SFINTUL AMBROZIE SCRIERI COLECTIA fv^ (fK^S>- "partnti §1 SCRIITORI BISER1CESTI" APARE DIN INTTIATIVA PATRIARHULUI IUSTIN 51 SE CONTINUA SUB iNDRUMAREA PREA FERICTTULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE: P.S. TEOFAN SINAITUL, Vicar patriarhal (presedinte), P. C. Pr. SABIN VERZAN, Consilier Patriarhal, Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. CONST ANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar) pArinti $i scriitori biserice§ti 53 S@$^ ^^935 4 SFINTUL AMBROZIE ^ ( S C RI E RI J $\ PARTEA A DOUA fe SK^&r- -d^®W DESPRE SFINTELE TAINE Traducere, introducere $i note de Preot Prof. Dr. ENE BRANI$TE SCRISORI Traducere %\ note de Prof. DAVID POPESCU IMNURI Traducere $i introducere de Lector Dr. DAN NEGRESCU CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TE O CTI S T PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURE$TI - 1994 Copyright (o) Editura Institutului Bibbc §i de Misiune ad Bisericii Ortodooce RomSne Toate drepturile rezervate ISBN 973-9120-28-3 CUVANT INAINTE In istoria Bisehcii creatine, veacul al lV-lea a fost marcat deopotriva de aprige confruntari intre Ortodoxie si eterodoxie si de aparifia unor neintrecuti cunoscatori si neinfricati aparatori ai adevarului revelat. Desigur, atunci, o Biserica viguroasa si nedezbinata, ale carei dona ramuri - rasariteana si apuseana-comunicau "in dun si in adevar" putea depasi cu mai multa usurinfa incercarile venite dinlauntrul sau din afara ei. Astfel, in veacul acela, un mare patriarh al Alexandriei - Sfantul Atanasie eel Mare (c. 296-373) - i$i putea gasi in Roma cre$tina un sprijin sigur impotriva prigonitorilor sai $i ai dreptei credinte. In acela§i "secol de aur" al Bisericii, Fericitul Ieronim (342-420) - autorul binecunoscutei traduceri Mine a Sfinlei Scripturi: Vulgata - cerceta cu multa ravna Antiohia, Palestina $iEgiptul, impatta$indu-se de bogafia duhovniceasca a Rasaritului cre$tin. §i tot in perioada aceea, Sfantul loan Casian (c. 360-435) pleca din paifile noastre (Dobrogea de astazi) catre acelea$i putemice focare de spiritualitate din Palestina si Egipt, ajungand, in cele din urmk, in Apusul Europei si legandu-si numele de inceputurile organizarii monahismului occidental. L-am mai putea numi, in acest context, si pe Rutin de Aquileia (345-410), care in veacul IV a peregrinat si el prin multe locuri din Risarit, sfintite de jertfa si nevoinfele atator crestini, traducand in limba latina - pentru Mosul spiritual al necunoscatorilor de limba greac£ -, printre altele, si insemnate scrieri ale Sfinfilor Vasile eel Mare si Grigorie de Nazianz. Dar, intre Parintii apuseni din secolul al IV-lea, pentru care comuniunea cu crestinatatea rasMteana a avut o semnificatie speciala, un loc deosebit il ocupa Sfantul Ambrozie al Milanului (c. 339-397), a carui gandire teologica atat de echilibrata a rodit din intalnirea simfului pastoral si moral, specific spiritului latin crestin, cu frumusetea si profunzimile teologiei rtsaritene. De bunk seama, la modelarea chipului sau moral, plin de distinctie si armonie, vor fi contribuit atat studiile juridice facute cu constiinciozitate, cat si importantele r£spunderi avute si onorate ca guvemator, inainte deafi ales episcop al Milanului. Diversitatea inzestrarilor spirituale ale Sfantului Ambrozie s-a descoperit, insa, dupa asumarea de catre el a slujirii de ierarh al Bisericii latine, un merit deosebit revenindu-i in lupta contra pericolului arian si a incercarilor de restaurare a paganismului la Roma. Cu un curaj pilduitor el a impus tuturor respectul fata de preceptele morale evanghelice si a aparat oranduielile Bisericii in fata familiei imperiale, refuzand Sfanta impart&sanie imparatului Teodosie CUVANT tNAINTE eel Mare, pan& cand acesta nu s-a edit pentru a fi pomncit sangeroase represalii in Tesalonic. Pe de alte parte, cunoasterea limbii grecesti i-a ing&duit Sfantuiui Ambrozie contactul cu texte fundamentale ale Parintilor r&santeni - dintre care pot fi mentionati Sfantul Atanasie eel Mare, Capadocienii, Sfantul Chiril al Ierusalimului - a caror teologie a si facut-o cunoscutd in Apus. Pe langi toate aceste insusiri mai trebuie, ins£, adaugate si aceea de stralucit cunoscMor si interpret al SGntei Scripturi, precum si cea de inspirat imnograf, pentru a avea o imagine cat mai bine conturatk a personalitafii bisericesti care a avut un rol considerabil in convertirea Fericitului Augustin. Toati stiinfa sa teologicZ Sfantul Ambrozie si-a consacrat-o apardrii dreptei credinte si zidirii duhovnicesti a credinciosilor pistorifi, deci intaririi Bisericii. Dar, cum innoirea Bisericii are loc in mod real, nu p&relnic, fiind realizata prin Sfmtele Taine de inifiere, Sfintul Ambrozie al Milanului a dedicat acestora o important^ scriere: De mysteriis. Desigur, scrierea acestor omilii baptismale a presupus si o buna cunoastere a Catehezelor mystagogice ale Sfantuiui Chiril al Ierusalimului. Prin lucrarea De mysteriis (Despre Sfmtele Taine), Sfantul Ambrozie vorbeste, de fapt, crestinilor din toate timpurile despre necesitatea participarii lor constiente, cu teama sfanta, la viafa sacramentali a Bisericii. Versiunea romaneasca a acestei insemnate scrieri ambroziene ne-a oferit-o Parintele Prof. Dr. Ene Braniste. Ei i se adauga, in volumul de fa&, traducerea, prin truda Prof. David Popescu, a Scrisorilor Sfantuiui Ambrozie - documente epistolografice de mare valoare istorica, precum si traducerea, realizate prin stridania D-lui Lector Dr. Dan Negrescu, a Imnurilor compuse de acest mare Parinte al Bisericii latine. Apreciind c£ traducerea si publicarea - in cadrul Editurii Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane - a unor scrieri majore, aparfinand Sfantuiui Ambrozie - Parinte de seama al crestinMatii apusene, din vremea Bisericii nedesparfite, poate constitui un binevenit prilej de rememorare a cadrului original de convietuire cu adevarat ecumenici, binecuvantam aceasta aparitie editorials, rugand pe Bunul Dumnezeu si rasplateasci osteneala celor care au f&cut-o posibila si sa faca roditoare de bunuri duhovnicesti lectura acestei c&ti, pentru toti cei care o vor deschide. La Duminica Floriilor 1994 f TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE PREFAjA Dupi cum se stie, purtarea de grijk pentru traducerea in romaneste a scrierilor SSntului Ambrozie al Mediolanului a fost incredintata parintilor profesori Ene Braniste si Teodor Bodogae. Cel dintii, regretatul colcg Erie Braniste, se numara inc& din 1959 printre pufinii teologi romani care s-au ostenit traducind si comentind din operele acestui mare scriitor latin, dar n-a ajuns s£ aib& bucuria de a vedea forma noua\ mai deplini, in cadrul colectiei "Parinti si scriitori bisericesti", a scrierilor ambroziene. tnainte de a ne pardsi, el si-a exprimat adeseori bucuria cind stia ck stau gata pentru tipar cele 11 scrieri cu confinut exegetic, asa cum sint ele traduse in volumul 52 al colectiei si cum le-a prezentat eel care semneazi aceste rinduri. Acum, cind s-au prezentat si materialele pentru volumul 53 al colectiei, ne-am gindit sSi publicam in fruntea acestui volum traducerea si comentariul tratatului "Despre SSntele Taine" asa cum le-a publicat parintele profesor Ene Braniste. Celelalte doui scrieri din volumul 53 sint cele 91 "Scrisori", traduse de regretatul Prof. David Popescu, si cele 94 "hnnuri" traduse de Lector Dr. Dan Negrescu. Cu n&dejdea ck Cel de Sus ne va ajuta s& prezentam si alte materiale din scrierile Sf. Ambrozie, asa cum au fost eleprev&zute ca "scrieri alese" (in acest ultim volum abia dack am prezentat citeva "note"), rugam pe cititorii acestor scrieri s& Ge cu ingaduintZ fatk de munca celor care au ostenit aid. Pr. prof. dr. Teodor BODOGAE La Bunavestire, 1994 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI „DE MYSTERIIS" (DESPRE SFINTELE TAINE}* Intre operele Sfintului Ambrozie, episcopul Milanului ("f* 397), ni s-au transmis doua, consacrate explicarii celor trei taine de capetenie ale initierii crestine: botezul, mirungerea si impartasirea. Cea dintii dintre aceste lucrari, cu titlul De mysteriis 1 , de care ne ocupam aici, este de autenticitate sigura; cea de-a doua, cu titlul De sacramentis (Despre taine) 2 , este de autenticitate indoiel- nica, desi unii o considera o amplificare si completare a celei dintii 3 . De mysteriis, desi ni s-a transmis sub forma unui tratat impartit in noua capitole, constituie la origine o serie de cuvintari catehetice, adresate neofiti- lor (noilor crestini) care primisera botezul in noaptea Pastilor; ele au fost tinute probabil in ciirsul saptaminii luminate a unui an din jurul lui 387. In ele Sfintul Ambrozie explica neofitilor intelesurile tainice (istorico-simbolice) ale riturilor si ceremoniilor liturgice din slujba Botezului, a Mirungerii si a Impar- tasirii, asa cum se savirseau aceste Sfinte Taine la Milan (Mediolanum) in vre- mea aceea; sint deci opere literare analoage cu cele cinci cateheze numite mystagogice (catehezele XIX-XXIII), tinute de Sfintul Chiril al Ierusalimului neofitilor din acel oras ceva mai inainte, probabil in saptamina luminata a anului 348 4 . Ca toate operele din aceasta categorie, lucrarea Sfintului Ambro- zie prezinta o mare importanta, atit pentru literatura creftina mystagogica (consacrata explicarii cultului), cit §i pentru istoria cultului cre§tin, ele fiind cele mai importante izvoare care ne dau informatii despre rinduiala sau modul savirsirii celor trei sfinte taine si indeosebi a botezului in Apus, spre sfirsitul secolului al IV-lea. * Scurt studiu introductiv, traducere si note de Pr. prof. Dr. Ene Braniste. 1. Ed. dej. P. Migne, in P.L. t. XVL Paris, 1880, col. 40.5-426. Ed. mai noua, de Otto Fal- ler, in Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, vol. LXXIII (Sancti Ambrosii Opera, pars. VII), Vindobonnae, 1955, Alta in vol.: Ambroise de Milan, De Sacrements. Des Mysteres. Texte etabli, traduit et annote par Dom Bernard Botte, O.S.B., Paris (Ed. duCerl), 1950, (Coll. Sources Chretiennes, 25) . Trad. germ, de Franz Xaver Schulte, in Ausgewahlte Schriften des heiligen Ambro- sius, Bischofvon Mailandl. Band, Kempten, 1871, p. 197-225 (Uber die Geheimnisse) ; alta de Dr. John Ev. Niederhuber, in vol. Des heilligen Kirchenlehrerers Ambrosius von Mailand Pflichtenlehre und ausgewahlte Kleinereschriften, Kempten und Miinchen, 1917, p. 271-303 (Uber die Mysterien). 2. Ed. de J. P. Migne, in P.L., t. XVI, col. 427-482 si in ed. mai noi, indicate in nota precedents. 3. Comp. Manualul de Patrologie pentru uzul studentilor Institutelor teologice, red. de Pr. Prof. I. Coman, Bucuresti, 1956, p. 233. 4. Text grec laJ.P. Migne, P.G., t. XXXIII, col. 1097-1 128 (si alte editii mai noi) . Traduce- rea romana cea mai noua de Pr. D. Fecioru, in vol. Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele. part. II., Bucuresti, 1945 (Col. „izv. Ortodoxiei"). DESPRE SFINTELE TAINE Dam aici, pentru prima oara in romaneste, traducerea integrala a cartii De mysteriis 5 , dupa textul latinesc editat de liturgistul german Johannes Quas- ten, in colectia sa de texte, intitulata Monumenta eucharistica et liturgica vetustis- sima, editata la Bonn in 1935-1937, p. 113-137. La traducerea textului am adaugat note, in care se indica sursa citatelor biblice folosite de autor si se dau explicatiile istorice, arheologice si liturgice, necesare pentru intelegerea textu- lui. CAPITOLUL I Ambrozie arata de ce nu le-a vorbit neofitilor despre Sfintele Taine inainte de botezul lor. Se explica ceremonia deschiderii urechilor * 1. „V-am vorbit in fiecare zi despre invataturile morale, cind se citeau fie faptele Patriarhilor 1 , fie invataturile din Proverbe 2 , astfel ca, fund voi instruiti si ziditi prin acestea, sa va deprindeti sa pasiti pe caile unor invataturi mai de seama, sa strabateti drumul acestora si sa dati ascultare proorocirilor dumne- zeiesti, incit reinnoiti prin botez, sa duceti o viata asa cum se cuvine unor oameni spalati (de pacate). 2. Acum este timpul sa vorbim despre taine si sa aratam insesi temeiurile lor, pe care, daca am fi socotit ca trebuie sa vi le strecuram in suflete inainte de botez, cind nu erati inca initiati, am fi fost considerati mai curind ca le-am tra- dat decit ca le-am explicat; apoi (e mai potrivit sa vorbim acum) deoarece lumina tainelor patrunde ea insasi mai bine (pe oameni) luindu-i pe nea§tep- tate, decit atunci cind e precedata de vreo vorbire 3 . 5. Rezumat si citeva extrase, dupa o traducere mai veche a noastra, vezi la V. Bria, Ele- mtnte cultice §i dogmatice in lucrdrile Sflntului Ambrozie: De sacramentis $i De mysteriis, in „Ortodoxia " 1960), p. 339-351. * Titlurile capitolelor nu apartin Sfintului Ambrozie, ci copi§tilor de manuscrise sau edito- nlor de mai tirziu ai operelor sale; aici le redam in formularea lor din ed. J. Quasten, care este diferita de cea din ed. Migne la cap. I, II, IV, VII §i VIII. Punctuatia textului original este, de asemenea, diferita in cele doua editii si de aceea nu am respectat-o peste tot, ci am adoptat, in unele cazuri, pe cea indicata de cursul logic al ideilor autorului. 1. Adica pericope din cartea Facerii. - Scrierea Sfintului Ambrozie intitulata Despre Avraam, P.L., XIV, 437 si urm. - este la origine o cateheza exegetica la o astfel de pericopa, citita si explicata catehumenilor. 2. Pericopele biblice care se citeau la Milan pe vremea Sfintului Ambrozie in timpul postu- lui mare, cind se facea instructia catehumenilor inscrisi pentru a primi botezul in noaptea Pa§te- lui (competentes, baptizomenisa.ufotizom.eni) erau incadrate de obicei in serviciul religios de seara (Vecernie sau Priveghere) si se alegeau, de regula, din cartea Facerii si din Pildele (Proverbele) lui Solomon, adica cele doua carti ale Vechiului Testament din care sint luate, pina azi, cele doua Paremii din rinduiala Liturghiei ortodoxe a Darurilor mai inainte sfintite din zilele de miercuri si vineri in timpul postului Pastilor (a se vedea Triodul). 3. Ca si Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Ambrozie nu vorbeste despre botez si tainele urma- toare decit celor care le primisera deja (neofitilor) ; el tine sa justifice acest procedeu, deoarece in alte parti ale lumii creatine din aceeasi vreme se vorbea despre sfintele taine catehumenilor, inainte de botezul lor, adica in timpul Paresimilor, cum facea de ex., Sf. loan Gura de Aur la 10 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI 3. A§adar, deschideti-va urechile §i bucurati-va de mireazma cea buna a vietii ve§nice revarsata asupra voastra prin darul tainelor; v-am facut sa in^ele- geti acest lucru cind, savirsjnd noi ritul deschiderii urechilor, rosteam: ,Jlffeta, adica: deschide-te!", ca oricine va sa vie la har, sa cunoasca ce va fi intrebat, sa fie dator sa tina minte ce sa raspunda. 4. Acest rit 1-a savir§it Hristos, precum citim in Evanghelie, cind a tama- duit pe un mut si surd 4 . Dar El, fiindca tamaduia pe un barbat mut, i-a atins gura, pe de o parte ca sa-i deschida gura prin sunetul glasului patrunzator, pe de al- ta fiindca asemenea atingere era potrivita fata de un barbat, dar nu fata de o femeie. CAPITOLUL II Despre intrarea in baptisteriu 5 a celui ce trebuie botezat 5. Dupa aceea s-a deschis pentru tine Sfinta Sfintelor, ai intrat in sanctua- rul na§terii din nou 6 ; repeta ce ai fost intrebat, adu-ti aminte ce ai raspuns. Te-ai lepadat de satana si de faptele lui, de lumea §i de desfriul si de desfatarile lui. Raspunsul tau este pastrat nu in groapa mortilor, ci in cartea celor vii. 6. Ai vazut acolo pe diaconi, ai vazut pe preot, ai vazut pe marele preot 7 . Nu te uita la chipurile lor trupe§ti, ci la harul tainelor. Ai vorbit in prezenta ingerilor, precum este scris: „Caci buzele preotului pazesc §tiinta §i (credincio- §ii) cer Legea din gura lui; caci el este inger al Domnului celui atotputernic" 8 . Nu este cazul sa ne amagim, sa tagaduim; este inger care veste§te imparatia lui Hristos si viata vesnica. Nu trebuie sa-1 pretuief ti dupa infatisare, ci dupa har. la seama la ce ti-a transmis, socote§te bine sarcina lui §i recunoa§te vrednicia (functia) lui. 7. Asadar, odata intrat (in baptisteriu), ca si cum ai infrunta pe du§manul tau 9 , de care sa arati ca trebuie sa te lepezi pe fata, te mtorci spre rasarit; caci cine se leapada de satana se intoarce catre Hristos, 11 prive§te cu o uitatura dreapta. Antiohia, pe la 387-390 (vezi: Jean Chryso&tome, Huit cat6chises baptismates iuidHes. Introd, texte critique, n.ul. et notes de Ant. Venger, A.A. Paris, 1957, Coll. „Sources Chretiennes", nr. .">()). 4. Vezi Marcu VII, 32-35. Ritul „deschiderii urechilor (ji a narildr)", necunoscut in rin- duiala botezului ortodox, se pastreaza §i acum in slujba botezului la romano-catolici (dupa exor- cisme). 5. Pe vremea Sf. Ambrozie, botezul se facea, atit in Apus cit §i in Rasarit, in locasuri sau incaperi anume destinate pentru aceasta, numite baptisterii si zidite de obicei pe linga biserici (mai rar inauntrul bisericilor). 6. Adica in interiorul baptisteriului. 7. Adica pe arhiereu (botezul se facea pe atunci mai ales la catedralele episcopale, unde slujea episcopul insu5i). 8. Mai. II, 7. 9. Adica pe satana. DESPRE SFINTELE TAINE 11 CAPITOLUL III Ambrozie invata ca in apa botezului §i in sfintitii slujitori trebuie sa vedem prezenta §i lucrarea dumnezeirii prin mai multe preinchipuiri, in care botezul a fost prevestit inca de la facerea lumii 8. Ce ai vazut? - Desigur apa, dar nu singura; (ai vazut) pe diaconi slujind acolo, pe marele preot intrebind si sfintind. Mai intii de toate te-a invatat Apostolul ca nu trebuie sa contemplam „cele ce se vad, ci cele care nu se vad; caci cele care se vad sint vremelnice, dar cele care nu se vad sint ve§nice"'°. Caci §i intr-alta parte scrie: „Caci cele nevazute ale lui Dumnezeu sint intelese, de la facerea lumii, prin cele ce s-au facut; inca §i ve§nica lui putere §i dumne- zeire se vede din fapturi" 11 . De aceea §i Domnul insusi spune: „Daca nu cre- deti Mie, credeti macar lucrarilor Mele..." 12 . Cred, asadar, ca acolo este de fata prezenta Dumnezeirii. Crezi in lucrarea Ei fi nu crezi in prezenta Ei? De unde ar rezulta lucrarea, daca n-ar fi mai dinainte prezenta? 9. Dar ia seama bine cit de veche este taina, preinchipuita chiar de la facerea lumii. Chiar la inceput, cind Dumnezeu a facut cerul fi pamintul, „Duhul (Domnului) - spune Scriptura - se purta deasupra apelor" 13 . Cel care se purta pe deasupra apelor nu i§i facea lucrarea asupra apelor? Dar de ce sa spun: „isi facea lucrarea"? la ce privefte prezenta, se purta pe deasupra. Nu ffi facea lucrarea, Cel care se purta pe deasupra? Cunoa§te ca i§i facea lucrarea in acea zidire a lumii, fiindca iti spune profetul: „Prin cuvintul Domnului cerurile s-au intarit si prin Duhul gurii Lui toata puterea lor" 14 . §i un fapt |i celalalt este sprijinit de marturia profetica: §i ca (Duhul) se purta pe deasupra §i ca i§i facea lucrarea; ca se purta pe deasupra o spune Moise, iar ca isi facea lucrarea da marturie David. 10. Primeste fi alta marturie. Cazut era in stricaciune tot trupul, din pri- cina faradelegilor. „Nu va ramine Duhul Meu in oameni - zis-a Domnul - pentru ca trupuri sint" 15 . Prin aceasta a aratat Dumnezeu ca prin necuratia tru- peasca %i prin pingarirea §i mai grea, prin pacat, se pierde hand Duhului. Din care pricina, voind Dumnezeu sa indrepte ceea ce era stricat, a dat potopul si a poruncit dreptului Noe sa se urre in corabie. Iar acesta, dupa incetarea poto- pului, a trimis mai intii un corb care nu s-a mai intors; apoi a trimis un porum- bel, care citim ca s-a intors cu o ramura de maslin 16 . Vezi apa, vezi lemnul, pri- vefti porumbelul, §i te mai indoie§ti de taina? 10. II Cor. IV, 18 11. Rom. I, 20 12. loan, X, 38 13. Fac. I, 2 14. Ps. XXXII, 6 15. Fac. VI, 3 16. Fac. VIII, 11 12 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI 11. Apa este, a§adar, cea in care se scufunda trupul, ca sa se spele tot pacatul trupesc. Se ingroapa in ea toata faradelegea 17 . Lemnul este eel pe care a fost rastignit Domnul Iisus, cind a patimit pentru noi. Porumbelul este acela sub al carui chip a coborit Duhul Sfint, dupa cum ai invatat din Noul Testa- ment 18 , §i El iti insufla pacea sufletului, linistea mintii. Corbul este chipul pacatului, care se duce si nu se mai intoarce daca se va pastra si in tine paza §i icoana dreptatii. 12. Este §i a treia marturie, precum te invata Apostolul (Pavel): „Fiindca parintii nostri toti au fost sub nor si toti au trecut prin mare si toti au fost bote- zati prin Moise, in nor si in mare..." 19 . In sfirsit, si Moise insusi spune in Cin- tare: „Trimis-ai Duhul Tau si i-a acoperit pe ei marea" 20 . Bagi de seama ca si in acea trecere a evreilor (prin Marea Rosie), in care egiptenii au pierit, iar evreii au scapat, a fost anticipate inca de pe atunci inchipuirea Sfintului Botez. Caci, ce altceva invatam zilnic in aceasta taina, decit ca vina este luata de ape §i ca gre§eala se §terge cu ele, insa evlavia si nevinovatia ramin pururi ocrotite? 13. Ai auzit ca parintii nostri au fost sub nor, si (inca) sub un nor bun, care le-a stins focul patimilor trupesti. Norul eel bun umbreste pe cei care ii cerce- teaza Duhul Sfint, in cele din urma s-a coborit peste Fecioara Maria „§i pute- rea Celui inalt a umbrit-o pe ea" 21 , cind a zamislit pe Rascumparatorul neamu- lui omenesc. S_i acea minune a fost facuta de Moise in chip figurat. Asadar, daca Duhul a fost in figura (atunci) nu este in adevar, fiindca Scriptura iti spune: „Ca legea prin Moise a fost data, dar harul si adevarul prin Iisus Hris- tos s-au facut" 22 . 14. La Merra era o apa tare amara: Moise a aruncat un lemn in ea si s-a facut dulce 23 . Fireste, fara semnul crucii Domnului apa nu era de nici un folos pentru mintuirea ce avea sa vie: dar dupa ce a fost sfintita prin taina crucii mintuitoare, atunci a devenit buna pentru baia duhovniceasca §i pentru paha- rul mintuirii. Asadar, precum Moise, adica proorocul, a aruncat lemnul in acel izvor, tot asa preotul arunca in aceasta fintina baptismala semnul crucii Dom- nului si apa se face dulce (potrivita) pentru har. 15. Asadar, sa nu crezi numai ochilor trupesti; mai mare este ceea ce nu se vede; fiindca cele ce se vad sint vremelnice, celelalte vesnice si ele nu se pot intelege cu ochii, ci se pot vedea (numai) cu sufletul si cu cugetul. 17. Corrip. si I Petru, III, 20-21 18. Vezi Matei III, 16 si loc. par. 19. I Cor. X, 1-2 20. Ies. XV, 10 21. Luca I, 35 22. loan, 1, 17 23. Vezi Ies. XV, 23-25. DESPRE SFINTELE TAINE 13 16. In sfir§it, sa te invete citirea luata din Cartea Imparatilor 24 . Era un sirian (numit) Neemari, care avea lepra si nu putea sa fie curatit de nimeni. Atunci o fata dintre prizonieri i-a spus ca este in Israil un profet care ar putea sa-1 curateasca de boala leprei. Luind el aur si argint - spune Scriptura - s-a indreptat spre regele lui Israil. Acesta, aflind scopul venirii lui, si-a sfisiat hai- nele, spunind ca era mai degraba pus la incercare, cind i se cerea ceea ce nu era in puterea lui; dar Elisei i-a trimis vorba regelui sa-1 indrumeze pe sirian la el, ca sa cunoasca cum ca este Dumnezeu in Israil. §i dupa ce acesta a venit, 1-a povatuit sa se scufunde de sapte ori in riul Iordan. 17. Atunci acela a inceput sa-i spuna ca el avea ape mai bune in patria sa, in care se scufundase de multe ori, dar niciodata nu se curatise de lepra. Che- mat din nou acolo, nu asculta de poyetele profetului; dar, la indemnul si sta- ruintele slugilor, a consimtit §i s-a scufundat. §i fiind curatit din aceasta, a inte- les ca faptul de a se curati cineva nu sta in puterea apelor, ci a Harului. 18. Cunoa§te acum cine este acea fata mai tinara dintre prinsii de razboi: este adunarea neamurilor, adica Biserica Domnului, tinuta mai-nainte in sta- pinirea pacatului, cind inca nu avea libertatea data de Har; la sfatul acesteia, acea desurta multime a neamurilor a auzit cuvintul proorocesc, de care la inceput s-a indoit mult timp; dar mai tirziu, cind s-a convins ca trebuie sa-1 urmeze, a fost spalata de toata intinaciunea pacatoseniei. §i Neeman eel putin s-a indoit inainte de a se tamadui; tu insa te-ai tamaduit deja si de aceea nu ai dreptul sa te mai indoiesti. CAPITOLUL IV Se arata, atit prin vindecarea paraliticului, cit §i prin botezul lui Hristos, ca apa nu curate§te fara Duhul §i cuvintele Domnului 19. De aceea ti s-a spus dinainte, ca sa nu crezi numai ceea ce vezi, pentru ca nu cumva sa spui §i tu: Aceasta este oare acea mare taina, pe care ochiul n-a vazut-o, urechea n-a auzit-o §i la inima omului nu s-a suit? 25 Vad apele pe care le vedeam in fiecare zi; au sa ma curateasca pe mine aceste ape in care adesea am coborit si niciodata nu m-am curatit? la la cunostinta de aici ca nu apa curate ste, ci Duhul. 20. De aceea ai citit ca la botez cei trei martori una sint: apa, singele si Duhul 26 ; iar daca scoti pe unul dintre acestia, taina Botezului nu mai ramine in picioare. Caci ce este apa fara crucea lui Hristos? O materie obi§nuita, fara nici o putere pentru taina. §i, dimpotriva, nici fara apa nu poate fi taina rena§- 24. Adica IV Imp. V, 1 $.a. 25. I Cor. II, 9 26. I loan V, 8 14 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI terii: „Caci de nu se va na§te cineva din apa si din Duh, nu va intra in impa- ratia lui Dumnezeu" 27 . Insa si catehumenul crede in crucea Domnului Iisus, cu care §i el se insemneaza; dar de nu va fi botezat in numele Tatalui §i al Fiu- lui si al Sfintului Duh, nu poate dobindi iertare de pacate si nici sa soarba darul harului duhovnicesc. 21. Asadar, acel sirian de supte ori s-a scufundat, dupa Lege 28 ; tu insa ai fost botezat in numele Treimii. Adu-ti aminte ce ai facut: ai marturisit pe Tatal, ai marturisit pe Fiul, ai marturisit pe Sfintul Duh 29 . Pastreaza rinduiala lucrurilor in aceasta credinta; e§ti mort pentru lume §i ai inviat pentru Dum- nezeu. §i ca si cum ai fi fost ingropat in acel element al lumii, fund mort pentru pacat, ai reinviat la viata vesnica. Crede, a§adar, ca apele (botezului) nu sint desarte (zadarnice). 22. De aceea ti s-a spus: „Fiindca ingerul Domnului cobora la vremea hotarita in scaldatoare si apa se tulbura; si acela care se cobora eel dintii in scaldatoare dupa tulburarea apei se tamaduia de orice boala ar fi fost tinut". 30 La Ierusalim era aceasta scaldatoare, in care se insanatosea in fiecare an cite unul; dar nimenea nu se tamaduia inainte de a fi coborit ingerul. Se tulbura apa din pricina necredincio§ilor, ca sa le fie semn ca ingerul coborise. Pentru aceia (era) semn, pentru tine credinta. Pentru aceia se cobora un inger, pentru tine Duhul Sfint; pentru aceia se tulbura un lucru creat, pentru tine lucreaza Hristos insu§i, Stapinul creatiei. 23. Atunci se tamaduia (doar) unul; acum se tamaduiesc toti, sau, desi- gur, un singur popor, eel crestin; caci exista la unii §i o apa mincinoasa. Nu aduce insanatosire botezul necredincio§ilor, nu curate§te, ci intineaza. Iudeul boteaza urcioare si pahare, adica lucruri fara simtire, care nu pot sa primeasca nici vina (pacatului) , nici harul (iertarii) . Tu boteaza acest pahar simtitor al tau, in care sa lumineze faptele tale cele bune, in care sa scinteieze stralucirea harului tau. Asadar, §i acea scaldatoare a fost o preinchipuire, ca sa crezi ca in aceasta apa (a botezului) coboara puterea dumnezeiasca. 24. In sfir§it paraliticul acela a§tepta un om 31 . Pe cine daca nu pe Domnul Iisus, Cel nascut din Fecioara, prin a Carui venire sa nu mai insanato§easca umbra doar pe unul, ci adevdrulpe toti? Acesta este, a§adar, Cel ce era a§teptat sa coboare, despre Care Dumnezeu-Tatal a spus catre loan Botezatorul: „Acela peste care vei vedea Duhul coborind din cer §i raminind peste El, 27. loan III, 5 28. IV Imp V. 14 29. in ritualul vechi al botezului, atlt In Apus cit si In Rasarit, se cerea candidatului la botez o marturisire expresa a credintei in Sfinta Treime, nemijlocit inainte de afundarea in apa baptis- mala; acest rit a disparut din rinduiala ortodoxa de azi a botezului, dar s-a pastrat in cea catolica. 30. loan V, 4 (din pericopa evanghelica ce se citea probabil pe atunci la slujba botr ■ n! , azi in slujba ortodoxa a Aghiazmei mici). 31. loan V, 5 s.u. DESPRE SFINTELE TAINE 15 „Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfint" 32 . Despre Acesta a dat marturie loan, spunind: „Fiindca am vazut Duhul coborind din cer ca un porumbel, §i rami- nind peste El" 33 . §i pentru ca acest Duh a coborit ca un porumbel, nu ca tu sa recunosti ca chiar acel porumbel pe care dreptul Noe 1-a trimis din cora- bie a fost inchipuirea acestui porumbel, ci pentru ca tu sa recuno§ti preinchi- puirea tainei? 25. Si poate vei spune: din moment ce porumbelul care a fost trimis a fost porumbel adevarat, iar Acesta a coborit ca un porumbel, de ce spunem ca acolo a fost aparenta (preinchipuire), iar aici adevar, cind este scris (in Evan- ghelii), in grece§te, ca Duhul a coborit in chip de porumbel? 34 Dar ce este atit de adevarat ca Dumnezeirea, Care rarnine de-a pururi? Insa ce este creat nu poate sa fie adevarul, ci aparenta, care cu u§urinta se desface §i se schimba. Totodata, fiindca nevinovatia acelora care sint botezati nu trebuie sa fie in aparenta, ci in realitate. Din care pricina §i Domnul a spus: „Fiti intelepti ca ferpii §i blinzi (nevinovati) ca porumbeii" 35 . Pe drept cuvint, deci, a coborit (Duhul) ca un porumbel, ca sa ne dea a intelege ca trebuie sa avem nevinova- tia porumbelului. Citim insa ca infatisarea trebuie (uneori) sa o luam ca ade- var, atit pentru Hristos: „Si s-a aflat la infatisare ca un om" 36 , cit §i pentru Dum- nezeu-Tatal: „Nici fata Lui nu ati vazut" 37 . CAPITOLUL V Se dovede§te ca Hristos este prezent la botez ji ca, de aceea, nu trebuie sa te uiti la slujitorii Lui. In sfir§it, se examineaza, in putine cuvinte, marturisirea Treimii, care este rostita de obicei de catre cei botezati. 26. Mai este oare ceva de care ar trebui sa te indoiesti, cind in Evanghelie iti striga deslu§it Tatal, Care spune: „Acesta este Fiul Meu, in Care am bine- voii'"'' 1 *'.' Si cind striga Fiul, asupra Caruia S-a aratat ca un porumbel Duhul Sfint? Cind striga §i Duhul Sfint, Care S-a coborit ca un porumbel? Cind striga David: „Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul maririi a tunat, Domnul peste ape multe" 39 . Cind Scriptura iti da marturie ca la rugaciunile lui Ierobaal 32. loan I, 33 33. loan I, 32 34. Vezi Luca III, 22; Matei III, 16; Marcu I, 10; loan I, 32 35. Matei X, 16 36. Filip. II, 5 37. loan V, 37 38. Matei III, 17 39. Ps. XXVIII, 3 16 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI a coborit foe din cer 40 , §i iarasi, cind s-a rugat Hie, a fost trimis foe, care a sfintit jertfa 41 ? 27. Sa nu iei seama la meritele persoanelor, ci la vrednicia (functiunile) preotilor. Iar daca te uiti la merite, sa te uiti ca la Hie, uita-te si la meritele lui Petru sau ale lui Pavel, care ne-au transmis aceasta taina primita de ei de la Domnul Iisus. Evreilor li se trimitea foe nevazut; acelora spre inchipuire, noua spre luare aminte. Crede, asadar, ca este de fata, chemat prin rugaciunile preotilor, Domnul Iisus, Care spune: „Unde vor fi doi sau trei... acolo voi fi si Eu" 42 ; cu cit mai mult binevoieste sa ne faca parte de prezenta Sa acolo unde este Biserica, unde sint Tainele Sale? 28. Ai coborit, asadar (in fintina baptismala); adu-ti aminte ce ai raspuns: ca tu crezi in Tatal, crezi in Fiul, crezi in Sfintul Duh 43 . Nu ai acolo: Cred in eel mai mare, si in eel mai mic si in ultimul, ci prin aceeasi fagaduinta si cheza§ie a gurii tale te-ai legat sa crezi in Fiul deopotriva cum crezi si in Tatal, sa crezi deopotriva in Duhul Sfint cum crezi si in Fiul, cu singura deosebire ca crucea, in care marturisesti ca trebuie sa crezi, e numai a Domnului Iisus. CAPITOLUL VI Pentru ce se face ungerea in cre§tet celor ce ies din apa botezului; pentru ce (se face) dupa botez §i spalarea picioarelor 29. Dupa acestea, desigur, te-ai ridicat la preot; ia seama ce a urmat. Oare, nu ceea ce spune David: „Ca mirul pe cap, care coboara pe barba, pe barba lui Aaron" 44 . Acesta este mirul de care si Solomon spune: „Mir varsat este numele tau, pentru aceea te-au indragit fecioarele si te-au tras la ele" 45 . Cite suflete reinnoite astazi Te-au indragit pe Tine, Doamne Iisuse, spunin- du-Ti: „Trage-ne dupa Tine, la mireasma vesmintelor Tale alergam" 46 , ca sa soarba mireasma invierii? 30. Intelege de ce se face aceasta, fiindca „ochii inteleptului sint in capul lui" 47 . De aceea mirul a curs in barba, adica in harul tineretii; de aceea a curs pe barba lui Aaron, ca sa devii neam ales, preotesc, de pret 48 ;caci prin harul duhovnicesc sintem unsi cu totii pentru imparatia lui Dumnezeu §i pentru preotie. 40. Ierobaal era porecla data judecatorului Ghedeon de catre concetatenii lui, pentru ca el stricase altarul zeului Baal (vezijud. VI, 11 s.u. 21, 25, 32). 41. Ill Imp. XVIII, 20 s.u. 42. Matei XVIII, 20 43. Vezi in urma nota 29 44. Ps. CXXXII, 2 45. Cint. Cint. I; 2 (3) 46. Cint. Cint. I, 3 47. Eccl. II, 14 48. I Petru II, 9 DESPRE SFINTELF, TAINE 17 31. Te-ai ridicat din fintina (baptismala) ; adu-ti aminte de invatatura Evangheliei. Caci si, in Evanghelie, Domnul nostru Iisus a spalat picioarele ucenicilor Sai 49 . §i cind a ajuns 1 1 Simon Petru, acesta a spus: „Nu-mi vei spala mie picioarele in veac!". Nu i . venit in minte taina si de aceea a refuzat sluji- rea, deoarece credea ca s-ar fi agravat umilinta robului, daca ar fi ingaduit, supus, servirea Stapfnului. Dar Domnul i-a raspuns: „De nu-ti voi spala picioa- rele, nu vei avea parte cu Mine". Auzind aceasta, Petru a spus: „Doamne, nu numai picioarele, ci §i miinile si capul". Raspuns-a Domnul: „Cine este spalat nu are nevoie sa-si spele decit picioarele, si este curat in intregime". 32. Era curat Petru, dar trebuia sa-si spele calciiul, caci mostenise pacatul primului om, cind sarpele i-a pindit calciiul si 1-a indemnat la pacat. De aceea i se spala calciiul, ca sa i se ridice pacatul stramosesc, caci pacatele noastre pro- prii se dezleaga prin botez' . 33. Totodata sa cunosti ca taina sta in insasi slujirea smereniei, caci spune: „Daca eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, cu cit mai mult si voi trebuie sa va spalati picioarele unul altuia" 01 . Caci o data ce Insusi Savirsitorul mintuirii ne-a rascumparat prin supunerea Sa, cu cit mai mult noi, bieti robi, trebuie sa facem ascultarea smereniei si a supunerii? CAPITOLULVII Prin vesmintele albe ale neofitilor se arata spalarea pacatelor. Chiar ingerii si Insusi Mirele Iisus s-au mirat de stralucirea Bisericii 34. Dupa aceasta ai primit vesminte albe, ca sa se arate ca ai dezbracat haina pacatelor, ca ai imbracat vesmintele curate ale nevinovatiei, despre care proorocul a spus: „Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si 49. loan XIII, 4 § ,u. In Galia, episcopul spala picioarele neofitilor indata dupa botez, imi- tind pe Mintuitorul, ceea ce confirma §i alte documente, ca de ex. Cezar de Arelate, Sermones 168, 257, P.L., XXXIX, 2017 si 2220, Can. 48 al Sin. din Elvira (circa 303), ?.a. Ritul acesta nu se practica la Roma, dar sa mentinut multa vreme in ritul liturgic galican, fiind mentionat §i in cele mai vechi manuscrise liturgice pastrate in Apus (ca Missal e Gallicanum vetus, Missale Gothicum, P.L., LXXII, 275, 270). 50. Textul acesta a fost adesea gresit inteles in sensul ca Sf. Ambrozie ar crede ca spalarea picioarelor ar fi un fel de taina analoaga cu botezul, care ar spala pacatul stramosesc, iar botezul ar spala numai pacatele personale; pe baza unei asemenea gresite intelegeri, unii au si pus la indoiala autenticitatea textului. Dar prin „pacatele mostenite" (haereditaria peccata) Sf. Ambro- zie nu intelege pacatul stramosesc, ci urmarile lui, adica patimile sau inclinarea spre pacat (ceea ce in teologia latina se numeste concupiscentia) . Lucrul acesta se vede mai clar din explicarea Sf. Ambrozie la Ps. XL VIII, 5, unde este vorba de „faradelegea calciiului meu" (iniquitas calcanei mei), expresie pe care el o pune in legatura si cu blestemul lui Adam (Fac. Ill, 15) si cu spalarea picioarelor lui Petru de catre Mintuitorul la Cina cea de Taina (Vezi In Psalmum XLVIII Enna- ratio 8). 51. loan XIII, 14 2 - Sfintul Ambrozie al Milanului 18 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI mai mult decit zapada ma vei albi" 52 . Caci cine se boteaza se vede ca a fost curatit si dupa Lege §i dupa Evanghelie: dupa Lege, fiindca cu manunchi de isop stropea Moise cu singele mielului 53 ; dupa Evanghelie, fiindca ve§mintele lui Hristos erau albe ca zapada, cind arata in Evanghelie slava invierii Sale. Asadar, eel caruia i se arata vina se albeste mai tare decit zapada. De aceea spune Domnul §i prin gura lui Isaia: „De vor fi pacatele voastre ca mohoriciu- nea, ca zapada se vor albi" 54 . 35. Avind Biserica aceste ve§minte, dobindite prin baia rena§terii, spune in Cintarea Cintarilor: „Neagra sint §i frumoasa, fiice ale Ierusalimului" 55 . Neagra prin §ubrezenia firii omenesti, frumoasa prin har; neagra deoarece (ma trag) din cei pacatosi, frumoasa prin taina credintei. Privind fiicele Ierusa- limului aceste ve§minte, spun uluite: „Cine este aceasta care se urea albita"? 56 Aceasta era neagra; cum s-a facut dintr-o data alba? 36. S-au indoit chiar §i ingerii, dupa ce a inviat Hristos, s-au indoit §i Pute- rile cerului vazind cum un trup se inalta la cer. Atunci se intrebau: „Cine este acesta, Imparatul slavei?" §i in timp ce unii spuneau: „Ridicati capeteniei por- tile voastre §i va ridicati porti vesnice, s_i va intra Imparatul slavei"? 57 . §i la Isaia este scris ca Puterile cerurilor se intrebau, stfnd la indoiala: „Cine este Acesta Care Se urea din Edom, ros eata vesmintelor Sale din Bosor, stralucitor in haina alba?" 58 . 37. Hristos insa, vazind in vesmintele albe Biserica Sa, pentru care El insusi, precum este scris in cartea proorocului Zaharia, luase vesminte inti- nate, (vazind inca) si sufletul ei curat §i spalat prin baia renasterii, ii spune: „Iata, frumoasa e§ti, iubita Mea, iata esti frumoasa, ochii tai ca ai unei porum- bite" 59 , sub a carei infati§are a coborit din cer Duhul Sfint. 38. §i mai jos: „Dintii tai ca o turma de capre tunse, care au iesit din scal- datoare, care toate nasc numai gemeni si nu este stearpa intre ele; ca purpura de rosii sint buzele tale"! 60 Nu este lauda de rind aceasta. Mai intii prin placuta comparatie cu caprele tunse; caci stim ca si pe inaltimi caprele pasc fara pri- mejdie si ca §i in prapastii isi gasesc hrana in siguranta; apoi cind sint tunse, sint despovarate de perii de prisos. Cu turma acestora este comparata Bise- rica, avind ea in sine multe puteri ale sufletelor, care sa inlature prin botez povara pacatelor care sa-i aduca lui Hristos credinta cea tainica si harul moral, care sa laude crucea lui Iisus Domnul. 52. Ps. L, 9 . 53. Ie ? . XII, 22 54. Isaia I, 18 55. Cint. Cint. I, 4 (5) 56. Cint. Cint. VIII, 5 57. Ps. XXIII, 7 s.u. 58. Isaia, LXIII, 1 59. Cint. Cint. IV, 1 60. Cint. Cint. IV, 2-3 DCSTRE SFINTELE TAINE 19 39. Prin acestea este frumoasa Biserica. De aceea, si Dumnezeu indreapta cu\int catre ea: „Frumoasa e§ti toata, iubita mea, si cusur nu este in tine" 61 , fiindca vina a fost inghitita de apa. „Coboara din Liban, mireasa, coboara din Liban! Vei trece si vei veni" 62 , de la inceputul credintei, prin aceea ca, iasind lumea, a trecut la Hristos. §i iarasi spune Dumnezeu cuvint catre ea: „Cit de frumoasa si de dulce te-ai facut in desfatarile tale, dragostea Mea! Statura ta s-a facut asemenea finicului si sinii tai asemeni ciorchini- lor de struguri"! 63 . 40. Iar Biserica ii raspunde: „Cine te va da mie, frate, care te alaptezi in sinii maicii mele? De te voi afla afara iti voi da sarutare §i nu ma vor defaima. Te voi lua §i te voi duce in casa maicii mele si in camara celei ce m-a zamislit. Invatatura imi vei da" 64 . Vezi cum, desfatata de darul harurilor, doreste sa ajunga la tainele cele dinauntru §i sa-si inchine lui Hristos toate simtirile? Acuma cere, acuma stirne§te iubirea §i cere ca sa o stirneasca fiicele Ierusali- mului, adica sufletele credincio§ilor, prin frumusetea carora dore§te sa atite pe mire la o mai aprinsa iubire pentru ea. 41. Din aceasta pricina, Domnul Iisus, imbiat §i El de rivna unei atit de mari iubiri, de frumusetea podoabei si a gratiei sale, fiindca nici un pacat nu mai intineaza pe cei deja spalati, spune catre Biserica: „Pune-Ma ca pe un sigiliu pe inima ta!, ca o pecete pe bratul tau"! 65 , adica, impodo- bita esti, iubita Mea, frumoasa esti toata, nimic nu iti lipse§te! „Pune-Ma ca o pecete pe inima ta"!, ca sa straluceasca credinta ta in plinatatea tai- nei. Inca §i faptele tale sa straluceasca §i sa puna in lumina chipul lui Dumnezeu, dupa al Carui chip ai fost facuta. Sa nu scada iubirea ta din pricina nici unei prigoane, potop de ape sa nu o poata nimici, fluvii sa nu o poata clatina! 42. De aceea, sa repeti, fiindca ai primit pecetea dumnezeiasca: „Duhul intelepciunii §i al intelegerii, duhul sfatului |i al puterii, duhul cunoa§terii §i al bunei credinte, duhul temerii de Dumnezeu" 66 si pastreaza ce ai primit. Dum- nezeu-Tatal te-a insemnat, Domnul Hristos te-a intarit, iar Duhul ti-a dat che- za§ie in inima ta, precum ai invatat din citirea Apostolilor 67 . 61. Cint. Cint. IV, 7 62. Cint. Cint. IV, 8 63. Cint. Cint. VII, 6-7 64. Cint. Cint. VIII, 1-2 65. Cint. Cint. VIII, 6 66. Isaia XI, 2-3 67. Comp. II Cor. I, 21-22. Sf. Ambrozie face aici aluzie la taina Mirungerii (confirmarii), care se administra, ca §i in rasarit, indata dupa botez. 20 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI CAPITOLUL VIII Despre cina cea de taina a altarului Domnului; pentru ca nu cumva sa o pretuiasca cineva mai putin, se arata ca aceasta este 1 mai veche decit cultul sinagogli, fiindca ea a fost preinchipuita in jertfa lui Melchisedec si este mai de seama decit mana, fiindca ea este trupul Domnului 43. Spalata prin aceste mari taine, multimea numeroasa (a neofitilor) se indreapta spre altarele lui Hristos, spunind: „Intra-voi la jertfelnicul lui Dum- nezeu, la Dumnezeu, Cel ce veste§te tineretele mele" 68 ; caci dezbracind hai- nele vechii rataciri, reinnoita cu tineretile vulturului 69 , ea grabe§te sa vina la acea cereasca cina. Vine, asadar, §i vazind preasfintul altar impodobit, spune strigind: „Gatit-ai inaintea mea masa" 70 . Pe aceasta o infati§eaza David, spu- nind: „Domnul ma pa§te §i nimic nu-mi va lipsi; in loc cu pa§une, acolo m-a sala§luit, la apa odihnei m-a hranit". §i mai departe: „Caci chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele, ca Tu cu mine e§ti. Varga Ta §i toiagul Tau, chiar ele mi-au fost mingiiere. Gatit-ai inaintea mea masa, impotriva celor ce ma necjajesc. Uns-ai cu untdelemn capul meu §i paharul Tau adapator cit es.te de puternic!" 71 . 44. Acum sa luam seama la aceasta, ca nu cumva, vazind cineva tocmai cele ce se vad - caci cele ce sint nevazute nu se vad si nici nu pot fi intelese cu ochii omenesti - sa spuna: Pentru iudei Dumnezeu a plouat mana, a plouat prepelite; dar Bisericii ii sint scumpe cele pe care le-a pregatit si despre care s-a spus: „Cele ce ochiul n-a vazut, nici urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dinsul" 72 . Asa- dar, ca sa nu spuna cineva a§a ceva, cu foarte mare rivna voim sa dovedim ca Tainele Bisericii sint mai vechi decit ale sinagogii, si mai de valoare decit este mana. 45. Ca sint mai vechi, ne invata citirea din cartea Facerii, pe care am par- curs-o. Caci sinagoga £§i are inceputul de la Moise; dar cu mult mai inainte este Avraam, care, dupa ce vrajma§ii fusesera infrinti iar nepotul sau fusese eliberat, deoarece dobindise biruinta (stapinirea), atunci i-a ie§it in intimpi- nare Melchisedec §i i-a adus darurile pe care Avraam, simtindu-se cinstit prin ele, le-a primit ."'. Nu Avraam a adus daruri (jertfa), ci Melchisedec, care este 68. Ps. XLII, 4. Sf. Ambrozie face aici aluzie la procesiunea solemna in care neofitii, imbracati in haine albe si purtind faclii aprinse in miini, inaintau de la baptisteriu catre altarul bisericii. urde iirmau sa primeasca pentru prima data Sfinta Imparta^anie. 6M, CVrnp. Ps. XII, 5 70. Ps. XXII, 6 71. Ps. XXII. 4-(i 72. I Cor. II, 9 73. Fac. XIV, 14 s.u. DESPRE SFINTELE TAINE 21 infati§at „fara tata, fara mama", neavind nici inceput, nici sfirsit al zilelor sale, ci era asemenea Fiului lui Dumnezeu, despre care vorbeste Pavel catre evrei: „Fiindca ramine preot in veac" acela al caruia nume in talmacire insemneaza „regele pacii, regele dreptatii" 74 . 46. Nu cunosti cine este acesta? Poate sa fie un om, „rege al dreptatii", cind abia este drept el insu§i? Poate sa fie „rege al pacii", cind abia poate sa fie pasnic? (Hristos este) „fara mama", dupa Dumnezeire, caci S-a nascut din Dumnezeu-Tatal, fiind de aceea§i fiinta cu Tatal; „fara tata", este dupa intru- pare, Cel ce S-a nascut din Fecioara; „fara inceput si fara sfirsit", fiindca El insu§i este incepatura si sfirsitul a toate, „Cel dintii si Cel din urma" 5 . Asadar, taina pe care ai primit-o nu este un dar omenesc, ci dumnezeiesc, oferit mai dinainte de Acela care a binecuvintat pe patriarhul Avraam pentru credinta, pe acela de harul si faptele caruia te minunezi. 47. S-a facut dovada ca Tainele Bisericii sint mai vechi; cunoastem acum ca sint §i mai de valoare. Intr-adevar, era lucru de mirare ca Dumnezeu a plouat cu mana evreilor si ca se hraneau cu mincarea de toate zilele a cerului 7tl . De unde s-a si spus: „Omul a mincat piinea ingerilor" 7 '. Dar, totusi, cei care au mincat aceasta piine au murit cu totii in pustie 78 ; pe cind aceasta hrana pe care o primefti tu, aceasta „Piine vie care S-a pogorit din cer" 79 , iti procura hrana vietii vesnice; si oricine o va minca nu va muri in veac si este trupul lui Hristos. 48. Judeca acum, care este mai de seama: piinea ingerilor sau trupul lui Hristos, care este de-a pururi trupul vietii? Mana aceea era din cer; acesta este mai presus de cer; aceea era a cerului, acesta al Stapinului cerurilor; aceea era supusa stricaciunii daca era pastrata pentru a doua zi; acesta este strain de orice stricaciune, caci oricine 1-a gustat cu evlavie nu va putea sa mai simta stricaciune. Evreilor le-a curs apa din stinca, tie singe din Hristos; pe a< eia i-a saturat apa pentru o ora, pe tine Singele te-a spalat de pacate pe vecie. ludeul bea §i inseteaza; tu, dupa ce vei bea, nu vei mai putea inseta; aceea era in inchipuire, Acesta este in adevar. 49. Daca aceea de care te minunezi este umbra (inchipuire), cit de mare este Acela la care te minunezi § i de umbra Lui? Asculta ca umbra erau cele ce se faceau la cei vechi: „Ei beau - spune Scriptura - din piatra (stinca) ce avea sa vina dupa ei, iar piatra era Hristos. Insa cu cei mai multi nu a binevoit Dum- 74. Evr. VII, 1-3 75. Apoc. I, 8, 17; II, 8; XXI, 6 76. Ie$. XVI, 1 1 ? .u. 77. Ps. LXXVII, 25 78. Comp. loan VI, 49, 56 79. loan VI, 50 22 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI nezeu; caci au cazut in pustie" 80 . Dar acestea au preinchipuit pe ale noastre. Ai priceput (care sint) mai de seama; caci mai presus este lumina decit umbra, adevarul decit inchipuirea, trupul Creatorului decit mana cea din cer. CAPITOLUL IX Pentru ca nu cumva cineva, izbit de infatisarea exterioara, sa se clatine in credinta, - prin mai multe exemple puse inainte, din care reiese ca natura a fost transformata sau biruita, (autorul) dovedeste ca din piine se face trupul adevarat al lui Hristos. In cele din urma incheie expunerea cu citeva afirmatii care se refera la superioritatea §i efectele Euharistiei 50. Poate vei spune: Eu vad altceva; ce tot imi spui ca primesc trupul lui Hristos? Inca si aceasta ne-a ramas s-o mai dovedim. Cit de multe exemple sa folosim pentru aceasta? Sa dovedim ca nu este ceea ce natura a alcatuit, ci ceea ce binecuvintarea (Domnului) a sfintit si ca mai mare este puterea binecuvin- tarii decit a naturii, pentru ca prin binecuvintare natura insasi se schimba. 51. Moise tinea in mina o nuia; a aruncat-o si s-a facut sarpe. A apucat apoi coada sarpelui si ea s-a prefacut din nou in nuia 81 . Vezi deci ca prin harul proorocului de doua ori s-a schimbat si natura sar- pelui si cea a nuielii? Fluviile Egiptului curgeau ducind ape curate; dar, deo- data a inceput sa tisneasca singe din vinele izvoarelor, incit nu mai era apa de baut in fluvii. Dar la rugaciunea proorocului a incetat singerarea apelor, iar firea apelor a revenit la loc 82 . Poporul evreu era impresurat din toate partile, dintr-o latura fiind invaluit de egipteni, dintr-alta inchis de mare; dar Moise a ridicat nuiaua, apele s-au despartit si au incremenit in chip de ziduri, iar intre valuri s-a ivit cale de mers cu piciorul 83 . Iordanul, intors inapoi, a curs, impo- triva firii, spre locul izvorului sau 84 . Oare nu este limpede ca firea, atit a valuri- lor marii, cit si a apelor curgatoare, a fost schimbata? Poporul evreu era insetat; Moise a lovit atunci stinca si din stinca. a tis- nit apa 85 . Oare, nu a lucrat harul impotriva firii, asa incit stinca sa verse apa, pe care n-o avea din fire? Merra era un riu cu apa tare amara, asa incit poporul insetat nu putea sa bea; Moise a aruncat atunci un lemn in apa, iar apele si-au pierdut amareala lor naturala, caci patrunzindu-le harul, lea facut dintr-o data bune de baut 86 . Pe vremea proorocului Elisei, unuia dintre fiii proorocilor i-a 80. I Cor. X, 4-5 81. Ie ? . IV, 30; VII, 9 j.u. 82. Ie ? . VII, 20 5 .u. 83. Ie§. XIV, 21 ? .u. 84. Iosua III, 15, f.u.; Ps. CXIII, 5 85. Ie§. XVII, 6 86. Ie§. XV, 23 (vezi in urmS, la cap. Ill, 14). DESPRE SFINTELE TAINE 23 cazut in apa fierul securii si pe data s-a scufundat. Cel ce pierduse securea a rugat pe Elisei; acesta a aruncat un lemn in apa „si fierul a plutit pe deasupra" 87 . §tim, desigur, ca si aceasta s-a facut impotriva firii, caci materia fierului este mai grea decit lichidul apelor. 52. Ne dam deci seama ca harul are mai multa putere decit firea. § i totusi, inca mai socotim harul ca (fund) al binecuvintarii profetice? Dar daca o binecuvin- tare omeneasca a avut atita putere incit a schimbat firea, ce vom zice despre sfintirea dumnezeiasca insasi, unde opereaza chiar cuvintele Stapinului min- tuitor? Caci taina aceasta, pe care o primesti, se savirseste prin cuvintele lui Hristos. Caci daca cuvintele (rugaciunii) lui Hie proorocul au avut atita putere incit au facut sa se coboare foe din cer, oare, nu vor avea putere cuvintele lui Hristos sa schimbe forma lucrurilor? Ai citit despre facerea lumii intregi: „Fiindca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-a zidit" 88 . Asadar, cuvintele lui Hristos, care au avut puterea de a face din nimic ceea ce nu era, sa nu poata ele sa schimbe pe cele ce sint in ceea ce nu erau? Caci doar nu inseamna mai putin sa dai fiinta lucrurilor decit sa le schimbi firea. 53. De ce ne folosim de argumente? Sa ne folosim de propriul sau exemplu si sa dovedim adevarul tainei prin exemplul intruparii. Oare s-au petrecut lucrurile potrivit naturii atunci cind Domnul Iisus se nastea din Fecioara Maria? Daca cercetam rinduiala firii, a fost dat ca femeia sa zamis- leasca impreunindu-se cu barbatul. Este limpede deci ca Fecioara a nascut in afara de rinduiala firii. §i acest trap, pe care il avem (la Sfinta Euharistie), este tot din Fecioara. De ce, dar, cauti rinduiala firii in trupul lui Hristos, cind Domnul Iisus insusi S-a nascut din Fecioara peste fire? Este adevaratul trap al lui Hristos, care a fost rastignit, care a fost ingropat, este real; cu adevarat deci este taina trupului Sau. 54. Domnul Iisus insu§i striga: „Acesta este trupul Meu"; inainte de bine- cuvintarea cuvintelor dumnezeie§ti, altfel se nume§te piinea, dar dupa sfintire devine trap. El insu§i il numefte singele Sau; inainte de sfintire i se spune alt- fel, dar dupa sfintire se preface in singe. §i tu spui: Amin, adica adevarat este! Ceea ce spune gura sa marturiseasca cugetul launtric; ceea ce spune cuvintul, sa o simta inima. 55. A§adar, Hristos hrane§te Biserica Sa cu aceste Taine, prin care se inta- reste substanta sufletului si vazind sporirea neincetata a harului ei, pe drept graieste despre dinsa: „Cit de frumof i s-au facut sinii tai, sora mea mireasa! Cit de frumoase s-au facut de la vin! §i mirosul vesmiritelor tale mai presus decit toate miresmele! Fagur picura buzele tale, mireasa! Miere si lapte este sub 87. IV Regi VI, 5 S .u. 88. Ps. CXLVIII, 5 24 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI limba ta si mireasma ve§mintelor tale ca mireasma Libanului! Gradina inchisa e§ti, sora mea mireasa, gradina inchisa, izvor pecetluit!" 89 . Prin aceasta vrea sa spuna ca taina trebuie sa ramina pecetluita in tine, sa nu fie siluita. prin faptele unei vieti rele si prin pingarirea curatiei, sa nu tradezi celor ce nu se cuvine, sa nu se raspindeasca la necredincio§i printr-o vorbire flecara. Trebuie, a§adar, sa fie neadormita paza credintei sale, pentru ca sa pastreze ne§tirbita plinata- tea vietii si a tacerii. 56. Din aceasta pricina, si Biserica, pazind inaltimea cerestilor Taine, res- pinge de la sine furtunile mai grele ale vintului §i cheama dulceata harului pri- mavaratic; si stiind ca gradina ei nu se poate sa displaca lui Hristos, cheama pe Mirele insusi, zicind: „Porneste-te, vintule de la miazanoapte si vino, boare de la miazazi, sufla prin gradina mea si sa curga miresmele mele. Coboara-se, fra- tiorul meu in gradina sa si sa manince roada pomilor sai!" 90 . Caci are pomi buni si purtatori de roada, care si-au inmuiat radacinile lor in apele sfintului botez §i au rodit cu saminta in bunele roade ale unei noi rodiri, a§a incit sa nu mai fie taiate de securea proorocului 91 , ci sa rodeasca cu imbelfugare evanghelica. 57. In sfirsit, Domnul insusi, desfatat de rodnicia lor, raspunde: „Intrat-am in gradina mea, sora mea mireasa; ales-am smirna mea cu miresmele mele, mincat-am piinea mea cu mierea mea, baut-am vinul meu cu laptele meu!" 92 . Intelege, credinciosule, de ce a spus: piine si bautura. Nu este insa indoielnic faptul ca El insu§i maninca §i bea in noi, precum ai citit la noi, pentru ca spune ca El este in temnita 93 . 58. De aceea, Biserica insa§i, vazind atita har, indeamna pe fiii ei, indeamna pe cei mai apropiati, ca sa alerge la Sfintele Taine, zicind: „mincati, prietenii mei §i beti si va imbatati, fratii mei!" 94 . Ce sa mincam, ce sa bem, ti-a aratat clar in alta parte Duhul Sfint, zicind prin gura proorocului: „Gustati §i vedeti ca bun este Domnul! Fericit barbatul care nadajduie§te intr-Insul!" 9a . In acea taina este Hristos, deoarece al lui Hristos este trupul; nu este, asadar, hrana trupeasca, ci duhovniceasca. De aceea, si Apostolul spune despre preinchipuirea ei simbolica: „Fiindca parintii au mincat hrana duhovniceasca si au baut bautura duhovniceasca" 96 . Caci trupul lui Dumnezeu este trup duhovnicesc: este trupul Duhului dumnezeiesc; fiindca duh este Hristos, dupa cum citim: „Duh inaintea fetei noastre este Hristos Domnul" 97 . §i in Epistola lui 89. Cint. Cint. IV, 10-12 90. Cint. Cint. IV, 16-V, 1 91. Comp. Luca III, 9 92. Cint. Cint. V, 2 93. Probabil aluzie la Matei XXV, 36 94. Cint. Cint. V, 2 95. Ps. XXXIII, 9 96. I Cor. X, 3-4 97. Pling. Ier. IV, 20 DESPRE SFINTELE TAINE 25 Petru avem scris: „Hristos a murit pentru noi..." 98 . In sfir§it, hrana aceasta inta- reste inima noastra, iar bautura aceasta inveseleste inima omului, dupa cum a grait proorocul". 59. Dobindind toate de aici, sa stim ca sintem renascuti si sa nu spunem: Cum ne-am renascut? Oare am intrat in pintecele mamei noastre si ne-am nascut din nou? Nu cunosc rostul firii; dar nu este nicidecum rinduiala a firii acolo unde este superioritatea harului. In sfirsit, nu totdeauna nasterea are loc dupa rinduiala firii; marturisim ca Hristos Sa nascut din Fecioara si tagaduim rinduiala firii. Caci nu de la barbat a zamislit Maria, ci de la Duhul Sfint a luat in pmtece, dupa cum spune Sfintul Evanghelist Matei: „Fiindca s-a aflat avind in pintece de la Duhul Sfint" 100 . Daca, deci, Duhul Sfint a savirsit zamislirea in Fecioara, venind asupra ei, si a indeplinit functiunea na§terii, intru nimic nu trebuie sa ne indoim ca savirsefte o adevarata nastere venind asupra apei sau peste cei ce primesc botezul. 98. I Petru II, 21 99. Ps. CIII (CIV), 15 (16-17) 100. Matei I, 18 SCRISORI SCRISOAREA LUI GRATIAN CATRE AMBROZIE. GRATIAN AUGUST CATRE CREDINCIOSUL AMBROZIE, PREOT AL ATOTPUTERNICULUI DUMNEZEU 1. Doresc mult ca acela de care-mi amintesc cind nu e de fata si pe care-1 simt prezent in cuget. sa fie prezent si cu trupul. Vino in graba, asudar la mine, cuvioase preot al lui Dumnezeu, ca sa-mi propovaduie§ti adevarurile credin- tei nu de dragul cuvintelor, nici pentru ca a§ vrea sa-L cuprind pe Dumnezeu mai mult cu vorba decit cu gindul, ci pentru ca descoperirea dumnezeirii sa-§i aibe pe fata sala§ in inima mea. 2. Caci ma va invata Acela, pe Care eu nu-L tagaduiesc, pe Care-L marturisesc ca Domnul §i Dumnezeul meu §i de Care nu ma indoiesc ca El mi-a dat fiinta pe care o vad in mine. Marturisesc ca eu nu pot adauga nimic dumnezeirii lui Hristos, dar vreau sa ma daruiesc §i Tata- lui, preamarindu-L pe Fiul. N-as vrea sa-L supar pe Dumnezeu, dar nu ma cred un astfel de inchinator, incit sa pot inalta dumnezeirea prin cuvintele mele. Slab si plapind, eu II preamaresc pe Dumnezeu atit cit pot §i nu cit s-ar potrivi dumnezeirii. 3. Te rog sa-mi mai dai cartea pe care mi-ai mai dat-o, pentru ca in ea se gaseste §i o dreapta vorbire despre Sfintul Duh; sa-mi arati prin Sfinta Scriptura §i pe alte cai existenta lui Dumnezeu. Dumnezeirea sa te pazeasca intru multi ani, parinte §i slujitor al Dumnezeului Celui Vesjiic, Iisus Hristos, Caruia I ne inchinam. Scrisoarea I EPISCOPUL AMBROZIE CATRE PREA FERICITUL §1 PREA CREDINCIOSUL IMPARAT CRE§TIN GRATIAN AUGUST 7. Nu mi-a lipsit dragostea, preabunule crestin fi imparat. De altfel n-am nici o pricina sa nu marturisesc aceasta cu mindrie §i adevar. Iti spun, nu mi-a lipsit indemnul launtric, ci sfiala m-a intirziat de n-am ie§it in calea Bunavoin- tei Tale. Dar daca nu te-am intimpinat cu prezenta mea, te-am intimpinat totusi cu gindul, te-am intimpinat cu dragostea, care sint cele mai mari indato- riri ale unui preot. Te-am intimpinat, iti spun, de vreme ce niciodata n-am fost departs de Tine, pe care te-am urmat cu toata dragostea, aflindu-ma alaturi de Tine in gindurile §i simtamintele mele. §i, fara indoiala, mai de pret este pre- zenta sufleteasca. Ti-am urmarit, din stirile primite, drumul facut, zi si noapte m-am simtit cu grija in tabara Ta, strajuindu-te cu rugaciunile mele. Slab sint SCRISORI 27 in putere, dar fara preget in simtamintele pentru Tine. 2. §i cind ma rog pentru Tine, rugaciunea o socotesc §i pentru mine. Aceasta nu este o lingu§ire, pe care Tu nu o cauti, iar eu o socotesc straina de indatoririle mele, ci o recu- noaftere a binefacerilor Tale fata de noi. Insufi Judecatorul faptelor noastre, pe Care Tu-L marturisesti si in Care crezi cu evlavie, stie ca inima-mi bate pentru credinta Ta, pentru sanatatea Ta, pentru slava Ta, §i ca ma rog pentru Tine nu numai in slujbele publice, din datorie, ci §i cind sint singur, din dra- goste fata de Tine. Caci mi-ai dat iarasi lini§tea bisericii, ai inchis gura necre- dinciosilor - o, de le-ai fi putut indupleca §i inimile - §i ai facut aceasta prin autoritatea atit a puterii, cit si a credintei. 3. Ce sa spun despre scrisoarea Ta din urma? Ai scris-o in intregime cu mina Ta, pentru ca inse§i literele sa vor- beasca despre credinta si evlavia Ta. La fel odinioara Avraam a taiat cu mina sa vitelul, ca sa-1 serveasca la masa Oaspetilor (Fac. 18, 17). N-a cautat ajutorul altora in slujirea sa religioasa, ci el insusi, ca persoana particulars, slujea fie Domnului §i ingerilor, fie Domnului prin ingeri. Tu, imparate, cinste§ti cu slava Ta pe un umil preot. Dar se daruie§te Domnului eel ce cinstefte pe un slujitor al Acestuia. Caci El Insufi a zis: „Ceea ce ati facut acestora mai mici Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 40). 4. Eu preamaresc insa inalta Ta evlavie de imparat, credinta Ta, pe care ai aratat-o cu adevaratpe masura meritelor Tale, pe care ai invatat-o de la Cel pe Care nu-L tagaduie§ti. Cine altcineva te-ar fi putut invata credinta la fel cu cea pe care o vezi in Tine? Nimic nu s-ar fi putut spune mai limpede, nimic mai raspicat. Este o aratare a necinstirii, nu o mar- turisire a respectului, a-L socoti pe Hristos ca pe o fiinta nascuta ca §i celelalte. Ce este mai necuviincios decit sa-L crezi a§a cum sintem noi? A§adar, m-ai invatat Tu pe mine, desi spui ca vrei sa te invat eu pe Tine. Despre un fapt ca acesta n-am citit fi nici n-am auzit vreodata ceva pina acum. 5. Ce marturisire evlavioasa §i minunata este aceea pe care ai facut-o, ca nu te temi de vreo rau- tate de la Dumnezeu! Pentru dragostea fata de Fiul te astepti la rasplata Tata- lui §i, laudind pe Fiul, marturisefti ca nu-I poti adauga nimic maririi Sale, dar ca vrei prin lauda Fiului sa te incredintezi §i Tatalui. De buna seama ca te-a invatat aceasta numai Acela Care a zis: „Cel care Ma iube§te pe Mine va fi iubit de Tatal Meu" (loan 14, 2 1). 6. La acestea ai adaugat ca Tu e§ti slab §i neputincios, socotindu-te ca nu e§ti un astfel de cinstitor, incit sa preamare§ti dumnezeirea prin cuvinte, ca o lauzi a§a cum sint puterile Tale, nu cit este dumnezeirea insasi. Aceasta slabiciune in fa|a. lui Hristos este putere, precum a spus §i Apostolul: „Cind sint slab, atunci sint tare" (II Cor. 12, 10). Astfel de umilinta nu inseamna slabiciune. 7. Voi veni cu siguranta §i ma voi grabi, pre- cum ceri, sa aud acestea fund insumi de fata, §i sa le prind a§a cum ies din gura ta. Ti-am trimis §i doua carticele de a caror primejdie de acum nu ma mai tern, fiindca bunavointa Ta ai dovedit-o. Deocamdata, insa, in privinta scrierii despre Duhul Sfint iti cer iertare, fiindca am recunoscut ca te voi avea judeca- 28 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI tor al cuvintelor mele. 8. Gindul si credinta ta despre Domnul si Mintuitorul nostru ca Fiu al lui Dumnezeu suit aratate limpede, ele avind din belsug idei prin care arati credinta in vesnica dumnezeire a Sfintului Duh si nu-I atribui o fiinta la fel cu aceea pe care o vezi in tine, nici nu socotesti ca Tatal Domnului nostru Iisus Hristos are vreo rautate in Duhul Sau. Caci simtamintele dumne- zeiesti nu sint la fel cu ale celorlalte fiinte. 9. Daca ma va ajuta Dumnezeu, iti voi indeplini Bunavointei Tale aceasta dorinta, pentru ca socotesti ca trebuie cinstit dupa numele Lui si inaltat in slava Lui Dumnezeu Cel Caruia I-ai pri- mit harul. Dumnezeu Cel Atotputernic, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos sa te ocroteasca pe tine, cel preafericit si prea cinstit, sa-ti dea ani multi si domnie plina de slava, in vesnica pace, preamarite Doamne Imparate, ales al judecatii dumnezeiesti Tie, cel mai slavit dintre imparati. Scrisoarea a Il-a AMBROZIE CATRE CONSTANTIUS 1. Ti-ai luat pe umeri sarcina preotiei si, sezind la pupa bisericii, infrunti cu corabia puterea valurilor. Minuie cirma credintei, pentru ca furtunile grele ale acestor vremuri sa n-o poata sfarima. Marea este intinsa si infioratoare, dar nu te teme, fiindca El a durat pamintul intre mari si 1-a brazdat cu riuri (Ps. 23, 2). Astfel,ca pe buna dreptate Biserica Domnului ramine pe marile lumii nemi§cata, fiindca este zidita pe piatra apostolica, cu temelia nezdruncinata de atacurile valurilor inspumate (Matei 16, 28). Este scaldata de apa, dar nu este urnita din loc. Chiar daca stihiile acestei lumi se clatina si se desfac cu vuiet strasnic, totusi isi are portul ei foarte sigur, in care adaposte§te pe cei napasuJH. 2. §i chiar daca pluteste pe mare, chiar daca alearga impreuna cu riurile, vezi bine ca nu se mai gaseste in acele ape despre care s-a zis: „Ridi- cat-au riurile glasurile lor" (Ps. 92, 3). Riuri de apa vie vor curge din pintecele celui ce va primi bautura lui Hristos si o va lua de la Duhul Domnului (loan 2, 38). Asadar,aceste ape, cind se revarsa de har duhovnicesc, isi inalta glasurile lor. Exista si un riu, care patrunde in sfintii sai ca un suvoi (Isaia 66, 12). Exista si o navala de ape, care invioreaza sufletul pa§nic si linistit (Ps. 45, 5). Oricine a pescuit din plinatatea acestor ape isi inalta glasul sau, precum loan evanghe- listul, precum Petru si Pavel. §i precum apostolii au raspindit cu glas rasunator in toate partile pamintului cuvintul evanghelic, la fel §i acest suvoi incepe sa-L vesteasca pe Domnul Iisus. Prime§te asadar, invatatura lui Hristos si du-o mai departe. 3. Marea este Dumnezeiasca Scriptura, care cuprinde in eaintelesuri adinci si tainice ale profetilor; in aceasta mare s-au varsat toate riurile. Dar sint si ape dulci |i limpezi, sint si izvoare albe ca zapada, care ti§nesc spre viata cea vesnica (loan 4, 14). Sint §i cuvinte placute ca mierea (Pilde 16, 24) si ziceri intelepte, care adapa sufletele cu bautura lor duhovniceasca fi le mingiie cu SCRISORI 29 caldura fnvataturilor morale. A§adar, de multe feluri sint §uvoaiele Scrip turi- lor Sfirite. Ai o prima invatatura, o ai §i pe a doua §i pe a treia. 4. Bea din apa lui Hristos, caci ea lauda pe Domnul (Ps. 148, 4-5). Bea din mai multe izvoare apa care cade din norii cei profetici. Oricine ia apa din munti si o duce la el, sau o bea din izvoare, el insusi este plin de apa ca norii. Umple sinul mintii tale, pentru ca maruntaiele pamintului tau sa fie umede si strabatute de piriia§e care i se potrivesc. Asadar, eel ce citeste §i intelege de multe se umple. Iar eel ce sa umplut alina si seceta altora. De aceea zice Scriptura: „Cind norii se umplu de ploaie, ei se desarta pe pamint" (Eccl. 1 1, 3). 5. Sa fie asadar, cuvin- tele tale bogate in continut, sa fie fara tina, sa fie limpezi, pentru ca printr-un cuprins <•** ^ral sa patrunda dulceata lor in urechile popoarelor. Sa mingii mul- timile cu harul graiului, pentru ca ele sa te urmeze de voie incotro le duci. Iar daca in popor vreunii se gasesc in vrajba sau vina, sa fie cuvintele tale in asa fel incit sa-1 miste pe eel ce le aude, sa-1 intepe pe eel ce se gindeste la rau. „Cuvintele celorintelepti sintcaboldurile" (Eccl. 12, 1 1). L-a imboldit §i Dom- nul Iisus pe Saul, cind acesta era prigonitor. Ginde§te-te ce mintuitoare a fost intepatura care a facut din prigonitor apostol, cind a zis: „Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa" (Fapte 9, 5). 6. Sint §i cuvinte ca laptele, cum au fost cele pe care le-a adresat Pavel corintenilor (I Cor. 3, 2). Ele nu pot mul- tumi pe cei puternici, dar hranesc copilaria cu sucul laptos al duhului lor. 7. Vorbele tale sa fie pline de intelepciune. Zice Solomon: „Buzele pe cei inte- lepti ii pazesc" (Pilde 14, 3). §i in alt loc: „Buzele celor intelepti raspindesc §tiinta" (Pilde 15, 7), adica sa straluceasca exprimarea cuvintelor tale, intelesul lor sa scapere si sa n-aiba nevoie de lamuriri din afara, sa se apere cu propriile lor arme, sa n-aiba nimic gol in ele, sa nu fie azvirlite fara rost. Caci exista o legatura (Isaia 1, 6) care stringe ranile sufletului §i, daca este aruncata, se duce si nadejdea vindecarii. Pentru cei ce sufera de vreo meteahna grea, folose§te uleiul cuvintului, cu care sa inmoi intepenirea mintii. Pune cataplasme, adauga la ele bandajul invataturii mintuitoare, pentru ca pe cei ce plutesc rataciti pe alaturea de credinta si de darurile invataturii sa nu-i la§i sa piara cu sufletul slabit si cu cugetul bolnav. 8. Pazefte turma Domnului §i indeamn-o sa prisoseasca in bune lucrari, sa se fereasca de ticalosie, sa nu arda in flacarile pacatelor - nu zic numai in zilele de sarbatoare, dar in nici o zi - sa nu-§i mis- tuie trupul. Slujitorii Domnului sa fie fara prihana §i stricaciune (Efes. 5, 3), fiindca nepatat este Fiul lui Dumnezeu Caruia Ii servim. Fiecare sa se cunoasca pe sine, sa-si stapineasca vasul trupului (I Tes. 4, 4) §i, lucrind pamin- tul acestuia, sa aftepte roadele dorite, sa nu rasara in tarina sa spini si pala- mida (Fac. 3, 18), ci sa zica el insu§i: „Pamintul a dat roadele sale" (Ps. 85, 13), iar in acest ogor, pina aci plin de maracini§ul patimilor, sa creasca florile virtu- tilor. 9. Indrumeaza-i §i invata-i sa faca numai ceea ce este bine, pentru ca nimeni sa nu inceteze a savirsj ceea ce este de cuviinta, vazut fie de altii, fie de 30 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI propria-i constiinta, care este martorul eel mai de temei. 10. Sa fuga de fapte urite, chiar daca este sigur ca nu stie nimeni de ele. Oricit ar fi cineva inchis intre pereti si acoperit de intuneric, fara martor, fara complice, are totusi un Judecator al faptelor, pe Care nimic nu-L insala, catre Care striga toate fap- tele. In cele din urma glasul singelui striga (Fac. 4, 10). Fiecare se are judecator pe sine insusi si sufletul sau. Acesta razbuna crimele si pedepseste nelegiuirile. Cain ratacea tremurind de frica, ispasindu-si osinda primita pentru ca si-a ucis fratele (Fac. 14). Numai moartea i-a adus scaparea, pentru ca numai prin moarte a incetat sa pribegeasca, stapinit in fiecare clipa de groaza mortii. Nimeni sa nu savirseasca asadar, ceva rau fi urit, fie ca e singur, sau cu altci- neva. §i daca este cineva singur, sa roseasca in fata celor care-1 socotesc vred- nic de respect. 1 1. Sa nu doreasca lucruri prea multe, fiindca si cele putine sint destul de multe. Saracia si bogatia sint nume ale lipsei si ale indestularii. Nu este bogat eel ce duce lipsa de ceva si nici sarac eel ce nu se simte in lipsa. Sa nu dispretuiasca cineva pe o vaduva, sa nu amageasca pe un nevirstnic, sa nu insele pe aproapele sau. Vai de eel ce si-a facut avere adunata prin inselaciune si care-si cladeste prin singe cetatea (Avac. 2, 12), care este sufletul; caci si acesta se cladeste ca o cetate (Ps. 121, 3). Pe o astfel de cetate lacomia n-o inta- reste, ci o darima. Pofta nu cladeste, ci arde si mistuie. Vrei sa cladesti bine o cetate? „Mai bine putin intru frica lui Dumnezeu, decit vistierie mare fara frica" (Pilde 15, 16). Bogatia omului trebuie sa ajute la mintuirea sufletului, nu la distrugere. Chiar si banii multi due la mintuire daca stie sa-i foloseasca bine eel ce-i are. Dar sint o capcana daca el nu stie sa-i foloseasca (Pilde 13, 7). Spune, ce este avutia pentru om, daca nu merinde de drum? Multa, devine grea povara, fiindca nu este potrivita cu trebuinta. Sintem niste trecatori prin aceasta viata. Multi tree prin ea, dar este nevoie sa nu rataceasca drumul. Iar cu eel ce merge pe drumul eel bun este Domnul Iisus. De aceea citim: „Daca tu vei trece prin ape, Eu sint cu tine si in valuri tu nu vei fi inecat. §i daca vei trece prin foe, flacarile nu-ti vor arde imbracamintea" (Isaia 43, 2). Cel care intretine in trupul sau focul poftei (Pilde 6, 27), focul dorintelor nemasurate, nu trece mai departe, ci-si arde insasi aceasta haina a sufletului. Este mai de pret numele bun decit averea si mai presus de toate gramezile de bani sta cin- stea (Pilde 22, 1). Credinta isi prisoseste siesi, este bogata chiar fara avere. Inteleptului toate ii sint apropiate, in afara de cele potrivnice virtutii. Oriunde se va duce, el isi va gasi pe toate ale sale. Toata lumea este in stapinirea lui, fiindca stie cum sa se foloseasca de ea. 12. Asadar, de ce este amagit un frate? De ce este inselat la plata un muncitor? Nu este mare cistigul unei femei desfri- nate (Pilde 6, 27), adica al acestei avutii alunecoase si trecatoare. Femeia des- frinata nu este ceva particular, ci public; ea nu este o femeie, ci o pofta care pribegeste. Femeie desfrinata este orice viclenie, orice inselaciune, si nu numai aceea care-si necinsteste trupul, ci orice suflet care vinde nadejdi, care SCRISORI 31 cauta ci§tiguri nemuncite si bani luati pe nedrept. §i noi sintem argati cu ziua, care muncim pentru plata si care nadajduim de la Domnul si Dumnezeul nostru rasplata muncii noastre. Daca vrea cineva sa §tie ce fel de argati sintem, sa asculte pe eel ce zice: „Citi argati ai tatalui meu sint indestulati cu piine, iar eu mor de foame" (Luca 15, 17). §i mai departe: „Fa-ma ca pe unul din argatii tai" (Luca 19). Toti sintem lucratori, toti sintem argati. Cel ce-si a§teapta roada a muncii sa aiba in vedere ca acela care va in§ela pe altul la plata datorata va fi si el inselat la a sa. Acest soi de camata apasa si se plateste cu pret mare. Asa- dar, eel ce nu voieste sa piarda ceea ce este vesnic sa nu rapeasca altuia ceea ce este vremelnic. 13. Nimeni sa nu vorbeasca cu vicle§ug aproapelui sau. Cuvin- tul es*:_ an lat pe buzele noastre si adesea, prin vorbele lui, oricine isi ascunde gindurile, nu §i le marturise§te (Pilde 6, 2). Capcana este gura rauvoitorului, mare prapastie pentru nevinovatie, dar mai mare pentru rea vointa (Pilde 22, 14). Cel nevinovat crede usor §i cade repede (Pilde 14, 15), dar totu§i se ridica din aceasta cadere, pe cind graitorul de vorbe rele prin mestesugul sau se pra- bu§este in prapastia din care niciodata nu iese si nu scapa. Sa-si cintareasca asadar, fiecare cuvintele, sa nu aiba in ele inselaciune §i viclesug. „Cintarul strimb este urgisit de Domnul" (Pilde 1 1, 1), cu toate ca eu nu vorbesc de acel cintar de marfuri (caci in lucruri ieftine in§elaciunea vinde scump), ci de insu§i cintarul cuvintelor, care in fata lui Dumnezeu este osindit indata, fiindca arata greutati drepte, dar pe ascuns strecoara in locul lor pe cele false. II osinde§te Dumnezeu mai ales pe acela care isi insala aproapele prin fagaduieli binevoi- toare, impilindu-1 in schimb prin viclesugul cametei mari. Dar sint spre paguba siredicurile. „Pentru ca ce-i va folosi omului daca va cistiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde §i viata ve§nica n-o va avea?" (Matei 16, 26). 14. Altfel trebuie socotit cintarul mintilor evlavioase prin care sint masu- rate faptele tuturora, atit cele bune, cit §i cele rele. Va fi vai §i amar daca ticalo- siile vor atirna mai greu si daca judecata acestora va aduce pedeapsa cu moar- tea. Chiar cintarite cu bunacuviinta, ele sint totusi vazute de Dumnezeu si in fata judecatii nici cele bune nu pot fi tainuite, nici cele rele nu se pot ascunde (I Tim. 5, 25). 15. Fericit este acela care a putut sa stirpeasca lacomia, radacina viciilor! Acesta in chip sigur nu se va teme de cintarul judecatii de apoi. Laco- mia adesea slabeste simtamintul omeniei si strica dreapta judecata (I Tim. 6, 10), facindu-1 pe om sa cugete ca si din evlavie trebuie sa aiba un cistig, ca inte- lepciunea trebuie sa-i fie platita. Dar marea plata a evlaviei si ci§tigul cumpa- tarii consta in a avea ce este de trebuinta. Ce folos aduce in aceasta lume priso- sul de bogatii de vreme ce ele nu sint nici ajutoare la nastere, nici piedici in fata mortii? Ne na§tem in aceasta lume fara imbracaminte §i plecam cum am venit, ne ingropam fara vreo mo§tenire. 16. Singurul cintar pentru noi este acela al meritelor si in cintarirea faptelor, bune sau rele, greutatea se lasa intr-o parte sau alta. Daca se inclina catre cele rele, este vai de faptas, iar daca, 32 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI dimpotriva, catre cele bune, iertarea este aproape. Nimeni nu este fara de pacat, dar cind precumpaneste binele, pacatele se usureaza, se umbresc, se spulbera. Asadar, in ziua judecatii faptele noastre ori ne ajuta, ori ne aruncain prapastie, ca si cum ne-ar fi piatra legata de git. Grea este nedreptatirea, ca un disc de plumb (Zah. 5, 7). De nerabdat este lacomia, ca si toata trufia, nesufe- rita inselaciunea. De aceea tu indeamria poporul Domnului sa nadajduiasca mai mult in Domnul, sa aiba din belsug bogatia simplitatii, care nu cuprinde in ea nici piedici, nici capcane (II Cor. 8,2). 1 7. Bune si rodnice sint in fata lui Dumnezeu cuvintele sincere, pornite din inima curata. Cu acestea chiar daca trece cineva printr-un tinut de capcane nu cade in ele, fiindca nu stie sa intinda curse fi laturi altora. 18. Este insemnat lucru sa-i inveti pe oameni sa fie umili, sa stie adevarata fata a umilintei, sa-i cunoasca insusirile adevarate. Multi au chipul, dar nu adevarul umilintei. Multi o arata pe dinafara, dar pe dinauntru sint rai. Se prefac, dar in realitate fug de ea, o dispretuiesc. „Sint unii care se prefac umili, dar inauntrul lor sint plini de inselaciune" (Eccl. 19, 23). Sint si unii care se umilesc prea mult. Dar umilinta adevarata este fara sulemeneala, fara fatarnicie. Ea porne§te din cuget fara prihana §i mare este puterea ei. Prin neascultarea unui singur om a patruns moartea si prin asculta- rea singurului Domn Iisus Hristos a venit mintuirea tuturof (Rom. 5, 10). 19. A §tiut sa se umileasca dreptul Iosif care, cind a fost vindut ca rob de fratii sai, cumparat de negustori (Fac. 37, 28), umilit in catu§e, cum spune Scriptura (Ps. 104, 18), a invatat virtutea umilintei, i-a indepartat partea slaba. Astfel, dus in partile Egiptului (Fac. 39) de catre un slujitor regal, pus mai mare peste bucatari, cu toata conftiinta vitei sale nobile, pentru ca era din neamul lui Avraam, nu s-a simtit injosit sa indeplineasca slujbe in casa; nu i-a fost sila de conditia ru^inoasa in care a ajuns, ci s-a aratat §i mai credincios, §i mai supus poruncilor stapinului, dovedind printr-o inteleapta judecata ca nu intereseaza in ce stare sociala se poate cineva face vrednic de cinste, ca acela este scopul binelui, ca in orice stare sa fii demn, ca lucrul eel mai de seama este ca mai degraba prin purtare sa-ti arati starea, decit prin stare purtarea. Caci cu cit sta- rea iti este mai de jos, cu atit mai mult te inalta virtutea. Iosif era atit de harnic §i de cinstit incit stapinul sau i-a incredintat casa §i toate le facea impreuna cu sluga sa. 20. De aceea si sotia stapinului a pus ochii pe el, cucerita de chipul lui. Pentru noi nu este nici o deosebire daca virsta sau frumusetea atrag ochii. Daca nu este me§te§ugita, frumusetea n-are in ea nimic rau. Infati§area §i far- mecul chipului sint nevatamatoare daca nu li se adauga incercarea de a ade- meni prin ele. Strapunsa in suflet §i patimasa il ispite§te pe rinar §i, impinsa de dorinta, invinsa de indemnul pasiunii, ii marturiseste simtamintele nelegiuite. Dar el ii raspunde ca dragostea ei este vinovata, ca nu se cuvine nici dupa legi, nici dupa datinele ebraice sa pingareasca patul conjugal cei ce au datoria sa vegheze la cinstea lui, ca tinerilor necasatoriti li se cere sa se insoare cu SCRISORI 33 fecioare neprihanite, ca nu se cade nici unei femei sa nu-si respecte casnicia, ca, in sfirsit, el are o credinta care-i spune sa nu se lase in voia nestapinirii rusi- noase, sa nu fie nerecunoscator fata de bunatatea stapinului sau, sa nu-1 insele cu astfel de necinste pe eel caruia ii datoreaza supunere. 27. Ii era oare rusine sa spuna ca acela este un stapin de nimic, iar el este sluga? Dimpotriva, chiar cind femeia il inconjura mai mult si-1 ruga, amenintindu-1 ca-1 piraste de necinste daca o refuza, si varsind lacrimi din pricina dragostei, la toate incer- carile de a-1 indupleca, el nici de mila n-a consimtit sa fie partas la o fapta injo- sitoare. Fara sal sperie amenintarile, a ramas neclintit in fata rugamintilor, punind cinstea inaintea oricarei placed si neprihana mai presus de orice ras- plata rusinoasa. Femeia a cautat din nou sal ademeneasca pe tinar, dar acesta a ramas tot neinduplecat. Atunci ea, innebunita de patima si nerusinare, a recurs la forta: s-a repezit la tinar si la apucat de haina, tragindu-1 spre pat si imbratisindu-1. §i poate Iosif ar fi fost biruit, daca nu se lipsea de haina de care-1 tinea femeia, ca sa-si apere imbracamintea umilintei si a rusinii. 22. Asa- dar, a stiut sa se umileasca si umilit a fost pina la inchisoare. Suferea o defai- mare, dar a socotit ca e mai bine sa ispaseasca o nelegiuire mincinoasa decit sa spuna adevarul. A stiut, spun, sa se umileasca, fiindca se umilea pentru virtute. Se umilea in chipul Celui Care avea sa se umileasca pina la moarte, pina la rastignirea pe cruce, in felul Celui Care avea sa vina sa trezeasca din somn aceasta viata si sa ne invete ca visul este acest fel de traire a vietii, in care felu- ritele schimbari sint ca o stare de betie. Cind visam nimic nu este sigur, nimic statornic: vazind nu vedem si auzind nu auzim, mincind nu ne saturam, pri- mind multumiri nu sintem multumiti si alergind nu ajungem nicaieri. Tot asa de desarte sint §i nadejdile oamenilor in acest veac! Ei gindesc ca trebuie sa urmareasca lucruri care nu exista ca si cum ele ar exista. Amagirile se due asa cum au venit, ca in somn, forme goale si de§arte se opresc o clipa linga noi si se sterg in vazduh. Ne inconjoara §i nu mai sint, ni se pare ca le prindem, dar ne scapa. Dar cine a auzit pe Cel Care spune: „Scoala, de ce dormi?" (Efes. 5, 14) si s-a trezit din somnul acestui veac, acela a inteles ca toate ale veacului sint mincinoase. S-a trezit |i a fugit visul. A fugit puterea si marirea, s-a dus grija averii, frumusetea chipului, dorinta onorurilor. Caci acestea sint vise care nu-i misca pe cei ce vegheaza cu inima, ci-i framinta numai cind dorm. 23. Chezas al acestor cuvinte ale mele este dreptul Iosif, marturie ca nu sint nici vesnice, nici indelungate cele ale veacului acestuia. Cine este de la inceput nobil de neam, bogat in avutie, deodata devine un slujitor de rind, si (ceea ce ascute si mai mult josnicia robiei) este cumparat cu bani de catre un stapin de neam de jos. Se socoteste mai putin umilitor sa. robe§ti unui om liber. Dar robia se dubleaza unde se robeste celor ce au fost robi. Asadar, sluga, Iosif din neam stralucit §i din tata bogat a ajuns sarac. De la dragoste a ajuns la ura §i de la marire la osinda. Apoi iarasi, din inchisoare a fost dus la palat (Fac. 4 1, 39 §. u.), 3 - Sfinlul Ambrozie al Milanului 34 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI din judecat a fost facut judecator. Nu s-a simtit coborit in infringeri si nici inal- tat in biruinte. 24. Dovedeste ca sint trecatoare si de o clipa cele ale lumii aces- teia mereu schimbata stare a imparatului David, (IRegi 16-1 8; I1 13) care, dis- pretuit de tatal sau, a fost de pret lui Dumnezeu. Mare in triumfuri, mic in sim- taminte urite, a fost chemat in slujba regeasca si ales la tron, dar in cele din urma i s-a schimbat chipul si fata. A fost alungat din domnie si, acuzat de pari- cid, isi deplingea soarta si fugea la straini, mai cunoscut prin tovarasia moste- nirii decit prin pierderea rangului. Lipsit de toate, frumoase sint aceste cuvinte pe care le-a spus: „Bine este mie ca mai smerit". 25. Dar aceste cuvinte pe care le-a spus: „Bine este mie ca m-ai smerit" se pot potrivi mai intii Aceluia Care, avind chipul lui Dumnezeu, putea usor sa Se inalte pina la cer, S-a cobo- rit totusi si, primind chip de sluga, a luat asupra-§ i pacatele noastre (Filip. 2, 6), Cel care, ingrijindu-Se de sfintii Sai, nu §i-a luat cinstirea ca pe un jaf, ci S-a supus celor deopotriva cu El. Punind pe altul mai presus de El, a zis: „Bine este Mie ca M-am smerit. Bine este Mie ca M-am supus, pentru ca toate sa-Mi fie supuse si pentru ca Dumnezeu sa fie toate in toti" (I Cor. 15, 27-28). Revarsa aceasta smerenie in sufletele tuturor si rinduieste-te pe Tine insuti ca pilda pentru toti, zicind: „Fiti urmatorii mei, precum si eu sint lui Hristos" (I Cor. 11, 1). 26. Invata-i sa caute bogatia in fapte bune §i sa fie avuti in virruti. Frumusetea bogatiei nu este in punga celor bogati, ci in ajutorul dat celor saraci. Avutiile stralucesc mai bine daca sint date celor saraci §i neputinciosi. Invata-i pe cei cu bani sa caute nu spre ale lor, ci spre cele ce sint ale lui Hris- tos, pentru ca si Hristos sa-i caute pe ei, pentru ca sa le sporeasca pe ale lor. Pentru ei jertfes te singele Sau, lor le insufla Duhul Sau, lor le daruieste impara- tia Sa. Ce mai poate da Cel ce S-a dat pe Sine Insusi? Sau ce a ramas nedat de catre Tatal, Care pe singurul Sau Fiu L-a dat mortii pentru noi (Rom. 8, 32)? Sfatuieste-i asadar pe oameni sa slujeasca Domnului in simplitate §i har, sa inalte cu pirghiile mintii ochii la cele ceresti, sa nu socoteasca drept cistig (Filip. 3, 8) decit ceea ce apartine vietii vesnice. Caci tot ci§tigul acestui veac este paguba pentru suflete. Pina la urma a avut toate pierderile cel ce a vrut sa-L negustoreasca pe Hristos, fiindca, oricit de minunat a vorbit a spus totusi mai putin decit invatase. Acesta a vorbit despre alti straini, dar Hristos a zis: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine" (Luca 9, 23), pentru ca sa fie paguba pentru sine ceea ce devine ci§tig pentru Hristos. Toate acestea sint trecatoare, cu paguba, fara cistig. Este cistig doar acela in care roada este vesnica, unde este plata linistii eterne. 27. Iti incredintez, Rule, biserica din Forul lui Corneliu, ca s-o vezi mereu de aproape, pina ce i se va da un episcop. Ocupat cu zilele apropiate ale paresimilor nu pot sa plec prea departe. 28. Ai acolo pe illyrieni, din secta arienilor, fereste-te de invatatura lor rea. Sa nu se apropie de credinciosi, sa nu semene semintele ratacirilor, sa bage de seama ce li s-a intimplat din pricina credintei lor gresite, sa stea linis- SCRISORI * 35 titi, sa urmeze credinta cea adevarata. Sufletele otravite de veninul necredin- tei greu pot sa scape de urmele neevlaviei lor. Daca totu§i a patruns in ele otrava nenorocita, sa nu socoti ca te poti increde usor in ei. Caci sint puteri ale intelepciunii pe care nu trebuie sa le prime§ti usor, mai ales pe tarimul credin- tei, care rareori este desavirsita in oameni. 29. Totusi, daca se gaseste cite unul care da de banuiala prin slabiciunea §i §ovaiala simtamintelor sale in cazul ca el vrea sa-|i motiveze parerile, lasa-1 sa creada ca i-ai dat dreptate, fii oarecum ingaduitor; caci daca nu-i arati bunavointa il indepartezi sufleteste. §tii doar ca si medicii priceputi, cind vad manifestarile bolii, cum le numesc ei, unii nu recomanda leacuri, ci asteapta timpul de lecuire, si fara sa-1 paraseasca pe bol- nav, il mingiie cu cuvinte blinde, sau cu ce pot, pentru ca boala, data spre bine, sa nu se inrautateasca iarasi din pricina deznadejdii sufletefti, iar daca e in toiul ei sa nu respinga leacul, pentru ca nu-si poate face timpul ei de dezvol- tare daca medicul, neobi§nuit cu lucruri de acest fel, foloseste miinile in mod nepriceput. 30. §i ca sa iau un exemplu de pe ogoare, invata-i sa respecte drepturile de proprietate, sa nu sparga tarinile, sa pazeasca hotarele stramo- sesti, ocrotite si de lege (Deut. 19, 14). De obicei bunele legaturi cu vecinii sint mai de pret chiar decit dragostea dintre frati. Caci adesea fratii sint departe, iar vecinii sint intotdeauna aproape. Viata este marturie si ea ne hotara§te existenta. Sa-i faca placere ca turma se odihne§te pe cimpul din apropiere, ca e lasata fara grija sa pasca acolo iarba verde. 31. Stapinul sa le respecte slugilor dreptul dupa lege, sa nu le tina sub apasare, sa tina seama ca si ele au suflet. El se numeste tatal familiei, iar slugile, facind parte din familie, sint ca si fiii lui. §i el este sluga lui Dumnezeu si-L numeste Tata pe Stapinul cerurilor, Rinduito- rul tuturor puterilor. Sanatate si nu ne uita, caci nici noi nu te uitam. Scrisoarea a Ill-a AMBROZIE CATRE FELIX 1. Mi-ai trimis nifte trufe grozave, e de mirare cum au crescut asa de mari. N-am vrut sa le ascund in sin, cum se spune, ci le-am aratat si altora. Ba, o parte le-am dat prietenilor, iar o parte le-am oprit pentru mine. 2. Este un dar placut, insa nu in stare sa-mi potoleasca supararea indreptatita ca, de§i sintem prietenii tai de atita vreme, nu vii deloc sa ne vezi. Ai grija sa nu gasesti trufe care sint mai mari, dar care pricinuiesc umflaturi dureroase. Caci insufirile lor sint deosebite: pe cit sint de placute ca dar, pe atita sint de rele in trup §i suflet. Te rog sa faci in a§a fel ca sa nu mai sufar ca esti departe; fiindca lipsa ta ma doare. Cauta sa fii, daca poti, mai putin iubit. 3. Am spus pentru ce, si am adus si motive. Parerea ta trebuie sa ti-o intorc ca pe o sulita, care nu e de soldat prost. Te-ai temut, de buna seama. Dar vezi cit sint de mif cat, de-mi place sa glumesc. Totu§i, dupa aceea sa nu te scuzi; caci chiar daca scuza ta este pentru 36 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI mine un cistig, acesta te judeca prost totusi, ca si pe mine de altfel, daca socoti fie ca lipsa ta trebuie compensate prin daruri, fie ca eu trebuie sa fiu rascumpa- rat prin daruri. Sanatate §i iubeste pe cei ce te iubesc. Scrisoarea a IV-a AMBROZIE CATRE FELIX, SANATATE! 7. De§i trupeste nu ma simt chiar asa de bine, totusi, cind am citit scrisoa- rea ta, pornita din inima si plina de simtaminte care sint si ale mele, am capa- tat din ea un adevarat balsam intaritor, cuvintele tale fund pentru mine ca o buruiana de leac; mai ales fiindca m-ai vestit ca vei veni de ziua insemnata pentru noi doi, in care ai primit cirma celei mai inalte preotii si despre care cu o clipa inainte am vorbit cu fratele nostru Bassianus. Scrisoarea ta, pornind de la sfintirea bisericii zidite §i botezate cu numele apostolilor, a deschis drum acestei scrisori, care tine sa arate ca prezenta Sfintiei tale este ceruta. 2. Dar eu fac aici amintire si despre ziua sfintirii tale ca episcop, care a fost chiar la ince- putul lui noiembrie si care, daca nu ma insel, a doua zi trebuia sarbatorita; ast- fel ca nu vei avea nici o scuza daca vei lipsi. Am facut fagaduieli despre tine, cum si tu poti face despre mine, §i fagaduiala data este datorie curata. Presu- pun ca vei veni, fiindca e§ti dator sa fii prezent. De aceea nu te vor obliga faga- duintele mele mai mult decit datoria ta, de vreme ce tu insuti te-ai hotarit sa faci ce trebuie. Bagi de seama ca eu nam fagaduit ca pe ceva absolut sigUr, dar m-am angajat in deplina cunostinta. de cauza pentru un frate ca tine. Vino, a§adar, ca sa nu pui in situatie neplacuta doi preoti: pe tine, care n-ai venit, §i pe mine, care am facut promisiuni cu atita usurinta. 3. Noi vom urmari in rugaciunile noastre ziua sfintirii tale, iar tu n-o sa uiti de noi in rugaciunile tale. Duhul nostru te va insoti. Cind vei intra in al doilea cort, care se nume§te Sfinta Sfintelor (Ie§. 26, 34), sa ne duci cu tine, dupa datina noastra.. Cfnd arzi acea tamiie de culoarea aurului sa nu ne la§i, caci ea este aceea care, aprinsa in al doilea cort, conduce spre cer rugaciunea ta plina de intelepciune. 4. Acolo este chivotul Testamentului imbracat cu totul in aur, acolo este adica invata- tura lui Hristos, invatatura mtelepciunii lui Dumnezeu. Acolo este vasul de aur cu mana, adica potirul cu hrana duhovniceasca si locul de pastrare a cunoa|terii sfinte. Acolo este toiagul lui Aaron ca semn al harului preotesc. Inainte se uscase, dar prin Hristos a inflorit. Acolo este heruvimul, deasupra tablelor Testamentului, pentru cunoa§terea citirii sfinte. Acolo este jertfelni- cul, deasupra caruia domneste in inalt Dumnezeu Cuvintul, chipul lui Dum- nezeu eel nevazut (Col 1, 15), precum ti se spune: „Voi cobori cu tine deasupra jertfelnicului, intre cei doi heruvimi" (Ie§. 25, 22). Caci astfel vorbeste cu noi, pentru ca noi sa-i intelegem graiul. Fiindca graieste nu lucruri lumesti, ci cu inteles adinc, precum spune: „Deschide-voi in pilde gura mea" (Ps. 77, 2). SCRISORI 37 Unde este Hristos, acolo sint toate: acolo este invatatura Lui, acolo este ierta- rea pacatelor, acolo harul, acolo hotarul dintre morti si vii. 5. Si Aaron a stat o data in mijlocul lor, impotrivindu-se mortii, ca ea sa nu treaca de la jalea mor- tilor la ceata celor vii (Num. 16, 47-48). Aci insa sta Cuvintul, intotdeauna in fiecare dintre noi, pe Care noi nu-L vedem, despartind in noi virtutile mintui- toare de lefurile patimilor nimicitoare fi ale gindurilor necurate. Aci sta Cel Ce a venit in aceasta lume ca sa toceasca spinul mortii (Evr. 2, 14- 15), sa-i nimiceasca puterea, sa dea celor vii vefnicia harului, sa aduca mortilor invie- rea. 6. Pentru Acesta tu lupti in oastea cea buna (I Tim. 1, 18), averea Acestuia o pazefti, din banii Lui dai cu imprumut, precum este scris: „Vei da imprumut altor popoare"(Z^«£- 15, 6), imprumutul eel bun al harului dumnezeiesc pe care, cind va veni Domnul, ti-1 va cere cu dobinda. Cind va afla ca ai cheltuit cum este bine, iti va da multe in schimbul celor putine. Si va fi pentru mine o roada foarte buna si dulce ca fata cu judecata mea despre tine ai fost la inalti- mea asteptarilor. Nu va fi socotita rea rinduiala pe care ai primit-o prin pune- rea miinilor mele fi prin binecuvintarea in numele Domnului Iisus (II Tim. 6). Sa faci asadar lucrarea cea buna, pentru ca sa ai in ziua de apoi rasplata si sa ne gasim pacea sufletului eu in tine si tu in mine. 7. Este mult secerisul lui Hris- tos, dar muncitori sint putini si greu se vor gasi cei care sa dea ajutor. Adevarul acesta este vechi; dar puternic este Dumnezeu si El trimite lucratori la seceri- sul Sau (Matei 9, 38). Fara indoiala ca, in rindul celor din Como, multi au §i inceput sa se increada in slujba ta si au primit cuvintul lui Dumnezeu prin invatatura ta. Dar eel ce a dat credinciofi va da fi ajutatori, ca tu sa scapi de trebuinta de a te acuza ca ne-ai vazut prea tirziu §i ca eu sa am mai adeseori placerea de a te vedea. Cu sanatate fi dragoste. Scrisoarea a V-a AMBROZIE CATRE SYAGRIUS 7. Imi scrii negru pe alb ca trebuiesc luate masuri ca preaiubitii no§tri veronesieni sa n-aiba cuvinte rele despre judecata noastra. Nu cred ca va fi cazul, fiindca n-au acest obicei. Iar daca vor vorbi ceva, este limpede ca au ce sa vorbeasca. Chiar daca vor veni aici suparati, au sa se intoarca la tine impa- cati. Mai ales fiindca la aceasta judecata a noastra vor lua parte si fratii si tova- rasii no§tri de preotie. Tu insa socoti ca trebuie sa judeci singur, fara sfatul vreunui frate acest proces, in care totu§i inainte de judecata ai savirfit o gre- §eala, de vreme ce e§ti de parere ca o fecioara socotita vrednica de cinste dupa judecata lui Zenon, sfinta sa-i fie amintirea, §i calugarita prin binecuvintarea lui, dupa atitia ani, fara vreo pira a vreunei grefeli, fara vreun reclamant sau denuntator, sa-i fie primejduit numele socotind-o vinovata, si aceasta numai pentru ca este urita de oameni de nimic, de eretici fi de persoane josnice. Este 38 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI invinuita de nelegiuire, de lacomie, de desfrinare de catre cei ce-si ingaduie ei insisi ticalosiile, de catre cei care in cele din urma au fost scosi si alungati din casa ei, care ticluiesc impotriva-i fapte urite, din cele ce ar trebui puse in pri- mul rind pe seama lor. 2. La judecata ta aduci astfel de acuzatori, asfel de mar- tori, care nu indraznesc nici sa acuze, nici sa se angajeze in piri defaimatoare. §i totusi hotarasti sa dai in judecata pe o fecioara pe care nimeni n-o invi- nuieste, nimeni n-o denunta. Unde este respectul cercetarii? Unde este proce- dura trebuincioasa judecatii? Daca intrebam legile publice, ele cer un acuza- tor; daca le consultam pe cele ale Bisericii, ele raspund: „Din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca orice cuvint" (Matei 18, 16). Dar martori care ieri sau alaltaieri nu i-au fost dusmani, care sa nu faca rau din ura, sa. nu se raz- bune din vreo nemultumire. 3. Se cere asadar ca martorii sa nu fie porniti in simtamintele lor si mai fntii sa fie adus la infatisare acuzatorul. Acei barbati ai iudeilor si-au pus ei insisi mai intii miinile pe capul Susanei (Dan. 13, 34§.u.) si au rostit acuzarea dind totodata marturiei lor autoritatea pe care poporul, indus in eroare, o primise fara cercetare temeinica. Dar Dumnezeu Cei Atot- puternic, prin judecata Sa dumnezeiasca, a trimis pe profet, care a restabilit dreptatea. A devenit astfel limpede pentru toti ca voiau sa semene ura impo- triva celei nevinovate, s-o puna in primejdie, desi le lipsea temeiul acuzarii si taria probei, presupunind ei, fara indoiala, ca, daca ura patrunde in mintea poporului, urechile se infunda oarecum si in cercetarea adevarului se vor putea pune piedici. De obicei, daca se aud alte lucruri mai dinainte, acestea astupa urechile §i pun stapinire pe suflet, astfel ca zvonul are cuvint greu si cer- cetarea nu ajunge la o judecata dreapta. 4. Afadar, noi cerem acuzator si soco- tim ca Maximus, autorul intregii inscenari, trebuie sa raspunda de aceasta. Cu toate ca in declaratie a renuntat la acuzatia pe care o ticluise cu premeditare si o inaintase, totusi el era pornit si lucra cu iscusinta. Nu folosea nume, ca sa nu-i fie cerute dovezi. Prin zvonuri raspindite §i prin scrisori mincinoase §i trimise a cautat sa atite ura si sa intareasca inriurirea denuntului. Dar n-a putut sa invaluie si sa innabuse cinstea. Caci daca ar fi avut dovezi, niciodata hotarirea ta n-ar fi cerut examinarea medicala. 5. Nu pot intelege ce rost are acest exa- men, de ce crezi ca atirna de o moasa rezultatul cercetarii. Oare este slobod pentru toti sa invinuiasca, §i cind nu pot aduce dovezi, sa aiba dreptul de a cere exa- minarea partilor ascunse ale trupului, sa fie aduse fecioare neprihanite la o ast- fel de batjocura, sa se spuna despre ele lucruri rusinoase si ingrozitoare de vazut §i auzit? N-ai pastrat in scrisul tau nici eel mai mic respect pentru forma de exprimare. Oare cuvinte care n-ar suna in urechile altora fara sa aduca daune simtamintului pudoarei, oare astfel de cuvinte se pot spune fara pic de rusine pe seama unei fecioare pentru ca sa-i intineze cinstea? 6. Ai socotit-o ca pe o slujnica de rind, ca pe o sclava nerusinata; de ce nu ti-ai folosit datoria sa-i arati si cinstea, mai ales ca nimic nu e mai sfint la o fecioara decit neprihana? SCRISORI 39 Caci daca se ajunge sa i se puna la indoiala unei fecioare sfintite curatia tru- peasca, nu-i mai ramine nimic neatins din ceea ce ea are mai scump. Fecioara Domnului are ca sprijin patul ei §i nu e nevoie de alte insusiri pentru a-si dovedi fecioria. Nu cercetarea celor ascunse, ci purtarea vazuta de toti este temei al cuminteniei. Nu place lui Dumnezeu cea care nu vadefte seriozitate, nu este incuviintata de Domnul cea care are nevoie de marturia unei moase, care adesea se obtine cu bani. Ti se pare cumva vrednica de incredere cea care poate fi cumparata, sau care poate sa in§ele, sa scoata basma curata pe o vinovata, sa-i ascunda pacatul fie din nestiinta, fie ca nu i-1 poate descoperi? 7. Nu este drept ceea ce am gasit in scrisoarea ta ca, daca nu va fi examinata, cin- stea ii va fi primejduita, raminind sub banuiala. Oare toate care nu sint exami- nate au cinstea pusa la indoiala? §i cele care urmeaza sa se casatoreasca tre- buie mai intii examinate, ca numai dupa aceea sa se marite? Oare chiar mire- sele sa fie supuse unui astfel de examen? Caci aceasta nu se face cu ochii ci prin pipait. §i, dupa parerea ta, este drept sa se cerceteze prin control medical, chiar daca este sfintita? 8. Ce sa mai spun despre faptul ca si medicii afirma ca nu se poate acorda destula incredere examinarii §i ca in§i§i doctorii din vechime erau de aceea§i parere? §i noi §tim, din acest punct de vedere, ca adesea intre moa§e s-au ivit^nepotriviri de pareri si discutii, incit a pricinuit mai multe nedumeriri cea supusa examinarii decit cea neexaminata. Am inte- les aceasta §i dintr-un caz petrecut de curind. O servitoare din Altinum a fost examinata §i gasita vinovata. Dar dupa aceea la Mediolanum, nu din porunca mea, ci din aceea a tribunului si notarului, la cererea lui Nicentius, stapinul ei, a fost cercetata §i gasita nevinovata de catre o femeie bogata §i foarte priceputa in aceasta meserie. §i de§i acestea erau de ajuns, fiindca moa§a nu era nici saraca, nici neinvatata, ca sa i se puna la indoiala credinta, problema nu este inca rezolvata. 9. A§adar, la ce a folosit examinarea medicala daca osinda ramine? Cum va voi fiecare va putea afirma ca moa§a a fost sau nepriceputa, sau cumparata. Astfel ca nedreptatea examinarii ramine in picioare. §i apoi ce are sa fie? De cite ori se va banui ceva, de atitea ori o fecioara sa fie supusa controlului? Iar daca vreuna refuza sa fie controlata, dupa parerea ta se va dovedi vinovata. Mai u§or refuza cea care n-a facut niciodata nimic decit cea care a facut. Vor fi consultate §i moa§e mai multe, dar putine, chiar in marile ora§e, vor avea aceasta practica medicala. Vor fi, zic, §i rauvoitoare §i neprice- pute care sa treaca peste marginile ru§inii §i care din nepricepere s-o invinova- teasca pe o neprihanita. Vezi in ce primejdie atragi cinstea unei fecioare daca socoti ca trebuie s-o dai pe mina unei moa§e. Astfel ca examenul medical nu este sigur §i aduce destule daune cinstei. 10. Acum sa vedem care este datoria unei moa§e. Citim si in Vechiul Testament ca existau moa§e la evrei, dar nu faceau astfel de controale medicale. Ele erau chemate la femeile care nasteau, nu la fecioare, sa ajute la nastere, nu sa cerceteze fecioria. De aceea erau 40 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI numite impotrivitoare, fiindca se impotriveau durerii, sau erau cumva cheza- sie sa mi cada fatul pe pamint cind se deschidea pintecele. In doua sau trei locuri din Sfinta Scriptura gasim ca au fost folosite moase, dar pretutindeni pentru na§tere §i niciodata pentru control. Prima data (Fac. 35, 18) cind au apucat-o pe Rahila durerile facerii, a doua oara (Fac. 38, 27) cind a nascut Tamara §i a treia oara cind Faraon a cerut moaselor evreice (Ie§. 1, 15 §.u.) sa ucida copiii de sex barbatesc ai evreilor . Dar ele au raspuns ca femeile nu nasc in felul egiptencelor, ci mai intii nasc si dupa aceea aduc moa§ele. Acest pro- cedeu era pe cit de folositor intii pentru salvarea evreilor, pe atit de daunator dupa aceea pentru increderea fata de moase, care au invatat sa minta pentru salvare si sa insele pentru scuza. 11. De ce asadar sa ne legam de lucruri indoielnice si sub banuiala, de vreme ce sint alte dovezi si invataminte mai mari in cercetarea adevarului, unde exista semne destul de vadite chiar in situatii nesigure ale cinstei? Ce este mai simplu decit vatamarea pudoarei, decit deflorarea fecioriei? Nimic desigur nu este mai in vazul lumii decit pier- derea neprihanei. Pintecele se umfla, sarcina fatului ingreuiaza mersul, ca sa lasam la o parte altele care dau pe fata tainele constiintei. 12. La cele sterpe se poate ascunde necinstea; dar aici, cind na§terea este cunoscuta, chiar daca a fost ucis copilul, cazul tot se raspindeste in urechile tuturora §i libertatea defai- marii este gituita pentru cei condu§i mai mult de rautate decit de rosturile con- trolului; Este adevarat, a fost la Verona §i era vizitata adesea de fete fi femei. Caci intotdeauna era respectata. Era respectata §i de preoti, din respectul fata de cinstea si seriozitatea ei. Cum a putut asadar sa ascunda crima pe care i-o putea trada chiar infatifarea? Cum si-a strins pintecele? De ce nu s-a ferit de privirile femeilor, de ochii celor care veneau s-o vada? Cum in timpul nasterii si-a inabu§it gemetele? Caci durerea nu rabda aceasta. Ba inca Scriptura spune ca durerile facerii sint cele mai mari (Fac. 3, 16). Ziua Domnului, graieste Scriptura, vine pe neasteptate, ca durerile facerii, care inlatura orice putinta de ascundere (Isaia, 13, 8-9). 13. Aceasta este cea mai adevarata dovada de care ro§esc §i femeile. Elisabeta s-a ascuns cinci luni fiindca fusese stearpa §i a ramas grea la batrinete (Luca, 1, 24). Prin aceste semne a fost banuita de necinste insa§i Fecioara Maria de catre necunoscatorii minunii. De aceea chiar Iosif, cu care era logodita Fecioara, a banuit-o de necinste inainte de a afla de taina intruparii Domnului (Matei 1, 19). 14. Nu spun ca fecioarele nu trebuiesc cercetate; dar afirm deocamdata ca nu pot crede si nu socotesc adevarate lucrurile despre care n-am citit nicaieri. De aceea, fiindca multe le credem dupa aparenta si nu dupa adevar §i fiindca adesea facem afirmatii gre- site (sint unii care nu stiu sa faca binele decit de frica pedepsei) sa lasam acest lucru acelor tinere pe care nu le impiedica rusinea de la cadere, ci numai teama le opre§te, la care nu exista nici o grija de pudoare sau respect pentru neprihana, ci frica de osinda. Sa lasam aceasta servitoarelor, care se tem mai SCR1SORI 41 mult de mustrare decit de pacat. La o fecioara sfintita sa nu fie adusa moasa. Aceasta se aduce pentru na§tere si pentru lecuirea durerii nu pentru cerceta- rea cuminteniei. Sa lasam pe cele lovite de grele defaimari, napastuite de mar- tori mincinosi, incoltite de necesitate sa ceara control medical, ca sa-si dove- deasca paza trupului, daca totufi se poate cunoaste aceasta la cele carora le sint puse sub banuiala cinstea si neprihana. Totusi, stau destul de rau lucrurile acolo unde este mai puternica dovada trupului decit a marturisirii. Socotesc ca e mai bine sa se vada fecioria dupa semnele de purtare decit dupa paza trupu- lui. 15. Ai scris, ceea ce este foarte important, ca unii te-au lasat sa intelegi ca nu ti-ar comunica nimic daca ai crede ca ea merita sa fie cinstita §i nu urma- rita. Asadar, ai primit formele de judecata. Cine sint cei ce vor sa dicteze preo- tilor ce procedura sint datori sa urmeze? Te-am eliberat astfel de trebuinta unei cercetari foarte delicate, ca sa nu socotesti ca este necesar sa pui in apli- care formula data. Ce se va intimpla cu mine, care n-am ascultat de planurile lor? 16. Stiu totusi ca acolo sint foarte multi care se tern de Domnul. Am vazut si aici §i am aflat ca §i acolo se pling multi ca defaimarea are alte pricini. Ei spun ca unii s-au alaturat lui Maximus fiindca s-au suparat ca aceasta fecioara nu se duce la casele lor, nu da binete si nu sta de vorba cu sotiile lor. Dar ce sa facem, cum s-o achitam de aceasta invinuire? Cum s-o induplecam sa-§i faca alte obiceiuri §i sa le paraseasca pe ale sale? Mare greseala mai face fecioara ca ramine in casa, ca se inchide in incaperile ei! Citirea Scripturii ne invata ca Maria a fost gasita acasa cind a venit la ea Arhanghelul Gavriil (Luca 1, 28). Susana este ceruta in casatorie pentru ca fugea de multime. Iar cind se imbaia, sub porunca ei gradina era inchisa (Dan. 13, 15§.u.). Ce este mai de pret (mai cu seama la o fecioara a carei insu§ire de temelie este cinstea) decit singurata- tea? Ce este mai adapostitor decit singuratatea §i mai u§or pentru orice lucrare? Caci ea ocrote§te cinstea, nu plimbarile. Dar despre altele cu alt pri- lej; acum trebuie sa raspund scrisorii tale. 17. Ma mir de tine, frate, care-1 aperi atit de mult pe Maximus, ca n-a fost acuzator, dar ca din durere de ruda §i de necaz din pricina zvonului raspindit, n-a putut sa refuze sarcina ce i s-a dat §i de aceea, dupa ce a inceput procesul, a condus cu du§manie §i inver- sunare judecata impotriva cuvioasei fecioare. Suparat, a cladit zid despartitor intre camera sotiei sale §i a fecioarei, impiedicind legaturile firesti intre surori; dar pe de alta. parte il durea ca fecioara la cimp fugea de tovara§ia rudelor sale. Cum nu este acuzator eel ce si-a manifestat mai dinainte simtamintul de acu- zator, care a facut acuzatii cu gura lui, care ti-a umplut urechile de vorbe si a adus martori care au auzit ca a cerut ancheta? 18. Oricit ai cautat dovezi, n-ai putut tagadui ceea ce ai scris Indiciei, ca Maximus, din indemnul altora sau din simtamint propriu, a facut denunt ca pentru o vina grava. Singura aceasta scrisoare este o dovada suficienta de acuzare. Eu n-am socotit ca trebuie sa-ti atrag atentia din scrisoarea data mie, ci din cea pe care i-ai trimis-o fecioarei; 42 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI fiindca mi-a fost adusa §i citind-o am bagat de seama ca este in ea altceva decit ceea ce mi-ai scris mie. §i totu§i, fiindca scrisorile tale nu se potriveau, am socotit ca trebuie sa te sfatuiesc, nu sa te acuz. A§adar, ce vrea acea argumen- tare care afirma ceea ce mi-ai scris si mie, ca fecioara este vinovata de o crima josnica, anume ca a dat nastere unui copil, pe care 1-a ingropat? §i aceasta i-ai scris-o Indiciei, nu mie. Iar ea, cind a auzit din scrisoare ca Maximus este eel care acuza, a aratat acea scrisoare a ta prin care a dovedit ca el este denuntato- rul. Nu o citise pe cea data mie si nu stia ce scrie in ea. 19. A§adar de la inceput m-am ingrozit, fiindca nu era vorba de o faradelege a fecioarei, ci de o defai- mare a ei, cerindu-i-se o cercetare si un control medical, nu aratindu-i-se vreo ticalosie. Cine n-ar fi socotit de la inceput ca aceasta ticluire prin minciuni in nici un caz nu i se potriveste si nu i se cuvine ei? Au alergat niste femei josnice la minastire, au raspindit zvonul in popor ca fecioara a dat nastere unui copil pe care 1-a sugrumat, zvon care a ajuns in urechile lui Maximus, noua sa rube- denie. Acesta 1-a intrebat chiar pe episcop, le-a imprastiat pe cele care spuse- sera astfel de lucruri, punindu-le pe fuga, pe cit mi s-a spus, iar acei care spu- neau ca au auzit, fiind chemati la biserica, i-au dat pe fata pe Renatus §i pe Leontius, acei barbati nedrepti, de soiul celor adu§i de Izabela (III Regi 2 1, 10), aratati de Daniel (Dan. 13, 19), sau chemati de poporul iudeilor sa dea marturie falsa despre Facatorul vietilor (Matei 26, 59-60). Acestia, indata ce au pus la cale ticalosia au pornit la drum §i, ca sa nu las ceva la o parte, s-au alaturat lui Maximus, intovarasindu-i, dupa cum a spus Leontius, aceia care raspindisera zvonul. Dar cind au venit in fata judecatii mele, intrebati mai intii despre obirsia pricinii sub cercetare, au dat marturii deosebite, care se bateau cap in cap din pricina minciunilor, desi nu fusesera despartiti unui de altul. 20. A§adar, fiindca nu se potriveau in declaratii, au renuntat ei in§i§i la Mercurius si la Lea, persoane de conditie josnica §i vrednice de dispret. Iar Theudula, nu nepriceputa in a-§i arata nelegiuirea de a se fi culcat mai inainte in patul lui Renatus, a fugit ea singura. Aducind alta sluga, si aceasta a spus ca s-a minjit de ticalo§ia aceluia§i Renatus. Astfel ca, in ziua hotarita pentru declaratii, §i acestea s-au sustras de la adunarea episcopilor, desi acela§i Renatus spusese in ajun ca vor veni. 2 7. De aceea eu am fixat zi de judecata §i, fara vreun acuza- tor, fara marturii zdrobitoare, i-am dat de inteles cuvioasei mele surori ca tu ceri ca in fata ei sa fie cercetata fi controlata medical fecioara amintita. Ea in mod demn a refuzat controlul, dar nu si marturia, spunind ca n-a observat la Indicia nimic altceva deqit ca este de o sfintenie §i cumintenie feciorelnica, adaugind ca a locuit la Roma in casa noastra, cind noi lipseam de acolo, ca fecioara, departe de a avea vreo purtare rea, doreste sa i se asigure si ei de catre Domnul Iisus un loc in imparatia lui Dumnezeu. 22. Am intrebat-o §i pe sora ei, fiindca nu obisnuie§te sa se desparta niciodata de ea, iar dragostea ei de aceasta viata este marturie. Astfel ca, desi ceea ce spunea fara juramint tre- SCRISORI 43 buie socotit vrednic de a fi crezut, totu§i, sub puterea unei rugaciuni starui- toare, a marturisit ca o socote§te straina de nelegiuirea care i se punea in seama §i ca nu cunoa§te la ea nimic potrivnic bunei purtari. 23. Am intrebat-o si pe doica Indiciei, femeie de conditie libera, care deci nu era sclava de neam §i care, sprijinita §i de virsta §i de credinta ei, avea libertatea de a marturisi adevarul, prin slujba ei de doica putind §ti unele lucruri ascunse. Dar si ea a spus ca n-a vazut nimic nepotrivit, nimic savirsit de fecioara ca de o lehuza, nimic vrednic de vreo invinuire. 24. Pe baza acestor marturii am declarat-o pe fecioara Indicia ca fund fara pata in purtarea ei. Despre Maximus, Renatus si Leontius, insa hotarirea a fost astfel intocmita incit lui Maximus, daca-si indreapta gre§eala, i se lasa speranta de a se intoarce in rindul cre§tinilor, iar Renatus si Leontius ramin excomunicati daca nu se arata vrednici de iertare prin cainta §i prin vestejire indelungata a faptelor lor. Fii sanatos frate si gin- de§te-te la noi, fiindca §i noi ne gindim la tine. Scrisoaxea a VT-a AMBROZIE CATRE SYAGRIUS 7. Iti sint proaspete in minte cele petrecute fi aflate la judecata noastra. De aceea le prezint acum ca pe o parte din sufletul meu, avind fata de tine, din pricina injuriei aduse neprihanei, o plingere prieteneasca, dar plina de durere. Oare a trebuit sa fie judecat un proces de feciorie nemaivazut §i nemaiauzit |i sa nu poata fi respins de la inceput? Aceasta insemneaza ca numai cu ocara sa, numai trecind de la cinste si rusine la aratarea necuviin- cioasa a trupului avea sa dea in mod vadit o mare marturie despre sine, ca sa se expuna batjocurii §i sa fie socotita o neru§inata. Astfel de cinstire ai adus neprihanei, astfel de onoare, pe care se bucura s-o aiba §i sa §i-o atraga cele care nu se sfiesc sa primeasca acest dar; acelea care prin purtarea lor pierd libertatea de ob§te §i nu mai sint ocrotite de dreptul legii sfinte sau de eel public, care nu cer un invinuitor, n-au nevoie de o plingere, ci arata numai nerusinare expunindu-se ocarilor? 2. Nu a§a priveau stramosii no§tri nepri- hana, ci-i aratau atita cinste incit socoteau ca trebuie pornit razboi impotriva celor fara respect pentru ru§ine. §i, in aceasta privinta, atit de mare dorinta de razbunare exista in trecut [fud. 20, 5§.u.), incit au fost nimiciti toti membrii tri- bului lui Veniamin in afara de §ase sute, care ramasesera din razboi §i pe care i-a aparat muntele in care s-au retras. Caci a§a citim in Sfinta Scriptura, de al carei cuprins este bine sa tinem seama. 3. Un levit (Jud. 19) cu putina avere, dar cu suflet mare, locuia in partile muntelui Efraim. Soarta a facut sa aiba in stapinire o bucata de pamint primita ca mo§tenire. El §i-a luat o tovara§a de viata din Bethleemul Iudeii §i, cum se intimpla lucrurile la inceput, din pofta nema- surata a inimiii o dorea cu mare patima pe tinara sotie. Dar fiindca ea nu-i ras- 44 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI pundea la fel ardea si mai mult s-o aiba, cuprins de marea flacara a dragostei, si focul lui crestea peste masura. Nevenind insa nimic si din partea tinerei, fie din slabiciunea dragostei, fie din pricina durerii ca n-are de la ea raspuns pe masura dorintelor lui, isi tot arata nemultumirea fata de ea. De aci mereu cer- turi, pina cind femeia, socotindu-se jignita, i-a dat cheile si s-a intors acasa la parinti. 4. El, cind a vazut ca s-au scurs patru luni, invins de dragoste, s-a hota- rit sa se duca la ea, gindindu-se ca parintii fetei il vor ajuta sa-i inmoaie inima. Cind a ajuns acolo 1-a intimpinat de la poarta socrul, 1-a poftit inauntru, 1-a impacat cu fiica si, ca sa-i faca sa piece veseli, i-a tinut trei zile ca pentru repe- tarea nuntii. §i, cum ginerele voia sa piece, socrul i-a mai oprit o zi, facindu-i sa zaboveasca, fiindca, zicea el, asa cere omenia. Dar si dupa aceasta la fel voia sa adauge zilelor de mai inainte si pe a cincea, cu toate ca nu le mai gasea motiv de intirziere. Totusi, fiindca din dragoste parinteasca nu-i lipsea dorinta de a mai tine pe linga el fiica, le-a aminat plecarea pina dupa amiaza, ca sa porneasca la drum dupa ce vor lua masa de prinz. Voia sa-i mai tina si dupa prinz, sub motiv ca de acum se apropie seara. Dar ginerele n-a mai putut fi induplecat, cu toate rugamintile socrului. 5. Astfel, levitul si-a luat ramas bun, vesel ca si-a recapatat pe cea draga lui. Insotiti de un servitor au inceput sa gra- beasca pasul, fiindca ziua trecuse si se apropia seara. Femeia era dusa pe un asin, iar barbatul nu simtea oboseala, caci isi petrecea drumul vorbind cu femeia si cu sluga. Cind s-au apropiat de Ierusalim, ora§ care, la departare de treizeci de stadii, era acum sub stapinirea iebuseilor, sluga a fost de parere sa intre in oras, fiindca in timpul noptii sint primejdioase chiar cele sigure |i tre- buie sa se fereasca de ceea ce ar putea aduce intunericul, mai ales fiindca locuitorii nu erau dintre fiii lui Israel. De aceea, zicea servitorul ca trebuiesc luate masuri pentru ca nu cumva facatorii de rele, acoperiti de intunericul noptii, sa savirseasca vreo nelegiuire. Dar stapinului nu i-a placut aceasta socoteala de a cere gazduire intre oameni de neam strain, mai ales fiindca Gaba si Rama, cetati ale tribului lui Veniamin, nu erau departe. Astfel ca n-a tinut seama de propunerea servitorului, ca si cum sfatul trebuie cintarit dupa conditia sociala a celui ce-1 rosteste si nu dupa valoarea lui, oricit de umil ar fi eel de la care porneste. Soarele era in asfintit si abia au putut ajunge pe inse- rate in orasul Gaba. 6. Dar gabanitii erau neprimitori, rai, lipsiti de buna- vointa. Iar cind cineva cerea gazduire ei se purtau neomenos. Mai bine ar fi fost pentru acest levit sa nu gaseasca loc de poposire in Gaba. Dar pentru ca totul sa fie rau de la inceput, la prima casa de oaspeti n-au fost primiti. Astfel ca au inceput sa se roage de unul si de altul pentru gazduire, pina cind le-a iesit in cale un batrin, care venea de la cimp si pe care seara 1-a silit sa se intoarca in oras. Acesta, vazind ca levitul nu este chiar de neluat in seama, 1-a intrebat de unde vine si unde se duce. „Ma intorc din Betleemul Iudeii, a raspuns levitul, si ma grabesc sa ajung la muntele Efraim. Am si femeia cu mine si am voit sa SCRISORI 45 poposesc peste noapte aici, dar iata ca nu gasesc gazduire, caci locuitorii nu vor sa ma primeasca". Drumetii aveau cu ei merinde si bautura, ca si hrana pentru asin, dar n-aveau unde sa se odihneasca. La acestea batrinul, destul de binevoitor si de linigtit a raspuns: „Pace tie, deopotriva oaspe si concetatean, fiindca si eu sint de obirsie de prin partile muntelui Efraim. Am aici locuinta buna pentru oaspeti. De timp indelungat ea este casa de primire pentru straini". Astfel i-a gazduit si i-a tratat ca oaspeti, punindu-le la indemina cele de trebuinta. 7. Ii indemna batrinul la veselie, a ciocnit cu ei multe pahare, pentru ca in vin sa gaseasca uitarea de griji. Dar pe neasteptate se apropie niste tineri gabaniti care-i impresoara, impinsi, fara masura si stapinire, la toate poftele. Vazusera femeia, le placuse, si acum erau gata de orice nebunie. Cuceriti de frumusetea drumetei si bizuindu-se pe faptul ca gazda era un batrin fara ajutoare, se gindesc la bautura, la femeie, si incep sa bata la Ufa. 8. Iesind, batrinul ii ruga sa nu intineze cu vreo ticalosie masa oaspetilor si sa tina seama ca nu trebuie calcat de ei dreptul pe care-1 respecta chiar barbarii, ca oaspetele este din acelasi trib cu ei, barbat israelit, casatorit legitim, ca faptul de a savirsi o astfel de nelegiuire nu va ramine nepedepsit de dreptatea cereasca. Vazind ca nu-i poate indupleca le-a spus ca el are o fiica, fecioara, ca le-o da cu mare durere de parinte, dar cu mai putina paguba pentru datoriile de gazda, ca i se pare mai usor de rabdat o rusine particulars, decit una publica. Dar ei, atitati de puterea patimei si aprin§i de focul dragostei, doreau cu atit mai virtos frumusetea tinerei drume^e cu cit aceasta le era mai hotarit refuzata. Lipsiti de respect fata de legea ospitalitatii rideau de cuvintele batri- nului, care vorbea de omenie, fiindca faradelegea n-avea pentru ei nici o insemnatate. 9. Zadarnic intindea gazda mfinile lui de batrin, pentru ca ruga- mintile curate nu-i erau de nici un folos si alta putere n-avea. Femeia a fost rapita §i silita ticalo§iei toata noaptea. Iar cind lumina zilei a pus capat nesa- buintei lor, gazda a deschis usa nu ca sa-1 vada pe barbat, pe care-1 socotea coplesit de rusinea suferita, ci ca sa-i arate compatimire pentru cea care fusese batjocorita si sa plinga impreuna in fata casei pentru ticalosia care avusese loc. Levitul, cind a iesit si si-a vazut femeia zacind intinsa pe pamint, socotind ca ea de rusine nu indrazneste sa-si ridice privirea, a inceput s-o mingiie, fiindca nu cu voia ei, ci cu sila a fost supusa umilintei. O indemna sa se ridice si sa-si urmeze cu el drumul catre casa. §i cum nu primea nici un raspuns, a inceput s-o strige mai tare, ca si cum ar trezi-o din somn. 10. Dar cind si-a dat seama ca ea este moarta, a asezat-o pe asin si a dus-o acasa. Apoi i-a impartit trupul in douasprezece parti si le-a trimis celor douasprezece triburi ale lui Israel. Zgu- duit de acest fapt (Jud, 20), tot poporul s-a adunat la Massephat si acolo, luind cunostinta de plingerea inaintata de levit, toti au cerut razboi, hotarind ca nici unui barbat sa nu-i fie ingaduit sa intre in cort inainte de a fi pedepsiti faptasii groaznicei nelegiuiri. Cu sufletele pline de minie se indemnau la 46 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI lupta; dar sfatul celor mai intelepti a schimbat hotarirea, socotindu-se ca nu trebuie pornit de indata la razboi impotriva propriilor neamuri, ca mai inainte trebuie stat de vorba despre fapta, despre imprejurarile in legatura cu ticalo- fia, ca nu este drept sa ispa§easca toti crima citorva §i pacatele personale ale unor tineri sa primejduiasca starea generala a poporului. Astfel ca au trimis barbati care au cerut gabanitilor sa le predea pe cei vinovati de crima care se infaptuise, tinind seama ca nu este mai mica vina de a apara o crima decit aceea de a o savirsi. 7 7. Dar fiindca solilor li s-a raspuns cu trufie, din tratative de pace s-a ajuns la razboi. Nici in prima, nici in a doua ciocnire, intrucit cei multi erau respin§i de cei putini, israelitii nu socoteau ca trebuie sa dea inapoi in fata atacurilor vrajmase. Luptau patruzeci de mii de oameni impotriva a douazeci §i cinci de mii din tribul lui Veniamin §i a sapte sute de tineri gaba- niti priceputi la lupte §i totu§i Israel, hotarit suflete§te, nu §i-a pierdut increde- rea in victorie §i nadejdea in razbunare. 12. Erau mai multi cei ce luptau pentru o cauza dreapta; dar fiind infrinti si socotind ca a§a este vointa dumne- zeiasca, prin post §i jale mare au cerut indurarea milei cere§ti. Cu nadejde in dreptatea Domnului s-au intors §i mai indirjiti in lupta, increderea sporin- du-le, fiindca inima le spunea ca vor birui. §i, la inceput prefacindu-se ca se retrag, in timpul noptii au trimis pe ascuns trupe in spatele ora§ului, unde se gasea armata du§mana, pe care au atacat-o §i au facut-o sa dea inapoi. A§a au patruns in orasul ramas fara aparare §i, punindu-i foe, flacarile care se inaltau faceau sa se creada ca ora§ul a fost cucerit. Locuitorii si-au pierdut nadejdile iar atacatorii au capatat si mai mare curaj. Barbatii din tribul lui Veniamin, gindind ca sint impresurati, ca sint atacati §i din spate, s-au impra§tiat §i au inceput sa fuga in pustiu, iar Israel, dimpotriva, ii urmarea cu puteri indoite, nedfndu-le ragaz sa se regrupeze. 13. Astfel au fost uci§i douazeci §i cinci de mii, adica aproape toti barbatii din tribul lui Veniamin, in afara de §ase sute care, refugiindu-se §i intarindu-se pe un munte stincos, parte datorita ocrotirii terenului, parte din pricina rezistentei indirjite, au insuflat groaza biruitorilor. Caci victoriile indeamna la bagare de seama, iar in infringeri lupta pe viata |i pe moarte poate aduce victoria. Nici numarul femeilor n-a fost scutit de pier- deri intr-o atit de puternica infruntare. Toate femeile din tribul lui Veniamin, cu baieti §i fete, au fost trecute prin foe si sabie, facindu-se juramint ca nimeni sa nu-§i casatoreasca fata cu vreun barbat din acel trib, pentru ca trecerea tim- pului sa aduca nimicirea tribului cu nume cu tot. 14. Dar pina la urma razboiul §i ura au luat sfir§it, iar nebunia s-a schimbat in cainta (Jud. 21). Barbatii lui Israel au plins toti cu jale mare §i au postit, indurerati ca un trib a fost nimicit de fratii din celelalte triburi fi ca o puternica armata a intregului popor a fost macelarita. Se tinguiau gindindu-se ca pe drept s-a dus lupta pentru ca fapta§ii ticalo§iei sa-si ispa§easca nelegiuirea, dar ca, din pacate, poporul a intors sabia impotriva propriilor sale maruntaie, caci razboiul civil a adus grele pierderi si SCRISORI 47 dintr-o parte §i din cealalalta. S-au varsat lacrimi, inimile au fost rascolite, dar apoi patimile s-au potolit si le-a luat locul judecata linistita. Au fost trimisi soli la cei §ase sute de barbati din tribul lui Veniamin, care-§i gasisera scapare inauntrul muntelui stincos, sau in pustiu, locuri primejdioase pentru asediatori chiar daca erau multi. S-au jelit din pricina acelei nebunii comune, datorita careia unii §i-au pierdut tovara§ii de trib, iar altii rudele §i prietenii. Gindin- du-se ca tribul nu trebuie sa dispara definitiv, s-au sfatuit cum sa respecte jura- mintul facut §i totusi tribul sa-si duca viata mai departe. 15. Au facut a§adar un altar §i au adus jertfe pentru reluarea bunelor legaturi de pace. Dar pentru ca poporul din Iabe§ Galaad era osindit la pedeapsa §i blestem (caci tot Israelul se legase cu juramint, ca acela care nu-1 va urma pentru pedepsirea ticalo§ilor sa fie pedepsit cu moartea) au fost adusi douasprezece mii de luptatori, pentru ca toate femeile §i toti barbatii din Iabes Galaad sa piara de sabie §i sa fie cru- tate doar fetele nemaritate. A urmat macelul §i au ramas in viata patru sute de fecioare. Israel le-a primit fi, sfatuindu-i pe barbatii ramasi din tribul lui Veniamin sa nu se mai gindeasca la razboi, le-a spus sa ia in casatorie pe fetele din Iabef Galaad, neprihanite prin virsta §i cinstea lor. Ele aveau intreaga si nevinovatia in fata barbatilor, pentru ca nimeni dintre ai lor nu-i atacase cu razboi, §i dragostea lor, datorita faptului ca pentru ei fusesera crutate de urgie. In acest chip s-a gasit putinta de a fi casatoriti patru sute de tineri. 16. Dar fiindca mai ramaseseri doua sute fara sotii, s-a luat §i pentru ace§tia, precum citim, o hotarire fara calcarea juramintului. Se praznuia in fiecare an o sarba- toare in Silo. Atunci de obicei iefeau fetele §i faceau hore in cinstea Domnului. Unele erau insotite de mame §i tot drumul era plin de lume. Unul dintre batrini a zis: „Daca acei doua sute de barbati din tribul lui Veniamin, pititi in vii, ar sta de veghe pina ce se revarsa toata multimea de femei §i fiecare ridi- cindu-se din vii, §i-ar lua ca sotie fata pe care i-o daruie intimplarea, aceasta n-ar insemna in§elaciune; caci poporul dorefte sa se refaca tribul, dar din cauza juramintului nu poate sa dea barbatilor fiicele sale. Si, a urmat el, nici juramintul nu s-ar calca, daca se socote§te ca trebuie respectat, fiindca, pe cit se pare, nu este impusa trebuinta nici de a tine, nici de a nu tine juramintul, ca trebuie sa se ia hotariri fara teama. Intr-adevar, daca parintii vor cere razbu- nare, ei vor fi induplecati parte prin rugaminti, parte prin intoarcerea vinei impotriva lor ca nu §i-au pazit fetele, fiindca atunci cind au venit cu ele §tiau ca barbatii lui Veniamin sint fara sotii, ca tribul este vrednic de mila, nu de pedeapsa. Osinda a fost prea aspra, fusesera uci§i o mare parte din ei. S-a infu- riat multimea peste masura, cautind sa-i lase fara urma§i. Dar aceasta insemna sa-i nimiceasca §i pe ai sai. Iar lui Dumnezeu nu-i place sa piara un trib pentru un popor, si nici sa se ia masuri atit de aspre pentru cite o femeie. 7 7. Israelitii au aprobat hotarirea. Au venit barbatii din tribul lui Veniamin §i au fost a§ezati in vii, in locul potrivit fiecaruia, iar cind a venit momentul au ocupat drumul plin de 48 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI femei. Sarbatoarea Domnului s-a schimbat in sarbatoare de nunta. Fetele, smulse din bratele parintilor, se parea ca sint predate chiar de parinti in mii- nile barbatilor si socoteai ca fiecare nu e luata, ci data ca logodnica de la sinul mamei. Astfel, tribul Veniamin, aproape sfarimat si nimicit, in scurt timp a ajuns infloritor, dind invatatura ca este spre mare pierdere pentru cei fara friu calcarea cinstei, fiindca paguba adusa neprihanei se razbuna crunt. 18. Acest lucru ne invata Scriptura in mai mnlte locuri, nu numai in acesta. In cartea Facerii citim ca Faraon, regele Egiptului, a fost supus la chinuri pentru ca s-a folosit de puterea lui fata de Sara, nestiind ca ea era sotia altuia [Fac. 12, 17). 19. Asadar, daca voia Domnului este sa ocroteasca cinstea, cu atit mai virtos El voieste sa apere neprihana. De aceea fecioarele nu trebuie sa fie intinate cu nimic. Cele care nu se casatoresc §i cei ce nu-si iau sotii sint socotiti ingeri ai lui Dumnezeu in cer (Luca 20, 36}. Nu trebuie sa aducem nici o vatamare tru- peasca frumusetii cere§ti. Pentru ca Dumnezeu este puternic, nu rabda trada- rea si socote§te o grea si mare jignire sa fie atins cumva vreun dar primit de la El, sau sa fie intinata o fecioara sfintita Lui. Sanatate, frate, si gindeste-te la noi, cum si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a VII- a AMBROZIE CATRE JUSTUS, SANATATE! 7. Bine faci, frate, ca, intrebindu-ma ce insemneaza acel siclu, din care o jumatate i se cere evreului s-o dea pentru mintuirea sufletului, ma indemni ca, in convorbirile noastre pe calea scrisorilor, sa ne ocupam cu talmacirea proo- rocirii ceresti (Ie§. 30, 12-15). Intr-adevar, ce este mai prietenesc decit a vorbi despre cele dumnezeiesti? 2. O jumatate de siclu este o drahma; iar credinta este mintuirea sufletului. A§adar, credinta este drahma pe care, cum citim in Evanghelie, pierzind-o acea femeie a cautat-o cu luminarea §i si-a scuturat casa pentru ea, iar daca a gasit-o si-a chemat vecinele §i prietenele cerindu-le sa se bucure cu ea ca a gasit drahma pe care o pierduse (Luca 15, 8-9). Mare este pentru suflet paguba daca si-a pierdut cineva credinta, sau dragostea Domnului, pe care §i-a cistigat-o cu pretul credintei. Aprinde asadar si tu can- dela ta. „Luminatorul tau este ochiul" (Matei 6, 22), adica acel ochi launtric al mintii. Aprinde aceasta candela in care arde untdelemn duhovnicesc §i care lumineaza in toata casa ta. Cauta drahma, care este mintuirea sufletului tau. Cine a pierdut-o se intristeaza, cine a gasit-o se invesele§te. 3. Mintuire a sufle- tului este si milostenia. Mintuire a sufletului este chiar bogatia omului, daca din ea face milostenie ajutind pe saraci (Pilde 13, 8). Credinta, afadar, dragos- tea de Domnul, milostenia sint mintuirea sufletului, care se plate§te cu pretul intreg al unei drahme. „Caci, precum este scris, a zis Domnul catre Moise: Cind vei face numaratoarea fiilor lui Israel, la cercetarea lor sa dea fiecare SCRISORI 49 Domnului rascumparare, ca sa nu vina nici o nenorocire asupra lor in timpul numaratului. Cel ce intra la numaratoare sa dea jumatate de siclu, dupa siclul sfint, care are douazeci de ghere; deci darul Domnului va fi o jumatate de siclu. Tot eel ce intra la numaratoare de la douazeci de ani in sus sa aduca aceasta dare Domnului. Sa nu dea bogatul mai mult, nici saracul mai putin de jumatate de siclu dar Domnului pentru rascumpararea sufletului. Sa iei argin- tul de rascumparare de la fiii lui Israel si sa-1 dai la trebuintele cortului aduna- rii si va fi pentru fiii lui Israel spre pomenire inaintea Domnului, ca sa caute sufletele voastre" (Ie§. 30, 12-16). 4. Era asadar o lipsa fie pentru bogatul care da mai mult, fie pentru saracul care avea mai putin, daca acest siclu era in bani si nu in virtute? De aci trebuie sa bagam de seama ca aceasta drahma n-are inteles material, ci duhovnicesc, care se socoteste ca trebuie data de catre toti la fel. 5. Chiar din acea hrana cereasca (iar hrana si desfatarea cereasca este intelepciunea, cu care se intretineau cei asezati in raiul eel ceresc, care era mincarea nelipsita a sufletului si pe care cuvintul eel ceresc o numeste mana), precum citim, s-a facut impartire la fiecare suflet, astfel incit impartirea sa fie egala. §i au adunat, dupa rinduiala lui Moise, unii mai multa, altii mai putina si, masurind-o cu omerul, nici celui ce avea mai putin nu i-a lipsit, nici celui ce avea mai mult nu i-a prisosit. Caci fiecare a adunat mana dupa numarul sufle- telor care erau in cort, cite un omer pentru fiecare cap de om, adica o masura de vin, dupa cum se intelege. 6. Intelepciunea, daca este peste masura, vatama; fiindca scris este: „Nu te arata prea intelept" (Eccl. 7, 16), Pavel ne invata ca impartirea harului se face cu masura cind zice: „Fiecaruia i se da ara- tarea Domnului spre folos. Unuia i se da prin Duhul Sfint cuvintul intelepciu- nii, altuia cuvintul stiintei, iar altuia credinta intelepciunii prin duhul §tiiritei, dupa acelasi Duh, credinta in acelasi Duh, fi imparte acel har dupa voia Duhului" (I Cor. 12, 7-9). Ceea ce imparte astfel este dreptate, iar ceea ce imparte dupa vointa Sa este putere. Fiindca vrea sa dea fiecaruia ceea ce stie ca-i va fi de folos. 7. Asadar, omerul este masura, si anume masura vinului, care vesele§te inima omului (Ps. 103, 9, 2). Acesta este vinul pe care 1-a ames- tecat in crater Intelepciunea fi pe care-1 da de baut, ca sa ne impartafim din cumpatare f i prudenta, pe care se cade sa le amestecam deopotriva in gindu- rile fi inimile noastre, in toate simtirile care sint in aceasta casa a noastra, pentru ca sa ftim ca avem toate din belsug fi ca nimic nu ne lipsefte. 8. Dar se intelege aceasta mai deplin despre singele lui Hristos, al Carui har nu se impu- tineaza §i nu se adauga. Si daca iei mult fi daca iei putin, masura rascumpararii este implinita aceeafi pentru toti. 9. Chiar fi Paftele Domnului, adica mielul, se poruncefte fiilor lui Israel sa se manince dupa numarul sufletelor (Ie§. 12, 3), sa nu se dea unora mai mult fi altora mai putin, ci sa manince fiecare tot atita, sa nu ia fie mai mult cei mai tari, fie mai putin cei mai slabi. Egal se imparte tuturora harul, se imparte mintuirea, se imparte darul. Nu se cade sa fie mai 4 - Sftnlul Ambrozie al Milanului 50 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 multi, ca sa nu se intoarca vreunul vaduvit de nadejdea mintuirii. Sint mai multi cind sint unii in afara numarului. Iar sfintii sint toti numarati, chiar si firele de par ale capului lor sint numarate (Matei 10, 30). Caci Domnul ii cunoaste pe toti cei care sint ai Lui. Dar nu sint nici mai putini, ca sa nu fie cineva mai slab la primirea harului. 10. De aceea se porunceste ca toti sa aiba acela§i devotament de credinta in fata Pastelor Domnului, adica a trecerii de la o stare la alta. Sint Pa§tele cind sufletul se leapada de patimirea irationala §i imbraca patimirea cea buna pentru toti, cind sufera pentru Hristos si primeste trecerea Lui in el ca sa locuiasca in el, sa se miste si sa devina Dumnezeul lui. Harul este egal pentru toti, dar virtutea este deosebita la fiecare. Asadar, sa-§i ia fiecare partea pe potriva puterilor sale, ca sa nu fie in lipsa eel mai tare, sau incarcat eel mai slab (Matei 20, 9-10). 11. Ai acest inteles in Evanghelie, fiindca in vie se achita lucratorilor plata egala, dar putini ajung la victorie, putini primesc cununa, putini zic: „Mi s-a gatit cununa dreptatii" (II Tim. 4, 8). Caci alta este plata darniciei §i a harului, alta este plata virtutii si alta a muncii. 12. A§adar siclul, ba chiar jumatate de siclu, inseamna rascumparare, ne ras- cumpara de la moarte, ne rascumpara din robie, ca sa nu fim supu§i lumii la care am renuntat. De aceea Domnul spune lui Petru in Evanghelie sa mearga pe mare, sa arunce cirligul §i sa ia statirul gasit in gura pe§telui, ca sa-1 dea pentru Domnul §i pentru sine celor ce cer dajdie (Matei 17, 26). Acest siclu este asadar dajdia care se cere dupa lege. Dar nu fiul regelui, ci strainul datora acest siclu (Matei 24-25). De ce sa Se rascumpere din aceasta lume Hristos, Care venise sa rascumpere pacatul lumii? De ce sa Se rascumpere de pacat Cel Care venise sa ridice tuturor pacatul? De ce sa Se rascumpere din robie Cel Ce S-a coborit pe Sine ca sa dea tuturor libertate? (loan 1, 29). De ce sa Se rascumpere din moarte Cel Care primise trup (Filip. 2, 7), ca prin moartea Sa sa dobindeasca pentru toti invierea? 13. In nici un chip n-a avut nevoie de ras- cumparare Cel Ce i-a rascumparat pe toti. Dupa cum a primit taierea imprejur ca sa implineasca legea (Luca 2, 22) §i a venit sa Se boteze ca sa implineasca dreptatea (Matei 3, 15), la fel n-a refuzat plata dajdiei de un siclu celor ce o cereau, ci indata a poruncit sa se dea pentru El si pentru Petru un statir in loc de un siclu (Matei 17, 25). Caci a socotit ca e mai bine sa plateasca mai presus de lege decit sa tagaduiasca ceea ce era al legii. Dar a aratat ca fac contra legii iudeii, care au cerut un siclu de persoana, de§i Moise prescrisese sa se ceara o jumatate de siclu. De aceea a cerut sa se achite pentru El §i pentru Petru un sta- tir, cite o drahma adica pentru fiecare. Buna este dajdia lui Hristos, Care se achita cu un statir. Fiindca statirul este dreptate, iar dreptatea este deasupra legii. Si pentru tot cel ce crede in dreptate Hristos este sfirsitul legii (Rom. 10, 4). Acest statir este gasit in gura unui peste, a acelui pe§te pe care-1 prind pes- carii, a acelui peste care-si cintareste cuvintele sale, ca sa-i arate pe cei ce au fost supu§i la proba focului (Ps. 17, 31). 14. Iudeii n-au cunoscut acest statir, pe SCRISORI 51 care 1-au dat tradatorului. Dar legea cere o jumatate de siclu pentru rascumpa- rarea sufletului, iar o drahma o socote§te pentru Dumnezeu, fiindca nu putea cere un siclu intreg. Cu greu putea fi cautata in iudeu partea de legamint. Iar eel ce este cu adevarat liber, cu adevarat evreu, este in intregime al lui Dum- nezeu. §i cine are libertatea are totul. Nimic nu are eel care refuza libertatea zicind: „Imi iubesc stapinul, femeia si copiii si nu voi sa ma liberez" (Ie§. 21,5). Cel ce s-a supus acestei lumi nu se vinde numai stapinului, ci chiar slabiciunii sale. Iube§te lumea, sau mintea sa, adica vouq, eel ce are astfel de vrere. Nu se vinde numai sotiei, ci devine rob al propriei sale alegeri eel ce-si ia asupra-si grija casei si nu pe cea ve§nica. Acestuia asadar stapinul sau ii gaurefte urechea in pragul usii, ca sa-i aminteasca de cuvintul sau, prin care a ales robia. 15. De aceea tu, crestine, sa nu iei pilda acestuia. Fiindca ti se porun- ceste in scris nu sa dai lui Dumnezeu o jumatate de siclu daca vrei sa fii desa- vir§it, ci sa vinzi toate ale tale si sa le dai saracilor (Matei 19, 2 1). Nu sa pastrezi pentru tine o parte din robi, ci sa te parase§ti cu totul pe tine, sa iei crucea Domnului si sa-L urmezi. 16. §tim astfel ca de aceea se cere o jumatate de siclu, fiindca o jumatate se lasa pentru neamul acestei lumi, adica pentru trai- rea in acest veac, pentru folosul casei §i al urma§ilor pentru care era de tre- buinta sa se socoteasca §i ceea ce aducea soarta, adica mo§tenirea. De aceea fariseilor, care-L ispiteau prin intrebari fatarnice daca-i sfatuieste sa plateasca dajdie Cezarului, Domnul le-a raspuns: „De ce ma ispititi, fatarnicilor? Arata- ti-Mi banul de dajdie. Iar ei i-au aratat un dinar" (Matei 22, 18- 19) pe care era chipul Cezarului. §i le-a zis lor atunci: „Dati Cezarului cele ce sint ale Cezaru- lui si lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu" (Matei 22, 2 1), aratind ca sint atit de nedesavirsiti cei ce se socoteau desavir§iti, incit i§i achitau datoriile mai degraba fata de Cezar decit fata de Dumnezeu. Cei ce se ingrijeau mai intii de lume trebuiau sa achite mai intii ceea ce era al lumii. De aceea §i spune: „Dati", adica dati inapoi „cele ce sint ale Cezarului" voi, la care se gaseste figura §i chipul Cezarului. 1 7. Asadar, acei copii evrei Anania, Azaria, Misael (Dan. 2, 17), acel intelept Daniil, care n-a primit §i care nu primea nimic (Dan. 1, 8) din acea masa a regelui, nu erau indatorati la plata dajdiei. Caci nu stapineau nimic din ceea ce era pe pamint regal. Iar cei ce le urmeaza pilda nu achita dajdie, fiindca Dumnezeu este partea lor (Deut. 18, 2). De aceea zice Domnul: „Dati inapoi", adica dati voi, care ati aratat chipul Cezaru- lui, care se gase§te la voi, dar eu nu datorez nimic Cezarului, fiindca n-am nimic din aceasta lume. „Caci vine stapinul acestei lumi §i el nu are nimic in Mine" (loan 14, 30). Nimic nu datoreaza Petru, nimic apostolii Mei, fiindca ei nu sint din aceasta lume, chiar daca sint in aceasta lume. Eu i-am trimis in aceasta lume, dar nu mai sint in aceasta lume, fiindca sint cu Mine mai presus de aceasta lume. 18. Deci porunca este sa se achite ceea ce este al legii dumnezeie§ti, nu ceea ce este al Cezarului. Iar aceasta dajdie n-o mai datora eel desavirsit, adica 52 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI predicatorul Evangheliei, care predica mai mult. N-o datora Fiul lui Dumne- zeu, n-o datora nici Petru eel primit prin har in adoptiune de catre Tatal, fiindca a zis Iisus: „Ca sa nu-i smintim pe ei, mergind la mare, arunca undita §i pe§tele care va ie§i intii ia-1 §i, deschizindu-i gura, vei gasi un statir. Pe acela luindu-1, da-1 lor pentru Mine §i pentru tine" (Matei 1 7, 26). O, minune minu- nata! Da o jumatate de siclu pe care-1 cerea legea §i nu refuza ceea ce este al legii, ca unul care a fost facut din femeie, facut sub lege (Gal. 4, 4). Am zis „facut din femeie", gindind la intrupare, dar femeie dupa vorba obisnuita, fiindca in fapt era Fecioara. A venit asadar, sub lege in ceea ce era facut din femeie, adica in trup. §i de aceea porunce§te sa se achite un siclu pentru El §i pentru Petru, fiindca amindoi erau nascuti sub lege. Porunceste sa se achite dupa lege, pentru ca sa-i rascumpere pe cei ce erau sub lege (Gal. 4, 5). 19. §i totu§i porunce§te sa se dea un statir pentru ei ca sa-§i puna friu gurii, sa nu savir§easca vreun pacat prin vorbe preamulte. Porunce§te sa se dea banul gasit in gura pe§telui, pentru ca ei sa afle Cuvintul. Cereau ce este al legii; dar de ce nu stiau ce este al legii? Caci nu se cadea sa nu §tie cuvintul lui Dumne- zeu. Scris este: „Aproape este cuvintul in gura ta si in inima ta" (Deut. 30, 14). A§adar, cine n-a pastrat nimic pentru veacul acesta achita lui Dumnezeu tot siclul. Lui Dumnezeu I se achita dreptatea, care este cumpatarea mintii. Lui Dumnezeu I se achita paza graiului, care este cumpatarea graiului. „Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturise§te spre mintuire" (Rom. 10, 10). 20. Dar ca inteles drahma poate fi Vechiul Testament, iar siclul pret al ambelor Testamente. Fiindca cei dupa lege erau rascumparati prin lege. Cine insa se rascumpara prin Evanghelie achita o drahma dupa lege si se rascum- para cu singele lui Hristos dupa har, avind o dubla rascumparare: §i a lega- minrului §i a singelui. Caci nu este de ajuns numai credinta pentru desavir§ire daca nu se prime§te §i harul botezului §i daca rascumpararea nu prime§te sin- gele lui Hristos. A§adar, este buna drahma care se achita pentru Dumnezeu. 21. Drahma nu este un dinar, ci »ltceva. Pe dinar este chipul Cezarului, iar in drahma este chipul lui Dumnezeu (Matei 22, 21). Fiindca este a singurului Dumnezeu, pentru urmarea Lui. Incepe de la unul singur si se impra§tie in nesfir§it. §i iara§i, din numarul nesfir§it se intorc toate intr-unul, ca sfirsit al lor. Fiindca Dumnezeu este inceputul si sfir§itul a toate. De aceea cei ce s-au ingri- jit de unitate au numit-o nu numar, ci element al numarului. §i de aceea am spus ca este scris: „Eu sint alfa §i omega, Cei dintii §i Cei de pe urma" (Apoc. 1, 8) §i „Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul tau este singurul Domn" (Deut. 6, 4). 22. §i tu asadar sa fii unul §i acela§i intru asemanarea cu Dumnezeu. Nu astazi sa fii cumpatat §i miihe beat, astazi pasnic, miine infuriat, azi infrinat, miine desfrinat. Caci se schimba fiecare si devine altul dupa purtarea lui, in care nu se mai cunoa§te cine a fost §i incepe sa fie ce n-a fost, deosebit de sine. Nu este bine sa se schimbe cineva in mai rau, ci sa fie neschimbat, precum chi- SCRISORI 53 pul de pe drahma, pastrind zilnic aceea§i infatisare. Cind vezi drahma, uita-te la chip, adica atunci cind ai de-a face cu legea, sa prive§ti in lege pe Hristos, chipul lui Dumnezeu. §i fiindca insusi chipul lui Dumnezeu este nevazut §i nestricacios sa-ti straluceasca precum intr-o oglinda a legii (Col. 1, 15). Martu- rise§te-L in lege, ca sa-L recuno§ti in Evanghelie. Daca L-ai cunoscut in porun- cile Lui, recunoa§te-L in lucrarile Lui. Sanatate, si, daca nu socotesti fara roada ca m-ai intrebat despre acest siclu, nu sta la indoiala sa ma intrebi si despre altele cind vei avea iara§i ceva de intrebat. Scrisoarea a VHI-a AMBROZIE CATRE JUSTUS 7. Multi nu recunosc ca ai no§tri au scris cu arta. Poate n-au sens cu arta, dar au scris cu har, care este mai presus de orice arta, au scris precum le dadea Duhul a grai (Fapte 2, 4). Totu§i, cei ce au scris despre arta au gasit arta in scrierile alor noftri §i din ele au intemeiat §tiinta §i regulile artei. 2. Mai ales in arta se cere sa existe dvnov, v\r\, anoTfyeo\ia. Cind, precum citim, dreptul Isaac spune tatalui sau: „Iata focul §i lemnele; unde este jertfa?" (Fac. 22, 7), care din insu§irile artei lipseste? Cine intreaba se indoieste, cine raspunde celui ce intreaba spune ceva fi risipe§te indoiala. lata focul, adica aixiov (cauza, inceputul) §i lemnele, adica CAn, care in latine§te se spune materie, ce este al treilea element, daca nu dTnoteAeojia (efectul, sfirsjtul)? La intrebarea fiului: Unde este jertfa? tatal a raspuns: Domnul va avea grija de jertfa ta, fiule! (Fac. 22, 8). 3. Dar sa vedem mai de aproape despre ce este vorba. Dumnezeu arata un berbec cu coarnele incurcate intr-un maracini§ (Fac. 22, 13). Berbe- cul este Cuvintul plin de lini§te, de masura §i de rabdare. Prin El se arata ca intelepciunea este jertfa cea buna, cunoa§terea chipului de a merita §i de a ci§- tiga bunavointa prin jertfa. De aceea §i profetul zice: ,Jertfiti jertfa dreptatii" (Ps. 4, 5). Astfel jertfa dreptatii este ca si jertfa intelepciunii. 4. lata mintea calda §i fierbinte care lumineaza ca focul. lata §i cele ale cunoa§terii, adica materia. Unde este al treilea element, intelegerea? lata, culoarea; unde este vazul? lata cele simtite: unde este simtirea? Caci materia nu se vede de catre toti si de aceea Dumnezeu da putinta de a intelege, de a simti §i de a vedea. 5. A7iOTeA,eop,a este Cuvintul lui Dumnezeu, adica lucrarea §i rodul dezbaterii, care se adincesc in cei intelepti, lamurind cele indoielnice. Dar, frumos lucru, chiar aceia care n-au crezut in venirea lui Hristos se conVing ei in§i§i §i martu- risesc ceea ce socotesc ca trebuie tagaduit. Ei spun ca berbecul este Cuvintul lui Dumnezeu fara sa creada insa in taina patimirii. Dar in acea taina este Cuvintul lui Dumnezeu, in care s-a implinit jertfa. 6. Asadar, mai intii sa aprin- dem in noi focul mintii ca sa lucreze in noi. Sa intrebam ee este dedesubtul materiei, ce este ceea ce hrane§te sufletul §i sa cautam aceasta hrana chiar in 54 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI intuneric. Nici Sfintii parinti nu stiau ce este mana (Ie§. 16, 15) si au aflat, se spune ca mana este insusi graiul si cuvintul lui Dumnezeu din care curg si se raspindesc, ca dintr-un izvor vesnic, toate invataturile. 7. Aceasta este hrana cea cereasca si ea se afla din persoana celui ce zice: „Iata Eu va voi ploua piine din cer" (Ie§. 4). Asadar, diuov este elementul in care lucreaza Dumnezeu, Care stropeste mintile cu roua intelepciunii. "YAn este materia prin care sufle- tele vazind si gustind se desfateaza si intreaba de unde este acel dar mai stralu- citor decit lumina, mai dulce decit mierea. Le raspunde acestora Scriptura: „Aici este piinea pe care v-a dat-o Dumnezeu s-o mincati" (Ie§. 15) §i acesta este Cuvintul lui Dumnezeu, pe care 1-a asezat si 1-a dat Dumnezeu, cu care se hraneste si se desfata mintea celor intelepti. Acest cuvint este curat si ales, luminind in splendoarea adevarului si dezmierdind sufletele auditorilor cu farmecul virtutilor. 8. A aflat in sine profetul insusi care este pricina savirsirii unui lucru. Caci trimis fiind la regele Egiptului pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu, cind a intrebat pe Domnul: „Cine suit eu sa merg si sa scot popo- rul de sub stapinirea regelui?" (Ie§. 3, 1 1), Domnul i-a raspuns: „Eu voi fi cu tine" (Ie§. 3, 12). A intrebat iarasi Moise: „Ce le voi spune daca ma vor intreba: Cine este Domnul Care te-a trimis si care este numele Lui?" (Ie§. 3, 13-14). A zis Domnul: „Eu sint Cel Ce sint?" Vei spune: „Cel Ce este m-a trimis". Acesta este adevaratul nume al lui Dumnezeu: Cel Ce exista vesnic. De aceea §i Apostolul spune despre Hristos: „Caci Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care este in voi, Care a fost propovaduit voua prin noi, prin mine, prin Sylvan §i prin Timotei, n-a fost Da §i Nu, ci Da a fost in El" (II Cor. 1, 19). Dar Moise a raspuns: „Daca nu vor crede mie si nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: Nu ti-a aparut tie Dumnezeu, ce le voi spune?" (Ie§. 4, 1). I-a dat darul de a face minuni ca ei sa creada ca El a fost trimis de Dumnezeu. Pentru a treia oara a zis Moise: „Nu sint vrednic, am voce slaba §i limba greoaie, cum ma va asculta Faraon?" (Ie§. 4, 10). I s-a raspuns lui: „Du-te, si Eu iti voi deschide gura si te voi invata ce trebuie sa spui" (Ie§. 4, 12). 9. A§adar, acele intrebari au in ele raspunsurile, semintele §i Secopia intelepciunii. Totu§i, placuta este a.Ti6xlXEO[ia, fiindca zice: „Eu voi fi cu tine". §i cu toate ca i-a dat puterea de a face minuni, totusi, pentru ca se indoia §i a doua oara, ca sa §tii ca minunile n-au fost fagaduite celor ce nu cred, ci celor ce cred, a raspuns slabiciunii pe care §i-o arata fie pentru vrednicie, fie pentru puterea rugamintii catre Faraon: „Eu iti voi deschide gura ta si te voi invata ce trebuie sa spui". Asadar, ct7i:oT5Aeo|j.a a fost in chip desavir§it pazita. 10. Ai acest inteles si in Evanghe- lie: „Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide" (Matei 7, 7). Cere drcd xoC dittou, adica intreaba-L pe Facator. Ai vkr\, cele de inteles, prin care sa cauti, si-ti deschide Dumnezeu Cuvintul. Mintea este cea care lucreaza precum focul asupra celor de cunoscut, in care lucreaza ardoarea mintii precum focul in lemne. Iti deschide Dumnezeu, Cuvintul, care este SCRISORI 55 6mozeXea\ia. Avem acest inteles si in alt loc in Evanghelie, cind zice Domnul: „Cind va voi da pe voi in mina lor nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti. Fiindca nu voi sinteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste in voi" (Matei 10, 19-20). 1 1. Gase§ti aceasta §i in cartea Facerii, unde spune lui Isaac: „Cum 1-ai gasit asa curind, fiul meu?". §i fiul a raspuns: „Domnul Dumnezeul tau mi 1-a scos inainte" (Fac. 27, 20). 'ATOxeAeoiia este Domnul. Cine cauta prin Domnul gaseste. Laban, care n-a cautat prin Domnul, ci prin idoli, n-a gasit (Fac. 31, 33-34). 12. Dar frumos i-a pazit pe cei numiti opoa (pietre de hotar). Primul opoa este: „Du-te §i adu-mi din vinatul tau sa maninc" (Fac. 27, 4). li atita §i-i incalzeste mintea ca intr-un foe al indemnului sau sa lucreze §i sa caute. Al doilea opoa este: „Cum 1-ai gasit a§a de curind?" (Fac. 27, 20) §i se gase§te in aceasta intrebare. Al treilea opoo este in raspunsul: „Domnul Dumnezeul tau mi 1-a scos inainte"? (Fac. 27, 20). ' h%oxiXza\i,a este Dumnezeu, Care imbrati§eaza si cuprinde totul si de Care nu trebuie sa te indoies ti. 13. Exista si acel opoo din cei ce lucreaza din proprie chemare: „Daca nu vei semana, nu vei secera" (Lev. 25, 1 1). Caci oricita putere are munca in producerea recoltelor, totusi insu§irile pamintului, printr-un oarecare imbold propriu, fac sa rasara si sa creasca semintele. 14. De aceea zice Apostolul: „Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca. Astfel nici eel care sade§te nu este ceva, nici eel care uda, ci numai Dumnezeu, Care face sa creasca" (I Cor. 3, 6-7). Dum- nezeu iti da in duh §i Domnul sade§te in inima ta. Fa-1 asadar sa te insufle si sa sadeasca, pentru ca sa ai ce culege; daca nu vei semana, nu vei secera. Ti se cere sa semeni; n-ai semanat, nu vei secera, a§a spune §i zicatoarea. Sfirsitul este urmarea inceputului: semanatul este inceputul, seceratul este sfir§itul. 15. Invata de la mine: firea lucrurilor il ajuta pe eel ce cauta sa afie. Dar Dumne- zeu este facatorul firii. Atirna de Dumnezeu sa invatam bine, fiindca propria fire este sa desavir§easca invatatura. Cei cu inima impietrita nu invata. Prin fire, care are harul dumnezeiesc, Dumnezeu da inceputul, cre§terea si desavir- §irea, adica acea fire foarte deosebita §i dumnezeiasca a Treimii. Sanatate si ginde§te-te mai departe la noi, cum §i noi ne gindim la tine. LUCBARILE sinodului de la aquileia IMPOTRIVA ERETICILOR PALLADIUS §1 SECUNDIANUS 1. In timpul consulatului stralucitilor barbati Syagrius §i Eucherius, in a treia zi a nonelor lui septembrie, in biserica din Aquileia fund ei de fata impreuna cu episcopii Valerian din cetatea Aquileia, Ambrozie, Eusebius, Limenius, Anemius, Sabinus, Abundantius, Artemius, Constantius, Justus, Philaster, Constantius, Theodorus, Almachius, Dominus, Amantius, Maxi- 56 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI mus, Felix, Bassianus, Numidius, Ianuarius, Proculus, Heliodorus, Jovinus, Felix, Exsuperantius, Diogenes, Maximus, Macedonius, Cassianus, Marcellus si Eustathius, episcopul Ambrozie a zis: 2. Ne-am sfatuit atita timp fara acte sense. Dar fiindca se spun in urechile noastre afitea nelegiuiri din partea lui Palladius si a lui Secundianus, incit cu greu ar putea crede cineva ca ei au fost in stare sa rosteasca blasfemii atit de pe fata, pentru ca nu cumva ei insisi din viclenie sa-si tagaduiasca declaratiile, desi nimeni n-ar putea sa se indoiasca de marturiile unor preoti atit de insem- nati, totusi, fiindca toti episcopii sint de aceeasi parere, propun sa facem acte scrise, pentru ca sa nu poata vreunul sa-si tagaduiasca propria declaratie. Asa- dar, trebuie sa declarati, sfintiti barbati, daca sinteti de parere sa se scrie cele spuse de fiecare. Toti episcopii au raspuns: „Sintem de parere". Episcopul Ambrozie a zis: „Trebuie intarite prin act imperial dezbaterile noastre, pentru ca ele sa aiba putere de dovezi". 3. Diaconul Sabinianus citeste adresa impe- riala: „Pentru ca nu cumva preotii dintr-o gresita intelegere a dogmelor, in dorinta lor de cercetare a adevarului, sa ajunga la dezbinari, am hotarit ca ei sa se adune in cetatea Aquileia, socotita de excelenta ta cu merite in dioceza. Caci nu pot fi mai bine lamurite indoielile si parerile potrivnice decit daca-i asezam pe fruntasi ca mijlocitori in neintelegerile ivite, pentru ca nepotrivirile care apar in interpretarea dogmelor sa fie dezlegate de aceia de la care pleaca insesi temeliile invataturii. 4. Asadar, si acum nu poruncim altfel decit am poruncit, nu schimbind drumul procedurii, ci revizuind lista preamare a celor de care nu este nevoie la sinod. Ambrozie, episcop al cetatii Mediolanum, respectat si prin meritele vietii sale si prin vrednicia fata de Dumnezeu, a ara- tat ca nu e nevoie de multime acolo unde adevarul nu e lucrator in mai multi, ci in mai putini, si ca, fata cu diferite pareri impotriva, preotii din localitatile vecine ale Italiei sint de ajuns si prea de ajuns. Am socotit ca trebuie sa-i scu- tim de oboseala pe veneratii barbati din localitati indepartate, pentru ca nu cumva vreunul, istovit de batrinete, de vreo slabiciune trupeasca, sau de sara- cia vrednica de lauda, sa fie pus pe drumuri cu care nu e deprins... §i cele- lalte". 5. Episcopul Ambrozie a zis: „Iata ce a hotarit crestinescul imparat. N-a voit sa faca vreo nedreptate preotilor. A numit chiar pe episcopi ca judecatori. §i de aceea, pentru ca ne aflam intr-o adunare preoteasca, raspunde la intre- barile care ti se pun. S-a citit scrisoarea lui Arie. §i acum se va citi din nou, daca gasesti cu cale. Are blasfemii chiar de la inceput. Spune ca numai Tatal este vesnic. Daca esti de parere ca Fiul lui Dumnezeu nu este vesnic, arata aceasta in ce chip doresti. Daca socotesti ca trebuie condamnata parerea lui Arie, condamn-o. Sint aici Evanghelia si Apostolul, toate cartile sfinte sint aici. Incepe de unde vrei, daca socotesti ca Fiul lui Dumnezeu nu este vesnic. 6. Palladius a zis: S-a facut una cu vointa voastra, precum spune ordinul imperial citit de voi, ca adunarea sa nu fie generala si deplina. Cit timp nu sint de fata SCRISORI 57 tovarasii mei, nu pot sa raspund. Episcopul Ambrozie a spus: Cine sint tovara- §ii tai? Palladius a zis: Episcopii orientali. 7. Episcopul Ambrozie a spus: Pentru ca in trecut orientalii si-au tinut sinodul lor in Orient, iar occidentalii in Occident, noi cei din partile Occidentului, potrivit hotaririi imparatului, ne-am adunat in Aquileia. Chiar prefectul Italiei a dat un ordin scris, ca daca occidentalii vor sa-si tina adunarea, sa li se dea putinta de a face aceasta. §i fiindca stia ca de obicei occidentalii se aduna in Occident si orientalii in Orient, de aceea a socotit ca nu e nevoie sa vina la sinodul nostra si cei din Orient. 8. Palladius a zis: Imparatul nostra Gratian a poruncit sa vina si cei din Orient; poti tu sa tagaduiesti aceasta? Chiar imparatul mi-a spus ca a poruncit sa vina orientalii. Episcopul Ambrozie a spus: A poruncit in intelesul ca nu i-a oprit sa vina. Palladius a zis: Iar cererea ta a facut ca ei sa nu vina. Talmacind in chip mincinos vointa imparatului n-ai facut decit sa amini sinodul. 9. Epis- copul Ambrozie a zis: Nu e nevoie sa vorbim preamult despre alte lucruri. Raspunde odata: A zis bine Arie ca numai Tatal este vesnic? §i a spus aceasta dupa Scriptura sau nu? Palladius a zis: Nu-ti raspund. Episcopul Constantiu a zis: Nu raspunzi dupa ce ai hulit atita vreme? Episcopul Eusebius a spus: Dar va trebui sa-ti dai pe fata fara inconjur libertatea ta de credinta. Daca te-ar intreba un pagin in ce chip crezi in Hristos, n-ar trebui sa marturisesti ca ti-e rusine. 10. Episcopul Sabinus a zis: Tu ai cerut sa raspundem. Astazi ne-am adunat din vointa ta si, fiindca tu ne-ai zorit, n-am a§teptat pe ceilalti frati care puteau sa vina. De aceea n-ai dreptul sa ocolesti lucrurile. Spui ca Hristos a fost creat, sau spui ca din vesnicie este Fiul lui Dumnezeu? Palladius a zis: Pre- cum ti-am spus, de aceea am venit, ca sa dau pe fata ca n-ati facut bine rastal- macind ordinul imparatului. Episcopul Ambrozie a spus: Sa se citeasca scri- soarea lui Palladius, sa se vada daca asta a cerut, fiindca, dimpotriva, se va dovedi ca si acum insala. Palladius a zis: Da, sa se citeasca. Episcopii au zis: Pe cind era imparatul la Syrmium te-ai dus tu la el, sau el a venit la tine? §i au adaugat: Ce raspunzi la aceasta? Palladius a raspuns: El mi-a zis: Du-te. Eu 1-am intrebat: orientalii au venit? A raspuns: Au venit. Dar daca n-au venit orientalii, ce rost are venirea mea? 7 7. Episcopul Ambrozie a zis: Sa lasam la o parte pricina orientalilor; astazi iti cer parerea ta. Ti s-a citit scrisoarea lui Arie. Obisnuie§ti sa spui ca nu esti arian. Sau condamna-1 azi pe Arie, sau apa- ra-1. Palladius a zis: N-ai autoritatea sa-mi pui asemenea intrebare. Episcopul Eusebius a zis: Nu credt-m ca evlaviosul imparat a spus altceva decit a scris. El a poruncit sa se adune episcopii occidentali. N-a putut sa-ti spuna numai tie, impotriva celor scrise de el, sa nu fie judecata pricina ta fara orientali. Palla- dius a zis: Dar li s-a poruncit numai italienilor sa se adune? Evagrius, presbiter si delegat, a zis: Daca ai raspuns cu patra sau cu doua zile inainte ca vei fi pre- zent, ce mai asteptai? Trebuie asteptata oare, preeum spui, parerea tovarafilor tai orientali? Asa trebuia sa ceri, dar nu sa tagaduiesti confrantarea. Palladius 58 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI a spus: Am venit ca la o adunare deplina, dar am vazut ca n-au venit si tovara- sii mei. Astfel ca, daca am venit am raspuns ordinului si va spun acum sa nu faceti ceva in dauna viitorului sinod. 12. Episcopul Ambrozie a zis: Tu insuti ai cerut sa ne intrunim astazi. §i tot astazi tu ai spus ca venim crestini la crestini. Dar nu i-ai dovedit pe crestini. Ai fagaduit ca vei da lupta, ai fagaduit ca-ti vei impune parerile tale, sau ca le vei primi pe ale noastre, §i ne-a placut aceasta pozitie a ta. Noi am dorit sa vii ca un crestin. Ti-am pus in fata scrisoarea lui Arie, pe care a scris-o Arie, al carui nume spui adesea ca-ti aduce jignire. Spui ca nu-1 urmezi pe Arie. Astazi trebuie sa-ti arati deschis parerea: sau condam- na-1, sau sustine-1, prin orice dovezi vrei. §i a adaugat: A§adar, dupa scrisoarea lui Arie, Hristos nu este din vesnicie Fiul lui Dumnezeu. Palladius a zis: Am spus ca ma voi dovedi crestin, dar in adunare pe deplin constituita. Nu va ras- pund acum in dauna adunarii viitoare. Episcopul Eusebius a zis: Ai datoria sa-ti marturisesti credinta fara siretenie. Palladius a zis: §i ce lasam pentru adu- nare? 13. Episcopul Ambrozie a zis: S-a rostit in mod deschis condamnarea celui care tagaduieste ca Hristos este din vesnicie Fiul lui Dumnezeu. Arie a tagaduit. Pe acesta il urmeaza Palladius, care nu vrea sa-1 osindeasca pe Arie. Asadar, hotariti daca trebuie aprobata parerea lui, daca el vorbeste potrivit Scripturilor sau daca ii este ingaduit sa gindeasca impotriva Scripturilor. Caci este scris: Puterea §i intelepciunea lui Dumnezeu sint ve§nice (Rom. 1, 20). Puterea lui Dumnezeu este Hristos (I Cor. 1, 24). Deci, daca puterea lui Dum- nezeu este vesnica si Hristos este vesnic, fiindca Hristos este puterea lui Dum- nezeu (I Cor. 1, 8). Episcopul Eusebius a zis: Aceasta este credinta noastra, aceasta este intelegerea universale. Anatema sa fie cine nu spune asa. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie! 14. Episcopul Eusebius a zis: El spune ca numai Tatal este vesnic, dar ca Hristos are un inceput. Palladius a zis: N-am vazut pe Arie §i nu stiu cine este. Episcopul Eusebius a zis: S-a aratat blasfemia lui Arie prin care tagaduieste ca Fiul lui Dumnezeu este vesnic. Condamni sau sustii aceasta credinta si pe autorul ei? Palladius a zis: De vreme ce sinodul n-are autoritate deplina nu declar nimic. 15. Episcopul Ambrozie a zis: Te indoiesti sa condamni pe Arie dupa judecatile dumnezeiesti si de aceea vor- besti mereu in doi peri? §i a adaugat: Sa vorbeasca si cinstitii barbati soli ai galilor. Episcopul Constantius, delegat al galilor, a zis: Am condamnat intot- deauna ratacirea acelui om si condamnam si acum nu numai pe Arie, ci pe ori- cine spune ca Fiul lui Dumnezeu nu este vesnic. Episcopul Ambrozie a spus: Ce zice si stapinul meu Justus? Justus, episcop si delegat al galilor, a raspuns: Anatema sa fie eel ce nu marturise§te ca Fiul lui Dumnezeu este vesnic impreuna cu Tatal. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie. 16. Episcopul Ambrozie a zis: Sa-si spuna credinta si delegatii africani, care au adus aici parerea tuturor concetatenilor lor. Felix, episcop si delegat, a zis: Daca va tagadui cineva ca Fiul lui Dumnezeu este vesnic, nu numai eu, delegat al intre- SCRISORI 59 gii Africi, il condamn, ci glasul intrunit al tuturor preotilor, care m-au trimis la aceasta sfinta adunare, 1-a condamnat §i el mai dinainte. Episcopul Anemius a zis: Capitala Illyricului este Sirmium, iar eu sint episcop al acelui ora§ §i spun: cine nu marturise§te ca Fiul lui Dumnezeu este ve§nic, in aceea§i vesnicie cu Tatal, anatema sa fie el cu toti cei ce marturisesc ca el. 1 7. Episcopul Ambrozie a zis: Ascultati cele ce urmeaza. Si s-a rostit tare: singur vesnic, singur fara inceput, singur adevarat, singur nemuritor. Episcopul Ambrozie a zis: §i in aceasta condamna-1 pe eel ce tagaduie§te ca Fiul este Dumnezeu adevarat. De vreme ce El este adevarul, cum de nu este Dumnezeu adevarat? §i a adaugat: Ce raspunzi la aceasta? Palladius a raspuns: Cine spune ca nu este Fiu adeva- rat? Ambrozie a zis: Arie a spus. Palladius a raspuns: De vreme ce Apostolul spune ca Hristos este Dumnezeu peste toate, poate cineva spune ca nu este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu? 18. Episcopul Ambrozie a zis: Ca sa §tii cit de simplu cautam noi adevarul, iata, zic §i eu cum zici tu; dar raspunsul este pe jumatate. Cind zici asa, pari a tagadui pe Dumnezeu eel adevarat. Dar daca marturisesti simplu, declara in ordinea in care propun eu ca Fiul lui Dumne- zeu este Dumnezeu adevarat. Palladius a zis: Eu iti vorbesc dupa Scripturi, spun ca Domnul este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Episcopul Ambrozie a zis: Spui ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat? Palladius a raspuns: Cind spun Fiu adevarat ce mai trebuie? Episcopul Ambrozie a zis: ^u-ti cer sa raspunzi numai ca este Fiu adevarat, ci sa raspunzi ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat. 19. Episcopul Eusebius: Este Hristos Dumnezeu adeva- rat dupa credinta tuturor si dupa marturisirea universala? Palladius a spus: Este Fiu adevarat al lui Dumnezeu. Episcopul Eusebius a zis: §i noi prin adop- tiune sintem fii (Gal. 4, 7), dar El este Fiu prin insu§irea na§terii Sale dumne- zeie§ti. §i a adaugat: Marturisefti, a§adar, ca Fiul adevarat al lui Dumnezeu este Domnul adevarat dupa na§tere §i dupa insu§irea Lui? Palladius a zis: Spun ca este cu adevarat Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu. Episcopul Eusebius a zis: Socoti asadar ca este contra Scripturii daca se spune ca Hristos este Dum- nezeu adevarat? 20. Si fiindca Palladius tacea, episcopul Ambrozie a zis: Cine Il numefte numai Fiu adevarat al lui Dumnezeu §i nu spune ca este cu adeva- rat Domnul se vede ca-L tagaduie§te ca Dumnezeu. In acest inteles sa marturi- seasca Palladius, daca totusi marturise§te, sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este Domnul eel adevarat. Palladius a zis: Cind Fiul spune: „Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat §i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (loan 1 7, 3), aceasta o spune din simtamint sau cu adevarat? Episcopul Ambrozie a zis: loan a zis in epistola sa: „Acesta este Dumnezeu eel adevarat" (I loan 5, 20). Tagaduie§te aceasta! Palladius a zis: Cind iti spun ca e Fiu adevarat mar- turisesc si adevarata-I dumnezeire. Episcopul Ambrozie a zis: §i in aceasta este minciuna, fiindca in asu chip obi§nuiti sa spuneti ca dumnezeirea este una sj adevarata, incit ziceti ca numai dumnezeirea Tatalui nu §i a Fiului este una §i 60 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI adevarata. A§adar, daca vrei sa spui deschis ca ma chemi la Scriptura, zi ceea ce a zis evanghelistul loan: „Acesta este Dumnezeul eel adevarat", sau taga- duiesti ca a zis. Palladius a zis: In afara de Fiul nu este un altul nascut. 2 1. Epis- copul Eusebius a zis: Hristos este Dumnezeu adevarat dupa credinta tuturor §i dupa marturisirea universala, iar dupa parerea ta nu este Dumnezeu adeva- rat? Palladius a zis: Este puterea Dumnezeului nostra. Episcopul Ambrozie a zis: N-ai libertatea ta a marturisi si prin aceasta anatema sa fie eel ce nu martu- rise§te ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie cine nu va zice ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Domnul cu adevarat. 22. Iara§i a adaugat: singur adevarat, singur avind nemurirea. Epis- copul Ambrozie a zis: Fiul lui Dumnezeu are nemurirea, potrivit dumnezeirii, sau nu are? Palladius a zis: II admiti pe Apostol, sau nu? „Imparatul imparati- lor, Care singur are nemurire" (I Tim. 6, 16). Episcopul Ambrozie a zis: Ce zice despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Palladius a zis: Hristos este nume dumnezeiesc sau omenesc? 23. Episcopul Eusebius a zis: Se numeste Hristos dupa legamintul trupesc, dar Acelasi este Dumnezeu §i om. Palladius a zis: Hristos este nume trupesc. Hristos e nume omenesc; raspundeti-mi si voi mie. Episcopul Eusebius a zis: Ce zabovesti in lucruri de prisos? Pe cind se citea ratacirea lui Arie, care spune ca numai Tatal are nemurirea, ai adus marturie in sprijinul.necredintei lui Arie citind din Apostol: „Cel care singur are nemu- rire si locuie§te intru lumina neapropiata" (I Tim. 6, 16). Dar daca vrei sa inte- legi, in numele lui Dumnezeu se gase§te vrednicia firii intregi, fiindca in numele lui Dumnezeu este inteles si Tatal si Fiul. Palladius a zis: N-ati voit sa raspundeti la ceea ce v-am intrebat §i eu. 24. Episcopul Ambrozie a zis: Iti cer in mod deschis parerea: Are Fiul lui Dumnezeu nemurire, dupa nasterea cea dumnezeiasca, sau n-are? Palladius a zis: Dupa na§terea cea dumnezeiasca este nestricacios, dar dupa trup a murit. Episcopul Ambrozie a zis: Nu dumne- zeirea, ci trupul a murit. Palladius a zis: Raspundeti-mi mai intii voi. Episcopul Ambrozie a zis: Are sau nu are Fiul lui Dumnezeu nemurirea potrivit dumne- zeirii Lui? Nu ti-ai aratat si acum inselatoria si viclenia dupa marturisirea lui Arie? §i a adaugat: Ce zici despre eel ce spune ca Fiul lui Dumnezeu nu are nemurire? Toti episcopii au zis: Anatema sa fie. 25. Palladius a zis: Cel nascut dumnezeiesc este nemuritor. Episcopul Ambrozie a zis: Cu iscusinta te fere§ti de a spune ceva limpede despre Fiul lui Dumnezeu. Dar eu iti spun: Fiul lui Dumnezeu are nemurire potrivit dumnezeirii Sale. Tu Ii tagaduiesti nemuri- rea? Palladius a zis: A murit Hristos sau nu? Episcopul Ambrozie a zis: Sufletul nostra nu moare potrivit trupului, caci este scris: „Nu va temeti de cei care ucid trupul iar sufletul nu pot sa-1 ucida" (Matei 10, 28). A§>adar, de vreme ce sufletul nostra nu poate muri, socoti ca Hristos a murit potrivit dumnezeirii? Palladius a zis: De ce te sperii de numele mortii? Episcopul Ambrozie a zis: Nu ma sperii, ci o marturisesc dupa trupul meu. Caci prin el sint legat in lantu- SCR1SORI 61 rile mortii. Palladius a zis: Despartirea duhului insemneaza moartea; caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a luat trup §i a murit prin trup. Episcopul Ambro- zie a zis: Scris este ca Hristos a patimit. Asadar, dupa trup a patimit, dar dupa dumnezeire are nemurirea. Cine tagaduie§te aceasta diavol este. Palladius a zis: Dar eu nu-1 cunosc pe Arie. 26. Episcopul Ambrozie a zis: A§adar, a gre§it Arie, de vreme ce §i Fiul lui Dumnezeu are nemurirea potrivit dumnezeirii. Si a adaugat: Deci a gresit sau nu? Palladius a zis: Nu sint de acord. Episcopul Ambrozie a zis: Cu ce nu e§ti de acord? Anatema sa fie eel ce nu-§i explica lim- pede credinta. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie. Palladius a zis: Spuneti ce vreti, dumnezeirea Lui este nemuritoare. Ambrozie a zis: A cui? A Tatalui sau a Fiului? Si a adaugat: Arie a savir§it multe rataciri. Dar sa trecem mai departe. 27. Si s-a spus din nou: Singur intelept. Palladius a zis: Tatal este de la Sine intelept, dar Fiul nu este intelept. Episcopul Ambrozie a zis: Deci Fiul nu este intelept, chiar daca El este intelepciunea (I Cor. 1, 24) ? Doar §i noi zicem ca Fiul S-a nascut din Tatal. Episcopul Eusebius a zis: Este ceva atit de nelegiuit, de paginesc ca faptul de a tagadui ca Fiul lui Dumnezeu este intelept? Palla- dius a zis: Este numit intelepciune; cine poate tagadui intelepciunea? Episco- pul Ambrozie a zis: Este intelept, sau nu este? Palladius a zis: Este intelep- ciune. Episcopul Ambrozie a zis: Deci este intelept, de vreme ce este intelep- ciunea. Palladius a zis: Va raspundem dupa Scriptura. Episcopul Ambrozie a zis: Pe cit vad, Palladius a incercat sa tagaduiasca si ca Fiul lui Dumnezeu este intelept. Episcopul Eusebius a zis: Anatema sa fie cine tagaduie§te ca Fiul lui Dumnezeu este intelept. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie. 28. Episco- pul Eusebius a zis: Sa raspunda §i Secundianus la aceasta. Fiindca Secundia- nus tacea, episcopul Ambrozie a zis: Cine tace vrea sa aiba judecata intreaga. Si a adaugat: Cind zice ca numai Dumnezeu este bun a marturisit sau a taga- duit pe Fiul? Palladius a zis: De vreme ce este scris „Eu sint Pastorul eel bun" (loan 10, 1 1), noi sa tagaduim? Cine nu spune ca Fiul lui Dumnezeu este bun? Episcopul Ambrozie a zis: Asadar, Hristos este bun? Palladius a raspuns: Bun. Episcopul Ambrozie a zis: A§adar,Arie a vorbit rau numai de Tatal, de vreme ce si Fiul lui Dumnezeu este pentru toti Dumnezeu. Palladius a zis: Cine nu spune ca Hristos este bun gre§e§te. 29. Episcopul Eusebius a zis: Marturise§ti ca Hristos este bun? Caci §i eu sint bun. Pentru mine a zis: Bine, sluga buna (Matei 25, 2 1) §i Omul bun scoate din vistieria sa cele bune (Luca 6, 45). Palla- dius a zis: V-am spus doar ca nu raspund pina la adunarea plenara. Episcopul Ambrozie a zis: Iudeii ziceau ca este bun (loan 7, 12) iar Arie tagaduie§te ca Fiul lui Dumnezeu este bun. Palladius a zis: Cine poate sa tagaduiasca aceasta? Episcopul Eusebius a zis: Asadar, bunul Dumnezeu este Fiul lui Dumne- zeu. Palladius a zis: Tatal bun a nascut pe Fiul bun. 30. Episcopul Ambrozie a zis: Si pe noi ne-a nascut buni (Fac. 1, 31), dar nu potrivit dumnezeirii noastre. Zici ca Bunul Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu? Palladius a zis: Fiul 62 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI lui Dumnezeu este bun. Episcopul Ambrozie a zis: Vezi asadar ca Hristos este bun, este Fiu bun, dar nu spui ca este Dumnezeu bun; si noi aceasta te intre- bam. §i a adaugat: Cine nu marturiseste ca Fiul lui Dumnezeu este bunul Dumnezeu, anatema sa fie. Toti episcopii au spus: Anatema sa fie. 31. De ase- menea a grait: Singur puternic. Episcopul Ambrozie a zis: Este puternic Fiul lui Dumnezeu, sau nu este? Palladius a zis: Nu e puternic Cel Ce a facut toate? Poate El mai putin daca a facut toate? Episcopul Ambrozie a zis: Deci rau a zis Arie. §i a adaugat: §i in aceasta il condamni pe Arie? Palladiua a zis: De unde stiu eu cine este? Eu iti raspund pentru mine. Episcopul Ambrozie a zis: Este puternic Dumnezeu, Fiul Domnului Dumnezeu? Palladius a raspuns: Este puternic. Episcopul Ambrozie a zis: Este Dumnezeu bun? Palladius a zis: Deja am spus ca Fiul lui Dumnezeu, eel Unul Nascut, este puternic. Episcopul Ambrozie a zis: Om puternic. Palladius a zis: Fiul lui Dumnezeu este puternic. 32. Episcopul Ambrozie a zis: Puternici sint §i oamenii; caci scris este: „Ce te falesti in rautate tu, eel puternic in nedreptate" (Ps. 51, 1). §i in alt loc: „Cind sint slab, atunci sint puternic" (II Cor. 12, 19). Iti cer sa marturisesti ca este puternic Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Sau, daca tagaduiesti, moti- veaza. Caci precum zic ca una este puterea Tatalui si a Fiului, la fel zic ca Fiul lui Dumnezeu este puternic ca si Tatal. Asadar, te indoiesti sa marturisesti ca Fiul lui Dumnezeu este Domnul eel puternic. Palladius a zis: V-am mai spus ca va raspund pe cit pot potrivit discutiei. Caci voiti sa fiti voi singuri judecatori, voiti sa fiti voi impartitori de dreptate. Nu va raspund acum, ci va voi ras- punde in adunarea generala si deplina. Episcopul Ambrozie a zis: Anatema sa fie eel ce tagaduie§te ca Hristos este Domn puternic. §i toti episcopii au zis: Anatema sa fie. 33. S-a spus din nou: singur puternic, judecator al tuturor. Pal- ladius a zis: Fiul lui Dumnezeu, judecator al tuturor, Care da si Care primeste. Episcopul Ambrozie a zis: Prin har a dat, sau prin fire? §i oamenilor le este dat sa judece. Palladius a zis: Spui ca Tatal este mai mare, sau nu? Episcopul Ambrozie a zis: Mai pe urma iti voi raspunde. Palladius a zis: Nu-ti voi ras- punde daca nu-mi raspunzi. Episcopul Eusebius a zis: Daca nu vei condamna dupa rinduiala ratacirea lui Arie, nu-ti vom da putinta de a intreba. Palladius a zis: Nu-ti voi raspunde. Episcopul Ambrozie a zis: Este Fiul lui Dumnezeu judecator, precum este scris, sau nu este? Palladius a zis: Daca nu-mi raspunzi, nu-ti voi raspunde nici eu, socotindu-te un neevlavios. 34. Episcopul Ambro- zie a zis: Ai marturisirea mea prin care-ti voi raspunde. Deocamdata sa se citeasca din nou toata scrisoarea lui Arie. §i a adaugat: In scrisoarea lui Arie vei gasi aceasta nelegiuire pe care tu o ascunzi. Palladius a zis: V-am intrebat, de ce nu raspundeti? Episcopul Eusebius a zis: Spunem ca Fiul lui Dumnezeu este deopotriva cu Dumnezeu. Palladius a zis: Tu esti judecator, aici sint secre- tarii tai. Episcopul Ambrozie a zis: Sa scrie ai tai, daca vor. 35. Palladius a zis: Este Tatal mai mare, sau nu este? Episcopul Eusebiu a zis: Dupa dumnezeire SCRISOR1 63 Fiul este deopotriva cu Tatal. Este scris in Evanghelie ca iudeii II prigoneau nu numai pentru ca dezlega simbata, dar si pentru ca numea pe Dumnezeu Tatal Sau, facindu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu (loan 5, 18). A§adar, ceea ce au marturisit nelegiuitii prigonitori nu putem tagadui noi cei ce credem. Epis- copul Ambrozie a zis: §i in alt loc este scris: „Care, in chipul lui Dumnezeu fund, nu rapire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu. Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oamenilor, §i la infatisare aflindu-Se ca un om. §i S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte" (Filip. 2, 6-7). §i a adaugat: Vezi ca e deopotriva cu Dumnezeu §i in chipul lui Dumne- zeu? §i, este scris, a luat chip de rob. Prin ce este asadar mai mic? In orice caz, prin chipul de rob, nu prin chipul lui Dumnezeu. Episcopul Eusebius a zis: Dupa cum luind chip de rob n-a fost mai prejos de un rob, tot la fel, luind chi- pul lui Dumnezeu, n-a putut fi mai prejos de Dumnezeu. 36. Episcopul Ambrozie a zis: Poate zici ca Fiul lui Dumnezeu dupa dumnezeire este mai mic. Palladius a zis: Tatal este mai mare. Episcopul Ambrozie a zis: Dupa trup. Palladius a zis: „Cel ce M-a trimis este mai mare decit Mine" (loan 14, 28). A fost trimis de Dumnezeu trupul sau Fiul lui Dumnezeu? Episcopul Ambrozie a zis: Astazi ne convingem ca rastalmace§ti dumnezeie§tile Scrip- turi. Caci scris este: „Pacea Mea o dau voua, pace va las voua. Sa nu se tulbure inima voaWa. Nu precum da aceasta lume va dau Eu. De M-ati iubi, v-ati bucura ca Ma due la Tatal, pentru ca Tatal este mai mare decit Mine" (loan 14, 28-29). N-a zis „Cel ce M-a trimis este mai mare decit Mine". Palladius a zis: Tatal este mai mare. Episcopul Ambrozie a zis: Anatema sa fie eel ce adauga sau mic§oreaza ceva dumnezeie§tilor Scripturi! Toti episcopii au zis: Anatema sa fie! 37. Palladius a zis: Tatal este mai mare decit Fiul. Episcopul Ambrozie a zis: Dupa trup Fiul este mai mic decit Tatal, dar dupa dumnezeire este deopo- triva cu Tatal. Am vazut in multe locuri din Scriptura ca Fiul lui Dumnezeu este deopotriva cu Tatal. De ce te miri ca dupa trup e mai mic, de vreme ce a zis ca e rob (Ps. 1 15, 66), a zis ca e piatra (Matei 2 1, 42), a zis ca e vierme (Ps. 21, 7), a zis ca e mai mic decit ingerii? Fiindca este scris: „Mic§oratu-L-ai pe Dinsul cu putin fata de ingeri" (Ps. 8, 6). Palladius a zis: Va vad ca vorbiti fara evlavie, nu va raspund fara auditori. Episcopul Sabinus a zis: Sa nu-i mai ceara nimeni nici o parere, fiindca prin nenumarate pareri a hulit. Palladius a zis: Nu va raspund. 38. Episcopul Sabinus a zis: Palladius a fost condamnat de toti. Blasfemiile lui Arie sint cu mult mai mici decit ale lui Palladius. §i, pentru ca Palladius s-a ridicat §i voia sa iasa afara, Sabinus a urmat: De aceea s-a ridicat Palladius, fiindca vede ca trebuie dat pe fata din marturiile neindoielnice ale Scripturilor, cum de altfel a §i fost dat pe fata. Scris este ca dupa dumnezeire Fiul este deopotriva cu Tatal. Sa admita ca Fiul lui Dumnezeu dupa dumne- zeire n-are ceva mai mare. Scris este, de asemenea, „Dumnezeu, cind a dat fagaduinta lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care sa Se 64 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI jure, S-a jurat pe Sine Insu§i" (Evr. 6, 13). Vezi asadar, din Scriptura, ca n-avea pe nici un altul mai mare pe care sa se jure. Iar Cel despre care se spune ca a fost vazut de Avraam este Fiul. De aceea §i zice: „Avraam a vazut ziua Mea §i s-a bucurat" (loan 8, 56). Palladius a zis: Tatal este mai mare. Episcopul Euse- biu a zis: Cind a vorbit ca Dumnezeu n-a fost mai mare, dar cind a vorbit ca om a fost mai mare. 39. Palladius a zis: Tatal a nascut pe Fiul, Tatal a trimis pe Fiul. Episcopul Ambrozie a zis: Anatema sa fie eel ce tagaduie§te ca Fiul este dupa dumnezeire deopotriva cu Tatal. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie. Palladius a zis: Fiul este supus Tatalui, Fiul paze§te poruncile Tatalui. Episco- pul Ambrozie a zis: Este supus dupa legea trupului. De altfel tu insuti ti-aduci aminte ca ai citit: „Nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu-1 va trage Tatal" (loan 6, 44). Episcopul Sabinus a zis: Sa spuna daca Fiul este supus Tatalui dupa dumnezeire sau dupa intrupare. 40. Palladius a zis: Asadar, Tatal e mai mare. Episcopul Ambrozie a zis: §i in alt loc este scris: „Credincios este Dum- nezeu prin care ati fost chemati la imparta§irea cu Fiul Sau" (I Cor. 1, 9). Eu spun ca Tatal este mai mare potrivit trupului pe care 1-a primit Fiul lui Dumne- zeu, nu potrivit dumnezeirii. Palladius a zis: Ce asemanare este cu Fiul lui Dumnezeu? §i trupul poate zice: Dumnezeu este mai mare decit mine? Vor- bea trupul, sau dumnezeirea, fiindca acolo era trupul? Episcopul Ambrozie a zis: Trupul fara suflet nu vorbe§te. Episcopul Eusebiu a zis: Dumnezeu in trap vorbea dupa trap, cind zicea: „De ce Ma prigoniti pe Mine, Omul" (loan 8, 40). Cine a zis aceasta? Palladius a raspuns: Fiul lui Dumnezeu. Episcopul Ambrozie a zis: Asadar, Fiul lui Dumnezeu dupa dumnezeire este Pumnezeu, iar dupa trap este om. Palladius a zis: A luat trap. Episcopul Eusebiu a zis: Asadar, s-a folosit de grai omenesc. Palladius a zis: A luat trap omenesc. 41. Episcopul Ambrozie a zis: Sa spuna, precum Apostolul, ca Fiul a fost supus Tatalui dupa trap, nu dupa dumnezeire. Caci scris este: „S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte" (Filip. 2, 8). Prin ce asadar a gustat moar- tea? Palladius a zis: Fiindca s-a smerit. Episcopul Ambrozie a zis: Nu dumne- zeirea, ci trupul s-a smerit §i s-a supus. §i a adaugat: A zis bine, sau rau Arie ca Fiul lui Dumnezeu este o fiinta desavirsjta? Palladius a zis: Nu-ti raspund, fiindca n-ai autoritatea trebuitoare. Episcopul Ambrozie a zis: Marturise§te ce vrei. Palladius a zis: Nu va raspund. 42. Episcopul Sabinus a zis: Nu raspunzi pentra Arie, nu raspunzi la intrebari? Palladius a zis: Eu n-am raspuns pentra Arie. Episcopul Sabinus a zis: Ai raspuns in asa fel incit ai tagaduit ca Fiul lui Dumnezeu e puternic, ai tagaduit ca este Dumnezeu adevarat. Palladius a zis: N-am puterea sa te judec pe tine, pe care te invinuiesc de ratacire. Episcopul Sabinus a zis: Tu insuti ne-ai silit sa ne adunam. Palladius a zis: Am cerut sa va adunati ca sa va invinuiesc. De ce n-ati respectat ordinul imparatului? L-ati pacalit, ca sa nu tineti adunare plenara. Episcopul Ambrozie a zis: Cind se citeau ratacirile lui Arie, a fost condamnata deopotriva §i ratacirea ta, care este SCRISORI 65 la fel cu ratacirea ariana. Ai gasit de cuviinta ca la mijlocul scrisorii sa faci cita- tele scripturistice pe care le-ai vrut. Ti s-a raspuns in ce chip Fiul a spus ca Tatal este mai mare, prin aceea ca dupa primirea trupului de catre El, Tatal e'ste mai mare. Ai spus chiar ca Fiul lui Dumnezeu este supus Tatalui si la aceasta ti s-a raspuns ca Fiul lui Dumnezeu este supus dupa trap, nu dupa dumnezeire. Ai marturisirea noastra, acum asculta-le si pe celelalte. Fiindci ti s-a raspuns, raspunde la cele care ti se citesc. 43. Palladius a zis: Nu-ti raspund, fiindca nu se scrie tot ce spun eu; se scriu numai cuvintele voastre. Nu va ras- pund. Episcopul Ambrozie a zis: Vezi ca sa scrie tot. De altfel cele scrise sint destule peptru a ti se arata ratacirea. §i a adaugat: Spui ca Hristos este o fap- tura, sau tagaduie§ti? Palladius a zis: Nu raspund. Episcopul Ambrozie a zis: Cu mai putin de o ora inainte, pe cind se citea ca Arie 1-a numit pe Hristos facut, ai tagaduit: n-ai vrut sa-i condamni necredinta. Spune macar acum: Hristos a fost nascut, sau facut din Tatal? Palladius a zis: Daca vreti, sa vina secretarii nostri si sa inregistreze totul. Episcopul Sabinus a zis: Sa-si aduca secretarii. Palladius a zis: Va vom raspunde in plenul sinodului. 44. Episcopul Ambrozie a zis: Attalus a semnat lucrarile Sinodului de la Niceea. Sa taga- duiasca faptul ca a venit la sinod. Sa ne spuna astazi daca a semnat lucrarile Sinodului de la Niceea, sau nu. §i fiindca Attalus tacea, episcopul Ambrozie a zis: Preotul Attalus, desi este dintre arieni, are totusi autoritatea de a vorbi. Sa marturiseasca in chip liber daca a semnat in tratatul Sinodului de la Niceea sub episcopul sau Agrippinus, sau n-a semnat. Attalus a zis: Ai spus de citeva ori ca am fost osindit; nu-ti raspund. Episcopul Ambrozie a zis: Ai semnat for- mula Sinodului de la Niceea, sau nu? Attalus a zis: Nu-ti voi raspunde. 45. Palladius a zis: Macar vreti sa fie o formulare deplina sau nu? Preotul Croma- tius a zis: Nu I-ai tagaduit faptura, dar ai tagaduit ca este puternic. Ai tagaduit tot ceea ce marturiseste credinta recunoscuta de sinoade. Episcopul Sabinus a zis: Noi sintem martori ca Attalus a semnat in Sinodul de la Niceea si acum . nu vrea sa raspunda. Ce ziceti toti? §i fiindca Attalus tacea, episcopul Ambro- zie a zis: Sa spuna daca a semnat lucrarile Sinodului de la Niceea sau nu. 46. Palladius a zis: Sa stea secretarul nostra si al vostra si sa scrie totul. Episcopul Valerianus a zis: S-a scris tot ce ai spus si ai tagaduit. Palladius a zis: Spuneti ce vreti. Episcopul Ambrozie a spus: Fiindca prea adesea vrea sa fie condamnat Palladius, care de multe ori a fost condamnat, citesc scrisoarea lui Arie, pe care el n-a voit s-o condamne. Marturisiti cu ce sinteti de parere. Toti episcopii au zis: Sa se citeasca. S-a recitit: „Nascut, dar nu in chip aparent", si celelalte. Episcopul Ambrozie: Eu ti-am raspuns cine e mai mare, ti-am raspuns cine e supus; acum raspunde si tu. 47. Palladius a zis: Nu voi raspunde daca nu vor veni si alti auditori dupa trecerea zilei de duminica. Episcopul Ambrozie a zis: Ai venit sa stam de vorba. Dar dupa ce ti-am spus cele impotriva, ai vazut scri- soarea lui Arie, pe care n-ai vrut s-o condamni, dar n-o poti sustine; de aceea i S - Sfintul Ambruzie al Milanutui 66 . SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI acum te sustragi §i rastalmace§ti totul. Iti recitesc in intregime fiecare punct. Spune daca, dupa parerea ta, Hristos a fost facut si, daca a fost, cind n-a existat sau intotdeauna a existat eel Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu? Cind vei auzi scrisoarea lui Arie, sau sa o condamni, sau sa o aprobi. 48. Palladius a zis: De vreme ce te invinuiesc de impietate, nu recunosc judecata ta. Esti un tradator. Episcopul Sabinus: Spune ce lipsa de evlavie pui pe seama fratelui §i tovarasu- lui nostra de preotie Ambrozie. Palladius a zis: V-am mai spus ca voi raspunde in plenul sinodului, cind va avea cine sa ma auda. Episcopul Ambrozie a zis: Vreau sa fiu criticat si combatut in auzul fratilor mei. Spune asadar, ce am zis neevlavios, cum ti se pare ca sint neevlavios eu care apar evlavia. Episcopul Sabinus a zis: Dar ti se pare neevlavios eel care combate blasfemiile lui Arie? 49. Palladius a zis: N-am spus ca nu e bun Fiul lui Dumnezeu. Episcopul Ambrozie a zis: Zici asadar, ca Hristos este Dumnezeu bun? Palladius a zis: Nu va raspund. Episcopul Valerianus a zis: Nu-1 siliti preamult pe Palladius. El nu poate sa marturiseasca usor adevarurile noastre. Caci constiinta lui este patata de o dubla blasfemie: a fost in rindul fotinienilor §i condamnat cu ei, iar acum va fi condamnat pentru a doua oara. Palladius a zis: Dovedeste ce spui. Episcopul Sabinus a zis: Nu putea sa-L tagaduiasca pe adevaratul Hristos daca nu-i urma pe tagaduitorii Lui. 50. Episcopul Ambrozie a zis: M-ai invinuit ca sint neevlavios, dovede§te-o. Palladius a zis: Vom face expunerea noastra si cind vom face-o atunci vom putea sta de vorba. Episcopul Ambrozie a zis: Condamna ratacirea iui Arie. Fiindca Palladius tacea, episcopul Eusebius a zis: Pierdem vremea degeaba. Palladius n-a voit sa condamne atitea rataciri ale lui Arie, ci dimpotriva, s-a aratat de partea lor vorbind despre ele. Cine nu-1 condamna pe Arie este asemenea lui si pe drept trebuie numit eretic. Toti episcopii au zis: Pentru noi anatema sa fie Palladius. 51. Episcopul Ambrozie a zis: Primefti, Palladius, sa citim si celelalte idei ale lui Arie? Palladius a zis: Aduceti auditori. Sa vina secretari pentru ambele parti. Nu puteti fi judecatori daca in sala nu sint si auditori. §i daca nu vor veni ambele parti sa auda nu va voi raspunde. Episcopul Ambrozie a zis: Ce auditori vrei? Palladius a raspuns: Sint aici multi barbati cinstiti. Episcopul Sabinus a zis: Dupa atitea blasfemii mai vrei si auditori? Episcopul Ambrozie a zis: Preotii trebuie sa-i judece pe laici nu laicii pe preoti. Totusi, spune ce judecatori vrei. Palladius a zis: Sa vina auditori. Preotul Chromatius a zis: De ce sa nu fie audiati acum si tovara§ii lui Palladius, pentru ca judecata preoteasca sa se savirseasca pe deplin? 52. Palla- dius a zis: Nu sint lasati sa vorbeasca. Sa vina auditori si secretari si dintr-o parte si din cealalta, si va voi raspunde in adunarea generala. Episcopul Ambrozie a zis: De§i e prins in atitea rataciri, este ru§inos totu§i sa para con- damnat de laici eel ce se pretinde preot. Chiar si pentru aceasta trebuie sa fie condamnat, fiindca asteapta sentinta laicilor, cu toate ca mai degraba preotii trebuie sa-i judece pa laici. Fata cu cele pe care le-am auzit marturisite de catre SCRISORI 67 Palladius si fata cu cele pe care n-a vrut sa le condamne, declar ca el este nevrednic si trebuie sa i se ia preotia, iar in locul lui s& fie rinduit un dreptcre- dincios. Toti episcopii au zis: Anatema sa fie Palladius. 53. Episcopul Ambro- zie a zis: Imparatul preabun si crestin a aprobat, iar noi am dat procesul in judecata preotilor si am hotarit ca tot ei sa fie arbitri ai neintelegerilor. De vreme ce ne-a fost data sarcina de a fi talmacitori ai Scripturilor, il condam- nam pe Palladius, fiindca n-a voit sa condamne ideile ratacite ale lui Arie si fiindca a tagaduit vesnicia Fiului lui Dumnezeu si celelalte in legatura cu aceasta. Asadar, sa fie socotit anatema. Toti episcopii au zis: Toti il condam- nam; anatema sa fie. 54. Episcopul Ambrozie a zis: Asadar, fiindca toti cei adunati sint barbati crestini, frati dovediti lui Dumnezeu fi tovarasi de preotie cu noi, sa-si spuna fiecare pe rind parerea sa in pricina judecata. Episcopul Valerianus a zis: Dupa parerea mea, cine apara pe Arie este arian. Cine nu condamna blasfemiile lui este el insusi blasfemiator. De aceea socot ca un ast- fel de om nu trebuie sa raminain rindul preotilor. Palladius a zis: Ati inceput sa va jucati, jucati-va. Fara adunarea orientalilor nu va raspundem. 55. Ane- mius, episcop de Sirmium, a zis: Cine nu condamna ereziile ariene este nea- parat arian. A§adar, il socotim strain de obstea noastra si din nou exclus din cinul preotesc. Episcopul Constantius din Arausica a zis: Pe Palladius, ucenic al lui Arie, ale carui rataciri au fost condamnate de cucernicii nostri parinti in Sinodul de la Niceea si aprobate acum una cite una de Palladius, cind au fost reluate in discutie, fiindca nu se rusineaza sa declare ca Fiul lui Dumnezeu este „facut" si nu este de o fiinta cu Dumnezeu Tatal, ci ca Sa nascut in trup, tagaduindu-L ca Dumnezeu adevarat, il socotesc vrednic de vesnica osinda. 56. Episcopul Justus a zis: Sint de parere ca Palladius, care n-a voit sa con- damne blasfemiile lui Arie, ci, pe cit s-a vazut, mai degraba le-a aprobat, nu poate sa se mai socoteasca intre episcopi si nici sa mai fie preot. Eventius, epis- cop de Ticinum, a zis: Pe Palladius, care n-a voit sa condamne ratacirea lui Arie, il socotesc indepartat pentru totdeauna din cinul sacerdotal. 57. Abun- dantius, episcop de Trident, a zis: Palladius, de vreme ce apara blasfemii evi- dence, sa ia cunostinta ca a fost condamnat de Sinodul de la Aquileia. Euse- bius, episcop de Bononia, a zis: Fiindca Palladius nu numai ca n-a voit sa con- damne dar s-a si facut aparatorul ratacirilor lui Arie scrise intr-un stil diabolic, pe care n-ar fi trebuit nici macar sa le auda, tagaduind ca Fiul lui Dumnezeu este Domnul adevarat, Domnul eel bun, Domnul eel intelept, Domnul eel ves- nic, socotesc ca acest Palladius trebuie sa fie pe drept condamnat de adunarea preoteasca si de judecata tuturor dreptcredinciosilor. 58. Sabinus, episcop de Placentia, a zis: Fiindca a devenit limpede pentru toti ca Palladius este sustina- tor al necredintei ariene impotriva credintei evanghelice §i apostolice, hotari- rea intregului sinod impotriva lui este dreapta si de aceea, dupa parerea mea umila, el din nou trebuie dezbracat de haina preoteasca si alungat din 68 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI aceasta sfinta adunare. Felix §i Numidius, delegati ai africanilor, au zis: Palla- dius, care s-a declarat in Sinodul de la Aquileia sustinator al ereziei ariene, anatema sa fie. Dar ii condamnam si pe cei ce s-au declarat contra adevaruri- lor stabilite in Sinodul de la Niceea. 59. Limenius, episcop de Vercellae, a zis: Se stie ca ideile ariene au fost adesea condarnnate si Palladius n-a voit sa se corecteze si sa se indrepte, ci mai virtos le-a aprtfjsat §i s-a intinat de necre- dinta, pe care si-a marturisit-o public. De aceea §i eu sint de parere ca el tre- buie sa fie inlaturat din rtndul clericilor. Maximus, episcop de Emona, a zis: Dumnezeu §tie ca pe drept a fost condamnat Palladius, care n-a voit sa deza- probe blasfemiile lui Arie, ci mai mult le-a sustinut; de aceea §i con§tiinta cre- dinciofilor il condamna. 60. Exsuperantius, episcop de Dertona, a zis: §i eu il condamn, ca toti ceilalti colegi ai mei, pe Palladius, care n-a voit sa condamne secta §i invatatura lui Arie, ci dimpotriva, a aparat-o. Bassianus, episcop de Lauda, a zis: Am auzit si eu, ca si ceilalti frati de credinta, ratacirile lui Arie, pe care Palladius nu numai ca nu le-a condamnat, dar chiar le-a intarit. Anatema sa fie el fi inlaturat din cler. 67. Philaster, episcop de Brixium, a zis: Condamn impreuna cu toti blasfemiile §i nesabuinta lui Palladius, care urmeaza §i apara invatatura ariana. Ci lstantius, episcop de Sciscia, a zis: §i eu sint de parere, ca §i toti tovara§ii mei de preotie, ca trebuie condamnat Palladius, care n-a condamnat blasfemiile fi impietatile lui Arie. Heliodorus, episcop de Alti- nium, a zis: Condamn, ca toti ceilalti frati intru preotie, pe Palladius, care nu a marturisit adevarul, ci cu gind nesocotit se face tovara§ de ratacire cu Arie §i cu toti ereticii. 62. Felix, episcop de Zadera, a zis: Pe Palladius, care spune blasfemii ca Arie, impotriva Fiului, il condamn ca toti ceilalti. Theodor, epis- cop de Octodorum, a zis: Pe Palladius, care a tagaduit pe Hristos ca Dumne- zeu adevarat §i vesjiic impreuna cu Tatal, nu-1 socotesc in nici un chip nici cre§tin, nici preot. Dominus, episcop de Gratianopolis, a zis: §i eu, ca §i ceilalti frati care 1-au condamnat, sint de parere ca trebuie condamnat Palladius, care ramine mereu in ratacirea lui Arie. 63. Proculus, episcop de Massilia, a zis: Pe Palladius, care necondamnind apara sub forma unei mo§teniri neevlavioase blasfemiile lui Ari&, precum 1-a aratat ca pe un hulitor si nevrednic de preotie parerea celor mai multi venerabili preoti, §i parerea mea il arata la fel vrednic de ve§nica osinda. Diogenes, episcop de Genua, a zis: Pe Palladius, care nu recunoa§te, ci dimpotriva tagaduie§te pe Domnul Hristos ca Dumnezeu ade- varat asemanator §i deopotriva cu Tatal, il socot, ca §i ceilalti frati ai mei de preotie, vrednic de osinda. 64. Amantius, episcop de Nicia, a zis: Pe Palladius, care n-a combatut secta lui Arie, il condamn §i eu urmind judecata tovarasilor mei de preotie. Episcopul Ianuarius a zis: Dupa cum toti tovara§ii mei de preo- tie 1-au condamnat pe Palladius, la fel §i eu, dupa aceea§i judecata a lor, soco- tesc ca trebuie condamnat. 65. §i fiindca Secundianus cauta sa nu fie observat, episcopul Ambrozie a zis: Ai auzit, Secundianus, cum Palladius pentru rataci- SCR1SORI 69 rea lui a fost condamnat de sinodul clerical. Desi nu ne place ca tu nu te spe- rii de ratacirea si de nebunia lui, adica a lui Palladius, totusi iti pun si tie, in chip special, citeva intrebari: Ce zici, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este sau nu este Dumnezeu adevarat? Secundianus a zis: Cine tagaduieste ca este Dumnezeu adevarat Tatal Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos nu este crestin. La fel cine tagaduieste ca Domnul este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Episcopul Ambrozie a zis: Marturisesti ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat? Secundianus a raspuns: Spun ca este adevarat Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut adevarat Fiul lui Dumnezeu. 66. Episcopul Ambrozie a intrebat: Spui ca este Dumnezeu adevarat? Secundia- nus a raspuns: Fiu adevarat Unul-Nascut; cine tagaduieste ca este adevarat Fiul lui Dumnezeu? Episcopul Eusebius, a zis: Nu este de ajuns sa marturisesti ca Fiul lui Dumnezeu este Unul-Nascut; caci aceasta toti o marturisim. Pricina este ca potrivit credintei lui Arie numai Tatal este Dumnezeu adevarat, iar Fiul nu este Dumnezeu adevarat. Marturiseste simplu: Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat? Secundianus a zis: Nu stiu cine a fost Arie, nu stiu ce a zis el. Vorbesti cu mine viu catre viu. Spun ce a zis Hristos: „Unul-Nascut, Care este in sinul Tatalui" (loan 1, 18). Deci spune ca este Fiul Cel Unul-Nas- cut al Tatalui, adica Fiul Cel Unul-Nascut este adevarat Fiul lui Dumnezeu. 67. Episcopul Ambrozie a zis: Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat? § i a adaugat: In cartile dumnezeiesti este scris: „Fiindca cei ce jura pe pamint vor jura pe Dumnezeu adevarat" (Isaia 66, 16). Fara indoiala ca este vorba despre Hristos, despre Care noi marturisim ca este Dumnezeu adevarat. Credinta si marturisirea noastra aceasta este ca Unul-Nascut Fiul Tatalui este Dumnezeu adevarat. Zi si tu ca Fiul este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Secundianus a zis: Din Dumnezeu adevarat. 68. Episcopul Ambrozie a zis: Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat? Secundianus a zis: Dar minci- nos? Episcopul Ambrozie a zis: Recurgi la o siretenie ca sa nu spui ca e Dum- nezeu adevarat si Dumnezeu cu adevarat Unul-Nascut. Dar spune simplu: Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat. Secundianus a zis: Am spus ca Fiul lui Dumnezeu este Unul-Nascut. 69. Episcopul Eusebiu a zis: Aceasta nu tagaduieste Fotinus, aceasta marturiseste Sabellius. Episcopul Ambrozie a zis: Cel ce nu marturiseste aceasta este pe drept condamnat si prin aceasta te acuz, chiar daca tagaduiesti in gluma adevarul. Ti se cere sa spui nu numai ca Fiul lui Dumnezeu este adevarat Unul-Nascut ci si ca este Dumne- zeu adevarat. Secundianus a zis: Marturisesc ca sint serv al adevarului. Cele ce spun eu nu sint scrise, cele ce spui tu sint scrise. Afirm ca Hristos este cu adeva- rat Fiul lui Dumnezeu. Cine tagaduieste ca este cu adevarat Fiul lui Dumne- zeu? 70. Episcopul Ambrozie a zis: Cine tagaduieste ca Cel Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevarat, anatema sa fie. Secundianus a zis: De ce-mi spui, ceea ce nu este scris, ca este Dumrfezeu adevarat Unul-Nascut 70 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Fiul lui Dumnezeu? Episcopul Ambrozie a zis: Cind Arie a tagaduit ca Hristos Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat, aceasta inseamna sacrilegiu pe fata. Secundianus a zis: Spun ca Iisus Hristos este Dumnezeu ca Fiu al lui Dumnezeu fiindca Hristos insemneaza Fiu adevarat, Fiul lui Dumnezeu, dar ca este Dumnezeu adevarat nu este sens. 71. Episcopul Ambrozie a zis: fnca n-ai inteles? §i a adaugat: Ca sa nu i se para ca este ceva ascuns, sa-§i repete afirmatia. Sa spuna asadar, ca Hristos Cel Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat. Secundianus a zis: Am spus. Ce vrei sa-mi smulgi mai mult? Episcopul Ambrozie a zis: Ce-ai spus? Desigur, daca ai fi spus ade- varul de multe ori, ar trebui sa-1 spui §i acum, fiindca trebuie repetat adesea ceea ce se spune vrednic de slava. Secundianus a zis: S-a zis: „Sa fie cuvintul vostru da, da, §i nu, nu" (Matei 5, 37). 72. Episcopul Ambrozie a zis: Cel ce zice ca Insufi Tatal este Fiul, savirf este un sacrilegiu. Aceasta ti se cere sa spui ca Fiul lui Dumnezeu S-a nascut ca Dumnezeu adevarat din Dumnezeu ade- varat. Secundianus a zis: Eu spun ca Fiul este nascut de Dumnezeu, fiindca Tatal Insusi spune: „Te-am nascut" (Ps. 19, 3) marturisind ca L-a nascut. 73. Episcopul Ambrozie a zis: Este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat? Secundianus a zis: § i daca-I adaugi la nume §i cuvintul „adevarat", auzi ce cre- dinta este in tine §i e§ti cre§tin? Episcopul Eusebius a zis: Cine a tagaduit ca El este Dumnezeu adevarat? Arie §i Palladius au tagaduit. Daca tu-L crezi Dum- nezeu adevarat trebuie sa arati simplu. 74. Episcopul Ambrozie a zis: Daca nu spui ca Hristos este Dumnezeu adevarat, nascut din Dumnezeu adevarat, insemneaza ca-L tagaduie§ti. Secundianus a zis: Intrebat despre Fiul, am dat raspunsul. Am raspuns cum trebuie sa marturisesc. Avem expunerea voastra; o vom aduce sa se citeasca. Ambrozie a zis: Astazi trebuie s-o aduci, dar incerci sa te fere§ti. Imi ceri marturisire, dar sj eu iti cer marturisire. Este Dum- nezeu adevarat Fiul lui Dumnezeu? Secundianus a zis: Este Dumnezeu Unul- Nascut Fiul lui Dumnezeu. §i eu te intreb: Este Unul-Nascut? 75. Episcopul Ambrozie a zis: Ratiunea sa ne conduca, cu impietatea si nesabuinta ta. Cind zici Dumnezeu adevarat Unul-Nascut, nu zici Dumnezeu adevarat, ci Unul-Nas- cut adevarat. De aceea, ca sa inlaturam acest neajuns, raspunde: Este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat? Secundianus a zis: A§adar, Dumnezeu n-a nas- cut pe Dumnezeu? Acela care este Dumnezeu adevarat, a nascut ceea ce este, a nascut pe Fiul Unul Adevarat, Unul-Nascut? Ambrozie a zis: Nu marturisesti ca este Dumnezeu adevarat §i vrei sa spui ca este adevarat Cel Unul-Nascut. §i eu zic ca este Unul-Nascut, dar Dumnezeu adevarat. Secundianus a zis: Eu spun ca a fost nascut de Tatal, dar spun ca S-a nascut pentru toti. 76. Valerianus episcop de Aquileia, Ambrozie episcop de Mediolanum, Eusebius episcop de Bononia, Limenius episcop de Vercellae, Anemius epis- cop de Sirmiun in Illyricum, Sabinus episcop de Placentia, Abundantius epis- cop de Tridentum, Philaster episcop de Brixium, Constantinus episcop de SCRISORI 71 Arausica, delegat al galilor. Theodorus episcop de Octodorum. Dominus epis- cop de Gratianopolis. Amantius episcop de Nicia. Maximus episcop de Emona. Bassianus episcop de Lauda. Proculus episcop de Massilia, Heliodor episcop de Altinum. Felix episcop de Zadera. Eventius episcop de Ticinum. Exsuperantius episcop de Dertona. Diogenes episcop de Genua. Constantius episcop de Sciscia. Justus episcop de Lugdunum, alt delegat al Galilor. Felix delegat al africanilor. Evagrius presbiter si delegat. Artemius, Almachius, Ianuarius, Iovinus, Macedonius, Cassianus, Marcellus, Eustathius, Maximus, Cromatius presbiter. Scrisoarea a IX-a CONCILIUL TINUT LA AQUILEIA, CATRE PREA IUBITII FRATI EPISCOPI Al PROVINCIILOR GALICE VIENNENSIS §1 NARBONENSIS, PRIMA SI A DOUA 7. Aducem multumiri sfintei voastre bune intelegeri, pentru ca, prin sta- pinii si fratii nostri Constantius si Proculus, ne-ati asigurat prezenta tuturor alor vostri si, urmind totodata indrumarile celor mai mari, ati dat mai multa greutate hotaririlor noastre, cu care se potriveste si marturisirea voastra, prea iubiti stapini §i frati. Astfel, pe cit de placut i-am primit pe amintitii sfinti bar- bati, pe atit le uram drum bun la intoarcerea lor acasa, cu toate multumirile pentru tovarasia noastra §i a voastra de lucru. 2. Cit de necesara a fost aceasta adunare se vede chiar din desfasurarea lucrarilor, fiindca adversarii §i dusma- nii lui Dumnezeu, aparatori ai sec tei si ereziei ariene, Palladius §i Secundia- nus, care au indraznit sa se prezinte in adunare dovedindu-si chiar in timpul procesului ratacirea, si-au primit sentinta meritata. Fiti sanato§i! Sa va tina sanatosi si infloritori Dumnezeul nostru Atotputernic, preaiubiti stapini si frati! Amin! Scrisoarea a X-a SFINTUL SINOD TINUT LA AQUILEIA, CATRE PREA BUNII ST prea' FERICITII IMPARATI CRESTINI, PRINCIPII GRATIAN, VALENTINIAN SI THEODOSIE 7. Binecuvintat fie DumnezeuTatal Domnului nostru Iisus Hristos, care V-a dat Imperiul roman, binecuvintat fie Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu, Care cu dragostea Sa Va paze§te domnia, catre Care aducem multumiri pentru Voi, preabuni principi, fiindca ati dove- dit rivna evlaviei Voastre, straduindu-va sa intruniti sinodul bisericesc pentru 72 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI inlaturarea neintelegerilor privitoare la dreapta credinta. De asemenea, ati aratat prin vrednicia Voastra cinstirea episcopilor, facind ca nimeni sa nu lip- seasca de voie §i nimeni sa nu vina de nevoie. 2. La cererea Bunatatii Voastre ne-am adunat fara ura multimii, dar cu dorinta de dreapta judecata. Nu s-au aratat eretici printre episcopi, in afara de Palladius §i Secundianus, nume de veche ratacire, din pricina carora romanii din cele mai indepartate parti ale lumii cereau sa se adune sinodul. lata ca nici unul, fie el chiar incarcat de anii batrinetii, respectabil prin parul sau alb, n-a pregetat sa vina din eel mai indepartat golf al Oceanului, pentru ca sa nu-i lipseasca nimic sinodului. Nici unul, tirindu-§i trupul slabit §i ruinat de lipsurile posturilor, n-a fost silit sa deplinga daunele pricinuite sanatatii de lungimea §i greutatea drumurilor. Nici unul, in sfirsit, lipsit de ajutoare de drum, nu s-a plins de saracia care face cinste preotilor. De aceea s-a implinit cu privire la tine, Gratiane, eel mai bine- voitor dintre imparati, ceea ce a laudat dumnezeiasca Scriptura: „Fericit eel care cauta la sarac §i la sarman" (Ps. 40, 1). 3. Cit de greu a fost ca, numai din cauza a doi preoti ro§i de necredinta, pe tot pamintul, cei mai de seama sluji- tori ai Bisericii sa-§i lase bisericile singure. Chiar daca n-au putut veni toti din pricina lungimii drumurilor, totu§i, aproape toti, din toate provinciile apu- sene, au fost prezenti prin delegatii trimi§i §i prin marturisiri limpezi au aratat ca-§i insu§esc ceea ce am sustinut noi, precum au declarat si in sinodul de la Niceea. A§adar si acum pretutindeni in rugaciunile poporului este preamarit imperiul vostru, pentru ca toti si-au exprimat increderea in dreptatea Voastra. Oricit de limpezi ar fi indrumarile scrise ale celor mai mari, de care ar fi o nelegiuire §i o impietate a nu tine seama, totu§i am dat pufinta sa se spuna si pareri potrivnice. 4. Am pornit de la insa§i obir§ia procesului care a luat na§- tere, socotind ca trebuie sa citim mai intii scrisoarea lui Arie, autorul ereziei ariene care, precum se vede, ii poarta numele, cu indrumarea, de buna seama, ca acei care spuneau ca nu sint arieni sa condamne blasfemiile lui Arie acuzin- du-le, sau in caz contrar sa le apere sustinindu-le, fara sa tagaduiasca numele celui a carui ratacire $i impietate o urmau. Dar fiindca nu puteau sa condamne pe autorul lor §i nici nu voiau sa-1 aprobe, dupa ce ei in§ifi cerusera cu trei zile inainte discutii, cind li s-a parut momentul potrivit, nea§teptind termenii inte- legerii cei ce au zis ca vor dovedi usor ca sint cre§tini (ceea ce noi am primit cu placere §i am dorit ca ei sa dovedeasca aceasta), ridicindu-se au cautat sa fuga din adunare, ca sa se fereasca de discutii. 5. Multa bataie de cap ne-au dat, fiindca, avind in fata dumnezeiasca Scriptura, am pus intrebari §i am ras- puns la intrebari, cu toata rabdarea, de la inceputul zilei pina la ceasul al §aptelea. ^i vai, de ar fi vorbit putin, sau de am putea sa nu tinem seama de cele auzite! Caci vorbind cu cuvinte nelegiuite, dupa ce Arie din neevla- vios indemn voise sa raspindeasca ideea ca numai Tatal este ve§nic, numai El este bun, numai El este Dumnezeu adevarat, singur avind SCRISORI 73 nemurirea, intelepciunea fi puterea, lipsind de toate acestea pe Fiul, ei au voit sa-1 urmeze mai degraba pe Arie, decit sa marturiseasca adevarul ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu vefnic, Dumnezeu adevarat, Dumnezeu bun, £n£elept, puternic, avind nemurirea. Multe ceasuri am pierdut zadarnic cu ei. Impietatea li se marea fi nu puteau fi indreptafi in nici un chip. 6. In sfirfit, fiindca vedeau ca sint incoltiti prin blestematiile scrisorii lui Arie (pe care de aceea am avut-o cu noi §i V-o trimit, pentru ca §i Bunatatea Voastra sa se ingrozeasca de ea) la jumatatea scrisorii au intrerapt citirea si au cerut sa ras- pundem noi la intrebarile lor. Dar nu era nici o socoteala si ordine sa intreru- pem ceea ce ne propuseseram. Astfel ca le-am raspuns sa condamne ratacirile lui Arie, la interventiile lor urmind sa raspundem la locul fi timpul rezervat in ordinea de zi. Totusi am admis unele schimbari in rinduiala discutiilor. Rastal- macind intelesul Evangheliei, au citat cuvintele Domnului: „Cel Care M-a tri- mis e mai mare decit Mine" altfel decit ne inva^a Scriptura. 7. Le-am spus ca intelesul nu este eel dat de ei, dar n-au voit sa se indrepte. Caci pe cind noi le spuneam ca Fiul este mai mic decit Tatal numai dupa trup, dar dupa dumne- zeire, a§ a cum dovedef te Scriptura, este asemenea fi deopotriva cu Tatal, fi ca nu poate fi vreo deosebire de grad sau de marime acolo unde exista unitate de putere, ei nu numai ca n-au voit sa-si indrepte gre§ eala, dar chiar au inceput sa §i-o agraveze, zicind ca si dupa dumnezeire Fiul este supus, ca sj cum ar putea exista vreo supunere a lui Dumnezeu fa^a de Dumnezeu §i maretia Sa. Ei au indraznit sa afirme ca moartea Lui n-a fost legamint al mintuirii noastre, ci semn de slabiciune a dumnezeirii Sale. 8. Ne ingrozim, Preabuni Principi, de nifte rataciri atit de grave fi de inver§unatii lor propovaduitori. De aceea, ca sa nu tina mai mult in amagire multimea pe care o pastoreau, am socotit ca ei tre- buie sa fie inlaturati din cler de vreme ce sustineau impietatile amintitei scri- sori. Caci nu se cade ca ei sa mai ramina in preotia pe care au tagaduit-o. Cerem Credintei Voastre, Slavei Voastre, sa aratati cinstire Celui ce V-a dat imperiul fi sa aprobati ca sustinatorii ratacirii, calcatorii adevarului, potrivit autoritatii voastre §i hotaririlor judecatii, sa fie indepartati de la slujirea Biseri- cii.iar in locul lor sa fie numiti preoti cuviosi,recomandati de umilinta noastra.9. O sentinta asemanatoare se aplica §i presbiterului Attalus, vinovat de tradare §i sustinator al ereziilor lui Palladius. Dar ce sa mai spunem de Iulianus Valens, invatatorul lui? Acesta, defi din vecinatate, nu s-a prezentat la sinod ca sa nu fie silit sa arate in fata preotilor pricinile rasturnarii patriei §i ele ceta- tenilor pierduti. El, pe cit se spune, purtind ca un mirean un colier §i o bratara gotica, imprumutind obiceiuri straine, a indraznit si iasa inaintea armatei romane, fapt care fara indoiala este un sacrilegiu nu numai pentru un preot, dar chiar pentru orice cre§tin, fiind respins fi de datina romana. Obiceiul acesta il au numai preotesele idolatre ale gotilor. 10. Sa ridice Pietatea Voastra numele de preot pe care acel calcator de legi sfinte il pateaza, invinuit de 74 , SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI grea nelegiuire chiar de catre glasurile alor sai, daca totusi mai pot exista. Sa se intoarca acasa la el, sa nu molipseasca orasele infloritoarei Italii eel care acum se intovarasesete cu cei la fel cu el in lucrari neingaduite, cautind sa lase printre toti cei pierduti saminta necredintei si a ratacirii sale, eel care nici n-a inceput sa fie episcop. Caci mai intii fusese pus la Patavio mai presus de cuvio- sul barbat Marcus, preot de minunata aducere aminte. Dar dupa ce in chip rusinos a fost doborit de popor, eel care n-a putut fi la Patavio, acesta aum face de ris Mediolanul dupa rasturnarea, as zice dupa tradarea patriei. 11. Despre toate acestea rugam Pietatea Voastra sa ne sfatuiasca, pentru ca sa nu parem ca, supunindu-ne celor hotarite mai dinainte de Seninatatea Voastra, ne-am adunat degeaba. Caci trebuie sa ne ferim ca nu numai hotaririle noastre, ci si ale Voastre sa fie defaimate. Cerem asadar ca Bunatatea Voastra sa bine- voiasca a asculta deopotriva pe sfintii barbati delegati la sinod fi sa ia masuri pentru a ajunge mai repede la infaptuirea celor pe care le propunem, pentru ca sa primiti rasplata de la Hristos, Domnul si Dumnezeu nostru, ale Carui biserici le-ati scapat de toata molima nelegiutilor. 12. Ati indepartat si pe foti- nieni, asupra carora ati fost de parere, prin legea de mai inainte, ca nu tre- buie sa faca nici o adunare, precum si legea care a fost data despre adunarea preotilor in sinod. Cerem ca, fiindca am aflat ca vor sa tina adunare in ora- sul Sirmium, Bunatatea Voastra, interzicind chiar acum intrunirea, sa porun- citi sa se dea respectul cuvenit Bisericii si legilor voastre, pentru ca si voi, care va ingrijiti de pacea si lini§tea bisericilor, cu Dumnezeu inainte sa biruiti. Scrisoarea a Xl-a SINODUL TINUT LA AQUILEIA, CATRE PREA BUNII IMPAPvATI §1 PRINCIPI CRE§TINI, PREA FERICITII §1 SLAVITII GRATIAN, VALENTINIAN §1 THEODOSIE 7. S-au luat masuri, prtabuni pricipi, prin hotaririle Seninatatii Voastre, ca erezia arienilor sa nu mai poata sta ascunsa si nici sa se raspindeasca mai departe. Caci socotim ca, in poruncile pe care le veti da, veti tine intru totul seama de hotaririle sinodului. In ceea ce priveste partile Occidentului, au fost descoperiti doar doi rataciti, care au indraznit, prin cuvinte paginesti si lipsite de evlavie, sa se arate impotriva sinodului, obi§nuiti doar sa tulbure o parte a Daciei Ripensis . 2. Altul insa este motivul de care sintem mai nelinistiti si de care, fiindca ne-au adunat, a trebuit sa tinem seama: anume ca ei sa nu poata tulbura toate rinduielile, tot trupul Bisercii intins pe tot pamintul. Caci de§i adesea am socotit ca Ursinus n-a putut sa insele buna credinta a Evlaviei Voastre (cu toate ca lui nu-i place linistea si, intre atitea trebuinte de SCRISORI 75 rizboi, incearca sa se strecoare in chip vatamator), socotim totusi ca trebuie sa te rugam §i sa-ti atragem atentia ca lini§tea sa nu va fie tulburata §i sfinta inte- lepcivme prin care doriti sa fiti de folos tuturor sa nu se lase in§elata deUngu§i- rea §i prefacatoria acestui om primejdios. Va rugam aceasta nu numai pentru ca ne ingrijim de cele viitoare, dar §i pentru ca sintem speriati de cele savir§ ite datorita indraznelii pe care o are. Caci daca nesabuinta sa si-a gasit drum deschis, ce rau nu va fi in stare sa faca? 3. §i daca mila fata de unul va poate indupleca, trebuie cu mult mai mult sa va miste rugamintea tuturor preotilor. Cine dintre noi poate avea cu el vreo legatura de prietenie, de vreme ce a incercat sa se urce pe o treapta nemeritata, la care n-ar fi putut ajunge pe calea dreptatii? Iar acum unelteste sa va cistige in mod §i mai nedrept bunavointa, dupa ce pe cai necinstite v-a ci§tigat atentia. Condamnat de atitea ori de mul- time, pa§e§te mai departe §i nu se sinchise§te ca insufla groaza prin pildele rele pe care le-a dat in trecut. Acesta adesea (precum am aflat §i am vazut in acest sinod) s-a unit si s-a amestecat cu arienii in vremea in care , intr-o adunare blestemata uneltea, impreuna cu Valens, sa tulbure biserica din Mediolanum. Ba in fata Sinagogii, ba in casele arienilor, lua parte la adunari pe ascuns §i aducea pe ai sai la acele adunari. Dar fiindca el insu§i nu putea sa vina pe fata la astfel de adunari, dadea indrumari §i sfatuia in ce chip sa fie tulburata pacea bisericii. lmparta§ea nebunia ereticilor ca sa poata dobindi tovara§i si ocroti- tori ai acestora. 4. De vreme ce este scris: „De eretic, dupa intiia si a doua mus- trare, departeaza-te" (Tit, 3, 10), de vreme ce un alt barbat, vorbind cu Duhul Sfint, a zis ca trebuie sa ne ferim de astfel de fiare, sa n-avem legaturi cu ase- menea oameni nici in adunari, nici macar sa nu-i primim cu „bun venit" (II loan 10), cum ar fi cu putinta ca pe eel pe care-1 vedem amestecat cu ereticii sa nu-1 socotim partas la ratacirea lor? §i chiar daca inriurirea lui nu este directa, Bunatatea Voastra este rugata totu§i sa nu ingaduie sa fie tulburata Biserica romana, capitala intregii lumi romane, §i nici acea sfinta credinta a apostoli- lor; caci din acestea se raspindesc in toti drepturile sfintei comunitati. De aceea cerem §i intervenim sa-1 lipsiti de putinta de a Va in§ela buna credinta. 5. Cunoa^tem ru§inea sfinta a Bunatatii Voastre; sa nu spuna cuvinte nevred- nice de urechile Voastre, sa nu raspindeasca zvonuri nepotrivite cu slujba §i cu numele de preot, sa nu va vorbeasca fara cuviinta. Ar fi trebuit sa aiba mar- turie de la cei din afara (I Tim. 3, 7), marturie prin care Bunatatea Voastra sa-§i aminteasca de prigoana concetatenilor sai. Este greu de spus, este neplacut de aratat cit rau a facut faima urita, pricinuita de felul lui de a vorbi. Ar fi trebuit sa-1 sileasca rusinea sa taca. Daca ar avea oarecare con- stiinta de preot, ar pune pacea §i unirea Bisericii mai presus de dorifttele si ambitiile lui. Dar lipsit cu totul de orice ru§ine, folosindu-se de Paschasius, un om fara scrupule, purtator al furiei lui, prin scrisori seamana tulburari, incearca sa atite pe pagini §i pe ticalo§i. 6. Va rugam, a§adar, ca §i 76 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI popornlui roman, care dupa spusele prefectului Romei se gasefte in nesigu- ran£a, f i noua preotilor sa ne dati singuran^a rapita de ridicarea in putere a celui mai daunator om. Cu nadejdea ca rugamintile noastre vor fi indeplinite, aducem slava fi multumire vefnica lui Dumnezeu, Tatal Atotputernic fi lui Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru. Scrisoarea a XH-a SINODUL TINUT LA AQUILEIA, cAtre prea bunii ImpArati SI PRINCIPI CRESTINI, PREA FERICITII SI PREA SLAVITII GRATIAN, VALENTINIAN SI THEODOSIE 7. Oricit de mult ne-am arata adincile noastre simtaminte de multumire, nu putem totufi sa rasplatim prin ele binefacerile Pietatii Voastre, Pre* buni imparati, Prea fericiti fi Prea slaviti principi Gratiane, Valentiniane fi Theo- dosie, fii iubifi ai lui Dumnezeu Tatal §i ai Fiului Sau, Domnul nostru Iisus Hristos. Caci dupa multe primejdii fi felurite prigoane, pe care le-au pricinuit drept credinciosilor arienii fi mai ales acel Lucius, plin de crime impotriva monahilor §i monahiilor, precum §i Demophilus, blestemata capetenie a rata- citilor, au fost redate dreptcredincio§ilor toate bisericile lui Dumnezeu, in pri- mul rind cele din Rasarit. Iar in partile apusene abia au fost descoperi^i doi eretici, care au fost in stare sa se impotriveasca sfintului sinod. Cine ar putea sa Va aduca multumiri pe masura binefacerilor voastre? 2. Dar, daca nu putem sa aratam prin cuvinte cit de mari sint datoriile noastre fata de Voi, dorim macar sa le platim prin rugaciunile intregului sinod pentru sanatatea si ferici- rea Voastra. In fiecare biserica zilnic inaltam gindurile noastre catre Dumne- zeu pentru imparatia Voastra. In deplina unire, decit care nu credem ca exista dar mai frumos, aducem multumiri Atotputernicului nostru Dumnezeu pentru imperiu, pentru pace fi pentru ocrotirea Voastra,- fiindca datorita Voua s-a revarsat peste noi pacea fi intelegerea. 3. Prin partile occidentale numai in doua colturi, adica in partea Daciei Ripensis fi a Moesiei, parea a fi primej- duita credin^a. Sintem de parere ca acum, dupa hotarirea sinodului, cu ajuto- rul Bunatatii Voastre, sa ne sfatuim fi privitor la cele de acolo. Prin toate tinu- turile, regiunile fi satele, pina la Ocean, ramine una fi nestricata comunitatea credinciofilor. Iar in parole orientale, am aflat cu mare bucurie fi multumire ca, dupa alungarea arienilor, care patrunsesera cu sila in biserici, sfintele laca- furi ale lui Dumnezeu sint frecventate numai de dreptcredinciofi. 4. Totufi, fiindca pizma diavolului nu poate sta niciodata liniftita, auzim ca fi intre dreptcredinciofi se ivesc dese neintelegeri, care due la vrajba neimpacata. Sintem foarte neliniftiti aflind ca apar lucruri noi, care acum ii apasa pe cei SCR1SORI 77 care trebuie ajutati §i intre care se gasesc intotdeauna multi in comuniu- nea noastra. Timotheus, episcop al bisericii din Alexandria, dar §i Pauli- nus al Antiohiei, care intotdeauna au aratat o neclintita unire cu noi, se spune ca au necazuri din pricina neintelegerilor altora, a caror credinta in timpurile de mai inainte se clatina. Am dori ca §i ace§tia, daca se poate si daca deplinatatea credintei o cere, sa ajunga la unire §i conducere comuna cu noi, dar in a§a fel incit sa-fi pastreze demnitatile vechii lor orinduieli. Aceasta, in primul rind, pentru ca legaturile de comuniune nu trebuie sa aduca nici un fel de vatamare, §i, in al doilea rind, fiindca am primit scrisori cu aceste dorinte din ambele parti, §i mai ales de la cei dez; binati din biserica Antiohiei. 5. Daca nu ne-ar fi impiedicat navala du§- mana, am fi hotarit ca §i acolo sa fie trimisi conducatori din numarul nostru, care sa stea ca mijlocitori §i chezasi, daca se poate, in potolirea neintelegerilor. Dar fiindca dorintele noastre n-au putut fi duse la indepli- nire in acel timp din cauza tulburarilor publice, adresam pentru cei ara- tati Bunatatii Voastre rugaciunile noastre §i cerem pentru ei ca, atunci cind exista neintelegeri, daca unul moare, drepturile bisericii sa ramina la eel in viata §i sa nu intervina alta rinduiala cu sila. De aceea Va cerem, Prea buni principi §i cre§tini, sa aprobati un sinod §i pentru preotii din Alexandria, care sa se sfatuiasca intre ei mai deplin §i sa hotarasca despre pastrarea sau impartirea comunitatii. 6. Cu toate ca am respectat intot- deauna rinduiala §i a§ezamintele bisericii din Alexandria, iar fata de datina fi obiceiurile strabune pastram pina in aceste timpuri comuniunea intr-o tovarasie nezdruncinata, totu§i, pentru ca sa nu li se para ca au fost socotiti mai prejos cei care au cerut comuniunea cu noi in felul dorit de noi, sau ca au fost neluate in seama foloasele pacii §i ale tovarafiei credin- cio§ilor, va rugam ca atunci cind au dezbateri intre ei in adunari plenare, chiar pentru hotaririle preote§ti, sa ceara ajutorul Bunatatii Voastre §i sa ni se aduca si noua la cuno§tinta cele hotarite, ca sa nu bijbiim in §ovaiala si simtaminte indoielnice, ci veseli si siguri sa aducem multumiri Bunatatii - Voastre catre Atotputernicul Dumnezeu nu numai pentru ca a fost inlatu- rata ratacirea, dar §i pentru ca a fost restabilita credinta §i unirea. Biseri- cile africane §i galice Va roaga prin delegati ca pe tot cuprinsul pamintu- lui sa face^i episcopi datori voua. §i nu este mica datoria fa£a de Virtutea Voastra, care asigurati pacea in toata lumea romana. 7. Pentru a dobindi cele ce cerem am trimis cu rugamintile noastre catre Bunatatea Voastra o delegare compusa din frati §i preoti tovara§i de ai no§tri, pe care va rugam t4 binevoiti a-i asculta cu bunavointa §i sa dispuneti de intoarcerea lor la vreme. 78 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrlsoarea a Xlll-a AMBROZIE §1 CEILALTI EPISCOPI AI ITALIEI, CATPvE PREAFERICITUL impArat §1 PREA BUNUL PRINCIPE THEODOSIE 7. Cunoa§tem inima ta evlavioasa, daruita lui Dumnezeu prin credinta curata si sincera, pe care ti-ai fmpodobit-o, prin noile binefaceri cu care ai cin- stit bisericile dreptcredinciosilor, Prea marite Imparate. O de ai fi adus si pe dreptcredinciosi la vechea cinstire, facindu-i sa nu introduca reforme impo- triva mostenirii de la inainta§i, nici sa inlature pe cele vrednice de pastrare, sau sa pastreze pe cele vrednice de a fi inlaturate. Astfel ne plingem ca mai mult de necaz, decit din nepricepere, Imparate, mai user au putut fi alungati ereticii, decit sa ajunga dreptcredinciosii la unire intre ei. Nu se poate spune cita neintelegere au aratat acum de curind. 2. V-am scris nu de mult ca Antio- hia, fiind oras, sa aiba doi episcopi, pe Paulinus si pe Meletius, pe care-i soco- team ca sint mai vrednici in credinta, pentru ca sau sa pastreze intre ei pacea si unirea cit timp nu se intimpla nimic in rinduiala bisericeasca, sau, daca unul dintre ei a murit, sa nu fie numit in locul lui altcineva cita vreme celalalt este in viata. Acum insa, murind Meletius §i raminind in viata Paulinus, despre care tovarasia de conducere dusa in bune conditii de inaintasi este dovada ca a ramas in comuniunea noastra, se spune ca impotriva dreptului si rinduielii bisericesti este nu numai numit un altul, ci chiar pus mai presus de eel ramas. 3. §i acest fapt este intarit prin consimtamintul si planul lui Nectarius, a carui rinduiala nu vedem pe ce drept s-a intemeiat. Caci in sinodul de curind tinut, cind episcopul Maximus al bisericii din Alexandria a declarat ca ramine cu el comunitatea, sprijinindu-se si pe o scrisoare a lui Perm, cinstita sa-i fie aminti- rea, si, fiindca arienii detineau inca locasurile bisericesti, s-a retras la el acasa la ordinul episcopilor, precum o arata printr-o temeinica dovada, n-am avut, Prea fericite Principe, nici o pricina sa ne indoim de episcopatul lui, devreme ce a marturisit ca la impotrivirea lui a fost folosita puterea de catre multi din popor si chiar din cler. 4. Totusi ca sa nu se creada ca, in absenta partilor, ajungem la pareri gresite, am socotit ca Bunatatea Ta trebuie sa dea indrumari scrise pentru pastrarea pacii si a intelegerii. Noi am atras atentia lui Grigorie ca pretinde pentru sine preotia bisericii din Constantinopol fara sa urmeze datina strabuna. In acel sinod, care parea a fi tinut cu episcopii de pretutin- deni, am socotit ca nu trebuie sa se hotarasca nimic la intimplare. Pina intr-atit, in acelasi timp, cei care s-au ferit de plenul sinodului, se spune ca au fost totusi prezenti in Constantinopol. Caci,cind au aflat ca la partida acestora a venit Maximus ca sa-si sustina cauza in sinod (cu toate ca nu fusese intrunit sinodul dupa dreptul §i datina inainta§ilor, cum au facut Atanasie, sfinta sa-i fie amintirea, si acum de curind Petru, episcopi ai Bisericii din Alexandria si SCRISORI 79 multi dintre orientali, incit se parea ca au fugit de dreptul Bisericii din Roma, din Italia §i din tot Occidentul), cind au aflat, precum am spus, ca vrea sa folo- seasca puterea impotriva acelora care-i refuzau episcopatul, au fost nevoid sa ne ceara parerea noastra asupra cazului. Noi nu cerem dreptul de a cerceta, dar socotim ca o hotarire trebuie data de comun acord cu noi. 5. A trebuit sa se stabileasca mai intii daca preotia trebuia refuzata acestuia §i incredintata altuia de catre acestia mai ales, de care Maximus se plingea ca pe nedrept a fost fie inlaturat, fie dorit. Astfel, cfnd fratiile noastre 1-au primit pe episcopul Maximus in comunitate, fiindca a fost rinduit episcop de dreptcredinciofi n-am socotit ca trebuie sa-1 respingem de la cererea episcopatului din Con- stantinopol. Am gasit cu cale ca dorinta acestuia trebuie cintarita in prezenta partilor. Dar cind smerenia noastra a aflat ca Nectarie a fost rinduit preot in Constantinopol, nu vedem comunitatea noastra atirnind de partile orientale. Mai ales ca acolo, precum se spune, Nectarie a fost inlaturat fara consimtamin- tul comunitatii de catre aceia§i de care fusese asezat. 6. Asadar -, nelini§tea noastra nu este chiar fara rost. Nu este vorba de o simpla lupta de ambitii §i de interese locale, ci de faptul ca se produc tulburari in comunitatea noastra. §i nu vedem ca lucrurile se pot indrepta altfel decit daca este redat Constantino- polului eel care fusese rinduit- mai inainte, sau daca in ora§ul Roma are loc sinodul nostra si al orientalilor asupra numirii celor doi. 7. Nu pare nedrept, Auguste, a trebui sa se supuna mai marelui bisericii romane, ca §i episcopilor din Italia §i din imprejurimi, cei care au socotit ca trebuie a§teptata numai judecata episcopului Aholius, ca trebuie sa iasa Constantinopolul din sfera partilor occidentale. Daca este pastrat ceva pentru acesta singur, cu atit mai mult trebuie pastrat pentru mai multi! 8. Dar noi, sfatuiti de prea fericitul prin- cipe frate al Evlaviei Tale sa scriem stapinirii Bunatatii Tale, cerem ca acolo sa fie o singura judecata §i nestricata intelegere, a§a cum este o singura comunitate. Scrisoarea a XTV-a AMBROZIE §1 CEILALTI EPISCOPI CATRE PREAFERICITUL IMPARAT §1 PREA BUNUL PRINCIPE THEODOSIE 7. Credinta ta, despre care tot pamintul are cuno§tinta, aduce sufletului nostra o adinca multumire. §i, pentru ca Slava Ta sa fie §i mai mare in tot imperiul, datorita faptului ca ai redat deplina unitate intre bisericile orientale $i occidentale, am socotit ca deopotriva trebuie rugata Bunatatea Ta §i infor- mata prin scrisorile noastre asupra treburilor bisericefti, Prea cinstite si Prea bunule Imparat. Ar fi pricinuit mare durere pentru noi sa fie intrerupte legatu- rile de unitate sfinta intre orientali si bccidentali. 2. Trecem sub tacere gre§e- lile §i ratacirile unora, ca sa nu parem a semana pove§ti §i zvonuri rauvoitoare. 80 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Nu-mi este rufine ca am incercat ceea ce daca nu incercam mi s-ar fi socotit o vina. Caci adesea eram invinuit ca af considera mai prejos pe cei din Orient fi ca le resping drepturile. 3. Mi s-a parut ca trebuie sa ne dam osteneala nu pentru Italia, care mai de mult a fost scapata de grija din pri- cina arienilor, fi care nu e hartuita de vreo tulburare din partea ereticilor; repet, nu pentru noi, fiindca nu ne ostenim pentru cele ce sint ale noastre, ci pentru cele ce apartin tuturor; nu pentru Gallia fi Africa in care intele- gerea intre slujitorii bisericii este deplina, ci pentru ca acele tulburari care s-au produs in comunitatea noastra din rasarit sa fie cunoscute in sinod fi sa nu mai fie la mijloc nici o farima de dezbinare. 4. In legatura nu numai cu cei despre care Bunatatea Ta a binevoit sa scrie, dar fi cu cei ce incearca sa introduca in Biserica nu ftiu ce dogma numita a lui Apollina- rie, ne-au neliniftit multe, care trebuiau inlaturate in prezenta partilor impricinate, pentru ca aceia care sint dovediti in dogme noi fi in rataciri sa nu mai ramina ascunfi sub numele credintei de obfte, ci pentru ca, daca ei nu respecta invatatura, sa paraseasca si preotia si numele de preot, pentru ca doritorilor de a in§ ela sa nu le mai ramina nimic din ceea ce ar aminti despre profesiunea lor de altadata. Cine n-a venit sa se con- vinga in adunare ca Bunatatea Voastra ati hotarit cele drepte prin augus- tul raspuns pe care 1-ati dat intii va cauta intotdeauna prilej sa-§i arate nemul^umirea. 5. Asadar de aceea am staruit pe linga sinodul episcopilor, ca sa nu i se mai ingaduie nimanui sa spuna minciuni pe de laturi, ci sa se discute in sinod care este adevarul. In felul acesta nu cade vreo banuiala de rea vointa sau usuratate asupra celor ce au facut toate observatiile in prezenta partilor. 6. Fara indoiala, cerind judecata ne-am rostit nu pentru slabirea, ci pentru intarirea adevarului, §i n-am voit sa ne aratam o parere formata mai dinainte. Preotilor li se cerea sa-§i spuna parerea in adunare, dar n-a trebuit sa se considere in ocara cei care, prezenti fiind, n-au luat parte la consfatuirea comuna. Iar pe de alta parte n-am socotit ca este o ocara cind un preot al bisericii din Constantinopol, pe nume Paul, a cerut sinod in Aheia, la mijloc intre orientali §i occidentali. 7. A bagat de seama Bunatatea Ta ca n-a fost bine socotita cererea fiindca a fost inaintata chiar de orientali. Dar fiindca Illyricul ridica banuieli, s-au cautat locurile de la mare, care sint mai sigure. Este adevarat ca am introdus unele schimbari de forma; dar pastrind in sinod cele hotarite de Atanasie, sfinta sa-i fie amintirea, fiindca a fost un adevarat monument al credintei, fi de parinjii noftri de veche sfintenie, inlaturam hotarele pe care le-au a§ezat parin^ii noftri fi nu incalcam drepturile moftenite ale comunitatii, ci, respec- tfnd cinstea datorata Stapinirii Voastre, ne aratam dornici de pace fi linifte. SCRISORI Scrisoarea a XV-a AMBROZIE CATRE ANATOLIE, NUMERII, SEVER, FILIP, MACEDONIU, AMIAN, TEODOSIU, EUTROPIU, CLARIUS, EUSEBIU §1 TIMOTEI, PREOTI AI DOMNULUI, §1 CATRE TOT CLERUL IUBIT DE POPORUL DIN TESALONIC, SANATATE! 1. Doream intotdeauna sa-1 am nesters in minte pe sfintul barbat §i-i pri- veam ca-ntr-o oglinda toate faptele. Dar acum mi-a venit vestea aducatoare de amaraciune §i durere, care mai bine nu-mi venea, ca s-a dus la cele cere§ti bar- batul pe care pina acum il §tiam pe pamint. 2. Ma intrebati cine mi-a adus aceasta veste de vreme ce inca nu primisem scrisoarea sfintiilor voastre? Nu retin pe aducatorul gtirii; am obiceiul sanu tin minte pe vestitorii de intimplari triste. Dar desi atunci marea era inchisa si tinuturile pamintului ocupate de barbarii navalitori, de§i nu putea veni nimeni la mine, a putut veni totusi §ti- rea, incit mi se pare ca sfintul insu§i mi s-a anuntat. Acum si-a capatat plata ve§nica a muncii sale si, liberat din lanturile trupului, s-a alipit lui Hristos intre ingerii slujitori, dorind parca sa scape de gre§elile prietenului sau, care-i dorea o viata cit mai lunga celui ce de acum i se dadea rasplata vietii viitoare. 3. A plecat a§adar, n-a murit, ci s-a mutat de la noi vechiul osta§ al lui Iisus Hristos. Schimbind cu cerul acest pamint, filfand din aripi §i minuind vislele duhului, spune: „Iata m-am indepartat fugind" (Ps. 44, 8). Cu duh apostolic dorea demult sa paraseasca pamintul, dar era tinut prin rugaciunile tuturor, precum citim despre Apostol ca pentru Biserica era trebuincios ca el sa zaboveasca mai mult in trup (Filip. 1, 23). Caci nu traia pentru sine, ci pentru toti, §i era slujbas al poporului pentru viata ve§nica, pentru ca sa dobindeasca mai intii roada vesjiiciei in altii, §i dupa aceea cunoa§terea ei in el. 4. Este a§adar acum locuitor al celor de sus, posesor al cetatii eterne, al Ierusalimului ceresc. Vede acolo intinderea acelui oras fara margini, aurul curat, piatra pretioasa, lumina ve5nica, de§i fara trebuinta soarelui, toate acestea descoperite pentru sine, §i acum, vazindu-le limpede fata catre fata, zice: „Precum am auzit asa §i vedem in cetatea puterilor Domnului, in cetatea Dumnezeului nostru" (Ps. 47, 9). Afezat acolo el cheama poporul lui Dumnezeu, zicind: „0, Israel, cit de mare este casa lui Dumnezeu si cit de in tins locul stapfnirii lui! Mare si fara sfir^it" (Baruh 3, 21-25). 5. Dar ce este aceasta? Cind ma gindesc la meritele barbatu- lui, urmarindu-i cu duhul plecarea §i amestecindu-ma printre cei ce-1 conduc cu cintarile sfintilor, nu din vreun merit, ci din simtamint, aproape ca uit de mine. Oare in felul acesta ne este rapit zidul credintei, al harului §i al sfinte- niei? Ne este rapit eel pe care, de atitea ori amenintat de hoardele gotilor, n-au putut sa-1 strapunga sagetile barbare §i nici sa-1 biruie furia razboinica a atitor neamuri. In alte locuri jefuitori, acolo cereau pace §i, mirindu-se de ce el le rezista fara vreun osta§, li se facea cunoscut celor intelepti ca el se foloseste de 6 - Sfintul Ambrozie al Milanului 82 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 pilda lui Elisei, aproape la fel ca virsta, dar nu la fel in duh, spunindu-le sa ia seama ca nu cumva orbirea sa le produca vatamare dupa exemplul armatei siriene (IVRegi 7, 1). 6. §i totusi, darurile lui Hristos fata de ucenicii Sai sint felurite. Elisei a luat in robie armatele sirienilor din Samaria. Iar sfintul Aho- lius prin rugaciunile sale a facut sa fie alungati cotropitorii din partile Macedo- niei. Oare nu intelegem ca acesta a fost darul unei puteri mai inalte, astfel incit unde nu era nici un soldat, acolo dusmanii sa fie alungati fara prezenta vreu- nui soldat? Oare nu este §i aceasta adevarata orbire, sa fuga cei pe care nimeni nu-i silea la aceasta? Se lupta si biruia sfintul Aholius nu cu sabia, ci cu ruga- ciuni, nu cu sageti, ci cu virtutile sale. 7. Oare ne este necunoscut ca sfintii lupta chiar cind sint loviti? Oare era fara putere Elisei? Fara putere, desigur, cu trupul, dar clocotea cu duhul si lupta cu rugaciunile, cind in tabara Siriei se auzea glasul calaretilor, glasul marii vitejii. De aceea sirienii credeau ca au venit impotriva lor armatele altor imparati, care erau de ajutor poporului lui Israel. De aceea au fugit cuprinsi de mare teama iar patru leprosi, care din dorinta mortii iefisera din cetate, au pradat tabara dusmanilor. Oare in Mace- donia Domnul n-a facut prin rugaciunile sfintului Aholius fapte minunate, cu totul neobisnuite? Caci gotii au fost tulburati §i ingroziti nu de teama desarta, sau de banuieli neintemeiate, ci de furia molimei, de prapadul ciumei. Atunci au fugit ca sa scape; dar dupa aceea, intorcindu-se, au cerut pace ca sa traiasca. 8. Am vazut astfel, in veacurile trecute, meritele marelui barbat §i am privit operele profetilor despre care citeam. Ca si Elisei, cit a trait, s-a gasit intre armate, in liniile de lupta, prin ostenelile sale domolind atacurile du§mane. In sfirfit, cind concetatenilor sai le-a fost redata siguranta, el §i-a dat duhul sau sfint ceea ce a constituit o pierdere mai grea decit cele din razboi. Ca si Hie a fost ridicat la cer (IVRegi 2, 7 1), dar nu pe un car de foe, nici cu cai de foe, nici zburind in vazduh, daca se pot intimpla acestea, ci prin bunatatea §i vointa Dumnezeului nostru, in veselia sfintilor ingeri, care se bucurau ca marele bar- bat a trecut la ei. 9. In nici un chip nu ne putem indoi de ele, fiindca se inteleg din felul in care sau petrecut celelalte. Intr-adevar, in aceea§i clipa in care el inca se inalta, ca §i cum fi-ar fi lepadat de pe el haina lui, a imbracat in vesmint monahal pe ucenicul sau, cuviosul Anysius, si 1-a investit cu insignele preotiei. Despre meritul si harul acestuia n-am auzit acum pentru prima data din scriso- rile voastre, ci din alte izvoare. Caci, dindu-si seama mai dinainte ca el ii va urma, nu spunea nimic, dar arata aceasta prin anumite semne, amintind ca a fost ajutat de grija, de munca si de serviciul lui. Astfel incit se parea ca-1 declara tovara§ si ca acesta nu vine ca nou la eel mai inalt sacerdotiu, ci ca indeplinator vechi al sacerdotiului. I se potrivesc bine acele cuvinte evanghe- lice: „Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune" (Matei 25, 23). 10. Acestea le §tiu impreuna cu voi despre sfintul Aholius. Totu§i, ne deosebim prin ceva, si anume prin faptul ca am fost SCR1SORI . 83 d§tigat in intregime de barbatul de fericita amintire, avind putinta sa-1 cunosc bine. Caci la venirea lui in Italia, cind eu eram atit de bolnav incit n-am putut sa-i ies in cale, a venit el la mine si m-a vizitat. Cu cita emotie, cu cita dragoste ne-am repezit, el la mine §i eu la el! Cu cita durere am deplins nenorocirile acestui veac si cele ce se petreceau aid!. Ne-am umplut imbracamintea de lacrimi §i am ramas clipe intregi imbratisati, bucurindu-ne totodata de intilni- rea mult dorita si mult asteptata de amindoi. Astfel, ceea ce era pentru mine o dorinta, din partea lui a fost o binefacere ca am putut sa-1 vad. Caci de§i mai mare este partea si mai deplina cunoasterea in duhul cu care ne simtim priete- nii, totusi dorim sa le vedem si chipul trupesc. A§a cautau odinioara regii pamintului sa vada fata lui Solomon si sa-i auda intelepciunea (IIIRegi 10, 24). 11. K plecat asadar de la noi si ne-a lasat pe valurile acestei mail Dar ceea ce pentru el este de folos, pentru multi este mai daunator decit insa§i furia bar- bara. Fiindca pe aceasta el o alunga, dar pentru noi cine ar putea sa-1 repre- zinte? II reprezinta Domnul, care Se reprezinta El Insu§i in ucenicul Sau. II reprezinta drepturile voastre, prin care se spune: „Dati lui Levi pe cei dovediti ai lui §i adevarul sau barbatului sfint" (Deut. 33, 8). L-ati dat pe celdovedit al hii, a§ezat pe temelia lui, L-ati dat pe urmatorul acelui barbat, care a zis tatalui sau §i mamei sale: „Nu te-am vazut" (Deut. 33, 9) fi pe fratii sai nu i-a stiut §i pe fii nu i-a recunoscut. A pazit cuvintul Domnului si a pastrat legamintul Lui. Vor povesti popoarele dreptatea lui (Eccl. 44, 14). 12. Aceasta-i este viata bar- batului, aceasta mostenirea, acestea legaturile, aceasta urmarea. S-a daruit de copil minastirilor si, inchis intr-o coliba mica din Aheia, prin har a cutreierat multe si felurite parti ale pamintului. A fost inaltat la eel mai inalt rang preo- tesc de catre popoarele macedonene si ales de preoti, pentru ca acolo unde ioainte credinta §chiopata prin preoti, acolo sa se intareasca dupa aceea prin preot zidurile de temelie a credintei. 13. §i nu prin simpla imitatie a fost uceni- cul Celui Care si El Insufi „a zis tatalui sau fi mamei sale: Nu team vazut" (Deut. 33, 9). Nu i-a vazut cu gindul, nu i-a vazut cu simtamintul §i nu §i-a §tiut fratii, fiindca a dorit sa §tie numai pe Domnul. Acesta a recunoscut cuvintul lui Dumnezeu, I-a pazit legamintul §i intotdeauna Ii cinste§te altarul. Binecuvin- teaza-i, Doamne, credinta, sfintenia, rivna. Binecuvintarea Ta sa vina asupra capului sau §i asupra grumazului sau. Cinstit sa fie intre fratii sai. Grumaz de taur sa aiba, ca sa zguduie inimile du§manilor sai, sa mingiie mintile celor sfinti §i ca un crin sa infloreascajudecata preotilor tai (Deut. 33, 16-17). Sani- tate, fratilor, si aveti pentru mine dragostea pe care o am eu pentru voi. Scrisoarea a XVI-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE FRATELE ANYSIUS 7. II stiu mai demult, cu toate ca aflu acestea pentru prima data, il cunosc prin merite pe eel pe care nu-1 vazusem cu ochii. Ma doare ca s-a intimplat a§a, dar ma bucur ca aceasta a fost urmarea. De§i n-a§ fi dorit sa se intimple 84 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI deznodamintul in timpul vietii mele, totufi am nadajduit ca dupa decesul ace- lui sfint barbat numai aceasta poate fi o urmare dreapta. De mult timp te ftim af adar ca ucenic al lui Aholius, sfinta sa-i fie amintirea, iar acum ca urmaf fi moftenitor al lui in cinste fi har. E mare meritul, frate. Ma bucur pentru tine si nici un moment nu m-am indoit asupra urmafului marelui barbat. Este rara cinste frate, ca-ti iei pe umeri sarcina unui nume atit de respectat, a unei greu- tati af a de mari, a unei incercari atit de deosebita. Este cautat in tine Aholius fi precum era in simtarnintul tau, afa este dorit chipul lui in indeplinirea virtu- tii fi a invataturii, barbatia lui sufleteasca intr-un trup atit de batrin. 2. Marturi- sesc ca 1 -am vazut pe Aholius. Dar fi faptul ca 1-am vazut il datorez meritelor lui. Precum l-&m vazut, astfel era in trup, ca-1 socoteam in afara de trup. I-am vazut chipul si, nestiind daca e in trup sau in afara trupului, il vedeam rapit in paradis (II Cor. 12, 14). Calatorea atit de mult f i de des in toate partile, la Con- stantinopol, in Ahaia, in Epir, in Italia, atit de neobosit, incit cei mai tineri nu s-ar fi putut tine dupa el. Ii dadeau intiietate cei cu trup mai tare, fiindca il §tiau neimpiedicat de trup, de care se servea pentru acoperamint, nu pentru slujire, ca sa-1 supuna, nu ca sa i se supuna. §i-§i chinuia atit de mult trupul, incit in el rastignea lumea aceasta si lumii pe sine insufi. 3. Binecuvintat fie Domnul §i binecuvintata tineretea Sa, pe care fi-a petrecut-o ca Iacob in corturile lui Dumnezeu, inchisa in minastiri, in care, atunci cind era intrebat de parinti §i de rude, zicea: „Cine sint fratii mei, sau mama mea?" (Matei 12, 48). nu cunosc ca tata, mama fi frati decit pe cei ce aud cuvintul lui Dumnezeu §i-l indepli- nesc. Binecuvintata sa-i fie fi virsta pretimpurie in care a fost ales in cea mai inalta treapta sacerdotala, dovedit vrednic printr-o desavirfita. slujire a virtuti- lor. Caci a venit ca David pentru a aduce pace poporului (IIRegi 5, 3). A venit ca acea corabie purtind in ea aurul intelegerii, lemne de cedru, pietre pre- tioase (UParal. 9, 21), cu acele aripi argintate de porumbel fi, in mijlocul unei astfel de mofteniri, a adormit in somnul pacii fi in duhul liniftii. 4. Somnul sfintilor este lucrator, precum este scris: „Eu dorm fi inima mea vegheaza" (Cint.4, 2). Sfintul Iacob in somn vedea minuni dumnezeiefti (Fac. 28, 45), pe care nu le vazuse in stare de veghe, vazduhul strabatut de sfinti de la cer la pamint fi pe Domnul privind fi fagaduind stapinirea acelui pamint. Astfel, dormind un somn scurt a dobindit in vis moftenirea pe care dupa aceea prin mare truda a ciftigat-o. Caci somul sfintilor este ferit de toate poftele trupului, de toata tulburarea sufletului, aducind mintii linifte fi inimii pace, ca sa se dezlege de lanturile trupului fi sa se uneasca cu Hristos. 5. Acesta este somnul in viata sfintilor, pe care o traia sfintul Aholius, caruia fi batrinetea i-a fost o binecuvintare. Acea batrinete este venerabila, care albeste nu prin caruntetea parului, ci prin meritul faptelor (Int. 4, 8). Acea carunte£e este vrednica de res- pect, care este albire a sufletului, stralucind in ginduri fi fapte curate ca albul zapezii. Ce este, in adevar, virsta batrinetii, daca nu viata fara pata (Int. 4, 9), SCRISORI 85 care nu se prelungeste cu zilele sau cu lunile, ci cu veacurile, a carui durata este fara sfir§it, viata lunga fara slabiciune? Cu cit este mai indelungata, cu atit este mai puternica, §i cu cit a trait mai mult timp acea viata, cu atit mai virtos create in barbatul desavi§it. 6. Asadar urma§ vrednic al acestuia sa te dove- deasca Dumnezeu nu numai in rang, ci §i in buna purtare, sa te aseze pe teme- liile celui mai inalt har, ca sa alerge la tine popoarele §i tu sa le zici: „Cine sint ace§tia care zboara ca norii si ca porumbeii cu puii lor?" (Isaia 60, 8). Sa vina precum vin corabiile din Tars (Ps. 9, 2 1) sa primeasca untdelemnul si intelep- ciunea lui Solomon, sa fie pace intre tine §i popor si sa pazesti legamintul pacii. Sa- natate firate §i dragostea ta catre noi sa fie la fel ca dragostea noastra fata de tine. Scrisoarea a XVTI-a episcopul ambrozie,catre preafepjcitul principe §1 impArat preacrestin valentinian 7. Toti oamenii care sint sub stapinire romana lupta pentru Voi, imparati §i principi ai pamintului, a§a cum Voi infiva luptati pentru Atotputernicul Dumnezeu §i pentru sfinta credinta in El. Mintuirea nu va putea fi sigura daca nu cinste§te fiecare pe adevaratul Dumnezeu, adica pe Dumnezeul cre§tinilor, Care conduce toate. Numai El este adevaratul Dumnezeu, venerat in adincul inimii; „Ca toti dumnezeii neamurilor sint idoli". precum zice Scriptura (Ps. 95, 5). 2. Asudar, pentru acest Dumnezeu adevarat lupta fiecare §i eel care-L primeste pentru a-L cinsti in adincul inimii Ii daruie§te nu prefacatorie, nu ceva de forma, ci focul credintei si al slujirii. Iar daca n-are aceasta credinta, macar sa nu-§i dea consimtamintul pentru cinstirea idolilor, pentru ceremo- niile riturilor pagine. Caci nimeni nu-L in§ala pe Dumnezeu, Caruia ii sint cunoscute toate ascunzi§urile inimii noastre. 3. Aa§adar de vreme ce Tu, Imparat preacre§tin, efti dator credinta adevaratului Dumnezeu, de vreme ce Lui ii e§ti dator rivna, cheza§ie §i devotament credintei ma mir cum au capatat unii nadejdea ca trebuie, potrivit poruncii Tale, sa ridice altare zeilor straini §i sa pui la indemina sume de bani in folosul jertfelor pagine. Ceea ce s-a cerut mai dinainte, fie pentru fisc, fie pentru vistierie, va parea mai degraba daruit de Tine, din vistieria Ta, decit dat din banii statului. 4. Se pling si de pierderi cei care niciodata nu ne-au crutat singele, care au ruinat insesi cladirile biseri- cilor. Ei cer sa le dai favoruri dupa ce, potrivit legii din urma a lui Iulian, au tagaduit alor no§tri dreptul ob§tesc de a vorbi si de a invata pe altii, favo- ruri de care au fost adesea lipsiti cre§tinii. Caci au voit sa atraga pe unii prin acele privilegii parte prin nesocotinta, parte pentru a scapa de unele sarcini obstesti §i, fiindca nu toti se dovedesc tari, chiar §i sub principii cre§tini multi au decazut din credinta. 5. Dar daca acestea n-au fost inlaturate pina acum, a§ fi inteles sa fie inlaturate sub conducerea Ta. §i de vreme ce au fost 86 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI oprite §i interzise de mai mul^i imparati aproape pe tot pamintul, iar la Roma au fost desfiintate in numele credintei adevarate de catre fratele Bunatatii Tale Gratian, preamarita sa-i fie amintirea, §i au fost date §i ordine care au intarit aceasta desfiintare, te rog sa nu rastorni ceea ce a fost hotarit potrivit credintei si sa nu nesocotesti poruncile fratesti. Daca s-a hotarit ceva despre treburile cetatene§ti nimeni sa nu se socoteasca indreptatit sa calce invatatura religiei. 6. Nimeni sa nu amageasca virsta ta tinara; chiar daca e pagin eel ce cere aces- tea, nu trebuie sa-ti atraga mintea in lanturile superstitiei sale, ci este dator sa te invete §i sa te indrumeze cum sa studiezi din proprie rivna credinta cea ade- varata. Trebuie lasate acestea pe seama barbatilor straluciti si eu aceasta vreau; dar este sigur ca Dumnezeu se gase§te mai presus de toti. 7. Daca este vorba de o consfatuire de interes militar, este necesar sa fie ceruta parerea si aprobata hotarirea barbatilor incercati in razboaie; iar daca se dezbate ceva din domeniul religiei, gindefte-te la Dumnezeu. Nu este o injurie pentru nimeni daca se socoteste ca mai presus de el este Atotputernicul Dumnezeu. La El este hotarirea. Sa nu faceti pe cineva sa cinsteasca in chip silit ceea ce nu vrea. Acela§i lucru sa va fie ingaduit, imparate, §i fiecare sa rabde cu u§urinta, daca nu ia cu sila pentru imparat, ceea ce ar rabda cu greutate daca imparatul ar dori sa-i ia cu sila. Nici paginilor nu le place tradarea; caci fiecare este dator sa apere liber si sa pastreze cu credinta ceea ce §i-a pus in minte. 8. Iar daca vreunii crestini numai cu numele socotesc ca trebuie hotarit ceva asemanator, sa nu-ti ci§tige mintea ni§te vorbe goale, sa nu te in§ele ni§te nume de§arte. Oricine indeamna §i hotara§te aceasta inseamna ca aduce jertfa tuturor. Caci aci este primejduit tot senatul crestinilor. 9. Daca astazi, imparate, un pagin, fereasca Domnul, ar face altar pentru chipuri de zei §i ar sili pe cre§tini sa se adune acolo, sa se amestece cu cei ce aduc jertfa, sa umple rasuflarea si gura credincio§ilor cenu§a de pe jertfelnic funinginea §i fumul de la jertfe, fi §i-ar spune parerea in acea adunare in care juratii sint siliti sa jure la altarul unui zeu (caci pentru aceea spun ca a fost ridicat altarul, pentru ca in fiecare adu- nare, precum socotesc ei, sa se consulte pentru legamintul fata de zeu cind sala cea mare a senatului este plina de numarul cre§tinilor), ar crede ca este prigo- nit crestinul care ar fi silit sa vina la senat cu astfel de dorinta. §i aceasta se petrece adesea, fiindca sint siliti prin injurii sa vina. Asadar, sub imparatia ta sa fie siliti crestinii sa jure inaintea unui altar pagin? Ce insemneaza a jura, daca nu a marturisi puterea dumnezeiasca a aceluia pe care-L recuno§ti ca §ef al credintei tale? Fiind tu imparat, se cere §i se impune sa porunce§ti sa se inalte altar pagin §i sa se dea sume de cheltuit pentru jertfe paginefti? 10. Dar aceasta nu se poate hotari fara nelegiuire. De aceea te rog sa nu dai o aseme- nea hotarire §i nici sa semnezi vreun decret de acest fel. Ca preot al lui Hristos ma bizui pe credinta Ta. §i toti episcopii am face la fel daca n-ar fi ajuns la urechile oamenilor acest zvon neafteptat §i de necrezut ca s-ar fi dat de inteles SCRISORI 87 o asemenea masura in consistoriul tau, sau ca aceasta s-ar fi cerut in senat. Dar sa nu se spuna ca senatul a cerut-o; putini pagini se folosesc de un nume comun. De altfel aproape cu doi ani inainte, pe cind incercau sa ceara aceasta, a trimis la mine cuviosul Damasus, episcop al bisericii din Roma, ales dupa judecata lui Dumnezeu, o intimpinare scrisa, pe care i-au dat-o senatorii cre§- tini, in numar destul de mare, aratind ca ei n-au dat nici un astfel de mandat, ca sint impotriva petitiilor paginesti de acest fel, ca nu-si dau consimtamintul, plingindu-se, fi in public si in particular, ca ei nu vor veni la senat daca se va hotari ceva necre§tinesc. Este vrednic de timpurile noastre, adica de timpurile creftine, sa li se ridice senatorilor cre§tini aceasta demnitate pentru ca sa se incredinteze paginilor puterea vointei obstesti? Aceasta intimpinare scrisa eu i-am dat-o fratelui Bunatatii Voastre; din ea rezulta ca senatul n-a dat solilor vreo incredintare privitoare la cheltuielile superstitiei. 77. Dar se va spune poate: De ce n-au fost prezenti la senat cind se cereau acestea? Daca n-au fost prezenti vorbesc ce vor. Au vorbit destul daca au vorbit la Imparat. Si ne miram totu§i daca rapesc libertatea de a ramine la Roma cei ce nu vor sa ai Iibertatea de a nu porunci ceea ce nu simti. 72. §i de aceea, amintindu-mi de delegatia data mie de curind, ma adresez credintei Tale, ma adresez mintii Tale: sa ai in vedere ca nu trebuie sa raspunzi la asemenea petitii ale paginilor si nici sa semnezi raspunsul la ele. Ginde§te-te cum a procedat parintele Pieta- tii Tale, principele Theodosie, pe care de obicei 1-ai consultat aproape in toate pricinile mai insemnate. Nimic nu e mai insemnat decit religia, nimic mai inalt decit credinta. 13. Daca ar fi o pricina cetateneasca, raspunsul s-ar pastra pentru partea potrivnica, dar pricina este a religiei §i, ca episcop, intervin. Sa mi se dea o copie de pe cererea ce ti s-a trimis, pentru ca eu sa raspund mai deplin. § i asa, consultat despre toate, supus Bunatatii Tale, am caderea sa ras- pund. Desigur, daca se hotaraste altfel, noi episcopii nu putem sa rabdam aceasta cu u§urinta §i sa ne prefacem. Vei putea sa vii la biserica, dar aci nu ma vei gasi ca preot, ci ca potrivnic. 14. Ce vei raspunde preotului care-ti va spune: Biserica nu-ti prime§te darurile fiindca ai impodobit cu daruri templele paginilor; altarul lui Hristos iti respinge darurile fiindca ai facut altar pentru idoli. Glasul tau, mina ta §i darul tau sint treaba ta. Domnul Iisus refuza §i res- pinge supunerea ta fiindca te-ai supus idolilor. El ti-a zis: „Nu puteti sluji la doi stapini" (Matei 6, 24). Legile tale nu prevad fecioare sfintite lui Dumnezeu si cer totusi fecioare Vestei? Ce nevoie mai ai de preotii lui Dumnezeu dupa ce ai primit cererile pagine ale strainilor? Nu putem avea tovara§ie cu supersti- tiile pagine. 15. Ce vei raspunde la aceste cuvinte? Ca ai alunecat ca un copil? Oricare virsta este desavir§ita pentru Hristos. Oricare este plina de Dumne- zeu. Copilaria credintei nu este pusa la incercare; caci §i copiii au marturisit cu gura curajoasa pe Hristos impotriva prigonitorilor. 16. Ce vei raspunde frate- lui tau, daca-ti va spune: Nu m-am socotit invins, fiindca te-am lasat pe tine SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI imparat. Nu m-a durut ca mor, fiindca te am mostenitor. Nu mi-a parut rau ca parasesc imperiul, fiindca poruncile mele, mai ales pentru religia sfinta, cred ca vor ramine pentru toate timpurile. A§adar aceste titluri de evlavioasa vir- tute am inaltat, aceste prazi luate de la veac si de la diavol, care este du§manul tuturor, ti le-am daruit, fiindca in ele este victoria vesnica. Ce a mai putut sa-mi rapeasca du§manul? Ai anulat hotaririle mele, ceea ce pina acum n-a facut eel ce a ridicat armele impotriva mea. Acum primesc in trup o sageata mai grea, fiindca rinduielile mele sint osindite de fratele meu. Cea mai buna parte din mine imi este primejduita de tine, fiindca una este moartea tru- peasca §i alta cea sufleteasca. Acum mi se desfiinteaza conducerea si, ceea ce este mai grav, mi se desfiinteaza de ai mei, nu mi se desfiinteaza de ai tai. §i se desfiinteaza ceea ce au pretuit in mine chiar dusmanii mei. Daca de voie ti-ai dat consimtamintul, ai osindit credinta mea; daca ai cedat de nevoie, ai tradat credinta ta. Deci, ceea ce este mai grav, sint primejduit §i in tine. 17. Ce vei raspunde chiar tatalui tau, care te va intimpina cu mare durere, zicind: M-ai judecat foarte rau fiule, daca ai socotit ca eu am facut hatiruri paginilor. Nimeni nu mi-a cerut a§ezarea unui altar pagin in cladirea senatului roman. Niciodata n-am crezut ca se va ajunge la nelegiuirea de a se aduce jertfe in acel sinod comun al cre§tinilor si al paginilor, paginii insultind astfel pe crestinii prezenti si cre§tinii fiind siliti sa ia parte fara voia lor la sacrificii. Multe §i felu- rite crime s-au savir§it in timpul conducerii mele §i am pedepsit pe toate cele descoperite. Iar daca a stat atunci cineva ascuns, trebuie sa spuna ca eu am aprobat ceea ce nimeni nu mi-a cerut? M-ai judecat foarte rau daca ai crezut ca mi-a pazit imperiul nu credinta mea, ci o superstitie straina. 18. De aceea, Imparate, ginde§te-te ca aduci injurii mai intii lui Dumnezeu si apoi tatalui §i fratelui, daca iei o asemenea hotarire. Iti cer sa faci ceea ce-ti dai seama ca va fi de folos mintuirii tale in fata lui Dumnezeu. RAPORTUL LUI SYMMAH, PREFECTUL ROMEI 7. Prea maritul senat al nostru §i al vostru intotdeauna, cind a aflat ca nedreptatea a fost pusa sub calciiul legilor §i a vazut ca bunul nume al timpuri- lor de curind trecute este restabilit de devotatii principi, urmind autoritatea secolului §i-a varsat durerea inabusita de atita vreme si mi-a poruncit iara§i sa fiu solia plingerilor sale, mie caruia de aceea mi-a fost tagaduita de catre cei necinstiti audienta la divinul principe, fiindca nu avea sa lipseasca dreptatea Voastra, Domnilor imparati Valentinian, Theodosie §i Arcadie, intotdeauna Augu§ti straluciti, biruitori §i triumfatori! 2. Indeplinind astfel o dubla slujba ca prefect al vostru ma ocup de treburile publice §i ca sol al cetatenilor le due mai departe cererile. Nu este aici vreo dezbinare de teluri, fiindca oamenii au incetat sa mai creada ca palatul imperial ii are in grija daca nu se inteleg intre SCRISORI 89 ei. A fi iubit, a fi respectat, a fi pretuit este lucru mare pentru puterea impe- riala. Cine ar rabda ca neintelegerile si luptele civile sa primejduiasca Statul? Pe buna dreptate senatul ii urmareste pe cei care pun puterea lor mai presus de numele imparatului. 3. Truda noastra este straja a Bunavointei Voastre. Cui foloseste mai mult faptul ca aparam institutiile strabune, drepturile si des- tinele patriei, daca nu slavei timpurilor, care atunci este mai mare cind intele- geti ca nu va este ingaduit nimic impotriva datinilor strabune? Cerem asadar sa fie asezata din nou in drepturi religia care a fost atita vreme de folos Statu- lui. Desigur, sint multi imparati de ambele religii, de ambele credinte, si dintf e ei unul nu demult a respectat obiceiurile stramosilor, iar eel mai de curind nu le-a alungat. Desigur religia celor vechi nu poate fi luata ca exemplu, dar ar putea fi pilda macar gestul de forma al celor mai apropiati. 4. Cine este atit de asemanator barbarilor incit sa nu doreasca altarul Victoriei? Ne ingrijim de viitor si ne ferim de aratarile unor astfel de lucruri. Sa se dea inapoi macar onoarea numelui ei, daca zeitatii ii este tagaduita. Multe datoreste Victoriei, Eternitatea Voastra si-i va datora inca si mai multe. Sa-i dispretuiasca puterea cei carora nu le-a folosit la nimic. Voi nu se cade sa dispretuiti ajutorul priete- nesc dat triumfurilor voastre. Puterea ei este in dorinta tuturor. Nimeni sa nu-i tagaduiasca cinstirea de vreme ce o socoteste de dorit. 5. Daca nu era dreapta fericirea de aceasta rea prevestire, trebuia macar sa va ginditi la podoabele senatului. Faceti, va rog, ca pe cele primite in copilarie sa le lasam urmasilor la batrinete. Dragostea fata de obiceiuri este mare. Pe buna dreptate fapta divi- nului Constantiu n-a ramas in picioare. Trebuie sa va feriti de toate exemplele despre care ati aflat ca au fost repede parasite. Ne ingrijim de vesnicia slavei si a numelui vostru. Sa nu gaseasca vremile viitoare ceva de indreptat. 6. Unde vom face juramint pe legile si pe cuvintele voastre? De ce religie falsa se va ingrozi cugetul sa nu minta in marturii? Toate sint pline de zei si nu exista nicaieri loc sigur pentru necredinciosi. Dar eel mai mult intretine teama de a face rau faptul de a fi urmarit de prezenta religiei. Acel altar mentine unirea tuturor, acel altar aduna credinta tuturor. Nimic altceva nu da mai multa auto- ritate hotaririlor noastre decit faptul ca rinduiala noastra hotaraste totul ca sub stare de juramint. Va sta asadar deschis pentru juraminte strimbe sala§ul fara credinta si vor socoti cu putinta acest lucru stralucitii mei imparati, care sint siguri de juramintul public. 7. Dar se va zice ca divinul Constantiu a facut ace- lasi lucru. Sa rivnim mai mult celelalte ale acelui imparat, care n-ar fi intre- prins nimic asemanator, daca inainte de el nu s-ar fi abatut altul din drum. Caderea celui dinainte il indreapta pe eel care urmeaza si din greselile exem- plului anterior se naste indreptarea. A fost un drept sfint ca acel parinte al Cle- mentei Voastre sa nu se teama inca de pizma intr-un lucru pina aci nou. Oare ni se poate cuveni si noua aceea§i apaxare, daca imitam ceea ce ne amintim ca n-a fost aprobat? 8. Sa primeasca Eternitatea Voastra alte fapte ale aceluiasi 90 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI imparat, care sa fie mai vrednice de folosit. El n-a smuls nimic din privilegiile fecioarelor sfinte, a umplut preotia de nobili. N-a refuzat cheltuielile impuse de ceremoniile romane §i pe toate caile, urmind senatul eel activ al Cetatii eterne, a vazut altarul cu ochi lini§titi, a citit numele de zei sense pe inaltimea zidurilor, s-a intrebat despre obir§ia templelor, s-a minunat de cei care le-au fost ctitori. §i chiar daca el a urmat alte religii, pe acestea le-a pastrat in impe- rii!; caci fiecare isi are obiceiul sau, fiecare vederile sale. Mintea divina rin- duie§te feluriti pazitori §i felurite culte ora§elor. Precum sufletelor celor nas- cuti, la fel §i popoarelor le sint impartiti ingeri ai sortii. Se adauga folosul care in cea mai mare masura ii impune pe zei oamenilor. Caci de vreme ce toata judecata noastra ne este la indemina, de unde vine mai drept, daca nu din amintirea si din invatamintele urmarilor cunoa§terea zeitatilor? Daca vremea indelungata da autoritate religiilor, trebuie pastrata in toate veacurile credinta §i trebuie urmati parintii, care §i ei au urmat cu bine pe ai lor. 9. Acum sa soco- tim ca avem in fata religia romana §i ca ea ne vorbe§te in chipul urmator: „Prea buni imparati, parinti ai patriei, respectati-mi virsta la care m-a adus simtamintul credinciosilor. Ma voi folosi de ritualul stramo§esc §i nu-mi pare rau de aceasta. Voi trai dupa datina mea, fiindca sint libera. Aceasta putere a adus lumea sub legile mele. Aceste jertfe au alungat pe Hannibal din Italia, pe senoni din Capitoliu. Dar pentru aceasta au fost pastrate, ca sa mi se spuna acum ca am trait prea mult? Voi vedea ce este de facut. Totu§i aceasta mus- trare pentru virsta este tirzie §i jignitoare. 10. Ma rog pentru pace zeilor patriei, zeilor nationali. Drept este ca puterea suprema pe care o cinstesc toti sa fie socotita una §i aceea§i. Privim acelea§i stele, cerul este acela§i pentru toti, acela§i pamint ne tine. Ce intereseaza prin ce intelepciune cauta fiecare ade- varul? Pe o singura cale nu se poate ajunge la o taina asa de mare. Dar aceasta discutie e buna pentru cei fara treaba; acum adresam rugaciuni, nu angajam lupte". 7 7. Ce folos aduce retragerea drepturilor pe care le-au avut fecioarele vestale de a fi intretinute din vistieria Voastra? Este tagaduit sub cei mai dar- nici imparati ceea ce s-a daruit de catre cei mai zgirciti? Cinstea singura este plata fecioriei. Precum viata lor da capului podoaba, la fel este socotit podoaba faptul de a fi lipsit de sarcinile jertfei. Se cauta numele, gol intr-un fel, al scutirii de sarcini; fiindca prin saracie sint la adapost de cheltuieli. Astfel ca se acorda mai multa atentie laudei lor, retragindu-li-se unele drepturi mate- riale, pentru ca se spune: fecioria daruita mintuirii publice crefte in merite daca este lipsita de rasplata. 12. Sa stea departe de curatia vistieriei voastre aceste economii. Veniturile bunilor imparati sa sporeasca nu din pagubirea preotilor, ci din prazile luate de la du§mani. Oare aduce vreun ci§tig ura? §i fiindca lacomia nu se potrive§te purtarii Voastre, prin aceasta sint mai saraci cei carora li s-au taiat vechile ajutoare. Caci sub imparatii care se stapinesc de la ceea ce este strain, care se impotrivesc lacomiei, este o adevarata ocara SCRISORI 91_ pentru cineva sa nu doreasca a redobindi ceea ce a pierdut. 13. Vistieria ia fecioarelor si preotilor paminturile lasate mostenire din vointa celor ajunsi la batrinete. Va rog, preoti ai dreptatii, sa se redea celor sfinte ale orasului Vostru mostenirea particulars.. Sa-si dicteze testamentele in siguranta si sa stie ca sub imparati darnici cele ce au scris se respecta. Poate sa va desfateze aceasta fericire a neamului omenesc, dar pe muritori a inceput sa-i nelinis- teasca pilda acestei pricini. Oare religiile romane nu ramin sub drepturile romane? Ce nume va primi rapirea mijloacelor de existenta pe care nici o lege, nici o intimplare nu le-a facut trecatoare? Primesc donatii robii liberati, robilor insisi nu li se tagaduiesc foloasele drepte ale testamentelor. Numai ciri; stitele fecioare si slujitorii celor sfinte sint inlaturati de la averile la care au dreptul prin mostenire. Ce le foloseste sa-si tie corpul neprihanit pentru min- tuirea publica si sa sprijine vesnicia imperiului prin ajutoare ceresti, sa adauge steagurilor voastre, armatelor voastre virtuti si simtaminte prietenesti, sa inalte rugaciuni binevoitoare pentru toti si sa n-aiba acelasi drept cu toti cei- lalti? Asadar e mai buna robia, daca in ea se respecta drepturile oamenilor. Facem rau statului, fiindca niciodata nu-i e de folos ura cetatenilor. 14. Nimeni sa nu-si inchipuie ca eu am in vedere numai problemele religioase; din greseli de acest fel au luat nastere toate neajunsurile neamului roman. Legea parinti- lor a cinstit pe fecioarele vestale si pe slujitorii zeilor printr-un trai modest si prin dreapta ocrotire. Cinstirea aceasta a stat in picioare pina ce bancherii decazuti au facut din hrana sfintei feciorii plata a hamalilor de rind. A urmat o foamete generala si o recolta proasta a inselat sperantele tuturor provinciilor. Acestea nu sint cusururi ale pamintului. Nu invinovatim statele. Rugina n-a vatamat semanaturile fi spicul nu s-a uscat din pricina paiului. Nelegiuirile au adus seceta. Caci a trebuit sa fie spre paguba tuturora ceea ce se tagaduia reli- giilor. 15. Desigur, daca se intimpla vreun rau ca acesta, sa facem stihiile firii vinovate de foamete. Vinturile pagubitoare au adus aceasta saracie, care a indreptat pe oameni spre poamele padurii. Lipsa de hrana a impins populatia de la tara sa manince roadele produse de arborele Dodonei. Dar au suferit oare ceva asemanator provinciile cind slujitorii religiei erau in cinstea publica? A fost scuturat stejarul in folosul oamenilor, au servit ca hrana radaci- nile ierburilor, a lipsit din tarini belsugul roadelor in vremea cind alimentele erau obstesti §i pentru popor si pentru fecioarele sfinte? Produsele pamintului dadeau hrana preotilor si era mai degraba leac decit dar. Oare exista vreo indoiala ca intotdeauna a fost dat pentru indestularea oamenilor ceea ce acum a adus lipsuri tuturor? 16. Va spune cineva ca a fost refuzata cheltuiala publica pentru intretinerea unei religii straine. Sa n-aiba bunii imparati aceasta parere; a fost in dreptul vistieriei sa dea unora din bunurile comune. Caci de vreme ce statul este format din fiecare, ceea ce pleaca de la stat devine iarasi propriu pentru fiecare. Cirmuiti toate, dar pastrati fiecaruia ceea ce este al sau. 92 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI §i in fata voastra dreptul trebuie sa aiba mai mare putere decit incalcarea rin- duielilor. Ginditi-va, Marinimia Voastra, daca vreti sa se socoteasca publice cele pe care le-ati dat altora. Economiile, odataincredintate spre cinstirea ora- sului, inceteaza de a mai fi ale celor ce le-au daruit §i, ceea ce la inceput a fost binefacere, prin intrebuintare devine cu vremea obligatoriu. In sufletul vostru sfint incearca sa insufle teama de§arta cineva, daca spune ca voi aveti con- stiinta celor ce dau, daca n-ati ajuns la ura celor ce iau. 7 7. Ajutoarele tainice ale tuturor sectelor sa ocroteasca Bunatatea Voastra §i mai ales cele ce au aju- tat altadata pe stramo§ii vo§tri sa va apere §i sa fie cinstite de noi. Cerem acea rinduiala a religiilor care a pazit imperiul pentru divinul parinte al Inaltimii Voastre, care a dat mo§tenitori legitimi fericitului imparat. Acel batrin sfint din cetatea statelor prive§te lacrimile preotilor §i se socote§te vinovat de calca- rea datinei pe care el insufi a respectat-o cu placere. 18. Aduceti si divinului vostru frate indreptarea acelei hotariri straine de el. Acoperiti fapta despre care n-a §tiut ca senatului nu i-a placut. Se vede ca de aceea a fost inlaturata solia, ca sa n-ajunga pina la el judecata publica. Este in pretuirea timpurilor trecute sa nu va indoiti a desfiinta ceea ce s-a dovedit ca n-a fost aprobare a imparatului. Scrisoarea a XVHI-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE I'RI AFERICITUL PRINCIPE §1 PR1ABUNUL IMPARAT VALENTINIAN AUGUST 7. Stralucitul barbat Symmah, prefectul Romei, ti-a trimis Milostivirii Tale un memoriu cu cererea ca altarul care fusese scos din senatul ora§ului Roma sa fie a§ezat inapoi, iar hi, imparate, de§i inca tinar §i fara experienta, neaprobind ceea ce ti se ceruse, te-ai dovedit cu chibzuinta de batrin in virtu- tea credintei. Indata ce am aflat acest lucru, ti-am trimis o intimpinare scrisa, in care, de§i am cuprins cele ce mi s-au parut vrednice de luare aminte, am cerut totu§i sa mi se dea o copie a memoriului. 2. Asadar nu punindu-ti la indoiala credinta, ci intarindu-ti prevederea, cu siguranta unei drepte cumpa- niri, raspund prin aceste cuvinte la cele afirmate in memoriu, un singur lucru cerindu-ti: sa iei in seama nu eleganta cuvintelor, ci puterea adevarului aratat in ele. Caci, precum ne invata Sfinta Scriptura (Pilde 12, 18), limba celor ce scriu despre intelepciune este de aur; inzestrata cu cuvinte impodobite |i scli- pind prin stralucirea graiului, asemenea unei pietre pretioase, cucere§te ochii sufletului prin frumusete si prin infatisarea sa izbitoare. Dar aural acesta, daca il cercetezi mai de aproape, bagi de seama ca pe dinafara pare de pret, dar pe dinauntru este metal de rind. Rastoarna, te rog, da la o parte secta paginilor: cuvintele lor mari rasuna frumos, dar apara idei lipsite de adevar. Vorbesc de SCRISORI 93 Dumnezeu, dar se inchina la idoli. 3. Trei idei a sustinutin memoriul sau prea- stralucitul prefect al Romei, pe care le-a socotit avind putere: ca Roma, pre- cum spune el, i§i cere traditiile sale, ca preotii ei §i fecioarele Vestale trebuie sa aiba ajutoare de la stat si ca populatia este lovita de foamete fiindca aceste aju- toare li se refuza preotilor pagini. 4. In prima idee Roma lacrimeaza prin graiul plingator al memoriului, cerindu-si inapoi, cum spune, vechile traditii religioase. Acestea - se spune - au alungat pe Hannibal de la zidurile Romei, pe senoni de pe Capitoliu. Dar laudindu-se puterea vechilor credinte li se da pe fata slabiciunea. Hannibal a atacat multa vreme altarele romane si, cu toata lupta zeilor impotriva lui, din victorie in victorie a ajuns pina aproape de zidu- rile Romei. De ce au rabdat zeii sa fie atacati daca armatele luptau pentru ei? 5. Ce sa spun despre senoni care, ajungind pina la Capitoliu, ar fi transformat Roma in ruine daca nu i-ar fi tradat gistele cu gigiitul lor plin de teama? lata ce preoti au templele romane. Unde era atunci Jupiter? Nu cumva vorbea prin glasul gistelor? 6. Dar de ce sa tagaduiesc ca riturile religioase au luptat pentru romani? §i Hannibal avea aceiasi zei. Sa-i aleaga dintre ei pe cei pe care ii vor. Daca la romani au invins, la cartaginezi zeii au fost invin§i. Daca au triumfat impotriva cartaginezilor, nici romanilor nu le-au fost de folos. 7. Dar sa ne sla- beasca cu acea plingere plina de ura, spunind ca este a poporului roman. Nu aceasta a cerut Roma. Ea ii intimpina cu alte cuvinte: De ce ma umpleti zilnic de singele zadarnic al turmelor jertfite fara vina? Nu in carnea adusa jertfa, ci in puterea ostasilor stau trofeele victoriei. Prin alte virtuti am supus lumea. Asa a luptat Camillus, care a adus inapoi steagurile rapite de pe Capitoliu dupa ce a ucis pe dusmanii care ocupasera stinca Tarpeia. I-a invins pe du§mani viteji, nu i-a alungat religia. Ce sa spun despre Attilius, care a rascumparat cu moar- tea sa pe prizonierii luati de cartaginezi. Africanus a dobindit triumful nu intre altarele Capitoliului, ci intre liniile de lupta ale lui Hannibal. De ce-mi aduceti exemplele celor vechi? Urasc religia lui Nero fi a altora ca el. Ce sa spun despre imparatii de cite doua luni §i despre regi al caror inceput a fost totodata si sfirsitul lor? Sau despre noile navaliri barbare? Oare au fost chiar cre§tini acei imparati care (unul luat rob printr-un trist si nemaivazut exemplu, iar sub altul fiind robit tot imperiul), au dovedit ca i-au inselat ceremoniile, cu toate ca ele fagaduiau victoria? Oare nu era si atunci altarul Victoriei? Este ru§inos ca se uita acestea; dar la batrinete parul e alb §i obrazul nu mai are singele care sa arate rusinea. Nu rosesc pentru ca anii multi schimba totul pe fata pamintului. Dar sigur ca nici o virsta nu e tirzie pentru invatatura. Sa roseasca batrinetea care nu poate sa se indrepte. Nu este de laudat multimea anilor, ci a bunelor obiceiuri. Nu este nici o rusine sa te faci mai bun. Un singur lucru il avem comun cu barbarii: ca nu cuno§team mai dinainte pe Dumnezeu. Jertfele voastre cer sa se verse singe de vite. De ce cautati glasul lui Dumnezeu in oile moarte? Veniti si cunoa§teti pe pamint oastea cereasca. Aici traim, iar acolo 94 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI luptam. Sa ma invete tainele cere§ti Dumnezeu, Care le-a facut, nu omul, care nu se cunoa§te pe sine insu§i. Cui sa-i vorbesc mai mult despre Dumnezeu decit lui Dumnezeu? Cum a§ putea sa ma incred in voi daca spuneti ca nu §titi cui va inchinati? 8. Nu se poate ajunge pe o singura cale, spuneti voi, la o taina atit de mare. Ceea ce voi nu §titi noi cunoa§tem prin glasul lui Dumnezeu. § i ceea ce voi cautati cu banuieli noi am aflat din insa§i intelepciunea lui Dumne- zeu §i din adevar. Nu se potrivesc a§adar ale voastre cu noi. Voi aveti de la imparati pace pentru zeii vo§tri, noi cerem de la Hristos pace pentru imparati in§i§i. Voi va inchinati la idoli lucrati de miinile voastre, noi socotim o insulta sa faci un chip §i sa spui ca este Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-i place sa fie adorat sub forma unei pietre. De asemenea credinta au ris chiar filosofii vo§tri. 9. Daca voi nu-1 socotiti Dumnezeu pe Hristos, fiindca nu credeti ca El a murit fi nu ftiti ca aceea a fost moarte a trupului, nu a dumnezeirii (care a facut ca nimeni din cei ce cred sa nu moara), cu atit mai de neinteles este pentru voi, care va inchinati la ceea ce este injositor si respingeti ceea ce este inaltator, fiindca socotiti ca lemnul vostru este Dumnezeu. O, rusinoasa cinste! Nu cre- deti ca Hristos a putut sa moara! O, ce inchinare indaratnica! 10. Dar, ziceti voi, trebuie sa li se dea inapoi idolilor altarele §i altarelor podoabele. Sa cereti acestea de la tovarasii de superstitii; imparatul cre§tin a invatat sa cinsteasca numai altarul lui Hristos. De ce sint silite miinile devotate §i fetele evlavioase sa aduca slujire nelegiuirilor? Glasul imparatului nostru II preamare§te pe Hristos, II lauda doar pe Acela pe care-L simte in suflet. „Fiindca inima rege- lui este in mina lui Dumnezeu" (Pilde 21, 1). Oare a inaltat un imparat pagin altar lui Hristos? Cit timp cer inapoi cele ce au fost, prin exemplul lor amintesc cita cinstire trebuie sa arate imparatii cre§tini religiei, de vreme ce paginii au dat totul superstitiei lor. Noi am inceput de curind §i ei urmeaza pe cei ce au fost de acum inlaturati. Noi ne mindrim cu singele varsat, pe ei ii intereseaza pierderile materiale. Noi socotim acestea ca o victorie, ei le socotesc nedrep- tate. Niciodata nu ne-au dat mai mult decit atunci cind porunceau sa fie biciuiti cre§tinii, sa fie schingiuiti sau ucifi. Religia ne-a adus cinstirea, pe care necredinta o socotea ca atare. Priviti la cei cu suflet mare. Prin umilinte, sara- cie fi chinuri noi am crescut; iar ei nu cred ca pot ramine ceremoniile lor fara ci§tiguri. 77. Sa aiba, ziceti voi, fecioarele Vestale scuturile lor. Sa spuna aceasta cei ce nu cred ca fecioria poate exista si fara plata; sa ceara ci§tiguri cei ce nu cred in virtuti. Totu§i, rasplata fagaduita cite fecioare le-a adus? Abia sapte fecioare sint cistigate pentru slujba de vestale. lata tot numarul pe care 1-au atras panglicile de podoaba in jurul capului, ve§mintele de purpura sclipi- toare, alaiul de slujitori de care erau insotite, marile hatlruri, ci§tigurile uria§e, in sfirsit vremea hotarita pentru neprihana. 12. Sa ridice ochii mintii si ai sufle- tului §i sa vada multimea nesfir§ita infati§ind cinstea, neprihana, fecioria. Nu podoabele capului, ci imbracamintea simpla, innobilata prin virtute, nu fru- SCRISORI 95 musetea cantata, ci cea care nu se vinde, nu insemnele de purpura, nu place- rea desfrinarilor, ci practica posturilor, nu privilegii, nu cistiguri, intr-un cuvint, toate celelalte ocupatii pe care le-ai putea socoti indeplinite fara rivna. Dar asemenea ocupatii prin insasi indeplinirea lor sint rivnite. Neprihana spo- reste prin propriile sale pierderi. Nu este feciorie cea care se cumpara cu bani, fara sa dovedeasca dorinta de virtute. Nu este cinste cea care se masoara prin banii adunati din camata. Cea dintii biruinta a curatiei morale consta in a-ti birui dorinta de inavutire. Fiindca stapinirea dorintelor este dovada a puterii de caracter. Sa presupunem totusi ca trebuie sa acordam fecioarelor ajutoare pentru daruri. Dar crestinii au belsug de daruri? Ce vistierie daruie atitea aju- toare? Sau, daca se socotesc ca trebuie sa li se dea numai vestalelor, nu este de rusine ca aceia care au cerut pentru ei totul sub imparatii pagini, sa ceara ca si sub imparatii crestini sa aiba totul in tovarasie cu noi? 13. Se pling ca nu li se dau preotilor si slujitorilor acestora alimente de catre stat. Ce zgomot de cuvinte a iesit de aici? Dar si noua prin noile legi ne sint refuzate cistigurile pe calea testamentelor si nimeni nu se plinge. Nu socotim aceasta o nedreptate, fiindca nu pierderile sau cistigurile banesti ne intereseaza. Daca preotul cere privilegiul de a fi scutit de sarcina de senator municipal trebuie sa renunte si la avutul pamintesc si stramosesc si la orice averi. Cum si-ar mai incarca paginii aceasta plingere, daca ar avea-o, ca preotul in timpul concediilor traieste din avutul sau si-si plateste practicarea slujbei publice prin pierderea tuturor foloaselor particulare. Veghind pentru mintuirea tuturor el se mingiie cu lip- surile pe care le are in schimb, fiindca nu si-a vindut slujba, ci si-a cumparat har. 14. Sa vedem acum pricinile. Voiti sa nu fiti senatori municipali, cu toate ca bisericii nu-i e ingaduit sa scuteasca pe preoti de aceasta sarcina. Se scriu testamente pentru slujitorii templelor; nici un pagin nu este exceptat de la acest drept, nici unul de cea mai de jos conditie, nici un risipitor de cinste. Dintre toti numai preotului ii este refuzat dreptul comun, lui desi singur pri- meste sa se roage pentru toti, slujba lui fund pentru toti. Nici un testament si nici o donatie nu primeste de la vaduvele bogate. §i, desi nu sint vinovate obi- ceiurile de aceasta, se porunceste totusi plata pentru slujba. Daca o vaduva crestina a lasat prin testament ceva preotilor unui templu, testamentul are valoare, ceea ce nu este cazul pentru slujitorii lui Dumnezeu. Aceasta o spun nu ca sa ma pling, ci ca sa se stie ca nu ma pling de neavere. Caci socotesc mai bine sa flu mai mic in avere decit in har. 75. Dar se mai spune ca bunurile daruite sau lasate bisericii nu sint atacate. Sa spuna si ei cine a luat darurile templelor, asa cum s-a facut crestinilor? Daca s-ar fi facut aceasta paginilor nu s-ar fi facut o nedreptate, ci mai degraba s-ar fi raspuns la nedreptatile facute de ei. Se cere acum dreptate, se pretinde omenie? Unde era atunci aceasta parere cind s-au rapit toate drepturile creftinilor, privindu-li-se cu ura insusi dreptul la viata si interzicindu-li-se si veniturile de la inmormintari, care nu 96 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI fusesera niciodata interzise? Pe cei aruncati de pagini in mari acestea i-au ridi- cat la suprafata vii. Este aceasta o victorie a credintei ca ei in§i§i se folosesc de faptele stramo§ilor pe care le condamna? Dar ce socoteala e asta ca sa ceara daruri de la cei ale caror fapte le condamna? 16. Totu§i, nimeni n-a interzis darurile la altare, nici testamentele facute preotilor prezicatori, numai mo§iile le-au fost interzise. Fiindca nu se foloseau in chip religios de acelea pe care nu le aparau prin dreptul religios. Cei ce se folosesc de exemplul nostru de ce nu se foloseau de slujba noastra? Biserica in afara de credinta n-are nici o proprie- tate. La aceasta raspunde, aceste roade le da in schimb. Averea Bisericii este ajutarea nevoiafilor. Sa arate si templele citi robi au eliberat, ce hrana au dat celor saraci, ce ajutoare de viata au strins pentru cei surghiuniti. A§adar mo§iile sint un furt §i nu un drept. 1 7. lata, ziceti voi, ce fapte, ce nelegiuiri triste sint razbunate prin foamea publica; fiindca a inceput sa fie in folosul tuturor ceea ce era in folosul preotilor. Asadar de aceea, jupuind arbuftii de coaja, nenorocitii infometati le lingeau sucul. De aceea schimbind griul cu ghinda de Chaonia i§i astimparau foamea, pascind ca vitele §i mincind ce gaseau in paduri. Au fost intr-adevar noi semne ale pamintului, care nu se mai petrecusera niciodata, cind superstitia pagina fierbea pe tot pamintul, cind semanatura fara rod a inselat dorintele agricultorului §i multimile de la tara, lipsite de alta nadejde, au fost nevoite sa se hraneasca cu ierburi? 18. §i de ce grecii au infiintat oracole pentru stejar, daca nu fiindca au socotit hrana din padure ca un dar al puterii cere§ti? Caci unii ca ace§tia le cred daruri ale zeilor lor. Cine a adorat copacii din Dodona, daca nu poporul de pagini pe cind dadea in cinstea padurilor hrana trista a tarinii? Nu este adevarat ca zeii supa- rati pe ei le-au adus ca pedeapsa ceea ce obi§nuiau sa le dea in dar cind erau imblinziti. Dar care era dreptatea care-i facea ca suparati sa refuze tuturor hrana refuzata preotilor, de vreme ce mai aspra era pedeapsa decit vina? Nu este a§adar potrivita pricina care a adus atita nenorocire lumii in§elate, incit inca fiind verzi semanaturile, sa piara totu§i speranta crescuta a anului. 19. § i desigur cu mai multi ani inainte drepturile templelor au fost desfiintate pe tot pamintul. Oare numai acum de curind le-a venit in minte zeilor pagini sa pedepseasca insultele ce li s-au adus? De aceea nici Nilul nu s-a mai revarsat ca de obicei, ca sa pedepseasca pe zeii romani, el care nu §i i-a pedepsit pe ai sai? 20. Dar chiar daca am admite ca in anul trecut au fost pedepsite jignirile aduse zeilor lor, de ce in anul acesta au fost spre dispret? Caci acum nici tara- nimea nu se hrane§te cu radacini de ierburi, si nici nu-§i alina foamea cu ghinda din padure nici nu cauta roade in maracini^uri, ci e vesela de rezultatul muncii sale §i multumita de recolta ca §i-a intretinut postul din indestularea rugaciunii, iar noua pamintul ne-a dat produse pentru nevoile obisnuite. 21. Cine, asadar, priveste cu groaza schimbarea in timp a folosintelor omene§ti pentru noi? §i totu§i, precum §tim, chiar in anul trecut foarte multe provincii SCRISORI 97 au avut belsug de roade. Ce sa spun despre galli, mai bogati decit de obicei? Pannoniile au vindut griul pe care nu-1 semanasera si Rhetia Secunda a fost pizmuita pentru productia sa. Caci ea care de obicei mai multpostea, si-a atras prin multimea alimentelor ura dusmanilor. Liguria si Venetia au avut o toamna bogata. Deci nici acel an n-a fost secatuit din pricina sacrilegiului, iar acest an a Tnflorit prin roadele credintei. Poate ca spun ca nici viile n-au avut rod bogat. Dar am primit si secerisul cu dobinda si avem binefacerile unui imbelsugat cules de vii. 22. Ramine cea din urma si cea mai serioasa intre- bare: daca sinteti datori, imparati, sa restabiliti ajutoarele care v-au fost de folos. Caci se spune: Pe voi sa va apere, iar de noi sa fie cinstiti. Aceasta, prea- credinciofi principi, noi n-o putem ingadui. Fiindca ne doare ca ei se roaga zeilor lor in numele vostru si, de vreme ce voi nu le cereti aceasta, ei savirsesc o mare nelegiuire, talmacind ca un consimtamint faptul ca treceti cu vederea ceea ce fac ei. Sa-si aiba garnizoanele lor; ele sa-i apere pe ai lor, daca pot. Caci daca zeii nu pot sa le fie de ajutor acelora care ii cinstesc, cum pot sa va apere pe voi, care nu-i cinstiti? 23. Dar, spun paginii, trebuie sa se respecte datina strabuna. Ce sa spunem ca mai tirziu toate au propasit in mai bine? Universul insusi, care la inceput fie fusese ocupat de semintiile stihiilor adu- nate in locurile goale la inceput, fie era cufundat intr-un intuneric groaznic, ca o lucrare inca neterminata, oare n-a primit dupa aceea prin despartirea ceru- lui, a marii si a uscatului, formele care-i dau infatisarea de acum? Parasit de intunericul umed pamintul a privit cu uimire soarele de curind rasarit. Ziua nu straluceste de la inceput, ci incetul cu incetul, prin cresterea luminii si a caldu- rii, se ridica in splendoare si clocot de viata. 24. Luna insasi, prin care este ara- tat de catre profeti chipul bisericii, de indata ce rasare, mai intii trece in timp de o luna prin mai multe faze si apoi ni se ascunde in intuneric. §i iarasi incetul cu incetul se face plina |i scapind de tinutul soarelui straluceste in noapte cu lumina ei senina. 25. Tarinile mai inainte nu erau muncite pentru roade; numai dupa aceea, cind agricultorul a inceput sa porunceasca plin de grija ogoarelor si sa imbrace cu podgorii pamintul reavan, sufletele inapoiate au inceput sa iasa din trindavia grijilor casnice. 26. Chiar prima parte a anului ne rumeneste fata prin deprinderile muncii de insamintare, si cu vremea totul inverzeste, apoi florile se scutura §i fac loc roadelor. 27. §i noi la virsta mica avem simtirile copilariei, dar cu anii ne schimbam si nu mai sintem nici sufle- tefte ca la inceput. 28. Sa spuna asadar ca toate au trebuit sa ramina la incepu- turile lor, ca nu le place daca lumea acoperita de intuneric straluceste in splen- doarea razelor de soare. §i este cu atit mai placut faptul de a alunga intunericul sufletului decit acela al corpului si de a straluci astrul credintei decit al soare- lui. Asadar si primele veacuri ale universului s-au schimbat, ca ale tuturor lucrurilor, ca sa urmeze batrinetea plina de respect a credintei incaruntite. Cei pe care-i misca acestea sa critice holdele ca dau roade tirzii, sa critice culesul 7 - Sfintul Ambrozie al Milanului 98 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULlil viilor ca este spre sfirsitul anului, sa entice maslinul ca rodeste eel din urraa. 29. Dar secerisul nostru este credinta sufletelor. Harul bisericii este culesul meritelor, care de la inceputul lumii stralucea in sfinti, iar pina la urma se ras- pindeste in popoare, pentru ca toti sa invete ca nu in sufletele nestiutoare a patruns credinta lui Hristos (caci nu exista nici o cununa a victoriei fara lupta), ci prin alungarea parerii, care inainte era puternica, adevarul a fost primit de drept. 30. Daca pe cei vechi ii multumea traditia, de ce aceeasi Roma a impru- mutat noi obiceiuri straine? Las la o parte pamintul care, inca nu capatase pret, colibele pastoresti care se impotriveau aurului socotit la inceput injositor. De ce, intrecindu-se in cele sfinte, ca sa raspund la plingerea lor, au primit ido- lii oraselor cucerite si zeii invinsi |i riturile straine rivnind supersti^iile altora? De unde este asadar zeita Cybele care isi scalda in riul Alma carele sale inchi- puite? De unde preotii frigieni si divinitatile intotdeauna urite de romani ale nedreptei Cartagine? Cea pe care africanii o adora sub numele de Caelestis a fost la persi Mithra si la cei mai multi Venus, implorata ca nume, nu ca zeitate. Astfel au crezut ca si victoria este o zeitate, care este de fapt o rasplata, nu o putere. Este daruita si nu stapineste, har al legiunilor si nu forta a religiilor. Asadar este zeita mare cea pe care si-o pretinde multimea de soldati sau pe care o daruie rezultatul luptelor? 3 1. Ei cer ca altarul acesteia sa fie a§ezat in sala senatului din Roma, adica acolo unde se aduna crestinii in mare numar. In toate templele altare, altar chiar in templul victoriilor. Fiindca ii desfata numaful isi fac jertfele pretutindeni. Ce este altceva decit insulta a credintei pretentia jertfirii pe un singur altar? Este de rabdat ca paginul sa faca jertfa si crestinul sa fie de fata? Sa primeasca, zic ei, sa primeasca fara voia lor fumul in ochi, cintecele in urechi, cenusa pe git, tamiia pe nas, iar scrumul din jertfelni- cele noastre sa li se raspindeasca pe fete fara voia lor? Nu le sint de ajuns spa- latoarele, salile si pietele ocupate de statui ale idolilor? Oare si in acel sinod comun sa fie aceeasi statuie? Partea crestina a senatului sa fie strimtorata de glasurile celor impotriva, de legamintele celor ce fac juraminte pagine? Daca va tagadui se va vedea ca spune o minciuna, daca va incuviinta, ca marturi- se§te o nelegiuire. 32. Cum va jura acolo, zic ei, pe legile si drepturile voastre? Asadar mintea voastra, care este tinuta strins in legi, aduna voturile prin cere- moniile paginilor si restringe credinta? De acum credinta nu numai a celor prezenti, ci §i a celor absenti §i, ceea ce e mai grav, credinta voastra, imparati, este alungata. Caci voi siliti, daca porunciti. Constantius, cinstita fie-i aminti- rea, neinitiat inca in tainele sfinte, a socotit ca se pateaza daca va vedea acel altar. A poruncit sa fie inlaturat, nu pus la loc. Acel gest are autoritatea faptului si nu autoritatea poruncii. 33. Nimeni sa nu fie magulit cu absenta. Este mai prezent eel ce se vira in suflete decit eel ce marturiseste cu ochii. Caci este mai mult a fi legat cu mintea decit a fi unit cu trupul. Pe voi va are senatul mai mari in tinerea adunarii, cu voi se uneste; voua va pastreaza constiinta sa, nu zeilor SCRISORI 99 pagini; pe voi va pune mai presus de copiii sai, dar nu de credinta sa. Aceasta este dragostea de dorit, aceasta este dragostea mai mare decit imperiul, dar sa fie in siguranta credinta, care ocrote§te imperiul. 34. Poate pe cineva il impresioneaza ca imparatul atit de credincios a fost totusi doborit; ca si cum pretul meritelor prezente s-ar socoti prin cele trecatoare. Ce intelept nu stie ca lucrarile omenesti sint asezate ca intr-un cere si in continua prefacere? Ca nu intotdeauna au acelasi mers, ci i§i schimba starea si rinduiala? 35. Pe cine au socotit templele romane mai fericit decit pe Cneius Pompeius? Dar acesta, dupa ce a inconjurat pamintul prin trei triumfuri, invins pina la urma in lupta, fugar din razboi, surghiunit departe de hotarele republicii, a cazut rapus de mina unui famen din Canopus. 36. Cine altul era eel mai mare rege al intregului Orient daca nu Cyrus al persilor? Dar si acesta, dupa ce a invins pe cei mai puternici principi care i-au stat impotriva, crutind pe cei invinsi, a pierit alungat de armele unei femei. Acel rege care respectase demnitatea celor invinsi a fost pina la urma bataia de joe a femeilor din imperiu. Dupa ce i s-a poruncit sa se sature bine i s-a taiat capul, care a fost intro- dus intr-un burduf de piele plin cu singe. Pina intr-atit pe scurtul drum al acestei vieti evenimentele nu se arata asemanatoare unele fata de allele, ci cu totul deosebite. 37. Pe cine-1 gasim mai devotat jertfelor decit pe Hamilcar conducatorul cartaginezilor? Acesta aducea jertfe in tot timpul bataliei, asezat intre liniile de lupta ale ostasilor, iar cind a aflat ca o parte din armata sa a fost invinsa, s-a aruncat in insesi focurile pe care le intreti- nea, ca sa le stinga cu corpul sau, fiindca intelesese ca nu i-au fost de nici un folos. 38. Ce sa spun despre Iulian? Acesta, fiindca nu erau de incre- dere raspunsurile haruspicilor, si-a nimicit mijloacele de a se retrage din lupta. Deci in situatii asemanatoare paguba nu este asemanatoare; iar fagaduielile noastre n-au inselat pe nimeni. 39. Am raspuns atacatorilor ca si cum n-a§ fi fost atacat; caci intentia mea a fost nu sa arat superstitia, ci sa combat neadevarul. Totusi, Imparate, insusi memoriul lor sa te faca mai atent. Caci dupa ce a vorbit despre imparatii de mai inainte, care au cinstit ceremoniile stramosesti, pe eel mai de curind nu 1-a uitat si chiar a adaugat: daca nu religia celor vechi, sa va fie exemplu toleranta celor mai din urma. Bineinteles, a aratat si ce datorezi credintei tale, ca sa nu urmezi exemplul ritului pagin, precum si evlaviei, ca sa nu incalci cele stramosesti si statornicite de fratele tau. Iar daca ei au laudat pentru cauza lor ingaduinta prefacuta a acelor principi, care desi erau crestini, totusi n-au anulat legile pagine, cu atit mai mult tu esti dator sa arati dragoste fata de fratele tau. Dator fund sa te prefaci ca nu intelegi despre ce e vorba, chiar daca n-ai arata ceva, sa nu te departezi de hotaririle fratelui si acum sa pastrezi ceea ce socotesti ca se cuvine si credintei tale §i legaturilor fratesti. 100 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 Scrisoarea a XlX-a AMBROZIE CATRE VIGILIU 7. Mi-ai cerut sa-ti dau citeva indrumari pentru preotia ta, pe care ai pri- mit-o de curind. Fiindca singur te-ai format, cum ai putut, socotindu-te vred- nic de o sarcina atit de mare, mi se pare potrivit sa-ti amintesc cum sa-i formezi si tu pe altii. 2. Mai intii de toate tine seama ca ti s-a incredintat biserica Dom- nului §i de aceea sa te fere§ti intotdeauna sa nu se strecoare ceva daunator pentru dreptcredinciosi datorita vreunui amestec cu paginii. Scriptura iti spune: „Sa nu-ti iei femeie din fetele canaaneilor, ci mergi in Mesopotamia, in casa lui Batuel, adica in casa intelepciunii, §i-ti ia femeie de acolo" (Fac. 28, 1-2). Mesopotamia este un tinut din partile Orientului, marginit de doua foarte mari fluvii, Tigrul §i Eufratul, care izvorasc din Armenia, curg fiecare prin albia sa pina ce se varsa in Golful Persic. Iar prin numele de Mesopota- mia se intelege biserica, fiindca ea uda, cu cele mai mari riuri ale intelepciunii §i dreptatii, mintile credincio§ilor, carora le ineaca pacatele in apa Sfintului Botez, precum cele doua fluvii se varsa in Golful Persic. Invata a§adar poporul sa-si ia sotii nu dintre straini, ci din casele cre§tinilor. 3. Nimeni sa nu-1 in§ele pe un lucrator la plata datorata (Lev. 19, 13). Fiindca sintem si noi lucratorii Domnului Dumnezeului nostru §i de la El a§teptam plata muncii noastre. §i tu, orice lucru ai de facut, daca tagaduiefti lucratorului plata meritata, adica il pla- testi prea putin si prea ieftin, vei fi refuzat cind vei cere plata fagaduintelor ceresti. „Sa nu nedreptate§ti pe eel ce munce§te cu plata" (Deut. 24, 14) zice Legea. 4. Sa nu dai banul tau cu camata. Caci scris este ca acela care nu §i-a dat banul cu camata va locui in cortul lui Dumnezeu (Ps. 14, 51), iar eel care i§i face ci§tig din camata va fi nimicit. Creftinul, daca are bani, sa-i dea ca si cum n-ar avea sa-i mai primeasca inapoi, sau ca fi cum numai soarta 1-ar pune din nou in stapinirea lor. In felul acesta are in ei marea dobinda a multumirii. Pe de alta parte, a nu ajuta inseamna a in§ela. Caci ce este mai neomenos decit sa dai banul tau celui ce n-are §i sa i-1 ceri inapoi dublu? Cel ce n-a avut de unde sa achite datoria simpla, cum s-o poata achita dubla? 5. Sa ne fie pilda Tobie, care niciodata n-a mai cerut inapoi bani imprumutati altora (Tob. 4, 21). Numai la sfir§itul vietii i-a cautat, mai mult ca sa nu-§i insele moftenitorul, decit ca sa adune si sa redobindeasca banii dati in pastrare. Popoarele s-au prabu§it adesea din pricina dobinzilor care au fost pricina a pieirii publice. De aceea noua, preotilor, sa ne fie grija mai ales sa nu se apropie de noi viciile care se pare ca freamata in cei mai multi. 6. Invata-i pe oameni sa fie mai de graba gazda de voie decit din obligatie, ca nu cumva dind gazduire sa arate simtaminte neospitaliere si, in insasi primirea gazduirii, multumirea sa fie vatamata prin vreo jignire. Gazduirea sa fie un sir de servicii §i sa slujeasca omeniei. Caci nu ti se cer daruri bogate, ci servicii de voie, pline de pace §i de SCRISOR1 101 bunavointa. Sint mai bune legumele de post cu prietenie si dragoste, decit mesele scumpe si pretentios pregatite dar fara simtamintul dragostei (Pilde 15, 17). Citim ca au fost lovite de grea pustiire popoarele care au calcat drepturile de ospitalitate (Jud. 20, 44). S, i din pricina poftelor s-au savirsit razboaie singe- roase (Fac. 34, 25). 7. Dar aproape nimic nu este mai rau decit a se imperechea neamuri straine, unde sint cu putinta atitari la pofta si dezbinare si scandaluri pline de rusine. Caci de vreme ce casatoria insa§i are nevoie sa fie sfintita de podoabe si de binecuvintarea preotului, cum se poate numi casatorie aceea in care nu exista unirea credintei? Cind vorbirea trebuie sa fie la fel, cum ar putea exista intre cei neasemanatori in supunere asemanare a dragostei de sot si sotie? Adesea foarte multi, robiti de dragostea femeiasca, si-au parasit cre- dinta, ca poporul celor vechi in Belphegor. De aceea Finees, luind sabia, a ucis pe un evreu si pe o femeie madianita si a potolit minia dumnezeiasca, pentru ca sa nu piara tot poporul. 8. Cite exemple as putea da de acest fel? Din multe, amintesc de unul, care va arata cit de primejdioasa este imperecherea cu femei de alt neam. Cine a fost mai puternic din leagan si mai intarit in duhul lui Dumnezeu decit nazireul Samson? El insusi a fost tradat, el insusi n-a putut sa-si pastreze hand din pricina unei femei (Jud. 16, 18§.u.). Vom istorisi despre neamul si viata acestuia un sir de istorioare cuprinse in cartea sfinta, insemnate nu prin felul si sirul cuvintelor, ci prin intelesul lor. 9. De multi ani poporul evreu era sub stapinirea si robia palestinienilor, fiindca isi pierdusera meritul credintei prin care stramosii si-au dobindit victoria. Nu disparuse pentru el cu totul nici semnul dragostei din partea Ziditorului sau si nici drep- tul mostenirii. Dar fiindca evreii adesea se trufeau prea mult in imprejurari fericite, de multe ori erau dati sub puterea dusmanilor pentru ca sa-si caute din cer leacul relelor provenite din puterea lor omeneasca. Fiindca atunci ne supunem lui Dumnezeu cind sintem loviti de infringeri; biruinta ne face semeti. Aceasta a fost dovedita de multe ori, dar mai ales in acea schimbare a lucrurilor intervenita cind in favoarea evreilor, cind in aceea a palestinienilor. 10. Caci dupa ce inimile evreilor au fost atit de apasate de indelunga nedrep- tate a supunerii, incit nimeni cu inima de barbat nu indraznea sa ridice sufle- tele multimilor spre cistigarea libertatii, a rasarit intre ei Samson, harazit printr-o dumnezeiasca prevestire, barbat mare, vrednic de a fi socotit eel mai de seama nu intre mai multi, ci intre putini si, ceea ce este mai presus de orice vorba, eel dinfii dintre toti prin puterile trupului. Ceea ce ne atrage de la ince- put o mare admiratie fata de el, nu numai in anii copilariei a dat semne stralu- cite de rinduiala |i cumpatare, stapinindu-se de la vin §i respectind datoriile de nazireu, care-1 opreau sa se tunda, dar si in ai tineretii, virsta care la altii este mai aplecata ispitelor, a savirsit fapte cu totul deosebite si uimitoare, mai presus de puterile unui barbat. Prin acestea a intarit repede increderea in proorocirile dumnezeiesti care il inaltasera atit de mult in har incit ingerul 102 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI coborind i-a vestit na§terea peste nadejdea parintilor, ca viitoare pavaza §i calauza pentru ai sai, de mult timp apasati de asuprirea palestinienilor. 1 1. Tatal lui, din tribul lui Dan (Jud. 13), era temator de Dumnezeu si de familie aleasa, bucurindu-se de toata cinstirea intre ceilalti. Mama, stearpa trupe§te, dar rodnica in virtutile sufletef ti, a meritat sa-1 vada cu ochii mintii pe ingerul vestitor s,i, socotind vestirea o porunca, a dus-o la buna indeplinire. Dar n-a voit sa §tie numai ea taina dumnezeirii §i i-a marturisit sotului ca i s-a aratat Dumnezeu intr-o infatisare minunata aducindu-i prevestirea ca va avea un fiu. Increzatoare in aceasta veste, impartea cu sotul ei nadejdea in fagaduiala cereasca. Sotul, cind a aflat aceasta, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i daruiasca §i lui harul acelei vedenii, zicind: „La mine, Doamne, sa vina ingerul tau". 12. De aceea eu cred ca nu din rivna femeii, care era de o frumusete deosebita, el a avut vreo banuiala, cum a socotit cineva; ci mai degraba chemat de rivna harului dumnezeiesc a voit sa i se infati§eze §i lui vedenia sfinta. § i nefiind sta- pinit de vreun viciu, a gasit la Dumnezeu un har atit de mare incit s-a intors in casa lui ingerul care, dupa ce s-a aratat §i a facut din nou prevestirea, asa cum a fost rugat, deindata s-a ridicat la cer sub infati§area unei flacari puternice. Acest fapt infrico§ator pentru barbat, dar talmacit de femeie cum se cuvine, s-a intors spre bucuria lor, spulberindu-le nelini§tea. Fiindca a vedea pe Dum- nezeu este semn de buna §i nu de rea prevestire. 13. Cu astfel de insu§iri inzes- trat de cer, de indata ce s-a iacut mare, i-a venit in gind sa se casatoreasca, fie ca simtea dezgust pentru obiceiul de viata al tinerilor atra§i de petreceri §i pla- ced usoare, fie ca se gindea cum sa indepS-rteze de grumazul poporului sau jugul palestinian fi aspra lui putere. Plecind astfel in Thamnata (Judec. 14) (ora§ cu acest nume, a§ezat in acel tinut care pe atunci era locuit de palesti- nieni) a vazut o fata cu o infatisare placuta §i atragatoare fi, fiindca el era cu parintii, i-a rugat s-o ceara pentru el in casatorie. Dar ei nu §tiau ca gindul lui era fie sa devina §i mai du§manos fata de palestinieni, daca era refuzat de ace§- tia, fie sa inlature nedreptatea cu care erau evreii priviti, decit era primit ca ginere. Parintii se gindeau ca prin casatoria fiului ajung deopotriva cu palesti- nienii, ridicindu-se in drepturi, sau, daca vor fi cumva umiliti, vor merge mai departe in dorinta de razbunare. In cumpana ii tinea mai ales faptul ca nu erau de acela§i neam. Dar vazind ca fiul lor ramine neinduplecat §i neavind altceva mai bun de facut au consimtit pina la urma sa-i indeplineasca voia. 14. Cere- rea in casatorie i-a fost primita. Samson s-a dus iarasi sa-si vada logodnica §i, cind s-a intors, trecind el pe linga o magura, deodata i-a ie§it in cale din padure un leu salbati c §i destul de primejdios in libertatea lui. Samson era singur, in miini n-avea nici o arma de aparare. Se simtea ru§inat sa bata in retrage- re, iar puterea pe care §i-o §tia ii dadea incredere. Napustindu-se asupra leului §i apucindu-1 in brate, 1-a strins pina 1-a ucis. Apoi 1-a aruncat pe un lastari? linga ma- gura §i 1-a lasat acolo. Locul era cu iarba buna de pasunat §i cu multe vii. De SCRISORI 103 indata s-a gindit ca pielea fiarei va fi bine primita de draga lui logodnica. Dar pe urma si-a dat seama ca acum nu este timpul pentru prazi vinatoresti, ci pentru dezmierdari §agalnice, pentru coronite si frunze care atrag si farmeca sufletul. Dupa putin timp, intorcindu-se acasa pe acelasi drum, a gasitin pinte- cele leului un fagure de miere si 1-a luat pentru a-1 face dar parintilor si fetei, caci asemenea daruri se cuvine unei logodnice. A gustat din miere si fagurele 1-a dat celor aratati mai inainte, terminind cu leul in felul acesta. 15. Dar intr-una din zilele de nunta, cind toti se gaseau la masa impreuna cu oaspetii si tineretul facea tot felul de glume, care mai de care mai hazlii, cum este obi- ceiul in asemenea imprejurari, veselia s-a incins sub forma unei intreceri. Atunci Samson a pus tinerilor comeseni aceasta intrebare: „Din eel ce maninca a iesit mincare si din eel tare a iesit dulceata" (Jud. 14, 14), fagaduind celor ce raspund bine, ca premiu si rasplata a desteptaciunii, treizeci de camasi si tot atitea tunici, dupa numarul comesenilor barbati, cei ce nu vor ras- punde urmind a fi amendati. 16. Tinerii, fiindca nu puteau sa dezlege nodul, sa raspunda adica la intrebare, parte silindu-i sotia prin amenintari, parte coplesind-o cu rugaminti, au impins-o pina acolo incit sa ceara de la barbat dezlegarea ghicitorii ca semn viitor de dragoste si de trecere in fata sotului. Ea, speriata sufleteste, sau induplecata in inima ei de femeie, a inceput sub forma de plingere sa-si arate durerea catre sot ca o uraste, ca ea ca sotie si tovarasa de viata nu cunoaste toate tainele barbatului si ca e tratata la fel cu ceilalti daca nu cunoaste secretele propriului sau sot. „Ma urasti, a zis ea, nu ma iubesti, daca ai ascuns de mine pina acum raspunsul intrebarii" (Jud. 14, 16). 17. Acesteasi altele ca acestea ii spunea sotia. Sufletul barbatului, neinvins in altele, se inmoaie cu totul in fata dezmierdarilor femeiesti. Astfel ca el i-a spus iubitei raspunsul, iar ea concetatenilor. Acestia, abia in a saptea zi, precum fusese sta- bilit ultimul termen de dezlegare a ghicitorii, au aflat raspunsul spre apusul soarelui si 1-au dat in acest fel: „Ce e mai tare decit leul? Ce e mai duke decit mierea?" (Judec. 14, 18). Iar el a raspuns: Nici decit femeia nu este ceva mai viclean. „Caci daca nu ati fi arat cu juninca mea, ghicitoarea mea n-o mai ghi- ceati voi". §i indata a coborit in Ascalon si a ucis treizeci de barbati, carora le-a luat imbracamintea si, potrivit intelegerii, a dat-o celor ce raspunsera la intre- bare. 18. N-a mai luat in casatorie fata, a carei viclenie fusese data pe fata, si s-a intors acasa, in patria sa. Tulburata sufleteste tinara, care se temea grozav si pe drept de supararea celui jignit, ca si de puterea lui de viteaz, fiindca-1 inse- lase, s-a casatorit pina la urma cu un alt barbat, cu care Samson se imprietenise pe cind ducea tratativele de casatorie. Dar desi casatorita, el n-a tinut seama de aceasta. §i cind a aflat (Jud. 15) a voit sa se intoarca la ea, dar a fost oprit de tatal ei, care i-a spus ca a casatorit-o cu un altul si ca, daca vrea, ii da in casato- rie pe o sora a ei. Ranit de aceasta fapta, pe care el a considerat-o ca pe o ocara, s-a gindit sa faca dintr-o suparare personala o pricina de razbunare 104 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI publica. Cum grinele in tarini erau coapte, prinzind trei sute de vulpi din cele mai mari, le-a legat de coada doua cite doua, le-a pus la mijloc cite o faclie aprinsa, le-a innodat bine, ca sa nu se desfaca si, cu gind de razbunare, le-a dat drumul in holdele si claile de griu se.cerat de palestinieni. Vulpile, ingrozite de foe, s-au repezit care incotro a putut sa fuga, imprastiind focul si arzind gri- nele. Pusi in miscare de aceasta paguba, fiindca toata recolta le arsese, s-au plins conducatorilor. Acestia au trimis barbati in Thamnata, care au dat foe si femeii vinovate de schimbarea so^ului si casei si parintilor ei, socotind ca ea era pricina pustiirii si spunind ca n-a trebuit sa-1 jigneasca pe barbatul care putea sa se razbune printr-un rau public. 19. Totusi Samson nu i-a iertat pe palestinieni si nu s-a multumit cu acea fapta de razbunare, ci a cazut cu macel asupra lor, ucigind un mare numar dintre ei. Iar el s-a retras pe Eta intr-o pes- tera linga un riu care curgea in pustie. Eta era o ridicatura muntoasa, o intari- tura a tribului Iuda. Palestinienii la inceput nu indrazneau sa se bata cu acest trib, nici sa treaca peste povirni§urile intariturii; dar pina la urma 1-au amenin- tat cu razboi. Pe de alta parte, insa, isi dadeau seama ca dezvinovatirile tribu- lui sint drepte, fiindca li se parea ca nu este cinstit si nici potrivit obiceiurilor publice sa moara niste supus i §i tributari ai lor din pricina nelegiuirilor altuia. Asadar, chibzuind impreuna, au cerut sa le fie adus eel ce pricinuise pierderi atit de mari, ca in felul acesta nu vor fi ei trasi la raspundere pentru fapta savir- sita de el. 20. Aceasta fiind hotarirea, s-au adunat trei mii de barbati din tribul lui Iuda si s-au urcat la el. Acolo i-au spus ca ei sint sub stapinirea palestinieni- lor, fata de care trebuie sa fie supu§i nu de voie, ci de teama primejdiei. I-au aratat ca fapta lui atrage ura impotriva lor din partea celor ce aveau dreptul sa-i asupreasca. Atunci el le-a raspuns: „§i ce forma de dreptate este aceasta, neam al avraamizilor, ca sa se intoarca tot asupra mea pedeapsa pe care le-am dat-o pentru ca mi-au luat sotia cu care urma sa ma casatoresc, si sa nu-mi fie ingaduit sa ma razbun fara primejdie pentru insulta pe care mi-au adus-o? Oare sinteti atit de plecati sufleteste si de supusi credintei de robi incit sa va faceti indeplinitori ai neru§inarii altora si sa intoarceti miinile impotriva voastra insiva? Daca este sa pier, fiindca durerea imi este sloboda, vreau sa mor de miinile palestinienilor. Mi-a fost sparta casa, mi-a fost luata nevasta. Daca nu mi-a fost dat sa traiesc fara inselaciunea lor, eel putin sa pot muri fara crima alor mei. Am raspuns la o insulta, n-am insultat eu. Ginditi-va daca ras- punsul meu a fost sau nu drept. Ei se pling de pierderea roadelor, eu ca mi-a fost luata sotia. Puneti alaturi claile lor de griu si patul meu de nunta. Inteleg durerea mea cei ce-mi razbuna insultele. Vedeti de ce slujba va socotesc ei vrednici. Vor sa fie ucis de voi eel pe care 1-au judecat vrednic de razbunare de aceia care il jignisera si care au oferit slujba razbunarii. Dar daca aveti gru- mazul atit de aplecat in fata celor trufasi, dati-ma in miinile dusmanilor, nu ma ucideti voi. Nu dau inapoi in fata mortii, dar nu vreau sa fiu atins de voi. §i SCRISORI 105 daca va este frica de cei fara obraz, legati-mi miinile in lanturi. N-au acum arme, dar vor gasi cind vor fi dezlegate. Desigur ca ei au socotit ca este destul pentru credinta impusa voua, daca ma dati viu in puterea lor. 2 1. Auzind aces- tea, desi se urcasera la Samson trei mii de barbati, au facut juramint ca nu-i vor primejdui in nici un chip viata; numai sa rabde a fi legat, pentru ca sa-1 predea §i sa fie achitati de crima de care erau invinuiti. 22. Invoindu-se astfel si iesind din pe§tera, a parasit intaritura de piatra. A fost legat cu doua fringhii, dar, cind a vazut ca se apropie cei mai puternici dintre palestinienii chemati pentru a-1 lua in primire, s-a scuturat puternic si a rupt toate legaturile. Cu o falca de magar gasita in apropiere a zdrobit o mie de barbati si a pus pe fuga pe multi altii, aratindu-§i marea sa putere pina acolo incit unii credeau ca in el, neinar- mat, sint adevarate pilcuri de osta§i inarmati. Cei care se apropiasera de el, treaba usoara, au fost ucisi fara nici o osteneala. Altii au scapat de pieire prin fuga. De aceea §i astazi locul se nume§te Agon, fiindca acolo Samson, cu stra- lucita lui putere, a ci§tigat o lupta plina de glorie. 23. Bine era sa fi fost a§a de modest in victorie pe cit a fost de viteaz impotriva du§manului. Dar i-a venit mai u§or sa se trufeasca in suflet cu biruinta sa. Caci desi ar fi trebuit sa puna sfir§itul luptei pe seama ajutorului dumnezeiesc, el §i 1-a socotit ca un merit al sau, zicind: „Cu o falca de magar am ucis o mie de barbati". N-a ridicat jertfel- nic lui Dumnezeu §i n-a adus jertfa ci, neingrijindu-se de aceasta datorie, si-a cautat slava. Ca sa aminteasca triumful sau printr-un nume nepieritor, a numit locul macelului Falca. 24. Dar curind a inceput sa fie chinuit de o sete arza- toare, caci n-avea nimic de baut si nu putea sa rabde aceasta lipsa. De aceea, intelegind ca nimic nu este u§or puterii omene§ti, daca nu are ajutorul lui Dumnezeu, a strigat numele Atotputernicului Dumnezeu, la Care s-a rugat sa nu socoteasca o jignire faptul ca prin vorbe neintelepte a pretins ceva pentru sine. Pentru victoria dobindita a fost recunoscator lui Dumnezeu zicind: „Tu ai facut prin mina robului Tau aceasta mare izbavire, iar acum eu mor de sete §i voi cadea din aceasta pricina in miinile celor ce cu ajutorul Tau au fost biruiti de mine". Din mila lui Dumnezeu, in locul in care a aruncat falca s-a facut o crapatura §i din ea a ti§nit un izvor. Samson a baut, si-a intarit duhul si a numit locul victoriei Izvorul, fiindca acolo §i-a schimbat trufia in umilinta si rugaciune. Astfel a ajuns el la o indoita cugetare: ca trufia impinge repede la insulta, pe cind umilinta nu aduce jigniri. 25. A terminat razboiul cu palesti- nienii si, pe de o parte, ferindu-se de lasitatea alor sai, iar pe de alta, dispre- tuind mina du§mana, a venit la Gaza. Acea cetate era in tinutul palestinienilor si locuia acolo intr-o casa de oaspeti. Cind gazeii au aflat de aceasta Qud. 16) n-au trecut-o cu vederea, ci in graba au impresurat casa si au pus straji la toate u§ile, ca sa nu fuga in timpul noptii. Samson, cind a aflat ce se pregatea, la mie- zul noptii, in§elind pe cei ce-i pusesera cursele, a apucat cu miinile coloanele casei si, tinind pe grumazul lui puternic toata greutatea coloanelor, le-a trans- 106 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI portat pe virful unui munte foarte inalt, care se ridica in apropierea orasului Hebron, locuit de evrei. 26. Dar fiindca, nestind locului §i cutreierind slobod incoace si-ncolo, trecea nu numai de hotarele tinutului parintesc, dar si de marginile bunei purtari si de sfaturile ramase din experienta strabunilor, si-a gasit repede pricina prabusirii lui viitoare. Caci patit din prima casatorie, cu sotia de alt neam, nevrednica de incredere, el care ar fi trebuit dupa aceea sa se fereasca, nu s-a ferit de imperecherea cu o femeie desfrinata, pe nume Dalila. §i, fiindca o iubea peste masura, a dat mptiv de a fi urmarit de viclesu- gurile dusmane. Palestinienii, venind la ea, i-au fagaduit ca-i vor da cite o mie o suta de dinari de barbat daca le va dezvalui in ce avea el asezat izvorul pute- rii sale, pentru ca, aflind aceasta, ei sa-1 poata impresura si prinde. 27. Iar ea, care si altadata se desfrinase pe bani, destul de iscusita si de sireata, intre paha- rele si placerile dragostei, prefacindu-se ca-i admira vitejia lui cu totul deose- bita, a inceput sa-1 intrebe prin ce mijloace intrecea atit de mult pe ceilalti in puteri. In acelasi timp, aratindu-se fngrijorata si cu teama, il ruga sa-i spuna ce legatura 1-ar putea tine strins si da in miinile dusmanilor. Dar el, inca retinut si stapinit sufleteste fata de lingu§irile femeilor ce se vind, a raspuns la viclesug prin viclesug, spunind ca, daca ar fi legat cu niste vite verzi, nu uscate, ar slabi trupeste si ar ajunge la fel cu ceilalti oameni. Aflind aceasta palestinienii, dupa spusele Dalilei, cind el dormea, 1-au legat bine cu vite. Trezit ca din intimplare nu s-a vazut ca i-ar fi slabit ceva din vitejie, fiindca prin puterea sa a rapt lega- turile, oricit de multe si de tari au fost ele. 28. Dar n-a trecut mult si Dalila iarasi, plingindu-se ca a fost luata in deridere, nu uita sa foloseasca din nou mestesugurile ei si sa-i ceara dovada ca o iubeste. Samson, inca stapin pe sine si chibzuit, rizind de siretenia ei, i-a spus ca daca va fi legat cu sapte funii, care n-au mai fost intrebuintate, va ajunge in puterea dusmanilor. Dar si aceasta a fost in zadar. §i a treia oara, prefacindu-se ca acum ii dezvaluie taina, de fapt apropiindu-se de prabusire, i-a spus ca daca i se smulg sapte suvite de par de pe cap si i se impletesc in asternut, puterea il va parasi. A ris si prin aceasta de nascocitorii de viclesuguri. 29. Dar nerusinata femeie se tot vaita ca a fost luata in bataie de joe si ca iubitul ei a socotit-o nevrednica de a-i incredinta taina lui. Ca sa-1 induplece s-a plins ca o banuia de tradare si a inceput sa verse lacrimi pentru a-1 asigura ca e de incredere. Atunci, fiindca trebuia ca barbatul, pina in acel timp neinvins, sa ajunga la nenorocire, slabit sufleteste si-a dat pe fata taina, marturisind ca are putere de la Dumnezeu si ca este sfintit Domnului, ca dupa porunca Lui nu-si tunde parul, caci daca ar face aceasta n-ar mai fi nazi- reu si si-ar pierde puterea. Palestinienii, aflind prin femeie slabiciunea barba- tului, ii aduc femeii banii crimei, pentru ca s-o oblige sa-si duca pina la capat viclenia. 30. Iar ea, obosindu-1 cu momelile ei de desfrinata, 1-a adormit si, aducind un frizer, i-a taiat sapte suvite de par si de indata puterile celui pierdut prin tradare s-au imputinat. Trezit din somn, a zis: „Voi face ca mai inainte si SCRISORI 107 voi scapa de vra§ma§i". Dar nu §i-a mai recunoscut nici agerimea mintii, nici puterea. I se dusese §i vigoarea §i harul. Astfel, gindindu-se ca nechibzuit se increzuse in femei, ca din cauza aceasta a fost osindit la orbire si chiar tuns, §i-a dat miinile in lanturi si, pus in catu§e a intrat in inchisoare, fara sa se mai recunoasca pe sine. 31. Dar, cu trecerea timpului, parul ii mai crescuse (Jud. 13, 22 §.u.). Fiindca era o masa sarbatoreasca, Samson a fost adus din inchi- soare la adunarea palestinienilor si asezat in fata multimii. Erau cam trei mii de oameni, barbati si femei, care-1 insultau cu ocari grele §i se uitau batjocori- tor la el din toate partile, rizind ca un barbat cu puteri a§a de mari rabda o stare a§a de grea, peste masura inchisorii. Dar viata §i moartea sint din fire, pe cind mi§elia e o crima. Dorind a§adar sa scape de o suferinta a§a de grozava fie prin razbunare, fie chiar de va fi dupa aceea sa moara, s-a prefacut ca din pri- cina slabiciunii trupului nu mai poate rabda lanturile §i a rugat pe robul care-1 tinea de mina sa-1 duca pina la coloanele cele mai apropiate pe care se spriji- nea toata casa. Tras acolo, a apucat cu amindoua miinile stilpii sustinatori ai intregii cladiri pe cind palestinienii erau adunati la jertfa pe care o aduceau zeului lor Dago, fiindca ei credeau ca acesta 1-a dat pe du§man in mina lor. Socotind ca pedeapsa cereasca vicle§ugurile femeie§ti in latul carora a cazut, a strigat catre Dumnezeu zicind: „Doamne, adu-ti aminte de fiul tau, ca pentru cei doi ochi ai mei sa ma razbun pe neamul palestinian. Sa nu slaveasca pe zeii lor, crezind ca ajutati de ei m-au robit. Nu mai socotesc de nici un pret viata mea. Sa moara sufletul meu odata cu palestinienii, sa-§i dea seama ca slabiciu- nea mea n-a adus mai putin pieirea lor decit puterea". 32. Cu toata energia a zguduit coloanele, le-a dezradacinat §i le-a culcat la pamint. A urmat prabu§i- rea cladirii, care i-a prins sub darimaturi §i pe el §i pe ceilalti toti care erau inauntru. Acolo au murit amestecati unii cu altii o mare multime de barbati §i de femei §i prin sfir§itul lui brav §i luminos §i-a dobindit un triumf mai stralucit decit toate victoriile de pina aci. Caci de§i a fost neinvins §i fara asemanare in aceasta viata, datorita puterilor lui dovedite in lupte, totus.i §i in moarte s-a invins pe sine insu§i §i a avut un suflet nebiruit, neluind in seama si dispre- tuind sfirfitul vietii atit de inspaimintator tuturora. 33. Dovezi de virtute sint acelea ca a inchis ochii dupa un numar de victorii §i ca sfir§itul nu i-a fost de rob, ci de biruitor. Ca a fost in§elat de o femeie, faptul trebuie pus mai mult pe seama firii omene§ti, decit pe seama lui personal. Caci conditia omeneasca, supusa gre§elii, este slaba §i cade in mrejele ticalo§iilor. §i de vreme ce Scrip- tura este martora ca el a ucis mai multi prin moarte, decit prin viata sa, se vede ca a fost prins mai degraba spre pieirea du§manilor decit pentru a se dovedi mai slab sau mai mic. Caci nu se dovede§te mic eel a carui moarte a fost mai stralucita decit puterea insa§i. A murit nu de armele vrajma§ilor, ci innabu§it de le§urile lor, acoperit de glorie, lasind urma§ilor o luminoasa pilda, prin aceea ca a condus timp de douazeci de ani sub sceptrul sau, in deplin& liber- 108 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 tate, poporul pe care-1 gasise rob §i, inmormintat in pamintul patriei, 1-a lasat mo§tenitor al libertatii. 34. Este acesta un exemplu limpede ca nu trebuie sa se ajunga la casatorii cu cei de alt neam, pentru ca nu cumva de la dragostea casatoriei sa se treaca la viclenia tradarii. Cu sanatate §i dragoste. Scrisoarea a XX-a AMBROZIE CATRE SORA SA MARCELLINA 7. Fiindca aproape in toate scrisorile imi pui cu ingrijorare intrebari despre biserica, iata ce se intimpla pe aici. A doua zi dupa ce am primit scri- soarea ta, prin care-mi spuneai ca te nelini§tesc niste vise, a inceput sa ne napadeasca o multime de mari neplaceri. Acum nu se mai cerea Portiana, adica biserica din afara zidurilor, ci biserica dinauntrul zidurilor, cea noua, care este mai mare. 2. Au venit la mine intii mai marii puterii, reprezentanti ai consiliului imperial, ca sa predau biserica si sa ma ingrijesc sa nu se produca vreo tulburare in popor. Am raspuns ca dupa rinduiala un templu al lui Dum- nezeu nu poate fi predat de catre un preot. 3. In ziua urmatoare s-a cerut din nou predarea bisericii. A venit acolo si comandantul garzii imperiale. A ince- put chiar sa ne sileasca sa parasim biserica Portiana. Poporul s-a impotrivit, iar ei s-au retras, spunind ca vor raporta imparatului refuzul nostru. 4. A doua zi era duminica. Dupa citirea si explicarea Evangheliei §i dupa iesirea catehu- menilor, la cererea citorva, am explicat simbolul credintei in baptisterii. Acolo mi s-a vestit ca, aflindu-se ca au fost trimisi de la palat zece gardieni de ordine la biserica Portiana, care aveau inalte semne ale puterii imparatesti, o parte din multime s-a indreptat intr-acolo. Eu totusi am ramas pe loc si mi-am vazut de treaba mai departe. 5. Pe cind slujeam, am aflat ca un oarecare Cas- tulus, despre care arienii spuneau ca este protoiereu al lor, a fost ridicat de popor si trecatorii il insultau in piata. Am inceput sa pling amarnic §i sa-L rog pe Dumnezeu, chiar in timpul darurilor, sa-i vina in ajutor, ca sa nu se verse singele cuiva in pricini bisericefti. Caci se va putea ajunge sa se verse singele meu pentru mintuirea nu numai a poporului, ci chiar pentru cei nelegiuiti. Ce mai vorba? Am trimis preoti batrini si diaconi si am scapat pe barbat de ocara. 6. Dar s-au hotarit osinde foarte grele, mai intii impotriva intregului corp de negustori. Astfel ca in sfintele zile ale celei din urma saptamini, in care de obi- cei erau dezlegate lanturile datornicilor, suna catu§ele, au fost pu§i in lanturi oameni nevinovati si, timp de trei zile fara intrerupere, se cer doua sute de livre de aur. Negustorii raspund ca vor da atit, sau mai mult, daca li se va cere, numai sa-§i pastreze credinta. Umplusera inchisorile. 7. Toti slujba§ii palatu- lui, adica secretarii, informatorii, subalternii diferitilor ministri, aveau porunca sa potoleasca multimea, sa nu se produca vreo razvratire. Se rosteau grele amenintari impotriva preotilor, daca nu predau biserica. Prigoana ince- SCRISORI 109 puse. §i daca s-ar fi deschis usa, cei ce navaleau inauntru poate ca ar fi fost in Stare de orice crima. 8. Am fost asaltat de catre mai marii civili si militari ai palatului sa intervin pentru ca biserica sa fie predata pasnic, spunind ca impa- ratul se foloseste de dreptul sau, prin aceea ca toate sint sub puterea lui. Le-am raspuns ca, daca ei imi cer ceea ce este al meu, adica pamintul meu, banii mei, orice este al meu, nu ma voi impotrivi, desi toate care sint ale mele sint ale saracilor. Dar cele dumnezeiesti nu sint supuse puterii imparatului. Daca mi se cere averea, luati-o; daca imi vreti trupul, va stau la indemina. Vreti sa ma puneti in lanturi? Vreti sa ma duceti la moarte? Acestea sint pentru mine o placere. N-am nevoie sa fiu aparat de zidul multimilor adunate si nici nu voi pazi altarul cerind viata, ci voi fi jertfit cu placere in fata altarului. 9. M-am ins- paimintat cind am aflat ca au fost trimisi oameni inarmati pentru a ocupa cla- direa bisericii, fiindca ma temeam ca nu cumva, cind vor sa ia cladirea, sa se produca vreo razmerita care ar putea pune in primejdie tot orasul. Ma rugam sa nu traiesc si sa vad in razmerita un oras atit de mare si chiar intreaga Italic Ma ingrozea gindul ca s-ar putea ajunge la varsare de singe si ma daruiam eu insumi jertfei. Erau de fata si ofiteri superiori goti. M-am dus la ei si le-am spus: De aceea v-a primit stapinirea romana, ca sa va puneti in slujba tulbura- rilor publice? Unde veti ajunge daca aceste rinduieli vor fi distruse? 10. Mi se cerea sa potolesc poporul. Le-am raspuns ca datoria mea este sa nu-1 atit; dar este in puterea lui Dumnezeu sa-1 linisteasca. De asemenea, le-am spus ca daca ma socotesc un instigator, sa ia masuri impotriva mea, sa ma surghiu- neasca oriunde vor voi. La aceste cuvinte ale mele ei au plecat, iar eu mi-am petrecut toata ziua in vechea biserica. Apoi m-am dus acasa sa ma odihnesc pentru ca, daca va veni cineva sa ma ridice, sa fiu pregatit. 7 7. In zori, cind am iesit din casa, biserica era ocupata de soldati. Se spune ca li s-a dat incredin- tare militarilor de catre imparat ca el, daca vrea sa iasa din palat, va putea face aceasta, dar ei sa fie gata, daca-1 vor vedea venind cu dreptcredinciosii; ca de altfel ei vor trece la ceata care era cu Ambrozie. 12. Nici unul dintre arieni nu indraznea sa se arate. Fiindca dintre cetateni nu era nimeni arian, ci doar citiva din familia imperiala fi unii dintre goti. Acestora din urma altadata caru- tele le erau salasele, iar acum biserica le este salasul. Oriunde se ducea o femeie din neamul lor purta cu sine in caruta pe toti ai sai. 13. Am inteles ca biserica freamata de gemetele poporului. Dar pe cind se citeau cele cerate de slujba, mi se aduce la cunostinta ca §i biserica noua este plina de lume, ca se vede mai mult popor de jos decit din ceilalti. Se cerea sa se citeasca rugaciuni. Ce sa mai spun? Soldatii insisi, care se parea ca ocupasera biserica, aflind ca cerusem ca ei sa nu se amestece prin multime, au inceput sa vina la adunarea noastra. Vazind aceasta, femeile s-au tulburat si una de frica a fugit. Totusi, soldatii spuneau ca ei au venit la rugaciune, nu la lupta. Multimea a spus citeva cuvinte. Cit de masurat, cit de statornic, cit de staruitor eram rugat sa 110 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI merg la acea biserica! Se vede ca poporul cerea §i acolo prezenta mea. 14. Atunci a trebuit sa {in aceasta cuvintare: Ati auzit, fiii mei, am citit din cartea lui Iov, care ne-a ramas ca un dar pretios de-a lungul vremii. Diavolul a §tiut, din propriul lui narav, ca va fi folosita de mine aceasta carte a lui Iov, in care toata puterea necuratului de a ispiti este aratata si data pe fata. De aceea astazi el s-a miscat cu §i mai mare putere. Dar slava Dumnezeului nostru, care v-a intarit asa de mult in credinta §i in rabdare. Cind veneam ma gindeam la un singur Iov, dar am gasit aici ca toti sinteti Iov, vrednici de a fi admirati. In fie- care din voi traie§te Iov, in fiecare straluce§te rabdarea si virtutea acelui sfint. Caci ce s-ar fi putut spune mai potrivit de catre barbatii cre§tini, decit ceea ce a vorbit astazi in voi Sfintul Duh? Ne rugam, imparate, nu luptam; nu ne temem, ci ne rugam. Aceasta se cuvine crestinilor, sa doreasca linistea pacii si sa nu se indeparteze, nici cu primejdia mortii, de puterea credintei fi a adeva- rului. Mare este Domnul Care-i va mintui pe cei ce nadajduiesc in El (Ps. 16, 7). 15. Dar sa revenim la cele citite in Scriptura (Iov 1, 12). Vedeti ca diavolu- lui i se ingaduie sa ispiteasca, pentru ca sa fie pu§i la incercare cei buni. Nedrept, el ura§te binele §i ispitefte in felurite chipuri. L-a incercat pe Iov in avutul lui, l-a incercat in copii, l-a incercat in durerea trupului. Cei puternic este incercat in trupul sau, eel slab in al altuia. §i mie voia sa-mi ia bogatiile pe care le am in voi si dorea sa risipeasca acest avut al linistii voastre. Voia sa va rapeasca pe voi insiva, care sinteti fiii mei buni, pentru care eu zilnic aduc jertfa. Incerca sa va vire sub ruinele tulburarii publice. Dar am scapat de doua feluri de incercari. §i poate fiindca Domnul Dumnezeu ma §tie mai slab, pina acum n-a pus la incercare trupul meu. De§i eu insumi doresc, desi cer, poate ca inca nu ma socote§te in stare de aceasta lupta si ma supune la alte osteneli. Nici Iov n-a inceput cu aceasta lupta, dar a dus-o la bun sfirfit. 16. K fost incer- cat prin multimea de nenorociri vestitoare, l-a incercat chiar prin sotie care i-a zis: „Zi un cuvint impotriva lui Dumnezeu si mori!" (Iov 2, 9). Vedeti cite puteri se ridica pe nea§teptate impotriva noastra: goti, arme, pagini, amenda negustorilor, osinda sfintilor. Vedeti ce ni se porunce§te cind ni se spune: Preda biserica, adica „Zi un cuvint impotriva lui Dumnezeu si mori". §i nu numai sa zic impotriva lui Dumnezeu, ci chiar sa infaptuiesc ceva impotriva lui Dumnezeu. Mi se cere: Preda altarele lui Dumnezeu. 17. Sintem amenin- tati cu porunci imparate§ti, dar noi ne intarim cu glasul Scripturii, care ras- punde: „Vorbe§ti cum ar vorbi una din femeile nebune" (Iov 2, 10). Dar nu e neinsemnata aceasta incercare. Caci stim ca mai grele sint incercarile care vin prin femei. Prin Eva a pierdut Adam raiul (Fac. 3, 6) si aceasta s-a intimplat fiindca s-a abatut de la poruncile cere§ti. Dindu-si seama ca e vinovat de aceasta greseala, dorea sa se ascunda dar nu putea §i de aceea Dumnezeu ii spune: „Adame, unde e§ti?" (Fac. 2, 9). Aceasta insemneaza: Cine erai inainte si unde ai inceput sa fii acum? Unde te asezasem? §i unde ai ajuns? §tii ca esti SCRISORI 111 gol, fiindca ti-ai pierdut imbracamintea bunei credinte. Frunze sint astea cu care cauti sa te acoperi. Ai respins roada, voiesti sa te ascunzi sub frunzele legii, dar te dai pe fata. Ai dorit, din pricina sotiei, sa te departezi de Domnul Dumnezeul tau si de aceea fugi de Cel pe Care cautai sa-L vezi. Ti s-a parut mai bine sa te ascunzi cu o femeie, sa parasesti Sionul Domnului, locuinta raiului, harul lui Hristos. 18. Ce sa mai spun ca Izabela 1-a urmarit pe Hie cu toata cruzimea (III Regi, 19), ca Irodiada a facut sa fie ucis loan Botezatorul (Matei 14, 3) ? Cite una totusi a fost folosita pentru cite unul, dar pentru mine, cu cit imi sint mai mici meritele, cu atita sint mai grele incercarile. Puterea e slaba si primejdiile sint mari. Vine fiecare la rindul ei, se schimba utile, la fel nascocirile, se aduna batrinii, se tese nedreptatea imparatului. Ce alta soco- teala este asadar impotriva acestui viermisor supus la grea incercare, decit aceea ca nu pe mine, ci biserica o prigonesc? Mi se cere: Preda biserica. Ras- pund: N-am eu dreptul s-o predau, nici tu, imparate, s-o primesti. Nu poti cu nici un drept sa iei casa unui particular si socoti ca vei pune stapinire pe Casa Domnului? Se pretinde ca imparatului toate i se ingaduie, ca totul este al lui. Raspund: Nu ajunge, imparate, pina acolo incit sa socotesti ca ai vreun drept imperial asupra celor ce sint dumnezeiesti. Nu te inalta prea mult, ci, daca vrei sa conduci multa vreme, fii supus lui Dumnezeu. Scris este: "Da Cezarului cele ce sint ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu" (Matei 22, 2 1). Imparatul este cu palatele, iar preotul cu biserica. Tie iti este incredintat dreptul asupra celor publice, nu asupra celor sfinte. Se mai spune ca imparatul ar fi zis: Trebuie sa am si eu o biserica. Am raspuns: Nu-ti place s-o ai. Ce nevoie ai de o adultera? Caci adultera este cea care nu este unita prin casatorie legitima cu Hristos. 20. Pe cind eu le spuneam acestea celor adunati, mi s-a comunicat ca au fost strinse semnele puterii imperiale, dar ca biserica este plina de lume, care cere prezenta mea acolo. Indata mi-am indreptat gin- durile catre cele ce se petreceau acolo, glasuind: Inalte si adinci sint prezice- rile Duhului Sfint! In ceasurile diminetii am citit, precum va amintiti, fratilor, ca atunci cind sintem foarte indurerati sufleteste, raspundem: "Doamne, intrat-au neamurile in mo§tenirea Ta" (Ps. 78, 1). §i intr-adevar au venit nea- murile, §i mai mult chiar decit neamurile au venit. Caci au venit goti §i barbati de felurite natii. Au venit cu armele si impresurind biserica au ocupat-o. Noi, nestiutori ai inaltimii Tale, eram indurerati, dar neintelepciunea noastra era de alta parere. 21. Au venit neamurile, dar cu adevarat in mostenirea ta au venit. Caci neamurile care au venit s-au creftinat. Cei ce au venit sa intre in mostenire s-au facut impreuna mo§tenitori ai lui Dumnezeu. Am aparatori pe care-i socoteam du§mani. Imi sint aliati cei pe care ii credeam vrajma§i. S-a implinit ceea ce a cintat profetul David despre Domnul Iisus, ca "s-a facut in pace locul lui" (Ps. 75, 3) §i "Acolo a zdrobit taria arcurilor, scutul si sabia fi razboiul" (Ps. 75, 4). A cui este aceasta sarcina, a cui este lucrarea, daca nu a Ta 112 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 Doamne Iisuse? Vedeai ca vin la templul Tau oameni inarmati, ca de aceea plinge poporul §i vine in mare numar, sa nu creada cineva ca ei predau bise- rica hii Dumnezeu. De aceea se cere soldatilor sa foloseasca forta. Moarte este inaintea ochilor §i de aceea sa nu se ingaduie ceva nebuniei in aceste impreju- rari. Ai venit intre noi, Doamne, ai facut din cele doua lumi una (Ef. 2, 14). Ai potolit pe cei inarmati, zicind, fara indoiala: „Daca se folosesc armele, daca se razvratesc cei inchisi in templul meu, ce folos ai de singele meu?" (Ps. 29, 10). Multumescu-Ti Tie, Hristoase, nu sint sol, nici crainic, dar „Tu Doamne ai mintuit poporul meu" (Deut. 32, 36). „Rupt-ai sacul meu §i m-ai incins cu vese- lie" (Ps. 29, 12). 22. Acestea ziceam eu, uimit ca sufletul imparatului se indu- pleca la dorinta soldatilor, la staruinta sfetnicilor sai, la rugamintea poporului. Intre timp mi se veste§te ca mi-a fost trimis un notar, care aducea porunci. M-am retras putin, mi-a prezentat poruncile. Ce ginduri ai, a zis, de te impotri- vesti hotaririlor? Am raspuns: Nu stiu ce s-a hotarit si nici ce se spune ca am facut fara noima. A zis: De ce ai adus toti preotii in biserica? Daca e§ti tiran vreau sa §tiu, ca sa stiu cum sa ma pregatesc impotriva ta. Am raspuns zicind ca n-am facut nimic in paguba bisericii, ca atunci cind am auzit ca este ocupata cladirea de catre soldati doar am suspinat §i, cind multi ma indemnau sa ma due acolo, am zis: Nu pot sa predau biserica, dar nici nu trebuie sa lupt. Mai tirziu, cind am aflat ca au fost ridicate semnele imperiale, fiindca poporul imi cerea sa ma due intr-acolo, am trimis pe preoti; eu n-am vrut sa merg, dar am zis: Cred in Hristos, fiindca El este imparatul nostru. 23. Daca acestea par fapte de tiran, am si arme, dar in numele lui Hristos. Am puterea de a-mi darui trupul. Cine ar §ovai sa ma loveasca, daca m-ar crede tiran? Dupa dreptul eel vechi, puterile au fost daruite, nu pretinse de preoti. §i in popor se spune ca mai degraba au dorit imparatii preotia decit preotii puterea. Hristos a fugit ca sa nu fie rege (loan 6, 15). Avem §i noi o tiranie a noastra. §i tirania preotului este slabiciunea. „Cind sint slab, zice apostolul, atunci sint tare" (II Cor. 12, ■ 10). Sa se fereasca totu§i preotul sa nu-§i fie lui §i tiran, caruia Dumnezeu nu i-a ridicat du§man. Maximus nu zice ca eu sint tiranul lui Valentinian, de§i se plinge ca din pricina soliei mele n-a putut trece spre Italia. Am adaugat ca preotii n-au fost niciodata tirani, ci adesea au suferit din pricina tiranilor. 24. Toata ziua aceea am petrecut-o in suparare. Totu§i semnele imperiale au fost rupte de copii in bataie de joe. Eu nu m-am putut duce acasa, fiindca erau de jur imprejurul bisericii soldati care o pazeau. Cu fratii am rostit psalmi in cla- direa mai mica a bisericii. 25. In ziua urmatoare, s-a citit, potrivit obiceiului, cartea lui Iona, la sfir§itul careia am spus: S-a citit, fratilor, cartea in care se prooroce§te ca pacato§ii se vor intoarce la pocainta. Am inteles astfel sa nadaj- duim in prezent viitorul. Am adaugat ca dreptul barbat a voit sa-§i stapineasca supararea, pentru ca nu cumva, fie sa priveasca, fie sa vesteasca pieirea cetatii. Erau triste cele spuse, dar s-a suparat §i fiindca se uscase vrejul. Iar Dumnezeu SCRISORI U3 a zis catre profet: "Ai tu dreptate sa te minii pentru vrej ?" (Iona 4, 9). Iona a raspuns: Da, am dreptate sa fiu suparat. Domnul a zis ca, daca este indurerat ca s-a uscat vrejul, cu atit mai mult el trebuie sa aiba grija de multimea atit de mare. §i de aceea a indepartat nimicirea care fusese pregatita intregului oras. 26. Intre timp mi s-a vestit ca imparatul a poruncit soldatilor sa se retraga din cladirea bisericii si sa se dea inapoi negustorilor ceea ce li se incasase din ordin. Ce bucurie a fost atunci pe tot poporul ! Ce aplauze ! Ce cuvinte de multumire ! Era insa ziua in care Domnul s-a predat pentru noi, in care in bise- rica nu se fac spovedanii. Pe intrecute soldatii patrunzind in altar, vesteau aceasta, se sarutau in semnul pacii. Atunci am inteles ca Dumnezeu a zdrobit viermele impotrivitor luminii, ca sa scape toata cetatea. 27. Acestea s-au petre- cut si bine ar fi daca s-ar fi terminat ! Dar cuvintele imparatului pline de naduf arata ca vor fi tulburari si mai mari. Eu sint numit tiran, si inca mai mult decit tiran. Caci pe cind sfetnicii il rugau pe imparat sa mearga la biserica §i ziceau ca fac aceasta la cererea soldatilor, a raspuns: Daca v-a poruncit Ambrosius, duceti-ma viu. Dupa aceste vorbe gindeste-te ce mai poate urma. Toti s-au ingrozit de aceste cuvinte, dar ele au de cine sa fie inspirate. 28. In sfirsit, Calligonus, mai marele slujitorilor de la curtea imperiala, a indraznit sa ma infrunte, zicindu-mi: Dispretuiesti pe Valentinian cit sint eu in viata ? Am sa-ti iau capul. I-am raspuns: Sa-ti ingaduie Dumnezeu sa indepline§ti fapta cu care ma ameninti. Eu voi suferi ca episcopii, iar tu vei savir§i fapta de famen. O, de i-ar indeparta Dumnezeu de biserica ! De ar intoarce ei impotriva mea toate armele lor, de si-ar potoli setea cu singele meu ! Scrisoarea a XXI-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE PREA BLINDUL IMPARAT §1 PREA FERICITUL AUGUST VALENTINIAN 7. Tribunul si notarul Dalmatius a venit cu porunca din partea Mariei Tale, precum a pretins el, cerindu-mi sa aleg si eu judecatori, cum a ales Auxentiu. N-a spus numele celor ce fusesera propusi; dar a adaugat ca in sala de judecata a palatului imperial vor fi dezbateri cumpanite de judecata Milei Tale. 2. La aceasta raspund, dupa parerea mea, ceea ce se cuvine. Nu trebuie sa ma socoteasca cineva indaratnic cind afirm ca tatal tau, preamarita sa-i fie amintirea, n-a raspuns numai cu vorba, ci a hotarit prin legi ca in pricini de credinta sau de rinduiala bisericeasca trebuie sa judece acela care este potrivit cu sarcina si cu dreptul. Aceste cuvinte le-a prevazut in lege, adica a voit ca preotii sa fie judecati de preoti. Ba mai mult, daca un episcop ar fi invinuit de alte fapte, daca ar fi de cercetat ceva privitor la buna purtare, si acestea a voit sa fie de competenta judecatii episcopale. 3. Cine asadar a raspuns trufa§ Mariei Tale ? Acela care doreste sa fii; asemenea tatalui tau, sau acela care vrea sa nu-i fii asemenea ? Sau poate este nesocotita de catre unii hotarirea 8 - Sfintul Anibrozie at Milanului 114 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI imparatului, a carui credinta a fost aratata prin marturisire statornica, iar inte- lepciunea i s-a dovedit prin succesele si bunastarea imperiului. 4. Cind ai auzit, prea marite imparate, ca mirenii au judecat pe un episcop in materie de credinta ? Pina acolo sa ne plecam cu lingusirea, incit sa nu ne aducem aminte de dreptul preotesc §i sa socotesc ca eu insumi trebuie sa incredintez altora ceea ce Dumnezeu mi-a dat mie ? Daca un episcop 'este invatat de un laic, care este urmarea ? Laicul sa discute si episcopul sa asculte, episcopul sa invete de la laic ! §i daca facem apel la dumnezeiestile Scripturi si la vechile timpuri, cine poate sa spuna ca in cele ale credintei nu episcopii ii judeca pe imparati, ci imparatii pe episcopi ? 5. Cu ajutorul lui Dumnezeu vei inainta in virsta, vei ajunge batrin si atunci vei putea judeca limpede ce fel de episcop este acela care lasa pe seama laicilor dreptul bisericesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu, tatal tau, barbat la virsta maturitatii, zicea: Nu este dreptul meu sa-i judec pe epis- copi. Maria Ta zice acum: Eu trebuie sa-i judec. §i el, botezat in Hristos, se socotea supus puterii de judecata a Bisericii. Maria Ta, caruia inca nu ti s-a incredintat legamintul botezului, pretinzi sa judeci in cele bisericesti, adica nu-ti cunosti inse§i legamintele fata de biserica. 6. Putem lasa aprecierii ce fel de judecatori a ales, daca se teme sa dea pe fata numele lor. Sa vina, daca sint, la biserica, sa asculte cu poporul, nu pentru ca sa fie cineva numit judecator, ci pentru ca fiecare sa-si faca examenul simtamintelor sale pe cine sa aleaga. Este vorba de preotul acestei biserici. Daca-1 va asculta poporul si va socoti ca judeca mai bine, n-are decit sa-i urmeze credinta, nu ma voi supara. 7. Las la o parte faptul ca poporul insusi a §i judecat. Tree peste faptul c& il are pe acela pe care 1-a cerut de la tatal Bunavointei Tale si peste faptul ca tatal Bunavoin- tei Tale a fagaduit ca va fi liniste daca eel ales va primi preotia. Aceasta cre- dinta in cele fagaduite am urmat-o. 8. §i chiar daca-1 incinta lingusirea unor straini, episcopul trebuie sa fie acolo unde sint cei care socotesc ca lui trebuie sa i se dea numele de episcop. Caci eu nu-1 cunosc pe episcop si nici nu stiu unde este. 9. Unde asezam, imparate, acel drept pe care 1-ai declarat a fi al tau si ai dat chiar legi de la care sa n-aiba dreptul sa se abata cineva ? Ceea ce ai hotarit pentru altii ai hotarit §i pentru tine. Legile pe care le da imparatul tre- buie sa le pazeasca mai intii el. Vrei sa ne trezim ca judecatorii care vor fi alesi vor incepe fie sa-ti calce hotarirea, fie sa motiveze ca n-au putut sa se impotri- veasca poruncii atit de aspre si de riguroase a imparatului ? 10. Dar asta e treaba unui preot indraznet, iar nu masurat. lata, imparate, desfiintezi o parte din legea ta. §i ai desfiintat-o nu in parte, ci in total! Caci n-as vrea ca legea ta sa fie mai presus de legea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu ne invata ce drum sa urmam, legile omenesti nu pot invata aceasta. De obicei ele reu§esc sa sperie pe cei fricosi, dar nu pot insufla credinta. 1 1. Va fi oare cineva care, cind va citi ca la un moment dat s-a poruncit in atitea provincii sa fie taiat cu sabia oricine se va impotrivi imparatului, sa fie ucis pe data oricine n-a predat templul lui Dumnezeu, va fi oare, zic, cineva care, singur sau intre mai multi, va putea sa spuna imparatului: Eu nu-ti aprob legea ? Nu este ingaduit preoti- SCR1SORI U5 lor sa spuna aceasta §i este ingaduit laicilor? §i va judeca despre credinta acela care sau nadajduie§te harul ei, sau se teme s-o insulte? 12. Dar voi ajunge eu sa aleg judecatori laid, care, pentru ca au respectat adevarul credintei, sa fie sur- ghiuniti sau uci§i in puterea legii care hotaraste cele privitoare la credinta? Eu, deci, voi da pe oameni fie tradarii, fie osindei. 13. Nu este Ambrozie acela care pentru sine sa tradeze preotia. Nu face viata nimic, cit face vrednicia tutu- ror preotilor. Din dorinta lor am hotarit aceasta, fiindca ei cereau sa nu fie vreun pagin, sau iudeu, ales de catre Auxentiu, caci le asiguram victoria impo- triva lui Hristos, daca judecam cu ei despre Hristos. Ce-i desfateaza altceva, decit sa auda ca este insultat numele lui Hristos? Ce le-ar placea altceva, decit (Doamne fere§te!) sa tagaduiasca dumnezeirea lui Hristos? Cu siguranta ca ei vor fi alaturi de Arie, care spune ca Hristos a fost doar un om, asa cum marturi- sesc foarte u§or §i paginii §i iudeii. 14. Aceasta s-a hotarit in sinodul de la Ari- mini. §i eu pe buna dreptate ma inspaimint de acel sinod, urmind cele hota- rite la sinodul din Niceea, de care nu ma poate desparti nici sabia, nici moar- tea. Aceasta credinta a aprobat-o §i o urmeaza §i parintele Bunavointei Tale, Theodosius. Aceasta credinta o respecta Galliile si Hispaniile §i o pazesc, cu marturisirea evlavioasa a Sfintului Duh. 15. Daca trebuie stat de vorba, am invatat sa fac asta in Biserica. Daca trebuie facuta vreo declaratie despre cre- dinta, dreptul acesta este al preotilor, cum s-a facut sub imparatul de preama- rita amintire Constantius, care n-a ingaduit nici o alta lege, ci a dat preotilor libertatea de a judeca. Asa a fost §i sub imparatul de preamarita amintire Con- stantius, mo§tenitor al vredniciei tatalui sau. Dar ceea ce s-a inceput bine s-a terminat altfel. Caci la inceput episcopii au fixat in scris credinta cea adeva- rata. §i totu§i, cind au voit unii sa judece despre credinta in palatul imperial, au facut asa fel incit sa schimbe prin prescriptii drepturile episcopilor. Ace§tia insa au fost neclintiti in credinta lor. §i desigur la Arimini un mare numar a aprobat credinta Sinodului de la Niceea, condamnind hotaririle ariene. 16. Daca Auxentiu ne cheama in sinod ca sa se discute despre credinta (cu toate ca nu este de trebuinta ca din pricina unuia sa fie obositi toti episcopii care, chiar de ar fi ingerul din cer, nu 1-ar socoti mai presus de pacea bisericii), cind voi auzi ca s-a adunat sinodul, voi veni §i eu. Desfiinteaza legea, daca vrei sa aiba loc dezbateri. 7 7. A§ fi venit, imparate, la consistoriul Bunavointei Tale, sa-ti spun acestea fata catre fata daca mi-ar fi ingaduit poporul sau episcopii, care spun ca despre credinta trebuie sa se vorbeasca in biserica, in fata popo- rului. 18. O de m-ar fi vestit, imparate, sa merg unde voiesc. Zilnic a§ fi mers, nimeni nu ma pazea. Ar fi trebuit sa ma trimiti unde voiai, fiindca eu insumi m-as fi daruit oricarei situatii. Acum mi se spune de catre preoti: nu este mare deosebirea intre a parasi §i a trada altarul lui Hristos; caci de vreme ce-1 para- se§ti il tradezi. 19. 0, de ar fi limpede pentru mine ca Biserica lui Hristos nu va fi predata arienilor! De buna voie a§ face ceea ce hotara§te Bunavointa Ta. 116 SFJNTUL AMBROZIE AL MILAN ULU Dar daca eu singur ma impotrivesc, de ce s-au dat porunci tuturor celorlalti pentru ocuparea bisericilor? O, de s-ar vedea bine ca nimeni, ca nici unul nu este vatamator bisericii! Cit despre mine, doresc sa fie data hotarirea care este socotita buna. 20. Afla, imparate, ca nu din rautate n-am putut veni la consis- toriu. Eu am invatat sa nu viu la consistoriu decit pentru Tine. De altfel in palat nu pot vorbi, fiindca nici nu caut, nici nu cunosc tainele palatului. 2 1. Eu, episcopul Ambrozie, am trimis aceasta scrisoare prea bunului imparat §i prea fericitului Valentinian. CUVINTAREA IMPOTRIVA LUI AUXENTIU DESPRE PREDAPvEA BISERICILOR ' 7. Vad ca tocmai voi, pazitorii mei, v-ati tulburat deodata, peste masura. Ma mir ce altceva insemneaza aceasta decit ca ati vazut poate sau ati auzit prin tribuni ca nu m-ara impotrivit ordinului imperial care cere ca eu sa plec de aici unde vreau, ingaduind ca, daca vrea cineva, sa aiba putinta de a ma urma. V-ati temut asadar sa nu parasesc biserica §i, ingrijindu-ma de scaparea mea, sa va las pe voi? Dar ati putut sa aflati ce am voit §i eu sa se §tie: nu e in puterea mea sa parasesc biserica, fiindca ma tern mai mult de Stapinul lumii, decit de imparatul acestui timp. Desigur, daca vrei sa ma ia in vreun fel din biserica, poate fi vatamat trupul, nu sufletul. Eu sint pregatit, daca va face el ceea ce este in dreptul puterii imperiale, sa ma supun la ceea ce este dreptul unui preot. 2. De ce va tulburati? De voie nu va voi parasi niciodata, iar silit nu §tiu sa lupt. Voi putea sa sufar, voi putea sa pling, voi putea sa gem; impotriva armelor, a soldatilof, a gotilor, armele mele sint lacrimile. Acestea sint mijloa- cele prin care lupta preotii. In altfel nici nu pot §i nici nu trebuie sa ma impo- trivesc, iar sa fug si sa parasesc biserica nu-mi este in fire, ca sa nu creada cineva ca am facut-o de teama vreunei osinde grele. §titi §i voi in§iva ca impa- ratilor de obicei le arat respect, nu supunere, ca ma supun cu placere chinuri- lor, dar nu ma tern de ceea ce mi se pregate§te. 3. O, de a§ fi sigur ca biserica nu va fi predata ereticilor! A§ merge cu placere la palatul imparatului, daca aceasta s-ar potrivi cu indatoririle unui preot, ca sa ma lupt mai degraba in palat, decit in biserica. Dar in consistoriu Hristos nu este Gel judecat, ci Gel ce judeca. Tagaduie§te cirteva ca pricinile credintei trebuiesc judecate in bise- rica? Daca are cineva incredere sa vina aici. A cazut judecata imparatului care a aratat printr-o lege data ca lupta impotriva credintei; sa nu se bizuie pe rivna si nadejdile unor uneltitori. Eu nu dau prilej sa se aduca de cineva jigniri lui Hristos. 4. Soldatii din jur, zanganitul armelor cu care a fost impresurata bise- rica nu-mi clatina credinta, dar imi pricinuie§te ingrijorare ca nu cumva, cit ma tineti sub pavaza voastra, sa nu se i§te ceva primejdios chiar sigurantei voastre. Caci am invatat sa nu ma tern, dar am inceput sa ma tem mai mult SCRISORI 117 pentru voi. Lasati-1, va rog, pe preotul vostru, slobod pentru lupta; avem un potrivnic care ne ataca. §tim ca potrivnicul nostru „diavolul umbla racnind ca un leu, cautind pe cine sa inghita" (IPetru 5, 8), cum a zis apostolul. A primit, fara indoiala, a primit (nu sintem in§elati, ci facuti atenti) puterea de a ma incerca in acest chip, pentru ca prin ranile trupului meu sa pot fi indepartat de la lupta pentru credinta. Ati citit §i voi ca pe multe cai din acestea a incercat diavolul pe sfintul Iov. Pina la urma a cerut puterea §i a dobindit-o sa-i incerce trupul, pe care 1-a umplut de bube. 5. Cind mi s-a cerut sa predam vasele bise- ricii, am raspuns ca daca mi se cere ceva din ale mele: pamintul, casa, aurul, argintul, asupra carora am dreptul, dau cu placere; din templul lui Dumnezeu nu pot sa stric nimic, nici sa predau ceea ce am primit sa pazesc, nu sa predau. Apoi m-am gindit §i la raspunsurile imparatului: fiindca nici mie nu-mi este u§or sa predau, nici lui sa primeasca. Sa primeasca glasul unui preot liber, daca vrea sa primeasca un sfat, sa indeparteze de la Hristos injuria. 6. Acestea sint depline dovezi de umilinta §i de dragoste pe care preotul este dator sa le aiba fata de imparat. Dar fiindca „lupta noastra nu este impotriva trupului §i a singelui ci, ceea ce este mai rau, chiar impotriva duhurilor rautatii raspindite in vazduhuri", acel ispititor, diavolul, prin slujitorii sai intareste lupta, soco- tind ca trebuie sa dea lovituri trupului meu. § tiu, fratilor, ca aceste lovituri, pe care le primim pentru Hristos, nu sint lovituri, fiindca prin ele viata nu se pierde, ci se duce mai departe. Lasati, va rog, sa aiba loc lupta; se cade ca voi sa fiti de fata. Ginditi-va ca orasul daca are fie pe un atlet, fie pe vreun priceput in alta intrecere nobila, dore§te sa-1 trimita la lupta. De ce in lucruri mari res- pingeti ceea ce de obicei ingaduiti in cele mici? Nu se teme de arme, nici de barbari eel ce nu se teme de moarte, eel ce nu e oprit de nici o placere a trupu- lui. 7. Desigur, daca Domnul ne-a socotit vrednici de aceasta lupta, zadarnic ati hotarit pazitori §i straji neadormite zi §i noapte: vointa lui Hristos se va implini. Caci atotputernic este Domnul nostru Iisus §i aceasta este credinta noastra. Ceea ce porunce§te sa se indeplineasca se va indeplini §i nu se cade ca noi sa ne impotrivim vointei Sale. 8. Ati auzit ce s-a citit astazi: Mintuitorul a poruncit prin Apostoli sa i se aduca un minz de asina si daca se va impotrivi cineva sa i se spuna: „Domnul are trebuinta de el" (Luca 19, 35). Ce este daca §i acum cere acest minz de asina, animal care de obicei poarta sarcini grele, cum este viata omeneasca? Cel ce spune: „Veniti la mine toti cei osteniti §i impovarati §i Eu va voi odihni pe voi. Lua^i jugul Meu, ca u§or este" (Matei 1 1, 28-29), ce este, zic, daca §i acum a poruncit sa I se aduca acest minz, trimitind acei apostoli care acum fara trup aduc chipurile ingerilor cele necuprinse de ochii no§tri? Daca s-ar impotrivi cineva, oare n-ar zice: „Domnul are trebuinta de el"? Ar zice desigur, daca se impotrive§te dorinta de aceasta viata, daca se impotrive§te trupul §i singele, daca se impotriveste via^a trupeasca. Pe cit se pare, unii £n la noi. Dar cine ne iube§te aici cu mult mai virtos ne va iubi daca 118 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI vom ajunge jertfe ale lui Hristos, fiindca "doresc sa ma despart de trup §i sa fiu impreuna cu Hristos si aceasta este cu mult mai bine, cu toate ca este mai tre- buincios pentru voi sa ramin in trup" (Filip 1, 23-24J.N-aveti asadar de ce sa va temeti iubiti frati, fiindca stiu ca orice voi avea sa patimesc va fi pentru Hristos. Am citit ca nu trebuie sa ma tem de cei ce pot ucide trupul. §i L-am auzit pe Cel ce zice: "Cel ce-si pierde sufletul lui pentru Mine, il va afla" (Matei 10, 39). 9. Asadar, daca vrea Dumnezeu, este sigur ca nimic nu sta impotriva. Iar daca amina pina acum luptele noastre, de ce va temeti? Pe slujitorul lui Hristos il pazeste nu straja trupeasca, ci Providenta dumnezeiasca. 10. V-ati tulburat ca ati gasit deschise amindoua usile, pe care unul fara ochi, cautindu-si adapostul propriu, isi aduce aminte ca le-a deschis. Prin aceasta aflati ca la nimic nu e chezasje paza omeneasca. lata, unul care si-a pierdut darul vederii a deschis toate intariturile voastre si a aratat cite parale fac strajile. Dar Dom- nul nu si-a pierdut paza milei Sale. Oare cu doua zile inainte, cum va amintiti, nu s-a constatat ca din partea stinga a bisericii a intrat un drumet prin locul pe care-1 socoteati inchis si intarit? Soldatii au inconjurat cu siguranta biserica si cercetau intrarile intr-o parte si alta. Au fost loviti de orbire de n-au putut vedea ce era deschis. Astfel, de atitea nopti nu §titi ce a fost deschis. Asadar, nu va mai nelini§titi. Fiindca va fi ceea ce poruncef te Hristos §i ceea ce trebuie sa fie. 1 1. Dax va voi da §i pilde din lege. Elisei era cautat de regele Siriei, care trimi- sese armata sa-1 prinda, §i-l impresurase din toate partile. Slujitorul lui a ince- put sa se teama; caci slujitor era, adica nu era liber pe mintea §i puterea sa. Sfintul profet i-a cerut sa-si deschida ochii si i-a zis: "Priveste si vezi, cu citi sint mai multi pentru noi decit impotriva noastra" (IVRegi 6, 16). A privit §i a vazut mii de ingeri. Bagati de seama, asadar, ca pe slujitorii lui Hristos ii pazesc mai degraba cei ce nu sint vazuti decit cei ce sint vazuti. Dar si ei, daca va pazesc, fac aceasta numai chemaji prin rugaciunile voastre. Ati citit,fara indoiala, ca in§i§i aceia care-1 cautau pe Elisei au intrat in Samaria chiar la el, pe care doreau sa-I prinda. Dar nu numai ca nu i-au putut face nici un rau, dar au fost ei insisi scapati, ajutati de cel impotriva caruia venisera. 12. Si apostolul Petru va sta pilda pentru ambele situatii. Irod 1-a gasit, 1-a luat si 1-a dus la inchisoare. Caci nu se ascunsese slujitorul lui Dumnezeu, ci statuse fara teama. Se ruga pentru el Biserica, iar Apostolul statea lini§tit la inchisoare, ca semn ca nu se temea. A fost trimis ca sa-1 trezeasca din somn ingerul prin care, fund scos din inchisoare, a scapat la timp de moarte (Fapte 12, 1- 10). 13. Acela§i Petru, dupa ce 1-a invins pe Simon, pe cind semana in popor invataturile lui Dumnezeu, propovaduind neprihana, a mtarftat sufletele paginilor, care au inceput sa-1 caute. Dar sufletele creatine 1-au rugat sa se retraga pentru citava vreme. §i desi era dornic sa patimeasca, a fost induplecat in fata rugamintilor poporului. Caci era rugat sa mai astepte, pentru a invata fi a intari poporul. Dar de ce sa vorbesc mai mult? Noaptea voind s& iasa din oras si vazind pe Hristos ca-i iese in cale la poarta si ca intra in ora§, L-a intrebat: Doamne, unde mergi? A ras- SCR1SORI 119 puns Hristos: Vin sa Ma rastignesc a doua oara. Petru a inteles ca in raspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Caci nu putea fi rastignit iarasi Hristos Care, primind moartea, Se despartise de patimirea trupului. „Ce a murit, a murit pacatului odata pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu" (Rom. 6, 10). A inteles asadar, Petru ca Hristos a doua oara va trebui sa Se ras- tigneasca prin slujitorul Sau. Astfel ca de bunavoie s-a intors din drum, a ras- puns crestinilor care-1 intrebau si, pe data fiind ridicat, prin rastignire a cinstit pe Domnul Iisus. 14. Vedeti, asadar, ca Hristos vrea sa patimeasca prin slujito- rii Sai. Ce arata cind zice acestui slujitor: „Vreau ca acesta sa ramina, iar tu sa Ma urmezi" fi cind vrea sa guste roada acestui pom? Caci daca mincarea Lui era sa faca voia Tatalui, tot la fel mincarea Lui este sa guste din suferintele noastre. Ca sa luam pilda de la Insusi Domnul, oare n-a patimit El de buna voie, n-a fost gasit de cei ce-L cautau fiindca a voit? Oare nu fiindca nu venise ceasul patimirii trecea prin mijlocul celor care-L cautau si vazindu-L nu puteau sa-L aresteze? Aceasta arata limpede ca, atunci cind Dumnezeu vrea, oricine este gasit si prins. Iar cind nu vrea El, oricine, chiar daca este intilnit de ochii cautatorilor, trece si nu este tinut pe loc. 15. Asadar, nu ma duceam eu zilnic sa-i vad pe mucenici, nu ma indreptam catre mucenicie? Nu treceam pe linga palat in dus si in intors? § i totusi nimeni nu m-a arestat, desi ma socoteau un tulburator, incit dupa aceea si-au dat pe fata gindurile si mi-au spus: „Iesi din ora§ §i du-te unde vrei". A§teptam, va marturisesc, ceva deosebit, fie sabia in numele lui Hristos, fie focul. Ei, in loc de patimi, mi-au pus la indemina lucruri de placere. Dar atletul lui Hristos vrea nu placeri, ci patimiri. Asadar, nimeni sa nu va tulbure pentru ca mi s-a pregatit caruta de surghiun, pe cit se pare chiar de catre Auxentiu, care, cit il tine gura, spune ca este episcop. 16. Multi povesteau ca mi-a fost hotarita moartea si mi-au fost trimisi uciga§ii. Nici de moarte nu ma tem, nici de ucigasi n-am sa fug. Unde sa ma due, de vreme ce toate sint pline de lacrimi si jale, de vreme ce s-a dat porunca sa fie scosi preotii dreptcredinciosi din biserici si, daca se impotrivesc, sa fie loviti cu sabia, sa fie surghiuniti toti consilierii municipali daca nu si-au indeplinit sarci- nile? §i acestea au fost scrise cu mina episcopului, au fost dictate de gura lui, cu care se lauda ca este eel mai invatat, aducind aminte de vechiul exemplu cu coasa, despre care profetul scria ca a fost vazuta zburind. Pe aceasta imitind-o Auxentiu a trimis o solie in zbor peste toate orasele. Satana se preface in inger al pacii si-si foloseste in rau puterea. 17. Tu, Doamne Iisuse, intr-o singura clipa ai rascumparat lumea. Auxentiu intr-o singura clipa va ucide toate multi- mile de sub puterea lui, pe unele cu sabia, pe altele cu nelegiuirea? Cere cu gura de turbat si cu miini gata de a le umple de singe biserica mea! I se potri- vesc bine aceste cuvinte biblice: „Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce istorisesti tu dreptatile Mele?" (Ps. 49, 16). Aceasta insemneaza ca nu stau la un loc pacea si nebunia, nu stau la un loc Hristos si Veliar (II Cor. 6, 15). Va 120 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI amintiti, s-a citit chiar azi ca Nabot, barbat evlavios, stapin al unei vii, cerin- du-i-se de catre rege sa-i dea lui via, pentru ca s-o scoata si sa cultive pe acel loc zarzavaturi, a raspuns regelui: „Departe de mine sa-ti dau eu mostenirea parintilor mei" (IIIRegi 2 1, 3). Regele s-a suparat ca i s-a refiizat printr-un ras- puns direct si drept cererea de a se face stapin pe avutul altuia, sfatuit fiind de sotie. Nabot si-a aparat via cu propriul lui singe. §i daca el si-a aparat via, noi s& predam biserica lui Hristos? 18. Ce este a§adar nepotrivit in raspunsul meu? Am spus adunarii: Departe de mine sa predau mostenirea lui Hristos. Daca acela n-a dat mostenirea primita de la parinti, cum sa dau eu mostenirea primita de la Hristos? Dar am adaugat si aceste cuvinte: „Departe de mine sa dau mostenirea parintilor", adica mostenirea lasata de Dionysius, care a murit in surghiun pentru credinta, mostenirea lasata de duhovnicul Eustorgius, mos- tenirea lasata de Nyrocles si de toti episcopii credinciosi dinaintea noastra. Am raspuns deci ca preotul sa-si faca datoria lui si imparatul pe a lui. Inainte de a-mi lua credinta sa-mi ia sufletul. 19. Dar cui s-o predau? Citirea de azi a Evangheliei trebuie sa ne invete ce sa cerem si de la cine sa cerem. Am citit si ati auzit, fara indoiala, ca, pe cind Hristos sedea pe un minz de asina, copiii strigau §ii iudeii cirteau (Luca 19, 35-38). §i L-au intrebat pe Domnul Iisus, despre ucenici, zicindu-I sa le dea porunca sa taca. Dar El le-a raspuns: „Daca vor tacea ei, vor striga pietrele" (Luca 19, 40). Apoi, intrind in templu, a alun- gat pe camatari §i pe zarafi §i pe cei ce vindeau porumbei in casa lui Dumne- zeu. Citirea aceasta a fost facuta. la intimplare, fara vreo rinduiala anume din partea noastra; dar ea se potriveste bine cu imprejurarea. Intotdeauna laudele lui Hristos sint lovituri ale celor necredinciosi. §i acum, cind este laudat Hris- tos, ereticii zic ca se stirne§te o razvratire. Ereticii zic ca acestora li se prega- teste moartea §i intr-adevar au moartea in laudele lui Hristos. Cum li poate El rabda laudele, cind spun despre El ca este fara puteri? A§a ca §i azi cind este laudat Hristos se biciuieste nebunia arienilor. 20. Gerasenii nu puteau rabda prezenta lui Hristos (Luca 8, 37); ace§tia de acum, mai rai decit gerasenii, nu pot rabda nici lauda lui Hristos. Vad pe copii cintind slava lui Hristos, fiindca scris este: „Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savirsit lauda" (Ps. 8, 3). Ei rid de aceasta virsta mica, dar plina de credinta, cind zic: „Iata, de ce striga?" Dar Hristos le raspunde: „Daca vor tacea ei vor striga pietrele" (Luca 19, 40), adica vor striga cei mai puternici, vor striga §i tinerii, vor striga §i cei mai in virsta, vor striga §i batrinii. Ace§tia sint pietre intaritoare linga acea piatra. despre care este scris: „Piatra pe care n-au luat-o ziditorii in seama, a ajuns in capul unghiului" (Ps. 118, 22). 21. Indemnat asadar de laude, Hristos intra in tem- plul Sau, ia biciul §i alunga din templu pe zarafi (loan 2, 15). Nu ingaduie cain templul Sau sa se gaseasca slujitori ai banului, nu ingaduie ca in templul Sau sa fie tarabe de negustori. Ce sint tarabele daca nu onoruri? Ce sint porumbeii, daca. nu minti simple, care urmeaza credinta curata si nepatata a sufletului? Iar eu sa aduc in templu pe cei pe care Hristos ii alunga? I se porunceste sa iasa. celui ce vin- SCRISOR1 12J_ de vrednicii si cinstiri. I se porunceste sa iasa celui ce vrea sa vinda mintile simple ale credinciosilor. 22. Asadar, este alungat Auxentiu, este dat afara Mercurinus. Este un om primejdios cu doua nume. Ca sa nu fie cunoscut cine este, si-a schimbat numele; fiindca aici fusese un episcop arian Auxentiu, se numeste si el Auxentiu ca sa amageasca multimea pe care o avusese acela inainte. §i-a schimbat numele, dar nu si necredinta. §i-a scos pielea de lup si a imbracat alta tot de lup. Nu-i e de nici un folos ca §i-a schimbat numele; se stie cine este. Intr-un fel i se zicea in partile Scitiei si in altfel este numit aici. Are nume dupa regiuni. Are asadar, pina acum, doua nume. §i daca va pleca de aici in alta parte, va avea si pe al treilea. Caci cum ar rabda sa-i ramina numele care arata o atit de mare nelegiuire? In Scitia a facut nelegiuiri mai mici si a rosit asa de tare incit si-a schimbat numele. Aici a indraznit sa faca altele mai mari; dar va voi, oriunde se va duce, sa fie tradat dupa nume? Va scrie cu mina sa sa se verse singele atitor popoare si va putea sa stea cu sufletul linistit? 23. Dom- nul Iisus ii alunga pe putini din templul Sau, Auxentiu nu lasa nici unul. Iisus I-a dat afara din templul Sau cu biciul, Auxentiu cu sabia. Iisus cu biciul, Mer- curinus cu securea. In bunatatea Sa, Domnul ii bate cu biciul pe nelegiuiti si nu prigoneste pe credinciosi cu sabia. Bine ati zis astazi despre el: Sa poarte legile sale cu el. Le va purta, chiar daca nu vrea. Isi va purta constiinta sa, chiar daca nu poarta un act scris. Isi va purta sufletul sau scris cu singe, chiar daca nu va purta o scrisoare scrisa cu cerneala. Este scrisa, Iuda, osinda ta, cu condei de fier si cu unghie de diamant este scrisa pe pieptul tau (Ier. 1 7, 1), adica este scrisa acolo unde a ajuns. 24. Indrazneste sa pomeneasca de o dez- batere dupa ce s-a minjit de singe si de crima? Pe cei ce nu i-a putut amagi cu cuvintul socoteste ca va trebui sa-i loveasca cu sabia, dictind cu gura, scriind cu mina legi singeroase si socotind ca o lege poate porunci oamenilor cre- dinta. N-a auzit ceea ce s-a mai spus astazi: „Ca nu se va indrepta omul din faptele legii" (Gal. 2, 16), sau: „Prin lege am murit legii, ca sa traiesc lui Dum- nezeu" (Gal. 2, 19), adica prin legea duhovniceasca a murit fata de talmacirea trupeasca a legii. §i noi, prin legea Domnului nostru Iisus Hristos, vom muri acestei legi, care intareste hotaririle necredintei. Nu legea, ci credinta lui Hris- tos a adunat Biserica. Legea nu este din credinta. „Iar dreptul din credinta va fi viu". Credinta, a§adar, nu legea face pe eel drept. Caci dreptatea nu este prin lege, ci prin credinta in Hristos. Cel ce respinge credinta si prescrie drep- turile legii, acela se dovedeste nedrept, fiindca „dreptul din credinta va fi viu" (Gal. 3, 1 1). 25. Asadar, sa urmeze cineva aceasta lege, data de conciliul de la Arimini, in care Hristos este numit faptura omeneasca? Dar spun ei: „Dumne- zeu a trimis pe Fiul Sau, facut din femeie, facuta sub lege" (Gal. 4, 4). Deci facut, adica creat. Oare n-au in vedere ceea ce au aratat, ca se zice Hristos facut, dar din femeie, adica facut potrivit nasterii Fecioarei, Cel ce S-a nascut din Tatal potrivit nasterii dumnezeiesti? S-a mai citit astazi ca „Hristos ne-a 122 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI rascumparat prin blestemul legii, facindu-Se pentru noi blestem" (Gal. 3, 13). Oare este Hristos blestem potrivit dumnezeirii? De ce este numit blestem te invata Apostolul spunind ce s-a sens: „Blestemat este tot eel spinzurat pe lemn" (Gal. 3, 13), adica Acela Care a luat in trupul Sau trupul nostru, in car- nea Sa slabiciunile noastre §i blestemele noastre, pentru ca sa se rastigneasca. Caci n-a fost El blestemat, ci in tine blestemat. Se spune in alta parte: „N-a cunoscut pacatul, dar S-a facut pentru noi pacat; fiindca a primit pacatele noastre ca sa le inlature prin legamintul patimirii Sale" (II Cor. 5, 21). 26. Acestea, fratilor, eu le-a§ dezbate mai deplin in fa{a lui si a voastra; dar fiind sigur ca voi cunoasteti credinta, el fuge de exemplul vostru si a ales doar citiva pagini, patru sau cinci, care-1 cunosc, daca a ales cumva pe vreunii. As vrea ca ace§tia sa fie in adunarea tuturor, nu ca sa judece despre Hristos, ci ca sa auda despre maretia lui Hristos. Totusi ei au glasuit despre Auxentiu, in a carui evlavie aratata zilnic n-au crezut. Ce osinda este mai mare pentru el, decit ca a fost invins fara potrivnic in fata judecatorilor sai? Asadar, acum ne intemeiem si pe hotarirea lor data impotriva lui Auxentiu. 27. Este pe buna dreptate osindit, fiindca si-a ales pagini, fiindca a parasit invatatura Apostolului care zice: „lndrazne§te cineva dintre voi, avind vreo pira impotriva altuia, sa se judece impotriva celor nedrepti si nu inaintea celor sfinti? Oare nu stiti ca sfin- tii vor judeca lumea?" (I Cor. 6, 1-2). §i mai departe zice : „Oare nu este intre voi nici un om intelept care sa poata judeca intre frate si frate? Ci frate cu frate se judeca §i aceasta inaintea necredincio§ilor?"(7 Cor. 6). Vedeti ca alegerea lui este impotriva autoritatii Apostolului. Voi alegeti daca trebuie sa-1 urmam ca invatator pe Auxentiu sau pe Pavel. 28. Dar de ce sa vorbesc despre Apos- tol, cind fnsusi Domnul striga prin profet: „Ascultati-Ma pe Mine voi, cunos- catori ai dreptatii, popor care esti cu legea Mea in inima!". Dumnezeu zice: „Ascultati-Ma pe Mine, voi, cunoscatori ai dreptatii" (Isaia 51, 7). Auxentiu zice: „Nu cunoa§teti dreptatea". Vedeti ca el dispretuieste in voi pe Dumne- zeu, fiindca respinge adevarul profetiei ceresti? „Ascultati-Ma, poporul Meu", zice Dumnezeu, nu zice: „Ascultati, pagini". Nu zice: „Ascultati, iudei". Caci eel care fusese poporul lui Dumnezeu s-a facut popor al pacatului. §i eel care era popor al pacatului a inceput sa fie popor al lui Dumnezeu fiindca a crezut in Dumnezeu. Asa judeca acest popor care are in inima legea dumnezeiasca si nu pacea omeneasca. Legea scrisa nu cu cerneala, ci cu duhul Dumnezeului Celui viu, pecetluita nu pe hirtie, ci in inima (II Cor. 3, 3). Legea harului, nu a singelui. Asadar, ce nedreptate va face eel care refuza, sau eel care alege ascultarea voastra? 29. Strimtorat din toate partile, fuge la iscusinta preotilor sai. Vrea sa atite supararea imparatului, zicind ca trebuie sa judece un tinar catehumen, necunosca- tor al legii sfinte, §i sa judece in consistoriu, ca §i in anul trecut, cind am fost chemat la palat, pe cind se duceau tratative in prezenta celor mai mari §i imparatul voia sa rapeasca biserica. Eu atunci sa fi fost induplecat de privelistea salii imperiale, SCRISORI 123 sa nu-mi fi tinut vrednicia de preot, sau sa fi plecat pentru ca dreptatea era incalcata? Oare nu-si amintesc ca atunci cind poporul a aflat ca m-a cerut pala- tul, cu atita putere a navalit incit ei n-au fost in stare sa-1 opreasca §i ca, atunci cind a ie§it comitele militar cu soldati pentru a alunga multimea, toti s-au expus mortii pentru credinta in Hristos? Oare nu mi s-a cerut atunci sa vor- besc poporului pentru a-1 linigti, sa dau asigurari ca nici unul nu va intra in cla- direa bisericii? §i de§i mi s-a cerut ajutor sa fac un bine, totusi s-a stimit minia impotriva mea pentru ca a venit poporul la palat. Asadar, in aceasta atmosfera de minie doreau ei sa ma intorc. 30. Am chemat poporul inapoi, dar de ura n-am scapat, ura care socotesc ca trebuie potolita, nu temuta. De ce sa ne temem pentru numele lui Hristos? Sau poate ca trebuie sa ma necajeasca invi- nuirile care mi le aduc zicind: „Ambrozie spune ca imparatul n-are dreptul sa ia in primire biserica la care merge. Ambrozie vrea sa aiba mai mare putere decit imparatul". Sa se tagaduiasca imparatului putinta de a merge la biserica? Spunind acestea ei doresc sa gaseasca ceva rau in cele spuse de mine, precum iudeii, care ispiteau pe Hristos cu cuvinte viclene, zicind: „lnvatatorule, se cuvine sa dam dajdie Cezarului, sau nu?" (Matei 22, 17). Dar intotdeauna se stfrneste in slujitorii lui Dumnezeu ura fata de Cezar? § i pentru aceea cheama necredinta la defaimare, ca s-o foloseasca impotriva numelui imperial? §i acestia pot sa spuna ca n-au nelegiuirea celor a caror invatatura o imita? 31. Vedeti cu cit sint mai rai arienii decit iudeii. Aceia intrebau daca trebuie pla- tita dajdie Cezarului; ace§tia vor sa dea imparatului dreptul bisericii. Dar dupa cum necredinciosii i§i urmeaza invatatorul lor, tot asa noi trebuie sa raspun- dem cum ne-a invatat Domnul si Facatorul nostru. Gindind Iisus la viclesugurile iudeilor, a zis catre ei: „De ce Ma ispititi? Ar§taji-Mi dinarul" (Matei 22, 18, 19). §i cind 1 1-au dat, azis: ^Al cui este chipul acesta §i inscriptiade pe el?". Raspuns-au ei: Ale Cezarului. §i a zis lor Iisus: „Dati Cezarului cele ce sint ale Cezarului §i lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu" (Matei 22, 28-29). Asadar, fi eu le spun celor ce mi se impotrivesc: Aratati-mi dinarul. Iisus a vazut dinarul Ceza- rului si a zis: „Dati Cezarului cele ce sint ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu". Oare cei ce vor sa ocupe bisericile pot sa arate dinarul Cezarului? 32. Dar in biserica eu cunosc un singur chip, acela al lui Dumnezeu Cel nevazut, caci a zis Dumnezeu: „Sa facem pe om dupa chipul si asema- narea noastra" (Fac. 1, 26), chip despre care s-a scris ca este Hristos, „stralucirea slavei § i chipul fiintei lui Dumnezeu" (Evr. 1, 3). In acest chip eu vad pe Tatal, precum a zis lnsu§i Domnul Iisus: „Cine Ma vede pe Mine vede §i pe Tatal" (loan 14, 9). Acest chip nu este despartit de Tatal, Care m-a invatat ca este uni- tatea Treimei zicind: „Eu §i Tatal una sintem" (loan 10, 30). §i mai departe: „Toate pe care le are Tatal sint ale Mele" (loan 16, 15). §i despre Sfintul Duh a zis ca este Duhul lui Hristos, primit de la Hristos, precum este scris: „Din al Meu va lua si va va vesti" (loan 14). 33. Asadar, ce raspuns al meu a fost fara 124 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI umilinta? Daca dajdie cere nu i-o tagaduim. Ogoarele Bisericii platesc dajdie. Daca vrea ogoarele imparatul, are puterea sa le ceara. Nimeni dintre noi nu se impotrivefte. Poate sa prisoseasca pentru saraci darea poporului. Sa nu-§i faca suparare pentru ogoare, sa le ia, daca asa-i place imparatului. Nu le daruiesc, dar nu ma impotrivesc daca le ia. Cauta aur, le pot spune: Argint si aur eu nu caut. Dar ei isi fac suparare ca se cheltuieste aur. Eu nu ma tem de aceasta suparare. Am vistiernici: vistiernicii mei sint saracii Lui Hristos, aceasta comoara ftiu ca o adun. O, de mi s-ar aduce intotdeauna aceasta invinuire ca se cheltuie aur pentru saraci! Daca mi se imputa ca le cer acestora apararea, nu o tagaduiesc, ci chiar o caut. Am aparare, dar in cuvintele saracilor. Acei orbi fi f chiopi, slabi fi batrini, sint mai puternici decit razboinicii cei puternici. Darurile facute saracilor ll indatoreaza pe Dumnezeu, fiindca scris este: „Cel ce daruiefte celui sarac imprumuta Domnului" (Pilde 19, 18). Adesea ajutoa- rele luptatorilor nu dobindesc harul dumnezeiesc. 34. Ei ma mai invinuiesc spunind ca amagesc poporul prin imnurile §i cintecele mele. Asa e, nici asta n-o tagaduiesc. Mare este acest cintec si nimic nu e mai puternic decit el. Intr-adevar, ce e mai maret decit puterea mintuitoare a Sfintei Treimi, care zil- nic se praznuieste in fata poporului? Toti pe intrecute rivnesc sa-si spuna cre- dinta, sa marturiseasca in stihuri ca ei cunosc pe Tatal, pe Fiul §i pe Sfintul Duh. S-au facut asadar, toti propovaduitori, desi inainte abia daca puteau fi ucenici. 35. Ce lucru poate fi mai vrednic de ascultare decit sa urmam pilda lui Hristos, Care „a luat chip de om, S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte" (Filip. 2, 7-8). Prin umilinta El i-a eliberat pe toti. „Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacato§i cei multi, tot asa prin ascultarea Unuia se vor face drepti cei multi". Asadar, daca El a ascultat, sa primeasca si ei invatatura ascultarii Celui la Care noi tinem, spunindu-le celor ce prici- nuiesc suparare imparatului: „Platim Cezarului cele ce sint ale Cezarului §i lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu" (Matei 22, 2 1). Dajdia este a Cezaru- lui fi nu se tagaduie§te, biserica este a lui Dumnezeu fi nu trebuie sa se supuna Cezarului, fiindca templul lui Dumnezeu nu poate fi cuprins in dreptul Ceza- rului. 36. Nimeni nu poate tagadui ca s-a vorbit cu cinste despre imparat. Dar ce este mai cinstitor decit ca imparatului sa i se spuna ca este fiul lui Dumne- zeu? Cind se spune aceasta, se spune ca e fara pacat, se spune ca este cu har. Dar imparatul este in Biserica, nu deasupra Bisericii. Imparatul eel bun cauta ajutorul Bisericii, nu-1 respinge. Acestea le spunem cu umilinta, dar le aratam intotdeauna. Unii ameninta cu foe, sabie, surghiun. Noi, ucenicii Lui Hristos, am invatat sa nu ne temem. §i cei ce nu se tem nu se ingrozesc tare niciodata. Scris este: „Sagetile copiilor s-au facut ranile lor" (Ps. 63, 8). 37. Se pare ca am raspuns indeajuns la intrebarile care mi s-au pus. Acum ii intreb eu pe ei ceea ce a intrebat fi Mintuitorul: „Botezul lui loan era din cer sau de la oameni?" (Luca 20, 4). §i iudeii n-au putut sa-I raspunda. Daca iudeii n-au inlaturat bote- SCRISORI 125 zul lui loan, de ce Auxentiu inlatura Botezul lui Hristos? Caci acest Botez nu este de la oameni, ci din cer, pe care ni 1-a adus ingerul eel de mare sfat, ca sa ne indreptam in Domnul (Isaia 9, 6). De ce a§adar crede Auxentiu ca popoa- rele credincioase trebuie sa se boteze din nou, de vreme ce au fost botezate in numele Sfintei Treimi? Apostolul zice: „0 singura credinta, un singur botez" (Ef. 4, 5), si spune ca este potrivnicul oamenilor, nu al lui Hristos, iar Auxentiu dispretuieste porunca lui Dumnezeu (Luca 7, 30) si osindeste Botezul, pe care Hristos ni L-a dat pentru rascumpararea pacatelor noastre. Scrisoarea a XXII-a FRATELE CATRE SORA SA MAI IUBITA DECiT VIATA §1 DEClT OCHII 7. Fiindca de obicei nu te las fara stiri despre cele ce se petrec aici in lipsa ta, iata, sa stii ca sfintii martiri s-au gasit de catre noi. Cind am sfintit biserica, mul^i au inceput sa ceara intr-un glas, zicind: Sa sfintesti si biserica aceasta ca si pe cea de la Roma. Le-am raspuns: O voi face daca voi afla relicvele martiri- lor. §i indata m-am simtit stapinit ca de caldura unei presimtiri. 2. Ce sa-ti spun? Domnul mi-a trimis harul Sau. Am poruncit clericilor infiorati sa faca sapaturi linga basilica sfintilor Felix si Nabor. Au inceput sa se arate semne. Am adus oameni care sa scormoneasca incet, cu miinile, la aratarea noastra, si au inceput sa se vada sfintii martiri. In tacerea noastra s-a luat o urna si s-a ase- zat usor linga locul sfintului mormint. Am gasit doi barbati de o marime cu totul deosebita, cum ii arata virsta de mai inainte. Toate oasele erau intregi, se varsase foarte mult singe. Doua zile convoaie de multime venita sa vada rama- sitele pamintesti. Ce sa-ti spun? Le-am asezat cu rinduiala care se cerea si odata cu seara le-am transportat la biserica Fausta. Acolo toata noaptea s-a facut straja §i priveghere. A doua zi le-am dus in biserica numita Ambroziana. Pe cind le duceam acolo un orb s-a vindecat. Am tinut catre popor o cuvintare cam in acest chip: 3. Cind v-am vazut adunati pe o intindere atit de mare, atit de multi, cum nu s-a mai auzit, gindindu-ma la indatoririle cerate de harul dumnezeiesc, asa cum au stralucit ele in sfintii martiri, marturisesc ca nu ma socoteam la inaltimea sarcinii de a va vorbi, nu ma simteam in stare de a spune in cuvinte ceea ce abia cuprind cu ochii si ceea ce simt in suflet. Dar, cind au inceput sa se citeasca dupa cuviinta cele din Sfinta Scriptura, mi-a dat puteri Sfintul Duh, care a vorbit in prooroci, sa graiesc ceva vrednic de aduna- rea §i asteptarea voastra, precum §i de meritele sfintilor martiri. 4. „Cerurile spun, zice psalmistul, slava lui Dumnezeu" (Ps. 18, 1). Ori de cite ori se cite§te psalmul cu acest inceput mi se pare ca nu stihiile materiale, ci puterile cerefti aduc lui Dumnezeu laude vrednice de El. Priviti la dreapta si la stinga mea sfintele ramasite, vedeti barbatii cu viata cereasca, priviti aceste trofee ale 126 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI unor suflete mari. Cerurile sint acelea care spun slava lui Dumnezeu, iar face- rea miinilor Lui Ii vesteste taria. Caci nu placerile veacului, ci harul lucrarii dumnezeiesti le-a adus taria patimirii prea sfinte. Cu mult inainte, prin dove- zile lor de virtute si de viata sfinta, martiriul lor a vestit ca ei au ramas neclintiti in fata ispitelor acestui veac. 5. Cerul este tinta vietii lui Pavel: „ Viata noastra este in cer" (Filip. 3, 20). Despre cer ne vorbesc Iacob si loan, care se numesc fiii tunetului (Marcu 3, 1 7) si de aceea loan vede cerul asemenea Cuvintului, care era la Dumnezeu (loan 1, 1). Insusi Domnul Iisus era cer de vesnica lumina cind vorbea de slava lui Dumnezeu, pe care inainte nimeni n-o vazuse. §i de aceea a zis: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul Cel Unul- Nascut, care este in sinul Tatalui, Acela a marturisit" (loan 1, 18). Daca vrei sa gasesti lucrarea miinilor lui Dumnezeu, asculta-1 pe Iov, care zice: „Duhul dumnezeiesc, care m-a facut" (Iov 33, 4). §i de aceea, intarit cu acte de martu- rie impotriva diavolului, si-a pastrat pecetea unei statornicii nevatamate. 6. „Ziua zilei spune cuvint" (Ps. 18, 2). lata zilele primaverii, pe care nu le schimba nici un nor al noptii. lata zilele primaverii, pline de lumina si de stra- lucire vesnica; ele, printr-un cuvint nu de forma, ci din inima curata, au rostit Cuvintul lui Dumnezeu, statornice in marturisire, staruitoare in mucenicie. 7. Un alt psalm spune: „Cine este ca Dumnezeul nostru, Cel ce locuieste intru cele inalte si spre cele smerite priveste, in cer si pe pamint" (Ps. 12, 5). A privit desigur cele de jos Dumnezeu, Care a ridicat ramasitele sfintilor martiri ai bisericii Sale, de sub glia cea nevrednica de luat in seama, le-a inaltat sufletele la cer, iar trupurile le-a lasat pe pamint. Cel ce scoate din pulbere pe cel sarac §i din gunoi pe cel sarman (Ps. 12, 7), pe acestia, precum vedeti, i-a a§ezat impreuna cu fruntasii poporului sau. Pe care alti fruntasi ai poporului sintem datori sa-i cinstim, daca nu pe sfintii martiri, in al caror numar cu mult inainte sint socotiti intre cei dintii Protasie si Gervasie, care au facut ca biserica din Mediolanum lipsita de martiri, mama a multor fii, sa se bucure de proprie patimire §i prin tiduri si prin exem'ple? 8. Nu este departe de adevarata cre- dinta „Ziua zilei spune cuvint" (Ps. 18, 2), inima inimii, viata vietii, invierea invierii. „§i noaptea noptii vesteste stiinta" (Ps. 18, 2), adica trupul trupului, a carui patimire a aratat tuturor adevarata §tiinta a credintei. Nopti frumoase, nopti luminoase, care au stele. „Caci precum stea de stea se deosebeste in stra- lucire, a§a este §i invierea mortilor" (I Cor. 15, 41). 9. Nu fara dreptate cei mai multi numesc acest martiriu inviere. Dar sa vedem daca acesti martiri au inviat pentru ei, sau pentru noi. Ati auzit, ba ati si vazut voi insiva, ca multi au fost curatiti de demoni, ca foarte multi chiar, cind s-au atins cu miinile de imbracamintea sfintilor, au fost vindecati de bolile de care sufereau, ca s-au adeverit minunile vechiului timp, cind la venirea Domnului Iisus un mare har se cobora pe pamint; la fel acum, in umbra trupului celor sfinti vedeti ca multi s-au insanatosit. Cite basmale, cite obiecte de imbracaminte sint atinse de sfin- SCRISORI 127 tele moa§te si prin aceasta atingere devin lecuitoare! Toti se bucura sa atinga acoperamintul moa§telor si atingindu-le sa se faca sanatosi. 10. Slava Tie, Doamne Iisuse, ca ai trezit pentru noi astfel de duhuri ale sfintilor martiri, in acest timp, cind Biserica Ta are nevoie de mari ajutoare de la Tine. Sa stie toti ce fel de luptatori caut eu, care sa se poata apara, dar care sa nu atace. Pe ace§- tia i-am dobindit eu, pentru tine, multime credincioasa, pentru ca ei sa fie de folos tuturor si sa nu faca rau nimanui. Astfel de aparatori doresc, astfel de sol- dati am: nu soldati ai veacului, ci soldati ai lui Hristos, Nu ma tern de nimic rau din partea unora ca acestia, fiindca ocrotirea lor cu cit e mai mare cu atit e mai sigura. Doresc ajutorul acestora §i pentru aceia care ma pizmuiesc pentru ei. Sa vina asadar si sa vada pe cei din alaiul meu. Nu tagaduiesc ca sint inconju- rat de astfel de arme. „Unii se lauda cu carutele lor, aljii cu caii lor; iar noi ne Iaudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru (Ps. 19, 8). 11. Dumne- zeiasca Scriptura ne spune ca Elisei, pe cind era impresurat de oastea sirieni- lor, i-a zis slujitorului, care se temea, sa nu se teama, „fiindca, a zis el, sint mai multi pentru noi decit impotriva noastra" (IVRegi 11,16) si, ca sa dovedeasca aceasta, i-a cerut lui Giez sa deschida ochii. Acesta deschizindu-i a vazut ca linga profet sint nenumarate osti de ingeri. Noi, chiar daca nu-i vedem, ii sim- tim totu§i. Erau inchisi ochii nostri cit timp zaceau acoperite trupurile sfintilor. Domnul ne-a deschis ochii, am vazut ajutoarele de care sintem adesea ocrotiti. Nu le vedeam, dar le aveam. La temerile noastre parca ne-a spus Dumnezeu: Priviti citi martiri v-am dat. Cu ochii astfel deschisi privim slava Domnului tre- cuta in pretuirea martirilor, prevazuta in lucrarea lor. Am scapat, fratilor, de o sarcina nu neinsemnata a rusinii: aveam ocrotitor si nu §tiam. Am gasit unul prin care ni se parea ca sintem mai presus de cei mari. Am dobindit cunoaste- rea sfintilor martiri, pe care ei au pierdut-o. 12. Sint scoase moastele din mor- mintul saracacios, sint aratate cerului trofeele. Pamintul este ud de singe, se vad semnele f o§ii ale triumfului, moastele nepingarite, gasite la locul si rindul lor, capul smuls de pe umeri. Acum batrinii repeta ca au auzit cindva de numele acestor martiri si ca le-au citit numele. Pierduse cetatea martirii sai §i-i primise pe altii straini. De§i acesta este un dar al lui Dumnezeu, totu§i nu pot sa tagaduiesc ca Domnul Iisus a dat har timpurilor preotiei mele. §i fiindca nu merit sa flu eu insumi martir, v-am gasit voua martiri. 13. Sa treaca victimele triumfului in locul in care Hristos este jertfa. Deasupra jertfelnicului este Cei ce a patimit pentru toti. Sub jertfelnic sint cei care au fost rascumpara^i prin patimirea Lui. Acest loc il hotarisem pentru mine; caci se cade ca preotul sa se odihneasca acolo unde de obicei slujeste. Dar daruiesc sfintelor jertfe partea din dreapta, fiindca locul acesta se cade martirilor. Sa stringem, asadar, sfin- tele moaste §i sa le ducem intr-o cladire vrednica de ele §i toata ziua-s-o praz- nuim cu credincioasa supunere. 14. Poporul a strigat sa aminam ziua a|ezarii moaf telor si a dobindit ca aceasta sa fie ziua urmatoare. Iar in ziua urmatoare 128 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI am vorbit iarasi poporului, precum urmeaza: 15. Ieri am cautat sa talmacim versetul: „Ziua zilei spune cuvint" (Ps. 18, 2), asa cum ne-a ajutat cugetul. Astazi mi se pare ca Scriptura sfinta a facut preziceri nu numai pentru timpul trecut, dar |i pentru eel de fata. Caci de vreme ce zi si noapte va vad mereu adunati in mare numar, imi dau seama ca aceste zile au fost profetite pentru ieri si azi de cintecele Psalmistului, zile despre care se spune foarte bine: „Ziua zilei spune cuvint" ca si aceste nopti, despre care de asemenea se spune in chip foarte potrivit situa|iei de acum, ca „Noaptea noptii veste§te stiinta" (Ps. 18, 2). Caci ce altceva ati facut aici, timp de doua zile, decit ca ati rostit din adincul inimii cuvintul lui Dumnezeu, dovedind ca aveti §tiinta credintei? 16. Sint si unii care se uita cu ochi rai la multimea voastra. Ei nu pot rabda cu sufletele lor pizmase multimea voastra, urasc pricina multimii voastre. §i ajung, in nebunia lor, sa tagaduiasca meritele martirilor, ale caror fapte minu- nate chiar demOnii le recunosc. Dar aceasta nu este de mirare, daca atit de mare este rautatea necredinciosilor incit adesea este mai usor de rabdat mar- turisirea diavolului. Caci zicea diavolul: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, de ce ai venit inainte de vreme sa ne chinuiesti?". §i desi iudeii auzeau acestea, ei insasi II tagaduiau ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum i-ati auzit pe demoni stri- gind, marturisind martirilor ca nu pot rabda osindele si zicind: De ce ati venit sa ne chinuiti atit de rau? (Matei 8, 29). Dar arienii zic: Ace^tia nu sint martin si nu pot sa*l chinuie pe diavol, nici sa libereze pe cineva, fiindca chinurile demonilor se dovedesc chiar prin glasurile lor, dupa cum binefacerile martiri- lor se arata prin insanato§irea celor bolnavi §i prin marturia celor liberati. 1 7. Ei nu recunosc ca orbul a inceput sa vada, dar el recunoaste ca a fost vindecat. El zice: Nu vedeam si vad. El zice: Nu mai sint orb, si intareste zisele prin sta- rea lui insasi. Ei fagaduiesc binefacerea, dar nu pot tagadui indeplinirea ei. Este cunoscut acel om, pe nume Severus, macelar de meserie, slujitor intr-un serviciu public. Dupa ce a orbit n-a mai putut lucra. A chemat sa dea marturii pentru el pe cei in slujba carora fusese mai inainte. Pe ace§tia i-a chemat ca martori ai orbirii sale. El spune tare ca de indata ce s-a atins de imbracamintea martirilor, de pinzele cu care sint invelite moastele, si-a recapatat vederea. 18. Oare nu este cazul acesta asemanator cu eel despre care citim in Evanghelie? §tim ca puterea este a singurului Infaptuitor §i o laudam. Nu intereseaza insa daca este o lucrare sau un dar, de vreme ce se daruie§te in lucrare §i se lucreaza in dar. A daruit altora sa savirseasca, dar lucreaza numele Lui in lucrarea lor. Citim asadar in Evanghelie ca iudeii, cind au vazut ca acel orb s-a lecuit, s-au dus sa ceara marturia parintilor. Intrebarea era: Cum vede fiul vostru? Fiindca el zicea: „Eram orb, dar acum vad" (loan 9, 25). La fel spune si acesta: Am fost orb si acum vad. Intrebati-i pe altii daca nu ma credeti, intre- bati-i pe straini, ca sa nu va inchipuiti ca am facut vreo intelegere cu parintii. Mai rea este indaratnicia acestora decit a iudeilor. Ei, cind s-au indoit, au pus SCRISORI 129 intrebari parintilor. Aceftia pe ascuns intreaba, iar in fata tagaduiesc, fiindca nu in lucrare nu cred, ci in Infaptuitorul ei. 19. fi 20. Dar intreb de ce nu cred ei, daca unii pot fi vindecati de catre martiri? Aceasta insemneaza a nu crede lui Hristos, cind El Insusi a zis: „§i mai mari decit acestea veti face" (loan 14, 12), cuvinte care se potrivesc f i acestor martiri, ale caror merite sint de mult in putere si ale caror trupuri au fost de curind descoperite. Intreb daca ei pe mine sau pe martori ii pizmuiesc? Daca pe mine, oare sint facute de mine niscaiva minuni? Ce s-a facut prin lucrarea mea fi in numele meu? De ce, afadar, ma pizmuiesc ei pentru ceea ce nu este al meu? Daca tagaduiesc pe martiri (se intelege ca daca nu ma pizmuiesc pe mine, ei pizmuiesc pe martiri), arata ca martirii au fost de alta credinta decit aceea in care cred. Caci altfel n-ar pizmui lucrarile lor daca n-ar gindi ca in martiri a fost o credinta pe care ei n-o au. Nici chiar demonii nu pot tagadui acea credinta intarita de traditia stramo- feasca; in schimb arienii o tagaduiesc. 21. Am auzit astazi cum cei asupra carora se puneau miinile, spuneau ca nimeni nu se va vindeca daca nu va crede in Tatal, in Fiul si in Sfintul Duh, ca acela care tagaduia pe Sfintul Duh si care nu credea in atotputernicia Sfintei Treimi era mort si inmormintat. Mar- turisefte aceasta diavolul, dar arienii nu vor sa marturiseasca. Zice diavolul: Cine tagaduiefte dumnezeirea Sfintului Duh, sa fie chinuit cum am fost chi- nuit eu insumi de martiri. 22. Nu primesc de la diavol dovada, ci marturisire. Fara voie a spus diavolul, silit §i chinuit, Ceea ce inabusa viclenia scoate la iveala schingiuirea. Diavolul da inapoi in fata loviturilor, iar arienii pina acum nu ftiu sa dea inapoi. Cite au rabdat fi in ce chip de la Faraon, fi cum s-au inta- rit in nenorocirile lor! Precum citim ca este scris, zicea diavolul: „Te stim cine esti, esti Fiul Dumnezeului Celui viu" (Marcu 1, 24). Iudeii ziceau: „Nu §tim cine e§ti" (loan 9, 29). Demonii ziceau azi ca §i ieri si ca fi ieri noapte: §tiu ca sinteti martiri. Iar arienii zic: Nu ftim, nu vrem sa ftim, nu vrem sa credem. Demonii spun martirilor: Ati venit sa ne pierdeti. Arienii zic: Nu sint adeva- rate chinurile demonilor, ci plasmuiri fi minciuni. Am auzit de multe nasco- ciri, dar nimeni pina acum n-a putut sa-fi inchipuie vreodata ca demonii se prefac ca exista. Ce insemneaza faptul ca ii vedem zbatindu-se pe cei asupra carora se pune mina? Unde este aici in§ elaciunea? Unde este prefacatoria? 23. Dar n-am sa chem eu glasul demonilor pentru sustinerea martirilor. Sfintele patimi sa fie dovedite prin binefacerile lor. Au judecatori, dar curatiti, au mar- tori, dar achitati. Mai buna este marturia pe care o aduce insanatofirea celor care au venit slabanogi. Mai bun este glasul singelui, caci singele are glas rasu- nator, care se inalta de pe pamint la cer. Ati citit cuvintele lui Dumnezeu: „Singele fratelui tau striga catre Mine" (Fac. 4, 10). §i acest singe striga prin culoarea sa; singele striga spre vestirea lucrarii. Singele striga spre triumful patimirii. V-a fost indeplinita cererea voastra de a amina de ieri pina azi depu- nerea moaftelor. 9 - Sfintul Anibrozie al MUanului 130 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 Scrisoarea a XXlll-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE PREAIUBITII stApIni §1 FRATI EPISCOPI ADUNATI LA AEMILIA 1. Dumnezeiasca Scriptura §i experienta batrinilor ne invata ca nu este un lucru u§or a fixa sarbatorirea zilei de Pa§ti. Inainta§ii no§tri, adunindu-se in Sinod la Niceea, intre acele hotariri, pe cit de adevarate pe atit de vrednice de cinstire, in legatura cu credinta §i cu sarbatorirea Paftilor, prin cei mai price- puti in socoteli au luat numarul de nouasprezece ani §i 1-au a§ezat ca pe un fel de cere, care sa fie exemplu §i pentru ceilalti ani. Acest cere 1-au numit ennea- decaterida, urmind ideea ca nu trebuie sa plutim intr-un fel de parere desurta asupra unei astfel de sarbatoriri, ci, gasind o socoteala exacta, in asa fel sa fie intrunit simtamintul tuturor, incit intr-o aceeasi noapte pretutindeni sa se savir§easca slujba Invierii Domnului. 2. Preaiubiti stapini §i frati, nu se cuvine ca noi sa ratacim in pared deosebite si sa ne departam de adevar pentru a se impune tuturor cre§tinilor oarecare trebuinta de a sarbatori aceasta zi. Dom- nul Insusi a ales ziua in care sa se sarbatoreasca Pastile si de la aceasta trebuie sa pornim §i noi in socoteala cea adevarata. Caci scris este: „§i a sosit ziua in care trebuia sa se jertfeasca mielul de Pa§ti. §i a trimis pe Petru §i pe loan, zicind: Mergeti §i pregatiti sa mincam Pa§tile. Iar ei i-au zis: Unde voie§ti sa pregatim? §i El le-a zis: lata, cind veti intra in cetate, va va intimpina un om ducind un vas de lut cu apa: mergeti dupa el in casa in care va intra. §i veti zice stapinului casei: Invatatorul iti zice: Unde este incaperea in care sa maninc Pa§tile cu ucenicii Mei? §i acela va va arata un foi§or mare; acolo sa pregatiti" (Luca 22, 7- 12). 3. Vedeti, a§ adar, ca nu trebuie sa coborim la cele paminte§ti, ci sa cau- tam la cele de sus un loc mare a§ternut, ca sa sarbatorim Pantile Domnului. Sa ne spalam simtamintele noastre cu apa duhovniceasca din izvorul eel vefnic, sa pazim masura unei sarbatoriri de jertfa si sa nu cercetam oarecare zile ale lunii, dupa parerea celor de rind, fiindca zice Apostolul: „Tineti zile §i luni §i timpuri §i ani? Ma tern de voi, sa nu ma fi ostenit la voi in zadar" (Gal. 4, 10- 1 1). Caci ajungem sa facem tocmai dimpotriva. 4. Dar altceva este sa te tii de obiceiul paginesc, sa judeci in ce luna trebuie sa incepi ceva, ca, de exemplu, trebuie sa te fere§ti de ziua a cincea §i sa nu incepi nimic in ea, sa-ti repartizezi feluritele lucrari intr-un anumit timp al lunii §i chiar sa te fere§ti de unele zile, cum s-au ferit multi de ultimele zile chiar intre egipteni. §i altceva este sa te gindesti cu minte evlavioasa la acea zi despre care se scrie: „Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul" (Ps. 117, 24). Caci desi s-a scris ca Pastile Domnului trebuie sa se sarbatoreasca in a patrusprezecea zi a primei luni §i ca trebuie sa cautam cu adevarat a patrusprezecea zi a lunii pentru a o sarbatori in legatura cu patimile Domnului, totu§i, din aceasta putem intelege ca, la o SCRISORI i31_ sarbatoare de acest fel, fie desavirsirea Bisericii, fie plinatatea credintei curate se cauta precum a zis profetul, cind vorbea despre Fiul lui Dumnezeu, ca „Scaunul lui ca soarele inaintea Mea si ca luna intocmita in veac si martor cre- dincios in cer" (Ps. 88, 36). 5. De aceea si Domnul Insusi, dupa ce a facut minuni pe pamint, pentru a intari credinta in inimi, a amintit ca este vremea patimirii, zicind: „Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca §i Fiul sa Te preaslaveasca" (loan 17, 1). Aceasta preaslavire pentru sarbatorirea pati- mirii o invata si in alta parte zicind: „Mergind, spuneti vulpii acesteia: lata, alung demoni si fac vindecari astazi si miine si a treia zi voi sfirsi" (Luca 13, 32). Fara indoiala, Iisus sfirseste pentru aceia care incep sa fie desavirsiti, cre- zind in plinatatea dumnezeirii, si prin credinta lor in plinatatea rascumpararii Lui. 6. Asadar, cautam si ziua si ceasul, precum ne invata Scriptura. Profetul David zice: „Este vremea lucrarii Tale, Doamne" (Ps. 118, 126) avind sa capete intelegerea trebuincioasa pentru a cunoaste marturiile Domnului. §i Ecclesiastul spune: „Pentru orice lucru este vreme" (Eccl. 3, 1). Ieremia striga: „Turturica si rindunica si pasarile cimpului isi cunosc timpul venirii lor" (Ieremia 8, 7). Dar ce se poate spune mai limpede decit se pare ca s-a spus despre patimirea Domnului: „Boul isi cunoafte stapinul si asinul ieslea dom- nului sau" (Isaia 1, 3). Sa cunoastem a§adar aceasta iesle in care sintem hraniti, intretinuti |i intariti. 7. Trebuie sa stim timpul in care pe tot pamintul rasuna aceeasi rugaciune a noptii sfinte, fiindca rugaciunilor le este dat si timpul, pre- cum este scris: „In vremea milostivirii Te voi asculta si in vremea minturii Te voi ajuta" (Isaia 49, 8). Acesta este timpul despre care Apostolul a zis: „Iata acum vremea potrivita, iata acum ziua mintuirii" (II Cor. 6, 2). 8. De aceea, fiindca dupa socotelile egiptenilor si dupa definitiile Bisericii alexandrine, chiar si episcopii Bisericii romane, cei mai multi, afteapta inca parerea mea, am crezut ca este de trebuinta sa scriu ce socotesc eu despre ziua Pastilor. Caci desi e vorba de viitoarea zi de Pasti, totusi, daca va mai veni vorba de ea, este bine sa statornicim de pe acum ce trebuie facut si in viitor. 9. Doua elemente sint de tinut in seama la sarbatoarea Pastilor: a patrusprezecea zi a lunii si prima luna, care se zice a celor noi. Dar ca sa nu se para ca ne departam de Vechiul Testament, sa ne ocupam pe scurt de sarbatorirea zilei Pastelui in tre- cut. Moise indeamna poporul zicind ca trebuie pazita luna celor noi, spunind ca aceasta este prima luna, caci zice: „Luna aceasta sa fie inceputul lunilor, sa va fie intiia intre lunile anului. §i sa faci Domnului Dumnezeului tau Pastele in a patrusprezecea zi a primei luni" (Ie§. 12, 2-3). 10. Legea desigur a fost data de Moise, dar „harul si adevarul s-au facut prin Iisus Hristos" (loan 1, 17). Asa- dar chiar eel ce a grait legea, venind dupa aceea in timpurile din urma prin Fecioara, a savirsit implinirea legii; fiindca n-a venit sa strice legea, ci s-o implineasca (Matei 5, 1 7). §i a sarbatorit Pa§tele in saptamina in care a fost a patrusprezecea zi a lunii sarbatoarea a cincea. In insa§i ziua aceea, precum ne 132 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 invata cele de mai inainte, a mincat pa§tile impreuna cu ucenicii. Iar in ziua urmatoare, adica in sarbatoarea a sasea, S-a rastignit, in a cincisprezecea zi a lunii. Si acea mare simbata a fost in a saisprezecea zi a lunii. Iar in a saptespre- zecea zi a lunii a inviat din morti. / 1. De aici trebuie sa luam in seama aceasta lege a Pastelui: sa nu socotim ziua a patrusprezecea a lunii in ziua invierii, ci mai degraba in ziua patimirii, sau in celelalte zile trecute foarte de curind. Sarbatoarea invierii se tine duminica. Dar duminica nu putem sa ajunam, fiindca ii eondamnam pe manihei pe buna dreptate ca ajuneaza in aceasta zi. Aceasta insemneaza a nu crede in Invierea lui Hristos daca implineste cineva legea ajunarii in ziua Invierii. Chiar daca zice legea ca Pastele trebuie mincat cu amaraciune (Ie$. 12, 8), adica cu durere, fiindca Facatorul mintuirii noastre a fost ucis cu o adt de mare nelegiuire a oamenilor, totusi profetul ne invata ca duminica trebuie sa ne bucuram, zicind: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sane veselim intru dinsa" (Ps. 11,7,24). 12. Asadar, trebuie sa cinstim in noi nu numai ziua patimirii, ci si pe a invierii, ca sa avem si ziua amaraciunii si pe cea a veseliei: intr-una sa ajunam, in cealalta sa ne indestu- lam. De aceea, daca, asa cum va fi data viitoare, a patrusprezecea zi a primei luni va cadea duminica, fiindca nici nu trebuie sa ajunam duminica, dar nici sa nu ajunam daca ziua a treisprezecea a lunii cade simbata, avindu-se in vedere mai ales ziua patimirii, sarbatoarea Pa§telui trebuie aminata in cea- lalta saptamina. Iar daca urmeaza a cincisprezecea zi a lunii, in care Hristos a patimit, si va fi a doua sarbatoare, va fi si a treia sarbatoare in a saisprezecea zi a lunii, cind trupul Domnului s-a odihnit in mormint; fiindca va fi a patra sar- batoare in a saptesprezecea zi a lunii, cind Domnul a inviat. 13. Asadar, daca vor cadea in ultima saptamina cele trei zile sfinte in care Hristos a patimit, S-a odihnit si a inviat, zilele despre care spune: „Darimati acest templu si in trei zile il voi ridica" (loan 2, 19), ce indoiala sa ne aduca suparare? Caci daca ne aduce neliniste faptul ca in a patrusprezecea zi a lunii nu sarbatorim chiar ziua fie a patimirii, fie a invierii, Insufi Domnul nu in a patrusprezecea zi a lunii a patimit, ci in a cincisprezecea, iar in a saptesprezecea a inviat. Iar daca a patrusprezecea zi a lunii cade in ziua de duminica, adica in a patrusprezecea zi inainte de calendele lui mai, propunem sa se sarbatoreasca Pastile in dumi- nica urmatoare, pentru ca avem in trecut pilde de acest fel. 14. Nu cu multi ani in urma, cind a patrusprezecea zi a primei luni a cazut duminica, sarbatoarea s-a tinut in duminica urmatoare. Iar in al 89-lea an din ziua domniei lui Dio- cletian, fiindca a patrusprezecea zi era a noua a calendelor lui aprilie, n-am sarbatorit Pastile in ajunul calendelor lui aprilie. Si alexandrinii si egiptenii, dupa cum au scris chiar ei, fiindca a patrusprezecea zi a lunii cazuse in a opts- prezecea zi a lunii Phamenoth, au sarbatorit Pastile in a cincea zi a lunii Pha- rmuth, adica inainte de calendele lui aprilie, si astfel s-au potrivit cu noi. De asemenea, in anul al nouazeci si treilea din ziua domniei lui Diocletian, SCRISORI 133 fiindca a patrusprezecea zi a lunii a cazut in a patrusprezecea zi a lunii Phar- muth, care zi este a cincea a idelor lui aprilie si care era duminica, Pa§tile s-au sarbatorit in ziua a douazeci §i una a lunii Pharmuth, care a fost dupa calenda- rul nostru a saisprezecea zi inainte de calendele lui mai. De aceea, fiindca avem §i socoteala §i pilda, nu trebuie sa ne tulbure nimic din acest punct de vedere. 15. Acum mai este o alta incurcatura care trebuie lamurita, aceea ca multi socotesc ca trebuie sa sarbatorim Pantile in a doua luna, fiindca scris este: „Sapazesti prima luna a celornoi" (Deut. 16, 1), fiindca nu pot sa sarbato- reasca Pantile in afara lunii celor noi decit cei care pazesc a patrusprezecea zi a lunii dupa litera legii, adica numai in ziua aceea si nu in alta. In sfirfit, va fi ca iudeii sa sarbatoreasca Pa§tile in a douasprezecea, nu in a unsprezecea zi a lunii, adica, dupa calendarul nostru, in a treisprezecea zi a calendelor lui apri- lie, iar dupa calendarul egiptean in a douazeci §i patra zi a lunii Phamenoth, care nu este prima luna, ci a douasprezecea. Prima luna la egipteni se zice Pharmuth, care incepe in a sasea zi a calendelor lui aprilie §i se termina in a saptea zi a calendelor lui mai. Asadar, dupa socoteala egiptenilor trebuie sa sarbatorim duminica Pa§tilor in prima luna, adica in a saptea zi a calendelor lui mai, care este a treisprezecea zi a lunii Pharmuth. 16. Nu socot fara noima sa Iuam ca pilda in ce luna au fost sarbatorite pentru prima data Pa§tile. §i inaintasii no§tri, in hotaririle Sinodului de la Niceea, au socotit ca trebuie luata ca punct de plecare aceea§i eneadecaterida, daca vrea cineva sa tina seama de aceste lucruri. Ei pe drept au pazit insasi luna celor noi, fiindca in Egipt in aceasta prima luna se secera grinele cele noi. Aceasta este §i prima dupa mer- sul anului la egipteni, §i prima dupa Lege, §i a opta dupa rinduielile noastre. Caci anul de impozite incepe in luna septembrie. Asadar, in luna a opta sint calendele lui aprilie. Dar luna nu incepe dupa datina populara, ci dupa rin- duiala celor stiutori, adica de la echinoctiu, zi care este a douasprezecea a calendelor lui aprilie, si se sfirseste in ziua a unsprezecea a calendelor lui mai. De aceea in cuprinsul acestor treizeci §i una de zile se sarbatore§te adesea ziua Pa§telui. 7 7. Dar fiindca acum sase ani am sarbatorit duminica Pa§telui in a unsprezecea zi a calendelor lui mai, adica in a treizecea zi a lunii, bineinteles dupa socoteala noastra, nu trebuie sa ne facem griji daca o sa sarbatorim ziua Pa§tilor viitoare in a treizecea zi a lunii Pharmuth. Iar daca socoteste cineva luna dupa faptul ca duminica Pastelui va fi la trei zile dupa sfirsitul lunii, care se pare ca se sfir§e§te in a unsprezecea zi a calendelor lui mai, sa aiba in vedere faptul ca a patrusprezecea zi a lunii cautindu-se va fi a patrusprezecea zi a calendelor lui mai, adica inauntrul numarului prescris al lunii. Legea cere ca trebuie sa sarbatoreasca ziua patimilor inauntrul primei luni a celor noi. 18. §i indeplinefte aceasta dupa luna plina, careia ii mai ramin inca alte trei zile pina la sfirsitul lunii. A§adar, nu cade intr-alta luna sarbatorirea Pa§telui, daca aceasta se face in prima luna. Dar nu trebuie sa ne tinem de litera legii, chiar 134 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI daca ne invata obiceiul insusi de a sarbatori Pantile; aceasta ne invata si Apos- tolul care zice: Pantile nostru, Hristos, s-a jertfit pentru noi (I Cor. 5, 7). Scrip- tura, asadar, ne invata sa nu tinem la litera. Caci scris este: „Vei sarbatori Pa§- tile pentru Dumnezeul tau in a patrusprezecea zi a primei luni" (Ie§. 12, 18). Zice zi in loc de luna, de unde cei mai cunoscatori socotesc luna de zile dupa mersul lunii de pe cer. §i fiindca mersul lunii, adica prima zi, incepe de la none, ve'zi ca pina acum se pot socoti nonele lui mai ca prima zi a celor noi. De aceea si dupa parerea legii aceasta este prima luna. Grecii numesc luna |j.f|v, iar lunile ^fjvec,. § i obiceiul firesc al neamurilor straine numeste luna in locul zilelor. 19. Chiar si Vechiul Testament arata ca alta sarbatoare trebuie sa fie cea a patimilor si alta a invierii. Caci spune: „Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, curat, desavirsit, si sa luati sau un miel, sau un ied. Sa-1 tineti pina in ziua a patrusprezecea a lunii acesteia si atunci toata adu- narea obstii fiilor lui Israel sa-1 junghie catre seara. Sa ia din singele lui si sa unga amindoi usorii si pragul eel de sus al usii casei unde au sa-1 manince. §i sa manince in noaptea aceea carnea lui fripta la foe" (Ie§. 12, 5-8), si mai jos: „Sa-l mincati cu graba, caci este Pastile Domnului. In noaptea aceea voi trece peste pamintul Egiptului si voi lovi pe tot intiiul nascut in pamintul Egiptului al oamenilor si al dobitoacelor si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamintul Egiptului, caci Eu sint Domnul. Iar la voi singele va fi semn pe casele in care va veti afla: voi vedea singele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoritoare cind voi lovi pamintul Egiptului. Ziua aceea sa fie spre pome- nire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului din neam in neam; ca ase- zare vesnica s-o praznuiti" (Ie$. 1 1- 14). 20. Bagam de seama ca si ziua patimi- rii este inscrisa in post, fiindca mielul trebuie ucis spre seara, desi 1-am putea primi ca ultimul timp spre seara, dupa loan, care zice: „Copii, este ceasul eel de pe urma" (I loan, 2, 18). Dar se vede ca taina s-a prefacut in seara zilei cind s-a facut intuneric. §i postul trebuie aminat in acea zi fiindca il veti minca in graba si graba se potriveste cu cei ce postesc. Dar in ziua invierii este bucuria si veselia indestularii in care zi se pare ca a iesit poporul din Egipt, dupa ce au fost ucisi pruncii nascuti ai egiptenilor. Aceasta o invata mai limpede cele urmatoare, in care spune Scriptura ca iudeii au facut Pa§tile precum le porun- cise Moise: „Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intiii nascuti in pamin- tul Egiptului, de la intii-nascutul lui Faraon. In aceeasi noapte a chemat pe Moise fi pe Aaron si le-a zis: Sculati-va si iesiti din pamintul poporului meu! §i voi si fiii lui Israel! Duceti-va §i slujiti Domnului Dumnezeului vostru" (Ie§. 12, 29-31). §i urgiseau egiptenii poporul grabindu-se sa-1 alunge cit mai repede. In sfirsit, israelitii au plecat in asa fel incit sa nu li se dospeasca azima. Caci egiptenii i-au dat afara, neputind rabda atita pregatire cita isi facusera pentru drum. 2 7. S-a vazut asadar ca ziua invierii trebuie sarbatorita dupa ziua patimirii, care zi a invierii nu trebuie sa fie ziua a patrusprezecea a lunii, ci SCR1SORI 135 dupa aceea, cum spune Vechiul Testament. Caci ziua invierii este aceea cind poporul, iesind din Egipt, si fiind botezat in mare si in nor, precum spune Apostolul (I Cor. 10, 2-4), primind piinea cea duhovniceasca si sorbind din piatra bautura cea duhovniceasca, a invins moartea. Iar patirnirea Domnului nu se poate sarbatori in ziua de duminica. Daca a cazut a patrusprezecea zi a lunii duminica, trebuie adaugata a doua saptamina, cum s-a facut in al sapte- zeci §i saselea an din ziua imperiului lui Dioclitian. Caci atunci, in a douazeci si opta zi a lunii Pharmuth, care este a noua a calendelor lui mai, am sarbatorit duminica Pa§telui fara vreo indoiala din partea celor mai batrini. Totodata §i cursul lunii §i judecata spun ca Pa§ tile viitor trebuie sarbatorit in ziua a doua- zeci si una a lunii. Caci de obicei pina la a douazeci si una zi a lunii ajunge sa fie sarbatorit Pa§tile. 22. A§adar, de vreme ce toate aratarile adevarului se unesc cu pilda inainta§ilor, sa sarbatorim veseli §i bucuro§i ziua mintuirii ob§- te§ti, vopsind usa noastra pe unde intra Cuvintul, u§a care dore§te Aposto- lul sa i se deschida (Col. 4, 3) in credinta patimirii Domnului. Despre aceasta u§a vorbe§te §i David: „Pune, Doamne, paza gurii mele §i u§a de ingradire imprejurul buzelor mele" (Ps. 140, 3). Dar sa nu vorbim despre nimic altceva, decit despre singele lui Hristos, prin care am invins moartea, prin care am fost rascumparati. Sa straluceasca in noi lumina lui Hristos. Pe El sa-L ascultam, catre El sa ne indreptam ochii mintii §i ai trupului, preamarindu-I lucrarile, aratindu-I binefacerile. Pe pragul u§ii noastre sa straluceasca sfinta marturisire pentru cei rascumparati. Sa luam cu Duh fierbinte juramintul in azimile since- ritatii §i ale adevarului, cintlnd cu evlavioasa plecaciune slava §i maretia nedespartita a Tatalui, Fiului §i Sfintului Duh. Scrisoarea a XXTV-a AMBROZIE CATRE IMPARATUL VALENTINIAN 7. Lucrarile pe care le-am indeplinit in solia mea de mai inainte au fost aprobate de Tine si nu mai este nevoie sa revin asupra lor. Se stie destul de limpede ca, retinut citeva zile in Galia, n-am primit vrerile lui Maximus si nici nu mi-am dat consimtamintul pentru cele ce tineau mai degraba de vointa lui decit de interesul pacii. De altfel nici nu mi-ai fi incredintat a doua solie, daca n-ai fi aprobat-o pe prima. Dar fiindca mi s-a impus trebuinta ca la intoarcere sa am o lupta de vorbe cu el, am socotit ca este bine sa fac prin aceasta scri- soare o expunere a soliei mele, pentru ca sa nu se amestece in vorbirea cuiva lucruri desarte printre cele adevarate inainte ca venirea mea sa le arate asa cum au fost, intarite cu pecetea adevarului nefalsificat. 2. Dupa ce am ajuns la Treviri, in ziua urmatoare m-am prezentat la palat. A iesit la mine un barbat gallican, scapet imperial, administrator al palatului. Tarn cerut voie sa intru. 136 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI M-a intrebat daca am aprobarea scrisa a Clementei Tale. I-am raspuns ca o am. Mi-a spus ca nu pot fi primit decit in consistoriu. Eu i-am spus ca nu este acesta protocolul pentru preoti, ca am anumite lucruri serioase, despre care trebuie sa vorbesc numai cu mai marele lui. S-a dus sa intrebe, dar s-a intors cu acela§i raspuns, incit era limpede ca de la inceput i se spusese sa nu fiu primit decit in consistoriu. Am spus totu§i ca acest lucru este strain de sarcinile noastre, dar ca nu voi lipsi de la datorie, caci umilinta este o virtute placuta mie, mai ales in slujba ceruta pentru tine, intemeiata pe frateasca evlavie §i pe adevar. 3. Cind am intrat, el era in consistoriu, a§ezat pe scaun. S-a ridicat sa-mi dea sarutarea obisjiuita, dar m-am oprit intre membrii consistoriului. Unii au inceput sa ma indemne sa ma apropii de el, mai ales ca §i el ma chema. Am raspuns: De ce sa saruti pe cineva pe care nu-1 cunosti? Daca m-ai fi cunoscut, nu m-ai fi vazut in acest loc. Te-ai suparat, episcope, mi-a zis el. Nu m-am suparat, dar mi-e ru§ine sa ma gasesc fntr-un loc nepotrivit mie. §i la prima solie, a raspuns el, ai intrat in consistoriu. N-a fost gre§eala mea, ci a celui ce m-a chemat, i-am spus, nu eel ce a intrat a gresit. De ce ai intrat? mi-a zis. Fiindca, am zis, atunci ceream pace ca unuia mai mie, acum ca unui egal. Egal in binele cui? a intrebat el. Am raspuns: AI Atotputernicului Dumnezeu, care ii paze§te lui Valentinian domnia incredintata. 4. In cele din urma a izbucnit zicind: M-ai luat in ris tu §i acel Bauto, care a voit sa-si pretinda dom- nia sub infati§area unui copil si care a trimis chiar barbari la mine, ca §i cum eu n-a§ avea pe cine sa pot aduce, cu toate ca lupta pentru mine atitea mii de bar- bari §i primesc intretinere de la mine. Iar daca eu, atunci cind ai venit, n-am fost singur, cine s-ar fi impotrivit §i puterii mele? 5. La acestea eu am raspuns linistit: Nu este nevoie sa te superi, fiindca nu ai nici o pricina de suparare, ci sa asculti cu rabdare ceea ce ti se raspunde la cele spuse de tine. De aceea am venit §i eu, fiindca la prima solie, pe de o parte, aratai incredere in mine, iar pe de alta, ziceai ca te-am amagit. Aceasta este spre slava mea §i spre mintuirea imparatului copil. Caci pe cine trebuie sa ocrotim noi episcopii mai mult decit pe copii? Scris este: „Faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva, ajutati pe eel apasat" (Isaia 1, 17). §i in alt loc: ,Judecatorii vaduvelor §i parintii orfani- lor" (Ps. 67, 6). 6. Totu§i nu-mi pare rau de serviciile facute de mine pentru Valentinian. La drept vorbind, unde m-am impotrivit eu legiunilor tale, ca sa nu patrunzi in Italia? La ce strimtori? Cu ce armata? Cu ce efective? Nu cumva cu trupul meu ti-am inchis Alpii? O de a§ fi savir§it eu o asemenea isprava! Nu m-as teme de impotri virile §i de invinuirile tale. Cu ce fagaduinte am ris de tine cind era vorba de pace? Oare nu mi-a iesit in cale in Gallia, aproape de ora§ul Moguntiacum, comitele Victor, pe care 1-ai trimis sa ceara pace? Prin ce, asadar, te-a inselat Valentinian, care a fost rugat de tine inainte de a cere el pace? Prin ce te-a in§elat Bauto, care s-a aratat credincios imparatului sau? Nu cumva pentru ca nu si-a tradat principele? 7. Prin ce te-am amagit eu, care de SCRISORI 137 indata ce am venit, la cuvintele tale ca Valentinian trebuie sa vina la tine ca un fiu la tatal sau, am raspuns ca nu este drept ca pe timpul aspru al iernii un copil cu mama sa vaduva sa treaca Alpii, iar fara mama sa se expuna primejdiilor pe un drum atit de lung? A fost trimisa solie de pace, nu fagaduinta despre sosirea lui. Este limpede ca noi n-am putut fagadui ceea ce nu ni se daduse in putere sa facem. Este adevarat ca eu n-am fagaduit nimic, ca de aceea ai zis: Sa a§tep- tam ce raspuns aduce Victor. Dar se ftie ca eu fiind oprit, el a venit la Mediola- num §i ca i s-a refuzat ceea ce cerea. Se rosteau numai dorinte de pace, nu despre venirea imparatului, care nu era bine sa fie adus pe drum. Eram de fata cind s-a intors Victor: deci cum am oprit pe Valentinian? Au fost din nou tri- misi soli in Gallia, care sa-i opreasca sosirea, m-au gasit la Valentia gallica §i, pe cind ma intorceam, am intilnit garzile ambelor parti, care pazeau trecato- rile muntilor. Pe care annate ale tale le-am oprit? Din care Italie am intors steagurile? Pe care barbari i-a trimis comitele Bauto? 8. §i ce era de mirare daca ar fi facut aceasta Bauto de neam de dincolo de Rin, de vreme ce tu ame- ninti Imperiul Roman cu ajutoare de la barbari §i cu unitati de peste granita, carora provincialii le platesc bir pentru transporturi? Dar baga de seama ce deosebire este intre amenintarile tale §i blindetea copilului august Valenti- nian. Tu staruiai ca, sprijinit pe cete de barbari, sa patrunzi in Italia; Valenti- nian a intors pe huni si pe alani care, venind prin tinuturile Alemaniei, se apropiau de Gallia. Care e necazul, daca Bauto a facut sa se lupte barbari cu barbari? In vreme ce tu tineai in loc armata romana, iar el lupta impotriva du§manului din amindoua partile, in mijlocul Imperiului Roman iuthungii devastau Rhetia. De aceea hunii au fost primiti impotriva iuthungilor. El totu§i, fiindca peste granita zdrobea pe alemani iar inauntru apara pe galli, a fost nevoit sa renunte la triumfurile lui, pentru ca tu sa nu te temi. Pune alaturi faptele amindurora. Tu ai facut sa fie jefuita Rhetia, Valentinian a cumparat cu aurul lui pacea pentru tine. 9. Prive§te-1 §i pe eel care-ti sta la dreapta, pe care Valentinian, de§i putea sa se razbune pentru durerile pricinuite, 1-a facut sa se intoarca la tine cu onoruri. II tinea pe paminturile sale, iar la vestea uci- derii fratelui §i-a infrinat furia. §i tie ti-a raspuns cu aceea§i trebuinta, de§i nu aceea§i era vrednicia. A§adar, compara §i judeca faptele amindurora. El ti-a lasat fratele viu, iar tu da-i-1 macar mort. De ce-i refuzi rama§itele paminte§ti ale fratelui, cind el nu ti-a refuzat ajutoare impotriva sa? 10. Poate te temi ca intoarcerea celui mort va reinnoi durerea osta§ilor; caci aceasta §i spui. Pe eel pe care 1-au parasit viu il vor apara mort? De ce te temi de el mort dupa ce 1-ai ucis, de§i puteai sa-1 aperi? Am ucis un du§man, spui. Nu ti-a fost el tie dug- man, ci tu lui. El acum nu mai simte nimic, judeca tu singur pricina. Daca ar socoti cineva astazi ca trebuie ocupat imperiul in aceste parti impotriva ta, oare pe tine te-ai socoti du§manul lui, sau pe el du§manul tau? Daca nu ma insel, eel ce cere pe nedrept aduce razboi, pe cind imparatul i§i apara dreptul 138 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI sau. Asadar, refuzi ramasitele pamintesti ale celui pe care erai dator sa nu-1 ucizi? Sa aiba imparatul Valentinian macar ramasitele fratelui ca garantie a pacii tale. §i cum spuneai ca nu-1 dai sa fie ucis pe eel pe care-1 opresti sa fie inmormintat? Se va putea oare crede ca nu i-ai urit viata, daca-i ura§ti si inmormintarea? 7 7. Dar sa ma intorc la mine. Din cite aud, te plingi ca s-au dus mai degraba la imparatul Theodosie cei care sint cu imparatul Valenti- nian. Dar ce nadajduiai ca se va intimpla, cind tu pe cei fugiti ii urmaresti cu osinda, iar pe cei prinsi ii ucizi? Ca Theodosie ii incarca cu daruri si cu ono- ruri? Pe cine am ucis? a intrebat el. Pe Vallio, i-am raspuns eu. Si ce barbat, ce luptator? Aceasta i-a fost pricina pieirii ca si-a slujit imparatul cu credinta? Nu eu, a zis el, am poruncit sa fie ucis. Am raspuns: Am auzit ca i s-a poruncit uci- derea. Dar, a zis el, daca nu si-ar fi curmat zilele singur, poruncisem sa fie dus la Cabillonum si sa fie ars de viu. Deci de aceea s-a crezut ca tu 1-ai ucis. Asa- dar cine si-ar fi crutat viata, cind a fost ucis luptatorul viteaz, ostasul credin- cios, tovara§ul folositor? Atunci am plecat, fiindca zicea ca va vedea el ce este de facut. 12. Apoi fiindca vedea ca eu stau departe de episcopii care erau apro- piati lui, sau care cereau moartea unor rataciti de la credinta, suparat le-a poruncit ca eu sa plec fara intirziere. Iar eu, desi multi credeau ca nu voi scapa de cursele lui, mi-am luat drumul cu singura durere ca, din cite am aflat, batri- nul episcop Hyginus a fost surghiunit, desi era asa de slab, incit nu mai rama- sese in el decit sufletul. Fiindca am stat de vorba cu insotitorii lui, spunindu-le sa nu-1 lase sa fie alungat batrinul fara imbracaminte si fara o perna, eu insumi am fost alungat. 13. Aceasta este darea de seama a soliei mele. Sanatate, impa- rate, si-ti doresc sa fii in siguranta impotriva omului care acopera razboiul cu valul pacii. Scrisoarea a XXV-a AMBROZIE CATRE STUDIUS 7. Recunosc simt&mintul inimii curate, rivna credintei si teama de Dom- nul nostru Iisus Hristos. Despre aceasta chiar eu m-as teme sa dau un raspuns - tinind seama, pe de o parte, de trebuinta de a pazi legea, iar pe de alta, de a fi cu mila si omenie -, daca n-as avea despre aceasta autoritatea Apostolului: „Ca nu fara pricina poarta sabie eel ce judeca" (Rom. 13, 4). Omul legii este deci razbunator al lui Dumnezeu impotriva celor ce fac rau. 2. Dar desi iti este cunoscut acest raspuns, ai socotit totusi ca nu e pierdere de vreme sa fie pus in discutie. Caci sint in afara Bisericii cei ce nu-i cheama in tovarasia legaminte- lor ceresti pe cei care au socotit ca trebuie data o sentinta de moarte impotriva unora. Cei mai multi, chiar de buna voie, nu dau astfel de hotarire. Ei sint lau- dati §i noi insine nu putem sa nu-i laudam, fiindca pina intr-atit pazim autorita- tea Apostolului, incit nu indraznim sa le tagaduim tovarasia. 3. Vezi asadar, ce SCRISORI 139 cere autoritatea si ce indeamna mila. Vei avea scuza daca vei aplica legea, §i lauda daca no vei aplica, dar §i daca nu vei putea s-o aplici tuturor mai ales ca preot voi aproba nu sa-i nimice§ti pe cei vinovati in mizeria inchisorii, ci sa-i achiti. Caci se poate intimpla ca, fiind cunoscuta pricina, sa fie reprimit la judecata vinovatul care dupa aceea fie cere iertare, fie desigur fara vreo vina prea mare, cum spune cineva, zace in inchisoare. §tim totusi ca multi dintre pagini sint obi§nuiti sa se laude ca s-au intors cu securea nepatata. de singe din administrarea provinciilor. Daca paginii fac aceasta, ce trebuie sa faca cre§ti- nii? 4. La toate acestea prime§te raspunsul Mintuitorului. Iudeii au adus in fata Mintuitorului (loan 8, 3- 1 1) pe o femeie adultera, pentru ca, daca El o iarta, sa-L invinuiasca de calcarea legii, caci doar El zisese: „N-am venit sa stric legea, ci sa o implinesc" (Matei 5, 1 7), iar daca o condamna sa-I spuna ca i§i calca propria invatatura a iertarii. Acestea prevazind Domnul Iisus, a plecat capul in pamint si a scris in tarina. Ce a scris, daca nu acele cuvinte profetice: „0, tara, tara, asculta cuvintul Domnului" (Uremia 22, 29), care au fost scrise despre Iehonia de catre profetul Ieremia? 5. Cind intreaba iudeii, sint scrise pe pamint numele iudeilor; cind vin cre§tinii, nu se scriu pe pamint numele credincio§ilor, ci in cer. Pe pamint sint scri§i numai cei ce s-au indepartat de Tatal lor, care-si ispitesc Tatal, care spun cuvinte de hula impotriva Mintuito- rului. Cind intreaba iudeii, Iisus I§i inclina capul §i, fiindca n-are unde sa-§i piece capul Sau (Matei 8, 20), §i-L ridica iara§i pentru a rosti o invatatura si zice: „Cei fara de pacat sa arunce eel dintii piatra asupra ei" (loan 8, 7). §i iara§i plecind capul scria pe pamint. 6. Auzind, ei au inceput sa iasa fiecare, mai intii cei batrini, fie pentru ca aveau mai multe pacate, caci traisera mai mult, fie pentru ca ei au inteles cei dintii puterea invataturii, fiind mai inte- lepti. Au inceput sa-fi plinga pacatele mai intii cei care pina aici ii invinuiau pe altii de pacate. 7. A§adar, cind ei s-au retras, Iisus a ramas singur §i, ridicind capul catre femeie, a zis: „Unde sint cei care te invinuiau? Nimeni n-a aruncat piatra asupra ta? Iar ea a raspuns: Nimeni. I-a zis ei Iisus: Nici Eu nu te voi osindi. Du-te §i vezi sa nu mai gre§e§ti" (loan 8, 10). El rascumpara §i nu osin- de§te; El este viata care indreapta §i izvorul care spala. §i atunci cind se pleaca Iisus, de aceea se pleaca, pentru ca sa ridice pe cei cazuti. El spune pacato§ilor „Nici Eu nu te voi osindi". 8. Ai ce cai sa urmezi, caci se poate intimpla ca acela care a gre§it sa aiba nadejde ca se va indrepta; daca este fara botez sa poata primi iertarea, daca este botezat sa faca pocainta §i trupul sa §i-l dea pentru Hristos. 9. De aceea mai marii no§tri au socotit ca este mai bine sa fie mai cu ingaduinta ca judecatori, pentru ca, pe de o parte, sa le fie temuta sabia, iar pe de alta, sa domoleasca, nu sa atite mai tare nebunia nelegiuirilor. Caci daca li s-ar tagadui celor vinovati tovara§ia soartei s-ar crede ca pedeapsa este data doar ca razbunare. A§adar, inainta§ii no§tri au socotit ca e mai bine sa se 140 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI stapineasca de voie decit sa se supuna poruncii data de lege. Sanatate si gin- deste-te la noi, caci si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XXVT-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS 1. Desi in scrisoarea dinaintea acesteia am raspuns la intrebarea pe care ai pus-o, totusi, fiindca imi ceri o expunere mai dezvoltata, nu preget sa ti-o dau si sa ti-o scriu ca unui fiu. 2. Intotdeauna s-a pus intrebarea si este cunos- cuta de toti iertarea fata de acea femeie despre care se scrie in Evanghelia dupa loan, femeie vinovata de adulter si adusa in fata lui Hristos (loan 8, 3). El n-a dat un raspuns direct asupra vinovatiei acesteia, fiindca un asemenea ras- puns ar fi fost folosit de iudei in mod viclean, pentru ca, daca femeia era achi- tata impotriva legii, ei sa spuna ca hotarirea Domnului este impotriva legii, iar daca era condamnata potrivit legii, sa arate ca lui Hristos ii lipseste mila. 3. Dar intrebarea s-a pus cu si mai multa putere cind episcopii au inceput sa-i acuze in procese publice pe cei vinovati de nelegiuiri foarte grave, unii cerin- du-le chiar pedeapsa cu moartea, iar altii aratind ca osindiri de acest fel sint biruinte ale preotilor setosi de singe. Caci, spun acestia din urma, ce altceva cereau iudeii, decit ca vinovatii de fapte criminale sa fie pedepsiti potrivit legi- lor publice si ca de aceea a trebuit sa fie acuzati de catre preoti in judecati publice cei despre care spun ca trebuiesc pedepsiti potrivit legilor? Pricina este aceeasi, dar numarul este mai mic, adica judecata este asemanatoare, dar pedeapsa este deosebita. Hristos n-a rabdat sa fie pedepsita dupa litera legii una singura, iar ace§tia spun ca intr-un mic numar de cazuri s-au dat asemenea pedepse. 4. Dar in ce loc judeca Hristos? Caci adesea a gasit cu cale sa-si potri- veasca raspunsurile dupa locul in care ii invata pe ucenicii Sai. In templul lui Solomon, adica in al intelepciunii, plimbindu-Se El, zicea: „Eu si Tatal Una sintem" (loan 10, 30), iar in templul lui Dumnezeu spunea: „Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis" (loan 7, 16). Aceasta judecata o face in templu, cum este scris in Scriptura, unde se spune: „Cuvintele acestea Lea grait Iisus in vistierie, invatind in templu. §i nimeni nu L-a prins" (loan 8, 20). Ce este vistieria aici? Este sfatul credinciosilor, cheltuiala saracilor, tihna oropsitilor, pe linga faptul ca Hristos privind, precum este scris in Evanghelia dupa Luca (2 1, 2), a spus ca acei doi bani ai vaduvei valoreaza mai mult decit darurile bogatilor, aratind prin dumnezeiasca marturie ca este mai de pret darul facut din dragoste, decit eel din prisosul bogatiei. 5. Sa vedem Cei ce avea asemenea judecata, ce invataturi dadea El pe cind se afla in vistierie, caci nu fara rost a socotit-o mai darnica pe vaduva care a pus doi bani in cutia mile- lor. Saracia vaduvei este bogatie in taina credintei. Acesti doi bani sint dinarii pe care acel samaritean din Evanghelie i-a lasat in casa de oaspeti pentru a fi SCRISORI 141 vindecat de rani eel ce cazuse intre tilhari (Luca 10, 35). A§adar, in aceasta vaduva, care inchipuise Biserica, in aceasta vistierie sfinta a socotit ca trebuie sa arate cum sa se vindece ranile celor saraci, cum sa se aline foamea drumeti- lor. 6. De aceea si acum se cade ca tu sa cintaresti duhovniceste invatatura pe care o dadea Hristos; caci impartea popoarelor argintul incercat in foe (Ps. 1 1, 7) si socotea in simtamintele popoarelor banul cu chipul regelui. Nimeni n-a trimis mai mult decit eel care a dat tot. Satura pe cei flaminzi, indestula pe cei lipsiti, celor orbi le dadea vedere, rascumpara pe robi, pe cei betegi ii intarea, pe morti ii invia, si, ceea ce este mai mult, ierta pacatele, aducea achitarea celor vinovati. Acestia sint cei doi bani pe care i-a trimis Biserica dupa ce i-a primit de la Hristos. Caci ce sint cei doi bani, daca nu pretul Vechiului si Nou- lui Testament? Pretul Scripturii este credinta noastra, caci ceea ce se cite§te trebuie sa se inteleaga intr-un fel mai inalt. Asadar, iertarea pacatelor este pre- tul celor doua Testamente, vestita in chip mistic prin miel (Ie§. 12, 3) §i indepli- nita cu adevarat de Hristos. 7. Astfel iti dai seama ca nu sint de ajuns pentru curatire cele sapte zile, fara celelalte trei zile. Curatirea de sapte zile este cea dupa lege (Lev. 12, 2), care in chipul simbetei de acum a vestit simbata cea duhovniceasca, iar curatirea de trei zile este cea dupa har, care se intareste prin marturia Evangheliei, fiindca Domnul a inviat a treia zi (Luca 24, 7). Unde se prescrie pedeapsa, trebuie sa fie pocainta pentru pacate, unde se da iertarea, acolo este har. Mai intii este pocainta, iar mai pe urma harul. Asadar nici pocainta fara har, nici har fara pocainta. Caci mai intii trebuie ca pocainta sa osindeasca pacatul, pentru ca harul sa-1 ftearga. De aceea talmacind chipul legii, loan a botezat in pocainta, Hristos in har (Matei 3, 11). 8. Asadar, a saptea zi insemneaza taina legii, iar a opta pe cea a invierii, precum gasefti scris in Ecclesiast: „Imparte o bucata in sapte si chiar in opt" (Eccl. 1 1, 2). In profetul Osea (3, 1-2) citesti ca s-a zis: „Adu-ti tie o desfrinata pe cincispre- zece dinari", in intelesul ca prin cei doi bani ai Vechiului §i Noului Testament, adica prin intregul pret al credintei acea femeie este adusa intr-o tovarasie de pagini fara capatii si traind in ticalofie. 9. „§i am cumparat-o, se spune in Osea (3, 2), pe un omer si un semiomer de orz si un letec de vin". Pe orz insemneaza ca-i chema la credinta pe cei necredinciosi ca sa-i faca desavirsiti, prin omer se intelege masura plina, iar prin semiomer masura pe jumatate plina. Masura plina este in Evanghelie, cea pe jumatate plina este in Lege, a carei plinatate este Noul Testament. Domnul Insu§i spune: „N-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc" (Matei 5, 17). 10. §i nu ca sa pierdem vremea citim in psalmii lui David despre cele cincisprezece trepte inalte si ca soarele s-a inaltat cincispre- zece trepte cind dreptul rege Iezechia primea prelungirea acestei vieti (Isaia 38, 8). Insemna ca are sa vina soarele dreptatii (Mai. 4, 2), care sa lumineze cu lumina prezentei sale cele cincisprezece trepte ale Vechiului si Noului Tes- tament, trepte pe care credinta noastra se urea la viata ve§nica. De aci §i taina 142 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI despre care s-a citit azi in Apostol, ca a ramas cincisprezece zile la Petru (Gal. 1, 18). Mie mi se pare ca Sfintilor Apostoli, care aduceau in cuvinte felurite tal- maciri dumriezeie§tii Scripturi, le-a aparut lumina plina de stralucire si li s-a risipit umbra ne§tiintei. Dar sa ne intoarcem la nepedepsirea acelei femei adultere. 11. A fost adusa Domnului Iisus de catre carturari §i farisei o femeie vinovata de adulter (loan 8, 3- 1 1), cu firetlicul acestora ca, daca El o achita sa-L faca vinovat ca nu respecta legea, iar daca o condamna, sa-i spuna ca §i-a schimbat telul pentru care a venit; fiindca a venit sa ierte pacatele tuturor. Mai inainte spusese: „Eu nu judec pe nimeni" (loan 8, 15). Aducindu-i-o asadar, au zis: „A m gasit aceasta femeie prinsa in adulter. §i scris este in legea lui Moise ca orice femeie adultera sa fie ucisa cu pietre (Lev. 20, 10). Tu ce zici despre ea? (loan 8, 3-5). 12. Pe cind ei spuneau acestea, Iisus, aplecind capul in jos, scria cu degetul pe pamint. §i pe cind ei afteptau sa auda ce raspunde, El, ridi- cind capul, a zis: „Cine este,fara pacat, acela sa arunce eel dintii piatra asupra ei" (loan 8, 7). Ce este mai dumnezeiesc decit aceasta sentinta, ca acela sa-i pedepseasca pacatele care este El insu§i fara de pacat? Cum sa te faci pedepsi- tor al altuia §i aparator al propriilor tale crime? Oare nu se osinde§te §i mai mult acela care condamna pe altul de nelegiuiri pe care el insusi le savir§e§te? 13. Aceasta a zis §i scris pe pamint. Ce? Desigur, cuvinte ca acestea: „Vezi paiul din ochiul fratelui tau §i birna din ochiul tau n-o vezi" (Matei 7, 3). Pofta este ca §i paiul: se aprinde repede §i in graba se termina de ars. Pacatul necre- dintei, prin care iudeii tagaduiau pe Aducatorul propriei lor mintuiri, rasuna ca o mare crima. 14. Scria pe pamint cu degetul cu care scrisese legea (Ie§. 31, 18). Pacatofii sint inscrisi pe pamint (Ieremia 17, 13), cei drepti in cer, daca pastrezi in minte ce s-a zis catre ucenici: „Bucurati-va, ca numele voastre sint scrise in ceruri" (Luca 10, 20). Pentru a doua oara a scris, ca sa §tii ca iudeii au fost condamnati dupa amindoua Testamentele. 15. La auzul acestui raspuns, au ie§it afara unul dupa altul, incepind cu batrinii, §i §edeau cugetind in ei. Iar Iisus a ramas singur §i femeia statea la mijloc (loan 8, 9). Bine zice ca au iesit afara cei ce nu voiau sa fie cu Hristos. Afara este litera legii, inauntru sint tai- nele ei. Cautau in copacii Scripturilor Sfinte frunzele, nu roadele; traiau in umbra legii §i nu puteau sa vada soarele dreptatii. 16. Pina la urma, dupa ce au plecat ei, a ramas Iisus singur §i femeia stind la mijloc. Pentru a ierta pacatele, Iisus ramine singur, cum spune El lnsu§i: „Iata, vine ceasul, §i a si venit, ca sa va risipiti fiecare la ale sale §i pe Mine sa Ma lasati singur" (loan 16, 32). Nu solul, §i nici vestitorul, ci Domnul Insu§i I§i mintuiefte poporul Sau (Isaia 63, 9). Ramine singur, fiindca nu poate sa aiba vreun om ceya comun cu Hristos pentru a ierta pacatele. Acest dar este numai al Lui Hristos, Care a ridicat pacatul lumii (loan 1, 29). A meritat sa fie iertata §i femeia care, pe cind iudeii se retrageau, a ramas singura cu Hristos. 1 7. Ridicind capul, Iisus a zis femeii: SCRISORI 143 „Unde sint cei ce te pirau? Nu te-a lovit nimeni cu pietre? §i ea a raspuns: Nimeni, Doamne! §i a zis catre ea Iisus: „Nici Eu nu te voi osindi. Du-te si vezi de acum sa nu mai gresesti" (loan 8, 10- 1 1). Vezi, cititorule, dumnezeiestile taine si blindetea lui Hristos. Cind femeia este acuzata, Hristos lasa capul in, jos. Dar il ridica, dupa ce pleaca piritorul. Astfel ca El vrea ca nimeni sa nu fie osindit, ci toti sa fie iertati. 18. Pe scurt, spulbera toate intrebarile ereticilor zicind: „Nimeni nu te-a lovit cu pietre?" Ei zic ca Hristos nu stie ziua judeca- tii, dar El zice: „Nu este al Meu a va da sa sedeti la dreapta si la stinga Mea" (Matei 20, 23). lata, si aceasta zice: „Nimeni nu te-a lovit cu pietre?" De ce o intreaba, cind El Insusi vazuse acestea? O intreaba pentru noi, ca sa stim ca n-a fost lovita cu pietre. Caci este in obiceiul nostru omenesc sa intrebam prea adesea de lucruri pe care le vedem. §i de aceea femeia a raspuns: „Nimeni, Doamne!". Aceasta poate sa insemneze: Cine poate sa arunce piatra asupra celei pe care Tu Insuti n-o condamni? Cine poate sa osindeasca dupa o sentita astfel data? 19. Domnul ii raspunde: „Nici Eu nu te osindesc". Baga de seama cum §i-a atenuat propria sentinta, pentru ca iudeii sa nu poata cirti nimic impotriva iertarii femeii, ci sa intoarca mai degraba impotriva lor defaimarea, daca ei ar voi sa se plinga. Femeia este lasata sa piece, nu este osindita; fiindca lipsea osinditorul, nu fiindca era dovedita nevinovatia. Dar de ce sa se plinga cei ce mai inainte au renuntat sa mai urmareasca nelegiuirea §i sa-i ceara osin- direa? 20. 1-a zis celei ce apuca un drum gresit: „Du-te si vezi de acum sa nu mai grese§ti". A indreptat-o pe vinovata fara s-o achite de vinovatie. Caci este osindita cu o sentinta mai aspra vina, daca fiecare isi uraste abaterea sa si incepe s-o osindeasca intii in el. Cind este ucis un vinovat, este pedepsita per- soana, nu fapta rea. Dar cind se lasa cineva de fapta rea, iertarea sa este osinda pacatului. Ce insemneaza asadar: „Du-te si vezi de acum sa nu mai gresesti"? Aceasta insemneaza: Din momentul in care te-a rascumparat Hristos, sa te indrepte harul, pe care pedeapsa nu 1-ar indrepta, ci 1-ar slabi. Sanatate, fiule, si ca un fiu iubeste-ne, caci si noi ca parinti te iubim. Scrisoarea a XXVII-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS, SANATATE! 7. Mi-ai scris ca te-au nedumerit cuvintele: „Cele ce aducem noi jertfa lui Dumnezeu sint uriciune in fata egiptenilor" (Ie§. 8, 26). Dar aveai prin ce sa-ti spulberi nedumerirea, fiindca in cartea Facerii este scris ca pentru egipteni pastorul de oi era spurc&t(Fac. 46, 34), nu din pricina lui ca om, ci din pricina oilor. Ei arau pamintul cu plugul, pe cind Avraam si Iacob, iar dupa ei Moise si David, au fost pastori, imbracati in aceasta slujba cu oarecare vrednicie regala. 2. Urau asadar egiptenii jertfele de singe, rivna desavirsita dupa virtuti 144 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI si dupa invatatura deplina. Asadar ceea ce urasc cei rai este curat si cinstit pentru cei buni. Trindavul dispretuieste lucrarea virtutii, mincaciosul fuge de ea. fiindca iubeste desfatarile, trupul egiptenilor uraste puterile sufletului, res- .pinge poruncile, fuge de invataturile virtutilor si de toate lucrurile de acest fel. 3. Pe cele de care fuge egipteanul, dar egipteanul si nu omul, tu care ai stiinta omeniei imbratiseaza-le. Dar fugi de acelea pe care le urmaresc si le aleg ei, fiindca nu pot sta la un loc intelepciunea si nebunia. De cele care sint oarecum in socoteala neintelepciunii si a nestapinirii sa se fereasca intelepciunea, sa se fereasca stapinirea de sine. Orice neintelept si nestapinit este in afara celor ce sint in binele si in mostenirea barbatului intelept si stapinit. 4. lata Lia si Rahila, intr-o sfinta unire, una harnica, cealalta cu vointa tare, fugind nu de legatura neamului, ci de deosebirile de viata. Cind au aflat din cuvintele har- nicului Iacov ca el vrea sa piece ca sa scape de miselia si de rautatea lui Laban si a fiilor acestuia, ele au raspuns: Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? Oare n-am fost socotite de el ca niste straine, fiindca el ne-a vindut si a mincat banii nostri?" (Fac. 31, 14-15). lata mai intii ca ticalosul si miselul isi indeparteaza de el fetele, una ostoita de munca, iar cealalta starui- toare in ale invataturii, si doreste sa se desparta de ele fiindca le priveste ca o sarcina, socoteste ca este un cistig pentru el daca le instraineaza, gindind ca al sau este cistigul si mijloc al placerilor sale. 5. Acum sa auzim cum ceea ce are virtutea nu are miselia. Caci ele zic: „Toate bogatiile si slava pe care Dumne- zeu le-a luat de la tatal nostru vor fi ale noastre si ale copiilor nostri" (Fac. 31, 16). Pe buna dreptate - zic ele - ca au fost luate bogatiile, fiindca Dumnezeu hotaraste, El este Facatorul bunurilor, si prin al Carui har ramine fara ele eel misel. Cei necinstiti si rai nu pot sa capete podoaba mostenirii dumnezeiesti. Urmeaza la mostenire eel harnic, care are in sine duhul puterii. Dar cine este puternic, daca nu singur Dumnezeu, care tine in friu si conduce toate? 6. Aces- tora asadar li se cuvine mostenirea lui Dumneezeu. De aceea si zice Isaia: „Cei ce cred in Domnul au mostenirea Lui" (Isaia 54, 17). §i frumos zice: „Au mostenirea". Caci mostenirea insasi este singura, alta nu exista. Mostenirea nu este o comoara oarba si nu toate cele trecatoare au folosul moftenirii. Numai aceea este mostenire in care partea este Dumnezeu. De aceea sfintul Domnului zice: „Domnul este partea mea" (Ps. 118, 57). §i in alt loc: „Mos- tenit-am marturiile Tale" (Ps. 1 1 1). Vezi care este averea celui drept: porun- cile lui Dumnezeu, raspunsurile Lui, invataturile Lui. Prin acestea eel drept este bogat, ele il hranesc, ele il desfata, ele sint bogatiile Lui. 7. Asadar avind aceste bogatii Lia si Rahila, nu cautau averile tatalui lor, in care erau bani ai altora, care erau fara intelepciune adunate si fara putere duhovniceasca. ca si cum ele erau bogate si libere, nu-1 socoteau pe tatal lor bogat, ci sarac. Cei intovarasiti cu invataturile bune si dezrobitoare nu socotesc bogat pe nici unul dintre cei neintelepti, ci dimpotriva sarac si lipsit |i chiar josnic, oricit ar inota SCR1SORI 145 acesta in bogatii regesti, oricit s-ar lauda in trufia sa cu aurul sau si cu puterea pe care o are. 8. Trebuie sa fuga asadar oamenii de astfel de tovarasi, chiar daca ii leaga de ei anumite trebuinte. Caci legaturile cu cei rai sint vatama- toare, ele intuneca mintea si o pateaza. Dupa cum traind pe linga un sfint vei deveni sfint, la fel alaturi de un stricat vei fi stricat (Ps. 17, 26-27). Adesea se intimpla ca unii, auzind chemarea celui nestapinit, chiar cind voiesc sa pas- treze tinuta stapinirii de sine, sa se coloreze cu boiul neintelepciunii, care de buna seama ii este potrivnica, fiindca intelepciunea si neru§inarea se resping una pe alta. 9. De aceea, cind Iacov, barbatul calit in virtute, le cere parerea, ele graiesc in glasul virtutii incercate prin indelungata osteneala: „Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru?" (Fac. 32, 14), adica ne intrebi daca vrem sa plecam de la el? Ca si cum n-ai sti ca n-avem nici o dorinta de intovarasire cu el, ca nu ne stapineste dorinta de bogatiile acestei lumi, atit de placuta unora, sau bucuria luxului. Pe acestea noi le socotim jos- nice si straine de noi, pline de saracie si de lipsa. 10. Ele arata si pricina pleca- rii lor: ca Laban a pierdut slava si comoara cea buna in care sa nascut. Ii fusese data puterea mintii si banul eel bun, cu chipul fi asemanarea lui Dum- nezeu pe el, darul eel duhovnicesc. Dar a pierdut ce avea bun, fiindca a ales mai degraba stralucirea veacului acestuia, decit cele adevarate §i folositoare vietii, a ales frumusetea cea lipsita de bunurile dumnezeiefti. Fiindca acela care se ia numai dupa frumusetea din afara se in§ala §i se pacaleste in alegerea sa. De aceea asculta si judeca. 11. A ajuns Laban din urma pe sfintul Iacov si pe fiicele sale, ca nu cumva sa descopere la ele ceva din viciile sale §i sa aiba motiv de a se intoarce la sine, invinovatind pe eel drept, dupa ce a fost comba- tut in judecata sa si nu putea sa arate sau sa raspunda nimic prin care sa fi fost in stare sa-1 retina: „Daca m-ai fi instiintat, ti-a§ fi dat drumul" (Fac. 32, 27). Dreptul Iacov a aratat de ce a fugit: ca sa nu fie urmarit §i adus inapoi, sa nu se intoarca inconjurat de o astfel de suita. Plecase de la Laban mai intii pentru ca nu trebuia sa se supuna ascultarii de mai multi stapini §i sa traiasca toata vre- mea cu un rob. Apoi fiindca, barbat preocupat de treburi serioase §i cautind sa urmeze calea cea dreapta catre virtute, a gasit nu un insotitor, ci prevestirile dumnezeiesti. Atunci, a zis el, m-au sfatuit sa plec de aici si acum ma insotesc pe cale. 12. Dar cum m-ai fi lasat sa plec? Cu ce alai? Oare cu bucuria ta, care este plina de tristete, cu timpane si harfe cintind fals, cu sunete placute de flaute rasunind neplacut, cu sunete zgomotoase, cu scirtiituri suparatoare, cu glasuri ragusite, cu tambale care sparg urechile? Ai crezut ca ma poti desfata cu ele? Ca ma poti chema inapoi cu ele? De acestea am fugit si nu ma tem de rautatea cuvintelor tale. Fugi, sa nu ma urmeze astfel de alai, ca nu vreau sa plec primind ceva de la tine. 13. Nu cu astfel de insotitori se ajunge la Biserica lui Hristos, catre Care se indrepta si Iacov, ca acolo sa aduca multimea de popoare, sa transporte bogatiile neamurilor, sa indrepte pe urmasi, fugind d(" 10 - Sfintul Anibrozie al Milanului 146 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI umbrele lucrurilor de§arte, punind frumusetea vie a virtutilor mai presus de chipurile cioplite lipsite de viata, cele serioase mai presus de cele ama- gitoare. Vezi cum i§i impodobesc paginii mesele de ospat, cum i§i vestesc sarbatorile. Dar acestea sint primejdioase pentru mintile credincio§ilor, care adesea sint vrajiti de ele, sint amagiti de mese placute, sint atra§i de cintece si de jocuri, fugind de posturile noastre, pe care le socotesc aspre, vatamatoare §i neplacute pentru trup. 14. Ai crezut cumva ca doresc aurul tau? Dar n-ai aur incercat in foe, prin care se dovedesc cei drepti (Ps. 11, 7). Sau ca vreau argint. Dar n-ai argint, fiindca n-ai stralucirea chemarii cerefti. Sau poate ai nadajduit ca-mi aduci pe slujitorii tai sub ascultare? Eu caut oameni liberi, fug de robii pacatului. Dar poate ca mi-au fost de trebuinta ca aratatori ai drumului, ca tovara§i pe cale? O, de ar putea sa ma urmeze §i pe mine! Eu le-a§ arata caile Domnului. Dar voi, care nu-L cunoa§teti pe Dumnezeu, cum Ii §titi caile? Pe caile Domnului merg numai ale§ii Lui. Nu oricine merge pe ele, dar nimeni nu e refuzat daca le doreste. 15. Sa urmeze cine e pregatit, sa mearga pe calea care duce in Mesopotamia. Cel ce va apuca pe acest drum va trebui sa treaca peste apele Tigrului si Eufratului, apele barbatiei §i ale dreptatii, prin lacrimile pocaintei, primind botezul harului. Aceasta este calea oastei Domnului. Toti cei ce sint in biserica lupta pentru Dumnezeu. Pe aceasta cale pe care §i-a ales-o Iacov merge stralucita turma insemnata cu deosebite vir- tuti. Orice suflet fara astfel de semne este necopt §i nepregatit, necunos- cator al virtutilor. Numai cu aceste semne este bogat in lucruri duhovni- ce§ti, pline de har. 16. Cine vine pe aceasta cale, mai intii sa se impace cu fratele sau. Cine vine pe acest drum sa locuiasca mai intii in Sichima, acel atelier pretios §i productiv al virtutilor, in care grea este razbunarea impotriva calcatorilor neprihanei. Cine vine pe acest drum sa se lupte pentru Dumnezeu, sa capete deprinderi pentru a-L putea urma, sa se uneasca cu umilinta lui Hristos si cu patimile Lui. Sa-§i ia crucea si sa-L urmeze pe Hristos (Matei 16, 24). Drumetul eel bun nu se trufe§te, nu este pizma§, ci dimpotriva ii binecuvinteaza pe cei ce merg cu el pe acela§i drum. 17. Sa urmam a§adar pe Iacov §i caile lui, ca sa ajungem la acele patimiri, la acele adunari, sa ajungem la limanul mult drept, la rabdare, care este mama credincio§ilor, §i la tatal Isaac, adica la tinutul bucuriei, la revarsarea veseliei. Unde este rabdarea, acolo este veselia. Suferinta aduce rabdarea, iar rabdarea incercare si incercarea nadejde, de care nu ne rusjnam (Rom. 5, 3-5). Acela care nu s-a ru§inat de crucea lui Hristos, a dobindit harul ca nici Hristos sa nu Se ru§ineze de el. Fii sanatos, fiule, §i nu te rusina sa-1 intrebi pe tatal tau, tu care nu te rusinezi sa te slavefti prin patimile lui Hristos. SCRISORI 147 Scrisoarea a XXVQI-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS, SAnATATE! 1. Am gasit in unele scrieri ca Pitagora, in sfaturile sale, i§i oprea discipolii sa mearga pe calea obi§nuita §i folosita de popor. De unde a luat aceasta pilda nu este necunoscut. Caci, de vreme ce i§i tragea obirsia din poporul iudeilor, cum cred cei mai multi, §i-a scos din invatatura acestuia §i indrumarile sale de dascal. Pe buna dreptate el a fost socotit mare intre filosofi; ba, se spune, nu se afla nici unul asemenea lui. Citise asudar, in Iesirea, ca i s-a poruncit lui Moise prin glasul dumnezeiesc: „Scoate-ti incaltamintea din picioarele tale" (Ie§. 3, 5). Aceasta i s-a poruncit §i lui Isus Navi (Iosua 5, 16), pentru ca, bineinteles, cei care doreau sa mearga pe calea Domnului sa nu aduca pe aceasta cale pra- ful drumurilor batatorite de popor. Citise porunca data aceluia§i Moise sa se urce cu preotii pe munte, dar poporul sa ramina la poalele muntelui (Ie§. 24, 13- 14). A despartit asadar pe preoti de popor si dupa aceea s-a poruncit lui Moise sa intre in nor. 2. Intelesul despartirii e limpede. Nimic sa nu se gaseasca popular la preoti, nimic de rind, nimic comun cu dorintele, obiceiu- rile §i purtarea celor multi. Demnitatea preoteasca sa-§i pretinda o greutate a sa proprie, o viata serioasa, o tinuta cu totul deosebita de a celor de jos. Caci cum poate fi respectat de popor eel ce n-are nimic despartit de popor, ci este la fel cu multimea? Ce sa admire in tine, daca in tine le recunoaste pe ale sale, daca nu vede nimic la tine care sa-i fie pilda, daca pe cele de care se ru§ineaza la el le gase§te la tine, pe care socote§te ca trebuie sa te respecte? 3. Sa trecem, a§adar, mai presus de felul de a gindi al multimii, de obiceiurile de viata ale turmei, sa ne ferim de mersul pe drumurile folosite de toti, pe cararea pe care alearga acela a carui viata e mai grabnica decit a unui aducator de vesti (Iov 9, 25), despre care se spune: „A trecut si n-a vazut" (Ps. 36, 36). Sa ne cautam calea pe care nu se aud cuvinte urite, nu se vad lucruri netrebnice, pe care nu merge eel cu viata patata, bineinteles patata de murdaria propriilor fapte, eel innegrit de fumul nedreptatilor pe care le-a savir§it, eel cu peretii sufletului intunecati si ruinati, care n-a gustat nici o placere a virtutii, pe care a socotit ca trebuie s-o priveasca mai degraba chiori§, decit drept in fata, sa §i-o insu§easca cu gind deschis §i cu inima curata. Unul ca acesta (cum fac cei mai multi, care par cu duh si slefuiti, dar inlocuiesc frumusetea intelepciunii cu glume neru§i- nate) neluind in seama harul eel adevarat, ca si cum ar trai numai in noapte, n-are incredere in cei ce traiesc ziua; fiindca este din numarul temanilor §i al sabeilor, care stau departe de adevar, despre care Iov zice: „Priviti caile tema- nilor §i cararile sabeilor; caci ajung in neorinduiala cei ce-§i pun nadejdea in ora§e §i in bogatii. Asa v-ati ridicat si voi fara mila impotriva mea. De aceea vazind ranile mele temeti-va" (Iov 6, 19-2 1). 4. Asadar sa lasam cararile celor decazuti, sa ne ferim de praful celor cu slabiciuni, care din pricina poftelor 148 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 s-au ratacit adesea in pustiu. Sa ne intoarcem §i sa urmam calea intelepciunii, pe care n-au calcat laudarosii si trufasii, pe care nimicnicia n-o cunoaste, moartea n-o §tie, fiindca Dumnezeu a croit-o: „Adincul a grait: Ea nu se aflain sinul meu! §i marea a spus la fel: Ea nu este la mine!" (Iov 28, 14). Dar daca vrei sa mergi pe calea intelepciunii si a bunei purtari, intelepciunea iti spune sa-L cinstesti pe Dumnezeu §i sa I te supui; iar buna purtare de asemenea iti graieste sa te stapine§ti de a face pacate. 5. Asadar ce este intre noi §i calea acestui veac, in care totul este ispita, ba chiar si viata omului este ispita, mai de§arta decit cea din graiul povestilor, cerind a locui in case de lut, a urmari ziua si noaptea numai cistigul, a te gindi intotdeauna la cistig, a cauta cistigul zilnic, ca oamenii banului, §i a te hrani, cum se spune despre greieri, cu aburul dorintelor. Intr-adevar ca greierii care, traind de pe o zi pe alta, se mistuiesc in plinsul lor. Caci ce altce\ a sint oamenii fara seriozitate, fara statornicie, decit niste greieri, nascuti sa moara in fiecare zi, tiriind mai mult decit vorbind. Aceftia, sub dogoarea dorintelor fierbinti, se mingiie cu cintecul lor vatamator si indata pier, neaducind nici o roada, neavind nici un har. Caile lor sint pri- mejdioase si intortochiate, ca ale §erpilor care se tirasc alunecind cu trupul plin de venin §i care se string in incolaciri pe pamint, neputind sa se inalte catre cer. 6. Sa intram pe portile Domnului, portile dreptatii, pe care intrind eel drept se marturise§te Domnului (Ps. 117, 19-20). Dar aceasta este intrarea celor putini, despre care zice Domnul: „Strimta este poarta §i ingusta este calea care duce la viata §i putini sint care o afla" (Matei 7, 14). Larga insa este poarta §i lata este calea pe care merg cei multi; ea trimite la moarte si acolo ii duce pe drumetii ei. 7. Sa fie afadar calea noastra ingusta, virtutea deplina, cararea strimta, credinta sigura, poteca intarita, puterea mintii nesovaitoare, drumul drept. Fiindca sint de neintors urmele virtutilor. De aceea zice Solo- mon: „Vai de cei ce parasesc caile cele drepte" (Pilde2, 13). 8. Sa ne fie mersul nostru catre cele de sus, fiindca mai bine este a urea precum s-a citit azi: „Este vai de cei ce se coboara in Egipt" (haia 31, 1). Nu a intra in Egipt este lucru vinovat, ci a intra in obiceiurile egiptenilor, a intra in salbaticia necredintei lor, in uritenia purtarii lor. Cine intra acolo coboara; cine coboara se prabu- seste. Sa ne ferim a§adar de omul egiptean, nu de Dumnezeu. Insusi regele egiptenilor este in puterea viciilor si alaturi de acesta Moise este socotit Dum- nezeu, care stapine§te d( iniile, punindu-le sub puterea sa. De aceea citim ca i s-a spus: „Iata eu fac din tine un Dumnezeu pentru Faraon" (Ie§. 7, 1). Fii sanatos si iube§te-ma ca un fiu, asa cum faci. Scrisoarea a XXIX-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS, SAnATATE! 7. Facind o mica pauza intre o lectura si alta in timpul lucrului meu de noapte, am inceput sa ma gindesc la versetul pe care-1 citisem la slujba de SCRISORI 149 seara: „Frumos este binele pentru fiii oamenilor, precum frumoase sint picioa- rele celor ce-1 binevestesc" (Isaia 52, 7). Intr-adevar, nimic nu este mai frumos decit acel Bine suprem, a carui propovaduire este atit de minunata. El se impline§te prin staruinta cuvintului, pe urmele invataturii apostolice. Dar cine sint cei ce pot ajunge la el §i cei carora Dumnezeu Le-a dat nu numai sa-L ves- teasca pe Hristos, dar §i sa patimeasca pentru El? 2. Pe cit putem, noi catre El sa ne indreptam sufletul, catre El si cu El sa fim. Acel bine suprem, frumos §i maret, sa-1 avem in suflet, pentru ca inima noastra, in lumina §i stralucirea Lui, sa devina curata §i mintea limpede. Caci daca ochii nostri, cind sint acoperiti de oarecare ceata, privind verdeata tarinilor §i infati§area padurii, tree peste nepotrivirea pe care o arata o colina acoperita de iarba care a inceput sa se ofi- leasca, iar in vederea lor ramine numai ceea ce este neofilit, cu atit mai mult acest ochi al mintii, cind prive§te acel bine suprem, traind in el si hranindu-se cu el, lumineaza si straluceste, ca sa ajunga la ceea ce este scris: „Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu" (Ps. 62, 6). Cine-§i cunoa§te bine turma, se ingrije§te de iarba cimpului, ca sa aiba cit mai multe pa§uni, pentru ca mieii se ingra§a cu iarba care le place §i care face §i laptele mai bun. De astfel de pa§uni s-au folosit aceia care „au mincat §i s-au saturat", caci sint pa§uni bune ale credintei, in care este a§ezat cuviosul lui Dumnezeu (Ps. 22, 2). 3. Exista deci si fin pentru hrana turmelor de oi, care dau lfna intelepciunii si imbraca- mintea cuviintei. §i poate ca acesta este finul de munte (Pilde 27, 25), peste care se coboara cuvintele profetului: „ca roua pe iarba" (Deut. 32, 1) si pe care eel intelept il stringe cu grija, ca sa aiba oile pentru imbracamintea cea duhov- niceasca. Sufletul i§i are hrana si imbracamintea sa; el este in strinsa unire cu acel bine suprem, care este dumnezeirea §i pe care apostolul Petru ne indeamna sa-1 cautam, pentru ca, dobindind cunoa§terea lui, sa fim mo§teni- tori ai darurilor dumnezeiesti (II Petru 1, 4). 4. Cunoa§terea acestui bine o des- copera bunul Dumnezeu credinciosilor sai §i o da din comoara Sa cea buna, precum arata legea sfinta cind zice: „Fiindca a jurat Domnul catre parintii tai sa-ti dea §i sa-ti descopere comoara Sa cea buna" (Deut. 28, 11-12). Din aceasta comoara cereasca da ploaie tarinii Sale, binecuvintind toate lucrarile miinilor tale. Aceasta ploaie este cuvintul legii (Deut. 32, 2), care inroureaza acel suflet rodnic §i facator de lucrari bune, ca sa aiba binecuvintarea harului. 5. Cunoa§terea acestui bine o cerea David, precum arata el insusi cind zice: „Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta; sa loeuiese in casa Dom- nului in toate zilele vie^ii mele, ca sa vad frumusetea Domnului §i sa cercetez loca§ul Lui" (Ps. 26, 7). In acela§i psalm a aratat mai departe ca acesta este binele eel mai inalt: „Cred ca voi vedea bunatatile Domnului in pamintul celor vii" (Ps. 26, 1 7). Caci aici cerem, acolo ne vom vedea pe deplin fata catre fata. Acest bine este in casa Lui Dumnezeu, in taina camarilor Sale. De aceea iarasi zice: „De bunatatile casei Tale ne vom umple" (Ps. 64, 5). In alta parte 150 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI a aratat ca aceasta este partea cea mai inalta a binecuvintarii, zicind: „Sa te binecuvinteze Domnul din Sion, ca sa vezi pe cele bune ale Ierusalimului" (Ps. 77, 5). Asadar, fericit este eel ce locuieste acolo in casa credintei, in gazduirea mintii, in locuinta darului, in tovara§ia virtutii. 6. Sa fim §i sa raminem in acel bine, despre care Isaia spune: „Cit de frumoase sint picioarele celor ce bine- vestesc pacea, ale solilor de veste buna" (Isaia 52, 7). Cine sint binevestitorii, daca nu Petru, daca nu Pavel, daca nu toti apostolii? Cine ne binevesteste, daca nu Domnul Iisus? (I Cor. 1, 23). Acesta este pacea noastra, Acesta este acel bine suprem. El Insusi este bun din Cel bun, caci din pomul eel bun se culege roada cea buna (Matei 7, 18). §i Duhul Lui este bun, fiindca din El pri- mefte §i duce pe calea cea dreapta pe slujitorii lui Dumnezeu. Dar cine, avind Duhul Lui Dumnezeu in sine, ar tagadui ca este bun, de vreme ce El Insu§i zice: „Sau ochiul tau este rau pentru ca Eu sint bun?" (Matei 20, 15). Acest bun sa vina in inima noastra, in tainitele mintii noastre, fiindca Dumnezeu este binefacator fata de cei ce se roaga Lui. Acesta este comoara noastra, Acesta este calea noastra, Acesta este intelepciunea noastra, dreptatea noastra, Pasto- rul nostru, si Pastoral eel bun este viata noastra. Vezi cite bunuri intr-un singur bun! 7. Aceste bunuri ni le predica evangheli§tii. Aceste bunuri cautindu-le, David zice: „Cine ne va arata noua cele bune?" (Ps. 4, 6). §i arata ca Domnul Insu§i este binele, adaugind: „S-a insemnat peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps. 4, 7). Dar cine este lumina fetei Tatalui, daca nu stralucirea sla- vei §i chipul lui Dumnezeu Cel nevazut (Evr. 1, 3), in care se vede si se preasla- ve§te Tatal, precum El Insu§i II preaslave§te pe Fiul Sau? (loan 17, 5). 8. Deci Insu§i Domnul Iisus este bunul cel mai inalt, Care ni s-a proorocit de profeti, ni s-a predicat de ingeri, ni s-a fagaduit de Tatal, ni s-a binevestit de apostoli (I Tim. 3, 16). Acesta a venit pentru noi ca virsta cea coapta, §i nu numai ca virsta cea coapta, caci virsta cea coapta este in cugete. Pentru ca nimic sa nu fie crud sau necopt in hotaririle noastre, nimic aspru si nepotrivit cu lucrarile §i obi- ceiurile noastre, fiindca cel dintii vestitor a fost bunul cel mai inalt. De aceea si zice: Eu sint Cel Care graieste, iata-Ma (Isaia 52, 6), adica Acela Care vor- beam prin profeti (Evr. 1, 4), sint de fata in trupul pe care L-am primit prin Fecioara, am in Mine chipul lui Dumnezeu, fiinta Lui si sint de fata, ca om. Dar cine Ma cunoaste? M-am vazut om, dar dupa fapte M-au crezut mai presus de om. Oare n-a fost ca un om cind L-a plins pe Lazar (loan 1 1, 35), si mai presus de om cind L-a inviat? (loan 1 1, 43). Oare n-a fost ca un om cind a patimit si iarasi mai presus de om cind a ridicat pacatul lumii? (loan 1, 29). 9. Asadar, sa ne grabim catre Acela in care este bunul cel mai inalt. Fiindca El Insusi este bunatatea, Insusi este rabdarea, Care te cheama la pocainta, Israel, pentru ca sa nu ajungi la judecata, ci sa primesti iertarea pacatelor. „Pocaiti-va" (Matei 4, 1 7) spune El. Despre El striga profetul Amos: „Cautati binele" (Amos 5, 14). El SCRISORI 151 este supremul bine, Caruia nimic nu-I lipseste si toate Ii prisosesc. U§or are toate din belsug Cel in Care locuieste, trupe§te, toata plinatatea Dumnezeirii (Col. 2, 9). Usor are toate din belsug Cel din plinatatea Caruia am primit toate, Cel de Care noi sintem plini, precum spune Evanghelistul (loan 1, 16). 10. Acesta este asadar adevaratul si supremul bine, daca sufletul a gustat din ceea ce are el dornic §i desfatator, daca a baut din acesta doua simtaminte. Inlatu- rind durerea si teama, el clocote§te intr-un chip de necrezut. Dezmierdindu-se in Cuvintul Lui Dumnezeu, el nu-si gaseste masura si nu se satura zicind: „Bun esti Tu Doamne, si intru bunatatea Ta invata-ma indreptarile Tale" (Ps. 1 18, 68). Dezmierdindu-se in Cuvintul lui Dumnezeu, II dorefte mai presus de orice frumusete, II iubeste mai presus de orice bucurie, se desfateaza cu El mai presus de orice mirodenii, vrea sa-L vada mereu, sa se apropie, sa fie atras de El, ca sa-L poata urma. „Mir varsat este numele Tau" (Cint. 1, 2). De aceea noi fetele Te iubim, de aceea ne indreptam spre Tine, ne intrecem pentru Tine, dar nu putem sa Te imbratisam. Atrage-ne spre Tine ca sa putem alerga, ca sa primim, prin balsamul miresmelor Tale, puterea de a Te urma. 7 7. Se gra- be§te sufletul sa vada tainele launtrice, tihna insa§i a Cuvintului, locuinta insasi a acelui bine suprem, lumina §i stralucirea Lui. Retras in sinul parintesc, se grabe§te sa auda cuvintele Lui. §i cind le-a auzit, le primeste dulceata cea mai presus de orice. Sa te invete profetul care, gustind, zice: „Cit sint de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decit mierea in gura mea" (Ps. 7 18, 103). Ce altceva doreste inima de indata ce a gustat dulceata Cuvintului, de indata ce I-a vazut stralucirea? Moise, a§teptind pe munte patruzeci de zile ca sa pri- measca legea, n-a cautat hrana trupului (Ie§. 34, 20). Hie, grabindu-se catre aceeasi tihna, se ruga Lui Dumnezeu sa-i ia sufletul (IIIRegi 19, 4). Petru, pri- vind §i el slava invierii Domnului, nu vrea sa se coboare de pe munte, zicind: „Doamne, bine este noua sa fim aid" (Matei 7 7, 4). Asadar, cit de mare este slava fiintei dumnezeiesti, cit de mari sint bunurile Cuvintului, spre care doresc sa priveasca |i ingerii! (IRegi 1, 12). 12. Sufletul II vede, iar trupul nu-L cauta §i intelege ca trebuie sa aiba o cit de mica legatura cu El. Sufletul renunta la veacul acesta, se elibereaza din lanturile trupului si da toate legaturile pofte- lor. §tefan il vedea pe Iisus si nu se temea sa fie ucis cu pietre, ci dimpotriva, pe cind se arunca cu pietre asupra Lui, el se ruga nu pentru sine, ci pentru cei ce aveau sa-1 ucida (Fapte 7, 35-39). Si Pavel, pe cind era rapit pina la al treilea cer, nu stia daca este cu trup sau fara trup. Rapit, zic, in rai nu-si mai simtea folosinta trupului si, auzind cuvintele lui Dumnezeu, se gindea umilit cum sa se mai coboare la slabiciunile trupului (II Cor. 12, 20-2 1). 13. Astfel, stiind ce vazuse §i ce auzise in rai, striga zicind: „Pentru ce, ca si cum ati fi vietuind in lume, rabdati porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! Toate sint lucruri menite toate sa piara prin insasi intrebuintarea lor" (Col. 2, 20-22). Caci voia ca noi sa fim in chipul acestei lumi, nu in stapinirea §i intrebuintarea ei, astfel incit sa ne 152 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI folosim de ea ca fi cum nu ne-am folosi, ca fi cum am trece, nu ca fi cum am ramine. Umblind ca fi in chipul veacului, nu in adevar, sa trecem cit mai repede peste insufi chipul acestei lumi. El insusi mergind in credinta, nu in chip, calatorea cu duhul in afara de trup, era linga Domnul si, desi era pe pamint, traia in cer. 14. Asadar, sufletul nostru, care vrea sa se apropie de Dumnezeu, sa se ridice din trup, sa se alipeasca de acel bine suprem, care este dumnezeiesc, care exista intotdeauna, care exista de la inceput fi care era la Dumnezeu, adica Dumnezeu. Cuvintul EI este dumnezeirea, caci in EI traim si ne miscam si sintem (Fapie 17, 28). El este Cel Care era lp. inceput. El este Cel Ce este: „Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, este in voi, zice apostolul, in Care n-a fost da f i nu, ci da a fost in El" (II Cor. 1, 19). El a invatat pe Moise sa spuna: „Cel ce este m-a trimis" (Ie§. 3, 14). 15. Cu Acesta asadar sa fie sufletul nostru fi sa fie (daca se poate) intotdeauna, ca sa putem fi noi spune: „Sufletul meu in miinile Tale este pururea" (Ps. 178, 109). Dar va fi, daca nu este in trup, ci in duh; va fi, daca nu se mifca in cele pamintesti. Cind se intoarce catre cele trupefti, atunci il pindesc momelile trupului, atunci este stapinit de patimi, atunci este ros de ingimfare, atunci este coplesit de durere. 16. Aceste boli ale sufletului sint grele, adesea due la moarte, fiindca ochii lui sint orbiti, nu vad lumina adevaratei slave fi bogatia moftenirii vesnice. Dar daca-i indreapta spre Dumnezeu intotdeauna, va primi de la Hristos stralucirea inte- lepciunii, ca sa aiba privirea luminata de cunoafterea lui Dumnezeu, sa vada acea nadejde a chemarii noastre, sa-si dea seama ce este bun, placut fi desavir- fit. Caci ce este bun este fi placut Tatalui fi ce e placut e desavirfit, precum ai in Evanghelia in care zice Domnul: „Iubiti pe vrajmafii voftri, fi faceti ca Tatal din cer, Care ploua fi peste cei drepti fi peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45). Aceasta este bunatatea. §i apoi conchide zicind: „Fiti desavirfiti, pre- cum Tatal vostru Cel ceresc desavirsit este" (Matei 5, 48). Dragostea Lui este desavirfita, este implinirea legii (Rom. 14, 10). §i ce este atit de bun ca dragos- tea care nu cugeta la cele rele? 17. De aceea fugiti de cele pamintefti, in care este rautate, dufmanie, cearta. Sufletul sa se faca primitor al acelui bine, ca sa zboare pe deasupra norilor, ca vulturul care-ntinerefte schimbindu-fi penele, ca vulturul care, cu vislele aripilor inainte, nu se teme sa se avinte spre inaltimi, sa-fi lase locuinta aceasta, fiindca lucuinta paminteasca ingreuiaza sufletul. Sa iasa afadar sufletul din cele vechi, sa lase dorintele ratacirii, sa-si spele ochii, pentru ca sa vada acel izvor al vietii vefnice, care curge fi se revarsa peste tot, nelipsit de nimic. Dar ce I-a dat Lui,,de vreme ce „de la El fi prin El fi intru El sint toate?" (Rom. 11, 35-36). 18. Izvorul vietii este acel bine suprem din care se imparte existenta fieca- ruia. El are in Sine viata cea fara de sfirfit. Nu primefte nimic de la nimeni, fiindca nu-I lipsefte nimic. Daruiefte cele bune altora fi nu ia pentru .^CRISORI 153 Sine nimic din alta parte, fiindca nu duce lipsa de ale noastre. De aceea §i zice in chipul omului: „Bunatatile Mele nu-ti lipsesc" (Ps. 15, 2). Ce este mai fru- mos decit sa te apropii de El, sa ai partasie cu El? Ce placere este mai mare? Cine-L va vedea si va gusta fara plata din izvorul de apa vie, ce poate sa doreasca altceva? Ce domnie? Ce putere? Ce averi, cind va vedea cit de nesi- gura este aici viata conducatorilor, cit de schimbatoare sint starile imperiilor, cit de scurta este viata, cit de mare este robia in imparatii, in care oamenii traiesc dupa vointa altora si nu dupa a lor proprie? 19. Dar ce bogat trece la viata vesnica, daca nu este sprijinit pe cistigul virtutilor pe care toti il au, numai cei bogati nu? (Matei 19, 26). Asadar fericirea nu consta in a te folosi de bogatii, ci in a-L vedea pe El ca sa le disprepiiesti pe ele, si sa respingi cele potrivnice adevarului, sa le socotesti desarte si zadarnice, sa iubesti acea fru- musete a adevarului curat, care arata cit de mincinoase sint culorile acestui veac. 20. Ridica-ti asadar, suflete, ochii tai, acei ochi despre care Dumne- zeu Cuvintul zice: „Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai cu o privire a ta" (Cint. 4, 9). Urca-te in finicul biruintei, biruie veacul, ca sa fii la inaltimea Cuvintului. Lasa afara acest chip al lumii, lasa afara rautatea. Asaza inauntru bunatatea mintii, care are harul in puterea vietii. Spala-ti imbraca- mintea §i intra in cetatea cerului, care este harul eel adevarat al sfintilor, in care este cortul lui Dumnezeu, in jurul Caruia se gasesc carturarii Domnului, unde nu slujesc zilele, sau soarele, sau luna, ci Domnul Insusi e lumina, care lumineaza toata cetatea (Apoc. 21, 23). El este lumina inimii (loan 8, 12), nu lumina vazuta, ci a sufletelor care sint in aceasta lume, inetelegerea limpede care lumineaza puterea intelepciunii, care, precum se spune in Evanghelie, cu lumina virtutii duhovnicesti aprinde ascunzisul mintilor |i adincul sufletelor (Luca 24, 32). 21. Asadar daca incepe cineva sa fie locuitor al acelei cetati ceresti, bineinteles locuitor cu viata si obiceiurile, sa nu se departeze de ea si sa nu iasa din ea, sa nu intoarca pasii inapoi, nu zic pasii trupului, ci ai mintii, sa nu vina inapoi. Inapoi este depravarea, inapoi este necuratia. Lot, urcindu-se pe munte, a lasat jos ticalosiile Sodomei. Sotia lui, insa, uitindu-se inapoi n-a putut sa ajunga la cele de sus (Fac. 19, 26). Asadar nu picioarele tale ci obiceiu- rile tale sa n-o ia inapoi. Sa nu fie miinile tale slabe si genunchii tai fara putere pentru inchinare si pentru credinta ta. Sa nu se intoarca slabiciunea vointei tale, sa nu revina la calea nelegiuirilor. Ai apucat calea cea buna, ramii pe ea, ai ajuns, tine-te bine: Mintuieste-Ji sufletul tau" (Fac. 19, 1 7). 22. Urcind, mergi drept inainte, caci inapoi nu exista siguranta. In sus e calea, in jos prabusirea. In sus urcusul, in jos prapastia. Este greu de urcat si primejdios de coborit. Dar puternic este Domnul, Care te-a intarit si te pazeste inconjurat cu zidurile pro- fetilor si cu tunurile apostolilor. De aceea iti zice Domnul: „Veniti, coboriti-va, caci teascul este plin de struguri" (Ioil 4, 13). Sa fim inauntru, nu afara. §i in Evanghelie, Fiul lui Dumnezeu zice: „Cel care va fi pe acoperisul casei sa nu 15H SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI se coboare pentru a-si lua vasele" (Luca 17, 31) /De buna seama, el nu vor- be§te despre acoperisul acesta, ci despre acela: „Intinde cerul ca o bolta" (III Esdra 16, 60). 23. §i fii, asadar, inauntru, in Ierusalim, in sufletul tau pasnic, blind si linistit. Sa nu ie§i din el si nici sa te cobori pentru a ridica acest vas al tau plin de onoruri, bogatii si obraznicie. Sa fii inauntru, ca sa nu treaca peste tine strainii, sa nu treaca pacatele peste sufletul tau, nici lucrarile desarte si gindurile sterpe. Acestea nu vor trece daca vei declara razboi deschis pentru apararea credintei si a evalvei, dorind adevarul impotriva momelii patimilor, daca vei lua armele lui Dumnezeu impotriva duhurilor raului si a iscusintei diavolului care tine sufletele noastre in minciuna si inselaciune. Diavolul va fi u§or de biruit de catre luptatorul iscusit, care nu pricinuieste dezbinari, ci, cum se cuvine unui slujitor al Domnului, care propovaduieste cu staruinta cre- dinta si-i slabeste pe cei ce i se impotrivesc. Despre acesta spune Scriptura: Barbatul bun de lupta sa dea fuga" (Ioil 4, 9). Iar eel slab sa zica: „Toate le pot intra Hristos, Cel care ma imbraca cu putere" (Filip 4, 13) 24. Ajutat de aceasta credinta si eel slab ar invinge: daca sufletul lui va fi sfint, din muntii profetici va picura pentru el miere (Ioil 3, 18), iar de pe colinele apostolice va curge lapte, coline ca aceea care dadea corintenilor lapte cu care sa se hra- neasca (I Cor. 3, 2). Pentru el va curge apa din vasele sale si din izvoarele putu- rilor sale. Din pintecele credintei vor fi acele ape vii, duhovnicesti. Pe acestea le da credinciosilor Sai Sfintul Duh, Care binevoieste sa le dea si sufletul tau, ca sa ai in tine cu prisosinta izvoral de apa tisnitor intra viata vesnica (loan 4, 4). Cu sanatate §i ca un fiu iubeste-ne precum §i noi ca parinti te iubim. Scrisoarea a XXX-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS, SANATATE! 7. Cind am terminat de scris scrisoarea de mai inainte si am dat-o ca sa-ti fie adusa, mi-a venit in minte ceea ce a spus Domnul, la vremea potrivita, pro- fetului Agheu: „Este oare timpul sa locuiesti in case impodobite?" (Agheu 1, 4). Ce insemneaza aceasta altceva, decit ca trebuie locuit in case asezate sus, nu in vai si sub pamint? Cei ce loeuiese sub pamint nu pot cladi templul lui Dumne- zeu si zic: „N-a venit inca vremea sa zidim templul Domnului" (Agheu 2), fiindca trindavii cauta subsoluri cu racoare in timpul verii, fiindca ei altfel, dedati placerilor, nu pot sa rabde caldura si de aceea doresc adaposturi cu umbra, unde sa-si petreaca vremea fara vreo ocupatie serioasa, fiindca ii des- fata locurile intunecate si retrase, in care ei cred ca-si pot ascunde ticalosiile, potrivit cuvintelor: „lntunericul ma inconjoara ca niste pereti; de cine sa ma tem?" (Eccl. 23, 26). Dar zadarnic nadajduiesc ei aceasta, fiindca Dumnezeu, Care vede in ascunzisuri si adincuri, cunoaste toate faptele inainte ca ele sa fie SCRISORI 155 savir§ite (Int. Sol. 8, 8) 2. Nici Hie nici Elisei nu locuiau in case sub pamint. Unul a ridicat §i a dus sus, in fois, or, unde § edea de obicei, pe fiul mort al unei vaduve, §i acolo 1-a inviat (III Regi 1 7, 22); celuilalt, acea mare femeie din Sunam, precum arata Sfinta Scriptura (IV Regi 4, 16-37), i-a daruit gazduire in partea de sus a casei, §i ea, capatind vrednicia de a zamisli prune, a vazut acolo minunea facuta de Elisei, care i-a inviat copilul. Ce sa zic despre Petru, care urcind in ceasul al §aselea in camera de sus a aflat taina de a boteza neamurile de straini? (Fapete 10, 9). In schimb, ucigaful Abesalom i§i facuse un monu- ment in valea Regelui §i o groapa cu numele sau §i, cind a fost ucis, in acea groapa a fost aruncat (II Regi 18, 1 7). A§adar, cei sfinti se inalta la Domnul, iar cei ticalosi se prabu§esc in vicii, cei sfinti in munti, cei nelegiuiti in prapastii. „Domnul este Dumnezeul muntilor, iar nu Dumnezeul vailor" (III Regi 20, 28). 3. Cei ce locuiau in case pe fundul vailor, in care nu locuieste Dumnezeu, nu puteau sa aiba in ei casa lui Dumnezeu. Caci Domnul le cerea aceasta casa in care ei sa se cladeasca pe ei in§i§i § i in ei sa inalte templul lui Dumnezeu din pietrele vii ale credintei. El nu dorea cladiri cu pereti de pamint §i cu acoperi- furi de lemn, pe care sa le darime mina dujmanului, ci cauta acel templu, cla- dit in inimile oamenilor, carora trebuia sa le zica: „Voi sinteti templul lui Dumnezeu" (I Cor. 3, 16), in care sa locuiasca Domnul Iisus §i de unde sa por- neasca la mintuirea tuturor. In pintecele Fecioarei avea sa fie acel palat sfint, in care sa locuiasca regele cerurilor, pentru ca trupul omenesc sa devina templu al lui Dumnezeu, din care sa se elibereze, iar in a treia zi sa invie. 4. Dar nu cladesc astfel de casa depravatii, care loeuiese in case luxoase §i se des- fateaza cu podoabe de argint (Agheu 1, 4). Celor simpli nu le place argintul, iar celor rai nu la place locul de viata simpla. Ace§tia din urma i§i maresc casele, adauga loc linga loc, i§i unesc casa cu casa, mo§ie cu mo§ie |i folosesc pamin- tul in a§a fel incit nici o palma din el sa nu ramina nelocuit. Ca §i cum ar fi fii ai pamintului, ei se vira in pintecele pamintului fi se ascund inauntrul lui. Ace§- tia sint, de buna seama, cei despre care zice Ieremia: „Vai de cei ce-§i zidesc case din nedreptate!" (Ier. 22, 13). Iar cei ce zidesc din dreptate nu zidesc pe pamint, ci in cer. 5. „Ai cladit, zice proorocul, casa cu foifoare, cu ferestre mari pentru lumina si aerisire, din lemn de cedru §i vopsite in ro§u" (Ier. 22, 14). Dar £§i face foi§oare eel ce, gindind la judecata lui Dumnezeu, face drep- tate celui sarac si oropsit. Iar eel ce este stapinit de lacomie §i setos de singe nevinovat nu-§i face foifoare cu judecata §i nu pastreaza masura, fiindca nu-L are pe Hristos. El nu cauta sa respire aerul harului dumnezeiesc §i nici sa aiba stralucirea luminii celei adevarate. N-are mese vopsite in ro§u eel caruia nu i se poate zice: „Cordelute purpurii sint buzele tale" (Cint. 4, 3). 6. „Nu va fi inmormintat a§a" (Ieremia 22, 19), zice proorocul, eel care de viu a intrat sub pamint §i, ca §i cum s-ar fi inmormintat, traiefte in lini§te de mormint. A§adar eel asezat in valea placerilor trupe§ti nu-si va gasi un mormint din care sa poata 156 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULU invia. Un astfel de barbat nu cladeste templu lui Dumnezeu, fiindca nu-si cunoaste vremea indreptarii. Cum ar putea sa cladeasca templu asemenea oameni care, ca fiarele si dihaniile, locuiesc in ascunzisuri de fiare si dihanii, se vira in gauri ca serpii si-si fac viziuni asemanatoare vulpilor viclene? 7. Dar nici mormint nu-si face eel ce moare inainte de vreme, eel care adica traind este mort (I Tim. 5, 6). Nici n-aude glasul lui Agheu, adica al celui ce sta la masa, precum se talmaceste acest nume, fiindca nu intra in cortul lui Dumne- zeu „in glas de bucurie si de lauda si in sunet de sarbatoare" (Ps. 41, 5). Cum sa-I auda glasul ce-1 ce nu-I vede lucrarea? Caci daca ar vedea-o, ar auzi cuvin- tul care i s-a spus la vreme, cind il desfatau lucrarile Celui prin Care a capatat viata, Care i s-a descoperit si a coborit in sufletul lui, ca sa gaseasca in el hrana sinceritatii si a adevarului. 8. Asadar, fiindca n-a auzit, graieste iarasi lui Agheu cuvintul lui Dumnezeu si zice: „Ridicati-va din casele voastre impodo- bite si pline de rautate, suiti-va in muntele Scripturilor ceresti si taiati lemnul intelepciunii, lemnul vietii, lemnul cunoasterii (Agheu 1, 8), si rinduiti-va caile §i faptele voastre, ca sa aiba rinduiala sa datoria voastra folositoare si trebuin- cioasa de a cladi casa lui Dumnezeu. 9. Caci daca nu veti face aceasta „nici cerul nu va va da roua sa" (Agheu 1, 10), adica nici cuvintul ceresc, care se coboara ca roua pe iarba, nu va potoli clocotul aprins al patimilor trupesti si al urii, nu va stinge ascutisurile de foe ale feluritelor pofte, nici „pamintul lui", adica sufletul „nu va da roade" (Agheu 1, 10), pentru ca se usuca, daca nu este udat de ploaia cuvintului lui Dumnezeu, daca nu e patruns de roua cereasca, de belfugul harului duhovnicesc. 10. §i pentru ca stia ca aceia care locuiesc in intuneric si in circiumile placerilor sint indaratnici, a zis Domnul: „Voi ridica duhul lui Zorobabel din tribul lui Iuda si pe marele preot Iosua Iosedec" (Agheu 1, 14), ca sa-i indemne la zidirea templului dumnezeiesc. „Caci de n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc" (Ps. 126, 1). Insusi Zoro- babel, ca izvor de viata si de vesnica revarsare, este Cuvintul lui Dumnezeu „prin Care, din Care si in Care s-au facut toate'YCo/. 1, 16). Acest izvor de ves- nica revarsare spune: „Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea" (loan 7, 37) din riul eel cu cale fara de greseala. Am citit ca si Zabulon, ca un riu de noapte, este profetic. Chiar si acesta a stralucit in curgerea lui prin care a risi- pit acel suvoi de desertaciune din Izabela. Aceasta, dusmana a adevarului si a cuvintelor profetice, atit de rau a fost sfisiata de mu§caturile ciinilor, incit n-a mai ramas nici o urma din care sa poata fi recunoscuta si, odata cu trupul ei, s-a stins pentru urmasi orice semn ca ea ar fi existat (IVRegi 9, 33- 3 7) Asadar insusi Zorobabel din tribul lui Iuda s i insusi marele preot Iosua au fost insem- nati dupa numele tribului. Precum se vede, sint numiti doi, dar este aratat unul singur. Fiindca Acelasi nascut dintr-un Puternic ca un Puternic, ca Rascumpa- rator din Fecioara, in aceeasi deosebire a dublei firi, Marele Mintuitor S-a implinit cu adevarat ca singurul Fiu al lui Dumnezeu. 1 1. Avind a invia astfel SCRISORI 157 din moarte pe cuviosul Zorobabel, zice Domnul: „Voi zgudui cerul fi pamin- tul, marile fi def ertul" (Agheu 2, 7). Le zguduise pe acestea mai inainte, pentru a elibera poporul sau din Egipt (Ies. 14, 22). Atunci cind in cer era un stilp de foe (Ies. 13, 21), intre valuri era pamint, pe mare zid, pe ape carare. In defert holda era zilnic plina de roade cerefti, pietrele se topeau in izvoare de apa. Dar le-a zguduit dupa aceea pe toate in timpul patimilor Domnului Iisus (Luca 23, 44; Matei 27, 31-33), cind cerul a fost acoperit de intuneric, soarele s-a ascuns, pietrele au fost date la o parte, mormintele deschise, mortii inviati. Invins, dracul a vazut in valurile sale pe pescarii de oameni nu numai plutind cu corabiile, dar chiar mergfnd pe mare fara vreo primejdie. 12. A fost zguduit si desertul, cind in poporul neroditor al neamurilor a inceput sa se coaca, dind in galben, holdele credintei f i ale evlaviei. §i atit de mare a fost zguduirea nea- murilor fi a defertului fi atit de puternica fi de intinsa propovaduirea apostoli- lor pe care i-a trimis sa cheme neamurile la mintuire, incit „In tot pamintul a ie§it vestirea lor fi la marginile lumii cuvintele lor" (Ps. 18, 5). Atit de mare a fost, zic, zguduirea defertului, incit a nascut mai multi fii cea stearpa decit cea care avea barbat (Isaia 44, I). Inflorea def ertul ca un crin (Isaia 35, 1), intrau cei alefi ai neamurilor intre celelalte popoare, pentru ramafita aleasa prin har sa se mintuiasca (Rom. 1 1, 5). 13. „Si voi umple acest templu, a zis Domnul, cu argint si aur" (Agheu 2, 8), cu cuvintele ceresti, care sint ca aurul, incercat in foe (Ps. 1 1, 7), si cu lumina adevarului, care straluceste in inimile sfintilor prin aurul sau duhovnicesc. Aceste bogatii le da bisericii Sale, cu ele se umplu comorile intelepciunii si slava sporeste mai presus de slava templului pe care 1-a avut inainte poporul ales. 14. Pacea si lini§tea sufletului sint mai presus de slava templului (Agheu 2, 18), fiindca pacea biruie orice simtamint (I Cor. 15, 28). Aceasta este pacea deasupra pacii care se va da dupa ce pentru a treia oara vor fi zguduite cerurile, marile, pamintul §i de§erturile (Filip. 4, 7), cind vor fi nimicite puterile §i domniile. Cerul §i pamintul vor trece fi toata fata acestei lumi (Matei 24, 35) §i fiecare se va ridica cu sabia impotriva fratelui sau, adica patrunzind cuvintul in maduva sufletului (Evrei 4, 12), incit se va nimici tot ce e potrivnic: carele din Efraim fi caii din Ierusalim, cum a zis Zaharia (9, 10). Astfel va fi pace peste tot fara vreo impotrivire a patimilor trupefti §i fara vreo piedica a mintii neincrezatoare, pentru ca Hristos sa fie toate in toti, avind inimile tuturora supuse Tatalui. 15. De aceea Domnul fi spune catre Sine Insufi in chip tainic: „Te voi lua Zorobabel, fi te voi avea ca un inel de pecete, pentru ca pe tine te-am ales" (Agheu 2, 24), Atunci va fi fi sufletul nostru plin de pace, pentru ca sa i se zica: „Intoarce-te, Sulamita, intoarce-te" (Cint. 7, 1), ceea ce insemneaza pasnic, ca sa ma folosesc de numele tau, Ire- naeu! Atunci va primi in sine pe Hristos ca inel de pecete, va primi chipul lui Dumnezeu adica, pentru ca sa fie dupa chipul Sau, fiindca „Precum este eel pamintesc, af a sint f i cei ceref ti" (I Cor. 15, 48). Se cade ca f i noi sa purtam chi- pul ceresc, adica pacea. 16. Dar ca sa ftim ca acesta este adevarul, ai in Cinta- rea Cintarilor, in ultimul capitol, cuvintele de dragoste desavirfita, pe care ti le 158 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 spune si tie Hristos: „Ca pecete pe bratul tau ma poarta" (Cint. 8, 6), ca sa stra- luceasca pacea in inima ta si Hristos in lucrarile tale si sa se formeze in tine intelepciunea, dreptatea §i mintuirea. Sanatate, fiule, si iubeste-ne fiindca si noi te iubim. Scrisoarea a XXXI-a AMBROZIE CATRE IRINEU, SANATATE! 7. Ai socotit ca trebuie cercetat cu grija daca exista in fata lui Dumnezeu vreo deosebire intre cei ce au fost credinciosi din copilarie si cei ce au devenit astfel mai tirziu, in tinerete sau la o virsta mai inaintata. Dumnezeiasca Scrip- tura nici aceasta chestiune n-a trecut-o cu vederea si n-a lasat-o neatinsa. Nu fara rost Domnul Dumnezeul nostru spune catre profetul Ioil: „Tinguieste-te ca o mireasa incinsa cu sac dupa primul ei barbat" (Ioil 1, 8 ), indurerat ca mireasa este sinagoga, care inainte, in timpul fecioriei sale, fusese logodita cu Cuvintul lui Dumnezeu, sau este sufletul, care pierzindu-si meritele de mai inainte, atit a cazut in scandal prin ticalosiile pacatelor incit § i-a atras ura. Mur- darita de neevlavie si de noroiul necredintei a ajuns sa fie dispretuita §i cu totul indepartata de harul acelei logodnice care inainte meritase sa auda cuvintele: „Te voi logodi cu mine in credinta, dreptate si dragoste" (Osea 2, 19). 2. Pe buna dreptate se tinguieste cea care pierduse atitea daruri pretioase si suferise paguba atit de grea de a-si pierde virtutiile de zestre, de a i se rapi logodnicul de fecioara. Prin meritele noastre, Cuvintul lui Dumnezeu sau traieste pentru noi, sau moare. Daca gindurile si faptele noastre sint bune, Cuvintul lui Dumnezeu traieste si lucreaza in noi; iar daca lucrarile fi cugetele noastre sint intunecate, apune pentru noi soarele dreptatii (Mai. 4, 2). De aceea El inva^a ca trebuie sa fie tinguiala pentru acel suflet. Caci dupa cum tre- buie sa se ospateze si sa se bucure cei cu care se gaseste Logodnicul, tot asa tre- buie sa plinga acel suflet caruia i-a fost rapit Logodnicul, dupa cum s-a scris despre apostoli in Evanghelie ca: „Vor veni zile cind Mirele va fi luat de la ei si atunci vor posti" (Matei 9, 15). 3. Deci si acest suflet avea inainte bucurie si tresaltare, pe cind avea cuvint de fecioara. §i de aceea nu postea, fiindca zilele erau de ospat §i de petrecere, pe cind era de fata Mirele, aducind celor pentru care era de fata semnele rodniciei, belsug de hrana cereasca, gilgiiri de vin, pentru a se veseli inimile oamenilor (Ps. 103, 15). Dar dupa ce prin faptele sale si-a pierdut Mirele, i se porunceste sa se pocaiasca imbracat in sac pentru pacatele sale si sa se plinga pe sine insu§i, fiindca pentru el a patimit §i s-a ras- tignitpe cruce Hristos, Care este Cuvintul feciorelnic. 4.Dacaavenitdinprima virsta si nu pare a fi cunoscut acest suflet legatura cu altul, ci de la inceput a daruit lui Hristos floarea feciorelnica a credintei sale si de tinar a primit invataturile sfinte, daruindu-se primelor taine ale evlaviei, el insusi este israelit, din neamul patriarhilor cu sufletele vechilor stramosi; acest suflet daca ar fi pastrat neva- SCRISORI 159 tamat mersul credintei ar fi cu adevarat ca o mireasa fecioara a cuvintului, intocmai ca acela care a primit in el toata dreptatea: „§i-l va intimpina ca o mama fi ca femeia tineretilor il va primi" (Eccl. 15, 2). 5. Celalalt suflet este eel provenit de la neamurile straine, amindoua logodite cu Dumnezeu Cuvintul, fi aceasta este o mare taina, precum ti se arata in cartea Regilor. David a avut doua sotii, pe israelita Ahinoam si pe Abigail pe care a luat-o dupa aceea (I Regi 25, 42-43). Prima era o fire rece, a doua era plina de caldura si de har, suflet primitor si darnic, care a vazut chipul Tatalui si slava Lui. Aceasta a pri- mit acea roua a harului dumnezeiesc, precum se intelege din numele ei. Ce este insa vocea Tatalui, daca nu Cuvintul lui Dumnezeu, care varsa in inimile tuturor ploaia credintei si a dreptatii? 6. De aceea, intors catre acest suflet, spune asa de frumos David Abigailei: „Binecuvintat fie Domnul Dumnezeul lui Israil, care te-a trimis acum in intimpinarea mea" (I Regi 25, 33). §i de ase- menea ii zice: „Mergi sanatoasa la casa ta ! lata, am ascultat glasul tau si ti-am cinstit fata" (I Regi 25, 35). Iar in Cintarea Cintarilor (2, 14) sint aceste cuvinte ale Mirelui catre Mireasa: „Arata-ti fata ta si ma fa sa aud glasul tau". 7. §i atunci a fost lasata sa se duca, fiindca avea un alt barbat, care se numea evreieste Nabal, ceea ce insemneaza neintelept, aspru, neprimitor, neome- nos, rau, care nu f tie sa faca vreun bine cuiva. Dar dupa ce a murit barbatul ei, dezlegata de legatura cu el, profetul David a primit-o ca sotie. Prin legatura aceasta sint aratate tainele Bisericii credincioase dintre neamurile straine. Aceasta, dupa ce i-a murit barbatul cu care fusese unita inainte, a trecut la Hristos, bogata prin averea evlaviei, a umilintei si a credintei, daruita fi cu zes- trea dragostei. 8. Dar in acest loc nu este deplinsa ea,ci cealalta, Ahinoam, care si-a folosit rau puterea fata de fratele sau. De aceea fratele s-a facut du§- manul ei fi de aceea despre persoana lui s-a spus: „Pusu-ne-ai pe noi pilda catre neamuri, clatinare de cap intre popoare" (Ps. 43, 16). Pe aceasta gasind-o diavolul in primejdie, ca un leu a trintit-o la pamint fi i-a rapit bucuria, i-a ras- turnat vita la pamint f i smochinul sub care obifnuia sa se odihneasca (Mih. 4, 4), fi a facut ca roadele acestora sa se usuce. 9. Mihnit ca s-au uscat fi ca nu mai au roade, Dumnezeu zice catre profet: „Tinguiefte-te ca o fecioara incinsa cu sac dupa barbatul din tineretea ei" (Ioil 1, 8), adica dupa barbatul mort al sufletului de acest fel sau al sinagogii. In alt loc ii spune ca fi-a uitat de logod- nic (Osea 4, 6), fi-a uitat de dragoste fi har, ca, abatindu-se de la calea cea ade- varata, fi-a pierdut dragostea de sotie. Pe buna dreptate prin cuvintele sale o mustra, amintindu-i mingiierile fi cuvintele de buna credinta: Nu ma numeai ca pe un om al casei, ci ca pe un tata fi indrumator al fecioriei tale. 10. Af adar, acestui suflet, prin a carui nestapinire a murit Cuvintul lui Dumnezeu fi a pie- rit acel cuvint feciorelnic, i-a curmat jalea f i ii aduce chezaf , ca sa fie chemat la pocainta, pentru a putea merita dragostea. Pe celalalt suflet insa, cu buna inte- legere fi tare frumos la chip ca Abigail, fi-1 ciftigase in lupta, dupa ce fi-a 160 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 invins potrivnicii si dupa ce a murit barbatul care, indirjit in rautatea duhului sau, se luptase din rasputeri pentru ca sa nu-i fie luata frumoasa-i sotie (IRegi 25, 38-39). Ca un biruitor si grijuliu mire, David ii arata aten- tie si dragoste, indepartindu-i toate pierderile frumusetii ei si scotindu-i vesmintele robiei, ca si cum i-ar fi inlaturat tot parul capului, adica multi- mea pacatelor, care par oarecum destul de multe in trupul nostril : „Fiindca daca barbatul isi lasa parul lung, aceasta este pentru el ocara" (I Cor. 11, 14). In unitatea credintei sa dovedeasca a ajunge la starea barba- tului desavir§it, la masura virstei deplinatatii lui Hristos (Efes. 4, 13), pentru ca sa alunge orice tulburare a sufletului, sa sporeasca in dragostea inte- meiata pe Domnul Iisus si sa dobindeasca pentru tot trupul cresterea tre- buitoare. 7 7. Acesta este sufletul tau, pe care legea ti-1 arata in chipul unei femei frumoase, pe care daca o vei vedea intre prazile tale si vet dori sa ti-o iei de sotie, „S-o aduci in casa ta" (Deut. 21, 12), sa-i incredutfezi ei toate cele launtrice ale casei tale, s-o faci stapina pe toate ale tale. Sa-i inlaturi tot ce e de prisos, sa-i tai parul §i unghiile; briciul sa nu fie prea ascutit, ca sa n-o doara. Iar tu sa la§i la o parte rama§itele naravurilor tale §i simtirile de§arte. De aceea spune legea: „Tunde capul ei" (Deut. 21, 12), pentru ca ochii celui intelept, care sint in capul lui (Eccl. 2, 14), sa nu se loveasca de nici o piedica. „§i va §edea", se spune mai departe, „treizeci de zile in casa ta" (Deut. 21, 13), sa-§i plinga pacatele de la na§tere §i nascocirile celui mai rau tata, diavolul, care vrea s-o atraga pe cea pe care n-a nas- cut-o el" (Uremia 17, 11) si, dupa ce va fi curatita prin acest numar tai- nic, sa dobindeasca de la sot cheile casei. 72. De asemenea, bine zice: „Iar dupa aceea vei intra la ea" (Ieremia 17, 11), pentru ca sa fii in intregime in sufletul tau, sa te aduni inauntrul lui si sa locuiesti in el, cu el sa stai de vorba fi el sa-ti fie toata viata ta, pentru ca sa fii nu in trup, ci in duh, si sa ti-1 faci tovara§ de viata. §tiind ca-ti va imparti numai lucruri bune, patruns de harul lui sa zici: „Am fost copil bun si am avut parte de un suflet fara rautate" (Int. Sol. 8, 19), iar el sa-ti raspunda: „Te voi lua §i te voi duce in casa mamei mele si in foisoarele celei ce m-a nascut" (Cint. 3, 4). Mama cea buna a sufletelor este acel Ierusalim care se afla in cer. 13. Va fi, asadar, sotia ta si gasindu-te pe tine te va saruta. „§i daca dupa aceea nu-ti va mai placea" (Deut. 21, 14), fiindca isi pedepseste corpul si-1 da robiei, nu vei rabda ca ea sa fie roaba, adica sa robeasca placerilor cor- pului, n-o vei supune trupului, ci-o vei lasa sa ramina libera. N-o vei instraina, adica n-o vei vinde, si nici n-o vei dispretui, ci-i vei ingadui sa slujeasca Dumnezeului sau in neprihana credintei si in cumpatarea bune- lor lucrari. Sanatate, si gindeste-te la noi, caci si noi ne gindim la tine. SCRISORI 161 Scrisoarea a XXXH-a AMBROZIE CATRE IRINEU, SAnATATE! 1. „Potirnichea a strigat, a adunat ceea ce n-a nascut" (Ieremia 17,1 1). Imi ingadui sa iau inceputul acestei scrisori de la sfirsitul celei dinainte. Este vorba de o intrebare de cea mai mare insemnatate §i de aceea, ca sa pot raspunde la ea, voi cerceta ce spune istoria despre firea acestei pasari. Caci si o astfel de cercetare dovedeste intelepciune, de vreme ce si Solomon a cunoscut firea vietuitoarelor si a vorbit despre turmele de vite, despre pasari, despre tiri- toare, despre pesti (IIIRegi 4, 39). 2. Se spune ca aceasta pasare este plina de viclesug, de siretenie, de prefacatorie, pentru a stiin adincime caile de ainsela pe vinator si mestesugurile lui, pentru ca sa-1 indeparteze de puii ei. Ea nu trece cu vederea nici o incercare si iscusinta menite sa alunge pe raufacator de la cuibul si de la adaposturile ei. Desigur, daca vede ca acesta este foarte aproape, il pacaleste in fel si chip, pina ce, dind semn puilor sai sa fuga, le pri- lejuieste putinta de a scapa de primejdie. Cind isi da seama ca ei au scapat, atunci se retrage si ea, lasindu-1 pe urmaritor inselat de propriile lui viclesu- guri. 3. Se spune de asemenea ca imperecherile lor sint amestecate, ca barba- tusii se reped la femele cu furie, incalziti de o puternica dorinta, pentru impli- nirea careia se lupta cu alti semeni ai lor. De aceea se socoteste ca merita sa fie asemanata aceasta vietuitoare necinstita, rauvoitoare si sireata, cu autorul eel mai viclean al necinstei, cu potrivnicul si inselatorul neamului omenesc. 3. A strigat a§adar potirnichea care si-a primit numele de pierdere, acel satana care insemneaza potrivnicul - contrarius (Num. 16, 2). A strigat mai intii in Eva (Fac. 3, 1-5), a strigat in Cain, in Faraon (Ie§. 5, 2), Datan, Abiron, Core (Num. 16, 2). A strigat in iudei, care au cerut sa fie ei dumnezei pe cind Moise primea legea (Ie§. 32, 1). A strigat iarasi cind ei au zis: „Sa se rastigneasca, sa se rastig- neasca" (Matei 27, 23) si „Singele Lui asupra noastra si asupra fiilor no§tri" (Matei 27, 25). A strigat cind au cerut sa aiba alt rege, sa nu-L mai aiba rege pe Domnul Dumnezeu (IRegi 8, 5). A strigat in orice om mincinos §i viclean. 4. Cu astfel de cuvinte si-a adunat popoarele pe care nu le nascuse el. Caci Dum- nezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa (Fac. 1, 27) si diavo- lul §i-a ci§tigat, prin glasul in§elaciunii sale, pe om ca tovara§. §i-a adunat popoarele de neamuri, facind averi fara dreptate. De aceea intr-un proverb despre bogarul lacom se spune ca aceasta potirniche aduna bogatii fara drep- tate. Dar Iisus al meu, ca un judecator bun, savirseste totul cu dreptate, fiindca a venit, precum este scris, zicind: „Eu sint Acela al Carui cuvint este dreptatea si judecata mintuirii" (Isaia 63, 1). 5. Lipsindu-1 de har pe acel diavol in chip de prepelita, i-a luat averile rau strinse de la multime, a chemat de la gresala sufletele neamurilor si mintile natiilor abatute de la calea cea dreapta. §i fiind- ca-i stia pe atitia inselati de glasul diavolului, pentru ca El lnsusi sa descuie 1 1 - Sfintul Ambrozte al Milanului 162 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULU1 catu§ele §i sa dezlege lanturile vechiului pacat, a strigat mai intii in Abel, a stri- gat vocea singelui acestuia (Fac. 4, 10). A strigat in Moise, caruia i-a zis: „De ce strigi la Mine?" (Ies. 14, 15). A strigat in Iosua Navi (Iosua 1, 1). A strigat in David, care zice: „Am strigat catre Tine, mintuieste-ma" (Ps. 1 18, 146). A stri- gat in toti profetii. De aceea i se si spune lui Isaia: „Striga" si el raspunde: „Ce sa strig?" (Isaia 40, 6). A strigat in Solomon, chemindu-1 cu eel mai puternic glas intelepciunea: „Veniti si mincati din piinea mea, si beti din vinul pe care eu 1-am amestecat cu mirodenii" (Pilde 9, 5). A strigat §i in trupul sau, precum grinda din capriorul casei (Avac. 2, 1 1). A strigat pentru ca sa inconjoare si sa pacaleasca pe intinzatorul de curse, zicind: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27, 46). A strigat ca sa scape de jefuire, raspunzind tilharului: „Amin, amin, zic tie, ca astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 43). Astfel ca unde a strigat Iisus pe data acea potirniche a fost para- sita de cei adunati in mijlocul zilelor sale de lucru. 6. De aceea unii au socotit ca este in firea potirnichii si obiceiul de a rapi ouale altor pasari si de a le cloci cu corpul sau, pentru ca prin astfel de in§elaciune sa aiba pui straini. Dar mama lor cea adevarata (scoate-i ciorii ochiul, cum spune proverbul; caci pasarile isi au §i ele meste§ugurile lor) cind a bagat de seama ca i-a fost pradat cuibul §i ca i-au fost rapite ouale, sau ca-i sint puii in primejdie, prin vreo slabi- ciune oarecare, chiar daca are putere mai mica, i§i ia ca arma iscusinta. Astfel, cu toata munca depusa. de potirniche pentru a-i hrani, cind ace§ti pui au ince- put sa creasca, atunci ea glasuieste duios §i-i cheama ca §i cu o trimbita a dra- gostei. Auzind acest glas al ei i§i recunosc mama fireasca si o parasesc pe cea care i-a crescut in cuibul ei. Astfel ca potirnichea ori de cite ori vrea sa-i adune pe cei pe care nu i-a nascut, ii pierde pe cei pe care i-a socotit ai ei hranindu-i. 7. Asadar, Iisus n-a strigat de prisos, ci pentru ca popoarele lumii intregi, care inselate de glasul potirnichii, de momeli si de minciuni, se departasera de ade- varatul lor parinte, chemate inapoi sa-1 piraseasca pe eel viclean la mijlocul zilelor sale de lucru, adica inainte de sfirsitul acestui veac, din care ne-a rapit Domnul Iisus §i ne-a chemat la viata cea vesnica. Astfel ca morti pentru lume, noi traim pentru Dumnezeu (Rom. 6, 8). 8. Afadar, cind aceasta potirniche a fost cu desavir§ire p^rasita de puiii care n-au fost ai ei din fire, atunci §i acel nebun pe care la ales Dumnezeu, 1-a rusinat pe eel intelept, tare fiind, fiindca „Dumnezeu a ales pe cele nebune ale lumii" (I Cor. 1, 27). De aceea daca pare cineva intelept in acest veac, sa fie nebun pentru ca sa fie intelept. Sanatate, fiule, si iubeste-ne, a§a cum faci, caci si noi te iubim. Scrisoarea a XXXIII-a AMBROZIE CATRE IRINEU, SANATATE! /. In scrisoarea de mai inainte am spus ca trebuia sa ne eliberam sufletul de cele potrivnice si sa ne petrecem viata in nedespartita tovara|ie cu sufletul. SCR1SORI 163 Dar fiindca pentru intarirea celor spuse am gasit in Deuteronom (2 1, 15) pilda de urmare, unde se vorbeste despre un barbat care avea doua sotii: una nesuferita si alta binevoitoare, sa nu ti se para ca este de prisos a atrage atentia sa nu se intelea- ga cumva ca acest barbat si-a dobindit doua suflete, fiindca aceasta in nici un caz nu se poate intirnpla. 2. Sa tii seama ca uneori Scriptura vorbeste in pilde, ca intr-un fel este aratata sinagoga si in alt fel Biserica. Intr-un fel este infatisat sufletul si in altfel taina Cuvintului, in altfel diferitele chipuri si insu- siri ale sufletelor: aceste deosebiri le face eel ce judeca in duh. De aceea in capitolul urmator al legii sint cuprinse, dupa parerea mea, nu doua suflete, ci doua insusiri deosebite ale aceluiasi suflet. Exista un chip de suflet usuratic, care doreste placerea, care fuge de munca, se fereste de necazuri, nu se gin- deste la judecata lui Dumnezeu. El este iubitor, pare placut si dulce dupa imprejurari, nu-si oboseste mintea, ci si-o incinta. Celalalt chip insa mohorit, care se istoveste in rivna pentru Dumnezeu, ca o sotie aspra, nu vrea sa desfri- neze pe semenul sau, nu rabda, nu suporta, nu ingaduie nimic trupului, nu se lasa cu nimic in voia poftelor si a desfatarii, se fereste de ceea ce e urit si rusi- nos, urmeaza asprimea trudei, greutatile primejdiilor. 3. Asadar, daca amin- doua i-au nascut fii acelui barbat, cea iubitoare, spune legea, nu va putea sa puna pe fiul sau primul nascut mai presus de primul nascut al celei nesuferite, de vreme ce stie ca fiul celei nesuferite este primul nascut. Aici nu cred ca este vorba pur si simplu de o precumpanire, ci intre doi primi nascuti are intiietate fiul celei nesuferite, fiindca s-a nascut intii. Cel intii nascut este eel mai mare, dar si sfintii sint intii nascuti, fiindca „Orice intii nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului" (Ie§. 13, 2 1; Luca 2, 23). Totusi nu orice intii nascut este sfint. Esau n-a fost sfint chiar daca a fost intiiul nascut. 4. Sfintii insa sint intii nascuti. Se spune in Numeri: „Iata, eu am luat din fiii lui Israel pe leviti in locul tuturor intiilor nascuti, in locul tuturor celor ce se nasc intii in Israel si aceia vor fi in locul acestora. In ziua cind am lovit pe toti intii-nascutii in pamintul Egiptului, atunci mi-am sfintit pe toti intii-nascutii lui Israel" (Num. 3, 12, 13). Asadar i-a primit pe leviti in loc de intii-nascuti, ca sfinti. §i stim din epistola catre evrei ca sfintii sint intii-nascuti. In aceasta se spune: „Ci v-ati apropiat de numele Sionului si de cetatea Ierusalimului §i de treizeci de mii de ingeri si de biserica celor intii-nascuti" (Evr. 12, 22). Dar, dupa cum sfintii bisericii sint intii-nascuti, la fel sint si levitii, fiindca si ei sint intii-nascuti. Ei nu dupa rinduiala nasterii sint sfinti, ci dupa darul sfintirii. Caci Levi a fost al trei- lea fiu al Liei, si nu primul (Fac. 29, 34). 5. Dar eel ce se sfinteste este el insusi prim-nascut. Cum adica? Asculta ce se spune intr-un psalm: „Pacatosii au rata- cit din pintece" (Ps. 57, 4). Ai inteles ca este intii-nascut eel ce a iesit primul din pintecele mamei sale, intelegidu-se prin aceasta mama cea buna, de care nu se ratacesc sfintii, ci pacatosii. Levitii insa au fost sco§i din mijlocul lui Israel, fiindca n-au nimic comun cu poporul, ale carui drepturi de prim-nascut 164 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI au fost desfiintate de veacuri. Cei intii-nascuti ai veacului sint ai celeilalte mame, de al carei pintec s-a despartit Pavel, cind a fost chemat in hand lui Dumnezeu (Gal. 1, 15). De aceea, despartit de mijlocul poporului, a primit Cuvintul care este la mijloc in inima voastra. De aceea s-au spus §i aceste cuvinte: „In mijlocul vostru se afla Acela pe Care voi nu-L vedeti" (loan 1, 26). 6. N-a fost pentru noi asadar pierdere de vreme sa trecem de la o lege la alta, pentru ca sa aratam ca dreptul la intii-nascut nu-1 are fml femeii iubitoare si placute, fiindca, zice Scriptura in capitolul despre intiiul-nascut: Nu va putea sal puna pe eel intii-nascut al femeii iubite mai presus de eel al femeii neiu- bite, de vreme ce §tie ca acesta din urma s-a nascut mai intii (Deut. 21, 17). Acela este cu adevarat intiiul-nascut, care este nascut sfint, din mama sfinta, dupa cum adevarata mama este aceea de pintecele careia nu se indeparteaza adevaratii fii, ci pacatosii. Asadar, fiul acelei mame neadevarate nu este intiiul-nascut, dar este cinstit ca si un intii-nascut, ajutat cu cheltuiala, ca sa nu duca lipsa, nu ca sa fie bogat. Acesta insa primeste dublu din toate ca sa aiba de prisos. Asa gase§ti scris si in cartea Facerii ca fiecaruia dintre fratii sai i-a daruit Iosif cite doua haine, pe cind erau trimisi inapoi la tatal lor, ca sa dea de veste tatalui ca s-a gasit Iosif, pe care tatal sau il crezuse mort (Fac. 45, 22). 7. Astfel a primit dreptul de mostenire ca intii-nascut, precum spune Scriptura: „Acesta este inceputul fiilor lui si acestuia i se cuvin drepturile de intii-nascut" (Deut. 21, 1 7). Asadar de la Fiul lui Dumnezeu Cel intii nascut sint sfintii intii- nascuti si de la Acel inceput, fiindca El este inceputul si sfirsitul (Apoc. 1, 8) i§i ia inceput sfintul, i§i ia inceput Fiul, caruia i se cuvine dreptul de a primi prima pirga, potrivit acelor cuvinte ale lui Avraam: „Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei, caci fiul roabei acesteia nu va fi mostenitor cu fiul meu Isaac" (Fac. 2 1, 10). 8. Dumnezeiasca profetie ne invata ca aceasta priveste mai mult mosteni- rea virtutilor decit a avutiei, precum spune Domnul: „Toate cite-ti va zice Sarra, asculta glasul ei, pentru ca numai cei din Isaac se vor chema urmasii tai" (Fac. 2 1, 12). Ce altceva era in Isaac, daca nu mostenirea sfinteniei, care inno- bileaza pe tata? Desigur, 1-a facut pe fiul roabei mai mare peste neamuri, ca si cunj i-ar darui cele simple ale mostenirii. Dar fiului Sarrei i-a dat indoit, fiindca lui i-au fost daruite nu numai cele vremelnice, ci chiar cele ceresti si vesnice. Sanatate, si gindeste-te la noi, fiindca si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XXXIV-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS, SANATATE! 1. M-ai intrebat daca sufletul nu este cumva de substanta cereasca; fiindca nu-1 socotesti nici singe, nici foe, nici o unitate a puterilor trupe§ti, cum il con- sidera multimea filosofilor sau urmasii lui Plato, care sint de parere, ca si tine, SCRISOR1 165 ca sufletul se misca prin sine insusi si nu e miscat de altceva, sau cum 1-a socotit Aristotel, cu mintea sa patrunzatoare, ca un fel de al cincilea element, ca o entelehie, din care iti alcatuie§ti in minte si-ti inchipui substanta sufletului. 2. Despre aceasta te sfatuiesc sa cite§ti cartea Ezdra, care dispretuieste acele explicatii copilare§ti ale filosofilor §i care cu adinca intelepciune, primita pe temeiul revelatiei, arata ca sufletul este ceva mai presus de materie. 3. Aposto- lul de asemenea, de§i nu a§a de lamurit, totusi ca un bun dascal si duhovnicesc agricultor, care sadeste in mintile ucenicilor semintele acunse ale invataturii, ne-a lasat sa intelegem ca sufletele noastre sint creatii mai inalte, alcatuiri mai presus de toate celelalte fiinte sau lucruri. Cind zice ca „faptura a fost supusa desertaciunii - nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o - cu nadejde, pentru ca si faptuxa insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa se bucure de libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8, 20-2 1), arata ca nu fara insem- natate este harul sufletelor, prin a caror putere si virtute neamul omenesc se inalta intre fiii lui Dumnezeu, cuprinzind in el ceea ce i s-a dat pentru a avea chipul §i asemanarea lui Dumnezeu. Sufletele nu pot fi nici pipaite in vreun fel, nici vazute de ochii nostri trupesti, fiindca se aseamana cu acele fiinte nevazute si netrupe§ti, si prin firea lor sint mai presus de ceea ce se simte sau este trupesc ca insusire. Caci cele ce se vad sint vremelnice, au semnul vremii si se schimba cu vremea (Fapte 17, 18); dar cele ce nu se vad apartin acelui bun vefnic si suprem, traiesc, sint §i se mi§ca prin ele inse§i si nu rabda sa fie despartite si indepartate de acel bine in a carui tovarasie se gasesc. 4. Asadar, fiecare suflet, vazindu-se inchis in aceasta hruba a trupului, care totu§i nu-1 coboara mai prejos de tovarasia acestei locuinte pamintene, geme ingreuiat de legatura cu acest trup (II Cor. 5, 4), fiindca trupul stricacios ingreuiaza sufle- tul (Int. Sol. 9, 15). Locuinta paminteasca a sufletului indeparteaza mintea de multe cugetari, iar el, §tiind ca umbla prin credinta nu prin vedere, voieste sa piece din trup §i sa fie linga Domnul (II Cor. 5, 7-8). 5. Sa vedem, a§adar, cum fiinta noastra este supusa de§ertaciunii (Rom. 8, 26) nu din voia sa, ci din cea dumnezeiasca, vointa care a hotarlt sa uneasca sufletele cu trupurile intru nadejde, pentru ca nadajduind cele bune sa se arate vrednice de rasplata ceru- lui. „Caci toti ne vom infatisa judecatii lui Dumnezeu, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facutprin trup" (Rom. 14, 10; II Cor. 5, 10). De aceea sufletul fiecaruia sa se gindeasca mai dinainte ca va avea sa primeasca dupa meritele vietii sale. Bine este zis: „dupa cele ce a facut prin trup", adica dupa ceea ce a primit sa conduca, pentru ca, daca a condus bine, sa-si ia plata pe care a nadajduit-o; iar daca a condus rau, sa-§i ia pedeapsa, fiindca nu §i-a pus nadejdea in Dumnezeu, nici n-a dorit sa fie intre fiii lui Dumnezeu, sa dobindeasca slava adevaratei libertati. 6. Ne-a invatat Apostolul ca fiinta neamului omenesc este supusa de§ertaciunii. Caci omul este atit cit este si sufletul lui. Despre tovarasia sufletului cu trupul zice: „Noi, care sintem in acest trup, 166 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI suspinam ingreuiati" (II Cor. 5, 4). Iar David zice: „Omul cu desertaciunea sa se aseamana" (Ps. 143, 4), si „Tot omul cit traieste este o intreaga deserta- ciune" (Ps. 38, 6). Asadar vointa omului in acest veac este desertaciune. Aces- tei de§ertaciuni ii este supus sufletul. Cind eel sfint face cele ce sint ale trupului nu le face de voie, ci „din pricina aceluia care a supus-o intru nadejde" (Rom. 8, 20), face sa i se supuna. Dar dupa aceasta pilda a sufletului sa mergem catre celelalte fapturi ale lui Dumnezeu. 7. Priveste soarele, luna si stelele, care stra- lucesc cu atita lumina, ele sint totusi fapturi §i, fie ca rasar, fie ca apun, dupa rinduiala din veci a Creatorului, zi si noapte sint pe cer neadormite pentru a-si indeplini sarcina care le-a fost data. De atitea ori soarele este invaluit de nori, de atitea ori nu se mai vede din pricina pamintului §i prin rasfringerea razelor saleyau loc eclipsele, fiindca, precum spune Scriptura: „Luna i§i cunoaste apu- sul sau" (Rom. 103, 20). §tie cind lumineaza cu luna plina §i cind este fara lumina. §i stelele care, cind sint acoperite de nori, dispar vederii noastre, slu- jesc acestei lumi nu de voia lor, ci intru nadejde, fiindca nadajduiesc harul ostenelii lor de la Cel Care le-a asezat in slujba. Ele pentru El exista, adica din vointa Lui. 8. §i nu este de mirare ca-|i indeplinesc slujba, de vreme ce stiu ca Domnul lor si Creatorul tuturor din cer §i de pe pamint a primit slabiciunea trupului nostra, starea fiintei noastre. Dar de ce ele nu-si rabda stricaciunea, cind Domnul tuturor s-a umilit pina la moarte pentru toata lumea, a luat chip de rob (Filip. 2, 7) si pacatul lumii, Western facindu-Se pentru noi? (Galat. 3, 13). Fiintele cere§ti, imitind bunatatea Lui, de§i suspina ca sint supuse de§ erta- ciunii acestei lumi, se mingiie totusi ca se vor libera de robia stricaciunii, ca vor veni in libertatea slavei si in adoptiunea fiilor lui Dumnezeu, spre rascum- pararea tuturor: „Cind va intra tot numaral paginilor, atunci intregul Israel se va mintui" (Rom. 1 1, 20). De- ce sa nu ierte acest popor Cel Care iarta pe prigo- nitorul Sau, de§i acesta a zis: „Rastigneste-L, rastigneste-L" (loan 19, 6) si „Sin- gele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri" (Matei 27, 25). Dar si fiintele cere§ti sint supuse desertaciunii (Rom. 8, 20), avind §i acestea nadejde. De aceea, dragostea de adevar si mintuirea tuturor vor ingadui ca necredinta si desfrinarea acestora, alunecate in desertaciunea acestei lumi, sa se indrepte totufi catre iertare. 9. A§adar, ca sa incheiem, §i acest soare atit de mare §i de impunator, §i acea luna pe care intunericul noptii n-o acopera, si acele stele care sint po"doabele cerului, acum rabda robia stricaciunii. Fiindca tot trupul este muritor, fiindca si cerurile vor pieri, si cerul si pamintul vor pieri (Matei 24, 35). Iar dupa aceea si soarele si luna si celelalte stele se vor odihni in slava fiilor lui Dumnezeu, cind „Dumnezeu va fi toate in toti" (I Cor. 15, 28). Dum- nezeu sa fie in tine §i in noi prin plinatatea §i mila Sa. 10. Oare ingerii in§i§i, care indeplinesc diferite slujbe in aceasta lume, precum citim in Apocalipsa lui loan (3), credem oare ca ei nu suspina cind li se cere sa slujeasca pedepse- lor si nimicirilor? Ei, avind viata fericita, ar dori mai degraba sa se intoarca la SCRISORI 167 starea lini§tii lor de mai inainte, decit sa fie amestecati ca pedepsitori ai paca- telor noastre. Caci cei care se bucura de rascumpararea unui singur pacatos, suspina in fata pedepselor pe care le primesc atitia pacatosi / 7. Daca asadar §i fiintele §i puterile cere§ti rabda robia stricaciunii, dar traiesc in nadejdea ca dupa aceea se vor bucura pentru noi s_i cu noi, sa ne mingiiem §i noi ca suferin- tele acestui timp vor fi in nadejdea §i afteptarea slavei. Fii sanatos, fiule, si gin- deste-te la noi, cum ne gindim si noi la tine. Scrisoarea a XXXV-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 7. Scrisoarea de mai inainte a raspuns intrebarii tale; aceasta este o parte a raspunsului meu, care nu inlatura, ci-1 intregeste pe eel dinainte. Pe cind ma gindeam la cele ce ti-am scris, iti marturisesc ca mi-au venit in minte si m-au nelinistit cuvintele Apostolului: „§tim ca toata faptura suspina" (Rom. 8, 22). Mai inainte el zisese: „Faptura a fost supusa desertaciunii" (Rom. 8, 20). N-a zis ca toata faptura, ci numai ca faptura a fost supusa defertaciunii. §i a mai spus: „Pentru ca §i faptura insas,i se va izbavi din robia stricaciunii" (Rom. 8, 2 1). Dar a treia oara a adaugat ca toata faptura suspina (Rom. 8, 22). 2. Ce vrea sa arate acest adaos, daca nu ca nu toata faptura este supusa desertaciunii § i ca, daca nu e toata supusa desertaciunii, nu toata va scapa de robia stricaciunii? De ce sa scape cea care este scutita §i neatinsa de supunerea de§ertaciunii §i de robia stricaciunii? Dar poate ca suspina toata nu in osteneala sa, ci in cea a noastra §i poate ca da na§tere totodata acelui duh al mintuirii, duh al bucuriei, afteptind adoptia intre fiii lui Dumnezeu, pentru ca din rascumpararea neamului ome- nesc sa dobindeasca veselia si bucuria de obste. Asadar toata faptura deplinge munca noastra sau pentru sine in intregime, sau numai im inadular al trupului sau, al carui cap este Hristos. Dar intelege cum vrei, fii asa cum am zis eu, fii simplu, cum a zis Apostolul, ca toata faptura, fund supusa desertaciunii si stri- caciunii, suspina si gemc J. Acum sa vedem ce a mai adaugat: „§i nu numai ^aJiu-i^-Si-riO-Lxa re avem pirga j )uhulu i, si noi insine suspinam in noi, astep- tind infierea, rascumpararea tfupului rI0scnr-n»^_^2j(;. Ce este infierea am spus §i mai inainte §i de aceea trebuie sa ne intoarcem"pw~i KtL n jnteleee mai bine aceasta. 4. Cine ucide cu duhul faptele trupului, zice ApostoIuT-x*u~ g 13), va fi viu. Nu este de mirare ca va fi viu, de vreme ce se face fiu al lui Dunf nezeu eel ce are Duhul lui Dumnezeu. Pina intr-atit devine fiul lui Dumnezeu, incit nu primefte duhul robiei, ci duhul infierii, fiindca Sfintul Duh da duhului nostru marturia ca sintem fiii lui Dumnezeu. Aceasta marturie este a Sfintului Duh, care striga in inimile noastre: „Avva, Parinte!", cum este scris in epistola catre galateni (4, 6). Este totodata si marea marturie ca sintem fiii lui 168 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Dumnezeu, intrucit sintem mos tenitori ai lui Dumnezeu, dar impreuna moste- nitori ai lui Hristos (Rom. 8, 16-17). Cei impreuna mostenitor cu Hristos se preamareste impreuna cu El eel care, patimind pentru sine, patimeste si pentru El. 5. Ca sa ne indemne la patimire, adauga ca toate pe care le suferim sint mici si nevrednice de noi, fiindca pentru truda noastra ni se da rasplata atit de mare a bucuriilor viitoare. Aceasta se va descoperi in noi (Rom. 8, 18) cind, formati dupa chipul lui Dumnezeu, vom merita sa privim fata catre fata slava Sa. 6. §i, ca sa inalte maretia descoperirii viitoare, a adaugat ca si faptura asteapta aceasta descoperire a fiilor lui Dumnezeu, care acum este supusa desertaciunii, nu de voie, ci intru nadejde, fiindca nadajduieste de la Hristos harul slujirii Sale si fiindca prin ea va fi eliberata de robia stricaciunii, pentru ca sa fie primita in libertatea slavei cuvenite fiilor lui Dumnezeu, sa fie impreuna libertatea fapturii si a fiilor lui Dumnezeu, cind va fi descoperita slava lor. Dar acum, cind slava este aminata, suspina toata faptura, asteptind slava infierii si rascumpararii noastre, dind nastere acelui duh al mintuirii fi voind sa se elibereze de robia desertaciunii. 7. Acesteia i-a adaugat Apostolul si suspinul sfintilor, care au pirga duhului, fiindca si ei suspina. Cu toate ca sint siguri de meritele lor, totusi ei sufera pina ce va fi rascumpararea intregului trup al Bisericii. De vreme ce inca patimesc madularele corpului lor, cum sa nu patimeasca si alte madulare, chiar mai presus de ale lor, impreuna cu madularele truditoare ale unui singur trup? 8. De aceea, a zis Apostolul, cred eu ca atunci Se va fi supus si Fiul Insusi, Caruia I s-au supus toate (I Cor. 15, 28). Caci cei ce inca se trudesc nu sint inca supusi. In ei poate inca inseteaza Hristos, inca flaminzeste, inca este gol, pentru ca ei nu indeplinesc cuvintul lui Dumnezeu, nu-L imbraca pe Hristos, Care este imbracamintea celor credin- ciosi, ocrotirea celor supusi. Dar si cei in care El este bolnav inca au nevoie de lecuhe ai de aceea inca nu sint supusi; caci aceasta este supunere a puterii, nu a slabiciunii, iar in cti puternici si care indeplinesc poruncile lui Dumnezeu este supus Fiul lui Dumnezeu. At™ Tiisa se trudeste mai mult in aceia care nu vin in ajutorul celor ce se trudesc, decit in ctcoia care cer sa li se vina in ajutor. Aceasta este talmacirea adevarata si plina de credinta a supunerii Domnului Iisus Hristos, Care de aceea se g Hpiingj2giitiiira Dnrpn°^ Q " c * &&-um 9. Am cautat intelesul ap — *rticrscmhsa vedem cine sint cei ce au pirga Duhului (Rom-^'^T-^* 1 * 111 aceas t a sa intrebam ce spune legea despre pirga s j ^-jrt^^nmele roade: „Nu intirzia a-Mi aduce pirga ariei tale si a teascului £au" (Ie§. 22, 29). §i mai jos: „Cele dintii roade ale tarinii tale sa le aduci in casa Domnului Dumnezeului tau" (Ie§. 34, 26). Una este pirga si alta este dijma. Pirga este de un har mai mare, de o sfintenie cu totul deosebita. De aceea a cautat Domnul spre Abel, fiindca acesta n-a intirziat cu darul sau §i I-a daruit din pirga oilor sale (Fac. 4, 4). Cu toate ca unii fac deosebire intre pirga si pri- mii nascuti, prin aceea ca, dupa ce au cules recolta, daruiesc primele seminte SCRISORI 169 de pe arie, totusi ceea ce se ridica mai intii din seceris aceea se daruieste Dom- nului. Dar despre aceasta vom vorbi alta data. Se pare ca toata recolta de pe arie se sfinteste prin darul pirg ji, dar mai sfintita este pirga. 10. In chip asema- nator pirgii sint sfintii Domnului, mai ales Apostolii. Caci mai intii i-a asezat Dumnezeu in biserica pe Apostoli (I Cor. 12, 28), care au proorocit si au bine- vestit pe Domnul Iisus, fiindca ei 1-au primit cei dintii. L-a primit profetul Simeon (Luca 2, 28), profetul Zaharia (Luca 1, 5), fiul Sau loan (loan 3, 2), apoi Natanail, in a carui inima viclesug nu era (loan I, 47) si de aceea se odihnea sub smochin Iosif numit eel drept, care L-a inmormintat (Luca 23, 53). Acestia sint pirga credintei noastre, dar totusi este aceeasi fiinta in celelalte seminte de pirga, chiar daca in unele harul este mai mic. „Caci Dumnezeu poate si din pietre sa ridice fii lui Avraam" (Matei 3, 9). 1 1. lata, ai un exemplu despre Domnul Iisus. La invierea mortilor El este numit intiiul nascut din morti (Col. 1, 18). Insusi Apostolul L-a numit pirga zicind: „In Hristos toti vor invia, dar fiecare in rindul cetei sale. Hristos incepatura, apoi cei ai lui Hristos, la veni- rea Lui" (I Cor. 15, 22-23). Acelasi adevar este in trupul Lui, care este si in noi, dar El se zice si Intiiul-Nascut din morti, fiindca Cei dintii a inviat, si pirga, fiindca este mai sfint decit toate roadele, El Care a sfintit pe celelalte roade din rindul lor. Este si inceputul lor El, Care este dupa chipul, ca §i chipul lui Dum- nezeu Cei nevazut (Col. 1, 25), in Care, potrivit dumnezeirii Lui, nu este nimic trupesc, nimic vremelnic, fiindca este stralucirea slavei, chipul fiintei Lui Dumnezeu (Evr. 1, 3). Am folosit cuvintele Apostolilor ca sa arat ce este pirga. 12. Pirga noastra asadar o formeaza Apostolii, ale§i din roadele existente bineinteles in acel trup si timp. Despre ei s-a zis: „§i mai mari decit acestea veti face" (loan 14, 12), caci in ei s-a revarsat harul lui Dumnezeu. Ei, iti spun, sus- pinau, asteptind rascumpararea trupului intreg, si suspina §i acum. Fiindca este osteneala multora care inca sovaie, ca acela care se gaseste aproape de tarm, dar este inca pe jumatate lovit de valuri: suspina si se opinteste pina ce scapa cu totul. Suspina, fara indoiala, eel ce inca ne spune: „Cine este slab si eu sa nu fiu slab?" (II Cor. 1 1, 29). 13. Sa nu fim nelinistiti, asadar, de faptul ca s-a scris: „§i cei ce avem pirga Domnului si a Duhului suspinam in noi inline -^a^te^tindinfierea, rascumpararea trupului nostru" (Rom. 8, 23). Se intelege limpede~c"a~a:Lcia icn x. au puga Duhului suspina, asiepiuid lxr fferetu-^ceasta infiere este rascumpararea trupului nostru intregjcare ca un fiu al lui Dumne- zeu, prin adoptiune va vedea fata catre fata acel bun vesnic si dumnezeirea. Caci sintem infiati de Dumnezeu in Biserica, atunci cind striga Duhul Fiului Sau^wa Parinte" (Gal. 4, 6), precum se spune in epistola catre galateni. Va fi desavir§ita acea inviere cind vor invia in nestricaciune, cinste §i slava cei ce merita sa vada fata lui Dumnezeu, caci atunci se va socoti rascumparata starea omeneasca. De aceea Apostolul se preamareste zicind: „Prin nadejde ne-am mintuit" (Rom. 8, 24). Nadejdea mintuirii ca si credinta, dupa care se spune: 170 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULU1 „Credinta ta te-a mintuit" (Luca 8, 24). 14. Asadar faptura care nu de la sine, ci in nadejde este supusa desertaciunii, prin nadejde se mintuie (Rom. 8, 42). La fel si Pavel, care stia ca a muri este pentru sine un cistig, desi se socotea dezle- gat de trup pentru Hristos (Filip. 1, 21-23), raminea totusi in trup, pentru aceia pe care-i cistiga pentru Hristos (Filip. 1, 24). Iar nadejdea ce este altceva decit asteptarea celor viitoare? De aceea spune Apostolul: „Nadejdea care se vede nu mai este nadejde" (Rom. 8, 24). Nu cele care se vad, ci cele care nu se vad sint vesnice (II Cor. 4, 18). Intr-adevar, cum ar nadajdui cineva ceea ce vede si are? (Rom. 8, 24). Daca cele ce vedem avem, cum sa nadajduim ca le avem? Asadar nu se vede nimic din cele nadajduite: „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El" (I Cor. 2, 9). 15. Dar daca nu se poate nadajdui ceea ce se vede, unii nu inteleg bine adevarul lucrurilor. Caci „cum ar nadajdui cineva ceea ce vede?" Sau poate trebuie sa ne intrebam „de ce nadajduieste cineva ceea ce vede" sau de ce asteapta? Adevarul este ca nadajduim ce nu vedem. §i de aceea, oricit de indepartat ni s-ar parea ca este de noi un lucru, il asteptam cu rabdare. „Astep- tind, zice psalmistul, am asteptat pe Dumnezeu si S-a plecat spre mine" (Ps. 39, 7). De aceea, asadar, asteptam cu rabdare, fiindca „bun este Domnul pentru cei ce se ostenesc pentru El" (Pilde 15, 20). §i rabdarea este un chip de osteneala pentru Domnul. Asteptarea a ceea ce nadajduim si nu vedem. Bine face eel ce nadajduieste si asteapta cele ce nu se vad. El de aceea rabda, pentru ca-si indreapta mintea spre tot ceea ce exista. 16. Frumos s-a spus: „Dar nadej- dea care se vede nu mai este nadejde" (Rom. 8, 24), fund vorba de puterile acestui veac, de onoruri, de bogatii. Vezi pe cineva urcat in rang, in trasuri de gala; el n-are nici o nadejde in trasurile care se vad. Nici in stihiile cerului nu este nadejde, ci in Domnul cerului. Nici caldeul n-are nadejde in stelele pe care le cerceteaza, nici bogatul in mosiile sale, nici camatarul in cistigurile sale. Acela are nadejde, care-si pune nadejdea in Cei pe care nu-L vede, adica in Domnul Iisus, Care este in mijlocul nostra si nu Se vede (loan 1, 26). Caci „ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit cele ce a pregatit Domnul pentru cei ce-L iubesc pe El" (I Cor. 2, 9). Scrisoarea a XXXVI-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 7. Scrisorile noastre se leaga una de alta in asa chip incit parca am fi impreuna, vorbind fata catre fata. Astfel ca avem materie pentru a le scrie, pornind eu de la intrebarile tale, iar tu de la raspunsurile mele. 2. Mi-ai scris ca n-ai inteles bine care este Duhul despre care se scrie ca „Se roaga pentru noi cu suspine negraite" (Rom. 8, 26). Dar sa mai citim o data cuvintele dinaintea acestora, pentru ca sa devina pentru noi limpede ceea ce cautam: „De aseme- SCRISORI 17J_ nea, zice Apostolul, si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre pentru ruga- ciune". Oare nu ti se pare sfint Duhul care ne este de ajutor, precum este acela despre care se zice: „Ajutorul meu esti Tu, sa nu ma parasesti si sa nu Te uiti la mine cu dispret, Dumnezeul mintuirii mele" (Ps. 26, 9). 3. Ce duh ar putea sa-1 invete pe Pavel sa se roage? Duhul lui Hristos, ca si Hristos, ii invata pe uceni- cii Sai cum sa se roage (Luca 1 1, 1). Dar dupa Hristos cine ar invata, daca nu Duhul Lui, pe care El Insusi L-a trimis ca sa ne invete si sa ne indrumeze ruga- ciunile? Ne rugam cu duhul, dar ne rugam si cu mintea (I Cor. 14, 15). Pentru ca mintea sa se poata ruga cum se cuvine, o calauzeste Duhul si o duce pe calea cea dreapta, pentru ca sa nu se furiseze cele trupesti (Ps. 142, 10), sa nu se furiseze nici cele mai mici, dar nici cele mai mari decit puterile noastre, caci: „Fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos" (I Cor. 12, 7). De asemenea 'mai gasim scris: „Cautati cele mari, si cele mici se vor adauga voua. Cautati cele ceresti, si cele ceresti vi se vor adauga" (Matei 6, 33). 4. Deci vrea sa cerem cele mari, nu sa zabovim in cele pamintesti. El stie ce sa dea „impartind fieca- ruia deosebi, dupa cum voieste" (I Cor. 12, 11). Uneori spune, §tiind masura, pe care noi no cunoastem: Nu puteti sa primiti indata acestea. Cer pentru Mine patimirea muceniciei; Duhul Sfint este sirguitor (Matei 26, 41). Dar vazind slabiciunea trupului meu, ca sa nu pierd pe cele mici dorind pe cele mari, zice: Nu poti sa le primesti pe acestea. Multe prilejuri de mucenicie am avut, dar am fost intors de la ele de catre Domnul Care, ca un medic bun, stie ce hrana ii este potrivita celui slab §i cind sa i se dea aceasta pentru intarirea sanatatii. Uneori sanatatea atirna de felul hranei; daca primesti ceva nepotri- vit, sau care nu se cade, primejdia este gata. 5. Dar fiindca nu stim sa ne rugam si cum sa cerem, Se roaga pentru noi Duhul Sfint (Rom. 8, 26). Duhul este al aparatorului nostru Iisus Hristos. El pentru noi Se roaga cu suspine negraite, pentru noi sufera (Isaia 53, 4). §i Dumnezeu Tatal zice: „Ma doare inima" (Uremia 4, 19). In multe locuri citim ca El se umileste si sufera pentru noi, sus- pina ca sa ridice pacatele noastre, ne invata sa facem pocainta. Este suspinul eel plin de dragoste si de vrednicie, despre care profetul spune: „Suspinul meu nu s-a ascuns de Tine" (Ps. 37, 9). Nu se ascundea proorocul ca Adam, ci zicea: „Eu sint pastoral, eu am gresit, pe mine pedepseste-ma; aceste oi cu ce au gresit?" (I Cron. 21, 17). 6. Din aceasta, asadar, se vede ca suspinul este al Duhului lui Dumnezeu. Acel suspin al profetului este si el intr-adevar de nes- pus, fiindca este ceresc. §i cuvintele pe care lea auzit Pavel in cer sint de nes- pus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca (II Cor. 12, 4); iar cele aseme- nea ascunse oamenilor sint cunoscute lui Dumnezeu. El cunoaste totul, fiindca este cercetatorul inimii lor (Rom. 8, 27). Dar le cerceteaza pe cele pe care Duhul le-a purificat. §tie asadar Dumnezeu ce cere Duhul si care este intelep- ciunea Duhului, stie ce vrea pentru sfinti, precum este scris: „Duhul se roaga pentru noi" (Rom. 8, 26). Pentru cine a patimit Hristos, pentru cine §i-a varsat 172 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI singele Sau, pentru acela se roaga si Duhul.Fii sanatos si iubeste-ne ca un fiu, fiindca §i noi te iubim. Scrisoaxea a XXXVII-a AMBROZIE CATRE SIMPLICIANUS, SANATATE! 7. Nu de mult, intr-o convorbire intemeiata pe vechile noastre simta- minte de prietenie, mi-ai marturisit ca ai fi fost foarte incintat daca mi-as lua sarcina sa talmacesc in fata poporului ceva din scrierile Apostolului Pavel. Ele au un cuprins adinc, cu cugetari care pe ascultator il inalta, iar pe talmacitor il inflacareaza. In afara de aceasta, in cele mai multe din invataturile sale graieste in asa chip incit eel ce vorbeste despre el nu mai gaseste nimic de adaugat, iar daca vrea sa spuna ceva, face treaba mai mult de gramatic decit de predicator. 2. In propunerea ta recunosc fi simtamintul prieteniei vechi, dar si dragostea harului parintesc (caci vechimea are ceva in tovarasie cu mai multi, dar dragostea parinteasca nu), si fiindca socotesti ca prea pe scurt am facut ceea ce ceri, ma voi supune vointei tale, sfatuit si indemnat de exemplul meu, care nu-mi este eel mai greu,ffrndca ma voi imita pe mine insumi, nu pe cineva insemnat, daca ma intorc la unele deprinderi neinsemnate ale mele. 3. Privi- tor la invataturi, aratam in vorbirea mea chipul si icoana vietii fericite, si soco- tesc ca am facut o astfel de expunere incit poate ca-mi vor gasi cusururi multe altii, dar nu tu, bunul meu prieten. §i chiar daca e mai greu sa plac judecatii tale, decit altora, totusi greutatea judecatii tale va fi micsorata de simtamintele dintre noi si aceasta ma incinta. 4. Scrisoarea mea graie§te despre unele lucruri la care m-am gindit in lipsa ta si se ocupa de invataturile Apostolului Pavel, care ne cheama din robie la libertate prin cuvintele: „Cu pret ati fost cumparati, nu va faceti robi oamenilor" (I Cor. 7, 23), aratind ca libertatea noastra sta in cunoafterea intelepciunii. Aceasta idee a fost framintata si dez- batuta de foarte multi filosofi de seama, care spun ca orice intelept este liber si ca, dimpotriva, orice neintelept este rob. 5. Dar nu cu mult mai inainte a afir- mat aceasta fiul lui David, care a spus: „Nebunul se schimba ca luna" (Int. Sir. 28, 1 1). Inteleptul nu este infrint de teama, nu se schimba in fata puterii altuia, nu se ingimfa in biruinte si nu se prabuseste din pricina infringerilor. Unde exista intelepciunea, acolo este puterea sufleteasca; acolo e statornicie si bra- vura. Inteleptul este acelasi sufleteste, nu-1 micsoreaza si nu-1 marefte schim- barea lucrurilor, nu priveste lucrurile numai la suprafata, ca un copil, nu este purtat de orice vint al invataturii, ci ramine in Hristos, avind temelia harului si radacinile credintei. A§adar, inteleptul nu este zguduit de unele lipsuri, nu cunoaste feluritele schimbari ale sufletului ci va straluci ca Soarele dreptatii in im- paratia Tatalui (Matei 13, 43). 6. Sa vedem totusi mai deplin din ce invatatura si SCRISORI 173 intelepciune i§i trage izvorul filosofia. Oare nu cumva mai intii trebuie sa vor- bim de Noe? Acesta, cind a aflat ca fiul sau Ham a ris ca si-a vazut tatal gol, 1-a blestemat zicind: „Blestemat sa fie Ham. Robul robilor sa fie la fratii sai" (Fac. 9, 25) si i-a facut peste el stapini pe fratii lui, care au socotit ca batrine^ea tatalui trebuie cinstita cu intelepciune. 7. Oare nu este izvor al tuturor invata- turilor acel Iacob care, turnind in inimile tuturor dorinta de astfel de cercetari, a fost pe drept pus prin intelepciunea sa mai presus de fratele lui mai mare? (Fac. 27, 29). Cu atit mai mult tatal, care prin dragostea lui parintesca isi iubea pe amindoi fiii, dar judecata pentru ei nu era la fel (cdci simtdmintele sint firesti, dar judecdtile se formeazfi- dupd merite), ii daruie unuia dragostea, iar celuilalt mila sa, celui intelept dragostea, iar celui neintelept mila. Fiindca nu se putea inalta la virtute prin propriile lui forte, nici sa se inalte prin mersul sau, a fost binecuvintat sa slujeasca fratelui si sa-§i fie siesi slujitor, arafind astfel ca nein- telepciunea este mai rea decit robia, ca robia ii este leacul, fiindca neinte- leptul nu se poate conduce si, daca nu are o frina, se prabuse§te din vina lui. 8. Asadar tatal, chibzuind cu grija, 1-a facut slujitor al fratelui sau, pentru ca sa se conduca dupa sfaturile lui. De aceea inteleptii, pu§i mai mari peste popoarele fara pricepere, conduc cu puterea lor nebunia multimilor pentru ca acestea sa fie stapinite cu forta, silite fara voia lor, prin autoritatea puterii, sa se supuna celor intelepti §i sa asculte de legi. A§adar celui neintelept i-a impus jugul ca unui invins si i-a tagaduit libertatea, facindu-1 sa traiasca sub sabie. Ca sa nu alunece in vreo fapta nesabuita, 1-a pus pe fratele lui mai mare peste el, pentru ca sa-§i duca viata supus autoritatii §i friului acestuia. Dar fiindca robia i§i are marginile ei (din trebuintd este mai slabd, iar din vointd mai puternicd, si este de pret binele care seface nu din trebuintd, ci din vointd) de aceea mai intii i-a impus jugul trebuintei, iar dupa aceea i-a dat binecuvintarea supunerii de voie. 9. Deci nu firea il face rob, ci neintelepciunea, nu slobozirea da libertate, ci inva- tatura. Esau sa nascut liber, dar a devenit rob. Iosif a fost vindut in robie (Fac. 37, 28) si a fost ales in putere (Fac. 41, 41). Totu§i nu dispretuia asculta- rea, ci se tinea in culmea virtutii, pastra libertatea nevinovatiei, autoritatea celui fara de greseala. De acei a frumos spune psalmistul: „Rob a fost vindut Iosif. Smeritu-1-au punind in obezi picioarele lui" (Ps. 104, 1 7- 18). A spus deci: „rob a fost vindut", nu roB a fost facut, „punindu-i in obezi picioarele", nu sufletul. 10. Cum a fost umilit acest suflet, despre care zice: „Prin fier a trecut sufletul lui" (Ps. 104, 18)? De vreme ce pacatul trecea prin sufletele altora (fie- rul este pacatul si se poate trece prin el) sufletul sfintului Iosif n-a stat deschis in fata pacatului pentru ca pacatul sa patrunda in el. Ca stapin n-a fost atras de momelile poftelor §i n-a simtit flacarile placerilor de§arte, fiindca ardea de dorul harului dumnezeiesc. De aceea frumos s-a spus despre el: „Cuvintul Domnului 1-a aprins" (Ps. 104, 19), cuvint cu care a stins sagetile de foe ale dia- volului. / 1. Cum a fost rob acesta, care a invatat pe mai marii poporului in 174 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI acea vreme de foamete sa ia masuri impotriva lipsurilor? Sau cum a fost rob eel care a stapinit tot pamintul si a pus sub ascultare tot poporul egiptean (Fac. 47, 20)? Nu ca sa osindeasca starea de robie rusinoasa, ci ca sa aseze bir, in afara de avutul preotesc, pe care 1-a pastrat fara impuneri, pentru ca si la egip- teni sa fie neatinsa rinduiala preoteasca. 12. Asadar nu vinderea 1-a facut rob. Fusese, intr-adevar, vindut negutatorilor, dar daca ai in vedere pretul, ii vei gasi pe multi care si-au cumparat fete frumoase si care, cuceriti de dragostea acestora, s-au predat singuri in robia ru§inii. Era vazuta Apeme, tiitoarea rege- lui Darius, sezind la dreapta lui, scotindu-i diadema de pe cap si punind-o pe crestetul sau, dindu-i palme peste fata cu mina stinga regelui, care o privea cu gura cascata si se bucura daca femeia ii ridea. Iar daca ea se supara, el se soco- tea un amarit si un nefericit; caci desi sub puterea lui, o lingusea rugind-o sa se impace cu el (IIIEsdra 4, 29-31). 13. Dar de ce sa cautam exemple atit de inde- partate? Nu vedem adesea ca parinti, ajunsi sub stapinirea piratilor sau a bar- barilor salbatici, sint rascumparati cu bani de catre fiii lor? Oare sint legile banului mai puternice decit legile firii? Oare poate fi robita dragostea de parinti? Multi sint cumparatori de lei si totusi nu sint stapiniti de lei, ci chiar nevoid sa fuga si sa se ascunda, daca i-au vazut ca si-au scos legaturile de la git. N-aduce nici o chezasie banul, care adesea isi cumpara stapinul sau registrele de venituri, care de multe ori aduc judecata §i robie negustorului. Vinzarea nu schimba firea, nu rapeste libertatea intelepciunii. Multi oameni liberi sint de fapt robi ai unei slugi intelepte precum este scris (Pilde 1 7, 2), caci o sluga des- teapta conduce pe un stapin prost. 14. Pe o astfel de sluga n-o socoti asadar mai degraba libera? Este libera numai intelepciunea, care pune pe bogati sub cirmuirea saracilor si care face pe slugi sa dea cu dobinda stapinilor: sa dea cu dobinda nu bani, ci desteptaciune, sa dea cu dobinda talantul acelei comori dumnezeiesti §i vesnice, care nu se strica niciodata si a carei dobinda este pre- tioasa, sa dea cu dobinda acel argint al mintii si al cuvintelor ceresti, despre care legea zice: „Vei da imprumut altor popoare, iar tu nu vei lua imprumut" (Deut. 15, 6). Evreul a dat cu imprumut popoarelor, dar el n-a primit de la ele invatatura, ci ele au luat-o de la el, caruia i-a deschis Dumnezeu comoara sa, pentru ca ploaia cuvintului Sau sa dea roade popoarelor, sa fie el mai mare peste popoare si sa nu aiba pe cineva mai mare peste el. 15. Deci inteleptul este liber, cumparat cu pretul proorocirilor ceresti, cu acel aur si cu acel argint al cuvintului dumnezeiesc: cumparat cu pretul singelui (Caci nu esteputin lucru sd-l cuno§tipe cumpdrdtor), cumparat cu pretul harului, auzind si intelegind pe eel ce a spus: „Cei ce sinteti insetati mergeti la apa si cei care nu aveti argint mergeti de cumparati, mincati §i beti" (Isaia 55, 1). 16. Liber este acela care, pornind razboi si pradind pe cei invinsi, daca a gasit printre ei o femeie fru- moasa si a dorit-o, i-a inlaturat cele de prisos, a dezbracat-o de haina robiei si si-a facut-o sotie, asadar libera, nu roaba (Deut. 21, 10-13), pentru ca el inte- SCRISORI 175 lege ca intelepciunea si invatatura nu se supun robiei. De aceea zice legea: „Sa n-o vinzi pe argint" (Deut. 2 1, 14), caci pretul ei nu se socoteste in argint. §i Iov zice: „Stringe intelepciunea la sin" (Iov 28, 18). Nu se compara intelep- ciunea nici cu topazul din Etiopia, care este socotit mai de pret decit aurul si argintul. 1 7. Dar nu numai acela este liber, care n-a fost scos la vinzare ca rob, care n-a vazut degetul ridicat sa fie cumparat, ci este mai degraba liber eel ce se simte liber in inima sa, eel ce este liber de legile firii, stiind ca legea firii ii este scrisa in purtarile lui, nu in starea fata de semeni, si ca masura indatoriri- lor nu este data de bunul plac al omului, ci de poruncile firii. A§adar, nu ti se pare acesta mai liber decit un cenzor sau un om de ordine? Bine zice Scriptura ca saracii vor fi pusi mai mari peste cei bogati, iar cei ce imprumuta vor sluji celor de la care imprumuta (Pilde 22, 7). 18. Oare ti se pare liber eel ce cum- para votul cu bani, eel ce cauta mai degraba favoarea poporului decit pretui- rea celor intelepti? Este liber eel ce merge incotro-1 bate vintul, eel ce se teme de soaptele celor de rind? Nu, libertatea adevarata nu este cea pe care o pri- meste eel dezrobit si pe care o dobindeste eel daruit cu aceasta stare de catre slujbasul statului. Libertatea, dupa parerea mea, nu este darnicie, ci virtute, ea nu se incredinteaza prin voturile altora, ci se cucereste prin putere sufleteasca proprie. Inteleptul intotdeauna este liber, intotdeauna cinstit, intotdeauna mai presus de legi. Iar legea este infiintata pentru eel nedrept, nu pentru eel drept (I Tim. 1, 9). Orice s-ar spune, eel drept isi este siesi lege, neavind nevoie sa caute alt chip de virtute, decit cea pe care o poarta in inima sa, avind scrisa lucrarea legii in tablitele inimii sale, precum i se spune: „Bea apa din vasele tale si din izvoarele fintinilor tale" (Pilde 5, 15). Ce ne este mai aproape decit cuvintul lui Dumnezeu? Acest cuvint este in inima noastra, pe buzele noastre si nu-1 vedem, dar il simtim. 19. Inteleptul este deci liber, fiindca acela care face ceea ce voieste este liber. Dar nu orice vointa este buna, ci numai aceea a inteleptului, care vrea numai ceea ce este bine, care uraste raul si alege binele. Deci, daca alege ceea ce este bine, alege de voie, si daca alege de voie este liber, fiindca face ce vrea, inteleptul este liber. Tot ce face inteleptul este bine. Iar cine face totul bine, face totul drept, si cine face totul drept, face totul fara gresala, fara cusur, fara paguba si fara tulburare sufleteasca. Cei ce este astfel stapin pe sine, incit lucreaza fara gresala si tulburare sufleteasca, acela nu face nimic neintelept, ci totul cu intelepciune, iar eel ce face totul cu intelepciu- ne n-are de ce sa se teama; caci teama este in pacat. Unde nu este frica, acolo este li- bertate, exista puterea de a face dupa vointa: deci singur inteleptul este liber. 20. Cine nu poate fi nici oprit, nici silit, in nici un chip nu este rob. §i daca a fi intelept insemneaza a nu fi nici oprit, nici silit, rezulta ca inteleptul nu este rob. Este oprit eel ce nu indeplineste ceea ce doreste. §i inteleptul ce doreste altceva, daca nu ceea ce apartine virtutii §i invataturii, care sint cu totul trebuincioase? Acestea sintin el §i nu pot fi despartite de eLIar daca se despart, nu mai este intelept eel fara prac- 176 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI tica virtutii §i a disciplinei, de care se pradeaza el insusi, daca nu este infaptui- tor de voie al virtutii. Daca este silit, de asemenea, se intelege ca nu de voie face ceva. In toate faptele exista sau indreptari din partea virtutii, sau alune- cari in partea rautatii, sau starii mijlocii, sau fapte indiferente. Inteleptul nu este silit de virtute, ci indepline§te de buna voie binele, fiindca face totul de placere, fugind de cele rele, pe care nu si le ingaduie nici macar in vis. In cele indiferente nu este nestatornic, nu inclina in fiecare moment cind intr-o parte cind in alta, ca oamenii de rind, ci mintea sa ii este ca acul unei cumpene, care sta drept, in echilibru; nu se apleaca nici spre placeri, nici spre neplaceri, ci ramine nemiscata in dorinta si simtamintele sale. De aceea este limpede ca inteleptul nu face nimic silit sau impotriva vointei sale; asadar, robul este silit, iar inteleptul este liber. 21. §i Apostolul zice despre libertate: „Oare nu sint eu liber? Nu sint eu Apostol?" (I Cor. 9, 1). Pina intr-atit de liber incit cind cineva a cautat sa-i puna la incercare libertatea, nici macar un ceas, cum spune el insu§i (Gal. 2, 5) nu s-a plecat cu supunere ca sa predice adevarul Evangheliei. A§adar eel ce nu s-a plecat, de buna voie a predicat. Unde este vointa, acolo este rasplata a vointei, unde este trebuinta, acolo este supunerea fata de tre- buinta. Asudar este mai buna vointa decit trebuinta. A voi este partea intelep- tului, iar a se supune §i a robi cea a neinteleptului. 22. Acest inteles il da §i Apostolul cind zice: „Daca fac aceasta de buna voie am plata; dar daca o fac fara voie, am numai o sarcina incredintata" (I Cor. 9, 7 7). Inteleptului i se da plata, dar el indeplineste de buna voie o fapta. Deci si Apostolul il socote§te pe intelept liber. De aceea §i striga: „Sinteti chemati la libertate, dar nu s-o folositi dupa pofta trupului" (Gal. 5, 13). Este scutit de lege creftinul ca sa nu para a se supune legii de nevoie; fi este chemat la Evanghelie ca sa faca totul de voie. Iudeul este sub lege, cre§tinul lucreaza prin Evanghelie. In lege este robie, iar in Evanghelie libertate, fiindca in ea exista cunoasterea intelepciunii. Tot omul care-1 prime§te pe Hristos este intelept, iar eel intelept este liber; asadar, tot creftinul este §i liber si intelept. 23. Apostolul m-a invatat ca libertatea poate exista chiar in robie: „Caci desi sint liber fata de toti, m-am facut rob tuturor, ca sa dobindesc pe cei mai multi" (I Cor. 9, 19). Ce este libertatea, daca nu duhul harului, dragostea cereasca? Libertatea te face liber pentru oameni, dar dragostea te face prieten cu Dumnezeu. De aceea zice Hristos: „Iar pe voi v-am numit prieteni" (loan 15, 15). Dragostea de pret este cea despre care se spune: „Slujiti unul altuia prin iubire" (Gal. 5, 13). Hristos a slu- jit pentru ca sa-i faca pe toti liberi. „Miinile Lui au slujit din belfug" (Ps. 80, 7). Cine n-a socotit ca este o nedreptate a fi la fel cu Dumnezeu a primit chip de rob (Filip. 2, 7) si s-a facut tuturor toate, ca pe toti sa-i mintuiasca (I Cor. 9, 22). Pe Acesta, imitindu-L Pavel, ca §i cum era sub lege, traia ca si fara lege pentru folosul celor pe care dorea sa-i cistige. Era slab, ca sa-i intareasca, alerga si isi pedepsea trupul, pentru ca sa triumfe asupra puterilor vazduhului intra Hris- SCRISORI 177 tos. 24. Deci pentru intelept §i robia este libertate. De aci se intelege ca pentru eel prost si conducerea este o robie. §i, ceea ce este mai rau, chiar daca este mai mare peste citiva, mai multor stapini, §i inca mai rai, le este rob. Caci robeste propriilor patimi, robe§te poftelor sale, de stapinirea carora nu poate fugi nici ziua, nici noaptea; pentru ca le are stapine inlauntrul sau, le rabda in el robia de nerabdat. Robia este geamana: una a trupului, iar cealalta a sufle- tului. Stapinii trupului sint oamenii, iar ai sufletului pot fi ticalo§iile si patimile, de care numai libertatea sufletului il scapa pe intelept, ajutindu-1 sa iasa din robie. 25. Sa-1 vedem asadar pe eel cu adevarat intelept, cu adevarat liber, care, chiar daca traie§te sub stapinirea altora, spune in chip liber: „Cine este eel care sa ma cheme in judecata? Tu singur departeaza mina ta de deasu- pra-mi §i nu ma tulbura cu groaza Ta, caci de fata Ta nu ma voi putea ascunde" (Iov 13, 19-21). 26. Pe acesta urmindu-1 regele David zice: „Tie unuia am gre§it" (Ps. 50, 6). Bizuindu-se pe adapostul palatului regal, ca §i cum nu era vinovat in fata legilor, sau a oamertilor legilor, se socotea raspunzator numai in fata lui Dumnezeu, care este stapinul puterilor. 27. Asculta-1 pe un alt om liber: „Pehtru mine este prea putin ca sa flu judecat de voi, sau de vreo judecata omeneasca; ca nici eu nu ma judec pe mine insumi. Caci nu ma §tiu vinovat cu nimic... Cel care majudeca pe mine este Dumnezeu (I Cor. 4, 3-4). Adevarata libertate este a omului duhovnicesc, care pe toate le judeca (I Cor. 2, 15), fara ca pe el sa-1 judece cineva dintre cei cu care are parta§ie de faptura, fiindca el este supus numai lui Dumnezeu, Care singur este fara de pacat §i despre Care zice Iov: „Viu este Domnul, Care majudeca astfel" (Iov 27, 2). El il poate judeca drept numai pe acela care priveste nu lumea, ci cerul cu lumi- nile curate si limpezi ale stelelor. 28. Cine i§i aduce aminte de stihurile lui Sofocle in care se spune: Jupiter este mai marele meu §i nimeni altul dintre oameni?". Cu cit este mai vechi Iov, cu cit este mai stravechi David? Sa se §tie ca sint mai insemnate cele pe care le-au spus ai no§tri. 29. Cine este intelept, daca nu eel care a ajuns pina la inse§i tainele Dumnezeirii si a cunoscut ascun- zi§urile intelepciunii dezvaluite lui? Intelept este numai eel ce 1-a luat pe Dum- nezeu drept calauza pentru a cunoaste cuibul adevarului. Omul muritor s-a facut prin har mostenitorul si urma§ul lui Dumnezeu Cel nemuritor, fiind par- ta§ la bucuriile cere§ti, precum este scris: „Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei mai mult decit pe parta§ii Tai" (Ps. 44, 9). 30. Daca, a§adar, cineva prives te mai de aproape rosturile lucrurilor, va vedea cite ajutoare exista pentru intelept si cite greutati pentru neintelept. Fiindca pe unul il ajuta libertatea, iar pe celalalt il impiedica robia. Inteleptul se inalta ca un biruitof asupra du§ manilor invin§i de el. Pentru ca el a pus sub picioare poftele, tearna, lenevia, tristetea §i celelalte vicii, scptindu-le din cugetul sau fi alungindu-le din gindurile si din preocuparile lui. Capetenie prevazatoare, el stie sa se fereasca de navala tilharilor §i de pierderile de raz- 12 - Sflntul Arnbrozie alMilanului 178 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI boi pe care le pricinuiesc dusmanii cei mai nedrepti ai sufletului nostru cu sagetile lor aprinse. Caci si in pace sint atacuri §i in razboi exista pace. De aceea si zice Apostolul: „Din afara lupte, dinauntru temeri" (II Cor. 7, 5). Dar in toate acestea biruim prin Acela Care ne-a iubit (Rom. 8, 37). Caci, precum spune Apostolul, nici strimtorarile, nici prigoana, nici foamea, nici o primej- die, nici chiar moartea nu ne ingrozeste. 31. Cum sa nu fie rob cine se teme de acestea, cine se ingrozeste de moarte? Robe§te, fara indoiala, si inca in cea mai josnica robie. Caci nimic nu arunca mai mult sufletul in robie decit frica de moarte. Cum sa se ridice deasupra uriciunilor simtirea de rind si josnica, inecata in baltoaca slabiciunii si in poftele acestei vieti? Vezi ce spune robul: „Ma voi ascunde de la fata Ta §i voi fi zbuciumat si fugar pe pamint si oricine ma va intilni ma va ucide" (Fac. 4, 14). Acesta a primit semn de crutare si totusi n-a putut scapa de ucidere. Asadar, pacatosul robeg te fricii, robeste pof- telor, este rob lacomiei, rob placerii, rob rautatii, rob pizmei, si i se pare ca in acest fel este liber, desi robeste mai mult decit eel ce se gaseste sub tiranie. 32. Sint liberi cei ce traiesc dupa legi. Dar legea adevarata este cuvintul drept, legea adevarata nu este sapata in piatra, nici daltuita in arama, ci intiparita in cugete si fixata in simtiri. Astfel, inteleptul nu este sub lege, ci legea este sub el, avind in inima lui lucrarea legii scrisa cu condeiul si cu mestesugul firii (Rom. 2, 14- 15). Oare ne este orbirea atit de mare de nu vedem aratarile limpezi ale lucrurilor si chipurile virtutilor? Daca popoare intregi se supun legilor ome- ne§ti ca sa fie partase la libertate, cum este cu putinta ca inteleptii sa lase §i sa paraseasca adevarata lege a firii, aratata in chipul lui Dumnezeu, si adevarata cugetare despre libertate, de vreme ce in acestea este atita libertate incit de mici nu stim sa slujim viciilor, fiindca sintem straini de ura, lipsiti de lacomie, necunoscatori ai poftelor? Ce nefericit lucru este deci ca, nascuti in libertate, sa murim in robie! 33. Dar aceasta se poate intimpla din usurinta sufleteasca, din slabiciune a bunelor deprinderi, fiindca framintam in noi griji desarte, ne ocupam de lucruri fara nici un pret. Inteleptul insa ne invata ca inima lui este asezata pe temelii puternice si neclintite. Aceasta ne invata si Moise, atunci cind miinile lui obosisera in asa fel incit nu le mai putea ridica pentru Iosua Navi (Ie§. 17, 12). Atunci invingea poporul, cind nu se faceau lucrari de min- tuiala, ci pline de greutate si de putere, intemeiate nu pe simtamintele unui suflet sovaielnic fi schimbator, ci pe statornicia mintii. Inteleptul ifi intinde miinile, pe cind prostul §i le stringe, precum este scris: „Nebunul sta cu miinile in sin si-§i mistuie maruntaiele" (Eccl. 4, 5), cugetind mai degraba la cele tru- pe|ti decit la cele sufletesti. Dar n-a facut asa fiica lui Iuda, care, intinzind mii- nile, a strigat catre Domnul: „Tu stii ca ei aduc marturie mincinoasa impotriva mea" (Dan. 13, 43). A socotit ca este mai bine sa nu pacatuiasca, cu toata defai- marea invinuitorilor, decit sa savirseasca pacat sub acoperamintul nepedepsi- rii. Afadar, ea, infruntind moartea, si-a pastrat nevinovatia. Dar nici fiica lui SCRISORI 179 Ieftae nu s-a temut de moarte de vreme ce a intarit fagaduinta tatalui sau de a fi jertfita Domnului (Jud. 9, 36). 34. Nu las la o parte, in legatura cu dispretul mortii, cartile filosofilor, sau gimnosofistii inzilor, dintre care inaintea celor- lalti este de laudat raspunsul lui Calanus catre Alexandru, care-i poruncise sa-1 urmeze. Ce lauda merita, a zis el, faptul ca-mi ceri sa merg in Grecia, daca fac din constringere ceea ce nu vreau? Cuvintul lui este plin de vrednicie, dar mai plina de libertate ii este mintea. lata scrisoarea lui: Calanus catre Ale- xandru: 35. „Prietenii te sfatuiesc sa folosesti mina fi puterea fata de filosofii inzilor, fara sa fi vazut macar in vis lucrarile noastre. Cu forta nu vei face decit sa muti niste trupuri dintr-un loc in altul, fiindca sufletele nu le vei putea sili sa faca ceea ce nu vor; lemnele si pietrele nu glasuiesc. Cel mai mare foe aduce trupurilor vii numai durere si mistuire; iar noi sintem mai presus de ele, chiar cind sintem arsi de vii. Nu exista rege, sau principe, care sa poata impune ceea ce nu este in dorintele noastre. Nu sintem asemenea filosofilor Greciei, care in loc de fapte ticluiesc cuvinte pentru a-si raspindi parerile. La noi fap- tele se intovarasesc cu vorbele si vorbele cu faptele. Faptele sint repezi, cuvin- tele scurte. Libertatea ne este fericita in virtute". 36 §\ 37. Frumoase vorbe, dar vorbe; frumoasa statornicie, dar de barbat; frumoasa scrisoare, dar de filo- sof. La noi insa si copilele, din dorinta de moarte, s-au inaltat pe treptele vir- tutilor pina la cer. Ce sa spun despre Tecla, ce sa spun despre Agnes sau despre Pelaghia, sau despre multe allele care, rasarind ca lastarii de plante alese, sau grabit catre moarte pentru nemurire? O fecioara a sarit in sus de bucurie intre lei si a asteptat fara vreo tulburare fiarele care rageau setoase de singe. §i, ca sa vedem deosebirea intre noi si gimnosofistii inzilor, ceea ce ei laudau cu vorbele lor, sfintul Laurentiu a intarit cu fapta. Primind sa fie ars de viu si in mijlocul flacarilor zicea: „Intoarce-ma, maninca-ma!", in vrednica intrecere cu copiii avramizilor §i ai macabeilor, dintre care unii inaintea flaca- rilor cintau, iar altii cind erau arsi nu se rugau sa fie iertati, ci infruntau focul, infuriind si mai mult pe prigonitor (II Macab. 7, 3). Deci inteleptul este liber. 38. Dar ce este mai inaltator decit sfinta Pelaghia care, inconjurata de calai, inainte de a se gasi in fata lor zicea: „Mor de buna voie, nimeni sa nu puna mina pe mine, nimeni sa nu se uite cu ochi de ticalos la o fecioara. Voi duce cu mine neprihana, imi voi pastra rusinea neintinata: tilharii nu vor avea nici un cistig din nerus inarea lor. Pelaghia il va urma pe Hrist os , nimeni nu-i va rapi libertatea, nimeni n-o va vedea roaba, ca stralucita pilda de credinta libera, cinste nepatata, intelepciune rodnica. Ceea ce este rob va ramine aici, nefolositor la nimic". Asadar mare a fost libertatea evlavioasei fecioare, care, impresurata de cetele prigonitorilor, intre cele mai mari primejdii, a ramas neclintita in viata ei vrednica de toata cinstea. 39. Cel stapinit de minie se gaseste sub jugul pacatu- lui. Caci omul minios atita pacatul (Pilde 29, 22). „Iar cel ce savirseste pacatul este rob pacatului" (loan 8, 34). Nu este liber nici cel ce slujeste lacomiei, caci 180 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI el nu-si poate stapini blidul sau. Nu este liber eel care, sluijind poftelor si pla- cerilor, este purtat de valul ratacitor al greselii. Nu este liber eel cocosat sub greutatea ambitiilor, caci slujeste stapinirii altuia. Dimpotriva, liber este eel ce poate sa zica: „Toate imi sint ingaduite, dar nu toate imi sint de folos, toate imi sint ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva". Caci „bucatele sint pentru pintece si pintecele pentru bucate" (I Cor. 6, 12-13). Liber este eel ce poate spune: „De ce libertatea noastra sa fie judecata de o constiinta necredin- cioasa?" (I Cor. 10, 29). 40. Libertatea deci se potriveste cu eel intelept, nu cu eel neintelept. „Ca si cum pui o piatra in prastie, asa este eel ce da cinste unui nebun" (Pilde 26, 8); se raneste pe sine insusi si se primejduieste singur, fiindca intoarce spre sine lovitura. Dupa cum chinul aduce chin si piatra rosto- golindu-se mareste raul, la fel prabu§irea celui neintelept este mai puternica in libertate. Asadar, celui neintelept sa-i fie ingradita, iar nu sporita libertatea, caci lui robia i se cuvine. De aceea se spune: „Precum un ghimpe intra in mina unui betiv, tot a§a sint cuvintele intelepte in gura celor pacato§i" (Pilde, 26, 9), fiindca dupa cum uriul este ranit de paharele sale, la fel celalalt de faptele sale. Unui bind se face prietenul pacatului, iar celalalt lucrind isi capata vina si prin faptele sale ajunge in robie. Pavel vedea ca este tirit in robie prin legea pacatului (Rom. 7, 23) §i, ca sa se elibereze, a alergat la harul libertatii. 41. Nu sint a§adar liberi neinteleptii, pentru ca despre ei se zice: „Nu fi ca un cal si ca un catir, la care nu este pricepere; cu zabala §i cu friu falcile lor voi stringe, ca sa nu se apropie de tine. Multe sint bataile pacatofilor" (Ps. 31, 9-10), fiindca este nevoie de multe lovituri pentru a li se indrepta nesocotinta. Aceasta cere invatatura, nu blindete, „Cel care-§i cruta batul i§i uraste copilul" (Pilde 13, 24), fiindca oricine este mai rau batut de pacatele sale. Apasatoare este greuta- tea pacatelor, grele sint loviturile crimelor, ca o sarcina grea atirna si produc sufletului rani, pricinuind mintii bube deschise (Ps. 37, 5-6). 42. Sa aruncam greaua sarcina a robiei, sa renuntam la lux si la placed vinovate, care ne string in catusele poftelor si ne leaga in lanturile patimilor. Prostului nu-i sint de nici un folos placerile si cine sa daruit din copilarie placerilor va ramine in robie ca un mort intre vii. Asadar, la o parte cu luxul, jos cu desfrinarea. Iar daca a trait cineva in desfrinare, sa nu creada ca se va putea intoarece usor la cele inalte. Via aduce rod daca este taiata cum trebuie; taiata prost face frunze, iar netaiata ramine stearpa. De aceea este scris: „Ca un ogor este omul neintelept si ca o vie este omul lipsit de minte; daca-1 lasi in parasire va ramine ca un pamint intelenit" (Pilde 24, 30-31). Sa ne ingrijim asadar trupul, sa-1 pedepsim, sa-1 punem in robie, nu sa-1 lasam in nepasare. 43. Caci madu- larele noastre sint arme ale dreptatii, dar sint si arme ale pacatului. Daca le sta- pinim, sint arme ale dreptatii, si in ele nu troneaza pacatul. Daca va muri pacatului trupul nostru, nu va domni in el vina si vor fi madularele noastre libere de pacat. Sa nu ne supunem deci dorintelor lui, si sa nu facem madula- SCRISORI 181 rele noastre arme ale pacatului nedreptatii. Daca vezi o femeie cu gindul dorintei, madularele tale sint arme ale pacatului. Daca ai vorbit cu ea intra ispita, limba si gura ta sint madulare ale pacatului. Daca ai scos semnele de hotar puse de parinti, madularele tale sint arme ale pacatului. Daca te-ai gra- bit cu picioare repezi sa versi singe nevinovat, madularele tale sint arme ale nedreptatii. 44. Dimpotriva, daca ai vazut un nevoias si 1-ai dus in casa ta, madularele tale sint arme ale dreptatii. Daca ai scos din miinile celor rai pe un nedreptatit, sau pe eel ce era dus la moarte, daca ai rapt polita datornicului, membrele tale sint arme ale dreptatii. Daca Lai marturisit pe Hristos (caci buzele intelepciunii sint arme ale intelegerii) buzele tale sint madulare ale dreptatii (Pilde 14, 7). Daca poate sa spuna cineva: „Eram ochii celui orb, piciorul celui schiop §i tatal celor neputincio§i" (Iov, 29, 15), madularele lui sint madulare ale dreptatii. 45. Asadar, liberati din pacat, cumparati cu pretul singelui Lui Hristos, sa nune supunem robiei oamenilor, sau patimilor. Sa nu ne fie rusine sa ne marturisim pacatele. Vezi cit de liber era eel ce putea sa spuna: „Nu m-am temut de multimea poporului, ci am vestit in fata tuturor pacatul meu" (Iov 31, 34). Caci eel ce se marturiseste Domnului se elibereaza de robie. „Cel drept se invinovatefte pe sine la inceputul vorbirii sale" (Pilde 18, 17). Nu este numai liber, ci si drept, si dreptatea este in libertate, iar liber- tatea in marturisire; deindata ce s-a marturisit cuiva, a §i fost iertat. „Zis-am: Marturisi-voi faradelegea mea Domnului, si Tu ai iertat nelegiuirea inimii mele" (Ps. 31, 5). Iar intirzierea iertarii atirna de marturisire, caci dupa martu- risire urmeaza iertarea pacatelor. A§adar, este intelept eel ce se marturise§te, liber eel caruia i s-a iertat pacatul si care nu mai traieste in pacat. Fii sanatos si gindeste-te la noi, caci §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XXXVUI-a AMBROZIE CATRE SIMPLICIANUS, SAnATATE! 1. Mi se pare ca, in scrisoarea din urma, m-am incurcat in hatisurile filo- sofilei, cind, pornind de la o epistola a Apostolului Pavel, aratam ca numai inteleptul este liber. Dar dupa aceea, pe cind citeam o epistola a Apostolului Petra, am bagat de seama ca numai inteleptul este si bogat, fie el barbat sau femeie, fiindca Apostolul scrie ca podoaba femeilor nu sta in gateli de mare pret, ci in bune purtari. „Podoaba voastra, zice el, sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul eel tainc al inimii" (I Petru 3, 3-4). 2. Asadar, in om sint doi oameni si acela este bogat care nu cauta folosul nici unei bogatii. Frumos a zis „omul eel tainic al inimii", fiindca tainica este si intelepciunea lui, care nu se vede, dar se intelege. Nimeni inainte de Petru nu s-a folosit de o astfel de expresie, incit sa 182 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI zica omul eel din afara al inimii, fiindca omul are cele mai multe madulare in sine, pe cind omul eel launtric al inimii este in intregime plin de har, plin de frumusete. 3. „Intru nestricacioasa podoaba a duhului blind si liniftit, zice mai departe Apostolul (Petru 3, 4), care este bogatie de mare pret inaintea lui Dumnezeu". Cu adevarat este bogat eel ce poate parea bogat in fata lui Dum- nezeu, inaintea Caruia pamintul este mic, lumea insasi este ingusta. Numai pe acela Dumnezeu il §tie bogat, care este bogat in vesnicie, care stringe nu roa- dele bogatilor, ci pe ale virtutilor. Dar cine este bogat inaintea lui Dumnezeu, daca nu duhul blind §i linistit, care niciodata nu se strica? Oare nu ti se pare bogat eel ce are pacea sufletului, tihna linistii, nedorind nimic, nefiind zgu- duit de nici o furtuna a patimilor, eel care nu se scirbeste de cele vechi si nu cauta cele noi, care nu este in neintrerupta dorinta pricini care fac pe om sa se simta sarac in mijlocul celor mai bogati? 4. Bogata cu adevarat este acea pace care covir§e§te orice minte (Filip 4, 7). Bogata este pacea, bogata este blinde- tea, bogata este credinta. «Cel credincios are ca avere toata lumea» (Int. Sir. 6, 14-15). Bogata este simplitatea; caci exista si o bogatie a simplitatii, care nimic nu descoase, nimic nu socoteste contrafacut, nimic sub banuiala sau inselaciune, ci se intemeiaza pe simtamintul eel mai curat. 5. Bogata este bunatatea, §i eel ce o are se gaseste in bogatiile mo§tenirii ceresti. Dar sa ne foiosim de exemple din Scriptura: «Fericit este omul pe care Dumnezeu il mustra! Sa nu dispretuiefti certarea Celui Atotputernic... In timp de foamete va scapa de la moarte; §i in batalie de primejdia sabiei. Vei fi la adapost de biciul birfelii. Fiarele pamintului vor trai cu tine in pace si vei §ti ca in pace va fi casa ta» (Iov 5, 1724)... Imblinzind viciile §i patimile acestui trup, fiindca ele sint dusmanii sufletului, iti vor fi salasele tale fara tulburare, casa fara stri- caciune, semanatura fara uscaciune, urmasii ca mirosul unei holde bogate, inmormintarea ca un seceris. Iar cind altii isi socotesc lipsurile lor, gramada ta de griu bine copt este dusa in hambarele ceresti. 6. Pe merit eel drept intot- deauna da cu imprumut, iar eel nedrept duce lipsa. El da cu imprumut drep- tate, da cu imprumut invataturile lui Dumnezeu celor saraci si lipsiti. Iar eel neintelept n-are nici ceea ce i se pare ca are. II socoti oare avut pe eel ce zi si noapte, culcat pe comoara sa, este ros de necrutatorul vierme al zgirceniei? Unul ca acesta se simte lipsit §i, daca pare altora bogat, pentru sine este sarac; fiindca nu se folose§te de ceea ce are, fiindca doreste mereu alte avutii, isi insu- §e§te prin jaf altele. Iar unde nu exista o masura a dorintei, care este roada avutiei? Nu e bogat eel ce nu poate lua cu el de aici ceea ce are; fiindca nu este al nostru, ci strain de noi ceea ce ramine aici. 7. Bogat a fost Enoh, care a luat cu sine ceea ce a avut (Fac . 5, 2 1) s i toate roadele bunatatii sale le-a depus in hambarele ceresti. El de aceea „a fost rapit, pentru ca rautatea sa nu-i schimbe inima" (Int. Sol. 4, 1 1). Bogat a fost Hie, care a dus comorile virtutilor sale cu un car de foe in sala§ele vazduhului (IVRegi 2, 1 1). §i totusi el a lasat mo§teni- SCRISORI 183 torului bogatii insemnate, care sa nu se piarda. Cine ar fi zis ca acesta este sarac atunci, cind, lipsit de hrana zilnica, a fost trimis la o vaduva sa fie hranit de ea, cind la glasul lui cerul se inchidea si se deschidea, cind la cuvintul lui timp de trei ani faina din vas si untdelemnul din urcior n-au lipsit, ci au priso- sit, desi folosinta lor nu era mica, ci mai mare (IIIRegi 17, 9)? Cine ar fi zis ca este sarac acela la a carui vointa cobora focul din cer (IVRegi 1, 14), pe care nu-1 opreau riuri netrecute de altii, ci se intorceau catre izvorul lor, pentru ca profetul sa treaca peste ele ca pe uscat (IVRegi 2, 8). 8. Istoria veche istoriseste (IIIRegi 21, 1) ca erau doi vecini: regele Ahab si saracul Nabot; pe care din acestia il credem mai sarac sau mai bogat? Cel inzestrat cu puterea regala, nesatul de avere si poftind din ce in ce mai multe bogatii, a dorit mica vii- soara a celui sarac, care, dispretuind in sufletul sau aurul regilor si comorile imparatilor, era multumit cu vitele sale. Oare nu pare mai bogat acesta, mai degraba rege acesta, caruia ii prisosea micul sau avut, care-si cirmuia dorintele nepoftind nimic strain? Nu este, dimpotriva, sarac eel caruia aurul lui i se parea putin, in schimb socotea de mare pret acei citiva butuci de vita ai veci- nului? lata de ce bogatul este totusi foarte lipsit; pentru ca bogatia inghitita pe nedrept pina la urma o varsa din pintece (Iov 20, 15), iar radacina celor drepti precum curmalul infloreste (Ps. 91, 13) si isi da rodul sau (Pilde 12, 12). 9. Oare nu e mai lipsit decit un sarac eel care trece ca o umbra? (Ps. 142, 4). Cel nelegiuit azi tresalta, dar miine nu va mai fi si locul in care a fost nu se va mai gasi (Ps. 36, 35-36). Ce insemneaza, asadar, a fi bogat, daca nu a avea cu prisosinta? Dar cum are cu prisosinta cel chircit la inima? Iar cel cu inima chir- cita se simte si strimtorat. Dar exista prisosinta in strimtorari? Asadar cel ce n-are cu prisosinta nu este bogat. De aceea bine a zis David: „Bogatii au saracit si au flaminzit" (Ps. 33, 1 1), fiindca desi ei au comorile Scripturilor cere§ti sint saraci daca nu inteleg si flaminzesc, daca n-au gustat nimic din hrana harului duhovnicesc. 10. Asadar, nimic nu este mai bogat decit starea sufleteasca a inteleptului, nimic mai sarac decit aceea a neinteleptului. Caci de vreme ce a saracilor este imparatia cerurilor (Matei 5, 3), ce poate fi mai bogat? De aceea stralucite sint cuvintele Apostolului care zice: „0, adincul bogatiei si al inte- lepciunii si al ftiintei lui Dumnezeu" (Rom. 1 1, 33). Stralucite sint si cuvintele lui David, care zicea ca in calea marturiilor ceresti s-a desfatat ca de toata bogatia (Ps. 1 18, 14). La fel §i Moise, care zice: „Neftali, tu, cel satul de buna- vointa" (Deut. 33, 23). Neftali in talmacire inseamna belsug, indestulare. Acolo este, asadar, belsugul,unde este satiul. Acolo, insa, unde exista foamea poftelor, dorinta niciodata satula, acolo este saracie. Dar fiindca dorinta de bani si de lumea aceasta n-are satiu, de aceea a adaugat: „§i plin de binecu- vintarea Domnului" (Deut. 33, 23). Potrivit acestora Petru a spus ca podoaba femeilor nu este in aur, argint §i imbracaminte, ci in omul ascuns si tainic al 184 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI inimii (I Petru 3, 3-4). De aceea nici una sa nu uite de cultivarea evlaviei, podoaba harului, mo§tenirea vietii ve§nice. Sanatate §i ginde§te-te la noi, caci si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XXXK-a AMBROZIE CATRE FAUSTINUS, SAnATATE! 7. §tiu ca te cople§e§te de adinca durere moartea surorii tale, dar din aceasta pricina nu se cade sa te indepartezi de noi, ci sa te intorci intre noi; fiindca de§i mingiierile nu sint prea mare leac pentru cei indurerati, ele sint totusi uneori trebuitoare. Ai plecat in adincul muntilor, te-ai adapostit intre vizuinele fiarelor, lipsindu-te de folosinta oricarui trai omenesc §i, ceea ce este mai rau, de judecata ta. 2. Oare a avut fatS. de tine o astfel de vina sora ta, incit din pricina ei sa dispretuiefti starea omeneasca, desi altadata o pretuiai tot din pricina ei, ca femeie atit de stralucita printre oameni? Desigur, plecind din viata, te alina cu mingiierea ca te lasa in urma ei parinte pentru nepoti, insoti- tor pentru cei mici, ajutor pentru cei rama§i singuri. Dar tu in asa chip te lip- se§ti §i de noi §i de nepoti incit nici nu simtim roada acelei mingiieri. Acele scumpe odrasle te cheama nu pentru durere, ci pentru consolare, pentru ca, atunci cind te vad, sa li se para ca mama lor n-a murit, s-o recunoasca in tine, sa-i simta prezenta in tine, sa creada ca viata ei a ramas in tine. 3. E§ti indure- rat ca a murit pe nea§teptate, tocmai cind se gasea in cea mai infloritoare parte a vietii. Dar aceasta ne este comun nu numai cu oamenii, ci chiar cu ora§ele §i cu pamintul insu§i. lata, tu, cind vii din ora§ul Bononia la§i pe stinga Claterna, Bononia insa§i, Mutina, Rhegium, in dreapta este Brixillum, din fata te intim- pina Placentia cea cu nume rasunator pina acum prin vechea ei faima, la stinga te infioara salbaticia Alpilor, prive§ti ruine de cetati ale popoarelor celor mai infloritoare altadata §i treci pe linga ele cu un simtamint de tristete amara. Atitea le§uri de orase aproape in paragina, atitea cimitire cu aceea§i infati§are, a§ezate pe linga sate si orase, nu-ti sint u§urare sufleteasca pentru pierderea surorii tale minunate si sfinte, mai ales ca acelea au fost darimate si nimicite pentru totdeauna, pe cind aceasta ne este rapita vremelnic, avind parte de o viata mai buna acolo unde s-a dus? 4. Eu gindesc ca nu trebuie plinsa, ci urmata cu rugaciuni, ca sufletul ei se cuvine incredintat Domnului nu cu lacrimi §i pared de rau, ci mai degraba cu bucuria daruirii. 5. Dar poate spui ca esti sigur de meritele si de credinta ei, dar ca totusi nu-i poti rabda lipsa, ca n-o mai poti vedea in viata §i aceasta iti aduce cea mai mare durere. Dar nu te mi§ca acele cuvinte apostolice care spun: „De aceea, noi nu mai §tim de acum pe nimeni dupa trup; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem?" (II Cor. 5, 16). Trupul nostru nu poate fi ve§nic SCRISOR1 185 si netrecator, trebuie sa piara pentru ca sa inviezi; trebuie sa se risipeasca ca sa se odihneasca, pentru ca sa faca sflrsit pacatului. De aceea pe multi i-am cunoscut dupa trup, dar acum nu-i mai cunoastem. Am cunoscut dupa trap chiar pe Domnul Iisus, zice Apostolul, dar „acum nu-L mai cunoastem". Isi lasase ramasitele trupesti, nu mai era vazut in chip de om, murise pentru toti, si toti au murit in El. Dar de indata ce s-au innoit prin El Insusi si au inviat in duh, nu mai traiesc pentru ei, ci pentru Hristos. De aceea si-n alt loc acela§i Apostol zice: „Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" (Gal. 2, 20). 6. Pe buna dreptate eel ce cunoscuse inainte pe Hristos dupa trup, cunoscind in chip nevazut si lucrarile, cercetindu-I de acum nu trupul, ci puterea, eel ce inainte ca prigonitor urmarea cu furie dusmanoasa pe ucenicii omului si pe slujitorii trupului, devenind dupa aceea invatatorul neamurilor, a inceput sa invete si sa formeze pe inchinatorii maretiei Sale intru propovaduirea Evan- gheliei. § i de aceea a adaugat: „Daca este cineva in Hristos, este faptura noua" (II Cor. 5, 7 7), adica desavir§it in Hristos este faptura noua, fiindca in trup este nedesavirsit. Insusi Domnul zice: „Nu va ramine Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sint numai trup" (Fac. 6, 3). Astfel eel trupesc nu este in Hristos, ci, daca este cineva in Hristos este faptura noua, format pentru noutatea harului, nu a firii. Astfel cele care erau vechi dupa trup au trecut; toate s-au facut noi. Ce sint acelea, daca nu cele pe care le cunoaste Cartura- rul eel invatat in imparatia cerurilor (Matei 13, 52), asemenea acelui tata de familie, care scoate din vistieria sa noi si vechi si nu vechi fara noi, nici noi fara vechi? De aceea si Biserica zice: „Noi si vechi ti-am pastrat" (Cint. 6, 13). Dar au trecut cele vechi, adica tainele ascunse ale legii, toate in Hristos au devenit noi. 7. Aceasta este faptura cea noua despre care Apostolul spune catre galateni: „Caci in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua prin care trupul reinnoit infloreste fi capata roada harului, care inainte avea spinii vechiului pacat (Gal. 5, 6). De ce sa ne intristam, asadar, daca i se spune sufletului: „lnnoi-se-vor ca aL 1 vulturului tineretile tale"? (Ps. 102, 5). De ce sa ne tinguim pentru cei morti, cind prin Domnul Iisus Hristos s-a facut impacarea lumii cu Dumnezeu Tatal"? (II Cor. 5, 18). 8. Fiindca am primit,asadar, binefacerile lui Hristos, pre- cum catre toti, asa si catre tine sintem soli ai lui Hristos (II Cor. 5, 20), pentru ca sa stii ca darurile Lui nu se mai cer inapoi, pentru ca sa crezi ceea ce ai cre- zut totdeauna. Sa nu §ovaie inima ta de prea mare durere, fiindca de aceea Domnul Iisus S-a facut pacat, pentru ca sa ridice pacatul lumii (loan 1, 29) si pentru ca toti sa fim in El dreptatea lui Dumnezeu (II Cor. 51,2 1). De acum nu mai sintem supusi pacatului, ci sintem siguri de rasplata dreptatii. Sanatate si gindeste-te la noi, ca si noi ne gindim la tine. 186 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XL-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE PREABUNUL PRINCIPE §1 PREAFERICITUL IMPARAT THEODOSIE AUGUST 1. M-am deprins, Preafericite imparate, sa fiu intotdeauna cu griji aproape necurmate. Dar niciodata nam fost in atit de mare framintare ca acum, cind vad ca trebuie sa ma feresc sa n-am cumva vreo pricina care sa-mi aduca primejdia nelegiuirii. De aceea Te rog sa-mi asculti cu rabdare grairea. Caci daca sint nevrednic sa fiu auzit de Tine, sint nevrednic §i sa ma inchin pentru Tine eu eel caruia ii incredintezi juruintele §i rugaciunile Tale catre Dumnezeu. Oare nu-1 vei asculta pe eel pe care-1 vrei sa fie ascultat pentru Tine? Nu-1 vei asculta pentru Tine pe eel pe care 1-ai ascultat pentru altii? Nu Te temi ca vei face judecata Ta nevrednica atunci cind il socotesti nevrednic sa-1 asculti pe eel care este ascultat pentru Tine? 2. Nu este lucru imparatesc a tagadui libertatea cuvintului, dupa cum nu este preotesc a nu spune ce simti. Nu este pentru voi imparatii nimic mai prietenesc §i mai in inima poporului decit a respecta libertatea chiar fata de aceia care va sint supu§i prin serviciul militar. Aceasta este deosebirea intre principii buni §i cei rai: ca iubesc cei buni libertatea, iar cei rai robia. Pe de alta parte, nimic nu este mai primejdios in fata lui Dumnezeu pentru un preot decit sa nu spuna liber ceea ce simte. Scris este: „Am vorbit despre marturiile Tale inaintea imparatilor §i nu m-am ru§inat" (Ps. 1 18, 46). §i in alt loc: „Fiul omului! lata, te-am pus straja casei lui Israel, pentru ca daca se va indeparta eel drept de dreptatile sale §i va face raul pe care nu i 1-ai aratat", adica nu i-ai spus de ce sa se fereasca „§i nu-§i va aduce aminte de datoria lui de a fi drept, Eu voi cere singele lui din mina ta. Iar daca tu ii vei arata celui drept sa nu pacatuiasca §i el nu va pacatui, atunci va fi §i el viu, pentru ca i-ai spus, §i iti vei mintui §i tu sufletul tau" (Iezechiel 3, 7 7- 19). 3. Este mai bine, imparate, sa am cu tine tovara§ia la cele bune, decit la cele rele, si de aceea trebuie sa nu placa bunavointei tale tacerea preotului, ci libertatea. Caci primejdia libertatii mele te incurca, pe cind binele liberta^ii te ajuta. Nu ma amesteca in chip nepotrivit in treburi care nu sint de datoria mea, caci nu fac ceea ce trebuie sa faca altii, ci ma supun datoriei, ascult de poruncile Dum- nezeului nostru. Fac aceasta, in primul rind, din dragostea fi pretuirea fata de tine, din dorinta de a te §ti pe calea mintuirii. §i chiar daca nu mi se ingaduie aceasta, daca nu se are incredere in mine, eu o spun totusi din teama de a nu supara pe Dumnezeu. Daca primejdia mea te-ar indeparta de mine, m-a§ in- china cu rabdare pentru tine, dar nu cu placere, fiindca este mai bine ca tu fara primejdia mea sa fii biruitor §i bine primit de Dumnezeu. Iar daca iau asu- pra-mi greaua vina a tacerii si a prefacatoriei, nici tu nu ramii in afara de orice vina. Vreau sa fiu mai degraba nesuferit decit nefolositor §i josnic. Scris este de Sfintul Apostol Pavel, caruia nu poti sa-i nesocotesti invatatura: „Staruiefte SCRISORI 187 cu timp si fara timp, mustra, cearta, indeamna cu toata. indelunga rabdare si invatatura" (II Tim. 4, 2). 4. Avem, asadar, §i noi in fata cui sa ne gasim in pri- mejdie de a nu placea. Mai ales fiindca si imparatilor le place ca fiecare sa se achite de sarcina sa; ii ascultati cu rabdare pe cei ce-si dau parerea in legatura cu indatoririle lor §i-i pedepsiti pe cei ce nu executa ordinele militare. Asadar, daca ascultati cu placere parerile osta§ilor care va slujesc, oare poate parea neplacut acest lucru la noi preotii, de vreme ce noi vorbim nu ceea ce vrem, ci ceea ce ni se porunceste? Doar stiti ce se spune: „Cind veti sta in fata regilor si a dregatorilor nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti, fiindca nu voi sinteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru care graieste in voi" (Matei 10, 19-20). §i totusi, cind vorbesc in pricini de stat, unde de asemenea trebuie pazita dreptatea, nu sint stapinit de atita teama daca nu sint ascultat, dar in cele ale lui Dumnezeu pe cine vei asculta, daca nu-1 asculti pe preot, a carui primejdie de pacat este mai mare? Cine va indrazni sa-ti spuna adevarul daca nu indrazne§te preotul? 5. Te §tiu evlavios, blind, ingaduitor si lini§tit, avind in inima credinta si teama de Dumnezeu. Dar adesea unele lucruri ne inseala. Unii au rivna pentru Dumnezeu, dar nu dupa stiinta (Rom. 2, 2), fi ma tern ca aceasta sa nu patrunda §i in sufletele celor credincio§i. Iti eunosc evlavia fata de Dumnezeu §i bunatatea fata de oameni. Bunavointa si binefacerile tale ma indatoreaza. §i de aceea ma tern mai mult, imi este mai mare grija ca nu cumva tu insuti mai tirziu sa ma osin- desti cu judecata ta ca nu te-ai ferit de greseala din pricina prefacatoriei sau a lingusirii mele. Daca as vedea ca pacatuiesc impotriva mea nu m-a§ socoti dator sa tac, fiindca scris este: „De-ti va gresi tie fratele tau ia-1 mai intii cu binele, apoi mustra-1... apoi ia cu tine doi sau trei martori... (Matei 18, 15-16) §i de nu-i va asculta pe ei, spune-1 Bisericii". Voi tacea eu, a§adar, in cele ale lui Dumnezeu? Ce m-ar face sa ma tern? 6. S-a dat stirea, de catre guvernato- rul militar al partilor rasaritene, ca a fost incendiata o sinagoga si ca de acest fapt este vinovat episcopul. Ai poruncit sa fie pedepsiti ceilalti pentru sina- goga, fiindca fapta a fost savir§ita pe raspunderea episcopului. Ai poruncit sa se ia masuri de razbunare impotriva celorlalti §i sa fie construita sinagoga chiar de episcop. Nu spun ca trebuia sa fie asteptata declaratia episcopului. Preotii sint indrumatorii multimilor, rivnitori ai pacii, daca nu cumva sint si ei zguduiti de injurii fata de Dumnezeu, sau de nedreptati fata de biserica. De altfel poate sa fie acest episcop amestecat in arderea sinagogii, si preafricos la judecata; dar nu te temi, imparate, ca nu e multumit de parerea ta, nu te temi ca o sa jure strimb? 7. Nu te temi ca nu va rezista in fata guvernatorului tau? Va trebui asa- dar sa fie sau un mincinos, sau un martir. Nici un caz, nici celalalt nu este potrivit cu vremurile tale, ambele cazuri inseamna prigoana, fie ca episcopul este silit sa jure strimb, fie ca este facut martir. Vezi unde due lucrurile. Daca-1 socote$ti pe episcop tare, pazeste-tedemuceniciaceluitare; iar daca-1 consideri slab 188 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI fereste-te de caderea celui slab. Caci este mai rau judecat eel ce-1 va sili pe un neputincios sa cada. 8. Cred ca, pus in aceasta situatie, episcopul va spune ca el a pus focul, el a atitat multimea, el a condus poporul, pentru a nu pierde pri- lejul de a deveni martir si pentru a nu deveni mai slab decit cei slabi. O, feri- cita minciuna, prin care cineva dobindeste pentru altii salvarea iar pentru sine pretuirea! Eu, imparate, am cerut sa iei masuri de pedepsire mai degraba impotriva mea §i, daca socotesti aceasta o crima, sa mi-o atribui mie. De ce ceri judecata impotriva celor ce nu sint de fata? Ai pe unul de fata, ai pe un impricinat care marturiseste. lata, strig sus si tare ca eu am dat foe sinagogii, ca eu le-am dat porunca, pentru ca sa nu se ajunga la tagaduirea lui Hristos. Daca mi se pune intrebarea de ce n-am dat foe aici, raspunsul este ca focul a inceput din judecata lui Dmnezeu si ca lucrarea mea a incetat. Iar daca se cerceteaza adevarul, de aceea am stat linistit, fiindca nu socoteam ca fapta aceasta trebuie razbunata. Care era meritul interventiei mele daca n-ar fi existat nici un raz- bunator? Aceste lucruri ating respectul, dar reduc dragostea, pentru ca sa nu se pricinuiasca vreo injurie marelui Dumnezeu. 9. Totusi nimeni nu va spune ca episcopului i se cade aceasta sarcina. Caci m-am rugat Bunatatii Tale. §i de§i pina acum n-am primit stirea ca s-a revenit asupra acestei masuri, totu§i presupun ca s-a revenit asupra ei. Ce se intimpla daca altii mai fricosi, temin- du-se de moarte, primesc sa se repare sinagoga pe socoteala lor, sau guverna- torul, de indata ce va afla ca s-a luat aceasta hotarire, el insusi va porunci sa se faca reconstructia eu banii crestinilor? Vei avea, imparate, un guvernator care s-a inteles eu partea potrivnica si vei face pentru aceasta armata razbunatoare, adica steagul pe care este scris numele lui Hristos, care intareste sinagoga, care nu stie de Hristos? Porunceste sa se aduca steagurile la sinagoga, sa vedem daca nu se produc impotriviri. 10. Se va face asadar locas de necre- dinta iudeilor din prazile luate bisericii? §i averea agonisita de crestini pentru Hristos va fi trecuta in dar necredinciosilor? Am citit ca in veacurile trecute s-au cladit temple pentru idoli din prazile luate de la cimbri si de la alti dusmani. Iudeii vor scrie pe frontispiciul sinagogii: Templu al necredintei zidit din des- puierea crestinilor. 7 7. Dar poate te gindesti, imparate, la principiile morale. Ce ti se pare mai de luat in seama: forma principiului, sau continutul religiei? Este de trebuinta ca datoria credintei sa treaca inaintea poruncilor. 12. N-ai auzit, imparate, ca, in chip dumnezeiesc, atunci cind Iulian a poruncit sa fie reparat templul din Ierusalim, cei ce-i faceau curatirea au fost mistuiti de foe? Nu te temi sa nu se intimple si acum acelasi lucru? Cu atit mai mult tu nu trebuie sa poruncesti cea ce a poruncit Iulian! 13. Ce-ti da totusi de gindit? Ca a fost arsa o cladire publica, sau ca era o sinagoga? Daca te gindesti ca a ars o cladire oarecare (c&ci ce a putut fi intr-o a§ezare atit de neinsemnata) nu-ti aduci aminte imparate, cite case ale oamenilor cu ranguri inalte din Roma au fost mistuite de flacari si nimeni n-a cerut razbunare? Ba, daca vreunul dintre SCRISORI 189 imparati a voit sa dea o pedeapsa mai mare, celui lovit de o asemenea paguba i-a mai pricinuit §i alte daune. Ce s-ar socoti, asadar, mai vrednic de despagu- bire daca ar fi nevoie de o asemenea socoteala, pierderile pricinuite de arde- rea citorva case din castrul Callicum sau de cele ale orasului Roma? Nu de mult casa episcopului din Constantinopol a luat foe si fiul Bunatatii Tale te-a rugat sa nu socoti ca trebuie sa i se razbune injuria adusa lui, ca fiu de imparat, sau incendierea casei preotefti. la seama, imparate, ca nu cumva, cind vei porunci sa se plateasca daunele, sa nu intervina el iarasi ca sa nu le plateasca. Dar bine s-a facut din partea tatalui ca n-a razbunat injuria adusa fiului. Caci se cadea ca mai intii el insu§i sa ierte injuria care i se adusese. Bine a fost ca s-a facut deosebire a harului, ca nici fiul pentru sine, nici tatal pentru injuria fiului sa nu fie rugat. De aici n-ai nimic de aminat pentru fiu; dar vezi sa nu te abati de la datoria fata de Dumnezeu. 14. Nu este, asadar, motiv de suparare atit de mare, ca din pricina arderii unei cladiri sa se ia masuri atit de aspre impotriva poporului, mai ales ca este vorba de o sinagoga, loc al necredintei, casa a neevlaviei, gazda a nebuniei. lata ce spune Domnul Dumnezeul nostru prin gura lui Ieremia: „De aceea si cu templul acesta, asupra caruia s-a chemat numele Meu si in care voi va puneti increderea, §i cu locul pe care yi 1-am dat voua si parintilor vo§tri, voi face tot asa cum am facut cu §ilo. Va voi lepada de la fata Mea cum am lepadat pe toti fratii vostri, toata semintia lui Efraim. Tu insa nu te ruga pentru acest popor §i nu inal^a rugaciuni §j cerere pentru din§ii, nici nu mijloci inaintea Mea, ca nu te voi asculta. Nu vezi ce fac ei prin ceta- tile lui Iuda?" (Ieremia 7, 14- 1 7). Dumnezeu nu vrea sa fie rugat pentru cei pe care tu-i socote§ti ca trebuiesc razbunati. 15. Daca m-a§ conduce dupa dreptul neamurilor, as arata cite biserici au ars iudeii in timpul domniei lui Iulian (Apostatul). Doua la Damasc, dintre care una a fost reparata pe cheltuiala Bise- ricii nu a sinagogii, iar cealalta insufla groaza prin ruinele ei negre. Au fost arse biserici la Gaza, Ascalon, Berytus, si aproape in nici una din acele locali- tati n-a cerut cineva despagubire. A fost arsa o biserica §i Ia Alexandria de catre pagini §i de catre iudei, cea mai mare §i mai frumoasa dintre toate. Bise- rica n-a fost razbunata, dar va fi razbunata sinagoga. 16. Va fi razbunat §i tem- plul ars al valentinienilor? Caci ce este, daca nu un templu in care se aduna paginii? N-au decit sa se inchine paginii la cei doisprezece zei, §i sa se roage la cei treizeci si doi de eoni, pe care-i numesc zei. Despre ace§tia am aflat ca s-au inte- les sa se razbune impotriva calugarilor care, pe cind mergeau cintind psalmi dupa un vechi obicei pentru a praznui pe martirii macabei, intaritati de obraz- nicia valentinienilor care, nu-i lasau sa-§i urmeze drumul, in furia multimii le-au ars un templu dintr-un sat. 17. Citi sint de aceiasi parere cu tine cind i§i amintaesc ca in acel timp al lui Iulian, eel care a darimat un altar pagin §i a tulburat un sacrificiu a fost condamnat la moarte de judecator, devenind astfel martir? Niciodata acel judecator nu 1-a ascultat, ci s-a purtat ca un prigoni- 190 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI tor, nimeni nu 1-a socotit vreodata vrednic de a lua parte la vreo adunare de a primi sarutarea de impacare. §i daca n-ar fi murit, ma tem, imparate, sa nu-1 pedepsef ti tu, de§i n-a scapat de pedeapsa cereasca eel care spera sa fie moste- nitorul tatalui sau. 18. Dindu-i-se judecatorului ordin sa cerceteze, i s-a cerut nu sa arate cele de trebuinta, ci sa pedepseasca: sa fie urmarite si darurile dis- parate. Las la o parte altele; au fost arse de catre iudei cladirile bisericilor §i nimic nu s-a inapoiat, nimic nu s-a reclamat, nimic n-a fost pus in urmarire. Dar ce a putut avea sinagoga intr-o cladire la o granita, de vreme ce tot ce se afla acolo este putin, fara pret, saracacios? Ce a putut fi apoi rapit iudeilor intriganti? Acestea sint me§te§ugurile iudeilor de a defaima: ca, fiindca ei se pling, sa se dea un mandat militar de judecata in afara rinduielii, sa se trimita poate armata pentru a spune soldatii ceea ce au de spus, imparate, altadata, inainte de venirea Ta: „Cum ar putea sa ne ajute Hristos daca luptam pentru iudei impotriva lui Hristos, daca sintem trimi§i pentru a-i razbuna pe iudei? §i- au pierdut armatele lor, vor sa le piarda pe ale noastre". 19. La ce defaimari nu ajung cei ce defaimeaza pe Hristos prin marturii mincinoase? La ce defai- mari nu ajung oamenii care mint in cele dumnezeiesti? Despre cine sa nu spuna ca au fost fapta§ii razvratirii? Pe cine sa nu doreasca si chiar sa-i recu- noasca, pentru a avea priveli§tea atitor incatu§ati din rindurile cre§tinilor, pentru a-i vedea pe credinciosn din popor trimi§i in robie, pentru a-i arunca in intunericul inchisorilor pe slujitorii lui Dumnezeu, pentru ca ace§tia sa fie taiati cu securile, aruncati in catufe §i in foe, pentru a-i chinui cit mai mult timp? 20. Vei darui iudeilor o astfel de biruinta impotriva Bisericii lui Dumne- zeu? Acest trofeu impotriva poporului lui Hristos? Aceste bucurii, imparate, necredincio§ilor? Aceasta stralucire sinagogii, aceasta jale Bisericii? Poporul iudeu va praznui aceasta biruinta in zilele sale de sarbatoare §i o va numara, desigur, intre cele pe care le-a avut asupra amoreilor sau a canaaneilor, sau asupra lui Faraon, rege al Egiptului, sau asupra lui Nabucodonosor, rege al Babiloniei, de sub stapinirea carora s-au eliberat. La praznuirea atitor biruinte vor aduce si biruintele asupra poporului lui Hristos. 21. §i dupa ce tagaduiesc supunerea fata de legile romane, socotindu-le crime, acum socotesc sa fie razbunati dupa legile romane. Unde erau aceste legi pe care ei le socoteau criminale cind ardeau bisericile? Daca Iulian n-a razbunat Biserica fiindca era un renegat, tu, imparate, razbuni injuria adusa sinagogii fiindca e§ti cre§- tin! 22. §i ce va vorbi dupa aceea Hristos cu tine? Nu-ti aduci aminte ce a cerut dreptului David prin profetul Natan? (II Regi 7, 7§. u.). Eu te-am ales dintre fratii tai, de§i erai mai mic si te-am facut rege din simplu parti- cular. Eu din rodul semintiei tale te-am asezat pe scaunul imparatesc. Eu ti-am pus sub stapinire natii barbare, eu ti-am dat pacea, eu ti-am facut pe du§manul tau rob sub puterea Ta. N-aveai cu ce sa-ti hrane§ti armata §i am deschis cu miinile mele portile du§manilor si hambarele lor. Dufmanii tai ti-au dat SCRISORI 191 tie proviziile lor pe care si le strinsesera pentru ei. Eu am incurcat planul dus- manului tau, facindu-1 sa se predea dezbracat. Eu 1-am inlantuit pe eel ce voia sa-ti ia domnia §i i-am legat in a§a chip mintea incit de§i avea putinta sa fuga, totu§i temindu-se de toti ai sai el insu§i se ascundea, ca sa nu piara cineva pentru tine. Eu pe tovarasii lui si armata care era de partea lui si pe care mai inainte o imprastiasem, ca sa nu se grupeze pentru razboi, am adunat-o in ajutorul tau ca sa-ti asigur victoria. Eu am rinduit in asa fel ca armata ta, strinsa din multe neamuri neimblinzite, sa-ti devina credincioasa, linistita §i supusa. Eu, cind era mare preimejdia sa nu treaca peste Alpi stapinirea barbarilor necredincio§i, ti-am asigurat biruinta prin apararea Alpilor chiar, pentru ca sa-nvingi fara pierderi. Deci eu te-am facut sa triumfi asupra vra§ma§ului tau, §i tu-i faci pe vra§ma§ii mei sa triumfe asupra poporului meu! 23. Oare nu de aceea a fost inlaturat Maximus, care inainte de zilele expeditiei, cind a auzit ca sinagoga a fost arsa, a trimis un ordin la Roma ca razbunator al rinduielii obste§ti? De aceea poporul creftin a zis: Nimic bun nu-1 asteapta pe acesta; s-a facut rege al iudeilor. L-au auzit pe acest aparator al ordinii, pe care de curind 1-a pus la incercare Hristos, care a murit pentru cei pacato§i (Rom. 5, 6). Daca s-a zis a§a despre cuvintele lui, ce se va zice despre razbunare? El a fost invins pe data de franci, de neamul saxonilor, in Sicilia la Siscia, la Petavio, pretutin- deni. Ce este comun unui evlavios cu un necredincios? Trebuie inlaturate, odata cu eel neevlavios, chiar §i exemplele de neevlavie. Nu trebuie sa urmeze aceasta eel ce a invins, ci sa osindeasca ceea ce-i produce vatamare de la eel invins. 24. Astfel nu ti le-am socotit pe acelea ca ale unui nerecunoasca- tor, ci le-am pus fata in fata, sa le compari precum cere dreptatea §i, indemnat de ele, sa-1 iubefti mai mult pe eel pentru care atirna mai greu dovezile de dreptate. La raspunsul lui Simon, Domnul Iisus a zis: „Drept ai judecat" (Luca 7, 43). § i indata, intorcindu-se catre femeia care i-a uns picioarele cu untde- lemn, purtind chipul Bisericii a spus lui Simon: „De aceea iti spun tie: Iertate au fost pacatele ei multe, ca a iubit mult. Iar cui a iubit mai putin i se iarta mai putin" (Luca 7, 47). Aceasta este femeia care a intrat in casa fariseului, 1-a alun- gat pe iudeu si 1-a dobindit pe Hristos. De vreme ce Biserica a inlaturat sina- goga, de ce este din nou ispitita sinagoga sa scoata Biseerica din inima credin- tei, din casa lui Hristos, in fata slujitorului lui Hristos? 25. Acestea le-am aratat in scrisoarea de fata, imparate, din dragostea si din rivna pentru tine, dator fund pentru binefacerile Tale prin care, la cererea mea, ai scapat pe multi din surghiun, de inchisori, de pedeapsa cu moartea. De aceea am socotit ca este mai bine sa nu ma tern de supararea ta in scopul mintuirii tale (nimeni nu se foloseste de o mai mare incredere decit eel ce iubeste din inima, si nimeni nu trebuie sa faca rdu celui ce-i face bine) pentru ca sa nu pierd intr-o singura clipa dragostea vreunui preot plamadita de atitia ani. § i totu§i nu-ti cer paguba harului, ci pri- mejdia mintuirii. 26. De altfel cit de mare lucru este, imparate, sa nu socote§ti 192 _^ SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI ca trebuie cercetat sau razbunat ceea ce in vremea noastra nimeni nu cer- ceteaza, nimeni nu razbuna? Este rau sa-ti pui credinta in primejdie pentru iudei. Cind Ghedeon a ucis un vitel de jertfa (Jud. 6, 28), paginii au zis: Zeii sa-i razbune nedreptatea. Cine are sa razbune sinagoga? Hristos pe Care L-au ucis, L-au tagaduit? Sau Dumnezeu Tatal ii va razbuna pe cei ce nu-L primesc nici pe Tatal, dupa ce nu L-au primit pe Fiul? Cine oare sa razbune erezia valentinienilor? Iar Maria Ta cum o sa o razbuni de vreme ce ai poruncit ca ei sa fie inlaturati §i sa nu ceara dreptul de a se aduna (IVRegi 22, 2)? Daca-ti voi spune ca regele Iosia a fost aprobat de Dumnezeu, vei condamna in acestia ceea ce lui i s-a aprobat; 27. Daca ai macar putina incredere in mine, porun- ceste sa fie de fata episcopii pe care-i vei crede de cuviinta, sa se hotarasca, imparate, ceea ce trebuie facut pentru apararea credintei. Daca te sfatuie§ti cu sfetnicii tai in chestiuni bane§ti, cu atit mai drept este sa te consfatuie§ti cu preotii pentru religia Domnului. 28. Sa se gindeasca Bunatatea Ta citi dus- mani are Biserica, sa aiba in vedere citi stau la pinda impotriva ei: o u§oara crapatura daca vor gasi, vor §i infige ghimpele. Vorbesc precum oamenii; de altfel este de maimulti oameni temut Dumnezeu, Care pe drept este socotit mai presus de irnp^rati. Daca socote§te cineva ca trebuie sa dea socoteala prie- tenului, parintelui sau rudei, pe drept §i eu am socotit ca trebuie sa dau soco- teala lui Dumnezeu inaintea tuturor. Sfatuie§te-ma, imparate, sau ingaduie sa te sfatuiesc eu.. 29. Ce voi raspunde dupa aceea, daca se va afla ca, dindu-se ingaduinta de aici, unii cre§tini au fost uci§i cu sabia, cu ciomagul sau cu ranga? Cum voi limpezi acest fapt? Ciim il voi scuza in fata episopilor care pling amamic ca, dupa ce au slujit in biserica, unii cu grad de duhovnic sau cu ranguri mai mari, timp de treizeci §i mai bine de ani, acum sint sco§i din slujba si pu§i la biruri? Daca iti serve§te tie cineva in armata i se socote§te tim- pul de serviciu; nu ti se pare ca trebuie cu atit mai mult sa se tina seama de tim- pul servit lui Dumnezeu ? Cum, iti spun, voi lamuri acest lucru in fata episco- pilor care se pling pentru clericii lor si scriu ca bisericile sint jefuite cu furie? 30. Am voit ca aceste lucruri sa fie aduse din timp la cuno§tinta Bunatatii Tale. Daca socoti de cuviinta, chibzuieste §i hotatra§te cum iti place, dupa voia ta. Dar scoate §i arunca ceea ce ma indurereaza §i pe buna dreptate ma intris- teaza. Insuti faci ceea ce ai poruncit sa se faca. Sau, daca acel sfetnic n-are si faca aceasta, eu a§ vrea ca tu sa fii mai bun decit eel ce n-a facut ceea ce i s-a poruncit. 31. Ai incS fata de cine sa te socotesti dator a chema meritata buna- vointa a Domnului pentru Imperiul Roman; ai pentru cine sa nadajduiesti mai mult decit pentru tine, harul lor; salvarea lor te cheama prin aceasta scrisoare. Ma tern sa nu ai pricina ta sa ti-o judece un strain. Pina acum toate sint la locul lor. In aceasta eu ma leg in fata lui Dumnezeu pentru tine sa nu te temi de legamintul dat. Oare de ce nu poate sa placa lui Dumnezeu ca se indreapta ceva pentru cinstirea Lui? Nu vei schimba nici un cuvint in acea scrisoare, fie SCRISORI 193 ca este trimisa, fie ca nu e inca. Porunce§te sa se scrie alta, care sa fie plina de credinta, plina de evlavie. Pentru tine este cinstit lucru sa indrepti, pentru mine este cinstit sa nu ma prefac. 32. Antiohienilor le-ai iertat injuria, ai che- mat din surghiun fiicele dusmanului tau, le-ai dat in grija unei rude, mamei dusmanului tau i-ai trimis bani de intretinere din vistieria ta. Aceasta evlavie atit de mare si credinta tot atit de mare fata de Dumnezeu vor fi intunecate daca faptul va avea loc. Tu, care ai crutat armatele du§manilor §i i-ai eliberat pe du§manii tai, sa nu socote§ti, te rog, ca trebuie luate cu atita pornire masuri de razbunare impotriva crestinilor. 33. Acum te rog, imparate, sa nu privefti cu dispret ca ma tern pentru mine §i pentru tine. Caci spune glasul sfintului: „Pentru ce m-am nascut a vedea zdrobirea poporului meu?" (I Mac. 2, 7) ca sa ajung la supararea lui Dumnezeu? Eu, fara indoiala, ca tot ceea ce am putut face mai cinstitor am facut, pentru ca sa ma asculti mai degraba in palatul imperial, pentru a nu fi nevoie sa ma asculti in biserica. Scrisoarea a XLI-a FRATELE CATRE SORA SA 7. Ti-am scris sfintiei tale ca sint foarte necajit §i acest lucru, precum imi scrii, iti pricinuieste mare neliniste. Ma mir ca n-ai primit scrisoarea prin care aratam ca motivele mele de suparare s-au impra§tiat. Dupa ce s-a aflat ca o sinagoga a iudeilor a fost arsa de crestini, din indemnul episcopului, fi ca de asemenea a fost incendiata si o sala de adunare a valentinienilor, s-a dat ordin ca eu sa fiu dus la Aquileia, sinagoga sa fie recladita de episcop, iar calugarii care incendiasera cladirea valentinienilor sa fie pedepsiti. Atunci eu, socotind ca n-am altceva mai bun de facut, am trimis pe data o scrisoare imparatului si, cind a venit la biserica, am rostit aceasta cuvintare: 2. Intr-o carte profetica este scris: „Ia-ti un toiag de nuc" (Uremia 7, 12). Se cade sa aflam de ce Dom- nul a pomenit de aceste cuvinte profetului. Trebuie sa aiba un anumit inteles aceste cuvinte, de vreme ce §i in Pentateuh citim ca toiagul de nuc al preotului Aaron a inflorit (Num. 77, 8). Pe cit se pare, inseamna ca profetia este fara oco- lis, ca toiagul este autoritatea preoteasca ale carei porunci nu sint intotdeauna placute, dar sint folositoare. 3. De aceea i se porunce§te profetului sa ia toiagul de nuc, fiindca fructul pomului amintit are scoarta amara, coaja tare, dar sim- burele gustos, pentru ca, prin asemanare, profetul sa ceara cele amare, dar curate, sa nu se teama a da pe fata cele rele. La fel este si preotul, fiindca inva- tatura lui, desi unora li se pare vremelnic amara si ramine mult timp in urechile celor prefacuti, totu§i, ca §i toiagul lui Aaron, tocmai cind se socoteste ca s-a uscat, tocmai atunci inflorefte. 4. De aceea §i Apostolul spune: „Ce voiti? Sa vin la voi cu toiagul, sau sa vin cu dragoste §i cu duhul blindetii?" (I Cor. 4, 2 1). Mai intii a zis toiagul §i ca §i cu un toiag de nuc el a lovit pe cei rata- 1 3 - Sfintul Anibrozie al Miianului 194 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI citi, pentru ca dupa aceea sa mingiie cu duhul blindetii. Astfel, pe eel pe care toiagul 1-a indepartat de legamintele cere§ti, blindetea la repus in drepturi. § i unui ucenic i-a dat asemenea porunci zicind: „Mustra, cearta, indeamna" (II Tim. 4, 2). Doua cuvinte sint tari, iar unul blind. Dar de aceea sint tari, pentru ca ele insesi sa. inmoaie, fiindca, dupa cum pentru trupurile bolnave de fiere amaraciunea mincarii §i a bauturii indulceste si, dimpotriva, dulceata minca- rurilor le este spre amaraciune, la fel si sufletul, cind este bolnav, prin incalzi- rea cu placerile ademenitoare se imbolnaveste §i mai tare si dimpotriva, prin amaraciunea indreptarii se insanatoseste. 5. Acestea au fost ca o gustare din citirea profetilor. Dar sa vedem ce ne aduce citirea evangheliilor: „Iar unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus sa manince cu el. § i, intrind in casa fariseului, a sezut la masa. §i iata, era in cetate o femeie pacatoasa si, aflind ca sta El la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. §i stind la spate, la picioa- rele Lui, plingind a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui" (Luca 7, 36-38). §i am citit mai departe pina la cuvintele: „Credinta ta te-a mintuit; mergi in pace" (Luca 7, 50). Ce cuvinte simple, am adaugat, si totu§i ce adinca invata- tura ne daruie citirea Evangheliei! Astfel, daca graiul Lui este de mare sfat (Isaia 9, 6), sa-i vedem inaltimea. 6. Domnul nostru Iisus Hristos a socotit ca oamenii mai degraba prin binefaceri decit prin teama pot fi cistigati si indem- nati sa faca binele, ca pentru indreptare este de mai mare ajutor dragostea decit frica. §i astfel a trimis bunatatea, care a venit prin na§terea din Fecioara sa ne ierte pacatele prin botez si sa ne faca mai buni. Iar daca avem in vedere serviciile cuvenite barbatilor alesi, a aratat ca rasplata bunatatii insasi va fi a tuturor in aceasta Fecioara. Daca ne-ar fi iertat numai primele pacate, ar parea mai degraba prevazator decit ingaduitor si mai degraba socotitor al indrepta- rii decit maret in binefaceri. Numai un suflet ingust are iscusinta de a insula. Dar Dumnezeu pe cine a chemat prin bunatate pe acela il inalta in sporul bunatatii Sale. De aceea ne-o da mai intii prin botez si dupa aceea ne imparta- seste daruri si mai bogate noua bineslujitorilor Lui. Asadar, binefacerile lui Hristos sint indemnuri si premii ale virtutii. 7. Dar nimeni sa nu se sperie de cuvintul camatar. Am fost inainte sub un camatar nemilos, caruia nu i se puteau achita decit prin moarte dobinzile cerute (Luca 7, 41). A venit Domnul Iisus si ne-a gasit incarcati de dobinzi grele. Nimeni nu-si putea achita dobinda cu avutul nevinovatiei sale. Nu puteam avea cu ce sa ma eliberez, fiindca n-aveam de unde achita dobinda, si de aceea mi-a incredintat un nou fel de achitare: sa-mi schimb creditorul. Nu nasterea, ci vina ne facuse dator- nici. Am strins bani grei prin pacatele noastre, pentru ca noi cei ce eram liberi sa ajungem supusi, fiindca datornic este eel ce a primit ceva din banii camata- rului. Dar pacatul este de la diavpl. Nelegiuitul are avutii primite din avutul diavolului. Caci precum bogatiile lui Hristos sint virtutile, la fel ale diavolului sint crimele. Diavolul adusese neamul omenesc in vesnica robie prin greaua SCRISORI 195 camata a mostenirii vinovate, fiindca tatal indatorat lasase urmasilor o moste- nire incarcata de datorii. A venit Domnul Iisus §i a rascumparat cu moartea Sa moartea tuturor. §i-a varsat singele Sau pentru singele tuturor. 8. L-am pedep- sit deci pe creditor, dar n-am scapat de el; ba am scapat, caci ramine datoria, dar a cazut camata, precum zice Domnul Iisus: „Cei ce sint in lanturi: Iesiti si cei ce sint in inchisori: Plecati" (Isaia 49, 9). Asadar, sint iertate pacatele noastre. Pe toti I-a iertat si n-a ramas cineva pe care sa nu-1 fi usurat. Caci este scris ca a iertat „toate greselile, rupind zapisul hotaririi care era impotriva noastra" (Col. 2, 13- 14). De ce pastram zapisele altora si voim sa cerem altele, daca ne folosim de iertarea alor noastre? Cel ce a daruit tuturor cere tuturor, pentnf ca sa ierte altuia ceea ce fiecare-si aminteste ca i sa iertat lui. 9. Vezi ca nu cumva, camatar fund, sa ai ca datornic o pricina mai mare decit acela din Evanghelie, caruia stapinul i-a iertat toata datoria, iar el dupa aceea a inceput sa ceara de la tovarasul sau de robie ceea ce el insusi nu achitase. De aceea sta- pinul sau suparat i-a cerut cu cele mai grele mustrari ceea ce ii iertase inainte (Matei 18, 27-34). Sa ne ferim, asadar, sa nu ni se intimple si noua ca, neier- tind datornicilor nostri, sa trebuiasca a plati ceea ce ne fusese iertat. Precum este scris, a zis Domnul Iisus: „Tot asa si Tatal Meu ceresc va va face voua, daca nu veti ierta fiecare fratelui sau din toata inima" (Matei 18, 35). Sa iertam deci pe cele putine pentru cele multe, care ne-au fost iertate, si sa intelegem ca vom fi cu atit mai placuti lui Dumnezeu cu cit vom ierta mai multe. Fiindca prin cele iertate sintem iubiti de Dumnezeu. 10. Intrebat de Domnul: „Cine L-a iubit mai mult?" fariseul a raspuns: „Socotesc ca acela caruia i s-a iertat mai mult". Iar Domnul i-a zis: „Drept ai judecat" (Luca 7, 42-43). Este laudata judecata fariseului, dar i se dojene§te simtamintul. Judeca bine despre altii, dar nu crede ce gindeste despre altii. II auzi pe iudeu laudind invatatura Bise- ricii, predicind adevarata ei bunatate, cinstind pe preotii Bisericii. II indemni sa creada, dar tagaduieste; ceea ce lauda in noi el nu urmeaza. Nu este asadar lauda lui, fiindca a auzit de la Hristos: „Drept ai judecat". §i Cain a dat drept, dar n-a impartit drept. De aceea Dumnezeu i-a zis: „Daca dai drept, nu imparti insa la fel de drept; ai gresit, fii linistit" (Fac. 4, 7). Deci si acesta a daruit drept, judecind ca Hristos trebuie sa fie iubit mult de crestini fiindca ne-a iertat multe pacate. Dar n-a impartit drept, fiindca a socotit ca ar putea sa nu cunoasca pacatele oamenilor Cel ce iarta pacatele oamenilor. 1 1. De aceea ii spune lui Simon: „Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pentru picioare nu Mi-ai dat; iar ea cu lacrimi Mi-a udat picioarele" (Luca 7, 44). Toti sintem un singur trup al lui Hristos, Caruia capul Ii este Dumnezeu, iar madu- larele sintem noi (I Cor. 12, 12). Altii sint poate ochii, precum profetii, dintii, precum apostolii, care ne-au adus in inimile noastre hrana invataturii evan- ghelice. Pe buna dreptate este scris: „ Ochii Lui vor scinteia ca vinul si dintii Sai vor fi mai albi decit laptele" (Fac. 49, 12). Miinile Lui se pare ca sint cele ce 196 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI savirsesc fapte bune. Pintecele Lui suit cei ce dau cu prisosinta hrana saracilor. Dar unii sint picioarele Lui. O, de a§ merita §i eu sa fiu calciiul Lui! Trimite, asadar, apa la picioarele lui Hristos eel ce iarta §i celor din urma pacatele. §i cind ii libereaza pe cei de jos, spala urmele lui Hristos. 12. Trimite apa pentru picioarele lui Hristos si eel ce-§i spala constiinta de murdaria pacatelor. Caci Hristos calca peste pacatele fiecaruia. Fereste-te, asadar, sa n-ai constiinta inti- nata, sa nu murdaresti picioarele Lui Hristos. Fere§te-te sa nu te intepe spinii necinstei, prin care va fi ranit calciiul celui ce vine la tine. Caci de aceea fari- seul n-a adus apa pentru picioarele lui Hristos, fiindca nu avea sufletul spalat de noroiul necredintei. De unde sa-si spele constiinta eel ce nu primise apa Lui Hristos? Biserica insa are si apa, are si lacrimi: apa botezului, lacrimile pocaintei. Credinta care se caieste de pacatele de mai inainte de obicei se fereste de altele noi. Deci Simon fariseul, care n-avea apa, n-avea nici lacrimi. Cum sa aiba lacrimi eel ce purta pocainta, dar fiindca nu credea in Hristos n-avea nici lacrimi? Daca ar fi avut, s-ar fi spalat pe ochi ca sa-L vada pe Hris- tos, pe care nu-L vedea pe cind statea la masa. Iar daca L-ar fi vazut, in nici un caz nu s-ar fi indoit de puterea Lui. 13. N-avea par fariseul, care nu-L putea §ti pe Nazarinean. Avea Biserica si ea-L cauta pe Nazarinean. Parul corpului este socotit intre cele de prisos. Dar daca se unge imprastie un miros placut si pentru cap este o podoaba. Iar daca nu se unge se inaspreste. La fel si bogatiile sint sarcina grea daca nu stii sa te folose§ti de ele, daca nu le stropefti cu mireasma lui Hristos. Iar daca hranesti pe saraci, le speli ranile §i le stergi mur- daria, ai spalat picioare Lui Hristos. 14. „Tu sarutare nu Mi-ai dat, dar ea, de cind am intrat, n-a incetat de a-Mi saruta picioarele" (Luca 7, 45). Sarutarea este semnul dragostei. De aceea, deci, sinagoga n-are sarutare pentru iudeul care n-a cunoscut pacea, care n-a primit pacea de la Hristos cind Acesta a zis: „Pacea Mea o dau voua, pacea Mea o las voua" (loan 14, 27). Are sarutare Biserica, fiindca ea a asteptat, ea a iubit, ea a zis: „Sa ma sarute cu sarutarea gurii Lui" (Cint. 1). Ar§ita dorintei zilnice, care se marise in asteptarea venirii Domnului, voia s-o stinga picatura cu picatura prin sarutarea Lui, sa-§i poto- leasca prin acest dar setea. De aceea zice sfintul profet: „Gura mea vei deschide si ea va vesti lauda Ta" (Ps. 50, 17). Deci cine lauda pe Domnul II saruta. Insu§i David zice: „Crezut-am, pentru aceea am grait" (Ps. 1 15, 1), s_i in alta parte: „Sa se umple gura mea de lauda Ta, ca sa laud slava Ta" (Ps. 70, 9). 15. Despre primirea harului deosebit, aceeasi Scriptura te inva^a ca-L saruta pe Hristos eel care primes.te Duhul, precum spune sfintul profet: „Gura mea am deschis si am tras Duh" (Ps. 118, 13 1). Deci II saruta pe Hristos eel care ll marturiseste. „Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturise§te spre mintuire" (Rom. 10, 10). Dar saruta picioarele Lui Hristos eel care, citind Evanghelia, cunoaste faptele Domnului Iisus §i le cinste§te cu simtamint evla- vios. De aceea J sarutare da urmelor Domnului. Sa-L sarutam si noi pe Hristos SCRISORI 197 cu sarutarea impartasaniei: „Cine citeste, sa inteleaga" (Matei 24, 15). 16. De unde aceasta sarutare la iudeu? Cine n-a crezut in venirea Lui n-a crezut nici in patimile Lui. Cum sa creada in patimi cind n-a crezut nici ca a venit? Deci fariseul n-avea alta sarutare decit pe a lui Iuda tradatorul. Dar nici Iuda n-o avea fi de aceea, cind s-a fagaduit iudeilor sarutare, pentru ca voia s-o arate ca semn al tradarii, Domnul i-a zis: „Iuda, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului?" (Luca 22, 48). Adica: dai sarutare, dar nu sarutarea dragostei, dai sarutare tu, care nu cunofti sfintenia sarutarii. Se cere nu sarutarea buzelor, ci a inimii si a mintii. 17. Zici: L-a sarutat pe Domnul. Dar L-a sarutat cu buzele. Aceasta sarutare o are poporul iudeu si de aceea s-a spus: „Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar cu inima este departe de Mine" (Matei 15, 8). N-are sarutare cine n-are credinta §ii dragoste. Caci prin sarutare se intipareste puterea dra- gostei. Unde nu este dragoste nu este credinta, nu este pretuire; ce altceva poate ft dulceata sarutarilor? 18. Biserica nu inceteaza sa sarute picioarele Lui Hristos. §i de aceea cere multe sarutari, nu una, in Cintarea Cintarilor (1, 1), fiindca este, ca fi Sfinta Maria, atenta la toate cuvintele Lui, primefte toate invataturile Lui, cind se citefte Evanghelia sau profetii, fi pastreaza. toate vor- bele Lui in inima ei (Luca 2, 5). Asadar, numai Biserica are sarutari ca fi o logodnica, fiindca sarutarea este o chezafie a nuntii fi un drept al casatoriei. De unde sarutari la iudeul care nu crede in Mire? De unde sarutari la iudeul care nu ftie ca Mirele a venit? 19. N-are nu numai sarutari, dar n-are nici unt- delemn cu care sa-I unga picioarele Lui Hristos (Luca 7, 47). Caci daca ar avea untdelemn, ar fi mai putin indaratnic. Zice Moise: „Poporul acesta este inda- ratnic" (Ie§. 34, 9). §i Domnul spune ca levitul §i preotul au trecut mai departe §i nici unul dintre ei n-a turnat untdelemn sau vin peste ranile celui lovit si pra- dat de tilhari (Luca 10, 31-32), pentru ca n-aveau ce sa toarne. Daca ar fi avut untdelemn si-ar fi turnat si peste ranile lor. Striga Isaia: „Nu este loc unde sa se puna cataplasme, untdelemn, legaturi (Isaia 1, 6). 20. Biserica are untdelemn cu care sa ingrijeasca ranile alor sai fi rautatea ranii nu patrunde in adinc; are untdelemn pe care l-a primit in taina. Cu acest untdelemn si-a spalat picioa- rele Aser, precum este scris: „Binecuvintat sa fie Aser intre fii, iubit sa fie de fratii lui si sa-i afunde in untdelemn piciorul lui (Deut. 33, 3-4). Cu acest unt- delemn unge,asadar, Biserica grumazul alor sai ca sa primeasca jugul lui Hris- tos. Cu acest untdelemn i-a uns pe martiri, ca sa le stearga praful lumii aces- teia. Cu acest untdelemn i-a uns pe marturisitorii intru Hristos, ca sa rabde chinurile, sa nu cada istoviti, sa nu fie ar§i de focul acestei lumi. De aceea i-a uns, ca sa-i racoreasca cu untdelemn duhovnicesc. 21. Sinagoga n-are acest untdelemn, fiindca n-are maslin, n-a inteles acel porumbel care dupa potop a adus o ramura de maslin (Fac. 8, 11). Acel porumbel, pe cind Hristos Se boteza, S-a coborit fi a ramas deasupra Lui, dupa cum marturiseste in Evan- ghelie loan, zicind: „Am vazut Duhul coborindu-Se din cer, ca un porumbel, 198 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI §i a ramas peste El" (loan 1, 32). Dar cum a vazut porumbelul cine nu L-a vazut pe Cel peste care S-a coborit Duhul ca un porumbel? 22. Biserica spala picioa- rele lui Hristos, ii §terge parul capului si 1-1 unge cu ulei §i cu mir; fiindca nu numai ca-i ingrije§te pe cei bolnavi si-i intareste pe cei istoviti, dar chiar ii stro- pe§te cu mireasma placuta a harului. § i nu numai celor bogati §i puternici, ci §i barbatilor din familii nevoia§e le daruie aceea§i bunavointa, ii cerceteaza pe toti cu aceeas_i cumpana a dreptatii, pe toti ii prime§te la sine, ii incalzefte la piept. 23. O singura data* a murit Hristos, o singura data a fost inmormintat §i totusi vrea sa I se trimita zilnic untdelemn la picioare. Care sint picioarele lui Hristos la care sa trimitem untdelemn? Picioarele lui Hristos sint acelea despre care El Insu§i zice: „Ceea ce ati facut unuia din acestia mici Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 40). Aceste picioare le racoreste acea femeie din Evanghelie, pe acestea le uda cu lacrimile ei (Luca 7, 38). Cind se iarta pacatul celor mici se spala vinovatia, se daruie ingaduinta. Aceste picioare le saruta eel ce iubeste si pe cei mai mici din multimea nevinovata. Aceste picioare le unge cu untde- lemn eel ce imparte si celor mici din harul blindetii Sale. In acestea se arata ca sint cinstiti mucenicii, in acestea apostolii, in acestea Insu§i Domnul Iisus. 24. Vezi cit de bun este Domnul, Care prin pilda Sa te cheama la evlavie. Bun este §i cind mustra. Invinovatindu-i pe iudei, zice: „Poporul Meu! Ce ti-am facut? Cu ce te-am impovarat, sau cu ce te-am intristat? Raspunde-Mi! (Miheia 6, 3~4). Eu sint Cel Care te-am scos din tara Egiptului si din casa robiei te-am rascumparat" (fyliheia 6, 4). §i adauga: „§i ti-am trimis inainte pe Moise, pe Aaron §i pe Mariam". Sa ai in minte ceea ce a gindit impotriva ta Balac (Num. 23, 2), adica acela care cerea ajutor in vrajitorie. §i totusi n-am ingaduit ca prin ea sa te vatame. Te intristai pribegind pe paminturi straine, erai incarcat de grele poveri. Am trimis inaintea fetei tale pe Moise, pe Aaron si pe Mariam, §i mai intii cel ce te jefuise pe tine, care erai surghiunit, a fost el insu§i jefuit (Ie§. 12, 36). Tu, care pierdeai pe ale tale, ai gasit pe ale altuia, ai fost liberat de du§- manii inconjuratori. Nevatamat ai vazut in mijlocul apelor prapadul du§mani- lor tai, pe cind acelafi val, care te impinsese pe tine inainte, pe du§man l-a tras inapoi sa-1 scufunde. Oare cind treceai prin desert §i-ti lipseau alimentele, nu ti-am trimis o ploaie hranitoare si merinde de drum cita ti-a trebuit? (Ie§. 16, 4). Oare dupa ce team ajutat sa invingi.pe toti du§manii nu te-am dus in tinu- tul Botryon?fA^Mm. 13, 24) Oare nu ti-am predat viu pe insufi Sehon, rege al amoreilor (Num. 21, 26-29) §i trufas conducator al tulburatorilor? Oare nu $ 1-am predat viu §i pe regele Hai pe care 1-ai osindit sa fie rastignit pe cruce dupa vechiul Western? (Iosua 8, 23 §.u.). Ce sa zic despre cele cinci armate casapite ale regilor care se luptau sa-ti tagaduiasca paminturile datorate?(7oiafl 10, 26) . §i acum pentru toate acestea ce altceva ti se cere, omule, decit sa inde- pline§ti cele ale dreptatii, sa iube§ti pe oameni §i sa fii pregatit a merge cu Domnul Dumnezeul Tau? (Miheia 6, 8). 25. Care este cererea prin profetul Natan, catre Insu§i David, acel rege evlavios si blind? Eu, zice (II Regi 12, SCRISORI 199 7-10), te-am ales pe tine eel mai mic dintre fratii tai. Eu te-am umplut de duhul blindetii. Eu te-am uns ca rege prin Samuel, in care eram Eu si numele Meu. Eu din surghiunit te-am facut biruitor, prin inlaturarea acelui rege de mai inainte, pe care duhul eel rau il impingea sa prigoneasca pe preotii Dom- nului. Eu am a§ezat din saminta ta pe tronul tau mostenitor nu inainte de a ti-1 face tovaras de domnie. Eu am facut ca neamurile straine sa ti se supuna si sa-ti slujeasca aceia care luptau impotriva ta. Iar tu ii duci sub puterea dusma- nilor mei pe cei ce imi slujesc mie? Tu imi iei slujitorii, aducindu-ti tie pacat si facindu-i pe vrajma§ii mei sa aiba cu ce sa se faleasca? 26. Asadar, imparate, pentru ca acum sa vorbesc nu numai despre tine, ci si catre tine, fiindca vezi cit de greu invinuie§te Domnul, cu cit te-ai ridicat mai sus, cu atit mai mult sa stii ca trebuie sa multume§ti Facatorului tau. Caci scris este (Deut. 9, 4): Cind Domnul Dumnezeul tau te va duce pe pamint strain si vei minca roade straine, sa nu zici: Puterea mea si dreptatea mea mi-au dat aceasta, ci Domnul Dumnezeu, Hristos cu mila Sa. $_ i de aceea iubind trupul Sau, adica Biserica, da apa picioarelor Lui, saruta-I picioarele (loan 12, 3), pentru ca nu numai sa-i slo- boze§ti pe cei gasiti in pacate, ci sa-i daruiesti unirii prin pa*cea ta, sa-i lasi linis- titi. Trimite untdelemn la picioarele Lui, pentru ca toata casa in care sta Hris- tos la masa sa se umple de untdelemnul tau si toti cei ce sint la masa cu El sa se bucure de lucrarile tale. Adica in asa fel cinsteste-i pe cei din urma, incit ingerii sa se bucure de rascumpararea lor ca §i pentru un singur pacatos care se pocaieste (Luca 15, 10), sa se bucure apostolii, sa se bucure profetii. Ochii nu pot sa spuna miinii: „N-am trebuinta de tine", sau de asemenea, capul sa zica picioarelor: „N-am trebuinta de voi" (I Cor. 12, 21). A§adar, fiindca toate sint de trebuinta, apara tot trupul Domnului Iisus, pentru ca §i El sa-ti pazeasca domnia cu cereasca Sa vrednicie. 27. Cind am coborit din amvon, mi-a spus: Despre noi ai vorbit. I-am raspuns: Am vorbit despre cele ce-ti sint tie de folos. Atunci a zis: Intr-adevar, despre repararea sinagogii luasem o hotarire prea aspra impotriva episcopilor, dar totul s-a indreptat. Monahii fac multe nelegiuiri. Atunci Timasius, seful cavaleriei si al infanteriei, a inceput sa spuna cuvinte tari impotriva monahilor. I-am raspuns: Eu vorbesc cu imparatul cum se cade, fiindca-1 stiu ca are frica de Dumnezeu. Cu tine, care graiesti vorbe atit de grele, va trebui sa ma port altfel. 28. Apoi, dupa ce am stat putin, i-am zis imparatului: Da-mi siguranta ca o faci pentru tine, lini§te§te-mi sufletul. Pe cind el statea linga mine si dadea din cap binevoitor, dar nu fagaduia nimic lamurit, iar eu stateam linga el, a zis ca va da si un ordin scris. Indata am ince- put sa-i spun sa intrerupa orice urmarire, pentru ca sfetnicul imperial cu prile- jul cercetarii sa nu-i injoseasca pe crestini cu vreo ocara. A fagaduit ca va face precum 1-am rugat. I-am zis: Da-ti cuvintul. §i am repetat: Da-ti cuvintul. lata, a zis, imi dau cuvintul. Si a§am-am apropiat de jertfelnic, caci altfel nu mas fi apropiat, daca nu mi-ar fi dat fagaduinta deplina. Intr-adevar, atit de 200 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI mare mi-a fost multumirea pentru ceea ce am dobindit, incit simteam ca acea multumire se cade s-o am in fata Dumnezeului nostru, fiindca n-a lipsit de linga noi puterea dumnezeiasca. Astfel ca toate s-au petrecut dupa dorinta. SCRISOAREA PAPEI SYRICIU CATRE BISERICA DIN MEDIOLANUM. SYRICIU CATRE BISERICA DIN MEDIOLANUM 1. „Doresc intotdeauna, prea iubiti frati, sa vestesc Neprihanirii Voastre bucuriile dragostei si ale pacii, iar prin scrisorile schimbate intre noi sa fim ajutati de judecata Fericirii Voastre. Dar nu ne ingaduie, prin atacurile sale, sa avem lini§te vrajmasul eel vechi, dintru inceput mincinos, dusman al adevaru- lui, potrivnic al omului, fata de care, ca sa-1 amageasca, s-a amagit mai intii pe sine insusi. Nimicitor al rusinii, invatator al desfriului, se hraneste din cruzimi, se pedepseste prin nemincare, fiindca uraste posturile, despre care, prin sluji- torii lui, spune ca sint de prisos, ca sa n-avem nadejde in cele viitoare, rastal- macind aceste cuvinte ale Apostolului: „Sa mincam §i sa bem, caci miine vom muri" (I Cor. 25, 32). 2. O, nefericita indrazneala! O, scornire a mintii fara nadejde! Inca necunoscut graiul ereticilor se strecura ca un cancer mauntrul Bisericii, pentru ca, punind stapinire pe inima omului, sa-1 arunce pe acesta cu totul in moarte. §i daca Domnul Savaot nu i-ar fi rupt lantul pe care-1 intinsese, mestesugul unui rau atit de mare §i pregatirea facuta cu iscusinta ar fi tirit in prapastie inimile multor oameni simpli. Mintea omeneasca este atrasa u§or spre partea cea rea, fiindu-i mai usor sa zboare in larg decit sa mearga cu truda pe calea cea strimta. 3. De aceea a fost de trebuinta, prea iubitilor, sa aduc la cunoftinta voastra cele ce s-au petrecut aici, pentru ca nu cumva, din ne§tiinta vreunui preot, biserica sa sufere vreo vatamare, molipsita de atinge- rea cu cei mai rai oameni, care patrund in ea sub nume religios, precum spune Domnul: „Multi vor veni la voi in piei de oi, iar pe dinauntru sint lupi rapitori. Dupa roadele lor ii veti cunoa§te" (Matei 7, 15- 16). Sint de buna seama cei ce, sub infatisarea hainelor de rind, se falesc ca sint crestini, pentru ca, pasind sub acoperamintul numelui evlavios, odata intrati in casa rugaciunii, sa imprastie cuvinte care strecoara indoieli, „ca sa sageteze in intuneric pe cei drepti la inima" (Ps. 10, 2), sa-i duca in chip diavolesc la nebunia invataturii lor, inde- partindu-i de dreapta credinta, §i sa-nsele astfel oile neftiutoare. 4. Pina acum am invatat de la apostoli despre rautatea multor erezii, pe care le-am dovedit cit sint de daunatoare; dar niciodata astfel de ciini n-au obosit cu latraturile lor taina Bisericii cum au facut acum ace§tia care, du§mani ai credintei, ai carei discipoli sint, navalind pe neasteptate, au tradat cu roada graiului invatatura cea adevarata, facind sa patrunda in ea necredinta. Caci in vreme ce alti ere- SCRISOR1 201 tici, intelegind grefit feluritele cunostinte, au cautat sa le rastoarne §i sa le rupa de a§ezamintele dumnezeie§ti, acestia, neavind haine de nunta, ii ranesc pe dreptcredinciosi, schimbind, precum am zis, cuprinsul Noului §i Vechiului Testament §i talmacindu-1 cu duh diavolesc, cu vorbe mincinoase si in§ela- toare. Nu s-au multumit sa pastreze in ei otrava ratacirii, ci au inceput sa strice sufletele unor crestini si sa-i faca partasi la nebunia lor. Cei mai alesi dintre ei prin scrieri indraznete si-au dat pe fata blasfemiile lor §i, atitati de furia mintii ratacite, le-au raspindit in folosul paginilor. 5. Dar nebunia lor mi-a fost adusa la cunostinta deindata prin scrisori pline de spaima de catre creftinii credin- cio§i, de rang §i straluciti in credinta, pentru a fi cercetat de judecata preo- teasca §i nimicit tot ceea ce este potrivnic legii dumnezeiefti §i poruncilor duhovnicesti. Noi, fara indoiala, nu privim cu dispret fagaduintele casatoriei, la care sintem de fata prin imbracaminte potrivita nuntii, dar cinstim cu mai mare podoaba pe fecioarele nenuntite, care se fac mirese alese lui Dumnezeu. 6. A§adar, intr-o adunare de preoti batrini, invatatura acelor eretici a fost jude- cata §i osindita. Iar pe ei, urmind invatatura apostolica, fiindca propovaduiau altceva decit ceea ce am primit noi, i-am inlaturat din obftea noastra (Gal. 1, 8). Sa §titi, a§adar, ca a fost hotarirea noastra a tuturor, atit a duhovnicilor §i a diaconilor, cit §i a intregului cler, ca Iovinianus, Auxentius, Genialis, Germi- nator, Felix, Prontinus Martianus, Ianuarius §i Ingeniosus, care au fost gasiti ca raspinditori frunta|i ai noii erezii §i blasfemii, sa ramina in afara Bisericii, osinditi pe veci prin hotarirea dumnezeiasca si prin judecata noastra. 7. Fiind incredintat ca aceasta hotarire va fi pazita de Sfintia Voastra, v-am trimis-o scrisa prin fratii §i presbiterii mei Crescens, Leopardus §i Alexander, care pot prin evlavia lor sa indeplineasca in duhul credintei sarcina religioasa ce le-a fost incredintata. Scrisoarea a XLH-a AMBROZIE, SABIN, BASSIAN, §1 CEILALTI, FRATELUI PREA IUBIT DE DOMNUL, PAPA SYRICIU 7. Din scrisoarea pe care ne-ai trimis-o am luat cuno§tinta de masurile de veghe ale Sanctitatii Tale care, ca bun pastor, paze§ti cu credinta u§a care ti-a fost data in primire si cu evlavioasa grija strajuie§ti linga staulul lui Hristos, vrednic sa te urmeze si sa te asculte oile Domnului. De aceea, fiindca cunofti oitele lui Hristos, ii simti usor pe lupi §i-i intimpini ca un pastor cu prevedere, pentru ca nu cumva acestia, cu mufcaturile necredintei si cu urletele lor de fiare, sa sparga staulul Domnului (loan 10, 7 §i u.). 2. Laudam aceasta lucrare a ta, stapin si frate prea iubit noua, §i o primim cu cele mai alese simta- 202 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI minte. Nu ne miram daca turma Domnului s-a speriat de lupii cei turbati, in care ea n-a recunoscut glasul lui Hristos. Urletul lor salbatic cauta a nu pazi nici un har al fecioriei, nici o rinduiala a neprihanei, a amesteca §i intina totul, a nu tine seama de treptele feluritelor merite, a aduce intr-un fel saracirea pla- tii cerebri, ca §i cum unul singur este meritul lui Hristos §i nu sint multe §i nenu- marate dumnezeie§ale Lui lucrari. 3. Ei se prefac ca ingaduie casatoria. Dar oare poate fi lauda casatoriei daca nu exista pentru ei nici o slava a fecioriei? Nici noi nu tagaduim ca a fost sfintita casatoria de catre Domnul Hristos care a spus cu glasul Sau dumnezeiesc: „Vor fi amindoi un trup" (Matei 29, 2) si un duh. Dar mai intii am fost nascuti §i apoi facuti, §i este cu mult mai de pret taina lucrarii dumnezeie§ti decit leacul slabiciunii omenesti. Pe drept este lau- data o sotie buna, dar mai presus este socotita o fecioara evlavioasa, precum spune Apostolul: „Cel care-§i marita fecioara bine face; dar eel care n-o marita §i mai bine face; caci aceasta cugeta la cele ce sint ale lui Dumnezeu, iar aceea la cele ce sint ale lumii" (I Cor. 7, 38). Aceea este legata in lanturile casatoriei, aceasta e fara lanturi; aceea e sub lege, aceasta e sub har. Casatoria este buna, pentru ca prin ea se lasa urma§i ai neamului omenesc. Dar fecioria este mai buna, fiindca prin ea se dobinde§te mo§tenirea imparatiei cere§ti si a harului ceresc. Prin femeie vine grija, prin fecioara se capata mintuirea. Deci Hristos in chip deosebit a ales darul fecioriei, a infati§at neprihana §i S-a facut pe Sine ceea ce a fost mama Sa. 4. Cita nebunie de vorbe nelegiuite din partea celor ce sustin ca Hristos n-a putut sa Se nasca din Fecioara, desi spun ca ramin §i fecioare, cu toate ca odraslele omene§ti se nasc din femei! Deci da altora Hris- tos ceea ce, precum zic ei, n-a putut sa-§i dea Lui? dar El de§i S-a intrupat, desi S-a facut om, ca sa-1 rascumpere pe om §i sa-1 intoarca de la moarte, totusi, ca Dumnezeu, a venit pe pamint pe un drum neobisnuit, precum spune: „Iata ca Eu fac un lucru nou" (Isaia 43, 19), pentru ca sa Se nasca din Fecioara nepriha- nita §i, precum a fost scris, pentru ca sa fie crezut Dumnezeu cu noi. Dar de pe calea stricaciunii sint dusi sa spuna: A zamislit ca fecioara, dar n-a nascut ca fecioara. A putut, a§adar, Fecioara sa zamisleasca, dar n-a putut Fecioara sa nasca, fiindca intotdeauna este inainte zamislirea, iar na§terea urmeaza? 5. Dar daca nu se crede in invatatura preotilor sa se creada in prevestirile lui Hristos, sa se creada in cuvintele ingerilor care spun: „Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (Luca 1, 37). Sa se creada in simbolul apostolilor, pe care intotdeauna il paze§te §i-l pastreaza neatins Biserica romana, Maria a auzit glasul ingerului, §i, dupa ce inainte zisese: „Cum va fi aceasta?" (Luca 1, 34), intrebind, fiindca nu credea ca poate na§te fara barbat, a raspuns dupa aceea: „Iata, roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul Tau" (Luca 1, 38). Aceasta este Fecioara care a zamislit in pintece, Fecioara care a nascut Fiu. A fost scris asa: „Iata, Fecioara va lua in pintece §i va na§te fiu" (Isaia 7, 14). N-a zis numai ca Fecioara va zamisli, dar §i ca Fecioara va na§te. 6. Care este acea poarta a SCRISORI 203 templului, acea poarta care da spre rasarit, dar care ramine inchisa: „§i nimeni, zice proorocul (Iez. 44, 2), nu va intra pe ea, decit numai Domnul Dumnezeul lui Israil". Oare nu este Maria aceasta poarta prin care a intrat in aceasta lume Mintuitorul? Aceasta este poarta dreptatii, precum El Insufi a zis: „Lasa-ne sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15). Aceasta poarta este fericita Maria, despre care s-a scris ca „Domnul va intra pe ea si va fi inchisa" (Iez. 44, 2) dupa nastere; fiindca Fecioara a zamislit si a nascut. 7. Ce este de necrezut daca, impotriva obiceiului obirsiei firefti, Maria a nascut fi a ramas fecioara, de vreme ce, tot impotriva obiceiului firesc „marea a vazut fi a fugit, iar apele Iordanului s-au intors la izvorul lor?" (Ps. 1 13, 3). Afadar, de ce este de necrezut ca Fecioara a nascut, cind citim ca din piatra a iesit apa (Ie§. 1 7, 6) si ca valurile marii sau intarit in chip de zid (Ie§. 14, 22)?De ce este de necre- zut ca omul a iesit din Fecioara, cind piatra a dat apa din belfug (Num. 20, 1 1), fierul a plutit pe deasupra apelor (IVRegi 6, 6), omul a mers pe deasupra ape- lor (Matei 14, 26) ? Afadar, daca marea 1-a purtat pe om pe suprafata ei, n-a putut Fecioara sa nasca om? Si ce Om? Cel despre Care citim: „§i le va trimite Domnul pe un Om care-i va mintui fi Domnul va fi cunoscut egiptenilor" (Isaia 19, 20-2 1). In Vechiul Testament o fecioara a evreilor a condus armata pe mare; in Noul Testament o Fecioara a fost aleasa pentru mintuire in palatul Imparatului ceresc. 8. Dar ce? Sa pomenim fi de laudele din partea vaduvei, pe cind in Evanghelie, dupa preavestita nastere a Fecioarei este adusa vaduva Ana „care traise cu barbatul ei sapte ani in feciorie, si aceasta era vaduva in virsta de optzeci si patru de ani si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si rugaciune (Luca 2, 36-37). 9. Pe drept pentru ei poate sa fie dis- pretuita vaduvia, care obisnuieste sa respecte posturile, de care se vaita aces- tia ca au fost intr-un timp chinuiti, §i-si razbuna propria injurie, dorind sa alunge necazurile infringerii prin ospete zilnice si prin desfrinare. Ace§tia nu fac nimic bine, ci doar osindesc cu gura lor. 10. Dar si se tern ca nu cumva, intre acestea, sa li se puna in socoteala acel post. Sa aleaga ce vor. Daca au postit cindva, sa se caiasca de fapta lor buna. Iar daca n-au postit niciodata, sa-§i marturiseasca ei in§isi nestapinirea si desfrinarea. De aceea ei zic ca Pavel a fost invatator al desfrinarii. Dar cine va fi invatator al infrinarii, daca a fost al desfriului acela care si-a chinuit trupul fi 1-a supus robiei (I Cor. 9, 27), amin- tind ca, in multele sale posturi, s-a infatifat ca slujitor al lui Hristos? (II Cor, 6, 5). §i aceasta, nu ca sa se laude pe sine fi ale sale, ci ca sa ne invete cum sa-1 urmam fi noi. Afadar, cum a invatat desfrinarea eel ce spune: „De ce, ca fi cum ati fi vietuind in lume, rabdati porunci ca aceasta: nu lua, nu gusta, nu atinge, lucruri menite toate sa piara? (Col. 2, 20-21). Cel ce spune de aseme- nea ca trebuie sa traim „nu in ingaduinta trupului, nu in cinstire oarecare spre saturarea fi ingrijirea carnii, nu in dorintele grefelii, ci in Duh, prin Care ne-am innoit"?(Col. 2, 22-23) . 1 1. Daca li se pare putin ceea ce a grait Aposto- 204 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI lul, sa-1 asculte pe profetul care zice: „§i mi-am invelit in post sufletul meu" (Ps. 1 18, 12). Afadar, cine nu posteste este dezvelit fi gol, putind fi, oricind, ranit. Adam, daca s-ar fi acoperit cu postul, n-ar fi ajuns gol (Fac. 3, 7). Ninive a scapat de moarte prin post (Iona 3, 5). §i Domnul Insusi spune: „Nu va fi alungat acest neam de demoni decit prin ragaciune fi post" (Matei 1 7, 20). 12. Dar de ce ar fi nevoie de atitea cuvinte pentru invatator fi propovaduitor, de vreme ce au aratat ca este vrednica rasplata pentru necredinta lor daca au ajuns pina acolo incit sa n-aiba nici o parte in care sa nu fie osinditi? Cu adeva- rat s-au dovedit manihei, aratindu-f i necredinta ca Iisus a venit din Fecioara. Intru cit se deosebefte aceasta nebunie de aceea a iudeilor? Daca ei nu cred ca a venit, nu cred nici ca S-a intrupat. Deci, numai in inchipuire a fost vazut, in inchipuire a fost rastignit. Dar pentru noi in adevar a fost rastignit, in adevar este Mintuitorul nostra. 13. Maniheu este eel care tagaduiefte adevaral, eel care tagaduiefte fntruparea lui Hristos fi de aceea ei nu vor dobindi iertarea pacatelor. A maniheilor este necredinta, pe care a blestemat-o si prea blindul imparat §i toti cei ce i-au vazut §i au fugit de ei ca de o boala molipsitoare. Mar- tori sint fratii §i presbiterii no§tri Crescens, Leopardus §i Alexander, inflacarati in Sfintul Duh; aceftia dupa ce i-au osindit cu blestemul tuturor, i-au respins din ora§ul Mediolanum, ca pe ni§te raufacatori. 14. Astfel, sa stii ca toti cei osinditi de Sanctitatea Ta: Iovinian, Auxentiu, Germinator, Felix, Plotin, Genialis, Martian, Ianuarie §i Ingeniosus, sint osinditi si de noi, dupa judecata ta. Dumnezeul nostra Cei Atotputernic sa ne aiba in paza Lui, prea iubite sta- pin §i frate. Semnez eu, Ambrozie, episcop de Mediolanum, Eventiu episcop, salut pe Sanctitatea Ta intru Domnul fi semnez aceasta scrisoare. Maximus, episcop. Felix, episcop. Bassian, episcop. Theodor, episcop. Constantiu epis- cop. Din porunca stapinului episcop Germinian fiindca prezent sint eu, pres- biteral Aper, am semnat aceasta scrisoare. Au semnat de asemenea Eustatiu, episcop, §i toate treptele preotefti. Scrisoarea a XLHI-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 7. Imi dai sa inteleg ca, dupa ce ai citit Hexaemeronul pe care 1-am scris, ai ramas nedumerit ca fi in Sfinta Scriptura fi in lucrarea mea se vorbefte atit de mult despre om fi atit de putin despre celelalte vietuitoare, chiar daca toate cele ce traiesc in aer, pe pamint fi in apa, sint facute mai inaintea omului, pentru care ele au fost infaptuite, fi imi ceri despre aceasta o lamurire, pe care n-ai putut-o afla nici in cartile lui Moise, nici in scrierea mea. 2. Poate ca acest talmacitor al prevestirilor dumnezeiefti a tacut in mod chibzuit ca sa nu para ca este un increzut fi un judecator al hotaririlor ceresti. Caci una este a vorbi SCRISORI 205 despre cele infaptuite de Duhul lui Dumnezeu si alta a-I talmaci vointa. Iar noi, nu ca niste talmacitori ai Lui Dumnezeu, ci ca niste culegatori ai roadelor judecatii potrivit folosintei omenesti, socotim ca din ceea ce a infaptuit Dom- nul in celelalte lucruri pentru folosul omenesc putem banui de ce a trebuit ca omul sa fie plasmuit eel din urma. 3. §i eel ce pregateste un ospat, ca acel bogat din Evanghelie (Luca 14, 16-25), pentru ca se cade a asemana pe cele omenesti cu cele dumnezeiesti, ca sa le putem intelege mai bine, — mai intii pregateste toate cele de trebuinta: taie juncanii, aduce toate ale ospatului si numai dupa aceea isi cheama prietenii la masa. Mai intii deci sint pregatite cele mai usoare §i mai la urma se infaptuieste ceea ce este mai de cinste. De aceea si Domnul, mai intii, a pregatit omului mincarurile preparate din cele- lalte vietuitoare si dupa aceea 1-a chemat ca pe un prieten la masa Sa, ca pe un adevarat prieten, partas la harul dumnezeiesc si la mostenirea slavei. El i-a zis: „Prietene, cum ai intrat aici la masa?" (Matei 12, 12). Deci se fac mai intii cele- lalte pregatiri si in cele din urma este chemat prietenul. 4. lata acum altceva. Ce este lumea, daca nu o arena in care se dau tot felul de lupte si intreceri? De aceea si Domnul zice in Apocalipsa: „Voi da cununa vietii celui ce invinge (Apoc. 2, 10) §i Pavel: „Lupta cea buna m-am luptat" (II Tim. 4, 7) si in alt loc: „Iar cind se lupta cineva la jocuri nu ia cununa daca nu s-a luptat dupa legile jocului" (II Tim. 2, 4). Rinduitorul acestei intreceri este Atotputernicul Dum- nezeu. Asadar, eel ce organizeaza o intrecere in aceasta lume nu se prega- teste oare mai intii cu toate cele de trebuinta intrecerii, iar pe luptatori ii cheama numai dupa ce a pregatit si cununile si panglicile de premii, pentru ca invinga- torul sa n-aiba zabava, ci sa i se dea de indata premiul? Premiile omului sint deci frinturi ale pamintului si lumini ale cerului: unele spre folosul vietii pre- zente, celelalte spre nadejdea vietii viitoare. 5. Omul este astfel eel din urma adet care intra in lupta. «Isi ridica ochii catre cer, vede ca si faptura cereasca a fost supusa desertaciunii - nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a spus-o - cu nadejde" (Rom. 8, 20). Vede ca toata faptura suspina, asteptind mintuirea. Vede ca asupra sa ramine toata truda. Ridica ochii, vede cununile luminilor, priveste chipul lunii si al stelelor: „Fiindca cei drepti, care au invins, vor fi ca stelele pe cer" (Daniil 12, 3). El isi struneste trupul, ca sa nu i se impotriveasca in lupta: il unge cu untdelemnul intelepciunii, face exercitii zilnice pe arena virtutii, cum luptatorii dau cu praf pe piele fi fac alergari pe stadion. Exercitiul loviturilor si al bratelor nu-1 face in gol §i in nesiguranta, ci strapunge pe potrivnic, pe care nu-1 vede, fiindca se gindeste numai la Acela in fata Caruia se dau la o parte chiar si cei ce nu se vad, in numele Caruia erau impra§tiate puterile vazduhului. El da drumul loviturii, iar Hristos o conduce la izbinda. Pavel desi nu-i vedea pe cei pe care-i lovea, totusi nu lovea in aer (I Cor. 9, 26), fiindca, propovaduind invatatura Lui Hrisi os , ranea toate duhurile rele care i se impotriveau. Deci nu fara chibzuinta omul caruia i se pregatea cununa a 206 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI intrat eel din urma pe cimpul de lupta, fiindca inaintea sa avea ca premiu cerul. 6. Iar lupta noastra este nu numai impotriva duhurilor rele, care sint in vazduh, ci chiar impotriva trupului §i singelui nostra (Efes. 6, 12). Lupta impo- triva imbuibarii, lupta cu inse§i roadele pamintului, lupta cu vinul, cu care s-a imbatat chiar eel drept (Fac. 9, 24), prin care a fost invinsa toata armata iudei- lor (Ies. 32, 6); lupta cu fiarele salbatice, lupta cu pasarile cerului, carora tru- pul insanato§it nu le este dus in robie, lupta cu greutatile drumurilor, cu pri- mejdiile apelor, precum spune Pavel (II Cor. 1 1, 26), lupta cu vergile copaci- lor, cu care erau batuti apostolii (Fapte 16, 22). Vezi cite lupte. Pamintul este locul de lupta, iar cerul este cununa. A§adar, au trebuit sa fie pregatite mai intii bucatele ca pentru prieten, sau premiile ca pentru atlet. 7. Acum cauta sa vezi si altceva. In toate lucrarile, mai de seama sint inceputul si sfirsitul. Daca te uiti la o casa, mai cu rost decit toate sint temelia §i acoperi§ul; iar la o tarina sema- natul §i secerisul, plantarea §i culesul. Ce placuta este sadirea pomilor, ce pla- cute sint roadele asteptarii! Tot a§a, la inceput a fost facut cerul §i la sfir§it omul, ca o faptura cereasca pe pamint. Caci daca dupa trap e la fel cu celelalte vietuitoare, dupa suflet totu§i se numara intre cele ceresti. Precum purtam chi- pul pamintesc, a§a-l purtam §i pe eel ceresc (I Cor. 15, 49). Cum sa nu fie ceresc, daca a fost facut dupa chipul §i asemanarea Lui Dumnezeu?f?ac. 1, 27). 8. Deci in alcatuirea lumii cerul este eel dintii §i cerul eel din urma si ceea ce este dincolo de cer este Dumnezeul cerului. Mai ales despre El spune: „Cerul este scaunul Meu" (Isaia 66, 7). Dumnezeu nu sade deasupra unui lucru, ci in inima omului. De aceea zice Domnul: „Sa venim §i sa poposim in El" (loan 14, 23). 9. Cerul face parte din lume, dar omul este deasupra lumii; Cel dintii este parte a lumii, iar eel de-al doilea locuitor al cerului, stapinire a lui Hristos. Cerul este socotit nestricacios, dar trece; omul este socotit strica- cios, dar se imbraca in nestricaciune. Chipul celui dintii piere, al acestuia din urma inviaza ca un nemuritor. Dar pe amindoua le-au facut miinile Domnu- lui, dupa cum spune Scriptura. Despre cer citim: „§i cerurile sint facerea mii- nilor Tale" (Ps. 101, 26). La fel spune §i omul: „Miinile Tale m-au facut §i m-au zidit" (Ps. 1 18, 73). §i de asemenea: „Cerurile spun slava Lui Dumnezeu" (Ps. 118, 1). §i dupa cum cerul straluceste in splendoarea stelelor, la fel si oamenii stralucesc in luminile meritelor. Faptele lor lucesc in fata Tatalui lor, Care este in ceruri (Matei 5, 16). Taria cerului este cea de sus, asemenea acestei tarii despre care s-a spus: „Pe aceasta piatra voi cladi Biserica Mea" (Matei 16, 18). Aceea este taria stihiilor, aceasta este a virtutilor. Dar mai presus este aceea: „Cu untdelemn din stinca virtoasa s-au hranit" (Deut. 32, 12). Iar stinca este trupul lui Hristos, Care a rascumparat cerul §i toata lumea (I Cor. 10, 4). 10. Ce sa mai adaug si pe ce tarim sa te mai due ca sa-ti arat ca Dumnezeu a facut pe om parta§ firii dumnezeiefti, precum citim in epistola lui Petru 1(11 Petru 1, 4) .- Nu fara dreptate spune cineva: „Caci al Lui neam § i sintem" (Fapte 1 7, 28). SCRISORI 207 Ne-a dat din inrudirea Sa si firea judecatii, ca sa-L cautam pe Cel dumne- zeiesc, Care este aproape de fiecare dintre noi, in Care traim, sintem si ne miscam. 11. Astfel, i-a facut omului cele mai mari daruri: i-a pus la indemina, ca fiintei celei mai dragi si mai apropiate, toate cele ce sint in aceasta lume (Fac. 1, 28), ca sa nu-i lipseasca nimic din cele de trebuinta pentru viata, si inca pentru o viata buna. Dintre acestea, unele stau in belsugul avutiilor pamintu- lui, pentru indeplinirea placerilor, iar altele in cunoasterea tainelor ceresti, care inflacareaza mintea omului cu dragoste, si dorul invataturilor, prin care sa putem ajunge la acea inaltime a tainelor dumnezeiesti. Asadar, ambele daruri sint deopotriva de stralucite, §i, pentru ca sa aiba toate bogatiile lumii supuse lui, toate zburatoarele, toate vietuitoarele pamintului si ale apelor, folosinta marii facindu-1 ca pe un rege al stihiilor, ca fara truda, fara lipsa, sa fie imbelsugat cu toate, pentru asemanarea cu Facatorul eel vrednic de cinstire, sa-si duca viata in eel mai mare prisos, sa-si deschida caile si sa-si cladeasca trepte pe care sa se urce pina la palatul eel ceresc. 12. Vei gasi usor pe acel bar- bat calator pe acest drum greu, care sa fie in asa chip format prin insusirile sufletului si prin vointa sa, incit sa-i fie cea mai mica prietenia cu trupul sau, sa nu intre in vreun cort al viciilor, sa nu se lase mingiiat de nici un cuvint al lin- gusitorilor; iar daca se gaseste asezat in carul unor vremuri fericite, nici sa-i dispretuiasca pe cei umili, fugind de cei indurerati si coborind sau micsortnd laudele fata de cei cuviosi, nici sa arda in flacarile dorintei de bani si de alte lucruri asemanatoare. Sufletul acestuia nu este coplefit de tristete, nu-1 infring nedreptatile, nu-1 chinuie banuiala, nu-1 imboldesc poftele, nu-1 asalteaza pati- mile trupului, nu-1 nelinistesc dorintele desarte si chemarile placerii. Iar daca-i adaugi virtutile, neprihana, cumpatarea, infrinarea, poate sa-si infrineze usor atacurile fara masura ale patimilor u§ oare, sa-§i impuna un hotar in desfriu §i dorinte, sa deosebeasca dreptatea de nedreptate, sa-si potoleasca indoielile prin liniste sufleteasca si, impacindu-si toate neintelegerile dintre trup si suflet, ca un bun judecator sa pastreze nestirbita unirea dintre omul launtric si eel din afara, imbunindu-i in sine insusi, pentru ca, daca este nevoie, nici un rau sfa- tuitor sa nu-1 intoarca de la cununa patimirii. Aceasta, fara indoiala, nu ca prieten, ci ca fiu va fi primit de tatal, ca sa dobindeasca bogatiile slavei si ale mostenirii Lui. 13. Asadar, pe buna dreptate este facut eel din urma omul, ca sfirsit al firii intru dreptate, ca impartitor de dreptate fara partinire intre celelalte vietuitoare. §i daca este nevoie iarafi de o pilda, precum Hristos este intre oameni sfirsitul legii spre dreptate pentru orice credincios (Rom. 10, 4), la fel noi sintem ca niste dobitoace in contemplarea lui Hristos. Caci zice pro- fetul: „Ca un dobitoc sint socotit inaintea Ta" (Ps. 72, 23). Dar totusi, care este asemanarea, cind El a mintuit pe cei ce pier, iar noi ii jertfim, cind El a chemat pe robi la libertate, iar noi aducem celor liberi robia? Dar cine este asemenea Lui Dumnezeu?(P.y. 88, 9) '. 14. A venit totus i eel din urma dintre fapturi omul, 208 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI cu infatisare placuta, cu minte inalta, ca sa fie minune pentru toata faptura, in care mintea sa-i fie nevazuta, spre asemanarea Lui Dumnezeu Cel vesnic, cerindu-si ca un conducator intiietatea sufletului si a trupului. Celelalte vietui- toare, chiar cind nu-1 vad, se tern totusi de El, dupa cum si noi ne temem de Dumnezeu chiar daca nu-L vedem. Sa ne temem de El mai mult fiindca nu-L vedem. 15. Indraznim sa spunem, precum este sens (Fac. 1, 26), ca sintem facuti dupa chipul si asemanarea Lui. Iar El se intemeiaza pe plinatatea mare- tiei Sale si vede totul: cerul, aerul, pamintul, marea, imbratisind toate §i cuprinzindu-Le pe fiecare, astfel incit nimic nu trece dincolo de El si nimic nu este care sa nu stea in El. De El atirna totul si este plin de El, precum spune profetul: „Eu umplu cerul si pamintul, zice Domnul" (Uremia 23, 24). La fel gindirea omului vede toate si nu este vazuta. Avind fiinta care nu se vede nici pe sine, cuprinde in invataturi, hotariri si simtiri cele tainice, patrunde in cele ascunse ale marii si in adaposturile imprastiate pe tot pamintul. Iscoditoare a intregii firi, dupa asemanarea cu Dumnezeu eel Prealnalt, pe care-L imita si-L urmeaza, al Carui chip in particele mici se arata in fiecare, mintea omului ridicindu-se in vazduh si trecind mai presus de noi, prin rivna cunoasterii si prin dorul de intelepciune, se inalta in slavi, pierduta de uimire in fata stele- lor cerului. Privind de acolo de sus cele omene§ti de aici, se indreapta catre steaua cea de seara si catre cea de miaza-noapte fi catre celelalte planete mis- catoare si nemiscate. Vede cit de fara piedici este acea ratacire pe care fara greseala se pare ca o strabate §i o biruie, pentru ca sa le infrunte pe toate, si se inalta cu si mai mare dorinta catre sinul Tatalui, in care este Fiul lui Dumne- zeu, Cel Unul-Nascut, Cel ce a marturisit tainele lui Dumnezeu (loan 1, 18), pentru a le ridica dupa aceea fata catre fata. Acum totusi pe cele pe care le socoate de cuviinta le arata, si in chip tainic, din Duhul si din vointa Sa, revarsa stralucirea luminii ca pe un suvoi, pentru ca luminata mintea sa spuna: „Era in inima mea ceva, ca un fel de foe aprins, inchis in oasele mele, §i eu ma sileam sa-1 infrinez si n-am putut" (Ieremia 20, 9). §i David zice: „De la fata Ta judecata mea sa iasa" (Ps. 16, 2). 16. Asadar, cu aceasta putere a mintii, ca sa ma intorc de unde am pornit, prin care supune cele din afara, omul vede cele despartite si indepartate unele de altele, supune vietuitoarele mari cu puterile sale, le insufla celorlalte atita cinstire fata de el, incit acestea i se supun pe intrecute, ca unui rege, asculta de glasul lui si, cu toate ca sint fara judecata proprie, cunosc judecata si-si insusesc acea invatatura pe care la nastere n-au avut-o. Astfel, fiarele, vazind blindetea omului, se imblinzesc si ele la porunca lui. Adesea, la chemarea vocii omenesti ele isi stapinesc muscaturile. Vedem cum din aceasta pricina iepurii sint prin§i de ciini, fara sa fie macar incoltiti. Chiar leii la porunca glasului omenesc lasa prada. §i leoparzii si ursii pot fi intaritati sau potoliti de glasul omenesc. Caii la pintenul calaretilor freamata, isi domolesc tacuti mersul, adesea fara bici ii intrec pe cei biciuiti, fiindca-i SCRISORI 209 iute§te puterea cuvintului. 7 7. Iar despre daruri ce sa spun? Isi hraneste berbe- cul lina ca sa placa omului, §i intra in riu ca sa-i mareasca acesteia stralucirea. Oile isi aleg pasuni mai bune ca prin sucul placut al ierbii sa li se umple uge- rele de lapte si rabda durerile nasterilor ca sa aduca darurile lor omului. Taurii sufla din greu toata ziua la plugul infipt in brazda. Camilele, in afara de greuta- tile pe care le due in spate, se lasa sa fie tunse, ca berbecii, pentru ca feluri- tele animale ca unui rege sa-si aduca darul lor omului, sa-i plateasca birul anual. Calul, mindru de un asemenea calaret, inainteaza falnic in pa§i marunti §i, indoindu-si spatele la urcarea stapinului, se supune vointei acestuia. Dar, ca sa nu te mai miri ca omul a fost facut eel din urma, sa ne invete tot calul ca fap- tura lui nu e spre dispret, ci spre cinstire. II poarta pe spate pe eel infaptuit in urma lui si nu-1 dispretuieste, ci se teme de el, si se trudeste sa-1 duca prin locu- rile cele mai diferite.Intr-o clipa omul strabate tinuturi indepartate, biruie mari distante, fie la alergarile cu un singur cal, fie ca este conducatorul unui car de curse cu patru cai. 18. §i fiindca am amintit de carul cu patru cai pentru alergari, trebuie sa adaug aici si carul Sfuatului Hie, cu care acesta a fost purtat prin vazduh (IVRegi 2, 1 1). Iar pe elefanti, deasupra carora omul, desi facut eel din urma, sta biruitor, tot el ii conduce. Pe corabie el sade inapoi, la pupa, dar este cirmaciul intregii corabii. De aceea cred ca nu este fara rost sa amin- tesc ca, in Evanghelie, Domnul Iisus dormea la pupa si de acolo trezit a porun- cit vintului si a potolit furtuna pe mare (Matei 8, 24-25), aratind ca de aceea omul a venit eel din urma, fiindca a venit sa cirmuiasca. De aceea zice Aposto- lul: „Facutu-s-a omul eel dintii, Adam, cu suflet viu; iar Adam Cel de pe urma cu duh datator de viata. Dar nu este intii eel duhovnicesc, ci eel firesc, apoi eel duhovnicesc" (I Cor. 15, 45-46). §i a adaugat: „Mai intii este omul din pamint, pamintesc, fi apoi este omul din cer, ceresc" (Rom. 8, 17). 19. Asadar, pe buna dreptate este eel de pe urma ca intruchipare a intregii lucrari, ca pricina a lumii, eel pentru care s-au facut toate. Ca locuitor al tuturor stihiilor, traieste intre fiare, inoata cu pestii, zboara mai sus decit pasarile, vorbeste cu ingerii, locuieste pamintul, dar lupta pentru cer, brazdeaza marea, sta in aer liber, muncitor al tarinei, strabatator in adincuri, pescuitor in valuri, prinzator de pasari in vazduh, mo§tenitor in aer, si impreuna-moftenitor cu Hristos (Rom. 18, 17). Acestea sint cele dupa priceperea lui. 20. Asculta acum si cele dupa fiinta omului. Pe fundul marii a mers Moise (Ie§. 14, 22) §i pe deasupra valuri- lor, apostolii (loan 21, 8). Avacum a zburat fara aripi, Hie a invins pe panunt §i a triumfat in cer (IVRegi 2, 11). Sanatate, fiule §i gindeste-te la noi, fiindca §i noi ne gindim la tine. 14 - Sfintul Anibrozie al Milanului 210 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XLTV-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 7. Ai inteles in chip stralucit acea despartire profetica, sau mai degraba dum- nezeiasca, facuta de Moise. Intr-adevar, el n-a lasat in scris ginduri ale sale, ci adevaruri care i-au fost insuflate si descoperite, mai ales in cele aratate despre alcatuirea lumii. Prin aceasta despartire el a deosebit pe Lucrator de lucrarea Sa (Fac. 1, 1 §. u.). Caci de vreme ce o parte este fara simtire, iar cea- lalta este primitoare de simtire, cea fara simtire se potriveste Lui Dumnezeu ca Lucrator. Iar primitor de simtire, fara suflet, fara miscare proprie, primind miscarea si chipul de la Infaptuitorul sau, aceasta a si >cotit-o ca este lumea. Iar daca a facut-o, nu era bine s-o lase fara cirmuitoi.ne aparata de tatal ei. De aceea el scrie foarte limpede ca Dumnezeu Cel nevazut este conducatorul si proteguitorul acestei lumi vazute. Asadar, ceea ce nu se poate vedea este ves- nic, iar ceea ce se vede este vremelnic (II Cor. 4, 18). 2. El arata ca lumea a fost facuta in sase zile, nu pentru ca ar fi avut nevoie de timp ca so alcatuiasca DumnezeUjCaruia Ii este de ajuns o clipa pentru a face ce vrea, caci a zis si „s-a facut" (Ps. 148, 5), ci pentru ca tot ce se face isi cere o rinduiala a sa, iar rin- duiala cere adesea timp si socoteala. A pastrat numarul si trupul zilelor mai ales fiindca avea sa ne dea o forma de lucru. Caci si noi avem nevoie de timp pentru ca sa facem un lucru la vremea lui, si de aceea sa nu ne grabim in pla- nurile noastre, si lucrarile noastre sa nu trecem cu vederile rinduiala. Cind citim, precum arata Scriptura (Ps. 103, 24), ca Dumnezeu, a facut toate cu inte- lepciune, plan, hotarire §i rinduiala, este in duhul judecatii sa faca mai intii cerul, care este eel mai frumos. Se cade ca spre El sa ne ridicam mai intii ochii, catre el sa ne indreptam, pe El sal socotim mai buna locuinta decit oricare dintre cele pamintesti. 3. In sase zile a infaptuit lumea, iar in a saptea s-a odih- nit dupa lucrarile Sale (Fac. 2, 2). Este bun numarul sapte, pe care noi nu-1 soco- tim dupa obiceiul pitagoreilor sau al altor filosofi, ci dupa forma si impartirea haru- lui duhovnicesc. §apte sint virtutile principale ale Sfintului Duh, pe care le-a cu- prins cu mintea sa profetul Isaia (Isaia 1 1, 2-3). Acest numar sapte, ca si insasi Sfinta Treime, a Tatalui, a Fiului si a Sfintului Duh, infaptuitoare a numarului, este fara timp, fara rind, fara supunere fata de legea numarului. Astfel, cerul, pamintul, marile, au fost facute ca si soarele, luna si stelele, spre slava vesni- cei Treimi. Bagam de seama ca pe linga acel sir de sapte virtuti duhovnicesti §i pe linga cercul infatisat cu puterea lucrarii dumnezeie|ti, a fost infaptuit un fel de grupare de sapte planete. Se spune ca pilcul acestora alearga catre acele stele socotite nemiscate, ankavtiC, cum le spun grecii. Si Ursa mare este numita in latineste Septentrio, pentru ca este compusa din sapte stele, dupa a SCRISORI 2U caror lumina se spune ca se conduc mai ales corabierii pe mare, aceasta con- stelatie fiind ca o calauza a lor. 4. Acest numar a venit din cer pe pamint. Caci, ca sa tree peste harul in§eptit al capului nostru: doi ochi, doua urechi, doua nari §i o gura, prin care capatam o frumusete deosebita, cit de mare minune este faptul ca multora li se formeaza nasterea legiuita in luna a saptea §i eel ce s-a nascut la sapte luni are sortit §i drumul vietii? Vedem insa ca in luna a opta este oprita de legea firii na§terea; iar daca din intimplare trebuinta a facut totu§i sa se nasca in luna a opta cineva, cum i s-a grabit -nasterea i se grabeste §i primejdia mortii. 5. Cel nascut in luna a faptea, chiar daca s-a nascut bine, se na§te pentru munca. Cel care insa are sortita taina rena§terii lui prin botez in ziua a opta se consfinteste prin har si este chemat la mostenirea imparatiei ceresti. Mare este harul numarului sapte in virtutile Sfintului Duh, cu toate ca de acelasi har numarul sapte este rostit, iar opt este consfintit. In §apte este sunetul, in opt este roada. § i de aceea in ziua a opta pe cei pe care greseala lor i-a facut sa fie izgoniti, harul dezlegat al Duhului ii reda raiului. 6. Vechiul Tes- tament a cunoscut acest opt, caci zice Ecclesiastul: „Imparte o bucata in sapte si chiar in opt" (Eccl. 7 7, 2). §apte al Vechiului Testament este opt in cel Nou, cind Hristos a inviat, §i ziua mintuirii celei noi a luminat totufi tuturor. Este ziua despre care spune profetul: „Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intra dinsa" (Ps. 117, 24). In aceasta zi patrunde in cei pacato§i stralucirea §i fulgerarea deplinei §i desavirsitei taieri imprejur. De aceea si Vechiul Testament a dat partea sa numarului opt la sar- batorirea taierii imprejur. Dar acest numar inca statea ascuns in umbra. A venit soarele dreptatii (Maleahi 4, 2) si prin desavirsirea propriei patimiri a ras- pindit razele luminii sale. Pe acestea le-a revarsat tuturor si a aratat lumina vie- tii vesnice. 7. Aceste numere §apte si opt sint cele cu care spune Osea ca si-a cum- parat sotia si a dobindit plinatatea credintei. Zice Scriptura: „§i am plecat si am cumparat-o pe pret de cincisprezece sicli de argint, un omer de orz, un letec de orz §i un nevel de vin" (Osea 3, 2). Domnul ii poruncise mai inainte sa-§i ia o femeie desfrinata. Astfel este limpede ca a luat-o cel ce a aratat si pre- tul cumpararii. Cincisprezece arginti sint din adunarea numerelor supte si opt. Profetia celor doua Testamente, adica a credintei depline, prime§te pe bani desavir§irea, iar Biserica plinatatea credintei. In primul Testament a fost cisti- gat poporul lui Israel, iar in al doilea neamurile de pagini. A§adar, desfrinata se cumpara cu credinta deplina, cautindu-§i pereche fie dintre neamuri, fie din poporul adulter al iudeilor, care-si parasisera pe Domnul lor, Facator al credintei feciorelnice, raspindind pe toata suprafata pamintului asezarile Sale. 8. A zis: „un omer §i un letec de orz". In omer este o masura plina, iar in letec o jumatate de masura. Plinatatea este in Evanghelie, iar jumatatea in lege, pre- cum citim cind spune Domnul: „N-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc" (Matei 5, 17). §i in alta parte avem cuvintele Domnului, Care spune prin pro- 212 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI fetul Miheia: „Atunci va fi pace pe pamintul lui Israel, cind va veni asirianul in tara lui. §i s-au ridicat impotriva lui f apte pastori fi opt mufcaturi de oameni" (Mih. 5, 5). Caci atunci va fi pace deplina pentru poporul eliberat de toate ispi- tele si desertaciunile, cind pacea fi harul vor scoate din miinile noastre defer- taciunea acestei lumi. Pacea este a Vechiului, harul al Noului Testament. 9. Cei sapte pastori sint poruncile legii prin care turma, inca fara puterea de a judeca, a fost dusa si cirmuita de toiagul lui Moise prin pustie (Ie§. 4, 20). Iar cele opt mufcaturi ale lumii sint poruncile Evangheliei fi cuvintele iefite din gura Domnului: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mintuire" (Rom. 10, 10). Bune sint muscaturile prin care am gustat daru- rile vietii vef nice, muf caturi care au sfifiat in trupul lui Hristos iertarea pacate- lor. In Vechiul Testament este amara mufcatura mortii fi de aceea s-a zis: „Moartea fund mai tare 1-a sfisiat" (Isaia 25, 8). In Noul Testament este placuta mufcatura vietii, care a inghitit moartea, §i de aceea Apostolul zice: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este, moarte, boldul tau? Unde iti este, moarte, biruinta ta?" (I Cor. 15, 54-55). 10. Si, ca sa ne folosim de marturii, dupa ce Dumnezeu a facut pe om, in a §aptea zi S-a odihnit dupa toate lucra- rile Sale (Fac. 2, 2). Dar fiindca poporul iudeu prin nesupunere a dispretuit poruncile Dumnezeului sau, zice Domnul: „Nu vor intra intra odihna Mea" (Ps. 94, 12). De aceea Dumnezeu a hotarit o alta zi, despre care zice: „Daca veti auzi astazi vocea Mea" (Ps. 94, 8). Scriptura cuprinde doua zile generale: Ieri si azi, despre care zice: „Urmati credinta in Iisus Hristos, El este Acelasi ieri §i azi fi in veci" (Evr. 13, 7-8). In ziua de mai inainte este fagaduinta, iar in cea urmatoare indeplinirea. Dar fiindca in ziua de ieri nici Moise, nici Isus Navi n-au dus poporul la odihna, in ziua de astazi i-a hotarit odihna Hristos, Caruia Tatal I-a zis: „Eu astazi Te-am nascut" (Ps. 2, 7). Prin invierea Sa, Iisus a pregatit poporului odihna. Iar odihna noastra este Domnul Iisus, Care spune: „Azi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 43). Si odihna este in cer, nu pe pamint. 7 1. De ce este nevoie asadar sa cercetez nafterea fi pieirea semnelor la al caror rasarit tarinile nearate sint spintecate de pluguri grele, iar la apusul lor se naruie holda bogata? O singura stea imi este prea de ajuns pentru toate, steaua stralucitoare a diminetii (Apoc. 22, 16), la al carei rasarit a fost semanata recolta nu de roade, ci de mucenici, cind Rahila si-a plins copiii sai (Ieremia 31, 15), pentru ca, spalati cu lacrimile ei, sa-i jertfeasca pentru Hristos. Apusul acestei stele a inviat din morminte cele biruitoare, formate nu din surcele uscate, ci din morti inviati. 12. Este sarbatorita ziua a §aptea, pentru ca viata oamenilor ajunge la batrinete prin fapte etape de virsta, precum a aratat in scrierile sale Hipocrate, eel mai mare dintre medici. Prima virsta este pruncia, a doua copi- laria, a treia adolescenta, a patra tineretea, a cincea virsta barbatiei, a §asea maturitatea, a faptea batrinetea. Exista deci: pruncul, copilul, adolescentul, tinarul, barbatul, maturul, batrinul. 13. Iar Solon imparte viata omeneasca pe SCRISORI 213 virste de cite §apte ani. Prima este a prunciei, pina la rasarirea dintilor, cu care sa poata minca pina cind poate sa vorbeasca. Copilaria merge pina la anii pubertatii, adolescenta pina la cre§terea barbii, tineretea pina la barbatia deplina. A cincea virsta este cea de barbat, potrivita, pentru casatorie, in toti cei §apte ani. §i a sasea treapta de sapte ani este socotita tot pentru virsta bar- bateasca in care se formeaza intelepciunea §i se munceste cu sirg. A saptea si a opta etapa de cite §apte ani apartin maturitatii, virstei pe de-a-ntregul coapta, care-1 arata pe om inzestrat cu simtire puternica §i cu limba placuta pentru convorbiri. In a noua grupa de sapte ani puterile incep sa scada oarecum, limba si intelepciunea se inmoaie putin. Iar in a zecea grupa de §apte ani se umple masura la care poate ajunge omul, iar moartea in acest timp va bate la u§a socotindu-se in drepturile ei. 14. Asadar, Hipocrate si Solon cunosc fie sapte virste, fie etape de cite §apte ani ale virstei. Ei pleaca de la numarul sapte. Dar a opta etapa de §apte ani aduce virsta una §i deplina, in care cre§- tem ca barbati desavir§iti in cunoa§terea lui Dumnezeu, in plinatatea credin- tei, in care se umple masura virstei legitime (Efes. 4, 13). 15. Chiar §ii in orga- nismele noastre se gase§te harul numarului §apte. Caci se spune ca avem §apte organe launtrice in noi: stomacul, inima, plaminul, splina, ficatul §i cei doi rinichi. §i in afara avem §apte parti: capul, spatele, pintecele, doua miini si doua picioare. 16. Ele sint infati§atoare, dar supuse durerii. Cine se indoieste ca darul eel mai mare este al treptei a opta, care innoie§te tot omul, incit nu-1 doare nimic? Dupa ce a §aptea virsta a lumii este incheiata, urmeaza a opta, in care lumineaza harul, care-1 face pe om sa nu mai fie al acestei lumi, ci mai presus de lume; fiindca nu traim viata noastra, ci-1 traim pe Hristos: „Ca mie a trai este Hristos §i a muri ci§tig" (Filip. 1, 2 1). Astfel traim nu in trup, ci in cre- dinta in Hristos (Gal. 2, 20). Apostolul zice:„De aici intelegem ca a fost inchisa ziua lumii" (Gal. 3, 23). In ceasul al noualea a venit Hristos (I loan 2, 18) si a murit pentru noi §i toti am murit, ca sa traim lui Dumnezeu. Deci nu traim noi, cei care eram, ci Hristos traie§te in noi (II Cor. 5, 15). 17. A trecut deci numarul sapte, a venit opt. A trecut ieri, a venit azi, acel azi care s-a fagaduit, de care am fost indemnati sa ascultam §i sa urmam glasul lui Dumnezeu. S-a dus afadar acea zi a Testamentului Vechi, a venit ziua cea noua, in care s-a savir§it Testamentul eel Nou, despre care zice Apostolul: „Iata, vin zile, zice Domnul, cind voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda testament nou, nu ca testamentul pe care L-am facut cu parintii lor in ziua cind I-am apucat de mina sa-i scot din pamintul Egiptului" (Evr. 8, 8-9). §i de ce s-a schimbat Testamen- tul zice: „Caci ei n-au staruit in Testamentul Meu, de aceea Eu i-am parasit, - zice Domnul" (Evr. 8, 9). 18. S-au dus preotii legii, tribunalele legii: sa ne apro- piem de preotul eel nou, de tronul harului (Evr. 4, 14), de cercetatorul suflete- lor noastre, preot facut nu dupa legea poruncii trupe§ti, ci ales dupa puterea cea neobosita (Evr. 7, 16). Caci nu §i-a insu§it el de la sine cinstea, ci a fost ales 214 SFiNTUL AMBROZIE AL MILANULUI de Tatal (Evr. 5, 5), precum Insusi Tatal spune: „Tu esti preot in veci, dupa rinduiala lui Melchisedec" (Ps. 109, 4). Asadar, vedem ce a adus preotul eel nou. Alti preoti jertfeau pentru ei si pentru poporul lor. Acesta, fiindca n-a avut pacat sa Se jertfeasca pentru Sine, S-a jertfit pentru toata lumea si prin singele Sau a intrat in Biserica. 19. Acesta este deci preotul eel nou si jertfa cea noua nu din lege, ci peste lege, aparator al lumii, lumina a veacului, care zice: „Iata, vin!" (Apoc. 22, 7), si a venit. Sa ne apropiem de El, de Cel pe Care nu-L vedem cu ochii, dar II simtim cu inima, a Caruia este in veci toata cinstea si slava. Sanatate, fiule, si gindeste-te la noi, fiindca si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XLV-a AMBROZIE CATRE SABIN 1. Ai citit Hexaemeronul si ai socotit ca trebuie sa stii daca eu am scris ceva despre rai, fiindca, dupa cum spui, vrei sa cunosti de aproape ce parere am eu despre el. Am scris de mult despre rai, cu toate ca nu sint inca preot batrin. 2. Afla ca parerile celor mai multi despre el sint felurite. Istoriograful Iosif (Antic. 1, 22) spune ca raiul este un loc plin cu pomi si cu multe tufarisuri, udat de un fluviu care se desparte in patru riuri. Pentru ca este format din adu- narea apelor, pamintul nu s-a uscat, dar nici n-a fost udat de piriiase. Astazi insa tisnesc din el izvoare si se formeaza riuri care, precum o mama iubitoare isi alapteaza odraslele sale, hranesc ceea ce creste acolo. 3. Altii spun altceva, dar toti aseaza in rai (Fac. 2, 9) pomul radacina a vietii si pomul stiintei care deosebeste binele de rau si ceilalti pomi plini de vigoare, plini de viata, cu res- piratie si gindire. Din acestea se intelege ca raiul nu poate parea pamintesc, nu este in afara noastra, ci in noi, in ceva viu, care traieste din puterile sufletului si din insuflarea Sfmtului Duh. 4. Solomon a spus limpede ca raiul este in duh, in om. §i fiindca in el intelege fie tainele sufletului si ale cuvintului, fie pe cele ale lui Hristos si ale Bisericii, de aceea vorbeste de suflet de fecioara, sau de Bise- rica, pe care voia s-o infatiseze lui Hristos fecioara neprihanita (II Cor. 1 1, 2): „Esti gradina incuiata, sora mea, mireasa mea, gradina incuiata si izvor pecet- luit" (Cint. 4, 12). 5. Cuvintul rai, in greceste paradis, in latineste insemneaza gradina. Astfel, despre Susanna se spune ca era in gradina. §i despre Adam citim ca era in gradina (Fac. 2, 8). De aceea sa nu te miri ca in unele scrieri raiul este numit paradis, in altele gradina. 6. Acolo este, deci, sotia nepatata, unde este si fecioara. Chiar daca fecioara isi are semnul nepri- hanirii sale, totusi locul amindurora este in rai, pentru ca, impotriva arsitei tru- pului si a caldurii carnii, sa se racoreasca sub umbrarul virtutilor. 7. Asadar, raiul este in centrul sufletului nostru, impadurit cu plantatiile celor mai multe si mai felurite pareri, intre care creste in primul rind pomul vietii. Dumnezeu, radacina evlaviei, este fiinta vietii noastre, daca ne incredintam cu toata inima SCRISORI 215 Domnului §i Dumnezeului nostru. 8. Raiul este §i rasadnita in care se cultiva §tiinta binelui si a raului. Caci omul, singur intre celelalte vietuitoare de pe pamint, are ftiinta binelui §i raului. Mai sint acolo §i alte felurite plante, ale caror roade sint virtutile. 5. Dar fiindca ii este cunoscut lui Dumnezeu simta- mintul omului in stare sa cunoasca, prin care se apleaca mai mult spre viclenie decit spre culmea intelepciunii (caci nu poate sa stea ascuns felul lucrarii Sale cajudecator care a asezat in sufletele noastre hotare sigure), a voit sa dea afara viclenia din rai, ca infaptuitor cu grija al mintuirii noastre, §i sa aduca in loc osteneala vietii si invatatura evlaviei. De aceea a atras atentia omului ca din toti pomii din rai poate sa manince, dar din pomul §tiintei binelui §i raului nici macar sa nu guste (Fac. 3, 2-3). 10. Dar fiindca toata faptura este supusa pati- mirii, de aceea desfatarea, tirindu-se ca sarpele, s-a strecurat in simtamintele omene§ti. Nu pe nedrept sfintul Moise a inchipuit desfatarea sub infatisarea unui §arpe. Caci intocmai ca sarpele este aplecata spre pintec, neavind picioare cu care sa mearga, sau pe care sa se inalte, ci alunecind cu cotituri prin tot corpul. Pamintul ii este hrana, ca §i sarpelui, fiindca nu cunoa§te hrana cea cereasca. Se indestuleaza din cele trupe§ti, se schimba dupa feluritele chi- puri ale poftelor si se tira§te prin unghere, cu inaintari intortocheate. Are otrava in dinti cu care isi sfi§ie maruntaiele orice desfrinat. Otrava placerilor il ucide pe eel stricat, il omoara pe eel risipitor. Pe citi ii injosefte bautura, ii depraveaza chefurile, ii desfigureaza imbuibarea! 77. Acum inteleg de ce Domnul Dumnezeu a dat viata omului suflindu-i in fata (Fac. 2, 7). Caci aici este toata simtirea, aici este sala§ul §i momeala desfatarii: in ochi, in urechi, in nari §i in gura, pentru ca El sa faca astfel simturile noastre mai puternice impo- triva desfatarii. Aceasta deci ca un §arpe ne insufla viclenia. Dar nu desfatarea, ci truda §i meditatia indelungata, impreuna cu harul lui Dumnezeu, acestea ne dau intelepciunea desavir§ita. 12. Totu§i, fiindca mo§tenirea neamului ome- nesc a fost zadarnicita de ins_elaciunile §arpelui, intr-acolo sa urmarim viclenia sarpelui, ca sa nu ne aruncam cu capul in primejdie, ci sa ni-1 pazim teafar in fata lor. „Capul nostru este Hristos" (I Cor. 7 1, 3). Acesta sa ramina nevatamat, ca sa nu ne poata face rau veninul sarpelui. Buna este intelepciunea, ca §i mo§- tenirea (Eccl. 7, 12), ca si credinta adinca; fiindca mostenirea este pentru cei ce cred in Dumnezeu. 13. Iar daca acel om dintii care, a§ezat in rai, vorbea cu Dumnezeu (Fac. 2, 15), a putut sa cada atit de u§or, plasmuit din pamint curat, cum §i pamintul fusese facut de curind prin Cuvintul lui Dumnezeu, neintinat inca de singele crimelor, nepatat de nelegiuiri §i ticalo§ie, neosindit inca de trupul nostru cu blestemul mo§tenirii supuse altora, cu cit mai u§or dupa aceea calea alunecoasa spre pacat a adus mai mare prapastie neamului omenesc de vreme ce de-a lungul generatiilor s-a facut din ce in ce mai rea? 14. Piatra mag- netului are atit de mare putere fireasca, incit atrage fierul la sine §i-i impru- 216 SFfNTUL AMBROZIE AL MILANULUI muta insusirea ei, astfel incit, cind, drept incercare, aduci la acea piatra mai multe inele de fier, vezi ca pe toate le tine la fel. Iar daca acelui inel, care s-a lipit de piatra, ii aduci un alt inel si-1 asezi iar in §ir linga celelalte, desi patrunde in toate puterea fireasca din acea piatra, totusi pe primele le stringe intr-o mai puternica legatura, iar pe cele din urma intr-una mai slaba. Cu atit mai mult felul si firea neamului omenesc a alunecat dintr-o stare mai curata intr-alta mai rea, cind s-a atins de un om de nimic! 15. S_i daca faptura se mic- soreaza in partea ei fara greseala, cu atit mai mult puterea ii slabeste in sufie- tele si trupurile intinate de petele crimelor! De aceea, fiindca rautatea cres- cuse, nevinovatia fusese inlaturata, nu era cine sa faca binele, nu era pina la unul (Ps. 13, 1). A venit Domnul sa readuca si sa sporeasca harul firii, pentru ca unde a prisosit pacatul, sa prisoseasca harul. Este deci limpede ca Cel ce 1-a facut pe om este Dumnezeu §i ca exista un singur Dumnezeu, nu mai multi. Unul este Cel ce a creat lumea, §i este o singura lume, nu mai multe, cum zic filosofii. 16. Asadar, mai intii a creat lumea si dupa aceea pe locuitorul lumii, caruia toata lumea sa-i fie patrie. Caci daca astazi, oriunde s-ar duce cel inte- lept pretutindeni este cetatean, pretutindeni isi intelege pe ale sale §i nicaieri nu se socote§te strain sau oaspete, cu atit mai mult acel om dintii era locuitor al intregii lumi §i, cum zic grecii, xoo|j.OTi:oAiTri(;.Lucrare de curind a lui Dumne- zeu, tovara§ sirguincios la vorba, concetatean cu cei sfinti, cu acelea§i virruti, mai mare peste toate vietuitoarele de pe pamint, din ape si din vazduh, soco- tea ca toata lumea este in stapinirea sa. Iar Domnul il ocrotea ca pe o lucrare a Sa §i, ca bun Parinte §i Facator, nu-1 parasea! §i, pe cel creat, intr-atit 1-a ingri- jit, incit a ajuns sa-1 rascumpere pe cel renegat, sa-1 primeasca pe cel ratacit, iar pe cel mort sa-1 invieze prin patimile Fiului Sau Unul-Nascut. Dumnezeu este deci Creatorul omului si, ca un bun lucrator, Isi iubeste lucrarea Sa. Bunul parinte nu-L paraseste pe cel pe care ca un bogat tata de familie L-a adus in averea mostenirii Sale. 17. Sa ne ferim, asadar, ca nu cumva pe acest om, adica pe voOg, acea femeie, adica patima, sa-1 moleseasca amagindu-1 si inse- lindu-1 cu desfatarea simturilor si robit sa-1 atraga la legile §i hotaririle sale. Sa fugim de desfatare ca de sarpe; are multe mestesuguri, mai ales in om. Cele- lalte vietuitoare sint stapinite de dorinta de hrana; omului, cu cit ii aduc mai multe simtiri ochii sau urechile, cu atit ii sint mai mari primejdiile. Sanatate si gindeste-te la noi, precum faci, caci si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XLVT-a AMBROZIE CATRE SABIN 7. Cel pe care 1-ai descris semanator de vorbe rele este un netrebnic, care si-a primit plata veninului sau. I s-a raspuns in mod public §i ceea ce a semanat in particular a secerat pe fata. Eu il socoteam inainte numai un mincinos si un SCRISORI 217 pizmas. Dar cind aceasta §tire a venit la urechile mele, indata i-am raspuns ca 1-a otravit veninul lui Apollinarie, care nu poate sa auda ca Domnul nostru Iisus pentru noi a primit robia intruparii, de§i Apostolul spune ca El a luat chip de rob (Filip. 2, 7). Aceasta este taria, aceasta este imprejmuirea credintei noastre. Cine o va darima se va darima pe sine, precum este scris: „Cel ce darima un zid poate fi mu§cat de §arpe" (Eccl. 10, 8). 2. Intii 1-am intrebat cu blindete: De ce faci treaba buna cu suflet rau? Eu socotesc ca-mi face bine cineva daca, dupa ce citeste scrierile mele, imi spune ce nedumeriri are. Mai intii, fiindca in cele pe care le stiu pot sa ma insel. Multe tree pe la urechi, multe unora le suna altfel. Este bine, daca se poate, sa ne pazim de cele rele. §i apoi, nu trebuie sa ma necajesc daca multi pun felurite intrebari despre cuvin- tele evanghelice, apostolice §i dumnezeie§ti, mai ales cind gasesc in scrierile mele ceva despre care ei cred ca este nevoie de discutie. Caci multi sint ca acesta, care de aceea a facut inconjurul lumii, ca sa gaseasca pe cine sa critice, nu pe cine sa socoteasca a-1 lua model de imitat. 3. Asadar, ca sa roada ceva din scrierile mele, el §i-a gasit o cale foarte larga, anume ca acolo unde a zis Domnul Iisus: „Te slavesc pe Tine, Tata, Doamne al cerului §i pamintului" (Matei 1 1, 25), eu am zis ca s-a spus asa pentru ca noi sa-L intelegem ca Tata al Fiului si Domn al fapturii. De altfel in psalm Fiul a spus limpede ca Domnul este Tatal: „M-au vazut §i au clatinat capetele lor. Ajuta-Ma, Doamne Dumne- zeul Meu" (Ps. 108, 25-26). Vorbind dupa chipul de rob, i-a zis Doamne, de§i-L cunoftea ca Tata, deopotriva cu Dumnezeu dupa chip, dar aratindu-se rob dupa fiinta trupului, caci robia este a trupului, iar domnia este a dumne- zeirii. 4. Cu minunata ta intelepciune iti dai seama ca spusele din Evanghelie vorbesc despre timpul Evangheliei, cind Domnul Iisus se gasea cu chip ome- nesc intre oameni. Dar acum noi nu mai §tim pe nimeni dupa trup (II Cor. 5, 16), chiar daca a fost vazut si cunoscut Hristos astfel de cei vechi „Cele vechi au trecut § i toate s-au facut noi" (II Cor. 5, 1 7). Toate sint din Dumnezeu, Care ne-a unit cu Sine prin Hristos. Morti eram §i de aceea El unul S-a facut rob pentru toti (Filip. 2, 7). Dar ce spun rob? S-a facut pacat, ocara, blestem. Zice Apostolul: „S-a facut pentru noi pacat" (II Cor. 5, 2; Gal. 3, 13) Domnul Iisus. A zis ca va supune toate atunci cind El Insusi se va supune. A zis si Petru: „In numele lui Iisus Nazarineanul, scoala-te si umbla" in Faptele Apostolilor (3, 6). A zis acolo ca „a slavit pe Fiul Sau Iisus" (Fapte 3, 13) §i nimeni nu face invi- nuiri nedrepte despre vremea de atunci. In Apocalipsa (5, 12), insa, este numit miel de catre loan. Iar intr-un psalm (2 1, 7) S-a numit „vierme, nu om". S-a facut de toate, ca sa nimiceasca boldul mortii noastre (I Cor. 15, 55), sa ne scoata din robie, sa sfarime blestemele, pacatele, ocara. 5. Acestea §i altele cu mult mai multe ai scris ca au fost aratate de tine. Dar de vreme ce ele sint in Sfinta Scriptura, cum va putea cineva sa spuna ca nu sint scrise cu evlavie cele 218 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI ce vor sa aduca lui Hristos slava, nu micsorare? Caci daca despre darul Lui, adica despre mana, s-a spus ca „nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase putin n-a lipsit" (Ie§. 16, 18), oare a putut El Insu§i fie sa se micsoreze, fie sa sporeasca? Ce a mic§orat in El faptul ca luase asupra-§i robia noastra, slabiciunile noastre? Era umilit, era in chip de rob, dar §i in slava lui Dumnezeu Tatal. Era vierme pe cruce, dar ierta pacatele chiar prigonitorilor Sai. Era ocara, dar si maretie a Domnului, precum este scris: „Si se va arata slava Domnului si tot trupul va vedea inchinarea catre Domnul" (Isaia 40, 5). Ce a pierdut eel care n-are nimic mai putin? N-avea frumusete omeneasca obisnuita, dar avea plinatatea dumnezeirii. Era socotit slab, dar nu incetase sa fie puterea lui Dumnezeu. Era vazut ca om, dar stralucea pe pamint in maretia dumnezeiasca §i in slava Tatalui. 6. De aceea bine s-a folosit Apostolul de repetarea aceluiasi cuvint, zicind despre Domnul: „Care, in chipul lui Dumne- zeu fiind, nu rapire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luind" (Filip 2, 6-7). Cum este in chipul Lui Dumnezeu, daca nu in plinatatea dumnezeirii, in acea aratare a desavirsmi dumnezeie§ti? Asadar, desi era in plinatatea dumnezeirii, S-a golit de aceasta si a primit pli- natatea firii fi a desavirsirii omenesti. Dupa cum nu-I lipsea nimic ca Dumne- zeu, la fel nu-I lipsea nimic ca om, pentru ca sa fie desavirsit in ambele chipuri. De aceea si David zice: „lmpodobit e§ti cu frumusetea mai mult decit fiii oamenilor" (Ps. 44, 3). 7. Apollinaristul este incercuit §i n-are incotro sa se invirteasca, este inchis in propria-i plasa. Caci el insusi zisese: A primit chip de rob, n-a fost ales rob. Deci iarasi intreb: Ce este in chipul Lui Dumnezeu? Raspunde: In firea Lui Dumnezeu. Caci, zice Apostolul, exista unii care din fire nu sint dumnezei (Gal. 4, 8). Intreb: ce insemneaza „chip de rob luind" (Filip 2, 7). Fara indoiala, desavirsirea firii §i a starii omene§ti, precum am zis, ca sa fie in asemanarea oamenilor. A zis bine asemanarea oamenilor, nu a trupului, fiindca este in acelasi trap. Dar fiindca singur era fara pacat, iar tot omul este in pacat, parea doar in chipul omului. De aceea si profetul zice: „Om este, §i cine-L va cunoaste?" (Uremia 17, 9). Om dupa trap, dar mai pre- sus de om dupa lucrarea dumnezeiasca. Parea om cind se atingea de eel lepros, dar mai presus de om II vindeca (Matei 8, 3). Si cind il plingea pe Lazar mort (loan 1 1, 35), plingea ca un om; dar era mai presus de om cind poruncea mortului sa iasa afara, de§i-i erau picioarele legate (loan 1 1, 44). Om parea cind atirna pe cruce; dar mai presus de om cind, deschizind mormintele, invia pe cei morti (Matei 27, 52). 8. Sa nu se incinte cu veninul lui Apollinarie, fiindca citim: „Si la infatisare S-a facut ca om" (Filip 2, 7). Si n-a fost tagaduit ca om Iisus circumcisul astfel, de vreme ce in alt loc insusi Pavel zice: „Unul este Mijlocitorul intre Dumnezeu §i oameni; omul Hristos Iisus" (I Tim. 2, 5). Acesta este intelesul obifnuit §i folosit in Scriptura, precum citim in Evanghe- lie: „Am vazut slava Lui, slava Fiului Unul-Nascut din Tatal" (loan 1, 14). Se SCRISORI 219 spune Unul-Nascut si nu se tagaduieste ca este Fiul Unul-Nascut al lui Dumne- zeu. Astfel se spune despre El ca om si nu se tagaduieste ca a fost in El desavir- sirea omului. 9. Fiindca era in chip de rob S-a umilit pina la moarte, dar era totusi in slava lui Dumnezeu. Cu ce I-a fost, asadar, impotriva robia? Se citeste ca a fost facut rob, facut din Fecioara si intrupat. Caci toata faptura este roaba, cum spune profetul: „Fiindca toate iti sint slujitoare, Tie" (Ps. 118, 9). De aceea si Dumnezeu Tatal zice: „L-am gasit pe David, robul Meu", „si 1-am uns cu untdelemn sfint. El Imi va spune: Tatal meu esti Tu, Dumnezeul mintuirii mele. §i Eu il voi socoti prim-nascut" (Ps. 87, 24-27). §i in alt loc: „Pazeste sufletul meu, caci cuvios sint" (Ps. 85, 2). §i mai jos, in acelasi psalm: „Da taria Ta slugii Tale si mintuieste pe fiul slujnicei Tale" (Ps. 85, 76). Am adunat cuvinte ale Tatalui si ale Fiului, ca sa-i raspunda nu dovezi omenesti, ci rosturi dumnezeiesti. 10. In alt loc zice: „In miinile Tale Imi dau duhul Meu" (Ps. 30, 6) §i „P*us-ai in loc desfacut picioarele Mele" (Ps. 30, 9) si „La toti vrajmasii Mei M-am facut de ocara" (Ps. 30, 12). § i in acelasi psalm: „Arata fata Ta peste robul Tau" (Ps. 30, 17). §i prin Isaia vorbe§te acelasi Fiu al lui Dumnezeu: „Domnul M-a chemat de la nasterea Mea, din pintecele maicii Mele Mi-a spus pe nume. Facut-a din gura Mea sabie ascutita, ascunsu-M-a la umbra miinii Sale. Facut-a din Mine sageata ascutita fi in tolba Sa de o parte M-a pus. § i Mi-a zis Mie: Tu esti sluga Mea, Israel" (Isaia 49, 3). Caci Fiul lui Dumnezeu se numeste si Israel, ca in alt loc: „Iacob sluga Mea si Israel alesul Meu" (Isaia 44, 1). „Singur cu adevarat, nu numai ca L-a vazut pe Dumnezeu Tatal, dar L-a si vestit" (loan 1, 18). 1 1. §i urmeaza: „In Tine Eu Ma voi preaslavi. Dar Eu Imi spuneam: In desert M-am trudit, in zadar si pentru nimic Mi-am prapadit puterea Mea. Dar partea ce Mi se cuvine Mie este la Domnul si rasplata Mea la Dumnezeul Meu" (Isaia 49, 34). §i acum zice asa Domnul: „Care M-a zidit din pintecele maicii Mele ca sa string la un loc pe Iacob si pe Israel" (Isaia 49, 5). Cine a adunat poporul lui Dumnezeu, daca nu Hristos? Cine S-a preaslavit inaintea Domnului? Cine este puterea Lui Dumnezeu? Cel Caruia Tatal i-a zis: „Mare lucru este sa fii sluga Mea" (Isaia 49, 6). §i Caruia i-a zis: „Iata, Te-am pus in testamentul neamului Meu, in lumina popoarelor, ca sa fii spre mintuire pina la marginile pamintului" (Isaia 49, 5). Despre El a vorbit si prin gura lui Iezechiel, zicfnd: „Voi pune peste ele un singur pastor, care le va paste; voi pune pe robul meu David, el le va paste si el va fi pastoral Meu. Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi print intre ei" (Iezechiel 34, 23-24). Dar regele David murise de mult si de aceea adevaratul David, cu adevarat umilit, cu adevarat blind, cu adevarat avind mina puter- nica, Fiul lui Dumnezeu, cu acest nume este vestit. El este amintit si in cartea profetului Zaharia, cind Dumnezeu Tatal zice: „Iata Eu trimit pe servul Meu. Numele lui este Rasaritul" (Zah. 3, 8). Oare fiindca avea vesminte murdare, de aceea Soarele dreptatii n-avea stralucirea dumnezeirii Sale? 12. Dar de ce 220 SFfNTUL AMBROZIE AL MILANULUI sa fie nevoie de prea multe cuvinte? Oare socotim ca este mai neputincioasa robia decit pacatul, decit blestemul, decit ocara, decit slabiciunile pe care Le-a luat pentru noi, ca sa le indeparteze de noi? Caci S-a facut toate acestea, ca sa le alunge pe toate. Dar acestea nu-L primesc, fiindca este rob, blestem, pacat, ocara; fiindca ele spun ca El este Cuvintul si trupul unei singure fiinte si zic: Deci fiindca ne-a rascumparat, a fost numit rob §i a trebuit sa fie numit pacat. Dar nu baga de seama ca aceasta este slava lui Hristos, ca a primit robia in trupul Sau ca sa daruiasca tuturor libertatea si a purtat pacatele noastre ca sa ridice pacatul lumii. 13. S-a facut rob, pacat, blestem, ca tu sa incetezi de a mai fi rob pacatului §i ca sa te scape de blestemul hotaririi dumnezeiesti. Asadar, El a luat asupra-§i blestemul tau: „Blestemat este tot eel spinzurat pe lume" (Gal. 3, 13). El a ajuns blestem pe cruce, pentru ca tu sa fii binecuvintat in imparatia lui Dumnezeu. El S-a injosit, S-a dispretuit §i de nimic S-a socotit. El zicea: „In desert M-am ostenit" (Isaia 49, 4). Pentru El a meritat Pavel sa spuna: „Nu m-am ostenit in de§ert" (Filip 2, 16), pentru ca sa daruiasca slujito- rilor Sai roada faptei bune §i slava propovaduirii evanghelice, prin care toti sa fie achitati de sarcina ostenelii. 14. Acestea auzind, a§adar, a fost lasata la jumatatea zilelor sale prepelita, care a strigat sa adune ceea ce n-a nascut (Ure- mia 17, 1 1) §i a fost innabu§ita de glasul Domnului Iisus, pina la urma cinstin- du-se cu fuga. Sanatate §i ginde§te-te la noi, caci §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XLVII-a AMBROZIE CATRE SABIN 7. Ti-am trimis o carticica scrisa mai limpede §i mai simplu decit scrisoa- rea pe care ti-am expediat-o de curind, pentru ca s-o cite§ti u§or §i s-o intelegi fara piedici. Cartea, care serve§te §i de copie, a fost scrisa din trebuinta, nu de simpla forma. Nu dictez totul, mai ales noaptea, cind nu vreau sa fiu impova- rator §i nesuferit altora. Iar cind dictez, gindurile navalesc oarecum §i curg necontenit. 2. Pentru mine insa a carui grija este sa deosebesc pina in virful unghiei vorbirea batrineasca de cea folosita in chip obi§nuit §i s-o fixez intr-un mers incet, mi se pare mai usor s-o redau scriind-o cu mina mea, ca sa nu par nici ca spun prea multe, nici ca ascund ceva, ca sa nu ma rusinez cind scrie altul, ci sa §tiu numai eu, fara vreun martor, sa cintaresc nu numai cu urechile, dar §i cu ochii, ceea ce scriu. Caci limba este mai repede decit mina, precum spune §i Scriptura: „Limba mea este trestie de scriitor, care scrie repede" (Ps. 44, 2). 3. Dar poate spui ca acolo a fost vorba de repezeala celui ce scrie. Tre- buie totu§i retinut intelesul ca numai iuteala celui care scrie repede poate sa redea vorbele limbii profetice. §i Apostolul Pavel scria cu mina sa, precum insu§i spune: „V-am scris cu mina mea" (Gal. 6, 1 1), dar el o facea pentru cin- SCRISORI 221_ stire, nu pentru vreo alta pricina. 4. Totu§i, pastrindu-ti parerea despre carti, sa folosim ca un fel de joe scrisorile, a caror intrebuintare este de a§a fel, incit, departe gasindu-ne unul de altul ca loc, ele ne apropie ca simtamint. In scri- sori chipul celor de departe straluceste ca si cum ar fi de fata si convorbirea in sens ii uneste pe cei despartiti; in ele ne amestecam sufletul cu eel al prietenu- lui §i impreunam gindurile noastre cu ale lui. 5. Daca in scrisori, precum ma indemni incurajator, se simte ceva din vechile scripturi, nu numai ca sufletele par a se uni prin implinirea invataturilor imparate§ti, dar scrisul ia §i forma unei adevarate convorbiri, caracterul de sfada, pe care-1 capata datorita schimbului de intrebari §i raspunsuri, ducind totusi la unitate si a§ezind oare- cum fata in fata pe prieteni, care se hartuiesc §i totodata se imbrati§eaza prin astfel de lucrare. 6. Dar de ce sa nu luam exemple de la inaintasii nostri, care in scrisorile lor au turnat credinta in mintile popoarelor? Ei au scris la popoare intregi §i numeroase, aratind ca sint cu ele, de§i scriau de departe, precum spune Apostblul (I Cor. 5, 3) ca era departe cu trupul dar de fata cu duhul, nu numai cind scria, dar si cind judeca. De departe prin scrisoare osindea §i tot prin scrisoare achita. Caci scrisoarea lui Pavel il aducea pe el insu§i, §i era forma lui de lucrare. 7. Scrisorile lui nu erau ca ale altora. „Scrisorile lui, zic ace§tia, sint cu greutate §i pline de putere, dar infati§area trupului este slaba si cuvintul lui este vrednic de dispretuit" (II Cor. 10, 10). A§a era felul Apostolu- lui. Dar a§a era scrisoarea lui, fiindca a§a-i era forma invataturii, cum era fiinta lucrarii, fiindca, spunea el, a§a cum sintem cu cuvintul prin scrisori cind nu sintem de fata, tot asa sintem §i cu fapta, cind sintem de fata." (II Cor. 10, 11). In scrisori a aratat chipul prezentei sale, iar in lucrare roada si marturia. Fii sanatos §i ginde§te-te la noi, ca de obicei, cum §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a XLVIII-a AMBROZIE CATRE SABIN 7. Mi-ai trimis inapoi cartile pe care, dupa ce au fost supuse judecatii tale, le voi socoti mai vrednice de a fi citite si de altii. De aceea ti-am trimis altele, nu incintat de bunavointa judecatii, ci ademenit de adevarul fagaduit de tine §i cerut de mine. Daca este ceva rau in ele vreau ca mai degraba sa fie indrep- tat de judecata ta, inainte de a le da drumul in public, de unde nu le mai pot chema inapoi, decit sa fie laudat de tine ceea ce este criticat de altii. Te rog ast- fel sa cite§ti ca judecator cartile pe care le ceri, fiindca doresc ca nu numai sa fie citite de tine cele pe care uneori le trimit in public, dar chiar sa treaca prin ascuti§ul judecatii tale. Nu va fi aceasta judecata ca o lunga asteptare pe banca, precum s-a spus in vechime. Mai ales ca tie iti este u§or sa judeci despre scrie- rile mele. 2. Asadar, am socotit ca trebuie sa ajung aici datorita chemarii tale. 222 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI Este bine sa deosebefti limpede §i sa cercetezi in adincime ceea ce urmeaza sa fie indreptat, pentru ca sa nu ramina in socoteala ta ceea ce s-a putut stre- cura rau. Nu stiu cum, pe linga ceata neatentiei, care uneori ma invaluie si pe mine, pe fiecare il amageste scrisul sau §i nu-i intra in urechi ce spun altii despre el. Precum pe parinti ii desfata copiii chiar uriti, la fel pe scriitor il magulesc srierile sale proaste. De aceea apar adesea carti nereusite, se pri- vefte ca bun ceea ce este rau si se rostesc despre aceea§i lucrare pareri care se bat cap in cap. Dar la toate cele ce urmeaza sa fie supuse judecatii publice nu trebuie sa le cintarim greutatea dupa judecata noastra, ci mai ales dupa pare- rea altora, nedind atentie la ceea ce se spune cu rea vointa. 3. Pleaca-ti, asadar, cu suflet binevoitor urechea §i vezi ce se spune in chip viclean, scutura totul, curata totul, pentru ca parerile despre lucrarile mele sa nu fie lingu§iri obi§- nuite, sau cuvinte de incurajare, ci ele sa oglindeasca credinta curata §i simpli- tate in marturisire. Pune la fiecare cuvint semnul greutatii sale, fara sa te in§ele cumpana judecatii, pentru ca vrajma§ul sa nu cintareasca ceva nedrept in folo- sul sau, ci sa-i fie invinse cu usurinta dovezile potrivnice pe care le-a adunat. Este rea cartea care nu se poate apara fara avocat. Cartea buna vorbe§te ea insasi, n-are nevoie de vreo calauza. Iar aceasta a mea nu ya pleca de la mine daca nu va avea incuviintarea ta. Cind vei spune ca, dupa parerea ta, poate fi publicata, atunci i se va da drumul, 4. Totusi, fiindca „Imparatia Lui Dumne- zeu nu sta in cuvint, ci in putere" (I Cor. 4, 20), daca vreun cuvint nu va suna bine, sa intrebi puterea marturisirii. Iar marturisirea credintei este porunca pe care o avem data de la mai marii no§tri impotriva sabelii-nilor si a arienilor, aceea ca noi cinstim pe Dumnezeu Tatal, pe Fiul Sau eel Unul-Nascut si pe Sfintul Duh, Treimea cea de o fiinta, maretie §i dumnezeire; aceea ca noi ne botezam in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh, precum este scris (Matei 33, 19), ca Fiul, in ve§nicie cu Tatal, S-a intrupat si S-a nascut din Duhul Sfint §i din Maria Fecioara, egal dupa dumnezeire cu Tatal si in chipul lui Dumnezeu, adica in toata plinatatea dumnezeirii care locuieste in El trupeste, precum a zis Apostolul (Col. 2, 9), Care infati§indu-Se ca om si chip de rob luind, S-a smerit pe Sine pina la moarte (Filip. 2, 7-8). 5. Aceasta este credinta noastra §i impotriva lui Fotinus; iar impotriva lui Apolinarie paza ne este indreptatita; de aceea marturisim ca dupa cum in infatifarea Lui Dumnezeu n-a lipsit nimic din fiinta §i plinatatea dumnezeiasca, la fel in acea infatif are de om nu I-a lipsit nimic, prin care sa fie judecat neimplinit ca om, Celui care de aceea a venit, ca pe tot omul sa-1 mintuiasca. Nici nu se cadea ca Acela care a implinit in altii o lucrare desavir§ita, sa rabde ca aceasta sa fie in sine nedesa- vir§ita. Daca I-a lipsit ceva, insemneaza ca Si-a rascumparat totul fi daca n-a rascumparat totul S-a in§elat, fara indoiala, cind a spus ca de aceea a venit, pentru ca pe tot omul sa-1 mintuiasca. Dar fiindca este fara putinta ca Dumne- zeu sa minta (Evr. 6, 7 7), El nu s-a inselat. Deci, fiindca a venit sa rascumpere scrisori 223 §i sa mintuiasca totul, §i-a luat asupra-S. i tot ce era legat de implinirea ome- neasca. 6. Aceasta este credinta noastra, precum iti aminte§iti. Daca vorbele fac vreun rau, acest rau sa nu-1 faca credintei. Caci mintea limpede nu intu- neca intelesul cuvintului, ci-1 apara de greseala. 7. Acestea le-am inceput cu tine si le voi arata in cartile mele de scrisori, iar daca socotesti cu cale, o voi numara si pe aceasta intre ele, pentru ca scrisorile mele sa se recomande prin numele tau iar dragostea noastra, cu ajutorul Lui Dumnezeu, sa sporeasca prin scrisorile tale catre mine si prin ale mele catre tine. Tu sa le citesti judecindu-le si, daca nu-ti va placea ceva, sa-mi scrii; fiindca dragostea adevarata se dove- deste prin adevarul spus limpede. Batrinilor le este mai usor sa alcatuiasca scrisori in graiul zilnic si familiar, si sa adauge in ele, daca a venit imprejura- rea, si cite ceva din Scripturile dumnezeiesti. Sanatate, frate si gindeste-te la eel ce te iubeste, caci eu tare mult ma gindesc la tine. Scrisoarea a XLIX-a AMBROZIE CATRE SABIN 1. Fiindca si tie ti-a placut folosinta scrisorilor noastre, in care vorba intre cei de departe este ca intre cei de fata, voi cauta sa vorbesc cu tine mai des in scrierile mele §i cind sint singur. Caci niciodata nu sint mai putin singur decit atunci cind par a fi singur §i niciodata mai putin fara treaba decit cind sint fara treaba. In mod liber chem in gind pe cine vreau si mi-i apropii pe cei la care tin mai mult, sau pe care-i socotesc mai la indemina. Nimeni nu se amesteca, nimeni nu se impotriveste. Atunci sint mai mult cu tine §i-ti vorbesc din Scrip- turi, taind vorba cind este prea lunga. 2. Era singura Maria §i totufi vorbea cu ingerul (Luca 1, 28). Era singura cind a venit la ea Sfintul Duh §i a umbrit-o puterea Celui Preainalt. Era singura §i a savir§it mintuirea lumii, a zamislit ras- cumpararea tuturor. Era singur Petru §i a cunoscut tainele neamurilor care trebuiau sfintite pe tot pamintul (Fapte 10, 10). Era singur Adam (Fac. 2, 7) §i n-a in§elat, fiindca mintea lui era alaturi de Dumnezeu. Dar dupa ce i s-a adau- gat femeia n-a mai putut fi alaturi de poruncile cerefti. De aceea el se ascun- dea cind Dumnezeu Se preumbla prin rai. 3. § i acum Se preumbla prin rai (Fac. 3, 8), cind eu citesc Sfintele Scripturi. Cartea facerii este raiul in care sint stapine puterile patriarhilor. Deuteronomul este raiul in care rasar invataturile legii. Evanghelia este raiul in care pomul vietii face roade §i raspinde§te, in toate popoarele, invatatura nadejdii ve§nice. 4. Aud asadar: „Iubiti pe vrajma- §ii vo§tri" (Matei 5, 44). Aud: „Lasa toate ale tale §i urmeaza-Ma" (Matei 19, 21). Aud: „Celui ce te love§te peste un obraz, intoarce-i §i pe celalalt" (Luca 6, 29). Dar nu fac aceasta, ci dimpotriva, nu iubesc pe eel ce ma iube§te, nu las ceea ce am, vreau sa ma razbun pentru o injurie primita §i sa capat inapoi 224 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI ceea ce mi s-a luat. § i and Scriptura zice si altceva, anume sa dau mai mult decit mi s-a cerut sau mi s-a rapit, atunci vad ca fac lucruri impotriva porunci- lor Lui Dumnezeu. Deschizind ochii con§tiintei, II vad pe Dumnezeu preum- blindu-Se pe linga mine. Doresc sa ma ascund, sa ma acopar, dar gol sint pentru Dumnezeu, in fata Caruia toate sint goale §i neacoperite (Evr. 4, 13). Rosind, doresc sa acopar faptele mele rusinoase ca si cum mi-as acoperi par- tile trupului. Dar Dumnezeu vede totul. Umbrit de frunze, mi se pare ca sint adapostit intr-o vizuina, ma socotesc ascuns, fiindca sint acoperit cu trupul. Era de piele imbracamintea cu care Adam a fost alungat din rai (Fac. 3, 23), neferit de frig, neacoperit in fata rusmii, ci supus ocarilor si osindei. 5. Cind sintem singuri, este limpede ca atunci noi ne daruim Lui Dumnezeu, atunci ne deschidem Lui mintea noastra, atunci scoatem ve^mintul inselaciunii. Singur era Adam cind a fost asezat in rai, singur era cind a fost facut dupa chipul Lui Dumnezeu, dar nu era singur cind a fost izgonit din rai. Singur era Domnul Iisus cind a rascumparat lumea (loan 16, 32), dar nu sol, nici vestitor, ci Insusi Domnul singur a mintuit poporul Sau, de§ i nu este niciodata singur Cel in care Tatal este intotdeauna. De aceea §i noi sa fim singuri, pentru ca Domnul sa fie cu noi. Sanatate §i gindeste-te la noi fiindca §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a L-a AMBROZIE CATRE CHROMATIUS 7. Oare minte Dumnezeu cumva? Nu minte, fiindca este peste putinta ca Dumnezeu sa minta. Dar acest peste putinta nu este cumva o slabiciune? In nici un caz nu. Cum ar fi Atotputernic daca n-ar putea face ceva? Dar ce-I este peste putinta? Nu ceea ce este greu puterii, ci ceea ce este potrivnic fapturii Sale. Deci Ii este peste putinta sa minta. Iar acest peste putinta nu este slabi- ciune, ci putere si maretie. Fiindca adevarul nu prime§te minciuna §i nici pute- rea Lui Dumnezeu nu ingaduie gre§eala slabiciunii. De aceea, „Dumnezeu sa fie socotit adevarat, iar tot omul mincinos" (Rom. 3, 4). 2. Adevarul este intot- deauna acela§i in sine, nu poate sa se schimbe §i sa tagaduiasca. Ceea ce nu este adevarat este minciuna. Iar minciuna nu este putere, ci slabiciune. Ade- varul nu se poate nici schimba, fiindca alcatuirea lui nu primefte slabiciunea. Este peste putinta deplinataiii Sale sa Se micsoreze sau sa Se mareasca. Slabiciu- nea este aceea care se poate mari. De aici se intelege ca neputinta este la Dum- nezeu cea mai mare putere. Caci ce este mai puternic decit a nu cunoaste neputinta? 3. Totu§i, ceea ce este pentru oameni puternic pentru Dumnezeu este ceva slab §i ceea ce este pentru oameni intelepciune, pentru Dumnezeu este nebunie (I Cor. 1, 25). Dar una este crucea si alta dumnezeirea. Iar daca slabiciunea Lui este putere, cum poate fi puterea slaba? Sa fie deci de la sine SCRISORI 225 mteles pentru noi ca Dumnezeu nu minte. 4. Dupa legea lui Dumnezeu (Deut. 18, 10), in Israel nu era prezicator sau ghicitor. In acest chip deci Valaam spune ca a fost oprit de prezicerea Lui Dumnezeu sa mearga sa blesteme pe poporul lui Israel. Pe drum 1-a intimpinat ingerul Domnului, stind in calea asi- nei care-1 ducea in spate (Num. 22, 3 1) f i i-a spus sa mearga §i sa arate ceea ce a auzit. Daca nu este prezicator in Israel, de unde este pentru acesta prezicerea Lui Dumnezeu care i-a aratat viitorul? Daca vorbea in el prezicerea Lui Dumnezeu de unde primise harul dumnezeiesc? 5. Sa nu te miri ca i sa msu- flat de catre Dumnezeu prezicatorului ce sa vorbeasca, de vreme ce citefti in Evanghelie ca si mai-marele sinagogii, unul din prigonitorii Lui Hristos a proorocit ca un singur om trebuie sa moara pentru popor (loan 1 1, 50). In aceasta nu este meritul prezicerii, ci marturisirea adevarului, aratat chiar de potrivnici, pentru ca necredinta lor sa fie data pe fata de glasurile ghicitorilor lor. De aceea acel Avraam din Chaldeea a fost primit in credinta, pentru ca sa treaca sub tacere superstitia chaldeenilor. Asadar, prezicerea nu este meritul celui ce o rosteste, ci este harul Lui Dumnezeu, Care-i descopera adevarul. 6. Dar ce ocara si-a atras Valaam (Num, 22, 12), decit aceea ca una vorbea si alta punea la cale? Dumnezeu cauta vas curat, nu patat de zoaie §i de murda- rie. Valaam era ispitit, nu incercat; caci era plin de in§elaciune si viclenie. La inceput, cind chibzuia daca trebuie sa merga la acel popor al de§ertaciunii §i era oprit, s-a dezvinovatit. Dar dupa aceea, fiindu-i trimifi soli mai de vaza, atras de fagaduieli mai mari §i de daruri mai multe (Num. 22, 19), el, care tre- buia sa nu mearga mai departe, a socotit ca iar trebuie sa chibzuiasca, de parca Dumnezeu putea fi induplecat prin bani sau altfel de daruri. 7. Raspunsul a fost ca pentru un lacom, nu ca pentru eel ce voia sa §tie adevarul. A mers mai departe, i-a iesit inainte ingerul (Num. 22, 24). in strimtoarea drumului, s-a aratat asinei, nu s-a aratat ghicitorului. Aceleia i s-a aratat, pe acesta 1-a oprit. Totufi, pentru ca pina la urma sa cunoasca §i acesta adevarul, i-a deschis ochii. El a vazut, dar cu toate acestea n-a crezut in prezicerea facuta limpede; fi eel ce trebuia sa-si creada ochilor a raspuns cuvinte incurcate fi fara inteles lim- pede. 8. Atunci Domnul miniat i-a zis prin inger: „Du-te, dar sa graiefti ceea ce-ti voi spune Eu" (Num. 22, 35), adica nu ceea ce vrei, ci ceea ce e§ti silit sa spui. Vei da cuvintelor Mele glas precum rasunetul unei unelte de cintat. Eu sint eel care vorbefte, nu tu, care faci sa rasune ceea ce auzi, dar nu ceea ce nu intelegi. Nu vei avea nici un folos mergind mai departe, fiindca te vei intoarce fara sa ti se plateasca vreun ban, fara sa ti se arate vreo multumire. §i pina la urma el a zis: „Cum sa-1 blestem pe eel ce nu-1 blestema Dumnezeu?" (Num. 23, 8), ca sa arate ca binecuvintarea poporului evreu nu este in voia lui, ci in harul Lui Dumnezeu. 9. „De pe virful muntelui, a zis Valaam, ma uit la el" (Num. 23, 9). Fiindca nu pot cuprinde cu ochii acest popor, care va locui singur, asezindu-§i hotarele nu prin stapinirea locurilor, ci prin intemeierea 15 - Stlntul Anibrozie al Milanului 226 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI puterii, crescind in vecii vecilor numai prin bunele sale obiceiuri. Ce-§i va adauga de la alte neamuri el, care depa§ e§te prin inaltimea dreptatii sale tova- rasia popoarelor vecine? Cine-i va opri asezarea neamului? Vedem trupurile acestor oameni rasarite §i crescute din seminte omene§ti, dar sufletele lor au izbucnit din rasadnite mari §i minunate. 10. „Sa moara sufletul Meu in sufle- tele lor" (Num. 23, 10), sa moara aceasta viata trupeasca, pentru ca sufletele celor drepti sa capete harul acelei vieti vesnice. In aceasta se va descoperi atunci maretia legamintului ceresc si a Sfintului Botez, prin a caror lucrare oamenii sint izbaviti de vechea osinda si de lucrarea celor nedrepti, pentru ca prin viata cea noua, ajungind in tovaras_ia celor drepti, sa se inalte si la bunele obiceiuri ale acestora. Ce e de mirare pentru oameni daca ei mor pacatului ca sa traiasca Lui Dumnezeu? 1 1. Auzind acestea Balac, s-a miniat zicind: Te-am adus pentru blestem si tu binecuvintezi? A raspuns: Rabd defaimare pentru ceea ce nu stiu. Caci nu spun nimic de la mine, ci, ca un chimval rasunator, ros- tesc cuvintele altuia. Dus in alta parte, ca sa blesteme, el dimpotriva binecu- vinta zicind: „Nu este in Iacob nici chin, nici durere" (Num. 23, 21). Domnul il ocrote§te. §i mai departe porunce§te sa se pregateasca sapte jertfelnice cu animalele de jertfa. A trebuit sa piece cu el in alt loc, fiindca socotea ca, prin slabiciunea mintii §i prin schimbarea hotaririi, va putea sa-1 indeparteze de vointa Lui Dumnezeu. Dar el insu§i ie§indu-§i din minte, una spunea si alta dorea. 12. „Cit de frumoase sint salasurile tale, Iacobe", a zis Valaam, „§i oas- tea evreilor!". „Corturile tale se desfa§oara ca ni§te vai cu umbra, ca niste gra- dini pe linga riuri, ca niste cedri pe linga ape" (Num. 24, 5). Va iesi un om din Iacob si va stapini multe neamuri si domnia lui se va inalta §i se va intinde pina in Egipt. „Cei ce-1 binecuvinteaza vor fi binecuvintati, iar cei ce-1 bles- tema vor fi blestemati" (Num 24, 9). Despre cine este vorba, asadar, daca nu despre poporul Lui Hristos? II binecuvinteaza Dumnezeu pe Acela in ale carui madulare coboara Cuvintul Lui Dumnezeu, pina la despartirura dintre suflet, incheieturi §i maduva (Evr. 4, 12). In aceasta ar fi avut Valaam harul Domnului daca ar fi facut aceasta din parerea §i din hotarirea simtamintului sau. Dar fiindca mintea cea rea ii este supusa socotelilor sale §i ascunzi§urile sufletului ii sint date pe fata pina la sfirsit; de aceea sufletul i se deschide pentru viclesugurile urmatoare. 13. Astfel ca el ifi gase§te §i rasplata rautatii sale. Vazind ca, ie§it din minte, nu putea sa blesteme, 1-a sfatuit pe rege zicind: Acelea sint prezi- cerile celor pe care le-a poruncit Dumnezeu; prime§ te sfatul fata cu prezicerile lui Dumnezeu. Poporul acesta estif drept, are ocrotirea lui Dumnezeu, fiindca nu s-a increzut in ghicitori s_i vrajitorie, ci numai in Dumnezeu Cel ve§nic. De aceea este mai presus decit toate celelalte popoare prin credinta. Uneori, totusi, |i mintile credincioase aluneca in ademenirile trupului §i in amagirea frumusetii. Ai femei multe, cele mai multe foarte frumoase. Iar partea barbateasca de nimic nu este biruita mai mult decit de frumusetea femeiasca; mai ales scrisori 227 ardoarea inimii se aprinde din convorbiri repetate §i se mistuie ca o faclie. Iar daca simte nadejdea biruintei cu greu i§i mai poate stapini dorinta. Sa faca, a§adar, femeile tale undite din glasurile lor §i sa nu fie greoaie la primele lor adunari, ci sa se faca usoare la vedere §i placute la vorbe, sa dea tircoale, sa le inconjoare toata armata §i sa atraga cu iscusinta pe ace§ti barbati, astfel incit sa nu li se daruiasca daca ei nu vor fi aratat in tovarafia sacrilegiului credinta dra- gostei mutuale. Caci a§a vor putea ie§i de sub obladuirea cereasca, daca ei in§i§i prin sacrilegiu se vor indeparta de Domnul Dumnezeul lor. 14. Asadar, nu este drept Valaam, ci sfatuitor intru desfrinare §i nelegiuire, precum in chip limpede este scris in Apocalipsa evanghelistului loan, cind Domnul Iisus zice catre ingerul Bisericii din Pergam: „Ai acolo pe unii care tin invatatura lui Valaam, eel care invata pe Balac sa puna piatra de poticneala inaintea fiilor lui Israel, ca sa manince carne jertfita idolilor si sa se dea desfrinarii. Astfel ai si tu de cei care de asemenea tin invatatura nicolaitilor" (Apoc. 2, 14). De acolo se pare ca a izvorit nelegiuirea maniheilor, care amesteca §i impreuna idolatria cu desfrinarea. 15. A§adar, nici Dumnezeu nu este nedrept, nici inva- tatura Lui schimbatoare, caci i-a descoperit gindurile §i ascunzi§urile inimii §i de aceea nu 1-a incercat ca pe ceva dumnezeiesc, nici nu 1-a ales ca profet. §i de aceea in maretia descoperirilor harul atitor preziceri a trebuit sa fie schim bat. Dar sufletul plin de viclenie a spus cuvinte, n-a aratat credinta, dorind sa schimbe prin chibzuieli viitorul pe care-1 vestise. §i fiindca nu putea sa in§ele prevestirile, ticluia planuri inselatoare, prin care poporul lesne increzatoral iudeilor a fost incercat, dar nu biruit. Caci prin dreptatea unui singur preot a fost dejucat tot planul nelegiuitului om (Num. 25, 1 1). Intr-un chip cu mult mai minunat decit ar fi putut fi in§elata, armata parintilor evrei s-a putut libera printr-un singur om. 16. Acest mic dar am trimis sfintei tale minti, fiindca vrei sa-ti scriu ceva din talmacirile vechilor scriitori. Eu insa mi-am propus sa com- pun scrisori in rostire familiara, care sa aiba oarecum mireasma datinii stra- bune. §i daca-ti vor placea §i la gust, nu ma voi sfii sa-ti trimit si alte scrisori la fel. Caci mi se pare mai bine sa ma recreez vorbind cu tine in grai batrinesc despre cele cere§ti, ceea ce in greceste se spune abo\zoyr\oai. 'E^Au'ev ap 'Ioaax eig to 7te6iov dSoAeaxfjoai, pe cind Rebeca venea la el vazind cu ochii sufletului tainele viitoarei Biserici. Vreau, iti spun, ca mai de graba sa ma recreez vorbind cu tine in grai batrinesc, dar asa incit sa nu par a fi parasit meste§ugul scrisului, decit sa dau atitatorilor la rau ceva nepotrivit nici cu dorintele, nici cu puterile mele. Sanatate §i ginde§te-te la noi, caci §i noi ne gindim la tine. 228 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a Ll-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE PREAAUGUSTUL IMPARAT TEODOSIE 7. Imi este placuta amintirea vechii prietenii §i nu uit harul binefacerilor pe care le-ai imparta§it cu cea mai mare daruire altora prin desele mele mijlo- ciri. Din aceasta se poate intelege ca nu din simtamint du§manos ne-am ferit de venirea ta, care era altadata atit de dorita de mine. Dar voi arata pe scurt de ce am facut aceasta. 2. Am vazut ca numai mie mi-a fost rapit dreptul de a lua parte §i de a vorbi in adunarea de la palat, fiindca te-ai suparat ca au ajuns pina la mine vmele §tiri in legatura cu cele hotarite in consistoriul tau. Am fost lipsit de lucrari de obste, cu toate ca Domnul Iisus zice: „Nu este nimic ascuns care sa nu se dea pe fata" (Luca 8, 1 7). Cu sfiala cu care am putut, m-am supus vointei imperiale §i m-am ingrijit sa n-ai vreo pricina de suparare prin faptul ca as_ afla eu ceva din hotaririle imperiale. Cind voi fi de fata, sau nu voi asculta, de teama tuturor, §i ma voi face ca nu vad nimic, sau voi asculta, dar in a§a fel incit urechile sa-mi fie deschise, iar gura inchisa, pentru ca sa nu pot spune cele auzite, ca sa nu-i aduc in si mai mare primejdie pe cei banuiti de tradare. 3, Afadar, ce era sa fac? Sa nu aud? Dar nu-mi puteam astupa urechile cu ceara, can pove§tile vechi. Sa tradez? Dar trebuia ca de ceea ce ma temeam la judecata ta sa ma feresc in cuvintele mele, pentru ca sa nu se savir- §easca vreo cruzime. Sa tac? Dar, ceea ce este mai nevrednic decit orice, mi se lega con§tiinta, mi se rapea glasul. §i aceea unde? Dar daca preotul nu va vorbi celui ratacit, acesta va muri in gresala sa, iar preotul va fi vinovat ca nu 1-a ajutat pe eel ratacit (Iezechiel 3, 19). 4. Asculta, auguste imparate! N-a§ putea spune ca n-ai rivna credintei. Cred ca te temi de Dumnezeu. Dar ai o fire navalnica pe care, daca vrea cineva sa ti-o potoleasca, repede o intorci spre mila, iar daca ti-o atita, te intariti §i mai rau, incit greu te poti domoli. O, daca nimeni nu te imblinze§te macar sa nu te aprinda nimeni! Eu te las a§a cum esti: tu insuti iti poti infrina si invinge navala firii prin rivna evlaviei. 5. Am socotit ca e mai bine sa arat pe ascuns cugetului tau aceasta fire a ta, decit sa ti-o a^t cumva, in mod public, prin faptele mele. Am socotit ca e mai bine sa lip- seasca slujbei mele ceva, decit umilintei, ca sa caute mai de graba altii in mine autoritatea de preot, decit sa dore§ti tu in mine cinstirea cu atita dra- goste, pentru ca, firea fiind infrinta, sa ramina intreaga putinta de a alege pla- nul eel mai bun. Am spus intr-adevar ca sint rau bolnav si ca nu pot fi vindecat decit de oameni mai potoliti. Totu§i, as fi vrut ca mai degraba sa mor, decit sa n-a§tept doua sau trei zile venirea ta. Dar n-aveam ce face. 6. S-a petrecut in orasul Tesalonic un fapt nemaipomenit, pentru care n-arri putut mijloci sa nu SCRISORI 229 se petreaca, dar am spus mai dinainte ca va fi groaznic, si de atitea ori ti-am atras luarea aminte sa-1 impiedici. §i acest fapt, pe care tu insuti 1-ai socotit grav, dar asupra caruia ai revenit prea tirziu, eu nu-1 mai puteam arata mai mic decit a fost. De indata ce s-a auzit despre el, s-a adunat sinodul datorita sosirii episcopilor galli. Toti au suspinat, nimeni n-a primit stirea nepasator; nu exista iertare a fapei tale in legatura cu Ambrosius si s-ar fi exagerat si mai mult vina ei impotriva mea, daca n-ar fi spus nimeni ca va fi nevoie de reuni- rea cu Dumnezeul nostra. 7. Oare-ti este rasine, imparate, sa faci ceea ce a facut regele profet David, intemeietorul familiei lui Hristos dupa trup? Lui i s-a spus ca bogatul care avea cele mai multe turme a rapit si a ucis singura oaie a saracului la sosirea oaspetelui. §i aflind ca este mustrat de fapta lui, a zis: „Am pacatuit inaintea Domnului" (II Regi 12, 13). Rabda, asadar, imparate, daca si tie ti se va spune: Tu insuti ai facut ceea ce s-a spus regelui David de catre pro- fet. Caci daca vei asculta aceasta cu grija si vei spune: „Am pacatuit inaintea Domnului", daca vei spune aceste cuvinte regale si profetice: „Veniti sa ne inchinam si sa cadem inaintea Lui si sa plingem inaintea Domnului nostra care ne-a facut" (Ps. 94, 6), ti se va spune: „Fiindca te caiesti, Domnul iti iarta pacatul tau si nu vei muri" (II Regi 12, 13). 8. De asemenea, cind David a poruncit sa fie numarat poporal, a zis catre Domnul: „Greu am pacatuit eu, facind asa, si acum ma rog inaintea Ta, Doamne, iarta pacatul robului Tau, caci m-am purtat peste masura de nebune§te" (II Regi 24, 10). §i iara§i a fost trimis la el profetul Natan, care i-a aratat trei pedepse, din care sa aleaga una, pe care o va vrea: sau foamete in tara timp de trei ani, sau fuga din fata du§ma- nilor timp de trei luni, sau moarte in tara timp de trei zile. §i a raspuns David: „Tare grele sint aceste trei conditii; dar sa cad mai bine in mina Domnului, caci mila Lui este mare; numai in miinile oamenilor sa nu cad" (II Regi 14, 24). Vina era ca a voit sa §tie numarul intregului popor care era cu el, § tiinta care Ii era rezervata numai lui Dumnezeu. 9. §i cind, spune Scriptura, a inceput moartea in popor §i a vazut David ca ingeral Domnului in prima zi pina la ora prinzului a lovit atit popor, a zis David: „Eu am pacatuit, ca m-am facut pastor rau; dar aceasta turma ce a facut? Sa fie mina Ta impotriva mea si impotriva casei tatalui meu" (II Regi 24, 1 7) .Domnului i-a parut rau si a poruncit ingerului sa crate poporal, iar David sa ridice altar de jertfa. Atunci jertfele erau pentra nele- giuiri, dar acum ele sint pentra pocainta. Prin acea umilinta a regelui, Dumnezeu a devenit mai ingaduitor. Caci nu este de mirare ca omul greseste; vinovat este ca nu recunoaste ca a gresit si nu se umileste in fata lui Dumnezeu. 10. Dreptul Iov, si el puternic in vremea sa, zice: „Pacatul meu nu 1-am ascuns, ci 1-am vestit in fata intregului popor" (Iov 31, 33-34). Chiar infricosatorului rege Saul i-a zis Ionatan, fiul sau: „Nu pacatui impotriva servului tau David" (I Regi 19, 4) si: „De ce pacatuiesti impotriva singelui nevinovat? De ce vrei sa ucizi fara pri- cina pe David?" (I Regi 19, 5/Fiindca regele pacatuia, daca ucidea pe un nevi- 230 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI novat. Iar David, dupa ce a ajuns rege, cind a auzit ca Abner, fara sa fie vino- vat, a fost ucis de Ioab, comandantul militiei sale, a zis: „Nevinovat sint eu si regatul meu in veac inaintea Domnului de singele lui Abner, fiul lui Mer" (II Regi 3, 28) si a postit de durere. 7 7. Am sens acestea nu ca sa te supar, ci ca sa te induplece pildele regilor sa ridici acest pacat din imparatia ta. §i-l vei ridica umilindu-ti sufletul in fata lui Dumnezeu. Om e§ti si ti-a venit ispita; birui -o. Pacatul nu se fterge decit cu lacrimi §i pocainta. Nu ingerul, si nici arhanghe- lul, ci Domnul Insu§i este eel ce poate sa spuna: „Eu sint cu voi" (Matei 28, 20). Daca am pacatuit, nu ne iarta decit pocaindu-ne. 12. Te sfatuiesc, te indemn, te rog sa iei aminte, fiindca este dureros pentru mine sa constat ca tu, care erai pilda de nemaivazuta evlavie, culme a blindetii, §i nu rabdai sa fie in primej- die cei nevinovati, sa nu-ti pese acum ca au pierit atitia nevinovati. Chiar daca ai fost biruitor in lupte si vrednic de lauda fata de altii, totusi, pretul eel mai mare al faptelor tale a fost intotdeauna evlavia. De aceasta te-a pizmuit dia- volul, fiindca erai foarte evlavios. Biruie-1, cit timp ai cu ce sa-1 poti birui. Nu adauga la pacatul tau un alt pacat, nu savir§i fapte pentru care altii au fost osinditi cumplit ca le-au savir§it. 13. Eu, desigur, sint in toate celelalte dator evlaviei tale, fata de care n-a§ putea fi nerecunoscator, evlavie pe care o puneam mai presus de multi imparati, o socoteam potrivita numai unuia sin- gur, eu, zic, n-am impotriva ta nici o pricina de indaratnicie, ci de teama: nu indraznesc sa fac dumnezeiasca slujba daca voiesti sa fii de fata. Nu cumva ceea ce nu este ingaduit fata de singele unui singur nevinovat este ingaduit fata de singele multora? Nu sint de parere. 14. Scriu cu mina mea, pentru ca singur sa cite§ti. Domnul sa ma izbaveasca de toate necazurile, fiindca nu de un om, §i nici prin oameni, ci pe fata am vazut ca mi s-a interzis. Nelini§tit fund, chiar in noaptea in care ma pregateam sa plec, am visat ca am venit la biserica; dar nu mi s-a ingaduit sa fac slujba. Tree peste altele, m-am ferit cum am putut, dar, dupa parerea mea, am facut-o cu dragoste fata de tine. Sa dea Domnul ca toate sa treaca in linifte. In multe feluri ne vesteste Dumnezeu; El vrea ca noi sa intelegem prin semne cere§ti, prin invataturile profetilor, prin vederea celor pacatosi. Sa-L rugam sa alunge tulburarile, sa va pazeasca pacea voua celor ce porunciti, sa pastreze credinta §i lini§tea Bisericii, caruia ii este de folos sa fie evlavio§i cre§tinii §i imparatii. 15. Vrei sa fii incercat Lui Dumnezeu. Vreme este pentru orice lucru (Eccl. 3, 3), precum este scris: „Este timpul sa lucrezi, Doamne" (Ps. 118, 126) si „Catre Tine, Doamne, la timp bineplacut" (Ps. 68, 14). Atunci, cind vei primi puterea de a aduce jertfa, atunci sa fie primita lui Dumnezeu jertfa ta. Oare nu m-ar desfata sa am dragostea imparatului, sa lucrez dupa voia ta, daca pricina ar sta deschisa? §i simpla rugaciune este o jertfa. Aceasta aduce iertare, pe cind cealalta este ocara; pentru ca aceasta aduce umilinta, pe cind cealalta aduce dispret. Glasul Domnului spune ca este mai bine sa I se indeplineasca poruncile, decit sa I se aduca jertfa. Aceasta SCRISORI 231 striga Dumnezeu, aceasta vesteste Moise catre popor si predica Pavel catre popoare. Aceasta sa faci si sa intelegi la vreme, sa faci mai mult: „Mila voiesc, nu jertfa" (Matei 9, 13) - zice Domnul. De ce n-ar fi mai crestini cei care-si osindesc pacatul, decit cei ce socotesc sa se apere de el? Cel drept la inceputul rugaciunii sale se osindeste (Pilde 18, 17). Cel ce se osindeste cind a pacatuit este drept, nu cel ce se lauda. 16. O, de m-as fi increzut mai degraba in mine, imparate, decit in obiceiul tau! Socotesc ca repede ierti, repede revii, cum ai facut adesea. § i tu te-ai intrecut si eu m-am ferit de ceea ce nu trebuia sa ma pazesc. Dar sa aducem multumiri Domnului, Care vrea sa ierte pe robii Sai ca sa nu-i piarda! Acest lucru mie imi este obstesc cu profetii, iar tie iti va fi obs- tesc cu sfintii. 7 7. Oare sa nu tin eu la tatal lui Gratian mai mult decit la ochii mei? Sint datoare sa arate bunavointa si celelalte odrasle sfinte ale tale. Numele drag mie 1-am pus inaintea tuturor celor iubiti de mine cu aceiasi dra- goste. Iubesc, am grija, urmez rugaciunilor. De crezi, urmeaza; de crezi, zic, iarta ceea ce-ti spun. De nu crezi, iarta ca in ceea ce fac il pun mai presus pe Dumnezeu. Preafericit si infloritor, sa te bucuri de vesnica tihna, imparate au- guste, cu sfintele tale odrasle. Scrisoarea a Lll-a AMBROZIE CATRE TITIANUS 7. Ti-a venit victoria meritata, pe care ai dobindit-o in chip sigur, fara amaraciunea rugamintilor. Rufinus, din capetenie a serviciilor palatului, a ajuns prefect la pretura consulatului, capatind astfel mare putere, fara sa-ti mai aduca tie necazuri, fiindca este prefect al altui serviciu. Ma bucur si pentru el, ca prieten, fiindca marindu-i-se cinstirea a scapat de unele necazuri, dar si pentru tine, ca fiu sufletesc, fiindca ai scapat de cel pe care-1 socoteai judecator prea aspru. Incit, daca vei termina cu bataia de cap legata de nepoata ta, va fi aceasta o urmare a evlaviei, nu a firii tale. 2. De aceea sa fii mai repede hotarit in cele ale caror nadejdi §i roade sint mai mari. Nadejdi, fiindca tatal nepoatei tale, care punea mare pret pe hotarirea aceluia, inca n-are ceea ce nadaj- duieste de la cel care se ingrijeste de altele, nu-i pasa de cele trecute, mai ales pentru ca nu mai este in slujba pe care o avea atunci, iar acesta are in vedere meritul ocupatiei sale, nu hotarirea aparatorului. §i este mai placuta roada sa ti se atribuie harul hotaririi tie, care ai fi putut sa-1 dispretuie§ti si nu 1-ai dispre- tuit, asteptind evlavia datorata, nu imboldul supararii. Sanatate §i, ca fiu, iubeste-ne, fiindca §i noi, ca parinti, te iubim. 232 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a Llll-a AMBROZIE CATRE IMPARATUL THEODOSIE 7. Cuvintul Clementei Tale mi-a intrerupt tacerea; caci in imprejurari atit de triste gindeam ca nimic n-am mai bun de facut, decit, daca se poate, sa stau retras. Dar fiindca, in surghiun chiar, nu puteam iefi din preotie, ma ascun- deam in tacere. 2. Simt o durere amara, iti marturisesc, nu numai pentru ca augustul Valentinian a decedat la o virsta pretimpurie, dar fi pentru ca, fiind crescut in credinta fi in grija ta, capatase o atit de mare supunere fata de Dum- nezeul nostra fi un astfel de simtamint fata de mine, incit, defi inainte ma pri- gonea, acum ma socotea ca pe un parinte. Spun acestea nu pentru ca vreau sa amintesc de vechea lui purtare, ci pentru ca sa arat cit se schimbase. Purtarea dinainte era straina de el, cea de acum era a lui, fiindca a fost atit de mult inriu- rit de tine incit a iefit de sub invataturile mamei sale. El voia sa fie crescut mai degraba de mine, el ma privea ca pe un tata grijuliu, el, cind i s-a anuntat ca vin eu, ma astepta cu nerabdare. Iar in acele zile de durere publica, de§i avea in Gallia preoti preacuviosi si de eel mai inalt rang, a gasit de cuviinta sa scrie totufi ca vrea sa pnmeasca de la mine Taina Botezului, dovedind astfel ca ma pretuiefte, daca nu din judecata, in mod sigur din dragoste. 3. Afadar, pe acesta sa nu-1 simt eu in adincul fiihtei mele, sa nu-1 imbratisez in tainele mintii si in cutele cele mai adinci ale sufletului meu? Pe acesta sa-1 simt eu mort? Nu mort, ci rapit mie. Aduceam multumiri lui Dumnezeu ca se apropiase atit de mult de mine, ca se schimbase atit de mult incit parca dobindise purtarea unui batrin, multumiri §i fata de Clementa Ta, fiindca 1-ai dat numai domniei, ci, ceea ce este si mai mult, 1-ai format in credinta §i invataturile evlaviei tale. Sa nu fiu indurerat, a§adar, ca acesta a fost rapit de moartea napraznica in floarea virstei inainte de a dobindi harul tainelor pe care le-a dorit? Mi-ai racorit sufle- tul ca tu insuti ai binevoit sa duci marturia durerii mele. Pe tine, imparate, te iau judecator al simtamintelor mele, pe tine talmaci al gindurilor mele. 4. Dar va mai fi §i altadata timp de plins, acum trebuie sa ne ingrijim de inmor- mintarea lui, asa cum ai scris si Clementa Ta. Daca a murit nebotezat, acum las la o parte ceea ce am stiut. Este aici un cavou mare fi foarte frumos, de marmora porfirie §i foarte potrivit pentru asemenea intrebuintare; caci §i Maximian, tovara§ul lui Diocletian, a fost inhumat la fel. Sint fi bucati de tabla tot de culoare porfirie, foarte pretioase din care sa fie facut capacul mor- mintului in care urmeaza sa fie inchise ramafitele pamintefti ale imparatului. 5. Acesta a fost pregatit, dar se aftepta porunca scrisa a Clementei Tale. Prin scrisoarea ta au fost intarite sufletefte fi fiicele tale cuvioase, surorile fiului tau Valentinian, care sint atit de indurerate fi care erau fi foarte neliniftite ca de mult timp nu li se mai scrisese nimic. Dar cu toate ca f tirile de la Tine le-au fost spre mare mingiiere, totuf i pina ce se va face inmormintarea ele nu se cruta de SCRISORI 233 loc. Li se pare ca inmormintarea fratelui lor se savirseste zilnic. In plins nein- trerupt §i-n mare durere de cite ori se due acolo se intorc aproape lesjnate. Sa se ia, a§adar, masuri §i pentru ca scumpele rama§ite sa fie inmormintate mai repede, ca sa nu se descompuna din cauza caldurii, fiindca vara inca nu a tre- cut. 6. Porunca ta o pastrez §i o incredintez Domnului. Domnul sa te iubeasca, precum si tu iubesti pe slujitorii Domnului! Scrisoarea a LTV-a AMBROZIE CATRE EUSEBIU 7. Slujba§ul prefecturii, care a dat peste un necaz din pricina lucrarilor din portul Ostia, se gasefte acum pe corabie in port. A venit la timp. Caci, de-ndata ce am primit scrisoarea ta, 1-am vazut pe prefect, 1-am rugat, 1-a iertat §i a poruncit sa se retraga scrisoarea pe care o dictase pentru vinzarea la mezat a averii slujba§ului. Daca venea mai tirziu nimeni nu-i dovedea mai bine ca este fara rost acel plan de a reface portul decit acesta, care s-ar fi impotmolit acolo daca nu te-ar fi avut pe tine cirmaci, si altfel n-ar fi putut iesi de acolo decit gol. 2. Micul Faustinus e bolnav de tuse. A venit la cuvioasa sora pentru vindecare si a venit fara sa fie chemat, desi se pricepe mai bine sa se vindece de stomac. Ma socoteste pe mine medic §i a§teapta masa de prinz! Se ingri- jeste astfel de doua ori pe zi §i incepe sa se inzdraveneasca. Dar cita vreme din prea mare dragoste ei doresc sa-1 opreasca de la mincare, el tu§e§te mai mult din pricina stomacului. §i se imbolnave§te §i mai tare daca nu se intoarce la medicamentele sale. Sanatate §i ginde§te-te la noi, caci §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a LV-a AMBROZIE CATRE EUSEBIU 1. Tie ti-au fost redati cei doi Faustini, iar noua ne-au ramas cei doi Ambrozii. Tu ai ceea ce este eel dintii lucru la un tata si eel mai placut la un fiu mai mic. Fiindca detii culmea virtutii §i harul umilintei, iar noi ceea ce este la mijloc intre tata si fiul mai tinar. Cu tine este totalitatea intregii case si urmarea nesfir§ita a numelui mostenit; la noi este mijlocia simpla, care porne§te de la eel mai de sus §i se opre^te la eel mai din urma. Cu tine este, asudar, tihna fie- caruia dintre noi, care, in vreme ce ni se revarsa pe rind, inlatura orice grija sufleteasca. Cu tine este eel ce prin viata §i faptele lui §i printr-un astfel de urma§ gaseste har la Domnul nostru. Cu tine este eel ce in timpul potopului acestei lumi a hranit porumbelul duhovnicesc ca sa-i aduca roadele pacii si ramura de maslin a curatiei (Fac. 8, 1 1). Cu tine este eel ce a ridicat lui Dumne- zeu altar, eel care L-a binecuvintat si pe el §i pe fiii sai, Dumnezeu zicind: „Cresteti si va inmultiti" (Fac. 9, 9), eel cu care a a§ezat legamintul pacii Sale, 234 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI ca sa fie lui si fiilor lui, din neam in neam, spre vesnica folosinta (Fac. 8, 9-16). 2. hi, asadar, mostenitor al binecuvintarii dumnezeiesti, tovaras al harului, partas al dreptatii. Dar vezi, te rog, ca nu cumva acest Nou Noe al nostra, bun muncitor al pamintului si saditor de vie cu rod imbelsugat, cind se va imbata de paharul dragostei si al harului, ca si cum ar fi ametit ca de vin, sa se dedea unei odihne prea indelungate si, daca din intim- plare va adormi, sa-1 trezeasca dorul de Sem al nostru. 3. Este si Iafet acolo, mai tinar decit fratii sai, care sa-si inconjoare tatal cu respectul si dragostea sa, pe care tatal sa-1 vada si in somn (Fac. 9, 25), si sa nu-1 scoata niciodata din inima sa, sa-1 aiba intotdeauna in privirea si dragostea sa, si trezindu-se sa inteleaga ce i-a facut fiul sau mai mic. Acest nume insem- neaza latime, intindere, pentru ca dragostea fata de el s-a intins in vorbele si in faptele sale. Pentru aceea L-a binecuvintat pe el Domnul, pentru ca el insusi, intorcindu-se la el in Bononia, l-a infasurat pe tatal sau (Fac. 9, 26) in valul curat al dragostei si a daruit evlaviei cinstea despre care vor- beste si tatal: „Sa-l inmulteasca Dumnezeu pe Iafet in casele lui Sem" (Fac. 9, 27). De aceea si in numarul urmasilor el este pus si asezat in bine- cuvintare mai inaintea fratelui mai mare (Fac. 10, 1). Este pus mai presus in onoarea numelui, este asezat in dreptul de mai mare in virsta si in cin- stire datorita nasterii. 4. Iar Sem insemneaza nume. §i bine zice aici Ambrozie al nostru nume bun, in casele caruia sa se inmulteasca Iafet. Fiindca „un nume bun este mai de pret decit bogatia" (Pilde 22, 1). Sa fie, asadar, acesta binecuvintat si cinstea lui mai pretioasa decit argintul si decit aurul, sa fie in partea lui saminta lui Avraam, sa fie toata binecu- vintarea in urmasii si in toata familia barbatului drept. Nimeni sa nu fie blestemat, ci toti sa fie binecuvintati. Caci binecuvintat este rodul Sarei. 5. Te saluta cei doi Ambrozii, te saluta preaiubitul Parthenius, te saluta Valentinianus eel pregatit pentru umilinta, ceea ce in ebraica se spune Chanaan, ca si rob al fratelui sau, caruia i s-a supus si prin numele sau. §i de aceea este ca si gigantul Nimrod cu nume dublu, vinator stralucit pe pamint, despre care s-a spus: „Ca viteazul Nimrod, vinator in fata lui Dumnezeu" (Fac. 10, 9). Caci taran inapoiat ca desteptaciune, este cu puteri cu totul deosebite. Pe cei pe care nu-i poate ajunge prin destepta- ciune ii intrece prin puteri, incit pare ca poarta cu sine stincile comacine, iar ca infatis are si chip seamana cu un taur. Suparat daca este socotit mai prejos decit acesta, lipsit de numele parintesc, barbat din capitala, este supus unui bononian, fiindca nu cunoaste mingiierile copilariei si a iefit nevatamat de la sinul doicii. Sanatate si ginde§te-te la noi, fiindca §i noi ne gindim la tine. scrisori 235 Scrisoarea a LVI-a AMBROSIE CATRE THEOPHIL 1. N-are de ce sa se grabeasca Evagrius, n-are de ce sa se teama Flavius ca neintelegerile dureaza. Sa ne ierte fratii, dar durerea noastra este indreptatita. Fiindca din pricina lor toata lumea este tulburata si lor totusi nu le pasa de durerea noastra. Ar trebui macar sa se gindeasca la aceia pe care-i vad ca din pricina lor sint de atitia ani pusi pe drumuri. Intre acestia doi nu exista nimic care sa duca la pacea lui Hristos; din cauza lor se mentine dezbinarea pretutin- deni. 2. Acestei impotriviri a bunei intelegeri Sfintul Sinod de la Capua ii adu- sese un liman de liniste, pentru ca tuturor celor ce marturisesc dreapta cre- dinta in tot Rasaritul sa li se readuca unitatea de mai inainte, iar acestor doi sa li se dea dreptatea hotarita de Sfintia Ta; caci fratii si tovarasii nostri de preotie egipteni vor fi de aceeasi parere cu tine. Am socotit astfel ca adevarata jude- cata va fi aceea care nu atirna in favoarea unei parti, ci va fi data de hotarirea obsteasca. 3. Dar desi nadajduiam ca, printr-o hotarire a Sinodului s-a gasit un leac si ca s-a ajuns la sfirsitul neintelegerilor, Sanctitatea Ta scrie ca fratele nostru Flavianus iarasi s-a intors la ajutoarele rugamintilor si la sprijinul res- crip telor imperiale. Asadar, zadarnic s-a irosit truda atitor preoti, ca trebuie sa ne gindim iarasi la judecata acestui veac, iara§i la rescripte, iarasi vor fi pusi pe drumuri preoti batrini, care vor trece peste mari, iarasi isi vor schimba patria oameni cu trupul istovit, iarasi isi vor parasi altarele, ca sa piece in tinuturi indepartate, iarasi cete de episcopi saraci, carora inainte saracia nu le era o povara. A( estia, avind nevoie de ajutorul altora, vor fi siliti sa se plinga de lipsuri sau sa ceara hrana de drum de la cei mai saraci decit ei. 4. Deocam- data numai Flavian este in afara legii, numai el a gasit de cuviinta sa nu vina, cu toate ca toti ceilalti am venit. Camatar si datornic se pot intilni unul cu altul, acestia insa nu se pot intilni intre ei. Numai Flavian se socoteste in drept sa nu ia parte la indatoririle preotesti, si nu-si face prezenta nici la hotaririle impe- riale, nici la adunarile preotilor. 5. §i totusi, fara sa fim indurerati de aceasta, ii dam fratelui Evagrius impresia ca are dreptate, fiindca i se pare ca este mai aparat prin aceea ca fuge de la Flavian, sau ca se socoteste egal cu celalalt, fie- care din ei avind in vedere mai mult greselile altuia decit pe ale sale. Noi sa-i chemam totusi pe o cale mai buna, socotind ca e mai bine sa se apere fiecare prin nevinovatia sa decit prin vinovatia altuia. 6. De aceea, fiindca tu insuti mi-ai scris ca se poate gasi vreo forma prin care sa se puna capat vrajbei dintre fra|i, de vreme ce sfintul Sinod ti-a incredintat tie si celorlalti preoti ai nostri din Egipt dreptul de a-1 judeca, este bine sa-1 chemi din nou pe fratele nostru Flavian, pentru ca, daca va starui in hotarirea de a nu veni, pe temeiul hota- ririlor Sinodului de la Niceea si ale Sinodului de la Capua, pastrindu-se nes- tirbita pacea tuturora, sa-1 sfatuiesti in asa fel incit sa nu dam impresia ca dari- 236 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI mam ceea ce s-a cladit: „Caci daca darim ceea ce am zidit, si zidesc iarasi ceea ce am darimat, ma adeveresc pe mine insumi calcator de porunci" (Gal. 2, 12). Sa se pastreze, asadar, harul pacii la fel intre toti, pentru ca nu cumva impartindu-se sa fie vreo parte inselata. 7. Fara indoiala, socotim ca trebuie aratat acest caz sfintiei sale frate al nostru si preot al Bisericii din Roma, presu- punind ca judecata ta nu poate sa nu-i placa §i lui. Caci asa va fi folositoare hotarirea data, a§a vor fi in siguranta pacea si linistea, daca se va hotari prin chibzuinta ta ceea ce nu aduce neintelegere in comunitatea noastra. Iar noi, aflind hotaririle voastre, cind vom sti ca s-a facut ceea ce fara vreo impotrivire a aprobat si Biserica din Roma, vom primi cu bucurie roada acestui fel de judecata. SCRISOARE DESPRE PROCESUL LUI BONOSUS, CARE TREBUIE JUDECAT POTRIVIT HOTARIRII DATE DE SINODUL DE LA CAPUA 7. Mi-ati adresat despre episcopul Bonosus intrebari prin care ati voit sa aflati parerea mea in legatura fie cu adevarul, fie cu masura lucrurilor. Dar fiindca in Sinodul de la Capua s-a hotarit sa se dea lui Bonosus si acuzatorilor lui judecatori din apropiere, mai ales macedonieni, care impreuna cu episco- pul din Tesalonic au cunostinta de faptele si scrierile lui, bag de seama ca nu poate fi de competenta mea forma de judecata. Caci daca Sinodul ar avea loc astazi, as sti mai bine ce sa spun despre cele pe care le cuprinde scrisul vostru. Datoria voastra pe care ati primit-o sa judecati acest proces este, asadar, sa va dati parerea despre toate si sa nu lasati fie acuzatorilor, fie acuzatului, putinta de aminare sau de scapare de sub judecata. Caci ati primit rolul Sinodului, care v-a ales pentru cercetare. 2. Fiindca episcopul Bonosus dupa judecata voastra a trimis la fratele nostru Ambrozie pe cineva care sa-i ceara parerea asupra faptului ca i s-a interzis sa mai intre in biserica, i-am raspuns ca, sa nu incerce nimic nechibzuit, ci sa suporte totul cu masura si rabdare, fara sa intre- prinda ceva impotriva parerii voastre, care veti hotari ceea ce vi se pare drept, intrucit Sinodul v-a dat aceasta autoritate. De aceea mai intii sa judece aceia carora le-a fost data sarcina de a judeca. Voi, asa cum v-am scris, judecati in locul intregului Sinod; noi nu se cade sa judecam oarecum din afara Sinodu- lui. 3. De buna seama, nu pot spune ca n-a fost pe drept invinuit in legatura cu fiii Mariei si ca nu fara pricina a fost supararea sfintiilor voastre, cum ca din acelasi pintece de Fecioara din care S-a intrupat Hristos s-ar mai fi nascut §i alti copii. Caci Domnul Iisus n-ar fi ales sa Se nasca din Fecioara daca ar fi judecat-o atit de nestapinita, incit acel salas de na§tere trupeasca a Domnului, acel palat al imparatiei vesnice sa-1 murdareasca primind saminta ome- neasca. Cine afirma aceasta nu afirma altceva decit necredinta iudeilor, care scrisori 237 spun ca Iisus nu S-a putut naste dintr-o fecioara. Iar daca se raspindeste aceasta invatatura de la preoti, ca Maria a nascut mai multi copii, se ataca si mai puternic adevarul credintei. 4. Intr-adevar, asa cum este sens, zice Dom- nul catre Mama Sa despre loan evanghelistul: „Femeie, iata fiul tau" (loan 19, 26) si de asemenea catre loan despre Maria: „Iata mama ta" (loan 19, 27). Dar ce vrea sa insemneze altceva decit ca a vorbit si despre nevinovatia mamei Sale, atunci cind Domnul, rastignit pe cruce, ridica pacatul lumii. Sau ce alt- ceva se spune decit ca necredinta sa-si inchida gura si sa amuteasca, sa nu indrazneasca sa aduca maicii Domnului vreo ocara? Asadar, martor este ace- lasi judecator fara partinire, acelasi doveditor al cinstei feciorelnice, ca ea a fost logodita numai cu Iosif si ca totusi nici cu acesta n-a fost impreuna prin dreptul de casatorie (Matei 1, 18). Caci nici n-ar fi voit s-o desparta de tovora- sia cu Iosif, daca ar fi urmat sa aiba fii cu el. 5. Dar daca este putin acest lucru, evanghelistul adauga o alta marturie cind zice: „Ucenicul a luat-o la sine" (loan 19, 27). Dar de ce a facut aceasta despartire? De ce a luat-o §i a despartit-o de barbat? Cine citeste aceasta Evanghelie de ce se clatina, de ce-si pierde cumpatul ca un impotmolit? 6. Asadar, fiindca exista aceasta marturie a Fiului despre desavirsirea Mamei, aceasta este o vrednica mostenire a cinstei intregi a Mariei, acesta este telul oricarei desavirsiri. Aceasta a zis El si „§i-a dat duhul" (loan 19, 30), inchizind toata taina in hotarul adevaratei evlavii. 7. Acestea am avut de raspuns despre cele scrise de voi de la care am aflat si despre faptul ca Senecio a fost dat fratelui si episcopului nostru Bassus, pentru ca impreuna cu acesta sa conduca Biserica, precum §i despre celelalte asupra carora afteptam masura parerii voastre. Scrisoaxea a LVII-a EPISCOPUL AMBROZIE CATRE PREAINTELEPTUL IMPARAT EUGENIU 1. Pricina retragerii mele a fost teama de Dumnezeu, catre Care m-am deprins sa-mi indrept, pe cit am putut, toate faptele mele, sa nu-mi abat nicio- data cugetul de la El si sa nu pun pe vreun om mai presus de dragostea fata de Hristos. Nu fac nedreptate nimanui, daca xmi este mai de pret Dumnezeu decit oricine. Avind incredere in El, nu ma tern sa va spun voua, imparatilor, ceea ce simt dupa felul meu de a fi. Astfel, daca n-am tacut fata de alti impa- rati, nu voi tacea nici fata de tine, preamarite imparate. 2. Barbatul de mare vaza Symmachus, pe cind era prefect al Romei, a inaintat un raport catre tina- rul imparat Valentinian, cinstita fie-i amintirea, cerind sa li se redea temple- lor drepturile care le fusesera ridicate. A cerut aceasta pentru oamenii sai, pentru cultul si credinta lor. §i eu, ca episcop, a trebuit sa ma gindesc la oame- 238 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI nii mei. Am trimis imparatilor doua scrisori, prin care aratam ca un cre§tin nu poate sa contribuie la cheltuielile pentru jertfe. N-am fost eu acela care le-a desfiintat; dar voi face ca ele sa nu apara din nou, fiindca as. parea ca infiintez, nu reinfiintez cultul idolilor. Cine n-a ridicat dreptul templelor n-avea ce da inapoi, ci dupa propria sa socotinta contribuie la cheltuielile superstitiei. Daca ar fi facut aceasta ori n-ar veni la biserica, ori, daca ar veni, fie ca n-ar gasi pe preot, fie ca 1-ar gasi impotrivindu-i-se in biserica. N-ar putea sa motiveze ca este catehumen. Caci nici catehumenilor nu le este ingaduit sa contribuie la cheltuieli pentru idoli. 3. Au fost citite scrisorile mele in consistoriu. Erau de fata comitele Bauto, ministrul armatei, si Rumoridus, cu acelasigrad slujind, si aceasta din primii ani ai copilariei religiei pagine. Atunci Valentinian a dat ascultare intimpinarii mele si n-a facut decit ceea ce cerea invatatura credintei noastre. Au fost si ceilalti de aceea§i parere. 4. Dupa aceea m-am prezentat si in fata preamaritului imparat Theodosie si nu m-am sfiit sa-i vorbesc in fata. I s-a adresat si o delegatie a senatului §i chiar daca nu tot senatul a luat parte, s-a adoptat pina la urma parerea mea. Apoi citeva zile nu m-am dus la impa- rat, dar el nu s-a suparat. Fiindca n-o faceam pentru interesele mele nu ma rufinam sa vorbesc in fata imparatului despre ceea ce era de folos si lui si sufletu- lui meu (Ps. 1 18, 46). 5. Apoi a fost trimisa lui Valentinian, cinstita fie-i aminti- rea, o solie de la senat in Gallia, dar n-a putut dobindi nimic. Eu eram departe si nu i-am putut scrie. 6. Iar cind Maria Ta a luat frinele guvernului, s-a aflat ca dupa aceea ai dat frinele pe mina unor barbati de vaza din imperiu, dar de neam pagin. Se poate spune, Marite Imparate, ca n-ai reinfiintat tu drepturile pentru templu, ci ca le-ai daruit, fiindca au binemeritat fata de tine. Tu §tii ca, din teama fata de Dumnezeu, trebuie facut intotdeauna ceea ce se face mereu pentru libertate nu numai de catre preoti, dar chiar de cei ce lupta pentru voi, sau sint socotiti in numarul provincialilor. In timpul domniei tale au cerut solii sa deschizi templele, dar n-ai facut-o. Au cerut iara§i altii, dar ai refuzat. Dupa aceea, insa, ai socotit ca trebuie sa le dai chiar celor ce le-au cerut. 7. Oricit de mare este puterea imparateasca, ginde§te-te, totu§i, imparate, cit de mare este Dumnezeu. El vede inimile oamenilor, intreaba in adincul con§tiintei, §tie tot ceea ce se petrece, iti cunoa§te cele launtrice ale cugetului tau (Fapte 1, 24; Daniil 13, 42). Nu ingaduiti sa fiti in§elati fi voiti sa ascundeti ceva de Dumne- zeu? Acest lucru nu ti-a zguduit sufletul? Chiar daca ei au fost atit de staruitori in cererile lor, oare n-a fost de datoria ta, imparate, din respect fata de Dumne- zeu Cel preaintelept, adevarat §i viu, sa te impotrive§ti cu si mai mare sta- ruinta §i sa refuzi ceea ce era o injurie fata de legea cea sfinta? 8. Cine te piz- muie§te ca ai dat altora ceea ce ai voit? Nu sintem cercetatorii damiciei voastre §i nici pizma§i pe darurile facute altora, dar sintem slujitori ai credin- tei. Cum infatisezi darurile tale lui Hristos? Putini vor avea in vedere ceea ce ai facut, dar toti ceea ce ai voit. Ceea ce au facut ei va fi al tau, ceea ce scrisori 239 n-au facut, al lor. E§ti imparat, dar mai intii e§ti dator sa fii supus lui Dumne- zeu. Cum vor imparti preotii lui Hristos darurile tale? 9. O pricina de acest fel a fost si in timpurile de mai inainte §i totu§i prigoana insa§i a dat inapoi in fata credintei celor batrini, iar paginii au inteles aceasta. Caci (II Mac. 4, 18-20) pe cind se tineau niste jocuri din cinci in cinci ani in cetatea Tir §i venise sa le pri- veasca §i regele Antiohiei, nelegiuitul Iason din Ierusalim a trimis ca soli pe ni§te antiohieni sa aduca trei sute de drahme pentru jertfa lui Hercule. Dar batrinii n-au dat banii paginilor, fiindca barbatii credincio§i care fusesera tri- mi§i au spus sa nu se dea banii pentru jertfa zeilor, caci nu se cade acest lucru, ci sa fie folositi pentru alte cheltuieli. S-a amintit ca banii au fost trimifi pentru jertfa lui Hercule si s-a cerut ca solia sa indeplineasca sarcina pentru care fusese trimisa. Dar fiindca aceia care adusesera argintul se impotriveau in numele credintei §i al evlaviei lor, cerind ca banii sa nu fie folositi pentru jertfe, ci pentru alte trebuinte, cele trei sute de drahme s-au dat pentru con- structia de corabii. Astfel ca de§i li se poruncise altfel, ei au trimis suma nu pentru jertfa, ci pentru alte cheltuieli ale statului. 10. Solii ar fi putut sa taca; dar in§elau buna credinta, fiindca §tiau ce sarcina primisera. § i de aceea au tri- mis barbati tematori de Dumnezeu, care sa arate ca suma incredintata lor fusese data nu pentru templu, ci pentru corabii. S-a cercetat cum au fost folo- siti banii, s-a avut in vedere legea sfinta §i judecatorul numit pentru aceasta pricina a respectat cugetul soliei credincioase. Daca fiind sub putere straina §i tot sau purtat astfel, nu poate fi nici o indoiala, o, imparate, ca §i tu trebuie sa faci la fel. §i tu, pe care nimeni nu te silea, nimeni nu te avea sub puterea lui, ar fi trebuit sa asculti de preot. 7 1. Atunci cind m-am impotrivit, de§i am facut-o singur, totu§i nu singur am voit-o, nu singur am cerut aceasta. Fiindca, a§adar, sint dus de glasul meu §i in fata Lui Dumnezeu fi catre toti oamenii, am inteles ca nu-mi este ingaduit, ca nu pot face altceva decit sa ascult de mine insumi, fiindca in tine n-am putut avea macar putina incredere. Desigur, multa vreme mi-am inabu§it durerea, mult timp m-a stapinit, socotind ca nu trebuia sa-i spun nimanui nimic. Dar cum nu ma mai pot preface, n-am dreptul sa tac. De aceea la inceputul domniei tale n-am raspuns scrisorii, fiindca prevedeam ca se vor intimpla acestea. Dar pentru ca mi-ai scris din nou, desi eu nu-ti raspun- sesem, am zis: Aceasta este pricina pentru care socot ca trebuie sa lupt. 12. Totu§i, cind datoria mea de preot mi-a cerut-o, am scris §i m-am rugat pentru ace§tia care se nelini§teau de starea lor, pentru ca sa arat ca in pricini pentru mine dreapta este frica de Dumnezeu, §i ca lingu§irea nu ma face mai de pret decit sufletul meu; iar in acestea in care trebuie sa fiti rugat, eu trebuie sa arat respectul datorat puterii, precum este scris: „Celui cu cinstea, cinste, celui cu dajdia, dajdie" (Rom. 13, 7). Cind in adincul inimii il respect §i pe un particular, cum sa nu-1 respect pe imparat? Dar voi, care voiti sa fiti respectati, ingaduiti-ne ca noi sa-L respectam pe Cel pe Care voiti sa-L aratati ca datator al puterii voastre. 240 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a LVIII-a AMBROZIE, CATRE EPISCOPUL SABIN 7. Am auzit ca Paulin, fruntas prin stralucirea neamului in partile Aqui- taniei, §i-a vindut averea, atit pe a lui cit §i pe a sotiei, si pentru credinta si-a schimbat astfel viata incit grija pe care altadata o avea pentru bani, acum o are pentru saraci. El insusi, devenit sarac din bogat, ca si cum ar fi aruncat o povara grea, isi ia bun ramas de la casa., de la patrie si de la rude, pentru ca sa slujeasca lui Dumnezeu. Se spune ca §i-a ales ca loc de retragere ora§ul Nola, in care sa-si duca viata departe de orice zbucium. 2. Sotia se tine alaturi de el prin rivna si dorul de virtute, fara nici o deosebire de nazuintele sotului. Tre- cindu-|i §i ea avutul in stapinirea altora, i§i urmeaza barbatul §i, multumita acolo intr-o coliba impreuna cu el, va avea ca mingiiere bogatiile religiei §i ale milei creatine. N-au nici un copil §i de aceea si-ar fi dorit meritul de a lasa urmasi. 3. Lumea de sus, cind a auzit ce se vorbeste despre ei - ca, adica un barbat dintr-o astfel de familie, dintr-un neam atit de ales si de respectat, inzestrat cu un deosebit dar al vorbirii, a trecut din senat in obstea si in felul nostru de viata -, nu §i-a crezut urechilor. §i cum cei ce tree la cultul zeitei Isis i§i rad capul §i sprincenele, in chip asemanator daca un crestin, in semn de mai mare atentie pentru credinta sa religioasa i§i schimba imbracamintea, i se socote§te acest lucru ca o fapta nevrednica. 4. Ma doare ca exista atita grija pentru minciuna si atita nepasare pentru adevar, incit multora le este rufine sa para a fi daruiti religiei sfinte, netinind seama de glasul Celui ce zice: „Caci de eel care se va ru§ina de Mine in fata oamenilor, si Eu Ma voi rufina de el in fata Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Marcu 8, 38). Dar nu sa rusinat Moise, care, primit in casa regelui, a socotit mai de pret ocara pentru Hristos decit comorile Egiptului. Nu s-a ru§inat David care, inaintea chivotului marturiei, a jucat in fata intregului popor (IIRegi 6). Nu s-a ru§inat Isaia care, dezbracat si descaltat, mergea printre popoare prevestind voile ceresti (Isaia 22, 10). 5. Ce priveliste este mai urita, decit aceea de a folosi gesturi de istrioni si de a mi§ca madularele in chip femeiesc? Jocul cu leganari domoale este tovara§ al trinda- viei si unealta a desfrinarii. De ce insusi David a cintat zicind: „Toate popoa- rele bateti din palme" (Ps. 46, 1). Desigur, daca avem in vedere cele trupesti, socotim baterea din palme asemenea dantuirilor femeie§ti insotite de sunet mole§itor. Caci fi despre Iezechiel s-a zis: „Loveste palma de palma, bate cu piciorul" (Iezechiel 6, 1 1). 6. Dar acestea, care prin infatis area lor trupeasca par rusinoase, daca sint in rinduiala credintei religioase trebuiesc respec- tate. Cei care le birfesc isi vira ei in§isi sufletele in lantul birfelii. Michol, judecind rau jocul lui David, i-a zis acestuia: „Cita cinste si-a facut azi regele lui Israel descoperindu-se inaintea roabelor sale?" (IIRegi 6, 20). §i David i-a raspuns: „Binecuvintat este Domnul, Cei ce m-a ales pe mine in SCR1SORI 241 locul tatalui tau §i al casei lui intregi, intarindu-ma cirmuitor al poporului Domnului, Israel. Cinta-voi si voi juca inaintea Domnului. §i inca si mai mult ma voi injosi si voi fi si mai mic in ochii tai, iar inaintea slujnicelor, de care graie§ti tu, voi fi in cinste" (IIRegi 21, 22). 7. Nu s-a ras_mat, asadar, David de niste pared femeiesti si din respect pentru religie nu s-a sfiit sa primeasca dojana de la nifte femei. Caci juca pentru Domnul, ca un rob al Sau. De aceea i-a placut §i mai mult §i a§a s-a umilit pentru Dumnezeu incit socotea mai pre- jos decit aceasta inaltimea regala si daruia Lui Dumnezeu cea din urma slujba ca un rob de rind. Iar aceea care a judecat rau o dantuire de acest fel, osindita sa ramina stearpa, n-a lasat odrasle regesti, ca sa nu le faca trufase. Si, ceea ce este adevarat, n-a dobindit nici un urmas care sa-i duca neamul mai departe. 8. Iar daca inca se indoieste cineva, sa primeasca marturia Evangheliei. Caci a zis Fiul lui Dumnezeu: „V-am cintat si n-ati jucat" (Matei 11,1 7). Au fost para- siti astfel iucieii care n-au jucat, care n-au §tiut sa bata din palme, au fost pri- mite neamurile straine, care au adus lui Dumnezeu batere duhovniceasca din palme. «Nebunul sta cu miinile in sin si-§i maninca singur maruntaiele» (Eccl. 4, 5), adica s-a incurcat in treburi trupefti §i si-a pierdut timpul grabindu-|i moartea, de aceea nu va avea viata cea ve§nica. Iar inteleptul inaltindu-§i lucrul sau ca sa straluceasca in fata Tatalui, Care este in ceruri (Matei 5, 16), nu si-a irosit, ci §i-a ridicat timpul vietii pina la harul mintuirii. Aceasta este jucarea slavita a inteleptului, pe care a jucat-o David. §i de aceea, prin maretia dantuirii duhovnicesti s-a ridicat pina la salasul Lui Hristos, pentru ca sa-L vada si sa-L auda pe Domnul zicind Domnului Sau: „§ezi de-a dreapta Mea" (Ps. 109, 1). 9. De aceea sa nu judeci ca ne-a cazut fara rost aceasta talmacire despre joe si sa nu §ovai in truda citirii, sa judeci cu mine despre Isaia ceea ce- ti este bine cunoscut si tie, ca el nu in bataie de joe, ci in chip preaslavit, s-a dezbracat in fata multimilor care treceau, ca unul care cu gura sa vestea voia Domnului (Isaia 20, 2). 10. Poate sa spuna cineva: Dar nu era rusinos faptul ca un barbat mergea gol printre rindurile multimii, ca intilnea barbati si femei? Oare infati§area lui nu era suparatoare pentru ochii tuturora, mai ales pentru ochii femeilor? Oare nu ne este §i noua adesea neplacut lucru sa vedem pe cineva gol? Doar pentru aceea isi acopera anumite parti ale trupului, ca sa nu izbeasca ochii oamenilor ca o priveli§te urita. 11. Sint si eu de aceeasi parere; dar gindeste-te ce inchipuie§te acest fapt, sau ce vrea sa arate o astfel de infatisare. Copiii §i fetele iudeilor luati in robie umblau goi. „Precum a umblat robul Meu Isaia gol §i descult" (Isaia 20, 3), a zis Domnul. A putut spune aceasta si prin cuvinte, dar a voit ca mai degraba s-o intareasca printr-un exemplu, pentru ca infati§area insasi sa insufle mai multa groaza §i sa se teama pentru ei de ceea ce nu le placea sa vada la profet. Ce pricinuie§te o ru§ine mai grozava: trupul profetului, sau pacatul celor necredinciosi, care-§i aduc neno- rocirile robiei prin inse^i faptele lor? 12. Dar daca trupul unui profet n-are 16 - Sftntui Ambrozie al Milanu]ui 242 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 nimic de ocara? La el nu cele trupesti aveau insemnatate, ci cele duhovnicesti. Caci, in aratarea gindului sau, nu zice: „Auzi-voi ce voi grai", ci: „Auzi-voi ce va grai intru mine Dumnezeu" (Ps. 134, 9). Nu se g£nde§te daca este gol sau imbracat. Adam, inainte de pacat era gol (Fac. 2, 25), dar nu se §tia gol, fiindca era imbracat in virtu£. Numai dupa ce a savir§it pacatul a vazut ca este gol si s-a acoperit. Noe ramasese gol (Fac. 9, 2 1), dar nu se rusina, fiindca era plin de voie buna si de bucurie duhovniceasca. Dar eel ce a ris de el cind 1-a vazut gol a ramas el insu§i sub ocara injosirii vesnice. Iar Iosif, ca sa nu se dezbrace in chip rusjnos, a lasat el imbracamintea de care fusese apucat si a fugit gol (Fac. 39, 12). Cine, asadar, s-a facut de ris: aceea care i-a smuls haina, sau el, care s-a lipsit de haina si a fugit? 13. Dar, ca sa fie si mai limpede, profetii nu se vad pe ei §i pe cele ce sint la picioarele lor, ci pe cele cere§ti. § tefan, pe cind primea lovituri mortale cu pietre, vedea cerurile deschise §i pe Iisus stind de-a dreapta Lui Dumnezeu (Fapte 4, 55). De aceea nu simtea loviturile pietrelor, nu se gin- dea la ranile trupului, ci era cu ochii atintiti catre Hristos, de El se simtea ocro- tit. A§adar, nici Isaia nu se vedea gol, ci se infatis.a ca instrument al glasului dumnezeiesc (Isaia 20, 2), ca sa arate ceea ce vorbea prin el Dumnezeu. 14. Dar ce, daca se vedea oare nu putea face ceea ce i se poruncea? Putea fi socotit ru§inos ceea ce poruncea Dumnezeu? Sara, fiindca a ris, a fost certata pentru necredinta ei (Fac. 18, 1 1). Avraam a fost laudat, fiindca n-a sovait la auzul cuvintelor lui Dumnezeu, §i a fost rasplatit cu un foarte mare dar, socotind ca din porunca lui Dumnezeu chiar §i uciderea copilului este o fapta evlavioasa (Fac. 22, 20- 18). 15. De ce, a§adar, i-ar fi fost ru§ine profetului daca una se facea §i alta se inchipuia? Iudeii, instrainati de Domnul Dumnezeu din pricina ticalo§iilor, au inceput sa fie invin§i de catre du§manii lor. Voiau sa treaca la egipteni, ca sa le fie ace§tia de ajutor impotriva asirienilor, cu toate ca mai degraba erau datori sa se intoarca la credinta, daca ar fi chibzuit mai bine. Domnul le-a aratat cu minie ca desarta este nadejdea celor ce socot ca se poate spala ocara adusa Domnului printr-un pacat si mai mare. Fiindca aveau sa fie invinsi insi§i aceia in ale caror ajutoare £§i pusesera nadejdea poporul iudeilor; asa spune istoria. 16. Iar prin inchipuirea aceea, ca s-a increzut in egipteni, cine s-a dedat desfrinarii s-a robit trindaviei. §i nimeni nu se incredinteaza depravarii, decit daca s-a abatut de la poruncile lui Dumnezeu Cel adevarat Dar cind cineva a inceput sa se desfrineze, a inceput totodata sa se abata de la crediata cea adevarata. Astfel a savirfit doua mari blestematii: ocara trupului §i nelegiuuea mintii. Asadar, eel ce nu-L urmeaza pe Domnul Dumnezeul sau se ineaca in poite §i in desfrinare, patimi nimicitoare ale trupului. Iar cine s-a inecat si s-a scufundat in virtejuri de acest fel a intrat in capcana necredin|ei. ^aae poporul iudeu s3 manince §i sa bea (Ie§. 32, 6) si cere sa i se deazei. De, aici Domnul ne invata ca acela care si-a dat sufletul sau acestor feluri de nele* SCRISORI 243 giuiri se dezbraca nu de hainele de lina, ci ramine gol, adica fara virtute, care nu este imbracaminte vremelnica, ci ve§nica. Sanatate §i ginde§te-te la noi, fiindca §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a LIX-a AMBROZIE CATRE EPISCOPUL SEVER 7. Fratele §i tovara§ul nostru de duhovnicie Iacob plecat din eel mai inde- partat colt al Persiei, §i-a ales pentru odihna tarmurile Campaniei §i incin- tatoarele voastre locuri. Bagi de seama in ce tinuturi a socotit el ca poate sa-§i gaseasca lini§tea, departe de furtunile lumii, unde dupa indelungatele osteneli sa-§i duca restul vietii. 2. Tarmul vostru nu numai ca este departe de primejdii, dar aduce simtirii lini§te deplina, fara vreun zgomot, intorcind sufletul de la groaznicele §i salbaticele vifornite ale grijilor catre odihna cea bine meritata, incit, pentru voi toti §i pentru fiecare in parte, se pare ca sint potrivite §i bine- venite cuvintele pe care le spune David despre Biserica: „E1 Insusi pe mari a intemeiat tara lor si pe riuri a a§ezat-o" (Ps. 23, 2). Sufletul, fara grija de navali- rile barbarilor §i de vitregia atacurilor, este liber pentru rugaciuni, sluje§te lui Dumnezeu, se ingrijefte de cele ce sint ale Lui Dumnezeu, se hrane§te cu cele ce sint ale pacii §i linigtii. 3. Noi insa, in fata muntilor du§mano§i §i biciuiti de furtunile razboaielor, plutim pe marea tuturor primejdiilor §i pentru aceste necazuri §i suferinte culegem in suflete durerea grea a nenorocirilor ce vor mai veni. De aceea parca pentru noi s-a auzit acea cintare profetica: „Fata cu neca- zurile nostre am vazut corturile etiopienilor" (Avac. 3, 7). 4. Caci in intunericul acestei lumi, in care este pus sub obroc adevarul desavir$irii viitoare, dupa ce am trait gasindu-ma in acest trup cincizeci $i trei de ani, in care am indurat suferinte atit de grele, cum sa nu ma gindesc la corturile etiopienilor, cum si nu mi se para ca loeuiese cu locuitorii din MadianlfPs. 1 19, 5) . Cei ce-si cunosc lucrarea lor in slujba intunericului se tem chiar de judecata omului muritor. „Dar omul duhovnicesc toate le judeca; pe el insa nu-1 judeca nimeni" (I Cor. 2, 15). Sanatate, frate §i ginde§te-te la noi, cum faci, caci §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a LX-a AMBROZIE CATRE PATERNUS 7. Am citit cuvintele prin care-mi dai binete, iubite prieten Paternus, dar fapta pe care o pui la cale si pentru care-mi ceri parerea nu e paterna. Vrei sa-ti casatores,ti fiul cu o nepoata de fiica, lucru nevrednic de tine nici ca bunic, nici ca tata. Ginde§te-te ce sfat imi ceri. Caci in tot ce facem trebuie mai intii sa 244 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI ne intrebam de numele faptei §i atunci vom socoti daca e vrednica de lauda sau de dojana. De pilda, pentru unii este o placere sa se uneasca cu o femeie. Pentru trup sint socotiti folositori chiar slujitorii medicilor. Dar trebuie avut in vedere daca e sotie sau straina s_i apoi daca e maritata sau nemaritata. Daca ia cineva pe una fagaduita sau incredintata lui se numeste acest fapt casatorie, iar daca se duce cu alta savir§e§te un adulter, care capata acest nume adesea, chiar cind e vorba numai de indrazneala unei incercari. Uciderea unui du§- man este o victorie, a unui vinovat dreptate, iar a unui nevinovat omucidere, fapt de la care, daca-1 privesti cu sufletul, cineva i§i retrage mina. Deci §i tu, asupra a ceea ce-mi ceri sfat, te rog sa te razginde§ti. 2. Vrei sa faci o casatorie intre fiii vostri. Te intreb, sint ei potriviti pentru aceasta sau nu? Daca nu ma in§el, se obi§nuie§te sa fie numiti pereche, adica la fel. Cine une§te boii la plug, caii la caruta, ii alege ca sa fie la fel §i ca virsta si ca infatisare, sa nu fie deose- biti ca fire, iar daca au unele deosebiri, acestea sa nu fie prea man. Tu te pre- gatesti sa insotesti pe fiul tau cu o nepoata de fiica, adica el sa ia pe fiica surorii sale, chiar daca este sora numai dupa mama. Intreaba care este numele legatu- rii dintre ei. De buna seama se nume§te unchiul ei iar ea, nepoata lui. Oare nu te impiedica sunetul acestor nume? El este pentru ea unchi dupa tata, iar tu, tatal lui, e§ti bunicul ei. §i apoi cit de mare va fi incurcatura cu celelalte nume? Tu te vei numi totodata bunic si socru iar nepoata, careia ii e§ti bunic, o vei numi §i nora. §i fratii se vor numi deosebit, sora devenind soacra fratelui, iar fratele ei ginerele surorii. Se va casatori astfel nepoata cu unchiul sau §i se va schimba dragostea pentru odrasle nevinovate in ceva necurat. 3. Zici ca asupra acestei chestiuni este asteptata parerea mea de catre preasfintia sa episcopul vostru. Eu nu cred acest lucru. Caci daca ar fi a§a, ar fi socotit ca tre- buie sa-mi scrie el insu§i. Dar nescriind, arata ca n-are nici o indoiala in aceasta pfivinta. De altfel, de ce s-ar putea indoi de vreme ce legea sfinta opre§te casatoria chiar intre verii primari, care sint de al IV-lea grad unui fata de altul? Aici insa este vorba de gradul al Ill-lea, unde chiar legea civila inter- zice dreptul de casatorie. 4. Dar sa intrebam mai intii ce spune legea sfinta. Pretinzi in scrisoarea ta ca se ingaduie dreptul la casatorie intre astfel de rude prin aceea ca nu este specificata interzicerea acestui drept. Eu insa spun ca el este chiar interzis. De vreme ce sint interzise alte lucruri mai putin grave intre verii primari, cu atit mai mult sint de parere ca sint interzise acestea intre cei ce au o mai strinsa legatura de rudenie. Cine interzice pe cele mai usoare nule ingaduie pe cele mai grave, ci le leaga unele de altele. 5. Dar daca de aceea socote§te ca este ingaduita o astfel de casatorie, fiindca nu este oprita in chip special, nu vei gasi ca este oprit in chip special nici ca tatal sa se casatoreasca cu propria sa fiica. Oare daca nu este oprit ceva inseamna ca este ingaduit? Nicidecum. Este oprit de dreptul firesc, este oprit de legea care exista in ini- mile tuturora, este oprit de porunca respectului de necalcat, fiindca asa tre- SCR1SORI 245 buie. Cite vei gasi ca nu sint interzise prin legea data de Moise si totusi sint interzise de vocea naturii! 6. Sint multe ingaduite, dar nu sint de folos. Caci „toate imi sint ingaduite, dar nu toate imi sint de folos". Toate sint ingaduite, dar nu si constructive. Daca deci chiar Apostolul ne indeparteaza de la cele ce sint ingaduite iar nu si constructive, cum sa socotim ca trebuie facut ceea ce nici nu este ingaduit de prezicerea legii, si nici nu zideste, fiindca i se impotri- veste rinduiala dragostei nevinovate? Chiar cele vechi, care fusesera mai aspre, au devenit mai usoare prin Evanghelia Domnului Iisus: „Cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi" (II Cor. 5, 7 7). 7. Ce este mai curat decit saruta- rea intre unchi si nepoata, cind aceasta trebuie sa fie pentru el ca si o fiica, iar el pentru ea ca si un parinte? Gindind, asadar, la o astfel de casatorie vei face indoielnica sarutarea dragostei nevinovate si vei rapi copiilor legamintul sfint. 8. Dar daca treci peste cele sfinte, ar trebui ca macar sa nu treci peste porun- cile imparatilor, de la care ai primit cea mai inalta cinstire. Imparatul Theodo- sie a interzis chiar si casatoria intre verii primari si veri de-al doilea si a hota- rit pedeapsa foarte aspra celui care va indrazni sa pingareasca sfintele legaturi dintre frati. Ei sint egali unul fata de celalalt. Sint legati prin datoriile de rude- nie si de fratie §i trebuie sa respecte aceste legaturi. 9. Dar spui ca uneori legea este inteleasa larg. Acest fapt insa nu o slabeste. Caci se hotaraste in comun §i ceea ce este de folos numai aceluia pentru care ea pare fngadui- toare. Cu totul deosebit este raul in capul vostru. Chiar daca, precum citim in Vechiul Testament, este ingaduit cuiva sa-i zica sotiei sale sora, este totusi nemaiauzit ca sa ia cineva in casatorie pe o nepoata si sa-i spuna sotie. 10. Este foarte frumos ceea ce ai spus, ca de fapt nu s-ar cadea nepoatei tale sa se casa- toreasca cu unchiul sau si fiul tau, fiind rude apropiate dupa tata. Ca si cum si frati uterini, adica nascuti din alt tata, dar din aceeasi mama, ar putea sa se cosatoreasca, provenind din tata deosebit; fiindca nu pot avea dreptul rude- niei dupa tata, ci sint legati numai prin rudenia dupa mama. 7 7. De aceea tre- buie sa parasesti gindul la acel fapt care, chiar daca ar fi ingaduit, nu ti-ar prelungi familia. Caci fiul nostru iti datoreaza nepoti, si chiar preaiubita nepoata iti datoreaza stranepoti. Fii sanatos, cu toti ai tai. Scrisoarea a LXI-a AMBROZIE CATRE IMPARATUL THEODOSIE 7. Ai socotit, preafericite imparate, pe cit am inteles din augusta ta scri- soare, ca eu ma gasesc departe de orasul Mediolanum, fiindca as crede ca faptele tale se despart de indatoririle fata de Dumnezeu. Dar nu sint eu atit de nebagator de seama, sau uitator al virtutii si meritelor tale incit sa nu presu- pun ca ajutorul ceresc va fi alaturi de pietatea ta, pentru ca sa razbuni Imperiul 246 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI roman de cruzimea tilharului barbar §i de inscaunarea uzurpatorului nevred- nic. 2. M-am grabit, a§adar, m-am intors acolo, dupa ce am aflat ca de acum este departe eel pe care-1 socoteam ca pe drept trebuie sa se piece. Caci eu nu parasesc Biserica milaneza, incredintata mie prin judecata Domnului; dar ma ferese de prezenta aceluia care s-a patat de nelegiuire. Asadar, m-am intors cam pe la inceputul lui august §i de atunci ma gasesc aici. Aici, Auguste, m-a gasit maritul rava§ al Clementei Tale. 3. Slava Domnului Dumnezeului nostru, Care a raspuns credintei §i evlaviei tale §i Ti-a dat o dovada de pretuire pentru vechea ta evlavie, ca sa vedem in vremea aceasta a noastra, ceea ce ne uimefte din citirea Scripturilor, ca prezenta ajutorului dumnezeiesc in raz- boaie a fost atit de mare incit nici un virf al muntilor n-ar fi intirziat graba sosi- rii tale pentru a impiedica inaintarea armatelor du§mane. 4. Pentru acestea esti de parere ca se cade ca eu sa aduc multumiri Domnului Dumnezeului nostru! O voi face-o cu placere, fund convins de meritele tale! Fara indoiala ca este placuta Lui Dumnezeu jertfa care se aduce in numele tau, fiindca ea dove- de§te supunere §i credinta. Alti imparati poruncesc sa se pregateasca de la inceput arcuri de triumf pentru victorie, sau alte semne triumfale; Clementa Ta pregate§te jertfa lui Dumnezeu, doreste sa se aduca Domului, prin preoti, multumiri §i semne de supunere. 5. De§i eu sint nevrednic si nepotrivit pentru o sarcina atit de mare §i pentru inaltarea acestor rugaciuni, totusi iti scriu ce am facut. Am adus cu mine in altar scrisoarea Pietatii Tale, am a§ezat-o pe altar si am tinut-o sub ochii mei in timpul savir§irii slujbei, pentru ca sa vor- beasca prin glasul meu credinta ta §i pentru ca scrisoarea augusta sa se bucure de cinstirea preoteasca. 6. Cu adevarat pavaza este Domnul pentru Imperiul roman. Fiindca a ales un astfel de imparat §i tata de imparati, a carui virtute §i putere, a§ ezata pe o culme atit de inalta de triumf al imperiului, sa fie sprijinita de umilinta, pentru ca imparatii sa invinga prin putere, iar preotii prin umi- linta. Ce sa-ti doresc? Sau ce sa-ti urez? Ai de toate. Din ale tale voi inainta Domnului toate rugaciunile tale. E§ti evlavios, imparate, §i bunatatea ta este fara margini. 7. Totu§i, iti doresc, §i iara§i iti doresc, sporire a evlaviei, decit care nimic n-a dat Domnul ceva mai deosebit pentru ca prin Clementa Ta Biserica Domnului nu numai sa se bucure de pacea §i lini§tea celor nevino- vati, dar sa se si veseleasca de iertarea celor vinovati. Iarta-i cu marinimie pe cei ce inainte ne-au gresit. Domnul sa aiba in paza bunatatea ta. Amin. Scrisoarea a LXH-a AMBROZIE CATRE iMPARATUL THEODOSIE 7. Cu toate ca am scris si a doua oara augustei tale clemente, nu este totu§i pentru mine destul ca am indeplinit in masura cuvenita datoria de a raspunde scrisorii tale. Sint incarcat cu atit de multe binefaceri ale Clementei Tale, incit SCRISOR1 ■ 247 nu pot prin nici un serviciu sa ma achit de ele as_a cum doresc, prealericite §i preaauguste imparate! 2. Astfel, fiindca nu trebuie sa pierd prima ocazie de a aduce multumiri Clementei Tale prin cameristul tau, ma adresez acum tie, ca sa nu se creada ca mai degraba din trindavie decit din trebuinta nu ti-am sens mai inainte. De aceea, a trebuit sa gasesc prilejul de a-ti arata supunerea dato- rata salutindu-te. 3. Dar, pentru aducerea scrisorii mele mai repede, am :< Imis pe fiul meu sufletesc, diaconul Felix, §i din datoria de a-ti raspunde isintir- ziat, dar si pentru a-ti aduce aminte de ace§ti nenorociti care s-au tefugiat cerind mila la mama Clementei Tale, Biserica. N-am putut rezista la iacrimile lor §i iata ca inaintez Clementei Tale rugamintile mele pentru ei. 4. Este lucru mare ceea ce cer, dar cer de la eel caruia Dumnezeu i-a daruit lucruri minu- nate §i nemaiauzite, de la eel a carui bunatate o cunoastem §i a carui evlavie o socotim temei de incredere. Ne a§teptam la §i mai mult, fiindca, dupa cum te-ai invins prin virtute, la fel trebuie sa te invingi §i prin evlavia ta. Victoria ta vrednica de stravechile datini |i minuni, §i cind spun aceasta ma gindesc la Profetul Moise, la Isus Navi, la Samuel §i David, se masoara nu prin pretuirea omeneasca, ci prin revarsarea harului ceresc care ti-a fost dat. Aici iti cerem o pietate la fel cu aceea prin care ai dobindit atitea victorii. Scrisoarea a LXIII-a EPISCOPUL AMBROZIE, SLUJITOR AL LUI HRISTOS, CATRE BISERICA DIN VERCELLAE SI CATRE CEI CE SE ROAGA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, HARUL LUI DUMNEZEU TATAL SI AL FIULUI SAU UNUL-NASCUT SA SE IMPLINEASCA VOUA INTRU DUHUL SFINT 7. Ma cople§e§te durerea ca Biserica Domnului Care este in voi n-are inca preot nici acum, singura din toate partile Liguriei, ale Aemiliei, ale Vene- tiei §i ale celorlalte imprejurimi ale Italiei, este lipsita de o astfel de slujba, pe care obi§nuiau sa i-o ceara alte Biserici. Ceea ce este mai ru§inos mi se scrie despre dezbinarea voastra care va aduce neplaceri. Caci daca sint intre voi neintelegeri, cum am putea noi sa hotarim ceva, sau voi sa alegeti, sau cineva sa fie de aceea§i parere de vreme ce va gase§te certati o sarcina care se sustine greu chiar intre cei uniti? 2. Aceasta este acea a§ezare duhovniceasca, acea cti- torie a Sfintilor Parinti care deindata ce 1-au vazut §i aprobat pe Sfintul Euse- biu, pe care nu-1 cunoscusera niciodata mai inainte, ceilalti cetateni fund soco- titi mai prejos de el? A trebuit doar sa fie vazut ca sa fie aprobat. Pe buna dreptate a ie§it un barbat atit de mare pe care toata Biserica 1-a ales. Pe buna dreptate s-a crezut ca a fost ales prin judecata dumnezeiasca acela pe care toti il cerusera. Se cuvine, a§adar, sa urmam exemplul parintilor, mai ales cind se 248 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI cade sa fie a§ezati de catre duhovnic, parinti cu atit mai buni, cu cit pe voi v-a invatat §i v-a indrumat un invatator mai bun. Este de trebuinta, pentru modes- tia si unirea voastra, sa va intelegeti cind cereti preoti. 3. Si daca, potrivit inva- taturii Domnului, cind doi se aduna pe pamint dobindesc tot ceea ce au cerut de la Tatal Care le este in ceruri, caci zice Domnul: „Unde sint doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocul lor" (Matei 18, 20), cu atit mai mult, unde o adunare este pe deplin unita in numele Domnului, unde se potrive§te cererea tuturor, nu trebuie sa ne indoim ca acolo va fi si Domnul Iisus cumpanitor al cererii, implinitor al vointei, cheza§ al rinduielii si imparti- tor al harului dumnezeiesc. 4. Faceti, asadar, sa pareti vrednici de a fi Hristos in mijlocul vostru. Unde este pace, acolo este Hristos, fiindca Hristos este pace (Efes. 2, 14). Unde este dreptate, acolo este Hristos, fiindca Hristos este drep- tate (I Cor. 1, 30). Sa fie in mijlocul vostru, ca sa-L vedeti §i sa nu se zica despre voi: „Se afla in mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L vedeti" (loan 1, 26). Nu L-au vazut iudeii, fiindca n-au crezut in El. Noi !l vedem prin supunere, II cunoastem prin credinta. 5. Sa stea, asadar, in mijlocul vostru, ca sa vi se deschida cerurile care vestesc slava lui Dumnezeu (Ps. 18, 2), ca sa faceti voia Lui, sa indepliniti faptele Lui. Cine II vede pe Iisus cerurile i se deschid, precum i s-au deschis lui Stefan care zicea: „ lata, vad cerurile deschise §i pe Iisus stind de-a dreapta lui Dumnezeu"(Fapte 7, 55). Sta Iisus ca aparator al nostru, sta ca si cum era chemat sa ajute in lupta lui pe adetul Sau §tefan. Sta pregatit sa-L incununeze pe mucenicul Sau. 6. Sa stea pentru voi §i sa nu va temeti de El ca sade. Caci fade pentru a judeca, precum spune Daniel: „Scaunele au fost ase- zate, cartile s-au deschis si S-a asezat Cel vechi de zile" (Daniel 7, 9). Iar in psalmul optzeci §i unu este scris: „Dumnezeu a fost in dumnezeiasca adunare §i in mijlocul dumnezeilor va judeca" (Ps. 81, 1). Asadar, §ezind judeca §i stind in picioare cerceteaza. Judeca despre cei nedesavir§iti, dar cerceteaza intre dumnezei. Sa va stea ca aparator, ca bun pastor, sa nu va incolteasca lupii cei rai. 7. De multe piedici se love§te invatatura voastra. Caci aud ca au venit la voi Sarmatio si Barbatian, oameni cu vorba de§arta, care va spun ca nu are nici un merit stapinirea de sine, nici un har cumpatarea si fecioria, ca toate pretuiesc la fel, ca sint nifte nebuni cei ce-§i chinuie trupul prin posturi ca sa-1 faca supus mintii. Dar Apostolul Pavel, daca ar fi socotit ca postal este o rata- cire, niciodata nu 1-ar fi respectat el insu§i, niciodata nu i-ar fi invatat si pe altii sa-1 respecte. El se mindreste spunind: „Ci imi chinui trupul meu si-1 supun robiei, ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic" (I Cor. 9, 27). A§adar, cine nu-§i chinuie^te trupul sau §i vrea sa propovaduiasca altora este el insusi vrednic de dojana. 8. Oare ce este mai netrebnic decit ceea ce cheama la risipa, la trindavie, la desfrinare, decit atitarile poftelor, momeala placerii, furia nestapinirii, focul lacomiei? Ce noua §coala i-a trimis pe ace§ti epicurei? Nu sint dintre filosofi, cum zic ei, ci dintre nepriceputi cei SCRISORI 249 ce predica voluptatea, indeamna la placere, socotesc ca nu e de nici un folos neprihana. Ei au fost cu noi, dar n-au fost dintre noi (I loan 2, 17), caci nu-mi este ru§ine sa spun ceea ce zice evanghelistul loan. Dar cei ce posteau la ince- put se gaseau in minastiri, unde nu era loc pentru desfrinare, unde erau inter- zise chiar §i convorbirile u§uratice. 9. Cei u§uratici n-au putut suferi acest fel de viata. Au plecat, dar cind au voit sa se intoarca n-au mai fost primiti. Auzi- sem despre multe de care trebuia sa ma feresc. Dadeam sfaturi, dar la nimic nu foloseau. Cei fara astimpar au inceput sa impra§tie asemenea vorbe de§arte, prin care insa erau nemernici raspinditori ai tuturor viciilor. Au pier- dut ceea ce au pastrat un timp. Iar acum cu o rivna diabolica pizmuiesc faptele bune ale altora, de a caror roada s-au lipsit ei in§i§i. 10. Ce fecioara, auzind ca nu exista nici o rasplata a nevinovatiei, n-ar plinge? Chiar daca n-ar crede u§or §i nu §i-ar parasi drumul virtutii, §i-ar zdruncina oarecum cumpatul. Care vaduva, cind ar § ti ca nu exista nici o roada a vaduviei, ar mai pastra cinstire sotului, s-ar mai lasa stapinita de simtaminte de tristete §i nu s-ar deda altora mai vesele? Ce femeie, strinsa in lantul casatoriei, daca ar auzi ca nu exista nici un merit pentru credinta datorata barbatului nu s-ar lasa ispitita de u§ura- tatea mintii §i a trupului. De aceea Biserica zilnic, in cititul cartilor sfinte, in predicile preotilor, aduce laude pudicitatii, glorifica cinstea desavir§ita. 11. Zadarnic zice, a§adar, Apostolul: „V-am scris in epistola sa nu va amestecati cu desfrinatii" (I Cor. 5, 9). Sa nu spuna ei cumva: Noi nu vorbim de toti desfri- natii lumii, ci spunem ca acela care a fost botezat in Hristos nu numai ca nu trebuie sa fie desfrinat, dar trebuie sa se poarte astfel ca toata viata lui sa fie primita de Dumnezeu. De aceea a adaugat Apostolul: „N-am spus, desigur, despre desfrinatii acestei lumi" (I Cor. 5, 10). §i mai jos: „Daca vreunul numin- du-se frate va fi desfrinat, sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocaritor, sau betiv, sau rapitor, cu unul ca acesta nici sa nu §edeti la masa, caci ce am eu ca sa judec s_i pe cei din afara?" (I Cor. 11, 12). §i catre efeseni Apostolul spune: „Iar desfriu §i orice necuratie §i pofta de avere nici sa nu se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor" (Efes. 5, 3). §i spune indata mai jos: „Caci aceasta s-o $ti(i bine, ca nici desfrinat, sau necurat sau lacom, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia Lui Hristos $i a Lui Dumnezeu (Efes. 5, 5). Iar despre cei botezati este destul de limpede ceea ce a spus. Caci primesc mostenirea cei ce se boteaza in moartea Lui Hristos, cei ce se ingroapa cu El, pentru ca sa invieze impreuna cu El (Rom. 6, 3). De aceea mo§tenitorii Lui Dumnezeu sint tovara§i de mo§tenire cu Hristos: mo§tenitori ai Lui Dumne- zeu, fiindca le este lasat scris harul Lui Dumnezeu §i tovara§i de moftenire cu Hristos, fiindca se innoiesc in viata Lui, devenind fi mo§tenitori ai Lui Hristos, fiindca le e data mo§tenirea prin moartea Lui, a Celui Ce-i lasa mo§tenitori. 12. Trebuie, a§adar, sa a§tepte mo§tenirea mai degraba cei ce au ce sa poata pierde, decit cei ce n-au nimic de pierdut. Aceftia trebuie sa se pazeasca mai 250 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI mult de moartea viciilor, de atitarile ratacirilor, care se nasc in cea mai mare parte din mincare §i bautura. Citim ca a sezut poporul de a mincat si a baut §i pe urma s-a sculat §i a jucat (Ie§. 32, 6). 13. Insu§i Epicur, pe care acestia soco- tesc ca trebuie sa-1 urmeze mai degraba pe el decit pe Apostoli, sustinator al placerii, desi spune ca placerea nu este aducatoare a raului, nu tagaduie§te, totu§i, ca din ea se nasc unele rele. Nu pare, zice el, vrednica de dojana viata celor desfrinati prin faptul ca este plina de placed, daca nu este zguduita de teama de durere §i de moarte. Dar cit de departe de adevar este el, se vede din afirmatiile lui ca placerea a fost sadita in om de Dumnezeu. A§a sustine Filo- marus, discipolul lui, in lucrarile sale scurte,afirmind ca stoicii sint autorii aces- tei idei. 14. Dar acest lucru il combate dumnezeiasca Scriptura, care ne invata ca placerea a fost insuflata lui Adam §i Evei prin cursele §i ispita sarpelui (Fac. 3, 1-4). Insusi surpele este placerea §i de aceea patimile, felurite si alunecoase, infectate de veninul coruptiei, sint nice ale placerii. Este sigur, a§adar, ca pofta placerii, amagindu-1 pe Adam, 1-a facut sa cake porunca Lui Dumnezeu §i roada harului. Dar cum poate sa ne aduca iara§i in rai placerea, daca ea sin- gura ne-a scos din rai? 15. De aceea Domnul Iisus, voind sa ne faca mai puter- nici impotriva ispitelor diavolului, in lupta cu acesta, mai intii a postit (Matei 4, 2), ca sa §tim ca altfel nu putem invinge chemarile raului. Insufi diavolul mai intii a intors sabia ispitelor sale de la placere zicind: „De esti Tu Fiul Lui Dum- nezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca piini" (Matei 4, 3). La acestea Domnul a raspuns: „Nu numai cu piine traieste omul, ci cu tot Cuvintul lui Dumnezeu': (Matei 4, 4). §i de§i putea, n-a vrut sa faca acest lucru, ca sa ne invete, printr-un sfat mintuitor, sa tindem mai degraba catre rivna cititului, decit catre placere. Ace§tia resping postul, dar Hristos a postit pentru ca sa fie pentru noi pilda. In cele ce urmeaza despre post El ne-a invatat ca raul nu poate fi invins u§or decit prin post, zicind: „Acest neam de demoni nu poate fi scos decit prin rugaciuni §i post" (Matei 1 7, 20). 16. Ce vrea sa spuna Scriptura, care ne invata ca Petru a postit, ca, postind el §i rugindu-se, i s-a descoperit taina botezarii neamurilor? (Fapte 10, 10-16). De ce altceva spune ea acestea, daca nu ca sa arate ca §i sfintii cind postesc se fac mai vrednici de incredere? Moise a primit legea pe cind postea (Deut. 9, 9). Petru pe cind postea a aflat harul Noului Testament. David cu ajutorul postului a inchis gura leilor, a vazut lucrarea timpurilor vii- toare (Deut. 14, 30-32, 20-27). Care poate sa ne fie mintuirea, daca nu spalam prin post pacatele noastre, a§a cum spune Scriptura: „Postul §i milostenia libe- reaza de pacat" (Tobit 12, 9). 1 7. Cine sint, a§adar, acesti invatatori noi care tagaduiesc binefacerile postului? Oare nu este glasul acesta al paginilor care spune: „Sa mincam §i sa bem ? (Isaia 22, 13): Pe drept ride Apostolul de ei zicind: „Daca m-am luptat, ca om, cu fiarele in Efes, care-mi este folosul? Daca mortii nu inviaza, sa bem §i sa mincam, caci miine vom muri (I Cor. 15, 32), adica: La ce mi-a folosit lupta pina la moarte, daca nu sa rascumpar omul din SCRISORI 251 mine? Zadarnic se face rascumpararea, daca nu exista nici o nadejde a invie- rii. Asa ca, pierzind orice nadejde a invierii, sa mincam si sa bem, sa nu pier- dem roada celor prezente, cita vreme n-o avem pe a celor viitoare. Aceia, asa- dar, se dedau mincarii si bauturii, care nu nadajduiesc nimic dupa moartea lor. 7 7 ■'. Epicureii zic: Sintem propovaduitorii placerii, fiindca moartea nu ne priveste; ceea ce se descompune este fara simtire si ceea ce este fara simtire nu ne atinge. Prin aceasta arata ca ei traiesc numai cu trupul, nu §i cu sufletul, ca nu se folosesc de darurile sufletului, ci doar de ale carnii. Ei socotesc ca prin despartirea sufletului de trup inceteaza orice functie a vietii, ca pier meritele virtutilor si toata vigoarea sufletului, ca toate se due odata cu simtirea trupului, ca nu mai ramine nimic din suflet, chiar daca trupul nu se descompune pe data. Asadar, zic ei, sufletul se descompune inaintea trupului, cu toate ca dupa parerea lor ar trebui sa aiba in vedere si carnea si oasele, care ramin dupa moarte. Dar respectind adevarul ei n-ar trebui sa tagaduiasca harul invierii. 18. Pe buna dreptate Apostolul combatindu-i ne sfatuieste sa nu alunecam in astfel de pareri, zicind: „Nu va lasati in§elati: Tovara§iile rele strica obiceiurile bune. Fiti cumpatati cum se cuvine si nu pacatuiti. Caci unii nu au cunostinta de Dumnezeu" (I Cor. 15, 33-34). Asadar cumpatarea este buna, fiindca betia este un pacat. 19. Ce sa mai vorbim ca insu§i Epicur, pe care 1-am mentionat de mai multe ori, ca sa dovedim fie ca ace§ti invatacei ai neamurilor urmeaza secta epicureilor, fie sa invatam ca el insu§i, pe care filosofii il inlatura din tovarasia lor ca pe un ocrotitor al desfrinarii, este mai de ingaduit decit aces- tia? Caci el, precum ne incredinteaza Demarchus, spune ca nu bautura si min- carea, nu multimea copiiilor si legaturile cu femei, nu belsugul de peste §i de alte lucruri de acest fel, care se intrebuinteaza pentru pregatirea unui ospat ales, nu acestea toate fac viata placuta, ci socoteala chibzuita. El mai spune ca aceia se folosesc cu masura de bunatatile ospatului, care nu le cauta fara masura. Cine se foloseste cu placere de o ciorba cu piine si apa n-are nevoie de bucate alese, fiindca multe din acestea cad greu la stomac. §i-n alta parte zice: Nu mesele nemasurate, nu bauturile placerii aduc multumirea, ci viata infrinata. 20. Asadar, daca pe epicurei ii respinge filosofia, pe acestia sa nu-i indeparteze Biserica? Desigur au § i ei multe pricini sa se lupte adesea in ideile lor. Caci desi cea dintii invatatura a lor este ca singura placere de seama este cea care este data si adusa de mincare si de bautura, totusi, intelegind ca nu pot ramine fara cea mai mare injosire printr-o astfel de invatatura atit de ingusta si de vrednica de a fi respinsa, ca de aceea sint parasiti de toti, au voit s-o sulemeneasca cu boiul discutiilor. Astfel ca unul dintre ei zicea: Cit timp cautam desfatarea prin ospete si cintece, o pierdem pe cea pe care ne-o da cuvintul, singurul prin care putem fi multumiti. 2 7. Oare nu ni se par ei fara noima, fara culoare proprie, impotrivindu-se unii altora in aceasta neorinduita discutie? Pe acestia intr-atit ii osindeste Scriptura, incit nu i-a trecut cu vederea 252 SFlNTUL AMBROZIE AL M1LANULUI pe cei pe care ii mustra Apostolul Luca in Faptele Apostolilor, carte pe care el a scris-o in stil istoric. El spune: „Iar unii dintre filosofii epicurei si stoici discu- tau cu el si unii ziceau: Ce voieste oare sa ne spuna acest semanator de cuvinte? Iar altii ziceau: Se pare ca este vestitor de dumnezei straini" (Fapte 1 7, 18). 22. Totusi, din acest numar asa de mare, Apostolul n-a plecat neintarit de har. Caci si Dionisie Areopagitul, cu Damaris si cu multi altii, au crezut. Ast- fel, acele cete de invatati si oratori, prin simpla discutie, s-au declarat convinsi de exemplul celor credinciosi. Dar ce vor acestia, care incearca sa-i intoarca la invatatura lor pe cei pe care Apostolul i-a cistigat la invatatura sa, iar Hristos i-a mintuit cu singele Sau? Ei spun ca cei botezati nu trebuie sa se osteneasca cu invataturile virtutilor, ca nu le fac rau mesele bogate si placerile, ca sint niste prosti cei ce se lipsesc de ele, ca e bine ca fecioarele sa se casatoreasca, sa aiba copii, ca si vaduvele sa se recasatoreasca, mai ales daca au trait rau cu pri- mul barbat, ca gresesc cele care nu se recasatoresc, chiar daca pot sa se infri- neze. 23. Ce insemneaza aceasta? Sa ne dezbracam de omul din noi, sa traim din nou ca animalele celelalte; parasindu-1 pe Hristos sa ne imbracam si sa ne supraimbracam cu haina diavolului. Dar cind in§i§i invatatii paginilor au socotit ca nu trebuie imperecheata cinstea cu placerea, de§i par a amesteca pe om cu animalele, de ce noi sa primim in inima noastra omeneasca deprinderi de salbaticiuni §i sa virim in mintea care judeca obiceiurile fara judecata ale fiarelor? 24., 25. Exista multe feluri de vietuitoare care, pierzindu-§i perechea, nu mai §tiu ce e imperecherea si traiesc toata viata in singuratate; cele mai multe se hranesc numai cu iarba si nu-fi astimpara setea decit din izvorul de apa limpede. Chiar §i pe ciini ii vezi adesea obi§nuiti sa rabde de foame, daca le porunceste trebuinta. Acest lucru nu-1 pot face oamenii, care stiu ca nici fiin- tele necuvintatoare nu se abat de la ceea ce au invatat de la om? 26. Ce este mai frumos decit infrinarea, care face ca §i anii tineretii sa para de batrin prin purtare? Dupa cum mincarea preamulta |i bautura intarita virsta mai devreme decit trebuie, tot a§a prin cumpatarea la masa se domolesc pornirile navalnice ale tineretii. Focul din afara se stinge cu apa de riu §i din fintini. Nu este de mirare daca §i ar§ita launtrica a trupului se racore§te cu apa rece de izvor; caci flacara focului prin hrana creste sau descre§te. Finul, paiele, lem- nul, uleiul §i altele de acest fel sint hrana a focului: daca i le rape§ti, sau nu i le dai, se stinge. La fel si flacara trupului: cu mincare se mareste sau se micso- reaza, cu mincare se atita, cu mincare se potoleste. Desfrinarea, asadar, este mama poftelor. 27. Ce sa spunem ca infrinarea nu este impotriva firii si nici a acelei legi dumnezeiesti, care la insasi nasterea tuturor lucrarilor a dat izvoa- rele pentru bautura si roadele pomilor pentru mincare? Dupa potop, omul eel drept a descoperit vinul spre ispita sa (Fac. 9, 20). O, de am putea sa ne folo- sim de mincare dupa trebuintele firii! Dar fiindca nu toti stau bine cu sanata- tea, de aceea Apostolul zice: „Folose§te putin vin pentru desele tale slabi- SCRISORI 253 ciuni" (I Tim. 5, 23). Deci trebuie baut nu pentru placere, ci pentru slabiciune: putin, de leac, nu preamult, de placere. 28. Hie, pe care Dumnezeu il desavir- bt'u in virtute, a gasit la capul sau o turta coapta si un ulcior cu apa §i, cu astfel de hrana intarindu-se, a postit patruzeci de zile (III Regi 19, 6-8). Parintii nostri, pe cind treceau marea cu picioarele, beau apa, nu vin (Tiff. 17, 6). Daniel si copiii evrei, cu mincarea folosita de ei §i cu apa de baut, au potolit,el furia leilor, iar ei au vazut ca focul nu-i arde, de§i flacarile ii cuprinsesera (Daniel 2, 3, 9; 14, 30-31). 29. Dar de ce sa vorbesc numai despre barbati? Iudita, fara sa se lase ispitita de ospatul luxos al lui Olofern, numai prin infri- nare, cu brate barbatesti, a adus patriei o victorie nesperata, sco£ind-o de sub impresurare, caci a ucis cu miinile sale pe comandantul o§tilor du§mane (Iudit 12, 19). Se vede din exemplul dat ca pe acel barbat razboinic, groaza a popoa- relor, 1-a mole§it desfrinarea, iar pe aceasta femeie infrinarea de la mincare a facut-o mai tare peste barbati. Aici n-a fost invinsa natura in sexul sau, ci ea a invins prin mincarea sa. Estera a invins pe acel rege trufa§, prin posturile ei (Estera 4, 16). Ana, in virsta de 84 de ani, slujind in vaduvia sa in templu, zi si noapte in post si rugaciuni a cunoscut pe Hristos, pe Care L-a vestit loan inva- tatorul infrinarii si nou inger al pamintului (Matei 3, 4-11). 30. Oriprostul care n-a inteles pe Elisei, care hranea pe profeti cu buruieni amare de padure! (IV Regi 4, 39). O, Ezdra care, uitind Scripturile, a citit din amintire Scriptural (II Ezjira 8, 2). O, ce fara minte este Pavel, care se mindre§te cu posturile (II Cor. 11, 27), daca nu folosesc la nimic posturile! 31. Dar cum nu folosesc pos- turile, daca prin ele sint spalate viciile? Daca poste§ti cu umilinta §i daca faci milostenie, cum a vorbit Isaia insuflat de Duhul Sfint „oasele tale se vor intari si vei ficao gradina bine udata" (Isaia 58, 1 1). A§adar, se va intari inima ta §i se vor ingra§a virtutile ei de grasimea postului duhovnicesc si se vor inmulti roadele tale de prisosul mintii tale, ca sa fie in tine betia infrinarii cum este acel pahar despre care proorocul spune: „Paharul tau adapindu-ma cit de stralucit este" (Ps. 22, 6)! 32. Dar este vrednica de lauda nu numai infrinarea §i cumpatarea in mincare, dar si infrinarea poftelor. Scris este: „Dupa poftele tale nu merge si de la poftele tale te intoarce. De vei da sufletului tau placerea poftei, te va face pe tine bucuria vrajma§ilor tai" (Eccl. 18, 30-31). §i mai jos: „Vinul §i femeile ii insala pe cei intelepti" (Eccl. 19, 2). De aceea si Pavel indeamna la infrinarea chiar intre cei casatoriti (I Cor. 7, 5). Caci este ca un adulter eel nestapinit in casatorie, fiindca incalca legea apostolica. 33. Dar ce sa mai vorbesc despre harul fecioriei, cit este el de mare, daca a binemeritat sa fie ales de Hristos ca templu trupesc al lui Dumnezeu in care, precum citim (Col. 2 1, 9), a locuit trupeste plinatatea dumnezeiasca? O Fecioara a nascut pe Mintuitorul lumii, o Fecioara a dat viata tuturor. Asadar, nu trebuie sa spunem ca singura fecioria prin Hristos a fost tuturor de folos? Fecioara a purtat in pin- tece pe Cei pe Care lumea toata nu-L poate cuprinde §i sustine. Chiar daca 254 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Acesta S-a nascut din pintecele Mariei, a pastrat totu§i in na§tere hotarele pudoarei §i semnele neatinse ale fecioriei. Astfel, in fecioara Hristos a gasit ceea ce voia sa fie al Sau, ceea ce avea sa-Si ia asupra-§i Domnul tuturor. Daca prin barbat §i femeie carnea a fost aruncata din rai, prin Fecioara a fost unita cu Dumnezeu. 34. Ce sa mai vorbesc despre cealalta Marie, sora lui Moise, care in fruntea cetei de femei a trecut cu picioarele marea? (Ie§. 15, 20). Prin ce, dar, a fost Tecla venerata chiar de lei, fiare care a§ternindu-se la picioarele prazii lor au tinut post sfint, fara s-o manince? Nu s-au uitat cu ochi lacomi la fecioara §i nici n-au zgiriat-o cu unghiile lor mari, fiindca sfintenia fecioriei este pingarita §i numai cu privirea. 35. Cu cita cinstire a fecioriei a vorbit sfintul Apostol: „Cit despre fecioare, n-am porunca de la Domnul. Va dau insa sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul" (I Cor. 7, 25). N-are porunca, are sfat. Caci nu i se porunce§te ceea ce este mai presus de lege, ci mai degraba indeamna, dind sfat. Nu este presupusa autori- tatea, ci este aratat harul. §i nu este aratat de oricine, ci de eel care a meritat mila Lui Dumnezeu. Exista, a§adar, sfaturi mai bune decit cele ale acestor apostoli. Apostolul zice: „Va dau sfatul". Ace§tia socotesc ca nu trebuie descu- rajata rivna pentru feciorie. 36. Este bine sa cunoa^tem cita lauda ii aduce fecioriei profetul intr-un scurt verset, sau mai degraba Hristos prin profet: „E§ti gradina incuiata sora mea, - zice profetul - , mireasa mea, fintina acope- rita §i izvor peceduit" (Cint. 4, 12). Hristos spune aceste cuvinte catre Biserica, pe care o vrea fara pata, fara vreo uritenie, gradina frumoasa a fecioriei, care face foarte multe roade cu miros placut. „Gradina incuiata", fiindca din toate partile este inconjurata de zidul neprihanei. „Izvor peceduit", pentru ca fecio- ria este izvorul §i obir§ia ru§in i i, care paze§te neatinse pecetile integritatii. In acest izvor stralucefte chipul Lui Dumnezeu, fiindca neprihana trupului se potrive§te cu curatia simplitatii. 37. Nu poate spune cineva ca Biserica nu este fecioara, pe care Apostolul Pavel a fagaduit-o catre corinteni ca o va da nepri- hanita Lui Hristos (II Cor. 1 1, 2). Iar in Epistola I catre Corinteni, da sfat §i socote§te ca un frumos dar al fecioriei este sa nu se lase tulburata de nici o tre- buinta a acestei lumi, sa nu se pateze de nici o murdarie, sa nu fie zguduita de nici o furtuna (I Cor. 7, 26). Este cheza§ pentru Hristos in viitor, fiindca poate sa semneze de fecioria Bisericii in intregul acelui popor. 38. Raspunde-mi acum, Pavele, de ce dai sfat pentru trebuinta ceasului de fata? Fiindca „Cel necasatorit, zice Pavel, se ingrije§te de ale Domnului, cum sa placa Domnului" (I Cor. 7, 32). §i adauga: „§i femeia maritata §i fecioara cugeta la cele ce sint ale Domnului cu trupul §i cu duhul" (I Cor. 7, 34). Fecioara are zidul sau impotriva virtejuri- lor acestei lumi fi de aceea, intarita cu zaplazul ocrotirii dumnezeie§ti, nu este tulburata de nici o suflare de viata a veacului. Este bun, a§adar, sfatul, fiindca in sfat este folosul, iar in porunca latul. Sfatul inseamna de buna voie, iar porunca sile§te. Daca deci a urmat sfatul §i nu s-a cait, a dobindit folosinta; iar SCRISORI 255 daca s-a cait, n-are de ce sa-1 invinuiasca pe Apostol. Caci ea insasi trebuie sa judece despre slabiciunea sa. §i de aceea este vinovata cu propria sa vointa, in al carei lat si nod s-a legat mai tare decit poate rabda. 39. Asadar, ca un medic bun, care doreste sa le pastreze celor sanatosi sanatatea, iar pe cei slabi sa-i intareasca, zice: „Cine este slab sa manince legume (Rom. 14, 2), sa se casato- reasca; dar cine este puternic sa doreasca hrana intaritoare a virtutii". §i pe buna dreptate, adauga: „Dar eel care sta neclintit in inima sa si nu este silit, ci are stapinire peste vointa sa si a hotarit aceasta in inima sa, ca sa-si tina fecio- ria, bine va face. Asa ca eel care-si marita fecioara bine face, dar eel care n-o marita si mai bine face. Femeia este legata de lege, atita vreme cit traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intra Domnul. Dar mai fericita este daca ramine asa dupa parerea mea. §i socot ca si eu am Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 7, 37-40). Aceasta insem- neaza a avea o parere, a cerceta cu grija totul; a indemna la cele bune, a arata pe cele fara primejdie. 40. Conducatorul prevazator arata multe cai, pentru ca fiecare sa mearga pe cea care i se pare mai potrivita, numai sa poata ajunge in tabara alor sai. Calea fecioriei este buna, dar este grea §i cu urcu§ inalt, cerind puteri mari pentru a merge pe ea. Este buna si vaduvia si nu este atit de grea ca cea de mai inainte, dar cere si ea atentie la cotituri si coaste. Buna este §i calea casatoriei, mai intinsa, dar mai ocolita, pe care merg cei mai multi pina ce ajung in tabara sfintilor. Exista, a§adar, premii pentru feciorie, exista rasplata pentru vaduvie, este loc chiar si pentru meritele casatoriei. Treptele lor sint si cre§teri ale virtutilor. 41. Stati, a§adar, in inimile voastre, sa nu va poata cineva rasturna. Ne-a invatat Apostolul ce insemneaza a sta, cuvint pe care 1-a folosit §i Moise: „Locul pe care stai este pamint sfint" (Ie§. 3, 5). Nimeni nu sta, decit daca sta in credinta, decit daca sta neclintit in cugetul inimii sale. Citim §i in alt loc: „Iar tu stai aici cu mine" (Deut. 5, 3 1). Daca s-a zis de Domnul catre Moise: „Unde stai este pamint sfint" §i „Stai cu mine", aceasta vrea sa spuna: stai cu mine, daca stai in biserica. Caci locul insusi este sfint, pamintul insu§i este rodnic in sfintenie §i plin de multimea virtutilor. 42. Stai, a§adar, in bise- rica, stai unde M-am aratat tie, caci acolo Eu sint cu tine. Unde este biserica, acolo este cea mai sigura casa a cugetului tau. Acolo este temelia sufletului tau, unde Ti-am aparut tie din rug. Tu esti rugul, Eu sint focul. Focul este in rug, era in carne. De aceea sint focul, ca sa-ti aduc lumina, ca sa-ti ard spinii pacatelor si sa-ti arat dragostea Mea. 43. Stind astfel in cugetul vostru, alungati din Biserica lupii care cauta sa rapeasca prada. Sa nu fie intre voi neintelegeri, sa nu va fie gura spurcata si limba otravita, caci scris este: „N-am sezut in adu- narea desertaciunilor" (Ps. 25, 4). Nu ascultati pe cei ce elevetese impotriva aproapelui, ca nu cumva ascultindu-i sa fiti impinsi sa-i vorbiti de rau §i voi pe cei apropiati ai vostri §i sa se zica despre fiecare dintre voi: „§ezind impotriva fratelui tau cleveteai" (Ps. 49, 20). 44. Cei ce §ed elevetese, dar cei ce stau 256 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI binecuvinteaza pe Domnul lor §i li se spune: „Iata acum binecuvintati pe Domnul toate slugile Domnului, care stati in casa Domnului" (Ps. 133, 1). Cine sade, ca sa vorbesc in felul cum folosim trupul, este asezat ca si cum cor- pul i-ar fi trindav, incordarea mintii slabindu-i-se. Dar eel care sta este ca un supraveghetor atent, ca un harnic cercetator, ca o straja neadormita, in servi- ciul de paza al taberei. §i luptatorul priceput, care vrea s-o ia inaintea planului du§manului, sta in rind asteptind ordinul de atac. 45. Cel care sta „sa ia seama sanucada" (I Cor. 10, 12). Cine sta nu §tie sa cleveteasca. In convorbirile celor fara ocupatie isi gaseste loc clevetirea, iese la iveala rautatea . De aceea zice proorocul: „Urit-am adunarea celor ce viclenesc si cu cei necredinciosi nu voi sedea" (Ps. 25, 5). §i in psalmul 36, pe care 1-a presarat cu invataturi morale, de la inceput a spus: „Nu rivni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea" (Ps. 36, 1). Viclenia este mai vatamatoare decit rautatea; fiindca viclenia nu este rautate pura §i simpla, ci reavointa ascunsa. §i este mai grea paza de lucruri ascunse, decit de cele cunoscute. De aceea si Mintuitorul nostru ne sfatuieste sa ne ferim de cei vicleni, care ne amagesc cu placeri blinde la chip si cu alte lucruri fatarnice dar desertaciuni, care ne atrag catre ambitii, onoruri, lacomie, bogatie, catre trufia puterii. 46. Astfel, ca in orice lucrare, mai ales in sarcina de episcop, trebuie sa lipseasca rautatea, care tre- buie alungata din viata tuturor, pentru ca prin aratari placute si pasnice sa fie pus mai presus de toti barbatul care merita sa fie ales dintre toti si care sa fie leac tuturor „Caci omul blind este medicul sufletului" (Pilde 14, 30). Ca este astfel de medic s-a aratat si Domnul in Evanghelie, zicind: „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi" (Matei 9, 12). 47. Doctor bun, a luat asupra-§i slabiciunile noastre, ne-a facut sanatosi si totusi, precum este scris, nu s-a ridi- cat la cinstea de mare preot. Tatal, Care I-a vorbit, a zis: „Fiul Meu e§ti Tu, Eu astazi Te-am nascut" (Evr. 5, 5). In alt loc spune: „Tu esti preot in veac, dupa rinduiala lui Melchisedec" (Evr. 5, 6). Fiindca avea sa fie model al tuturor preotilor, a luat trup omenesc: „In zilele trupului Sau, El a adus, cu strigat tare §i cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Dumnezeu Tatal. Din cele ce a patimit, desi era Fiul Lui Dumnezeu, a invatat supunerea, ca sa ne invete si pe noi si sa ne fie vesnic Mintuitor" (Evr. 7, 8). Biruindu-§i patimile ca si cum S-ar fi biruit pe Sine, a dat sanatate tuturor, a ridicat pacatul tuturor. 48. De aceea la ales si pe Aaron preot (Num. 17, 8), pentru ca in alegerea de preot sa nu precumpa- neasca lacomia omeneasca, ci harul Lui Dumnezeu, nu daruirea de buna voie, si nici propria alegere, ci chemarea cereasca. Acela sa ofere daruri pentru pacate, care poate sa sufere pentru cei pacatosi, pentru ca si el, precum a spus, poarta slabiciunea. Nu trebuie sa-si ia cineva cinstire pentru sine, ci sa fie chemat de Dumnezeu, ca §i Aaron. De aceea Hristos n-a cerut preotia, ci a primit-o (Evr. 5, 4-5). 49. Preotia lui Aaron, fiind preluata de urmasii lui, se pastra mai mult pe temeiul mostenirii decit pe meritul dreptatii. De aceea, scrisori 257 dupa acel Melchisedec, despre care citim in Vechiul Testament, a venit ade- varatul Melchisedec, adevaratul rege al pacii, adevaratul rege al dreptatii. Caci aceasta este talmacirea numelui „fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavind nici inceput al zilelor, nici sfir§it al vietii" (Evr. 7, 3), acesta fiind Fiul Lui Dumnezeu, Care nu si-a cunoscut mama prin nasterea Sa dum- nezeiasca, si nu §i-a cunoscut nici Tatal, nascindu-Se din Fecioara Maria. Din Tatal S-a nascut inainte de toti vecii si din Fecioara S-a nascut in aceasta lume, neputind avea un inceput al zilelor, fiindca El era inceputul. Dar cum putea sa aiba un sfirsit al vietii Cel ce era datatorul vietii tuturor? El este „inceputul si sfir§itul" (Apoc. 1, 8). El este si o pilda, care arata ca preotul trebuie sa fie soco- tit fara mama si fara tata, ales fiind nu dupa meritul neamului, ci dupa al purta- rii personale, dupa intiietatea virtutilor. 50. Sa fie deplin si in credinta si in buna purtare. Nu una fara alta, ci si una si alta sa se intregeasca in viata si in faptele sale. De aceea si Apostolul Pavel vrea ca noi sa fim urmatorii acelora care prin credinta, cum spune El (Evr. 1 1, 9), fi prin rabdare isi insusesc faga- duielile lui Avraam. Acesta prin rabdare a meritat sa primeasca si sa aiba harul binecuvintarii fagaduite. Proorocul David ne indeamna sa-1 luam ca pilda pe sfintul Aaron, despre care a spus ca trebuie sa fie imitat de noi intre sfintii Domnului, zicind: „Moise si Aaron intre profetii Lui si Samuel intre cei ce cheama numele Lui" (Ps. 98, 6). 51. Cu adevarat vrednic este barbatul pro- pus sa fie urmat de toti. Caci pe cind nemiloasa moarte, ca un sarpe tirindu-se in popor, nimicea vieti omenesti din pricina celor rai, Aaron s-a aruncat la mijloc intre cei vii si cei ce mureau ca sa opreasca moartea si sa nu piara mai multi (Num. 61, 48). Cu minte si suflet de preot este eel Care, pentru turma Domnului, ca un pastor bun, S-a intruchipat cu simtamint evlavios. Astfel a ftint sageata mortii, a oprit navala, a interzis nimicirea. Evlavia a ajutat meri- tul, fiindca S-a intruchipat pentru cei ce se impotriveau. 52. Sa invete, a§adar, cei razvratiti, sa se teama de minia Lui Dumnezeu, sa nu-L minie preotii pe Dumnezeu. Ce? Pe Datan, Abiron si Core oare nu i-a inghitit paminrul din pricina razvratirii lor? (Num. 32, 33). Caci dupa ce Core, Datan si Abiron ati- tasera patru sute cincizeci de barbati impotriva lui Moise |i a lui Aaron pentru ca sa se desparta de acestia, s-au rasculat zicind: „Destul sa va fie toata sina- goga si toti sfintii §i intre ei Domnul" (Num. 32, 3). 53. De aceea Domnul, miniat, a vorbit catre toata sinagoga. A cercetat |i a cunoscut Domnul care sint ai Lui (II Tim. 2, 19) si a adus pe cei sfinti la El. Iar pe cei pe care nu i-a ales, nu i-a adus la El. §i-a poruncit Domnul sa-si aleaga ei mici altare si sa puna pe ele foe de jertfa. Core si toti cei ce erau cu el se ridicasera impreuna cu el impo- triva lui Moise si Aaron, preoti ai Domnului. Ca unul care fusese ales de Dom- nul, el insusi era intarit ca sfint intre levitii Domnului. 54. §i a zis Moise catre Core: „Ascultati, fii ai lui Levi: Oare e putin lucru pentru voi ca Dumnezeul lui Israel v-a osebit de obstea lui Israel si v-a apropiat la Sine ca sa faceti slujba la 17 - Sfintul Anibrozie al Milanulut 258 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI cortul Domnului?" (Num. 16, 8-9). §i mai jos: „Alergati acum dupa preotie? A§adar, tu si cu toata ob§tea ta v-ati adunat impotriva Domnului. Ce este Aaron de cirtiti Impotriva Lui?". 55. Sa ne gindim, asadar, ce pricini de supa- rare au existat ca voiau sa indeplineasca preotia nevrednici §i de aceea se raz- vrateau, ca murmurau neaprobind judecata lui Dumnezeu in alegerea preo- tului lor. De aceea tot poporul a fost cuprins de mare teama si groaza. Totusi, pentru ca se rugau sa nu piara toti din pricina trufiei citorva, sint aratati cei vinovati de nelegiuire §i din trupul intregului popor sint despartiti cei 250 de barbati cu pa- rintii lor. Pamintul mugind se despicain mijlocul multimii, se deschide o prapasue in adinc, cei vinovati sint inghititi si astfel sint dezlegati de toate stihiile acestei lumi, pentru ca sa nu se atinga nici de aer prin respiratie, nici de cer prin vaz, nici de mare prin pipait, nici de pamint prin mormint. 56. A incetat pedeapsa, dar n-a incetat rautatea. De aceeea s-a iscat murmurul poporului, fiindca pie- rise poporul din pricina preotilor. § i suparat Domnul i-ar fi pierdut pe toti, daca n-ar fi fost induplecat mai intii de rugaciunile lui Moise si apoi de inter- ventia preotului sau Aaron. De aceea a socotit ca este mai bine sa-i ierte pentru rusinea §i cainta lor pe cei carora le refuza harul. 57. Insasi proorocita Maria, care cu fratii sai a trecut cu picioarele pe deasupra valurilor marii, fiindca, necunoscind inca taina etiopiencei, murmurase impotriva fratelui sau Moise, s-a umplut de bube de lepra, si n-ar fi putut sa scape de asemenea molima daca nu s-ar fi rugat pentru ea Moise (Num. 12, 10- 15). Sinagoga in- chipuie acel murmur, care necunoscind legamintul acestei etiopience, adica al Bisericii dintre neamuri, freamata prin mustrari zilnice fi uraste pe acea plebe prin a carei credinta este scapata ea insafi de lepra necredintei sale, dupa cum citim ca „impietrirea s-a facut din Israel in parte, pina ce va intra tot numarul paginilor §i astfel intregul Israel se va mintui" (Rom. 1 1, 25-26). 58. §i ca sa vedem ca in preoti lucreaza mai mult harul dumnezeiesc decit eel omenesc, un singur toiag a inflorit, eel a lui Aaron, din multele pe care Moise le primise pe triburi si le sadise. Astfel §i poporul a vazut ca intr-un preot trebuie avut in vedere darul lui dumnezeiesc si a incetat de a cere har dupa judecata ome- neasca, de§i inainte socotea ca merita prin sine insusi acest drept. Iar acea ramura ce altceva a aratat, decit ca niciodata harul preotesc nu slabeste si ca in cea mai mare umilinta are in darul sau floarea puterii incredintate lui, fiindca §i aceasta este o taina? Nu credeam ca aceasta fapta a preotului Aaron a fost savir§ita fara rost aproape de sfir§itul vietii lui. Se pare ca este aratat poporul mai batrin, macinat de vechimea indelungatei necredinte preotesti, care in timpurile din urma, refacut prin imitarea Bisericii in rivna credintei §i a supu- nerii, aduce prin harul renascut floarea moarta de atitea veacuri. 59. Dar ce insemneaza faptul ca, dupa moartea lui Aaron, nu intregului popor, ci doar lui Moise, care era intre preotii Domnului, i-a poruncit Dumnezeu sa-1 imbrace cu hainele ramase de la preotul Aaron pe Eleazar, fiul acestuia? (Num. 20, 26). scrisori • 259 Oare acest fapt nu inseamna ca noi sintem datori sa cunoa§tem ca un preot trebuie sa sfinteasca pe un preot si sa-1 imbrace in ve§minte, adica in virtutile preote§ti, §i atunci, daca va vedea ca nu-i lipse§te nimic din vesmin- tele preotesti si ca este intra totul corespunzator, numai atunci sa-1 aduca la sfintul altar? Caci, avind a se ruga pentru popor, el trebuie sa fie ales de Dom- nul si probat de preoti, ca sa n-aiba in el insusi ceva prin care sa supere, dato- ria lui fiind aceea de a interveni pentru a curma supararea altora. Nu este neinsemnata virtutea preoteaca, datoare sa se pazeasca nu numai de greseli mari, dar s_i de cele mici, sa fie gata la miiostenie, sa-§i tina fagaduinta, sa se fereasca de orice alunecare, sa ia parte la durerile altora. Preotul sa fie inga- duitor si credincios, sa-si alunge sau sa-si nimiceasca minia, sa fie un fel de trimbita a poporului, pe care sal indemne la supunere fata de Dumnezeu, minunat mijloc de dobindire a linistii sufletesti. 60. Exista o veche zicala: Obi§nuie§te-te sa fii acela§i, ca viata ta sa arate ca un fel de pictura, avind intot- deauna acelasi chip pe care la primit de la inceput. Dar cum sa poata fi acelasi eel care acum se umfla de minie, acum fierbe de suparare, acum se roseste la fata, acum se ingalbene§te, schimbindu-§i in fiecare moment firea si culoarea? Dar haide, poate sa fie supararea o pricina a firii sau a altei imprejurari; totusi, omul este dator sa-si stapineasca minia, nu sa se lase cuprins de furie aseme- nea unui leu, nestiind sa-si imblinzeasca strigatele. Sa nu semene certuri, nici sa le intarite si mai tare, caci scris este : „Omul minios atita cearta" (Pilde 15, 18). Nu este acelasi eel cu inima in doua locuri, nu este acelafi eel ce nu §tie sa-§i stapineasca supararea. Despre un astfel de om bine zicea David: „Miniati-va, dar nu gre§iti" (Ps. 4, 5). Nu porunceste sa ne miniem, ci este ingaduitor cu firea, pe care omul n-o poate intimpina, dar poate s-o domoleasca. Deci chiar daca ne suparam, simtamintul nostru sa-§i aiba mi§carea potrivit firii, sa nu pacatuiasca impotriva firii. Ce face eel ce a primit pe altii sa-i conduca, daca el nu se poate conduce pe sine insu§i? 61. §i de aceea Apostolul a spus ca episcopul trebuie sa fie fara pata (I Tim. 3, 2). Iar in alt loc zice: „Se cuvine episcopului sa fie fara prihana, ca un iconom al Lui Dumnezeu, neingimfat, nu grabnic la minie, nu dedat la bautura, pasnic, nepoftitor de cistig urit" (Tit. 1, 7). Caci cum se impaca milostenia cu lacomia? 62. Am aratat aici pe cele despre care §tim ca trebuie sa ne pazim. Dar Apostolul este dascalul virtutilor. El este eel care ne invata sa spunem cu rabdare ca n-au dreptate cei ce ne con- trazic, care spune ca barbatul sa fie „al unei singure sotii" ( Tit. 1, 6), nu ca sa opreasca pe eel ce vrea sa fie necasatorit (fiindca aceasta este mai presus de legea poruncii), ci pentru ca prin viata curata intre soti sa pastreze harul bote- zului sau, nici ca sa fie poftit prin apostolica autoritate sa creeze din nou fii in preotie, caci a zis eel ce are, nu eel ce face fii, sa nu repete casatoria. 63. N-am trecut cu vederea faptul ca multi argumenteaza ca se numeste barbat al unei singure sotii socotite dupa botez, prin aceea ca prin botez este spalat viciul 260 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI prin care era impidecata o casatorie. Dar §i in viata se spala toate pacatele, incit, daca cineva si-a patat trupul cu mai multe, fara sa fi fost casatorit cu ele, i se iarta lui toate. Dar nu se desfac casatoriile, daca cineva vrea sa se casato- reasca din nou. Caci prin botez se desface nu legea ci greseala. In casatorie nu greseala vorbeste, ci legea. Asadar, nu se iarta ceea ce este al legii, ca si o gre- §eala, ci se pastreaza, ca si legea. De aceea Apostolul a pus lege zicind: „Daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure sotii". Deci cine este fara pri- hana, barbat al unei singure sotii, este tinut la legea de a primii preotia. Dar eel care a repetat casatoria n-are greseala prihanirii, ci este scos din dreptul de preot. 64. Am spus ce este al legii; acum sa spunem §i ce este al ratiunii. Dar mai intii sa stim ca acest lucru nu numai Apostolul 1-a hotarit despre episcop si despre duhovnic, ci fi parintii in Sinodul de la Niceea au prevazut ca nu tre- buie sa fie cleric eel care s-a casatorit pentru a doua oara. Caci cum ar putea sa spuna cuvinte de mingiiere fi de cinstire unei vaduve, s-o indemne sa-§i tina vaduvia, sa pastreze sotului credinta pe care el insu§i n-a pastrat-o primei sale sotii? Sau ce deosebire este intre popor §i preot, daca ei sint supu§i acelora§i legi? Trebuie sa-i fie preotului mai presus viata, dupa cum ii este mai presus harul. Cel ce legiuieste pe altii in invataturile sale, trebuie sa pazeasca el insu§i in sine invataturile legiuite. 65. Cit m-am impotrivit sa nu fiu numit in slujba! Iar daca am fost silit, eel putin sa fiu aminat! Dar vointa poporului a fost mai puternica decit cea bisericeasca. Totusi numirea mea a fost aprobata de epis- copii apuseni potrivit judecatii, iar de cei rasariteni potivit exemplului. Un nou in credinta este oprit a fi numit, ca sa nu se inalte in trufie. Daca a lipsit aminarea numirii, a fost in schimb mare puterea constringerii. Daca nu lip- seste umilinta ceruta preotiei, unde nu este pricina nu este socotita greseala. 66. Iar daca in alte biserici se cere atita bagare de seama in numirea unui preot, de cita grija este nevoie in Biserica din Vercellae, unde se pare ca se cer doua lucruri de la episcop: infrinarea minastireasca §i invatatura biseri- ceasca? Iar acestea, deosebite intre ele, le-a unit eel dintii in partile apusului Eusebiu, cinstita sa-i fie amintirea, pentru ca, in ora§ fiindu-i locuinta, sa traiasca dupa regulile monahilor si sa conduca Biserica dupa infrinarea postu- lui. Mult ajutor se adauga la harul preotului, daca unul tinar ii impune rivna infrinarii §i regulile neprihanei, iar pe cei ce traiesc in oras ii opre§te de la viata §i obiceiurile ora§ului. 67. Asa au pornit barbati ca Hie, Elisei, loan fiul Elisa- betei, care imbracati in piei si in ve§minte de par de capra, saraci fi lipsiti, loviti de necazuri §i dureri, rataceau prin locuri singuratice intre culmile §i vaile muntilor pe ripe neumblate, in adincul pesterilor, in fundul gropilor, unde viata era aproape cu neputinta pentru om. La fel, Daniel, Anania, Azarie, Misael, care, desi traind in palatul regal, se hraneau ca in pustiu, mincind de post §i bind numai apa. Pe buna dreptate, servi rege§ti fund, au fost mai presus de domnie, au dispretuit robia scuturindu-i jugul, au supus puterile lumii, au SCRISORI 261 biruit stihiile, au nimicit insu§irile focului, au imblinzit flacarile, au tocit ascuti- sul sabiilor, au inclestat gurile leilor. §i unde se socotea ca sint slabi, acolo erau mai puternici. Nu se sfiau sa-§i bata joe de cele omenesti, fiindca nadajduiau premii cerefti. Nu se speriau de intunecimea inchisorilor, fiindca le stralucea in inima hanil luminii celei vefnice. 68. Pe acestia urmindu-i, cuviosul Eusebiu a plecat de pe pamintul sau, din familia sa §i a pus pelerina- jul mai presus de lini§tea pe care o da casa proprie. Pentru credinta a dorit §i a ales asprimile pribegiei, la fel cu Dionysius, sfinta sa-i fie amintirea, care a pus pribegia de buna voie mai presus de prietenia imparatului. Barbati de neuitat, impresurati de armate, inconjurati de o§teni, erau luati din biserica, dar infruntau stapinirea. Dispretuind cele pamintesti, dobindeau taria mintii, infruntau puterea domniei, care cu forta militara si zanganitul armelor n-a putut infringe credinta. Ei au supus salbaticia sufletului de fiara, care n-a putut sa faca rau sfintilor. Caci minia regelui este minia leului, cum se spune in Pilde (Pilde 19, 12). 69. Cel ce le cerea sa-si schimbe hotarirea a marturisit ca a fost invins. Iar ei socoteau ca e mai puteric condeiul lor decit sabiile de fier. In cele din urma a fost ranita de moarte necredinta, dar n-a fost ranita credinta sfinti- lor. Ei n-au dorit mormint stramo§esc, fiindca le era rezervata locuinta cea cereasca. Au ratacit prin tot ora§ul „ca unii care n-au nimic, dar toate le stapi- nesc" (II Cor. 6, 10). Oriunde erau trimi§i, socoteau locul placut, fiindca nu le lipsea nimic celor ce le prisosea credinta. Saraci, dar bogati in har, ii imboga- teau §i pe altii. Se osteneau, dar nu-§i ucideau trupul in posturi, in munci, in straji de zi §i de noapte. Au iesit puternici din slabiciune (Evr. 1 1, 34). Nu afteptau momelile placerilor cei pe care-i ingra§a foamea. Nu-i ardea fierbin- teala verii, fiindca-i racorea nadejdea harului celui ve§nic. Nu-i dobora frigul §i gerul pe cei ce iernau incalziti duhovnice§te de credinta lor. Nu se temeau de catu§ele oamenilor, fiindca-i descatu§a Iisus. Nu doreau sa fie rascumparati de la moarte, fiindca §tiau ca vor fi inviati de Hristos. 70. Pina la urma sfintul Dionysius a cerut prin fagaduinta sa-si duca viata in pribegie si sa nu se mai intoarca, pentru ca nu cumva sa gaseasca gindurile poporului sau ale clerului amestecate cu invataturile §i obiceiurile celor necredincio§i. §i a binemeritat acest har de a da slava Domnului in liniste sufleteasca. Astfel, pe cit cuviosul Eusebiu a ridicat primul steagul marturisirii, pe atit fericitul Dionysius in locu- rile de pribegie §i-a sfirfit viata eel dintii cu tidul de martir. 71. Aceasta rab- dare, ramasa ca pilda de la sfintul Eusebiu, a crescut in viata de minastire §i a capatat rezistenta la munci prin deprinderea de a se supune regulilor aspre ale infrinarii. Cine ar pune la indoiala faptul ca acestea doua cintaresc eel mai mult in atentia cre§tinilor: indatoririle preote§ti |i a§ezamintele calugarefti? Unele au in vedere viata morala §i rinduita, celelalte deprind cu rabdarea §i infrinarea, unele sint ca un fel de priveli§te, altele sint ascunse; unele sint vazute, altele nu. De aceea bunul adet al Lui Hristos spune: „Ne-am facut pri- 262 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI veliste acestei lumi §i ingerilor" (I Cor. 4, 9). Era vrednic sa fie privit de ingeri pe cind se lupta, ca sa ajunga la biruinta Lui Hristos, fiindca se ostenea sa aduca pe pamint viata ingerilor, sa dea pe fata rautatea ingerilor rai in cer, caci lupta cu duhurile rele. Pe buna dreptate il privea lumea, ca lumea sa-1 imite. 72. Viata preoteasca este in arena de lupta, cea calugareasca in pestera: una impotriva neorinduielii acestei lumi, cealalta impotriva poftelor carnii, una subjugind placerile trupului, cealalta fugind de ele, una mai placuta, cea- lalta mai sigura, una conducindu-se pe sine insasi, cealalta constringindu-se pe sine insasi. Totusi, si una si cealalta renuntind la ale sale ca sa-1 urmeze pe Hristos, fiindca se spune celor desavirsiti: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24). Asadar, poate sa-L urmeze pe Hristos eel ce poate sa spuna: „Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine" (Gal. 2, 20). 73. Pavel se tagaduia pe sine §i, stiind ca-1 asteptau lanturile si chinurile la Ierusalim, se ducea totu§i sa se daruiasca de buna voie primejdiilor. „Nu pun nici un pret pe viata mea, zicea el, numai sa implinesc calea mea si slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus" (Fapte 20, 24). Multi ii stateau in jur plingind §i rugindu-se, dar el a ramas neclintit sufleteste: atit de puternic si de aspru cenzor ii era credinta! 74. A§adar, preotul lupta, monahul sta deoparte; eel dintii invinge momelile, eel de-al doilea fuge de ele; pentru unul lumea este un triumf, pentru celalalt pribegie, pentru unul lumea este rastignita, sau el se rastigneste pentru lume (Gal. 6, 14), pentru celalalt este necunoscuta; unul este supus multor ispite §i de aceea victoria lui este mai mare, pentru celalalt alunecarea este mai rara, fiindca fi paza este mai usoara. 75. Insu§i Hie, ca sa se adevereasca vorbele iesite din gura lui, a fost trimis de Domnul sa se ascunda la piriul Chorath (III Regi 17, 3). II ameninta Ahab, il ameninta Izabela, s-a temut Hie si s-a ridicat si iarasi a umblat patruzeci de zile si patruzeci de nopti, intelegind din puterea cui se hranea, pina la muntele Horeb al lui Dumnezeu. §i a intrat intr-o pes- tera si acolo s-a odihnit. §i dupa aceea a fost trimis sa unga pe regi (III Regi 19, 8-16). S-a intarit, asadar, in rabdare prin locuirea in singuratati si, ca §i cum ar fi fost alimentat cu grasimile virtutii, din hrana de pe cimp a ie§it §i mai puter- nic. 76. §i loan a crescut in pustiu si a botezat pe Domnul (Luca 3, 2, 21) si si-a exercitat mai intii acolo statornicia, pentru ca dupa aceea sa-1 mustre pe rege. 77. Dar pentru ca despre locuinta sfintului Hie in desert fara sa vreau am trecut cu vederea numele locurilor, desi acestea nu sint fara insemnatate, mi se pare ca este bine sa vedem ce insemneaza ele. Hie a fost trimis la piriul Chorath. Acolo il hraneau corbii, dimineata ii aduceau piine, iar seara came. Nu fara rost i se aducea piine dimineata, fiindca ea intare§te inima omului (Ps. 103, 15). Dar oare aceasta hrana a proorocului nu are un inteles tainic? Seara i se aducea carne. Inteleg ca numele de Chorath insemneaza lege. Horeb insem- neaza inima sau ceva asemenea inimii. Iar fintina Beer-§eba insemneaza al scrisori 263 saptelea, sau juramint. 78. Mai intii Hie a salasluit in Beer-§eba pentru tainele legii sfinte §i pentru legamintele dreptului dumnezeiesc. Dupa aceea a fost tri- mis linga piriu, linga acel §uvoi de apa repede, care vesele§te inima omului (Ps. 45, 5). §i intr-un caz §i-n altul, vezi un singur Testament: Scriptura cea veche, care este ca un put adinc §i intunecos, de unde scoti apa cu osteneala. Nu este plin, fiindca nu venise inca Acela Care sa-L umple. Caci zice: „N-am venit sa stric legea, ci so implinesc" (Matei 5, 17). De aceea sfintului i se porunce§te de Dumnezeu sa vina la piriu (III Regi 17, 3). Fiindca acela care a baut din Noul Testament nu este numai riu, ci din inima lui vor curge riuri de apa vie: riuri ale intelegerii, riuri ale cugetarii, riuri duhovnicesti, care totu§i au secat cu timpul din pricina necredintei, ca sa nu bea nelegiuitii, sa nu se adape necredinciosii. 79. Acolo corbii il cuno§teau pe proorocul Domnului, dar iudeii nu-1 cuno^teau. II hraneau corbii (III Regi 1 7, 3), dar acel neam regesc si nobil il prigonea. Cine este Izabela, care il prigonea, daca nu sina- goga, care zadarnic curge, zadarnic se revarsa de invataturi din Scriptura pe care nu le intelege §i nu le pazefte? Ce corbi il hraneau, daca nu cei ai caror pui il cheama „care da animalelor hrana lor", precum citim „§i puilor care II cheama pe El" (Ps. 146, 9). Acei corbi stiau pe cine hranese; ei erau aproape de inteles §i aduceau hrana la acel piriu al cunoasterii dumnezeiefti". 80. II hrane§te pe prooroc, care intelege, care pazes_te cele ce sint scrise! li da bau- tura credinta noastra, ii da mincare viata noastra. Iar el hranefte mintile §i sim- tirile noastre, cuvintul lui este hrana pentru intelegerea mintii noastre. Ii dam dimineata piine cei care sintem asezati in lumina Evangheliei, il servim cu taria inimii noastre. Cu acestea se hrane§te, cu acestea capata putere, cu aces- tea umple gura celor ce postesc, carora necredinta iudeilor nu le aducea nici o hrana a credintei. Postul este acolo orice cuvint profetic, a carei grasime laun- trica nu e vazuta de ei, mistuita §i imputinata, care nu poate sa ingraf e gitleju- rile lor. 81. Poate de aceea aduceau carne seara, ca pe o hrana mai buna, pe care corintenii, slabi la minte, n-o puteau lua, §i de aceea erau hraniti cu lapte apostolic (I Cor. 3, 2). A§adar, hrana mai tare era adusa catre seara acestei lumi, iar dimineata piine. §i pentru ca Dumnezeu a cerut sa se dea aceasta hrana, se potrive§te bine sa spunem in acest loc acele cuvinte profetice: „Ie§i- rile diminetii si ale serii le vei veseli" (Ps. 64, 8). §i mai jos: „Gatit-ai hrana lor, ca a§a este pregatirea ta" (Ps. 64, 10). 82. Dar socotesc ca despre invatator am vorbit destul; acum sa urmarim viata invataceilor, care s-au imbracat in acea lauda, care zi §i noapte cinta imnuri. Fara indoiala, aceasta oaste a ingerilor intotdeauna lauda pe Domnul si in dese adunari se roaga Domnului. Citesc, isi ocupa timpul §i mintea cu lucru neintrerupt, departe de intimpinarea femeilor, i§i asigura unii altora o paza temeinica. Ce fel de viata este aceasta in care n-ai de ce te teme §i-ti este aproape eel pe care sa-1 urmezi? Osteneala postului aduce in schimb linistea mintii. Deprinderea il u§ureaza, repaosul il 264 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI sustine, iar prin munca este uitat. Nu este incarcat de grijile lumii, nu este sta- pinit de necazuri straine, nu este intetit de drumuri in ora§. 83. Invatind §i slu- jind acestei sarcini, vedeti in ce fel trebuie sa fie invatatorul pe care putem sa-1 gasim, daca sinteti toti uniti in cugete, daca iertati unul altuia (Efes. 4, 32), atunci cind unul se socote§te jignit de altul. Caci nu este aceasta singura forma de dreptate sa nu-1 jigniti pe eel ce nu te-a jignit, ci sj sa-i ierti celui ce te-a jig- nit. Sintem adesea jigniti de furtul altuia, de in§elaciunea aproapelui. Oare socotim ca aceasta inseamna virtute, sa razbunam in§elaciunea prin in§ela- ciune, la frauda sa raspundem cu fraude? Caci daca dreptatea este o virtute, trebuie sa fie lipsita de crima si sa nu combata necinstea prin necinste. Cum poate fi pentru tine virtute ceea ce pedepsefti la altul? Necinstea nu poate fi folosita nici ca razbunare fata de necinstea altuia. Nu intereseaza cui faci rau, daca e drept sau nedrept, fiindca nu se cade sa faci rau. Este indiferent in ce chip e§ti viclean, daca din dorinta de a te razbuna, sau de a face rau. §i intr-un caz §i-n celalalt rautatea tot fara iertare ramine. Caci nu este nici o deosebire intre eel rau fi eel nedrept. De aceea ti s-a spus: „Nu rivni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea" (Ps. 36, 1). §i ceva mai sus: „Urit-am adunarea celor ce viclenesc §i cu cei necredinciofi nu voi §edea" (Ps. 25, 5). Sfatul este dat tuturor, fara exceptie: Oricare ar fi pricina, viclenia n-are nici o indreptatire. 84. Dar ce alta forma este mai buna decit cea a dreptatii dumne- zeiesti? lata ce zice Fiul Lui Dumnezeu: „Iubiti pe vrajma^ii voftri" (Matei 5, 44). §i iara§i zice: „Rugati-va pentru cei ce va prigonesc si va defaimeaza". Pina intr-atit ii opreste pe cei desavirsiti de la razbunare, incit le porunce§te sa iubeasca pe cei ce le fac rau. §i fiindca in Scriptura veche a zis: „A mea este razbunarea §i rasplatirea" (Deut. 32, 35), in Evanghelie se spune sa ne rugam pentru cei ce ne-au facut rau, ca sa nu se razbune impotriva lor Cei ce le-a fagaduit razbunarea. El vrea sa ierte cu voia ta pe eel caruia i se potrive§te fagaduinta. §i daca te ginde§ti la razbunare, iti dai seama ca eel nedrept este pedepsit mai mult dupa parerile lui, decit dupa asprimea judecatii. 85. Dar fiindca nimeni nu poate fi fara potrivnic, sa facem in a§a fel incit sa n-avem impotriviri din pricina gre§elilor noastre. Nimeni nu este mai rau pedepsit de judecata altuia decit neinteleptul de a sa, fiindca el insu§i i§i este infaptuitor al raului. De aceea sa ne ferim de lucrurile grele §i pline de incurcaturi, care nu ne aduc roade, ci paguba. Trebuie sa ne purtam astfel incit sa nu ne para rau de faptele sau de hotaririle noastre. Cei intelept are grija sa nu se rusineze de multe ori de sine §i mai ales sa n-ajunga sa se ru§ineze in fata Lui Dumnezeu de gindurile §i faptele sale. Care este roada dreptatii, daca nu lini§tea sufle- teasca? Sau ce insemneaza a trai drept, daca nu a trai linistit? Cum a fost purta- rea stapinului, a§a este §i starea intregii case. §i daca acestea se cer acasa, cu atit mai mult este nevoie de ele in Biserica, „unde fi bogat §i sarac, si rob ?i liber, §i grec §i scit, §i cu rang §i fara rang, toti sintem una in Hristos"? 86. scrisori 265 Nimeni sa nu creada ca daca e bogat trebuie sa fie mai mult respectat. In Bise- rica este bogat numai eel bogat in credinta, caci toata lumea bogatiilor apar- tine celui credincios (Pilde 20, 6). Ce este de mirare daca eel credincios stapi- neste lumea, de vreme ce stapineste mostenirea Lui Hristos, care este mai de pret decit lumea? „Cu singe scump ati fost rascumparati" (IPetru 1, 19), vi s-au spus aceste cuvinte tuturor, nu numai celor cu bani. Iar daca vreti sa fiti bogati, urmati pe eel ce spune: „Fiti sfinti in toata petrecerea vietii" (IPetru 1, 15). Nu le spune numai celor bogati, ci tuturora. Fiindca judeca fara deosebire de per- soane, dupa cum spune Apostolul, bun martor al Lui. §i de aceea nu in dela- sare, nu in sila, nu in inaltarea inimii, ci in „frica, zice Apostolul, petreceti zilele vremelniciei voastre" (IPetru 1, 17). Sinteti vremelnici si nu vesnici pe acest pamint; folositi timpul stiind ca veti pleca in alta parte. 87. Nu va incre- deti in bogatii, fiindca toate ramin aici; numai credinta va va insoti. Va va insoti si dreptatea, daca inaintea ei va fi credinta. Ce va aduc bogatiile? „Nu cu aur sau argint", nu cu proprietati, nu cu haine de matase „ati fost rascumparati in viata voastra desarta, ci cu scumpul singe al lui Iisus Hristos" (I Petru 18, 19). Asadar, acela este bogat care a fost mostenitorul Lui Dumnezeu, tovaras de mostenire cu Hristos. Nu dispretui pe eel sarac, caci el te-a facut bogat. Nu-1 nesocoti pe eel lipsit. „Acest sarac a strigat si Domnul L-a auzit" (Ps. 23, 7). Nu-1 respinge pe eel neavut. §i Hristos a devenit sarac, cu toate ca era bogat. Dar pentru tine S-a facut sarac, ca neaverea Lui sa te imbogateasca pe tine. Nu te semeti ca e§ti bogat: fara bani i-a trimis pe Apostolii Sai. 88. Cel dintii dintre ei a zis: „Argint si aur nu am" (Fapte 3, 6). Se lauda cu saracia, ca si cum averea ar fi ceva necurat. „Argint si aur, spune Apostolul, nu am". N-a zis: aur si argint, nestiindu-le pretul, fiindca nu le cunoaste intrebuintarea. ^Argint §i aur nu am" dar am credinta. Sint destul de bogat in numele lui Iisus, Care este mai presus de orice nume" (Filip 2, 9). Argint nu am §i nici nu caut. Aur n-am si nici nu doresc. Dar am ceea ce voi bogatii nu aveti, am ceea ce §i voi socotiti ca e mai de pret, si dau saracilor, ca in numele lui Iisus sa zic: „Intariti-va voi, miini slabe si genunchi slabanogi" (Isaia 35, 3). 89. Asadar, daca vreti sa fiti bogati, cautati sa fiti saraci. Atunci veti fi bogati in toate, cind veti fi saraci cu duhul (Matei 5, 3). Fiindca nu averea, ci sufletul face bogatia. 90. Unii in boga- tii multe se umilesc si cu dreptate, dar si cu intelepciune. Legea firii este des- tul de bogata pentru toti, fiindca vei gasi usor ce are de prisos. Dar pentru lacomie orice prisos de bogatie este saracie. Nimeni nu se naste, ci devine sarac. Saracia nu e realitate, ci parere. De aceea il vei gasi usor pe eel bogat dupa fire, dar greu dupa dorinta. Caci cu cit cineva a agonisit mai mult, cu atit rivneste mai mult §i se simte incins de arsita dorintelor sale. 91. De ce umblati dupa bogatii, ca §i cum ar fi trebuincioase? Nimic nu este mai trebuincios decit cunoasterea a ceea ce nu e trebuincios. De ce dati vina pe trup? Nu grija trupu- lui il face pe cineva nesatul, ci lacomia gindurilor. Oare trupul rapeste nadej- 266 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI dea in viitor? Oare trupul nimiceste frumusetea harului duhovnicesc? Oare trupul impiedica credinta? Oare trupul judeca ceva cu pareri desarte, ca un stapin nesocotit? Trupului ii place mai mult simplitatea hranei, care nu incarca stomacul, care mentine sanatatea, fiindca alunga grija §i asigura lini§- tea. 92. Dar bogatia nu este intotdeauna vrednica de dispret. „Boga{ia cuiva sluje§te la rascumpararea lui" (Pilde 13, 9), fiindca eel ce da saracului isi ras- cumpara sufletul. Este, asadar, §i in aceste bogatii materiale loc pentru virtute. Fiti ca niste cirmaci in largul marii. Cel ce-§i cirmuie bine corabia trece repede peste valuri, ca sa ajunga in port. Iar eel ce nu stie sa-§i conduca averea se scu- funda sub greutatea ei. De aceea scris este: „Avutia este pentru eel bogat o cetate intarita" (Pilde 10, 15). 93. Ce este aceasta avere daca nu Ierusalimul eel ceresc in care este imparatia lui Dumnezeu? Buna este averea care face roade ve§nice. Buna este averea care n-are nimic aici, fiindca toata proprietatea este acolo. Cine a fost in aceasta avere zice: „Partea mea este Domnul" (Ps. 118, 57). Nu zice: Partea mea este intinsa de la hotarele acelea si pina la acelea. Nu zice: Partea mea este intre acei vecini, caci este intre apostoli, intre prooroci, intre sfintii Domnului; §i aceasta este partea cea dreapta. Nu zice: partea mea este in livezi, in paduri, in cimpii, caci este in cimpiile padurii in care se gasefte Biserica, despre care este scris: „Am gasit-o in cimpiile padurii" (Ps. 32, 17). Nu zice: Partea mea este herghelia de cai. „Mincinos este calul spre scapare" (Ps. 32, 1 7). Nu zice: Partea mea consta in cirezile de vite, de asini §i de oi, daca nu cumva acestea se numara intre cirezile care-§i cunosc stapinul. §i in el vrea sa-§i aiba tovara§ asina care n-a fugit de ieslea lui Hristos (haia 1, 3). Partea ii este §i Acel miel care a fost dus la junghiere, §i Acea oaie „fara glas inaintea celor ce o tund, care n-a deschis gura Sa" (haia 50, 7), in umilinta Careia a fost inaltata judecata. Bine zice: Inaintea celor ce o tund, fiindca aceea n-a fost crucea Sa: Cel ce §i-a lasat trupul n-a pierdut dumnezeirea. 94. Nu oricine zice, a§adar, „Partea mea este Domnul". Nu zice a|a avarul, fiindca vine avaritia §i-i zice: Partea mea e§ti, eu te-am avut supus, mie mi-ai slujit, mie mi te-ai vindut in acel aur, mie mi te-ai socotit in stapinire. Desfrinatul nu zice: Partea mea e Hristos, fiindca vine desfrinarea §i-i zice: Partea mea esti, eu te-am eli- berat pentru mine la acel ospat §i te-am prins in acele nireje, eu te stapinesc cu zapis, dupa cuvintele gurii tale. Oare uiti ca a fost mai scump pretul mesei decit al vietii tale? Te birui dupa propria ta judecata. Tagaduie§te, daca poti, dar nu poti tagadui. Nimic nu ti-ai lasat pentru viata, totul 1-ai cheltuit pentru masa. Adulterul nu poate zice: Partea mea este Domnul, fiindca vine pofta §i-i zice: Eu sint partea ta, mie mi te-ai daruit in dragostea cu acea Biserica, in legile §i in drepturile mele ai petrecut acea noapte cu femei de vinzare. Trada- torul nu zice: Partea mea e Hristos, fiindca indata navale^te impotriva lui ticalo§ia raului §i-i zice: Te in§ala, Doamne Iisuse, asta este al meu. 95. Avem ca exemplu pe Iuda: cind acesta a cerut piinea de la Hristos, a intrat in SCRISORI 267 inima lui diavolul (loan 13, 2), cerindu-si stapinirea sa, pastrindu-$i dreptul asupra partii sale si zicind: Asta nu e al Tau, ci al meu, al meu este slujitorul, al Tau tradatorul; sigur asta este al meu. Sta la masa cu Tine, dar imi slujeste mie, maninca cu Tine, dar se hraneste cu mine, a primit piine de la Tine si bani de la mine. Bea cu Tine si mie mi-a vindut singele Tau. Cit de adevarat vorbeste, a dovedit. Hristos S-a indepartat de el, Iuda insusi L-a parasit pe Iisus si 1-a urmat pe diavol. 96. Cit de multi stapini are eel ce a fugit de unul singur! Dar noi sa nu fugim. Cine sa fuga de Cel pe Care-L urmeaza cei legati in lanturi, dar in lanturi de bunavoie, care dezleaga, nu leaga, in care lanturi cei legati se preamaresc zicind: „Pavel, intemnitatul Lui Iisus Hristos si Timotei" (Filimon 1). Mai mare slava este sa fim intemnitati Acestuia, decit sa fim liberi pentru altii. Cine sa fuga, asadar, de pace? Cine sa fuga de mintuire? Cine sa fuga de milostivire? Cine sa fuga de rascumparare? 97. Vedeti, fiilor, cum au scapat cei ce au urmat acestea, cum lucreaza cei morti? Ne minunam de lauda acelor virtuti a caror putere vrem s-o dobindim. §i pe cele pe care le predicam altora trebuie sa le recunoastem la noi in tacere. Nimic nu dobindeste lauda usor si fara osteneala: „Imparatia cerurilor se ia prin staruinta si cei care se silesc pun mina pe ea" (Matei 7 1, 12). Parintii care se grabeau mincau mielul. Credinta e grabita, supunerea este iute, nadejdea este fara zabava. Acestora nu le plac nehotaririle sufletesti, ci trecerea de la nelucrarea fara roada la roada osteneli- lor. De ce amii pentru ziua de miine? Poti sa lucrezi si azi: Fiindca s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi si pe cea de miine sa n-o mai apuci. Nici pierderea unei singure ore nu insemneaza o paguba mica; si o singura ora este o parte din viata. 98. Sint tineri care vor sa ajunga repede la batrinete, ca sa nu se supuna prea mult timp vointei batrinilor. Sint §i batrini care ar vrea, daca ar putea, sa se intoarca la tinerete. Nu-i aprob nici pe unii, nici pe ceilalti. Fiindca tinerii, nemultumiti si dezgustati de prezent, cauta sa-si schimbe viata, iar batrinii sa si-o prelungeasca; tineretul poate imbatrini prin obiceiuri, iar batrinetea poate trai prin lucrari. Nimic n-aduce mai mult indreptarea obiceiurilor decit disci- plina. Cu cit mai mult, asadar, se cade ca noi sa ne ridicam nadejdea spre imparatia Lui Dumnezeu, unde va fi schimbarea harului, nu a virstei? 99. Nu cu sederea, nu cu somnul se cistiga ceva. Dormind nu facem nimic, sezind nu dobindim nimic, ba dimpotriva pierdem. Trindavind Esau si-a pierdut intiie- tatea binecuvintarii (Fac. 27, 35), fiindca i-a fost mai placut sa primeasca min- carea decit s-o caute. Iacov muncind a gasit har la amindoi parintii. 100. Dar Iacob, desi era mai presus de fratele sau in virtute si har, si-a atras minia aces- tuia, care era suparat ca fratele sau mai tinar a fost pus mai presus de el. De aceea este scris: „Lasati loc miniei" (Rom. 12, 19), ca nu cumva minia fratelui sa te atraga si pe tine in pacat cind vrei sa te impotrivesti sau te razbuni. Poti indeparta greseala si de la el si de la tine daca socoti ca trebuie sa te lasi tu mai mie. Sa imiti pe patriarhul care s-a dus departe, ascultind de sfatul mamei sale 268 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI (Fac. 27, 43). Care mama? Rebeca, de buna seama, adica rabdarea. Caci al cui putea fi acest sfat daca nu al rabdarii? Mama i§i iubea fiul si de aceea a socotit ca e mai bine sa-1 indeparteze de ea decit de Dumnezeu. Buna mama tinea la amindoi, dar totusi i-a dat celui mai mare binecuvintarea pe care putea s-o pastreze. Caci nu a pus pe un fiu inaintea celuilalt fiu, ci pe eel harnic inaintea celui lenes, pe eel credincios inaintea celui necredincios. Dar iubindu-1 pe fiul eel mai mic nu 1-a dispretuit pe eel mare, ca sa nu savirseasca o nelegiuire. 707. Astfel, fiindca din pricina credintei, nu a necredintei, era trimis departe de parinti, vorbea cu Dumnezeu, sporea in avere, copii, har. §i nu s-a semetit cu acestea, desi fratele il dusmanea, ci cu smerenie 1-a iubit pe eel pe care-1 stia frate, cu toata minia, nebunia §i furia lui. §i de aceea 1-a iubit de §apte ori, dupa numarul iertarilor, fiindca nu iubea pe un om, ci pe eel pe care-L prevedea in duh ca ar veni cu trap omenesc sa ridice pacatele lumii (loan 1, 29). Din ras- punsul lui Petri! ti se dezvaluie aceasta taina prin cuvintele: „Daca va gresi fra- tele meu impotriva mea de cite ori sa-i iert? Oare pina de sapte ori?" (Matei 18, 2 1). Vezi ca iertarea pacatelor este chipul acelei mari simbete, al acelui har de liniste ve§nica; si de aceea se iarta prin contemplatie. 102. Dar ce vrea sa spuna faptul ca si-a rinduit §i sotiile §i fiii si pe toti ai sai §i i-a invatat ca §i ei sa se inchine pina la pamint? (Fac. 33, 5-6). De buna seama nu ca pamintul este o stihie care adesea se umple de singe, care este un atelier de crime, sau care de multe ori ingroze§te prin tinuturile sale stincoase, sau prin munti prapas- tio§i, sau prin cimpii pustii §i sterpe, ci ca un trap care ne va fi spre paza. §i poate aceasta este taina pe care ti-a ar&tat-o Domnul zicind: „Nu de sapte ori, ci de §apte ori cite §apte" (Matei 18, 22). 103. De aceea iertati-va si voi rauta- tile, ca sa fiti fiii lui Iacob. Nu va pierdeti nadejdea ca Esau. Imitati pe sfintul David care, ca un bun invatator, ne-a lasat ce sa imitam, zicind: „In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam" (Ps. 108, 4). Chiar cind era vorbit de rau, el se ruga. Rugaciunea este o buna pavaza, care inlatura ocara, alunga cuvintele rele si adesea se intoarce chiar impotriva celor ce au vorbit rau, pentra ca ei sa fie raniti cu propriile lor arme. „Ei vor blestema, zice el, §i Tu vei binecuvinta" (Ps. 108, 27). Trebuie dorit blestemul care dobinde§te bine- cuvintarea Domnului. 104. Ramine, preaiubitilor, sa va ginditi ca Iisus a pati- mit (Evr. 13, 12) dincolo de poarta cetatii §i ca veti ie§i din aceasta cetate paminteasca, fiindca al vostru este Ierusalimul eel de sus. Acolo sa va fie gindul vie- tii, ca sa spuneti: „Iar cetatenia noastra este in ceruri" (Filip. 3, 20). De aceea Iisus a ie§it din cetate, pentra ca voi, care ie§iti din aceasta lume, sa fiti deasupra lumii. Singur Moise, care vedea pe Dumnezeu, i§i avea cortul in afara taberei cind vorbea cu Dumnezeu (Ies. 33, 7). Singele jertfelor care se faceau pentra iertarea pacatelor era adus pe altar, iar carnea se ardea in afara taberei (Ies. 29, 12, 13). Caci nimeni asezat fund inauntra viciilor acestei lumi, nu scapa de pacat si singele jertfei nu este bine primit lui Dumnezeu daca nu iese SCRISORI 269 din tina trupului sau. 705. Primiti cu placere sa fiti gazde. Prin gazduire sfintul Avraam a aflat har. Gazduind pe Domnul Sara a meritat sa aiba un fiu, desi la o inaintata batrinete (Fac. 18, 3), iar Lot a scapat de focul prin care a pierit Sodoma. §i tu poti primi pe ingeri, daca le daruiesti gazduire cind vin. Ce sa spun de Rahab, care prin acest dar si-a aflat mintuirea (Isaia 2, 1 s.u.). 106. Sa va para rau de cei ce sint tinuti in lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei. Min- giiati-i pe cei napastuiti. „Caci mai bine e sa mergi in casa plinsului, decit in casa veseliei" (Eccl. 7, 3). In prima ai prilejul sa faci un bine, in cea de-a doua iti gasesti alunecarea in viciu. De acolo nadajduiesti rasplata, dincoace ai pri- mit-o. Simtiti-va in fata celor ce sufera ca si cum voi insiva a{i suferi. 707. Femeia sa fie tovarasa, nu roaba a barbatului; sa fie condusa, nu constrinsa. Este nevrednica de casatorie cea vrednica de sfada. Iar barbatul sa-si conduca sotia ca un cirmaci, s-o cinsteasca fiindu-i ea tovarsa de viata, sa fie amindoi partasi la mostenirea harului. 705. Mamelor, alaptati-va copiii, iubiti-i. Rugati-va pentru ei sa fie ani multi pe pamint, nu in pamint, ci pe pamint cu toate ca nimic n-are viata lunga pe acest pamint. Chiar ceea ce este indelungat este de fapt scurt si repede trecator. Indemnati-i sa ia mai de graba crucea Domnului decit sa iubesca aceasta viata. 705. Maria, Maica Domnului, statea in fata cru- cii Fiului Sau. M-a invatat aceasta nu altcineva decit loan evanghelistul (loan 19, 25). Altii au scris ca pamintul s-a cutremurat in timpul patimilor Domnu- lui, ca cerul a fost acoperit de intuneric (Matei. 27, 45-51), ca soarele s-a ascuns si ca tilharul, dupa ce s-a marturisit cu evlavie, a fost primit in rai (Luca 23, 42-45). loan a aratat ceea ce altii n-au aratat, cum Iisus a§ezat pe cruce §i-a strigat mama socotind de mai mare pret ca, biruitor al chinurilor, arata mamei indatoririle evlaviei, decit ca daruia imparatia cereasca. Caci daca este religios faptul ca da iertare tilharului, cu mult mai plin de evlavie este faptul ca mama este cinstita cu atita dragoste de catre Fiul sau. „Iata, zice El, fiul Tau... lata mama Ta" (loan 19, 27). Pe cruce Hristos facea testament si impartea datoriile evlaviei intre mama Sa si ucenicul Sau. Lasa Domnul nu un testament public, ci chiar particular, si acest testament al Sau era semnat de loan, martor vred- nic de un atit de mare ajutor al testamentului, prin care nu erau lasati bani, ci viata vesnica, iscalit nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu, Care zice: „Limba Mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit" (Ps. 44, 2). 110. Dar nici Maria nu era mai mica decit i se cadea, ca mama a lui Hristos. Pe cind Apostolii fugeau, ea statea in fata crucii lui Hristos si privea cu ochi piosi ranile Fiului sau, fiindca nu privea moartea unui Fiu, ci mintuirea lumii. Sau poate fiindca prin moartea Fiului sau stia ca va fi mintuirea lumii si credea ca §i prin moartea ei se va adauga ceva darului public. Dar Iisus n-avea nevoie de ajutor pentru mintuirea tuturor, fiindca i-a salvat pe toti fara ajutor. De aceea si zice: „ Ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei moiti slobod" (Ps. 87, 4). A primit dragostea mamei, dar n-a cautat ajutorul altuia. 111. Imitati-o, sfinte mame, pe 270 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI cea care a dat un atit de mare exemplu de virtute prin singurul si preaiubitul ei Fiu. Nici voi n-aveti copii mai dragi, nici Fecioara nu cauta acea mingiiere de a putea sa nasca alt fiu. 1 12. Porunciti servilor Domnului nu ca unora care au conditia de supu§i, ci astfel incit sa va amintiti ca sint dupa fire cu aceeasi soarta ca si voi (II Petru 1, 4). Iar voi, servi, slujiti stapinilor vostri cu buna- vointa (I Petru 2, 18). Fiecare trebuie sa primeasca cu rabdare ceea ce i sa dat la na§tere; supuneti-va nu numai stapinilor buni, ci si celor rai. Care este harul servirii voastre daca servi ti cu harnicie numai celor buni? Sa binemeritati chiar §i din partea celor rai. Caci si cei liberi, daca sint pedepsiti de judeca- tori pentru gre§eli, n-au nici o rasplata. Rasplata este a celor ce nu gresesc. Asadar, §i voi, privind catre Iisus, daca slujiti cu rabdare chiar unor stapini rai, veti avea rasplata. §i Domnul, Care era drept, a suferit din partea celor nedrepti si, cu minunata rabdare, S-a rastignit pe cruce pentru pacatele noastre, pentru ca acela care-L imita sa-§i spele cu singele Lui pacatele. 1 13. In incheiere, intoarceti-va toti la Domnul Iisus. Desfatarea acestei vieti sa va fie in pacea sufleteasca, rabdarea mortii sa se insoteasca in cugetul vostru cu nadejdea nemuririi, ideea invierii cu harul lui Hristos, adevarul cu simplita- tea, credinta cu increderea, infrinarea cu sfintenia, harnicia cu cumpatarea, felul de trai cu viata masurata, invatatura fara infumurare, temeinicia in ftiinta, credinta fara ameteala ereziei. Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu voi cu toti. Amin. A DOUA CLASA Scrisoarea a LXTV-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS, SANATATE! 7. Ma intrebi de ce Domnul Dumnezeu a plouat cu mana poporului Sau altadata si acum nu mai ploua. Daca-ti dai seama bine, ploua si zilnic a plouat din cer mana pentru cei ce-L servesc pe El. §i acea mana trupeasca se gaseste azi in mai multe locuri, dar lucrul acesta nu este atit de minunat; fiindca a venit ceea ce este desavirsit. Iar desavir§ita este piinea din cer, intruparea din Fecioara, despre care te invata indeajuns Evanghelia. Asemenea mana este cu mult mai presus decit cea dinainte. Cei ce au mincat acea mana, adica acea piine, au murit; iar cine o va minca pe aceasta va trai vesnic (loan 6, 52). 2. Dar exista si o mana duhovniceasca, adica ploaia duhovniceasca a intelepciunii, care se varsa din cer pentru cei iscoditori §i care o cer; aceasta umezeste min- tile celor evlaviosi si le indulceste giturile. Asadar, eel ce a inteles revarsarea intelepciunii dumnezeiesti se desfateaza si nici nu cauta ajta hrana, nici nu traieste numai cu piine, ci cu tot cuvintul lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Cine este mai dornic sa stie intreaba ce este mai dulce decit mierea. Lui ii raspunde sluji- torul Lui Dumnezeu. „Este piinea pe care ti-a dat-o Dumnezeu s-o maninci" (Ie§. 16, 15). §i ce este aceasta piine, asculta: „Este cuvintul pe care ti 1-a rinduit Dumnezeu" (Ie§. 16, 16). Asadar, aceasta rinduiala a lui Dumnezeu, aceasta hrana intare§te sufletul inteleptului, il lumineaza §i-l indulce§te, impodobin- du-1 cu stralucirea adevarului §i imbiindu-1, ca si cu un fagure de miere, cu gus- tul placut al feluritelor virtuti si cu cuvintul intelepciunii. „Cuvintele frumoase sint un fagure de miere", asa este scris in Pilde (Pilde 16, 24). 3. Dar de ce este marunta, asculta pricina: fiindca este mic si grauntele de mustar, cu care se aseamana imparatia cerurilor (Luca 12, 19). §i o credinta, daca este cit un graunte de mustar, poate sa ridice muntii si sa-i arunce in mare (Luca 1 7, 6). Imparatia Lui Dumnezeu „este asemenea aluatului pe care luindu-1 femeia 1-a ascuns in trei masuri de faina, pina ce s-a dospit toata" (Luca 13, 2 1). §i Moise a luat capul vitelului de aur, 1-a sfarimat pina 1-a facut praf si, presarindu-1 in apa, 1-a dat poporului sal bea (Ie§. 32, 20). Caci se ingrosase inima lor de rau- tatea necredintei, se molesise §i pierduse subtiimea credintei. Acea femeie care va macina bine se va lua, iar cea care va marina rau se va lasa (Matei 24, 41). 4. Macina, asadar, si tu credinta ta, ca sa fii ca acel suflet care stirneste in sine dragostea lui Hristos si pe care-1 admira in urcarea lui puterile cerefti. Sa se urce fara paguba, sa se inalte din aceasta lume cu bucurie si veselie ca ara- 272 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 cul vitei de vie fi ca fumul sa se ridice in sus, aprinzind miresmele invierii fi ale credintei, precum gasefti sens: „Cine este aceea care se ridica din pustiu ca un stilp de fum, parca ar arde smirna fi tamiie, parca ar arde pulbere de miresme iscusit gatite?" (Cint. 3, 6). 5. Frumos i-a exprimat finetea comparind-o cu pul- berea fi amintind de miresme. Fiindca si in cartea Iesirii citim lucruri cu gust exprimate (Ie§. 30, 23), precum se spune despre acea tamiie profetica, amestec din mai multe miresme, rugaciune a sfintilor care se indreapta spre fata lui Dumnezeu, precum zice si David: „Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamiia inaintea Ta" (Ps. 140, 2). §i grecul a zis: „Sa se inalte rugaciunea mea ca tamiia inaintea Ta". §i in Apocalipsa lui loan citim ca: „A stat ingerul inaintea altaru- lui, avind cadelnita de aur §i i s-a dat lui tamiie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor. §i fumul tamiiei s-a suit din mina ingerului inaintea Lui Dumnezeu impreuna cu rugaciunile sfintilor" (Apoc. 8, 3-4). 6. Este frumos spus fi despre sinul fi despre pintecele acelui suflet care se inalta la Hristos. §i de aceea este laudat prin cuvintele logodnicului care zice: „Sinul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamiios plina; pintecele tau este snop de griu, incins frumos cu crini" (Cint. 7, 3). Caci este in toata invatatura o expri- mare rotunjita si o bautura duhovniceasca nu lipsita de plinatate si de cunoaf- terea tainelor cerebri. §i pintecele sufletului este ceva tainic, ca fi sinul, pintece in care prime§te hrana nu numai rodnica, prin care se intaresc inimile, ci §i placuta §i inmiresmata, care desfateaza. Poate ca asta ne-a invatat §i Moise, ca prin multe §i pioase rugaciuni sa ispa§im acea nelegiuire. 7. §i in cartea Regi- lor, pe cind Domnul se arata sfintului Hie, s-a auzit intii un glas, ca o adiere u§oara, §i indata i s-a aratat Domnul (IIIRegi 19, 12), ca sa cunoa§tem ca cele trupe§ti sint tari §i ingro§ate, iar cele duhovnice§ti sint moi §i subtiri, incit nu pot fi vazute cu ochii. §i de duhul intelepciunii, care este subtire si miscator, citim in cartea Intelepciunii (Int. 7, 22), ca este in aceasta duhul intelegerii, sfint, unic, multiplu, subtil §i mobil, care mai intii i§i macina cuvintele ca sa nu supere cu ceva fie prin inteles, fie prin forma. Acelui Babilon, cind va fi dari- mat, i se va spune: „§i huruit de mori nu se va mai auzi in tine niciodata" (Apoc. 18, 22). 8. Aceasta este mana cea fina, care se culegea zilnic, dar care nu se putea pastra de pe o zi pe alta. Pentru ca descoperirile intelepciunii sint pla- cute vremelnic fi nu sint atit de uimitoare cele ce se gasesc in timp, ca acelea care se revarsa din vioiciunea mintii prezente, sau fiindca dezvaluie taina vii- toare, de vreme ce mana pastrata pina la rasaritul soarelui nu mai putea sa fie buna de mincat, adica sa aiba har pina la venirea Lui Hristos. Rasarind Soa- rele dreptatii fi stralucind legamintele luminoase ale trupului fi singelui lui Hristos, inceteaza cele fara de nici un pret, urmind a fi luate de popor cele desavirfite. Sanatate fi gindefte-te la noi, ca fi noi ne gindim la tine. SCR1SORI 273 Scrisoarea a LXV-a AMBROZIE CATRE SIMPLICIANUS, SANATATE! 1. Mi-ai sens ca, pe cind citeai, te-ai intrebat cu mirare ce vrea sa spuna faptul ca Moise, cind a adus jertfa de izbavire Domnnlui, jumatate din singele viteilor de jertfa 1-a turnat intr-un vas, iar jumatate 1-a imprastiat pe jertfelnic (Ie§. 24, 6). Dar nu inteleg de ce ai indoieli si ma intrebi pe mine, de vreme ce ai cutreierat tot pamintul pentru credinta si pentru dobindirea cunoasterii. Ai dat tot timpul acestei vieti citirii de zi si de noapte, cuprinzind cu agera minte cele ce se pot intelege, ca unul care obisnuiesti sa arati cit de departe sint de adevar cartile de filosofie, ca multe sint atit de de§arte, incit opera scriitorilor a murit inaintea lor. 2. Totusi, fiindca folosul cuvintelor, ca si al banilor, este mare si prin el se aduce eel mai mare ci§tig in agoniseala de obfte a invataturii, nu pot sa nu spun cit de minunata este aceasta impartire a singelui. Pe cit se pare, o parte arata invatatura morala a intelepciunii, iar o parte pe cea mistica. Partea turnata in vas este morala, iar cea varsata pe altar este mistica, prin aceea ca este varsata in mintile omenesti prin oarecare insuflare si prin dar dumnezeiesc, pentru ca ele sa simta cele de cuviinta si sa se umple de credinta in Dumnezeu. 3. Cei ce au vorbit despre maretia Lui si despre cele ceresti, fie Apostolii, fie Sfintii Prooroci, n-au indraznit sa vorbeasca decit despre cele aratate lor prin descoperire. De aceea Pavel a dat marturie intr-o scrisoare a sa ca a fost rapit in rai §i ca a auzit cuvintele pe care nu-i este ingaduit omului sa le spuna (II Cor. 12, 4). §i §tefan a vazut cerurile deschise §i pe Iisus stind de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 55). §i proorocul David L-a vazut §ezind (Ps. 109, 1). Ce sa spun despre Moise, despre care Scriptura zice ca nu s-a mai ridi- cat in Israel profet precum Moise, care L-a cunoscut pe Dumnezeu fata catre fata, in toate semnele §i minunile pe care le-a facut in tara Egiptului (Deut. 34, 10-11). 4. Asadar, partea mistica este jertfa lui Dumnezeu, Care prin stralucirea intelepciunii dumnezeie§ti, ca Tata §i Ziditor, inflacareaza puterea sufletului s_i lu- mineaza mintea. Iar intelepciunea lui Dumnezeu este Iisus, la pieptul Caruia cadea loan (loan 13, 25), ca sa se arate ca din acea taina de temelie a sorbit minunile dumnezeiefti ale intelepciunii. El insu§i a scris ceea ce a §tiut despre aceasta, fiind- ca se temea sa pretinda §i sa arate ca apartine mintii sale darul pe care-1 primea. Dar §i Domnul Insu§i spunea Apostolilor deschizindu-§i gura: ^uati DuhSfint" (loan 20, 22). Prin aceasta a declarat ca El este Cel despre Care zisese Moise: „Eu voi deschide gura ta §i te voi invata ce sa graie^ti" (Ie§. 4, 12). A§adar, aceasta intelep- ciune dumnezeiasca de nespus in cuvinte, neamestecata §i nestricata i§i varsa harul sau in sufletele sfintilor §i le descopera cunoa§terea, ca sa priveasca slava Lui Dum- nezeu. 5. Iar invatatura intelepciunii morale este aceea care se toarna in vase si din ele se primeste si se bea. Dar vasele sint simturile noastre. Ele sint cei doi ochi, urechile, narile, gura si celelalte parU potrivit sarcinilor. 18 - Sftntnl Ambrozie al Miianului 274 SFlNTUL.AMBROZIE AL MILANULUI Ochii sint pentru vaz, urechile pentru auz, narile pentru miros, gura pentru gust §i asa mai departe. In aceste vase Acel Cuvint, in Care este inceputul preotiei §i al proorociei, toarna parti ale singelui Sau, ca sa insufleteasca par- tile necugetatoare §i sa le faca cugetatoare. 6. Apoi, cind a datporuncile legii §i le-a vestit poporului, Moise mai intii a infati§at intelesul chivotului, al candela- brului fi al tamiiei, §i dupa aceea a injunghiat victimele de jertfa, o parte din singe varsindu-1 pe sfintul jertfelnic, iar cealalta stringind-o in vase (Ie§. 25, 3 1 §.u.). 7. Aceasta este impartirea intelepciunii in mistica, adica dumnezeiasca si morala. Logosul este impartitorul sufletelor §i al virtutilor (Evr. 4, 12). Dar Logosul este §i cuvintul, puternic si ascutit, al lui Dumnezeu. El patrunde §i trece pina la despartirea sufletului, deosebeste §i desparte virtutile. Moise, slu- jitorul Lui a deosebit felurile virtutilor prin despartirea singelui. 8. Mai presus de celelalte n-a fost vestit nimic in lege, in afara de venirea Lui Hristos §i de patimile Lui. Ai grija sa fie mintuitoare aceasta jertfa pe Care Dumnezeu Cuvintul a infatisat-o prin Sine Insusi §i prin trupul Sau. Mai intii in Evanghe- lie, dar §i in lege, a propovaduit invatatura morala, aratind-o in rabdarea §i in faptele Sale ca in ni§te vase. Astfel, turnind in obiceiurile §i simtirile noastre o substanta noua, ca un fel de viata a intelepciunii, prin care a intarit mintile oamenilor, le-a facut rasadnite ale virtutilor si sala§e ale evlaviei, iar ap*oi, venind la jertfelnic, a varsat singele jertfei Sale. 9. Pina la urma, fie ca prime§ti aceste cuvinte ale mele, fie ca vrei sa-1 urmezi pe Solomon, simtamintul este la fel de evlavios. De aceea proorocul Moise a turnat singe in vase, ca sa §tii ca singele este intelepciunea, despre care s-a scris ca a amestecat in vas vinul sau, spunind celor neintelepti sa paraseasca neintelepciunea §i sa caute intelepciu- nea (Pilde 9, 2). Asadar, din vas se bea intelepciunea, se bea invatatura, se bea intelegerea, se bea indreptarea, se bea indrumarea vietii, se bea infrinarea obiceiurilor §i a gindurilor, harul evlaviei, cre§terea virtutii, izvorul bel§ugului. 10. Faptul ca a varsat singe pe altar trebuie sa-1 intelegi ca o spalare a lumii, ca iertare a tuturor pacatelor. Caci a varsat acel singe pe altar ca o jertfa pentru ispafirea pacatelor celor multi. Mielul este jertfa, dar el nu apartine firii oarbe, ci puterii dumnezeie§ti §i despre el s-a zis: „Iata mielul Lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii" (loan 1, 29). Caci cu singele Sau nu numai ca i-a curatit pe toti de gre§eli, dar le-a daruit din puterea cea dumnezeiasca. Sau tie nu ti se pare ca §i-a varsat Singele Sau Cel din a Carui coasta a curs pe altarul patimirii singe §i apa (loan 19, 34). Sanatate si gindeste-te la noi cu dragoste de parinte, asa cum faci. Scrisoarea a LXVI-a AMBROZIE CATRE ROMULUS /. Fara indoiala ca de aceea s-au nascocit scrisorile, pentru ca sa putem vorbi cu cei care sint departe de noi. Dar folosirea lor este cu mult mai fru- moasa §i mai pilduitoare daca astfel de convorbiri, dese §i placute, au loc intre scrisori 275 parinti si copii. Pe aceasta cale chipul celor despartiti trupe§te parca este de fata. Prin scrisori dragostea intre cei ce-§i scriu create §i spore§te, cum este cazul cu scrisorile dintre noi. Cu mult mai mult mi-am dat seama de dragostea ta din scrisoarea din urma, in care ai socotit ca trebuie sa ma intrebi ce vrea sa spuna faptul ca Aaron a luat aurul poporului care cerea sa i se faca zei §i ca din acel aur a facut un cap de vitel, sau ca Moise atit de tare s-a miniat, incit a poruncit ca fiecare sa ia sabia §i sa ucida pe eel din apropierea sa (Ie§. 32, 2-4). 27. Caci mare lucru este a nu ingadui sa aiba cei ce sint departe nici o paguba nu numai a dragostei, dar nici macar a §tiintei si a vorbei libere. A§adar, la intrebarea pe care mi-ai pus-o iti voi raspunde ceea ce cred eu, mai degraba din dorinta de vorba, decit de a spune ceva sigur. 2. Pe cind Moise a primit legea pe muntele Sinai, poporul se gasea cu preotul Aaron. §i cu toate ca ade- sea poporul cadea in vina, totu§i, cit timp s-a dat legea, n-a ie§it la iveala vreo alunecare nelegiuita. Dar cind a tacut cuvintul dumnezeiesc al legii, pacatul a navalit in multime, care a inceput sa ceara sa i se faca zei. Daca a vazut asa Aaron a cerut inelele de aur ale barbatilor, ca §i cerceii femeilor, le-a topit pe toate in foe §i a facut din ele un cap de vitel. 3. Nu putem sa-1 iertam pe preot, dar nici nu indraznim sa-1 osindim. Totu§i, n-a fost neintelept ca le-a luat iudeilor inelele §i cerceii. Caci cei ce unelteau nelegiuirea nu puteau sa aiba nici semn de credinta, nici podoabe de aur. § i patriarhul Iacov a ascuns cerceii cu idolii pagine§ti cind i-a ingropat in Sihem (Fac. 35, 4), ca sa n-asculte nimeni de superstitiile straine. Bine a zis: „Scoate-ti inelele §i cerceii de aur care sint in urechile femeilor voastre" (Ie§. 32, 2), nu ca sa lase cerceii barbatilor, fiindca se §tie ca barbatii n-au. Cu rost s-au luat femeilor cerceii de aur, pentru ca Eva sa n-auda iara§i vocea §arpelui. 4. §i pentru ca ei ascultasera de nelegiuiri, le-a topit in foe §i cerceii §i chipul nelegiuirii, caci eel ce asculta rau, de obicei i§i topeste nelegiuirea. Dar de unde pina unde a ie§it capul de vitel, ne invata cele ce au urmat. Anume se prevestea ceea ce a facut Ieroboam, care mai tir- ziu a introdus acest fel de nelegiuire, ca poporul evreilor sa se inchine la vitei de aur. (Ill Regi 12, 30); fiindca toata necredinta este asemenea inapoierii §i neintelepciunii vitelor. 5. Izbit de josnicia acestui lucru, Moise a rapt tablele, a sfarimat capul vitelului de aur §i 1-a facut pulbere, ca sa nimiceasca orice urma a ratacirii. Au fost rupte primele table, ca sa apara in locul lor cele de-al doilea, care au §ters ratacirea prin predica Evangheliei. Asa a risipit Moise acea trufie egipteana §i prin autoritatea legii ve§nice s-a plecat cre§tinul celor semeti. De aceea §i zice David: „§i va sfarima Domnul cedrii Libanului §i-i va mic§ora ca pe un vitel din Liban (Ps. 28, 5-6). 6. Astfel a inghitit poporul toata necredinta §i trufia, ca sa nu-1 inghita neevlavia §i cute- zanta. Caci este mai bine ca fiecare sa-§i biruie trupul §i viciile, ca sa nu se zica despre el ca 1-a luat moartea cea biruitoare (Isaia 25, 8), ci mai degraba sa se zica: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este, moarte, boldul tau?" 276 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 (I Cor. 15, 54-55). §i despre Domnul s-a zis: „Din piriu pe cale va bea" (Ps. 109, 7), fiindca a baut otet, ca sa inghita ispitele tuturor. 7. Iar ca a poruncit sa se ucida intre ei cei apropiati, parinti §i copii, frati §i frati, acesta este un invata- mint limpede ca trebuie pusa religia mai presus de trebuinta, credinta mai presus de rudenie. Adevarata credinta este aceea care pune cele dumnezeie§ti mai presus de cele omene§ti, cele vesjiice mai presus de cele vremelnice. De aceea insu§i Moise a zis catre fiii lui Levi: „Cine este pregatit pentru Domnul sa vina la mine. §i le-a zis: Incingeti-va fiecare din voi sabia la §old §i strapun- geti tot ce intilniti" (Ie§. 32, 27), pentru ca din respectul §i din dragostea fata de Dumnezeu sa piara tot simtamintul trebuintei. Se scrie ca au fost ucisi trei mii de oameni §i nu ne speriem de numar, deoarece este mai bine sa scape cei multi prin pieirea unui mic numar, decit sa fie ucisi toti din razbunare. Caci nimic nu pare aspru pentru razbunarea injuriei cere§ti. 8. Pentru aceasta sar- cina sint alese sfintele servicii ale levitilor, a caror parte este Dumnezeu. Nu §tiu sa crute pe ai lor cei ce nu cunosc nimic al lor, fiindca pentru cei sfinti Dumne- zeu este toate. Este adevarat razbunator si pedepsitor si acel levit care-si nimice§te trupul ca sa salveze duhul, cum era acela care zice: „Imi chinuiesc trupul si-1 supun robiei" (I Cor. 9, 27). Dar ce este mai apropiat sufletului decit trupul? Ce este mai apropiat trupului decit patimile? Pe acestea levitul eel bun le ucide cu sabia duhovnicesca, adica cu cuvintul lui Dumnezeu, Care este de doua ori mai ascutit §i mai puternic (Evr. 4, 12). 9. Exista §i sabia Duhului, care patrunde prin suflet, precum s-a zis catre Moise: „Si prin insusi sufletul tau va trece sabie" (Luca 2, 35), ca sa se descopere gindurile din multe inimi. Oare nu este unit trupul cu sufletul printr-o tovarasje oarecum frateasca? Oare nu este §i graiul ruda §i apropiat mintii noastre? A§adar, cind ne infrinam graiul ca sa nu cadem in pacatul flecarelii, rupem dreptul de nastere §i dezlegam lantul rudeniei frate§ti. §i sufletul i§i desface partea sa necugetatoare, ca §i inrudita cu puterea cugetatoare. 10. A§a deci a invatat Moise poporul sa se ridice impo- triva celor apropiati, prin care sa fie rechemata credinta §i sa fie retinuta virtu- tea, ca sa se desparta de noi tot ceea ce nu este virtute, tot ceea ce este ameste- cat cu gre§eala §i inlantuit de vicii. Prin aceasta indrumare a poporului Moise a reusit nu numai sa potoleasca minia dumnezeieasca §i sa indeparteze ocara, dar §i sa aduca harul. 7 7. La cererea ta am aratat ceea ce gindesc dupa puterea mea de intelegere. Daca ai ceva mai bun de spus, imparta§e§te-mi $i mie, pentru ca de la tine §i de la mine sa spunem ce trebuie mai degraba ales §i urmat. Sanatate §i iube§te-ne ca un fiu, fiindca §i noi te iubim. SCRISORI 277 Scrisoarea a LXVTI-a AMBROZIE CATRE SIMPLICIANUS, SAnATATE! 7. Cit este de insemnat fiecare prin darul sau trebuie sa ne fie pilda textul a carui citire pe drept te-a mi§cat si care spune ca Moise L-a vazut pe Dumne- zeu fiind mai aproape de El ca nimeni altul (Num. 12, 8) si ca nu s-a mai ridicat in Israel un prooroc, care sa vada pe Dumnezeu fata catre fata, ca Moise (Deut. 34, 10), care neintrerupt, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, a fost cu Dom- nul cind a primit legea pe munte (Deut. 34, 28). Iti spun ca el, caruia Dumne- zeu ii dadea cuvintele pe care sa le graiasca (Ie§. 4, 12), a aprobat mai degraba chibzuinta fratelui sau Aaron, decit pe a sa. Ne intrebam: a fost cineva dintre oameni mai intelept si mai invatat decit Moise? Iar pe de alta parte, precum citim, insusi Aaron impreuna cu Mariam dupa aceea a gresit cu privire la per- soana etiopiencei (Num. 12, 1). 2. Dar asculta cu atentie unde era mai presus Moise prin §tiinta, iar Aaron prin chibzuinta. Moise este marele prooroc, care a zis despre Hristos: „Pe Acela sa-L ascultati ca §i pe mine" (Deut. 18, 15). §i despre el, Domnul spunea: „Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti" (Luca 16,2 1). In lucrarea proorociei Moise este pus mai presus ca prooroc; iar unde este lucrarea, sarcina si slujba preotiei, este pus mai presus, ca preot, Aaron. Sa ne ocupam insa de textul insusi, unde se spun acestea. 3. Era jertfit un tap pentru pacat §i adus ca ardere de tot. L-a cautat dupa aceea Moise §i fusese ars. „§i s-a suparat Moise pe Eleazar §i pe Itamar, fiii lui Aaron, care mai ramasesera, zicind: De ce n-ati mincat jertfa pentru pacat in locul eel sfint? Ca aceasta este sfintenia mare si va e data voua ca sa ridicati pacatele ob§tii §i voi trebuie s-o mincati in locul eel sfint, cum vi s-a poruncit (Lev. 10, 18). Dar cind l-a vazut Aaron suparat, i-a raspuns linistit: lata, astazi si-au adus ei jertfa lor pentru pacat si arderea lor de tot inaintea Domnului, fi dupa cele ce mi s-au intimplat, de as fi mincat astazi jertfa pentru pacat, oare ar fi fost aceasta placut Domnului? §i a auzit Moise §i le-a socotit raspunsul indreptatit (Lev. 19, 20). Sa vedem ce inseamna aceasta. 4. Numai Dumnezeu nu gre§este in nici un chip. Inteleptul isi indreapta greseala si se caieste pentru pacatele sale, ceea ce este totusi greu in aceasta viata ome- neasca. Ce este mai rar decit sa gase§ti un barbat care sa se dojeneasca pe sine insusi §i sa-si osindeasca faptele sale? Rara este recunoafterea pacatului, rara pocainta, rara chiar folosirea acestui cuvint la oameni. Caci se impotriveste firea, se impotrive§te rusinea. Firea, fiindca toti sint sub pacat si cine poarta un trap este supus greselii. Nevinovatiei si neprihanei i se impotrivesc firea trupu- lui si momelile veacului. Se impotrivefte §i rusinea, fiindca oricine se rusi- neaza sa-§i marturiseasca vinovatia, cit timp cugeta mai mult la cele prezente, decit la cele viitoare. 5. Se ostenea Moise sa gaseasca un suflet fara pacat, 278 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI suflet care sa-§i dezbrace rama§itele ratacirii §i, gol, sa piece fara sa-i fie ru§ine de sine. Dar n-a gasit, fiindca repede i-a luat-o inainte pornirea cea necugeta- toare. O oarecare flacara a pornirilor foarte repezi incalze§te sufletul §i-i arde nevinovatia. Atirna mai greu cele prezente fata de cele viitoare, cele nestapi- nite fata de cele cu masura, cele multe fata de cele bune, cele placute fata de cele serioase. Atirna mai greu trindavia fata de barbatie, veselia fata de tris- tete, momeala fata de impotrivire, graba fata de cumpanire. Se mi§ca repede nedreptatea care da prilejuri de a face rau. Fiindca „repezi sint picioarele ei sa verse singe" (Ps. 13, 3). Virtutea este in schimb cu totul domoala §i zabovi- toare, mai dinainte judeca §i prive§te ce trebuie sa se intimple. Ea este mintea cea buna, care-si cerceteaza planurile si mai intii vede ce ete frumos si cinstit, pe cind nedreptatea pune fapta inaintea cugetarii. Iar cainta este lene§a §i ru§inoasa, apasata, tinuta in loc de ru§inea celor prezente. Luind aminte numai la cele viitoare, a caror nadejde, ca §i roada, este tirzie, lucrarea ei e fara graba. 6. Intre aceste hotare ale nadejdii §i virtutii alearga repede neru§i- narea, iar cainta in fata celor prezente dispare. Simtamintul ei se duce si gin- dul la ea se risipe§te. O cauta lumina §i n-o gase§te. Se mistuie in flacara §i in fumul nedreptatii §i este pusa in mi^care puterea legii. Moise spune ca jertfa pentru pacat ar fi trebuit sa fie mincata de preoti in locul eel mai sfint §i-i mustra ca pe ni§te nepasatori. Aaron i-a raspuns ca judecata preoteasca tre- buie sa fie prevazatoare §i aceasta sarcina sa nu se savir§easca u§or, cu vreun gind rau, pentru ca sa nu se faca o gre§ieala mai mare decit cea dintii. Caci fie untdelemnul, fie vinul se strica §i se degradeaza u§or intr-un vas murdar. 7. Dar cum putea sa fie ars pacatul unde focul era strain §i aceasta sub privirea lui Dumnezeu, Caruia §i cele ascunse Ii sint cunoscute? Oare poate sa-I placa Lui Dumnezeu cineva care, pina aici traind in nedreptati §i tinind rautatea inchisa in inima, spune ca el face pocainta? Acesta este asemenea unui bolnav care se preface ca e sanatos, dar care de fapt §i mai tare se imbolnave§te. Fiindca nu-i foloseste la nimic prefacatoria sanatatii, de vreme ce vorbirea stinsa si puterile slabite il dau de gol. 8. Foe strain este pofta, foe strain este orice aprindere a dorintei nedrepte, foe strain este orice ar§ita a lacomiei. Nimeni nu e numai murdarit, ci §i ars de acest foe. Caci daca aduce cineva foe strain in fata lui Dumne- zeu, il inghite focul eel ceresc, cum s-a intimplat cu Abiud §i Nadad, pe care i-a mistuit focul ceresc deopotriva cu cele ce fusesera aduse la sfintul jertfelnic pentru pacat. A§adar cine vrea sa se curate de pacatul sau sa se indeparteze de focul eel strain. Sa se incredinteze numai acelui foe care arde greseala, nu omul. 9. Ce este acest foe, asculta-1 pe eel ce spune ca „Iisus boteaza cu Duhul Sfint §i cu foe" (Matei 3, 1 1). Acesta este focul care a vindecat pe femeia cu scurgere de singe de doisprezece ani (Matei 9, 20). Acesta este eel ce a ridicat pacatul lui Zaheu, care zicea ca jumatate din avutul sau il da saracilor §i ca, daca a rapit cuiva ceva, va intoarce impatrit (Luca 19, 8). Acesta este focul care scrisori 279 a §ters vina tilharului, caci foe mistuitor este Cel ce i-a zis: „Astazi vei fi cu mine in rai" (Luca 23, 43). Pe aceia i-a insanato§it, la care a aflat marturisire simpla §i curata, fara rautate §i fara viclenie. 10. Iuda n-a putut ajunge la izba- vire de vreme ce zicea: „Am gre§it vinzind singe nevinovat" (Matei 27, 4), fiindca avea aprins in sufletul sau foe strain, ale carui flacari 1-au dus la spinzu- ratoare. A fost nevrednic de izbavire, fiindca nu s-a intors cu plinset inauntrul mintii lui §i nu s-a pocait cu inima curata. §i Domnul Iisus este atit de milos incit i-ar fi daruit iertarea, daca ar fi cerut mila lui Hristos. 1 1. Preotii nu ridica o asemenea greseala §i nici pacatul celui ce se pocaieste cu vicle§ug, pastrind in taina dorinta de agresL Einupot sta la masa cu cel ce pe dinauntru este plin de §iretenie fi de urme ale mu§caturilor de §arpe. Hrana preotului sta in iertarea pacatelor. De aceea zice Hristos, Cel dintii dintre preoti: „Mincarea Mea este sa fac voia Tatalui Meu Care este in ceruri" (loan 4, 34). Care este voia lui Dumnezeu, deci nu cea din cuvintele: „Daca te vei intoarce §i vei plinge, atunci te vei mintui" (Isaia 30, 15)? In vicle§ug deci nu este nici o hrana. Caci nu simte placerea mincarii cel in care nu exista o conftiinta curata §i cinstita. Amaraciunea vicleniei rape§te placerea ospatului, con§tiinta raului neinga- duind caintei sa intareasca sufletul §i sa-1 faca ascultator. 12. De aceea un astfel de simtamint, o astfel de cerere, o astfel de pocainta nu le este preotilor nici spre folosinta, nici spre placere. Pe buna dreptate acel tap adus ca ardere de tot (Lev. 16,27) pentru pacat, nefiind animal curat a fost ars, fiindca la jertfa lui a fost descoperit foe strain. Nu este placuta lui Dumnezeu §i primita jertfa, nu este placuta decit daca a fost dovedita incerecata in bogatiile cinstei §i ale ade- varului. 13. De aceea §i in altloc vei citi despre doi tapi (Lev. 16, 7): unul sortit Domnului §i celalalt pentru ispa§ire. Acela asupra caruia a cazut sortul Dom- nului a fost luat si adus jertfa pentru pacat (Lev. 16, 9), iar cel cu sortul ispafirii a fost lasat in pustie, ca sa ia cu sine nedreptatile poporului sau ale vreunui pacatos(Zra. 16, 10). Precum deci in cimp vor fi doi §i dintre ei unul se va lua, iar celalat se va lasa (Matei 24, 40), tot a§a sint doi tapi, unul care se folose§te pentru jertfa, iar celalat, care este lasat in pustie. Acesta nu este de nici un folos pentru fiii preotilor, nici pentru mincare acasa, nici pentru servit la ospat. Caci dupa cum dintre cele de hrana, ceea ce este bun se maninca, iar ceea ce e nefolositor sau rau se arunca, la fel zicem ca sint bune lucrarile de ospat, fiindca sint pentru mincare. 14. Nu-i va placea, asudar, Domnului daca va minca un preot jertfa in care exista inselaciunea tirguielii si nu cinstea marturi- sirii adevarate. De aceea trebuie lasat acest tap in pustie, unde au ratacit parin- tii no§tri. Au ratacit si n-au putut ajunge in tara invierii, pierind de pe pamint amintirea lor. In sfirfit, asculta care sint lucrurile de mincare: „Zilele de odihna a pamintului vor fi pentru voi hrana" (Lev. 25, 6). Ospat intaritor este lini§tea intru Domnul, care aduce pacea sufletului. De aceea sj noi sa ne gasim lini§tea in Cuvint. Sanatate §i ginde§te-te la noi, caci fi noi ne gindim la tine. 280 SFlNTUL AMBROZIE AL MtLANULUI Scrisoarea a LXVUI-a AMBROZIE CATRE ROMULUS 7. De vreme ce esti la tara, ma mir cum socotesti ca trebuie sa ma intrebi de ce a zis Dumnezeu: „lti voi pune deasupra cer de arama si dedesubt pamint de fier" (Deut. 28, 23). Caci insasi infatisarea pamintului §i rodnicia lui de acum poate sa ne invete cit de mare este indurarea vazduhului si bunatatea cerului, cind Dumnezeu binevoiefte sa dea belsug. Dar cind este seceta toate sint zavortte, vazduhul este ingrosat, incit se socoteste ca s-a intarit cum este arama. Gasim si in alt loc scris ca in zilele lui Hie a fost inchis cerul, incit n-a plouat trei ani si sase luni (IIIRegi 17, J). 2. Insemneaza, asadar, ca de arama este cerul inchis, care nu da pamintului nici un strop de ploaie. §i de fier este pamintul cind nu ingaduie nici o crestere, cind saminta aruncata in el nu incolteste in brazda incremenita, desi aceasta de obicei este ca sinul mamei pentru semanaturi. S-a mai vazut ca fierul sa rodeasca? S-a mai vazut ca arama sa dea ploaie? 3. Asadar, sint amenintati de foamea nemiloasa cei necredin- cio§i, care nu stiu sa arate supunere de fii fata de Tatal si Stapinul comun al tuturor. Lipsiti de hrana bunatatii parintesti, sint amenintati sa le fie cerul de arama, cu vazduhul intarit si ingrosat ca metalul, iar tarina de fier, nerodind nimic, pentru ca lipsa de hrana sa semene intre ei vrajba. Caci foamea impinge la furt, ajungind sa se potoleasca pe socoteala altuia. 4. Iar daca rauta- tea locuitorilor este de a§a fel, incit minia dumnezeiasca le aduce razboaie, cu adevarat de fier este pamintul, avind pe el semanate sageti in loc de seminte, fiind fara roade, plin de nelegiuiri si lipsit de hrana. Dar unde este belsugul? „Iata, Eu va voi ploua piine din cer" zice Domnul (Ie§ . 16, 4), Sanatate si iube- sete-ne cum te iubim si noi. Scrisoarea a LXIX-a AMBROZIE CATRE IRENAEUS, SANATATE! 7. Ca si un fiu, mi-ai scris ca te-au intrebat unii ce vrea sa spuna faptul ca legea ii numeste uriciune pe cei ce se imbraca in vesmintele celuilalt sex, fie barbati, fie femei, caci scris este: „Femeia sa nu poarte vesminte barbate§ti, nici barbatul sa nu imbrace haine femeiesti, ca tot eel ce face aceasta, uriciune este inaintea Domnului (Deut. 22, 5). 2. La drept vorbind, ceea ce este nepotri- vit vine impotriva firii insasi. De ce vrei, omule, sa nu pari ceea ce te-ai nascut? De ce-ti iei o infatisare straina? De ce minti ca esti femeie, iar tu, femeie, ca esti barbat? Firea il imbraca pe fiecare cu vesmintele potrivite lui. Deosebite sint obiceiurile, deosebite sint miscarile, chipul, mersul, puterile, deosebit este si SCR1SORI 281 glasul femeii de al barbatului. 3. Dar si la celelalte neamuri de vietuitoare alta este infatisarea leului, alta a leoaicii, alta este puterea, altul ragetul. Altfel sint taurii si altfel viteii. La cerbi deosebirea de infatisare intre sexe este atit de mare incit de departe poti sa spui care este cerb si care este cerboaica. La pasari, insa, deosebirea se face mai mult dupa imbracaminte, ca si la oameni. Caci la ele vesmintul firesc le arata de ce sex sint. Paunii sint chipesi, paunitele nu, infatisati in chip desebit dupa culoarea si frumusetea penelor. §i fazanii se deosebesc ca sex tot dupa culoarea penelor. Ce sa zicem despre gaini? Cit de rasunator este glasul cocosului, un adevarat dar de noapte, pentru trezirea de care avem nevoie. Isi schimba acestea toate infati§area? De ce dorim noi sa ne-o schimbam? 4. A patruns obiceiul grecesc ca femeile sa poarte tunici scurte, asemenea barbatilor. Sa zicem ca ele, imitind barbati, vor sa para mai voinice, dar barbatii de ce sa se infati§eze cu chip mincinos? Minciuna si in cuvint este josnica, cu atit mai mult in imbracaminte. In temple, unde minte credinta, minte §i firea. Acolo se socoteste lucru sfint ca barbatii sa imprumute imbracaminte §i gesturi femeiesti. De aceea legea zice ca pentru Domnul uri- ciunea este orice barbat care imbraca ve§mint femeiesc. 5. Dar, eu cred ca legea n-a vorbit atit despre haine cit despre obiceiuri, despre deprinderile si faptele noastre, prin care intr-un fel se cade sa fie femeia, §i in alt fel barbatul. De aceea Apostolul, ca talmacitor al legii, spune: „Femeile voastre sa taca in biserica, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice §i legea: Iar daca voiesc sa inve^e ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor (I Cor. 14, 34-35). Iar catre Timotei: „Femeia sa se invete in linijte, cu toata asculta- rea. Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapineasca pe barbat" (I Tim. 2, 1 1- 12). 6. Cit este de urit ca un barbat sa faca treburi femeiesti! N-au decit sa se opinteasca si sa nasca, daca poarta plete ca femeile. §i totusi ele poarta val pe cap, iar ei merg la razboi. Pot avea pricina de iertare cei care urmeaza obiceiurile lor patriotice, dar sa-i urmeze pe barbari, cum sint per- sii, gotii, armenii, fiindca firea este mai mare decit patria. 7. Ce sa zicem despre altii, care fac acest lucru din desfrinare, luindu-si in serviciu din cei cu parul incretit si cu bratari, fiind unii cu barba mare §i ceilalti cu parullung? Cu adevarat nu este pazita cinstea acolo unde nu se tine deosebire intre sexe, de§i firea ne invata sa pastram aceste deosebiri, iar Apostolul zice: „Este, oare, cuviincios ca o femeie sa se roage Lui Dumnezeu cu capul descope- rit? Nu va invata, oare, insa§i firea ca pentru barbat, daca i§i lasa parul lung, este ocara? Iar pentru femeie, daca-si lasa parul lung, este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamint (I Cor. 1 1, 13- 15). Acestea sa le spui la intrebarile ce ti s-au pus. Sanatate §i iube§te-ne ca un fiu, caci si noi ca ni§te parinti te iubim. 282 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a LXX-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 7. Profetii au vestit adunarea neamurilor si viitoarea intemeiere a Biseri- cii. Totusi, fiindca in Biserica exista nu numai inaltari ale sufletelor tari, dar si alunecari ale celor slabe si iarasi intoarceri, de aceea putem stringe dovezi din cartile profetice ca sa aratam cum sufletul sau se tine puternic si cu stralu- cire, fara nici o ocara, sau slabind aluneca, sau dupa alunecare se ridica sa-si indrepte din nou mersul inainte. 2. Astfel, dupa cum citim in Cintarea Cintari- lor despre neintrerupta inaintare a sufletului fericit, tot asa in Miheia, din pro- fetia caruia am scos citeva vorbe, putem sa vedem intoarcerea celui cazut. Nu fara rost te-au mirat aceste cuvinte ale profetului: „§i tu, Bedeem, casa Efrata" (Miheia 5, 2). Cum poate fi casa a nebuniei acolo unde S-a nascut Hristos? Caci aceasta spune numele locului, dar il lumineaza tainele faptei. 3. Dar mai intii sa vedem ce inteles are cuvintul in Miheia. Insemneaza „cel de la Dumne- zeu", sau, cum gasim in alta parte: „Fiul acela, adica mostenitorul Moresetu- lui" (Miheia 1, 1). Cine este mostenitorul, daca nu Fiul Lui Dumnezeu, Care zice: „Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu" (Matei 11,27). Dar fiindca era mostenitor, n-a voit, oare, sa fie si tovaras de mostenire? Pe drept cuvint Acela nu este cineva din popor, ci e ales de harul Lui Dumnezeu. In El vor- be§te Duhul Sfint si incepe sa prooroceasca: „In vremea domniei lui Ioatam, Ahaz si Ezechia, regi ai lui Iuda" (Miheia 1, 1). In aceasta rinduiala este aratat mersul proorociei: ajungind de la regi rai la timpurile regilor buni. 4. §i fiindca sufletul suferea inainte, chinuit sub regii rai, sa vedem care este mersul indrep- tarii sale. Era abatut si slabit, toata cetatea lui ajunsese drum de trecere pentru patimi; slabit de desfrinare si placeri, era terfelit si aruncat de la fata Domnu- lui: „Era jalnic turnul lui", ridicat, precum citim in cintecul lui Isaia (5, 2), in mijlocul unei vii manoase. Intr-adevar, turnul arata jalnic cind vita incepe sa se usuce si oaia se ratace§te, dar cind vita incepe din nou sa fie verde, sau oaia sa se intoarca, turnul straluceste. Caci nimic nu este mai urit decit nedrep- tatea, nimic mai stralucitor decit dreptatea. 5. La acest turn este chemata ina- poi oaia, cind este chemat sufletul de la alunecare, si in acea oaie se intoarce imparatia lui Hristos, care este inceputul, fiindca El Insusi este inceputul si sfirsitul (Apoc. 1, 8), sau inceputul mintuirii. Totusi, sufletul mai intii se strica, prin aceea ca a gresit rau, si i se zice: „Ce rele ai cunoscut? Oare n-ai avut rege?" (Miheia 4, 9). Asa este. Aveai rege, care te conducea si te ocrotea, de aceea n-ar fi trebuit sa te abati de la drumul dreptatii, sa parasesti caile Dom- nului, Care ti-a dat putinta cugetarii. Unde erau gindurile tale, unde-ti era chibzuinta, prin care ai fi putut sa prevezi nedreptatea, sa alungi rautatea prin puterea sadita in tine? De ce te-au cuprins durerile, ca pe o femeie scrisori 283 care naste (Miheia 4, 9), ca sa dai nastere la rautati si sa te supui nedreptatilor? Nici o durere nu este mai mare decit aceea care, prin sabia si cruzimile pacatu- lui, este o sarcina mai grea decit povara pacatului si decit puterea nelegiuiri- lor. Acestea apasa sufletul, il inconvoaie pina la pamint, ca sa nu se mai poata ridica. Grele, fiule, prea grele sint poverile greselilor. Acea femeie care, pre- cum se spune in Evanghelie, era girbova si nu-si putea ridica privirea in sus, a putut fi vindecata numai de Hristos (Luca 13, 1 1). 6. Asadar, acestui suflet i se zice: „Poarta-te barbateste si apropie-te, fiica a Sionului, ca sa na§ti" (Miheia 4, 10). Durerile de nastere aduc suferinta. „Suferinta aduce rabdare, rSbdarea incercarea, incercarea nadejde, iar ru§inea nu ne rusineaza in fata vesniciei" (Rom. 5, 3-5). TotodatS se scoate si se indeparteaza tot ce este potrivnic bune- lor obiceiuri, pentru ca nu cumva semintele ramase sa incolteasca si sa rasara din nou mladitele raului. 7. Nu fara rost ii sint date coarne si unghii, ca s& treiere toti snopii de pe arie, ca vitelul Libanului (Miheia 4, 13). Caci daca nu sint zdrobiti snopii si vinturate paiele, nu pot ap&rea si nu se pot desparti roa- dele. Sufletul, asadar, sa zadarniceasca inaintarea patimilor si sa le striveasca, pentru ca sa poata ar3.ta roadele sale chiar in holde. Cit de mari sint impotrivi- rile care impiedica rasadul eel bun! Aceste piedici sa fie scoase din radacina, ca sa nu ucida mladitele aducatoare de roade ale sufletului. 8. Sfetuitorul pre- vazator al sufletului ia masuri sa-1 inchida in placerile sale, sa-1 margineasca in dorintele sale, ca sa nu se desfateze in ele. Folositoare sint indreptarile parin- telui care nu cruta varga, ca sa faca sufletul fiului sau supus invataturilor min- tuitoare (Pilde 13, 24). Precum citim, varga cerceteaza. „Cerceta-voi cu varga faradelegile lor" (Ps. 88, 33). Cine loveste cu varga sufletul israelit, prin indreptarea Domnului, il invata deprinderile rabdarii. Nimeni nu trebuie si-si piarda nadejdea daca este atras de o parte §i mustruluit. Caci „cel care iubeste pe fiul s&u il bate" (Is. Sir. 30, 1). Nimeni sS, nu fie fara incredere in acest leac. 9. lata, unde era casa priveliste a rautatii, acolo este casa piinii. Unde era cru- zime, este pietate, unde erau pedepsiti cei nevinova^i, acolo este izbavirea tuturor, precum este scris: „§i tu, Betleem, casa Efrata, nu e§ti eel mai mic intre stapinitorii lui Iuda, caci din tine va iesi stapinitor peste Israel" (Miheia 5, 2). Bedeem este casa piinii, Efrata casa celui ce vede nebunie. Acesta este intele- sul celor doua nume. In Bedeem Maria L-a nascut pe Hristos (Luca 2, 6). Dar Bedeem si Efrata sint acela§i lucru. Astfel ca Hristos s-a nascut in casa nebu- niei, care nu mai este casa a nebuniei, ci casa piinii, fiindca primeste acea piine care coboara din cer (loan 6, 50). Dar Efrata este si casa nebuniei, fiindca acolo Irod, cautindu-1 pe Hristos, a dat ordin sa fie ucisi pruncii. De aceea „Glas in Rama s-a auzit, Rahila plingindu-si fiii" (Matei 2, 18). 10. Dar nimeni sa nu se teama, fiindca acea liniste, pe care o cauta David, a fost gasita in Efrata, in locurile cu padure (Ps. 81, 6). Atunci padurea era adunarea neamu- rilor. Dar dupa ce a crezut in Hristos, a devenit roditoare, fiindca a primit 284 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI roada pintecului binecuvintat (Luca 1, 42). Rahila a murit in durerile facerii (Fac. 35, 19), iar logodnica acelui batrin vedea furia lui Irod care n-a crutat nici pe cei mai mici de virsta. In Efrata a nascut pe Veniamin, mai inainte ca infati- sare, mai in urma ca minune, adica pe Pavel, care inainte de a se naste nu i-a pricinuit dureri nici mamei pe ai carei fii ii prigonea. A murit si a fost inmor- mintata acolo, pentru ca si noi, morti si inmormintati impreuna cu Hristos, sa inviem in Biserica. In alta talmacire, Efrata insemneaza fie insamintata, fie plina de roade. 11. Totusi, aci, adica in cartea proorocului, gasim „intre cele putine" (Miheia 5, 2), iar in Matei: „§i Tu, Bedeeme, casa a lui Iuda, nu e§ti intre cele mai putine" (Matei 2, 6). Aici este casa Iuda, aci este casa Efrata, cu nume deosebite, dar cu acela§i inteles. Caci Iudeea inauntru a vazut nebunia, iar in afara a suferit-o. Este intre cele mai putine, fiindca putini sint cei care intra in casa piinii pe calea cea ingusta. §i nu este intre cele mai putine, adica cele de folos, daca n-a cunoscut pe Hristos. Nu este nici cea mai mica aceea care este casa binecuvintarii §i locul de primire a harului dumnezeiesc. Dar este cea mai mica pentru eel caruia i se pare ca acela care da ceva lui Hristos vinde. Cine doreste Biserica,pe Hristos il doreste. In fiecare dintre cei mai mici Hristos este sau hulit, sau cinstit, dupa ceea ce spune El Insusi „Intrucit ati facut unuia din acestia mai mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 40). 12. Ca Betieem este Efrata ne invata cartea Facerii, unde se spune: „Iar daca a murit, Rahila a fost ingropata linga calea ce duce la Efrata, adica la Bedeem" (Fac. 35, 19). Linga cale este mormintul sfintei Rahila, care a fost preinchipuirea Bisericii, pentru ca trecatorii sa spuna: „Binecuvintarea Domnului peste voi" (Ps. 178, 8) si „Venind vor veni cu bucurie" (Ps. 125, 6). 13. Astfel orice suflet, care prime§te acea piine coborita din cer, este casa piinii, adica piinea Lui Hristos, suflet care se hrane§te in taria piinii ceresti locuitoare in sine si care se intareste in inima. De aceea Pavel zice: „Caci toti o singura piine sintem" (I Cor. 10, 17). Orice suflet credincios este Bedeem, precum se zice Ierusalim, care are pacea si linistea Ierusalimului de sus, din cer. Este adevarata piine, care, frinta si facuta bucati, satura pe toti. 14. Intr-un text Bedeem este aratat cu intelesul de „casa piinii". Caci „Bet" insemneaza casa si „leem" piine. In alte texte acest inteles, din pricina necredintei iudaice, socotim ca fie s-a trecut cu vederea de catre unii, ca sa nu greseasca, fie s-a inlaturat de catre altii. 15. Iar ra Bedeem este din tribul Iuda ne invata cartea Judecatorilor, care arata ca acel levit si-a luat concubina din Bedeemul lui Iuda, care concubina s-a suparat pe el §i s-a intors in casa tatalui si in Bedeemul lui Iuda (Jud. 19). 16. Astfel, Hristos a iesit din zilele veacului. Caci pentru noi atunci incepe veacul, cind este ziua mintuirii si cind Israel a ie§it (Ps. 18, 6), alergind pe cale „pina la marginile pamintului" (Miheia 5, 3). Pentru acesta a venit Hristos, a venit rod- nicia, a venit nas terea, precum a venit pentru Biserica, iar aceasta a nascut mai multi fii decit cei pe care-i avea. §i a nascut pe cei sapte, adica pe cei legiuiti, scrisori 285 linistiti, pasnici. Asadar, sufletul a inceput sa zamisleasca si sa se formeze in el Hristos, fiindca a primit venirea Lui si se hraneste din bogatiile Lui, pentru ca nimic sa nu-i lipseasca, pentru ca si alte suflete vazindu-1 sa se intoarca pe calea mintuirii. 7 7. „§i va fi Lui pace" (Miheia 5, 5), care nu se poate dovedi decit prin incercari. Caci atunci se va socoti ca are pacea si linistea, cind va inlatura sau va nimici gindurile desarte, cind va supune toate pornirile patimi- lor razvratite, cind vor creste necazurile, prigoana, foamea, primejdia, sabia. Atunci „va fi pace", fiindca in toate acestea invingem prin Acela Care ne-a iubit, si ne incredem in El, fiindca nici moartea, nici puterea ispitelor nu ne desparte de dragostea Lui (Rom. 8, 38-39). Atunci va trimite ispite ca sa se dovedeasca cei drepti. § i Domnul trimite ispite cu dorinta ca nimeni sa nu pri- measca a fi amagit. Dar intre cei mai multi, care sint slabi §i invin§i de ispite, se dovedesc cei care sint tari. 18. Atunci pentru ei „va fi roua de la Domnul" (Miheia 5, 7), atunci va fi pace, atunci va fi sufletul celui drept „ca un pui de leu in turma de oi" (Miheia 5, 8). Nu ma indoiesc ca in acest exemplu evanghelic este vorba de Hristos. Fiindca El Insusi a zis: „Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor" (Matei 13, 13). Caci vor fi nimicite carele lui cele fara judecata, adica pornirile si atacurile acestui trup (Miheia 5, 10). Se va linisti acel „afara lupte, inauntru temeri" (II Cor. 7, 5). Pretutindeni, adica si inauntru si afara, va fi liniste. §i nu va fi nimeni care sa raspunda si sa se impo- triveasca bunavointei, fiindca prin supunerea trupului, cind vor fi amindoua una prin surparea peretelui despartitor, se vor inlatura toate dezbinarile (Efes. 2, 14). 19. Iar daca vreun suflet slab va fi sovait, ca acel Israel dupa trup, si tul- burat de prigoane se va fi departat citusi de putin de acea dragoste a lui Hris- tos, el va fi mustruluit si certat ca necredincios, ca nerecunoscator si neincreza- tor, care liberat de desertaciunile veacului, privind inapoi a cazut din nou in ele, cu toate ca nu i s-au cerut daruri, sau jertfe de tauri, ci numai sa cunoasca binele, sa faca dreptate. „Ti s-a aratat, omule, zice proorocul, ceea ce este bun §i ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire si milostivire si sa fii pre- gatit sa mergi cu Domnul tau" (Miheia 6, 8). Dar fiindca acel suflet slab nu le-a pazitpe acestea, zice Domnul: „Vai mie! Caci am ajuns ca dupa culesul fructe- lor de vara, ca dupa culesul viilor" (Miheia 9, 1). Auzind acestea proorocul, prin care vorbea Dumnezeu, zice catre acel suflet: „Vai mie, suflete, ca om cucernic nu mai este in tara" (Miheia 9, 2), cuvinte pe care le spune si Domnul tinguindu-se de pedepsele viitoare din pricina pacatelor si jelindu-se pentru greselile noastre. 20. Auzind sufletul ca nu va culege roada semanaturilor sale, ca pierzind recolta nu va gasi nici un sprijin, el va stoarce maslinele, dar nu va avea untdelemnul veseliei si nici nu va bea vinul eel datator de voie buna. Cunoscind din lucrarile trupului ca toate acestea sint patate de singe, pline de viclenie si de inselaciune, de evlavie prefacuta si de toti dusmanii care sint in casa lui, si ca de aceea trebuie sa se fereasca de pornirile trupului, care sint pri- 286 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI mejdiofi du§mani ai sufletului nostru, se intoarce §i incepe sa nadajduiasca in Dumnezeu. Intelegind ca adevaratul du§man al sau este carnea trupului, zice catre acesta: „Nu te bucura de mine, vrajmasa mea, caci daca eu cad, ma scol, iar cind stau in intuneric, Domnul este lumina mea" (Miheia 9, 8). 21. Vazind ca se ridica impotriva lui vreo putere care i\ impiedica sa urmeze o cale mai buna, §i ca se tine de ceea ce i-a fost dat spre pierirea trupului (I Cor. 5, 5), bin- tuit de felurite rele care ii sint judecate fie de Domnul pentru iertarea pacate- lor, fie de eel nedrept §i pizmas pentru intoarcere, se indreapta catre sine si pocait isji zice: „Indura-voi minia Domnului", Care il dojene§te ca a alunecat, §i-i da puterea de a se pocai: „fiindca am pacatuit", voi rezista totu§i „pina cind El va judeca pricina mea" (Miheia 7, 9). Caci, zice sufletul, daca nu ma voi marturisi §i nu voi achita pretul nedreptatilor mele, nu voi putea fi iertat. Iar cind voi fi iertat, ispasind pacatele indoite, „E1 imi va face dreptate" (Miheia 7, 9), fara aparare, fiindca hotarirea a fost data in chip multumitor: „E1 ma va scoate la lumina §i voi primi dreptatea Lui" (Miheia 7, 9) §i voi privi desfatarea Lui. Va vedea aceasta lumina a indreptarii mele „dusmanca mea", adica rau- tatea diavolului „si se va ascunde de ru§ine ea, care-mi spunea: Unde este Domnul Dumnezeul tau?" (Miheia 7, 70). Va vedea in mine milostivirea Lui, va vedea dragostea Lui. 22. §i de aceea sa nu-1 ascultam pe eel rau, cind sin- tem in unele potrivnicii ale veacului. Cind avem vreo durere a trupului, cind pierdem un copil, sau cind avem alte necazuri, sa nu-1 ascultam pe eel ce zice: „Unde este Dumnezeul tau?". Atunci trebuie sa ne ferim de ispitele lui, cind avem vreo grea durere, fiindca atunci Domnul ne indeparteaza durerile sufle- tului. 23. A§adar, sufletul care nu-1 va asculta pe eel ce-i intinde curse, vazind dupa aceea minunatele lucruri ale Lui Dumnezeu, vazindu-se in cer, iar pe diavol tirindu-se pe pamint ca farpele, va multumi Lui Dumnezeu zicind: „Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ridici faradelegea §i treci cu vederea pacatele?" (Miheia 7, 18). N-ai tinut minte minia Ta. Dar ai inecat in mare toate rautatile noastre, ca pe plumbul egiptean, §i de buna voie Te-ai intors la milostivire, pe care ai aratat-o printr-un dar indoit: iertind pacatele si facin- du-le uitate, precum este scris: „Fericiti carora s-au iertat faradelegile §i carora s-au acoperit pacatele" (Ps. 31, 1). Cu singele Fiului Tau ne speli pacatele §i ne ierti, pentru ca prin fapte bune §i prin spovedanie sa ne ispa§im gre§elile. Cuvintele „care ridici faradelegile" insemneaza iertare. Fiindca le ridica in asa fel incit sa nu-§i mai aduca aminte de ele. Iar cuvintele „§i treci cu vederea pacatele" insemneaza ca, marturisindu-ne alunecarile §i alungindu-le prin roada jertfelor §i faptelor bune, pacatele noastre tree in sarcina celui ce ne impinge in gre§eala §i ne infierbinta spre pacat. Caci ce altceva face eel ce-fi marturise§te vina decit sa arate ca a scapat de in§elaciunea §i rautatea duhului vrajma§? 24. De aceea sufletul aduce multumiri, fiindca Dumnezeu ii ridica pacatele, ii trece cu vederea nedreptatile si le scufunda in adincul mirii. scrisori 287 Aceasta poate insemna §i botezul, prin care egipteanul este scufundat, iar evreul se ridica. In acest adinc al intelepciunii §i in prisosul faptelor bune sa fie acoperite pacatele acolo sus, prin belsugul de milostivire a Dumnezeului nostru, Care aducindu-§i aminte de fagaduinta Sa fata de Avraam, n-a inga- duit ca sufletul, ca mostenitor al Sau, sa piara. 25. Numai a§a se intoarce sufle- tul. Iar tu, fiule, care din primele zile ale copilariei e§ti mo§tenitor al Bisericii, care te-a primit §i te pazeste, sa starui in ceea ce ti-ai propus, amintindu-ti de harul lui Dumnezeu, pe care 1-ai primit prin punerea miinilor mele, pentru ca §i pe aceasta treapta, ca §i in sfinta slujba, sa-ti arati credinta si destoinicia ta §i sa astepti rasplata Domnului Iisus. Sanatate §i iube§te-ne ca un fiu, fiindca §i noi te iubim. Scrisoarea a LXXI-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 7. In scrisoarea de mai inainte am vorbit despre acel suflet care are unele cotituri si abateri din drumul sau, ca vechiul Israel care dupa trup a mers sovaind, cu toate ca §i el va fi izbavit prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, „cind va intra tot numarul paginilor" (Rom. 1 1, 25) §i se va forma din nou prin intoarcerea din ratacire. In aceasta scrisoare va fi vorba despre suflet ca fiu al Bisericii, si vom vedea cum Domnul Iisus 1-a luat asupra-§i §i 1-a format in Evanghelia Sa. 2. L-a luat mai intii asupra-§i fiindca se gasea in neorinduiala, ca sa-1 pazeasca; alungat din rai (Fac. 3, 23), cum putea trai sufletul fiecarui om altfel decit in neorinduiala? L-a dus, a§adar, in Betleem (Matei 2, 1). Insem- neaza inaintare a sufletului faptul ca s-a urcat in casa piinii, ca sa nu cunoasca nerodnicia §i foamea de credinta. Vorbesc despre felul §i rinduiala sufletelor noastre, in care traim si ne mi§cam, nu despre un anumit suflet, caci nu soco- tesc ca trebuie discutat despre insusirea §i infati§area unora, ci, a§a cum am spus, despre felul sufletelor. 3. Purtind grija §i conducerea sufletului nostru, Hristos s-a dus in Egipt (Matei 2, 14), apoi s-a intors in Iudeea. A fost in pustiu (Matei 4, 1), a fost in Capernaum, a fost linga hotarele Zabulonului, in tinutu- rile marii, a trecut prin tarini, a fost in Betfaghe, a fost in Efrem, in Betania; apoi a trecut in gradina in care S-a dat sa fie prins, a patimit pe Golgota. 4. Toate acestea sint drumuri ale sufletului nostru care, calit prin ele, a aflat harul Sfintei Invataturi. Caci dupa ce prin Adam §i Eva omul, alungat din gradina raiului, a fost surghiunit ca intr-o intaritura, a inceput sa cutreiere incoace si incolo, purtindu-§i pasii ratacitori fara vreo intoarcere. Dar, cind a venit plini- rea vremii, S-a mic§orat pe Sine Domnul Iisus, ca sa-§ i ia asupra-§i pe eel sur- ghiunit fi sa-1 modeleze pentru harul eel de la inceput. Astfel, gasindu-1 pe dru- mul intortochiat al ratacirii, 1-a chemat din nou in rai, precum aflam din citirea Evangheliei. 5. Ca sa-1 invete cu postul, 1-a dus mai intii in tarini si in pustie, 288 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI apoi in Capernaum, cu locuinta la tara, nu in ora§, iar apoi linga hotarele Zabulonului, in jurul unor §uvoaie de noapte, adica al proorocirilor cu inteles ascuns, ca sa invete cum sa ajunga pina la hotarele neamurilor, sa se adune toti §i sa nu se teama de valurile §i de furtunile acestei vieti. Fiindca Hristos are corabii la Tars (IIIRegi 10, 22), ale mintii desigur, care sa cutreiere marea §i sa duca materialele evlaviei pentru cladirea templului. In astfel de corabii calato- reste Hristos §i, ca un bun cirmaci, cind marea este liniftita, El se odihne§te la pupa corabiei, dar cind este infuriata potole§te vinturile, ca sa aduca liniste alor Sai (Matei 8, 26). Trecind §i la neamuri, le libereaza sufletul, care era tinut in catusele legii, ca sa nu treaca la tovarasia natiilor pagine. 6. A venit in Beta- nia (loan 16, 17§.u.), la locul supunerii, acolo a murit §i a inviat, fiindca atunci cind trupul s-a supus sufletului, starea omeneasca nu zace ca moarta in mor- mintul ei, ci inviaza prin harul Lui Hristos §i acolo invata sa se daruiasca pati- mirii pentru numele Lui Hristos. Din locul supunerii, precum ne invata loan (loan 16, 54), se duce in Efrem, adica la locul roadelor celor bune, iar de aici se intoarce in Betania (loan 13), adica la supunere. Odata ce a gustat roada ascul- tarii evlavioase, nicidecum nu refuza s-o pazeasca si sa se incerce mai des in ea. 7. Dupa incercarile de aici vine la Ierusalim, cu vrednicia de a fi in templul lui Dumnezeu, ca sa fie salas, in care sa locuiasca Hristos. Apoi, §ezind pe min- zul asinei, Domnul Iisus este primit cu multumire si bucurie de cei tineri (loan 16, 14- 18). 8. Domnul propovaduie§te cuvintele vietii vefnice in gradina in care S-a lasat sa fie prins, precum scrie loan evanghelistul (18, 1-8), aceasta insemnind ca este prins sufletul nostra, sau mai degraba starea omeneasca, dezlegindu-i-se lanturile grefelii acolo de unde fusese alungata prin Adam, fund apoi intoarsa prin Hristos. De aceea §i acelui tilhar care s-a marturisit ii spune: „Amin, amin i^i spun tie, ca astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 43). Tilharul zisese: „Pomeneste-ma, Doamne, cind vei veni in imparatia Ta". Hristos n-a raspuns despre imparatie, ci cu alt inteles: „Astazi vei fi cu Mine in rai" (loan 23, 42), adica mai intii trebuie recapatat ceea ce s-a pierdut, apoi tre- buie dat ceea ce trebuie adaugat, pentru ca prin rai sa se ajunga la imparatie, iar nu prin imparatie in rai. 9. Se pastreaza pentru ucenici ceea ce urmeaza sa se dea pentru osteneli §i de aceea a fagaduit locuinta in rai, aminind imparatia. Astfel, eel ce chiar sub loviturile mortii se intorce §i-L marturisefte pe Domnul Iisus, trebuie sa merite locuinta raiului. Intr-adevar, cu mult inainte s-a ostenit §i a luptat pentru Hristos, a ci§tigat sufletele popoarelor, s-a daruit pentru Hris- tos, ca sa aiba drept plata pregatita imparatia lui Dumnezeu fi sa se bucure ca i-a fost data. De aceea ii spune lui Petru: „Iti voi da cheile imparatiei cerurilor" (Matei 16, 19). Cel intors de la tilharie dobinde§te lini§tea, caci, mcercat prin apostolat, a primit puterea. 10. Acesta este sufletul evanghelic, acesta este eel al neamurilor, acesta este fiul Bisericii, cu mult mai bun pornit din mers decit scrisori 289 din Iudeea, ridicindu-se prin credinta §i prin fapte bune la Domnul Iisus si la cele inalte, a§a cum §i le-a luat asupra-§i Hristos pe Golgota. Acolo este mor- mintul lui Adam, pentru ca pe eel mort sa-1 invie pe crucea Sa. Unde, a§adar, este in Adam moartea tuturor, acolo este in Hristos invierea tuturor. Sanatate fivde, §i iubeste-ne, fiindca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXII-a AMBROZIE CATRE CONSTANTIU 1. Multi isi pun intrebarea, nu fara insemnatate, din ce pricina taierea imprejur era poruncita ca folositoare de catre autoritatea Vechiului Testament si respinsa ca nefolositoare de catre invatatura Noului Testament (Fapte 15, 10), mai ales ca a primit legamintul taierii imprejur eel dintii Avraam (Fac. 1 7, 10), care a vazut ziua Domnului Iisus §i s-a bucurat (loan 8, 56). Dar este lim- pede ca au fost cuprinse in legea dumnezeiasca nu cele trupe§ti, ci cele duhov- nicesti, si de aceea in jertfirea mielului el a vazut de fapt patimirea trupeasca a Domnului. 2. Ce vom zice ca a urmat parintele Avraam, cind eel dintii a intro- dus un obicei pe care nu-1 urmeaza mo§tenirea lui? Sint taiati imprejur copiii, fiind expu§i primejdiei de la na§tere, pentru ca asu este poruncit prin lega- mint, pentru ca a§teptarea mintuirii sa se faca in taina religiei. Ce insemneaza aceasta? Pricina adevarata este ascunsa, §i ar fi trebuit ca taina ei ori sa fie dez- valuita prin ceva vazut, ori sa fie aratata printr-un semn fara primejdie. 3. Dar de ce semnul legamintului dumnezeiesc este dat in acea parte a trupului care este socotita ru§inoasa sa se vada? Datorita carui har Insu§i Ziditorul trupului nostru a voit ca inca de la inceputul vietii noastre sa fie taiata imprejur zidirea Sa, sa fie ranita, insingerata §i taiata o parte pe care a socotit-o trebuincioasa cind a hotarit s-o rinduiasca impreuna cu celelalte madulare? Sau este de pri- sos aceasta parte a trupului nostru si n-ar trebui s-o aiba oamenii, fiindca este in afara firii, sau este inauntrul firii §i n-ar trebui sa fie taiata, fiindca a fost facuta pentru a se implini firea. Oricum, strainii rid de acest obicei pornit chiar de la Domnul Dumnezeul nostru. De aici, fiindca s-a cerut acest lucru §i lui Dumnezeu, cum adesea a aratat El insu§i, §i fiindca multi indeamna la res- pectul religiei sfinte, cu atit mai mult s-ar simti unii chemati de acest indemn, daca nu i-ar vedea pe unii dind inapoi din pricina primejdiei si a dispretului la care-i expune taierea imprejur. 4. A§adar, ca sa ne intoarcem la intrebarea de la inceput §i sa urmarim cu rinduiala ceea ce ne-am propus, se pare ca trebuie sa vorbim mai intii despre insa§i calitatea taierii imprejur. Apararea ei trebuie sa fie dubla, fiindca dubla ii este §i acuzarea: una din partea paginilor |i alta din partea celor ce se socotesc din poporul lui Dumnezeu. Mai puternica este acuzatia paginilor, care socotesc ca barbatii insemnati cu taierea imprejur 19 - Sfinlul Ambrozie al Milanului 290 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI merita sa fie dispretuiti §i luati in deridere. Dar cei mai intelepti dintre ace§tia aproba taierea imprejur, socotind ca trebuie taiati imprejur cei ale§i ai lor, pentru cunoa§terea §i savir§irea tainelor religioase. 5. Egiptenii, care-§i dau osteneala in domeniul geometriei si in urmarirea mersului stelelor, il socotesc nelegiuit pe preotul care n-are el insu§i semnul taierii imprejur. Ei spun ca nici intelepciunea cintecelor magice, nici geometria, nici astronomia n-au putere fara semnul taierii imprejur. De aceea, ca sa dea lucrului lor putere de izbinda, ei sint de parere ca savirsirea taierii imprejur trebuie sarbatorita de preoti cu jocuri §i lupte. 6. Gasim in istoria celor vechi ca nu numai egiptenii, ci §i unii dintre arabi, etiopieni si fenicieni, au folosit taierea imprejur fata de ai lor. Ei socotesc ca au motiv de a pastra ritualul, fiindca, spun ei, pomind de la inceputurile trupului si singelui, prin jertfirea unei parti neinsemnate a trupului, trebuiesc distruse cursele pe care demonii le intind impotriva neamului ome- nesc. Duhurile rele se impotrivesc mintuirii oricarui om si socotesc ca oste- neala lor este impiedicata de legea sau de sfintenia taierii imprejur. In tre- cut insu§i mai marele demonilor a fost de parere sa puna capat uneltirilor lui, cind a observat ca nu poate face rau Celui Care a fost initiat in cele religioase prin semnul sfintei taieri imprejur, sau care parea ca macar in aceasta sarcina Se supune legii dumnezeiesti. 7. Cei ce cintareste cu atentie slujba fiecarui madular i§i va putea da seama ca nu este fara rost aceasta parti cica de madular si va intelege nu numai de ce este taiat imprejur pruncul, dar §i de ce se savir- §este aceasta lucrare in ziua a opta (Fac. 1 7, 12), cind incepe mama lui sa fie cu singe curat, pina in ziua a opta socotindu-se cu singe necurat. Acestea sint spuse fata de cei ce nu sint intovarasiti cu noi prin credinta si de aceea discutia cu ei.este tot atit de grea ca si cu ai no§tri care se impotrivesc. 8. Cei ce cred in Domnul Iisus pot sa-si aiba un astfel de raspuns, pe care n-au voit sa li-1 dam, de vreme ce discutam despre parerile paginilor. Caci daca am fost rascumpa- rati nu cu aur §i argint, care sint stricacioase, ci cu scumpul singe al Domnului nostra Iisus Hristos (I Petru 1, 18-19), cine facea vinzare daca nu acela care avea robia noastra cumparata cu banii pacatului? Fara indoiala, cerea pret ca sa scape de robie pe cei care-i tinea sub stapinire. Iar pretul liberarii noastre era singele Domnului Iisus, fiindca neaparat trebuia achitat celui caruia eram vinduti prin pacatele noastre. 9. A§adar, pina sa fie achitat acest pret prin sin- gele Domnului pentru liberarea tuturor, a fost nevoie de singele fiecaruia din cei ce prin lege si prin obicei ritual urmau invataturile religiei sfinte. Dar fiindca pretul pentru toti a fost achitat, dupa ce a patimit Iisus Hristos nu mai este nevoie sa se verse singe prin taierea imprejur a fiecaruia. Prin singele lui Hristos a fost implinita taierea imprejur a tuturora, iar pe crucea Lui am pri- mit §i am fost rastigniti toti impreuna cu El, inmormintati in mormint cu El, saditi in asemanarea mortii Lui, incit sa nu mai robim pacatului: „Cel ce a murit este liberat de pacat" (Rom. 6, 7). 10. Iar daca/cineva, ca Marcion §i SCRISOR1 291 Maniheu, socoteste ca trebuie criticata judecata lui Dumnezeu, care a dat si legamintul pentru implinirea taierii imprejur, §ii legea prin care este ceruta varsarea singelui, atunci trebuie ca el sa-L socoteasca vrednic de critica si pe Domnul Iisus, Care a varsat nu putin, ci mult singe pentru rascumpararea acestei lumi si Care ne porunceste ca §i azi sa varsam singele nostru pentru o atit de mare lupta a credintei, zicind: „Cine vrea sa Ma urmeze, sa-si ia crucea si sa vina dupa Mine" (Matei 16, 24). Daca insa nu este dreapta acuzatia, intru- cit cineva se daruie in intregime pentru evlavie si se curata prin varsare de mult singe, cum putem sa criticam legea care cere o picatura de singe, de vreme ce predicam pe Domnul Iisus, Care porunceste varsare de mult singe si moartea intregului trup? 77. Atunci era sarbatorit semnul si faptul taierii imprejur ca o pecete a trupului prin care poporul lui Dumnezeu era deosebit de celelalte neamuri. Acum, insa, eel daruit cu numele lui Hristos nu mai cauta semnul trupului, fiindca a meritat cinstea fagaduintei dumnezeiesti. Dar ce este fara noima, daca in numele evlaviei parea ca se pricinuieste oarecare durere sau suferinta, prin care sa se vada mai mult supusenia prin aceste oste- neli. E bine ca de la inceputul vietii este dat semnul religiei, fiindca ii este rusine fiecaruia sa se puna la o virsta mai inaintata ostenelii sau durerii pe care la o virsta tinara ar fi invins-o. 72. Dar n-are nevoie nici de durere usoara poporul crestin care, imbratisind moartea Domnului, in fiecare clipa isi ins- crie pe frunte dispretul mortii, ca unul care stie ca nu poate avea fara cruce mintuirea Domnului. Cine foloseste acul in lupta, dupa ce a fost deprins cu arme mai puternice? 13. Cum baga de seama usor fiecare, nu este serios lucru ce se spune, anume ca multi ar fi putut sa fie impinsi la supunerea fata de ritua- lul sfint, daca n-ar fi fost impiedicati de teama de durere si de privelistea faptu- lui. A putut speria pe unul in virsta ceea ce rabdau atitia prunci fara primejdie? Sa presupunem, totu§i, ca unii copii ai iudeilor au murit, fiindca n-au putut, atunci cind au fost taiati imprejur, sa rabde durerea trupului §i rana pricinuita. Dar aceasta nu inspaiminta pe ceilalti care, fiind mai trecuti ca virsta, rabdau cu barbatie ritual ul; iar pe de alta parte il faceau mai vrednic de lauda pe eel ce se supunea poruncilor ceresti. 14. Cei ce socotesc ca o durere neinsemnata este piedica pentru imbrati§area religiei, ce zic ei despre mucenicie? Daca res- ping durerea taierii imprejur, sa respinga si moartea mucenicilor, prin care religia este inaltata, nu coborita. Este slab motivul ca durerea taierii imprejur a adus vatamare credintei, fiindca durerea face credinta mai puternica. Este mai ma- re hand credintei daca dispretuieste cineva durerea pentru credinta. §i aceasta are mai mare rasplata decit eel care de aceea a voit sa rabde durerea taierii imprejur, ca sa se trufeasca indeplinind legea §i ca sa caute lauda mai degraba de la oameni decit de la Dumnezeu. 15. A fost, asadar, pe de o parte, nevoie de taiere imprejur inainte de sosirea Celui ce taia imprejur pe orice om, iar pe de alta parte, a trebuit sa se de- prinda starea omeneasca cum sa se increada in ceea ce s-a desavirsit. Dar 292 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI daca a fost nevoie de taiere imprejur, in ce parte a trupului s-a cuvenit sa se faca taierea imprejur mai degraba decit in aceea care pare unora rusinoasa? „Pe cele care mi se par ca sint mai de necinste, pe acelea cu mai multa cinste le imbracam; si cele mai necuviincioase ale noastre au mai multa cuviinta" (I Cor. 12, 23). De altfel, unde a trebuit mai mult sa-si aminteasca omul de sin- gele sau, decit in partea care slujeste greselii? 16. Acum este timpul sa raspun- dem celor ce spun ca, daca acea parte a trupului nostru este dupa fire, nu tre- buie sa fie taiata, iar daca nu este dupa fire nu trebuie sa existe. Acestia, fiindca sint atit de priceputi, sa-mi raspunda si mie daca inlantuirea ome- neasca pe generatii este dupa fire, sau impotriva firii. Caci daca este dupa fire nu trebuie sa se intrerupa niciodata; si atunci cum sa se mai predice infrinarea barba^ilor, fecioria fetelor, renuntarea vaduvelor, cinstea sotiilor? Nu trebuia, asadar, sa fie incurajata rivna de a avea urmasi. Dar nici Creatorul firii n-a incurajat na§terea, fiindca de la Sine, desi era venit in trup, a dat invatatura si a indemnat pe ucenici la neprihana, zicind: „Sint fameni care s-au facut fameni ei insisi, pentru fmparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga" (Matei 19, 13). 1 7. Dar daca omul este alcatuit din trup si suflet (este deocamdata des- tul sa spun atit, sa nu vorbesc despre duh), nu la fiecare este facut totul dupa fire, ci ceea ce este dupa firea trupului este impotriva firii sufletului si, de ase- menea, ceea ce este dupa firea sufletului este impotriva firii trupului. Incit, daca spun ca este dupa fire ceea ce se poate vedea, insemneaza ca este impo- triva firii ceea ce nu se vede si, de asemenea, daca este dupa fire ceea ce nu se vede, este impotriva firii ceea ce se poate vedea. Asadar, nimic nu este nepo- trivit lui Dumnezeu in oameni, daca se fac impotriva firii trupului unele care sint dupa firea sufletului. 18. Iar cei ce spun ca ar fi crezut mai multi daca n-ar fi fost taierea imprejur, sa-si raspunda ei singuri ca mai multi ar crede, daca n-ar fi fost muceniciile; dar mai de vaza este vitejia putinora decit lasitatea celor mai multi. §i precum au fost trimise dinainte mai multe feluri de botez, fiindca avea sa urmeze acel legamint al botezului, unul singur adevarat in duh si in apa, prin care se rascumpara orice om, la fel a trebuit sa fie trimisa mai inainte taierea imprejur a multora, fiindca avea sa urmeze taierea imprejur a patimirii Domnului, pe care Iisus a indurat-o, ca mielul lui Dumnezeu, ca sa ridice pacatele lumii (loan 1, 29). 19. Am scris acestea ca sa aratam ca a trebuit sa fie trimisa intii taierea imprejur, care este in afara, ca sa poata si ea parea inlaturata pe drept dupa venirea Domnului. Acum insa este de trebuinta taie- rea imprejur care este in ascuns, in duh, nu in litera legii. Intr-un om sint doi oameni, despre care este scris: „Daca omul nostru din afara se trece dupa dorintele greselii, eel dinauntru insa se innoiefte din zi in zi" (II Cor. 4, 16). §i in alt loc: „Dupa omul eel launtric ma bucur de legea lui Dumnezeu" (Rom. 7, 22). Cel launtric este omul nostru, facut dupa chipul si asemanarea Lui Dum- nezeu, (Fac. 1, 2), iar eel din afara este eel facut din tarina (Fac. 2, 7). Astfel si scrisori 293 in Facere ti-a aratat doua fapturi ale omului, insemnindu-le dupa omul eel creat. 20. A§adar, precum sint doi oameni, la fel §i viata este dubla: una a omu- lui launtric si alta a celui din afara. Cele mai multe fapte ale omului launtric ajung la omul din afara, asa cum neprihana omului launtric trece §i la nepri- hana trupeasca. Cel ce nu cunoa§te adulterul sufletului nu-1 cunoa§te nici pe eel al trupului. Dar nu urmeaza ca acela care n-a pacatuit cu trupul n-a paca- tuit §i cu sufletul, precum se spune: „Oricine se uita la o femeie poftind-o, a §i savir§it adulter cu ea in inima lui" (Matei 5, 28). Caci chiar daca nu este adulter al trupului, este totusj unul al simtirii. A§adar, exista o taiere imprejur a omului launtric; cine se taie imprejur inlatura momelile intregului trup, ca pe preput, ca sa fie in duh, nu in trup, §i sa omoare in duh faptele trupului sau. 21. §i aceasta este taierea imprejur, dupa cum Avraam inainte era netaiat imprejur, dar dupa aceea a fost taiat imprejur (Rom. 4, 11). Astfel, omul nostru launtric cind este in trup parca este netaiat imprejur, iar cind nu este in trup, ci in duh, incepe sa fie in taiere imprejur, nu in netaiere imprejur. Dar dupa cum eel ce se taie imprejur nu indeparteaza toata carnea, ci numai preputul, unde strica- ciunea este mai adeseori, la fel eel care se taie imprejur launtric, indeparteaza acea carne despre care s-a scris: „Tot trupul este ca iarba §i toata marirea lui ca floarea cimpului. Se usuca iarba, floarea se ve§teje§te, dar cuvintul Domnului ramine in vea,c v (Isaia 40, 6-7). §i ramine trupul, care va vedea mintuirea lui Dumnezeu, precum este scris: „§i toata faptura va vedea mintuirea lui Dum- nezeu" (Luca 3, 6). Care este aceasta faptura, destupa-ti urechile ca sa intelegi. 22. A§adar, astfel trebuie sa fie taierea imprejur launtrica, incit sa n-aiba nici o asemanare cu taierea imprejur din afara. De aceea iudeul care este launtric sta el insu§i mai presus de ceilalti. El este de la Iuda, a carui mina s-a ridicat asupra grumazului dusjnanilor sai, care culcindu-se s-a odihnit ca un leu, §i ca puiul de leu, pe care-1 lauda fratii lui (Fac. 49, 8-9). Acestui Iuda nu-i va lipsi sceptrul, fiindca vorba lui face principi ai lui, care sa nu se supuna ispitelor veacului, sa nu fie robiti de placerile acestei lumi. §i fiindca insusi Iuda a venit in acest neam, de aceea cei mai multi care s-au nascut sint pu§i mai presus de altii, ca sa se bucure de intiietatea virtu|ilor. Sa avem, a§adar, taierea imprejur cea launtrica si launtric pe iudeul care este duhovnicesc; dar duhovnicesc ca un principe, sa judece toate, iar El sa nu fie judecat de nimeni (I Cor. 2, 15). 23. A trebuit, a§adar, ca taierea imprejur, poruncita de lege numai dintr-o parte, sa inceteze dupa ce a venit Cel trimis sa faca taierea imprejur a oricarui om si sa implineasca taierea imprejur a legii. Cine este Acesta, daca nu Cel Ce a zis: „N-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc" (Matei 5, 19). 24. Daca prive§ti lucrurile mai de aproape, iti dai seama de ce a trebuit sa inceteze taierea imprejur din afara: fiindca a venit marea multime a neamurilor. Caci taierea imprejur n-a fost poruncita neamurilor, ci semintiei lui Avraam, precum gase§ti in primul legamint: „§i a zis Dumnezeu lui Avraam: Iar tu §i urma§ii tai 294 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI i de dupa tine din neam in neam sa paziti legamintul Meu. Iar legamintul dintre Mine si tine si urmasii tai de dupa tine din neam in neam, pe care trebuie sa-1 paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur. Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamintului dintre Mine si voi. In nea- mul vostru tot pruncul de parte barbateasca, nascut la voi in casa, sau cumpa- rat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastra, sa se taie imprejur. §i legamintul Meu va fi insemnat pe trupul vostru ca legamint vesnic. Iar eel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur in ziua a opta, sufletul acela se va stirpi din neamul acela, caci a calcat legamintul Meu" (Fac. 17, 9-14). Precum arata Aquila, nu se recunoaste ca evreul are taierea impre- jur din ziua a opta. Dar nu sta toata autoritatea in Aquila, care, ca iudeu, a tre- cut peste litera legamintului si n-a aratat ziua a opta. 25. Deocamdata ai auzit si de ziua a opta si de taierea imprejur data ca semn. Iar semnul este aratarea unui lucru mai mare, aratarea adevarului care va veni, si legamintul dat lui Avraam si semintiei sale, careia i s-a zis: „In Isaac va fi semintia ta" (Fac. 21, 12). Asadar, s-a poruncit sa se taie imprejur iudeul, fie nascut in casa, fie cum- parat cu bani de la alt neam. Nu putem largi aceasta porunca pentru eel de alt neam, sau strain, daca nu s-a nascut in casa lui Avraam, sau cumparat cu bani, sau din semintia acestuia. Despre straini n-a spus nimic, fiindca atunci cind a voit sa spuna ceva despre ei i-a numit, precum gasesti scris: „Grait-a Domnul cu Moise si a zis: Vorbeste lui Aaron, fiilor si la toata adunarea fiilor lui Israel si le zi: Daca cineva din fiii lui Israel si din strainii care s-au a§ezat la voi fi au adus jertfa arderii de tot" (Lev. 22, 18). Asadar, unde-i cuprinde, acolo-i tine legea. Unde nu sint aratati prin legamint, cum pot fi cuprinsi? Caci asa gasesti scris: „Vorbeste fiilor lui Aaron" (Lev. 17, 2), cind vorbesti despre preoti. Gasesti scris si cind vorbeste despre leviti. 26. In orice caz, este limpede si dupa litera legii, cu toate ca legea este duhovniceasca, si dupa cele scrise despre taierea imprejur, ca popoarele pagine n-au putut fi obligate la aceasta, dar ca insasi taierea imprejur a fost ca un semn, pina sa se faca marea multime a neamurilor si astfel tot Israelul sa fie mintuit, taiat imprejur in inima, nu intr-o mica parte a unui madular. Asadar, am si aparat, dar am si respins taie- rea imprejur, care totusi la iudei exista si azi. 27. Cit despre ceea ce spun ei, ca taierea imprejur a fost spre mustrare, sau ca este pentru neamuri, mai intii n-au sa respinga ei, sau sa ia in deridere ceea ce fac alti tovarasi de ai lor. Dar fie, sa zicem ca au avut de ce ride; de ce sa ne tulbure aceasta, cind insasi cru- cea Domnului este pentru iudei sminteala, pentru greci prostie, iar pentru noi intelepciune si virtute a lui Dumnezeu (I Cor. 1, 23, 24). Domnul insusi a zis: „Daca se va rusina cineva de Mine in fata oamenilor, Ma voi rusina si Eu de el in fata Tatalui Meu Care este in ceruri" (Luca 9, 26), invatindu-ne ca nu tre- buie sa ne tulbure cele de care rid oamenii, daca sint aduse din supunere fata de lege. scrisori 295 Scrisoarea a LXXm-a AMBROZIE CATRE IRINEU 7. In citirea Apostolului de azi nu te-ai mirat fara pricina cind ai auzit citindu-se „Legea lucreaza minie, iar unde nu este lege, nu este nici calcarea ei" (Rom. 4, 5). De aici ai socotit ca trebuie sa te lamurefti de ce a fost data legea, daca nu folosea la nimic, ba inca era daunatoare, de vreme ce stirnea minia fi facea cunoscuta ftirea calcarii ei. 2. Dupa intrebarea ta este sigur ca n-a fost trebuincioasa legea data de Moise. Caci daca oamenii ar fi putut sa pazeasca legea firii, pe care a sadit-o Dumnezeu in inima fiecaruia, n-ar fi fost nevoie de acea lege care, scrisa pe table de piatra, mai mult a invaluit f i a inno- dat slabiciunea neamului omenesc decit a deznodat-o si a inlaturat-o. Ca exista din fire legea in inimile noastre ne invata fi Apostolul, care a scris ca adesea „fi paginii din fire fac cele ce sint ale legii; fiindca, de§i n-au citit legea, au totufi in inimile lor scrisa nevoia de lege" (Rom. 2, 14). 3. Afadar, legea nu se scrie, ci este innascuta fi nu se insu§e§te din citit, fiindca este intiparita in fie- care ca un izvor firesc, din care se adapa cugetele oamenilor. A trebuit sa pazim aceasta lege de teama judecatii viitoare fi insa.fi conftiinta noastra se arata martora in fata Lui Dumnezeu prin ginduri neexprimate, prin care totufi se denunta necinstea, se apara nevinovatia. Aceasta lege, pe cit lucreaza in fata lui Dumnezeu, pe atit se va arata mai ales in ziua Judecatii, cind vor veni la cercetare cele ascunse ale inimii, care se socotea ca stau tainuite. Aratarea lor, a celor ascunse desigur, n-ar vatama cu nimic daca legea firii ar lucra in inimile oamenilor, caci este sfinta fara §iredic, fara in§elaciune, tovara§a a dreptatii, du§mana a nedreptatii. 4. Sa intrebam copilaria, sa vedem daca se gase§te in ea nelegiuire, lacomie, ambitie, vicle§ug, salbaticie, semetie. Nu cunoa§te nimic al sau, nu pretinde pentru sine nici o marire, nu §tie daca este mai presus de altcineva, nu insula, nu vrea §i nici nu poate sa se razbune. Cu suflet curat §i simplu nu poate sa inteleaga ce este semetia. 5. Aceasta lege a stricat-o Adam, care a voit sa ia ceea ce nu primise, ca sa fie ca un facator §i intemeietor al sau, pretinzindu-§i astfel marirea dumnezeiasca. Prin nesupu- nere a cazut in ocara §i din semetie a ajuns la nelegiuire. Daca n-ar fi calcat porunca §i s-ar fi plecat incredintarilor cere§ti, prin moftenire §i-ar fi asigurat darul firii §i al nevinovatiei innascute. Dar fiindca prin neascultare §i-a stricat §i §i-a §ters singur dreptul legii din fire, de aceea s-a socotit trebuincios scrisul legii, ca sa aiba macar o parte eel ce pierduse totul, eel caruia ii pierise ceea ce primise din na§tere, eel putin sa cunoasca legea §i s-o pazeasca prin invata- tura. In acelasi timp, fiindca i-a fost pricina a caderii trufia, care s-a nascut din meritul nevinovatiei, a trebuit sa se dea acea lege ca sa-1 faca umilit §i plecat lui Dumnezeu. Caci fara lege nu se stia. pacatul (Rom. 7, 7) §i vina era mai mica unde nu exista cunoa§terea legii. De aceea fi Domnul zice: „De n-Af fi 296 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI venit §i mi le-As fi spus, pacat n-ar avea; dar acum n-au cuvint de dezvinova- tire pentru pacatul lor" (loan 15, 22). 6. S-a dat, a§adar, legea, intii ca sa nu mai fie loc pentru dezvinovatire, sa nu zica cineva: n-am ftiut ca pacatuiesc, fiindca nu era scris de ce sa ma feresc, si al doilea sa-i faca pe toti supusi lui Dumnezeu prin cunoasterea pacatului. Dar i-a facut pe toti supusi (Rom. 3, 19), fiindca a fost data nu numai iudeilor, ci si strainilor, adaugindu-se dintre straini cei trecuti la iudaism. Nu poate parea scos din socoteala eel ce a fost chemat si a lipsit, caci pe cei care i-a chemat legea i-a §i legat. Astfel vina tutu- ror a adus supunere, si supunerea a adus umilinta, iar umilinta ascultarea. Fiindca trufia atrasese vina, dimpotriva vina a adus ascultarea. De aceea legea scrisa, care parea de prisos, s-a facut trebuincioasa, ca sa achite pacatul prin pacat. 7. Dar ca sa nu ramina nedumerit cineva, sa spuna ca pacatul a crescut prin lege si sa creada ca legea nu numai ca n-a fost de folos, dar chiar a adus paguba, iata ca are cu ce sa-§i poata indeparta nedumerirea, fiindca „Legea a intrat §i ea ca sa se inmulteasca gre§eala; iar unde s-a inmultit pacatul, a priso- sit harul" (Rom. 5, 20). Sa vedem ce insemneaza aceasta. 8. S-a inmultit paca- tul prin lege, fiindca prin lege a venit cunoasterea pacatului (Rom. 7, 7) si a inceput sa-mi faca rau faptul de a §ti ceea ce nu pot evita din pricina slabiciunii mele. Este de folos sa §tiu mai inainte, pentru a ma pazi; dar daca nu ma pot pazi, §tiinta ca fac rau ma nemultume§te. Asadar, de§i legea mi s-a intors impotriva, totu§i, prin insa§i cre§terea pacatului mi-a devenit folositoare, fiindca m-am umilit. De aceea a zis si David: „Bine este mie ca m-am umilit" (Ps. 118, 71). Iar umilindu-ma am dezlegat lantul greselii de mai inainte, prin care Adam §i Eva innodasera tot §irul celor urmatoare. De aceea §i Domnul a venit ca un supus, pentru ca sa dezlege latul nesupunerii §i al in§elaciunii ome- ne§ti. Astfel, dupa cum prin nesupunere a patruns pacatul, tot asa prin supu- nere pacatul a fost dezlegat. De aceea zice §i Apostolul: „Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot a§a prin ascultarea Unuia se vor face drepti cei multi" (Rom. 5, 19). 9. Ai, asadar, un prim raspuns ca legea a fost §i de prisos, dar a devenit §i cu rost. De prisos prin aceea ca n-ar fi fost necesara, daca noi am fi putut sa pastram acea lege a firii. Dar fiindca n-am pastrat-o, a devenit trebuincioasa aceasta lege venita prin Moise, ca sa ma invete ascultarea §i sa dezlege latul neascultarii lui Adam, in care lat au intrat toti urma§ii. Prin lege a crescut vina, dar trufia, aducatoare a vinei, a fost dezlegata si aceasta mi-a fost de folos. Cu trufia a venit vina, dar vina a adus harul. 10. Primejte acum §i un alt raspuns: N-a fost de trebuinta legea lui Moise. Ea a venit (Rom. 5, 20), fapt ce pare, oricum, nu o intrare rinduita, ci furisa, pentru ca a intrat in locul legii firefti. Daca cea fireasca §i-ar fi pastrat locul, cea scrisa n-ar fi patruns in nici un chip. Dar de§i acea lege dupa fire inlaturase in§elaciunea §i aproape ca o scosese din inimile oamenilor, domnea totufi trufia si se raspindise neascultarea. De aceea a venit aceasta, ca sa ne scrisori 297 invinuie in sens si sa ne inchida gura, ca sa faca toata lumea supusa lui Dum- nezeu (Rom. 3, 19). Dar lumea a devenit supusa prin lege, fiindca prin pres- criptia legii toti sint invinui^i §i prin lucrarile legii nimeni nu este iertat, adica prin lege pacatul este cunoscut, dar vina nu este slabita; de aceea se parea ca a adus vatamare legea care-i facu-se pe toti pacato§i. 7 7. Venind, insa, Domnul Iisus a iertat pacatul tuturor, de care nimeni nu poate sa scape, si a §ters cu sin- gele Sau zapisul nostru (Col. 2, 14). De aceea spune: Prin lege a prisosit paca- tul, dar prin Iisus a prisosit §i harul (Rom. 5, 20). Fiindca dupa ce toata lumea a devenit supusa, a inlaturat pacatul intregii lumi, precum a dat marturie loan, zicind: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatul lumii" (loan 1, 29). De aceea nimeni sa nu se faleasca cu faptele sale, fiindca nimeni nu este iertat prin faptele sale; dimpotriva, eel care este drept are iertare, fiindca a fost iertat prin botez. Credinta este, a§adar, cea care libereaza prin singele lui Hristos, fiindca este fericit eel caruia i se iarta pacatul si i se acopera faradelegea (Rom. 4, 7). Sanatate, fiule, si iubeste-ne, fiindca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXTV AMBROZ1E CATRE IRINEU 7. Ai auzit, fiule, cum s-a citit astazi in Apostol ca: „Legea ne-a fost peda- gog spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta" (Gal. 3, 24). In aceste cuvinte este, dupa parerea mea, raspunsul la intrebarile care de obicei i-au framintat pe cei mai multi. Sint unii care spun: De vreme ce Dumnezeu a dat lui Moise legea, din ce pricina sint in lege multe prevederi care prin Evan- ghelie sint inlaturate? Cum se face ca, acelasi datator al celor doua legaminte, prin Evanghelie a inceput sa nu ingaduie ceea ce ingaduia prin lege? Asa este, de pilda, taierea imprejur trupeasca: data atunci ca semn sa se pastreze adeva- rul taierii imprejur duhovnice§ti, de ce a fost pastrata in semnul insu§i? De ce aceasta mare deosebire, ca taierea imprejur sa se creada atunci evlavie, iar acum neevlavie? Ziua simbetei, de asemenea, trebuie sa fie tinuta ca zi de odihna dupa lege, astfel incit daca ar fi adus cineva o spinare de lemne in acea zi sa se socoteasca vinovat de moarte (Num. 15, 35), pe cind acum noi socotim aceea§i zi ingaduita si pentru carat cu spinarea §i pentru alte lucrari. Sint §i alte porunci ale legii care astazi nu mai au putere. 2. Sa vedem, asadar, care e pricina; caci nu fara rost a zis Apostolul ca: „Legea ne-a fost pedagog spre Hris- tos" (Gal. 3, 24). Pedagog al cui? Al celui in virsta, sau al tinarului? Al tina- rului, sau al copilului, in orice caz al virstei slabe. Pedagog, dupa intelesul siu, este indrumator al copiilor. Acestora, la virsta nedesavir§ita, nu li se pot da invataminte desavirske, fiindca nu le pot injelege. Dumnezeul legii spune prin profet: „Va voi da legi care nu sint bune" (Iez, 20, 25), adica nu sint desavir- 298 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI §ite; caci ceea ce este bun este desavir§it. Dar tot Dumnezeu le-a pastrat pe cele mai bune pentru Evanghelie, daca zice: „N-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc" (Matei 5, 7). 3. Dar care este pricina acestei deosebiri, daca nu schimbarea omeneasca? §tia ca poporul iudeilor este cu cerbice tare, u§or la cadere, mi§el, gata sa nu creada ca are urechi de auzit §i n-aude, ochi de vazut si nu vede, nestatornic ca un copil, §i fara sa ia in seama invataturile. De aceea a dat mintii slabe §i cugetului schimbator al multimii legea, §i, avind cirma invatatura legii, una a voit sa se citeasca §i alta sa se inteleaga, pentru ca nein- teleptul macar sa pazeasca ceea ce citea §i sa nu dea inapoi de la litera celor scrise; inteleptul sa inteleaga gindul mintii dumnezeie§ti, care nu se vedea in cele scrise, eel nesocotit sa pazeasca porunca legii, iar eel socotit taina aces- teia. De aceea legea are asprimea sabiei, ca pedagogul batul, pentru ca sa indeparteze de amenintarea pedepsei slabiciunea multimii nedesavfr§ite. Dar Evanghelia are ingaduinta cu care se iarta pacatele. 4. Asadar, pe drept zice Pavel ca „litera ucide, iar duhul face viu" (II Cor. 3, 6). Litera taie imprejur o particica din trup; duhul este cuprinzator si paze§te taierea imprejur in intre- gime, §i a trupului §i a. sufletului, pentru ca, fund taiate §i aruncate cele de pri- sos (caci ce este mai de prisos decit viciile lacomiei, pacatele poftei, pe care nu le-a avut firea, dar §i le-a insu§it vina), sa se pastreze neprihana, sa se deprinda cumpatarea. Asadar, taierea imprejur este un semn trupesc, dar adevarata taiere imprejur este duhovniceasca; cea dintii taie un madular, cea de-a doua pacatul. Nimic n-a facut firea nedesavirsita in om §i porunca nu era sa se inla- ture ceea ce era de prisos, ci sa-s,i dea seama cei ce-fi taiau o parte din trupul lor ca trebuie cu atit mai mult taiate pacatele, inlaturate cele ce indeamna la abated, chiar daca se §tirbe§te oarecum unitatea trupului, precum gase§ti scris: „Daca mina ta cea dreapta te sminte§te, taie-o si o arunca de la tine; caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale decit tot trupul tau sa fie aruncat in gheena" (Matei 5, 30). Precum copiilor, tot asa §i iudeilor le sint date porunci nu depline, ci in parti, poruncindu-li-se sa pastreze o singura parte curata a madularelor cei care puteau sa pastreze curat tot trupul lor. 5. Li s-a poruncit sa tina o zi pe saptamina sarbatoarea sabatului (Ie§. 3 1, 5), ca sa nu indeplineasca nici o sarcina cei ce ar fi fost bine sa ramina liberati de lucrarile lume§ti, fiindca n-ar duce cu sine in acea simbata a veacurilor viitoare nici o povara a grelelor faradelegi. Dar fiindca Dumnezeu §tia ca poporul este nestatornic, a prescris pentru cei slabi o parte prin pazirea unei singure zi, iar celor tari le-a rezer- vat plinatatea: sinagoga paze§te o zi, Biserica paze§te nemurirea. Asadar, in lege es- te o parte,in Evanghelie, desavir§irea. 6. Poporul iudeilor este oprit sa aduca lemne (Num., 15, 3 1-36), adica materiale care pot fi mistuite de foe. Sta la umbra eel ce fuge de soare. Soarele dreptatii nerabdind ca tie sa-ti fie spre paguba umbra, adu- cind asupra ta lumina deschisa a harului Sau, zice: „Du-te §i vezi, de-acum sa nu mai pacatuie§ti" (loan 8, 1 1). Aducatorul acelui soare vesnic spune: „Iar de zideste scrisori 299 cineva pe aceasta temelie: aur, argint, pietre scumpe, lemne, fin, trestie, lucrul fiecaruia se va face cunoscut. II va vadi ziua Domnului, pentru ca in foe se va descoperi ce fel este lucrul fiecaruia" (I Cor. 3, 12- 13). §i de aceea noi zidim deasupra lui Hristos (caci Hristos este temelia noastra) ceea ce nu se arde, ci se imbunatateste. Prin foe se imbunatate§te aurul, se imbunatate§te argintul. 7. Ai auzit de aur si argint, socoti ca sint metale bune §i doresti sa le aduni; dar iti bati joe de munca. Aurul §i argintul au greutate, dar n-au roada. Este greutate pentru cine-1 agonise§te §i cheltuiala pentru cine-1 mo§tene§te. Aurul este ars in foe ca lemnul: dar nu se pastreaza ve§nic. Argintul va fi in ziua aceea paguba a vietii tale, nu-ti va aduce ci§tig. Se cere de la tine alt aur, alt argint, adica simtamintul eel bun, cuvintul eel mai bun, despre care spune Dumnezeu ca da vase de aur si de argint (Pilde 27, 21). Acestea sint darurile lui Dumne- zeu: „Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cercetat in foe, despartit de pamint, curatat de sapte ori" (Ps. 1 1, 7). Harul intelesului tau cere limpezimea vorbei curate, stralucirea credintei, nu sunetul argintului. Unul piere, celalalt ramine. Unul are plata §i merge cu noi; celalalt e cu paguba, fiindca ramine aici. 8. Daca vreunul dintre cei bogati socoteste ca argintul adunat si ascuns il poate ajuta in viata, duce o povara defarta, pe care o nimice§te focul judeca- tii. Lasati aici, voi cei bogati, lemnele voastre, pentru ca sarcina voastra sa nu creasca pentru focul viitor. Daca o vei cheltui, sarcina se va mic§ora; iar ce va ramine nu va fi sarcina. Nu ascunde, zgircitule, ca sa nu fii cre§tin numai dupa. nume, iar dupa fapta iudeu, cind vei vedea ca gramezile tale iti vor fi spre osinda. Caci ti s-a spus nu cu inteles acoperit, ci limpede ca lumina soarelui: „Daca lucrul cuiva va ramine, va lua plata, iar daca se arde, va suferi paguba" (I Cor. 3, 14). 9. §i de aceea, invatat in lege, intarit si desavir§it in Evanghelie, primeste credinta ambelor Testamente : „Fericit eel ce seamana deasupra tari- nii, unde calca boul si asinul" (Isaia 32, 20), precum s-a citit azi, adica e fericit eel ce seamana deasupra popoarelor, care urmeaza invatatura ambelor Testa- mente. Boul este acel lucrator al legii care poarta jugul §i despre care legea zice: „Nu vei lega gura boului care treiera" (Deut. 25, 4), care are coarnele Scripturilor dumnezeie§ti. Iar prin minzul asinei Domnul prefigureaza in Evanghelie poporul pagin (Luca 19, 33). 10. Ar trebui sa intelegem ca bogatul este cuvintul Lui Dumnezeu, ca boul are coarnele pline de groaza, ca taurul are salbaticie, asinul blindete, ca arata pe cele prezente, fiindca fericit este eel ce tine cu sine si blindetea si asprimea, ca intr-un fel sa se pastreze invatatura, iar in celalalt sa nu se nimiceasca nevinovatia. Caci, adesea, prea mare asprime aduce groaza si impinge la minciuna. Dumnezeu a voit ca mai degraba sa fie iubit decit temut. Stapinul cere dragoste, sluga teama. Frica nu poate fi in om vesnica; fiindca scris este, precum s-a citit azi: „Iata, in teama voastra se vor teme chiar aceia de care va temeti". Sanatate, fiule, si iubeste-ne ca si noi te iubim. 300 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a LXXV-a AMBROZIE CATRE CLEMENTIANUS 1. Defi §tiu ca nimic nu este mai greu decit a vorbi despre cele citite din apostoli, ca de aceea insu§i Origen este cu mult mai mic in Noul, decit in Ve- chiul Testament, totufi, fiindca in scrisoarea dinaintea acesteia ti s-a parut ca am explicat in chip multumitor de ce legii i se spune pedagog, in cele de azi ma voi stradui sa descopar insafi noima discutiei apostolice. 2. In cele citite mai inainte se spune ca nimeni nu capata dreptul in fata lui Dumnezeu din faptele legii, ci din credinta. „Caci toti citi sint din faptele legii sub blestem sint... Hristos, (insa), ne-a rascumparat din blestemul legii, facindu-Se pentru noi blestem" (Gal. 3, 10- 13). A§adar, mo§tenirea ne-a fost data nu din lege, ci din fagaduinta. „Fagaduintele au fost rostite lui Avraam §i urmasului sau... Care este Hristos" (Gal. 3, 16). Legea este astfel „a§ezata pentru calcarile de lege, pina cind era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta" (Gal. 3, 19). §i de aceea „au fost toate inchise sub pacat, pentru ca fagaduinta sa se dea din credinta in Iisus Hristos celor care cred... Iar daca a venit credinta, nu mai sin- tem sub lege" (Gal. 3, 22-25), adica sub pedagog, fiindca sintem fiii lui Dum- nezeu §i toti sintem in Hristos Iisus. Iar daca sintem toti in Hristos Iisus, insem- neaza ca sintem urma§ii lui Avraam, dupa fagaduinta mo§tenitori. Aceasta este incheierea invataturii apostolice. 3. Dar vine iudeul, care ar putea sa zica: §i eu sint mo§tenitor, fiindca sint sub lege. Legea se nume§te Vechiul Testa- ment §i, unde exista testament, acolo este vorba de mo§tenire. De fapt, cu toate ca Apostolul insusi a spus catre evrei (Evr. 9, 16-1 7) ca testamentul n-are nici o putere cit timp traie§te eel ce 1-a facut, ca ajunge temeinic dupa moartea acestuia, totu§i, in Ieremia a vorbit Domnul zicind: „Facutu-s-a pentru Mine mo§tenirea ca un leu" (Ier. 12, 8), n-a voit sa-i refuze pe evrei ca moftenitori. Dar sint mo§tenitori §i fara moftenire §i cu mo§tenire, fiindca tot mo§tenitori se numesc cei inscri§i in testament, dar fara mo§tenire cit timp traie§te eel ce a facut testamentul. 4. Sint mo§tenitori §i copiii, care nu se deosebesc cu nimic de un rob, fiindca sint sub epitropi §i ingrijitori (Gal. 4, 1-2). Tot a§a si noi, zice Apostolul, cind eram copii eram robiti sub stihiile acestei lumi. Iar cind a sosit plinirea vremii §i a venit Hristos (Gal. 4, 1-2), noi nu mai sintem robi, ci liberi, de credem in Hristos. Afadar le-a dat infatifarea mo§tenirii, dar le-a refuzat mo§tenirea. Au numele de mo§tenitori, dar folosul nu-1 au, fiindca intocmai ca mo§tenitorii, copiii n-au autoritatea, ci numele de mo§tenitori. Copiii nu au dreptul de a porunci §i de a folosi mo§tenirea, fiindca a§teapta sa implineasca virsta, ca sa se libereze de tutori. 5. La fel cu copiii sint §i iudeii sub autoritatea pedagogului. Legea este pedagogul care duce pe copil la inva- tator §i invatatorul nostru este Hristos: „Nici invatatori §i domni sa nu va numiti, fiindca Domnul si Invatatorul vostru este unul: Hristos" (Matei 23, 10). Peda- SCRISORI 301 gogul este temut, Invatatorul arata calea mintuirii. Teama duce la libertate, libertatea la credinta, credinta la dragoste; dragostea aduce infierea, infierea mostenire. Unde este credinta, acolo este libertate. Robul este sub teama, eel liber este din credinta. Unul este sub litera legii, celalalt sub har, acela in robie, acesta in duh. Iar „unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea" (II Cor. 3, 1 7). Asadar, unde este credinta, acolo este libertatea; unde e libertatea, acolo este harul; unde este harul, acolo este mostenirea. Iudeul, insa, fiind in litera, nu in duh, este in robie; fiindca n-are credinta, n-are libertatea duhului. Iar unde nu e nici o libertate, nu e nici un har; unde nu e nici har, nu e nici o infiere; unde nu e nici o inhere, nu e nici o mostenire. 6. Ca si cum i-ar h inchis tablele legii, vede mostenirea, dar n-o are. Cum poate zice „Tatal nostra" (Matei 6, 9) cine tagaduieste pe adevaratul Fiu al lui Dumnezeu, prin care capita infierea? Cum pretinde testamentul eel ce tagaduieste moartea Celui Ce a facut testamentul? Cum vrea libertatea eel ce tagaduieste singele cu care a fost rascumparat? Aici este pretul libertatii noastre, precum zice Petru: „Cu singe scump am fost rascumparati" (I Petru 1, 19), cu singele nu al mielului, ci al Aceluia Care, prin iertare si umilinta, a venit ca un miel si a liberat toata lumea prin jertfa trupului Sau, precum El Insusi spune: „Ca un miel spre jun- ghiere am fost dus" (Isaia 53, 7). De aceea si loan zice: „Iata Mielul lui Dum- nezeu, iata pe Cel Care ridica pacatul lumii" (loan 1, 29). 7. Asadar, iudeul, mostenitor in litera, nu in duh, este ca un copil sub epitropi si ingrijitori (Gal. 4, 2). In schimb cre§tinul, care a cunoscut plinirea vremii cind a venit Hristos nascut din femeie si sub lege pentru ca sa-i rascumpere pe toti care erau sub lege, crestinul zic, prin unitatea credintei si cunoasterea Fiului lui Dumnezeu, se ridica la starea barbatului desavirsit, la masura virstei deplinatatii lui Hris- tos (Efes. 4, 13). Sanatate, fiule, si iube§te-ne, ca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXVI-a AMBROZIE CATRE IRINEU, SANATATE! 7. Mi-ai cerut sa-ti deslusesc care este intelesul de capetenie al Epistolei catre Efeseni. Acest inteles pare intunecat daca nu-i cauti in chip deosebit par- tile prin care Apostolul a socotit ca trebuie sa ne sfatuiasca sa nu ne pierdem nadejdea in imparatia lui Dumnezeu (Efes. 1, 4 s.u.). 2. Mai intii Apostolul a spus ca, intre lucrurile bune, cele mai mari sint indemnul la virtute, nadejdea in ras- plata dumnezeiasca §i in mostenirea fagaduintelor ceref ti care ni s-au impar- tasit prin patimirea si invierea lui Hristos. 3. Apoi a aratat ca prin Hristos ni s-a dat nu numai dreptul intoarcerii in rai, dar si cinstea imparatiei cerefti, prin impartasirea cu trupul lui Hristos. De aceea sa nu te indoiesti de putinta ridica- rii la cer, daca stii ca tovarasia cu trupul lui Hristos te face partas imparatiei 302 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI cerefti. Prin singele Lui s-a facut impacarea tuturor celor de pe pamint sau din cer (Hristos de aceea a venit, ca sa le implineasca pe toate) prin apostolii, proorocii fi preotii Sai, prin adunarea si intarirea tuturor neamurilor. Telul nadejdii noastre este dragostea Lui, ca sa sporim in toate prin El, fiindca El este Capul tuturor, la El ne inaltam toti dupa masura ostenelilor noastre in cla- direa dragostei intr-un singur trup (Efes. 4, 15 §.u.). 4. Asudar, sa nu ne pier- dem nadejdea, fiindca El este Capul fi noi sintem partile trupului, mai ales ca de la inceput sintem adoptati ca fii ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. Aceasta adoptiune de la inceput ne-a aratat-o El repetind ceea ce a prevestit, ca: „Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi sotiei sale si vor fi amindoi un singur trup" (Fac. 2, 28; Efes. 5, 3), aceasta insemnind legamintul dintre Hris- tos fi Biserica. Daca unirea dintre Adam fi Eva este legamintul eel mare dintre Hristos fi Biserica, este sigur ca precum Eva a fost os din oasele barbatului ei si came din carnea lui, tot asa fi noi sintem madulare ale trupului lui Hristos, os din oasele Lui fi carne din carnea Lui. 5. Nici o epistola apostolica n-a rasunat atit de puternic de binecuvintarea lui Dumnezeu catre multime cit aceasta in care a aratat ca sintem nu numai binecuvintati de Dumnezeu (Efes. 1), dar bine- cuvintati fi cu toata binecuvintarea duhovniceasca, marturie bogata a harului dumnezeiesc in cer, infiati de la inceput si imbogatiti cu harul Fiului lui Dum- nezeu, daruri din bel§ug pentru a cunoa§te taina vointei ve§nice. Pe linga aceasta, epistola arata ca, atunci cind va veni plinirea vremii si toate vor fi impacate in Hristos §i cele de pe pamint si cele din cer, noi sintem haraziti de la inceput sa se implineasca in noi §i cele ce sint ale legii §i cele ce sint ale haru- lui; fiindca se pare ca sintem ale§i la aceasta dupa lege din virsta tineretii, a vietii nepatate, cind n-avem nimic din felul schimbator al copiilor §i din slabi- ciunea batrinului, dupa ce am invatat ca lupta trebuie so ducem cu puteri mereu proaspete nu numai impotriva carnii si a singelui, ci si impotriva intre- gii o§ti a duhurilor rele raspindite in vazduhuri (Efes. 6, 12). 6. Astfel, dupa cum lor le-a fost sortit sa stpineasca paminturi luate de la dusmani, la fel noua ne-au cazut sortii sa fim in stapinirea lui Dumnezeu, care este mai mare si peste rarunchii nostri (Ps. 138, 13), ace§tia fiind rasadnita infrinarii si a nepri- hanei. Vrei sa cuno§ti acef ti sorti? Adu-ti aminte de cei ce au cazut asupra lui Maria sa fie socotit impreuna cu cei doisprezece Apostoli (Fapte 1, 26). Dar §i profetul David zice: „Daca veti dormi in mijlocul sortilor vo§tri" (Ps. 67, 14) prin aceea ca eel ce este la mijloc intre sortul Vechiului fi al Noului Testament, culcat intre amindoua, este primit in odihna imparatiei ceresti. Acest sort al mosteni- rii pamintesti il cereau §i fetele lui Salfaad fi cererea lor a fost aprobata de judecata dumnezeiasca (Num. 27, 1 -6). Dar ele cereau in umbra: Caci Salfa inseamna um- bra. Cereau, asadar, in umbra cuvintului, cereau ceea ce nu era descoperit. Pentru fetele lui Salfaad cererea moftenirii parintef ti era in umbra cuvintului; dar pentru noi este in stralucirea Evangheliei fi in descoperirea harului. 7. Sa fim astfel noi SCRISORI 303 stapinirea lui Dumnezeu, iar El sa ne fie partea in care se gasesc bogatiile sla- vei si ale mostenirii Lui. Cine este bogat, daca nu Dumnezeu, Care a infaptuit toate? (Efes. 2, 4). Dar cu mult mai bogata este milostivirea Lui, fiindca pe toti i-a rascumparat, iar pe noi, dupa faptura trupului fii ai miniei si supusi izbucni- rilor, ca infaptuitor al firii, ne-a schimbat sa fim ai pacii si ai dragostei. Cine poate schimba firea, daca nu Cel Care a infaptuit firea? A inviat pe cei morti §i, intarindu-i in Hristos, i-a facut sa sada la cele ceresti impreuna cu Insu§i Domnul Iisus (Efes. 5, 6). 8. Nu prin faptul ca fiecare om ar fi meritat dreptul de a §edea in acel sala§ al lui Dumnezeu, sala§ despre care Tatal a spus singu- rului Sau Fiu: „Sezi de-a dreapta Mea" (Ps. 109, 1), ci fiindca are partasie cu trupul lui Hristos, prin tovara§ia aceleiasi firi, a fost cinstit trupul intregului neam omenesc. Caci precum El a primit trup ca noi (Luca 2, 51) si, prin unita- tea carnii si supunerea trupului, S-a supus pina la moarte (Filip. 2, 8), tot a§a §i noi ne-am asezat in cele ceresti (Efes. 2, 6). Deci nu am sezut singuri, ci impreuna cu Hristos, care singur §ade de-a dreapta lui Dumnezeu, ca Fiu al omului, precum Insusi a zis: „De acum veti vedea pe Fiul Omului §ezind de-a dreapta Lui Dumnezeu" (Matei 26, 64). Prin aceea a prisosit harul si bunatatea Lui asupra noastra in Hristos Iisus, pentru ca pe cei morti prin faptele lor, dar rascumparati prin credinta, mintuiti prin har, sa-i rasplateasca cu darul liber- tatii atit de mari, prin care firea insasi, ca si cum ar fi inviat §i ea, a simtit harul de faptura noua, pentru ca, infaptuiti in Hristos, sa savirsim fapte bune noi, cei care inainte am decazut in viciul mostenirii vinovate. 9. §i de aceea, dupa ce au fost inlaturate dusmaniile care erau mai inainte in trup, s-a facut in cer pacea intregii lumi (Efes. 2, 14), ca sa fie oamenii pe pamint ca ingerii, ca sa fie neamurile una cu israelitii, ca sa fie si omul eel vechi §i eel nou intr-un singur om, ca sa se adune intre ei, surpindu-se peretele din mijloc, care-i despartea. Caci dupa firea acestui trup atitase minii, dezbinari §i neintelegeri, iar legea ne legase in lanturi de osinda, Iisus Hristos, prin patimile Sale, a inabu§it nesa- buinta §i neinfrinarea, a inlaturat legea poruncilor si hotaririlor scrise, aratind ca nu dupa litera trebuiesc talmacite invataturile legii duhovnice§ti. Desfiin- tind odihna lenevitoare a simbetei §i taierea imprejur netrebuincioasa, a des- chis tuturor calea catre Tatal intr-un singur duh. Dar cum poate fi dezbinare unde exista o singura chemare, un singur trup si un singur duh? 10. Ce altceva a infaptuit Domnul Iisus coborindu-Se printre oameni decit sa ne aduca din robie la libertate §i sa faca acea robie roabaSiesi (Efes. 4, 8), legata in lanturile propriei sale necredinte, pusa in catu§ele intelepciunii, in care se incatu§eaza de buna voie toti cei buni, precum este scris: „Cel care S-a coborit, Acela este Care S-a suit mai presus de toate, ca pe toate sa le umple" (Efes. 4, 10) si noi toti sa primim din plinatatea Lui (loan 1, 16). 1 1. De aceea mai intii a asezat in Biserica pe cei plini de Duhul Sfint ca sa fie unii apostoli, altii binevesti- tori, unii evanghelisti, iar altii pastori §i invatatori, pentru ca prin indem- 304 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI nurile lor sa inainteze cei ce cred si sa creasca lucrarea slujbei in credinta (Efes. 4, 11-12). Este fiecare cladit pe temelia virtutilor in masura virstei celei dinauntru, masura desavirsita a vietii nepatate (Efes. 4, 13), adica a barbatului desavirsit, care primind din plinatatea lui Hristos a primit plinatatea harului. 12. Dar cine este barbat desavirsit, daca nu acela care, liberat de simplitatea si inchipuirile copilariei, de nesiguranta si alunecarile fragedei virste, de cal- dura fara masura a virstei coapte, a ajuns la taria barbatului desavirsit si la for- marea deplina a purtarii omului intreg. Un astfel de om nu este abatut usor de vorbele stricatoare care, prinzindu-1 in virtejul invataturii lipsite de cuge- tare, il arunca in stincile ratacirii si-1 fac sa ceara leacuri impotriva nein^elep- ciunii, ci dimpotriva, urmeaza calea adevarului nu numai in vorbele, dar si in faptele sale, si capata in sine zidirea harului, pentru ca sa ajunga la unitatea credintei si a cunoasterii. El este madular al trupului, care are cap pe Hristos, Capul tuturor, din care este tot trupul celor credinciosi si intelepti prin armo- nia cugetatoare a Cuvintului. Aceasta armonie a cuvintului strins, legat si inta- rit in toate incheieturile alcatuirii sale, pastrind masura fiecarei parti, face ca trupul sa creasca in harul fi in zidirea sa (Ef. 4, 16), astfel incit sa se ridice un singur templu lui Dumnezeu in toti si o singura locuinta cereasca in duh a tutu- ror. 13. Socotesc ca asa trebuie inteleasa legatura credin|ei si a duhului nu numai in oameni sfinti, ci in toti cei ce cred, legatura a tuturor virtutilor si pute- rilor cugetatoare, pentru ca, printr-o oarecare armonie a virtutilor si slujirii preotesti, din toate duhurile firii cugetatoare sa se alipeasca un singur trap de capul sau, care este Hristos, in as a chip fund imbinata in incheieturi toata zidi- rea, incit nici macar prin pipait sa nu se simta vreo crapatura in legatura dintre fiecare. Caci aceasta este ceea ce grecii numeau cercetarea materialelor de constructie dupa masura lucrarii, ceea ce nu va fi greu unui arhitect atit de mare sa apropie de sine pe fiecare dupa masura cuvenita a meritelor §i a cre- dintei proprii, fiindca cladirea harului inlatura si darima ocara. Nu trebuie, asadar, sa existe nici o indoiala ca tovarasia puterilor ceresti va lua parte la cla- direa acestui templu. Este nepotrivit sa se inteleaga ca in asa chip se inalta cla- direa evlaviei omenesti in templul lui Dumnezeu, incit sa se faca in noi locuinta lui Dumnezeu in duh, dar sa nu fie in puterile ceresti. 14. Datorita acestui fapt, ca sa inainteze mai repede o astfel de constructie in noi, Apostolul ne indeamna sa deschidem ochii inimii, sa ne ridicam la cele inalte, sa urma- rim neincetat cunoasterea lui Dumnezeu, sa cercetam adevaral, sa avem in inima poruncile lui Dumnezeu, sa lasam la o parte dorintele greselilor, ascun- zisurile rusinii, sa ne reinnoim in harul legamintelor, sa stapinim minia, sa alungam supararea inainte de rasaritul soarelvd, sa nu ocupe vrajmasul inima noastra pentru a introna in ea acel duh care a patruns in inima lui Iuda (loan 13, 2) si i-a sfarimat portile sufletului, facindu-1 sa nu poata opri pe tilhar, sa-1 indeparteze pe eel mincinos, sa se ridice dintre cei morti, sa-si impuna infringerea. Sotia tre- SCRISORI 305 buie sa fie supusa barbatului, precum lui Hristos Biserica, iar barbatul sa-s_i dea sufletul pentru sotia sa, precum Hristos S-a dat pe Sine pentru Biserica (Efes. 5, 25). Intocmai ca un bun luptator, sa ia armele lui Dumnezeu si sa le tina intinse fara intrerupere nu numai impotriva carnii §i a singelui, dar §i impotriva duhurilor rautatii (Efes. 6, 12), ca sa nu poata fi despartit de ai sai §i robit de straini. Pe acestea le-am strins §i le-am cuprins pe scurt, precum am putut. Sanatate, fiule, si iube§te-ne, ca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXVII-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS /. Ai socotit ca nu este pierdere de vreme sa cercetam care este mo§teni- rea celor dumnezeiefti §i de ce sint socotite atit de pretioase, incit multi isi dau viata pentru ele. Daca ai in vedere faptul ca si in viata omeneasca harul mo§te- nirii de avere face ca fiii sa-§i respecte mai mult indatoririle, sa acorde parinti- lor mai multa cinste, pentru ca nu cumva lipsa de dragoste fata de parinti sa duca la dezmo§tenire, sau la parasirea copilului lipsit de respect, sa nu te mai miri, in nici un chip, de ce este atit de mare dorinta fata de mostenirea dumne- zeiasca. 2. Mostenirea este propusa tuturor cre§tinilor. lata ce zice Isaia: „Mo§- tenirea este a celor ce cred in Dumnezeu" (Isaia 54, 17) si este nadajduita din fagaduinta, nu din lege. Aceasta este aratata dupa pilda Vechiului Testament, cind Sara zice: „Izgone§te pe roaba aceasta si pe fiul ei, caci fiul roabei acesteia nu va fi mostenitor cu fiul meu Isaac" (Fac. 21, 10). Fiul Sarei era Isaac, iar fiul roabei era Ismael. Acestea sint mai dinaintea legii, deci fagaduinta este mai veche decit legea. Noi sintem dupa Isaac, fii ai fagaduintei, iar iudeii sint dupa trup, fii ai roabei (Gal. 4, 28). Mama noastra era libera, fiindca nu nascuse, iar dupa aceea s-a bucurat de fagaduinta si a dat nastere Fiului. Mama lor este Agar, care a nascut in robie (Gal. 4, 24). Liber este eel caruia i se fagaduieste harul, iar rob eel caruia i se impune jugul legii. Noua ni s-a facut fagaduinta inainte de a li se da lor legea. §i, dupa fire, este mai veche libertatea decit robia. Caci libertatea este din fagaduinta, iar legea din robie. Dar chiar daca fagaduinta insasi este inaintea legii, precum am zis, iar libertatea este din faga- duinta si harul in libertate, totusi harul este dupa lege §i el este mai mare decit libertatea. 3. A§adar, nu exista robie? Dar de ce este scris: „Laudati, slugi, pe Domnul"? (Ps. 134, 1). De ce insusi Apostolul spune: „Ci ca slugile lui Hristos, facind din suflet, in bunavointa, voia lui Dumnezeu"? (Efes. 6, 6). Intr-adevar, exista §i slujire de buna voie, libera, despre care Apostolul zice: „Cel chemat liber este rob al lui Hristos" (I Cor. 7, 22). Aceasta este robia din suflet, nu din trebuinta. Noi sintem robi ai Creatorului nostra, dar avem libertatea pe care am primit-o prin harul lui Hristos, fund nascuti din fagaduinta, dupa credinta. De aceea, asemenea celor nascuti din libertate, sa aducem jertfa libertatii, 20 - Sfintul Ambrozie al Milanului 306 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI facindu-ne semnul in frunte, cum se cuvine celor liberi. Sa nu ne coborim, ci sa. ne inaltam, insemnati fiind in duh, nu in trup. Acestora pe drept li se spune: „Stati §i nu va prindeti iara§i in jugul robiei" (Gal. 5, 1). N-a zis: nu robiti, ci: nu va prindeti in jugul robiei; caci mai greu este jugul robiei decit robia. 4. Isaac, binecuvintind pe Esau, fiul sau mai mare, zice: „Iata, locuinta ta va fi un pamint manos §i cerul iti va trimite roua sa; cu sabia ta vei trai si vei fi supus fratelui tau" (Fac. 37, 39-40). Cum se potrive§te aceasta, ca sa robeasca, dupa ce a sfarimat jugul robiei de pe grumazul lui? Dar trebuie sa intelegem ca exista robie si robie. Care este deosebirea intre ele ne-o arata Biblia. Isaac este bun §i pentru el §i pentru noi, care ne na§tem dupa el in libertate. Iar tatal este bun pentru amindoi fiii.Fiindca ii iubea pe amindoi, a aratat fata, de unul dra- goste, iar fata de celalalt binecuvintarea. Celui mai in virsta ii spusese sa-i aduca mincarea §i sa primeasca binecuvintarea. Dar cit timp acesta a zabovit, cautind vinat pe cimp §i in padure, fratele eel tinar i-a adus din turma de oi cele de trebuinta pentru mincare. 5. Hristos este hrana cea buna a tuturor. Hrana buna este credinta, hrana placuta este milostivirea, hrana. de voie buna este harul. Cu aceasta hrana se ospateaza poporul Sfintei Biserici. Hrana cea buna este duhul lui Dumnezeu, hrana cea buna este iertarea pacatelor. Iar acea hrana. tare este asprimea legii §i frica de pedeapsa. Hrana taraneasca. este mai degraba observarea literei decit harul bunavointei. Acel popor este sub blestem, noi sintem sub binecuvintare. Mincare repede este credinta: „Cuvin- tul este aproape, in gura ta §i in inima ta" (Deut. 30, 14). Mincarea tirzie este cea a legii. Cit timp a a§teptat legea, poporul a cazut in ratacire (le§. 32, 1-6). 6. Tatal a dat, asadar, binecuvintarea fiului harnic §i credincios. Dar fiindca era un tata bun, a pastrat binecuvintarea pentru fiul eel mai mare, facindu-1 sluga fratelui sau nu pentru ca voia sa ajunga rob cineva din familie, ci fiindca acela care nu poate sa se conduca si sa se administreze trebuie sa slujeasca si sa fie supus celui mai intelept, sa fie condus de sfatul altuia, ca sa nu se prabu- feasca din pricina prostiei §i a nesabuintei lui proprii. A§adar, cu binecuvin- tare se da o robie care se socote§te intre cele bune, bel§ugul adus de pamintul manos §i de roua cazuta din inaltul cerului. Dar fiindca zisese: „Cu sabia ta vei trai" (Fac. 27, 40), ca sa nu-i aduca vatamare trufia pentru vitejie §i putere, a adaugat: „Vei sluji fratelui tau" (Fac. 27, 40), ca sa dobinde§ti roadele bogate ale carnii §i roua harului dumnezeiesc §i sa-L urmezi pe Cel ce conduce cu cirma Sa. 7. Dar aceasta va fi atunci cind vei arunca jugul de pe grumazul tau, ca sa ai rasplata slujirii de buna voie, nu sa suferi ocara trebuintei. Fara cinste este slujirea de nevoie, dar cu cinste cea din evlavie. De aceea zice Apostolul: „Caci daca fac aceasta de buna voie, am plata; dar daca o fac fara voie, am numai o sarcina incredintata" (I Cor. 9, 17). Este mai mare deci plata pentru slujirea de buna voie, decit cea pentru o sarcina la care trebuie sa te supui. Noi sa nu stam sub jugul robiei, ci sa robim in dragoste duhovniceasca, fiindca zice SCR1SORI 307 Apostolul: „Slujiti unul altuia prin iubire" (Gal. 5, 13). Teama de lege este dra- gostea fata de Evanghelie. S-a spus: „Teama de Dumnezeu este inceputul in|e- lepciunii" (Is. Sir. 1, 16) si „lmplinirea legii este dragostea" (Rom. 13, 10). Totusi legea insasi zice: „Orice alta porunca ar mai fi, se cuprinde in aceste cuvinte: Sa iubesti pe aproapele tau" (Rom. 13, 9). 8. Aceasta am voit sa spun: ca robia este din lege, iar libertatea este dupa lege, ca dragostea inseamna libertate, iar teama robie. Exista si dragoste de lege si robie a dragostei; dar legea este prevestire a dragostei si dragostea Evangheliei este martora credin- cioasa a slujirii evlavioase. 9. Nu este de prisos legea care conduce pe cei slabi ca un pedagog pe copii (Gal. 3, 24). Vorbesc, binein^eles, despre slabiciunea obiceiurilor, nu a trupurilor. Sint copii aceia care nu cunosc cuvintele lui Dumnezeu, care nu-I indeplinesc poruncile. Caci daca la virsta batrinetii via£a este nepatata (Int. Sol. 4, 9), virsta tineretii nu este tot asa. §i legea a fost peda- gogul, calauza, pina sa vina credinta.,, Asemenea celor slabi, eram paziti de lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere" (Gal. 3, 23). Mai departe citim: „Iar dupa ce a venit credinta"; nu zice: a venit Evanghelia, ci: a venit credinta, caci singura credinta este in Evanghelie. Dreptatea lui Dumne- zeu se descopera prin aceea ca este din credinta spre credinta (Rom. 1, 17), adica la credinta legii se adauga plinatatea credin^ei. Pe buna dreptate, asa- dar, acesteia i se zice singura credinta, fiindca fara aceasta nu exista acea cre- dinta care prin aceasta se intareste. Cind a venit aceasta credinta i s-a adaugat plinatatea, a venit cu ea adoptiunea ca fii, a incetat slabiciunea, s-a dus copila- ria, ne ridicam ca barbati desavirsiti, imbracati in Hristos. Cum poate sa fie slab si mititel eel in care este Hristos, puterea lui Dumnezeu? Asadar, am venit la desavirsire, am primit poruncile desavirsirii. 10. Ai auzit ca s-a citit azi: „Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec" (loan 5, 30). Ai auzit ce s-a citit: Eu nu va invinuiesc, nu va judec. Eu nu va acuz: „Va invinuieste Moise, in care nadajduiti" (loan 5, 45). Ai auzit ca s-a citit: „Daca marturisesc Eu pentru Mine lnsumi, marturia Mea nu este adevarata" (loan 5, 31). Am invajat ce fel de judecator, ce fel de martor trebuie sa fii. Nu este slab Cel Ce zice: „Eu nu pot sa fac de la Mine nimic", ci e slab eel ce intelege astfel. Intr-adevar, Fiul nu face nimic fara Tatal, fiindca lucrarea Lor este comuna, puterea Le este unita. Dar in acest loc vorbeste asemenea unui judecator, ca sa stim ca, jude- cind pe oameni, nu trebuie sa ne facem despre ei o parere dupa voin^a si pute- rea noastra, ci dupa dreptate si omenie. 7 7. Inchipuie-ti pe un impricinat invi- nuit si dovedit de crima, nu aducind temeiuri de aparare, ci asternindu-se la picioarele judecatorului fi rugindu-1. Judecatorul ii va raspunde: Nu pot sa fac de la mine nimic. La judecata dreapta, nu puterea are cuvintul. Nu te judec eu, faptele tale te judeca; ele te acuza, ele te condamna. Te judeca legile pe care ca judecator nu le schimb, ci le pazesc. N-aduc nimic de la mine; dimpotriva, judecata pleaca de la tine si ajunge tot la tine. Judec dupa ceea ce aud, nu dupa 308 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI ceea ce voiesc. De aceea este adevarata judecata mea, fiindca nu ma supun vointei, ci dreptatii. 12. Sa vedem, insa, care este religia judecatii. Domnul §i Judecatorul a toate in cer §i pe pamint zice: „Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec" (loan 5, 30). Iar omul zice Domnului sau: „Nu §tii ca putere am sa Te eliberez §i putere am sa Te rastignesc?" (loan 19, 10). De ce Domnul nu poate? „Dar judecata Mea, zice El, este dreapta, pentru ca nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (loan 5, 30), adica: Nu voia omului pe care-1 vede^i, nu bunul plac al omului, pe care voi il judecati numai ca om, nu vointa trupului, fiindca duhul este osirduitor, iar trupul neputincios (Matei 26, 41); ci vointa dumnezeiasca, datatoare a legii si stapina a judecatii. De aseme- nea, este §i martor adevarat, fiindca aduce marturie nu pentru Sine, ci pentru altul, precum este scris: „Sa te laude aproapele tau si nu gura ta" (Pilde 27, 2). 13. Bine se zice despre iudei in chip mistic: Nu va judec Eu, adica: Eu, rascum- pararea tuturor, Eu, iertarea pacatelor, nu va judec, fiindca nu M-ati primit. Nu judec Eu, Care de bunavoie sint ingaduitor. Nu judec Eu, Care rascumpar cu singele Meu pe cei pacato§i. Nu judec Eu, Care §terg nedreptatile si nu-Mi mai aduc aminte de ele (Isaia 43, 25). Nu judec Eu, Care doresc viata, nu moartea pacatosului (Iez, 18, 23). Nu judec Eu, Care nu osindesc, ci-i iert pe cei ce marturisesc (Isaia 43, 25). Moise va judeca §i va osindefte el, in care ati nadajduit. El va acuza, fiindca n-are puterea de a judeca, fiindca pe aceasta o are Creatorul sau. Va acuza, a§adar, acela in care ati nadajduit; Acesta, in Care n-ati voit sa nadajduiti, aduce achitarea. 14. Mare este neintelepciunea iudeilor! Pe merit sint acuzati de nelegiuirile lor; fiindca §i-au ales acuzator, iar pe Judecatorul eel bun L-au refuzat. De aceea le lipse§te achitarea, dar pedeapsa nu le lipse§te. 15. Pe drept, a§adar, fiule, ai inceput de la Moise §i ai fost intarit de Evanghelie, de la credinta spre credinta, precum este scris: „Iar dreptul din credinta va fi viu" (Rom. 1, 17). Sanatate §i gindeste-te la noi, fiindca §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a LXXVTH-a AMBROZIE CATRE HORONTIANUS 1. „§i a crezut Avraam pe Domnul si i s-a socotit aceasta ca dreptate". Ceea ce se socotefte ca dreptate este din necredinta spre credinta. In chip sigur, din credinta vom fi judecati, nu din faptele legii. Avraam a avut doi fii, pe Isaac §i pe Iacob, unul de la o roaba, iar celalalt de la o femeie libera (Gal. 4, 22). §i raspunsul a fost sa alunge roaba si fiul roabei, caci nu va fi moftenitor fiul roabei. De aceea noi nu sintem fiii roabei, ci ai celei libere, in a carei liber- tate ne-a liberat Hristos. §i se intelege ca fiii lui Avraam sint mai de graba din credinta, caci fiii din credinta sint mai presus de cei din nastere. Legea este calauza (Gal. 3, 24), credinta este libera. Sa indepartam deci lucrarile robiei, scrisori 309 sa pastram hand libertatii. Sa parasim umbra, sa urmam soarele, sa parasim riturile iudaice. 2. Taierea imprejur a unui singur madular nu foloseste la nimic. Apostolul zice: „Iata, eu, Pavel, va spun voua: Ca de va veti taia impre- jur, Hristos nu va va folosi la nimic" (Gal. 5, 2). Nu fiindca n-ar putea, ci fiindca ii judeca nevrednici de binefacerile Sale pe cei care parasesc caile Lui. 3. Mai inainte Sefora a taiat ea insasi imprejur pe fiul sau si a alungat primejdia care ameninta (Ie§. 4, 25). Dar atunci a fost de folos Hristos, chiar daca nu adu- sese inca. desavirsirea. Pe cind poporul de credinciosi era ca un copil mic, a venit nu mic, ci desavirsit in toate Domnul Iisus. Mai intii a fost taiat imprejur, ca sa nu strice legea; iar dupa aceea a fost pe cruce, ca sa implineasca legea. A incetat, a§adar, ceea ce este in parte, fiindca a venit ceea ce este deplin (I Cor. 13, 10). Nu crucea in Hristos a taiat imprejur un madular, ci placerile de prisos ale trupului intreg. 4. Poate se pune inca intrebarea de ce a voit sa fie taiat imprejur in parte, daca venise sa arate taierea imprejur cea deplina. Nu cred ca raspunsul la aceasta intrebare cere mult timp de gindire. Caci S-a facut pacat (II Cor. 5, 2 1) ca sa spele pacatele noastre, S-a facut blestem pentru noi, ca sa nimiceasca blestemele legii (Gal. 3, 13) si tot la fel S-a taiat imprejur pentru noi, ca sa inlature taierea imprejur a legii, pentru a aduce mintuirea prin cruce. 5. Apostolul spune (Gal. 5, 5) ca trebuie sa asteptam nadejdea indreptarii din credinta si, chemati la libertate, sa nu dam libertatea noastra pentru foloasele trupului. Caci „Nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta, care este lucratoare prin iubire" (Gal. 5, 6). De aceea este scris: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Deut. 6, 4). Cine-L iubeste crede si crezind fiecare incepe sa iubeasca. Avraam a crezut si asa a inceput sa iubeasca. §i a crezut nu in parte, ci in toate. Altfel nu putea avea libertate deplina; caci scris este: „Dragostea toate le crede" (I Cor. 13, 7). Daca nu crede toate, dragostea nu este desavir§ita. Asudar, dragostea desavirsita are toata increderea. 6. Totusi, mi-ar fi greu sa spun ca orice incredere are mereu dragoste desavirsita; fiindca Apostolul a zis: „De as avea atita credinta, incit sa mut fi muntii, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste" (I Cor. 13, 2). Cele mai inalte virtuti la un creftin sint trei: nadejdea, credinta §i dragostea, intre ele mai mare fund dragostea (I Cor. 13, 13). 7. Dar cred ca Apostolul a spus asa pentru a intari cele spuse mai inainte; caci nu sint de parere ca acela care are atita credinta incit sa mute muntii nu are dragoste. De asemenea, daca are cineva stiinta tuturor tainelor, cum nu are dragoste? Intr-un loc loan zice: „Oricine crede ca Iisus este Hristos, este nascut din Dumnezeu" (I loan 5, 1). Iar mai sus tot el zisese: „Cine este nascut din Dumnezeu nu savirseste pacat" (I loan 3, 9). De aici se intelege ca acela care crede ca Iisus este Hristos, este nascut din Dumnezeu si eel ce este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste. De asemenea, eel ce crede ca Iisus este Hristos nu pacatuieste. Daca, insa, cineva pacatuieste, nu crede, iar eel ce nu crede nu iubestp si Hn» m. u^w+o nctn 310 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI supus pacatului. Deci nu iubeste cine pacatuieste, caci dragostea acopera mul- fimea pacatelor (IPetru 4, 8). Iar daca inlatura simtamintul pacatului, fiindca da afara teama, dragostea este plina de credinta desavirsita. 8. Apostolii, care aveau sa fie prieteni, au zis: „Adauga-ne credinta" (Luca 17, 5), cerind bunului medic sa-1 intareasca in credinta pe eel slab. Slabea credinta in el, cind si Petru a auzit spunindu-i-se: „Putin credinciosule, de ce te-ai indoit?" (Matei 14, 31). Asadar, credinta, venind inaintea dragostei, ocupa sufletul si pregateste calea dragostei. Exista toata credinta acolo unde este desavirsirea dragostei. 9. De aceea se zice, cred eu, ca dragostea pe toate le crede (I Cor. 13, 7) si ca un astfel de suflet are toata credinta. Unde este dragoste desavirsita, acolo este toata credinta si toata nadejdea. Dupa cum crede toate, asa nadajduieste toate, scrie Apostolul (I Cor. 13, 7). De aceea dragostea este mai mare, fiindca cuprinde in sine nadejdea si credin|a. 10. Cel ce are aceasta dragoste de nimic nu se teme, fiindca dragostea da afara teama. Scojind §i alungind teama, toate le rabda, toate le sufera. Asadar, eel ce prin dragoste indura toate nu poate sa se teama de mucenicie. §i de aceea, ca un biruitor, in alta parte zice in sfirsit: „Lumea este rastignita pentru Mine si Eu pentru lume" (Gal. 6, 14). Sanitate, fiule, §i iubeste-ne, ca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXEX-a AMBROZIE CATRE BELLICIUS, SANATATE! 1. Mi-ai scris ca ai fost chinuit de o boala grea, ca ai trecut la credinta in Domnul Iisus si ca ai inceput sa te faci sanatos. Asadar, slabiciunea ^i-a fost spre mintuire, aducindu-fi mai mult necaz decit primejdie; fiindca tot aminai ceea ce fagaduisesi. De aceea este scris: „Eu ranesc si tamaduiesc" (Deut. 32, 39). A rank boala, a tamaduit credinta. A vazut ca simtamintul tau launtric nu este lipsit de dorin|e evlavioase, dar este bintuit de aminari, §i de aceea a soco- tit ca e mai bine sa te dojeneasca, sa nu-ti vatame mintuirea, ci sa-^i grabeasca supunerea fa^a de Dumnezeu. 2. Cum ar vatama mintuirea Cel ce spune, cum citim in Evanghelie, „Voi veni §i-L voi vindeca" (Matei 8, 7). Deci si cind era invitat de ai tai sa-ti viziteze casa, a zis, fara indoiala: „Voi veni si-L voi vin- deca". Chiar daca nu L-ai auzit, El, ca Dumnezeu, a vorbit fara sa-L auzi. §i chiar daca nu L-ai vazut, nu poate exista indoiala ca El te-a vazut totusi netru- peste. 3. Dar L-ai vazut, fiindca ai crezut in El; L-ai vazut, fiindca L-ai primit in casa de oaspeti a inimii tale; L-ai vazut in duh, L-ai vazut cu ochii launtrici. Pastreaza-Ji, asadar, pe noul oaspete, de mult asteptat, dar firziu primit, pe Cel in Care „traim, sintem si ne miscam" (Fapte 1 7, 28). Ai gustat primele incepu- turi ale credinjei, sa nu se faca ascuns Cuvintul in inima ta. Acesta este tot harul, aceasta este toata daruirea. Nimeni nu socoteste de la intrare incaperile casei, daca toata roada este inauntru, nu este fapta de intelept sa priveasca in SCRISORI 311 casa de la fereastra, §i este nesocotinta ascultarea la usa. 4. Altele sint minunile legamintelor sfinte, fiindca: „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, pe acestea le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce cred in El", precum spune Scrip- tura (I Cor. 2, 9). Altele sint cele ce au vestit proorocii despre slava viitoare, care s-a descoperit §i despre care au binevestit cei sfinti. „Intru duhul lui Dum- nezeu trimis din cer, spre care si ingerii doresc sa priveasca", precum zice Apostolul Petru (I Petru 1, 12). Altele sint cele in care este rascumpararea lumii, iertarea pacatelor, impartirea harului, primirea legamintului. Atunci cind le vei primi pe acestea, te vei minuna ca s-a dat omului atit de mult, incit iti vei da seama ca acea mana, de care ne miram ca a cazut din cer iudeilor (Ie§. 16, 15), n-a fost nici de atita har, nici de atita lucrare spre mintuire. In afara de Iosua Navi §i de Caleb (Num. 32, 12) cei ce au primit-o in pustiu au murit. Oricine va gusta acest legamint sfint nu va muri in veci. Domnul Iisus sa te tie sanatos. Cu bine. Scrisoarea a LXXX-a AMBROZIE CATRE BELLICIUS 7. Ai auzit, frate, cuvintele Evangheliei in care se spune ca mergind Dom- nul Iisus a vazut pe un orb din na§tere (loan 9, 1). Vazindu-1, Domnul n-a tre- cut mai departe fara sa-L bage in seama. De aceea §i noi sintem datori sa nu trecem fara bagare de seama pe linga eel pe care Domnul n-a socotit ca tre- buie sa nu-L bage in seama. Mai ales ca a fost un orb din nastere, fapt nu fara insemnatate. 2. Orbirea este adesea slabire a vederii ochilor din pricina bolii si se poate vindeca. Orbirea se produce din cauza unor rupturi de vase si, daca este ingrijita de medici cu pricepere, poate disparea. Am spus acestea pentru ca sa-ti aminte§ti ca insanatosirea acestui orb din nastere nu inseamna price- pere, ci putere minunata. Caci Domnul i-a dat sanatate fara sa foloseasca vreun leac medical; Domnul Iisus i-a insanatosit pe cei pe care nimeni nu i-ar fi putut vindeca. 3. Dar cit de nesocotiti sint iudeii, care intreaba: „A gre§it acesta, sau parintii lui?" (loan 9, 2), punind in legatura slabiciunile trupesti cu puterea viciilor. De aceea Domnul a zis: „N-a gresit nici acesta, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarea lui Dumnezeu" (loan 9, 3). Ceea ce a lipsit firii se cuvine sa indrepte Creatorul, Care este Facatorul lumii. De aceea a adaugat: „Cit sint in aceasta lume, sint Lumina aceste lumi" (loan 9, 5), adica toti cei ce sint orbi pot sa vada daca-§i cauta in Mine lumina. Apropiati-va §i voi §i primiti lumina (Ps. 33, 6), ca sa puteti vedea. 4. Ce vrea sa spuna faptul ca Acela Care dadea viata cu porunca Lui, tot cu porunca aducea §i mintui- rea? Zicind celui mort: „Iesi afara" (loan 1 1, 43), a iesit Lazar din mormint (loan 11, 44); zicind paraliticului: „Ridica-te, ia-ti patul tau" (Marcu 2, 11), s-a ridicat paraliticul si a inceput sa-si duca singur patul in care era purtat (Marcu 2 12), 312 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI dupa ce tot trupul ii fusese paralizat. Ce vrea sa spuria faptul ca scuipind a facut tina si ungind ochii orbului a zis: „Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se tilcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazind" (loan 9, 7). Care este intelesul? Mare, daca nu ma insel. Caci vede mai mult eel de care se atinge Iisus. 5. Priviti in acelasi timp dumnezeirea si sfmtirea Lui. Ca o lumina atinge si patrunde. Ca un preot in chipul botezului implineste tainele harului duhovnicesc. A scuipat, ca sa intelegi ca partea launtrica a lui Hristos este lumina. §i intr-adevar, vede eel pe care-1 curata cele launtrice ale lui Hristos. Spala saliva Lui, spala cuvintul Lui, precum este scris: „Acum voi sinteti curati, pentru cuvintul pe care vi L-am spus" (loan 15, 3). 6. Iar ca a facut tina si ca a uns ochii celui orb (loan 9, 6), aceasta n-are alt rost decit sa intelegi ca EI Insusi, framintind lut a dat omului sanatatea, dupa ce L-a facut pe om din lut (Fac, 2, 7) si ca aceasta came a lutului nostru primeste lumina vietii vesnice prin legamintele botezului. Treci si ru alaturi de Siloam, adica de acela care a fost trimis de Tatal, precum este scris: „lnvatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis" (loan 7, 16). Sa te spele Hristos, ca sa vezi. Vino la botez, este vremea. Vino in graba, ca sa spui: „Du-te, spala-te si incepi sa vezi" (loan 9, 1 1) si sa zici, de asemenea: „Orb eram si am inceput sa vad" (loan 9, 25), sa zici cum a spus acesta cind a primit lumina: „Noaptea este pe sfirsite, s-a apropiat ziua" (Rom. 13, 12). 7. Noaptea era nevederea. Noaptea era cind Iuda a primit mica imbucatura de la Iisus si a intrat in el satana. Noaptea era pentru Iuda, fiindca diavolul era in el. Zi era pentru loan, cind a pus capul pe pieptul lui Hristos (loan 13, 25). Zi era si pentru Petru, cind vedea pe munte lumina lui Hristos (Matei 17, 2). Noapte era pentru altii, dar pentru Petru era zi. Dar si pentru Petru era noapte, cind il tagaduia pe Hristos. Iar cocosul a cintat si Petru a inceput sa plinga (Matei 27, 74- 75), pentru ca sa-si indrepte gre§eala, fiindca se apropia ziua. 8. Iudeii il intrebau pe acel orb: „Cum de ai vazut?" (loan 9, 10). Mare nebunie! Intrebau de ceea ce vedeau. Intrebau de cauza, desi vedeau infaptuirea. 9. „Si 1-au blestemat ei zicind: n-ai decit sa fii ucenic al Lui" (loan 9, 28). Blestemul lor este binecuvintare, fiindca binecuvintarea lor este blestem. „N-ai decit sa fii ucenicul Lui" au zis ei. Atunci sint de folos, cind cred ca fac rau. Sanatate, Rule, si iubeste-ne, cum o si faci, fiindca noi te iubim. Scrisoarea a LXXXI-a CATRE CLERICI 7. Se strecoara adesea in mintile omenesti astfel de ginduri, incit cineva, lovit de o nedreptate u§oara, daca nu-i ies toate dupa voie, isi paraseste slujba. SCRISORI 313 Lucrul acesta poate fi ingaduit pentru alte feluri de oameni, dar pentru cei ce se straduiesc in cele dumnezeie§ti este plin de durere. 2. Sint unii dintre clerici in care vrajmasul rivneste sa se furiseze si sa le vire in cuget astfel de ginduri, daca nu-1 pot robi altfel. Ce-mi foloseste sa ramin in cler, zic ei, sa-mi aud cuvinte urite, sa indur necazuri, ca §i cum ogorul meir nu ma poate hrani, sau, daca n-am ogor, ca §i cum nu mi-a§ putea ci§tiga existenta altfel. Cu astfel de ginduri chiar §i cei cu purtari bune se retrag din slujba, de parca numai aceasta ar fi indatorirea clericului, sa-§i faca viata mai u§oara, nu sa-§i asigure mai de graba ajutorul dumnezeiesc dupa moarte. Pentru ca acela are cele bune dupa moarte, care aici a putut sa lupte cu barbatie impotriva tuturor curselor vraj- ma§ului. 3. De aceea Ecclesiastul zice: „Mai fericiti sint doi laolalta decit unul, fiindca au rasplata buna pentru munca lor. Caci daca unul cade, il scoala tova- rasul lui" (4, 9- 10). Unde sint „fericiti doi laolalta", daca nu unde este Hristos si eel pe care-1 ocrote§te Hristos? Daca a cazut eel care este cu Domnul Iisus, il ridica Iisus. 4. Dar de ce a zis: „Pentru munca lor?" Oare §i Hristos munce§te? Fara indoiala ca munce§te Cei Care spune: „Ostenit-am strigind" (Ps. 68, 4). Munce§te, dar in noi. De aceea ostenit S-a a§ezat linga fintina (loan 4, 6). Dar cum munce§te, ne-a invatat printr-un mic exemplu Apostolul, zicind: „Cine este slab §i eu sa nu fiu slab" (II Cor. 1 1, 29). Ne-a invatat Iisus Domnul, cu gla- sul Sau: „Bolnav am fost si nu M-a|i cercetat, gol am fost sj nu M-ati imbracat" (Matei 25, 43). Munce§te ca sa ma ridice pe mine eel cazut. 5. De aceea este prefigurat Domnul §i in chipul lui Elisei care s-a culcat linga un mort ca sa-1 invieze (IV Regi 4, 34). In aceasta este un simbol care ne arata ca Hristos a murit pentru noi, ca Sa invieze pentru noi. S-a coborit pina la §ubrezenia noastra, ca sa ne ridice. S-a coborit, dar n-a cazut, ci a ridicat un tovara§. El ne-a facut parta§i ai Sai, precum este scris, ca „a fost uns cu untdelemnul drep- tatii mai mult decit partasii Sai" (Ps. 44, 9). 6. De aceea bine spune Ecclesiastul (4, 10): „Caci daca unul cade, il scoala tovara§ii lui", nu se scoala el singur. Dar Hristos nu S-a ridicat cu ajutorul §i puterea altuia, ci S-a ridicat El singur. „Darimati, a zis El, templul acesta si in trei zile il voi ridica... Iar El vorbea despre templul trupului Sau" (loan 2, 19-2 1). De aceea n-a fost ridicat de altul, fiindca n-a cazut. Caci §i eel ce este ridicat de un al doilea a cazut. Iar eel ce a cazut are nevoie de ajutor ca sa se ridice. Ne invata aceasta §i cuvintele urma- toare din Scrip tura: „Vai de eel singur, care cade §i nu este eel de-al doilea ca sa-1 ridice! Asemenea, cind doi se culca, se incalzesc" (Eccl. 4, 10-11). Am murit impreuna cu Hristos §i de aceea traim impreuna cu El (Rom. 6, 8). Hris- tos a murit impreuna cu noi ca sa ne incalzeasca, precum zice: „Foc am venit sa arunc pe pamint" (Luca 12, 49). 7. Mort eram, dar fiindca Hristos a murit cu mine prin botez de la Hristos am primit lumina vietii. §i eel ce moare in Hris- tos, incalzit prin Hristos, primeste suflarea vietii si a invierii. Copilul era rece si Elisei la incalzit cu duhul sau, dindu-i caldura vietii (IV Regi 4, 34). A dor- 314 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI mit linga el, ca sa-1 trezeasca din moarte caldura celui ce in chip simbolic se in- monnintase cu el. Rece este, asadar, cine nu moare in Hristos. Nu poate incalzi pe altul cine nu are cu sine pe Hristos. 8. § i, ca sa cunosti ca s-a spus o taina, nu un sim- plu numar, ca „sint mai ferici|i doi decit unul" (Eccl. 4, 9), a adaugat §i un numar cu adevarat tainic: „Caci sfoara pusa in trei nu se rape degraba" (Eccl. 4, 12). Dar este ceva care nepus in trei nu se rape: Sfinta Treime nepusa in trei prin firea ei, nu se poate rape. Fiindca Dumnezeu este ceva unit, simplu si necompus, dar exista, ramine mereu si nu se strica. 9., 10. Bine este a te tine de altul, a fi cu gitul in jugul lui, a te rezema de umarul lui, a-1 purta cu tine si a nu-tf fi sila de lanturile lui. Fiindca a iesit din casa celor legatf Cel ce domneste, Acel copil Care este mai presus de un rege batrin §i nebun. De aceea cei ce-L urmeaza sint legati in lanturi. Pavel este intemnitatul lui Iisus Hristos (Efes. 3, 1). De aceea si Iisus Insusi a robit robia. Nu i s-a parut de ajuns lui Pavel ca Hristos a stricat robia pe care o impusese diavolului, ca sa nu intre in ea iarasi cei liberi, ci a socotit dezrobire desavirsita a trai sub robia Lui Hristos, a pune picioarele in catusele intelepciunii, a fi robul ei, pentra a fi liber fata de eel vrajmas. 1 1. Cu adevarat prune a fost Iisus, fiindca „Prunc S-a nascut noua" (Isaia 9, 6), cu ade- varat Cel mai bun Prune, Caraia 1 S-a spus de catre Dumnezeu Tatal: „Mare lucru este sa fii sluga Mea" (Isaia 49, 6). Este intelept, precum ne invata Evan- ghelia, fiindca „inainta in virsta si in intelepciune" (Luca 2, 52). Se cuvine sa I se spuna si sarac, fiindca „E1, bogat fund, pentra noi a saracit, ca sa ne imboga- teasca din saracia Lui" (II Cor. 8, 9). §i de aceea in imparatia Lui nu-I e sila de cel sarac ci-1 asculta fi-1 izbaveftri'de toate necazurile si greutatile. 12. Asadar, sub El sa traim, pentra ca acel rege batrin si nebun sa nu aiba nici o putere asupra noastra. Cel ce voie§te sa cirmuiasca dupa voia sa, ca un stapin, §i sa nu fie sub conducerea Domnului Iisus, acela, invechit in pacate, cade in uriciu- nea nebuniei. Caci ce este mai nebunesc decit, parasind cele ceresti, sa te grabesti spre cele paminte§ti si, dispretuind cele ve§nice, sa alegi cele treca- toare si stricacioase? 13. A§adar, nimeni sa nu zica: Nu este partea noastra in Iacob si nici mo§tenirea in Israel (IIIRegi 12, 16). Nimeni sa nu zica: Dati lui Levi preotii lui (Deut. 33, 8). Pentra ca iarasi zice David: Cel ce se odihneste la mijloc intre doi preoti, el insusi zboara cu aripi duhovnicesti catre cele ceresti (Ps. 66, 14). Sa nu spui Dumnezeului tau: „Greu este mie" (Int. 2, 12) si nici despre locul tau: „Nefolositor este mie", fiindca scris este: „Locul tau nu-1 parasi" (Eccl. 10, 4). Vrea sa te ridice cel vrajmas si sa te duca cu el, fiindca piz- mas este pentru nadejdea ta, pizmas pentra darul tau. 14. Dar tu, oricine esti cel ce te gasesti in rindul preotilor Domnului, parte §i stapinire a Lui, nu pleca de sub stapinirea Domnului, ca sa poti zice Domnului: „Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pintecele mamei mele" (Ps. 138, 13). Iar El sa-£ spuna, ca unei slugi credincioase: „Vino indata de sezi la masa"(Z,«ca 17, 7). Sanatate, copii, si slujiti Domnului ca bun este. SCRISORI 315 Scrisoarea a LXXXH-a AMBROZIE CATRE MARCELLUS 7. A ajuns la mine textul procesului tau, pe care nu 1-ai pricinuit, dar 1-ai primit, fiindca era §i o trebuinta a dragostei §i vointa de a arata damicie fa^a de saraci. Am luat cuno§tinta de el, avind mereu in minte cuprinsul sfintei invata- turi, in care m-a imbracat §i autoritatea prea fericitului Apostol, ca §i viata §i invatatura sa. Eu insumi va osindeam ca de atfta timp lucreaza vrajba intre voi, §i partile in conflict m-au silit sa iau parte la judecata. 2. Marturisesc ca mi-a fost ru§ine sa refuz, mai ales fiindca magistrate ambelor parti se hartuiau unii pe altii, ajungind sa creada ca numai sub cercetarea mea se va vedea lim- pede in care parte va afirna mai mult greutatea dreptului § i a dreptatii. Ce sa mai vorbesc? Fiindca zilele trecusera §i mai ramasesera doar citeva ore, in care totusi prefectul audia alte procese, avocatii au cerut sa se dea un ragaz de citeva zile, pentru ca eu sa termin cercetarea. Era attt de mare dorinta crestini- lor de a nu judeca prefectul procesul unui episcop! Aduceau in discutie pe linga acestea §i nu §tiu ce fapte nepotrivite §i, fiecare dupa parerea sa, argu- menta ca este de trebuinta sa se faca cercetarea mai degraba de catre un epis- cop, decit de catre prefect. 3. Ma simt incurcat de acestea §i totodata indemnat de invatatura Apostolului, care dojeneste zicind: „Oare pe cei dinauntru nu-ijudeca^i voi?" (I Cor. 5, 12). §i de asemenea: JDaca aveti judecati lume§ti, puneti pe cei nebagafi in seama din Biserica sa va judece. O spun spre ru§inea voastra. Nu este, oare, intre voi nici un om intelept care sa poata judeca intre frate §i frate? Ci frate cu frate se judeca §i aceasta in fata necredincio§ilor?" (I Cor. 6, 4-6). Am primit cercetarea, dar in a§a fel incit eu sa conduc judecata. Vedeam bine ca daca judec in favoarea ta, el nu putea sa fie de acord; iar daca se da hotari- rea in favoarea lui, apararea ta si a respectatei tale surori trebuie sa se supuna hotaririi. Judecata se desfasura astfel in conditii grele. Putea sa se puna la indoiala nepartinirea datorita legaturii noastre preote§ti. Cind socotefte eel invins ca altul a avut mai multa dreptate decit el? §i, ceea ce este adevarat, erau cheltuieli prea mari si dintr-o parte si din alta fata de vechimea procesu- lui, daca acesta se sfir§ea fie fara roada, fie fara mingiierea darniciei. 4. Asa- dar, fiindca vedeam ca rezultatul judecatii este indoielnic, ca dreptul este ras- talmacit, §i ca sint multe staruin^e §i dintr-o parte §i din cealalta, cu interven^ii pline de ura, cu tot felul de impotriviri, imi dadeam seama ca situatia e grea §i ca el, daca ar fi invins, s-ar fi bucurat §i de rod dublu §i de despagubire pentru cheltuielile de judecata, iar tu, fata cu profesiunea ta, nu se cuvine nici sa ceri cheltuieli de judecata, nici ca posesor sa faci ceva cu roadele pe care le-ai pri- mit. De aceea am socotit ca e mai bine sa se stinga procesul prin impacare, decit sa se adinceasca §i mai mult vrajba. Neintelegerile puteau atita altele §i, ceea ce este eel mai rau, chiar daca procesul era inchis, aveau sa ramina, 316 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULUI totusi, nemultumiri, care sint pagubitoare pentru bunele obiceiuri dintre oameni. 5. Hartuit intre aceste valuri, fiindca in proces erau trei nume de aceeasi greutate: un preot, o femeie vaduva si un prieten, am socotit sa fac in a§a fel incit sa nu fie nici un invins, ci toti sa invinga. §i hotarirea nu m-a inse- lat: ati invins toti pentru fratie, ati invins pentru cerintele firii, ati invins pentru Scriptura care zice: „Pentru ce nu suferiti mai bine strimbatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba?" (I Cor. 6, 7). 6. Socotesti ca ai fost impovarat de cheltuielile procesului, de daune bane§ti. Totusi, pentru preoti sint mai bune daunele decit cistigurile acestui veac. Caci „mai fericit este a da, decit a lua" (Fapte 20, 35). Dar poate vei zice: Nu eram dator sa sufar o inselaciune, nu sint dator sa indur strimbatatea, sa rabd dauna. Dar ce? Ai fi vrut s-o impui? Chiar daca tu n-ai impus-o, el ar spune ca a suferit-o. Vezi ce zice Apostolul: „De ce nu rabdati mai degraba inselaciunea?" Incit, pare mai aproape de savirsirea inselaciunii cine nu rabda. Caci trebuie sa indure cine e mai viteaz. 7. Dar de ce vorbesc cu tine a§ a ca §i cum ar fi pricina mea §i nu a ta? Tu ai facut propu- nerea, ca si cum ai fi fost judecator al procesului, ca sora pina in ziua mortii sa stapineasca o parte din avere, iar dupa moartea ei sa cedeze fratelui Bisericii toata posesiunea. In felul acesta nu venea cineva in numele tau sau al Bisericii, ci-si pastra avutul pentru sine, daca socotea ca asa e mai bine, fara sa chel- tuiasca ceva pentru Biserica. Pe cind eu sustineam aceasta si insuflam in sufle- tul tau un atit de mare har al darniciei, fratele tau a raspuns ca e de acord cu oferta, dar se temea ca-si slabeste dreptul de proprietate. Cum ar putea o femeie, mai ales vaduva, sa-si conduca averea cu toate darile? Ce-i va folosi sa i se cedeze dreptul de proprietate, daca va vedea ca sint mai mari pagubele de suportat din nelucrarea pamintului? 8. Lucrul acesta ii misca pe magistrate ambelor parti. Astfel, cu consimtamintul tacit al tuturor, s-a hotarit ca Laetus sa primeasca pamintul, dar o anumita cantitate de cereale, vin, ulei, s-o pla- teasca surorii anual. A§adar, respectatei tale surori i s-a luat nu dreptul, ci grija; nu roada, ci munca, nu venitul, ci zarul nesigurantei, cum se zice in popor. Chiar daca timpul, cu vinturi aspre, va fi potrivnic agriculturii, surorii tale ii va ramine totu§i ciftigul. Daca semanaturile se vor usca din pricina sece- tei, tarina nu-i va aduce surorii tale un venit mai mic. Laetus va semna de inde- plinirea acestor obligatii. Daca vremea va fi neprielnica, sau daca se vor face rechizitionari neprevazute, sora ta nu va avea nevoie de ajutorul tau si pagu- bele vor fi ale lui Laetus. In schimb, Laetus se va mingiia cu proprietatea ave- rii. 9. Ati invins, asadar, toti: Laetus, fiindca a dobindit dreptul asupra pamin- tului pe care-1 stapinea, sora, fiindca va avea anual de primit roade fara pro- ces, fara vrajba. Dar nimeni n-a invins mai deplin si mai stralucit decit tine, care, in timp ce vrei sa-ti intaresti darnicia fata de sora, ai aratat fata de amin- doi acea tovarafie a legaturii fratesti. Caci si fratelui i-ai lasat proprietatea si surorii uzufructul, iar Bisericii nu i s-a luat nimic, fiindca a cistigat in dragoste; SCRISORI iLLZ iar dragostea nu este pentru Hristos paguba, d ciftig, dragostea este roada Duhului Sfint (GaL 5, 22). Deci procesul a decurs in chip apostolic. Inainte ne durea faptul ca ai proces. Vrajba ti-a fost de folos ca sa imbraci haina vietii §i invataturii apostolice. Aceea nu se potrivea cu preotia, acest aranjament este impus de normele apostolice. 10. Sa nu te temi ca Biserica o sa fie lipsita de darnicia ta. Are §i roadele tale, §i inca imbel§ugate, are darurile vietii tale, are roada invataturii tale, are rodnicia pe care tu i-ai asigurat-o prin infaptuirile tale. Bogata in aceste daruri, nu cauta cele vremelnice, fiindca poseda cele ve§nice. I-ai adaugat nu numai roadele apostolice, ci §i pe cele evanghelice. Domnul a zis: „Faceti-va prieteni din bogatia nedreapta" (Luca 16, 9). Ti-ai facut §i tu prieteni §i, ceea ce este mai minunat, din ni§te razvratiti. Ai facut ca fratii sa se intoarca la dreptul de fratie, i-ai facut sa fie siguri de aceasta dra- goste, de acest har, sa fie primiti in corturile cere§ti. 7 7. Asadar, cu ajutorul lui Hristos §i cu doi preoti judecatori; cu tine, care ai dat mai intii cuprinsul §i cu mine care am pronuntat sentinta, pacea incheiata nu va §chiopata, fiindca s-au adunat atitea voturi ale credintei, incit necredinta n-ar putea sc&pa de pedeapsa. 12. Laetus va ara pentru sora, careia inainte ii pizmuia muncile cu strainii. Laetus va stringe recolta pentru sora, careia nu-i putea rabda inainte donatiile fata de straini. Va indrepta roadele catre hambarele sorei §i va face aceasta bucuros, fiindca proprietatea va fi de acum pe numele lui. 13. Iar tu, format in invatatura Apostolului, cu profetica autoritate vei zice catre Dom- nul: „Tu ai zidit rarunchii mei" (Ps. 88, 13). Aceasta avere ii §ade mai bine lui Hristos: sa stapineasca virtutile preotului Sau, sa primeasca roadele stapinirii §i ale cumpatarii §i, ceea ce este §i mai mult, ale dragostei §i ale linigtii. Sani- tate §i ginde§te-te la noi, fiindca §i noi ne gindim la tine. Scrisoarea a LXXXm-a AMBROZIE CATRE SISINNIUS 7. Faptul ca, la rugamintea mea, ti-ai iertat fiul pentru ca s-a casatorit fara sa-ti ceara invoirea, il pun mai mult pe seama evlaviei decit a prieteniei noastre. Dar este de mai mare pret ca a avut cuvint dragostea ta, decit inter- ventia mea. Desigur, preotul atunci izbute§te sa faca mai mult, cind este mai puternica virtutea, caci interventia preotului este invatatura dragostei. A izbu- tit, a^adar, firea, a avut izbinda fiul cu afit mai deplin, fiindca de obicei izbinda unei cereri este vremelnica, dar deprinderea virtutii este indelungata §i indu- plecarea sufletelor este ve§ nica. 2. Ai facut bine ca te-ai aratat ca adevarat tata, mai ales ca supararea ti-a fost indreptatita. Este mai bine sa se recunoasca vina, pentru ca sa fie mai mult laudata ingaduinta parinteasca. Dar a fost §i o ocara fata de tine ca parinte, fiindca ar fi trebuit sa alegi, dupa judecata ta, pe cea care ti-a devenit fiica §i careia i-ai devenit tata. Daca avem copii fie prin 318 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI na§tere, fie prin alegere, la naftere vorbeste intimplarea, iar la alegere jude- cata. §i avem mai multa raspundere in adoptiunea decit in nasterea fiilor. Caci daca fiii din nastere nu sint buni, este vina firii, dar daca sint rai cei prin adop- tiune, aceasta se socoteste o greseala a noastra. Ai avut, asadar, de ce sa te superi pe fiu, dar ai avut si ce sa-i ierti ca si-a ales singur sotia. Ai dobindit o fiica fara primejdia alegerii. Daca a luat o sotie buna, ti-a ci§tigat dragostea, iar daca a gresit, sa faca in viitor lucruri mai bune, sa le respinga pe cele rele. 3. Printr-o chibzuinta mai matura este data o fata fiului de catre parinte. Dar printr-o mai mare cheza§ie de supunere este dusa de fiu la tata §i intra in casa socrului daca este aleasa de barbat. Fiindca si fiul se teme ca judecata sa nu place parintelui §i nora ca nu place socrilor serviciul ei de gospodina. Alege- rea parintelui inlatura teama fiului, ca si umilinta norei. Fiul nu va avea ce spune impotriva sotiei, fiindca nu e vina lui, daca s-a petrecut ceva rau, cum se mai intimpla, ci mai mult se va stradui sa se poata dovedi si la unul si la altul ceea ce este al sau si in judecata lui fata de sotie si in supunerea ei fata de el. 4. Ai facut, asadar, ceea ce fac bunii parinti: ai fost rugat §i ai iertat repede. Inainte de a te ruga nu era de iertat, ci de aratat fapta. Iar a amina prea mult timp iertarea era §i pentru tine neplacut si pentru el nefolositor. Inima de parinte nu poate indura mult necazul. 5., 6. Cerindu-i de catre oracolul lui Dumnezeu cea mai inalta dovada de supunere, Avraam era gata sa-§i jert- feasca fiul ca ardere de tot. Ca §i cum n-ar fi fost parinte, pregatea cutitul ca sa nu intirzie prea mult jertfa. Totu§i, cind i s-a poruncit sa-§i ierte fiul, a lasat cu placere cutitul. Iar eel ce, minat de credinta, se grabea sa-si jertfeasca singurul sau fiu, cu o dragoste si mai mare a primit sa jertfeasca in locul copilului o oaie (Fac. 22, 2 §.u.). 7. §i Iosif (Fac. 44, 15 §.u.), ca sa-si ocroteasca fratele eel mic, se prefacea ca este suparat pe fratii sai, folosind astfel inselaciunea. Dar, cu toata supararea, cind Iuda, unul dintre frati, s-a asternut la picioarele lui, iar ceilalti plingeau, invins de simtamintele fratesti §i imparta§indu-le, n-a mai putut sa pastreze multa vreme asprimea prefacuta. IndeparKnd pe ceilalti martori, a dezvaluit fratilor ca sint din acelas i tata si ca el este Iosif, eel vindut de ei. I-a asigurat ca nu va tine seama de rautatea lor, ca-i iarta pentru vitregia cu care s-au purtat vinzindu-1 §i ca in loc sa-i judece el le va marturisi fapte mai mari, pentru ca asa a voit Dumnezeu sa se petreaca lucrurile: ca el sa treaca in Egipt ca sa-§i hraneasca neamul din roadele unui neam strain, §i ca in timp de seceta sa fie de ajutor hranindu-si tatal si fiii. 8. Ce sa spun despre proorocul David, care pe un fiu rau, patat de singele fratelui sau, la rugamintea unei femei, inmuindu-i-se cugetul, 1-a primit in casa? (IIRegi 14, 12). 9. Insu§i acel tata din Evanghelie, pe fiul mai mic, care-si cheltuise toata averea primita de la tata-sau traind in desfriu, cind acesta totu§i s-a intors, induplecat de umilinta cuvintelor lui, fiindca marturisea ca a gre§ it in fata tatalui sau, 1-a intimpinat cu dragoste, cazind asupra grumazului lui, si a poruncit sa i se dea cea mai buna SCRISORI 319 haina, inel §i incaltaminte. Astfel, cinstindu-1 cu sarutarea parinteasca, facin- du-i daruri, 1-a primit la un minunat ospat (Luca 15, 12-24). 10. Ai dovedit ca urmezi pilda acestora prin dragostea de tata, prin care ne apropiem foarte mult de Dumnezeu. §i de aceea, fara intirziere, am indemnat-o pe fiica noastra sa-§i ia asupra-si osteneala drumului chiar pe timp de iarna. Caci avea sa-si petreaca iarna mai placut nu intr-o casa de oaspe£, ci in dragostea parin- teasca, de vreme ce supararii i-a luat locul dragostea. Fiindca, pentru a te ase- mana pe deplin cu cei sfinti, i-ai invinuit pe cei ce, prin minciuni ticluite, au socotit ca trebuie sa-ti atite sufletul impotriva copiilor. Sanatate §i ginde§te-te la noi, fiindca si noi ne gindim la tine. Scrisoarea a LXXXIV-a AMBROZIE CATRE CYNEGIUS 7. Ai aratat o sfiala vrednica de cea mai mare pretuire cerindu-mi sfatul in legatura cu un fapt pe care nu-1 aprobi, dar ca parinte, ca sa nu daunezi ceva acestei datorii, ma intrebi pe mine ce parere am despre el, fiind sigur ca nu poti avea alt raspuns decit eel cuvenit legaturilor sfinte. 2. Eu mi-am luat asupra mea sarcina ta si am redat-o, dupa parerea mea, pe nepoata bunicului. Nu stiu de loc pe ce temei dorea el sa-i fie aceasta nora, sa devina din bunic socru. De mai multe nu este nevoie, ca sa nu ajungem iarasi la lucruri de care ne este sfiala sa vorbim. Sanatate, fiule, si iubeste-ne, ca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXXV-a AMBROZIE CATRE SYRICIUS 7. Sint bucuros cind primesc scrisorile tale. Dar cind ii folosefti pe unii in slujba noastra, cum faci cu fratele si tovara§ul de preotie Syrus, pe care 1-ai tri- mis cu scrisoarea ta, bucuria mea este indoita. O de-ar fi aceasta roada mai indelungata! Caci indata ce a venit, a socotit ca trebuie sa piece repede inapoi. Ceea ce a micsorat foarte mult placerea mea s-a adaugat in schimb mult la dorinta sa. 2. Eu ii iubesc pe acei presbiteri sau diaconi care, cind au plecat undeva, nu rabda sa lipseasca prea mult de la slujba lor. Zice proorocul: Nu m-am ostenit urmind dupa tine" (Ieremia 17, 16). Dar cine poate sa se oste- neasca? „Pe toti cei osteniti si impovarati Eu va voi odihni" (Matei 1 1, 28). Sa urmam, a§adar, fara incetare intotdeauna pe Iisus. Daca-L vom urma intot- deauna niciodata nu vom slabi, fiindca El da puteri celor ce-L urmeaza. Cu cit vei fi mai aproape de virtute, cu atit vei fi mai puternic. 3. Adesea, cind II urmam, ni se spune de catre potrivnici: „Unde este cuvintul Domnului? Sa vina!" (Ieremia 18, 15). Dar noi sa nu ne descurajam urmindu-L, sa nu ne impiedicam de intrebari viclene. Aceasta i se spunea proorocului, cind era 320 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI intemnitat intr-o celula umeda (Ieremia 37, 14-15): „Unde este cuvlntul Domnului? Sa vina!" Dar el cu atit mai mult L-a urmat si de aceea a ajuns la biruin^a, de aceea a primit cununa; fiindca n-a ostenit eel ce-L urma pe Hristos. „Nu este osteneala in Iacob si nu se vede durere in Israel (Num. 23, 21). Sanatate si iubeste-ne fiindca si noi iubim pe parintele nostru, care ne iubeste. Scrisoarea a LXXXVI-a AMBROZIE CATRE SYRICIUS 1. 1-ai dat lui Priscus, prieten si de o virsta cu mine, cind a venit, o scri- soare pentru mine. §i eu, cind s-a intors, i-am dat-o pe cea pe care ti-o datoram fata cu slujba si dragostea mea pentru tine. Asadar, el ne-a rasplatit pe fiecare dintre noi prin serviciul lui, fiindca mie mi-a dat scrisoarea ta si tie ti-a dat-o pe a mea. De aceea pretul serviciului sau trebuie sa dobindeasca un spor de dra- goste. Sanatate si iubeste-ne, frate, ca si noi te iubim. Scrisoarea a LXXXVII-a AMBROZIE CATRE EPISCOPII SEGATIUS SI DELPHINUS 7. Fiul nostru Polybius, la intoarcerea din partile africane, in care a indeplinit cu stralucire functia de proconsul, s-a oprit citeva zile la noi, fapt ce a adus inimii mele cea mai mare multumire. 2. La plecare mi-a cerut sa va scriu la fiecare cite o scrisoare. I-am fagaduit. Am dictat o scri- soare si am trimis-o pe numele amindurora. A mai cerut una. I-am spus ca am dat scrisoare pentru amindoi, potrivit obiceiului si felului meu de a scrie, pentru ca mintea voastra cuvioasa va fi desfatata nu de numarul scrisorilor, ci de unirea numelor voastre. Nu se poate rabda sa se des- parta numele celor pe care-i uneste acelasi simtamint. De aceea am scris in felul meu, folosindu-ma mai mult de drumul scurt al dragostei. 3. Ce mai vorba? A cerut alta, i-am dat-o la fel, pentru ca nici rugamintea sa nu i-o refuz, dar nici obiceiul sa nu mi-1 schimb. Astfel el are ce sa dea fieca- ruia, fiindca de aceea cere, pentru ca nu cumva, la intoarcere, unuia sa aiba ce-i da, iar celuilalt nu. §i eu va voi marturisi aceeasi dragoste fara primejdia de a partini pe vreunul, mai ales fiindca exista §i la Apostoli aceasta forma de scrisori catre mai multi deodata, ca de pilda Pavel catre galateni. Dar si doi pot scrie la unul singur, precum este scris: „Pavel, intemnitatul lui Iisus Hristos si fratele Timotei, catre Filimon (Filim. 1). Va spun sanatate, iubiti-ne si rugati-va pentru noi, fiindca si eu va iubesc. SCR1SORI 321 Scrisoarea a LXXXVIII-a AMBROZIE CATRE ATTICUS 7. Ai dat o scrisoare pentru mine prietenului Priscus. Priscus mi-a adus-o §i prin Priscus ti-am raspuns. Tu iube§te-l pe Priscus ca de obicei §i chiar mai mult decit de obicei. Iti spun aceasta, fiindca eu insumi il pretuiesc foarte mult pe prietenul Priscus. Dragostea mea pentru el este veche. Ea a inceput din copilarie si a crescut o data cu noi. Dar 1-am revazut dupa trecere de multa vreme, incit mi-a devenit vechi nu numai dupa nume, dar §i datorita acestui interval de timp atit de mare. Sanatate §i iube§te-i pe cei ce te iubesc. Scrisoarea a LXXXIX-a AMBROZIE CATRE ALYPIUS 7. Fostul consul Antiochus mi-a adus scrisoarea Excelentei Tale §i ti-am raspuns la ea indata. Am trimis scrisoarea prin oamenii mei §i, daca nu ma in§el, raspunsul meu este, ca intindere, de doua ori mai mare. Dar fiindca, dupa parerea mea, darurile prieteniei nu trebuiesc masurate, ci inmultite, a trebuit ca la intoarcerea,lui chiar, mifcat de numele atit de mare al celui ce-mi scrisese, sa trimit raspunsul meu, eu achitindu-ma astfel de datoria fata de fie- care dintre voi, iar el fata de tine, fiindca trebuia sa dea mai departe ceea ce primise. Sanatate §i nu uita pe cei ce nu te uita. Scrisoarea a XC-a AMBROZIE CATRE ANTONIU 7. Niciodata n-ai tacut fata de mine §i nu ma voi plinge, chiar daca ai tacea, fiindca stiu ca nu lipsesc din inima ta. §tiu ca pentru tine atirna greu ceea ce este mai de pret §i ca poti refuza ceea ce la altii este foarte obi§nuit, schimbul de scrisori, nu atit din dragoste, cit din trebuinta. 2. Eu insa te simt intotdeauna in sufletul meu si niciodata nu socotesc ca sintem departe unul de altul, niciodata nu mi se pare ca ne lipsesc scrisorile, fie ale mele catre tine, fie ale tale catre mine. Vorbesc cu tine zilnic §i spre tine imi indrept ochii, gfndu- rile fi toate preocuparile mele. 3. Schimbul de scrisori intre noi este pentru mine o desfatare, caci in ele imi exprim mai liber ceea ce m-as, fi sfit sa-ti spun fata catre fata. De aceea iti cer sa nu te grabe§ti cu multumirile. Caci este cea mai mare plata a serviciului meu fata de tine, daca §tiu ca niciodata n-am lipsit de la indatoririle pe care le am fata de tine. Sanatate §i gindeste-te la noi, caci si noi ne gindim la tine. 21 - Sfintul Anibrozie al Mitanului 322 SFJNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XCI-a AMBROZIE CATRE FRATELE CANDIDIANUS 7. Exista lumina foarte puternica in cuvintele tale, dar pentru mine stralu- ce§te mai mult cea din simtamintele exprimate in ele. In scrisori ma inmarmu- refte fulgerul mintii tale, prea iubite §i fericite frate! Domnul sa te binecuvin- teze §i sa-ti dea harul Sau. Recunosc in scrisorile pe care mi le-ai trimis mai mult dorintele decit meritele mele. Caci ce merite ale mele pot fi pe masura cuvintelor tale? Iubefte-ne frate, caci §i noi te iubim. NOTE Scrisoarea I Prima clasa a scrisorilor Sf. Ambrozie, cele carora li s-a putut stabili cu aproximatie anul scrierii, cuprinde 63 de scrisori. Dintre acestea, cea dintii, din anul 379, este precedata, precum se vede, de o rugaminte a imparatului Gratian care-1 roaga pe Ambrozie sa-1 ajute cu indrumari fi scrieri pentru a-fi insufi in mod temeinic invataturile cele adevarate ale credintei creatine. Gratian a urmat (375-383) tatalui sau Valentinian I la conducerea Imperiului roman §i a murit rapus in rebeliunea generalului Maximus, care a ocupat o parte a Imperiului roman de apus (Britannia, Gallia fi Hispania), pina ce a fost fi el suprimat de Teodosie, imparat al partii de rasarit a Imperiului. 7. Cele doua carticele sint cele despre care s-a vorbit mai sus. Scrisoarea a IT-a Este scrisa tot in anul 379 catre Constantius, episcop de curind ales in Arausica fi cuprinde povete fi indemnuri in legatura cu sarcinile unui bun episcop. li recomanda sa se ocupe fi de Biserica din Forum Cornelii (azi probabil localitatea Imola din nordul Italiei) pina ce va fi numit fi acolo un episcop, fi, de asemenea, sa se fereasca de ratacirile arianismului, pe care-1 aduceau, intre altii, illyrienii refugiati in Italia sub presiunea navalirilor barbare dupa moartea imparatu- lui Valens, care imbratisase fi el arianismul. 27. Cind scria Ambrozie aceasta scrisoare se apropiau zilele paresimilor. In multe din scrieri marele pastor din Mediolanum facea catehizarea credinciofilor sai. A se vedea „De mysteriis", „Hexaemeron III, I, II" si altele. Scrisoarea a Hl-a Ca si cea urmatoare, scrisoarea aceasta este scrisa in anul 380 catre Felix, episcop de Como, trecut in rindul sfintilor de catre Biserica apuseana fi sarbatorit in fiecare an la 14 iulie. Ii multumefte lui Felix pentru trufele trimise §i-i spune ca acestea nu-1 scutesc de datoria de a-1 vizita. Scrisoarea a iV-a Ambrozie il roaga pe Felix sa fie prezent la sfintirea bisericii zidita de Bassianus in Lauda (Lodi). Il felicita pentru succesele pastorale fi numefte ziua sfintirii lui Felix ca episcop zi de naf- tere a acestuia. Bassianus, episcop de Lauda, a participat activ la Sinodul din Aquileia, tinut in 38 1 pentru judecarea episcopilor cu vederi ariene. Palladius si Secundianus, si este trecut in rindul sfintilor. (Vezi dupa scrisoarea a VHI-a actele Sinodului din Aquileia). Pentru unitati de masura fi monede meiuionate in Sfinta Scriptura, vezi tabelele de la sfirfitul Sfintei Scripturi. Scrisoarea a V-a Este scrisa in 380, ca fi cea urmatoare, catre Syagrius, episcop al Veronei, in legatura cu procesul intentat fecioarei Indicia care, def i candidate la haina monahala, a fost pe nedrept acu- 324 SFINTUL AMBROZIE AL MILANULU1 zata de imoralitate. Este criticat Syagrius pentru procedeele folosite in judecata Indiciei care, nemultumita de judecata lui Syagrius, s-a adresat lui Ambrozie sa i se faca dreptate. Acesta, pe baza marturiilor in favoarea Indiciei si a lipsei de temei a marturiilor depuse impotriva-i de Leontius si Renatus, a scos din culpa pe Indicia §i a cerut excomunicarea acestora, ca si a cumna- tului ei Maximus care, fara sa se prezinte ca reclamant, a dat totusi cu usurinta crezare birfelilor puse in circulatie pe seama Indiciei. Zenon fusese, pe cit se pare, episcop de Verona inaintea lui Syagrius. Scrisoarea a Vl-a Ca urmare a scrisorii anterioare, Ambrozie ii reproseaza lui Syagrius nechibzuinta de care a dat dovada in judecarea Indiciei (Syagrius propusese ca aceasta sa fie supusa unui control medical, fapt cu totul nedemn si injositor pentru o calugarita, cu atit mai mult cu cit actele medi- cale nu merita intotdeauna incredere). O coloratura deosebita capita scrisoarea prin povestirea despre moartea tragica a sotiei unui levit, caz citat de Ambrozie pentru a se vedea de cita cinste se bucura neprihana la vechii evrei. Scrisoarea a VQ-a Ca si cea urmatoare, a fost scrisa in 381 catre Iustus care era, pe cit se crede, episcop de Lugdunum (Lyon), ca raspuns la cererea acestuia de a i se explica unele pasaje din Sf. Scriptura, al caror inteles nu i se parea destul de clar. Se stie ca in scrierile sale exegetice Sf. Ambrozie a cautat mai ales sensul moral si metafo- ric, asa cum 1-a preluat de la Origen si de la Parintii capadocieni. Asa ca nu-i de mirare ca citind pasajele biblice de la Iesire 30, 12-15 respectiv Luca 15, 8-9, el talmaceste „siclul" si „drahma" in sens ceresc,duhovnicesc. De aceea Sf. Ambrozie avea dreptate sa spuna (la inceputul Scrisorii VIII) ca daca crestinii nu fac arta, in schimb ei au har. Scrisoarea a VQI-a Raspunzind de asemenea lui Iustus, care ii ceruse parerea asupra unor afirmatii raspind'te ca scrierilor religioase le lipseste arta, Ambrozie arata ca scriitorii crestini cunosc si aplica in scrisul lor regulile artei literare. (Iustus s-a retras in pustiurile Egiptului, sfirsmdu-si acolo viata in post si rugaciune) . Termenii grecesti din aceasta scrisoare sint imprumutati din opera lui Filon Iudeul si adaptati gindirii crestine. Actele Sinodului din Aquileia Aquileia, localitate in nord-estul Italiei, aproape de Marea Adriatica, cunoscuta printre altele prin cele doua sinoade tinute aici : primul in 38 1 , din initiativa Sfintului Ambrozie §i al doi- lea in 556. In primul au fost judecati Palladius si Secundianus, episcopi unui in Dacia Ripensis, iar celalalt in Moesia, sustinatori ai ideilor lui Arie. Actele Sinodului din Aquileia sint un fel de proces verbal continind luarile de cuvint si dezbaterile care au avut loc impotriva acestor doi episcopi, socotiti eretici si condamnati cu demiterea din scaunul episcopal. 5. Ambrozie, presedinte al lucrarilor, se adreseaza aici lui Palladius. 44. Arianismul fusese condamnat in Sinodul tinut la Niceea in 325. 49. Fotinus din Syrmium (mort in 376) si partizanii sai au fost anatematizati in sinodul de la Syrmium din 351 si condamnati pentru ca sustineau ideile lui Arie. 69. §i preotul Sabellius (sec. Ill), impreuna cu sustinatorii sai, avea idei asemanatoare celor ariene, neadmitind Sfinta Treime. Sabellienii au fost condamnati ca eretici in Sinodul al Il-lea, ecumenic din Constantinopol (381). Vezi si notele la scrisoarea a XLVIII-a. SCRISORI 325 Pentru amanunte a se vedea studiul prof. I. Ramureanu: Crestinismul in provinciile romane dunarene... in „Studii Teologice" 1964 nr. 7-8. Scrisoarea a IX-a Ca §i urmatoarele trei, este scrisa in 381, in legatura cu Sinodul de la Aquileia. Ambrozie multumeste episcopilor din provinciile Viennensis si Narbonensis (sudul Frantei de azi) pentru participarea lor prin Constantiu, episcop de Arausica, si Proculus, episcop de Marsilia, la dezba- terile sinodului tinut impotriva ereziilor lui Arie. Scrisoarea a X-a In 381, Gratian si fratele sau Valentinian al II-lea conduceau partea de apus a Imperiului roman, iar Teodosie pe cea din rasarit. In numele Sinodului din Aquileia, Ambrozie le multu- meste pentru atitudinea lor binevoitoare fata de acest sinod §i-i roaga sa aprobe demiterea epis- copilor Palladius §i Secundianus, precum si a presbiterului Attalus $i a preotului Valens, sustina- tori §i aceftia ai arianismului, eel din urma fiind acuzat si de lipsa de patriotism. Scrisoarea a Xl-a Cu multumiri catre cei trei imparati pentru aprobarea hotaririlor luate in Sinodul din Aquileia, acestia sint rugati sa ia masuri §i impotriva lui Ursinus, despre ale carui ambitii si riva- litati cu Damasus, celalalt pretendent de atunci al episcopatului Romei, scrie si Ammianus Mar- cellinus (27. 3, 12; 9, 9). Pina la urma Ursinus a trebuit sa paraseasca Roma. Scrisoarea a Xll-a Lucius, prigonitor al monahilor si monahiilor din Alexandria, a ocupat prin crima condu- cerea bisericii alexandrine dupa moartea lui Athanasie; iar Demophilus, episcop al Beroei din Thracia, a ajuns episcop al arienilor din Constantinopol. Sinodul din Aquileia multumeste din nou imparatilor pentru ajutoarele date spre unitatea deplina a bisericilor §i cere sa se aprobe un sinod la Alexandria precum §i o mai strinsa legatura intre bisericile din Apus si cele din Rasarit. Demon! a fost ridicat de imparatul arian Valens pe scaunul arhiepiscopal din Constantinopol (a. 3 70) , dar imparatul Teodosie 1-a depus in a. 380. Pacat ca Sf. Vasile eel Mare murise in 379, asa ca sinodul propus de Sf. Ambrozie la Alexandria pe care il tot ceruse Sf. Vasile nu s-a mai putut tine. Scrisoarea a Xlll-a Ca si cea urmatoare este adresata in 382 imparatului Teodosie. Imparatul este rugat sa dea indrumari scrise episcopilor pentru pastrarea rinduielilor ?i a bunei intelegeri, plecindu-se de la faptul ca, daca murea un episcop, locul ramas vacant se ocupa fara f espectul normelor de drept, ceea ce aducea nemultumiri s i tulburari chiar in rindul celor pastoriti. Asa s-a intimplat in Antio- hia unde, dupa moartea lui Meletie, n-a fost ales Paulin, ci un altul (Flavian) si in Constantino- pol, unde a fost ales episcop Nectarie si nu Maximus (Maxim Cinicul), care, dupa parerea de atunci a lui Ambrozie, avea mai multe merite, defi mai tirziu Maximus a fost depus din treapta arhieriei, fiind nevoit sa se refugieze in chip ru§inos la Constantinopol. Ambrozie credea ca, pentru o mai deplina unitate a bisericilor, este bine ca la alegerea episcopilor din Rasarit sa fie invitafi a lua parte fi episcopi din Apus. Despre discutiile privitoare la alegerea unui nou episcop in cazul in care mai era in viata inca vreun candidat local (aluzie la cazul Antiohiei si al Constantinopolului) a se vedea cele spuse in Manualul de Istorie bisericeasca universala vol. I ed. Ill, pag. 334-338. 326 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XTV-a Ambrozie fi ceilalti episcopi din Italia, dupa ce aduc multumiri lui Teodosie pentru contri- butia sa la intarirea unitatii dintre bisericile rasaritene si cele apusene, il roaga sa hotarasca masuri pentru ca toate neintelegerile sau ereziile ce apar in Biserica, printre care de curind fi ratacirile lui Apollinaire (care recunoftea numai firea dumnezeiasca a lui Hristos fi nu fi pe cea omeneasca) sa fie judecate pentru intreaga Biserica de sinodul ecumenic, aceste masuri fund necesare si cerate in multe parti ale Imperiului (Apollinarismul a fost condamnat in al H-lea sinod ecumenic si in alte sinoade). Scrisoarea a XV-a Raspuns la propunerea episcopului din Macedonia fi a preotilor din Tesalonic de a fi numit Anysius episcop in locul ramas vacant prin moartea lui Aholius, scrisoarea se constituie intr-un cald si avintat necrolog, in care este deplinsa plecarea la cele vefnice in anul 383 a barba- tului cu atitea merite pentru Biserica fi patrie. Este laudat Aholius, intre altele, si pentru ca a avut grija sa aleaga si sa pregateasca pentru succesiune pe Anysius, caruia Ambrozie ii adreseaza scrisoarea urmatoare. Se stie c& potrivit unei mentalitati a epocii, imparatul Teodosie defi origi- nar dintr-o familie crestina, totusi a primit botezul numai in 28 februarie 380 si eel care 1-a bote- zat a fost tocmai episcopul Tesalonicului Aholius, despre care scrie in stil atit de panegiric. Sa nu uitam ca prin politica sa inteleapta, Teodosie a stiut atrage pe goti sa se inroleze sub drapelele noului imparat roman. A se vedea N. Banescu: Chipuri din istoria Bizantului, Bucuresti 1971 p. 20 s. u. Scrisoarea a XVI-a Din nou sint laudate insusirile cu totul deosebite pe care le-a avut Aholius ca episcop al Macedoniei f i se fac urari lui Anysius sa mearga pe urmele predecesorului sau. Scrisoarea este tot din 383 si Anysius a fost episcop al Tesalonicului in 384. Anysius este numit aici frate in inte- lesul apostolic al dragostei creatine. Scrisoarea a XVTI-a ScrisS. in 384, este o plingere adresata imparatului Valentinian al ITlea, (succesorul fratelui sau Gratian), pe care-1 roaga sa nu dea curs cererii senatorului p8.gin Symmah de a se reintro- duce in sala senatului statuia zeifei Victoria, inl£turata din ordinul imparatului Constanfiu in 357, si de a se reda pagfnilor unele drepturi anulate prin legile anterioare. Era de altfel anacronic sa se mai mentina cultul pagin la mijlocul sec. IV in senat, sa fie aduse jertfe pe altarul Victoriei, §i sa mai capete imparatii numele de Pontifex Maximus (acest titlu a fost refuzat in 375 de catre Gratianus), dupa ce cre^tinismul a obtinut suprematia asupra paginismului. (In 394 senatul a abolit definitiv paginismul fi a ordonat inchiderea templelor pagine). 4. Imparatul Iulian Apostatul, cautind sa repuna paginismul in vechile drepturi, a reintro- dus in senat statuia zeitei Victoria, dar Gratian a scos-o din nou. 6. Valentinian al Il-lea, desi avea numai 12 sau 13 ani in 383, cind a fost asasinat Gratian, totu§i, sub influenta mamei sale Justina §i a lui Ambrozie, n-a aprobat cererile pagfnilor inaintate prin Symmah. 14. Valentinian al Il-lea era simplu catehumen fi n-avea dreptul s& aduca ofranda ca un credincios, dar, ca imparat, semna actele pentru fondurile alocate bisericilor. 17. Gratian $i Valentinian al Il-lea au fost fii imparatului Valentinian I care a domnit in apus intre anii 364 si 375. Raportul lui Symmah Senator si prefect al Romei, Symmeih a inaintat un raport imparatilor Teodosie, Arcadie, fi Valentinian al Il-lea, def i de fapt trebuia inaintat numai lui Valentinian, fiindca acesta ramasese in 384 imparat de Apus dupa moartea lui Gratian. In raport Symmah, precum s-a vazut fi din scrisoarea anterioara, cerea restabilirea drepturilor pierdute de pagini. scrisori 327 Scrisoarea a XVIII-a Ca §i precedenta, este scrisa in 384 §i adresata lui Valentinian al II-lea, pentru a-1 convinge sa nu aprobe cererile paginilor formulate prin raportul lui Symmah. Amindoua scrisorile, citite in consistoriul lui Valentinian, de fata fund §efii cavaleriei romane Bauto §i Rumoride, acesta din urma pagin, sint excelente pledoarii pentru apararea Bisericii creftine impotriva lui Sym- mah $i a paginismului. 4. Hannibal putea sa cucereasca Roma in 216 i.e.n. dupa ce batuse cumplit pe romani la Cannae in sudul Italiei. - Gallii senoni patrunsesera in Roma § i ajunsesera pina la colina Capito- liului in 387 i.e.n. Camillus, dupa ce cucerise cetatea etrusca Veii (395), a alungat pe galli §i a fost numit al doilea intemeietor al Romei. - Attilius Regulus, cazut prizonier in primul razboi cu car- taginezii, a fost trimis de ace^tia la Roma pentru un schimb de prizonieri, dar el, dupa ce a sfa- tuit pe romani sa nu faca acest schimb caci nu este in interesul romanilor, s-a intors la Cartagina, preferind sa moara prizonier decit sa obtina libertatea tradindu-§i patria. - Scipio Africanul a invins pe Hannibal in lupta de la Zama (202 i.e.n.). - Din iunie 68, pina in decembrie 69, dupa moartea lui Nero s-au succedat patru imparati pe scaunul Romei: Galba, ucis dupa 6 luni, Otto dupa 95 de zile, Vitelius dupa 8 zile s,i Vespasian, care a domnit 10 ani (69-79 e.n.). - Helvius Pertinax a fost imparat doua luni §i 25 de zile, iar Didius Albinus doua luni §i cinci zile. Impara- tul Valerian a cazut prizonier la per§i (in anul 260), iar fiul sau Gallienus fi-a pierdut (in 268) tro- nul din cauza vietii sale desfrinate, Roma intrind dupa aceea sub stapinirea celor treizeci de tirani. 13. Senatorii municipali (curialii), aveau §i privilegii, dar §i datoria de a stringe impozitele pe care, daca nu le puteau incasa in intregime, le completau din propria avere. De aceea sarcina de curial era in sec. IV o adevarata corvoada. - Chaonia, regiune in Epir, in care se gasea oraf ul Dodona; in apropiere era o padure de stejari inchinata lui Jupiter. 30. Alma, riu linga Roma, pe malul caruia romanii aduceau jertfe dupa ritualul preotilor frigieni. 34. Se refera la Gratian, care cu toata evlavia lui creftina, a fost ucis de Maximus. 35. Pompei, invins in lupta de la Farsalus (48 i.e.n.) a fugit sa-§i gaseasca salvarea in Egipt, dar a fost ucis de un scapet egipteah pe cind se cobora din corabie pe tarmul african. - Canopus, localitate linga gurile Nilului. 36. Cyrus a pierit intr-o expeditie contra scitilor in 529 i.e.n. Ucis din ordinul reginei aces- tora Thamiris, capul i-a fost cufundat intr-un burduf plin cu singe. 37. Generalul cartaginez Hamilcar Barca a fost tatal lui Hannibal. 38. In expeditia impotriva perjilor, dintr-o nechibzuinta care i-a fost fatala, Iulian a dat ordin sa fie arse toate corabiile cu care trecusera Eufratul, pentru a sili pe soldati sa nu se gin- deasca la retragere. 39. Este vorba, bineinteles, despre Iulian, care a cautat sa restaureze paginismul, ji despre Valentinian I, care nu s-a amestecat in controverse religioase s,i n-a persecutat pe pagini. Scrisoarea a XEX-a Scrisa in 385, contine sfaturi pastorale catre Vigiliu, care fusese numit de curind episcop de Trident (in nordul Italiei). Pentru a intari indemnul de a nu se casatori cre^tinii cu fete de alt neam sau de alta credinta, Ambrozie da ca exemplu pe biblicul Samson care, pina la urma, §i-a gasit moartea datorita unei femei, cu toata puterea lui fabuloasa. De altfel in 388 imparatul Teo- dosie a §i interzis printr-o lege casatoriile intre cre^tini §ii evrei. 2. Tigrul §i Eufratul se varsa in Golful Persic care se socotea pe atunci ca facind parte din Marea Rofie. 22. Agon, in grece§te lupta. 328 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XX-a Ambrozie povesteste sorei sale Marcellina necazurile pe care le-a avut in legatura cu ordinul imparatului, respectiv al imparatesei mame Iustina, ca doua biserici din Mediolanum, cea numita Portiana (sau Porcia) si cea noua, sa fie luate de la crestini si date arienilor, imparateasa insasi impartasind credinta ariana. Scrisoarea este scrisa in 385. 4. Duminica Floriilor, este vorba de partile simbolului credintei formulate pina la acea data. 6. Saptamina Patimilor; In februarie 385 Valentinian daduse o lege ca in aceasta sapta- mina cei inchisi sa fie scosi din fiare sau, dupa caz chiar eliberati. 9. Gotii ajunsesera in vremea aceea pina in apusul Europei. 19. Tinarul imparat Valentinian, influentat de mama sa, inclina sa dea dreptate arienilor, dar, vazind ca poporul este alaturi de Ambrozie, nu le-a aprobat acestora cererile. 28. Calligonus, care-1 amenintase cu moartea pe Ambrozie, a fost el insusi ucis. Dupa eft aflam fi in alte scrieri ale sale („Despre Hie cap. 10, „De eccles. offic." cap. 27 dar mai ales din „De mysteriis" cap. 2), Sf. Ambrozie se afla inconjurat de credinciosi, dar si de „catehumeni (cei chemati)" care asteptau sa fie primiti solemn in Biserica. Cind i-a sosit „ordinul" sapredea bise- rica Porcia, aceasta „fremata de gemetele poporului". Curajul si diplomatia ierarhului i-au ajutat sa domine situatia in chip impresionant. Scrisoarea a XXI-a La 23 ianuarie 386, la staruinta ereticului arian Auxentiu si a imparatesei Iustina, impara- tul a dat o lege care autoriza adunarile ariene, prevazindu-se pedepse pentru cei ce le-ar tulbura. Fiindca Auxentiu voia sal inlature pe Ambrozie din scaunul de episcop si sa-i ia locul, tribunul Dalmatius a fost trimis la Ambrozie pentru al instiinta sa se prezinte la consiliul imperial cu sprijinitori din partea drept-credinciofilor, ca fi Auxentiu cu sprijinitorii sai, cu prevederea ca, daca nu se va prezenta scaunul episcopal al Mediolanului i se va lua si va fi incredintat lui Auxentiu. Ambrozie, de teama ca acesta, neavind prea multi sprijinitori (fiindca arieni erau putini), va aduce in sprijinul sau evrei si pagini, nu sa prezentat la consistoriu, ci a scris impara- tului Valentinian aceasta scrisoare. 5. Valentinian era doar catehumen, nu primise confirmarea botezului. 7. Mai intii avocat in Mediolanum, Ambrozie a fost numit guvernator al provinciei Aemi- lia, din care facea parte §i Mediolanum. In 374 a fost ales episcop in locul arianului Auxentiu, cu asentimentul imparatului Valentinian I, caruia ii convenea ca un guvernator al sau sa primeasca preotia §i sa fie ales episcop. 14. Sinodul de la Arimini a luat unele hotariri in favoarea arienilor. Ambrozie il socoteste pe Teodosie ca un parinte in purtarea sa fata de Valentinian al II-lea. Vezi fi nota 17 la scrisoarea LI. Ca sa-1 cistige mai usor pe tinarul imparat Valentinian II Sf. Ambrozie i-a adus aminte ca insusi tatal sau (Valentinian I, care a domnit intre anii 364-375) a stabilit ca „preotii trebuie sa fie judecati de preoti" (Sozomen,Ist. bis. VI, 7). De aceea Sf. Ambrozie declara si in legatura cu pretentiile episcopului Auxentiu „impara- tilor le arat respect, nu supunere"... „Imparatul e in Biserica, nu deasupra ei". Cuvintarea impotriva lui Auxentiu despre predarea bisericilor Dupa scrisoarea trimisa lui Valentinian, temindu-se de urmari neplacute, Ambrozie a ramas citeva zile si nopti in biserica, inconjurat de popor, care-1 pazea si nu fie ridicat fi izgonit din Roma. In aceasta situatie, el a tinut credinciofilor mai multe cuvintari, intre care fi cea de fata. (Pe atunci multe biserici erau asemanatoare minastirilor din vremea noastra, avind adica f i alte sckisori 329 cladiri proprii in jur, astfel ca s-au putut asigura pentru oarecare vreme cele trebuitoare credin- ciosilor ramasi alaturi de Ambrozie in biserica). 13. Scriptura nu mentioneaza episodul in care Petru, dupa victoria impotriva lui Simon Magul, iesind din Roma, 1-a intilnit pe Iisus, Care 1-a intrebarea: „Unde Te duci, Doamne?", i-ar fi raspuns: „Ma due la Roma sa Ma rastignesc a doua oara". Acest episod apare la unii scriitori de mai tirziu, intre care si Ambrozie. 22. Auxentiu originar din Scitia, su numea la inceput Mercurin, dar si-a schimbat numele in Auxentiu (cum se numise episcopul arian dinaintea lui), pentru a fi mai pe placul credinciosi- lor fostului episcop. Scrisoarea a XXII-a Cind Ambrozie a voit sa sfinteasca biserica zidita de el (numita azi biserica Sf. Ambro- zie), credinciosii i-au cerut sa faca aceasta sfintire cu aceeasi solemnitate cu care fusese sfintita. cea din Roma, numita a Sfintilor Apostoli. El le-a raspuns ca le va indeplini dorinja daca va gasi ramasitele pamintesti ale martirilor Protasie si Ghervasie la biserica Sf. Felix fi Nabor, cunos- cuta azi cu numele de biserica Sf. Francisc, asa cum i se facuse in vis aceasta prevestire. Deshu- marea osemintelor lui Protasie si Ghervasie a avut loc la 17 iunie 386 si scrisoarea a fost trimisa la putine zile dupa aceea. 2. Biserica Fausta se numeste azi biserica Sfintilor Vitalie si Agricola. 10. Ambrozie socoteste minunile ce se faceau din atingerea moastelor Sf. Protasie si Gher- vasie un mare ajutor, pentru Biserica in vremea cind imparateasa Iustina il sprijinea pe Auxen- tiu si pe arieni, care nu credeau in a'ceste minuni. Se cunoaste si corespondenta dintre Sf. Ambrozie si Sf. Vasile eel Mare in legatura cu moartea in exil a episcopului milanez Dionisie, despre care s-a mai pomenit in mai multe epis- tole ale Sf. Ambrozie. (A se vedea textul epistolei nr. 197 a Sf. Vasile, in P.S.B. 12, 396-398). Scrisoarea a XXIII-a A fost scrisa in 386, dupa Sf. Pasti, catre episcopul din Aemilia, care-1 intrebase despre data Pastilor din anul urmator. Sprijinindu-se pe diferite calcule, el le raspunde ca in anul 387 Pastile nu vor fi sarbatorite la 1 8 aprilie, ci in duminica urmatoare, adica la 25 aprilie, caci in duminica anterioara ar coincide cu Pastile evreilor. 1. Este vorba de Sinodul din 325, in care s-au luat hotariri si cu privire la sarbatorirea Pas- tilor. Dar unele lucruri au ramas neexplicate, creind confuzii, si de aceea a fost necesara explica- tia data de Ambrozie. In greceste enneadeca =-19. 9. Luna celor noi (in Biblie numita Aviv) — a noilor recolte, fiindca in Egipt grinele se secerau primavara. 11. Manihei, partizani ai lui Manes (numit si Maniheu) (215-276), care socotea, (ca si la persi, Zoroastru) ca la temelia creatiei stau doua principii: binele si raul, Dumnezeu si diavolul. De aci si astazi i se zice maniheista oricarei doctrine dualiste. Maniheii credeau ca trupul este opera a diavolului, negau intruparea Domnului, posteau duminica, erau impotriva casatoriei. 14. Diocletian a inceput domnia in 284; deci in 373 Pastile au fost sarbatorite la 31 martie, ca sa nu coincida cu Pastile evreilor, fiindca a 14-a zi a lunii evreiesti era 24 martie (a noua zi inainte de calendele lui aprilie). Se stie ca la romani se aratau anii cu numele consulilor, sau se numarau dupa anii de domnie a imparatilor; invatatul calugar scit Dionisie Exiguul (470-530) a fost eel dintii care a propus ca numaratoarea anilor sa se faca tinindu-se seama de anul nasterii lui Hristos: a Chr. si p. Chr. (ante Christum natum = inainte de nasterea lui Hristos si post Chris- tum natum = dupa nasterea lui Hristos). Vezi Preot prof dr. I. Coman: Scriitori crestini din epoca straromana, Edit. Inst. Biblie, Bucuresti, 1979, 376 pag. 330 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Se §tie, de asemenea, ca la romani zilele lunii se numarau in legatura Cu cele trei date lunare: calende (ziua I a fiecarei luni), none (a saptea zi a lunilor martie, mai, iulie, si octom- brie, si a cincea in celelalte) si ide (care era la 15 in lunile martie, mai, iulie si octombrie, si la 13 in celelalte luni). Astfel, calendele lui aprilie = 1 aprilie; ziua a douasprezecea inainte de calendele lui aprilie = 21 martie; ziua a 1 1-a inainte de calendele lui mai = 21 aprilie; ajunul calen- delor lui aprilie = 31 martie etc. etc. 14. Al 93-lea an de la inceputul domniei lui Diocletian — 377. Phamenoth si Pharmut, mime de luni la egipteni. 17. A 11-a zi inainte de calendele lui mai, dupa numaratoarea veche. ar trebui sa fie 2 1 sinu 3 1 aprilie, cum arata Ambrozie. Insemneaza ca, pe vremea lui, daca nu este o greseala de tipar, calculul nu se mai potrivea cu eel vechi. 27. Al 77-lea an de la inceputul domniei lui Diocletian = 361. Scrisoarea a XXTV-a Dupa suprimarea lui Gratian (383), cu toate ca tinarul Valentinian II era sub influenta cre- dintelor ariene ale mamei sale lustina, Ambrozie 1-a sustinut cu devotament, mergind In Gallia fi obtinind de la uzurpatorul Maximus fagaduinta de a nu trece Alpii. Scrisoarea este trimisa insa dupa a doua solie, in care Ambrozie n-a mai avut succes ca in prima, fiindca Maximus 1-a primit asa cum se arata in aceasta scrisoare: trimis de lustina sa obtina. osemintele lui Gratian, pentru a fi inmormintate in Italia, Maximus 1-a primit pe Ambrozie cu aroganta, i-a facut repro- suri si n-a dat curs cererii care i se adresase. Mai mult, Maximus a trecut cu armata in Italia si s-a indreptat spre Mediolanum (Milano de azi) impotriva lui Valentinian, care insa fugise cu mama sa in Rasarit la imparatul Teodosie. Omul care acoperea razboiul „sub valul pacii" pina la urma a fost invins de armata lui Teodosie si ucis in Aquileia la 28 iulie 388. 6. Moguntiacum, azi orasul Mainz din Germania Occidentals.. Comitele Bauto, german de neam, era seful cavaleriei lui Valentinian; vezi fi scrisoarea a XVIII-a. 7. Valentia Gallica, azi orasul Valence in Franta. 8. Alanii si hunii, navalind din Rasasrit, ajunsera in centrul Europei. Alamanii sau alema- nii, triburi germanice stabilite pe valea Rinului; iutungii, populatie tot germanica, s-au unit cu alamanii si au patruns de multe ori pe teritoriul roman. 11. Cabillonum, azi Chelon-sur-Saone in Franta. Scrisoarea a XXV-a Scrisorile a XXV-a si a XXVI-a constituie raspunsul lui Ambrozie catre cei care-1 intrebau daca un judecator crestin are sau nu dreptul de a condamna la moarte.Judecatorii crestini au acest drept, raspunde Ambrozie, dar sa nu-1 foloseasca niciodata. In scrisori sint aratate temeiu- rile pe care se sprijina opinia lui Ambrozie. Scrisoarea a XXVI-a In majoritatea textelor tiparite, ambele scrisori (XXV fi XXVI) sint adresate catre aceea§i persoana: Studius. Dar nu fi in manuscrise, in care cea de a doua este adresata lui Irenaeus, defi trateaza amindoua aceeasi problema si una este urmarea celeilalte. Probabil ca este vorba de aceeafi persoana, care se numea Studius Irenaeus. Amindoua scrisorile sint scrise in anul 386. Scrisoarea a XXVIE-a Scrisorile XXVII-XXXIII, toate din 387, sint adresate lui Irenaeus, personaj necunoscut, probabil altul decit Studius Irenaeus. Se poate deduce ca acest Irenaeus a fost preot din faptul ca, in scrisorile adresate lui, Ambrozie da sfaturi preotilor, care sint datori sa fie pilda de sfinte- SCRISORI 331 nie fi de devotament creftin. In prima scrisoare (a XXVII-a), punctul de plecare il constitute nedumerirea corespondentului asupra afirmafiei biblice potrivit careia jertfele iudaice sint „uri- ciune in fafa egiptenilor". Raspunsul lui Ambrozie este ca aceasta afirmatie, ca fi multe altele din Biblie, are inteles figurat, ea insemnind ca nu pot sta la un loc intelepciunea fi nebunia, virtutea fi viciul. Toata scrisoarea are un bogat continut etic. 1 7. §i la sfirfitul acestei scrisori, ca fi in multe altele, Ambrozie, potrivit limbajului pastoral creftin, ii numefte fii sau frati pe cei carora li se adreseaza, numindu-se de asemenea pe sine frate, tata sau parinte fata de ei. Este ftiut ca vestitul arhiepiscop al Milanului n-a avut nici un fiu fi nici o fiica, dar a avut o sora, pe Marcellina, cum o dovedesc scrisorile adresate ei si tratatul Despre Fecioare, precum fi un frate, despre a carui moarte a scris doua carfi. Scrisoarea a XXVIH-a Pentru Ambrozie era o certitudine opinia raspindita in vremea lui ca Pitagora era de obir- fie iudaica fi ca din cartile sfinte iudaice fi-a scos cele mai multe din maximele sale morale. Por- nind de la o astfel de maxima, socotita pitagoreica, Ambrozie face o stralucita pledoarie in favoarea demnitatii sacerdotale, preotul trebuind a nu merge pe calea celor multi, a fi pilda de urmat prin virtuti fi viata fari de prihana. Scrisoarea a XXIX-a Plecind de la un verset din Isaia, citat la inceputul scrisorii, §i aducind in sprijin §ii alte citate pe care le interpreteaza alegoric, Ambrozie ajunge la concluzia c& in Hristos este binele suprem dupa care aspWm cu totii. Cine vrea s&-l atinga trebuie s4-L urmeze pe Hristos, §i sa-I urmeze invatatura ^i pilda vietii. Sfaturile morale abunda §i in aceasta scrisoare. Scrisoarea a XXX-a §i aici Ambrozie If i dezvolta ideile pornind tot de la citate, de astadata din proorocul Agheu, carora, bineinteles, le adauga fi alte referinte biblice, pentru a indemna la simplitate fi ginduri curate impotriva bogatiei fi a desfrinarii, la intelepciune fi viata demna impotriva nedreptatii fi a dufmaniilor de tot felul. Scrisoarea a XXXI-a Raspunsul la intrebarea daca exista in fa{a lui Dumnezeu deosebire intre cei ce de timpu- riu s-au apropiat de El fi cei ce au devenit credinciofi mai tirziu, Ambrozie il gasefte, de aseme- nea, in Biblie, folosind citate pe care le talmacefte alegoric. Scrisoarea a XXXQ-a Prin potirnichea despre care vorbefte Ieremia trebuie inteles diavolul, care atrage pe oameni, defi nu i-a facut el. Iisus a venit sa scoata din robia diavolului pe cei infelati de glasul acestuia. 3. Potirniche in latinefte perdix, cuvint pe care Ambrozie il socotefte derivat al verbului perdere (a pierde), este de fapt imprumutat din grecefte, alaturi de cuvintul latinesc coturnix, de unde in romanefte potirniche. Scrisoarea a XXXm-a Interpretind, ca de obicei, alegoric pasajul din Scriptura despre un barbat care avea doua femei: una rece fi severa, iar alta calda fi binevoitoare, Ambrozie spune ca prin acestea tre- buie sa intelegem cele doua insufiri contradictorii ale sufletului omenesc: una, care ne inalta in imparatia virtutilor, iar cealalta, care ne coboara in noroiul viciilor. 332 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XXXIV-a In scrisorile, XXXIV, XXXV si XXXVI, scrise in jural anului 387, Ambrozie raspunde lui Horontianus, preot in Mediolanum, la unele intrebari privitoare la unele pasaje din Scriptura, care i se pareau cu inteles mai ascuns. O problema grea de rezolvat i se parea lui Horontianus aceea despre natura sufletului. Socotind gresite, neintemeiate sau necuprinzatoare ideile filo- sofilor greci despre suflet, Ambrozie sprijinindu-se in primul rind pe cele spuse in Ezdra, cartea a IV-a, afirma ca sufletul este de natura spirituala. Raporturile dintre suflet si corp, functiile fie- caruia, rostul sufletului in viata trecatoare sau vesnica a omului, toate acestea sint infatisate si ilustrate de Ambrozie prin numeroase citate biblice, scoase mai ales din Sf. Ap. Pavel. 1. Entelehie, cuvint grecesc, care insemneaza energie activa, folosit de Aristotel pentru definirea sufletului. Ferindu-se de a-1 socoti o substanta materiala, acest ginditor il considera o functie, o putere activa care pune in miscare trupul. Cartea a IV-a a lui Ezdra a fost mult apreciata de Parintii Bisericii incepind de la Clement al Alexandriei pina la Sf . loan Gura de Aur. Incepind de pe la 1 800 ea n-a mai figurat in colectia cartilor biblice, fund socotita azi ca apocrifa. Sfintul Ambrozie o foloseste din plin in scrierea sa intitulata „De bono mortis" (Textul ei a fost tradus si publicat in volumul 53 al colectiei noastre). Scrisoarea a XXXV-a Este adincit intelesul celor spuse de Sf. Ap. Pavel ca „toata faptura suspina", chiar daca nu toata faptura este supusa stricaciunii. Suspina si fiintele superioare, arata Sf. Ap. Pavel, in aspira- tia lor catre desavirsire, ca madulare ale Lui Hristos. Orice suflet suspina dupa desavirsire in nadejdea mintuirii fi a adoptiunii ceresti. In felul cum trateazi problema desavir§irii creatine Sf. Ambrozie ne aminteste de cugeta- rea lui Origen („De principris") si a Sf. Grigorie de Nyssa („de mortuis"). Scrisoarea a XXXVI-a tntrebat de Horontianus cine este duhul „care se roaga pentru noi cu suspine de negrait" Ambrozie raspunde ca acesta este Duhul Sfint, Duhul lui Hristos, Care-i invata pe ucenicii Sai cum sa se roage. Pentru noi se roaga Duhul Sfint, pentru noi a patimit si Si-a varsat singele Hristos. Scrisoarea a XXXVn-a Ideile filosofice despre intelepciune, mai ales maxima ca inteleptul este cu adevarat liber si bogat, Ambrozie le sprijina pe citate si exemple din Vechiul Testament, spunind ca stoicii greci si-au extras ideile lor din cartile sfinte. Se gasesc in istoria poporului evreu atitia intelepti, ince- pind cu Noe, Iacov, Iov §i altii. Este liber eel stapin pe sine, eel ce nu e robit patimilor, chiar daca este rob ca stare materiala si sociala. Au fost liberi martiri ca: Tecla, Agnes, Pelagia, Lau- rentius si altii. Inteleptul este bogat, chiar fara avutii materiale, frindca se multumeste cu putin, nu simte nevoia bogatiei. Simplician, caruia Ambrozie ii adreseaza aceasta scrisoare, ca si pe cea urmatoare, in jurul anului 387, era, pe cit se vede, un om umblat si foarte instruit si Ambrozie are pentru el sentimente de afectiune deosebita. 1 7. In tirgul de sclavi, cind venea rindul unui sclav sa fie vindut, cumparatorul care-1 gasea pe plac ridica un deget in sus si sclavul trecea in rindul celor cumparati de acesta. scrisori 333 Scrisoarea a XXXVHI-a In scrisoarea precedents, pentru a demonstra ca numai inteleptul este liber, Ambrozie porneste de la o epistola a Sf. Ap. Pavel. In aceasta, pentru a demonstra ca numai inteleptul este bogat, punctul de plecare il constituie o scrisoare a Sf. Ap. Petru. Faptele bune, virtutile sint ade- varata bogatie a omului, care prin acestea este infelept. Scrisoarea a XXXIX-a Coplesit de durere de a-i fi murit sora, Faustianus s-a retras in munte, ca o salbaticiune. Ambrozie ii cere sa se intoarca in lume, sa se ocupe de nepotii ramafi orfani, carora sa le fie ca si un parinte. Cu trupul sintem supufi pieirii, caci toate tele materiale pier in lumea asta, dar cu sufletul sintem nemuritori. Gindul nemuririi si nu al mortii trebuie sa ne stapineasca. Scrisoarea este scrisa la inceputul anului 388. Scrisoarea a XL-a Ambrozie isi arata nemultumirea in legatura cu masura luata de Teodosie de a obliga pe epis- copul din Callicum (localitate rasariteana cu o puternica fortificatie militara) sa recladeasca o sinago- ga incendiata de crestini. Imparatul luase aceasta masura pentru menfinerea ordinii publice, dar Am- brozie spune ca iudeii nu merita acest act reparatoriu. Ei'L-au rastignit pe Iisus, ei au ars atitea biserici crestine si n-au fost obligati sa le refaca. Scrisoarea este scrisa la sfirskul anului 388. 10. Cimbrii, popor germanic, au navalit in Gallia si, patrunzind in Italia, au fost invinsi de Marius la Vercellae (102 i.e.n.). 15. Ascalon, localitate in Palestina: Berytus, Beirutul de azi. 16. Valentinienii, eretici ai lui Valentin (sec. II), care sustineau ca intre Dumnezeu si crea- tura sa exista o fiinta intermediara pe care el o numea eon. In sec. IV valentinienii ajunse- sera sa creada ca exista 30 de asemenea eoni. 23. Siscia, localitate in Panonia de nord, resedinta episcopala, Petavio (Patavio), azi Ptuj pe riul Drava in Slovenia. Scrisoarea a XLI-a Scrisa in 388, este urmarea celor aratate in scrisoarea precedenta cu privire la incendie- rea unei sinagogi si a unei cladiri a valentinienilor. Precum povesteste surorii sale, Ambrozie i-a trimis o scrisoare imparatului Teodosie si, cind acesta a venit la biserica, arhiepiscopul a ^inut o cuvintare plina de intelepciune, care 1-a determinat pe imparat sa renunte la masurile luate impotriva episcopului din Callicum §i impotriva crestinilor vinovati. Scrisoarea papei Syriciu catre Biserica din Mediolanum In scrisoarea sa, papa Syriciu comunica (la sfirsitul anului 389) masurile luate impotriva lui Iovinian fi a susfinatorilor acestuia, care atacau monahismul si credinta in conceptia imaculata a Fecioarei Maria. Scrisoarea a XLH-a Ambrozie a tinut un sinod cu episcopii dependenti de arhiepiscopia Mediolan u 1 1 1 1 i . in numele participantilor, a trimis papei aceasta scrisoare, prin care-1 lauda pentru hotaririle luate impotriva ereziei iovinianiste. Scrisoarea este scrisa la sfirskul anului 389. 14. Intre ereticii condamnati de papa Syriciu, numele Prontinus din scrisoarea acestuia se gaseste la Ambrozie cu numele de Plotinus. 334 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a XlHI-a Scrisoarea aceasta si cea urmatoare, adresate lui Horontianus in 389, au teme inrudite. La intrebarea lui Horontianus (care fusese sfintit diacon fi apoi preot in Mediolanum de catre Ambrozie) de ce omul, superior tuturor vietuitoarelor, a fost facut in urma acestora, arhiepisco- pul foloseste diferite exemple fi comparatii pentru a dovedi ca omul este desavirsirea lucrarii dumnezeiesti, ca Dumnezeu f i-a inceput creatia Sa cu cerul f i a terminat-o cu omul, facut pentru cer. Lucrarea lui Ambrozie intitulata Hexaemeronul (gr. — Despre cele fase zile) este un comen- tar la cartea Facerii. Desi „Hexaemeronul" Sfintului Ambrozie reproduce pasaje intregi din lucrarea cu acelafi titlu a Sfintului Vasile eel Mare, totusi sintezele si stilul avintat al episcopului din Milan s-au imprimat adinc in constiinta popoarelor din vestul Europei intr-o vreme cind acestea se conver- teau intr-o lume a ordinei fi a culturii crestine. Scrisoarea a XLIV-a Trateaza tot despre facerea lumii, lucrare pe care Dumnezeu a savirsit-o in fase zile nu pentru c£ ar fi avut nevoie de acest timp, ci pentru a fi oamenilor pilda de rinduiala in lucranle lor. Aproape toata scrisoarea se ocupa de sensul diferitelor cifre in legatura cu viata omului. 3. diryavfjc; — nemiscat, fix. 12. Hipocrate, vestit medic grec din antichitate (sec. V i.e.n.). 13. Solon, poet, filosof fi legislator atenian din sec. VI i.e.n. Scrisoarea a XLV-a Scrisorile XLV-XLIX sint adresate lui Sabinus, episcop de Placentia, participant la Sino- dul de la Aquileia din 381. Sint scrise in 389-390 fi contin interpretari alegorice asupra unor pasaje fi notiuni scripturistice. In scrisoarea a XLV-a Ambrozie arata ce este raiul, pe care-1 explica printr-un mare numar de comparatii, fi ce intelesuri tainice cuprinde. 2. Istoriograful Iosif, este vorba de Iosif Flavius (37-100 ) se i iitor si istoric iudeu; a scris in limba greaca Istoria razboiului iudeilor. 16. xoonoTtoXiTng gr. — cosmopolit, cetatean al lumii. 17. votic. gr. —■ minte, ratiune, cuvint caruia Ambrozie ii da un inteles deosebit, socotind ratiunea friu al patimilor. Scrisoarea a XLVI-a Este indreptata impotriva apollinariftilor, despre care vezi notele la scris. a XlV-a. Scrisoarea a XLVH-a Este interesanta prin marturisirile lui Ambrozie despre felul in care-fi redacta lucrarile. Scrisoarea a XLVHI-a Se vede in aceasta scrisoare increderea lui Ambrozie in observatiile lui Sabinus asupra lucrarilor prin care sint combatute diferitele erezii mai ales cele privitoare la Sf. Treime. 4. Sabellieni, partizani ai preotului Sabellius, care, incepind de prin 257, sustine ca Dum- nezeu este o singura persoana, dar cu trei nume diferite. 5. Fotinus, diacon in Ancyra fi apoi episcop in Sirmium, sustinea ca Logosul (Cuvintul) nu SCRISORI 335 e o persoana, ci o putere divina manifestata in Iisus, Care a fost om, adoptat de Dumnezeu ca fiu pentru virtutile Lui. Apollinarie din Laodiceea, dimpotriva, il nega pe Hristos ca om, recunos- cindu-L numai ca Dumnezeu. Despre arieni, ca si despre fotinieni si sabellieni, vezi actele Sino- dului de la Aquileia. Scrisoarea a XLJX-a Dupa ce vorbejte din nou despre valoarea scrisorilor ca mijloc de comunicare, Ambrozie ilustreaza prin exemple foloasele singuratatii, care ne da putinta sa fim mai usor in directa lega- tura cu Dumnezeu. Scrisoarea a L-a In aceasta scrisoare (in care Ambrozie vorbeste ca un batrin, defi avea numai 50 de ani), adresata catre anul 390 episcopului Chromatius din Aquileia, se explica profetia lui Valaam, despre care vorbeste cap. 22 din Numeri. 14. Nicolaiti, urmatori ai lui Valaam, care au invatat pe fiii lui Israel sa manince came jert- fita idolilor §i sa desfrineze. Manihei, vezi scrisoarea a XXIII-a, nota 11. 16. a6oA.eaxf}aoi = a se plimba, a se recrea; 'E^fjA.v'ev ap"Ioaax eic, to 7te6iov afioAeo- Xfjoai = a iejit Isaac la cimp sa se plimbe. Scrisoarea a Ll-a In anul 390, cu prilejul unei intreceri sportive in orasul Tesalonic, s-a produs o tulbu- rare in cursul careia au fost uci§i soldati romani. Imparatul Teodosie a dat ordin ca participantii la tulburare sa fie pedepsiti §i in acelasi stadion au fost ucisi, fara alegere, 7.000 de persoane: batrini si tineri, femei si barbati. Ambrozie l-a invinuit pe Teodosie de acest macel groaznic si, cind imparatul a venit la Mediolanum, luni de zile n-a fost lasat sa intre in biserica fara penitenta indelungata. Pentru a-1 determina la aceasta penitenta, Ambrozie i-a amintit cazul lui David §i al altera, din care se intelege ca Dumnezeu nu iarta pacatele celor ce nu se pocaiesc. 1 7. Teodosie este numit aci, in chip figurat, tata al lui Gratian. Vezi §i scrisorile XVII, 1 2 § i XXI, 14, in care-1 numeste parinte al lui Valentinian al II-lea, scrisoarea a XXI V-a, in care Maximus se plinge ca Valentinian n-a venit la el ca un fiu la tatal lui, §i mai ales scrisoarea a Llll-a, in care Valentinian este numit fiu, iar surorile lui fiice ale lui Teodosie. Asemenea exemple arata ca Ambrozie nu numai in raporturile sale de preot, dar §i vorbind despre alte persoane intre- buinta cuvintele fiu §i tata atit in inteles propriu, cit §i in inteles figurat dupa caz, pentru a arata ca legaturile de dragoste intre unele persoane sint asemenea celor intre parinti §i copii. Scrisoarea a LH-a In aceasta scrisoare, Ambrozie il felicita pe Titian ca nu mai are pricina de teama in pro- cesul cu o nepoata §i-l sfatuieste sa arate bunavointa pentru ca procesul sa se termine cu bine. Intrucit Rufin a fost prefect in 392, se intelege ca scrisoarea a fost trimisa in acel an. Scrisoarea a Llll-a La 15 mai 392, in virsta numai de 20 de ani, imparatul Valentinian al II-lea a murit in con- di^ii suspecte, pricinuindu-i moartea generalul Arbogas, care-i rivnea domnia si care si-a insusit-o, punind insa de forma ca imparat pe retorul Eugeniu (un secretar al lui Valentinian), in umbra caruia a domnit, pina ce amindoi au fost suprimati de Teodosie. Sub influenta mamei sale, care 336 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI era ariana, Valentinian al H-lea s-a aratat de multe ori dusmanos fata de Ambrozie, dar dupa moartea Iustinei intelegerea intre cei doi a fost deplina. In aceasta scrisoare, Ambrozie deplinge moartea lui Valentinian, care n-a apucat sa fie botezat, si-i spune lui Teodosie ca este pregatit pentru ingroparea lui Valentinian un mormint de marmora porfirie la fel cu al lui Maximian, tovara§ de domnie al lui Diocletian. 4. Vezi nota 17 la scrisoarea a Ll-a. Sa nu uitam: insu§i imparatul Constanta eel Mare a primit botezul abia in ultimul an: 337. Teodosie eel Mare s-a botezat in 380. Fiul sau Valentinian II n-a mai ajuns sa se boteze de§i mar- turisise adeseori ca dorea sa primeasca botezul. Devenise un obicei in sec. IV sa se amine primi- rea acestei taine spre sfir^itul vietii. Sf. Grigorie de Nyssa a scris un tratat „Contra celor care ami- na botezul" ilustrind urmarile rele ale acestei aminari prin moartea unui tinar nebotezat. Scrisoarea a LIV-a Ambrozie ii scrie in 392 prietenului sau Eusebiu din Bolonia ca a intervenit printr-un cunoscut §i 1-a scapat de un necaz care-1 pa§tea, apoi ii comunica §tiri despre Faustinus, nepot al lui Eusebiu, venit la Mediolanum la o sora pentru a-§i cauta sanatatea. Scrisoarea a LV-a In aceasta scrisoare, tot din 392, urmare a celei precedente, Ambrozie ii scrie lui Eusebiu ca au plecat la Bolonia cei doi Faustini: tatal si fiul,adica fiul §i nepotul lui Eusebiu si au ramas doi Ambrozii: Ambrozia, sora lui Faustinus eel mic, si Ambrozie, fratele ei, nepoti ai lui Euse- biu. Asemanind pe cei doi Faustinus cu familia lui Noe, ii trimite lui Eusebiu salutari de la cei doi Ambrozii rama§i la Mediolanum, precum §i de la prietenii Partenie §i Valentinian, eel pre- gatit pentru umilinta crestina. 5. Stincile comacine, inaltimi ale muntilor Alpi. Scrisoarea a LVI-a Adresata in 392 episcopului Teofil din Alexandria, este in legatura cu conflictul dintre preotii Evagrie §i Flavian pentru scaunul episcopal din Antiohia. Ambrozie ii socotejte vino- vati pe amindoi pentru felul in care due lupta unul impotriva celuilalt, cearta lor obligind pe ati- tia episcopi sa vina din tinuturi indepartate pentru a-i judeca in sinod pe cei doi rivali. II sfa- tuieste pe Teofil sa comunice papei la Roma hotarirea care se va lua cu privire la neintelegerile dintre Evagrie §ii Flavian. Schisma din Antiohia dura de peste 30 de ani. Dupa moartea imparatului arian Valens 378 fi dupa Sinodul II ecumenic (381) trebuia stinsa acea dezbinare. Dar erau doi pretendenti: Fla- vian care era urmas al lui Meletie (381-404) §i Evagrie, succesor al lui Paulin (388-392). Sf. Ambrozie e de parere ca ambii pretendenti „trebuie sa aiba rabdare". In anul 392 Evagrie moare, dar nici de asta data schisma nu s-a stins total. Interesanta e ambitia §i gelozia lui Teofil al Alexandriei, care a uneltit ca un „papa" al Orientului sa rezolve el aceasta grea problema pentru care, se vede, ca voia sa asocieze si pe episcopii apuseni nu numai pe cei egipteni. Scrisoarea a LVTI-a Fata de Eugeniu, care a condus Imperiul roman timp de doi ani dupa moartea lui Valenti- nian al II -lea (392-394), Ambrozie a avut o atitudine foarte rezervata, daca nu chiar ostila, mai ales pentru ca, precum se vede din aceasta scrisoare, Eugeniu, de§i cre^tin, pentru a obtine spri- jinul paginilor, le-a redat acestora drepturile pe care sub imparatii anteriori le pierdusera. Ambro- SCRISORI 337 zie a refuzat orice legatura cu el, n-a voit sa-1 vada $i s-a retras in Bolonia cind acesta a venit la resedinta din Mediolanum. Autenticitatea scrisorii (scrisa la inceputul anului 392, sau la ince- putul lui 393), a fost pusa la indoiala, autorul ei fiind socotit mai degraba papa Syriciu, intre scri- sorile caruia a fost trecuta in noua colectie a scrisorilor papale. Scrisoarea a LVUI-a Paulin din Aquitania (Hispania) renunfind la purpura senatoriala, la demnitatea de consul si la alte onoruri lumesti, §i-a vindut averea § i, impreuna cu sofia sa Therasia, s-a stramutat la sud de Roma, pentru a trai acolo in simplitate si cucernicie. Ambrozie, tl lauda pentru noul fel de viafa si pentru imbracamintea cea noua, comparindu-le curajul cu faptele vrednice de amintire din Vechiul Testament. Scrisoarea, adresata lui Sabin, episcop de Placentia (vezi $i scrisorile XLV-XLIX) este scrisa probabil in anul 393. 2. Nola, ora§ in sudul Italiei. 3. Isis, zeitate egipteana. 5. Istrioni, actori de teatru si balet. Scrisoarea a LIX-a Este scrisa in jurul anului 393 catre Sever, episcop al Neapolului, cinstit ca sfint la 30 apri- lie in fiecare an. Retragerea presbiterului Iacob de la Golful Persic pe tarmurile Campaniei con- stituie pentru Ambrozie un alt prilej de a lauda binefacerile pacii ji ale viefii linistite, in con- trast cu grijile si tulburarile de la Mediolanum ameninfat de noi navaliri barbare. Scrisoarea a LX-a La intrebarea lui Paternus - un demnitar roman, pe cit se pare -, daca-§i poate casatori fiul dupa o nepoata de fiica, Ambrozie raspunde ca o asemenea casatorie nu este ingaduita nici dupa legile nescrise, nici dupa cele scrise, vechi sau noi. Nu poate, in chip legiuit, sa se casatoreasca un tinar cu fiica surorii sale, chiar daca nu sint frafi dupa ambii paring. - Scrisoarea este scrisa probabil in 393. 1. Se vede jocul de cuvinte Paternus - paterna. 2. §i 11. Ambrozie vorbejte ca un parinte mai ales despre tineri; vezi nota 1 7 de la scrisoa- rea a Ll-a. Scrisoarea a LXI-a Este scrisa in 394, dupa ce „uzurpatorul nevrednic" Eugeniu ji „barbarul Ulhar" Arboga- ste au fost suprimafi (dupa ce adica primul a fost ucis, iar eel de-al doilea s-a sinucis), Impara- tul Theodosie este felicitat, pentru ca a pedepsit precum se cuvenea pe cei ce ocupasera prin vio- lent domnia Imperiului de Apus. Scrisoarea a LXII-a Este scrisa spre sfirjitul anului 394 §i trimisa imparatului Tbeodosie, prin diaconul Felix (devenit mai tirziu, pe cit se pare, episcop de Bolonia), cu rugamintea sa se poarte blind cu cei ce de nevoie au colaborat cu Eugeniu fi cu Arbogaste in timpul domniei acestora, dar nu i-au sus^i- nut, ci s-au refugiat in biserica, in timpul luptei pentru menfinerea domniei. A treia scrisoare in legatura cu acest subiect s-a pierdut. 22 - Sftntul Ambrozie al Milanului 338 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Scrisoarea a LXHI-a Este scrisS in 396 catre BisericS. si catre credinciosii din Vercellae, care erau in neintele- gere si dezbinare. Prin moartea lui Limenius, urmas al lui Eusebiu care murise in 37 1, localitatea ramasese fara preot fi-i revenea lui Ambrozie datoria de a se ingriji de conducerea Bisericii de acolo pina la numirea unui nou episcop. Deplingind faptul ca intre credinciosi intervenisera cer- turi si tulburari, ca multi se dedau la acte care incalcau regulile de conduita crestina, Ambrozie akatuieste un adevarat tratat de morala, pe care-1 ilustreaza, pentru diferite virtufi, cu exemple din Sfinta Scriptura, sau din istoria Bisericii creatine. El lauda unirea care exista pe timpul epis- copului Eusebiu si-i critica pe cei care, precum Sarmatio si Barbarian, fosti calugari, fugiti din minastire, dispretuiau infrinarea si fecioria de buna voie, comportindu-se in viata lor mai rau decit inva^aceii lui Epicur. Ambrozie da sfaturi nu numai credinciosilor de rind, ci si conducato- rilor Bisericii, mai ales ca in Vercellae au existat exemple de buni crestini, cum au fost, pina la moartea lor, episcopul Eusebiu si cuviosul Dionisie. 4 1 si urmat, se subliniaza deosebirea intre a sta (in picioare) si a § edea (pe scaun sau pe altceva). Scrisoarea a LXTV-a Cu aceasta incepe a doua clasa de scrisori, carora nu li se cunoaste anul cind au fost tri- mise. Primele 9 cuprind exegeze asupra unor pasaje din Vechiul Testament Scrisoarea a LXIV-a este raspunsul la intrebarea lui Irineu de ce acum nu mai cade mana din cer, cum cazuse alta- data pentru evrei in pustie. Ambrozie arata ca mana n-are un singur inteles, ci mai multe. Ea nu trebuie socotita numai hrana a trupului, ci si a sufletului. Mana este astazi trupul Domnului in cuminecatura, este hrana intelepciunii si a virtutilor. Despre^Iri neu vezi scrisoarea a XXVTI-a. 5. Citatul este in greceste, fara sa fie numit autorul. Scrisoarea a LXV-a Simplicianus, om cu adinca pregatire filosofica si teologica, prieten bun cu Ambrozie, ii cere totusi acestuia sa-i explice de ce Moise, cind a adus jertfa de izbavire, jumatate din singele viteilor 1-a turnat intr-un vas, iar jumatatea cealalta a varsat-o pe altar. Ambrozie raspunde ca singele turnat in vas are un inteles moral, iar eel varsat pe altar are inteles mistic. Jertfa lui Moise prefigureaza venirea lui Hristos, Care S-a jertfit pentru mintuirea noastra. Scrisoarea a LXVI-a Lui Romulus, diacon sau preot de fara, care-1 roaga sa-i explice doua episoade din Iesire (eel in care Aaron a facut un cap de vitel din aurul luat de la multimea dedata luxului §i eel in care Moise fniniat a poruncit ca fiecare sa ia sabia si sa ucida pe cei din jur), Ambrozie ii ras- punde, ca de obicei in asemenea cazuri, ca intelesul acelor episoade trebuie interpretat alegoric §i moral. Cerceii si inelele topite inchipuie nelegiuirile si ispitele diavolului, impotriva carora oamenii trebuie sa lupte, iar folosirea sabiei impotriva aproapelui ne invata sa punem pe Dum- nezeu si religia mai presus de tot ce ne este apropiat. Scrisoarea a LXVII-a Fiecare inseamna ceva prin slujba pe care o indeplineste. Fiecare poate gresi, dar numai inte- leptul isi indreapta gre§eala si se pocaieste. Pocainta nu admite nici un fel de viclesug si trebuie facuti cu inima curata. Acest inteles trebuie dat jertfei despre care se vorbeste in Levitic (16, 7 si 16, 27). Este placuta lui Dumnezeu jertfa facuta fara tirguiala si prefacatorie, cu marturisirea sincera a pacatelor. scrisori 339 Scrisoarea a LXVm-a Intelesul cuvintului din Deuteronom (28, 23) : „Iti voi pune deasupra cer de arama si dede- subt pamint de fier". Scrisoarea a LXIX-a Porunca din Deuteronom, care cere sa nu se imbrace femeile in vesminte barbatesti §i nici barbatii in haine femeiesti, Ambrozie o indreapta impotriva tuturor gesturilor si obiceiurilor nepotrivite pentru un sex sau pentru celalat. Scrisoarea a LXX-a Dovezi si referiri biblice despre statornicia sau nestatornicia sufletului, despre inaltarea si coborirea lui, despre diferite picate si despre indreptarea omului prin spovedanie, pocainata si fapte bune. Indemnuri catre Horontianus de a starui pe calea cea buna. Scrisoarea a LXXI-a Urmare a scrisorii precedente, in aceasta sufletul este aratat ca fiu al Bisericii si format in invatatura Evangheliei. Scrisoarea a LXXH-a De ce la evrei a fost nevoie de taierea imprejur si de ce crestinii nu mai aveau nevoie de aceasta operafie; diferite pareri despre taierea imprejur si despre intelesurile care i se atribuie. 10. Maniheii combateau circumciziunea, pe cind ebionifii §i symmachienii o recomandau fi crestinilor. Ebionitii erau crestini iudaizanfi. Symmach de fel din Samaria (sec. II sau III), chiar a trecut de la crestinism la iudaism si a compus in greceste o noua versiune a Bibliei. Scrisoarea a LXAJLLl-a Scrisorile LXXIII-LXXVII, isi propun sa explice unele pasaje din epistolele Sf. Ap. Pavel. In acestea se arata sensul si scopul legilor date de Moise. Legea scrisi ri-ar fi fost necesara. daci ar fi fost respectata legea nescrisa, care se g&seste in inimile noastre si care se recunoaf te foarte bine la copii. Dar cum legea naturali a fost calcati, s-a dat legea scrisi pentru recunoaf terea gre- selilor si pentru iertarea lor prin Hristos. Scrisoarea a LXXTV-a Urmare la scrisoarea anterioara, Ambrozie explica pe larg intelesul cuvintelor Apostolu- lui, care spune ca legea ne-a fost data ca o cal&uzi spre Hristos. Multe porunci din legea veche au fost inlaturate de poruncile Evangheliei, ca fiind socotite de prisos, legea cea noua fund implinirea celei vechi. Scrisoarea a LXXV-a Desi adresata lui Clementianus, scrisoarea aceasta este o urmare a celor anterioare si in unele manuscrise este adresata tot lui Irineu. Dupa ce a aratat legea ca o calauza catre Hristos, Ambrozie explica afirmatia Apostolului ca nimeni nu capita dreptul in fata lui Hristos din fap- tele legii, ci din credinta. Mai departe, plecind de la.ideea ca testamentul implica mostenire, arata ca adevarata mostenire, aceea a imparatiei cerurilor, o da Noul Testament. 340 SFlNTUL AMBROZIE AL MtLANULUI Scrisoarea a LXXVI-a La cererea lui Ir Ineu, sint lamurite unele intelesuri mai adinci din epistola catre efeseni, in care Apostolul ne sfatuieste sa nu ne pierdem nadejdea in imparatia lui Dumnezeu. Scrisoarea a LXXVH-a Mostenirea imparafiei ceresti si f&gaduinta acesteia, robia §i libertatea, blestemul si bine- cuvintarea, slujirea de nevoie si cea din evlavie, toate aceste no^iuni de baza Ambrozie cauta sa le adinceasca in cugetul lui Horontianus. Scrisoarea a LXXVUl-a Atributele legii si ale drept&fii. Hristos s-a supus legii pentru a ne mintui prin puterea cru- cii. Virtutile creatine inlocuiesc puterea legii vechi si intre ele cea mai mare este dragostea. (Se pare ca Horontianus era evreu de neam si ca se crestinase de tinar). Scrisoarea a LXXLX-a Bellicius, care era bolnav, a trecut la credin^a crestini si s-a facut s&natos. Ambrozie il feli- cita §i-l intareste in invatatura Evangheliei. Scrisoarea a LXXX-a Adresati de asemenea lui Bellicius, ii atrage acestuia atentia c& apa botezului il vindecase precum pe orbul din nastere apa Siloamului. Se arata de asemenea, puterea si intelesul minunii lui Iisus, Care a vindecat pe un orb din nastere, sensul alegoric al vederii si nevederii, al intune- ricului si luminii in invatatura lui Hristos, Scrisoarea a LXXXi-a Cuvinte de mingiiere catre cei care, cazuti in deznadejde sub povara grea a preopei, se gindesc sa dezbrace haina sacerdofiului, si indemnuri sa rabde totul, fiindca Dumnezeu va da fiecarui dupa meritele sale. Gindul de a parasi preofia vine de la diavolul. Scrisoarea a LXXXH-a Pus sS judece un proces de proprietate intre trei frati, Ambrozie a reusit sa dea o hotarire mul(umitoare pentru fiecare din ei fi astfel sa aduca pacea si dragostea in sufletele celor ce de multa vreme se gaseau in dezbinafe si vrajbS. Scrisoarea a LXXXHI-a Ambrozie il felicita pe Sisinnius ca si-a iertat fiul pentru faptul de a se fi cas&torit fara invoi- rea lui. Exemple biblice de iertare si dragoste a parintilor fafa de fiii lor. Scrisoarea a LXXXTV-a Scrisoarea aceasta, ca si cele urm&toare pina la sfirsit, nu se remarca prin ceva deosebit Pe cit se intelege, situatia lui Cynegius era asemanatoare cu cea a lui Paternus din Scris. a LX-a. SCRISORI 341 Scrisoarea a LXXXV-a Si-L urmam fara incetare pe Hristos, s& fim puternici, este invajatura de baza care se desprinde din aceasta scrisoare a lui Ambrozie catre papa Syricius. Scrisoarea a LXXXVI-a Ambrozie, numindu-1 pe papa Syricius frate, isi exprima mulfumirea pentru serviciul lui Priscus. Scrisoarea a LXXXVH-a Sentimente de prietenie si dragoste in egala masura fiaja de Segatius si Delphinus din par- file africane. Scrisoarea a LXXXVlU-a Priscus e pentru Ambrozie vechi nu numai prin nume (priscus in lat. insemneaza vechi), ci si prin prietenia de o viafa intreaga dintre ei. Scrisoarea a LXXXIX-a Cuvinte amabile de raspuns la scrisoarea primita de la Alypius, un demnitar de seama, pe cit se pare. Scrisoarea a XC-a Ca §i scrisorile anterioare, schimb de cuvinte amabile intre cei doi corespondenfi. Scrisoarea a XCI-a Lauda pe Candidianus pentru gindurile si sentimentele pe care i le impartaseste. I M NURI LE Sfintului Ambrozie episcop al Milanului Prezentare si traducere din limba latina de Dan Negrescu Traducerea imnurilor s-a facut dupa Patrologiae cursus completus, Patrologiae Latinae tomus XVI, AccuranteJ.P. Migne, Parisiis, Apud Gamier Fratres, Editores et J.P. Migne succe- sores, 1880, col. H73-1476. Traducerea imnurilor atribuite Sfintului Ambrozie al Milanului a fost facuta dupa Patrologiae cursus completus, Series Latina, Accurante J.P. Migne, Patrologiae Latinae, Tomus XVII, Parisiis, 1879, col. 1209-1260. INTR OD U C ERE Dincolo de (incd) nerezfilvata problemd a paternitdtii multora din ale 94 de imnuri socotite ambroziene, 1 rdmine impresionantd pentru oricare suflet sensibil, dorinta de lumind, pace §i mintuire exprimatd de Sfintul din Mediolanum, impresio- nantd aceastd dorintd, prin increderea purtdtorului ei intr-o posibild inseninare a unui veac urgisit de hoardele barbarilor care, in necredinta lor, sjdritnau §i ultimele coloane clasice ale templelor pdgine, dind lovitura de ultima ord panteonului greco- latin, darfard a cruta nici noile lacasuri ale Dumnez/ului unic §i mintuitor prin Fiul. Se imbind in aceastd speranfd, increderea in bundtatea nemdsuratd a Mintuitor ului ce nu-si par&seste turma, cu constiinta cdrturarului hrdnit §i la scoala unor scriitori vechi din a cdror intelepciune vafifost deprins el cite ceva despre mersul inainte al vremuri- lor si destinul popoarelor. (Pentru toate cele ardtate pind aid a se vedea imnurile LXXXI si LXXXII din cele „atribuite" si intitulate ambele In vreme de razboi). Putem presupune deci,fdrdagresiprofund, cd scopul unora dintre imnuri nu era numai instruirea si delectarea 2 , cisi mingiierea sufleteasca a multimii credinciosilor in vremuri de restriste. Fdrd a insista aid asupra problemd paternitdtii imnurilor 3 (depdsitd defrumu- setea lor), vom mentiona totusifaptul cd in urma tdlmdcirii celor 94 de imnuri si a unui amdnuntit studiu lingvistic si lexical in cadrul acestuia * refinem ca absolut autentice cele 12 imnuri editate in tomul XVI al Patrologiei Latine a luiJ.P. Migne 5 . Opinii similare pot fi intilnite si la alti cercetdtori ai liricii ambroziene, aducindu-se motivatii pertinente, diferite de cele lingvistice 6 . tnprivinta celorlalte 82 itnne editate cu precautie deJ.P. Migne in torn diferit 7 , acestea sint calificate de editor ca Hymni tributi adicd imnuri atribuite Sfintului Ambro&e alMilanului. Cd imnurile nu sint absolut autentice este evident si o dovedeste in primul rind existenta a numeroase poe&i in doud variante 8 . Nu inseamnd insd cd aceste imnuri nu ar fi ambroziene. Considerdm cd imnurile in numdr de 82 aufost ambroziene „in forma mentis", dar in forma avutd astdzi sint rodul insemndrilor unor discipoli, in maniera in care vorproceda invdtdceii Feridtului Augustin cu o multime din predicile ilustrului lor invdtdtor. Retinerea scrisd a imnurilor ambroziene puteafifdcutd in numeroase imprejurdri si depersoanele cele mai diferite, avind in vedere marea lor popularitate; tocmai pentru dimensiunile atinse de popularitatea imnurilor ambroziene retinem observatia dupd care ,^imbrozie... ajunge la o popularitate atit de mare inctt toate melodiile epociisale erau numite „cintdri ambroziene", fantezia poporului acordindu-i compunerea aproape a tuturor acestor dnturi si socotindu-l totodatd inventatorul muzicii bisericesti cit §i intemeietorul §colilor de cintdreti, creatorul modurilor etc. " 9 . Mai mult chiar, un 346 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI alt cercet&tor al liricii ambroziene considerape bund dreptate cd „ne da degindit... suc- cesul lui Ambrozie" si cd Jnfluenta sa ca scriitor de imnuri a fast asa deputernicd incit ea a putut supravietui" 10 . Mir area este indreptdtitd dacd negindim lafaptul cd in ciuda generozitdtii con- vingerilor poporului, istoria a dovedit cd Sfintul Ambrozie al Milanului nu este un novator in materie depoezie, avindu-l ca antecesorpe eruditul in versuri Ilarie alPic- taviei. Dar tocmai renuntarea la o eruditie inaccesibild multimii credinciosilor si cdu- tarea senindtdtii in suflet §i a claritdtii in cuvinte afdcut ca Ambrozie sdfie totu§i soco- tit ,J*drintele compozitiei latine de imnuri §i, indirect, al muzicii §i al cintecului popu- lar al Bisericii" ". Dincolo de problema intiietdtii Sfintului Ambrozie in poezia imnurilor, rdmine imensa influentd a versurilor sale. In ciuda diversitdtii remarcabile a celor 94 de imnuri, acestea pot fi grupate in functie de obiectivul urmdrit cuprecddere depoet. In cele ce urmeazfi vomfolosi nume- rotarea imnurilor asa cum apare inprezentul volum. Un numdr apreciabil de imnuri n sint inchinate unor ore ale zilei sau noptii, ore care in constiinta crestinilor de atunci " trezeau aducerea aminte de unele intimpldri fundamentals pentru credinta in invdtd- tura Mintuitorului. Orei a treia in care, dupd traditia evanghelicd, Hristos afost indl- tat pe cruce, ii sint inchinate imnul III (din cele strict autentice) precum si XV, XX, XXI, XLVI etc. din cele atribuite. Ora a sasea precum si a noua sint cintate in numeroase din imnurile atribuite: XVI, XVII, XXII, XXIII, XL VII si altele. Numeroase sint si imnurile inchinate Naste- riiDomnului, Jndltdrii Sale. Credem cd marea popularitate a imnurilor si a autorului lor nu afost doar aceea a unui iscusit versificator ci inprimul rind aceea a unuipdstor sirguincios. Cum bine s-a remarcat Sfintul Ambrozie al Milanului nu si-a pierdut niciodatd simtul practic u ; aceasta insemnind cd nu §i-a uitat nici un moment misiu- nea arhipdstoreascd; indiferent cdrei ore, cdrui eveniment sau cdrei Persoane a Sfintei Treimi ii este inchinat imnul, Sfintul Ambrozie nu omitesd ceard pentru pdstoritii sdi pace, liniste sufleteascd, mintuire deplind de toate relele veacului. Oricit de sublim sau poate cu cit mai sublim, cu atit mai imediatd apare finalitatea imnului ambrozian. Cintul imnic trebuie sd-l ajutepe crestin in toate momentele existentei sale; iatd de ce trebuie scrise imnuri „de dimineatd", „cdtre seard", „cdtre vremea noptii"; strd- dania pentru mintuire nu cunoaste tihnd astfel incit la orice ord a zilei sau a noptii se cadeca imnuri „de slavd" sd-i fie indltate Tat&lui, Fiului, asijderi Sfintului Duh (LII, XLVIII, LIII, XUI, XXXIX, etc.). Spirit de o senindtate si luminozitate rar intilnite, Sfintul Ambrozie al Milanului inchind numeroase imnuri Pastihr, si aceasta totspre binele turmei sale, considerind cd acesta este momentul optim pentru ca Dumnezeuprin marea-i bundtate sd le aducd truditilor oameni, iertarea pdcatelor din veac, mult asteptatd dar nu si meritatd in aceeasi mdsurd. Din adincile rugi (cdci imnurile sale sint in egala mdsurd rugi) ale Sfintului Ambrozie al Milanului se desprinde o infinitd bundtate si dragoste de oameni; pdstoritii sdi, dar si ceilalti oameni meritd, in ciuda IMNURI 347 deselor cdderi in pdcat, ingdduinta Tatdlui si bun&tatea Mintuitorului, c&ci ei rdmin creatia Sa; si apoi Fiul insusi nu a considerat nedemn (se aratd intr-un imnj sd Se invesminteze in vremelnicul trup al omului ca in ceva biruitor §i vesnic. Care a fost rdsunetul bundtdtii dar si a tenacitdtii lui Ambrose intru pdstrarea credintei arzfi- toare o dovedeste imnul inchinat nasterii Sfintului milanez (LXVIII), de data aceasta, in mod cert neambro&an; §i totusi inchinarea adusd luiAmbrozie este in spiritul imnu- rilor sale. altd categorie distinctd o formeazd imnurile (LXIX-LXXV) inchinate unor mucenici sau sfinti care prin pdtimirile lor au intdrit credinta si care la rindul lor pot sterge cite ceva dinpdcatele omenirii. Ca orice impdrtire si aceasta propusd este relativd in mdsura in care pot fi intilnite si imnuri oarecum izplate; in aceastd categorie se in- Scrie imnul VI, (din cele strict autentice) (,J*e munte chema-voipe Dumnezeu") adevd- rata perld poeticd a mdrturisirii ambroziene. Lectura unor asemenea imnuri risipeste mirarea celui ce se intreabd cum a fost posibild rdspindirea atit de mare a stihurilor Sfintului din Milano; defapt interesul pentru frumusetea liricii ambroziene a fost con- stant de-a lungul vremurilor; dincolo defaptul cd o serie din imnuri fac parte din Bre- viarul latin 15 , se cere mentionatd strddania lui Racine in a traduce unele imnuri ambroziene 16 . Defapt intreaga strddanie de stihuitor a Sfintului Ambrozie alMilanului a fost una deplin constientd ca si convingerea nesmintitd a cuvintului scris 1? ; cum altfel am putea explica acele versuripe care numai un stihuitor deplin luminat asupra propriu- lui har, le putea scrie: In a luminii cetdtuie Sd-nscrie aste stihuri Si in a vietii carte puie, A noastre mintuite duhuri. Slavd Tie, Doamne. TRIMTTERI 1. Altminteri, socotim ci o viitoare rezolvare a paternitatii imnurilor nu ar mai schimba aproape nimic deoarece nici frumusetea lor nu ar avea de suferit si nici intiparirea acestei fru- muse^i in constiinta crestina nu ar mai putea fi clintita. Cautarea, desigur, poate continua mai degraba in latura ei arheologica. 2. Din chiar marturia Sfintului Ambrozie facuta in Sermo contra Auxentium de basilicis traden- tis 34 , (Migne, P.L., XVI, 1017) reiese clar prelucrarea principiului clasic „movere et docere" de la Horatius, unul din poetii vechi, drag lui. 3. Parerile cercetatorilor difera in privinfa autenticitatii imnurilor; unii considera absolut autentice patru imnuri care incep cu versurile: aeterne rerum conditor, Deus creator omnium, lam surgit hora tertia, Intende quis regis Israel; aceasta pornind de la observatia lui Beda Vene- rabilul din De arte metrica 27 , (Migne, P.L., XC, 172 D). Alti cercetatori considera ca autentice opt imnuri sau patrusprezece. li mentionam pe: Luigi Biraghi, Imni sinceeri e carmi di Sant Ambrogio, Milano, 1862. 348 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI G.M. Dreves, Aurelius Ambrosius der Vater des Kirchengesanges. Eine hymnologische Studie. Frei- burg im Breisgau, 1893. A. S. Walpole. Notes in the text of the Hymns of Sf. Ambrose, in Journ. of. teol. Studies", 1908, p. 428-436. 4. Nu fac obiectul acestei prezenteri, concluziile analizei lexicale; menfionam doar ca ana- liza recuren|ei unor cuvinte sau sintagme lexico-fonetice ateste unitatea celor 12 imnuri din tomul XVI al P.L. ed. Migne. 5. Col. 1473-1476. Trimiterea complete in foaia de titlu. 6. Conform Mitropolit Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din vechea literaturd cres- tind, Timisoara, 1984, p. 198-199. 7. A se vedea trimiterea exacta in foaia de tidu. 8. Nu ne putem pronunfa exact in legfttura cu criteriul folosit de editor in ordonarea variantelor, cu aBt mat mult cu cit ca arhitectura a textului foarte adesea eel care poarta men£u- nea Alia lectio eiusdem kymni (alta lectura a aceluiaf i imn) ne apare mai consolidat decit eel pur- tind tidul.Pe de alta parte la nivelul conpjiutului este evident ca varianta Alia lectio nu are com- plexitatea gindului dus pina la capat. 9. Aspectul este prezentat mai larg in lucrarea lui George Onciul, din care am citat, Istoria muzJLcii, vol. I, Bucuresti, 1929, p. 53. 10. G. M. Dreves, Aurelius Ambrosius der Vater des Kirchengesanges. Eine hymnologische Studie. Freiburg im Breisgau, 1893, p. I. 11. G. M. Dreves, art. Hymns, in „Encyclopaedia of Religion and Ethics" edited by James Hastings, vol. VII, New York, 1955, p. 16, col. I. 12. Nu ne referim aici separat la variante deoarece foarte adesea diferen^ele sint minime de la citeva versuri la unul sau citeva cuvinte. 13. Orele trebuie infelese dupa procedeul roman de impar^ire a zilei §i a noptii. 14. Mitropolit Nicolae Corneanu, op. cit., p. 197. 15. Ch. - Willi, Le breviaire expliqui, 2-6 ed. t. II, Paris, P. Tequin, 1922. Este vorba de imnurile care slavesc lucrarea Tatalui Ceresc in zilele Facerii (XXX-XXXV din cele „atribuite") 16. Lasind la o parte calitatea discutabila a traducerilor dramaturgului francez, merita s& subliniem totu^i ca in mod cert atitudinea ingaduitoare a acestuia fata de personajele sale, tru- dite sufleteste eel mai adesea, este un reflex al bunatatii |i ingaduintei fate de semeni, manifes- tate de Sfintul din Milan in imnurile sale. 17. In privinta versificajiei ambroziene (vezi Mitropolit Nicolae Corneanu, art. cit., p. 206-208) dorim sa subliniem doar faptul ca daca ritmul versului tradeaza cultura clasica a auto- rului, rima - inexistenta la poefii pagini - nu este intotdeauna premeditate in imnuri ci dimpo- triva adesea inHmplatoare, rezultate din existenta unui numar fix de desinente verbale fi nomi- nale in limba latina §i prin urmare din inevitabila lor repetabilitate. Adoptarea rimei in tradu- cere s-a facut deci in primul rind pentru satisfacerea sensibilitatii cititorului modern, fara a face, desigur, concesii nepermise fate de textul latin. IMNULI (De lucruri pururea Izvoditor) De lucruri pururea Izvoditor, Tu dai zilei §i noptii calea §i veacurilor veacuri dai §i-nlaturi ve§nic supararea. IMNURI 349 Acum al zilei mare crainic suna, Al nop£i-adinci mereu neadormit, Lumina-i drumetilor ce noaptea s-aduna, Acela ce noaptea de noapte-a-ngradit. Iar Lucifer acum, de-acesta desteptat Din intuneric bolta-ncet o scoate; §i-ntreaga ceata a celor in pacat, La glas, din calea raului s-abate. Prin el corabierul stringe noi puteri, Cu-ncetul se-mblinzesc talazurile marii; Pentru al Maicii Biserici prin cint de dureri §i-a ispasit acum pacatul lepadarii. Cu sirguinta a§adar sa ne trezim, Pe cei ce zac cocosul ii desteapta; Celor ce dorm inca, sa le zvonim, Iar pe cei lenesi cocosu-i cheama-n fapta. La cintul crestatului speranta se-ntoarce, Se-ntinde in bolnavi nadejdea puterii, §i-n cei pacatoji credinta se-ntoarce Taisul tilharului se-ascunde vederii. Priveste-i Doamne-acum pe cei cazuti, Palesc acum greselile de ne privesti, §i ne-ndreapta pe noi, cei vazuti; §i ce pacat prin plins ne izbavesti. Lumina, Tu, strafulgera-ne simturile §i risipeste-i mintii noastre visurile, Ca sa rasune catre Tine glasurile; §i Tie Doamne, sa-£ trimitem rugile. IMNUL II (Tu, Doamne, ce toate le-ai facut) Tu, Doamne, ce toate le-ai facut §i-naltelor tarii esti calauza, Ti-i ziua-nvesmintata in lumina, Precum e noaptea-n somn ticut. A trudei contenire sa lecuiasca trupul, Ca dupa alinare, la munca sa porneasca; Odihna u§ureze in liniste si gindul, Durerile cernite de chin le mintuiasca. 350 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Prinos de multumire ziua-incununeaza, Cu rugi intimpinata-i si noaptea ce se pune, Ajuta vinovatii cu bunatatea-Ti treaza, Cintind, un imn sa-Ti inaltam peste genune, Al inimii strafund il umple glasul, Ce nestirbit il faci Tu sa rasune; Spre Tine duca-si fara sovaire pasul, Iubirea fara pata si chibzuirea-n bine. Cind noaptea zavoraste, neagra racla, Deplina zi, in miezu-i neprielnic, Cu-intuneciuni credinta nu se-mpaca, Ea schimba in lucire trimisul vremelnic. Sa nu-i ingadui gindului sa doarma, Iar somnul-din gre§eala sa-1 cunoasca; Slabindu-ti a credintei pazitoare arma A visului inchipuire sa nu te rinduiasca. Cind lepadat e simtul ce infeala Sufleru-n adincu-i Te viseaza, Iar teama pe eel ce-i cu sfiala, Nu-1 tina treaz cind tilharul vegheaza. Evlavie catre Hristos §i Tatal din vechime, §i catre Duhul Sfint al Tatalui asemeni Ce este-n toate tare §i Unu in Treime; Obladuie§te-i cu mila pe-ncrezatorii oameni. IMNUL III (Ora a treia acum rasare) Ora a treia acum raSare, Acum Hristos e inaltat pe cruce, Mintea nu cugete vreo incalcare Cind fiecare rugarea-si duce. Acela poarta acum neprihanire Ce-n inima-i II duce pe Hristos; Demn se-arata de-a Duhului primire Cel ce prin juruinte-aduce un prinos. In ora aceasta s-a sfirsit Nelegiuirea crunta de odinioara, Prin ea a mortii stapinire a pierit, Pacatul veacului in hauri se coboara. IMNURI 351_ Ferice vremi de-atunci au inceput Prin al Mintuitorului adinc har, Bisericile-n lume le-a umplut Credinta cu-adevaru-i, deplin dar. Din crestetul inalt al slavei Ii spuse astfel Maicii Sale: Iata-ti mama, Fiul ce avea-vei; Apostole prive§te-ti mama-n sfinta cale. Ca sfinta zamislire sa nu vatame-n fata Sfiala Mamei ce-a ramas fecioara, Despre adinca taina acum ne-nvata Al nun£ii val ce peste ea coboara. Mintuitorul ne-a dat noua credinta §i prin minuni cere§ti ne-a invatat; Nelegiuita turma. insa nu §i-a dat silinta, Dar mintuit e-acel ce-n crez s-a aratat. Noi credem cu totii ca Domnul S-a nascut, §i credem zamislirea-I din Sfinta Fecioara; Cel ce alaturi Tatalui in jilt a §ezut, A lumii pacate le-a ridicat intiia oara. IMNUL IV (Vino, izbavitor de neamuri) Vino, izbavitor de neamuri, Sa i§i arate §i Fecioara rodul, Se vor mira unii in veacuri; A§a se na§te oare Domnul? Dintr-o adinca §i tainica suflare, Nu din saminta barbateasca, Al Domnului Cuvint a prins intrupare §i-al pintecelui rod sa infloreasca. Cre§te al Fecioarei pintec binecuvintat, Pastreaza insa al neprihanirii zavor mereu, Stindardele virtutii-n scintei s-au aratat, In templu-§i face loc, incet, Dumnezeu. Purcezi din regescul templu-al sfielii, Din incaperea neprihanitei nunti, Precum Uriasul din gemanarea plamadelii, Tu calea-ti strabati §i ne-o anunti. 352 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI De linga Tatal ai venit, §i te-ai intors la El apoi, Chiar pina-n lad te-ai ostenit, Dar, tot la jiltu-i venit-ai inapoi. De§i in toate ca Tatal, Te-ai incins In trap ca in eel ve§nic neinvins; §i ai rabdat chiar sa-i dai volnicie Prin a trupului nostra neajunsa tarie. Stralucitoare lumina da salasul Tau, §i noaptea lumina noua raspindefte, Lumina ce n-o schimba-al beznei hau, §i ce de credinta nesecata straluce§te. IMNUL V (Prcainaltule ce ve$nic dai lumina) Freainaltule ce ve§nic dai lumina, §i fauresti rotundul a§trilor de-argint, Prin Fiul-celor ce ragi inalta-n datina, Lumina, pacea §i viata arate-se venind. In ziua care §i acum e-a treia, In curgerea Iordanului Tu ai sfintit Cu apa-ntoarsa catre aceia Ce tainicul botez prin Fiul au primit. Rodul Fecioarei tot Tu 1-ai vestit, Cu steaua trecind argintie pe bolta Si-n ziua aceea pe Magi i-ai poftit In sfintul sala§ cu lumina cea multa. A vinului mireasma-mbatatoare In pintecoasele ulcele de apa-ai raspindit-o; Ce insu§i nu turnase-n ulcele-ncapatoare, Baut-a slujitoral pina ziu-a istovit-o. §i cum vedeau cu totii ca riurile de-ape Incep a ameti de-a vinului culoare, Stlipina-i peste ace§tia mai marea mirare, Cind vechi rosturi vin sa se-adape, In noi folosinte dupa schimbare. IMNURI I 353 In vreme ce fringeai cele cinci piini §i le dadeai intinselor miini, In gura-nfometatilor - cinci mii - Hrana cre§tea spre-ndestularea lurnii. §i piinea cum o rasfringeai, crejtea, Vazind faptuirea cu toti se minunau De vejnic curgatoare drumurile-acestea Ce din vecia adinca izvoarele le au. Plina-i de rod rasfringerea piinii Ce vine din miinile ce-o raspindesc; Aceea nefrinta doar n-ajunge miinii - Bucatile insa-n barbati se-mplinesc. IMNULVI (Pe munte chema-voi pe Dumnezeu) Pe munte chema-voi pe Dumnezeu, Pe Acela§i chema-L-voi in sufletul meu, Ca vocea-mi sa nu-i cinte singura mereu. Simtirea n-aiba in alt loc carari, Nehotarita-nu rataceasca-n chemari §i nici nu pa§easca-n de§arte-ntimplari. IMNUL VII (Tu, stralucire-a slavei Tatalui) Tu, stralucire-a slavei Tatalui, Ce raspindesti lumina din lumina §i luminind chiar inceputului Faci ziua noii straluciri sa vina. Adevaratul soare-acum patrunde §i scinteie de ve§nica lucire; A Sfintului Duh raze stralucinde Sa ne cuprinda in simtire. Tatalui sa-I-naltam juruinte, Tatalui stapin al puternicului har, Tatalui deplin al marii biruin{;e Ca raul pacat sa-1 departeze iar. Spre fapte vrednice sa ne indrume, Sa taie din toate coltii rautatii; Har celui care bine poarta-n lume, §i grija deie tuturor in grelele caderi a vietii. 23 - Sftntul Ambrozie al Milanului 354 » SFlNTUL AMBROZIE AL MILANUIAJI Gindirea s-o indrume §i s-o stapineasca, Sa fie credincioasa la trup neprihanit, Credinta sa-nfierbinte, sa nu se toropeasca, Sa nu afle vreodata de simbur otravit. Mintuitorul ne fie noua hrana, Credinta sa ne fie licoare-mbatatoare; Cu toti in veselie sa bem asta mana, A Duhului betie de veghe datatoare. §i ziua asta vesela acum sa treaca; Ca revarsatul zorilor sa ne fie sfiala, Credinta, ca amiaza, lumina sa faca, §i mintii la apus sa nu-i ajunga fala. Se-nal^a cararile noastre, §i-n toate s-arata Duh Sfint, §i Fiul s-arata in Tatal, §i Tatal intreg in Cuvint. IMNUL VIII (Ale Mintuitorului vefnice daruri) Ale Mintuitorului ve§nice daruri Cu gind senin sa le cintam; §i-a mucenicilor verzi lauri tn sfinte laude sa-i inaltam. A§ijderi pe-ai Bisericii intiistatatori, Pe vrednicii o§teni ai curtii cere§ti, Pe-ai luptei slaviti conducatori §i-adevaratele luciri lume§u. A veacului groaza acum-e-nvinsa §i-a trupului cazne-s departe, Prin sfintu-I sfir§it moartea e prinsa; De viata ferice cu toti aiba parte. In foe chiar sint dati mucenicii Si-a fiarelor din^i ii caznesc, Cuprinsa-i acum de minia fricii Gheroasa min-a gidelui trupesc. Desi maruntaie atirna din trup Si singele sfint raspindesc, Cu totii r&min, neclintirea n-o rup §i hand vietii de veci dovedesc. Vremelnicul stapin va-ngenunchea In fata vietii inchinate-a sfin^ilor Si-a lui Hristos, ce-a implinit iubirea Neinfringind speranta rugamintilor. In ele se bucura nemasurat A Tatalui slava ca si Duhul, §i-a Fiului vrere s-a aratat Si mari bucurii umplu cerul. Izbavitorule,. sa ne privesti Ca-mpreurund cei Trei ce vin Pe robii tai sa ii unesti In veacul vecilor. Amin. IMNUR1 355 IMNUL IX (Cu madularele de somn intremate) Cu madularele de somn intremate Lasam de-acum dispretuit culcu§, §i-ti cerem Tata in stihuri cintate Ne fii Tu de fata-n al zilei urcus. Pe Tine limba te slave§te-n cintare, A mintii flacara te-mprejmuie§te, Tu Sfinte, faptelor ce-s inca-n zare Le fii zamislitorul ce-acum mije§te. Intunecimile sa faca loc luminii, Iar noaptea, astrului de zi, al implinirii; Astfel pacatul nascut in taina lunii Sa-nceapa a pali prin darul stralucirii. Adinc doritori rugi sa-nal{am §i tot ce-i smintit ne fie luat, Sa n-atinga buza cind te cintam ST astfel in veci vei fi laudat. Preasfinte, in fttmte mereu sa ne stai! Tu Tatalui ti e§ti singur asemefii §i-n veci de veci calea s-o dai, Cu pavaza Duhului Sfint printre oameni. IMNUL X (Tu, ce e$ti zi $i lucirea lucirii) Tu, ce esti zi §i lucirea lucirii, Partas in lumina Tatalui firii, Vegheaza-ne celor ce-n cint ne rugam, Ajuta-ne noaptea sa o destramam. Sa duci departe-nfricosarea gindurilor, Sa pui pe fuga multimea demonilor, Alunga somnoroasa trindaveala, Nu-i cople§easca pe cei in toropeala. Astfel, Hristoase, noua tuturor, Celor ce credem, fi-ne binevoitor, Iar ce in psalmi acum cintam Ne fie dar cind Te chemam. IMNUL XI (O, sfinta Treime stralucita) O, Sfinta Treime stralucita §i implinire-n fruntea tuturor, Cind soarele-i pe calea tihnita, Sa dai Tu lumina inimilor. Pe Tine Te cintam cu iaude-in zori, Asijderi acum incet pe-nserate, Slava noastra de rugatori Te laude in veacurile toate. 356 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI IMNUL XII (Sa fie deschisa poarta lui Hristos) Sa fie deschisa poarta lui Hristos, Cu hand plin sa fie-nsemnata, §i El sa treaca- Rege glorios; Ve§nic deschis-a§teptind fSra pata. Lumina cereasca, de-un fel ales, Patruns-a-n camara Fecioarei, Sot, mintuitor, intemeind £n crez Al marii Biserici, al izbavitoarei. A mamei bucurie §i-a ei neprihanire, Speranta fara margini a credincio§ilor, Au mintuit deodata §i reaua faptuire Sleind de-intuneric pocalul mortilor. IMNURI ATRIBUITE SFINTULUI AMBROZIE i IMN DESPRE NA§TEREA DOMNtfLUI Pe-nfiista.t2.toml Hristos sa-L cintam, Pe nascutul Fecioarei Maria, Din locu-n care soarele-1 infimpinam §i pina unde-si afla el vecia. Cel ce trup din cuvint a venit Prin cele ce-un inger vestise, Din Sfinta Fecioara S-a zamislit, Din feciorelnice zavoare inchise. Voi, neamuri, toate sa va bucurati, Cerurile au dat roua In Iudeea, Grecia, la Roma fi-n Egipt, Norii departe s-au impra§tiat, Caci printr-un rege sinteti acum frati, Domnul ni-se-arata noua; In Tracia §i Persia si-a scitilor tara. Pamintul a cuprins, mintuire a dat. Pe-al vostru infiistatator sa-L slaviti Cu totii veseli §i plini de viata, De-acum nici unii ai mortii nu fiti, Nici pierduti, nici fara povata. Sa fie deschisa poarta lui Hristos, Cu harul plin sa fie-nsemnata, §i El sa treaca - Rege glorios; Ve§nic - deschis-a§tepfind fara pata. Lumina cereasca de-un fel ales Patruns-a-n camara Sfintei Fecioare, Sot, mintuitor, intemeind un crez Al marii Biserici izbavitoare. A mamei bucurie §i-a ei neprihanire, Speranta fara margini a credincio§ilor, Au mintuit deodata |i reaua faptuire Sleind de intuneric pocalul mortilor. S-a-mplinit lumea cu har Cind stinca venit-a din munte, Stinca vestita din vremuri ca dar De vechii prooroci dinainte. Ce minunata-i asta zamislire, Pe urma^ul Iisus lumii ll arata; Fecioara, savir§ind sfinta-ndatorire Ramase cum fusese de fire data. Intregul suflet fie-n bucurii, Caci a venit acum Izbavitorul, Acel ce-i Domn lumii si firii, Iar pentru izbaviti e Ziditorul. In binecuvintatu-ti pintece, Fecioara, Gasit-a sfint lacaf ascuns Fauritorul ce-n faptuirea-I coboara, Dar nimeni cu totul nu L-a patruns. Pe Cel nascut din veac Dumnezeu, Tatal hranitu-L-a-n nastere, Cu starea celei Fecioare mereu §i care afijderi I-a dat putere. Nelegiuirile El toate le-a inlaturat §i tuturor le-a dat daruri sfintite, Marimea stralucirii lumii i-a dat, Iar paguba, raul, acum sint pierite. 358 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI II IMN CATRE ORA A §ASEA Ora a sasea a zilei s-arata, Soarele patrunde pe calea-i data, * Spre-a mintui ore de trei ori doua §i-a zavori calea noptii cu roua. Acum laolalta slujind asadar, Rostu-1 nuntuim cu cintece-n har, Cu psalmii lui David ruga? cinstim, De-a proorocului tacere sa-ne-amintim. Ziua s-o chemam de §apte ori Laolalta, cu psalmii cintati in zori, Indatoririle veseli sa le mintuim, Domnului slava in cint sa-I daruim. Iertare primesc §i cei in pacat, Prin hand Domnului mult laudat, Nelegiuita moarte le va fi departe Celor ce El credintS le-mparte. Dar vesnic sa ne-amintim, Noi, care-n ruga Domnului slujim, Ca sfintu-apostol Pavel a grait Cum trebui-va Domnul slujit. Recuftoftinfa-ntreaga a cistigat Cel care vocea astfel §i-a-naltat: Cu gindul criema-voi pe Domnul Asi§deri in suflet simtindu-L. Cintarea catre Domnul nu, fie-nsingurata, Sim^irea nu se piarda pe caleTntunecata, Sa nu pluteasca fara voie pe valul intimplarii §i nici sS. nu cada in de§artaciunea tulburarii. Ghemarea celOrce Domnului cinta, Catre El numai atunci se-avinta Dac-acelasi lucru-1 poarta neprihanita minte Pe care-a cintecului sunet il poarta inainte. SCRISORI 359 HI IMN SPRE A CERE SENINUL Ziua-i ascunsa fara soarele alungat De norii grei ce bolta au intunecat; Parte avem de nop£ lungi fara stele §i fara luna, incit ne par ca vaduvele. In aer scinteiaza ingrozitor stralucitorul foe, Iar lumea se cutremura cu polu-i zguduit din loc; §i crede, ascultlnd la poarta cerului cum tuna, Ca rupte-s lan^urile, ca nu va mai fi luna. Din ploi apele marii cresc fara masura §i cu hotare miscatoare talazurile cura; Prin mijloc de paminturi apa trece-n valuri, Corabia pierduta i§i taie brazda-n larguri! Corabierul cauta zadarnic porturile sale §i £armuri cunoscute si loc ce nu sta-n cale: Pierdut corabierul e oaspe printre vrejuri, Peste-necate roade corabia-§i face drumuri. Muncile cimpeanului in plins acum ramas-au, Roadele tristei trude, ca frinta corabie, stau; Se vad plutind pe ape roade, seminte, averi; l§i muta salasul vite, acoperisuri, brazde §i poveri. Privefti cum sint purtate a casei inalte turnuri, Cum turnuri se a§eaza in stramutate locuri, Cum pe§tii inoata printre pasari speriate, Cum zbenguie tot ei pe-acoperi§ in sate. Copacul smuls din radacini e vaduvit de cuiburi, Iar gingasele pasarele pierdute-s in talazuri tulburi. De grija nu §tii cui sa-i porti intii acum; Mamei sau puilor ce-s apasati de-al apei drum. Multimea barbafilor priveste prin deschizaturi, Cu feciorelnica sfiala privind ea vede valuri; Multimea rugatoare-§i deplinge crunta foame, Corabierul poarta viata pe-a valurilor coame. 360 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Celor prin moartea-Ti rascumparati, le iarta Iisuse; Chiar daca virsta dintii cruntul puhoi il aduse Ca-n apa sa neprihaneasca a pamiiitului nelegiuire, Totusi prin al tau singe ajuns-a el la mintuire. lata acum trimisul porumbel vestitor, Purtind in cioc un ram rasplatitor; Al pacii maslin in zboru-i vesel duce, Vestind paminturile dezlegate de puhoi prin cruce. Ve§nic zamislitor, slava Jie, §i-ntrupatului Hristos, in vecie. IV IMN SPRE A CERE PLOAIE A tarinei brazde-s aspre de-afita colb purtat, Ar§ita la tara si frumusetea si marirea le-a luat; Caci nu e in putere nici haru-ales al florilor Ogoru-i uscat, paleste, se casca rana paminturilor. Nestiutor de roua, pamintul aspru a-nsetat; Finfina nu cunoa§te apa, iar riurile au secat. Tarina nu cunoaste iarba, nici plug nu simte-n ea, §i-n mare deschidere* rupturile-i arata rusinea. Ziua-n soare se-nfierbinta, pier si pasarile, Verdele-acoperamint dezveleste ramurile. §i pe drumu-ntins drumetul pulberea nisipului Scuturind-o, isi arata truda chipului. Fiarele gonesc in vint cautind suflarea, Iar barba{ii asisderea isi cauta, scaparea. Chipul §i-l ascund de vint chiar si zburatoarele, In zadar si-nseala setea-dogoreste soarele. §i-alunga copiii si ciuta cea blinda, Sleita-i de sete si pare murinda, Mihnita i§i lasa puii ce-o iubesc, Caci iarba ceruta-n zadar o doresc. §i puii venit-au sa caute iar apa - Trecuta hmpezime a fintinii nu-i adapa; Se-ntorc sa-si vada umbra-n pustia locului Dar, vai: i§i beau cu totii izvorul plinsului. IMNURI 361 Din staul pleaca vita-n desarta cautare In pirjolitele pa§uni cauta rod §i alinare, Pamintul gol il rascolesete cu tfuda-i necuvintatoare A§ijderi semenilor, inselata spre iarba, lunecinda moare. La sat poporul cauta radaciria cruda Prin dumbravi, incovoiat de-amara truda, Cu coaja de copac foamea-si obisnuiefte, Dar uscaciunea apasa puterea ce trudeste. Pacatul nostru-i vinovat, el foamea o aduse, Dar fi-ne Tu mingiietor prin darul Tau, Iisuse; Prin haru-Ti mare sa stergi adincul pacat, Sa rupi lantul chinului nostru binemeritat. Deschide cerurile ca brazda u^urata sa se-nmoaie, Ci liniste increzatoare te rugam: adu rodnica ploaie; Daca-n nelegiuite veacuri data-i ploi, Trimite-le si-acum -ne mintuie pe noi. Sa-ti fie pururi gloria, vesnice zamislitor Ce cu Hristos intrupatul e§ti intiistatator, A§ijderi e§ti cu Duhul Sfint intr-una §i-n veacul vecilor puterea-ti tine mina. V. IMN PENTRU IMPLINIREA SUFLETULUI Hristoase, care esti si zi si stralucire Sa dai in vileag a noptii-ntunecimi, Adu-ne lumina cea fara de pieire, De-a ei fericire sa glasuim din inimi. Sfinte Doamne Te rugam, In asta noapte apara-ne, Linistea noastra s-o pastram, §i noapte lini§tita da-ne. Sa nu se napusteasca somnul greu, Sa nu ne vatame nici un dusman, Nici somnului robit trupul mereu, Sa nu ne-arate Tie-fapturi in van. Ochii truditi sa afle visul, Sufletul vesnic la Tine vegheze, Dreapta-Ti sa apere pe credinciosul Cel iubitor, in noptile treze. Aparator al nostru ne prive§te, Pe-nselatori sa ii impiedici, Pe credinciosi condu-i regeste; Prin singele-Ti i-ai facut vesnici. Aminte sa-ti aduci Doamne de noi In trupu-acesta al nostru greu, Tu Doarnne-aparitor al duhului vioi Ne fii partas acum, mereu. 362 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI VI IMN CATRE DIMINEATA Dumnezeu al bunatatii preamarite, Insuflejitor al lumii faurite, Esti unul singur prin putere, §i intreit celor ce au vedere. Cu bunatate-asculta cintecele strinse §i-alunga durerile noastre plinse, Ca to£ apoi cu inimile neintinate De bine-adinc sa tresaltam, Preainaltate. Ficatul bolnav si madularele In flacara focului arde-le. Sa le incingi apoi cu vesnicia, Alunga huzurul |i nimicnicia. A nop£i ore cu totii sa trecem, Darul tarimului sfint sa-1 aducem, Prin cint cu el sa ne imbogatim Peste masura cu to£i, sa-1 raspindim. Alta lectura a aceluiasi imn Parinte al bunata^ii preamarite, Cirmuitor al lumii faurite, > Esti Dumnezeu dintr-o plamada, §i intreit celor ce pot sa vada. Cu bunatate-asculta cintecele strinse §i-alungi durerile noastre plinse, Ca tofi apoi cu inimile neintinate De Tine-adinc sa tresaltam, Preainaljate. Bolhavul ficat si madularele In flacari potrivite arde-le, Ca astfel incinse sa tresara, S-alunge huzurul din trap in afara. Intinde-le dreapta celor in trezire, Ca mintea sa-nalte fara sovaire, Inflacarata s-aduca mulfumiri §i-n a Domnului lauda impliniri. 1MNURI 363 VII IMN DE DIMINEATA Tu ce esti Unul si Sfinta Treime, Ce cu putere cirmefti larga lume, Asculta cintul laudelor sfinte, Ce la trezire-1 naltam din minte. • Adesea-n nop£, din a§ternut ne ridicam, §i-n vremea dintre zile cu topj ne rugam Spre a-ti cere cu adinca staruin^a, A ranilor vindecare la cei in suferin|a. Daca-n noapte un demon in§elator, Ne-arunca-n genunea grefelilor, Pe-acela Cerescule sa-1 risipefti, Cu taria slavei sa ne mintuie§ti. Sa nu dam vederii trup prihanit §i-n noi sa nu zaca duh toropit, Nici faradelegea sa nu-ne-mprejmuiasca, §i-n noi inflacararea sa nu se potoleasca. Pentru aceasta ne rugam Mintuitorule, Ne umple cu lumina ta zilele, Desavirsite in goana sa le trecem, Cu ea si tihna deplina s-avem. ALTA lecturA a ACELUIA§I IMN Tu ce efti Unul §i Sfinta Treime, Ce cu putere cirmefti larga lume, Asculta cintul laudelor sfinte, Ce la trezire-1 naltam din minte. Adesea-n nopti, din astemut ne ridicam, §i-n vremea dintre zile cu totii ne rugam, Spre a-ti cere cu adinca staruin|a A ranilor vindecare la cei in suferinta. Daca-n noapte un demon infelatdr Ne-arunca-n genunea grefelilor, Pe-acela Cerescule sa-1 risipe§ti, Cu Taria slavei sa ne mintuie§ti. 364 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Sa nu dam vederii trup prihanit §i-n noi sa nu zaca duh toropit, Nici faradelegea sa nu>ne-mprejmuiasca, §i-n noi inflacararea sa nu se potoleasca. Pentru aceasta ne rugam Mintuitorule: Ne umple cu lumina Ta zilele, Desavirsite, in goana sa le trecem Cu ea si tihna deplina "sa avem. Lucifer sa strafulgere acum rasaritul, El soarelui merge-nainte vestindu-1, A noptilor intunecimi se prabusesc A sfintei straluciri lumini, ziua vestesc. In frunte sa ne stai preaiubitor Tata ceresc. VIII IMN DE DIMINEATA Tu zidtyor al stralucirii vesnice, Tu insuti zi fi-ntreaga stralucire, Tu noaptea n-o cunosti din fire Caci efti a stralucirii zamislire. Acum palida noapte da-napoi Caci ziua apropiata se arata, Stralucitorul Lucifer cu a sa spata Taiat-a calea cu stele prei?arata. Acum ne ridicam din astemut, Cu totii sa cintam a tale haruri, Invinsi sint ai oarbei nopti fauri, Soarele ne-arata iara zilei daruri. Acum cu totii sfinte te rugam, Nu ne cuprinda trindavirea, A noastra minte sa-si tina trezirea, Vicleanul veacului in ea nu-si afle ispasirea. Minia sa nu ne traga-n certuri Nici gura pintece nu-1 indemne, Nici foametea n-aduca negre-nsemne, §i nu cuprinda lenea trupurile demne. IMNURI 365 Ziua de azi Hristoase, s-o strabatem Deplintreziti cu teafara minte, Cu duhul plin de credinta fierbinte, §i trup neintinat sa ducem nainte. IX IMN CATRE ORA A §ASEA Cu-ncetul se mintuie Ora a §asea Din drumul celor de doua ori trei, Din loc de-mpartire ziua privea Inapoi la tarim unde noapte-i. Veni£ slujitori ce va rugati, Al Domnului nume preafericit Cu mintea si vocea sa-L inalta|i, In slava §i-n cint preamarit. Aceasta-i ora de odinioara In care vrerea celor muritori Facut-a ca moartea sa-L doara Pe-al veacurilor Sfint intre judecatori. Cind soarele pe neasteptate ingrozit De-a marelui omor nimicnicie, Mortii i-a dat loc in veacul prihanit §i-a alungat nelegiuita zi catre vecie. Dar tot la ora aceea Avraam Plin de credinta curibscut, De taine stiutor in al sau neam, Trei vftzuse, dar Unul a crezut. Aceasta-i ora potoivita pentru rugi, Ce ne-a lasat-o chiar Mintuitorul, Cu-ndemn spre credincioasele lui slugi, Sa-nalfe-n cint pe Ziditorul. Aceasta-i ora buna-n care Primejte harul, spus noroadelor, Chiar §i-ndirjitul ce la harta sare, Du§man fiind credintei dar §i roadelor. Pe noi ce fricii ii sintem supu§i Sa ne-ntare§ti prin drepta-ti iubire, Sa-nfruntam a loviturilor cenu§i Ce dusmanu-aduce-n cruda-i praznuire. Pe Tatal unic sa-L rugam, Pe Dumnezeu si Fiul Rege, Sfintului Duh sa-I inaltam §i Domnului ce in Treime-i lege, Ca sa-i vegheze-n rugaciune Pe cei mintuiji odinioara Prin patimirea-I in intelepciune, Rascumparati de-a sa comoara. X IMN CATRE ORA A NOUA De trei ori ora a treia s-a inaltat, Hristos obi§nuie§te-acum sa vina, Cu-al viei rod bogat e-ncarcat; §i slujitorilor le imprumuta taina. Se cade pregatiti sa a§teptam Ca darul Domnului sa nu se treaca §i-al vitei lastar indata sa-1 plantam Ca-n inima-I radacina sa aiba teaca; Ora aceasta care-a stralucit, Lumea a scos din neagra-ntunecime §i-£ii crucii nori a risipit Lumina raspindind in intregime. Iisus recheama din morminte Trupurile celor morti odinioara, §i porunce§te s& pftseasc& inainte Cu sufletul inters §i-n veci nu moara. 366 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Ne-a raspindit flacara-n singe §i trupul vremelnic 1-a redat, Ne-a dat slava celui ce-nvinge §i celor vii in trup s-a aratat. Noile veacuri sa fie-ncredin^ate Cu legi de moarte mintuite, §i sa-si urmeze calea, invajate §i cu rasplata viepi fericite. Sa-i spunem deci noi, cei apropiap' Un cint de laude lui Dumnezeu, Chiar si tilharul cind cintati, Credin^ei supus, mintuit e de greu. Prin posturi cu har implinite Sa-ngrijim rasplata viitoare, Incit fiecare-n zile-obisnuite Sa nu stie de foame chinuitoare. XI IMN CATRE NOAPTE Dumnezeule, legiuitor ce-ai dat A zilei si a noptii desparpxe Ca trupurilor grele ce-au lucrat Somnul s-aduca primenire, Pe Tine Te rugam ca-n noaptea grea, Cind somnul adinc gindire-apasa Cind tot ce-i trudit arata sleirea, Sa lumineze credinta in casa. Ci chiar cind somnul greu Nestiutor de griji a-nvins, Sa-^i fie simpil treaz mereu, Nu-ti fie haru-n vise prins. Dusmanu-nselator sa nu indemne La josnice-ngrijiri si rele bucurii, Facind in ale noptii taine semne Ce trupu-1 due in mrejele nestapinirii. Simtirea fricii-n noi nu creasca §i groaza-ri noi nu se strecoare, Vederiia inselatoare sa nu stapineasca Prin visuri mintea cea ratacitoare. XII i'MN PENTRU TIMPUL NOPTII E vremea miezului de noapte, Ne-ndeamna vocea proorocului Sa-i spunem Domnului laude-n soapte, §i pururea Tatfilui si' Fiului; Asijderi §i Duhului Sfint, Caci Treimea-n tot desavirfita Trebuie-naltata-n cint; Caci dintr-una-i plamadita. Vremea aceasta-i de ingrozire, Cind ingerul distrugator venit-a, In tot Egiptul a adus pieire, §i pruncii spre moarte gonit-a. Dar ora aceasta-i si a mintuirii, Caci tot atunci un inger Nu-ndrazhise fapta pedepsirii In semnul singelui, cu fulger; Egiptul deplinse cu totul A pruncilor morti nemiloase; Israel se bucura cu sufletul, Caci singele mielului il aparase. Noi sintem Israel adevaratul, In Tine Doamne sintem ferici|i, Dusmanu-i alungat ca si pacatul, Prin sfintul singe sintem mintuiti. IMNURI 367 De bund. seama-i acel ceas In care glasul vestitor Spune-al Logodnicului pas, Lumii ceresti stapinitor. Atunci cind e a Lui venire, In cale vin sftnte fecioare, Tresalta-n marea fericire Purfind faclii de sarbatoare. Dar noi sa veghem in trezire, Purtindu-ne gindul stralucitor Incit la a lui Iisus venire Cu top! sa fim demni de Ziditor. Tot in miez de noapte au asteptat §i Pavel si Sila inlanfuiti, §i cum pe Hristos 1-au laudat, In inchisoare au fost mintuip!. Cele ce-n urma ramin nebune Lumea aceasta e adinca inchisoare; Sint cele ce au faclii fara foe, Hristoase Doamne noi Te laudam, Zadarnic poarta o fac sa rasune, Nemintuiede-alanfuluigreastrinsoare, Intrarea-n tarimul de sus sta pe loc. Pe noi ce credin£a-n Tine cintam, De Tine fa-ne demni, Tu Rege sfint, La fel de slava stapinirii viitoare §i-n stradanie spre vesnic legamint, Sa te cintam cu laude nemuritoare. XIII IMN DE DIMINEATA Fauritor al vazduhului stralucitor, Tu insuti ai dat sigur pas §i lunii albe si noptilor §i soarelui cu zilele ce-au rarnas. Ne-ndeamna ziua revenita Sa-ti inaltam laude Tie, A boltei fata stralucita Ne-nsenineaza duhul, vie. ] Intunecata noapte-i risipita, Tot ce-i primejdie sa-nlaturam, Renaste a luminii stralucire, Sa piara josniciile duhului, Puterea mintii acum odihnita, Viata cu rele sa n-o intinam, Se-nalta-n dulce faptuire. Limba nu-i fie sot pacatului. In timpul cit soarele ziua strabate, Sa fie fierbinte credin^a, cetate, Speranta ne dWca spre cele asteptate, Ne prinda de El adinca bunatate. XIV IMN DE LAUDA Adevaratul tata al familiei Ne-ndeamna psalmi sa-naltam, Dupa ce cu sfintenie Treimii Laude-n zori cu tofi li cintam. Sa fim cu to|ii pregatiti mereu, Lucrarea Ziditorului sa nu ne ocoleasca, Cu to^i sa ne rugam lui Dumnezeu, Invafatura Apostolului sa ne slujeasca. 368 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Pe Domnul sa-L cintam cu mintea, In asta zi de sapte ori Dar si cu Duhul sa-L cintam pe El, Laude Domnului sa-I inaltam, Ca nu cumva uitind aceea cinstea, Sfintiei Sale chiar din zori S-acopere-amortitul duh fara de tel. Slava ceruta sa I-.o dam. XVI IMN CATRE ORA A TREIA Pastrind asijderi iinduiala, Cu toti sa-I fim salas Sa ne rugSm cu duh pios, Duhului sfint acelui Sa cautani slava, regala, Ce pe apostol 1-a facut partas A Celui intreit si glorios. Odinioara imparta§indu-I felu-I. Pe cei ce-n asta iinduiala cresc, I-a-mpodobit cu intreaga stralucire Stapinitorul ziditor ceresc, §i cu rasplata vietii-n nemurire. XVI IMN CATRE ORA A §ASEA Domnului sa-I spunem laude In ora aceasta iara-i dat Cu duhul iar in£l$carat, La credinciosi al mintuirii har In ora aceasta El ne-aude, Prin duhul mielului atunci curmat, E ora-ndemnului catre rugat. §i prin neprihanit-al crucii dar. La atit de marea-I stralucire Parea si-amiaza-ntunecata, Asuprft-ne sa ne luam si-n fire Harul ce-afita maretie arata. XVII IMN CATRE ORA A NOUA Sorocul cind e al orelor Taina preasfinta a Domnului De trei ori cite trei desavirsite, Sa o pastram in sufletul nentinat, Sa zicem iar cintecul laudei A§ijderi rinduiala-nvatatorului, §i psalmi sfintiei intreite. Ce-n semnul mintuirii ni S-a aratat; • Din suflet iarasi psalmi sa-naltam, §i-aceiora ce firavele flori indreapta^ • Apostolilor sa ne-alaturam; Ei in virtutea lui Hristos §i-au treapta. IMNURI 369 XVIII IMN CATRE HRISTOS Hristoase, Doamne, al cerului rege, Al lumii Preainalt Mintuitor, Ne-ai mintuit de-a mortii faradelege Prin semnul crucii rasplatitor. Naltind ruga, Tie i£ cerem, Pastreaza-ne mereu a Ta rasplata, Pe care neamurile toate-o vrem, Ne-o da prin legea-n lume a§teptata. Tu inaltat din sfinta gura, Cuvint al Tatalui ceresc; Din Tata nu esti doar frintura Ci Dumnezeu §i Fiu firesc; Tu Plamadire toata, Al lumii Domn Ti-e numele, A Tatalui viata, socoata Desavirsita-i prin Tine, Fiule. La Tine vin toti ingerii cintind Cereasca slava sa-Ti aduca; Arhanghelii in eoruri laudind Cu voci sfintite dumnezeirea o ridica; Multimea celor mari, pe Tine, Ei douazeci§iipatru numarind, Pocale avind cu mirodenii pline, Trece in ruga, slava-Ti purfind. §i heruvimi §i serafini doar Tie, §i tronurile cu puterea lutninarii, Iti bat din cele §ase atipi, in tarie; Rasuna toti de chemarea legarii. Sfinte, sfinte, sfinte, Dumnezeule, Doamne, Savaot, In cer, pe pamint, in minte, Pline-s de slava Ta, toate-n tot, Osana, David, Fiule, De Tatal esti binecuvintat, Pe Tine Te-au trimis cerurile §i-n numele Tatalui esti dat. Tu mielul neintinat, Jertfa le esti muritorilor, ' Cu al Tau singe ai spalat Ve§mintul alb^al sfintilor. Pe Tine Te urmeaza multimea fericitilor, Pe Tine, ce esti slavei intiistatator, La Tine-i salasul ceresc al mucenicilor, Insemnatule-n palme §ri de coroanapurtator Pe Tine Doamne Te rugam, Ne du pe toti in rindul lor, In stih ales Te laudam, Ne-asculta dorul gurilor. XIX DESPRE DESCOPERIREA PREASFINTILOR MUCENICI GERVASIUS §1 PROTASIUS Iti cint noi multumiri Iisuse, C-am dat prin Tine de rasplata; Caci am aflat din vremi apuse Pe mucenici cu fapta preacurata. Pioasele jertfe erau ascunse, Dar sfintul izvor nu s-ascundea; Singele sfint ce Tatal II plinse, Sa zaca in umbra nu se cadea. 24 - Sfintul Ambrozie al Milanului 370 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Harul din cer adinc fulgerind, A dat la iveala madulare sfintite; Cu mucenicii nu vom fi-n rind, Dar sa-i aflam din locuri tainuite. Spune-ne Doamne glasul sa-1 aflam, Al celor din locul zamislirii credin^ei, De sfinta faptuire a mucenicilor sa dam. §i ea sa-i fie-ntremare silintei. Severus se numea barbatul Ce viata obstii o slujea cu minte, Dar orb era caci ochii n-aveau datul; S-a dovedit rasplata mortii sfinte: Glorie, Doamne Cind a atins vesmintul mucenicului, S-au sters din fafa-i norii-ntunecimii, I-a fulgerat in ochi lumina Vesnicului, §i-a alungat orbirea din calea mulfimii. Multimea din lanfuri mintuita §i slobozita din suflarea diavoleasca, Ce-n orase era raspindita, Acasa-i cu har sa se neprihaneasca. Trecutele veacuri sa le cinstim, Asijderi vesmintele lor sfisiate, Trupurile-ntregi sa le privim, Cele prin atingere-ntremate. §i Fiului a§ijderi. IMN PENTRU ORA A TREIA DIN VREMEA PA§TILOR Aceasta-i ziua dreapta a lui Dumnezeu Sfintita prin lumina-I prea senina, Faradelegi, ticalofii si tot ce-i greu S-au sters prin singe curs fara de vina. Celor pierduti le-a impartit credin^a, Iar celor orbi le-a luminat privirea, Ierfind tilharului ce-si arata cain^a, I-a mintuit fara de teama ratacirea. §i ingerii-si incremenesc lucrarea Cind vad pedeapsa grea a trupului, Dar cine de la El vrea binecuvintarea, Primeste viata-n veci a fericitului. Plina de tain-adinca e minunea Ce spala-n toata lumea molima, Cu trupu-I cura^ind din trupuri uriciunea §i-nlaturind din toti pacatul, patima. Ce-i mai maret ca mintuirea? Pacatul greu sa ceara har, Teama s-o mintuie iubirea, Moartea sa dea viata-n dar. Cine-a schimbat crucea-n rasplata, Prin credinta pe El L-a dobindit, Cu pas drept inainte fara pata, De Dumnezeu ajunge sa fie stapinit A mortii cange sa se rupa; In noduri strinse fie legata, Viata sa bea a mortii cupa, Cftci viata-n toti va fi iar data. Vor fi to^i mortii iarasi vii, Chiar daca moartea atinge mereu; Moartea murit-a-n a omului fii, Prin insusi lovitul ei greu. IMNURI 371 XXI IMN CATRE ORA A TREIA DuhuLe Sfint acum sa ne silesti, Tu ce e§ti Tot cu Fiul Tatalui Sa fim prea demni de ce-s ceresti, Cu Tine in strafundul sufletului. Gura, mintea, simtirea §i vigoarea, Marturisirea s-o strige in tarie, Bunatatea s-o cuprinda-nflacararea, Celor apropiati dorinta fie-le vie. Condu-ne prea bunule Parinte, * Asemeni Tatalui cu stralucire, Cu aparatorul Duh in minte Acum §i vremuri inainte! XXII IMN CATRE ORA A §ASEA Adevarate Dumnezeu, puternic conducator, Ce-aduci lini§te-n destinul lucrurilor, Diminea|a cu straluciri impodobefti §i amiaza cu flacari cere§ti. A neintelegerilor flacari sa le stingi, Ar§ita-n departari s-o-nvingi, S-aduci a trupurilor sanatate, §i pace-n sufletele-adevarate. Ne fii alaturi prea bun Tata. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Adevarat Dumnezeu, puternic conducator, Ce-aduci liniste-n destinul lucrurilor; Dimineata cu stralucire-o luminezi Iar amiaza cu flacari limpezi. A ne-ntelegerilor flacari sa le stingi, Ar§ita-n departari s-o-nvingi, S-aduci a trupurilor sanatate §i pace-n sufletele-adevarate. Condu-ne prea bun Tata... 372 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI XXIII IMN CATRE ORA A NOUA Tu Doamne tii vigoarea-n lucruri, Da-ne apoi si limpezimea serii, Netulburarea-i vesnica in Tine, §i viata-n ea nicicind nu piara, Tu hotarasti mereu in bine, Peste rasplata mortii sfinte-n seara Lungimea zilei care vine. Sa vina slava nemuririi iara. Alaturi sa ne stai prea bunule Tata. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Tu Doamne tii vigoarea-n lucruri, Da-ne apoi si luminarea serii, Netulburarea-i vesnica in Tine, Prin ea viata nicicind nu piara, Tu hotarasti mereu fn bine, Peste rasplata mortii "sfinte-n seara Lungimea zilei care vine. Sa vina slava nemuririi iara. Alaturi sa ne stai mereu bunule Tata. XXIV IMN PENTRU DESAVlR§IRE Pe Tine Doamne, a toate Ziditor, Alunga-n departare visele desarte La-ntunecarea zilei Te rugam §i ale noptii goale plasmuiri; Ne fii fi-acuma ingaduitor, Al nostra dusman apasa-1 departe §i calauza-ntru pazire sa Te-aflam. Ca noi s-avem parte de neprihaniri. Sa ne fii martor atotputernic Tata. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Pe Tine Doamne, a toate Ziditor, Alunga-n departare visele desarte La-ntunecarea zilei Te rugam §i ale noptii goale plasmuiri; Ne fii si-acuma ingaduitor, Al nostra dusman apasa-1 departe §i calauza si paznic sa Te-aflam. Ca noi s-avem parte de neprihaniri. Sa ne fii martor, atotputernic Tata. XXV IMN CATRE DIMINEATA Prea bunule a toate Ziditor, Pe Tine Te rugam Hristoase Sfint, Tu calauza, priveste-ne pe noi, Faradelegile acum ne iarta, Din prea adincul somn vatamator Ne straduim spre marturisitor cuvint, Trezeste-ne la viata inapoi. A noptii poticneli n-aduca alta soarta. IMNURI 373 §i mintile si bratul ridicam, Raul purtat, acuma Tu il vezi, Precum proorocul inainte-a aratat, §i ce-i ascuns in noi dezvaluim, §i tot ce Tie trebuie sa-Ti dam Plinsele noastre rugi sa ni le crezi, Pavel Apostolul cu fapta a luminat; Sa-nlaturi raul, sa nu pacatuim. Ne fii alaturi prea bunule Tata... ALTA lecturA a Prea bunule a toate Ziditor, Tu calauza, prive§te-ne pe noi, Din prea adincul somn vatamator Trezeste-ne la viata inapoi. Pe tine Te rugam Hristoase Sfint, Faradelegile acum ne iarta, Ne straduim spre marturisitor cuvint, A noptii poticneli n-aduca alta soarta. ACELUIA§I IMN §i mintile §i bratul ridicam, Precum proorocul inainte-a aratat, §i tot ce Tie trebuie sa-Ti dam, Pavel Apostolul cu fapta a luminat. Tu raul faptuit il vezi, Al nostra ascunzis dezvaluim, Plinsetele noastre rugi le crezi §i faci ca noi sa nu pacatuim. XXVI IMN CATRE DIMINEATA Intunecata noapte-a-nvaluit Culoarea lucrurilor pamintefti, Noi te rugam, Tu ce-ai venit Judecator de suflete lume§ti, Pacatul nostru-nlatura-1, §i limpeze§te mintea intinata; Mintuitorul har Tu da-1, Faradelegea fie impiedicata. Chiar mintea necurata incremeneste Cind greu pacat coltii si-arata! Chiar sa-1 alunge ea se straduieste, Ca mintuire-acum sa-i fie data. Alunga Tu acum intunecimea; §i-n adincime du-o, scufundata, Gaseasca-ji fiecare prospefimea Ca luminata lumea i s-arata. XXVII IMN DE LAUDA Vefnica slava in naltul cerurilor, A muritorilor speranta fericita, Rod unic din Tatal rodirilor §i din Fecioara binevestita. Celor ce se-nalta intinde-le dreapta, §i mintea limpede sa se inalte, §i-n lauda lui Dumnezeu sa fie treapta Ca sa rascumpere doritele recunostin^e. Nascutul Lucifer sa fulgere acum, S-anunte a luminii raspindire, §i bezna noptilor piara din drum Iar sfinta lumina dea stralucire. In sim^irea noastra sa ramina, S-alunge pe vecie noaptea veacului §i cind sfirsUa-i ziua stapina, Neprihanire sa-i dea duhului. 374 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Credinta acum staruitor chemata, In genunea simtirii sa prinda radacina, Iar bunatatea cu speranta, impreunata Sa se arate mare in bucurie fara vina. Glorie parintelui Dumnezeu. ALTA lecturA a aceluia§i imn Vefnica slava in inaltul cerurilor, Nascutul Lucifer sa fulgere, A muritorilor speranta fericita, §i soarelui sa-i fie vestitor, Rod unic din Tatal rodirilor, A noptii vedenii sa fie-n cadere, §i din Fecioara binevestita. Lumina sfinta fie calauzitor. Celor ce se inalfa intinde-le dreapta, In simtirea noastra sa ramina, §i mintea limpede sa se inal^e, S-alunge pe vecie noaptea veacului §i-n lauda lui Dumnezeu fie treapta, §i cind se va-npHni vremea stapina, Ca sa rascumpere doritele recuno§itinte. Neprihanire sa-i dea duhului. §i bucuria §i speranta reunite, Sa prinda-n suflet radacini, Cu-atit mai tainic adincite Cu cit e bunatatea fara pricini. XXVIII IMN DE LAUDA Pe bolta se-ntinde acum Aurora, Acum a noptii goala plasmuire moare, Incet pe paminturi luneca ziua, Se naruie a gindului invinuire, Sageata luminii ne-arata ora, Groaza pacatului ce cu a noptii boare Primejdioasele locuri hicesc ca neaua. Venit-a pe furi§-ajunge la pieire. Privind in sus noi asteptam, Un miine, poate ultim, In stralucirea-i sa ne desteptam, Rasune cintecul ce-1 §tim. ALTA lecturA a aceluia§i imn Pe bolta se-intinde acum Aurora, Incet pe paminturi luneca ziua, Sageata luminii *ne-arata ora; Primejdioasele locuri lucesc ca neaua. A noptii goala plasmuire moare, Invinuirea mintii e departe, Groaza pacatului fuge de soare §i*n negru adinc ifi afla parte. IMNURI 375 Fie ca ziua de miine, ceruta In timpu-i sa sune de cintec §i toata-n lumina fie tinuta. Slava Tatalui Dumnezeu. XXIX IMN CATRE iNTllA ORA Cind steaua luminii s-a nascut, Lui Dumnezeu sa-i cerem rugatori Ca-n tot ce ziua fi-va facut Sa ne fereasca de vatamatori. A inimii coarde neprihanite fie, Departe sa fie acum sminteala, Trufia trupului sa nu mai vie, Masura-n toate sa-i dea fala. Sa ne-nfrineze limba potolind, Astfel cind ziua se va departa Sa nu rasune gilceava-ngrozitoare, §i noaptea se va arata din nou, Sa ne ascunda chipul ingrijind Noi nevoindu-ne o vom cinta, Sa nu vrea desertaciunea viitoare. §i slava-i ca un lung ecou. Glorie Tatalui Dumnezeu. XXX IMN DESPRE LUCRAREA ZILEI DINTll Prea bunule fauritor al stralucirii, Nu cumva, prin faradelegea vie^ii Ce dai §i stralucirea zilelor Sa fie mintea vaduvita de rasplata, §i lumea ai menit-o nasterii Sa nu cugete vesnicia, prada triste^ii De la-nceputul stralucirilor. §i in pacat sa fie impacata. Tu care seara legi de dimineata, Ea sa colinde inaltul cerurilor, Si ne ara^i ziua cum s-o chemam, §i-a vie£ii rasplata sa cautam, Intunecatul haos treaca cu-a lui ceata, Sa ne ferim de raul vatamarilor Asculta-ne, cu lacrimi te rugam. §i ce-i necurat sa-nlaturam. Ne fii de fa^a prea bunule Parinte. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Prea bunule fauritor al stralucirii, Ce dai si jtralucirea zilelor, §i lumea ai menit-o nasterii De la-nceputul stralucirilor, Tu care seara legi de dimineata, §i ne arSJi ziua cum s-o chemam, Intunecatul haos treaca cu-a lui ceata, Asculta-ne, cu lacrimi te rugam, Ca mintea sa nu fie de rau ingreunata §i astfel sa fie de rasplata vaduvita, §i de pacate s-ajunga a fi legata, In timp ce cugeta nimicuri, istovita; Sa bata la usile cerebri, Sa-|i ia a vie^ii rasplata, Sa ne ferim de relele lumesti, Neprihanirea fie-ne data. 376 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 XXXI IMN DESPRE LUCRAREA ZILEI A DOUA Tu intemeietor maret al cerului, Tu care-ai dat hotar in toate, §i, ca sa nu se-mbine-n plinatate, Ai despartit bolta de apele curate. Celor ceresti le-ai dat loc vesnic, Asijderi pamintului §i riurilor, Ca unda sa stfmpere taria flacarilor, Pamintul nu-1 prinda sleirea risipirilor. Prea sfinte acum sa raspindesti Al darului har vesnic, Sa nu renasca iar vremelnic Pacatul vechi, rau sfetnic. Credinta sa aduca stralucirea, Sa poarte-acum lumini stralucitoare, §i sa doboare cele-nselatoare, Sa n-o stinga truda plasmuitoare. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Tu intemeietor maret al cerului, Prea sfinte acum sa raspindesti Tu care-ai dat hotar in toate, Al harului dar vesnic, §i ca sa nu se-mbine-n plinatate Sa nu renasca iar vremelnic Ai despartit bolta de ape curate, Pacatul vechi, rau sfetnic. Celor ceresti le-ai dat loc ve§nic, Asijderi pamintului si riurilor, Ca unda sa stimpere taria flacarilor, Pamintul nu-1 cuprinda sleirea risipirilor. Credinta sa sporeasca stralucirea Sa poarte-acum lumini stralucitoare §i sa doboare cele-n§elatoare Sa n-o stinga truda plasmuitoare. XXXII IMN DESPRE LUCRAREA ZILEI A TREIA Nemarginit ziditor al pamintului, Care-ai dat la iveala lumea Din blinda unduire a nesfirsitului, §i-ai dat tarinei nemiscarea. Ca puternica samin^a sa se-ntinda, Cu flacari aramii s-o-mpodobesti, Rodnicia in fruct sa prinda §i scumpa hrana sa ne daruiesti. Ne fii de fata prea Ranilor mintii chinuite, Cu harul inverzirii da-le alinare, Ca dupa plins sa fie limpezite §i reaua pornire s-o doboare. Poruncii Tale mintea-i fie supusa, De rele nu cuteze-a se apropia, Spre implinirea-n bine fie dusa, Peste a mortii faptuire ea^va scinteia. sfinte Tata. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Tu hranitor ce-ai dat a lumii temelie, Ca puternica saminta s& se-ntinda, §i-ai despartit pamintul Cu flacari aramii s-o-mpodobesti, De-nvaluita apelor tarie Rodnicia in fruct sa prinda, Dind gliei asezamintul; §i scumpa hrana sa ne daruiesti. IMNURI 377 Ranilor mintii chi'nuite, Cu hand inverzirii da-le alinare, Ca dupa pirns sa fie limpezite §i reaua pornire s-o doboare. Poruncii Tale mintea fie supusa, De rele, nu cuteze-a se apropia, Spre implinirea-n bine fie dusa, Peste a mortii faptuire ce va scinteia. Ne fii de fa|a, prea sfinte -Tata. XXXIII IMN DESPRE LUCRAREA ZILEI A PATRA Prea sfinte Dumnezeu al cerului, Ce bolta-n mijlocu-i stralucitor 0-mpodobe§ti cu focul curatului Sporind-o cu darul luminilor. Tu intr-a patra zi ai hotarit Inflacarata roat-a soarelui, §i-ai ingrijit al lunii izvorit §i ratacirea stelelor cerului. §i noptilor si stralucirii Le-ai dat insemnul cunoscut, Tu dai sorocul despartirii §i-n toate lumile un inceput. A oamenilor inimi lumineaza-le, §i §terge josniciile mintilor, Pacatelor stavila a§eaza-le, Zvirle povara far-delegilor. Prea sfinte Dumnezeu al boltei, Ce-mpodobe§ti cu foe stralucitor Tinuturile-nalte cu scintei Sporind darul impodobitor, Tu-n ziua a patra slobozit-ai Al soarelui inflacarat rotund, §i de-a Lunii cale grij-ai §i de al stelelor in ceru-a,fund, §i noptilor §i stralucirii Sa dai insemnul cunoscut, Sa dai sorocul despartirii §i-n toate lumile un inceput. Alunga noaptea inimilor, Lantul pacatului sa-1 mintuiesti^ Sa §tergi nimicnicia mintilor, Povara relelor s-o ve§teje§ti. XXXIV IMN DESPRE LUCRAREA ZILEI A CINCEA Tu Dumnezeu al marii puteri, Tu din viltoarea-i raspindit Zburatoare cu care cer-acoperi, §i neamul din ape-ai rinduit. Scufundatoarele le-ai pus in ape, §i zburatoarele le-ai dat spre cer, Facut-ai ca neamul nou sa scape In locuri menite de Tine, Sfint Mefter. Fii generos cu ai Tai slujitori, Caci unda singelui i-a curatit, Caderii in rau nu-i fie-aflatori, Caci ru^inea mortii i-a parasit. Pacatul pe nimeni de-acum sa n-apese, Nimeni prin vorba desarta nu creasca, Slobode min|ile fie alese, In veci nici una nu se prabuf easca. 378 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANUEUI ALTA lecturA a Tu Dumnezeu al fnarii puteri, Din cei n&scuti in rodnica apa, Pe unii §i-acum cu ea ii acoperi, Iar alpi usori spre ceruri scapa. Scufundatoarele le-ai pus in ape, §i zburatoarele le-ai dat spre cer, Facut-ai ca neamul nou.sa scape In locuri menite de Tine, Sfint Mester. ACELUIA§I IMN Fii generos cu-ai Tai slujitori, Caci unda singelui i-a curft^it, Caderii in r&u nu-i fie-aflatori, Rusinea mortii i-a parisit. Picatul pe nimeni acum s& n-apese, Nimeni prin vorba de§arta nu creasca, Slobode mingle fie alese, Nici una in veci nu se prabuseasci. XXXV IMN DESPRE LUCRAREA ZILEI A §ASEA Tu Doamne, Care omul 1-ai facut Alunga de la slujitorii Tai §i toate singur rinduiesti, Pamintului sa nasca poruncefti Al fiarelor neam de temut. Prin vorba Ta poruncitoare Ai dat trup lucrurilor, Le-ai dat la fel viepiitoarelor Ca omului si-i fie ascultatoare. Tot ce-ar putea s-arate Pornire josnici sau rautate Sau faptuire-n a caderii vai. Da-ne rasplata fericirii, Da-ne a harurilor intarire, Alung-a nentelegerii inlantuire, Adu-ne pacea linistirii. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Tu Doamne, Care omul 1-ai facut §i toate singur rinduiesti, Pamintului si nasca-i poruncesti Al fiarelor neam de temut. Prin vorba Ta poruncitoare Tu le-ai facut supuse slujitorilor De-a lungul vremilor, schimbarilor, §i lucrul si fiinta necuvintatoare. Alunga riul ce ne stapineste §i-aduce pofta nenfrinata, Alunga fapta rea cind se arata Sau cind spre bezna ne goneste. Da-ne rasplata fericirii, Da-ne a harurilor intarire, Alung-a nein|elegerii inlantuire, Adu-ne pacea linistirii. XXXVI IMN DfiSPRE INALTAREA DOMNULUI A stralucit ziua sfintita, Prin ruga tuturor dorita, Hristos, speranfa lumii, Dumnezeu, S-a inaltat lasind pamintul greu. Dupa ce Domnul S-a-nal{at, Vechiul salas si L-a aflat, Cind S-a intors Fiul in ceruri S-au bucurat a lor tarimuri, IMNURI 379 Dupa ce-a-nvins Mintuitorul §i-n lupta El a fost izbavitoral, Se-arata-n chipul Tatalui Slava mareata-a trupuhri. S-a ridicat in-naltul norilor, Le-a dat speran^a credinciofilor, Le-a aratat §i raiul zavorit Din care primul om a coborit Tu noua ne e§ti bucurie mare, Tu zamislire a sfintei Fecioare, Dupa batjocura, biciuiri §i cruce, Harul la jiltul ceresc Te aduce. Sa-i multumim noi a§adar, Celui ce-a mintuit prin har, Caci a dus trap pamintesc Spre-al cerului tarim regesc. Ne fie bucuria nesfir§ita, Caci fa^a Lui neprihanita, Celor din ceruri li s-a aratat, Dar fi noua raza-I ne-a dat Acum prin faptele cu trebuin|a Sa II privim pe El cu straduinfa, §i si traim viata curata, Iar scara cerului ne fie datfi. Slava fie Doamne-n toate cele, Tu ce-Ti por£ pasul peste stele, Cu Tatal §i Sfintul Duh lin In veacul vecilor. Amin. XXXVII IMN DESPRE 1NALTAREA DOMNULUI Iisuse esti a noastra nuntuire, Dorinta §i asijderi iubire, Dumnezeu iauritor a toate, §i Om ce vremurilor da dreptate. Trecut-ai prin a iadului zavoare, Le-ai dat §i robilor-naltare, Prin slava ales invingator, §ezi linga Tatal ziditor, Te-a invins ingaduinta Dar Te sileste bunatatea §i-al nostra rau Ti-e suferin^i, Sa-nvingi in lume rautatea. Induri prea crada moarte Iertindu-ne, parta§ la cint §i-a noastr-o dai de-o parte. Arata-Ti chipul in cuvint. Sa fii a noastra bucurie, Slava in Tine ne fie, Tu sa ne fii rasplata, In veacurile ce Srarata. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Al mintuirii omene§ti semanator, Ai fost invins de-ngaduinta, Iisuse, placere a sufletelor, §i-al nostra rau Ti^e suferinta, Tu, ziditor de lume mintuita Tu moarte primesti nevinovat, §i-a iubitorilor lucire implinita, Iar noi scapam de-al ei pacat. 380 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI §i haosul si iadul Tu le-ai sfarimat, Ale invinsilor lanfuri le-ai inlaturat, Prin slava ales invingator, §ezi linga Tatal ziditor. Calauza ne fii si carare spre stele, Fii rascruce in inimile grele, Fii bucurie a lacrimilor, §i dulce rasplata a vie^ilor. Dar te sileste bunatatea Sa-nvingi in lutne rautatea, Al Tau chip sa-1 imbogatesti, Cu fericirea luminii cere§ti. XXXVIII IMN DESPRE ZIUA RUSALIILOR Hristos S-a inaltat la stele, S-a-ntors de unde a venit, A Ziditorului rasplata L-a primit, A celui ce-I cu Sfintul Duh unit Se-apropie ziua mareata, Cea tainica de sapte ori, In care ai Sai slujitori Serbeaza-ai fericirii zori Atunci in ora a treia, Cind lumea deodat-a rasunat, Apostolilor vestea li s-a dat, Ca Dumnezeu acum S-a aratat. Trupul intreg se bucura, La a Sfintului Duh aflare, Rasuna vocile-n chemare, Sala§urile-s in miscare; In toate neamurile cunoscute, La greci, latini si la barbari, Rasuna glasurile tari, Slavind minunile mari. Atunci Iudeea neincrezatoare, Cu duh nebun §i fioros, §i ocare§te §i improasca-n jos Betia bauturii, peste fii lui Hristos. Dar Petru iese tn tntimpinare, §i-atunci cu semne §i stradanie, Le-arata ca prin rea marturie, S-au departat de-a adevarului tarie. De la a Tatalui lumina asadar, Soseste flacara ce-mpodobefte, §i sufletele credincioase-mpline§te, Cu-a lui Hristos cuvint, cere§te. Acum Hristoase, prin Tine, Sfintul Duh S-a pogorit, Chipul lumii nou a izvorit Iar vechiul pacat e zavorit. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Hristos S-a inaltat la stele, S-a-ntors de unde a venit, A Ziditorului rasplata L-a primit, A Celui ce-I cu Sfintul Duh unit. Se-apropia ziua mareata, Cea tainica de sapte ori, In care-ai Sai slujitori Serbeaz-ai fericirii zori. IMNURI 381 Atunci in ora a treia, Cind lumea deodat-a rasunat, Apostolilor vestea li s-a dat, Ca Dumnezeu acum S-a aratat. De la a Tatalui lumina a§adar, Sose§te flacara ce-mpodobegte, §i sufletele credincioase Ie-mplines.te, Cu-a lui Hristos cuvint, cere§te. Trupul intreg se bucura, La a Sfintului Duh aflare, Rasuna vocile-n chemare, Salajurile-s in miscare; In toate neamurile cunoscute, La greci, latini §i la barbari, Rasuna glasurile tari, Ducind celor mirati vesti mari. Atunci Iudeea neincrezatoare, Cu duh nebun §i~fioros, De vin, beata privind jos, li ocaraste pe credinciof ii lui Hristos. Dar Petru iese in intfmpinare, - §i ii invata prin stradanie, Ca prin perfida marturie, S-au departat de-a adevarului tarie. XXXIX IMN DE DIMINEATA Dumnezeule, a cerului lumini, Tu esti semanatorul stralucirii, De al Tau brat bolta s-anina, Cu dreapta-ti-o-ntinzi deasupra firii; Acum Aurora acopera stelele, Virtejul se ridica purpuriu, Pamintu-1 boteaza suflarile, Umezite de roua cerului viu. Luceafarul diminetii-n al sau car, Trimite chemare spre rotile inflacarate Ale celui ce urea pe cer cu har, Fara a cunoa§te clipe-nfirziate. Acum a noptii umbre cobor, Din ceruri bezna-ncet se risipefte, Iar chipul lui Hristos Luminator, Ziua-amortita o treze§te. Tu e§ti prea sfinta zi a zilelor, E§ti chiar lumina stralucit-a lumii, Unul atotputernic al puterilor, A§ijderi puternic in unul Treimii. Mintuitorule, acum noi te rugam, Cu tojii i$i ingenunchem, Pe Tine, cu Duhul Sfint, Te cintam, Cu toate glasurile, Te vrem. Tata, Tu cerurile le cuprinzi, Al Tau nume II cintam, Da-le-mpara£a Ta celor flaminzi, §i voia Ta sa o aflam. §i voia Ta cea mare, E data s-o-implinim, Cu Duhul ve§nic credincio§i, Cu trup neprihanit sa fim. Piinea noastra cea de toate zilele, Da-ne-o spre a ne-ndestula, Da-ne noua toate darurile, Cum dam §i noi spre-a Te afla. Nu ne lasa-in ispita, Pe noi cei cu suflet curat, In noi rugatorii, fie pierita, Trup mintuit fie-ne dat 382 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI XL IMN DE DIMINEATA In timpul nop^ii, laude Domnului, De la cei ce-n glas se-nal^a, Iar Domnului Mlntuitorului, Slava Treimii si-a noastra speran^a. In corul sfintilor cintam, §i capetele le-smerim, Pacatele sa le-alungam Din noi ce Duhul il dorim. Sa judece Domnul pacatul, Sa-nvingem raul prin bine, Prin rodul silintei, Chematul Ne-aduca rasplata cu Sine. Pe Tatal §i Hristos sa li rugam, Pe Sfintul Duh al Tatalui, Deplina biruin^a sa cintam, Sa-i fim invingatori dusmanului. XLI IMN DE DIMINEATA Cind stralucirea zilei se arata, In inimile noastre sa nu-si afle loc, Cu primele cuvinte in trezire, Minia, viclenia ji-ngimfarea, Slavirea Domnului fie cintata, Sa nu ne arda al zgirceniei foe, Sa ne-ocroteasc-a lui Hristos marire. Ce-i radacina relelor, intunecarea. Spre folosin{a tuturor iacut-a Ziditorul. Sa fie noaptea si ziua vazute, §i lege ve§nica a dat Fauritorul, Ca una de alta sa fie vrute. Tu stralucire adevarat-a credinciosilor, Pe care vechea lege nu-1 impiedica, §i nu urmezi prin nastere intunecimilor Ci stralucegti prin luminare vesnica, t Hristoase, fara preget Te rugam, Ajuta, supusilor Tai, slujitori Ca nedreptatea astui veac sa o calcam, Sa nu-i cuprinda si pe iubitori. Sa nu gindim cum nu se cade, Pe nimeni pizma sa n-avem, tn noi lovirea nu dea roade, Raul cu bine s&-l invingem. Vinul gindirea sa n-o stapineasca, Ve§nica betie nu ne arunce-n hau, Ci cu masurata simfire lumeasca, Sa bem cu to^ii pocalul Tau. Bunatatea fara ascunzisuri, A pacii intelegere sa o pastreze, Dar si neprihanirea fara ocolisuri, Prin credinta din sufletele treze. Foamea ce rau ne sfatuieste, S-adaugam paminturi noi-nu fie, Iar cind bogatul cu tot ne copleseste, Doar psalmul sfint, mingiietor ne vie. Tu Tata, nenascut, sa ne fii martor, Ca asta zi sa o purtam in cint, Placuti preabunului Mintuitor, In suflet plin de Duhul Sfint. imnuri 383 1 XLII IMN DE DIMINEATA Tu Dumnezeu al vesnicei lumini, Hotarnicul lumii Tu esti, §i stfllucire ce nu-ncapi in cuvinte, Pe tronu-al saptelea Tu §ezi, Viitor Judecator al vechii vini, Judecator din inaltimi cerejti, Ce vezi orice-ascunzi§ in minte, Venit-ai ca sa p×ti, s& vezi. Tu tii in stapinire cerul, Tu Savaot, atotputernic, Si esti cu totul in Cuvint, Tu-n osanale sa ramii, In toate stapinesti prin Fiul, A Ta e lauda in veacul vesnic, Izvor esti pentru Duhul Sfint. Tu esti reinvierea cea dintii. Nume-ntreit, tii inaltimea, Tu e§ti intaritor credintei, Puternic, unul e§ti in toate, §i ii prive§ti pe cei sarmani, Iar prin al Crucii semn, Treimea, Al tau e tronu-ngaduin^ei, Conducator razei nemasurate. A Ta cinstirea peste ani. Stapinului vefnic Hristos, Duhului Sfint si Tatalui, Sa-i dam al vietilor prinos, Acum si-n veacul veacului. XUII IMN DE DIMINEATA Dupa ce-a noptii bezna a fugit, §i orice rau*si-l alungam, Se-nalta stralucirea purpurie, Sa-I cerem bunastare, Noi laude s-aducem celui Nesfirsit, Virtutea vesnic o chemim, Ce sta-naintea veacurilor din vecie. Celor ce cred, le fie aparare, §i toti cu rosturile intr-un glas, Cu sufletele inchinate Lui, In orice vremi am fi ramas, S-aducem laude Cuvintului. XLIV IMN CATRE PRIMA ORA Hristoase, al cerurilor ziditor, Dumnezeule atotstapinitor, Pe noi in linistire ne prive§te, A noastra ruga catre Tine cre§te. La ora-ntiia rugi cintam, §i laude lui Dumnezeu-nalfftm. Noi noaptea oarb-am biruit-o, §i slava Regelui Iisus am dobindit-o. 384 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Slava Tatalui Dumnezeu, §i Fiului Sau mereu, Cu Duhul Sfint a§ijderea, Acum si pururea. Tie, Tata, vesnica slavire, §i singur nascutului marire, Cu Duhul Sfint senin, Acum §i-n veacul vecilor. Amin. XLV IMN CATRE ORA A TREIA Ora a treia acum se-arata, Iar noi nerabdatori sa ne grabim, Cu psalmi indatorirea sa-mplinim, Domnului lauda-li fie data. Aceasta-i ora a treia-n care,, Hristos a fost pe cruce inaltat, Astfel vointa Tatalui s-a aratat, Pacatul piere in strinsoare. La sfintu-I sala§ s-a inaltat, §i sade-n dreapta Tatalui, Tronurile aduc lauda Domnului, De care raii atunci s-au lepadat. Pe Dumnezeu Hristos noi ft cinstim, §i-L credem ca-I judecatorul, Cu Care-au zugravit prorocii viitorul, Pe Care-apostolii-L urmau sublim; In ora a treia a-naltarii, Prea sfintul Tatal aJ familiei, I-a dus pe toji la poarta viei, Pe cei ce-au crezut intruparii. Hristoase, chiar in a Ta vie, Ce o privim ca pe rasplata, Urmam lucrarea tainic aratata, Spre dobindirea binelui prin profetie. lata ora a treia s-a pornit, In care Duhul Sfint Pocalu-1 umple cu Cuvint, Pe-apostoli indemnindu-i la sorbite Simfirile nostre Doamne sa stropesti, Cu laude sa Te cintam, in cor, Hristoase-al tuturor Mintuitor, Al nostru cor sa il sfintesti. XLVI IMN CATRE ORA A TREIA, DESPRE PATIMIREA DOMNULUI Prin credinta vejnica in Dumnezeu, Slava Mintuitorului sa-I cintam, Cu hand bunatatii sa ne aratam, Prin speranta ce-i in noi mereu. El inaltat in ora sfinta, In marea jertfa patimind, §i-ofranda Crucii raspindind, A readus oaia pierduta. Supu§i, acum sa ne rugam, Elibera|i prin Sfinta-Ti Mintuire, Cei mintui|i in veac aiba ivire, Acei ce fapta-Ti o urmam. Tie Treime, slava-ntr-una, Tie ce e§ti dumnezeire, Inainte de-a Lui venire, Naintea veacului si-ntotdeauna. IMNURI 385 XLVII IMN CATRE ORA A §ASEA Ora a §asea a zilei, Jn tainic chip la ora insorita, Duce a vremii cale, Pe patriarhi i-a ospetit, Ne-ndeamna cu-ale sale, Pe Cel in trap ei L-au vestit, Sa li cintam Treimei. Prin a Treimii putere sfintita. Rugindu-se, Petru-ngenuncheat Desavirsire-a socotelii ceresti, Prive§te viitorul credintei, Tu Te-ai desaviffit prin Tine, Se pregateste si Domnul biruintei, E§ti slava puterii in bine, S-aduca saminta-n noi la semanat. §i-n toate veacurile stapinefti. XLVIII IMN PENTRU MASA PRINZULUI La amiaza ruga sa-nal^am, Slavit sa fie £1 in toate, Ca pe Hristos sa-L imploram, De neamurile binecuvintate, Sa-ngaduie din trupu-I sfint, El Insusi Domnul cerurilor, Sa ne hranim cu legamint. Ce sta-n taria veacurilor! S& ne dea noua ajutor, Prin mmunatul inger pazitor, Ce ve§nic sa ne inso^easca, In a veacului viata lumeasca. » XLIX IMN LA O NOUA INFRUPTARE Dupa ce iara§i ne-am hranit, §i prinzu-am dus la bun sfir§it, Tie prea sfint Izbivdtor, Ti-aducem laude in cor. In fa^a noastra repede venind, §i-a hranei greutate potolind, Spre rugaciune sa ne pregatesti, A spovedaniei incredere sa daruiefti. §i pentru tot ce glasuim, §i-n sfinte laude slavim, Coroana noua sa ne-o dai, §i slava Domnului, din rai. 25 - Sftntul Ambrozie al Milanului 386 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI IMN CATRE ORA A NOUA Al soarelui arc pe cer, Pe treapta a nbua s-a-naltat, Ore de trei ori trei s-au aratat, Din drumul marelui talger. La vremea ast-a Patirnirii, Adus-a Ziditorul implinirea, Caci a trimis in vie stralucirea, La slujitorii praznuirii. La ora asta, Petru, tainic, A mintuit a lantului strinsoare, §i-acum ginde§te minunea-n soare, Din rau nu mai aflam nimic. In imnuri slava fie cintata, Cu glas, cu minti neprihanite, Lui prin Care toate-s faurite, Din veac trecut, prin lege lasata. LI IMN CATRE ORA A NOUA De trei ori trei e-al orelor numar, Ce-apasa al sfintei credinte umar In numele marii Treimi Sfinte, Sa cerem rasplata iertarii-n cuvinte. Chiar spovedania gurii de tilhar, Cere Domnului Hristos har; Lauda noastra prin silinta, Se roaga pentru-ngaduinta. Moartea trece acum peste Cruce, Lumina apoi stralucirea aduce; Piere groaza faradelegilor, Lucefte iar neprihanirea mintilor. Tie Trelme a cerurilor, Fie-Ti gloria veacurilor, E§ti una cu Dumnezeirea, Naintea veacurilor, pururea. LII IMN CATRE INSERARE Tu Doamne, ce ziua-i zamislit-o, §i cu lumina alba ai impodobit-o, Cind ziua povirnita da in mintuire, Cu glas inalt cintam a ta slavire. Acum cind vine calma inserarea, §i soarele-si urmeaza-n jos cararea, Iar lumea se fereste de umbre in zadar, Vazind cu intristare al zilei hotar, Acum inalte Doamne Te rugam, Noi slujitorii ce slava-Ti cintam, Truditi de munca zilei implinite, Noaptea ne-mbratiseze cu brate lini§tite. IMNURI 387 Ca nu cumva din minti intunecate, De§ertaciunea veacului sa se arate, Ci-n harul Tau acoperiti cu slava, Lumina rodnica in noi n-aiba zabava. LIII IMN DESPRE VENIREA DOMNULUI Hranitorule, ziditor al stelelor, Al credincio§ilor ve§nic stralucitor, Asculta rugile supu§ilor, Hristoase, mintuitor al tuturor. Tu care prin adinca suferinta, Al mortii veac 1-ai darimat, §i vinovatilor le-ai dat cainta, Lumea din boala ai salvat. Cind asta putere s-arata, Cu totii-ngenuncheaza, Cere§ti §i pamintene, iata, Marturisesc supunerea treaza. Soarele apus mai luce§te, §i luna-§i arata darul, §i-n astre lucirea create; Pastreaza insa toate hotarul. In timp ce venea inserarea, Prea.sfinte Doamne Te rugam, Precum un mire la nuntit, Viitor judecitor al veacului, Lasind dulce strinsoarea Paze§te-ne in veac ca sa nu dam Mamei Fecioare, ai ie§it. De-ntunecata lance a du§manului. Lauda, slava, onoare-n veci Lui. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Hranitorule, ziditor al stelelor, Al credinciofilor ve§nic stralucitor, Primefte darul supufilor, Hristoase, mintuitor al tuturor. Tu cafe ai fost rastignit, Ai dus al lumii rau pe cruce, Neprihanita jertfa, ai ie§it Din sfinta odaie-a Fecioarei, ce luce; Tu e§ti al lumii-nbolnavite leac, Cind asta putere s-arata Impins de-ndemnul iubirii, §i numele-n ceruri rasuna, Ca nu cumva sa moara omenirea-n veac Cere§ti, paminteni, deodata, Prin fapta raului §i a pieririi. Cu tremur credinta-§i aduna. Judecator marit, noi Te rugam, Tu, ce-n ziua din urma Te arati, Ne fa cu arma harului sa ne-aparam, Sa nu ne inchinam, ca-n alte dati, Virtute, lauda §i glorie Iti inaltam. 388 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI LIV IMN DESPRE VENIREA DOMNULUI lata rasuna vocea limpede, Darima toate-ntunecimile, Departe-s alungate visele, Din slava stralucit Hristds ne vede. Gindirea amor$ita se trezejte, Din rana-ntunecata se arata O noua stea strafulgerata, §i-a raului cadere ne veste§te. A fost trimis Mielul preasfint, Sa usureze a noastra suferinta, Cu lacrimi pentru-ngaduinta, Sa inaltam cu toti cuvint. A doua oara cind a fulgerat, De groaza lumea s-a cuprins, Dar vinovatii in cadere nu i-a-mpins, Ci ocrotirea-i El ne-a aratat. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Glasul limpede-nvinova|e§te, A fost trimis Mielul preasfint, Rasuna de el intunecimile, Sa ne dea noua luminare, Iar visele departe le goneste, Cu toti prin lacrimi fi cuvint, Iisus lumineaza-naltimile. Sa-I cerem rugatori iertare. Mintea linceda e in trezire, A doua oara cind a fulgerat, Far-a mai zace la pamint, De groaza lumea s-a cuprins, O noua stea e-n stralucire, §i ocrotirea-I El ne-a aratat, Raul se-ascunde de Cuvint. Iar vinovatii la cadere nu i-a-mpins. Onoare, lauda si glorie ne-a dat. LV IMN DESPRE VENIREA DOMNULUI Tu e§ti Cuvint de noi intimpinat, Odinioara de la Tatal ai plecat, Tu Cel nascut lumii ii vii, In mersul povirnit al vremii, Al nostru suflet sa il luminezi, Cu-a Ta iubire sa-1 inflacarezi, Incit dupa ce crainicul il cheama, Ru§inea ascunda-se cu teama. Cind Tu, judecator, vei fi de fata, Sa dai in fapte duhului pgya|a, Celor cazu|i schimbarea le vei da, Iar celor buni prea dreapta stapinire-a Ta. IMNURI 389 De-acum sa nu cadem la rele, Faradelegea nu-si arate ghiarele, In vesnica neprihanire, sa ne fericim, §i celor fericiti partasi in veci le fim. ALTA lecturA Cuvint de noi intimpinat, Din sinul Tatalui Tu ai plecat, Tu Cel nascut lumii ii vii, In mersul povirnit al vremii. Al nostra suflet sa il luminezi, Cu-a Ta iubire sa-1 inflacarezi, In inima sa n-aiba indoiala loc, Ci sa se umple cu cerescul foe. A ACELUIA§I IMN Incit cind judecata de apoi Va osindi raul din noi, Iar glasul Lui prietenesc, Ii va chema pe buni in loc ceresc, Sa nu ne-ntunece al flacarilor fum, §i nici sa nu ne-ntoarca-n drum, Ci-mparta§iti din chipul Domnului, Parte s-avem de bucuriile cerului. LVI IMN DESPRE NA§TEREA DOMNULUI Hristoase, Mintuitor al neamurilor, Tu singur e§ti Tata din Tata, Singur nascut inaintea-nceputurilor, Prin na§tere ce-n vorbe nu-i data. A Tatalui stralucitoare luminare, Speranta ve§nica a tuturor, Indreapta-n lume vesnica rugare, Ce-a raspindit-o duhul credinciosilor. Sa-{i amintesti aducator al mintuirii, Ca a trupului nostru masura, Slujitu-Ti-a-n ziua venirii, Cind magii al Fecioarei rod vazura. ALTA lecturA Mintuitor al tuturor, Iisus, Supremul Tata, Te-a inaltat, Naintea zamislirii slavii de sus, Slava Lui, ce Tie Ti-a dat. A Tatalui stralucitoare luminare, Speranta vesnica a tuturor, Indreapta-n lume ve§nica rugare, Ce-a raspindit-o duhul credincio§ilor. Ziua de azi a§a ne dovedeste, In lungul drum al anului, Ca ai venit Mintuitor, lumeste, Singur de la salasul Tatalui. Pe El-cerul, pamintul, marea Cele ce-n ele sint II proslavesc, Pe El II lauda cintarea, Pe-al venirii Tale fauritor ceresc. Noi insine, am fost mintuiti, Prin singele Tau sfint, De ziua Ta, noi fericiti, Imn nou-nal$am cintind. A ACELUIA§I IMN De-al nostru trup adu-ti aminte, Ai inaltat a lui masura, Cind Te-a trimis al Tau Parinte, Din pintec fara-ncepatura. Ziua de azi asa ne dovedeste, In lungul drum al anului, Ca ai venit Mintuitor lumeste r Singur de la salasul Tatalui. 390 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULU1 Pe El, pa.min.tul, astrele si marea, Iar noi, cu to^ii mintuiti, Si toate ce-s sub cer il proslavesc, De valul singelui eel sfint, Pe El ce ne-a adus salvarea, Prinos Ti-aducem fericiti, In cintec nou II regasesc. In ziua Ta, Tu sfint Cuvint. Iisuse, a Ta sa fie slava mereu, Tu eel din Fecioara, si-al lui Dumnezeu. LVII DESPRE NA§TEREA DOMNULUI Mare e taina Bisericii, Imn il inaltam lui Hristos, Lui, darimatorul fricii, Cuvint al Tatalui in Fiu, glorios. Tu singura dintre femei, Aleas-ai fost in timp, Si Domnului I-ai fost temei, Sa-L porti in sfint rastimp. Proorocii vremurilor de-alta data, Prezis-au sfinta Lui venire, Si ca Fecioara binecuvintata, li va fi mama Celui din vestire. Plina esti de-adincul har, Si slavita-n vefnicie, Caci din tine-a ie§it - dar - Hristos ce-i lumii tarie. Pastorii care-au auzit, Domnului slava I-au cintat; Spre Betleem cu totii s-au grabit, La Domnul, ce prin na§tere S-a aratat Iar magii de la Rasarit, Purtind a neamurilor chipuri, Dup-aratarea stelei ce-a lucit, Au adus primii daruri. Noroadelor, voi toate, Pe Maica Domnului sa o rugam, Pacea si iertarea, asteptate. Sa ni le dea ca sa ne bucuram. Prea mare-i asta tainuire, Ce-a fost Mariei data spre pastrare, Ca Dumnezeu ce e-n intreaga fire, Din pintecu-i s-aiba nascare. 1 Slava Tu, Doamne-n vecie, Tie, nascut din Sfinta feciorie. LVIII IMN PENTRU POSTUL PA§TILOR De trei ori cite patru ore Trag ziua catre seara, Si ve§tejesc a soarelui hore, Caci noaptea se-arata iara. Noi asadar la semnul Domnului, Sa ne-aparaitn a pieptului inchizatoare, Ca nu cumva-ncalzitul unduit al §arpelui, Sa-ncerce a pragului zavoare. IMNURI 391 §i-apoi cu armele neprihanirii, Avind partasa limpezimea gindului, Mintea ce-i pazitoare implinirii, Sa-nvinga stradania dusmanului. Sa nu sleiasca trupurile Indestularea cu mincare, Ca nu cumva somnul si visurile, S-aduca sufletului intinare. LIX DESPRE PATIMIREA DOMNULUI Un imn sa-i spunem Domnului, Pentru citiva arginti, §i laude lui Dumnezeu cintate, Hristos iudeilor e dat, Caci El prin jertfa singelui, Curat inva^ator de sfin£, Rascumparat-a vechile pacate. Pe care Iuda L-a tradat. In ziua ce-aluneca-n seara, Pilat romanul spune: Cind mor^ii e dat Hristos, Eu vina nu-I gasesc; Cu to^ii la cina sint iara, Spalxndu-gi miinile cu repejune, Cu ei §i-un necredincios. II da iudeilor ce-L inso^esc. Iisus viitoru-1 vesteste, Iudeii inselaji, necredincio§i, Fiilor cu care cina: Vor ca filharul sa traiasca, Unul din voi gresejte, Iar pe Iisus-de singe setosi - §i-acela Ma va trada. Acum sa-L rastigneasca. Cel mai rau negu^atorul Iuda Atunci Baraba, ce moarte-a facut, L-arata pe Domnul cu-o sarutare, §i-i vinovat de fapta dovedita, Iar El, Mielul ce-a§tepta osinda, E iertat, iar via^a in tinut, Sarutu-1 primefte fari mirare. Prin care mortii-nvie, e oprita. Slava Tie Doamne pururea, Slava Celui nascut fara chin, §i Sfintului Duh asijderea, In veacul vecilor. Amin! LX IMN DE PA§TI Straluceste aurora vie, Atunci cind maretul Rege, Cerul de laude rasuna, Fringind a mortii puteri, Lumea tresalta-n bucurie, Iadu-1 calca cu noua-i lege, Iadul geme si tuna; §i-i nuntuie pe cei mizeri. 392 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Acela Care-nchis de stinca, Pazit era de un osta§, Se-nalta din bezna adinca, Biruitor, vietii cheza§. Dup-ale iadului carari §i gemetele patimirii, Inalta mgerul cintari, Caci straluceste Domnul invierii. Apostolii erau in Tntristare, De crunta moarte-a Domnului, La care slujitorii-n Impilare, Sortitu-L-au cu necredinta duhului. „Sa mergeti cit de curind, In Galilea pe El sa-L vedeti", Le-a spus cu glasul blind, Femeilor ingerul cu pove£. Tu rege, Hristoase preabunule, A noastre inimi sa le ai, Si pentru laude Tu, vesnicule, In orice vremi putere sa ne dai. In tirnp ce repede se straduiesc, Sa dea apostolilor bucuria, Stiind ca toti in El traiesc, Tin toate urma lui Mesia. Invataceii aflind acestea, In Galileea merg in graba, Ca fata Lui ce-a zis-o vestea, S-o vada intr-a sa podoaba. §i-apostolii cind ll privesc §i-L vad in trup §tiut, A lumii raze stralucesc, De bucuria Paftilor ce-au inceput. § i ranile ce se arata Din trupul Lui stralucitor, Marturisesc ca vestea data, Ca a-nviat Domnul Izbavitor. ALTA lecturA Aurora cerul il rofeste, Lauda-n aer vesteste, Ca lumea-n biruinta se bucura, Iar iadu-ngrozit se cutremura. Puternicul rege al sortii Iesit din iadul mortii, Spre-al vietii luceafar duce, Multimea celor doisprezece. Mormintul sau pazit mereu, E insemnat cu-al pietrei greu; Dar El se-nalta-nvingator §i-nmorminteaza moartea din viitor. Destul s-a dat durerilor, Destul inmormintarii, lacrimilor, Al mortii sfidator a inviat, Iar ingerul in scaparare a strigat. A ACELUIA§I IMN De cruda moarte-a lui Hristos, Apostolii-ntristati priveau in jos, Caci crunta moarte Lui i-au harazit, Cei ce relei credinte i-au slujit. Ingerul adevarului venise, Cu glas femeilor prezise: Hristos cu chipu-i fericirea va aduce, Multimii credinciosilor ce-o conduce. La-ngrijoratii apostoli mergind, Spre a vesti, iuteala pasului dind, In drum ve§mintele-au aflat, Ce de pe trupu-I necredincio§i-au lepadat Apostolii s-au adunat Acolo unde vestea i-a chemat, §i-mpartasiti intru Hristos, Se fericesc cu fruptu-i luminos. IMNURI 393 A Pastilor preasfinta bucurie, In trupul Lui ranile §i soarele-o vesteste acum cu darnicie, Lucesc precum stelele; Cind pe Hristos apostolii-L privesc, Pe to£ ii cuprinde mirarea, §i raze noi le stralucesc. §i martori vestesc minunarea. Iisuse, Rege prea-ngaduitor, Inimilor noastre sa le fii pastrator, Ca recunoscatori sa-Ti dam ce-s cuvenite, Iar Tu sa ne renasti cu vietile-noite. LXI IMN PENTRU DIMINEATA PA§TILOR O, Doamne, Rege vesnic, Tu creator al lucrurilor Ce-ai fost naintea veacurilor, Cu Tatal Fiului eel volnic. Tu la al lumii inceput Pe-Adam 1-ai plamadit, Dup-al Tau chip desavfrs.it, §i i-ai dat duh neabatut. Dar diavolul 1-a in§elat, Acel ce-i neprieten omului De-a carui masur-a trupului, Tu insuti Te-ai simtit apropiat. Dar insu£ 1-ai rascumparat, Pe eel ce Tu 1-ai plasmuit, §i-alaturi Domnului, neclintit Prin viefuirea-n trup 1-ai a§ezat. De-acesta din Fecioara plamadit, Intregul suflet s-a cutremurat, Iar noi cu mintea-n credin|a am aflat, C-am inviat §i noi prin eel Neprihanit. Ne-ai dat ingaduinta Prin Sfintul Botez, ' Celor inlantuifi, fara crez, §i-ai inlaturat neftiinta. Tu socotit-ai drept sa porti, Trudnica cruce pentru noi, Singele sa-1 dai gidelui lacom, Ca noua sa ne dai noi sorti. Cind valul templului s-a despicat, Atunci pe multi din adormire, Tu i-ai trezit ca din orbire; Intreg pamintul s-a cutremurat. A vechiului du§man puteri Pe-a morjii cruce le-ai zdrobit, §i semnul ei in frunte-a izvodit, Stindardul Tau sa-nlature orice temeri, Tu demn ai chibzuit ca rautatea, Din noi sa fie-ndepartata, Ca nu cumva spre noi scapata, Vreunui mintuit sa-i ia seninatatea, In iad ai coborit, §i celor datornici mor^ii Le-ai dat rasplata vie|ii; Astfel insu£ ai hotarit. In timpul nop{ii te rugam, Doamne noua ne iarta, Celor credinciosi Te-arata, Asta in imn noi iti cintam. Tu martorul e§ti §i judecator Pe care nimeni nu-1 inseala, Ve§mintul ce cunoa§terii ii e urzeala, Tu-1 ftii, maret Mintuitor. Tu singur e§ti cercetator, Al sufletelor suferinde, §i ranilor ascunse-n minte Esti medicul ingrijitor. 394 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Insuti la ceas hotarit, Vei da al veacului sfirfit; Celor cu duh neprihanit, Darul din cer coborit. Pe Tine Te rugam prin Cuvint, De-a noastre rani sa te'ngrijesti Tu care Fiul Tatalui e§ti, Ve§nic cu Duhul Sfint. ALTA lecturA a aceluia§i imn Tu Doamne, Rege vesnic, Fauritor al lucrurilor, Ce-ai fost naintea veacurilor, Egal Tatalui, volnic. La nasterea lumii ai faurit Distinsul chip al lui Adam § i tarnei duhul i-a dat hram, Caci astfel Tu ai stabilit. Cind rautatea §i Tnselaciunea Au ru§inat ce-i omenesc, Tu, marele me§tesugar ceresc Ai refacut trupul asemenea. Tu, ce din Fecioara esti nascut, Acum din mormint Tu cresti, Tu noua tuturor ne porunce§ti Sa inviem sub al Tau scut. Vesnic pastor ce turma-Ti speli Cu a botezului apa sfintita, Asta-i a mintii lucire dorita, Pier a faradelegilor minjeli. Pe cruce e§ti mintuitor, Tu cele cuvenite-ai aratat, §i pret al mintuiri-ai dat lmbel§ugatu-Ti singe tamaduitor. LXII IMN DE PA§TI La masa mielului noi, veghetori, Pa§tile nostru e-acum Hristos, In alb ve§mintati, stralucitori, Mielul •jertfit pentru cei de jos, Dupa ce Marea Ro§ie lasam, Azima curatiei in duh ni s-a dat Mintuitorului Hristos sa li cintam, Prin sfinta-I iubire ce s-a aratat. Din trupul Sau neprihanit, Pe-altarul crucii pirjolit, Din singele-I trandafiriu gustind, In Dumnezeu noi vom trai curind. O, demna jertft cu adevarat, Prin care iadul e ingenunchiat; Mintuita-i pe veci mul^imea robita, In dar viata vesnica-i de ea primita. In seara Pa§tilor ne-om apara, De riul inger cind ne va striga, Caci smulsi stntem din rea robie, Din a lui Faraon imparatie, In a Pa§tilor mareata bucurie, Tu feuritor a toate din tarie, Poporul Tau sa-1 aperi vesnic, De-al mortii inger potrivnic. Cind din mormint Hristos S-a inal^at, Neagra genune in uitare a lasat, §i-n lant pe tiranul a impins, §i raiu-n fata noastra 1-a-ntins. IMNURI 395 ALTA lecturA v a aceluia§i imn La regescu-ospat al Mielului, Pantile nostru e acum Hristos, Invefiruntati in albul veghetorului, Afijderi jertfa pentru cei de jos, Dupa ce Marea Ro§ie lasam, § i-n mintile curate ce ne-a dat, Mintuitorului Hristos sa Ii cintam. Azima curatiei ni s-a aratat. Dumnezeiasca bunatate-a Lui, Ne da chiar jertfa singelui, Ca preot, iubirea Lui jertfeste, Trupul hranitor ce mintuieste. Distrugatorul inger se-ngroze§te, Cind singele impra§tiat rodefte, §i fuge-n marea cea adinca, Du§manii-n valuri se arunca. O, jertfa adevarata a cerului, Ce ai calcat puterile iadului, A mortii lanturi le-ai sfarmat, §i-a vietii rasplat-ai aratat. Biruitor, dupa ce iadul 1-a supus, Hristos ne ulcuie§te semnele-I, de sus; Pe regele-nvins al genunilor, Din cer il vegheaza regele luminilor. Iisuse, in-minti sa ne fii bucurie, §i renascuti sa ne-aperi pe vecie, De spaima mortii dup-o viata Cu rautati, fara dulceata. LXIII DESPRE SFINTUL §TEFAN Lui §tefan, primul mucenic, Sa-i inaltam cintec ve§nic, Un cintec placut cintaretilor, Ce boga^ie fie credinciojilor. El primul prin singele sau hranitor, Urmat-a calea data de Mintuitor, Din dragoste El tuturor le-a dat, Deschisa cale-a mintuirii de pacat, Pe El in slava Domnului, 1-au dovedit, Apostolii, ce adevarul 1-au grait, Al mortii stindard El 1-a rapit, Spre a urma, ce El a mintuit. O, slava pe fata aratata, O, biruinta noua data, Prin ea s-a facut §tefan demn, S3, poarte-al Domnului insemn. Cu ochii ridicati El 1-a vazut, Pe Tatal cu Fiul, §i a crezut, Pe-Acela-n cer L-a aratat, Pe care-L pierdusera, cei cu pacat. Se-nfurie iudeii cu to£i mai tare, §i-n miini iau pietre-ucigatoare, §i-n graba merg sa-1 dea jos, Pe cinstitul soldat al lui Iisus Hristos. Dar el duhu-fi incredin^eaza, Lui Hristos care-1 vegheaza, §i asta ruga o indreapta, Pentru a dusmanilor fapta: Doamne, fauritor al tuturor, Alunga raul orbilor, Cu ruga-mi Tu iarta, Caderea lor de§artil. Prin Fiu, Tu Tata, fii martor, A§ijderi prin Sfintul Duh hranitor, Cu ace§tia Tu singur Dumnezeu, Cu nume-ntreit, in veacuri mereu. 396 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI ALTA lectura a aceluia§i imn Cu laude fie cintata, Perfida multime 1-a coplesit, Coroana ce numele-o arata, Pe mucenicul ce bine-a dovedit, Coroana lui §tefan impodobita, §i prihanitele miini se-ntind, Cu slava lui Hristos daruita. §i-n singe pacatu-si destind. Lui § tefan, primul mucenic, Sa-nal{am cintec vesnic, Un cintec placut cintare^ilor, Ce boga^ie sa fie credinciosUor. El primul prin singele sau hranitor* Unnat-a slava data de Mintuitor, Prin lupta mortii tuturor le-a dat, Deschisa cale-a mintuirii de pacat. El prin puterile chemarii, A dat ca hrana calea impacarii, Iudeea insa in orbire-mpinsa, A lepadat senina cale-ntinsa. Dar el duhu-ji incredin^eaza, Lui Hristos care-1 vegheaza, §i asta ruga o-ndreapta, Pentru a dufmanilor fapta. Doamne, fauritor al faituror, Alunga raul orbilor, Cu ruga-mi Tu iarta, Caderea lor de§arta. Prin Fiu, Tu Tata fii martor, Agijderi, prin Sfintul Duh hranitor, Cu ace§tia Tu singur Dumnezeu, Cu nume-ntreit, in veacuri mereu. LXIV DESPRE SFlNTUL IOAN APOSTOLUL Ales prin dragostea-i pentru Nfintuitor, §i Fiu al tunetului cutremurator, loan prin sfinta vorba a dezvaluit, Tainele Domnului celui preamarit. Dupa ce-n larguri pesti prindea, De-a Tatalui carunta virsta ingrijea, Dar s-a oprit in credinta deodata, Cind innota in larg de mare tulburata. Plasa-n adincuri cind s-a unduit, Cuvintul sfint al Domnului 1-a pescuit, §i plasa ce-n unde a stat, Via^a tuturor a-naltat. Peftele este credinta supusa, Ce-n largul lumii e dusa, Din pieptul lui stralucind, Cu Sfintul Duh plutind. „La inceput era Cuvintul, §i cuvintul era la Dumnezeu, §i Dumnezeu era Cuvintul, Acesta era intra inceput la Dumnezeu, Toate prin El s-au facut", Insusi rasuna de-acel inceput, §i-ncoronat de Duhul Sfint, Se-ncoroneaza cu scrisu-i Cuvint. In multe-mpreuna au patimit, Dar singele vina a neprihanit, Sta-n fa^a mucenicul prin moarte, Pe multi i-a fitcut mucenicie sa poarte. Se zice totu§i c-ar fi fost invins, In timp ce se-ncingea uleiu-aprins; Dar El a sters a lumii pulbere, Mintuitor, §i celor ce-1 cercara le-a fost biruitor. In veci slava Tie, mare{ Ziditor. IMNURI 397 LXV DESPRE SFlNTA AGNETA E ziua fecioarei Agneta, Sfinta-i zi de praznuit, Cind duhu-i in cer 1-a sadit, Prin singele-i sfint raspindit. Cadea-napoi §i tinarul §i batrinul; Neimplinita inca in casatorie, Deplin-a fost ea in mucenicie. §i-n nevoin^a-i cu statornicie. Paring spainiintaji, cu teama, Zavorul sfiiciunii-au intarit, A pazei praguri ins-a mintuit, Credinta-n nestiinta de iubit. Cine sa socoteasca, oare, Ca vesela, ea mire, are, Ca prin al singelui dar, Ea poarta noi comori cu har. Pe-altarele puterii negraite, S-aduca jertfe e silita, Ea, fecioara Lui neprihanita, Nu-§i ia facia ptngarita. Ast foe stinge credih^a, §i flacara-i rape§te lucirea, Aici v-arunca$i pornirea, Cu singele-mi sa sting sclipirea. I-a-ntaritat pe to£, lovita, Caci s-a strins, toata sub vesmlnt, §i si-a pastrat al curatiei legamint, Ca nimeni sa nu vada trupu-i sfjnt. §i-n moarte sfiiciunea ei traia; Mina pe chipu-i era aparare, Ingenuncheata fiind pentru rugare, Cadea Intr-o sfioasa lunecare. LXVI DESPRE SFlNTA AGATA Pe Agata fecioara sffnta, Ziua de astazi o cinta; Serbam a tiranului fringere, §i-a muceniciei cu har incingere. Tiranul Quintianus, in Sicilia consular, Auzind de Agata, §i de al ei har, Cuprins a fost de la-nceput, De o invidie de ne^ncaput. Invidioasa-i minte e izbita, De josnicia din pacat pornita, Iar pe fecioara inchinata lui Hristos, Vrea cu salbatica-i gura s-o dea jos. Pe data vin insa sarmanii, Care ar vrea s-arate anii, In care ea copila-n nevoin^a, Primit-a sflnta-necredinja. Dar el porunca da ca mucenica, Sa fie osindita, pentru nimica, §i astfel ii vorbejte, pizmare|, Incit sa-i piece capul ei semet. Dar fiindca-n nebunie nu reuseste, Sinul fecioarei greu il cazneste, §i-o pune pe cioburi ascu^ite, Ce-n foe au fost infierbinfite. Dar la trupul ei trudit, Apostolul indata a venit; Cu vorba ranile-i le oblojeste, Ce nebunia aceluia le pricinuieste. Apoi la mormintu-i inaltator, Venind un tinar stralucitor, Vestefte sfin|enia duhului ei, Asijderi mintuirea patriei. 398 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI LXVII IMN PENTRU POSTUL PA^TILOR Dup&-a-nv&$iturii tainica datina, Pe calea daruita cu lumina, De patru ori zece zile incheiate, Sa slujim ast post cu suflete curate. Legea §i proorocii vremii trecute, Ne-au indrumat; Hristos cele facute, Le-a sfintit, El rege tuturor, §i-al timpurilor ziditor. Sa folosim mai rar, in aste vremuri, Cuvinte, bauturi, mincaruri, Somn si petreceri, §i in retragere, Sa" stam in veghere. Sa ocolim dar relele vatamatoare, Caci ele naruie gindirile ratacitoare; Sa nu-i dam loc tiranului, Ce poarta menirea dusmanului. Sa glasuim cu capul in jos, Singuri sa chemam pe Hristos, Sa imploram in fa£a judecarii, Sa ne-nftinam minia razbunarii. Prin raul nostru ce-1 dam, Ingaduin$a-ti Doamne-o suparam, De sus da-ne iertarea binevoitor, §i raspinde§te-ne-o, Tu ve§nic Ziditor, Adu-Ti aminte ca sintem ai Tai, Da-ne-ngaduinta §i de-om fi rai, A numelui Tau cinste Te rugam, N-o da la straini sa n-o mai aflam. Ne usureaza raul ce-1 purtam, Spore§te binele cind ne rugam, Prin bine Doamne, de acum, Sa-Ti fim pe plac, pe dreptul drum. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Dupa-a-nvataturii tainica datina, Pe calea daruita cu lumina, De patru ori cite zece zile incheiate, Sa slujim ast post cu suflete curate. Legea si proorocii-n vremi trecute, Ne-au indrumat; Hristos-cele facute, Le-a sfintit, El rege tuturor, §i-al timpurilor ziditor. Sa folosim mai rar, in aste vremuri, Cuvinte, bauturi, mincaruri, Somn §i petreceri, §i in retragere, Sa stam in veghere. Sa ocolim dar relele vatamatoare, Caci ele naruie gindurile ratacitoare; Sa nu-i dam loc tiranului, Ce poarta menirea dusmanului. Sa glasuim cu cap plecat Chiar cind pe El 1-am strigat, Sa imploram in fata judecarii, Sa ne-nfrinam minia razbunarii. Prin raul nostru ce-1 dam, lngaduinta-£ Doamne-o suparam, De sus da-ne iertarea binevoitor, §i raspinde§te-ne-o, Tu vesnic Ziditor, Adu-Ti aminte ca sintem ai Tai, Da-ne-ngaduinta si de-om fi rai, A numelui Tau cinste, Te rugam, N-o da la straini sa n-o mai aflam. Ne usureaza raul ce-1 purtam, Spore§te binele cind ne rugam, Prin bine Doamne, de acum, Sa-Ti fim pe plac, pe dreptul drum. IMNURI 399 . Fericita Treime, ne fii martor, Tu ce esti singur Ziditor, Ca rodnic sa fie al postului dar, Pe care Tu, Doamne, ni-1 dai prin har. LXVHI LA NA§TEREA SFINTULUI AMBROZIE Cu totii in cor sa cintam, Minunea laudata s-aratam, Ce Bisericii i-a fost harazita, In a veacului cale prihanita. Pe Ambrozie, preotul Mare Ce-are dumnezeiasca chemare, Cel care-atunci s-a aratat, Cind Diavolui-sfint templu-a rusinat, Hristos, sfinta-ntrupare din Cuvint, Pe cei rascumparati prin singe sfint, Nevrind nici o clipa sa-i paraseasca, Trimis-a p-acel barbat, de Arie sa-i mintuiasca, Purtind a veacului sfinte odoare, Primit-a a Raiului sfint luminare, Iar dreptul sabiei singeroase, Facut-a loc Evangheliei miloase. Prin taina necunoscuta, Doar de Prea-Naltul stiuta, Prin botez curat, Episcop a fost inaltat, Intrat-a in sfinta biserica, Sa linisteasca mul^imea potrivnica, Iar potolitele chipuri ale tuturor, Pe Ambrozie-1 cheama episcop in cor. Atunci rea credinta lui Arie, Pierit-a din Lacas pe vecie, §i turmele toate au rasunat, §i-a lui Hristos rasplati s-au aratat. Lumina prabuseste-ntunericul, Se-ascunde-nfHco§at ereticul, lata preacredinciosul e de fata, §i curata mintea cu a lui povata. 400 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Virtutea ii e lui Ambrozie data, Prin Sfintul Botez ce de sus s-arata, Caci el de-ndata ce-a renascut, S-alunge demonii a inceput. Biserica, el in slavi a-naltat. §i-n frunte el neobosit i-a stat, S-a straduit sa fie marturisitor, Iar arienilor nu le-a fost iertator. LXIX LA NA§TEREA SFlNTULUI GRIGORE MUCENICUL E bucurie sa-$i reamintesti, A mucenicilor sfinfi faptuiri, §i slava Domnului sa o cinstesti, In ale lor laude §i patimiri. Grigore, al lui Hristos ostas, In Capadocia-i nascut, De§ertaciunile lumesti, a-nfnnt, §i bunuri ceresti a ob^inut. §i banii ce-i avea, Saracilor i-a daruit, §i-astfel prin cinstea sa Credinja-n Domnul s-a-mpKnit. Dar la poruncile conducatorului, Ca sa se roage sfincilor, El, credincios Mintuitorului, Le-a pravalit in negrul genunilor. Cuprins de-adlnca furie tiranul, I-a hotarit pedepsele sfin^itului, Cazna-nchisorii si biciul, Drugi fi flacara focului. Dar el, nu se-nspaiminta, §i In Domnul intarit, El mai mult se-avinta, Iar sfintul fruct la toti e daruit. Pe Alexandra, regina, A chemat-o sa-1 vada, Chemind coroane Lui, lumina, Lasat-a tezaure sa cada. Ani douazeci si unu au invins, Pe conducatorul lumesc, patat, Dupa ce sabia capu-a desprins, Sfintul la cele ceresti s-a mutat. LXX DESPRE SFlNTUL IOAN BOTEZATORUL Plamada credincioasa a hranitorului prooroc, Mai vestit ca parintele si Tatal la un loc, Te-a-nchis pintecul mamei nestiutoare, Incit doar nafterea-ti fu vestitoare! Cind in salasul ascuns te purta, In incaperea ce rod ne§tiut capita, Acolo-n ascunderea tainica, Unde sfiala filcutu^s-a rodnica, Glasul trimis de sus a trezit, Bucuria proorocului ce fi-va zamislit; Adesea prin zalog mamele profe^esc, Dar despre numele fiului, mut vorbesc; IMNURI 4(H Acestea sa le scriem spre-a spori Al nostril cint si glasul spre a-1 nemuri, Desfaca-se al gurii lant §i sa se-adune Literele in cuvinte ce profetul spune. Caci glasul Cuvintului e glasu-n$elep£ei, Mai mare ca la ingeri, la slujitorii proorociei, El sufletele credincio§ilor le-a pregatit, §i a dreptatii dreapta cale-a daruit. Tu semenul 1-ai salvat, nu prin bogatie, Si nici silit prin moarte sa lase pustie Calea adevarului; dar i-ai spus: E neingaduit, Ca pe a fratelui sotie la tine-ai primit. Atunci minia-neonorata §i doliul salbatic, Ce-au fost al dansului rau platnic, Bucatele §i nenifinea fetei imbatate, Stropitu-le-au cu singele vorbei nevinovate. Vitregul Tata da aste daruri, Nebun precum venin ar da-n pocaluri, Cind spune nu, doar ura e in toate, §i dragostea lor cregte-n rautate. Slava Treimii fie marita, Puterea-ntelepciunii fie slavita, A Domnului putere si marire, , In veci fie pastrate-n neclintire. LXXI DESPRE SFINTII APOSTOLI PETRU §1 PAVEL A sfintilor Apostoli patimire, Apostolul Petru e primul in virsta, I-a dat zilei in veac sfin^ire, §i Pavel in har alaturi ii st&, A lui Petru sfinta biruin|-a aratat, §i el chezas, alegerii, intru silinta, A§ijderi pe Pavel in stralucire-neoronat. A§ijderi i-a fost lui Petru-ntru credin^a. Pe cei doi barbati i-a unit, Cu semnul crucii pe Domnul cinstind, Singele mortii ce i-a rapit, Urea Simon incet §ovaind, Credinta-n Hristos i-a-ncoronat, Dar far-a uita vreodata, Pe cei ce-al lui glas au urmat. Prorocirea ce-a fost data. 26 - Sfintul Ambrozie al Milanului 402 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Zice-se ca batrinul incins, A mortii greutate a-nvins, Plecat-a de Altu-naltat, Unde vointa-i nu s-a aratat. Crestetul marturisirii a-n&lfat Roma, cind el s-a aratat, §i-al sau sfint singe-a raspindit Proorocul, el eel mult vestit. Pe-a orasului intindere mare, Se vad mulpini in frematare; Pe intreite cai sarbatoresc, Al mucenicilor drum ceresc. Slava fie, ce-n lume Te-ai aratat, §i poporul spre cer 1-ai purtat, Tu cap al neamurilor esti, §i salas al pildelor ceresti. •^LXXII DESPRE SFiNTUL SIXT Credin^a neinvinsa-a sfintit, Al marii lupte laur glorios, Din cer masura le e data, Celor ce lupta chiar pentru Hristos. Astfel Sixt, adet neintrecut, Urmind a lui Petru mucenicie, A-mpodobit Biserica-n trecut, Cu a marturisirii neprihanire. Nascut in Atena si vestit, Prin stiinta-i in fata filosofilor, Invatatorul apostolic, Schimbat-a arta artelor; Dar calaul tiranic, Ga leul in turbare frematind, Doi mucenici facut-a Pe Aldon si Senes omorind. La Sixtus grabind apoi, L-amenin^a cu lan^uri, inchisoare, Dar gindu-i ascuns e Cu sabia-i sa il omoare. Dar chiar atunci piosul ginditor, L-a cistigat pe Lauren$iu eel putemic, §i-a-mbogatit sfinta Biserica Cu un levit ce-a fost statornic. Curajul luptei lui Ne dea asemanarea, ' Patimirea sabiei si-a fqcului, Adusu-i-au Incoronarea. Deci purtatori de imn lui Dumnezeu, Sa ne legam In sfinte inso$iri, §i cu ajutorul lor mereu Sa fie sterse vechi nelegiuiri. Slava "Tie Doamne nefacut, §i-asijderi Fiului nascut. LXXIII DESPRE SFINTUL LAURENTIU Pe Lauren^iu arhidiaconul, Cel aproape egal apostolilor, Sfin$itu-l-a credinta, Cu coroana mucenicilor. Urmindu-1 pe Sixt mucenicul, Cuvintele lui le-a primit; Iti vei urma invatatorul, §i-n trei zile fiervei mintuit. Lipsit de a pedepsei teama, Al singelui viitor mostenitor, Pe-acela il privea cum cheama, Fiindu-si siesi mintuitor. In Laurenjiu s-a inal{at Mucenicia sfintei biruinte, Si-aceluia el i-a urmat, Cu glasul sfintei straduinte. IMNURI 403 Dupa trei zile a venit porunca, Sa-i numere pe credincio§i; El linistit §i fara-mpotrivire, Adaugat-a iste^ime celor pio§i. Cei ve§nic saraci, cu-adevarat, Sint bogatia desavirfitoare; In timp ce zgircitul mereu indurerat, £ chinuit de flacara razbunatoare. Frumoasa vedere a dat: Truditul gide alearga A strins multimi din saracie, §i-n propriile-i flacari piere; §i-a spus in timp ce-i arata; Urmati-ma cheama sfintitul, Aceftia-s a bisericilor bogatie. §i trupu-mi mincati la-nviere. Slava Tie, Doamne. LXXIV DESPRE SFlNTUL ARHANGHEL MIHAIL Noi rugatori Tti cerem, Arhanghel al tainelor cere§ti, Pe noi ce-n lume trecem, De sus in liniste sa ne privefti. Cu ingerii cei sfinti, Cu-apostolii §i dreptii, Tu lumineaza-n suferinji, Al nostru loc si dnimul vietii. Tu Domnului cu-ncredere sa dai, Necontenite rugi ce-nalta Top preacuratii pentru noi, §i-nva$atorii cu pova^a. Du§manul crud sa fie izgonit, §i bogatiile pacii vina, Din sufletele ce-au trudit, Credinja §tearga orice vina. Spre tronul biruin^ei creasca A noastre glasuri implinite, §i-a noastre minti sa straluceasca, De eel ce-a tronului lumina o trimite. Aici virtutea Lui ramina, Aici sa arda sfinta-I bunatate, Aici pe credincio§i fi mina Spre-a mintuirii plinatate. Sa piara toate ratacirile, Iar sim^urile ce-au pacatuit, Primeasca-§i iara drumurile, Spre-al pacii noastre loc rivnit. In a luminii cetatuie, Sa-nscrie aste stihuri, §i in a vietii carte puie A noastre mintuite duhuri. Slava Tie, Doamne. LXXV In ziua na§terii sfintului episcop martin Prin arme-i razboinic vestit Martin si prin ce-a faptuit; Sa-i inaltam dar imnuri cuvenite, Pentru a lui minuni savirfite. Doar cind era vreme de viscol, Cu mantia-si acoperea el trupul gol, Asemeni lui Hristos §i-a dat vesmintul, Spre a fi saracilor acoperamintul. 404 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Prin sfint mestesug invatat, Pe trei morti i-a-naltat, Pe truditi din febra i-a scapat, §i pe un altul de la spinzurat. Prin glasuirea mladiata, Tilharu-ngropat se arata, Afijderi, visla, obosita, pusa, Nu cade, ci e dusa. Cind, a patruns tot ce-i lumescj Gonit-a flacarile ce ranesc, Adus-a ploaia cu racoare, §i stins a fost pirjolul mare. Slava Tie, Fetei cu trup nemi§cat, Miscarea madularelor i-a dat, §i-a-alungat boala nemifcarii Prin sfinta putere-a licorii. Barbatului lepros i-a dat impacare, Alungind ranile-i respingatoare, Boala aceluia, prin botez, A spalat-o, dindu-i lui crez. Acestea-n lume dupa ce-a fecut, §i-a Lui minuni cu toti le-au cunoscut, S-a inaltat in-nadt vazduh, §i stapine^te peste noi cu Sfintul Duh. Doamne. LXXVI DESPRE SFINJIREA BISERICII Cel care aici a venit Sa iasa ve§nic sfintit, Domnului sa-i marturiseasca, §i-astfel sa se neprihaneasca. In pragul Sfintei sarbatori, Altarului sa-i fim inchinatori, Spre judecare noi sa-i stam, Cu mintile-nchinate s-a§teptam. Sfinteasca Domnul pe parta§ Ce intra-n acest sfint lacas, In care noi sarbatorim, §i sfint prinos ii oferim. Acum prea iubiti frati, Domnului lauda-I inaltati. Iar Fiului Sau, Hristos, §i Duhului Sfint - prinos. LXXVII DESPRE SFINTIREA BISERICII Hristoase, hranitor stapin al tuturor, Nascut din glasuirea ve§nicului Tata, La rugamintile §i imnul credincio§ilor Bunatatea-ti fie data, Reinnoirea altarului, In sfint lacas al Domnului, Ne-ndeamna sa-nalfam mereu, In lung de an cinstiri lui Dumnezeu. Altaru-n ziua asta il sfintim, §i Domnului il harazim, Spre slava Lui sa-1 avem, §i toti spre el sa-ngenunchem. Pe Domnul sa-L rugam, Pe El ce-I nevazut sa-L imploram, tn ast loc £1 yoiasca, Mereu, pe noi sa ne sfinteasca. Prinoase ii aducem Domnului, §i tuturor sfintilor Lui, §i tuturor moa§telor sfinte Ce-mpodobit-au lacasul dinainte. IMNURI 405 Privefite Doamne, cum spre slava ta curata Murjimea-n curtea Ta rasuna rugatoare §i-n fiecare an, in ziua ce Ti-e data Cinste§te a Ta sarbatoare. E cunoscut lacasul ce Tie £-e dat, §i-n care poporul tnalta trap sfintit, §i-n care sflntul pocal 1-a de§ertat, Ce-avea-n el singe fericit. Aici sfintitele licori vechiul pacat il u§ureaza, ■ , Pe oele ce-s vatamatoare le dau jos, Spre a se naste in vremea ce urmeaza, Cinstitorii lui Hristos. Aici bolnavii afla sanatate §i obositii ufurare, Lumina afla orbii, gre§elile ne sint iertate, §i-ntreaga teama §i adlnca-ndurerare, Ne sint indepartate. Aici pier §i-ale demonilor salbatice rapiri, Razbunatorul monstru inspaimintat se-ndeparteaza §i, trupurile chinuite le lasa bunei mintuiri, §i-§i duce a lui groaza. . . A vefnicului rege la curte, locul acesta e numit; ti zic unii-a cerului alba poarta vazuta, Ce pe toti sfintii primitu-i-a-n sfirsit, In patria ceruta. Furtuna pe care nimeni nu o potoleste, Ratacitorul vint §i norii pot patrunde-n ea, Dar iadul negru-ngrozitor nu o love§te Cu vedenia lui tea.. Noi an de an iti cerem Doamne, asadar, ■< Cu chip senin pe credinciofii Tai condu-i, Pe cei ce-n iubire cinstesc ca pe-un dar, Bucuriile lacasului. A viepj greuta|i nu ne arunce-n chinuire, S& fie zile vesele §i noaptea poarte lini§tirile, Nici unul din noi in a lumii pieire Nu-i simta flacarile. 406 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI In asta zi in care Tu privesti Altarul Tie inchinat, da-ne vesnicie §i bucurie, si tn folosinta sa-1 sfintesti, Pe vecie. • Sa-1 ctnte slava pe-atotputernicul Parinte, Pe eel cu Duhul Sfint nascut tuturor, in sfintul imn ce-1 purtam inainte, In veacul vecilor. LXXVIII DESPRE FAPTUIREA UNUI MUCENIC Dumnezeule, coroana esti si soarta, Ostasii Tai rasplata-Ti o poarta. Prin laude cintate mucenicilor, Mhltuieste-ne de raul faradelegilor. Un marturisitor a glasuit Ce-n adincurile inimii a sim^it, §i in a singelui sau raspindire £1 a gasit a lui Hristos mintuire. El, parasind in lume bucuriile, Ascunsele vatamarii §i mingiierile, Lasind astfel cele lume§ti, S-a inaltat in lumi cerefti. A indurat inlantuirile tiranului, Vergile §i strinsoarea lantului, , Cu glas senin el a marturisit, Ca toate Domnul le-a desavir§it. Pedepsele cu birbatie le-a purtat, Spre-ajutorarea altuia a alergat, Ve§nice daruri a primit §i singele fi-a raspindit. Aceasta-i cauza furiei Ce-a dat pe mucenic pieirii;. Porunca-fost sa fie strivit, Cel pe care cerul 1-a privit. Preasfinte noi cu to^ii te rugam Ajuta-ne sa ne-naltam, Prin straduinta mucenicului, Impraftie intunecimea raului. S-avem parte de rasplata, Mo§tenirea fie data, S-avem lumina bucuriilor In incaperea cerurilor. ALTA lecturA a aceluia§i imn Dumnezeule, coroana esti si soarta, Ostasii Tai rasplata Ta o poarta, Prin laude cintate mucenicilor Mintuieste-ne de raul fardelegilor. Unul a parasit lumea bucuriilor §i blindele pajisti ale-nselaciunilor, Stropite cu fiere si rele lumesti §i-ajuns-a la cele cerefti. , Pedepsele cu barbatie le-a purtat, Spre ajutorarea altuia a alergat, Vesnice daruri a primit §i singele §i-a raspindit. Preasfinte, cu totii Te rugam, Prin fapta mucenicului sa alungam, Tot raul de la slujitori; Lauda §i slava de la truditori. 1MNURI 407 LXXIX IMN DESPRE MARTURISITORI Hristoase, coroana a maririi, Tu esti adevarul trairii, Slujitorului ce Ti-e in plata Rasplata vesnica-i e data. Prin al Tau acoperamint Da-le celor cu legamint Iertarea tuturor faradelegilor; §i rupe nodul lanturilor. In a anului drume£re, Ziua sa aiba vesnic stralucire, Lumina-n care sfintul a zburat Cind duhu-i din trup s-a-naltat. Desarta bucurie pe pamint a lasat, A§ijderi ru§inea ce lumea a-ntinat, §i toate cele ce-n rau sint lumefti; §i-acum le are pe cele cerefti. Pe Tine, Hristoase preabun conducator, Rug^ndu-te a-nvins eel marturisitor, Calcatu-si-a du§manul in picioare, A lui faptuire si-a lui ingimfare. Prin credinta §i prin faptuire §i prin adinca marturisire, §i dindu-§i trupul prin postiri Ajuns-a la cere§tile-ospe^iri. In lupta mult a ajutat Marturisirea cind §i-a dat, Afijderi mucenicului lovit Ce pe tai§ singele-a raspindit. Prea bunule, de-aceea Te rugam §i glasurile noastre inaltam, Ca prin al aceluia dar, Sa ne dai al Tau har. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Hristoase, coroan-a maririi, Tu e§ti adevarul trairii, Slujitorului ce Ti-e in plata Rasplata vesnica-i e data. Da-i celui rugator Iertarea fardelegilor, §i nodul lantului Sa-1 rupi in zorii veacului. In a anului drumetire, Ziua sa aiba stralucire, Ca sfintul desavir§it Sa fie-n ceruri primit. Desarta bucurie pe pamint a lasat, A§ijderi rujinea ce lumea-ntinat, §i toate cele ce-n rau sint lumesti, §i-acum le are pe cele cere§ti. Pe Tine Hristoase, preabun conducator M2.rturisindu-te acela, increz&tor, Calcat-a al demonilor me§tesug, §i-al singerosului frint viclefug, Prin credinta §i prin faptuire §i prin adinca marturisire, §i dindu-§i trupul prin postiri, Ajuns-a la cerestile ospetiri. Preabunule, de-aceea Te rugam Ne fa pacatul sa-1 indepartam, §i prin al aceluia dar, Sa ne dai al Tau har. 408 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI LXXX DESPRE FECIOARE Iisuse, coroana fecioarelor esti h&razit, Oriunde mergi, fecioarele Tu, de acea mama zamislit, Te-urmeaza cu laudele; Ce, fecioara, a nascut eu sfiiciune, Pe Tine in imnuri Te cinta, Cu-ngaduin^a primeste asta rugaciune. Toate inalta lauda sfinta. Tu printre crini pase§ti ocrotitor Pe Tine Te rugam, cu damicie Veghind dansul fecioarelor, Fa ca mintea sa nu stie, Impodobit in slava, Tu logodnic De ranile adinci ce-s date, Logodnicelor Tale le esti platnic. De-n§elaciunile-n suflet purtate. ALTA LECTURA A ACELUIA§I IMN Iisuse, coroana fecioarelor esti harazit, Oriunde, fecioarele Tu, de acea mama zamislit, Te-urmeaza cu laudele, Ce, fecioara, a nascut cu sfiiciune: Pe Tine in imnuri Te cinta, Primeste cu bunavointa asta rugaciune. Toate inalta lauda sfinta. Tu printre crini pa§esti ocrotitor, Pe Tine Te rugam, cu darnicie Veghind dansul fecioarelor, Fa ca mintea sa nu stie, Impodobit in slava, tu logodnic De ranile adinci ce-s date, Logodnicelor Tale le e$ti platnic. De-nselaciunile-n suflet purtate. LXXXI IN VREME DE RAZBOI Barbaru-ngrozitor §i singeros razboaiele sadeste, Iar furia frematinda ve§nic lupte-ngramade§te, In strigat de lupta cu proaspete crime pateaza Pin-ce gifiind de rele, multumirea-si infati§eaza. Poporul se-ngrozeste de razboaiele-nfierbintate Cu-a lor nemarginite rele §i gloate nenumarate, Ce cu sageti necrutatoare aduc rana tulburarii §i printre pasnicele brazde §i-n largul marii. Dar iata chiar cohorta ce pe Hristos cinstefte, Carre crunp^i dufmani spatele isi dezvelejte Si tremurind fara de vlaga printre lovituri Isi poarta ru§inata groaza prin genuni §i-adincituri. Nepedepsitul neam salbatic pe unii ii loveste, Si sfisiind cu cruzime, pe altii ii ciunte§te; Ici-colo zac in parasire trupurile sfintilor in intinate balji, neinvesmintate, prada corbilor. IMNURI 409 §i-n sfintele lacasuri ce Domnnlui sint date, §i in altarele ce Ziditorului sint inchinate, Trufa§ul tilhar patrunde doar spre a fura, §i cu neagra-i biruinta toate a le-nsemna. Ora§ele le arde barbarul foe pirjolitor, A§ijderi casele sarmane §i tot ce-i hranitor, Pradalnicul ii duce-n la£uri pe batrini §i tineri, Pe vaduvele intristate §i pe copile-asijderi. Prin fierul cazut fecioara-i sfintita; l§i plinge fecioara caderea-i, mihnita; I§i plinge fecioara pierduta-i sfiala §i-ar vrea in uitare sa afle sfir^eala. Dar Doamne, pacatele noastre sint man, Masura §i-o au in raul eel mare, dar tari Fa-ne Doamne sa ducem ce-i greu, Pe-ai Tai slujitori cu bineje priveste-i mereu. Chipu-i patruns de plins nemasurat, La ceruri ajunga glasul ce-a strigat, Dar dupa merite lui Moise-Iisus vestitor Prin nume a|ternutu-i-a tarile-amalecifilor. Iisuse, nascut al Domnului atotputernic, Virtute-adevarata si mintuire in chip trudnic, Tu pace si sigura lini§te, Tu-ntreg impodobitor, Sa fii Tu insuti pentru-ai Tai-aparatorul fiilor. Prin moartea-Ti iarta-i pe rascumparati, Dufmanii fugari fie-mprastiati, §i teama alungind, stapin al sufletelor fii, Trimite-ne rasplata ve§nica a pacii vii. Slavire ve§nica §i lauda Tatalui. Vefnica cinstire asemeni Fiului, Cu Duhul Sfint in biruinta slavilor, Cum fost-a ve§nic §i in veacul vecilor. LXXXII IN VREME DE RAZBOI Prive§te-acum Hristoase popoarele-ntristate Cerindu-Ti Tie pacea, cu sufletele sfi§iate, Asculta gemetele §i cintul de inmonnintare §i celor napastuiti, de sus trimite-le ajutorare. 27 - Sftntul Ambfozie al Milanului 410 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANULUI A noastra brazda e amenintata De frematinda furie-nvecinata, Cu murmur barbar si crunta mina Loveste ca lupul mieii din stina. Maritorule, oricum ne-om apara, Trimite-ne ceva din mila Ta, Ne vina al Tau ajutor ceresc, Sa mintuiasca raul omenesc. Odinioara, Avraam ce veacul a intemeiat, Spre tronul Tau cinci regi a inaltat; Desigur, pe parintele cu multi copii, Nu 1-au invins dujmanii-jitunecimii. Pe apele-ntaritei mari, Moise increzatorul, Dupa puStia infruntaty/, §i-a dus intreg poporul, §i-apoi talazul iara§i a mijcat, Ducind dugmanul pe veci inmormintat. Dintre amaleciti trei sute de barbati, A dat porunca Ghedeon sa fie adunati; Neamul ce de fier era apasat, Cu bogatia-ncrederii 1-a liberat. Dar Preaputernice, toate astea revarsate, Numai de miinile-Ti pot fi aflate, Caci Tu esti mintuirea, slavi-i in Tine, Caci raul ce-1 ucizi se-ntoarce-n bine. Chiar slava Ta, mark Mintuitor Nu ne-aduca dispret, noua umililor, Ci-ngaduinta celor cu inima-ntristata §i de multimea relelor adinc impovarata. De moarte apara-i pe mintuiti, Pe cei ce pace vor, inteleptiti, lmpri§tie lancile si fringe sagetile, §i razboinicilor infringe-le scuturile. Acum amarul geamat cata cerul, Acum gi lacrima strabate norul, Acum, marit Mintuitor, trudita*ne cainfa l|i cere pace si multa-ngaduin^a. INDICE REAL §1 ONOMASTIO Aaron, IV, 4, 5; XLI,' 2, 3, 24; LXIII, 48, 49, 50, 56, 58, 59; LXVI, 1, 2; LXVII, 1, 2, 3, 6; LXX1I, 25 Abel, XXXII, 5; XXXV, 9 Abesalon, XXX, 2 Abigea, XXX, 5, 6, 10 Abiron, XXXII, 3; LXIII, 29 Abiud, LXVII, 8 Abner, U, 10 Abundantius A.C.A. Ahab, XXXVIII, 8; LXip, 75 Aheia, XIV, 6; XV, 12; XVI, 2 Ahaz, LXX, 3 Achina, XXX, 5, 8 Aholius, XV, 6, 7, 10; XVI, 1, 5 afri, XVIII, 30; A.C.A. Africa, XIV 3; africani, XIII, 6; LXXXVIII, 24 Africanus, XVIII, 7 Agar, LXVII, 2 Agheu, XXX, 7, 8 Agnes, XXXVII, 37 Agon, XIX, 22 alani, XXIV, 8 Alemania, XXIV, 8 Alexandria, XII, 4, 5, 6; XXIII, 1, 8, 14; XL, 15 Alexandra, S.P.S., 7; XLII, 13 Almachius, A.C.A. 76 Alypius, LXXXIX Amantius, A.C.A. Ambrozie passim. Ammianu, XV amorhei, XL, 20; XLI, 24 Amos, XXIX, 9 Anatolie, XV Anania, VII, 17; LXIII, 67 Anemius, A.C.A. 75 Anna, XLII, 8; LXIII, 29 Antiohia, XII, 4; XIII, 2; LVII, 9 antiohieni, XL, 32; LVII, 9 Antoniu, XC Anysius, XV, 9; XVI Apeme, XXXVII, 12 Apenini, XXXIX, 3 Aper, XLII, 14 Apocalipsa, XLIII, 4; XLVI, 4; L, 14 Apollinarie, XIV, 4; XLVI, 8; XLVIII, 5 apollinaristi, XLVI, 7 Aquila, LXII, 24 Aquileia A.C.A.; IX; XI; XII; XLI; 1 Aquitania, LVIII, 1 arabi, LXXII, 6 Arausia, A.C.A., 76 Arcadie, R.S. 1 Arimini, XXI, 14, 15; C.A. 25 Arie, A.C.A.; X, 3 sg, XII; 1, 3; XIII, 3; XIV, 3 Armenia, XIX, 2; armeni, LXIX, 6 Artemius, A.C.A. Ascalon, XIX, 17; XL, 15 asirian, XLIV, 8 Aser, XLI, 20 Athanasie, XIII, 4; XIV, 7 Atticus, LXXXVIII Attilius, XVIII, 7 Auxenjiu, XXI, 1, 13; 16; C.A. 15, 17, 22, 23, 28, 37; S.P.S. 6; XLII, 14 Avacum, XLIII, 20 Avraam, I, 3; XXVII, 1; XXXIII, 6; XXXV, 10; L, 5; LVIII, 14; LXIII, 50, LXXII, 1, 2, 21, 24, 25; LXXV, 2; LXXVIII, 1, 5; LXXIII, 6 avramiti, II, 19; XIX, 20; XXXVII, 37 Azaria, VII, 17; LXIII, 67 B Babilon, LXIV, 7 Balac, XLI, 24 Bassian A.C.A., XLII Bassus D.P.B. * Cifrele romane indica numarul scrisorii, iar cele arabe paragrafele. A.C.A. - Actele consiliului din Aquileia (Dupa scrisoarea a VHI-a) R.S. - Raportul lui Symmachus (Dupa scrisoarea a XVII-a) C.A. - Contra lui Auxentius (Dupa scrisoarea a XXI-a) S.P.S. - Scrisoarea papei Syricius (Dupa scrisoarea a XLI-a) D.P.B. - Despre procesul lui Bonosus (Dupa scrisoarea a LVI-a) 412 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Batuel, XIX, 2 Bauto, XXIV, 4, 6, 7, 8; LVII, 3 Belfegor, XIX, 7 Belial, C.A. 17 Bellicius, LXXIX; LXXX Berseba, LXIII, 77, 78 Betania, LXXI, 3, 6 Betfage, LXXI, 3 Betleem, VI, 2; LXX, 2, 9, 12, 13, 15; LXXI 12 Bononia, A.C.A.; XXXIX, 3 Bonosus, D.P.B. Botryon, XLI, 24 Brixilla, XXXIX, 3 Brixium, A.C.A. Cabillonum, XXIV, 11 Caelestis, XVIII, 30 Caesar, VII, 16, 17, 21; XX, 19; CA. 30 , 31 Cain, II, 10; XXXII, 3 Calanus, XXXVII, 34 Caleb, LXXIX, 4 Calligonus, XX, 28 Camillus, XVIII, 7 Campania, LIX, 1 Cannan, LV, 5 cannaneeni, XIX, 2; XL, 20 Candidatus, XC, 1 Capernaum, LXXI, 3, 5 Capitoliu, R.S.; XVIII, 4, 5, 7 Capua, LVI, 26; D.P.B. Cartagina, XVIII, 30; cartaginezi, XVIII, 6, 37 carturari §i farisei, XXVI, 11 Cassianus, A.C.A. Castulus, XX, 5 catolici, XII, 1, 6 caldei, XXXV, 16 Cham, XXXVII, 6 Chaonia, XVIII, 17 Chorat, LXIII, 75, 77 Choreb, LXIII, 75, 77 Chromatius A.C.A.; L Cintarea Cintarilor, XXX, 16; XXXI, 6; XLI, 18; LXX, 2 Clementian, LXXV clericilor, LXXI Clarius, XV Cneius Pompeius, XVIII, 35 Comacine, LV, 5 Como, IV, 7 Constantin, XXI, 15 Constantinopol, XIII, 4, 5, 7; XVI, 6 Constantius II; A.C.A.; LXXII Constant, R.S, 7; XVIII, 32; XXI, 15 Core, XXXII, 3; LXVII, 52 Corint, XXIX, 24; corinteni, II, 6; LXIII, 37, 81 Corneliu, II, 27 cosmopolit, XLV, 16 Crescens, S.P.B., 7 Cynegius, LXXXIV Cyras, XVIII, 36 D Dacia Ripensis, XI, 1 Dalila, XIX, 26, 27 Dalmatia, XXI, 1 Damasc, XL, 15 Damasus, XVII, 10 Dan, XIX, 11 Daniil, V, 19; LXIII, 16, 28, 67 Darius, XXXVII, 12 Dathan, XXXII, 3; LXIII, 52 1. David II, 24; XVI, 3; XX, 21; XXXIII, 6, 22; XXVII, 1; XXIX, 5, 7; XXX, 5; XXXII, 5; XXXVII, 5, 26; XXXVIII, 10; XL, 22; XLI, 25; L, 6, 9, 11; LI, 7, 8, 9, 10; LVIII, 4, 6, 8; LXII, 4; LXIII, 50, 60, 103; LXV, 3; LXXVI, 6; LXXX, 3; LXXXI, 13 2. David, LXIII, 68, 70 Demarh, LXIII, 19 Demofil, XII, 1; XII, 3 Dertonum, A.C.A. Deuteronom, A.C.A.; XXXIII, 1; XLIX, 3 Diocletian, XXIII, 14 Diogene, A.C.A. Dionysie, C.A., 18 Dionysie Areopagita, LXIII, 22 Dodona, R.S., 15 Dominus ep. A.C.A. Domnul, Dumnezeu, passim. Ecclesiastul, LXXXI, 6 Efes, LXIII, 17; efeseni, LXIII, 11; LXXVI, 1 Efraim, VI, 2, 6; XXX, 14; XL, 14 Efrata, LXX, 2, 9, 10, 11, 12 Egipt, II, 19; VI, 18; VIII, 8; XXIII, 14, 15, 20, 21; XXVII, 1; XXVIII, 8; XXX, 11; XXXIII, 4; XL, 20; XLI, 24; XLIV, 17; L, 12; LVI, 6; LVIII, 4; LXV, 3; LXXI, 3, LXXXII, 5 egipteni, V, 10; XXIII, 4, 8, 15, 20; XXVII, 2, 3; XXXVII, 11; XLII, 7; LVI, 2; LVIII, 15, 16; LXVI, 5; LXX, 23, 24; LXXII, 6 INDICE REAL ?I ONOMASTIC 413 Eleazar, LXVII, 2 Elisa, XV, 5 Elisabeta, V, 13; LXIII, 67 Elisei, XV, 6, 7, 8; C.A, 11; XXII, 21; XXX, 2; LXIII, 30, 67; LXXXI, 5, 7 Emilia, XXIII; LXIII, 1 Emona, A.C.A. Enoh, XXXVIII, 7 Eon, XL, 16 Epicur, LXIII, 13, 19; epicurei, LXIII, 6, 17 Epir, XVI, 2 Esau, XXXVII, 9; LXIII, 99; LXXVII, 4 Ezdra, LXIII, 30 Estera, LXIII, 29 Etiopia, XXXVIII, 16; etiopianca, LIII, 5, 6; LXVII, 1; etiopieni, LIX, 3, 4; LXXII, 6 Euheria, A.C.A. Eufrat, XIX, 2; XXVII, 15 Eugeniu, LVII Eusebiu, A.C.A.; XV; LIV; LV; LXIII, 66, 68, 70, 71 Eustatiu, A.C.A., XLII, 14 Eustorgius, C.A., 18 Eutropiu, XV Eva, XX, 17; XXXII, 3; LXIII, 14; LXVI, 3; LXXI, 4; LXXIII, 8; LXXVI, 4 Evagrius, A.C.A., LVI, 1, 5 Eventus, XLII, 14 evrei, II, 20; V, 10; VII, 1, 14; XIX, 7, 9, 10, 25; XXXI, 7; XXXIII, 4; LXVI, 4; L, 8, 12; LXIII, 28; LXX, 4; LXXII, 24; LXXV, 3 Exsuperantius, A.C.A. Ezechia, XXVI, 10; LXX, 3 Facerea, VI, 18; VIII, 11; XXXIII, 6; LXX, 12 Faptele Apostolilor, LXIII, 21 Famenot si Farmut, XXIII, 14, 15, 17 Faraon, VI, 18; VIII, 8; XXII, 22; XXVIII, 8; XXXII, 3; XL, 20 Faustin, XXXIX; LIV, 2 Felicius, III Felix, IV; A.C.A.; XXII, 2 S.P.S., 6; LXII, 3; XLII, 14 fenicieni, LXXII, 6 Filaster, A.C.A. Filimon, LXXXVII, 6 Filip, XV Filomarus, LXIII, 13 Flavian, LVI, 1, 3, 4, 5 Fotin, LXVIII, 5; fotinieni, X, 12 franci, XL, 23 frigieni, XVIII, 30 G Gaba VI, 5; gabaoniti, VI, 6, 7, 10, 11 Galaad, VI, 15 galateni, XXXIX, 7; LXXXVII, 3 galli, A.CA.; XVIII, 21; XXIV, 7; LI, 6 Gallia, XIV, 3; XXIV, 1, 7, 8; LIII, 2; LVII, 5; gallican, XII, 6; XXIV, 2 Gavriil, V, 16 Gaza, XIX, 25; XL, 15 Geminianus, LII, 14 Genialis, S.P.S., 6; XLII, 14 Genua, A.CA geraseni, C.A., 20 Germinator, S.P.S., 6, XLII, 14 Gervasie, XXII, 7 Ghedeon, X; XL, 26 gimnosofisti, XXXVII, 37 Golgota, LXXI, 3, 10 Gomora, VII, 7 goti, XV, 5; XX,9, 12, 20; C.A. 2; LXIX, 6 Gratianopolis, A.C.A. Gratian, L, 1, 17 grec, XVIII, 18; XXI, 14; LXIII, 85 Grigorie, XIII, 4 H Hai, XL, 24 Hamilcar, XVIII, 37 Hannibal, R.S., 9; XVIII, 4, 6, 7 Hebron, XIX, 25 Heliodor, A.C.A. Hercule, LVII, 9 heruvim, IV, 4 Hexaemeronul, XLHI, 1; XLV, 1 Hippocrate, XLIV, 12, 14 Holofern, LXIII, 29 Horontianus, XXXIV; XXXV; XXXVI; XLIII; XLIV; LXX; LXXI; LXXVII; LXXVIII Hristos, passim, huni, XXIV, 8 Hyginus, XXIV, 12 Iabis, VI, 15 1. Iacov, XVI, 3; XVII, 4, 11, 17; XXII, 5; XLVI, 10, 11; L, 11, 12; LXIII, 99, 100, 103; LXVI, 3; LXXXI, 13; LXXXV, 3 2. Iacov, LIX, 1 Iadertia, A.C.A. Iafet, LV, 3, 4 1. Ianuarius, A.C.A.; 2. Ianuarius, XLII, 14 414 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI Iason, LVII, 9 iebusei, VI, 5 Ieremia, XXIII, 6; LXXV, 3 Iesirea, XXVIII, 1 Iezechiel, XLVI, 11; LVIII, 5 Iisus passim. Isus Navi, XXVIII, 1; XXXII, 5; XXXVII, 33; XLIV, 10; LXII, 4; LXXIV, 4 Hie, XV, 8; XVI, 2; XXIV, 6; XXXVIII, 7; XLIII, 20; LXIII, 28, 67, 75, 77, 78; LXIV, 7 Illyricum, A.C.A.; illyrieni, II, 28 Indicia, V, 18, 24 Ingeniosus, S.P.S., 6; XLII, 14 inzi, XXXVII, 37 1. loan, XX, 18; XXXV, 10; LXIII, 29, 67, 76 2. loan, II, 2; XXII, 5; XXIII, 2, XLI, 21; XLVI, 4; D.P.B.; LXIII, 109; LXV, 4; LXXI, 6; LXXIII, 11; LXXVIII, 7; LXXX, 7 Iona, XX, 25 Ionatan, LI, 10; LXX, 3 Iordan, XLII, 7 1. Iosif, II, 19; XXXIII, 6; XXXVII, 9, 10; LVIII, 12; LXXXIII, 7 2. Iosif, V, 13; XXXV, 10; D.P.B., 13 3. Iosif, XLV, 2 Iov, XX, 14, 15; XXXVII, 27, 28; LI, 10 Iovinian, S.P.S., 6, XLII, 14 Iovin, A.C.A. Irenaeus, XXVI; XXVII; XXVIII; XXIX; XXX; XXXI; XXXII; XXXIII; LXIV; LXIX Irod, C.A., 12; LXX, 10 Irodiada, XX, 18 Isaac.VIII, 2, 11; XXXHI, 7, 8; LXXVII, 2 Isaia, XXIX, 6; XLVI, 10; LVIII, 4, 11; LXIII, 31; LXXVII, 2 Israel, VI, 10, 15; VII, 3, 21; XV, 4; XXX, 5, 7; XXXIII, 4; XLII, 6; XLIV, 7, 8, 17; XLVI, 10, 11; XLVII, 1; L, 4; LXIII, 25; LXXXI, 13; LXXXV, 3 israelii, VI, 8, 17; XXX, 5 Italia, XIV; XVI, 2; XXVI, 6 Itama, LXVII, 3 Iuda, VI, 2, 6; XIX, 19; XXXVII, 33; XL, 14; XLI, 16; XLIV, 17; LXIII, 95; LXXII, 22, 25; LXXIII, 3, 11, 13, 15; IJDiX, 8; LXXXIII, 7 Iuda Iscariotul, XXXVI, 14; LXXX, 7 iudei, aproape in toate scrisorile Iudit, LXIII, 29 Iulianus Valens, XVII, 4; XVIII, 38 Iustus, A.C.A., VII; VIII iutungi, XXIV, 8 Izabela, V, 19; XX, 18; XXX, 10; XLIII, 75, 79 Infelepciunea lui Solomon, LXIV, 7 Judecatorii, XXVII, 15 Jupiter, XXXVII, 28 Laban, VIII, 11; XXVII, 4, 10 Laetus, LXXXII, 8, 9, 12 Laudens, A.C.A, Laurentiu, XXXVII, 37 Lazar, XLVI, 7; LXXX, 4 Lea, V, 20 Leonpu, S.P.S., 7; XLII, 13 Leopardus S.P.S. 7; XLII, 13 Levi, XV, 11; XXXIII, 4; LXIII, 54; LXVI, 7; LXXXI, 13 levit, VI, 3, 6, 9, 10; XXXIII, 5; LXIII, 53; LXX, 15; LXXII, 25 Lia, XXVII, 4, 7; XXXIII, 4 Liban, LXVI, 5; LXX, 7 Liguria, XVIII, 21; LXIII, 1 Limenius, A.C.A. Luca, XXVI, 4; LXIII, 21 Lucius, XII, 1; Lugdunum, A.C.A. M Macabei, XXXVII, 37 macedoneni, XV, 12; D.P.B., 1 Macedonia, XV, 6, 7 Macedoniu, A.C.A.; XV Madian, XIX, 7; LIX, 4 manihei, XXVII, 1; XLII, 12, 13; LXI, 1, 2; LXXII, 10 Marcellina, XLI Marcellus, A.C.A.; LXXXII Marcion, LXXII, 10 Marcus, X, 10 Marea Rofie, XIX, 2 Maria, V, 13, 16; XLI, 18; XLII, 6; XLVIII, 4; XLIX, 2; LXVI, 9; D.P.B., 3, 6; LVII, 1; LXIII, 33, 34, 49, 109, 110; LXX, 9 Mariam, XLI, 24; LXIII, 56 Martian, S.P.B., 6; XLII, 14 Massephat, VI, 10 Massilia, A.C.A. Matei, LVII, 11 Matias, LXXVI, 6 Maximian, LIII, 4 1. Maximus, A.C.A.; XIII, 3, 4, 5 2. Maximus, XXIV, 1; XL, 23 3. Maximus, V, 4, 16, 17, 18, 19, 24 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 415 Mediolanum, II, 8; A.C.A.; X, 10, XI, 3; XXII, 7; XXIV, 7; XLII, 13; LXI, 1, 2; LXXX, 8; LXXXIII, 7 Melechisedec, XLIV, 18; LXIV, 47, 49 Meletie, XIII, 2 Mercurinus, C.A., 22 Mesopotamia, XIX, 2; XXVII, 15 Miheia, XLIV, 8; LXX, 3 Michol, LVIII, 6 Misael, VII, 17 Mithra, XVIII, 30 Moesia, XII, 3 Moise aproape in toate scrisorile Mutina, XXXIX, 3 Myrocle, C.A., 18 N Nabucodonosor, XL, 20 Nabal, XXXI, 7 Nabor, XXII, 10 Nabot, C.A., 17; XXXVIII, 8 Nadab, LXVII, 8 Narbo, IX Natan, XL, 22; XU, 25; LI, 8 Natanail, XXXV, 10 nazareu, XIX, 10, 29; XLI, 13 Nazarineanul, XLVI, 4 Nectarie, XIII, 3, 5 Neftali, XXXVIII, 10 Nembrot, LV, 5 Niceia, A.CA.; X, 3; XXI, 14; XXIII, 1; LVI, 6; LXIII, 64 Nicenfiu, V, 8 nicolaiji, L, 14 Nil, XVIII, 19 Ninive, XLII, 11 Noe, XXXVII, 6; LV, 2 Nola, LVIII, 1 Numeri, XXXIII, 4 Numeriu, XV Numidius, A.CA. o Octodorum, A.CA. Oseia, XXVI, 8; XLIV, 7 palestinieni, XIX, 9, 13, 19, 20, 25, 26, 29 31 Palladius, A.C.P.; IX, 2; X, 2 Pannonia, XVIII, 21 Partenie, LV, 5 Paschasius, XI, 5 Patavio (Petavio, Petovio), X, 10; XL, 23 Paternus, LX Paulin, XII, 4; XIII, 2; LVIII, 1 Paulus, XIV, 6 Pavel, II, 2, 6; VI, 6; XXII, 5; XXIX, 6; XXXIII, 5; XXXV, 14; XXXVI, 3, 6; XXXVII, 1, 23, 40; XL, 3; XLII, 10; XLIII, 5, 6; XLVI, 13; XLVII, 3, 5; LXIII, 30, 32, 37, 38, 50, 73, 96; LXV, 3; LXX, 10, 13; LXXIV, 4; LXXVII, 2; LXXXI, 9; LXXXVtl, 3 Pelagia, XXXVII, 37, 38 Pergam, L, 14 Persia, LIX, 1; persi, XVIII, 30, 36 1. Petru, II, 2; VII, 12, 13, 17; C.A. 12, 13; XXIII, 2; XXVI, 10; XXIX, 6, 11; XXX, 2; XXXVIII, 1, 2, 10; XLIX, 2; LXIII, 16; LXXI, 9; LXXV, 6; LXXVm, 8; LXXIX, 4; LXXX, 7 2. Petal, XIII, 3, 4 Phineas, XIX, 7 pitagoreic, XXVIII, 1; XLIV, 3 v Placenta, A.C.A., XXIX, 3 Plotin, XUI, 14 Polybiu, LXXXVII, 1 Portiana, XX, 1 Priscus, LXXXVI, 1; LXXXVIII, 1 Proculus IX, 1 Prontinus, .S.P.S., 6 Protasie, XXII, 7 R Rahila, V, 10; XXVII, 4, 7; XLIV, 11; LXX, 10, 12 Rahab, LXIII, 15; Rama, VI, 5 Rebeca, L, 16 Regi, XXXI, 5; XL, 7 Rhegium, XXXIX, 3 Rhetia, XVIII, 21; XXIV, 8 Renatus, V, 19, 20, 24 Roma, V, 21; XIII, 5; XVII, 5; XVIII, 1, 3, 4, 30, 31; XL, 13 Romulus, LXVI; LXVIII Rufin, LII, 1 Rumoridus, LVII, 3 Sabei, XXVIII, 3; sabeianim, XLVII, 4 Sabinianus, A.CA. Sabin, A.CA.; XUI; XLV; XLVI; XLVII; XLVIII; XLIX; LVIII Salfa, LXXVII, 6 Samaria, XV, 6 Samson, XIX, 8, 14, 15, 18, 22, 25, 27, 31 Samuel, XLI, 25 Sara, XXXIII, 3; LV, 4; LVIII, 14; LXIII, 105; LXXVII, 2 Saul, II, 5; LI, 10 416 SFlNTUL AMBROZIE AL MILANULUI saxoni, XL, 23 scit, LXIII, 85 Scythia, C.A., 22 Secundianus, A.C.A.; IX, 2, X, 2 Sefora, LXXVIII, 3 Sem, LV, 2 Senecio, D.P.B., 7 Senoni, XVIII, 4, 5 1. Severus, XV; LIX 2. Severus, XXII, 17 Sichem, XXVII, 16; LXVI, 3 Sicilia, XL, 23 Silo, VI, 11 Siloam, LXXX, 4, 6 Simeon, XXXV, 10 Simon, C.A., 13; XL, 23; XLI, 12 Simplicianus, XXXVII; XXXVIII; LXV; LXVII Sinai, LXVI, 2 Sion, XXXIII, 4; LXX, 6 Siria, CA., 11; sirian, XV, 5, 6, 7 Sirmium, A.CA. Siscia, A.C.A.; XL, 23 Sisinnius, LXXXIII Sodoma, LXIII, 105 Sofocle, XXXVII, 28 Solomon, II, 7; XV, 10; XXVI, 4; XXXII, 1; LX, 4; LXV, 9 Solon, XLIV, 13, 14 stoici, LXIII, 13 Studius, XXIV, 1 Sulamita, XXX, 15 Susanna, V, 3; XLV, 5 Syagrius, V; VI; A.CA. Sylvan, VIII, 8 Symmah, XVIII, 1; LVII, 2 Syriciu, S.P.S.; XLII; LXXXV Stefan, LVIII, 13; LXftl, 5 Tamara, V, 10 Tarpeia, XVIII, 7 Tars, XVI, 6; LXXI, 5 Tecla, XXXVII, 37; LXIII, 34 Theodor, A.CA.; XLII, 14 1. Theodosiu, XV 2. Theodosie, X; XI; XII; XIV; XVII, 12; R.S.1; XXIV, 11; XL; LI; LIU; LVII, 4; LX, 8; LXI; LXII Teofil, LVI tesaloniceni, XV; LI, 6; D.P.B. 1 Thamnata, XIX, 13, 18 Theudule, V, 20 Themani, XXVIII, 3 Ticinum, A.CA. Tigru, XIX, 2; XXVII, 15 Timasius, XLI, 27 1. Timotei, VIII, 8; LXIII, 96; LXIX, 5; LXXXVTI, 3 2. Timotei, XIII, 4; XV Titianus, LII Tobias, XIX, 5 transrenane, XXIV, 8 Treviri, XXIV, 2 Trident, A.CA. , Tyr, LVII, 9 U Ursinus, XI V Valaam, L, 4, 5, 6, 12, 14 Valens, XI, 3 Valentinian, X; XI; XII; XVII; R.S.1; XVIII; XX, 23, 28; XXI; XXIV; LtH, 2, 5; LV, 5; LVII, 2, 3, 5 valentinieni, XL, 16, 26; XLI, 1 Valerian, A.CA. Vallio, XXIV, 11 Venetia, XVIII, 21; LXIII, 1 Veniamin, VI, 5, 12, 13, 15, 16; LXX, 10 Venus, XVIII, 3 Vercellae, A.CA.; LXIII, 1, 66 Verona, V, 1, 12 Vesta, XVII, 14; vestale, R:S.; XVII, 14; XVIII, 11, 12 Victor, XXIV, 6, 7 Vienna, IX Virgiliu, XIX Zabulon, XXX, 10; LXXI, 3, 5 Zacheu, LXVIII, 9 Zaharia, XXX, 14; XXXV, 10; XLVI, 11 Zenon, V, 1 Zorobabel, XXX, 10, 15 CUPRINSUL Cuvint inainle Prefaja ■■ • • •••••• • Sftetul Ambrozie al Milanului: "DE MYSTERIIS" (DESPRE SFINTELE TAINE) Capitolul I: Ambrozie arata de ce nu le-a vorbit neofililor despre Sfintele Taine tnainte de botezul lor. Se explica ceremonia deschiderii urechilor Capitol ill D: Despre intrarea in baptisteriu a celui ce trebuie botezat Capitolul III: Ambrozie tovata ca In apa botezului si in sfintitii slujitori trebuie sa vedem prezenta si lucrarea dumnezeirii prin mai multe pretnchipuiri, in care botezul a fost prevestit inca de la facerea lumii Capitolul IV: Se arata, atit prin vindecarea paraliticului, cit $i prin botezul lui Hristos, ca apa nu curateste fari Duhul si cuvintele Domnului Capitolul V: Se dpvedeste ca Hristos este prezent la botez si ca, de aceea, nu trebuie sa te uiti la slujitbrii Lui. In sfirsit, se examineaza, in putine cuvinte marturisirea Treimii, care este rostita de obicei de catre cei botezaU Capitolul VI: Pentru ce se face ungerea in crestet celor ce ies din apa botezului; pentru ce (se face) dupa botez si spalarea picioarelor Capitolul VII: Prin vesmintele albe ale neofipUor se arata spalarea pacatelor. Chiar Ingerii si tnsusi Mirele lisus s-au mirat de stralucirea Bisericii Capitolul VIII: Despre Cina cea de Taina a altarului Domnului; pentru canu cumvasa o preUiiasca cineva mai pufin, se arata ca aceasta este mai veche declt cultul sinagogii; fiindca ea a fost preinchipuita in jertfa lui Melchisedec si este mai de seatna declt mana, fiindca ea este trupul Domnului Capitolul DC: PentrU ca nu cumva cineva, izbit de infatisarea exterioara, sa se clatinein credinfa, prin mai multe exemple puse inainte, din care reiese ca natura a fost transformata sau biruita, (autorul) dovedeste ca din ptine se face trupul adevarat al lui Hristos. In cele din urma incheie expuherea cu ctteva afirmafii care se refers & superioritatea si efectele Euharistiei SCRISORI Scrisoarea lui Gralian catre Ambrozie. Gratian August catre credinciosul Ambrozie, preot al Atotputernicului Dumnezeu Scrisoarea I. Episcopal Ambrozie catre preafericitul si preacredinciosul imparat crestin Grafian August Scrisoarea a Il-a. Ambrozie catre Constantius Scrisoarea a Ill-a. Ambrozie catre Felix Scrisoarea a FV-a. Ambrozie catre Felix, sanitate! Scrisoarea a V-a. Ambrozie catre Syagrius Scrisoarea a Vl-a. Ambrozie catre Syagrius 418 SFtNTUL AMBROZIE AL MILANUU JI Scrisoarea a VH-a. Ambrozie catre Justus, sanatate! 48 Scrisoarea a VIH-a. Ambrozie catre Justus 53 Lucrarile'Sinodului de la Aquileia impotriva erelicilor Palladius si Secundianus .... SS Scrisoareaa DC-a. Conciliul tinut la Aquileia, catre preiubilii frati episcopi ai provinciilor galice Viennensis si Narbonensis, prima si a doua 71 Scrisoarea a X-a. Sflntul sinod tinut la Aquileia, catre preabunii si preafericitii imparati crestini, principii Gratian, Valentinian si Teodosie 71 Scrisoarea a Xl-a. Sinodul tinut la Aquileia, catre preabunii imparati si principi crestini, preafericitii si slavitii Gratian, Valentinian si Teodosie 74 Scrisoarea a Xll-a. Sinodul tinut la Aquileia, catre preabunii imparati si principi crestini, preafericitii si preaslavitii Gratian, Valentinian si Theodosie 78 Scrisoarea a XW-a. Ambrozie si ceilalti episcopi ai Italiei catre preafericitul . imparat si preabunul principe Theodosie 78 Scrisoarea a XlV-a. Ambrozie si ceilalti episcopi catre preafericitul imparat si preabunul principe Theodosie , ;.... 79 Scrisoarea a XV-a. Ambrozie catre Anatolie, Numerii, Sever, Filip, Macedoniu, Amian, Teodpsiu, Eutropiu, Clarius, Eusebiu si Timotei, preoti ai Oomnului, si catre tot clerul iubit de poporul din Tesalonic, sanatate! 81 Scrisoarea a XVI-a. Episcopul Ambrozie catre fratele Anysius 83 Scrisoareaa XVII-a. Episcopul Ambrozie, catre preafericitul principe si Imparat preacrestin Valentinian August 85 Raportul lui Symmah, prefectul Romei 88 Scrisoarea a XVIII-a Episcopul Ambrozie catre preafericitul principe si prea- bunul imparat Valentinian August 92 Scrisoarea a XlX-a. Ambrozie c&tre Vigiliu 100 Scrisoarea a XX-a. Ambrozie catre sora sa, Marcelina 108 Scrisoarea a XXI-a Episcopul Ambrozie catre preabllndul Imparat si prea- fericitul August Valentinian 113 Cuvlntarea Impotriva lui Auxentiu despre pradarea bisericilor 1 16 Scrisoareaa XXtl-a. Fratele catre sora sa mai iubita declt viata si decit ochii 125 Scrisoarea a XXHJ-a . Episcopul Ambrozie caire preaiubitii stapini si frati episcopi adunati tn Aemalia 130 Scrisoarea a XXIV-a. Ambrozie catre imparatul Valentinian 135 Scrisoarea a XXV-a. Ambrozie catre Studius 138 Scrisoarea a XXVI-a. Ambrozie catre Irenaeus Scrisoarea a XXVII-a. Ambrozie catre Irenaeus, sanatate! Scrisoarea a XXVIII-a. Ambrozie catre Irenaeus, sanatate! Scrisoarea a XXIX-a. Ambrozie catre Irenaeus, sanatate! Scrisoarea a XXX-a. Ambrozie catre Irenaeus, sanatate! Scrisoarea a XXXI-a. Ambrozie catre Irineu, sanatate! Scrisoarea a XXXII-a. Ambrozie catre Irineu, sanaiate! Scrisoarea a XXXIII-a. Ambrozie catre Irineu, sanatate! < Scrisoarea a XXXIV-a. Ambrozie catre Horontianus, sanatate! CUPR1NS 419 Scrisoarea a XXXV-a. Ambrozie catre Horontianus _ 167 Scrisoarea a XXXVI-a. Ambrozie catre Horontianus 170 Scriioarea a XXXVII-a. Ambrozie catre Simplicianus.sanatate! ........ — ... 172 Scrisoarea a XXXVIIta. Ambrozie catre Simplicianus.sanatate! 181 Scrisoarea a XXXIX-a. Ambrozie catre Fausunug, sanatate! 184 Scrisoarea a XL-a. Episcopul Ambrozie catre preabuaul principe si preafericitui imparat Theodosie August 186 Scrisoarea a XLI-a. Fratele catre sora sa 193 Scrisoarea papei Syriciu catre Biserica din Mediolanum. Syriciu catre Biserica din Mediolanum — 200 Scrisoarea a XLII-a. Ambrozie, Sabin, Bassian si ceilalti, fratelui preaiubit de Domnul, papa Syricius „ - 201 Scrisoareaa XLIII-a. Ambrozie catre Horontianus ......... 204 Scrisoarea a XLIV-a. Ambrozie catre Horontianus 210 Scrisoarea a XLV-a. Ambrozie catre Sabin „ 214 Scrisoarea a XLVI-a. Ambrozie catre Sabin 216 Scrisoarea a XLVH-a. Ambrozie catre Sabin _>. 220 Scrisoarea a XLVIU-a. Ambrozie catre Sabin 221 Scrisoarea a XLIX-a. Ambrozie catre Sabin 223 Scrisoarea a L-a. Ambrozie catre Chromatius 224 Scrisoarea a li-a. Episcopul Ambrozie citre preaaugustul imparat Theodosie 228 Scrisoarea a Lll-a. Ambrozie catre Titianus 231 Scrisoarea a LHI-a. Ambrozie catre imparatui Theodosie 232 Scrisoarea a LIV-a. Ambrozie catre Eusebiu 233 Scrisoarea a LV-a. Ambrozie catre Eusebiu 233 Scrisoarea a LVI-a. Ambrozie catre Theophil 235 Scrisoarea despre procesul lui Bonosus care trebuie judecat potrivit hotaririi date de sinodul din Capua 236 Scrisoarea a LVII-a. Episcopul Ambrozie catre preainteleptul imparat Eugeniu .. 237 Scrisoarea a LVUI-a. Ambrozie catre episcopul Sabin 240 Scrisoarea a LIX-a. Ambrozie catre episcopul Sever 243 Scrisoarea a LX-a. Ambrozie catre Paternus „.... 243 Scrisoarea a LXI-a. Ambrozie catre imparatui Theodosie 245 Scrisoarea a LXII-a. Ambrozie catre imparatui Theodosie 246 Scrisoarea a LXIII-a. Episcopul Ambrozie, slujitor al lui Hristos, catre Biserica din Vercellae si catre cei ce se roaga Domnului nostiu lisus Hristos, harul lui Dumnezeu Tatal si al Fiului Sau Unul-Nascut sa se zmplineasca voua totru Duhul Sftat ~ 247 Scrisoarea a LXIV-a. Ambrozie catre Irenaeus, sanatatei 271 Scrisoarea a LXV-a. Ambrozie catre Simplicianus, sanatate! 273 Scrisoarea a LXVI-a. Ambrozie catre Romulus .... f „ 274 Scrisoarea a LXVII-a. Ambrozie catre Simplicianus, sanatate! 277 Scrisoarea a LXVIII-a. Ambrozie catre Romulus 280 420 SFlNTUL AMBROSE AL MOAMJLU1 Scrisoarea a LXIX-a. Ambrozie catre Irenaeus, sanitate! 280 Scritoarea a LXX-a. Ambrozie catre Horontianus 282 Scrisoarea a LXXI-a. Ambrozie catre Horontianus 287 Scrisoarea a LXXII-a. Ambrozie catre Constant™ 289 Scrisoarea a LXXO-a. Ambrozie catre Irineu 295 Scrisoarea a LXXIV-a. Ambrozie catre Irineu 297 Scrisoarea a LXXV-a. Ambrozie catre Clementianus 300 Scrisoarea a LXXVI-a. Ambrozie catre Irineu, sanatate! 301 Scrisoarea a LXXVII-a. Ambrozie catre Horontianus 305 Scrisoarea a LXXVHI-a. Ambrozie catre Horontianus 308 Scrisoarea a LXXDC-a. Ambrozie catre Bellicius, sanatate! 310 Scrisoarea aLXXX-a. Ambrozie catre Bellicius 311 Scrisoarea a LXXXI-a. Catre ckrici 312 Scrisoarea a LXXXII-a. Ambrozie catre Marcellus 31S Scrisoarea a LXXXIH-a. Ambrozie catre Sirinnius 317 Scrisoarea a LXXXIV-a. Ambrozie catre Cynegius 319 Scrisoarea a LXXXV-a. Ambrozie catre Syricius 319 Scrisoarea a LXXXVI-a. Ambrozie catre Syricius 320 Scrisoarea a LXXXVII-a. Ambrozie catre episcopii Segatius si Delphinus 320 Scrisoarea a LXXXVIH-a. Ambrozie catre Atticus 321 Scrisoarea a LXXXIX-a. Ambrozie catre Alypius 321 Scrisoarea a XC-a. Ambrozie catre Antoniu 321 Scrisoarea a XCI-a. Ambrozie catre fratele Candidianus 322 Note la scrisori IMNURILE SFtNTULUI AMBROZIE AL MILANULUI Introducer* 345 Imnul I (De lucruri pururea Izvoditor) 348 Imnul II (Tu, Doamne, cetoate le-ai facut) 349 Imnul III (Ora a treia acum rasare) 350 Imnul IV (Vino, Izbavitor de neamuri) \ 351 Imnul V (Prealnaltule, ce vesnic dai lumina) 352 Imnul VI (Pe munte chema-voi pe Dumnezeu) 353 Imnul VII (Tu, stralucirea slavei Tatahu) 353 Imnul VIII (Ale Mmtuitorului vesnice daruri) 354 Imnul IX (Cu madularele de somn tntremate) 355 Imnul X (Tu, ce esti zi si lucirea tucirii) 355 Imnul XI (O, Sflnta Treime, stralucita) 355 Imnul XII (Sa fie deschisa poarta lui Hristos) 356 Imnuri atnbuite Sflntuhii Ambrozie 357 I. linn despre Nasterea Domnului 357 II. Imn catre ora a sasea 358 III. Imn spre a cere seninul 359 CUPRINS 421 IV. Imn spre a cere ploaie 360 V. Imn pentru implinirea sufletului .. 361 VI. Imn catre dimineata 362 VII. Imn de dimineata 363 VIII. Imn de dimineata 364 IX. Imn catre ora a sasea 365 X. Imn catre ora anoua 365 XI. Imn catre noapte 366 XII. Imn pentru timpul noptii 366 XIII. Imn de dimineata 367 XIV. Imn de lauda . : 367 XV. Imn catre ora a treia 368 XVI. Imn catre ora a sasea 368 XVII. Imn catre ora anoua 368 XVIII. Imn catre Hristos 369 XIX. Despre descoperirea preasfintitilor mucenici Ghervasius si Protasius 369 XX. Imn pentru ora a treia din vremea Pastilor 370 XXI. Imn catre ora a treia 371 XXII. Imn catre ora a $asea 371 XXIII. Imn catre ora a noua 372 XXIV. Imn pentru desavirsire '. 372 XXV. Imn catre dimineata 372 XXVI. Imn catre dimineata 373 XXVII. Imn de lauda 373 XXVIII. Imn de lauda : .;. 374 XXIX. Imn catre Intfia ora 375 XXX. Imn despre lucrarea zilei dintii 375 XXXI. Imn despre lucrarea zilei a doua '.. 376 XXXII. Imn despre lucrarea zilei a treia 376 XXXIII. Imn despre lucrarea zilei apatra 377 XXXIV. Imn despre lucrarea zilei a cincea 377 XXXV. Imn despre lucrarea zilei a sasea 378 XXXVI. Imn despre inaltarea Domnului 378 XXXVII. Imn despre Inaltarea Domnului 379 XXXVIII. Imn despre ziua Rusaliilor 380 XXXIX. Imn de dimineata 381 XL. Imn de dimineata '. 382 XLI. Imn de dimineata .'.'. 382 XLII. Imn de dimineata 383 XLIII. Imn de dimineata 383 XLIV. Imn catre prima ora 383 XLV. Imn catre ora a treia 384 XL VI. Imn catre ora a treia, despre Paumirea Domnului 385 422 SFtNTUL AMBROZIE AL M1LANULUI XLVII. Imn catre ora a sasea 385 XL VIII. Imn pcntru masa prinzului 385 XLIX. Imn la o noua Infruptarc 385 L. Imn catre ora a noua 386 LI. Imn catre ora a noua 386 LII. Imn catre toserare 386 Lin. Imn despre venirea Domnului 387 LIV. Imn dcsprc venirea Domnului 388 LV. Imn despre venirea Domnului 388 LVL Imn despre Nasterea Domnului 389 LVII. Despre Nasterea Domnului 390 LVIII. Imn pentru postal Pastelui 390 LTX. Despre Patirairea Domnului 391 LX. Imn de Pasti 391 LXI. Imn pentru dimineala Pastilor 393 LXU. Imn de Pasti 394 LXIII. Despre Sflntul §tefan 395 LXIV. Despre Sflntul loan Apostolul 396 LXV. Despre Sftata Agneta 397 LXVL Despre Sflnta Agata 397 LXVH. Imn penttu Postal Pastilor 398 LXVUL La nasterea Sflntuhu Ambrozie 399 LXIX. La nasterea Sftntului Grigore Muccnkul 400 LXX. Despre Sflntul loan Botezatorul 400 LXXI. Despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel 401 LXXII. Despre Sftotul Sixt 402 LXXIII. Despre Sflntul Laurenbu ,402 LXXIV. Despre Sftotul Ariianghel Mihail .„ 403 LXXV. In ziua nasterii Sflntului episcop Martin 403 LXXVI. Despre Sfintirea Bisericii 404 LXXVII. Despre Sfinprea Biserfcii 404 LXXVIII. Despre faptuirea unui roucenic 406 LXXIX. Imn despre marturisitori — ._ , — 407 LXXX. Despre fecioare 408 LXXXI. tn vreme de razboi 408 LXXXII. In vreme de razboi 409 Indke real si onomastic • 411 Cuprins 417 Lucrari to curs de aparitie 423 Volume din colectfa Parinti &i Scriitori bisericesti In curs de aparitie la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Routine: 22. SFlNTUL 10AN GURA DE AUR: OMILII LA MATEI 30. SFlNTUL GRIGORE DE NYSSA: SCRIERI I 31. SFlNTUL GRIGORE DE NYSSA: SCRIERI II 43. TEODORET AL CIRULUI: ISTORIE EVLAVIOASA SAU VIETUIRE ASCETICA 44. TEODORET AL CIRULUI: ISTOR1A BISERICEASCA 52. AMBROZIE: SCRIERI EXEGETICE 75. CASIODOR: ISTORIA BISERICEASCA TRIPARTITA 79. SFiNTULSOFRONIEALIERUSALIMULUI SCRIERI 41. SFlNTUL CHIRDL AL ALEXANDRIEI: DESPRE SFiNTA TREIME FERICITUL AUGUSTIN: CONFESSIONES (MARTURISIRI) (REEDITARE) Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:26:42 +03'00' Red«ctor Pr. CORNELIU ZAVOIANU Tehnorcdactor: Pt. VALENTIN BOGDAN Forout: 16/70 x 100. Coli de lipar. 27 Conunda:77 TTPOGRAFIA INSTTTUTULUI BIBUC §1 DE MISIUNE AL BISERICn ORTODOXE ROMANE