Augustin (in «Charisma maximum...,), p. 28 — 38). DUHUL IUBIRII DE ARGINT . 199 libertati de vointa. Intr-adevar, pornirile naturale ale carnii, mentionate mai sus, ne-au fost altoite cu folos trupului nostru de Providenta, pentru refacerea neamului omenesc, deci pentru a 7 i imboldi pe oameni sa-si lase urmasi, nu pentru a se deda desfriului si adulterului, fapte osindite chiar prin autoritatea legii. Chiar intepaturile miniei, nu ne dam seama ca ne-au fost daruite cu un scop foarte sanatos, ca, indignindu-ne impotriva viciilor si rSit&cirilor noastre, sa ne lSsSm stapiniti mai de- graba de virtuti si rivne spirituale, aratind lui Dumnezeu toata dragostea, iar frafilor ingaduinta ? $tim cit de folositoare ne este chiar tristejea, care odata modificata intr-o simtire potrivnica, este numarata printre celelalte pacate. Intr-adevar, intristarea cea dupa frica de Dumnezeu este foarte trebuitoare, si foarte pierzfitoare cea dupa lume, dup& cum spune Apostolul : «Cdci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocaintd spre mintuire, iar Intristarea lumii aduce moartea» (II Cor. 7, 10). 4. Deci, daca am spuis ca aceste imboldirp ne-au fost altoite in suflet de catre Creator, nu va fi facut raspunzator El ca, folosindu-ne rau de ele, am preferat sa le intoarcem spre vatamStoare slujiri, si tinem sa ne intristam pentru profituri sterpe si lumesti, nu pentru cSinta mintui- toare, sau pentru alungarea viciilor, ori ne miniem fara folos, nu impo- triva noastra ci, contrar poruocii lui Dumnezeu, impotriva fratilor nostri (Matei 5, 22). 5i, dacS cineva a voit si foloseasca spre uciderea celor nevinovati fierul eel rinduit pentru o slujire folositoare, nu va fi gasit vinovat mesterul acelui obiect, dac&, ceea ce a faurit el bun si trebuitor pentru inlesnirea vie^ii, 1-a folosit celSlalt pentru a aduce vatamare. 5. Totusi, afirmam ca unele vicii se infiripa fara nici o cauza naturala de mai inainte, ci dupa bunul plac numai al unei vointe nesa- natoase si rele, asa cum este pScatul pizmei si chiar al filarghiriei. Acestea, nestirnite de un imbold natural si deci neavind cauzele in noi insine, sint contractate din afarS. Cu cit sint mai usor de ferit, si mai i lesne de ocolit, cu atit mai bolnavS fac totusi mintea odata" ocupata si stapinita de ele si cu greu o lasa sa-si mai redobindeasca sanatatea: si asta se intimpla, fie pentru ca cei raniti de asemenea vicii, care puteau fi ignorate, sau ocolite, sau foarte usor de biruit, nu pot fi repede vinde- cate, fie mai ales pentru c3 punindu-si templul virtutilor pe o alta temelie, nu merits s& atinga culmea desavirsirii. 6. Pentru aceasta nimanui sa nu i se para ■neinsemnata si de dispre- tui-t aceasta boala, care, asa cum foarte usor poate fi ocolita, pe atit de greu poate fi lepadata, cind a apucat sa puna stapinire pe cineva. CSci ea este izvorul si rad&cina tuturor viciilor, si devine vatra incinsa, d"e nestins, a ticalosiei, cum spune Apostolul : «Cdci iubirea de arginti», adica dragostea de bani, «este rdddcina tuturor relelor» (I Tim. 6, 10). 200 ' SFINTUL IOAN CASIAN 7. Prin urmare, in momentul cind aceasta patima va patrunde in sufletul slab in credinta al vreunui monah, mai intii ademenindu-1 spre o suma mica, ii zugraveste sub motive oarecum juste si rationale nece- sitatea de a-si pune deoparte sau de a-si agonisi ceva bani. Caci, se plinge el, cele ce i se ofera in minastire nu sint indestulatoare si abia pot fi indurate de un trup sanatos si robust. Ce trebuie sa faca, daca se iveste vreo boala si n-are pusi deoparte ceva bani, cu care sa-si aline suferinta ? Ce-i da minastirea este prea neinsemnat si e foarte mare nepSsarea fafa de bolnavi. Daca n-a strins nici un ban, pe care sa-1 foloseasca pentru nevoile trupului, va trebui sa moara in mizerie. Pe urma, nici imbracamintea, cita i se da, nu-i de ajuns, daca nu se v§, fi preocupat sa aibS, cu ce sa-si poata asigura o alta. In sfirsit, nu se poate sta prea mult timp intr-un loc, sau in minastire, iar daca nu-si va fi strins bani pentru costul calatoriei, sau pentru corabie, nu va putea pleca atunci cind va voi si, strimtorat de lipsuri, va indura necontenit, fara nici un folos, o viata de munca si de mizerii. Lipsit de mijloace de trai si tot timpul ducind-o in saracie, va trebuie sa faca apel la ajutorul altuia, nu fara jigniri. $i astfel, cu mintea prinsa in plasa unor asemenea ginduri, isi face socoteala, cum sa poata ci^tiga maoar un dinar. Apoi isi framinta mintea aprig sa afle o munca specials, pe care s-o faca fara stirea staretului. Vinzindu-si pe ascuns munca, si ajungind in sfirsit in sta- pinirea banului rivnit, se chinuie mai amarnic si mai inversunat cum sa-1 sporeasca, nelinistit unde sa-1 ascunda si cui sa-1 incredinteze. Este apasat apoi de o mai strivitoare grija, ce sa cumpere cu el, sau prin ce nego{ ar putea sa-si dubleze cistigul. Cind si acest lucru i-a reusit dupa dorinta, o mai lacoma foame de aur i se trezeste in inima, .si-1 afita cu atit mai inversunat cu cit acum pune deoparte un mai mare cistig. Caci, odata cu sporirea banilor, se dezlantuie o salbatica lacomie in el. Atunci, in sfirsit, |si fagaduieste o viata lunga, batrine^i girbovite, betesuguri multe si felurite, care n-ar putea fi suportate la batrine|e fara o suma mai mare de bani, strinsa la tinerete. Asa este prins in incolacirea de sarpe bietul suflet. In timp ce arde de dorinta de a-si spori cu o si mai ticaloasa graba aceasta avutie, rau strinsa, el se aprinde inlauntrul lui de o boala ce-1 sfisie mai cumplit. Stapinit numai de dorinta de cistig, vazul inimii lui nu-i indreptat spre nimic altceva, decit de unde ar putea sa cistige bani, cu care sa-si poata lua cit mai iute zborul de sub disciplina minastirii. Nici o cre- dinta nu i se mai vede in clipa cind i-a zimbit vreo speranta de cistig. De acum nu se mai infioara de nici o minciuna, de nici un juramint, de nici un furt ,• nu mai sovaie sa-si calce cuvintul dat, sa rabufneasca DUHUL IUBIRII DE ARGINT 201 in vijelia unei minii pierzatoare, daca din vina cuiva a pierdut vreun cistig sperat, si nu sta in cumpana sa treaca peste masura, la care-1 obliga cinstea si umilinta. Aurul si speranta de cistig ajnng sa tina loc de Dumnezeu pentru el in toate momentele. De aici fericitul Apostol, vazind otravurile primejdioase ale acestei boli, a „declarat ca ea este nu numai radacina tuturor relelor, dar chiar o inchinare la idoli, cind zice : «$i lacomia — care este o inchinare la idoli» (Col. 3, 5). Observi deci la cita decadere 1-a dus pas cu pas aceasta patima, care, prin glasul Apostolului, ajunge sa fie numita chiar incrhnare la idoli sau la statui. Din aceasta cauza, uitind de chipul sau infatisarea lui Dumnezeu, pe care, slujind cu daruire lui Dumnezeu, ar fi trebuit s-o pastreze nepatata in sine insusi, in locul lui Dumnezeu a preferat sa priveasca si sa iubeasca chipuri de oameni sapate in aur. 8. Coborind astfel treapta cu treapta, se cufunda intr-o stare din ce in ce mai ticaloasa, incit, nestraduindu-se de aici incolo sa mai pastreze, nu voi zice, vreuna din virtutile umilintei, dragostei, sau supunerii, dar nici macar umbra lor, se minie de orice, murmura si ofteaza la fiecare munca, si, nemaipastrind respect pentru, nimeni, este dus spre prapastie, ca un cal salbatic nesupus friului. Nemultumit nici cu mincarea ziln^ca, nici cu vesmintul obisnuit, ameninfa cS n-o sa mai rabde mult timp asta. Dumnezeu, declara el, nu se atla numai aici* si mintuirea sa nu este legata numai de acest loc. Daca nu va pleca mai grabnic undeva, va pieri indata, geme el. 9. Avind deci drept resurse ale nestatorniciei lui banii, cu ajutorul carora $i-a faurit un fel de aripi, gata acum sa-^i ia zborul, raspunde necuviincios la tot ce i se porunceste, si, purtindu-se cu nepasarea unui oaspete sau strain, nu ia in seama, sau priveste cu dispref cele ce, chiar dupa propria lui constatare, au nevoie de indreptare in persoana lui. $i, macar ca dispune de bani pusi pe ascuns la pastrare, se plinge ca nici chiar incaltaminte si imbracaminte n-are si e indignat ca i se da prea tirziu. Daca, dupa socotinfa batrinului, i se aproba vreunul dintre obiectele acestea mai intii altuia, care e cunoscut ca n-are absolut nimic, se aprinde de o mai inversunatS minie, socotindu-se dispretuit ca un strain. Nemul|umit de a fi silit sa-si puna mina la vreo munca, cirteste impotriva tuturor treburilor, pe care le impun nevoile minastirii. Apoi cerceteaza cu grija, daca trebuie sa se supere sau sa se minie la anumite prilejuri, ca nu cumva sa para ca, aprinzindu-se usor, urma- reste sa iasa de sub disciplina minastirii. Totusi, nici singur nu-i muljumit sa piece, ca sa nu se creada ca s-a lasat tirit de patima lui, de aceea nu Inceteaza sa ticaloseasca' prin susoteli ascunse pe cit mai multi poate. Daca vremea vitrega i-a impiedicat plecarea pe uscat sau 202 SFINTUL IOAN CASIAN pe mare, in tot acest timp stind cu inima la gura de neliniste, nu ince- teaza sa-si alimenteze si sa-si ascuta tristetile. El crede ca nu va gasi o alta satisfactie a plecarii si o motivare a usuratatii lui, decit numai arunclnd blamul si dezonoarea asupra minastirii. 10. Monahul se aprinde astfel din ce in ce mai mult de flacarile banilor lui, a caror stapinire nu-i mai da pace de acum nici sa ramina in minastire, si nici sa traiasca sub rinduiala acestui asezamint. Ca o fiara salbatica, patima il desparte de turma si, rapit din obste, face din el o victima buna de prada si usor de sfisiat. El, care mai inainte nu se indupleca sa faca munci usoare in minastire, este impins acum sa mun- ceasca zi si noapte fa\ra ragaz, in speranfa unui cistig. Nu-i mai ingaduie sa respecte nici ceasurile de rugaciune, nici masura posturilor, nici regula veghilor, nu-1 lasa sa-si indeplineasca nici indatoririle unor acti- vita|i oneste, numai sa-si poata satura apriga patima de bani, sau sa-si satisfaca trebuin^ele zilnice. Crezind ca-si stinge dogoarea patimii cistigind, si-o aprinde si mai mult. • 11. Unii, alunecind de aici spre adincul prapastiei, sint dusi intr-o pravalire fara oprire spre moarte, si, nemultumiti sa stapineasca ei singuri banii, pe care ori ca nu-i avusesera mai inainte, ori ca la neferi- cita intrare in minastire, ii pusese deoparte, se inso^esc cu femei care vor trebui sa pastreze cele rau agonisite sau pastrate de ei. In atit de vatamatoare si nimicitoare indeletniciri se pierd, incit se rostogolesc pina in fundul iadului, o data ce refuza sa se calauzeasca dupa acea pova^a a Apostolului, ca «avind hrana si imbracaminte, cu acelea sa fim ipdestulati», pe care le daruie minastirea in cumpatarea ei. Dim*potriva, «voind sd se imbog&teascd, cad in ispita s/ in cursa diavolului si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruind si pierzanie. Cdci iubirea de arginfi este rdddcina tuturor rele- lor, si cei ce au poftit-o cu iniocaie au idtdcit de la credinfd si s-au strdpuns de multe dureri» (I Tim. 6, 8 — 10). 12. Cunosc pe unul, care se pretinde a fi monah si, ceea ce este mai rau, se magule$te cu desavinsirea. La primirea in minastire, stare^ul sau il sfatui sa nu se mai reintoarca la bunurile, de care se lepadase, si sa se libereze de iubirea de argint, radacina tuturor relelor, si de toate legaturile pamintesti. Daca vrea sa se curete de patimile de mai inainte, de care-1 vedea coplesit, sa inceteze de a mai rivni spre cele ce nici mai inainte nu le avusese, caci, prins de legaturile acestora, negresit nu va putea ajunge la purificarea de patimile sale. Atunci, acesta, cu pri- virea furioasa, nu se stapini sa nu-i raspunda : «Daca tu ai cu ce intre- tine pe foarte multi, de ce ma opresti sa am la fel ?». DUHUL IUBIRU DE ARGINT 203 13. Sa nu i se para nimanui cerintele acestea drept lucruri fara rost si suparatoare. Negresit, fara a fi infatisat mai intii felul ranilor si fara a fi cercetate inceputul si cauzele bolilor, nici bolnavilor nu le va putea fi asigurata ingrijirea cuvenita si nici celor sanatosi putinta de a-si pastra o sanatate desavirsitS. Batrinii care au cunoscut nenumarate poticniri si caderi ale multor monahi, au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri si altele cu mult mai numeroase, pentru invatarea tinerilor. Multe dintre acestea prezentate si puse in relief de batrini, ca si cum ei insisi ar fi fast tulburati de aceleasi patimi, de nenumarate ori aflindu-le si in noi, ne-am lecuit de ele fara sa rosim* de rusine, inv&tind in tacere si leacurile $i cauzele viciilor care ne otraveau. Am trecut sub tacere, sau am lasat la o parte aceste lucruri, nu temindu-ne pentru obstea fratilor, cit mai ales ca nu cumva, cazind din intimplare aceasta carte in mlinile unora care nu par sa fie indrumati indeajuns intr-o astfel de vietuire, sa li se dezvaluie lucruri, care trebuie aflate de fiecare numai cu sudoare multa si cu rivna de a atinge treapta desa- virsirii 196 . 14. Aceasta boala osindita de toti parintii nostri sub acelasi blestem, se infatiseaza sub trei chipuri 197 . Unul este acela a carui alunecare am zugravit-o mai sus, adica acela care amagindu-i pe nenorocitii monahi, ii indupleca sa adune avutii, pe care nici vietuind in lume nu le aveau ; altul este acela care-i sileste sa redobindeasca si sa indra- geasca din nou bunurile de care se lepadasera la retragerea din lume ,• al treilea este eel care, tirindu-i de la inceput pe un drum rau si vata- mator si pornind strimb, nu-i lasa sa se despoaie de toate bunurile lume^ti, pe monahii cu o spoiala de credin^a si care se tem cumplit de saracie si de desconsiderare. Facind-i sa-?i puna deoparte banii sau bunurile, de care ar fi trebuit sa se lepede plecind din lume, nu le ingaduie sa ajunga niciodata la desavirsirea evanghelica. Chiar din Sfinta Scriptura aflam ca au fost osindite nu cu o pedeapsa usoara fiecare din aceste trei feluri de caderi. Ghiezi, vrind sa dobindeasca cele ce nu avusese mai inainte, nu numai ca nu s-a invred- nicit sa aiba harul profetiei, pe care trebuia sa-1 primeasca drept dar de mostenire de la stapinul sau, ba dimpotriva se acopera chiar de lepra vesnica, in urma blestemului stapinului sau (IV Regi 5, 27). Iuda, pe de alta parte, voind sa redobindeasca banii de care se lepadase mai 196. Nu e bine sa impartajim oricui, fara discernamint, orice invatatura duhov- niceasca. Idee dezvoltata in «Convorbirea duhovniceasca*-, a XlV-a, XVII. 197. Cf. «Convorbirea duhovniceasc&», V, XI, 6 : «Sint trei feluri de iubire de argint. Cel dintii al celor care, renuntind la lume nu ingaduie sa fie lipsiti de boga- -iile si bunurile lor. Al doilea, al celor ce nazuiesc ca acelea, risipite sau daruite celor saraci, sa fie dobindite cu o lacomie si mai mare. Al treilea este eel ce im- pinge la dorinta de a cistiga banii pe care nu i-au avut mai inainte». 204 SFlNTUL IOAN CASIAN inainte, urmindu-L pe Hristos, ajunge a-L trada pe Domnul si pierde astfel nu numai treapta de apostol, dar chiar viaja, pe care, nevrednic s-o sfirseasca printr-o moarte obisnuita, si-a incheiat-o punindu-si capat zilelor (Matei 27, 5). Iar Anania si Safira, pastrindu-si o parte din cele ce avusesera, sint pedep?it4 cu moartea, prin graiul Apostolului (Fapte 5, 5). 15. Celor ce spun ca s-au lepadat de lume, dar biruifi din nou de necredinta, se tem sa se rupa de bunurile pamintesti, la fel li. se reco- manda in Deuteronom : «Dacd cineva este om fricos si putin la suflet, sa nu iasa la lupta, sa piece si sa se mtoarca acasa, ca sa nu facd iricoase si inimile irafilor, cum este si inima lui» (Deut. 20, 8). Ma rog, ce poate fi mai limpede decit aceasta marturie ? Oare Scriptura nu arata clar preferinta ei, ca astfel de oameni nici sa nu incerce a intra in aceasta. tagma monahala, si nici sa nu-si ia un nume nemeritat, ca nu cumva prin indemn si pilda ticaloasa, sa abata si pe altii de la desa- virsirea evanghelica si sa le aduca slabire prin teama lor necredin- cioasa ?. Prin urmare, acelora li se porunce§te ca iesind din lupta sa se reintoarca la casa lor, caci nimeni cu inima indoielnica nu poate lupta in razboaiele Domnului, — de vreme ce «barbatul indoielnic este nesta- tornic in cdile sale» (Iacob 1, 8) — si gindindu-ne, dupa parabola evanghelica, ca eel ce vine la lupta cu zece mii de osteni, nu se poate lupta cu regele care vine cu douazeci de mii, si de aceea, inca fiind departe, cere pace, tot asa si in cazul acesta, mai bine nici sa nu se apuce a se retrage din lume, decit, staruind fara credinta in aceasta vietuire, sa se vire intr-o mai mare primejdie. Caci «mai bine sa nu fagaduiesti, decit sa nu implinesti ceea ce ai fagaduit» (Eccl. 5, 4). Admirabil este tabloul in care se infatiseaza venirea celui cu zece mii de osteni si a celui cu douazeci de mii. Caci mai mare este numarul patimilor, care ne dau asalt, decit al virtutilor, care lupta pentru apara- rea noastra. Insa «Nimeni nu poate sluji si lui Dumnezeu si lui Mamona» (Matei 6, 24), si «Nimeni care pune mina pe plug si se uitd indarat, nu este potrivit pentru impdrdfia lui Dumnezeu» (Luca, 9, 62). 16. Astfel de oameni ince>arca sa motiveze prilejul laeomiei lor de mai inainte, punind-o sub un fel de autoritate a Sfintelor Scripturi, pe care, rastalmacind-o, se bucura sa falsifice cuvintul Apostolului si mai ales al Domnului, si sa-1 coboare ia dorintele lor l98 . Nepotrivin- du-si viata si intelegerea dupa sensul Scripturii, vor sa-i modifice intelesul dupa dorin^a lor patimasa, in acord cu parerile lor, sus^inind ca este scris : «Mai feiicit este a da, decit a lua» (Fapte 20, 65). Prin aceasta motivare strimba, ei socotesc ca i se scade taria acelui cuvint 198. Vezi supra, Cartea a V-a, 3.3—34. DUHUL IUBIRII DE ARGINT , 205 al Domnului, care spune : «Daca voiesti sa fii desdvirsit, du-te si vinde averea ta, da-o sdracilor, si vei avect comoara in cer •, apoi vino si urmeaza-Mi» (Matei 19, 21). Sub acest pretext sint de pfirere ei ca nu trebuie sa-$i lepede averile, declarindu-se, bineint/eles ei insi$i mai fericiti, daca, sprijinindu-se pe bogatiile lor, revarsa si asupra altora din belsugul lor,- in acelasi timp, se simt rusinafi sa primeasca odata. cu Apostolul slavita saracie pentru Hristos, si nu vor sa se impace nici cu munca miinilor lor, nici cu traiul cumpatat al minastirii. Acestora le ramine numai atti ,• sau mai bine sa recunoasca totusi ca se insala singuri si ca, rezemindu-se pe bogatiile de mai inainte, n-au renuntat la aceasta lume, sau, daca doresc sa imbrati^eze cu adevarat viata de monah, atunci sa imparta si sa se lepede de toate si, nemaipunind deoparte nimic din cele de care s-au rupt, sa se laude cu Apostolul «in foame $i in sere, in frig §i in lipsa de haine» (II Cor. 11, 27). 17. Ca si cum Apostolul n-ar fi putut sa traiasca la fel din averea lui de mai inainte, cind chiar el marturiseste ca, dupa rinduiala acestei lumi, n-a fost de neam de jos, ba, declara el, chiar de neam mai de sus, dupa demnitatea de cetacean roman prin nastere, daca ar fi judecat ca acest lucru era mai folositor pentru desavirijire. La fel, cei din Ierusalim, fiindca totj, care aveau tarini sau case, le vindeau pe toate, nepastrind nimic pentru ei din acestea, «s/ aduceau preful celor vindute §i-l puneau la picioarele apostoIilor» (Fapte 22, 28) — n-ar fi putut sa-si asigure cele de trebuinta trupului din propriile lor mijloace de trai, daca s-ar fi judecat, de catre Apostoli, mai bun acest lucru, sau ei insisi 1-ar fi dovedit mai de folos ? Insa toti, lepadindu-se impreuna de toate bunurile lor, au preferat sa traiasca din munca proprie, sau din stringe- rile de bani de la neamuri. Despre cheltuiala necesara pentru acestia, scriind fericitul Apostol catre Romani, le arata slujirea lui adusa acestora si, facindu-le un in- demn delicat spre stringere de danii, zice : «Acum insa ma due la Ierusalim spre a le face -slujiTe sfinfilor. Caci Macedonia si Ahaia au binevoit sd facd o stringere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii de la Ierusalim. Caci ei au binevoit si ei sint datori fajd de acestia, caci daca neamurile s-au impdrtdsit de cele duhovnicesti ale lor, datori sint si ei sa le slujeascd in cele trupesti» (Rom. 15, 25 — 27). Si catre Corinteni purtind grija acestor sfinti, la fel ii indeamna, ca, mai inainte de sosirea lui acolo, sa faca o colecta mai cu rivna, pe care rinduise sa le-o trimita acelora pentru nevoile lor : «Cit despre stringer ea de ajutoare pentru sfinti, precum am poruncit bisericilor Galatei, asa sa facefi si voi. In ziua intii a sdptdminii (duminica) iiecare dintre voi sd-§i pund deoparte, stringind cit poate, ca sa nu facd strin- 206 * SFlNTUL IOAN C ASIAN gerea abia atunci cind voi veni. Iar cind voi veni, pe cei pe care ii veti socoti, pe aceia ii voi trimite cu scrisori, sd ducd daml vostru la Ierusalim». $i, pentru ca sa-i stirneasca la o colecta mai bogata, adauga: «si, de se va cuveni sd merg si eu, vor merge cu mine» (I Cor. 16, 1 — 4), adica, daca dania voastra va fi astfel, incit sa merite sa le fie dusa si prin participarea mea. $i catre Galateni scriind, marturiseste ca impartind cu apostolii slujba propovaduirii, tocmai asupra acestui lucru s-a inteles cu Iacob, Petru si loan : desi el isi lua auspra-$i predica la neamurile pagine, totu§i nu refuza nici grija §i preocuparea ia\a de saracii din Ierusalim, care, lepadindu-se pentru Hristos de toate bunurile lor, se oferisera saraciei de buna voie : «£i cunoscind harul ce mi-a tost dat mie, zice el, Iacov si Chela si loan, cei socotiti a fi stilpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dieapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei tdiati imprejur. Numai sa ne aducem aminte de sdraci» (Gal. 2, 9 — 10). Acest lucru marturiseste ca 1-a indeplinit cu toata grija, zicind: Ceea ce tocmai m-am silit sd iac» (Gal. 2, 10). Deci care sint mai fericiti ? Oare cei care, adu§i de curind la credinta din rindurile paginilor, care, neputind sa se ridice la desavirsirea evanghe- lica stateau inca lipiti de bogatiile lor, dar care socotea Apostolul, totu?i sint un mare cistig, daca macar, rupindu-se «de la pingdrirea ido^oi si de la desfriu si de la animale sugrumate si de la singe» (Fapte 15, 20), au primit, pSstrindu-si bogajiile, credinta in Hristos ; sau sint mai fericiti cei care, implinind cuvintul Evangheliei si purtind zilnic crucea Domnului, n-au vrut sa-si mai retina nimic din propriile lor averi ? (Cf. Matei 9, 10). Insusi fericitul Apostol, pus in lanturi si inchisori, sau impiedicat de truda umbletului, nemaiajungind din aceasta pricina sa-si agoniseasca cele necesare traiului, declara ca a primit de la fratii veni|i din Macedonia ajutorul trebuincios, zicind : «Cdci lipsa mea au implinit-o fiatfi veniti din Macedonia» (II Cor. 11, 9), iar catre Filipenfi : «Dar si voi sfiji, Filipeniloi, ca la inceputul Evangheliei, cind am plecat din Macedonia, nici o Bisericd nu s-a unit cu mine, cind era voiba de dat si de primit, decit voi singuri. Pentru ca si in Tesalonic mi-afi trimis ca sd am cele trebuitoare» (Filip. 4, 15 — 16). Dupa socotinta celor ce, in spoiala lor de credinta, au nascocit motivarea de a poseda bani, care si acestia din Tesalonic vor fi mai fericiti decit Apostolul, fiindca s-au gasit la ei bunuri, din care sS-i fi impartit si lui 199 ? Numai un nebun ar cuteza sa spuna asa. 199. Cei care interpreteaza fals invatatura ca «e mai fericit a da decit a prim; din cap. 16. DUHUL IUBIRTI DE AKGINT 207 18. De aceea, daca vrem sa ascultam de preceptul evanghelic si sa fim imitatorii Apostolului si ai intregii Biserici primare, sau ai Parin- tilor, care in vremile noastre sint urmasii virtutilor si desavirsirii aces- tora, sa nu ne impacam nici noi cu propriile noastre judecati, fagaduin- du-ne desavirsirea evangheliea. dupa aceasta caldu^a si nenorocita stare de credin|a. Dimpotriva, mergind pe urmele acestora, sa cautam a nu ne mai amagi singuri, ci sa tindem spre o asa disciplina si regula de vie- tuire in minastire, incit, rupindu-ne cu adevarat de aceasta lume, sa nu mai pastram, sub imboldul necredinjei, nimic din cele ce am dispre- tuit 200 . Hrana zilnica ramine sa ne-o agonisim prin munca noastra, nu cu banii pusi deoparte. 19. Ne stau in fata cuvintele Sfintului Vasile, episcopul Cesareei, spus unui oarecare Syncletius, despre a carui credin^a amortita am mai vorbit. Desi el declara ca a renun|at la aceasta lume, totusi si-a pastrat o parte din bunurile sale, refuzind sa se intretina din munca bratelor si sa ajunga la adevSrata umilinta prin sfirScie, prin istovirea trupului si spunere. «$i pe senatorul Syncletius 1-ai pierdut, i-a zis el, si nici pe monah nu 1-ai aflat» mi . 20. Prin urmare, daca dorim sa ne intrecem dupS regula, in luptele duhului, sa alungam din inima si acest dusman primejdios, care, pe cit de usor poate fi biruit, pe atit de rusinos si deplin de ocara este a fi birut de el. A fi striviji de unul puternic. oricita durere este in umilire, §i geamat in durerea victoriei, totusi inseamna si o oarecare consolare pentru cei invinsi de un adversar robust. Insa dimpotriva, daca dusma- nul este prizarit si infruntarea fara vlaga, dincolo de durerea umilirii, invinsul este cufundat intr-o mai injositoare rusine si intr-o ocara mai grea chiar decit paguba suferita. 21. O biruinta desavirsita si un triumf definitiv va dobindi monahul, a carui constiinta nu va fi pingarita, precum se spune, nici chiar de o para. Caci eel atras de o suma, oricit de mica, odata ce lacomia a prins radacini in inima lui, nu-i posjbil sa nu se aprinda mai departe de vapaia unei dorinti si mai mari. Ostasul lui Hristos va fi biruitor, si chiar ferit si la adapost de orice asalt al lacomiei, atita timp cit duhul eel rau nu va fi semanat in inima lui porniri spre aceasta patima. De 200. In Pateiicul tradus in romaneste citim la litera A (Antonie, 20) : «Oarecari •rati s-au dus de la Schit la Avva Antonie $i intrind intr-o corabie sa mearga la el, = u aflat pe un batrin carele $i el voia sa mearga la el, dar nu-1 cuno$teau fratii... ;i dupa ce au venit la Avva, le-a zis lor (Antonie) : Buna tovara^ie ati avut pre batrinul acesta. A zis si batrinului : Buni frati ai aflat cu tine, Avvo. Zis-a batrinul : r.uni sint cu adevarat dar ograda (curtea) lor n-are usa si eel ce voieste intra in ::rajd si dezleaga asinul. Iar aceasta zicea, insemnind ca cele ce vin in gura lor, nelea graiesc». (Deci este invatatura obisnuita a «Apophthegmelor Parin\ilor»). 201. $i acest episod se gaseste in «Apophthegme...». 208 SFINTUL IOAN CASIAN aceea, oricit de atenfi trebuie sa fim in general la capul sarpelui, chiar in toate felurile de pacate, aici insa mai ales se cuvine o veghe si mai treaza (Geneza 3, 15). Odata patruns in inima, hranindu-se din propria-i substanfa, va stirni incendii mai aprinse. Pentru aceasta trebuie nu numai sa ne ferim de a fi in stapinirea unor sume de bani, dar chiar si dorin^a dupa ei s-o alungam cu totul din suflet. Caci trebuie evitate nu atit efectele lacomiei de bani, cit mai ales stirpita din radacini patima de bani ; nu ne va fi de nici un folos a nu avea bani, daca dorinta de a-i avea staruie in noi. 22. Chiar fara a avea bani, poate suferi cineva de boala lacomiei de avere si sa nu-i aduca nici un folos saracia, daca n-a fost in stare sa-si stirpeasca aceasta patima, complacindu-se in lipsa, nu ca urmare a virtutii, ci constringindu-se cu durerea inimii sa poarte povara la care e obligat. Asa cum declara cuvintul evanghelic, ca pot fi in pacatul desfrinarii chiar cei cu trupul nepingarit, tot astfel, dupa simtamintul si mintea, lor, pot fi osinditi la un loc cu cei avari chiar cei foarte lipsiti de bani (Matei 5, 29) : caci le-a lipsit acestora prilejul de agonisire, nu si pofta, a carei alungare da in mod obisnuit mai mult drept la cununa inaintea lui Dumnezeu, decit constringerea. Deci sa ne silim sa nu se risipeasca in van cistigul ostenelilor noastre. Caci este un lucru dureros sa induri urmarile saraciei si lipsurilor si sa pierzi roada atitor stra- danii din vina unei voinfe bolnave. 23. Vrei sa afli cit de primejdioase si nimicitoare lastare da aceasta patima, spre pieirea cui le-a lasat sa rasara, si cum se dezvolta intr-un frunzis de tot felul de vicii, daca nu va fi stirpita din radacini ? Uita-te la Iuda, eel socotit in numarul apostolilor, cum 1-a dus la pierzanie cu otrava lui acest sarpe, al carui cap n-a vrut sa-1 stri- veasca la vreme. Prins in plasa lacomiei, intr-o cit de adinca prSpastie 1-a impins, de 1-a convins sa vinda pe Rascumparatorul lumii si Mintuitorul neamului omenesc, cu treizeci de arcffnti ! Acesta n-ar fi alunecat niciodata pina la o atit de josnica tradare, daca nu s-ar fi molipsit de boala patimii de bani, si nu s-ar fi obisnuit sa-si insuseasca pungile incredintate lui (loan 12, 61). 24. Este o pilda destul de clara si infricosatoare a puterii tiranice, care, cum am mai spus, odata ce a robit sufletul cuiva, nu-i mai in- gaduie sa respecte nici o regula a onestitatii si nu se simte satul cu nici un cistig, oricit de mult ar agonisi. Caci nu prin bogatii, ci prin saracie, i se pune capat acestei patimi dezlantuite. In sfirsit, dupa ce Iuda a primit pungile destinate ajutorarii saracilor, lasate in seama lui, ca doar, saturindu-se in fine de belsugul banilor, sa-si puna friu patimii lui aprinse, atita banet i-a invapaiat inima de o sete si mai arzatoare DUHUL IUBIRII DE ARGINT 209 pina intr-atit, incit nu se mai multumii sa sustraga pe ascuns pnngile, ci ajunse sa-L vitoda pe Domnul. Acestei patimi dezlSntuite nu-i mai ajunge nici gramada tuturor bogatiilor. 25. In sfirsit, eel dintli dintre apostoli, lamurit de aceste pilde si stiind, ca, eel ce poseda ceva, nu-si poate pune friu lacomiei de a avea mai mult, iar inabusirea acesteia nu depinde de o suma mai mica sau mai mare, ci numai de virtutea saraciei, pedepseste cu moartea pe Anania si Safira, despre care am pomeniit mai sus 202 , fiindca isi puse- sera deoparte ceva din avutul lor. Iuda s-a dat mortli de buna voie, pentru pScatul tradarii Domnului, iar acestia au primit moartea pentru minciuna, izvorfttfi tot din lacomie. $i in aceasta privin^a, cita asema- nare Intre vinovatie §i pedeapsa ! Lacomia il duce la tradare pe primul $i la in$elaciune pe ceilalti. Acolo este tradat adevarul, aici se sadeste crima minciunii. De?i urmarile faptelor lor par in adevar deosebite, totusi, in ambe'le cazuri, sfirsitul este acelasi. Primul, fugind de saracie, dorea sa cistige oeea ce lepadase ceilalti, de frica tot a saraciei, in- cearca sa refina ceva din ce trebuiau sa dea cu credin^a Apostolilor, sau sa imparta in intregime fratilor : in ambele cazuri, urmeaza osindirea la moarte, amindoua lastarind din aceeasi crima : - lacomia de bani. De aceea, daca impotriva unora, care, nestaplniti de dorinta de agoniseala, n-au umblat dupa bunurile altora, ci, incereind sa le crute pe cele proprii, au ascuns o parte din ele, s-a pronuntat o atit de aspra sentinta, la ce trebuie sa se astepte cei ce doresc sa stringa bani ne- maiavuti nieicind, si, simullnd saracie in fata oamenilor, prin inclina- rea lor spre lacomie, sint gasiti bogati inaintea lui Dumnezeu ? 26. Ace^tia, asemanindu-se cu Ghiezi (IV Regi 5, 27), sint aflati leprosi la duh si minte, ca cei care, poftind dupa banii fara valoare ai acestei lumi, s-au molipsit de boala necurata a leprei. Aceasta pilda clara ne arata ca, orice suflet atins de patima lacomiei de bani, se acopera de lepra spirituala a viciilor si este socotit intinat in fata lui Dumnezeu printr-un vesnic Western. 27. Prin urmare, daca din dorinta desavirsirii, lasind toate, ai urmat lui Hristos, Care-ti spune : «Du-te, vinde averea ta s/ o da saracilor $i vei avea comoara in cer $i vino si uimeaza-Mi» (Matei 19, 21), de ce, punind mina pe plug, te uiti indarat, pentru ca, prin acelasi glas al Domnului, sa fii declarat nepotrivit pentru imparatia cerurilor (Luca 9, 62) ? De ce, asezat pe acoperisul slujirii Evangheliei, te cobori sa mai lei din casa ta ceva din cele ce, fireste, ai dispretuit mai inainte ? 202. V. supra, 14, 2. Anania $i Safira sint greu osinditi de Sfintul Casian. in *Convorbirea duhovniceasca* a XVIII-a, VII, 2. 14 — Sfintul loan Casian 210 SFlNTUL IOAN C ASIAN Odata stabilit in ogorul si In lucrarea virtutilor, de ce te relntorci cautind sa te incarci cu avutul, de care te-ai despuiat la plecare ? Daca, dimpotriva, Indurind sarScie, n-ai avut nimic de parasit, cu mult mai pu|in esti obligat sa agonisesti ceea ce nici mai inainte n-ai posedat. Negresit, printr-o binefacere a Domnului ai fost pregatit astfel sa alergi mai slobod spre El, nefiind impiedicat de lanfurile nici unei bogajii. Totusi, nici un sarac sa nu se intristeze de asta, caci nu-i om care sa n-aiba ce parasi. Oricine si-a stirpit din radacina orice dorinta de a poseda ceva, a renunfat la toate bunurile lumii. 28. Deci, birainta desavirsita asupra patimii de bani este a nu in- gadui sa staruie in inima noastra nici cea mai slaba flacaruie pentru o oricit de neinsemnata para, stiind neindoios ca mai tirziu nu vom fi in stare sa stingem focul stirnit in noi nici de cea mai mica scinteie. 29. Nu vom putea pastra neatinsa aceasta virtute, decit numai raminind in minastire, unde, «avind hrand $i imbrdcaminte, vom ti multumiti cu atit», dupa cuvintul Apostolului (^Tim. 6, 8). - 30. Pastrind deci vie in noi amintirea condamnarii lui Anania si a Safirei (Fapte 5, 5), sa ne infricosam a mai pastra ceva din ce-am faga- duit sa parasim cu totul la plecarea din lume. Sa ne temem si de intim- plarea lui Ghiezi (IV Regi 5, 27), care pentru lacomia de bani este pedepsit cu chinul necurmat al leprei, ferindu-ne sa agonisim banii pe care, dealtfel, nici mai inainte nu-i aveam. La fel, ingrozindu-ne de pedeapsa si sfirsitul lui Iuda (Matei 27, 5), sa ne pazim din rasputeri de a mai recistiga banii de care ne-am lepadat odata. Pentru toate acestea, gindindu-ne la conditia naturii noastre fragile si trecatoare, sa fim cu mintea treaza, ca nu cumva ziua Domnului venind pe neasteptate, ca «un fur» (II Tes. 5, 4), sa gaseasca constiinta noastra pStata chiar de un singur obol. Daca toate roadele renunfarii noastre la lume ajung zadar- nice, ne va putea fi adresat si noua acel cuvint spus bogatului din Evanghelie, prin glasul Domnului : *Nebune, in aceasta noapte, voi cere de la tine sufletul- tail, si cele ce ai pregatit ale cni vor fi ?» (Luca 12, 20). Chiar fara sane gindim deloc la ziua de miine sa nu ingaduim niciodata sa fim dezradacinati din minastire. 31. Acest lucru, in nici un chip nu ne este admis sa-1 savirsim, dar nici sa mai raminem sub rinduiala minastirii, daca nu vom pune mai intii pe o temelie puternica virtutea rabdarii, care nu izvoraste din nimic altceva, decit din umilinta, care nu este in stare sa aduca supa- rare nimanui, si indura cu marinimie orice jignire venita lui de la al^ii. CARTEA A OPTA DESPRE DUHUL MlNIEI Capitolele 1) Al patrulea rSzboi 11 avem de dat impotriva pacatului miniei, cu toate re- lele carora le da nastere aceasta patima. 2) Despre cei ce spun ca minia nu este vatamatoare daca ne miniem impotriva celor ce pacatuiesc, de vreme ce se spu- ne ca Dumnezeu tnsusi se minie. 3) Despre insusirile atribuite persoanei lui Dumnezeu, dupa obisnuinta naturii noastre. 4) Cum trebuie sa intelegem cele ce citim ca lui Dumnezeu Cel vesnic si fara trup li sint atribuite simtaminte si ma- dulare omenesti. 5) Cita. blindete i se cuvine monahului. 6) Despre inversunarea dreapta sau ne- dreapta a monahului. 7) La ce numai ne este folositoare minia. 8) Dupa ce pilde ale fericitului David" ne este ingaduita minia pentru urmarile ei sanatoase. 9) Despre minia care trebuie admisa impotriva noastra insine. 10) Despre soarele care se spune sa nu apuna peste minia noastra. 1 1 ) Despre cei a caror minie nici chiar !a apusul soarelui nu-si afla potolire. 12) Supararea sau minia sS si-o curme fiecare in momentul cind i se implineste ceea ce do'reste. 13) Nici chiar minia de o clipa nu-i ingaduit sa fie pSstrata. 14) Despre reimpacarea cu fratele. 15) Chiar Legea Veche opreste nu nu- mai sa pui la lucrare minia, dar chiar s-o ginde^ti. 16) Zadarnica este retragerea din lume a acelora, care nu se dau inapoi de la relele apucaturi. 17) Linistea inimii noastre nu trebuie sa depinda de vrerea altuia, ci de puterea noastra. 18) Minati de ce dorinta trebuie sa ca- utam pustiul si ce fel de oameni sa pie- ce acolo. 19) Cu ce trebuie comparati cei care doar atunci sint calmi, cind nu-i supara nimeni. 20) Despre iftSbugirea miniei conform Evangheliei. 21) Daca la cele scrise in Evanghelie : -i oarecine catre Avva Arsenie : Ma supara gindurile, zicindu-mi : Nu poti sa pos- :;;;:. nici sa lucrezi, deci macar cerceteaza pe cei bolnavi, caci ?i acest lucru este ireooste. Iar batrinul, stiind semanaturile dracilor, i-a zis lui : Mergi, maninca, bea, : -,t.; si nu lucra, numai de la chilie nu te departa. Caci cuviosul stia ca rabdarea :- ch:iie aduce pe calugar la rinduiala lui». 228 SFlNTUL IOAN CASIAN socoteste ca nu-si poate afla nici un alt remediu pentru o atit de adinca deznadejde, decit vizitind vreun frate sau lasindu-se alinarii somnului. Ih sfirsit, aceeasi boala ii da indemnuri cinstite si trebuincioase : sa mearga sa-si salute fratii, sau sa viziteze bolnavii, oricit de departe s-ar afla locuind. Ii porunceste chiar unele indatoriri pioase si reli- gioase : sS caute sa afle vesti despre vreunii, sau vreunele dintre rude, si sa se grabeasca sa-i viziteze mai des. Este o opera de mare pietate, mai ales sa vada des acea femeie evlavioasa si devotata lui Dumnezeu, lipsita de orice sprijin parintesc, si e un lucru sfint a-i procura cele de trebuinta in parasirea si dispretul ce-i arata parintii. Se cuvine mai de- graba sa te ciheltuiesti in asemenea aictivitati pioase, decit sa stai in chilie nefolositor si fara nici o multumire sufleteasca. 3. Si asa, bietul suflet asaltat de vrajmasi cu asemenea viclesuguri, cit timp este sleit de duhul nelinistii, ca de loviturile foarte tari ale unui berbec, isi afla scaparea sau in somn, sau este dat afara din chilie, ca sa-si caute in vizitarea unui frate o alinare a suferintei. Dar leacul folosit deocamdata il va imbolnavi si mai rau curind dupa aceea, caci vrajmasul il va ataca si mai des si mai inver§unat pe eel, pe care-1 stie ca, pornita lupta corp la corp, va intoarce spatele si-1 vede bine ca-si spera scaparea in fugS, nu in lupta pina la victorie. Scos afara putin cite putin din chilia lui, incepe sa uite tinta vietuirii lui aici, care nu este alta decit admiratia si contemplarea acelei divine si sublime curatii, care nu poate fi dobindita decit in linisfe si in staruinta de a ramine necontenit in chilia lui si in meditatie 215 . Astfel, ostasul lui Hristos, ajuns fugar si dezertor din oastea lui, «se incurca. in treburile vietii», preocupat sa placa foarte putin «celui care stringe oaste». 4. Toate neajunsurile acestei boli le-a exprimat cu finete fericitul David intr-un singur verset : «Istovitu-s-a sulletul meu de supdrate» (Ps. 118, 28), adica de nelini^te. A spus deci precis ca nu trupul, ci sufletul s-a istovit, caci cu adevarat sufletul, care a fost ranit de sageata acestei tulburari, istovindu-se, este indepartat de la orice con- templare a virtutilor si de la vazul sensurilor spirituale. 5. Prin urmare, atletul lui Hristos, care trebuie sa se intreaca dupa regula jocului in lupta pentru desavirsire, trebuie sa se grabeasca a alunga din ascunzisurile sufletului si aceasta boala, si asa sa se raz- boiasca pe ambele fronturi cu acest ticalos duh al nelinistii, incit nici sa nu cada doborit de sageata somnului, nici, alungat din zidurile 215. Somnul i sa vd datf silinfa sa traitf in liniste» (I Tes. 4, 11 — 12). Dupa prima porunca, o da si pe cea de a doua : «$i sa iacefi liecare cele ale voastre» (I Tes- 4, 11 — 12) si apoi pe a treia : «$i sa lucrafi cu miinile voastre, precum am dat porunca» (I Tes. 4, 11 — 12), pe a patra : «£i sa umblatf cuviincios fata de cei din afara» (I Tes. 4, 11 — 12), si a cincea : «§i sa nu avetf trebuinfa de nimeni» (I Tes. 4, 11 — 12). lata, acum, ideea a carei dezvaluire o amina prin atitea introduceri, si care se reou- noaste ca o nutrea in inima lui. «$i sa vd dafi silinfa sa frdiji in liniste», adica sa ramineti in chi- liile voastre si sa nu va lasati tulburati de feluritele zvonuri, care, in mod obisnuit se nasc din dorintele si taifasurile celor ce lenevesc, ca sa nu nelinistiti si pe altii. «$i sa vd faceti liecare cele ale voastre», adica sa nu doriti sa cercetati, din curiozitate, faptele lumii, si sa nu spionati felul de viata al altora, in loc sa va dati osteneala spre indrep- tarea voastra si spre cultivarea virtutilor, «$i sa luciafi cu miinile voastre, dupa cum v-am poruncit voud». Ca sa nu se intimple cele asupra carora atrasese atentia mai inainte, adica" de a fi nelinistiti, de a se preocupa de treburile altora, de a umbla necuviincios fata de cei din afara, sau de a dori bunul altuia, acum a adaugat «si sa lucrati cu miinile voastre, precum v-am poruncit voua». Intr-adevar, el arata limpede ca lenea este cauza tuturor relelor infierate mai sus. Fireste, nimeni nu poate fi nici nelinistit, nici dispus sa se preocupe de trebu- rile altora, decit eel ce nu-si afla linistea sa staruie in munca miinilor sale. Adauga si a patra boala care se naste tocmai din aceasta trinda- vie, adica umbletul necuviincios, zicind : «$i sa umblafi cuviincios fata de cei din afara». Nimeni nu poate umbla cuviincios, nici chiar printre oamenii acestui veac, daca nu se impaca in nici un chip cu gindul de a se deda muncii miinilor lui intre peretii chiliei. DimpotrivS, in mod obligatoriu, va avea purtare necuviincioasa, eel ce umbla dupa cele trebuincioase hranei, caci se va cobori chiar la lingusiri, se va im- patimi dupa ultimele noutati, umblind dupa prilejuri de procese si de flecarealS, prin care sa-si asigure posibilitati de a patrunde in diferite case. «§i sa nu avefi trebuintd de nimeni». Nu se poate sa nu umble DESPRE DUHUL NELINI$TII 231 ahtiat dupa daruri si rasplati, eel care nu-i bucuros sa-si agoniseasca cele ale traiului zilnic din osteneala cinstita si tacuta a muncii sale. Vedeti, deci, ca atit de multe prilejuri de caderi grele si rusinoase izvorasc numai din acest viciu. In sfirsit, chiar pe cei, pe care in prima epistola ii incurajase prin cuvinte mingiietoare, in a doua epistola se apnea sa-i tamaduiasca cu niste medicamente mai tari si usturatoare, de vreme ce mi se refacu- sera cu leacurile mai usoare. El nu mai incepe acum menajindu-i cu cuvinte blinde, nu li se mai adreseaza cu acel grai cald si blajin, ca in prima : «Dar va indemn pe voi, fraplor», ci «Va poruncim voua, fiatiloi, m numele Domhului nostru Iisus Hiistos, sd va feriji de once irate, care umbla fara de rinduiala» (II Tes. 3, 6). Acolo indeamna, aici porunceste ; in aceea vorbeste dragostea celui ce mingiie, in a- ceasta severitatea celui ce ia oa martox pe Domnul si amenin^a ■. «Va poruncim voua, fratilor», fiindca mai inainte, indemnindu-va, n-a^i dat ascultare din dispret, eel pu|in acum sa va supuneji la porunca. $i face sa fie infricos5toare porunca insasi nu prin invocarea unui cuvint oarecare, ci prin luarea ca martor a numelui Domnului nostru Iisus Hristos, ca nu cumva ei s-o desconsidere ca pe o simpla vorba spusa de grai omenesc, si sa nu se considere obligati a o urma cu strasnicie. De aceea, indata, ca un foarte priceput medic, incearca sa tamaduiasca, retezind cu fierul spiritual madularele atinse de cangrena, carora nu le-a Dutut aduce Insanatosire printr-un medicament usor, zicimdu-le : «Sd va ferifi de Orice hate, care umbla fara. rinduiala ?i nu dupa. invatdtura primita de la noi» (II Tes. 3, 6). Prin urmare, el porunceste sa se fe- reasca de cei ce nu vor sa se dedea la munca, si sa-i reteze din mijlocul ior, ca pe niste madulare stricate de putreziciunea lenii, ca nu cumva boala trindaviei, ca dintr-o molipsire ucigatoare, furisindu-si puroiul, sa •^trice madularele sanatoase. $i pregatindu-se sa vorbeasca despre cei ce nu vor sa lucreze cu miinile lor, si sa-si manince in liniste piinea, si de care chiar ne-a poruncit sa ne ferim, fifi atenti la cuvintele de ocara, cu :are ii arde de la inceput. In primul rind, spune ca acestia umbla in •:porinduiala si nu dupa inva|atura lui, cu alte cuvinte arata ca sint in- daratnici, de vreme ce nu vor sa se indrumeze dupa povafa - sa, si ne- cuviinciosi, cit timp nu tin seama de . nici o imprejurare potrivita si cuvenita pentru iesirea din casa, pentru vizite, pentru conversatie, si de .impul zilei. Intr-adevar, eel fara rinduiala in viata, in mod obligatoriu va fi supus tuturor acesitor defecte. «$i dupa invafatura primita de ^a noi •> ,• prin aceste cuvinte, ii arata oarecum razvratiti si dispretuitori, ::ica desconsidera invatatura primita de> la el si nu vor sa ia drept pilda :e?a ce-si amintesc ca i-a ihvatat nu numai prin cuvint, dar stiu ca 232 SFINTUL IOAN CASIAN dascalul lor a implinit si prin fapta. «Caci singuri stiti cum trebuie sa vd asemanati noua» (II Tes. 3, 7). Adauga o covirsitoare mustrare, cind a- firma ca ei nu au nici un respect pentru cele ce sint intiparite chiar in memoria lor si pe care au primit invatatura sa le imite povatuiti, nu numai prin cuvint, dar primind imbold chiar prin pilda lucrarilor sale. 8. «Caci noi n-am fost iara de rinduiala cind am fost la voi» (II Tes. 3, 7). In momentul cind vrea sa le probeze prin munca depusa, ca el n-a fost fara de rinduiala printre ei, ii infiereaza din plin pe cei ce refuza sa lucreze, sugerimd ca din viciul lenei ei sint intr-o necontenita neorin- duiala. , trad. eng. de Derwas Chitty (SLG Press, Oxford, 1977). Sfintul Antonie, *Epistole» din versiunea georgiana, trad. In latineste de G. Garitta,' in «Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium», 148 — 149 (Louvain, 1955); trad. engl. de D. J. Chitty {Oxford, 1975); trad, franc, de Bellefontaine (Paris, 1976). Apophtegmata pat rum, colecfia aliabetica, Migne, P.G. LXV, 71 — 140, re- censiune latina, P.L. 73, 739—814, 851—1066; 74, 381—394. B. Miller, «Weisung der V titer*, (Freiburg im Breisgau, 1965) ,trad. franc, J. CI. Guy, «Les Apophthegmes*... serie alphabetique, Bellefontaine, 1966 ; L. R e g n a u 1 1, «Les sentences ties Peres du Desert* (recensiuni de Pelage si Jean, Solesmes, 1966) ; «Nouveau recueil», 1960 (ed. Il-a, 1970)... «Troisieme recueil et tables», 196. Traducere italiana : L. Martari (Roma, 1972); trad, engleza : Benedicta Ward, «The Sayings ot the Desert Fathers, the alphabetical collection Kalamazoo*, (Michigan, 1975) ; «The Wisdom of Desert Fathers, the anonymous series (Oxford, 1975$. J.-Cl. Guy, «Recherche sur la tra- dition grecque des Apophtegmata Patrum..., col. «Subsidia..., 36» (Bruxelles, 1962). Apophtegmata patrum, colecfia anonima, numerele 133 — 369, editia F. Nau, «Histoire des solitaires Egyptiens (MS Coislin, 126, fol. 158 sq.), «Revue de I'O- rient Chretien», XIII (1909), p. 47—57 (Nau, 133—174 ; 266—283 ; Nau, 175—215) ; XIV (1909), 357—79 (Nau 216—97); XVII (1912), 204—11 (Nau 298—334); 294—301 (Nau 335—58) ; XVIII (1913), 137—40 (Nau 359—69). Sfintul Atanasie, «Viict Antonih, Migne, P.G. XXVI, 837—976. Sfintul loan Casian, «De Incarnatione Domini contra t)lestorium», editia M. Petschenig, Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum (CSEL), XVII (Viena, 1888), 235—391. Sfintul loan Casian, De Institutis Coenobiorum et de Octo Principalium Vitiorum Remediis (Institutes), ed. M. Petschenig, (CSEL), XVII, (Viena, 1888), 3—231. Sfintul loan. Casian, Conlationes (Conferences), editia M. Petschenig, CSEL XIII (Viena, 1886). Dionysius Exiguus, Vita Sancti Pachomii, editia H. von. Cranenburg, «La vie latine de Saint Pachome, traduite du grec par Denys le Petite, (Subsidia Hagio- graphica, XL VI, Bruxelles, 1969). insemnarile de cal&torie ale peregrine! Egeria, sec. IV, teza de doctorat de Pr. dr. Marin M. Braniste, cu trad, si comentarii, «Mitropolia 01teniei», 1982, nr. 4 — 6. Eucherius din Lyon, «De laude Heremi*, editia C. Wotke, CSEL, XXXI, (Viena, 1894), 177—94. Eusebius, «Historia Ecclesiastical, edit, si trad, de K. Lake , (Londra, 1926). Evagrius of Pontus, «De oratione*, Migne, P.G. LXXIX, 1165—1200. Evagrius Ponticus, , (Sibiu, 1946, Tipografia Arhidiecezana). Gennadius, De Scriptoribus Ecclesiasticus, LXII, CSEL (Viena, 1888), p. CXV— XCVI. Historia Monachorum in Aegypto, text grec ed. A. F. F e s t u g i e r e (Subsidia Hagiographica, XXXIV ; Bruxelles, 1961, retiparita in 1971, in Subsidia LIII, cu tfa- ducerea refauuta, Les moines d'Orient, trad, de A.-J. Festugiere, 4 vol. Paris, 1961—1965). Historia monachorum, versiunea latina de Rutin, PL. XXI, 387 — 462. Fer. Ieronim, Aifercafi'o Luciteriani et Orthodoxi, P.L. XXIII, 155 — 182. Fer. Ieronim, Apologia adversus Libros Ruiini, P.L. XXIII, 397 — 492. O r s i s i u s, Liber, ed. A. Boom, Pachimiana Latina (Bibliotheque de la Revue d'Histoire Ecclesiastique, VII ; Louvain, 1932), 109—47. Pachomiana Latina, ed. A. Boon si L. Th. Lefort (Louvain, 1932). *Vie\ile In copta ale Si. Pahomie si primilor sai insotitori*, trad, de L. Th. Lefort (Louvain, 1943). S. Pachomii Vitae Graecae, ed. F. Halkin, Col. «Subsidia hagiographica», 19 (Bru- xelles, 1932). Pachomius, 'Vita prima*, ed. A.-J. Festugiere, text si trad, in *Les moines d'Orient*, (Paris, 1965). Pachomius, «Catechese a propos d'un moine mncunier», trad. dup& propria-i editie, de L. T h. Lefort, «Oeuvres de Saint Pachome et de ses disciples*, Corpus Scriptorum Cristianorum Orientalium (CSCO) CLX, Scriptores Coptici, 24 (Louvain, 1956), 1 — 26. Sfintul loan Csian, Collationes, editia M. Petschenig, Corpus Scriptorum Ecclesiae Latinorum, 13, Migne, P.L. 49—59, (Viena, 1886—1888) si trad. E. Pidhery, «Sources chretiennes», 42, 54, 64, 1955—1959, Sfintul loan Casian, Institutiones, ed. M. Petschenig, CSEL 17 (Viena, 1888), ed. si tradusa de J.-Cl. Guy, «Sources chretiennes», 109 (Paris, 1965). Praecepta, etc. (Conducere), ed. A. Boon, Pacomiana (Bibliotheque de la Revue d'Histoire Ecclesiastique, VII ; Louvain, 1932), 13 — 74. P a 1 a d i u s, Historia Lausiaca, edit, cu comentarii si introducere de C. Butler, The Lausiac History oi Palladius, II (Texte si studii, ed. J. Armitage Robinson, VI/2 ; Cambridge, 1904). Trad. engl. «The Lausiac History*, R. T. Meyer, A.C.W., (Londra, 1965). Prosper al Aquitaniei, Epitoma de Cronicon, ed. Th. Mommsen, Chronica Minora, I q, V. Prosper de Aquitania, «De gratia et libero arbitrio. Liber contra Col- iatorem», (P.L. LI 213—16). «Patericul ce cuprinde In sine cuvinte folositoare ale siintilor bitrini*. S-a tiparit pentru intiia oara in zilele lui Grigore Dimitrie Ghica Voevod. Domnul Munteniei, cu osirdia si binecuvintarea celui de atunci Mitropolit al Ungro-Vlahiei Kiriu Kir Gri- gorie spre folosul si indemnarea celor ce vor sa se ingrijeasca si sa se nevoiasca pentru a lor mintuire in Bucuresti, la Sfinta Mitropolie la anul 1828. S-a tiparit pentru a doua oara cu osteneala si cheltuiala P. S. Antim Petrescu fost Episcop al Ramnicului Noului Severin. Iar acum, a treia oara se tipSreste de catre Institutul de Editura Crestina al Sf. Episcopii a Ramnicului Noului Severin (Rimnicul-Vilcii, Tiparul Ti- pografiei Cozia a Sfintei Episcopii, 1930). Rufinus, «Historia monachorum in Aegypto», P.L. 21, col. 387 — 462. N. S c h e d 1, «Jesus Christus, sein Bild bei den Monchen der Skesis*, (Viena, 1943). Socrates, ^Historia Ecclesiastica*, P.G. 67, 29 — 872, ed. Hussey, 3, vol. (Oxford, 1860). Theodore, Catecheses, ed. L. Th. Lefort, Oeuvres de Saint Pachome et ses disciples, CSCO, Scriptore Coptici, 24 (Louvain, 1956), 38 — 61. Theodoret de Cyr, Mistoire philothee*, Migne, P.G. 82, 1283 — 1496 ; edit, si trad, de P. Cannivet si A. Leroy-Molinghen ; («Sources chretiennes>», 234 si 257. Paris, 1977, 1979). 268 SFlNTUL IOAN CASIAN Theodore t, «Historia ecclesiastica», (ed. Gaisford, Oxford, 1854). *Histoire des mo/nes de Syrie» (I), edit. si trad, de Pierre de Cannivet, («Sources chretiennesn, Paris, 1977), Sfintul Vasile al Cezareei, «Regulae brevius... fusius tractatae», P.G. 889—1320 ; trad, franc. L. Lebe (Mardesous, 1969). Sfintul Vasile eel Mare, «Opeia omnia* (ed. Gamier, Paris, 1721 — 1730); Migne, P.G. 29—32). Vincent de Lerini, «Commonitorium», ed. R. S. Moxon (Cambridge, 1915); Athanasius, Vita S. Antonii, P.G. 26, 835 — 976 ; trad. engl. de R. T. Meyer, (Londra, 1950). Vita Antonii (St. Athanase), traducere latina de Evagrie din Antiohia ?i tiparita cu textele grecesti, P.G. 26 ; 835 — 976, cf. D. S. (Diverse traduceri moderne), t. 8, col. 336. Vita Antonii (trad. anonimS), editia H. Hoppennrouwers : Cea mai veche versiune latina a vietii Sfintului Antonie de Sf. Atanasie (Nijmegen, 1960). Vita Euthymii (Chiril de Schytopolis), ed. E. Schwartz, «Texte und Untersuchun- gen», XLIX/2 (Berlin, 1939), 3—85. Cyril de Scythopolis, Sabae, etc., trad, franc, de A. -J. Feslugiere, in «Les moines d'Orient», III, (Paris, 1961 — 3). Vita Hilarionis (Ieronim), P.L. XXIII, 29—54. Vifa Melaniae, text grec editat cu introducere si traducere franceza si comen- tariu, D. Gorce, «V/e de Sainte Melanien («Sources chretiennes», XC, Paris, 1962). Vita(e) Patrum, traducere sistematica a unora dintre Apophtegmata Patrum (Pe- lagiu si loan), P.L. LXXIII, 851—1062. B. Studii romSnesti «Istoria Bisericii Universale, manual pentru Institutul Teologic al Bisericii Orto- doxe Romane, vol. I, revdzuta si completata* (Bucuresti, 1974). I. Barnea, St. Stefanescu, «Din Istoria Dobrogei*, vol. Ill (Bucuresti, 1971). I. Barnea, Monumente de arta crestina descoperita pe teritoriul R.P.R.*, in «Studii Teologice», an. X (1958), nr. 3 — 4 si 5 — 6. I. Barnea, articol *Ioan Casian*, in «Dlctionar de Istorie veche a Romaniei», 1976. Prof. N. C h i \ e s c u, tnvatatura Sfintului loan Casian despre raportul dintre har si libertate, in «Telegraful Roman», «Omagiu tnait Prea Siinfiei Sale Dr. Nicolae- Balan, Mitropolitul Ardealului (1905 — 1955) la cincizeci de ani de activitate biseri- ceasca» (Sibiu, 1955), p. 306—316. Pr. Alexandru Constantinescu, «Despre Sfintul Casian, scitul, nu ro- manuh, in «Glasul Bisericii», XXIII (1964), nr. 7—8, p. 698 — 705. Pr. prof. loan G. C o m a n, Contribufia scriitorilor patristici din ScYthia-Minor — Dobrogea, la patrimoniul crestin din sec. IV — VI, in rev. «Ortodoxia», 1968, nr. 1. Pr. prof. loan G. Coman, «Sc/(/i» loan Casian si Dionisie eel Mic 52 le- gaturile lor cu lumea mediteraneana*, in «Studii Teologice», XXVII (1975), nr. 3 — 4, p. 189—195. Pr. prof. loan G. Coman, «Patrologia, manual pentru uzul studen}ilor Instit. Teol.», (Bucuresti, 1956). Jean Coman, «La patrimoine de Voecumenisme Chretien du IV -e si Vl-e- siecle en Scythie-Mineure (Dobroudja»), in «Contacts», XXII (1970), 69/1. Jean Coman, «Les scythes* Jean Cassien et Denys le Petit et leurs rela- tions avec le monde mediteraneen, in «Klironomia», t. VII, vol. I, Tesalonic, 1975, p. 18—28. Pr. prof. I. G. Coman, «La litterature patristique au Bas-Danube aux IV — VI siecles. La contribution de Jean Cassien et de Denys le Petit*, in «Romanian Orthodox Church News», XI (1981), 3, p. 3—10. Pr. prof. I. G. Coman, «Teologi si Teologie in Scythia-Minor, in secolele IV— VI*, in «B.O.R.», XCVI (1978), p. 7—8. Pr. prof. I. G. Coman, *Operele literare ale Sfintului loan Casian», in «Mi- tropolia Banatului», XXV (1975), nr. 10—12. Pr. prof. I. G. Coman, tSfinfii Pdrinti si spiritualitatea ortodoxA romdna*. In «Ortodoxia», 1975, nr. 4. BIBLIOGBAFIE 269 P. D i a c o n u -P. S. N 5 s t u r e 1, «CKeva observatii in legatura cu complexul arheologic de la Murtatlar-Basarabh, In «Mitropolia 01teniei», XX (1968), nr. 11 — 12. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, «Istoria Romanilor* {Bucuresti, 1974), vol. I. Alex. M. I o n i t a, «Via(a manastireasca in Dobrogea pina in secolul al XII-lea*, in «Studii Teologice», XXIX, (1974), nr. 1—2. Prof. dr. Iustin Moisescu, recenzie la studiul Prof. D. Balanos, «Este eretica invatatura lui loan Casian despre grafie ?» — extras din «Anuarul stiintific al Facultatii de Teologie de la Universitatea din Atena», vol. II, 1935—1936, 12 p., pu- blicata in rev. «Biserica Ortodoxa Romana», an. LV, 1937, iulie — octombrie, nr. 7 — 10, p. 546—548. Arhim. prof. Veniamin Micle, «Despre monahismul ortodox roman, ante- rior sec. al XIV-lea», in «Glasul Bisericii», nr. 3 — 4, 1978, p. 300—317. Nestor, Arhiepi s co p si Mi t r op o lit, . «Scrieri patristice in Biserica Ortodoxii Romana pind. in secolul al XVII-lea (izvoare, traduceri, circulatie), Teza de doctorat in Teologie, in «Mitropolia OHeniei», (anul XXXV, nr. 1—2, 1983), p. 21—134. Pr. N. N i s c o v e a n u, tContribufia St. loan Casian la cunoa$terea monahis- mului din sec. IV — V, in lumina ecumenismului crestin*, in «Glasul Bisericii», XXXI (1972), nr. 5—6. Pr. prof. Mircea Pacurariu, dstoria Bisericii Romanes, vol. I, (Bucuresti, 1980), p. 140— 141. Pr. prof. Mircea Pacurariu, «Doui milenii de viafa bisericeascd.* , in «Te- legraful Roman», anul 124 (1 oct. 1976), nr. 37—38. Vasile Pirvan, Descoperiri noud in Scythia Minor. Stincile cu inscripfii din padurea $eremetului (in rezumat francez), publicat in «Analele Acad. Romane», seria II-a, t. XXXV, 1912—1913, Memoriile Sectiei Istorice, (Bucure 5 ti, 1913), p. 83, 84. Emilian Popescu, *Inscriptiile grecesti si Mine din sec. IX — XIII, desco- perite in Romania*, (Edit. Acad. Republicii Socialiste Romania, Bucure§ti, 1976). Eusebiu Popovici, Istoria Bisericeascd Universale!, trad, de Atanasie Mi- ronescu, cartea I-a, ed. a II-a, (Bucuresti, 1925). Prof. I. Ramureanu) «Stinfi $i martiri la Tomis-Constanta», in «B.O.R.», XCII (1974), nr. 7—8. Pr. V a s i 1 e G h. S i b i e s c u, *Calugari sci'Ji», Sibiu, 1936. Ierom. Nicodim Sachelarie, «Asceza crestina in primele veacuri si re- gulele monahale ale Cuviosului Pahomie* (Craiova, 1942). Pr. N. 5 e r b a n e s c u, «1600 ani de la prima marturie duhovniceasca documen- tara despre existenfa Episcopiei Tomisului*, in «B.O.R.», 1969, p. 9 — 10. R. Teodorescu, «Bj'zant — Balcani — Occident*, (Bucuresti, 1974). Dr. Gherasim Timus, Episcopul Argesului, «Ditfionaml aghiogratic* (Bu- curesti, 1898), p. 158. C. Studii strSine O. Abel, 'Studien zu d.g. P. J. Casianus*, (Munich, 1904). John Adain, *The Pilgrims Way, Shrines and Saints in Britain and Irland», Photographs by Peter Cheze-Brown, Thames and Hudson (London, f.a.). Paul Allard, «Dix lecons sur le martyre* (Paris, 1906). Berthold Altaner, «Patrologia» (Freiburg im Breisgau, 1938). Anthonius Magnus Eremita, ed. B. Steidle («Studia Anselmiana», XXXVIII), (Roma, 1956). Nicolaus von Arseniew, *Ostkirche und Mystik* (Miinchen, 1943)7" Bacht H., Antonius und Pachomius von der Anachorese zum conobitentum*. Antonius Magnum Eremita (q. V), 66 — 107). Bacht H., «L'importance de 1'ideal monastique de Saint Pachome pour I'his- toire du monachisme chretienn («Revue d'Ascetique et de Mystique» (RAM), XXVI, (1950), p. 308—326). Bacht H., "Pachome et ses disciples*, «Theologie de la vie monastique», p. 39—71. Bacht H., «Das Vermachtnis des Ursprungs, studien zum Friihen Monchtum*, I («Studien zur Theologie des geislichten Lebens», V; Wurtzburg, 1972). 270 SFlNTUL IOAN CASIAN Balanos D., *Este eretica invatatura lui Casian despre gratie?* (Atena, 1936), p. 12. Extras din «Anuarul stiintific al Facultatii de Teolegie de la Universitatea din Atena, vol. II, recenzata de Prof. univ. dr. Iustin Moisescu. B a r d y, G., «Les origines des ecoles monastiques en Occident*, «Sacris Erudiri», V (1953), p. 86—104. Pierre Batiffol, «Etudes de Liturgie et d'archeologie chretienne* (Paris, 1919). F. Bauer, «D/e H. J. Schriit bei den Mdnchen des christlichen Altertums nach J. Cassianus*, «TheoIogie und Glaube*, t. 17 (1925) p. 145 — 185. Th. Baumester, «Die Mentalitat des friihen agyptischen Monchstums*, «Zeit- schrift fur Kirchl. Geschichte» (t. 11, 1977), p. 145—169. P. B a n c o u r, «George Coresios (f 1654) : Quelques aspects de sa doctrine et la predestination d'apres des documents inedits* («Orientalia christiana», vol. XXXII, nr. 89, 1933), p. 40—45. Bell H. I., «Jews and Christians in Egipt, the Jewish Troubles in Alexandria and the Athanasian controversy* (British Museum, 1924). Serge Bonnet, Bernard Gouley, «Les ermites** (Fayard-Paris, 1980), p. 171—179, etc. Boon A., Pachomiana Latina, («Bibliotheque de la Revue d'Histoire Ecclesias- tique», VII, Louvain, 1932). B o s s u e t W., Apophtegmata (Text iiberlieferung und character der Apophteg- mata Patrum ; zur iiberlieferung der Vita Pachomii ; Evagrios-studien, Tubingen, 1923). Bousset W., *Das Monchtum der sketischen Wiiste» («Zeitschrift fiir Kir- chengeschichte», XLII (1923), 1—41. J. et H. Bremond, «£es Peres du desert*, col. «Les moralistes chretiens», 2 vol., studii si traduceri (Paris, Gabalda, 1927), ed. a Il-a. Brown Peter, i:Pelagius and his supporters*, « Journal of Theological Stu- dies», (JTS) serie noua, XIX (1968), 93—114; «Religion and Society», 183—207. Brown Peter, *The World of the Late Antiquity* (London, 1971). Brown Peter, «The Rise and Function oi the Holy Man in Late Antiquity*, «JournaI of Roman Studies, LX'I (1971), p. 80—101. Brown Peter, «The Making of the Late Antiquity* (Harward, 1978). Budge E. Wallis, «The Wit and wisdom of the desert Fathers* (Oxford, 1934). Budge E. Wallis, «The Paradise of the Desert Fathers*, 2 vol., (London, 1907). Butler C, The Lausiac History of Palladius (Texts and studies, ed. J. Armi- tage Robinson, VI/1 si 2; (Cambridge, 1898, 1904). F. C a b r o 1, «Cassien*, in «Diction. Archeol.», col. 2348 — 2357). C a p e 1 1 e B., «Cassien, le Maitre de Saint Benoit*, «Recherches de Theologie Ancienne et Medievale», XI (1939), 110—118. F. Cay re, «Precis de Patrologie*, 2 vol. (Paris, Tournai-Rome, 1927). Cavallera F., «L'heritage litteraire et spirituel du pretre Eutrope (iV-e — V-e siecles)*, («Revue dAscetique et de Mystique", XXIV (1948), 60 — 71. Owen Chadwick, ^Western Asceticism*, 5 con. Pres, 1958. C h a d w i c k O., «Euladius ot Aries*, ^Journal of Theological Studies", XL VI (1945), 200—205. Chadwick O., «John Cassian», I-a editie, (Cambridge, 1950); a II-a editie (Cambridge, 1968). J. Chattillon, «Elie le Prophete*, col. «Etudes carmelitaines», 1956, 2 vol. Chitty D., «Anna Isaiah* (J.T.S.), serie noua, XXII (1971), p. 47—72. Don Cappuyns, *Dictionnaire d'Histoire et de Geographie Ecclesiastique*, t. XI (1949), col. 1319—1348. Chitty D„ «The Desert a city» (Oxford, 1966). Clarke Somers, «Crisfian Antiquities of the Nile Valey* (Oxford, 1912). L. Christian i, «Cassi'en», ed. de Fontenelle, Abbaye de Saint Wandrille, 2 vol., 1946. G. M. Colombas, «E1 Monacato primitive*, 2 vol. (Madrid, 1974 — 1975). P. Cousin, «P/ecfs d'histoire monastique* (Paris, 1969). Dawes E. si Baynes N. H., Three Byzantine Saints (Oxford, 1948/1979). De C 1 e r c q G., «L'iniIuence de la regie de Saint Pachome en Occident*. «Me- lange d'histoire du Moyen Age, dedies a la memoire de Louis Halphen», p. 169 — 76. BIBLIOGRAFIE 271 De Mendieta, E. A. Amand, *L'ascese monastique de Saint Basile* (Ma- redsous, 1949). D e m p f A., «Evagrios Pontikos als Metaphysiker und Mystiker*, «Philosophis- ches Jahrbuch», LXXVII (1970), 279—319. P. D e s e i 1 e, «L'Evangile au desert. Des premiers moines a Saint Bernard* (Pa- ris, 1965) ; texte. D e V o g u e A., «Monachisme et Eglise dans la pensee de Cassien*, «Theologie de la vie monastiq'ue» (213 — 40). D e v o s P., «Les nombres dans Historia Monachorum in Aegypto», Anal. Boll. 92 (1974), 97—108. Ch. Die hi, *Etudes Byzantines*, 2 serii (Paris, 1905—1903). Dion J. §i O u r y G., *Les sentances des Peres du desert*, les apophthegmes des Peres (recension de Pelage et Jean), trad, cu introducere de L. Regnault (Soles- mes, 1966). D r a g u e t R., L'Histoire Lausiaque, une oeuvre ecrite dans l'espiit d'Evagre, «Revue d'Histoire ecclesiastique» (1946 : 321 — 364 ; 1947 : 5—49). Mgr. Duchesne, «Histoire ancienne de l'Eglise*, 3 vol. (Paris, 1906) sq. H. Edmonds, *Heilige ilberlieierung* (Miinster, 1938). Evelyn White H. G., The Monasteries of the Wadi'n Natrun, partea a II-a': «The History of the Monasteries of Nitria and Scetis» (New- York, 1932 — 7). Evagrios Pontikus, «Praktikos and chapters oi Prayer*, traduse de John Eudes Bamberger, in col. «Cistercian Publications" (U.S.A., 1970). Festurgiere A. J., «Antioche paienne et chretienne : Libanius, Chrysostome et les moines de Syrie* (Bibliotheque des Ecoles Francaise d'Athenes et de Rome, CXCIV; Paris, 1959). Festurgiere A. J., «Les moines d'Orient» (4 vol., Paris, 1961 — 5). Festurgiere A. J., *Le probleme litteraire de l'Historia Monachorum», «Hermes», LXXXIII (1955), 257—84. Florovsky G., *The Anthropomorphites in the Egyptian desert*, Akten des XI. Internationalen Byzantinischen-Kongresses», Mtinchen, 1958, ed. F. Dolger si H.-G. Beck (Miinchen, 1960), p. 154—9. K. S. Frank, Frilhes Monchtum im Abendland*, 2 vol. (Ziirich-Mimchen, 1975), (2 vol.). Frank K. S., *Gehorsam und Freiheit im irilher Monchtum*, «R6mische Quar- talschrift», LXIV (1969), 234—45. K. S. Frank, fAskese und Monchtum in der alten Kirche* ; col. «Wege der Forschung», 409 (Darmstadt, 1975). K. S. Frank, «Bj'os angelikos*, col. «Beitrage zur Geschichte des alten Monch- tums und des Benediktinen Orders 26 (Munster, 1964). K. S. Frank, «Grundziige der Geschichte des Christlichen Monchtumsn (Darm- stadt, 1975). D. Franses, ^Prosper et Cassianus*, «Studia catholica», t. 3 (1927), p. 145 — 185. Garitte G., «Un temoin important inedite des archives du chapitre de Saint Pierre a Rome» (Bruxelles, 1939). Garitte G., «Le texte grec et les verssions anciennes de la vie de Saint Antoine, Antonius Magnus Eremita* (q.v.), 1 — 12. P. Godet, *Cassien*, in «Diction. theol.», col. 1823 — 1829. Grabar A., «Martyrium», (Paris, 1946). Z. G o 1 i n s k i, *Doctrina Cassiani de mendacio oiicioso*..., Collectanea theol. Soc. theologorum pol., t. 17 (1936). G. Goyau, «Sainte Melanie* (Paris, 1908). G r i f f e E., «Cassien a-t-i-1 ete pretre d'Antioche ?», «Bulletin de Litterature Ecclesiastiqua», (1954), 240—4 G r i f f e E., «La Gaule chretienne a 1'epoque romaine*, edit. II-a, Paris, 1964, 6. Guillaumont A., *Un philosophe au desert : Evagre le Pontique», «Revue d'Histoire des Religions" (R.H.R.), CLXXX (1972), 29—56. Guillaumont A., «Premieres touilles au site des Kellia (Basse-Egypthe)», «Academie des Inscriptions et Belles Lettres, Comptes-Rendus» (C.R.), 1965, 218 — 25. Guy J. -C 1., «Les Apophthegmata Patrum*, «Theologie de la vie monastique» (Q.v.), 73—83. 272 SFINTUL IOAN CASIAN Guy J.-Cl., «Le centre monasfigue de Scefe dans la litterature du V-e siecie», «Orientalia Christiana Periodica» (O.C.P.), XXX, 1, (1964), 129—47. Guy J.-C 1., ^Institutions cenobitique*, ed. cu introducere, traducere si comen- tariu in franttizeste («Sources chretiennes», CIX, Paris, 1965). Guy J.-CL, 'Jean Cassien, vie et doctrine spirituelle*, (Paris, 1961). Guy J.-C 1., «Le combat contre le demon dans le monachisme ancien*, in «L'as- semblee du Seigneur» (a 3-a duminica a Postului Mare), 1963, p. 61 — 71. Guy J.-C 1., -, 2 vol. (Paris, 1918). Prinz F., «Friihes Monchtum im Frankenreich, 4 bis 8 Jahrhundert*, (Munchen, 1965). R e g n a u 1 1 L., «Les sentences des Peres du desert*, introd. s.v. Dion. U. Ranke Heinemann, «Das iriihe Monchtum. Seine Motive nach selbst- zeugnissen* (Essen, 1964). U. Ranke Heinemann, «Zum Ideal der Vita angelica im triihen Monchtum*, (G.L., t. 29,-1956), p. 347—357. L. Rourw, , traduites en francais par le S i e u r de Saligny (Fontaine) a Paris, chez Charles Savreux, 1667; si al rdalui credinciosului 5 . O altd invdtdturd discutatd tot de detractorii contemporani, ca Sf. Prosper din Aquitania, a lost aceea a angajamentului luat si netinut de Siintii Casian si Gherman. Este vorba despre angajamentul luat la ple- carea din Betleem fafd de bdtrinii de acolo de a se intoarce inapoi din Egipt si pe care nu 1-au pnut. Era evident un rdu mai mic sa calce o promisiune, decit ndzuinfa spre desdvirsire, pe care le-o asigurau pus- tule Egiptului, dupd ce au inceput sa le cunoascd. Faptul ca totusi eei doi eremiii pelerini s-au intors pind la urmd la Betleem si au cdpdtat binecuvintarea despdrtirii de la superiorii lor de acolo putea socoti aceasta problemd ca rezolvatd duhovniceste. Dar Sf. Casian ii inchind o conferintd — a XVH-a ~, in care este discutatd o noapte intreagd cu argumente duhovnice$ti si exemple bi- blice (ca acelea ale lui Iacob si Rahab si allele, pe care le-a adus pdrin- iele Iosif in a doua Conv'orbire a sa). Datoria cea mai mare este de a mentine adevdrul, de a nu face iagdduieli de neindeplinit si de a nu lua angajamente pe care nu esti sigur cd le pofc \ine, A lost cazul dis- cutat ■, edei nivelul duhovnicesc de la Betleem nu se putea compara cu acela al Egiptului • era chinovitismul in fata eremitismului, cdlugdrul 5. I, II, 1, p. 32 : Tebaida, regiune din pustiurile Egiptului de sus, numita a§a pen- tru a proclama lupta lor impotriva demonilor. A fost centrul celei mai maro}e a.?ezari a monahilor din Egipt, atrasi §i orgauizati de Sf. Antonie eel Mare ?i Pahomie eel Mare (Vezi BENOIT LAVAUD), «Antoine le Grand, Pere des Moines*, sa vie par Saint Aihanase et autres textes traduits. (Ed. de la Librairie de l'Universite, Friburg, 1943). Vezi §i SISTER BENEDICTA WARD S.L. 9, The Wisdom oi the Desert Fathers, (Ox- ford, 1981), p. IX. 302 SFINTUL IOAN CASIAN in fata pustnicului. Cum putea sa renunte la pustie, dupa. ce vdzuse pi- lastrii impdrdtiei lui Dumnezeu pe pdmint. Pdiintele Iosif este din ca- tegoria celoi numiti de Sf. Casian «foarte batrlm (antiquissimorum Pa- trum) $i ca ataie formula lui, data dupa. ce a aveitizat pe ascultdtori sa nu ia niciodatd angajamente nechibzuite, este socotita indiscutabila ; dacd s-ai neglija eel mai stint ideal dl viefii eiemitice piin frnerea aces- tui angajament, poate sa fie cdlcat. Exemplele biblice aduse in cadml ' Vechiului Testament, mai ales, sint edificatoaie, de asemenea, in aceastd privinta. Comentatorii romano-catolici din viata noastid au tendinta de a ciitica aceastd atitudine fdid insd a o pieciza pe a lor •, eu aceasta ei se raliazd vechilor detractori care au suferit de acelasi defect. Aceste probleme de spiritualitate profunda, care au provocat reactii la unii teo- logi apuseni, dar nu la cei rdsdriteni, au rdmas in spiritul si in tradipa Rdsdritului. Bucurindu-se de aprobarea epoch ecumenice, ele sint min- dria teologiei rdsdritene si, implicit, a celei romdne, unde a rdsdrit aceastd floare care va infrumusefa viata duhovniceascd a intregii Bi- serici crestine. PARTEA I CONVORBIRILE I— X PREFAf A SF. IOAN CASIAN I. Dator sa indeplinesc fagaduinta facuta preafericitului parinte Cas- tor in prefata volumelor pe care, cu ajutorul Domnului, le-am alcatuit in douasprezece carti despre asezamintele minastiresti si despre leacu- rile pentru vindecarea principalelor opt vicii, m-am achitat de datorie asa cum am putut, in masura in care mi-a ingaduit acest lucru modes- tul meu talent scriitoricesc. As fi voit sa vad asupra acestei infaptuiri care sint aprecierile voastre si ale lui, stabilite cu toata obiectivitatea cuvenita, daca in probleme atit de adinci si de inalte, despre care, pe cit .stiu, nu s-a scris mai inainte, am dat la iveala ceva vrednic de a fi cunoscut de voi si potrivit cu dorintele tuturor cucernicilor frati. 2. Acum insa, fiindca marele preot mai sus numit parasindu-ne s-a dus la Hristos, am socotit de cuviinta. ca trebuie sa va dedic voua, Prea fe- ricite parinte Leontie ,si Cuvioase frate Helladie, aceste zece convor- biri cu cei mai de seama paring anahoreti din desertul Scitium, pe care el, arzind de dorinta unei incomparabile sfintenii, imi propusese sa le incredintez scrisului, nedindu-si seama, fata cu marea lui dragoste, ce sarcina grea imi pune pe umerii mei slabi. 3. Unul dintre voi, unit cu barbatul mai sus pomenit si prin afec|iunile de rudenie, si prin demnita- tea sacerdotiului, §i, ceea ce este mai insemnat, prin dorul aprins dupa cele sfinte, este recomandat de dreptul de mostenire, ca ruda : celalalt n-a venit sa urmeze asezamintele pustnicilor, cum fac unii, din proprie indrazneala, ci fiindca D'uhul Sfint i-a indicat linia cea dreapta a invata- turii, pe care a simtit-o in sufletul sau aproape inainte de a invata, si a socotit ca e mai bine sa se cultive nu atit prin descoperirile sale, cit prin mostenirea lasata de aceia. In ce ma priveste, asezat acum in portul ta- cerii, mi se deschide in fata o mare nesfirsita, in indrazneala de a incre- dinta neuitarii scrisului ceva despre invatatura si infaptuirile unor bar- bati atit de respectabili. 4. Trebuie sa infrunt cu luntrea putinului meu talent primejdiile plutirii pe o mare adinca cu atit mai mult, cu cit este mai mare si mai sublima viata care se duce astazi in singuratatea minas- tirilor, in contemplarea lui Dumnezeu, caruia ii dedica toate gindurile lor :■ — Sfintul loan Casian 306 SFINTUL IOAN CASIAN acei barbati vrednici de cea mai mare stima. Este rindul vostru asadar sa ajutati prin rugaciuni pioase incercarile mele, pentru ca o materie atit de sfinta, care trebuie redata intr-o forma nu stingaee, ci corespunza- toare credintei, sa nu fie compromisa de mine, sa n-o intunece adica si s-o arunce oarecum in prapastie scrisul meu necultivat. 5. Asadar, de la viata din afara si vazuta a monahilor, pe care am infatiisat-o in primele carti, sa trecem la insusirile nevazute ale omului launtric si de la felul cuvintarilor canonice sa ne ridicam la expunerea continua pe care o re- comanda apostolul ca model. Oricine citind operele anterioare, va vedea ca in critica viciilor trupesti un loc de cinste il are numele acelui Iacob eel limpede la minte. Acum insa, referindu-ma nu atit la lucrarile mele, cit la cele ale sfin|ilor paring, si prin contemplarea puritatli divine tre- cind la meritul, sau, ca sa zic asa, la vrednicia lui Israel, sa vedem ce trebuie luat in seama pentru a ajunge la aceasta culme a desavirsiriL 6. Indeplineasca-se astfel rugaciunile voastre de catre eel ce m-a soco- tit demn de a-i vedea pe acei pustnici, de a inv&ta de la ei si de a duce viata lor, ca sa pot arata cu usurinja prin cuvinte tot ceea ce mi-amin- tesc despre ei, pentru ca, explicind cu sfintenie si in intregime invata- turile primite de la ei, sa fiu in stare a vi le transmite si voua cit mai sistematic si, ceea ce e mai de pret, sa-i fac oarecum sa vorbeasca ei insisi in grai latin. Acestea am voit sa stie inainte de toate cititorul acestor comunicari si al volumelor anterioare, pentru ca, daca va so- coti cumva ca, fata de scopul propus si cu calitatea continutului, in unele parti exprimarea mea este aspra si necorespunzatoare vorbirii comune, s-o aprecieze nu dupa posibilitatile lui de eXprimare, ci dupa demnitatea si perfectiunea vorbitorilor, sa aiba in vedere ce si-au pro- pus si ce ginduri ii framinta pe acestia, care sint cu adevarat morti pen- tru viata lumii acesteia, fara sentimente fata de parintii trupesti, farS vreo legatura cu ocupatiile veacului. 7. Apoi sa aiba in vedere felul locurilor in care ei traiesc, in ce intinderi pustii s-au asezat, departe de viata tuturor muritorilor In aceste conditii ei au simturile iluminate, prevad si prezic cele ce nu le vor prevedea niciodata cei care, prin viata si obiceiurile lor, sint fara experienta si fara cultura. Daca totusi va voi cineva sa formuleze o opinie justa despre acestea si daca do- reste sa stie cum se vor indeplini, sa se grabeasca mai intii sa-si insu- seasca idealul, viata si preocuparile lor, si numai atunci va intelege ca acelea, care par mai presus de puterile omenesti, sint nu numai posi- bile, ci chiar foarte placute. Iar acum sa trecem repede la comunicarile si la invataturile lor. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 307 INTIIA CONVORBIRE CU PARINTELE MOISE Despre scopul $i destinul monahului I. Despre locuitorii din Scitium si des- pre viata parintelui Moise. II. Intrebarea parintelui Moise despre scopul si telul monahului. III. Raspunsul nostru. IV. Intrebarea parintelui Moise despre acelasi subiect de mai inainte. V. Qomparatia cu ce'l care >trage la tinta. VI. Despre cei care, renuntind la ale lumii, cauta desavirsirea fara dragoste. VII. Trebuie sa dorim linistea sufle- teasca. VIII. Despre Incercarea principals de a contempla cele divine ; asemanarea din- tre Maria si Marta. IX". Intrebare de ce lucrarea virtutf- lor nu dainuie impreuna cu omul. X. Raspunsul ca nu rasplata lor, ci ac- tiunea lor va inceta. XI. Despre permanenta dragostei. XII. Intrebare . despre durata contem- platiei duhovnicesti. XIII. Raspuns despre indreptarea ini- mii catre Dumnezeu : imparatia lui Dum- nezeu si imparatia diavolului. XIV. Despre nemurirea sufletului. XV. Trebuie sa-L contemiplam pe Dum- nezeu. XVI. Intrebare despre nestatornicia gindurilor. XVII. Raspuns despre ce poate si ce nu poate mintea asupra gindurilor. XVIII. Compararea sufletului cu o moara de apa. XIX. Despre cele trei izvoare ale gin- durilor noastre. XX. Despre deosebirea gindurilor prin asemanarea cu un zaraf incercat. XXI. Iluzia parijitelui loan. XXII. Despre imipatrita ratiune a drep- tei judecati. XXXIII. CUVlNTUL INVATATORULUI DUPA MERITUL AUDITORILOR I In de$ertul Scitium, unde-§i duceau viafa in toata desavirsirea cei mai incercati dintre monahi, se gasea si parintele Moise care, intre flori atit de frumoase, traia cu inflacarare virtutile nu numai in mani- festarea lor practica, dar si in exprimarea lor teoretica. Dorind sa ma iormez in invataturile lui, 1-am cautat impreuna cu sfintul parinte Ghermanus (de care din ucenicie si din primele exercitii de militarie duhovniceasca am fost nedespar^it atit in manastire 6 , cit si In pustiu, incit toti, pentru a arata comunitatea noastra de viata si de idealuri, spuneau ca sintem aceeasi minte si acelasi suflet in doua trupuri) si gasindu-1 i-am cerut cu lacrimi in ochi un cuvint de zidire sufleteasca. (Ii cunosteam foarte bine caracterul inflexibil, stiam ca nu accepta sa deschida poarta catre desavirsire decit pentru cei ce o doreau cu in- flacarata credin^a si o cautau din toata inima. El nu vorbea in nici un 6. I, II, 13, p. 45. «Mmasitire» insemneaza aici chilie in sihastrie, adapost pentru un pustnic, potrivit sensului vechi al cuvintului grecesc, care pleaca de la «monos», s^ngur. 308 SFINTUL IOAN CAS IAN caz celor ce nu voiau sa-1 asculte, sau celor ce nu se simteau cu totul insetati dupa cuvintele lui, fiindcS socotea ca, daca impartaseste celor nedemni si care primesc in sila lucrurile necesare si vrednice de a fi descoperite numai celor ce doresc perfectiunea, poate de impresia ca a patruns in el fie viciul laudaroseniei, fie crima tradarii). In sfirsit, invins de rugamintile noastre a spus cele ce urmeaza : II Toate meseriile — si profesiunile — a inceput el — isi au un scop, adica un plan si un \el, un punct final, catre care privind eel ce se in- deletniceste cu oricare din acestea trebuie sa depuna toate eforturile, sa se expuna cu bunavointu si placere, la toate primejdiile si neajun- surile ca sa ajunga la acel punct final. Agricultorul isi munceste neo- bosit ogorul sub razele fierbinti ale soarelui, sau pe gerul iernii, si in- vinge cu fierul plugului rezistentu pamintului, urmarindu-si \el\il ca, dupa ce-1 curatu de toti maracinii si de toate ierburile, sS-1 marun- teasca si sa-1 faramiteze cum e nisipul, in scopul obtinerii de roade bo- gate si imbelsugate, fiind incredinfat ca altfel nu poate sa-si duca viata fara griji si sa-si mareasca avutul. 2. Scoate din hambar semintele si le arunca cu voie buna si cu munca fara preget in brazdele reavene, ne- tinind seama de cheltuielile facute, pentru ca are in vedere recolta viitoare. De asemenea, cei ce se ocupa cu afaceri comerciale nu se tem de ce se poate intimpla pe mare, nu se ingrozesc de furtuni, indurind orice pina la sfirsit, in speranta cistigului. Nici cei aprinsi de ambitia de a cuceri lumea cu armele, cu gindul la marire si putere, nu simt pri- mejdiile si pierderile expeditiilor, nu sint impiedicati de oboseala si de greutatile luptelor, in dorinta de a-si atinge telul propus, de a ajunge adica la demnita|ile rivnite. 3. Asadar si viata monahala isi are un scop propriu, un \el al sau, pentru atingerea caruia nu numai ca rab- dam usor toate muncile, dar chiar le indeplinim cu placere, pentru care posturile 7 nu ne desourajeaza, ceasurile de priveghere nu ne obosesc, medita|ia continua si citirea cartilor sfinte ne desfateaza, iar munca neincetata, imbracarnintea saracacioasa si lipsurile, frica de aceasta foarte intinsa pustietate nu ne dezarmeaza. Pentru aceasta si voi ati lasat cu siguran^a si afectiunile parintilor si pamintul stramosesc si pla- cerile lumii, a|i trecut prin atitea tinuturi, ati dispretuit totul, ca sa pute|i ajunge la niste oameni neciopliti si inapoiati ca noi, care traim in uritenia acestui pustiu. De aceea raspundeti-mi, — a zis el, — care este planul vostru, sau punctul final care va cheama sa suportati cu foarte mare placere toate acestea. CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 309 III $i cum el staruia sa ne afle parerea in legatura cu aceasta intre- bare, i^am raspuns ca rabdam toate acestea pentru impara^ia cerurilor. IV «Bine, a zis el, v-ati aratat limpede \elu\ vostru. Dar inainte de toate voi sinteti datori sa stiti care trebuie sa fie scopul vostrU apro- piat, adica planul de care trebuie sa ne simtim legati permanent, ca sa putem ajunge pina la punctul final». §i, fiindca ne-am marturisit sincer ignoranta in aceasta privinta, el a adaugat : «ln orice meserie, sau profesiune, precum am spus, exista mai intii un scop apropiat, adica un plan sau o incordare neincetata a minfii intr-o directie, pe care tre- buie s-o ai in vedere cu toata stradania si staruinta, ca sa po|i ajunge la indeplinirea teluiui propus. 2. Cum am spus, agricultorul, avind ca tel final sa traiasca fara grija si fara lipsuri, iar ca scop apropiat sa obt^ina belsug de roade, pentru aceasta isi curaj;a ogorul de toate maracinisu- rile, scoate si da la o parte toate ierburile netrebuincioase, avind incre- dere ca nu va dobindi altfel cele necesare pentru a-si asigura o viata tihnita, decit daca se gindeste mai dinainte la ceea ce doreste si spera sa realizeze. Nici pe negustor nu-1 paraseste dorinta de a-si procvira marfuri, pentru a ob^ine cistiguri cu care sa-si adune avere, fiindca za- darnic ar dori un cistig, daca nu si-ar alege si calea prin care sa ajunga la acesta. $i cei ce doresc sa se impodobeasca cu toate onorurile acestei lumi isi aleg mai dinainte profesiunile, sau func^iile pe care urmeaza sa le imbratiseze, pentru ca pe calea legitima indicate de sperante sa-si poate atinge {elul, adica sa dobindeasca demnitatea dorita. 3. Astfel si punctul final, sau capatul drumului nostru, este imparatia lui Dumne- zeu. Dar de ce trebuie cautata cu grija calea ? Daca aceasta nu se va gasi asemenea noua, zadarnica ne va fi orice straduinta. si oboseala, fiindca ostenelile drumului, fara cunoasterea caii de urmat, nu due la izbinda». Vazindu-ne nedumeriti, batrinul a continuat : «Teilul vie^ii monahale este, cum am spus, imparatia lui Dumnezeu, sau Impa- ratia cerurilor, iar calea, adica mijlocul, este inima curata, fara de care ii este peste putinta cuiva sa ajunga la acel ultim punct urmarit. 4. Ca- tre aceasta destinatie fixindu-ne privirea, vom urma drumul eel mai drept, ca linie sigura de directie si, daca se va indeparta cit de putin gindul nostru de acest drum, revenind pe aceeasi directie, ne vom co- recta foarte bine, in virtutea normei fixate. Aceasta norma va calauzi toate cautarile noastre si le va concentra spre scopul unic, dindu-ne de stire pe data daca mintea noas,tra se va abate oricit de putin de la drumul propus». 310 SFINTUL, IOAN C ASIAN V 1. Asa este si cu cei ce minuiesc armele de lupta : ori de cite ori doresc sa arate in fata regelui acestei lumi priceperea artei lor, ei se straduiesc sa nimereasca tinta, care consta in niste scuturi foarte mici, avind pe ele indicate premiile de obtinut. Ei sint siguri ca nu pot ajunge la telul propus, decit daca-si realizeaza scopul apropiat, de a lovi tinta. lair, daca tinta le-a fost sustrasa din fata ochilor, sau daca atentia le-a alunecat cit de putin in alta parte, nu vor putea sa-si dea seama ca au pierdut directia tirului, fiindca n-au nici un semn sigur care sa le indice greseala. De aceea si ei vor trage fara rost, pe alaturi de tinta, fiindca nu-?i pot da seama ca au gresit, neavind nici un semn prin care sa poata constata cit s-au abatut de la linia justa si cum s-ar putea corecta. 2. Telul nostru este viata eterna, potrivit cuvintelor apos- tolului care spune : *Ave\i ca roada sfintenia, iar ca tel viata vesnicd». Mijlocul este deci curatia inimii, sfintenia, fara de care nu puteti ajunge la scopul ultim propus, adica la viata ve§nica. Despre acest mij- loc invatindu-ne acelasi fericit apostol, a folosit cuvinte care exprima un scop apropiat, zicind astfel : «Uit"md de cele ce sint in urma mea dar straduindu-md catre cele ce sint inainte, pntesc cdtre ceea ce este hd- rdzit, cdtre rdsplata fdgdduitd de Domnul». 3. Cind spunem : imi ur- maresc scopul apropiat, adica urmaresc ceea ce-mi este destinat, este ca si cum am spune : uit de cele ce-mi erau harazite mai inainte, adica de viciile omului anterior, ma grabesc sa ajung la rasplata cununii ceresti. Trebuie sa ne dam toate ostenelile pentru a indeplini tot ceea ce conduce la curatia inimii si sa ne ferim de ceea ce ne indeparteaza de aceasta tinta, adica de tot ceea ce este primejdios si vatamator. Caci pentru aceasta muncim §i suferim, pentru aceasta lasam parintii, patria, demnitatile, bogatjile §i dispretuim toate placerile lumii acesteia, ca sa dobindim pe veci curatia inimii. 4. Catre aceasta destinatie se indreap- ta faptele noastre, cu gindul de a o indeplini mai bine. Daca aceasta nu ne este bine intiparita inaintea ochilor, nu numai ca toate ostene- lile noastre vor fi zadarnice, risipindu-se fara rost, dar chiar ni se vor imprastia gindurile si preocuparile in directii diferite si potrivnice. Tre- buie sa aiba fiecare bine intiparit in minte sa nu-si abata in fiecare ceas si moment gindurile de la scopul propus, sa nu le lase sa se schimbe fara intrerupere dintr-o directie in alta. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 311 VI. Caci din aceasta pricina am vazut pe unii cum, disprejuind bogatii enorme, mari sume de aur sau argint, si chiar mosteniri fabuloase, se pa- sioneaza totusi pentru lucruri marunte, pentru un cutit, un condei, un ac, o pana de scris. Daca si-ar fixa neclintita in minte preocuparea pen- tru o inima curata, niciodata n-ar da atenjie unor lucruri mairunite si nu le-ar pune pe acestea mai presus de cele insemnate si de valoare. 2. Pastreaza adesea cu multa grija cite o carte, pe care nu ingaduie s-o citeasca sau macar s-o atinga altcineva, si de aceea ajung sa-si piarda linistea si sufletul, in loc sa aiba rabdare si dragoste. Chiar celor ce si-au daruit toate bogatiile pentru dragostea intru Hristos, le ramine totusi in inima gindul la lucruri marunte, facindu-si uneori suparari din cauza acestora. Astfel, ei pierd dragostea apostolica, fara de care totul este fara pret si fara folos. Acest lucru prevazindu-1 in duh, fericitul apostol a zis : «Chiar daca vol imparti toate avupile mele ca hrana saracilor, chiai daca voi da corpul meu ildcarilor, daca nu am dragoste, nimic nu-mi foloseste». 3. De aci reiese limpede ca desavirsirea nu se obtine odata cu renuntarea totala la bogatii §i demnitati, daca nu exista acea dragoste ale carei par^i le arata apostolul si care consta in cura^ia inimii. Ge este altceva faptul de a nu pizmui, a nu .te ingiimfa, a nu te supara, a nu fi fara scrupul, a nu te gindi numai la ale tale, a nu te bucura de nenorocirea altuia, a nu avea ginduri rele si altele ca aces- tea, decit a darui intotdeauna lui Dumnezeu o inima desavirsita si foarte curata, pazind-o neatinsa de tot felul de tulburari ? VII Pentru aceasta trebuie sa dorim asadar si sa savirsim toate. Pen- tru aceasta trebuie sa cautam singuratatea, stiind ca viata noastra tre- buie sa constea in post, veghe, truda, imbracaminte saracacioasa, citi- rea cartilor sfinte si in .celelalte virtuti. Prin acestea ne putem pregati si pastra inima neatinsa de patimi vatamatoare si, urcind pe aceste trepte, ne inaltam la desavirsirea dragostei. Iar' daca n-am putut do- bindi prin ele ceea ce ne-am propus, sa nu cadem in triste|e, minie sau indignare, ci sa le combatem pe acestea fara sa uitam ceea ce avem de facut. 2. Prin minie pierdem ceea ce am realizat prin post si este mai mare paguba pe care ne-o pricinuieste dispretuirea fratelui, decit cis- tigul obtinut prin citire si studiu. Asadar se cade sa practicam cele ce urmeaza, adica postul, veghea, singuratatea, meditatia asupra car|ilor sfinte pentru scopul principal, adica pentru cura^ia inimii, pentru dra- goste. Sa nu tulburam pentru ele aceasta virtute principals, care va 312 SFINTUL IOAN C ASIAN ramine in noi intreaga si nevatamata, chiar daca pentru pastrarea si necesitatea ne-a facut sa trecem cu vederea peste unele din mijloacele prin care o obtlnem. Nu ar fi de nici un folos sa le practicam pe toate acestea, daca am pierdut ceea ce constituie cistigul principal pentru obtinerea caruia le-am indeplinit. 3. Cel ce se sirguieste sa-si prega- teasca si sa-si puna la punct instrumentele pentru meseria sa nu so- coteste ca e de ajuns sa le aiba, pentru a obtine ceea ce spera pirin ele, ci invata sa le foloseasca, pentru a-i fi ajutoare in indeplinirea scopului urmarit. Asadar postul, veghea, citirea Scripturii, lipsa' de im- bracaminte si de alte lucruri necesare nu constituie desavirsirea, . ci sint mijloace ale desavirsiirii, fiindca scopul ultim al practicii acestora nu consta in ele insile, ci prin ele se ajunge la scop. 4. Zadarnic asadar va practica aceste exercitii eel ce, mul|umit cu ele, se va opri aci in incordarea minfii sale si nu-si va extinde efortul virtutilor catre atin- gerea telului pentru care ele sint practicate, facind din aceste exercitii un scop si uitind de irostul eel mai de pe urma, care incoroneaza opera. Deci tot ce poate tulbura aceasta curatie a mintii noastre, oricit ar pa- rea de util si de necesar, trebuie evitat ca vatamator. Prin aceasta norma Si linie a unei directii sigure a actiunilor noastre ne vom putea deci feri de alunecarea in tot felul de greseli si de rataciri, si vom atinge astfel scopul dorit. VIII Aceasta trebuie sa ne fie stradania principala, aceasta direc|ie ne- schimbata a inimii, cu gindul indreptat intotdeauna catre Dumnezeu si catre cele dumnezeiesti. Tot ce contravine acestor reguli, oricit de mari ar fi, trebuie socotit totusi pe planul al doilea, daca nu chiar de minima importan^a si vatamator. Ideea aceasta o intruchipeaza foarte bine in Evangheiie Marta si Maria. Marta indeplineste o slujba sfinta, ca una care slujea Domnului si discipolilor Lui, pe cind Maria, care se dedicase invataturii lu'i Iisus, stind la picioarele Lui, pe care le saruta si le ungea cu mirul bunei credin^e, a fost mai pret^uita de Domnul, fiindca ea isi alesese partea cea mai buna, pe care nu i-ar fi putut-o lua cineva. 2. Marta, pe cind slujea cu multa pietate, grija si osteneala, vazind ca singura nu poate face fafa unei sarcini asa de mari, a cerut de la Domnul ajutor sorei sale zicind : «Nu vezi ca sora mea m-a lasat sa slu- jesc singura ? Spune-i sa ma ajute!». Ea isi chema sora la un lucru lau- dabil, nu fara insemnatate : si totusi, iata ce raspuns i-a dat Domnul : «Marto, Marto, de prea multe lucruri te ingrijesti $i te ocupi ; dar este nevoie de putfne, sau chiar numai de unul. Maria si-a ales partea buna, care nu se va lua de la ea». Vedeti dar Domnul a socotit ca temei al CONVORBIRI DUHOVNICESTI 313 bunului principal teoria, ceea ce insemneaza contemplatia divina. 3. De aci fezulta ca, oricit ni s-ar parea de necesare si de utile celelalte vir- tue, trebuie sa le socotim totusi secundare, pentru ca toate sint su- bordonate acesteia din urma. Cind zice Domnul : «De prea multe lucruri te mgrijesti si te ocupi, dar este nevoie de pupne, sau chiar numai de unul»,- inseamna ca El a considerat ca bun suprem nu partea practica, oricit ar fi de laudabila si de plina de roade, ci contemplatia divina, care intr-adevar este simpla si unica, adica acea teorie, care este pas- trata mai intii in atentia citorva oameni sfinti. De la conte'mplarea aces- tora coborindu-se, eel ce vrea sa inainteze va ajunge si la ceea ce este unic, adica la contemplarea lui Dumnezeu, cu ajutorul acestuia putind sa se inalte mai presus de faptele si slujbele sfintilor, impartasindu-se numai din frumusetea si cunoasterea lui Dumnezeu Cel unic. 4. «Maria si-a ales partea bund, care nu se va lua de la ea». $i aceasta observatie trebuie s-o privim cu atenjie. Cind zice : «Maria partea bund si-a ales», desi despre Marta tace si nu pare a o dojeni, laudind-o totusi pe cea dintii, reiese ca o considera inferioara pe aceasta din urma. De ase- menea, cind spune : «care nu se va lua de la ea», arata ca partea aces- teia ii va putea fi luata (caci ajutorul trupesc nu poate ramine perma- nent cu omul) dar ne inva|a ca slujba celei dintii nu se poate sfirsi niciodata. IX Nelinistiti din cauza acestei afirmatii, am intrebat : «Dar ce ? chi- nul posturilor, statornicia citirilor, operele de milostenie, de drep- tate, de pietate si de omenie vor fi luate si nu vor ramine cu autorii lor ? Domnul Insusi promite ca rasplata domnia cereasca pentru aceste osteneli cind zice : «Veniti, binecuvintatii Tatalui Meu, luafi in stdpmire domnia pregdtitd voud de la inceputui lumii ; edei fldmind am fost si Mi-a/i dat sa mdninc, insetat am fost si Mi-afi dat sd beau», si cele- i.alte. Cum vor fi luate asadar cele ce due pe faptasii lor in imparafia cerurilor ? X Moise : Dar eu n-am spus ca va fi luata rasplata pentru o fapta buna, de vreme ce tot Domnul zice : «Cel ce va da sa bea unuia din cce$tia mai mici doar un pabar de apd rece in nume de ucenic, amin zic voud, el nu-si va pierde rasplata sa». Eu spun ca trebuie lasata la o- '■■arte acfiunea pe care o cere necesitatea trupeasca, indemnul carnii, sau inegalitatea acestei lurni. Caci statornicia lecturii, sau osteneala 314 SFINTUL IOAN CASIAN postului, se exercita cu folos pentru curatia inimii si pentru biciuirea trupului numai in prezent, cit timp «trupul pofte$te impotriva duhuiui». Vedem ca si acum unele din acestea sint luate de la cei istoviti de prea multa munca, de boala, sau de batrinete, fiindca nu pot fi practicate permanent de catre om. 3. Cu atit mai mult ele vor inceta in viitor, cind ceea ce e «stricacios» va imbraca «stricaciunea» si acest trup, care acum este animalic, se va inalta duhovniceste si va incepe sa se com- porte astfel, incit sa nu doreasca impotriva sufletului. Chiar fericitul apostol vorbeste despre acestea pe fata, cind zice : «Osteneala corpu- lui este la piitine lucruri folositoare ; in schimb evlavia (prin care se intelege, in chip neindoielnic, dragostea) este la toate folositoare, fiind- ca ea are in sine fagaduinta vietii prezente si viitoare». Asadar, oste- neala, despre care se spune ca este folositoare pentru purine lucruri, se arata clar ca nici nu se practica in tot trupul, nici nu poate aduce practi- cantului cea mai inalta desavirsire. 3. Acest folos putln se poate insa referi la doua situatii, adica fie la scurtimea timpului, fiindca exarci- tiul corpului nu poate fi vesnic pentru om, atit in prezent cit si in viitor, fie la micimea folosului care se dobindeste din exercitiul cor- poral, pentru aceea ca osteneala corporala, utila oarecum la inceput, nu aduce insasi desavirsirea iubirii, care contine in sine fagaduinta vietii prezente si viitoare. Numai de aceea socotim necesara indelet- iiicirea cu ostenelile aratate mai inainte, fiindca fara ele nu ne putem urea pe culmile dragostei. 4. Aceste lucrSri ale evlaviei si milei, despre care vorbiti, sint necesare cit timp domneste starea de inegalitate prin- tre oameni. Efectul lor nu s-ar putea astepta, daca n-ar exista cu priso- sinta o foarte mare parte dintre saraci, lipsiti si infirmi, parte produsa de nedreptatea acelor oameni care detin la dispozitia lor cele ce au fost acordate tuturor de catre Facatorul lumii si care trebuie folosite de eatre toti. 5. Asadar, cit timp va exista in omenire aceasta inegalitate, actele de milostenie vor fi trebuincioase si folositoare, dind ca rasplata celui ce le savirseste cu bunavointa si pietate mostenirea vesnica. In viata viitoare insa starea aceasta va inceta si toti vor fi la fel. Atunci nu va mai exista inegalitatea care genereaza mila si toti vor trece cu inima curata la dragostea de Dumnezeu si la contemplarea vesnica a celor divine. Acestui scop se dedica cu toata stradania si cu toate pute- rile cei ce se indreapta catre stiinta in lumea aceasta si catre purifi- earea inimii. Socotindu-se in slujba trupului si a stricaciunii, ei vor sa le invinga pe acestea si sa ajunga la acea fagaduiala a Mintuitorului care zice : «Fericitf cei cu inima curata, caci aceia voi vedea pe Dumnezeu». CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 315 XI De ce va mirati daca acele ocupatii aratate mai inainte sint treca- toare, de vreme ce sfintul apostol spune ca darurile cele mai inalte ale Duhului Sfint vor trece, pe cind dragostea va ramine fara sfirsit ? El zice : *Protetiile se vor sfirsi, limbile voi mceta, stiinta se va risipi, dar dragostea niciodatd nu piere». 2. Toate darurile se impart dupa timp si trebuinte, incetind, fara indoiala, cind nu mai sint necesare ; in schimb dragostea nu va inceta niciodata. Nu numai in lumea aceasta ea lu- creaza cu folos in noi, ci ?i in viitor. Cind trebuintele trupesti nu vor mai exista, ea va fi cu atit mai lucratoare si mai desavirsita, fiindca nu va mai fi de nimic patata, iar vesnica ei nestricaciune o va uni si mai inflacarat si mai puternic cu Dumnezeu. XII Ghermanus. Dar cine, cita vreme traieste in trup, va putea fi intot- deauna dedicat acestei contemplari divine, incit sa nu se gindeasca la intilnirea cu un frate, la vizitarea unui infirm, la lucrul miinilor, la omenia pe care trebuie s-o arate fata de calatori, sau fata de cei ce vin sa-1 vada ? Cine este scutit de grijile impuse de propriul sau corp ? Dorim sa fim invatati in ce chip si pe ce cale poate mintea sa fie im- preuna cu Dumnezeu Cel nevazut si necuprins. XIII Moise. Nu este cu putinta omului, cita vreme el traieste in trup, sa fie in permanenta contemplare a lui Dumnezeu, asa cum spuneti voi. Dar sintem datori sa stim incotro trebuie sa ne fie incordate gindurile, in ce directie trebuie sa ne indreptam privirea sufletului nostru. Sa se bucure mintea cind poate dobindi acest lucru si sa simta durere atunci cind rataceste in alta parte, sa suspine ori de cite ori simte ca s-a indepartat de binele suprem, ori de cite ori se surprinde ca i-a alunecat privirea in alta parte, sa considere usuratate si decadere des- partirea de contemplatia fata de Hristos. 2. Ori de cite ori a deviat cit de cit privirea noastra, intorcindu-ne iarasi ochii mintii catre El sa asezam din nou pe linia cea dreapta cugetul nostru. Toate se petrec in adincul sufletului nostru, in care diavolul si viciile nu trebuie sa-si gaseasca salas. In noi trebuie intemeiata imparatia lui Dumnezeu, pre- cum zice evanghelistul : «Imparatia lui Dumnezeu nu va veni din aiard si nu vor zice : iatd este aid, sau iatd este acolo ; amin zic voud, cd imparatia lui Dumnezeu este in voi». Iar in noi nu poate fi altceva 316 . . . SFINTUL TO AN CASIAN decit cunoasterea sau necunoasterea adevarului, dragostea de vicii sau de .virtuti, prin care pregatim in inimile noastre scaun de imparatie diavolului sau lui Hristos. 3. Cum este imparatia Acestuia arata apos- tolul zicind astfel : «tmpdrdtia lui Dumnezeu nu este mincare sau bauturd, ci dreptate, pace si bucurie in Duhul Siint». Asadar, daca im- paratia lui Dumnezeu este in noi si daca aceasta imparatie a lui Dum- nezeu este dreptate, pace si bucurie, inseamna ca acela care traieste in acestea este in imparatia lui Dumnezeu si, dimpotriva, cei ce traiesc in nedreptate, dezbinare si tristetea aducatoare de moarte, se gasesc in imparatia diavolului si in iadul mortii. Prin aceste aratari se deosebeste imparatia lui Dumnezeu de cea a diavolului. $i la drept vorbind, daca luam in considerare acea stare de contemplate, prin care se obtin vir- tutile trebuitoare pentru imparatia lui Dumnezeu, in ce altceva sa ne incredem, daca nu intr-o stare de bucurie fara de sfirsit ? 4. Ce altceva se potriveste cu adevarata fericire, decit linistea neincetata si bucuria vesnica ? $i, ca sa afli mai sigur nu prin vorbele mele adevarul celor pe care le-am spus, ci prin autoritatea Domnului insusi, asculta cum de- scrie El foarte clar felul si starea acelei lumi : «Iatd, Eu vol face ceruri noi si pdmint nou ; cele de mai inainte nu vor mai fi in amintire si nu vor mai copies! inimile, ci ve/i tresdlta si vd vep bucura vesnic de cele pe care Eu le creez». $i iarasi : «Se vor gdsi in ele bucurie si veselie, lucrarea harului si gla's de laudd, si asa va fi iund de Jund, sabaf dupd sabat». 5. $i de asemenea : «Vor veni bucuria si veselia, vor fugi geme- tele si durerea>>. $i, daca vreti sa auziti si mai limpede vorbindu-se des- pre viata si salasul celor sfimti, ascultati cele ce due prin vocea Domnu- lui catre Ierusalimul eel ceresc : «Voi aseza ca oaspe al tau pacea si ca ajutoare dreptatea. Nu se vor mai auzi pe pdmintul tau despre nedrep- tate, nu va mai fi in hotarele tale pustiire si tristefe, mintuirea va pune stdpinire pe zidurile tale, si laucla pe portile tale. Nu te va mai lumina soarele ziua si nici splendoarea lunii noaptea, ci Domnul i/i va fi lu- mina vesnica si Dumnezeul tau gloria ta. Soarele tau nu va mai apune si luna ta nu va mai descreste, ci Domnul ifi va fi spre vesnica lumina si plinsetele tale se vor sfirsi». 6. Dar fericitul apostol nu vorbeste in ge- neral si vag despre imparatia lui Dumnezeu, ci descrie precis si concret acel tiriut, care este in Duhul Sfint. El stie ca exista si o alta bucurie, vrednica de osinda, despre care zice : «Lumea aceasta se va bucura, dar vai de voi, care ridefi, fiinded ve\i plinge». Imparatia ceruriior trebuie inteleasa din trei puncte de vedere : sau ca vor domni cerurile, adica sfintii care se gasesc in el, potrivit cuvintelor : «Tu vei fi peste cinci cetdfi si tu peste zece», precum se spune si discipolilor : «Vefi sedea pe doudsprezece tronuri si vefi judeca cele douasprezece triburi ale lui CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 317 Israel», sau ca insesi cerurile vor incepe sa fie guvernate de Hristos, fiindca, de buna seama, Dumnezeu va incepe sa fie peste toti cei su- pusi Lui, ca «totul peste toate», sau ca, fara indoiala, cei sfinti vor domni in ceruri impreuna cu Domnul... XIV De aceea omul, cita vreme traieste in acest trup, va sti ca trebuie sa se socoteasca in slujba acelei Imparatii, careia i s-au dedicat ca partas si slujitor in aceasta via|a, sigur fiind ca in vesnicie va fi in- sofitor al Celui pe care L-a ales sa-L aiba stapin si totodata tovaras, potrivit invStaturii Domnului care zice : «Daca-Mi slujeste cineva sd Aid urmeze, si unde sint Eu, acolo va fi si slujitoiul Meu». Precum impa- ratia diavolului se capata prin practicarea viciilor, la fel impara|ia lui Dumnezeu se dobindeste prin exerci^iul virtutilor, cura^ia inimii si stiinfa duhovniceasca. 2. Iar unde este imparatia lui Dumnezeu, acolo se gaseste, fara-indoiala, viata vesnica, §i unde este imparatia diavolului, acolo se afla in chip sigur iadul mortii, unde Domnul nu poate fi laudat, caci spune profetul : «.JVu cei morfi te vor lauda, Doamne ; nici cei ce coboard in iad» (in iadul pacatului, fara indoiala) ; dar noi, — zice el — cei ce traim (desigur nu pentru vicii, nici pentru lumea aceasta, ci pen- tru Dumnezeu) laudam pe Domnul acum si in veci. Caci nu este in moarte eel ce-si aminteste de Dumnezeu; dar in iad (adica in pacat) cine-L va preamari pe Dumnezeu ? Nimeni, desigur. 3. JVici unu.1, chiar dacd ar declara de o mie de oii ca este cre$tin, sau monah, nu-L cinsteste pe Dumnezeu, nici unul nu-L pomeneste pe Dumnezeu, dacd face ceea ce Domnul ii interzice, si nici nu se declara in mod sincer slujitor al lui Dumnezeu eel ce-i disprefuieste cu indrdzneala neinfricatd invdtaturile. Fericitul apostol spune ca-n astfel de moarte se gaseste vaduva care petrece in desfatari : «Vdduva care pelrece in destdtari, chiar in viata, moartd esfe». Sint multi asadar care, traind in acest trup, sint morti, in iad, unde nu pot lauda pe Dumnezeu, si dimpotriva sint altii care, desi morfi cu trupul, binecuvinteaza pe Dumnezeu in duh si-L lauda, precum spun aceste cuvinte : «Binecuvintafi pe Domnul, duhuri si suflete ale celor drepfi» si : «Toatd suflarea sd laude pe Domnuh. 4. Si in Apoca- lipsa se spune ca sufletele celor ucisi nu numai ca-L lauda pe Dumne- zeu, dar se si roaga Lui. Iar in Evanghelie Domnul spune si mai clar saducheilor : «N-afi citit cuvintele lui Dumnezeu care zice : Eu sint Dumnezeul lui Aviaam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob ? Dumnezeu nu este al celor morfi, ci al celor vii». Deci to^i acestia traiesc si despre ei spune si apostolul : «Pentru aceea nu sovaie Dumnezeu sa se numeasca Dumnezeul lor ; caci lor le-a pregatit imparatia». Ca nu 318 SFINTUL IOAN CASIAN sint nici in nelucrare si nici nesimtitoare sufletele dupa desparjirea de acest corp o arata chiar parabolele evanghelice despre saracul Lazar si despre bogatul in purpura. Dintre acestia, unul isi primeste preafericitul salas in linistea sinului lui Avraam, iar celalalt arde in flacarile focului celui vesnic. 5. Iar daca vrem sa dam atentie celor zise catre tilhar : «Astazi vei fi cu Mine in rai», trebuie sa intelegem nu numai ca in su- flete ramin vii sentimentele de altadata, dar si ca ele sint rasplatite dupa felul faptelor savirsite in via^a. Caci Domnul nu i-ar fi permis aceasta, daca ar fi stiut ca sufletul lui Lazar, dupa separarea de trup, trebuie sa ramina fara simtire, sau sa se risipeasca in nimicnicie. Nu trupul, ci sufletul lui va avea sa mearga cu Hristos in rai. 6. Trebuie sa dispretuim si sa respingem cu toata puterea acea foarte netrebnica ra- tacire a ereticilor care nu cred ca Hristos a putut fi in rai in ziua in care a coborit in iad. Ei citesc textul despartit astfel : «Amin itf zic tie astazi r vei fi cu mine in rai» (cu cuvintul astazi in prima propozitie) intelegind ca promisiunea nu va fi indeplinita indata dupa trecerea din aceasta v'iata, ci dupa inviere, nevoind sa t,ina seama ca inainte de inviere El s-a adresat iudeilor, care-L credeau ca pe ei insisi, inchis adica in stram- toarea carnii si-n slabiciunile trupului : «Nu se urea in cer decit eel ce se coboara din cer, Fiul Omului care este in cer». 7. Din acestea se intelege limpede ca sufletele celor morti nu numai ca nu sint fara sim- tire, dar nu sint lipsite nici de simtaminte, adica de speranta si tristete, bucurie si teama, si ca, dintre cele care li se pastreaza pentru acea zi a judecatii, pe unele chiar incep sa le preguste oarecum, ca dupa moartea trupului nu se topesc in nimic, asa cum socotesc unii necredinciosi, ci traiesc si mai intens, laudindu-L neintrerupt pe Dumnezeu. 8. Dar sa lasam la o parte marturiile Scripturii si, atit cit ne ajuta mintea noastra slaba, sa spunem citeva cuvinte despre insSsi natura sufletului. Oare nu este mai presus de orice naivitate si prostie sa crezi ca partea cea mai pretioasa din om, in care se gaseste, precum spune fericitul apostol, chipul si asemanarea cu Dumnezeu, dupa ce scapa de sarcina trupului devine insensibila, sufletul care confine in sine toata puterea ra|iunii si face si materia insensibila a trupului sa devina sensibiia cind este inca impreuna cu el ? Dimpotriva, mintea, dezbracata de aceasta haina a trupului care acum o ingreuiaza, isi va arata si mai puternic virtutile, care nu vor pieri, ci vor deveni si mai curate si mai alese. 9. Fericitul apostol stie asa de bine ca este adevarat ceea ce spunem noi aici, incit el doreste sa se desparta de acest trup, ca prin separare de el sa fie si mai puternic unit cu Domnul. El spune : «Doresc sa ma dezleg de trup si sa fiu cu Domnul Hristos, cu atit mai mult, cu cit, atunci cind sintem in corp, ne instrainam de Domnul. De aceea irtdrdznim si voim mai de graba CONVOHBIRI DUHOVNICE$TI 319 sd ne instrdindm de corp si sd fim aldturi de Domnul. De aceea ne strd- duim, He prezentf, tie absent!, sd-i pldcem Lui». El afirma astfel ca intir- zierea sufletului in acest trup este indepartare de Domnul si absenja de la Hristos si asigura cu toata increderea ca separarea! si indepartarea lui de acest trup este prezenfa intru Hristos. 10. Iarasi si mai clar vor~ beste acelasi apostol despre aceasta stare foarte vie a sufletelor : «Dar v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea lui Dumnezeu Celui viu, Ierusalimul eel ceresc, adunarea multor mil de ingeri si Biserica celor dintii care au. lost inscrisi in cei si duhuri ale drepfilor desdvir$ip». Despre acestea spune in alt loc : «Am avut pe parintii tmpului nostra indrumdtori si-i respectdm ; nu vom frdi ^i nu ne vom supune cu atlt mai mult Pdrintelui duhurilor ?». XV Contemplatia lui Dumnezeu se concepe in multe feluri. Dumnezeu nu este cunoscut numai prin acea admiratie a substan^ei Sale de necu- prins, ceea ce constituie totusi o nadejde a fagaduintei, ci El se mani- fests si prin maretia crea^iei Sale, prin judecata Sa dreapta si prin aju- torul si asistenta acordate zilnic. Constatam acestea cind cercetam cu mintea foarte limpede ce face El pentru sfintii Sai de-a lungul veacuri- lor, cum guverneaza, orinduieste si conduce cu puterea Sa tot univer- sul, cind admiram cu cutremurul inimii nemarginirea stiin^ei Sale, si patrunderea privirii Lui, careia nu-i poate scapa nici un secret al inimi- lor, cind ne gindim ca El stie si cunoaste numarul valurilor si al parti- celelor din care e compus nisipul marilor, cind contemplam inmarmu- ri^i cum are in socoteala mintii Sale picaturile ploilor si zilele si ceasu- rile timpului si toate cele trecute si viitoare. 2. Cind ne gindim la ne- masurata Lui bunatate, cum rabda cu nesfirsita marinimie nenumaratele noastre pacate, pe care le savirsim in fiecare clipa sub ochii Lui, cum ne acorda mila Sa fara sa avem mai inainte vreun merit, dindu-ne atitea ocazii de mintuire si primindu-ne in dragostea Sa. Invingind pe diavol r dusmanul Sau, El a avut grija ca noi inca din leagan sa fim crescuti in harul si in cunoasterea legii Sale. Pentru primirea Lui in sufletul nostru ne rasplateste cu fericirea vesnica si cu daruri neincetate, pentru min- tuirea noastra in sfirsit S-a intrupat si a aratat tuturor heamurilor pute- rea minunilor Sale. 3. Sint insa si alte nenumarate feluri de a contempla pe Dumnezeu, pe care simturile noastre le realizeaza in raport cu cali- tatea vietii si cu cura|ia inimii noastre. Dar Dumnezeu este perceput numai de cei cu simt,uri fara prihana si nu de eel in care traieste vreu- nul din simturile trupului. Fiindca «nu poti, zice Domnul, sa vezi lata 320 SFINTUL IOAN GASIAN mea ; nu ma va vedea omul care va trai» robit adica acestei lumi si patimilor pamintesti. XVI Ghermanus. Dar cum se explica faptul ca se furiseaza si patrund in noi, chiar fara sa vrem si sa stim, ginduri fara rost, pe care este greu nu numai sa le alungam, dar chiar sa le intelegem si sa ne lamurim asupra lor ? Poate vreodata mintea sa scape de ele si sa nu eada nici- odata in cursa acestor inselaciuni desarte ? XVII Moise. Nu-i este cu putinfa mintii sa nu fie tulburata de astfel de ginduri, dar ea poate sa lupte impotriva lor si sa le invinga. Iar daca nu depinde de noi apari^ia lor, in schimb este in puterea noastra deza- probarea sau acceptarea lor ? Precum am spus, este imposibil ca mintea sa nu fie napadita de tot felul de ginduri, dar nu trebuie sa punem totul pe seama atacurilor si ispitelor din partea acelor duhuri, care cauta sa patrunda in noi. Altfel omul n-ar avea libertatea de a alege si nu s-ar putea indrepta. 2. Eu afirm ca depinde in mare masura de noi sa ne indreptam gindurile, sa facem sa creasca in inimile noastre numai cele sfinte si spirituale, nu cele pamintesti si carnale. De aceea citim mereu si meditam asupra Scripturii, pentru ca sa oferim memoriei ocazia de a primi cele duhovnicesti, de aceea cintam adesea psalmi, ca sa ne formam in atmosfera lor, de aceea veghem, postim si ne rugam fara preget, pentru ca inima noastra sa respinga cele pamintesti si sa se umple de cele ceresti. Trebuie sa avem mereu in vedere acestea, pentru ca nu cumva mintea, acoperita de pecinginea viciilor, sa sovaie si sa se prabuseasca in {inuturile carnii. XVIII Acestui exercitiu al inimii i se potriveste foarte bine comparatia cu roata morii, pe care o pune in miscare puterea apei. Cita vreme apa curge, roata nu inceteaza sa se invirteasca. Dar depinde de vointa stapinului ca ea sa macine griu, orz, sau neghina. Fara indoiala ca in mod necesar macina ceea ce i s-a dat. 2. La fel si mintea, sub impulsul vietii prezente si impresurata mereu de ispite si pasiuni, nu va putea fi libera de clocotul gindurilor ; dar priceperea si iscusinta ei vor sti ce trebuie sa alunge si ce sa retina. Daca, asa cum am spus, vom recurge neiHcetat la meditatia asupra cartilor sfinte si ne vom indrepta memoria numai spre cele duhovnicesti, iar dorintele spre perfectiune si spre CONVORBIRI DUHOVNICESTI 32 1 speran^a vietii viitoare, cu siguranja ca gindurile noastre vor fi in acord cu nazuinfele noastre, care ne conduc. 3. Dar daca, invinsi de lene si nepasare, vom cadea prada viciilor si preocuparilor usuratice, daca ne vor robi grijile lumii acesteia si framintarile fara rost, atunci desigur ca se vor naste felurite complicatii vatamatoare inimii noastre. Dupa cum spune Mintuitorul, unde va fi comoara gindurilor si lucrarilor noastre, acolo In mod necesar ne va fi si inima. XIX Fara indoiala ca, inainte de orice, trebuie sa cunoastem cele trei obirsii din care provin cugetarile noastre si anume : Dumnezeu, dia- volul si noi insine. Vin de la Dumnezeu, cind El gaseste cu cale sa ne vada in lumina Duhului Sfint, ridicindu-ne pe o treapta mai inalta de desavirsire, cind ne cearta printr-o dojana mintuitoare, daca am fost delasatori si ne-am lasat trasi inapoi de la cele bune, sau cind ne des- chide portile cerului si ne indreapta gindurile si voin^a catre fapte mereu mai bune. Asa a fost lucrarea lui Dumnezeu cind regele Asverus, do- jenit de Domnul, s-a sim^it indemnat sa citeasca in cartile despre trecut, amintidu-si astfel de binefacerile lui Mardocheus, pe care 1-a ridicat apoi la cele mai inalte onoruri si a revocat sentint^a foarte cruda, care dicta moartea iudeilor. 2. Aminteste profetul : «Vei asculta ce spune inlauntrul meu Dumnezeu» . Acelasi lucru se spune si-n alta parte : «$i mi-a spus ingerul care vorbea cu mine». Fiul lui Dumnezeu promite ca va veni impreuna cu Tatal si va poposi in noi. «Nu sinfefi voi care vorbifi, zice El, ci e Duhul Tatdlui v'ostfu, care vorbe$te in voi». $i vasul ales zice: «Cereti o dovada despre acel Hristos Care vorbeste in mine». 3. Vine de la diavol sirul de ginduri, cind el incearca sa ne cistige atit prin momeala viciilor, cit si prin inselaciuni ascunse, aratindu-ne in chip mincinos, cu mare dibacie, cele rele drept bune, si prefacindu-se fata de noi in inger al luminii. Arata evanghelistul : «S-a savirsit cina, dar diavolul mai dinainte trimisese in inima lui Iuda al lui Simon Iscariotul gindul de a-L trdda pe Domnul». De asemenea, zice : «$i dupa imbucdturd a intrat in el Satana». Petru ii spune lui Anania : «De aceea a incercat Satana inima ta, ca sd minfi fafd de Duhul Sfint». Dar ceea ce citim in Evanghelie a prezis cu mult inainte Ecclesiastul : «Dacd se va ridica asupra ta puterea celui ce are duhuri, sd nu-^i pdrd- sesti locul». 4. $i in cartea a treia a Regilor duhul necurat spune lui Dumnezeu impotriva lui Ahab : «Md voi duce si voi fi duh mincinos in gura tuturor profetilor lui». Iar din noi r.asar gindurile cind ne amin- tim in chip firesc de cele ce facem, sau am facut, sau am auzit. Astfel, fericitul David spune : «Am cugetat la zilele de demult si de anii cei 21 — Slintul loan Casian 322 SFINTUL IOAN CASIAN vesnici mi-am adus aminte. Noaptea in inima mea gindeam si se ira- minta duhu] meu». $i de asemenea •. «DomnuI stie gindurile oameniloi, ca sint desarte», si «.G2ndurile celor drepti sint judecati». Iar in Evan- ghelie spune Domnul catre farisei : «De ce cugetafi rdu in inimile voastre ?». XX Trebuie sa avem in vedere asadar aceasta intreita obirsie, . sa ana- lizam primele inceputuri, cauzele si autorii lor, pentru a putea vedea ce importanfa trebuie sa le acordam si ce merita din partea noastra. Tre- buie sa avem, dupa cum ne invatA Domnul, priceperea zarafilor. Meseria si stiinta lor este de a cunoaste care este aurul eel mai curat, numit in popor obrizum, si care este eel pe care focul 1-a purificat mai putin. Foarte aten^i, ei nu se lasa inselaji de un dinar de arama, sau de alt metal prost, dar care imita culoarea aurului stralucitor ; ei cunosc bine si stiu sa deosebeasca monedele care au pe ele chipul regelui de ace- lea care sint batute de uzurpatori. De asemenea, ei le cintaresc, ca sa vada daca au greutatea ceruta de lege. 2. Toate acestea trebuie sa le observam si noi in cele ale duhului, precum ne arata cuvintul evanghe- lic. De indata ce in inima noastra a patruns vreun gind, sau ni s-a co- municat vreo invatatura, trebuie sa cercetam cu toata aten^ia daca aces- tea au fost purificate in acel foe divin si ceresc al Duhului Sfint, sau daca e vreo superstitie iudaica, daca nu cumva ele coboara din ingim- farea filosofiei acestei lumi, aratind numai la suprafaja a fi demne de cinstire. Vom putea indeplini aceasta cerin^a, daca vom urma acele cuvinte apostolice : «Nu vd inciedeti in orice duh, ci cercefa|i daca duhurile sint de la Dumnezeu». 3. Asa s-au inselat si cei ce, dupa ce s-au dedicat vietii monahale, s-au lasat atrasi de cuvintele frumoase si de-unele invataturi ale filosofilor. Parindu-li-se la inceput bune aceste invataturi si in concordan^a cu dogmele religiei, ca aurul care stralu- ceste pe deasupra la monedele false, ei au ramas pentru totdeauna cu sufletul gol si sarac, cazind prada ideilor vremii, ereziilor si ingimfarii. Citim in cartea lui Iosua Navi ca asa a patit si Achor care, dorind si furind o linguri^a de aur din tabara lofilor, a meritat sa fie lovit de anatema si condamnat la moarte vesnica. 4. In al doilea rind se cuvine sa cercetam cu grija daca nu cumva aurul foarte curat al Scripturii este degradat prin interpretari false si inselatoare. Prea vicleanul diavol a incercat sa ispiteasca pe K^intuitorul, .prezentindu-i-se ca unui om simplu. Stricind printr-o rauvoitoare talmacire cele ce in general tre- buie inteles de toti cei drepti, el a cautat sa le aplice in chip spe- cial celui ce, nu ducea lipsa de paza ingerilor, zicind : «E1 va porunci CONVORBIRI DUHOVNICESTI 323 ingerilor despre Tine, ca sd Te pazeasca pe toate cdile Tale. £i Te vor purta de mind, ca sd riu-fi rdnesti picioarele de pietre». De buna seama ca el schimba cu viclenie prejioasele invataturi ale Scripturii, dindu-le un sens contrar si vatamator, prezentind astfel chipul unui tiran sub culoarea stralucitoare a aurului. El incearca sa ne insele cu piese false, indemnindu-ne sa savirsim opere de pietate, care nu sint insa recunos- cute de superiorii nostri. Sub pretextul virtutilor, el ne duce in pacat ? atragindu-ne fie prin posturi nemasurate si in afara celor rinduite, fie prin veghe prea indelungata, prin rugaciuni nelalocul lor, sau prin citiri nepotrivite, ne impinge la fapte cu urmari rele. 5. El ne indeamna sa iesim in lume si sa facem vizite la rude si prieteni, ca sa ne scoata din singuratatea minastirii si din linistea prieteneasca pe care ea ne-o ofera ; ne impinge sa ne ingrijim de unele femei credincioase si parasite, ca prin cursa de acest fel sa-1 tina pe monah inlantuit definitiv, robit griji- lor §i ocupatiilor primejdioase. El ne instiga sa dorim functii sfinte clericale, sub pretext ca in felul acesta avem activitate rodnica si dra- goste -de cele duhovnicesti, indepartindu-ne astfel de umilinta si curatia sufleteasca pe care ne-am propus-o. 6. Toate acestea, contrare mintuirii si indatoririlor noastre, ii inseala pe cei naivi si nepriceputi, fiindca le sint prezentate sub valul milei religioase. Astfel de actiuni sint monede care imita pe cele adevarate, fiindca pe deasupra par a fi pline de pie- tate, dar ele nu sint monede legale, adica nu sint aprobate de superiorii nostri, fiindca nu provin de la adevaratii reprezentanti ai credintei, ci sint fabricate pe ascuns in atelierul demonilor, spre paguba si primej- dia celor necunoscatori si slabi. Acestea, desi par pentru moment utile Si necesare, totusi, daca la inceput nu fac nici un rau, mai tirziu devin daunatoare scopului propus, slabindu-ne oarecum tot corpul. Un modu- lar al nostru, oricit de necesar, ca mina dreapta sau picioarele, daca se imbolnaveste si ne pune viata in pericol, trebuie taiat si aruncat. 7. Caci este mai bine sa inlaturam o parte a unei invataturi sau sarcini, pentru ca sa pastram pe celelalte sanatoase si puternice, sa intram ceva mai slabi in imparatla cerurilor, decit cu sarcini multe sa cadem in vreo incurcatura care, prin deprinderi primejdioase, sa ne indeparteze de linia cea dreapta si de telurile noastre adevarate, sa ne faca sa ne pier- dem nu numai cele viitoare, dar si cele trecute, aruncindu-ne astfel corpul in focul gheenei. 8. Despre aceste feluri de amagiri se vorbeste fiumos si in Pilde : «Sint cdi care par a fi drepte pentru un bdrbat, dar care pind la urmd due in adincul iadului». Si de asemenea : «Cel rau este vdtdmdtor cind se amesteca cu eel drept», adica diavolul insala cind se vopse§te in culoarea sfinteniei. «E1 urdste glasul ocrotirii», adica pute- rea dreptei judecat^i, care provine din cuvintele si sfaturile celor batrini. 324 SFINTUL IOArj CASIAN XXI In aceasta amagire stim ca a cazut si parintele loan, care locuieste la Lycum. Desi cu trupul istovit si slab, el si-a impus un post negru de doua zile. Dar in a treia zi, pe cind mergea la masa, i s-a infatisat dia- volul care, in chipul unui etiopian negru, i s-a aruncat la picioare, zi- cind : «Iarta-ma, dar eu ti-am prescris acest post chinuitor». Astfel acel barbat, atit de mare si cu o judecata atit de desavirsita, a in^eles ca prin acest post exagerat a fost inselat de diavol, care 1-a supus unui exercitiu primejdios de rabdare, ca sa-i pricinuiasca nu numai o istovire netre- buincioasa corpului sau slabit, ci si o primejdie sufletului, inselindu-1 cu o moneda falsa, pe care, fara sa-si dea seama, a luat-o drept ade- varata, reprezentind chipul regelui adica, si nu pe al unui uzurpator. 2. Dar am spus ca zaraful pina la urma cerceteaza valoarea monedei si sub raportul greutafii. Noi vom proceda la fel, daca vom cintari cu tot scrupulul mintii noastre ce trebuie sa facem, pentru a vedea daca fapta noastra merita pretuirea obisnuita, sau atirna greu prin frica de Dum- nezeu, daca are temeiuri adinci, sau daca este savirsita dintr-o ostentatie omeneasca, din dorin^a de noutate, daca greutatea ei nu este imputinata de mindrie si glorie desarta. Astfel, supunindu-ne neincetat examenului public, confruntind faptele si vorbele noastre cu cele ale profetilor si apostolilor, sa fim intotdeauna la nivelul acestora si sa respingem cu toata grija si atentia ceea ce este imperfect si vatamator. XXII Ne va fi, asadar, necesara din patru puncte de vedere aceasta dreapta judecata despre care am vorbit ; intii sa cunoastem bine cali- tatea aurului, daca este adevarat sau doar poleit, in al doilea rind sa respingem acele ginduri care imita in chip mincinos pietatea, ca mone- dele false si cu alt chip decit eel legal, al treilea sa putem deosebi si in- latura pe acelea care,' dind aurului pretios al Scripturii un sens gresit si eretic, prefera nu chipul regelui adevarat, ci pe al tiranului, si al patrulea, sa refuzam pe cele care, roase de rugina vanitatii, nu atirna cu greutate si pret la fel cu ale inaintasilor nostri, fiind astfel ca niste monede false si mai usoare decit trebuie. Sa nu ne pierdem meritele si rasplata muncii noastre, cazind in pacatul de care Domnul ne indeamna cu toata puterea sa ne ferim, zicind : «Nu va adunaU comoii pe pdmint, unde rugina $i vieimii le rod 91 unde furii le dezgroapd $i le fura». 2. Stim ca, daca facem ceva avind in vedere gloria omeneasca, ne adunam co- mori pe pamint, dupa cum spune Domnul, ascunzindu-le si ingropin- du-le in pamint, pentru a fi jefuite de demoni, pentru a fi roase de ru- CONVORBIRI DUHOVNICESTI ' 325 gina lacoma a gloriei desarte si pentru a fi mincate in asa fel de vier- mii trufiei, incit sa nu ne aduca nici uni folos si nici o rasplata. Trebuie, asadar, sa ne cercetam neincetat adincurile inimii noastre, sa nu inga- duim sa apara urme straine, pentru ca nu cumva, patrunzind in ea fiara, leul sau balaurul, sa lase pe ascuns ramasite vatamatoare, oferind chiar §i altor animale asemanatoare drumuri de intrare in inimile noastre, daca nu ne controlam gindurile. Astfel brazdind in fiecare ceas si mo- ment pamintul inmiii noastre cu plugul Evangheliei, care este amintirea permahenta de crucea Domnului, vom putea nimici culcusul fiarelor sau ascunzisul serpilor veninosi din noi. XXIII Batrinul, vazindu-ne inmarmuriti de acestea si inflacarati de cuvin- tele expunerii sale, exprimate cu atita ardoare, fata cu aceasta stare a noastra de admiratie si-a intrerupt putin cuvintarea si apoi a continuat : «Aten}ia si dragdstea voastra, fiii mei, m-au atitat la o discutie atit de lunga, dindu-mi caldura si deosebita imbarbatare pentru cuvintarea mea. Vad bine ca intr-adevar sinteti insetafi de invatatura desavirsirii si de aceea voiesc sa va mai spun ceva despre insemnatatea dreptei judecati si a harului, care define primatul intre toate celelalte virtuti, sa va conving de insemnatatea si folosul acestora nu numai prin exemple de fiecare zi, ci si prin parerile si invataturile vechilor sfinti parinti. 2. Imi amintesc ca adesea, cerindu-mi-se de catre unii, cu lacrimi si gemete, sa le 1,in cuvintari ca aceasta, n-am putut sa le satisfac dorinta, fiindca- mi lipseau nu numai ideile, ci chiar cuvintele necesare si nu gaseam cum sa fac ca ei sa piece de la mine cu oarecare mingiiere. Am motive sufi- ciente sa cred acum ca harul Domnului da avint cuvinteior mele pe masura meritului si a dorintei ascultatorilor. Dar fiindca ne-a ramas prea pu|in timp din noapte, in care nu putem termina cele incepute, sa-1 lasam pentru odihna, caci trebuie sa-1 folosim in intregime in acest scop, si sa aminam pentru ziua sau noaptea urmatoare continuarea celor spuse. 3. Se cuvine ca toti cei ce dau sfaturi despre dreapta ju- decata mai intii sa dovedeasca pricepere in acest sens, daca sint sau pot fi exemplu in ceea ce priveste dreapta judecata si rabdarea, incit, tratind despre acea virtute din care se naste modefatia sa n-ajunga ei insisi la viciul care-i este contrar acesteia, incalcind prin fapta lor pu- terea ratiunii, pe care o lauda prin cuvinte. Sa ne fie de ajutor, asadar, dreapta judecata pe care o avem, atit cit ne-a dat-o Domnul, pentru ca, vorbind despre simful masurii, care este prima virtute intr-o discutie, sa n-ajungem sa depasim noi insine timpul pe care ni 1-am propus pentru expunere». 4. Astfel, fericitul Moise, punind capat cuvintarii sale, desi 326 SFINTUL IOAN CASIAN noi eram inca setosi sa-1 ascultam si nu-1 slabeam din ochi, ne-a indem- nat sa dam put,in timp si somnului. Spunindu-ne sa ne culcam chiar pe rogojinile pe care sedeam, ne-a pus la indemina, in loc de perne, cite un snop de stuf. Acesti snopi, facuti din papirus mai gros, strinsi in fascicule usoare si asezate la interval de sase picioare unul de altul, acum servesc in loc de scaune prea cuviosilor, cind acestia se aduna, iarasi pusi sub cap in timpul somnului nu sint prea tari, ci din contra constituie un sprijin destul de bun. 5. Astfel de scaunele se potrivesc foarte bine pentru trebuintele monahilor, nu numai pentru ca sint rela- tiv moi si se pregatesc usor si fara cheltuiala, papirusul gasindu-se pre- tutindeni pe tarmurile Nilului, dar si pentru ca sint foarte usoare si pot fi mutate repede dintr-un loc in altul. $i asa, dupa indemnul venera- bilului batrin, ne-am intins in sfirsit sa gustam odihna somnului, entu- ziasmati de expunerea ascultata si nerabdatori sa-i auzim urmarea. II' A DOUA CONVORBIRE CU PARINTELE MOISE Despre dreapta judecatS I. Introducerea parintelui Moise des- XII. Marturisirea ru?inii care ne cu- pre harul dreptei judecati. prinde cind dezvaluim celor mai II. Ce loloase aduce monahului batrini gindurile noastre. dreapta judecata ; interven^ia fe- XIII. Raspuns despre calcarea in pi- ricitului Antonie. cioare a ru?inii si despre pri- III. Greseala lui Saul si Ahab care mejdia celui fara mila. au suferit, fiindca le-a lipsit XIV. Chemarea lui Samuel, dreapta judecata. XV. Chemarea apostolului Pavel. IV. Ce se spune in Sfinta Scriptura XVI. Trebuie sa dorim a avea dreapta despre foloasele dreptei judecati. judecata. V. Moartea batrinului Heron. XVII. Posturile si vegherile fara ma- VI. Prabusirea celor - doi fraji care nu sura. §itiau ce e dreapta judecata. XVIII. Intrebare despre masura infrinarii VII. Amagirea altcui'va din lipsa de 5 1 a intremarii. dreapta judecata. XIX. Cea mai buna masura a hranei VIII. Amagirea si caderea unui monah zilmce. din Mesopotamia. XX - Obiec t ie despre infrinare, care se _., t mentine intre douS extreme. IX. Intrebare despre dobindirea drep- VV t t>- j • » * • j . „ . p XXI. Raspuns despre virtute si desipre ■' " mSsura practica a infrinarii. X. Raspuns cum se poate dobindi XXII. Care este masura generala a in- dreapta judecata. frinarii si a intremarii. XI. Cuvtatele pariintelui Serapion XXIII. In ce chip se combate irtinarea. despre slabirea gindurilor date pe XXIV. Despre stradania pentru o hrana fata si despre primejdia increderii masurata si despre lacomia la in sine. mincare a fratehii Beniamin. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 327 XXV. Intrebaxe cum s-ar putea reapecta XXVI. Raspuns despre necesitatea de a o singula si aceeasi masura intot- nu depasi masura in mincare. deauna. I Am dormit pufinele ceasuri ramase din noapte si apoi, bucurosi ca s-a luminat de ziua, am inceput sa cerem fericitului Moise sa reia sirul povestirii, asa cum a promis. El a inceput astfel : «Vad ca sinteti inflacarati de mare curiozitate, si sint sigur ca v-a fost de folos pentru odihna corpului timpul foarte scurt pe care am socotit ca-1 pot sustrage expunerii pentru recreerea voastra. De aceea ma simt si mai indatorat fata de voi. Trebuie, in achitarea datoriei mele, sa depun cu atit mai multa devotiune, cu cit imi dau seama ca voi imi cereji acest lucru din toata inima, potrivit acestor cuvinte : «Daca vei sedea sa cinezi la masa celui puternic, uita-te cu bagare de seama la cele ce ti se servesc si fo- loseste-Ji mina ^inind seama ca si tu trebuie sa pregatesti astfel de cina». 2. De aceea, avind a vorbi despre folosul dreptei judecati si al virtutilbr ei, la care ne-am oprit in convorbirea de asta-noapte, cred potrivit ca mai in-tii sa-i arat insemnatatea prin ^opiniile Sfintilor pa- rinti, pentru ca, dupa ce se va sti ce au gindit ori au spus ei despre dreapta Judecata si in ce greseli mici sau pacate au cazut altii mai vechi $i mai noi pentru ca n-au avut dreapta judecata, sa aratam, pe cit vom putea, foloasele si cistigurile aduse de aceasta virtute. Pe baza acestora vom cunoaste mai bine cum trebuie s-o dorim si s-o cultivam, avindu-i in vedere vrednicia meritului si a harului. 3. Dreapta judecata este, o virtute insemnata, care nu poate fi cuprinsa cu mintea ome- neascS, daca nu sintem ajutati de harul divin. Intre alte daruri ale Du- hului Sfint, apostolul il numara si pe acesta : «Unuia i se da prin Duh cuvintul intelepciunii, altuia cuvintul stiintei dupa acelasi Duh, altuia credinta in acelasi Duh, altuia darul sanatapi inti-un singui Duh», si pu- tin mai departe «altuia deosehiiea cu dreapta judecata a duhuiilor». Apoi, dupa ce completeaza tot catalogul darurilor duhovnicesti, adauga : «Pe toate acestea le infdptuieste insd un singur Duh, impartindu-le tieca- ruia cum viea». 4. Vedeji asadar ca nu este pamintesc si nici mic darul dreptei judecati, ci este o mare rasplata a harului dumnezeiesc. Daca un monah nu urmareste cu toata inima sa aiba o judecata sigura asu- pra duhurilor care patrund in el, fara indoiala ca se gaseste in situatia celui ce rataceste in noaptea adinca si-n intuneric de nepatruns, cazind in santuri si in gropi primejdioase, sau ranindu-se adesea chiar pe drum ses si intins. 328 SFINTUL IOAN CASIAN II Mi-aduc aminte ca o data, in anii copilariei, pe cind ma gasearo in par^ile Thebaidei, unde locuia fericitul Antonie, batrinii se adunasera la el sa le vorbeasca despre desavirsire. Convorbirea a durat de seara piria dimineata, aproape tot timpul noptii fiind consumat cu aceasta chestiune. S-a diseutat foarte mult ce virtute si ce fapte ar putea ajuta pe monah nu numai sa se fereasca intotdeauna de cursele si ispitele diavolului, dar chiar sa mearga cu pasi siguri si fara greseala spre culmile desavirsirii. 2. Fiecare-si dadea parerea dupa puterea mintii sale. Unii socoteau ca se poate ajunge la aceasta prin post si veghere, fiindca mintea limpezita prin ele aduce curatia inimii si corpului, putindu-se astfel mai usor uni cu Dumnezeu. Altii spuneau ca desavirsi- rea consta in disprejul tuturor celor pamintesti, caci, daca mintea ar fi complet despovarata de acestea, ar ajunge mai usor la Dumnezeu, nemaifiind retinuta de nici o piedica. Al^ii. considerau necesara anahoreza, adica retragerea in singurata^ile pustiului, unde raminind cineva poate sa vorbeasca mai familiar cu Dumnezeu si sa i se devo- teze mai deaproape. Unii propuneau sa fie indeplinite cu sfin^enie in- datoririle milosteniei, adica ale dragostei fata de oameni, fiindca prin aceasta Domnul promite in Evanghelie. imparatia cerurilor, cind spune : «Veniti, binecuvintatii Tatdlui Meu §i stapiniti impardfia pre- gdtitd voud de la inceputul lumii. Caci inlometat am fost $i Mi-ati dat sa mdnmc, insetat $i Mi-ati dat sa beau». S-au mai spus si alte pareri si in acest mod prin diferite virtuti credeau ei ca se poate pregati apro- pierea mai usoara de Dumnezeu. Dupa ce s-a consumat astfel in schim- buri de pareri cea mai mare parte din timpul noptii, a luat cuvintul feri- citul Antonie : 3. «Toate, pe care le-a^i spus sint necesare celor inseta^i de Dumnezeu si dornici sa ajunga la El. Dar experienta si insuccesul multora in practicarea acestora nu ne permite sa le consideram ca mij- loace principale. Caci am vazut prea adesea ca aceia care se astern cu strasnicie pe post si Veghe, ori se retrag intr-o desavirsita singuratate, cautind sa se lipseasca in asa masura de cele mai marunte lucruri tre- buitoare, incit n-au nevoie nici macar de un dinar pentru trai, ori s-au dedicat in intregime actelor de milostenie, toji acestia au ramas deo- data atit de dezamagtyi, incit totul a fost pentru ei zadarnic, fiindca n-au putut sa-si incheie viaja cum era de asteptat, ci dimpotriva, dupa atitea renunfari si osteneli, au ajuns la un sfirsit demn de dispret. De aceea vom putea cunoaste limpede drumul principal care ne conduce la Dumnezeu numai dupa ce vom stabili cu precizie cauza prabusirii si a dezamagirii lor. 4. Chiaj daca exista din belsug virtutile aratate mai sus, este destul sa lipseasca dreapta judecata, pentru a le slabi CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 329 puterea celorlalte. Singura cauza a nereusitei lor este faptul ca, nefor- mati indeajuns de catre cei mai batrini decit ei, nu si-au putut insusi spiritul dreptei judecati care, ferindu-1 de extremitati, il invata pe mo- nah sa mearga intotdeauna pe calea de mijloc, care este cu adevarat imprateasca, si nu-i permite nici sa se urce la dreapta virtutilor, adica din exces de zel si din trufie desarta sa depaseasca masura dreptei credinte, dar nici sa alunece la stinga viciilor prin delasare si negli- jenta, adica sub pretextul ocrotirii trupului sa ajunga la situatia con- trara, aceea a lenevirii sufletului. 5. Dreapta judecata este ochiul si Juminatorul corpului, dupa cum spune Mintuitorul in Evanghelie : «Lu- mindtorul corpului tdu este ochiul tdu, Daca ochiul tdu a fost curat, tot corpul tdu va ii luminat. Iar daca ochiul tdu este rdu, tot corpul tdu va ti intunecat», prin aceea ca, deosebind intre ele toate gindurile si faptele orruihii, vede si lumineaza tot ceea ce trebuie facut. 6. Daca acesta a, fost rau in om, adica neintarit cu adevarata judecata si sti- infa, ori a fost amagit de vreo ratacire sau desertaciune, va intuneca tot corpul nostru, adica va face fara lumina tot ascuti§ul mintii noas- tre si toate faptele noastre, invaluindu-le desigur in orbirea viciilor si in intunericul ratacirilor. «Daca lumina care este in tine — zice el — este intuneric, cit de mare va ii intunericul ?». Fara indoiala, ca daca judecata inimii noastre rataceste in noaptea ignorantei, atunci si gin- durile si faptele noastre, carora le lipseste cintarul dreptei judecati, sint. invaluite in marele intuneric al pacatelor. Ill Cel ce a meritat eel dintii in judecata lui Dumnezeu conducerea poporului lui Israel, fiindca a avut rau acest ochi al dreptei judecati,. a fost azvirlit de la conducere, fiindu-i oarecum intreg corpul in intu- neric. Inselat de intunericul si ratacirea acestui luminator, a socotit ca vor fi mai preterite de Dumnezeu sacrificiile sale decit supunerea fata de poruncile lui Samuel, si in cea mai mare parte din aceasta cauza a suparat pe Dumnezeu, a Carui mSretie nadajduia sa-i fie ocrotitoare. 2. Necunoasterea acestei drepte judecati, va spun, 1-a impins pe Ahab, rege al Israelului, dupa acea stralucita victorie care-i fusese acordata de Dumnezeu, sa creada ca e mai buna mila sa decit indeplinirea cu strictete a poruncii divine, care i se paruse intr-un fel prea cruda. In- duplecat de acest rationament a preferat sa tempereze prin blindete o victorie singeroasa din cauza milei nesupuse dreptei judecati $i astfel, intunecindu-i-se oarecum tot corpul, a fost osindit la drumul eel fara intoarcere al mortii. 330 SFINTUL IOAN CAS [AN IV Aceasta este dreapta judecata, pe care Apostolul o numeste nu numai luminatoare a corpului, ci chiar soare ,cind zice : «Soarele sa nu apund asupra miniei voastre». Este numita de asemenea si cirma a vietii noastre prin cuvintele : «Cei care n-au cirma cad ca frunzele». Aceasta se numeste in Sfinta Scriptura foarte bine si chibzuinta, fara de care nu ni se ingaduie sa savirsim nimic ; astfel incit nici macar vinul duhovnicesc «care veseleste inima omului», nu-1 putem- bea fara chibzuinta, si de asemenea : «Ca o cetate neinconjurata de ziduri si ddrimatd, asa este bdrbatul care nu lucreaza ceva cu chibzuintd». 2. Cit de primejdioasa este pentru monah lipsa dreptei judecaji o arata acest exemplu, prin care este comparata cu o cetate distrusa, fiind lip- sita de ziduri. In aceasta consta intelepciunea, in aceasta inteligenta si bunul simt, fara de care nu putem nici construi casa noastra launtrica, nici aduna bogatii duhovnicesti, potrivit cuvintelor care spun : «Cu In^elepciune se cladeste o casa, cu inteligenta de asemenea se ridica, cu bun simt li se umplu tuturor magaziile cu toate bogatiile pretioase si bune». 3. Aceasta este, va spun, hrana cea buna, pe care n-o pot lua decit cei desavirsiti si sanatpsi, potrivit acestor cuvinte : «Hrana cea buna este a celor desavirsiti, a acelora care au inteligenta deprinsa sa deosebeasca prin dreapta judecata binele de rau». Ne este atit de ne- cesara si de utila dreapta judecata, incit aceasta este socotita la fel cu cuvintul lui Dumnezeu si cu virtutile Lui, precum spun cuvintele : «Viu este cuvintul lui Dumnezeu si lucrator si mai ascufit decit orice sabie cu doud taisuri, care strdbate pind la despdrfirea sufletului si a duhului, a incheieturilor si a mdduvei si este judecdtor al simturilor si cugetelor inimii». 4. Prin acestea se afirma foarte limpede ca nu poate exista in mod desavirsit nici o virtute fara harul dreptei judecati. Astfel, dupa definitia atit a fericitului Antonie, cit si a tuturor celorlalti Paring, dreapta judecata este cea care-1 conduce pe monah cu pasi repezi si siguri catre Dumnezeu, pastrindu-i mereu neatinse virtutile aratate mai inainte, ajutindu-1 sa se urce cu oboseala mai putin& pe culmile desa- virsirii, fiindca fara ajutorul Sau nimeni nu poate sa ajunga pina la aceste culmi. Astfel ca dreapta judecata este obirsia tuturor virtutilor, paza si masura lor. V 340 SFINTUL IOAN CASIAN astfel la un batrin, socotind ca se poate forma mai mult prin invatatura acestuia decit prin a sa, ca nu cumva ceea ce s-ar fi facut bine cu Pavel sa fie dat urmasilor exemplu rau de intelegere gresita, ca fiecare adica sa fie convins ca trebuie sa primeasca invatatura mai bine direct de la Dumnezeu, decit sa se formeze sub indrumarea celor batrini. 2. Des- pre aceasta judecata gresita insusi apostolul ne invata in toate felurile nu numai in scris, dar si prin exemplu. El o condamna ca demna de dis- pret, caci de aceea s-a urcat la Ierusalim, pentru ca Evanghelia, pe care o predica insotit de harul Sfintului Duh si cu puterea semnelor si a mi- nunilor, s-o supuna si unei examinari oarecum particulare a celorlalti apostoli si inaintasi. «Am ardtat impreund cu el Evanghelia pe care o propovdduiesc intie popoare, pentru ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat In zadar»: 3. Cine este asadar atit de marginit si de orb, incit sa se increada numai in judecata si in chibzuinta sa, cind Vasul eel ales marturiseste ca s-a sfatuit cu tovarasii sai de apostolat ? De aci se in- telege foarte limpede ca nu arata calea desavirsirii nici unuia dintre cei ce dispretuiesc invatatura si asezamintele batrinilor «de la care au ce invata», nestfeotind aceste cuvinte pe care ar trebui sa le respecte cu sfintenie: «intreaba pe tatal tau si-tsi va da'de veste, pe cei mai batrini ai tai si-ti vor spune». XVI Asadar trebuie sa incercam totul pentru a dobindi darul dreptei judecati prin virtutea umilintei, care ne poate pastra nevatamati de nici una dintre cele doua extreme. Exista o veche zicala : «Extremele se ating», adica excesele sint egale. Caci la acelasi rezultat se ajunge si cu prea mult post si cu prea multa mincare si aceeasi vatamare ii pri- cinuieste monahului si veghea fara capat si somnul fara masura. Ex- cesul infrinarii aduce in mod necesar slabiciune, ca si neglijenta si ne- pasarea, si adesea, pe cei care s-au stapinit sa n-ajunga niste minca- ciosi ii vedem cazuti in extrema contrara, a posturilor nemasurate, care-i fac sa alunece din cauza slabiciunii tocmai in patima pe care o invinsesera. 2. Iar veghea prelungita fara noima, noapte dupa noapte, i-a doborit pe cei ce pe care nu i-a biruit somnul. De aceea, precum spune apostolul, «cu armele dreptdfii sa ne ierim si de cei de la dreapta si de cei de la stinga», sa trecem adica printre cele doua extremitati o linie moderata cu ajutorul dreptei judecati, sa nu parasim nici drumul obisnuit al cumpatarii, dar nici, printr-o slabire vatamatoare a acesteia, sa cadem in gura poftelor si a pintecelui. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 341 XVII Mi-amintesc ca eu adesea intr-atita am infruntat pofta de mincare, incit stateam doua-trei zile nemincat si nici mi-mi venea macar in minte vreun fel de hrana. De asemenea, in lupta cu diavolul, m-am stSpinit in asa masura de la somn, incit mai multe zile si nopti nu-nchideam ochii rugindu-ma Domnului. Dar mi-am dat seama ca dispretul hranei si al somnului imi era mai primejdios decit lupta cu lacomia §i cu lenea. 2. Astfel, din cauza poftei trupesti nu trebuie sa ajungem la abu- zuri vatamatoare, mincind sau dormind inainte de orele obisnuite sau mai mult decit trebuie, ci dimpotriva sa respectam orele de masa si de odihna, chiar daca nu ne face placere acest lucru. §i la un razboi si la celalalt ajungem prin uneltirea diavolului si e mai periculos eel dus printr-o infrinare exagerata decit eel ce ni-1 impune satiul prea mare. Caci de la acesta putem sa ne ridicam la masura necesara prin impun- satura mintuitoare a severitatii, dar de la celalalt nu 7 . XVIII Ghermanus: Asadar care este masura infrinarii, pentru ca, respec- tind-o cu o dreapta cintarire, sa putem trece nevatamati printre cele doua extreme ? XIX Moise ; §tiu ca asupra acestei probleme adesea s-a vorbit intre cei vechi. In discutii s-a propus intretinerea vietii numai cu legume si zarzavaturi, sau numai cu fructe. Dar mai presus de toate acestea a fost pusa piinea, a carei masura ei au fixat-o in mod egal la doi pesmeti, niste piini mici care fSra indoiala ca nu cintaresc mai mult de o iivra una. XX lmbratisindu-1 cu bucurie i-am raspuns ca pentru infrinare nu so- cotim aceasta cantitate de piine prea mica, fiindca nici n-o putem ::iinca intreaga. ?. II, XXI, p. 52. «Stajtio jejuniis> insemneaza ajunare, adica adaugarea de post la rugaciune miercurea §i vinerea. Tertullian (in «De Je/unio», 11) intelege acest termen :a o intlrziere a mesei dupa ora noua. Folosit rar, Sf. Casian il incadreaza in ideea amintita in vol. I ca monahismul este «armata lui Hristos» si ajunarea este garda mili- •.ira impotriva navalei poftelor (v. Cartea V-a, cap. XX si XXIV din «Asezamintele :hinovitice». «Ajunarea» este tenmen folosit ?i pentru postul obisnuit, ca si pentru eel de miercuri si de vinerin (v. Conferences, de DOM E PICKERY, vol. I, p. 135, sq. ncta 1). CONVORBIRI DUHOVNICESTI 333 poporul crestin impreuna cu sefii religiei si credintei noastre, cu apos- tolii adica si cu martirii, in culori intunecate si care inspira tristete si spaima, pe cind dimpotriva pe iudei, cu Moise, patriarhii si profetii, i-a prezentat intr-o lumina stralucitoare, raspindind voia buna si multii- mirea. Apoi 1-a sfatuit ca, daca vrea sa aiba si el parte de meritele si fericirea iudeilor, sa se supuna in graba circumciziunii. Desigur ca nici unul din cei despre care am povestit, n-ar fi fost amagit in chip atit de jalnic, daca n-ar fi ostenit sa-si insuseasca virtutea dreptei judecati. Sint multe cazuri si exemple din care se vede cit de mare este pentru cineva primejdia daca n-are harul dreptei judecati. IX La acestea Ghermonus a raspuns : «Si din exemple mai noi si din definitive celor vechi reiese limpede si cu prisosinta ca dreapta jude- cata este intr-un fel izvorul si radacina tuturor virtutilor. Dar dorim sa §tim in ce chip si prin ce mijloace se poate recunoaste daca o invata- tura "este adevarata, venind de la Dumnezeu, sau daca este falsa si dia- bolica, pentru ca, potrivit parabolei evanghelice spuse mai inainte, sa fim ca acei zarafi priceputi, care recunosc fata adevaratului rege in- tiparita pe moneda, sa putem deosebi ce este si ce nu este reprezentat dupa lege pe o moneda, pentru ca, asa cum ai spus in cuvintarea de ieri printr-o expresie populara, s-o respingem pe cea care este o simpla imitatie, inarmati cu acea pricepere pe care, cercetind-o si descriind-o din toate punctele de vedere, ai spus ca trebuie s-o aiba un zaraf du- hovnicesc si evanghelic. Ce foloseste sa cunoastem meritele acelui har al dreptei judecatj, daca nu stim cum s-o cautam si s-o dobindim ?». X Atunci Moise a zis : «Dreapta judecata nu se dobindeste decit prin- tr-o adevarata umilinta. Prima dovada de umilinta este aceea de a su- pune la examenul celor batrini toate gindurile si faptele noastre. Sa nu ne incredem in judecata noastra, ci sa le incadram pe toate in defini- tiile lor, dupa traditia lor judecind ce e rau si ce e bine. 2. Aceasta orientare nu numai ca-1 va invata pe tinar sa mearga pe calea adevarata a dreptei judecati, avind un indrumator sigur, dar chiar il va pazi ne- atins de tot felul de inselaciuni si curse ale dusmanului. Cine traieste nu dupa socoteala lui, ci dupa exemplul celor mai mari, nu va putea fi amagit de nimic, caci dusmanul eel viclean nu va fi in stare sa-i folo- seasca ignoranta celui ce din cauza unei rusini nelalocul ei nu stie cum sa-si acopere toate gindurile care i se nasc in minte, dar le poa- 334 * SFlNTUL IOAN CASIAN te reproba sau admite cu ajutorul examenului matur al batrinilor. 3. Gindul rau se risipeste daca este dat pe fata cu puterea marturisirii si, chiar inainte ca dreapta judecata sa se pronunte, sarpele eel necurat, ca si cum ar fi fost scos la lumina din vizuina lui subterana si intune- coasa, se indeparteaza invins si rusinat. Inriuririle lui vatamatoarie sta- pinesc in noi numai cit timp ele sint ascunse in inimi. Si pentru ca sa intelegefi mai bine lucrarea acestei invataturi, va voi aminti de o fapta a parintelui Serapion, pe care el o povesteste foarte adesea tinerilor pentru a-i indruma. XI Pe cind eram copil, zicea Serapion, si locuiam impreuna cu parin- tele Theon, din ispita diavolului ma deprinsesem ca, dupa ce luam masa cu batrinul in ceasul al noualea, sa ascund zilnic in sin un pesmet pe care apoi il mincam mai tirziu pe ascuns. Desi savirseam acest furt fara incetare oarecum cu voia mea, din neinfrinarea unei dorinte inradaci- nate, totusi, dupa indeplinirea poftei nemarturisite gindindu-ma ce am facut, simteam mai puternica remuscarea pentru fapta rea, decit place- rea pe care mi-o produsese savirsirea ei. 2. Eram nevoit sa fac aceasta treaba urita fara durere in inima, ca si cum as fi suferit o pedeapsa corporala dictata de judecatorii faraonului, fara sa-i pot evita tirania, sau macar sa am curajul sa marturisesc batrinului ho^ia. Gu ajutorul lui Dumnezeu s-a intimplat insa sa ma smulg din aceasta captivitate voita, cind niste frati calugari au venit in chilie sa-i ceara batrinului niste sfaturi ziditoare de suflet. 3. Dupa ce am luat to^i masa de prinz, a urmat convorbirea duhovniceasca si parintele Theon, raspunzind la intreba- rile lor, a inceput sa vorbeasca despre lacomia la mincare, despre pute- rea gindurilor ascunse asupra noastra, despre natura lor si despre robia groaznica in care ne tin cita vreme ramin nemarturisite. Zguduit de continutul acestei convorbiri si mustrat de constiinta, mi se parea ca fapta mea s-a aflat si am crezut ca Domnul a descoperit batrinului se- cretele inimii mele. Am inceput mai intii sa oftez pe ascuns, dar re- muscarile mi-au coplesit inima repede si am izbucnit pe fata in lacrimi Si sughituri. Am scos din sinul complice si primitor al furtului meu pes- metul, pe care dintr-o deprindere vinovata il sustrasesem sa-1 maninc pe ascuns, si 1-am arStat, marturisind cum il mincam zilnic pe furis si asternindu-ma la pamint cu rugaminti de iertare. Am varsat lacrimi multe §i i-am implorat pe toti sa se roage lui Dumnezeu sa ma scoata din robia in care cazusem. 4. Atunci batrinul a zis : «Ai incredere, copile! Te scoate din aceasta robie marturisirea ta, chiar daca eu tac. Astazi CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 335 ai triumfat victorios asupra adevrsarului tau, asternindu-1 la pamint prin spovedanie mai mult decit te inlantuise el prin tacerea ta. Necom- batindu-1 pina acum nici prin cuvintul tau, nici prin al altuia, tu-i permi- sesesi sate domine, potrivit acelei invataturi a lui Solomon: «Din pri- cind ca hotdrirea pentru pedepsirea rdutdtii nu este indeplinitd de 'm- datd, pentru aceasta se umple de rdutate inima oamenilor ca sd iacd raw. De aceea duhul eel ticalos, dupa aceasta demascare a sa, nu va mai putea sa te nelinisteasca, sarpele eel negru nu te va mai tine in ascunzis, fiindca 1-ai scos din intuneric la lumina prin marturisirea ta mintuitoare». 5. Nu terminase inca batrinul de vorbit, si iata ca o flacara aprinsa iesind din sinul meu a umplut in asa masura cu miros de sulf chilia, incit abia mai puteam sta in ea din cauza mirosului puternic. Re- luind cuvintul, batrinul a zis ■. «Iata, Domnul a aprobat pe fata adevarul cuvintelor mele pentru tine. Ai vazut cu ochii tai cum prin marturisirea salvatoare a fost alungat din inima ta atitatorul la acea nesabuinta si ai inteles ca dusmanul dat pe fat§ nu va mai locui in tine. Astfel, potrivit im^ataturii batrinului — a zis Serapion — prin puterea marturisirii s-a stins in mine si a disparut pentru totdeauna dominatia acelei tiranii dia- bolice. Nici prin amintirea acelei deprinderi dusmanul n-a reusit dupa aceea sa ma ispiteasca si n-am mai simtit niciodata dorinfa de a fura. 6. Aceasta idee in chip figurat este foarte frumos exprimata si in Eccle- siast : «Daca a muscat $arpele fdrd sd $uiere nu este nici o putere pen- tru eel ce-1 incintd». Afirmatia ca muscatura sarpelui care tace este primejdioasa vrea sa spuna ca, daca un sentiment, sau un gind diabolic, n-a fost dat pe fata prin marturisirea unui incintator, adica a unui bar- bat duhovnicesc, care prin versetele Scripturii lecuieste rana deindata, scotind din inima veninul vatamator al sarpelui, eel in primejdie nu va putea fi ajutat si va muri. In acest mod vom putea ajunge foarte usor la stiinta adevaratului discernamint, daca mergind pe urmele celor batrini n-avem pretentia sa facem ceva nou, sau sa deosebim dupa socoteala noastra, ci ne mtiltumim sa mergem in toate cum ne-a condus invatatura mai marilor nostri sau probitatea vietii lor. 7. Cel intarit in aceasta invatatura nu numai ca va ajunge la desavirsita ratiune a drep- tei judecati, dar chiar va fi foarte aparat de toate uneltirile dusmanului. Pe nimeni nu-1 tiraste diavolul la moarte mai repede decit pe monahul care staruie sa se increada in judecata si-n ideile sale, netinind seama de sfaturile celor batrini. Daca toate artele si disciplinele descoperite de geniul uman, care nu folosesc decit trebuintelor vietii acesteia vre- melnice, desi se pot pipai cu mina si vedea cu ochii, totusi nu pot fi intelese fara invatatura cuiva, cit de nesocotit este sa crezi ca n-are nevoie de invatator tocmai constiinta noastra, care este nevazuta si 336 SFINTUL IOAN CASIAN ascunsa, care nu se poate simti decit intr-o inima curata si a carei gre- seala nu este vremelnica, nici nu se indreapta usor, ci aduce pieirea sufletului si moartea vesnica. 8. Lupta duhovniceasca are nu adversari vazuti, ci dusmani nevazuti si indirjiti, iar conflictul de zi si noapte nu este contra unuia sau doi, ci contra a osti nenumarate ; primejdia ■ei este cu atit mai mare, cu cit dusmanul este mai pornit, iar atacurile lui mai ascunse. De aceea trebuie mers intotdeauna, cu cea mai mare atenfie, pe urmele batrinilor, si trebuiesc spuse lor, fara nici un ocol, toate gindurile care rasar in inimile noastre. XII Ghermanus. Exista o pricina serioasa a sfielii noastre primejdioase de a ne da pe fata gindurile rele. Am cunoscut -pe un batrin. de prin partile Siriei, respectat in mod deosebit printre semenii sai. Un frate si-a" dat pe' fata prin simpla marturisire gindurile sale catre batrin, iar ■acesta mai tirziu, intr-un moment de suparare le-a amintit cu rautate. "De aceea ne tainuim gindurile si rosim sa le spunem si altora, din care cauza nu putem dobindi leacuri de mintuire. XIII Moise : Dupa cum nu toti tinerii probeaza acelasi zel pentru inva- tatura si pentru a-si forma cele mai bune deprinderi, la fel si batrinii nu sint toti la fel de desavirsiti si de incercati. Bogatiile batrinilor nu trebuiesc masurate dupa caruntetea parului, ci dupa pregatirea din ti- nerete si dupa rasplata muncii din trecut. Caci, «daca n-ai aduna la tinerete, ce vei gasi la batrinete ? Batrinetea nu este socotita prin lun- gimea ei, nici prin numarul anilor. Parul alb il constituie gindurile omu- lui si virsta batrinetii este viata nepatata». 2. De aceea nu trebuie sa urmam exemplele si indrumarile tuturor batrinilor pe care-i recomanda doar parul lor alb si viata indelungata, ci pe ale acelora despre care ne-am convins ca s-au distins din tinerete prin viata lor demna de lauda, formati nu dupa propriile lor inchipuiri, ci dupa mostenirea duhovni- ceasca lasata de cei vechi. Sint unii a caror multumire din pacate este mare, carora de timpuriu le-a placut mai mult odihna si, imbatriniti in trindavie, isi cistiga autoritatea nu prin maturitatea cugetelor, ci prin numarul anilor. 3. Despre unii ca acestia vorbeste cu dojana Domnul, punind prin gura profetului : «$i au mincat strdinii puterea lui $i el n-a §tiut. Dar $i parul alb i-a acopeiit capul §i el nu $i-a dat seama». Acestia sint mai presus de tineri nu prin probitatea vietii §i nici prin faptele lor laudabile si demne de imitat, ci doar prin virsta lor inaintata. Parul GONVOEBIRI DUHOVNICE^TI 337 alb al acestora il foloseste ca autoritate dusmanul viclean pentru a in- duce in eroar-e pe cei tineri, iar pe cei care au putut fi chemati pe calea desavirsirii fie din imbold, fie prin sfatul altora, el se grabeste sa-i tulbure si sa-i insele punindu-le in fata asemenea chipuri nevrednice de a fi pilda, ducindu-i prin invatatura si obiceiurile acestora desigur la un fel de slabiciune vatamatoare si la o descurajare aducatoare de moarte. 4. Voind sa va dau exemple in aceasta privinta, nu pomenesc nume, ca sa nu fac si eu ceva rau, asemenea celui ce a divulgat secretele fratelui sau, si voi arata numai un fapt petrecut, in masura in care va ofera invatamintele necesare. Asadar un tinar nu dintre cei mai rai s-a dus sa se marturiseasca la un batrin cunoscut foarte bine de noi si i-a spus simplu ca este nelinistit de ispitele trupului si de duhul desfrinarii, crezind ca va gasi in cuvintele duhovnicului o mingiiere pentru chinul lui launtric si un leac pentru ranile sufletesti. Dar batrinul, mustrindu-1 cu cuvinte foarte aspre, i-a spus ca este un mizerabil si un nevrednic de a purta numele de monah ca unul care s-a putut lasat atras de cursele unor. astfel de pofte. 5. Mustrarea aceasta 1-a ranit pe tinar in asa masua, incit a plecat din chilia batrinului cu sufletul plin de tristete §i de deznadejde. Pe drum, pe cind el mergea abatut si fara sa se mai gindeasca la indreptare, ci dimpotriva cum sa-si implineasca dorintele care-1 sta- pineau, a intilnit pe parintele Apollo, eel mai demn de incredere dintre batrini. Acesta, privind chipul tinarului, si-a dat seama ca este framintat in inima lui de ceva si a vrut sa afle din ce pricina este atit de tulburat. Vazind ca tinarul nu raspunde nimic, desi era intrebat cu blindefe, ba- trinul a simtit ca acesta nu fara motiv vrea sa ascunda prin tacere cauza tristetii, care i se citea pe fata, si a cautat sa afle cu orice chip ce durere are pe suflet. 6. La staruintele batrinului, tinarul a marturisit ca se duce in sat sa se casatoreasca si sa paraseasca pentru totdeauna minastirea, fiindca, dupa spusele acelui duhovnic, el nu putea fi monah, daca nu era in stare sa-si infrineze poftele carnii si nici sa gaseasca alt leac pentru ele. Batrinul, mingiindu-1 'cu cuvinte blinde, i-a spus ca si el este zilnic agitat de aceleasi framintari si porniri si ca de aceea nu trebuie sa cada in disperare si nici sa se mire de ardoarea patimii, care nu se poate birui atit prin sfortari, cit prin mila si harul Domnului. L-a rugat sa-si amine hotarirea cu o zi si sa se intoarca in chilia sa, iar el a plecat in graba la minastirea duhovnicului despre care a fost vorba. 7. Cind a ajuns aproape, cu miinile intinse si cu lacrimi fierbinti a inaltat urma- toarea rugaciune : «Doamne, Tu care singur esti judecator nevazut, milostiv si lecuitor al puterilor ascunse si al slabiciunii omenesti, in- toarce catre acest batrin patimirea celui tinar, ca sa se invete si acesta, si chiar la batrinete sa inteleaga. slabiciunile si lipsa de experienta a 22 — Sfintul loan Casian 338 SFINTUL IOAN CASIAN celor tineri». Si dupa ce el a terminat aceasta rugaciune, a vazut un etiopian negru stind in fata chiliei aceluia si indreptind impotriva-i sa- geti aprinse. Ranit neincetat, batrinul alerga ca un nebun incoace si-ncolo intrind si iesind din chilie si, cum nu putea ramine locului, a inceput sa. mearga pe acelasi drum pe unde plecase acel tinar. 8. Cind 1-a vazut parintele Apollo ca a innebunit si ca este apucat de furii, a infeles ca fusese tintuit de diavol in inima cu acele sageti aprinse si ca in el lu- creaza cu o caldura insuportabila intunecarea minfii si tulburarea sim- tirii. Apropiindu-se de el i-a zis : «Unde te grabesti si ce pricini te-mping sa-ti uiji de seriozitatea de batrin si sa alergi ca un copil, fara nici un pic de liniste?». 9. Fata de remuscarile de constiinta si jenat de agitata rusinoasa de care era cuprins, credea ca batrinul i-a infeles framin- tarea si secretele inimii si nu indraznea sa raspunda nimic. «Intoarce-te in chilie, — i-a zis — si injelege ca pina acum, necunoscut sau dispretuit de diavol, n-ai fost trecut de el in numarul celor pe care zilnic ii atita si care se lupta cu el in gindurile si preocuparile lor. Dupa lungul sir de ani pe care i-ai trait in acest cin, acestea sint primele sageti ale iui indreptate impotriva ta, caci pina acum n-ai avut ocazia in nici o zi sa le respingi sau sa le infrunti. De aceea Domnul a ingaduit sa fii acum ranit, pentru ca macar la batrinete sa inveti a avea intelegere pentru slabiciunile altora si din experienta ta sa stii sa te cobori in sufletele firave ale celor tineri. Cind ti s-a prezentat un tinar chinuit de ispitele diavolului nu numai ca nu 1-ai inconjurat cu nici o mingiiere, dar 1-ai predat in miinile diavolului, aruncindu-1 intr-o deznadejde pri- mejdioasa care, daca depindea de tine, 1-ar fi inghitit in mod grabnic. 10. Daca dusmanul 1-a atacat pe el cu atita putere, iar pe tine te-a dis- pretuit, este datorita faptului ca-i vedea virtutea innascuta in suflet si se grabea sa i-o nimiceasca mai dinainte, cu sagetile lui aprinse, piz- muindu-i izbinda viitoare. A inteles, fara indoiala, ca e mai puternic decit tine si de aceea a socotit ca trebuie sa-1 atace cu atita furie. Irivata asadar din propria experienta sa compatimesti pe cei ce sufera si sa nu-i arunci in deznadejde nimicitoare pe cei in primejdie, nici sa-i in- dirjesti prin cuvinte foarte tari, ci mai degraba sa-i intaresti prin min- giiere blinda si placuta, precum ne sfatuieste prea inteleptul Solomon : «Nu sovai sa-i slobozesti pe cei ce sint dusi la moarte si sa-i rascum- peri pe cei ce urmeaza sa fie ucisi». Dupa exemplul Mintuitorului nos- tra, nu strivi trestia zdrobita si nu stinge snopi de in aprins ; cere de la Domnul acel har prin care sa poti cinta si tu cu lucrare de incredere si virtute : «Domnul mi-a dat limba invatata, ca sa stiu sa-1 sprijin cu cuvintul pe eel ce este abatut». 11. Caci nimeni nu poate sa rabde cursele diavolului, nici sa stinga sau sa inabuse fierbintelile trupului, care ard CONVORBIRI DUHOVNICESTI 339 ca un foe adevarat, daca nu-1 ajuta harul lui Dumnezeu, care ocroteste si intareste slabiciunea noastra. De aceea, dupa ce am terminat de vorbit despre acea intelepciune mintuitoare prin care Dumnezeu a voit sa-1 scoata pe acel tinar din focul primejdiei, iar pe tine prin lovituri puternice sa te invete ce este compatimirea, sa-L imploram pe Domnul cu rugaminti unite sa. indeparteze prin porunca Lui aceste lovituri ale diavolului, care ti-au fost date spre folosinta. (Caci «E1 insusi aduce durere si o lecuieste, El loveste si miinile Lui aduc sanatatea, El mi- luieste si inalta, ucide si invie, duce si scoate din iad»). $i sage|ile aprinse care, la rugaciunea mea ti-au fost trimise, cu roua prisoselnica a duhului Sau el le stinge. 12. De?i Domnul a facut ca aceasta ispita trimisa la rugamintea batrinului sa treaca repede, asa cum a venit, ea totu$i ne foloseste ca invatamint sa nu-1 mustram pe cineva pentru pa- catele pe care ni le-a marturisit, ci sa-i usuram durerea prin cuvinte binevoitoare. De aceea nepriceperea §i usurinta unui batrin, sau a mai multora : , de a caror caruntete se foloseste dusmanul eel viclean pentru a insela pe cei tineri, sa nu va indeparteze si sa nu va intoarca de la acea cale mintuitoare despre care am vorbit, de la exemplul celor mai mari. Toate pornirile noastre trebuiesc destainuite fara nici o acoperire batrinilor, care sint leacuri pentru ranile noastre prin exemplul vietji lor. In ei vom gasi sprijin si ajutor sufletesc, daca nu vom incerca sa stricam totul prin judecata si trufia noastra. XIV Atit este de placuta lui Dumnezeu si potrivita vointei Sale aceasta invatatura, incit o gasim mentionata, nu fara folos, si in Sfinta Scrip- ura. Astfel, Domnul n-a voit sa-i impartaseasca tinarului Samuel prin ( onvorbire directs invataturile dumnezeiesti si a recurs la indrumarea unui batrin care, desi nu spunea intotdeauna lucruri placute lui Dum- nezeu, era totusi un batrin, si de la acesta a socotit ca trebuie sa pri- ^easca tinarul invatatura, pentru ca acela care era chemat la o indato- rire divina, deprinzindu-se cu ascultarea ia\a de batrini, sa invete umi- inta si sa dea el insusi celor mai tineri exemplu de supunere. XVt Hristos chemind pe Pavel §i vorbindu-i El insusi, desi putea sa-i arate pe data calea desavirsirii, a socotit ca e mai bine sa-1 trimita la .\nania si i-a poruncit sa afle de la acesta calea adevarului, zicind : 'Scoald $i intra in cetate $i /i se va spune ce trebuie sa faci». L-a trimis 340 SFINTUL IOAN CASIAN astfel la un batrin, socotind ca se poate forma mai mult prin invatatura acestuia decit prin a sa, ca nu cumva ceea ce s-ar fi facut bine cu Pavel sa fie dat urmasilor exemplu rau de intelegere gresita, ca fiecare adica sa fie convins ca trebuie sa primeasca invatatura mai bine direct de la Dumnezeu, decit sa se formeze sub indrumarea celor batrini. 2. Des- pre aceasta judecata gresita insusi apostolul ne invata in toate felurile nu numai in scris, dar si prin exemplu. El o condamna ca demna de dis- pret, caci de aceea s-a urcat la Ierusalim, pentru ca Evanghelia, pe care o predica insotit de harul Sfintului Duh si cu puterea semnelor si a mi- nunilor, s-o supuna si unei examinari oarecum particulare a celorlalti apostoli si inaintasi. «Am ardtat impreund cu el Evanghelia pe care o propovdduiesc intie popoare, pentru ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat In zadar»: 3. Cine este asadar atit de marginit si de orb, incit sa se increada numai in judecata si in chibzuinta sa, cind Vasul eel ales marturiseste ca s-a sfatuit cu tovarasii sai de apostolat ? De aci se in- telege foarte limpede ca nu arata calea desavirsirii nici unuia dintre cei ce dispretuiesc invatatura si asezamintele batrinilor «de la care au ce invata», nestfeotind aceste cuvinte pe care ar trebui sa le respecte cu sfintenie: «intreaba pe tatal tau si-tsi va da'de veste, pe cei mai batrini ai tai si-ti vor spune». XVI Asadar trebuie sa incercam totul pentru a dobindi darul dreptei judecati prin virtutea umilintei, care ne poate pastra nevatamati de nici una dintre cele doua extreme. Exista o veche zicala : «Extremele se ating», adica excesele sint egale. Caci la acelasi rezultat se ajunge si cu prea mult post si cu prea multa mincare si aceeasi vatamare ii pri- cinuieste monahului si veghea fara capat si somnul fara masura. Ex- cesul infrinarii aduce in mod necesar slabiciune, ca si neglijenta si ne- pasarea, si adesea, pe cei care s-au stapinit sa n-ajunga niste minca- ciosi ii vedem cazuti in extrema contrara, a posturilor nemasurate, care-i fac sa alunece din cauza slabiciunii tocmai in patima pe care o invinsesera. 2. Iar veghea prelungita fara noima, noapte dupa noapte, i-a doborit pe cei ce pe care nu i-a biruit somnul. De aceea, precum spune apostolul, «cu armele dreptdfii sa ne ierim si de cei de la dreapta si de cei de la stinga», sa trecem adica printre cele doua extremitati o linie moderata cu ajutorul dreptei judecati, sa nu parasim nici drumul obisnuit al cumpatarii, dar nici, printr-o slabire vatamatoare a acesteia, sa cadem in gura poftelor si a pintecelui. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 341 XVII Mi-amintesc ca eu adesea intr-atita am infruntat pofta de mincare, incit stateam doua-trei zile nemincat si nici mi-mi venea macar in minte vreun fel de hrana. De asemenea, in lupta cu diavolul, m-am stSpinit in asa masura de la somn, incit mai multe zile si nopti nu-nchideam ochii rugindu-ma Domnului. Dar mi-am dat seama ca dispretul hranei si al somnului imi era mai primejdios decit lupta cu lacomia §i cu lenea. 2. Astfel, din cauza poftei trupesti nu trebuie sa ajungem la abu- zuri vatamatoare, mincind sau dormind inainte de orele obisnuite sau mai mult decit trebuie, ci dimpotriva sa respectam orele de masa si de odihna, chiar daca nu ne face placere acest lucru. §i la un razboi si la celalalt ajungem prin uneltirea diavolului si e mai periculos eel dus printr-o infrinare exagerata decit eel ce ni-1 impune satiul prea mare. Caci de la acesta putem sa ne ridicam la masura necesara prin impun- satura mintuitoare a severitatii, dar de la celalalt nu 7 . XVIII Ghermanus: Asadar care este masura infrinarii, pentru ca, respec- tind-o cu o dreapta cintarire, sa putem trece nevatamati printre cele doua extreme ? XIX Moise ; §tiu ca asupra acestei probleme adesea s-a vorbit intre cei vechi. In discutii s-a propus intretinerea vietii numai cu legume si zarzavaturi, sau numai cu fructe. Dar mai presus de toate acestea a fost pusa piinea, a carei masura ei au fixat-o in mod egal la doi pesmeti, niste piini mici care fSra indoiala ca nu cintaresc mai mult de o iivra una. XX lmbratisindu-1 cu bucurie i-am raspuns ca pentru infrinare nu so- cotim aceasta cantitate de piine prea mica, fiindca nici n-o putem ::iinca intreaga. ?. II, XXI, p. 52. «Stajtio jejuniis> insemneaza ajunare, adica adaugarea de post la rugaciune miercurea §i vinerea. Tertullian (in «De Je/unio», 11) intelege acest termen :a o intlrziere a mesei dupa ora noua. Folosit rar, Sf. Casian il incadreaza in ideea amintita in vol. I ca monahismul este «armata lui Hristos» si ajunarea este garda mili- •.ira impotriva navalei poftelor (v. Cartea V-a, cap. XX si XXIV din «Asezamintele :hinovitice». «Ajunarea» este tenmen folosit ?i pentru postul obisnuit, ca si pentru eel de miercuri si de vinerin (v. Conferences, de DOM E PICKERY, vol. I, p. 135, sq. ncta 1). 342 SFINTUL IOAN CASTAN XXI Moise : Daca vrefi sa incercati acest regim, pastrati cu strictete masura asta, neservind in plus nici o fiertura duminica, si simbata, sau cind vin fratii sa va vada. Caci hranit in felul acesta trupul nu numaj ca va putea sa fie intretinut cu o cantitate mai mica in celelalte zile, dar chiar sa i se amine fara greutate toata hrana, fiindu-i de ajuns adaosul de mincare pe care 1-a primit mai inainte. 2. Dar in nici un chip nu ar putea sa faca aceasta, nici sa amine pentru ziua urmatoare folosirea piinii eel ce se va fi multumit intotdeauna cu cantitatea ara- tata. Mi-amintesc ca batrinii nostri, ceea ce stiu ca ni s-a intimplat $i noua destul de des, au rabdat cu atita truda si greutate aceasta cumpa- tare si au pazit cu atita chin si foame masura impusa, ca fara voia lor oarecum, cu gemete si tristeje, acceptau acest regim de hrana. XXII Totusi in general aceasta este masura cumpatarii, ca fiecare, dupa cum ii permit puterile, corpul si virsta, sa manince cit ii cere mentine- rea corpului, iar nu dorinta de sa^iu. $i-ntr-un fel si-n altul va avea mari neoazuri eel ce, nerespectind cerintele unui regim uniform, aci isi restringe stomacul prin post ?i nemincare, aci §i-l umfla prin mul- timea de hrana. 2. Dupa cum mintea istovita din lipsa de hrana i$i pierde puterea rugaciunilor, sau este silita sa dormiteze cind corpul este prea slabit, la fel, daca este apasata de prea multa mincare nu va putea sa inalte catre Dumnezeu rugaciuni curate si umile. Dar nici corpul nu va putea fi pastrat mereu neprihanit, de vreme ce chiar in acele zile in care este tinut intr-o infrinare mai aspra insasi hrana de mai inainte ii aprinde focul dorintei. XXIII Deindata ce din prea multa hrana ne-a aparut vreo prisosinta in madulare, trebuie s-o eliminam prin insasi legea naturii, care nu in- gaduie sa existe in corp vreo unsoare de prisos, fiindca este vatama- toare si potrivnica organismului. De aceea trupul nostru trebuie men- tinut intr-o cumpatare totdeauna rationala si uniforma, incit, daca din- tr-o necesitate naturala traim in corp si nu ne putem lipsi de el, eel putin mai rar si nu mai mult de trei ori pe an sa cadem in tina bintu- ielii. Totusi acest lucru sa se petreaca intr-un somn linistit, fara vreo dorinta aprinsa, neprovocat de vreun chip amagitor care apare in vis ca atitare a poftelor ascunse. 2. Aceasta este masura, uniforma si egala, a infrinarii noastre, incuviintata de judecata Sfintilor parinti, ca hrana CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 343 zilnica sa ne fie piinea, si sa pastram la fel, in aceeasi stare si corpul si sufletul, neingaduind ca mintea sa slabeasca din cauza infrinarii prin ajunari, sau sa se ingreuieze prin imbuibare. Hrana sa fie atit de sim- pla, incit dupa slujba de seara sa nu simtim si nici sa ne amintim ca am mincat. XXIV Aceasta se face cu atita osteneala, incit cei ce nu cunosc desa-* virsirea dreptei judecati socotesc ca e mai bine sa prelungeasca aju- narea si pentru ziua urmatoare, numai sa manince de satul cind ajung la masa. $titi ca asa a facut nu de mult concetateanul vostru Venia- min. Acesta, primind zilnic doi pesmeti, a preferat sa nu respecte me- reu regula infrinarii, ci sa ajuneze cite doua zile consecutiv, numai sa-si umple stomacul cu o dubla por^ie la masa, adica mincind o data patru pesme^i sa simta bucuria de a fi satul si sa compenseze in felul acesta, prin umplerea stomacului, ajunarea de doua zile. 2. Supunin- du-se el cu indaratnicie si staruin^a mai de graba regulilor mintii sale decit tradi^iei celor batrini, fara indoiala ca va aminti^i cum si-a inde- plinit cele propuse : parasind pustiul, s-a rostogolit iarasi in filosofia acestei lumi si in desertaciunea veacului, pentru ca intimplarea sa sa adevereasca sfaturile batrinilor, iar exemplul si caderea lui sa-i invete pe toti ca nimeni nu poate nici sa se urce pe cea mai inalta treapta a desavirsirii increzindu-se in ideile si parerile sale si nici macar sa se fereasca de ispitele primejdioase ale diavolului. XXV , Ghermanus: Cum asadar va putea fi pazita de noi fara intrerupere aceasta masura? Caci uneori in ceasul al noualea, in timpul ajunarii, venind frati §i trebuind a le da si lor sa manince, sintem nevoiti sa adaugSm ceva la masura obisnuita, sau sa calcam regula, care ne este poruncita s-o aratam tuturora ? XXVI Moise : Cu aceeasi grija si-n acelasi fel trebuie sa indeplinim am- bele cerinte. Caci pentru infrinare si curate trebuie sa respectam cu toata rigoarea masura in mincare, iar pe de alta parte, cind vin fratii, trebuie sa le aratSm dragoste, omenie si bunavointa, fiindca este absurd ca oferind masa unui fra-te, ba mai mult, lui Hristos, sa nu maninci im- preuna cu El sau sa te faci strain de masa Lui. 2. Astfel nu vom calca nici una din cele doua indatoriri daca vom pastra obiceiul ca, in cea- 344 SFINTUL IOAN CASiAN sul al noualea, din doi pesmeft care ni se dau de drept, conform regulii canonice, sa mincam unul, iar pe celalalt sa-1 pastram pentru ceasurile de seara si sa-1 mincam cu frat,ii, daca vine vreunul, fara sa adaugam astfel ceva peste masura obisnuita. In felul acesta nu ne va intrista de loc venirea unui frate, care trebuie sa ne fie prilej de bucurie . Fiindca vom arata omenie fara sa slabim ceva din asprimea infrinarii. Iar daca nu va veni nici unul, ne vom face in libertate datoria, cum cere masura canonica. 3. Stomacul nu se va incarca seara numai cu un pesmet, fiindca unul din el 1-am luat in ceasul al noualea. Mai degraba se va intimpla aceasta celor ce, vrind sa pastreze o infrinare mai severa, isi amina pentru seara toata intremarea. Caci hrana luata de curind im- piedica gindirea limpede in timpul rugaciunilor de seara si de noapte. De aceea este mai folositor si mai potrivit sa se ia masa in ceasul al noualea, dupa care monahul nu numai ca se simte usor si liber in timpul veghei de noapte, dar avind digestia facuta poate participa activ si la slujbele de seara. 4. Astfel de hrana sufleteasca ne-a servit prea cu- viosul Moise, cu un dublu aspect al invat,aturii lui aratindu-ne adica nu numai harul dreptei judecati si puterea cuvintului prin erudija sa, dar si sensul renuntarilor, scopul lor apropiat si indepartat. In cursul discujiei el ne-a facut sa vedem limpede ceea ce inainte cautam oare- cum cu ochii inchisi, dar cu flacara duhului si cu dragoste de Dumne- zeu, sa sim^im cit ne indepartasem in acest timp de cura^ia inimii si de linia cea dreapta, sa intelegem, in sfirsit, ca invatatura tuturor artelor acestui veac nu poate fi in nici un chip atinsa fara fixarea unui scop precis, a carui realizare trebuie avuta in vedere si urmarita neintrerupt. Ill CONVORBIREA CU PARINTELE PAFNUTIE Despre cele trei renuntari I. Despre felul de -viata al parinte- VII. Cum trebuie indeplinita in mod lui Pafnutie. desavir$it fiecare renuntare. II. Cuvintarea lui 5 i raspunsul nostru. VI11 ' Des P re adevaratele insu 5 iri in care consta frumuse^ea sau urite- III. Teza parmtelui Pafnutie despre . ., . , . ^ ma sufletului. cele trei feluri ale chemarilor si despre cele trei renuntari. IV. Expunerea celor trei chemari. V. Cea mai inalta chemare nu este IX. Despre cele trei feluri de bogatii. X. Numai prima treapta a renun(ari- lor n-aduce desavirsire. XI. Intrebare despre libertatea de ale- de folos celui las, iar cea mai pu- gere a omului ^ despre harul ]ui fin insemnata nu este vatama- Dumnezeu. e 9 • XII. Raspuns despre folosirea harului VI. Expunere despre cele trei re- dumnezeiesc in cadrul libertatii nuntari. de alegere. CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 345 XIII. Drumul viejii noastre este de la XVIII. Teama permanenta de Dumnezeu Dumnezeu. ne este i nsu flata de Domnul. XIV. Stiinta leqii se dobindeste prin „,,, , . , . ,. .. , . . . v * a * k xiX. Inceputul si sfirsitul bunei vointe conducerea si lumina lui Dum- nezeu slnt de la Dumnezeu. XV. Intelegerea, prin care putem re- XX ' Nimic in aceasta lume nu se face cunoaste poruncile lui Dumnezeu . fara Dumnezeu. si lucrarea bunei vointe, sint da- X XI. Obiectie despre puterea libertatii ruri de la Domnul. . , ,,, „ . ., . de alegere. XVI. Insasi credmja este data de Dum- ne XXII. Raspuns ca libertatea noastra de XVII, Masura si rabdarea ispitelor vin alegere are intotdeauna nevoie de de la Dumnezeu. ajutorul Domnului. In acel rind al sfintilor, care erau ca ni§te stele foarte luminoase in noaptea acestei lumi, am vazut pe cuviosul Pafnutie, deosebit cu putere -intre ei prin marea stralucire a stiintei sale. Caci acesta era preotul comunitatii noastre din pustiul Scitiului, in care a trait pina la sfirsitul vie{ii. Desi locuia de tinar intr-o chilie la o departare de cinci mile de biserica, nu s-a mutat niciodata in alta mai aproape si nici in anii batrinetii nu 1-a suparat lungimea drumului, chid venea simbata si duminica la biserica. Iar dupa slujba nu se intorcea cu miinile goale, ci aducea pe umeri un vas cu apa de folos pentru toata saptamina, ne- primind nici cind avea nouazeci de ani sa-i faca acest serviciu unul dintre cei mai tineri. 2. Din frageda virsta s-a sirguit cu atita dragoste in scolile calugaresti, incit dupa putin timp, de invatatura in ele si-a imbogatit deopotriva deprinderea ascultarii si stiinta tuturor virtuti- lor. Biciuindu-si toate pornirile prin exercitiul umilintei si al supunerii, si-a nimicit pe calea aceasta toate slabiciunile si si-a intarit toate vir- tu^iile cerute de canoanele minastirilor si de invataturile vechilor pa- rinti. Aprins de dorinta de a se inalta cit mai sus, s-a grabit sa patrunda in toate tainele pustiului, pentru ca sa se uneasca mai usor cu Domnul, de care dorea sa se simta nedesparjit intre cetele de fra^i, fara sa-1 mai traga inapoi vreodata schimbarile sortii omene^ti. 3. Intrecind prin atita zel chiar virtutile anahoretilor, prin dragoste si staruin|a era mai pre- sus de to^i si in cunoasterea stiintei dumnezeiesti. PStrundea in locurile mai intinse si neumblate ale desertului, stind atit de mult ascuns uneori departe de ceilalti anahoreti, incit cu greu si arareori era gasit, de credeai ca se bucura si se desfateaza de zilnica traire laolalta cu in- gerii. Datorita acestor virtuti ale lui, ceilalti 1-au poreclit cu numele de Bubaius (bivol de desert). 346 SFINTUL IOAN CASIAN II Dorind sa fim formal sub conducerea lui si minati de astfel de ginduri, intr-o zi am plecat si spre seara am ajuns la chilia lui. Dupa citeva clipe de tacere, a inceput sa ne laude pentru hotarirea noastra, care ne facuse sa parasim patria si, din dragoste de Dumnezeu, sa stra- batem atitea tinuturi, rabdind lipsurile unui pustiu atit de intins, nu- mai din dorinta de a trai la fel cu aceia care erau nascu^i §i crescuti in aceleasi lipsuri §i greutati. 2. Noi i-am raspuns ca am venit la inva- tatura si conducerea lui nu ca sa ne incarcam de duhul laudei si al ingimfarii, care si in chiliile noastre ne gidila uneori sub uneltirea dia- volului, ci ca, ascultindu-i cuvintele inflacarate, sa ne putem impartasi si noi intr-o masura oarecare din desavirsirea §i minunata asezare su- fleteasca a unui barbat atit de mare, insu$iri de care ne-am dat sea- ma ca le are cu prisosin^a. De aceea 1-am rugat ca mai degraba sa ne invete deprinderea umilin^ei §i a supunerii.decit pe aceea a trufiei si laudei de sine. Ill Atunci fericitul Pafnutie a vorbit astfeil : Sint trei feluri de vo- catie si trei de renuntari, tot atit de necesare monahului, oricare ar fi ordinea lor. Trebuie sa cercetam cu aten^ie mai intii de ce, precum am spus, sint trei feluri de chemare, pentru ca, dupa ce am aflat ca am ajuns pe cea mai inalta treapta in dragostea fata de Dumnezeu, sa ne potrivim viata dupa inaltimea acestei trepte. Caci nu ne va fi de nici un folos sa incepem frumos, daca sfirsitul nu va fi asemenea inceputu- lui. 2. Iar daca stim ca am fost scosi din trairea acestui veac de pe cea mai de jos treapta, cu cit ni se pare ca am ajuns la religie plecind de la un inceput mai putin laudabil, cu atit mai virtos sa ne ingrijim, cu ar- doare sufleteasca, sa ajungem la un sfirsit bun. Se cuvine, in al doilea rind, sa cunoastem, dm toate punctele de vedere, si cele trei feluri de renuntari, fiindca in nici un caz nu putem atinge desavirsirea, daca fie nu stim ce este aceasta, fie chiar stiind, nu tindem s-o indeplinim in fapt. IV Chemarile sint de trei feluri, fiecare cu trasaturile ei : prima vine de la Dumnezeu, a doua este mijlocita de om §i a treia are ca izvor trebuinta. Este de la Dumnezeu ori de cite ori un gind trimis in inima noastra, uneori chiar cind dormim, ne aprinde dorinta vietii vesnice si a mintuirii, indemnindu-ne printr-un imbold puternic sa-L urmam pe CONVORBIRI DITHOVNICE§TI •>,<£} Dumnezeu si sa ne dedicam invataturilor Lui. Precum citim in Sfinta Scriptura, asa a fost chemat, prin vocea dumnezeiasca. Avraam sa-si paraseasca locul de bastina si casa parinteasca, renun^ind la legatu- rile sufletesti fata de toti ai sai. I-a zis Domnul : «Iesi din pamintul tau si din neamul tau, si din casa tatalui tau». 2. Asa stim ca a fost chemat si fericitul Antonie, care datoreaza chemarii dumnezeiesti convertirea sa. Intrind in biserica, el a auzit in Evanghelie pe Domnul vorbind ast- fel : «Cine nu urdste pe tatal sdu si pe mama sa si pe iiii sai si sotie si tarinele si chiar sufletul sdu, nu poate sa fie ucenicul Meu». $i : «Dacd vrei sa Hi desavirsit, meigi, vinde tot ce ai si da saracilor, cdei vei avea comoara in cer, iar apoi vino si urmeaza-Md». Aceasta porunca a pri- mit-o cu cea mai mare zguduire a inimii, ca si cum i-ar fi fost adresata numai lui ; si renuntind la toate 1-a urmat pe Hristos, nechemat de nici un indemn si de nici o invatatura omeneasca. 3. AI doilea fel de che- mare este cea care se produce in om, cum am spus, cind fie exemplele unor sfinti, fie sfaturile lor ne aprind in suflet dorinta mintuirii. Dar si in cazul acesta sintem chemati tot prin harul lui Dumnezeu, chiar daca ne-am dedicat acestor osteneli si acestei marturisiri atitate de sfaturide 5i de virtufile barbatului mai inainte amintit. Citim in Scripturile sfinte ca astfeJ au fost eliberati prin Moise fiii lui Israel din sclavia Egiptului. 4. Iar al treilea fel de chemare este eel care coboara din trebuinta, cind legati de bogatiile si de placerile acestei lumi si supusi unor incercari neasteptate, care ameninta cu primejdia mortii, cu pierderea sau confis- carea averii, ori cu moartea celor dragi, sintem siliti sa ne gindim la Dumnezeu, pe care L-am dispretiiit cind nu ne lipsea nimic. 5. Gasim necesitatea acestei ch email si in ScT\p\Aiia ioaile adesea, cind citim ca fiii lui Israel, din pricina pacatelor, au fost dati de catre Dumnezeu dus- manilor, si ca stapinirea si cruzimea ingrozitoare a acestora i-a facut sa se intoarca la Domnul si sa se roage : «Le-a trimis Domnul — ■ se spune — ca mintuitor pe Aoth fiul Gerei, fiui lui Ieminus, care se iolosea de amlndoud miinile ca de mina dreaptd». $i iarasi spune : «Au strigat cdtre Dumnezeu, care le-a trimis salvator pe Othoniel, fiul lui Cenez, irate mai mic al lui Caleb si i-a eliberat». 6. $i in psalmi se vor- beste de astfel de lucruri : «Cind u ucidea, atunci ei II cautau si se in- torceau la El si in zori veneau la Dumnezeu. $i si-au amintit ca Dum- nezeu este ajutorul lor. $i Dumnezeu Cel Prea Inalt este mirxtuitorul lor». $i iarasi : «$i au strigat la Domnul pe cind erau obidifi si i-a slo- bozit din legdturile lor». 348 SFINTUL IOAN CASIAN V Desi dintre aceste chemari primele doua par sprijinite pe obirsii mai bune, totusi si pe a treia treapta, care pare cea mai de jos si mai neinsemnata, au existat barbaji desavirsiti si plini de suflet, asemana- tori acelora care, ajungind din starea cea mai buna la slujirea lui Dumnezeu, si-au petrecut si restul vietii cu o framintare duhovniceasca vrednica de lauda. Dar si din acea treapta inalta, foarte multi devenind caldu{i au adesea un sfirsit vrednic de dojana. $i dupa cum acelora nu le-a fost pagubitor faptul ca s-au convertit nu din propria lor judecata, ci impinsi de necesitate, ca unii carora bunatatea lui Dumnezeu le-a adus insasi ocazia de a se cai, tot asa si acestora nu le-a fost nimic de folos ca au avut inceputurile conversiunii pe o treapta mai inalta. daca nu s-au straduit sa-si termine restul vietii la fel cu inceputul. 2. Nici pentru parintele Moise, care a locuit in partea acestui desert nu- mita Calamus, n-a constituit o lipsa a meritelor de fericire desavirsita faptul ca a venit la minastire impins de teama mortii, care-1 amenin^a din cauza unei acuzatii de omucidere. Acesta a schimbat in asa fel ca- racterul necesitatii, incit printr-o hotarM putere sufleteasca a trans- format-o in voin{a, ajungind pe culmile cele mai inalte ale desavirsirii. Dupa cum dimpotriva, multora, al caror nume nu trebuie sa-1 amin- tesc, nu le-a fost de nici un folos ca au intrat in slujba Domnului por- nind de la o situatie mai buna, daca dupa acefea, inima fiindu-le cople- sita de trindavie si raceala, au cazut in prapastia adinca a mortii. 3. Acest lucru il vedem exprimat limpede si in chemarea Apostolilor. La ce a folosit lui Iuda faptul ca de buna voie a primit treapta cea inalta a apostolatului alaturi de Petru si de ceilalti Apostoli, daca, irosind inceputurile stralucite ale chemarii in scopul murdar al lacomiei si al iubirii de arginti, a ajuns la tradarea Domnului, ca un ucigas fara inima ? 4. Sau ce a fost vatamator pentru Pavel ca, orbit si fara voia lui, pe cit se vede, a fost atras pe calea mintuirii, el care dupa aceea, urmind cu toata arsita inimii pe Domnul, transformind necesitatea de inceput intr-o slujire de buna voie, prin atitea virtu^i si-a incheiat cu un sfirsit fara asemanare o via^a plina de glorie ? Totul depinde de sfirsit, asadar, caci eel ce s-a dedicat Domnului pornind de la conditii optime poate ajunge jos prin nepasare, iar eel silit de necesitate sa do- bindeasca numele de monah, poate deveni desavirsit prin teama si dra- gostea de Dumnezeu. convorbir: duhovnice§ti 349 VI Acum trebuie sa vorbim despre cele trei renuntari, asa cum sint aratate de traditia parintilor si de autoritatea Sfintelor Scripturi, pe care fiecare dintre noi se cade sa le indeplineasca cu tot zelul. Prima este cea prin care dispretuim cu totul orice bogatie si mariri ale lu- mii, a doua prin care respingem obiceiurile, viciile si atractiile vechi ale sufletului si ale trupului, iar a treia, cea prin care, intorcindu-ne mintea de la toate cele prezente si vizibile, contemplam numai pe cele viitoare si le dorim pe cele care nu se vad. 2. Citim ca Domnul a po- runcit lui Avraam sa le savirseasca pe acestea trei spunindu-i : «lesi din tara ta si din neamul tau si din casa tatalui tau». Intii a zis «din tara ta», adica din darurile acestei lumi si din avufiile pamintesti ,• al doilea «din neamul tau», adica din felul de viata, din deprinderile si viciile de mai inainte, pe care le avem din nastere ca pe niste neamuri si rude ,■ al treilea «din casa tatalui tau», adica din tot ce ne aminteste de aceasta lume si se vede sub ochii nostri. 3. Despre cei doi tati, adica despre eel care trebuie parSsit si despre eel care trebuie dorit, iata ce spune Dumnezeu prin gura lui David : «Asculid, fiica, $i vezi, $i-}i pleaca urechea ta : $i uita de poporul tau 91 de casa tatalui tau». Cel ce spune : «Asculta, fiica» este tata, fara indoiala, dar marturiseste ca tot tata este si eel a carui casa si al carui popor trebuie sa le paraseasca fiica. Asa este cind, murind cu Hristos in privinta elementelor acestei lumi, contemplam, cum spune si apostolul, «nu cele ce se vad, ci cele ce nu se vad ; cad cele ce se vad sint vremelnice, iar cele ce nu se vad sint vesnice». Iesind cu inima din aceasta casa vremelnica si care se vede, ne indreptam ochii si mintea catre aceea in care vom ramine pentru totdeauna. 4. Vom indeplini aceasta cind vom incepe sa luptam pentru Domnul mergind in trup, dar nu dupa trup, marturisind prin fapte de virtute acea intelepciune a fericitului apostol : Locuinfa noastra. este in cex. Acestor trei feluri de renuntari li se potrivesc propriu-zis cele trei carti ale lui Solomon si anume : despre prima renuntare vorbesc Pildele, prin care sint combatute dorin^ele trupesti si viciile pamintesti, despre a doua renuntare Ecclesiastul, in care sint numite desertaciune toate cele ce se petrec sub soare, si despre a treia Cintarea Cintarilor, in care mintea, trecind dincolo de toate cele vazute, se uneste cu cu- vintul lui Dumnezeu prin contemplarea celor ceresti. VII De aceea nu ne va fi de mare folos ca ne-am insusit prima renun- tare cu eel mai mare devotament al credintei, daca n-am indeplinit-o 350 SFINTUL IOAN CAS1AN pe cea de a doua cu aceeasi rivna si cu aceeasi ardoare. Tot astfel, dupa ce vom fi adoptat-o pe aceasta, vom putea ajunge si la a treia. Numai asa iesind din casa parintelui nostru de mai inainte, de care ne amin- tim ca ne-a fost tata de la inceputul nasterii noastre, potrivit omului vechi, cind «eram din naturd fiii miniei ca si ceilalti», ne putem indrepta privirile mintii catre cele ceresti. 2. Despre acest tata se vorbeste ca- tre Ierusalim, care dispretuise pe adevaratul tata : «Tatal idu este amo- ieu si mama ta hetita». $i in Evanghelie de asemenea se spune : «Voi sintefi din fatal vostru diavolul si voiti sa implini$i doi'mtele tatalui vostru». Cind il vom fi parasit pe acesta, trecind de la cele vazute la cele nevazute, vom putea spune cu apostolul : «$tim ca, daca se sfq- rimd casa aceasta de locuinfa pdminteasca, vom uvea locuinfa de la Dumnezeu • casa vesnica in cer, nefdcuta de mind omeneascd» , precum s-a amintit §i mai inainte : «Locuint_a noastrd e in cer, de unde asteptdm si pe Mintuitoml nostru Domnu.1 Iisus, care va reforma coipul umilin- \e\ noastre conform corpului luminei Sale», si precum spune si ferici- tul David : «Cd eu sint locuitor pe pdmint si strain, ca tofi pdriniii mei». Potrivit cu glasul Domnului, ne vom face la fel cu aceia despre care astfel vorbea in Evanghelie Domnul catre Tatal Sau : «Ei nu sint din aceasta lame, precum nici Eu nu sint din aceasta lume» si catre apos- toli : «Dacd afi fi din aceasta lume, ea ar iubi ce este al ei ; dar fiindcd nu sintefi din aceasta lume, ci Eu v-am ales din aceasta lume, de aceea va uraste lumea». 3. Asadar vom merita sa obtinem adevarata desavir- sire a celei de a treia renun^ari atunci cind mintea noastra, neintune- cata de nici o grasime a trupului, ci cur&tita prin slefuiri foarte pri- cepute, prin neincetata meditatie asupra celor divine §i prin cuget du- hovnicesc, trecind peste toate cele paminte$ti va ajunge la cele neva- zute. Atunci nu se va mai sim^i inconjurata de trupul eel subred ci de cele inalte si netrupesti. Atunci va avea asemenea insusiri, incit nu numai ca nu va mai primi nici un glas venit prin auzul trupesc §i nu va mai fi ocupata de chipuri care vin prin oohi, dar nici macar lucru- rile mari sau foarte mari nu le va vedea cu ochii trupe^ti. 4. Virtutea si increderea in aceasta lucrare nu o va capata decit acela care, prin propria lui experientA va primi cele pe care le-am spus. Fara indoiala ca acestuia in asa masura i-a indepartat Domnul ochii inimii de la toate cele prezente, ancit nu le va socoti ca §i cum vor trece, ci ca §i cum au trecut §i le va vedea destramate in nimic, ca un fum care dispare si, umblind ca Enoh cu Dumnezeu, trecut dincolo de viata si obice- iurile omenesti, nu va mai fi gasit in trairea veacului prezent. Ceea ce s-a petrecut cu el chiar in corp aminte^te Facerea astfel : «$i a mers Enoh cu Dumnezeu si nu s-a mai ailat, fiindcd. 1-a ridicat Dumnezeu». CONVORBIRI DUHOVNICESTI 351 Zice si apostolul : «Prin credinfd Enoh a lost luat ca sd nu vadct moar- tea». Despre aceasta moarte zice Domnul in Evanghelie : «Cine trd- ieste si ciede in Mine nu va muri in veci». 5. De aceea, daca dorim sa ajungem la adevarata desavirsire, trebuie sa ne grabim ca, asa cum am dispretu.it in trup parin|ii, patria, bogatiile si placerile lumii, asa sa le parasim pe toate si in suflet, sa nu ne mai intoarcem cu dorin- tele la ceea ce am lasat, precum aceia care, scosi de Moise din robie, chiar daca nu se mai intorceau trupeste in Egipt, totusi se spune ca sufleteste s-au intors, parasind, de buna seama, pe Dumnezeu care-i scosese cu marea Sa putere si venerind chipurile idolilor pe care-i dis- pretuisera in Egipt, precum aminteste Scriptura : «$i s-au intors cu ini- mile lor in Egipt, zicind cdtre Aaron : Fd-ne zei, care sd ne conducd». Puteau fi condamnafi la fel cu cei care zabovind in desert, dupa hrana cu mana cereasca air dorit mincarurile stricate si de folos murdar ale viciilor. Putem parea ca murmuram si noi asemenea lor : «Bine ne era ■in Egipt, unde sedeam lingd oalele cu came $i mincam ceapd si usturoi si caslraveli si pepeni». 6. Acest fapt desi s-a intimplat inainte la acel popor, totusi vedem ca se implineste si acum in fiecare zi in rindurile si in tagma noastra. Caci toti, dupa renunfarea la aceasta lume.se intorc la vechile preocupari si la dorintele de altadata, spunind lin fap- tele $i gindurile lor aceleasi cuvinte ca §i aceia : «Bine imi era in Egipt». Ma tem ca multimea acestora este atit de mare, cit era a ace- iora despre care citim ca murmurau sub Moise. Caci desi se numdrau la sase sute trei mii de oameni inarmati la iesirea din Egipt, din acestia numai doi au intrat in pdmintul idgdduintei. 7. De aceea trebuie sa ne grabim sa luam exemple de virtute de la cei putini §i rari, fiindca, dupa acel caz pe care 1-am citat, §i in Evanghelie se spune : multf sint che- mafi, dar putini sint alesi. Asadar, deloc nu ne va folosi renuntarea trupeascS isi, intr-un fel, plecarea din Egipt, schimbind numai locul, daca n-am fost in stare sa obtinem si in suflet renuntarea, care este mai sublima" si mai folositoare. Despre acea renuntare la cele trupesti, despre care am vorbit, apostolul a spus asa : «Dacd voi fi impdrtit toate avutiie mele pentru hrana sdracilor, si dacd voi fi dat corpul meu sd fie ars, dar nu voi fi avut dragoste, la nimic nu-mi foloseste. 8. Feri- citul apostol n-ar fi spus niciodata aceasta, daca n-ar fi prevazut ca se va intimpla ca unii, chiar daca-§i risipesc toate avutiile pentru a hrani pe saraci, sS nu poata ajunge la desavirsirea evanghelicS si la virful foarte inalt al dragostei, pentru ca, fiind sub imperiul trufiei si al nestapinirii, retin in inimile lor viciile si nes&buinta naravurilor de alt§ data si, neingrijindu-se sa se spele de ele, n-ajung la dragostea de Dumnezeu, care niciodata nu piere. 9. Cei ce s-au strSduit mai putin pe 352 SFINTUL IOAN CASIAN aceasta a doua treapta de renun^are cu atit mai putin n-o vor dobindi pe a treia, care este, fara indoiala, cea mai inalta. Totusi, gindit,i-va bine ca n-a zis pur si simplu : «Dacd voi ImpaxU avutfile mele». S-ar parea ca a vorbit poate despre acela care, neindeplinind in intregime porunca evanghelica, si-ar fi oprit ceva din avere, cum fac unii dintre cei calduti, dar el a zis : «Dacd voi impdrp toate avutiile mele pentm hrana saracilor», adica daca voi renun|a cu desavirsire la boga^iile pamintesti. 10. $i a adaugat la aceasta o renuntare si mai mare : «$i daca voi fi predat corpul meu sa fie ars, dai nu voi fi avut dra- goste, nimic nu sint», ca si cum ar fi zis cu alte cuvinte ; Daca vrei sa fii desavirsit, mergi, vinde tot ce ai si da saracilor si vei avea comoara in cer, adica renuntind astfel, incit sa nu pastrez din ele nimic pentru mine. Chiar daca ii voi adauga acestei impartiri maitiiiul piin arderea corpului meu pentru Hristos, dai daca totusi, sint fdid rabdare, sau supdrdcios, pizmas sau mindiu, sau ma infuiii de injuriile altora, sau caut la ale mele, sau gindesc cele rele, sau nu iabd cu supunere si de bund voie toate cite mi se pot intimpla, 11. la nimic nu-mi va folosi renuntaiea si aideiea omului din afard, dacd inlduntru voi fi frdmintat de viciile de odinioard. Aceasta pentru ca, disprepjind prin lucrarea acestei prime convertiri numai substanta lumii, care nu e in sine nici buna, nici rea, ci este de mijloc, poate ca nu m-am ingrijit nici sa alung si avutiile vdtdmdtoaie din inimd si nici sa dobindesc diagostea Dom- nului, care «.este rdbddtoare, binevoitoare», caie «nu rivneste, nu se ingimfd, nu se supdrd, nu lucreazd cu nebagaie de seama, nu cautd ce nu e al sau, nu cugetd cele iele», care «toate le suferd, toate le iabdd», in sfirsit care dragoste nu lasd pe eel ce o are sa cadd sub calciiul pdcatului. VIII. Trebuie sa ne" grabim, asadar, cu toata straduinta ca $i omul nostru interior sa alunge si sa imprastie tot avutul viciilor sale, pe care le-a strins in viata de mai inainte. Acest avut este al nostru propriu, legat strins de corp si de suflet. Asezat pina acum in corp, daca nu va fi scos si aruncat, acest avut nu va inceta sa ne insoteasca si dupa moar- te. Dupa cum virtutile si insa^i dragostea, care le este izvor, dobindite in acest veac si dupa sfirsitul acestei vieti il fac pe posesorul lor fru- mos si stralucitor, tot la fel viciile il transmit acelei vie^i vesnice in- fectat si patat oarecum de culori negre. 2. Frumusetea si urit,enia su- fletului iau nastere din calitatea virtutilor si a viciilor, din care le este extrasa culoarea, care este sau stralucitoare, cum nimerit este sa auzirn convorbiri duhovnice^ti 353 din gura profetului : «Si va dori regele frumusetea ta», sau neagra, urita si respingatoare, asa cum ea insasi isi marturiseste josnicia pu- treziciunii sale si zice : «Am putrezit si s-au infectat ranile mele de pe fafa nebuniei mele». Insusi Domnul spune catre ea : «De ce nu s-a ln- chis rana fiicei popoiului Men ?». 3. Acestea sint bogatiile noastre pro- prii, care salasluiesc intotdeauna in suflet si pe care nici un rege si nici un dusman nu ni le-ar putea da sau lua. Acestea sint bogatiile noastre proprii, pe care nici moartea nu va fi in stare sa le desparta de suflet ; prin renunjare la ele putem ajunge la desavirsire, iar prin ne- dezlipirea de ele la pedeapsa cu moartea vesniica. IX. Precum se arata in Sfinta Scriptura, bogatiile sint de trei feluri : bune, rele si mijlocii. Rele sint cele despre care se spune : «Cei bo- gafi au fost lipsip $i lnfometati» si «Vai de voi, bogaf.ilor, fiindcd v-atf primit mingiierea voastra». Cea mai mare desavirsire este faptul de a te fi" lepadat de aceste bogatii. Spre deosebire de acestia, saraci sint cei pe care vocea Domnului ii lauda in Evanghelie : «Fericiti cei sdiaci cu duhul, cd a lor este impdrdtia cemrilor» si in psalm : «Acest same a sirigat si 1-a auzit Domnuh, si de asemenea: «Sdiacul si lipsitul vor lauda numele Tdu». 2. Sint bune cele pe "care este un mare merit si o mare virtute sa le fi cistigat, cele care aduc lauda barbatului drept, posesor al lor, precum spune David : «Neamul celor drepfc va fi bine- cuvintat. Glorie si bogdpe in casa lui, si dieptatea lui idmine in vecii vecilor», si de asemenea : «Mintuirea suiletului este adevarata bogafie a omului». Despre aceasta bogatie se vorbeste in Apocalipsa catre acela care neavindu-le este in chip rusinos sarac si gol. «Voi incepe, — se spune — sa te vdis din guia Mea. Fiindcd zici : sint bogat si nu-mi lip- seste nimic, laid sd stii cd esti nenorocit si viednic de miid si sarac si orb ; te indemn sa cumperi de la Mine auiul eel inceicat in foe, ca sd Hi bogat si sa te imbraci cu vesminte albe, ca sd nu se arate rusinea goliciunii iaie». 3. Sint mijlocii bogatiile care pot fi bune sau rele, tre- cind si intr-o parte $i-n cealalta, dupa gindul sau felul celui ce le folo- seste. Despre acestea spunea fericitul apostol : «Pomnceste bogalilor acestei lumi sd nu se inalfe cu gindul, si nici sd ndddjduiascd in bo- gdfii nesigure, ci in Dumnezeu, care ne da toate din belsug si ne bucu- rdm de ele. Sd facd bine, sd dea fdra pieget, sd fie partasi la bine si la rau cu alfii, sd-si adune comoii cu bun temei pentiu vesnicie, ca sd dobindeascd viafa cea adevdrata». Astfel de avutii avea acel bogat din 23 — Sfintul loan Casian 354 SFINTUL IOAN CASIAN Evanghelie, care nu dadea din ele celor lipsiji, si la a carui poarta sta- tea saracul Lazar, dorind sa se sature macar cu firimiturile acelui bo- gat, care a meritat chinurile iadului si focul eel vesnic. X. Parasind aceste bogatii vazute ale lumii le lepadam fiindca nu sint ale noastre, ci sint straine de noi, pricit ne-am lauda ca sint cistigate prin munca noastra, sau ca le avem prin mostenire de la paring. Caci, precum am spus, nimic nu este al nostru, in afara de ceea ce posedam in sufletul si in inima noastra, si care nu ne poate fi luat de nimeni. Despre acele bogatii vazute vorbeste cu mustrare Hristos catre cei ce avindu-le nu vor sa dea din ele si celor ce n-au : «Dacd n-afi tost cu credinta in cele straine, cine vd va da ce este al vostiu ?». Ca aceste bogatii sint straine ne invata limpede nu numai experienta zilnica, dar si cuvintul Domnului. 2. Iar despre bogajiile nevazute si rele vorbeste Petru catre Domnul : «Iatd, noi am pdidsit toate si te-am urmat : a$a- dar ce vom avea ?». Fara indoiala ca ei nu-si parasisera decit uneltele lor, proaste $i rupte. In aceste «toate» daca nu s-ar fi cuprins :si renun- larea la vicii, ceea ce este un lucru mare §i suprem, parasind numai lucruri fara pret ei n-ar fi dobindit pe Domnul, care le-a daruit o glorie a tit de mare a fericirii, incit ei au meritat sa-L auda vorbind astfel : «La Inviere, cind Fiul omului va sedea pe scaunul mdretiei Sale, vefi sedea si voi pe doudsprezece scaune, judecind pe cele doudspiezece triburi ale lui Isiaeh. 3. Dar daca acestia, care-§i parasesc cu desa- virsire avutul, din anumite pricini nu pot sa ajunga la dragostea apos- tolica si nici sa se inalte la cea de a treia treapta a renuntarii, cea mai inalta, la care putini ajung, ce vor trebui sa judece despre ei insisi aceia care, nefiind macar pe prima treapta, care e cea mai usoara, ci pastrindu-si vechiul avut necurat impreuna cu necredinta de odinioara, socotesc ca merits sa fie laudati numai pentru ca au numele de mo- nahi ? 4. Asadar prima renuntare este, cum am spus, cea la lucrurile straine de noi, si de aceea ea singura nu este de ajuns pentru desavir- sire, daca nu se ajunge la a doua, care consta in renuntarea la lucru- rile noastre adevarate. Dobindind-o pe aceasta prin alungarea tuturor viciilor, ajungem si la renuntarea a treia, cea mai inalta, prin care res- pingem cu inima si cu sufletul nu numai ceea ce se petrece in lume, sau ceea ce poseda omul in particular, ci chiar toate lucrurile socotite marefe, desi desarte si repede trecatoare, privind, cum spune aposto- lul «nu cele ce se vdd, ci cele ce nu se vad ; edei cele ce se vdd sint vremelnice, iai cele ce nu se vdd vesnice». Numai asa sintem vrednici CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 355 sa auzim acea porunca suprema adresata lui Avraam : «Vino in pa- mintul pe care tf-1 voi aiata». 5. Prin aceasta se arata limpede ca, daca nu indeplinim cu toata caldura sufletului cele trei renuntari aratate mai inainte, nu putem ajunge la a patra, care consta in renun^are desavir- sita, aducind, ca rasplata si premiu, intrarea in pamintul fagaduintei, in care nu cresc spinii si buruienile viciilor. In acest pamint se intra cu tot corpul si cu inima curata, dupa alungarea din trup a tuturor pa- timilor, pe care nu virtutea sau sirguinja celui ce tinde spre el, ci In- susi Domnul promite ca-1 va arata, cind zice : «Vino in pamintul pe care $i-l voi arata». 6. Prin aceasta se dovedeste limpede ca ince- putul mintuirii noastre se face prin chemarea Domnului, care zice : «/e$i din fara ta» §i se daruieste la fel, tot de catre El, insusirea desa- virsirii si a puritatii. El spune : «Vino in pamintul pe care tf-1 voi arata», adica nu pe acela pe care si tu-1 poti cunoaste si descoperi prin price- perea ta, ci pe eel pe care ti-1 voi arata Eu, nu numai fara sa-1 cunosti, dar $i fara sa-1 cauti. De aci se intelege bine ca, precum mergem pe calea. mintuirii chemati de duhul Domnului, la fel ajungem la desavir- sirea supremei fericiri condusi de intelepciunea' si lumina Lui. XI. Ghermanus : Dar in ce consta libera alegere si faptul ca sintem de laudS prin inteligenta noastra, daca Dumnezeu incepe si termina tot ceea ce trebuie pentru desavirsirea noastra ? XII. Palnutie : Ati avea dreptate sa va punet^i aceasta intrebare, daca ar exista in orice lucrare si stiin^a numai inceputul si sfirsitul si n-ar fi si un mijloc desparlitor. Astfel, precum stim ca ocaziile de mintuire le aduce Dumnezeu in felurite chipuri, la fel este in puterea noastra sa slujim, cu mai multa sau mai putina incordare, ocaziile aduse de Dumnezeu. Caci lui Dumnezeu ii apa!rtine chemarea | (pi propunefrea : «/e?i din pamintul tau», iar lui Avraam supunerea de a ie$i. Mai de- parte, cuvintele : «?i vino in pamintuh il arata pe eel ce se supune, pe cind adaosul : «pe care Ji-1 voi ardra» indica harul lui Dumnezeu, care porunceste sau promite. 2. Se cade sa ?tim bine ca, practicind cu toata puterea noastra orice virtute, nu putem an nici un chip ajunge la de- savirsire numai prin zelul §i prin intelepciunea noastra si ca nu este de ajuns omului ca numai prin sirguinja sa si prin ostenelile sale sa se ridice la inalta rasplata a fericirii, daca n-are si ajutorul lui Dum- nezeu, care-i conduce inima spre ceea ce este bine. 3. De aceea, in 356 SFINTUL IOAN CASIAN fiecare clipa rugindu-ne, trebuie sa spunem impreuna cu David : «fn- tdreste pasii mei pe cdrdrile Tale, ca sa nu sovaie picioarele mele», si «A asezat pe piatra picioarele mele si a condus pasii mei». In felul acesta libertatea noastra de alegere, sovaielnica din necunoasterea bi- nelui, sau din pricina ispitelor noastre, ne indreapta pasii catre virtuti. Acest lucru ni-1 spune foarte limpede profetul in cuvintele : «Am tost impins sa cad», cuvinte care arata slabiciunea libertatii de alegere. Dar «$i Domnul m-a susfinut» arata ajutorul Domnului care, cind a va- zut ca prin libera noastra alegere alunecam in prapastie, ne-a dat de veste sustinindu-ne si conducindu-ne oarecum cu miinile Sale. Si ia- rasi, daca zicem «Picioiul meu a sovait», bineinteles din cauza slabi- ciunii alegerii libere, «Miia Ta, Doamne, m-a ajutat». Aceste cuvinte arata ca Dumnezeu intareste cu ajutorul Sau slabiciunea libertatii de alegere, marturisind ca, daca omul nu sovaie pe drumul credintei, a- ceasta nu se datore^te puterilor sale, ci milei Domnului. 4. Cuvintele : «Dupa multimea dureiilor mele in inima mea», arata durerile produse de libertatea alegerii, iar cele urmatoare : «Mingiierile Tale au inve- selit inima mea» se talmaceste asa : «Prin insutlaiea ta, Doamne, ve- nind in inima mea si deschizindu-mi ochii spre bucuriile viitoaie, pe care Tu le-ai pregatit celor ce pdtimesc pentru numele Tdu, mingiierile Tale nu numai ca i-au risipit inimii mele toata tulburarea, dar i-au .adus si cea mai inaltd bucurie». Mai departe se spune : «Numai fiindcd m-a ajutat Domnul, sufletul meu n-a locuit in iad». Aceasta inseamna ca prin lipsurile libertatii de alegere sufletul ar fi ajuns in iad daca n-ar fi fost salvat prin ajutorul §i ocrotirea Domnului. 5. Caci «de Domnul», nu de libera noastra alegere «sint condusi pasii omului». Si «cind va cadea eel drept», cu toata libera alegere, «nu se va lovi»'. De ce ? «Fundcd Domnul il va sprijini cu mina Sa», adica nici unul dintre cei drepti nu-si este de ajuns siesi pentru a dobindi dreptatea, ci buna- tatea divina este aceea care, cind el sovaie si e gata sa cada, il sprijina cu miinile sale in fiecare moment, ca sa nu se prabuseasca si sa piara ca victima a slabiciunii propriei sale libertati de alegere. XIII. Niciodata oamenii sfinti n-au fost siguri ca vor gasi prin propria lor iscusinta drumul drept, care sa-i duca la virtute isi la infaptuirea ei, ci 1-au cerut mai degraba prin rugaciuni catre Domnul, zicind : «/n- drumeaza-md in adevdrul Tau» si «Condu in fata Ta drumul meu*. Un altul insa afirma ca nu numai in credinta, ci si prin experienta ?i in- tr-un fel prin insasi natura lucrurilor a descoperit adevarul : «Am CONVOHBIRI DUHOVNICESTI 357 cunoscut, Doamne, cd nu este in om calea lui, cd nu este in puteiea omului sd meaigd si sd-si conducd pasii sdi». Si Domnul unsusi spune catre Israel : «§i Eu 11 voi conduce ca pe un biad verde ; de la Mine au iesit roadele tale». XIV. Ghiar stiin^a legii ei doresc s-o dobindeasca nu cu ajutorul citi- tului, ci prin conducerea §i lumina zilnica a lui Dumnezeu, rugindu-se : «Aratd mie cdlle Tale, Doamne» si : «tnvatd-md cdrdrile Tale, Doamne» si : «Deschide ochii mei si voi vedea minunile legii ToJe» $i «fnvafd-md sd fac voia Ta, cd Tu esti Dumnezeul meu» si de asemenea : «Tu, care inveppe om stiinta». XV. Fericitul David marturiseste ca binemerita de la Domnul insusi da- rul infelegerii prin care poate recunoaste poruncile inscrise in lege. El spune : «Robul Tdu smt eu : da-mi in\.elegeiea sa "mvaf poiuncile Tale», De indata ce-i era proprie insusirea intelegerii din firea lucru- rilor, avea si cunoasterea poruncilor lui Dumnezeu cuprinse in lege. $i totusi il ruga pe Domnul sa-i dea cunoasterea mai deplina, stiind ca nu-i este suficient ceea ce are sadit din na§tere, daca nu-1 lumi- neaza zilnic Dumnezeu, pentru a intelege lege a in Duh si pentru a-si lamuri mai limpede poruncile ei. Ceea ce spunem ne invata si vasul de buna alegere cind glasuie^te : «Dumnezeu este Cel ce face in voi sd viefi si sd luciati dupd bund vointd». 2. Ce putea sa graiasca mai mult decit sa invefe ca buna noastra voinfa si savir^irea unei lucrari se indeplinesc in noi de Domnul ? El mai spune : «Fiindcd vd este dat pentru Hristos nu numai sd credefi in El, dar sd si suieiit-i pentru El». Astfel arata ca §i inceputul vietii §i al credintei noastre, ca si rab- darea suferintelor, ne sint daruite de Domnul. Inteleglind aceasta si David se roaga la fel sa-i daruiasca Domnul mila Sa, cind zice : «lnta- reste, Doamne, ceea ce ai lucrat in noi», aratind ca nu-i este de ajuns inceputul mintuirii primit din harul lui Dumnezeu, daca n-a lucrat mai departe pina la sfirsit aceasta mila de fiecare zi a lui Dumnezeu. 3. Nu libera noastra alegere, ci «Domnul dezleagd lanturile celor robiti», nu virtutea noastra, ci «Domnul ridicd pe cei zdrobiti», nu priceperea ale- gerii, ci «Domnul lumineazd pe cei orbi», adica Domnul face pe orbi intelepti, nu paza noastra, ci «Domnul pdzeste pe straini», nu vitejia noastra, ci «Domnul ridicd (sau sprijind) pe toti cei ce cad». Spunem acestea nu pentru ca sa aratam fara continut §i de prisos rivna, pri- 358 SFINTUL IOAN CASIAN ceperea si munca noastra, ci pentru ca sa stim ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu ne putem stradui si nici nu au vreo putere incercarile noastre de a dobindi o rasplata atit de mare a purit&tii, daca n-a con- tribuit la aceasta ajutorul si mila Domnului. Caci «Calul este prega- tit pentru ziua rdzboiului ; de la Domnul este insd ajutorul, fiindcd bdrbatul nu este puternic in vitejie». 4. Trebuie asadar sa spunem in- totdeauna impreuna cu David : «Vitejia mea si lauda mea» nu este li- bertatea alegerii, ci «Domnul» si «E1 mi-a fost mie spre izbavire>>. Inva- tatorul neamurilor, stiind ca a devenit vrednic sa slujeasca legamln- tului celui nou nu prin minte personals, sau prin sudoarea sa, ci prin mila Domnului, spune : «Nu sintem vrednici de a cugeta ceva din noi ca de la noi, ci puterea noastra este de la Dumnezeu». Ceea ce se poate spune, mai putin latineste, dar mai lamurit, astfel : Vrednicia noastra este de la Dumnezeu. In sfirsit, urmeaza : «Care ne-a tacut si vrednici slujitori ai legdmintului celui nou». XVI. Intr-atit au simtit Apostolii ca le-au fost daruite de Dumnezeu toa- tecele privitoare la mintuire, Incit ei declara ca si credin^a le este data de Domnul, cind spun : «Da-ne noud credinfa», istiind mai dina- inte ca deplinatatea ei nu le este ancredintata de libera lor alegere, ci de darul lui Dumnezeu. Mai departe, acela^i Infaptuitor al mintuirii omenesti ne invata cit de alunecoasa, de slaba si de nevolnica este credin^a noastra, daca nu este intarita de ajutorul Domnului. El spune lui Petru : «Simone, Simone, lata Satana v-a cerut pe voi sa vd cearnd ca pe griu ; dar Eu M-am rugat Tatdlui Meu sa nu piara credinfa ta». 2. Un altul, sim|ind ca acest lucru se petrece in sine insusi si vazind ca oarecum credinfa sa este impinsa de valurile necredin^ei spre stin- cile cele primejdioase,-cerind ajutor pentru credinfa sa tot Domnului, zice : «Doamne, ajutd necredintei mele», Iritr-atit au simtit barbatii evanghelici si apostolici ca toate cele bune se petrec cu ajutorul Dom- nului, intr-atit si-au dat seama ca nici macar credinfa lor n-o pot pastra prin puterile si prin libertatea lor de alegere, Sncit cer ca aceasta sa fie ajutata in ei, sau sa li se dea de catre Domnul. 3. Daca aceasta are nevoie de ajutorul Domnului ca sa nu slabeasca in inima lui Petru, cine ar fi atit de infumurat si de orb, incit sa creada ca n-are nevoie de r ajutorul zilnic al Domnului pentru ca s-o pazeasca ? Mai ales ca Insusi Domnul a spus lamurit aceasta in Evanghelie, zicind : «Dupa cumvifa nu poate face roade de la sine, daca nu rdmine in butucul ei, tot asa CONVORBIRI DUHOVNICESTI 359 si voi, dacd nu ve\i ramine in Mine» si in alt loc : «Fiindca fara Mine nu putefi face nimic». 4. Cit de nelegiuit si de nesocotit este sa atribuim ceva din faptele bune desteptaciunii noastre si nu ajutorului sau haru- lui lui Dumnezeu, o dovede^te prin invatatura Sa Domnul, Care arata ca fara insuflarea sau ajutorul Sau nimeni nu poate sa dobindeasca roade duhovnicesti. Caci «tot binele si tot daml eel desavirsit de sus coboara, de la Pdrintele luminilor». Si Zaharia spune : «Ca dacd este ceva bun, al Sau. este si, dacd este ceva ioaite bun, de la El vine». De aceea mereu spune fericitul Apostol : «Ce ai fara sa fi primit ? Iar dacd ai primit, de ce te fdlesti ca si cum n-ai fi primit ?». XVII. Cea mai mare rabdare, prin care putem rezista ispitelor, consta nu atit in virtutea noastra, cit an mila si intelepciunea lui Dumnezeu, precum spune fericitul apostol : «Ispita nu vd ajunge decit dacd este omeneascd. Dar credincios este Dumnezeu, care nu va ingddui ca voi sd fijfi ispititi mai presus de ceea ce puteft. Iar cu ispita va face si sfir- situl, ca sd putefi rezista». Ca Dumnezeu invredniceste sau intareste sufletele noastre pentru toata lucrarea cea buna isi ca savirseste in noi cele placute Lui, acelasi apostol ne invata : «Dumnezeul pacii, care a scos din intunecimi pe marele pastor de oi in singele legdmintului ce- lui vesnic, pe Iisus Hristos, va va invrednici pe voi in tot binele, fd- cind in voi ceea ce place in fata Sa». $i se roaga sa se intimple aceasta si tesalonicenilor, zicind : «tnsusi Domnul Iisus Hristos $i Dumnezeu Tatal nostru, care ne-a iubit si ne-a dat mingiiere vesnica si nddejdea cea buna in har, sa indemne inimile voastre si sa va intareasca in toata lucrarea si in cuvintul eel bun». XVIII. Profetul Ieremia marturiseste limpede ca insasi teama de Dumne- zeu, prin care sa-L putem pastra cu tarie in inima noastra, ne este sa- dita de Domnul din persoana lui Dumnezeu. El zice : «$i le voi da o singurd inima |n dorintele trupului, este frinata de dorinta duhului, care este impotriva viciilor pamintesti, dupa cum dimpotriva, daca duhul nostru, in culmea elanului sau depasind masura, a zamislit planuri peste putinta de Infaptuit, este tras inapoi de slabiciu- nea trupului spre o dreapta cercetare a celor ce se pot indeplini si, tre- cind peste starea calduta a vointei noastre, cu osteneala si iscusinta merge pe un drum intins si neted spre desavirsire. 7. Citim in cartea Facerii ca Domnul a lasat sa se petreaca ceva asemanator in construi- rea aceluiturn, unde incurcarea neasteptata a limbilor a potolit indraz- nelile criminale si nelegiuite ale oamenilor. Caci ar fi continuat acolo intelegerea lor vatamatoare impotriva lui Dumnezeu si. chiar impotriva celor ce incepusera sa caute spre maretia dumnezeiasca, daca n-ar fi intervenit puterea lui Dumnezeu care, schimbindu-le si amestecindu-le limbile, i-a impins sa ajunga la o stare mai buna. Astfel ca, pe cei pe CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 371 care o intelege primejdioasa ii linsufletise spre propria lor pieire, o ne- intelegere a limbilor, buna isi folositoare, i-a chemat inapoi spre min- tuire. Este limpede ca ei au inceput sa simta, datorita dezbinarilor din cauza limbii, neputinta omeneasca pe care inainte, din cauza uneltirii 'or vatamatoare, n-o cunosteau. XIII. Din ciocnirile si impotrivirile acestei lupte ia nastere incetineala fo- lositoare si mintuitoare pentru noi, fiindca rezistenta si puterea corpului ne intirzie de la infaptuirea celor pe care mintea noastra le-a gindit fara rost, iar uneori, urmind o stare mai lunga, fie de cainta, fie de indrep- tare, aceasta zabovire ne corecteaza prin revenirea asupra gindurilor si faptelor noastre nu indeajuns de bine chibzuite. 2. In sfirsit, vedem ca aceia care nu sint intirziati de nici o piedica a trupului sa-si indepli- neasca dorintele lor, adica demonii si celelalte duihuri ale raului cazute din rindurile ingerilor, sint raufacatoare oamenilor prin aceea ca nu so- vaie sa faca raul odata ce 1-au inceput ; sufletul lor, dezlegat de sub- stanza materiel, esite pe cit de iute la planuri, pe atit de primejdios la infaptuiri isi, fiindca le este foarte usor sa faca fara zabava ce au vrut, neintervenind nici un moment de razgindire mintuitoare, raul pus la cale se infaptuieste nemijlocit. XIV. Substan^a lor duhovniceasca nefiind legata de nici o materie a tru- pului, n-are nici o scuza pentru reaua voin|a si nu merita nici o iertare pentru faptele sale condamnabile, fiindca nu este impinsa ca noi de im- boldul carnii sa pacatuiasca, ci este aprinsa numai de viciul relei voin^e. De aceea pacatul ii este fara iertare, iar boala fara leac. Caci precum s-a prabusit fara sa fie atrasa de "materia pamJintului, la fel nu poate dobindi ingaduinta sau motiv de cainta. Din aceste lucruri retinem ca pentru noi nu numai ca nu este vatamatoare aceasta lupta dintre trup si spirit, care se da in noi, ci ne aduce chiar mult folos. XV. Mai intii pentru ca ne da pe fata trindavia si nepasarea. Ca un pe- dagog foarte atent, ne,ingaduindu-ne sa ne abatem de la linia datoriei si a disciplinei, daca intelepciunea noastra a depa'sit masura seriozitatii cuvenite, pe data ne pune in miscare si, trezindu-ne cu biciul atitarilor, ne recheama la starea necesara. In al doilea rind, pentru ca, fata cu cas- 372 SFINTUL IOAN CASIAN titatea si nevinovatia noastrS mtreaga, cind, prin harul Domnului, ne-am vazut atit de nepataji de tina rea din naistere, credem ca mai departe nu trebuie sa fim neliniistiti nici macar de o simpla miscare a trupului, ca si cum nu i-am mai purta stricaciunea, ceea ce ne inalta in adincul con- stiintei noastre, ne face sa fim mindri. $i atunci intervine lupta dinlaun- trul nostru, care ne umileste, aducindu-ne aminte cu imboldirile sale ca sintem oameni si, potolind in noi valurile care ne frarminta, ne aduce li- nistea cuvenita. 2. Iar cind ne lasam dusi de vicii mai rele isi mai pri- mejdioase si nu le simtlm usor primejdia, prin aceasta con^tiinta noas- tra se umileste si are remuscari, amintindu-si de patimile pe care nu le-a luat in seama si intelegind ca au antinat-o pornirile naturale pe care nu le cuno^tea, fiindca era patata de greiseli duhovnice^ti. Cautind neincetat sa-si indrepte nesocotinta de mai inainte, trage concluzia ca nici nu trebuie sa se increada in foloasele curatiei din trecut, caci a pier- dut-o indepartindu-se de Domnul, si nici nu poate fi dobindit darul aces- tei curatii altfel decit prin harul lui Dumnezeu. Astfel de incercari ne inyata sa dorim neincetat a obtine si virtutea umilintei, daca sinitem incintati sa avem inima intotdeauna fara vreo vina. XVI Ca mindria pentru aceasta curatie va fi mai primejdioasa decit toa- te nelegiuirile si blestematiile si ca din cauza ei nu vom dobindi nici un folos, oricit ne-ar fi de intreaga nevinovatia, stau rnarturie acele puteri demonice pe care le-am amintit mai inainte. Desi se crede ca ele n-au nici o ispita a carnii, totusi din cauza trufiei au decazut din acea stare sublima si cereasca si s-au prabusit pe veci. In stare calduta am fi departe de orice lecuire, fiindca n-am avea pentru nepasarea noastra riici un aratator care sa stea in corpul nostru sau in propria constiinta. Nu numai ca n-am dori sa ajungem pe culmile desavirsirii, dar nici macar n-am respecta cu stricteje simplitatea si stapinirea de sine, daca nu ne-ar umili si nu ne-ar cobori aceasta ispita a carnii, facindu-ne plini de grija si atentie in ceea ce priveste cura^irea viciilor duhovnicesti. XVII Cei ce sint fameni in trap, de aceea au m ei adesea aceasta stare calduta a sufletului, fiindca ei socotesc ca, daca sint dezlegati de tre- buinta trupului, n-au nevoie nici de truda stapinirii corporale si nici de biciuirea pomirilor inimii. Gasindu-se astfel in siguranta, nu se grabesc niciadata sa caute sau sa posede desavirsirea inimii ,si cu atit mai pu^in curatirea de viciile duhovnicesti. Aceasta stare, care se departeaza de CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 373 insusirea trupului, devine fireasca, fiind fara indoiala destul de rea si, fiindca pe eel ce trece de la rece la calduf, glasul Domnului o osindeste. XVIII Ghermanus : Folosul luptei care se da intre trup si duh 1-am in- teles limpede, fiindca ne-a fost prezentat in asa fel, incit s-ar putea spu- ne ca-1 pipaim cu miinile noastre. Si de aceea dorim sa aflam tot la fel ce diferenta este intre omul carnal si eel firesc si in ce chip eel firesc poate fi mai rau decit eel carnal ? XIX Daniel : Dupa definitia Scripturii exista trei stari ale sufletului : pri- ma carnala, a doua fireasca, a treia duhovniceasca, si ele sint aratate si de apostol. Despre ce'le carnale spune : «Lapte v-am dat sa be\i, nu bucate, fiindca nu putefi inca. $i inca nici acum nu putefi, fiindca sin- tefi carnali». $i iaraisi : «Aco/o unde este intie voi pizma. si nem\ele- gere, oaie nu sinteti carnali ?». Despre starea fireasca se aminteajte ast- fel : «Omul eel these nu piimeste ceie ce sint ale Duhului lui Dum- nezeu : edei nebunie sint pentru el». lar despre cea duhovniceasca : «CeI duhovnicesc ceiceteaza. toate, dai el nu este judecat de nimenin. $i ia- rasi : «Voi, care sinteti duhovnicesti, indreptati-i pe unii ca acestia in duhul blindeiii». 2. Astfel trebuie sa ne 'grabim ca, atunci cind prin re- nuntare am incetat de a fi carnali, adica atunci cind am dnceput sa ne despartim de traiul celor lumesti, sa incetam cu tina cea vazuta a trupu- lui. Sa ne silim din toate puterile sa capatam deindata starea cea du- hovniceasca, pentru ca nu cumva, mingiindu-ne ca dupa omul din afara parem a fi renuntat la aceasta lume si a fi parasit atingerea cu desfri- narile trupului, ca si cum prin aceasta am fi ajuns la cea mai inalta treapta a desavirsirii, sa devenim mai delasatori in ceea ce priveste curatirea de patimi si, intre cele doua stari, sa nu putem merge pe calea cea duhovniceasca. Sa nu socotim ca ne este prea de ajuns pentru desa- virsire daca parem pe dinafara despartiti de traiul si de placerile lumii acesteia, sau daca sintem in afara de stricaciune si de amestecul eel trupesc, pentru ca astfel de socoteala ne aseaza in acea stare caldu^a, care este cea mai rea ; trebuind a fi varsafl din gura Domnului, care zice In cugetarea cunoscuta de noi : «0, de ai fi cald sau rece ! Acum insd esti cdldut si voi incepe sa te vdrs din gura Meu». 3. Nu pe nedrept spune Domnul ca aceia pe care i-a primit in intimitatea dragostei Sale, daca au devenit in chip vatamator calduti, va trebui sa-i verse inapoi cu greata. Desi ar fi putut sa-i fie un fel de hrana mintuitoare, a vrut 374 SFINTUL IOAN CASIAN mai degraba sa fie indepartati dinlauntrul Lui, devenind mai rai decit mincarurile care n-au intra! niciodata in gura- Domnului, mai ales ca si noi respdngem cu scirba ceea ce ne face greata. Ceea ce este rece primit in gura noastra devine cald si se ia cu placere si cu folos. Iar ce s-a aruncat din pricina starii caldufe nu numai ca nu mai este dus la gura, dar nici macar nu poate fi privit fara mare dezgust. 4. Asadar, pe bund dreptate se spune ca este mai rea staiea cdidujd, fiindca mai usor ajunge la mintuiie $i pe culmile desavirsirii cineva carnal, adicd din lumea aceasta si din vremea aceasta, decit eel ce marturisindu-se monah, dar fara sa meargd pe calea desavirsirii potrivit invataturilor, s-a depdrtat de acea llacara a focului duhovnicesc. Cel ce se simte umi- lit de viciile trupesti si patat de atingerea carnii se va grabi spre izvo- rul adevaratei curatiri si spre culmea desavirsirii. El va zbura mai usor spre desavirsire, ingrozit de acea stare foarte rece a necredintei si aprins de flacara duhului. 5. Iar eel ce, precum am spus, incepe cu o stare cal- duta, abuzind de numele de monah, si nu ia prin umilinta si zel calea acestei devofiuni, de andata ce s-a molipsit de aceasta groaznica boala si s-a- lasat in voia ei, nu va putea gusta mai tirziu desavirsirea nici prin sine insusi si nici prin sfaturile altuia, Caci el spune in inima sa, potrivit invataturii Domnului: «Fiindcd bogat sint si am de toate si na-mi lipseste nimic». 6. Dar lui i se vor potrivi si urmatoarele cuvinte : «Tu esti misel si ticdlos si sdrac si orb si gol». Prin aceasta el a devenit mai rau decit eel din acest veac, fiindca nu-si da seama ca e misel si orb si gol, si ca, trebuind a fi indreptat, are nevoie de sfaturile si de invatatura cuiva. El refuza indemnurile cuvintului mintuitor, neintele- gind ca prin insusi numele de monah scade si se injose§te in opinia tu- turora, care-1 cred sfint si vrednic de respect ca slujitor al Domnului ; de aceea pentru el judecata si pedeapsa viitoare vor fi mai aspre. 7. Dar de ce sa staruim mai mult decit trebuie asupra unor lucruri pe care le cunoastem din viata de toate zilele ? Am vazut adesea oameni ajun- gind la caldura duhovniceasca din reci si trupesti cum erau, adica din pagini si oameni ai acestui veac, dar din calduti si firesti n-am va- zut. Profetul ne spune ca pe acestia atit de mult ii dispretuieste Dom- nul, incit porunceste barbatilor duhovnicesti si invatati sa nu le mai dea sfaturi si invat&turi, sa nu mai arunce samin|a cuvintului mintuitor pe un pamint sterp si neroditor si plin de maracini otravitori, ci dispre- tuindu-1 pe acesta sa cultive mai degraba acel pamint nou, adica sa raspindeasca toata invafatura printre pagini si necredinciosi, cu toata staruintja cuvijatului mintuitor, precum citim : «Aceasta zice Domnul oamenilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului : ara{i-vd ogoare noi si nu mai semanati prin spini». CONVORBIKI DUHOVNICE$TI 375 XX In sfirsit, lucru rusinos de spus, vedem ca in asa fel an renuntat cei mai multi la cele lumesti, inait dovedesc ca nu si-au schimbat ni- mic din viciile si naravurile de mai inainte, in afara doar de situatia sociala si de imbracaminte. CSci doresc sa dobindeasca bunuri mate- riale pe care inainte nu le-au avut si nu renunta la cele pe care erau stapini, ba, ceea ce este mai trist, doresc sa isi le inmulteasca, sub mo- tiv ca se considera datori sa-si mentina fie slujitorii, fie fratii, sau si le pastreaza pentru a forma obsti carora sa le fie stareti. 2. Aces- tia, daca ar cauta intr-adevar calea desavirsirii, s-ar stradui cu toata puterea sa se indeparteze nu numai de averi, ci $i de patimile de alta- data si de toate preocuparile lume-sti, sa se puna singuri si fara nimic altceva sub porunca celor mai batrini si sa nu mai poarte grija nici de al^ii, nici de ei insisi. Dar se intimpla tocmai dimpotriva, ca se grabesc nu sa se supuna celor mai iin virsta, ci sa. fie ei in fruntea celorlalti frati. Plini -de truiie, doresc sa Invefe pe alfii, nu sa se invefe pe ei insi$i, $i nu lac nimic din ceea ce cer altora. Cu ei tiebuie sa se indeplineascd porunca Mintuitorului : orbi, ajunsi conducdtorii orbilor, cad cu fofii in prapastie. 3. Acest gen de trufie, desi e unul singur, are totusi douS fete : una care imita cu statornicie seriozitatea si gravitatea, iar alta care, cu o neinfrinata libertate, se risipeste in risete prostesti si cara- ghioase. Cea dintii se bucura sa fie tacuta, celei de a doua nu-i place vorba pujina §i nu se sfieste sa spuna lucruri chiar nelalocul lor, sub motivul ca nu vrea sa fie socotita mai prejos sau mai fara invatatura decit ceilalti. Una doreste slujba de cleric pentru inaltare, cealalta o dispretuieste, socotind-o nevrednica si nepotrivita cu demnitatile de viata si de familie de mai inainte. Cercetarea fiecaruia poate cintari si aprecia care dintre acestea trebuie socotita mai primejdioasa. 4. Este unul si acelasi felul nesupunerii, daca pentru a nu intrerupe o lucrare, sau din trindavie, calci porunca superiorului, dupa cum este la fel de condamnabil ca, fie pentru somn, fie pentru veghe, sa nu te supui regu- lilor minastirii. Este acelasi lucru daca treci peste porunca staretului pentru ca sa citesti, sau pentru ca sa dormi si trufia este aceeasi da- ca-ti neglijezi fortele pentru ajunare sau pentru mincare. Sint mai pri- mejdioase si mai greu de lecuit viciile care par a se ridica sub forma virtutilor si sub chipul lucrurilor duhovnicesti, declit acelea care se nasc pe fata, pentru placere trupeasca. Acestea din urma, ca niste boli care se vad de departe, se recunosc usor si se pot vindeca, pe cind cele 376 SFINTUL IOAN CASIAN men|ionate mai inainte, acoperindu-se sub vejsmintul virtutilor, ramin netratate si-i fac pe cei molipsiti de ele sa sufere fara speranta mai mult timp si in chip mai primejdios 9 . XXI Este cu adevarat vrednic de ris faptul ca. unii, dupa inflacararea primei renuntari prin care, parasindu-si functia si avutul, sau gradul militar al lumii acesteia, au venit din propriu imbold in minastire, iar dupa aceea ii vedem ca le doresc si mai mult, daca nu le sint permise, neputindu-se obisnui fara ele, ca sint robiti de cele pe care le mai au, oricit ar fi de mici si de fara pret, $i se ingrijesc mai mult de ele decit se ingrijeau de toate celelalte bunuri pe care le-au parasit. De buna seama ca nu le este de mare folos ca au putut dispretui averi mari, daca dragostea pentru ele si-au mutat-o catre aceste lucruri marunte $i neinsemnate, pe care le au cu ei. 2. Ei dovedesc ca viciul lacomiei isi al zgirceniei, pe care nu-1 mai pot avea pentru bunuri de pret, daca-1 mehtin pentru niste lucruri marunte, nu 1-au parasit, ci-1 pastreaza cum 1-au avut inainte. Caci Isi mentin slabiciunile de altadata daca arata atita dragoste si grija pentru o rogojina, un cosulet, un saculet, o carte, sau alte lucruri destul de ieftine ca acestea. Ba mai mult, le pazesc $i le apara cu indirjire, fara sa le fie rusine sa se supere, isi, ceea ce e mai grav, sa se certe cu fratii pentru ele. 3. Suferind de boala lacomiei de odinioara, nu sint multumiti ca au cele pe care folosul sau trebuinta corpului il obliga pe monah sa le aiba potrivit numarului si masurii comune. Ei dovedesc §i prin aceasta avari|ia inimii lor, dorind s3 aiba mai multe decit certain, lucrurile de care trebuie sa se foloseasca. De- pasind masura in grija si atentia cu care le pazesc, ei le apara de atin- gerea altora pe cele pe care trebuie sa le aiba in comun cu fratii. 4. Este ca si cum numai deosebirea metalelor §i nu insasi patima lacomiei ar fi vatamatoare, si ca -isi cum n-ar fi permis sa te superi pentru lucruri mari, dar pentru cele mici n-ar fi nici o vina sa faci. aceasta. Totiisi, de aceea am aruncat materiile mai pretioase, ca sa inv&tam sa le dispre- tuim mai usor pe cele mai proaste. Nu este nici o deosebire daca ci- neva arata lacomie pentru cele marete si scumpe, sau pentru niste lu- 9. IV, XX, p. 96. Sfintul Casian nu admite legaturile calugarilor cu cei care, He rude sau nu, fie un chinovit in aceeasi chilie, ii slujeau, procurindu-le cele necesare din satul invecinat. Cu aceasta, monahii reveneau la starea dinainte de intrarea in monahism, cind cautau inmul{irea bunurilor nu pentru ajutorarea din mila a celor bolnavi, ci pentru o via^a u?oara si imbelsugata, la care, chipurile, renuntasera. La aceasta se mai adauga grija de bunuri personale, de care se lepadasera, odata cu in- trarea in minastire — bunuri pe care Sf. Casian le detesta, a$a cum se vede in capi- tolul urmator. CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 377 cruri ieftine, $i trebuie judecat cu mai mare asprime tocmai pentru aceea ca se simte atit de legat de cele mici eel ce le-a dispret,uit pe cele mari. O astfel de renunt,are nu dobindeste desavir^irea inimii, fi- indca a primit situatia materiala a celui sarac, dar n-a parasit lacomia celui bogat. V - COMUNICAREA PARINTELUI SERAPION Despre cele opt vicii principale I. Sosirea noastra in chilia parintelui Serapion si intrebarea desipre felul si lu- crarea viciilor. II. Povestirea parintelui Serapion des- pre cele opt vicii principale. III. Cele doua feluri de vicii si £m- patrita lor inriurire. IV. Recapitulare despre lacomia la min- care si despre ipatima desifrinarii ; tra- tamentul lor. V. Cum a fast isipitit Domnul nostru, Cel singur fara de pacat. VI. Natura ispitei prin care Domnul a fost incercat de diavol. ■ VII. Lucrarea deseirtaciunii si a trufiei fara ajutorul trupului. VIII. Iubirea de arginiti este in afara firii : deosebirea dintre ea si celelalte vicii. IX. Despre minie si despre tristete, care adesea nu se gasesc printre vieiile ve- nite din afara. X. Despre unirea dintre ,sase vicii si despre inrudirea celor doua care se deo- sebesc de celelalte. XI. Obirsia si felul fiecarui viciu. XII. La ce foloses'te gloria desarita. XIII. Lupta felurita a tuturor viciilor. XIV. Organizarea luptei impotriva vi- ciilor potrivit pirimejdiei lor. XV. Noi nu putem face nimic impotri- va viciilor fara ajutorul lui Dumnezeu si nu trebuie sa ne laudam cu victoria im- potriva lor. XVI. Intelesul celor sapte neamuri al caror pamint 1-a primit Israel : de ce in unele locuri sint aratete sapte, in altele multe neaimuri. XVII. ilntrebare despre asemanarea din- tre cele saipte neamuri si cele opt vicii. XVIII. Raspuns cum celor opt vicii le corespunde nurnarul de opt neamuri. XIX. De ce s-a poruncit ca un singur neam sa fie parasit, iar sapte sa fie ni- micite. XX. Natura lacomiei la mincare ; ase- manarea cu vulturul. XXI. Staruinta lacomiei la mincare in- discutia filosofilor. XXII. De ce a prezis Dumnezeu lui Avraam ca zece neamuri trebuiesc dis- truse de catre poporul lui Israel. XXIII. In ce chip ne este de folos sa> stapinim tinuturile viciilor. XXIV. Tinuturile din care au fost a- lungate poipoarele canaanienilor au fost date semintiei lui Sem. XXV. Felurite marturii asupra infele- sului celor opt vicii. XXVI. Dupa ce se invinge robia sto- macului trebuie cheltuita energia pentru obfinerea celorlalte virtufi. XXVII. Lupta impotriva viciilor nu se da in ordinea in care acestea se gasesc arataite. 378 SFINTUL IOAN CASIAN I In acea adunare de batrini foarte venerabili, a existat un barbat cu numele de Serapion, impodobit in primul rind cu harul judecatii ce- lei drepte, si comunicarea acestuia gindesc ca merita. sa fie lincredin- tata scrisului. Staruind noi sa ne spuna ceva despre asaltarea viciilor, despre inceputurile si cauzele din care pureed, el a inceput astfel : II Opt sint principalele vicii, care otravesc neamul omenesc, si anu- me : primul este lacomia la rruincare, ceea ce inseamna imbuibarea sto- macului, al doilea desfrinarea, al treilea arghirofilia, adica lacomia sau dragostei pentru bani, al patrulea minia, al cincilea tristetea, al $aselea lenea, adica nelini§tea §i lehamitea inimii, al ^aptelea de§ertaciunea, adica vanitatea sau gloria desarta, §i al optulea trufia. Ill Aceste vicii sint de doua feluri : naturale, cum este lacomia la min- care, si in afara naturii, cum este arghirofilia. Iar lucrarea lor este im- patrita. Unele nu se pot petrece fara actiunea trupului, cum este laco- mia la mincare si desfrinarea, dar altele se indeplinesc fara vreo lu- crare a corpului, cum este trufia si gloria desarta. Unele se pun in mis- care prin cauze din afara, cum este arghilofilia si minia, insa sint agi- tate de pricini dinlauntru, cum sint lenea si tristetea. IV Expunerea pe scurt a acestora o vom lumina cu marturii din Scrip- turi. Lacomia la mincare si desfrinarea, desi nu sint sadite din fire (caci uneori se ivesc fara vreo at/itare sufleteasca, numai prin imboldul si lu- crarea carnii), au nevoie totusi de o pricina din afara pentru a se im- plini si asa ajung sa se savirseasca prin actiunea carnii. Caci «iiecare este ispitit de propia sa pofta. Apoi poita zamislind naste pacatul, iar pacatul cind a lost savhsit aduce moartea». 2. Cel dintii om, Adam, n-ar fi putut fi amagit prin lacomia la mincare, daca nu s-ar fi folosit in chip nepermis de mincarea pe care a avut-o la indemina, si nici al doilea Adam nu este ispitit fara existenta unei materii din afara, cind i se spune : «Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste acestor pietie sa se facd piine». Ca si desfrinarea nu se savirseste decit prin corp, este limpede pentru toti, precum apune in duh Dumnezeu despre aceasta c-a- tre fericitul Iov : «Virtutea ii este in sale si puterea an pintece, deasupra CONVORBIRI DUHOVNICESTI ^ 37r) buricului». 3. De aceea in mod deosebit acestea doua, care se indepli- nesc cu trupul, in afara de acea grija duhovniceasca a sufletului, au nevoie si de stapinire trupeasca. Nu este de ajuns puterea mintii pentru a infringe pornirile acestora (cum se petrec lucrurile uneori impotriva miniei, sau a tristetei .si a celorlalte patimi, pe care priceperea mintii stie sa le invinga fara vreo lupta impotriva carnii) daca nu i s-a adaugat si stapinirea trupului prin posturi, veghe, munca si evitarea ocaziilor, fiindca aceste vicii se nasc in trap si in suflet si nu vor putea fi invinse decit prin concursul amindurora. 4. Desi fericitul Apostol a spus c3 toate viciile sint in general carnale, socotind si dusmaniile si minia si chiar ereziile intre celelalte lucrari ale carnii, noi totusi, pentru a le intelege mai bine natura si tratamentul, le impartim in doua si spunem ca unele sint carnale, iar altele spirituale. Sint carnale cele ce due la incalzirea si simitirea trupului, care se desfateaza si se hraneste intr-atit cu ele, incit atita si mintile linistite, atragindu-le uneori fara voia lor pe drumul pornirilor lui. 5. Despre acestea fericitul Apostol spune : «/n- tre ace$tia $i noi am trait odinioaid, in poftele trupului nostru, iacind pe voia carnii $i a gindurilor §i eram din fire copiii miniei ca ?i cei- lalti». Le numim spirituale pe cele care, rasarite din suflet, nu numai ca n-aduc nici o placere trupului, dar chiar ill incarca de necazuri si sufe- rinte, hranind numai sufletul bolnav cu ,placer;i injositoare. De aceea ele cer numai sufletului ingrijire, pe cind cele carnale, precum am spus, nu se insanatosesc decit printr-un dublu tratament. Cei ce se ostenesc pentru curatie sufleteasca inlatura de la inceput insesi prilejurile pati- milor carnale, astfel ca sufletul nu mai poate fi imbolnavit prin amin- tirea acelor pasiuni. 6. Trebuie ca unei boli duble sa i se aplice o in- grijire dubla. Pentru corp este necesar sa fie inlaturate chipul si ma- teria care ispiteste, pentru ca pofta sa nu incerce sa se dezlantuie, iar pentru suflet la fel, ca sa nu ia nastere in el ginduri necurate. Este de folos sa fie puse mai presus de orice meditatie atenta asupra Scripturilor, vegherea cu grija si retoagerea in singuratate. PenJtru celelalte vicii trairea in societate nu este vatamatoare, ba din contra, de eel mai mare folos pentru cei ce doresc intr-adevar sa se lipseasca de ele, fiindca prin legaturile cu oamenii ele se pot descoperi si, fiind date pe fata si mai des puse la incercare, se pot vindeca mai repede. V De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a fost ispitit, cum spune apostolul «in toate dupa. asemdnarea noastrd», dar «in afara de pacat», adica fara sa fi fost atins de vreo patima, neincercat deci de acele pofte 380 SFINTUL IOAN CASIAN carnale, de care sintem noi infepati fara sa stim, sau fara sa vrem, fi- indca El nu avea nici o asemanare cu noi in ceea ce priveste zamisli- rea, fiind zamislit prin vestirea arhanghelului : «Duhul Sfint va veni asupra ta si puteiea Celui Preainalt te va umbil ; de aceea si SfintuI care se va naste din tine fiul lui Dumnezeu se va chema». VI Pastrind fara stricaciune dhipul si asemanarea cu Dumnezeu, El a trebuit sa fie ispitit de aceleasi patimi de care a fost ispitit si Adam f pe cind pastra inca neatins chipul lui Dumnezeu, adica de lacomia in mincare, de gloria desarta, de trufie, dar nu s-a rostogolit in cele in care a cazut Adam dupa ce si-a patat chipul isi asemanarea cu Dum- nezeu, a carui porunca a calcat-o. Lacomie la mincare a axatat cind a primit fructul oprit. Ii dau ipe fata gloria desarta cuvintele .: «Se vor deschide ochii vo§fri», iar trutfia este aratata astfel : «Vefi fi ca Dum- nezeu, cunoscind binele §/ iaul». 2. De aceste trei vicii citim ca a fost ispitit si Mintuitorul, si anume de lacomie la mincare, dind ii zice dia- volul : «Porurice$te ca pietrele astea sa se iaca piini», de glorie desar- ta : «Dacd e5fi Fiui iui Dumnezeu, aruncd-Te jos», iar de trufie, cind ii arata toate imparatiile lumii si gloria lor si-I zice : «Acestea toate Ji le voi da Tie, daca vei cddea inaintea mea si te vei inchina mie». Trecut prin aceste incercari, El ne invata prin exemplul Sau cum tre- buie sa invingem si noi pe eel ce ne ispiteste. Si de aceea se spune Adam acela si Adam Acesta, acela fiind primul pentru prabusire si moarte, iar Acesta primul pentru inviere si viata. 3. Prin acela tot nea- mui omenesc este osindit, prin Acesta tot neamul omenesc este elibe- rat. Acela este plasmuit din pamint sim ( plu si neatins, Acesta este nascut din fecioara Maria. Dar daca Acesta a trebuit sa fie incercat de ispi- tele aceluia, in schimb nu i-a fost necesar sa treaca la alte vicii. Caci Cel ce invinsese lacomia la mincare nu putea sa cada in ispita desfri- narii, care-si are radacina la indestulare si imbuibare si in care n-ar fi cazut nici primul Adam daca, finselat de momelile diavoluiui, n-ar fi primit mai inainte patima din care ia nastere desfrinarea. De aceea, precum este scris, Fiul lui Dumnezeu n-a venit in trupul pacatului, ci «in asemanarea cu trupul pdcatului». Desi era in El trap adevarat, fi- indca de buna seama minca, bea, dormea si chiar a fost strapuns de cuie, totusi, pacatul trupului nu 1-a avut decit prin putinta infringerii. 4. El n-a fost infepat de boldurile de foe ale ipoftei trupesti, care se nast& in noi in chip firesc, chiar si fara voia noostra, ci L-a inceroat numai aparen|a pacatului, prin asemanarea trupeasca cu noi. Fiindca indepli- CONVORBIRI DUHOVNTCE§TI 381 nea intr-adevar cele ale noastre si purta in El toate slabiciunile ome- nesti, s-a putut crede ca El este supus §i patimilor, ca purta in trupul Sau si slabiciunea viciului si a pacatului. 5. Diavolul L-a incercat numai cu acele vicii cu care-L inselase pe primul, crezind ca si Acesta poate fi dus ?i in celelalte in chip asemanator ca om, asa cum il ciistigase pe eel dintii. Dar n-a putut sa-L aduca si in a doua boala, care ia naistere din primul viciu, fiindca a fost respins din prima lupta. Vazind ca Dom- nul n-a fost atins in nici un chip de prima cauza a acestei boli, era de prisos sa nadajduiasca intr-o roada a pacatului, ale carui radacini si seminte n-au fost primite de El. 6. Ultima ispita aratata de Luca prin cuvintele : «Dacd e$fi Fiul lui Dumnezeu aruncd-Te jos» s-ar putea in- telege ca patima a trufiei, asa cum cea pe care Matei o arata ca a treia, si anume aceea prin care, potrivit celor scrise de evanghelistul Luca, diavolul ii promite Domnului la un moment dat toate imparatiile lumii, s-ar putea intelege ca patima a arghirofiliei. Vazind ca Domnul nu poa- te fi ispitit nici cu lacomia la mincare, si nici cu desfrinarea, diavolul a trecut la arghirofilie, pe care o stia ca este radacina tuturor relelor. Dar invins din nou, neindraznind sa-L incerce cu alte vicii, fiindca stia ce radacina si izvor de hrana au, a trecut la cea din urma patima, a trufiei, cu care stia ca pot fi loviti chiar cei desavirsi^i, anvingatori ai tuturor viciilor, fiindca i$i amintea ca el insusi, din cauza trufiei, pe oind era Lucifer, s-a prabusit din cer, ca si multi altii, care nu fuse- sera invinsi de nici o alta patima din cele aratate mai inainte. 7. Cu a- ceasta ordine amintita mai inainte, care este aratata de evanghelistul Luca, se potriveste foarte bine atitarea si chipul ispitelor prin care vi- c'leanul dusman a atacat pe acel prim si pe Acest al doilea Adam. Caci ii spune celui dintii : «Ochii vo$tri se vor deschide», iar Ceilui de al doilea «ii arata. toate imparatiile lumii ?i gloria lorn. El zice aceluia : «Ve^i ii ca Dumnezew, iar Acestuia : «Dacd esti Fiul lui Dumnezeu». VII Sa vorbim acum despre lucrarea celorlalte patimi, in ordinea in care incepusem, dar pe care am intrerupt-o trebuind a trata despre la- comia in mincare si despre ispita Domnului. Gloria desarta si trufia se petrec de obieei fara concursul corpului. Cum ar avea nevoie de actiunea carnii cele care aduc prabusirea sufletului numai prin voin|a si rivna de a dobindi lauda si glorie omeneasca ? 2. Sau ce inrhirire corporala a avut vecihea trufie a acelui Lucifer mai inainte numit, de vreme ce ea s-a zamislit numai in cugetul si-n sufletul lui, asa cum aminteste prof etui : «Tu, care ziceai in inima ta : ma voi urea la cer, 382 SFINTUL IOAN CASIAN deasupra astieloi lui Dwnnezeu voi a$eza fronul meu. Ma voi urea mai sus de indlfimea norilor, voi fi asemenea Celui Preainalt». DupS cum n-a avut pe nimeni agitator al acestei trufii, tot asa numai in gindirea lui s-a savirsit lucrarea crimei si a prabusirii celei veijnice si nici o urmare n-au avut planurile lui ambitioase. VIII Arghirofilia si minia, desi nu sint de aceeasi natura (caci prima este in afara naturii, pe cind cea de a doua pare a-si avea obirsia si saminta in noi), totusi ele par a se naste la fel, caci adesea f§i iau din afara cauzele care le pun in mi§care. Nu rareori cei mai slabi se pling ca s-au prabu^it in aceste vicii a^itati sau impin^i de altii si in feluj. acesta ei explica cum au ajuns la ura. si arghirofilie. Se vede limpede ca arghirofilia este din afara noastra, fiindca nu se dovedeste a avea in noi prima obircjie si nu ia na^tere din ceva natural iin atingerea cu corpul si sufletul nostru, sau cu nevoile noastre de viat.a. 2. Caci este sigur ca nimic n-ajunge la folosul si trebuinta naturii comune, in afara de mincarea zilnica si de bautura. Toate celelalte lucruri, ori cu cita rivna si dragoste ar fi pastrate, sint totusi straine de nevoile omenesti si de trebuintele vie^ii. Si de aceea acest lucru, existind oarecum in afara naturii, nu loveste decit pe monahii calduti si rau intemeiati, pe cind cele naturale nu inceteaza de a ispiti chiar pe cei mai incercati monahi si care traiesc in singuratate. 3. Intr-atit se dovedeste ca este adevarat ceea ce spunem, incit cunoastem unele neamuri cu totul li- bere de aceasta patima a arghirofiliei, care n-au primit in viata si obi- ceiurile lor acest viciu. De asemenea, credem ca nici oamenii care au existat inainte de potop n-au cunoascut foarte multa vreme pacostea acestei pofte. Se dovedeste ansa ca aceasta patima se stinge fara vreo truda in oricare dintre cei care au renuntat cu adevarat la cele lumesti si, lepadindu-se de toate ale lor, au dorit atit de mult viata de minas- tire, incit nu vor sa mai aiba din ele pentru sine nici macar un dinar. 4. Pot gasi ca martori ai a cestui lucru multe mii de oameni care, lepa- dindu-se foarte repede de tot avutul lor, au nimicit din radacina aceasta patima, fara sa mai fie incercati cit de putin de ea mai tirziu, dar lup- tind tot timpul contra lacomiei la mincare, caci nu pot fi in siguranta, daca n-o combat cu cea mai mare grija si infrinare a inimii si a trupului. IX Tristetea si lenea, spre deosebire de cele despre care am vorbit mai sus, de obicei nu se nasc prin vreo provocare din afara. Caci sint CONVORBIRI DUHOVNICESTI 383 adesea si foarte dureros atinsi de ele si cei care traiesc singuri in pustiu, fara nici o tovarasie omeneasea. Ca. este adevarat acest lucru il poate proba prin proprie experienta oricine a trait in singuratate si a fost incercat de ispitele omului launtric. X Desi aceste opt vicii au obiir^ii* deosebite si urmari neasemana- toare, totusi primele sase : ldcomia la mincaie, desfrinaiea, aighirofi- lia, minia, tristetea si lenea sint intr-un fel inrudite si, ca sa spun asa, legate in acelasi lant, in asa fel, incit preaplinul uneia are ca urmare inceputul alteia. Din prea mare lacomie in mincare se naste desfrina- rea, din desfrinare arghirofilia, din arghirofilie mlinia, din minie triste- tea, din tristete lenea. De aceea trebuie sa luptam in chip asemanator si cu aceeasi judecata contra lor si de la cele de mai inainte sa trecem la lupta impotriva celor urmatoare. 2. Mai usor se opreste cresterea si intinderea daunatoare a unui arbore, daca radacinile pe care se spri- jina sint imputinate sau taiate, si apele statute si murdare se pot seca indata, daca li se astupa cu pricepere izvoarele care le dau nastere. De aceea, ca sa fie invinsa lenea, trebuie mai intii combatuta tristetea j ca sa se alunge tristetea, trebuie distrusa mai inii minia ; ca sa se stinga minia, trebuie calcata in picioare arghirofilia ; ca sa se inlature arghirofilia, trebuie nimicita desfrinarea ; si ca sa se desfiinteze desfri- narea, trebuie darimat viciul lacomiei in mincare. 3. Celelalte doua, gloria' desarta si trufia, sint unite intre ele in acelasi fel pe care 1-am aratat si despre celelalte, intrucit cresterea uneia aduce aparitia celei- lalte (prisos de glorie desarta da nastere trufiei), dar se deosebesc cu totul de cele sase vicii numite mai inainte $i nu se unesc cu ele intr-o tovarasie asemanatoare, fiindca nu numai ca n-au aceeasi obirsie, dar apar intr-un alt mod si intr-q alta rinduire, cu totul contrara celorlalte. Cind acelea sint nimicite, ele se dezvolta si mai puternic si moartea acelora le face sa creasca si sa fie cu mai multa viata. 4. De aceea sin- tem imbolditi de aceste doua vicii intr-un mod deosebit. Cadem in- tr-unul din acele sase vicii dupa ce am fost loviti de cele inaintase lor, pe cind in aceste doua sintem primejduiti sa ajungem dupa ce le-am invins si am triumfat asupra celorlalte. Asadar, toate viciile iau nastere prin cresterea celor dinaintea lor si dispar prin micsorarea acelora. Dupa aceasta rinduiala, ca sa poata fi infrinta trufia, trebuie mai intii ina- busita gloria desarta ,• astfel se potolesc cele urmatoare prin invingerea celor anterioare si, daca sint stinse cele anterioare, patimile ramase slabesc fara osteneli. 5. Desi aceste opt vicii mai inainte numite sint 384 SFINTUL IOAN CASIAN legate intre ele si amestecate in felul pe care 1-am amintit, totusi pri- vite mai de aproape vedem ca se impart in patru legaturi si perechi : lacomia de mincare si desfrinarea se unesc intr-o tovarasie foarte strin- sS ; de asemenea au legaturi de familie intre ele minia si arghirofilia, tristetea $i lenea, gloria departs §i trufia. XI. $i acum, ca sa vorbim despre ramurile fiecarui viciu in parte, sint trei feluri de lacomie in mincare : primul, care-1 impinge pe monah sa se grabeasca la mincare inainte de ora fixata prin program, al doilea care gaseste placere in umplerea stomacului si in infulecarea cu la- comie a oricaror lucruri de mincare, iar al treilea, care doreste minca- ruri alese si scumpe. Acestea trei dau monahului lovituri nu u^oare, daca nu cauta sa scape de ele cu sus^muta osteneala si bagare de seama. Dupa cum nu trebuie incheiata ajunarea inainte de ora canonica, la fel trebuie retezate cheltuielile cu umplerea stomacului, cu mincaruri scumpe si deosebit pregatite. Caci din aceste trei feluri iau nastere di- ferite si foarte grave boli ale sufletului. 2. Din prima boala rasare ura fata de minastire, groaza si intoleran^a felului de locuinta, din care ur- meaza fara indoiala repede plecarea $i fuga din minastire. Din a doua ies boldurile de foe ale poftei si desfrinarii. Iar a treia leaga in lanturile incurcate ale arghirofiliei giturile patimasilor si nu-1 lasa pe monah sa renun^e la toate pentru Hristos. Avem aratate ca este in noi aceasta pa- tima ori de cite ori, retinuti la masa de vreunul dintre frati, nu sintem multumiti sa servim mincarurile asa cum ne-au fost aduse si cerem, cu o libertate fara friu si nelalocul ei, sa li se adauge ceva pentru a le face mai gustoase, sau mai indestulatoare. 3. Aceasta nu trebuie in nici un chip sa se petreaca, si anume din trei motive : primul, pentru ca min- tea monahului trebuie. sa se deprinda cu ingaduinta si cumpatarea si, potrivit cuvintelor Apostolului, sa inve^e a se multumi cu ceea ce are. In nici un caz nu-si va putea infrina dorintele ascunse sau mai mari ale corpului eel ce, suparat de o mincare cu un gust mai pu{in placut, nu este in stare sa renunte la placerile cerute de gitlejul sau. Al doilea, pentru ca se intimpla uneori ca la ora aceea gazdei sa-i lipseasca ceea ce-i cerem noi, si o jignim pentru o pregatire mai pu|in pretentioasa, dindu-i pe fata poate saracia, pe care ar fi vrut sa i-o cunoasca numai Dumnezeu. Al treilea motiv este acela ca adesea se intimpla ca altora sa nu le placa adaosul pe care 1-am Cerut la masa si producem suparare multora cautind sa ne satisfacem dorintele si poftele gurii noastre. De aceea trebuie sa ne infrinam in Orice chip astfel de libertati. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 385 4. Exista trei feluri de desfrinare. Unul consta in unirea dintre cele doua sexe. Al doilea, care se produce in afara de vreo atingere feme- iasca, viciu despre care citim ca Onan, fiul patriarhului Iuda, a fost pe- depsit de Domnul. Acest pacat este numit In Cartile sfinte necuratie si despre el Apostolul spune : «Spun msa celor necasdtoriti si vaduvi ca este bine pentiu ei dacd au rdmas asa precum sint si eu. Iar daca nu se pot stapini, sa se casatoreasca. Fiindcd este mai bine sa se casatoreasca, decit sa. fie arsi». Al treilea fel este eel care se zamisleste in suflet si in minte, despre care zice Domnul in Evanghelie : «Cel ce se uitd la o fe- meie poitind-o, acela a si iacut adulter cu ea in inima lui». 5. Fericitul Apostol spune ca aceste trei feluri in chip asemanator trebuie stinse : «Omoiiti madulaiele voastie, ale omului pamintesc : deshinaiea, molila- lia, poita» si celelalte. De asemenea, despre doua din ele spune catre efeseni : «Desfrinare si necurdtie nici sd nu se pomeneascd intie voi» si iarasi : «Aceasta s-o stiti ca tot desiiinatul, sau necuratul, sau laco- mul, care este in slujba idolilor, nu are mostenire in impdrdtia lui Hris- tos si a lui Dumnezeu». 6. Trebuie sa\ne ferim de aceste trei prin ma- suri asemanatoare, ca sa nu ne indeparteze, fiecare si toate la un loc, de imparatia lui Hristos. Trei sint felurile arghirofiliei. Primul, care nu-i lasa pe cei Ge re- nunta la cele lumesti sa se lipseasca de averile si bunurile lor. Al doi- lea, care ne indeamna sa luam inapoi cu si mai mare lacomie ceea ce am imprastiat sau am dat saracilor. Al treilea, care ne impinge sa do- rim si sS dobindim lucruri pe care inainte nu le-am avut. 2. Felurile mi- niei sint trei : unul, care este inlauntrul nostru si care in greceste se spune 9o(a6<; Altul, care se dezlantuie in vorbe sau fapte, si care in gre- ceste se spune op-j^ Despre acestea spune si Apostolul : «Acum ldsafi si voi toate : minia, iutimea». Al treilea, care nu fierbe si se consuma in- tr-o ora, ca acelea, ci se pastreaza zile si vreme Sndelungata : el se spune in greceste ]j.7jvt<;. 8. Toate acestea trebuiesc osindite de noi cu acelasi dispret. Felurile tristetii sint doua : unul ia nastere cind ince- teaza supararea, sau cind ni s-a produs o dauna, sau ni s-a zadarnicit o dorinta : celalalt, care coboara din deznadejde, sau dintr-o neliniste ne- lamurita a mintii. Felurile lenei sint tot doua : unul care ne aduce somn cind e cald, iar celalalt, care ne indeamna sa parasim chilia si sa fu- gim. Gloria desarta in oricite forme s-ar manifesta, caci are multe ifete si chipuri, este totusi de doua feluri : primul, prin care ne mindrim pen- tru foloase materiale, sau pentru lucruri care se vad, al doilea, prin care ne ingimfam pentru cele spirituale §i ascunse, din dorinta de laudS de- sarta. 25 — Sfintul loan Casian 386 • SFINTUL IOAN CASIAN XII. Gloria departs pentru un singur lucru este totusi folositoare ance- patorilor, care sint inca ademenip: de vicii carnale. Acestia daca, de exemplu, atunci cind sint biciuifi de duhul desfrinarii se gindesc la vred- nicia slujbei preotesti, sau la buna parere a tuturor, care-i cred sfinti si nepatati, judecind ca imboldurile necurate ale poftei ii injosesc si-i fac nedemni de o buna prefuire sau de tagma lor, macar gindindu-se la aceasta dau inapoi, invingind printr-un rau mai mic pe unul mai mare. Caci este mai bine pentru cineva sa fie atins de viciul gloriei desarte, decit sa cada in flacara desfrinarii, de unde sau nu mai poate scapa, sau cu greu se mai poate ridica dupa prabusire. 2. Acest sens 1-a exprimat frumos unul dintre profeti, cind a zis in persoana lui Dumnezeu : «Din cauza Mea voi indepdrta imia Mea $i re voi intrina de la lauda Mea, ca sa nu pieri», adica pentru ca, atunci cind prin laude esti legat in lantu- rile gloriei desarte, sa nu cazi in prapastia iadului si sa nu te cufunzi fara intoarcere in savirsirea pacatelor de moarte. Nu e de mirare ca are in ea atita inriurire aceasta patima, incit poate sa-1 infrineze pe cineva care cade in viciul desfrinarii, de vreme ce s-a dovedit foarte adesea, din experienta multora, ca intr-atit 11 intareste pe eel otravit de ea, in- cit il face sa nu simta foamea nici dupa doua sau trei zile de ajunare. 3. $tim ca unii din acest pustiu au marturisit ca de multe ori au rab- dat fara greutate sa nu manince cite cinci zile in minastirile din Siria, pe cind acum ii chinuie atit de mult foamea, incepind de la a treia ora, incit abia isi pot prelungi pina la ora a noua ajunarile zilnice. Asupra acestei chestiuni, parintele Macarie a raspuns bine unuia care 1-a in- trebat de ce in pustiu simte foamea de la ora a treia, pe cind in manas- tire cite cinci zile dispretuia mincarea fara sa-i fie foame : «Fiindca aici nu este nici un martor al ajunarii tale, care sa te hraneanca si sa te sus- tina cu laudele lui : acolo insa degetul oamenilor si gloria desarta iti tineau loc de mincare». 4. Afirmatia pe care am facut-o, ca gloria de- sarta inlatura viciul desfrinarii, este exprimata destul de frumos si de limpede in Cartea Regilor, in care se arata ca Nabucodonosor, regele Asiriei, a dus din tinuturile Egiptului in tara sa pe poporul Israel luat in captivitate de catre Nechao, regele Egiptului, facind asta nu ca sa le dea evreilor libertatea de alta data si tara in care se nascusera, ci pen- tru ca sa-i vada in tara lui, mutindu-i mai departe decit fusesera in ro- bia din Egipt. Acest exemplu se potriveste foarte bine cu ceea ce vor- bim noi. Caci desi este mai usor sa robesti gloriei desarte decit desfri- narii, totusi este mai greu sa te despartj de viciul gloriei desarte. 5. Intr-un fel oarecare robul dus pe un drum mai lung se lintoarce cu mai CONVORBIRI DUHOVNICESTI 387 mare truda pe pamintul in care s-a nascut si in patria sa in care traieste liber. $i pe merit se indreapta impotriva lui acea dojana profetica : «De ce ai imbatrinit pe pamint strain ?» Este bine spus ca imbatrineste pe pSmint strain eel ce nu se dezbara de viciile pam'inteisti. Doua sint fe- lurile trufiei : primul carnal si al doilea spiritual, care este si mai pri- mejdios, caci el loveste in mod deosebit pe cei pe care-i descopera ca le-au fost de folos unele virtut,i w . XIII. Aceste opt vicii, deisi asalteaza tot neamul omenesc, totusi nu-i atacS pe toti la fel. La unii locul principal il detine duhul desfrinarii, pe altul il asupreste furia, in altul gloria desarta este tiranS, altuia ii sta in cres- tet trufia. Desi se constats ca toji sint lovi{i de toate, totusi in chip deo- sebit si intr-o anumita masura suferim de ele. XIV. De aceea trebuie sa luptSm impotriva lor in a?a fel, incit fiecare, descoperindu-si viciul de care este molipsit mai mult, impotriva lui tre- buie sa dea lupta principals, potrivindu-si fat.a de loviturile lui toata grija, atentia si observatia, impotriva lui indreptind sSgetile zilnice ale ajunarilor, contra lui intorcind in fiecare moment suspinele dese ale ini- mii si armele gemetelor, impotriva lui concentrind truda vegherilor si meditatiilor inimii, indreptind spre Dumnezeu plinsul neincetat al ruga- ciunilor si cerindu-i Lui in chip special si neincetat ajutor impotriva oricarei primejdii. 2. Caci ii este imposibil cuiva sS merite triumful im- potriva oricarei patimi, inainte de a fi in^eles ca el nu poate ob|ine vic- toria in lupta numai prin priceperea si osteneala sa, de$i totusi, ca sa poata fi purificat, trebuie sS ramina zi -si noapte atent si cu toata grija. T ar cind a simtit cS s-a eliberat de o patimS sa-si scotoceasca $i sa-si iumineze cu aceea^i incbrdare toate ungherele inimii sale, si, pe care intre celelalte patimi a vSzut-o mai rea, impotriva ei sa punS in mis- care mai cu pricepere toate armele duhului sau. Astfel, invingindu-le intotdeauna pe cele mai puternice, va avea o victorie repede >si usoara impotriva celorlalte, fiindcS si mintea in procesul triumfurilor va de- 10. V, XII, 1, p. 111. PICHERY nu crede ca gloria desarta, poate opri pe mona- hii tineri de la pacatele desfrinarii si evita se In^eala. Caci faptul de a se expune bat- jocurii vletuitorilor unei minastiri, sau de a fi dat ca rau exemplu !ntr-o institutie, caracterizata prin lupta pentru sfintenie si de a risca sa-si piarda vrednicia monastica, sau preo{easca, nu constituie un lan{ de «motive inferioare» de care sa nu se fereasca un chinovit. Este curios cum a putut PICHERY sa micsoreze aceasta adevarata catas- trofa de ordin moral-bisericesc, care poate fi oprita de o eventuala glorie-desarta, pe care o poate crea teama de a fi descoperite. SFINTUL IOAN CASIAN veni mai puternica §i lupta care urmeaza ampotriva celor mai slabe va face mai usor succesul luptelor. Asa fac de obicei cei ce in fa^a regilor acestei lumi dau lupta cu tot felul de flare salbatice avind in vedere pre- miile, un fel de spectacol care iindeobste este numit pancarpum. 3. Aces- tia, spun, pe care fiare le-au vazut mai primejdioase prin puterea si sal- baticia lor, pe aoellea le ataca mai intii, fiindca daca le ucid pe acestea pot fi mai usor rapuse cele mai putin fioroase si mai putin feroce. Asa si cu viciile, daca dupa ce au fost biruite cele mai puternice vom trece la cele mai slabe, vom obtine o victorie desavirsita, fara vreo complicate. Totusi, nu trebuie sa socotim ca, luptind in mod deosebit contra unui vi- ciu, ca si cum n-am avea in vedere armele altuia, putem fi raniti cu usu- rinta de vreo lovitura venita pe neasteptate. Aceasta nu se va intimpla. 4. Este imposibil ca acela, pe care incordarea mintii sale, cu grija pen- tru a-si purifica inima, 1-a inarmat impotriva atacurilor oricarui viciu, sa n-aiba si contra celorlalte vicii grija la fel, toate fiindu-i daunatoare. In ce chip va merita sa obtina victoria impotriva unei patimi de care vrea sa scape eel ce se face nevrednic de rasplata purificarii prin con- taminarea cu alte vicii ? Dar cind principala incordare a inimii noastre si-a luat ca tinta speciala lupta impotriva unei patimi, pentru ea se va ruga mai atent, dorind cu grija deosebi'ta si cu rivna ca pe aceea s-o ob- serve mai mult si prin aceasta sa merite a obtine grabnic victoria. 5. Le- gislator^ Moise cu aceste vorbe ne invata s§ pastram ordinea luptelor si sa nu ne incredem numai in puterea noastra : «Nu te vei feme de ei, liindca Domnul Dumnezeul tdu este m mijlocul tdu, Dumnezeul Cel mare ?i intrico$dtor. El va nimici aceste neamufi in fafa ta putin cite putin si parte cu parte, Nu le vei putea distruge pe toate la lei, ca nu cumva sa. se inmuijeascd impotriva ta fiarele pdmintului. $i-i va da pe ei DomnuJ Dumnezeul tdu in fata ta. $i-i va ucide pind ce-i va nimici pe toti». XV. Dar El la fell ne sfatuieste sa nu ne mindrim cu victoria Impotriva lor. «Cjnd vei minca, zice El, si sdtul vei construi case frumoase, cind vei locui in ele si vei avea cirezi de vife si turme de oi, multime de ar- gint si de aur si de toate lucrurile, sa. nu se inalte inima ta, ci sd-ti amin- testi de Domnul Dumnezeul tdu, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei, si conduedtor {i-a fost in pustiul eel mare si groaznic». So- lomon spune si el in Pilde : «Dacd a cdzut dusmanul tdu, sa nu te id- lesti si in zdrobirea lui sa nu te inalti pe tine, ca sa nu vadd Domnul si sd nu-I placd si sd intoarcd de la El minia Sa», adica pentru ca nu cumva, vazind inaltarea inimii tale, sa se departeze de la lupta impo- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 389 triva dusmanului tau si, parasit de El, sa fii iarasi harjuit de acea pa- tima pe care, cu harul lui Dumnezeu, mai inainte o biruisesi. 2. Profetul nu s-ar fi rugat zicind : «Sd nu dai, Doamne, iiarelor sulletul care te laudd pe Tine», daca n-ar fi stiut ca unii, din cauza ingimfarii inimii, pen- tru a se umili sint dati iarasi acelorasi vicii pe care le biruisera. De aceea se cade sa fim siguri, avind invatatura atit din experienta lucru- rilor cit si din nenumaratele marturii ale Scripturii, ca prin puterile noastre, daca nu sintem sprijiniti de ajutorul lui Dumnezeu singur, nu putem invinge atitia dusmani si ca trebuie sa raportam zilnic la El In- susi partea cea mai inalta a victoriei noastre. Astfel si asupra acestui lucru Domnul ne sfatuieste prin Moise : «Sd nu zici in inima ta, cind Domnul Dumnezeu! tau le va nimici in fafa ta : pentru dreptatea mea m-a dus Domnul sa stapinesc acest pdmint bun, cdci pentru necredinciosia lor au lost nimicite aceste neamuri. 3. $i nu din pricina dreptafii tale si a cinstei Inimii tale vei intra sa stdpinesti paminturile lor, ci fiindcd ele s-au purtat lard o.redin\d au fost nimicite la intrarea ta». Ma rog, ce s-ar ii putut spune mai limpede impotriva parerii noastre increzute si pri- mejdioase, prin care voim sa punem pe seama libertatii vointei §i a pri- ceperii noastre tot ce facem ? «Sa nu zici in inima ta cind Domnul Dum- nezeul tau le va nimici in fata ta : pentru dreptatea mea m-a dus Dom- nul sd stapinesc acest pamint». 4. Oare n-a spus celor ce au ochii sufle- tului deschisi si urechi sa auda limpede : Cind ifi vor merge bine raz- boaiele impotriva viciilor carnale si te vei vedea eliberat de noroiul lor si de felul de trai al lumii acesteia sa nu spui cu ingimfare ca acest suc- ces al luptei si aceasta victorie se datore§te virtutii si mjelepciunii tale, crezind ca victoria impotriva neputintelor spirituale si a viciilor carnale ai obtinut-o prin ostenelile tale si prin libertatea vointei tale. Fara in- doiala ca in nici unul din acestea n-ai fi putut invinge, daca nu |i-ar fi fost partas si pavaza ajutorul Domnului. XVI. Acestea sint cele sapte neamuri, ale caror paminturi Domnul faga- duieste ca le va da fiilor lui Israel la iesirea lor din Egipt. Acestea toate care, dupa aratarea Apostolului, li s-au intimplat lor, trebuie sa le pri- mim ca fiind scrise pentru sfatuirea noastra. Caci se spunea : «Cind te va duce Domnul Dumnezeul tau in pdmintul in care vei intra pentru a-1 stdpini si va izgoni multe neamuri de la lata ta, pe hetei, pe gherghesei, pe amorei, pe canaanei, pe ferezei, pe hevei si pe iebusei, sapte neamuri cu mult mai numeroase si mai putemice decit tine, si \i le va da Dom- ru] tie si le vei lovi pind le vei nimici». 2. Daca se spune ca sint cu 390 SFINTUL IOAN CASIAN mult mai numeroase, explicatia este aceea ca sint mai multe viciile decit virtutile. Si de aceea in catalog se numara sapte neamuri, dar in invingerea lor nu li se arata numarul. Se spune : «$i voi nimici multe neamuri in lafa ta». Mai numeros decit Israel este poporul de patimi car- nale, care porne^te de la aceste sapte radacini ale viciilor. 3. De aci in- cep : omucideiile, neinfelegeiile, ereziiie, furtuiile, mdituiiile false, de- idimarile, \imbuib,diile, betiile, clevetirea, batjoairile, cuvintele iusi- noase, minciunile, juidmintele stiimbe, palavragelile, caraghioslicurile, nelinistea, rapacitatea, amdrdciunea, cuvintele rdstite, indignarea, dis- pretul, cirthea, ispita, deznadejdea si multe altele, a caror enumerare ar fi prea lunga. Daca acestea sint socotite de noi usoare, sa auzim ce a zis despre ele Apostolul, sau ce inv&taminte ne-a dat asupra lor : «Nici sd cirtifi, spune el, precum au cirtit unii dintie ei si au pieiit sub lovitu- rile nimicitorului». Despre ispita zice : «Sa nu-L ispitim pe Hristos, cum L-au ispitit unii dintie ei si au pieiit de muscdtuiile seipiloi*. Despre clevetire spune : «Sd nu-tf placd a cleveti, ca sd nu in nimicit». Despre "deznadejde : «Cei caie dezndddjduind s-au dat ei insisi neiusindiii, in luciaiea oiicdiei gieseli, in necurdfie>>. 4. Iar ca se condamna izbucni- rea, ca si mania, supararea si defaimarea, sintem invatati foarte lim- pede prin cuvintele Apostolului care ne sfatuieste astfel : «Toafd amaia- ciunea si minia si supdiaiea si izbucniiea si defdimaiea sd piaid de la voi, impieund cu roafd idutatea» si multe altele la fel. De§i acestea sint cu mult mai numeroase decit virtutile, totusi, daca sint invinse cele opt vicii principale, din care este sigur ca ele isi trag obirsia, indata se vor linisti toate si vor fi distruse pentru totdeauna la un loc cu viciile. 5. Din ldcomia la mincaie se nasc chiolhanurile si betiile: din des- liinare cuvintele rusinoase, usuratatoa, distractiile, palavragedile : din arghirofilie minciuna, in^elaciunea, furturile, juramintele strimbe, do- rin^a de cistiguri murdare, marturiile false, violence, neomenia, rapa- citatea : din minie omuciderile, cuvintele tari, indignarea ; din tiistefe lincezeala, lasitatea, amaraciunea, deznadejdea ; din lene trindavia, somnolent,a, reaua voin^a, nelinistea, umbletul fara rost, nestatornicia mintii si a corpului, vorbaria, indiscretia ; din gloiie desaite rte"in\ele- gerile, ereziiie, obraznicia si pretentia de a sti tot; din tiufie dispretul, pizma, nesupunerea, defaimarea, birfeala, clevetirea. Simtim limpede din manifestarile naturii insasi ca aceste maladii sint foarte puternice. 6. Pentru ca lupta cii mai multa vitejie in madularele noastre placdrea palimilor carnale decit ostenelile virtutilor, care nu se dobindesc'fara cea mai mare infrinare a inimii si a trupului. Dar prive§te cu ochii du- hului isi acele nenumarate cete de dusmani, pe care, le socotesteferici- tul Apostol zicind : «Lupta noastia nu este impgtiiva cdinii si a singe- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 391 lui, ci impotiiva domniiloi, impotriva stapiniiilor, impotriva conduca- torilor lumii acestor intunecimi, impotriva duhurilor rdutdpi rdspindite in vdzduh». la aminte si la ce se spune despre barbatul eel drept, in psalmul 90 : «Dintr-o parte a ta vor eddea o mie, iar din dreapta zece mii». Din toate acestea vei vedea limpede ca sint cu mult mai numeroase si mai puternice decit noi, fiindca substanja lor este spirituals si aeri- ana, pe cind noi sintem carnali si pamintesti. XVII. Ghermanus : Dar cum sint opt viciile care lupta impotriva noastra, de vreme ce Moise spune ca sint sapte neamurile care se opun poporu- lui Israel ? In ce chip este bine pentru noi sS stapinim paminturile viciilor ? XVIII. Serapion : Parerea absoluta a tuturora este ca principalele vicii care a^ita pe un monaih sint opt. Acestea sint aratate figurat sub numele ce- lor sapte neamuri si acum nu sint incluse toate, pentru ca Moise, si prin el Domnul, le vorbeiste evreilor in Deuteronom dupa iesirea lor din Egipt si dupa ce au fost libera^i de puternicul neam al egiptenilor. Acest tapt ni se potriveste figurat foarte bine si nouS, care am fost scapati din lan^urile lacomiei veacului, adica nu mai sintem primejduiti de vi- ciul stomacului sau al gurii. 2. $i avem de dus lupta impotriva acestor sapte neamuri, primul a fost invins nemaifiind socotit. Pamintul aces- tuia nu este dat IsraeMui in stapinire, dar este hotarit din porunca Domnului sa-1 paraseasca si sa iasa pentru totdeauna din el. $i de aceea, in asa fel trebuiesc rinduite posturile, incit sa nu fie necesar ca, din cauza unei infrinari prea mari, care duce la istovire, slabiciune si boala, sa fim intorsi iarasi in pamintul egiptean, adica la pofta de odinioara a stomacului si a gurii, pofta de care ne-am despartit cind am renuntat la lumea aceasta. In chip figurat aceasta au patit cei ce, iesind din singu- ratatea virtu^ilor, au dorit iarasi oalele de carne pe care le aveau in hgipt. XIX. Ca pentru acel neam, in care s-au nascut fiii lui Israel, n-a fost po- runca sa fie nimicit, ci doar sa paraseasca acel pamint, dar pentru cele sapte neamuri s-a poruncit sa fie nimicite, explicafia este ca, oricita ar- doare duhovniceasca am fi avut cind am intrat in pustiul virtutjlor, nu 392 SFtNTUL IOAN CASIAN vom putea sa fim scutiti intra totul de vecinatatea ?i lucrarea placerii de a minca. Fiind in noi innascuta si fireasca dorinta de hrana, ea va trai, oricit ne-am sili s-o retezam ca pe ceva de prisos isi fara trebuinfa ,• dar fiindca n-o putem distruge cu totul, este necesar sa-i evitam anu- mite pofte si pretentii. 2. Se spune despre aceasta : «Sd nu va facep grija de tmp prin pofte». De vreme ce, asadar, ni se porunceste nu sa inlatu- ram cu totul aceasta grija, dar s-o avem fara pofte, inseamna ca nu nimi- cim neamul egiptean, ci ne departam de el cu oarecare dreapta soco- tinta, negindindu-ne la mese prea incarcate si alese, isi multumindu-ne cu hrana si imbracamintea strict necesare traiului. 3. Aceasta ni se im- pune in chip figurat prin lege : «Sd nu-U He scuba de egiptean, fiindca ai tost locuitoT in pamintul lui». Hrana trebumcioasa trupului nu se poate refuza fara sa-1 pui in primejdie §i chiar fara nelegiuirea sufletului. Dar trebuie scoase din radacina cede sapte vicii, ca fiind in toate chipurile vatamatoare sufletului nostru. Despre acestea se spune astfel : «Toata amdidciunea si minia si supdiaiea si izbucniiea ?i defdimarea sa piaid . de la noi, impreund cu toata rdutatea». $i iarasi : «Dar defdimarea si toatd necurdtia si lacomia sd nu fie printie voi nici mdcar cu numele : asa si stricdciunea, sau flecdieala, sau usurdtatea». 4. Putem, asadar, re- teza radacinile acestor vicii, care sint adaugate naturii, dar dorinta de a ne satura de mincare n-o vom putea inlatura cu totul. Oricit am pro- gresa, nu putem fi altceva decit ceea ce ne-am nascut. Ca a$a este, o arata atit viata noastra, a celor mici, cit si a tuturor celor desavirsiti. Acestia, desi au nimicit imboldurile celorlalte patimi isi doresc pustiul cu toata caldura mintii si cu renuntarea la imbracaminte, nu pot totusi sa se elibereze de grija pentru piinea zilnica si pentru proviziile nece- sare in timpul anului. XX. In chip figurat patima aceasta, care-1 poate constringe pe un monah, oricit de duhovnicesc si de deosebit ar fi, se poate asemana foarte bine cu un vultur. Acesta, desi in zborul sau se urea in inaltimi pina deasupra norilor, atit de sus incit nu mai poate fi vazut nici de ochii oamenilor ?i nici de altceva de pe fata pamintului, este totusi silit sa coboare iarasi pe pamint si sa oaute in vaile cele mai adinci mortaciuni, din trebu- inta pintecelui. Se dovedeste astfel foarte limpede ca duhul dorintei de mincare nu poate fi stins sau inlocuit, ca alte vicii, ci imboldurile lui $i poftele de prisos pot fi numai micsorate si temperate prin virtutile su- fletului. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 393 XXI. Unul dintre batrini, discutind despre natura acestui viciu cu niste filosofi, care pentru simplitatea lui crestina credeau ca trebuie sS-1 tra- teze ca pe un taran, a raspuns frumos, cu aceasta figura dind culoare problemei : «Tatd-meu, a zis el, m-a lasat datoi creditor Hot. 2. Ceilalfi, liindca le-am platit in intregime datoria, m-au eliberat de toate nepla- cerile purtdrii lor. Dar pe unul nu-1 pot mulfumi, de$i ma achit zilnic de el». 2. Neintelegind sensul problemei puse, ei 1-au rugat sa le spuria dezlegarea. «Am fost asaltat de multe vicii, a spus el, din puterea firii. Dar Domnul mi-a insuflat dorin|a de a scapa de toate acelea. Astfel ca eu, renuntind, ca la cei mai neindurati creditori, la aceasta lume, m-am eliberat si de toata mostenirea care-mi revenise de la tata si am sea- pat si de vicii, dar de imboldurile dorintei de rnincare n-am putut deveni slobod in nici un chip. 3. Oricit a-si reduce cantitatea si calitatea min- carii, nu scap de puterea incercarilor ei zilnice. De aceea, prin for^a lu- crurilor, sint asaltat de atacurile ei zilnice si, cu toate ca mereu ma achit intr-un fell de ea, birul pe care i-1 platesc nu se termina». Atunci au tras concluzia ca el, pe care-1 considerasera inainte un taran necio- plit, a cuprins in raspunsul sau foarte bine primele parti ale filosofiei, adica disciplina eticii, uimiti ca a putut ajunge aci fara nici un ajutor din partea stiintei acestei lumi, in vreme ce ei, cu multa sudoare si cu indelunga invatatura, nu putusera atinge acest scop. Dar este de ajuns ceea ce s-a spus despre lacomia la rnincare in special. Acum sa ne in- toarcem la discutia pe care o incepuseram despre rudenia dintre vicii in general. XXII. Pe cind Domnul vorbea catre Avraam despre cele viitoare, fapt des- pre care nu m-ati intrebat, citim ca el a numarat nu sapte neamuri, ci zece, al caror pamint fagaduieste ca-1 va da semintiei lui Avraam. Acest numar se impline^te, precum se vede, cu idolatria si cu defaima- rea, carora le-a fost supusa multimea defaimatoare a iudeilor si cele- lalte neamuri nelegiuite inainte de cunoasterea lui Dumnezeu si de ha- rul botezului, cit timp zabovesc in Egiptul eel duhovnicesc. Iar daca, renuntiimd cineva la lumea acesta si iesind din ea, a invins totodata si lacomia la rnincare si a venit in pustiul eel duhovnicesc, eliberat de asaltul celor trei neamuri, va continua razboiul numai impotriva celor sapte care sint numarate de Moise. 394 SFINTUL IOAN CASIAN XXIII. lata acum in ce fel trebuiesc intelese regiunile acestor neamuri pri- mejdioase, pe care pentru sanatatea noastra ni ise porunceste sa le punem sub porunca. Fiecare viciu isi are in inima noastra un loc pro- priu, pentru asigurarea caruia in adincul sufletului nostru il indepar- teaza pe Israel, acesta inchipuind contemplarea lucrurilor celor mai de seama si sfinte, pe care nu inceteaza niciodata sa le du^maneasca. Fi- indca virtutile nu pot trai impreuna cu viciile : «Cum pot sta impieu.no. dreptatea ?i nedreptatea ? Sau ce tovara$ie este intre lumind si intu- neric ?». 2. Dar cind viciile vor fi invinse de poporul Israel, adica de virtuti, care lupta impotriva lor, de aci incolo neprihanirea va lua locul pe care-1 aveau in inima noastra poftele si desfrinarile spiritului. Locul pe care-1 ocupase furia il va revendica rabdarea, eel al tristefii aduca- toare de moarte va fi stapinit de bucuria deplina si mintuitoare, eel pe care-1 pustia lenea va incepe sa fie locuit de vitejie ; eel ce a fost co- plesit de trufie va fi cinstit de umilinta, si astfel, viciile alungate unul cite unul, teritoriul lor va fi luat in stapinire de virtutile contrare, care pe drept sint numite fii ai lui Israel, adica ai sufletului, care vede pe Dumnezeu. Este de crezut ca acestia, de vreme ce au alungat toate pa- timile inimii, n-au ocupat posesiuni straine, ci si le-au recucerit pe ale lor proprii. XXIV. Precum ne invafa o veche traditie, aceleasi paminturi ale canaanei- lor, in care au fost du$i fiii lui Israel, fusesera altadata ale fiilor lui Sem sortite lor la imparfirea lumii. Mai tirziu insa le-au stapinit prin putere §i nedreapta staruinta urma^ii lui Cham. §i aci se vede judecata foarte dreapta a lui Dumnezeu, care a alungat din acele locuri pe cei ce le ocupasera pe nedrept, si le-a dat inapoi fiilor lui Israel vechea avere stramoseasca, atribuita urmasilor lor la impar^irea lumii. 2. Aceasta este o pilda care ni se potriveste si noua foarte bine. Caci voia Domnu- lui a dat din fire inima noastra in stapinirea virtutilor, nu a viciilor. Dar dupa intelegerea tradatoare a lui Adam cu viciile, reprezentate prin ca- naanei, virtutile, care fusesera alungate din propria lor tara, de vreme ce i-au fost redate inimii prin harul lui Dumnezeu, ca si prin straduinta si ostenelile noastre, se cheama ca n-au ocupat tinuturi straine, ci le-au primit inapoi pe ale lor proprii. XXV. . Despre aceste opt vicii se spune si in Evanghelie astfel : «Iar cind duhul necurat a ie$it din om, umbld prin locuri samce cautind odihna. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 395 ?i nu gdseste. Atunci spune : ma voi intoarce la casa mea, de unde am iesit. $i venind o gdseste goald, maturatd si impodobita. Atunci se duce, ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decit el, si intrind locuiesc aid. $i se fac cele noi ale omului mai tele decit cele dintii». Citim acolo des- pre sapte neamuri, in afara de eel al egiptenilor, din a caror tara iesisera fiii lui Israel ; aci se spune la fel ca s-au intors sapte duhuri necurate, in afara de eel care a iesit din om mai inainte. 2. Despre acest foe in- septit al viciilor scrie si Solomon in Pride astfel : «Dacd te va ruga dus- manul cu voce tare, nu-1 primi ■, edei sapte rele sint in sulletul tdu». Asta inseamna ca duhul lacomiei la mincare, invins de tine, incepe cu umi- linta sa te mingiie, rugindu-te sa-i lasi ceva din caldura de la inceput, pentru a iesi din masura cea dreapta a infrinarii. Dar tu sa nu te lasi ispitit de aerul lui plecat si sa rizi de incercarile lui, socotind ca esti oa- recum la adapost de imboldurile trupesti, ca sa nu te intorci la ingadu- inta de altadata si la poftele de mai inainte ale stomaeului. Caci de aceea zice acel duh pe care-1 invinsesesi : «Md voi intoarce la casa mea'de unde am iesit». Pornind de acolo pe data cele sapte duhuri ale viciilor, vor fi mai aspre pentru tine decit acea patima invinsa de tine la inceput si te vor tiri la pacate si mai rele. XXVI. Trebuie sa luam masuri repede prin post si infrinare, sa nu inga- duim ca patima stomaeului, capatind teren, sa alunge din sufletul nos- tru virtutile de trebuinta, ci pe acestea sa le asezam cu si mai mult te- mei in adincurile inimii noastre, ca nu cumva sa se intoarca duhul pof- tei si sa ne gaseasca goi si lipsiti de ele. Acesta nu se va multumi nu- mai cu victoria sa, ci va deschide drum in sufletul nostru si pentru ce- lelalte sapte vicii, care astfel vor deveni mai primejdioase decilt inainte. 2. Sufletul care se mindreste ca a scapat de cele opt vicii ale veacului acestuia, daca totusi se l'a'sa din nou robit de ele, va fi supus la un chin mai rau decit inainte, cind inca nu imbratisase nici disciplina si nici nu- mele de monah. De aceea se spune ca sint mai rele aceste sapte duhuri decit eel ce fusese scos mai dinainte, fiindca pofta stomaeului, adica dorint.a'de mincare, prin ea insasi n-ar fi vatamatoare, daca n-ar aduce cu ea alte pasiuni mai grave, adica desfrinarea, arghirofilia, minia, tris- tetea sau truifia, care, fara nici o indoiala, prin ele insele sint vatama- toare sufletului si ucigatoare. 3. Niciodata nu va putea obtine curatia de- savirsirii eel ce va spera s-o cistige numai prin aceasta infrinare, adica prin ajunari, daca nu va sti ca pentru aceasta trebuie sa se infrineze, 396 SFINTUL IOAN CASIAN pentru ca, umilindu-^i trupul prin posturi sa poata da lupta impotriva celorlalte vicii mai usor, fara piedicile pe care i'le pune stomacul prea mult incarcat si imbuibat. XXVII. Trebuie stiut totusi ca ordinea luptelor nu este aceeasi in noi toti. Precum am spus, nu sintem to^i asaltatj la fel §i trebuie ca fiecare sa-si potriveasca lupta dupa felul in care este mai primejduit de unul sau al- tul dintre vicii. Intr-un fel, de exemplu, trebuie sa procedeze impotriva viciului al treilea si altfel impotriva celui de-al patrulea, sau al cinci- lea. Dupa locul de frunte, pe care-1 ocupa in noi un viciu, si dupa felul in care ne ataca, trebuie sa ne organizam si noi ordinea luptelor, pen- tru ca, obtinind victoria, sa ajungem la cura^ia inimii si la deplinatatea desavirsirii. 2. Pina aici ne-a vorbit parintele Serapion despre natura celor opt vicii principale. Felurile patimilor, pe care noi inainte nu le puteam cunoaste din adincime si deosebi dupa cauzele si apropierile dintre ele, desi erau ascunse in inimile noastre si ne bintuiau zislnic, el ni le-a lamurit asa de limpede, incit ni se parea ca le vedem ca si cum ar fi fost asezate in fata ochilor nostri, ca intr-o oglinda. VI CONVORB1RE CU PARINTELE TEODOR Despre uclderea celor siinti I. Descrierea pustiului ?i intrebare des- los aduc Imprejurarile bune ca ?i cele pre uciderea celor sfinti. rele pentru mintuirea celui drept. II. RaspunsuJ parintelui Teodor la in- X. Despre virtutea bartbatului desa> trebarea pusa. vlr$it, care in chip figurat este numit HI. Despre cele trei feluri de lucruri ambidextru. din aceasta lume, adica .despre cele bune, XI. Despre cele dou5 categorii de is- cele rele si cele mijlocii. P«e, care vin in trei feluri. IV. Nu se poate face rau nimanui fara XII. Barbatul eel drapt trebuie sa fie voia lui asemenea unei peceti de diamant, nu de V. De ce se spune despre Dumnezeu ca ceara - El a creat raul ? XIII. Intrebare : daca poate mintea sa VI. Raspuns la intrebarea pusa. rSmin5 m „ ereu !n un * ?i aceea?i stare ? VII. Intrebare : daca eel dre.pt are o XIV. Raspuns la intrebarea pus5. XV. Ce dauna are eel ce-si parSiseste rSspIata din moartea sa, este vinovat eel cn ijj a ? ce 1-a ucis ? XVI. Chiar si virtutile ceresti se VIII. Raspuns la intrebare. schimba. IX. Exemplul lui Iov ispitit de diavo- XVII. Nimeni nu se prabuseste pe ne«5- lul si al Domnului tradat de luda. Ce fo- teptaite. CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 397 I. In partile Palestinei, aproape de satul Thecue, care are cinstea de a se fi nascut in el profetul Amos, se afla, pe o mare intindere, un tinut desert pina in Arabia §i pina la Marea MoartS sub care se gasesc rui- nele Sodomei si in care se varsa apele Iordanului. In acest tinut traiau de foarte mult timp monahi cu o viata cuvioasa si fSra prihana. Ei au fost ucisi inisa in chip napraznic de o banda de tillhari saracini, care umblau dupa jaf. 2. Trupurile lor, e bine sa stim, au fost ridicate atit de preoti, cit si de intreaga populate araba, si asezate cu atita sfintenie intre ramasitele pamintesti ale martirilor, incit nenumarati locuitori din doua cet&ti vecine certindu-se au ajuns la o ciocnire foarte grava, care a inaintat pina la folosirea armelor, pentru luarea in stapinire a sfinte- lor moaste. Cu pioasa devotiune se certau care dintre ei se cuvine mai mult sa le pastreze mormintele si amintirea, unii iintemeindu-§i dreptu- rile pe apropierea de localitate, alfii pe rudenie. Noi si alti citiva frati din acea parte am ramas foarte mihniti si chiar scandalizatV intrebin- du-ne de ce ni^te barbati cu atitea merite si virtuti au fost ucisi de niste tilhari si cum a rabdat Domnul crima fa^a de slujitorii Sai, dind in mina unor nelegiuiti pe ni§te oameni cinstiti de toata lumea. Intristati ne-am dus la cuviosul Teodor, barbat unic prin virtu|ile sale in vremea noas- tra. 3. El locuia in Cellae, localitate asezata intre Nitria si Scitium, la distant.a de cinci mile de minastirile din Nitria si de optzeci de mile de pustiul Scitium, in care ne gaseam noi. Ne-am marturisit durerea in le- gatura cu barbatii mai inainte aratati, mirindu-ne de marea rabdare a lui Dumnezeu, care ingaduise sa fie uci?i ni§te oameni cu o viata atit de curata, incit ei, care prin sfintenia lor ar fi trebuit sa-i scape pe altii de la o astfel de incercare, nu s-au putut totusi salva ei insisi din miinile jefuitorilor. Intrebindu-ne- de ce Dumnezeu a ingaduit sa se savirseasca o crima atit de groaznica impotriva servilor Sai, fericitul Teodor a ras- puns precum urmeaza : n. O intrebare ca aceasta tulbura de obicei sufletele celor ce, avind prea putina credinta si stiinta, socotesc ca faptele bune isi au roada in acest scurt timp al vietii pamintesti, fara sa cugete ca sfintii nu sint rasplatiti in prezent, ci in viitor pentru virtutile lor. 2. De altfel noi «nu naddjduim in Hristos numai in viata aceasta», ca sa nu fim, cum 398 SFINTUL IOAN CASIAN spune Apostolul, «mai ticalosi decit toti oamenih, pentru ca, daca n-avem incredere, neprimind in lumea aceasta nimic din cele fagaduite, nu vom avea nimic nici in viitor. Nu trebuie sa imbrati$am parerile celor rataciti, ca nu cumva, prin necunoasterea adevaratei invataturi, sa traim in mijlocul ispitelor tremurind si fricosi si sa ne vedem astfel si noi in situatia celor ce, lucru groaznic de spus, il socotesc pe Dumnezeu ne- drept si nepasator in fata celor omenesti, afirmind ca El nu ocroteste in primejdii pe barbatii cuviotsi si cu viata nepatata, ca nu daruieste chiar din viata aceasta celor buni cele bune, iar ceilor rai cele rele. 3. Sa nu ajungem a fi osinditi impreuna cu cei pe care-i dojeneste astfel profetul Sofonie : «.Cei ce z/c in inimile lor : Domnul nu va face bine, dar nu va face nici idu», sau in rindul celor ce blestema pe Dumnezeu zicind : «Tofi cei ce fac rau sint buni in la\a lui Dumnezeu. Astiei de oameni ii plac. Dar unde este Dumnezeul dreptdfii ?». De asemenea, sa nu ajungem la blasfemii ca acestea : «Fdrd platd este eel ce sluje$te lui Dumnezeu. Sau ce cistig avem ca pdzim poruncile Lui $i cd umbldm tristi in fata Domnului ? Asadar spunem ca acum sint fericiti cei trufasi. Ei s-au imbogatit idcind nelegiuri si au ispitit pe Dumnezeu si nu li s-a fdcut nimic rdu». 4. De aceea, ca sa putem scapa de aceasta nestiinta, care este radacina si cauza celei mai grave rataciri, trebuie sa cunoas- tem mai intii ce este intr-adevar bine si ce este rau ,• numai astfel, pas- trind asupra acestor lucruri nu parerile gresite ale nestiutorilor, ci ade- varata invatatura a Scripturilor, nu vom fi amagiti de ratacirile celor necredinciosi. III. Toate cele din lumea aceasta sint de trei feluri : bune, rele si mij- locii. Trebuie sa cunoastem ce este an chip propriu bun, rau si mijlociu, pentru ca, intarita cu adevarata stiintSr credinta noastra sa iasa invinga- toare in toate incercarile. In lucrurile omenesti nu trebuie sa credem ca exista ceva bun in afara de virtute, care singura ducindu-ne, cu sin- cera credinta, catre cele dumnezeiesti, ne tine neincetat in strinsa lega- tura cu binele eel neschimbat. Dimpotriva, nu trebuie sa spunem ca este rau deoit pacatul, care singur este in stare sa ne desparta de Bunul Dum- nezeu si sa ne uneasca cu diavolul eel rau. 2. Mijlocii sint cele care pot CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 399 inclina intr-o parte sau alta, dupa sentimentul si judecata celui ce le foloseste. Socoteste intre acestea din urma bogatja, puterea, cinstea, torfa trupeasca, sanatatea, frumusetea, viata insasi sau moartea, saracia, slabiciunea corpului, injuriile si altele ca acestea care, dupa felul sau dispozitia celui ce le foloseste, aduc cele bune, sau cele rele. Caci si bogatiile slujesc adesea la bine. Apostolul spune : «celor bogafi ai lumii acesteia sd dea cu usurintd, sd imparta avutul lor celor saraci, sd-si ago- niseascd temelie bund in viitor, ca in felul acesta sd piimeascd viata cea vesnicd». Dupa Evanghelie bogafiile sint bune pentru «cei ce-si lac prieteni din mamona nedieptdfii» . 3. Acestea se intorc spre rau cind sint adunate numai pentru a le tine inchise si pentru placeri usoare si nu sint date spre folosul celor lipsifi. $i rangul si onoarea si puterea trupeasca si sanatatea sint mijlocii, ele putind inclina fie spre bine, fie spre rau. Se poate dovedi usor aceasta din faptul ca sint cunoscuti mul^i cuviosi din Vechiul Testament, care au avut mari bogatii, au fost in culmea onorurilor si cu un trup foarte puternic, si totusi au fost foarte bine pri- mit,i de Dumnezeu. 4. Si dimpotriva, cei care s-au folosit rau de ele si le-au pus in slujba stricaciunii lor, nu pe nedrept au fost fie pedepsiti, fie ucisi, cum arata o carte a Regilor ca s-a intimplat adesea. Na$terea sfin- tului loan, sau a lui Iuda, arata ca si viata sau moartea sint mijlocii. Viata celui dintii a fost de atita folos, incit nasterea lui a adus bucurie si altora, precum este scris : «$i mulfi se voi bucuia de nasterea lui». Iar despre viata celuilalt se spune : «Bine era pentru el dacd nu s-ar ii ndscut omul acela». 5. Despre moartea lui loan si a tuturor sfintilor se spune : «Prefioasd este in fata Domnului moartea sfintilor Sdi». Dar des- pre Iuda si despre altii Ja fel se spune : tMoartea pdcdtosilor este cea mai rea». Cit este uneori de binefacatoare slabiciunea trupului o arata lericirea acelui Lazar, sarac §i plin de bube. Despre el Scriptura nu aminteste nici un alt merit al virtutilor sale, in afara de faptul ca a su- portat cu foarte mare rabdare saracia si slabiciunea trupeasca, ceea ce i-au adus fericita soarta de a fi primit in sinul lui Avraam. 6. Si saracia, persecutiile si nedreptatile, care sint indeobste socotite rele, cit sint de folositoare si chiar trebuincioase se probeaza limpede din simplul fapt ca barbatii cuvio^i nu numai ca n-au voit sa se fereasca de ele, dar chiar le-au dorit, suportindu-le cu cea mai mare barbatie, devenind prieteni ai 400 SFINTUL IOAN CASIAN lui Dumnezeu si dobindind ca rasplata viaja cea vesnica, cum spune fe- ricitul Apostol : «Pentru aceea gdsesc pldceie in neputinfe, in defdimdri, in nevoi, in piigoane, in strimtordri pentru Hristos : cind sint slab, atunci sint tare, pentru. cd virtutea in sldbiciune se desdvirseste». 1. De aceea, cei ce se inalta la cele mai mari avutii, onoruri si puteri ale acestui veac, nu este de crezut ca au obtinut din ele binele eel mai inalt, care consta numai in virtuti, ci o stare mijilocie, fiindca pe cit sint de folositoare pentru cei drepti, care se folosesc cum trebuie de ele (caci ele sint prilej de fapta buna si de roada pentru viaja cea vesnica), pe atit sint de nefolositoare ca prilej de pacat si de moarte pentru cei ce se folosesc rau de avutiile lor. IV. $tiind si t;inind minte astfel ca aceasta impartire este fixa si ne- schimbatoare, ca adica binele sta numai in virtute, care coboara din teama si dreptatea de Dumnezeu, iar rau nu este dedit pacatul si inde- partarea de Dumnezeu, sa cercetam acum cu aten^ie daca Dumnezeu a ingaduit vreodata sa se pricinuiasca vreun rau sfinfilor Sai, fie direct, fie pe alta cale. Lucrul acesta, de buna seama, nu-1 vei descoperi nica- ieri. Caci n-a putut niciodata sa se poarte altfel fata de eel ce nu vrea raul pacatului, ci numai fata de eel ce 1-a primit in inima sa din lasitate sau vointa corupta. 2. Oind diavolul a voit sa-1 induca in raul pacatului pe fericitul Iov, impotriva caruia a folosit toate uneltele ticalosiei sale, nu numai ca 1-a despuiat de intreaga avere, dar dupa acea groaznica si neasteptata durere la care a fost supus, prin moartea celor sapte fii, 1-a incarcat din crestet pina in talpi cu boala ingrozitoare a leprei, produ- cindu-i chinuri insuportabile. Dar n-a putut in nici un chip sa-i pricinu- iasca vreo pata a pacatului, fiindca Iov, raminind in toate neschimbat, n-a daruit blasfemiei nici unul din simtamintele sale. V. Ghermanus. Am citit de multe ori in Sfintele Scripturi ea Dumnezeu a facut raul §i 1-a insuflat oamenilor, precum este scris : «Fiindcd nu existd nici in aiaid de Mine. Eu sint Domnul si nu altul ! Eu intocmesc lumina si dau chip intunericului. Eu sint eel ce sdldsluieste pe cei si CONVORBIRI DUHOVNICESTI 401 restristii ii lasd cale». $i iarSsi : «Existd in cetate vreun rau pe care nu 1-a facut Domnul ?». VI. Teodor. Uneori dumnezeiasca Scriptura obisnuieste sa foloseasca in chip abuziv cuvintul rele in loc de nenorociri, nu pentru ca prin natura lor ar fi rele, ci pentru ca asa sint simtite de cei carora le sint trimise in folosul lor. Cind rajiunea dumnezeiasca vorbeste cu oamenii, in chip necesar li se adreseaza cu cuvinte si simtiri omenesti. Operatia prin taiere sau ardere, este socotita ca un rau de catre cei ce o suporta. Nu este placut pentru cal pintenul si nici indreptarea pentru eel ce gre§este. 2. Chiar si invataturile sint toate simtite pentru moment amare de catre cei ce si le insusese, precum spune Apostolul : «Toate invataturile pen- tru clipa de lata par a li nu de bucurie, ci de durere, dar dupd aceea aduc roada pacii " a dreptafii pentru cei ce se indeletnicesc cu ele». $i : «Pe cei pe care-1 iubeste Domnul pe acela-1 ceartd $i-l bate cu biciul pe tot tiul pe care-1 primeste. Care este liul pe care nu-1 ceartd tatal ?» Une- ori se zice rele, in loc de nenorociri : «$i s-a edit Dumnezeu pentru raul pe care a spus cd o sa li-1 iaca si nu 1-a ldcut». $i iarasi : «Fiindcd tu, Doamne, esti milostiv si bun, rdbddtor si milostiv si gata de caintd in cele rele», adica in necazurile si suferintele pe care e'sti silit sa ni le pricinuiesti pentru pacatele noastre. 3. Pe acestea stiindu-le folositoare unora, la fel si un alt profet, nu pentru a le pizmui mintuirea, ci pentru a-i ajuta se roaga : «Dd-le lor cele rele, Doamne, dd-le cele rele truta- silor pdmintului». Insusi Domnul spune : «latd, voi aduce asupra lor cele rele», adica dureri si pustiiri pentru ca, «cerfa^i in chip mintuitor cei ce M-au disprefuit in momentele lot iericite, sa tie silifi sa se intoarcd in grabd la Mine». De aceea nu le putem numi pe acestea cu totul rele. Caci multora le aduc bine si le sint pricini de bucurie vesnica. De ase- menea, ca sa ne intoarcem la intrebarea pusa mai inainte, toate relele pe care ni le fac dusmanii, sau oricare altii, nu trebuiesc socotite rele, ci mijlocii. Pina la urma ele nu sint cum le socoteste eel ce le-a pricinuit cu sufletul lui plin de minie, ci cum le simte eel ce le suporta. 4. Astfel, cind unui barbat i-a fost adusa moartea, nu trebuie sa credem ca i-a fost adus un rau, ci ceva de mijloc. Ceea ce este rau pentru un pacatos 26 — Sflntul loan Casian 402 SFINTUL IOAN CASIAN este pentru eel drept un liman ?i scapare de rele. Caci «moaitea este un liman pentru barbatul care nu stie incotio sa meaiga». De aceea barba- tul eel drept nu sufera din aceasta vreo paguba, fiindca nu patimeste nimic nou, ci ceea ce trebuia sa-i vina prin firea lucrurilor. Ticalosia dusmanului ii aduce ca rasplata via^a vesnica si datoria mortii ome-= nesti, pe care trebuie s-o plateasca potrivit legii care nu cru^a pe ni- nimeni, o achita primind in schimb pentru patimirea sa roada mareata $i pretul unei mari recompense. VII. Gheimanus. Daca fiind ucis eel drept nu numai ca nu sufera nici un rau, ci chiar este rasplatit pentru suferin^a sa, cum poate fi numit vino- vat eel ce n-a vatamat aducind moartea, ci a fost de folos ? VIII. Teodor. Noi discutam despre pfoprietatea binelui si a raului, sau a ceea ce am spus ca este mijlociu, si nu despre mten^iile celor ce savir- sesc acestea. Nu pentru ca n-a putut sa vatame cu rautatea sa pe eel drept va fi pedepsit eel nelegiuit sau nedrept. Rabdarea §i virtutea celui drept nu folose^te celui ce a pricinuit moartea sau chinurile, oi aceluia care le-a primit cu rabdare pe cele pricinuite. Asadar va fi pedepsit pe merit acesta pentru cruzime si salbaticie, fiindca a voit sa pricinuiasca raul, iar acela n-a suferit nici un rau, fiindca, suportind cu rabdare si virtute sufleteasca incercarile si durerile, pe cele ce i s-au pricinuit cu rea intense el le-a facut sa-i serveasca inaintarii in sfinfenie si fericirii vesnice. IX. Rabdarea lui Iov n-a adus rasplata diavolului, fiindca 1-a facut ves- tit pe acesta prin incercarile la care 1-a supus, ci celui ce le-a suportat cu barbate, si nici Iuda nu va fi scutit de pedeapsa cea vesnica, chiar daca prin tradarea lui a contribuit la mintuirea neamului omenesc. Nu trebuie judecata o fapta dupa rezultatul ei, ci dupa intentia faptuitoru- lui. De aceea trebuie pazita in noi fara schimbare aceasta definitie ca nimanui nu i se poate pricinui un rau de catre altul, in afara de acel CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 403 rau pe care cineva si 1-a facut singur prin lasitatea inimii sale, sau prin micime de suflet. Aceasta parere este exprimata de fericitul Apostol in acest verset : «$tim cd toate 11 se lucreaza spre bine celor ce-L iubesc pe Dumnezeu». 2. Zicind «toate 11 se lucreaza spre bine», el cuprinde deopotriva nu numai pe cele ce sint in favoarea lui, dar si pe cele soco- tite impotriva-i. Acelasi Apostol spune ca a trecut prin acestea, cind zice : «Prin armele dreptdfii, care sint la dreapta si la stinga, adicd prin slavd si necinste, prin nume Tdu si name bun, ca niste inseldtori, desi adevdrati, ca acei intotdeauna tristi, dar bucurosi, precum cei lipsip, dar care imbogdtesc pe mulfh si celelalte. 3. Asadar toate cele favorabile si numite de Apostol de partea dreapta, adica slava si numele eel bun, ca si acelea care sint socotite impotriva, numite a fi la stinga, cum sint necinstea si numele rau, devin pentru barbatul desavirsit arme ale drep- tatii, daca a suportat cu suflet brav cele pricinuite lui. Se vede ca, in lupta sa, chiar pe cele socotite impotriva-i el le foloseste ca pe niste arme,fiindu-i arc si sabie si scut puternic impotriva acelora care-i fac rau. El sporeste deopotriva in rabdare si virtute si dobindeste eel mai glorios triumf al statorniciei prin insesi sagetile ucigaise pregatite de dusman impotriva lui. El nu se mindreste in situatii prospere si nu se lasd inlrint in nenorociri, ci merge intotdeauna pe drum intins si pe calea cea imparateasca, cu suflet egal, fara sa se bucure prea mult de cele ce sint in dreapta si, de asemenea, fara sa se lase stapinit de tris- tete ca si cum ar fi impins iarasi spre stinga. CSci «au multa pace cei ce iubesc numele Tdu si ei nu cad». 4. Iar despre cei ce se schimba cu fie- care imprejurare, dupa felul si calitatea ei, este zis a§a : «Prostul se va schimba precum luna». Dupa cum despre cei desavirsiti si inj;elepti se spune : *Celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucreaza spre bine», ia fel se spune si despre cei slabi §i pro§ti : lata si acele cuvinte de grea amenintare : «Nu va fi a$ezat cadavrul tdu in mormintele parinplor tdi». 10. Nu pentru ca plasmuirile atit de ne- legiuite, ale celui care eel dintii a asezat vi|ei de aur pentru schim- barea vesnica a poporului si pentru indepartarea de Dumnezeu, sau pentru ca nenumaratele si ingrozitoarele lor crime, sa fie ispasite prin- tr-o pedeapsa scurta si de moment, ci pentru ca si celorlaltl, care nu se gindesc la viitor si-i intereseaza numai prezentul, sa li se insufle sentimentul de groaza, printr-un exemplu de pedeapsa de care sa se teama. Cunoscind aceasta asprime, ei sa-si dea seama ca maretia dum- nezeiasca nu este nepasatoare fa^a de lucrurile omenesti $i nici nu lasa la intimplare cele zilnice, iar prin cele de care se ingrozeau foarte mult ei, de asemenea, sa vada mai limpede pe Dumnezeu ca rasplatitor aL tuturor faptelor. 11. Gasim, fara indoiala, §i cazuri in care unii, pentru fapte mai pu{in grave, au primit pe data sentinfa pedepsei cu moartea, ca si cei pe care i-am aratat ca au fost pedepsiti ca incalcatori inrai^i ai credin- tei si ai legilor. Asa s-a intimplat cu eel care strinsese lemne in ziua sabatului, sau cu Anania si Safira, care, gresind prin neincredere, isi oprisera ceva din avutul lor. Nu pentru ca pacatele lor ar li avut ace- easi greutate, ci pentru ca, fapta?i ai unor abateri noi, au trebuit sa fie pentru ceilalti pilda, sa-i ingrozeasca pedepsele celor ce pacatuiesc, pentru ca oricine de aici incolo daca ar mai incerca sa savirseasca ace- leasi fapte, sa stie ca va fi pedepsit la fel si ca-1 asteapta judecata vi- itoare, chiar daca in prezent pedeapsa este aminata. .12. Dar fiindca, voind sa aratam diferitele feluri de incercari si de pedepse, se pare ca ne-am indepartat de ideea ca barbatul desavirsit ramine intotdeauna neclintit in ambele feluri de ispita, sa ne intoarcem acum la subiect. XII Mintea barbatului drept' nu trebuie sa se asemene cu ceara sau cu alta materie moale, care ia forma si chipul impus, pastrind-o pina ce i se impune alta, neavind adica o calitate a sa permanenta si schimbin- du-se mereu, dupa forma ce o primeste. Mai degraba trebuie sa fie min- tea noastra ca o pecete de diamant, care-si pastreaza neschimbat chipul, schimbind si transformind totul dupa chipul sau, dar fara ca ea sa su- fere vreo schimbare. XIII Ghermanus. Poate oare mintea noastra sa pastreze mereu aceeasi. stare si sa ramina intotdeauna in aceeasi calitate ? 410 SFINTUL IOAN CASIAN XIV Teodor. In mod necesar, precum spune Apostolul «cei reinnoit in duhul min\.ii sale» zilnic inainteaza «tinzind cdtre cele ce sint inaintea lui intotdeauna» . Daca n-are grija sa faca asa, inseamna ca merge ina- poi si aluneca in ceea ce este mai rau. In nici un chip mintea nu poate ramine in aceeasi stare. Ea este ca acela care, incercind sa mearga cu barca impotriva curentului apei, trebuie sa visleasca cu toata puterea bratelor ca sa poata birui valurile, caci altfel, daca i se inmoaie mii- nile, e luat la vale pe albia riului. 2. De aceea este limpede ca sintem in paguba atunci cind nu ciistigam nimic si sa fim siguri ca mergem inapoi in ziua in care ne vom da seama ca n-am mers inainte. Mintea omului, precum am spus, nu poate ramine mereu in aceeasi stare si, fiind in trup, nici un sfint nu va ajunge in virful virtu|ilor pentru ca sa ramina acolo nemiscat ; trebuie sa i se adauge ceva sau sa i se scada. Nu poate exista in nici o creatura o asemenea desavirsire, care sa nu fie supusa schimbarii. Citim in cartea fericitului Iov : «Ce om este care sa tie lard patd si sd para diept, Hind ndscut din iemeie ? lata, intre stinfii Lui nimeni nu rdmine neschimbat meieu, si cerurile nu sint cu- rate in lata Lui». 3. Marturisim ca numai Dunmezeu singur este neschim- bator, caruia astfel I se adreseaza rugaciunea profetului : «Tu Insufi esti Acelasi». $i El Insusi spune despre Sine : «Eu sint Dumnezeu si nu ma schimb», fiindca, de buna seama, El singur este din fire intotdeauna bun, intotdeauna deplin si intotdeauna desavirsit, Caruia nimic nu I se poate adauga sau lua ceva. De aceea trebuie si noi sa tindem cu grija neincetata si aten^ie neintrerupta catre studiul virtutilor si sa ne ocu- pam cu exercitiul lor, pentru ca nu cumva incetind inaintarea sa ur- meze indata regresul. Precum am spus, mintea nu poate ramine in ace- easi stare, adica sa nu-si sporeasca, sau sa nu-si imputineze virtutile. A nu cis'tiga inseamna a pierde, fiindca, incetind dorinta de a inainta, nu va zabovi primejdia de a da inapoi. XV Trebuie sa locuiasca fiecare intotdeauna in chilia sa. De cite ori cineva o paraseste, umblind incoace isi incolo, de atitea ori, cind se in- toarce este ca nou in ea, ca si cum ar locui-o de la inceput, nelinistit si tulburat. Daca si-a intrerupt acea stare sufleteasca pe care o dobin- dise stind in chilie, nu va mai putea s-o recistige fara truda si durere si, dat prin aceasta inapoi, nu se va mai gindi la fplosul pierdut, pe care CONVOHBIRI DUHOVNICE§TI 411 ar fi putut sa-1 mareasca, daca n-ar fi parasit chilia, ci mai degraba se va bucura daca va sim|i ca a ajuns iarasi la starea din care cazuse. Dupa cum timpul trecut daca 1-ai pierdut nu-1 vei mai putea chema inapoi, tot asa cistigurile cheltuite nu se mai pot redobindi. Oricit de multa energie sufleteasca s-ar risipi, ea este un produs al fiecarei zile si un cistig al prezentului, iar nu o reparajie a unui bun pierdut. XVI Dar si puterile de sus sint supuse schimbarii, declara, cum am spus, aceia care s-au prabusit din numarul celor de sus, din cauza voin|ei lor viclene. De aci nu trebuie socotiti cu fire de neschimbat nici cei ce au ramas in fericirea in care au fost create, daca n-au fost atrasi in partea contrara. Caci una este a fi din fire neschimbat, si alta a nu fi cineva schimbat prin cultivarea virtutii si prin paza binelui, care vin din harul lui Dumnezeu eel neschimbat. 2. Orice se cistiga sau se pas- treaz^a prin sirguhrfa poate sa piara prin nepasare. De aceea se spune : «Sa nu ferice$ti pe om inainte de sfir$itul sdu», pentru ca in mod sigur eel ce se gaseste inca in lupta si, ca sa zic asa, in arena, chiar daca de obicei invinge si dobindeste adesea laurii victoriei, nu poate totusi sa fie scutit de teama §i de grija unui sfirsit nefericit. 3. De aceea zicem ca este neschimbator si bun numai Dumnezeu, care, avind bunatatea nu prin darul ostenelii, ci din fire, nu poate fi altfel decit bun. Nici o virtute nu poate fi dobindita de om in chip definitiv, dar pentru ca, o data cistigata, s-o poata pastra, trebuie s-o pazeasca intotdeauna cu si- linta si osteneala cu care a obtinut-o. XVII Cel cazut nu trebuie. sa se creada ca s-a prabusit de la sine pe neasteptate ; dimpotriva, 1-a adus in asemenea stare fie o plamadeala nereusita de la inceput, fie, printr-o lunga nepasare a mintii, indepar- tindu-se de virtute incetul cu incetul si prin aceasta crescindu-i in chip simtitor viciile, el a avut acest rezultat negativ. Caci «inainte de nimi- cire merge injuria si inainte de ruina cugetarea cea rea». Asa este si o casa care niciodata n-a ajuns in ruina pe neaisteptate si fara nici o pricina, ci fie printr-un viciu de construct^, fie din cauza nepasarii celor ce o loeuiese, mai inainte i s-a subrezit temelia si i s-a gaurit acoperisul, apa ploii patrunzind la inceput picatura cu picatura si apoi facind loc vintului si furtunilor. «Acoperi§ui va eddea din lene §f din 412 SFINTUL IOAN C ASIAN trindavia miinilor va ploua in casa». 2. Si sufletului i se poate intimpla la fel, cum spune tot Solomon cu alte vorbe : «Picdtuiile care cad din tavan scot pe om in zi de iamd din casa sa». El a comparat in chip fericit cu un acoperis neingrijit nepasarea mintii, prin care mai inainte patrund in suflet foarte multe picaturi ale patimilor. Acestea, daca nu se iau in seama, socotindu-se mici si usoare, ataca birnele virtutilor si fac sa patrunda ploaia din belsug a viciilor, iar in zi de iarna, adica in timpul ispitei, prin interventia diavolului mintea va fi alungata din locuinta virtutilor, unde altadata cu grija §i atentie se odihnea ca in casa ei proprie. 3. Prin aceste invataturi noi am capatat placerea nesfirsita a me- rindei duhovnice$ti, astfel incit, din aceasta convorbire ne-am umplut sufletele de o bucurie mai mare decit tristetea care ne stapinea inainte din cauza uciderii acelor oameni cuviosi. Si nu numai ca ne-am lumi- nat asupra unor probleme in care eram nedumeriti, dar $i acelea pe care, datorita mintii noastre mai slabe, nu stiam cum sa le cercetam, le-am infeles bine prin raspunsurile la intrebarile puse. PRIMA CONVORBIRE CU PARINTELE SERENUS Despre mi^carile sufletului si despre duhurile rele I. Despre castitatea parintelui Se- VIU. Raspuns asupra ajutorului lui renus Dumnezeu si asupra puterii de libera ho- II. Intrebarea batrinului inainte nu- tarire. mit despre starea gindurilbr noastre. IX. Intrebare asupra unirii sulletu- III. Raspunsul nostru asupra misca- lui cu demonii. rilor sufletului. X. Raspuns in ce mod duhurile ne- IV. Discutia batrinului despre sta- curate se unesc cu mintile oamenilor. rea si puterea sufletului. XI. Obiectie daca duhurile necurate V. Despre desavirsirea sufletului a-- pot sa patrunda in sufletele celor pe ca- semanata cu sutasul din Evanghelie. re-i stapinesc si sa se uneasca cu ele. VI. Despre staruinta in paza gin- XII.' Raspuns in ce chip duhurile durilor. necurate stapinesc pe energumeni. VII. Intrebare despre slabiciunile XIII. Ca un duh nu poate fi pa- sufletului si despre asaltul dat de pute- truns de un alt duh si ca singur Dum- rile raului. nezeu este fara trup. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 413 XIV. Obiectie potrivit careia ar tre- bui sa se oreada ca demonii prevad gin- durile oamenilor. XV. Raspuns ce pot si ce nu pot demonii asupra gindurilor oamenilor. XVI. O asemanare pirin care se poa- te arata cS duhurile necurate ounosc gin- durile oamenilor. XVII. Nu fiecare dintre demoni in- sufla oamenilor toate patimile. XVIII. Intrebare daca intre demoni exists o oxdine a atacurilor si cum se respecta aceasta ordine. XIX. Raspuns despre modul in care demonii se inteleg asupra ordinei atacu- rilor. XX. Puterile vrajmase nu sint toa- te de aceeasi forta si nu depinde de vo- inta lor cind sa ne atace. XXI. Demonii au greutati in lupta cu oamenii. XXII. Demonii n-au puterea de a ne ataca dupa libera lor vointa. XXIII. Puterea demonilor a scazut. XXIV. In ce chip isi pregatesc in- trarea in corpurile oamenilor pentru a le stapini. XXV. Cei stapiniti de vicii au o soarta mai rea declt cei stapiniti de de- moni. XXVI. Despre moartea profetului a- magit si despre boala parintelui Paul, pe care a meritat-o pentru curatirea sa. XXVII. Despre ispita parintelui Moise. XXVIII. Nu trebuiesc dispretuiti cei stapiniti de duhurile necurate. XXIX. (Pentru ce chinuitii de du- huri necurate sint inlaturati de la Sfinta impartSsanie. XXX. Raspuns la intrebarea pusa. XXXJ. Sint mai nenorociti cei ce nu sint supusi acestor incercari vremel- nice. ^ XXXII. Despre deosebirea de preo- cupari §i inclinatii la care se dedau pu- terile vazduhului. XXXIII. Intrebare de ,unde provine atit de marea deosebire intre duhudle rele ale vazduhului. XXIV. Aminarea raspunsului la ia- treharea pusa. I. Am admirat cu o unica venerafie inaintea altora pe parintele Serenus, barbat de cea mai inalta sfintenie $i infrinare, insu^iri aratate ca-ntr-o oglinda de numele sau^ Dorind sa-1 fac cunoscut mintilor celor studio§i, socotesc cS nu pot sa-mi indeplinesc dorinta altfel decit daca-i inserez convorbirile in cardie mele. Mai presus de toate virtutile, care-i stra- luceau nu numai in activitate ?i obiceiuri, dar, cu harul lui Dumnezeu, chiar ?i pe chipul lui, a fost patruns in mod atit de deosebit de darul ?i binefacerea castitatii, incit nici macar in somn nu era incercat de ispi- tele fire§ti ale trupului. Socotesc de trebuinta sa arat de la inceput cum, ajutat de harul lui Dumnezeu, a ajuns la aceasta curatie trupeasca mai presus de toate cele omenesti. II. Staruind fara oboseala zi si noapte in rugaciuni, in posturi si in ve- ghere pentru neprihana launtrica a inimii si a sufletului, cind a vazut ca si-a indeplinit dorintele si ca toate valurile poftelor trupesti s-au stins 414 SFINTUL IOAN C ASIAN in inima sa, incins de duhul curatiei ca de cea mai mare placere, s-a aprins in el si mai mult setea de castitate si a inceput sa posteasca si mai cu asprime si cu rugaciuni necurmate pentru ca victoria impotriva sla- biciunilor omului launtric, cu darul lui Dumnezeu, s-o obtina si asupra omului din afara. Astfel incit a ajuns sa nu mai zvicneasca in el nici macar acel freamat simplu si firesc care se simte in copiii mici, hraniti cu lapte. gtiind ca acest rezultat nu este un merit al stradaniei sale, ci al harului lui Dumnezeu, se ruga cu mai mare ardoare sa obtina si al- lele asemenea, fiindca avea credinta neclintita ca Dumnezeu poate cu mult mai usor sa scoata din radacina pornirile trupesti, pe care uneori chiar priceperea si mestesugul omenesc le poate nimici prin bauturi le- cuitoare sau prin intervenfii chirurgicale. Intr-adevar, numai Duhul Cel de sus ii daruise acea puritate la care este peste putinfa de a se ajunge cu osteneala si sirguinta omeneasca. 2. El cunostea aceasta si, pe cind staruia neincetat si neobosit in rugaciunile sale, un inger i s-a aratat noaptea in vis. Acesta, dupa ce i-a deschis maruntaiele si i-a scos carnea infectata de patima, pe toate celelalte asezindu-i-le la loc precum fu- sesera, i-a zis : «Iata, esti izbavit de pornirile vinovate ale trupului tau ; vei sti ca de azi ai dobindit pentru totdeauna puritatea trupeasca pe care ai cerut-o cu credinta». Este de ajuns doar atita sa spun : ca barbatului despre care vorbim numai haml lui Dumnezeu i-a indeplinit dorintele. 3 Despre celelalte virtuti, pe care le avea ca si ceilalti barbati prea alesi, socot de prisos sa amintesc, pentru ca nu cumva, staruind asupra lor, sa se creada ca stirbesc ceva din meritele celorlalti. Aprinsi de marea do- rinta de a-1 auzi vorbind, am cautat sa-1 vedem in zilele Paresimilor. Cu o tinuta foarte linistita, ca sa vada care este starea omului launtric din noi, ne-a intrebat ce ginduri ne framinta si ce folos ne-a adus pentru neprihana noastra traiul indelungat in pustiu ; iar noi i-am raspuns prin aceste tinguiri care urmeaza. III. Facindu-ne socoteala timpului de cind ne gasim in singuratate si contemplare, crezi ca am putut ajunge la desavirsirea omului launtric din noi ? In realitate insa aceasta viata in pustiu ne-a ajutat sa ne cu- noastem neputintele, dar nu ne-a putut face cum ne-am straduit sa fim. Prin aceasta cunoastere noi stim acum ca n-am dobindit nici statornicia neclintita a curatiei dorite si nici macar vreo insanatosire a slabiciunilor noastre, ci numai un spor de neliniste si rusine. 2. Studiul zilnic al ori- carei invataturi are scopul ca, ajungind de la cunostinte elementare la notiuni temeinice si stabile, omul sa inceapa a cunoaste ceea ce la in- CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 415 ceput stia fara temei, sau nu stia deloc, ?i r inaintind cu pas sigur, ca sa zic osa, in centrul unei discipline, sa se miste in interiorul ei fara vreo dificultate, stapinind-o in chip desavirsit. Eu ins a constat ca dimpotriva, cu toata osteneala in deprinderea curatiei, abia am ajuns sa stiu ceea ce nu pot fi. Cu toata stradania si ostenelile mele, motivele de lacrimi sint aceleasi, fiindca nu incetez a fi ceea ce nu trebuie sa fiu. 3. Ce mi-a tolosit ca am invatat atita, daca n-ajung niciodata la desavir$ire ? Imi dau seama ca, in vreme ce inima cauta sa-si indeplineasca nazuinfele, pe nesimtite gindurile aluneca si navalesc cu putere pe -tarimul ispitelor de alta data, iar mintea este astfel atit de robita de preocupari laturalnice si neincetat tulburiatoare, incit aproape ca-mi pierd nadejdea in vreo indreptare si mi se pare ca tot ce face este zadarnic. 4. Sufletul, in per- manenta cutreierare si ratacire, ori de cite ori este readus la teama de Dumnezeu si la contemplatie spirituals, inainte de a se fixa bine pe acest fagas, fuge iarasi repede inapoi si, cind ne dam seama, ca si cum am fi treziti din somn, ca s-a abatut de la linia propusa si vrem sa-1 readucem la drumul pe care-1 parasise, incercind oarecum sa-1 legam in lanturile inaltelor noastre aspiratii, el ne scapa de sub control cum ne-ar scapa un tipar din miini. 5. De aceea, vazind ca ne zbuciumam in osteneli zilnice de acest fel, fara sa dobindim un echilibru statornic al framin- tarilor noastre, cadern in deznadejde, ajungind sa credem ca aceste ra- ta ciri nu sint ale noastre proprii, ci ele sint ale intregului neam omenesc. IV. Serenus. Este o metoda periculoasa ca, inainte de a cerceta in adin- cime un lucru, sa te grabe^ti a-1 defini dupa presupuneri si aprecieri per- sonale, fara sa tii seama si de experienta si parerea altora despre el. Daca cineva, nestiind sa inoate, dar din experienta cunoscind ca greu- tatea corpului sau nu permite plutirea deasupra apei, vrea sa formuleze judecata de ordin general ca nimeni nu poate inota din cauza greutatii corpului sau, judecata lui nu inseamna ca este corecta, fiindca din ex- perienta altora se constats contrariul, si noi insine am vazut aceasta. 2. Astfel mintea este intotdeauna mobila si chiar foarte mobila. Acest adevar este exprimat cu alte cuvinte si in Int,elepciunea lui Solomon : «Locuinta paminteasca ingreuiaza mintea care cugeta multe». Asadar, la|S cu conditia firii sale, mintea nu poate sta niciodata in repaos, ci, in mod necesar;, daca nu i s-a organizat o lucrare cu care sa fie ocupata si inlauntrul careia sa se miste, ea alearga prin propria ei mobilitate si zboara in toate parole, pina ce, deprinsa cu un indelung exercitiu in care voi ziceti ca lucreaza in desert, inva^a ce materii trebuie sa retina 416 SFINTUL IOAN CASIAN in memoria sa, in ce parte sa-si indrepteze zborul sau neincetat si astfel sa reziste incercarilor dusmanului de a fi trasa in alta directie, sa ramina in starea si calitatea pe care o doreste. 3. Dar aceasta cutreierare a inimii noastre nu trebuie s-o punem pe seama naturii umiane, sau a lui Dum- nezeu, Creatorul ei. Este adevarat cuvintul Scripturii care spune : «Dum- mezeu a facut pe om drept si ei insisi si-au tdcut cugetari multe». Dar calitatea lor depinde de noi, fiindca, precum se spune, «Cugetarea cea buna se apropie de cei ce o cunosc, dar omul itttelept o va descoperi». Cind n-a fost descoperit ceva ce era in puterea mintii noastre sa faca acest lucru, inseamna ca nu natura este de vina, ci trindavia, sau nepri- ceperea noastra. Acelasi lucru il constata si Psalmistul, cind zice : «Fe- xicit bdrbatul caie aie ajutor de la Tine, Doamne ; el $i-a a$ezat in inima sa uicaiea pina la Tine». Vede^i, asadar, ca atirna de noi sa asezam in inimile noastre fie urcarile, adica gindurile care due la Dumnezeu, fie coboririle, adica toate cele pamintesti si trupesti. 4. Daca n-ar sta in puterea noastra sa facem acest lucru, nu i-ar fi dojenit Domnul pe farisei astfel : «De ce cugetap cele tele in inimile voastre ?» si nici n-ar fi po- runcit prin gura profetului : «lndepaitati din ochii vo$tri iau.1 cugetdrilot voastre», sau : «Pina cind vor zdbovi in tine cugetdiile iele ?». Iar in ziua judecat,ii n-am fi intreba^i despre felul lucrarilor noastre, asa cum ne ameninta Domnul prdn Isaia : «7aid, Eu vin sa adun lucrdrile si cugetd- iile lor, la un loc ca toate neamurile si limbile» ? Dar n-am merita sa fim fie condamnati dupa marturisirea lor, fie aparati la acea cercetare groaz- nica si vrednica de teama, potrivit invataturii apostolului care zice : dPrin cugetdiile lor, se vor acuza si se voi apdia intie ei, in ziua in cart Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor dupd Evanghelia Mea>. V. Chipul acestei minti desavirsite este foarte frumos reprezentat prin acel sutas din Evanghelie, care prin puterea si statornicia lui nu se lasa dus de ginduri intimplatoare si nepotrivite, ci, dupa judecata sa, le admi- tea fara nici o greutate pe cele bune, sau le respingea pe cele rele, cum ni se spune in mod figurat : «Cdci si eu sint om sub puteiea altcuiva, avind sub puterea mea soldati, si zic acestea : du-te, si se duce, si altuia-. vino, si vine, si servului meu : id aceasta, si iace». 2. Daca, asadar si noi, luptind barbateste impotriva tulburarilor si viciilor, le vom putea supune cu dreapta judecata autoritat.ii noastre, daca vom stinge in trupul nos- tra patimile si vom subjuga ra|iunii cohorta gindurilor nestatornice, daca vom alunga din inima noastra ostile puterilor vrajmase, pentru atitea merite vom fi inaltati in rangul acelui sutas duhovnicesc, care CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 417 este aratat in chip mistic prin Moise in fesirea : «Rinduieste-fi coman- danti peste o mie, o sutd, cincizeci, §i peste zece soldap». 3. $i astfel, inaltaft si noi in virful acestei demnitati, vom avea aceasta putere si virtute de a comanda, prin care sa fim eondusi nu de cugetarile pe care nu le voim, ci sa putem ramine in acelea care ne desfata duhovniceste, poruncind indemnurilor rele : «Plecati!» si vor pleca ; iar celor bune ie vom zice : «Veniti!» si vor veni. $i robului nostra, adica trupului, ii vom porunci deopotriva cele ce sint ale castitatii si ale infrinarii si el se va supune fara impotrivire, nemait'rimitind impotriva noastra pro- voearile vrajmase ale poftei, ci a.ratindu-se intra totul slujbas al duhu- lui. 4. Pentru a sti care sint armele acestui sutas si pentru ce lupte tre- buiesc pregatite, asculta ce spune fericitul Apostol : «ArmeIe nodstre nu sint trupesti, ci putemice in Dumnezeu». A spus ce fel sint, adica nu trupesti, nici slabe, ci duhovnicesti si avind putere de la Dumnezeu. Apoi arata pentru ce lupte trebuiesc folosite : «Ca sa darimam intaritu- rile, cura^ind cugetele si toate zidurile inalte care se ridica impotriva cunoaisterii lui Dumnezeu §i robind tot gindul in supunerea fata de Hris- tos, pregatiti sa pedepsim toata nesupunerea, cind supunerea voastra va fi deplina». 5. Este necesar sa examinam in amanun^ime acestea, dar cu alta ocazie ; acum vreau numai sa ar5t felurile s?i proprietatile arme- lor pe care trebuie sa le avem intotdeauna cu noi, daca voim sa purtam razboaie pentru Domnul si sa luptam printre sutasii evanghelici. «Luaf.i, spune apostolul, pavaza credintei, prin care pufefi sa nimiciti toate sage- tile apiinse ale duhului vrajmas». Asadar credinta este cea care, infrun- tind sagetile incinse ale poftelor, le nimiceste prin teama de judecatS viitoare si prin credinta in imparatia cerurilor. 6. Apostolul porunceste sa luam «si platosa dragostei». Aceasta este cea care, inconjurindu-ne si intarindu-ne pieptul, ni-1 fereste de loviturile vrajmase, de tulburarile pricinuitoare de rani ucigase, si nu permite sa patrunda sagetile dusma- nului in omul nostra launtric. Caci : «toate le sufera, toate le rabdd, toate le inirunta ; si coif "ii este nadejdea mintuiiih. Coiful este obladui- torul capului. Capul nostra este Hristos si pe acesta trebuie sa-L avem neincetat in toate ispitele si urmarile, ca pe o platosa de nepatruns, in nadejdea bunurilorl, viitoare, iar credinta in El s-o pazim intreaga si ne- vatamata. 7. Chiar daca i se taie cuiva membrele celelalte, el poate itrai fara ele, dar fara cap nu poate nimeni trai nici citeva clipe. «Sabia Du- hului este cuvintul lui Dumnezeu». Caci «ea este mai ascujifd decit orice sabie cu doud tdisuii si pdtrunde in adincurile suiletului si ale duhu- lui, ale incheieturilor si ale mdduvei, si 'deosebeste cugetarile si porni- rile inimii», taind, fara indoiala, si despartind tot ce gaseste in noi pa- mintesc si trupesc. 8. Cel incins cu aceste arme este aparat intotdeauna 27 — SfintuI loan Casian 418 SFINTUL IOAN CASIAN de atacurile si de armele dusmanilor ; el nu va fi legat si dus in lantu- rile jefuitorilor ca rob si supus pe pamintul cugetarilor dusmane si nu va auzi aceste cuvinte ale profetului : «De ce ai imbatrinit pe pamint strain ?», ci va ramine ca un biruitor in acea regiune de ginduri pe care a voit-o. Vrei sa cunosti puterea si vitejia acestui sutas, care poarta nu armele trupesti despre care' am vorbit, ci pe cele date prin puterea lui Dumnezeu ? 9. Asculta-L pe Insusi Imparatul care aduna pe barbatii viteji la armata duhovniceasca, pentru ca El Insusi sa-i insemneze si sa-i verifice pe cei alesi : «Cel slab sa spuria : eu sint vileaz» si «cel ce pdtimeste sa fie luptatoi». Vedeti a§adar ca nu pot sa lupte in razboa- iele Domnului decit cei ce sint slabi si suferinzi, cei ce au acea slabi- ciune in care, fiind intarLt sutasul nostru evanghelic, spunea cu incre- dere : «Cmd sint slab atunci sint puternic» si iarasi : «Puterea se desa- virseste in sldbiciune». Despre aceasta slabiciune unul dintre profeti spune : «Va fi eel slab intre ei precum casa lui David». Cei rabdator va lupta in aceste razboaie cu acea rabdare despre care se spune: «Rdb- darea va este trebuincioasd, pentru ca, facind voia lui Dumnezeu, sa primifi rdsplatd». VI. Vora intelege ca sintem datori si ca putem fi uniti cu Dumuezeu prin proprie experienta, daca vom ucide si vom arunca departe de noi preocuparile si dorin^ele legate de lumea aceasta, invatind din autorita- tea celor ce vorbesc cu Dumnezeu astfel : «Sufletul meu s-a supus Jie», sau -. «Cel ce se supune iui Dumnezeu esfe cu El un s/ngur duh». 2. Asa- dar, nu trebuie sa renuntam la aceasta rivna, chiar daca sintem abatuti de astfel de rataciri ale sufletului, caci «cine cuifivd pamintul sdu se va satura de piine, iar eel ce urmdreste odihna se va umple de sdrdcie». Hranind mereu aspiratii inalte sa nu ne lasam infrin^i de deznadejdi pri- mejdioase, fiindca «Acela care se ingrijeste de toate va dobindi mai multe ; iar eel care frdiesfe in pldcere si fdrd dureri va cunoa?fe sdrd- cia», pentru ca : «Bdrbatul munceste in dureri pentru el si lupta impo- triva pieirii sale». De asemenea ni se spune : «/mpdrd/ia ceruriJor se ia prin staruintd si cei care se silesc pun mina pe ea». 3. Nici o virtute nu se desavirseste fara munca si nici nu-i este cuiva cu putinta sa se ridice la aceasta statornicie a mintii, asa cum doreste, fara o mare infrinare a inimii. Caci «omul se naste pentru muncd». El «nu va putea ajunge la starea barbatului desavirsit, la masura virstei deplinatatii lui Hristoso. Este necesar ca el sa fie cu si mai mare incordare veghetor si sa lucreze cu grija neincetata. 4. Dealtfel, nimeni nu va ajunge in viitor la ! plina- CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 419 tatea masurii lui, daca nu s-a pregatit pentru ea in prezent si daca n-a gustat-o mai dinainte, gasindu-se inca in acest veac. Insemnat ca madu- lar de mare pret al lui Hristos, el va dobindi chiar in acest trap lega- turile care sa-1 uneasca cu corpul Domnului, pe unul singur dorindu-1, de unul singur fund fnsetat, catre unul singur indreptindu-si intotdeauna nu numai lucrarile sale, dar si gindurile, incit sa aiba chiar in prezent ceea ce se spune despre viafa fericita a sfinfilor, adica sa-i fie «lui Dum- nezeu totul in toate». VII. Ghermanus. Ar putea sa se restringa probabil intrucitva aceasta usu- rin|a a mintii, daca ea n-ar fi impresurata de marele numar al vrajma- silor care o imping spre cele nevoite de ea, sau spre cele de care este rapitS din pricina miscarii ei naturale. Cind este asaltata de dusmani atit de numerosi, de puternici si de ingrozitori, am crede ca ea nu poate rezista, mai ales in acest trap subred, daca n-am fi insufletUi spre acea- sta* parere da'torita cuvintelor pe care ni le-a{i spus si care constituie pentru noi adevarate oracole. VIII. Seienus. Cei deprinsi cu luptele care se due inlauntrul omului stiu bine ca sintem ispiti|i neincetat de viclenia vrajmasului. Dar sus^inern ca duismanul se opune inaintarii noastre numai indemnindu-ne, si nu obligindu-ne sa infaptuim cele rele. Dealtfel, nici un om n-ar putea sa se fereasca intrutotul de pacatul cu care duhurile vrajmase vor sa ne arda sufletul, daca acestia vor avea putinta de a ne impinge in pacat, asa cum o au pe aceea de a ni-1 insufla. 2. Diavolul poate intr-adevar sa ne ispiteasca, dar in noi avem libertatea vointei, prin care primim sau respingem ispitele lui. Daca ne temem de puterea si de imboldurile vrajmasului, sa cerem ajutorul si obladuirea lui Dumnezeu, despre care este spus : «Cel ce este in noi este mai mare decit eel ce este in aceasta lume». Ajutorul lui pentru noi este cu mult mai mare decit inultimea acelora care lupta impotriva noastra. Dumnezeu nu numai ca ne indru- meaza spre atitea lucruri bune, dar El ne si ocroteste si ne impinge in asa fel, incit uneori, chiar fara voia si stirea noastra, ne duce la min- tuire. 3. Este, sigur, asadar, ca nimeni nu poate fi amdgit de diavol, daca n-a consimtit el insusi prin voinfa sa libera la aceasta. Este ceea ce spune si Ecclesiastul cu aceste cuvinte : «Pentru ca nu sint indata pe- depsiti cei ce fac rau de aceea este plina inima fiilor oamenilor de gin- dul de a face rau». Este limpede ca de aceea greseste fiecare, fiindca nu 420 SFINTUL IOAN CASIAN se impotriveste fara intirziere gindurilor rele care-1 napadesc. Zice apostolul : «Impotriviti-vd ?i el va fugi de la voi». IX. Ghermanus. Care este, va rog, aceasta tovarasie atit de strinsa si de adinca intre suflet si duhurile rele, inciit par nu numai apropiate, dar chiar unite ? Ele ii vorbesc pe nesimtite, se strecoara si-i insufla ce vor, 11 fac sa se gindeasca la ce le place -lor, si este intre ele atita unitate, incit fara harul lui Dumnezeu aproape ca nu se poate deosebi.ce vine din indemnul lor si ce porneste dm voinja noastra. X. Serenus. Nu este de mirare ca un duh se poate uni pe nesimtite cu alt duh, care-si exercita forta de a indemna spre cele ce-i plac lui. Exista si intre ele, ca si intre oameni, oarecare asemanare si inrudire de substanta, astfel ca definitia care se da despre natura sufletului se potriveste si pentru ele. Dar nu se poate in nici un chip ca ele sa se intrepatrunda si sa se uneasca in asa masura, incit unul sa-1 cuprinda pe celalalt. Numai Dumnezeu are aceasta insusire. XI. Ghermanus. Socotim ca aceasta afirmajie nu se potriveste cu ceea ce vedem ca se intimpla cu cei care, fiind stapiniti de duhuri necurate, vorbesc si fac lucruri fara sa stie. De ce sa nu credem deci cai sufletele lor sint unite cu acele duhuri, carora le-au devenit oarecum madulare, parasindu-si starea lor naturala si capatind miscarile si simtirile acelora in asa masura, incit glasul, gesturile, voin^a nu mai sint ale lor, ci ale duhurilor necurate ? XII. . Seienus. Definitia noastra nu este in contoadictie cu ceea ce spu- neti ca se intimpla cu energumenii care, rapiti fiind de duhuri necurate, vorbesc si fac ceea ce nu vor, sau sint siliti sa spuna ceea ce nu stiu. Este foarte sigur ca aceasta inriurk\e a duhurilor nu se exercita intr-un singur mod. Unii sint astfel insuflati, incit nu stiu ce fac si ce vorbesc, dar altii stiu si tin minte dupa aceea ce au facut si ce-au spus. 2. Nu trebuie sa credem ca patrunderea duhului necurat se petrece in asa fel, incit el sa se contopeasca cu substanta sufletului si sa se uneasca cu aceasta inlocuindu-1 si vorbind asadar el prin gura celui suferind. Nu CONVORBIRI DUHOVNICESTT 421 trebuie crezut in nici un chip ca pot face ei aceasta. Ca nu print'r-o mic- sorare a sufletului, ci prin slabirea trupului se intirnpla aceste lucruri se poate intelege usor. Duhul necurat intra in acele membre in care se ga- seste puterea sufletului si, impunindu-le o greutate nemasurata' si de nesuferit, cufunda si inabusa intr-o intunecime foarte deasa puterile mintii. 3. Vedem ca uneori se petrec lucruri asemanatoare si din cauza vinului, sau a febrei, sau a unui frig prea mare, sau din alte cauze din afara. Diavodul, care capatase puterea asupra trupului lui Iov, a fost oprit de Domnul sa intre si in sufletul acestuia, cum se vede; din cuvintele : «latd, 11 predau in miinile tale, dar pdzeste-i sufletul», adica sa nu-i iei mintea slabindu-i locuinta sufletului, sa nu-i intuneci inteligenta si inte- lepciunea cind el iti rezista, inabusind cu greutatea ta partea principals a inimii lui. XIII. Daca un duh necurat patrunde intr-o materie deasa si solida, adica in trup, ceea ce este foarte posibil, aceasta nu ne poate indreptati sa oredem ca el se uneste in asa masura si cu sufletul, incit sa-i cuprinda natura acestuia. Acest lucru ii este cu putinta numai Sfintei Treimi, care singura patrunde in intreaga natura a sufletului, si nu numai ca il inconjoara, dar si intra in el ca intr-un trup o putere netrupeasca. Desi spunem ca exists unele naturi spirituale, cum sint ingerii, arhanghelii si celelalte puteri ceresti si chiar sufletul nostru, sau desigur acest vazdub foarte subtire, totusi nu trebuie sa le socotim cu totul netrupesti. 2. Ele au un corp in care salasluiesc, dar cu mult mai fin decit sint corpurile noastre, potrivit invataturii apostolului care spune : «$i trupuri cere$ti §i trupuii pammte$ti» n . $i de asemenea : «Este semanat trup animal, se Inalfd trup spirituah. Din acestea se intelege limpede ca nu exista nimic fSra trup, in afara de Dumnezeu singur si ca de aceea numai El poate patrunde in toate cele spirituale si intelectuale, pentru ca El singur este tot si in toate pretutindeni, astfel incit vede si cunoaste toate cugetele oamenilor, sentimentele launtrice si adincurile min|ii. 3. Despre El spu- ne fericitul apostol : «Viu este cuvintul Domnului si lucrator si mai ascu- lit decit orice sabie cu 'doud tdisuri si pdtiunzind pind la despdrpturile dintre sullet si duh, dintie incheieturi si mdduvd, si este judecdtoi al cugetului si al porniiiloi inimii. £i nu exisfd fapturd de nevdzuf in faja Lui, ci toate sint goale, si deschise ochilor Lui». Iar fericitul David zice • 11. VI, XIII, 2, p. 158. Ultimele doua citate din I Cor., cap. XI, stabilesc pe de o parte deosebirea intre corpurile cere?ti ?i cele paminlte§ti, i?i intre cele inviate prin Iisus Hristos $i celelalte. 422 SFINTUL IOAN CSSIASf «Cel ce plasmuieste inima fiecaruia dintre ei». $i iarasi : «E1 fnsu$i cu- noaste cele ascunse ale inimifo, iar Iov : «Xu singur cunosti inimile oamenilor» 12 . XIV. Ghermanus. Dupa cum spui, inseamna ca aceste duhuri nu pot nici macar observa gindurile noastre, ceea ce ni se pare ca este fara. sens, fiindca zice Scriptura : «Daca duhul celui ce are putere se lidica lmpo- tnva ta», si de asemenea : «Fiindca diavolul trimisese in inima iiului lui Simon Iscariotul gindul de a-L trada pe Domnul». Cum se poate crede ca nu le sint cunoscute gindurile noastre, a caror rasadnifa in cea mai mare parte este formats din semintele semanate de ele ? XV. Serenus. Fara indoiala ca duhurile necurate pot cunoaste felul gin- durilor noastre, dar dupa aratari din afara, adica dupa inclinarile, cuvin- tele si preocuparile spre care au vazut ca sintem mai inclinafi. Insa la acelea ca,re inca n-au iesit din cele launtrice ale sufletului ele in nici un caz nu pot sa ajunga. 2. Chiar gindurile pe care ni le strecoara, ele afla daca au fost primite si cum au fost primite nu prin natura sufletului in- susi, adica prin acea miscare launtrica ascunsa, in maduva lui, ca sa zic asa, ci din miscarile si indiciile omului din afara. De exemplu, cind au insuflat cuiva lacomia la mincare, daca 1-au vazut pe monah ca ridi- .ca nelinistit ochii la fereastra sau la soare, sau ca intreaba cu insistenta cit este ora, atunci ele stiu ca in acela a fost semanata pofta stomacului. Daca, sadind saminta desfrinarii, isi dau seama ca rnonahul a primit fara impotrivire sageata poftei si daca 1-au vazut sub stapinirea trupului, fara sa lupte cum ar fi trebuit impotriva ispitelor, atunci duhurile necu- rate inteleg ca sageata lor s-a infipt drept in inima lui. 3. $i atitarile la triste^e, suparare, furie, pe care le-au administrat, ele le cunosc dupa gesturile sau miscarile exterioare ale corpului daca s-au asezat in inima, cind 1-au vazut ca freamata in tacere, sau ca suspina cu indignare, sau ca s-a ingalbenit, ori s-a rosit la fa^S, si in felul acesta ele afla cu usu- rin^a carui viciu s-a dedicat cineva. Ele ne cunosc cu siguranta pe fie- care dintre noi daca ne-a placut ceva din momelile lor, dupa gesturi si dupa miscarea corpului, care dovedesc acceptarea ispitei trimise de ele. 4. Nu este de mi-rare ca puterile vazduhului au astfel de cunostinte cind vedem ca foarte adesea barbatii cu simtul observat,iei mai dezvol- tat, cunosc starea omului launtric dupa cbipul si manifestarile celui din 12. VII, XIII, p. 159. Aici Pichery (ad hoc) citeaza II Paralelipomena, 6, 30. CONVORBIBI DUHOVNICESTI 423 afara. Cu atit mai mult pot observa acestea ele care, duhuri fiind prin natura lor, fara indoiala ca sint mai pricepute si mai patrunzatoare decit oamenii. XVI. Dupa cum unii tilhari in casele pe care vor sa le ataoe pe furis cer- ceteaza mai intii lucrurile ascunse ale oamenilor, in intunericul noptii aruncind cu nisip fin peste obiectele pe care nu le pot vedea, pentru ca, dupa sunetul pe care acesta il produce in caderea lui pe diferite obiecte, sa-si dea seama de ce metal sint si ce valoare au, la fel si duhurile necu- rate, ca sa afle comoara inimii noastre arunca peste ea nisipul ispltelor vatamatoare noua si, dupa rasunetul pe care ele il au in inima noastra, ca nisipul intr-o incapere, ei recunosc ce se ascunde in adincurile omu- lui launtric. XVII. Trebuie sa stim insa ca nu to^i demonii insufla orice patima in oameni, ci fiecare viciu isi are duhurile sale. Astfel ca unora le place mai mult murdaria poftelor, altora hula, altora minia si furia, alfii sint hranifi din tristete, pe altii ii mingiie gloria desarta si trufia. Fiecare strecoara in inimile omenesti pacatul care le place, dar nu toate la fel, ci pe rind, dupa timpul, locul si omul pe care prilejul le-au oferit. XVIII. Ghermanus. Asadar, trebuie sa credem ca rautatea lor este orinduita si, ca sa zic asa, disciplinata in asa fel, incit sa se pastreze o oarecare ordine in interventia lor si sa existe o socoteala a atitarilor, pe cind dimpotriva, se constata ca masura si ratiune nu poate exista decit intre cei buni si cinsti|i, potrLvit acelei invataturi din Scriptura : «Vei cdufa infelepciune la cei lai $i nu vei gasi» si «Du$manii no$tri idra simthe» si chiar : «Nu exista intelepciune, nu exista. vitejie, nici vieo rinduiald !a cei nelegiuifi». XIX. Seienus. Este un fapt sigur ca intre cei rai nu poate exista o inte- legere vesnica in toate si nici o unire desavirsita, chiar in acele pacate care le plac tuturor. Caci niciodata, precum a^i spus, nu se poate pastra o masura si o disciplina in lucrurile nedisciplinate. In unele totusi, cind tovarasia de lucru sau necesitatea o cere, sau cind comunitatea de in- 424 SFINTUL IOAN CASIAN terese o impune, trebuie sa existe un consimtamint temporar. 2. Vedem foarte bine ca este cu putinta acest lucru in armata duhurilor rele, care nu numai ca respecta intre ele timpul si ordinea lucrurilor, dar chiar sint fixate de unele locuri §i in ele locuiesc in chip obisnuit. Ca este necesar ca ele sa-si arate atU&rile lor prin ispite neschimbate, prin pacate sigure si-n anumite momente, se vede iimpede din aceea ca nici unul nu poate fi totodata stapinit de desertacrunea gloriei si ars de pofta desfrinarii, nu poate sa se inalte ingimfat de mindrie, care este ceva sufletesc si sa se umileasca sub jugul trupesc al lacomiei. 3. Nu poate cineva in acelasi timp sa se dezlantuie intr-un ris prostesc si sa fie ajitat de intepaturile miniei, sau sa fie cuprins de tristetea care macina sufletul, ci in mod necesar fiecare duh necurat isi are rin- dul sau in asaltarea mintii si, dacS s-a retras invins, ii da altui duh rin- dul sa atace si mai puternic, iar daca ai iesit victorios la fel il incredin- teaza altuia pentru a-1 hartui. XX. Trebuie sa tinem seama si de faptul ca nu toate duhurile au aceeasi ferocitate si aceleasi dorinte, nici aceeasi putere de a face rau. Cei inca nepatati si slabi se masoara in lupta cu duhurile mai slabe si numai dupa ce duhurile acestea ale raului sint invinse, atletul lui Hristos por^ neste la lupta treptat impotriva celor mai puternice. Greutatea luptei sporeste pe masura puterilor si a succesuh\i omenesc. 2. In nici un chip un cuvios, oricare ar fi el, n-ar putea rezista raului atitor dusmani, nici sa le infrunte viclenia, si nici sa le suporte cruzimea si salbaticia, daca nu 1-am avea in lupta noastra pe Hristos, ca pe eel mai blind arbitru si conducator, care cumpaneste puterile luptatorilor, respingind pe cei mai primejdiosi, infrinindu-le atacurile si facind ca noi sa putem opune rezistenta. XXI. Nu credem ca demonii pot sa dea aceasta lupta fara osteneala. Caci au si ei nelini^tea si tristetea lor, mai ales in fata unor adversari mai puternici, cind adica li se impotrivesc barbati cuviosi si desavirsiti. Alt- fel, daca n-ar intimpina aceasta impotrivire, n-ax fi o lupta sau un conflict, ci numai o ingaduinta pentru ei de a ne amagi in siguranta, ca sa spun asa. Cum ar sta in picioare acea invatatura a Apostolului care zice : «Lupta noastra nu este impotriva trupului si a singelui, ci impotriva domniilor, impotriva stdpiniilor, impotriva conducator ilor in- tunericului acestei lumi, impotriva duhurilor rautdtii rdspindite in vdz- qONVORBIRI DUHOVNICE^TI 425. duhuri». Sau : «Eu lupt nu ca si cum as lovi aerul», Sau : «Luptd bund am luptat». 2. Unde este vorba de o intrecere, de o lupta, este nevoie- de grija, sudoare si munca din amindoua partile si deopotriva infrin- gerea aduce dUrere si necaz, iar victoriei ii urmeaza bucuria. Cind unul lupta cu sudoare, iar celalalt este in odihna si siguranfa, iar pentru a dobindi si dobori adversarul se foloseste numai de vointa in loc de puteri, intilnirea aceasta nu *trebuie numita nici lupta, nici intrecere, ci un atac nedrept si fara ra^iune. 3. $i ei asuda si se ostenesc in lupta cu neamul omenesc, ca sa poata obtine victoria pe care o doresc, si-i cuprinde si pe ei tristetea care ne-ar fi cuprins pe noi, daca am fi fost invinsi de ei, potrivit acestor cuvinte : «Este un capdt al vidjmdsiei loi : rtiutatea buzelor lor ii va acoperi» si «Rdutatea lui se va mtoarce in capul lui», $i : «0 sd-i vind laful pe care nu-1 cunoaste ; cursa pe care- o ascunde il va piinde pe el si va cddea in laful lui», pe care, se-ntelege,. 1-a pregatit pentru a insela pe oameni. Sufera si ei nu mai putih si, pre- cum ne biruie ei, ii biruim si noi, iar invinsi nu se retrag fara intristare. 4. Acela, care avea ochii sanaiosi ai omului launtric, cind vedea prabu- sirile si infringerile lor, precum si bucuria pe care o aveau pentru in- fringerile noastre, temindu-se ca ei sa nu se veseleasca si pe socoteala lui, roaga pe Dumnezeu zicind : «Lumineazd ochii mei, ca sd nu adorm vieodatd in moarte. Sa nu zicd vrdjmasul meu : Intdiitu-m-am asupia lui. Cei ce ma necdjesc se vox bucura ca ma voi clatina», sau : «Dum- nezeul meu, sd nu se bucure ei de mine. Sd nu zicd in inimile loi : Bine,, bine, sufletului nostru, si nici sd zicd: L-am inghi^it pe el». Sau: «Au sciisnit dintii loi asupia mea. Doamne, cind te vei uita ?». Caci &unel- teste pe ascuns, ca un leu in culcusul sdu. Unelteste sd-1 rdpeascd pe eel sdiac». Sau : «lsi ceie lui Dumnezeu hiana». 5. De asemenea, cind dupa toate incercarile n-au putut dobindi victoria asupra noastra, ia\a cu osteneala lor zadarnica, trebuie «sd se intiisteze si sd se lusineze cei care au cdutat sufletele noastie ca sd le idpeascd. Sd se acopeie cu iu- sine si tiistefe cei ce cugetd' impotriva noastrd cele iele». $i Ieremia zice : «Sd se intiisteze ei si sd nu ma intristez eu. Sd se teamd ei si sd nu md tern eu. Du asupia loi minia iuiiei Tale, si stiiveste-i, de doud ori stiiveste-i». Nu este indoiala pentru nimeni ca, atunci cind sint in- vinsi de noi, ei sint in mod necesar de doua ori striviti : intii, pentru ca sfintenia pe care o cauta oamenii ei au pierdut-o, aceasta constituind o pierdere si pentru neamul omenesc, si al doilea, pentru ca ele, duhuri. necurate, dar duhuri, au fost invinse de niste fiinte trupesti si pamin- testi. 6. Vazind infringerile dusmanilor si victoriile sale, unul dintre sfinti striga cu bucurie : «Voi urmdii pe dusmanii mei si-i voi piinde si nu ma voi intoaice pind ce nu voi pieii. ti voi strivi si nu voi putea. 426 SFINTUL IOAN CASIAN sa se ridice. Vor cadea sub picioaiele mele». Acelasi profet, rugindu-se impotriva lor, zice : «Judecd, Doamne, pe vrdjmasii mei, alungd pe cei ce ma ataca. la aimele si scutul si ridicd-te in ajutoiul meu. Scoate sabia si ridic-o impotriva celor ce ma prigonesc. Zi sufletului meu : mintuirea ta sint Eu». 7. li vom supune pe acestia cind vom supune si vom nimici toate patimile, meritind ca urmare sa auzim acea voce a binecuvintarii : «Se va ridica mina ta asupra vrdjmasilor tdi si to\i dus- manii tdi vor pieri». Daca, asadar, citind si cintind toate acestea $i altele la fel din carfile sfinte, nu vom intelege ca ele au fost scrise contra duhurilor rele, care ne imtind curse zi si noapte, nu numai ca nu vom dobindi din ele nici o usurare si stapinire de sine, dar chiar vom zamisli in inima noastra un sim^amint urit §i potrivnic desavirsirii evanghelice. 8. Vom invafa astfel nu numai sa nu ne rugam pentru dusmanii nostri si sa nu-i iubim, daT, chiar vom fi impinsi sa-i urim cu o ura de moarte, sa-i blestemam si sa rostim neincetat rugaciuni impotriva lor. Dar a in- telege ca in acest spirit au vorbit barbatii cuviosi si prietenj ai lui Dumnezeu este ceva peste masura de nelegiuit si de paginesc. Legea n-a fost data pentru ei inainte de venirea lui Hristos, pentru ca, trecind peste porunci si luind-o Inaintea timpului, ei au preferat sa se supuna invataturilor evanghelice si sa-si insuseasca desavirsirea apostolica. XXII. Ca duhurile necurate n-au puterea sa faca rau oricarui om o arata limpede pilda fericitului Iov, pe care dusmanul n-a indraznit sa-1 ispi- teasca mai mult decit i-a ingaduit Dumnezeu. In carpile evanghelice in- tilnim marturia acelorasi duhuri care spun : «Dacd ne alungi, trimite-ne intr-o tuima de porci». Cu atit mai mult trebuie sa credem ca ele nu pot sa intre cu voia lor in nici unul dintre oameni, care au fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, de vreme ce n-au avut puterea sa patrunda nici in animale necurate si necuvintatoare fara. ingaduin|a lui Dum- nezeu. 2. De altfel nimeni, nu zic dintre tineri, pe care-i vedem mereu ca-si due viata in acest pustiu, dar nici macar dintre cei desavirsiti n-ar putea itrai vreunul singur in desert intre dusmani atit de multi $i de rai, daca acesti dusmani ar avea putinta si libertatea de a vatama $i dspiti dupa vointa lor. Aceasta se vede si mai bine din cuvintele pe care Domnul si Mintuitorul nostru ca om le-a spus cu umilinta lui Pilat : «N-ai avea asupra Mea vreo putere, daca nu ti-ar fi fost data de Sus». CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 427 XXIII. Si din. experienta noastra si din spusele celor mai batrini stim ca demonii n-au acum aceeasi putere pe care o aveau mai inainte, la inceputul monahismului, cind in pustiu intilneai rar cite un anahoret. Rautatea lor era atit de mare, incit putini si dintre cei mai inaintati in virsta putea sa suporte viata in singuratate. Chiar in minastiri L unde se gaseau opt sau zece, cruzimea demonilor era atit de mare, si atacurile lor se simt,eau mereu atit de pUternice, incit nu in- drazneau sa doarma ito|i monahii in acelasi timp noaptea, ci pe rind, unii gustind somnul, iar altii stind de veghe in citiri de psalmi si in rugaciuni. 2. $i cind trebuin^ele firii ii sileau sa se odihneasca, ii tre- zeau din somn pe cei adormiti, pentru ca acestia sa vegheze si sa-i pazeasca pe cei ce urmau sa mearga la culcare. Fara indoiala ca acum traim in siguran^a si incredere nu numai noi, care se pare ca sintem intrucitva intariti prin experien^a batrinetii, dar chiar cei mai tineri, ceea ce se explica printr-unul din urmatoarele doua temeiuri : fie ca puterea crucii, care a patruns si in pustiu, facind sa se mute pretutin- deni harul ei, a micsorat rautatea, demonilor, fie ca nepasarea noastra le-a mai slabit puterea de atac de odinioara, de vreme ce pregeta sa se repeada impotriva noastra cu aceeasi forta pe care o foloseau atunci impotriva celor mai incercati ostasi ai lui Hristos. Dar, incetind cu is- pitele vazute, ei uneltesc lucruri mai grave impotriva noastra. 3. Astfel, vedem pe unii fra|i cazind intr-o stare atit de caldufa, incit este nevoie ca ei sa fie indemnati prin sfaturi mai ingaduitoare macar sa nu-si para- seasca chiliile pentru a se rostogoli in nelinisti mai primejdioase si, rata- cind fara rost incoace si-ncolo, sa cada in pacate mai mari, ca sa zic asa. Se crede ca ei dobindesc o buna roada si numai daca pot sta in singuratate, oricare le-ar fi delasarea, si, ca singur leac, cei mai ba- trini le spun : «Sedeti in chiliile voastre, mincati, beti si dormiti cit va place, numai sa nu mai plecati». XXIV Este sigur ca duhurile necurate nu pot patrunde altfel in trupurile celor pe care urmeaza sa le dobindeasca, declt dupa ce au pus stapinire mai intii pe gindurile si preocuparile lor. Pe acestia, dupa ce i-au despuiat de gindul la Dumnezeu si de meditatia duhovniceasca, dezarmindu-i oa- 428 SFINTUL IOAN CASIAN recum de armele pe care li le indica ajutorul si pavaza dumnezeiasca, li ataca usor cu toata indrazneala, pentru a-i invinge si pentru a-si stabili. de aci incolo locum^a in ei ca-ntr-o imparatie a lor. XXV. Dar cu mult mai grav si mai puternic siixt loviti eei stapiniti mar mult sufleteste decit trupeste de demoni, prin pacatele si poftele lor. Precum spune apostolul, «Cel mvins devine robul invingatoruIui» . Su- ferin^a lor este cu! ati't mai fara nadejde de scapare, cu cit, devenind ro- bii demonilor, ei nu-si dau seama cine sint stapinii lor. 2. Dealtfel stim ca au fost dafi trupeste lui Satana si barbafi sfinti, chiar cu mari infir- mitati, pentru greseli foante usoare. Dar Dumnezeu cu bunatatea Sa na rabda sa se gaseasca in unii ca acestia nici cea mai mica pata sau necu- ratenie in acea zi a judecatii, cura^indu-i in prezent de toata zgura si murdaria, pentru ca, potrivit cuvintelor profetului, ba chiar ale lui Dum- nezeu, sa-i dea vesniciei ca pe aurul si arginltul inceircat in foe, fara sa. mai fie nevoie de vreo alta curajire. 3. «Te voi curdfa, zice profetul, de toatd zgura ta, ca in cuptor, si de balta ta stdtuta. $i'dupd aceasta te voi numi cetatea Celui drept, oras credincios», sau : «Precum se incearcd auiul si argintul in toe, asa a ales Dumnezeu inimile», sau : «Focul incear- cd aurul si argintul, iar bdrbatul este incercat in cuptorul umiiinfei». $i acestea : «Pe cine iubeste Domnul, pe acela-1 ceartd, si-1 bate pe tot fiul pe care-1 iubeste». XXVI. Un asemenea fapt il vedem indeplinit in persoana acelui profet si om a] lui Dumnezeu. Acesta, precum se arata in cartea a treia a Regilor, pentru vina de nesupunere, pe care si-a ajtras-o nu din voinja sau din greseala sa, ci din siretlicul altuia, a fost strivit pe data de! un leu, pre- cum povesteste despre el Scriptura : «Este un bdibat al lui Dumnezeu, care nu s-a supus poruncii Domnului si Domnul 1-a dat leului si acestct 1-a strivit, dupd cuvintul pe care 1-a spus Domnul». In acest fapt se vede- cum a fost judecata o greseala savirsita din neatenfie de un om drept i Domnul a pedepsilt vremelnic pe profet dindu-1 la leu, dar a facut ca fiara sa arate stapinire de sine, prin faptul ca, cu toata lacomia sa, n-a indraznit sa se atinga de cadavrul care-i fusese dat. 2. Un fapt destui de pilduitor s-a petrecut si in zilele noastre cu parintele Paul, sau cu. Moise, care traia intr-un loc al acestei singuratati numit Calamus. Cei dintii a locuit in pustiul din apropierea celtajii Panephysis, pustiu, din cite stim, produs de curind de inundatia apei foarte sairate. Ori de cite CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 429 ori sufla crivatul, apa minata din mlastini acopera suprafata intregii re- giuni, facind sa para ca niste insule satele de aci, parasite de locuitori din pricina inundatiei. 3. In acest tinut asadar traia parintele Paul intr-o atit de mare curate a sufletului, in linistea si singuratatea pustiului, in- cit nu suporta sa vada, n-as spune un chip femeiesc, dar nici macar o im- bracaminte de femeie. Intr-o zi, insa, pe cind se ducea la chilia unui ba- trin impreuna cu parintele Archebius, care locuia in acelasi pustiu, din intimplare o femeie le-a iesit in cale. Izbit de intilnirea cu aceasta, re- nuntind deodata la vizita pioasa pe care ar fi urmat s-o faca, a luat-o la fuga inapoi spre minastirea sa, alergind asa de irepede, ca parca ar fi vazut un leu, sau un balaur urias si nebagind in seama strigatul parin- telui Archebius, care-1 chema sa continue cu el drumul pentru a face vizita planuita. 4. Desi a facut aceasta din zelul pentru neprihana si din ardoarea pentru puritate, totusi, fiindca. a depasit masura invataturii si a dreptei infrinari (crezind ca trebuie sa disprejuiasca atit apropierea vi- novata de femei, cit si chipul acestora), pedeapsa i-a venit deindata. Corpul i-a paralizat in intregime, incit nu numai miinile si picioarele nu le mai putea misca, dar nici limba si urechile nu-i mai foloseau la nimic, caci pierduse orice simtire si nu-i mai ramasese din ceea ce este ome- nesc decit infatisarea. 5. In starea lui nici un barbat nu-1 putea ajuta cu ceva si ingrijirea sa cerea neaparat asistenta femeiasca. A fost dus intr-o minastire de fecioare, iar mincarea si bautura, pe care nici macar prin gesturi nu putea sa le ceara, precum si alte nevoi, i-au fost asi- gurate de calugarite. A trait in starea aceasta aproape patru ani, pina ce a incetat din viata. 6. Dar desi paralizia ii era atit de puternica, incit i§i pierduse complet simt,irea si nu se putea misca in nici un chip, de pa- rea mai mult un cadavru, datorita virtutilor sale si setei de desavirsire, uLeiul cu care era uns a capatat insusirea minunata de a vindeca pe bolnavii care se aitingeau de el, oricare le era suferinta. Datorita acestui fapt a devenit limpede chiar pentru necredinciosi ca paralizia i-o pri- cinuise prea marea lui dragoste de Domnul si ca harul vindecarii i-a fost cat de Sfintul Duh, ca marturie si recunoastere a virtutilor si merite- .or lui. XXVII. Iar al doilea, despre care am spus ca locuia in acest pustiu, cu toate ca era unic si incomparabil prin virtutile sale, din cauza unui cuvint ceva mai aspru, rostit intr-o convorbire impotriva parintelui Macarie, = fost dat fara zabava unui demon atit de rau, incit, impins de acesta, ducea la gura excremente umane. Ca Domnul i-a trimis aceasta pedeapsa 430 SFINTUL IOAN CASIAN numai pentru purificare si ca n-a voit sa-1 lase decit putin timp in aceasta pata o arata iuteala cu care 1-a vindecat. Caci parintele Macarie rugindu-se Jndata pentru el, mai repede decit am spus-o, duhul necurat, luat la goana, a fugit din el. XXVIII. De aci se nrfelege lamurit ca nu trebuie sa-i dispretuim si sa-i oco- lim pe cei pe care-i vedem da|i duhurilar necurate pentru a fi pusi la felurite incercari. Noi trebuie sa credem in chip nestramutat doua lu- cruri : unul, ca nimeni nu este ispitit fara invoire de la Dumnezeu, si celalalt, ca toate care ne sint venite de la Dumnezeu, fie ca sint pentru moment bucurii sau necazuri, ne sint trimise spre folosul nostru de catre Cel mai bun si mai devotat tata sj medic. Cei cu duhuri necurate, ca si cum ar fi fost incredinfati pedagogilor pentru mustruluiala, sint supusi la cite o pedeapsa mai usoara pentru ca, plecind din lumea aceasta, sa treaca in cealalta purificati. Ei sint, cum spune apostolul, dati in pre- zent «Satanei pentru uciderea carnii, pentru. ca duhul nostru sa fie sand- tos in ziua Domnului nostru Iisus Hristos». XXIX. Ghermanus. Cum se face ca-i vedem pe astfel de oameni nu numai dispretuifi si uriti de toti, dar chiar |inuti mereu departe de Sfinta Impar- tasanie, potrivit acestor cuvinte ale Evangheliei : «Nu dafi ciinilor ceea ce este stint, nu aruncafi mdrgdritarele voastre inaintea porcilor», daca este de crezut despre ei ca, asa cum spui, umilin|a acestei ispite le este data pentru a dobindi purificarea ? XXX. Serenus. Daca vqm avea aceasta stiinta, sau mai degraba credin|ci de care am vorbit mai sus, ca 'toate se fac cu ajutorul lui Dumnezeu pen- tru folosul sufletelor, nu numai ca nu-i vom dispretui, dar chiar ne vom ruga neincetat pentru ei, ca pentru membrele noastre, si-i vom com- patimi din toata inima, cu sentiment deplin (caci «Dacd suiera un ma- dular suferd impreund toate mddularele») stiind ca fara ei, care sint membri ai comunitatii noastre, nu ne putem desavirsi. Citim ca nici inaintasii nosltri n-au putut dobindi fara noi deplina implinire a faga- duinfei, asa cum spune despre ei Apostolul : «§i fojfi acestia, incercat.i prin mdrturia credinfei, n-au primit ce le fusese tdgdduit, Dumnezeu pre- gdtind pentru noi ceva mai bun, ca sa n-ajungd la desdvirsire fara noi». CONVORBIHI DUHOVNICESTI 431 2. Iar Sfinta Impartasanie nu-mi amintesc sa le fi fost interzisa vreodata. Ba mai mult, se socotea ca ea trebuie sa le fie data zilnic. A{i in^eles gresit aceste cuvinte ale Evangheliei : «Nu dafi ciinilor ceea ce este siint», fiindca nu trebuie sa se creada ca Sfinta Impartasanie are me- nirea de a hrani pe om, ci ca dimpotriva, scopul ei este de a fi purificare si pavaza trupului si sufletului. Aceasta, primita de oameni, este ca un foe care arde si alunga duhurile care au in'trat in oameni, si cauta sa se ascunda in membrele lor. Am vazut ca in acest chip a fost vindecat de curind si parintele Andronic, ca mutyi alfii. Dusmanul il va asalta mai mult si mai mult pe eel asediat, daca-1 va vedea despar^it de Doctorul Cel ceresc si-1 va ispiti cu ati't mai des si mai primejdios, cu cit il va simti mai indepartat de leacul eel duhovnicesc. XXXI. Dealtfel trebuie sa judecam ca pe niste nenorociti si vrednici de dispret pe cei patati de toate crimele si ticalosiile fara sa arate vreun semn vazut ca sint stapini^i de diavol si mai ales fara sa fi trecut prin vreo incercare potrivita cu faptele lor, sau prin vreo pedeapsa de in- dreptare. Nu merits lecuirea repede si usoara a acestui timp cei a caror «inima este impietrita si nepocaita». Pedeapsa lor va depasi viata pre- zenta, penltru ca «isi aduna. o comoara de minie si indignare pentru ziua miniei si a descoperirii dreptei judeca^i a lui Dumnezeu, zi in care «viermele lor nu va muii §i focul loi nu se va stinge». 2. Impotriva aces- tora profetul, tulburat de suferin^a celor sfin^i pe care-i vede coplesiti de felurite nenorociiri si incercari, in vreme ce, dimpotriva, pacatosii nu numai ca nu tree in cursul acestei vieti prin nici un necaz umilitor, dar chiar se bucura de belsugul tuturor bogatiilor si a] succeselor, aprins de minie si nemaiputindu-si stapini revolta, exclama : «Iar mie pufin a tost de nu mi-au alunecat picioaiele, putin a lipsit de nu s-au poticnit pasii mei, pentru ca am pizmuit pe cei fara de lege cmd vedeam pacea paedto- silor. Cdci ei nici nu se gindesc la moarte, iar loviturile pricinuite lor sint slabe. Nu iau parte la ostenelile oamenilor si nu vor fi biciuiti im- preund cu oamenii», adica trebuiesc pedepsi^i in viitor impreuna cu de- monii cei care in prezent n-au impartasit soarta fiilor si n-au fost bi- ciuiti cu oamenii. 3. Si Ieremia, vorbind cu Dumnezeu despre prosperi- tatea celor nelegiuiti, desi marturiseste ca nu se indoieste de dreptatea lui Dumnezeu, spune : «Tu esti drept, Doamne, dacd ma judec cu Tine» totusi, intrebind de cauzele acestei inegalita^i atit de mari, adauga zi- cind : "Despre dreptate grdiesc cdtre Tine : de ce calea necredinciosilor este cu izbindd, de ce esfe bine pentru to\.i cei ce calcd legea si tac 432 SFINTUL IOAN C AS IAN nedreptdp ? I-ai sddit si au prins rdddcini, cresc si iac roade bune, Tu esti aproape de buzele lor, dar de inima lor esti 'departe». 4. Deplingind prabusirea lor, Domnul le trimite prin profet medici si doctorii pentru vindecare, ii conduce cu grija, ii cheama intr-un fel sa plinga cu El si spune : «Fdra de veste Babilonul a cazut, s-a ddrimat. Plingep pe rui- nele lui, aducep balsam pentru ranile lui, cdci poate se va 2nsdndtosi». Raspund deznadajduiti ingerii cu grija pentru mintuirea oamenilor, sau profetul in numele apostolilor si al barbatilor si doctorilor duhovnice§ti, care vad impietrirea mintii celor pacato$i $i inima lor nepocaita. 5. «Am ingrijit Babilonul §i nu s-a insanato$it. Sa-1 lasam §i sa meigem fiecare in fara din care sintem, pentru cd judecata lui s-a ridicat pind la nori si a ajuns pma. la cer». Despre boala fara nadejde a acesltora in numele Jui Dumnezeu vorbe§te Isaia despre Israel : «Din tdlpile picioarelor plnd in crestet nu este in el sdndtate. Rani si vindtdi si umfldturi nelegate cu nimic, ningrijite cu doctorii, neunse cu uleiuri». XXXII. Se dovedeste in mod neindoielnic ca in duhurile necurate exista tot atitea preocupari, cite exista si in oameni. Unele dintre ele, numite in popor raitacitoare, inseala pe oameni si-si bat joe de ei, impresurin- du-i mereu in anumite locuri, sau pe drumuri. Dar lor nu le place sa-i chinuie prea tare pe trecatorii pe care au putut sa-i amageasca, ci, mul- tumindu-se sa-i ia in ris ?i sa-i pacaleasca, mai mult cauta sa-i obo- seasca, decit sa-i vatSme. Unii! demoni ramin noaptea in casele oameni- lilor, producindu-le vise urite. Al^ii, furiosi si cruzi, nu sint multumiti numai sa chinuie corpuri'le celor pe care au pus stapinire, ci se reped chiar de deparle asupra trecatorilor, aducindu-le o moarte groaznica. Asa sint aratati in Evanghelie cei de teama carora nimeni nu mai indraz- nea sa treaca pe drum. Fara indoiala ca acestora si celor ca ei, din cauza ferocitatii fara margini, le plac razboaiele si varsarea de singe. 2. Ve- dem ca altii, pe care poporul ii numeslte bacucei, fac sa se umple de de- sertaciune in asa masura inimile celor pe care i-au cucerit, incit acestia, ridicindu-se peslte statura corpului, aci cauta sa para mindri si impuna- tori, aci se arata binevoitori si populari, inclinati catre prietenie si sim- plitate. Socotindu-se in rindul celor de sus si cunoscuti de toti, fie ca-i saluta cu plecaciune pe cei superiori lor, fie ca se cred respectati ei de catre altii $i se poarta cu umilinta sau cu aroganta, dupa cum eslte slujba celor pe care-i intilnesc. 3. Unele duhuri se straduiesc sa le insufle oame- nilor obiceiul de a minti, sau mai ales de a huli. Martori ai acestui fap: sintem chiar noi, care am auzit foarte bine pe un demon declarind ca CONVORBIRI DUHOVNICESTI 433 prin Arrius si Eunomius a dat la iveala invataturi nelegiuite si eretice 13 . Citim in cartea a patra a Regilor ca' uriul din aceste duhuri spunea lau- dindu-se : «Voi iesitf si voi ii duh minicinos in gura tuturor profeplor lui». Despre astfel de duhuri, apostolul, invinuind pe cei ce se lasa pose- daft de ele, spune : «Luindu-se dupd duhurile inseldtoare si dupd invd- tdturile demoniloi, care cu pretdcdtorie gidiesc minciunh. 4. Evanghe- liile atesta ca alfi demoni sint muti §i surzi, iar profetul aminteste ca unele duhuri sint afitatoare ale poftelor si ale desfriului. «Duhul . des- trindrii, zice el, i-a cuprins pe ei si s-au desfrlnat pdrdsind pe Dumnezeul !or». Auitoritatea Scripturilor ne invafa, de asemenea, ca exista duhuri de noapte, de zi si de amiaza. Am avea nevoie de prea mult timp dacS am parcurge toate cartile Scripturilor, pentru a arata unul cite unul dife- ritele feluri de duhuri necurate, cum sinlt aratati de profeti onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile ,bufnitele, strutii, aricii, cum sint in psalmi aspi- da si basiliscul, sau cum sint in Evanghelie leul, balaurul si scorpionul, sau demonii numift de apostol principi ai lumii acesteia, conducaltori ai intunecimilor si duhuri ale raului. 5. Nu trebuie sa ne inchipuim ca aceste nume sint date la intimplare, ci dupa asemanarea pe care o au duhurile cu fiarele salbatice, mai mult sau mai puftn primejdioase, une- le deosebindu-se prin cruzimea si turbarea lor, altele pun puterea raului pe care-1 fac intre celelalte fiare sau serpi. Astfel, unul este numit leu datoita furiei si ferocitatii sale, altul basilisc dupa veninul sau care ucide chiar inainte de a fi fosft simtita muscatura, iar altii au primit denumirea de onocentauri, arici, ori struti, datorita rautafti lor mai putin primej- dioase. XXXIII. Ghermanus. Nu ne indoim ca §i acele siruri pe care le enumera apos- tolul se refera tot la acestia, fiindca «Lupta noastid nu este impotriva trupului ^i a singelui, ci impotiiva domniiloi, a stdpiniiloi, impotriva conducatorilor lumii acestor intunecimi, impotriva duhurilor rele din vdzduh». Totusi, am vrea sa stim de unde provine deosebirea atit de mare dintre ele si cum au luat nastere atitea Itrepte de rautate ? Oare au tost create fiecare cu nangul sau, ca sa luptam pentru aceasta rautalte ? 13. VII, XXXII, 3, p. 174. Arie este parintele ereziei prinicipale, care a combatut d'onmezeirea Domnulul nostra Iisus Hristos. El a fost osindit de Sinodul de la Niceea, unut la 325. Iar Eunomiu este unul dintre marii arieni, care a atacat la sfirsitul vea- cului al IV-lea si sinodul I ecumenic de la 325 si pe eel de-a|l idoilea ecumenic de la 281, care a formulat dumnezeirea Sfintului Duh impotriva ereziarhului Macedonie. *5 — Sfintul loan Casian 434 SFINTUL IOAN CASIAN XXXIV. Seienus. Intrebarile voastre si raspunsurile mele ne-au rapit tot timpul odihnei de noapte. Nici nu simtim apropierea aurorei si ar putea sS ne gaseasca rasaritul soarelui inca dornici de a continua convorbirile noastre. Totusi, fiindca problema in discutje este ca o mare foarte adinca si foarte intinsa prin intrebarile la care da nastere si pe care nu le pu- tem dezbalte acum intr-un ceas, cred ca e mai bine s-o aminam pentru noaptea viitoare, pentru a fi mai bogata roada si bucuria duhovniceasca din convorbirea prilejuita de intrebarile voastre, iar pe de alta parte, pentru a pultea patrunde mai liber in golful problemei puse, daca vom avea vint prielnic de la Duhul Sfint. 2. De aceea, dormind putin acum aproape de lumina zilei, sa alungam paienjenisul ochilor si sa mergem apoi toji la biserica, fiindca ne cheama la aceasta slujba zilei de dumi- nica, iar la intoarcere, dupa slujba, vom sta de vorba cu indoita bucurie despre cele pe care Domnul ni le-a daruit din belsug, dupa dorint^a voas- tra, pentru invatatura noastra de obste. A DOUA CONVORBIRE CU PARINTELB SERENUS Despre stapinirile demonice I. Omenia parintelui Serenus. II. Intrebare despre multele feluri de duhuri rele. III. Raspuns despre multele feluri de hrana din Sfintele Scripturi. IV. Cele doua pareri in intelegerea Sfintelor Scripturi. V. Intrebarea pusa se refera la pro- bleme socotite de mijloc. VI. Dumnezeu n-a creat nimic rau. VII. Inceputul domniilor si al stapini- rilor. VIII. Caderea diavolului si a inge- rilor. IX. Obiectie la afirmatia ca prabusi- rea diavolului si-a luat inceputul de la inselarea Evei. X. Raspuns despre inceputul caderii diavolului. XI. Despre pedeapsa celui ce in^eala sau a celui ce este inselat. XII. Despre multimea demonilor s; despre neastimparul pe care ei il au ne- contenit in acest vazduh. XIII. Atacurile pe care le indreapta impotriva oamenilor pmterile vrajmase ie dau si intre ei insisi. XIV. De unde provine faptul ca du- hurile raului sint numite si puteri sau domnii ale raului. XV. Nu fara pricina puterile sfinte si ceresti au primit nume de ingeri si ar- hangheli. XVI. Supunerea, pe care demonii 3 arata fata de sefii lor, confirmata in ve- denia unui frate. XVII. Fiecare om este asistat intc:- deauna de doi ingeri. XVIII. Deosebita rautate a duhuriicr vrajmase aratata de doi filosofi. CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 435 XIX. Demonii nil pot face nimic impo- XXIII. Raspuns ca de la inceput oa- triva oamenilor, daca nu le-au luat mai menii au fost prin ]egea naturala supusi judecajii si osindei. inainte mintile. XiX. Intrebare despre ingerii ca- zuti, despre care Facerea spune ca s-au XXIV. Pe drept au fost pedepsiti cei impreunat cu fiicele oamenilor. ce au pacatuit inainte de potop. XXI. Raspuns la intrebarea pusa. XXV. Cum trebmesc intelese aceste XXII Intrebare cum se poate imputa fiilor lui Seth unirea pagina cu fiicele lui cuvinte din Evanghelie despre diavolul : Cain, inainte de inlterdictia legii. «Fiinclca mincinos este 5/ rardi lui». I. Dupa ce s-a terminal slujba religioasa ceruta de sarbatoarea zilei si toti au plecat de la biserica, noi ne-am intors in chilia batrinului, care mai intii ne-a servit o agapa cu totul deosebita. In loc de saramura peste care punea de obicei o picatura de untdelemn, §i care-i constituia masa de prinz din fiecare zi, el ne-a dat o mfncare cu ceva mai mult untde- lemn decit de obicei. De altfel, fiecare folose§te zilnic la masa acea picaitura de untdelemn nu pentru ca mincarea sa fie mai gustoasa (caci e o cantitate atit de mica, incit se pierde fara sa i se simta gustul), ci pentru ca prin acest obicei sa potoleasca Itrufia care de obicei se furi- seaza si mingiie inima, datoritS infrinarii mai aspre. Experienta arata ca cu cit infrinarea se savirseste mai pe ascuns, fara sa-i fie vreun om marturie, cu atit ea ispilteste mai mult pe eel ce o ascunde. 2. Apoi ne-a pus o saratura cu cite trei masline de fiecare si un cosulet, cu naut pra- jit, pe care ei il numesc prajitura, din care am luat numai cinci graunte. \ T i s-au dat de asemenea si cifte doua prune si cite o smochina, mai mult nu, fiindca este vinovat eel ce in acel pustiu depaseste acest numar. Dupa ce am terminat agapa, i-am cerut gazdei sa reia expunerea, asa cum ne-a fagaduit. Punet,i, a zis batr.inul, inttrebarea voastra al carui ras- puns 1-am aminat pentru aceasta ora. II. Ghermanus. Spune-ne, te rugam, de unde vine atit de marea felurime de puteri vrajmase impotriva omului, pe care fericitul apostol le arata astfel : «Lupta noastrd nu este impotriva tiupului si a singelui, ci impo- triva domniilor, a stdpinilor, a cirmuitoiiloT lumii acestei intunecimi, impotriva duhurilor rele ale vazduhului» si : «IVici ingerii, nici domniile, nici puterile, nici o aha fdpiurd nu ne va putea despdrji de dragosfea de Dumnezeu, care este in Hristos Iisus, Domnul nostru». De unde asadar s-au ridicalt impotriva noastra niste dusmani asa de inraifi ? Sau trebuie sa credem. ca aceste puteri au fost create de Domnul pentru ca sa lupte dupa grad si rang impotriva omului ? 436 SFINTUL IOAN CASIAN HI. Serenus. Despre cele ce a voit sa ne invefe, autoritaitea Scripturilor dumnezeiesti a vorbit chiar si celor cu minte mai putin ascufita, atit de limpede si pe intelesul tuturor, incilt cele spuse nu numai ca nu sint in- valuite de intunericul unui inteles mai ascuns, dar nici macar n-au ne- voie de ajutorul vreunei explicatii, iar literele $i cuvintele le exprima in intregime intelesul si ideile. Totusi, unele sint acoperite si inltunecate ca niste taine, pentru ca prin discutia si prin intelesul lor sa ne ofere un foarte intins cimp de exercitiu si de meditatie. 2. Este limpede ca Dum- nezeu a savirsiit acest lucru din multe pricini : intii, pentru ca tainele dumnezeiesti sa imbrace pentru toti oamenii un val al intelesului du- hovnicesc, pentru ca stiinta si cunoasterea acestuia sa nu fie egala pen- tru toti, atit credinciosi cilt si pagini, ci sa existe o distanta intre cei stu- diosi si trindavi in privinta virtutii si a in|elepciunii, iar pe de alta parte chiar intre fratii de credinta, cind se intind in fata lor necuprinse spatii ale cunoasterii, sa exislte un mijloc de a se dovedi lenea celor nepasatori si harnicia si zelul celor studiosi. 3. De aceea dumnezeiasca Scriptura se compara destul de bine cu un ogor rodnic, care produce tot ce este trebuincios pentru traiul oamenilor. Intre aceste produse, insa, unele pot fi folosite fara ia fi fierte sau coapte, dar altele au nevoie de foe pentru a-si lepada din cruzimea si asprimea lor, care nu se potrivesc, sau sint chiar vatamatoare, daca sint folosite asa cum au fost culese. Unele sint placute si se pot folosi in ambele feluri, fara sa dauneze cru- zimea lor, dar focul le face totusi mai sanatoase. Multe, care nu se potri- vesc omului, sint bune pentru hrana fiintelor necuvintatoare, vite, fiare, pasari, fara sa aiba nevoie de vreo pregatire cu ajutorul focului. 4. O asemenea rinduiala se vede destul de bine in edenul foarte imbelsugat al Scripturilor duhovnicesti, al caror inteles este in unele parti atit de limpede si de luminos, incit ele n-au nevoie de o interpretare mai inalta si-i hranesc din abundenta pe ascultatori numai prin litera lor, cum sint cuvintele acestea : «Asculta, Israel, Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu» si «Vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta». Altele insa, daca nu li se lamureste sensul alegoric, daca nu sint gatite in focul eel duhov- nicesc, nu ajung in nici un chip hrana mintuitoare a omului launtric, si din citirea lor poate veni mai degraba paguba deciit folos, cum sint cele ce urmeaza : «Sa va fie mijlocul vostru incins si facliile aprinse» si «Cine n-aie sabie sd-si vindd haina si sd-si cumpere sabie» si : «Cine nu-si ia crucea si nu Md urmeaza nu este vrednic de Mine». 5. Unii din- tre cei mai austeri monahi, care au «rivna pentru Dumnezeu, dar nu CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 437 dupa stiinta», intelegind strim't aceste cuvinte, si-au facut cruci de lemn si, purtindu-le mereu pe umeri, nu si-au capatat intarire, ci risul tutu- ror celor ce-i vedeau. Unele pasaje se iau cu usurinta si fara paguba in ambele sensuri, si istoric si alegoric, amindoua aducind hrana sufletului. cum sint aces'tea : «Daca te-a lovit cineva peste obrazul drept, da-i-1 si pe celalalt», si : «Cind ei vd prigonesc in cetatea aceasta, fugifi in alta» si : «Dacd vrei sd fii desdvhsit, mergi si vinde tot ce ai si da sdraciloi si vei avea comoara in cer, $i vino si urmeazd-Md». 6. Produce intr-adevar §i «fln pentru vi ; te», pa^uni de care sint pline toate cimpurile Scripturi- lor, cuvinte pe care le iau pur si simplu in sens literal, istoric, eel mal simpli si mai pufin inzestrati cu ratiune intreaga si desavirsita, despre care se zice : «Vei mintui oameni si vite, Doamne» ; dupa starea si tre- buintele lor, ei inteleg ca esle vorba de hrana prin care devin mai tari si mai robusti numai pentru lucrarea si munca vletii actuale. IV. De aceea, despre cele exprimate direct si deschis si noi putem sa ne spunem cu curaj parerea. Dar cele pe care Duhul dumnezeiesc le-a spus mai acoperit, rezervindu-le exercitiului si meditatiei noastre, voind ca ele sa fie talmacite prin indicii si opinii, trebuie parcurse incet si cu grija, pentru ca afirmatia, sau negatia lor, atirna de judecata celui ce le primeste sau le respinge. 2. Uneori, cind despre acelasi lucru se expri- ma dona pareri deosebite, pot fd socotite juste amindoua, sau poate fi adoptata o parere mijlocie fara paguba pentru credin^a, adica fara sa ceara neaparat aprobare sau respingere totala, de vreme ce nici una din ele nu este impotriva credin^ei. Astfel, citim ca Hie a venit in persoana iui loan, dar si ca a fost precursor al venirii Domnului, sau ca tristetea si deznadejdea au patruns in locul sfint prin acea statuie a lui Jupiter, asezata in Ierusalim, dar (Si.in biserica prin venirea lui antichrist ; toate cite urmeaza in Evanghelie se pot intelege ca s-au intimplat si inainte de caderea Ierusalimului, dar si ca trebuie sa se intimple la sfirsitul lu- mii. Cele doua afirmatli nu se cohtrazic si cea urmatoare n-o inlatura oe cea precedents. V. Problema pusa de voi n-a fost discutata destul de lamurit si nici orea des intre oameni ; astfel ca pentru cei mai multi nu este rezolvaita, din care cauza si ceea ce va voi spune eu ar putea parea cu doua in|e- iesuri. De aceea trebuie sa ma exprim cu destula prudenta, pentru a nu 438 SFINTUL IOAN CASIAN spune nimic contrar credintei in Sfinta Treime, cu tofflte ca-ntr-o astfei de problema vom afirma lucruri nu intemeiate pe presupuneri, ci dove- dite prin marturiile limpezi ale Scripturii. VI. Departe de noi de a crede ca Dumnezeu a creat eeva substantial rau, de vreme ce Scriptura spune : «Toate pe care le-a facut Dumnezeu sint foaite bune». Daca zicem. ca demonii au fost astfei creati, sau pen- tru aceea facuti, pentru ca sa pastreze in lume aceste trepte ale rautatii si pentru ca ei sa se ocupe cu amagirea si caderea oamenilor, il vom defaima pe Dumnezeu socotindu-L, impotriva cuvintelor citate mai inainte din Scriptura, creator si nascocitor al raului, spunind ca El a intemeiat voinfele si firile cele mai rele, pe care de aceea le-a creat, ca sa stafuie intotdeauna in rautate si sa nu poata trece niciodata la cele bune. Aceasta explicate despre diversitatea demonilor o gasim in tra- di|ia Sfintilor Paring, care isi are izvorul in Scripturile Sfinte. VII. Nimeni dintre credinciosi nu se indoieste ca, inainte de facerea acestei lumi vazute, Dumnezeu a creat puterile duhovnicesti si ceresti pentru ca ele sa stie ca au fost plasmuite din nimic din bunavointa Cre- atorului spre gloria Lui si pentru ca ele sa-I aduca neincetat multumiri pentra slava Lui cea mare 14 . 2. Nu trebuie sa socotim ca Dumnezeu a inceput creafia Sa cu facerea acestei lumi, ca si cum, in nenumaratele secole care s-au scurs inainte de facerea lumii El ar fi stat in nelucrare, fara activitatea si providenfa Sa divina, singur si neavind catre cine sa-si reverse binefacerile bunata^ii Sale. O astfei de credinta este nepo- trivita, injositoare si nevrednica de marefia necuprinsa, fara inceput si fara sfirsit a lui Dumnezeu, care zice El Insusi dspre puterile ingeresti : «Indatd ce au fost fdcute astrele, to\i ingerii Mei M-au Idudat cu mare glas». 3. Se vede foarte limpede ca au existat inainte de a se fi facut cerul si pamintul cei ce a,u fost de fafa la creatia stelelor, ca unii care, uimiti de toate cele pe care le vedeau ca apar din nimic, au laudat cu mare glas si cu admiratie pe Creator. Asadar, inainte de acest inceput al timpului, despre care vorbeste Moise, si care in sens istoric si iudaic inseamna prima virsta a lumii (raminind in picioare interpretarea noas- 14. VIII, VII, 1, p. 182. In Evul Mediu teologii apuseni, ca Toma de Aquino §i altii — , invatau ca ingerii au fostc creati odata cu omul, fiind deci creatii dumnezeiesti. Dar cercetatorii admit, in general parerea exprimata aici de Sfintul Casian §i intarita de invatatura Sfintilor Grigorie de Nazianz, Ambrozie din Milan etc. §i a Fericitului Augustin. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 439 tra), potrivit careia Hristos este inceputul tuturor lucrurilor, in care Tatal a creat toate, potrivit cuvintelor : «Toate au fost fdcute de El si fard El riimic nu s-a iacuU, inainte, zic, de acest inceput al timpului, despre care vorbeste Facerea, Dumnezeu a creat, fara indoiala, toate acele puteri si virtuti ceresti. 4. Pe acestea apostolul le numara in sir, spunind astfel : «Fiindcd in Hiistos au fost create toate in cer si pe pdmint, vazute si nevdzute, fie ingeri, fie aihangheli, fie honuii, fie domnii, fie stdpiniri, He puteri. Toate au fost create de El si in El». VIII. Despre numarul acestor stapinitori, dintre care unii au cazut, ne in- vafa foarte lamurit plingerea lui Iezechiel, sau Isaia, care stim ca depling cu tinguiri pe acel principe al Tyrului, sau pe acel Lucifer, care se ivea dimineata. 2. Despre eel dintii astfel zice Domnul catre Iezechiel : «Fiul omului inalfd plinsete asupra regelui Tyrului si spune-i : Acestea zice Domnul Dumnezeu : Tu ai fost pecefea asemdndrii, plin de infeiepciune, desdvirsit in frumusefe, in desfatdrile raiului lui Dumnezeu. Toate pie- trele prefioase sint acoperdmintul tdu : rubinul, topazul, diamantul, cri- solitul, onixul, berilul, safirul, carbuncul si smaraldul. Aurul este lucra- rea podabei tale. $i usile au fost pregdtite pentru ziua in care te-ai nas- cut. Pe tine, heruvim cu aripile intinse si ocrotitoare, te-am asezat in muntele eel sfint al lui Dumnezeu si ai mers in mijlocul pietrelor strd- lucitoare, desdvirsit pe cdile tale, din ziua nasterii tale, pind ce s-a des- coperit nedreptatea in tine. In mulpmea intreprinderilor tale s-au um- olut de nedreptate cele lduntrice ale tale si ai pdedtuit. $i te-am aruncat tie pe muntele lui Dumnezeu si te-am pierdut, o heruvim ocrotitor, in mijlocul pietrelor strdlucitoare. S-a indltat inima ta in po'doaba fa. Ai pierdut inlelepciunea ta din cauza podoabei tale si te-am aruncat pe pd- mint. Te-am dat in fata regilor ca sd te vadd. In mult'imea nedreptdiilor ■ ale, in nedreptatea intreprinderii tale ai pdtat sfintenia ta». 3. $i Isaia spune despre eelalalt : «Cum ai cazut din cer, Lucifer, care rdsdreai dimi- neata ? Te-ai prdbusit pe pdmint, tu care rdneai neamuriie, care ziceai in inima ta : ma voi urea la cer, deasupra ostirilor lui Dumnezeu voi aseza tronul meu. Voi sedea in muntele legamintului, aldturi de crivdt- Aid voi urea mai presus de nori si voi fi asemenea Celui Preainalt». Scriptura nu numai pe acestia ii aminteste ca s-au prabusit de pe cul- ;nea acelei stari prea fericite ; ea spune ca dracul a tint cu sine a treia oarte din stele. Chiar unul dintre aDOstoli spune limpede : «Pe ingerii care nu si-au pestrat intiietatea lor, ci si-au pdrdsit casa lor, i-a pdstrat in intuneric si in lanturile cele vesnice, pind la ziua marei judecdti». 4. Si cele ce se spun catre noi : «Voi insa ve\i muri ca niste oameni si ve[i 440 SFINTUL IOAN CASIAN cadea ca ?i unul dintre piincipi». Ce inseamna aceste cuvinte altceva decit ca mul^i principi au cazuit ? Din asemenea aratari se desprinde sensul acestei diversitati, aceste deosebiri de ranguri, pe care se spune ca le au puterile vrajma^e, la fel ca puterile sfinte si ceresti. Acestea pastreaza si acum din treapta acelui rang dinainte, in care fusese fiecare creat. Imitind in rau virtutile celor din cer, din mijlocul carora au ca- zut, dupa rautatea care a crescut in fiecare, isi iau numele rangurile si treptele lor. 'IX. Ghermanus. Noi pina acum credeam ca pricina si inceputul cade- rii si >al pacatului, care i-a doborit din starea de ingeri, ar fi fost in mod special pizma, cind diavolul prin viclenia si rautatea lui a inselat pe Adam si pe Eva. X. Serenus. Ca nu acesta a fost inceputul acelei caderi sau inselari o arata citirea Facerii care, inainte de caderea lor, a crezut ca trebuie sa-1 infiereze cu numele de sarpe zicind : «Sarpele era eel mai $iret» sau, cum spun cartile ebraice, «mai viclean decit toate animalele pamin- tului, pe care le-a iacut Dumnezeu>>. In|elegeti deci ca inainte de acea ispitire a primului om, diavolul cazuse din sfinfenia ingereasca, astfel ca merita nu numai sa fie insemnat cu infamia acestui nume, dar chiar socotit mai priceput sa faca rau decit toate celelalte vietuitoare ale pa- mintului. Scriptura n-ar fi numit astfel pe un inger bun si nu despre cei ce staruiau in acea fericire edenica spunea : «$arpele insa era eel mai §iret din toate animalele pamintulu.i» ? 2. Caci aceasta porecla nu numai ca nu i s-ar fi potrivif lui Gabriel si Mihail dar nu s-ar fi cuvenit sa fie data nici macar vreunui om de bine. Asadar, este foarte limpede ca nu- mele de sarpe si asemanarea cu celelalte vietuitoare nu suna a vredni- cie de inger, ci a nume rau, de inselator. In sfirsit, ocazia pizmei si a vicleniei, care 1-au impins sa-1 insele pe om, a fost data de caderea lui de mai inainte, caci vedea pe om plasmuit de curind din lutul pamin- tului, pentru a fi chemat la stapinirea in care el fusese intii si pe care isi amintea ca a pierdut-o. 3. Prima lui cauza de prabusire a fost trufia, prin care a meritat sa fie numit sarpe, iar prabusirea a doua a urmat din cauza pizmei. Intre cele doua prabusiri el inca putea sa se ridice si sa vorbeasca cu oamenii, in tovarasie cu ei, dar hotarirea dreapta a Domnului 1-a aruncat atit de jos, incit de aci incolo n-a mai putut sa pri- veasca in sus, si nici sa mearga cu statura dreapta, ci sa se tirasca pe CONVORBIRI DUHOVNICESTI 441 pamint umilit si sa se hraneasca din lucrarea viciilor pamintesti. La inceput era vrajmas ascuns al omului, dar Dumnezeu 1-a dat pe fata, asezind intre el si om dusmanii folositoare si dezbinare mintuitoare, penitru ca, denuntat ca dusman primejdios, sa nu mai poata face rau omului prin prietenii inselatoare. < XI. Din aceasta invatamintul eel mai de seama pe care sintem datori sa-1 retinem este acela de a ne feri de sfaturile rele, fiindca chiar daca faptasul unei inselaciuni primeste judecata si osinda meri'tata, nici eel inselat nu poate fi scutit de pedeapsa, macar ca este ceva mai mica decit a celui ce infaptuieste inselaciunea. Acest lucru il vedem exprimat aci foarte limpede. Adam, care a fost amagit, sau, ca sa vorbesc cu cuvin- tele apostolului, care «n-a fost amagit», dar, precum se vede, consimtind sa savirseasca si el pacatul Evei amagita de demon, este condamnat numai la munca si la sudoarea fefei, pedeapsa care nu cade asupra sa, ci asupra pamintului blestemat si nerodnic. 2. Femeia, care 1-a sfatuit sa faca rau, este osinditS la tristete, durere si gemete, sortita totodata sa fie neincetat supusa barbatului. Iar sarpele, ca prim incepator al paca- tului, este pedepsit cu Western vesnic. De aceea trebuie sa ne pazim cu cea mai mare grija si supraveghere de indemnuri rele, fiindca ele pedep- sesc nu numai pe amagitor, ci si pe eel amagit, si nu scutesc pacatul de pedeapsa. XII. Este atit de incarcat vazduhul de multimea duhurilor necurate care misuna intre pamint si cer, miscindu-se fara liniste si odihna, incit cu destul folos pronia divina a sustras vederii omenesti aceste duhuri rele. De teama asaltului lor, sau de groaza produsa de chipurile in care se transforms dupa cum vor si dupa cum le place, oamenii nemaiputind suporta frica de ele ajung sa fie mereu chinuiti si sa'sufere, fiindca nu pot sa priveasca cu ochii trupesti astfel de chipuri, ori sa devina zilnic mai rai, molipsiti de exemplele lor. Prin aceasta se produce o familiari- tate daunatoare si o tovarasie primejdioasa intre oameni si puterile ne- curate ale vazduhului, fiindca aceste blestematii, care se petrec acum intre oameni, sint ascunse fie de despartirile zidurilor, fie de distanta locurilor si de oarecafe jena si rusine. 2. Dar daca ele s-ar petrece mereu pe fata si in vazul tuturor, ar indemna la o mai mare nebunie si ratacire, fara sa mai intervina vreun moment din timp in care sa nu mai aiba loc nelegiuiri. Pentru duhurile necurate nu exista nici obosea- 442 SFlNTUL IOAN CASIAN la trupeasca, nici ocupajie de familie, nici grija de tiraiul zilnic, care sa-i impinga ca pe noi sa renun|e uneori, chiar fara voie, la cele incepute. MIL Este foarte sigur ca puterile vrajmase au si intre ele ciocniri ase- manatoare celoT prin care ataca pe oameni. Ele nu inceteaza sa lupte neobosit 51 sa provoace neintelegeri si conflicte intre unele neamuri, cu care au stabilit un fel de intimitate in manifestarea rautatii. Citim acest lucru prezentat foarte clar si inr-o vedenie a profetului Daniel, caruia ingerul Gabriel ii spune : «Nu te teme, Daniel, cdci din prima zi in care ti-ai siiguit inima ca ,sd in^elegi si sa te smeresti inaintca lid Dumnezeu au lost auzite cuvintele tale. ,$i eu am venit din pricina cuvin- telor tale. Dar prin^ul iegatului persilor mi-a stat impotiiva douazeci si una de zile. §i iatd ca Mihail, unul din cei dintii prinfi, a venit in ajuto- tul meu si eu am rdmas acolo, lingd regele persiloi. Apoi am venit sa te invaf cele ce vox veni popomlui tdu in cele din urma zile». 2. Fdrti indoiala ea acest principe al regatului persilor este o putere vrajmasa, care ocrotea neamul persilor, dusman al poporului lui Dumnezeu. El a cautat sa impiedice ajutorul care trebuia dat de arhanghelul Gabriel la ■rugamintea profetului catre Domnul pentru poporul sau, fiindca nu voia sa ajunga la Daniel mingiierea ingerului si sa intareasca poporul in fruntea caruia era arhanghelul. Acest arhanghel spune totusi ca nici macar atunci el n-ar fi putut veni la Daniel din cauza atacului violent al principelui, daca nu i-ar fi sosit in ajuto ! r arhanghelul Mihail. A'cesta, impotrivindu-se principelui regatului persilor si aparindu-1 pe Gabriel, a facut ca dupa douazeci si una de zile rugamintea profetului sa fie in- deplinita. 3. Ceva mai departe profetul adauga : «$i ingerul imi spune ■, stii oare de ce am v.enit la tine ? $i ccum ma voi intoaice si voi iupta impoiriva principelui persilor. Pe cind eu plecam a apdrut principele grecilor venind. Totusi, iti voi vesti ce este spus in Scriptura adeva.ru- lui. $i nimeni nu este ajutorul meu in toate acestea, in atarci de princi- pele Mihail al vostm». $i de asemenea : «In acel timp se va ridica mc- rele principe Mihail pentru a apdra pe fiii poporului tau». 4. Citim deci ca in chip asemanatoir este numit si un alt principe, al grecilor care, ocrotind neamul supus lui, parea dusman atit poporului lui Israel, cit si neamului persilor. Din aceasta se vede limpede ca puterile vrajmase exercita si impotriva lor insile neinfelegerile, conflictele si luptele ini- tiate de ele intre popoare. Puterile raului se bucura de victorii si se in- CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 443 tristeaza in infringeri. De multe ori nu se pot intelege intre ele, fiindca fiecare se intrece cu o rivna neintrerupta sa tina parte poporului pe care-1 stapinest.e. XIV. Dar, in afara de parerile pe care le-am expus mai inainte, putem gasi si o alta explicate : ca ele sint numite domnii si puteri si anume aceea ca stapinesc si conduc diferite popoare, sau ca-$i exercita condu- cerea asupra demonilor si duhurilcr inferioare, despre care Evanghelia ne asigura, dupa propria lor marturisire, ca sint legiuni. Caci n-ar putea fi numite stapiniri, daca n-ar avea asupra cui sa-si exercite stapinirea si nu li s-ar putea spune nici puteri si domnii, daca n-ar exista cei asu- pra carora sa-si impuna domnia. 2. Acest lucru il gasim foarte bine ara- tat in Evanghelie de catre hula fariseilor : «Acesta alunga duhurile cu ajutorul lui Beelzebut, piincipele demonilor » . Citim ca li se spune «con- ducatori ai intunericului», iar unul este numit «principele acestei lumi». Totusi-, fericitul Apositol arata ca aceste ranguri var. trebui sa dispara cind totul va fi supus lui Hristos, «cind El va incredint r a domnia Sa lui Dumnezeu Tatdl, cind va desfiinta orice domnie, puteie $i stdpiniie». Aceasta nu s-ar putea infaptui daca n-ar fi eliberafi de sub conducerea ior cei asupra carora se stie ca-si impun puterile, sau stapinirile, sau domniile. XV. Este sigur ca nu fara motiv sau pricina mgerilor li se dau mime dupa ranguri, slujbe, merite, sau demnitati. Dupa slujba lor exista ingeri vestitori, fiindca ei vestesc voia lui Dumnezeu, si arhangheli, fiindca sint mai mari peste ceilalti ingeri, cum numele lor arata. Exista si intre ei stapiniri, pentru ca-i stapinesc pe alt-ii, principate, pentru ca au prin- cipi, si sala§uri, pentru ca. stau pe linga Dumnezeu si-I sint apropiati ca membri unei familii, pentru ca in maretia Lui divina se odihneste oarecum ca pe un tron intre ei si intr-un fel li place sa-i aiba pe linga El. XVI. Ca duhurile necurate sint conduse de puteri mai rele decit ele si sint supuse acestora, in afara de acele marturii ale Scripturilor si de acest raspuns al Domnului la defaimairiie fariseilor : «Dacd Eu alung de- nionii in numele lui Beelzebut, piincipele demonilor» ne invata si vedenii- le neindoielnice precum si multele experiente ale sfinfilor. lata, de pil- -a, pe cind unul dintre I'ratii nostri calatorea prin acest pustiu, intr-o 444 SFINTUL IOAN CASIAN zi, spre asfintit, descoperind o pestera, s-a opriit acolo, voind sa faca in ea o slujba de seara. Cit timp a cintat el, dupa obicei, psalmi in pes- tera, a trecut de miezul nopfii. 2. Dupa ce a sfirsit slujba, s-a asezat pu|in sa-si refaca itrupul obosit. Dar deodata a inceput sa vada nenuma- rate cete de demoni care veneau impreusurindu-1 din toate partile. Inain- tind intir-o multime nesfirsita §i-ntr-un sir foarte lung, unele mergeau inaintea principelui lor, allele il urmau. Acesita, mai inalt decit to^i si mai ingrozit la infa^isare, cind a ajuns la mijloc s-a oprit si s-a asezat pe un tron, care i s-a pus de catre ceilalti, ca un scaun de judecata. A inceput sa examineze cu atentie si sa discute faptele fiecaruia. Pe acei care spuneau ca n-au putut impresura pe nimeni ii alunga cu poirunci din fata lui, infierindu-i si insultindu-i ca; pe niste nemern(ici si neputin- ciosi, acuzindu-i cu mare furie ca au pierdut atita Itimp si atita osteneala zadarnic. Iar pe aceia care-i raportau ca au amagit si a dus in pacat pe multi, ii incarca de laude, cu felicitari si bucurie, ca pe cei mai viteji dintre toti luptaitorii, si-i scotea in fata, dindu-i ca exemplu, spunind ca slnt cei mai gloriosi dintre tofi. 3. In numarul acestora s-a prezentat vesel si un duh dintre cele mai necurate, care, penitru a-si arata un triumf stralucitor, a pronuntat numele unui monah foarte bine cunoscut, afirmind ca dupa cincisprezece ani in care 1-a ascultat neincetat, pina la urma a reusit sa-1 impinga in prapastia desfrinarii chiar in noaptea aceea, fiindca nu numai ca 1-a amagit sa pacatuiasca cu o fecioara sfinta, dar 1-a facut s-o ia chiar in casatoorie dupa lege. La povesitirea acestuia o mare bucurie i-a cuprins pe to^i, iar principele intunericului 1-a inal- tat in laude si el a plecat, astfel incununat de laurii gloriei. 4. In revar- satul zorilar, cind toata multimeademonilor i-a pierit din ochi, fratele, indoindu-se de afirmatia duhului necurat, se gindea ca demonul, folo- sindu-se, dupa obiceiul lui, de inselaciune si minciuna, a voit sa-si bata joe de nevinova!tul frate si sa-1 stigmatizeze cu crima incestului. Amin- tindu-si de cuvintele Evangheliei care spune : «E1 n-a ramas pe temeiul adevarului, pentru ca adevdr nu este in el. Cind spune minciuna, despre propriile lui minciuni vorbe$te, pentiu cd mincinos este si tatdl lui», s-a dus la Pelusium, unde stia ca Itraieste, caci era un frate foante cu- noscut eel pe care duhul necurat afirmase ca 1-a cucerit. Cind 1-a gasit, a aflat ca in aceeasi noapte monahul isi parasise minastirea si se dusese inltr-un sat, unde se pirabusise in pacat cu o fecioara darui'ta lui Dum- nezeu. XVII. Scriptura marturiseste ca fiecare dintre noi are alaturi de el doi ingeri : unul bun si unul rau. Despre cei buni Mintuitorul spune: Sd CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 445 nu. dispretuiti pe unu.1 dintie ace$tia mai mici. Va zic voua cd ingerii lor in ceruri vdd intotdeauna fafa Tatdlui Meu care este in cemri». $i : «Jn- gerul Domnului li va mconjura pe cei ce se tern de El si-i va slobozi». De asemenea, si in Faptele apostolilor se spune despre Petru ca «este ingerul Lui». Cartea Pastorului l5 ne vorbeste mult despre cei doi in- geri. 2. Iar daca {inem socateala si de eel ce a ascultat pe Iov, intele- gem foarte bine ca desi i-a intins intotdeauna curse, totusi nu 1-a putut atita niciodata la pacat si de aceea a cerut pulterea de la Dumnezeu, ca unul care sitia ca nu de puterea aceluia, ci de apararea Domnului, care i-a ocrotit intotdeauna, era invins. 5i despre Iuda este scris : «$i diavo- lul stdtea la dreapta lui» l6 . XVIII. Despre deosebirile dintre demoni ne dau multe informatii doi filo- sofi, caire si-au dovedit prin artele vrajitoresti slabiciunea sau vitejia, ca si jnarea lor rautate. Acestia, dispre^uind pe fericitul Antonie ca pe un om nepriceput si fara cultura, au voit ca, daca nu-i pot face altceva mai rau, macar sa-1 itulbure si sa-1 scoata din chilia lui prin vrajitorie si prin imterventia demonilor. Asadar, i-au trimis impotriva duhurile cele mai rele, pricepute sa raneasca prin muscaturile pizmei, prin aceea ca foarte mari multimi de oameni veneau zilnic la el ca la un slujitor al Domnului. 2. $i fiindca el e(ci isi facea semnul crucii pe piept si pe frun- te, aci se asternea la pamint cu umilinfa si rugaciuni, cei mai rai de- moni nu indrazneau nici macar sa se apropie de el si se intorceau fara vreo inriurire la cei ce-i trimisesera, care aruncau asupra lui alte du- hurii si mai relei. Dair pulterile lor n-ajutau la nimic, caci ostasul lui Hristos era mereu neinvins si toata vrajitoria, ca si cursele intinse, n-au facut alltceva decit sa dovedeasca marea virtute a crestinilor. Asltfel ca acele umbre atit de salbatice si de puternice, care socoteau ca ele pott schimba si meirsul lumii si al soarelui, n-au fost in stare nu numai sa-i faca vreun rau, dar nici sa-1 miste macar cu un pas din minastire. XIX. Atunci, plini de admiratie, filosofii au venit indaita la Antonie si, dupa ce si-au recunoscut vina in cursele pe care i le-au intins din pizma 15. VIII, XVII, p. 191. Cercetatorii amintesc ca «Pastorul lui Herma» era soco- tit de unii Parinti greci o carte inspirata. 16. Tot in «Pasitorul lui Herma», 6, 2, 1 — 9 se confirma inva>tatura despre un diavol care ar urmari pe fiecare creatura, ca si un inger bun care 1-ar apara. 446 SFINTUL IOAN CASIAN" si ura ascunsa, au cerut sa devina neintirziat crestini l7 . Marturisind si in ce zi 1-au atacat mai cu furie, el a spus ca inltr-adevar m acea zi s-a simfit mai mult prada unor cugetari amare. 2. Fericitul Antonie a ve- rificat si intarit prin acea experienfa afirmat,ia noastra din convorbirea de ieri, ca demonii in nici un caz nu poit patrunde in mintea si in corpul unui crestin si ca nici nu am mijloace pentru a intra adinc in sufleitui cuiva, daca nu 1-au indepartat mai intii de gindurile sfinte si daca nu i-au gonit de contemplarea duhovniceasca. Totusi, itrebuie sitiut ca duhu- rile necurate se supun in doua feluri oamenilor. Ele sau sint invinse ds sfinfenia harului divin si de virtutea credinciosilor, sau sint potolite si lingusWe oarecum ca in familie, de unele cinltece si sacrificii ale celor nelegiui|i. 3. lnsela|i de aceasta parere si fariseii au crezut ca Domnul si Mintuitorului nostru prin acest mijloc a poruncit demonilor si de aceea au zis : ««Acesta scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebut, piincipele de- monilor». Ei cunoslteau obiceiul vrajitarilor si al raufacatorilor care, prin invocarea acelui nume, ca si prin sacrificii placute lui Beelzebut, au sub puterea lor pe demonii supusi, ca pe cei foarte apropiati ai lui. XX. Ghermanus. Fiindca prin cuvintele citate aici din Facere am inte- les bine acum, cu voia lui Dumnezeu, ceea ce intotdeauna doream sa stim, vrem acum sa aflam ce trebuie sa credem despre acei ingeri pier- duti, care se spune ca s-au amesstecat cu fiicele oamenilor, daca acest lucru se potriveste literii Scripturii despre natura duhurilor. Din acea marturie evanghelica, pe care ai spus-o ceva mai inainte despre diavol : «ca mincinos este $i tatdl lui» l8 de asemenea, dorim sa auzim pe cine tre- buie sa-1 intelegem a fi tatal lui. XXI. Serenus. Mi-a|i pus doua initrebari la fel de insemnate, la care voi raspunde, pe cit voi putea, in ordinea in care le-a^i exprimat. In nici un chip nu trebuie sa credem ca duhurile prin firea lor pot sa se uneasca trupeste cu femeile. Daca s-ar fi putut petrece vreodata acest lucru in- 17. VIII, XIX, 1, p. 192. In «Viafa Sf. Antonio, Sf. Atanasie aminte§te de indra- citii pe care i-a liberat Sf'lntul Amtonie §i care au indemnat pe filosofi sa ia contact cu el (v. Pichery, vol. II, ad loc). 18. VIII, XX, p. 193. Marii pustnici i$i puneau probleme foarte subtile, credinta lor depasind pe a credinciosilor obisnuiti. De asemenea ei doreau lamuriri precise la astfel de probleme ca aceea a duhului rau mincinos pe care o pune Evanghelia prin adaosul «parintele minciunii», care vrea sfi spuna ca zamisleste minciuni. Sfintul Gher- man intreaba daca se poate vorbi despre parinti a,i duhurilor rele, cind ei au lost creati inainte de existenfa lumii. De aceasta problems s-a ocupat si Sfintul Epifanie in Haer. 38, 4 ; 40, o ?i 66, 63. (v. Pichery, op. cit., vol. 2, ad loc). CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 447 tr-adevar, de ce nu se intimpla si acum aceasta, oricit de rar, de ce nu vedem oameni nascuti fara saminfa barbateasca, zamisliti de femei nu- mai datorita demonilor ? Se stie dealtfel ca ei se desfata in placeri jos- nice, pe care fara indoiala ca doresc sa le aiba mai degraba intre ei insisi decit cu oamenii, daca aceasta s-ar putea indeplini cumva, de vreme ce Ecclesiastul spune : «.Ceea ce este a mai fost si ceea ce s-a intimplat se va mai petrece, cdci nu este nimic nou sub soare, despie care sa se poa- ta. vorbi si spune ; iatd acest lucru este nou, cdci a fost in acele secole care au fost inaintea noastrd». 2. La intrebarea pusa, raspunsul este eel ce urmeaza. Dupa uciderea dreptului Abel, pentru ca neamul oamenilor sa nu-si ia in intregime inceputul de la un nelegiuit, ucigas de frate, in locul fratelui mort s-a nascut Seth, ca acesta sa-i uirm'eze nu numai ca mosteniitor, dar si sa duca mai departe dreptatea si dragostea de frate. Fiii lui Seth, respectind dreptatea, s-au ferit de legatura si inrudirea cu coboritorii din nelegiuitul Cain si urmasii lor au ramas intotdeauna des- partiti, precum arata clar sirul neamurilor, care vorbesrte astfel : «Adam a nascut pe Seth, Seth a nascut pe Enos, Enos a nascut pe Cainam, iar Cainam a nascut pe Maleleil, Maleleil insa a nascut pe Iaret, Iaret a nas- cut pe Enoh, Enoh a nascut pe Maiusalem, Matusalem a nascut pe Lameh, Lameh a nascut pe Noe». De asemenea, neamul lui Cain este deosebit si se arata : «Cain a nascut pe Enoh, Enoh a nascut pe Cainam, Cainam a nascut pe Malelil, Malelil a nascut pe Matusalem, Matusalem a nascut pe Lameh, Lameh a nascut pe Ioabal si pe Iubal». 3. Astfel, acea generate care cobora din spita dreptului Seth, cu casatorii numai pe iinia urmasilor ei, a durat mult timp prin sfinfenia mosilor si stramosi- lor, nefiind molipsita niciodata de nelegiuire si de rautatea celuilalt neam, care pastra in sine saminta nelegiuirii transmisa de la stramosul sau. Cit timp s-a pastrat intre ei acest neamestec al neamului, cei din acea saminta a lui Set, ca una care provenea dintr-o foarte buna obir- sie, pentru meritul sfinfeniei lor au fost numifi ingeri ai lui Dumnezeu, sau, cum se spune in alte locuri, fiii lui Dumnezeu, si, din contra, cei- ialti, din cauza nelegiuirii lor sau a inaintasilor lor, precum si din cauza iucrarii lor paminteslti, se numesc fiii oamenilor. 4. Dar desi pina in acel timp era folositoare si sfinta aceasta desparfire dintre ei, vazind dupa a ceea fiii lui Set, care erau fiii ai lui Dumnezeu, pe fiicele celor ce se nasteau din spi|a lui Cain, aprinsi de dorul frumusetii lor, si-au luat so|ii dintre acestea, care, insuflind barbatilor rautatea parintilor lor i-au coborit incetul cu incetul din sfintenia si simplitatea pe care o mosteni- sera. Destul de potrivite sinit pentru ei aceste cuvinte : «Eu am zis : Dum- n.ezei sinteli si fii ai Celui Preainalt. Dar voi ve\i muri ca oameni, si ca until dintre principi ve\i cadea». Si ei au decazut din acea invatatura. 448 SFINTUL IOAN CASIAN adevarata despre natura si infelepciune, invat&tura itransmisa de sltra- mosi si de acel prim om, care insusindu-si cunostinte despre intreaga fire, le-a putut transmite bine orinduite urmasilor. 5. Acela vazuse co- pilaria universului inca itinara, neformata si oarecum palpi'tind. El avea nu numai deplinatatea intelepciunii, dar si harul dumnezeiesc al profe- tiei si, punind nume tuturor vietuitoarelor, acel locuitor al lumii abia inchegate stia sa deosebeasca tot felul de fiare si de serpi, cu furiile si veninul lor, cunostea puterile ierburilor si ale arborilor, precum si natura pietreloir, si timpul cu impartirile lui. Astfel ca a putut spune cu indreptatire : «Donmul mi-a dat stiinta adevarata a celoi ce sint ; m-a facut sa cunosc tormafia globului pdmmesc si puterile elementelor, in- ceputul, sfirsitul si mijlocul timpurilor, mersu.1 anilor si orinduirea ste- lelor, natura animalelor si iuria fiarelor, puterea duhurilor si cugetele oamenilor, deosebirile dintre arbori si insusirile raddcinilor si toate cele ce sint ascunse le-am cunoscut pe 'datd». 6. Asadar, aceasta stanza a intregii firi, semintia lui Set preluind-o din generate in generate, cit timp s-a mentinut deosebita de neamul eel nelegiuit, cit de sfinta a pri- mit-o, asa a folosiit-o pentru cultul lui Dumnezeu si pentru foloasele vie- tii de ob^te. Dar dupa ce s-a amestecat cu spita cea fara de evlavie, sub inriurirea demonilor a abatut spre lucruri lumesti si vatamatoare cele ce inva^ase cu respect de Dumnezeu. Si-a insusit astfel cu indrazneala arta de a inspira griji si de a face rau, superstitiile si vrajitoria, indru- mind si pe urmasi sa se inchine la foe, la stihii si la duhurdle vazduhului, parasind astfel cu Itotul cultul eel sfint al pulterii dumnezeiesti. 7. Cum n-a pierit in timpul potopului si s->a putut trece mai depante aceasta practica a curiozitatilor despre care am vorbit, nu este greu de raspuns ; dar fiindca noi dezbatem o aMa problema, voi restringe raspunsul cit se va putea de mult. Din, cite ne spun vechile tradi^ii, Ham, fiul lui Noe, caire fusese format in aceste superstitii paginesti si nelegiuite, stiind ca nu poaite lua nici o carte despre acestea in corabia in care avea sa se urce impreuna cu dreptul sau tata si cu dreptcredinciosii sai fra^i, a in- scris stiintele criminale si paginesti pe pietre foante tari si pe foi subtjri din diferite metale, care nu puteau fi stricate de ape. 8. Dupa trecerea potopului, cu aceeasi grija cu care o ascunsese, a transmis urmasilor saminta nelegiuirilor si a rautajii vesnice. In acest chip, acea parere din popor, prin care se crede ca ingerii cei cazuti au invatat pe oameni diferitele mijloace de a face rau, a devenit un adevar. Precum am spus, din fiii lui Set si din fiicele lui Cain s-au nascut odrasle mai rele, care au devenit vinatori puternici, barba^i pusi pe violenja si varsare de singe Acestia, din cauza corpului enorm, a cruzimii si a rautatii lor, au fost numiti giganti. 9. Ei cei dintii dintre oameni au inceput sa jefuiasca pe CONVORBIRI DUHOVNICESTI 449 vecini si sa se indeletniceasca cu tilharia, multumiti sa-si duca viaja mai degraba din prada, decit din munca si din sudoarea fruntli lor. Ori- mele lor s-au inmultit intr-o masura asa de mare, inert lumea nu putea sa fie purificata altfel decit prin potop. Fiii lui Sett au calcat astfel, sub imboldul poftelor, datorita instinctului firesc, acea porunca pazita multa vreme de la incepuiiul acestei lumi si a fost necesar ca aceasta sa fie restabilita dupa aceea prin litera legii : «Fiica ta n-o vei edsatori cu fiul lui si nici nu vei edsatori fiul tdu cu vreuna din fiicele lor, pentru ca vor amdgi inimile voastre sa vd despdrtitf de Dumnezeul vostru si sa primifi pe zeii lor si sa le slujiti lor». XXII. Ghermanus. Pe drept li s-ar fi atribuit acelora vina casatoriei, daca li s-ar fi dat porunca in acest sens. Dar de vreme ce nici o lege nu pre- vedea aceasta interdictie, cum putea fi imputata ca vinovatie amesteca- rea celor doua neamuri ? Doar legea nu condamna cele trecute fata de ea; ci cele viitoare. XXIII. Serenus. Cind a creat pe om, Dumnezeu i-a sadit in mod firesc cu- noasterea legii si, daca ar fi fost pazita de om cum fusese asezata de la inceput de Domnul, n-ar fi fost nevoie sa se dea alta lege, pe care a publi- cat-o dupa aceea in soris. Caci era de prisos sa se dea din afara un leac care inca era in vigoare sadit inaunltru. Dar fiindca, precum am spus, aceasta fusese rau stricata din libertatea si deprinderea de a pacatui, i-a fost adaugata ca urmaritor si razbunator si, ca sa ma exprim cu insesi cuvintele Scripturii, ca ajutor restringerea severa a legii mozaice, pen- tru ca macar de teama pedepsei in prezent sa nu se stinga binele legii naturale, potrivit parerii profetului care spune : «A dat in ajutor legea». 2. Aceasta, spune Apostoiul, a fost data ca un pedagog pentru copiii mici, initiindu-i si pazindu-i sa nu se desparta prin uitare de invatatura in care fusesera in chip natural formati. Ca toata stiinfa legii este insu- flata omului de la inceputul creatiei se vede limpede din fapitul ca, pre- cum stim, poruncile legii au fost respectate de toti cei cuviosi fara vreo orescriptie scrisa inainte de lege, ba chiar inainte de potop. Cum a putuit Abel sa stie, fara sa-i ceara legea, q|i el era dator sa dea lui Dumnezeu jertfa din primii miei ai oilor sale, si din parasirea oilor, daca nu-1 in- va{ase legea sadita in el in chip firesc ? Cum ar fi deosebit Noe care animal este curat si care necurat cind inca nu exista o porunca legala rare sa faca aceasta distinctie daca el nu a fost indemnat de stiin|a in- s — Sfintul loan Casian 450 SFINTUL, IOAN CASIAN nascuta a legii ? 3. De unde a invatat Enoh sa mearga cu Dumnezeu, fara sa primeasca de la cineva lumina legii ? Unde citisera Sem si Iafet «Nu voi descoperi goliciunea tatalui meu» pentru ca, mergind inapoi, sa acopere cele rusinoase ale tatalui lor? Sfatuit de cine s-a ab^inut Avraam de la prazile care i se ofereau de la dusman, sa nu primeasca rasplata pen'tru munca sa, si a platit preotului Melchisedec cele ce i se porunceau de catre legea lui Moise ? De unde insusi Avraam, de unde Lot au respectat cu supunere legile omeniei, spalind picioarele trecato- rilor si strainilor, pe cind inca nu stralucea porunca evanghelica ? 4. De unde a avut Iov atita devotament fata de credinta, atita puritate si neprihana, atita stiin^a a umilint,ei, a blindetii, a milei, a omeniei, cita vedem ca n-au acum nioi macar cei ce stiu Evangheliile pe dinafara ? Despre care sfint citim ca inainte de lege n-a respectat vireo porunca a legii ? Cine dintre ei n-a pazit aceasta porunca : «Asculta, Israel, unul este Domnul Dumnezeul tau» ? Cine dintre ei n-a indeplinit acestea : «Sd nu-fi laci tie chip cioplit, nici vreo asemanare cu acele care, slnt in cer, sau pe pamint, sau cu acele caie sint in apd si sub pdmint» ? 5. Cine dintre ei n-a respectat porunca : «Cinsteste pe tatdl tdu si pe mama ta», sau cele spuse in Decalog : «Sd nu ucizi, sa nu faci lapte rusinoase, sd nu iuri, sa nu mdrturisesti strimb, sa nu poftesti sofia aproapelui tdu» si allele cu mult mai mari decit acestea, prin care au preintimpinat poruncile nu numai ale legii, dar chiar pe cele ale Evangheliei ? XXIV. Asadar, infelegem ca Dumnezeu a crealt de la inceput pe toate de- savirsite si ca n-ar fi fost necesar sa se adauge ceva ca neprevazut, sau incomplet, in acea prima orinduire, daca toate ar fi ramas in acea stare si forma in care fusesera plasmuite de El. $i de aceea aratam ca Dum- nezeu cu dreapta judecata a pedepsiit pe cei ce au pacatuit inainte de lege si chiar inainte de potop, fiindca, incaldind legea naturala, au me- ritat sa fie pedepsiti fara vreo ingaduinta. Nu vom cadea in defaimarea hulitoare a acelor care, necunoscind acest adevar, se sustrag lui Dum- nezeu din Vechiul Testament l9 si, defaimind si batjocorind credinta noastra ei raspund : «De ce a gasit cu cale Dumnezeul vostru sa dea 19. VIII, XXIV, 1, p. 198, Sf. Casiaa combate aici pe gnostici, care 51-au luat numele de la cuvlntul grecesc «7vciiai?» (cuno$tinta), pe care o credeau superioara oricarei alteia despre Dumnezeu si creatia Sa, afirmind ca materia este rea si ca Dum- nezeul Vechiului Testament, care a creat lumea, nu e Dumnezeu adevarat. De la in- ceput crestinismul s-a aparat (incepind cu Sf. Pavel in Epistola catre Corinteni), impo- triva acestei tesaturi misltice de invataturi gresite, imprumutate si prefacute din iuda- ism si mai ales din paginism, prin care se combatea adevarata invatatura crestina descoperita. CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 451 legea dupa atitea mii de ani, ingaduind sa treaca altitea veacuri fara lege? 2. Iari daca dupa aceea a descoperit ceva mai bun, se vede ca la inceputul lumii El a zamislit in minte lucruri mai pufin reunite si mai rele si ca dupa acestea, invatat ca dintr-o experienta, a incepult sa pla- nuiasca lumi mai bune si sa aduca indreptari primelor sale orinduiri». Asemenea invinuiri nu se cuvin nesfirsitei stiinte mai dinainte a lui Dumnezeu si nu se pot formula fara mare blasfemie despre El aceste rautati eretice, de vreme ce Ecclesiasitul spune : «Am stiut ca toate cele pe care le-a fdcut Dumnezeu de la inceput asa voi ti in veci. Nu este nimic de adaugat la ele si nici de scos din ele». De aceea «nu pentiu cei drepti este pusd legea», ci «pentiu cei nedrepfi si nesupusi, pentru nele- giuifi si pdcdtosi, pentru criminali si molipsiti». 3. Celor ce aveau sana- toasa si intreaga invafatura legii naturale si innascute nu le era de tre- buinta aceasta lege din afara, prevazuta in scris si data in ajutorul celei naturale. Din acestea se vede limpede adevarul ca legea prevazuta in scris n-a trebuit sa fie data de la inceput (cSci era de prisos sa se dea, cit timp legea naturala statea in picioare si nu era calcata de nimeni) si ca desavirsirea evanghelica n-a putult ft incredintata inainte de paza legii. Nu puteau sa auda : 4. «Cui \i-a dat o palmd pe obrazul drept, in- toarce-i si pe celdlalt» cei ce nu erau mul|umi|i sa razbune nedreptat,ile proprii prin egalitatea talionului, ci raspundeau cu lovituri mortale si cu sageti proaucatoare de rani la cea mai usoara palma si pentru un dinte cereau sufletele celor- ce-i loveau. Nu li se putea spune : «Iubitf pe viajmasii vostii» celor ce socoteau ca e de mare rod si folos sa iubeasca pe prieltenii lor, iar de dusmani sa se fereasca, sa stea cu ura departe de ei, si sa nu pregete sa le faca rau, sau sa-i ucida. XXV. Iar prin cuvintele care va izbesc despre diavolul : «cd mincinos este si tatal lui», ar fi fara noima si total negindit sa credem ca Domnul il nume^te deopotriva mincinos si pe demon si pe Itatal acestuia. Dupa cum am spus si mai inainte, duhul nu naste duh, iar sufletul nu poate naste suflet, si nu ne indoim ca trupul vine din saminta omeneasca. Apostolul deosebeste cu clariltate cui se datoresc cele doua substante, trupul si sufletul: «Am avut pe parinfi indreptdtori ai trupului nostru si-i iespectdm ; oare nu ne vom supune cu atit mai mult Tatalui duhuri- Ijt ca sa traim?». 2. Ce se putea intelege mai usor decit aceasta des- oartire, prin care sint aratati oamenii ca parinti ai trupului nostru, iar Dumnezeu ca Tatal al sufleteior ? Chiar daca in insasi zidirea corpului r.ostru trebuie atribuita numai oamenilor lucrarea, totusi partea cea 452 SFINTUL IOAN CASIAN mai inalta in aceasta lucrare ii apartine lui Dumnezeu, Tatal a toate, precum spune David : «Miinile Tale m-au fdcut ?i m-au zidit». Si feri- citul Iov spune : «Oare nu m-ai muls Tu ca pe lapte, nu m-ai mchegat ca pe un cas ? M-ai plamadit din oase §i din nervi». Iar Domnul spune catre Ieremia : «Te-am cunoscut inainte de a te forma in pintec». 3. Ecclesiastul, cercetind natura ambelor substante, obirsia si inceputul de la care a pornit fiecare, din examinarea telului catre care se indreapta fiecare, a putult face deosebirea foarte bine intre corp si suflet, spunind : «Inainte de a se intoarce pulberea in pamint, piecum a lost, si de a se intoarce si suiletul la Dumnezeu, care 1-a dat». Ce s-ar fi putut spune mai limpede decit sa se afirme ca materia trupului, pe care a numit-o pulbere, fiindca-si ia inceputul din saminta omului si se vede ca este se- manata prin lucrarea Lui, este luata din pamint si iarasi se intoarce in pamint, pe cind sufletul, care nu se zamisleste prin amesltecul celor doua sexe, ci este atribuit numai lui Dumnezeu, se intoarce la Ziditorul sau ? 4. Se spune limpede ca sufletul ia nastere prin acea insuflare a lui Dum- nezeu, prin care a fost insufletit la inceput Adam. Astfel in^elegem bine ca nimeni nu poate fi numit tatal sufletelor, in afara de Dumnezeu sin- gur, care le face din nimic cum a voit, pe cind oamenii sint numiti pa- rinti numai ai trupului nostru. Asadar si diavolul, potrivit faptului ca a fost creat fie duh, fie inger, fie bun, n-a avut pe nimeni tata in afara de Dumnezeu, facatorul sau. Acesta, fiindca s-a inalfat in Itrufie si a zis in inima sa : «Ma voi inalta deasupra noiiloi si voi fi asemenea Celui Prea- inalt», a devenit mincinos si «n-a stat in adevar» ci, scotind minciuna din comoara poroprie a rautatii, a devenit nu numai mincinos, ci chiar tatal minciunii insasi, prin care a fagaduit omului dumnezeirea zicind : «Ve|i fi ca Dumnezeu». Prin aceste cuvinte el n-a stat in adevar, ci s-a facut de la inceput un ucigas de oameni, fie aducind pe Adam in situa- tia de a fi muritor, fie ucigind pe Abel prin indemnul sau, dar cu mina lui Cain. 5. Dar iata ca se revarsa zorile, care incheie convorbirea noasitra de aproape doua nopti. Cu modestele mele puteri am tras barca acestei expuneri din marea adinca a problemelor la limanul eel mai si- gur al impacarii sufletesti. Pe aceasta mare vasta a stiin^ei cu cit ne va mina mai departe suflarea Duhului dumnezeiesc, cu atit se va deschide in fata ochilor nostri intinsul ei fara de sfirsit. Potrivit cuvintelor lui Solomon, pentru noi «marginile ei voi fi mai departe decit erau si adin- cimea ei nemdsurata cine o va atinge ?». 6. De aceea sa-L rugam pe Dumnezeu sa ramina in noi neschimbata teama de El si dragostea care nu stie sa cada, care ne va face intelepti in toalte ?i ne va pazi intot- deauna neraniti de sagetile diavolului. Cu aceste straji nu se poate sa intre cineva in lanturile mortii. Dar intre desavirsiti $i nedesavirsifi CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 453 aceasta este deosebirea, ca pe unii dragostea neclintifa si, ca sa spun asa, mai coapta, staruind neintrerupt si puternic, ii face mai usor sa-si duca viata numai in sfintenie, pe cind pe ceilalt,i, in care este asezata mai slab si se race t s!te mai usor, ii impinge repede si adesea sa se incurce in lanturile pacatelor. Confinutul si forma acestei convorbiri ne-a inflacarat atit de mult, ca, la iesirea din chilia batrinului, setea de cunoastere era mai arzatoare in noi decilt cea cu care venisem. INTIIA CONVORBIRE CU PARINTELE ISAAC Despre rugaciune I. Introducere la cele ce vor urma. II. Cuvintele parintelui Isaac despre calitatea rugaciunii. III. Cum se face o rugaciune curata si sincera. IV. Miscarea sufletului asemanata cu un fulg, sau cu o pana usoara. V. Cauzele care ne Ingreuiaza mintea. VI. Vedenia unui batrin despre neli- nistile unui frate. VII. De ce este mai greu sa pastram cugetarile bune, decit sa le zamislim. VIII. Raspuns despre calitatne ruga- ciunilor. IX. Despre tmpatritul chip al rugaciu- nilor. X. Ordinea diferiitelor chipuri de ruga- ciune. XI. Despre cerere. XII. Despre rugaciune. XIII. Cererile in rugaciune. XIV. Lucrarea harului. XV. Cele patru feluri de rugaciuni trebuie facute de toti si in .acelasi timp dar si pe rind de fiecare. XVI. Spre ce fel de rugaciune trebuie sa nazuim. XVII. Modelul dat de Domnul despre cele patru feluri de rugaciuni. XVIII. Despre rugaciunea domneasca. XIX. «Vie imparatia Ta». XX. «Faca-se voia Ta». XXI. «Piinea noastra cea spre fiinta, sau cea de toate zilele». XXII. «Si ne iarta noua greselile noas- tre» si celelalte. XXIII. «Si nu ne duce pe noi in ispita». XXIV. Nu trebuie sa cerem decit ce este cuprins in rugaciunea domneasca. XXV. Despre calitatea rugaciunii mai inalte. XXVI. Diferitele pricini ale caintei. XXVII. Calitatile felurite ale caintei. XXVIII. Intrebare despre faptul ca nu este in puterea noastra varsarea lacrimi- lor. XXIX. Raspuns despre feluritele dureri care se pot usura prin lacrimi. XXX. Nu trebuiesc lacrimi silite, daca nu vin de la sine. XXXI. Parerea parintelui Antonie asu- pra starii rugaciunii. XXXII. Semnele despre primirea ruga- ciunii. XXXIII. Obiectia ca indeplinirea com- pleta a rugaciunii se cuvine numai sfin- tilor. XXXIV. Raspuns despre diferitele ca- uze de primire a rugaciunilor. XXXV. Rugaciunea trebuie facuta in casa cu usa inchisa. XXXVI. Folosul rugaciunii scurte si in tacere. 454 SFlNTUL lOAN CASIAN I. Fagaduinta pe care am facut-o in a doua carte a Institutiilor despre rugaciunea continua si neincetata o vor indeplini, cu ajutorul Domnu- lui, expunerile batrinului parinte Isaac, care va fi astfel in mijlocul nos- tru. Explicindu-le pe acestea, cred ca voi indeplini si poruncile Prea- sfintului Castor, fericita fie-i amintirea si dorinta voastra, preafericite parinte Leontius si cuvioase frate Helladius ! De la inceput va rog sa-mi iertafi lungimea lucrarii, care este mai intinsa decit o concepusem, desi m-am straduit s-o prezint intr-o forma succinta, chiar cu lasarea la o parlte a multor chestiuni interesante. Trecind peslte' expunerea prea amanuntita despre diferite asezaminte, din dorinta de a prezenta o lu- crare mai scurta, vom da aici numai partea de la urma a comunicarii fericitului Isaac. II. Desavirsirea inimii ca scop al oricarui monah impune staruinta per- manenta in rugaciune si, pe cit ii este ingaduita fiin|ei umane fragile, o netulburata liniste a mint.ii, precum si o vesnica puritate. In aceasta direc|ie Itindem fara incetare, ajutindu-ne in intregime atit de lucrarea trupului, cit si de framintarea sufletului. Intre acestea doua exista o oarecare unire inseparabila si reciproca. Virtut.ile sint o cladire care se desavirseste prin rugaciune si, daca la virful acestei zidiri, n-au fosst toate intrepatrunse si bine legate, in nici un chip nu va putea sa reziste cu tarie si stabilrtate consltructia. 2. Pe de o parte fara virtutj. nu se poate dobindi si menfine aceasta vesnica si neintrerupta liniste necesara rugaciunii, iar pe de alta nici virtutile, ca material si temelie, nu pot fi depline daca nu li se asigura permanent aceasta liniste. De aceea nu vom fi in stare nici sa aratam cum trebuie puterea rugaciunii, nici sa ajun- gem, fara o discufie pregatitoare, la scopul ei principal, care se atinge prin concursul tuturor-virtutilor, daca n-au fost mai intii luate in consi- derare si analizate cele ce trebuiesc inlaturate precum si cele ce tre- buiesc pregaitite in acest scop sau, potrivit invafaturii din parabola evanghelica, daca n-au fost strinse si orinduite mai dinainte cele nece- sare la construcfia acelui inalt turn spiritual al desavirsirii noastre. 3. Aceste pregatiri Itotusi nu vor fi de folos si nu vor ingadui sa se aseze deasupra cele ce alcatuiesc culmea desavirsirii, daca n-a fost mai intii curat.ita si aruncata toata tina viciilor daca n-am intlaturat de pe tere- nul viu si solid al inimii noastre tot molozul si toate gunoaiele, pemtru a aseza apoi ca temelie puternica acea piatra evanghelica a simplitatii si umilinfei, deasupra careia sa se poata construi acest turn al virtu- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 455 tilor, inalt pina la cer. 4. O asemenea cladire, oricit de multe vor ca- dea ploile patimilor, oricit ar lovi-o ca berbecele de cazboi valurile pu- ternice ale prigonirilor, oricit de puternica va fi furtuna iscata impotri- va de duhurile wajmase, nu numai ca nu se va prabusi, dar nici macar nu se va clatina cit de putin. III. Pentru ca rugaciunea sa se poata face cu acea caldura si puritate de care are nevoie, se cer avute in vedere si indeplinite urmatoareie conditii : Mai intii trebuie eliminat total orice gind la cele trupesti. In al doilea rind sa nu existe nici o pricina si nici o grija despre cele mate- riale, care trebuiesc uiltate cu desavirsire. De asemenea, sa nu mai ra- mina loc pentru defaimare, flecareala, neseriozitate, sa fie scoasa din temeiie inaintea tuturor tulburarea miniei si a tristefei, sa fie smuls din radacina imboldul vatamator al poftei trupesti si al arghirofiliei. 2. Ast- fel, dupa ce au fost nimicite cu totul aceste vicii si altele asemanatoare lor, care nu pot scapa nici privirilor oamenilor, dupa ce am facut mai intii curatirea terenului, cum am spus mai inainlte, care se indeplineste prin simplitate, nevinovatie si puritate, sa asezam mai intii temeliile de nezdruncinat ale umilintei adinci, care sa poata sus^ine turnul cu virful pina la cer, apoi sa asezam deasupra cladirea duhovniceasca a virtutilor si sa stapinim sufletul de la orice imprastiere si alunecare primejdioasa, pentru ca astfel, incetul cu incetul, sa inceapa a se inal|a catre contem- plarea lui Dumnezeu si a chipurilor duhovnicesti. 3. Tot ce a gindiit su- fletul nostru inainte de ceasul irugaciunii in mod necesar ne vine in minte cind ne rugam. De aceea, cum vrem sa fim gasiti cind ne rugam, asa sa ne pregatim inainte de timpul rugaciunii. Cind siritem in ruga- ciune ne apar in minte si plutesc in fafa ochilor nostri aceleasi ginduri dinainte : fapte, vorbe, sentimente de minie, tristete, pofte, sau chiar ris prostesc care, lucru rusinos de spus, poate fi stirniit de amintirea vre- unui fapt, sau a vreunei vorbe de mai inainte. 4. De aceea, inainte de rugaciune sa alungam in graba din adincul inimii noastre tot ceea ce nu voim sa ne vina in minte cind ne rugam. Numai asa vom putea indeplini acea recomandatie apos'tolica : «Rugati-va iara intrerupere» si «in tot locul ridicind miini cuiate, fara uid $i fdra pr&get». Astfel nu vom putea indeplini aceasta porunca, daca mintea noastra nu va fi hranita nein- trerupt prin contemplarea lui Dumnezeu Cel Atotputernic, ferita de orice aitingere cu viciile si practicind virtutile ca pe niste bunuri firesti. 456 SFINTUL IOAN CASIAN IV. Felul sufletului nostru se aseamana destul de bine cu un fulg foarfte mic, sau cu o pana foarte usoara. Acestea, daca nu au fost atinse de nici o stricaciune venita sau patrunsa din afara, prin propria lor substanta la cea mai mica suflare in chip naitural se matya spre cer. Dar daca au fost ingreuiate de vreo umezeala care le-a cuprins sau a patruns in ele, rapindu-li-se puterea de miscare, nu numai ca nu var mai putea zbura in vazduh, dar chiar vor cobori in adincurile pamintului, din cauza gre- utatii pe care le-a dat-o umezeala. 2. La fel si mintea noastra, daca nu s-a ingreuiat, sltricata de umezeala poftelor vatamatoare, de vicii si de grijile lumii acesteia, se va inal^a catre cele de sus la cea mai usoara suflare a meditatiei duhovnicesti, ajuitata in chip natural de puritatea sa si, parasind cele de jos si pamintesiti, se va muta la cele ceresti si ne- vazute. 3. De aceea sintem sfatuiji destul de limpede de indemnurile Domnului : «Vedep sa nu se ingreuieze inimile voastre in destirnare, in belie si in grijile lumesti». 4. Astfel, daca voim ca rugaciunile noastre sa patrunda nu numai in ceruri, ci chiar deasupra cerurilor, sa ne cura- tim mintea murdarita de toate viciile pamintesti si de gunoiul patimilor, penrtu a-i reda frumuse^ea fireasca. Numai astfel rugaciunea se va inal- ta la Dumnezeu, fara sa fie trasa inapoi de greritatea vreunui viciu. V. Sa ne ocupam de princinile pe care le arata Domnul ca ingreuiaza mintea. El n-a numarat printre acestea nici adulterele, nici desfrinarile, nici omuciderile, nici blasfemiile, nici hotiile, pe care to^i le stiu ca sint ucigatoare §i vrednice de osinda, ci desfrinarea in mincare, sltarea de betie si grijile sau preocuparile lume$ti. Nici unul dintre oamenii lumii acesteia nu se fereste de ele si nu le considera condamnabile ; ba unii care, mi-e rusine s-o spun, se numesc ei insisi monahi, sint prinsi in aceste ocupatii, ca si' cum n-ar fi vatamatoare, ci folositoare. 2. Dupa litera Scripturii, acestea trei, daca le savirsim, ingreuiaza sufletul, il departeaza de Dumnezeu si-1 apasa catre cele pamintesti. Evitarea lor este usoara mai ales pentru noi, care traim asa departe de viata acestui veac si n-avem nici un prilej de a ne amesteca in griji vazute, in betii si-n mincare prea multa. Dar exista o alta lacomie in mincare, nu mai putin va'tamatoare, exista o betie a duhului care ne este mai greu s-o evitam, exista chiar si alte griji sau preocupari lumesti, care ne framin- ta mereu, cu toata renuntarea noastra definitiva la intregul nostru avut, cu toata sitapinirea de la vin si de la ospete, cu toate ca ne-am stabilit in pustiu. (Despre acestea spune profetul : «Tiezi{.i-vd cei care sintefi CONVORBIRI DUHOVNICESTI 457 beti, dar nu de vin»). 3. Un altul spune : «Fip uimiti ?i mirap-va, clati- naii-vd $i cutremurati-vd ; s'mteji beti, dar nu de vin ; sinteti ametifi, dar nu din bauturd». Vinul acestei betii, prin urmare, trebuie sa fie, cum spu- ne profetul, «furia dracilor». Fi|i atenti din ce radacina porneste insusi vinul acesta : «Vita lor este din via Sodomei, $i strugurele lor din Gomo- ra». 4. Vrei sa cunosti rodul acestei vite si simburele acestui strugure ? «Boala lor este boala de fiere, ciorchinele le este de amaraciune». Daca nu ne vom curafi in intregime de toate viciile si daca nu ne vom lipsi de ospatul tuturor paltimilor, chiar fara be^ia de vin si fara saturarea de toate mincarurile, inima noastra va fi ingreuiata de o bejie si de o im- buibare si mai primejdioasa. Ca grijile veacului ne stapinesc si pe noi, care nu sintem amestecati in nici o luorare a lumii acesteia, se vede clar, potrivit regulei celor batrini, care au spus ca tine de grija si preocupa- rile veacului toit ce depaseste trebuintele traiului zilnic si strictul nece- sar trupului. 5. Daca, de exempiu, desi poate ajunge pentru trebuintele corpului nostru un singur galben, noi yrem sa depunem munca $i oste- neala pentru a cistiga doi sau trei galbeni ; n-avem nevoie de mai mult de doua camasi, una de zi si alta de noapte, dar cSutam sa devenim sta- pini pe trei sau pe patru camasi, si ne este de ajuns o locuinta compusa dintr-o chilie sau din doua, dar, impinsi de ambi^ie lumeasca si de extin- dere, construim patru sau cinci chilii, mai impodobite si mai incapatoare decil cere trebuin^a, aratind prin aceste infaptuiri ca sintem robi ai pati- milor si poftelor acestei lumi. VI. Experinta ne-a invajat foarte bine ca acestea se intimpla din in- demnul demonilor. lata, unul dintre cei mai incercati batrini, trecea pe iinga chilia unui fraste, care era stapinit de grijile aratate mai inainte, fiindca transpira framintat de preocuparile zilnice in zidiri si reparatii de prisos. L-a vazut de departe sfarimind o piatra foarte tare cu un cio- can greu si avind dinga el pe un etiopian impreuna cu care, cu miinile unite si inclestalte pe ciocan, lovea piatra si indemna la aceastS treaba cu faclii aprinse. S-a oprit indelung in fata acestei scene uimit de inriu- rirea atit de puternica a diavolului si de inselaciunea unei atit de mari amagiri. 2. Cind fratele, istovit de atita oboseala, voia sa puna capat lucrarii si sa se odihneasca, il Jnsufletea imboldul acelui duh necurat, fa- cindu-1 sa ia iarasi ciocanul si sa-si continue munca inceputa ; astfel :ncit, sustinut neincetat de indemnul diavolului, nu simtea raul unui efort atit de mare. In sfirsit, batrinul, revoltat de urita bataie de joe a demonului, s-a apropiat de chilia fratelui si, dindu-i binete, l-a intrebat : 458 SFINTUL, IOAN CASIAN «Ce lucrezi frate ?». Iar el a raspuns : «Ne muncim cu aceasta piatra foarte tare si abia am putut amindoi s-o sfarimam nitel». 3. «Bine ai spus «am putut amindoi» a zis batrinul. Caci nu erai singur la lucru, ci a fost cu tine altul, pe care nu 1-ai vazut, si care-ti statea alaturi nu atit ca ajutor, cit ca foarte puternk indemn la acest lucru». Astfel nu vom dovedi ca nu exista in minfile noastre ambifiile acestei lumi numai prin stapinirea de la acele treburi pe care, chiar daca le vrem, nu le putem indeplini, si nici prin dispretuirea acelor lucruri care, daca le dorim, ne aseaza in prima linie barbatilor cunoscuti ca apartinind acestei lumi, ci numai prin respingerea cu toata energia mintii noastre, a celor ce se adauga puterii noastre si par a ne acoperi de o oarecare cinste lumeasca. 4. La drept vorbincl, nu atit acestea, care par mici, sau foarte mici, si pe care le vedem ingaduite fara deosebire de cei ce apartin tagmei noas- tre, ne ingreuiaza mintea prin calitatea lor, cit acelea mai mari, care de obicei ne imbata simturile prin starea lor lumeasca. Aceste simturi pa- mintesti, cu mil depus pe ele, nu ingaduie monahului sa traiasca cu gin- dul numai la Dumnezeu, catre care trebuie sa fie indreptata intotdeauna incordarea inimii. In ochii unui monah separarea de supremul Bine tre- buie socotita sau un inceput de moarte, sau chiar o nimicire totala. 5. Cind mintea, asigurata de o astfel de liniste ^i slobozita de toate lega- turile cu patimile trupesti, va tincle cu cea mai inalta incordare catre singurul si supremul Bine, atunci se va indeplini cu ea acea poruncS apostolica : «Rugati-va laid incetare» si «in tot locul ridicind miini cu- rate, (aid lira $i idrd preget». Inghitit, daca se poate spune asa, sufletul nostru in aceasta puritate si recladit din asezarea lui paminteasca in cea duhovniceasca si asemanatoare ingerilor, orice va primi in el, orice va gindi, orice va face, rugaciunea lui va fi foarte curata si 1 foarte sincera. VII. Ghermanus. O de am putea avea pentru totdeauna in acelasi mod Si cu aceeasi usurint.a cugetarile duhovnicesti, a caror saminta incolteste adesea in inimile noastre ! Dar chiar daca le-a dat nastere fie citirea Scripturilor, fie amintirea unor fapte duhovnicesti, fie chiar gindul la legamintele noastre cu cerul, ele aluneca totusi uneori, fug si se sterg din inima noastra. 2. $i cind am gasit cu mintea alte izvoare de simtiri duhovnicesti, acestea se imprastie iarasi repede, fiindca altele se stre- coara in locul lor. Astfel ca sufletul, nea\ind nici o statornicie si nici taria de a stapini prin propria putere cugetarile sfinte, chiar cind pare cuprins de ele, da impresia ca i s-au infiripat inltimplator, si nu intenfio- nat. Cum s-ar putea crede ca apar^ine vointei noastre nasterea lor, daca CONVORBIRI DUHOVNICESTI 459 ele nu pot gamine mult timp in noi ? 3. Dar ca nu cumva sa intirziem prea mult sub unghiul acestei chestiuni, indepartindu-ne prea mult de expunerea inceputa asupra conditiilor rugaciunii, sa rezervam alt timp pentru aceasta discutie, fiindca dorim sa ne vorbesti fara intirziere des- pre calitatea rugaciunii, mai ales ca fericitul Apostol ne indeamna sa n-o lasam niciodata, cind zice : «Rugafi-vd fara incetare». 4. De aceea dorim sa fim claditi sufleteste mai intii in privinfa calitatii acesteia, in ce fel adica sa se rosteasca rugaciunea into'tdeauna, apoi cum putem sa ne in- susim si noi calitatile ei pentru a o indeplini fara incetare. Experienta zilnica araita ca ea nu se poate savirsi fara o puternica incordare a ini- mii, iar sfinjia ta ai spus ca {elul unui monah si culmea desavirsirii lui consta in practica rugaciunii. VIII. Isaac. Cred ca nu poate fi vorba de toate felurile de rugaciune fara cura^ia desavirsita a inimii si a sufletului si fara iluminare din partea. Sfintului Duh. Sint aititea stari si feluri de rugaciune, cite pot lua nas- tere intr-un suflet, sau chiar in toate sufletele. 2. $i de aceea, desi stiu ca mintea nu ma ajuta sa cuprind in e& itoate chipurile de rugaciune, to- tu?i, ajutait macar de experienta, voi incerca sa le deosebesc. Rugaciu- nile se modeleaza in fiecare moment, dupa masura puritatii in care se sirguieste minitea fiecaruia si dupa felul in 1 care se fereste de influente straine, sau sporeste prin propria sa orientare. De aceea este foarte sigur ca nimeni nu poate avea aceeasi forma de rugaciune intotdeauna. 3. Intr-un fel se roaga- cineva cind este linistit, in altfel cind este apasat de greutatea tristetii si a deznadejdii, in altfel cind este inviorat de biruin{ele duhovnicesti, altfel cind este slabit de puterea ispitelor sau a pacatelor, altfel cind cere dobindirea harului sau a vreunei virtuti. precum si scaparea de vreun viciu, altfel cind se gindeste cu teama la focul gheenei si la judecata ce va sa vina, altfel cind este inflacarat de dorinfa bunurilor viitoare, altfel cind traieste in lipsuri si primejdii, alt- fel cind se gaseste in liniste .si siguranta, altfel cind este iluminat de revelafiile pe care i le ofera legamintele ceresti si altfel cind virtutile iui sint sterpe, iar simtirile uscate. IX. Dupa cele spuse despre calitatea lugaciunilor nu in masura pe care o cere marefia subiectului, ci in aceea impusa de limita timpului si, mai ales, de modestele mele puteri, ma asteapta acum o greutate si mai mare, aceea de a vorbi pe rind despre fiecare fel de rugacine Apostolul le-a 460 SFINTUL IOAN CASIAN impartit in patru grupe, spunind astfel : «Va indemn deci inainte de toa- te sa facefi cereii, rugaciuni, mijlociri, acpuni de multwnire». Fara in- doiala ca nu in desert apostolul le-a impartit asa. 2. Dar mai intii tre- buie sa vedem ce inseamna fiecare din ele, adica cererea, rugaciunea, mijlocirea actiunea de multumire. Apoi trebuie sa cercetam daca aceste patru chipuri trebuiesc folosite toate odata de catre eel ce se roaga, adica daca intr-o singura rugaciune se unesc toate in acelasi timp, sau daca trebuiesc inaltate pe rind cite una, adica o data cererile, alta data rugaciunile, alta data mijlocirile alta data actiunile de multumire, sau, de buna seama, unul trebuie sa-I adreseze lui Dumnezeu cereri, altul rugaciuni, altul mijlociri, altul actiuni de multumire, fiecare adica dupfi masura virstei sale, dupa cum il ajuta mintea si priceperea sa. X. Asadar, trebuiesc mai intii cercetate insusirile lor, dupa numele pe care-1 au. sa vedem adica ce deosebire este intre rugaciune, cerere, mij- locire, apoi trebuie lamurit daca trebuiesc folosite cite una sau toate odata si, in al treilea rind, trebuie cercetat daca insasi ordinea in care le-a aratat apostolul inseamna ceva pentru eel ce le aude, sau daca aceasta insirare este intimplatoare §i ele pot fi luate si altfel decit au iost date. Acceptla aceasta din urma mi se pare fara noima. Nu trebuie sa credem ca Duhul Sfint a vorbit prin apostol in treacat si fara soco- teala. De aceea vom vorbi despre fiecare in aceeasi ordine in care le-a daruit Domnul. XI. «Vd Indemn deci, intii de toate sa facefi ceieii». Cererea este expri- marea unei dorinte,*sau o rugaminte prin care cineva cere iertare pen- tru pacatele sale prezente si trecute. XII. Rugaciunile sint cele prin care daruim sau fagaduim ceva lui Dum- nezeu, ceea ce in greceste se spune sux^, adica fagaduinta. Cind se spune in greaca : ia; eu^a? jioa t<5 xopiw aitiuSwaw, in latina se traduce : «Voi indeplini fagaduintele mele catre Dumnezeu>>, ceea ce, cuvint cu cuvint, se poate exprima asa : «Voi face rugaciunile mele fagaduite lui Dumnezeu». Iar ceea ce citim in Ecclesiast : «Dacd vei face o fagaduinta lui Dumnezeu, sa nu intirzii sa o indeplinesti», in greceste se spune asa : eav euCtj sdx^v xS> xupicp, adica : «Daca vei fagadui o rugaciune lui Dumnezeu, sa nu intirzii a I-o face». Aceasta se va indeplini de fiecare CONVORBIRI DUHOVNICESTI 461 dintre noi astfel. 2. Ne rugam cind .renuntind la aceasta lume, facera iegamint ca vom sluji Domnului cu tot sufletul nostra, dupa ce am nimi- cit in noi tot ceea ce este lumesc. Ne rugam cind promitem ca, dispre- tuind onorurile lumesti si bunurile pamintesti, ne vom alipi de Domnul cu inima strinsa si saraci cu duhul. Ne rugam cind fagaduim ca vom respecta vesnic cea mai curata neprlhana a trupului, cu o neclintita rabdare, sau cind fagaduim ca vom zmulge fara urma din inima noastra radacinile miniei si ale tristetii aducatoare de moarte. Iar daca hotari- rile noastre slabesc si, cazind din nou in viciile vechi, nu indeplinim cele fagaduite, vom fi vinovati pentru rugaciunile si legamintele noastre si se va zice despre noi : «Este mai bine sd nu fagaduie$ti, decit sd idgd- duie$ti $i sd nu te fri de cuvint». Aceasta, dupa greceste, se poate spu- ne : «£sfe mai bine sd nu te rogi, decit sd te rogi si sd nu multumesti pentru cele piimite». XIII. In >al treilea rind sint aratate mijlocirile, pe care de obicei le folosim oentru altii, cind sintem incalziti sufleteste, rugindu-ne adica fie pen- tru cei dragi ai nostri, fie pentru pacea intregii lumi, sau, ca sa ma ex- orim chiar prin cuvintele apostolului, cind ne rugam «pentru tot,i oame- nii, pentru cirmuitori si pentru to|i cei ce sint in inalte dregatorii». XIV. In sfirsit, in al patrulea loc vin acfiunile de mulfumire, pe care min- tea le adreseaza lui Dumnezeu cu o inflacarare de nespus, cind isi amin- :este de binefacerile primite in trecut de la Dumnezeu, sau cind le pri- veste pe cele prezente, sau cind se gindeste la cite a pregatit Dumnezeu oentru viitor celor ce-L iubesc pe El. Uneori rugaciunile sint rostite cu si mai mare revarsare de suflet, cind acesta priveste cu cei mai cura^i cchi catre acele recompense care sint rezervate sfintilor in viat-a vii- toare. Atunci duhul nostru se simte indemnat sa aduca lui Dumnezeu cu nemasurata bucurie multumiri pe care cuvintele nu sint in stare sa le exprime. XV. Din aceste patru chipuri de rugaciuni se nasc altele, izvoarele lor fiind foarte bogate. (Din cereri se naste cainta fata de pacate, din ruga- ciune cu inima curata decurge devotamentul in indeplinirea fagaduin- telor, din mijlociri vine ardoarea milei, iar din actlunea recunostinfei gindul la binefacerile lui Dumnezeu, la maretia si dragostea Sa pentru 462 SFINTUL IOAN CASIAN noi. Stim ca foarte adesea se inalta rugaciuni inflacarate si se constata ca toate aceste categorii pe care le-am aratat sint foarte necesare si utile oamenilor, putind sa produca sentimente diferite in unul si acelasi barbat rugaciunile curate si foarte fierbinti, fie ca sint rugaciuni pro- priu-zise, cereri sau mijlociri). Prima se pare ca se refera in chip spe- cial la incepatori, oare simt boldurile intepatoare ale remuscarii cind si-amintesc de viciile lor. A doua categorie se refera la aceia care s-au ridicat la oarecare inaltime a mintii in inaintarea duhovniceasca si in dorinta virtutilor. A treia ii cuprinde pe aceia care, indeplinindu-si fa- gaduintele prin faptele lor;, se simt indemnati sa intervina si pentru alfii, din mila pentru slabiciunea lor. Iar a patra este a celor ce, dupa ce si-au smuls spinii pacatului din constiint,a si inima lor, linistitl, raspun- zind cu minte fara prihana la binefacerile Domnului si la mila pe care au avut-o de la El in trecut, pe care le-o acorda si to prezent si le-o pre- gateste pentru viitor, cu inima lor foarte fierbinte sint rapiti catre acea rugaciune aprinsa, pe care n-o poate nici cuprinde, nici exprima glasul oamenilor. 2. Totusi, uneori mintea, ajunsa la acea stare de adevarata puritate care se inradacineaza in ea, cuprinzindu-le deodata pe toate acestea si zburind peste toate ca o flacara foarte lacoma si mistuitoare, revarsa catre Dumnezeu rugaciuni vii si foarte curate, pe care Duhul Sfint, prin interventia Sa, le trimite catre Dumnezeu fara sa stim, cind vede ca noi, din cauza suspinelor, nu le mai putem exprima : fara indo- iala ca mintea noastra imbratiseaza in acel ceas al rugaciunii atitea cite nu se pot nici spune si nici macar aminti in alt timp. 3. De aci provine faptul ca pe orice treapta s-ar gasi cineva, el poate inal|a rugaciuni me- reu fierbin^i, fiindca si din acel prim si umil loc, eel ce-si aduce aminte de judecata viitoare si se ingrozeste de pedeapsa care-1 poate astepta, este zguduit atit de mult in ceasul rugaciunii, incit nu simte mai putina vioiciune a duhului decit eel care, prin puritatea inimii intrevazind bine- facerile lui Dumnezeu, se umple de o bucunie si multumire de nespus. tncepe, dupa cuvintul Domnului, sa iubeasca mai mult eel ce cunoaste ca i s-au iertat mai multe. XVI. Totusi, prin inaltarea vietii si prin practica virtutilor noi trebuie sa dorim mai degraba acele feluri de rugaciune, care pornesc din con- templarea bunurilor viitoare, sau din ardoarea dragostei, sau care, ca sa vorbesc mai umil, dupa masura incepatorilor, se indeplinesc pentru dobindirea unor virtufi sau pentru nimicirea vreunui viciu. In alt chip CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 463 nu vom putea ajunge in nici un caz la acele categorii mai inalte de ru- gaciune, despre care am vorbit, daca mintea noastra n-a inaintat pas cu pas si cu simfire, respectind ordinea acestor rugaciuni. XVII. Astfel, chiar Domnul a socotit cu cale sa ne initieze prin exemplul Sau in cele patru feluri de rugaciune, pentru ca si pe calea aceasta sa se indeplineasca ceea ce se spune despre El Insusi : «Acestea a incepul lisus sa faza si sa invete». El foloseste cererea, cind zice : «Tata, daca. este cu putinta, treaca de la mine pahaiul acesta». Sau ceea ce se cinta atribuindu-se Lui in psalmi : «Doamne, Dumnezeul meu, vezi-ma , de ce m-ai parasit ?» si altele la fel. 2. Rugaciune este cind zice : «Eu Te-am bmecuvintat pe pamint, am teiminat lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o indeplinesc», sau : «$i pentru ei Ma sfinfesc pe Mine Insumi, pentru cu sci tie si ei stin^i intru adevdr». Mijlocire este cind zice : «Pdrinte, pe cei pe care Mi i-ai dat 11 vreau sa fie si ei cu Mine unde sint Eu, ca sa vadd. slava Mea, pe care Mi-ai dat-o Mie», sau cind zice: «Parinte, iar- td-le lor, ca nu stiu ce fac». 3. Este actiunea multumirii cind zice : «Mdr- turisescu-li Jie, Parinte, Doamne al cerului si al pamlntului, ca le-ai ascuns pe acestea celor intelepfi si prevazdtori si le-ai descoperit celot mici. Asa sa fie, Parinte, ca asa a fost pldcut inaintea Ta», sau, de buna seama, cind zice : «Parinte, mullumescu-Ji ca M-ai auzit. Eu insd stiam cd intotdeauna Ma vei auzi». Aceste patru feluri de rugaciune, trebuie indeplinite fiecare la timpul sau, dupa modul in care am inteles ca le-a deosebit Domnul nostru. El a aratat insa prin exemplul Sau, ca intr-o rugaciune desavirsita pot fi cuprinse toate o data, si anume prin acea rugaciune pe care o citim la sfinpitul Evangheliei dupa loan ca a revar- ^ai-o cu imbelsugare. 4. Din textul acesta, pe care n-avem timp sa-1 parcurgem in intregime, cercetatorul atent va putea inva^a ca lucrurile sint asa precum le-am aratat. ln|elesul acesta il da si apostolul in epis- tola catre Filipeni, asezind intr-o putin schimbatS cele patru categorii de rugaciune. El arata ca uneori toate acestea pot fi cuprinse in ardoarea unei singure rugaciuni. Astfel spune : «Dar in toatd ruga si inchindciu- p.ea cu actiunea multumirii, cererile voastre sa fie ardtate lui Dumne- ieu >. Prin aceasta a voit sa ne inve^e in chip special ca in rugaciune si cerere actiunea multumirii trebuie sa se uneasca cu mijlocirea. XVIII. Aceste feluri de rugaciune sint urmate de o stare mai sublima si rr.ai inalta, care se formeaza numai din contemplarea lui Dumnezeu 464 ' SFINTUL IOAN CASIAN si din ardoarea dragostei, in care mintea se cufunda, facindu-1 pe eel ce se roaga sa vorbeasca lui Dumnezeu cu simtaminte familiale, ca si unui tata. 2. Aceasta stare, pe care noi trebuie s-o dorim din toata inima, este formulata in rugaciunea domneasca prin cuvintele : «Tatal nostru». Deci, cind declaram noi insine ca Domnul si Stapinul universului este Tatal nostru, in mod sigur marturisim ca din starea de robi sintem primiti in adoptiune ca fii. Adaugam apoi : «Caie esti in ceruri», pen- tru ca trairea vietii prezente, in care ne gasim pe acest pamint, evi- tind-o cu toata groaza, ca straina si intru totul despartitoare de Tatal nostru, sa ne grabim cu cea mai mare dorinfa catre acea regiune in care stim ca se gaseste Tatal nostru si sa nu primim nimic din ceea ce, facindu-ne nevrednici de aceasta viata a noastra si de demnitatea unei atit de inalte adoptiuni, sa ne lipseasca de mo$tenirea de la Tatal ca pe niste nemernici si sa ne atraga minia si asprimea Lui. 3. Avansafi in rindul si in gradul de fii, vom arde neintrerupt de atita pietate care este in fiii cei buni, incit sa ne cheltuim de acum toata dragostea nu pen- tru foloasele.noastre, ci pentru gloria Tatalui nostru, spunindu-I : «Sfin- feasca-se numele Tau». Marturisind ca dorinta §i bucuria noastra sint intru slava Tatalui nostru, vom fi ca acela care a zis : «Cel care vor- be$te despre sine insusi gloria sa o cauta. Dar Cel Care cauta gloria Celui ce L-a trimis, Acela este sincer si nedreptate nu este in El». In sfirsit, Vasul de buna alegere, plin de acest sentiment, doreste sa fie anatema pentru Hristos, numai sa-i inmulteasca familia si sa creasca mintuirea intregului popor al lui Israel spre gloria Tatalui sau. 4. Do- reste fara teama sa moara pentru Hristos, pentru ca stie ca nimeni nu poate sa moara pentru Cel ce este via^a. El zice, de asemenea : «Ne bucuram cind sintem slabi, dar voi sinteti puternici». $i ce este de mirare, daca Vasul de buna alegere doreste sa fie anatema pentru glo- ria lui Hristos, pentru convertirea fratilor si pentru binele neamului sau, cind si profetul Miheia vrea sa se faca mincinos ?i strain de insu- flarea Sfintului Duh, numai sa scape multimea neamului iudaic de acele patimiri si de robia nimicitoare, pe care el o prezisese prin profetla sa. «0, de n-as avea duh, a zis el, si de as spune mai de grabd minciuni». Nu mai amintim de acel simtamint al legiuitorului, care, urmind sa pia- ra impreuna cu fratii sai, n-a refuzat ,sa moara, zicind: «Te rog, Doamne, a pdcatuit poporul acesta cu pdcat mare. Sau iarta-le aceasta vind, sau, dacd n-o faci, sterge-md din cartea pe care ai scris-o». 5. Iar cuvintele «Sfinteasca-se numele Tau» pot fi luate in sensul ca siintenia lui Dum- nezeu este desavirsirea noastra. Astfel ca, spunind «Sfinteasca-se nu- mele Tau», cu alte cuvinte spunem : «Fa-ne astfel, Tata, ca sa meritam a intelege sfintenia Ta si s-o cuprindem, cit este de mare, sau ca ea sa CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 465 apara in viata noastra duhovrriceasca». Aceasta se indeplineste cu adevarat in noi, cind «oamenii vad faptele noastre bune si preaslavesc pe Tatal nostra carele este in ceruri». XIX. Prin a doua cerere mintea prea curata se roaga sa vina imparatia Tatalui sau, adica aceea in care Hristos domneste zilnio in sufletul sfin- tilor (si aceasta se indeplineste cind imparatia diavolului fiind alungata din inimile noastre prin nimicirea viciilor rau mirositoare, Dumnezeu va incepe sa domneasca in n|oi prin buna mireasma a virtutilor si cind in sufletul nostru desfrinarea va fi invinsa de castitate, furia va fi bi- rui'ta de liniste, trufia va fi calcata in picioare de catre umilinta) sau aceea care a fost fagaduita pentru un timp mai dinainte hotarit tuturor celor desavirsiti, care merita rangul de fii ai lui Dumnezeu si carora le zice Hristos : «Venift binecuvintatii Tatalui meu, stapmiti imparatia pre- gatita voua de la facer ea lumii». Dorind si asteptind imparatia lui Dum- nezeu, cu privirile fixe si atintite spre ea sufletul spune : «Vie impa- ratia Ta». $tie di n marturia constiintei sale ca, de inda ! ta ce va aparea, el va fi partasul ei. Nimeni dintre cei vinovati nu va indrazni sa spuna, sau sa doreasca aceasta, fiindca nu va voi sa vada tribunalul judecatii, stiind ca la venirea ei nu va primi lauri sau premii, ci pedeapsa meritata. XX. A treia cerere a fill or este «Faca-se voia Ta, precum in cer $i pe pa- mint». Nu poate fi rugaciune mai mare, decit sa doresti ca toate cele pamintesti sa merite a fi deopotriva cu cele ceresti. Ce inseamna alt- ceva a zice «Faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamint», decit ca sa fie oamenii asemenea ingerilor si, precum se indeplineste de aceia in cer vointa lui Dumnezeu, asa si acestia, care sint pe pamint, sa facS toti nu vointa lor, ci vointa Lui ? $i aceasta nimeni n-o va putea spune din inima, in afara numai de acela care crede cu tarie ca toate care se vad, prielnice sau potrivnice, de rinduieste pentru foloasele'noastre Dum- nezeu, care are mai multa atentie si grija pentru binele si mintuirea alor sai, decit avem noi insine pentru noi. 2. Putem intelege $i ca Dum- nezeu este mintuirea tuturor, dupa cum spune fericitul Pavel : «Dumne- zeu vrea ca toti oamenii sa fie mintuiti $i sa ajunga la cunoasterea ade- \arului». Despre aceasta vointa vorbeste, in numele lui Dumnezeu Ta- tal, profetul Isaia cind zice : «$i se va face toata voia Mea». Zicind deci 30 — Sfintul loan Casian 466 SFINTUL IOAN CASIAN «Faca-se voia Ta, piecum in cei $i pe paminU, ne rugam cu alte cu- vinte ca, precum cei care sint in cer, asa sa se mintuiasca, Tata, prin cunoasterea Ta, toti cei ce sint pe pamint. XXI. Zicem apoi : «Piinea noastra ercio6oiov», adica cea spie fiinja, sau «cea de toate zilele», cum spune un alt evanghelist, «da-ne-o noud as- tazi». Primul termen inseamna nobletea si substanta prin care este mai presus de toate substantele si care, prin inal|imea maretiei si a sfinte- niei, intrece toate creaturile, iar eel de-al doilea ii exprima intrebuintarea §i folosul. Intr-adevar, cind zice : «de toate zilele», arata ca fara ea n-am putea trai niei o zi viata duhovniceasca. 2. Cind zice «astazi» arata ca trebuie s-o luam zilnic §i ca nu e de ajuns ca am luat-o ieri, daca nu ne-a fost data la fel §i azi. Nevoia zilnica de ea ne invata ca trebuie sa indeplinim rugaciunea aceasta in tot timpul, fiindca nu este zi in care sa nu fie nevoie de aceasta hrana, prin care inima omului nostra interior se intareste, chiar daca prin cuvintul «astazi» se poate injelege via^a de astazi, adica : da-ne noua aceasta piine cit zabovim in aceasta lume, caci stim ca trebuie sa le-o dai in viitor celor ce au binemeritat de la Tine, dar Te rugam sa ne-o dai astazi, fiindca, daca n-a meritat cineva s-oprimeasca in aceasta viata, in cealalta nu va putea sa aiba parte de ea. XXII. «$i ne iartd noud gre$elile noastie, precum $i noi ieitdm gre$itUor no$tri». O, de nespusa bunatate a lui Dumnezeu, care nu numai ca ne-a dat forma rugaoiunii si a facut ca rinduiala obiceiurilor noastre sa fie primita de El, iar prin trebuinta formulei date ne-a poruncit sa ne rugaro intotdeauna, scotind totodata radacinile mlniei si ale tristetii, ci mai mult, ne-a dat celor ce ne rugam ocazia si ne-a deschis calea prin care sa chemam asupra noastra judecata blinda si iubitoare a lui Dumnezeu. Intr-un fel, ne-a inlesnit mijlocul de a putea imblinzi hotarirea judeca- torului nostru, chemindu-L la iertarea pacatelor noastre prin exemplul ingaduintei noastre, cind ii spunem : «Iarta-ne noud, piecum $i noi am iertat». 2. Sprijinindu-se pe in*rederea in aceasta rugaciune, va cere ier- tare, fiindca si El a iertat. Fiecare va fi iertator insa cu datornicii sai, nu cu cei datornici fata de Dumnezeu. Caci unii obisnuim, ceea ce este foarte rau, sa ne aratam buni si blinzi fata de crimele care se savirsesc spre injuria lui Dumnezeu, oricit de 1 mari ar fi ele, dar sintem rai si ne- iertatori fata de cele mai mici greseli care se savirsesc fata de noi. 3. CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 467 Asadar, cine n-a iertat din inima pe fratele care i-a gresit nu va dobindi prin aceasta rugaciune indulgen^a, ci osinda, si prin marturisirea sa va cere sa fie judecat aspru, fiindca zice : «Iaitd-mi, cum am iertat si eu». Raspunsul fiind dupa cererea sa, ce altceva va urma decit sa fie pedep- sit dupa propriul sau exemplu, cu ura nepotolita si cu hotairire neclin- tita ? De aceea, daca vrem sa fim judecati cu ingSduinta, trebuie sa fim si noi ingaduitori cu cei ce au gresit fata de noi. Atit ni se va ierta, cit vom ierta si noi celor ce ne-au vatamat cu vreun fel de rautate. 4. Te- mJndu-se de aceasta unii, cind se cinta in biserica aceasta rugaciune de catre tot poporul, partea despre iertarea altora o tree sub tacere, ca sa nu para ca prin marlturisirea lor ei mai mult se osindesc decit isi cer ier- tare. Ei nu infeleg ca zadarnic se ostenesc sa arunqe nimicuri in fata Judecatorului tuturor, care a voit sa arate rugatorilor sai cum are sa judece. El n-a vrut sa para asipru si neinduplecat fata de ei, ci a aratat forma judecatii Sale pentxu ca, asa cum dorim sa fim judecati de El, asa sa-i judecam pe fratii nostri, daca n-am gresit cu ceva «Fiindca judecata esie fcira mild pentru acela care n-a idcut mild». XXIII Urmeaza «£i nu ne duce in ispita», parte care pune o problema foarte insemnata. Daca ne rugam sa nu ingaduie sa fim ispititi, cum se va do- vedi virtutea statorniciei in noi? Este scris : «Tot bdrbatul care nu este ispitit nu este probat» si de asemenea : «Fericit bdrbatul care rabda is- pita». Dar : «Nu ne duce pe noi in ispitd» nu inseamna nu a ingadui sa fim ispititi, ci nu ingadui sd lim invin$i cind sintem ispitip. 2. Iov a fost ispitit, dar n-a fost dus in ispita. El n-a spus neghiobii despre Dumnezeu si n-a intrat cu glas hulitor in voia ispititorului. A fost ispitit Avraam, a fost ispitit Iosif, dar nici unul din ei n-a fost dus in ispita, fiindca nici unul din ei nu si-a dat consimtamintul fata de ispititori. Urmeaza in sfir- sit : «§i ne mintuieste de eel rdu», adica nu permite diavoului sa ne is- piteasca peste puterile noastre, ci adu «o data cu ispita si mijlocul de sedpare din ea, ca s-o putem rdbda». XXIV. Vedeti, asadar, ce model si ce forma de rugaciune ni s-a propus chiar de acel Judecator care trebuie rugat. Acest model nu contine nici o cerere de bogatii, nici o aluzie la demnitati, nici o dorinta de putere si vitejie, nici o mentiune de sanatate corporala, sau de cele vremelnice ale vietii. Ziditorul vesniciilor nu vrea sa fie rugat nimic trecator, nimic far3 pret, nimic vremelnic. Astfel ii va aduce o foarte mare insulta a 468 SFINTUL IOAN CASIAN maretjei si darniciei Sale eel ce, trecind peste cele vesnice, va socoti sa-I ceara mai degraba ceva trecator si nesigur, prin rugaciunea lui ob- tinind supararea iar nu bunatatea Judecatorului sau. XXV. Dar desi aceasta rugaciune pare a cuprinde toata deplinatatea desa- virsirii, ca una caire a fost inceputa si hotarita de insasi autoritatea Dom- nului, ea ridica totusi pe slujitorii ei la >acea stare cu totuldeosebita despre care am amintit mai inainte, si-i conduce pe o treapta si mai inalta, la acea rugaciune de foe, cunoscuta si practicata de foarte putini, de neexprimat prin cuvin'te, daca pot spune astfel. Aceasta rugaciune, mai presus de orice simtire omeneasca, nu se poate arata prin nici un sunet al vocii, prin nici o miscare a limbii si prin nici o rostire de cu- vinte, ci numai mintea luminata de stralucirile ceresti o spune nu prin vorbe inguste si omenesti, ci prin toate simtirile. Ca dintr-un izvor foarte bogat o revarsa cu imbelsugare ?i o arunca in chip minunat spre Dum- nezeu, graind atitea in acel foarte scurt moment al timpului cite mintea nu poate rosti usor si nici strabate, cind se intoarce in sine insasi. Aceas- ta stare ne-a aratat-o si Domnul nostru prin forma acelor rugaciuni pe care, cum este scris, El le-a revarsat, cind s-a urcat pe munte, sau cind, in agonie, a varsat chiar picaturi de singe, rugindu-Se in tacere, ca sublim exemplu de rugaciune, pe care numai El il putea da. XXVI. Cine este in stare sa arate pe deplin, cu oricita experienfa ar fi in- zestrat, deosebirile si insesi cauzele si originile imboldurilor prin care mintea aprinsa si inflacarata, este indemnata la rugaciuni curate si foarte fierbinti ? Dintre ele vom arata, cu titlu de exemplu, citeva, pe cit voi putea sa mi le ammitesc acum, iluminat de Domnul. Uneori, cin- tind psalmi, cite un verset din ele imi este izvor de rugaciune arzatoare. Alteori cintarea fratilor prin modulafiile ei indeamna sufletele asculta- torilor la rugaciune incordata. 2. Stim ca si prestanta si gravitatea cinta- retului de psalmi contribuie foarte mult la incalzirea sufleteasca a celor prezenti. De asemenea, indemnurile unui barbat desavirsit, sau convorbi- rile duhovnicesti, inalta adesea sufletele din starea de apasare catre ru- gaciuni foarte rodnice. Stim ca si la moartea oricarui frate, sau a altei persoane scumpe, sintem zgudui|i, iar amintirea starii caldute, ca si a nepasarii noastre, ne produce uneori o caldura mintuitoare a spiritului. CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 469 In acest chip nu se indoieste nimeni ca exista nenumarate prilejuri care prin harul lui Dumnezeu pot sS ne trezeasca mintile din somnolenta si sa le scoatS din starea caldu^a. XXVII. Nu este usor de cercetat cum sau in ce chip ies aceste sentimente din incaperile tainice ale sufletului. Adesea, o bucurie de nespus, sau o inaljare duhovniceasca, da la iveala roada unor sentimente foarte sa- natoase, care se manifests prin strigate de mare bucurie, tresaltarea de multumire patrunzind si in chilia vecinului. Uneori insa, mintea se as- cunde atit de bine in tainitele unei taceri adinci, incit tot sunetul vocii este oprit de o iluminatie venita pe neasteptate, iar spiriul inmarmurit fie ca poate sa cuprinda inauntru toate simtirile, fie ca le lasa libeire si-si arata dorin|ele prin gemete care nu se pot exprima in cuvinte. Iar cite- odata se umple de atita durere, incit n-o poate sfirsi decit odata cu us- carea lacrimilor. XXVIII. Gheimanus. Marturisesc cu modestie ca asemenea stari de constiinta am si eu. Adesea, la amintireai greselilor mele, ma podidesc lacrimile, si cind ma vede Dumnezeu sint cuprins de acea bucurie de nespus, despre care ai vorbit, iar acel sentiment de multumire pare ca-mi sopteste sa nu-mi pierd nadejdea in iertare. Gindesc ca nimic n-ar fi mai inalt&tor decit aceasta stare, daca ea s-ar produce dupa vointa noastra. 2. Uneori insa, desi doresc din toate pu'terile sa vars lacrimi, aducindu-mi eu in- sumi in fata ochilor greselile si pacatele mele, nu-mi pot provoca acel plins din belsug, $i asa ochii mei se intaresc ca o piatra foarte dura, in- cit nu iese din ei nici o lacrima. De aceea pe cit ma bucur de belsugul lacrimilor, pe altit ma doare faptul ca nu le pot avea cind vreau. XXIX. Isaac. Varsarea de lacrimi nu este pricinuitS numai de un senti- ment, sau de o virtute. Uneori plingem cind spinii pacatelor ne inteapa inima si ne fao sa spunem : «Am suferit an gemetele mele, voi spala in riecare noapte paltul meu cu lacrimi si cu ele voi uda asternutul meu». Si de asemenea : «Varsa zi si noapte suvoaie de lacrimi. Sa nu-ti ingadui odihna ?i sa nu se usuce pupilele ochilor tai». 2. Alteori plinsul apare din contemplarea bunurilor vesnice si din dorul de acea lumina viitoare, centra care izbucnesc izvoare bogate de lacrimi din nestapinirea bucu- riei si din mare entuziasm. Cind sufleltul nostru inseteaza dupa Dumne- 470 SFINTUL IOAN CA.SIAN zeul Cel viu, spune : «Cmd voi veni si voi apdrea in fata lui Dumnezea? Lacrimile mele mi-au tost piine ziua $i noaptea». Cu gemete si plinset striga zilmic : «Vai mie, cd pribegia mea s-a prelungit» si : «Mult a fost pribeaga inima mea». 3. Altfel se varsa lacrimile care, fara weo constiin- ta a crimelor ucigase, pornesc totusi din teama de gheena si din gindul la acea judecata viitoare, de groaza careia profetul spune cu inima stra- punsa : «Sti nu intri, Doamne, la judecata. cu robul Tau ; cdci nimeni viu nu se va gdsi drept In iafa Ta». Sint isi altfel de lacrimi, pe care le pro- duce nu con?tiinta pacateloiri proprii, ci a pacatelor ?i a rautatii altora. A§a a plins in trecut, precum este scris, Samuel pentru Saul, sau Dom- nul pentru acea celtate a Ierusalimului, sau Ieremia, care zice :■ «Cine va da capului meu apd $i ochilor mei izvor de lacrimi ? Voi plmge ziua $i noaptea pe cei uci§i ai fiicei popoiului mew>. 4. Sau cum sint, de buna seama, acele lacrimi despre care cinta psalmul 101 : «Ca am mincat ce- nu$a in loc de piine ?i amestecam cu plins paharul meu». Acestea, de- sigur, ca nu izvorasc din acel sentiment din care ies in psalmul 6 din gura celui ce se pocaieste, ci daltorita nelinistilor produse de greuta^ile si necazurile vietii, care-i apasa pe dreptii acestei lumi. Aceasta o arata nu numai textul psalmului, ci chiar titlul formulat astfel : «Rugaciunea saracului, cind a fosit indurerat si si-a revarsat rugaciunea sa in fa^a lui Dumnezeu». Despre acest sarac se spune in Evanghelie : «Ferititi cei sa- raci cu duhul, cd a lor este impdrdtia cerurilor». XXX. De aceste lacrimi se deosebesc mult cele ce rasair dintr-o inima im- pietrita si din ochi uscati. Desi nu credem ca sint cu to/tul nerodnice (vSrsarea lor este cautata cu bune intentii mai ales de catre aceia care n-au putuit ajunge la stiinfa desavirsita si la cura^irea de pacatele fcre- cute si prezente) tptusi cei care au trecut in domeniul virtuti'lor nu trebuie sa-si stoarca in acesauzita rugaciunea care porneste din doua inimi unite, Drecum o dovedesc insesi cuvintele Domnului : «Daca doi dintre vol se vor uni pe pamint pentru tot ceea ce vor cere, li se va da lor de ca- tre Tatdl Meu care este in ceruri». Ai si o alta dovada de implinirea ru- gaciunii, asemanata cu un graunte de mustar : «Dacd ve/i avea cred'm- td cit un graunte de mustar, ve\i spune acestui munte .- muid-fe de aici si se va muta si nimic nu va va ii voud cu neputint&». 2. Este auzita, de asemenea, rugaciunea statornica, pe care cuvintul Domnului, pentru staruinta ei, a numiit-o indrazneala : «Acum zic voud, ca dacd nu pentru arietenie, macar pentru indrazneala lui se va ridica si-i va da cit va avea r.evoie >. O asemenea roada o da si mila : «Inchide mila ta in inima sa- 472 SFINTUL IOAN CASIAN racului, si ea insdsi se va ruga pentru tine in timpul deznddejdii». Tot o astfel de dovada o da si indreptarea vietii $i milostenia : «Sfarim.a lan- turile neevlaviei, lasa jos gieutatea care te apasd». 3. Dupa citeva cu- vinte, prin care esite mustrata nevrednicia unui post prea aspru, se spli- ne : «Atunci vei enema si Domnul te va auzi si va zice : lata, aid sint». Uneori pirea multele dureri fac sa fie auzite cuvintele, precum se spune : «In duieiea mea stiigam cdtre Domnul si m-a auzit», sau : «Nu-l prigo- nifi pe eel strain, cd dacd va striga cdtre Mine il voi auzi, fiinded mi- los sint». Vedeti, asadar, in cite moduri se objine harul implinirii ruga- ciunii ; de aceea nimeni sa nu-si piarda nadejdea ca va dobindi cele mintuitoare si vesnice. 4. Privind nenorocirile noastre, puitem spune ca sintem lipsiji de toate virtutile pe care le-am amintit, ca n-avem nici acea unire dinltire doua suflete, nici acea credinja comparata cu un gra- unte de mustar, nici acele fapte de pietate despre care vorbeste profe- tul ,- dar oare nu putem sa avem macar indrazneala, care este la inde- mina oricui, numai sa vrea, prin care Domnui ne promite ca ne va da tot ce-I cerem ? $i de aceea, lasind la o parte orice ezitare si neincredere, sa staruim in rugaciuni, fiind siguri ca prin ele vom ob^ine de la Dum- nezeu tot ce cerem. 5. Voind sa ne dea toate cele vesnice si ceresti, Domnul ine indeamna sa-L impresuram cumva chiar cu indrazneala noas- tra. El nu numai ca nu dispretuieste si nu respinge pe cei indrazne|i, dar chiar ii pofteste si-i lauda, fagaduindu-le cu foarte mare bunavoin- ta ca le va da orice vor nadajdui. El spune : «Cerep si vi se va da ; cdu- tafi si veli afla ; bate}i si vi se va deschide. Cdci tot eel ce cere primes- te, eel ce cauta gdseste, si celui ce bate i se va deschide», si de aseme- nea : «Toate, pe care le vefi cere cu credinta in rugaciunile voastre, In vefi primi si nimic nu va va ii voud cu neputintd». 6. Iar daca vor lipsi toate celelalte motive aratate mai sus, de a ni se implini rugaciunile, eel putin sa ne insufleteasca staruin^a in indrazneala, care sta in puterea oricui vrea sa se foloseasca de ea fara greutatea vreunui merit, sau a vreunei osteneli. Dar sa fie sigur ca nu meriita sa fie auzit eel ce se roa- ga, daca el s-a indoit ca va fi auzit. Ca trebuie sa ne rugam neincetat Domnului ne inva^a acel exemplu al fericitului Daniil, care a fost auzil din prima zi de rugaciune, dar abia dupa douazeci si una de zile ruga- ciunea sa a avuit urmare. 7. De aceea nici noi nu trebuie sa incetam cu rugaciunile noastre daca am sim|it ca sintem auziti cu intirziere, caci aceasta intirziere poate fi gindita si rinduita de Dumnezeu in folosu) nostru, sau poalte ingerul, plecind din fa^a Celui Atotputernic pentru a ne darui binefacerea, intirzie impiedicat pe drum de diavolul. In mod sigur, nu poate sa ne comunice cS ni se implinesc dorinfele, daca a con- statat ca noi am incetat de a ne mai ruga. Aceasta i s-ar fi pUtut intim- CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 473 pla fara indoiala si profetului mai sus pomenit, daca el n-ar fi staruit cu o virtute fara pereche, timp de douazeci si una de zile in. rugaciunea sa. 8. Sa nu ne fie slabita, asadar, de nici o deznadejde increderea in rugaciunile noastre, chiar daca vedem ca n-am dobindit ceea ce am ce- rut, si sa nu ne indoim de fagaduiala Domnului, care zice : «Toate cele ce le ve\i cere cu credinfa in rugaciunea voastid le ve\i piimi». Se cu- vine sa revenim asupra cugetarii evanghelistului loan, care ne lamu- reste precis in aceasta chestiune : «Cu increderea pe care o avem in El, ca or ice vom cere dupd voia Sa, El ne aude». 9. Evanghelistul nu po- runceste, asadar, sa avem incredere neindoielnica si deplina ca ni se vor indeplini dorinfele potrivit intereselor §i nevoilor noastre vre- melnice, ci potrivit voinfei Domnului. Aceasta ni se spune si in Ruga- ciunea domneasca prin cuvintele : «Facd-se voia Ta», ceea ce inseamna voia lui Dumnezeu, nu a noastra. lair daca ne amintim si de aceste cu- vinte ale apostolului : «Nu stim ce trebuie sa cerem», in^elegem ca uneori noi cerem lucruri conitrare mintuirii noastre si ca ni se refuza foarte usor cele ce cerem de catre Cel ce vede mai bine si mai limpeds decit noi foloasele noastre. 10. Fara indoiala ca i s-a intimplat si acelui invatator al neamurilor, pe cind se ruga, sa fie indepartat de la el in- gerul satanei care-i fusese trimis din vointa Domnului pentru a fi lo- vit cu pumnul zicind : «De aceea de trei ori 1-am rugat pe Domnul sa-l departeze de la mine. Si mi-a zis mie : /|i este de ajuns harul Meu, cdci puterea in neputinta se sdvirseste». Acest inteles 1-a exprimat si Dom- nul nostru rugindu-Se ca om, ca sa ne arate, prin exemplul Sau, cum trebuie sa cerem si celelalte. El s-a rugat astfel : «Doamne, daca este cu putin^a, treacd de la Mine paharul acesta, dar totusi nu precum vreau Eu, ci precum vrei Tu», desi vointa Sa nu se deosebea de vointa Tatalui. 11. Caci «E1 venise sa mintuiascd pe eel pierdut si sa dea viafa Sa rascumpdrare pentru multi». Iar desprea viata Sa zice : «Nimeni nu ia vj'a/a Mea de la Mine l ci Eu de la Mine insumi o dau. Am puterea s-o dau si puterea s-o iau iardsi». Despre unitatea de vointa pe care o avea intotdeauna cu Tatal Sau cinta si fericitul David in psalmul 39 : «Sa iac voia Ta ; Dumnezeul meu a voit». Caci daca citim despre Tatal: «Asa a iubit Dumnezeu lumea, incit a dat pe Fiul Sau Unul-Ndscut», ga- sim si despre Fiu la fel : «Cel ce S-a dat pe Sine Insusi pentru pdcatele noastie». 12. $i precum se spune despre Tatal : «Cel ce nu si-a crutat pe propriul sau Fiu, ci 1-a predat pentru noi tofi», asa se spune si despre Fiul: ><£7 s-a ddruit, tinded a vrut». Si de aceea este aratata in toate o singura vointa, a Tatalui si a Fiului, pentru ca sa invatam ca in insasi minunea Invierii Domnului a fost o singura lucrare. Fericitul apostol arata ca, precum Tatal a savirsit fapta invierii Fiului Sau : «Si pe Dum- 474 SFINTUL IOAN CASIAN nezeu Tatdl, Care L-a inviat din moifh, la fel Fiul marturiseste ca va inalta templul corpului Sau, cind spune : «Darimatf acest templu ?i Eu in trei zile 11 voi ridica». 13. $i de aceea, invatind din aceste exemple pe care le-am citat, trebuie sa incheiem si noi rugaciunile noastre in chip asemanator si sa adaugam intotdeauna, la toate cererile noastre, aceste cuvinte : «Dar totusi, nu precum vreau Eu, ci piecum vrei Tu». Se stie bine ca acel numar de trei plecaciuni care se fac de obicei in adu- narile dintre fra^i la sfirsitul slujbei nu-1 poate observa eel care se roa- ga cu toata incordarea sufletului 20 . XXXV. Inainte de toate trebuie sa respectam cu grija acel sfat evanghelio ca, intrind in camera noastra, sa inchidem usa si numai asa sa ne ru- gam Tatalui nostru. Aceasta se va indeplini de catre noi in chipul ur- mator : Ne rugam in camera noastra cind, indepartindu-ne cu desavir- §ire inima de la zgomotul tuturor cugetarilor si grijilor, noi imparta- ■sim intr-un fel secret si familiar rugaciunile noastre Domnului. 2. Ne ru- gam cu usa inchisa cind, cu buzele steinse si in desavirsita tacere, ne rugam Celui ce cerceteaza nu glasul, ci inima noastra. Ne rugam in as- •cuns, cind dezvaluim numai lui Dumnezeu cu inima calda si cu minte incordata cererile noastre, astfel incit puterile vrajmase sa nu poata cu- noaste ce cerem noi. 3. De aceea trebuie sa ne rugam intin-o tacere de- savirsita, nu numai ca sa nu deranjam pe fratii de linga noi cu soapte- le noastre, dar si pentru ca dusmanii nostri, caie intind foarte multe ■curse celori ce se roaga, sa nu ne stie nici macar intentiile rugaciunilor noastre. Numai asa vom indeplini acea porunca : «Pune paza gurii tale iafd de aceea care doarme la sinul tau». XXXVI. De aceea rugaciunile noastre trebuie sa fie nu numai dese, ci si scurte, ca sa nu poata dusmanul intinzator de curse sa ne strecoaare ceva in inima in timpul rugaciunii. Aceasta este jertfa cea adevarata, fiindca tjertia pe care Dumnezeu o viea este inima cuiatd». Acesta este •darul mintuitor, acestea sint sacrificiile cerute, aceasta este «jertfa ireptatii», aceasta este «jertfa laudei», acestea sint jertfele adevara- te si grase, acestea sint «jertfele pline de maduva» consumate in intxe- gime, eare se fac cu inima plecata si pocaita ; daca le vom indeplini cu 20. IX, XXXIV, 13, p. 230. Unele editfi adauga o negatie pentru a ajunge la con- cluzia contrare «...nu-l poate observa eel care nu se roaga cu toata incordarea su- fletului". CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 475 acea stare sufleteasca pe care am aratat-o, vom putea cinta cu binefa- catoare virtute : «Sd se jnal}e rugaciunea mea ca iumul de tam'iie in la- ta Ta. Ridicaiea miiniloi mele este jertfa de seara». 2. Dar sosirea riop- tii ne indeamna sa ne achitam de datoria acestei ore. Desi despre pro- blema pe care am discutat-o, fata cu posibilitatile mele modeste, am spus, pe eft se pare, destul de multe si expunerea a fost destul de lunga, totusi cred ca in raport cu inaltimea si greutatea subiectului cele spuse sint purine. 3. Infometati mai degraba decit saturati de merindea duhovniceas- ca oferita prin. cuvintele sfintului Isaac, dupa slujba religioasa de sea- ra ne-am odihnit trupul dormind putin si, la primele lumini ale dimine- tii, ne-am despartit plecind fiecare la ale sale, cu gindul ca ne vom in- toarce pentru a auzi mai multe, bucurosi acum atit de cistigul placut al tnvataturilor primite, cit si de oele fagaduite pentru altadata. Ne da- deam seama ca discutiile ne-au aratat numai rostul inalt al rugaciunii, dar caile ei si puterea prin care trebuie sa fie neincetata, inca. nu le inteleseseram in intregime. A DOUA COMVORBIRE CU PARINTELE ISAAC Despre Eugaciune I. Introducera VII. In ce consta telul nostru sau fe- ll. Obiiceiul care se pastreaza in Egipt ricirea desavlr^ita. in legatura cu aratarea datei Pastilor. VIII. Intrebare despre stiinja desavir- III. Parintele Serapion si erezia antro- §irii, prin care putem sa ne amintim ne- pomorfita in care 1-a dus simplitatea sa. inceta/t de Dumnezeu. IV. Intoarcerea noastra la parintele ^ Raspuns despre puterea infelegerii, Isaac; rataoirea in care a cazut batrinul care s e formeaza prin experienta. inainte numit. X. Educate priin rugaciune neincetata. V. Raspuns despre obirsia erezied a- XI. Despre desavirsirea rugaciunii, la mintite mai sus. care se ajunge prin educa^ia amintita. VI. Din ce priaini fiecaruia dintre noi XII. Despre nestatornicia cugetarilor. Iisus Hristos ii apare fie smerit, fie prea- XIII. Raspuns cum poate fi dobindita slavit. statornicia inimii si a cugetarilor. I. $irul expunerii ma sileste ca, intre aceste inalte invataturi ale pustnicilor, redate cu ajutorul lui Dumnezeu, dar intr-un stil nu toe- mai multumitor, sa intrefes sau sa intercalez si unele lucruri care par ca un neg pe un corp frumos ; dealtfel cred ca si in acest chip trebuie data celor mai simpli o informare destul de larga asupra Atotputerni- 476 SFINTUL, IOAN CASIAN cului Dumnezeu, asa este airatat in cartea Facerii, mai ales ca este vor- ba de o dogma atit de insemnata, incit necunoa^terea ei nu e posibila fara o mare blasfemie si fara paguba pentru credinta ecumenica. II. In parjile Egiptului se pastreaza acest obicei de veche traditie ca, dupa ce a trecut ziua Epifaniei, pe care preotii acelui ti nu t ° soco- tesc zi a botezului Domnului si a nasterii Lui in trup si de aceea ei sarbatoresc aceste doua evenimente nu in zile deosebite, ca in Apus, ci in aceeasi zi, sa se trimita epistole pastorale ale episcopului de Ale- xandria in toate bisericile Egiptului, in care sa se arate inceputul Pa- resimilor si ziua Pastelui, nu numai prin toate localitatile, dar chiar si prin toate minastirile. 2. Potrivit acestui obicei, la eiteva zile dupa cu- vintul parintelui Isaac, au sosit epistolele oficiale ale episcopului Teo- fil din orasul amintit mai sus, in care, o data cu aratarea datei Pastelui, el, intr-o lunga expunere si cu argumente puternice, a combatut neroa- da erezie a antropomorfitilor. Dar aceasta a fost primita cu atita ama- raciune de catre aproape toate comunitatile de monahi care locuiau in Egipt, incit din cauza ratacirii si simplitafii lor cei mai mul^i au luat atitudine impotriva episcopului mai sus numit, socotindu-1 pe el vino- vat de cea mai mare erezie, fiindca se parea ca el nesocoteste Sfinta Scriptura, negind chipul omenesc al Atotputernicului Dumnezeu, de vreme ce Scriptura spune limpede ca Adam a fost creat dupa chipul Lui. 3. Astfel ca si cei ce locuiau in pustiul Schiturilor, si care-i intre- ceau in stiinta si desavirsire pe toti cei din minastirile Egiptului, s-au impotrivit cu atita inversunare epistolei lui Teofil, incit, in afara de PSrintele Pafnutie, preot al comunitatii noastre, nici unul dintre cei- Ial|i preo|i conducatori ai celor trei biserici din acelasi pustiu n-au pri- mit sa fie citita sau raspindita epistola in adunarile lor. III. Intre cei cazuti in aceasta ratacire a fost si Serapion, respectat si prin vechimea austeritatii si prin actualitatea cunostintelor, dar a carui nepricepere in dogma amintita era cu atit mai daunatoare pentru toti pastratorii adevaratei credin^e, cu cit el ii intrecea aproape pe tofi monahii timpului prin meritele vietii sale. 2. Acesta, cu toate incer- carile cuviosului preot Pafnutie, nu putea fi adus pe calea dreptei cre- dinfe, desi erezia era o noutate nesprijinita nici pe invataturile mai vechi, nici pe tradi|ie. Dar s-a intimplat sa vina din parole Capado- ciei sa-si vada fratii din pustiu un diacon pe nume Fotin, care era mare CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 477 invat,at. Fericitul Pafnutie 1-a primit cu cea mai mare bucurie si 1-a rugat sa intareasca invatatura cuprinsa in epistolele episcopale. L-a dus in mijlocul fratilor si 1-a intrebat cum talmacesc bisericile intre- gului Orient aceste cuvinte din cartea Facerii : «Sa facem pe om dixpa chipul $i asemanarea noastra». 3. Diaconul a raspuns ca fruntasii tu- turor bisericilor explica nu in sens literal, ci in eel spiritual chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Intr-o expunere foarte bogata si cu foarte multe marturii ale Scripturilor, el a aratat ca nu se poate ca maretia dumnezeiasca, imensa, necuprinsa si nevazuta, sa aiba alcatuire si ase- manare omeneasca. Natura divina, a spus el, este simpla, netrupeasca si fara alcatuire. Ea nu poate fi nici cuprinsa cu ochii si nici inteleasa cu mintea. Pina la urma batrinul Serapion, indupleca't de multele si pu- ternicele argumente ale inva|atului, a revenit la credin^a traditionala. 4. Acest fapt ne-a adus o nesfirsita bucurie si noua si parintelui Paf- nutie, vazind ca Domnul n-a ingaduit sa se abata mult timp de la firul dreptei credinte, ratacind numai din nepricepere si simplitate rustica, ca un barbat atit de cunoscut prin virtutile sale. Dar pe cind noi to|i ridicafi in picioare, aduceam rugaciuni de multumire Domnului pentru ajutorul Sau, in timpul rugaciunii batrinul, tulburat ca ii dispare din inima acel chip antropomorfic al Dumnezeirii pe care obisnuia sa si-1 reprezinte in timpul rugaciunii, izbucnind pe neasteptate intr-un plins amar si in sughituri dese, s-a asternut la pamint si a strigat puternic : «Vai mie, nenorocitul ! 5. Mi-au rapit pe Dumnezeul men, iar pe eel pe care-L am acum nu-L vad, si nu stiu nici pe cine rog, nici pe cine chem» 71 . Impresionati foarte mult de aceasta situatie si avind inca in inimile noastre puternica impresie pe care ne-a produs-o convorbirea de mai inainte, ne-am intors la parintele Isaac pe care, vazindu-1 de departe, 1-am intimpinat cu aceste cuvinte : 21. X, II, III, p. 234 sq. Discipol al lui Origen si Evagrie, Sfintul Casian combate anergic antropomorfismul, din respect fata de autoritate, farS sa spuna ca Patriarhul Teofil al Alexandriei fusese el insu$i, mai inainte, antropomorfist iji ca se purta aspru fiindca era sustinut de familia imperiala de la Constantinopol. O facea contrariat de "erecunoai$terea autoritatii lui de monahii din pustiurile egiptene. Este evident ca nietoda arestarilor si scoaterii din cler contrasts salbatic cu metoda crestineasca ?i eficace a Sfintului Pafnutie ipentru rezoivarea acestei probleme. Amintim, printre sltele, cele doua argumente, gresite, evident, ale antropomorfismului : Intruparea Domnului si icoanele obisnuite ale persoanelor dumnezeirii treimice. Urmarea e de- scrisa astfel de Pr. Jean-Claude Guy (in op. cit., p. 25) : «Toti monahii evagrieni au :ast siliti sa paraseasca repede Egiptul». 478 SFtNTUL IOAN CASIAN IV. Noutatea celor auzite de noi in expunerea trecuta despre rugaciune ne-a insuflat dorinfa, mai presus de orice, de a veni din nou la fericirea voastra. Acum i s-a adaugat acestei dorinfe si marea greseala a parin- telui Serapion, zamislita, pe cit credem, de viclenia celor mai rele du- huri. Nu este mica deznadejdea care ne apasa, gindindu-ne ca un om care a trecut cu succes prin atitea incercari timp de cincizeci de an-i in acest pustiu nu numai ca si-a pierdut cu totul aceste merite din vina ne- stiintei, dar a ajuns si in primejdia de moarte vesnica. 2. Asadar, mai intii dorim sa cunoastem de unde $i de ce a patruns in el o ratacire asa de mare. Apoi te rugam sa ne inveti cum am putea ajunge la acea calrtate a rugaciunii, despre care ne-ai vorbit deunazi nu numai din belsug, dar si cu stralucire. Acel minunat euvint care ne-a rascolit in adincul inimii, nu ne-a aratat si cum am putea indeplini ceea ce ne-ai inv&tat. V. Isaac. Nu este de mirare ca un om foarte simplu, care n-a fost nici- odata invatat despre substanta si natura Dumnezeirii, a putut sa fie pina acum stapinit si inselat de raul inculturii si de deprinderea cu greseala veche, sau, ca sa zic mai adevarat, sa iramina in greseala de altadata, care nu i-a fost insuflata de o viclenie noua a demonilor, cum socotiti, ci de vechea ignoranta a paginilor. Dupa obiceiul acestora, care adorau pe demoni plasmuindu-i cu chip omenesc, la fel si acum, unii socotesc ca maretia de necuprins si de neexprimat a adevaratei Dumnezeiri tre- buie adorata sub forma vreunui chip, ei crezind ca nu se roaga nimanui daca n-au in fata o icoana careia sa i se adreseze permanent, pe care s-o poarte in gind si pe care s-o tina intotdeauna inaintea ochilor. 2. Asupra ratacirii acestora se indreapta pe buna dreptate aceste cuvinte : «£i au schimbat slava Dumnezeului Celui nestricdcios cu asemanaiea dupa chip a omului stricacios». Iar Ieremia spune : «PQpoiul Meu $i-a schimbat slava cu un chip ciopliU. Aceasta ratacire, cu obirsia pe care i-am aratat-o, a patruns in sufletele multora, dar unii, ale cafor inimi n-au fost patate niciodata de superstit,ia pagina, sint totusi amagiti de auto- ritatea acestei marturii care spune : «Sd facem pe om dupa chipul si ase- manaiea Noastra». Din necunoastere, inapoiere si rea interpretare a luat na^tere erezia numita a antropomorfitilor, care sustine, cu o staruitoare CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 47& stricaciune, ca acea nemasurata si simpla substanta a divinitatii este al- catuita dupa trasaturile noastre, cu chip omenesc. 3. Totusi, eel ce a fost format in dogmele dreptei credinje va respinge erezia ca pe o blasfemie pagina si va ajunge la acea insusire curata a rugaciunii, care nu numai ca nu va amesteca in continutul ei nici o inchipuire omeneasca a lui Dumnezeu, ceea ce este o nelegiuire chiar si numai s-o spui, dar nici ma- car nu va ingadui sa se strecoare in ea amintirea vreunui cuvint sau vreunui fapt care sa duca in acea erezie. VI. Dupa masura puritatii sale, precum am spus in expunerea anterioa- ra, mintea fiecaruia se inalta si se formeaza prin rugaciune, departin- du-se, fara indoiala, atit de mult de contemplarea lucrurilor pamintesti si materiale, incit, in masura in care a inaintat in puriitatea sa, a ajuns sa-L vada pe Iisus si in umilinta si in trupul Sau, dar si venind in slava maretiei Sale, sub privirile launtrice ale sufletului. 2. Nu vor putea sa-L vada pe Iisus venind in imparatla Sa cei care, stapiniti inca intr-un fel oareeare de acea subrezenie iudaica, nu poit spune impreuna cu Aposto- lul : «$i dacd am cunoscut pe Hristos dupa hup, acum nu-L mai cunoa§- tem a$a», ci aceia care li privesc divinitatea cu ochi foarte curati ridicindu-se de la faptele si cugetarile umi'le si pamintesti, se retrag in singuratatea de pe virful muntelui, liberi de framin- tarea tuturor cugetarilor si tulburarilor pamintesti, retrasi din amestecul cu toate viciile si inalta|i prin credin^a foarte curata si prin stralucirea virtutilor, descopera slava si stralucirea chipului Lui cei ce merits sa-L priveasca si sa-L vada cu privirile curate ale sufletului. 3. Dealtfel pe Iisus ll vad si cei ce se gasesc in cetati, in cagtele si in sate, cei care adica isi traiesc aceasta viata cu acitivitatile de toate zi- lele, dar nu in acea stralucire in care le-a aparut celor ce pot sa se urce cu El pe muntele virtutilor despre care am mai vorbit mai inainte, cum au fost Peltru, Iacob si loan. Asa a aparut in singuratatea lui Moise si a vorbit lui Hie. 4. Aceasta a voit sa intareasca si Domnul nostru, lasindu-ne exemple de curatie desavirsita. Desi El, izvorul sfinteniei neatinse, n-avea nevoie s-o dobindeasca din afara ajutat de singuratate si retragerea pe munte (caci nu putea sa fie patata plinataitea curatiei Lui de noroiul multimilor si nici sa fie intinat de vreo tovarasie ome- neasca Acela Care curata si sfin|este itot ce este murdairit) s-a retras 480 SFINTUL IOAN CAS IAN totusi «pe munte sa se roage singur», invatindu-ne, fara indoiala, prin exemplul retragerii Sale ca, daca vrem sa ne inchinam lui Dumnezeu cu inima curata si cu dragoste deplina, trebuie sa ne ferim deopotriva de orice neliniste si de orice amesitec cu multimile, pentru ca, traind in acest trup prin oarecare asemanare cu fericirea Lui, care este faga- duita in viitor celor sfurti, sa ne putem apropia $i noi de El in/tr-o ma- sura oarecare si sa ne fie «Dumnezeu totul m toate». VII. Atunci se va desavirsi in noi acea rugaciune a Mintuitorului nos- tru, prin care S-a rugat pentru ucenicii Sai, spunind catre Tatal : «Pen- fru ca iubiiea cu care M-ai iubit pe Mine sa. fie in ei si ei in Noi» si de asemenea : «$i tofi sa fie una, precum Tu, Parinte, esti in Mine si Eu in Tine, pentru ca si ei sa. fie in Noi una», cind acea iubire desavirsita, prin care 'am aba- tut de la ea, s-o putem regasi repede, fara rataciri si ocolisuri. 5. Ori de cite ori, pribegind 1 prin teorii abstracte, ne initoarcem in noi ca dintr-un somn de moarte si dezmeticiti cautam drumul catre Dumnezeu, se in- timpla ca, inainte de a-L gasi, sa ne ratacim din nou si, inainte de a ni se lumina zarile catre lumea duhovniceasca, inima sa ne fie acoperita iarasi de intuneric. Este sigur ca ne cuprinde aceasta negura fiindca n-avem ceva limpede inaintea ochilor, ca Sndreptar catre care sufletul, dupa multe cautari si nedumeriri, sa poata fi rechemat si sa intre, dupa lungi naufragii, ca intr-un port al tihnei. 6. Asa se face ca mintea, im- 31 — Sfintul loan Casian 482 SFINTUL IOAN CASIAN piedicata mereu de nestiinta si de greutafi, mereu sovaitoare, ca un om beat, se elatina intr-o parte si-n alta, si nici macar ceea ce a dobindit mai de graba intimplator decit prin straduinta nu poate tine cu putere mult timp, cita vreme primind mereu ceva din altceva, ea nu simte nici cind vine si intra acel ceva, nici cind se sfirseste si pleaca. IX Isaac. Intrebarea voastra, atit de cuprinzatoare si de precisa totoda- ta, este un semn ca sinteti foarte aproape de acea&ta curatie pe care o cautatj. Intr-adevar, nu va putea cineva nici macar sa intrebe despre acestea, necum sa le intrevada sau sa le deosebeasca, daca nu-1 con- duce priceperea min|ii si grija veghetoare catre cercetarea in adincime a acestor probleme si daca viata, biciuita mereu de trairea actuala, nu-] face sa bata la poarta acestei puritati si sa-i atinga pragul. 2. De aceea, fiindca vad ca v-a|i oprit, nu zic in pragul acelei rugaciuni adevarate. despre care am vorbit, ci cu miinile experienfei ii cercetati camerele in- terioare si o cuprindeti cu privirea in intregime, nu cred ca-mi va fi greu ca pe cei care inca sovaie la intrare sa-i introduc, cu ajutorul lui Dumnezeu, in tot interiorul pentru ca sa nu va impiedice vreun obsta- col sa vede|i cele ce trebuie sa vi se arate. 3. Cel mai aproape de cu- noastere este eel ce stia bine ce trebuie sa cerceteze si nu e departe de stiinta eel ce incepe sa inteleaga ce nu stie. De aceea nu cred ca voi fi acuzat de indiscrete si usuratate, daca va voi expune fara ocol cele tainuite in convorbirea anterioara despre desavirsirea rugaciunii, de vreme ce voi, care aji ajuns la acest punct al cercetarii si preocuparilor voastre, dupa parerea mea, trebuie sa descoperiti singuri vir.tutile ru- gaciunii, cu harul lui Dumnezeu si fara ajutorul cuvintarii mele. X. AJi comparat foarte bine deprinderea rugaciunii cu invatatura co- piilor (care dealtfel nu-si pot insusi primele cunostinte, nu stiu sa re- cunoasca literele si sa le scrie cu mina lor decit dupa ce s-au de- prins sa le deseneze, am putea spune, sa le graveze pe tablitele de cea- ra, uitindu-se zilnic la ele si imitindu-le), fiindca si in cele duhovnicesti trebuie sa se dea un model la care sa piriviti intotdeauna si cu atentie, pe care sa-1 invatati si sa-1 stiti itemeinic, pentru a putea, prin meditate si practica, sa va inal^ati gindurile cit mai sus cu putin^S. 2. Vi se da CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 483 asadar acest model de invafatura si de practica a rugaciunii pe care o cautati. Fiecare monah, amintindu-si neincetat de Dumnezeu si alun- gindu-si toate pireocuparile straine, trebuie sa mediteze, cu neobosita framintare a inimii, la acest model, pe care nu va reusi sa-1 pastreze, daca nu va alunga din suflet toate grijile si ispitele trupului. Aceasta tnvajatura cum ne-a fost transmisa de putini dintre Sfintii Paring de altadata, asa o impartasim si noi numai celor ce o doresc cu infocare. Asadar, pentru a va aminti intotdeauna de Dumnezeu, vi se da aceasta formula de pietate de care sa nu va despartlti niciodata : «Doamne, vino 5n ajutorul meu ; grdbeste-Te Doamne, sa ma ajufi». 3. Pe drept a fost ales acest scur.t verset din tot textul Scripturilor; caci el cuprinde toate sentimentele pe care le poate avea omul si se potriveste destul de pro- priu si de bine cu orice stare si-n orice situate. Se gaseste in el che- marea ajutorului lui Dumnezeu impotriva tuturor primejdiilor, se ga- seste umilinta marturisirii evlavioase, se gaseste scutul in fata grijilor si a temeriloir fara numar, se gaseste recunoasterea subrezeniei omenesti, increderea mintuirii, convingerea ca ajutorul Domnului este intotdeauna alaturi de noi. 4. Cel care-L cheama permanent ca obladuitor este sigur ca-L are intotdeauna linga el. Are ardoarea dragostei si a milei, are in vedere cursele vrajmase, se teme si, impresurat de ele zi si noapte, marturiseste ca nu se poate salva fara ajutorul Aparatorului sau. Acest verset este un zid peste care nu pot trece atacurile demonilor, o platosa de nepatruns si o chivara foarte puternica. Acesta nu ingaduie sa-si piarda nadejdea mintuirii, sufleteilor cuprinse de neliniste si plictiseala, sau apasate de ginduri triste, ci arata ca Acela pe care-L cheama le vede permanent lupta si nu le paraseste in chinurile lor. 5. Acesta ne sfatuieste ca in biruintele duhovnicesti si in bucuriile inimii sa nu ne trufim, sa nu ne ingimfflm cind sintem intr-o stare buna, pe care, sa recunoastem, ne-am putea-o dobindi sau pastra fara ocrotirea lui Dum- nezeu, pe care-L chemam sa vina intotdeauna si cit mai repede in aju- torul nostru. Acest verset, zic, se constats a fi necesar si util fiecaruia dintre noi, in orice lipsa ne-am gasi. Cel ce doreste sa fie ajutat intot- deauna si in toate arata ca nu numai in imprejurari grele si triste, ci chiar in cele vesele si multumitoare are deopotriva nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, Care poate face sa scapam de cele rele si sa raminem in cele bune, fiindca El stie ca firea omeneasca, subreda cum e nu poate trai fara ajutorul Lui. 6. Ma tulbura patima poftei de mincare multa, doresc mincaruri pe care pustiul nu le cunoaste, in singuratatea inspai- 484 SFINTUL IOAN CASIAN mintatoare simt mirosul ospe^elor imparatesti si imi dau seama ca fara voia mea le doresc ,- de aceea trebuie sa spun : ■ pentru a-mi implini o dorinja si pentru a lupta impotriva poftelor carnii si fara sa tin post, trebuie sa ma rog : «Dumnezeule, vi- no-mi in ajutor ; Doamne, grabeste-Te sa ma aju^i». Vine ora mesei, dar nu-mi place piinea si nici mincarea pentru a implini trebuintele na- turii ; trebuie sa ma rog suspinind : «Dumnezeule, vino-mi in ajutor ; Doamne, grabeste-Te sa ma ajuti». 8. Voiesc sa dau o indreptare sta- tornica gindurilor cu ajutorul cititului, dar ma impiedeca durerea de cap si in eel de al treilea ceas, coplesit de somn, pun obrazul pe sfinta pa- gina, sau sint impins sa maresc timpul de odihna, incepindu-1 mai de- vreme sau prelungindu-1, sau, in timpul slujbei, puterea prea mare a somnului ma face sa intrefup citirea canonica a psalmilor,- de aseme- nea, trebuie sa strig : «Dumnezeule, vino-mi in ajutoi ; Doamne, gra- beste-Te sa ma ajufi». In multe nopti imi fuge sofnnul si sint stapinit de insomnii aduse de diavolul, astfel ca ma vad obosit ca n-am inchis deloc ochii toata noaptea ; cu suspine trebuie sa ma rog : «Dumnezeule, vino-mi in ajutor ; Doamne, grabeste-Te sa ma ajuti». 9. In lupta cu viciile, inca ma imboldesc pe neasteptate chemarile trupului si incearca cu blinda mingiiere sa ma atraga in timpul somnului, ispitindu-ma sa le primesc ; pentru ca nu cumva focul eel strain aprinzindu-se sa arda flo- rile de buna mireasma ale neprihanirii, trebuie sa strig : «Dumnezeule, vino-mi in ajutor -, Doamne, grabeste-Te sa ma ajup». Simt ca mi s-au stins atitarile poftelor si ca a a^ipit in madularele mele dorin|a trupului; pentru ca aceasta virtute cu ajutorul lui Dumnezeu sa dureze cit mai mult, sau sa ramina in mine pentru totdeauna, trebuie sa spun cu in- cordare : «Dumnezeule, vino-mi in ajutor ; Doamne, gidbeste-Te sa ma ajup». 10. Sint nelinistit si constrins de imboldurile miniei, ale arghiro- filiei, ale tristetei, sa intrerup starea de bunatate, pe care mi-Sfinti •Parin|i rasariteni, ca Sfintul loan Hrisostomul, alaturi de Sfintul loan Casian, de semi-pelagianism si desi conciliul particular al Bisericii apu- sene de la Oranges, care a proclamat aceasta condamnare in anul 529, a fost aprobat de-abia in secolul al XVII-lea, tot de un conciliu parti- cular al Bisericii apusene. Ne marginim sa expunem aici concluzia Con- vorbirii a XIH-a (XVII, 4 — 5) r care este cea mai lunga din aceasta co- lectie : «Toti Parintii drept credinciosi care au invatat desavirsirea ini- mii nu din cearta desantata a cuvintelor, ci din fapte si din experienta, spun ca lucrarea darului dumnezeiesc consta in primul rind in aceea ca fiecare este inflacarat de dorinta a tot ceea ce este bine, dar ca depinde de libertatea noastra de alegere sa inclinam intr-o parte sau in cealalta. In al doilea rind harul dumnezeiesc este eel prin care pot fi trad-use in fapte virtutile, dar asa incit sa nu se nimiceasca puterea liberei vointe, iar in al treilea rind depinde de darurile lui Dumnezeu sa se staruie in virtutile dobindite, dar tot asa incit libertatea sa nu se simta robita. Astfel trebuie sa credem ca Dumnezeu savirseste toate in toti, in- drumindu-ne, ocrotindu-ne si aparindu-ne, fara insa sa inlature liberta- tea vointei, pe care El Insusi ne-a daruit-o. Daca se pare ca se impotri- vesite acestui inteles ceva cules prin dibacie, prin judecata si dovedire omeneasca, trebuie mai degraba sa ne ferim decit sa distrugem credinta, caci nu meritam credinta din intelegere, ci intelegerea din credinta precum este scris : «Daca nu veti crede, nu veti intelege», fiindca nu •se poate intelge pe deplin nici de simtire, nici de judecata omeneasca in ce chip pe de o parce Dumnezeu lucreaza toate in noi, iar pe de alta parte se atribuie totul liberei vointe». CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 497 Prima Convorbire cu Pdrintele Nesteros «despie $tiinfa duhovni- ceasca» (a XlV-a), incepe prin a afirma ca aceasta stiinta se compune din doua parti : Una este practica si consta -din rinduieli §i curatirea de pacate, iar cealalta este iteoretica si consta in contemplarea celor dum- nezeiesti si in cunoasterea intelesurilop celor mai sfinte. Multe sint caile Domnului si nu ne putem toti ridica pe aceleasi culmi. Stiintele teoretice sint doua si anume : Interpretarea istorica si intelegerea du- hovniceasca; iar ramurile stiintei duhovnicesti sint trei : tropologies, alegorica si anagogica. Numai eel grabnic la ascultare si zabavnic la vorbire va patrunde adinc in stiinta duhovniceasca prin cur&tia mintii si iluminarea Duhului Sfint. Plinatatea stiintei istorice si a celei duhov- nicesti va aduce odata cu memorizarea Sfintei Scripturi neintrerupta, parasirea gindurilor vatamatoare si patrunderea adinca a intelesurilor ei ascunse ; caci Scripturile se innoiesc astfel si frumusetea lor se ma- reste din ce in ce pentru eel ce progreseaza mereu in curatia duhovni- ceasca. Se cere aceeasi staruinta si preocupare la citirea Sfintelor Scrip- turi,. ca si cele manifestate la studiile si lecturile lumesti, dar cu suflet curat. Caci stiinta duhovniceasca ramine apanajul celor curati. Citito- rilor necurati ai Scripturilor li se aplica proverbul din Pilde (11, 22) : «/nei de am in iltul porcului». Apostolul neamurilor descrie astfel vir- tutile prin care se ajunge la ?tiinta duhovniceasca : «/n vegheri, in pos- turi, in curdtie, $tiintd, indelunga idbdare, in buntitate, in Dun Sfint, in dragoste netdtarnicd» (II Cor. 6, 5 — 6). Iar cele invatate prin citit sa nu fie predate celor necurati; invatatura duhovniceasca poate ramine ne- rodnica, fiind neconvingatoare din pricina ca eel ce o raspindeste tt-o traieste sau fiindca eel chemati au inimi impietrite in pacate. In noaptea urmatoare Sfintul Nesteros va expune in a doua Con- vorbire invatatura despre harismele dumnezeie$ti (Conv. a XV-a). El a amintit ascultatorilor ca harul duhovnicesc al minunilor se manifesto in trei feluri : 1. Prin vindecari ; 2. prin cei care zadarnic incearca sa vindece, lipsindu-le credinta ori lor, ori celor bolnavi si 3. in sfirsit, prin cei nelegiuiti, savir^itori ai unor lucruri minunate si socotiti cuviosi si slujitori devotati ai lui Dumnezeu, dar in realitate fiind instrumente ale demonilor, care inseala pe credinciosi, prin semne si minuni false si proorocii mincinoase. Desavirsirea se manifests nu prin minciuni, ci prin dragostea curatS, aceasta fiind stiinta practica, propovaduita de Apostolul neamurilor si practicata de Sfintii Parinti. Astfel, Sfintul Ma- carie, vietuitor in pustietatea Schiturilor, n-a primit sa invieze un mort, decit ca sa rusineze pe un eretic, care tulburase pe drept-credinciosii din regiune cu invatatura mincinoasa a lui Eunomin. Asa a procedat si proorocul Hie altadata, cerind foe din cer asupra jertfelor de pe altar 32 — Sfintul loan Casian 498 SFINTUL IOAN CASIAN si Parintele Avraam, vindecind femeia care alapta copilul muribund si pe un schilod. Cei ce savirsesc asemenea semne $i minuni nu-si atri- buiau merite, ci manifestau mila si puterea Domnului ; iar pe cei lau- da{i pentru savirsirea fara indeplinirea conditiilor lor dumnezeiesti ii supuneau judecatii. Cei ce urmeaza pe Hristos eel blind si smerit cu inima, savirseste sau nu, fara sa se ingimfe, toate minunile, pe care le-a savlrsit Hristos, podoaba lui unica fiind viata curata in plinatatea dra- gostei dumnezeiesti. Lupta impotriva propriilor pdcate este mai de lau- dat decit scoaterea demonilor din alfii. Sa preferam, deci, curatia laun- trica a vietii noastre acelei slave, care se infaptuieste numai cu puterea lui Dumnezeu. Ca o confirmare a celor expuse, Sfintul Nesteros amin- teste ispita Sfintului Pafnutie, prin care acest vestit luptator al lui Hris- tos a demonstrat ca e mai mare virtute si mai sublim har sa stingi pofta launtrica a carnii, decit sa invingi cu puterea lui Dumnezeu atacurile demonilor, sau sa le alungi din trupurile stapinite de ei prin chemarea numelui Sau. A urmat intiia Convorbire cu Parintele Iosii din Thmuis (a XVI-a) «despie piietenie». El a facut o analiza duhovniceasca biblica, foarte subtila, a legaturilor dintre fra^ii crestini, incepind cu lauda prieteniei dintre, Sfintii Casian si Gherman. Prietenia adevarata se bazeaza, a spus el, pe unitatea de virtuti, de vointa si de duh, caci temelia ei este de- savirsirea, careia ii face analiza. Nimic nu e mai presus de diagoste §i mai piejos de suparare. Sa ne ferim si de dezbinarile trupesti si de cele duhovnicesti, mentinind dragostea, care este insusi Dumnezeu prin Du- hul, care locuieste in noi si chiar in dusmanii nostri, dar mai ales pen- tru cei de o credinta cu noi. Dupa aceasta, Parintele Iosif a dat citeva exemple in care unii frati inlocuiesc cainta prin cintare, pentru supa- rarea adusa fratilor in Hristos ; altii rabda supararile mirenilor dar nu pe ale fratilor monahi ; refuza sa le vorbeasca, ajuneaza in suparare spre placul demonilor, intorc prefacuti obrazul celui ce i-a lovit, nepar- ticipind astfel la siiferin|a semenului si nevoind a-1 potoli in slabiciunea lui. Caci eel slab asteapita si trebuie ajutat ; iar minia se potoleste cu incetul prin smerenie, fiind, invinsa prin dragoste si int e lepciune. Prie- tenia este asigurata de bune obisnuinte si virtuti, iar nu de juraminte false, a sfirsit Parintele Iosif. A urmat a doua convorbire cu Parintele Iosii (Conv. a XVII-a), «despre hotarele cuvintului dat». A doua invatatura mult discutata si osindita, ca si aceea din a Xlll-a Convorbire, de augustinieni este aceas- ta. lata imprejurarile formularii ei : Dorinta de a trai mai departe in pustia Egiptului, printre anahoretii de acolo, a facut pe Sfintii Casian si Gherman sa nu se mai intoarca la Betleem, calcind astfel angajamen- CONVORBIKI DUHOVNICE$TI 499 tul luat la plecare fata de conducatorii de aeolo. Este motivul tristetii coplesitoare, dezvaluita Parintelui Iosif, a carui hotarire o vor primi cu deplina supunere. Intoarcerea i-ar impiedica sa mai revina in Egipt — ceea ce ar fi o pierdere dezastruoasa pentru viaja lor duhovniceasca. Sfintul Iosif a analizat profund situatia, spunind ca sintem datori sa indeplinim ceea ce am fagaduit ; de aceea sa ne ferim de a lua anga- jamente pripite. In cazul de fata, sa se calculeze hotarirea cu cele mai putine pagube din pimct de vedere spiritual : O minciuna care ar putea fi iertata fara paguba, sau revenirea intr-o manastire cu o vietuire de nivel spiritual scazut. Trebuie sa avem in vedere intentia cu care s-a luat o hotarire si nu urmarea ei, inca necunoscuta. Exemplele din Ve- chiul Testament — numeroase, de altfel, — ingaduie ambele inter- pretari, avind in vedere numai planul dumnezeiesc urmarit, pe cind Noul Testament interzice categoric minciuna. Totusi, zice Parintele Iosif, sa nu ne indirjim in mentinerea unui cuvint dat, daca acesta ar aduce urmari catastrofale (fiindca este cuvint omenesc, nu dumnezeiesc). Sta- retul Piamun, de pilda, a ascuns virtutea infrinarii sale. Unele anga- jamente sint hotariri tainice, pe care le pastreaza monahul. In ce pri- veste cele trebuincioase vietii sa nu se ia nici un angajament. Sub stapinirea unei smerenii unice si tulburatoare, Sfintul Casian incheie a doua parte 'a «Convorbirilor duhovnicesti» cu acest apel catre cititori : «Rog, asadar, pe toti cei carora le vor cadea in miini aceste osteneli ale mele, sa stie ca tot ce le va placea apartine cuviosilor Pa- rinti, iar ceea ce nu-i va multumi imi apartine mie», dupa ce a declarat ca pentru el «este mai mare grija de a fi de folos decit de a fi laudat». PREFATA SF. CASIAN Multi dintre cuviosii care se sirguiesc dupa exemplul vostru, o, prea cucernici frati Homoratus si Eucherius, doresc sa ajunga. la virtutea desavirsirii voastre, care straluciti cu admirabila lumina, ca o uriasa faclie, in aceasta lume. Totusi, voi sinteti inflacarati de atita admira- tie fata de acei virtuosi barbafi, de la care am primit cele dintii inva- taturi ale sihastriei, incit unul dintre voi, conducator al unei mari comu- nitati de frati, doreste ca turma sa, care este instruita privind zilnic sfinta voastra viata, sa fie formata. si in preceptele acelor parinti, iar ce- lalalt a voit sa vina in Egipt ca sa se cladeasca sufletei^te sub obladuirea acelorasi parinti. De aceea a parasit provincia amortita de asprirhea frigului din Gallia, zburind ca o turturea foarte nevinovata spre aceste tinuturi imbelsugate de roadele coapte ale virtutii, pe care le priveste de aproape soarele dreptatii. 2. Puterea dragostei m-a impins ca, ras- punzind dorintei unuia si ferindu-1 de osteneala pe celalalt, sa-mi iau asupra-mi sarcina grea de a scrie, pentru ca celui dintii sa-i creasca autoritatea in fa^a copiilor sai sufletesti, iar pe eel de-al doilea sa-1 scutesc de trebuinta unei calatorii atit de primejdioase. Astfel, fiindca n-au putut fi multumitoare pentru credinta $i caldura voastra nici acele Institutii calugaresti, pe care le-am scris, asa cum am putut, in doua- sprezece carfulii catre episcopul de fericita amintire Castor, nici cele zece cuvintari catre parintii care loeuiese in pustiul Scitium, pe care le-am scris din indemnul preacuviosilor episcopi Helladius si Leontius, acum, ca sa se cunoasca si motivul drumului nostru, am crezut ca tre- buie redate in acelasi stil sapte convorbiri cu primii trei sihastr,i pe care i-am vizitat intr-un alt pustiu. Doresc ca priii acestea sa supli- nesc cele ce au fost greu in^elese, sau lasate la o parte, in lucra- rile noastre trecute despre desavirsire. 3. Daca ele nu vor putea sa po- toleasca sfinta voastra sete de invatatura, alte sapte cuvintari, care urmeaza sa fie trimise catre cuviosii care traiesc in Stoechade, vor indeplini, precum cred, dorinta voastra arzatoare. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 501 XL PRIMA CONVORBIRE CU PARINTELE CHEREMON Despre des3vir$ire I. Descrierea orasului Theimesus. robi fii, dar da si chipul si asemanarea cu II. Despre episcopul Archebius. Dumnezeu. III. Descrierea pustiului in care tra- X. Desavirsirea dragostei consta in a iau Cheremon, Nesteros si Iosif. te ruga penitru du§mani ; prin ce se cu- IV. Parintele Cheremon si scuza lui noa$aspre si poruncile Domnului, vor fi inaltati de Cel ce-i va scoate din noroiul patimilor trupesti. Asadar, «cei blinzi vor mosteni pa- mintul" si nu numai ca-1 vor mosteni, dar chiar «se vor desfata de multa pace», de care nu se va bucura in mod statorn|ic eel in trupul caruia inca iau nastere razboaiele poftelor. In chip necesar, acesta napadit de cele mai crincene atacuri ale demonilor si ranit de sagetile aprinse ale deS- iriului, este scos din stapinirea pamintului sau, pina ce «Domnul va alunga razboaiele pina la hotarele impdrapei Sale, va rupe arcul si va distruge armele si scuturile le va arunca in foc», in acel foe adica pentru care a venit Domnui sa-1 aduca pe pamint. Va distruge arcurile si ar- mele cu care, luptind impotriva lui zi si noapte, duhurile neputincioase ii strapungeau inima cu sagetile aprinse ale patimilor. 4. $i astfel, dupa ce Domnui, Care alunga razboaiele, il va elibera de tot focul ispitelor, el va dobindi acea stare de puritate, incit, scapind de orice tulburare prin care se ingrozea de sine insusi, adica de ispitele trupesti oare<-l imboldeau, sa inceapa. sa se bucure de ea ca de cea mai curata locuinta (caci «CeIe rele nu vor ajunge pina la el si nenorocirile nu se vor apropia de casa lui») ajungind desigur, prin virtutea rabdarii, la acele vorbe ale profetului, incit prin virtutea blindetii sa mosteneasca nu nu- mai pamintul sau, ci chiar «sd se desfateze in desdvirsitd pace». 5. Unde mai exisita inca grija luptei, acolo nu poate exista «desavirsita pace». Prin aceasta se arata ca rabdarea este un leac atit de prielnic inimii, potrivit acestor cuvinte ale lui Solomon : «Bdrbatul blind este medic al inimii», incit stinge deopotriva focul nu numai al miniei, al tristetii, al pismei, al gloriei desarte, al trufiei, ci si al pofitei si al tuturor viciilor. «ln marinimie, cum spune Solomon, este belsugul regilor». Cine este blajin si linistit nu se aprinde de tulburarea miniei, nu se istoveste de inabuseala trindaviei si a tristetii, nu se umfla de desertaciunea gloriei, Si nici nu este chinuit: de boala trufiei. Caci «pacea desdvirsitd este nu- mele celor ce-L iubesc pe Domnui si nu se smintesc». 6. Pe drept se spu- ne : «Este mai bun eel rabddtor decit eel puternic si eel ce-si stdpineste CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 519 minia decit eel ce cucere$te o cetate». Asadar, inainte de a merita sa ob|inem aceasta pace puternica si neintrerupta, va trebui sa fim incer- ca|i de multe ispite si sa repetam mereu cu lacrimi :si gemete acest ver- set : «M-am fdcut un nenorocit $i m-am chinuit peste maswa ; toata ziua umblam intristat, fiindca §alele mele s-au. umplut de ocdr/» si : i N-aie nimic sanatos tiupul men in fata miniei Tale ; n-au pace oasele mele m fa}a nesocotinfei mele». 7. Atunci vom plinge in adevar si pe buna dreptate, cind dupa o lunga curate a !trupului nostru, sperind ca de acum am scapat de orice fel de atingere trupeasca, simtim ca iarasi se ridica impotriva noastra imboldirile carnii din cauza inimii noastre mindre si ca amagirile viselor de noapte ne pateaza din nou. Cind a inceput cineva sa se bucure de o indelungata curate a trupului si a inimii este de trebuinta ca, de vreme ce crede ca de aci incolo nu mai poate decadea din acea puritalte, sa se slaveasca intr-un fel in sine in- su$i si sa spuna : 8. «Am zis in imbel$ugaiea mea : pe veci nu voi ii zdruncinat» . Iar cind, parasit cu folos de Domnul, va sim^i ca-i este tul- burata acea stare de curatie in care se incredea, si va vedea ca sovaie in acea inaintare duhovniceasca, sa alerge fara zabava la Infaptuitorul acelei curatii si, cunoscindu-si slabiciunea sa, sa marturiseasca si sa spuna : «Doamne, in voinfa Ta, nu intr-a mea, ai dat puteie intloiiiii mele. Ji-ai intors de la mine lata Ta $i m-am tulburat». lata §i cuvintele fericitului Iov : «Daca ma voi ii spdlat cu apd curata ca zdpada ?i vor straluci miinile mele de atita curdtenie, totu$i ma. vei pdta de murddrie £i imbracdmintea mea va ti ingrozitoaie». 9. Aceste cuvinte nu le poate spune Creatorului eel ce, prin viciul sau, se cufunda in murdarie. Asa- dar, inainte de a ajunge la starea desavirsita a puritatii, trebuie sa fie spalat mereu de aceste nepotriviri, pina ce, intarit neincetat prin harul lui Dumnezeu in acea puritate pe care o doreste, va merita sa spuna. cu totul temeiul : «Cu rabdare am asteptat pe Domnul si m-a privit. $i a auzilt rugaciunea mea. $i m-a scos din mlastina mizeriei si din lutul murdariei. $i a asezat pe- piatra picioarele mele. $i a condus pasii mei». VII. Multe sint treptele neprihanei, pe care cineva le urea spre acea cu- ratie desavirsita. Desi puterea mea nu-mi este de ajuns sa le vad si sa le arat cum trebuie, fiindca o cere sirul expunerii voi incerca sa le in- fatisez potrivit experientei mele, pastrind cele desavirsite pentru cei desavirsiti si nejudecind cu prepus pe acei care, printr-o osteneala mai staruitoare, cu cit sint mai priceputi, cu atit se malta prin puterea min- tii patrunzatoare. 2. Desi sint multe culmi inalte ale neprihanei, ca niste 520 SF1NTUL IOAN CASIAN trepte indepartate unele de altele, voi deosebi intre ele sapte, trecind cu vederea pe celelalte de la mijloc, care sint atit de mullte si de necu- prinse de simtirile omenesti, incit mintea nu le poate zari, iar limba nu le poate numi. Pe aceste trepte, prin inaintari zilnice, neprihana insasi se ridica nicetul cu incetul pina la desavirsire. Asemenea fiintelor cu trup pamintesc, care zilnic oresc pe nesimtiite pina ce ajung fara sa stie la marimea obisnuita, la fel se dezvolta si puterea si cresterea neprihanei. 3. Prima treapta este a rusinii ca nu cumva monahul sa fie invins in sta- rea de veghe de imboldirile trupului, a doua sa nu zaboveasca mintea in ginduri de poftire, a treia sa nu-1 ispiteasca vreo dorinta la vederea unei femei, a patra sa n-aiba vreo tulburare trupeasca, oricilt de simpla in starea de veghe, a cincea, ca atunci cind este nevoie a se vorbi sau citi despre inmul^irea oamenilor mintea sa nu fie atinsa nici de cea mai mica simtire a vreunei placed, ci cu inima curata si linistita sa priveasca acea- sta ca pe un lucru simplu si necesar neamului omenesc, fara sa se gin- deasca la ceva necurat. 4. A sasea treapta a neprihanei este sa nu fie cineva amagilt in timpul somnului de vedeniile inselatoare ale femeilor. Desi nu socotim aceste vise vatamatoare un pacat, ele sint totusi aratarea unei pofte ascunse. Se stie ca astfel de aratari se petrec in diferi'te chi- puri. Caci oricaruia i se intimpla sa repete in vis, cind doarme, ocupa- tiile si gindurile din sltarea de veghe. Intr-un fel sint inselati cei ce cu- nosc legatura trupeasca si in altfel cei ce sint lipsiti de impreunari cu femeile. Acestia din urma sint de obicei nelinistiti de vise mai simple si mai curate si pot astfel sa se purifice printr-o grija mai mica si printr-o osteneala mai usoara. 5. Ceilalti insa sint amagrti de aparitii mai puter- nice si mai staruitoare, pina ce putin cBte putin, dupa masura castitatii la care tinde fiecare mintea amortita de somn se intoarce catre ura ace- lui lucru pe care inainte il simtea ca placut si i se daruie de catre Dom- nul, prin profet, ceea ce se fagaduieiste barbatilor viteji ca inalta raspla- ta a faptelor : «Voi distruge de pe pamintul vostru arcul, sabia $i rdz- boiul ?i vd voi face sa dormiti in pace». 6. Numai asa va ajunge cineva la a cea puritate a fericitului Serenus, si a altor citiva barbati la fel, puritate pe care de aceea a despartit-o de cele sase trepte aratate mai inainfe ale castitatii, fiindca nu poate fi dobindita si nici chiar crezulta decit de foarte putini si fiindca tot ce i se da in chip special din marinimia haru- iui dumnezeiesc nu poate fi infa^isat in forma unei porunci generale. Aceasta desigur pentru ca mintea noastra sa fie formats in curatia casti- tatii insasi pina acolo, incit sa nu rabde in nici un caz imtinarea rusinoa- sa chiar, cind lipseste acea miscare naturala a trupului. 7. Nu tree sub tacere despre aceasta necuraple trupeasca parerea unora care spun ca ea se intimpla in timpul somnului nu pentru ca ar aduce-o amagirea din CONVORBIRI DUHOVNICE9TI 521 vis, ci mai degraba fiindca prisosul acelei tine zamisleste intr-o inima bolnava unele placeri. In sfirsit, se spune ca in timpul in care nu pro- duce neliniste acea cresitere, o data cu scurgerea dispare si amagirea. VIII. Nimeni nu va putea sau determina printr-o analiza sigura ce este cu putinta si ce nu e cu putinfa, daca n-a ajuns printr-o lunga experienta si prin curatia inimii, condus de cuvintul Domnului, la hotarul dintre trup si suflet. Despre aceasta fericitul Apostol spune : «Viu este cuvin- tul Domnului si lucrator si mai ascufil decit orice sabie cu doud tdisuri si pdtrunzind pind la despartitura dintre suilet si duh, si chiar dintre 'm- cheieturi si mddulare si deosehitoi al cugeteloi si pornirilor inimih. 2. Astfel eel evlavios, asezat cumva la hotarul dintre acestea, ca un pri- vitor si judecator drept, va deosebi ce este dalt ca trebuincios si fara ocolire firii omenesti si ce este venit din deprindere vicioasa si din ne- pasare tinereasca. Asupra lucrarii si naturii acestora nu va pune pret pe parerile gresite ale oamenilor de rind si nici nu se va multumi cu de- finitiile gresite ale celor fara experienta. Dimpotriva, cintarind masura puritStii printr-o singura si dreapta examinare, cu experienta sa, nu se va iasa inselalt de greseala celor care, din viciul nepasarii lor, patati de in- tinari mai dese decit cele la care-i impinge firea, pun totul pe seama con- ditiei naturale. Iar cind ei insisi silesc puterea naturii si-i smulg acea patare pe care ea insasi n-ar fi pricinuit-o, atunci ei gindesc ica pricina a nestapinirii lor este trebuin^a tTupului, sau chiar Creatorul, socotind pro- pria lor vina o greseala a naturii. 3. Despre acesitea se spune cu elegan- t& in Proverbe .- «Ne6unia omuiui li shied dmmurile si inima iui 11 invi- nuie pe Dumnezeu». Daca va voi cineva sa nu acorde incredere afirma- tiilor mele, il rog sa nu discute cu mine avind parerile lui proprii, ci sa se supuna mai intii invataturii impuse de canoanele calugaresti. $i dupa ce o va fi respectat pe aceasta citeva luni, in acea masura in care i-a fost incredintuta, va putea aproba cu dreap'ta judecata ceea ce am spus. De altfel zadarnic va discuta cineva despre scopul oricarei arte si invataturi, daca n-a urmat mai intii cu cea mai mare staruinta si vir- tule toate cele ce due la praciticarea lor. 4. Daca, de exemplu, eu afirm ca se poate scoate un fel de mieTe din griu, sau ulei tot din griu, ca si din seminfele de nap si de in, un necunoscator al acestor lucruri, care ma va auzi, va spune oare ca ele sint contra naturii si nu va ride de mine ca de un tilcuitor de minciuni sfruntate ? $i daca ii voi arata prin dovezi nenuma'rate, care-i vor demonstra ca asemenea lucruri a vazut, a gustat si a facut si el, daca ii voi da la iveala si explicatia asupra or- 522 SFINTUL IOAN CASIAtt dinei in care se transform^ acele plante fie in ulei gros, fie in mi ere-, iar el, staruind cu incapatinare in parerea sa, va tagadui ca se poate scoate din aceste seminfe ceva dulce sau unsuros, oare nu trebuie nu- mita absurda si vicleana sustinerea lui mai de graba deci't sa fie luat in ris adevarul cuvintelor mele, care se intemeiaza pe seriozitatea mul- tor marturii demne de incredere, ca si pe fapte ce se pot controla si verifica prin experienta ? 5. De aceea fiecare, prin neincetata incordare a mintii, va ajunge la acea stare de curatle, in care, mintea fiindu-i cu desavirsire sloboda de mingiierile acestei patimi, trupul lui va alunga ca de prisos ceea ce se pierde in timpul somnului, marginindu-se cu cea mai mare siguranta la conditia si masura naturii. Astfel, numai cind tre^ zit isi va afla, fara voia si stirea lui, dupa un lung timp, trupul patat, numai a'tunci va avea dreptul sa invinovat,easca necesitatea naturala, pina ce va ajunge fara indoiala la acea stare, incit sa fie la fel si noa'p- tea ca si ziua, la fel in pat ca isi la rugaciune, la fel singur ca si in- conjurat de multimea de oameni. Numai in felul acesta el va fi sin- gur ca si in fata oamenilor si acel ochi inevitabil al Domnului nu va gasi in el ceva care ar vrea sa fie ascuns de privirea oamenilor. 6. Ast- fel, cind va incepe sa se desfateze fara incetare de lumina foarte suava a neprihanei, va putea spune cu prof etui : «Si noaptea este lumina in bucuriile mele. Fiindcd intunericul nu te va acopeii ; cum este intune- ricul lui, asa este si lumina lui». In sfirsit, acelasi profet arata cum a dobindit acest lucru care pare mai presus de conditia omeneasca, aturici cind zice : «Fiindca fu ai de acum rarunchii mei», adica am meritat aceasta virtute nu prin priceperea sau prin virtutea mea, ci fiindca tu ai ucis ardoarea poftelor rusinoase, care salasluieste in rarunchii mer. IX. Ghermanus. Am inteles din experienta putin ca neintrerupta puri- tate poate fi dobindita cu harul lui Dumnezeu, in stare de veghe si recunoastem ca, ajutati de puterea dreptei noas'tre judecati, putem ajun- ge la aceasta stare de veghe. Dar vrem sa fim invatati daca putem fi lip- siti de aceasta neliniste si cind dormim. Credem ca aceasta nu este cu putinta din doua pricini, (desi n-am putea vorbi fara sa rosim despre acestea, totusi, fiindca sintem siliti de ^rebuinta lecuirii insasi, te ru- gam sa ne iertj daca spurai ca n-a fost insotita de vreo placere, dar nici nu este |inuta minte la trezirea din somn. 5. §i de aceea, pentru ca legea trupului sa se impace cu cea a sufletului, trebuie sa ne ferim chiar de a bea prea multa apa, pentru ca acea adunare a apei zilnice, avind inriurire asupra mem- brelor, nu numai sa, rareasca acea tulburare pe care o socotiti de nein- frint, dar s-o faca usoara si linistita. Astfel focul rece, ca sa zic asa, si fara ardoarea acelei tulburari, va inal|a flacara inrourata, ca aceea din minunata vedenie a lui Moise, facind ca rugul trupului nostra sa arda inconjurat de un foe neva'tamator, sau ca acei trei tineri, carora flacara din cuptorul chaldeic le-a fost racita de suflarea Duhului Sfint, incit pina CONVORBIRI DUHOVNICE5TI 525 si parul si vesmintele lor au fost ferite de foe. De aceea, sa incepem a avea chiar in acest trup ceea ce se fagaduieste intr-un fel oarecare prin profet : «Cind vei umbla prin foe nu vei aide $i flacara lui nu re va mistui». XII. Mari si minunate si cunoscute mimai de oamenii care le-au trait sint darurile pe care Domnul le-a impartasit cu atita bunatate credinciosilor sai, cit timp ei irica loeuiese in acest vas al stricaciunii. Despre acestea profetul, cu inima curata, atit in numele sau cSt si al celor ce ajung la aceasta stare si in acest sentiment, striga : «Minunate sint lucmrile Tale $i sufletul meu le cunoaste foarte». De altfel se intelege ca profetul n-a spus nimic nou sau mare, daca se crede ca a pronunt^at aceste cuvinte cu alt sentiment al inimii, sau despre alte lucrari ale lui Dumnezeu. 2. Nu exista nici un om care sa nu stie ca lucrurile lui Dumnezeu sint minu- nate prin maretia creatiei lor. Chiar pe acelea pe care le imparte zilnic sfintilor sai si pe care le revarsa cu deosebita darnicie, nu le cunoaste nimeni altul decit sufletul, care se bucura de ele, care in adincul cons- tiintei sale judeca astfel binefacerile lui Dumnezeu, inci't nu le poate ex- prima prin cuvinte si nici cuprinde cu simtirea si cu gindurile, cind co- boara de la acea flacara cereasca pentru a le privi pe cele materiale si pamintesti. 3. Cine nu va admira in sine lucrarile Domnului, cind va ve- dea ca astfel au fost inabusite in el nesatiul stomacului si lacomia pri- mejdioasa a gurii pentru lucruri costisitoare, incit se va multumi cu min- care foarte putina si de foarte mic pret, servi'ta rar si numai de nevoie ? Cine nu va fi uimit in fata lucrarilor lui Dumnezeu, simtind ca acel foe al placerii, pe care inainte il credea de nestins si firesc, s-a potolit in asa masura, incit nu se mai simte imboldit nici de cea mai mica tulburare a trupului ? Cine nu se va culremura de puterea Domnului, cind va vedea ca oameni altadata rai si primejdiosi, care ajungeau in culmea miniei chiar cind supusii lor le adresau cuvinte magulitoare, s-au imbuna't atit de mult, incit nu numai ca nu se supara in fa|a injuriilor, ci chiar se bucura foarte mult cind le-au fost adresate ? 4. Cine nu se va minuna de lucrarile lui Dumnezeu si nu va striga din tot sufletul : «Am cunoscut ca mare este Domnul», cind va afla ca a devenit cineva darnic din foarte hraparet, cumpatat din risipi'tor, umilit din trufas, simplu si modest din delicat si luxos, bucurindu-se de saracia de buna voie si de lipsa lucru- rilor din acest veac ? Acestea sint, desigur, minunatele lucrari ale lui Dumnezeu, pe care le cunoaste in chip deosebit sufletul profetului in- marmurit in fata privelistei lor marete. Acestea sint minunile pe care 526 SFINTUL IOAN CASIAN ■■ — " ■■ - * % " '■ ■ - — — ■■ — ■ — ■ le-a asezat pe pamint, la care acelasi profet se gindeste, chemind toate popoarele sa le admire cind zice : «Venifi si vedefi lucruiile lui Dum- nezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pamint. Pune-va capdt rdz- boaielor pina la marginile pamintului, aicul il va sfarima, iar pavezele in foe le va arde». 5. Ce minune poate fi mai mare, decit ca intr-un timp foarte scurt cei mai hrapareti incasatori de impozite sa se faca apostoli, prigonitorii singerosi sa devina predicatori foarte sirguinciosi ai Evan- gheliei, propovaduind cu varsarea singelui lor acea credinta pe care o prigoneau ? Acestea sint lucrarile lui Dumnezeu, pe care Fiul marturi- seste ca le face impreuna cu Tatal, cind zice : «Tatdl Meu pina acum lucieaza. si Eu luciez cu El». Despre aceste lucrari fericitul David, cin- tind in duh, zice : «Binecuvlntat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care singur face lucruri mari si minunate». Despre ele si profetul Amos spune: «E1 face toate si le schimbd si umbra morfii o strdmutd in lumind a dimi- nefii». Negresit, «aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt». 6- Despre acest lucru mintuitor al lui Dumnezeu roaga profetul pe Domnul zicind : «tntdreste, Doamne, ceea ce ai lucrat in noi». Tree cu vederea acele daruri ascunse si nevazute ale lui Dumnezeu, pe care mintea tu- turor celor sfinti le vede ca se savirsesc in chip deosebit clipa de clipa, acea revarsare de bunavointa duhovniceasca prin care sufletul abatut se inalfa cu iuteala plin de bucurie, acele poorniri de foe ale inimii si min- giierile nespuse si neauzite, care uneori trezesc ca dintr-un somn adinc pentru cea mai fierbinte rugaciune pe to|i cei ce lincezesc in cea mai josnica nepasare. 7. Aceasta este, zic, bucuria despre care Apostolul spune : «Ochiul omului n-a vazut-o, urechile n-au auzit-o si in inima omului nu s-a ridicat», a aceluia care indobitocit de viciile pamin'testi, este inca om, stapinit de porniri omenesti, care nu vede nimic din aceste daruri ale lui Dumnezeu. In sfirsit, acelasi Apostol, a adaugat atit des- pre sine, cit si despre cei asemenea lui, care se desparjisera de traiul omenesc, zicind: «Dar Dumnezeu s-a descoperit noud prin duhul Saw. XIII. Asadar, in toate acestea, cu cit mintea va inainta catre puritate mai inalta, cu atit va primi pe Dumnezeu mai maret si va descoperi o mai mare obirsie de admiratie in sine decit in arta vorbirii, sau in mestesu- gul exprimarii. Dupa cum eel ce n-a incercat sen'timentul bucuriei nu-1 poate infelege cu mintea, la fel eel ce 1-a incercat nu-1 va putea reda in cuvinte. Daca, de pilda, ar vrea cineva sa explice dulceata mierii unuia care n-a mincat niciodata ceva dulce, cu sigurantu ca nici eel ce n-a primit-o in gura nu-i va simtl gustul cu urechile, dar nici eel ce i-a cu- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 527 noscut dulceata prin placerea oferita de gustul ei nu va putea sa-i ex- pl'ice prin cuvinte gustul, ci doar ii va aprecia in tacere savoarea. 2. Tot asa si eel care a meritat sa ajunga pe aceasta treapta a virtutilor, pe care am aratat-o mai inainte, toate cele pe care Domnul le indeplineste cu har deosebit in ai sai le va privi in tacerea mintii si, inflacarat de gin- dul la toate acestea, va striga cu sentimentul adinc al inimii : «Minunate sint lucraiile Tale si sufletul meu le cunoaste ioaitex. Asadar, este o minunata lucrare a lui Dumnezeu faptul ca omul trupesc, asezat adica in trap, a respins pornirile trupesti si, in varietatea atit de mare a lucrurilor si a intimplarilor, pastreaza o singura stare a sufletului, raminind acelasi, cu toate schimbarile care se petrec in jur. 3. Un batrin cladit pe aceasta virtute, inconjurat la Alexandria de o multime de necredinciosi, care-1 asaltau nu numai cu cuvinte urite, dar si cu injurii foarte grave, cind a fost intrebat de ace?tia : «Ce minune a facut Hristos al vostru, pe care-L adora^i atita?», el le-a raspuns : «E1 m-a, inva^at sa nu ma tulbur si sa nu ma supar de aceste injurii si de altele mai mari, daca mi le ve|i adresa». XIV. Gheimanus. Fiindca admiratia pentru aceasta neprihana, nu ome- ueasca si paminteasca, ci cu desavirsire cereasca si ingereasca, ne-a adus atita uimire, incit mai degraba ne insufla groaznica deznadejde, decit indemn de a o cauta cu sufletele noastre, te rugam sa ne vorbesti intr-o discu^ie cit mai completa despre condi^iile ce se cer indeplinite si despre masura timpului in care neprihana poalte fi cistigata $i desavir- sita. Aceasta, ca sa credem ca o putem practica si sa fim insufletiti in cautarea ei de acum inainte, la gindul ca ne-o pu'tem insusi. Noi o jude- cam de necuprins de catre cei ce sint zidi|i in trup, daca nu ni se deschide o cale si nu ni se da un program pe baza caruia sa se poata ajunge in chip sigur la ea. XV. Cheiemon. Este destul de indraznet lucru sa fixezi o masura a timpului in care sa se poata dobindi aceasta castitate despre care vorbim, tinind seama mai ales de diversitatea atit de mare a dorin{elor $i puterilor de infaptuire. Aceasta masura nu se poate hotari usor nici in mestesugu- rile materiale, sau in: inva^atura despre lucruri care se vad. In mod ne- cesar ele se insusesc mai curind sau mai tirziu, potrivit particularitati- lor sufletesti si voinfei pe care o are fiecare. Totusi, putem defini foarte sigur observable ce se cer respectate si limitele timpului in care i se 528 SFlNTUL IOAN CASIAN cunoaste putinta de infaptuire. 2. lata, asadar, cine nu ia parte la nici o convorbire fara rost, cine-si ucide toata minia, grija si preocuparile lumesti, multumindu-se numai cu doua bucaji de piine pentru hrana zilnica, cine nu bea apa pe saturate si-si fixeaza pentru somn trei, sau dupa altii, patru ore, si crede ca va dobindi neprihana nu prin ostene- lile sau infrinarea sa, ci prin milostivirea Domnului, fiindca fara aceas- ta credinta este desarta orice incercare a ostenelilor omenesti, acesta va sti ca nu in mai mult de sase luni dobindirea ei este cu putinta. 3. To- tusi, un semn sigur al apropierii de puritate este acela ca sa nu se as- tepte cineva de la inceput ca o dobindeste numai prin propria sa mun- ca. Daca fiecare intelege adevarul acestui 'verse t : «De n-ar zidi Dom- nul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc», urmeaza ca el sa nu se mindreasca cu meritele cura|iei sale, intelegind ca ea nu se dobindeste prin sirguinta sa, ci prin milostivirea Domnului, si nici sa se porneasca cu asprime impotriva altora, stiind ca puterea omeneasca nu insem- neaza nimic, daca n-a ajutat-o puterea dumnezeiasca. XVI. De aceea, victoria personala a fiecaruia din noi, care luptam cu toate puterile impotriva duhului desfrinarii, este sa nu speram leacul numai prin ingrijirea noastra. Aceasta credin^a, care pare usoara si neteda pentru 'toti, se dobindeste tot atit de greu de catre incepatori, ca si de catre cei ce urmaresc desavirsirea castitatii. Caci de cum le-a suris o particica din puritate, strecurindu-se in adincul constiinfei lor o oarecare mindrie, se magulesc singuri, crezind ca au dobindit-o prin osteneala sirguintei lor. De aceea este de trebuinta ca, parasiti pujin de acel ajutor de Sus, sa fie chinuifi citva timp de acele pa'timi pe care le stinsese puterea dumnezeiasca, pina ce vor cunoaste, invatatl de experienfa, ca nu pot dobindi virtutea curafiei numai prin puterile si priceperile lor. 2. Dar'sa incheiem pe scurt lunga noastra discufie des- pre telurile deplinei castitati, adunind in citeva cuvinte tc^t ce am spus din belsug ici colo. Practioarea castitatii cere ca monahul in stare de veghe sa nu se lase atras de mingiierile nici unei pofte, iar in somn sa nu-i insele vreo amagire, ci cind i s-a strecurat vreo tulburare trupeas- ca din cauza min^ii adormite si ea, cum s-a produs fara sim^ixea vreu- nei placeri, asa sa se termine fara vreo multumire 'trupeasca. 3. Aces- tea le-am spus despre rosturile castitatii, cum am putut, ajutat nu atit de cuvinte, cit de experienja. Desi cred ca ele sint socotite cu neputin- \a de indeplinit de catre trindavi si nepasatori, totusi sint sigur ca vor fi recunoscute ?i aprobate de catre cei sirguinciosi si duhovnicesti. De CONVORBIRI DUHOVNICESTI 529 altfel, este atit de mare deosebire intre om si om, cit se deosebesc in- tre ele scopurile catre care tinde sufletul lor, cit adica se deosebeste cerul de iad, Hristos de Veliar, dupa cuvintul Domnului si Mintuito- rului nostru:«Dacd imi slujeste cineva Mie, pe Mine sa Ma urmeze, si uncle slnt Eu, acolo va ii si slujitoml Meu», si : «Unde este comoaia fa, acolo va ii si inima ta». 4. Pina aid a vorbit fericitul Cheremon despre castitatea desavir- ?ita $i cu aceste cuvinte a incheiat minunata invatatura despre cea mai inalta puritate. Dar fiindca pe de o parte noi ramaseseram inmarmuriti §i ingrijorati, iar pe de alta parte noaptea aproape ca trecuse, el ne-a indemnat sa ne odihnim pu^in membrele si sa nu le lipsim de hrana somnului, pentru ca nu cumva mintea, din cauza trupului obosit, sa-si piarda puterea incordarii catre sfin^enie. XIII. A TREIA CONVORBIRE CU PAKINTELE CHEREMON Despre ocrotirea dumnezeiasca I. Introducere. II. Intrebare : de ce nu se pun meri- lele virtutilor pe seama celui ce se os- tene?te pentru ele ? III. Raspuns : fara ajutorul lui Dum- nezeu nu numai desavir?irea castitatii, dar nimic altceva bun nu se poate infaptui. IV. Obiectie : In ce chip, precum se spune, paginii au ajuns la neprihana fara harul lui Dumnezeu. V. Raspuns despre inchipuita nepri- hana a filosofilor. VI. Fara harul lui Dumnezeu nu putem savirsi nici o lucrare.' VII. Despre planul principal al lui Dumnezeu si despre providenta zilnica. VIII. Harul lui Dumnezeu si liberta- tea vointei. IX. Virtutea bunavointei si harul lui Dumnezeu. X. Slabiciunea vointei. XI. Daca harul divin precede sau ur- meaza bunavointa noastra. XII. Bunavointa nu trebuie atribuita intotdeauna numai harului si nici numai omului. XIII. Ostenelile omenesti nu se pot asemana cu harul dumnezeiesc. XIV. Dumnezeu, prin incercarile Sale, cerceteaza puterea vodntei omenesti. XV. Despre harul de multe feluri ale chemarilor. XVI. Harul dumnezeiesc trece peste hotarele inguste ale credintei omenesti. XVII. Providenta dumnezeiasca nu se poate cerceta. XVIII. Potrivit invataturii sfintilor, li- bertatea vointei n-ajunge pentru mintuire. I. DupS ce am adormit pu^in, ne-am dus la slujba de dimineata, iar CONVORBIRI DUHOVNICESTI M3 - nunchi sldbdnogi», 12. Striga Iisus : «Daca este cineva insetat sd vind la Mine si sd bea». Striga la El si profetul : «Ostenit-am strigind, amor- tit-a gitlejul meu, sldbit-au ochii mei ndddjduind spre Dumnezeul meu». Ne cauta Domnul zicind : «Am cdutat si nu era nici un bdibat, am che- mat si nu era cine sd rdspuridd». El insusi este cautat de logodnica cu plinsete duioase : «ln patul meu noaptea 1-am cdutat pe eel iubit de ini- ma mea. L-am cdutat si nu 1-am gdsit, 1-am strigat si nu mi-a rdspuns». XIII. Intotdeauna harul lui Dumnezeu lucreaza in buna parte in tovara- sie cu libertatea vo'intei noastre, pe care o ajuta in toate, o ocrote$te si o apara, uneori cerind si asteptind si de la ea une'le incercari de buna- vointa, ca sa nu para ca ofera darurile Sale unui trindav care doarme in adinca nepasare. Cautind intr-un fel ocazii prin care darnicia si mi- lostivirea Sa sa nu para fara noima din cauza amortelii si a leneviei oa- menilor, El imparte darurile Sale sub motivul vreunor dorinte sau oste- neli. Harul lui Dumnezeu ramine totusi gratuit, de vreme ce cu o mari- nimie nemasurata pentru niste incercari mici si neinsemnate imparte atitea daruri ale fericirii vesnice si atita slava a nemuririi. 2. Nu trebuie sa afirmam ca, de vreme ce credinta acelui tilhar de pe cruce ii venise mai inainte, nu-i fusese fagaduita gratuit fericirea raiului, sau sa credem ca pocainta aceea a regelui David prin cuvintele : «Am pdedtuit main- tea Domnului» i-a spalat cele doua pacate atit de grave, si nu bunavoin- ta lui Dumnezeu. De aeeea el a meritat sa auda cele spuse prin profetul Natan: «$i Domnul a mdepdrtat de la tine nedreptatea : nu vei muri». Asadar, ca a adaugat adulterului o omucidere a fost lucrarea voin^ei lui, dar cS a fost mustrat prin profet a fost harul bunavointei dumnezeiesti. 3. Dirapotriva, este meritul lui ca a recunoscut cu umilinta pacatul, dar este darul milostivului Dumnezeu ca intr-un tjmp asa de scurt a capatat ier- tare pentru niste crime .asa de mari. Ce sa spunem despre aceasta mar- turisire atit de scurta si despre marimea neasemuita a darului dumneze- iesc, cind e user sa ne gindim ce a spus fericitul Apostol despre acele persecutii fara numar la care a fost supus, comparindu-le cu acea ma- rea|S rasplata viitoare ? «Necazul nostru de acum, a zis el, usor si tre- cdtor, ne aduce noud, mai presus de orice mdsurd, slavd vesnicd si co- virsitoare». Despre aceasta el spune si in alt loc acelasi lucru : «Pdtimi- rile vremii de acum nu sint vrednice de mdrirea care ni se va descoperi». 4. Oricit se va stradui firea omeneasca slaba, ea nu va putea fi pe ma- sura darurilor viitoare si.nu va micsora prin ostenelile sale in asa ma- sura harul dumnezeiesc, incit acesta sa nu fie intotdeauna gratuit. De CONVORBIRI DUHOVNICESTI 531 III. Cheremon. Prin insusi acest exemplu pe care l-a|i dat se dovedes- te ca osteneala omului nu indeplineste nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. lntr-adevar, nici agricultorul, care si-a cheltuit toate ostenelile in cul- tivarea pamintului, nu va putea pune bunul mers al semanaturilor si bel- sugul roadelor numai pe seama harniciei sale, despre care stie ca adesea poa'te fi zadarnica, daca nu este ajutata de ploi prielnice si de senina- tatea linistita a cerului. Am vazut nu rareori cum roadele crescute si coapte au fost rapite oarecum din rniimle celui care se trudise pentru ele si ca n-a ajutat la nimic sudoarea si stradania neintrerupta 3 mun- citorilor, fiindca n-au avut asupra lor ocrotirea Domnului. 2. Asadar, dupa cum agricultorilor lenesi, care nu-si ara ogorul la timp, milosti- virea divina da acest belsug de roade, la fel nu le va fi de folos munca de zi si noapte celor harnici, daca n-a fost ajutata de mila Domnului. In aceasta, trufia omeneasca sa nu se socoteasca totusi pe aceeasi treap- ta cu harul divin si sa nu incerce prin aceasta sa preitinda partea sa din darurile lui Dumnezeu. Sa nu .creada omul ca munca sa este pricina darniciei di\ r ine si sa nu se laude ca belsugul roadelor este un rezul- tat al harniciei sale. 3. Sa cintareascii si sa cerceteze fara partinire si va afla ca nici macar munca depusa in doxinta lui de imbogatire n-ar fi fost un rod al puterilor sale, daca nu 1-ar fi intarit ocrotirea Domnu- lui in indeplinirea tuturor lucrarilor agricole si ar fi foslt fara urmare vointa si puterea lui, daca bunavoin|a dumnezeiasca nu i-ar fi fost ala- turi in ducerea la bun sfirsit a lucrarilor, care uneori sint zadarnicite de seceta, sau de multimea prea mare a ploilor. 4. De vreme ce si puterea ploilor si sanatatea corpului si indeplinirea tuturor lucrarilor si rodni- cia lor au fost date de Domnul, trebuie sa se roage sa nu i se intimple cum este scris : «Ceiul sa nu se facd de aiamd $i pdmintul de tier ; sa nu manince viermele ceea ce a ramas lacustei si omida ceea ce a rdmas viermelui si rugina ceea ce a rdmas omizii». Dar nu numai in aceasta (v. Mansi t. VIII, 712 B — 718 C), nici confirmarea lui din sec. al XVII-lea (vezi A. E. Amann, in D.T.C. t. XIV, 1941 col. 1796) n-a putut convinge lnmea catolica de semi- pelagianismul Sflntului Casian din doua motive: Intii pentru ca argumentele predesti- natianiste sint gresite si pentru Romano-catolicism, ele fiind valabile numai pentru Calvinism in special si pentru Biserica Reformata in general ; al doilea, pentru ca in- vatatura Sfintului loan Casian este aceea a Bisericii Rasa'itene si acest adevar poate CONVORBIRI DUHOVNICESTI 545 ca nici in Israel n-am gash atita credin\.d». 4. N-ar fi fost de nici o lauda si de nici un merit, daca el n-ar fi aratat ceea ce daruise Hristos in el. Dreptatea dumnezeiasca, precum stim, & facut aceasta proba de credinta si cu eel mai mare dintre patriarhi cind a zis : «$i s-a facut dupa aceste vorbe ca a pus Dumnezeu la incercare pe Avraam». Nu acea credinta pe care i-o insufla Domnul a voit dreptatea dumnezeiasca s-o puna la inceroare, ci pe aceea pe care putea s-o arate prin vointa sa libera de indata ce a fost chemat si luminat de Domnul. Astfel, pe merit i se arata statornicia credintei, venindu-i in ajutor si harul lui Dumnezeu, care-1 pa- rasise putin pentru a-1 pune la incercare. Se spune : «Nu duce mina ta impotriva copilului si nu-i face ceva rau. Caci acum stiu ca te temi de Domnul si nu fi-ai cru\at fiul tau iubit pentru Mine». 5. Ca ni se poate intimpla si noua astfel de incercare pentru a ni se vedea meritul, o spu- ne aceasta in Deuteronom destul de limpede legiuitorul : «De se va ridica intre voi un prooroc saa unul care spune ca a avut un vis si va face inaintea voastrd vreun semn sau vreo minune, si de se va intimpla ce a vorbit si-p va zi'ce : Sd mergem dupa alp dumnezei si sd le slujim ace- lora pe care nu-i sti(i, sd nu ascultati cuvintele acelui prof et sau pe ale celui care spune ca a avut un vis, caci prin aceasta va ispiteste Domnul Dumnezeul vostru, ca sd afle dacd-L iubifi din toatd inima voastrd si daca-I indepliniti sau nu poruncile». 6. Dar ce ? Cind Dumnezeu va in- gadui sa se ridice vreun profet sau vazator de vise, oare este de crezut ca pe cei a caror credinta o pune la incercare ii va ocroti in asa masura, incit sa nu mai ramina nici un loc pentru libertatea vointei lor in lupta cu ispititorul ? Si de ce ar trebui sa fie ispititi cei pe care-i stie slabi si neputinciosi, care n-ar fi in stare sa reziste prin puterile lor ispititorului? Dreptatea Domnului n-ar fi ingaduit ca ei sa fie ispititi, dacS n-ar fi stiut ca exista in ei oi putere egala de a rezista, prin care sa poata fi so- cotiti vrednici de lauda, dupa o judecata dreapta a meritelor si intr-un caz si in celalalt. 7. De aceea zice Apostolul : «Astfel, eel ce se socoteste tare, sa ia seama sd nu eddd. Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credinclos este Dumnezeu, Care nu va ingadui ca sd fiti ispititi mai mult decit puteji, ci odatd cu ispita va aduce si sedparea din ea, ca sa pute}i rdbda». Cind zice : «Ce7 tare sd ia seama sd nu cadd», arata puterea vointei libere, pe oare harul priin.it o stie ca poate sa stea in picioare prin sirguinta, sau sa cada din nepasare. Iar cind spune: «iVu v-a cuprins ispita care sd fi fost peste puterea ome- neascd», El le-infiereaza slabiciunea si nestatornicia mintii lor, prin care inca nu puteau fi pina aci rasturnati de puterile duhurilor rele, impotriva carora stia ca lupta zilnic si el si cei desavirsiti, despre care spune catre efeseni : «De acum lupta noastrd nu este impotriva trupului si a singe- 35 — Sflntul loan Casian CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 533 bindi, a fost insusit chiar de pagini, prin propria lor putere ? 2. Dar fiindca, fara indoiala, din dragoste pentru a cerceta adevarul faceti ase- menea afirmatii, ascultati ce avem de spus despre ele. Mai intii nu este de crezut ca filosofii au dobindit aceasta neprihana pe care o cerem noi si adaugam la acestea ca nu numai desfrinarea, dar nici macar necura- tia nu este pomenita printre noi. Ei au avut o mica parte de neprihana si anume infrinarea trupeasca, prin care-si interziceau numai impreu- narea. Dar aceasta curatie launtrica si neintrerupta a mintii si a tru- pului n-au putut s-o dobindeasca nu spun cu fapta, dar nici cu gindul. 3. Acel Socrate, ce'l mai faimos dintre ei, dupa cum spun ei insisi, n-a rosit sa marturiseasca despre sine aceasta. Un fizionomist uitindu-se la el, a zis : «Iata ochi de stricator al copiilor». Discipolii lui s-au repe- zit la fizionimislt, voind sa razbune ocara adusa dascalului lor, dar se zice ca acesta i-a oprit spunindu-le ; «Lasati-l prieteni, caci a§a sint, dar ma stapinesc». Se dovedeste foarfe clar, asadar, nu numai prin a- firmatia noastra, ci si prin marturisirea lor, existenta nerusinarii adica josnicia patimei, inabusilta de ei de nevoie, cu forta, dar fara sa fie in- laturata din inima lor dorinta si placerea acestei patimi. 4. Cu ce groa- za trebuie amintite acele cuvinte ale lui Diogene ? Pe acestea filosofi- lor acestei lumi nu le-a fost rusine sa le repete ca pe ceva demn de amintire, dar care nu pot fi nici rostite nici auzite de noi fara jena. Caci precum se spune, cuiva care trebuia pedepsit pentru adulter, i-a grait asa : «Nu va plati cu viata ceea ce se da gratis». Se vede bine deci ca ei n-au cunoscut virtutea castitatii adevarate, care este dorita de noi. De aceea este destul de sigur ca circumciziunea noastra, care este in duh, nu se poate dobindi decit cu darul lui Dumnezeu si ca ea exista numai in aceia care au slujilt lui Dumnezeu cu tot devotamentul lor. VI. Desi multora, ba chiair tuturora li se poate dovedi intotdeauna ca oamenii au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu si ca subrezenia omeneasca numai prin sine, adica fara ajutorul lui Dumnezeu, nu poate face nimic care duce la virtute, totusi, in nici o imprejurare nu se vede mai mult aceasta decit in doibindirea si pastrarea castitatii. Dar sa aminam pu^in discutia despre greultatea de a pastra intreaga castitatea, si sa vorbim pe scurt deocamdata despre mijloacele acestei pastrari. 2. Cine ar pu- tea, intreb, sa suporte fara nici o lauda a oamenilor, sprijinilt numai de puterile sale, aisprimea singuratatii si hrana zilnica cu piine uscata, multumindu-se doar cu atita ? Cine, fara mingiierea Domnului, ar pu- tea sa rabde neintrerupta sete de apa, sa rapeasca ochilor omenesti 534 SFINTUL IOAN CASIAN acel dulce si desfatator somn de dimineata si sa mgradeasca prin regu- la permanenta, marginind la patru ore, Itoata odihna sa de noapte ? Ci- ne, fara harul lui Dumnezeu, ar fi in stare sa se achite de obligatia ci- titului neincetat, a muncii neintrerupte, neavind nici un interes pentru foioasele prezente ? 3. Acestea toate nu pot fi nici dorite de noi mereu fara insuflarea dumnezeiasca, si nici infaptuite fara ajutorul ei. Dar sa le aratam pe acestea mai deslusit, dovedindu-le nu numai prin invata- tura si experienja noastra, ci prin exemple si argumente temeinice. In multele lucrari, pe care dorim sa le indeplinim cu folos, cind nu lipsesc voinfa desavirsita si dorinfa plina de ardoare, orice subrezenie care in- tervine ne zadarniceste planurile ;si n-ajungem la ceea ce ne-am pro- pus, daca nu ne-a fost data de mila Domnului puterea infaptuirii. Astfel incit, desi este mare multimea celor care doresc sa se de-dice cu devo- tament virtutilor, oare nu gasesti foarte pu|ini dintre aceia care sa poa- ta indeplini sau suporta acestea ? 4. Chiair atunci cind nici o infirmitate nu ne impiedica, orice incercare de a face ce vrem ne este marginita de puterile noastre ! Linistea singuratatii, asprimea posturilor, lecturi- le cind avem timp pentru ele, toate acestea nu le indeplinim dupa voin- ta noastra, fiindca, din anumite cauze care intervin, sintem retinuti foar- te des de la indeletnicirile noastre mintuitoare, trebuind a cere de la Domnul si locul si timpul in care sa le putem indeplini. 5. Nu este de ajuns sa putem, daca nu ni se da de catre Domnul ocazia de a face cele ce ne stau in putinta. (Despre acestea Apostolul spune : «Fiindcd am voit sa venim la vol de mai multe ori si ne-a impiedicat Satana»). Uneori ne simtim indeparta^i chiar cu folos de la preocuparile duhov- nicesti. Cind intirerupem mersul ostenelilor si ne acordam un ragaz din cauza slabiciunii trupesti, chiar fara voia noastra ne pastram pentru viitor staruinta mintuitoare. Despre ajutorul lui Dumnezeu spune ceva asemanator Apostolul : «De aceea de trei oii am tugat pe Domnul sd-1 depditeze de mine.. $i mi-a spus : /fi ajunge harul Meu ; cdci puferea se desdvlrseste in sldbiciune», si de asemenea : «Nu stim sa ne rugdm cum trebuie». VII. Planul lui Dumnezeu prin care a creat pe om nu pentru ca el sa piara, ci ca sa traiasca in veci, ramine neschimbat. Cind vede ca licare in noi o scinlteie de bunatate, oricit de mica, sau cind El insusi face ca ea sa sara din piatra aspra a inimii noastre, cu marinimie o ocroteste, o incalzeste si o intareste cu suflarea Lui, «voind ca tofi oamenii sa fie mintui$i si sa vind la cunoasteiea adevamlui». Fiindca «nu este, zice CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 535 Domnul, voia Tatdlui vostm Care este in ceruii ca sd piaid unul tiintre acestia mai mici». $i mai zice Domnul : «Dumnezeu nu vrea sd piaid sulletul, ci amino, gindindu-se sd nu piard pentiu totdeauna eel ce a tost indepdrtat». 2. Adevarat este si nu minte, cind spune cu juramint: «Viu sint Eu, zice Domnul Dumnezeu : cd nu vreau moartea pdcdtosului ci sd se intoarcd de la calea cea rea si sd trdiascd». Cei ce n-are voinfa sa piara unul din cei mici cum poate fi socotit fara mare sacrilegiu ca nu vrea ca toti sa fie mintuiti, ci numai citiva pentru toti ? De aceea, cind pier unii, pier contra vointei Lui si El striga zilnic catre fiecare dintre ei : «Intoarcep-vd de la cdile voastre rele. $i de ce murip, case ale lui Israel ?». $i de asemenea : «De cite ori am voit sd adun pe iiii tdi, cum gdina isi adund puii sub aiipile ei, si n-ap voit». §i : «De ce s-a indepdrtat de Mine cu atita incdpdpnare acest popor din Ierusa- lim ? S-au intdrit le\ele lor si n-au voit sd se intoaicd». 3. Ne este la indemina asadar zilnic harul lui Hrisltos, Care «vrea ca tofi oamenii sd fie mintuiti si sd vind la cunostinfa adevdrului». De aceea El ii chea- ma pe toti, fara vreo exceptie, zicind : «Venitf la Mine io\i cei ostenifi si impovdrap si Eu vd voi odihni pe voi». Dar daca nu-i cheama pe toti in general, ci numai pe unii, urmeaza ca nu to|i sint impovarati fie de pacatul originar, fie de eel de acum, si ca nu sint adevarate aceste cuvinte :■ «Cdci top au pdedtuit si au nevoie de slava lui Dumnezeu» si nici de crezut acestea : «Moaitea a trecut piin top oamenii». 4. To|i cei care pier, contra vointei lui Dumnezeu pier, si Scriptura este marturie ca nu Dumnezeu a facut moartea : «Fiindcd n-a fdcut moartea si nu se bucurd de pierderea celor vii». Asa se face ca adesea, cind cerem cele contrare binelui, xugaciunea noastra sau este auzita mai tirziu, sau nu este auzita deloc. $i iarasi, cele pe care le cr^emj mpotriva fo lp- sului, ca un medic foa rife bun Doninnl ni le da chiar fara voia noa stra, iar uneo ri hotaririle noastre primeidioase s i i ncercaril e aducatoare de moarte le intirzie si le abate d£ja_jnd^pjinir^_l^ir_cu^rea urmare, jar pe~cercFj3e^ grabesc~spre moarte ii aduce la mintuire i^ar^stirea _lor u ii scoate din guira iadului. VIII. Grija aceasta si providenta lui Dumnezeu fata de noi le-a exprimat frumos cuvintul dumnezeiesc prin profetul Osea, sub chipul Ierusalimului ca o femeie pacatoasa, care se indreapta cu iuteala primejdioasa spre cultul idolilor. Cind ea zice : «Md voi duce dupd iubipi mei, care-mi dau piine si apd, si lind, si in, si ulei, §i bduturd», bunatatea divina ii ras- punde nu vointei, ci mintuirii ei : «Iata, eu ii voi astupa drumul ei cu 536 SFINTUL IOAN CASIAN mardcini, voi ridica zid, ca ea sd nu-si mai aile cararile sale. Ea va umbla dupd iubipi sdi, dar nu-i va ajunge, si-i va cauta, dar nu-i va gdsi. $i va grai atunci : Ma voi intoarce la barbatul meu eel dintli, cd atunci imi era mai bine decit acum». 2. Si, de asemenea, descrie prin aceasta comparatie indaratnicia si dispretul nostru, prin care gasim de cuviinta sa-i r&spundem cu gind nespus cind ne cheama sa ne intoarcem la El : «$i am zis : Ma vei numi Tata si dupd aceea nu vei inceta sa ma ur- mezi. Dar, cum o femeie dispretuieste pe iubitul sau, asa M-a dispretuit pe Mine casa lui Israel, zice Domnuh. Destul de potrivit a fost compa- rat Israelul cu o aduiltera care §i-a lasat barbatul, iar dragostea ?i sta- ruinta bunatatii Sale au fost asemanate cu un barbat care $i-a pierdut sotia. 3. Dragostea minunata a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, neinfrinta de nici o injurie care s-o departeze de grija pentru mintuirea noastra si biruita oarecum de nedrepta^ile noastre care s-o faca sa renun^e la scopul propus, n-a putut fi exprimata mai propriu prin alta compa- ra|ie, decit prin barbatul care-si iube^te cu o dragosite arzatoare so|ia. Acesta, cu cit a simtit mai mult ca este neglijat si dispretuitt de ea, cu atit mai mult este ars in inima lui de focul patimii. Asadar, ocrotirea dumnezeiasca sta intotdeauna nedespartita de noi si atit de mare este dragostea Creatorului fata de creatura Sa, incit nu numai ca o insoteste, dar chiar ii merge inainte cu providenta Sa, pe care profetul, cunos- cind-o foarte bine, o marturiseste zicind : «Dumnezeu md va intimpina cu milostivirea Lui». 4. Cind a zari't rasarind in noi oarecare bunavoin- tS, o lumineaza indata, o intareste §i o cheama la mintuire, dindu-i cresterea pe care i-a sadit-o, sau a vazut ca i se arata datorita ostene- Lilor noastre. Cdci «si inainte de a striga, zice El, Eu voi auzi ; inca vor- bind ei, Eu ii voi fi ascultat». Si iarasi : «La glasul strigdtului tau in- datd ce te va auzi iji va raspunde». Si nu numai ca insufla cu bunatatea Sa dorinte sfinte, dar ne si pregateste prilejuri de viata adevarata si de fapte bune, aratind celor rataciti calea mintuirii. IX. Priceperea omeneasca nu intelege usor cum se face ca Domnul pe de oparte da celor ce cer, Se descopera celor ce-L cauta, descbide ce- lor ce bat, iar pe de alta parte Se descopera celor ce nu-L cauta, apare si raspunde celor ce nu-L intreaba si toata ziua intinde miindle catre un popor care nu crede in El si-I vorbeste impotriva, ii cheama pe cei ce CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 537 rezista sd stau de-o parte, ii atrage la mintuire pe cei ce nu vor 4 , celor ce vor sa pacatuiasca le taie putinj;a de a-si indeplini aceasta dorinta, li se impotriveste cu bunatate celor ce se grabesc sa faca rau. 2. Se inte- iege usor in ce masura se atribuie suprema mintuire vointei noastre li- bere, despre care se spune : «Dacd ve\i voi si Ma ve\i asculta, ve\i min- ca bundtatile pamintului» si in ce chip «Nu este in puterea celui ce vrea, nici a celui ce aleargd, ci a milostivului Dumnezeu». Aceasta in- seamna cuvintele : «Dumnezeu va da iiecdmia dupa iaptele sale», «Dum- nezeu este Cei Caie lucreazd in voi, si ca sa voi^TJi ca sa savirsifi dupa. a Lui bimay^ointa^TsauTTtagaduind adevarul cuvintelor apostolice, va afirma cu nelegiuita indrazneala ca se pot cerceta judecatile lui Dumnezeu si I se pot afla caile. 4. Voind sa exprime printr-un simfamiiit omenesc grija si dragostea pe care Domnul gaseste cu cale sa ne-o atribuie cu neobosita evlavie si negasind in lume o astfel de drag'oste, cu care s-o compare mai potrivit, el a asemanat-o cu aceea a unei mame devotate. $i folo- sindu-se de acest exemplu, fiindca nu poate gasi altceva mai de pret in frica oamenilor, zice : «Oai3 poate o femeie sa uite de copilul sau si sa nu-i lie mild de iiul pe care 1-a purtat in pintecele sau ?». Dar, nemultu- mit cu aceasta comparatie, a trecut pe data mai departe si a adaugat zi- cind : «$i dacd ea a uitat, eu insd nu uit de tine». 550 SFlNTUL IOAN CAS IAN XVIII. Prin aceasta injeleg foarte bine eel care masoara marimea harului si slaba putere a vointei nu cu cuvinte goale, ci condusi de experienta, ca «Izbinda in alergare nu este a celor iufi si biruinta a celoi viteji si pii- nea a celor infelepfi, nici bogafia a celor pricepup, nici laima pentru cei invatati», ci : «Toate acestea le lucreazd unul si acelasi Duh, impdrfind fiecdruia in mod deosebit dupd curn voieste». 2. Si de aceea se dove- deste nu prin credinja, care poate fi indoielnica, ci prin experienta care, ca sa zic asa, se poate pipai, ca Dumnezeu, ca un Tata foarte iubitor si ca un medic foarte bun, savirseste, asa cum spune Apostolul, toate in totj fara deosebire si aci insufla inceputurile mintuirii si sadeste in fiecare ardoarea bunavointei, aci insa daruieste urmarea lucrarii Sale si trairea virtutilor. Aci ii cheama fara stire si fara voia lor pe cei ce sint gata sa alunece si sa se prabuseasca in prapastie, aci aduce ocazii si imprejurari favorabile mintuirii si opreste de la hotariri aducatoare de moarte pe cei repezi^i ?i cu porniri necugetate. Pe cei ce vor si a- learga la El ii primesite, iar pe cei ce nu vor si se impotrivesc ii atrage si-i sileste la fapte de bunavoinfa. 3. Ca nu ne este dat totul de catre Dumnezelre daca ne impotrivim intotdeauna si staruim in incapatina- tea noastra, dar si ca adevarata mintuire nu trebuie atribuita meritu- lui faptelor noastre, ci harului ceresc, ne invata aceste cuvinte ale Domnului : «Vd vefi aminti acolo de cdile voastre $i de toate nelegiui- rile voastre, cu care v-aj.i mtinat, si vd ve\i dezgusta singuri de toate rdutdfile voastre pe care le-afi fdcut. §i ve\i sti ca Eu sint Domnul, cind vol face bine cu voi dupd numele Meu, nu dupd cdile voastre rele, nici dupd nelegiuirile voastre groaznice, casd a lui Israel». 4. Si de aceea, toti parintii dreptcredinciosi, care au inva^at desavirsirea inimii nu din cearta desarta a cuvintelor, ci din fapte si din experien^a, spun ca lu- crarea darului dumnezeiesc consta in primul rind in aceea ca fiecare este inflacarat de dorinja a tot ceea ce este bine, dar ca depinde de li- bertatea noastra de alegere sa inclinam intr-o parte sau in cealalta. In al doilea rind, este harul dumneziesc eel prin care pot fi traduse in fap- te virtutile, dar asia incit sa nu se nimiceasca puterea liberei vointe, iar in al treilea rind depinde de darurile lui Dumnezeu sa se staruie in virtutile dobindite, dar asa incit libertatea sa nu se simta robita. 5. Ast- fel trebuie sa credem ca Dumnezeu savirseste toate in toti indrumin- du-ne, ocrotindu-ne §i aparindu-ne, fara sa inlature libertatea vointei, pe care El insusi ne-a daruit-o. Daca se pare ca se impotriveste acestui inteles ceva cules cu dibacie prin judeoata si dovedire omeneasca, tre- buie mai degraba sa ne ferim decit sa distrugem credinta (caci nu meri- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 551 tarn credinta din Snteilegere, ci intelegerea din credinta, precum este scris : «Daca nu ve/j crede, nu veft intelege»), fiindca nu se poate in- telege pe deplin nici de simjirea, nici de judecata omeneasca in ce chip pe de o parte Dumnezeu lucreaza toate in noi, iar pe de alta parte se atribuie totul liberei vointe. Intarindu-ne cu aceasta hrana, ferictitul Cheremon ne-a facut sa nu simtim greutatea unui drum atit de neumblat. XIV. PRIMA CONVORBIRE CU PARINTELE NESTEROS Despre stiinta duhovniceasca I. Cuvintele parintelui Nesteros despre XI. Multele intelesuri ale Scripturilor stiinta oamendlor religiosi. dumnezeaesti. II. Insusirea cunostintelor despre lucru- XII. tntrebare : am se poaie ajunge rile duhovnicesti. la uitarea literaturii lumesti. III. Desavirsirea practica are doua XIII. Raspuns : cum putem sterge temeduri. vopseaua memoriei. IV. Viata practica se imparte in multe XIV. Sufletul necurat nu poate primi profesiuni si osteneli. si duce mai departe stiinta duhovniceasca. V. Despre staruinta in profesiunea im- XV. Obiectie : mulU care stapinesc bratisata. stiinta iar cei cuviosi n-o stapinesc. VI. Despre usuratatea celor slabi. XVI. Raspuns : cei rai nu pot avea VII. Exemplul neprihanirii ne inva|a ca stiinta cea adevarata. nu putem face to{i toate. XVII. Cui trebuie sa i se descopere VIII. Despre stiinta duhovniceasca. temeiul desavirsirii. IX. De la stiinta practica la cea du- XVIII. Din ce pricini invatatura du- hovniceasca. hovniceasca este fara roade. X. Cum se insuseste discipllina ade- XIX. Adesea chiax $i cei nevrednici varatei stiinte. primesc harul cuvlntului mintuitor. I. Ordinea si druraul de urmat al celor fagaduite de mine ma obliga sa tree la inva^aturile parintelui Nesteros, barbalt in toate stralucit prin inaltele sale cunostinte. Acesta, cind a vazut ca stim pe dinafara parti din Scripturile sfinte si ca dorim sa le intelegem mai bine, cu aceste cuvinte si-a inceput expunerea : 2. Exista in aceasta lume multe feluri de stiin|e, atitea cite sint si activitatile si invataturile despre ele. Dar desi toate sint sau in intregime fara folos, sau de ajultor numai vietii acesteia, nu exista totusi nici una care sa nu aiba o ordine proprie, ca si un temei al invataturii sale prin care poate ii insusita de cei ce o do- resc. 3. §i daca la acele activitati se ajunge pe cai si prin metode pro- 552 SFINTUD IOAN CASIAN prii lor, cu aUt mai mult mvafatura si marturisirea religiei noastre, care duce la contemplarea tainelor celor nevazute si nu urmareste cistiguri prezente, ci o rasplatire cu cele vesnice, isi are domeniul si metodele ei. Stiinta ei se compune din doua parti : prima este practica, sau a faptelor, care consta in indreptarea obiceiurilor si in curatirea de vicii, iar cealalta eslte teoretica, si consta in contemplarea celor dumneze- iesti si in cunoasterea intelesurilor celor mai sfinte. II. Cine vrea sa. ajunga la teorie trebuie sa urmeze cu to at a sirguin- ta si cu toata puterea mai intii stiinta practica. Aceasta, pentru ca practica se poate insusi fara teorie, dar teoria fara practica in nici un chip nu se poate invafa. Acestea sint ca doua trepte asezate si deose- bite, pe care omul, din starea cea mai de jos a cuno$tintellor, cauta sa se urce pe cele mai inalte culmi ale stiin^ei. Daca le urmeaza cineva in ordinea pe care am aratat-o, poate ajunge sus, dar daca este inladu- rata prima treapta, nu se poate sari peste ea la cealalta. Zadarnic tin- de, asadar, catre cunoasterea lui Dumnezeu eel ce nu se fereste de atingerea cu viciile. Caci «duhul lui Dumnezeu ura$te pe eel viclean ?i nu locuie§te in tiupul robit pacatelor». III. Dar aceasta desavirsita practica are doua temeiuri. Primul este sa se cunoasca natura viciilor si metodele de a le inlatura. Al doilea, sa se desluseasca sirul virtutilor si mintea noastra sa se formeze in asa masura in desavirsirea lor, incit sa nu le mai slujeasca din constringe- re, ca si cum s-ar supune unei stapiniri silnice, ci in desfatare sa se hraneasca din ele ca dintr-un bun firesc, urmind cu placere caile lor inguste si povirnite. Dar cum va putea ajunge la temeiul virtutilor, care este treapta a doua -in disciplina practica, sau la tainele celor duhov- nicesti si ceresti, care se gasesc pe treapta mai inalta a teoriei, eel ce n-a putut intelege natura viciilor sale si nu s-a silit sa se indeparteze de ele ? 2. Prin urmare va recunoaste de la inceput ca nu poate urea la treapta de sus cine n-a pasit pe cea de jos si va invata cu mult mai greu pe cele din afara lui cine n-a ajuns sa inteleaga pe cele care ii sint in- launtru. Este de stiut, totusi, ca va trebui sa transpiram cu o dubla os- teneala in alungarea viciilor in comparatie cu dobindirea virtutilor. A- ceasta nu este o parere a mea personala, ci invatatura Celui Care Sin- gur cunoaste puterile si rosturile creaturii Sale. «Iatd, zice El, te-am pus in ziua aceasta peste popoaie si peste imparatii, ca sa smulgi si sa dis- CONVORBIRI DUHOVNICEPJTI 553 trugi, sa pierzi si sa imprastii, sa zidesti si sa sddesti!». 3. In inlatura- rea celor vatamatoare El a aratat paltru lucrari necesare : a smulge, a distruge, a pierde si a imprastia, iar in desavirsirea virtutilor si in do- bindirea celor ce due la dreptate numai lucrarile a construi si a plan- ta. De aci se vede limpede ca este mai greu sa smulgi si sa dezrada- einezi patimile invechite ale trupului si sufletului, decit sa cladesti si sa plantezi virtutile duhovnicesti. IV. Aceasta practica este alcatuita, precum am spus, din doua parti, dar are inlaunltrul ei multe arte si discipline. Unii isi indreapta cele mai multe nazuinte ale lor catre retragerea in pustiu si catre cura|ia inimii. In trecut Hie si Elisei, iar in timpurile noastre fericiitul Anton si al|ii, urmatori ai aceluiasi drum de viaja, s-au apropiat de Dumnezeu, cum stim, pe calea tacerii si a singurata^ii. 2. Unii si-au inchinat toate ostenelile lor pentru invatarea fra^ilor si pentru grija veghetoare in cofiducerea minastirilor. Ne amintim ca asa au sltralucit mai inainte pa- rintele loan, staret al marii minastiri din vecinatatea localita];ii numita Thmuis, si al^i barbati apostolici cu aceleasi merite ca si el in facerea de minuni. Pe unii ii desfateaza slujba devotata iubirii de aproapele in aziluri s : spitale, cum au placut in trecut Domnului patriarhul Avra- am si Lot, iar mai de curind fericitul Macarie 9 , un barbat cu totul deo- sebit prin virtufile sale de blindefe si rabdare, care a condus un azil di» Alexandria in asa chip, incit nu trebuie socotit mai prejos de nici unul dintre cei care au ales calea singuratafii. 3. Unii, alegindu-si gri- ja pentru bolnavi, altii venind in ajultor celor nevoiasi si obiditi, sau dedicindu-se invatamintului, sau miluind pe saraci, s-au distins intre cei mai de seama barbati, prin dragostea lor de oameni. V. De aceea este folositor si se cuvine fiecaruia, dupa indeletnicirea pe care si-a ales-o si dupa harul pe care 1-a primit, sa se grabeascS cu cea mai mare sirguinta si osteneala sa ajunga la indeplinirea desavir- sita a lucrarii incepute si, laudind sau admirind virtutile altora, sa nu se desparta de profesiunea sa odata ce a imbrati$at-o, stiind, precum spune Aposltolul, ca unul este trupul Bisericii, dar multe ii sint madu- larele, si ca ea are «daruri felurite, dupa haiul care ne-a fost dat, He 9. XIV, IV, ,p. 325. Este vorba despre Macarie Primitorul (Ospitalierul), deosebit de Macarie Egipteanul, ucenicul Sfintului Antonie si despre care se vorbeste in «Con- vorbiri...», deosebit si de Macarie din Alexandria. V. Pallade, Istoria Lausiaca, 6, 5 ; cf. DOM PICHERY, op. cit., vol. II, p. 187. 554 SFINTUL IOAN C ASIAN profefia dupa regula credintei, He slujba intr-o iuncfie, tie sa inv&tam, daca ne-am fdcut invdtdtori, fie sa indemnam, dacd aceasta ni se cere. Cel care imparte s-o iacd in chip simplu, eel care este in iiunte sd fie cu tragere de inimd, eel care miluieste sd aiba voie buna». Sa nu pre- tinda unul slujba altora, fiindca nici ochii nu indeplinesc slujba miini- lor, nici narile pe a urechilor. De .aceea nu toti sint apostoli, nu toti sinlt profeti, nu toti sint doctori, nu toti au harul ingrijirilor, nu toti vorbesc in alte limbi, nu toti sint tilmaci. VI. De obicei aceia care nu sint inca bine asezati in profesiunea pe care au imbratisat-o, cum au auzit ca unii sint vorbiti de bine in alte locuri si rosturi, se aprind atit de taire de laudele aduse acelora, in'cit doresc sa treaca indata in profesiunea lor. Dar in mod necesar, incer- carile lor zadarnice le dovedesc slabiciunea. Este peste putinta ca unul si acelasi om sa straluceasca in toate domeniile pe care le-am aratat mai inainte. Daca vrea cineva sa se orienteze asa, in mod necesar ajunge ca, apucindu-se de toate, sa nu lucreze in nici una cum tire- buie si, din aceasta schimbare si nestatornicie, in munca mai mult pier- de decit cistiga. Multe cai due la Dumnezeu si de aceea fiecare sa mearga fara intoarcere, cu toata increderea, pe drumul pe care a apu- cat odatS, ca sa fie desaviirsit in profesiunea lui. VII. In afara de pierderea, de care am vorbit ca este lovit monahul dor- nic de a trece, din cauza mintii lui.nestatornice, la alte oslteneli, de aci ii poate veni chiar primejdia mortii, fiindca uneori cele infaptuite bine de unii sint rau indeplinite de altii si ceea ce le aduce multumiri unora le pricinuieste primejdii altora. Ca sa dau un exemplu, este ca si cum cineva ar vrea sa imi'te virtutea acelui barbat, pe care de obicei il ci- teaza parintele loan nu pentru a fi imitat, ci numai pentru a fi admiral. Un mirean imbracat simplu a venit la batrinul mai inainte numit si i-a dat niste fructe din prima recolta. Acolo era si un epileptic, care toe- mai atunci se gasea sub chinurile unui demon foarte feroce. 2. Acest demon, pe cind declara cu dispret fata de poruncile si blestemele parin- telui loan ca niciodata nu va pleca la dorintele lui din trupul pe care-1 stapinea, speriat de sosirea celui venit i-a strigat cu mare respect nu- mele si a fugit. Batrinul, admirind mult harul acestuia si inmarmurit cu atit mai mult fiindca-1 vedea in haine de rind, a inceput sa-1 intrebe cm atentie despre viaja si profesiunea lui. 3. El a raspuns ca este mi- CONVORBIBI DUHOVNICESTT 355 rean, legat in lanturile casatoriei, dar fericitul loan, gindindu-se la pu- terea virtutii ?i a harului acestuia, 1-a intrebat mai amanuntit despre viata lui. El a povestit ca este taran si ca-si cistiga existenta din munca zilnica a miinilor, dupa un program pe care-1 urmeaza cu regularitate. Astfel, niciodata nu pleaca dimineata la muncile cimpului si seara mi se initoarce acasa inainte de a merge la biserica sa aduca multumiri lui Dumnezeu, binefacatorul sau, pentru felul in care i-a trecut fiecare zi din viata. Nu s-a folosit vreodata de roadele sale inainte de a da mai intii lui Dumnezeu a zecea parte din prima recolta, niciodata n-a tre- cut cu boii pe linga holdele altcuiva inainte de a le pune botni^a, ca nu cumva vecinul sa aiba vreo paguba din cauza lipsei lui de grija. 4. Dar fiindca nici acestea nu i se pareau ceva deosebit fata de harul atit de mare pe care il aratase mai inainte, a staruit in a-1 descoase, pentru a afla pe baza caror merite are harul. Acela, induplecat de intrebariie pline de curiozitate ale batrinului, a marturisit ca a fost impins cu doi- sprezece ani mai inainte de puterea si pornirea parin^ilor sa se casa- toreasca, desi voia sa se faca monah, dar ca, fara sa stie altcineva, sotia ii este inca fecioara, fiindca o respecta ca pe o sora. Cind a auzit aceas- ta batrinul, a fost cuprins de atita admiratie, incit a strigat in auzul celor din apropiere ca pe drept demonul, care pe el il dispretuise, n-a putut suporta prezen^a celui a carui virtute nu numai in vremea tineretei aprinse, dar nici macar acum nu indrazneste s-o rivneasca, fiindca el n-ar putea fi atit de neprihanit. 5. Desi parintele loan a aratat atita ad- mirable pentru acest caz, totusi n-a indemnat pe nici unul dintre mo- nahi sa-1 incerce, stiind ca multe fapte duse la bun sfir§it de unii, alto- ra, care au voit sa le imite, le-au adus mari primejdii si ca nu se poate pretinde de toti ceea ce Domnul da unora ca sarcina deosebita. VIII. Dar sa ne intoarcem la prezentarea stiintei despre care a fost vor- ba la inceput. Asadar, precum am spus mai sus, din domeniul practi- cii fac parte multe profesiuni si discipline, dar stiintele teoretice sint doua, si anume interpretarea istorica si infelegerea duhovniceasca. Solomon, dupa ce a numarat multele feluri ale harului Bisericii, a adau- gat : «To0 cei care sint in ea, sint imbrdcafi cu doua haine». Iar ramu- rile stiintei duhovnicesti sint trei : tropologia, alegoria si anagogia. Despre acestea se spune in Pilde asa : «Tu, insa, sciiep-le in tiei feluri pe inima ta», 2. Istoria imhratiseaza cunoasterea lucrurilor trecute si va- zute, ca acestea despre care vorbeste Apostolul : «£sre sen's cd Aviaam a avut doi in, unul de la o roabd si celdlalt de la o femeie libera. Dar 556 SFINTUL IOAN CASIAINT eel de la roabd s-a ndscut dupa trup, iar eel de la femeia libera prin fa- gaduinta». Din domeniul alegoriei fac parte cele ale caror adevaruri cu- prinse in ele sint spuse sub forma figurata, fiind vorba in chip tainic de altceva decit de ceea ce spun ele, precum urmeaza : «Acestea sint doua testamente : unul de la muntele Sinai, care naste spre robie si care este Agar. Cdci Agar esie muntele Sinai, in Arabia, si sta in acelasi rind cu Ierusalimul de acum, care zace in robie cu fiii lui». 3. Anagogia se ridica de la tainele duhovnicesti la cele ale cerului, mai inalte si mai sfinte, precum spune mai departe Apostolul : «Iar cea libera este Ierusa- limul eel de sus, care este mama noastrd. Cdci sen's este : Veseleste-te tu, cea stearpd, care nu nasti ! Saltd de bucurie si strigd, tu, care nu ai durerile nasterii, cdci mulfi sint copiii celei parasite, mai mul\i decit ai celei ce are bdrbat». Tropologia este explicate morala, care duce la curatia vietji si la principiile de conduita practica. De exemplu, daca prin cele doua testamente in^elegem invatatura practica si pe cea teoretica, sau, desigur, daca vrem sa intelegem prin Ierusalim, ori Sion, sufletul omului, precum este scris : «Laudd, lerusalime, pe Domnul, laudd pe Dumnezeul tdu, Sioane». 4. Asadar, cele pateu figuri, daca vrem, le re- ducem la una singura, incit unul si acelasi Ierusalim sa se poata intelege prin patru feluri : istoric este oras al iudeilor, alegoric este Biserica lui Hristos, anagogic ce'tatea cereasca a lui Dumnezeu, aceea «care este mama noastra a tuturor», iar tropologic sufletul omului, care adesea este laudat sau mustrat de Domnul cu acest nume. Despre aceste patru fe- luri de interpretare, fericitul Apostol spune : «Iar acum, Iratilor, daca as veni la voi, graind in limbi, de ce folos v-as ii, daca nu vd vorbesc sau in descoperire, sau in cunostinfa, sau in proorocie, sau in invatdtu- rd?». 5. Descoperirea privesite alegoria, care exprima printr-o povesti- re istorica in|elesuri duhovnicesti. Astfel daca, de exemplu incercam sa intelegem cum «parin$ii nostri au lost tol'i sub nor si to\i prin Moise au lost botezafi in nor si in mare» si cum «ro|i au mincat aceeasi hrand duhovniceascd iar piatra era Hristos». Aceasta exprimare prefigurind trupul si singele lui Hristos, cu care ne ampartasim zilnic, este o alegorie. 6. Iar stiinfa numita tropologie, de asemenea amintita de apostol, este cea prin care deosebim cu examinare atenta daca sint folositoare sau mo- rale cele aratate de judecata practica. Asa este, de exemplu, cind ni se cere sa judecam noi insine daca «se cade ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu cu capul neacoperit». Aceasta explicate confine, precum am spus, un inteles moral. Profetia, pe care Apostolul o citeaza in al treilea Joe, si care se poate numi si anagogie, este exprimarea stramutatta la cele nevazute si viitoare, cum este aceasta : «Nu voim sd nu stiti voi, iratilor, despre cei ce au adormit, ca sa nu vd Intristaji ca si ceilalti, CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 557 care n-au nadejde. Pentru cd de credem cd Hristos a murit si a inviat, tot asa trebuie sd credem cd Dumnezeu pe cei adormiti intra Iisus ii va dduce impreuna cu El. Cdci aceasta vd spunem, dupd cuvintul Dom- nului, cd noi cei vii, care vom fi rdmas pina la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti in Hristos. Pentru cd Insusi Domnul, in- tru poruncd, la glasul arhanghelului si Infra trimbita lui Dumnezeu, se va cobori din cei si cei mor\i intru Hristos vor invia intii». 7. Anagogia este folosita cu precadere in acest rel de indemnuri. Iar doctrina urmea- za sirul simplu al expunerii istorice, in care nu exis'ta nici un in^eles ascuns, ci numai pe eel pe care-1 dau cuvintele intrebuintate, ca in acest exemplu : «Caci; v-am dat, intii de toate, ceea ce §i eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi si ca a fost in- gropat si ca a inviat a itreia zi, si ca s-a aratat lui Chefa» si : «A trimh Dumnezeu pe Fiul Sau ndscut din iemeie, nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sd-i rdscumpere», sau : «AscuItd, Israele, Domnul Dumne- zeul tdu este un singur Domn». IX. De aceea, daca vreji sa ajungefi la lumina stiintei duhovnicesti, nu prin viciul trufiei de$arte, ci prin rivna pentru curafie, inflacara|i-va mai intii de dorin^a fericirii, despre care s-a spus : «Fericifi cei cu inima curatd, cd ace/a vor vedea pe Dumnezeu», ca sa puteti ajunge la aceea despre care ingerul ii spune lui Daniel : «$i cei inielepli vor lumina ca strdlucirea cerului si cei care vor ii indrumat pe multi pe calea dreptd- tii vor fi ca stelele, in vecii vecilor». Iar in alt loc zice profetul : «Lumi- nafi-vd cu lumina stiintei cit este vreme». 2. Nerenun^ind la acea sir- guinta pe care simt ca o ave|i pentru citit, grabi^i-va cu toata rivna sa imbrafisati in intregime disciplina practica, adica etica. Fara cea pe care am numit-o teoretica nu se poate dobindi puritatea, pe care numai cei ce sinit desavirsi^i nu prin cuvinte inva^ate de la al^ii, ci prin pu- terea faptelor lor proprii, o dobindesc ca un fel de premiu, dupa ce au platit-o prin multe fapte si osteneli. Cei ce-si insusesc intelegerea legii nu prin meditatie asupra ei, ci ca roada a activita|ii, cinta cu psalmis- tul : «Din poruncile Tale am inteles» si, dupa ce si-au inlaturat toate patimile, zic : «Voi cinta psalmi si voi dobiridi intelegerea pe calea cea nepdtatd». 3. Acela, cintind psalmi, va intelege ceea ce cinta eel care se straduieste sa mearga cu inima fara prihana pe calea cea nepatata. De aceea, daca voi|i sa pregaltitl in inima voastra un cort sfint pentru stiinta duhovniceasca, curatUi-va de toate petele viciilor si dezbarati-va de grijile acestui veac. Este peste putin^a ca sufletul, daca este stapinit 558 SFINTUL IOAN CASIAN chiar in mica masura de preocupari lumesti, sa merite daarul stiinfei, sau sa fie zamislitor de an^elesuri duhovnicesti, sau sa-i ramina ceva din ci- tirea cartllor sfinte. 4. Bagaji de searaa acesitea in primul rind, si mai ales tu, Ioane, care fund mai tinar ai nevoie mai mult ca altii de a pazi cele ce am sa spun, cauta sa impui gurii tale cea mai adinca tacere, ca sa nu zadarnicesti prin mindrie desarta truda cititului si munca dorintelor tale. Acesta este primul pas al disciplinei practice : sa primesti cu mintea incordalta si cu gura muta, cum se spune, invataturile si poruncile celor batrini si, pastrindu-le cu grija in inima ta, sa te grabesti mai virtos in osteneala de a le infaptui tu, decit de a le cere altora. Din aceasta din urma te vei alege cu primejdiile gloriei desarte, iar din cea dintii vei re- colta roadele ,stiin|ei duhovnicesti. 5. La convorbiriile celor batrini sa nu indraznesti a lua cuvintul decit atunci cind nestimja vatamatoare, sau trebuin^a de a sti, te va impinge sa intrebi ceva. Sa nu te porrtl ca aceia care, din dorinta de a face pe grozavii, pentru a se arata invatati, in- treaba cu prefacatorie despre lucruri pe caire ei de fapt le cunosc foarte bine. Este peste putin^a sa merite darul adevaratei §itiinte acela caTe stu- diaza numai pentru a capata laudS. Cel invins de aceasta patima in mod necesar va fi ingenunchiat si de alte vicii, si mai ales de mindrie. Biiruit in lupta practica si etica, nu va dobindi nici stiinfa duhovniceasca, fiica a acestora. Sa fii asadar in toate acestea «Grabnic la ascultare $i zabav- nic la vorbire», ca sa nu cada asupra ta ceea ce spune Solomon : «Daca vei vedea un om iute la voiba, sa stii ca este mai multa nddejde pntru un nebun, decit pentru el», si sa nu inveti pe cineva cu vorba ceea ce tu mai inainte n-ai infaptuit. 6. Domnul nostru ne-a invatat §i prin cuvin- tele, dar si prin faptele Sale, datoria de a pastra aceasta rinduiala. Caci este spus : «Cele pe caie Iisus a inceput sa le tacd si sa le jnve/e». In- vat,ind pe altii inainte de a face tu ceea ce-i inveti, vei fi socotit in nu- marul celor despre care Domnul vorbeste cStre discipoli in Evanghelie : «Toafe dfe vd vor zice voua : pdzifi si face/i ; dar nu le lace\i dupd faptele lor, ca ei zic, si nu fac. Ei leagd sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degefuJ nu vor sa le rniste». Daca acela «care va strica una din aceste porunci, foarte mic^ si va in- vdia asa pe oameni, foarte mic se va chema in impdrdlia cerurilor», eel care, nepasindu-i de multe si mairi indatoriri, se va apuca mai Sntii sa-i inveje pe altii, urmeaza desigur ca n-o sa fie socotit eel mai mic in im- para|ia cerurilor, ci eel mai mare in chinurile gheenei. 7. la seama sa nu fii atras, cind inveti pe altii, de exemplele acelora care au dobindit de- prinderea de a discuta si de a vorbi cu mare usurinta. Fiindca pot sa spuna frumos si cu bogatie in cuvinte ceea ce vor, ii cred c& stapinesc stiinta duhovniceascS aceia care nu stiu sS-i deosebeasca puterea si in- CONVOHBIRI DUHOVNICESTI 559 susirile acesteia. Una este sa ai usurin^a exprimarii si stralucirea cuvin- telor, si alta sa patrunzi in vinele si in raaduva cuvintelor ceresti, sa pri- vesti cu ochiul prea curat al inimii tainele adinci si ascunse, insusiri pe care nu le da invatatura omeneasca si stiinta vremii, ci numai puritatea mintii si iluminarea venita de la Duhul Sfint. X. Grabeste-te, asadar, daca vrei sa ajungi la stiinta cea adevarata a Scripturilor, sS-ti insusesti mai intii umilinta statornica a mintii, care te conduce nu la stiinta care impauneaza, ci la cea care te face un iluminat prin trairea dragostei de oameni. Nu este cu putinta ca o minte necurata sa dobindeasca darul stiintei duhovnicesti. Fereste-te cu toata bagarea de seama ca nu cumva, din rivna cititului, sa se nasca nu lumina stiintei, nici acea vesnica slava, care se fagaduieste prin iluminarea data de in- vatatura, ci uneltele pieirii, datorita desertaciunii si infumurarii. 2. De asemenea, trebuie sa te silesti in toate chipurile ca, lasind la o parte toata grija si cugetarea despre cele paminitesti, sa te daruiesti cu totul citirii caroler sfinte, pina cind meditatia continua i^i va stapini ini 1 intre- gime mintea si te va forma, asa zicind, dupa chipul ei. Intr-un fel mintea ?ti va fi un chivot al testamentului 10 , avind in el cele doua table de pia- tra, care insemneaza vesnica Itarie a celor doua obiecte: urna de aur f adica amintirea curata si sincera, pastrind in ea cu neintrerupta veghe mana, prin care trebuie sa intelegem dulcea^a cereasca si nepieritoare a sensurilor duhovnicesti a acelei piini a ingerilor, si toiagul lui Aaron, adica steagul mintuitori al celui mai mare si mai adevarat preot al nos- tru Iisus Hristos, infrunzind intotdeauna de verdeata minltuirii nemuri- toare. 3. Toiagul acesta este varga care dupa ce a fost smulsa din ra- dacina de Iesei si taiata, va inverzi cu si mai multa viat^a. Dar acestea toate vor fi ocrotite de doi heruvimi, adica de plinatatea stiintei isltorice si duhovnicesti. Heruvim insemneaza multimea stiintei. Acestea vor ocroti neinltrerupt linistea inimii tale, care te apnopie de Dumnezeu, si o vor pune la adapost de toate navalirile duhurilor rele. Astfel, mintea noastra, ajungind nu numai chivot pentru pastrairea Vechiului Testa- ment, ci chiar preotie imparateasca, prin sentimentul trainic al curatiei, absorbita oarecum de inva^aturile duhovnicesti, va indeplini acea porun- ca preoteasca formulata de legiuitor astfel : «De loca$ul stint sa nu se in- departeze, ca sa nu necinsteascd locasul lui Dumnezeu», adica inima sa, in care Domnul fagaduieste ca va locui intotdeauna, cind zice : «Voi lo- 10. XIV, X, 2, p. 333. In acest pasaj, Sf. Casian face un elogiu inspirat al arcei aliantei, in cadrul indemnului insistent de insu$ire a §tiintei revelate prin Sfinta Scrip- tura. 560 SFINTUL IOAN CASIAN cui in ei $i vol umbla printre ei». 4. De aceea trebuie sa invatam pe din- afara si sa ne finem neincetat de sirul Scripturilor sfinte. Aceasta nein- trerupta meditate ne va aduce o dubla roada ; mai intii, fiindca atunci cind mintea este ocupata cu citirea si reflectarea la cele citite, in mod necesar nu este prinsa in latul nici unor ginduri vatamatoare, si apoi, fiindca pe cele parcurse printr-o deasa repetitie cind ne muncim sa le inva|am pe dinafara nu le putem injelege in acel timp, mintea fiindu-ne ocupata cu memorizarea, dar, dupa aceea, descatusa|i de mrejele celor vazUte si auzite, si mai ales in meditatiile de noapte, cind ne gindim la ele in tacetre, le intelegem mai limpede. Astfel incit, atunci cind sintem linistifi si oarecum cufundaji in visele din somn, ni se descopera intele- surile ascunse pe care in stare de veghe nici nu le banuiam. XI. Pe masura ce innoirea mintii noastre creste prin acest studiu si fa|a Scripturilor va incepe sa se innoiasca si frumusetea in|elegerii celor sfinte va inainta, daca pot spune asa, odata cu eel ce inainteaza in ea. Intelesul lor merge in pas cu puterea de in^elegere omeneasca si va de- veni pamintesc pentru cele trupesti si dumnezeiesc pentru cele duhovni- cesti ; iar cei carora acesta li se parea inainte' invaluit de nori grosi nu pot sa-i masoare adincimea si nici sa-i rabde stralucirea. Dar ca sa in- telegem mai bine acestea dind un exemplu, este de ajuns sa citez o sin- gura marturie a legii, prin care vom dovedi ca toate invataturile ceresti se intind la tot neamul omenesc, dupa masura starii noas'tre. 2. Este scris in lege: «Sa nu faci fapte ru$inoGse». Omul inlantuit de patimile trupului va ; pazi in chip sanatos aceasta lege in sensul ei simplu, in litera ei. Cel care insa s-a indepar-tat de aceasta treaba murdara si de simtamintul eel necurat, in mod necesar o va pazi in chip duhovnicesc. Astfel ca, fara indoiala, el va sta deparite nu numai de slujirea la idoli, dar chiar de orice superstitie pagina. Nu-1 vor mai interesa asadar ghicitorii, arata- rile si orice alte semne de zi si de noapte, nici unele potriviri de cuvin- te si de nume care pateaza limpezimea credintei noastre. 3. In aceste superstitii se zice ca a cazut si Ierusalimul, care s-a desfrinat in ele'«pe toti muntii inalti ?i pe sub tot copacul umbros» si pe care iarasi 1-a cer- fa't Domnul prin profet zicindu-i : «Sa vina si sa te mintuiasca ghicitorii dupa semnele cerului, cei care vor prna stelele si vor socoti lunile, ca din ele sa-ti prevesteasca viitorul». De acest soi de desfrinare certindu-i Domnul, spune : «Duhul desfrinarii i-a facut sa rataceasca §i au savirsit destrabalari departindu-se de Dumnezeul lar». Cine a scapat insa de aceasta dubla desfrinare, va avea sa se fereasca de a treia, care este cu- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 561 prinsa in superstitiile legii si ale iudaismului. 4. Despre acestea aposto- lul spune : «Tinefi zile si luni si ani», si iarasi : «Nu te atinge, nu gusta, nu lua». FarS indoaila ca acestea au fost spuse despre superstitiile' legii. Daca a cazut cineva in ele cu siguranfa a devenit necredincios fata de Hristos si nu merits sa audS cuvintele apostolului : «V-am logodit unui singur barbat, ca sa va infdfisez lui Hristos ca pe o fecioara neprihaniic» , ci i se va potrivi ceea ce spune acelasi apostol : «Dar ma tern ca nu cum- va, piecLim sarpele, in viclenia lui, a amagit pe Eva, tot asa sa se abata si ginduiile voastre de la nevinovafia care este in Iisus Hristos». 5. Iar daca va fi scapat de desfrinarea acestei necuratii, va avea pe a patra, care se savirseste prin tr.ecerea la invatatura eretica. Despre aceasta acelasi Apostol graieste : «Eu stiu ca dupa plecarea mea voi intra intre voi lupi ingrozitori, care nu vor cruta turma. $i dintre voi in$iva se vor ridica bdrbafi, rostind invdtdturi rdstdlmacite, ca sd tragd pe ucenici dupa ei». Cel ce se va putea feri de aceasta sa se fereasca sa nu alunece in viciul desfrinarii printr-un pacat mai ascuns, care consta in ratacirea gindurilor. Orice cugetare se socoteste de un barbat desavirsit desfrinare nu numai rusinoasa, dar si desarta $i foarte necurata, daca se departeaza cit de cit de Dumnezeu. XII. La acestea, miscat mai intii de o durere ascunsa si apoi suspinind =idinc, am.zis: Toate acestea, pe care le-ai spus cu atita imbelsugare, n^i-au adus si mai multa .deznadejcle decit cea care ma s^apinea pina acum. Fiindca la acea robie generala a sufletului, de care sint bintuitl din afara tofi cei slabi, se adauga o piedica specials in calea mintuirii, ?i anume cea adusS, dupa parerea mea, intr-o oarecare masurS, de cu- nosterea literaturii, in care atit m-a framintat staruinfa profesorilor si ci- tirea fara incetare. In mintea mea, ca si cum ar fi infectata de acele opere poetice, chiar in timpul rugaciunii vin acele povestiri si istorisiri despre razboaie, cu care am fost hranit din primii ani de scoala. Gind cint psalmi, sau cind mS rog pentru iertarea pacatelor, imi amintesc de epi- soade din epopei, cu eroi luptatori, pe care parca ii am inaintea ochiloT, si asemenea inchipuiri si privelisti, care ma impresoara cu necuviinta, atit imi impiedica mintea de la aspiratiile catre cer, Trucit de ele nu oot scapa, chiar daca pling zilnic. XIII. Nesteros. In legaturS cu pricina care-ti intretine aceasta deznadejcle a ta in curatie pofi avea repede un leac destul de prielnic, dacS aceeasi :: — Sfintul loan Caslan ' 562 SFINTUL IOAN CASIAN staruinta si preocupare, pe care spui ca le-ai avut pentru acele studii lu- mesti, vei binevoi sa le depui pentru citirea Scripturilor si pentru medita- tia asupra celor citiite din ea. In chip necesar mintea ta va fi ocupata de acele poeme, pina cind va fi cucerita de alte bucurii sufletesti, pe care sa le cultive cu aceeasi osteneala si rivna, facind-o sa se preocupe in locul celoir fara roada si pamintesti de cele duhovnicesti si dumne- zeiesti. 2. Cind pe acestea le va avea in adincul eS si va fi hranita numai de ele, atunci vor putea fi alungate pe nesimtite sau vor fi parasite defi- nitiv cele de mai inainte. Mintea omeneasca nu poate fi golita de toate gindurile si de aceea, cit timp nu va fi ocupata de studiile duhovnicesti, in mod necesar va fi angajata in cele ce a invatat mai inainte. Cit timp nu va avea la ce sa recurga in miscarea sa neincetata, ea va fi nevoita sa alunece in cele pe care le cunoaste din copilarie si sa framinte din nou cele pe care si le-a insusit prin lunga intrebuifi|are si meditate. 3. Asadar, pentru ca aceasta stiin|a duhovniceasca sa se intareasca in tine cu puteri de neinlocuit, si sa nu te folosesti de ea doar vremelnic, ca aceia care au atingere cu ea nu prin studiul lor, ci prin vreo legatura din afara si care o prind, ca sa zic asa, din aer dupa miros, asadar ca sa in- tre in simt,irile tale, ca si cum s-ar fi nascut odata cu ele, oa ceva care se poate vedea si pipai, ei, bine, pentru acea&ta se cade sa pazesti cu toata grija cele ce-ji spun mai departe. Chiar daca vei auzi ca se spun in cuvintare lucruri pe care tu le cunosti foarte bine, sa nu le privesti din aceasta pricina in sila si cu dispret, ci sa le primesti in inima ta cu acea lacomie cu care trebuie neincetat sa ne umplem urechile noast'e, sau sa rostim cu gura noastra cuvintele mintuirii dorite. 4. Oricit de deasa va fi povestirea lucrurilor sfinte, acestea niciodata nu-i vor pro- duce neeplacere sufletului insetat de istiin^a cea adevarata, ci primindu-le zilnic ca noi si dorite, cu cit le va sorbi mai de multe ori, cu atilt le va asculta sau spune mai cu nesaj si va capata mai de graba intarirea stiin- tei insusite din repetarea lor, decit vreun dezgust din expunerea lor repe- tata. Este un semn limpede de minte caldu^a si infumurata, daca ea va primi in sila si cu nepasare leacul cuvintelor mintuitoaTe, chiar daca este administrat cu prea marea staruinta. Caci «sdfu7ui i$i bate joe de iagurii de mieie, iai fldmindului chiar ceea ce esfe amai i se pare dulcet. 5. Daca acestea vor fi primite cu grija, daca vor fi asezate in ascunzisurile min- tii si insemnate cu pecetea tacerii, dupa aceea, ca vinul vechi care in- miresmeaza si inveseleste mintea omului, cind ele isi vor capata si ele mireasma lor prin batrinetea simtamintelor si prin vechimea rabdarii, aitunci vor fi scoase din vasul pieptului tare si, ca un izvor nesecat, se vor revarsa din vinele experientei si din caile mereu circulate ale virtu- tilor si vor curge neincetat, ca dintr-un nemasurat adinc al inimii tale. CONVOHBIRI DUHOVNICESTI 563 6. Se va intimpla in tine ceea ce i se spune in Pilde aceluia care le-a con- sumat pe acestea in fapt : «Bea apa din vasele. tale si din izvorul finti- nilor tale. Sa nu se reverse apele din izvorul tau si sa nu ajunga apele tale pe pietele tale». De asemenea, profetul Isaia spune : «Vei fi ca o grddind bine udata si ca un izvor de apd care nu seacd niciodatd. Pe locurile de veacuri desarte se vor indlfa cladhi noi din neam in neam si vei fi numit dregdtor de garduri si innoitoi de dmmuri». 7. fyi va fi daruita acea fericire pe care acelasi profet o fagSduieste : «Domnul nu va mai lace sd se indepdrteze de tine invatdtoml tau si ochii tai vor ve- dea pe indrumdtorul tdu. Urechife tale vor auzi cuvintul celui ce-fi spur- ne de la spate : Aceasta este calea, mergefi pe ea si nu va abatefi nici la dreapta, nici la stinga. Si atunci nu numai toatd indreptarea si lucra- rea inimii tale, dar si toate cutreierdrile si imprdstierile gindurilor tale iti vor li o sfintd si neincetatd meditafie asupra legii dumnezeiesti» . XIV. Dar, precum am mai spus, este cu neputinta sa se inveje pe sine sau sa invete pe altii cineva fara ajutorul experientei. Daca nu este in stare sa inteleaga anumite lucruri, cum le va putea transmite altora? Despre acestea, chiar daca are pretentie sa vorbeasca, cuvintele lui, fara folos si fara roada, vor ajunge numai pina la urechile auditorilor, dar nu vor putea patrunde in inimile lor. Fiind fara legatura cu faptele, si lipsite de continut, ele nu vor iesi din comoara unor cunostinte adevarate, ci din desartele pretentii ale trufiei si infumurarii. 2. Este cu neputinta ca un suflet necurat, oricit se va osteni cu cititul, sa-si insuseasca stiinta cea duhovniceasca. Nimeni nu toarna intr-o oala murdara si rau mirositoare un parfum fin, sau miere de buna calitate, sau alt lichid de pre^. Un vas imbibat cu miros urit strica parfumul eel mai placut, fara ca acesta sa poata schimba prea mult mirosul vasului, fiindca tot ceea ce este curat se murdareste mai repede decit se curata ceea ce este murdar. 3. La fel t si vasul pieptului nostru, daca n-a fost spalat mai intii de ttoata stricaciu- nea viciilor, nu va merita sa primeasca acest mir, despre care vorbeste profetul : «Ca mirul pe cap, care se coboard pe barba, pe barpa lui Aaron, care se coboard pe marginea vesmintelor lui» si nici acea, stiinta duhov- niceasca, sau cuvintele Scripturii, care sint «mai dulci decit mierea si decit fagurii» nu le va putea pastra nestricaite. Caci, «ce insopire are drep- tatea cu nddreptatea? Sau ce impdrtdsire are lumina cu intunericul ? $i ce invoire este intre Hristos si Veliar ?». 564 SFINTUL IOAN CASIAN XV. Ghermanus. Ideile acelea nu ni se par intemeiate pe adevar si nici sustinute prin dovezi sigure. Este limpede ca toti cei ce nu primesc cre- din|a in Hristos, sau o s'trica prin pareri ratacite, sint cu inima necurata. Dar cum se face ca multi dintre iudei, sau dintre eretici, sau chiar dinlre dreptcredinciosi, care se balacesc in tot felul de vicii, insusindu-si inva- taturile Scripturii se lauda cu stapinirea desavirsita a stiin^ei duhovni- cesti, si din contra, multimea nenumarata a oamenilor cuviosi, a caror inima este ferita de orice atingere cu pacaltul, este multumita cu devota- mentul fata de credinta simpla, fara sa patrunda in tainele adinci ale stiin|ei ? Cum pot sta in picioare asadar aceste idei, care sustin ca stiinta duhovniceasca se intemeiaza numai pe curafia inimii ? XVI. Nesteros. Nu ajunge la o definite corecta eel ce nu cintareste cu atenfie intelesul cuvintelor prin care-si exprima ideile. Am spus mai inainte ca astfel de oameni stapinesc numai experienta discutlei si fe- lul de a vorbi impodobit, dar nu pot intra in inima Scripturii si in tai- nele intelesurilor duhovnicesti. Adevarata stiinta nu se poate stapini decit de catre adevaratii cinstitori i ai lui Dumnezeu, stiinta pe care in nici un chip n-o are acel popor, caruia i se spune : «Ascultd, popor ne- bun si fdrd inima! Cei ce avind ochi vedefi si urechi si nu auziU». Si de asemenea : «Fiindcd tu ai respins stiinta si Eu te voi lespinge si re voi da la o parte din preofia Mea». 2. De vreme ce este scris : «Toate co- morile stiintei si ale infelepciunii sint in Hristos ascunse», cum este de crezut ca a dobindit stiinta cea adevarata acela care a refuzat sa-1 afle pe Hristos, sau gasindu-1 il defaimeaza prin faradelegi, sau pateaza prin fapte necurate credinta cea adevarata ? Caci «duhul lui Dumnezeu urdste viclenia si nu locuieste in trupul robit pdcatelor». Nu se ajunge la stiin- ta duhovniceasca decit in aceasta ordine, pe care ffumos a exprimat-o unul din profeti : «Semdnafi pentru voi intru dreptate, secerati nadej- dea viefci, luminati in voi lumina §iiinfei». 3. Asadar, mai intii trebuie sa semanam intru dreptate, adica sa raspindim desavirsirea praotica prin lucrari de dreptate, apoi trebuie sa seceram nadejdea vietii, adica sa adunam roadele virtutilor duhovnicesti prin alungarea viciilor tru- pesti ; asa vom putea lumina in noi lumina stiintei. Aceasta ordine ho- tarasite si psalmistul s-o pastram, cind zice : «Fericip cei fara prihand in cale, care umbla in legea Domnului. Fericifi cei ce pdzesc poruncile Lui si-I cerceteazd mdrturiile Lui». El adauga : «Fericiti cei tdrd priha- na in cale» aratind prin aceasta ca nimeni nu poate ajunge cu adeva- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 565 rat la temeiul marturiilor lui Dumnezeu, daca nu merge mai intii nepa- tat pe calea lui Hristos in viaja practica. 4. Acestia, asadar, despre care ati vorbit, necurati nu pot avea stiinta adevarata, ci una mincinoa- sa, despre care Apostolul spune : «0, Timotei, pdzeste comoara ce p s-a inciedinpat, depdrteazd-te de vorbirile desarte si lumesti si de im- potriviiile stiintei mincinoase». Despre acestia, care- par a dobindi un oarecare chip a,l stiintei sau despre cei ce staruie in citirea car^ilor sfinte sT in invatarea pe dinafara, cu grija, a Scripturilor, dar nu-si parasesc viciile trupesti, se spune frumos in Pilde : «Inel de aur in iitul porcului, asa este femeia humoasd si laid minte». 5. Intr-adevar, le ce-i folose$te cuiva sa exprime cu podoaba, cuvintelor ceresti si cu acea. infatisare inalta a Scripturilor, daca prin simtaminte si fapte urite tava- leste in noroi frumusetea oredintei si o pateaza cu murdaria poftelor sale ? Stiinta, care este podoaba pentru eel ce o foloseste cum Itrebuie, pe acestia nu numai ca nu-i poate infrumuse^a, dar ii umple de si mai multa murdarie. Caci «nu e fmmoasd lauda din guia unui pacatos», ca- ruia. profetul ii spune : «De ce poveste$ti dreptaple Mele $i iei legdmin- tul Men in guia ta?». 6. Despre suflete de acest fel, care neavind in chip statornic teama de Dumnezeu, (despre care se spune : «Teama de Dumnezeu este invatatura si intelepciune») incearca sa dobindeasca in- telesul Scripturilor prin meditatid neincetata asupra lor, se spune in chip destul de propriu in Pilde : «Ce au tost bogatfile pentru eel nein- telept ? Cel fdrd inimd nu va putea avea infelepciune ?», Aceasta stiin- ta adevarata si duhovniceasca este atit de departe de acea erudite a veacului, care este patata de murdaria viciilor trupesti ,incit stim ca uneori ea a inflorit, in chip minunat, chiar la unii dintre cei simpli si ne$tiutoti de carte. 7. Aceasta o arata foarfte limpede apostolii si bar- bafii cuviosi, care nu se ingimfau in multimea de frunz^s nefolositor, ci se plecau sub povoara roadelor stiintei duhovnicesti. Despre aces- tia este scris in Faptele apostolilor : «Vdzind ei indiazneala lui Petru si a lui Joan, si stiind cd sint oameni laid caite si simpli, se minunau de ei». Si de aceea, daca-ti este in grija sa ajungi la mireasma nestri- cata a acesteia, mai intii osteneste-te din toate puterile sa obtii de la Domnul adevarata neprihanire. 8. Nimeni in care domnesc inca patimile trupesti,, si mai ales desfrinarea, nu va putea stapini stiinta duhovni- ceasca. Caci «ln inima celui bun va sdldslui intelepciunea» si : «Cine se teme de Domnul va gasi stiinta impreuna cu dreptatea». $i fericitul Apostol ne invata ca la stiinta duhovnioeasca se ajunge in prdinea des- pre care am vorbit. Astfel, pe cind voia nu numai sa intocmeasca un ca- talog cu toaite virtutile, ci sa le arate si ordinea, ca sa se vada care pe care o urmeaza, sau care din care se naste, el a spus si numele citorva, 566 SFINTUL IOAN CASIAN zicind : «/n vegheri, in posturi, in curatie, in stiinld, in indelunga rdb- dare, in bundtate, in Dun Sfint, in diagoste nefdtarnicd». 9. Prin lega- tura virtutilor una de alta el a voit sa ne invete foarte limpede ca se ajunge de la vegheri si posturi la curatie, de la curatie la stiinta, de la stiinta la indelunga-rabdare, de la indelunga-rabdare la .bunatate, de la bunatate la Duhul Sfint, de la Duhul Sfint la rasplata dragostei ne- fatarnice. Cind, asadar, prin aceasta invatatura si in aceasta ordine vei ajunge si tu la stiinta duhovniceasca, vei avea atunci, fara feidoiala, precum am spus, invatatura nu nevrednica si desarta, ci vie si rodni- ca, saminta a cuvintului mintuitor, care a fost semanata de tine in ini- mile ascultatorilor, si pe care ploaia bogata a Duhului Sfint o \;a face sa incolteasca, dupa cum a fagaduit profetul : «£i iti va da ploaie pen- tm semdnatura la, pe care o vei fi semdnat-o pe pdmint, ?i piinea pe caieo va rodi pdmintul va fi g'istoasd $i hrdnitoare». XVII. Fereste-te si ca nu cumva, ceea ce ai invatat nu atit din citit, cit din sudoarea experientei, cind virsta ta va inainta, sa inveti pe altii, ama- git de dragostea pentru slava desarta, sa predai unor oameni cu desa- virsire impuri si sa ajungi la ceea ce a interzis preaintelepttul Solomon : «Nu conducee pe eel nelegiu.it in pa$unile celui drept $i nici nu te ldsa dus de saturarea pinteculuh. Caci «celui nebun nu-i sint de ajuns pld- cerile $i nu este nevoie de infelepciune unde lipse$te sim\.irea». 2. In- tr-adevar, este condus mai mult de neintelepciune, fiindca «iobul in- cdpdflnat nu se va indrepta piin cuvinte. Caci, dacd nu va in\elege, nu se va supune». Si : «Nu spune ceva in urechile neinteleptului, ca sa nu lidd de cuvintele tale intelepte». Sau : «Nu dap cele sfinte ciinilor ?i nu aruncafi mdrgdiitaiele voastre inaintea poicilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcindu-se, sa va sfisie pe voi». Se cade asadar ca, acoperind unor oameni de acest fel tainele intelesurilor duhovni- cesti, sa cinti cu rost : «Ascunde in inima mea cuvintele tale, ca sa nu pdedtuiese impotriva Ta». 3. Vei zice poate : «$i cui trebuie dezvalui- te tainele dumnezeiestilor Scripturi ?». Te invata prea Inteleptul Solo- mon, care zice : «Dati bdutuia imbatdtoaie celor ce sint in amdidciune si vin sa bea celor ce sint in duieii, ca sa uite de sdidcie si de duierile lor sa nu-si mai aminteascd», adica acelora care sint coplesiti de (tristete si de amaraciune, caindu-se de faptele lor de mai inainte, varsa-le din belsug bucuria vietii duhovnicesti, ca «vinul care veseleste inima o- mului», si incalzeste-i cu bautura cuvintului mintuitor, pentru ca nu CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 537 cumva, inecati in amaraciunea neincetata ?i in deznadejdea ucigatoare, «sa fie inghititi de mai mare triste^e cei ce sint astfel». 4. Iar despre cei care, asezati in nepasare si in stare calduta, nu sint muscati de nici o durere in inima lor, se zice asa : «Cel ce este in dulceafd si fdrd du- rere va fi in lipsurh. Fereste-te, cu cit mai mare bagare de seama pofi, ca nu cumva, ingimfat de iubirea gloriei desarte, sa nu fii tovaras al a- celuia pe care profetul 11 lauda : «Cel care banii sdi nu i-a dat cu dobin- dd». 5. Cei ce foloseste cuvintele Domnului (despre care se zice : «Cu- vintele Domnului sint cuvinte nepiihdnite ; argint lamurit in foe, pus la incercare si curdtit de sapte oii 'de pamint») din dragoste de lauda ome- neasca, acela isi da banul sau cu dobinda, avind a merita nu lauda, ci osinda pentru aceasta. El a socotit de cuviinta sa risipeasca banul Dom- nului pen,tru ca din el sa dobindeasca o rasplata temporara, nu pentru ca Domnul, precum este scris, «venind sd-1 primeascd inapoi cu dobindd». XVIII Din doua pricini poate fi fara roada invatatura despre cele duhov- nicesti. Caci sau eel ce invat,a pe iltul, 'recomandind ascultatorilor ce n-a facut el, se straduieste sa-i lamureasca cu ajutorul cuvintelor de- sarte, sau ascultatorii, rai isi plini de vicii, > u primesc in sufletele lor impietrite invatatura mintuitoare si sfinta a omului duhovnicesc. Des- pre acestia spune profetul : «A oibit inima acestui popor si urechile i-au asurzit, iar ochii i s-au inchis, ca nu cumva sa vadd vreodatd cu ochii lor si sa audd cu urechile lor si sd inleleagd cu h ima si sa se intoarcd si sd-i vindece pe ei». XIX. Tatusi, uneori sint impartite cu atita darnicie binefacerile lui Dum- nezeu, obladuitorul nostra, «Care vrea ca totf oamenii sa fie mintuiti si sa ajungd la cunoasterea adevdrului», incit eel care nu s-a aratat vrednic de a predica Evanghelia printr-o viata fara pata poate sa do- bindeasca harul invataturii duhovnicesti pentru mintuirea multora. Dar in ce feluri se impart de catre Domnul darurile vindecarilor prin alun- qarea demonilor urmeaza sa aratam intr-o dezbatere asemanatoare, pe care o rinduim pentru deseara. Acum sa mergem la masa, avmd in ve- dere ca intotdeauna se zamisle^te mai rodnic in suflet ceea ce se pri- meste pe incetul, fara o prea mare osteneala a trupului. 568 SFINTUL IOAN CASIAN A DOUA CONVORBIRE CU PARINTELE NESTOR Despre harismele dumnezeiesti I. Dezbaterea parintelui Nestcr des- VI. Meritul fiecaruia nu trebuie pretuit pre intreitul temei al minunilor. dupa minunOe facute. II. De ce trebuie sa admiram pe sfinti. V* 1 - Virutea minunilor nu sta In lucruri minunate, cd in umilinta. VIII. Este mai minunat lucru sa-si alunge cineva viciile din el declt demonii din IV. Despre minunea pe care a facut-o a it u i parintele Avraam asupra sinului unei IX Cu cit ^ cins t e a vietii mai presus * emeL de savirsirea minunilor. , V. Despre vindecarea unui schiop sa- X. Descoperirea despre incercarea virsita tot de Avraam. curafiei desavirsite. III. Despre mortul inviat de parintele Macarie. I. Dupa slujba de seara ne-am asezat ca de obicei pe rogojina, astep- tind cu nerabdare expunerea fagaduita. Pe cind noi, din respect pentru batrin, taceam to^i, el a intrerupt" aceasta tacere prin cele ce urmeaza, 2. In desfasurarea dezbaterii de ma! inainte ajunsesem sa vorbesc des- pre harul duhovnicesc al minunilor, )e care 1-am aratat ca se compune, dupa traditia celor . batrini .. din trei parti. >Prima cuprinde harul vin- decarilor, pe care-1 au, pe tru meritul sfinteniei, toti barbatii drepti si alesi pentru a savirsi mini ni. Se stie ca apostolii si mul^i dintre cei cu- viosi au facut semne si minuni dupa porunca Domnului, Care zice : «Tamdduiii pe cei neputincio^i, invia^i pe cei moiU, curatfV pe cei le- prosi, pe demoni sco te,fi-i ; in dar cifi luat, in dar sa dafi». 3. A doua este cea care, in vir' itea vindecarii, porneste chiar de la cei pacatosi si nevrednici, pentru intarirea Bisericii sau pentru a rasplati credinta fie a celor care-i aduc pe cei neputinciosi ai lor, fie chiar a acelora care trebuiesc vindecati. Despre ace^tia Mintuitorul spune in Evanghe- lie : «Multf I mi vor zice in ziua aceea : Doamne, Doamne, oare nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut ? $i atunci voi maituiisi lor : JVi- ciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-vd de ia Mine cei caie lu- crafi farddelegea». 4. Si dimpotriva, daca celor bolnavi," sau celor ce-i aduc, le lipseste credinta, nici din aceasta pricina chiar cei carora li s-a dat harul vindecarilor, nu pot sa infaptuiasca insanatosirea. Des- pre aceasta evanghelistnl Luca zice : «§i Iisus nu a facut nimic pentru ei, din cauza necredintii lor», iar Domnul zice : «Mulfi leprosi eiau in Israel in zilele proorocuiui Elisei si nimeni dintre ei nu s-a curajit in a- farci de Neeman Sirianul». 5. Al treilea fel de vindecari este o imitatie CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 569 a jocului si a inselatoriei demonilor. Un om patat de nelegiuiri, daca face unele lucruri minunate, este crezut cuvios si slujitor al lui Dura- nezeu, ajungind sa-i fie imitate si viciile. Dar prin aceasta el deschide calea birfeiilor si astfel sfintenia religiei este defaimata. La fel si eel care crede ca are darul vindecarilor, umflindu-se de trufie, cade si mai rau. Asa se face ca demonii, chemind numele celor pe care-i cunosc ca n-au deloc njci meritele sfinteniei si nici roade duhovnicesti, se pre- fac ca sint aprinsi de meritele acelora, si ca sint alungati din trupurile celor stapiniti de ei. 6. Despre acestia se spune in Deuteronom : «De se va ridica in mijlocul tau prooroc sail vdzdtor de vise si va face inain- tea ta semn si minune si se va implini semnul sau minunea aceea de care fi-a grait el, si-ft va zice atunci : Sd mergem dupd alp dumnezei, pe care tu nu-i stii, si sd slujim acelora, sd nu asculfi cuvintele proo- rocului aceluia, sau acelui vdzdtor de vise, ca prin aceasta va ispiteste Domnul Dumnezeul vostru, ca sd^fle de iubifi pe Domnul Dumnezeul vostru din toatd inima voastrd si din tot cugetul vostru». $i in Evan- ghelie se spune : «Se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci minci- nof}i si vor face semne mari si minuni, ca sd amdgeascd, de va fi cu pu- tintd, si pe cei alesi». II. De aceea sa nu credem niciodata ca trebuie sa admiram pe cei care pretind ca fac minuni, ci mai degraba sa vedeni daca ei sint desavir- siti prin alungarea tuturor viciilor si prin indreptarea obiceiurilor, me- rite care se obtin, cu harul Domnului, nu pentru credinta alltuia, sau pen- rtu alte multe pricini, ci pentru osteneala fiecaruia. 2. Aceasta este stiinta practica, pe care cu alt cuvint apostolul o numeste dragoste, iar autoritatea apostolica o socoteste mai presus de cunoasterea tutu- ror limibilor omenesti si ingeresti mai presus de credinta deplina, care muta si muntii din loc, mai presus de toaite stiintele si profetiile, de cheliuielile tuturor avutiilor si chiar de slavita mucenicie. Caci, dupa ce a numarat toate felurile de har si a zis : «Unuia i se da prin Duhul Sflnt cuvint de intelepciune, iar altuia cuvintul stiinfei, unuia credin- ta, altuia^ darul vindecdrii, altuia iacerea de minuni» si celelalte, vor- bind despre dragoste, ascultati in ce chip a pus-o, in purine cuvinte, mai presus de toate : «$i acum va arat o cale care le intrece pe toate». 3. Prin aceasta se arata limpede ca partea cea mai inalta a desavirsirii si a fericirii nu consta in savirsirea acelor minuni, ci in dragoste curata. $i pe buna dreptate. Caci toate celelalte dispar si pier, dar dragostea ramine vesnic. De aceea vedem ca Parintii Bisericii n-au pus nicioda- 570 SFINTUL IOAN CASIAN ta pret pe facerea minunilor. Ba mai mult, chiar daca aveau din harul Sfintului Duh pentru infaptuirea lor, n-au voit s-o foloseasca decit a- tunci cind i-a silit o trebuintS cu totul deosebita si de neocolit. III. Precum ne amintim, si parintele Macarie 11 , care eel dintii si-a ga- sit loc de asezare in singuratatea pustiei Scitium, a inviat un mort. In- tr-adevar, pe cind un oarecare eretic, care urma invat,atura mincinoasa lui Eunomius, incerca sa rastoarne dreapta credin^a prin cuvinte me§- tesugit folosiite si amagise, in felul acesta, o mare multime de oameni, fericitul Macarie, rugat de barbatii dreptcredinciosi, care erau tulbu- ra\i foarte mult de o erezie atit de mare, a venit sa mintuiasca intre- •gul Egipt de primejdia ratacirii. 2. Cind ereticul, atacindu-1 prin mes- tesugul vorbirii, voia sa-1 atraga in spinii aristotelici, fericitul Macarie, care nu cunostea dialectica lui Aristotel, a raspuns la vorbaria aceluia -cu simplitatea Apostolului care spune : «lmparatia lui Dumnezeu sta in putere,nu in cuvint». Sa mergem asadar — a zis el— la morminte §i sa chemam numele Domnului asupra primului mart ce se va afla. Sa ■aratam, precum este scris, din fapte credinja noastra, ca sa se vada din marturia Lui dovezile foarte graitoare ale dreptei credin^e si sa ara- tam adevarul adevarat nu din lupta desarta a cuvintelor, ci din pute- rea semnelor si din acea judecaita care nu poate fi inselata. 3. Cind a -auzit asa ereticul, coplesit de rusine, in mijlocul poporului adunat, pre- facindu-se ca primeste conditia propusa a fagaduit ca va veni a doua zi. In ziua fixalta, pe cind il asteptau toti cei care, din dorinta de a asista la o asemenea minune, se adunasera in locul anun^at, el inspaimintat de propria sa viclenie a fugit indata, parasind fara intirziere Egiptul. Fericitul Macarie, dupa ce a aisteptat cu multimile pina in ceasul al noualea, cind a vazut ca acela fugise de propria lui constiinta, luind poporul care se lasa'se amagit de eretic, s-a indreptat cu acesta la mor- minte. 4. Revarsairea Nilului a adus egiptenilor obiceiul ca, fiindca o mare parte din timpul anului toata valea fluviului devine ca o mare intinsa din cauza apelor iesite peste maluri, astfel incit atunci n-are nimeni putinfa de a calatori decit cu barca, trupurile celor morti sa se imbalsameze si sa se aseze in cripte pe locuri mai ridicate. Caci pa- ll. XV, III, p. 348. Sfintul loan Casian nu face abuz de minunile sfintilor; dim- potriva. El i"storise?te aceasta minune care -era foarte raspindita in scrierile din pri- mele veacuri ca «Istoria monahilor», atribuita lui Rutin, in traducerea latina, apoi in unele colectii de «apophtegma'ta» (istorisiri), ca ?i in «/s(oria Lausiaca* sau in aceea a lui Sozomen. Pentru amanunte, a se vedea DOM PICHERY, op. cit., vol. II, pp. 212-213. Eunomiu, a carui erezie o difuza sectantul, a trait chiar in veacul al IV-loa ^i ataca §i dumnezeirea Fiului §i aceea a Sfintului Duh. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 571 mintul fiind plin de apa nu ingaduie inhumarea. Chiar daca s-a sapat o groapa sub apa si a fost inmormintat cineva, apa, din cauza invol- burarilor, scoate mortul la suprafata. 5. Asadar, oprindu-se linga tru- pul cuiva mort de mult, Macarie: a zis : «O r omule, daca ar fi venit cu mine acel ereltic fiu al pierzaniei, si fiind si el de fa|a eu as fi chemat numele lui Hristos, Dumnezeul meu, spune daca in fata acestora, care era eft p-aci sa fie rastumati de inselatoria lui, te-ai fi ridicat?». Ace- la, ridicindu-se, a raspuns ca da. Intrebindu-1 apoi parintele Macarie ce a fost inainte, cind se bucura de viata, in ce epoca a trait, sau daca a auzit pe atunci de numele lui Hristos, el a raspuns ca a trait pe vre- mea celor mai vechi regi si ca n-a auzit in acele vremi de numele lui Hristos. 6. Macarie i-a spus din nou : «Dormi in pace cu ceilal{i pind cind vei fi inviat de Hristos la rindul tdu». Asadar, aceasta putere a lui si harul, cit era in el, poate ca ar fi ramas pentru totdeauna ascuns, daca nu 1-ar fi impins sa faca aceasta minune trebuin^a ia\a de provin- cia in intregime primejduita si dragostea cu totul inchinata lui Hris- tos. Precum se vede, nu dorinta da slava 1-a indemnait sa faca aceasta, dragostea de Hristos si folosul intregului popor. Citirea car^ii Regilor arata ca asa a facut si Hie, care a cerut sa coboare foe din cer asupra jertfelor puse pe altar, ca sS elibereze fredinta intregului popoT de su- perstitiile pe care le raspindisera profet n 'i mincinosi. IV. Sa mai amintim si de faptele parintelui Avram, numit eel simplu din cauza nevinovatiei si a simplitatii vietii sale? Acesta plecase din pus- tiu in Egipt sa secere in zilele Cincizecimii n . Dar pe drum, o femeie cu un copil in brate, slab si pe moarte, fiindca ea n-avea lapte, 1-a in- timpinat cu rugaciuni si lacrimi s-o ajute. El i-a dat sa bea un pahar cu apa, pe care facuse semnul crucii si pe data, dupa ce ea 1-a baut, in chip minunat, sinul ei, care secase, s-a umplut de lapte. * V. Tot el, intr-un sat a fost inconjurat de o ceata de oameni necredin- ciosi care, rizind de el, iii aratau pe un om schilod. Acesta de multi ani era schiop si se tira din aceasta prioina. «Parinte Avraam, ii-au zis ei incercindu-1, daca esti slujitorul lui Dumnezeu da-i acestuia sanata- tea de mai inainte, ca sa credem ca unul este numele lui Hristos pe ca- re-L cinstesti». Atunci el pe data, dupa ce a spus numele lui Hristos, 12. XV, IV, p. 349. Intervalul de cincizeci de zile sfinte dintre Paste ?i Rusalii e numit «Cincizecime». 572 SFINTUL, IOAN CASIAN s-a aplecat si, apucind piciorul beteag, a tras de el. Doar 1-a atins, si genunchiul uscat si cbircit s-a indreptat. Recapatind puterea de a mer- ge, eel care uitase de folosirea acestui picior a plecat bucuros. VI. Asemenea barbati nu se socoteau cu nici un merit pentru puterea lor de a face minuni si marturiseau ca acesta nu e un dar al lor, ci eel al milei Domnului, respingind cu astfel de cuvinte apostolice admiratia altora fata de ei : «Bdrbati ira\i, de ce va mirati cu ochii apntiti la noi, ca si cum cu a noastrd putere sau cucernicie 1-am fi iacut pe acesta sd umble?». Ei spuneau ca nu trebuie laudat cineva pentru darurile si mi- nunile lui Dumnezeu, ci mai de graba pentru roada virtutilor, care ies din puterea mintii si a faptelor. 2. Adesea, cum am mai spus, oamenii stricati la minte si vinovati in fata credintei in numele Domnului aiun- ga demonii si savirsesc mari minuni. Despre acestia spuneau apostolii invinuindu-i : «Invatatorule, am vazut pe unul scofind demoni §i 1-am oprit, pentru cd nu-Ji urmeazd impreund cu noi». Hristos le-a raspuns indaita : «J\ r u-i oprifi, edei eel care nu este impotriva voastrd este pen- tru voi», Totusi, daca cei ca acesta vor spune : «Doamne r Domne, au nu in numele Tdu am proorocit $i nu in numele Tau am scos demonii, §i nu in numele Tdu am tdcut multe minuni ?», cu siguranta ca El le va ras- punde : «Niciodatd nu v-om cunoscut pe voi ■ depdrtap-vd de Mine cei care lucrafi idrddelegea». 3. De aceea si pe cei carora El insusi le-a ingaduit slava aceasta a semnelor si a minunilor pentru meritul sfinte- niei lor ii sfatuieste sa nu se faleasca, astxel : «Nu va bucuraii ca vi se supun demonii, ci bucurafi-vd ca numele voastre au fost scrise in ce- ruri». VII. In sfirsit, Insusi infaptuitorul tuturor semnelor si al minunilor. pe cind chema pe discipoli sa le daruiasca invatatura Sa, le-a aratat lim- pede ce trebuiau sa invete de la El adevaratii si prea alesii lui credin- ciosi : «Venifi, a zis El, $i invdfati de la Mine», in hici un caz sa alun- gati cu puterea voastra demonii, nici sa curatiti pe leprosi, sa luminati pe cei orbi sau sa inviati pe cei morti ; caci acestea de'si eu le savir- sesc prin citiva slujitori ai Mei, totusi starea omeneasca nu poate sa intre in laudele lui Dumnezeu, nici sa capete pentru sine vreo parte din ea stapinul si sluga, acolo unde slava apai'tine numai Dumnezeirii. «V oi, zice El, aceasta invdtati de la Mine, cei sint blind si smerit cu inima» 2. Aceasta este cu putinta tuturor sa invete si sa savirseasca, dar lucra- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 573 rea semnelor si a minunilor nici nu este intotdeauna trebuincioasa si folositoare tuturor si nici nu se ingaduie oricui. Umilinta asadar este in- vafatoarea tuturor virtutilor ; ea este temelia cea mai trainica a cladi- rii ceresti, ea este darul propriu si maret al Mintuitorului. Indeplineste fara primejdia trufiei toate minunile pe care le-a savirsit Hristos acela care urmeaza pe Domnul nu prin inalfimea semnelor, ci prin virtutea rabdarii si a umilinfei. 3. Dar eel ce doreste sa porunceasca duhurilor necurate, sau sa dea sanatate celor bolnavi si sa arate multimilor vreun semn minunat, oricit ar chema, laudindu-se, numele lui Hristos, acesta este totusi strain de Hristos, pentru ca mintea trufasa nu urmeaza pe In- vat/itorul smereniei. Intorcindu-se la Tatal pentru a incheia, ca sa spun asa, un testament, aceasta mostenire a lasat-o discipolilor : «0 poruncd noud vd dau voua • sa. vd iubifi unul pe altul. Piecum Eu v-am iubit pe voi, asa sa vd iubifi ?i voi unul pe altul». $i a adaugat indata : «Prin aceasta voi cunoaste to\.i ca sintefi ucenicii Mei, daca vefi avea dra- goste unii fafd de altii». 4. Nu zice : «Dacd vefi face semne si minuni asemdnatoare», ci «dacd ve\i avea diagoste unii fafa de altii», ceea, ce desigur nu pot avea decit cei blinzi si smerifi. De aceea mai marii nostri niciodata n-au socotit ca sint monahi cinstifi si scutifi de boala slavei desarte cei care in auzul poporului spun ca scot duhurile rele si defai- meaza in muitimea de admiratori acest har pe care 1-au meritat, sau pe care si 1-au pretins ei insisi. Dar zadarnic. 5. Cdci «cel ce se sprijind pe minciuni hidneste vinturile si urmeaza pdsdiile in zboiul lor». Li se va intimpla, fara indoiala, ceea ce se spune in Pilde : «Precum sint norii si vintul fdid ploaie, asa este omul care se laudd cu daiul pe care niciodata nu-1 dd». $i de aceea, daca va face vreun oarecare ceva din aceestea, nu va avea lauda din partea noastra pentru semne, ci pentru podoaba vietii sale curate, si nu trebuie cautat daca i se supun demonii, ci daca are parfile iubirii descrise de apostol. VIII. Intr-adevar, este mai mare minune sa scoti din propriuti trup in- demnurile la desfrinare, decit sa alungi duhurile rele -din trupurile al- tora, este mai marej semn sa opresti prin virtutea rabdarii pornirile uci- ga.se ale miniei, decit sa poruncesti stapinitorilor vazduhului, si este de mai mult folos sa-t,i feresti inima de muscaturile foarte lacome ale dez- nadejdii, decit sa indepartezi bolile si betesugurile trupesti ale altora. In sfirsit, din multe puncte de vedere este o mai stralucita virtute si o inaintare mai vrednica de lauda sa-ti vindeci bolile propriului, suflet. decit pe cele ale trupului altuia. Cu cat sufletul este mai presus de trup, 574 . SFINTUL IOAN CASIAN cu atit este mai trebuineioasa sanatatea lui si cu cit este mai prejioasa si mai deosebitS fiinta lui, cu atit este mai rau si mai primejdios ca el sa se prabuseasca. IX. Despre aceste vindecari preaferici|ii apostoli spun asa : «Sd nu va bucurap ca vi se supun demonih. Caci nu pu'terea lor facea aceasta, ci puterea numelui chemat. De aceea sint sfatuiti sa nu indrazneasca a pretinde fericirea sau slava lor, care se infaptuiesc numai din puterea si minunea lui Dumnezeu, ci acea curatie launtrica a vietii si inimii. X. Ca sa dovedesc prin marturia celor vechi si prin descoperirile dum- nezeiesti ceea ce am spus, voi arata mai bine prin cuvintele si prin experienta fericitului Pafnutie ce a gindit el despre semne, sau despre harul curatiei, ba mai mult, ce a cunoscut prin mijlocirea unui inger. Acesta, traind atit de multi ani intr-o desavirsita stapinire de sine, se credea de acum cu totul ferit de cursele dorintelor trupesti, prin aceea ca se simfea pe deasupra tuturor loviturilor pe care le primise de la demoni multa vreme si pe fata. Dar odata, pe cind pregatea pentru cu- viosii barbati veniti la el o fiertura de linte, pe care ei o numesc athera 13 , s-a ars la o mina, cum se in'timpla, din cauza flacarii care s-a ridicat din foe. 2. Acest fapt i-a pricinuit o mare amaraciune. «De ce focul, s-a intrebat el in tacere, nu ma lasa in pace, de vreme ce au incetat luptele mai grele ale demonilor impotriva mea ? Sau cum ma va cruta, in acea zi a judecafii de care ma tern, focul eel nestins, care luindu-ma in pri- mire imi va cerceta toate faptele, daca nu m-a crutat acest mic si vre- melnic foe din afara?». Pe cind .framinta in suflet aceste ginduri si se simtea obosit de tfistete, 1-a furat somnul. Ingerul Domnului, venind la el, 1-a intrebat ; «De ce esii tiist, Pafnutie, cd nu. s-a impdeat cu tine acest- foe pammtesc, cind tot se mai gdseste in madulaiele tale clocotul sim- tamintelor trupesti, care n-au trecut inca. prin focul curapei desav'ir^ite? 3. Cit timp vor trdi in tine rdtdcirile acestor simtdminte, ele nu vor lasa sa fie pasnic cu tine acest foe material, pe care nu vei putea sd-1 simtx nevdtdmdtor decit atunci cind prin faptele tale vei stinge toate s/mfd- mintele lduntrice. Si-ti va arata ca ai indeplinit aceste conditii urma- toarea incercare : Mergi, gaseste o fata goala si foarte frumoasa si daca, tinind-o in bra|e, vei simti ca linistea inimii tale se mentine netulburata 13. XV, X, p. 353. Athera, cuvint folosit, in forma athara sau athira, de Sflntul Casian, lnseamna fiertura de linte sau de arpacas. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 575 si focul tau trupesc s-a stins cu desavirsire, te vor lasa viu si nevaita- mat si flacarile acestui foe vazut, cum s-a intimplat cu acei Itrei copii din 3abilonia». 4. Batrinul, cutremurat de o astfel de descoperire mi- nunata, n-a socotit trebuincios sa faca incercarea de care i-a vorbil ingerul, fiindca, intrebindu-si constiinta si cercetindu-si curatia inimii, si-a dat seama ca n-a ajuns la acea treapta a cura^iei, ca sa se poata supune acelei incercari. «Nu este nici un cistig, a zis el, ca duhurile. necurate se retrag in fata mea, daca simt ca arsurile focului, pe care le credeam mai prejos de atacurile infricosatoare ale demonilor, sint inca atit de usturatoare si dusmane mie. 5. Este mai mare virtute si mai sub- lim har sa stingi pofta launtrica a carnri, decit sa invingi prin semnul Domnului si prin puterea celei mai inalte virtufi atacurile din afara ale demonilor, sau sa le alungi din Itrupurile stapinite de ei prin che- marea numelui dumnezeiesc. Aici a sfirsit parintele Nesteros . expu- nerea despre lucrarea harismelor si, fiindca noi ne grabeam sa ajungem la chilia batrinului Iosif, care era la o departare cam de zece mile de a lui, el ne-a insotit cu invatatura lui pina acolo. PRIMA CONVORBIRE CU PARINTELE IOSIF Despre prietenie I. Ce ne-a intrebat mai Intii parintela XII. De ce nu trebuaesc dispretuiU in Iosif. convorbiri cei mai putin ^tiutori. II. Expunerea acestui batrin despre XIII. Dragostea nu este numai lucra- prioteniile nesincere. rea lui Duumnezeu, ci chiar Dumnezeu. III. Be unde izvoraste prietenia XIV. Despre treptele dragostei. adevarata. XV. Despre cei care i$i intaresc prin IV. Intrebare daca trebuie savirsit ceva prefacatorie simtamintele lor sau pe ale folositor unui frate chiar contra dorin- fratilor. tei lui. XVI. Darurile rugaciunilor noastre V. Raspuns : prietenia durabila nu poate sint respinse de Domnul daca un frate exista decit intre cei desavirsiti. are vreo dusmanie impotriva noastra. VI. In ce fel poate fi "pastrata priete- XVII. Despre cei care socotesc ca tre- nia nestirbita. buie avuta mai multa rabdare fata de VII. Nu trebuie socotit nimic mai pre- mireni, decit fata de frajii duhovnicesti. sus de dragoste, nici mai prejos de XVIII. Despre cei a caror rabdare min- suparare. cinoasa, afita prin tacerea lor minia VIII. Din ce pricini apare neinjelegerea fratilor. intre fratii duhovnicesti. XIX.' Despre cei ce ajuneaza din IX. Trebuiesc Maturate 'pricinile de suparare. neinjelegere intre fratii duhovnicesti. XX. Despre rabdarea prefacuta a celoi X. Despre cea mai buna cercetare a ce intind si celalalt obraz pentru a fi adevarului. lovit. XL Este peste putinta sa nu fie inselat XXI. Intrebare in ce chip cei ce se de diavol eel ce se increde numai in supun porunoilor lud Hxistos sint totusi judecata sa. lipsiti de desavirsirea evanghelica. 576 - SFINTUL IOAN CASIAN XXII. Raspuns : Hristos ne cerceteaza nic eel ce nu ajuta initotdeauna pe unul nu numai faptele, ci si vointa. slab. XXIII. Acela este puternic si sanatos, XXVI. Cel slab nu ingaduie sa fie care se pleaca vointei altuia. aiutat. XXIV. Cei slabi sint inclinati spre in- XXVII. Cum se staplneste minia. jurii, dar nu pot rabda injuriile. XXVIII. Prieteniile Incheiate prin XXV. Intrebare : cum poate fi puter- juramlnt nu sint puternice. I. Fericitul Iosif, despre ale carui invajatura si sfaturi urmeaza sa vorbesc, unul dintre cei pe care i-am mentlonat in prima conferinta, a fost in Egipt printre cei dintii din familia si din orasul sau, care se nu- meste Thmuis. El stia foarte bine nu numai limba egipteana, dar si pe cea greaca, astfel ca vorbea direct, si nu prin tilmaci, ca ceilalti, cu noi, sau cu cei ce nu stiau deloc graiul egiptean. Cind a vazut ca noi dorim > sa-i cunoastem invataturile, intrebindu-ne mai intii daca eram fra|i buni §i auzind de la noi ca nu sintem fra^i de singe, ci sintem legati prin frafie duhovniceasca si ca de la inceputul renuntarii noastre la cele lu- mesti sintem intotdeauna impreuna, atit in calatoriile pe care ni le-a impus la amindoi oastea duhovniceasca in care am intrait, cit si in oste- nelile viefii de manastire, si-a inceput expunerea sa precum urmeaza : II. Sint multe feluri de prietenie si tovarasie, care leaga neamul ome- nesc in diferi'te chipuri intr-o unire mai deosebita. Unii mai intii s-au cunoscut si dupa aceea au intrat in legaturi de prietenie. La alfii un con- tract, sau o invoiala oarec'are de vinzare-cumparare, a dus si la legaturi de strinsa tovarasie si dragoste. Pe unii i-a legat in lanfurile priteniei asemanarea, sau identitatea de vederi, pe care le aveau ca oamenii de afaceri, militari, artisti, sau oameni de stiinta. Prin asemenea potriviri de ginduri si sentimente se imblinzesc chiar inimile inraite, in a^a ma- .sura, incit §i tilharii din paduri ?i din munfi, sau cei care-si fae o pla- cere sa verse singe omenesc, se simt atrasi si string unifi si prieteni, ca partasi la aceleasi crime. 2. Mai este si o astfel de dragoste, bazata pe legile firii insasi si ale inrudirii de singe, prin care cei de acelasi trib, sot,i, parinti, fii si fra|i sint din fire mai apropiati de ai lor decit altii. Acest lucru se observa nu numai la neamul omenesc, dar si la pasari si animale, care ocrotesc §i-si apara dintr-o inclinare fireasca atit de mult puii si ca^eii, incit adesea nu se tem sa infrunte pentru ei chiar primej- dia morfii. La fel si acele neamuri de fiare, de serpi si de pasari, pe care' salbaticia sau veninul lor ucigas le desparte si le tine la distanfa de toa- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 577 te celelalte animale, cum sint basiliscii, rinocerii sau grifonii, desi se spune ca aceste vie|uitoare sint primejdioase pentru oricine, chiar daca numai le vede, totusi, intre ele sint nevaitamatoare si blinde, sim|indu-se atrase unele de altele prin neamul lor. 3. Dar toa'te aceste feluri de dra- goste, pe care o vedem ca este comuna si la cei rai si la cei buni, si la salbaticiuni si la serpi, nu pot ramine neschimbate pina la nesfirsit. Le rupe si le desparte adesea departarea, timpul, nein|elegerile ivite in convorbiri, sau in ciocnirile de interese. Precum se formeaza din dife- rite legaturi de cistig, de pofte, de inrudire, sau din arte trebuinte, la fel se desfac, din felurite pricini care se pot ivi. III. Dar in t-oate acestea exista si un fel de dragoste care nu dispare, fiindca nu ia nastere nici din cunostinte, nici din raporturile de serviciu sau de cistig, nici din rudenie sau din arte motive, ci numai din asema- narea vir'tutilor. Aceasta, zic, este cea pe care nici o intimplare n-o micsoreaza, pe care nu numai ca nu poate s-o descompuna sau s-o dis- truga departarea in timp sau spa^iu, dar nici macar moartea n-o sfari- ma. 2. Aceasta este adevarata prietenie, care creste din dubla desavir- sire si virtute a prietenilor, a carei legatura n-o rupe nici felurimea dorinfelor, niei contrarietatea vointelor. Dar stim ca multi, care pretu- iesc acest simtamint, si care s-au imprietenit prin dragostea arzatoare oentru Hristos, n-au putut sa pastreze neintrerupta prietenia lor. Desi ihceput pe bune temeiuri, sentimemtul acesta n-a putut fi menfinut la aceeasi inalfime si a devenit vremelnic, fiindca nu era hranit cu o vir- tute egala din amindoua par^ile, ci numai din dorinta unuia singur. O astfel de legatura, oricit de calda si de frumoasa, este sortita sa se rupa pina la urma, slabiciunea de suflet a celuilalt. 3. Slabiciunile celor ce nu cauta cu adevarat sanatatea desavirsirii, chiar daca sint suportate cu rabdare de cei tari, ele nu sint tolerate de cei slabi. Acestia din urma au inlauntrul lor pricini de tulburari, care nu-i lasa sa fie linistiti. Ei sint intocmai ca aceia care, l)olnavii de stomac, ii invinuiesc si pe buca- tari si pe servitori de nepasare. Oricita grija ar avea cei care-i slujesc, ei pun pe seama celor sanatosi pricinile tuiburarii lor, fara sa bage de seama ca sint in ei insisi cauzele imbolnavirii. 4. De aceea, precum am spus, legatura prieteniei adevarate si de nezdruncinat se intemeiaza pe egalitatea de virtuti si dintr-o parte si din cealalta, caci «Domnul face sa locuiasca in aceeasi casd cei cu acela$i suflet». $i de aceea dragostea poate ramine nestricata numai in aceia care au aceleasi ginduri si ace- easi voin^a, acelasi punct de vedere in a voi sau a nu voi ceva. $i voi. 37 — Sfintul loan Casian 578 SFlNTUL IOAN CASIAN daca voiti s-o pastrati neatinsa, trebuie s5 va grabit'i ca, alungind mai intii viciile, sa va nimiciti partea proprie a voinfei voastre si, unit! in preocupari si nazuinfe, sa ajunge|i la acel sentiment ce-1 desfata atit de mult pe profet : «Iata ce bine §i ce placut este sa locuiasca irafii lm- preund», 5. $i prin aceasta trebuie sa intelegem nu unitatea de loc, ci de duh. Nu e de nici un folos daca sint unifi prin locuintci cei dezbina|s ca simfamiinte si fel de viata, iar celor cu aceleasi virtuti nu le este im- potriva faptul ca locuiesc departe unul de celalalt. In fata lui Dumnezeu ii leaga pe fra|i intr-o via^a unita trairea nu in aceeasi locuinta, ci in acelasi fel de purtare, si nu poate fi pazita in intregime pacea acolo un- de exista dezbinari de vointa. IV. Ghermanus. Dar daca unul vrea sa faca un lucru care, potrivit po- runcilor lui Dumnezeu, i se pare folositor si bun, iar celalalt este de alta parere, trebuie sa savirseasca acel lucru chiar impotriva voinfei fratelui sau, sau sa renun|e pentru a se supune parerii acestuia ? V. losif. Tocmai de aceea am spus ca prietenia nu poate ramine de- plina ?i desavirsita decit intre cei desavirsiti si cu aceleasi virtual, pe care aceeasi voin|a- si aceleasi feluri de viafa nu-i lasa niciodata, sau numai foarte rar, sa aiba sentimente deosebite, sau sa nu fie de aceeasi parere in cele ce due la plinatatea viefii duhovnicesiti. Daca au inceput sa se infierbinte in discufii care due la invrajbire, este limpede ca ei niciodata n-au fost unit/i dupa regula pe care am spus-o mai inainte, Dar fiincica nimeni nu incepe plecind de la desavirsire, ci mai intii tre- 1 buie sa puna temeliile acesteia, de aceea si voi nu* trebuie sa va intre- bati care-i este maret,ia, ci cum puteti ajunge la ea. $i tot de aceea gin- desc ca este de itrebuinta sa va deschid o cale pe care sa va indreptati pasii ca sa putefi dobindi astfel mai usor binele rabdarii si al pacii. VI. ' Asadar, prima temelie a adevaratei prietenii consta in dispretuirea celor lumesti si-n desconsiderarea tuturor lucrurilor pe care le avem. Este nedrept si lipsit de evlavie ca, dupa ce am renuntat la ale lumii si la tot ce cuprinde ea, sa pui mai presus de dragostea de mare pret. fata de un frate niste obiecte foarte ieftine, care ti-au mai ramas. A doiia temelie- consta in a-si analiza fiecare voile sale proprii, ca nu cumva, judecind CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 579 ca el este mai injelept si mai chibzuit, sa creada ca e mai bine sa se su- puna sentimentelor sale decit parerilor celuilalt mai apropiat. 2. In al treilea rind e dator sa stie ca toate, chiar cele pe care le socoteste folo- sitoare si trebuincioase, trebuiesc puse mai prejos de binele dragostei si al pacii. In al patrulea rind sa-si dea seama ca nu trebuie sa se supere niciodata, fie ca pricinile de suparare ar fi drepte sau nedrepte. In al cin- cilea rind sa caute a inlatura ca si cum ar fi a lui supararea fratelui im- potriva sa, chiar daca a inceput fara motiv, stiind ca este deopotriva de primejdioasa amaraciunea altuia, ca si cea pe care i-a pricinuit-o lui al- tul, daca n-a alungat-o atit cit este, din sufletul fratelui. In sfirsit, ceea ce este, fara indoiala hotaritor si general pentru toate viciile, sa se gin- deasca zilnic ca are sa piece de pe lumea aceasta. 3. Staruinta in acesi gind nu numai ca nu va ingadui tristefii sa i se aseze in suflet, dar va inabusi toltodata si toate pornirile poftelor si ale tuturor pacatelor. De aceasta daca va tine seama fiecare, nu va putea nici sa suporte si nici sa pricinuiasca amaraciunea miniei sau a vrajbei. Daca acestea ince- teaza, cind acel dusman al dragostei varsa pe nesimtite otrava tristetii in sufletul prietenilor, atunci in chip necesar dragosftea racindu-se prin dese neintelegeri, oare ranesc inimile, pina la urma va dispare. 4. Cel care merge pe calea despre care am vorbit numai intr-un punct poate sa nu fie de aceeasi parere cu prietenul sau : anume care dintre ei, nepretinzind nimic pentru sine, a 'taiat din radacina eel dintii cau- za neintelegerilor care de obicei iau nastere din lucruri marunte si de ioarte mic pre|, pazind cu toata virtutea ceea ce citim in Faptele Apos- tolilor despre unitatea dintre cei credinciosi : «Iar inima $i sufletul mul- iimii celor care au ciezut eiau una §i nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le aveau de obste». Cum va incolti samin- ta neintelegerii in eel care, slujind nu voinfei sale, ci vointei fratelui sau, va imita faptele Domnului si Creato'rului sau Care, vorbind in per- soana omului in care se intruchipase, a zis : «N-am venit sa fac voia .Mea, ci voia Celui ce M-a tiimis!» 5. In ce fel va aprinde focul gilce- vilor eel ce din intelegerea si simtirea sa s-a hotarit sa se increada nu i~.it in judecata sa proprie, cit in cea a fratelui, dupa a carui socotinta va aproba sau nu ceva, infaptuind cu umilinta si cu inima evlavioasS acele cuvinte evanghelice : «Dar nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu ?» 5eu cum va admite ceva care 1-ar intrista pe fratele lui, daca este con- v:ns ca nu e nimic mai pretios decit pacea si daca nu pierde din vedere =cea porunca a Domnului care zice : «Intru aceasta vor cunoaste rofi ca sin'eji ucenicii Mei, daca. veji avea diagoste unii fata de alpi», dragoste :r;n care, ca prihtr-un semn special,* a voit Hristos sa fie recunoscuta ;urma Sa in aceasta lume si sa fie deosebita de altele prin acest carac- 580 SFINTUL IOAN CASIAN ter, daca pot spune asa ? 6. Sub nici un mdtiv nu va rabda cineva sa primeasea in el sau sa se aseze in altul otrava tristefii numita supa- rare, care este primejdioasa si neingaduita. Supararea n-are cauze in- dreptatite si nu se poate ruga eel al carui frate este suparat pe el, sau eel care este suparat pe fratele sau, fiindca toftdeau'na va trebui sa se gindeasca cu umilinta la aceste cuvinte ale Mintuitorului : «Dacd i\i vei adu.ee daiul tdu la altar si acolo l$i vei adu.ee aminte ca fratele tdu are ceva impotrivd, lasd darul tdu acolo, inaintea altarului, si mergi intii si impacd-te cu fratele tdu si apoi, venind, adu darul tdu». 7. Nu-U va fi de nici un folos daca spui ca tu nu te minii si daca erezi ca implinesti porunca prin care {i se spune : «Soarele sa nu apund asupra miniei tale» si «Cel ce se mlnie impotriva fratelui sdu vinovat va fi in fata judecd- tii», iar pe de alta, parte dispretuiesti cu inimS trufasa tristetea altuia, desi ai fi putut s-o indulce§ti prin bunatatea ta. Caci in acelasi chip vei fi invinuit de tracfarea inva|aturii Domnului. Cel ce a spus ca tu nu tre- buie sa te superi impotriva altuia a infeles ca nu trebuie sa-i dispretu- iesiti nici tristetea, fiindca nu intereseaza in fa|a lui Dumnezeu «care voieste ca tot,i oamenii sa fie mintuiti» daca te pierzi pe tine sau pe un altul. 8. Oricine va pieri, pentru El este aceeasi paguba, dupa cum pen- tru eel care se bucura de moartea tuturor cistigul este acelasi, fie ca mori tu, fie ca moare fratele tau. In sfirsit, cum va putea avea cea mai mica nemultumire impotriva fratelui sau eel care crede zilnic, ba chiar in fiecare clipa, ca va pleca din lumea aceasita ? VII. Asadar, dupa cum nu trebuie sa punem nimic mai presus de dra- goste, la fel nu trebuie sa socotim nimic mai josnic decit supararea. Caci toate, oricit ar parea de folositoare si de trebuincioase, sint de dispretuit daca nu ne ajulta sa inlaturam tulburarea miniei, si toate care sint socotite potrivnice merita sa le primim si sa le rabdam, daca in felul acesta putem pastra neatinsa linistea dragostei si a pacii, fiindca este de crezut ca nimic nu e mai primejdios decit minia si supararea, si dim- potriva, nimic nu este mai folositor decit dragostea. VIII. Precum pe fratii trupesti si slabi, duhul vrajmasiei, din cauza unor (ucrari pamintesti si de mic pret, ii dezbina, facindu-i sa se minie re- pede, la fel si intre fratii duhovnicesti acelasi duh necurat aduce nein- telegeri prin deosebirile de parer* din care fara indoiala adesea se is- ca discutii si certuri de cuvinte, pe care apostolul le condamna. De CONVORBlHl DUHOVNICE§TI 581 aceea dusmanul pizmas §i rau da nastere la discordii intre fra|ii uniti sufleteste. AdevSrata este acea cugetare a prea inteleptului Solomon : «Ceaita aduce lira, iar dragostea va ocroti pe to\i cei ce nu. se ceartd». IX. Pentru a pastra dragostea vesnica si nedespar^ita n-ajuta la ni- mic faptui ca am inlaturalt prima cauza de neintelegere, care de obicei ia nastere din lucruri pamintesti si trecatoare, ca am dispretiiit toate cele trupesti si ca am ingaduit frafilor sa-si uneasca intre ei toate lu- crurile de care avem nevoie neaparat, daca n-am inlaturat si pe cea de a doua cauza, care de obicei apare sub forma neintelegerilor duhovni- cesti, daca nu i-am adus asadar pe cei dezbina^i la sim|amintul umi- lintei si la aceeasi vointa in toate. X. Imi aduc aminte ca, in tinerefe, cind ma imprieteneam cu cineva, ni se insufla adesea o asitfel de intelegere in disciplined morale si in Scripturile Sfinte, incit credeam ca nimic nu este mai adevarat si mai rational decit acea intelegere. Dar cind am inceput sa avem parerile noastre si sa le unificam, supunindu-le la o discutie comuna, mai intii parerile unuia erau combatute de celalalt ca false ?i daunatoare, §i apoi erau condamnate printr-o judecata comuna ca primejddoase. Aceste idei contradictorii, inspirate de diavoll, ni se pareau stralucitoare ca lumina zilei si usor ar fi putult sa dea nastere la neintelegeri, daca nu ne-ar fi oprit de la orice discufii invatatura celor batrini, pazita ca un oracol. Ei ne-au prescris, ca un fel de lege sfinta, ca nici unul dintre noi sii nu se increada mai mult in judecata sa decit a fratelui, daca nu vrea sa fie jocul vicleniei diavolului. XI. S-a dovedit adesea ca se intimpla ceea ce spune Apostolul : «Insu$i Satana ia chip de inger al luminih, pentru ca, in chip viclean sa acopere lumina stiintei adevarate cu norul unor intelesuri intunecate si minci- noase. Aceste intelesuri, primite cu inima umila si binevoitoare, daca nu sint mai intii supuse cercetarii unui frate mai batrin, foarte cunoscator si foarte incercat, si daca nu sint respinse sau admise de noi dupa felul in care au fost judecate de cei batrini, venerind in cugetele noastre pe ingerul intunericului ca inger al luminii vom fi lovitj de groaznica pieire. Nu este cu putinta sa scape de aceasta primejdie a mortii eel ce se increde in judecata sa proprie, fara sa iubeasca umilinta cea adeva- 582 SFINTUL IOAN CASIAN rata si fara sa indeplineasea cu inima plecata sfatul Apostoluiui care zice : 2. «Dacd existd vreo mingiieie in Hristos, dacd este vreo usurare in diagoste, sau vreo iridurare si milostivire, impliniti bucuria mea, ca sd gindifi la iel, avind aceeasi iubire, acelasi suflet, aceeasi cugetare. Nu laceti nimic din duh de ceaitd, nici din marire desartd, ci cu sme- renie unul pe altul socotindu-vd mai de cinste decit pe voi insivd». $i de asemenea: «ln cinste, unii altoia dafi-vd intiietate», pentru ca fie- care, socotind pe tovarasul sau cu mai multa cinste si sfintenie, sa aiba incredere ca adevarul curat si fara de greseala sta mai mult in judecata altuia decit in a sa. XII. Se intimpla adesea, fie din inselarea diavolului, fie dintr-o greseala omeneasca, in care nu exista nici un om, care in acest trup fiind, sa nu poalta cadea, ca si eel cu spirit mai ager si cu mai multa stiin^a sa aiba vreo idee gresita ?i, dimpotriva, sa gindeasca mai corect eel cu minte mai greoaie si cu mai purine merite. De aceea nimeni, oricita stiin|a ar avea, sa nu se lase stapinit de mindrie desarta ca n-are nevoie sa asculte si ceea ce spun altii. Caci chiar daca inselaciunea diavolului nu i-a atna- git judecata, totusi nu scapa de laturile primejdioase ale ingimfarii si ale trufiei. Cine va putea preftinde aceasta fara mare primejdie de moar- te, cind vasul de buna alegere prin care vorbea Hristos, precum el in- susi a marturisit, spune ca s-a urcat la Ierusalim numai de aceea, ca sa discute printr-o examinare retrasa cu ceilalti apostoli Evanghelia pe care el o predica dupa descoperirea si lucrarea Domnului printre nea- muri ? Urmind aceste invataturi inseamna nu numai ca pastram unire in cugete si in intelegerea lor, dar chiar nu ne temem de nici o cursa a diavolului vrajmas, si nici de laturile in^elaciunilor lui. * XIII. Atit de mult este laudata virtutea dragostei, incit fericitul apostol loan spune ca aceasta nu este numai o luorare a lui Dumnezeu, ci Dumne- zeu Insusi : «Dumnezeu este dragoste. Cine idmine in diagoste rdmine in Dumnezeu si Dumnezeu este in el». Pina intr-atit o vedem ca este dum- nezeiasca, incilt simtim foarte limpede ca traiesc in noi acele cuvinte ale apostoluiui : «Pentru cd dragostea lui Dumnezeu este idspinditd in ini- mile noastre prin Duhul Siint caie locuieste in noi». Aceasta este ca si cum ar fi spus : «Pentru ca Dumnezeu este raspindit in inimile noastre prin Duhul Sfint care locuieste in. noi». Fiindca noi nu stim ce trebuie CONVORBIRI DUHOVNICESTI 583 sa cerem, Duhul Sfint «vine in ajutorul nostril cu suspine negraiie. Cei ce ne cerceteaza inimile stie ce doreste Duhul, ccici dupd Dumnezeu El se loaga pentru sfinfi». XIV. Dragostea poate fi daruita tuturoT,. Despre ea fericitul apostol zice : ■omnului : «Dacd vorba voastrd este da, sa lie da, iar daca este nu, sa lie nu. Cdci tot ce este mai mult decit acestea este de la eel rdu». Iar apostolul de asemenea spune : «Nu minfiti until catre altul». XIX. Iosit. Acea veche libertate de a avea multe sotii si tiitoare, margi- nita o data cu trecerea timpului si cu inmultirea oamenilor, pe buna dreptate nemaifiind necesara, a trebuit sa fie inlocuita cu desavirsire evanghelica. Pina la venirea lui Hristos a trebuit sa aiba putere bine- cuvintarea acelei porunci care glasuiau : «Crestefi -?i vd inmulfifi si umplep pdmintubK 2. $i de aceea a fost foarte drept ca din acea rada- cina a inmultirii omenesti, care a fost intr-un timp socotita folositoare in sinagoga, sa rasara florile fecioriei iingeresti si sa se nasca in bise- rica roadele de buna mireasma ale infrinarii. Minciunile si pe atunci au fost osindite, precum arata textul Vechiului Testament, care zice : «Ii vei pieide pe top care grdiesc minciuna», si iarasi : «Ph'nea minciu- nii este pldcutd omului, dar dupd aceea gura lui se va umple de pietre». Insusi legiuitorul spune : «Vei tugi de minciund». 3. Dar abia atunci, precum am zis, a fost incuviintata, cind i s-a adaugat o oarecare tre- buinfa, sau o lucrare mintuitoare, din care cauza n-a trebuit sa fie condamnata. Asa este cazul regelui David, despre care ai amintit si care, pe cind fugea de urmarirea nedreapta a lui Sa»l, s-a folosit de CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 603 cuvinte mincinoase catre preotul Abimelec, nu cu gindul la vreun cis- tig si nici din dorinta de a face rau cuiva, ci numai pentru ca sa scape de urmarirea nelegiuita a lui Saul. El niciodata n-a voit sa-si pateze miinile cu singele regelui dusman, care i-a fost de atitea ori predat de Dumnezeu. De aceea spune : «Sd ma teieasca Dumnezeu sa fac aceasta du$manului meu, unsul Domnului, si sa-mi ridic mina mea asupra lui, ccici este unsul Domnuluh. 4. Nu putem tagadui ca aceste fapte pe care, precum citirn in Vechiul Testament, le-au savirsit unii barbafi cuviosi, fie din vointa lui Dumnezeu, fie preinchipuind unele taine duhovnicesti, tie pehtru a-i scapa- de moarte pe unii, ile-am savirsit si noi in masura in care ne-a silit necesitatea. De asemenea fapte nu s-au ferit nici a- postolii, cind anumite imprejurari li le-au impus. Dar despre acestea voi vorbi mad tirziu. Mai Intii ma voi ocupa de cele din Vechiul Tes- tament, pentru ca in felul acesta sa se inteleaga mai usor ca barbatii drepti si cuviosi, atit in Vechiul cit si in Noul Testament, au fost intru totul de aceeasi parere despre aceste treburi oarecum gospodaresti. 5. Ce vom spune despre acea evlavioasa prefScatorie a lui Husai in fata lui Absalom pentru a-1 scapa pe regele David ? Aceasta" fapta, primita si porndta din simtamintul de a insela si de a impresura si lovind in interesul celui sfatuit, este totusi aprobata de marturia Scripturii dum- nezeie§iti, care spune : «Asa a jiidecat Domnul sa stiice sfatul eel mai bun al lui Ahitofel, ca sa aduca Domnul pieirea asupia lui Absalom*. Caoi nu putea, fi socotita rea fapta care se savirsea dintr-un gind si dintr-o judecata evlavioasa, de partea dreptatii, pusa la cale printr-o religioasa ascundere pentru salvarea omului a carui evlavie si victo- rie placea lui Dumnezeu. 6. Ce vom zice $i de fapta acelei femei care, primind pe cei itrimisi de Husai la regele David i-a ascuns in put si, intinzind peste gura putului o patura, s-a prefacut ca usuca orz? «Au trecut, a zis ea, dupa, ce au bdut pu^ina. apd» $i cu acest ?iretlic i-a sea- pat din miinile urmSritorilor. De aceea, r3spundeti-mi, va rog, ce ati fi facut daca, traind dupa poruncile Evangehliei, vi s-ar fi prezentat o conditie asemanatoare ? Oare n-ati fi socotit ca e mai bine sa-i ascun- de|i tot printr-o minciuna, zicind la fel : «Au trecut dupa ce au bdut pu|in apa», si sa indeplihiti acea porunca : «Scapd-i pe cei ce sint dusi la moarte si nu cruta nimic sa-i salvezi pe cei ce urmeazd sd fie ucisi'> decit, marturisind adevarul, sa dati pe cei ascumsi in miinile celor ce-i vor ucide ? 7. Unde este acea porunca a apostolului : «Nimeni sa nu caute ale sale, ci fiecare pe ale apioapelui» , si ■. «Dragostea nu cautd ale sale, ci pe ale aproapelui ?». Iar despre sine insu^i a spus : «Nu caut ce este folostitor mie, ci ce este multora, ca ei sa fie mintuith. Daca noi cautam cele ce sint ale noastre si voim sa refinem cu incapatinare 604 SFINTUL IOAN CASIAN ceea ce ne este noua de folos, chiar si in situatii de acest fel trebuie sa spunem adevarul si sa devenim vinovat,i de moartea altuia. Iar daca ne vom indeplini porunca apostolica punind interesele altora mai pie- sus de ale noastre, fara indoiala ca atunci trebuie sa ne supunem tre- biuntei de a min^i. 8. $i de aceea nu vom putea nici sa stapinim in in- tregime cele launtrice ale dragostei, nici sa cautam cele' ce sint ale aMora dupa invatatura apostolica, daca nu vom socoti ca e mai bine ca, slabind putln cele ce se cuvin cerin^elor si desa*virsirii noastre, sa ne coborim cu dragoste plecata la interesele altora si astfel sa ne tre- cem slabi cu cei slabi pentru a-i cistiga pe cei slabi. . XX. Invatati prin aceste exemple, si fericitul apostol Iacob, si to|i prin- cipalii fruntasi ai acelei Biserici de da inceput, au indemnat pe apos- tolul Pavel sa se coboare pina la inchipuiri prefacute fata de subreze- :zenia celor slabi si 1-au impins sS se curafeasea' . 11. Ce este mai limpede decit aceasta marturie, dincare int&legem ca Domnul, cu mila si dragostea Sa, a socotit ca e mai bine sa treaca peste ceea ce spusese si, schimbind termenul mortii, s3k-i prelungeasc^i viaja cu cincisprezece ani celui ce se roaga, decit sa se arate neinduplecat in hotaririle sale! La fel socotinta divina zice catre mimviteni : «fncd trei zile si Ninive va ii darimata». Dar in curind cainta si postul lor au inmuiat hotarirea atit de amenintatoare si de categories, intorcirid-o spre mila si iertare. Daca afirma cineva ca Domnul, prevazind intoar- cerea lor, i-a ameninta't cu distrugerea ceta^ii pentru a-i aduce la po- cainja, urmeaza ca acei care sint la conducerea fratilor, fara sa se faca vinovati de minciuna, pe cei ce au nevoie de indreptare ii amenin^a uneori cu pedepse mai mari decit ar trebui sa le dea. 12. Iar daca, dim- potriva, afirma ca Dumnezeu a revenit asupra acelei hotariri aspre avind in vedere cainta lor, potrivit celor spuse de Iezechiel : «Cind voi zice pacatosului : Vei muri, dar el se va intoarce de la pdcatele sale si va face judecatd si dreptate, atunci el va ii viu si nu va muri», de aseme- nea, invatam din acestea ca nu trebuie sa ne indirjim in hotaririle noas- 25. XVII, XXV, p. 402. Sfintul Casian aduce aici un argument In favoarea an- gajamentului ncmentinut. 612 SFINTUL IOAN C ASIAN tre, ci sa indulcim prin rnilostivrre si blindefe amenintarea pronunfata din necesitate. 23. Pentru ca sa nu se creada ca. Domnul i-a ocrotit astfel numai pe niniviteni, El arata prin Ieremia ca va savirsi aceasta intot- deauna pentru to^i, cind va fi nevoie, si promitind ca-si va schimba fara intirziere hotaririle potrivit cu meritele noastre, El zice : «Dacd voi zice cindva despre un popoi, sau tfespre un lege, ca-1 voi dezrddacina, il voi sfarima si-1 voi pierde si dacd poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va intoarce de la iaptele lui cele rele, atunci voi indeparta rdul ce gindeam sd-i fac. Si dacd voi zice despre un popor, sau despre un rege ca-l voi intoarce si-1 voi intari, si dacd acela va face rele ina- intea ochilor Mei si nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam sa-1 fericesc». $i Iezechiel spune de asemenea : «Sd nu lasi nici un cuvint. Poate vox asculta si se vor intoarce de la calea cea rea si atunci imi va pdrea rdu de nenorocirea pe care aveam de gind sa le-o fac din cauza taptelor lor rele». 14. Aceste marturii declara ca nu itrebuie sa ne tinem cu incap^tinare in fagaduintele noastre, ci sa le' rinduim cu judecata si chibzuinta, alegindu-le mereu pe cele bune si trecind fara sovaiala la aceea pe care o socotim mai folositoare. Jude- cata lui Dumnezeu, cea mai prestis de orice pret, ne mai inva^a ca desi El stie dinainte sfirsitul ficaruia chiar inainlte de a se naste, astfel orin- duieste toate dupa ordinea si judecata comuna, si oarecum dupa senti- memtele omenesti, incit nu dupa puterea si nici dupa gindul Sau de ne- spus, a toate cunoscator de la inceput, ci dupa faptele prezente ale oa- menilor judecind toate, pe fiecare il respinge sau II atrage, il umple zil- nic de harul Sau sau il indeparteaza de la El. 25. La fel stau lucrurile si cu alegerea lui Saul. Desi prestiinta lui Dumnezeu nu putea sa nu cu- noasca sfirsitul urit al acesttuia, din toate miile Israelului pe el 1-a ales si 1-a uns ca rege, rasplatindu-i meritele vietii de pina aici si netinind seama de pacatul din viitor al acestuia. Astfel incit, dupa ce acesta s-a facut vinovat, Dumnezeu, ca si cum s-ar cai de alegerea facutS, se plinge- cu glas si tinguiri oarecum omenesti, zicind : «Md cdiesc ca 1-am hotdrit pe Saul rege ; iiindcd M-a pdrdsit si poruncile Mele nu le-a mdeplinit». $i de asemenea : «Totusi Samuel il phngea pe Saul pentru ca Domnul se cdia cd 1-a ales pe Saul rege peste Israel». 16. Domnul spune si prin profetul Iezechiel ca fapta pe-care a savirsit-o o va face, prin judecata zilnica, cu toti oamenii, zicind : «Cind voi zice dreptului ca va li viu, iar el se va increde m dreptatea sa si va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toatd dreptatea lui, ci el va muri pentru tot rdul pc care 1-a facut. Si cirtd voi zice x pdcdtosului : «Vei muri», dar el se va intoarce de la pdcatele sale si va face judecata si dreptate, dacd acest pdcdtos va inapoia zdlogul, va despdgubi, pentru cele rdpite, va umbla dupa le- CONVORB1RI DUHOVNICESTT 613 gile viefii, neidcind nimic rdu, atunci el va fi viu si nu va muri. Nici unul din pacatele sale, pe care le-a iacut, nu i se vor pomeni». 11. Apoi, cind Domnul si-a intors fa|a milostivirii Sale de la acel popor care, desi fusese ales din toate neamurile, a devenit dupa eea calcator al porun- cilor, legiuitorul intervine pentru el strigind : «C, Doamne, poporul aces- ta a sdvirsi't mare pacat, idcindu-si Dumnzeu de aur. Rogu-md acum, de vrei sd le ierfi pdcatul acesta, iartd-i ; iar de nu, sterge-md si pe mine din caitea Ta, in care m-ai sciis. Zis-a acestuia, Domnul : Pe acela care a giesit inainiea Mea 11 vol steige din cartea Mea». Si David, pe cind cu duh profetic se plingea impotriva lui luda §i a prigonitorilor lui Hristos, a zis : «Sd se steargd ei din cartea celor drepii». Si fiindca nvi meritau sa ajunga la pocainta cea mintuitoare fiind vinovati de o nele- giuire atit de mare, a adaugat : «Ei sd nu fie inscrisi impreund cu cei drep{i». 18, Esie limpede ca si cu luda s-a indeplinit puterea blestenm- lui profetic. Caci pentru a-si ispasi crima de tradare «$i-a pus capdt zilelor spinzurindu-se», ca nu cumva, dupa ce i s-a sters numale din cartea celor drepti, intorcindu-se la pocainta sa merite a fi inscris iarasi cu cei drepti in cer. Trebuie sa fim siguri ca si numele lui luda, in acel timp 'hi care a fost ales de Hristos pentru treapta apostolatului, se gasea inscris' in'cartea celor vii si el a auzit impreuna cu ceilalfi cuvintele : «Nu va bufurafi ca vi se supun duhurile, bucurafi-vd cd numele voastre sint scrise in ceruri». 19. Dar fiindca,, doborit de boala arghirofiliei, din cer, unde fusese inscris, a lost aruncat la cele pamintest}, pe buna drep- tate despre el si despre cei asemenea lui se spune prin profet : «Doam- ne, top jcei ce te pdrdsesc vor ii strivi$i si cei ce se retrag de la Tine vor fi scrisi pe pamint, fiindca au pdrasit pe Domnul, izvorul apelor celor vii». Si in alt loc : «Ei nu vor fi in siatul poporului Meu si nu vor fi inscrisi in cartea casei lui Israel, si nu vor intra pe pdmintul lui Israel ». XXVI. Nu ; trebuie trecut sub tacere nici folosui acelei invataturi, care ne cere ca si atunci cind, din ura sau din alta patima, ne-am legat printr-un juramint sa indeplinim, cfeea ce nu trebuie sa se intimple nici unui mo- nah, totusi trbuie sa cintarim cu toata judecata mintii cele doua situatji, adica sa comparam intrc ele ceea ce am hotarit cu ceea ce urmeaza sa fa'cem, si sa trecem fara intirziere la ceea ce cu toata chibzuin{a am judecat ca este mai bine de facut. Caci este mai bine sa trecem peste cuvintul dat, decit sa producem vaitamare unei lucrari care este dreap- ta si plina de evlavie. De altfel, din cite ne amintim, niciodata parintii cei incercafi si cu buna judecata n-au fost indirjifi si fara revenire asu- 614 SFINTUL 10 AN CASIAN pra hotaririlor de acest fel, ci dimpotriva, ca ceara la caldura inmuin- du-se, cind a intervenit o judecata, sau un sfat mai sanatos, au trecut fara sovaiala la ceea ce era mai chibzuit. Am aratat ca intotdeauna cei care tin cu incapatinare la hotaririle lor sint fara judecata si fara dreapta chibzuint,a. XXVII. Ghermanus. Daca urmam invatatura pe care ai aratat-o destul de limpede si de pilduitor, inseamna ca un monah nu trebuie sa faca nici un legamint, ca sa n-ajunga dupa aceea un las sau un incapa^inat. Dar unde vom pune acele cuvinte ale Psalmistului : «Am jurat, am hotdrit sa pdzesc judecdtfle 'dreptdtii Tale» ? Ce este altceva a jura si a hotari, daca nu a pazi fara schimbare hotaririle ? XXVIII. i losif. Noi vorbim aci nu despre primele cerinte, fara indeplinirea carora nu este cu putinta mintuirea noastrii, oi despre acestea pe care le putem infaptui mai mult sau mai putin fara primejdie, cum sint : ne- respectarea fara intrerupere a postului, stapinirea continua de la vin si ulei, faptul de a nu parasi niciodata chilia, cititul si meditatia fara ra- gaz. Acestea pot fi practicate dupa placere, sau intrerupte dupa tre- buinta, fara vreo paguba pentru slujirea si idealurile noastre de via);a. 2. Dar, hotaririle privitoare la observarea acelor priaicipale porunci tre- buiesc respectate cu strictefe, si pentru ele nici moartea nu trebuie oco- lita, dacS este nevoie. Despre ele trebuie sa spunem intotdeauna : a Am jurat si am hotdrit». Asa trebuie sa se intimpie cu pazirea dragostei de oameni, pentru care toate sint de dispretuit, ca sa nu se pateze binele si desavirsirea acesteia. La fel trebuie sa indeplinim fara schimbare ju- ramintul pentru p&zirea infrinarii, a credintei, a cumpatarii si dreptatii, care toate trebuiesc pastrate cu necurmata stradanie si pentru a caror neindeplinire, cit de mica, meritam osinda. 3. Dar cu acele indeletnioiri irupesti, despre care se spurie ca sint de putina folosin^a, trebuie sa ne purtam precum am spus, adica daca apare vreun prilej sigur, care ne indeamna sa le intrerupem, sa nu ne ment-ina asupra acelora nici un le- gamint, ci lasindu-le la o parte, sa itrecem cu toata voia la cele mai de folos. Nu este nici o primejdie daca pentru un timp renuntam la acele CONVOHBIRI DUHOVNICE$TI *Q15 obiceiuri legate de ceie ale trupului. Dar este primejdie de moarte sa ne abatem cit de putin de la cele aratate mai inainte. XXIX. La fel trebuie sa aveti grija ca, daca v-a scapait din gura vreo vorba pe care o vreti ascunsa, sa nu-1 sfatuitj pe eel care v-a auzit sa n-o spuria mai departe. Mai degraba va ramine secreta daca se trece peste ea in chip simplu si cu nepasare, fiindca nici unul dintre frati nu se va gindi sa rSspindeasca acea vorba, socotind-o spusa ca ceva nein- semnat in cursul convorbirii, daca nu s-a atras atentla asupra ei sa fie tinuta ca o itaina 26 . Iar daca dai si juramint de incredere in aceasta privint^, sa fii sigur ca totul va fi aflat foarte repede. Caci puterea dia- volului se va ridica si mai furioasa sa ite intris^eze si sa te tradeze impingind la calcarea jurSminjtului. XXX. De aceea monahul nu trebuie sa ia hotariri definitive asupra celor ce privesc trebuintele trupului, ca sa nu fie silit sa le calce repede, ati- tind si mai mult pe vrajmais sa-1 atace in cele pe care le savirseste ca si cum i-ar fi poruncite de lege. Cel asezat sub harul libertatii, din- du-si lege «iesi, se leaga singur in lanturile unei robii primejdioase ; astfel incit, ceea ce ar fi putut face in chip ingaduit si chiar laudabil cu lucrarea harurilor, daca trebuinta ]-a impins cumva, acel lucru il va savirsi ca un pacat. Caci «unde nu este lege, nu este nici calcaie at lege». 2. Intariti cu aceste invataturi si indrumari ale preafricitului Iosif. care ne-a venit parca de la .Dumnezeu, ne-am hotarit sa raminem in Egipt. Dar desi de aci incolo nu ne-am mai gindit prea mult la lega- rnintul nostru de manastire, totusi 1-am indeplinit dupa o trecere de sapte ani 27 . Astfel am alergat la minSstirea noastra ducind cu noi incre- derea ca vom dobindi ingaduinta de a ne intoar»je in pustiu si, mai in- tii ne-am achitat de datoria de a aduce cinstire mai marilor nostri. Apoi am recapatat dragostea de alta data in sufletele celor pe care, din grija 26. XVII, XXIX, p. 408. Este sfatul de inalta intelepciune pe care constiinf Sfititflor Casian si Ghermanus xiu le-a ingaduit sa-1 urmeze. 27. XVII, XXX, 2, p. 408. De§i pln3 la sfirsit legamintul s-a implinit, mustrarea unci constiinte vii a dat faptului aminarii lui dimensiuni enorme, care a prefacut in- tr-o minciuna, cu repercusiuni imense asupra interpretarii biblice — mai ales a Ve- chiului Testament. 616* SFlNTUL IOAN CASIAN fata de noi, desele noastre scrisori, oricit de frumoase, tot nu-i linisti- sera. $i, in sfirsit, smulgindu-ne cu totul ghimpele fagaduintei noastre, condusi cu bucurie chiar ,de ei, am plecat din nou catre singuratafile in- departate ale pustiului scitic. 3. Nevrednicia mea, cuviosi frati, v-a prezentat, asa cum a putut, stiinfa si invafatura parintilor vestiti. Chiar daca graiul meu neingrijit mai mult a incetosat decit a luminat ideile, eu % va rog sa nu lipsiji de lauda cuvenita pe insemnatii barbati, si sa va aratafi nemultumirea nu- mai ia\a de scrisul meu. Judecind in toata linistea sufleteasca, am so- cotit ca e mai bine sa dau la iveala chiar prin cuvinte simple, maretia cugetarii lor, decit s-o tree sub tacere. Pentru cititor, daca are in ve- dere inaltimea intelesurilor, stingacia rostirii mele nu este o piedica in sporul lui de cunoastere, iar pentru mine este mai mare grija de a aduce folos, decit de a primi lauda. Va rog, asadar, pe toti cei carora le vor veni in miini aceste osteneli ale mele sa stie ca tot ce le va pla- cea apartine cuviosilor paring, iar ceea ce nu-i va multumi imi apar-^ tine mie. PARTEA A III-A CONVORBIRILE XVIII— XXIV PREFAJA SF1NTULUI C ASIAN LA PARTEA A TREIA A «CONVORBIRILOR DUHOVNICESTI» Este inchinata lui Iovinian, Minerviu, Leon|iu si Teodor. Cel dintii a pus temeiul vechilor virtu^i a invataturii minastirilor din provinciile galice si disciplinei calugaresti, iar ceilalti trei doresc cu ardoare subli- mita{ile eremitismului. Aceste din urma sapte «Convorbiri» vor servi si uuora si altora. Dar acestia din urma vor avea un avantaj imens, caci ei sint deja pregatiti prin prctica eremitica a PSrintilor pustiei «sa im- brafiseze mai usor preceptele si invafaturile lor». Aici Sfintul Casian exprima convingerea ca modul exprimarii acestor Convorbiri e atit de aproape de realitate, incit citirea lor va manifesta chiar introducerea in chiliile anahoretilor, a celor citafi si deci va urma o toltala inviorare a lor : «Dar ce spun?» — striga el la sfirsit. i mai cu stiinta despre acesitea decit eel care, dobindind in ambele desavirsirea printr-o lunga deprindere si avind ca dascal experaenj;a pr.oprie, poate sa ne arate printr-o invatatura bazata pe adevar meri- tele si telurile lor. VIII. loan. N-as fi putut afirma ca unul si acelasi om poate fi desavirsit si intr-un fel si in celalalt fel de viata, daca n-as avea citeva exemple in aceasta privinta. Daca este imtr-adevar mare lucru sa gasesti pe cine- va care le-a trait pe amindoua la fel, este cu atit mai limpede ca este ;oarte greu, daca nu imposibil, sa se desavirseasca vreun om si in via- 648 SFtNTUL IOAN CASIAN ta de minastire si in cea din singuratate. Dar chiar daca este cu putinta aceasta, mu se poate trage de aci o regula generala. 2. Caci nu din pax- tea cea mai mica, rezultind din parerile putinora, ci din aceea a mul- tora, care cuprinde daca se poate parerile tuturor, trebuie formulata o regula universalis. Daca putini, care depasesc putintele virtutii co- mune, obtJn foarte rar rezultatele dorite, acestia nu tirebuie incadrati in normele generale, fiindca sint ceva pe deasupra conditiei umane sla- be si neputincioase, si nu sint de dat ca exemplu, ci ca niste minunate exceptii. De aceea voi raspunde pe scurt si potrivit puterilor mele mo- deste la intrebarile voastre. 3. "lelul chinovnicului este de a-si ucide si rastigni toate do/rinjele sale, iar potrivit poruncii mintuitoare des- pre desavirsirea evanghelica, de a nu cugefta nimic despre ziua de mii- ne. Este foarte sigur ca desavirsirea de acest fel nu poate fi indeplinita decit de un chimovnic. Pe acesta profetui Isada 11 fexiceste isi-1 lauda astfel : «Daca-ti vei opri piciorul tan in ziua de odihna si nu-ji vei mai vedea de treburile tale in ziua Mea cea sfinta, ci vei socoti ziua de odihna ca desfdtaie si vrednicd de cinste, ca siinfita de Domnul, si vei cinsti-o, laid sd mai umbli, idid sd te mai indeletnicesii cu treburile tale si lard sd mai vorbesti desertdciuni, atunci vei afla desidtarea ta in Domnul. Eu te voi purta in car de biminfa pe culmile cele mai inaltc ale fdrii si te voi bucura 'de mostenirea tatalui tdu Iacob, cdci gura Domnului a grdit acestea». 4. Iar desavirsirea pustnicului este sa aiba mintea desprinsa de toate cele pamintesti si, in masura putintelor ome- neisti, s-o uneasca cu Hristos. Pe acest baxbat 11 desonie fericitul Ieremia cind spune : «Fericit barbatul care din tinerefea sa poartd jugul, el va sedea singur si va tdcea, liindca a luat jugul asupra lui». $i Psalmistul spune de asemenea : «Asemdnatu-m-am cu pelicanul din pustiu ; ajun- s-am ca bulnifa din ddrimaturi». Daca n-a ajuns la acest capat fiecare in, felul lui de viaja despre care am vorbit, zadarnic se osteneste unul in minastire, iar celalalt in pustiu, caci nici unul, nici celalalt nu-isi vor indeplini viritutea vietii lor. IX. Dar aceasta nu este totul, ci numai o parte a desavirsirii, care in- txeaga si total a este un dar oferit de Dumnezeu celor putini. Este in- tr-adevar desavirsit si nu in parte ceil ce cu aceeasi marinimie rabdS in pustiu asprimea .sixiguratatii, iar in minastire slSbiciunea fratiilor. De aceea, in ambele feluri de viata este greu sa gasesti pe cineva desavirsit in toate, fiindca nici pustnicul nu poate ajumge sa dispretuiasca si sa se lipseasca in intregime de cele materiale, nici chinovnicul sa dobin- CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 549 deasca intru totul curatia mintii pure. Se spune ca numai parintele Moi- se, Pafnutie si cei doi Macarie ^ au ajuns la ambele feluri de desavir- sire. 2. Ei erau desavirsiti si intr-un fel si in celalallt al vietii, fiindca in pustiu se retrageau cit mai departe de ceilalti pustnici, pe cit puteau se fereau de orice intilnire cu oamenii, iar cind erau vizitati rabdau cu usurinta tulburarile produse de acestia. Caci veneau adesea mul- timi de frati fie sa-i vada, fie pentru a inainta in virtuti si fata de tofi acesftia se aratau atit de prietenosi si de binevoitori, cS ai fi zis ca toata viata au indeplinit serviciul de a primi oaspeti. Astfel ca nu-ti puteai da seama in care fel de viat& sint mai desavirsiti, ca pustnici, sau ca traitori in obstea minastirii. X. Unii, traind vreme indelungata in singuratate si retragere, incep oarecum sa se salbaticeasca, sS se sperie de intilnirea cu oamenii si, daca.viziita unor frati i-a scos putin din felul lor de pustnici, devin ne- linfitstitti, dlind semine vadjte de sutflete mici. Aoeastta se iipttrmpla de obicei celor ce, neformati bine in chinovii, s-au grahit sa vina in pustie, inainte de a se lepada de toate viciile. Nedesavirsi^i in nici un fel de viata, inclina cind intr-o parte, cind in alta, minati de propriile lor por- airi. 2. In tovSrasia fratilor, sint nemultumiti si supSrati de prezenfa si intrebarile ace&tora, iar, in singur&tate mi suporta t&cerea si intinderila nesfirsite ale pustiului. Ca unii care nu stiu bine de ce au dorit si au ce- rut sa vina in singuratate, isi inchipuie ca cea mai inaltS virtute a aces- tei vie^i este sa fuga de tovarasia fratilor si sa se fereasca de orice chip omenesc. XI. Gheimanus, Dar in ce. chip se poate veni in ajutorul nostru si al ce- ior la fel de slabi ca noi, care format! prea putin in invataturile minas- tiresti am inceput sa dorim viata de pustnici inainte de a scapa de :oate viciile? In ce chip vom putea dobindi statornicia mintii netulbu- -ate si taria neclintita a rabdSrii noi cei care, intrerupind prea de tim- 3uriu cu viata de obste a minastirii, am parasit si scolile $i cimpul de ;xercitiu in oatre inceputurile noastre trebuiau isa se formeze deplin, pina a desavirsjire ? 2. In ce fel, aisadar, trSiaud acum in singuratate vom dobin- ii desavirsirea bunatatii si a rabdarii, sau in ce chip constiinlta cerceta- 33. XIX, IX, p. 444. In afara de Sf. Macarie Ospitalierul, pe care 1-am amintit a nota 9, Biserica mai pomene$te inc5 doi sfinti vestiti in vremea lor : Sfintul Ma- carie Egipteanul §i Sfintul Macarie din Alexandria 650 SFINTUL IOAN CASIAN toare a pornirilor launtrice va inte-lege ca are in sine sau ca-i lipsesc aceste virtuti, pentru ca nu cumva, izolati de tovarasia oamenilor si de supararile din partea lor sa fim inselaji de o impresie gresita si sa cre- dem ca am si dobindit linistea neclintita a mintii ? XSII. loan. Celor ce-si cauta intr-adevar vindecare nu le pot lipsi lea- curile din pantea aoelui adevarat medic al sufletelor, mai ales celor care nu si-au dispretuit prdn deziradejde si nepasaire puterile, nu si-au ascuns prirnejdiile ranilor si nici n-au respins cu minte necugetata leacul poca- intei, ci, fata cu slabiiciunile capatate din ne§tiinta, iratacire sau trebuinta, cu minte smerita si .totosi prevazatoaire, au adergat la medicul eel ce- resc. De aceea trebuiie sa stim ca, daca. ne refcragem in locuri indepar- tate sau singuratice, fara sa ne fi curatit de toalte viciile, nu liraseamina ca nemaiputiindu-le practica acolo, ele, adiea vieiile, nu exista. in noi ca dorinte. 2. Ramine aiscumisa. in nioi serpuind oarecum radaciina tuturor pacatelor, daca n-a tost smullsa, si o sim{im inca duipa aceste isearme ca traieste inca in noi. De pilda, sintem in pustie si trebuie sa pri- mim frati !in viziita ,• daca venirea lor ne [produce neliiniiisiti si enervare cunoastem ca exista in noi focul care aprinde cea mai vie nerabdare. Iar cind asteptam viz^ta unui frate si el de nevoie a iintir- ziat putin, daca o tacuta nemultumire sufleteasca ii invinovafeste in- tirzierea si daca nelinistea asteptarii ne tulbura mintea, aceasta va do- vedi ca exista in noi minie si tristete, ca vicii ale constiintei noastre. 3. La fel, cind vine vreun frate, care ne cere fie un caiet sa citeasca, fie alt lucru de care are nevoie, daca ne-a nemultumit cererea lui, sau daca 1-am refuzat, fara indoiala ca sintem prinsi in lanturile zgirceniei, sau ale arghirofiliei. Daca gindurile sau citirea cartilor sfinte ne-au adus in amintire vreun chip de femeie, care ne-a pricinuit o tulburare cit de mica, sa stim atunci ca focul desfrinarii nu s-a stins inca din ma- dularele noastre. Sau daca, punind fata in fata asprimea vietii noastre cu liber.tatile altora, mintea noastra simte eel mai mic fior de mindrie, atunci este sigur ca sintem stapiniti de urita boa] a a trufiei. 4. Ori de cite ori, asadar, surprindem in inima noastra aceste semne ale viciilor, sa stim bine ca ne lipseste nu dorinta pacatului, ci infaptuirea lui. Aces- te patimi, daca le-am amestecat cindva in viata noastra, de indata ce ies din hrubele simturilor noastre dovedesc ca ele nu se nasc atunci cind au tis«M, ci ca abia au putut iessi le. iveala dupa ce fusesera mult timp ascunse. Astfel si eel singuratic va afla prin semne sigure daca are CONVORHiRI DUHOVNICE.STI 651 in el infipte radacinile viciului si nu va dori cineva sa-si arate curatia sa nepatata oamenilor, ci Aceluia, de care nu se poate ascunde nici o taina a inimii. XIII. Ghermanus. Am inteles destul de bine si de limpede dupa. ce semne ne putem cunoaste slabiciunile si in ce chip putem deosebi diferitele stari sufletesti, adica in ce fel putem surprinde viciile care se ascund in noi, caci vedem din experienta zilnica si din gindurile si framinta- rile noastre proprii ca ele sint precum le-ai spus. RSmine ca, asa cum ne-au fost araltate bolile si cauzele lor, cu aceeasi limpede judecata sa ni se arate si vindecarea lor. Fara indoiala, ca poate vorbi foarte bine despre leacul bolilor eel ce mai inainte a constatat cauzele si originea lor examinii)nd : constiinta celor bolnavi. 2. Invatatuira fericirii tale a dat la iveala tainele ranilor noastre si acum putem spera lecuirea, intru- cit aratarea limpede a bolii fagaduieste si nadejdea vindecarii. Totusi fiindca, asa cum ai spus, inceputul mintuirii se dobindeste mai intii in via|a de obste si nu pot fi sanatosi in singuratate decit 1 cei pe care i-au vindecat mai intii leacurile minastirii, cadem iarasi in deznadejdea pri- me]dioasa ca nu cumva noi care am parasit minastirea nedesavirsiti sa nu ne putem desavirsi in pustiu. XIV. loan. Celor stapiniti de grija fa^a de bolile lor nu le va puta lipsi leacul mintuitor si de aceea, in acelasi mod in care se descopera sem- nele fiecarui viciu, sint de cautat si remediile. Am spus ca pustnicilor nu le lipsesc viciile vietii omenesti ; la fel spunem ca lor/ le stau la in- demina si mijloacele de a dobindi virtutea. 2. Asadar, daca va constata cineva, dupa indiciile mai sus aratate, ca este prada nerabdarii sau miniei, va trebui sa recurga de indata la mijloacele contrare pentru a se lecui. Gindindu-se adica la tot felul de injurii si neplaceri pe care le-ar putea avea din parte altcuiva, sa se deprinda cu gindul ca poate suportta cu desavirsita umiiinta orice rautate i se pricinuieste si, pu- nindu-si in fata adesea tot ce e mai insuportabil, sa mediteze cu cita liniste si pace a inimii trebuie sa intimpine totul. Astfel, gindul la toate acele patimi ale sfintilor, sau chiar ale Domnului, il va face sa intelea- ga ca toate felurile nu numai de jigniri, dar chiar de pedepse sinit mai prejos de ceea ce el merita si-1 va pregati sa rabde toate durerile. 3. Daca fiind chemat la vreo adunare a fratilor, ceea ce se intimpla uneori si intre cei mai austeri locuitori ai pustiului, isi va da seama ca g52 SFINTUL IOAN CASIAN mintea sa a fost atrasa tainic de unele lucruri marunte, ca un cenzor foarte aspru al simtamintelor ascunse se va dojeni singur cu acele fe- luri de cuvinte foarte tari care il pregatiserS prin meditatii zilnice spre o desavirsita rabdare si isi va vorbi astfel : Oare tu esti, omule, ace- la care atunci cind itj faceai exercitiile in cimpul singuratatji tale, te laudai mereu ca vei invinge raul, care atunci cind tu insuti iti propu- neai nu numai cele mai rele neplaceri, dar chiar si chinuri insuporta- bile, te credeai destul de tare si de neclintit in fata tuturor furtundlor ? 4.Cum s-a risipit acea neinvinsa rabdare a ta la eel mai usor cuvint ? Cum s-a prabusit la cea mai usoara adiere casa !ta zidita pe acea stinca atit de tare, incit ti se parea ca este construita. pina la nori ? Unde este acel razboi pe care cu dasairta iincredere il cereal, dorindu-1 In timp de pace ? «Gata am f6st si nu m-a tulburat» te laudai ta, iar cu profetul ziceai : «Cerceteaza-ma, Doamne, $i ma cearca ; aprinde rarunchii §i inima mea», si : «Cercefeazd-md, Doamne, $j cunoa$te inima mea ; in- cearca-ma §i cunoa$te cararile mele §i \ r ezi de este m mine calea faia- delegii ?». Cum te-a ingrozit doar umbra dusmanului pe tine eel pre- gatit pentru o mare batalie ? 5. Condamnindu-se prin aceste mustrari si cainte, sa nu lase nepedepsit simtamintul care i s-a strecurat, ci sS-si pedepseasca trupul cu post mai aspru si cu mai multa veghe, sa-si chi- nuie prin pedeapsa necurmata a infrinarii vina clintirii sale si, asezat in singuratate, sa arda in acest foe al caznelor ceea ce trebuia sa in- lature in viata de minastire. Trebuie sS avem mereu si fix in minte cii, pentru a dobindi rabdarea neintrerupta §i statornica, nu ne este inga- duit noua, carora prin lege dumnezeiasca ne este oprita nu numai raz- bunarea, dar amdntirea injuriilor ce ni s-au adus, sa ne miniem pentru orice paguba sau neplacere. 6. Ce pierdere poate fi mai mare pentru sufleft; decit ca, orbit de o pornire neasteptata, sa piarda limpezimea lu- mii adevarate si vesnice si sa se departeze de conteraplarea Celui «care este blind si smerit cu inima» ? Ma rog, ce poate fi mai primejdios si mai urit, decit sa-si piarda cineva judecata cinstei, regula si disciplina adevaratului discernamint si, cu buna stiinta si fara sovaiala, sa savir- seasca lucruri pe care nu si le-ar fi ingaduit nici daca ar fi fost beat, ori lipsit de simtire ? 7. Asadar, oricine are in vedere acesttea si altele la fel, va dispretai nu numai toate felurile de pagube, dar si de insulte si de pedepse, care pot fi pricinuite cu destulS usurint& chiar de cei mai r5i, judecind ca, pentru vesnica puritate a inimii, nimic nu este mai d&unator decit minia si nimic mai pretios decit linistea sufletului. De aceea sint de dispre|uiit nu numai foloasele lucrurilor trupesti, dar si ale celor ce par duhovnicesti, daca altfel nu pot fi dobindite sau cisti- gate, decit cu tulburarea acestei linisti. COMVORBIRI DUHOVNICE?TI 553 XV. Ghermanus. Am vrea ca, asa cum ni s-a aratat leacul pentru vin- decarea celorlalte vicii, adica pentru minie, tristete si nerSbdare prin tratarea cu contrariile lor, la fel sa ni se spun 3 ce fel de ingrijire ar trebui adusa contra duhului desfrinSrii, adica daca poate fi stins jarul poftelor, ca in cazul celor aratate mai sus, printr-un spor mai mare de imboldiri si provocari. Noi credem ca acest procedeu estte potrivnic castitatii, fiindca atitam in noi focul poftei trupesti si-1 aprindem si mai tare chiar numai daca trecem cu gindul peste aceste atUari. XVI loan. Intrebarea voastra inteleapta a luat-o inaintea problemei pe care urma s-o tratez in expunerea mea, chiar daca voi n-o aduceti in discutie. De aceea sint sigur ca a fost gindita cu rost de catre voi, fiindca ascutisul mintii voastre a venit in intimpinarea inva^aturilor mele. Se inlatura fara truda intunericul oricarei probleme cind, intre- zarindu-i dezlegarea, ajungem mai inainte la rezultatul cautat. Tova- ra$ia omeneasca nu numi ca nu dauneaza in tratarea acelor vicii des- pre care am vorbit, dar chiar este de mare folos. 2. CSci ele fiind date pe fata neintrerupt prin nerabdare, cu cit pricinuiesc mai des durere $i cain^a celor invin§i de ele, cu atit mai repede aduc sanatate celor in suferinta. De aceea chiar $i traind in ainguratate, unde nu se poate aprinde de catre oameni focul §i materia ispitelor, totu^i trebuie sa combatem la fel cu gindul atitSrile cu putinta ale acestora, pentru ca in lupta neintrerupta a gindurilor noastre impotriva lor sa dobindim mai repede vindecarea. 3. Dar impotriva duhului desfrinarii metbda este deosebita, cum deosebita este si cauza. Caci dupS cum trupului trebuie sa-i fie inlaturate cele ale poftei, la fel mintii trebuie sa-i fie eliminata amintirea lor. Este inca destul de primejdios pentru inimile slabe si firave sa primeasca cea mai usoara amintire a acestei patimi, fiindca uneori pentru ele chiar amintirea femeilor cuvioase sau citirea cartilor sfinte atJta porniri daunatoare. Din aceasta cauza mai marii nostri de obicei tree cu grija peste citiri de acest fel in prezenta celor ti- neri. Celor desavirsati si definitiv stapiniti de sentimentul castitatii nu le pot lipsi incercSrile prin care sa se poata cerceta, fiindca lor li se dovedeste desavirsita integritate sufleteasca prin judecata sanatoasa a propriei lor constiinte. 4. Numai pentru barbatul des^virsit va exista o asemenea incercare asupra acestei patimi, fiindca eel care stie ca a scos din radacina aceasta boala poate, pentru a-si cerceta castitatea, sa zamisleasca in mintea sa vreo inchipuire inselatoare. Dar cei inca slabi g54 SFINTUL IOAN CASIAN nu se cuvine in nici un chip sa fie pusi la o astfel de incercare (caci le va fi mai mult primejdios decit folositor) ca aceea de a se gindi la o im- perechere, sau macar la atingerea unei femei tinere si frumoase. 5. Asa- dar, clnd cineva cu desavirsita virtute la farmecul placutelor atingeri pe care le-a plasmuit cu gindul, nu va avea nici o incuviintare a mintii sale si nu va sim^i nici un fior al trupului, acestea vor fi cele mai sigure do- vezi ale curatiei sale. Cel ce este calit in otelul purita^ii nu numai ca stapineste cu mintea aceasta virtute a infrinarii neintinate, dar chiar, daca vreo trebuinja 1-a pus in atingere cu o femeie, el ramine cu totul m afara oricarei ispite. Cu aceasta parintele loan, vazind ca este aproape ceasul al noua- lea si deci timpul mesei, si-a incheiat expunerea. XX CONVORBIREA CU PARINTELE PINUFIUS Despre scopul pocaintei $i despre semnele iertfrii I. Smerenia parintelui Pinufius ?i as- VII. Raspuns : plna unde trebuie sS ne cunzatorile lui. amintim de pacatele din trecut. II. Sosirea noastra la el. VHI. Feluritele roade ale pocaintei. IX. De ce este folositoare iertarea pa- III. Intrebare despre poc3inta ; cum .se cunoaste ca a fost primita? catelor ? X. Nu trebuie sS ne amintim de paca- IV. Raspuns despre umilinta intrebarii tele rU siu 0as e. noastre. jq Semnele de primire a pocaintei j ier- V. Felul de pocSinta si dovada de ier- tarea pacatelor din trecut. tare. XII. In care pacate pocainta isi are VI. Trebuie sa ne amintim de pacate timpul ei si in care din ele ea nu poate pentru a ne biciui sufletele ? avea sfirsit ? I. Avind a expune inva|aturile prea stralucitului si distinsului pa- rinte Pinufius despre telul pocaintei mi se pare ca inlatur o mare parte din conferinta daca, pentxu a nu plictisi pe cititori, tree suib tacere lauda smereniei acestuia, despre care am vorbit pe scurt in cartea a IV- a a Institutiilor, intitulata «Despre lormaiea celor ce renunta la lumea aceas- ta*. Mai ales fiindca multi nu cunosc cartea amintita, incfederea in cele spuse aici nu s-ar sprijini pe nimic, daca n-as arata si meritele lui Pinu- fius. 2. Acesta, pe cind conducea ca preot si presbiter o mare manas- tire din apropierea orasului Panephysis din Egipt, atit de mult era inal- tat in slava de acea provincie, datorita virtutilor lui si puterii de a face COiyyORBIRI DUHOVNICE$TI g55 minuni, incit i se parea ca prin laudele care i se aduceau de pe acum a primit rasplata ostenelilor sale. Temindu-se ca nu cumva trecerea de care se bucura in fata poporului sa-1 lipseasca de roada cea vesnica, a fugit pe ascuns din manastirea sa si s-a indreptat spre tinuturile retrase in care itraiesc calugarii tabenniti. El a urmarit nu singuratatea pustiului, nu siguranta vietii de unul singur, pe care o cauta si cei nedesavirsiti. care uneori din trufie desarta nu rabda osteneala supunerii in chinovii, ci a dorit s& se supuna vietii de obste dintr-o manastire foarte vestita. 3. Acolo totusi, ca sa nu fie recunoscut de cineva, s-a imbracat ca simplu mirean, si . Iar mai jos zice : «Este vreme pentru orice lucru si pentru orice faptd». 4. Asadar, despre nimic din acestea nu spune ca este ve?- nic bun, ci sa fie indeplinit la timpul sau si cum trebuie. Astfel ca aceleasi iucruri, care acum au fost savirsite bine si la timpul lor, daca au loc cind si cum nu trebuie, se dovedesc nefolositoare si primejdioa- se. In afara, bineinteles, de cele care sint prin esenja lor perun- nenta bune sau rele, fara sa poata capata un continut potrivnic, cuni CONVOHBIRI DUHOVNICESTI 673 sint dreptatea, prudenja, barbatia, temperanta si celelalte virtuti, sau dimpotriva, viciile, ale caror hotare sint permanente si nu se pot trans - forma in contrariul lor. Iar daca unele pot trece cite o data dintr-o par- te in alta, incit fata cu cei ce le folosesc sa fie socotite bune sau rele, acestea nu din natura lor sint astfel, ci dupa cum le simte eel ce le in- faptuieste, bune sau rele, dupa cum dicteaza imprejurarile. XIII. Acum sa ne intrebam, ce trebuie sa hotarim despre starea postu- rilor, daca este el un bun, la fel cum am spus ca sint dreptatea, pruden- ta, vitejia si temperanta, care nu pot in nici un caz trece in partea con- trarie, sau este ceva la mijloc, care uneori poate fi de folos daca-1 finem, iar alteori nu putem fi condamnati daca nu-1 pazim, si mai mult, daca uneori e rau ca 1-am tinut si alteori e bine ca nu 1-am pazit ? 2. Daca definim postul ca pe o virtute si asezam abtinerea de la hrana intre bunurile principale, insemneaza ca primirea hranei este un rau si o cri- ma. Tot ce este contrar binelui principal trebuie socotit rau principal. Autoritatea Sfintelor Scripturi nu ne ingaduie aceasta definite. 3. Caci daca postim in acest inteles si cu acest cuget, incit sa credem ca este un pacat sa ne hranim, nu numai ca nu vom dobindi nici o roada prin abtinere, dar chiar vom savirsi un mare sacrilegiu si o nelegiuire, po- trivit cuvintelor Apostolului : «Stdpinindu-ne de la bucatele pe care Dumnezeu le-a fdcut spre gustare cu multumire pentru cei credincio$i fi pentru cei care au cunoscut adevdrul. De.vieme ce orice fdpturd a lui Dumnezeu este bund si nimic nu este de lepddat daca se ia cu mul- tumire». Caci : «Cine socoteste ca este ceva necwat, pentru el este ne- curat 39 ». De aceea, din cite am citit, n-a fost nimeni osindit numai pen- tru ca s-a hranit, daca nu s-a unit cu aceasta, sau nu i-a urmat ceva prin care a meritat sa fie condamnat. XIV. Din aceasta se vede foarte limpede ca postul este ceva mijlociu, fiindca se socoteste drept sa fie pazit, dar nu aduce osinda intreruperea iui, daca nu este pedepsita prin el calcarea altei porunci decit folosi- rea hranei. Dar pentru un bun principal nu trebuie sa fie nici un timp de intrerupere, fiindca cei ce inceteaza de a-1 savirsi si numai prin ne- pasare cade in pacat. La fel nu trebuie ingaduita nici o clipa pentru vreun rau principal, fiindca ceea ce este dainuitor intotdeauna nu va 39. XXI, XIII, 3, p. 477. Trebuie deci sa tinem seama de ce este obligatoriu po- irivit con?tiintei noastre, buna sau rea. Sfintul loan Casian 674 SFlNTUL IOAN CASIAN putea sa nu dauneze, daca a fost savirsit, sau sa se schimbe in ceva vrednic de lauda. 2. De aceea este limpede ca sint mijlocii cele care sint prin natura lor astfel, incit savirsite sfin^esc, dar nu ne pateaza daca nu le luam in seama. Socoteste in rindul acestora casa- toria, agricultura, bogatjule, retragerea in singuratate, priveghe- rile, citirea cartilor sfinte si meditatia asupra lor si insesi postu- rile, cu care am inceput vorbirea noastra. Despre toate acestea invata- tura divina si autoritatea car|ilor sfinte n-a hotarit sa fie respectate fara incetare si pazite in asa chip, incit sa fie o nelegiuire a le intrerupe. 3. Toate cele ce se hotarasc ca niste porunci, ne osindesc la moarte daca nu le indeplinim. Dar cele ce doar ne indeamna si nu ne poruncesc, acestea facute sint de folos, dar nefacute nu ne aduc pedeapsa. Si de aceea mai marii nostri au poruncit sa facem si sa pazim toate acestea cu prevedere, tinind seama de cauza, loc, mod, timp, cu toata aiten|ia necesara, fiindca tot ce se savirseste potrivit acestora este bine facut, iar ceea ce este in afara acestor conditii se constats a fi rau si primejdios. De pilda, daca la sosirea unui irate, in persoana caruia noi ne sim^im datori sa primim pe Hristos cu cea mai mare dragoste, vrea cineva sa pazeasca asprimea postului, nu cade mai degraba in pacatul neomeniei, in loc sa-si cistige lauda si meritul de buna gazda ? 4. Sau daca atunci cind boala si slabi- ciunea trupeasca cer hrana pentru insanatosire, eel ce nu primeste sa se abata de la asprimea positului care nu este de socotit mai degraba crud si calau al corpului sau, decit ingrijitor al propriei sale sSnatati ? La fel si in timpul unei sarbatori, cind se ingaduie pu|ina incalzire si hra- na mai buna pentru refacerea trebuincioasa, daca vrea cineva sa se tina cu orice pret de regulile postului, trebuie sa fie socotit nu numai un formalist, dar si un marginit si un lipsit de judecatS. 5. Astfel de atitudini sint cu totul primejdioase celor ce cauta lauda omeneasca prin posturi si cu desarta fatarnicie isi cistiga faima sfinteniei prin pa- iiditatea fe|ei. Despre acestia cuvintul evanghelic spune ca si-au do bindit in prezent pla'ta, iar postul lor Domnul il osindeste prin gure profetului. Facindu-si siesi observatie, dupa ce inainte zisese in nu- mele acestora : «De ce am postit $i nu ne-ai vazut ? De ce ne-am ami- lit sufletele $i n-ai §riuf ?», adauga indata, aratind din ce pricini ei nu merita sa fie auziti: «Iatd, in zilele postului vostru se dau pe fata vre- rile voastre, atunci voi urmaiifi pe toti datornicii vostri. lata, postiti ca sa. vd ceitap si sa vd sfdditi, si lovifi furiosi cu pumnul. Nu mai pos- titi ca pind astdzi, daca vieti sa se audd in cer glasul vostru. Este acesta un post care-Mi place, o zi in care omul isi smereste sutletul sau ? Sa-si piece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si in cenusd, oaie acesta se cheamd post, zi pldcutd Domnului ?». 6. Apoi adauga, inva- CONVOEBIRI DUHOVNICE$TI 675 tind cum se face bine primita infrinarea celui ce posteste si spunind, bineinteles, ca postul nu este de folos prin sine insusi, daca nu este insotit de cauzele urmatoare : «Nu sti}i voi postul care-Mi place ? Ru- pefi ianjurile nedrepfdfii, dezlegafi legdturile jugului, dafi drumul celor asuprifi si sfarimati jugul lor. imparte piinea ta cu eel flamlnd, adapos- teste m casd pe cei sdrman, pe eel gol imbracd-1 si nu te ascunde de eel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rdsdri ca zorile si tama- duirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi ; la strigd- tul tdu El va zice: iatd-Ma». 7. Vedeti, asadar, ca postul nu este jude- cat de Domnul ca un bun principal, pentru ca nu prin sine insusi, ci prin alte lucrari se face bun si placut lui Dumnezeu si, dimpotriva, din diferite pricini care se ivesc, este socotit nu numai zadarnic, dar si demn de dispret, caci zice Domnul : «Cind vor posti, Eu nu voi asculta rugaciunile lor». XV. Mila, rabdarea, dragostea $i celelaMe virtuti aratate mai inainte, in care exista binele principal, nu trebuiesc pazite pentru posturi, ci posturile pentru eie. Trebuie sa ne straduim ca, pe calea posturilor, sa dobindim acele virtuti, care sint intr-adevar bune, iar nu sa le prac- ticam in scopul posturilor. Pentru aceasta asadar este folositoare infri- narea aspra a trupului, pentru aceasta trebuie folosit leacul foamei, ca prin ele sa putem ajunge la acea dragoste, in care exista binele vesnic si neschimbat, in afara oricaror hotare ale vremii. Medicina, auraria si celelalte arte, care exista in aceasta lume, nu se practica pentru instru- mentele de care au nevoie, ci mai degraba aceste unelte se pregatesc pentru practica artei respective. 2. Eie sint pe cit de utile celor pri- ceputi, pe atit de fara rost pentru cei ce nu cunosc insasi sitiinta artei, si, pe cit sint de eel mai mare folos celor ce se sprijina pe ajutorul lor pentru a indeplini ceva, pe atit nu pot fi in nici un chip bune pentru cei ce, nestiind la ce trebuiesc folosite, se mulpamesc doar sa le aiba, pentru ei folosul constind in posedarea uneltelor, iar nu in folosirea lor practica. Asadar, bunul principal este eel pentru care se fac cele ce sint mijlocii, iar bunul eel mai de seama insusi nu se indeplineste pentru alt motiv, ci numai pentru insasi bunatatea sa. XVI. Acesta se deosebeste de cele pe care le-am numit mijlocii prin ur- matoarele itrasaturi: Este un bun prin sine insusi si nu prin altceva ? este necesar prin sine si nu prin altceva,- este inStotdeauna si fara schim- 676 SFINTUL IOAN CASIAN bare bun si, pastrindu-si neschimbata calitatea sa, nu poate trece in partea contrara ; suprimarea sau incetarea lui nu poate sa n-aduca o mare primejdie; daca-i este ceva contrar, acesta este in chip asema- nator raul principal si acesta nu poate trece vreodata in partea cea buna. 2. Aceste insusiri, prin care se caracterizeaza natura bunurilor principale, nu pot ii atribuite in nici un caz posturilor. Ele nu sint bune sau necesare prin sine ?i pentru sine, fiindca se practica pentru a do- bindi cura^ia inimii si a trupului, pentru ca mintea, tocite fiind imbol- durile trupului, sa se uneasca in pace cu Autorul ei, si nu sint intot- deauna si fara schimbare bune, fiindca adesea intreruperea lor nu ne raneste, ci dimpotriva, uneori se intorc spre pieirea sufletului, cind se tin in timp nepotrivit. 3. Dar nu este un rau principal ceea ce pare a fi impotriva-i, adica primirea fireasca, cu placere, a hranei, care nu poate fi socotita un rau, daca nu este insotita de intemperenta, lux si alte vicii, fiindca «nu ce intra in gurd spuicd pe om, ci ceie ce ies din gurd, acestea spurcd pe om». Asadar, se abate de la binele principal si nu se indeplineste in chip desavirsit sau fara pacat ceea ce face cineva nu pentru sine insusi, ci pentru altceva. Toate trebuiesc f acute pentru el si el insusi trebuie urmarit numai pentru sine. XVII. Jinind, asadar, mereu seama de aceasta definitie in legatura cu ca- litatea positului, sa-1 dorim din toate puterile sufletului, dar sa stim ca numai atunci este potrivit pentru noi, daca i se respecta conditiile de timp, calitate, masura, fara sa fixam in el termenul sperantelor noas- tre, ci doar sa putem ajunge prin el la curatja inimii si la dragostea apostolica. Astfel ca postul din insu§i faptul ca n-are timpuri deosebite, in care ar trebui practicat sau intrerupt, si nici calitatea sau masura impusa, se vede bine ca nu este un bun principal, ci ceva mijlociu. 2. De altfel, cele care prin autoritatea legii sint recomandate ca bune, sau interzise ca vatamatoare, nu sint niciodata supuse conditiilor de timp, astfel incit uneori sa trebuiasca a se savirsi ceea ce este oprit si sa se treaca peste ceea ce este poruncit. Nu exista vreo stare sau masura a dreptatii, rabdarii, cumpatarii, rusinei, dragostei 40 , si la fel nu este ingaduit uneori libertatea nedreptatii, nerabdarii furiei, neru- sinarii, pizmei si trufiei. 40. XXI, XVII, p. 482. In ce prive?te timpul, a?a cum reiese din fraza pre> cedenta. CONVOEBIRI DUHOVNICESTI 677 XVIII. Dar la cele spuse pina acum despre calitatea postului trebuie sa adaugam autoritatea Sfintelor Scripturi, prin care se dovedeste foarte limpede ca postul nu poate si nu trebuie sa fie pazit continuu. In Evan- ghelie fariseii si ucenicii lui loan Botezatorul posteau, pe cind apos- tolii, ca unii care erau prieteni si comeseni ai Acelui logodnic ceresc, nu pazeau posturile. Ucenicii lui loan credeau ca prin posturi ei detln partea cea mai inalta a dreptatii, ca urmatori ai celui ce, deosebit prin cain^a sa, se arata in asa chip exemplu pentru toate popoarele, incit refuza nu numai feluritele bucate, care sint folosite de oameni, dar nu se atingea nici de piine, care este hrana cea de toate zilele. Acesti discipoli ai lui se pling Domnului zicind : «De ce noi si fariseii postim mereu, iai ucenicii Tai nu pestesc ?». 2. Domnul, raspunzindu-le le-a aratat limpede ca postul nu este potrivit si necesar in orice timp, fiindca timpul unei sarbatori, sau ocazia vreunei darnicii ingaduie intreruperea lui. «Pot oare, a zis El, fiii nuntii sa fie tristi cita vieme mirele este cu ei ? Dar voi veni zile cind miiele va fi luat de la ei si atunci vox posti». De§i aceste cuvinte le-a spus inainte de invierea Sa, totusi ele arata in chip propriu timpul Cincizecimii, in care dupa inviere, vreme de patruzeci de zile, Domnul prinzea cu ucenicii, bucuria prezentei lui zilnice neingaduind ca ei sa posteasca. XIX. Ghermanus. De ce slabim asprimea infrinarii in tot timpul Cinci- zecimii, cind stim ca Hristos n-a zabovit prinitre ucenici decit patruzeci de zile dupa inviere ? XX. Theonas. Intrebarea voastra nu este nepotrivita si trebuie sa vi se spuna adevarul in intregime. Dupa inaltarea la cer a Mintuitorului nos- tra, care a avut loc in -a patruzecea zi de la inviere, apostolii, intorsi de pe muntele Maslinilor, unde-L vazusera pe Domnul inaltindu-Se, cum ni se arata in Faptele Apostolilor, dupa ce au intrat in Ierusalim, au asteptat timp de zece zile coborirea Sfintului Duh, iar in a cincizecea zi L-au primit cu bucurie. 2. Asa s-a implinit numarul zilelor prin aceas- ta sarbatoare. Acest numar a fost aratat in chip figurat si in Vechiul Testament, in care se spune ca, dupa sapte saptamini, preotii aveau porunca sa jertfeasca Domnului piine din prima pirga. Aceasta piine se dovedeste a fi fost data Domnului prin predica apostolilor tinuta in acea zi catre popor, adevarata piine din prima pirga care, prin noua invatatura fiind oferita ca hranS, a saturat cinci mii de oameni, si a 678 SFINTUL IOAN CASIAN consfintit astfel Domnului primul popor de crestini dintre iudei. 3. De aceea si aceste zece zile trebuiesc privite cu aceeasi cinste si bucurie fmpreuna cu cele patruzeci de zile dinaintea lor. Traditia acestei sar- batori, transmisa prin crestinii din vremea apostolilor pina la noi, tre- buie pastrata cu acelasi cuprins. In aceste zile nu se ingenuncheaza la rugaciune, fiindca aceasta tinuta este semn de pocainfa si jale. Iar noi sarbatorim toate aceste zile ca pe ziua Duminicii, In care mai rnarii nostri ne-au lasat ca traditie sa nu postim si sa nu ingenunchem, din respect pentru Invierea Domnului. XXI. Ghermanus. Poate oare acest trup, amagit cu mingiieri neobisnuite in timpul unei sarbatori atit de indelungate sa nu zamisleasca vreun spin din acele buruieni ale viciilor, chiar daca au fost scoase din radacina, sau mintea, incarcata cu mese peste masura obisnuita, sa nu-si slabeasca asprimea stapinirii sale fata de corp, robul sau ? Mai ales in noi, virsta mai frageda poate impinge repede trupul la nesupunere, daca folosim hrana prea multa, fie din cea obisnuita, fie alta, pe care o socotim cu totul neingaduita. XXII. Theonas. Daca supunem unui examen serios al mintii toate pe care le savirsim si intotdeauna intrebam despre curafia inimii noastre nu judecata altora, ci constiinta noastra, putem fi siguri ca aceasta intre- rupere a postului nu aduce vStamare unei adevarate infrinari. Dar, pre- cum s-a mai spus, punind in cumpana in mod egal intr-o parte inga- duinta si in cealalta o aspra stapinire, mintea nestricata sa nu admita in nici o parte ceva mai mult, sa deosebeasca printr-o judecata dreapta daca greutatea placerilor ne apasa spiritul nostru, sau inclina in partea cealalta, catre austeritatea corpului, marind sau micsorind portia acolo unde vede ca balan^a atirna prea usor sau prea greu. 2. Domnul nostru nu vrea sS se petreaca nimic fara moderatie pentru inchinaciunea sau cinstirea Lui, fiindca, «onoarea regelui iubeste dreptatea». $i de aceea prea inteleptul Solomon, ca sa nu inclinam nici intr-o parte, nici in cealalta cu judecaita noastra, ne sfatuieste zicind: «Cinste$te-L pe Dwn- nezeu din muncile tale drepte §i adu-I prima pirga. din roadele drepta- tii tale». Se afla in constiinta noastra un judecator adevarat, care nu se vinde si care, atunci cind toti gresesc, el singur nu se inseala nicio- data despre starea curatiei noastre. 3. Asadar, cu toata grija si iscusin- ta sS avem mintea mereu prevazatoare, ca nu cumva, printr-o judecata gresita, fie aprinsa de dorinta unei infrinari prea mari, fie amagita de CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 679 gindul unui post mai pufin aspru, sa cintarim nedrept masura puterile noastre. Asezind intr-o parte cura^ia sufletului, iar in cealalta puterile trupului, sa le cumpanim cu judecata constiintei noastre in asa fel, incit sa n-atirne una mai greu decit cealalta si sa nu ni se spuna ca am lasat prea mult fie de partea austeritafii, fie de partea ingaduin- fei: «Oaie daca ddruiesti cum trebuie, dar nu imparp cum trebuie, n-ai pdcdtuit ?». 4. Acele jertfe ale postului pe care noi credem ca le oferim cum trebuie Domnului, daca le smulgem fara socoteala din hrana noas- tra, chinuindu-ne stomacul, «Cel care iubeste milostivirea si judecata» le respinge zicind : «Eu sint Domnul, care iubesc dreptatea si urdsc ra- pirile nedrepte». De asemenea, si pe acei care, dupa ce opresc pentru mintuirea trupului si pentru trebuintele proprii partea cea mai mare a ofrandelor, adica a slujbelor si faptelor lor, daruiesc Domnului ce le ramine lor si intr-o masura foarte mica, cuvintul dumnezeiesc ii con- damna ca pe niste lucratori mincinosi : «Blestemat sa tie eel ce face lu- crdrile Domnului cu inseldtorie» . 5. Nu pe nedrept, asadar, il cearta Dom- nul pe eel ce se inseala printr-o judecata nedreapta : «Dar desertdciune sint fiii oamenilor, mincinosi sint fiii oamenilor, in balanfd toll sint de- sertdciune». Si de aceea fericitul Apostol ne sfatuieste ca , pastrind friul dreptei judeca|d, sa nu inclinam in nici o parte atra$i de ce e prea mult. El ne spune : «Supunerea voastrd sa fie cu judecata dreaptd». De asemenea, acest lucru il interzice si legiuitorul zicind : «Cintarul vositm sd fie drept, greutafrie drepte, banifa dreapla si sistarul drept». Iar So- lomon spune : «Doud ieluri de greutati de cintdrit si de mdsurat sint uriciune inaintea Domnului si cine face aceasta va eddea in lan^ul in- seldtoriei sale». 6. De aceea, nu numai asa cum am spus, dar si in ait mod trebuie sa ne straduim sa n-avem greutati neegale in nimile noas- tre si nici masuri duble in hambarele constiintei noastre. Anume, sa nu slabim pentru noi, printr-o ingaduinta prea mare, cele ce se re- fera la regula austeritatii, iar pe de alta parte, pe cei carora le predi- cam cuvintul Domnului sa-i strivim prin porunci mai aspre si mai gre- le decit le putem noi insine suporta. Cind facem aceasta, cum cinta- rim sau cum masuram daca nu cu dubla greutate si masura plata si roada invataturilor Domnului ? Daca le socotim intr-un fel pe ale noas- tre si in alt fel pe ale fratilor nostri, vom fi pe drept invinuiti de Dom- nul ca avem greutati si masuri duble, dupa acea cugetare a lui Solo- mon, care spune : «Gieutdf.ile nedrepte pentru cintdrire sint uriciune inaintea Domnului si cintarele inseldtoare nu sint decit un lucru rdu». 7. In felul acesta cadem, se vede bine, in vina cintaririi inselatoare si a masurarii in doua feluri, daca din dorinta de lauda omeneasca in fa- ta fratilor le aratam pe unele mai aspre decit le practicam de obicei 680 SFlNTUL IOAN CASIAN in mod particular in chiliile noastre. cautind sa parem mai infrinati si mai sfinti in fata oamenilor decit in fata lui Dumnezeu. Mai ales aceas- ta racila nu numai ca trebuie s-o ocolim, dar chiar s-o dispretuim. Dar fiindca intre timp ne-am indepartat-cam mult de intrebarea pe care ati pus-o, sa ne intoarcem de unde am plecat. XXIII. Astfel trebuie tinuta sarbatoarea zilelor despre care am vorbit, incit ingaduinta mai mult sa foloseasca decit sa dauneze sufletului si trupului, fiindca nici bucuria vreunei sarbatori nu toceste imboldurile trupului, nici acel dusman neimblinzit nu stie sa indulceasca respectul datorat zilelor de sarbatoare. 2. Pentru ca in aceste zile sa se pastre- ze tradipia §i sS se depaseasca putin masura foarte sanatoasa a cumpata- rii, ajunge sa inaintam pina acolo cu ingaduinta, incit masa care trebuia luata in ceasul al noualea al zilei sa se ia ceva mai devreme, adica in ceasul al saselea. Dar, avindu-se in vedere timpul de sarbatoare, sa nu se schimbe felul si masura bucatelor, pentru ca nu cumva curatia tru- pului si sanatatea mintii dobindite prin infrinarea din Paresimi, sa pia- rS din cauza ingaduintei din timpul Cincizecimii si sa nu ne fie de fo- los ca tot ce am obtinut prin post, pierdem indata prin saturare nein < frinata. Prin cunoscut-ai iscusinta, vrajmasul nostru mai ales atunci a- taca fortareata curatiei noastre, cind simte ca-i este slabita pa- za in vremea vreunei sarbatori. 3. De aceea sa avem toata grija sa nu ni se slabeasca puterea mintii noastre prin placute amagiri si sa nu pierdem, cum am mai spus, prin odihna si lipsa de grija a Cincizecimii, pun'tatea castitatii dobindita cu neintrerupta truda in Paresimi. De ace- ea sa nu se ingaduie nici vreun adaos in calitatea sau masura hranei, ci, in zilele cele mai deosebite, sS ne ferim deopotriva de bucatele de la care ne infrinam in zilele dinainte de sarbatori, ca sa ne pastram in- treaga nevinovatia. Veselia sarbatorii, care stirneste in noi o lupta foarte primejdioasa prin atitarile trupului, sa nu se intoarca in plins si sa ne rapeasca acea inalta atmosfera de sarbatoare, care tresalta de bucuria nestricaciunii, si sa incepem, dupa desertaciunea scurta a bu- curiei trupesti, sa plingem nevinovatia pierduta a inimii printr-o lun- ga amaraciune a pocaintei. 4. Ba mai mult, sa ne straduim sa nu se in- drepte zadarnic catre noi acel profetic indemn : «PTdznuie$te-ti, Iu.da, sarbatorile tale ?i indepline$te-ll iagadu.intele». Daca zileie de sarbatoa- re nu vor schimba deplinatatea infrinarii, ne vom bucura neincetat de sarbatorile cele duhovnicesti si astfel pentru noi, care incetam cu lu- crarile de supusi «va fi luna din luna, si simbata din simbata». CONVORBIRI DUHOVNICESTI 681 XXIV. Gheimanus. De ce Paresimile dureaza timp de sase saptamini ? In unele provincii se pare ca din grija mai deosebita pentru religie s-a adaugat si a saptea saptamina, dar nici un numar nici celalalt, daca se scoate din socoteala simbata si duminica, nu atinge suma de pa- truzeci de zile. Saptaminile insesi cuprind numai treizeci si sase de zile. XXV. Theonas. Desi sfinta modestie a unora nu se ocupa de aceasta problema, totusi, fiindca voi doriti sa le cunoasteti si pe cele socoti- te fara importanta. de catre altii, voind, pentru a afla adevarul intreg,. sa sti|i si parerile mele in orice taina, va marturisesc ca, in legatura cu intrebarea voastra, mai marii nostri nu ne-au lasat nici o explica- te. 2. In legea mozaica exista o porunca generala, lasata intregului po- por : «Sd dai Domnului Dumnezeului tdu zeciuiala $i prima pirga a roa- delor tale». Astfel ca, daca ni se cere sa oferim zeciuiala din toate bu- nurile si roadele noastre, cu atit este mai de trebuinta sa dam a zecea parte din viata noastra, din lucrurile si avutul nostru de ic-los omenesc ( eea ce noi facem de buna seama in socoteala Paresimilor. 3. A zecea parte din numarul tuturor zilelor care cuprind un an intreg este de treizeci si sase de zile si jumatate. Iar din sapte saptamini, daca se scad zilele de simbata si duminica, ramin pentru post treizeci si cinci de zile. AdSugindu-se insa acea zi de priveghi, in care postul simbetei se prelungeste pina la cintarea cocosilor, cind incep sa rasara zorii zilei de duminica, nu numai ca se implineste numarul de treizeci si sase de zile, dar daca se socoteste acel timp al noptii, aratat mai inainte, pen- tru zeciuiala de cinci zile ramase, insemneaza ca nu lipseste nimic din intreaga suma a zilelor. XXVI. Dar ce sa spun despre prima pirga, care desigur ca se da zilnic de catre to|i cei ce-L slujesc cu credin|a pe Hristos ? Cind, treziti din somn si inalfindu-se la viata dupa linistea noptii, inainte de a avea vreun simtamint in inima lor, sau de a se gindi la ceva de interes personal, ei isi consacra jertfelor divine primele lor ginduri, ce fac altceva decit isi achita prima pirga a roadelor prin Cel mai mare preot, Iisus Hristos, nentru trebuintele acestei vieti si pentru inchipuirea invierii zilnice ? !•■ Treziti din somn, ei aduc lui Dumnezeu jertfa bucuriei lor de viata, li cheama pe El cu prima miscare a limbii lor, numele si laudele Lui le rostesc si, cind misca pentru prima data buzele sa-I cinte imnuri, lui Dumnezeu ii jertfesc slujba gurii lor. Lui ii aduc la fel prima ofranda 682 SFINTUL IOAN CASIAN a miinilor si a pasilor, cind ridicindu-se din asternut stau in picioare la rugaeiune si, inainita de a~si folosi membrele lor pentru inte- rese proprii, nu re^in pentru ei din folosirea lor, ci in cinstirea Lui isi misca pasii si in lauda Lui se opresc si astfel, prin intinderea miini- lor, prin ingenunchere si prin astemerea corpului intreg, isi achita pir- ga tuturor simtamintelor lor. 3. Nu putem sa indeplinim ce se cinta in psalmi : «Din zori m-am sculat $i am sirigat» si «Deschis-am ochii mei dis-de-dimineafa ca sa cuget la cuvintele Tale» §i «Dimineata rugaciu- nea mea Te va intimpina», decit daca, rechemati dupa odihna somnului, ca din intunericul mortii, in aceasta lumina despre care am vorbit, nu indraznim sa luam pentru trebuin^ele noastre nimic din toate servicii- le minfii si ale trupului. 4. Cel pe care 1-a vestit profetul dimineata, sau pe care si noi trebuie sa-1 vestim, nu e nimeni altul decit noi in- line, adicS ocupatiile noastre, simtaminteie si grijile noastre nimici- toare, fara de care nu putem exista, sau soaptele foarte ascunse ale du?manului, pe care el incearca sa ni le strecoare in timpul somnului sub forma chipurilor inselatoare din vise, cu care ne inlantuie si cind ne trezim, pentru ca el insusi sa culeaga eel dintii pirga primelor noas- tre roade. 5. De aceea trebuie sa ne ingrijim cu toata bagarea de sea- ma, daca vrem sa indeplinim prin fapte cerinta versetului mai inainte citat, ca veghea iscusita sa ocroteasca primele noastre ginduri de di- mineafa, pentru ca nu cumva dusmanul eel pizmas sa vestejeasca ceva din ele si sa-1 faca pe Dumnezeu sa respinga prima noastra pirga ca pe ceva de rind si fara nici un pret. Daca nu va fi prevenit de noi, prin grija min|ii veghetoare, nelasind la o parte relele lui obiceiuri, dus- manul nu va inceta sa ne asalteze zilnic cu inselaciunile sale. 6. $i da aceea, daca dorim sa dam din roadele mintii noastre prima pirga pla- cuta si bine primita de Dumnezeu, trebuie sa depunem multa atentie, ca toate simtirile corpului nostru, mai ales in orele de dimineata, sa le pastram neatinse pentru a le darui ca jertfa prea sfinta Domnului. Acest fel de daruire il pazesc cu cea mai mare sfinfenie chiar multi dintre mireni, care sculindu-se inainte de revarsatul zorilor, nu se gin- desc la nimic personal, sau la treburile lor necesare lumii acesteia, inainte de a merge la biserica si de a darui lui Dumnezeu prima pirga din gindurile si faptele lor. XXVII. Cu privire la obiceiul despre care a{i vorbit, ca in unele provin- cii Paresimile tin sase saptamini, iar in altele sapte, postul este acelasi, chiar daca saptaminile n-au acelasi numar. §i-au facut paza postului in sase saptamini cei ce socotesc ca trebuie postit si simbata. Deci ei pos- CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 533 tesc de sase ori pe saptamina, si inmultit numarul acesta cu cele sase saptamini ies tocmai treizeci si sase de zile. Cum am spus, socoteala este aceeasi, este acelasi numarul zilelor de post, desi numarul sapta- minilor se deosebesite. XXVIII. Dar desigur, fiindca din nepasare omeneasca s-a uitat aceasta soco- teala, timpul in care se ofera, cum am spus, zeciuiala anuala prin cele treizeci si sase de zile si jumatate de post, a capatat numele de Pare- simi (patruzecime) pentru ca, asa cum spune traditja, si Moise, si Hie si chiar Domnul nostru Iisus Hristos au postit cite patruzeci de zile. 2. Taina acestui numar o explica destul de bine si cei patruzeci de ani in care Israel a zabovit in desert si, de asemenea, cele patruzeci de sta- dii prin oare se spune ca autrecut in chip mistic. Sau poate insasi ze- ciuiala a primit pe drept numele de patruzecime de la perceperea impo- zitelor. Asa se numeste in popor acel impozit public din care se soco- teste pentru serviciul regelui cit ne cere si noua regele tuturor veacu- rilor ca bir legitim al Paresimilor pentru trebuintele vietii noastre. 3. Desi nu este in legatura cu intrebarea pusa, totusi, fiindca a yenit im- prejurarea, nu socotesc ca trebuie trecut cu vederea nici faptul ca foar- te adesea mai marii nostri asigurau ca mai ales in acele zile tot nea- mul monahilor era atacat printr-o veche obisnuinta de catre neamul eel vrajmas al demonilor si silit sa piece in alta parte din chiliile lor. Dupa acea asemanare prin care atunci egiptenii ii apasau cu grele cazne pe fiii lui Israel, si acum pe adevSratul Israel, adica pe poporul de mo- nahi, intelectualii egipteni incearca sa-i ingenunche prin munci grele si murdare, ca nu cumva in linistea placuta lui Dumnezeu, par§sind ta- ra Egiptului sa trecem fara vatamare in pustiul virtutilor, astfel incit faraonul frematind impotriva noastra sa spuna" : 4. «Sint fara treabd $i de aceea stiigd $i z/c : hafde sa aducem jertfa Dumnezeului nostru. Sa fie dar impovarafi de lucru oamenii acestia si sd se indeletniceasca cu acestea, iai nu sa se indeletniceasca cu vorbe mincinoase». Sfinta jertfa a Domsrmlui, oare nu se da decit in pustiul inirnii liibere, este aratata de deisertaciunea demonilor ca cea mai mare desertaciune, caci «religia este o grozavie pentru pacatos». XXIX. Asadar, eel drept) si desavirsit nu este tinut de aceasta lege a Pa- resimilor, dar nici multumit sa se supuna acestui canon a;sa de simplu pe care, de buna seama, 1-au statornicit capii Bisericilor pentru cei ce sint in tot timpul anului preocupati de placerile si interesele lumii aces- teia, pentru ca, stringindu-i intr-un fel in lanjul legii, eel putin in aceste 684 SFINTUL IOAN CASIAN zile sa-i sileasca sa se dedice Domnului si sa dea zeciuiala Domnului din zilele viejii lor, pe care altfel le-ar fi consumat ca pe niiste fructe. 2. Cei drepti, pentru care «legea n-a fost asezata» si care dau treburilor du- hovnicesti nu o mica parte, adica zeciuiala, ci tot timpul viefii lor, fi- indca sint liberafi de aplicarea zeciuielii legale, daca-i sileste vreo tre- buinta cinstita si sfinta, indraznesc sa slabeasca aceasta stare a pos- tului fara vreo discutie. Nu este incalcata aceasta neinsemnata zeciu- iala de cei ce s-au daruit Domnului cu toate ale lor. Desigur, n-ar fi putut face aceasta fara marea vina a inselaciunii eel ce neoferind ni- mic de voie Domnului, este impins numai de necesitatea legii sa dea zeciuiala sa. 3. Se dovedeste limpede ca nu poate fi desavirsit eel su- pus legii, care se fereste de ceea ce este oprit si indeplineste ceea ce i se cere, ci aceia sint desavirsiti, care nu se foloseso de ceea ce le inga- duie legea. De aceea, desi se spune despre legea mozaica : «Legea n-a dus nimic la desavir$ire», au fost desavirsiti unii dintre cei siinti, pre- cum citim in Vechiul Testament, fiindca, trecind mai departe de po- runca legii, au trait sub desavirsirea evanghelica «9tiind ca legea nu este pusa pentru cei drepfi, ci pentru cei nedrepfi ?i nesupusi, nelegiu- Hi si pdedtosi, necuviosi si spurcati» si celelalte. XXX. Trebuie stiut ca, atita timp cit a ramas neincalcata desavirsirea acelei Biserici de la inceput, n-a existat deloc observarea Paresimilor. Nu erau marginiti de trebuin{a acestei porunci si inchisi in hotarele toarte strimte ale posturilor, ca in porunca legii, cei ce tot timpul anu- iui posteau. 2. Dar cind multimea de credinciosi, departindu-se zilnic de evlavia apostolica, a inceput sa stringa bogatii, fara sa le imparta in folosul tuturor credinciosilor cum hotarisera Apostolii, ci fiecare straduindu-se nu numai sa le pastreze, dar, nemultumit sa urmeze exem- plul lui Anania si Safira, sa le si inmulteasca, atunci toti preotii 41 au gasit cu cale ca pe oamenii lega^i de griji lumesti si, ca sa zic asa, aproape necunoscatori ai infrinarii si ai renuntarii sa-i cheme prin pres- criptie canonica la lucrarea cea sfinta si sa-i impinga la zeciuiala oa- recum prin cuvintul lf.gii. Aceasta masura, folositoare pentru cei slabi, nu putea fi daunatoare pentru cei desavirsiti care, asezati in harul Evan- gheliei, tree mai departe de lege prin devotiunea lor de buna voie, ca sa poata ajunge la acea fericire exprimata de aceasta cugetare evan- ghelica : 3. «Pacatul nu va avea stdpinire asupra voastrd, iiinded nu 41. XXI, XXX, 2, p. 492. Numele de «sacerdotes» (preoti) de prim ordin se da- dea pe vremea Sfintului Casian si episcopilor. CONVORBIRI DUHOVNICE?TI 685 sinteti sub lege, ci sub har». Intr-adevar, pacatul nu-1 poate stapini pe eel ce sta in credinta sub libertatea harului. XXXI. Ghermanus. Nu poate fi mincinoasa aceastS idee a Apostolului, ca- re fagaduieste obladuire nu numai monahilor, ci si celorlalti crestini in general, dar eu n-o pot intelege cu usurinta. De vreme ce afirma ca toti cei care cred in Evanghelie sint liberati de jugul si de robia pa- catului, de ce totusi aproape in toti cei botezati este in putere domnia pacatului, potrivit cuvintelor Domnului care zice : «Oiicine sdvhseste pacatul este rob pdcatului» ? XXXII. Theonas. Intrebarea voastra pune iarasi o problema grea. Desi stiu ca esen^a acesteia nu poate fi transmisa si nici priceputa de cei fara experienta , totusi voi incerca s-o tratez si s-o lamuresc pe scurt, pe cit ma vor ajuta cuvintele, dar as dori ca voi sa cautati a intelege si din practica voastra cele ce voi spune. Caci toate cele ce se cunosc nu prin invatatura, ci prin practica, dupa cum nu pot fi transmise de ci- neva fara practica, la fel nu pot fi intelese si stapinite de catre eel care n-a fost intemeiat pe un studiu si pe o invatatura de domeniu. 2. De aceea socotesc necesar sa cercetam cu atentie mai intii care este sco- pul si vointa legii si care invatatura harului si desavirsirea, ca drept urmare din acestea sa putem cunoaste domnia pacatului si inlaturarea iui. Legea porunceste ca pe un lucru de temelie sa se incheie casato- rii, zicind : «Fericit eel ce are urmasi in Sion si slujitori in Ierusalim» si «Blestemata cea stearpa, care nu face copii 42 ». 3. Dar harul ne in- deamna la curatie si la castitatea vesnica a fericitei feciorii, spunind : • Fericite sint cele steipe si sinii care n-au alaptat», si : «Cine nu uraste ce tatdl sdu si pe mama sa si pe so}ia sa nu poate fi ucenicul Meu». $i : temem de acele cuvinte apostolice: «Cel ce cu nevrednicie a nuncat piinea §i a bdut paharul Domnului, vinovat va fi de trupul $i slngele Domnului. CONVOKBIBI DUHOVNICE$TI , - 693 Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sd mdnince din piine si sd bea din pahar. 3. Cdci eel care mdnincd si bea cu nevrednicie, osindd isi md- nincd si bea, nesocotind tiupul Domnului», adica nedeosebind acea hra- na cereasca de cea obi$nuita §i nesocotind ca o asemenea hrana nu poa- te fi primita decit cu minte curata si cu trup de asemenea curat. Apoi adauga: «De aceea, printre voi sint multi bolnavi si slabi si miilti au murit» ** spunind bineinjeles ca boala si moartea sufleteasca de aci isi iau na$tere. Multi, care primesc Impartasania in chip nepermis, sint slabi in credinja si cu minte bolnava, adica robiti patimilor si dorm in somnul pacatului, fara sa-i ridice vreodata grija mintuirii din aceasta amor|eala a mortii. 4. Urmeaza apoi: «lai dacd ne judecam pe noi insine, nu vom fi niciodatd judemti». Aceasta anseamna ca, daca ne credem noi insine nevrednici de Sfirata Impartasanie, ori de cite ori sintem impie- dicati de pacat, trebuie sa ne straduim a fi demni de a ajunge la ea pe calea cainjei, ca sa nu fim socotiji de Domnul nevrednici din cauza ati- tor slabiciuni si neputinte. Astfel formati, sa ajungem la vindecarea ra- nilor noastre, ca nu cumva, fiind in vreun fel nevrednici de pedeapsa trecatoare a vremii de acum, sa fim osinditi in viitor impreuna cu paca- to^ii acestei lumi. 5. In Levitic ni se da o porunca asemanatoare: «Oii- cine va ii curat va putea sd mdnince din cainea jeTtielor. Dai eel ce tiind in necurdtie a mincat din cainea jeitiei mlntuitoare care este a Domnului, va pieii in iaf.a Domnului». $i in Deuteronom, eel necurat este in chip mistic la fel despartit de tabara duhovniceasca : «De va ii careva din ai tdi necurat de ceea ce i s-a intimplat noaptea, acela sa iasd aiaid din tabard si sd nu intie in tabard. Ci, dupd ce se va face seard, sa-si spele tiupul cu apd $i, dupd asfin|ilul soareiui, sd inire in tubdid». VI. Se va vedea mai limpede, din exf inplul urmator, adevarul ca uneori aceasta necuratie ne vine din inse*iciunea diavolului. Cunosc pe un frate care, avind neinceta-t o binemeritata curatie, datorita umilintei si grijii de a nu-si pata inima si trupul, nu era incercat de amagirile din timpul noptii. Totu§i, insa, tocmai cind se pregatea sa ia Sfinta Impar- tasanie, in noaptea dinainte i se intimpla blestemata intinare. Dupa ce, de frica, s-a stapinit mult timp de la Sfinta Impartasanie, in cele din urma a adus faptul la cunostinja batrinilor, cu increderea ca prin sfatul lor va dobindi un leac al necazului si durerii lui. 2. Dar doctorii duhov- nicesti, punind in discutie prima pricina a acestei boli, care de obicei 44. XXII, V, 3, p. 504. Unii interpret cred ca Apostolul vorbe?te aici despre boli 51 morti naturale. 694 . SFINTUL IOAN CASIAN consta intr-o hrana prea indestulatoare, si-au dat seama ca nu aceasta este pricina pentru tinarul acela, fiindca el era cunoscut prin infrinarea lui obisnuita de la mincare. Au trecut astfel la a doua pricina care consta in greseala sufletului si intr-un post prea aspru. Acestea fac chiar pe barbafii cei mai infrinati, din cauza trufiei pentru cura^ia trupului lor, sa se intineze, fiindca au crezut ca prin puterea lor, si nu prin darul lui Dumnezeu, isi pastrau curafia trupului. 3. lntrebindu-1, asadar, daca prin meritul lui se credea in stare de o asemenea virtute, fara sa aiba nevoie de ajutorul divin, el a raspuns ca un asemenea simtamint ar fi o nele- giuire, ca nu si-a putut mentlne in celelalte zile trupul curat decit ajutat de harul divin. Trecind, asadar, pe data, la a treia pricina, ei si-au dat seama ca totul vine din inselaciunea diavolului si ca el n-are vina nici trupeasca, nici sufleteasca. Astfel ei au hotarit, cu toata inorederea, ca fratele sa ia parte la sfintul ospat, ca nu cumva, daca ar ramine mereu fara Impartasanie, vrajmasul eel viclean, Jmindu-l in lanturile lui, de- parte de impartasirea cu trupul si singele lui Hristos, sa-1 lipseasca pen- tru tatdeauna de leacul eel mintuitor. 4, Astfel, toata inselaciunea dia- volului a fost datipe fa^a si in curind, obladuit de puterea Domnului, obiceiul amagirii din trecut a incetat. In acest caz s-a vazut limpede siret- licul vrajmasului §i totodata indreptatita hotarire a batrinilor, care a aratat ca adesea aceasta intinare atit de necurata este adusa nu de vi- ciul trupului sau al sufletului, ci de lucrarea amagitoare a vrajmasului. Asadar, pentru ca acea inselare si intinMciune din vis s5 nu aiba loc nici- odatS, sau, ca sa vorbesc potrivit starii umile si obisnuite, foarte rar, potrivit acelei credinte care ne indreptateste sa speram darul cura^iei, cu deosebire - prin harul lui Dumnezeu, trebuie sa ne ferim de prea multa mincare si bautura. 5. Prisosul acestora este pricina de intinaciune care, neputind fi desfiintata cu totul din legile naturii, se produce totusi din unele imbolduri, cum sint miicarea si bautura. Cu cit satiul aces- tora este mai marginit, cu atit mai r ar au loc si intinSciunile si amagirile care tulbura in timpul somnului, fiindca nu atit tina este produsa de vis, cit visul de aceasta. 6. De aceea, daca vrem sa fim eliberati de momeala acestor Jnselaciuni, trebuie sa ne straduim din toate puterile ca mai in- tii sa invingem patima desfrinarii, potrivit cuvintelor fericitului Apostol: «Sd nu imparateasca pacatul in trupul vostru eel muiitor supunindu-vd poftelor lui». In al doilea rind, sa potolim si sa adormim cu totul acele porniri inselatoare ale trupului: «Nici sa nu ne facem mSdularele noas- tre arme ale nedTeptapi pentru pacat», si-n al treilea rind, sa oprim omul nostru launtric, in toate chipurile §i din toate madularele, de la acea momeala a poftei: «Sd ne ddruim lui Dumnezeu ca vii, sculati din mor{i». Astfel, ajungind prin aceasta reusita la vesnica odihna a trupului nostru, CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 695 sa daruim lui Dumnezeu si «membrele noastre ca arme», de acum nu ale pofitei, ci «ale dreptdtih. 7. Intemeindu-ne pe aceasta curatie a cas-' titatii «pacatul nu ne va mai stdpinh. Nu sintem «sub lege», care, de vre- me ce da dreptul la casatorie, hranes'te si pastreaza acea ardoaie prim care se ajunge la desfrinare, cd «sub hai» care, in timp ce aduce nestrica- ciunea fecioriei, ucide si aceasta pornire nevaitamatoare si simpla a trupului si chiar placerea impreunarii ingaduite. Toate intinaciunile rarindu-se si noi devenind acei straluciti si vrednici de lauda fameni, despre care vorbe§te Isaia, vom merita sa capatam acea feciorie care; li se fagaduieste lor : «Acestea zice Domnul catie fameni : Celor care pa- zesc ziieie Mele de odihna $i aleg ceea ce-Mi este placut Mie $i stamie in legdmintul Meu, le voi da In casa Mea $i inauntiu.1 ziduiilox Mele nu numai un nume §i un loc mai de pief declt tiiloi $i tiicelor i5 ; le voi da un nume ve$nic $i nepieiitoi». 8. Cine sint acesti fii si fiice, fata de care intr-atit sint socotiti mai buni famenii, incit se spune despre ei ca vor pri- mi un loc si un nume bun, daca nu acei sflnti care, sub Vechiul Testament raminind cu legaturile de casatorie, prin implinirea poruncilor pe drept au ajuns in adoptiunea fiilor lui Dumnezeu ? 9i ce nume este acela, fagaduit ca ceva cu totul deosebit in schimbul celei mai inalte rascum- parari, daca nu eel pe care trebuie sa-1 purtam dupa numele lui Hris- tos ? Despre acest nume acelasi profet spune si in alt loc : «$i va ene- ma pe slugile sale cu alt nume, in care eel ce va ii binecuvintat pe pa- mint va ii binecuvintat si de Dumnezeul adevdrului. £i cei ce va jura pe pamlnt va jura si pe Dumnezeul adevdrului». $i de asemenea ,- «$i vei ii chemat piintr-un nume nou, pe care guia Domnului fi-1 va da». 9. Pentru aceasta curate a trupului §1 a sufletului ei se vor bucura de acea aleasa si unica fericire, cintind neincetat acei cintec pe care ni- meni altul dintre sfinti nu-1 poate cinta, in afara de acestia doar, care urmeaza Mielul ori incotro se duce El : «Cdci tecioii sint si cu femei nu s-au intinat». De aceea, daca voim sa ajungem la acest inalt nume de feciori, trebuie sa cultivam cu toata puterea mintii si a duhului nestri- cacdunea, ca sa nu cadem in numarul acelor fecioare nebune, carora de aceea nu le-a fost luata in seama fecioria, fiindca s-au pastrat doar sa n-aiba legaturi trupe^ti, si de aceea sint numite fecioare, dar nebune, fiindca, lipsind in vasele lor untdelemnul curatiei launtrice, li se stin- ge lumina si stralueirea fecioriei trupesti. 10. Este de trebuinta sa adu- cem caldura si hrana curatiei launtrice si in omul din afara si sa insu- fletim neincetat castitatea prin staruinta in vesnica nestricaciune. 45. XXII, VI, 7, p. 507. Unii interpreti cred ca profetul Isaia s-ar referi la «un nume mai bun decit acela de fii si fiice», adica acela al lui Hristos, cum se afirma mai departe. 696 SFINTUL IOAN CASIAN $i de aceea fecioarele nebune, chiar daca sint fecioare, nu me- rits sa inrfcre in iatacul de slava ad Logodnicului impreuna cu ceile infelepte, care si-au pastrat intreg duhul, sufletul si trupul lor fara pa- tS pina in ziua Domnului nostra Iisus Hristos. Aceia sint adevara^i si nestricati feciori ai lui Hristos, aceia sint socotiti minunati si stralu- oiti fameni, nu cei ce se tern si oarora nu le place sa desfrfreze, nici cei ce infrineaza nerusinarea, ci cei ce au invins chiar cea mai mica ispita a mintii si cele mai slabe atit&ri ale poftei si pina intr-atit si-au redus acel simt al trupului, ca sa zic asa, incit nu sint atinsi nu nu- mai de nici o placere, dar nici macar de eel mai mic fior al trupului. VII. Trebuie sa ne inconjuram inima prin paza umilintei si sa pastram cu vesnica statornicie aceasta idee ca niciodata nu putem ajunge la uri atit de mare merit al curatiei incit, chiar daca am facut prin harul lui Dumnezeu toate cele despre care am vorbit mai inainte, sa credem ca sintem vrednici de impartasania cu Sfintul trup al Domnului. 2. Mai intii pentru ca este atit de stralucitoare mSre^ia acestei mane ceresti, incit nimeni in acest trup de lut n-o primeste pe meritul sau, ci din darnicia Domnului, si in al doilea rind pentru ca nici unul nu poate fi atit de ferit de loviturile acestei lumi, incit ele sa nu-i trimita macar sageti rare si usoare ale pacatelor. Este peste putinta ca omul sa nu greseasca fie din ne^tiinja, fie din nepasare, fie prin ademenire, fie cu gindul, fie din necesitate, sau uitare, sau in somn. CMar daca s-a urcat cineva pe culmea atit de stralucita a virtutilor, incit sa graiasca fara desertaciune acele cuvinte apostolice : «Pentru mine este piea pupn en voi fi judecat de voi, sau de vieo judecata omeneasca, nici eu nu ma ju- dec pe mine insumi, funded nu ma stiu vinovat cu nimic», totusi sa stie ca nu poate fi fara pacat. 3. Nu fara rost a adaugat acelasi invatator . «dar nu cu aceasta m-am indreptat», adica daca ma cred drept nu in- semneaza ca voi dobindi pe data adevarata slavS a dreptatii, sau fi- indca nu-mi simt constiinta incarcata cu nici un pacat de aceea n-am fost patat de nici o atingere a raului ; multe stau ascunse in constiinta mea, care mie imi sint necunoscute si intunecate, dar .de Dumnezeu sint stiute si lamurite. De aceea, adaUgind spune : «Cel care ma jude- cd pe mine este Dumnezeu», adica numai Aceia, caruia nu ii sint ascun- se tainele inimilor ma pune sub cercetarea adevaratei judecati. VIII. Ghermanus. Mai inainte ati spus ca numai s{intii trebuie sa fie cu- noscatori ai tainelor ceresti, iar acum adaugaji ca nu poate exista vreun CONVORBIBI DUHOVNICE9TI 697 om cu totul fara. pacat. Daca nimeni nu e fara vina, inseamna ca nimeni nu este sfint ; iar daca nimeni nu este sfint urmarea este ca omul ca- ruia ii lipseste sfinfenia nu se poate impartasi din tainele lui Hristos si nici nu trebuie sa doreasca imparatia cerurilor, pe care Domnul o fagaduieste doar celor sim\i. IX Theonas. Nu putem sa nu recunoastem ca multi sint sfinji si drepti, dar intre eel sfint si eel nepatat este o mare distan^S. Una este a fi ci- neva sfint, adica daruit slujirii dumnezeiesti, caci acest nume, cum ara- ta Scriptura, se da si locuitorilor si vaselor templului, 2. si alta este sa fie fara pacat, ceea ce i se potriveste numai Domnului nostru lisus Hris- tos, despre care si Apotstodud spune ceva cu total deosebit prin cuvin- tele : «£] n-a sdvirsit pdcaiui». I s-a asigurat de catre crainicii lui, drept ceva neasemuit si dumnezeiesc, o lauda ieftina si nevrednica, daca si noi putem duce o via^S nepatata de nici un pacat. Apostolul zice catre evrei : «Nu avem arhiereu caie sd nu poata suieri cu noi In slabiciu- nile rioastre, ci ispitit Intiu toate dupd asemdnarea noastid, aiaid de pcicaU. 3. Daca, asadar, poate exista aceasta tovarasie intre umilin^a noastra paminteasoa cu Smaltul si .dumnezeiescul ArMereu, ©a si noi sa fim ispititi, dar fara vreo atingere a pacatului, de ce Apostolul, vazin- du-I acest merit unic si potrivit numai Lui, L-a deosebit de toti ceilalti oameni ? Asadar, numai prin aceasta insusire se deosebeste de noi toti, anume ca El a fost ispitit fara sa cada in pacat, pe cind intre noi nimeni nu este fara pacat. 4. Cine, oricit de vifteaz irazboinic ar fi, nu este totu- si expus adesea sagetilor dusmane, cine are trupul ati. A fost ispitit chiax cu ingimfarea trufiei, dupa asemanarea noastra, cind diavolul i-a fagaduit toate impara^iile lumii si slava lor ; dar deserta- ciunea ispititorului a fost luata in ris si dispretuita. Caci iata raspun- sul : «Meigi inapoia Mea, Satano, caci sen's este : Domnului Dumnezeu- lui tau. sd te inchini si numai Lui sa-I slujesth. 3. Sintem invatati, din aceste exemple, ca si noi, precum ne amintesc Scripturile, trebuie sa ne impotrivim indemnurilor inselatoare ale vrajmasului. Iarasi a fost ispitit cu trufia, dupa asemanarea noastra, acelasi mester nascocitor de siretli- curi uneltind sa-i dea prin oameni imparatia pe care inainte o refu- zase de la el. Dar Cel fara de pacat a ris de inseiatoria ispititorului : «Cunpscind deci Hsus cd au sa vind si sd-L ia cu. sila, ca sd-L facd im- parat, S-a dus iardsi m munte, El singur». 4. A fost ispitit, dupa asema- narea noastra, cind a fost batut cu biciul, palmuit, scuipat, supus la toate chinurile, pina la rastignirea pe cruce. Dar nici insultele, nici chi- nurile nu I-au putut stirni minie sau suparare, fiindca, ridicat pe cru- ce, a strigat cu mila : «PdTinte, iaita-le lor, ca nu stiu ce iac». XI* Cum s-ar intelege ceea ce amiruteste Apostolul, c5 Iisus a venit in trupul pacatului, asemenea oamenilor, daca si noi putem avea tru- pul neintinat de nici un pacat ? Caci despre Cel ce singur este fara de pacat se aminteste si acest fapt unic : «A tiimis Dumnezeu pe Fiul Sau intiu asemdnaiea tiupului pdcatuluh. Luind fiinta adevarata §i tntreaga a trupului omenesc, trebuie sa credem ca a luat in ea nu p^catul insusi, ci asemanarea pacatului. 2. Asemanarea nu trebuie raportata la adeva- rul trupului, cum inteleg unii eretici ci l^a chipul pacatului. Era in el trup adevarat, dar fara pacat, asemanator insa, de buna seama, celui ce pacatuieste. Si aceasta se refera la vicii si obiceiuri. 3. Avea ase- manarea trupului pacatos cind, ca un om nestiutor si preocupat de hra- na, intreba : «Clie piini avefr ?». Dar daca trupul nu-i era supus pacatu- lui, sufletul nu-i era fara stiinta, fiindca evanghelistul adauga pe data : «Iar aceasta o zicea ca sd-i incerce, caci El stia ce avea sa facd». Avea trupul asemenea celui ce pacatuieste, oind ca un Insetat cerea apa fe- meii samaritence. Dar nu era patat de tina pacatului, fiindca, dimpotri- va, femeia a fost chemata sa ceara apa vie, care impiedicind-o sa-i mai fie vreodaita sete, sa se faca in ea fintina de ap& ti§nitoare spre via^a vesnica. 4. Avea adevarul acestui trup cind dormea pe corabie. Dar ca sa nu se insele prin asemanarea pacatului cei ce calatoreau cu El, «ri- CONVORBIKI DUHOVNICE$TI 699 dicindu-Se a certat vintuiile si marea si s-a facut liniste maie». Parea supus pacatului printr-o soarta comuna cu a tuturor cind se spunea despre El : «Acest om de ax ii piooioc ax sti cine este si ce tel este fe- me/a care se atinge de picioarele Lui». Dar n-a avut adevarul pacatu- lui, fiindca, raspingimd gindul defajimator al fariseului, pe data i-a ier- tat femeii pacatele. 5. Se socotea ca poarta trup pacatos impreuna cu ceilalti, cind, gasindu-Se ca un om sub amenintarea mortji si a chinu- rilor, se ruga : «Parinte, daca este cu putintd, treaca de la Mine paha- rul acesta», si : «tntristat este sutletul Meu pind la moarte». Dar acea tristete nu cunostea atingerea pacatului, fiindca Datatorul de viata nu putea sa se teama de moarte. El spune : «Nimeni nu-mi ia viata, ci Eu o dau de la Mine insumi. Putere am ca sa o dau si putere am ca s-o iau iarasi». XII. Asadar, este o mare deosebire intre Acel am, care S-a nascut din fecioara, si toti ceilalti, care provin din impreunarea celor doua sexe, pentru ca noi toti purtSm in trup nu asemanarea, ci adev5rul pacatu- lui, pe cind El, intrupindu-Se cu adevarat, a primit nu adevarul, ci ase- manarea pacatului. 2. Desi fariseii isi aminteau destul de bine ce scrie Isaia despre Cel ce «pdcat n-a savirsit si inselaciune nu s-a ailat in grdirea Lui», totusi, asitfel erau amagiti de asemanarea trupului paca- lui, incit ziceau : '. Si ce este a cadea, daca nu a pacatui ? Totusi, cind se spune ca de ^apte ori cade eel drepft, nu Insemneaza ca subrezenia omeneasca ii pu- ne sub semnul intreb&rii dreptatea, fiindca este mare deosebire intre ca- derea omului drept si a celui pacatos. 2. Una este a savirsi un pacat de moarte si alta a-1 prevesti prin gind, care nu este lipsit de pacat, a gresi din nestiinta si uitare, sau dintr-o vorba spusa cu usurin^a, a so- vai in problemele launtrice ale credintei, a sim^i mingiierea gloriei de- 700 SFINTUL IOAN CASIAN sarte, a cadea de pe inaltimile desavirsirii, tras in jos de poruncile firii. Acestea sint cele sapte feluri de cadere, in care chiar daca eel inte- lept aluneca, totusi, el nu inceteaza de a fi drept. Acestea, oricit ar parea de usoare si de mici totusi il fao sa nu poata fi fara pacat. Ciici are pentru ce sa se caiasca zilnic, sa-si ceaia iertare si sa se roage fara incetare pentru pacatele sale ziicind : «$i ne iarta noud gieselile noas- tie»... 3. Ca sa dovedim prin exemple foarte clare ca §i unii dintre sfinti au gresit, dar n-au decazut fie sfint dupa cadere acela care, de vreme ce stie ca nu poate fi indreptatlt prin increderea in lucrarile sale §i crede ca nu- mai cu harul Domnului va putea fi eliberat din lant.urile pacatelor, nu CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 701 inceteaza de a striga cu Apostolul : «Om nenorocit ce sint ! Cine ma. va izbdvi de trupul mortii acesteia ? Mulfumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru !». XIV. Apostolul Pavel stiind ca omul impiedicat de valul gindurilor sale, nu poate patrunde in nepretuitul adinc al curatiei, ca si cum mai inain- te ar fi fost harjuit de furtunile marii, a zis : «Nu fac binele pe care-1 vo- iesc, ci iaul pe care nu-1 voiesc, pe aceia ll sdvirsesc. Iccr daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu fac aceasta, ci pdcatul care locuie§te in mine». $i : «Dupa omul eel lduntric, md bucur de legea lui Dumnezeu. Bar vdd in mddulareie mele o altd lege luptindu-se impotiiva legii mintii mele $i fdcindu-md rob legii pdcatului caie este in mddulareie mele». Vazind slabiciunea firii sale omenesti si inspaimintat de intinderea nemasu- rata a adincimii ei, se refugiaza in portul foarte sigur al ajutorului di- vin. Deznadajduit de subrezenia fireasca a barcii sale apasate de in- carcatura cea muritoare, in naufragiu cere ajutor de la Cel Caruia ni- mic nii-I este peste putinja, strigind cu vaiete si indurerare : «Om ne- norocit ce sint! Cine ma va izbdvi de trupul morfii acesteia ?». $i pe data, dezlegarea la care nu mai nadajdulia din cauza slabiciunii firii, el si-a luat-o mai dinainte de la bunatatea lui Dumnezeu, adaugind cu in- credere: «Mu7{umesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nosfru». XV. Ghermanus. Mul^i spun ca in acel loc Apostolul n-a vorbit des- pre persoana sa, ci despre a celor pacatosi, care vodnd sa se stapineas- ca de la ademenirile si placerile trupe?iti, stapiniti de viciile de mai inainte si cuceriti de mingiierile patimidor trupesti, nu se pot infrina. Apasati de obisnuinta inradScinaita a viciilor ca de domnia unei tira- nii crude, ei nu pot respira in libertatea virtutilor. 2. Cum se vor potrivi fericitului Apostol, despre' care este sigur ca s-a ridicat pe cea mai inalta treapta a desSvirsirii, ceea ce spun aceste cuvinte: «Nu fac bi- nele pe care-1 voiesc, ci rdul pe care-1 urdsc,' pe acela-1 fac» si ceea ce adauga: «Iar dacd fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pdcatul care locuiesfe In mine». $i de asemenea: «Dupd omul eel idun- tric ma bucur de legea lui Dumnezeu. Dar vdd in mddulareie mele o altd lege, luptindu-se tmpotriva legii mintii mele si fdcindu-md rob legii fydcatului, care este in mddulareie mele»? 3. Asadar, cu persoana cui se pot potrivi acestea ? Ce este binele pe care el nu 1-a putut indeplini si, dimpotriva, ce este raul pe care, nevoindu-1 §i urindu-1, totusi 1-a sa- virsit fara voia lui, constrins de natura ? Dupa care lege a pacatului a 702 SFlNTUL IOAN CASIAN putut fi robiit Vasul de buna alegere prin care vorbeS Domnul? Acesta. dupa ce a pus in lanturi toata nesupunerea si «toata inaltimea care se ridica impotriva lui Dumnezeu» spunea despre sine insusi cu incredere: «Lupta cea buna m-am luptat, cdldtoiia am sdvii$it, credinta am pdzit. De acum mi s-a gatit cununa dreptafii, pe care Domnul imi va da-o m ziua aceea, El, Dreptul Judecdtor». XVI. Theonas. Abia am intrat in portul eel prea adapostit al linistei si voi incercati acum sa ma chemati iarasi pe marea cea fara de sfirsit a unei probleme foarte adinci. Dar folosind prilejul unei opriri folosi- toare, dupa ce am terminat drumul lungii noastre convorbiri, vom an- cora deocamdata in portul tacerii, pentru ca miine de dimineata, daca nu ne va impiedica puterea nici unei furtuni, cu vint prielnic sa intin- dem pinzele pentru o noua dezbatere. XXIII. A TREIA CONVORBIRE CU PARINTELE THEONAS Despre nepacSruire I. Discutia parintelui Theonas despre XII. 5i a acestora : *$tim ca tegea este aceste cuvinte ale Apostolului : *Nu lac duhovniceasci* si celelalte. binele pe caie-1 vieau*. * XIII. $i & acestora : «Stiu ca binele II. Multimea celor bune savirsite de nu locuiesfe in mine, adica in trupul Apostol. ineu>. . III. Ce este adevaratul bine pe care XIV*. Obiec(ie : Nu se potrivesc nici Apostolul spune ca nu-1 poate Indeplini. necredinciosilor si nici cuvidsilor cuvin- IV. Bunatatea si dreptatea omeneasca tele: "Nu iac binele pe care-J voiesc» si nu slnt bune daca se compara cu buna- celelalte. tatea si dreptatea dumnezeiasca. XV. Raspuns la obiectiunea de mai V. Nimeni nu poate savir^i neincetat inainte. numai ceea ce este bine. XVI. Ce este trupul pacatului. VI. Cei ce se cred fara pacat se asea- XVII.' Toti cei cuvdosi au martuxisit mana cu bolnavii de ochi. pe buna dreptate ca sint necurati si pa- VII. Cei ce spun ca omul poate fi catosi. fara pacat savir^esc o indoita greseala. XVHI. Nici cei dreipti si sfinti nu sint VIII. Putfni inteleg ce este pacatul. fara pacat. IX. Cu cita grija trebuie sa-si aminr XIX Chiar in timpul rugaciunii pa- teasca monahul numai de Dumnezeu: catul cu greu poate fi evitat. X. Cei ce tind catre desavirsire se u-- XX. De la cine trebuie invatate milesc in adevar ?i simt ca intotdeauna curatirea de pacate si desfivirsirea in au nevoie de Dumnezeu. virtute. XI. Explicarea acestor cuvinte : «Cd XXI. Chiar daca stim ca nu sintem dupd omul eel launtric ma bucur de le- fara pacat, nu trebuie sa lipsim de la gea lui Dumnezeu* si celelalte. Sfinta Cuminecatura. CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 703 I. A doua zi, cu mari staruinje 1-am indemnai: pe batrin sa cerceteze pina in adinc problema ridicata in legatura cu 'persoana Apostolului. El a inceput astfel : Ineereatf sa dovediti cu mariurii ca Apostolul Pavel a vorbit nu despre persoana sa, ci despre a celor pacatosi, cind a zis: «JVu fac binele pe care-1 voiesc, ci rdul pe caie-l urdsc, pe acela-1 sa- virsesc» sau : «Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pdcatul care Iocuie§te in mine», sau ceea ce urmeaza: «Cd, dupd omul eel lduntric, ma bucur de legea lui Dumnezeu. Dai vdd in mddularele mele o altd lege, luptindu-se impotiiva legii mintii mele si fdcindu-md 10b legii pdcatului, care este in mddularele mele ». Si totusi, acestea arata limpede ca in nici un chip nu privesc persoana celor pacatosi, ci cele spuse se refera numai la cei desavirsifi, se potrivesc adic'a numai cu neprihana acelora care urmeaza meritele apostolilor 4€ . 2. De altfel, cum s-ar potrivi persoanei celor pacatosi cuvintele : «Nu fac binele pe care-1 voiesc, ci rdul pe care nuA voiesc, pe acela-1 sdvirsesc»? Sau acestea: «Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pd- catul care locuieste in mine». Cine dintre pacatosi, farS voia sa, se pateaza de adulter si de desfrinare? Cine inltinde fara sa vrea curse aproapelui sau? Cine este silit de o trebuinta neaparata sS-i faca rau unui om printr-o marturie strimba, sa-1 insele sau sa-i fure ceva, sa doreasca lucrul altuia sau chiar sa-i verse singele ? 3. Dimpotriva, pre- cum este scris: «Cugetul inimii omului se pleacd la rau din tfnerefea lui». Pina initr-atita itoti cei aprinsi de dragostea pentru vicii vor sa-si im- plineasca ceea ce doresc, incit cauta cu toata grija prilejuri de a sa- virsi nelegiuiri si chiar se tern ca-si vor indeplini prea tlrziu poftele. Multumiti cu faradelegile lor si cu multimea de rautati isi dobindesc, potrivit cuvintelor dojenitoare ale Apostolului, lauda din decadere. 4. Profetul Ieremia spune ca acestia nu numai ca savirsesc cu voia lor, fara sa-si afle odihna sufletului si inimii, tot felul de ticalosii, dar chiar se ostenesc pina-ntr-atit sa-si indeplineasca telurile, incit nu sint im- piedicati decit cu mare greutate si cu impotrivirile lof sa savirseascS ne- legiuiri aducatoare de moarte. Zice Ieremia: «El s-au muncit sd faca rdu». 5. Cine poate spune ca se potrivesc celor pacatosi si aceste cu- vinte: «Eu insumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, jar cu trupul, legii pacatuluh ? Nu este limpede ca acestia nu slujesc lui Dum- 46.. XXII, I, p. 519. A?a cum am mai amintit, Sfintul Casian este de parere ca Sfintul Pavel a vorbit despre sine, ca unul care voieste binele, nu despre aUii care voiesc raul. Teologi ca PRAT si LAGRANGE au fost de parerea contrarie, dar Fericiitul Augustin si Sf. Ilarie au mentinut parerea favorabila a Sf. Pavel, exiprimaita' aici de Sf. Theonas (cf. DOM PICHERY, op. cit., vol. Ill ad. loc). 704 , SFINTUL IOAN CASIAN nezeu nici cu mintea, nici cu trupul ? Sau in ce chip cei ce pacatuiesc cu trupul ii slujesc lui Dumnezeu cu mintea ? Trupul in inima zamisleste saminta viciilor si insusi facatorul celor doua" firi spune care este iz- vorul si obirsia,pacatelor: «Din inima, zice El, ies ginduri lele, uci- deri, adulteie, deshlndxi, furti$aguri, maiturii mincinoase» si celelalte. 6. De aceea se arata limpede ca nu este in nici un chip vorba despre persoana celor pacatosi, care nu numai ca nu urasc, dar chiar iubesc raul. Ei intir-atrt nu slujesc lui Dumnezeu nici cu mintea, nici cu trupul, incit gresesc cu mintea inaintea trupului si, inainte de a indeplini pla- cerea trupului, infaptuiesc pacatul cu mintea si cu gindurile lor. II. Ramine, asadar, sa masuram infelesul virtutii prin sentimentul laun- tric al celui ce a vorbit despre ea, sa cercetam ce a spus fericitul Apostol ca este binele si prin comparable cu acesta sa discutam ce este raul, urmind nu sensul gol al cuvintelor, ci cercetindu-le intelesul dupa me- ritul si vrednicia celui ce le-a folosit. Caci atunci vom putea in^elege ideile insuflate de Dumnezeu dupa gindul si vointa Lui, cind vom cin- tari meritul si starea celor ce le-au intrebuintat, imbracindu-le sentimea- tele nu in cuvinte, ci in fapte adevarate, dupa calitatea c&rora se gin- desc, fara indoialS, si se exprima toate intelesurile si cugetarile. 2. De aceea, sS cercetam cu atenfie in primul rind ce este banele, pe care Apos- tolul n-a putut sa-1 indeplineasca, desi voia acest lucru. $tim ca ferici- tul Apostol si to^i barbatii de acelasiimerit au avut din fire si au cis- tigat prin har multe din cele bune, pe care nu le putem tagadui. Buna este castitatea, vrednica de lauda stSpinirea si de admirat prudenta, cu- prinzatoare este omenia, prevazatoare cumpatarea, masurata temperan- ta, evlavioasa milostenia, sfinta este dreptatea: nu ne indoim ca acestea toate au fost dapline si desavirsite in Apostolul Pavel si in cei la fel cu el, astfel incit ei propovaduiau religia mai degraba prin autoritatea virtutilor decit a cuvintelor. 3. Ce sa spun despre faptul ca necoatenit au fost mistuit,i de preocuparea si de grija pentru toate Bisericile? Cit de mare este acest bine al milostivirii, cita este desivirsirea de a te con- suma pentru cei rataciti, de a fi slab cu cei slabi ! Asadar, de vreme ce Apostolul a avut cu prisosinta bunuri atit de mari, nu vom putea cu- noaste ce este binele, de a carui desavfr$ire a fost lipsit, daca nu ne vom inalta piaia la sentimentul ou oare a vorbit el Insusi. 4. Toate virtutile pe care le-am spus ca el le-a avut, ohiar daca sint srralucitoare si pre- tioase ca pietrele scumpe, totusi, daca sint comparate cu acel mar- garitar ales si foarte luminos, pe care acel negufator evanghelic, dupa ce-1 cerceteaza doreste sa-1 cumpere vinzind tot ce are, asa CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 705 de mult scade meritul si pretul aoeior pietre ! Se lipse$te de ele fara sovaire si 11 im/bogateste numai stapinirea unui singur bun pe vinzatorul de nenumarate bunuri. III. Asadar, ce este acesit singur bun, pus mai presus de altele atit de mari si de nenumarate, incit numai el merita sa fie avut, cu dispreful si aruncairea tuturor celorlalte? Desigur acea parte foarte buna, ma- reata si vesnica pe care si-a ales-o Maria, parasind indatoririle de pri- mire si omenie, alegere pentru care a fost laudata de Domnul astffel: «Marto, Marto, re ingrijesti si pentru multe te silesti. Dai de purine lu- ciuri e nevoie, sail chiai numai de unul ; iai Maria partea cea buna, si-a ales, care nu se va lua de la ea». Este o singura imbratisare cu privirea si aceasta este contemplarea lui Dumnezeu, merit care este mai pre- sus de toate drepturile faptelor bune, de toate ostenelile virtutilor. Si toate acelea, desipre care am spus ca au stralucit in Apostolul Pavel, sint nu numai bune si folsitoare, ci si mari si deosebit de stralucite. 2. Dar dupa cum, de exemplu, metalul numit staniu, care era socotit de oare- care folosinta §i frumusete, devine fara cine stie ce pret daca-1 privesti alaturi de argint, la fel si meritul argintului se spulbera in comparatie cu aurul. $i aurul insusi nu mai inseamna mare lucru in raport cu pie- trele prefioase, iar acestea, oricit de multe si de scumpe, sint invinse de stralucirea margaritarului. Astfel ca toate acele merite ale sfint.e- niei, chiar daca sint bune si folositoare nu numai pentru prezent, ci isi dobindesc chiar darul vesniciei, totusi, daca se compara cu meritele contemplatiei divine, vor fi socotite ieftine si, ca sa zic asa, bune 3e vinzare. $i pentru ca si autoritatea Scripturilor sa , intareasca aceasta comparatie, oare nu spune Scriptura in general despre toate care sint create de Dumnezeu : «$i iata toate pe care le-a facut Dumnezeu sint ioarte bune», si de asemenea ; «Toaie pe care le-a facuf Dumnezeu sint bune la timpul loi» ? 3. A-sadar, toate cele care in prezent nu sint doar bune pur si simplu, ci sint numite foarte bune (caci intr-adevar, pentru noi, care zabovim in aceasta lume, ele sint de folos fie pentru trebuin- tele vietii noastre, fie pentru vindecarea trupului, fie pentru vreo alta pricina, de folosinta necunoscuta, prin aceea sint chiar foarte bune, fiindca ne fac «sa zarim cele nevdzute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii prin cele ce s-au facut infelese, precum si vesnica loi puteie si Dumnezeire» sa le contemplam din lucrarea atit de mare si de orinduita a creatiei universului si a tot ce exista in el), acestea toate nu-si vor pastra numele binelui, daca vor fi comparate cu cele din veacul ce va sa vie, unde nu exista nici o schimbare a celor bune, nici o stricare 45 — Sfintul loan Caslan 706 SFlNTUL IOAN CASIAN de temut a adevaratei fericiri. 4. Fericirea lumii viitoare este zugravil3 astfel : «$i luna va strdluci ca soarele, iar soarele va strdluci de sapte ori mai mult, ca lumina a sapte zile». Asadar, acestea, stralucite la ve- dere si ininunate, daca se vor compara cu cele fagaduite in viitor pen- tru credinja noastra vor parea cu totul desarte, precum spune David : «Toate ca o haina se vor iwechi si ca un vesmint le vei schimba si se vor schimba ; dar Tu acelasi esti, si ami Tai nu se vor imputina». Asa- dar, fiindca nimic im este prim sine insu^i stabil, nimio in nemi$care, ni- mio bun, decit siingura DumrieizeireQ, de aoeea toate faptuarile i§i do- bindesc fericirea vesniciei ^i a neschimbarii nu prin firea lor, ci prin participarea si harul Creatorului, iar in fata Creatorului ele nu-si pot pastra meritul bunatatii. IV. Daca voim sa intarim valoarea acestei afirmatii prin dovezi si mai limpezi, oare nu vom citi in Evanghelie ca sint multe numite bune, de pilda pom bun, comoara buna, om bun, slujitor bun ? Se spune in Evan- ghelie : «Nu poate pomul bun sa iacd wdde iele si omul eel bun din comoara cea buna a inimii sale aratd cele bune» si, «bine, slugd buna si credincioasd». Nu este nici o indoiala ca tot4 sint buni in in^eles mar- ginit, dar daca ne gindim la bunatatea lui Dumnezeu, nici unul dintre ei nu va fi numit bun, pentru ca zice Domnul : «Nimeni nu este bun, de- cit unul Dumnezeu». 2. In comparatie cu Acesta, chiar si Xpostolii, care priji meritul alegerii lor depasisera in multe feluri bunatatea neamului omenesc, pot fi numiti rai, fiindca Domnul vorbeste catre ei asa : «Deci d«cd voi, rdi Hind, stifi sd dati daruri bune fiilor vostri, cu cit mai mult Tatdl vostru eel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El». In sfirsit, dupa cum bunatatea noastra, privita alaturi de bunatatea ce- reasca, se intoarce in rautate, la fel si dreptatea noastra, comparata cu dreptatea divina, este socotita asemenea unui vesmint necurat. Caci zice profetul Isaia : «ca un vesmint intinat sint toate faptele dreptatii noas- tre». 3. Si ca sa aducem ceva si mai lamurit, insesi invataturile despre via^a, ale legii care se zice ca «este data prin ^ngeri in mina unui mij- locitor» si despre care acelasi Apqstol, spune ; *Deci legea este sfintd si porunca este siintd si dreapta si buna», comparate cu desavirsirea evanghelica aceste inva^aturi sint numite de proorocirea dumnezejasca foarte putin bune. Caci zice : «Le-otm dat si legi care nu erau bune si rinduieli prin care ei nu puteau trdi». Apostolul afirma ca in lumina Noului Testament slava legii paleste atit de mult, incit nici nu trebuie sa fie slavita prin comparatie cu stralucirea evanghelica: «Nici mdcar nu este sldvit ceea ce era sldvit in aceastd privinfd, cu atit mai mult CONVORBIRI DUHOVNICE§TI 707* ce este netrecator va fi in slava». 4. Scriptura pastreaza tomparatia si in partea contrara, adica in cintarirea meritelor celor pacatosi. Punind fat^a in fata pe cei nelegiuitj, ea ii justifies pe cei care au gresit mai pujin, zicind: «Tu ai indreptdfit Sodoma» si : «Cu ce a pdcatuit sora ta Sodoma ?», $i : «Fiica. lui Israel cea necredincioasa s-a dovedit mai dreapta decit Iuda cea lepddatd de Dumnezeu». La fel si meritele tutu- ror virtutjlor aratate mai inainte, chiar daca prin sine sint bune si pre- tioase, totusi puse in lumina contemplatiei ele se intuneca. Pe sfintii ocupati cu cercetaFi pamintesti, oricit ar fi ele de bune lucrari, ii trag inapoi si-i intirzie de la contemplarea binelui ceresc. V. Cine «liberind pe eel nenorocit din mina celor puternici ai lui si pe eel sarac si lipsit de cei ce-1 jefuiesc», cine «zdrobind falcile celor nedrepti si scotindu-le prada dintre dinti» poate privi cu minte linistita, in timpul lucrarilor lui, slava maretiei dumnezeiesti ? Cine, impartind pomana saracilor, sau gazduind cu bunavointa multimile celor sosit/i, priveste nesfirsitul fericirii ceresti tocmai in timpul in care este preo- cupat de trebuintele fratilor si se gindeste ia viataviitoare cu inima ferita de atingerile celor pamintesti cind este har^uit de grijile si neli- nistile vietii prezente ? 2. De aceea, fericitul David doreste sa fie ne- contenit alaturi de Dumnezeu, socotind ca singur acest lucru este bun pentru om si zicind : «Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Dumnezeu nddejdea mea». Iar Ecclesiastul, spunind ca acest lucru nu se poate savirsi de nimeni dintre sfint,i fara greseala, zice : «Nu este un om diept pe pamint, care sa lacd binele iara sa greseasca». 3. Cine yreodata, oricit de deosebit printre to|i cei drepti si sfin^i, este de cre- zut ca atlta vreme cit traieste in acest trup, a putut in asa masura stapini binele eel mai inalt incit, nedespartindu-se niciodata de con- templarea dumnezeiasca, se socoteste ca nici pentru o clipa nu 1-au sustras gindurile pamintesti de la Cei ce singur este bun? Cine este acela care n-a avut niciodata grija de mincare, de imbracaminte si de alte lucruri trupesti, care hu s-a ingrijit niciodata de primirea fratilo^ de schimbarea locului, de cladirea chiliei, care n-a dorit nici un lucru de ajutor omenesc si, chinuit de lipsa celor trebuincioase, n-a cazut in aceasta dojana a Domnului : «Nu va ingrijip pentru viafa voastra ce ve\i minca, nici pentru trupul vostru cu^ ce va vefi imbrdca» ? 4. Constatam ca nici Apostolul Pavel, care intrecuse pe totl sfint,ii prin numarul mun- cilor si patimirilor, n-a putut indeplini intr-adevSr aceasta, fiindca el insusi, in Faptele Apostolilor, spune ucenicilor: «Voi insiva stifi ca mii- *708 SFINTUL IOAN CASIAN nile acestea au lucrat pentru trebuinlele Mel& si ale celor care emu cu Mine». $i, scriind catre tesaloryceni, spune : «Am lucrat zi si noapte in osteneli si truda» ! Chiar daca-si dobindea mari merite prin aceste lu- crari, totusi, mintea lui, oricit de sfinta si de inalta, nu se putea sa nu fie uneori despar^ita de contemplarea cereasca, din cauza -lucrarii celei pamintesti. 5. In sfirsit, pe cind vedea ca se imbogateste de atitea roa- de prezente si cintarea de partea cealalta in inima binele contemplatiei, punind intr-o parte a cumpenei roadele atitor osteneli, iar in cealalta bucuriile contemplatiei divine, se dojenea in adincul inimii ca de aici il desfata marile ciistiiguni ale muncii, iar de dincodo ;il invita la dasparti- rea de trup dorul unitapi si al tovarasiei de nedespartit cu Hristos. Pina la urma, nelinistit el graieste: «Nu stiu ce voi alege. Sint strins dih doud pdrjfi .- doresc sd ma despart de trup si sa' fiu impreund cu Hristos, si aceasta esfe cu mult mai bine. De altd parte, insd, este mai de trebuin- \d pentru voi sd rdmin in trup». 6. Asadar, desi in multe chipuri punea mai presus de toate roadele predicii sub inaltjmea binelui ceresc, to-' tusi se supunea indatoririlor de dragoste fata de oameni, fara de care nimeni nu-1 merits pe Domnul. Pentru cei in al caror folos mulgea inca din ugerul evanghelic laptele eel hraniitor n-a refuzat despartirea de Hristos, primejdioasa pentru el, dar trebuincioasS celorlalti. A fost im- pins la alegerea acestei cai mai ales de marea lui virtute a dragostei de oameni pentru mintuirea carora, daca era cu putinta, dorea sa ajunga la raul din urma al anatemei. 7. «As fi dorit, zice el, sd fiu eu insumi CONVORBIRI DUHOVNICESTI 723 XXIV. CONVORBIREA PARINTELUI AVRAAM Despre mortificare I. Cum am descoperit parintelui Avraam taiinele cugetarilor noastre. II. Cum nie-a dat pe fata bStrinul gre- selile. III. Locurile pe care pustnicii trebuie sa le caute. IV. Ce fel de lucrari trebuie sa faca pustnicii. V. Dfumurile fSra rost mai degraba inaspresc decit potolesc nelinistile inimdi. VI. Cum trebuie sS-si pazeascS mo- nahul gindurile sale. VII. Intrebare : de ce se crede ca veci- natatea cu parintii este daunatoare, fapt care nu se intimpla pentru cei din Egipt. VIII. Raspuns : nu se potrivesc tutu- ror toate. IX Pot sa nu se teamS de vecinata- tea parinjilor cei ce au putut imita morti- ficarea parintelui Apolo. X. Este daunator pentru un monah sS-i aduca parintii cele trebuitoare ? XI. RSspuns : Ce a spus sfintul Anton in aceasta privintS. XII. Munca este folositoare, iar trin- davia pSgubitoare. XIII. Istorioara frizerulud nascocita pentru a cunoaste amagirile diavolului. XIV. Intrebare : de unde provime gre- seala unor astfel de cugetSri. XV. Raspuns : cele trei porniri ale sufletului. XVI. Partea rationala a sufletului nostru este subreda. XVII. Partea mai slaba a sufletulud cade cea dintii in ispita diavolului. XVIII. Este folositoare dorinta de a ne intoarce in patrie pentru mai mare li- ni$te ? XIX. Raspuns : diavolul ne amageste cind ne fagSduieste linistea unui pus'tiu mai mare. XX. Cit de folositoare este nelucra- rea cind soseste un frate. XXI. Cum a aratat evanghelistul loan, pe cit se spune, folosul repaosului. XXII. Intrebare : cum trebuiesc inte- lese aceste cuvinte din Evanghelie : «Jw- gul meu e bun isi sarcina Mea u^oard». XXIII. Raspunsul explica aceste cu- vinte. XXIV. De ce se simte amar jugul Domnului si grea sarcina Lui. XXV. Ce folos aduc ispitele. XXVI. Cum se fagaduieste plata in- sutita celor ce renunta in chip des5virsit la cele ale acestei lumi. I. Cu ajutorul lui Hristos incep a douazeci §i patra convorbire, care este a parintelui Avraam $i care inchide in ea mosteniri si invat,aturi de la tot,i inaintasii. Cind o voi termina socot ca m-am achitat de toate fagaduintele pe care vi le-am fScut, la rugamintea voastra, numarul convorbirilor potrivindu-se in chip mistic cu numarul celor douazeci si patru de batrini 47 , despre care se spune in Sfinta Apocalipsa cS da- ruiesc cununile lor Mielului. Daca acesti douazeci si patru de inaintasi ai nostri vor fi incununati cu glorie pentru invat,atura lor, ei se inchina 47. XXIV, I, p. 548. Identitatea numarului convorbirilor cu acela al batrinilor dia Apoclipsa (4, 10-11) are sensul mistic proclamat de Sf. Casian. 710 SFlNTUL IOAN CASiAN pam, sa ridem, sa cascam, sau chiar adormim, cit de mare va fi minia judecatorilor stirnita spre pieirea noastra de catre vrajmasul eel ve- ghetor. 4. Cu atit maii mult, cind ne rugam Acelui cunoscator al tuturor tainelor, pinditi de primejdia mortii vesnice, mai ales fiindca de partea cealalta se gaseste vicleanul inselator si uneltitor de crime, trebuie sa cerem mila judecatorului prin rugaciuni stgruitoare si pline de grija ' $i nu pe nedrept isi atrage nu numai un pacat usor, ci crima foarte gra- va a impietatii, ceil care, inaltlind rugaciuni catre Dumnezeu, deodata se retrage din fata Lui, ca din ochii unuia care nu vede si n-aude, ur- mind desertaciunea unui gind necurat. 5. Iar aceia care isi acopera ochii inimii lor cu vesmintul gros al viciilor si, potrivit invataturii Min- tuitorului, «ochi au $i nu vdd, urechi $i n-aud §i nu inteleg» abia daca vad in adincul inimii lor acele crime care sint mari si aducatoare de moarte, fara sa-si dea seama cum se strecoara gindurile vinovate, sau acele porniri ascunse si necurate, care atita mintea prin usoare si tai- nice ispite. Ei nu pot sa-si priveasca cu vedere limpede robia sufletului lor si gindurile le cutreiera mereu fara rost. Nu cunosc durerea cind sint indepartati de acea contemplate care singura este mintuitoare si nici nu le pasa ca au pierdut ceva. Cu mintea plina de ginduri necurate, n-au nici un \el serios, pe care sa-1 urmareasca in chip deosebit, sau sa doreasca a-1 atinge cit mai grabnic. VII. Pricina care ne impinge^ in aceasta greseala este ca, necunascind in adincime virtutea de a nu gresi, socotim ca nu putem cadea deloc in nici o yina prin aceste rataciri alunecoase si' vinovate ale ginduri - lor. Stapiniti de suparare, ca si cum ochii ne-ar fi fara vedere, nu luam in seama decit pacatele de moarte si credem ca trebuie sa ne ferim de cele care sint condamnate de asprimea legilor vremii acesteia. Cre- dem ca daca nu calcam aceste legi sintem in afara oricarui pacat. 2. Ast- fel, fiind despartjti de numarul celar care vad bine lucrurile, nu vedem multele josnicii marunte, care sint ingramadite in noi, n-avem nici un fel de remuscare binefacatoare daca tristetea ne copleseste sufletul. Nu ne doare ca sintem ispititi de gloria desarta, nu plingem daca ne facem rugaciunile mai tirziu si mai fara tragere de inima, nici nu socotim o vina daca, in timp ce cintam psalmi sau ne rugam, ne gindim la altceva decit la rugaciune. Nu ne ingrozim ca multe nu pot fi facute sau vorbite in fata oamenilor, nu rosim sa le gindim, desi stim ca acestea sint cu- noscute de Dumnezeu. Nu ne curatim cu lacrimi de tina viselor urite. 3. Nu plingem ca in insasi evlavia milosteniei, cind ajutam fratii sau cind impartim pomana saracilor, cu intirzierea zgirceniei umbrim seninatatea CONVORBIRI D,UHOVNICE$TI 71 1 bucuriei noastre. Nu credem ca sirutem loviti de vreo dauna cind, uitind de Dumnezeu, gindim la cele vremelnice si necurate. Astfel incit ni se potrivesc destul de bine aceste cuvinte ale lui Solomon : «M-au lovit, nu m-a durut. M-au bdtut, nu stiu nimic». VIII. Dimpotriva, cei ce aseaza numai in contemplarea celor divine si duhovnicesti partea cea mai de pret a placerii, bucuriei si fericirii lor, daca sint sustrasi pu^in si fara voia lor de la aceasta asezare prin gin- duri nesabuite, socotesc ca au savirsit o nelegiuire, pe care o pedepsesc prin cainta neintirziata. Plingind ca au pus mai presus de Creator fiinta lor fara de pre{, catre care li s-a indreptat cugetul, ei singuri se invino- vafesc, as. putea spune, de crima impieta^ii. Desi intorc cu cea mai mare rivna ochii mintii lor catre lumina slavei ceresti, totusi, nesupontind nici cei mai mici nori de ginduri trupesti, ei blesteama tot ce le indeparteaza mintea de la lumina cea adevarata. 2. Fericitul Apostol loan, pe cind voia sa sadeasca in toti acest simtamint, a zis : «Copiii mei, nu iubiti lumea, nici cele ce sin} in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubhea lui Dumne- zeu nu este in el.'Pentm ca tot ce este In lume, adicd pofta tiupului si poitd ochiloi si trutia vietii, nu sint de la Tatdl, ci sint din lume. Si lu- mea trece si poftele ei, dar eel care face voia lui Dumnezeu idmine in veci». Cei sfinti dispretuiesc toate lucrurile lumii acesteia, dar este peste putinta sa nu le fuga gindul cit de putin catre ele. Pina acum nici unul dintre oameni, in afara de Domnul si Mintuitorul nostru, nu si-a fixat intotdeauna in contemplarea lui Dumnezeu minte-ai din fire pri- beaga, pentru ca 1 sa nu pacatuiasca niciodata, rapit de dragostea pentru vreun lucru omenesc. Caci spune Scriptura : «Stelele insesi nu sint cu- rate in fafa Lui» $i iarasi : «Dacd nu se Increde in sfinfii Sai si in inge- rH Sai gdseste lipsuri», sau, cum spune o traducere mai buna : «Iatd, in- tee sfintii Lui nimeni nu este de neschimbat, si cemiile nu sint curate in ta\a Lui». IX. As putea* spune, pe buna dreptate, ca acei sfintl, care-si tin cu sta- tornicie gindul indreptat catre Dumnezeu, trebuiesc comparati cu cei ce se numesc in popor funambuli, adica mergatori pe fringhie, fiindca se aseamana celor ce merg pe o sirma intinsa la mare inaltime. Acesti funambuli isi incredinteaza viata acelui fir foante subtire de funie pe care merg, stiind ca orice clipa le va aduce moartea, daca le va sovai piciorul intr-o parte sau atta, sau daca-si vor pierde echilibrul. 2. Pa- sind cu o indeminare minunata prin aer, daca nu merg cu toata masura 712 SFINTUL IOAN CASIAN $i grija pe calea aceea foarte strimta, pamintul, care este pentru toti baza frreasc§ si temelie foarte sigura, pentru ei devine in orice moment primejdie de moarte, mi fiindca i se schimba natura, ci fiindca ei se pra- busesc pe el din cauza greutatii trupului. La fel stau lucrurile si cu neostoita bunatate si neschimbata substan^a a lui Dumnezeu. Acestea nu ranesc pe nimeni prdn. ele insile, ci noi, aplecindu-ne din inaltime si tinzind catre cele de jos ne aducem singuri mdartea. Se poate spune ca inasi aplecarea ne aduce moartea. 3. «Vai de ei, se spune, cd au iugit de Mine 1 Prdpad sd vind peste ei, cdci au pdcdtu.it impotriva Mea», si, de asemenea : «Vai lor dacd Imi voi intoaice piivirea de la ei». Caci : «Rdutatea ta te va mustia si lepddarea ta de credintd te va pedepsi. tnfelege si vezi tit e de rdu si de amar de a parasi pe Domnul Dumne- zeul tdu», caci «Fiecare este strins in.lanturile pdcatelor sale». Catre ei se indreapta, de buna seama, dojana Domnului : «Iatd, voi foil, care aprindep focul si pregdtiti s^tgefi aizdtoare, aiuncafi-vd in focul sdge- ploi voastie, pe care le-atf prins», §i de asemenea : «Cel ce aprinde rdu- tatea va pieri din pricina ei». X. • Cind cei sfinti simt ca zilnic, trasi in jos de greutatea cugetarilor pamintesti, se prabusesc din acea inaltime a min^ii si fara voia lor, ba chiar fara sa stie, sint dusi sub legea-pacatului ; si cind, ca sa las la o parte pe celelalte, isi dau seama ca sint indepartatj de la fata lui Dum- nezeu din pricina celor bune si drepte, dar totusi pamintesti, aratate mai sus, au desigur de ce sa geama neincetat catre Dumnezeu, au de ce, umiliti si infrinti intr-adevar, nu numai cu vorba, dar :si cu inima, sa se numeasca pacatosi si, pentru toate pe care le savirsesc sub pu- terea trupului,' cerind necontenit iertare de la harul Domnului, sa verse neincetat lacrimi de pocainta, ca unii care vad ca, prinsi pina in ultima clipa a vietii in aceleasi valuri care i-au hartuit intr-o continua durere, nu pot sa-si inalte si rugaciunile fara cuget nelinistit. 2. Stiind, asadar, ca ei prin puteri omenesti nu sint in stare sa atinga scopul dorit, fiindca le sda impotriva greutatea trupului, ca nu se pot uni cu acel ales si foarte inalt bine, cum doresc, si ca, dimpotriva, sint dusi prizonieri din fa|a lui Dumnezeu la cele omenesti, intorcindu-se la harul lui Dumnezeu, «care indrepteazd pe cei nelegiuip», murmura cu Apostolul : «Om ne- norocit ce sint ! Cine ma va izbdvi de tiupul mortii acesteia ? Mutyu- mesc lui Dumnezeu, piin lisus Hristos, Domnul nostiu !». Ei simt ca nu pot savirsi acest bine pe care-1 voiesc, ca intotdeauna alearga catre raul pe care nu-1 vor si pe care-1 urasc, iar acest rau consta in pornirile gin- durilor si-n lucrarile trupului. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 713 XI. Ei se bucura intr-adevar de «legea Domnului dupa omul eel laun- tric» care, trecind peste toate cele vazute, incearca sa se uneasca intot- deauna numai cu Dumnezeu, dar vad ca «alta lege este in mddularele loi», adica sadita in firea conditiei umane care, «luptind impotriva legii min#i», le tine simtamintele robite sub legea cea aspra a pScatului, im- pingindu-i, de buna seama, sa se supunS gindurilor pamintesti si sa paraseasca acel bine principal. 2. Aceasta lege, aricit de trebuincioasa si de folositoare ar parea, fiindca este data dintr-o oarecare trebuinta religioasa, totusi in comparatie cu acel bun, care bucura prtvirea tuturor celor sfin^i, este socotita rea, de care ei trebuie sa se fereasca, fiindca prin ea in orice chip, chiar pentru putin tirnp, sint lipsiti de bucuria ace- lei desavirsite fericiri. Este intr-adevar lege a pacatului pe care gre- seala primului om a adus-o neamului omenesc, din vina celui impotriva caruia s-a dat acea hotarire a dreptului Judecator : «Blestemat va li pamintul in lucrdrile tale. Spini §i paldmida ip va rodi el 52 in sudoarea fetei ifi vei minca piinea ta». 3. Aceasta lege, zic, e»te sadita in madu- larele tuturor muritorilor. Ea lupta impotriva legii mintii noastre si o tine departe de fata dumnezeiasca, iar pamintul, Mestemat in munca noastra dupa. cunoasterea binelui si a raului, incep sa produca spinii si palamida cugetarilor rele. Ghimpii acestora inabusa semintele firesfi ale virtutilor, ca sa nu putem minca fara sudoarea fetei acea piine a noastra care «coboara din cer» ?i care «intare$te inima omului». Asadar, tot neamul omenesc se supune, in general si fara exceptie, acestei legi. Nu exista nici unul, oricit de sfint, care sa nu-si primeasca cu sudoarea fetei si cu incordarea inimii piinea mai sus aratata. De altfel, cu aceasta piine comuna se hranesc multi oameni bogatj, precum vedem, fara vreo sudoare a fetei lor. XII. Fexicitul Apostol spune ca aceasta lege este duhovniceasca, atunci cind zice: «$tim ca legea este duhovniceasca ; dar eu sint tiupesc, vin- dut sub pdcat». Este duhovniceasca aceasta lege care ne porunceste sa mincam in sudoarea fetei noastre acea piine adevarata care «coboaia din cei», dar acea vinzare a pacatului ne face trupeisti. 2. Ma rog ,- ce pacat este acesta si al cui ? Fara indoiala, al lui Adam, prin a carui in- calcare a poruncii si, ca sa zic asa, negutatorie vinovata si invoiala amagitoare am fost vinduti. Caci amagit de staruinta sarpelui a primit hrana neingaduita, aducind urmasilor o vesnica robie. Se obisnuieste acest tirg intre vinzator si cumparator ca acela care doreste sa intre sub stapinire straina, sa primeasca de la . cumparatorul sSu o plata in 714 SFINTUL IOAN C ASIAN schimbul pierderii libertatii si al dobindirii vesnicei robii. 3. Vedem limpede 'ca aceasta s-a intimplat si intre Adam si sarpe. Caci el, pri- mind de la sarpe ca pret al libertatii fructul oprit, si-a parasit libertatea fireasca si s-a predat singur in vesnica robie celui de la care primise ca pret fructul oprit. De aci a indatorat pe toti urmasii sai sa slujeasca pe veci celui ce ii devenise rob. O insotire de robi ce altceva poate produce decit niste robi? Asadar'ce? Oare acest cumparator priceput si viclean a rapit cumva dreptul de stapinire Stapinului adevarat si le- gitim ? Nu. 4. Caci n-a intrat el in toata averea lui Dumnezeu printr-o singura inselaciune, ca adevaratul Stapin sa piarda stapinirea avutului Sau. El care, si pe cumparatorul acesta, oricit de razvratit si de fugar, 1-a pus sub jugul robiei. Dar fiindca Creatorul daruise tuturor fiintelor rationale libertatea vointei, n-a trebuit sa-i reclame fara voia lor la li- bertatea din nastere pe cei care in chip nelegiuit se vindusera pacatului lacomiei. Intr-adevar este depar.te de acel autor al dreptatii si pietatii tot ce este potrivnic bunatatii si dreptatii. 5. Caci ar fi fost rau daca ar fi luat inapoi' binefacerea libertatii ingaduite si nedrept daca, inabu- sind si robindpe omul liber, nu i-ar fi ingaduit sa se foloseasca de li- bertatea primita, dupa ce-i rezervase mintuirea in veacurile viitoare, pentru ca sa se implineasca rinduiala la timpul hotarit. 6. Trebuia ca ujmasii sai sa ramina sub conditia stramoseasca pina ce, liberati de lan- turile de la inceput, cu prepul singelui lor sa ajunga, prin harul Dom- nului, in vechea stare a libertatii de mai inainrte, pe care si atunci ar fi putut s-o salveze, dar n-au vrut, fiindca dreptatea nu ingaduia ca El sa-si calce propria sa hotarire. Vrei sa-ti cunosti pricina vinzarii tale ? Asculta pe Rascumparatorul tau care vorbeste foarte limpede prin pro- fetul Isaia : «Unde este caitea de despdrtire, cu care am alungat pe mama voastra ? Sau care este datornicul Meu, cdruia Eu v-am vindut ? Pen- tru ca numai pentru tdrddelegile voastre afi fost vindufi si pentru pd- catele voastre am alungat pe mama voastrd». 7. Vrei sS stii bine si pen- tru care motiv, dupa'ce te-ai supus robiei, n-a voit sa foloseasca puterea Sa pentru a te rascumpara ? Asculta ce a adaugat, la cele de mai sus, prin care le imputa acelorasi slujitori ai pacatului pricina vinzarii lor de buna voie : «Oare mina Mea este prea scurtd, ca sd rdscumpere, sau nu am destuld putere, ca sa izbdvesc ?». Dar acelasi profet, aratind ce a stat intotdeauna in calea acestei milostiviri preaputernice, zice : tim ca exista in aceasta lurne multe lucruri bune, mai ales ru- sinea, infrinarea, cumpatarea, umilinta, dreptatea, milostenia, rabdarea, evlavia; dar toate acestea nu pot fi egale cu acel bine suprem caci pot fi savir^ite, nu zic de catre Apostoli, ci ichiar de catre cei miidooii. Cei ce nu le-au indeplinit pe acestea sint pedepsiti sau cu chinul eel vesnic, sau, cum s-a spus mai sus, cu marea munca a pocaintei, dar nu sint liberate prin harul zilnic al lui Hristos. 6. Ramine, asadar, sa recunoastem ca se pdtriveste bine aceasta cugetare a Apos'tolului numai cu persoana celor sfinti care, cazind zilnic in aceasta lege a pacatului pe care am numit-o mai inainte, siguri de mintuirea lor, nu se prabusesc in nelegiuire, ci cum s-a spus mai sus, coboriti din contemplatia divina la mizeria preocupa- rilor de cele trupesti, sint lipsiti adesea de binele fericirii adevarate. Daca ar simtl ca prdn aceasta le^3 a trupului sint legati de nelegiuiri zilnice, s-ar plinge de pierderea nevinovat,iei, nu a fericirii, si apostolul Pavel n-ar zice : «Om nenorocit ce sint !», ci : «Om necuraU sau : «nelegiuit ce sint» si ar vrea sa se elibereze nu de trupul acestei morti, adlica de conditia de muritor, ci de ticalosiile si de crimele trupului. 7. Dar fiind- ca se simtise robit fata de starea omeneasca, subreda, adica adus de gri- jile si framintarile trupesti, pe care le conduce legea pacatului si a mor- tii, gemind din pricina acestei stari in care ajunsese fara voia sa prin legea pacatului, indata aleargS la Hristos si este mllntuit prin grabnica rascumparare a harului. Aceasta lege a harului inlatura orice neliniste, zamislita chiar si in pieptul Apostolului de catre acea lege a pacatului, care face sa rasara in chip firesc spinii si maracinii cugetarilor si gri- jilor muritoare. «Caci, zice el, legea duhului in Hristos Iisus m-a libe- rat de legea pacatului si a morfih. 718 SFINTUL IOAN CAS1AN XVI. Acesta este inevitabilul trup al mortii, In care cei desavirsiti si care au gustat *cit de bun este Domnuh, cazind zilnie, simt cu profetul *clt de idu si de amar este sd se despaitd de Domnul Dumnezeal lor». Tjrupul mortii este eel care, imlepartindu-le privirea de la cer, le-o aduce catre cele pamintesti, care pe cei ce cinta psalmi, sau ingenunchiati la ruga- ciune, ii face sa le vina in minte chipuri omenesti, vorbe, tirguieli sau fapte fara rost. 2. Trupul mortii este cei din cauza caruia cei ce rivnesc sfintenia ingereascS si cei ce Voiesc sa fie vesnic alaturi de Domnul nu pot sa afle desavirsirea acestui bun. Fiindca le sta impotriva trupul mortii ei fac raul pe care nu-1 voiesc, adica le zboara mintea la cele ce nu due catre inaintaxea in virtufi si in desavirsire. In sfirsit, pentru ca fericitul Apostol sa exprime limpede ca el a vorbit despre cei desavir- siti in sfintenie si despre cei asemenea lor, aratindu-se oarecum mereu pe sine cu degetull, spune «eu insumi», adica eel ce pronunta acestea, deschid taini|ele constiintei mele, nu a altuia. 3. De acest fel de vorbire se foloseste de obicei in chip familiar Apostolul, daca vrea vreodata sa se arate in mod special pe sine, ca aici : «lnsumi eu, Pavel, vd indemn piin blindefea si ingaduinta lui Hiistos», si de asemenea : «Numai cd eu nu v-am fost povard», sau : «Dar He, eu nu v-am lost povard», si in alt loc : «Eu, Pavel, vd spun voud : cd de vd v-eti tdia impiejur, Hristos nu vd va tolosi la nimic», si catre Romani : «As ii doiit sd tie eu insumi anatema 'de Jq Hiistos pentru frapi mei». 4. Dar se poate intelege foarte bine ca el a voit sa se exprime mai deosebit, zicind «insumi eu», adica eel pe care-1 cunoasteti ca este Apostolul 'lui Hristos, pe care-1 prdviti cu toata cinstirea, pe care-1 socotiti a fi mare si desavirsit, si in care vorbeste Hristos, cu mintea voi sluji legii lui Dumnezeu, totusi recunosc ca cu trupul slujesc legii pacatului, ca adica uneori, tinut de conditia omeneasca, sint rostogolit de la cele ceresti la cele pamintesti si min- tea mea va aluneca dip inaltimi la grijile lucrurilor omenesti. Ma simt asa de robit in fiecare clipa de aceasta lege a pacatului, ca, oricit a§ starui cu dorinta neclintita catre Dumnezeu, totusi simt ca in niciun chip nu pot scapa de puterea acestei robii, daca nu voi alerga intotdea- una la harul Mintuitorului. XVII. $i de aceea toti cei sfinti, suspinind zilnic din pricina acestei stari firave a fiintei lor, in timp ce cerceteaza feluritele cugetari si tainele constintei lor, striga cu umilinta : «Sd nu intri in judecatd cu wbul Tdu, cd nitneni din cei vii nu esre drepf inainiea Ta», si : «Cine poafe spune : CONVOBBIRI DUHOVNICE^TI 719 curdpt-am inirna mea ; sint curat de pacat ?». $i, de asemenea : «Nu este om drept pe pamint care sa iacd binele si sa nu pdcdtuiasca» , dar si : «Greselile cine le va piicepe ?» 2. $i astfel, ei au socotit atit de slaba atit de nedesavir^ita dreptatea oamenilor si avind intotdeauna nevoie de mila lui Dumnezeu, incit unul din ei, pe ale cSrui nedrepta^i §i paoa- te Dumnezeu le-a curatit cu jarul trimis de pe altarul de foe al cuvin- tului Sau, dupa acea minunata contemplate a lui Dumnezeu, dupa vede- rea suMimilor serafimi si dupa descoperirea tainelor cere^ti, zice : «Vai mie, cd sint pierdut I Sint om cu buze spurcate si loeuiese in mijlocul unui popor cu buze necurate». 3. Acesta, dupa parerea mea, poate nici atunci n-ar fi simtit necurajenia buzelor sale, daca n-ar fi meritat sa cunoasca curajia intreaga prin contemplatia lui Dumnezeu, la privirea caruia $i-a aflat deodata intinaciunea sa pina atunci necunoscuta de el. Cind zice : «Vai mie, cd sint om cu buze spurcate», el spujie atunci a- ceasta despre buzele sale, si nu despre intinaciunea poporului. Dovada, cele ce urmeaza : «$i loeuiese in mijlocul unui popor cu buze spurcate». 4. Dar si cind, rugindu-se, marturiseste necuratia pacatelor oaxecum universale, nu cuprinde intr-o rugaciune generala numai pe cei ne- drepti : «Iata, Tu te-ai pornit cu minie si noi eram vinovafi. In pdcate am lost intotdeauna si vom li mintuip. Top am ajuns necurap si toate faptele dreptapi noastie ca un vesmint necurat». MS rog, ce poate fi mad usor de inteles decit aceasta cugetare prin care profetul, imbra- tlsind cu gindul nu numai un fel de dreptate, ci toate dreptatile noas- tre, si privind peste toate cele ce sint judecate ca necurate si ingro- zitoare, fiindca n-a putut sa descopere in v|aja oamenilor nimic mai murdar $i mai impur, a socotit ca e mai bine sa le asemene cu un ves- mint intinat. 5. Asadar, zadarnic se opune adevarului celui mai limpede spinul obiectiei intepatoare, cum ati zis cu putin inainte : «Daca nimeni nu e idrd pacat, nu e nimeni stint si, daca nu e nimeni sfint, insemneazd cd nimeni nu se va mintui». Nodul acestei chestiuni se poate dezlega prin marturisirea profetului : «Iatd, Tu Te-ai pornit cu minie si noi eram vinovap», adica atunci cind, scirbit de nepasarea si de trufia inimii noastre, ne-ai lipsit de ajutorul Tau, pe data ne-a inghitit prapastia pa- catelor, ca si cum cineva i-ar zice partii celei mai luminoase a soare : lui : «Iatd, tu ai apus si pe noi ne-a cuprins intunericuh . 6. $i totusi, cind acesta spune ca sfintii au pacatuit $i nu numai cS au pacatuit, dar chiar ca au ramas intotdeauna in pacate, nu-si pierde cu totul nadej- dea in mintuire, ci adauga : In pdcate am lost Intotdeauna si vom ii mln- tuip». Este la fel aceastS cugetare : «Iatd, Tu Te-ai pornit in minie si noi eram vinovap» cu cea apostolica : «Om nenorocit ce sint ! Cind ma va izbdvi de trupul morpi acesteia ?». Mai depaite, ceea ce adauga pro- 720 SFINTUL IOAN CASIAN fetul : «In pdcate am fost intotdeauna si vom fi mintuiti» se potrives- te cu urmatoairele cuvinte ale Apostodului : «Multumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hiistos, Domnul nostril !». 7. De asemenea si cuvintele profe- tului : «Vai mie, ca sint om cu buze spurcate si iocuiesfc in mijlocul unui popor cu buze spurcate» se vede ca au acelasi in^eles cu cuvintele spu- se mai inainte : «Om nenorocit ce sint ! Cine ma va izbavi de tiupui moTtii acesteia ?». $i cele ce urmeaza la profet : «Atunci unui dintie seiafimi a zbuiat spre mine, avind In mina sa' un cdrbune (sou o pietiicicd) pe care-Z iuase cu clestele de pe jerttelnic. $i l-a apiopiat de gura mea si a zis : lata, s-a atins de buzele tale si va sterge toate pdcatele tale si idrddelegile tale le va cuidti». La fel se pare ca a in- teles si Pavel cind a zis : «Multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hris- tos, Domnul nostru». 8. Vedefi, asadar, in ce chip to^i sfintii marturi- sesc nu atit in persoana poporului, cit intr-a lor, ca au fost intr-adevar p&catosi si, totusi, nu-si pierd nicidecum nadejdea in mintuire iar pli- natatea dreptatii, pe care ei nu mai cred ca o pot dobindi din pricina s.tarii omenesti subrede, o asteapta de la harul si mila Domnului. XVIII. Dar cS nimeni in aceasta. viata, oricit de sfipt ar fi, nu este scutit de datoriile pacatelor, ne inva^a chiar cuvintele Mintuitorului. Acesta, dind ucenicilor sai formula rugaciunii desavirsite, intre celelalte prea sfinte si prea inalte porunci care, fiindca nu sint incredintate decit ce- lor sfinti si desavirsiti nu pat fi potrivite cu cei drepti, a tinut sa cu- prinda si aceste cuvinte : '«£i ne iarta noua datoriile noastre, precum si noi iertdm datornicilor nostri». 2. Daca, asadar, aceasta rugaciune se spune si de catre cei sfinti, cum se cuvine sa credem fara vreo indoia- la, cine poate fi atit de incapatinat si de increzut de trufia nebuniei diabolice, incit, afirmind ca el este fara pacat, sa nu se creada mai ma- re nu numai decit Apostolii, dar criiar sa-L invinovateasca pe Mintui- torul de nestiinta si desertaciune ? Unui ca acesta ori ca n-a stiut ca pot fi unii scutiti de 'datorii, ori ca i-a invat^at pe cei pe care-i stia ca n-au nevoie de leacul acestei rugaciuni. Dar fiindca toti Cei sfinti res- peotind in totul poruncile Domnului lor, spun zilnic : «$i ne iarta noud datoriile noastre», daca spun nascociri, intr-adevar nimeni nu este fara greseala, iar daca nascocesc, la fel este adevarat ca ei nu sint lipsiti de pacatul minciunii. 3. $i de aceea, acel prea intelept Ecclesiast, trecind cu mintea peste toate gindurile si faptele omenesti, spune fara vreo aba- tere : «Nu este om drept pe pamint care sd feted binele si sd nu pdedtu- iascd», adica nimeni pe acest pamint n-a putut fi si nici nu va putea fi CONVORBIRI DUHOVNICE.STI 721 gasit vreodata atit de sfint, atit de cu grija, atit de atent, care sa fie in neintrerupta legatura cu Acel bine unic, si sa nu simta ca zilnic, des- partindu-se de El, greseste. Acesta, totusi, cind afirma ca nu poate fi fara vina, nu spune in nici un chip ca nu este drept. XIX. Cel ce scrie despre starea de nepacatuire a firii omenesti nu cu vor- be de§arte, ci dupa marturia si dovada constiintei sale, discutind cu noi recunoaste ca abia atunci este fara de pacat, cind simte ca n-a fost despartit de Binele suprem. Iar eel care, cereetindu-si constiinta, ca sa nu spun mai mult, va descoperi ca a savirsit macar o singura liturghie fara amestecul vreunei vorbe, vreunui gind, sau vreunui fapt nepotri- vit, acel a poate sa spuna ca este fara pacat. De aceea, fiindca martu- risim ca mintea omeneasca nu poate fi lipsita de zborurile ei fara rost in lucruri nefolositoare si de prisos, recunoastem totodata ca, intr-ade- var, tocmai din aceasta pricina noi nu sintern fara pacat. 2. Cu oricita grija s-ar sili sa-si pastreze fiecare inima sa, niciodata nu o va putea pa- zi dupa dorintele duhului sau, fiindca sta impotriva conditia trupului. Cu cit va inainta mai mult mintea omeneasca si va ajunge la o mai cura- ta stare a contemplatiei, cu atit se va vedea mai patat, ca printr-o oglinda a puritatii sale. De vreme ce sufletul se intinde cu privirea mai in inalfime si doreste lucruri mai mari decit cele pe care le sa- virseste, este de trebuinfa ca pe cele in care se gaseste sa le primeasca intotdeauna ca fiind mai prejos si mai vrednice de dispret- 3. O privire sincera gaseste mai multe rele, o viata fara repros isi constats cu parere de rau mai multe greseli, iar indreptarea purtarii si intrecerea in vir- tute inmulteste gemeteie si suspinele. Nimeni nu poate fi multumit cu treapta pe care a inaintat si, cu cit a fost cineva mai curat la minte, cu atit, vazindu-se mai jos, gaseste pricini mai degraba pentru umilimta, decit pentru trufie. Cu atit s-a ridicat mai repede la cele inalte, cu atit vede ca i se indeparteaza si mai mult piscul pe care vrea sa-1 atinga. 4. In sfirsit, eel mai deosebit dintre Apostoli «pe care-1 iubea Hristos», sprijinindu-se pe pieptul Invatatorului sau, a spus aceste cuvinte, care parca au pornit din inima Domnului : «Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi inline, ?i adevarul nu esfe in noi». Astfdl, daca atunci cind spunem ca n-avem pacaf, n-avem in nod adevarul, adica pe Hristos, ce aitceva cistigam, decit ca, prin insasd declara|ia noastra, din pacatosi ne dovedim criminali si nelegiui^i ? 46 — SfJntul loan Casian 722 SFINTUL IOAN CASIAPJ XX. In sfirsit, avind in inima gindul de a cerceta mai de aproape ade- varul si intrebindu-ne daca este cu putinta pentru firea omeneasca sa fie fara pacat, de la cine vom invata aceasta mai limpede, daca nu de la cei care «$i-au iastignit trupul impreuna cu viciile ?i cu poftele» si pentru care «lumea este rastignitd» ? Acestia, de vreme ce nu numai ca si-au smuls din radacina toate viciile inimii lor, dar chiar se straduiesc sa inlature si gindurile si amintirea pacatelor, cu atit mai mult martu- risesc zilnic, cu toata credinta, ca nu pot ramine nici macar un ceas fara pata vreunui pacat. XXI. Nu trebuie sa nu primim duminica Sfinta Impartasanie, fiind- ca ne stim pacatosi, ci cu totul mai mult sa ne grabim dornici catre ea, pentru vindecarea sufletului si pentru curatia cea duhovniceasca, cu acea umilire a mintii si cu atita credinta, incit judecindu-ne nevrednici de primirea marelui har sa cautam si mai mult leacuri pentru ranile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici sa primim nici impartasania anuala, daca ne-am lua dupa unii care, stind in minastiri, in asa chip masoa- ra vrednicia, sfin^enia si meritul tainelor ceresti, incit socotesc ca im- partasania nu trebuie luata decit de cei sfinti si nepatati si nu mai degraba pentru ca aceasta participare sa ne faca sfinti si curati 2. Aces- tia, fara indoiala, cad intr-o mai mare trufie decit cea de care li se pare ca se feresc, fiindca eel putin atunci cind o primesc ei se socotesc vred- nici de a o primi. Cu mult este insa mai drept ca, de vreme ce in aceasta umilinta a inimii in care cradem si marturisim ca niciodata nu putem sa ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca un leac al tristetilor noastre in fiecare duminica, decit ca, stapiniti de de-' sarta trufie si staruinta a inimii, sa credem ca numai o data pe an sintem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine. 3. De aceea, ca sa putem intelege acestea si sa le pastram in chip rodnic, sa rugam cu si mai mare incordare mila Domnului sa ne ajute pentru a le indeplini acestea, care nu se invata ca celelalte indeletniciri omenesti, unde este necesara mai intii folosirea cuvintelor, ci mai degraba luind-o inainte fapta unita cu experienta. Acestea, daca n-au fost cercetate si nete- zite adesea prin invataturile barbatilor duhovnicesti si daca n-au fost adincite cu grija prin exemple si prin experienta zilnica, ori isi pierd puterea din cauza nepasarii, ori dispar printr-o nevrednica uitare. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 723 XXIV. CONVORBIREA PARINTELUI AVRAAM Despre mortificare I. Cum am descoperit parintelui Avraam taiinele cugetarilor noastre. II. Cum nie-a dat pe fata bStrinul gre- selile. III. Locurile pe care pustnicii trebuie sa le caute. IV. Ce fel de lucrari trebuie sa faca pustnicii. V. Dfumurile fSra rost mai degraba inaspresc decit potolesc nelinistile inimdi. VI. Cum trebuie sS-si pazeascS mo- nahul gindurile sale. VII. Intrebare : de ce se crede ca veci- natatea cu parintii este daunatoare, fapt care nu se intimpla pentru cei din Egipt. VIII. Raspuns : nu se potrivesc tutu- ror toate. IX Pot sa nu se teamS de vecinata- tea parinjilor cei ce au putut imita morti- ficarea parintelui Apolo. X. Este daunator pentru un monah sS-i aduca parintii cele trebuitoare ? XI. RSspuns : Ce a spus sfintul Anton in aceasta privintS. XII. Munca este folositoare, iar trin- davia pSgubitoare. XIII. Istorioara frizerulud nascocita pentru a cunoaste amagirile diavolului. XIV. Intrebare : de unde provime gre- seala unor astfel de cugetSri. XV. Raspuns : cele trei porniri ale sufletului. XVI. Partea rationala a sufletului nostru este subreda. XVII. Partea mai slaba a sufletulud cade cea dintii in ispita diavolului. XVIII. Este folositoare dorinta de a ne intoarce in patrie pentru mai mare li- ni$te ? XIX. Raspuns : diavolul ne amageste cind ne fagSduieste linistea unui pus'tiu mai mare. XX. Cit de folositoare este nelucra- rea cind soseste un frate. XXI. Cum a aratat evanghelistul loan, pe cit se spune, folosul repaosului. XXII. Intrebare : cum trebuiesc inte- lese aceste cuvinte din Evanghelie : «Jw- gul meu e bun isi sarcina Mea u^oard». XXIII. Raspunsul explica aceste cu- vinte. XXIV. De ce se simte amar jugul Domnului si grea sarcina Lui. XXV. Ce folos aduc ispitele. XXVI. Cum se fagaduieste plata in- sutita celor ce renunta in chip des5virsit la cele ale acestei lumi. I. Cu ajutorul lui Hristos incep a douazeci §i patra convorbire, care este a parintelui Avraam $i care inchide in ea mosteniri si invat,aturi de la tot,i inaintasii. Cind o voi termina socot ca m-am achitat de toate fagaduintele pe care vi le-am fScut, la rugamintea voastra, numarul convorbirilor potrivindu-se in chip mistic cu numarul celor douazeci si patru de batrini 47 , despre care se spune in Sfinta Apocalipsa cS da- ruiesc cununile lor Mielului. Daca acesti douazeci si patru de inaintasi ai nostri vor fi incununati cu glorie pentru invat,atura lor, ei se inchina 47. XXIV, I, p. 548. Identitatea numarului convorbirilor cu acela al batrinilor dia Apoclipsa (4, 10-11) are sensul mistic proclamat de Sf. Casian. 724 SFINTUL IOAN CASIAN cu capetele plecate Mieluiui care s-a jertfit pentru mintuirea lumii. El, pentru cinstirea numelui Sau, a binevoit sa le dea lor un simtamint atit de inalt, iar mie grai, prin care sa le exprim sim|amintul. Este de tre- buinta sa recunoastem darul pe care ni-L face Facatorul tuturor celor bune, fafa de care sintem datori pentru tot ceea ce primim de la El. 2. Asadar, cu toata nelinistea i-am marturisit acestui Avraam lupta cuge- telor noastre, care zilnic ne impingeau cu ardoare sufleteasca sa ne in- toarcem in provincia noastra si sa ne revedem parintii. Pricina cea mai mare a dorintelor noastre era aceea ca ne aducem aminte de cita evla- vie si pietate era plina inima parintilor nostri. $tiam ca ei nu ne-ar im- piedica niciodata de la infaptuirea planurilor noastre si ne gindeam mereu ca mai mult lor le datoram inaintarea noastra duhovniceasca. Ne scuteau de orice griji, ne asigurau toate ale traiului, indeplinind ei cu bucurie tot ce ar fi trebuit sa facem noi. 3. Pe deasupra, ne hraneam su~ fletul cu nadejdea unor bucurii desarte, crezind ca vom primi cea mai mare roada din convertirea multora, care ar fi urmat sa fie indreptati pe calea mintuirii dupa exemplul si iiidemnurile noastre. In afara de aceasta, ne aparea in fafa ochilor tabloul cu asezarea locurilor, in care se gasea averea mostenita de la stramosi si frumusetea regiunilor, cu in- tinderi, singuratati si paduri care puteau nu numai sa-1 incinte pe un monah, dar chiar sa-i daruiasca cele mai bune mijloace de viata. 4. Acestea toate le-am dezvaluit in chip simplu, cu increderea conjtiintei noastre, batrinului inainte numit si marturisindu-i, plini de lacrimi, ca nu vom putea rabda atacurile tulburarilor si dorintelor noastre, dacS leacurile invataturilor lui si harul lui Dumnezeu nu ne vor veni in aju- tor. El, dupa ce a zabovit intr-o indelungata tacere, oftind din greu, a inceput pina la urma sa vorbeasca, precum urmeaza : II. Slabiciunea cugertului vostru arata ca inca n-ati renuntat la dorin- tele iumesiti si n-ati ucis in voi poftele de odinioara. Caci, precum o do- vedeste nelinistea inimii voastre plina de dorul de a calatori, suportati numai trupeste departarea de parintl, desi aceasta ar fi trebuit s-o pri- miti mai intii sufleteste. Ar fi fost smulse toate acestea din inimile voastre, daca ati fi patruns in adincime intelesul renuntarii le cele lumesti si principalul temei al pustiului in care ne-am asezat. 2. $i de aceea imi dau seama ca voi suferiti de plictiseala lipsei de activitate in care va gasiti, asa cum se spune si in Proverbe : «Sutletul celui iene? pofte$te» si : «Poftele 11 omoara pe eel lene$». $i pe mine m-ar fi ne- cajit aceste foloase ale trupului, daca as fi crezut ca ele se impaca cu CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 725 telurile pe care eu le urmaresc, sau daca as fi judecat ca din astfel de placeri pat culege vreo roada asemenea acesteia pe care ne-o da as- primea singuratatii si chinuirea trupului. Nu sintem atit de liberal de mingiierea parintilor, incit sa ne lipsim de cei ce se bucura ca ne susjin din avutul lor, dar ne vine in minte acea invatatura a Mintuito- rului, care ne spune sa lasam la o parte tot ce este in legating cu tru- pul : «Cine nu va lasa pe tatal, pe mama, pe iiii si pe fratii sdi, nu poatc sa fie ucenicul Meu». 3. Iar daca am fi cu totul lipsiti de ajutorul parin- tilor, nu ne-ar lipsi sprijinul celor puternici ai acestei lumi, care s-ar bucura sa ne susjina cu lunga darnicie in toate cele trebuitoare noua. Datorita generozitatii lor am fi scutiti de' grija de a ne procura cele ale traiului, daca nu ne-ar indeparta cu putere de la aceasta blestemul pro- fetului, care zice : «Blestemat He omul care-si pune nddejdea in om» si: «$i nu va incxede\i in cei putemici». Am fi putut aseza chiliile noastre pe albia fluviului Nil, sa avem apa pentru flori, pentru a nu fi sili|i s-o aducem pe umerii nostri de la o distanta de patru mii de pasi, daca nu ne-ar intari sa rabdam neobositi aceasta munca fericitul Apostol, care spune : «Fiecare isi va piimi plata dupa munca sa». 4. $tiu ca sint si in regiunile noastre locuri de retragere placuta, in care nu lipsesc pomii incarca|i de fructe, gradini frumoase si ne-ar fi toate din belsug, fara cea mai mica truda a trupului pentru trebuintele traiului, daca nu ne-am teme ca ni se potriveste si noua acea dojana adresata in EA^an- ghelia bogatului : «Tu fi-ai primit mingiierea in timpul viefii iale». Dar intorcindu-ne fa^a de la toate acestea si dispretuind toata placerea a- cestei lumi, noi ne sim^im desfatati de asprimea desertului, mai presus de toate bucuriile punem intinderea infioratoare a acestui pustiu si nu comparam cu amarul acestor nisipuri nici o bogatie a ogoarelor, urma- rind nu cistigurile vremelnice ale acestui trup, ci mingiierile vesnice ale duhului. 5. Este putin lucru ca monahul a renuntat o data, ca adica a dispretuit la inceputul convertirii sale toate cele prezente daca nu continua sa renunte zilnic la ele. Trebuie sa zicem cu profetul, pina la sfirsitul vietii : «Eu n-am dorit ziua omului, Tu stii». De aceea si Dom- nul spune in Evanghelie : «Daca voieste cineva sa vind dupa Mine, sa se iepede de sine, sd-si ia crucea in fiecare zi si sd-Mi urmeze Mie». III. Cei ce poarta grija veghetoare pentru curatia omului launtric tre- buie sa doreasca locurile care nu-i robesc mintea prin rodnicia lor spre o cultura mai bogata, care nu-1 impiedica sa ramina statornic in chilia sa, care nu-1 impinge sa lucreze ceva sub cerul liber si in felul acesta 726 SFINTUL. IOAN CASIAN sa-si arunce privirile in toate partile, iar odata cu ele gindurile, inde- partindu-se astfel de cugetSri adinci ale chemarii sale. 2. Nimeni nu se poate feri de aceasta risipire a gindurilor si grijilor, daca nu si-a inchis si trupul si sufletul neincetat intre peretii chiliei sale. Ca un pescar minunat care, ingrijindu-se de hrana sa dupa aratarea apostolica, priveste cu atentie de pe stinca la undi{a si trage in sus numai pestii tre- buinciosi, iar ceea ce e netrebuincios arunca, la fel monahul trebuie sa urmareasca, nemiscat in linistea adinca a inimii sale, cetele inotatoare ale gindurilor si dintre ele sa le opreasca pe cele bune si sa le alunge pe cele rele. IV. Cel ce staruie mereu in aceastS paza, oricine ar fi el, indeplineste cu adevarat ceea ce prof etui Avacum spune destul de limpede : «Voi sta de strajd si ma voi aseza In turnul de veghe ca sa priveghez si sa. vdd ce-mi va giai mie si ce-mi va raspunde la tlnguiiea mea». Git de greu este si cita osteneaila cere aceasta, se dovedeiste foarte bine din incerca- rile celor care locuiesc in pustiul Calamus si Porphyrion. 2. Desi la o dis- tanta destul de mare de toate orasele si a^ezarile omenesti, mai departati decit pustiul Scitium (merg sapte sau opt zile, din stadie in stadie si, prin intinderile pustii, abia ajung la chiliile lor), totu?!, fiindcS acoio, ocupin- du-se cu agricultura, stau foarte putin inchisi, cind vin in aceste lo- curi necultivate ale pustiului Scitium, in care ne gasim, sint hartiiiti de atitea ginduri, de atitea nelinisti ale sulletului, incit, ca si cum n-ar fi trait niciodatS in singuratate, abia pot rSbda linistea si pacea chi- liei si, scosi din obisnuin^a lor se tulbura de parca ar fi niste novici si niste incepatori. 3. Ei n-au invStat sa-si potoleasca pornirile omului launtric si s5 se impotriveasca furtunilor din cugetele lor prin stra- duinta permanent^ isi prin lupta fara preget, fiindca, ostenindu-se zi'lnio numai sub cerul liber si stind toata ziua afara din casa, se mi$ca necon- tenit nu numai cu trupul, ci si cu minteia, si-si risipesc gindurile !in orice parte, odata cu mi?carile trupului. De aceea ei nici nu ,simtt nestatornicia sufletudui, nu-si pot infrina pribegia gindurilor desarte si alunecoase. Neobisnuiti cu traiuri duhovnicesti, socotesc insuportabila linistea nein- trerupta ; neobositi la muncile cimpuiui, sint invinsi si rapusi de inac- tivitate si tacere indelungata. V. Nu este de mirare daca vreunul din ei raminind in chilie, cu gin- durile adunate oa-ntr-o inchisoare foarte sitiriimta, se inSbuisa de multi- mea starilor de neliniste care, navalind odata cu omul din spatiul in- CONVORBIHI DUHOVNICE$TI 727 gust al locuintei, alearga in toate parole ca niste cai scSpati din grajd. Pentru moment, cind scapa din salasul lor capata o mingiiere usoara dar trista, iar, cind se intorc in chilie, ca si cum le-a sosit toate cetele de ginduri, obisnuinta libertatii le stirneste porniri si mai dureroase. 2. Asadar, cei ce inca nu pot, sau nu stiu, sa se lupte cu atifarile vointei lor, nelinistiji in chilie din cauza plictiselii care le ataca si mai mult inimile, daca-si ingaduie libertatea de a iesi mai des din chiilie, sla- bindu-si regulile schimniciei, vor ridica impotriva lor o furtuna de ne- linisti mai rele decit cele pe care voiau sa le lecuiasca. Asa este cu bo- lovanii de friguri, care cred ca-si potolesc febra launtrica bind apa rece, desi se stie ca in felul acesta acel foe mai mult s-aprinde in loc sa. se stinga si, dupa o usoara mingiiere, urmeaza atacul si mai puternic al bolii. VI. De aceea toata atentia monahului trebuie sa se fixeze intr-un sin- ■gur punct si toate gindurile sale sa-^i aiba drumul lSuntric numai spre un singur {el, adica spre chemarea neincetata a lui Dumnezeu in amin- tire, la fel ca acela care, voind sa inchida tavanul unei camere in forma ■de bolta cu unghiul in sus, masoara necontenit cu linia, pentru ca bol- ta sa-si pastreze mereu punctul eel mai inalt la mijloc, pina ce se ter- mina rotunzimea intregii lucrari. 2. Cel ce va incerca sa faca o astfel •de bolta fara sa t.i n a seama de punctul ei central, oricita arta si oricita pricepere ar avea, nu va putea pastra fara greseala proportiile trebuin- cioase si, oricit de frumoasa va cauta s-o execute ca aspect, nu-si va ■da seama de greseliilef acute, daca nu va avea mereu in vedere acel arS- tator al adevarului, cu ajutorul caruia sa ajunga din toate parole la acelasi centru al lucrarii. 3. La fel si mintea noastrS, daca nu-si fixeaza ca punct central si nemiscat dragostea de Domnul, inconjurind momen- tele lucrarilor si straduin^elor noastre in cercul dragostei, ca sa spun asa, si potrivind dupa aceasta toate celelalte simtaminte, nu va putea construi cu adevarata arta acea cladire duhovniceasca, al carei arhi- tect este Pavel, si nici nu-i va da frumusetea acelei case despre care fe- ricitul David, voind s-o inalte in inima sa pentru Domnul, spune : «Doam- ne, iubit-am bundcuviinta casei Tale §i iocui de sala$ al slavei Tale». Dimpotriva, va inal|a in inima sa o casa urita si nevrednica de Du- hul Sfint gata sa se prabusasca in orice clipa. Neputindu-se laucla cu •gazduirea fericitolui oaspete, el va fi inabu§.it sub darimaturiile con- structiei sale. 728 SFINTUL IOAN CASIAN VII. Ghermanus. Este folositor si necesar sa invatam acest fel de lu- crari care se pot indeplini inlauntrul chiliei. Caci nu numai prin exem- plul Cuviosiei voastre, care va intemeiati pe insusirea virtutilor apos- tolice, dar si prin marturia experientei noastre intelegem adesea folo- sul acestui lucru. Dar vecinatatea parin|ilor, pe care nici Sfinpla Voastra n-o respinge cu totul, nu ne este limpede pentru ce trebuie s-o evitam. Cind vedem ca Sfinjia Voastra care, mergind fara gres pe calea desa- virsirii, rammeti in lanfurile tinuturilor de bastina, iar altii nu se sta- bilise depate de legaturile lor, pentru care motiv ceea ce pentru voi nu este vatamator, pentru noi se socoteste potrivnic ? VIII. Avraam. Uneori vedem ca din iucruri bune se trag invataminte proaste. Daca isi propune cineva sa faca aceleasi Iucruri, dar nu cu aceleasi simtaminte, feiuri si virtu|i, desigur il va pindi latul amagirii si al moriii de acolo de unde altii culeg roadele vesnice. 2. Acei tinar viteaz, cu mina foarte razboinica, masurindu-se in lupta cu acei urias, ar fi fost invins fara indoiaia, daca s-ar fi imbracat cu armele barba- testi si foarte puternice ale lui Saul, cu care un om in puterea virstei ar fi culcat la pamint nenumarate cete de dusmani. Acestea ar fi pu- tut aduce cu siguranfa moartea tinarului, daca nu si-ar fi ales cu pri- cepere armele potrivite virstei sale si daca nu s-ar fi inarmat impotriva celui mai inversunat dusman nu cu platosa si cu coiful, cu care-i ve- dea pe ceilalti echipafi, ci cu acele erme de aruncare, cu care putea el sa lupte. De aceea se cuvine ca fiecare mai i'ntii sa-si masoare cu grija puteriie si dupa puterea lor sa-si orinduiasca invajatura care-i place, fiindca, desi toate sint folositoare, totusi nu pot fi toate potri- vite pentru toj;i. 3. Pustnicia este buna, dar se dovedeste a nu da tu- turor aceleasi rezultate, caci pentru multi. ea este nu numai fara roade, dar chiar primejdioasa. Recunoastem ca inva^atura chinoviiior si grija pentru frati sint sfinte si laudabile, dar nu sintem de parere ca de aceea trebuie sa fie imbratisate de toti. Chiar si roada unui azii este foarte bogata, dar nu poate fi indeplinita de toti fara paguba pentru rabdare. De aceea, mai intii comparati intre ele obiceiurile din tiKutuI vostru cu cele de aid si apoi puneti in balan*a puteriie oamenilor, rezultate din practica virtu tiilor si a viciilor. 4. Se poate intimpla ca un lucru, greu sau chiar paste putinta pentru un om de alt neam, pentru altii sa fie oarecum o deprindere sadita in firea lor si ca atare foarte usor de indeplinit. Unele natii, cu starea vremii foarte felurita, rabcla fara vr?o CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 729 /imbracaminte marea putere a frigului sau arsita soarelui, in timp ce altii nedeprinsi, oricit de robusti ar fi, nu pot sa suporte astfel de vr- tregii ale aerului. 5. Asa si voi, care incercati cu cea mai mare ostenea- la a sufletului si a trupului sa invingeti si in aceasta iregiune natura, ca si cum ar fi cea din patria voastra, cintariti cu atentie daca in acele regiuni amortite, cum se spune, si oarecum inghefate de gerul unei prea mari necredinfe, puteji suporta sa umblati goi, ca sa spun asa. Deprinde- rea indelungata cu via^a sfinta, noua ne-a dat oarecum in chip firesc aceasta putere de a indeplini ceea ce ne-am propus. Daca socotHi ca sinteti la fel si voi in statornicie si virtute nu sinteti datori sa fugiti de vecinatatea parintilor si a fratilor. IX. Ca sa va puteji masura printr-o dreapta socoteala puterea de a re- zista la asprimile vietii de sihastrie, va voi infa|isa pe scurt fapta unui batrin, adica a parintelui Apollo, pentru ca, daca prin cercetarea laun- trica a inimii voastre nu va gasi|i mai prejos de {elurile §i virtutea aces- tuia, sa socotiti locuirea in patrie si vecinatatea parintilor fara paguba pentru ceea ce v-ati propus si fara primejdia profesiunii voastre, fiind siguri ca asprimea acestei umilinte pe care v-o impune in aceasta pro- vincie nu numai voinfa, dar-si trebuinta calatoriei, nu poate fi invinsa de simtamintul rudeniei sau de piacerea locurilor. 2. Asadar, la acest batrin, mai sus numit, a venit in miez de noapte pe neasteptate frateie lui cu rugamintea sa iasa pu^in din minastire si sa-1 ajute sa salveze via+a unui bou care intrase cu picioarele in noroiul adinc al unei mlas- tine si nu mai putea iesi. Pe cind frateie istaruia sa-1 roage, spuniindu-i ca-i pare rau de bou si singur nu-1 poate scoate din mlastina, parintele Apollo i-a raspuns : «Pentru ce n-ai rugat pe frateie nostra mai mic, pe care-1 aveai mai aproape, si ai venit la mine ?». Dar acel frate al lor murise de mult si eel ce venise, socotind ca acesta, din cauza vremii in- delungate de cind se gaseste in sihastrie nu mai poate tine minte unele lucinri, i-a raspuns : «Cum puteam sa-1 chem din mormint, daca a mu- rit acum cincisprezece ani ?». 3. Parintele Apollo la aceste cuvinte a grait asa : «Nu stii ca si eu de acum douazeci de ani am murit pentru aceasta lume si ca din mormintul acestei chilii nu pot sa-ti dau nici o mingiiere in legatura cu viata aceasta ? Hristos nu ingaduie sa sla- besc starea de mortificare a trupului pentru a te ajuta sa-ti scoti boul din noroi, fiindca El n-a ingaduit nici eel mai mic ragaz celui ce-i ce- ruse invoirea sa-si inmorminteze tatal, desi acest lucru se putea savirsi mai repede, caci raspundea totodata unei datorii de cinstire religioa- sa». 4. Cercetati, asadar, tainitele inimii voastre si baga^i de seama cu 730 SFINTUL IOAN CAS [AN grija daca puteti si voi sa pastrami fata de parinfii vostri aceeasi stars si asprime a mintii. Cind va ve|i simp la fel prin uciderea tuiuror sim- tamintelor, abia atunci sa stiti ca vecinatatea parintilor si a fratjlor nu va va fi daunatoare, cind va veti crede morti pentru ei, chiar daca se gasesc in apropiere, si cind nu ve{i ingadui nici sa fifi ajutati de ei, nici sa-i ajutati cu ceva. X. Ghermanus. Asupra acestei chestiuni n-ai lasat nimic nelamurit. Sintem siguri ca n-am putea in nici un chip in vecinatatea alor nostri sa umblam cu picioarele goaie si cu astfel de imbracaminte, dar nici nu ne-am stradui sa ne cistigam cele trebuincioase prin munca grea, cum este aceasta care ne sileste sa aducem zilnic pe umeri apa de la trei mile departare. Rusinea nu ne-ar ingadui in nici un caz sa inae- plinim in fata lor asemenea lucrari. Dar cu ce daunam telului nostru, daca ajutati de ei in toate, scuti^i adica de grija de a ne pregati hrana, ne vom inchina tot timpul numai cititului si rugaciunilor ? Munca pen- tru cele ale traiului ne sustrage de la cele duhovnicesti si nu ne putem darui in intregime numai studiului. XI. Avraam. La aceasta nu va voi spune parerea mea, ci pe a fericitului Anton. Acesta a combatut odata trindavia unui frate care avea pared ca ale voastre si ideile lui tocmai dezleaga nodul problemei puse de voi. La batrinul inainte numit a venit cineva, cum am spus, care spu- nea ca invatStura pustniciei nu merita sa fie pre^uita, afirmind ca vir- tutea ei ar fi mai mare daca ar cauta cineva desavirsirea intre oameni, decit daca traieste in pustie. Fericitul Anton 1-a intrebat unde-si are locuinta. 2. El i-a raspuns ca locuieste aproape de parintli sai si ca, ajutat de ei, este scutit de orice grija si munca zilnicS, astfel ca, fara sa fie stapinit de alte preocupari, poate sa-si dedice tot timpul lecturii si rugaciunii. Fiindca el se lauda cu aceasta, fericitul Anton 1-a intre- bat din nou : «Spune, prietene, daca in pagubele si necazurile lor te simp intristat si, de asemenea, daca-ti aduce bucurie bunastarea lor. El a recunoscut ca in ambele cazuri situapa parintilor nu-1 lasa indiferent. atunci batrinul a grait : «$tii ca si in veacul viitor va trebui sa fii legat de soarta acelora cu care in aceasta viata te bucuri sau te intristezi, dupa cum ei cistiga sau pierd». 3. Nemultumit cu atit, fericitul Anton a largit cimpul dezbaterii, urmind : «Aceasta viata §i stare foarte calduta te vor .lovi nu numai cu paguba despre care am vorbit (desi aceasta n-o vei simti acum, cind poti spune oarecum ceea ce glasuiesc Pildele : «M-am CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 731 lovit, nu m-a durut ? M-au bdtut, nu stiu nimic !» sau ceea ce spune profetul : &Cei de alt neam i-au stors vlaga, iar el nu bagel de seama»). 4. fiindca, de buna seama, in fiecare zi i{i vor cobori mintea la cele pa- mintesti, schimbind-o neincetat, dupa cum vor cere feluritele situatii, dar si fiindca te vor lipsi de roada miinilor tale si de plata dreapta a ostenelilor proprii. Nu vei putea, daca esti intretinut de ai tai, sa-|i pregatesti cu miinile tale hrana zilnica, dupa pilda fericitului Apostol care, dind ultimele indrumari conducatorilor bisericii din Efes, amin- teste ca, desi ocupat cu sfintele studii cerute de predica evanghelica, el s-a ingrijit nu numai de intretinerea lui, dar si de a acelora care erau in slujba lui si care n-aveau timp sa-si procure cele necesare. El spune : «$tifi ca aceste miini au muncit pentru trebuinfele mele $i ale celor care erau. cu mine». 5. Si, aratind ca a facut aceasta, ca sa nu ne dea noua pilda, in alt loc zice : «N-am lost i&ra lucru intre vol, nici n-am mmcat de la cineva piine iara plata, ci cu muncd ?i cu truda, lu- crind zi §i noapfe, ca sa nu impovaram pe nimeni 'dintre voi. Nu doar ca n-avem puterea aceasta, ci ca sd vd dam o pilda cu noi insine, ca sa facep ca noi». XII. De aceea, chiar daca ajutoarele parintilor nu ne-ar fi lipsit, totu$i am pus mai presus de orice lucru aceasta lipsa pina si de imbracaminte si am socotit ca este mai bine sa ne pregatim cu sudorile noastre hra- na trupeasca de toate zilele decit sa ne sprijinim pe ajutorul parinti- lor. Aceasta saracie totala este pentru noi mai presus de acea medita- tie trindava, pe care o predici, asupra Scripturilor si acea staruin^a fara rod in lecturi. Fara indoiala, am urma cu mare placere ideile tale, daca autoritatea apostolica sau a Sfintilor Parinti ne-ar fi invatat prin exem- ple ca acest lucru este mai folositor. 2. Sa stii insa ca tu esti lovit din aceasta de o paguba mai mare decit cea despre care am vorbit, fiindca desi ai trup sanatos si robust, traiesti din munca altuia, ceea ce este drept numai pentru cei slabi si bolnavi. Tot neamul omenesc, in afara de acel fel de monahi, care traiesc prin munca zilnica a miinilor lor, dupa invatatura Apostolului, asteapta dania altora. De aceea, nu numai cei care se lauda a fi intre|inuti din avutul parintilor, sau din munca servitorilor, sau din roadele pamintului lor, dar insisi conducatorii a- cestei lumi este sigur ca traiesc din pomana. 3. Asa spune si definitia mai marilor nostri, care au hotarit ca tot ce se primeste pentru hrana zilnica, fara sa fie produs de miinile noastre, trebuie trecut in catego- ria milositeniei, potrivit cuvihtelor Apostolului care, interzicind celor trindavi traiul din darul altora, a zis : «Cine nu vrea sa munceasca sa 732 SFINTUL IOAN CASIAN nu manince». 4. De aceste cuvinte folosindu-se fericitul Anton fata de acel tinar, ne-a invitat si pe noi, prin indrumarile sale, sa fugim de pri- mejdioasa bunavointa a parintilor si a tuturor celor ce ne dau miloste- nie pentru hrana necesara, ca si de placerea unei locuinte bune. Sa pu- nem mai presus de toate bogatiile lumii nisipul aspru cu amaraciunile firii si regiunile pustiite de inundatiile sarate si din pricina aceasta nesu- puse dreptului si stapinirii oamenilor. Retrasi in singuratate, nu numai ca ne ferim de mul$imile de oameni, dar nici nu ne cheama natura unui pa- mint bogat la grija de a-1 munci, si astfel mintea nefiind sustrasa de la principala ei indatorire, este redata in intregime ostenelilor duhovnicesti. XIII. Credeji ca putefi mintui si pe al^ii si va grabiji sa va revedeti pa- tria, in nadejdea unui cistig mai bun. Ascultaji asupra acestui lucru un cuvint al parintelui Macarie, foarte frumos si bine potrivit, pe care el I-a servit ca leac unui frate plin de dorinte asemanatoare cu ale voastre. Era, a inceput el, intr-o cetate un barbier foarte priceput. Ei tundea pe oricine pentru trei dinari si, cistigind din meseria sa o suma mica si neinsemnata, dupa ce isi cumpara din ea cele necesare traiu- lui, ii raminea zilnic in punga cita o suta de dinari. 2. Dar pe cind ei isi ducea viaja cu cistigul acesta, a auzit ca intr-o alta cetate, la o mare departare de a lui, frizerii iau cite un galben pentru fiecare tuns. Aflind aceasta, el a zis : Cit timp am sa ma multumesc eu cu aceasta cerse- torie de trei dinari pentru o lucrare, cind as putea, ducindu-ma acolo, sa string mare avere din cistigul galbenilor ? Astfel, luindu-si indata uneltele meseriei sale, dupa ce a cheltuit tot ce adunase atita timp, a ajuns, cu mul'ta truda, in acel oras asa de manos. 3. Din ziua in care a venit, a primit intr-adevar piata asa cum aflase. Seara, vazind ca are in buzunar o suma mare de galbeni, s-a dus vesel la pravalie sa cumpere cele trebuincioase pentru hrana. Dar la plata toate erau asa de scumpe, ca tot ce cistigase a trebuit sa cheltuiasca, iar acasa nu s-a intors macar cu un galben. Cind a vazut ca zilnic lucrurile se petrec la fel si nu numai ca nu-i raminea nimic, dar abia ii ajung banii pentru trebuintele zilnice, gindindu-se la aceasta situate si-a zis in sine : «Ma voi intoarce in cetatea mea si-mi voi relua cis- tigul meu foarte mic, dar care-mi ajunge si pentru intre|inere si ca sa string pentru batrinete. 4. Caci acest cistig, oricit de mic parea, imi da- dea putinta sa adun o suma destul de mare. A fost mai folositor pentru mine acel cistig de dinari, decit acesta de galbeni, din care nu numai ca nu-mi ramine nimic, dar aproape ca nu-nii ajunge pentru traiul zil- CONVORBIRI DUHOVNICESTI 733 nic». Si de aceea e mai bine pentru noi sa ne mul|umim cu acest ci?tig •mic al singurata|ii r pe care nu ni-1 micsoreaza nici trufia si -gloria desarta, nici grijile de fiecare zi, (caci «mai bun este puftnul celui drept, decit boga{ia multa a pacato$ilor») decit sa dorim cistiguri mai mari, care chiar daca au fost dobindite din convertirea multora, se risipesc totusi in chel- tuielile zilnice cerute de via^a in lume si de feluritele trebuinje marunte. 5. Caci, precum spune Solomon : «Mai de pief este un pumn plin de odih- na, decit doi pumni plini de truda si de vinare de vinf». In aceste ama- giri si pierderi sint prinsi in chip necesar to|i cei slabi care, desi nu sint siguri de mintuirea lor, fiindca ei in$isi au nevoie de invatatura si de indrumarea altora sint impinsi de siretlicurile diavolului sa-i converteas- ca si sa-i conduca ei pe aljii si care, chiar daca au putut sa aiba un oarecare cistig din convertirea unora, prin nerabdarea lor si printr-o purtare necontrolata vor pierde tot ce au cistigat. Se va intimpla cu ei ceea ce scrie prof etui Agheu : «Cine adund bogdpi le pune in punga sparta». 6. Intr-adevar, isi pune cistigul in punga sparta eel care pierde prin nestapinirea inimii si prin risipa zilnica tot ce a cistigat prin con- vertirea altora. Asa se face ca, in timp ce ei cred ca pot sa aiba cistiguri mai mari prin invajarea altora, se lipsesc de propria lor indreptare. Caci: «Unii se dau drept bogafi $i n-au nimic, alfii tree drept saraci, cu toale ca au multe averi», si : «Mai mult preiuieste un om smerit, dar harnic, decit unul mindiu, dar lipsit de piine». XIV. Ghermanus. Dezbaterea ta ne-a aratat destul de bine prin aceste comparafii greselile si amagirile noastre. Dorim sa cunoastem la fel pri- cinile si mijloacele de indreptare a acestora; dorim de asemenea, sa in- {elegem de unde ne provine aceasta inselare. Este in afara de orice in- doiala ca nimeni nu da leacuri pentru insanatosire, daca n-a cunoscut mai dinainte insesi obirsiile bolilor. XV. Avraam. Exista un singur izvor si inceput al tuturor viciilor, dupa calitatea parfii, sau, ca sa spun asa, a portiunii din suflet care a fost mo- lipsit, iar numele patimilor si ale stricaciunilor sint felurite. Aceasta se infelege uneori mai usor prin comparatia cu bolile trupesti, care pot avea o singura cauza, dar felurile suferin|ei sint multe, dupa membrele care au fost atinse de boala. 2. Cind este atacata de puterea veninului vatamator fortareafa trupului, capul adica, apare cefalalgia. Cind acest venin a patr-uns in urechi sau in ochi, se produc otita si oftalmia. Cind acesta a atacat incheieturile, sau extremitatale miinilor, boala se numeste 734 SFINTUL IOAN CASIAN guta, iar daca s-a coborit la picioare numele bolii este podagra. Aceeasi singura obirsie, veninul vatamator, produce boli cu atitea mime, cite par|i ale corpului a infectat. 3. In acela^i chip, trecind de la cele vazute la cele nevazute, credem ca se aseaza in partile, sau, ca sa spun asa, in membrele sufletului nostru puterea fiecarui viciu. Inteleptii spun ca vir- tutea este de trei feluri, adica avind drept obirsie ra|iunea, vointa si sen- timentul care se pot tulbura din vreo pricina oarecare. Cind, asadar, pu- terea patimii vatamatoare a impresurat pe una din acestea, prin stricare, in locul ei se aseaza ceea ce numim viciu. 4. Daca este infectata de viciu partea rationala va de nastere la vicii ca : gloria desarta, tiufia, pizma, mindria, intumuraiea, sfada, eiezia. Daca va fi ranita vointa va produce fuiie, nerdbdare, tristefe, nepdsare, lactate, cruzime. Iar daca va strica partea sentimentelor va zamisli: lacomia, desfiinarea, arghirotilia, ava- rtfia, $i poftele vatamatoare ?/ paminte$ti. XVI. De aceea, daca voiti sa aflati izvorul si obirsia acestui viciu, sa stiti ca a fost infectata partea rationala a mintii ?i a sufdetului vostru, din care de obicei rasare viciul infumurarii si al dorintei de glorie desarta. In aceasta situatie mai intii trebuie sa ingrijiti, prin dreapta judecata a discernamintului si prin virtutea umilintei, acel madular ca sa zic asa, al sufletului, care fiind infectat va face sa credeti nu numai ca ati atins culmea desavirsirii, dar chiar ca puteti sa-i invatati §i pe altii, socotin- du-va in stare de indrumarea celorlalti, rapifi fiind de dorinta de glorie desarta, pe care a dat-o pe fata marturisirea voastra ca vreti sa umblati incoace si incolo. Acestea le veti putea scoate din radacina fara greu- tate, daca intemeiati, cum am spus, pe umilinta adevaratului discerna- mint, veti invata cit de greu si de ostenitor este pentru oricine dintre noi sa-si mintuiasca sufletul prin stapinirea mintii si daca veti afla prin simtamintul launtric al inimii nu numai ca sinteti infumurati crezind ca-i puteti invata pe altii, dar chiar ca mai avefi nevoie de ajutorul unui invatator. XVII. Aduceti, asadar, acestui madular, sau acestei parti a sufletului care, cum am spus, a fost ranita in chip deosebit, leacul adevaratei umilinte. Fiindca aceasta, pe cit se vede, este mai slaba intre celelalte virtuti ale sufletului, in chip necesar ea va cadea prima sub puterea daunatoare a diavolului. 2. Dupa cum cind apar in corpul nostru unele stari neplacute, care iau nastere fie din munca, fie din aerul stricat, simte acest lucru si-i cad victime mai intii partile mai slabe ale trupului, iar partile mai pu- CONVOHBIRI DUHOVNICE$TI 735 temice incep sa sufere numai cind s-a asezat bine boala in corp, tot asa si in sufletul fiecaruia dintre noi, cind sufla vintul "daunator al vi- ciilor, partea cea mai slaba si mai firava nu rezista atacurdlor puternice ale vrajmasului si ajunge in primejdia robiei, incepind cu partea care, fund pazita mai putin, deschide cale mai usoara pentru tradare. 3. Caci asa s-a gindit Balaam ca poate amagi pe poporul lui Dumnezeu, dind po- runca sa li se intinda curse fiilor lui Israel in locul in care-i cunoaste mai slabi, fiind sigur ca ei vor cadea indata in prapastia desfrinarii daca li se va da multime de femei, fiindca stia ca sint stricate parole pofti- cioase ale sufletului lor. In asa fel ne incearca duhurile rele cu siretenie pe fiecare dintre noi, amagindu-ne mai ales in acele simtaminte ale su- fletului, pe care le stiu ca sint bolnave. Asa, de exemplu, cind au vazut ca sint x'iciate parfile rationale ale sufletului nostru, uneltesc sa ne ama- geasca in felul in care Scriptura aminteste ca a fost inselat regele Ahab de acei sirieni, care au zis : 4. «$tim ca regii lui Israel sint milostivi • sa punern a$adar sac peste coapseJe noastie §i pesfe cugefeie noasire funii, sa rnergem la regele lui Israel si sa-i spunem: Robul tau Benadab zice': Cruta-mi viafa». Acela, miscat nu de adevarata dragoste, ci de lauda desarta a milostivirii sale, a zis : «De mai traieste incd, este hatele meu». Din acest exemplu intelegem ca si noi, mselaji de greseala acelei parti rationale, din acea parte sintem impinsi de diavol sa suparam pe Dum- nezeu, din care credem ca vom dobindi rasplata evlaviei, aceasta dojana potri'vindu-ni-se sd noua : 5. «Fiindcd ai lasat din mina ta pe un om vred- nic de moarte, vei rdspunde cu viata ta pentru viaj.a lui si cu poporul tau: pentru poporul lui». Sau cind duhul necurat zice : «Md due si ma iac duh mincinos in gura tuturor proorocilor lui», fara indoiala ca ne in- tinde laturile inselaciunii prin simtul rational pe care-1 stie expus curse- lor ucigase. Dar la Domnul nostru, acelasi duh necurat socotind ca de vreme ce-1 ispitim prin cele trei parti ale sufletului, in care ?tia ca tot neamul omenesc este robit, cu nimie n-a izbutit prin siretlicurile lui. 6. A atacat partea dornica a sufletului Sau, zicind: «Zi acestor pietre sa se facd piini», pe cea a vointei a atacat-o cind a incercat sa-I atite dorinta de a pune stapinire pe puterea acestui veac si pe imparatia lumii, iar pe cea rationale cind a zis : «Daca esti Fiul lui Dumnezeu, aruncd-Te de aci )os». In nici una din acestea nu i-a reusit incercarea, fiindca dupa pla- nul sau, pe care-1 gindise gresit, n-a descoperit nimic viciat in Hristos. De aceea nici o parte a sufletului Sau n-a putut fi ispitita de uneltirile dusmanului. «Iatd, zice Domnul, vine stapinitorul acestei lumi si nu va descoperi nimic in Mine». 736 SF1NTUL IOAN CASFAN XVIII. Ghermanus. Intre celelalte feluri ale inselarilor si greselilor noas- tre, care ne-au aprins dorul de patrie, printr-o desarta fagaduiala a bunu- rilor duhovnicesti, cum bine a observat Fericirea Ta, exista si aceasta pricina foarte mare ca, vizitati din cind in cind de frati, nu putenrsa ne tin em, potrivit dorinfelor noastre, intr-o intreaga retragere si~nU'~o indelungata tacere. De aceea, in mod necesar, cind vin unii fra^i, intre- rupem cursul si masuru continua a stapinirii zilnice, pe care dorim s-o avem neintrerupta, printr-o pedepsire neincetata a trupului. Credem ca, in afara de orice indoiala, acest lucru nu se va intimpla in provincia noastra, in care sau nici unul, sau foarte putini ca noi pot fi intilniji. XIX Avraam. Este semn de asprime ira^ionala ?i nesocotita, ba ciiiar de cea mai rea stare caldu|a, a nu fi vizitat de oameni. Daca unul merge cu pa?i prea rari pe aceasta cale pe care a pornit si traieste po- trivit omului de mai inainte este drept ca la el sa nu vina nimeni nu numai dintre sfinfi, dar nici macar dintre oameni. Voi, insa, daca erdeti de adevarata si desavirsita dragoste de Domnul nostru si-L urmati cu toata arsita sufletului pe Dumnezeu, care este dragoste, in orice locun singuratice va vet.i retrage, in mod necesar ve|.i fi vizitafi de oameni si, cu cit veji fi mai aproape de Dumnezeu prin dragostea voastra fata de Bl, cu atit va curge spre voi mai mare rnultimea de sfinti fra^i. 2. Precum spune Domnul, nu poate fi ascuns;i o cetate asezata pe munte, fiindca «Eu preamaresc pe cei ce Ma. prea- sidvesc pe Mine, iar cei ce Ma necinstesc vox ii ru$inati». Dar trebuie sa sti|i ca aceasta este viclenia cea mai adinca a diavolului, aceasta este cursa cea mai ascunsa, in care prinde pe cei nenorociti si nepre- vazatori, ca, in timp ce le fagaduieste lucruri mari, le rapeste roadelo necesare bucuriilor zilnice. El ii indeamna sa caute singuratati mai re- trase si mai intinse, zugravindu-le in mintea lor ca fiind incintatoare si piine de farmer. Locuri necunoscute si care nu exista nicaieri, el le prezinta ca fiind cunoscute, pregatite pentru noi si cu putinta de a fi stapinite fara nici o greutate. 3. Mintind, spune ca si oamenii acelei regiuni sint intelegatori si gata de a urma calea mintuirii, pentru ca,, speranta, va fi indepartat de locuinta impreuna cu cei mai batrini si de- spartit cle toaite cele pe care si le nascocise zadarnic in inima sa, ca §i cum s-ar destepta dintr-un somn adinc, trezit nu va gasi nimic din cele in timp ce promite acolo roade mai bogate ale sufletului, sa le ra- peasca tilhareste cistiguriie prezente. Cind fiecare, prin aceasta desa-rta CONVORBIRI DUHOVNICE$TI 737 pe care le visase. 4. Astfel, diavolul, incurcindu-1 si mai mult in re|e- lele si in laturile de nedesfacut ale acestei vieti, nu-1 va lasa nici ma- car sa respire catre cele pe care i le fagaduise cindva. Si de acum, ne- mafiind intrerupt de acele vizite ale fratilor, rare si duhovnicesti, de care se ferise inainte, ci de venirile zilnice ale mirenilor, nu i se va a ingadui macar sa se intoarca la linistea si invatatura mijlocie a vie- tii de pustnic. XX. Acel placut ragaz de odihna si omenie, care de obicei intervme numai uneori la sosirea fratilor, oricit ar parea de impovarator si de nedorit, ascultaji, va rog, cu rabdare, cit era totusi de folositor si de trebuincios atit pentru trupul cit si pentru sufletul nostra. 2. Li se intim- pla adesea, nu spun celor incepatori si slabi, ci chiar celor incercati $i desavirsiti, ca, daca lucrarea si osteneala mintii lor n-au fost intre- rupte p'rin cite un repaos odihnitor, sufletul lor sa alunece fie intr-o stare caldu|a, fie intr-o isitovire primejdioasa a trupului. De aceea, cind intervine cite o vizita mai des repetata a fratilor, ea nu numai ca tre- buie privita cu rabdare, dar chiar primita cu placere. 3. In primul rind pentru ca ne face sa dorim intotdeauna si mai mult foloasele singura- tatii (caci in timp ce se crede ca ne intirzie inainitarea, ne-o pastreaza neobosita si in continua misoare ; aceasta, daca n-ar fi retinuta uneori de cite o piedica, n-ar putea sa ajunga la sfirsit fara primejdii) ; in al doi- lea rind, pentru ca insoteste trebuinta hranei obisnuite cu placerea de a lua masa cu un oaspeite si prin acel ragaz al trupului, ne daruieste mai mari cistiguri decit cele care trebuiau dobindite prin osteneala in- frinarii. Despre acest lucru voi face pe scurt o potrivita comparatie care reiese ditnr-o veche istorioara. XXI. Se spune ca preafericitul loan 48 , pe cind mingiia in miinile sale o prepelita, pe neastepta'te a vazut venind spre el un filosof inarmat ca un vinaitor. Mirat ca un barbat cu atita nume si faima se supune unor placeri atit de mici si de neinsemnate, filosoful 1-a intrebat : «Tu esti acel loan, a carui faima cunoscuta si foarte stralucita mi-a insuflat cea mai mare dorinta de a te cunoaste ? De ce te dcupi cu lucruri atit de marunte ?». 2. loan i-a raspuns : «Dar tu ce til in m ! ina ?». «Un arc», a raspuns el. «Si de ce nu-1 porti intotdeauna intins ?». Acela i-a ras- puns : «Nu trebuie sa stea intins, pentru. ca i se slabeste curbatura si, cind va trebui sa trag cu el in vreo fiara, nemaiavind rezi:|tenta nece- 48. XXIV, XXI, p. 566. Sfintul Casian precizeaza numele pentru a da o ma: mare importanta exemplului. 47 — Sftntul loan Casian 736 SFINTUL IOAN CASIAN sara, sageata nu va mai putea fi aruncata cu taria cuvenita si nu va mai ajunge la tinta». 3. «Nu te supara, itinere, a raspuns fericitul loan, ca si sufletul nostru are nevoie de o scurta si usoara destindere ; caci daca ar fi in continua incordare i s-ar slabi puterile si n-ar fi in stare sa se supuna virtutii cind trebuin|a o cere». XXII. Ghermanus. Pentru ca ne-ai aratat leacurile tuturor amagirilor si, cu darul Domnului, ne-ai descoperit prin invatatura ta cursele diabolice care ne pindeau, te rugam sa ne explici, la fel, si aceste cuvinte din Evanghelie : «Jugul meu e bun si povara mea este usard». Caci acestea par potrivnice acelei cugetari profetice, care spune : «Ca sd nu giaiasca. gum mea lucruii omene$ti, pentru cuvintele buzeloi Tale eu am pdzif cdi aspre», mai ales ca Apostolul zice : «Tofi care voiesc sa traiasca cu- cernic in Hristos Iisus vor ii prigoni[i». Tot ce este aspru si plin de persecutii nu poate fi nici placut, nici usor. XXIII Avraam. Vom dovedi, prin invatatura usoara a experientei insasi, adevarul cuprins in cuvintele Domnului si Mintuitorului nostru, daca vom merge pe calea desavirsirii dupa voia lui Hristos si daca, ucigind dorintele noastre vatamatoare, nu numai ca nu vom ingadui sa ramina in noi ceva din noroiul acestei lumi, prin care dusmanul va gasi ori- cind putinta de a ne pustii si sfisia cum ii place, dar chiar vom simt,i ca noi sintem stapinii nostri insine, indeplinind cu adevarat aceste cuvinte- apostolice : «De acum nu trdiesc eu, ci Hristos trdieste in mine». 2. Ce poate fi greu, ce poate fi neplacut pentru eel ce a primit cu toata mi- ma jugul lui Hristos, care intemeiat pe adevarata umilinta si privind intotdeauna patimile Domnului in toate insultele care i-au fost adre- sate se bucura zicind : «De aceea ma bucur in sldbiciuni, in detdimdri, in nevoi, in prigoniri, in strimtordri pentru Hristos, caci cmd sint slab, atunci sint tare». De ce paguba a bunurilor sale va fi chinuit eel ce, min- dru de o desavirsita lipsa de toate, respinge de buna voie toate onoru- rile lumii acesteia si dorintele ei le socoteste in general ca nistq gunoaie, iar pe Hristos II preVuieste ca pe un cistig, prin neintrerupta meditatie asupra acelyi precept evanghelie, dispre|uind si inlaturind regretul dupa toate cele pierdute : «Pentru ca ce-i va folosi omului daca va cistiga lu- mea inheagd, iar sufletul sdu il va pierde ? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sdu ?». 3. Se va intrista de lipsa acestora eel ce stie ca toate care-i pot fi luate de altii nu sint ale lui, spunind cu neinvinsa CONVORBIRI DUHOVNICESTI 739 virtute : «Noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afard ». De ce lipsa va fi invinsa vitejia celui care nu vrea sa aiba «nici traista pe drum, nici bani la cingdtoare», ci se slaveste cu Apostolul «in posturi multe, in foame si sete, in frig si in lipsa de haine» ? 4. Ce socoiteala si ce invatatura atit de grea a celui mai batrin ii va putea tulbura linistea inimii celui care, neavind nici o vointa proprie, intimpina nu numai cu rabdare, dar chiar cu placere tat ce i-a fost poruncit si, dupa exemplul Mintuitorului nostru, nu cauta sa faca voia Sa, ci pe a Tatalui din cer zicind El Ihsuj§i catre Tatal sau : «Nu precum voiesc Eu, ci piecum voiesti Tu» ? De ce insulte, de ce pri- goana se va inspaimint, sau ce chin nu poate fi chiar placut pentru eel care in toate loviturile sare de bucurie impreuna cu apostolii si do- reste sa fie socotit vrednic de a suferi nedreptati pentru numele lui Hristos ? XXIV. Daca, dimpotriva, jugul lui Hristos nu ni se pare nici usor, nici pla- cut, trebuie sa atribuim acest fapt indaratniciei noastre, fiindca, pra- busindu-ne in necredinta si nepasare, luptam cu rautate.i tinind cu orice pret la cele pamintesiti, impotriva acelei porunci, sau a acelui indemn care zice : «Daca vrei sa tii desdvirsit du-te si vinde (sau da) toate ale tale si vino si urmeaza-Ma». 2. Cind diavolul ne tine sufletul legat In astfel de lanfuri, ce ramine decit ca, ori de cite ori voieste sa ne de- sparta de bucuriile duhovnicesti, sa ne intristeze de impu|inarea si lip- sa alor noastre, straduindu-se prin itoate siretlicurile pentru ca, ori de cite ori prin pofte vicioase ne-a fost irigreuiata sarcina placuta si usoara a acelui jug, sa ne chinuiasca intotdeauna cu grijile celor lumesti, |i- nindu-ne lega^i in lanturile avutului insusi, pe care-1 pastram pentru liniste si mingiiere, sco^ind din noi insine cele cu care sa ne sfisie ? Caci «fiecare 'este prins in lanturile pacatelor sale», iar profetul zice : «Voi toti, care aprindefi iocul si pregdiifi sagefr arzatoare, aruncafi-vd in locul sagetilor voastre, pe care 1-afi aprins !». 3. Precurn este si So- lomon marturie, «Fiecare, pe unde a pdcdtuif, pe acolo va ispdsi». Ne sint spre chin insesi placerile de care ne folosim si mingiierile acestui trup se intorc ca un calau impotriva celui ce le simite, fiindca in mod necesar eel ce se sprijina pe avutul si pe mijloacele de odinioara nu dobindeste nici intreaga umilinta a inimii, nici deplina nimicire a pla- cerilor daunatoare. Daca sintem ocrotiti de aceste unelte ale virtutilor, toate strimtorarile vie^ii prezente si toate pierderile pe care ni le poate pricinui vrasmasul sint suportate de noi nu numai cu rabdare, dar chiat cu cea mai mare placere si, dimpotriva, daca aceste virtutl sint izgonite 740 SFINTUL IOAN CASIAN apare in locul lor increderea atit de primejdioasa, incit sintem raniti de loviturile ucigase ale nerabdariii in fa{a celei mai mici neplaceri si ni se spune prin profetul Ieremia : 4. «$i acum pentru ce ai luat drumul Egiptului ca sd bei apa tulbure ? $i pentru ce p-ai luat drumul spre Asi- ria ca sd bei apa din riurile ei ? Lepadarea ta de credintd te va pedepsi st rdutatea te va mustra. Infelege si vezi cit e de rdu si de amar ca ai pdrdsit pe Domnul Dumnezeul tdu si ca nu ai nici o teamd, zice Dom- nul». Asadar, de ce se simte amara placerea minunata a jugului Dom- nului, daca nu fiindca o strica amaraciunea rautatii noastre ? De ce ^e ingreuiaza sarcina divina, placuta si usoara, daca nu fiindca ll dispre- tuim cu infumurare si indaratnicie pe Cel ce ne-ajuta s-o purtam ? In- sasi Scriptura ne arata limpede aceasta, cind spune : «Dacd ei ar fi mers pe cardri drepte, ar ii gdsit usoare cdrdrile 'dreptdtii». 5. Noi, este limpe- de, noi sintem cei care inaspirim cu pietrisul tare si rau al dorin^elor cararile drepte si usoare ale Domnului, cei care, parasind nebuneste ca- lea imparateasca, intarita cu granitul apostolic si profetic si netezita de urmele tuturor sfintilor si chiat de ale Domnului, urmama o alta cale nebatuta si maracinoasa. OrbitJ de mrejele mingiierilor prezente, ne strecuram, cu picioarele ranite si cu hainele de nunta sfisiate, pe caile intunecate si pline de spinii viciilor, nu numai pentru a fi int,epati de acele foarte ascu^ite ale ghimpilor, dar si pentru a fi rapusi de musca- turile otravite ale serpilor si ale scorpionilor ascunsi acolo. Caci «Md- rdciuni si curse sint pe caile cele rele, dar eel ce se teme de Domnul se va fine departe de ele». 6. Despre acestea vorbeste si-n alta parte Domnul, prin gura profetului : «Poporul Meu a uitat de Mine. Tamiia- zd idoli, s-a poticnit in caile sale si a pdrdsit caile cele vechi, ca sd um- ble pe poteci si pe drumuri nebdtdtorite». Dupa cum spune Solomon : «Cdile celor lenesi sint asternute cu spini, iar ale celor viteji sint ba- tdtorite». Si astfel, abatindu-se de la calea imparateasca^ nu vor putea ajunge le aceea cetate mama, catre care trebuie sa fie mereu indrep- tat, fara abatere, drumul nostru. Acest lucru il exprima destul de bine si Eclesiastul : «Munca obosesle pe cei nebuni, care nu stiu sd mearga in cetate», adica «acea cetate a leiusalimului ceresc, care este mama noastrd a tuturor». 7. Dar eel ce, renuntjnd cu adevarat la aceasta lu- me, a luat asupra sa jugul lui Hristos si a invatat de la El, rabdind ne- dreptatile zilnice «cd blind este si smerit cu inima», in toate ispitele va iramine mereu neclintit si «toate lucrurile vor fi spre binele lui». Po- trivit celor spuse de profetul Avdie, «cuvintele lui Dumnezeu sint bune cu eel ce paseste drept» si, de asemenea : «Fiindcd, drepte sint caile Dom- nului si cei drepfi vor merge pe ele in bund pace ; iar cei nelegiuiU se vor poticni si vor cddea». CONVORBIRI DUHOVNICE^TI 741 XXV. Asadar, mai mare si mai buna irasplata ne aduce harul Domnului daca luptam impotriva ispitelor, decit daea ne-ar fi ferit de orice astfel de lupta. Este dovada de virtute mai inalta si mai stra- lucita faptul de a ramlne intarit si nemiscat in prigoane si ne- cazuri, de a indura toate in liniste, cu credinta in ajutorul lui Dumnezeu, a triumfa impotriva atacurilor omenesti cu rabdare, in- cins cu armele virtutii nebiruite, si a cistiga in chip glorios din slabi- ciune puterea, fiindca «puterea se desavirseste in siabiciune». 2. «Iatd, zice Domnul, Eu te-am fdcut stilp de tier $i zid de aramd inaintea aces- tei tdri intregi, inaintea regilor lui Iuda, inaintea cdpeteniilorei, inain- tea pieoplor ei si inaintea poporulai tdrii. Ei se vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui, ca Eu sint cu tine, ca sd te izbdvesc, zice Domnul». Deci, dupa adevarata mo$tenire a Domnului calea imparateasca este placuta §i usoara, de$i se simte tare si aspra. 3. Cei ce slujesc cu evla- vie 51 credinta, de indata ce au luat asupra lor jugul Domnului si au invatat de la El ca este «blind si smerit cu inima, ldsind oarecum la o parte povara patimilor omenesti, vor afla nu osteneala, ci odihna pen- tru sufletele lor inaintea Domnului, dupa cum El Insusi a spus prim profetul Ieremia : «Opriti-va de la caile voastre ! Privifi si inrtebati de cd/ie ceior de demult, de calea cea bund si mergef-i pe dinsa si vefi afla odihna sufletelor voastre». 4. Pentru ei indata «drumurile strimbe se vor indreta, cele aspre se vor netezi». Gustind, vor vedea ca «bun este Domnul» si auzind pe Hristos cum spune in Evanghelie : «Veriif/ la Mine tofi cei ostneifi si impovarafi si Eu vd voi odihni pe voi», in greutatea viciilor vor in^elege cele ce urmeaza : «Ca jugul Meu e bun si sarcina Mea este usoara. 5. Are, asadar, o inviorare calea Domnului, daca se pastreaza dupa legea Lui. Dar noi sintem cei ce ne pricinuim du- reri si chinuri prin abaterd si rataciri de vreme ce ne place mai mult sa urmam cu orioe prjmejdie si greutate caile rele si stricate ale acestei lumi. Iar cind in acest chip ne-am facut rau si aspru jugul Domnului ne plingem cu duh defaimator de asprimea si greutatea jugului lui Hristos, de la care 1-am primit, precum se spune : «Nebunia omului da- rimd calea lui si inima lui se minie 1 impotriva lui Dumnezeu». 6. Cind,. dupa profetul Agheu, vom spune : «Calea Domnului nu este dreaptd», ni se va raspunde bine de catre Domnul : «Oare calea Mea nu este dreapta ? sau mai de grabd nu sint drepte caile voastre ?» $i de fapt, daca vrei sa compari floarea cu miros suav a fecioriei si cura^ia foarte tinara a castitatii cu noroiul murdar si rau mirositor al poftelor, linis- tea si lipsa de griji a monahilor cu primejdiile si necazurile in care 742 SFINTUL IOAN CASIAN sint viriti oamenii acestei lumi, odihna saraciei noastre cu triste|ile rozatoare ale celor bogati si cu griji'le fara somn in care traiesc zi si noapte nu fara cea mai mare primejdie a vietii, vei intelege foarte usor ca jugul lui Hristos este placut si sarcina Lui soara. XXVI. De altfel, in acest inteles drept $i foarte adevarat, in afara de orice tulburare a credintei, trebuie socotita acea rasplata insutita pe care a fagaduit-o Domnul pentru desavirsita renuntare la aceasta viata zicind: «$i oricine a ldsat fiap sau surori, sau lata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, sau case, pentru numele Meu, insutit va lua si viata vesnica va mosteni». Multi, dind acestor cuvinte un inteles prea de rind, spun ca acestea se vor reda sfintilor prin intoarcerea in trup in acel timp de o mie de ani, desi marturisesc ca acel veac, care se zice ca va fi dupa inviere, nu poate fi inteles pentru prezent 49 . 2. E cu mult mai vrednic de crezare si cu mult mai limpede ca acela care, sub in- demnul lui Hristos, a dispretuit ceva din bunurile si legaturile sufle- testi ale lumii pamintesti, primeste chiar in aceasta viata o dragoste de o suta de ori mai placuta de la fratli $i tovarasii de renuntare, care sint uniti prin aceleasi legaturi cu el. Se stie ca este destul de scurta si de firava aceasta legatura care-i uneste pe pamint. 3. Chiar fiii bum si iubitori, cind au crescut mari, de obicei pleaca din case si din ave- rea parintilor, uneori din pricini cinstite se desfac chiar si casatorii, Impartirea averii duce la certuri intre frati. Numai monahii pastreaza vesnic unitatea legaturii dintre ei si stapinesc toate la un loc, fiindca ei cred ca toate ale fratilor sint ale lor si toate ale Iot sint ale fratilor. Daca, asadar, se compara harul dragostei noastre cu simtamintele care leagfi pe oameni prin rudenie, se vede bine ca dragostea dintre noi este mai placuta si mai curata. Se va intelege si ca placerea infrinarii dintre soti este de o suta de ori mai mare decit cea oferita prin lega- turile fireste. 4. Iar -in locul acelei bucurii pe care a'avut-o cineva prin stapinirea unei tarini, sau a unei case, se va bucura de o suta de ori mai mult eel care, trecind in adoptiunea fiilor lui Dumnezeu toate ci- te sint ale Tatalui celui vesnic, le va avea in stapinire proprie si, imitind pe Fdul eel adevarat, va striga cu toata inima : « Toate pe care le are Tatal sint ale Mele» si pretutindeni va inainta ca in ale sale proprii nu cu acea grija vinovata a nelinistii si supararilor, ci linstit si vesel, au- zind ca i se ptredica de catre Apostol : «Toate sint ale voastie si lumen 49. XXIV, XXVI, p. 573. Milenari§tii vremii sustineau mvatatura imparatiei de o mie de ani a Domnuiui pe pamint dupa Invierea lumii $i inainte de a intoarce pe drepti in cer. CONVORBIRI DUHOVNICESTI 743 5/ cele prezente si cele viitoaie» si de catre Solomon : «Toata lumea, cu bogatiile ei, este a barbatului credincios». 5. Ai, asadar, aceasta ras- plata Insutita, exprimata in mare|ia meritului si in deosebirea de cali- tate, care este atit de neasemuita. Daca ar primi cineva pentru o anu- mita cantitate de arama, sau de fier, sau de alt metal si mai ieftin, aceeasi cantitate, dar de aur, ar socoti ca i s-a dat insutit. La fel, cind pentru ditspretul placerilor si al simtirilor pamintesti este rasplatit cu bucuria duhovniceasca si cu placerea dragostei celei mai de pret, chiar daca numarul este acelasi, totusi partea aceasta din urma este de o suta de ori mai mare si mai stralucita. 6. Si ca sa se vada acest lucru mai bine repetindu-1 de mute ori, iata aveam inainte sotia «in patima poftei», iar acum o am in cinstea sfinteniei si in dragostea adevarata a lui Hristos. Una este femeia, dar preful dragostei a crescut insutit. Daca vei compara tulburarea miniei si a furiei cu pacea rabdarii, framinta- rea grijilor si a necazurilor cu linistea neatirnarii de cele pamintesti, triste|ea vinovata si fara rod a acestui veac cu roada sim^irii mintui- toare, desertaciunea veseliei vremelnice cu bogatia bucuriei duhovni-, cesti, vei vedea ca preful acestora este insutit fa|a de celelalte. 7. Si daca pui meritele placerii scurte si trecatoare a viciului alaturi de cele ale virtutilor contrare, multumirea acestora se va arata de o suta de ori mai mare. CSci numarul o suta se muta de la mina stinga la cea dreapta si desi pare ca pastreaza aceeasi figura in socoteala degetelor, totusi creste forte mult prin marimea cahtitatii 50 . Astfel incit', cei ce paream ca avem la stinga figura unui ied, trecind la dreapta, dobin- dim pretul unei oi. 8. Acum sa trecem la cantitatea acelor lucruri pe care ni le da Hristos in aceasta lume, pentru dispretul fafa de foloasele lumesti, potrivit mai ales Evangheliel lui Marcu, care spune : «Nu este p.imeni care sa-si fi lasat casd, sau irafi, sau suiori, sau mama, &au lata, sau copil, sau farine, pentru Mine si pentru Evanghelie, care sd nu ia insutit — acum in vremea aceasta de prigoniri — case si irafi si surori si mame si copii si {arine, iar in veucul ce va sa vina viafa ves- nicd». 9. Intr-adevar, va prima de o suta de ori mai mult decit de la frati si de la paring eel ce pentru numele lui Hristos, dispre^uind dra- gostea de tata, sau de mama, sau de copii, trece in dragostea foarte sin- cere a tuturor celor care-i slujesc lui Hristos, incepind de buna seama 50. XXIV, XXVI, 7, p. 574. Acest pasaj este lamurit de interpreti prin socoteala pe care o faceau cei vechi cu degetele, pe care le aranjau in felurite chipuri. Asa ajungeau cu mina stinga pina la 90. De la 100 se serveau de mina dreapta, cu acelasi semn care, la cea stinga, valora numai 10. Trecerea de la viciu la virtute este astfel simbolizata pentru Si. Theonas prin trecerea de la stinga la dreapta. 744 SFINTUL IOAN CASIAN sa aiba pentru unul atitia paring si fra^i, lega^i de el printr-o dragoste mai fierbinte si mai inalta. Oricine se va imbogati cu stapinirea de multe case si de tarini, renun^ind la o singura casa pentru' dragostea de Hris- tos, va stapini nenumarate locuinte ale minastirilor ca pe ale sale pro- prii, mergind in orice parte a pamintului ca in casa sa. 10. Cum sa nu primeasca insutit si, daca este ingaduit sa adaugam ceva la ce-a spus Domnul nostru, mai mult decit insutit, eel ce lipsindu-se de serviciile silite si lipsite de credinta din partea a zece sau douazeci de slujitori se sprijina pe ajutorul de bunavoie al unor oameni liberi, sau chiar no- bili ? Acest lucru 1-afi putut dovedi si voi, care parasindu-va fiecare tatal, mama si casa, in orice parte a lumii veji veni, gasiti, fara vreo grija ?i osteneala, ta|i, mame si.fraU nenumaraU, case, ogoare, si slu- jitori credinciosi, care va primesc ca pe stapinii lor proprii, va im- bratiseaza, va incailzesc si va cinstesc cu cele mai inalte indatoriri. 11. Dar se vor bucura, spun, pe drept si pe merit de aceste servicii de sfint cei care mai intii se vor supune in slujba fratiei cu toate ale lor de buna voie si in toata credinja. Vor primi, dupa cuvintul Domnului, in chip li- ber ceea ce ei insisi au lasat altora. Dar eel ce n-a dat cu adevarat umi- lin^a mai intii pe ale sale tovara^ilor sai cum va primi ca altii sa-i dea lui ceva, de vreme ce va intelege ca prin serviciile lor este mai mult ingreu- iat decit usurat, fiindca i-a placut ca mai de graba sa primeasca ajutor de la frafi decit sa dea ? 12. Totusi, pe acestea toate le va primi nu cu o liniste lipsita de grija si nici cu o bucurie trindava, ci cu prigoana, po- trivit cuvintelor Domnului, adica cu cele mai mari nelinisti ale acestui veac, fiindca, precum marturiseste acel infelept, «Cel ce traie$te in pla- cet! §i fdrd durere, se va gasi in lipsa». Nu cei lenesi, lasi, nepasatori, fi- ravi si mici, ci cei ce se silesc vor cuceri imparatia cerurilor. Care sint cei ce se silesc ? Nu cei ce pricinuiesc altora, ci lorusi o stralucita silire, cei ce printr-o rapire vrednica de lauda jefuind-o de toata placerea lu- crurilor prezente sint numiji de glasul Domnului rapitori straluciti si prin astfel de jaf patrund cu sila in imparatia cerurilor. 13. «tmpdra"tia cerurilor», dupa cuvintul Domnului, «se ia cu lox\a si cei care se silesc pun mina pe ea». Acestia sint, desigur, staruitori vrednici de lauda, care impiedica prin for^a pieirea lor proprie. Precum spune Scriptura, «omuf munceeste pentru el in dureri si impiedica. cu ior^a pieirea sa proprie». Pieirea noastra este placerea pentru viaja prezenta si, ca sa spun mai limpede, implinirea dorin|elor si a voilor noastre. Cei ce le-a alungat din suflet si le-a nimicit pe acestea face o folositoare siluire a pieirii sale, CONVOHBIRI DUHOVNICE?TI 745 renuntind macar la cele mai placute dorinte pe care adesea le osindeste prln profet cuvintul dummezeiesc, care spune : «In zilele de post se vdd voile voastre», §i : «Dacd ifi vei opri picioml tdu in ziua de odihnd 92 nu-fi vei mai vedea de treburile tale in ziua Mea cea sfintd, ci o vei cin- sti-o, laid sd-fi urmezi cdile tale, fdrd sd-Ji tad voia ta si tdrd sd spui voibe desaite». 14. $i cita fericire fagaduieste, arata pe data profetul : «Atunci vei alia desfdtarea ta in Domnul. Eu te voi purta in car de bi- ruintd, pe culmile cele mai inalte ale fdrii, si te voi bucura de moste- nirea tatdlui tdu Iacov, cdci gura Domnului a grdit acestea». De aceea Domnul si Mintuitorul nostra,, ca sa ne dea.pilda de renun^area la voile noastre, zice : «N-am venit sd lac voia Mea, ci voia Aceluia care M-a trimis», si, de asemenea : «Nu cum voiesc Eu, ci cumvoie§fi Tu». Aceasta virtute o indeplinesc in chip deosebit cei ce raminind in minastiri se su- pun poruncii celui mai mare, care nu fac nimic de capul lor, ci vointa lor atirna de vointa staretului. 15. In sfirsit, ca sa incheiem aceasta dez- batere, oare nu dobindesc, rogu-va, si prin aceasta insutit harul cei ce slujesc cu credinta lui Hristos, de vreme ce in numele Lui sint cinstiti de catre cei mai inalji fruntasi si, chiar daca ei nu cauta slava omeneasca, totusi se fac venerabili in toate judecati'le si prigonirdle, al caror folos ar fi fost poate nebagat in seama pentru cei de rind, fie din cauza familiei modeste, fie din cauza starii de robie, daca ar fi ramas in viata mire- neasca ? 16. Dar in armata lui Hristos nimeni nu va indrazni sa-1 defai- meze pe un frate pentru obirsia sa umila, nimeni nu-i va spune ca n-a facut parte dintre cei de rang inalt. Ba, dimpotriva, umilintele pe care le indura cei de neam de jos pe slujitorii lui Hristos nu-i ating, fiindca noul lor nume ii ridica in slava. Putem dovedi mai bine acest lucru cu parintele loan, care traieste in pustiul de linga orasul Lycus. 11. Acesta, nascut dintr-o familie cu totul necunoscuta, pentru numele lui Hristos a devenit renumit si-1 admira aproape tot neamul omenesc. Insisi sta- pinii lumii de acum, care conduc t§ri §i popoare, fiind mai puternici si mai inspaimintatori decit toti ceilalti regi si imparati, il cinstesc ca pe un domn si, venind din regiuni indepartate sa-i ceara prevestiri, incre- dinteaza rugaciunillor si meritelor lui culmea gloriei lor, propasirea si biruinta in razboaie. 18. Printr-o astfel de dezbatere a vorbit fericitul Avraam despre obirsia, ca si despre lecuirea amagirilor noastre si, punind oarecum sub ochii cugetarii noastre cursele pe care ni le intinsese diavolul, a aprins 746 SFINTUL IOAN CASIAN in noi dorinta pentru adevarata mortificare, dorinta care credem ca tre- buie sa-i inflacareze pe toti. Pe acestea toate le-am expus intr-o forma nu tocmai ingrijita, dar chiar daca cenusa calduta a cuvintelor mele a acoperit intelesurile pline de foe ale convorbirilor cu cei mai de seama paring, totusi socotim ca trebuie sa incalzeasca raceala celqr mai multi, care indepartind inveli^ul cuvintelor, vor binevoi sa trezeasca la viata adevarurile cuprinse in ele. 19. Acest foe, o sfintl frati, pe care Domnui a;venit sa-1 trimita pe pamint §i pe care-1 vrea foarte arzStor, 1-am trimis jcatre voi nu inartat pina intr-atit de duhul infumurarii, incit sa aprind prin acest adaos de caldura telul vostru si asa fierbinte, ci pentru ca sa fie si mai mare autoritatea voastra in fata fiilor, daca ceea ce voi in- siva propovaduiti nu cu simtul mort al cuvinitelor, ci cu exemplul viu, este intarit si prin invataturile vechilor si vestitilor parinti. Ramine ca acum, dupa ce am fost hartxiit de primejdiile mari ale furtunii, adierea duhovniceasca a rugamintilor voastre sa ma duca in portul eel foarte sigur al tacerii. . DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI Itttrodtuoere de Pr. Prof. Dr. IOAN G. COMAN ?i traducere de Prof. DAVID POPESCU INTRODUCERE * Sfintul loan Casian, nasout in Scytnia-Minor, adica in Dobrogea romaneasca deastazi, spre 360 — 365, iisi face o cultura frurnoasa in isco- lile de pe litoralul Pontului Euxin, pileaca spre 380 in Palestina, wide se stabileste aproape de Betleem, de unde pornaste ia marii avvi ai Egip- tului, unde, cu o intrerupere, sta circa douazeci de ani, frecventind cu frateie sau de cin Gherman, chinovii sau pustridci vestiiti pentru evlavia si intelepciunea lor $i a caror valoare o va comsemna in Convorbiriie sale cu Parintii. Pleaca din Egipt spre 399 — 400 si se staibiileste la Constan- tinapo'l, unde Sfintul loan Gura de Aur ill hirotoneiste diacon si-i da ascul- tari in administrat/ie. Aci, la Conistantinopol, el traieste imtreaga drama final a a marelui sau Patriianh, iar, dupa al doilea exil ail acestuia, pleaca, in 404 la Roma spre a imterveni pe liinga Inocen^iu I in favoarea celui exilat, dar fara rezultat. La Roma, Casian oumostea personalitatile de seama ale Bisericii romane, printre care pe arnidiaconu'l Leon, viitorul papa Leon eel Mare isi alte notabititati, cu oare va diseuta probleme ale crestinismului rasaritean isi va iinjohega prietenii. Dupa 10 ani, spre circa 415, el ajunge la Marsilia, unde infiiinteaza dona minastiri : una de bar- bati si alta de femei l . A combatot discret concep|ia tai Augustin despre absolutismul harului. A fost acuzat de semipelagianism, dar n-a fost semipelagian. La cur eat cu tot ce se petrecea mai deosc-bit in Biserica Orientals si cea Occidentals, Sfintul loan Casian judeci. sobru si clar evenimenitele, oamenii si lucrurile pe care de intimpina sau despre care i se cere sa scrie. Adoarme in.Domnul spre 435, in plina criza sau in pre-' lungirea crizei nestoriene, despre care avusese poisiibilitatea sa se infor- meze si chiar sa o combata pe texte nestoriene, pe oare a putut sa si le procure. Sfintul loan Casian a scris itrei opere fundamentale : 1) Despre ase- zdmintele mindstiresti de obste si despie tdmdduiiile celor opt pdcate principale, lucrarea ceruta de episcopul Castor de Apta Iulia, in Galia Norboneza si scrisa, probaibill, pe la 420 ; 2) Conlafiuni sau convorbiri cu Parintii, in numar de 24, dupa numarul celor 24 de batrini din Apoca- * Redam textul introducerii ?i traducerii cartii identic primei aparitii, publicate in rev. «Mitropolia Olteniein, nr. 7 — 8/1985. 1. Ghenadie al Marsiliei, De scriptoiibus ecclesiasticis, 62. 750 SFJNTUL IOAN CASIAN lipsa si sorise, probabil, initre 420 si 429, poate dupa unele inisemnari luate in perioada egipteana a vietii, dar probabil si sub influenta lui Evagrie Ponticul ; 3) Despie intruparea Domnului, contra lui Nestorie, opera in 7 carti, scrisa pina in 429 — 430, imtruciit nu mentioineaza tinerea unui sinod antinestorian la Roma, in vara anului 430. Lucrarea e scrisa la indemnul 'lui Leon eel Mare, cum reiese din Prefatd, 2 — 6. Aspecte ale hristologiei Sf. loan Casian Opera Despie intruparea Domnului, contra lui Nestorie, pe care o oferim aci in frumoasa tradueere a Profesorului David Popescu, a fost ceruta Sfintului loan Casian die eatre Leon eel Mare, cu scopul ea Bise- rica Apuiseana sa faca fata ereziei mestoriene, care se intindeai in RSsarit, in cursul deceniului trei ial secolului V, zamislita ceva mai inainte de unii reprezentanti ai scolii an'tiohiene ca : Tedder de Mopsuestia, Teodo- ret de Cyr si Diodor de Tars, care au transmis coniceptia lor lui Nestorie, foist preo't la Antilohia si ajuras apoi, patriarh de Constantmopol. Originea nesto-rianiismuluii sta imtr-un numar de erezii hrisito'logioe anterioare ca ebionismul, marcionismul, maniheismul si diferite gnosticisme, aria- nismul, a carui geneza este tot antioihiana, dupa spusa lui Arie insuisi, dar mai ales pelagianismuil. Pelagiu cooisidera pe Hristois drep't om deo- sebit, cu merite exoeptionale, dar ramienfind mereu om. El este um om so- Mtar, nascut 'dintr-o Fecioara, care poaite fi nuimiita NSisicatoare de Hristos, nu NascStoare de Dumnezeu 2 . Hristos e mintuitor, dar nu e Dumnezeu 3 . Nestorie ataca,, in predicile sale, dumnezeirea lui Hristos, cu doua argumente : 1) Nimeni nu se poate naste inaintea inascatoru'luii 4 si 2) Gel nascut trebuie sa fie deoiiinta (homoousiois) cu nasicatorul. Sfintul loan Casian combaite aceste «argumenite frivo,le» 5 , cu argumenite de nivel teotogic, in seinsuil ca Dumnezeu are puterea si voin^a de a reaiiza ceea ce voieste si citeaza unele minuni ade Domnului ca mana trimiisa evreilor in pustie, vindecarea cu tina a odhilor Oirbului din naistere, toate prin anu- mite elemente terapeutiiee ale apei sau ale tinei, apoi transiformarea apei in vin si saturarea a mii de oameni, iou mincare putina 6 ; dar autorul ci- teaza si cazuri de aparitii, putin expliicabi'le in domeniul biologiei pllan- telor isi ainimailelor "'. 2. Sf. loan Casian,, Despie intruparea Domnului, contra lui Nestorie, V, 1, 1 — 4, ed. M. Petscheniig, CSEL XVII, Paris. I, 1888, p. 301—303. 3. Idem, op. cit., II, 2, 2, p. 247. 4. Idem, op: cit., V, 1, p. 303; VII, 2, 1—3, p. 354 j VII, 3, 1, p. 355. 5. Idem, op. cit., V, 1, 3, p. 303 : «argumenta tarn frivola». 6. Idem, op. cit., VII, 3, 2—6, p. 356—357. 7. Idem, op. cit., VII, 5, p. 359—361. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 751 Dumnezeirea Domimlui lisus Hristos Izvoarele operei Despre intiupaiea Domnului, contra lui Nestorie sint destul de numeroase si b agate, ede constiind in pirirnuil rind din pire- dieile lui Nestorie si ale lui Pelagiu, din >care Casian cdteaza uinieori tex- tual, a'Jteori le rezuma sau le prezinta ,prin aluzie, inidlusi'V luerari gnostlce si ariene ; autorul se foloseste, apoti, de Sfinta Sciiiptura a Veohiului si Nouiui Testament, din care aduma, ou deosebit simt critic, numeroiaise texte ale.se pe proibleme, mat ales din protetii : David, Isaia, Ieremia, Iezechiel, Habacuc, Maleahi etc. si din cei doi mari Apostoli loan si Pa- vel, ale earor opere sint tezaure de brdstalogie, inedusiv Evanghelii'le si- noptice si Faptele Apostolilor. Citeaza pntin din autarii profani ca Persius si Cicero. Dar citeaza aproape in intregitme simbolud de credinta antio- hian pe care-1 rostise si si-1 insuisiise Nestorie, cu prilejuil 'botezului sau. In par tea finala a luerarii — Cartea a VH-a — Casian imvoca texte din opt autori patristici : einci apuseni : Ilarie, Amibrozie, lerondtai, Rufin si Augustin si trei rasariteni : Grigorie (de Nazianz), Atanasde isi loan Gura de Aur. Nu atit textele citate din acesti autori — texte ©are nu depaseau in valoare pe cede bihlice — cidimenisiunile spirituale ale acestor autori urmau sa convinga sau sa zdrobeasca pe Nestorie. Autorul nostru nu se sfieste sa declare ca dootrina sa in problema dezbatuta se inspira din aceea a Sfintului loan Gura de .Aur, .ha chiair apartime in intiregime acestuia 8 . Omagiem aci smerenia Sfintului loan Casian. Dar el cunostea, probabil si alti autori pe linga cei pe eare-i meinitioneaza, in legatura cu hristoiogia. Cunostea tulburanile produse da Constantinopol de predicile lui Nestorie, cum si ingrijoraride episcopilor orientaili, indeasehi pe ace- ea ale Sfintului Chiril al Alexandriei, care tinea la curent Biserica ro- nana cu problema nestoriana si urmarea sa intoarca pe ereziarh din ra- acire. Casian n-a cunoscut scrierile Sfinituiiui Chiriil impotriva lui Ne.s- orie, caci n.u-1 mentionea.za nici pe el, niei vreuna din formudele sale, :are se ate mai ales in cede 12 anaternatiisme. Dar, ducru important, iristologia sa se apropie, uneori, pina la idenititate de aceea a Sfintului Chiril. Ce raspunde Sfintul loan Casian, prin aceste izvoare ale sale, con- eptiei lui Nestorie -Pelagiu ca Doornail lisus Hristos era un simplu om ? deea centrala a tratatului Despie Intruparea Domnului... este sustinerea umnezeirii lui Hristos impotriva tuturor cedar ce I-o tagaduiesc. La za- lislirea Fiudui in Fecioara Maria a contri'buit . intreaga Sfinta Treime : Cuvintuil-Fiul a coborit, slava Sfintudoii Dub este de fata, iar puterea 8. Idem, op. cit., VII, 3, 6 : «Haec quae ego scripsi ille me docuit. Ac per hoc nn tarn mea haec quam iillius esse credite, quia rivus ex fonte constat eit quidquid utatur esse discipuli, totum ad honorem referi conven.it magistrin. 752 SFtNTUL IOAN CAS IAN Tatalui educe umbrirea» 9 ., Se fac demonstraitii intinse pemtru dumne- zeirea lui Hristos cu texte b agate din profetnl Isaia si alfii, dar mai ales din Sfmtiii Apostoli Pavel, loan si Petal si cu deciaraitJii ale Martei si ale Sfintului Toraa. Se faic de asemeni dezvaltari asupra urcarii la car si a coboririi de aeoio a Fiului Omului, dupa textul lui loan : «Si nimeni nu s-a suit in cer decit Cel ce s-a coborit din cer, Fiul Omului, care este in cer» (loan III, 13). Fiul Omului e Fiul lui Dumnezeu. Cel ce a aparut de curind ca Fiu al Omului, a foist totldeauna in oer 10 . In toaite episoadele vorbind despre «iconomie», Domnul Hristos e Dumnezeu. Fiul s-a in- trupat, dar El n-a avut trup in Dumnezeu inainte de a se naste ; n-a fost u.n Dumnezeu corporal. Nu «Trupul acela care s-a nascu/t din trupul Feeioarei a existat din totdeauna, ci Dumnezeu care a existat totdeauna, a venit din trupuil Fecioarei in trup de om. Caci Cuvintul (Verbum) s-a faeut trup, dar El n-a avut trupu/l cu Sine, ci s-a uniit cu trupul omului prin bunavointa Dumnezeirii» n . La olbservatia neevlavioasa. a lui Pela- giu, reluata de Nestorie ca, la'un rnoment'dat, Dumnezeu a salasluit in Hristos si a coborit asupra Lui, cind Acesta prin Mu'l Sau de viaja a me- ritat aceasta, Casian replica : Acestea sint lucruri omenesti, omenesti nu dumnezeiesti, pe masura slabiciunii umane» 12 . Toata credinta Biseri- cii si tot cultul ei constau in a marturiisi ca Iisus Hristos e Dumnezeu adevarat 13 . Ratacirea lui Nestorie e mai grava decit aceea a lui Mani- heu care sustinea ca Iisus era numai Dumnezeu si decit aceea a lui Ebion care sustinea ca Iisus era numai om... 14 . Sfimtul loan Casian face apel, in apararea Dumnezeirii Domnuiur Iisus Hristos, la textul simbolului de credinta antiohian pe care-1 mar- turisise Nestorie de la Botezu'l sau pina 'la infectarea cu erezia. lata textul acestui simbol, asa cum ni-1 transmite autorul : «Cred intr-Unul si singurul adevdratul Dumnezeu, Tata atotputemic, ia.ca.toi al tuturor idp- turilor vdzute si nevdzute •, si in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul sau, Unul-Nascut si Piimul ndscut al intregii idptuii, ndscut din Tatal inainte de toll vecii si nu idcut, Dumnezeu adevarat' din Dumnezeu adevarat, deoiiinfa cu Tatal, prin Care si veacurile au lost alcdtuite si toate au tost tdcute -, Carele pentiu noi a venit si S-a ndscut din Fecioara Maria si a iost rdstignit sub Ponfiu Pilat si a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi, si S-a suit la ceruri si va veni iardsi sa judece viii si mor- 9. Idem, op. ci!., II, 2, 6, p. 249. 10. Idem, op. cit., IV, 6, 4—5, ip. 292. 11. Idem, op. cit., VI, 20, 2, p. 346—347. 12. Idem, op. cit., V, 4, 4—5, p. 306. 13. Idem, op. cit., V, JO, 2, p. 317 : «In hoc omnis ecclesiae fides et omnis cultus sit, Iesum Deum veram fateri». 14. Idem, op. cit., V, 10, 4, p. 318. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 753 tii-.. si celelalte» 15 . Sfintul Casian releva ca credinta acestui simbol a dus pe Nestorie la izvorul vietn, la renasterea mintuirii, la haruil Eu- haristiei, la comuniunea cu Domnul..., la indatorirea slujirii, la piscul preotiei, la demnitatea arhiereasca... i«Nu vezi ce-ai facut, in ce prapastie te-ai aruncat ? Pierzind credinita simbolului, ai pierdut tot ce-ai fost. Taina preotiei si a miintuirii taile se cuprindeau in adevarul simbolului. Crezi ca-1 tagaduiesti numai pe el ? Nu, ci te-ai tagaduit pe tine insuti» 16 . Se combat, apoi, erorile lui Nestorie pe baza afirmatiilor din simbol. Daca Omul Iisus Hristos este Unul-Nascut si Primul-nascut al intregii creaturi, dupa simbolul pe care-1 marturiseste, «atuinci, fara indoiala, El e Dumnezeu, nu urn om deosebit. Ai mai mar.turiisit ca Iisus Hristos a fost nascut, nu facut, de Dumnezeu-Tatal imaintea veacuriipr. Cu acestea, nu adori, cum pretinzi, cihipul ilui Dumnezeu si nici pe Cel ce s-ar afla in El» 17 . Daca El este «Dumuezeu adevarat din Duimnezeu adevarat», cum acelasi poate fi si Dumnezeu si statute, si Dumnezeu si instrument, si Dumnezeu si om ? Cum poate acellasi fi cea mai finallta putere si, in acelasi timp, o neputinta uniiica, acelasi cea mai inalta maiestate si o moarte unica ? Nu se impaca acestea iin unul si acelasi Damn 18 . In for- mula simbolului : «A venit si s-a nascut din Fecioara Maria», ise afla expresia : «a venit», ca patriarhul alexamdrin. Unitatea itainei prin care omul s-a unit cu Dumnezeu este de ne- grait, ineiabila. Intre Hristos si Cuvintul nu e nici o distant^. n i ci un in- terval (distantia) 23 . Unirea lui Hristos si a Cuvintullui e asa de mare, incit nu numai ca Cuvintul e unit cu Hristos, ci, din oauza acested uniii, se zice ca Hristos este Cuvintul 24 . Proorccul Isaia si Sfintul Apostol Pavel disting pe Hristos de Dumnezeu, nu prin tagaduirea unita^ii lor, ci deo- sebind pe Cel ce salasluieste de Cel in care sal&sluieste (Cuvintul) prin intelesul firilor : «naturarum signifiicatione» 25 . Ideea despre «salasluire» (inhabitare) este antiohiana si stim ca si Nestorie s-a folosit de ea, dar in sens eretic. Cuvintul s-a intrupat in omul cu care se unise si «mliinile noastre L-au pipait»."De aceea, Acelasi Iisus este «ieri $i azi $i in veci» (Evrei XIII, 8), Acelasi dinaintea inceputului lumii cu Cel intrupat, Ace- lasi din trecut cu Cel din prezent, cu Cel de dinaintea veacurilor, pentru ca Cel prin toate e Acelasi cu Cel inainte de toate, iar Domnul Iisus Hristos este toate acestea 26 . O unitate quasi-ontologica Sntre Hristos si Verbum — Logosul lui Dumnezeu. Aceasta unitate e relevata de textul: 21. Idem, op. cit., Ill, 5, 1—3, p. 266. 22. Idem, op. cit., 10, 4, 3, p. 291. 23. Idem, op. cit, IV, 5, 2, p. 290. 24. Idem, op. cit., IV, 5, 3, p. 291. 25. Idem, op. cit., IV, 11, 3, p. 299. 26. Idem, op. cit., V, 6, 6, p. 310. BESPKE TNTRUPAREA DOMNULUI 755 «lmpacind piin singele ciucii Sale tie pe ceie ce sint in eeruri, tie pe cele ce sint pe pamint». E vorba aci de Cel numit Primul nascut dintre cei morti. Dar nu prin singele Cuvintului sau al Duhului au fo«st impaea.te toate, caci in nature nepatimitoare nu poate apare vreo suferinta, var- sare de singe sau moarte. Acestea sint in sfera omului. Si, totusi, Acelasi despre Care se spune ca. a murit e propovaduit ca chip a:l Dumnezeului Celui indirvizifbil. Sfintii Apositoli au cautat sa n-apara o impartiTe in Hristos si ca Fiul lui Dumnezeu unit cu Fiul omului, sa niu inceapa a avea doua persoane prin iaterpretSri eronate, iar Cel ce in sine era unul sin- gur sa nu fie doi pentxu noi, gratle unor pareri neevlavioase. De aceea, propovaduirea apostolica. coboara, frumos si minunat de la Insusi Fiul Unul-nasout al lui Dumnezeu pina la Fiul omului unit cu Fiul lui Dum- nezeu, pentru ca mexsul invataturii sa decurga potrivit ordinei lucrurilor, continuind toate printr-o unire de nedespartit (inseparabili conexkxne), ca printr-un pod, pentru ca la sfirsitul timpului sa gaseisti neimpartit si f ara interval pe Acela pe Care 1-ai aflat la inceputul lundi ; Fiul lui Dum- nezeu e unul in trup si dufa. Magisteriul apostolic a unit in aisa fel pe Dumnezeu si omul prisn taina nasterii trupesti, indt iti arata impacted toate pentru tine pe Acela pe Care U 1-a propovaduiit drept chip al Dom- nului nevazut Inainte de inceputul lumii 27 . Unirea dintre ei doi identifiea umanul cu divinul in sens soteriologic. Aceasta unire e comparata cu unirea dintre barbat si femeie cu concluziia '• tiunea invierii nu poate sta in picioare daca n-a fost precedata de cxedimta in faptul mortii 36 . Aceste serioase tendiinite iteopasnite slut potentate de con^imitul cap. 22 al carfii a VI-a, Sri care strinsa unire kutre Hristos si Dumnezeu pare a fi proiectata, itemporail, inainte de intrupare. Sfiirrtul loan Casiam sus^ine ca desi omail din Hristos — «nomo dominicus» — n-a existat Inainte de intrupare, totusi Hristos, ,pe care Nestorie ill numeste «omul solilar» e propovaduit ca Dumnezeu fara linceput, adica fara data, In Sfiiuta Scrip- tura, iar unirea omului cu Dumnezeu e atit de mare, incit omul pare a fi coetern cu Dumnezeu din tofcdeauna, iar Dumnezeu pare a fi suferit cu omul, desi nu trebuie sa se crearia ca omul n-are linceput, iar ca Dum- nezeu este patimitor. Unit cu omul, adica cu trupul sau, Dumnezeu nu in- gaduie sa fie vreun interval intre om si Dumnezeu, an parerea umana adica sa se creada ca altul e Fiul omului si altuSl Fiul lui Dumnezeu. Toatc 32. Idem, op. cit., Ill, 10, 3—4, p. 274. 33. Idem, op. cit., HI, 10, 7, ip. 275. 34. Idem, op. cit., IV, 7, 1, p. 293—294. 35. Idem, op. cit., V, 9, 4, p. 316. 36. Idem, op. cit., VI, 17, 2, ip. 344. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 757 Scriptura umeste si incorporeaza. astfel pe om lui Dumnezeu, incit, tem- poral vorbinid, cineva n-ar putea distinge pe am de Dumnezeu si nici pe Dumnezeu de om in attul patimirii. Sub raport temporal, vei gasi tot- deauna pe Fiul omului cu Fiul lui Dumnezeu ; Hristos are asa de unit si nedespartit de Sine pe Fiul omului si pe Fiul lui Dumnezeu, incit, dupa cuvintul Scriptural, mitei omul nu poate fi despartit de Dumnezeu in trup, nici Dumnezeu nu poate fi icu total despartit de patimire 37 . Cuvintul Domnului din Scriptura : «Nimeni nu s-a suit la cer decit Cel ce a cobo- iit din cer, Fiul omului care este in cer» (loan III, 13), arata ca, in tirnp ce Fiul lui Dumnezeu vorbea pe pamint, El dadea marturie ca Fiul omu- lui era in cer si ca acelasi Fiu a'l omului despre Care zicea ca se va sui la cer se si coiborise din cer. Desi nascut din om, se atesta ca totdeauna El a fos,t din cele inalte. Sub raportul trupului, Sfintul Pavel confirms si el lucrul eind zice : «Unul singur este Domnul Iisus Hristos, prin Care sint toate» (I Cot. VIII, 6). Cu privire la suferinta-patima, tot Apostolul Pavel arata ca «Domnul slavei a tost lastignit : «Dacd ai ii sfiut, niciodata n-ar ii idstignit pe Domnul slaveh (I Cox. II, 8). Simbaluil de credinta ne invata ca Domnul Iisus Hristos Unull-nascut si Pritmuil nascut este Dum- nezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, deofiinta ca Taital si facator a toate, nascut din Fecioara Maria si apoi rastignit si ingropat. Simbolul uoeste astfel pe Fiul lui Dumnezeu cu Fiul omului, pe Dumnezeu cu omul, incit nici in timp, nici in patimire nu poate fi sepaiare intie ei 38 , desi se invata ca Acelasi Domn Iisus Hristos este Dumnezeu din eternitate si om prin suferinta patimirii. Cu toate ca n-ar trebui spus nici ca omul n-are un inceput, nici ca Dumnezeu e patimitor, itotusi se propovSduieste ca intr-Unul Domn Iisus Hristos si omul e perpetuu cu anterioritate (fata de nasterea trupeasca) si ca Dumnezeu a murit. Deci, Hristos Insemneaza toate, iar numele Lui desemneaza ambele natuii, pentru ca si omul si Dumnezeu nascut imbratiseaza toate in asa fel, incit se stie ca din nu- mele Sau nu lipseste mimic. N-a exiisttet in trecut aceeasi eternitate a omu- lui ca a lui Dumnezeu, inainte de nasterea din Fecioara, ci pentru ca Dumnezeu S-a unit cu omul in sinul Feoioarei s-a facut ca in Hristos fiecare din cei doi sa nu fie nurnit fara celalal-t 39 . N-avem nici un teopashism propriu-zis complex, in sensul formulei calugarilor seiti : «Unus de Trinitate came passus est». Capitolul citat 37. Idem, op. cit., VI, 22, 3, p. 348 : «Iirvenies semper cum iilio hominis Dei Filium : itu scilicet unitum et imdivddum sihd Christum filium hominis ac Dei Filium, ut, quantum ad vocem Scripturae pertaret, nee homo separari a Deo tempore nee ah homine Deus omnio valeat passione». 38. Idem, op. cit., VI, 22, 5, p. 349: «nec in tempore fieri ulla valeat nee in passione divisio>>. 39. Idem, op. cit., VI, 22, 1—6, p. 348—349. 753 SFtNTUL IOAN CASIAN nu depaseste nivelul specuilativ al Apostolilor Pavel si loan, ceea ce ex- plica avansul si recuilul de Lpoteze asupra situatiei omului din Hristos — homo dominious — care nu poate fi asezat in Sfinta Treime, decit cu numele pentru etermitatea de dinaimtea nasterii din Fecioara Maria. Ra- mine faptul esential ca «Domnul slavei a fost iastignit». Tendinta ieo- pashita deriva din scopul soteriologic al intruparii, scop pe care Fiul 1-a avut de la inceput sa se reailizeze efeotiv numai din momentul nasberii trupesti si mai ales al patimirii pe cruce. Baca. Dumnezeu este nepatimi- tor, cum poate «Domnul slavei» suferi pe cruee ? Cum se poate spume ca «Dumnezeu a suferit» ? Probabil in acelasi sens in care se spune ca «omul a fost indumntezeit», adica nu fiintial, ci prin participare sau prin conlu- crarea celor doua firi. Credem ca formula complet teopashita a caluga- rilor sci'ti «Unul din Treime a suferit cu trupul» e legaita, ceil pu^in partial, de aceea a lui Petru Gnafeus — Fullo, care a intregit, spre 488, imnul liturgic «Trisaghion» : «Sfkute Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte», cu ouvintele : «Cela ce te-ai raatignit pentnu nod», in sens mo- nofizit 40 . Casiati in-a ajuns la aioeasta formula, dar meirgea spre ea. Luptind impotriva dioprosopismului nestorian, care transforma Treimea in tetrad a, autorul tnostru nu cuMiva un moaiiofizisrn prin atitudinea sa, ci apara o ortodoxie care putea parea monolizita in cuvinte, dar care, in realitate, nu era monofizita, exact aSa cum se va intimpla si cu for- mulele Sfimtului Chiril al Alexandriei, indeosebi cu formula vestita : «0 singurd fire intmpata a lui Dumnezeu-Logosul» 41 . Cind, in 519, loan Ma- xentiu, un calugar scit prezinta tefopasfaismul la Constantiriiopol 42 , sub imparatu'l Iustin, problema avea insa si un rol politic, dar teoilogul scit, care mostenea aceas/ta problema din framlntaiile hristologice aile seitilor din Dacia, in frunte cu Sfintul loan Casian, caire scria din Galia, o repu- nea teologic si o sustinea cu autoritatea Sfintului Ohiril al Alexandriei. loan Maxentiu declara : «Sf. Treime dupa intrujpare a ramas Treime, pen- tru ca Acelasi Dumnezeu-Cuvintul cihiar cu propriu-I trup face parte din Sfinta Treime. Nu in sensul ca trupul Lui este din fiinta Treimii, ci pemtru ca este Trupul lui Dumnezeu-Cuvintul, Care este unul din Sfinta Treime ; oa El Insusi si nu altul s-a suit la cer, Cel care a coborit din cer» (loan III, 13). De aceea, marturisim ca Dumnezeu-Cuvintul §i a patimit cu trupul, ?i a fost rastignLt cu trupul, $i a fost ingropat cu trupul, dupa Sfin- tul Chiril care zice : «Dacd cineva nu maituiise$te ca Dumnezeu-Logosul 40. Pr. Prof. Milan Sesan in Istoria biseiiceasca univeisala, vol. I, ed. II, Bucoi- re^ti, 1975, p. 269. 41. Pr. Prof. loan G. Coman, Patrologie, vol. Ill, cap. Sliniul Chiril al Alexan- driei, Doctrina. 42. Theopasehites, in The Oxford Dictionary of Ifie Christian Church, Second Ed : :;on by F. L. Gross and E. A. Livingstone, London, 1974, col. 1363/2^13641. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 759 a suferit cu trupul, a fost rdstignit cu trupul, a gustat moartea cu tiupul ?i S-a fdcut Primul-ndscut din morfi, prin aceea cd El este viafd si datdtor de viatd, ca Dumnezeu, anatema sd fie» 43 . Se cunosc demersurile si neca- zurile calugarilor sciti care au incercat sa ofieializeze formula in toata BAserica, cum aceasta formula era acceptata de imparaitul Justinian, dar nu si de episcopul de Tomis, Paternus si nici de papa Hormisdas intr-c prima faza, dar care, in umma unui schimb de scrisori polemice, a accep- tat-o cu adaosul ca termenuil «unus» insemna «una persona» rA . Intorcin- du-ne la Sfintol loan Casian, retinem ca, inatate de Sfinitul Chiri'l, de calugarii sciti, autorul nostra a exprimat pregnant tendinjele teopashite. «Vezi, zice el lui Nestorie, ca Domnul, chiar pus pe cruce se numeste Fiul lui Dumnezeu». «Intii a VH-a si final al iiintregii lucrari, o pretioasa >iesa autobiografica e, de fapt, un elogiu cald adus Sfintului loan Gura le Aur. Acest elogiu ne da amaniuntuil ca intreaga hristologie a autorului lostru e de origine hrisostomica. Introdus in Cler, in «sfinta slujire» de ■atre episcopui loan, de prea fericita amintire, Casian a imtoralt in legatura iirecta si cu credinciosii marii Biserici ai Capitalei, de care se simte oarte legat sufletesie, dar de care e trist ca s-a despartjt. Lucrarea de ata e un strigat de Jale si de alarma pentru ceea ce se intimpla intr-o arte a Bisericii si caTe poate afecta intregul ei organism. Cere credin- liosiiloir din Consltantinopol, care sint si oompaMotii lui (Casian) sa se esparta de acela care, ca «un lup rapitor» devoreaza poporul lui Dum- ezeu ca pe piine, sa nu se atinga si sa nu guste nimic de la el, fikidca at ce da ei este spre moarte. E vonba, evident, de Nestorie. Indeamna pe redinciosii din Comstantmopol sa-si aduca aminte de veChii lor inva- itori si preoti '• Grigoxie, Nectarie si loan, acel la sfintenia lui. <«Aduoeti-va rnereu aminte de invatatoxul si arintele vostru, la ai carui sin si in ale carui brate a^i crescut. El ne-a 56. Idem, op. cit., VII, 30, 1, p. 388. 57. Idem, op. cit., VII, 30, 4, p. 389. 764 SFlNTUL IOAN CASIAN fost itavatator de obste mie si vouS, siintem. ucenieii si rasada lui. Citifi scrierile lui, pastrati-i invataturile, irnibratisati cxedin>t/a si meTitele lui ; desi e lucru mare si greu sa-1 dobindeisti, itatuisi e frumos si sublim sa-1 urmezi, caci nu numai obtinerea celor mai Inalte lucruri trebuie Jau- date, dar chiar si imitatia lor... El sa va fie totdeauina in gind si ca in fata ochilor, el sa fie prezent in suOetele si in cugetele voastre. Sa socotiti ca recomandate de el cele sciise de mine aci, pentm ca de la el am invdtat cele scrise aci, pe care sa le ciedefi nu atit ale mele, cit ale lui, intiucit riul porneste din izvor si tot ce e socotit a ii al disci- polului se cuvine sa fie tiecut In cinstea magistrului 58 . Cartea a Vll-a si intreaga opera se inctheie cu multumiri oatre Dumnezeu-Tatal ca din marinimia darului SSu a scris cele de fata pe care I le ofera ca un prinos de dragoste din parte-I. Intruparea Fiului lui Dumnezeu a adus lumii harul si dragostea Sa si saminta drago&tei in toti oameaiii. Sme- renia Lui prin intrupare sa produca in tofti un prinos de dragoste, nu o scadere a cinstirii Lui 59 . lata un tratat de hristologie aproape complet pentru vremea cind a aparut si care a clntarit mult la infonmarea crestimisrnului apusean cu pxivire la primejdia ereziei nestoriene si la necesitatea evitarii ei cu orioe pre\. Minuind cu dejxteritate si aeuitate dar si multa evlavie, un imens material de texte biblice, un sitmibol de crediwta si un numar de texte patristice, Sfintul loan Casian a demonstrat si a dezvoltat, la un Smalt ni(vel fteologic, Dumnezeirea Domnutoi lisus Hristas, unirea strinsa, «inseparabila» a celor doua firi, ca Sn hristologia Sfintuiui Chiril, dar fara terminologia specifica a acestuia, unire aproape ontolo- gica, cu tendinta de a sui in etemitatea de dinaintea nasterii din Fecioara ,ceea ce a dus la un inoeput de teopashism, pe care-1 vor sus- tine clar si deplin calugarii scitf, in frunte cu loan Maxentiu, care afirma ca itrupul Mintuitorului nu facea parte din Sfinta Treime, dar apaintinea Cuvintului, a doua Persoana a Sfintei Treimi, doctrina care provooase lupte doctrinare serioase la Constantinopol, Tomis si Roima, dar care s-a stins repede. Sensul eel mai inalt al unirii firilor divina si umana in Dommul Iisus Hristos este soteriologic. Numai prin aceasta, aidica prin nasterea, patima, invierea si inaltarea la cei a Domnului slavei am putut fi mintuiti, gratie purificarii de pacat si uciderii morftii. Unud-nascut, Fiul lui Dumnezeu ne^-a indumnezeit, adica ne-a facut par- tasi dragostei si eternitatii Lui. Lucrul e intrevazut de Fericitul Augustin 58. Idem, op. cit., VII, 31, 1—6, p. 38&— 391. 59. Idem, op. cit., VII, 31, 7, p. 391. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 7Q5 cind zice ca Dumnezeu s-a nascut om, ca oamenii sa se nasca din Dum- nezeu, dar e afirmat dogmatic de Sfintul Grigorie de Naziainz, care zice : din cei doi care alcaituiesc pe Domnul Hristos, «unul indumnezeieste», iar «celaMt e indurnnezeit>>. Relevam profundul spirit ecumenic al lucrarii Despre Intruparea Domnului, contra lui Nestoiie, nu numai prin folosirea unor texte bi- blice prezente in toate Bisericile creatine, diar si a prezentarii unor autori patristici din Apusul, Central si RSsaritul perimetrului lumii creatine de atunci si apartinind la trei continente : Europa, Africa si Asia. In itiratatul sau, Sfintul loan Casian diisouta cu to|i : ortodocsi si nestorieni, adresiiindu-se direct ortadocsilor din Constantkiopol, «fratii lui de credinta» si «compatriotiii>> lui. E un ecumenism al dra- gostei si al progresuilui, al acestor imaintasi, «profectus», adus de ve- nirea lui Dumnezeu in lume si mergilnd pina la indumnezeirea omului. Unirea «inseparabiia» dintre Vertbum-Logosul Hristos si umanitate va crestina cosmosull progresiv sfin|irudu-l prin nasterea, patimile, moar- tea si invierea Logosului Hristos. E un «cre§tinism cosmic», nu in sensul pe care i-d dau unii folckwisti, anume ca acest woresitinism cos- mic» n-ar fi decit proiectarea misterullui hristologic asupra Intregii na- turi, cu neglijarea elemantelor istorice ale crestinismului 60 , ci in sensul ca «toata fdptuia impieund suspind $i impieund are dureri», «pina ce se va izbdvi din robia stiicaciunii, ca sa se bucuie de liberta- tea maririi fiilor lui Dumnezeu» (Romani VIII, 21, 22). O perspectiva cosmica pe care o vox studia PSrintii capadociend, Sfintull loan Gura de Aur, Fericitul Auigustin, Sfintul Maxim Marturisitorul etc. si Sn care nu sinteze mitice sau straturi din aoeste sinteze, ci actiumea directs a lui Hristos-Logosul intrupat opereaza. In ce priveste pe daco-romani, ei n-au neglijat eleanemteile istorice ale cresttiniismiuM, disnpoliriva. Cer- cetati dooumentele vremii : Teofil ail Antiohiei, Iuliu Africanul, Eusebiu al Cezareei, Socrate, Sozomen etc. Crestinii se pregateau pentru un «pamfnt nou» ?i un «cer nou». Nici «dimensiunea liturgica» a crestinu- lui, nici conceiptia unui cosmos rascumlparait prin moartea si invierea Mintuitorului si sfin^it prin pasii lui Dumnezeu, ai lui Hristos, ai Fecioa- rei si al sfintilor, nu sint reinterpreted ale crestinismului, cum crede Eliade 61 , ci siint premiere teandrioe, cu baza in fapte istorice si de inalta spiritualitate, consemnate to documentele timpului. «M:itoreligia 60. Mircea Eliade, De Zalmoxis a Gengis-Khan, Payot, Paris, 1970, p. 241. 61. Op. cit., p. 245. 766 SFINTUL IOAN CASIAN folklorica» de care se face caz uneori 62 n-a falsifieat esen|a crestinis- mului ,• - dimpotriva, cioburile arheologice ale mitului au fost uneori crestinaite, dar nu ridicate la ndtvelul de oredinta mitaituitaare. Stramosii patristici daco-romani rosteau cu sfintenie formulele dogmatice 63 , luptau din rasputeri impotriva mitologiei pagine si a ereziilor, cum o demons- treaza Sfintul loan Casian si diversi autori de la Dunarea de Jos. Ecu- menismul autorului nostru care are ca centra puritatea credintei si iai- vatafurii despre Duimnezeirea si umanitatea lui IiBus Hristos, despre unirea «inseparabila» a firilor si indumnezeirea omului, era consolidat si subliniat si de autoritatea si meritele exceptionale ale celor opt autori patristici cita'ti de Ca,sian si diritre care unid ajumsesexa la vrednicia de confesor, sau chiar de martir, ca Sfintii Ilarie, Atanasie si loan Gura de Aur, altii participasera la sinoade ecurnenice sau au avut rod de prim rang in asemenea sinoade, ca Sfintii Atanasie si Qrigorie de Nazianz, sau au tradus Sfiwta Scriptura in latina si au creat opere de inaltS teo- logie ca Fericitul Ieronim, Sfintul Grigorie de Nazianz, Fericitul Augus- tin si Sfintul Ambrozie. Hristologia Sfintului loan Casian e o credinja si o speculate de inalt nivel, asemenea operei celorlalt'i autori daco-romani : Teotim I, loan de Tomis, Laurentiu de Novae, Niceta de Remesiana, ealugarii sciti, in frunte cu loan Maxentiu si Lean, zis de Bizant, Petru diaconul, Dionisie eel Mic (Exiguus). Scrisul si gindirea acestor autori respira o profunda ortodoxie si un inalt nivel spiritual si speeulativ. Ei au fost apreeiati de oamenii mari ai timpuilui, de imparatii Iustin si Justinian, de Sinoade ecurnenice (Gherontie de Tomis la sinodul II), de istoTici li- terari ca Fericitul Ieronim si Ghenadie de Marsilia, de oameni de cul- tura contemporani, de patriarhi si papi. Ei au oombatut tot timpul ere- ziile ca : arianismul si nestorianismul, ou o competenta de un nivel putin comun, incit unul dintre invS^atii episcopi ai Tomisului — loan, a fost recomandat ca model in aceasta privinta. Acesti autori, in frunte cu episcopii de Tomis, tineau poporul strins unit in jurul lor, popor pe care-1 ocroteau si-1 mingiiau in vremiuri de imvazie si alte nenorocari, cum reiese din faimoasa intilnire si discutiile dintre episcopul Bretanion de Tomis si imparatul Valens, discutii in care imparatul n-a putut con- vinge pe episcop sa accepte pe arieni in comuniune cu el 64 . E semni- 62. V. Kernbach, Foimarea cre$tini$mulud popuiar in Dacia, to «Revista de Fi7oso//e», Anul XXXI, nr. 4, 1984, ,p. 357. 63. I. P. S. Mitropoldt Antome, la Tubrica Semnalam, in *Telegralul Roman*, anul 133, Sibiu, 31 martie, 1985, nr. 11—12, p. 4, col. 3. 64. Sozomen, Istoria bisericeasca VI, 21, P.G., 67, 4345 AB, DESPRE INTRUPAREA DOMNl'LUI 7g7 ficativa aproape in acelasi sens Scrisoarea lui Teotim II de Tcwnis catre imparatul Leon. Dionisie eel Mic, daco-roman stralucit, prieten al lui Cassiodor, a ajuns profesor de dialectics la Universitatea din Vivarium, in sudul Italiei si a creat era crestina, era de azi, recomandind sa se nnmere anii de la Hristos, care e «inceputu)l sperantei» si «cauza repa- rarii noastre». Propunerea sa se datora unei viziuni istorice. Niceta de Remesiana stia sa imbine in catehismul sau, teologia biblica a numelor Miintultoiralui cu simplitataa catehumenilar sai. Unii din ceroeitatorii de azi ai spiritualitatii daco-romane crestine ignora aceste puncte de lumina si acest mare capital de ortodoxie si gindire stiintifica a stramo- silor nostri, capitol care a intrat ca parte components, alStuxi de singele daco-roman, in etnogeneza poporului roman. Desigur, mituri sau frag- mente de mituri, legende si elemente gnostice n-au disparut cu totul, unele au fast crestinate sau adaptate, dar nu acestea constituiau esen- tialul cxedintei crestine daco-romane, ci inailtele dogme si invajaturi ale credintei ortodoxe, evlavia si sfintenia, mergind pina la martiriu, predicata de misionari veniti din sudul Dunarii, din Palestine), Bizanf, Capadocia si Panonia., dar mai ales din centre episoopale $i nucleede monahale ade Daciei, cum o dovedesc documentele literare, pe care noi insine le-am cercetat si le-am prezentat intr-o lucrare a noastra ^. Pentru a pune la indemina cercetatorilor nostri o informatie cit mai completa si cit mai clarS asupra inceputurilar spirituaiitatii poporului roman in perioada sa de formatie, propunem alcatuirea unui Corpus pa- tristic daco-roman purtind titlul Corpus scriptorum ecclesiasticorum daco-romanomm patristicum, care sa completeze rarele informatii de acest gen din Fontes historiae daco-romanae, publicata de Academia Romana. Ar putea intra In acest Corpus textele grecesti $i lati- nesti din editiile critice cele mai recente, texte cuprinzind : Scri- soarea Bisericii din Gotia catre Biserica din Cezareea Capadociei si a tuturor celorlalte Biserici, fragmente din Teotim I de Tomis, loan de Tomis, Niceta de Remesiana, Laurenpu de Novae, toate operele lui loan Cassian, loan Maxefi/iu, Perm diaconul, Leonfiu zis de Bizant, Dionisie eel Mic (opere originale, prefeje si traduoeri). La acestea e necesar sa se adauge stiri mai sourte sau mai bogate despre episcopii de Tomis din protocoallele Sinoadeior ecumenice I, II, III si IV sau opere istorice ca acelea ale lui Eusebiu al Cezareei, Socrate, So- 65. Pr. Prof. loan G. Coman, Scriitori biserice?ti din epoca straromdna, BibMo- teca Teologica, nr. 1, Bucuie^ti, 1979. 768 SFlNTUL IOAN CASIAN zomen, Ieromiim, Ghenadie §i Cassiodor etc., sau simple scrisori ca aceea a lui Teotim II si poemele nr. 17 si 27 ale lui Paulin de Nola catre Niceta de Relnesiana etc. Textele siooase, repet, din cede mai bune editfi, dar si din Migne, daca nu e alta editie, vor fi' inisotite de traduceri in limba romana §i precedate fiecare de o introducere ?tintifica, urinata" de un rezumat fntr-o limba" strains de circuilartie. O comisie istiintifica de cinci membri, prezidatS. de un memibru al Sfintullui Sinod va coordona materialul $i fiecare volum va fi dat la tipar numai dupa un referat critic facut §i citit de un membru al Comisiei, in fata plenului acesteia. Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor al Olteniei, arjutat de un grup de colaboratori, a si anceput sa traduca din operele unora din autorii de la Dunarea de Jos. Prea Feriicitul Patriarh Iustin, primul patroilog al Bisericii Ortodoxe Romane, cu smerenie e rugat sa binecuvlnteze crearea acestui Corpus patristic daco-roman care vrea sa cerceteze cu grijS isi amanuntit o parte a izvoarelor protoistoriei noa&tre nationaile. E un act de omagiu adus scumpei noastre patrii. Pr. Prof. IOAN G. COMAN DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI PREF ATA Dupa.ce am terminat cartile de Convorbiri, insemnate mai mult prin cuprinsul decit prin cuvintele lor, firndea scrisul nevredniciei mele n-a fost pe mSsura simtirii adinci a sfintilor paring cu care am vorbit, ma" gindeam, si aproape ma hotarisem, fata de acea rusine a mea pentru nestiinta aratata, sa ma retrag in aisemenea dhip in portul tacerii, inclt sa platesc, pe cit s-ar fi putut, cu pretul sfielii, indrazneala limbutiei. Dar socoteala si hotarirea mea au fost biruite de dorirata ta vrednica de lauda si de simtamintul tau poruncitor, iubite Leon, dragostea mea sfinta si cinstita, podoaba Bisericii romiame si a slujirii dumnezeiesti. Scos din acea retragere a linistei pe care mi-o irrupusesem, ma supun acum infricoisatei judecafi obstesti si, desi roisesc inca si acum pentru cele trecute, raspund dorintei tale, care ma socotesti in stare de lucruri mai mari, dupa ce n-am foist la inaltimea celor mica. 2. Eu nici in acele lucrari, in care am adus prinos lui Dumnezeu prin mieul dar al rivnei mele, n-am incercat sa pun la cale, sau sa izbutesc ceva, deoit raspun- zind poruncii episcopale. A cresout, aisadar, prin tine, rodnicia vorbirii si a scrisutai meu. Caci daca mad inainte am glasuit poriuooindu-mi rivna pentru Domnul, actum imi oeri sa soriu daspre anifaraparea si rnaretia Domnului. Astfel, dupa ce am fost duis, oareoum de mima preateascS, mai intii in cele sfinte ale templului, acum patrund in Sfinta sfintelor, con- dus de tine §i cu ajutorul tau. 3. — Mare ckiste, dar primejdioasa trea- ba, fiindca biruinta tainelor sfinte si cununa dumnezeiasca nu se pot obtine decit dupa invingerea vrSjmasului. Imi ceri, asjadar, sS-mi iai- clestez miinile mele slaibe impotriva ereziei aparute de eurlrud si im- potriva noului dusman al credintei, sa stau, cum se spume, cu oohii deschisi in fata sarpelui veninots care s-a porrait cu gura cascata im- potriva noastra, pentru ca aceasta hidia, ridicata cu mers irncolacit im- potriva bisericilor lui Dumnezeu, sa fie nimicita de puterea profetica si de virtutea dumnezeiasca a cuvintuluii evanghelic, en fiindu-i, pentru a spune astfel, vrajitorul. Ma supun rugamintii, m5 supun poruncii tale. 4. — In privkita puterilor mele, ma incired mai degraba in tine, decit in mine, mai ales fiindca ma invata aceasta, impreuna cu tine, dra- 13 — srintul loan Casian 770 SFINTUL IOAN CAS1AN gostea fata de Iisus Hristos Domnul meu, care si tie iti cere aceasta. Ramine sa te rogi, pentru impdinirea ilucrarii poruncite, Celui prin Care ai poruncit-o. De acum este vorba mai mult de o pricina a ta, decit de una a mea, este de mai mare raspundere judecata ta, decit slujba mea. Caci pe mine, fie ca srnt, fie ca nu skit la inaltdmea poruncii tale, ma iarta intr-o masura datoria supunerii si a smerenieii. Numad ca in felui acesta este mai mare meritul supunerii decit alputiratei. 5. — Usor ras- pundem poruncii orieud, daca. ne slut toate cu prisosinta. Mare §i mi- nunata datorie are el caruia ii prisoseste mai mult dorinta decit pute- rea, Asadar, aceasta luerare este o intreprindere a ta, o treaba de ras- punderea ta. Roaga-te si cere cu umilinita lui Durnnezeu ca alegerea ta sa nu fie primejduita de medestoinieia mea si, in caz ca nu voi fi la inaltimea umior asteptari atit de mari, chiar daca eu ma bucux de inga- duinta datorita supunerii, tu totusi sa nu pari a fi poruncit rau fiindca ai judecat pripit. CARTEA I I. Povestile poetilor spun ca a fast odata o hidra * cu multe capete, pe care, daca incercia s-o xapuna cineva, n-o piutea ucidte, ifidindca ea renastea creseiind in asa masura, inciit printr-o mdnune noua si nemai- auzita, ori de cite ori i se taiau capetele, ii apareau altele mai mari in loc, moartea fiindu-i astiel un fel de oistig, Aceasta s-a repetat de multe oiri, pattia intr-o zi cind, eel domic de a o ueide, obosit si necajit ea-si irosea puterile intr-o munca zadarniea, si-a inarmat vitejia razboinica cu arta iseusintei. Asitfel ca, precum se spune, a adus foe si, cu sabia inro^ita in jar, taind capetele inmultite si tmpul fiarei ciudate, i-a ars maruntaiele o data cu radacindle vietii si a pus pina la urma capat mon- struoasei renasteri. 2. — La fel si ereziile din biserici au asemanare cu acea hidxa, pe care au nascocit-o in linchipukea tor poe^ii. Caci si acestea suiera cu ,limbi de fiara impotriva noastra, si acestea improasca cu venin de moarte, si acestea renasc, chiar daca li se taie capetele. Dar fiindca orice molima poate sa izbucneasea din nou, grija leeuirii nu trebuie sa ineeteze, ca dimpotriva, cu cit mai grea este boala, cu atit mai grabnica trebuie sa fie lupta pentru vindecare. Puternic este Dumnezeul nostra ! Ceea ce a fost indhipuire in mintea poporului des- pre moartea acelei hidre, trebuie sa devina adevar in lupta Bisericilor si sabia de foe a Sfintului Dub in asa fel sa arda toate maruntaiele, toata 1. Casian se refera aci probabil la legenda hydrei din Lema, balaur cu sapte capete rapus — se zice — de Hercule. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 771 puterea primejdioasa in stingerea rxoii erezii, incit sa i se nimiceasca madularele launtrice si sa nu mai poata renaste ceva nebunesc. II. Acesti muguri din saminta monstruoasa nu sint noi in biserici. Intotdeauna semanatura de pe ogorul Domnului a fost napadiita de spini si palamida si mereu a rasarit in ea firele de neghina inabusi- toare. De aci ebicmiti 2 , de aici sabelinii, de aci arieinii, de aici in sfirsit eunomienii si macedonienii, iotinienii si apolinaristii si eeilalti maracini ai biserieilor, si celelailte btiruieni care an ciescn't, facirnd sa piara roada bunei credinte. 2. — ■ Dintre acestia, eel dintii Ebion, sustinind peste masura trebuitoare intxuparea Domnului, a golit-o de unitatea Dumne- zeirii. Iar dupa aceasta schisma lui Sabellius, iesita din asemanarea cu erezia celud de mai inainte, cautiind sa spuna ca nu exista nici o deose- bire itntre Tatal, Fiul si Sfintul Duh, printr-o blestemata contopiie a amestecat Sfinta si dumnezeiasca Treime. Pe Sabellius 1-a urmat ne- evlavia ratacirii ariene care, ca sa nu para ca amesteca persoanele, a afirmat ca ele sint substance deosebite si neasemenea in Treime. Iar dupa Arie a urmat Eunomie care, cu aceeasi ratacire, desi sus|inea ca persoanele Sfintei Treimi sint asemenea, el zdcea ca sfriit totusi deo- sebite, admit,indu-le aseananarea, dar tagaduind ca ele sint deopotriva. 3. Macedonie, rostind cu, ingrozitoare lipsa de evlavie cuvinte de hula impotriva Sfintului Duh, a spus ca Tatal si Fiul sint de aceeasi 2. EbionUii (sustinatori ai lui Ebion, erotic iudaizant din sec. II) negau divini- tatca lui Iisus si respectau legea mozaica. Din Vechiul Testament n-admiteau decit Pentateuhul iar din Noul Testament evanghelia dupa Matei, respingind mai ales scrisoriJe lui Pavel, pe care-1 considerau apostol, — Sabelieni, adepti ai lui Sabellius (sec. Ill), sustineau ca persoanele Sfintei Treimi nu sint realitati, ci modairi de ma- nifestare a persoanei lui Dumnezeu. Care este unic. — Anienii partizani ai preotului Arie din Alexandria (256 — 336) care tagaduia Dumnezciirea lui Hristos, socotdndu-L doar un om cu insusiri deosebite. Erezia ariana, cu mare putere de patrundere pina in familia imperials, a fost coridamnata de un conciliu din Alexandria (320) si de primul Sinod ecumenic de la Niceea (325). — Eunomieni, partizanii lui Eunomius, opiscop de Cizic in 360, arian convins, care credea ca Hrdstos nu e deofimta cu Tatal (homousios) ci asemenea (homoiusios) Lui si ca Sfintul Duh este o creatura a Fiu- lui. — Macedonieni, sustinatori ai lui Macedonius, episcap de Constantinopol, depus din scaun in 360, ca erotic, pentru ca, impreuna cu aM eretic de seama, Maratonius, rombatea mai ales Dumnezeirea Sfintului Duh. Ideile lor pneumatomahe (de lupta imipotriva Sfintului Duh) au fost condamnate in Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol (381). — Fotinieni, partizanii lui Fotinius epdscop de Sirmium, ana- tematizat in sinodul din Sirmium (351) pentru ideile sale eretice, asemanatoare cu cele ariene. (Fotinienii, intre altele, negau unitatea Sfintei Treimi). — Apolcnaristi, sustinatori ai ereziei lui Apolinarie din Laodiceea Siriei (sec. IV). Potirivit ideilor accstuia, Hristos n-a avut suflet omenesc comiplet, nefiind necesar, fiindca Dumne- zeirea lui Iisus indeplinea toate functiile sufletului. Credinta lui socotita erezie, fiindca nega deiplinatatea firii umane a Mintuitorului, a fost combatuta de parinfii bisericesti ai vremii (Atanasie, Grigorie ' de Nazianz, Grigarde de Nyssa. Ambrozie s.a.) si condamnata in Sinodul al II-lea ecumenic. 772 SFINTUL IOAN CASIAN substanta, dar despre Sfintul Duth a sustinut ca e faout, iar nu nascut, vinovatie fata de toata Dumnezeirea, fiindca. nu se poate stirbi ceva din Treime fara sa se aduca $tirbire intregii Treimi. Iar Fotinus, desi spu- nea ca Iisus, Care S-a nascut din Fecioara, este Dumnezeu, a amestecat totu$i rau in Bl prineipiul de Dumnezeu cu prineipiul de om. Ciit despre Apolinarie, aeesta, neintelegind unitatea dintre Dumnezeu si om, a vazut in mod gresit ca Iisus n-a avut suflet omenesc si nu e mai mica gre- sealS sa-I adaugi lui Hristos ceea ce nu-I este propriu, decit sa-I iei ceea ce-I este propriu. Orice se spune despre El al'tceva decit ceea ce este, chiar daca pare ceva de cinste, este totui$i o injurie. 4. Astfel, fiecare a nascocit din neasemanarea ereziilor alte erezii, to^i contra- zicindu-se intre ei si avind idei potrivnice credintei celei adevarate. Iar de curind, adica in zilele noastre, am vazut ca a pornit din eel mai mare oras al belgilor o erezie veninoasa, sigura ca ratacire, dar nesigura ca nume, fiindca, desi prin capul de acum a rasarit din vechea obirsie a ebioni|ilor, inca e indoielnic daca trebuie sa fie numita veche, sau noua. A fost noua prin sus|inatari, dair veche prin erori. 5. Hulimd ca Domnul nostru Iisus Hristos S-a nascut: la inceput numai om si ca a ajuns dupa aceea Ha cinstea $i puterea de Dumnezeu, ia sustinut meri- tul omenesc, nu firea dumnezeiasca, afirmind ca El n-a avut Dumnezei- rea din Insu^irea de Dumnezeu din totdeauna, oi ca a meritat-o dupa aceea, prin iucrarea si patimile lui. Hulea oricum, spunind ca Domnul si Mintuitorul nostru n-a fost nascut, ci facul Dumnezeu, idei asema- natoare cu aceasita erezie care exista acum, oarecum sora de singe cu ea, potrivindu-se atit cu cele ebionite, cit si cu cele noi, la mijloo intre amindoua ca timp, dar undta prin stricaciune cu amiindoua. Mai is>int si altele asemanatoare aeesteia despre care am vorbit, dar nu e locul sa Ie mentionez pe toate ; cSci acum mi-am propus nu sa le amintesc pe cele vechi, ci sa le combat pe cele noi. III. Nu vreau sa tree cu vederea o alta erezie, deosebita dar poate apropiata de cea aratata mai inainte, coboritoare din ratacirea pela- giana 3 , potrivit careia unii, zicind ca Iisus Hristos a . fost doar om si a trait fara vreo atingere cu pacatul, au ajuns pina acolo, incit sa sus- tina ca oamenii, daca ar vrea, ar putea fi fara pacat (caci socotea ca 3. Pelagienii, adepU ai lui Pelagius, oretlc apusean (sec. IV — V) care sustinea atotputernicia vointei in ordinea morala, socatind secundar harul lui Dumnezeu si negind pacatul stramosesc. Erezia pclagdana a fost condamnata in sinodul de la Efes (431), odata cu erezia lui Nestorie, pe care Cassian il combate in cartea Despre intruparea Domnului. DESPRE fNTRUPAREA DOMNULUI 773 daca lisus Hristos, doar om, a fost fara pacat, toti oamenii ar putea sa fie fara ajutorirl lui Dumnezeu ceea ce ar fi putut fi acel om singur, fara tovara$ie dumnezeiasca), astfel ca ei faceau sa nu existe nici o distinc- tie Mitre orice orn si Domnul nostril lisus Hristos, de Vreme ce acelasi om, prin straduinta si priceperea sa, poate merita ceea ce a meritat Hristos prin rivna si luerarea Sa. 2. De aci, cazind intr-o rStacire mai mare si cu adevarat nebuneasca, ^au a juris sa.spuna ca Domnul nostra lisus Hristos a venit in aceasta lume nu pentru a aduce neamului omenesc mintuirea, ci pentru a-i da pilde de fapte bune, adica pentru ca oamenii, urmindu-I mvatatura, sa mearga pe aceeasi cale a virtutii si sa ajunga la aceleasi premii de virtute. Acesti rataciti, pe cit le statea in putinta, inlaturau tot rostul sfintei veniri intre oameni, tot haral min- tuirii dumnezeiesti, de vreme ce ziceau ca oamenii pot dobindi in viata ceea ce a adus Dumnezeu prin moarte pentru mintuirea omeneasca. 3. Ei au afirmat, de asemenea, ca Domnul si Mintuitorul nostra a devenit Hristos dupa botez si Dumnezeu dupa inviere, dobindind o in- susire prin Taina mirungerii, iar pe cealalta prin meritul patimilor. De aci rasare acum un nou izvoditor al unei vedhi erezii, care susjine ca Domnul si Mintuitorul nostra S-a nascut doar om. El spune aceleasi lucruri pe care le-au spus pelagieraii inainte si urmeaza greseala lor, fiinidca sustine ca, daca omul lisus Hristos a trait fara pacat, si ceilalti oameni pot prin ei insisi trai fara pacat, si ca n-a fost necesara rascum- pararea Domnului prin pilda Lui, pentru ca oamenii pot ajunge la im- parajia cereasca numai prin stradania lor. 4. Fara ktdoiala ca aces- tea ii sint ideile. Asa se explica faptul ca intretine prin amestecul sau certurile pelaigienilor, le apara in chip subtire, mai bine zis in chip vi- clean, ajuta cu necinstita rivna ratacirea inrudita cu a lui, stiind, de buna seama, ca ea are acelasi inteles, acelasi duh, isi aratindu-si fatarnic regretul ca e dezbinata de Biserica erezia pe care o stie ca prin rata- cire este unita cu a sa. JV. Dar fiindca cei rasariti din aceeasi radacina de spini veninosi cu ajutorul si cu mila lui Dumnezeu s-au vindecat, trebuie sa-L rugam si acum pe Domnul Dumnezeul nostru ca, intrucit se potriveste in unele parti acea erezie de odinioara cu aceasta noua, sa aduca inceputurilor asemanatoare in cele rele, sfir§it asemanator in cele bune. 2. CSci Leporius, pe atuinci monab, acum presbiter care, cobonind, cum am spus, din ideide, sau mai degraba din ratacirile lui Pelagius, a fost in Gallia inttre oei diratii!, sau intre cei mai maii sustinaitori ai amdntitei erezii. Dar, sfatuit de noi si Indreptat de Dumnezeu, si-a condamnat cu 774 SFINTUL IOAN CAS1AN atita stralucire acea staruinta inceputa mai inainte, inciit aproape ca nu e mai putin vrednica de lauda indreptarea lui, decit credinta nestir- bita a multora ; fiindea in primul rind n-a mai staruit in acea ratacire, Si in al doilea rind a parasit-o cu bine. 3. El, asadar, intors din rata- cire, nu numai in Africa, uncle era atunci si unde este si acum, si-a martu- risit greseala cu umi'linta si fara sfiala, dar chiar in toate orasele Galliei a trimis scrisori indurerate si pline de cainta in legatura cu credinta sa, pentru ca, de buna seama, acoJo unde-i fusese cunoscuta mai inainte ratacirea, acolo sa i se cunoasca si indreptarea, si cei care fusesera inainte marten ai abaterii, sa fie dupa aceea martori ai corectarii. V. . Din marturisirea, si mai ales din parerea lui de rau, am crezut de cuviinta sa retin citeva lucruri, dintr-o dubla pricina, pentru ca in- dreptarea celoir trataciti sa me lie noua marturi©, iar ceftor sovadltori exemplu si pentru ca aceia care nu rosisera sa urmeze ratacirea, sa nu roseasca sa urmeze indreptarea, cu alte cuvinte pentru ca, precum se m-olipsisera de aceeasi boala, asa sa se vindece printr-un leac asema- nator. Acesta, asadar, fiindca-i fusese cunoscuta ratacirea, insuflat de duhul credintei adevarate, astfel a scris catre episcopii gallioani : 2. «Nu stiu de ce s8 ma invinovatesc mai intii, prea respectatii mei sta- pini si prea fericiti preoti, si nu stiu cu ce sa ma deszvimovatesc mai intii. Asa s-au intarit in acelasi timp tin mine nepriceperea 91 trufia, asa marea prostie la un loc cu staruinta vStamaltcare, asa rivna amestecata cu nestapinirea si, ca sa spun mai cu adev&rat, credinta slaba in putina- tatea ei, indit aeestea toate mi-au adus tulburarea de a ma fi supus in acelasi timp unor atit de mari si de multe rataciri. Dar am acum multu- mirea de a le fi putut alunga din suflet, ca pe armele care sint atit de daunatoare». Si mai jos adauga : «Asadar noi, intelepti dupirea III, 2. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 783 ca pe o aratare fulgeratoare, spunind ca s-a aratat ceea ce imprastia ra- zele unei noi lumini. Asadar, «harui imntuitoi al lui Dumnezeu s-a aia- tat» n . Oare ce pricina este in aceste nume, care sS te faca sa zici ca altceva este Hristos si altceva Dumnezeu, sa-L departezi pe Mintuitorul de slava numelud Sau si sa desparti pe Domnul de Dumnezeirea Sa ? 4. — lata, acest vas al Domnului i3 vorbeste de la Dumnezeu $i marturiseste printr-o propovaduire foarte limpede ca s-a aratait din Maria harul Dom- nului. Dar ca sa nu spud cumva ca nu S-a aratat Dumnezeu din Maria, a adaugat pe data numele de Mintuitor, pentru ca sa-L crezi, de buna seama, Dumnezeu nascut din Maria pe Ce! pe Care nu L-ai putea taga- diui ca S-a nascut Mintuittoir, fata cu cuvintele : «Ca vi s-a nascut azi Mintuitor" 14 . O, invajator minunat si cu adevarat daruit de Dumnezeu neamurilor ! Acesta, stiind ca va vend nebunia stricSciunii eretice, care pricinuia neintelegeri despre numele lui Dumnezeu si nu se temea sa de- faimeze pe Dumnezeu pentru numele Sale, pentru ca ereticul sa nu des- parta cuvintul mintuitor de eel al Dumnezeirii, a asezat inainte numele de Dumnezeu, pentru ca numele lui Dumnezeu sa se inteleaga la cele care urmau si pntru ca sa nu creada cineva ca Hristos, aratat Dumnezeu in prdmul cuvint, este an cele urmatoare doar om. 5. — «Sd asfepidm, zice acelasi apostol, feiicita nadejde si ardtarea slavei marelui Dumne- zeu si Mintuitorului nostru Iisus Hiistos» 15 . A vazut acel mare cunosca- tor al dumnezeiestii invataturi ca in fata primejdioaselor capcane ale vi- cleniei ddaboldce nu este de ajuns invatatura simpla, ca sfinita propova- duire a credintei trebuie intarita cu armele prevederii. Si de aceea, dupa ce a follosit mai intii numele Dumnezeu si Mintuitorul a 'adaugat si nu- mele Iisus Hristos, pentru ca nu cumva, cind se vorbeste de Domnul Ii- sus Hristos, sa crezi ca nu este tot Acelasi Dumnezeu Iisus Hristos si Dumnezeu Mintuitorul. 6. — Asadar, ce zici ? «Sa asteptdm fericita na- dejde si aidtarea slavei marelui Dumnezeu, si Mintuitor al nostru Iisus }Iristos». Nu lipseste nimio aici din numele Domnului nostru : Vezi aoi si pe Dumnezeu, si pe Mintuitorul, si pe Iisus, si pe Hristos. Dar toate acestea pe care le vezi, toate se cuprind in Dumnezeu. Gind zici Dum- nezeu, zici Mintuitor, cind zici Dumnezeu, zici Iisus, cind zici Dumnezeu, zici Hristos. Nu se poate desparti din pricina numelor deosebite unitatea Dumnezeirii. Dumnezeu e Acelasi, oricum L-ai numi. 7. — Este Dumne- zeu Mintuitorul, este Dumnezeu Iisus, este Dumnezeu Hristos. Toate acestea pe care le auzi sint mai multe ca nume, dar formeaza, o singurS 12. Tit II, 11. 13. Precum se stie, datorita activitatii sale misionare, Sfintul Apostol Pavel este numit adesea «vasul Lui Dumnezeu» sau «vasul Domnului». 14. Luca II, 11. 15. Tit II, 13. 784 SFlNTUL IOAN CASIAN putere, fiindca, de vreme ce Mintuitorul e Dumnezeu si Iisus e Dum- nezeu ?i Iisus e Dumnezeu, si Hristos e Dumnezeu, e limpede ca acestea toate sint nume deosebite ale aiceleiasi maretii dumnezeiesti. $i cind auzi limpede ca in fiecare este numit Dumnezeu, poiti imtelege lamurit ca in toate este unul Dumnezeu, De aceea nu-ti este ingaduit ca, in cuvin- tele care alcatuiesc numele Domnului, sS cauti deosebirea de putere si din aceste cuvinte sa faci mai multe persoane. 8. Nu poji sa spui : S-a nascut din Maria Hristos §i nu Dumnezeu, caci apostolul il numeste lim- pede : Dumnezeu. Nu poti sa spui : S-a nascut Mintuitorul si nui Dumne- zeu, caci tot apostolul iti spune : Dumnezeu. N-ai pe ce sa-ti sprijini ra- tacirea. Oricum ii spui Dornmului ca niume, ll numesti pe Dumnezeu. N-ad ce spune, n-ai ce adauga, decit daca vrei sa nascooesti ceva cu viclenie. Poiti avea ce sa nu cirezi in nelegiuiita-ti necredinfa, n-ai ce sa tagaduiesti in indrazneala defaimarii. V. Am inceput sa vorbesc ceva mai sus despre dumnezeiescul si min- tuitorul har al Domnului nostra ; vreau acum sa mai spun ceva des- pre aceleasi lucrurl tot din textele sfinte. In Faptele Apostolilor, astfel ii mustruluieste apostolul Iacob pe cei care, primind evanghelia, soco- teau ca totusi trebuiie sa poarte greul legii vechi : «Acum deci, de ce ispitiii pe Dumnezeu si viefi sa puneji pe gmmazul uceniciloi un jug pe care nici pdrinpi nostri, nici noi n-am putut sa-1 purfdm ? Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos credem ca ne vom mintui in acelasi chip ca si aceia >} 16 . 2. — Apostolul spune limpede ca harul ni s-a dat prin Iisus. Raspunde-mi acum, rogu-te, daca socotesti ca acest har, adus pentru mintuirea tuturor, a fost dat de om, sau de Dumnezeu ? Daca socotesti ca de om, iti raspunde Pavel, vasul Domnului, care zice : «S-a ardtat haiul lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru» 17 . Ne invata ca acest har este al darniciei dumnezeiesti, nu al slabiciunii omenesti. Chiar daca nu era de ajuns marturia sfinta, statea ca martor al acestui fapt adeva- rul insusi ; cele treeatoare si pSmihtesti nu pot fi bunuri vesnice si ne- muritoare $i nu poate da cineva altuia ceea ce-i lipseste lui, sau ceea ce-i trebuie lui. 3. — Asadar, sa nu tagaduiesti ca harul a itrebuit sa ne fie dat de Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care a dat, iar ceea ce ne-a dat este prin Domnul Iisus Hristos : deci Domnul Iisus Hristos este Dum- nezeu. Iar daca el este Dumnezeu, cea care a nascut pe Dumnezeu este Theotocos, adica Nascatoare de Dumnezeu. Sau poate vrei sa te faci de ris cu hula ta, sa spui ca nu e mama lui Dumnezeu cea care a nascut pe 16. Fapte XV, 10—11. 17. Tit II, 11. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULU1 785 Dumnezeu, de vreme oe nu po^i sa tagaduiesti pe Cei nascut Dumnezeu. Dar sa vedem ce a mai spus evanghelia lui Dumnezeu despre acelasi har ail Donwmiliui nostra : «Haiul, zice apostolul, si adevdrul au venif prin Hristos» 18 . 4. — Daca Hristos este numai om, cum s-au facut acestea prin Hristos ? De unde are El puterea dumnezeiasca, daca in El este, cum spui tu, inumai zidire omeneasca ? De unde darnicia cereasca in saracie paminteasca ? Nimeni nu poate da ceea ce n-are, Dind asadar harul dum- nezeiesc, Hristos a avut ceea oe a dat. Si nimeni nu este cu o stare atit de oiudata in deosebirile ei, inciit, in acelasi timp, sa rabde lipsa celui neavut si sa aiba darnicia celui risipitor. De aceea apostolul Pavel, stiind ca in Hristos sint toate comorile bogatiilor ceresti, pe buna dreptate scrie bisericilor : «Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu totf" 19 . 5. — Cine propovaduise foarte des ca este Acelasi Dumnezeu si Hristos, ca toata slava Dumnezeirii exista in El si ca toata plinStatea Dununezei- rii locuieste intrupata in El, cere pe buna dreptate ades&a harul lui Hris- tos, fara sa fie nevoie de adaugarea numelui lui Dumnezeu (fiindoa de indata ce a propovaduit destul destul de des ca exista acelasi har al lui Dumnezeu, ca si al lui Hristos, acum cere din plin harul lui Hristos), fi- indca stie ca in harul lui Hristos se cuprinde tot harul lui Dumnezeu. Asadar, zice «Haml Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu totf». Te in- treb, ereticule, oricine esti tu, scriind Sf. Pavel acestea catre biserici, ce se ruga pentru cei catre care scria ? El zice : «Harul Domnului nostru Iisus cu voi cu fo£i». 6. — Daca Iisus Hristos ar fi doar om, inseamna ca Apostolul, cind cerea pentru biserici harul lui Hristos, le dorea harul unui om, zicind : «Harul lui Hristos cu voi» inseamna ca zicea : «harul omului cu voi, harul carnii cu voi, harul slabiciunii trupesti, harul subre- zeniei omenesti». Pentru ce spunea numele harului insusi, daca cerea ha- rul unui om, de vreme ce nu exista mo.tiv de a cere celui ce n-are ce i se cere, ca deci nu trebuia cerut sa li se dea harul acelui care nu avea, oum spui tu, insasi substanta harului cerut. 7. — Vezi, asadar, ca sint de ris aceste prostii, sau sint mai degraba de plins, decit de ris. Cele ce sint de ris pentru cei cu mihte usoiara, sint de plins pentru evlaviosi si credin- ciosi, fiindca in prostia necredintei voasftre ei isi varsa lacrimile credin- tei si in prostia neevlaviei straine ei au lacrimile evlaviei lor. Sa ne ve- nim, asadar, in fire si sa respiram In voie, fiindca intelesui acesta este lipsit nu nnmai de Sntelepciune, ci si de duh, de vreme ce e gol de inte- lepciu-nea duhovniceasca si strain de duhul mintuirii. 18. loan I, 17. 19. / Corint. XVI, 23. 50 — Sfintul loan Casian 786 SFINTUL IOAN CASIAN VI. Dar poate spui ca acest har al Domnului nostru Iisus Hristos, despre care scrie apostolul, nu s-a nascut cu El Insusi, ci I-a fos't insuflat dupa aceea de puterea Dumnezeirii, ca Domnului Iisus Hristos, pe Care tu-L numesti om unic, nenascut cu Dumnezeu si capatind dupa aceea Dum- nezeirea, I S-a dat harul atunci cind i S-a dat Dumnezeirea. Nici noi nu spunem altceva, decit ca harul dumnezeiesc a coborit cu Dumnezei- rea, fiindca ale lui Dumnezeu sint si harul dumnezeiesc si darnicia Dum- nezeirii si mila hairului de tot felul. 2. — S-ar crede ca in,tre noi exist a deosebire mai mult in privin-ta timpului, deck a faptului insusi, fiindca Dumnezeirea, care noi zicem ca s-a nascut impreuna cu Domnul, tu zici ca I-a fost ansuOata dupa aceea. Dar tagaduind ca Dumnezeirea s-a nas- cut o data cu Domnul, nu mai poji fi socotit credincios, fiindca nu se poate socoti una si aceeasi credinta pe de o parte dreapta si pe de alta nedreapta, nu poate exista la un loc credinta si necredinta. Te intreb, ce zici : Domnul Iisus Hristos, Care S-a nascut din Fecioara Maria este nu- mai Fiul omului, sau si al lui Dumnezeu ? 3. — Noi, adica to|i cei cu dreapta credinta, noi spun, credem si una si alta : credem, intetegem, stim si marturisim ca este si fdul omului, fiindca s-a nascut din om, si fiul lui Dumnezeu, fiindca este zamislit de Dumnezeire. Tu sustii de ase- menea si una si alta, ca este adica fiul lui Dumnezeu si al omului, sau ca este numai al omului ? Daca sustii ca e numai fiul omului, ti se im- potrivesc apostolii, striga profetii, ti se impotriveste in sfirsit Duhul Sfint, prin Care s-a facut zamislirea. 4. — Gura-ti nerusiinata este astu- pata de toate marturiile inaltimilor cere^ti, este astupata de marturiiile scrierilor sfinte, este astupata, in sfirsit, de evanghelia lui Dumnezeu, ca de o mina dumnezeiasca. Marele Arhanghel Gavriil, care cu puterea cu vintului sau 1-a facut pe Zaharia 20 sa creada, oprindu-i glasul fidndca nu crezuse, cu atit mai mult i|i osindeste cu gura sa blasfemia si nelegiui- rea, cind spune Fecioarei Maria, mama lui Dumnezeu : «Duhul Sfint se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te vaumbri; pentru aceea si Sfintul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema» 21 . Vezi ca, inainte de a fi dupa trup fiul omului, Iisus Hristos a fost numit Fiul lui Dumnezeu : Fecioara Maria aVind a na§te pe Domnul, prin co- borirea Duhului Sfint si prin conlucrarea puterii Celui Prea Inalt a zamis- lit Fiu. 5. — Prin aceasta intelegi ca obir^ia Domnului si Mintuitorului nostru ii vine de acolo de unde ;ii este ^i zamislirea. De vreme ce S-a nascut coborindu-Se in Fecioara in plinatatea intregii Dumnezeiri, n-ar 20. Zaharia a devenit mut ; cf. Luca I, 19 — 20. 21. Luca I, 35. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 787 fi putut fi Fiul omului fara sa fi fost mai .inainte Fiul lui Dumnezeu. De aceea ingerul lui Dumnezeu, trimis sa bineveslteasca gfitmta nastetre, dupa ce mai inainte vestdse taina zamislirii, a pus si nume Ceiui ce avea sa Se nasca, zicind : «Sfintul care se va naste Fiul lui Dumnezeu Se va enema" 22 . 6. — Este asadar, Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, fiindca a fost zamislit de Dumnezeire si nascut de Dumnezeire. Daca e Fiul lui Dumnezeu, este fara indoiala Dumnezeu. Iar daca este Dumnezeu, mi e lipsit de harul lui Dumnezeu. $i n-a fost lipsit de ceea ce El Insusi a fa- cut, caci «harul si adevarul prin Iisus Hiistos s-au facut» 2:) . VII. Asadar, tot harul, toata virtutea, toata puterea, toata Dumne- zeirea, in sfirsit toata plinatatea Dumnezeirii si a slavei insasi cu El si in El au fost intotdeauna. Fie in cer, fie pe pamint, fie in pintece, fie la nastere, nimic n-a lipsit vreodata lui Dumnezeu ceva din Dumnezeu. Intotdeauna dumnezeirea este cu Dumnezeu, ineseparata de El nici in loc nici in timp. Pretatindeni esrte tot, pretutindeni desavirsit, nedespaxtit, nesehimbat, nemicsorat, fiindca lui Dumnezeu nu I se poate nici adauga, nici inlatura ceva. Astfel, dumnezeirea n-are micsorare, dupa cum n-are nici adaos. 2. — Acelasi a fost pe pamint Cel Care este si in ceruri, ace- lasi si intre cei de jos, Cel care este si intre cei de sus, acelasi in pu|ina- tatea omeneasca Cel Care este in maretiia cereasca. $i de aceea aposto- lul ' l '\ numind harul lui Hristos, numea harul lui Dumnezeu, fiindca Hris- tos era tot ceea ce este Dumnezeu: toata puterea lui Dumnezeu in insasi zamislirea omului, toata dumnezeirea, toata plinatatea dumnezeirii. De acolo ii venea toata desavirsirea dumnezeirii, de unde ii venise si obir- sia. Nu putea fi fara Dumnezeu Acel om, Care tot ce era primise de la Dumnezeu. Astfel, mai Intii, vrei nu vrei, nu poti tagatiui ca Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, fiindca ingerul striga in evanghelii : «Sfintul Care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema» 25 . 3. — O data admis acest adevar, sa stii ca orice vei citi despre Hristos, citesti despre Fiul lui Dumnezeu, orice vei citi despre Domnul, sau despre Iisus, se refera la Fiul lui Dumnezeu. Toate aceste nume ale lui II numesc pe Fiul lui Dumnezeu, toate aceste cuvdnte din nume II arata pe Fiul lui Dumnezeu. Si de aceea tu, in toate acestea, oricum le vei auzi, recunos- cind numele dumnezeirii, cind vezi ca in toate trebuie sa intelegi pe Fiul lui Dumnezeu, dovedeste, daca gasesti cu cale, cum poti sa desparfi pe Dumnezeu de Fiul lui Dumnezeu. 22. Luca I, 35. 23. loan I, 17. 24. Cf. I Corint. XVI, 23. 25. Luca I, 35. 788 SFlNTUL IOAN CASIAN CARTEA A III-A I. Scriind romanilor acel dumnezeiesc invatator al bisericilor, ,pe- cind dojenea, ba ehiar deplingea necredinfa iudeilor, adica a fratilor sai, aceste cuvinte a folosit : «As fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine dupa. trap, care sint israeliti, ale carora sint infierea si slava si testamentele si legea si indhi- narea si fagaduinjele ; ai carora sint paring si din care dupa trap este Hristos, Cel Care este peste toate Dumnezeu, binecuvintat in toate veacu- rile» 1 . 2. — O, simtamint al celui mai credincios apostol si al celei mai evlavioase rude, care cu o dragoste de nepretuit avea sa moara pentru rude ca foarte apropiat, si pentru discipoli ca invatator. $i din ce prioiina vrea sa moara ? Una singura : ca ei sa traiasca. Dar viata lor ce rost avea ? Acela, precum spune el insusi, ca ei sa-1 cunoasca pe Hristos Dumnezeu nascut dupa trap din neamull Sau. Apostolul era indurerat ca nu-L intelegeau pe Cel nascut din Israel cei ce trebuiau sa-L iubeasca pe Cel iesit dintre ai sai. 3. — «Din caore dupa trup, zice el, este Hristos, Cel Care este peste toate Dumnezeu, binecuvintat in toate veaourile». Zice ca din ei este nascut dupa trup Hristos, Care este binecuvintat peste toate veacurile. Desiigur, nu tagaduiesti ca Hristos dupa trap s-a nascut din ei. Dar Cel care S-a nascut din ei este Dumnezeu. De ce ocolesti ? De ce umbli cu siretlicuri ? Apostolul spune ca Hristos, nascut dupa trup din Israel, este Dumnezeu. Tu arata cind n-a fost Dumnezeu. «Din care dupa trup, zice apostolul, este Hristos, Ce] care este peste toate Dumnezeu». Vezi ca el L-a aratat pe Hristos in unitate cu neamul sau, daT nu-L poate desparti de Dumnezeu. Apostolul spune ca Hristos e din ei, dar «deve- reste ca Dumnezeu este iin Hristos. 4. — Esti nevoit sau sa tSgaduiestji si una si alta, sau sa fecunosti si una §i alta. Apostolul spune ca Hristos este nascut dupS trup din ei, dar propovaduieste ca Dumnezeu este in Hristos. In alt Hoc el spune : «Dumnezeu era Jn Hristos, ifmpaetod iumea cu Sine lnsusi» 2 . Aceasta iinsemneaza ca Dumnezeu si Hristos nu se pot desparti ; sau tagaduiesti ca Hristos S-a nascut din ei, sau marturisesti ca in Hristos S-a nascut Dumnezeu din Fecioara, «Cel care este peste toate Dumnezeu binecuvintat in toate veacurile» 3 . 1. Rom. IX, 3—5. 2. // Corint. V, 19. 3. Romani IX, 5. DESPRE INTRUPABEA DOMNULUI 789 II. Ar fi putut ajunge cu prisosinta pentru credinciosi numele lui Dumnezeu, pentru a arata slava dumnezeirii ; dar adaugind cuvkitele : «Cel Care este peste toate Dumnezeu binecuvintat», a inlaturat blasfemia unei afirmatii viclene. Aceasta, pentru ca nu cumva vreun necredincios sa-1 foloseasca spre injuria inaltimii dumnezeiesti si sa potriveasea lui Dumnezeu prin asemanari jignitoare numele lui Dumnezeu, binevoitor oamenilor uneori chiar vremelnic, prin darul rinduielii dumnezeiesti. De pilda, in cuvintele lui Dumnezeu catre Moise : «Iata, eu fac din tine un Dumnezeu pentru Faraon» 4 , sau in alta parte : «Eu am zis : Dumnezei sinteti» 5 , in aceste locuri numele lui Dumnezeu este folosit limpede in inteles binevoitor. 2. — Intr-adevar, cind zice : «Eu am zis», nu este aci atit numele celui ce poate, cat cuvintul celui ce spune. Dar «,i acolo unde zice «Eu fac din tine un Dumnezeu pentru Faraon» r n-a a rat at dumne- zeirea celui ce primeste, ci puterea celui ce da. Cind a zis «te fac» s-a inteles puterea lui Dumnezeu Care a dat, nu firea dumnezeirii in acela care a primit. Iar despre Domnul si Dumnezeui nostru lisus Hristos, cind se spune: «Cel Care este peste toate Dumnezeu binecuvintat in veci» 6 , lucrul este indata dovedit in cuvint, si lucrul cuvintului este aratat in nume, fiindca numele Dumnezeu in Fiul lui Dumnezeu nu este in inte- lesul unei adopfiuni dobindite, ci arata adevarul nasterii in inteles pro- priu. ' 'HI. ■' Astfel, zice acelasi' apostol : «Noi nu mai stim de acum pe nimeni dupa tru,p ; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoa?tem» '. Toate cele scrise se potriveso bine : cu rostirea sfinta si in orice parte a lor, chiar cind nu cad bine ca forma a lor, ele sint intarite totusi de puterea lucrurilor, precum in aceste cuvinte ; «chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup», marturia acestor cuvinte este intarire a oeloT spuse mai inainte : '«din care dupa trup este Hristos, Cel Care este peste toate Dumnezeu binecuvintat in veci» 8 . 2. Acolo a'spus: «din ■care dupa trup este Hristos», iar aici spune: «chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup» ■, acolo : «Cel Care este peste toate Dumnezeu», iar aici : «Pe Hristos dupa trup acum nu-L mai cunoastem>>. Cuvintele sint altele, dar adevarul este acelaisi. Desigur, Cel Care acolo este aratat 4. Ie$ire VII, 1. 5. Psalm LXXXI, 6. 6. Roman! IX, 5. 7. II Corint. V, 16. 8. Roman! IX, 5. 790 SFlNTUL IOAN CASIAN dupa trup nascut Dumnezeu peste toate, aici spune ca dupa trap nu-L mai cunoaste. Astfel, pe Cel pe Care-L cunoscuse nascut dupa trup 11 marturiseste ca Dumnezeu in veci si nu-L mai cunoaste dupa trup, fiindca este « peste toate Dumnezeu binecuvintat in veci». Acolo spune : «Care este peste toate Dumnezeu», aici spune : «Pe Hiistos dupa trup nu-L mai cunoaste» si «Care este Dumnezeu binecuvintat in veci». 3. Pro- povaduirea invataturii apostolice inainteaza urcind, pentru a spune ast- fel, din treapta in treapta, si desi ca inteles toate se impaca, totusi sfin- tenia credlntei desavirsite asite iintarita prin cuvinte mai expresive : «Chiar dacd L-am cunoscut pe Hiistos dupa trup, acum nu-L mai cu- noa$tem», adica L-am cunoscut pe Hristos intii ca om si Dumnezeu, acum II cunoastem numai ca Dumnezeu. Incetinid slabiciunea trupului, ou mai cunoastem in El decit puterea Dumnezeirii, fiindca in El total este putere dumnezeiasca, dupa ce a incetat sa existe slabiciunea firii omenesti. Prin aceasta marturie, apostolul a aratat in adincime toata taina intruparii Si a desavirsitei Duminezeiri 4. Zicind «dacd L-am cunoscut pe Hristos dupa trup», a aratat minunea nasterii lui Dumnezeu in trup si, adaugind «acum nu-L mai cunoastem», a inteles prin aceste cuvinte incetarea sla- biciunii trupului in Hristos. Acea cunoastere a trupului se refera la insu- sirea de om .si, nemaicunoscindu-L ca om, ii recunoaste cinstea Dumne- zeirii. Astfel «L-am cunoscut pe Hristos dupa trup» inseamna cunoas- terea ca am iar «acum nu-L mai ouinoai9tem», ounoaisterea dujpa ce a incetat de a fi om. Natura trupeasca s-a transformat in substanja du- hovniceasca §i ceea ce fusese inainte omenesc s-a facut duronezeiesc. De aceea nu-L cunoastem pe Dumnezeu dupa trup, fiindca slabioiunea omeneasca a fost schimbata in slava dumnezeiasca, si n-a mai ramas nimic sfint in trup, din care sa se poata recunoa§te in El slabiciunea trupului. Prin aceasta, tot ce fusese dubla substanta, s-a facut o singura putere si Hristos, care a fost "rastignit din cauza slabiciunii noastre, tra- ieste, fara indoiala, in slava dumnezeiasca. ■IV. Apostolul, propovaduitor in toate scrisorile sale, scriind catre galateni, spune : « Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin lisus Hristos si prin Dumnezeu Tatdl» °. Vezi cit de bine se potrivesc cele spuse mai imainte cu cele mai din urma. Acolo spune : «Acum nu-L mai cunoastem pe Hristos dupa trup», aici spune : «Nu de la oameni, nici prin om, ci prin lisus Hristos» 10 . Se vede in acestea limpede ce 9. Galat. I, 1. 10. II Cor int. V, 16. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 791 spusese inainte. 2. — Spunind ca nu e trimis prin om, zice : «Nu cu- noastem pe Hristos dupa trup». Si de aceea «nu prin om» sint trimis, ci «prin Hristos», fiindca, trimis prin Hristos, n-am fost trimis prin om, ci prin Dumnezeu, caci nu se mai potriveste numele de om la Cel in Care totul este Dumnezeire. Astfel, dupa ce spusese ca a fost trimis «nu de oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hiistos» a adaugat bine «si piin Dum- nezeu Tatdl», ca adica a fost trimis de Dumnezeu Tatal si de Dumnezeu Fiul. 3. Desi sint doua persoame prin taina nasterii sfinte si de negrait in cuvinte, a Tatalui si a Fiului, una totusi este puterea lui Dumnezeu Care 1-a trimis. De aceea el, spunind ca a fost trimis de Dumnezeu Tatal si de Dumnezeu Fiul, a aratat in persoane nu numar dublu, dar in trimi- tere a propovaduit o singura putere. «Ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal Care L-a mviat pe El din morfi» n . Stralucitul si mkiunatul invatator, stiind ca Domnu'l Iisus Hristos trebuie propovaduit si ca Dumnezeu adevarat si ca om aide- varat, I-a propovaduit maretia Dumnezeirii fara sa lase la o parte martu- risirea intruparii. A inlaturat, insa, atit inohipuirile lui Marcion n despre adevarata intrupare, cit si ingustimea iui Ebion despre desavirsita Dum- nezeire, pentru ca nu cumva, printr-o indoita blasfemie, Domnul Iisus Hristos sa fie crezut cu totul fie om si nu Dumnezeu, fie Dumnezeu si nu om. 2. — Asadar, propovaduind bine apostolul ca a fost trimis si de Dumnezeu Tatal si de Dumnezeu Fiul, a adaugat pe data si marturisirea intruparii, zicind : «Care L-a "mviat pe El din mor}i», propovaduind ade- varatul trup inviat din morU al lui Dumnezeu intrupat. Dupa cuvintele : «§/ daca L-am cunoscut pe Hristos dupa trup» 13 , a adaugat bine cuvin- tele : «dar acum nu-L mai cunoastem». 3. — Zice ca L-a cunoscut dupa trup, fiindca a inviat din morti, dar ca acum nu-L mai cunoaste dupa trup, fiindca, incetind slSbiciunea, L-a cunoscut numai in puterea de Dumne- zeu : martor cu adevarat credinoios si destul de potrivit pentru a propo- vadui Dumnezeirea Domnuiui, ca unul care, la inceputul chemarii sale, dojenit in chip ceresc, maretia cereasca a Domnuiui Iisus Hristos. Cel inviat din morti nu numai ca o credea in suflet, dar o vazuse cu ochii trupesti. 11. Gaiat. I, 1. 12. Marcion dim Sinope (sec. II), in scrierea intitulata Antiteze neaga legatura dintre Vechiul $i Noul Testament, spunind ca intre ale sint multe nepotriviri ?i con- tradictU ; Ebion vezi Carlea I, nota 2. 13. II Carint. V, 16. 792 SFlNTUL IOAN CASIAN VI. Apoi, in. fata regelui Agrippa si a celorlalti judecatori ai lumii, astfel a grait : «Meigind si la Damasc, cu puteie si cu insdrcinare de la aihieiei, am vazut, o lege, la amiazd, in calea mea, o lumind din cei, mai putemicd decit stidlucirea soarelui, stralucind imprejurul meu si al celor care mergeau impieund cu mine. Si noi top cazind la pamint, eu am auzit un glas caie-mi zicea in limba evieiascd : Saule, Saule, de ce Md prigonesti ? Gieu Hi este sd lovesti in lepusd cu picioiul. Iar eu am zis : Cine esti, Doamne ? Iar Domnul a zis : Eu sint Iisus Nazaiineanul, pe Care tu II piigonesti» 14 . 2. — Vezi ca apostolul, pe Cel pe Care-L vazuse intr-o atit de mare stralucire a slavei, acum spunea drept ca Nu-L cu- noa?te dupa trup. Fiindca n-a putut sta in fata acehii astru cu cereasca lumina, cind 1-a vazut s-a a§ternut la pamint. Atunci a auzit glasul care i-a spus : «Saule, Saule, de ce md prigone$ti ?». El intrebind cine este, Domnul, fara sa-$i tainuie persoana, a raspuns : «Eu sint Iisus Nazari- neanul, pe Caie tu II piigonesti». Pe tine te intreb, ereticule, pe tine, zic, te chem : crezi ca apostolul a vorbit despre sine, sau nu crezi ? Sau, daca socotesti acest lucru de putina insemnatate, crezi ca Domnul a vorbit despre Sine, sau nu crezi ? Daca crezi, problema e rezolvata. Aceasta in- seamina ca si tu crezi ce credem noi. 3. — Caci noi, potrivit apostolului, care spune : «Chiai daca L-am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem» 15 , noi nu improscam cu insulte pe Hristos, nu despartim trupul de Dumnezeu, si credem ca tot ce este Hristos este in Dumnezeu. Asadar, daca tu crezi ceea ce credem noi, trebuie sa marturisesti aceeasi taina a credintei. Dar daca te dezbini de noi, daca nu crezi nici biserici- lor, nici apostolului, nici lui Dumnezeu despre Sine Insusi, arata-ne ce este trup si ce este Dumnezeu in ceea ce a vazut apostolul. Eu nu pot face aci niici o deoslebire. Vad o lumina de negraiit, vad o limpezime mi- nunata, vad o stralucire in fata careia slabiciunea omeneasca nu poate sta si, mai presus de ceea ce pot ochii muritori sa suporte, vad marirea lui Dumnezeu stralucind ca o lumina extraordinara. Care este aci despar- tirea, care este deosebirea ? 4. — In glas auzitm pe Iisus, in slava vedem pe Dumnezeu. Ce avem de facut altceva, dealt sa credem ca intr-una si aceeasi substanta este Dumnezeu si Iisus ? Vreau totusi sa-ti mai spun ceva despre aceasta. Spune-mi te rog, daca acum tie, care prigonesti cre- dinta intregii Biserici, ti s-ar arata ceea ce i s-a aratat atunci apostolului nestiutor, daca te-ar inconjura pe neasteptate si fara grija acea strafulge- rare si strapungindu-te si ingrozindu-te strSlucirea unei lumini orbitoare 14. Fapte XXVI, 12—1:5. 15. II Corint. V, 16. DESPRE INTRUPABEA DOMNULUI 793 te-ai asterme la pamint si ai zacea in intunericul oohilor si al ratacirilor tale, pe care le-ar mari spaima imensa si de negrait a mimtii. 5. Spume-mi, te rog, daca apasat de frica mortii amenimtatoare si co- plesit de groaza slavei amenintatoare, intr-o atit de mare tulburare a mimtii tale, ai asuzit aoel nume vrednic de necredinta ta : «Saule, Saule, de ce ma prigone$ti ?» 16 si, initrebindu-1 cine e, U s-ar raspunde : «Sint eu, lisus Nazarineanul, Cel pe Care tu ll piigone$tv>, ce-ai zice ? «Nu $ti,u, spui tu, deocamdata nu cred nimic sigur : vreau sa ma mai gindesc, sa-mi dau seama Cine e$ti Cel Care vorbe^ti din cer, Care ma acoperi cu lumi- na Dumnezeirii Tale, al Carui glas Jl aud, dar nu-i pot suporta Slava. 6. — Trebuie sa mai reflectez la treaba asta, sa cred, sau sa nu cred in Tine, daca esti Hristois asa Dumnezeu, daca esti Dumnezeu singur ;sau in Hris- tos, daca esti Hris/tos singur sau in Dumnezeu. Vreau sa obseirv mai atent si sa cercetez miai adinc aceasta deosebire, ce trebuie sa fii crezut, ce trebuie sa fii socotit. Nu vreau sa pierd ceva din obligatia mea, pri- vindu-te ca om, sa-ti dau totusi vreo cinstire dumnezeiasca». Daca, asa- dar, cazut la pamint, ca Pavel atunci, $i orbit de fulgerul luminii dumne- zeiesti, abia ti-ai trage sufletul, acestea poate ai zice, acestea ai bilbii cu flecareala unor vorbe de nimic. 7. — ■ Dar ce facem ca apostolul, cind a avut aceasta vedenie si cind a cazut la pamint tremurind de teama, nu s-a gimdit ca trebuie sa ascunda ceva, n-a socotit ca trebuie s%. miai tara- ganeze si i-a fost de ajuns ca, facut altenit primtr-O' aratare cu tatui mi- nunata, si-a dat seama ca este Dumnezeu Cel pe Care din nestiinta ll credea om. N-a ascuns, n-a aminat, n-a mai stat in cumpana stapinit de ratacire si necredinta si, auzind din cer numele Domnului sau lisus, cu voce supusa ca de sluga, tremuratoare ca de biciuit, credincioasa ca de convertit, a raspuns : «Ce voi face, Doamne ?» "> 8. — Astfel, cu cea mai sincere §i mai devoiata credinta, a ajuns pe data sa nu se lipseasca in nici o clipa de Cel fata de Care a devenit credincios isi sa-i intre in inima Cel la Care trecuse cu inima, cum spune apostolul despre sine insusi : «Oare cautati dovadd ca Hiistos graie$te intiu mine ?» 18 . VII. In acest loc vreau, ereticule, sa-mi spui daca Acesta, despre Care apostolul spune ca vorbeste iin el, este om sau Dumnezeu. Daca e om, cum putea sa vorbeasca in inima lui torupul altuia ? Daca e Dum- nezeu inseamna ca nu mai e om Hristos, ci Dumnezeu, fiindea, de vreme ce in apostol a vorbit Hristos, In el n-ar fi putut sa vorbeasca 16. Fapte XXVI, 14. 17. Fapte IX, 6. 18. II Corint. XIII, 3. 794 - SFINTUL IOAN CASIAN decit Dumnezeu ; deci a vorbit in el Hristos, -Dumnezeu. Vezi astfel ca, in aceasta privin{a, nu se mai poate spune nimc si ca nu se poate face desparfire, sau deosebire, intre Hristos si Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este intreg in Hristos si Hristos este in intregime in Dumnezeu. 2. — Nu poate fi vorba de nici o desfacere, de nici o dezbinare. Marturisirea e una atit de simpla, una atit de evlavioasa, una atit de sanatoasa : a adora, a iubi, a cinsti pe Hristos-Dumnezeu. Vrei sa stii mai bine si cu mai multe dovezi ca nu e nici o deosebire intre Dumnezeu si Hristos, sa intelegi limpede, ca acelasi este Dumnezeu si Hristos ? lata ce scrie apostolul catre corinteni : «Pentru ca noi tofi tiebuie sd ne infdiisam inaintea judecapi lui Hiistos, ca sa ia liecare dupd cele ce a idcut piin tiup, oii bine, oii rau» 19 . 3. — Iar in alt loo, scriind catre Biserioa romana, zice : *Tofi ne vom inidpsa inaintea judecdfii lui Dumnezeu. Cdci sen's esfe : Vj'u sint Eu ! zice Domnul. Orice genunchi se va pleca Inaintea mea si toata limba va da slava lui Dumnezeu» 20 . Vezi, asadar, ca va fi tin chiar in acel loc sa spuma. ca Hristos este Dumnezeu fara sa-L arate pe Cel Rastignit pentru ca, in inva^atura foarte lirnpede si foarte puternica a credintei, sa-L numeasea intelep- ciune a lui Dumnezeu pe Cel rastignit. Asadar, nu s-a folosit de vreo ascultare, sau de vorbire pe ocolite, si nu s-a rusinat de numele crucii lui Hristos in predicarea evangheliei Domnului. 2. Desi era pentru evrei sminteala si pentru pagini nebunie sa auda ca Dumnezeu S-a nas- cut, sa auda ca Dumnezeu este trupesc, sa auda ca Dumnezeu a patimit, sa auda ca Dumnezeu a fost rastignit, totusi, neevlavia smintelii iudaice nu i-a slabit puterea evlaviei lui si necredinta nebuniei straine n-a mic- sorat tana credintei lui, ci pe fata, necurroat, cu oumaj propovaduia pu- terea lui Dumnezeu si inteiepciunea Celui pe Care mama Lui II nascuse, oamenii II umilisera, lancea ll strapunsese, crucea II rastignise, pe Cel ce era «pentru iudei sminteala, pentru pSgini nebunie». 3. Dar totusi, 22. I loan II, 23. 23. Romani VIII, 9 ; 33—34. 24. 1 Corint. I, 22—24. 796 SFINTUL IOAN CASIAN ceea ce pentru unii era sminteala si nebunie, pentru altii era puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. Caci dupa deosebirea de persoane era deo- sebirea de infelesuri si, ceea ce tagaduise necredinja oarba, lipsita de in^elegere sanatoasa si neinstare de a-si insusi adevarul curat, oredinta cea inteleapta, in retragerile ei sufletesti, simtea ca e sfint si mintuitor. IX. Spune-mi, asadar, ereticule, dusman a'l tuturor, diar mai ales al tau insuti, pentru care crucea Domnului nostru Iisus Hristos este smin- teala ca pentru iudei si nebunie ca pentru pagini, caie respingi taina adevaratei mintuiri din sminteala unora si n-o intelegi din nebunia al- tera : de ce invatatura apostolului Pavel a fost pentru pagini nebunie si pentru evrei sminteala ? Oare cu ce ar fi putut sa supere pe oameni, daca El ar fi propovaduit ca Hristos, asa cum sustii tu, a fost doar un om ? Pentru cine putea fi de necrezut, sau de neinteles, nasterea Lui, pentru cine patimile, pentru cine crucea, pentru cine moartea ? Ce avea qou si nemaiauzit in sine propovaduirea Sf. Pavel, daca ar fi spus ca Hristos omul a patimit ceea ce patimesc si oamenai zilnic prin starea lor de oameni ? 2. — Dar tocmai aceasta nu intelegea prostia pagina si resipingea raeoredinta iudaica, anume marturiisirea apostolului ca Hris- tos, pe care el, Ca si tine, il socoteau doar om, este Dumnezeu. Aceasta era ceea ce respingea intelegerea celor neevlaviosi, ceea ce nu puteau rabda urechile celor necredineiosi : sa se predice in omul Iisus Hristos nasterea lui Dumnezeu, sa se sustina patimile, sa se vesteasea rastigni- rea lui Dumnezeu. Aceasta era grav si de necrezut, pentru auzul ome- nesc era de necrezut ceea ce nu se mai auzise ca s-ar fi intimplat firii dumnezeiesti. 3. Astfel, printr-o asemenea afirmatie si invatatura, esti sigur ca niciodata predicile tale nu vor fi pentru pagini nebunie si pentru iudei sminfeala : niciodata tu nu vei fi rastignit impreuna cu Petru de catre iudei si pagini, niciodata tu nu vei fi ucis cu pietre impreuna cu Iacob, sau osindit la moarte impreuna cu Pavel. Caci propovedania ta n-are nimic suparator. Afirmi ca s-a nSscut omul, ca a patimit omul. Nu potisa te temi ca vei fi prigonit de iudei si de pagini, fiindca prin cu- vintarile tale doar ideile lor le sustii. X. Dar sa miai vedlem totuisi ceva in aceasta privinta. Hristos asa- dar, potrivit apostoiluljui, este puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. Ce ai de raspuns ? Pe ce te bizui ? Nu poti sa iesi isi sa te duci nicaieri peste spusele apostolului. Hristos este intelepciunea lui DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 797 Dumnezeu si puterea lui Dumnezeu. El, i\\ spun, pe Care iudeii L-au pri- gonit, pe Care'paginii L-au batjocorit, pe Care tu insutj ll prigonesti, El, i^i spun, care este pentru pagini nebunie, pentru iudei sminteala, iar pentru tine si una si alta, El, zic, este puterea lui Dumnezeu si intelep- ctunea lui Dumnezeu. Ce ai sa faci ? Sa-^i astupi poate urechile, ca sa n-auzi. Aceasta au facut si iudeii, cind propovaduia Pavel. 2. Oriee ai face, Hristos este in cer si in Dumnezeu si cu El si in El in cei de sus, in catre este, si in cei de jos in dare a foist. Sa-L pxigonesti cu iudeii de acum nu mai poti, dar faci ceea ce po\i : II prigonesti in credinta, ll pri- gonesti in biserica, ll prigonesti cu sulija parerilor tale, II prigonesti cu sabia relei invataturi. Poate faci eeva mai mult decit unul dintre vecbii iudei : tu ll prigonesti pe HriStos acum, dupa ce cei ce L-au pri- gonit au crezut. Dar poate socotesti ca e mai mica nelegiuirea, fiindca acum nu po^i intinde miina impotriva Lui. Nu e mai mica, iti spun, nu e mai mica prigoana aceea grea, dec'it cea prin care nelegiuitii ll pri- gonesc in credinciosii Sai. 3. Dar ,te supara numele crucii Domnului ; aceasta i-a suparat intotdeauna si pe iudei. Te ingrozesti sa auzi ca Dumnezeu a patimit. Aceasta patimire a luat-o in sis si ratacirea pagi- na. Asadar, te intreb acum : prin ce te deosebesti de ei, daca in aceasta stricaciune te potrivesti cu ei ? Dar eu dreapta propovaduire despre sfinta cruce, dreapta propovaduire despre patimirea Domnului nu nu- mai ca n-o miosorez, ci, pe cit este in dorinta si puterea mea, o maresc. Pe Cei Care a fost rastignit ll voi preaslavi nu numai ca putere si in- telepciune a lui Dumnezeu, insusiri decit care nimic nu e mai mare, ci chiar ca Domn si Stapin al intregii Dumnezeiri si mariri, mai ales ca eu marturisesc linvat&tura lui Dumnezeu, precum spune apostolul : 4. «infeiepciunea o propovdduim la cei desdvjr§ifi, dar nu infelepciunea acestui veac, nici a stdpinitorilor acestui veac, care sint pieritori. Ci pro- povdduim infeJepciunea lui Dumnezeu "in taina, pe cea ascunsa, pe care Dumnezeu, mai inainte de veci, a rinduit-o spre marirea noastrd. Pe care nici unul din stapinitorii acestui veac n-a cunoscut-o, cdci, daca ar ii cunoscut-o, n-ar ii rastignit pe Domnul slavei ; ci, precum este scris : Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gdtit Dumnezeu celor care ll iubesc pe El» ^. Vezi ait de scurit a spus atit de marl luoruri cuvimtul apostolic. Spune ca propovaduieste intelepciunea, dar intelepciunea pe care o stiu numai cei desavirsiti, iar infeleptii veacului n-o stiu. Propovaduieste intelep- ciunea lui Dumnezeu, care este ascunsa in taina dumnezeiasca si rin- duita inainte de toti vecii spre slava ■sfimitilor. De aceea, spune el, este cunoscuta numai celor care-L simt pe Dumnezeu in inima lor, dar prki- 25. / Corint. II, 6—9. 798 SFlNTUL IOAN CASIAN cipilor acestui veac le este eu totul necunoscuta. 5. Arata si pricini doveditoare in sprijinul eel or spuse, zicind : «Cdci daca ai fi cunoscut-o, n-ai fi rdstignit pe Domnul slavei ; ci, precum e scris : Cele ce ochiul n-a vdzut $i urechea n-a auzit, $i la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celoi caie II iubesc pe El». Vezi, asadlax, ca inte- lepciunea lui Dumnezeu, ascunsa in taina si rinduita inuinte de veci, a fost necunoscuta celor ce au rastignit pe Domnul slavei, dar a fost cu- naseuta celor ce L-au primit. Spune bine ca intelepciunea lui Dumnezeu a fost ascunsa in taina, fiindca n-a putut ochiul nimanui sa vada, sau ureohea sa auda, sau inima sa cugete ca Dumnezeul slavei avea sa se nasca din Fecioara, sa vina in trup, si sa se supuna ocardlor, osindei si patimilor. 6. — Dar aceste daruori ale lui Dumnezeu, fiindca erau ascunse in taina, nimeni nu le-a isimtit in sine insusi si fericit este cine le-a cu- noscut fiindu-i descoperite. De aceea cei ce nu le-au cunoscut sint de socotit intre stapinii veacului, iar cei ce le-au cunoscut, intre inteleptii Jui Dumnezeu. Asadar, nu-L cunoaste pe Dumnezeu cine-L tagaduieste nascut in trup. $i deci nu-L cunoasteji nici voi cei ce tagadui|i. Dar, ©rice ati face voi, oricit de nelegiuist vefi tagadud, mod 11 oredem si mai mult pe apostol. $i ce spun, pe apostol ? Mai mult, pe Dumnezeu ll cre- dem. Credem prin apostol Sn Cei ce sintem siguri ca a vorbit Sn apostoL Cuvintul dumnezeiese spune ca Domnul slavei a fost rastignit de catre stapinii acestui veac, iar tu tagaduiesti ,• si cei ce-L rastigneau taga- duiau ca-L rastignesc pe Hristos. 7. Cei ce-L marturisesc sint de par- tea marturdei apostolului ; iar partes ta trebuie sa fie alaturi de cei ce-L prigonesc. Asadar, ce s-ar mai putea spune in aceasta privinta ? Aposto- lul spune ca a fost rastignit Stapinul slavei. Schimba ceva daca poti : desparte pe Iisus de Dumnezeu daca esti in stare. Sigur nu poti tagadui ca Hristos a fost rastignit de iudei, iar Ceil Care a fost rastignit este Domnul slavei. Asadar, esti nevoit sau sa tagaduiesti ca Hristos a fost pironit pe cruce, sau-sa marturisesti ca a fost pironit Dumnezeu. XI. Dar poate te supara faptul ca eu vorbesc sprijinindu-ma pe martu- riile unuia singur, sau mai ales ale unuia, ale apostolului Pavel. Imi este de ajuns de potrivit eel pe care L-a ales Dumnezeu. Nu-mi este rusine sa am martoT &[ credintei mele pe eel pe care Dumnezeu l-a voit invatatox al lumii initiregi. Totusi, ca sa-fi fac pe voie, caei poate crezi ca n-am pe a3!ii de ale caror marturii sa ma folosesc, asculta desavirsita taina a mSntuirii omenesti si a fericirii vesnice, ascult-o pe Maxta, cea din evanghelie. Ce spune ea ? «Da, Doamne, Eu am crezut ca tu esri Hiis- DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 799 tosul, Fiul lui Dumnezeu, Caie ai venit in lume» 26 . Invata de la o fe- meie cxedinta cea adevaxata, invata marturisirea nadejdii vesnice. Ai totusi, o mare mingiiere : n-ai sS rosesti sa afli taina mintuirii de la aceea careia Dumnezeu n-a refuzat sa-i primeasca maxturia. XII. lax daca-i|i place poate autoxlitatiea uneii pexsoane mai mari (desi n-ai trebui sa ne displaca persoana sau sexul nimanui dintre cei a caror maxtuxisire este autoritate a tainei, fiindca, oxicit de mic ar fi cineva pxin starea sau locul sau, totusi puterea cxedintei nu stie sa se micsoreze) sa-1 intrebam nu pe un oopil incepator, cu putina invatatura, sau o femeie, a carei credinta poate abia a inceput, ci pe eel mai mare discipol intre discipoli, inva^ator intre invatatori. 2. — Spune-ne, asadar, spune-ne r te rugam, Petre, principe al apostolilor, spune in ce chip trebuie sa creada Bisericile pe Dumnezeu ? Caci drept este sa ne inveti tu eel invatat de Domnul si sa ne descbizi usa a carei cheie ai primdt-o. Da afaxa pe toti cei ce sapa la temelia casei ceresti ca sa patrunda in ea pe cai neingaduite, prin hrube intunecoase, pe acestia indepaxteaza-i, fiindca este sigur ca nu va putea nixneni intra pe poaxta impSiatiei, daca nu i se desdhide de catre tine cu cbeia, care se gaseste in biserici. 3. Spune, asadar, cum trebuie sa-L credem pe Hxistos ?i sa-L maxtuxisim ca stapin al tuturor. Imi vei raspunde, fax a indoiaia : de ce ma intrebi in ce Dumnezeu sa crezi, cind II ai pe Cei pe Care eu insumi L-am maxtuxisit ? Citeste evanghelia si n-o sa gasesti persoana mea cind ai marturia mea. Acolo e persoana mea, unde este marturisirea mea, fiindcS, de vreme ce persoana mea n-are autoxitate fara marturisire, insasi marturisirea este autoritatea persoanei mele. Spune, asadar, evangfaelistule, spune-ne mSrtuxisexea;. Spune, credinta preamSritului apostol a marturisit pe Iisus numai ca oan, sau si ca Dum- nezeu, a zis ca & in El numai trup, sau L-a propovaduit ca Fiu al lui Dumnezeu ? 4. Cind Domnul Iisus Hristos i-a intrebat pe discipoli cine cred ei ca este El, a raspuns Petru, eel intii intre apostoli, unul pentru toti. Caci raspunsul unuia a cuprins acelasi adev&r, pe care-1 avea cre- dinta tuturor. Dar s-a cuvenit sa raspundS intii, ca aceeasi sa fie rfoi- duiala raspunsului, cum era si cea a cinstei ; si sa fie mai intii in mar- turisire eel ce exa intii prin vixstS. A^adax, ce a xaspuns ? «Tu e$ti, a zis, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu» 21 . 5. Trebuie sa ma folosesc 26. loan XI, 27. 27. Matei XVI, 16. 800 SFINTUL IOAN CASIAN de o intrebare simpla si taraneasca, ereticu'le, pentru a te combate. Spu- ne-mi, te rog, cine a fost Cel Caruia Petru i-a raspuns astfel ? Nu pot/i sa nu recunosti ca a fost Hristos. Te intreb, Cel pe Care-L numesti Hris- tos este om sau Dumnezeu ? Ca a fost om, in nici nn chip nu te indoietsti. Caci aceasta a fost toata erezia ta : tagaduirea ca Hristos e Fiul lui Dumnezeu. Si de aceea spui ca Maria este Christotocos, nu Theotocos, fiindca a fost mama a lui Hristos, nu a lui Dumnezeu. Asadar, sustii ca Hristos e numai om, nu Dumnezeu, §i ca dec! e Fiul omului, nu Fiul lui Dumnezeu. Ce raspunde la acestea Petru ? «Tu esti Hiistosul, zice el Fiul lui Dumnezeu Celui viu». 6. Pe acest Hristos, pe Care tu 11 nu- mesti Fiul omului, el ll marturiseste Fiul lui Dumnezeu. Pe cine vrei sa credem, pe tine, sau pe Petru ? Nu cred ca esti atit de fara obraz, sa indraznesti a te socoti pe tine mai presus de apostoli. Desi, de alt- fel, indrazneala ta n-are margini. Si cum n-ai putea dispretui pe apostoli tu, care ai putut sa-L tagaduiesti pe Dumnezeu ? «Tu esfi, zice el, Hiis- tosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu». Oare au aceste cuvinte ceva ne- limpede sau de nein|eles ? Simpla §i deschisa marturisirea, ll propo- vaduieste pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Tagaduiesti poate aceasta, dar da marturie pentru ea apostolul ; sau spui ca minte apostolul ? Este o urita minciuna cea care-1 acuza pe apostol de minciuna. 7. Sau vrei sa spui ca e vorba de un alt Hristos ? Dar acesta e un nou soi de nemai- auzita" nascocire. Ce ramine, deci ? Un singur lucru si anume, de vreme ce se citeste ceva si este adevarat ce se citeste, sdlit de trebuinta sau de puterea adevarului, intrucit nu poti sa aperi un neadevar, sa incetezi a lupta impotriva adevarului. XIII. * , Dar totusi, fiindca m-am folosit de marturia marelui apostol, care ei insusd L-a recutnoisciuit pe fata ca Dumnezeu pe Domnu.1 lisus Hris- tos, sa vedem cum a fost socotit raspunsul lui Petru de catre Cel Care-L intrebase, caci daca Dumnezeu Insu§i i-a laudat raspunsul, aceasta in- seamna mai mult dealt ce a spus apostolul. Asadar, la cuvintele apos- tolului «Tu esti Hiistosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu», care a fost ras- punsul Mintuitorului ? «Feric/f esti, Simone, tiul lui Iona, ca nu trup si singe fi-au descopeiit fie aceasta, ci Tatal Meu Cel din ceiuri» 2S . 2. Daca nu-ti place marturia apostoilului, primeste-o pe cea a 1/ui Dum- nezeu. Caci Dumnezeu, laudind cuvintele apostolului, le-a investit cu autoritatea Lui, astfel incit, chiar daca acele cuvinte au iesit din gura apostolului, totusi Dumnezeu, Care le-a aprobat, le-a facut sa fie ale 23. Matei XVI, 17. DESPE-.E INTRUPAREA DOMNULUI 801 Lui. «Fericit esti, Simone, iiul lui Iona, cd nu tiup si singe p-au desco- peiit pe aceasta, ci Tatdl Meu Cel din ceiurh. Asadar, in euvintele apos- talului vezi marturia Duhului Sfdnt, a Fiului de fata si a lui Dumnezeu Tatal. Ce vrei mai mult, ce-ti mai trebuie altceva ? Fiul a laudat, TatSl a luat parte, Dunul Sfiot a descoperit. 3. Prin uirmare, spusa aposto- lului este marturia intregii Dumnezeiri, caci acest euviint al lui In mod necesar are autoritatea Celui de la Care a plecat. Asadar «Fericit esti, Simom, Fiul lui Iona, cd nu trup si singe p-au descopeiit tie aceasta, ci Tatdl Meu Cel din ceruri». Deci, daca nu carnea si singele au insu- flat lui Petru aceste cuvinte, intelegi oine ti 'le-a insuflat \ie. Daca pe cel care a marturisit ca Hristos este Dumnezeu 1-a invatat Dutiul lui Dumnezeu, vezi ca pe tine, care ai putut tagadui, te-a invatat duhul diavolului. XIV. Dar dupa acele cuvinte, prin care Domnul 1-a laudat pe Petru, ce alte cuvinte mai urmeaza ? «$i Eu ip zic tie, spune Domnul, cd tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea» 29 . Vezi ca spusele lui Petru sint credinta Bisericii $i este In afara Bisericii cine nu se {ine in credinja Bisericii, >«5i ip voi da, zice Domrauil, cheile Imparapei ce- ruiiloTn 30 . 2. Aceasta credinlta a binemeritat cerul, aceasta credinta a primrt cheile impar&tiei oerurilor. Intelege ce te asteapta. Nu vei pu- tea intra pe usa acestei chei, fiindca ai tagaduit credinta acestei chei. «§i portile iadului, zice Domnul mai departe, nu o vor biiui» 3i . Portile iadului skit creduiita cea rea a ereticilor. Cit de departe este cerul de iad, atit e de departe de cer cel ce tagaduieste ca Hristos este Dumnezeu. «Orice vei lega pe pdmint, zice Domnul, va ii legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pdmint, va ii dezlegat si in ceruii» 32 . 3. Credinta desavirsita a apostolului a primit intr-un fel puterea Dumnezeirii, ca orice ar fi legat $i dezlegat pe pamint sa fie legat si dezlegat ;si in ceruri. Deci tu, care vii impotriva credintei apostolului, de vreme ce te vezi legat acum pe pamint, ramine sa stii ca esti legat si in ceruri. E lunga insa calea de mers prin fiecare marturie, care mi-ar face expunerea foarte intinsa si foarte incarcata, chiar daca fiecare marturie ar fi amin- tita pe scurt, sau doar mentionata. 29. Matei XVI, 18. 30. Matei XVI, 19. 31. Matei XVI, 18. 32. Maiei XVI, 19. Santul loan Casian 802 SFlNTUL IOAN CASIAN XV. Dar vreau sa-ti mai aduc totusi inca o marturie a apostoluiui, pentru ca sa intelegi ca §i cele care aoa, fiindoa spune ca este cu adevarat Fiul omului, si de nesifiirsire dumnezeiasoa, fiiradca nu s-a despartit cu totul de cer. 7. — Si de aceea apostolul, invatindu-ne prin cuvinte asemenea celor dumnezeiesti : «Caci zice el, Cel Care s-a pogo- rit, Acela este Care s-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple» 3:i . Bine zice ca s-a coborit Cel ce S-a suit. Fara indoiala, n-a putut sa se coboare din cer decit Cuvintul lui Dumnezeu «Care, in chipul lui Dumnezeu fiind, nu rdpire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oamenilor, ?i la infdtisare aflindu-Se ca om, S-a smerit pe Sine, ascultdtor fdcindu-Se pind la moarte, si incd moarte pe cruce» 54 . Asadar, S-a coborit din cer Cuvintul lui Dumnezeu, dar s-a urcat Fiul omului : S-a urcat Acelasi Care Se coborise. Vezd, asadar, ca este acelasi Fiul omului si Cuvintul lui Dumnezeu. VII. 1. §i de aceea, potrivit invataturii cuvintului dumnezeiesc, trebuie sa spunem cu curaj si fara zabava. ca Fiul omului S-a coborit din cer si Domnul slavei S-a rastignit pe cruce, fiindca, potrivit cu taina intrupa- 53. E/es. 4, 10. 54. Filip. 2, 6—8. 812 SFINTUL IOAN C ASIAN rii, Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiul omului si in Fiul omului a fost ras- tignit Domnul slavei. Dar de ce sa lungim vorba ? Nu se poate spune prea mult despre fiecare. Nu mi-ar ajunge o zi, daca as incerca sa cer- cetez, sau sa explic pe larg toata cele in legatura cu aceasta. De altfel, cine se inharaa la o asemenea treaba trebuie sa rasfoiasca si sa reciteasca toata Scripture. 2. Ca-ci ce parti .ale S-oripturii n-au legatusri cu acest adevar, de vreme ce toate au fost scrise pentru El ? Trebuie spuse unele lucruri pe scurt si restrins, pe cit pot fi spuse, si mai mult enumerate unele decit explicate, rascumparate, ca sa spun asa, daune prin daune ; din aceasta pricina sa trecem paste unele in graba, ca sa nu fie nevoie a le trece sub tacere aproape pe toate. Asadar, «a venit, zice Mintuitorul in Evanghelie, Fiul omului, ca sa mintuiasca pe eel pierdut» 55 Iar apos- tolul zice : «Vrednic de credinfd si de toata primirea este cuvintul ca lisus Hristos a venit in lume ca sa mintuiasca pe cei pacatosi, dintre care eel dintii sint eu» 56 . Dar si loan evanghelistul zice : «lntre ale Sale a ve- nit si ai Sai nu L-au primit» 57 . 3. — Vezi, asadar, cum Scriptura spune in- tr-un loc ca a venit in lume Fiul omului, in alt loc lisus Hristos, in alt loc Cuvintul lui Dumnezeu. Intelege aci ca este neasemanare de numiri, nu de lucruri, si ca in felurita infatisare de nume este o singura putere. Caci, desi Cel Ce a venit in ilume ©site mimit tiiind Fiul omutoi, ctiinri Fiul lui Dum- nezeu, cind Cuvintul, in fiecare nume este aratat unul singur. Villi. Daca evanghelistul spune o data ca a venit in lume Cel prin Care a fost facuta lumea insasi, iar alta data ca Cel care este Facatorul lumii S-a facut Fiul Omului, nu intereseaza numele, fiindca in toate se intelege Dumnezeu. Nu aduce dauna dumnezeirii vrednicia sau vointa Sa, de vreme ce aceasta dovedeste mai degraba dumnezeirea insasi, fiindca orice a voit, aceea a fost. Asadar, a venit in lume, fiindca a voit, S-a nas- cut om fiindca a voit, S-a numit Fiul omului fiindca a voit. Acestea nu sint vorbe, sint puteri ale lui Dumnezeu. Deosebirea de nume n-a micso- rat cu nimic in El puterea dumnezeiasca. Oricum ar fi numit, in toate este unul. Chiar daca in graiul cuvintelor este oarecare deosebire, in pu- terea numelor nu este decit o singura slava. IX. 1. — Dar fiindca pina aici ne-am folosit de marturii evanghelice si mai ales apostolice, ca de niste noi marturii, acum ne vom adresa vechi- 55. Matei 18, 11. 56. / Tim. 1, 15. 57. loan 1, 11. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 813 lor profeti, amestecind uneori cele vechi cu cele noi, pentru ca sa inte- leaga tot4 ca Sfinta Scriptura a aratat, ca printr-o singura gura, ca Dom- nul va veni in carne prin tot trupul sau. Spune, asadar, acel stralucit si rainunat profet, Ieremia 58 , bogat atit prin darul lui Dumnezeu, cit si prin marturia sa, eel caruia singur i s-a intimplat sS fie sfintit inainte de a se naste : «Acesta este Dumnezeul nostru, si nimeni altul nu este asemenea Lui. Atlat-a toatd calea stiinfei si a dat-o lui Iacob, sluga sa, si lui Israel, eel iubit de Dinsul. Dupd aceasta pe pamint S-a aratat si cu oamenii im- preund a locuit» 59 . Deci zice : «Acesta este Dumnezeul nostru». 2. — Vezi ca profetul parca intinde mina spire El si-L aralta cu degetul zielind : «Acesta este Dumnezeul nostru». Spune-md, asadar, pe cine arata atunci profetul prin aceste semne si indici ? Oare cumva pe Tatal ? Si de ce tre- buia sa fie aratat Cel in Care credeau toft ? Caci pe atunci II cunosteau iudeii, care traiau sub legea lui Dumnezeu. Dar atunci lucrurile se petre- ceau ca ei sa-L cunoasca Dumnezeu pe Fiul lui Dumnezeu. 3. — Si de aceea bine zicea profetul ca Acela Care descoperise invatatura, adica daduse Legea, trebuie vazult pe pamint, adira aveia sa vdna in trup. lar iudeii, care nu se indoiau ca este Dumnezeu Cel ce le daduse Legea, sa stie ca este Dumnezeu Cel Care avea sa vina in trup, sa afle ca Acela, pe Care-L credeau Dumnezeu datator de Lege, trebuie vazut intre oameni prin intrupare omeneasca. Insusi El a fagaduit prin profet venirea Sa : *Eu sint Cel Care grdieste ; Iatd-md !». Si mai zice Sfinta Scriptura : «Nu va ii socotit altul in afard de El» 60 . 4. — Profetul, prevazind ca vor apa- rea invataturi nesanatoase, a inlaturat orice inteles de stricaciune eretica, zicind : «Nu va ii socotit altul in afard de El». Acesta Unul S-a nascut in Duminezeu din Dumnezeu, a Carui porunca a tost iinidepliinita in ailc&tuirea lumii, a Carui vointa este nasteTea iluiorurilox, al Carui ciuvint este f auirirea lumii, Care pe toate le-a zis si s-aiu facult, itoaite ie-a poruiniait si s-au zidit. Acesta Unul este Cel Care vorbesite patriairnilor, Care poposeste in pro- feti, zamiis'lit din Dub, nascuit din Fecioara, vazut in tame, traind intre oa- meni, rastignind pe lemmul orucii zapiisul paeatelor 61 , biruind in Sine In- susi puteni'te potrivnioe noua si dusmane, ucigind moartea, dinid tuituror credinta invierii, prin slava itrupului Sau nimicirad sltiricaciunea trupului omanesc 5. — Deci Unuia Dommului Iiisus Hristois ii sinit aicesitea paffitiiou- Lare si de aceea nu va fi socotit altul a fi El, fiinidca Uroul singur in aceasta uni'taite de glorie si feriicire s-a nascut Dumnezeu din Dumnezeu, Aoeasfca se savirsea atunci prim invatatura profeftei, sa ise ciunioasca de catre toft ca El este Unul nascut Fiu al lui Dumnezeu Taital si, fiindca auzeau ca nu 58. Ci. Ieremia 1, 5. 59. Baruh 3, 36—38. 60. Isaia 52, 6 ; 45, 14. 61. C/. Co;. 2, 14. 814 SFlNTUL IOAN CASIAN este socotit prin Fiul un alt Dumnezeu, sa-L cunoasca de buna seama ca este un singur Dumnezeu in Tatal $i in Fiul. «Dupa aceasta a lost vazut pe pamint si a trait impreuna cu oamenii». Vezi ca aci se airata limpede vendirea si nasterea Dommului. Oare Taital, despre care este sciis ca nu-L vede decit Fiul, a fost vazut vreodata pe pamint, S-a nascut in trup, sau a train initie oarneni ? 6. — Nu, de buna seama. Intelegi, asad&r, ca aces- tea toate au fost spuse despre Fiul. De vreme ce profetul a spus ca va trebui sa fie vazut Dumnezeu pe pamirat si altol in afara de Fiul n-a fost vazut pe pamint, fara indoiala ca profetul n-a vorbit despre altul, decit despre Cel pe Care L-au aratat dupa aceea faptele. De vreme ce a zis ca va taebui sa fie vazut Dumnezeu, n-a purtut vorbi despre altul, de'cit des- pre Cel Care a fost vazut dupa aceea. Dar despre aceasta deocamdata destul. Acum sa trecem la altele. «Bogaiiile Egiptului si cistigurile Eti- opiei $i ale sabeenilor celor inalfi la stat vor trece la tine si ai tdi vor ti ; in lanfuri isi vor sluji \ie si vor cadea inaintea ta si rugindu-se \ie vor zice : Numai tu ai un Dumnezeu tare si nu este alt Dumnezeu afara de El. Cdci tu esti Dumnezeul nostru si noi nu stiam. Dumnezeul lui Is- rael, Cel izbdvitor» 62 . 7. — Cit de bine se potrivesc intotdeauna cele ale Sfintei Scripturi ! Mai inainte profetul a zis : «Acesta este Dumnezeul nostru», iar aici zice «Tu esfi Dumnezeul nostm». In Acela este invata- tura dumnezeiasca, iar in Acesta marturisirea omeneasca. Unul a insem- nat persoana invatatorului care propovaduia, celalalt persoana poporu- lui care marturisea. Aseaza-L acum zilnic pe cel ce invata in Biserica, precum face, pe profetul Ieremia, care zice despre Domnul Iisus Hristos : «Acesfa este Dumnezeul nostru». Ce ar raspunde altceva toata Biserica, precum face, decit ceea ce alt profet a spus catre Domnul Iisus : «Tu esti Dumnezeul nostru», astfel incit marturisirdi de fata sa i se poata adauga si nestiinta trecuta. Caci zice poporul : «Tu esti Dumnezeul nostru si nu stiam». Acestia care, mai inainte ocupati cu superstijiile demonice, nu-L cunosteau pe Dumnezeu, intorsi la credintS pot sa spuna : «Tu esti Dum- nezeul nostru si nu stiam». X. 1. — Iar daca doresti sa \i se dovedeasca acest lucru din partea iu- deilor, gindeste-te, dupa acea nefericita nestiinta si nelegiuita prigoana, la multimea de iudei care, intorsi la credinta, recunosc pe Domnul, si vezi daca pot ei spune cu dreptate : «Tu esti Dumnezeul nostru si nu stiam ». Dax eu IJi adaiug alitoeva, ca sa fie dovadS nu numai iudeii c'are-L martu- risesc, dar si cei ce-L tagaduiesc. Intreaba-i pe iudeii care inca se indir- jesc in nelegiuire, daca stiu sau cred ca exista Dumnezeu : vor marturisi 62. isaia 45, 14— lc DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 815 ca stiu si cred. Dar ia intreaba-i daca cred ca exista Fiul lui Dumnezeu : vor tagadui, desigur si vor hull. 2, — Vezi, asadar, ca profetul a vorbit despre Cel pe Care iudeii nu L-au stiut niciodata si inca nu-L stiu, nu despre Acela pe Care ei socotesc ca-L cred si-L marturisesc. Asadar, bine pot sa spuria aceia dintre iudei, care dupa nestiinta van la credinta : «Tu esti Dumnezeul nostril si noi nu stiam». Pe drept cei care cred dupa ne- stiinta spun ca ei n-au stiut pe Cel in Care nu cred inca si spun ca nu-L stiu. Caci in chip lkrupede martuiriisindu-L dupa nestiinta, ei spun ca mai inainte nu L-au stiut pe Cel pe Care nu-L stiu inca si-L tagaduiesc. XL 1. — «BogdJiiie Egiptului si cistigurije Etiopiei si aJe sabeeniJor ce- lor inaiti la stat vor trece la tine» 63 . Nu e indoielnic pentru nimeni ca, in aceste nume de neamuri deosebite, este aratata venirea paginilor care au sa creada. Nu poti tagadui ca au trecut la Hristos paginii care, dobin- dind mumelle de arestini, nu numai cm credimta aiu taecurt la Domnul Iisus Hristos, ci chiar cu numele insusi. De vreme ce se numesc ce sint, s-a implindt ftaina numelui in lucrarea oredintei. A/or trece la tine si ai tdi vor fi i in lanturi ifi vor sluji». 2. — Precum sint lanturile robiei, asa sint lanturile dragostei, potrivit celor pe care le spune Domnul : *I-am atras 'm lanfurile dragosteh 64 . Cu adevarat mairi si de negraita dragoste sint aceste lanturi, in care cei care sint legati se bucura de lanturile lor. Vrei sa stii ca aceasta este adevarat ? Asculta-1 pe apostol care tresalta si se bucura in lanturile lui, cind zice : «Vd rog eu cel intemnitat pentru Dom- nul» 65 , sau : «Te rog, iiindcd esti cum sint eu, bdtrinul Pavel, iar acum .51 intemnitatul lui Iisus Hristos» 66 . Vezi cit de mult ise bucura de lantu- rile sale, pe care le da pilda si altora. Fara indoiala, insa, ca in cel in care este o singura dragoste, cea pentru Dumnezeu, singura este si do- rinta Intemnitarii intru Domnul, potrivit cuvintelor apostolului : *lar inima si sufletul multimii celor care au crezut erau una» 67 . Sau, potrivit celor spuse de profet : 3. — «Vor cddea inaintea ta si, rugindu-se lie, vor zice : Numai tu ai un Dumnezeu si nu este alt Dum- nezeu afard de El» 68 . Apostolul a .spus limpede cuvintul profetului, cind a zis : «Pontru cd Dumnezeu era in Hristos, impdcind lumea cu Sine in- susi» 69 . «Asadar, numai tu ai un Dumnezeu si nu este Dumnezeu afard 63./saia 45, 14. 64. Osea 11, 4. 65. Eies. 4, 1. 66. Filimon 9. 67. Fapte 4, 32. 68. Isaia 45, 14. 69. II Cor. 5, 19. 816 SFlNTUL IOAN C ASIAN tie EI» 70 Bine zice profetul «Numai tu ai un Dumnezeu», aratind nu nu- mai pe acela caruia ii vorbea, ci si pe Cel pe Oare-L avea eel caruia ii vorbea si deosebitid aistfel (nu prin itagaduirea uoiiiltatii, ci prin M\i&hes\nl fi- rilor, pe Cel Ce era, de Cel la care era. XII. 1. — «Cu adevarat tu esti Dumnezeu si noi nu stiam. Dumnezeul lui Israel Cel izbavitor !». Scriptura a aratat in semne multe si lamurite despre cine vorbea ; totusi a spus foarte limpede in numele Mintuitoru- lui numele lui Hristos, precum graieste ingerul : «Cdci s-a nascut azi Mintuitor, Care este Hristos Domnul» 71 . 2. — Pentru nimeni nu exista indoiala ca Iisus in ebraica inseamna Mintuitor, precum marturise§te Sfintei Fecioare Maria ingerul, cind zice : «$i vei enema numele Lui Iisus, caci El va mintui poporul Sau de pacate» n . $i oa sa nu spui ca El a fost propovaduit Mintuitor in felul in care s-a spus de catre altii : «£i ie-a ridicat Domnul mintuitor pe Othonihel, fiul lui Cenez» n . si de aseme- nea : «£i le-a ridicat mintuitor pe Aoth, iiul lui Gera», a adaugat : «E1 In- susi va mintui poporul Sau de pacate» 74 . 3. — Dar nu este treaba ome- neasca mintuirea poporului de robia pacatului, ci aceasta este cu putinta numai Celui despre Care s-a zis : «Iata Mielul lui Dumnezeu Cel Care ridicd pdcatele lumii» 75 . Caci ceilalti au izbavit nu poporul lor, ci al lui Dumnezeu, si nu de pacate, ci de dusmani. XIII. 1. — «Tu esti Dumnezeul nostru si nu stiam, Dumnezeu mintui- tor al lui Israel» 76 . Despre cine soco|i ca s-a spus mai degraba aceas- ta, cui crezi ca se potriveste mai bine : d-udeilor sau paginilor ? Daca iudeilor, iudeii in nioi un caz nu L-au cunoscut pe Hristos, precum se spune : «Dar Israel nu Ma cunoaste si poporul Meu nu Ma pricepe» 77 si «Lumea prin EI s-a fdcut si lumea nu L-a cunoscut, tntru ale Sale a venit si ai Sdi nu L-au primit» " 8 . 2. — Iar daca paginilor, e limpede ca pagi- nitatea nu L-a cunos'cut pe Hristos, fiind stapinita de idoli. Chiar daca aceasta nu l-a cunoscut pe Tatal, si-L cunoaste acum, nu-L cunoaste to- 70. Isaia 45, 14. 71. l.uca 2, 11. 72. Mate/ 1, 21. 73. Jud. 3, 19 ; 15 ; (In Biblie numele se potrivesc numai in parte). 74. Mate; 1, 21. 75. loan 1, 29. 76. fsaia 45, 15. 77. Isaia 1, 3. 78. :oan 1, 10—11. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 817 tusi, decit prin Hristos. Vezi, asadar, ca poporul eredincios fie dintre pagini, lie dimtre iudei, si until si altul zice bine pentru sine : «Tu esti Dumnezeul nostru si nu stiam, Dumnezeul mintuitor al lui Israel* 79 . Caci nici paginii, inchinindu-se mai Inainte la idoli, nu-L cunoisteau pe Dum- nezeu, nici iudeii, tagaduindu-L pe Domnul, nu stlau ca este Fiul lui Dumnezeu. Si prin aceasta bine zic despre Hristos si unii si ceilalti : «Tu esti Dumnezeul nostru si nu stiam». Caci nu stiu ca e Dumnezeu nici cei ce nu credeau, nici cei ce tagaduiau ca e Fiul M Dumnezeu. 3. — DacS, asadar, trebuie crezut Hristos, cum graiesite adevarul, cum arata dum- nezeiorea, cum,, in isflrssit, spune Hristos Imsuisi, Care aste si una isi alta, de ce te interpui tu, nebun nefericit, de ce te asezi intre Hristos si Dum- nezeu ? De ce cauU sa desparti corpul Sau de Fiul lui Dumnezeu si in- cerci sa-L despici pe Dumnezeu de Sine Insusi ? Desfaci cele ce sint una si desparti cele unite. Despre Dumnezeu crede in cuvinltul lui Dumne- zeu. Caci prin nimic nu vei putea marturisi mai bine dumnezeirea lui Dumnezeu, decit daca o marturiseisti prin aoeleasi cuvinte, prin care dumnezeirea insasi s-a propovaduit pe sine. Sa stii, potriviit profetului, ca Insusi Domnul este Dumnezeu, Care a descoperit toata calea inva^a- turii, Care a fost vazuta pe pamintt si a trait intre oameni. 4. — El a adus lumii lumina credintei. El a aratat lumina mintuirii. «Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noud» 80 . Pe acesta crede-L, pe acesta iubeste-L, pe acesta marturiseste-L. De vreme ce este scatis : «lntru numele lui Iisus tot genunchiul sa. se piece, al celor ceresti, al celor pdmintesti si al celor de dedesubt. Si sa, mdrturiseascd toata limba ca Domn este Iisus Hris- tos, intru slava lui Dumnezeu Tatal» 81 , vrei, nu vrei, nu vei putea sa ta- gaduiesti ca Domnul Iisus Hristos este in slava lui Dumnezeu Tatcil. Aceasta este desavirsita putere a desavirsitei marturisiri : sa-L marturi- sesti pe Dumnezeu si Domnul Iisus Hristos intotdeauna in slava lui Dumnezeu Tatal. C ARTEA A V -A I. Am spus in prima carte ca acea erezie, ucenica si urmatoare a ere» ziei pelagiene, a incercat si a luptat in toate chipurile pentru a se crede ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, nascut din Fecioara, a fost doar un om cu total deosebit, Care, Wind calea virtutii si traind in evla- vie xeligioasa, a ajuns sa Se faca vrednic, prin aceasta sfintenie, de a I se adauga slava dumnezeiasca. Inlaturindu-I vrednicia obirsiei sfinte, 79. Isaia 45, 15. 80. Psalm 117,27. 81. Filip. 2, 10—11. 52 — Sfintul loan Casian 818 SFlNTUL IOAN CASTAN eretioii I-au lasat dear paritea meritelor omenesti, siiindu-se si muncin- du-se sa-L arate .ca pe un om ridicat din popor, din multimea neamului omenesc. Ei ziceau ca tot^i oamenii pot sa merite, prin fapte bune si prin virtuti, ceea ce a meritatt El. Aratarile acestea eratiee, primejdioase si molipsitoare, rapind lui Dumnezeu cele adevarate si fagaduind oamemi- lor cele desarte, sint si intr-um fed si in aitul minciuni grosolane si vred- nice de osinda. De Vireme ce-L ponegresc pe Dumnezeu prin injurii si sacrilegii, iar oanienilor le insufla nadejdea unor socoteli gresite prin sus^ineri viclene si nelegiuite, daruiesc oanienilor ceea ce ei nu sint, iar lui Dumnezeu ii rapesc ceea ce El este. 2. — Aceasta erezie noua, de o rautate primejdioasa si aducatoare de moarte, care a rasarit acum, scor- mondnd in cenusa trecutului si inviind-o oarecum, a aprins din nou fo- cu'l ratacirii, sustinind ca Domnul Iisus Hristos S-a nascut doar om. Si de aceea, de ce e itrebuitor sa cercetam daca in cele urmatoare acelei stricaciuni se gaseste ceea ce este in insusi capui unei singure nele- giuiri ? E de prisios sa asteptam in urmasi ce fel este cea cane la inceput n-a lasat pricini de asteptaire. Ce rost are sa cautam daca, in asermanare cu erezia de mai inainite, cea noua fagaduieste omudui — ingrozitoare nelegiuire — ceea ce rap este lui Dumnezeu ? Oa:re nu e aproape sti ca Dumnezeu pe. Cel nascurt! din Feoioar&, arata cum ma poji convinge ca Hristos n-a fost Dumnezeu nici inainte de nasterea in trap, lata, apostolJul striga tore ca um popor din tara Egiptului a fost izbav.it de Iisus, ca Hristos a fost ispitit in pustiu de catre necredinciosi, ca si parintii nostri, adica patriarhii si profetii, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, au fost mintuiti. Tagaduieste aces- tea, daca. -poti. De altfel nu ma voi mira daca vei tagSdui, de vreme ce 104. luda 5. 105. I Cor. 10, 9. 106. Fapte 15, 10—11. 107. Deut. 32, 12. 108. I Cor. 10, 9. 828 SFlNTUL IOAN CASIAN tagaduiesti ceea ce itoti citim si ai tagaduit ceea ce toti credem. 4. Dar iwjelege odata ca si atunici Hristos ca Dumnezeu a scos poporul din Egipt, Hristos ca Dumnezeu a fast ispitit de poporul ispititor, Hristos ca Dumnezeu a izbavit pe toifi cei drepti prin darnicia harului Sau, fiindca prin taina uniitatii in asa chip S-a stramutait Dumnezeu in Hristos si Hristos in Dumnezeu, incit tot ce a facut Dumnezeu a desavlrisit Hristos si 'tot ce a patirnit Hristos se poate spune ca a patirnit Dumnezeu. De aceea, cind a zis profetul : «Nu vei uvea alt Dumnezeu, nici nu te vei inchina la Dumnezeu strain* i09 , propovaduda in acest inteles si dun in care apostolul spunea ca Hristos a scos poporul israelit din Egipt, din- du-si seama ca omul nascut din Fecioara prin taina unitatii a fast in- totdeauna in Dumnezeu. Daca nu se crede asa, se crede fie cu eretieii, ca Hristos nu e Dumnezeu, fie contra profetului, ca Hristos eiste facut de cuirind Dumnezeu. 5. Dar deparlte de poporul dreptcredincios al lui Dumnezeu, sa. dea impresda fie ca nu crede in profetie, fie ca e-de pa- rerea ereticilor si sa ajunga binecuvintarea blestem, daca s-ar socoti ca-si pune nadejdea intr-un om. Cine sustine ca Domnul Iisus Hristos S-a nascut numai om se face vinoivat de dubla hulire, fie ca crede, fie ca nu crede... Caci daca crede zBlestemat tie omul care-si pune nadejdea sa in om» m , iar daca nu orede, este da fel blestemat, fdindca, eniar daca nu se increde in om, L-a tagaduit totusi pe Dumnezeu. X., 1. Aceasta prevazind, inspirat de Domnul, a propovaduiit acel loan prea iubit de Dumnezeu, Care vorbea in el : «Orice duh, care marturi- seste pe Iisus Hristos venit in trup, este de la Dumnezeu. $i orice duh, care nu marturiseste pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care a\i auzit ca vine si acum este chiar In lume» in . O, minunata si neasemuita mila a lui Dumnezeu, Care, ca un medic foarte grijuliu si prevazatoir, a prezis ca vor veni cindva in Biserica Sa boli si, vestind molima, prin insasi vestire a dat leacul, pentru ca to^i, cunoscihd semnele amenintatoare, sa inceapa cu mult mai inainte si mai de vreme sa se fereasca de ceea ce au fast preveniti ca li se poate in- timpla. 2. De aceea, Sfintul loan a zis : «Orice duh care nu marturiseste pe Iisus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist». Recunosti, eretieule, recunosti ca spusele acestea \i se potrivesio tie limpede si fara nici o indoiala ? Caci nimeni nu marturiseste pe Dumnezeu, daca nu-L marturiseste pe Hristos. De vreme ce in aceasta consta toata credinta 109. Psalm. 80, 8. 110. let. 17, 5. 111. J loan 4, 2—3. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 829 Bise.ric.ii si tot cultul in a-L marturisi pe Iisus Dumnezeu adevarat, cine a putut sS inlature respectul si cultul Lui mai mult decit eel ce a tagaduit in El ceea ce cinsitim noi to^i ? Fereste-te deed, te rog, fereste-te sa nu-tf poate ziee chiar tie cioeva amtihrist. Socotyi ca rid de time saui cla. te voir- besc de ran ? Nu e de la mine ce-ti spun. lata ce spune evanghelistul : «Oiice duh, care nu mdrturise$te pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihiist». 3. Daca-L marturisesti pe Iisus si nu-L taga- duiesti ca Dumnezeu, nimeni nu-ti poate zice antihrist. Dar daca-L taga- duiesti, de ce te super! ca-Ji zice cineva antihrist ? Tu imsutL iti spun, i^i dai acest nume, daca-L tagaduiesti pe Hrisrtos Duimnezeu. Vrei sa stii aceasta cu adevarat ? Spune-mi, Iisus Cel nascut din Fecioara a fost om, sau Dumnezeu ? Daca a fost numai Dumnezeu, nu-L reeunosti pe Iisus, fiindca tagaduiesti ca in El a fost unit omul cu Dumnezeu, iar daca a fost numai om, cu atit mai puifin !l marturisesti, tu care huleisti spunind ca s-a nascut numai om. 4. Sau socotesti cumva ca recunoisti pe Iisus, tu care negi ca El a fost Dumnezeu, tu care nu L-ai recunoaste chiar daca n-ai tagaduit ca S-a nascut om ca Dumnezeu. Dar poate vrei .sa se vada aceasta mai limpede din exemple. In orice caz, asculta : Maniheu este in afara bisericii, fiindca sus^ine ca Iisus a fost numai Dumnezeu, iar Ebion, ca a fost numai om. Amindoi L-au tagaduit si nu L-au recunoscut pe Iisus, unul spunind ca a fost numai om, iar celalalt ca a fost numai Dumnezeu, fiindca, desi parerile lor sint deosebite, este totusi aceeasi neevlavie si la unul §i la celalalt. Numai ca, daca poate fi deosebire in marimea celor rele, este mai injurioasa blasfemia ,ta, care-L soeoteste numai om, decit cea care-L soeoteste numai Dumnezeu. Desi amindoua sint rataciri ,este totusi mai vinovat lucru sa-i rapesti Domnului cele dumnezeiesli, decilt cele omenesti. 5. Asadar, numai aceasta este cre- dinta sobornieeasca a intregii biserici, numai aceasta este adevarata, pentru care Domnul Iisus Hristos este precum om, la fel si Dumnezeu, precum Dumnezeu, la fel si om. «Oricine nu-L mdrfuriseste pe Iisus nu esfe de la Dumnezeu». Iar a nu-L marturisi inseamna a vol sa rupi ce e unit si sa desparti ce e de nedespartit. Si ce este in Iisus unit $i nedes- partit ? Omul si Dumnezeu. Deci nu-L recunoaste pe Hristos cine-L des- parte si-I sfisie in doua dumnezeirea. (De alltfel, daca nu-L desface si nu-L desparte, II marturiseste ; iar daca-L deosebeste si desface, nu-L marturiseste). XL 1 . De aceea orieairud om, care cade in aceaista blasf emie, Insusi Dom- nul Iisus ii spune ceea ce le-a spus si fariseilor : «Ce a unit Dumnezeu, 830 SFlNTUL IOAN CASIAN omul sd nu despartd» in . Desi aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sint un raspuns la alta prieina, totusi Dumnezeu, care vorbea adinc nu numai despre cele trupesti, ci si despre cele duhovnice§ti, a voit sa in^elegem aceasta si trupeste si duhovnioeste. luderlor, care credeau ca si tine ca Iisus este numai om si nu Dumnezeu, pe cind Domnul era intrebat des- pre legatura casatoriei, nu le-a raspuns numai despre aceea, ci si des- pre aceasta si, giiiUdiirudu-se si la cede mid, dar si la cele maari si inalte a zis : «Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu despartd», adica nu despartiti in Mine ce a uni't Dumnezeu, altfel spus, sa nu desparta meevlavia ome- neasca ceea ce a unit in Mine slava dumnezeiasca. 2. Vrei sa stii mai deplin ca asa stau lucrurile ? Asculta-1 pe apostol vorbind despre ace- leasi lucruri, pe care le-a spus MintuLtorul. Trimis de Dumnezeu ca pro- povaduitor, asa cum putea atunci sa inteleaga cu mintea lor slaba cei ce-1 ascultau, le-a spus mai lamurit ceea ce graise cu inteles adinc Dum- nezeu. Fiindca era vorba de unirea in casatorie, despre care Mintuitorul, cum arata evanghelia, fusese intrebat, a dait loses! marturiile legii veohi, de care se folosise atunci, ca sa se inteleaga, de buna seama, ca spunea acelasi lucru eel ce se folosea de aceleasi marturii. Pe linga aceasta, pentru a nu parea ca lipseste ceva pricinei, adaugirad si unirea trupeasca dintre un barbat si o femeie, care sint indemnati la casatorie de acelasi simtamint unul catre celalalt, a spus : «Barbatflor, iubifi pe femeile voastie, dupd cum si Hristos a iubit Biserica» 113 . $i de asemenea : «Ast- iel dai, bdrbatii sint datoii sa-si iubeascd iemeile ca pe insesi trupurile loi. Cel ce-$i iubeste femeia pe sine se iubeste. Cdci nimeni vreodatd nu si-a unt trupul sau, ci liecare il hrdneste si 11 incdlzeste, precum si Hristos Binerica. Pentru ca sintem mddulare ale trupului Lui» 114 . Vezi in ce chip, unind numele lui Hristos si al Bisericii cu numele barbatului si al femeii, i-a ridicat pe toti de la auzirea trupeasca la in|elegerea du- hovniceasca. Dupa ce a spus toate acestea, a adaugat marturiile de care se folosise Domnul in evanghelie, zicind : «De aceea, va lasa omul pe tatdl sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi ammdoi un trup». $i a mai adaugat dupa acestea, ca o intanire puternica a celor spuse : «Taina aceasta mare este». A indepartat deci cu totu'l si a rete- zat intelesul trupese, cind a zis ca taina este dumnezeiasca. $i ce a spus ca urmare : «Iar eu zic in Hristos si in Bisericd». 4. — Dupa ce a grait : «Taina aceasta mare este», n-a zis simplu « Aceasta este taina edsdto- riei», ci «Iar eu zic in Hristos si in Bisericd». Aceasta vrea sa spuna : Este mare, intr-adevar, acea taina, dar eu spun in Hristos si in Biserica^ 112. Mafei 19, 6. 113. Eies. 5, 25. 114. Eies. 5, 28—30. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 831 adica pentru ca, poate n-o inteleg to|i de indata, sa inteleaga totusi ceea ce nu se deosebeste si nu se indeparteaza de ea, de vreme ce in ambele intelesuri este vorba despre Hristos. Pentru ca nu le inteleg pe cele mai adinei, sa le cunoasca macar pe cele mai usoare, iar dupa ce au inceput sa ai, in care se intelege ca a zis «Eu sint inainte de a se ii ndscut Aviaam», aratind prin cuvintul facerii faptul nasterii, fiindca are sa- virsirea faptului ceea ce n-are vreo piedica de a se face. «Carele pentru noi a venit si S-a ndscut din Fecioara Maria». Daca s-a nascuit din Maria un om, de ce sa se spuna ca .a venit ? Caci nu vine deciiit cell ce se aire in fiinta sa sa poata veni. 4. — Dar cel ce nu primise inca putinta de a veni, cum putea sa vina ? Vezi, asadar, ca in insusi numele de venire cel ce vine insemneaza ca exista mai inainte, fiindca n-ar fi avut pu- tinta de a veni decit cel ce prin faptul ca era, a putut >sa vina. Dar ina- inte de zamislire in nici un chip n-a fost om ; deci ca om n-a avut in Sine putinta de a veni. Astfel, este sigur ca a venit Dumnezeu, Caruia mai cSnainte ii era cu putinta sa vina, Care fiindca 'era, a veniit si Care fiindca initoitdeauna ar fi putut sa vina, intotdeauna a foist. IX. Dar de ce sa dovedim cu vorbe, cind fapteile sint limpezi, de ce sa cautam in textul simbolului aratarea faptelor, cind in el este insusi cuvintul faptelor ? Sa repetam marturisirea simbolului si pe a ta 133. GaJ. 4, 4 134. Psalm 44, 19. 135. loan 8, 58. 842 SFlNTUL IOAN CAS IAN (a lui a fost si a ta, fiindca marturiisirea lui, marturisind-o si tu, ai faciuit-o si a ta), ca sa iin^elegi ca ite-ai indepantat nu numai die simbol, ci si de tine. «Cred, zice asadar simbolul, intr-unul, singur Dumnezeu adevaiat, Tatal Atotputemic, Facdtorul tutuioi celor vdzufe si ceJor nevazute. Si in Domnul Iisus Hristos, Fiul Lui, unul nascut, eel dintii nascut, din toate, mai inainte de toti vecii, din El nascut, iai nu facut, Dumnezeu adevaiat din Dumnezeu ddevdrat, de o Uinta cu Tatal, prin Care s-au unit veacurile si toate s-au tacut, Care pentiu noi a venit si S-a nascut din Fecioaia Maria». 2. — «Pentiu noi», zice simbolul, "Dom- nul nostru Iisus Hristos a venit si S-a nascut din Fecioara Maria, si S-a rdstignit in zilele lui Pilat din Pont si S-a ingropat si a inviat po- trivit Scripturilor». Bisericile nu se rusineaza sa marturiseasca, nici a- postolii sa propovaduiasca aceasta. Tu insutti, iti spun, tu insuti al carui glas este in intregime ua sacrilegiu, care acum tagaduiesti totul, pe acestea toate nu le-ai tagaduit altadata, ca Dumnezeu S-a nascut, Dum- nezeu a patimit, Dumnezeu a inviat. Si dupa aceasta ? Unde S-a dus, ce a devenit, in ce S-a schimbat ? Ce zici, ce-ti iese din gura ? De buna seama, ceea ce zice un oarecare. «Nu este fapta de om sanatos, Oreste jura fiindca nu este sanatos» 136 ; 3. — Ce zici ? Cel nascut din Christoto- 00s, este oaxe Fid lui Dumniezeu ? Daca zioem : «Cied in Dumnezeu Cu- vintul, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, din Tatal nascut, de o fiintd cu Tatal, care S-a pogorit §i S-a ingropaU, tu te impatrivesti strigind : Cum se poate ? Dumnezeu mort ? Dar asta nu poate rabda auzul. Daca S-a nascut inainte de toti vecii, cum se poate, mai intrebi tu, sa Se nasca din nou si >sa fie Dumnezeu ? Si eu iti raspund : Daca nu s-au putut pe- trece acestea toate in nici un chip, cum spune simbolul Biserieilor ca s-au petrecut ? Cum ai spus ohiar tu insuti ? Sa punem fata in fat& cele spuse de tine inainte cu cele pe care le spui acum. 4. — Ai zis mai inainte : <«Cred 'in Dumnezeu, Tatal Atotputernic, si to Iisus Hristos Fiul Lui, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal, Care pentru noi a venit si S-a nascut din Fecioara Maria si S-a rastignit in zilele lui Pontiu Pilat si S-a ingropat». Iar acum ce zici ? Raspunzi Intrebindu-te : Cind zicem : «Cred in Dumnezeu Cuvintul, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, din Tatal nascut, 'de o fiintd cu Tatal, Care a coborit si S-a ingropaU, nu ne este zici, tu, ranit pe data auzul ? Indrazneala si neevlavia raspunsului tau ne pot impinge la pornirea nemasurata si infierbintata de a raspunde cum ti s-ar cuveni. Dar deo- camdata itrebuie sa tinem strins frinele durerii evlavioase. 136. Persius III, 117 (poet latin moralist sec. I d.Hr.). DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 843 X. Acum iti cer o parere. Spune-mi, te rog, daca vreun iudeu, sau pagin, ar tagadui simbolul Bisericii sobornicesti, oare crezi ca ar me- rita sa fie ascultat ? In nici un caz nu. Dar daca ar face aceasta un eretic sau un apostat ? Cu atit mai mult nu, fiindca este mai de nerabdat sa se paraseasca un adevar cunoscut, decit sa se tagaduiasca unul ne- cunoscut. Asadar, in tine vedem doi insi : pe eel sobornicesc si pe eel apostat, mai inainte sobornicesc, iar acum apostat. Hotaraste tu, pe care socoti ca trebuie sa-1 urmam noi ? Caci nu po^i sa asezi in tine pe unul, daca nu 1-ai osindit pe celalalt. 2. — Zici ca-'l osindesti pe eel care ai fost inainte, osindesti simbolul sobornicesc, osindesti credinta, osindesti martuTisirea tuturor. Dar ce faci, o, nevrednica nelegiuire, o, de nerabdat durere — ce faci in Biserica soborniceasca, tu, tradator al dreptcredinciosilor ? De ce pingaresti adunarea poporului tagaduind cre- dinta poporului ? Ai indraznit sa stai in altar, sa te urci in amvon, sa deschizi gura ta nerusinata si ratacita, stricatoare de credinta, in lata poporului lui Dumnezeu, sa ocupi un scaun episcopal, sa pretinzi pre- ofia, sa predici ca invatator. 3. — $i ce-i inveti pe crestini ? Sa nu creada in Hristos, sa-L tagaduiasca pe Dumnezeu, desi se gaseso in templul lui Dumnezeu. $i, dupa toate acestea, — o, nenorocita nebunie ! — (te soicotesti propovaduitor invatat si episcop, icind pe El insuisi — o, nefeiricita orbiire — pe El Insusi, spun, pe Dumnezeu ll tagaduiesti, de^i te socotesti preotul Lui. Dar durerea ma copleseste. Asadar ce spune simbolul, sau ce ai spus tu iinsuti in simbol ? Ca Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Gel de o fiinta cu Tatal, prin Care au fost create veacuriie si s-.au facut toate, El Acelasi pen- tru noi a venit si S-a nascut din Fecioara Maria. 4. — De vreme ce ai spus ca Dumnezeu S-a nascut din Maria, cum tagaduiesti ca Maria este mama lui Dumnezeu ? De yreme ce ai spus ca Dumnezeu a venit, cum tagaduiesti acum ca este Dumnezeu Cel care a venit ? Ai zis in sim- bol : «Cred in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cred in Dumnezeu ade- varat din Dumnezeu adevarat, Cel de o fiinfd cu Tatal, Care pentru noi a venit si S-a nascut din Fecioara Maria si S-a rdstignit in zilele lui Ponfiu Pilat si s-a ingropat». Iar acum te intrebi : Daca am zis : «cred in Dumnezeu Cuvintul, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, din Tatal nas- cut, de o fiinta cu Tatal, Care s-a pogorit si S-a ingropat» nu ne este raniit pe datta auzul ? 5. — Vezi, asiadair, oa darimi din temelie toaita credinta simbolului sobornicesc, toatS credinta tainei sobornicesti. «0, nelegiuire, o, dihanie de rea prevestire — precum zice acel orator, — 844 SFINTUL IOAN CAS IAN care trebuie alungata la marginile parnintului>> i37 , fiindca mai drept se spune despre tine sa te duci in acele singuratati, unde nu poti gasi pe nimeni sa-1 nimicesti. A$adar, credimta mintuirii noastre, taina nadejdii biserice$ti, tu le socotesti rani ale auzului tau si ale urechilor ? Dar cum odinioara, cind alergai la botez, ascultai aceste taine cu urechi sana- toase ? Cum, cind te invatau propovaduitorii bisericilor ureohile tale n-au foist rainiiite ? Cu siguramta ca-ti indeplioeai pe atunci fara vreo irana slujba gurii si a urechilor, pe cind spuneai cede auzite de ele $i ca vorbitor auzeai ce spui. 6. — Unde erau atunci aceste rani ale ure- chilor tale, unde era nenorocirea auzului tau ? De ce nu te-ai impotrivit si n-ai reclamat ? Dar de buna seama, dupa pofta si dupa bunul tau plac, cind vrei e§ti ucenicul Bisericii, «ind vrei dusmanul ei, cind vrei dreptcredincios, cind vrei apostat. Minunat infaptuitor care, in orice parte te intorei, tirasti dupa tine Bisericile, a carui voin|a este lege pentru viata noastra, care, cu nesitatornieia ta schimbi neamul ome- nesc, — pentru ca, daca tu nu vrei sa fii ceea ce sint tofi, sa fie toti ceea ce vrei tu. Stralucita autoritate, care ar vrea sa inceteze lumea a fi ceea ce a fost , fiindca tu nu esti ce erai. XI. Dar poate spui ca ai fost mic cind invatai simbolull si de aceea n-ai putut sa-^i dai seama si sa te impotrivesti. Ti-a stat in cale copi- lSria si nu te-ai opus, de$i cind ai devenit barbat, ai fi putut muri opu- nindu-te. Caci daca in acea foarte credincioasa $i foarte devotata bise- rica a lui Hristos, pe cind preotul incredinta poporul lui Dumnezeu simbolul $i acesta il primea cu semne de bucurie si incuviintare, ce-ar fi fost daca atunci tu ai fi incercat sa murmuri §i sa te impotrivesti ? Poate ai fi fost ascultat, dar nu indata, ca un nou soi de dihanie $i de aratare monstruoasa, care trebuie luata §i dusa undeva in pustie, pen- tru a pieri acolo. 2. — Nu pentru ca acel popor foarte evlavios si foarte creditocios al lui Dumnezeu, ar vrea s.a se pateze cu singele unui inele- giuit, ci fiindca in manile orase adesea muiltimiile inflacaraite de dra- gostea fata de Dumnezeu, caixd vad pe cineva rMidindu-sie impoitriva Dumnezeuilui lor, nu pot sa-si stapineasca ardoarea credintei. Dar fie ! Copil, daca este asa, n-ai putut sa te ridici si sa te impotrivesti simbo- lului ; de ce totu$i ai tacut cind ai crescut §i te-ai facut mare ? Ai ajuns barbat $i ai intrat in slujba preoteasca. 3. — A^adar, la toate virstele, pe toate treptele slujbei ?i ale rangurilor, n-ai inteles niciodata cre- 137. Cicero in Verrinele sale, act. II, cartea I, 15 (Verrmele, ddscuirsuri ale ves- titului orator roman impotriva guvernatorului Verres, care in timpul mandatului sau din 74 — 71 i.d.Hr. jefuise cumplit Sicilia). DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 345 dinta pe care atita timp ai propovaduit-o. 9tii ca ai fost diacoin. si du- hovnic, daca nu-ti placea rinduiada miintuirii de ce primeai cinstea unei s'lujbe a cSrei credinta o respingeai ? Dar, barbat prevazator sj simplist in ale religiei, ad vioit in acsa masuira sa ;te patrivesti cu dona situatii, incit sa-ti pastrezi si ticalosia de nelegiuit si rangul de dreptcredincios. XII. Asadar, nasterea si patimile Domnului sint lovitura a auzului tau si rana a urechilor tale. Dar unde este acea marturisire a ta, apos- tole Pavel : «Insd noi, piopovaduim pe Hiistos cel rastignit : pentru. iu- dei, sminteala pentiu pagini, nebunie. Dai pentiu. cei chemaji, §i iudei si elini, pe Hiistos, puteiea lui Dumnezeu si inf.elepciu.nea lui Dumne- zeu» 138 . Ce este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu? Dumnezeu, far a indoiala. Dar pe Hristos, Care a fost rastignit, ll propovaduieste puterea .si intelepciunea lui Dumnezeu. Deci, daca fara indoiala Hristos este intelepciunea lui Dumnezeu, Hristos este fara indoiala Dumnezeu. 2. — Crucea Domnului, care pentru pagini a fost nebunie si pentru iudei smin- teala, pentru tine este si una si alta. CSci nu e nebunie mai mare decit a nu crede si sminteala mai mare decit a nu vrea sa auzi. Erau ranite urechile lor la predicile despre paitiimile Domtnuluii, cum siimt acum ranite urechile tale. Ei socoteau aceasta o rana a auzului lor, precum socoti si tu. $i de aceea la numele Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hris- tos, cind apostolul Pavel ll propovaduia pe Hristos Dumnezeu, si isi astupau urechile capului, precum tu i\i astupi urechile sufletului. 3. — In aceasta parte poate parea la fel neevlavia lor si a ta, daca nu cumva este cu mult mai mare nelegiuirea ta, fiindca ei 1.1 tagaduiau prin ceea ce patimirea II arata om, pe cind tu-L tagaduiesti pe Cel pe Care in- vierea L-a dovedit Dumnezeu. $i prin aceasta ei ll prigoneau pe pa- mint, tu ll prigonesti si in cer. $i nu numai atit ; dar ceea ce e mai crud si mai nelegiuit ,ei II tagaduiau din nestiinja, tu dupa credinta, ei necunoscind pe Domnul, tu marturisindu-L pe Dumnezeu, ei sub rivna pentru respectul legii, tu sub marturisirea de impotrivitor, ei pe Cel de Care se socoteau straini, tu pe Cel al Carui preot esti. Crima nemernica si nemaiauzita ! ll prigonesti prin tagaduire pe Cel de vrednicia Caruia te foiosesti. XIII. Dar te foiosesti de o mare dovada a necredintei si a neevla- viei tale pentru a-L tagadui si a-L prigoni pe Domnul Dumnezeu, zi- cind : Fiii trebuie sa fie de o Okita cu parin^ii. Nu spun inca si nu arat 138. / Cor. 1, 23—24. 846 SFINTUL IOAN CASIAN deplin ca in nasterea lui Dumnezeu nu este nevoie sa se pastreze aceasta legatura, fiindca nasterea n-a atirnat de cine a nascut, ei de Cine S-a nascut si Acesta S-a nascut cum a voit El sa se nasca. Deocamdata, fiindca ai spus ca trebuie sa fie de o fiinta cine se naste, cu cine naste, eu i|i spun ca Domnul Iisus Hristos a fost de o fiinta si deopotriva si cu tatal si cu mama. 2. — Dupa deosebirea persoanelor a primit asemana- rea cu fieeare parinte ; caci prin dumnezeire a fost de o fiinta cu Tatal, iar prin trup de o fiinta cu mama. Nu pentru ca ar fi fost doi : unul de o fiinta cu Tatal si altul de o fiinta cu mama, ci pentru ca Aoelasi, Dom- nul Iisus Hristos, nascindu-Se si om si Dumnezeu, a avut in Sine in- susirea ambilor parinti, ca om avind asemanarea cu mama, iar ca Dum- nezeu adevarul lui Dumnezeu-Tatal. XIV. Altminteri, daca sustii ca nu este acelasi Hristos nascut din Maria si din Dumnezeu, fad, far a indoiiiaila, doi Hristo§i, ca acea nele- giuire a neevlaviei pelagiene care, sustinind ca nascutul din Fecioara a fost doar om, a spus ca El a fost mai degraba un invatator al nea- mului omenesc, decit mintuitor, fiindca n-a adus oamenilor mintuirea, ci a fost pilda de viata, bineinteles pentru ca oamenii, urmindu-L prin fapte asemanatoare, sa ajunga la vrednicii asemanatoare. Deci una este obirsia neevlaviei voastre, aceeasi radacina rataeirilor. Ei afirma ca din Maria s-a nascut doar un om, si tu la fel. 2. — Ei despart pe Fiul omu- lui de Fiul lui Dumnezeu, si tu la fel. Ei spun ca Hristos a devenit min- tuitor prin botez, tu ca prin botez S-a facut templu al lui Dumnezeu. Ei nu tagaduiesc ca a devenit Dumnezeu dupa patimire, tu ll tagaduiesti chiar dupa inal|are. Deci numai intr-o privinta se deosebeste strica- ciunea voastra, ca ei par a-L hull pe Domnul pe pamint, tu si in cer. Ai biruit, nu tagaduim, pe cei pe care-i imiti si chiar i-ai intrecut : ei uneori inceteaza de a : l tagadui pe Dumnezeu, tu niciodata. De altfel nici marturisirea lor nu trebuie socotita pe deplin adevarata, de vreme ce ei atribuie Mintuitorului numai dupa patimire cinstea dumnezeirii, §i dupa ce mai inainte il tagaduiesc ca Dumnezeu, dupa aceea ii martu- risesc. Dar, dupa parerea mea, eel ce tagaduieste in Dumnezeu o parte tagaduieste totul >si eel care nu-L marturiseste ca a fost intotdeauna il tagaduieste intotdeauna. 3. — La fel si tu, chiar daca ai zice ca Domnul Iisus Hristos Care S-a nascut din Fecioara Maria este azi in cer Dum- nezeu adevarat, totusi, daca ai spune ca n-a fost intotdeauna Dumnezeu, nu L-ai marturisi cu adevarat. Si desigur, nu vrei sa-ti schimbi cumva, sau sa-ti modifici parerea : pe Cel despre Care zici ca S-a nascut doar DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 847 om astazi lupti sa-L ara^i ca nefiind Dumnezeu adevarat. O, noua §i unica, nemaipomenita neevlavie ! Pe eel pe care, impreuna cu eretieii, il socotesti om, nu-L marturisesti, impreuna cu eretieii, Dumnezeu. XV. Dar totusi, fiindca spusesem ca pentru tine fara indoiala sint doi Hristosi, sa limpezesc si aceasta afirmatie. Spune-mi, te rog, tu, care desparti pe Hristos de Fiul lui Dumnezeu, cum marturisesti in sim- bol ca Hristos S-a nascut din Dumnezeu ? Caci spui : «Cred in Dum- nezeu Tatdl si in Iisus Hristos, Fiul Lui» : Ai, asadar, aci pe Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu. Dar zici ca Acelasi, nascut din Fecioara Maria, nu este Fiul lui Dumnezeu. Prin urmare, altul este Hristos eel din Dum- nezeu si altul eel din Maria. In pararea ta sint didi Hristosi, fiindca. de$i nu-L tagaduiesti pe Hristos in simbol, il afirrni pe Hrisitos eel din Maria a li altul decit eel pe cane-L maipturisesti in simboii. 2. — ■ Dar zici poate ca Hristos nu S-a nascut din Dumnezeu. Atunci cum spui in simbol : «Cied in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu» ? Ori ai sa tagaduiesti sim- boiki.1, ori ai sa marturisesti pe Hriisltps Piiu all lui Dumnezeu. Daca mar- turisesti in simbol pe Hristos Fiu al lui Dumnezeu, trebuie sa martu- risesti ca acelasi este Hrisitos fiul Maardei si Fiul lui Dumnezeu. Iar daca sus|ii ca Hristos eel nascut din Maria este altul, in mod sigur hulesti, afirmind ca sint doi Hristosi. XVI. Dar totusi, chiar daca stricaciunea si vicleniile tale nu sint cup-rinse in aceasta credinta a simbolului, te initreb, nu esti oare do- borit de insasi judeoata si lumina adevarului ? Spune-mi, te rog, ereticule, oricine ai fi tu, — Treimea este, fara indoiala, cea in care credem, pe care o marturisim : Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Despre slava Tatalui si a DubuLui nu e niei o neintelegere ; pe Fiu II defaimezi, peratru ca spui ca nu e nascut din Fecioara Cel nascut din Dumnezeu-Tatal — spu- ne-mi deci, daca nu tagaduiesti ca Fiul lui Dumnezeu este din Dum- nezeu Unul nascut, Cel nascut din Maria ce ai vrea sa fie ? Zici ca a fost doar un om, pe linga ceea ce a spus El Insusi : «Ceea ce este nas- cut din trup, trup este» 139 . 2. — Dar nu se poate numi om Cel Ce nu este nascut numai dupa legea creatiei omenesti. «Ceea ce s-a zdmislit intr-insa — zice ingerul — esre de 7a Duhul Siint» 140 . Si totusi aceasta chiar nu indraznesti sa negi tu, care tagaduiesti toate tainele mintuirii. 139. loan 8, 6. 140. Matei 1, 20. ;g43 SFlNTUL IOAN CASIAN De vreme ce deci S-a nascut de la Duhul Sfint si nu poate fi socotit numai om Gel ce a fost zamislit prin insuflarea lui Dumnezeu, daca EI nu este Cel Care potrivit apostolului : «S-a desertat pe Sine, chip de rob lumd» 1U si «Cuvintul trap S-a facut si S-a smerit pe sine ascultdtor tdcindu-Se pina la moarte si care pentru noi S-a facut sarac, desi era bogat» 142 , spune-mi deci : Cine este Cel Ce s-a nascut de la Duhul Sfint si a fost zamislit, iar Dumnezeu a umbrit cu puterea Sa taina ? Fara in- doiala, spui ca a fost altul. 3. — Deci sint doi, adica si Cel nascut de Dumnezeu-Tatal in cer si Cel zamislit din Maria prin insuflarea lui Dum- nezeu. Si prin aceasta este al patrulea cel pe care-L introduci, pe Care, desi cu vorba II numesti numai om, de fapt, intr-atit II arafi ca n-a fost numai om inert, ohiar daca nu asa cum ar trebui, II recuno^tl to- tusi vrednic de cinste, de venerafie si de adorare. 4. — Dar, de vreme ce trebuie sa fie adorat ce Fiu al lui Dumnezeu nascut din Tatal, si prin Duhul Sfint, ca fiu al Mariei, faci doi vrednici a fi cinstitl si ve- nera|;i de tine, pe care intr-atit ii desparti, inert ii venerezi in chip par- ticular pe fiecare cu cinstirea Sa. $i prin aceasta intelegi ca, tagaduind si desparjind cu totul pe Fiul lui Dumnezeu de Sine, rastorni, pe cit poti, taina dumnezeirii. Caci daca- incerci sa introduci in Treime o a patra persoana, vezi bine ca tagaduiesti din temelie toata Treimea. XVII. Astfel, stind lucrurile, cind tagaduiesti pe unul singur Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ai tagaduit totul. In aceasta sta ratiunea tainei bisericesti si a dreptei credin|e, ca, acela care tagaduieste o parte a tainei, nu poate marturisi partea cealalta. Caci atit de legate si de incorporate sint toate, inert nu poate fi una fara alta, ci eel ce a ta- gaduit numai o parte din toate, nu-i mai foloseste la nimic sa de creada pe celelalte toate. Daca tagaduiesti ca Domnul Iisus Hristos este Dum- nezeu, este de trebuinta ca, tagaduind pe Fiul lui Dumnezeu, sa-1 tagaduiesti si pe Tatal, fiindca, dupa cum spune Dumnezeu Insusi, «Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal ; cine martu- rise$te pe Fiul are $i pe Tatdl» 143 . 2. — Tagaduind astfel pe Cel nascut, il negi si pe Cel ce L-a nascut. Tagaduind ca este Fiul lui Dumnezeu Cel nascut in trap, urmeaza sa tagaduiesti si pe cel nascut in Duh, fi- indca este Acelasi Cel nascut in trup, Care mai inainte a fost nascut in Duh. Necrezind deci in Cel nascut in trup, trebuie sa nu crezi nici in Cel ce a patimit. Necrezind insa in patimile Lui, ce ramine decit sa 141. Filip. 2, 7. 142. loan 1, 14. 143. / loan 2, 28. DESPFtE INTRUPAREA DOMNULUt 849 tagaduiesti si invierea, fiindca credinta in Cel sculat din morti vine din credinta in Cel Ce a murit si nu poate sta in picioare adevarul in- vierii, daca nu i-a precedat faptul mortii. 3. Tagaduind, asadar, pe Cel Ce a patimit si a murit, tagaduind si pe Cel ce a inviat din morti, in- semneaza ca tagaduiesti si pe Cel ce S-a inaltat la cer, fiindca inaltarea fara imviere nu puitea sa fie si cel ce nu crede in invieire, nu poate crede nici in inaltare, preoum spune apostolus : «Cel Care S-a pogorit, Acela este Care S-a suit» 144 . Asadar, dupa tine Domnul Iisus Hristos nici n-a inviat din morti, nici nu S-a ridicat la cer, nici nu S-a asezat de-a dreapta Tatalui, nici nu va veni acea zi asteptata a judecatii de apoi si nici nu va judeca viii si mortii. XVIII. 1. Intelegi astfel, o, nefericita si turbata stricaciune, ca tu ai golit in intregime toata credinta simbolului, toata puterea nadejdii si a tainei sfinte. Si pe deasupra acestora ai indraznit sa mai ramii in Biserica, te mai socotesti preot, cind ai tagaduit toata credinta prin care ai inceput sa fii preot ? Intoarce-te, asadar, la calea cea dreapta, revino la simtamintele de mai inainte, revezi-ti intelepciunea, daca ai avut-o vreodata, intoarce-te la tine insuti, daca ai avut totusi in tine ceva la care sa te intorci, recunoaste tainele izbavirii tale, prin care ai fost in- noit, prin care te-ai renascut. 2. N-ai mai putina nevoie acum de ceea ce ai avut atunci, pentru ca sa te renasca acum prin pocainta cole ce te-au nascut inainte prin izvorul lor. Pastreaza deplina rinduiala simbo- lului, pastreaza adevarul desavirsit al credintei. Crede iin Dumnezeu Ta- tal, crede in Dumnezeu Fiul, in Unul Nascator si Unul Nascut Domnul tuturor Iisus Hristos, Cel de o fiinfa cu Tatal, nascut in Dumnezeire, nasout in trup, de o indoita nastere, dar de o singura slava, Cel Care, creator al tuturor fapturilor, Acelasi a fost nascut din Tatal si dupa iceea nascut din Fecioara. ■ XIX. 1. Nas-terea Lui in e vreme in trup, ca sa nu ramina in El Dumnezeu, ci pentru ca Dum- ezeu raminind iin El, omul sa fie Dumnezeu. 2. $i de aceea Martha, pe 144. Efcs. 4, 10. — Sflntul loan Casian g5() SFINTUL IOAN CASIAN cind cu ochii trupesti II vedea om, cu cei duhovnicesti II marturisea Dumnezeu, zicind : «Da, Doamne. Eu am crezut cd Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ai venit in lume» 145 . De aceea Petru, sub descope- rirea Duhului Sfint, desi privea pe dinafara pe Fiul omului, propovaduia totusi pe Fiul lui Dumnezeu, zicind : «Tu esti Hiistosul, Fiul lui Dum- nezeu Celui viu» 146 . De aceea Toma, pe cind pipaia trupul, stia ca pipaie pe Dumnezeu, zicind : «Domnul meu si Dumnezeul meu» 147 . Caci to|i II marturiseau pe Hristos unul, si nu faceau din El doi. 3. Deci crede-L pe acesta, crede in Domnul tuturor Iisus Hristos, Cel Unul-Nascut si In- tiiul nascut, Acelasi f&cator si pazitor al oamenilor, Acelasi mai inainte intemeietor al intregii lumi si dupa aceea izbavitor a'l neamului ome- neso ; crede-L pe Acesta care, raminind ou Tatal si in Tatal, de o fiin|a cu Tatal si, potrivit apostolului, «primind chip de tob... S-a umilit pina la moaite, si incd moaite pe ciuce» 148 si iar, potrivit simbolului, «S-a nascut din Maria Fecioara, S-a rdstignit in zilele lui Ponfiu Pilat si S-a ingropat, si a inviat a treia zi, potrivit Scripturiloi si S-a urcaf la cer si iardsi va sci vie sd judece viii si mortii». 4. Aceasta este credin^a cea adevarata, aceasta mintuirea adevarata, sS-L crezi pe Iisus Hristos Domn si Dumnezeu si inainte de toate si dupa toate, fiindca, precum este scris : *Iisus Hristos — ieri si azi si in veci — este acelasi» 149 . In cuvinttiul ieri a aratat tot timpul trecut, in care, inainte de inceput, S-a nascut din Ta- tal. Iar in cuvintul astazi sint aratate spatiile acestei vremi, in care din iiou S-a nascut din Fecioara, a patimit si a inviat, Iar «in veci» arata toata nemarginirea vesniciei ce va sa vie. XX. 1, Dar poate zici ca eu, daca sustin ca S-a nascut la plinirea vremii din Fecioara Cel ce S-a nascut din Dumnezeu Tatal inainte de toate, afirm ca si inainte de inceputul lumii a fost Dumnezeu trupesc. Numin- du-L pe Cel intotdeauna Dumnezeu, dupa" aceea om, ar insemna cS a exis- tat intotdeauna omul care s-a nascut dupa aceea. Nu vreau ca tu sa fii cufundat in aceasta orbire a nestiintei si in aceasta noapte a rStacirilor, incit sa socotesti ca eu 11 afirm ca om pe Cel Care, din Maria nascut, exista dinainte de inceputul tuturor lucrurilor, si ca-L propovaduieso a fi fost Dumnezeu trupesc intotdeauna, chiar inainte de inceputurile lu- mii. 2. Nu asa, ma rog, nu asa spun ca, inainte de a se naste a fost om in 145. loan 11, 27. 146. Matei 16, 16. 147. Joan 20, 28. 148. Filip. 2, 7—8 149. Evrei 13, 8. DESPRE 1NTRUPAHEA DOMNULUI Dumnezeu, ci ca dupa aceea S-a nascut Dumnezeu in om. Caci n-a fost vesnio acel trup nascut din trupul Fecioarei, ci Dumnezeu, Care a exis- tat intotdeauna, a venit din trupul Fecioarei, in irupul omuiui. Cuvintul trup S-a facut, adica n-a av-ut trupul cu Sine, €i s-a unit cu trupul omu- iui prin bunavointa dumnezeirii. Caci spune-mi, cind oare «cuvlntul trup s-a facut» sau cind «s-a desertat pe Sine primind chip de rob» sau cind «S-a facut sarac, desi era bogat», daca nu in acel pintece sfint al Fe- cioarei, in care, cind se intrupeaza Cuvintul lui Dumnezeu, se zice ca s-a facut trup ? Cind se na§te, ia intr-adevar chip de rob, cind in stare ome- neasca este tintuit pe cruce, se face sarac si este supus patimirii tru- pesti, desi era bogat in slava dumnezeiasca. 3. Altminteri, cum tu insuti spui, daca dupa acestea a venit Dumnezeirea in El, ca intr-unul dintre profetj sau sfin|i, urmeaza ca si in acei in care a binevoit sS locuiasca Cuvintul, trup S-a facut, ca prin fiecare dintre ei S-a desertat pe Sine primind chip de rob si ca prin aceasta nu S-a facut in Hristos nimic nou, sau deosebit, nimic unic f ca astfel nimic minunat n-a avut nici zamisli- iea Lui, nici nasterea, nici moartea. XXI. 1. Si totu^i, ca sa ne ktffcoarcem la cede de mai inainte, dac£ asa stau lucruiritle cum am spus, de ce Iisus Hristos, pe Care tu ll recu- nosti numai ca om chiar inainte de a Se naste din Fecioara este aratat in Scripturi a fi existat intotdeauna ? De ce este propovaduit de cat re profetj si apostoli ca Dumnezeu inainte de totj vecii ? Caci spune Pa- vel : «Un singur Domn Iisus Hristos, prin care sint toate», si in alt loc : «Pentru ca in Hristos au lost i acute tOate, cele din ceruri si cele de pe pamint, cele vdzute si cele nevdzute» ? 150 . $i simbolul alcatuit deopo- triva prin autoritate omeneascS si dumnezeiasca spune : «Cred in Dum- nezeu fatal si in Domnul Iisus Hristos, Fiul Lui» si ceva mai departe : «Dumnezeu ddevdrat din Dumnezeu adevdrat, prin Care veacurile s-au unit si toate s-au fdcut» 1S1 si de asemenea : «Care pentru noi a venit si S-a nascut din Fecioara Maria si S-a rdstignit si S-a ingropat». ■■■■-:::■ XXII. 1. Dupa insasi marturisirea noastra, inainte de zSmislire si de nas- terea Fecioarei, Domnul n-a existat ca om, totusi Hristos, numit de tine om uhic, este arStat in Scripturile Sfinte Dumnezeu fSra inceput si a fost atit de mare unitatea Lui ca om si Dumnezeu, incit se pare ca si inainte 150. / Cor. 8, 6. 151. Col. 1, 16. 852 SFlNTUL IOAN C ASIAN omul a fost intotdeauna in vesnica unitate cu Dumnezeu si dupa aceea Dumnezeu a patimit impreuna cu omul. Dar nici omul nu trebuie crezut ca e fara inceput, nici Dumnezeu supus patimirii. 2. Am aratat an ceie scrise mai inainte ca, unit cu omul, adica. cu trupul isau, Dumnezeu nu- ngaduie sa. se produca nici o deosebire intre om si Dumnezeu in parerea orneneasca. De aceea n-a voit in nici un caz sa se ajunga acolo, incit sa se creada de cineva ca unul este Fiul omului si altul Fiul lui Dumnezeu. Dimpotriva, astfel este in toate scrierile sfinte unificat si incorpOrat Domnul, ca om in Dumnezeu, incit nimeni nu poate sa-L deosebeasca nici in timp pe om de Dumnezeu, nici in patimire pe Dumnezeu de om. 3. Daca te ui|i la timp, vei gasi lintotdeauna pe Fiul omului impTeuma cu Fiul lui Dumnezeu, iar daca ai in vedere patimirea, II vei afla intotdea- una pe Fiul lui Dumnezeu impreuna cu Fiul omului. In asa fel este unit si nedespartit in Hristos Fiul omului si Fiul lui Dumnezeu, incit, precum arata Scripturaj nu poate fi despartit nici omul de Dumnezeu in timp, nici Dumnezeu de om in patimire. 4. De aceea este scris : «Nimeni nu s-a suit in cer decir Cel Care S-a cobarit din cer, Fiul Omului, Care esfe in cer» 152 . Asadar, pe cind Fiul lui Dumnezeu vorbea pe pamint, dadea marturie ca in cer este Fiul omului si ca acelasi Fiu al omului, despre Care spunea ca Se va sui la cer, S-a coborit din cer. Sau : «Dac& ve|i ve- dea pe Fiul omului suindu-se acolo unde era mai 2nainte» 153 . Precum se vede, pe Cel pe care mai inainte ll numeste nascut din om, 11 arata to- tusi ca a fost intotdeauna intru cei de sus. Dar si apostolul, daca este vorba de timp, marturiseste ca toate au fost facute prin Hristos : «Un singur Domn, Hsus Hristos, prin Care sint toate si noi prin El» m . Iar daca ne gindim la patimire, Sipune ca a fost rastignit Domnul slavei : «Cdci dacd L-ar ii cunoscut, niciodatd n-ai fi rastignit pe Domnui sla- vei» 155 . 5. Si de aceea, chiar simbolul iinvatindu-ne ca Domnul Iisus Hris- tos este Unul nascut si Intii nascut, Dumneizeu adevarat din Dnmnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal si Facator a toate, da marturie ca a fost nascut din Fecioara Maria si dupa aceea a patimit si S-a ingropat. In simbol se arata astfel intrupat Fiul omului isi al lui Dumnezeu, astfel unit Dumnezeu si omul, incit sa nu poata exista nici o despartire nici in timp, nici in patimire. Domnul Iisus Hristos acelasi este marturisit : Dum- nezeu prin vesnicia timpului si om prin rabdarea patimirii. Astfel, chiar daca nu trebuie sa se spuna ca e om fara inceput si Dumnezeu patimi- tor, se propovaduieste totusi ca In Unul Domnul Iisus Hristos este si 152. loan 3, 13. 153. loan 6, 62. 154. I Cor. B, 6. 155. I Cor. 2, 8. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 853 Dumnezeu si omul si in vesnicie si in moarte. 6. Vezi, asadar, ca Hristos este toate si numele Lui este o insemnare a ambelor firi, fiindcS si omul si Dumnezeu nascut astfel caprinde in Sine toate, incit sa se stie ca in numele Lui nu lipseste nimic. Asadar, in trecut, inainte de nasterea din Peoioara nu este aceeasi vesnicia omului si a lui Dumnezeu ci, fiindca in p'intecele Fecioarei s-a unit Dumnezeu cu omul, s-a facut ca in Hristos sa nu poatS fi numit in nici un chip unul fSra celalalt. XXHI, 1. Deci cind ai spus, Domnul Iisus Hristos, spui tot. Caci si in Fiul lui Dumnezeu ll vei numi pe Fiul omului si in Fiul omului pe Fiul lui Dumnezeu, f olosind f igura xetorica numita sinecdoca, prin care partea aire Snjelesul totuiui, iar toitul ca,pata inteieisuil de parte. Ne tovata aceastta ohiar Scripturile Sfinte, in care Domnul, folosind adesea aceasta figura, sau trop, vorbe$te despre altii, voihd sa se inteleaga ca vorbeste despre Sine: Asa sint aratate uneori ip cartile sfinte fie ziiele, fie lucrurile, fie oamenii, fie vremile. Astfel, de pilda, Dumnezeu prezice ca Israel va robf patru sute de ani in Egipt, spunlnd iluj Avraam : «Sd $tii bine cd urhiasii tai voi piibegi m pamint strain, unde vor ti robifi $i apasap pa- tru sute de ani» m . In ''' aceasta prezicere, daca se ia in considerare tot timpul de cind a v orbit Dumnezeu, sint mai mult de patru sute de ani ,• iar daca se are in vedere numai timpul in care au robit, sint mai putin de patru sute. 2. Trebuie sa intelegem figurat acest timp, caci altfel insem- neaza' ca Dumnezeu a mintit, yorba departe de simtirea crestinilor. De vreme ce de la timpul glasului dumnezeiesc au trecut mai mult de pa- tru sute de ani, iar robia a durat cu mult mai pu^in, insemneaza ca tre- buie sa intelegem aceasta fie ca parte pentru tot, fie ca tot pentru parte. La fel stau lucrurile uneori si cu intelesul zilelor si al noptilor, unde se poate intelege o singura zi pentru doua, sau doua pentru una. In felul ace^ta se limpezeste ceea ce pare inturiecat despre patimile Domnului. 3. Dupa pilda profetului Iona 157 , Domnul a prezis ca Fiul omului va fi trei zile si trei nopti in inima pamintului si totusi, dupa a sasea a sabatului, in care a fost rastignit, n-a fost intre cei morti decit o zi si doua nopti ; aturici care este adevSrul cuvintului dumnezeiesc si cum se afla el ? De buna seama, este folosita aici figura numita sinecdoca, adica dupa ziua in care a fost rastignit a trecut o noapte si ziua urmatoare, iar in cea- lalta noapte a inviat. Si astfel, adaugindu-se si noaptea care a precedat zilei sale si ziua care a urmat noptii sale, se cunoaste ca nu lipseste ni- 156. Fac. 15, 13. 157. cf. Matei 12, 40. 854 SFlNTUL tOAN CAStAN mio timpului intreg, care se umple de la partea sa. Sint pline Scripturile Sfinte de aceste exemple de socoteala, dax nu este loc sa le amintim pe toate. 4. Astfel, cind zice psalmul : «Ce este omul ca-Ji amintesti de el» 158 , prin parte se-ntelege totul, fiindca printr-un singur om se arata tot neamul omenese. La fel, cind a pacatuit Ahab, se spume c-a a pacatuit poporul, fiind numaita aci toata mu'Itimea, in loo de o sintgura persoama. Si loan, premergatorul Domnuiui, zice : «Dupd mine vine bwbat, Care a ajuns sa He inaintea mea, iiiridca mai inainte de mine era» 159 . Asadar, cum arata ca va veni dupa el, Cel pe care-L numeste ca a fost inaintea sa ? Daca se intelege aceasita despre omul Care S-a nascut in urma, cum a fost inainte ? Iar daca aci trebuie inteles Cuvintul, vorbele : «Dupa mine vine bdibat» cum pot fi intelese altfel, deoit ca intr-unul Domn Iisus Hristos se arata si intiietatea Cuvintului si urmarea omu- lui ? 5. Asa se face ca Domnul, unul si acelasi a fost si inainte de loan si a venit si dupa loan, fiindca dupa trap este urmator lui loan, dar dupa dumnezeire este mai inainte de toti. De aceea loan, numind numai pe barbat, a aratat si omul si Cuvintul, fiindca, de vreme ce Domnul Iisus Hristos Fiul tai Dumnezeu a ifost ouiprins si in om si in cuvtot, L-a araitiat pe unul spunind despre El toate. Dar de ce sa mai dam si alte exemple ? Nu-mi va ajunge, dupa parerea mea, o zi, daca voi iincerca sa culeg,. sau sa iistoraseso itot ce se poate spume despre acestt luoru. Sint destude oele pe care le-am spus acum macar in aceasta parte a lucrarii si pentru ara- tarea simbolului, si pentru datoria pricinei si pentru masura cartii. CARTEA A VII-A J. Ceea- ce se intimpla celor ce, desi au scapat de primejdiile din lar- gul marii, se tem totusi de ingramadirile de nisip din aprapierea portu- rilcr, sau de stincile de linga tarm, mi se intimpla acum si mie, ca, ajun- gind la cele din urma defaimari ale ereticilor si apropiindu-ma astfel de sfirsitul lucrarii, sa incep a ma teme de capatul la care doream sa so- sesc. Dar, precum spune profetul, «Domnul este ajutoml meu, nu md voi teme de ce-mi va face mie omul» 16 °. De aceea n-am sa ma tem de cap- canele si de cursele ereticilor, sau de drumurile cotropite de spin! in- spaimintatori, care mai mult inaspresc mersul decit il inchid. Munoa pentru curat,atul drumului imi da mai mult de furca decit frica de ne- reusita, dar, oricite piedici intilnesc si oricita spaima imi produo ele in 158. Psalm VIII, 4. {59. loan I, 30. 160. Psalm CXVII, 6. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 355 mersul pe drum drept, osteneala pentru curatatul de trebuinta este mai lucratoare si invinge teama de greutati. 2. Asadar aoum, cind ridicam miinile asupra balaurului aducator de moarte si dorim sa-i sfirtecam tru- pul cu incolaciturile lui monstruoase, iarasi si iarasi, Te rugam Doamne Iisuse, cum Te-am rugat intotdeauna, sa ne dai cuvint, cind vom des- chide gura, sa darimam toate intariturile vrajmase, sa surpam gindurile si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu, sa ro- bim tot cugetul nostru spre ascultarea Ta 161 r fiindca liber este acela, care a incaput sa-Ti fie Jie rob. 3. Fii, asadar, cu ajutorul Tau, cu lucrarea Ta, alaturi de eel ce lupta pentru Tine cu puteri mai mult decit omenesti. Da-ne puterea sa zdrobim noul sarpe ou multe capete si cu gurile cas- cate impotriva noastra, pline de venin si de moarte. Tu, care fad ca picioarele celor oredinciosi sa calce nevatamate peste serpi si peste scorpioni J62 t sa mearga peste vipere si peste vasilisci 163 , sa culce la pa- mint pe lei si pe draci, intareste-ne in indrazneala neinfricata a nevino- vatiei noastre neabatute, pentru ca «Pruncul de $ita sa se joace linga culcugul viperei $i in vizuina sarpelui otravitor copilul abia intdrcat sd-si mtinda mina» m . Da-ne, asadar, si noua puterea sa. intindem mii- nile fara primejdie impotriva culcusurilor acestei raufacatoare si nele- giuite vipere eretice si, daca in unele gauri, adica in ascunzisurile sim- tirilor omeoesti a aivuit ouib, oxi a depus oua, ori a lasiat utme ale balelor sale murdare, inlaturi de la toti atingerea daunatoare si scirboasa cu aceasta fiara tirltoare, scoate necuratenia produsa de parasirea credintei adevarate, spala sufletele apasate de gunoiul pricinuitor de rani ale ne- cnedintei si le zvlnlteaza cu sfiota curatire, peintru ca vizuinele itilhaird- lor sa devina case de rugaciune 163 , iar in hanurile de popas, in care, pre- cum este scris 166 , misuna arici, onocentauri, viezuri si arStari monstru- oase, da, Doamne, in acestea darurile Duhului Tau, fa ca in ele sa stra- luceasca podoabele credintei si ale religiei. 5. Asa cum odinioara, alun- gind inchinaciunile la idoli si inlaturind ohipurile cioplite, ai facut din altarele demonilor temple ale virtutiior, trimitind in ascunzatorile ser- pi lor si ale scorpiilor razele stralucitoare ale luminii Tale si din cuibu- rile ratacirilor si ale ticalosiilor ai faurit case de podoaba si de frumu- sete, la fel in toti, ai caror ochi au fost orbiti de intunericul stricaciunii eretice, trdmite lumina milei Tale si a adevarului, pentru ca ei, privind 161. Etes. VI, 19 ; II Cor. X, 4—5. 162. Luca X, 19. 163. Psalm XC, 13. 164. Isaia XI, 8. 165. Luca III, 17. 166. Isaia XXXIV, 13 si urm. g56 SFINTUL IOAN CASIAN in lumina stralucitoare si curata marea si mintuitoarea taina a intrupa- rii Tale, sa inteleaga ca Tu, nascut din pintecele sfint al Preacuratei Fe- cioare, esti in lume om adevarat, ai fost intotdeauna Dumnezeu adevarat. II. inainte de a incepe sa vorbesc despre cele pe care in carjile de mai inainte abia daca le-am pomenit, socotesc potrivit sa ma achit de cele fagaduite, pentru ca, dupa ce-mi voi Indeplini promisiunile f acute, sa pot vorbi mai liber si mai usor despre celelalte. Zice, asadar, noul ba- laur, suierind in Biserica lui Dumnezeu pentru a darima credinta in nas- terea sfinta : «Nimeni nu se naste inaintea nascatorului sau». 2. In pri- mul rind, cred ca tu nu stii nici ce vorbesti si nici despre ce vorbe?ti. Caci daca ai §ti, sau ai intelege despre ce vorbesti, n-ai judeca in nici un chip cu pareri de om muritor nasterea lui Dumnezeu Cel Unul-Nas- cut, n-ai incerca sa-L incadrezi in socoteli omenesti pe Cel ce S-a nas- cut in afara zamislirii de obirsie omeneasca si n-ai pune in calea atot- puternioiei dumnezeiesti neputinte omenesti, daca ai sti ca pentru Dum- nezeu nimic nu este peste putinta. «Nimeni, zici, nu se naste inaintea nascatorului sau». Spune-mi, te rog, despre ce pricini socoti ca vorbesti, despre firea caror vietuitoare ? Socoti ca pui lege oamenilor sau fiare- lor, pasarilor sau vitelor ? Caci acestea si altele de acelasi fel sint cele despre care se poate vorbi astfel. 3. Nici una din acestea nu mai pot in- toarce la o noua nastere. De aceea nimeni nu naste pe nascatorul sau, fiindca pricina nassterii nu vine decirt din putinta niasterii. Iar tu crezi ca nasterea Atotputernicului trebuie s-o compari cu nasterea fiintelor pa- miratesti §i-L judeci dupa firea dnduielilox omenesti' pe Cel Care este fa- catorul firii insasi ? Vezi, asadar, cum am zis mai sus, nu stii de unde sau despre ce vorbesti, daca asemeni faptura cu Infaptuitorul si deci, pentru a intelege atotputernicia lui Dumnezeu, te folosesti de acele lu- cruri care eile ansele n-ar fi, daca n-ar fi de la Dumnezeu ceea ce ele in- • sele sint. Asadar, Dumnezeu a venit cum a voit, cind a voit si de unde a voiit. 4. Nici timpui, nici pexsoanai, nici deprindexile oamenilor, nici pil- dele lucrurilor nu I se potrivesc, fiindca nu I se poate aplica legea fap- tuxilor Celui ce este El Insusi Infaptuiitorul a toate, si Lui i-a fost ou pu- tinta tot ce a voit, fiindca puterea i-a fost deopotriva cu vointa. Vrei sa stii cumva cit de mare este atotputinta lui Dumnezeu ? Eu cred ca Dum- nezeu poate face cu fapturile Sale ceea ce tu nu crezi ca El a facut cu Sine Insusi. Toate fiin^ele care se nasc in urma, daca Dumnezeu porun- ceste se pot naste usor, cu mult mai inaintea parintilor. Si mincarea si bautura, daca asa. este voia Dumnezeirii, se pot intoarce In cei zamisliti DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 857 si urmasi. 5. Apele .insesi, de care se folosese toate viepaitoarele de la inceputul inoeputurilor, daca Dumnezeu porunceste, se pot intrupa si naste in rnaruntaie. Caci cine a sitialomicit vreo masura lucrarilox sfinte, sau cine a ingradit puterea dumnezeiasca, sau cine ii va spune, precum este scris : «Ce ai fdcut» ? 167 . Daca tagaduiesti ca Dumnezeu poate orice, tagaduiesti si ca Dumnezeu Cel nascut din Maria, S-a nascut inaintea ei. Iar daca lux Dumnezeu nimio nu-I este imposibil, de ce obiectezi nepu- tinta in venirea Sa Celui ce stii ca in toate nimic nu-I este peste pu- tinta. III. A doua defaimare hulitoare sau hula defaimatoare a necredintei tale este cea prin care spui' : «Cel nascut trebuie sa fie de o fiin|a cu nascatorul». E la fel cu hula de mai inainte, deosebindu-se mai mult prin cuvinte decit prin fel si chip. Chid este vorba de nasterea lui Dumne- zeu, zici ca din Maria nu S-a putut naste cineva mai puternic, asa cum ai zis mai inainte ca nimeni nu se poate naste mai inainte de nascatorul sau. De aceea, fie socoteste raspuns la aceaata ceea ce am spus mai sus, fie considera ceea ce trebuie sa spun acum raspuns si la cele de mai inainte. 2. Zici asadar : Cine se naste trebuie sa fie de o fiinfa cu cine-1 naste. Daca ai in vedere fapturile pamintesti, initr-adevar, asa se petrec lucrurile, dar dac& te ghidesti la nasterea lui Dumnezeu, de ce cauti in nasterea Lui example din natura, ca doasr imtemeierile slant siupuse' faite- meietorului si nu intemeietorul este supus antemeierilor ? Vrei sa stii limpede cit sint nu numai de nelegiuite, dar chiar de fara noima aceste defaimari *i).e taie si aceste povesti, care nu vad atotputernicia lui Dum- nezeu ? Spune-mi, te rog, tu, care socotesti ca fiintele nu se nasc decit asemenea din asemenea, de unde s-a nascut deodata odinioara acel mu- ni ar fara sfirsit si mein|eles de prepelite in desert pentru hrana mul|imii israelite ? 168 . Cacd, precum citim, eile n-au fast mascute in thmtul acela prin inmuljirea fireasca ihtre pasari, ci au aparut pe neasteptate, aduse din alta parte. 3. De unde a cazut acea hrana cereasca timp de patruzeci de ami in itabara evreilor ? 169 . Gum s-a nascut mama din mama ? Dar acestea sint minuni vechi. Vrei allele noi ? Cu purine piini si cu puiin peste Domnul Iisus Hristos nu o data a hranit nenumarate mul^imi de oameni care-L urmau in pustie 170 . In hrana n-a fost o explicare a satiu- lui.Ce pricina nevazuta, ce taina a saturat pe cei infometati, mai ales 167. Isaia XIV, ; Rom. IX, 20. 168. Num. XI, 31. 169. Iesirea XVI, 13. 170. Mafei XIV, 16 si urm. ; XV, 32 $i mm. 858 SFINTXTL IOAN CASIAN ca a mai ramas, din ceea ce fusese adus la masa, o muiltime de hrana ne- consumata ? 4. Cum se explica .aceasta, cum s-a facut ca nu numai sa. se sature cei ce mincau, dar mincarea linsasi sa se inmulteasca to chip ne- grait cu mult peste ceea ce era de trebuinta ? Citim ca to. Galileia apa s-a facut vin 17i . Spune-mi, in ce chip firea a dat nastere acestor sub- stance cu totul deosebite de cele din care s-au facut, mai ales ca, asa cum s-a intimpiat cu nasterea Domnului, dintr-o fiinta cu totul neinsem- nata a rasarit alta fiinta deosebita, de cu totul alt neam ? 5. Spune-mi, cum din acea apa simpla s-a nascut acel vin de soi, cu gust minunat ? Cum li s-a adus comesenilor ceva si au baut altceva ? Oare a avut acea saca, sau acea fintina, puterea de a schimba apa din ele in vin foarte bun? Oare felul vaselor sau priceperea aducatdrilor a produs aceasta schimbare ? Nimic din partea lor. Si cum nu se intelege cu ajutomil rnin- tii petrecerea faptului, care este totusi intarit de pastnarea lui in amin- tire ? Orbului din Evanghelie 172 i s-a pus tina pe oahi si, spalati cu apa de acea taina, au vazut. 6. Oare a avut apa aceasta fire sa faca achii sa- natosi, sau tina sa nasca lumina ? Nimic din acestea, mai ales ca apa nu aduce nici un leac orbirii, iar lutul poate fi daunator chiar pentru cei ce vad. Si cum un lucru care are in sine puterea de a vatama a iodeplinit slujba lecuirii si a mintuirii si ceea ce de obicei face rau celor sanato^i a fost atoned ca o doctocrie pentru saniataite ? zicd astfel ca ad a fostt .puterea lui Dumnezeu, leacuil iui Dumnezeu si toate pe care te-aim aminltit le-a isa- \ r irsit atotputernicia dumnezeiasea, fiindca Dummezeu poate din lucruri neobisnuite sa seoata altele cu totul neasteptate si din cele daunatoare sanatafii sa faca leacuri pentru sanatate §i pe cele care sint fara putinta si inriurire sa le schimbe in puteri si mijloace de lucrare. IV. Marturise^te acelasi Jucru si despre nasterea Domnului, ca despre toate celelalte lucruri. .Crede ca Dumnezeu S-a nascut cum a vail, si nu tagadui cS a putut face ce a voit. Sau poate socotesti ca I-a lipsit pentru El puterea pe care a avut-o penltru toate celelalte si la nasterea Sa I-a lipsit atotputernicia care, pornind de la El, a patruns in toate. Despre nasterea Domnului imi spui : nimeni nu se naste inaintea celui ce-L naste, iar despre faptul ca S-a nascut Dumnezeu Cei Atotputernic de asemenea graiesti impotriva, ca trebuie sa fie Cei nascut de o fiinta cu eel ce L-a nascut, ca si cum, fiindca in tot ce e omeneso lucrezi cu legi omenesti, I-ai imputa neputinfa Sa Celui pe care-L ingradesti in slabiciunea ome- 171. loan II, 3 $i urm. 172. loan IX, 1 §i urm. DESPRE INTRUPAREA DOMNULUI 859 neasca. 2. Spui ca este obsteasca rinduiala nasterii, ca exista aceeasi lege de reproducere, ca nu s-a putut intimpla in tot neamul omenesc unui singur om ceea ce Dumnezeu a oprit sa se petreaea tuturor. Nu in- telegi despre cine vorbesti, nu vezi despre cine spui ce spui, fiindca Fa- catorul tuturor rinduielilor este lege a intregii firi, prin El -este ■si ce poate omul si ce nu poate, fiindca El a statornieit felul ambelor putinte : si pina unde ajunge o putere si de unde incepe neputerea. 3. Cum ll atri- bai tu, asadar, omeneasca neputinta, Celui ce I se datoreaza toata pu- tinta ? Daca judeci persoana Domnuiui dupa slabiciunile omenesti si masori atotputernicia lui Dumnezeu cu socoteli omenesti, vei descoperi ca nimic nu se potriveste lui Dumnezeu, chiar avind in vedere patimi- riie Lui trupesti. Caci daca poate parea asemanator adevarului ca Maria ,n-a putut sa nasca pe Dumnezeu, Care era inaintea ei, cum va fi asema- nator adevarului ca Dumnezeu a fost rastignit de oameni ? ?i totusi, Acelasi Care a fost rastignit, Dumnezeu Insusi a prezis : «Dacd omul va tintui pe Dunmezeul sdu, voi m-atf tintuit» 17; \ 4. Daca deci Cel nascut din Fecioara nu va fi saootit Domnul, fiindca Cel Ce Se nastea a fost mai inainte de cea care-L nastea, cum sa se creada ca Dumnezeu a avut singe ? Si totusi, catre preofii efesenilor se spune : «Pastori{i Biseiica lui Dumnezeu, pe care a ci$tigat-o cu insu$i singele Sdu» 174 . Cum va fi so- cotit lipsit de viata Facatorul viefii ? Si totusi, Petru spune : «Pe Ince- p&torul viepi L-afi omorit» 175 . Nimeni asezat pe pamant nu poate fi in oeruri. Dar atunci cum zice Insusi Domnul : «Fiul Omului Care este in cer» ? J7(! . Daca in sfirsit de aceea nu-L socotesti Dumnezeu pe Cel nas- cut din Fecioara, fiindca «Cel ce se naste trebuie sa fie de o fimta cu cine-1 naste», cum ai sa crezi ca lucruri neasemenea exista din firi nea- samenea ? 5. Deci dupa tine nici vintul n-a adus pe neaisteptate prepe- nse, nici mana n-a cazut, nici vinul n-a iesit diin apa, nici multele mil de oameni nu s-au saturat cu puj;ina mincare, nici orbului nu i-a venit ve- derea dupa ice a fost uns cu tina. Iar daca toate acestea par de necrezut si impotriva judeca^ii omenesti, daca nu sint crezute decit a fi fost fa- cute de Dumnezeu, de ce tagaduiesti in nasterea Lui ceea ce recunosti iti fapte. Oare nu s-a putut petrece cu nasterea si venirea Lui ceea ce nu se tagaduieste despre leacurile si foloasele omene?ti ? 173. Maleahi III, 3 ; pentru sens, vezi cartea a H-a, nota 9. 174. Fapte XX, 28. 175. Fapte III, 15. 176. loan III, 13. 860 SFINTUL IOAN CASIAN V. Dar mi e nevoie sa vorbeso prea mult, sa ajung la povesti asupra ra- tacirii tale. Totusi, pentru a-ti oombate prostia si nebunia prin care spui ca eel nascut trebuie sa fie de o fiinta cu cine 1-a nascut, ca adica nu poate sa fie neasemanare intre cine naste si cine se naste ,• tu opui nas- terii Lui prescriptiile faptelor pamintesti, desi nu poji sa explici naste- rile care se petreo din grija si hotarirea Celui de Care depind toate, din a Carui porunca se infaptuieste total, ■impotriva Caruia nu poate sa mearga sau sa stea nimeni si nimic, si este destul sa vrea, pentru a face orice. VI. Dar este timpul sa-^i dam pe fatle-ai 'trecut sub tacere pe celelalte ? De ce n-ai adaugat pe data si pe aceasta : «Pavel, apostol nu de la oameni, nici orin om, ci prin Iisus Hris.tos» 177 , sau : *lntelepciunea o propovdduim la cei desaviisitin I78 isi ceva mai jos : {lintelepciune) «pe care nici unul iintxe stdpinitoiii acestui veac n-a cunoscut-o, edei dacd ar fi cunos- zut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei» i79 . Sau aceea : «Cdci intm El locuieste, tmpeste, toatd plindtatea Dumnezeirii» 180 si «Un slngur Domn, Iisus Hristos, prin care sint toate» m . 3. Oare in parte aprobin- Iu-1 si in parte dezaprobindu-1 pe apostol primesfi de la el numai partea 177. Vas ales (Pavel) vezi nota 12, cartea a Il-a ; Galat. I, 1. 178. I Cor. II, 6. 179. / Cor. II, 8. 180. Co/os. II, 9. 181. I Cor. VIII, 6. 862 SFINTUL IOAN CASIAN in care-L numesti pe Hristos om pentru meritele Lui si respingi pe cea in care e numit Dumnezeu ? Caci Pavel nu-L tagaduieste pe Iisus Hristos-Omul, dar II marturiseste pe acela^i om Dumnezeu si propo- vaduieste ca prin om a venit neamului omenesc invierea, intarind totusi ca in om insusi a inviat Dumnezeu. Vezi deci cum 11 recunoaste ca Dumnezeu pe Cel Ce a inviat si-L marituriseste Dumnezeu al slavei pe Cel Ce a fost rastignit ? VIII. Dar totusi, ca sa nu-L faci pe Domnul Iisus ca pe un om din popor. I-ai acordat oarecare vrednicie, atribuindu-I cinste de om sfint, nu Dumnezeire de om adevarat si DumnezeiU adevarat. Caci ce zici : <• A facut Dumnezeu intruparea Domnului : sS cinstim forma Theotocos cu Dumnezeu, ca pe o singura formS a Dumnezeirii, ca pe o statuie nedes- partita de vointa dumnezeiasca, ca pe un chip al lui Dumnezeu Cel ascuns». Mai sus ai zis ca Adam este chipul lui Dumnezeu, aici zici ca Hristos. Statuie 1-ai numit pe acela, statuie si pe Acesta. 2. Trebuie sa tf-se aduca mul^umiri pentru cinstirea lui Dumnezeu, pentru faptul ca forma Theotocos trebuie cinstita impreuna cu Dumnezeu. Numai ca asta nu e cinstire, ci injurie. Caci in aceasta nu-I atribui Domnului Iisus Hristos cinstea Dumnezeirii, ci I-o t^gSduiesti. Cu priceperea sutyire a neevlaviei, spui ca trebuie cinstit impreuna cu Dumnezeu ca sa nu-L recunosti Dumnezeu si, in acest fel, parind ca-L unesti, in fapt in mod viclean II desparti pe Hristos de Dumnezeu. Caci de vreme ce hulesti ca El nu trebuie cinstit ca Dumnezeu, ci impreuna cu Dumnezeu, de aceea ii atribui unirea cu vecin&tatea dumnezeiasca, pentru ca sa-I in- laturi adevarul Dumnezeirii. 3. Nelegiuit si viclean dusman al lui Dum- nezeu, vrei sa treci crima tagaduirii sub nUmele marturisirii. «Sa-L cins- tim, zici, ca pe o statuie nedespartita de vointa lui Dumnezeu, ca pe un chip al lui Dumnezeu Cel ascuns». Pentru binefacerile Sale mare este din partea noastra cinstirea FScatorului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos. Si de aceea ne-a izbavit El de moartea cea vesnica, pentru ca sa-L numim pe Izb&vitorul nostru statuie. Cu vrednica supunere si cu vredmicS cinstire mai cautSm noi sS-I raspundem bunatSt" §i dragostei Lui, daca incercam sa-i rSpim slava pe care El n-a refuzat s-o umileasoa pentru noi. IX. Dar incerci sa acoperi acea injurie adusa Domnului prin datoria de cinstire subinteleasa, zicind : «ca pe un chip al lui Dumnezeu Cel nevazut». Zicindu-i chip, 11 asemeni cu starea omeneasca, iar prin cu- DESPHE INTRUPAREA DOMNULUI 863 visnitele «lui Dumnezeu Gel ascuns» Ii micsorezi vrednicia. Caci «Dum- nezeu, zice David, stralucit va veni, Dumnezeul nostru, $i nu va ta- cea» l82 . A venit si n-a tacut Cel Care, inainte de a spune ceva dupa nasterea Sa, $i-a anuntat venirea deopotriva prin marturii pamintesti si dumnezeiesti, clod steaua s-a aratat, cind magii s-au inchinat, cind in- gerii au vestit. Ce. ceri mai mult ? Glasul Lui inea tacea pe pamint, dar cinstirea striga in cer. 2. Tu zici ca S-a ascuns si Se ascunde in El Dum- nezeu ? Dar nu aceasta au prezis profetii, nici patriarhii, nici toatta le- gea. Nu preziceau ca va sta ascuns Cel ce va veni pentru to|i. Gresesti, nefericita orbire, cautind priciini de hulire, chiar daca nu gasesti. Tu spui ca El, chiar dupa venirea Sa, S-a ascuns. Eu spun ca nici Inainte de a veni n-a stat ascuns. Oare de acel mare patriarh, caruia aratarea lui Duminezeu i-a dat nume, care de la numele de luptator s-a ridicat la cel de Israel, s-a ascuns taina lui Dumnezeu Care avea sa se nasca din Fe- cioara ? Acesta, fiindca a imteles minunea viitoarei intrupari, din lupta ou un om, a zis : «Am vazuit pe Dumnezeu in fata $i mintuit a fost su- fletul meu !» 183 . Ce vazuse, te intreb, de credea cS a vazut pe Dumne- zeu ? 3. Oare intre tunete si fulgere i s-a aratat Dumnezeu, sau deschi- zindu-se cerul de la sine i s-a infatisat stralucind chipul Dumnezeirii ? Nimic din acestea, ci dimpotriva a vazut un om si a xecunoscut pe Dum- nezeu. Cu adevarat vrednic a fost de numele capStat, fiindca, mai mult prin ochii launtrici, decit prin cei din afara, a meritat vrednicia numelui dat de Dumnezeu. Vedea o infatisare omeneascS luptind cu el si dadea marturie ca a vazut pe Dumnezeu. Stim oricum ca acea infatisare de om era adevarul lui Dumnezeu, fiindca in care infatisare era atunci vazut Dumnezeu, an acel adevar al infatisarii insasi avea sa vina dupS aceea- 4. De altfel, de ce sa ne miram, data uo patriarh aitlt de mare a crezut fara vreo Sndoiala ca i S-a aratat insusi Dumnezeu in chip limpede, daca el insusi zice : «Am vazut pe Dumnezeu in fata isi mintuit a fost sufle- tul meu !». Ce i-a aratat Dumnezeu atit de mare din Dumnezeirea Sa, de 1-a tfacut sa spuna ca i s-a aratat fata lui Dumnezeu ? Pe cat se vede, i s-a aratat numai om, Cel Care-1 invinsese in luptS. Dar Dumnezeu fScea prin semne prevestitoare ca sa nu fie nimeni care sa nu creada ca Dum- nezeu S-a n&scut din om, dupa ce chiar patriarhul vazuse inainte pe Dumnezeu in inf Stisarea omeneasca. X. Dar de ce sa ma opresc atit de mult la un singur exemplu, ca si cum n-ar mai fi altele ? Oare de ce ar fi putut sa se ascunda de oameni chiar 182. Psalm, XLIX, 3. 183. Fac. XXXII, 30. 864 SFINTUL IOAN C.ASIAN atunci Dumnezeu Care avea sa vina in trup, de vreme ce profetul, vor- bea despre El pe fata oarecum catre tat neamul omeneso : «Iata Dum- nezeul vostm !» m si in alt loc : «Acesta este Dumnezeul nostrw> 185 $i «Dumnezeu puternic, Tatal veacului ce va sa. vina. si imparatia Lui nu va avea sfiisit» ? Dar si dupa ce a venit, de ce avea sa-si ascunda. veni- rea de aceia care pe fata II marturiseau ca. a venit ? 2. Oare nu stia Pe- tru de venirea lui Dumnezeu cind zicea : «Tu e$ti Hristosul, Fiul lui Dum- nezeu Celui viw> ? 186 . Oare Marta nu-L $tia pe Cel in Care crede, cind spunea aceste cuvinte : «Doamne, eu am ciezut cd Tu e$ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit in lume ?» 187 . Totf, in sfir§it, care cereau fie leacuri pentru boli, fie vindecarea madularelor, fie viata ce- lor morti, cereau acestea de la slabiciunea unui om. sau de la atotputer- nicia lui Dumnezeu ? XL Diavolul insu§i, cind 11 ispitea prin toate ocolurile §iretlicurilor, prin toata arta snemerniciei sale, ce presupumea nestiind, sau ce dorea sa stie ispitind ? Sau ce-1 facea atit de mult sa caute pe Dumnezeu in smerenia unui om ? Oare aflase aceasta din invataturile de mai inainte, sau cu- noscuse ca a venit Dumnezeu in trup de om ? 2. Hotarit nu. Dar din ma- rile aratari ale semnelor, din marile ineercari ale lucrurilor si din glasu- rile adevarului insusi era impins la banuiala si la cercetarea acestui lu- cru, ca unui care auzise odata de la loan : «Iata, Mielul lui Dumnezeu Cel Care ridica pdcatul lumii» 18S . Si iarasi de la acelasi : «£u trebuie sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine ?» 189 . Porumbelut care, coborind din cer, s-a oprit deasupra capului Domnului, a dat semn limpede ara- tindu-L Dumnezeu. 3. Si glasul trimis de Dumnezeu nu prin ghicire, sau inchipuiri, L-a aratat Dumnezeu zicind : *Tu esti Fiul Meu Cel prea iu- bit ; intru Tine am binevoiU 190 . Si de aceea, desi vedea pe dinafara in Iisus pe om, 11 cerceta ca pe Fiul lui Dumnezeu, zicind : «Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi ca aceste pietre sa se iaca. plini» 191 . Oare privirea omu- lui i-a rapit diavolului banuiala Dumnezeirii incit, pentru ca-L vedea om, credea ca nu poate fi Dumnezeu ? Hotarit nu. Dar ce spune ? «Dacd 184. Isaia XL, 9. 185. Isaia XXV, 9. 186. Matei XVI, 16. 187. loan XI, 27. 188. loan I, 29. 139. Matei III, 14. 190. Luca HI, 22. 191. Matei IV, 3. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 865 esti Fiul lui Dumnezeu, zi ca aceste pietre sa. se iaca piini». Nu'se iin- doda ca poate fi ceea ce inifcreba daca este : tnibrebarea lui era daca estte in- tr-adevar Dumnezeu, nu daca poate, sau nu, sa fie. XII. Gel ce stia ca Domnul Iisus Hristos S-a nascut din Maria stia ca a fosrt Jrifasurat In sciuitece Hitir-ucn staul, ca a fost sarac la Snceputuriile Lui omenesti, ca i-a fost lipsita copilaria de serviciile obisnuite ale lea- gamului. Nu se indoia ca are trap adevarat, ca S-a nascut om adevarat. Dar de ce i s-a parat putin aceasta ca sa fie sigur ca e Dumnezeu ? De ce pe Cel pe care-L stia sigur ca este om II credea ca poate fi Dumne- zeu ? Invafa deci, nefericita nebunie, invata, nesanatoasa si cruda ne- evlavie, invata ca si diavolul este mai putin necredincios. El a zis : «Daca esti Fiul lui Dumnezeu», tu zici : Nu esti Fiul lui Dumnezeu. Tu tagaduiesti ceea ce el a intrebat. Nu s-a gasit pina acum cineva, in afara de tine, care sa fi intrecut neevlavia diaboliea. Ceea ce el a marturisit c3 poate f i in Domnul tu nu crezi ca a putut f i. XIII. Dar a incetat cumva dupa aceea si a parasit banuiala dupa ce i-au fost zadarnicite ispitirile, fiindca nu gasea ce cauta ? Ba, dimpotriya, a ramas mereu in el intotdeauna banuiala si, chiar pina la rSstignirea pe cruce, i s-a marit prin temerile-i proprii. Ce sa mai spun ? N-a incetat sa banuiasca c5 e Fiul lui Dumnezeu nici chiar dupa ce a aflat ca li s-a in- gaduit atit de mult prigonitorilor impotriva Lui. 2. Dar, dusman iscusit. in insesi pMimirile trupesti vazind semnele Dumnezeirii, desi L-aT fi vrut numai om, era impins totusi sa-L banuie Dumnezeu, fiindca desi ar fi vrat sa creada altceva, era totusi si-lit dupa semne sigure sa constate tocmai ceea ce tree sub tacere, nici nu tagaduiesc. Atunci ce nebunie te-a im- pins sa depui acea marturie prin care, zicind ca El n-a avut mama, pari a-I tasgadui Tatal ? 4. Caci de vreme ce in aceeasi marturie se spune ca, precum este fara mama, la fel e si fara tata, trebuie ca, daca acolo se poerte in^elege fara mama, in acekusi chip in care acolo se intelege ca e fara mama, sa se creada ca este si f&ra tata. Dar acea nebunie, pornita sa tagaduiasca pe Dumnezeu, acest lucru, nu 1-a inteles, ea care, de vreme ce lua trunchiat ceea ce era scris intreg, n-a vazut ca acest lucru nu se potriveste cu lungul sir al Scripturilor sfinte si ca spune o min- chma sfruntata. 5. O, piostie si nebunie a blasfemiei care, nici nu vede ce trebuie sa urmeze, si nici nu intelege ce poate sa citeasca. Este ca si cum, daca-si inlatura siesi intelegerea, ar putea inlatura ituturor citirea, sau de aceea ar fi avut toji sa-si piarda ochii capului pentru citit, fiindca el insUhSi isi pierduse ochii mintii. Ascutta deci, ereticule, ce ai ascuns : ascufcta depflin si intreg ceea ce ai aratat trunchiat si cu alt inteles. Apos- toStul, dorind sa kiteleaga toft indoita nasitere a lui Dumnezeu si sa-L arate in trap, a zis : «Fara tata, fata mama». 6. Caci intfcr-un fel se inte- lege pentru nasterea dumnezeiasca si in altul pentru cea trupeasca, adica, precum s-a nascut in Dumnezeire fara mama, asa S-a nascut in trup -far^ tata. §i astfel, desi nu este nici fara tata, nici fara mama, tre- buie erezut totusi fara tata si, fara mama, fiindca este nascut; din tata fara" aaaraa si din mama fara tata. $i astfel in ambele nasteri avind una, n-a avctt alta, fiindca nasterea Dumnezekii n-a avut nevoie de mama, iar pentru nasterea trupeasca §i-a fost de ajuns El Insusi. «Fara tata, deci zice aposlolul, fara mama, fara spita de neam». XV. -Cum spune el ca Domnul a fost fara spifa de neam, cind Evangbclia lui Matei incepe de la spita de neam a Mintuitorului, zicind : «Cmiea neamului lui Iisus Hristos, tiul lui David, liul lui Aviaam ?» m . Deci, dupaevanghelist are spita neamului, iar dupa apostol n-are, fiindca po- trivit Evangheliei are neam dupa mama, iar potrivit apostolului n-are dupa tata. $i de aceea, birie zicind apostolul «fara tata, fara mama, fara spita' de neam», acolo unde L-a aratat nascut fara mama, a amintit si eaesfe' fara spita de neam. Astfel, in amindoua nasterile Domnului se potrivesc" cele evanghelice cu cele apostolice, fiindca dupa evanghelist Domnul are spita neamului, intrupat fara tata, iar dupa apostol n-o are, fund nascut in Dumnezeire fara mama. Caci zice Isaia : «5i neamul Lui cine il va spune ?» m . 194. Matei I, 1. 195. Isaia LIII, 8. 368 SFINTUL. IOANYCASIAN XYI. De ce, asadar, ereticule, n-ai aratat initreg si nestricat eeeace ai ci- tit? Vezi ca apostolul cu aceeasi judecata a spus ca Domnul S-a nascut fara mama cu care a spus ca este si fara tata, pentru ca sa se inteleaga, cu aceeasi judecata, ca este fara tata ca si fara mama si, dupa cum nu se putea crede ca e fara tata, la fel sa nu se poata. iintelege ca e fara mama. 2. De ce, asadar, ereticule, n-ai aratat neschimbat si nestricat ceea ce ai eitit in iapostol, ci o parte ai mentionat-o, iar alta nu, de ce pentru alt motiv, decit ca, furind adevarul cuvintelor, sa poji cladi min- ciuna prin neilegiuire ? Vad de cine ai fost dus. Este de crezut ca ai iin- vatatura celui pe care-1 urmezi ca pilda. Caci, precum se aiata. in Evan- ghelie, diavolul, ispitind pe Domnul, a zis : «Daca e$ti Fiul lui Hkirmie- zeu, aranca-Te de aci jos i% . Caci scris este 197 cd IngeiHor Sdi Vet po- runci pentm Tine ca sa Te pazeasca. pe toate caile Tale». Si dupa c© a spus aceasta, a lasat la o parte cele legate de ele, adica : «Pesfe. tfspidd si vasilisc vei pdsi si vei calca peste leu $i peste balaur» 198 . 3. -^-;;Deci cu vielenie a spus pe cele de mai iinainte, dar le-a lasat la o partepe cele de dupa ele. Le-a spus pe unele ca sa lilnsele, iar pe ceMalte le-a lasat ca sa nu se osindeasea el InsusL Caci stia ca el este aspida ?si. vasi- lisc, el este aratat prin glasul profetului, leu si-balaur. La fel si tu-oi parte o Mosesti, iar o parte o treci sub tacere, una foflosind-o ca s-o combati, iar alta inlaturind-o, c& nu cumva, daca folosesti totu'l, sa te CoWdamni tu insuti prin inselSciunea 'ta. Dar este timpuil s& mergem mai departe, sa trecem la altele. C&ci daca zabovesc pfrea mult In fieoare, dus de doririta de a da raspunsuri prisoselnice, cartea se lungeste peste masura pla- nuita. XVII. Zici, a§adar, intr-o altS discutie, mai bine zis intr-o alta blasfemie a ta : «Duhul I-a creat partea omeneasca, despartita" de fiinta durnneze- iasea. Fiindea este spus : ceea ce S-a zdmislit din Maria este din Duhul Sfint» 199 . Care a umplut de dreptate ceea ce a lost creat, asa precum se spune : «S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul» 200 I Care L-a fapulj te- mut si de demoni. Caci «Eu, zice, ca Duhul lui Dumnezeu scot pe de- moni» 201 , cu Duhul Care si trupul Lui templu l-a faeut : «Am vdzuf Du- 196. Luca IV, 9—10. 197. Psalm XC, 11. 198. Psalm XC, 13. 199. Matei I, 20. 200. / Tim. Ill, 16. 201. Matei XII, 28. DESPRE s INTBUPAREA DOMNULUI 869* hul cabbiindu-se din cer ca un poiumbel §i a lamas peste El» 202 . De ase- menea, 'Duhul I-a daruit in<area la cer, precum este spus : «Dind po^ runca prin Duhul Sfint apostolilor pe care i-a ales, S-a inaljatw 203 . Pe acesta.care a dat lui Hristas o slavS atlt de mare... 204 . 2. Asadatr, fin aces- tea este toata hula ta : ca Hristos n-a avut nimio prin Sine, ca nici ca om numai, cum spui tu, n-a primit ceva de la Cuvinlt, adica de la Fiul lui Dumnezeu, ci ca totul in El a fost darul Duhului. Daca deci vom proba ca este al Lui Insusi tot ceea ce tu ar&U de la Duhul, ce r amine decit ca pe Cel pe Care tu vrei sS-L arati om, fiindca spui oS tot ce a avut a fost strain, eu de aceea sa-L dovedeso Dumnezeu, fiindca tot ce a avut a fost al Sau ? Si voi dovedi aceasta nu cu discutie sau cu vorbe, ci cu gla- sul Duntnezeirii Insasi, fiindca nimic nu da mai dreapta marturie despre Dumnezeu decit marturia dumnezeiasca\ Caci slava lui Dumnezeu ni- metti n>o cunoaste mai bine decit se cunoaste ea ftnsasi si in Cele ale lui Dumnezeu nimeni nu e martor mai vrednic de incredere deoft Dumnezeu Insusr. 3: — Mai intii, ceea ce spui c& Duhul Sfint I-a creat partea ome- neasc5',am putea tntelege aceasta simplu, dacS am sti ca tu nu esti de rea cr«!dinta. Nici : noi nu tagaduim c5 ffcrupul Domnului a fost zamislit fie Duhul- Sfint, dar afirm&m cS trupul a fost zamislit in coniuCrare cu Du- hul §i adaugam ca Fitil lui Dumnezeu si-a creat omul Sau, aceasta sp'u- nind'9i.marturisind In Scripttfrile Sfinte, Insusi Duhul Sfint : «lntelepcwi- nea $P&zidit casd» W5: . 4.-+- Vezi, asadar, ©a a fost zid&t si desavirsit de Fiul lui Dumnezeu ceea ce s-a zaiftisiit de c&tre Duhul Sfint. Nu pentrti ca una ar fi lucrarea Fiului lui Dumnezeu si alta cea a Duhului Sfint, ci pentru ca prin unitatea DumnezeiErii si a silavei luwrarea Duhului este zidiiea. Fiului lui Dumnezeu ^ii zidirea Fdwlui iul Dumnezeu este cdblTiioraTe a Duhului Sfint. bar, precum cittLm, nu numtai Du- i hull ' Sffrilt " S-a coibodt peste Fecioaaia, "dar si puterea Ceiui Prea InaUt^a' umbrit-O, inclit, Siihdca ' liiiitelepciunea insalsi este pliii&taiea Dumnezeirii, ^f e lep c i uneaz iflihdu-i§i 'rasa nimeni sS nu puna" la indoiala ca a io&t de fata itoatS plinatatea Duinnezeirii. 5.— Dar nefericita nebti- nie de a' hull, cind se sileste sS despdrtS pe Hristos de Fiul lui Dumne- zeu; nu Vede c3 desparte de sine Msasi fiinta Dumhezeiirii,' dacS nu cum- va Crede c5 de aceea i-a fost Domnului ziditS casa de c5tre Duhul Sfint, fiindca" !i fil n-a fost potrivit sau in stare sM-si zideascS singur casS. Dar este afit'de nebunesc si de vredrifc de ris a crede asa ceva, a crede ca n-a putut sa-sifacS Siesi casS Cel despre Care ofedem ca prin voiota ;202i-Joan I, 32. 203. Fapte I, 2. 204. Lacuna in U 205. Pi7de IX, 1. g70 SVlJUTUL IOAN CASIAN Sa a creat tot' cerul si pamintul ! Mai ales ca puterea Duhului Sffcrt este puterea Sa si in asa fel este unita si nedespartita Dumnezeirea si slava, Sfintei Treimi, fecit in persoana Dumnezeirii nu se cuprinde nimic care sa se poata separa de plLnatatea Dumnezeirii. 6. Deci, daca. am spus si injeles ca, precum arata Sfinta Scriptura, inielepciunea si-a zidit casa, Duhul Sfint pogorindu-se si puterea Celui Preainalt umbrind-o pe.Sfinta Fecioara, celelalte defaimari hulitoare Sint nule si neavenite. CacLfara indoiala ca El Insusi a facut toate prin Sine si in Sine, in numele si in credinta CSruia a putut fi credinta celor credinciosi. N-a avut ne- voie de ajutorul altuia, cum n-au avut oievoie nici cei ce au crezut in puterea Lui. 7. — Astfel, si ceea ce spui ca a fast indreptat de Duhul, ca Duhul Sfint L-a facut sa fie temut de demoni, ca Duhul a facut din tiupul Lui templu, ca Duhul Sfint L-« ridicat la cer, toate afir- matiile acestea sint sacrilegii nebunesti. Nu fiindca in toate a*5estea pe care Le-a facut trebuie sa aredem ca ar fi lipsit unitatea si eonlu- crarea Duhului, de vreme ce nioiodata nu lipseste Dumnezeirea .de la sine insasi si in luorarile MiratuiteHrului & foist intotdeauna ftuterea Sfintei Treimi, ci fiindca tu vrei sa arati ca Sfkitul Duh L-a ajatai pe Domnul Iisus Hristos ca pe cineva sla;b si fara mijloace, ca i-a dat ceea ce El nu putea sa aiba. Imvata astfel din manturii sfinte sa-L crezi Dumnezeu si sa nu mai amesteci adevarui cu minciuna, fiindca 2i7 . Oare a avut nevoie ide. numele altuia pentru a folosi puterea, Cei ce a facut" ca nu- mele Sau sa fie putere ? $i ce se mai spune : «Iatd, zice, v-am dat pu- tere sa cdlcap peste serpi si peste scorpii si peste toatd puterea vrdjma- sului»' 2iS . El Insusi spune ca. este blind, cum era (inltr-adevar, si smerit cu inima 219 . 2. Si cum pentru cea mai mare putere, a poruncit altora sa lucreze in numele Lui, daca El Insusi, lucra in numele altuia, sau da altora ca al Sau ceea ce El Insusi, icum vrei tui, n\-ar fi avut, 212. Matei IX, 6. 213. loan IV, 5. 215. Matei VII, 4. 215. Matei VII, 29. 216. Matei X, 8. 217. Marcu XVI, 17. 218. Luca X, 19. 219. Matei XI, 29. DESPBE tNTHUPAREA DOMNULUI 873 daca n-ar fi prim-it de la alticineva ? Dar spune-mi : 'cine dintre sfinti primsM puterea de ia Dumnezeu, a iucrat asa ? Oare n-ar fi iost crezut Petru nesan&tos, sau loan nebun, sau (Pavel smintit, daca ar fi spus bolnaVHor «In numele nostru, ridicati-va)) sau ischiopiloa- «ln numele nostru, mergeU» sau mortilor «. Fiindca 1 incerci s& iniaresti prin marturii ' dumnezeiesti sustinerea ta nebuneascS, sa vedem din ce pricina a, zis marturia sfinta ceea ce spui tu. «Am vazut Duhul cobo- rindu-&e u din cef t ca un pommbel, $i a pamas peste El» 22 °, 2. Dease- beste aci, daca! poii, cine este mai mare, cine este mai varednic de cinstire ? Cel ce Se cobora, sau Cel asupra CSruia se cobcca? Cel, ce aducea cmsfire, sau Cel Caruia I se aducea cinstire ? Undei se aude aci in marturie ca Duhul a facut trupul. Mintuitorului templu, sau prin ce se micsoreaza atotputernicia lui Dumnezeu, daca Insusi Dumnezeu S-a coborit.pentru a arata neamului ,omenesc pe Dumnezeu? In nici un chip nu trebuie sa se inteleaga mai mic Cel a C&riui vxednicie a tost aratata decit Cel Care a fost aratatorul vredniciei. 3. Dar departe de. a crede ca exista vreo deosebire in Dumnezeire t fiindca Aceeasi una Dumnezei're si egala putere inlatura cu totul parerea melegiuitei ine- galitati. In aceasta lucrare exista si persoana Tatalui si cea a Fiului si a Dulruihii Stint. Fiul lui Dumnezeu este Cel la Care se coboara, Diihul care cbboara si Tat5l care da marturie si de aceea nici Unul n-a fost mai v yrednio de cinstire,, nici Unul n-a primit vreo injurie* ci totul se rotun^estte prisosind -in plinSttatea DuimnezeiriJi, fiind'Oci in Treime fie^ care Persoana cuprinde in sine vrednicia intregii Treimi. 4. Nu este nevoie sa se spuna a;ci mai mult, decit doar pentru a arata pricina si obirsia neevlaviei tale. Spinii si ciulinii, iesihid din radacini, prin felul 220. loan I, 32. 874 SFTNTUL TOAN CASTAN lor isi dau pe fata neamul §i, din insusi faptul ca gfnit, arata. de unde provin. Astfel deci si tu, odrasla spinoasa a ereziei pelagiene, arati in mugur ceea ce este aratat ca a awut inaintasu'l tan, in, radacina. Caci el, cum a zis uoenicul sau Leporius, sustinea ca Domnul nostfu S-a faout Hristos prin botez, tu zici ca in botez S-a f Scut, : templu al .lui Dumnezeu prin Duhul. Nu cuvintele aceleasi, sint din plin, ci stricaciu- nea, aceeasi, este din plin. XXII. Adaugi cuvinteior tale pline de neevlavie ca Duhul a dat Dom- nului inaltarea la cer, aratind cu inteles nelegiuit ca, dupa cre- dint,a ta, Iisuis Hristos a fost atit de sla ; b si de neajutorat, tnclt, daca nu L-ar fi inaltat Duhul la cer, poate si astazi ar mai fi pe pamant. CauU sa-ti intaresti sustjnerea prin marturie sfinta si spui : ^Poruncind apostolilor pe care i-a ales, prin Duhul Sfint S-a inaltat la cer» m . 2. Cum sa te numesc, cum sa te socotesc, daca atricind Scriptuiriile -Sfinte faci ca marturiile lor sa nu mai aiba putere de marturii ? Nemaiauzit fel de indrazneala care, din pricina propriei neputinte, face sa se vada ca" schimba adevarul in minciuna ! Caci in Faptele Apostolilor nu se spune ce spui tu. Ce zice Scriptura : «Cele ce a inceput Iisus a face si a invafa pind in ziua in care, poruncind Apostoliloi prin Duhul Stmt pe care i-a ales, S-a inaltat la cer». 3. Aici este un hyperbaton 22S si tre- buie sa intelegem asa .- «Cele ce a inceput Iisus a face si a invala pind In ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind apostolilor pe care i-a ales prin Duhul Slint». Astfel, nu are a \i se raspunde in aceasta parte mai mult decit marturia insasi, fiindca trebuie sa fie de ajuns marturia in intregime pentru plinatatea adevarulua, daca putea li de ajuns stricaciunea pentru minciuna. Dar totusi, tu, care socotj ca . 4. Recunoaste deci cit die prostesc si vrednic de batjocura este sa crezi c3 n-a putut sa se suie la cer Cel despre Care dasi S-a coborit pe pamint, se spune ca niciodata n-a lip sit din cer, Cel Caruia I-a fost usor, chiar fiind pe pamint, sa ramfna intotdeauna in ceruri. De ce spune : «Md sui la Tatdl Meu ?» 22i . Oare a aratat in aceaislta. inal- taire ajutoruE. alitcuiva, El Care, spuniSnd ca Se va in&l^a, prin €nsusi 221. Fapte I, 2. 222. Fapte I, 1 — 2 ; hyperbaton — figura gramaticala prdn care se schimba or- dinea cuvinteior Intr-o fraza. 223. loan III, 13. 224. loan XX, 17. DESf'RE 1NTRUPAREA DOMNULUI 875 acest fapt si-a aratat propria Sa putere ? Si David a prevestit inal^area Domnului, zicind : «Suitu-Sa Dumnezeu intru strigare, Domnul In glas de trimbite» 2Tj ; prevestire prin care a aratat limpede slava Celui ce se suia si puterea suirii. XXHI. Dar sa vedem totusi prin ce adaos \\i inchei blasfemiile de mai inainte. «Care a daruit lui Hristos atita slava». Zici slava, ca sa aduci o ocara. Caci daca spur ca Domnului I S-a daruit slava, II hulesti iatelegind ca El inainte a fost fara slava. Gindul tau nelegiuit este sa arati mare pe Cel ce a darui slava si mio pe Ce^l ce a primit-o. Si — o, ne- fericita evlavie a ta ! — de ce uiti ca insasi Dumnezeirea a prevestit inal- farea Domnului Iisus Hristos la cer, zicind : «Ridicati, cdpetenii, porfile voastre si vd ridicafi porfile cele vesnice si va intra Imparatul sla- vei'* ? ' m . 2. $i dupa ce El Insusi, cum obisnuie§te Cuvintul dumnezeiesc, a raspuns sub forma de intrebare : «Cine este Acesta Imparatul slavei» ? 22T , indata a adaugat : «Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razhoh, aratind sub numele de razboi biruinta Domnului invingator. Apoi, dupa ce, pentru a implini aratarea faptului, a repetat cele spuse mai sus, a incheiat as-tfel, aratind slava Domnului intru maltarea k cer : «Domnui imterilor, Acesta este Imparatul slavei» 228 . Bineiaiteles, pentru ca intrupa- rea sa nu micsoreze cinstirea inaltei Dumnezeiri, L-a aratat Dornn el pu- terilor si Imparat al slavei cereisti pe Cel pe Care mai inainte II aratase iovingator in lupta cu cele de jos. 3. Du-te, acum §i spune ca I-a fost dMruita Domnului slava, cu toate ca si profetul L-a mutmit Imparatul sla- vei, marturisind astfel despre El : «Cind va veni Fiul omului intru slava $ a » 229 daca poti, si graieyte impotriva pentru ca, desi marturiile spun ca El are Slava Sa, tu sa spud ca a primit-o de la altul. Sustinind tosa ca a avut slava Sa, noi nu tagaduim ca a avut aceasta slava impreuna cu Duhul si cu Tatal, fiindca ceea ce are Tatal este al Dumnezeirii si impa- rafcia slavei este astfel si a Fiului lui Dumnezeu, fara sa fie totusi despSr- tita de proprietatea irttregii Dumnezeiri. XXIV. Dar este timpul sa pun capat acestei carti si chiar intregii lu- ?rari, dupa ce voi mai adauga citeva marturisiri ale cuviosilor barbaU ii ale vestitilor preotj, pentru ca sa intarim cu credinta vremii de aoum 225. Psalm XLVI, 5. 226. Psalm XXIII, 7. 227. Psalm XXHI, 8. 228. Psalm XXIII, 10. 229. MateiXXV, 31. 876 SFINTUL IOAN CASIAN ceea ce am si dovedit prin autoritatea marturiilor sfinte. 2. Tlarie 230 r barbait de >toaite virtuitile si podoabeile, vest-it nu nut $i Istoiia arianismului sint marturie a contribUitiei lui in lupta pent™ apa- rarea invataturilor apostolice. 880 SFlNTUL IOAN CASIAN sau despre Maica Domnului. 2. «Acesfa este, zice el, osteneala $i carac- terul Siintei Saiptuii, cum am spus-o adesea, de a arata ca este indoit infelesul in cele ale Mlntuitorului, cd a fost intotdeauna Dumnezeu si este Fiu, cd este Cuvintul, lumina si infelepciunea Tatalui si cd dupd aceea pentzu noi S-a intrupat din Fecioara Maria Ndscdtoarea de Dumne- zeu (Tneotocos) si S-a idcut om». Si ceva maii depaxte: «MiUiLti, au fost deci sfinti si lipsi|i de pacat : Ieremia s-a sfintit din pintece si loan pe cind era in pintece a tresaltat de bucurde prin glasul Mariei Nascatoare de Dumnezeu (Theotocos) ». 3. Voi spune deci credinta ca este Dum- nezeu Fiul lui Dumnezeu Care, precum am vazut mai inainte, este «Cu- vintul si lumina si intelepciunea Tatalui», care pentru noi S-a intrupat si de aceea Maria este numita Theotocos, fiindca este mama lui Dum- nezeu. XXX. Asculta acum ce a propovSduit si simfit despre intruparea Fiu- lui lui Dumnezeu acel loan 241 , podoaba a preotimii din Constantinopol, a carui sfintenie, fara vreo furtuna a prigoanei pagine, a ajuns la meritele mueeniciei. El spune: «Si pe Cel pe Care, dacd ax ii venit numai ca Dumnezeu, nici cerul, nici pdmlntul, nici mdiile si nici o tdpturd nu.L-ar H putut pne, L-au puitat pintecele neintinate ale Maiiein. 2. Daca nu stiai credinta §i invSt&tuxa altera, ar fi trebuit sa-1 urmezi pe oeTdin a carui dragoste §i dorinta multimea de credinciosi te-a ales mai mare, fi- indca, aducindu-te pentru ea preot din biserica Antiohiei, de unde mai inainte ill alesese pe el, a cxezut ca in tine va primi ceea ce incetase sa aiiba in el. Te intreb, oare acesitia tc4i n-au spus toitui ca prin)tr-un duh profetic pentru a-fi combate blasfemiile tale ? Tu strigi ca Domnul si Mintuitorul nostra Iisus Hristos nu este Dumnezeu, iar ei ll marturisesc pe Domnul Hristos Dumnezeu adevarat. Tu hulesti zicind ca Maria este Nascatoare de Hristos (Christotocos) nu Nascatoare de Dumnezeu (Theotocos), ei nu tag&duiesc ca este Nascatoare de Hristos si-o recunosc si Nascatoare de Dumnezeu. 3. — Nu numai faptele se impotrivesc folas- femiilor tale, ci si cuvintele faptefor, pentru ca sa antelegem odata deschis ca in fata blasfemiilor tale s-a ridicat de catre Dumnezeu o 'inta- ritura de neinvins, care sa impinga prin zidul pregatit al adevarului pu- terea atacului din partea ereziei care va veni cindva. Si tu, o, pre'a ne- legiuitule si prea nerusinatule molipsitor al stralucitului oras, infectie 241. Sf. loan Hrisostomul (345 — 407), ipreot in Antiohia, a fost ales In 397 pa- triarh de Constantinopol, dar nu pentru multi ani, caci, datorita unor kitrigi, a fost demis din scaun (403) printr-un sinod aleatu&t in acest scop dinitre ©piscapii supusi hratului secular. Au ramas de .la el Omiliile, care l-au iacut cetebru (este de ;iprisos sa anvWim ca ele l-au dat numele), precum si alte multe scrieri. DESPRE 1NTRUPAREA DOMNULUI 881 grea si nimicitoare a multimii cinstite si dreptcredincioase, indraznesti sa stai si sa vorbe$ti in biserica lui Dumnezeu, defaimezi prin blasfe- miile si strigatele tale furioase pe preofii care Intotdeauna marturiseso fara nici o stirbire dreapta credin ■ nu va atingefi de el si nu primiti 242. Nectarie, episcop al biserica din Constantinopol (381 — 397), ates in tiinpuil sinodului al II-lea in locul Sf. Grigorie de Nazianz, care a deHiiisiomal Sub pre$edin- tia lui Nectarie an fost condamnate ereziile vretnii $i s-au adaugat la sin»b«ilul de credinta de la Niceea ciinci articole care stabilesc crezul creistin deepre 9f. I>iih $d despre BisericS. 243. / Cor. XII, 26. 244. Psalm LII, 5. 56 — Sfintu] loan Casian 332 Sl'lMTUL IOAN CASXAN nimic de la el 2i5 , fiindca toate ale lui sint aducatoare de moarte. Nu stati in apropierea lui si indepartati-va de el 24,i , ca sa nu ii\i necuraji ca el. 4. Aduceti-va aminte de vechii vostri invatatori si preoti, de Grigorie eel cunoscut In lumea intreaga, de Nectarie eel vestit in sf interne, de loan eel minunat intru credinta si nevinovatie, de loan zic, acel loan care prin asemanare cu loan evanghelistul, discipolul lui Iisus, a dormit in- totdeauna la pieptul si in dragosfcea Domnului. De el, va spun, aduccti-va aminte, pe el urmati-1, la puritatea lui, la credinta lui, la imvatatura si sfintenia lui ginditi-va. Aduceti-va aminte intotdeauna de invatatorul si edueatorul vostru, la sinul si imbratisarea caruia, ca sa zic asa, ati crescut, oare a fost invatatorul comun al meu si al vostru, caruia ii sintem discipoli si asezamint. 5. Citdti-i scrierile, pastrati-i invatatu- rile, imbratisati-i credinta si meritele. Desi mare si greu lucru se cere in a indeplini aceasta, este totusi frumos si ohiar sublim a-1 urma, fiindca nu numai insusirea celor mai inalte calitati ale lui, dar chiar si imitatia lor este yrednica de lauda, fiindca aproape niciodata cineva nu este lipsit cu totul de acea parte buna la care se straduieste sa se urce si sa ajunga pe deplin. 6. El, asadar, sa va fie intotdeauna in glnd si ca inaintea ochilor lor, el sa traiasca in sufietele si in eugetele voastre, de la el sa socotiti ca vin, pina la urma, cele scrise aci de mine, fiindca el m-a inva- tat in toate pe care le-am scris. Si prin aceasta credeti-le nu atit ale mele, cit ale lui, fiindca riul porneste de la izvor si tot ce se soeoteste a fi al discipolului se cuvine sa se treaca in cinstea dasealului. Iar pe Tine, pe linga toate si mai presus de toate, Dumnezeule Tata al Domnului nos- tru Iisus Hristos, Te rog cu glas si cu cuget smerit ca acestea, pe care le-am scris din mariiiimia darului TSu, sa le socotesti prinos de dragoste din partea mea. 7. Si fiindca, precum ne-a invatat Domnul Dumnezeul nqstru Cel Unul nascut Fiul Tau, atit ai iubit lumea aceasta 2 '' 7 , incit ai trimis pe Fiul Tau. Unul nascut pentxu mintuirea lunnii, ma srog sa da-'i poporului Tau pe care 1-ai rascumparat, ca din intruparea Fiului Tau Cel Unul nascut toti sa" simta darul si dragostea Lui si faptul ca pentru noi Domnul Dumnezeul nostru Unul nascut Fiul Tau S-a nascut, a patimit si a inviat si astfel toti sa-1 inteleaga. si sa-1 iubeasca. Darul sfintei slave sa fie spor al dragostei noastre si in sufietele tuturor smeronia Lui sa nu aduca scadere cinstirii, ci sa nasoa intostdeauna un prisos de dragoste, iar binefacerile sfintei Lui milosirdii sa le intelegem toti cu evlavie si inteiepciune, ca sa cuncastem ce datoram cu atit mai mult Dumnezeului nostru, cu cit El, Dumnezeu fiind, S-a smerit mai mult oentru noi. 245. Colas. II, 21—22. 246. // Cor int. VI, 17. 247. loan III, 16. INDICE SCRIPTURISTIC * facere 3, 5 = p. 103, 250; 3, 15 = p. 193; 3, 24 - p. 135; 4, 9 - p. 224 ; 15, 3 -= p. 853; 15, 8 - p. 155; 22, 3 - p. 11, 77; 32, 20 = p. 863. le^ire 3, 5 - p. 69, 118; 114, 13 ~ p. 252 ; 3, 14 - p. 826; 16, 13 - p. 857; 4, 13 - p. 808; 18, 25 - p. 145 ; 7, 1 « p. 789; 13, 13 - p. 832. Leviticul 7, 19 = p, 85, 191 ; 19, 17 - p. 92, 218; 19, 18 -= p. 218. Numerii 11, 31 - p. 857; 24, 5—6 - p. 27; 25, 2 - p. 66 ; 25, 4 - p. 63 ; 25, 6 - p. 64. Deuteronom 20, 8 ' - p. 88, 204 ; 32, 12 - p. 827. losua Navi : 5, 15 • - p. 69, 118. Judecatori : 3, 10—15 - p. 816. TI Regi 12, 13 - p. 104; 16, 10—12 = p. .91, 215. VECHIUL TESTAMENT IV Regi 1, 8 - p. 114; 4, 29 ■ = 117; 5, 27 = p. 203, 209, 210; 6, 30 - p. 115; 17, 1 - p. 102; 20, 1—6 - p. 243. 19, 15—23 = p. 243; II Paralipomena 24, 17 - p. 259; 24, 24 - p. 259; 26, 15—16 - p. 244; 32, 25—26 = p. 244. lov 5, 2 - p. 177 ; 5, 23 - p. 224 ; 5, 25 — p. 94. Psalm ii 4, 5 - p. 91, 215; 6, 1 - p. 91, 212; io, i = P : 11 ; 15, 10 =- p. 134; 16, 4 - p. 148; 16, 43— 44 = p. 105; 17, 1—4 - p. 105, 257 17, 21—22 - p. 104, 256 17, 31—32 - p. 104, 256 17, 35—37 - p. 256, 257 17, 39—40 - p. 104, 256 17, 41—42 - p. 105, 256 17, 43—44 - p. 257; 17, 46 - p. 257; 18, 6 -= p. 776; 19, 4 = 150; 20, 2—3 = p. 79 ; 161 ;• 21, 10 - p. 821 ;' 23, 7—10 - p. 875; 25, 16 - p. 11 ; 32, 9 = p. 778; 34, 2—3 - p. 257; 35, 12 = p. 103 ; 35, 17 -p. 11 ; 35, 37, 43, 43, 44, 44, 45, 48, 49, 50 51, 51, 52, 52, 52, 53, 55, 62 62, 62, 62, 62, 65, 67, 68, 73, 77, 80, 81, 82, 84, 88, 252, 89, 93, 100, 100, 100, 101, 105, 106, 107, 108, 110 112, 117, 117, 21 p. 251 ; p. 79, 161 ; 14—15 7—9 - 257 ; 25 =. p. 91, 212; 1 - p. 841 ; 4 =- p. 62, 68; 6 - p. 822; 8 =- p. 831 ; 3 - p. 833, 863; - p. 73, 137; 3 - p. 103, 250 ; 5 - p. 251 ; 5 - p. 881 ; 6 .- p. 102, 246; 17 - p. 244; 6 - p. 72, 133; 6 =- p. 159; - P- 73; 1 = p. 137; 2 - p. 118; 7 - p. 153; 8 = p. 174; 11 -= p. 80, 166; 29 - p. 255; 7 - p. 11 ; 20 - p. 69, 118. 71 - p. 213; 8 - p. 828; 6 = p. 789; 17 - p. 822; 12 - ,p. 821; . 19 - p. 104 ; 254';. 19 =- p. 73, 104, 137; 17—19 - p. 256; 8 - p. 11, 868; 9 - p. 251, 855 ; 13 - p. 855, 865; 7 - p. 252; . 40 - p. 91, 212; 20 - p. 808; 6 - p. 854 ; 1 - p. 72, 133; => p. 133; 1 = p. 158; . 13—14 24 - . p. 827 ; ' p. 256 ; ■ Indicii au fost alratuit; de Pr. Vasile Ailioaei. 884 SFINTUL IOAN CASIAN 118. 1 - p. 72, 78, 97, 135, 137, 158, 224, 228 j 120, 4 - p. 78, 212, 126, 1—2 - p. 253; 130 - p. 68, 116, 251, 136, 9 - p. 193; 140, 1 - p. 73, 135, 141, 4 - p. 242 j 145, 5 - p. 832 i 146, 1 - p. 73; 147, 1 - p. 135; 148 - p. 73, 135, 137 ; 149 - p. 137; 150 - p. 137. Cintarea CintSrilor 1, 2 - p. 118, 173; 1, 3 - p. 174; 1, 16 - p. 223. Pildele Ini Solomon 4, 23 - p. 188, 192; 4, 27 - p. 101; 9, 1 - p. 869, 877; 9, 10 - p. 160, 162; 11, 25 - p. 91, 212; 12, 18 - p. 92; 12, 28 - p. 218; 14, 7 - p. 212; 14, 17 - p. 91; 15, 1 - 212; 16, 15 - p. 103, 251, 259; 23, 21 - 100, 237; 25, 20 - p. 223; 28, 19 - p. 100, 237; 29, 12 - p. 212; 29, 22 - p. 91. Isaia 1, 3 - p. 816; 2, 22 - p. 823; 7, 14 - 780; 9, 6 - p. 805; 10, 14 - p. 252; 11, 6—8 - p. 18, 855; 14, 9 - p. 857; 14, 13—14 - p. 103, 250, 252; 15, 9 - p. 864; 15, 19 - 238; 34, 13 - p. 855; , 37, 27 - p. 252; 38, 1—5 - p. 243; 40, 12 - 91, 213; 45, 2—3 - p. 80, 166; 45, 5—6 - p. 816, 822; 45, 14—15 - p. 813, 817, 821; 52, 1 - p. 100, 237; 52, 6 - p. 813; 53, 8 - p. 867; 57, 15 - p. 822; 63, 19 - p. 832, 833; 66, 1 - p. 91, 213, 264; 65, 25 - p. 18. Ieremia 1, 5 - p. 813; 17, 5 - p. 828; 17, 16 - p. 118; 48, 10 - p. 158. Iezechiel 16, 49 - p. 167, 252; 44, 1—2 - p. 877. Osea 21, 16 - p. 16. Avacum 1, 16 - p. 251. Amos 8, 9 - p. 92, 216. Maleahi 4, 2 - p. 92, 216. Ioil 3, 1—2 - p. 134. Infelepcianea Iui Isus Sirah 2, 1 - p. 78, 160; 33, 32 - p. 100, 237, 238. NOUL TESTAMENT Matei 1, 1 - p. 867; 1, 20 - p. 847, 868 1 1, 21 - p. 816; 1, 23 - p. 780; 3, 4 - p. 114; 3, 14 - p. 864; 3, 16—17 - p. 804; 4, 1 - p. 16; 4, 3 - p. 864; 5, 8 - p. 93, 220; 5, 14 - p. 77, 157; 5, 22 - p. 92, 93, 199, 216, 220; 5, 23 - p. 92, 217; 5, 28 - p. 85; 5, 29 - p. 208; 6, 22 - p. 284; 6, 24 - p. 204; 6, 34 - p. 144; 7, 1—2 - p. 180; 7, 4 - p. 872 ; 7, 7 7, 14 7, 29 9, 10 9, 6 ■ 9, 15 10, 8 ■ 10, 10 10, 34- 10, 38 10, 40 11, 12 11, 19 11, 29 12, 28 12, 40 13, 17 14, 16 14, 43 15, 19 15, 32 16, 16 869; - p. 104, 254; - p. 78, 160; - p. 872; - p. 206 ; - p. 872; - p. 82, 178; - p. 872; - p. 98, 118, 232; -35 - p. 11; - p. 16, 78, 158; - p. 178; - p. 65; - p. 252; - p. 872; - p. 868; - p. 853; - p. 832; - p. 857; - p. 16; - p. 85, 188; - p. 857; - p. 789, 850, 16, 17 _ P- 809; 16, 18 — P- 801 ; 16, 19 — P- 801 ; 16, 24 — P- 16; 17, 2 ■ P- ' 68; 18, 10 — P- 19; 18, 11 — P- 812; 18, 31 — P- 121; 19, 6 ■ P- 830; 19, 21 — P- 19, 88, 205, 209, 260; 20, 1 - ' P . 72 1, 135; 20, 16 P- 79, 160 ; 23, 26 _ ?■ 188; 24, 42 — P- 14; 24, 13 — P- 14, 78,159; 24, 17 P . 159; 24, 18 — P- 159; 24, 35 — P- 803; 25, 31 _ P- 875; 26, 26 •-=. P- 135;. 26, 41 — P- 14;. 26, 52 — 252 ;. INDICE SCHIPTUBISTIC 885 27, 5 - p. 83, 204, 210, 224 • 27, 42 - 865 j 27, 46 - p. 134. Marca 10, 15 - p. 872. Xnca 1, 19—20 - p.- 786 i 1, 35 - p. 778, 779, 786, 787, 877 i 2, 11 - p. 754, 778, 783, 809, 816; 3, 17 - p. 855; 3, 22 - p. 864; 4, 6 - p. 252 ; , . 4, 20 - 869; 4, 23 - p. 91, 214; 9, 62 - p. 78, 88, 204, 209 ; 9, 68 - p. 158; 10, 19 - p. 855, 872; 11, 22 - p. 193; 11, 29 - p. 803; 12, 51 -.p. 11; 12, 20 - p. 90, 210; 12, 21 - p. 193; 12, 32 - p. 160; 12, 35 - p. 70; 14, 33 - p. 63; 14, 39 - p. 803; 17, 31 - p. 90; 18, 22 — p. 1 ; 20, 36 - p. 19; 23, 40 - p. 104, 253; 23, 46 - p. 134; 24, 39 - p. 803. loan 1, 3 - p. 860; 1, 10—11 - p. 816; 1, 11 - p. 812; 1, 14 - p. 848 ; 1, 17 - p. 785, 787; 1, 29 - p. 816, 869; 1, 30 - p. 854 ; 1, 32 - p. 869, 873; 2, 3 - p. 858; 2, 34 - 171 ; 3, 13 - p. 757, 810, 859, 874; 3, 15 - p. 220; 3, 16 - p. 852, f 882; 3, 17 - p. 808; I 4, 5 - p. 872; 4, 34 1 - p. 100, 237; 5, 24 ! - p. 13; 5, 30 - p. 104, 252, 255; 5, 44 - p. 102, 244; 6, 15 - p. 38 ; 6, 27 - p. 100, 237 ; 6, 62 - p. 810, 831, 852; 67 — Sftntul loan Casian 8, 6 - 847; 8, 34 - p. 173; 8, 40—42 - p. 826; 8, 55 - p. 252; 8, 58 - p. 891 ; 9, 1 - p. 858 ; 10, 18 - p. 134, 831; 11, 27 - p. 799, 850, 864; 12, 32 - p. 135; 12, 61 - p. 208; 13, 14 - p. 150; 14, 6 - p. 822; 14, 10 - p. 104, 252, 255 ; 14, 23 - p. 174, 821 ; 15, 5 - p. 253 ; 18, 3 - p. 809 ; 20, 17 - p. 878; 20, 28 - p. 802, 850. Faptele Apostolilor 1, 1—2 - p. 869, 874; 2, 3 - p. 13; 2, 14—16 - p. 133; 2, 17 - p. 13; 2, 34 - p. 134; 2, 44—45 - p. 17; 2, 47 - p. 629; 3, 1 - p. 135; 3, 6 - p. 871 ; 3, 15 - p. 859 ; 4, 32 - p. 11, 17, 71, 123, 147, 829, 815; 5, 5 - p. 204, 210; 9, 6 - p. 793 ; 9. 34 - 871 ; 10, 3 - p. 135; 10, 13 - p. 134; 12, 8 - p. 114; 12, 11 - p. 114; 14, 22 - p. 160; 15, 10 - p. 827; 15, 20 - p. 206; 16, 16 - p. 871; 18, 1—3 - p. 99, 235; 20, 34 - p. 69, 117; 20, 35 - p. 88, 100, 236, 261 ; 20, 65 - p. 204 ; 22, 28 - p. 88, 205 ; 26, 12—15 - p. 79; 26, 14 - p. 793. Komani 1, 14—16 - 299; 1, 28 - p. 259; 2, 15—16 - p. 93, 220; 6, 3 - p. 13 ; 8, 3 - p. 807 ; 8. 4 - p. 854; 8, 9 - p. 795 ; 8, 21—22 - p. 765; 8, 33—34 - p. 795; 9, 3—5 - p. 788; 9, 5 - p. 788, 789; 9, 16 - p. 100, 253 ; 9, 20 - p. 857; 10, 2 - p. 121 ; 12, 6 - p. 259; 13, 13 - p. 17 ; 13, 14 - p. 69, 81, 100, 118, 168, 237; 14, 4 - p. 180; 14, 10 - p. 180; 14, 10—11 - p. 794 ; 15, 25—27 - p. 89, 205 ; 18, 3 - p. 807. I Corinteni 1; 22— 24 - p. 795; 1, 23—24 - p. 795; 1, 30 - p. 871 ; 2, 7—8 - p, 756, 861 ; 2, 6—9 - P 797 ; 2. 8 - p. 756, 852 861 ; 3, 6 - p. 819 ; 3 16 - p. 94, 223, 816- 3, 18- p. 79, 161; 4, I - p. 166 ; 4, 7 - p. 104 5, 5 - p. 130; 6, 11 - p. 871 ; 7, 25—36 - p 10 ; «, 6 - p. 810, 851 852, 861; 9, 14-98 9 20 - p. 170, 604; 9 24 - p. 59, 62, 74; 9 25 - p. 23, 59, 190 ; 9, 26—27 - p. 59, 81, 173 174, 175 ; 9, 27 - p. 81 173, 174, 175, 10, 9 - P 827; 10, 11 - P- 13 I }» 13 - p. 81. 173, 175 ; 12 4_11 _ p. 284; 12, 26 - p. 881; 14, 15 - P- 71 127 ; 15, 31 - p. 16 ; 15 33 _ p. 100, 237; 16 1_4 - p. 89, 206; 16, 23 - p. 785, 787. n Corinteni 5, 10 - p. 794; 5, 16 - p. 785, 790, 791, 792; 5, 19 - p. 788, 815; 6, 7 —8 - p. 101 ; 6, 16 - p. 819; 6, 17 - p. 882; 7, 10 - p. 87, 94, 199; 7, 10 - p. 225; 8, 9 - p. 252 ; 9, 14 - p. 232 ; 10, 2 - p. 99, 233; 10, 4 - p. 855 ; 10, 8 - p. 234; 11, 9 - p. 89, 206; 11, 27 - p. 88, 205; 13, 3 - p. 194, 793, 820; 13, 4 - p. 776; 24, 17 —18 - p. 105; 26, 15— 16 - p. 102. Galateni 1, 1 - p. 754, 790, 791, 861 ; 2, 9—10 - p. 206 j 2, 18 - p. 78, 159; 2, 20 - 116; 4, 4 - p. 806, 861 ; 5, 22—23 - p. 94, 225 ; 5, 26 - p. 102, 244; 6, 14 - p. 116. 886 SFINTUL IOAN CASIAN Efeseni 2, 8—9 - p. 253; 2, 22 - p. 194; 3, 16 - p. 82, 176, 820 ; 4, 1 - p. 815 ; 4, 10 - p. 811, 849; 4, 11 - p. 62 ,- 4, 26 - p. 92, 215, 216; 4, 28- - p. 99, 235; 4, 31 - p. 91, 211; 5, 25 - p. 830; 5, 28—30 - p. 830; 5, 31 - p. 831 ; 5, 32 - p. 832; 6, 10—18 - p. 59; 6, 11 - p. 17, 23, 62, 82 ; 6, 12 - p. 59, 82, 174, 175 ; 6, 16—17 - p. 777; 6, 19 - p. 855. Filipeni 2, 6—8 - p. 252, 263, 81 1 ; 2, 7 - p. 848, 850; 2, 8 - p. 18, 263, 311 ; 2, 10—11 - p. 817; 2, 13 - p. 103, 253; 3, 13 —14 - p. 173, 242; 3, 16—17 = p. 820; 3, 20 - p. 190; 4, 6 - p. 290; 4, 15—16 - p. 206. Coloseni 1, 12—20 - p. 824; 1, 16 - p. 851 ; 2, 3 - p. 821 ; 2, 9 - p. 820, 833, 861; 2, 14 - p. 134; 2, 21—22 - p. 832; 3, 3 - p. 116; 3, 5 - p. 70, 87, 116, 201, 261. I Tesaloniceni 4, 3—5 - p. 194; 4, 7—3 - p. 194; 4, 3—8 - p. 86; 4, 9—11 - p. 98, 122, 229, 238; 4, 12 = p. 230, 238; 5, 6 - p. 14 ; 5, 8 - p. 100, 237 ; 5, 17 - p. 92, 120, 217. II Tesaloniceni 3, G - p. 231, 238; 3, 7 - p. 98, 232 ; 3, 8 - p. 69, 93, 1 17, 232 ; 3, 9 - p. 233; 3, 10 - p. 99, U7, 233, 234; 3, 11 - p. 99; 3, 12 - p. 234; 3, 13 - p. 99, 234, 235 ; 3, 14 - p. 99; 3, 15 - p. 99, 235; 4, 11 - p. 233; 5, 4 - p. 210; 6. 15 - p. 98. I Timotei 1, 7 - p. 833; 1, 15 - p. 812; 2, 3 - p. 217; 2, 5 - p. 222, 283 ; 2, 6 - p. 170; 3, 5 - p. 261; 3, 16 - p. 831, 868, 870; 6, 8 - p. 68, 115, 202; 6, 10 - p. 199, 202; 6, 12 - p. 62. II Timotei 2, 3 - p. 65; 2, 4 - p. 97; 2, 5 - p. 94; 4, 6 - p 81 ; 4, 7 - p. 62, 81, 173; 4, 8 - p. 173; 6, 8 - p. 210 ; 6, 10 - p. 193; 6, 16 - p. 213 Tit 2, 11 - p. 783, 784; 2, 13 - p. 783. Evrei 8, 3 - p. 866; 13, 8 - p. 754, 850. Iacob 1, 8 - p. 88, 204; 1, 20 - p. 91, 212; 4, 6 - 103. I Petru 5, 8—9 - p. 14 II Petrn 2, 19 - p. 171. I loan 1, 1—2 - p. 823; 2, 23 - p. 795. . I loan 2, 28 - p. 848; 4, 2—3 - p. 828; 4, 4 - p. 809; 4, 5 - p. 809. ApocalipsS 3, 4—5 - p. 68; 3, 18 - p. 68; 3, 20 - p. 174; 4, 4 - p. 68 ; 19, 13 - p. 68. INDICB REAL §1 ONOMASTIC Aaheu, p. 773. Aaron, p. 223, 349. Abel, p. 447, 449. Abiguil, (sotia lui Nobal), p. 610. Abimelec (preotul, fitil lui Ahitov), p. 602, 603, 606. Abiron, p. 405. Abesalon, p. 603. abstinent^, p. 191. Academie, p. 5. acedia (stare sufleteascS de nelini5te), p. 93, 95, 96, 97, 98, 99, 101. Achoris (asez. monahala pe dreapta Ni- lului), p. 26. Acis (regele din Geth), p. 602. Acvila (iudeu din Pont), p. g9, 235. Adam, p. 17, 18, 250, 289, 291, 376, 378, 379, 392, 440, 441, 447, 476, 540, 713, 714, 827, 834, 860, 861, 862, 867. adevSrul (al Scripturilor), p. 586, 592, 603, 609. adulter, p. 662, 703. afectiune, p. 583. Africa, p. 765, 772, 776. Agar (muntele Sinai, in Arabia...), p. 556. Agheu, p. 741. Agrippa, p. 792. Ahab (rege al Israelului), p. 319, 327, 854. Ahaia, (localitate), p. 88, 205. Ahitov, p. 604. ajunarea (de doua zile), p. 587, 606. Alexandria, p. 16, 25, 26, 27, 45, 47, 527, 553, 620, 636, 770, 879. Alquin (teolog medieval), p. 52. altar, p. 584. altarul (ascuns al sufletului), p. 587. Ambrosius, (57), (360—397), p. 751, 760, 766, 771, 876. Amoniu (avva), p. 44, 246. Amos (profet), p. 395, 526. Anania, p. 90, 204, 209, 210, 319, 337, 407, 631, 684. anahoret (anahoreti), p. 9, 10, 15, 17, 21, 42, 65, 69, 80, 82, 83, 96, 165, 183, 282, 288, 343, 427, 498. 619, 620, 628, 630, 631, 684. anahoretica (viatS monahala), p. 7, 619. anahorezS, p. 326. analobi (e$arfe din Una), p. 116. Andronic (aw5), p. 431. Andrei (Sf. Apostol), p. 546. anagajament, p. 592. antihrist, p. 829. Antiohia, p. 25, 30, 47, 750. Antione (asezare monahala" de-a dreapta Nilului), p. 26. Antonie eel Mare (Sf.), p. 11, 16, 17, (251— 356), 18, 20, 21, 24, 26, 27, 40, 50, 62, 63, 64, 80, 146, 165, 224, 289, 290. 326, 328, 329, 345, 630, 766. antropomorfism (conceptie religioasa care atribuie divinitatii forme §i insusiri umane), p. 91. Aot, p. 815. Aoth (fiul Gerei), p. 345, 402. apatheia (stare de nepatimire — in grea- ca), p. 44, 260. Apocalipsa, p. 351, 367, 405, 623, 723, 749. Apolinarie, p. 771, 772 Apollo (avva), p. 336, 505, 729. Apophtegmata Patrum (opere sub forma de sentinte monastice), p. 50. Apostol, -i, p. 17, 18, 19, 68, 79, 81, 86, 87, 88, 91, 93, 99, 100, 102, 120, 121, 165, 170, 175, 185, 189, 191, 194, 198, 199, 201, 205, 206, 209, 210. 215, 216, 217, 225, 229, 237, 238, 244, 253, 254, 888 SFINTUL, IOAN C ASIAN 259, 288, 328, 338, 346, 348, 349, 351, 356—57, 366, 377, 382—83, 388, 396, 399, 401, 404. 408. 415, 417, 420, 424, 430, 434, 443, 459, 473, 497, 503, 505, 507, 508, 510, 511, 513, 515, 532, 538, 540, 543, 545, 549, 550, 553, 556, 561, 565, 570, 581, 582, 584, 589, 602, 604, 608, 622, 684. Apta Iulia (vestita eparhie apnseanS), p. 749. Apus, p. 22, 46, 50, 54, 70, 73, 110. Arabia, 395. Arcadle, p. 46, (decretui din 404). arghirofilie, p. 286, 289, 376, 379, 380, 383, 388, 393, 455, 613, 620, 650, 692, 734. Arhebius (episcopj, p. 83, 182, 183, 429, 495, 501. arhangheli, p. 421. arhiereu, p. 697. arian, p. 838, arianismul, p. 750. Arie (eretic), p. 750, 770. arieni (eretici), p. 771. Aristotel, p. 13, 570, 603. Armenia, p. 11, 623. Arsinoe (asezare monahala pe stlnga Ni- lului), p. 26. Arius, p. 433. ascetic), p. 7, 9, 21, 22, 49, (e), 55, 60, 63, 64, 66, 73, 94. asceza (apostolica), p. 16, 23. ascultare, p. 18, 49, 76, 77, 141, 145, 152, 153, 155 <-i). asem3nare, p. 103 (a lui Dumnezeu). Asia Mica, p. 10, 765. Asiria, p. 611. Asezamlnte minastiresti (opera a Sf. Ca- sian), p. 48, 53, 59. ' Atanasie (sf.), diacoa, preot si episcop al Alexandriei (295 — 373), p. 11, 16, 18, 19, 26, 27, 40, 63, 636, 751, 755, 762, 766, 771, 878. Atena, p. 605. Augustin (354—430), (fericit), p. 17, 32, 40, 48, 50, 53, 93, 184, 198, 221, 297, 298, 299, 703, 749, 751, 761, 764, 765, 766, 878. Avacum, p. 726. avaritenilor, p. 734. Avdie (prooroc), p. 740. Avraam (awi), p. 41, 571. Avraam (patriarh), p. 77, 142, 155, 553. Avraam (ascet al pustiei), p. 15, 25, 285, 316, 330, 345, 347, 353, 391, 397, 404, 450, 467, 545, 555, 623, 624, 666, 723, 728, 730, 733, 736, 738, 745, 825, 827, 833, 853, 867. B Baal Zebub (zeu din Ecron), p. 114. Baasa (fiul lui Acbia), p. 406. Babilon (asezare monahala pe dreapta NU lului), p. 26, 171, 193. Balaam, p. 539, 735. Balanos, Dimitrie (patrolog), p. 6. Bamaba, p. 206. Bawit (asezare monahala pe stlnga Nilu- lui), p. 26. BSlan Nicolae (mitropolit), p. 6. Beelzebut, p. 289, 443, 446. Benadab, p. 735. Benedict (de Nursia -sfint), p. 15, 22, 32, 49, 61, 64, 279, 281, 298. Benoit Lavand, p. 12, 24, 27, 29. Bernard de Clairvaux (sfint), p. 22. Bethleem (minastire), p. 25, 38, 39, 40, 43, 73, 82, 215, 299, 300, 498, 749. betia (pacat), p. 289, 290 (-duhului). Biblie, p. 19, 52, 67, 68, 781, 815, 831. bine, p. 588, 622. binecuvintare, p. 601. binele, p. 614 (si a blindetii), p. 635. biruinta, p. 174, 175, 207. BisericS, p. 8, 11, 13, 17, 18, 19, 29, 46 (-de la Constantinopol), 49 (-a cres- tin3), 50 (-RSsariteana), 52, 53, 54 (-a crestinS), 55, 59 (-Apuseana), 66, 67, 74 (-a din Roma), 123, 179, 206, 207 (-11), 236 (D-l«i), 245, 287, 296, (-cres- tin3), 299, 317, 343, 476 (-le Egiptu- lai), 496, (-apaseana), 555, 556 (-lui Hristos), 628, 637, 880 (-a Antiohiei). Biserici, p. 684. Bizant, p. 767. blasXemie, p. 829. blestem (al profetuluty p. 586. Blandina (sfinti martira), p. 24. boala arghirofiliei, p. 613; (-a trufiei), p. 620. INDICE REAL $1 ONOMASTIC 889 BoboteazS, p. 762. Bonnet Serge (sociolog), p. 21, 22. Bremond, (monah), p. 43, 280. Bretanion, p. 766. Bubalus (bivol sSlbatic, porecla lui Paf- nutie), p. 42, 637. Bucegi, p. 21. bucuria Duhului, p. 69, 211, 329, 645, 582. Budism, p. 18. bunatate, p. 621, 649, 660; (-a dBhovnl- ceascS, p. 594). Burchard (colectie la Worms), p. 53. Cain, p. 94, 224, 289; (fiicele loi -r), 447, 448. Cainam, p. 446. Cair George (scriitor), p. 22. Calame (asez. monahalS tn Egiptul mij- lociu), p. 42, 428, 726. Calendar (-ul apusean si ortodox), p. 54. Cambridge (universitate), p. 6. canoanele, p. 593, 621. Capadocia (centra monastic si liturgic In Asia MicS), p. 25, 45,. 150, 476, 755. Carles Madler, p. 759. Carmel (asez. monahalS, situatS la poa- lele muntelui cu acelasi nume), p. 16. Cartea Pastorului (Herma), p. 445. Casian, p. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 17, 19, 20, 21, 23, 24, 28, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77 j (mlnSstirea — din Bethle- em), 79, 80, 82, 83, 84, 85; 86, 88, 89, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 110, 111, 112, 114, 116, 117, 118, 120, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 129, 131, 133, 145, 156, 168, 177, 178, 179, 181, 184, 189, 190, 193, 195, 196, 198, 209, 212, 213, 217, 218, 219, 225, 234, 241, 250, 257, 279, 280, 281, 282, 283, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 291, 292, 296, 297, 298, 299, 300, 477, 493, 494, 495, 496, 498, 499, 530, 531, 540, 548, 574, 577, 598, 606, 611, 615, 619, 620, 621, 629, 638, 640, 661, 664, 673, 684, 689, 703, 705, 723, 737, 749, 750, 751, 752, 753, 754, 756, 758, 759, 761, 764, 765, 766, 767, 770, 772, 831. Casiodor ,p. 52, 767, 788, 876. 1 Castitate, p. 104; (-15nntric5), 191; (-a corpulul), 194, 288; (sete de — ), 411 ; (darnl -5tii), 415, 417, 494, 495, 506; (-intima), 512, 516, 517, 520, 523, 527, 528, 529, 583, 653. Castor (episcop de Marslllia), p. 282, 749. Catehism monahal, p. 40. catehumeni, p. 767. cllntS, p. 79; (-mlntuitoare), 85; (-a inl- mli), 94, 104 ; (cuvtnt de — ), 162, 171 ; (-a Inlmli), 188, 189, 199, 215; (-fler- binte), 224, 225, 253, 257, 368, 369, 461, 504. ceasul al saselea, p. 587. ceasul al notiSlea, p. 587, 654. Cellae (localltate tntre Nistru si Scitium), p. 395. cenodoxie (dnhul slavei desarte), p. 82, 176, 178, 240, 241, 242, 244, 246, 247. Cesariu de Aries, (episcop), p. 53. Chadwich, Owen (rector al UniversitStU din Cambridge), p. 6, 8, 33, 36, 38, 41, 46, 50, 51, 52, 55, 190. Chefa (Apostol), p. 89, 206. Chere^mon (sftnt egiptean, fost staret), p. 41, 495, 502, 503, 509, 512, 523, 527, 529, 530, 531, 532, 551. Chilia, p. 182, 227, 228, 229, 245, 246, 289, 296; (-anahoretilor), 330, 332, 335, 336, 343, 344, 360, 362, 408, 409, 434, 457, 469, 481, 575, 614, 620. Chiliile (asezare monahalS a Egiptului de Jos), p. 42, 43, 44, 49, 71, 72, 73, 75, 82, 83, 96, 97, 98, 99, 101, 102, 106, 121, 154, 185. chinovie, p. 620, 629; (-ii), 619); (itic3), 629; (-it5). Chip (-tngeresc), p. 20, 44, 45, 46, 75; (-diavolesc), 76; (-de monahi din r5- s3rit), 83, 85; (-ul dorit), 101; (-uri), 106; (-ul lui Dumnezeu), 114; (-ul barbatulai), 153, 156, 158, 166, 172, 175, 179; (-vesel), 180, 181, 182, 184; (-de femeie), 185, 194, 201 ; (-ul lui 890 SF1NTUL IOAN CASIAN Dumnezeu), 203, 210, 212, 213 j (-o- meaesc), 237, 240, 244; (-minunat), 291 ; (-ul si asemanarea lui Dumne- zeu), 292 ; (-minunat), 319 ; (-minci- nos), 321 1 (-de tiran), 322, 329, 331, 335 j (-nevrednic), ,340, 349; (-urile idolilor), 351 i (-rusinos), 353 ; (-uri), 358, 363, 367 1 (-mintuitor), 370, 372, 378; (-ul lui Dumnezeu), 379, 381, 385, 390; (-figurat), 395; (-nSprasnic), 405; (ul Ierusalimuluy, 407, 408, 411, 413, 414, 415; (-mistic), 417; (-mistic), 420, 426; (-ul lui Dumnezeu), 430; (-ne- strgmutart), 449; (-firesc), 455; (-duhov- nicesc), 459; (-uri de rugSciune), 461, 463; (-special), 468; (-minunat), 475, 477; (-si asemanare), 479; (-ome- nesc), 486, 488; (-statornic), 489; (-creator), 502, 507 ; (-si asemanare), 512; (-si asemanarea lui Dumnezeu), 517, 520, 532; (-drept), 538; (-deose- bit), 542; (-folositor), 549, 553, 554, 556 ; (-tainic), 559, 565 ; (-minunat), 574, 581 ; (-viclean) Chiril (sfint din Schitopolis), p. 18. Chiril (al Alexandriei), p. 751, 754, 758, 759. Chitescu Nicolae (Prof.), p. 56. Cicero, p. 844. Cineizecime, p. 621, 664, 677. 680, 689. Circumciziune, p. 13, 71, 72, 329, 330, 494, 533, 574. Ciresanu, Badea, p. 67, 136. Cizic, p.. 770. Cintarea Cintanlor, p. 94, 223, 285, 347, 404. Clement al Alexandriei (sfint), p. 24, 62, 184. Clement (al Romei, papa), p. 11. Cogealac (parohie), p. 6. Coman I. (Pr. prof.), p. 36, 50, 56, 767, 768. comunitate crestinS (primarS), p. 17. Cone vet (mlnSstire), p. 13. Constantinopol, p. 31, 44, 46, 749, 750, 765, 771, 881. contemplare (divina), p. 172 ,219, 606. Convorbiri (duhovnicesti), p. 33, 36, 38, 39, 41, 43, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 59, 62, 64, 65, 71, 83; (-spirituals), 114 r 120, 125, 164, 177, 180; (-spiritual3) r 181, 190, 196, 198, 203, 209, 212, 213, 227, 228, 240, 246, 250, 285, 287, 288, 292, 296, 493, 494, 495, 499, 619, 749 r 752, 769. Corint, p. 99, 235, 610. Corneliu, (sutasul), p. 53, 73, 135, 547. Cotlarciuc Nicolae, p. 67. Creator, p. 199, 213, 224, 364, 403, 414, 438, 519, 536; (-dragostea creatoare), 537, 542, 579. creatie, p. 87, 103. credintS, p. 45 ; (-adevSrata), p. 54,, 87, 94, 105; (-apostolica), 115; (-nesova- ielnica), 123, 153 ; (-a adevarata), 154, 155, 157, 158, 165, 166, 173, 182, 185, 200 ; (-a monahului), 202, 203 ; (spo- ial5 de — ), 206, 207, 225, 236; (-a rea), 237, 244, 245; (convertire la — ), 258); (-dreapta), 287, 297, 347, 354, 355, 356, 396, 407; (incalcarea -ei), 415, 417; (-In tmparStia cerurilor), 430, 436, 438 ; (-In Sfinta Treime), 472; (-In rugaciune), 476; (-ecumenica), 477; (-traditionala), 479; (-curatS), 495, 503, 538; (-lui Zaheu), 540; (-a- dev8rata), 545, 547, 548, 550, 551, 564 - r (-lui Hristos), 569; (-deplina), 570; (-dreapta), 614, 621, 641, 659, 660. ctima, p. 5S5, 586, 609. cruce, p. 73, 78, 206; (-a Domnului), 260; (semnul -ii), 322, 571. cugetare, p. 110, 348, 363, 582, 607; (-e- vanghelica). cumpatare, p. 69, 79, 87, 115, 211, 396, 428, 511, 516, 529, 532, 547, 595, 601, 614. cunoastere, p. 21, 38; (-a adevaratS), 217; (-a de sine), 364; (dreapta — ). curatie, p. 191 ; (darul -i), 192 ; (-a ini- mii), 195 ; (-a jnimii), 239 ; (-a ini- mii), 287; (-a luminii), 309, 312, 331 P 333, 342; (-a inimii), 367; (-a corpu- lui), 377 ; (a sufleteasca), 394 ; (-a inimii), 411; (a trupeasca), 429; (-a sufletului), 459 ; (-a inimii), 470 ; (-de pacate), 493, 497; (-de pacate), 517; (-a trupului), 518 ; (-a trupului), 532 ; INDICE REAL $1 ONOMASTTC 391 {-a cantata), 533; (-a launtrica), 552; (-de vicii), 574; (-ISuntricS), 576; (-a inimii). cutremur (duhovnicesc), p. 99, 104, 196 (-ul de sine), 364, 521. Cuvintul lui Dumnezeu, p. 44, 62, 63, 85, 92; (-ul evanghelic), 121, 345, 396, 472, 485, 512, 680, 769. Dalila, p. 601. Damasc, p. 259. Damasus (pap5, 366—384), p. 53. Damian (teolog apusean medieval), p. 52. Daniel (avvS), p. 43, 285, 286, 361, 362, 363, 365, 371, 557. Damil (pro£etul), p. 85, 133, 189, 442. Dascal, p. 5, 42. David (rege $i prooroc), p. 73, 78, 91, 97, 102, 103, 104, 118, 133, 135, 136, 138, 215, 228, 242, 244, 246,. 251, 253, 254, 255, 272,, 289, 294, 319, 347, 348, 351, 354, 355, 356, 405, 418, 421, 452, 473, 509, 524, 538, 539, 541, 543, 602, 603, 606, 610, 611, 613, 663, 664, 700, 706, 707, 727, 751, 809, 821, 863, 875, 833, 867. Datan, p. 405. defaimare, p. 176, 180, 192; (-a poftei desfrtaate), 193, 196; (-a poftelor). demoni, p. 587, 595. desSvirsire, p. 11, 19, 881 j (-evanghelica). 104; (-duhovfiiceasca), 126; (-a ini- mii), 142, 145; (culmile -rii), 165 ; (minglierea -rii), 171, 188; (-a ini- mii), 192, 199, 202, 203; (treapta -rii), 204; (-evanghelica), 205, 207; (-a e- vanghelica), 218 ; (- o adevaratS), 219, 224; (-a inimii), 225, 228, 229, 239; (culmea -rii), 240; (-a spirituals), 242, 253, 254, 255 ; (-a adevSrata), 259; (telul -rii), 260, 283, 285, 286; (cul- mea -rii), 304, 305, 309 ; (-a dragos- tei), 310, 312, 326, 328 ; (culmile -rii), 335 ; (calea -rii), 337 ; (calea -rii), 338, 341; (-a dreptei judecatf), 344, 346; (culmile -rii), 348, 349, 350, 351, 352, 353, 358 ; (-a virtutilor), 360, 363, 367 ; (-a adevarata), 368, 370, 371, 372, 373, 374; (-a inimii), 394; (deplin&tatea -rii), 408, 412; (-a omului launtric), 426; (-a evanghelica), 429, 430, 451; (-a evanghelicS), 454, 45|>. : ; (culmea -rii), 464; (-a noastra), 46J8$.(deplina- tatea -rii), 476, 481, 482; firugaciunea (-ItS), 490 ; (-a inimii), 493 ; (-a duhov- niceascS), 494 ; (-a duhovniceasca), 495, 496, 497, 505 ; (-a adevarata), 509, 510, 512, 515; (-a puritatii), 520, 525, 542, 550; (-a inimii), 553; (-a virtu- tilor), 577; (dubla — ), 588; (-a evan- ghelica), 648; (-a evanghelica), 590; (-a apostolica), 622 ; (-a harici). descoperire, p. 582 ; (-duhului), 644; (-a- nahoreticS). desfrlu, p. 103, 167, 172, 181 ; {-narea ini- mii), 190, 198, 249, 251, 286, 289, 371 ; (-narea trupului), 376, 378, 379, 331, 383, 385, 388, 392, 393, 424, 433, 444, 495, 514, 515, 528, 559, 561, 565, 573, 620, 733. desertaciune r p. 114,-115, ;}78,, 243, 251, 341 ; (-a veacului) ri 347, 357, 376, 378, '379, 382, 383, 384, 385, 388, 423, 424, 485, 558, 567. Deuteronom, p. 204, 358, 389, 404, 514, 545, 569, 693. Diavol, p. 10, 16, 18, 26, 60, 127; (unel- tirile -ului), 142, 145, 146; (giiidurfte* . -esti), 283, 287, 288, 329, 330, 336, 337); (loviturile -ului), 362 ; (imbol- direa -ului), 363,, 379, 396, 419, 421, 431 ; (stapiniti de — ), 440,457; (in- riurirea -ului), 567, 581 ; (vicl«ma -Ului), 622, 638, 737, , 860, 864 868, 869). Diovouniotus, C. I. (profesor), p. 51. Dioclas, p. 619, 626. Diocletian (Imparat romaii), p. 27. Diodor (din Tarsul Ciliciei), p. 750. Diognet, p. 62. Diolcos (asezare monahalS in N-E deltei Nilului), p. 41, 83, 183, 282. Dionisie eel Mic (Exigual), p. 53, 766, 767. discernamint, p. 652. disciplina (c&lugSreasca), p. 619. discipol, p. 7, 39, 583. Divus Thomas, p. 198. dojana, p. 149 (pedeapsa aplicata in m!- nastirile Egiptalui). 892 SFlNTUL IOAN CASIAN* Domnul, p. 73, 76, 78, 84, 90, 93, 98, 105, 106, 109, 118, 121, 137, 142, 150, 151, 155, 157, 158, 159, 160, 165, 167, 173, 174, 186, 188, 190; (bunavointa -ui), 191, 204, 205, 209, 210, 212, 213, 215, 217, 218, 220, 231, 233, 235; (porunca -Ui), 237, 243, 244, 247, 251, 253, 255, 256, 258, 259, 290, 291, 308, 310, 311, 314, 315, 316, 317, 320, 322, 323, 326, 329, 330, 332, 334, 336, 337, 343, 345, 346, 347, 348, 349, 350, 351, 352, 353, 354, 355, 356, 357, 358, 362, 364, 368, 369, 370, 371, 372, 379, 383, 386, 387, 391, 399, 403, 405, 414, 415, 416, 417, 419, 421, 425, 428, 429, '432, 434, 436, 442, 445, 448, 449, 456, 462, 463 r 464, 468, 471, 473, 480, 485, 506, 510, 514, 526, 527, 529, 537, 538, 543, 544, 545, 546, 548, 556, 559, 565, 569, 572, 573, 579, 580, 583, 584, 586, 594. Dorotei (ascet din Gaza), p. 25, 29. dragoste, p. 26, 30 f (-de Dumnezeu $i a- proapele), p. 31, 38, 84; (-dumneze- iasca), 154 ,• (-trupeascS), 162 ; (-apos- tolica), 178, 198 i (-caldicicS), 309 j {-iativi Hristos), 582, 583, 603, 621, 644, 688 1 (-aposiolicS), 591; (-evan- ghelici), 591 ; (-pSmteteascfi), 599 1 (-de Dumnezeu), 586; (-vicleanS). dreptate, p. 103, 588, 601, 611, 612, 614, 622; (-tii). Duhul, p. 62; (-rautatii), 63; (-rautatii), 69 ; (-rile necurate), 70 ; (-ui), 71 ; (-tn rugaciune), 81 j (-uri rele), 88 ; (-uri Tele), 84, 86; (alarma -ui), 90; (-ml- niei), 93; (-miniei), 94, 95, 97); (-de amiaz&), 101 ; (-nelini$tii), 102 ; (-vi- clean), 111; (-duhovnicesc), 118; (-uri necurate), 154, 165, 167, 168; (tSria -ui), 169 ; (tSria -ui), 170 ; (lupta -ui), 172 ; (lupta -ui), 173 ; (-rile cere§ti), 174; (fierbinteala -ui), 173; (-urile rSului), 175 ; (dorjnta -ului), 176 ; (roa- dele -ului), 186, 187; (-desfrlnSrii), 189; (-Intunecat), 193; (-nostru), 207; (-eel r5u), 212; (lumina -lui), 217; (-eel rSu), 219; (tulburarea -lui), 221; (-mtoiei), 225; (-al desfrinarii), 226; (-nelini$tei), 227; (-nelini?tei), 228, 229; (-al nelinistei), 237; (bogStia -lui), 244, 245, 246, 252, 253, 254; (taria -ului), 258; (-rau), 287; (-des- frinSrii), 288 ; (-necurat), 289 ; (-ne- curat), 292 ; (inMtarea -ului), 309, 317, 319; (-Tatalui), 320; (-meu), 328; (-lui), 335 j (-desfrin&rii), 344 ; (infrl~ nSrii), 355; (-legea In duh), 364 * (-imp. trupului), 365 ; (-meu), 366, 367, 368; (-dorinta -din), 369, 372; (fla- cfira -ului), 384 ; (-desfrinarii), 385,, 388; (-uri rele), 390, 391; (-iacomiei)„ 412; (-curatiei), 416, 417; (-ul vraj- ma$), 420; (-uri rele), 421, 422, 423,. 424, 426; (-uri rele), 427; (-necurate), 443 ; (-inferioare), 444 ; (-necurate),. 445 ; (-uri rele), 446 ; (-uri necurate), 451, 455; (-vrajma$esc), 457; (-necu- rat), 461, 485; (-uri necurate), 498, 502, 512; (-tntelepciunii), 518; (-uri, neputincioase), 524, 533, 546; (-rauta- tii), 550, 559; (-uri rele), 573; (-urL necurate), 575 ; (-necurate), 578, 580 $, -vr&jmasiei), . 582, 584; (-razvratit),.. 587; (-potrivnic). Duhul Sflnt, p. 13, 22, 27, 41, 50, 61, 67, 72, 81, 82, 86, 92, 93, 94, 106, 109, 114, 133, 171, 182, 194, 217, 221, 223, 225, 229, 234, 241, 287, 303, 313, 314, 319, 320, 325, 362, 371, 376, 378, 429, 434,. 437, 452, 459, 460, 462, 464, 485, 497,. 511, 559, 564, 566, 569, 582, 583, 601, 621, 641, 686, 727, 850, 869, 870, 871,. 874, 879. Damineca, p. 18, 343, 434. Dumnezeu, p. 10, 11, 12, 13, 16, 18, 19;.. 20, 21, 22, 23, 24, 44, 45, 46, 49, 50,. 54, 59, 61, 64, 68, 70, 74, 77, 78, 79, 80, 82, 83, 85, 86, 90, 91, 92, 93, 96,. 102, 103—106, 109, 111, 113—116, 121 —128, 132, 146, 151, 153, 155, 158, 161, 164, 165, 169, 176, 180, 182, 185, 189, 190—195, 199, 201, 204, 209, 212 —216, 220—225, 228—230, 233, 236 — 238, 244, 247, 249, 250, 251—255 ; 257, 259, 260, 263, 264, 265, 280, 281, 283, 285, 286, 287—289, 291, 292, 298, 299, 303, 309, 310— 317, 319, 320, 322, 326, 327—332, 337, 338, 342, 344, 345, 346,; 347, 349, 351, 353, 354, 355, 356, 357, 358, 360, 362, 363, 364, 368, 376, 378,- 359, 382, 383—387, 391, 395, 396, 397, 399, 403, 404, 408, 412, 413, 414, 415,. 416, 417, 420, 421, 425, 428, 430, 432, 436, 438, 443, 445, 449, 450, 452, 456,. 460 — 470, 475, 480—482, 485, 490, 501, 504, 507, 509, 521, 522, 523—529, 532, 533, 537, 538, 539, 541, 542, 545, 547, 549, 550, 557, 565, 569, 574, 578, 582, 583, 585, 587, 593, 597, 599, 600, 601.. Ebion, p. 752, 754, 791. ebioniti, p. 771. Eclesiastul, p. 285, 319, 333, 347, 419, 447,. 451, 452, 707, 720, 730. INDICE REAL §1 ONOMASTIC 893 Efes (localjtate in care s-a tinut Sinodul III ecumenic), p. 49, 51, 100, 235, 772. Efrem Sirul (sfint), p. 31. Egipt, p. 11, 12, 19, 20, 24, 25, 26, 40, 41, 42, 43, 44, 45—49, 53, 55, 59—63, 67, 70, 77, 82, 109, 110, 111, 121, 122, 132, 141, 156, 157, 178, 185, 227, 238, 285, 290, 291, 299, 300, 345, 349, 384, 387, 389, 391, 476, .494, 498, 499, 500, 501, 502, 539, 570, 571, 576, 592, 619, 620, 626, 627, 628, 633, 654, 655, 664, 683, 723, 749, 814, 827, 828, 853. Elisei, p. 61, 69, 113, 114, 117, 630. Emanuel, p. 780. Enachescu Efrem (arhim.), p. 31. Enoh, p. 348, 349, 450. Enos, p. 447. Epifania, p. 878. Epifanie al Salaminei (sfint), p. 31, 38, 630. episcop, p. 840. Epistola (catre Diognet), p. 62 ; (-catre Romani), 88, 93 j (-catre Efeseni si ' Evrei), 288; (-lui Teofil), 291; (-ca- tre Filipeni) 463 ; (-Pascala), 44, 46, 62, 476; (-le episcopale), 477; (-Sf. Iacov) 601. epoca (apostolica), p. 74. Eremit, p. 11, 18, 21, 22, 23, 29, 30, 50. 61, 63, 66, 619. Evdokimov, Paul, p. 14. erezia antropomorfismului, p. 290, 476, 570. erezia (-ariana) p. 836 ; (-sabeliana), 837. Eshstologie, p. 12, 13, 15. Etheria (sfinta), p. 31. Etiopia, p. 814. Eucherius, p. 500, 625, 626. Euharistie, p. 24. Euher (calugar din Lerini), p. 494. eunomieni, p. 770. Eunomios, p. 770. Europa, p. 49, 765. Eusebiu al Cezareii, p. 765, 87?, 878. Eustatiu, p. 29. Entimie (sfint), p. 18, 30 ; (-ascet din Gaza), 25. Eva, p. 250, 289, 440, 441. Evagrie Ponticul (anahoret al Egiptului), (345—399), p. 7, 11, 24, 44 45, 46, 63, 96, 96 ,116, 118, 164, 181, 227, 291, 750. 58 — SflntuI loan Casian Evanghelie, p. 11 ; (-egipteana), 19, 29, 49, 78, 98, 100, 106, 134, 159, 174, 206, 209, 210, 214, 216, 220, 232, 233, 287, 289, 315, 319, 320, 322, 326, 338, 345, 348, 349, 352, 356, 383, 397, 405, 430, 431, 432, 433, 444, 463, 470, 511, 514, 526, 541, 548, 559, 567, 621, 631, 639, 677, 706. evlavie, p. 229, 311, 540. Ezechid, p. 610. Ezechiel, p. 751. Exod, p. 10, 15. Faraon, p. 789. Farisei, p. 829. Fapta (pacatului), p. 585. Faptele Apostolilor, p. 11, 123, 176, 235, 289, 445, 515, 565, 579, 628, 677, 707, 731. Faustas (staret), p. 52. fagaduinta, p. 80, 138, 377, 523. Fecioara (Sfinta Fecioara), p. 10, 40, 157, 750, 752, 772, 774, 775, 778, 779, 784, 806, 815, 818, 821, 822, 824, 828, 829, 841, 843, 850, 851, 856, 859, 860, 877, 878, 879; (-Maria), 378, 753, 753, 762, 786, 842, 852, 876, 877. Felicitas (sfinta martira), p. 24. Fevronia (maica), p. 22. filargherie (dragoste de bani), p. 198, 199. Filocalie, p. 51 ; (-iile ertodoxe : greaca, rusa si romana), 95; (-romaneasca). fire (omeneasca), p. 20. Fiul lui Dumnezeu, p. 512, 622; (-Omu- lui), 586, 751, 825, 826, 862. Floca loan (profesor), p. 31. focul desfrlnarii, p. 620. Fotie (patfiarh), p. 49, 50, 51, 281, 291. Fotin (diacon invatat din Capadocia), p. 45, 476, 771, 772 (-ius). France Anatolie (scriitor), p. 21, 43. Francisc de Assisi (sfint), p. 17. Francisc de Sales (teolog medieval), p. 52. Franta, p. 47, 51. Friburg, p. 12. Fulgentin de Ruspe (calugar augustin), p. 53. Frumusete dumnezeiasca, p. 20, 55. furia, p. 623. 894 SFINTUL IOAN CASIAN Gabriel (arhanghelul), p. 440, 442, 773, 786, 877. Galia de Sud, p. 59, 60, 71, 75, 89, 10Q, 110, 111, 500, 749, 773, 774, 776. Galileia, p. 858. Gelasiu (papa, 492 — 496), p. 53. Gera, p. 815. Ghenadie de Marsilia, p. 33, 34, 47, 56, 741, 766, 768. Gherman(us) (calugar scit, prieten al lui I. Casian, mort la Roma), p. 5, 25, 38, 40, 41, 46, 47, 82, 280, 282, 283, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 305, 313, 318, 331, 334, 339, 341, 353, 364, 370, 389, 398, 400, 407, 419, 420, 422, 423, 430, 433, 434, 440, 446, 449, 458, 468, 471, 480, 488, 495, 498, 508, 512, 522, 527, 529, 530, 532, 564, 578, 584, 587, 592, 593, 594, 597, 598, 599, 601, 607, 614, 615, 619, 620, 621, 622, 623, 633, 635, 647, 651, 653, 656, 657, 677, 678, 681, 685, 688, 692, 696, 701, 715, 728, 730, 731, 733, 734, 749. Ghiezi (sluga lui Elisei — in Sf. Scrip- turg apare Ghehazi), p. 90, 117, 209, 210. glorie desarta, p. 286. gnosticismul, p. 750. Goliat, p. 606. Gomora, p. 290. Gouley Bernard (publicist), p. 2, 9 ,21, 22. Gratieux A. (patrolog), p. 55. Griffe E. (cf.), p. 47, 50. Grigorie eel Mare (sf. papa al Romei), p. 51, 54, 281, 298. Grigorie de Nazianz, p .20, 29, 751, 754, 762, 765, 766, 771. Grigorie de Nyssa (sfint), p. 15, 771, 879, 881. Grigorie Taumaturgul (sfint), p. 11. Grimlaie (monah), p. 53. Gross I., p. 18. Guy Jean Claude (abate iezuit), p. 36, 40, 42, 43, 44, 46, 48, 49, 50, 51, 111, 113, 117, 121, 122, 123, 128, 133, 138, 140, 142, 157, 164, 180, 182, 184, 190 198, 234, 252, 258, 281, 477. H Habacuc, p. 751. Ham (fiul lui Noe), p. 448. Har (-ul), p. 11; (-ul dumnezeiesc), 52; (-ul dumnezeiesc), 53 ; (-ul dumneze- iesc), 63 ; (-special), 81 ; (-dumneze- iesc), 85; (-ul castitatii), 99; (-dum- nezeiesc), 104 ; (-dumnezeiesc), 106 ; (-dumnezeiesc), 110; (-ul scrisului), 122; (-de la Duhul Sfint), 152; (-ul profetiei), 165; (-ul nevinovatiei), 166; (-die la Duhul Sfint), 171 ; (-dumne- zeiesc), 177; (-ul lui Hristos), 179; (-dumnezeiesc), 182, 190 ; (-ul casti- tatii), 194; (-ul stiintei), 195; (-dum- nezeiesc), 203 ; (-ul profetiei), 236 ; (-dublu), 250 ; (-ul Creatorului), 251 ; (-ul ziditorului), 252 ; (-dumnezeiesc), 253; (-dumnezeiesc), 254; (-dumne- zeiesc), 255; (-divin), 256, 257; (-ul botezului), 285 ; (-dumnezeiesc), 297 ; (-dumnezeiesc), 298 — 299 ; (-dumneze- iesc), 314; (lucrarea -lui), 323; (-dum- nezeiesc), 325) ; (-divin), 328 ; (-ul dreptei judecati), 331 ; (-ul dreptei judecati), 335; (-ul lui Dumnezeu), 336, 337 ; (-dumnezeiesc), 338 ; (-ul Duhului Sfint), 342; (-ul dreptei ju- decati), 345) ; (-ul lui Dumnezeu).. 353 ; (-dumnezeiesc), 355 ; (-dumneze- iesc), 357, 358 ; (-ul providentei), 360; (-dumnezeiesc), 361 ; (-ul umilintei). 362 ; (-dumnezeiesc), 367 ; (-ul rab- darii), 369 ; (-dumnezeiesc), 370 ; (-dumnezeiesc), 375 ; (-ul dreptei ju- decati), 386 ; (-dumnezeiesc), 391 ; (-ul botezului), 392 ; (-dumnezeiesc), 409 ; (-dumnezeiesc), 411 ; (-dumnezeiesc), 412 ; (-dumnezeire), 420 ; (-dumneze- iesc), 429; (-ul vindecarii), 448; (-dum- nezeiesc), 459, 469 ; (-dumnezeiesc), 472; (-ul Implinirii rugaciunii), 482; (-dumnezeiesc), 485 ; (-dumnezeiesc), 496 ; (-dumnezeiesc), 501 ; (-ul desa- virsirii), 505; (-ul dragostei), 516; (-dumnezeiesc), 519 ; (-dumnezeiesc), 529, 531; (-divin), 532; (-dumueze- iesc), 534; (-dumnezeiesc), 535; (-dum- nezeiesc), 537 ; (-dumnezeiesc), 538 ; (-dumnezeiesc), 540 ; (-dumnezeiesc). INBIOE REAL 51 ONOMASTIC 395 542 ; (-mintuitor), 543 ; (-dumneze- iesc), 544; (-dumnezeiesc), 545; (-dum- nezeiesc), 546; (-divin), 547; (-ul dSr- niciei), 548 ; (-ul divinitatii), 552 ; (-dumnezeiesc), 553, 554 ; (-ul ingri- jirilor), 555, 557 ; (-ul invatSturii du- hovnicesti), 558 ; (-duhovnicesc), 569 ; (-dumnezeiesc), 570 ; (-ul Sf. Duh), 571, 574; (-ul curatfei), 612; (-dum- nezeiesc), 615 ; (-ul libertatii), 622 (-ul Domnului), 644, 657, 684 ; (-ul Dom- nului), 685, 687, 688 ; (-ul lui Hristos), 691, 695, 712; (-ul Domnului), 715; (-ul Domnului), 727; (-dumnezeiesc), 782 ; (-ul libertatii), 784 ; (-ul liberta- tii), 786; (-ul libertatii), 787; (-ul li- bertatii), 827 ; (-ul Domnului), 828 ; (-ul libertatii), 835 ; (-ul libertatii), 838 (-ul Smpartasaniei) . Hariton (Sflnt pustnic), p. 30. Hausherr, I (patrolog catolic), p. 146. Hebion, p. 770. Hebioniti, p. 770. Helladiu (episcop), p. 59, 282, 289, 303, 454, 500, 625. Heracleopolis (asezare monahala pe dreapta Nilului), p. 26. Hercule, p. 770. Herma, p. 11, 164. Hermopolis (asezare monahala pe stlnga Nilului), p. 26. Hero, p. 329. Hieronymus (Fericit Ieronim), (331—421), p. 877. Hilarius (sflnt), p. 876. Hippo-Regius, p. 878. Hiram (fiul de vaduva), p. 109. Hoch A., p. 190. Homortotus (cucernic), p. 500. Honoratus (episcop), p. 47, 494, 625. Horeb, p. 16. Hormisdas (papa, 514 — 524), p. 53. Horsiesius (sflnt ererait), p. 17. hula, p. 857, 872. I Iacob (apostolul), p. 68, 89, 206, 291, 300, 304, 479, 524. Iacob patriarhul, p. 583, 598, 601, 745. iadul poftei ticSloase, p. 224, 337, 352. idol, p. 87, 259. Idumeul, p. 604. Iehoiada, p. 259. ierarh (-ie), p. 11. Ieremia (profet), p. 85, 357, 405, 425, 431, 452, 470, 478, 532, 612, 630, 666, 703. Ieroboam (fiul lui Nabet), p. 406. Ieronim (sflnt), p. 26, 28, 38, 45, 46, 60, 110, 142, 165, 221, 740, 661, 751, 760, 766, 768, 777. Ieroiada (mare profet), p. 105. iertare, p. 72, 94, 620, 621, 654. Ierusalim, p. 19, 31, 77, 81, 88, 89, 100, 114, 167, 173, 174, 205, 206, 237, 244, 259, 314, 317, 338, 348, 372, 535, 582, 601, 604, 628, 677, 685. Iesei, p. 606. Iezechiel, p. 611, 612. Iezechiel din Iuda, p. 102, 243, 244, 357, 439. Iisus Hristos, p. 7, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 24, 41, 49, 54, 61, 62, 65, 71, 75, 78, 79, 81, 82, 84, 89, 90, 93, 100, 101, 106, 113, 116, 118, 121, 122, 134, 143, 154, 155, 157, 166, 173, 174, 175, 176, 178, 184, 204, 205, 206, 209, 216, 221, 228, 231, 234, 236, 237, 241, 243, 246, 291, 303, 310, 313, 315, 316, 317, 337, 345, 347, 348, 350, 352, 355, 357, 358, 377, 388, 395, 398, 415, 417, 424, 427, 434, 439, 445, 465, 479, 504, 511, 521, 527, 529, 538, 542, 547, 548, 556, 557, 559, 561, 571, 573, 577, 579, 582, 596, 601, 602, 604, 605, 606, 620, 622, 623, 629, 631, 648, 663, 667, 668, 670, 683, 687, 689, 694, 695, 696, 697, 698, 708, 714, 721, 723, 729, 736, 738, 739, 741, 742, 744, 745, 750, 751, 752, 753, 754, 756, 757, 764, 770, 772, 773, 775, 783, 784, 785, 787, 788, 789, 790, 791, 794, 797, 798, 801, 802, 803, 804, 809, 811, 812, 815, 819, 820, 821, 822, 823, 824, 827, 828, 831, 833, 837, 839, 845, 846, 849, 851, 853, 854, 857, 862, 867,. 869, 871, 874, 876, 878, 882. Ilarie (sflnt ucenic al Sf. Antonie, inte- meietorul monahismului Palestinian), p. 30, 40, 559, 751, 763, 766. Hie, p. 61, 189, 291, 571. Hie (profet), p. 85, 113, 114, 437, 479, 497, 630, 683. Hie Tezviteanul, p. 114. Inochentie I (papi), p. 46 ( 47. 896 SFlNTUL IOAN C ASIAN invidia ,p. 93, 641, 642. loan Apostolul, p. 68, 89, 114, 206, 291, 507, 511, 555, 582, 583, 664, 677, 711, 751, 758, 822, 823, 828, 864, 873, 882. loan Botezatorul, p. 10, 114, 630, 659, 677, 854. loan (avva la M-rea Panephysis), p. 41, 82, 141, 179, 321, 479, 548, 553, 554. loan Climax, p. 15. loan Colobos (ascet), p. 25. loan Gura de Aur, p. 749, 751, 765, 766, 880, 881, 882. loan Hrisostomul, p. 7, 11, 16, 17, 25, 31, 44, 45, 46, 47, 50, 297, 496. loan al Ierusalimului, p 46. loan (Incepatorul Noului Testament), p. 61. loan din Noul Testament, p. 85, 189. loan Maxentiu, p. 758, 759, 764, 766, 767. loan Parintele, p. 620, 621, 642, 644, 647, 656, 651, 653, 654, 665, 745. loan Pustnicul din Gaza, p. 25. loan Staretul (supranmnit loan VSzato- rul, a trait intre anii 305—398), p. 76, 141, 152, 154, 185. loan de Tomis, p. 766, 777. Iona, p. 853. Ionadab, p. 666. loo? (rege), p. 105, 259. Ioppep, p. 871. Iorianului (apele), p. 395. IordSchescu Cicerone, p. 11. Iosif (mitropolit), p. 13. Iosif (sflnt egiptean), p. 41, 300, 403, 407, 495, 502, 539, 540, 575, 576, 578. Iosif, p. 583, 588, 589, 591, 592, 593, 595, 596, 597, 599, 600, 602,-606, 608, 609, 638. Iosif (parinte dim Thmuis), p. 498, 499. Iosua (fiul lui Navi), p. 6J, 118, 320. Iov (fericit), p. 177, 287, 288, 289, 363, 376, 398, 400, 403, 404, 408, 422, 445, 450, 467, 519, 544, 630. Iovian, p. 619. IovianHs, p. 625. Irineu, p. 640, 645, 648. Irlanda, p. 49. Irod, p. 114, 595. Isac (avva), p. 43, 289, 290, 291, 292, 454, 459, 469, 471, 475, 477, 478, 482, 489. Isaac Sirul, p. 62, 95, 96. Isaia (prooroc), * p. 80, 165, 243, 244, 360, 405, 414, 432, 439, 465, 541, 563, 648, 695, 699, 706, 714, 752, 754, 760, 812, 823, 867, 877. Isav, p. 86. iscoade, p. 609. Isidor, p. 631. ispita, p. 26, 81, 140, 141, 142, 173, 175, 202, 256, 287, 318, 326, 332, 335, 336, 341, 354, 357, 364, 376, 377, 378, 379, 388, 396, 402, 407, 415, 419, 422, 424, 427, 459, 467, 483, 498, 512, 513, 519, 545, 546. Israel, p. 109, 304, 345, 355, 360, 364, 384, 389, 406, 450, 464, 524, 526, 539, 544, 545, 612, 613, 684, 735. Istorie, p. 20 ; (-a monahilor), 22, 23 ; (-a monahismului crestin), 24; (-a mar- tirilor), 26 j (-a LausiacS), 40; (-a ere- mismului crestin), 123 ; (-a Bisericii), 1244 ; (-a Lausiaca), 128 j (-a Lausia- cS), 246 ; (-a Lausiaca). Isus Navi, p. 546. Italia, p. 52, 84, 767. Iubal, p. 447. iubire, p. 582, 584 ; (-ca o afectiune). Iuda, p. 88, 89, 90, 94, 105, 203, 208, 209, 210, 224, 259, 287, 289, 346, 372, 406, 445, 586, 598, 611, 613. Iudeea, p. 524, 610. Iuliu Africanul, p. 765. Instin, p. 11. Ivan Iorgu, (prof.), p. 31. Izabela, p. 406. izbavit, p. 104. 1 inchinare, p. 7. indurare, p. 582. Infrlnarea trupulni, p. 86, 165, 166, 167, 168, 169, 174, 176, 178, 179, 184, 185; (asprimea -ri»), 194, 225, 242» 249, 287, 330, 339, 340, 342, 330, 388, 398, 411, 415, 416; (-inijmii), 417, 418; (-inimii), 429, 434, 485, 416, 533, 607, 664, 654. infumurare, p. 734. ingaduinta, p. 198, 362; (-a lui Dumne- zeu). INDICE HEAL §1 ONOMASTIC 897 Inger, p. 19, 85, 114, 191, 215, 250, 288, 329, 369, 412, 421, 432, 439, 440, 442, 443 ; (-vestitor), 445 ; (-ul D-lui), 446; (-i pierdutf), 447 j (-ul lui Dumnezeu), 485, 547, 557, 574, 581 ; (-a luminii), 610, 630, 662. Imparatia cerurilor, p. 10, 11; (-a lui Dumnezeu), 14, 29, 49 j (-a cereasca), 61 j (-a luminii isi cea a iutunericu- lui), 65 ; (-a lui Dumnezeu), 66, 85 ; (-a lui Dumnezeu), 88 ; (-a lui Dum- nezeu), 90, 159, 160 ; (-a lui Dumne- zeu), 204; (-a lui Dumnezeu), 209, 241; (-a lui Dumnezeu), 300 ; (-a lui Dum- nezeu), 307; (-a lui Dumnezeu), 311, 313; (-a lui Dumnezeu), 314; (-a lui Dumnezeu), 315 ; (-a lui Dumnezeu), 362, 365; (-a lui Dumnezeu), 383; (-a lui Dumnezeu), 415, 416, 418, 465; (-a Tatalui), 470, 493, 495, 503, 509, 515; (-a lui Dumnezeu), 559. inaltare, p. 74, 79 ; (-a despre om), 488 ; (-a duhului). inselare, (-a diavolului), p. 582. intristare aducatoare de moarte, p. 198. Intrupare, p. 48; (-a Domnului), 45, 46; (-a Domnului), 48 ; (-a Domnului), 49; (-a Domnului), 296 ; (-a Domnului). intelepciune (-a lui Dumnezeu), p. 359, 439, 547. Invatatorul Neamurilor, p. 603. hivatatura, p. 46 ; (-a apuseana), 48 ; (-in forma de dialog), 49, 52 ; (-a har-li- bertate), 52, 118; (-a evanghelica), 178; (-rile batrinilor), 179; (-rii), 495; (-a apostolica), 584 ; (-a Domnului), 589 ; (-a apostolica), 604 ; (-a aposto- lica). inviere, p. 13 ; (-a Domnului), 18 ; (-a a doua), 19; (-a Domnului'), 45; (-a trupurilor), 74; (-a Domnului), 117, 140; (-a Domnului), 352, 378, 473; (-D-lui), 773. Jean Bremond (patrolog), p. 9, 93, 95. Jertfa ,p. 72 ; (-a de bunavoie), 73 ; (-a ru- gaciunilor noastre, 76, 85 ;, (-de min- tuire), 155, 176 ; .• (-placuta .lui Dum- nezeu), 191 ; (-de mintuire), 217 ; (-e spirituale), 238, 244, 403; (-e zilnice), 449, 474; (-adevSrata), 745, 497, 507; (-a laudei). John Bunian (autorul cartii : «Calatoria crestinsimului spre fericirea de veci), p. 16. JudecatS, p. 65, 82 ; (-a altuia), 585 ; (-a oamenilor), 608, 611, 612; (-a lui Dum- nezeu), 613 ; (-a ca ratiune). Judecator, p. 93, 173 ; (dreptul judeca- tor), 213, 214, 221 ; (lumina judecato- rului), 235, 259, 289, 317, 325, 327, 328, 329, 330, 331, 332, 335, 338, 339, 358, 364, 372, 381, 392, 397, 402, 414, 415, 421, 431, 432, 437, 450, 466, 467, 468, 470, 503, 506, 545, 549, 556, 581, 585, 639. Jupiter, p. 437. juramint, p. 591, 592, 593, 595, 599, 613, 614, 615. Justin, p. 760. Justin Moisescu (patriarh), p. 5, 6, 7, 30, 768. Justinian (imparat), p. 20, 30, 759, 766. K Kemmer A., p. 198. Kernbach V., p. 766. Koch A., p. 198. Lagrange, p. 703. Lameh, p. 447. Laodiceea, p. 771. Laurent -Acupoli, p. 17. Laurentiu de Novae, p. 776. Laurin L., p. 47. Lazar, p. 316, 352, 397. lacomie, p. 48, 80, 84 ; (-diavoleasca), 85, 87 ; (-salbateca), 89 ; (-i josnice), 90 ; (-a de bani), 103, 177; (-a pintecelui), 200, 201, 204, 207, 208; (-a de bani), 209; (-a de ban), 210; (-a de bani), 249 ; (-a de mincare), 286, 332 ; (-a de mincare), 339, 340, . 374, 376; (-a He mincare), 378, 379, 380, 381, 382, 388, 390, 391, 422, 424, 456, 495, 514, 515, 734. 898 SFINTUL IOAN CASIAN legamint (dat), p. 594 i (-duhovnicesc), 595; (-dat), 614 i (-dat). Legea, p. 215) ; (-talionului), 589 j (-lui Hristos), 622 [ (-cea Veche), 685 ; (-cea Veche), 686. legiuitorul, p. 602. lenea, p. 93, 95, 98, 100, 219, 237, 238, 286, 327, 339, 376, 380, 381, 382, 383, 402, 543. Leon eel Mare (papa), p. 47, 49, 51, 60, 110, 279, 298, 749, 750, 766, 767, 769. Leontfu (episcop), p. 59, 282, 289, 303, 454, 500, 619, 625. Leporius, p. 773. leprosi (-la duh si minte), p. 209. Lerini (minastire), p. 47, 52, 53. Lerma, p. 770. Leviti, p. 10, 191. libatie (-a Domnului), p. 215). libertate, p. 48, 50,- (-a omeneasca), 164, 165, 168, 169, 178, 589, 622, 629, 644. Libia, p. 100, 185. linistea (launtrica a inimii), p. 587. Lacurile slinte, p. 28, 40. logodnicS, p. 583. Logosul, p. 754. Lot, p. 553, 610. Luca (Sf. evanghelist), p. 63, 379, 568, 759, 877. Lucifer, p. 379, 439. Lucius, e{ipiscop arian), p. 631. lume, p. 15 (-11 creatine), 78 (-a crestinS). lumina DumnezeiascS, p. 250. lupta, p. 61 (-ei harice), 89 (-ei duhov- nicesti), 96 (-ei duhovnicesti), 98 (-im- potriva pacatului), 99 " (-ei duhovni- cesti), 106 (-a duhului), 171 (-spiri- tuals), 173 (-a duhului), 174 (-elor spi- rituale), 175 (-a cu trupul), 190 (-a trupului), 191 (-a lumeasca), 196 (-a Impotriva castitatii), 207 (-a duhu- lui), 222 (-a duhului), 246 (-a ade- v5rat4), 249 (-impotriva pacatelor), 285 (-a sufletului cu trupul), 287 (-a Impotriva pScatelor), 339 (-a cu dia- Volul), 365 <-a trutpului impotriva sufletului), 368, 369 (t-rup-spirit), 370 (-trup-duh), 377 (-Impotriva carnii), 386 (-impotriva patimilor), 393, 394, 419, 424, 433 (-impotriva duhurilor rele), 422, 484 (-impotriva pofteior), 498 (-impotriva p8catelor), 545 (-a cu ispititorul), 546, 570. lycopolis (-asezare monahala pe stinga Nilului), p. 26. Lycus (tirg din Tebaida),, p. 76, 321, 745. M Macarie, p. 20 (sfint), 25 (sfint), 84 (fe- ricit), 186 (fericit), 384 (fericit), 429 (fericit), 430 (fericit), 497 (sfint), 553 (fericit) 570 (sfint), 571 (sfint), 620, 641, 649 (ospitalierul), 650 (Egiptea- nul), 650 (-din Alexandria), 731. Macedonia, p. 89, 205, 206, 229, 230, 610. Macedonieni, p. 771. Macedonius, 771. Macrinai sfintS, p. 20. Magistru, p. 7, 9. Machete (pSrinte isihast), p. 85, 179. Maica Domnului, p. 49, 877, 880. Maleahi, p. 751. Maleleil, (fiul lui Cainam), p. 447. manihei (eretici), p. 823. maniheismul (erezie), 750. Maniheu (eretic), p. 829. Marcion (eretic din Sinope), p. 754, 791. marcionismul (erezie), p. 750. marcioniti (adepti eretici), p. 823. Marcu (sfint, Apostol si Evanghelist), p. 743. Marcu (sfint.episcopal Alexandriei), p. 71, 123. Mardoheu, personaj biblic p. 319. Marea Moarta, p. 151, 395. Maria, Sfnita FecioarS, p. 807, 843, 847. Maria (sora Martei), p. 622, 846, 848, 850, 858, 868, 876, 878, 880. Maria (sfinta sora lui Pahomie), p. 28, 310. Marrou, Henri, Irenee, patrolog francez, p. 8, 33, 34, 56. Marsilia, p. 47, 51, 54, 59, 297, 749. Marta, p .310, 311, 622, 849, 857, 864. martir, p. 12, 16, 24, 281 (-ologii), 621, 658. Matei, (sfint) Apostol si Evanghelist, p. 379, 538, 759, 770, 867. INDICE REAL $1 ONOMASTIC 899 Matusalem, patriarh biblic, p. 447. marturisirea pacatelor, p. 137, 149, 157, 621. Melania (sfinta), p. 31. Melchiseciec, preot al legi, p. 450. melota (vesmint din piele de oaie), p. 117. Menerfes (asezare monahala pe malul Nilului), p. 47. Merufis (asezare monahala pe malul sting al Nilului), p. 26. Mesopotamia, p. 11, 60, 72, 112, 132, 133, 150. Metoc, p. 6, 294. Methodios, mitropolit al Thyatirelor si Marii Britanii, p. 7. Micle Veniamin, arhimandrit, p. 56. Migne, colectie, p. 33, 768. Mihail, p. 440, 442. Miheia, profet, p. 464. mila (virtute cre?tina), p. 246, 311, 621, 660. mila divina ,p .358, 498, 509, 516, 531, 534, 549. Milet (localitate), p. 100, 235. milostenie, p. 165, 326, 472, 531, 543, 547, 609, 621. minciuna ,p. 147, 391, 595, 600, 601, 602, 606, 609, 615. Minei, p. 54. Miquel Pierre, patrolog, p. 18, 19. mireni, p. 180, 223, 585, 619. Mircea Eliade, p. 765. Mirungere (Si. Taina), p. 773. Minastire, p. 6, 8,11, 12,19, 51, 53, 54, 59, 95 ,97, 100, 111, 115, 121, 122, 135, 141, 142, 143, 153, 154, 155, 156, 157, 161, 178 (-ile din Palestina), 183, 184, 189, 200, 201, 202, 204, 205, 206, 207, 210, 236, 237, 238, 245, 297, 305,-330, 338, 340, 346, 347, 354, 374, 382, 384 (-le din Siria), 447, 476 (-le Egiptului), 553, 592 (-ri din Siria), 593, 643. mindria, p. 101, 102, 169, 242, 243, 244; (-a inimii), 246, 247 j (-a desarta), 370, 424, 558, 734. minia (ca pScat), p. 80, 91 ; (-a omului), 92, 94, 95. 103, 105, 164, 169, 176, 177, 188 ,- (boala -iei), 198, 201, 212, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 219, 220, 221, 225, 249, 251, 286, 289, 309, 376, 377, 380, 381, 382, 388, 393, 423, 424, 454, 461, 466, 519, 579, 580, 587, 589, 620, 623, 637, 641, 651. mlntuire, p. 50, 62, 87, 94, 97, 105, 158, 172, 252, 255, 256, 257, 258, 261, 264, 270, 273„ 274, 279, 280, 283, 286, 289, 299, 334, 351, 353, 356, 358, 368, 404, 419, 426, 432, 464, 465, 483, 503 i (pu- terea -rii), 505, 510, 535, 536 j (grija pentru — ), 537, 147, 548; (suprem — ), 549, 550, 559, 614, 651, 659, 660. Mintuitorul, p. 10, 17, 18, 19, 24, 30, 42, 45, 49, 62, 63, 65, 68, 72, 91, 102, 104, 106, 159, 208, 254, 260, 263, 264, 265, 271, 272, 273, 277, 280, 285, 301, 306, 311, 312, 317, 319, 320, 327, 336, 340, 348, 356, 365, 366, 370, 372, 378, 444, 446, 510, 512, 516, 517, 573, 580, 587, 598, 601, 622, 623, 660. moarte, p. 10, 12, 13, 18, 44 ; (mortiiicare), 48, 49, 62, 65, 68, 69, 70, 82, 87, 90, 94, 98, 106, 118; (mortificarea trupu- lui), 133, 202 ,204, 207, 209, 218, 225, 316, 320; (-a vesnica), 325, 330, 351, 376, 381, 397, 400, 407, 432, 478; (-a vesnica), 505, 523, 586, 596, 614, 623 ; (mortiiicare). Moise, p. 15 i ( — ascet al pustiei Egip- tului), 25, 43, 69, 101, 118, 239; (avvei — ), 283, 284, 291, 305, 313, 318, 323, 325, 330, 331, 334, 339, 341, 342, 345, 346, 349, 386, 387, 389, 391, 404, 415, 417, 428, 438, 450, 479, 486, 524; (— proorocul), 556, 587, 605, 620, 649, 666, 667, 670, 681, 683, 685, 761, 789, 825, 878. monah, p. 61 (-ul), 63; (-ii), 64, 65, 67; (-ii egiptului), 68, 71, 72, 73; (-ii contemporani), 74, 75, 77, 80, 82, 83, 84, 85, 87, 89, 90, 91, 94, 97, 99, 100, 101, 103, 113, 114, 115, 121, 122, 123, 142, 144, 153, 155, 156, 165, 175, 177, 179, 180, 182, 183, 184, 195, 198, 202, 203, 204, 207, 222, 226, 227, 237 ; min- tea -ului), 238, 239, 240, 242, 245, 246, 249, 287, 289; (-ii tineri), 290, 291, 296, 304, 305, 315, 321, 325, 326, 327, 328, 342, 344, 346, 352, 372, 274, 380, 382, 389, 390, 395, 422, 427, 436, 444, 454, 456, 458, 471, 476, 483, 499, 520, 528, 554, 555, 589, 615, 620, 623, 631, 725, 727, 731. Monahism, p. 9, 10, 11, 12, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 53, 55; (-ul apusean), 78; (realitatea -ului), 93, 102, 286, 293, 296, 305, 327, 338, 344, 372, 374, 427. N Nabal (ascet egiptean), p. 610. Nabucodonosor (regele Asiriei), p. 384. nastere, p. 205, 290; (-a Domnului), 397 ; (-a Sf. loan), 382, 387, 399, 401, 467, 900 SFlNTUL IOAN CASIAN 492, 534, 621. Nechao (regele Egiptului), p. 384. Nectarie (episcop al Constantinopolului), p. 381, 391, 881, 882. neliniste, p. 82, 310, 314, 452, 620. Neofit (mitrop .al Ungro-Vlahiei), p. 19. neprihSnire, p. 169, 172, 174, 175, 176; (-a indmii), 182, 188 ; (-a trupului), 189, 253, 513, 516, 517, 519, 520, 532, 533, 565, 620. Nesteros (parinte egiptean), p. 497, 495, 498, 502, 551, 561, 564, 575. Nestor (Mitropolitul Olteniei), p. 56, 768. Nestor (sflnt egiptean), p. 41. Nestorie (eretic, condamnat de sin. II E- cumenic), p. 46, 49, 51, 60, 110, 279, 750, 752, 753, 754, 759, 760, 765, 772. nestorianism (erezie), p 750. nestricaciune, >p. 583. Niceea (localitate aulica vestita, unde s-au desfSsurat lucrarile Sinodului I Ecu- menic), p. 770, 836. Niceta de Remesiana, p. 766, 767, 768. Nicolae (sfint), p. 55. Niculitel (localitate din Dobrogea unde s-au descoperit moastele Sf. martiri : Zotikos, Attalos, Kamasis si Philip- pcs), p. 38. Nil (sfint egiptean), p. 20, 31, 61, 95, 96, 619, 725. Nihil, p. 11 ; (valea -ui), 39, 41, 324. Nistria (minastire din delta Nilului), p. 25, 42, 43, 44. Niscoveanu, N, pr. p. 56. Nob (ascet egiptean), p. 606. Noe (patriarh al Vechiului Testament), p. 449. Noul Testament, p. 61, 71, 113, .122, 124, 135, 598, 603, 706, 751, 770. O Om, p. 49, 50, 178; (-enie), 179 ; (enie), 428 ; (-enia lui Dumnezeu), 436 ;. (-ul launtric), 440, 449, 478 ; (dupa chipul si asemanarea -ului), 511 ; ( — al lui Dumnezeu), 512 ; ( — al lui Dumne- zeu). Ohozia (regele nelegiuit al Israelului), p. 113. Opera, p. 19. Or (staret in pustia Egiptului), p. 20. Orient, p. 76', 150. ordine calugaresti, p. 22, 55. Origen, p. 7, 11, 15, 24, 29, 44, 45, 63, 64, 65, 164, 227, 760, 878. Oryophynchus (asezare monahala din stinga Nilului), p. 26. Oseea (profet), p. 10, 16, 102, 244, 535. osinda vesnica, p. 221, 236, 249, 575, 614. Othoniel (fiul lui Cenez), p. 345, 815. Paesius (avv3), p. 82, 179. Pafnutie (avva), p. 42, 43, 44, 45, 46, 84, 185, 284, 285, 291, 329, 343, 344, 353, 359, 360, 476, 477, 574. Pahomie eel Mare (sfint), p. 11, 19, 21, 28, 30, 62, 126, 128, 143, 150. Palamen (sfint), p. 28. Palladiu, p. 45, 46, 142. Palestina, p. 11, 26, 30, 38, 39, 40, 46, 59, 60, 62, 72, 77, 110, 111, 112, 132, 133, 150, 157, 183, 287. Pambo (ascet al pustiei Egiptului), p. 25. Panephysis (minastire la gura de rasarit a Nilului), p. 39, 41, 156, 428, 495, 501. Parusia, p. 14, 15. Pateric, p. 18, 64, 179, 181, 207, 224, 227, 246, 264, 281. Patermutius (staret), p. 141, 154, 155). Patima, p. 10, 80 ; (-iubirii de argint), 87, 88, 90, 91, 92; (-a minie), 94, 95, 118, 148, 164, 165; (-i vatamatoare), 170, 171, 175, 176, 189, 192; (fierbinteala -ilor), 193, 194, 200, 201, 202, 203, 207, 208, 209, 210, 212, 213, 214, 215, 216, 219, 220, 225; (-iubirii de argint), 241, 243, 246, 249; (pamintul -ilor), 251, 253, 254, 257, 258, 259 ; (-a ticaloa- sa), 260 ; {-i p&nintasti), 296 ,• (-a Domnului), 309; (li vatamatoare), 335; (ardoarea -ilor), 346, 353, 366, 367, 369, 377, 378, 385, 387, 390, 394, 414, 423, 457, 487; (-a Domnului), 512 ; (-a trupului), 517 ; (-a miniei), 518 ; (-a trupeasca), 523, 524, 528, 536, 553 ; (-a sufletului), 558, 559 ; (-ile trupului), 565; (-i trupesti). Paste (ziua Invierii), p. 290, 329. Pavel (sf. Apostol), p. 10, 27, 59, 61, 62, 64, 65, 69, 81, 88, 89, 94, 98, 99, 113, 114, 115, 170, 195, 223, 235, 291, 299, 337, 338, 428, 465, 495, 505, 547, 533. Pavel (avva), p. 18, 20; ( — eel simplu), 26; (— din Tebaida), 101, 239, 346, 429,630,643,644. pacat, p. 18, 40, 48j'(-e capitale), 61, 67, 81, 82, 84, 85, 91; (-ul miniei), 95; INDICE REAL $1 ONOMASTIC 901 (-e capitale), 96, 98, 102, 103, 171, 172, 208; (-ul desfrinarii), 209; (-ul tradarii Domnului), 225, 233, 236; (-ul indaratniciei), 241, 243, 249, 253, 255, 257, 259, 279; (-e capitale \ 286; (-e sufletesti), 288, 291, 321, 334, 350, 357, 369, 376, 378 ; (-ul trupului), 379, 384 ; (— de moarte), 393, 396, 397; (— de moarte), 398, 399, 404, 419, 423, 428, 440, 441, 444, 449, 469, 495, 506, 508; (— de moarte), 514, 557, 602, 603, 609, 619; (-ul minciunii), 623, 709. Pamintul fSgaduinfei, p. 285. Paresimile, p. 621, 664, 680, 681, 682. Paring, 62; (— egipteni), 68, 70, 71, 73; (-ii din Rasarit), 82, 88 ; ( — duhovni- cesti), 207, 238; (— din Egipt), 246; (— din Egipt), 303 ; (— anahoreti), 494 ; (-ii pustlurilor), 550 ; ( — drept- credinciosi), 569 ; (-ii Bisericii). Pelagius, p. 750, 751, 752, 772, 773. Pelerinaj, p. 12, 186, 620. Pelusium (asezare monahala), p. 444. Peri Arhon (despre inceputuri — lucrare teologica a lui Origen), p. 63. Perpetua (sfinta martira), p. 24. Pestera Nasterii Domnului (asezare mo- nahala), p. 43. Petru (Sf. Apostol), p. 61, 64, 68, 74, 90, 113, 114, 133, 139, 206, 291, 319, 346, 352, 356, 445, 479, 542, 540, 548, 549, 622, 631, 659, 799, 800, 801, 850, 871, • 873. Petru (monah), p. 752, 827. Petru (diaconul), p. 766, 767. Persius, p. Ill, 117, 842. Piamun (avva la m-rea Diolcos), p. 41, 619, 620, 626, 627, 633, 635, 642. Piamin (staret), p. 499. Pierre Miquel, p. 12, 15 Pichirp E. (patrolog), p. 39, 41, 42, 46, 50, 55, 56, 510, 539, 541, 553, 570. Pilat/din Pont, p. 699, 842. Pilda, p. 113; ( — de neprihanire si in- gimfare), 115, 150, 154, 155; (— de umilinta), 171 ; (-a luptei trupesti), 173; (-a lui Hristos), 204; (— tica- loasa), 209, 227 ; (-a vietii), 233, 244, 245; (— de zel), 285, 347, 555, 563. Pinufie (preot inir-o minastire din Pane- physis), p. 39, 40, 41, 142. Pinufius, p. 77, 78, 79, 156, 265 si 620, 654, 656, 657, 658, 663. Pispir (asezare monahala in pustie), p. 26, 27. pizma, p. 176, 177, 199, 289, 440, 445, 539, 581, 641, 733. Pirvan (savant), p. 5, 8, 33, 34. pingarire trupeascS, p. 191. Platon, p. 11. pocainta, p. 10, 44, 63, 68, 73, 87, 94, 199, 225, 609, 620, 621, 654, 657, 658, 659. Pont (provincie), p. 99, 181, 235, 633. Pontul Euxin, p. 749. Popescu David, Prof., p. 750. Porfirion (asezare monahala a Egiptului de jos), p. 42. Porfirius (pustiu), p. 101, 239. porunca (-ile), p. 192 ; ( — mintuitoare), 217 ; ( — apostolica si evanghelica), 218, 234, 235; (-a D-lui), 236; (-a D-lui), 357, 364 ; (-a apostolica), 389 ; (-a D-lui), 450 ; ( — evanghelica), 454; (-le Catorului), 505, 507; (-a evan- ghelica), 509; (-le D-lui), 515; (-a lui Hristos), 518; (-le D,-lui), 554; (-le Pr. loan), 568, 573; (— ucigasa), 579; (-a D-lui), 595; (— evangheli- ca), 602 ; (— apostolica), 603, 604 ; (-a D-lui), 607; (-a D-lui). Post, p. 11, 44, 63, 74, 81, 82; (-ul trupu- lui), 84, 86, 174; (-ul trupesc), 176; (-ul sufletului), 177, 178; (-uri zilni- ce), 179; (-uri zilnice), 185, 188, 196; (-ul egal si masurat), 202; (masura -urilor), 255, 285, 286, 287, 288, 309, 310, 311 ; (— chinul lor), 321 ; (-uri nemasurate), 322, 326, 329, 338, 340, 361, 366, 367, 377, 389, 393, 472; (— aspru), 497, 566, 614, 621, 664. Pourrat P. (patrolog), p. 29, 31. Practica Apostolica, p. 10. Prat (teolog), p. 703. predestinatie, p. 48, 52, 53. predica, p. 17 ; ( — apostolica) ,p. 20 ; ( — ascetica). Premergatorul (D-lui), p. 596. preotie, p. 14 ; (— universale), 223 ; (-a Sf. David). prihana, p. 403, 495, 515. Priscila (femeia lui Pont), p. 99, 235. Premergatorul (D-lui), p. 596. preotie, p. 14 ; ( — universala), 223 ; (-a sf. David). prihana, p. 403, 495, 515. profet, p. 215, 216, 237, 354, 372, 418, 423, 431, 432, 433, 442, 456, 470, 478, 508, 511, 518, 520, 537, 538, 543, 545, 557, 563, 565, 567, 571 ; (-ti mincinosi). 902 SFlNTUL IOAN CASIAN Proora, p. 14, 68. Prosper (sfint), p. 50, 52, 297, 298, 299. Provence (loc unde s-a retras sf. Casian), p. 47, 73. pustnic, p. 620. pustie, p. 12, 14, 54. putere (apostolicS), p. 99, 173; (— ome- neascS), 233, 234, 235, 251 ; (— spi- ritualaj, 288; (— spiritual), 289; (— demonica). Raav, p. 600, 601, 606. raiul lui Dumnezeu, p. 439, Rahov, p .300, 601. rabdare, p 586, 587, 589, 635, 649. Rasarit, p. 22, 30, 49, 73, 74. Rascumparatorul lumii, p. 208. rastignire, p. 78 ; (-a noastra). rau, p. 588, 603. Rebeca, p. 539. Regulile monahale, p. 17, 26, 30, 52; (-a benedictina), 59 ; (-a minastirilor), 60, 61, 76, 130, 141, 143; (-a minastiri- lor), 149 ; (-a egiptenilor). Richardson, F. C, editura, p. 33. Riez (Faiistas a devenit episcop la Riez), p. 52. Roma, p. 7, 44, 45, 46, 47, 56, 139, 749, 750, 764. Romani, p. 716. Rousseau Philip., p. 26, 50. Rugaciune, p. 13, 14, 44, 48, 49, 60, 61 ; — de zi si noapte), 62, 63, 65, 66, 67, 70, 71, 72, 73; (ceas de rugaciune), 74, 76, 83, 84; (-a impotriva duhu- lui), 86, 92, 94, 96, 101, 104; (-a ini- mii si trupului), 121 ; (-ni zilnice), 123, 125, 127, 128, 157, 179; (-ni zil- nice), 182, 186, 188; (— impotriva Duhului Sfint), 194, 202; (ceasuri