SFANTUL chiril AL ALEXANDRIEI COLECTIA. f(*/ "PAR1NTI §1 SCR1ITORI BISERICE§TI" APARE DIN 1NIT1AT1 VA PATRIARHUI.UI IUST1N 51 SE CONT1NUA SUB INDRUMAREA fREA FER1CITULU1 PARINTE TEOCTIST FAT RIARHUL BISERICU ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE : P.S. TEOFAN SINAITUL, Vicar patriarhal (preseciinte), P. C. Pr. SABIN VERZAN, Consilier Patriarhal, Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. CONSTANT1N CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Prof. IORGU IVAN, j Pr. Prof, DUMITRU STANILOAE, | ION CIUTACU (secretar) pArinti §i scriitori biserice§ti 40 W SFANTUL CHIRIL ^S I AL ALEXANDRIEI ) SCRIERI PARTE A A TREIA # (S^fS)/* DESPRE SFANTA TREIME CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE, INTRODUCERE $1 NOTE DE Pr. Prof. Dr. DUMITRU STANILOAE MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE — BUCURESTI, 1994 CUVANT Inainte In Biserica sfdnta a Mdntuitorului Iisus Hristos, un loc de cinste si-au cdstigat acele personalitdti alese care si-au de- dicat intreaga lor viatd slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor. Unii dintre acestia s-au afirmat prin puterea de pdtrundere — sub inrdurirea luminii Duhului Sfdnt — a tainelor celor mai addnci ale Teologiei ; altii all ramas in istoria Bisericii ca mari dascdli de asceza si de spiritualitate, iar altii, ca neintrecuti pdstori sufletesti si neobositi sprijinitori ai celor ndpdstuiti. Pe toti acestia trebuie sd-i vedem ca pe niste impreund-trditori ai credintei ortodoxe, jiecare, potrivit da- rului sdu, aducdnd o dreapta inchinare si slujire adevdratului Dumnezeu. Printre ei se numard si Sfdntul Chiril, Patriarhul Alexan- driei (f 444), a carui personalitate, legata in special de a doua mare controversd hristologica, a marcat o perioadd frdmdn- tatd din viata Bisericii, acest Pdrinte ramdndnd in istoria ei ca un apdrdtor pilduitor al credintei dreptmaritoare. De fapt, prin lamuririle de ordin dogmatic aduse unor invdtaturi ale Bisericii, atacate cu vehementa" de diferitele erezii ale vremii, el insusi a contribuit decisiv la precizarea dreptei credinte. Reprezentant de prima mdrime al Scolii teologice alexan- drine din secolele IV- — V, Sfdntul Chiril a lasat Bisericii o va- riatd si impresionantd opera teologica, ce ocupd nu mai putin de zece volume din Patrologia greacd, la loc de cinste afldn- du-se scrierile sale cu caracter dogmatico-polemic. Neintre- cutul sdu talent speculativ, l-a consacrat in intregime apardrii unor dogme fundamentale ale Bisericii, fiind permanent anga- jat in lupta contra a doua mari erezii ■' arianismul si nestoria- nismul. De aceea, prin lucrdrile sale dogmatice, Sfdntul Chiril se adreseazd totdeauna credinciosilor, pentru a-i ajuta sd desluseascd sensurile corecte ale doctrinei crestine, insistdnd asupra datoriei crestinului de a primi fdra nici o retinere tot ceea ce invatd Biserica, pentru a evita rdtdcirile si a nu-si primejdui mdntuirea. CUVANT INAINTE Era de asteptat ca expunerile dogmatice antiariene si anti- nestoriene sa consolideze autoritatea si prestigiul Sfdntului lerarh Chiril al Alexandriei, nu numai in fata auditorilor si a cititorilor din timpul sdu, ci si a cititorilor operelor sale de mai tdrziu, pond in ziua de ast&zi- , Apdrarea adevdrurilor de credintd priviware la deofiin- tvnea celor Trei Persoane divine si, implicit, combaterea celei mai virulente erezii — arianismul — formeazd continutul vo- lumului de fata : Despre Sfanta Treime. Acesta apare in grai romdnesc, prin truda mult regretatului Pr. prof. Dumitru Stanilpae, care sporeste valoarea versiunii romdnesti prin hinevenitele note clarificatoare, nelipsite din nici una dintre talmacirile efectuate de ddnsul. Se cuvine sa subliniem, aid, ca, tot in traducerea Pdrintelui Dumitru Staniloae, in ultimii ani, au aparut in Editura Institutului Biblic alte doua scrieri majore ale Sfdntului Chiril al Alexandriei : Inchinarea si sluji- rea in duh si adevar si Glafire. Vorbind despre viata dumne- zeiasca intratrinitard, Sfdntul Chiril realizeaza pagini de stra- lucita gdndire teologicd ortodoxd. El nu purcede, insd, la aceastd lucrare, fard a mdrturisi ca «e foarte de temut a vorbi despre Dumnezeu» si ca numai ratiuni de ordin pastoral-mi- sionar l-au determinat sd scrie aceastd carte. Asadar, ne afldm in fa\a unei scrieri alcdtuite cu multd scrupulozitate, o scriere care, de fapt, isi propune si reuseste sd ne invedereze relatia profunda existentd intre dogma Sfintei Treimi — asa cum a formulat-o si o propovdduieste Biserica — si consecintele ei soteriologice. De aceea, cu parinteascd dragoste, recomandam aceastd carte teologicd tuturor fiilor si fiicelor Bisericii noastre dreptmaritoare, care sunt dornici sd-si aproprieze vesnicele adevdruri de credintd creatine, asigurdndu-i ca osteneala lor va rodi intru sporita pdtrundere si trdire a Cuvdntului lui Dumnezeu. La sarbatoarea Sfdntului lerarh Calinic de la Cernica 11 aprilie 1994 f TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE SCU RT A INTRODUCERE Sf. Chiril, despre a carui viata dinainte de 412, cdnd ajunge Patriarh al Alexandriei, ca urmas al unchiului sau Teofil, se stie prea putin, s-a remarcat prin multe opere de tdlcuire a cartilor Sfintei Scripturi si de apdrare a credintei ortodoxe impotriva nes- torianismului si a arianismului, care continuau sd aiba aderenti si in vremea lui Dupd ce Nestorie, a juris la 10 aprilie 428 Patriarh la Con- stantinopol, a susttnut in predicile lui din cursul aceluiasi an ca Fecioara Maria nu trebuie numitd Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca n-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu ca om, ci o persoand omeneascd, Sf. Chiril_ i-a combdtut aceastd erezie inca de- la in- ceputul anului 429, iar la Sinodul HI ecumenic din Efes, episcopii adunati acolo au aprobat scrierile Sf. Chiril si l-au condamnat pe Nestorie. In martie 433, Sf. Chiril a obtinut si aprobarea Patriar- hului loan al Antiohiei si a episcopilor sdi pentru aceastd condam- nare, careia la inceput ei i s-au opus, pundndu-se astfel capdt schismei care incepuse intre acest episcopat si cei ce au aprobat hotardrea de la Efes. Dar inainte de scrierile impotriva lui Nestorie, Sf. Chiril alcatuise deja cdteva tdlcuiri ale unor cdrti din Sfdnta Scripturd. Pe lingd acestea a alcdtuit si unele scrieri de combatere a arienilor, care mai aveau inca multi aderenti la Constantinopol, dar si in pdrtile Alexandriei. Despre lupta Sf. Chiril impotriva arienilor ni se dau bogate informatii de catre Georges Mathieu de Durant in editia criticd, intocmitd de el asupra scrierii Sf. Chiril : «Despre Sfanta si cea deofiinta Treime» (P.G. 757, 657 — 1124). Aceastd editie insotita si de o traducere in limba francezd, si de bogate note, a apdrut in trei volume din ^Sources chretiennes», nr. 231, 237, 246, Edition du Cerf. Ea e intitulata : «Dialogues sur la Trinite». Informatiile despre arianismul din vremea lui, pe care il combate Sf. Chiril, ca si invatdtura ortodoxd expusd de Sf. Chiril in aceastd opera, impotriva arianismului, se cuprind in «Introducerey> la vol. I din aceste «Dialoguri» . SCURTA INTRODUCERE Aceasta scriere urmeaza celei intitulate «Thesaurus de Sanota et consubstantiali Trinitate» (P.G. 759, 656), indreptatd de ase- menea impotriva arienilor. Ea se deosebeste, dupa Bardenhewer, de «Thesaurus» in mod principal prin faptul cd «intentia polemicd trece pe planul al doilea si nazuinta de expunere pozitiva e pusd mai mult in valoare» (Geschichte des altkirchlichen Literatur, IV Band, p. 46). Opera este o expunere pe larg a deofiintimii Fiului cu Tatal in 6 din cele 7 Cuvinte (Dialoguri), iar in Cuvdntul 7 se expune aceeasi invdtdturd despre Sfdntul Duh. Toatd invdtdtura cea dreaptd e intemeiatd neincetat pe corecta interpretare a textelor din Sfdnta Scripturd, prin subtile si logice explicdri ale acelor texte, dar si pe o intelegere a sensului addnc al mdntuirii oamenilor, pe care numai Treimea le-o poate procura. Fdrd un Hristos-Dumnezeu intrupat ca om, mdntuirea oamenilor ar ji imposibila, cum imposibild ar ji si fdrd un Duh Sfdnt, inteles de aceeasi fiintd cu Fiul si cu Tatal. Numai prin deofiintimea cu Tatal si intre Ele a celor doud Persoane venite in noi, dobdndim viata vesnicd. Opera este o dovedire continud cd numai Sfdnta Treime cea deofiintd, poate mdntui umanitatea. Dacd Hristos si Duhul sunt creaturi, rdmdnem si noi inchisi in planul creat, coruptibil si muritor. Dar ideea despre Sfdnta Treime ca unicd temelie a mdntuirii, prezentd in scrierea Sf. Chiril, ar trebui dezvoltatd mai pe larg. TRADUCATORUL DESPRE SFANTA SI CEA DEOFIINTA TREIME CATRE PREZBITERUL ERMIA, PRIN INTREBARI SI RASPUNSURI CUVANT inainte la cartea de fata Este cu totul greu de-a se apropia de cele dumnezeiesti chiar celor foarte deprinsi si in stare sa contemple taine]e si sa priveasca cele mai presus de minte in «oglinda si ghicitura», dupa preainteleptul Pavel (I Cor. 13, 12). Ratiunea omeneasca este foarte ingrosata si inapta sa patrunda in subtirimea intelesurilor lor. De aceea e foarte de temut a vorbi despre Dumnezeu si e un lucru intelept a alege taoerea despre acestea. Totusi nici aceasta nu le este o paguba celor insarcinati cu invatatura. De aceea dumnezeiescul Pavel, stiind aceasta, a spus : «vai mie, de nu voi binevesti» (I Cor. 9, 16). M-am hotarat deci sa scriu cartea de fata si m-am ostenit din nou sa alcatuiesc pentru tine, preaiubitorule de invatatura, frate Nemesie, acest Tratat despre Sf anta si cea deofiinta Treime l . Adunand ideile referitoare la fiecare tema, dupa gen si specie, am alcatuit corpul in- treg al cartii in sapte scurte cuvantari. Pe acestea le-am intocmit ca raspunsuri pentru preainvatatul Ermia, care ne-a intrebat adesea despre acestea. Stilul este mai liber, potrivit dialogului intre doua per- soane, cu intrebarile si raspunsurile dintre ele. Cel intrebat (Sf. Chiril) este indicat prin A. Cel ce intreaba (Ermia), prin B. Deoarece subtirimea temelor expuse este foarte mare, ca sa se sustina saja sa se respinga cu ascutime ceea ce apare in discutie, a fost necesara prezentarea per- soanelor. Trebuie deci sa se observe cu grija literele prin care sunt in- dicate. Caci astfel vom pastra neconfundate si in cea mai buna ordine expliearile stabilite si continutul, si de aici folosul cartii. Ma rog Dom- nului pentru sanatatea ta, preaiubite. ' 1. Numeste noua osteneala pentru acest tratat, facand aluzie la «Tezauruh, scris mai inainte, tot despre Sfcinta Treime. JO CUVANT INAINTE CONTINUTUL CARTII CuvSirtuI I. Fiul este coetern si deoiiin(a cu Dumnezeu Tatal. II. Fiul este coetern cu Dumnezeu Tatal si nascut din El dupa fire. III. Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat, ca si Tatal. IV. Argumente in favoarea filiatiei prin lire a Celui Uituia Nascut. V. Cele proprii dumnezeirii si slava ei prin lire sunt comune Fiu- lui si Tatalui. VI. Cele proprii umanita(ii si cele spuse nu foarte cuvenit dum- nezeirii despre Fiul se cuvin mai mult iconomiei, si nu firii insesi a Cu- vantului, intrucSt este infeles si este Dumnezeu. VII. Despre SfSntul Duh : El este Dumnezeu §i din Dumnezeu dup5 fire. CUVANTUL I Fiul este coetern si deofiinta cu Dumnezeu Tatal Introducere : Un batran ravnitor pentru teologie 2 A. Sfintitul nostra Ermia n-a putut fi vazut nici ieri, nici alaltaieri. Socotesc ca n-a voit nici sa mearga la cumparat, nici sa iasa din casa. Iarna 1-a tinut in casa. Si aceasta a fost foarte bine. vreme luminoasa 1-a ajutat de-abia acum ca sa se arate. B. Bine spui. Batranetea este greoaie si face pe om zabavnic la iesire, mai ales cand ploua. A. Te-ar putea compara cineva, daca ar voi, cu toata pretuirea, cu pestii marii. Cand un vant heiradurat si agitat misca valurile, cand se reped ou furie, cei ce se dU)C^in gropile ce se afla in.adanc, patrund ca intr-o padure sau ca intr-un stufis, folosindu~se de vegetatia bogata de acolo. Dar cand razele soarelui stralucesc din nou peste ape, cand le vad din nou ca un zambet peste mare, prind iarasi curaj si revin la suprafata si sar peste varfurile valurilor, aruncand de la ei frica si sovaiala. B. Cum bine stii, nu se ii^tampla altfel cu mine, scump prieten. A. Cat priveste multimea grijilor, tu esti foarte departe de ele si mintea ta se odihneste inca, pe cat socotesc. B. Si ce folos am de aci ? A. Ai un folos foarte mare si potrivit sfintilor. Sau nu vom vedea niste binefaceri intr-o viata linistita ? B. Dimpotriva, foarte mult. / A. Ceea ce se canta prin lira Psalmistului din partea lui Dumnezeu nu dovedeste adevarul acestor cuvinte ? B. De ce cantare vorbesti ? A. «Odihniti-va si cunoastetl ca Eu sunt~:Dumnezeu» (Ps. 45, 11).- De fapt, vederea trupeasca, cand e libera de praf/de fum si de orice altceva, ce o poaite .tulbura, isi exerciita o lucrare subtire si neimpiedi- cata peste cele ce cad de obicei sub privirea ei. Dar daca este tulburata 2. Aceasta propozitie este numai in traducorea franceza. (In redarea textelor scripturistice, traducatoru] a folosit edijia din anul 1914 a Sfintei Scripturi, n. red.). 12 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI de vreuna din patimi, se indreapta mai putin spre cele vazute si adese- ori nu se intalneste exact cu ele. Cat despre mintea omeneasca, daca e bine asezata in liniste si in obisnuinta sa stea departe de vantul in- chipuirii necur'ate, are o vedere ascutita si stravazatoare si primeste cunostin^a neinselatoare a lucrurilor. Dar daca e ingrosata de vreo patima, nu va stravedea vreodata nici insasi frumusetea dumnezeiasca, ci se va salaslui dirnpotriva in cele pamantesti, asemenea unor pasari care, fiind prinse si legate, au pierdut putinta de-a zbura spre cele de sus. B. Bine zici. A. Deci, o, Ermia, odihnindu-te in casa, socotesti ca s-ar cuveni sa-ti amintesti de cuvantul de mai sus al lui Dumnezeu ? Si ai in fiecare zi in mana cartile sfinte si-ti hranesti mintea cu ravna atot- iubitoare de invatatura, care te atata ca pe un caine cu nasul foarte fin, sa vanezi cele ce trebiiie sa le inveti ? Sau poate vom atribui cauza nelucrarii in directia aceasta faptului ca trupul tau a trecut de varsta tineretii, daca nu voiesti sa o vezi in altceva neadevarat ? In acest caz, te-as jigni zicand ca un om batran este inclinat spre minciuna si vrea sa fie crezut in ceea ce spune. B. As avea multe motive sa condamn slabiciunea trupului, caci iata-ma ajuns la seara vietii. Dar voi spune ceea ce socotesc necesar, lasand acum acestea. Mintea mea e mereu lacoma sa invete cele bune si nu doreste prattic nimic altceva decat numai aceasta. Sunt ca un manz de rasa buna si foarte rapid, care atunci cand vrea sa-si arate iutimea picioarelor, se vede silit, chiar impotriva -voii sale, prin faptul ca terenul nu e bine netezit, sa nu dea decat o dovada nedeplina si nu intru totul admirata a fortei aflate in el. La fel, am si eu o ravna fierbinte si pornita spre iutime si sarguincioasa, care ma mana sa ma ocup de continutul Scripturii insuflate, dar ma vad retinut de pasaje dificile si anevoie de parcurs, care nu sunt usor de explicat, cum s-ar putea presupune. Ele nu sunt accesibile, nici -deschise celui ce ar voi sa le priceapa. lata de ce, greutatea terenului produce sovaiala mintii mele. Dar mai mult dec-it toate, mi-e frica de temele despre credinta, desi ele sunt temele principale ale nadejdii noastre. A. Asa este, e raspunsul meu. Caci spui adevarul. La aceasta adaug ca un lucru care a dobandit ceva din bunatatile de sus si daruit de Dumnezeu fara sudoare, este cu neputinta. Caci ceea ce este cu totul mai presus de fire si are o slava in inaltimi, nu este accesibil celor ce voiesc si nici nu este usor de cucerit. Cate greutati si cata osteneala nu cere aceasta ! DESPRE SFANTA TREIME 13 B. Atunci ce pot face cei ce ravnesc aceste minunate bunatati, data fiind aceasta extrema greutate de-a le dobandi ? A. Ce altceva socotesti ca trebuie sa faca aceia, decat sa asculte de cuvintele sfintilor care au strigat cu putere : «Dacd vreunul din voi este lipsit de intelepciune, so. o ceard de la Dumnezeu, Care o da tuturor jdrd deosebire si fdrd injruntare ; si i se va da lui» (Iacov 1, 5) ? Caci toate cele ce au nevoie de lumina sunt lumirvate neindoielnic de lu- mina dumnezeiasca si spirituals si Intelapciunea face intelepte pe cele ce sunt lipsite de intelegere si intelepciune. Iar prin lumina si intelepciune se intelege Hristos «Care a fdcut in inimile noastre sa strdluceasca lu- mina cunostintei» (II Cor. 4, 6) ' ! . Caci Dumnezeu Tatal ne-a scos pe noi, cum a 3pus dumnezeiescul Pavel, «de sub stdpdnirea tntunericului si ne-a mutat in Impdrdtia iubirii Fiului Sdu, in lumina » (Col. 1, 13) 4 . De fapt, unul dintre sfinti L-a numit Luminator al zilei si pe langa aceasta Luceafar, caci zice : «Pdna cdnd se va lumina de ziud si Lu- ceafdrul va rdsdri in inimile noastre» (II Petru 1, 19). A numit Lu- minator al zilei Si Luceafarul ce se inalta, luminarea prin Hristos in Duhul. B. Ca Hristos este lumina si ziua si stralucire si Luceafar al celor ce se afla intre cei chemati prin credinta, nu este cineva care sa se indoiasca. Dar daca te-am ruga sa ne explici cat mai cuprinzator te- meiul eel mai de netagaduit si mai nepatat al credlntei, ai refuza sa o faci si sa cinstesti osteneala mea obisnuita pe care o socotesc mereu cuvenita si naturala batranetii mele ? Caci cat de numeroase sunt minciunile trambitate de multi, care stramba adevarul eel drept, aba- tand in mod variat' cuvantul lor spre tot felul de fantezii si, strabatand ca niste fiare salbatice orasele si cimpiile, urla cumplit, «grdind cele din inima lor si nu cele din gura Domnului», dupa cum s-a scris (Ier. 23, 16). A. Cat admir, scumpul meu, iubirea ta de neasemuit fata de Dum- nezeu ! Te rog sa nu te departezi niciodata de aceasta dreapta si vred- nica de lauda judecata. Dar, o, prietene, nu tine decat de tine sa te 3. Numai o persoana poate lumina cu adevarat o alta persoana. Lucrurile inconstiente nu .sg pot lumina intre ele. Iar cea mai deplina lumina e cunostiaita lui Hristos. El lumineaza si pe Sine Se face luminat. Caci in El sunt ratiuuile tutu- ror. Si cunoscandu-L pe El, cunosti pe Dumnezeu ca Tata si Fiu, ca fiind izvor al iubirii ce da sens existentei persoanelor. 4. Lumina e iubire. Dar un Dumnezeu care n-ar fi un Tata care iubeste din vesnicie un- Fiu, n-ar fi un Dumnezeu al iubirii, deci al luminii. Dumnezeu Tatal a trimis pe Fiul Srgu sa Se faca om, ca sa ne stramute, din intunericul llpsei de sens sau -de iubire, in relatia Sa iubitoare cu noi in ' tmpar> (Evr. 5, 7 — 8). A nu lua ferm in oonsMerare ceea ce se arata in ambeie feluri, ar fi contrar realitatii. Stralucirea slavei lui Dumnezeu Tatal, ehipul ipostasului dumnezeiese, Cel ce poarta toate cu cuvantul puterii Lui, Cuvantul eel viu sj luorator si eel mai ascutit, se spune ca a rabdat sa faca cereri si rugaciuni cu lacrimi, pentru a fi scapat de asaltul mortii. Dar aceasta, zice, a avut loc «in zilele trupului Sau», adica atunci cand, desi era Cuvantul Dumnezeu, S-a facut trup, dupa Scripturi, dar n-a venit intr-un om, ca in sfinti, in care Se sala§luieste prin impartasirea prin Siantul Duh X K Trebuie deci sa-I atribuim ca lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu, si ca unuia facut ca noi, cele ca ale noastre, adica cele omene^ti -' l . Trebuie respinsa amestecarea, neorganizarea (neritmica) si nedistincta a lucrarilor, care inlatura intelegerea exacta si bine eugetatg. a intelesurilor si stramba nu putin frumusetea adevarului. B. Bine zici. A. Cand se spune deci Mijlocitor, sa nu inteleaga cumva ca acest nume defineste fiinta Unuia Nascutului. E mare deosebire. Ci trebuie raportat mai degraba la asculitarea lui Hristos. Si astfel va surpa ratio- namentele prostesti «si toatd trujia care se ridica impolriva cunoasterii lui Dumnezeu si va robi tot gdndul spre ascultarea lui Dumnezeu», precum s-a scris 25 . B. Cuvantul este adevarat. Dar, o, bunule, acestea sunt de ajuns, fiindca nu au in ele nimie ambiguu. Dar te-as intreba cu mare placere cum putem intelege modul mijlocirii Fiului. Aceasta ar dezveli felul invechit al intelesului ei de catre eterodoosi. A. Sa mergem, daca vrei, spre aceasta si sa into aroem spre ea cuvantul nostra. Trebuie. sa cercetam inainte de altele cand L-a asezat 23. Se respinge aici ideea nestoriana di Cuvantul lui Dumnezeu nu S-a facut El Insu$i trup, sau om, ci S-a sala?luit intr-un om, oa in sfinti prin Duhul Sfant. In acest caz nu s-ar fi rugat insusi Fiul lui Dumnezeu, facut om in numele oamenilor facuti frati ai SSi, sa fie scapat de moarte. Insusi Fiul lui Dumnezeu faranriu-Se si om, a invatat din cele patimite ascultarea, ca sa ne dea si noua pilda si puterea ascultarii. 24. Dar totusi aceleiasi Persoane 1 se atribuie ca lui Dumnezeu cele dumrie- zeiesti si ca Celui ce S-a facut si om, cele omenesti. Prin aceasta se combate viitorul monofizitism. Hristos, desi e o Persoana dumnezeiasca, le are pe amandoua datorita celor doua firi al caror ipostas S-a facut. 25. Termenul «Mijlocitor» exprima faptul ca Fiul lui Dumnezeu fiind ipostas al firii dumnezeiesti, S-a facut si ipostas al firii omenesti, nu ca este chiar nein- trupat ca ceva la mijloc Intre dumnezeire si create. Un «mijlocitor» in sensul unci existente care nu e nici Dumnezeu, nici om, nu poate uni pe oameni cu Dumnezeu, nu-i poate ajuta sa se Snalte la nesfarsit si nu arata pe Dumnezeu Insusi coborat la oameni. Ci oamenii sunt mentinuti in planul creat si asa zisul «dumnezeu» al arienilor ramane despartit de oameni si nu e un Dumnezeu al iubirii in El Insusi, al iubirii care-L aduce la oameni ca sa-i ridice la indumnezeire. DESPRE SFANTA TREIME . 27 Scriptura pe Fiul in pozitia de Mijlocitor. A spus deci Pavel : «Mijlo- citor intre Dumnezeu si oameni este omul Hristos Iisus, care S-a dat pe Sine pret de rdscumpdrare pentru toti» (I Tim. 2, 5). Prin aceasta a aratat, socotesc, ca nici un alt timp nu e atat de potrivit pentru mijlo- cirea Fiului ca aceste timpuri din urma, cand, cum spune acelasi : «fiind in chipul lui Dumnezeu, nu raphe a socotit sd fie deopotrivd cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand» (Filip. 2, 6 — 7), desi era Dumnezeu si Domn, ca sa ne castige pe noi prin Sine lui Dum- nezeu Tatal si sa faca pace intre toate, dupa cum s-a scris, «impdcdnd prin cruce cele din cer si cele de pe pdmdnt» (Col. 1, 20), mijlocind ca om. «Vd rugdm deci, in numele lui Hristos, impdcati-vd cu Dumnezeu* (II Cor. 5, 20), a spus iarasi Pavel, aratand drept cauza persoana lui Hristos. Deoarece firea omului nu era in stare sa se apropie, din cauza slabiciunii ei, de slava dezvelita sf neretinuta a dumnezeirii, Unul Nascut a imbracat, spre folosul nostru, asemanarea cu noi. Astfel El a putut descoperi voia negraita (planul negrait) a lui Dumnezeu Tatal, ca sa ne dovedeasca inchinatori in Duh, si nu alipiti in aontinuare de umbrele chipurilor si de Legea care nu poate desavarsi nimic (Evr. 7, 15), ci, fiindea Dumnezeu este Duh, sa ne grabim sa ne inchinam si noi, sa I ne inchinam si sa-I slujim in Duh si Adevar L>( '. Oare nu zrce si preainteleptul Isaia ca «Fiul ni s-a ndscut noud ca Prunc» si ca numele ce I se da este «Inger de mare sfat» (Isaia 9, 5) 27 ? B. Foarte bine ai spus. Dar daca pe langa acestea te-ai hotari sa ne asiguri deplin, aducand vreo dovada de la cei mai vechi pentru mijlocirea lui Hristos, sa stii ca ti-as aduce cea mai mare muitumire. A. Atunci sa ne intoancem la Moise, descoperi'torul de taine. Cer- cetand intelesul foarte clar al celor savarssite si spuse prin el, ca un chip deosebit de luminos al mijlocirii lui Hristos, vom dovedi ca expli- catia data de noi inainte a fost cea dreapta. Caci dupa parerea mea, a 26. Numai daca Fiul lui Dumnezeu vine la noi, imbracat in umanitatea care ni-L face accesibil, ne vine prin El Duhul Slant care ne da puterea sa no inchinam. si noi lui Dumnezeu tnsu$i in Duh 51 Adevar. Aceasta realizeaza adevariata mijlocire intre Dumnezeu ?i oameni. Urcam in puterea iui Dumnezeu, raman4nd oameni, pentru Ca S-a coborat Dumnezeu Insusi la noi ca om, ramanand si Dumnezeu. Numai asa s-a putut uni creatia cu Dumnezeu, fara a fi nimicita ca creatie, odati cu constiinta ei de creafie ce se simte indemnata sa se inchine lui Dumnezeu, dar intr-un mod mereu mai intelegator, fiind tot mai apropiata de Dumnezeu. 27. Fiul suprem Se face Prune omenesc, Prune al nostru, Fiul Omului ramanand i.nsa si Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu Se face unul cu Fiul Omului, intrand in amandoua calitatile in relate cu Tatal suprem si cu oamenii. Fiul iui Dumnezeu Se face Fiul nostru, ca sa ne faca pe noi fii ai Tatalui. In aceasta dubla calitate, ne arata cu adevarat iubirea lui Dumnezeu si ne da sfatul si puterea ca sa-L cunoastem si sa-L iubim pe Tatal Lui ca Tata iubitor al nostru. Fiul lui Dumnezeu a venit ca «Vestitorul» Sfatului celui mai luminator si cu adevarat mantuitor la oameni. Prin aceasta si-a insusit un rol de «Inger», .sau.de suprem «Vestitor>. 28 SFANTUL chiril al alexandriei certa si a osandi fara incetare pe potrivnici ca s-au hotarat sa cugete ceea ce le place lor, chiar cu pretul neconformarii cu Sfintele Scripturi, apoi a se lasa stapaniti de aceleasi greseli, soeotesc ca e o fapta care nu e straina de cea mai adanca nebunie. B. Bine ziei. A. Cand deci cei din Israel au fugit din pamantul egiptenilor dupa ce au scuturat povara unei robii silnice si au rupt jugul robiei, si s-au oprit langa muntele numit Sinai, Dumnezeu a socotit ca e bine sa le randuiasca acelora legi ce trebuiesc implinite. De aceea poruncindu-le sa se adune sub munte, le-a cerut sa-si spele vesmintele si astfel cura- titi sa inainteze spre vederea neobisnuita a lui Dumnezeu. Iar aceasta s-a implinit dupa cum le-a grait Moise : «Domnul S-a pogordt in chip de joe; si fumul se suia si salta ca si un nor intunecos si flacari de foe si negurd si vijelie si cele ce puteau pricinui o spaimd la culme si un sunet pdtrunzator de trdmbite. Si a scos Moise poporul intra intdmpi- narea lui Dumnezeu sub munte» (Ies. 19, 17 — 18). Iar aceasta era, soco- tesc, un chip al mijlocirii lui Hristos. Caci Acesta spune limpede : «Nimeni nu vine la Tqtdl decdt prin Mine» (loan 14, 6). De fapt, nu ne putem apropia de Dumnezeu Tatal decat prin Hristos, Care face sa dis- para vechea intinaciune si inlatura orice forma de murdarie, imbra- cand mintea noastra in cura^ia cea din Hristos. «fmbracati-v& in Domnul lisus Hristos», ne-a spus cuvantul dumnezeiesc (Rom. 13, 14). De aceea si spalarea vesmintelor inchipuia puterea curatitoare a Domnului. Sau oare nu recunosti ca acest lucru este adevarat, convins de el precum se cuvine ? B. Da, recunosc. A. Dumnezeu deci S-a pogorat in chip de foe. El arata o slava per- ceputa prin simturi, dar nu foarte neobisnuita pentru privitori. Totusi acest mod de-a Se lasa vazut o facea cu totul de nesuportat de catre Israel. Inspaimantati si tremurand ei rugara pe conducatorul lor, adica pe Moise, spunandu-i : «Grdieste-ne tu noud si sd nu ne grdiascd Dum- nezeu, ca nu cumva sa murim» (Ies. 20, 19). Iata-i deci cerandu-i clar sa le fie mijlocitor, ca unii ce nu se puteau apropia de slava nere^inuta a lui Dumnezeu. Sa trecem deci de la un chip puternic al celor spuse adineaori, la Unul Nascut. Deoarece nu-I era posibil sa vina la noi in slava Lui dumnezeiasca dezvelita, ca sa ne inve^e planul lui Dumnezeu Tatal, S-a facut ca noi, Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni 28 . «Caci 28. Daca ar fi fost numai om, nu putea fi Mijlocitor, cum nu putea nici daca ar fi- ramas numai Dumnezeu. De aceea fund Fiul dumnezeiesc al Tatalui, Se face §i om ca sa fie Mijlocitor intre noi si Tatal. E adevaratul Mijlocitor, pentru ca are pe Dumnezeu ca Tata deofiinta cu El, clar S-a fficut $i om. Moise nu putea fi Mij- DESPRE SFANTA TREIME 29 El este pacea noastra», dupa Scripturi. Socoteste ca nu spun hasme min- cinoase, inchipuind prin slujirea lui Moise slujirea lui Hristos. Si soco- tesc ca vei afla aceasta usor din urmatoarele : Recapituland in numitul Deuteronom cele despre adunarea fiilor lui Israel, (Moise) spune aceasta : «Desdvdrsit sd fi inaintea Domnului Dumnezeului tdu. Cdci neamurile acestea, pe care nu le vei mosteni, vrdji si descdntece vor asculta. Tie insd nu ti-a dat astfel Domnul Dumnezeul tdu. Prooroc din fratii tdi, ca pe mine, va scula tie Domnul Dumnezeul tdu. Pe acesta sd-l ascultati. Dupd toate cdte le-ai cerut de la Domnul Dumnezeul tdu in Horeb, in ziua adundrii, zicdnd : Nu vom mai adduga a auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru si nu vom mai vedea acest foe mare, ca sd nu murim. Si a zis Domnul cdtre mine : Drepte sunt toate cdte le-ai grdit. Prooroc voi ridica lor din mijlocul jratilor lor ca pe tine. Si voi da cuvdntul Meu in gura Lui si le va grdi lor precum li voi porunci Lui. Si omul care nu va asculta cuvintele Lui cdte va grdi proorocul in numele Meu, Md voi rdzbuna pentru El» (Deut. 18, 13 — 19). Oare nu e clar ca in cele ale lui Moise a aratat prin chipuri si umbre trebuin^a cu totul necesara de un Mijlocitor, din pricina slabiciunii omenirii ? Dar mai ramane de eercetat un punct. B. De care vonbe§ti ? A. Apropiindu-se de Moise, fiii lui Israel i-au zis : aVorbeste tu cdtre noi si sd nu vorbeascd Dumnezeu, ca sd nu murim» (Ies. 20, 19). Si aceasta au eeruitHO in Horeb, in ziua adunarii, cand Dumnezeu Se afla in chip de loc pe muntele Sinai. . Iar Creatorul i-a primit ca pe cei ce spuneau si cugetau foarte bine acestea. Si aratandu-ne si prin aceasta in miulte chipuri adevarul, a fagaduit mijlocirea prin Hristos, zicand : «Drepte sunt toate cdte le-au spus : Prooroc le voi scula lor din mijlocul jratilor lor, ca pe tine» (Deuit, 18, 17—48), adica pe Mijlocitorul care le va aduce cuvintele de sus si dumnezeiesti si va arata poporului ceea ce locitor deplin, deci nu ne-a adus in sine mantuirea (viata inviata in Dumnezeu). Era numai un chip profetic al Mijlocitorului deplin. Fiul lui Dumnezeu Se face Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, facandu-Se om. Nu un om se face mijlocitor intre oameni si Dumnezeu, caci Dumnezeu mantuieste pe oameni din initiativa si din puterea Sa. Caci In El este Viata fara sfarsit si deplin iubitoare. De aceea nu o persoana omeneasca se naste din Dumnezeu, insusindu-si fiinta Lui, ci Fiul lui Dumnezeu Se naste si dintr-o reprezentanta a umanitatfi, luand si firea ome- neasca, facandu-Se si Fiu al Omului. Oamenii sunt facuti si ei fii ai lui Dumnezeu, unindu-se cu Fiul lui Dumnezeu facut om si Frate al lor, dar nu fii ai lui Dumne- zeu prin asumarea firii dumnezeiesti, prin nasterea din fiinta lui Dumnezeu, ci fii prin har, prin primirea energiei divine necreate, pe care ii ajuta sa si-o insu- seasca Duhul Sfdnt, ca Duh al Fiului facut om. Dumnezeu Omul nu Se naste din Dumnezeu, ca dintr-un izvor oarecum pasiv, ci prin «energia» lui Dumnezeu, ramanand mereu Fiu al lui Dumnezeu prin lucrarea continua a acestei energii in Ei. Aceasta Ii da doar si Lui putere sa-Si arate iubirea fata de Dumnezeu ca rMspuns la iubirea Lui si sa ajute si pe alfii in sensul acesta. 30 sfAntul chiril al alexandriei este buna placere a firii negraite si cu totul de nedescris, ceea ce se vede implinit fara greutate prin Hristos Insusi. De fapt, a declarat deschis : «Eu nu de la Mine am gra.it, ci Tatdl care M-a trimis pe Mine, El Mi-a poruncit ce sa spun si ce sa grdiesc» (loan 12, 49). Si iarasi : «Cuvintele ce le graiesc nu sunt ale Mele, ci ale Celui ce M-a trimis pe Mine» (loan 14, 10). Dar scrie si inteleptul loan despre El : «Cel ce a primit marturia Lui, a pecetluit cd este Dumnezeu adevarat. Caci Cel pe care L-a trimis Dumnezeu grdieste cuvintele Lui» (loan 3, 33 — 34) 29 . Admiti, iubitule, ca acest cuvant este adevarat, sau refuzi sa-1 aprobi ? B. Nicidecum. A. Deci acestea fie spuse de noi despre Moise. Voiesti sa mai adaugam la acestea si altceva, care preinchipuieste in chip negrait modul mijlocirii Fiului ? Sau socotesti ca iasand aceasta, trebuie sa pornim pe alta cale ? B. Dar, o, bunule, de ce parasind cele ce le avem in maini, cand a^teptam de la ele mult folos, sa ne grabim spre cercetarea altor idei. Dar daca iti este mai placut sa o faci aceasta, nu e nici o piedica. A. Ma voi indrepta deci spre ceea ce-ti este placut tie. Core. Datan si Aviron au ie§it din semintia si din neamul lui Levi, dar n-au fost randuiti in treapta preotilor, ci intre cei ce isi faceau slujirea in cortul marturiei. Erau leviti si aceasta era masura lor. Dar insetand la vremea necuvenita dupa slava preotiei si nemultumiti cu neintelegere de masura cinstei ce le venea de la Dumnezeu, ou indrazneala si din pornire pro- prie au rasoulat o ceata conitra lui Moise si Aaron. Prin cuvinte aspre, acestia i-au pus in stare de descurajare. Pedepsiti pentru indrazneala lor de dreptul Judecator, acesti oameni pierira cu toata casa lor : pamantul s-a deschis §i i-a inghitit pe ei, copiii lor, animalele lor si tot ce le apartinea. Apoi, maniati de aceasta pedeapsa, unii din cei ce tineau cu ei s-au ridicat nebuneste pentru a ataca, asemenea unor vipere, pe Moise si pe ai sai, firea dumnezeiasica fiind provocata iarasi la manie. Si s-a scris astfel : «Si Domnul vorbi lui Moise si Aaron, zicdnd : Scoateti-i din mijlocul adundrii acesteia si-i voi nimici pe toti deodatd. $i cdzurd pe fata lor si Moise zise cdtre Aaron : la cddelnita si pune in ea jar de pe 29. Din chiar cuvintele lui Hristos se cunoaste ca este Fiul lui Dumnezeu, deci Dumnezeu adevarat ; se cunoaste ca L-a trimis Dumnezeu Insusi, caci cuvin- tele Lui sunt cuvintele Tatalui care L-a trimis. Hristos Se arata ca Mijlocitor si prin cuvintele Lui, care redau continutul dumnezeiesc adaptat intelegerii omenesti si prin organul trupului omenesc, Dar aceasta inseamna ca omul este facut ca sa poata intelege cele ce i le spune Dumnezeu, sau Fiul lui Dumnezeu Se poate folosi de firea omeneasca pentru a Se exprima prin ea, sau pentru a Se face Mijlocitor prin ea intre Dumnezeu si oameni. DESPRE SFANTA TREIME 31 altar si aruncd peste ea tamaie si mergi in grabd in tabard si te roagd pentru ei. Cdci a iesit mdnie de la fata Domnului si a inceput sd piardd poporul. Si a luat Aaron precum i-a zis Moise si a alergat in adunare. Si iatd se incepuse pierzania in popor. Si a aruncat tdmdia si s-a rugat pen- tru popor, pentru cei vii si morti, si a incetat pierderea» (Num. 16, 44 — 47). Oare I-ti mai este neolara mijlocirea Fiului si dupa aceasta ? B. Da. Cad spun ca trebuie cercetat cu finete ceea ce se arata din istorie. Deci lamureste-o. Caci tu esti eel in stare sa o faci aceasta. A. Nu socotesti ca Aaron a fost randuit de la inceput ca un chip si ca o f igura a preotiei Mantuitorului nostru ? Si nu a fost incins intr-o haina ce se intindea pana la calcaie si se numea umarar si avea pe frunte o mitra de aur si peste umeri doua pietre sculptate si, ceea ce este mai vrednic de remarcat, nu i se permitea sa intre decat o data jje an in Sfanta Sfintelor, nu fara sange ca jertfa pentru tot poporul ? B. Bine sipui, fiindca si dumnezeiescul Pavel scrie : «Hristos, ve- nind ca Arhiereu al bundtdtilor viitoare, a trecut prin cortul mai mare si mai desdvdrsit, nefdeut de mdnd, adicd nu din zidirea aceasta (...), nici cu sdnge de tapi si de vitei, ci a intrat o singurd data in Sfanta Sfin- telor, dobdndind o vesnicd rdscumpdrare» (Evr. 9, 11 — 12). Si cine se va indoi dintre cei mai instruiti, ca cele vechi erau chipuri si umbre, iar acestea, adica cele prin Hristos, sunt adevarul stralucitor si foarte clar ? .to 30. Arhiereul din Vechiul Testament fiind numai un chip al lui Iisus Hristos, intra o singura data pe an in Sfdnta Sfintelor cu sdnge de tapi, fara sa insemne aceasta o rascumparare reala a oamenilor de sub puterea mortii. Hristos intra o data pentru totdeauna prin umanitatea Sa dincolo de ea si totusi cu ea la Dumnezeu Insusi, aducSnd jertfa via(a Sa, sangele Sau omenesc, dar plin de valoarea pre- zentei Lui ca Dumnezeu in el, obtinand o rascumparare reala de moarte a tuturor celor ce se vor uni cu El. Aceasta ne face sa ne gandim la ce este omul care se afla intr-o legatura cu Dumnezeu si ce este Hristos Insusi ca Fiul lui Dumnezeu facut si Fiul Omului. Omul traitor al legaturii cu Dumnezeu simte pe 'Dumnezeu, dar ca pe Cei de care este dependent, iar pe sine insusi ca dependent ;i simte pe Dumnezeu ca mereu dincolo de sine, si totodata pe sine inaintand spre El, dar neajuns la totala unire cu El. Hristos simte Eul Sau ca independent, una cu Dumne- zeu in fiinta, dar simte acelasi Eu si ca pe unul ce a acceptat dependenta de Dumnezeu ; se simte si ca Fiu nascut al TatSlui si ca om dependent de Tatal. Simte o dependents benevola de Dumnezeu, ba chiar de Sine Insusi. Traie§te adan- cimea infinita a Eului Sau dumnezeiesc, dar Se traieste si ca Eu dependent care voicste sa Se daruiasca jertfa Tatalui pentru oameni. Adancimea eului omului, dar in legStura cu Dumnezeu, ca un Tu deosebit, este traita in aspiratia lui ne- sfdrsita spre unirea cu Dumnezeu. Cand se uneste prin credinta cu Hristos, simte pe Hristos ca un Tu apropiat care-> ridica si pe el prin jerttfa Lui, insusita si de sine cu o simtire foarte apropiata de Dumnezeu Tatal, avand in sine lucrarea lui Dumnezeu, prin Duhul lui Hristos. Hristos este cu jerjtfa Lui mai presus de orice pret in veci la Tatal. Dar tine $i pe Duhul ca o legatura cu cei ce voiesc, atragandu-i mereu la Sine. Prin jertfa Lui S-a inaltat ca om desavarjit la Tatal. Dar jertfa Lui este si o atragere a noastra de catre El la inaljimea la care S-a ridicat. 32 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIA! A. Deci dupa ce am primit ca Arhiereu si Apostol al marturiei noastre pe Hristos Iisus, sa raspandim peste umbrele lipsite inca de fru- musete multele culori ale adevarului. Sa spunem, deci, ca opunand in mod hotarat voia noastra dogmelor dummezeiesti si rinduielilor Stapa- nului, toti cati locuim pe acest pamant larg si nemasurat am jignit fara masura pe Creator, desi dorea sa ne buouraim de cinstea si slava care era potrivit sa le aiba oamenii. De aici ne-a venit stricaciunea care ne consuma si ne disitruge prin mo arte : 31 «Si a impdratit moartea de la Adam si pana la Moise si peste cei ce n-au pacatuit printr-o neascul- tare asemenea celei a lui Adam» (Rom. 5, 14). «Si si-a largit iadul sujla- rea sa», dupa cuvantul proorocului Isaia ; «a deschis gura lui fara ince- tare» (Isaia 5, 14). Si ar fi nimicit pamantul, desfasurandu-§i largimea cu neputinta de strabatut, daca, prin bunavoin^a lui Dumnezeu si Tatal n-ar fi pogorat si venit la noi, ca dintr-un cort de sus si din ceruri, Cuvantul Unul Nascut al lui Dumnezeu. «Caci S-a desertat pe Sine, chip de rob ludnd» (Filip. 2, 7), ca sa se faca Arhiereu si asemenea unei tamai sa se ofere lui Dumnezeu pentru noi si sa opreasca pierirea. «Caci a stnt, zice, intre vii si morti si a incetat pieirea» (Num. 17, 13). Deci oare nu si prin acestea se vede ca S-a facut Iisus Mijlocitor intre Dumnezu si oameni ? Caci incepmd luipta si surpandu-se vechiul perete despartitor, s-au aipropiat intreolalta cede odinioara despartite, adica Dumnezeu si omenirea, slujind ca Mijlocitor Hristos si legand prin Sine pe cele de jos cu cele de sus. De fapt, dumnezeiescul Pavel a spus : «El este pacea noastra, Cel ce a facut cele doua una si a inldturat peretele despartiturii» (Bfes. 2, 14) 32 . Si iarasi : «lndreptati (justificati) deci din credinta, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos». (Rom. 5, 1). B. Deci pentru ca departanid si inlaturand oeea ce impiedka iubi- rea noastra fata de Dumnezeu, sau faptul indepartarii de El, adica pacatul, Unul Nascut ne-a readus la starea de la inceput si a desfiintat vrajmasia ; prin insusi acest fapt si numai pentru el se intelege ca 31. Propriu-zis am dispretuit virtutile prin care ne puteam insusi valorile, sau bunatatile ce ne vin din Dumnezeu : iubirea, intr-ajutorarea, inf ranarea pla- cerilor egoiste ale trupului. Caci binele e putere de viata de la Dumnezeu, iar egois- mul este o stirbire a legaturii cu Dumnezeu, Izvorul vietii. ' 32. In Hristos dumnezeirea si omenitatea sunt impacate. El este pacea lor si deci pacea dumnezeirii cu noi. In ipostasul Lui eel Unul, nu mai este un perete despartitor intre Dumnezeu si oameni. Ipostasul sau Eul lui Hristos traieste accep- tarea cu bucurie a dependentei creatului constient de independents Creator. $i in unire cu Hristos, traim si noi in eul nostru legatura cu Hristos in care sunt unite dependentul cu independentul. Si in Hristos si in noi omenescul simte in- finitul dumnezeiesc deschis lui de Hristos, trait in tactualitatea lui deplinS, de noi ca virtualitate in actualizare continua. Aceasta pentru ca in omenescul lui Hristos avem independentul dumnezeiesc al Lui. DESPRE sfanta tkeime 33 Mijlocitor, sau si in alt mod ? Imi vei face cea mai mare placere ras- punzand intrebarii mele, cad sunt insetat sa aflu. A. E bine ca intrebi. Nu voi sovai sa-ti raspund. Si voi spune ca e reeunoscut ca a desfiintat vrajmasia in trupul Lui, precum s-a scris, facandu-Se un fel de Impaciuitor si Mijlocitor pentru noi, cei aluneca^i foarte departe de iubirea ia\a de Dumnezeu prin iubirea de placeri lumesjti. Caci deoarece ne-am inchinat creatiei in looul Creatorului, ne-a adus prin Sine lui Dumnezeu Tatal si justificandu-ne, ne-a castigat prin credinta. Dar nu vom spune ca El S-a numit Mijlocitor numai pen- tru iconomia aceasta, ci pe langa aceasta se poate afla si un alt inteles negrait si tainic pentru numele si fapta Lui de Mijlocitor. B. Cum intelegi aceasta ? A. Cum altM decat potrivit cu ceea ce s-a scris : *Aceasta sa o cugetati fiecare in voi, ca si in Hristos Iisus, Care fiind in chipul lui Dumnezeu, nu rdpire a socotit a fi deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a de- sertat pe Sine, chip de rob ludrvd, fdcdndu-Se asemenea oamenilor si la injdtisare afldndu-Se ca un om» (Filip. 2, 5 — 7) ? Caci fiind frumusetea nepatata a lui Dumnezeu Tatal si chipul si aratairea Lui, Dumnezeu Cuvantul eel din El si in El, S-a pogorat pe Sine prin desertare, fara a fi silit de cineva la aceasta, ci prin bunavoirea Tatalui, potrivit voii Sale, si S-a facut om, pastrand neatinisa si cu totul neschimbata in Sine demnitatea firii proprii, dar asumand prin iconomie omenescul. Si astfel e inteles ca un Fiu din amandoua firile. Caci s-au imbinat si s-au amesteoait intr-o unitate natura dumnezeiasca si cea omeneasca in mod negrait si de nedescris, infaptuind prin compunere o unitate care nu poate fi inteleasa. Si nu spunem ca Cuvantul lui Dumnezeu S-a prefacut in firea trupului pamantesc, sau trupul in Cuvantul Insusi. As socoti aceasta o boala a ultimei nebunii. Fiecare persista in definitia si ratiu- nea proprie, dar intalnirea lor intr-o extrema si de nedesfacut unitate o exprima termenul folosit aici, de «imbinare». Caci este Acelasi, deo- data si Dumnezeu si om. Nici spunandu-I Dumnezeu, nu vei inlocui umanitatea dupa unire ; nici spunandu-I om, nu-L vei desparti de demnita^ile dumnezeirii, daca te vei hotari sa cugeti drept. Si este Unul Nascut si Cuvantul, ca eel odraslit §i nascut din Dumnezeu Tatal, iar intaiul Nascut dupa ce S-a facut om intre multi frati. Si precum numele de Unul Nascut, fiind propriu al Cuvantului, I s-a pastrat si dupa ce S-a unit cu trupul, asa eel de Intaiul Nascut, nefiind in mod propriu al Lui, S-a facut propriu al Lui dupa primirea trupului 33 . Se 33. Persoana lui Hristos fiind Persoana ?i a firii dumnezeie§ti si a celei ome- nesti, Se numeste Unul Nascut si dupa ce Se face om, desi e Unul Nascut ca Fiu al lui Dumnezeu, dar si Intaiul Nascut ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca El 3 — Sf^ntul Chiril al Alexandriei 34 SFANTUL chiril al alexandriei intelege deci ca Mijlocitor si prin aceasta. Caci pe cele mult departate prin firea lor, adica dumnezeirea si umanitatea, avand intre ele un interval nemasurat, le arata adunate si unite in Sine si ne leaga si pe noi, prin Sine, cu Dumnezeu Tatal. Fiindca este de o fire cu Dumnezeu, deoarece este din El, dar si cu oamenii, deoarece este din noi si in noi. Caci Emanuel nu e deosebit de noi dupa umanitate, ci asemenea in toate af ara de paoat M . B. Bine ai spus. Dar iata ca pe langa aceasta, judecata ne j a condus la necesitatea de-^a spune ca Fiul este si deofiinta cu Dumnezeu Tatal :i \ Felul unitatii intre Tatal si Fiul A. Fiul este deofiinta cu Tatal, caci este cu adevarat din El si este in El prin fire si fiintial. Precum nu s-ar putea cugeta si spune cu adevarat si serios, nici in grad cuvenit, deofiinta cu noi 3C , daca nu S-ar fi facut om, asa nici n-ar fi provenit din Dumnezeu si n-ar fi in Dum- nezeu, daca n-ar fi legat cu El pana in unitatea cu El prin ratiunile firii. Dar nici umanitatea n-ar fi partasa de firea dumnezeiasca, daca nu s-ar fi imbogatit cu aceasta prin mijlocirea Fiului, primind ca un mod asa zicand natural legatura (cu. El) 37 . Se poate afla aceasta cu Insusi este si ipostasul trupului. Acela^i Eu so numeste si Unul Nascut, ca Fiul lui Dumnezeu si dupa ce Se face om, dar si Intaiul Nascut ca Fiul lui Dumnezeu, deoarece El Insusi Se face si Eul firii. omenesti. La ce onoare e ridicatg prin om creafia in Hristos, fara sa fie desfiintata •' Si numai asa e logic sa fie gandita existenta. Fiul lui Dumnezeu Unul Nascut este Intaiul Nascut dintre oameni, iar Intiiul Naseut dintre oameni este Fiul Unul Nascut al lui Dumnezeu. 34. Chiar faptul ca Acelasi ipostas sail Eu este si Dumnezeu si om, avand cele doua firi neconfundate, 11 face Mijlocitor, pe langa faptul ca Acelasi Se aduce jertfa Tatalui ca Dumnezeu, impacand pe Dumnezeu cu omenirea, ca sa sfinteasca sau sa indumnezeiasca omenescul si sa-1 scape de moarte. 35. Daca n-ar fi Hristos deofiinfa cu Tatal, n-ar fi Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. Deci fara Sfanta Treime n-am avea parte de mantuire. Numai pentrti ca este un Dumnezeu al iubirii sau un Dumnezeu al iubirii desa\ arsite din eter- nitate intre un Tata si un Fiu, Tatal vrea sa aiba si alfi fii pe care sa-i iubeasca. De aceea cand acestia se despart de El prin pacat tfimite pe Fiul Sau sa Se faca om, ca sa-i faca si pe .ei fraii ai Lui si fii ai Sal, ca Tata ceresc, nu nascufi din fiin^a Lui, ci prin lucrarea iubitoare a Duhului Fiului Sau. 36. Vedem de aici cS Sf. Chiril numeste pe Fiul si deofiinta cu noi, chiar daca este fo-losit rar. Deci n-au dreptate monofizitii sa se bazeze pe Sf. Chiril cand neaga firea sau fiinfa omeneasca in Hristos. ; 37. Se spune aici ca firea omeneasca, devenind fire a ipostasului Fiului lui Dumnezeu, intra intr-o "legatura asa-zicand naturala cu El». El Se face ipostasul firii omenesti intr-un mod asa-zis natural cu aceasta, caci coboara la nivelul ei, fara a inceta sa fie si ipostasul firii Sale dumnezeiesti. Ca Creator, al firii ome- nesti, Se poate si naste din ea. Faptul ca omul e creat de Fiul lui Dumnezeu, dupa chipul Lui, il face intr-un fel inrudit cu El. far prin inrudirea aceasta se extinde si la oameni, prin credinta lor, putinta acestor legaturi cu Fiul lui Dumnezeu si prin El cu Duhul Sfant si cu Tatal, asa incat pot fi toti acestia unifi in Sfanta Treime. cum sunt Persoanele Sfintei Treimi unite intreolalta (desigur prin har, nu prin fiin{a, ca Ele Insesi). E ceea ce spune Iisus Hristos in continuare. DESPRE SFANTA TREEME 35 totul fara greutate de la Fiul, Care spune catre Tatal din ceruri : «Ca toti sa fie una, precum Tu, Parinte, esti in Mine si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in Noi, ca sa creada lumea ca Tu M-ai trimis. Si Eu slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem. Eu in el si Tu in Mine, ca sa fie in chip desavdrsit una» (loan 17, 21—23). B. Si daca s-ar spune ca unitatea Fiului cu Tatal este aceeasi care se poate cugeta si intre noi, ce am conchide ? Caci s-a scris : «Iar inima multimii de credinciosi era una, si sufletul unul» (Fapte 4, 32). Desi avea multime de suflete, totusi a spus ca ele au devenit unul ; aceasta inseamna ca numele si faptul unitatii nu indica o unitale a firii, ci ea se atribuie mai degraba pornirilor nedespartite ale vointelor si faptului ca aveau una si aceeasi cugetare si voire. Si deoareee in toti Fiul este impreuna binevoitor si impreuna cugetator cu Tatal, de aceea, zic ei, El este una in ei, cu Tatal. lata ceea ce cartesc nenorocitii aceia. A. Dar aceasta este o prostie ajunsa la culme, care le duce mintea la nebunia cea mai straina de ea. De fapt nu este, pe cat ni se pare, idee absurda si inoonsisitenta si vrednica de lepaidare care sa nu ispi- teasca mintea celor lipsiti de intelegere si sa nu o faca neputincioasa : «caci eel nebun vd grdbi spre cele nebune si mintea lui va cugeta cele desarte spre a grdi catre Domnul inselaciune» , dupa cum s-a scris (Isaia 32, 6). Caci cum nu se va socoti ca s-a umplut de ultima nebunie si desertaciune, acela caruia ii place sa spuna si sa sustina ca unitatea Fiului cu Dumnezeu Tatal este prea putin de fire, ci mai mult de vointa arbitrara ? Dupa parerea mea, daca acesta este adevarul, nu se va deosebi intra nimic de cei chemati la filiatie si ridicati la numele dum- nezeiesc prin voia Tatalui, ca cei ce au dobandit aceasta slava stralu- citoare si vestita prin cele obtinute din virtutea lor. Ce-1 impiedka, zic ei, pe oricare dintre sfintii care au decis sa ougete si sa faca cele ce-I placut lui Dumnezeu, si si-a facut din ce place Stapanului o voie proprie, de-a rosti cuvantul atat de mai presus de fire al Fiului si sa spuna catre Tatal : «Precum Eu si Tu una suntem» (loan 17, 22) ? Sa ne citeze un asemenea cuvant de la vreunul din sfinti. Dar nu vor putea, caci este o mare deosebire. Dimpotriva, dupa parerea mea, acestia vor fi vazuti, ajunsi la capatul evlaviei, declarand in multe feluri ca sunt pacatosi si neuitand ca se afla in firea lor. Si n-ar fi nici o greutate sa se ingramadeasea pentru aceasta nenumarate citate alese din Sfintele Scripturi. Dar socotesc ca nu m-as abate de la soopul evlaviei, lasand celor iubitori de invatatura sa le gaseasca intelesul acestora. Eu ma voi intoarce la cele afirmate de aceia. Caci e mai . importanta aceasta. Deci le voi vorbi despre unitatea din planul nostru. Ea este o unitate prin 36 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI credinta. Toata lumea este de acord cu aceasta. Ea ne apropie pe unii de altii si nu e nici o deosebire de fiin^a care sa ne divizeze, chiar daca iiecare e despar^it de altii intr-un ipostas propriu. Suntem toti o specie, §i definitia si raftunea iiintei tuturor e una, atribuita in mod egal tuturor. Cat despre unitatea cu Dumnezeu, in ea nu ne imbogatim numai prin simplele porniri ale voilor noastre, ci este un alt motiv negrait si necesar, care stabileste o legatura in aceasta privinta. Precum ne-a invatat tainie dumnezeieseul Pavel : *toti suntem un trup, pentru ca ne impdrtasim dintr-o unicd pdine» (I- Cor. 10, 17). Sau nu cunosti afirmatia lui ca si neamurile insesi devin contrupesti cu Hristos, pri- mind unitatea cu El prin credinta, dar evident si prin binecuvantare tainica (prin Sf. Impartasanie) (Efes. 3, 6) ? B. O cunosc, desigur. A. Deci noi avem intre noi o unitate de natura si de voire, dar asa este si cea pe care ne-o vom descoperi in Hristos. B. Ce vrei sa spui ? Nu te pot urmari. A. Nu e nimic greu in acestea, te asigur, prietene. S-ar putea incredinta de ceea ce spun, usor, dupa parerea mea, orice om intelept si intelegator, cugetand aceasta : ca noi, cei ce ne aflam si ca oameni intreolalta pana la idenititate printr-o lege a firii, suntem uniti si in alt mod. Despar$iti in ipostasuri proprii, si anume iiecare, prin care unul este Petru sau loan, altul Toma sau Matei, ne-am facut contrupesti in Hristos, hraniji cu un singur trup si pecetluiti in unitate in Sf aratul Duh eel unul. Si daca Hristos este neimpartit — caci nuS-a impartit nieidecum t— , to$i suntem una in El. De aceea a zis catre Tatal din ceruri : «Ca sa fie una, precum Noi una suntem» (loan 17, 22). Observa cum in Hristos §i in Sfantul Duh toti suntem una si dupa trup si dupa duh. Deci trebuie mustrati cei ce s-au hotarat sa cugete altfel, neinte- legand drept nici cele scrise despre noi. B. Bine ai spus : trebuie mustrati. Dar in dorin^a mea de-a cu- noa§te, te intreb totu§i : oare vom admite ca Fiul este unit cu Dumne- zeu Tatal, mtocmiai ca noi intreolalta, sau le vom atribui Lor o uni- tate mai presus de aceasta ? A.. Raspundem ca Fiul este unit cu Dumnezeu Tatal ca noi si totodata mai presus de noi. Caci este, dupa martyrisirea generala, neindoielnic si deof iinta cu Cei ce L-a nascut, caci este cu adevarat Fiul nascut din El. Iar fund in ipostasul propriu, se crede sigur ca El este asa. Dar nu este cum suntem noi intreolalta, sau dupa legea trupu- rilor, tinut la distanta §i El de TatSl, printr-o taiere totala, adica printr^o DESPRE SFANTA TKEIME 37 alteritate a fiecaruia, care-i tine despartiti 38 . El are o imitate negraita de fire cu Tatal, fara ca ipostasurile sa sufere vreo confundare intre ele, cum li se pare unora, in intelesul ca acelasi ar fi .si Tata si Fiu, fiind si subzistind fiecare, putandu-se spune ca fiecare are o existen^a proprie, dar identitatea de fiinta aratandu-le unitatea. B. Spui deci ca Fiul exista in fiinta proprie aparte de eea a Tatalui ? A. Nu intr-o alta fiinta, decat cea a lui Dumnezeu, dar intr-un ipostas pe care il are ca Fiu. B. Este deci altceva fiinta si altceva ipostasul ? A. Este mare deosebire care se afla intre ipostasuri, dar fiinta le cuprinde pe fiecare. B. In ce mod spui ? Eu nu inteleg, pe cat se pare, decat cu intar- ziere aceste iucruri. A. Dar oare nu stii ca si mie nu-mi este familiar intelesul lor? Sa ne apropiem deci de intelegerea acestei teme ca de un mod al transcen- dentei dumnezeiesti, aflata in supremele inaltimi. Fiinta este indicarea unei realitati comune. Iar termenul de ipostas indica si spune cele ce se afla sub aceasta realitate comuna. la seama, iti voi explica aceasta. B. Desipre ce este vorba ? ' A. Definirn pe om ca «animal cuvantator (rational) muritor» 39 , atribuindu-i intelesul care i se cuvine. Si aceasta spunem ca este defi- nitia fiintei care se extinde la toti cei ce subzista, luati in parte. Deci sub acest dat comun, care e omul, sau sub definitia omului, se afla, socotesc, Toma §i Marcu, sau sa spunem, Petru si Pavel. Si prin acest dat comun se indica fiinta, dar inca nu si fiecare din, subzisitentele inte- lese in mod clar si vadit. Inca nu omul in mod concret, adica Petru si Pavel. Spunand, dimpotriva, Toma sau Petru, nu-i va scoate pe cei indica^i din grani^ele fiintei. Caci fiecare este nu mai putin om. Ci s-a aratat existand intr-un aspect special si intr-un ipostas propriu si se- 38. Trupurile ne tin §i intr-o legaturS, dar ne tin 51 despartiti. Ne simtim mai uniti prin suflete : ne transmitem simtirile, gandurile, ne compatimim, ne bucu- ram unul cu altul. In viata de dupa moarte, cand vom rSmane numai cu sufletele, s-ar putea sa ne simtim mai uniti. Dar ?i unirea prin trupuri va fi mai mare cand vom avea trupurile inviate. De aceea $i Hristos prin trupul inviat Se poate Uni mai mult cu noi §i ca om. Faptul ca suntem mai uniti prin suflete, face Inteleasa unirea suprema a Persoanelor Sfintei Treimi. $i de fapt trebuie sa fie in varful scarii exis- tentei, sau intr-un fel deasupra ei, o comuniune personals suprema, ca sa fi putut crea toate intr-o legatura armonioasa si s3 atraga si persoanele umane create si ingere?ti intr-o tot mai mare unitate. Persoanele create se deosebesc ' mai mult, pentru ca sunt marginite si numai impreunS se intregesc. Dar tot de aceea au trebuinta de Dumnezeu, ca suprema inaltime interpersonala, pentru a inainta in unitate. 39. Omul e existenta cuvantatoare pentru ca este rational si in trup. Materia arata in trup capacitatea cea mai accentuata de mediu al spiritului rational. 38 SFANTUL CHIRIL AL, ALEXANDRIEt •parat 40 . Astfel deci fiinta este pentru tot omul, ca una ce ingroasa inte- lesul oomun al speciei intregi. Iar ipostasul se in^e'lege in modul potrivit pentru fiecare, fara a seoate ceea ce indica din ceea ce e comun, nici confundand si amesteeand pe fiecare si specialul in obscuritate. B. Inteleg acum. Expunerea ta nu mi se pare lipsita de ingeniozi- tate. A. Marturisind deci ca Fiul este deofiinta cu Dumnezeu Tatal, dar exista in ipostasul propriu, spunem ca Ei sunt uniti si totodata distincti. Unim in mod deplin prin ratiunile foarte necesare ale identitatii Persoa- nele si numele distincte si ipostasele deosebite, ca eel al Tatalui si al Fiului, dar numai in asa fel ca identitatea fiintei in toate cele ce le are neschimbate in Tatal si in Fiul niveleaza, intr-un fel Oarecum, deose- birea §i face greu de distiins ceea ce e propriu si particular fiecaruia. Caci unul este Tatal si nu Fiul si altul este Fiul §i nu Tatal. B. Atunci, daca voiesti, sa spunem ca sunt doua fringe : una a Tatalui si una a Fiului. Caci deosebirea va fi astfel foarte distincta si oarecum foarte clara pentru oricine. A. >Nu foarte distincta in orice. Nu te las sa fii atras de asemenea ganduri la o cugetare gre§ita. Nu suport sa parasesti drumul drept pen- tru a te infunda in alte cai greu de parours si de strabatut. B. Cum si in ce mod ? A. Daca exista o fire a Tatalui si o alta fire decat ea, cea a Fiului, cum nu va fi necesar de a admite si tin temei care sa tina despartite si distanite in doua firile neegale Mire ele prin firea lor ? 41 Caci cum s-ar in^elege ca una plus una ? Fiindca nu e ingaduit nici in cazul oamenilor, care au aceeasi ratiune a deofiin^imii, sa se spuna ca au o fiinta, plus una, si deci sa se atribuie fiecareia din existence o ratiune proprie a comunului. De fapt, daca am face aceasta, si am introduce oa un mod necesar de deosebire in fiinte una plus una, universalul s-ar reduce 40. E o mare ?i plina de sens taina faptul cfi nu exista numai esenta in ge- neral, ci In ipostasuri deosebite. Numai aceasta da posibiiitatea existentei lor, fiind legate una de alta prin ceea ee au comun, si prin ceea ce au deosebit, sa. aiba trebuinta una de alta, iar celor constiente sa se iubeasca. 41. Daca Fiul ar fi deofiinta deosebita de Tatal, ce L-ar uni cu Tatal ? §i cum ne-ar mai putea uni si pe noi cu Dumnezeu eel in Treime ? Toate ar rSmane despartite. Numai fiind Fiul deofiinta cu Tatal, dar facandu-Se El lnsu§i si deo- fiinta cu noi, putem fi uniti si noi oamenii cu Dumnezeu in Treime, fiind EI lnsu$i deofiinta cu Tatal si facandu-Se deofiinta si cu noi. Toate deci se pot uni in Dumnezeu. La ce concluzii grave ducea conceptia ariana ! Toate. sunt vazute intr-un panteism, dar intr-un panteism neiubitor si neputincios sa ne scoata. din mizeria in care ne aflam fn baza unor legi inexplicabile si fatale. DESPRE SFANTA TREIME 3g la nimic 42 . Caci deosebirea fiintiala introduce si produce intre ele o attentate, si alteritatea la randul ei nu arata si nu naste o diversitaite in definitia ipostatiea a firii 43 . B. Soootesc ca da. A. Nu le va ramane in consecin^a decat a marturisi, cu voie sau fara voie, ca Fiul nu este deofiinta eu Tatal, ci ca El este dimpotriva eterogen, adica mai degraba de alta fire si in afara hotarelor dumne- zeirii, daca El se afla in ratiunea proprie, straiea de fiinta lui Dumne- zeu Tatal. Intoarcerea la nofiunile «deofiint;a» §i «mijlocire» B. De fapt, ei sustain ca Fiul este eterogen prin fire fa^a de Tatal. De aceea au parasit orice mentiune a deofiin^imii, legand de ea o nota de instrainare neobisnuita si dedara ca trebuie marturisit ea El este de o asemanare in fiinta (omiusios), aplilcanld termenul de mijlocire ca eel mai vrednic de respect si mai cuvenit Lui. A. Si ce e aceasta altceva decat o aiureala si un basm potrivit cu adevarat balbelor ? Caci daca nascocesc pentru El o fire mijlocie si spun ou cea mai mare nepricepere ca trebuie sa se numeasca de aceea Mijlo- citor, nu vad ce tenia de contemplate rezulta pentru noi de aici. Spu- ne-rni, te rog, deoareee doresc sa aflu. B. Ce pot spune la aceasta ? > A, m'treaba deci si grabeste-te sa afli daca Mijlocitorul este f aeut sau nefacut, Dumnezeu cu adevarat sau se afla si El printre creaturi. Caci, ceea oe, dupa parerea lor, nu este nici Dumnezeu curat, nici faptura in chip elar, ce loc poate priimi intre cele ce sunt ? Chiar de s-ar exprima aceasta in no^iuni simple eu n j as puitea-o spune, presupunand ca as voi 43b . k B. El este la mijloc intre amandoua, aldica intre Dumnezeu si crea- te. De aceea ei spun ca El se numeste Mijlocittor. 42. Daca cele deofiinta. ar mai avea pe langa fiinta comuna si o fiintS care le deosebeste de fiihta comuna, n-ar mai gasi peste tot ceva cu adevarat comun. N-ar exista deceit individualul de la cele mai Inalte pana la cele mai coborate existente. -43. Din conceptia ariana rezulta ca orice ipostas sau persoana inseamna si o deosebire in fiinta comuna. Deci orice ipostas sau persoana uneste in ea o fiinta comuna si o fiinta proprie deosebita. Nu le era clara ideea de persoan| care nu scoate o existentS din fiinta comuna, idee precizata de credinta crestina. 43 b. Arienii sustjneau notiunea unui Fiu al lui Dumnezeu care amesteca in El necreatul si creatul. §i in acest sens intelegeau ei calitatea Lui de mijlocitor. Dar notiunea unei astfel de existente este .absurda. Ea ascunde mai degraba un fel de pariteism emanationist, o curgere treptata dintr-o existenta fara de inceput a unor existente de o viata tot mai slabita (eoni). in aceasta consta un gnosticism ijl primelor secole crestine. ■ 40 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI A. A cugeta asa inseamria a vorbi in modul eel mai neclar si mai de nepriceput. Nu este cu putinta, chiar de s-ar intoarce mintea in sus si in jos, si ar cereeta toata firea celor ce sunt, sa prinda in notiuni si in cuvant, o fire atat de subtila, care s-ar afla si in afara hotarelor dum- nezeirii,- si ar depasi si ratiunile celor create, si ar arata un chip de exis- tenta superior celui adus la realitate asemenea celui al nostra. Oare este ceva la mijloc intre ceea ce este facut si nefacut, creat si necreat ? B. N-as putea admite. Ai dreptate. A. Deci noi vedem in toate existentele doua fiinte : una, cea a Celui ce este pururea si la fel, alta, a celei ce a primit existenta prin creatie. Cea dintai este a Celui ce este in chip nefacut mai presus de toate si intrece toate si le depaseste prin inaltime si marime 43c . Iar cealalta este supusa si se afla ca sub picioarele Stapanului. O vei sti aceasta foarte clar din cuvintele spuse de Hristos multimii iudeilor : *Voi sunteti din cele de jos, iar Eu sunt din cele de sus» (loan 8, 23). Ca Unul Nascut a venit la noi de sus, a lamurit-o si inteleptul loan, zicand : «Cel ce vine de sus este deasupra tuturor» (loan 3, 31). El cugeta de fapt ca trebuie sa-I atribuie fiintial Celui ce este dupa fire Dumnezeu si provenit dupa fire din Dumnezeu superioritatea culmi- nanta si inaltimea la varful suprem. Iar ca «de sus» nu este o aratare, o indicare a inalfcimilor spatiale, ci indica fiin^a Tatalui, nu este nici o indoiala, odata ce unul din sfintii ucenici o spune clar : «Toatd darea cea buna si tot darul desavdrsit de sus este, pogordnd de la Pdrintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare» (Iaidov 1, 17) 44 . Caci fie ca trece peste ingeri, fie peste cele si mai inalte si peste toate cele de la mijloc, peste Serafimii insisi si s-ar incununa cu sla- 43 c. O existent5 in tptalitatea ei impersonate, panteista, nu are de fapt o inaltime suprema deasupra tuturor. Totul in ea este supus unor legi, a caror origine este inexplicabila. Cele ce par mai sus, sunt si ele supuse acelora$i legi ca si cele ce par cele mai de jos. Numai un Dumnezeu personal este cu adevfirat dea- supra tuturor prin atotputernicia Lui libera. Numai un Tata personal e Cel mai de sus fats de toate. Numai un Dumnezeu personal asigura o ierarhie reala in exis- tente si putinta unei in51t5ri reale a lor. 44. Iisus spunand c5 El este «de sus», iar cei carora le vorbeste ca sunt «de jos», arata c3 El este necreat. Arienii admiteau pqi Fiul ca fund atat necreat, cat si creat, ceea ce era imposibil. Sau sunt toate intr-o devenire, existand din eternitate o existenta cauzatS, ceea ce este imposibil de cugetat, caci nu se da nici o explicare a existentei, sau sunt toate necreate, deci indebendente de vreo cauza, ceea ce iarasi contrazice experienta. Dar logica si experienta ne arata $i o lume a celor dependente, in devenire, c&t $i o cauzS suprema a lor, independenta, necreata. Intre ele nu poate fi ceva sau cineva la mijloc. Fiul nu poate fi in acest sens la mijloc. Ci este la mijloc ea Cel ,ce fiind necreat Se face si subiect al creatului. \DESPRE SFANTA TREIME 41 vele cele mai inalte, daca nu e Dumnezeu nu va urea peste firea celor" facute. Deci sau este o existen^a «de sus», adica din Parintele luininilor, si de aceea este Dumnezeu, caci singurul care este de sus este de f apt Fiul, sau este mteles fiind de jos, venind de jos, adica creatura si din creatura. La mijloc nu este absolut nimic. Deci cineva ar putea intreba pe adversari, zieand : Ce voi^i sa ne spuneti ? Este acest Fiu, dupa voi, facut, si in acest sens Mijlocitor, sau este nefacut ? Caci la mijloc nu poate fi. B. Socotesc ca ei vor fi intr-o incurcatura. Si foarte logic. A. De fapt vor'fi in incurcatura. «Caci adevarul traieste si biruieste* (Ezdra 4, 38) 45 . Iar noi, cercetand calea ce duce in ambele directii, sa cugetam despre aceasta cele cuvenite. Daca ei admit ca acest Mijlocitor e necreat, li vor atribui Lui ceea ce e propriu numai dum- nezeirii dupa fire, si prin aceasta ll vor privi ca aflandu-se dincolo de hotarele mijlocirii si fiind in cele mai rriari decat e de trebuinta. Caci ceea ce este deasupra tuturor, este Dumnezeu prin slava si fire, Caruia li apartine numaidecat ca bine propriu faptul de-a nu fi facut (creat) 45b . Prin aceasta o astfel de fire nu va mai fi socotita intre cele supuse facerii si compozi$ei. Dar daca parasind aceasta idee, spun ca este facut (creat), cum se va intelege eel de acelasi fel or creatia, deosebit de natura ei ? Cum deci va mai fi Mijlocitor eel mai mie ca Dumnezeu dupa fire, dar mai mare prin slava si fire decat faptura ? 46 . Iar daca prin caracterul Sau necreat revine la slava dumnezeirii si sare mult dincolo de masurile de mijloc, prin caracterul de faptura El coboara in jos, dedesubtuL acestui loc de mijloc, supunandu-se cek)r create, — daca eel facut este de aceeasi fire cu tot ce e facut prin ratiunea lui de faptura 47 . Daca ceea ce este facut, este de o fire cu tot ce e facut — prin faptul ca a fost facut, ce inseamna acest sofism delirant, care prezinta ca accesibil ceea ce nu este accesibil, care nascoceste spatii, la 45. Numai adevSrul e real. Iar adevarul trait prin experienta este c5 este si o existenta necreata, deci de nimic dependents, si o lume dependents de ea, deci cauzatS. 45 b. A nu fi fScut sau creat de o cauzS oarecare, este un bine, si inca binele suprem. Caci aceasta aratS pe Dumnezeu ca nemarginit in putere, inde- pendent de orice, avand in Sine tot ce-L poate ferici, dar si cele ce primesc de la El celelalte. 46. Cel mai mic ca Dumnezeu, deci creatura, dar mai mare ca creatura prin slava Lui, nu e unit cu Dumnezeu, nici cu creatura. Cum va mijioci in acest caz intre Dumnezeo si creatura ? Toate rSmSn fixate in hotarele lor. Panteismul desi pare sa le uneasca pe toate, le tine pe toatei in granitele lor. 47. S-ar putea spune ca fiind pe de o parte necreat, eel ce e pe de aWS parte creat, necreatul va invinge tendinta creatului de-a r3m4ne la nivelul celor create. Dar daca Necreatul prin excelenta n-a putut aduce la existentS prin nastere decSt ceva supus in parte caracterului creat, atunci nu va putea invinge nici interior ceea ce a nascut, supus In parte creatului. 42 sfAntul chiril al alexandriei care, socotesc ca nu poate ajunge mintea? 48, E o speculatie noua si lipsita de evidenta. Socotesc ca e necesar sa tinem seama de o de- monstratie clara in judeca$ile despre acestea. Dar oricine poate vedea ca aceasta fapta videana a lor este produsul unei construc^ii mestesugite in rood artificial in soopul ratacirii. De fapt, lucrand cu neevlavie si eugetand cu totul neraftonal, au jignit pe Fiul, scotandu-L cu indraz- neala primejdioasa din djeofiintimea cu Dumnezeu Tatal, acordandu-I cu nerusinare o mica glorie si oferindu-I linistit o modesta einstire intre cele create, _dlar inchizandu-I trecerea la ceea ce e suprem, ca sa nu fie inteles Dumnezeu dupa fire. Astfel li daruiesc un loc de mijloc, masurindu-I atata slava, cata hotarasic ei. Facandu-se deci ca un fel de legislatori si arbitri in acestea, cugeta si definesc pe Fiul in cele ce nu poate sa fie. Ca niste autori de statui si ca unii ce au castigat un renume in arta. aceasta, sculptand in lemn sau in piatra figuri ome- nesti, apoi- irifrumusetandu-le dupa aceea cu podoabe adause, fie cu placi de aur, fie cu decorul altor culori frumoase, ca sa seduca mintea privitorilor, nelasandu-i prin laceasita artta sa se bucure de cele interioare si ascunse, ci conyingandu-i sa se veseleasica mai degraba de cele mai putin importante si de stralucirile trecatoare si exterioare ; in acelasi fel, socotesc, ca §i ace^tia, ca desenand ca o umbra un simulacru ail Mijlooitorului, amagesc mintea celor mai simpli si rapesc pe cei ce nu sunt in stare sa patrunda in mod precis dinoolo de cele prezentate cu viclenie si nascocite cu perversitate. B. Foarte bine ai spus. A. Ar trebui deci ca ei, daca ar voi sa se foloseasca de ratiune si sa cugete drept §i sa aiba o opinie corecta, sa nu naluceasca despre El cele neouvenite si sa nu incerce sa construiasca cele ce nu le admite nici o ratiune, sa nu faca nici o declaratie reprobabila, care nu se poate inte- meia decat pe simple speculatii, ci sa primeasca ou sinceritate sa inte- leaga ca Fiul este nascut din Tatal, adica din fiinta Lui. Si asa vor avea invatatura despre deofiintimea Lui cu Tatal exacts si neprefacuta, dat fiind ca Dumnezeu Tatal L-a marturisit pe Fiul cu adevarat Fiu, zicand : «Acesta este Fiul Meu eel iubit, intru Care am_ binevoit» (Ma- tei 1 7, 5). Pentru ce nu e vazut asa, ci mai degraba striga r «Acesta este Mijlocitorul», daca II stiau ca fiind un Mijlocitor, cum II gandesc ei, de$i ar fi spus foarte bine si aceasta ? Caci L-ar fi aratatt prin aceasta devenit Mijlocitor. De aceea Fiului intrupat, Dumnezeu Tatal I-ar fi putut spune in mod potrivit si Mijlocitor. Dar sipune-mi si aceasta in mod clar : au cazut ei in atata prostie, ca nu-L recunosc nici ca Fiu ? 48. E cu adevarat o nascocire deliranta de spatfi, sau de trepte ale existentei, socotinta ca poate fi ceva ce in parte este necreat si in parte creat. DESPRE SFANTA TREIME 43 Intelesul termenilor Fiu si nascut B. Ei spun ca este Fiu si S-a nascut, rusinandu^se, pe cat mi se pare, desi se opun pe fata si cu nerusinare deschisa, cum s-ar spune, tuturor Sfintelor Soripturi. El nu provine, dupa ei, din insasi fiinta Tatalui, nici nu socotesc ca trebuie sa primeasca si sa cugete f aptul nasterii. . ■ ■ A. Ei se conving deci pe ei insisi sa dea un sens plasmuit numelui de Fiu si nasterii si ei conving si pe altii sa cugete asa. Caci le scot, preeum vezi, din fiinta lui Dumnezeu Tatal, ooborand modul adevarat al nasterii si lipsind pe Unul Nascut de calitatea de Fiu al Lui prin fire. Dar daca ei sunt subtili si patrunzatori, cum se socotesc, si iubi- tori de nuante, cum au trecut, fara sa simta cum se cuvine, pe linga- faptul ca nesocotesc totodata si insasi firea lui Dumnezeu Tatal, odata ce sustin ca nu poseda fecunditatea si o golesc de puterea de-a naste, ale carei chipuri s-au intiparit in firea celor create, facand ca aceasta sa conceapa si sa produca roduri ? B. Dar poate vor raspunde la aceasta prin aceea ca daca termenul de nastere este adevarat, numaidecal; in toate cele ce i se aplica, e ne- cesar sa se primeasca si sa se cugete milioane cele nasicute din Dumne- zeu Tatal. Caci s-a spus undeva desipre cei din Israel : «Fii am nascut si am crescut» (Isaia 1, 2). A. lata cum afilam «oameni care se scuza in pacatele lor si se iniolina spre cuvinte viclene*, dupa cum canta fericitul David in Psalmi. Daca Fiul ar fi marturisit in general altceva decat este si s-a crezut de noi, apoi a primit ca noi numele de fiu si eel de nas'out, n-ar fi nici o piedica sa soootim ca si desipre El s-au spus intr-un mod abuziv aeestea. Dar ei au fortat adevarul si, pe cat depinde de ei, 1-au stramutat in mod mincinos spre alta fire, spre a-L soooti Mijlocitor. De aceea trebuie convinsi, si nu pe jumatate, ca au alcatuit un basm, care este o fleca- reala desarta. Pentru ce nu sfarsesc, mizerabilii, sa-L scoata din transcendenta fiintiala si nu se desourajeaza sa-L insulte cu niste false demnitati pe Cel ce este cu adevarat din Tatal ? Caci nu fiind in ceata si in treapta noastra, dar nici in egalitate-cu cele create, a fost chemat Unul Nascut la slava de Fiu. Si aceasta numire nu J I procura nici o superioritate facuta. Departe de asa ceva. Daca ar fi asa, ar fi pus in randul fiilor dupa har, si ar fi inohis in granitele creatiei., Dar aeestea sunt flecareli, nascociri si o gram'ada de blasfemii. Unul Nascut n-a binevoit sa fie numarat intre fiii adopta^i,, ci S-. Cum cineva care e sus, coboara de sus la ceea ce e jos si strain de el, ii este usor sa int^eleaga oricarui om care gandeste. Dar nu se va admite ca precum tot cel nenascut are o ratiune comuna cu tot cel nenSscut, intrucat e nenascut, asa urmSnd firul ra^ionamentului nu se va recunoaste ca cel nascut este egal si asemanator tot celui nascut ? '"• B. Cum ne-am indoi de aceasta? Rationamentul este in amandoua cazurile de necontestat. A. Deci, nu vei . spune, Ermia, ca e clara lipsa de evlavie ? Sau ca speculatia inselatoare a adversarilor poate fi neobservata, cu toata frumusetea plasmuita si lucitoare prin cuvinte parute dumnezeiesti, ca sa poata abate mintea celor mai simpli, dar purtind in ea cea mai urata blasfemie ? Caci Fiul ne-a fost coborit la treapta de faptura si Cel in care voim «sa ne mi§cdm si sdntem» (Fapte 17, 28), S-a socotit intre cele supuse facerir si stricaciunii. Caci daca numele de nascut este dupa aceia definitia Fiului si primim cuvantul ca definind fiinta, El va avea, 59. Nu e vorba aici de «purcederea din Tatal prin Fiui» in existenta ve^nica a Persoanelor Sfintei Treimi, ci de trimiterea Lui de la Tatal prin Fiul intrupat oamenilor.- Aceasta se vede ?i din randurile urmStoare, In care se afirma ca Fiecare isi are proprietatea Lui personals nearneistecata cu a Altuia : Tatal na$te pe Fiul si purcede pe Duhul Sfant, Fiul Se naste din Tatal si Duhul purcede din Tatal. In orice caz, «revarsarea Duhului din Tat51 prin Fiul» nu poate fi irtteleasa ca purcederea Duhului din Tatfil si Fiul, «ca dintr-un singur principiu», eum se afirmS in teologia catolica. Tat31 si Fiul nu Se topesc intr-un singur iizvor al Duhului. 60. Dac5 Fiul n-ar fi deofiintS cu Tatal cel nenascut, ci deofiinta cu cei de jos, deosebit de Tatal cel nenSscut, cum ar veni de sus ? Daca ar fi nascut ase- menea celor de Jos, sau «n3scuti», n-ar mai veni de sus. 54 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI imtrudt se cugeta nascut, acelasji inteles oa orice nascut 60b . Dar ace?tia sunt milioane, ®au nenumiarati, ineluzand cele mai de jos existence, in- teleg tan^arul, musca si cele mai de rusine. B. Drept ai grait A. Pentru ce atunci II mai numesc si Fiu, sau pentru ce mai soco- tesc ca Dumnezeu e Tata, daca n-a nascut din veci pe Flu! eu adevarat din fiin^a Sa ? Deci sa nu mai vorbeasca nici de Tata, nici de Fiu. Caci crestinii iubesc pururea adevarul. Fa1;a de varsaturile acelora, oare n-ar fi mai buna tacerea ? «Nu rdspunde unui nebun dupa nebunia lui» (Prov. 26, 4). Dar sa nu caute sa-si sadeasca ideile fara re^inere si in mod ne- infranat, ca intr-un teren pustiu, in mulpme, facindu-si un perete aparStor din /frumusetea cuvintelor, socotind ca e greu de rasturnat ra^ionamentul produs de ei si sustinut de silogisme ticaloase. Ci sa pornim contra celor inarmati cu toate uneltele inselaciunii si vicleniei, luptand, a§a ziicand, neanarmati si fara pavaza, dar ajutati de intele- surile comune, avand pe Hristos impreuna luptator cu noi. Si astfel ii vom invinge, cantand in mod potrivit, ceea ce s-a cantat prin glasul lui David : «Nu in acest arc voi naddjdui §i nu sabia mea ma va mdntui. C&ci ne-ai mdntuit pe noi de cei ce ne necajesc $i pe cei ce ne urasc pe noi i-ai rusinat* (Ps. 43', 7 — 8). B. Lupta foarte barbateste. Si se va randui langa noi si ne va in- spti in lupta Stapanul tuturor. A. Sunt cu multa ravna. Caci nu trebuie §ovait. Dar socotesc ca inainte de altele trebuie spus aceasta. B. Ce? A. Ca spun prosteste si neiscusit ca def initia lui Dumnezeu este de-a fi nenascut. Dar eu spun ca def initia lui Dumnezeu este cea care are puterea sa puna limite (sa defineasca). Insa n-a rasarit la ei aceasta si n-au dus-o pana la nerusinare ? B. Ba da. Nu s-au temut de nimic s& spuna ca e asa si de-a starui in aceasta. A. Nu minti deloc. Ei sustin un lucru indraznet, dus pana dincolo de toata rusinea, de toata nestiin^a, dispretuind toata sovaiala. Fara cea mai mica teama, condamna opinia cu adevarat dreapta si fara pata, aprobS mai degnaba f ara cercetare tot ce le place, chiar daca apare eu totul de neadmis. Observa cum sunt prinsi in lan^urile nestiintei, dar mai cumplit in urmatorul : Defini^iile fiintei nu le vom afla facute cu 60 b. Caracterul de nSscut al Fiului nu indicS firea Lui, cum nu indica naci termenul de «nen3scut» al Tat31ui. CSci in acest caz ar fi $i Fiul deofiinta cu toate cele nSscute. Acest termen indic3 distinctia Lui personala in cadrul fiintei dum- nezeiesti. DESl'RE SFANTA TREIME 55 ajutorul unui nume si al unui singur cuvant de oei ce sunt oei mai intelepti in acestea si se grabesc spre buna parere si spre exactitate in in^elegerea ei. Noi o socotim aceasta de neadmis. Si, cum spun ei, nu r umai ca printr-un cuvant nu se pot face definite, ci chiar dac5 s-ar fo- losi cineva de doua, nu va reusi sa arate deplina claritate, trebuind mai degraba trei, sau si mai multe. Asa vor fi puse eel mai deplin in evi- dent fil . B. Explica aceasta. A. Daca ar cauta cineva sa explice ce este omul, si apoi ar da ras- punsul eel mai scurt, printr-un singur cuvant, si 1-ar defini zicind «ani- mal», va spune ceva foarte vag. Se recunoaste de toft ca omul e animal, dar nu e numai aceasta si in mod special, ei acest nume il are comun cu altele. Caci cat de multe sunt si alte animale ! De faipt animal este si cainele §i boul si pantera. Iar daca adaugand la primail cuvint si al doilea, definitia « animal ~muritor», nu va reusi nici asa sa arate exact si deplin ce este, desi spune un adevar. Caci spunem ca sunt animale muritoare ?ji cainele si boul si celelalte. Dar daca cuvantul va merge mai departe luand in seama tot ce apartine omului ca fiinta, ca specie si in mod propriu, numindu-1 in acelasi timp animal rational si rriuritor, capabil de cugetare si stiinta, i s-ar arata definitia careia nu-i lipseste nimic din cele necesare. Intelegi ca explicarea mea e dreapta si ade- varata ? B. Inteleg. Cum sa nu ! A. In consecinta, este un lucru stangaci, necuvenit si lipsit de stiinta atat de iubita de ei, de-a cuprinde initr-un singur cuvant inte- lesul definitiei. Ce fac deci, cand cu toata paruta lor intelepciune, afir- ma ca definitia lui Dumnezeu Tatal este nenasterea (f aptul de-a nu fi naseut) ? Par repeziti in astfel de speculatii in chip necugetat, desi par sa aiba o minte subftre si rafinata. Dar socotesc ca aceasta minte ii depaseste sau le scapa. B. Ce vrei sa spui ? A. Definitiile fiintei, daca sunt exprimate intr-un mod rational, potrivit si propriu lor, incep de la gen, apoi adauga la gen diferenta sau diferentele fiintiale. Dar socote§te ca mai e ceva ce vreau sa spun. B. Lamureste-1. Caci trebuie sa mergem spre acest cuvant. A. Deci,, daca cineva te-ar intreba ca sa-i spui ce este un caine si ce este un bou, ce i-ai spune, Ermia ? B. Am spus, ca sunt animale. 61. Sf. Chiril vrea sfi arate prin aceasta ca fiinta lui Dumnezeu nu se poate defini prin singurul termen de nen5scut. 56 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI A. Dar spune-mi, zicand numai aoeasta, socotesti ca i-ai dat un raspuns indestulator ? B. Desigur, nu. As adauga, daca m-as hptari sa spun cele cuvenite si diferentele naturale ale fiecaruia. A. E foarte adevarat. Asa este ! Deci nu trebuie sa se ramana in- tr-o ambiguitate, nici in neclaritate, ci de la definitiile fiintelor date intai prin gen, trebuie sa se treadi la diferenta specified, proprie fiecaruia. B. Nu poate fi altfel. A. Deci observa, sau mai bine zis, sa ne spuna cei ce infatlseaza nenasterea ca indicate a defini^iei, de ce voiesc sa faca din cuvant o indicate a gemilui sau a diferen^ei. Daca spun ca e genul, sa arate ca nu e nici una din altele separata de el, ca sa nu fim prinsi ca atribuim genului intelesul diferentei specifice, scot;ind genul din rolul lui propriu. Iar daca parasind aceasta, ar spune ca e diferenta, sa ne spuna a cui dife- renta este, odata ce cuvantul n-a pus in evideh^a genul. Si cum am avea o definitie suficienta a fiin^ei, si cum s-ar vedea propria ei ratiune con- stand numai dintr-o diferenta ? Nu se vor face in mod obligatoriu de ras, daca sustin ca f iin^a consta in aceasta 62 ? B. Da. Se vor face in mod obligatoriu. Pentru ca nu este posibila o indoiala in aceasta. A. Cum am spus mai inainte, nu se poate obtine o definite sana- toasa' a nici unei fiinte, pornind numai de la diferenta. Caci totdeauna genul e cugetat inainte de diferenta proprie. Pornind de la gen ca de la un punct de plecare si trecand prin cele urmatoare, cu discernamant judecata ajunge la o indicare dreapta si neindoielnica a fiin^ei. Daca deci ei sustin prosteste ca nenasterea implineste rolul definitiei nu va mai fi vreo diferenta, caci termenul acesta nu inceteaza de-a arata ca nu s-a suferit b nastere, si nici nu vom acorda euvSntului aeest inteles. El va fi inteles de ei in moid simplu §i indistinct ca gen, de§i se feresc in mod cuvenit de voin^a de a folosi pentru Dumnezeu cuvantul gen, odata ce nu este nimic ca El sau inainte de El din cele ce sunt. Totusi, sa pre- supunem la El ca un fel de gen, nenasterea, dupa parerea foarte neso- cotita a lor. Acesta va fi un gen care nu inseamna pentru noi nimic, daca nu i se acorda nici un loc si nici o putere vreunei diferen^e in El. 62. A spune c3 nenasterea exprima genul, inseamna a spune ca toate sunt astfel : ca si in Dumnezeu toate Persoanele sunt nen3scute, deci si Fiul, nu numai Tatai. Iar a spune ca nenasterea exprirc3 o diferenta, s5 se spuna a carui gen reprezinta o diferenta ? Dac8 s-ar spune c3 a fiintei lui Dumnezeu in general, ne- nasterea s-ar ar&ta ca o diferenta ce caracterizeaza singura Persoana Tatalui ca Dumnezeu. Dar arienii socoteau nenasterea ca reprezentand genul. $i cum nu se fac de ras facand din diferenta genul ? Cad genul nu consta din diferenta, ci din ceva comun. DESPRE SFANTA TRE1ME 57 Daca deci termenul «nenascut» nu ne mai indica faptul de-a nu fi fost nascut, ce diferenta ne-ar arata intre Tat&l §i Fiul ? Sau cum Cel din urma ar fi intr-o situatie de inferioritate, odata inteles ca nascut? 63 . Eu nu inteleg bine aceasta. Iar tu, Ermia, ce zici ? B. Ce pot sa spun la aceasta ? A. Termenul «nenascut» nu poate arata in mod sanatos si stiintific intelesul unei definitii. Socotesc ca am dovedit-o aceasta clar si foarte indestulator. Nu pentru ca ne-am obisnuit sa tratam astfel de teme, ci pentru ca am t,inut seama, contrar vointei, de trebuinte, ocupandu-ne cu folos de ceea ce e mai presus de stiinta si obi^nuinta noastra. De aceea nu-mi va fi fara greutate sa in§ir alte idei la cele eereetate inainite. Totusi, voi incerca pe cat pot. Spun deci cei foarte priceputi si precisi si cu experien^a in acestea ca oricarei definitii ii este potrivita si o inversare. B. Si ce este aceasta ? As fi foarte bucuros sa-mi spui. A. Voi ramane la aceleasi subiecte isi i(i voi raspunde la ele. Definim omul prin expresia : animal rational muritor. Si calul iara§i : animal care necheaza. Dar le vom desemna si altfel : pornind nu de la primele cuvinte, ci de la ultimele, pasind in sus spre inceputurile definitiilor. Astfel, de se va zice de o existenta ca e animal muritor si rational, vei intelege pe om ; si iarasi de vei zice animal care necheaza, aceasta va indica . firea calului. Daca deci nenasterea este o definite, de ce nu primeste o inversare? Sa nu sovaiasca deci a marturisi ca daca este o existenta nenascuta, ea este si defini^ia si fiin^a lui Dumnezeu Tatal. Dar aceasta concluzie nu este adevarata 64 . Sunt milioane sau nenumarate existente de acest fel si socoteste ca ar fi obositor sa fie numite una cite una. Deci sim^i la ce absurditate a cazut gandirea lor ? B. Da, la cumplita nebunie. A. Dar sunt si alte motive pentru care nenasterea nu poate fi o definite. Caci definim fiecare din existente prin cele ce credem ca este, si este cu adevarat, nu din cele ce nu sunt nicidecum sau din cele de care este lipsita fiecare in mod accidental. 63. DacS Dumnezeu e numai gen, f3r5 nici o diferenta Intre cele de un gen, cum ar mai putea fi in El, pe lang5 Tatal ?i un Fiu deosebit de El ? Sau dac5 e un Fiu care nu e de genul nenascut al Tatalui, acest Fiu nu mai este de fiinta Tataiui. 64. Dac5 ar fi adevarata definitja; Tat51 este nenSscutul, ar trebui sa fie adevarata si inversul ei : nen3scutul este Dumnezeu Tatal. Dar cati nen3scuti nu sunt, far5 sa fie toti Dumnezeu TatSI ? Numai prin diferentele specifice se defi- neste fiecare din cele ce apartin unui gen. Numai spun&ndu-se ca Cel nenascut e Tatal, si nu Fiul, se defineste ceva din genul mult cuprinzator. Dar ca acele dife- rente disting ceva specific intr-un gen, se constats inversSnd ordinea care merge de la gen la diferenta. N^ajUnge si se afirme simplu ca nenasculul e Dumnezeu TatSI, ci si inversul : cS Dumnezeu TatSI e nenascut. 58 SFANTUL CHraiL At, ALEXANDRIEI B. Ce voie§ti s5 zici ? , A. S5 luam de exempki focul sau apa. Cand voim sa spunem ce este fiecare, sau ce este firea fiecaruia, atunci despre foe spunem ca este un corp fierbinte si uscat, iar despre apa ca este un corp lichid §i rece. $i aceasta socotesc ca inseamna a le defini dim cele ce sunt. Dar daca am spune, explicand firea focului, ca nu e nici rece, nici lichid, omitand sa spunem ca este fierbinte si uscat, si despre apa am spune ca nu e nici fierbinte, nici uscata, desi trebuie sa spunem ca e rece si lichida, de unde am scoate noi, dupa tine, indicatiile despre ceea ce sunt ? B. Ei sunt de acord cu cele de care sunt lipsite si cu ceea ce nu sunt 65 . A. Deci daca ar socoti cineva sa cugete si sa spuna aceleasi despre oricare dintre existence, ar arata cu dreapta judecata si f ara ratacire adevarul despre fiecare ? B. Nicidecum ! . A. DacS deci cu prMre la Dumnezeu Tatal termenul «nenascut> ne aratS numai cS n-a fost nascut, cum ar avea el valoare de definite, odata ce nu indica ce este, ci ceea ce nu este ? B. Dar spui neindoielnic ca nu S-a nascut ? GS A. Da, aceasta am spus-o. Acestfca e sensul implicat in cuvant. Ce concluzii se pot trage daca continuam sa spunem ca definitiile fiintelor n-au in mod obligatoriu inversarea, nici nu sunt aratate avand o re- late ou ceva in a§a fel ca de este numit unul, aduce in memorie pe celalalt ? De fapt fiecare din cele doua include totdeauna pe celelalte 67 . B. Cuvantul nu-mi este foarte clar. A. Totusi, nimic nu te impiedica sa-1 in^elegi foarte clar. De vor- beste cineva de un tata, aduce in mintea ascultatorilor gandirea la un fiu, sau pur si simplu a cuiva nascut. Dar si inversul este adevarat : mentionand pe cineva nascut, acesta leaga de semnificat,ia lui si un nascator. La fel si in mod egal, va fi, socotesc, cu mana dreapta si cu mana stanga : indata ce e numita una din ele, se iveste si gandul la 65. Ei ar trebui s5 spuna si despre foe ?i apa numai ceea ce nu sunt, cum spun despre Dumnezeu Tatai. Dar dac5 n-ar fi definite decat prin cele ce nu sunt, nu li s-ar da o definite completa. DacS de TatSl s-ar spune numai ca e nenascut, nu si c5 naste pe Fiul, nu I s-ar da o definitie care nu Lnar deosebi real de toate cele ce nu sunt n3scute ? 66. Afirmand Sf. Chiril ca nenasterea singura nu delineate pe Dumnezeu Tatal, partenerul il intreaba : nu cumva neaga prin aceasta ca Tatal n-a fost nenascut l 67. Daca spunem de Dumnezeu numai ca e nenascut, dar nu aratam o re- late a acestei calitati cu alia, nu precizam ce este Cel de care vorbim. Daca spunem de cineva numai c3 e nenascut, dar nu ad5ugam ca El este Dumnezeu Tatal, nu precizam cine e acel nenascut. In Dumnezeu trebuie s8 vedem si relatiile speciale ale unei Persoane cu alta, daca vrem sa aratam leg3turile speciale intre Ele si sa nu raminem intr-un vag nedeterminat. DESPRE SFAN TA TBBIMB 59 cealalta. Dar enuntand, de exemplu, defini$ia fiin^ei omului, sau a unui animal oareeare, nu se conjuga cu el nimic diferit, sau in mod necesar opus, ca stanga fa^a de dreapta, sau fiul fa|a de tatal, sau, simplu, eel nas- out fa^a de nascator 68 . Caci omul este am si piatra este piatra, neavand nimic care le separa dar le si uneste, ci f iindca „ numele le aparjin in sens deplin, ele le si separa deplin. Termenul nenascut avand sensul ca cineva n-a fost nascut, aduce in minte mai mult sau mai pu^in totodata pe nenascutul, a carui insusire neavand-o, se retrage in el insusi. Deci cum ar fi o definite, fara asemanarea cu nascutul, dar aratandu-se unul din altul ? 60 ■ B. Deci spui ca nenasterea nu e nimic pentru Dumnezeu Tatal ? A. Nu, nimic. Suntem departe de aceasta. Eu as spune ca s-a re- % zervat si aparftne numai Lui, in sensul de-a nu fi fost nascut. Dar nu trebuie sa i se atribuie sensul unei definitii. «Nenascutul» §i Tatal (punctul de vedere real) B. Dar ei nu spun ca nenasterea nu are sensul unei definitii pentru Dumnezeu Tatal, dar totusi aceasta oonstiituie dupa ei, fiin^a Lui. Si daca nascutul este opus nenascutului, Fiul nu este dupa fire acelasi cu Tatal, calitatea numelor definind deosebirea lor fiin^iala. A. Cat de acru e cuvantul ! Si cum prin multele' si sucitele treceri de la unele idei la altele ne fac sa vedem in el usor toate culorile. Si mie imi par aparatorii acestor dogme sustinand ceva asemanator cu cei a caror arta se realizeaza in tablouri. Aceia, cand printr-o greseala de cugetare si de execute, deseneaza vreun animal prin linii ce nu sunt naturale, ei imbunata^esc infa^isarea lui, cu ajutorul unor culori noi. Ei cred atunci ca au putut cu multa osteneala sa-i impiedice pe privitori sa-i mai socoteasca mincinosi, ci sa le apara acestora artisti experimen- tal- Dar cele prin care par sa-si fi asigurat un bun renume constituie, fara sa-si dea seama, ceea ce face vadita greseala lor. Si laudandu-si in- dreptarea facuta, oare nu descopera stangacia lor neartistica ? 68. Tocmai pentru cS fiul e atat de legat de tatal, dar si separat, numele unuia aminteste pe celSlalt, ca numele lui separat. Daca ar fi exclusiv uniti, sau exclusiv separatf, numele unuia n-ar aduce in minte numele celuilalt. 69. Termenul nenSscut e o definitie deplina pentru eel ce naste numai cand aduce aminte pe Cel nascut si invers, oa in cazul lui Dumnezeu Tatal si al Fiu- Iui. CSci fara sa fie nascut, ca TatSl trezeste in amintire legStura Lui fiintiaia cu Fiul. E ceea ce nu voiau sa admita arienii, care credeau ca Tat31 fiind nenSscut si Fiul nascut, nu pot avea nici o legatur5 fiintiaia intre Ei. De Dumnezeu Tatai se spune ca e nenSscut, incluzandu-se prim aceasta numai 'tri El, si faptul c5 nu are nici o cauz5 si nici un Jnceput. Fiul este si El de cand e Tatal eel netneeput, adica din yesnicie, dar este nSscut din El. 60 SFANTUL CHraiL AL ALEXANDRIEI B. E adevarat. Dar sS uitam cu comp&timire abaterile ce par ho- tara^i sa le faca si sa trecem la celelalte, ca sa nu Je dam un motiv de-a ne dispre^ui, pentru cii parem sa savarsim fata de ei lupta im- potriva lor. A. Sa facem deci aceasta, pentru ca tu cugeti ca asa e drept. De- clarand ei cu riepricepere ca faptul de-a nu fi nascut este fiinta lui Dumnezeu TatSl, se va afla, socotesc, cineva care sa le raspunda indoit razand de ei. Daca faptul de-a nu fi nascut e fiinta lui Dumnezeu Tatal, milioanele celor ce exista in lume in mod nenascut, tot ce e ne- nascut este fiinta a lui Dumnezeu, adica va avea faptul de-a nu ii nascut ca titlti al fiintei. Este deci, de pildS, fara a fi nascut, Soarele ; luna a fost f acuta in acelasi mod, stelele si cerurile la fel. Tree sub tacere Incepatoriile, Scaunele si toatS creatia de deasupra noastra, care n-a fost adusa la existen^a prin nastere, ca noi. Deci nu tot ce e ne- nascut este fiin^a a lui Dumnezeu, nici nu se poate socoti celor ce sunt in mod nenascut, nenasterea ca definitie a fiin^ei. Si nu vom socoti ceea ce e nenascut ca atare, daca ne mai pastram mintea sanatoasa si necorupta. Altfel — caci socotesc ca trebuie sa adaugam §i aceasta — , daca nenasterea este fiin^a, iar numele acestei fiinte nu e nici al unui gen, nici al unei specii, sau al unor deosebiri adaugate, nu va arata absolut nimic, decat ca e o fiinta. Sa admitem ca faptul de-a fi nenascut nu^ ne arata nimic despre Dumnezeu, ca nu indict nici faptul de-a fi socotit c3 nu s-a nascut, ci numai fiinta, dar este neclar a oui ; caci e lipsit inca si de gen si de specie si de diferenta. Sa folosim si pentru Fiul numele nasterii si sa se in^eleaga prin el numai fiinta in mod simplu, farjl nimic care sa o distinga. Pronuntand deci ambele nume in mod sim- plu si nedeterminat, fara sS ne dea nici un in^eles decat numai acela de fiinta, care poate fi deosebirea intre Tat§l si Fiul ? O fiinta si o alta fiinta, ffira sa se adauge nimic, nu va avea in ea nici ceva mai mare, cum se pretinde, nici ceva mai mic, nici ceva care produce o distinc^ie in intregul ei, o attentate, din nici un punct de vedere 70 . O asemanare totala s-ar afla fara nici o indoiala intre fiinta si fiinta, dupa un rationament dfept, cat timp se cugeta si se numeste numai fiinta. Deci admitand cu stangacie si fara discernamant ca faptul de-a nu fi nascut, este fiinta lui Dumnezeu, trebuie sa se ru§ineze de igno- ranta lor, in lo'c de a-1 prezenta ca o deosebire fata de Fiul, latrand apoi impotriva dogmelor adevarului. Nu se vede in nici un fel deose- 70. Dac3 faptul de-a nu fi nascut, propriu Tataiui, reprezinta simplu fiinta Lui, fSrg nici o distinctfe, iar faptul de-a fi nSscut, propriu Fiului, reprezinta la fel fiinta Lui, f3r5 nici o distinctie, atunci prin ce se deosebesc una de alta ? Sau care e legatura intre ele ? DESPBE SFANTA TBEIJO! 61 birea pe care o sustin ca vadita, daca nici nenasterea lui Dumnezeu Tatal nu arata ca nu S-a nascut, nici celalalt termen nu arata ca S-a nascut, daca amandoua sunt fiinte in mod neimpartit. Caci cuvantul nostra a aratat adineaori ca o fiint,a nu se deosebeste de alta fiinta, ca sa le faca pe una, alta decat cealalta, dupa existenfca lor afirmata si cugetata ca o fiinta. Socotesti rationamentul acesta clar §i sanatos, sau voiesti sa-1 indreptezi si sa-1 transformi intr-unul mai bun ? B. Nicidecum. E foarte drept. A. Astfel ei au furat Cuvantului nenascut sensul de-a nu se fi nascut, si sus^in ca El inseamna fiinta. Dar atunci ce rat,ionament poate sa-i intoarca de la planul lor pe cei ce vor sa rapeasca Celui nascut nasterea si sa-I dea intelesul de fiinta ? Aceasta este exact ceea ce fac cu termenul «nenascut». Apoi, cum vom mai reounoaste §i ce ratiune ne va mai ajuta sa facem deosebirea ca Persoana si Ipostas a Tatalui de Fiul, sau a Fiului de Tatal ? Nu mai e clar, cine va mai fi Cel ce a nascut si Cel ce S-a nascut. Deci a plecat de la noi tot sensul cre- dintei 71 . Pentru ce §i cum vom mai crede in Tatal §i Fiul, ca in Nascator si Nascut ? 72 Caci nu vom vedea prin acestea o semnifica^ie simpla si coruptibila a numelor. Departe de asa ceva. Ci vom spune in mod cuvenit aceasta, ca un lucru exact si necesar, caci pentru noi credinta este adevarul si pentru ca n-am pacatuit fa^a de cunostinta reala de Dumnezeu, intrucat am fost boteza^i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Dun. B. Bine zici. Dar am auzit ca spun §i aceasta : ca S-a numit Tatal Creator si pentru ca S-a aratat, celor care au venit la existen^a din nimic, drept cauza facatoare si origine. De fapt si noi insine am fost invata^i, zic ei, sa numim astfel pe Dumnezeu si sa-I spunem in ru- gaciuni : «Tatal nositru cel din ceruri». 71. Daca 51 Nengscutul ?i NSscutul indic5 fiinta (cSci dac3 NenSscutul in- seamna fiinta, Nascutul trebuie sa indice $i El fiinta), prin ce Se vor mai deosebi Tatal ?i Fiul ca Persoane ? Toti eretioii din secolele IV — V nu eraa in stare sa deosebeascS Persoana de fiinta. Toti se aflau sub influenta filosofiei eline, cum se afla si filosofiile de la Renastere incoace. Arienii socoteau ca faptul de-a fi fost nascut face pe Fiul inferior Tat51ui Cel nenascut. Dar uneori nu voiau s-o recunoasca aceasta clar. Dar acolo unde Persoana nu mai are nici o valoare dum- nszeiasca, nu mai are rost nici credinta. Credinta mcintuieste si fericeste persoanele. Unde persoanele sunt destinate mortii definitive, totul e f3ra sens. Deci filosofiile care nu stiu de valoarea persoanei sunt si ele fSra sens. Temelia suprema a per- soanelor umane o d5 credinta tn Persoanele Sfintei Treimi. 72. lata cum Sf. Chiril face din faptul ca Tatal este nenascut, deosebindu-L prin aceasta de Fiul, un sens al Persoanei, nu al fiintei, dar al . unei Persoane dumnezeiesti. Prin aceasta putem vedea si in nasterea Fiului dintr-t) Persoan8 nenascuta, deci f3ra cauza, pe Fiul lui Dumnezeu. Dac5 Fiul n-ar fi nascut de un Nenascut, n-ar mai fi nici El Dumnezeu, si nici Tatal. 62 SFANTUL -CH1BIL, AL ALEXANDRIE1 A. Atunci, o bunilor, le vom raspunde aceasta : pentru ce ni s-a paruncit sa numim pe Dumnezeu, Tata ? Pentru ca suntem neamul fapturilor, sau pentru ca am fost incoronati cu slava infierii si am fost socctifi Intre fii ? B. E pentru ca suntem creaturi prin fire, dar fii prin har. A. Dar acolo unde se vorbeste de tata si de fiu, nu se introduce iaptura, nu se vede implicata ideea facerii. Caci in relatia tatalui fata de fiui si a fiului fata de tatal nu se vede nici o mijlocire, precum nici intre eel ce face ceva si lucrul facut si intre lucrul facut si facatorul lui. Deci daca inlaturam ceea ce i se cuvine fiecaruia si nesocotim in mod necuvenit intelesul oelor numite, vorbind de tata a ceea ce e facut si de facator al fiului, degradand intelesul relatiei intre cele numite, cum nu ne vom face de ras, in mod cuvenit, pentru extrema nebunie 73 ? B. Vom numi pe Dumnezeu Tata, ca fii. Socotesc ca a insista mult asupra acestui fapt, e o flecareala. A. Dar daca nu se intelege unul ca nascator si altul ca nascut, nu se poate spune celui dintai tata cu adevarat si celuilalt fiu. B. Drept ai grait. Deci sa numim pe Dumnezeu Tata, zic ei, daca voim, prin abuz de limbaj. A. Dar de unde am fi aflat noi, prietene, numele de Tata, daca nu este El Tata dupa fire ? Sau poate vor zice ca de la noi, care suntem prin fire si cu adevarat tati ? 74 B. Tu stii bine, ca ei o spun si pe aceasta. A. Ce vom face deci cu fericitul Pavel, care nu ne atribuie noua inceputul paternitatii, dar nici alteia dintre creaturi, ci inchinand-o ca pe o ofranda sfanta si atribuind-o cu adevarat numai lui Dumnezeu, prknului Tata. Caci el scrie : «Din Care i§i trage numele orice neam in cer si pe pamant» (Efes. 3, 15). Deci raspunde astfel„ Ermia, si te vei deprinde in dialectica noastra. As mai vrea sa aflu daca Dumnezeu a devenit nenascut in timp, nefiind aceasta de la inceput, sau de cand e inteles ca Dumnezeu, este si nenascut ? 73. Deci nu putem socoti pe Dumnezeu care ne-a creat din nimic Tata ai nostra in baza acestui faptj numai in firea Fiului Lui, facut om ne devine tatal ceresc. Dar daca e nSscut de Tatal, este prima Lui creatura. 74. DacS Dumnezeu nu e TatSl, ci Creatorul nostru, de unde I-am da numele de Tata, daca n-ar fi In realitate Tat51 unui Fiu, care S-a facut §i om, deci Frate al nostru si noi frati ai Lui prin har ? I-am dat acest nume pornind de la noi, care suntem prin fire fii ai unor tati ? Dar In acest caz am minti, numindu-L Tata. Aceasta o fac arienii. Ba mai mult : L-am face Tata, fara sa fie tata cum suntem noi. Nu Dumnezeu e imaginat Tata dupl pilda noastra, ci noi suntem tati din puterea Lui. DESPRE SFANTA TRmMB _____ , „■ B. Era nenascut. A spune altfel, nu ar fi oare un lucru cu totul dobitocesc ? A. Cuvantul nenascut spune ca nu S-a nascut, sau altceva? B. Evident, ca nu S-a nascut. A. Si ce trebuinta avea Dumnezeu, care e fara de inceput, sa se faca vazut ca atare ? Sau spre ce distincfte si in raport cu ce s-a adaugat aces* termen, sau fire, daca faptul de-a fi nenascut e firea Lui, si aceasta cand nici una din existentele nascute nu era inca, sau inca nu coexista cu El, odata ce, dupa ei, Tatal a fost Nascatorul Fiului ? 75 Comparativ cu ce este numit nenascut, cand de diferen^a celor nascute inca nu poate fi vorba ? Ei n-ar putea spune, socotesc, ca cele create prin nastere, sunt impreuna fara de inceput si coeterne cu Dumnezeu eel nenascut. Si daca Dumnezeu a fost pururea nenascut, pentru ca era Tata, e necesar numaidecat sa se spuna ca subzista si Cel pentru care era nenascut, adica Fiul, care este prin modul nasterii, El, al carui chip suntem, fiind imbogatif,i si noi si facandu-ne asemenea prin virtutea evlaviei, numindu-L si noi pe Dumnezeu Tata si numindu-ne si noi ta^i prin asemanarea cu supremul si primul Tata 76 . Caci totdeauna arhe- tipurile (modelele) sunt mai vechi ca chipurile. B. Si ce impiedica pe adversari sa spuna ca Dumnezeu a lost numit printr-un limbaj abuziv Tata, odata ce suntem si noi ta^i prin fire, in vreme ce El e numit Tata pentru ca este cauza existen^ei celor creati, ca sa fie si sa existe, dar El avand calitatea de nenascut ca putere proprie a fiintei ? A. Dar Pavel spunand adevarul ne-a marturisit ca pornind de la El numele parintimii strabate in toata faptura rationala, dupa chipul si asemanarea Celui dintai care ne-a aratat clar ceea ce este si in noi insine. Dar (Pavel) n-a spus ca si toata nenasterea in cer si pe pamant este de la El, sau ca trebuie sa nu se nasca nimic, pentru ca sa se in- tipareasca in creaturi chipul Celui nenascut. Caci chipul care infru- muset^eaza eel mai mult creatia este conformitatea si asemanarea ei cu Cel mai presus de toate. 75. De ce sS-1 mai spune— i lui Dumnezeu nenascut, pentru timpul cand IncS nu era creat, dupa arieni, Fiul? 76. Numai pentru ca a fost din veci un Nascut, poate fi numit §i Tatal ca fiind asa din veci, in comparatie cu El, dar si nenascut. Dupa modelul nascut al Fiului suntem si noi chipuri n3scute, devenind prin virtutea credint&i in Fiul in- trupat si noi fii dup5 har ai Tataiui. Dac3 n-ar fi fost din veci un Fiu nSscut, de ce S-ar numi TatSl Lui neri3scut, pentru a se arata cfi nu se poate merge cu nas- terile tot mai inapoi. In eternitate, neexistdnd nicaieri o existentS nenlscuta, ne- cauzata? Spunand acestea, Sf. Chiri] pune termenul nenascut propriu Tataiui intr-o relafie cu Fiul cel nascut, completand ceea ce a spus inainte, cand a semnalat aceasta relatie. 64 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI B. Vom dezorganiza deci creafta, dezbracata de nastere, pentru ca sa fie modelata dupa Cel ce este nenascut ? A. Nu spun aceasta. Dar am socotit ca trebuie sa spun aceasta, ca sa arat absurditatea consecintelor. Ca se cuvine, dimpotriva, sa ne despartim de ele cat mai mult, ne vor convinge unele cuvinte intelepte. Ele spun : «Pastreaza-te curat» si : «Nu te face partas la pacatele altorayy (I Tim. 5, 22). Caei trebuind sa ne agat,am cu tarie si iubire de parerea neintinata a Sfin^ilor PSrinti, ce trebuinta avem sa cautam placere in altele si sa ne facem partasi de o cugetare salbatica ? Caci e o cugetare salbatica aceea care latra impotriva slavei Fiului si' care «.graie$te ne- dreptate impotriva lui Dumnezeu*, dupa cum s-a scris (Ps. 74, 5). Caci socotesc ca acei barba^i vestiti, care s-au facut vistieri ai tainelor Man- tuitorului noistru, acei banba^i binevoitori si prea incereati, au cugetat foarte drept ca faptul de-a nu fi nascut nu e nicidecum fiinta lui Dum- nezeu Tatal, ci ca este un cuvant care inseamna pentru ascultatori numai ca nu S-a nascut. Aceasta proprietate o spunem ca este cuprinsa in cuvantul despre ipostasul lui Dumnezeu Tatal, nu ca aceasta este fiinta lui Dumnezeu. Ajunge celor ce voiesc sa cerceteze, sa constate ca in toate sunt cele ce exista sau cele ce par sa existe. Unele exista in sa- lasul lor, in modul unor x ipostasuri proprii, iar altele nu indica de unde sunt, neavand un salas propriu. Acestea sunt calatoare, nerezemate in firile proprii ce zboara de ici-colo in fiintele celor ce exista. Acestora, faptul ca pot trece ca accidente de la o existen^a la alta, le da aparen^a ca se impartasesc de fiinta acelor existence, creand iluzia ca o fire straina este firea lor. B. Ce voiesti sa spui ? A. Vad ca nu-ti amintesti ca cuvantul nostru s-a ostenit pentru a dovedi cat s-a putut ca cele in treapta de accidente, sau care se numara simplu intre insusirile inerente, nu pot fi considerate ca existand in ele insesi, ci le poate vedea cineva existand numai in altele, chiar daca i se par, si spune ca sunt prin ele §i au ca proprie firea celui in care se alia. Astfel nascutul si nenascutul nu exista ipostaziat in sine, ci ne dau numai indicatia ca cineva s-a nascut, sau poate nu s-a nascut. B. Bine zici. A. Trebuie deci vazuta nenasterea ca existand in ra^iunea iposta- sului lui Dumnezeu Tatal si ca este a acestui ipostas, dar nu este ipostasul insusi 77 . E o absurditate sa le socotesti ipostasuri. Iar dac5 ar 77. Faptul de-a nu fi nSscut nu e nici fiinta TatSlui, nici ipostasul Lui. Dar n-ar putea fi nenascut f5ra sa fie ipostas. Nenasterea e a ipostasului, dar nu iposta- sul insusi. Nena$terea Tatalui $i nasterea Fiului li presupun pe Ei ca Persoatie, pe Tatal ca Persoana de fiinta dumnezeiasca, iar pe Fiul ca Cel nSscut din Tatal, tot DESFRE SFANTA TRHHMB 65 fi adevarata spusa lor ca nenasterea Tatalui este fiinp, dar nu stiu cite milioane de existente sunt prin nastere, ce i-ar impiedica, ca aiurand in continuare sa spuna ca nici una din aceste existence nu subzista de fapt, deoarece fiecare din ele s-a departat si a alunecat din calitatea de fiinta, nefiind nenascuta ? B. Ar aluneca de fapt. Cum ar putea fi altfel ? A. Si cum n-ar trebui sa li se spuna si inca, ceva care ar fi cu totul potHvit. Daca faptul de a nu fi nascut il socotesc ca fiind fiinta lui Dumnezeu Tatfil, iar pe aceasta i-o atribuie numai Lui ca proprie, cu totul separata de altele, a lui Dumnezeu eel mai presus de fiinta si dinoolo de toate, celelalte trebuie cugetate ca exista in mod /nascut si intr-o fire proprie, care nu are nimic comun cu cea a lui Dumnezeu v Caci intre nascut si nenascut, ce raport poate f i in ce private calitatea, vreau sa spun calitatea fiin^ei ? Apoi ce pot spune acesti oameni u§or inclinati spre tot felul de rele, vazand cele proprii lui Dumnezeu Tatal si in Cel nascut, aditea in Fiul ? Tat^l este via^a, liumina §i Dumne- zeu adevarat. Dar si Fiul este aceasta, nu prin participare, nici in mod schimbat, ci fiin^ial si in acelasi mod. Deci i^i dai seama ca cele proprii dumnezeirii si deosebite nu trebuie socotite ca #nand de ra^iunea si modul nenasterii, ca sa nu le declaram si ale altora, care apar ca fiind si subzistand f ara nastere, ci se cuvin mai degraba • lui Dumnezeu Ta- tal ? Caci aisa tree prin legea f Mi la Fiul eel din El, care e identic in fiinta. Prin urmare nenasterea nu e nicidecum fiinta lui Dumnezeu, ci indica, precum am spus, ca Tatal singur n-a fost nascut, si nu, subzista in mod special 7S . O primS cercetare a unor obiecjii scoase din rafiunea na§terii B. Ceea ce ai spus, e drept. Dar poate vor spune adversarii : Daca spui ca,Fiul existind prin modul nasterii este intr-o identitate si deofiinta cu Dumnezeu Tatal, tu nu vei ezita sa cuge^i ca El coexista pururea cu Tatal §i nu S-a nascuit fara patimire si fara o curgere din Cel ce se ca Persoana de fiinta dumnezeiasc5. Ipostasul sau persoana e fiecare alta, e un,ic3 atat In Dumnezeu, cat $i in creatie. Faptul de-a na§te ?i de-a fi nascut este in creatie propriu tuturor persoanelor, desi e un fapt personal. In Dumnezeu desi faptul de-a nu fi nascut e numai al TatSlui, cum este si faptul de-a fi n5solt numai al Fiului, totusi pentru Ei nenasterea si nasterea nu e una cu Persoana TatSlui sau a Fiului, ci numai un act dedsebit al FiecaruLa ca Persoana. La Dumnezeu, Per- soana e temelia acestor acte. i 78. Nenasterea Tatalui nu e fiinta Lui, c8ci atunci Fiul n-ar fi Dumnezeu. §i multe nen8scute din lume ar fi Dumnezeu. Nenasterea Tatalui spune doar ca singur El e nenascut ca Persoana in mod dumnezeiesc. 5 — SfSntul Chirll al Alexandriei SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI spune ca L-a nascut. Dar orice rationament ne convinge sa socotim ca eel ce e cauza cuiva preexista ceflui cauzat §i ca tot eel nascut, pagu- beste intr-un fel firea Celui ce-L naste. Caci iese din ea, ca o parte. Sa parasim deci nasterea prin fire si adevarata, care implica numaidecat necesitatea patimirii §i curgerii in firea suprema $i incapabila sa sufere ceva. A. Dar nu e aceasta ceea ce am spus clar ? Ideile ce le sus^in sunt ca o vopsea cu care coloreaza, stramutand ceea ce le place sa cugete in alte forme si spre tot ce inclina cu hotarire. Ei nu se deose- besc in nimic de trestii, caci putin le pasa de realitate. Ar trebui to- tu§i sa pretuiasca constan$a §i sa respinga ca necuvenit ceea ce e rau, lucrand asemenea cu copiii. Caci copiii dispretuiesc inca cumintenia §i sfatul eel mai bun, alegand fara gandire tot ce-i emotioneaza. Iar acesti oameni se agata de tot ce le vine in minte. Si pre^uiesc orice idee pu- treda §i slaba. Aceasta socotesc ca e o mentalitate de sclavi, sau a unei min$ slabita sji amenta. Iar noua ne spune Pavel : nFratilor, nu fiti eopii la minte. Fip. copii in rautate, iar la minte ji\i desdvir§iti» (I Cor. 14, 20). De fapt, a judeca mai pu^in decit trebuie si a ne ridica mai pu^in decat se cuvine la cunostin^a adevarata, desi suntem barba^i, §i nu niste adolescent inca putin intelegatori, inseamna ca n-am ajuns la masura varstei plinatatii (Efes. 4, 13). Si aceasta e propriu unei vieti sfinte. Si aduce fara nici o indoiala paguba unei vie^i necuvenite. B. Nu va fi altfel. Bine zici. A. Voiesti sa lasam acestea asa cum sunt si sa trecem la alte fleca- reli ale acelora, opunandu-le adevarul ? v B. Da, desigur. Caci aceasta este mai bine. A. Sa vorbim de cauza si cauzat. Nu stiu de unde au luat ei acest jtermen. Nu vor spune ca din dumnezeiasca Scriptura. Si cum au cu- noscut sa le cugete ? B. Si tu 1-ai auzit adineauri zicand despre cauza ca e in cugetare si existenfa mai veche decat cauzaful si ca Cel ce naste nu va naste niciodata fara patlniire si ourgere. Si referinduJse la acestea arata pe Fiul intr-o treaptS mai mica decat pe Tatal, penltru a-L socoti ca al doilea sj ca veninid la existen^a mai tarziu. Deelara chiar in mod neevla- vios ca nasterea insasi nu e adevarata si consider^ neautentica prove- nirea Lui din fiinta (TatSlui). DE&PRE SFANTA TBEDfflB 67 Create §i na§tere A. Sa raspunda deci celor ce le vor pune aceasta intrebare : A# creziit ca Tatal ©site cauza Fiului. Oare are Tatal rolul de Fac&tor si a adus pe Fiul la existen^a creandu-L la fel cu oreaturile ? Daca nu spun aceasta, vor spune cu noi ca Cel oe S-a nascut a provenit dupa modul adevarat al nasterii noastre, care provenitn din propria noastra fiinta. B. El a lucrat, zic, ca Tata, sau ca Creator ? Durnnezeul suprem fiind simpJu, in ce priveste fiinffa, asa este si in nasfcere. Caci daca neidentitatea s-ar compime cu lucrarea, ar face oompus pe Cel ce este simpiu 79_ A. Dar aceasta inseamna a le amesteca pe toate si a conf unda existen$a distincta a lucrurilor cu firea necoimpusa. Cata vreme lunga si exacta lista a caliitatilor lor le $ine la distanta^ ei le fac sa se verse intreolaJta ca apele unor rauri, dupa expresia unuia din m$eleptii elini. Diar altceva este, socotesc, a crea decat a naste. Aceasta ne-o arata orice rat,iune.' Socotesc ca atriibuind Tatalui sirnplitatea in mod nera$ional, nu trebuie sa faceim sa decada in in^elesuri albsunde ihva$aitura foarte dreapta si intemeiata pe o judecata sanatoasa. Daca creand El si naste, daca se in^eleg amanidoua ca aoelasi lucru, fara nici o distant, si fara nici o deosebire si alteritate, nu m-as feri sa le spun ca celor earora le este Creator, le este si Tata, si ca tot ce e facut de El, trebuie socotit si ca nascut. Jar cate sunt (creaturile) §i in cate forme si varieta^i, nu e usor de spus. Si cine le poate numara ? Caci nu este existentS, care sa scape ra^iuinii de creatura. Pe> de altta parte, cine va nega c& se soco- tesc intre existente chiar si cele mai de pe urma si mai disprefciite lucruri ? Deci tuturor, chiar celor de acest fel, le ya fi Dumnezeu Tat3 ? B. Ouim, nu va fi acest cuvant foarte absurd ? A. Spune, mai degraba, pentru a voribi cum se cuvine, ca intoarce 79. Arienii, consecventf de ideea simplitStH, lui Dumnezeu, nu puteau intelege cS El poate lucra si ca Nascator si ca Creator. Chiair nu puteau admite, nici o deosebire intre fiinta si lucrare. Dar aceasta ii ducea la panteismul dupa care toate provin dintr-o esenta, fSrS s5 se deosebeascS de ea. Nu cunosteau pe Dumnezeu cel personal si deci si Mber in lucrarile Sale. Pozitia rasariteana, precizata de Sf. Grigorie Palama, are si din acest punct de vedere important^ ei, salvand cre- dinta in Dumnezeul personal de panteismul impersonalist al filosofiilor. In pan- teism nu e nimic fSra cauza, chiar mergand inapioi, in eternitate. Dar nu gandeste ca prin aceasta nu se explica nimic. De unde este existenta aceasta, supusa din eternitate legii cauzelor ? Ca sa poata fi insa din eternitate o existenta far5 cauz3, ea trebuie sS fie nu o> esenta supusS unor legi, ci o PersoanS, sau o comuniune interpersonala. De aceea NenSscutul nu poate ii o fiinta, d o PersoanS. Si I se poate spune NenSscut, in comparatie cu o alta PersoanS care este nascutS din ea. 5i nu in timp, . ci din eternitate. Persoana existenta din eternitate e o Persoana iubitoare, deci are o alt5 Persoana pe care o iubeste din eternitate. Si intre Ele este o relatie de Tata si Fiu, ca temei al celei mai generoase iubiri. NenSscutul exprima o insusire sau calitatea unei Persoane, nu fiinta. SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI spre cea mai de pe urmS lipsa.de evlavie. Cad daca, precum socotesc acum, nu e la Dumnezeu Tatal o deosebire inttre a area si a naste, nu este la El cu adevarat nid o deosebire si alteritate, pentru ca El este sim- plu in fiinta, intai ei vor dedara Sfanta Scriptura un mit desert, cand numeste pe Fiul Unul Nascut. Daca ceea ce spun adversarii e adevarat, El este inoonjurat de mulft draft, sau mai bine zis e iimpreuna cu toft cei crezuft ca exista, fiimd adus la existenfti fie poate ca nascut, fie printr-o lucrare creatoare. Cad dupa ei amandoua acestea sunt iden- tice 80 si nu e o diferenfti intre ele. Ar gresi in aeest caz si marele nostra invata*or in cele tainice, loan, care ne "prezinta f aptul ca Fiul este Unul Nascut (loan 1, 18), ca una din tainele negraite. Despre El zice si ca este «Sn sanul» lui Dumnezeu Tatal (loan 1, 18) 81 . Ceea ce este iarasi, socotesc, un fel de-a arata ca nasterea Lui nu este o min- ciuna. Hamanand Sn^elepft, nu ne lipse^te indrazineala de-a ne bizui pe cuvantul Lui insu§i. Desi Ii era posibil sa Se feresaca de pornirile neru§inate ale iudeilor, §i inca foarte uisor, 11 vedem mai degraba atafttn- du-i. De ce n-a spus mai degraba : Eu sunt oreatura si faptura, ci L-a numit pe Dumnezeu TaitSl Sau, facandu-^Se pe Sine egal cu Tatal ? (loan 5, 18). Cine ll opreste sa spuna, sa strige mai degraba in sinagogi : *Cel, ce crede in Fiul, nu se osande§te» (loan 3, 18), in loc de ceea ce era potrivit si foarte u§or de a potoli ura dezlanftiita a ascultatorilor : Cel ce crede in creatura, nu se judeca ? Caci socotesc ca daca L-ar fi auzit spunand aceasta, nu L-ar fi judeoat cu asprime, nici n-ar fi voit sa-L ucida cu pietre, nu L-ar fi dus pana pe creasta muntelui, incercand pa-L arunce nebuneste in prapastie. Si ce face pe preaintelepfti uce- nici sa-L creada Fiul lui Dumnezeu §i nu creatura ? (Matei 14, 26 — 27). Pasirea Sa pe varful undelor cu puiterea dumnezeiasca de-a potoli firea Umedl si inselatoare - a apelor, inaintand cu picioarele pe intinderea 80. Dumnezeu ca TatS nu e despSrtit in nici un fel de Fiul SSu, caci Ei nu au corpuri. Daca pita suflete chias doi oameni se simt mai uniti, cand se iubesc, cum n-ar putea fi negrSit mai uniti Tatai cu Fiul? Dumnezeu nu Se trSieste ca singur, cu atat mai putin cum nu se trSieste omul singur. Continuu simte pe altul in sine, f5r5' sS se confunde. ' > '' 81. Numai panteismul, propriu aproape tuturor filosofiilor si religiilor, afar5 de crestinism, si In parte de iudaism si islamism, confundS nasterea cu creatia. Toate ies dintr-o esentS. Mai bine zis, toate se nasc si se fac din unele existente nascocite. Si toate sunt supuse unor legi din eternitate. Dar cine a facut aceste legi ? Cum exista prin ele din eternitate ? Si ce sens este intr-o existentS redusS la forma lumii acesteia, In care toate se nasc si se fac ca sa piara definitiv si sa ias5 altele ?- Existenta redusa la lumea aceasta nu se poate explica In ce prf- veste originea ei si nu are un scop, deci nici un sens. Numai un Dumnezeu su- perior lumii ca Spirit personal si iubitor, deci interpersonal, poate explica si originea ei, ca Creator, si o poate mantui de r&ii, ca Mantuitor. Un Fiu al lui Dumnezeu creat, frate prin fire cu noi, ce ne poate face? Nu se poate urmari In nici o faptS propriu-zis un scop. Nu se poate lupta pentru bine. Nici o valoare morals si nici o simtire n-are o bazS reals. PESPRE SFANTA treime 69 marii, le-a aratat Sfintilor Apostoli o minune neobissnuitS ; indata' a urcat apoi in corabie piiutind cU ei, desi putea, daca voia, sa mearga pe linga ei pe valuri.. Iar cuprin§i de uimiire, si vazandu-I puterea nebiruita, I s-au inchinat, zicand : «Cu odevirat Fiul lui Dumnezeu esti» (Matei 14, 33). Oare mergand ei pana la aceasta ,deolara#e — inea nematurizati in ucenicie — spunand ca e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, vor fi acuzati cu dreptate de mincinosi si vor fi socotiti §i respinsi ca gresind fa^a de adevar ? Daca El nu este Fiul lui Dumnezeu, iesit din fiin^a Cehii ce L-a nasout, ci mai degraba faptura, considerat la suprafa^a cu slava filia^iei, care n-a primit acest nume decat ca un titlu de polite^e, ce au aflat ei ca sa I se inehine ? De ce L-au numit Fiu invatatorii celor tainice si propovaduitorii adevaruiui ? B. Cuvantul este cat se poate de adevarat. A. Iar dumnezeiescul si atotsfantul Pavel, numit de Dumnezeu «vas ales» {Fapte 9, 15) §i randuit slujirbor al mantuirii pentru neamuri si vistiernic fidel al taineior Mantuitorului nostru, ce voieste sa spuna cand striga despre Fiul Insusi si despre ingeri : *Care fiind stralucirea slavei si chipul ipostasului\ Lui, purtdnd toate cu cuvantul puterii Sale, dupd ce S-a fdcut curdtire pdcatelor, S~a asezat de-a dreapta mdririi intru cele inalte, facdndu-Se cu atdt mai presiis de ingeri, cu cat a mostenit un nume, mai deosebit decdt ei. Cad caruia dintre ingeri i-a spus vreodatd : Fiul Meu e§ti Tu, Eu astdzi Te-am nascut* ? (Evr. 1, 3 — 4) ? Si iarS§i : «Sezi de-a dreapta Mea pdnd ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale. Ingerii oare nu sunt toti duhiiri slujitoare, trimisi ca sa slujeascd pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii ?» (Evr. 1, 13 — 14). Si iarasi : ,«Caci daca s-a adeverit cuvantul grdit prin ingeri si orice calcare de poruncd si orice neascultare si-a primit dreapta rdsplatire, cum vom.scapa noi, daca vom fi nepasatori fata de o astfel de mdntuire ?» (Evr. 2, 2 — 3). Cum ar putea fi cugetat Fiul de noi si de sfintii ingeri chipul slavei negraite,si straiucirea ipostasului lui Dumne- zeu Tatal, daca n-ar avea in realitate si cu adevarait insu^irea de-a Se fi riascuit, ci S-w irnpodobi numai cu cuvin'te goale, fiind altfel prin fire $i avand un loc intre f apturi ? Caci n-ar fi nici o piedica sa se afle si Tatal Insusi irttre creaturi si de-a trebui sa fie cugetat (creat), daca chipul si straiucirea Lui este Fiul creat 82 . Cum, pe de alta parte, Acesta a mostenit un nume deosebit de al ingerilor ? Daca la Dumnezeu a naste 82. A degrada pe Fiul la calitatea de creatura, inseamna a degrada §i pe TatSl la starea de creat. C3ci nu poate Cel necreat sa nascS un fiu creat. De fapt, toata gandirea ariana era panteistS. Total e din ve$nicie in' forme In oare sunt cele al# lumii acesteia, fie ca le zicem creaturi, fie emanatii ale \mei esente de aceeasi fire, supuse unor legi stapanitoare §i inexplicabile ca si ele. ft) SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDHIEI este egal cu a. area, este olar c£ ceea ce e socotiit in treapta de Fiu va fi in mod indistinct si creatura si eel ce este numarat cu adevarat intre creaturi este nu mai pu^in nascut. Pentru ce, deci, Dumnezeu nu spune si fiecaruia din sfintii ingeri : «Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut* ? Caci ceea ce au in ei insisi si f iin^ial, de ce nu e vazut Dum- nezeu atribuindu-le ? Mai degraba as. spune de ce le-o refuza, nedrepta- tindu-i pe cei ce au' primit slava nasterii si f aptul de-a fi f ost aseza^i in treapta de fii ? Oare nu este in El nici o deosebire intre a naste si a crea, fiindca este simplu dupa cugetarea prosteasca a acelora ? Aman- doua se reunesc intr-o faptS si se confunda intr-o identitate ? B. Da. Asa pare sa cugete si s3 spuna ei. A. Dar noi nu vom spune ca este asa. Departe de noi asa ceva. E foarte mare diferenta intre nume si intre realitatea ce-o exprima. Eas- punde-mi deci, data voiesti, intrebarii ce #-© pun. B. Pune-o deci. s A. loan, eel mai bun si mai xnalt inv§tator al nostra in tainele dumnezeiesti, a scris despre Fiui: «Intru ale Sale a venit si ai Sai nu L-au primit. Iar celor ce L-au primit, le-a flat putere sa se faca fit ai lui Dumnezeu* (loan 1, 11 — 12). Deci celor ce nu aveau calitataa de-a fi in slava Fiului, spunem ca li.s-a daruft harul infierii, sau celor ce aveau prea pu^in nevoie sa. o primeasca, j f iind imboga$i1;i prin ea si in mod fiin^ial cu ea, fara sa o fi primit de la cineva ? B. Celor ce nil o aveau. Acesta socotesc ca e adevarul. A. Dar cine din cei ce sunt va fi aflat neavand-o, daca nasterea nu-i nimic altceva decat ' f aptul de-a f i creat, mai bine zis, daca" In amandoi e una si aceeasi stare, neexisitand intre ei nici o deosebire, sau o alteritate ? ^ Caci vom admite ca tot ce este s-a nascut, chiar daca a fost adus la existent,a prin facere. B. Deci ne-a nascut Tatal din fiinta Sa proprie ? A. Nu ne-a nascut Dumnezeu Tatal din fiinta Sa proprie. Caci ceea ce se arat5 in noi bolnav si necuvenit si lipsit de putere, nu s-a opus in mod egal Fiului dupa fire. Toata lumea e de acord ca noi am fost crea^i. Iar El a iesit din fiinta lui Dumnezeu Tatal, dupa care ne modelam si noi primind harul nasterii din blande^e. Si asa suntem inalta^i in treapta de fii adoptivi ai lui Dumnezeu, dobandind aceasta demnitate, din afafa, deci fiind ridicaji la calitatea de fii adoptivi, modelati dupa Fiul eel adevarat si chemaft la slava Fiului eel dupa fire. Dar n-am putea deveni fii adoptivi, daea n-ar preexista Cei prin 83. O alta forma de respingere' a teoriei ariene pamteiste : daca nu e nici o deosebire Intre a fi creat $i nasout de Dumnezeu, ce nevoie mai are creatul de na?terea din nou prin har ? DESIRE SFANTA TREIME . 71 fire , si daca adevarata nastere n-ar arata de mai inainte prin ea arhe- tipul chipului de mai tarziu. Daca, deci n-ar fi nascut cu adevarat Tatal, prin aceasta n-ar fi aratat ca a naste e altceva decat a crea si cuvantul nostru despre Fiul n-ar mai avea rost si s-ar arata stearpa si firea Tatalui 8A . E zadarnica in acest caz si nadejdea celor ce primesc credin^a. Caci unde mai este infierea ? Unde mai este demnitatea ce vine din aceasta si care poate ridica la o stare mai buna cele aflate intre creaturi, daca eel creat este egal in valoare si masura cu Cel nascut, daca dupa aceia, ceea ce este prin creatie §i nastere sunt de acelasi nivel ? Oare jiu este o aiureala aceasta si eel ce o afirma, afirmand prin aceasta ceea ce-i mai rau dintre cele rele ? B. Este cu totul asa. A. Iar daca se spune ca Fiul este si impreuna sezator cu Tatal, precum este cu adevarat, nu-I aduce Lui cu adevarat nasterea, necesi- tatea neindoielnica de-a raspunde peste tot stralucirii firii Celui ce L-a nascut prin totala asemanare si egalitate cu El ? §i nu vor spune ei in mod deschis ca slava cuvenita Nascaterului si existenta in El sitra- bate si firea celor nascute si demnitatea stapinitoare imbraca pe rob? De fapt, dumnezeiescul Pavel scrie : «Cdruia dintre ingeri i-a spus vreo- daija : Fiul Meu e?ti Tu» (Evr. 1, 5), sau : «$ezi de-a dreapta Mean (Evr. 1, 13) ? Pentru ce a socotit Dumnezeu sa dea acelora slava foarte potrivita lor, de-a sta de fa^a si de-a sluji, iar Lui, sa Se incununeze cu sederea in Scauhul suprem al dumnezeirii, ca sa aiba impreuna Sezator si in acelasi tron pe Cel care nu era in nici un fel egal prin fire,? O in- fluenza oarecare si o voin^a ascunsa — se va spune — care s-au infiltrat pana la atotputerniicia lui Dumnezeu, 1-au pus pe Acela in aceasta treapta, iar pe aceia i-au lasat acolo umde sunt, de§i nu erau oondamnati. S-a hotarat pe seama lor sa ramana nepata^i si sa poata salva pozHia lor de' la inceput, alergand in sus 1?i in jos in slujirea lui Dumnezeu. Deci, a facut precum se pare, Dumnezeu Tatal nedreptate, nelasandu-i pe ei sa se invredniceasca de o situatie egala ? Dar nu este asa din nici un punct de vedere. Sa nu ne lasam goli^i de cea mai buna cugetare, ase- 84. Dac3 nu ni s-ar fi revelat ca Tatal a nascut un Fhi din fiinta Lui si c5 deci lumea creata din nimic este altceva, ci El este egal cu ea, Fiul nu ne-ar mai putea ajuta spre mantuirea din mizeria si lipsa de sens a vietii in lume j dar aceasta ar arata si ca Dumnezeu e sterp si nu poate decat crea, mai bine zis emana din El existente marginite ?i mizerabile, deci fiind si El la fel. Un Dum- nezeu care poate naste un Fiu este un Dumnezeu negr8it de inalt si de ade- varat fafa de un «dumnezeu» care nu poate dec&t emana din el o lume supusa in definitiv durerilor si lipsei de sens. NSsc^nd un Fiu din fiinta Lui, dar crednd si o lume din nimic, Se arata atat ca Dumnezeu iubitor, cat si atotputernic. Si numai asa ni se impune sS cugetam pe Dumnezeu. Altfel nu e nici o valoare reala §i un temei al valcrilor In cele ce exists. ' _ 72 SFANTTO, CHIRIL AL ALEXANDRIEI menea acelora ! Caci este eel mai mare interval si o distant nemasurata intre Cel nascut si eel f acut. Si unul este Fiu si f iind aceasta, sade in acelasi tron. Iar aoeia stau de fata, chema^i la existen^a prin creatie. Pentru ce amesteca deci cele neamestecaite si cauta sa le uneasca in mod neratfonal, intr-o identitate pe cele ce sunt atat de departate de comunitatea de fiin^a, cum arata insasi firea lucrurilor, ca martora prin ea insasi ? ^ Iar pe cat se vede sudoarea si scopul acestora nu e pla- cerea de-a vedea adevarul si de-a se grabi spre el, ci de-a se desfata in chip neevlavios cu tot felul de nascociri si flecareli neinfrante. B. Nu te inseli deloc. Nu se straduiesc aceia cu nimic din cele ne- cesare. Presupun totusi ca ei vor sa spuna aceasta : cum eel simplu poate arata spre noi lucrari diferite si sa nasca altfel decat lucreaza, sau sa nu lucreze asa cum naste si prin aceasta, sa nu desfiin^eze starea de simplitate ? A. Aceasta nu este altceva, precum socotesc, decat sa puna in mana un toiag de trestie, cum zice proorocul Isaia (36, 6). Caci cei ce se incred in asa de putrede si usor de«infrant cugetari, socotind ca cugeta drept, cum s-ar dovedi ca s-au hotarit sa se sprijine cu sufletele lor in mod neintelept pe un toiag de trestie ? Dar vei vedea ca e usor de desfiin^at acest mijloc de rezemare, de vei studia atent situatia, si vei proba cele ce exista cu o minte cat mai iscoditoare si mai precisa in cercetare. Milioane sunt firile existentelor (create). Ele au fost create de Cel ce le-a adus la existenta ca cele ce nu erau odata, spre a se sustine un mod diferit, dar si cu capacitotea de a lupta intre ele. Toate au fost randuite cu soarta lor, a unora fiind alta decit a celorlalte. Dar n-au primit numai aceasta destinafte, ci unele se desfiin^eaza prin combi- natiile intre ele. Altele nevoind de-a concilia intre ele Legea naturii "lor aprind intre ele dusmania. Poate urmari mintea ta int^elesul cu- vintelor mele ? B. Nu intru totul. A. Vei in^elege deci ce spun. Caci nu voi intarzia sa ma explic. Deci am fost chemaft la existenta prin arta 86 si lucrarea lui Dumnezeu, in- gerul si omul, de asemenea cerul si pamantul, boul si calul, lemnul si piatra. Fiecare din acestea se cunosc in firea proprie si distincta, care 85. Sf. Chiril, urmand Sf. Pavel (Evr. 1, 2 — 3; 2, 3), sustine Invatatura ca Hristos e superior nu numai oamenilor, ci si Ingerilor. Chiar intrupat ca om, sta la dreapta Tatalui, stSpanind asupra tuturor, pe cand ingerii raman duhuri sluji- toare. Hristos ca Fiul lui Dumnezeu e necreat in ipostasul Sau, ingerii sunt creaturi. 86. Lumea creata este si un produs de mare arts. O dovedesc chiar operele artistice nesfarsite ale poetilor, pictorilor, arhitectilor, care se silesc sa puna in evidentS virtualitatile artistice cuprinse in lume, dar si in gandirea omului. Cata armonie in toate si Intre toate! DESPBE SFANTA TREIME 73 nu e in toate in mod neschimbat, sau cum e in toate celelalte, fara sa fie in contradict una cu altele. Nu este nici o neimpacare, nici o amestecare a ingeruluj cu omul, sau a omului cu ingerul. Firile lor nu sunt nicidecum opuse intre ele. Existen^a cerului, sau sensul exis- ten^ei lui nu e in conflict cu altele. Nu e o despartire du§manoasa a pamSntului de cer, sau a cerului de pamant, nici a pamantului de piatra, deoarece rapunea (sensul) existentelor nu li s-a di&tribuit dintr-o contradic^ie si separate a firii. Pe Mnga acestea, afirmam" ca in toate s-a imtrodus de Dumnezeu focul arzator si apa care racoreste, dar amandoua sunt fapturile Unuia, care e simplu. Si daca acestea sunt operele unei lucrari simple, opere totusi separate Intreolalta, prin atata deosebire, cum am refuza marea felurime a lucrarii firii celei simple ? Prin aceasta ne-am lipsi, nu stiu cum, , de prilejul evlaviei. Dar, ia seama, daca voiesti, si la altceva pe langa acestea. Daca, deoarece Dumnezeu este simplu, lucrarea Lui este de o singura forma — §i vor spune : asa se potriveste Lui — pentru ce nu cred aceia ca si dispozifta Lui este simpla ? B. Ce vrei sa spui ? A. Nu dispre^uieste si nu ia El in ras pe cei vicleni isi nu se scar- beste El de eel vinovat, dar se bucura de cei evlaviosi si-i face vrednici de lauda pe cei buni ? B. Sunt de acord. Caci asa este. A. Deci deoarece spun ca firea dumnezeiasca este simpla, au lipsit-o de felurimea lucrarii, sa cugete ca El are in Sine si o dispozitie simpla si nu multipla. Deci pe cei ce ar fi vrednici de lauda i-ar mustra si pe cei vrednici de admira^e i-ar certa. Si opera iutimii si a maniei, ar fi rodul blande^ii, caci s-ar socoti ca mania e una cu blande^ea 87 . Ais mai adauga la cele spuse sj aceasta : firea dumnezeiasca e una §i simpla, dar spunem ca este via^a si putere, intelepciune $i slava. Prin via\a, da via^a la ceea ce e facut viu ; prin putere, da putere celui puternic, prin intelepciune, in^elep^e^te pe eel inteleptit, prin slava, slaveste pe eel ce are trebuinta de slava, sau pe eel slavit de El. Sau nu e adevarat ceea ce spun ? B. E foarte adevarat. A. Dar este felurimea lucrarii cum ar fi rodul fiintei simple, zic aceia ? Dumnezeu lucreaza in multe feluri, desi e simplu cat priveste firea. Admi^i, Ermia, ca e ceva mai nerational decat ce spun aceia ? 87. Daca Dumnezeu nu ar face toate de-un iel, eel ce s-ar distinge prin pu- nerea in valoare a unor daruri deosebite, n-ar fi certat ca iese din armonia gene- rals. $i nu s-ar mai deosebi intre dispozitia maniei si bl&nde til lui Dumnezeu, daca nu se recunosc dispozitii deosebite in El. 74 SFANTUL CHIKIL AL ALEXANDRIE1 Nu e cu mult mai valabil, nu se arata ca un ra$onament cu mult mai cuvenit, a soooti c§ Dumnezeu este isi luicreaza in moid diferit, cum El singur stie, fara\ sa ne preocupam noi prea mult de acest fapt. Caci Dumnezeu si cele ale Lui sunt numaidecat mai presus de minte §i de ra^iune. B. Bine ai spus. A. Deci, nu vcxm cugeta m lijpsit de injelegere sa atriibuim firii su- preme care aduce toate la existen^a ca este uscata si sterila in privinta rodului propriu si adecvat ei 88 . Caci dupa ea s-au format toate cele ce nasc roduri si potrivit acestui act nascator sunt si ele nascatoare de roduri 89 . Na?tere §i alterare B. E o cugetare.mai inalta si de necomparat. Dar aceia vor intreba, poate, cum ar fi de inteles faptul ca Tatal a nascut ? Apoi, cum n-a patimit cele ce urmeaza faptului de a naste, adica o impartire si o curgere ? In sfarsit, cum n-ar fi cauza in toate mai veche in cugetare si in realitate decit eel cauzat ? A. Chestiunea e foarte grea, Ermia, si raspunsul la ea nu e usor. Este anevoie de explicat chiar si celor mai inzestra^i in vorbire, dar si mai mult e greu de-a o intelege. Caci nu pot fi cuprinse cu mintea cele mai presus de minte ; si nu e cu putinp de-a lamuri prin cuvant ceea ce e mai presus de cuvant. Ca Dumnezeu Tatal a nascut cu ade- varat pe Fiul din propria Dui fiinta, ne-a predat noua crddinta si acest fapt 1-a pecetluit si 1-a aratat ca adevar Scriptura de Dumnezeu in- suflata, vorbind .peste tot de un Tata si de o na§tere 89b . Si socotesc ca nu mai trebuie ca ceea ce e primit prin credinta sa mai fie iscodit prin examinari prea indraznete. Caci ceea ce e obiect de cercetare, nu mai e crezut. Si «n&dejdea vdzuta nu mat e nddejde. Cum ar mai astepta cineva ceea ce vede ?» dupS cuvantul preaSnteleptului Pavel (Rom. 8, 88. Sf. Chiril recunoaste ca Dumnezeu e simplu,. dar lucreaza In mod felurit, refuzand ideea adversarilor ca Dumnezeu, fiiind simplu, nu poate lucra In mod felurit, deci nu poate naste pe Fiul ?i crea lumea din nimic. Aceia se lasa sta- paniti de o logica simplista. Dar cine poate intelege taina lui Dumnezeu, sau faptul ca desi simplu, poate lucra in mod felurit? E redusa fecunditatea lui Dumnezeu numai la putinta de-a aduce la existentS lucruri inferioare Lui ? Cine n-a putut naste un Fiu, cum ar putea crea lumea ? Sau se reduce si adu- cerea la existentS a. Fiului Sau la un act creator, ca toate actele creatoare ale Lui? 89. Dac8 Dumnezeu poate crea bogatia atat de mare a lumii prin create, cum ar fi sec si steril, lipsit de puterea de-a da existentS fructului eel mai propriu al Sau, sau Fiului SSu ? 89 b. Intr-un fe], din puterea lui Dumnezeu de-a fi Tata care naste un Fiu, le vin si creaturilor nSscatoare puterea de-a naste urmasi. Un Dumnezeu incapabil de-a naste, n-ar putea da aceasta putere nici unora din fapturile Sale. DESPRE SFANTA TREIME 75 24). La fel, printr-o asemanare cu nadejdea, credinta care e cercetata si mi e fara ceroetare, nu e credinta. Cad oeea ee e vazut oa sigur prin credin^a, e liber de trebuinfa verificarii prin ceroetare. Eu afirm ca, precum eel ce se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca exista si nu sa cerceteze, asa trebuie sa simta si sa cugete ca Dumnezeu e si Tata care a nascut, dar sa nu iscodeasca cum, ca un lucru de nepatruns. Socotesc ca nimenea nu va rade de cei ce cugeta ca sunt proprii noua cele prea mult superioare, care sa ne biruiasca prin daruirealde sine a lor °°. Dar modul nasterii dumnezeiesti va fi cugetat ca mai presus de orice intelegere. El poaite fi insa aflat clar de la Dumnezeu Tattal, Care spune catre Cuvantul iesit din El prin fire : «Din pdntece mai inaijiie de luceajdr Te-am nascut» (Ps. 109, 3). Nasterea Fiului din fiinta Tatalui o exprima ca un fapt adevanat, iar dedaratia ca El (Fiul) provine «din pantecele Lui», este luata ca pilda foarte folositoare din via^a noastra. Iar expresia : «inainte de luceafar», inseamna ca na§terea a avut loc intr-un mod neinteles si _ necuprins de noi, ca intr-un intuneric adanc. Caci cand luceaf arul se iveste suind nou si lucitor din hotarele Rasa- ritului, raze sub^iri se raspandesc in aer si lumina inca rara si slaba salta in sus, intampinand prin prevestire lumina stralucitoare a soare- lui, in vreme ce intunericul noptii isi pierde puterea. Dar pana nu se vede inca pe cer, aurora nopfti domneste inca cu vigoare : intuneric gros acopera vederea ochilor, finandu-i in stare egala atat pe cei lipsi^i de vedere, cat si pe cei ce nu sufera de aceasta boala. Deci ispune-ne, ce minune este in faptul nasterii Fiului, odata aflat ca ea a avut loc «inainte de luceafar» 91 ? B. Nu e lipsita de minune, o, prietene, fapta nasterii. Vechimea ei extrema o poate afla cineva in^elegand ca e «dinainte de luceafar*. A. Atunci, n-ar fi fost mai bine sa se spuna inainte de soare si de luna, caci acestea sunt mai , vechi decat stelele si decat luceafarul ? Dar eu as socoti ca un lucru mic si modest, sa se f i spus ca Fiul S-a nascut si inainte de pamant si de cer si, mai simplu, de toata crea^ia. Caci a iesit dintr-un Tata fara inceput, avand modul de nastere ne- grait si neinteles. De aceea si insusi vestitul Isaia ne spune : uNeamul Lui cine-l va spune ? Cd s-a ridicat de pe pamant viata Lui» (Isaia 90. Ci, prin faptul c5 Dumnezeu ne este superior, ne convinge de existenta si prezenta Lui fara sa ne ostenim noi insiine sa infelegem aceasta. Cele relative si dependente ne invata ca nu pot fi fara un Absolut de care sa depinda. 91. Tatal a spus ca L-a nascut pe Fiul «inainte de lUceafar». Dar cine poate intelege deplin taina cuprinsa in aceasta declaratie ? «lnainte de luceafar» in- seamna poate inainte de orice faptura care proiecteaza o lumina asupra lui Dumnezeu, Aecjf inainte de create si de timpul care incepe odata cu ea. O preci- zeaza aceasta Ermia In observatia lui urmatoare. 76 SFANTUL CHERIL AL, ALEXANDHIEI 53, 8). Neam, socotesc ca e numita nasterea, via^a si existen^a. Aceasta via^a este ridicatd de pe pamant, ' adica e usurata 92 si depaseste toata in^elegerea celor de pe pamint si se afla mai presus de toate ideile noastre, si e de neajuns si de necuprins de masurile umanitafti. Aceasta socotesc ca o spune cu totul adevarat proorocul. Iar ca Fiul nascut inainte de timp si mai inainte de un inceput temporal, nu e mai mic decat Tatal, ne convinge si un alt prooroc, care spune : «$i tu, Betleeme, casa a lut Efrata, e$ti joarte mic intre miile lui Iuda. Dar din tine va iesi Cel ce va fi cdpetenie in Israel $ ie§irile Lui de la inceput, din zilele veacului (eternitatf,i)» (Miheia 5, 1). Proorocul numeste nasterea ca o iesire la subzistentS proprie. Ea este data de la inceputul dincolo de care nu a fost absolut nimic. Prin aceasta in^elegem ca subzista im- preuna cu Nascatorul propriu, dar nu in mod nenascut, ci in mod nas- cut. Socoteste deci cat Se fac de ras oei ce cred ca pot sa se ridice prin ganduri omenesti si noftuni camtitative la cele aitat de mai presus de ele ! Caei cine ar putea cunoaste cum naste Dumnezeu, necunoscand mai ina- inte ce este El prin fire ? B. Da, aceasta este cu neputinta. Caci «a pus intunericul acopera- mdnt al Lui», precum s-a scris (Ps. 26, 9) si «tmprejurul Lui, cortul Lui». A ftumit, socotesc, intuneric si cort, greutatea sau neputinta de-a fi vazut si de cuprins. A intrat intr-un fel oarecare in cort Cel ce toate le umple, incat" nu e cunoscut decat de El Insusi si de Cel nascut de El. Caci a spus : «Nimeni nu cunoaste cine este Fiul, decat Tatal,- nici pe Total nu-L cunoaste cineva cine este, decat Fiul si cel cdruia ii este descoperit de Fiul» (Matei 11, 27). A. Bine zici. Si te admir pentru astfel de cuvinte. Deci de s-ar incumeta cineva in mod primejdios sa afle urmele de neajuns cu mintea si cu neputinta de oucerit prin puterea cuvintelor, nu vom spune ca este iubitor de inva^atura, ci ca se ineaca mai degraba in osteneli de prisos. Se va spune despre oricine de felul acesta si nu fara dreptate : «Cel ce se reazema pe minciuni, paste vdnturile si goneste pdsarile zburatoare. Caci a.parasit caile viei sale si a r&tacit din cararile tarinei sale si umbla prin pustie fara. apd si prin pamant in care traiesc cei insetapi si aduna in mdini lipsa de rod» (Prov. 9, 12). Dispre^uind intarirea in cele nece- sare spre folosul lor, si pe cei uimpluti de adevar declarandu-i neprice- puti, cultiva minciuna si nu primesc rodul evlaviei ca necesar. Mintea lor tinde spre acestea din mandrie pana a se socoti nedreptati^i cind li se spune lor ca nu cunosc pe Dumnezeu, ci aceasta apartine numai 92. Trupul luat de Hristos se subtiazS, se face straVeziu priir viata Lui ne- supusa plScerilor si prin inviere, arat&nd inSltfmile duhovnicesti prin El. DBSPBJS SFANTA TREIME 77 Lui, desi Scriptura de Dumnezeu insuflata arata ca iiegrSite si foarte inalte pentru firea omeneasca sunt caile dumnezeiesti, adica lucrarea Lui printr-o iconomie oarecare in fiecare din cele f acute. O arata si o spune aceasta dumnezeiescul David : «In mare e calea Ta §i cararile Tale in ape multe §i urmele Tale nu se vor cunoa$te» (Ps. 76, 18). Atunci cand o barca e impinsa de vanturi favorabile si inainteaza pe deasupra marii adanci, urma- ei nu e vazuta. Ea lucreaza ca un plug pe suprafaEa e si fecunda si atotputernica. Numai aimandoua o aratS cu adevarat mai presus de toate. 95. A socoti ca nasterea nu poate avea loc deceit dupa modelul ceiei prin trup, inseamna a socoti ca faptura trupeasca da o lege importanta existentei su- preme care nu poate fi decat spirituals. Ar insemna ca neputintele vietii in trup sunt forma suprema de existenta. 96. Sf. Chiril foloseste cuv&ntul hyparxis ?i idiosystatos pentru Fiul ca sS-L arate ca PersoanS proprie. Am tradus termenii din urma ca si cel de hypostasis mai ales prin subzistent. ; DESPRE SFANTA TREIME ' 79 A. Dar aceasta n-ar fi altceva decat calcarea in picioare a con- tinutului credintei. Caci cum ar mai pastra firea dumnezeiasca si ne- graita identitatea in Treime, de vom desfiin^a modul adevarat al nas- terii ? Aceasta socotesc ca este o sarlatanie si o cutezan^S grosolana a aiurelii iudaice. Vom fi si noi la fel cu cei ce socotesc identic pe Facatorul tuturor cu Dumnezeu Tatal, nemaiprimind pe Domnul nostru Iisus Hristos ? 97 Ce ne-ar impiedica deci de a arunca in acesta cu pie- tre, acuzandu-1 in mod iudaic : «Nu pentru o fapta bund arUncdm cu pietre in Tine, ei pentru hula ca Tu, om jiind, Te fact pe Tine Dumne- zeu» (loan 10, 33) ? Caci daca desfiinteaza cu necredinta modul adeva- rat al nasterii, i>u va mai fi, socoteisc, cineva oare sa ajunga pana la aitata usuratate de cugetare, incat sa mai creada ca Fiul este Dumnezeu dupa fire, ll numesc numai asa, socotind ca numele de Dumnezeu li este in realitate adaugat, ca Unuia ce nu S-a ivit din Dumnezeu Tatal. Iar deoarece, dupa aceea, nu mai este Fiu, ci e soootit impreuna cu noi intre fapturi, n-am fost elibera^i de obisnuinta de-a ne inchina creaturii in locul Creatorului 98 . Dar inchinandu-ne Lui, nu vom fi acuza^i de lipsa de credinta de catre judecata lui Dumnezeu, caci va Vedea cauzele acestui fapt in El, pentru ca El, Care a introdus pe Pruncul nascut in lume, a zis : «Sa se inchine.Lui toti ingerii Lui» (Evr.,1, 6). Dar Cel ce este inchinat de sfintii ingeri si are slava cuvenita lui Dumnezeu Tatal ca proprie, cum n-ar fi prin fire ca Tatal si de aceea Dumnezeu ? Gandeste deci la ce rezultat se intoarce cugetarea lor ca nu trebuie socotita adevarata nici nasterea in Dumnezeu, dar. nici vointa de-a nu-i lasa oarecum firii Lui putin^a de-a naste, fara a o iscodi prea mult, dar impunandu-i dintr-o necesitate de neocolit taieri si curgere si patimirile proprii trupurilor ". B. Sunt de acord. Dar spune-mi, cum ar na?te fara a urma din aceasta numaidecat si o patimire ? 97. Sf. Chiril constata ca arienii nu atribuie lui Dumnezeu decdt calitatea de Creator al lumii. In aceasta sta si calitatea Lui de Tata. Prin aceasta cugeta la fel cu iudeii. 98. Daca Hristos nu e Dumnezeu adevarat, crestinii se inchina' unei creaturi ca lui Dumnezeu, dupa parerea arienilor. Dar tot acestia adaugau ca Dumnezeu nu dezaproba aceasta, cici Hristos fiind prima creatura, sau Primul Nascut din creatie, Insusi El cere sa fie adorat ca Fiu in sensul acesta. Se afirma iarasi un fel de confuzie intre lumea creata §i emanata in mod panteist din Dumnezeu. 99. Este clara conceptia panteista a arienilor, formulata mai pe larg de Eu- nomie : nu recuno5teau o nastere adevarata in Dumnezeu, dar vedeau producerea Fiului ca un fel de creaturS necesarS a lui Dumnezeu, deci impusa naturii Lui care prin aceasta sufera avand loc in esenta divina o anumita impartire si o patimire a imputinarii ei, asa cum se produce prin emanafie. Avem aici o conceptie a unui «dumnezeu», esent5 impersonala, supusS , legilor emahatiei, inexplicabile in ori- ginea lor. 80 SPANTUL. CHIRIL AL ALEXANDRIEI A. Pentru ca, precum am spus mai inainte, este o cugetare evla- vioasa a nu supune necorporalul legilor trupului. Nici pentru ca trupul naste prin patima si impartire, ar naste in mod exact si netrupescul astfel. Ci preoum este dup§ ra^iunea existen^ei altSfel decat corpul, va avea si modul nasterii potrivit Lui si propriu Lui. Si deoarece trupul naste in tiimp, netrupescul nu va naste numaidecat la fel. Socotesc ca nidi una din existence nu e supusa numaidecat legilor alteia, ci unor legi proprii. Existen^a e comuna celor ce sunt, dar firea distribuie fie- careia o alteritate, lucrand, prin hotarari speciale ca sa nu fie fiecare cu totul la fel cu alta 10 °. Corpurile sunt supuse deci unor obisnuin^e si legi ale corpurilor si nasc in modul lor si sufera impartiri. Iar ne- trupescul sa fie lasat In legile Lui si sa nasca in felul Lui, avand firea libera de patimire si impartire. Si daca mintea ajunge sa poata discerne in ce mod naste trupul si nu in^elege inca nasterea firii netrupesti, de ce nu-si atribuie siesi hepriceperea ? Ceea ce e mai mare si mai inalt este un oorp, sau este, mai bine zis, neasemanaitor mai presus de el, coboara la o treapta mai rea si nu se rusineaza sa-i alipeasca patimirile ce nu i se cuvin. Si ceea ce nu este usor sa intelegem si ne este cu neputin^a sa cunoastem, trebuie sa desfiin^am numaidecat ? Astfel, de- oarece nu pricepe ceea ce este Tatal dupa fire, caci socotesc ca e mai presus de aceasta pricepere orice minte, hulind fara rusine, e ; spun ca nici nu exista. Sau nici una din cele ce exista prin create nu e nepatimi- toare, susfin ca e supus si El in firea Lui unei patimiri si suporta legile celor facute, El insusi fiind nefacut 101 . Dar socotesc ca nici o ratiune n-ar cobori pana la aceasta pe Dumnezeu. El ramane numaidecat in cele ce este crezut ca exista. Cauza nu este anterioara ef ectului ? B. Da, ramane. Deoarece firea dumnezeiasca este cu totul neclati- nata. Dar daca Dumnezeu a nascut, zic ei, va fi cugetat numaidecat anterior Fiului si va subzista inainte de Cel nascut din El. A. Deci voi spune iarasi ca daca nu urmeazS randuielilor trupurilor, si. netrupescul nu cade sub ele, va naste in felul Lui, si nu dupa firea trupului. Corpurile se cuvine sa fie cugetate anterioare si sa preexiste celor ce le nasc. Un rationament cu totul de neocolit si necesar va 100. AceastS varietate de legi pentru diferitele existente dovedeste si o gta- dire voluntara variatS care le-a impus, nil o esentS monoforma ; o gandire care a urmarit prin ele o armonie intre nenumSrate forme ale existentei. 101. Intre, a nu crede Jntr-un Dumnezeu si a crede ca este supus acelorasi legi de nastere (de emanare) din El a diferitelor existente, cum sunt supuse cele din lume, nu e o deosebire esentfalS. Este acelasi panteism care vede lumea pro- venind dintr-o eserita, supusa si ea legilor ei. Dar de unde sunt toate aceste legi ? DESPRE SFANTA TREIME 81 arata ca ele au privilegiul unei existente mai vechi, daca unul este din altul si al doilea provine din primul in timp, nerasarind fara inceput din cele ce obisnuiesc sa le nasca, deoarece insasi radacina nasterii lor nu e fara de inceput. Dar Cel ce exista fara de inceput si nu cu- noaste nici sfarsit, adica Dumnezeu, spunem despre El, nu cum ar putea sa Se opuna legilor firii Sale, primind un inceput in timp, si in vremuri, pentru Fiul propriu si dupa fire 102 , caci Cel ce e nascut iesind din fiinta Lui, ar fi in acest caz de alta fiinta 103 si prin aceasta ar de- clara mincinoasa firea Celui ce L-a nascut. Socotesc ca aceasta fapta n-ar fi departe de monstruozitate. Caci a gandi sa se taie Cel nascut de Cel ce-L naste spre o alteritate de fire, n-ar fi ceva strain de ceea ce are un caracter monstruos 104 . Deci va naste dupa firea proprie Cel netrupesc, neavand Cel nascut nasterea in timp. Dimpotriva, nascutul va fi impreuna cugetat si impreuna subzistent cu Cel ce-L naste. El se va aila dupa aceea, daca a iesit dintr-un principiu fara de inceput, mai presus si deasupra veacurilor insesi. B. Drept ai grait. Dar daca ai face clar acest cuvant si s-ar cobori intr-un fel oarecare pana la firea celor facute, ar lamuri foarte bine problem a cercetata. Si chestiunile care depasesc mult mintea ascultatori- lor le-ar afla imtr^o lamurire mai clara, daca s-ar da si unele pilde. A. E adevarat cuvantul, bunule, daca s-ar cerceta firea existen^elor, ai putea spune precis cu cine dintre toti trebuie comparat mai ales Dumnezeu, ca sa poata avea o asemanare fara nici a deosebire ? B. Cu nimeni, deoarece Dumnezeu nu este dupa fire nimic dintre cele facute. A. Va trebui admirat foarte mult Sfantul Pavel, cand spune : «Caci acum vedem prin oglinda si in ghicitura» si : «acum cunosc in parte* (I Cor. 13, 12). N-ar fi nici evlavios, nici in^elept sa trecem peste acestea fara sa ne minunam. 102. In Cel ce n-are un Inceput In fiinta Sa, cum ar putea aparea un inceput in ea ? Aceasta ar insemna o schimbare esen(iala in ea. Si cine ar produce aceasta schimbare ? Cum ar aparea timpul in Cel netempora! ? Dumnezeu poate crea lu- cruri din nimic, care nu aduc o schimbare in fiinta Lui, ci sunt exterioarc Lui, dar nil poate tral ca un moment nou, temporal in fiinta Sa nasterea unui Fiu deofiinta cu El. Fiul acesta este nascut din vesnicie, de cand exista Dumnezeu prin fiinta Lui. Dumnezeu fiind din vesnicie Tata si Fiu. 103. E o contradictie a se naste cineva din fiinta cuiva si a nu fi deofiinta cu el. Or, aceasta ar schimba si fiinta celui ce-1 naste. Iar a iesi ceva in timp din Cel netemporal, inseamna a fi de altS fiinta decat Cel din care iese si L-nr face si pe Acela temporal. CSci temporalitatea introdusa intr-o existenta netempo- rala inseamna o prefacere a fiintei netemporale. A face netempcralul ceva in timp, inseamna a iesi din netemporalitatea care tine de fiinta netemporalului. A deveni temporal inseamnS a depinde de timp, a nu mai fi independent de nici o lege, cu care e legat timpul. 104. De fapt numai in basmele cu monstri se nalucesc deosebiri de esenta intre cele ce nasc si cele nascute. 6 — Sfantul Chlrll al Alexandria 82 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI B. Desigur, asa este. A. Sa recurgem cat mai repede la Sfanta Scriptura. Privind-o ca pe o livada frumoasa si inflorita, impodobita cu odrasle variate, potrivite timpului, sa gustam din ea oa ni§te albine si, intemeindu^ne pe pildele cele mai potrivite, sa ne inchipuim modul nasterii negraite si mai presus de minte. Si ca cei ce-§i indreapta ochiul trupului spre cele mai fine din cele scrise, sa ne rezemam si noi mintea pe ele si sa pa- trundem macar in parte si in ghicitura tirea dumnezeiasca, spre a afla cum este. Deci Tatal compara pe Fiul cu un cuvant : «Cuvant bun, zice, a rasarit din inima Mea» (Ps. 44, 1). Raspunde-imi deci, prietene, mie, care te intreb cu staruin^a : Ce mod sau loc descoperi aici pentru taiere si curgere ? Mintea omeneasca scoate §i pronunta cuvantul iesit din ea si, punand in -miscare o nastere sub^ire, face sa rasara din ea ceea ce-i place. Si parcurgand un drum din adancime pana sus si pana afara ouvan'tul se arata ca o nastere fiin^iala. Si de§i cuvantul apare ca altul decat eel ce-1 pronunta, el totusi nu se taie de acela nicidecum. Si nici mintea ouvantului oare unca in sus nu poaite fi considerata ca mai veche decat el. Caci cuvantul este totdeauna din minte si in minte, dar si mintea in cuvant. Sau daca se va spune ca nu este intocmai asa, mintea va f i fara cuvant si cuvantui f ara minte si ceea ce permite sa' fie cugetate impreuna va disparea si va trece in nimic. Fiindca mintea este radacina si izvorul cuvantului, iar cuvantul, rodul zamislit al min^ii. Caci mintea nu este nicidecum fara cuvant si daca naste un cuvant, iar acesta descopera calitatea celei ce il naste si firea aceleia ca firea proprie, el iese fara sa o vatame intru nimic. Iar indrazneala de-a spune in acestea ca eel ce na§te este mai vechi ca eel nascut socotesc ca e cu totul o nebunie. Caci cuvantul iese din minte. Iar deoarece mintea exista ca atare, fiindca are cuvant, iar cuvantul iarasi fiindca e plin de minte (de in^elegere), cum s-ar intelege mintea candva fara cuvant, iar cuvantul lipsit de minte ? I05 Cei ce au in ei unele ca posesiune pretind sa aiba in ei mai veche sesizarea existentei acelora si in simple intelesuri inchipuite se socotesc mai batrani si socotesc mai miei cele ]dc care le socotesc ca fii, ei fiind batram. Dar cele ce exista in mod r ecesar, se cuvine sa si fie cugetate impreuna in mod necesar. Existenta si coexisten^a se comunica intre ele, incat eel ce cugeta pe eel mai 105. S-ar putea spune ca o persoana omeneasca rostejte cuvantul catre alta persoana. Dar 91-I spune si siesi. El se cieciubleaza vorbindu-si. In cuvantul insusi so vede pe sine dublat. Paptul acesta este cu atat mai accentuat in Dumnezeu. Dumnezeu I?i spune din vesnicie Cuvantul, prin care Se descopera Siesi, dar in care Se vede pe Sine totodata dedublat. Cuvantul, la randu) S-1u, spune Tatalui tot ce este. Are 16c o convorbire intre Tatal si Cuvantul, ca, cu Fiul Sau. Nici o persoana avand minte, sau intelegere de sine, nu e singura. DESPRE SFANTA treime 83 tanar, cugeta si pe eel mai vechi si nu afirma ca ei vor pieri impreuna, daca unul pare anterior celuilalt. B. Mintea mea e grea in urmarirea acestora. De aceea nu in^eleg usor ceea ce spui. Deci explica-mi-le si nu ma acuza de lenevie si nu rr:a pedepsi cu tacerea. A. Sunt gata sa-^i explic. Caci nu se cuvine a sovai in cuvant in lucruri atat de subtiri, cu atat mai putin, cu cat cuvintul curge ca dintr-un izvor, caci a strabate in sus si in jos si in cere problemele greu de in^eles nu e spre nici o paguba, iar noua ne aduce nu pu#n folos. Deci vei intelege bine si clar ceea ce am spus, daca vei gandi la firea culorilor. Spune-mi, albul si negrul inca neinstalate in cele ce obisnuiesc sa le aiba, so'cotesti ca pot exista prin ele insele ? B. Nieidacum. Ele se adauga mai degraba ca aocidente la altele si abia atunei apar ca ceea ce sunt. A. Drept ai spus. Deci exista unele fiin^e mai-inainte cugetate si afirmate de ratiune, care primesc albul si negrul. Iar ,acestea fac parte din lucrurile posedate. Dar daca ar voi cineva sa puna aparte in acestea pe eel ce e posesor si ceea ce e posedat, si ar spune ca eel ce poseda e mai vechi decat eel posedat, iar ceea oe e posedat s-ar soooti ca vine dupa aceea, in ce categorie a fiintei va fi plasat ceea ce e randuit sa fie alb, dar inca nu e alb ? Sau cum albul ar fi ceea ce este si se zice, daea fara alipirea lui ea accident la cele ce se §tiu si pot sa fie asa, n-ar permite sa fie cunoscut ca alb ? Daca nu se intalnesc in acelasi timp cele faicute sa oompuna o unitate oarecare fara sa poata fi altl'el, vor putea fi cugetate teoretic, dar nu vor avea inca existenta 'concreta, oorespunzand in^elesului ce li se cuvine. B. A$a este, si tu ai sipus adevarul. Asa gandesc eu si socotesc ca si altii nu mai putin ca mine. Dar cum s-ar potrivi Tatalui si Fiului intelesul acesitor doua pilde ? A. Faptul iesirii Cuvantului din minste spre cele din afara nu inla- tura nepatimirea nasterii si Cel nascut nu se va desparti, ci va ramane mai degraba El Insusi in mintea Celui ce-L naste si-L va avea in Sine numaidecat mintea care-L naste, aratand i'oarte indestulator §i foarte clar ca sunt nemijlocit intr-o camuniune de fire in gandire, si nu o existenta concreta impreuna subzistenta. Iar a spune ca cuioarea este inerenta prin fire unor existente in care nici una nu e mai veche ca cealalta in starea lor separata, pentru ca existenta le este cu totul nece- sara — caci ele se intalnesc impreuna intr-un intreg in acelasi timp — nu 84 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI cred ca poate sa ne lamureasca modul na^terii dumnezeiesti m . Ci ne lamureste mai degraba oontrariul : ca Dumnezeu Tatal nu a devenit ceea oe este, in timp. El este pwurea la fel, identic cu El Insusi, mai presus de orice sohimbare cugetata cu priviue la Unul sau la altul. Caei este desavarsit, neavand nevoie de nici o Jmplinire in nici un bine, si nici suierind vreo alunecare spre ceea ce L-ar putea supara. Cu El se uneste aratarea si existenta concreta a Celui nascut, care nu e mai tirziu in timp si nici nu e mai prejos in slava deoit Cel ce L-a nascut, avand in vedere ca trebuie ca in Dumnezeu sa fie irnpreuna eugetati si impreuna existent^ Tatal ou Fiul si iarasi Fiul ou Tatal. Si Cel din urma, desi este nascut, prezinta prin Sine Insusi marturia unei veehimi fara de inceput, pentru ca este din Tatal prin fire 107 . Dumnezeiescul Pavel numind pe Fiul «stralucire a slavei lui Dumnezeu Tatal si chip al fiintei Lui» (Evr. 1, 3), pecetluieste, precum socotesc, cuvantul spus adineauri de noi, facandu-1 cu totul fara pata si il intipareste cu spuse f carte drepte si adevarate. B. Cum asa ? A. Gandes^te ca aici iti repet un lueru, dupa ce 1-am cercetat serios. Stralucirea raspandita de o existenta este, socotesc, o lumina care aduce celor din afara ounostinta fiintei care o raspandeste, fie ca ea se proiec- teaza pururea simtului vederii, fie ca intra in oarecare alt mod in atin- gere cu trupurile. Ea permite sa se inteleaga ce este dupa fire radacina din care strakiceste. S3 se reazeme cuvantul nostra luand ca exemplu firea soarelui si lumina ce se raspandeste din el. Ce este acela dupa fire arata lumina ce provine din el. Firea soarelui nu se cunoaste sa suporte pe^te tot vreo impartire, sau vreo taiere si curgere si patimire, desi ea proiecteaza in mod iimbelsugat si fiintial lumina din ea, ci este in intregime in ea. Chiar daca o raspandeste din el, soarele are lumina proprie in sine, nemicsorandu-se in el pentru ca se revarsa si pare sa inainteze repede spre o alteritate proprie. Ratiunea punand de o parte 106. Sf. Chiril arata ca Fiul si Tatal sunt Impreuna din vesnicie in mod fiin- tial, cum e mintea cu cuvantul, desi ultimul iese din prima. Si totusi unitatea nu le confunda. Nu asa este unitatea tntre posesor si lucrul pose.lat. Posesorul poate fi si fara lucrul posedat. Ultimul nu iese din primul si nu i se alipeste in mod necesar. El este numai un accident fata de primul. La fel este intre o culoare si lucrul careia i se aplica. Chiar daca albul nu devine alb vazut decat cand se aplica unui lucru, facand ca acesta sa fie intr-o unitate cu albul ce-1 imbraca, albul nu iese din lucrul ce e imbracat in culoarea albului. 107. Dumnezeu este ffirfi de inceput. Dar totodata este Tata avand un Fiu. Tine de firea lui Dumnezeu sa fie Tata si Fiu. N-ar fi Dumnezeu daca n-ar fi Tata si Fiu, daca n-ar fi iubire. Iubirea in Dumnezeu nu apare ulterior, printr-o evolujie. Aceasta ar putea si sfarsi in acest caz. Realitatea suprema ar fi supusa unei evolutii sau unei legi impersonate a evolutiei. Dar aceasta nu da nici o expli- care existentei. Fiul are un Tata, dar n-are un inceput, pentru ca e iubire §i n-are un inceput. Dar unde e iubire, este si liberUite. Deci iji libertatea e din veci. PESPRE SFANTA TREIME 85 soarele in el insusi, isi inchipuie oeea ce este fim^a lui, de alta parte lumina lui ce se revarsa din el, proprie lui. Dar ea se inlaptuieste intr-o adteritate nedivizata, pur si sirqplu gandita, prin pornirea ei din el spre exterior. Insa ar fi lucru cu totul de ras, a se inchipui si despre soare ca este mai vechi ca izvor, lucrarea luminoasa din interiorul lui intar- ziinld cit de pu$in de a-§i arata puterea ei. Socotesc ca nimeni cu mintea inteleapta si sanatoasa nu s-ar indoi de aceasta. Ar echivala cu a zice ca soarele nici nu exista, daca n-ar avea coexistand cu el aceea pentru care se cugeta ceea ce este. Deci exemplele sensibile au o valoare de chipuri modelate in mod just. FolOiseste-te de ele ca sa te conduca spre o inaltime suprema, oa sa nu eorupi nasterea dumnezeiasca, pri- mind in ea in chip nein^elept vreo taiere si curgere si patimire. Caci nasterea fiintei mai presus de toate este nepatimitoare, iar existen^a Celui nasteut este fiin^iala 108 si libera de orice taiere, tinandu-L legat si unit si impreuha existent in mod integral. Neirtceperea in timp I-a marturisit-o Fiului si inteleptul loan, spunand : «tntru inceput era Cuvdntul» (loan 1, 1) si pe langa aceasta : «Cel ce este, Cel ce era ?i Cel ce vine» (Apoc. 1, 8) 109 . Nasterea in Dumnezeu are ea un caracter v.oluntar ? B. Convorbirea noastra despre aceasta ne-a adus, prietene, la cel mai bun sfarsit. Soootesti, precum se cuvine, ca ai terminat tema si nu mai e nevoie de nimic pentru dovedirea faptului ca Tatal nu apare sa fi preexistat nicidecum Fiului, ci trebuie cugetati de o fire si coexistent. Dar acestea nu multumese inca mintea, caci ii e greu de-a se apropia de ele si continutul lor este foarte malt. A. Ce voiesti sa spui ? B. Stii ca vor intreba — caci sunt totdeauna nepotoiiti in intre- bari — : Oare a nascut Tatal pe Fiul in chip voit sau fara voie ? A. As avea mare pla'cere sa stiu unde voiesc ei sa ajunga cu vicle- nia acestor urate nasoociri. B. Socotesic ca ei vor adauga sa spuna si aceasta : Daca Fiul nu e voit de Tatal, Acesta L-a nascut fara voie, adica a fost impins la aceasta de cineva, sau, sa spunem, de o necesitate, sau va fi aflat patimind 108. Sf. Chiril folose$te pentru nasterea Fiului expresia «nasteve fiin|iala», pentru a evita intelegerea Fiului ca produs din ceva exterior fiintei lui Dumnezeu, eventual oa creatura din nimic. El primeste prin nastere fiinfa Tatalui, s^.u o are comuna cu El. 109. Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu era cand s-a produs orice inceput, deci din vesnicie. $i de aceea nu evolueaza, sau nu create si nu scade, ci ramane In plenitudinea existentei in vesnicie. gg sfAntul chihil al alexandriei oeva fara voie. Ducand ra^ionamentul lor la absurd, va vor sili sa mar- turisiti ca trebuie sa spuneti ca Fiul nu S-a nascut fara voie de Tatal. Din aceasta ei vor eonchide, adaugand : Daca Tatal nu L-a nascut fara voie pe Fiul, ci in mod deliberat, fara indoiala vointa Tatalui a precedat si a aparut inainte de nasterea Fiului. Si I-a preexistat Lui, gandindu-L ca are §i o vointa mai veehe decat nasterea. A. Cat de neevlavioase sunt ma^inatiile acestea, nascocite impotriva noastra de cei cu mintea stricata ! Se jigneste astfel invatatura dogmelor adevarului in a$a fel, ca, daca ar voj cineva sa treaca dinicolo de cele mai extravagante teorii, nu cred ca i-ar intrece pe acestia. Au dobandit astfel o victorie lipsita de slava, prin exagerarile in lipsa de evlavie, intrecand neinvatatura altera. Nu le mai ramane decat sa auda : «So- doma a jost mai indreptata din pricina ta» (Iez. 16, 52). Prea multa amaraciune din partea voastra si a ideilor voastre dezordonate. Sa mergem direct ?i sa spunem ca nu se va intelege Tatal Cel fara inceput si vesnic fara Cel nascut din El pururea impreuna existent si impreuna subzistent cu El l10 . Dar desi nu este Tata al Fiului fara voie, nu apare ?i nu se afirma vointa inainte de Cel nascut. Caci voirea Tatalui era scaldata in intelepciune si ratiune. Fiindca nu vor spune ca voirrfa dumnezeiasca era neinteleapta si rierationala. Iar Intelepciunea si Ra- tiunea lui Dumnezeu Tatal este Fiul ; deci El este Cel in care se scalda toata vointa Tatalui ni . Astfel celor ce flecaresc acelea, li se intoarce gandirea §i cumplita inventie impotriva lor. Deci nimic nu ni se pare ca nu ne impiedica sa parasim rationamentele absurde, ?i sa ne intrebam si noi daca Tatal este ceea ce este cu sau fara voie. Daca este fara voie, a fost silit de o necesitate ca sa vina la existenta ca atare 112 . Iar daca nu este asa, ci este in mod voit, va premerge existentei Lui (ca Tata) 110. Nu se poate intelege Adevarul, sau Dumnezeu, daca nu cugetam im- preuna existent cu El din vesnicie pe Fiul cel nascut din El. Acela ar fi un «Dumnezeu» fara iubire, adica imposibil. Ar fi un «Dumnezeu» impersonal, sau o escnta supusa unor legi, tn baza carora emana din el o lume fara nici un sens. Intr-o astfel de esenta si intr-o astfel de lume lipsita de sens nu se observa trebuinta de adevar. Fiul este lumina lumii, pentru ca ne arata adevarul existentei supreme, aratand iubirea existenta fara Inceput, care ni se daruieste si noua, creaturilor constiente. 111.' Tot ce gandeste cu intelepciune Dumnezeu, are implicat in El gandul intelept la Fiul. Asa se intampla si cu omul. Nu gandeste nimic decat avand in gandire implioat ceva sau mai ales pe cineva. Persoana nu gandeste fara a trai relatia cu sine ca si cu altul. Dar omul nu are prin aceasta acea- alta persoana sau nu vede aparand in sine de fapt alta persoana, ci are alta persoana existand de la itlta, sau de la sine altadata. Tatal insa, gandind. realizeaza in Sine, ca chip al Sau alta persoana. $i gandirea Sa cuprinzand in ea neincetat continutul Sau infinit intreg, acesta echivaleaza cu Fiul Sau care e, ca si Sine, Dumnezeu intreg. 112. Daca Tatal ar fi Tata fara voie, ci silit de o lege, cine I-ar fi impus aceastS lege ? Se oade iarasi mtr-un panteism care nu. da nici o explicate a exis- tentei. Se afirma iarasi ca a fost intai o esenta, care printr-o lege inexplicabila devine Persoana nascatoare. DESPRE SFANTA TREIME 87 voin^a Lui. $i deoarece voirea se practiea cu intelepciune si nu fara ra^iune, iar Intelepciunea si Ra^iunea este Fiul, Acesta ar fi existat inainte de Tatal li3 . Dar euvantu'l dumnezeiesc numeste pe Fiul Sf at si Vointa a lui Dumnezeu Tatal. Caci psalmodiaza si zice in Duh dumnezeieseul David, in numele oeilor ce cred : «Apucatu-m-ai de mdna mea dreapta, cu sfatul Tau m-ai povatuit» (Ps. 72, 23). Iar in alt loc : «Doamne, Intru voia Ta, dat-ai jrumusefii mele putere» (Ps. 29,7). Caci am fost povatui^i in Hristos spre voia Tatalui si in El suntem mo- delaiti spre framusetea mai presus de lume, fiind intariti spre tot felul de bunatati 1l3b . Deci pentru repezieiunea ideilor si aiureala rationa- mentelor lor, Fiul a preexistait Tatalui, fiinld vointa Lui. Dar cum apare Cel nascut inaintea Celui ce L-a nascut ? Observa deci la ce rau au ajuns, indepantandu-se de sfatul : «Cercetati-va pe voi, daca sunteti in credinta» (II Cor. 13, 5). B. Asa par. A. Dar ar putea preface cineva fara mare oboseala si spre alta absurditate aceasta idee ingrozitoare, cerandu-le un raspuns la aceasta intrebare. B. Care? A. Trebuie in^eles si afirmat Dumnezeu Tatal de eatre noi si de catre sfin^ii ingeri, ca Creator si Imparat milostiv, sau nu ? B. Ca este acestea, socotesc ca ei ar spune^o fara sovaiala. Caci cum n-ar fi ? A. Sa mai raspunda deci la intrebarea ce le-o voi pune : este El acestea fara voie, sau cu voie ? De vor raspunde ca fara voie, li vor admite lipsa de vointa, sau o patimire din necesitate. Iar daca vor socoti ca, cu voie, ei ajung sa spuna ca a preexistat vointa la a fi cele ce este, si atunci n-a fost pururea Creator in putere, nici Imparat fara ineeput, sau milostiv, sau bun. S-ar introduce un timp anterior in care nefiind inca acestea, s-a gandit daca ar trebui sa fie u ' : . Dar cine ar 113. Daca Tatal este Tata prin vointa. iarasi premerge acestei t alitati a Lui vointa. Dar si aceasta inseamna o e\-olutie in E!, care numai in aparenta pare vointa. 113 b. Dar Fiul nu poate exista fara sa fie totodata si Tatal. Aceasta se spur.e in randurile urmatoare. In orice caz, este si constiinta si gandire. Tn Dumne- ?eu existand din vesnicie constiinta de Sine, exista din vesnicie si chipul voit al Sau, sau Fiul, si deoi si Tatal. 114. In cazul ca socotesc pe Dumnezeu Creator si imparat fara voie, vor ud- mite un panteism potrivit caruia o esenta a fost dusa prin necesitatea unor legi interne la calitatile amintite. Un Creator fara voie, mai este El Creator atotputernic ? Nu e supus unei necesitati de-a crea ? Sau nu i se impune de creatura insasi ca sil fie ? Dar atunci mai este ea creatura ? Si un Imparat fara voie al ei, mai este el imparat cu adevarat ? Nu e silit de creatura sa fie imparat ? Iar c^aca s-ar ad- mite ca a fost Creator cu voie, insa a preexistat vointa actuiui creator, si buna- SFANTUL CHIRIL Al/ALEXANDRIEI putea auzi asernenea pareri, apoi nil s-ar plange mullt de aceste aiureli si nu le-ar respinge, cugetand ceva mai ihalt decat aceia si n-ar privi mai profund firea lucrurilor §i nu va socoti ca in domeniul lucrurilor de infaptuit stapaneste vointa sau non-vointa, dar in domeniul nasterii nu ? Daca se intreaba pentru oe, intelepciunea ar raspunde printr-o sentinta laudata adaseori : «0 voia natura (firea), care n-avea grija de legi». Eu as adauga ca eu nu fac nioi un caz de vointa sau de lipsa de vointa. Sau nu ti-ar parea ca cuget drept, daca as afirma ca toate cate este fiintial Dumnezeu Tatal, nu le are dintr-un progres in vointa, care L-ar duce spre ceea ce e mai bine, nici nu a dobandit calitatea de-a fi Tata in mod voit 115 . B. Ce voiesti sa spui ? A. Oare spui tu ca Dumnezeu este sfant si deci §i bun ? B. Desigur. A. Aceste doua virtuti sunt in El in mod fiintial, sau introduse din afara prin vointa, incat ar putea patimi si pierderea lor, daca nu le-ar voi ? Este in acestea o mi§care a vointei ? B. Sunt fiintiale. Socotesc ca cuvantul credintei drepte ar rade de cei ce indraznesc sa spuna ca nu este asa. A. Foarte bine ai spus, prietene, si admir iubirea ta de invatatura. Dar atunci cum Dumnezeu Tatal ar putea fi Tata cu voie sau fara voie si nu mai degraba in mod fiintial, daca este astfel sfant si bun si nu are prin simple voiri sa fie ceea ce este ? Cum nu vezi aceasta tu, care te-ai infuriat cumplit si ai racnit impotriva celor ce sustin contra- riul ? 11G B. Inca nu in^eleg aceasta. A. Dar o vei in^elege. Voi avea mare placere sa t,i-o explic, fiindca doresti sa o inveti. In^elege ceea ce-ti spun. Vor socoti ei ca trebuie sa admita ca Tatal este Nascator prin fire si vor recunoaste ca aceasta este un fapt fiintial al Lui, sau vor nega aceasta printr-o cugetare foar- latii manifestate prin el, s-ar introduce Un timp anterior in care se ganclea daca ar trebui sa fie acestea. De fapt, ultima e solutia crestina, dar fara sa presupuna ca n-a fost Inainte de actul creator puterea de a-1 savdrsi. 115. Nasterea Fiului de cStre Tatal e mai presus de ceea ce socotim noi voit sau non-voit. Dar chiar calitatea de Creator a lui Dumnezeu nu o putem supune tntelegerii noastre, declarand-o voita sau non-voita in sensul in care socotim asa cele ce se fnt&mpla cu omul Ele arata un bine, care este fiintial in Dumnezeu. Dar e un bine de temelie in Dumnezeu, care e nasterea, si e un bine care nu este de temelie in El, care e creatia. El poate trai binele in Sine si fara creafie. Binele realizat prin create e voit prin libertatea Lui, deci poate fi in El si fara a-1 realize. Dar identitatea Lui cu binele in sens fundamental se arata in faptul ca Dumnezeu nste un Tata si un Piu prin fiinta. 116. Cei ce nu vad pe Fiul ca nascut din fiinta Tatalui pot vedea relafia lui Dumnezeu cu El voita sau non-voita. Dar cei care II vad ca provenit din fiinta Tatalui, nu mai pot vorbi de vointa sau de non-vointa in aceasta relatie. DESPRE SFANTA TREIME 89 te necredincioasa ? De spun ca nu este Nascator in mod fiintial, vor desfiin^a prin aceasta existen^a Fiului, ca Unul ce n-a primit existen^a in mod nenascut, dar care esite si subziista din Tatal dupa credinta Sfintelor Scripturi. Iar daca Dumnezeu Tatal nu are o fire cu adevarat nascatoare, ci a fost miscat prin vointa spre puterea de a naste, ii auzi spunand ca El si-a prelucrat propria fire, facand-o nascatoare ; si adu- cand-o la ceea ce nu era, se cuvine sa fie cugetat ca mai vechi decat Sine, daca fiind si subzistand, a voit sa fie ceea ce voieste, adica Tata ll7 . Dar aceste idei trebuie aruncate peste bord ca bolnave de o absurditate de nesuportat. Iar noi, urmand rationamentelor dreptei credin^e, spunem ca a socoti pe Tatal Nascator fara voie sau cu voie, este un lucru de- sert si prostesc. El este aceasta prin fire si fiintial. Caei nu este fara de voie ceea ce este prin fire, avand in vedere ca firea Sa e imbinata cu vointa Sa de a fi ceea ce este 118 . B. Si mie mi se pare ca asa stau lucrurile. A. Si pe langa acestea, s-ar primejdui si de o alta absurditate daca ar socoti ca trebuie sa spuna ca in Dumnezeu Tatal vointa e mai veche ca nasterea. Sa cercetam aceasta, daca i^i place : Oare este acum in urma unei mari osteneli Dumnezeu Tatal in cele ce I se cuvin, fiind- ca a nascut, deci ar fi putut gasi ca ar fi fast potrivita si buna pentru El nenasterea ? Daca naseand n-a iesit din ceea ce e potrivit propriei firi, pentru ce nu se ru^ineaza, nenoroci^ii, sa-I vada o stare inferioara a Lui in faptul de-a nu fi nascut ? Iar daca n-ar fi nascut, ar fi mai bine si" mai potrivit sa ne intrebam ce L-a imipins spre a naste, punan- du-Se intr-o situatie mai rea, lasandu-Se convins sa nasca ? Deci a gre- sit si in cugetarea cuvenita, primind cu voia ceea ce era propriu sa-L pagubeasca in slava si firea Lui. Si iata cum apare, se pare, o acuzatie noua impotriva vointei si sfatului negrait al Tatalui. Nu sunt deci aces- 117. Dupa ce s-a aratat ca e absurd a socoti pe Dumnezeu Tata fara voie, se respinge ideea ca a devenit Tata prin vointa. Fiul este din fiinfa Tatalui ; atunci este si El Dumnezeu, din vesnicie si admitem ca si Tatal este Dumnezeu, sau are fire dumnezeiasca. Dar daca aceia admit ca Fiul este Dumnezeu, dar Tatal din care este nascut nu e Dumnezeu prin fire, ci prin vointa, atunci El trebuie sa-si fi prefacut si firea in dumnezeiasca prin vointa. $i atunci calitatea ne- dvmnezeiasca a Tatalui este mai veche decat calitatea ei dumnezeiasca. Admit deci o evolutie in Cel ce devine Tatal Fiului Sau : o evolutie in baza unor legi mai puternice. Dar cine a impus aceste legi Celui ce devine Dumnezeu ? lata curt, neadmitandu-se un Dumnezeu ca existenta suprema vesnica, totul ramane in- explicabil. Daca nu se admite un Dumnezeu vesnic ca Tata, nu se poate explica nici Fiul ca Dumnezeu. Si cum s-ar mai explica o inaltare a noastra spre in- dumnezeire ? 118. Dumnezeu are firea Sa imbinata cu vointa Sa. E! nu este ceea ce este contrar vointei Sale. Firea Sa nu e produsul vointei, nici contrara vointei. Nu e nici o'despartire intre ele. 90 SFANTUL chiril al alexandriei tea de respins din capul locului, atingand limita rautatii si depasind orice necredin^a ? B. Da, asa este. A. Dar sa ne departarn cat mai mult de la aeestea si sa ne intoar- cem spre latura aceea. B. Spre care zici ? A. Spre datoria de-a primi in sufletele noastre cea mai buna idee despre Dumnezeu, ougetand ca nasterii Fiului nu i-a precedat nimic, ca vointa Celui ce L-a nascut nu s-a ivit inainte de existenta Celui nascut, ci Dumnezeu a fost deodata Tata si voitor sa fie Tata 119 . Caci daca Dumnezeu nu este fara voie Cel ce este sau Tatal, sau sufera aceasta vointa ca o necesitate, cum trebuie cugetat si ca sfant si ca bun ? 12iJ Este deodata prin fiinta sfant si bun si voitor de-a fi cele ce este si nu se poate cugeta altfel despre Dumnezeu. El este deodata Dumnezeu si Tata, faptul de-a naste neavandu-1 mai tarziu ca existenta, ci subzista si e inteles ca Tata odata cu existenta. Cel ce are o astfel de fire, trebuie sa se vada ca avand impreuna subzistent cu El fara de inceput pe Cel nascut, adica pe Fiul m . Nasterea nu trece de la potenta la act ? B. Daca voiesti, zic ei, sa fie asa, sa admitem aceasta coexistenta. Dumnezeu a fost pururea Tata in potenta, deci Fiul putea fi cugetat prin simpla gandire, avand numai aparenta de-a fi inainte de nastere. Dar S-a nascut dupa aceea. A. Ca nasterea este adevarata si provine cu adevarat din Tatal e un fapt marturisit. Cel ce este prin fire in potenta si in act Tata, nu are o vointa care decide in privinta celor doua, ci urmeaza mai degraba 119. Vointa TatSlui de-a fi Tata al Fiului nu e ariterioara nasterii Fiului. Aceasta ar Insemna sa se introduca timpul in viata Treimii. Si ar mai insemna ca Tatal S-a desavarsit, sau S-a degradat devenind Tata. Caci s-ar fi produs o schimbare in El. Pe cat de fara de inceput este Dumnezeu, pe atat de fara de in- ceput este El ca Tata al Fiului, desi Fiul e nascut, iar Tatal e nascator, iar Fiul nascut. Din vesnicie Dumnezeu e Tata si Fiu, sau din vesnicie exista in Dumne- zeu comuniunea interpersonala a iubirii, dar cu doua nuante atotcurate : iutoire de Tata si iubire de Fiu. 120. Nu poate sa nu fie Dumnezeu Tata, caci nu poate sa nu fie bun din ves- nicie. Caci a fi Tata, inseamna a fi iubitor sau bun in gradul suprem. Iar daca n-ar fi asa, din vesnicie, n-ar fi Dumnezeu. A fi Dumnezeu, inseamna deci a fi §i Tata si Fiu. Iar bunatatea nu poate fi lipsita de vointa. Dumnezeu este din vesnicie bun, deci liber si Tata, avand un Fiu. Treimea este existenta supreme} bunatafi sau iubiri din vesnicie. 121. Tine de firea lui Dumnezeu cea buna sa fie Tata care are un Fiu. Aceasta nu inseamna ca firea dumnezeiasca este mai inainte de-a fi Tata si Fiu. sau Tat-i care naste un Fiu, pentru ca tine de ea bunatatea. Iar bunatatea nu poate fi decat tntre Pertoane. DESPRE SFANTA TRE1ME 91 legilor firii, intre care este si cea a nasterii. El nu devine Tata al ouiva strain, cand Nascutul trebuie sa fie o fire cu Nascatorul. Pe de o parte vazand in Tatal o schimbare, ei coboara cinstirea Tatalui, desi dumnezeiasca Scriptura ziice : «La Care nu este schimbare, nici umbra de mutare» (Iacov 1, 17). De aici se poate invafca : caci ce este aceasta, prietene, daca nu o schimbare si o prefacere adanca, trecerea de la po- tenta la act ? Fiindca ceea ce se cugeta ca avand in potenta prin fire, dar inca neprimit si prin act, ramane o vreme in potenta, dar inca nu e primita miscarea actului, ramananid inca in starea de la inceput si prima. lar cand primeste miscarea ca act, trece, socotesc, dupa aceasta, cum se poate vedea, la alta stare, din ceea ce era la inceput. Dar ei insisi nu vad ca aceeasi stare de potenta a unei existence este o stare aflata in lucrare. B. Asa socotesc si eu. A. Daca deci ei spun ca nu e nici o distinctie intre ele, ci le vad :a aceeasi stare, atunci Dumnezeu a fost Tata in act fara de inceput. §i nimic nu ne va impiedica pe noi sa spunem aceasta, deoarece pentru noi existen^a in potenta si in act coincid 122 . Iar daca spun ca nu este asa, ci este o distanta intre ele si o nu mica deosebire, cum nu s-au schimbat cele ale lui Dumnezeu, nemaipastrandu-se in potenta, ci pati- mind, asa zicand, miscarea spre act ? B. Ai spus cele cuvenite. Dar socotesc ca in mintea adversarilor a venit sf aceasta idee pe care indraznesc sa o exprime : oare, deoarece Tatal este pururea si fara inceput Creator dupa fire, n-a savarsit netem- poral si lucrarea de aducere la existenfa a celor facute ? Deci nu are creatia coeterna, ci a adus-o la existenp din nimic in timp. Vom admite deci ca firea Lui neschimbata s-a miscat si a patimit prin aceasta o umbra de mutare* ? Deci se poate, zic acepalati de pata lui, desi tarziu si cu greutate, cu- noscand pe Unul si adevaratul Stapin 127 . Dar parasind acestea pentru prezent, sa trecem la acest punot. Caci acesta soooteste ca e de trebuinta. B. De ce punct vorbesti ? A. Fiul e numit Dumnezeu adevarat, singurul Dumnezeu adevarat. B. De fapt asa a spus. A. Si nici un cuvant vechi n-a spus ca este alt Dumnezeu afara de El. B. E adevarat. A. Sa recurgem deci si noi, iubitule, la Sfanta Scriptura si cerce- tand cuvintele Sfintilor autori ai Scripturii, sa vedem daca vreunul din ei n-a declarat numai pe Fiul si nu L-a numit «adevarat». B. Bine zici. A. Deci indata ni se va infatisa inteleptul loan, numit si fiul tune- tului, declarand deschis : «Si stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noua priceperea sa cunoastem pe Dumnezeul eel adevarat ; si noi suntem intru Dumnezeu eel adevarat, adicd in Fiul Lui, Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata vesnicd» (I loan 5, 20). Va contribui iara§i si marele Baruh si va arata clar firea si slava Fiului, declarand si el si aproape aratand cu degetul : « Acesta este Dumnezeul nostru ; nu se va cugeta altul pe langa El. Ajlat-a toatd calea stiintei 127. De abia prin Hristos, revelat ca Fiul lui Dumnezeu prin fire, am scapat de panteism. Caci un Dumnezeu din care n-ar rezulta decat o lume creata, n-ar fi un Dumnezeu care are In Sine o viata, ci s-ar dovedi avand nevoie de o lume, deci aceasta ar emana oarecum in mod panteist din El. Hristos ne-ia aratat existenfa unui Dumnezeu care are un Fiu nascut din vesnicie din fiinta Sa, deci nefiindu-I necesara lumea, ci cre4nd-o pe aceasta din nimic si in mod absolut liber. J — sr&ntul Chiril al Alexandriei 93 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI si a dat-o lui Iacob, slugii Sale, si lui Israel eel iubit de El. Dupa aceasta s-a ardtat pe pdmdnt si cu oamenii impreund a vietuit* (Baruh 3, 37 — 38). Si ne poate ajuta si Sfantul Pavel care a vorbit de un singur Dumnezeu, de un singur Domn, Iisus Hristos (I Cor. 8, 6). Dar canta si David in Duhul : «Cine este Dumnezeu afard de Domnul ? Si cine este Dumnezeu afard de Domnul nostra ?» 128 . Deci nu s-a proclamat foarte clar si efieient glasul Sfin^ilor (autori ai Scripturii), ca Unul Nascut este Dumnezeul eel unic si adevarat ? I?n . B. E adevarat. A. Dumnezeu Tatal ni S-a adus ca singurul si adevaratul Dum- nezeu, aratandu-ni-Se Fiul ca egal cu El si nedespartit de El 13u . Nu s-ar putea vedea altul in El. Unde s-ar refugia mintea celor ce cred. daca Amandoi s-^ar elimina unul prim altul si n-ar fi in siguranta slavei dumnezeiesti, daca ar avea o fire usor de clatinat si cu totul de uzur- pat m . Oare nu ar fi drept in acest caz sa spunem ca am admite ca numai Tatal este Dumnezeu adevarat si afirma indata deosebirea de fire a Fiului si scotandu-L din atributele dumnezeirii adevarate, L-am vedea trecut in alta fire ? Daca, dimpotriva, deci I-am atribui numai Fiului numele si realitatea dumnezeirii adevarate si unit cu El n-am admite nici o alta Persoana, n-am atribui oare slavei Tatalui cele ce nu e ingaduit sa le spunem ? 132 . B. Ne atrage spre aceasta puterea unor astfel de idei. Dar poate ca adversarii vor s.pune si aceasta : daca Fiul este Dumnezeu adevarat, va trebui sa vorbiti nu de un singur Dumnezeu, ci de doi. A. Pentru cugetarea absUrida a acelora nu e nimic ce nu poate ramanea neincercat. In hula lor, ei pot merge si pe jos si pe cal. Dar soopul nostru nu este de-a arata aceasta, ci. cuvantul nostru ne in- deamna mai degraba sa marturisim ca trebuie sa credem ca din fiinta 128. Dumnezeu S-a facut Domnul nostru in Fiul Sau, care S-a intrupat ca om. Iar Baruh prooroceste clar ca Dumnezeu Se va arata pe pamant, deci in Iisus Hristos. Tot Domn II numeste pe Hristos §i Pavel, ;ai"atandu-L prin aceasta ca Dumnezeu, sau ca Stapanul nostru. 129. Spunandu-I-se lui Hristos Dumnezeul Unic, S-a aratat ca nu e despartit in dumnezeire de Tatal. Ca sunt impreuna un unic Dumnezeu. Hristos ll are in Sine pe Tatal in mod nedespartit. Nu vorbea farS sa simta graind in Sine pe Tatal si nu savarsea nici o fapta, fara sa fie impreuna savarsitor al ei Tatal. 130. Nu se putea sa nu se vada in Fiul Tatal. dacS Fiul Se manifesta ca Dumnezeu si marturisea ca in El este Tatal cu care vorbea si savarsea faptele Sale minunate. 131. Daca n-ar fi in amandoua o unica fire de neclatinat, de necoborat, ci fie firea Fiului, sau fie a amandurora, ar fi o fire nefixata in infinitatea si viafa ei nemarginita, in ce ar putea gasi oamenii siguranta vietii lor vesnice ? 132. Daca L-am socoti numai pe Hristos Dumnezeu, neavand in El pe Tatal ca Dumnezeu, spre ce ne-ar duce El ? N-ar fi si El in acest caz un dumnezeu mincinos ? DESPRE SFANTA TREIME 99 lui Dumnezeu Tatal a iesit prin nastere adevarata Fiul, ca Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, sau S-a nascut nu pentru a fi d'e o fire straina si de alt neam, ci spre a fi fiintial ceea oe se intelege ca este si Tatal, afara numai de-a fi Tata. Fiind impreuna numarat si unit cu ei, Sfantul Duh, avem o unica dumnezeire adevarata si prin fire, inchinata in Treimea cea deofiinta. B. Dar daca admitem, zic ei, ca ipostasurile sunt trei, dumnezeirea va fi cugetata intreita, dupa rationamentul cuvenit. A: Dar cuvantul invataturii tainice si adevarate nu ne-a inva^at ca este asa. Caci ne-am botezat in Tatal si Fiul si Sfantul Duh si nu spunern ca eredinta ne este in trei dumnezei, ci intr-o unica dumne- zeire, inchinata in Treime. Pentru ce coboara deci si incearca sa supuna rationamentelor omenesti cele mai presus de minte si de ratiune, cele ce socotesc ca trebuie cinstite de singura oredinta neiscoditoare ? Este cu totul lipsit de evlavie si o necredinta dusa la extrem, a intreba cu curiozitate : cum si ce este Treimea, cum este in Sine firea dumne- zeirii ? E evlavios mai degraba a voi sa intelegi drept in ce mod in Sfanta Treime este inchinata o unica fire. Consimte deci, Ermia, ca asa trebuie sa soootim si sa cugetam drept si ca potrivnicii fac un lucru' contrar credintei iscodind cu neintelegere si cu nincredere in nascocirea unor idei nebune, cele mai presus de toata mintea. B. Bine zici. Asa zic si eu. Aceasta o fac aceia^ Dar cum Dum- nezeu este Unul in noi, daca si Tatal si Fiul se cugeta in ipostasuri proprii ? A. Ca ajutor sigur in aceasta, vom lua modul deofiintimii. Ea strange dualitatea in ipostasuri intr-o imitate prezenta in ambeie si, ceea ce pare sa existe deosebit si aparte ca proprietatea fiecaruia, aduna intr-o identitate, astfel incat nu se admite duplicitatea firii simple si necompuse sub nici un raport, dar nici nu se desfiinteaza dualitatea ipostasurilor de teama de-a parea ca se pagubeste simplitatea firii. Ca intelesul deofiintimii e adevarat, o pun in lumina insesi marturiile despre Fiul, date noua de Sfintele Scripturi. Caci Tatal fiind singur prin fire si cu adevarat Dumnezeu, n-ar putea avea alt fel un Fiu, care este si El singur Dumnezeu prin fire si cu adevarat, existand intr-o subzis- tenta proprie si intr-o identitate de fire cu El, daca n-ar fi din El si in El. Dar si Fiul are iarasi in firea propirie pe Cel ce L-a nascut. Astfel se inteleg si se spun si sunt in realitate una. De aceea bunul Filip a fost mustrat, deoarece n-a exprimat prin cuvintele cele mai alese buna cunostinta ce-o a\"ea in minte. Caci desi putea privi in Fiul firea lui Dumnezeu Tatal, ei a cerut, zicand : «Doamne, arata-ne noua pe Tatal 100 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI §i ne ajunge» (loan 14, 8). La aceasta, Hristos a raspuns : «De atdta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe ? Nu crezi cSl Eu sunt intru Total §i Total intru Mine ? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut, pe Tatdl ; Eu si Total una suntem» (loan 14, 9). Si cuvantul este adevarat Deoarece Fiul a provenit din fiinlja lui Dumnezeu Tatal, exista in Tatal Sau si arata in Sine, prin identitatea firii si fiinta Celui oe L-a nascut- Si Tatal nu poate fi ounosout altfel decat prin Fiul si in Fiul, deoarece este chipul ipostasului Lui (Evr. 1, 5), facand sa straluceasca in chipul Sau propriu firea din care a iesit. De aceea socotesc ca tre- buie sa eontinuam sa spunem si noi : tot ce se spune despre Unul, se alia in fiecare, nemksorand slava nici Unuia 133 . Primul exemplu de comunitate a proprietafilor intre Tatal si Fiul : atotprezenf a B. Ce voiesti sa spui prin aceasta ? A. N-auzi, prietene, pe fericitul Pavel zicand despre Dumnezeu Tatal : «Ca sa fie Dumnezeu totul in toate ?» (I Cor. 15, 28). B. Dar ce este aceasta ? A. Mergi mai departe si priveste cum atribuie Fiului egalitatea in slava si impodobeste firea Unuia Nasoutului cu cele cu care e impo- dobit si Tatal Insusi. Caci a spus undeva despre El : «Plinirea Celui ce plineste toate in toti» (Efes. 1, 23). B. A spus-o de fapt aceasta. A. Socotesc ca oricine s-ar afla intr-o greutate incercand sa inte- leaga cum are loc aceasta. Dumnezeu Tatal umpland, dupa noi, toate, si fiind si ougetandu-Se in toate in mod potrivit Lui, nu vad unde ar mai fi loc pentru implinirea prin Fiul ia ''. Deci e necesar sa se cugete ca daca nu este fiecare in mod fiintial in amandoi, s-ar arata de prisos, 133. Nu se poate vorbi de Tatal, fara a se cugeta ?i la Fiul ; si nici invers. Nici Unul nu e fara Celalalt. Aceasta se reflects intru-n fel si la oameni. Nu poll Sntelege o persoana deplin decSt daca cunosti si pe cele cu care a convietuit. Si nici persoana respectiva nu se poate gandi la sine fara sa nu implice si gdndirea la allele cu care a convietuit. Persoanele sunt si dislincte, dar au si ceva comiin intre ele : Dumnezeu n-a facut pe nimeni si nimic in izolare, cum nu este nici In EI o izolare intre Persoane. 134. Daca Fiul n-ar fi in Tatal si invers, cum s-ar impaca o afirmare a lui Pavel ca Tatal umple toate cu afirmarea ca si Fiul le umple toate? Al doilea in- teles al expresiei : plinirea Celui ce plineste toate. Numai Dumnezeu poate da tu- turor tot ce le trebuie ca sa existe si sa coexiste intr-un fel de unitate cu toate. C5ci numai Dumnezeu are in El tot ce trebuie existentei Sale §i existentei celor create. Dar mai putem adauga si un al treile>a inteles : Toate cele create au ne- voie sa fie Intr-un fel plinite de Dumnezeu ca sa existe. Dar nu are nevoie Dumnezeu de cele create ca sa existe. Toate cele ce sunt dependente de Dumne- zeu, de puterea lui Dumnezeu In existenta lor, ne spun ca e insa cineva care nu e dependent de nimic. Acest cineva trebuie s3 fie. El este Dumnezeu. DESPRE SFANTA TRETME 101 precum se pare, plinirea lui Dumnezeu Tatal, ajungand deplin spre aceasta cea prin Fiul ; sau adauga existentelor zadarniea §i nepotrivita plinirea Fiului, fiind de ajuns Tatal mai mult decat suficient spre plini- rea tuturor. Cine ar putea arata de ee mai au trebuin^a toate, odata ce au plinirea de la Tatal ? Deci, prietene, se va arata inteleptul loan vorbind de prisos §i balbaind in desert, spunand despre Sfinti si despre Fiul : «Cdci din plindtatea Ltd noi toti am luat» (loan 1, 16) ^ ? De oe mai au inea oamenii lipsa, sa primeasca cele din plinatatea Fiului, odata ce Dumnezeu Tatal are in El in mod indestulator cele prin care poate aduce la existenta crea^ia, nemaiavand aceasta nevoie de cele ale altcuiva ? 136 B. Foarte drept ai grait. A. Daca am voi sa ne ooupam de aceasta plinire pe care o dafie- care, oare nu e clar pentru oricine ca daca sensul fiintei ar fi altul in ambii, fiecare ar savar^i plinirea in noi potrivit cu firea fiecaruia ? B. In mod necesar. A. Si daca Dumnezeu adevarat este Tatal, dumnezeiasca va fi numaidecat §i lucrarea Lui, iar Fiul decazut din dumnezeirea adevarata, nu va fi dumnezeiasca nici puterea Lui de implinire. Deci lucrarea lor de plinire in noi, ar fi de doua feluri si neasemanatoare. §i daca ar ajunge in cei ce se lucreaza spre mantuire plinirea Tatalui, fiind dum- nezeiasca si mai buna ca cealalta, pentru ce ar mai lucra in noi Fiul ? (Mai ales ca ar adauga ceva inferior, daca n-ar lucra asa ca si TatSl prin fire ? Iar daca plinirea prin Fiul ne-ar imboga$i cu un mijloc necesar 135. Avem aici un alt inleles al cuvclntului «plin3tate» (plenitudine). Un inteles semnalat §i la nota anterioara prin independenta lui Dumnezeu de nimic. Adica Dumnezeu Tatal si Fiul nu ne dau numai ceea ce plineste puterea noastra de-a exista, ci au in Ei §i o plenitudine de existenta, careia nu-i lipse^te nimic. Dumnezeul in Treime are in El viata, bucuria nemarginita, fericirea nemarginita. N-are nevoie de nimic de la alta existenta. Aceasta inseamna si ca nu e supus devenirii, El avand din vesnicie totul. Nu creste spre o stare mai inalta si nu scade spre a disparea din existenta. *Eu sunt Alia $/ Omega, Cel ce era $i Cel ce vine* (Apoc. 1, 8). De aceea traducerea francezS reda termenul «facut» din greceste cu «supus devenirii». Daca Dumnezeu n-ar fi fost totul din vesnicie, ar fi fost supus $i El unei legi a devenirii superioare Lui. Dumnezeu fiind din vesnicie far3 o cauza anterioara Lui, ci avand puterea sa fie cauza tuturor, nu poate sa lucreze nici cele ce provin din El asupra Lui, pentru a produce o devenire in El, pentru a-L face sa creasca, sau sa scada. El are in Sine totul sau tot ce poate fi, sau plina- tatea din vesnicie. El are o existenta care nu poate fi marginita de nimic, are toate formele ei supreme, are constiinta, are vointa, are iubire, deci si caracterul inter- personal, sau treimic, dar nu lipsit de o legatura afectiva intre Persoane. Unu) fiind Tatal, altul Fiul, altul Duhul Sfant care desavarseste bucuria Unuia de Altul, care largeste iubirea, nepunandu-I intr-o relatie bipersonala. 136. Sf. Chiril nu spune aici ca lumea n-ar mai avea trebuinta de Fiul, odata ce a creat-o Tatal, ci le arata adversarilor ca desi lumea a primit totul de la Tatal, totusi Tatal n-a fost singur in crearea ei. Nu dintr-o insuficienta a Tatahrl si a ceea ce se poate primi de la El lucreaza si Fiul in lume, ci pentru; ca Tatal nu e singur in lucrarea Lui, precum nici Fiul. 102 SFANTUL chihil al alexandbiei spre mantuire, ar unma sa cugetam §i sa spunem ca ceea ce este supe- rior are nevoie de ceva inferior si ceea ce-i eu lipsuri, adauga ce are mai mic la ceea ce-i superior, daca plinirea prin Dumnezeu Tatal nu ajunge peste tot sa ne mantuiasca. Dar Sipun ca a socoti si a spune ca aceasta afirmare e fara gres/eala, inseamna a se expune vinei si osandei celei mai din urma a nebuniei. Deci sa se arunce cat mai departe o astfel de aiureala. Sa judeeam si sa credem ca una este lucrarea si pli- nirea in noi prin Amandoi. Caci una este firea Lor. De fapt cei a caror deosebire intreolalta ar merge pana la a fi una cu totul, alta fata de cealalta, si la o instrainare totala intre ele, n-ar avea o lucrare identica si cu totul egala in existen^a, ca acolo unde modu'l existentei este altul va urma si o neasemanare in lucrare. B. E adevarat. Totui§i, cat a§ fi de bucuros sa aflu de la tine, cum trebuie sa se inteleaga §i sa se realizeze plinirea Tatalui si Fiului, care este una si nu diferita ! A. In aceasta nu e nici o piedica, nici vreo greutate oareoare. Cum s-ar face aceasta altfel decat prin Sfantul Duh care ne umple pe noi prin Sine de darurile dumnezeiesti si ne fiaoe partasi de firea dum- nezeiasca ? Asa spune ucenicul Mantuitorului : «Din aceasta cunoastem ca este in noi, ca din Duhul Sdu ne-a dat noua» (I loan 4, 13). B. Deci prin Sfantul Duh Cel Unul se lucreaza plinirea, sau prin Amandoi, in mod Impartit ? A. Ce te indeamna, Ermia, sa te crezi obligat sa afli cum se savar- §este prin Duhul Cel Unul lucrarea savarsjta spre implinire ? lata ce socotesc eu despre aceasta. B. Ce socotesti ? A. Iti dai seama, fara indoiala, ca daca Ei n-ar avea impreuna o fire asemanatoare, Fiul fiind fiin^ial mai mic, dupa parerea ce si-au for- mat-o, nu ?tiu cum, aceia, n-ar lucra ceva in noi in acelasi mod neschimbat orice, ducand la capat cele cugetate prin lucrarile lor. Si cum s-ar mai savarsi in noi plinirea savarsita de cei doi prin Sfantul Duh Cel Unul, ei ar intipari in noi in chip slujitor cele ale fiecaruia si ar implini in noi trebuin^a acestei slujiri, aducand in noi prin firea lor lucrarea celor doi ? 137 . B. Ai grait cu mare patrundere. Aceas'ta o gandesc si in mintea mea. 137. Daca Tatal §i Fiul n-ar avea aceea^i fire ?i deci ?i aceea^i lucrare, Sfantul Duh n-ar aduce in noi, ca Unul ce este cu Ei, lucrarea Lor, ci si-ar intipari $i El specificul Sau in lucrarea Fiecaruia din Cei doi, adusa ca slujitor in noi. Ar fi atunci trei feluri de lucrari savarsite In noi. DESPRE SFANTA TREIME 103 A. Sa indrepitam deci spre aceas-ta dialogul nostra As spune ca atunei cand o existenta prin influenza sa impune altera o participare la ea, este ou neputinta ca aceea sa nu intre intr-o comuniune de na- tura cu acele existence. Ele vor lucra astfel oa si cum ar fi egale ou aceea. O lege necesara face sa se imbine in mod fiintial existentele inzestrate cu o identitate de putere in lucrarea lor. B. Treci la niste exemple. Caci nu te pot urmari prea bine. A. Tree indata. lata soarele. El e cugetat si este in realitate aparte si parcurge un drum, in ina'ltimi, caci i s-a dat de voia Celui ce 1-a facut. Iar emitand razele sale §i atingand prin ele cele de pe pamant, introduce in ele o simtire a caldurii. Daca am voi sa cercetam ce na- tura i s-a randuit si de ce oalitate, am izbuti fara osteneala. E fierbinte si plin de foe. Aceasta ar ounoaste-o u§or oricare din cei ce s-au impar- tasit de el, aducand oa dovada raza fierbinte ce provine si se revarsa din el. B. Bine zici. Ei vor in^elege, caci nu este greu de inteles. A. Cum nu va fi deci clar eeea ce spunem celor ce au minte ? B. Despre ce voie^ti sa vorbe^ti ? A. lata : Oricare ar fi natura soarelui, ceea ce porneste din el spre •cele capabile de simtire, nu este de o alta natura. Caci cum ar fi lucrarea lui diferita de el, ca §i cand in difuzarea ei n-ar avea firea soarelui ca o radacina si ca o maica a ei ? Datorita acestui fapt lucra- rea face vadita, prin efectele ce le produce, ca are in ea toata oalitatea fiintei soarelui care o emite. B. De fapt, nu poate fi altfel. A. Sa trecem deci acum la insajfi firea Sfintului Duh. Cercetand cu multa atentyie, vom examina, fara a ne abate spre rationamente straine, chiar daca momentul ne atata spre digresiuni potrivnice lui : oare se va pune Duhul in acelasi rand cu Tatal si cu Fiul si-L vom inscrie in unica fire a dumnezeirii, sau nu ? B. Dumnezeu adevarat este unul, zic ei, Tatal si impreuna cu Ei nu numara pe nici un altul. A. Deci se va scoate, dupa ei, din adevarata dumnezeire, impreuna cu Fiul si Duhul si se va pierde in multimea celor create. Si va fi, dupa ei, de o fire cu Fiul, prin faptul de-a fi creati si de-a fi foarte departe de fiinta lui Dumnezeu Tatal. Ce fel de Dumnezeu S-a mai salasluit deci in noi, chiar daca S-a salasluit si locuieste Duhul in cei botezati ? Sa arate aceia. Despre Dumnez'eu Tatal nu vor mai spune nici ei, precum s0cotesc. Fiindca participarea la dumnezeirea, dupa fire si adevarata nu o va primi cineva niciodata printr-un Duh creat (supus devenirii in trad, franceza n. trad.), fiindca acest Duh nu e o participare - 1 04 SFANTUL chiril al alexandriei la firea Tatalui. Ramane deci sa se spuria ea in noi este singur Fiul, desi dupa ei II numeste de alta fire si strain de fiinta lui Dumnezeu Tatal, si de aceea numarat impreuna cu creatia. Deci in noi este o creatura si nu mai este Dumnezu, si creatia primeste bogatia sfint^irii printr-un Duh creat, neavand nimic de la Dumnezeu Tatal 13s . Daca ei parasesc aceste idei si se intorc spre Dumnezeu, sa ne raspunda la aceasta : va fi in noi o doime de Dumnezeu, aeestia 'ce se salaslutesc in noi, Tatal si Fiul, ca Unul si Singur ? Caci a spus Hristos : «De Ma iubeste cineva pe Mine, va pdzi cuvdntul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si vom veni la El si Ne vom face solas in el» (loan 14, 23). B. iSocotese ca nici chiar aceia nu se vor hotari sa spuna doi Dumnezei. Se vor intoarce poate spre ceea ce e drept si nepatat, admi- tand ca e un unic Dumnezeu in noi, Cel adevarat si prin fire. Dar vor adauga poate ca acesta e Tatal singur. A. Deci e neeesar sa se indrazneasca sa se spuna : Daca este in noi un Dumnezeu Tatal, Unul si Singur, Fiul nu mai aduce ceva de folos, ci mai degraba fiind de prisois, odata ce nu e Dumnezeu ade- varat, plinirea prin El va aduce doar o ingramadire desarta. N-ar. aduce nici altfel, prin eele savirsite, o frumusete cuvenlta printr-o intalnire folositoare. Caci daca sun'tem temiple ale lui Dumnezeu si nu ale mai multor dumnezei, nu ne ramane decat sa strigam catre Fiul sa iasa din inima tuturor, sau. mai degraba : De ce fagaduieste la inceput sa vina cu cineva, daca nu este nimeni care sa vina cu el, dat fiind ca Tatal este Dumnezeu prin fire sj umple irfdestulator ternplul in care vine ? Deci — caci voi repeta iarasi cuvantul despre aceasta — Dumnezeu nu va lucra in noi prin Duhul. Fiindca nu va aduce in noi imparta- sirea de firea dumnezeiasca Cel ce nu este, dupa aceia, din ea. Pe de alta parte va fi de prisos, precum se pare, sa se uneasca Fiul in noi cu Tatal Sau, si nu va fi nici o piedica de-a spune ca fericitul Pavel vor- beste gresit si in desert, cand scrie clar ca Hristos este in noi ca Dum- nezeu prin Duhul, care ne cheama prin Sine la impartasirea de dumne- zeirea cea prin fire si adevarata. B. Aceasta este o aiureala si cuvinte care merg pana la necredinta extrema. 138. Fara o Treime dumnezeiasca de Persoane, creatura ramane nesfintita %i nemantuita, pentru ca n-are prin cine se uni cu Dumnezeu. Hristos nu mai e Fiul lui Dumnezeu facut om, sau Frate cu noi, iar Duhul Sfant nu mai este raza Fiului tntrupat, venita In noi, ca raza din soare. Numai o comuniune de Persoane dum- nezeiesti poate -intra in continuare si cu noi. Un Dumnezeu monopersonal, fara iubire !n Sine, nu explica nici creatia lumii, decat dintr-o nevoie de ea, in sens panteist. DESPRE SFANTA TREIME 105 A. Vom conclude deci ca nu este firea dumnezeirii, careia ii apar- tine cu adevarat ceea ce este si se spune si urrheaza din aceasta. Iar Fiul nu e, oum zic aeeia, de alta fire decait a Tatalui, ci oa Cel iesjt din, El §i aflat in El, fiind Dumnezeu adevarat si pus in treapta identitatii de fire cu Cel ce L-a nascut. Astfel noi nu cugetam aflandu-se in noi doi dumnezei, ci Unul si Singur inchinat in Sfanta Treime. Socotesti ca trebuie sa critici acestea sau sa incerei sa spui ca nu e asa ? B. Nicidecum. Alta pilda de lucrare neimpartita : chipul A. Priveste deci, de voiesti, iubite prieten, si la Moise insusi, care foloseste pentru firea simipla si neoompusa a lui Dumnezeu un limbaj nepotrivit unei singure persoane. Pot vedea §i de aid cei ce cugeta atent in dumnezeirea cea una o Treime in ce priveste ipastasul. B. As dori sa aud ce este ceea ce spui. Explica-mi deci mai limpede. A. Oare alcatuind prima sa carte din scrierile sale, nu prezinta pe Dumnezeu ca Facator si autor al tuturor ? Dupa ei, daca Dumnezeu a schitat pe scurt facerea tuturor celorlalte, numai desipre crearea omului a spus : «Sd facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra» (Fac. 1„ 26). Si dupa un scurt interval, ce~a spus ? «Si a jacut Dumnezeu pe om. dupa chipul Lui» (Fac. 1, 27) 139 . B. Inteleg. A. Si cand unii, in nebunia lor, cugeta sa zideasca un turn inalt pana la cer, 2ice Dumnezeul tuturor : «Veniti, si, cobordndu-Ne, sa amestecam aceste limbi ale lor»( Fac. 11, 7). Cine e deci Cel ce spune si carora : «Veniti si pogorandu-Ne, sa amestecam» ? Nu se va spune, socotesc, ca unii dintre sfintii ingeri ; sau ca a avut nevoie de o mana de ajutor a lor, sau in general de consimtirea si contributia vreuneia din creaturi spre intarirea lui Dumnezeu ca sa ispraveasca ceea ce gandea. Caci dumnezeirea este atotputernica pentru orice si are in sine bogatia pentru a savarsi cu usurinta tot ce voieste si in ea este toata puterea existentelor. Precum zicem ca este intelepciunea si viata si nu ar putea sa vietuiasca ceva sau sa se impartaseasca de bunata^ile inljelepciunii, daca n-ar avea, venindu-d din, ea, daruirea acelora ca dintr-un izvor, asa socotesc ca in acelasi mod nu ar primi vreuna din existente taria spre a putea ajunge la implinirea a ceva, daca n-ar fi dus de taria tuturor la aceasta. Deci se poate spune fara greseala ca nu ingerilor si altor oarecare puteri nationale le-a spus Dumnezeu : «Veniti si pogoran- 139. Cand -descrie facerea omului, Moise prezinta pe Dumnezeu vorbind la plural. 106 sfAntul CHiRn. al alexandriei du-Ne, sa amestecam limbile lor». Ci Sfanta Treime este aceea care, printr-o simpla miscare a unicei Sale firi, S-a mdemnat, asa-zicand, pe Sine insasi spre luerarea indreptata spre anumite fapturi. De fapt era . A sti de o existenta ca este, dar nu si cum este, socotesc ca e cu mult mai putin decit a sti 143. Iisus Hristos a aratat numele de Tata al lui Dumnezeu oamenilor, facandu-Se cunoscut pe Sine ca Fiu. Prin aceasta a largit cunostinta despre ceea ce este Dumnezeu in Sine : un Dumnezeu al iubirii interpersonale din vesnicie. 143 b. Cine nu cunoa$te pe Hristos ca Fiu prin fire al lui Dumnezeu, nu cunoaste nici pe Dumnezeu ca e Tata, deci ca e un Dumnezeu iubitor, si ca glare un Dumnezeu care iube§te ?i pe oameni at&t de mult, ca a trimis pe Insusi Fiul Sau Unul Nascut sa Se faca frate ve?nic al lor, dandu-le toata fericirea iubirii Lui. 110 SFANTUL CHIRIi, AL ALEXANDRIEI de ea pe langa faptul ca este si cum este. Pentru noi deci educatia prin Lege a incetat dupa ce-a venit propovaduirea evanghelica. Aceea spunea celor vechi ca nu este decat un Dumnezeu unic, dar nu largea nicidecum firea dumnezeirii In Treimea ipostasurilor, adunaridu-Le iarasi in unitatea dupa fire. Aceasta ne-a invatat pe noi Noul Testa- ment. Daca nu e primita deci unitatea si identitatea de fire intre Dum- nezeu Tatal §i Fiul — caici revin la cele spuse la. ineeput - — , va avea loc o confuzie si o dezordine, si credinta Sfintei Scripturi nu va mai avea, precum soeotese, siguranta si stabilitatea cuvenite. B. Cum si in ce fel ? A. Dumnezeiasca Scriptura vestindu-ne ca unul este Dumnezeu prin fire, si adevarat, vom lipsi pe Fiul de aceasta cinstire, daca nu re- dam intr-un mod oarecare identitatea neschimbata in fiinta cu Dumne- zeu Tatal. Sau n-ai auzit pe sfin$ii nostri (autorii Scripturii) spunand despre Dumnezeu odata ca : «Unul este Datatorul Legii si Judecdtorub> (Iacov 4, 12), alta data ca «singur are nemurirea» (I Tim. 6, 16) ? Cine va fi deci presupus ca e singur Data tor de Lege si Judecator si ca singur are nemurirea ? B. Cu siguranta Tatal. Caci socotesc ca aceia nu vor spune altceva. A. Ca o vor spune aceasta, o stiu si eu. Caci spre aceasta tinde scopul relei lor voin^e. Deci vom socoti ca Fiul nu e Datator de Lege si Judecator si ca El e lipsit si de nemurire si are in Sine viata prccurata din afara ? Va fi supus Legii si judecatii si va fi asezat fara voie si intre muritori dupa masura firii Sale ? Dar atunci cum nu va fi o in- selaciune si o minciuna si mai rea derat acestea solia dumnezeiasca, inteleg evanghelica, care vrea sa ne convinga ca trebuie sa primim cuvintele Fiului ca adevarate ? Caci a spus : «£u sunt viata» (loan 11, 25). Totusi, dupa aceia, nu are viafa, daca numai Tatal este ne- muritor. Si ca este Judecator si ca S-a infatisat ca Datator de Lege, socotesc ca nu ai nici o greutate in a cunoaste. Caci nu L-ai auzit zi- cand odata : «S-a spus: Sa nu curvesti ; iar Eu va zic voua ca tot eel ce priveste femeia spre a o pofti pe ea, a curvit cu ea in inima sa» (Matei 5, 27 — 28); alta data iarasi; «Nici Tatal -nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului» (loan 5, 22) ? B. Da. Am auzit. Dar spune-mi, totusi, voiesti sa infruntam cu cuvantul nostru pana la capat obiectiile ce ni le opun, sau sa le lasam neluate in seama si sa se afirme fara piedica ? A. Nu, ci ocupa-te de ele cu hotarire. Aceasta va ascu^i mintea spre a se impotrivi cu mai multa putere inaintea adversarilor si a res- pinge mai cu vigoare ideile celor ce se nevoiesc sa se opuna. DESPRE SFANTA TREIME ] ] | B. Deci sa- spunem in parte si clar toate la locul lor. A. Spune cele ce socotesti ca trebuie. Si nu le voi socoti ca ale tale, ei mai degraba ca pareri ale adversarilor. B. Unul este Datatorul Legii si Judecatorul : Dumnezeu Tatal. Caci se cuvine singurei firi imparatese a tuturor sa legifereze si sa judece. Daca a ajuns §i Fiul la aceasta slava, aceasta e pentru ca Dum- nezeu Tatal consimte sa o primeasca. A. Si care om din cei ce cugeta corect nu va vedea clar ca tu te marginesti, iubitule, la cuvinte desarte, §i ingramadesti o multime ne- folositoare de ganduri desarte, daca nu se arata consimtind cu ele Scrierile sfintilor (autorii Seripturilor) ? Caci nu vom urma celor ce voiesc si obisnuiesc sa exprime nuraai cele ale intelegerii lor, ci celor ce graiesc «din gura Domnului», dupa cum s-a scris. B. Bine zici. Deci dumnezeiescul David, spun ei, isi spunea cu- vintele adresandu-se lui Dumnezeu Tatal despre chemarea neamuri- lor : «Pune, Doamne, legiuitor peste ele, sd cunoasca neamurile ca sunt oa?neni» {Ps. 9, 20) VA . Aceasta s-a implinit, sj foarte clar, si de Fiul, spunandu-ne El Insusi : «Eu am jost pus de El Impdrat peste Sion y muntele eel sfint al Lui, vestind porunca Domnului» (Ps. 2, 6 — 7). Dar Cel ce are darui de-a imparati si legiui din vointa altuia, are puterea pentru amandoua data Lui si nicidecum apartinandu-I prin fire ? A. «Treziti-va cei beti din vinul vostru» (Ioil 1, 5), s-ar cuveni sa se spuna foarte potrivit celor dezordonati in judecata : Caci fiind in chipul si in egalitatea in toate cu Tatal, Fiul a primit desertarea de buna voie, pogorandu^Se la chipul nostru si facandu-Se om (Filip. 2, 6 — 7), pentru care a imparati si a legiui nu era altceva deeat un dar. Deci deoarece s-a saracit impreuna cu noi si a imbracat din iconomie- vesmantul de rob, marturiseste ca are ca adaus ceea oe avea prin fire 145 - si se adapteaza faptelor si cuvintetor sitarii de de§ertare (de chenoza). Dar in aceasta socotesc ca nu e nimic care ar aduce o vatamare celor ce cred in El, cand privesc la momentul cuvenit al acestor cuvinte 146 . Cand deci Hristos a dat legi neamurilor, cand a venit in Sion vestind 144. Oamenii ?tiu ca sunt oameni §i nu dumnezei, traind in trupul, dar ^,i in con^tiinta lor trebuinta de-a se supune unor legi pe care nu si le-au dat ei, traind prin aceasta dependenta lor de o Putere constienta suprema. 145. Hristos roaga pe Tatal sa-I dea cele ce le avea ca Dumnezeu ca unui om, pentru a invata pe oameni sa fie ascultaiori ai legilor dumnezeiesti si sa-si traiasca cu bucurie dependenta de El. 146. Faptul ca lisus Se roaga Tatalui, nu e de nalura sa desfiinteze credinja oamenilor in dumnezeirea si in mSntuirea adusa de Ei, daca tin seama de momen- tele in care lisus Se arata comportandu-Se fata de Tatal ca un om. HI face aceasta atunci cand vrea sa-i inveie pe oameni sa se comporte si ei cu ascultare fata de; Dumnezeu. 1 J 2 SFANTUL chiril al alexandriei poruneile Domnului ? Nu cand S-a facut om ? De fapt poate vedea cineva foarte clar In scrierile lui Moise ca nu in alta vreme a fost trimis Fiul sa vesteasca porunca Domnului celor din Israel, decat atunci cand a imbraeat saracia noastra si Stapanul proorocilor S-a numit Prooroc si Cuvantul care este in sanul Tatalui S-a aratat intre cei de pe pamant. Caci a zis odata Dumnezeu, pentru a-1 asigura pe preasfantul Moise despre aceasta : «Prooroc voi ridica lor din mijlocul jratilor lor, ca pe tine. ££ voi da cuvantul Meu in gura Lui si va grai lor cum li voi porunci Lui» (Deut. 18, 18). Deci, iubite prieten, cand nu avea inca insotirea cu trupul, cand nu era inca unit mai presus de minte si in mod negrait cu firea omeneasca, Fiul a putut fi cugetat Frate cu cei din Israel si a odraslit dintre cei de pe pamant ? Sau nu e mai bine si mai adevarat sa spui ca a fost numit Frate §i pus in rolul lui Moise, adica de pedagog si a venit din trebuinta de-a legiui si de-a implini o lucrare slujitoare, cand, manat de slava suprema ce-I era proprie prin fire, S-a pogorat in vremea cand era de trebuinta prin desertarea de buna voie ? M/ A. Foarte bine ai spus. Tu stii ca si eu gandesc asa. B. Deci daca s-ar hotari cineva spre ceea ce e potrivit fiecarui limp, nu ar cadea, socotesc, intr-o minte abatuta si intr-o inima sucita si i-ar ramane putinta de-a intelege drept cuvcintul adevarului. Dar la cele ce le-am grait, as mai adauga si aceasta : intelegem ca se atribuie pu^ina imiportanta sau nici o obligatie de-a vedea corespondenta intre fiecare din cele insemnate in de Dumnezeu insuflata Scriptura si timpul cuvenit si foarte potrivit. Dar ce impiedica, chiar daca se cugeta la 'Cuvantul Unul Nascut al lui Dumnezeu inca nedevenit ca noi, sa se spuna ca El a murit pentru ca a suportat crucea §i cele ale ei ? 148 Sau sa se stie ca aceasta se va intampla inca din cele spuse inainte de-a se mni cu trupul ? Iudeii L-au batjocorit astfel fara evlavie, facand si spu- nand cele ce nu se potriveau decat nebuniei lor. Dar si Hristos a spus undeva, ca si cand ar fi patimit deja :. «Spatele Meu l-am dat spre batai, obrajii Mei spre palmuire, fata Mea n-am intors-o de catre rusinea ■scuiparilor» (Isaia 50, 6). Deoi nu socotiti, a^a cum se cuvine, ca fapta 147. Chiar slava supremS a Fiului L-a urmat la venirea in randul oamcnilor, 5tiind ca numai dSndu-le o astiel de pilda ii poate inal(a din nefericirea' in care se gaseau, la vesnica fericire in comuniune cu Dumnezeu in Treime. Smerenia benevola a Celui Mare nu e contrara slavei ce o are. 148. Cei ce nu credeau ca Hristos este Dumnezeu intrupat, puteau sa nu dea importanta faptului ca El savarsea fapte smerite, pentru ca asa o cerea momentul iconomiei Lui ce urmarea mantuirea oamenilor. Dar ce-i impiedica, intreaba Sf. Chiril, sa vada ce se spune de El, inca pana nu era intrupat, ca a primit moartea pe cruce cu voie ? Nu s-a vazut in acestea ca nu le-a suferit ca Unul ce nu era numai om ? DESPRE SPANTA TREIME 113 nebuna si de ras a nu gandi ca acestea au fost suportate de Fiul la vremea cuvenita, adica in cea a vietii in trup ? B. Asa este. A. Dar lasand cuvantul despre aceasta, sa trecem la tema prezenta, daca-ti place. B. La care ? • •■ A. Sa trecem, zic, la o cercetare stransa, ca sa aflam exact, in- treband pe adversari, daca faptul de-a fi fost inaltat Imparat si Legiui- tor a facut pe Fiul sa fie si una si alta dupa fiinta. B. Nu, nu acest fapt socotesc eu ca ar spune ei ca L-a facut pe Fiul acestea. Caci chiar de-ar aiuri cineva fara masura, n-ar cadea in lndrazneala sa spuna ca a fi fost pus intr-o astfel de treapta I-a dat fiinta. Ci vor spune poate ca a fi fost asezat in ea dovedeste firea celui •asezat. Caci nu primeste de la altul ceea ce Ii este propriu prin fire. A. Deci, o, bravilor, le vom spune iarasi : cugetati si iubi^i prea putin dogmele drepte. Va dovediti mai degraba inclinati cu usurinta spre abatere si ratacire. Precum a$i uitat repede si ca >trebuie sa potri- viti cele din Scriptura momentelor cuvenite si sa lasa^i timpului intru- parii cele ce nu sunt foarte potrivite lui Dumnezeu, chiar daca se vor- beste desipre Unul Naisiout. De aceea, deoare'ce neabatandu-va total de la rationamentele care conduc la dreapta credinta, nu spuneti ca fiind pus Fiul intr-o situat;ie ca aceasta, i-a constituit fiinta, ci ca ea a indicat doar un fapt. Dar atunci ce va impiedica de-a socoti si zice ca Fiul fiind fiin^ial Imparat si Legiuitor, Dumnezeu Tatal a voit oa sa Se arate celor de pe pamint ca ceea ce este ? Si nu spun ca a inceput sa im- parateasca, ipentru ca El s-a aplecat spre trebuin^a de-a le randui legi si de a-i face sa vrea sa se supuna sceptrului Sau pe cei ce cazusera de sub puterea si stapinirea Sa prin ratacirea politeista. Caci as socoti cu totul absurd a spune ca Cuvantul Tatalui, hotarand sa intelepteasca unele existente, a fost chemat prin bunavointa Celui ce L-a nascut sa inceapa a legiui si a nu socoti ca este Legiuitor ca Dumnezeu 14!) . Intr-o •casuta intunecoasa si plina de pacla, in care multa vreme n-a patruns lamina razelor soarelui, nepermitandu-le intrarea, apoi intamplandu-se aceasta, indata~ a patruns lumina §i s-a alungat intunericul si lumina neobisnuita zambeste in acele locuri. Daca ea ar avea glas. ar si povesti oamenilor luminati ca e trimisa de soarele care a nascut-o spre a se revarsa si in acel loc si a lumina pururea cele stapanite de intuneric. 149. N-ar fi putut fi facut Hristos Datator al legilor supreme, daca n-ar fi fost "Dumnezeu, sau Supremul Legiuitor prin Sine. Cine e supus unor legi, nu poate institui legile fundamentale ale creatiei. Cel dependent nu-si poate arata suverani- latea suprema in aceasta. S — Sfantul Chiril al Alexandriei 1 j 4 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI S-ar considera deci ca s-a ajuns pentru prima data la firea luminii, cand a patruns inlauntru ? B. Desigur, nu, dupa mine. Caci era totdeauna lumina. A. Pentru ce deci aceia ne opun ca pe un zid de netrecut afir- matia ca Fiul a fost instituit legiuitor sau imparat de catre Dumnezeu Tatal ? Faptul acesta nu ne da nici cea mai mica indicatie ca Fiul a inceput abia atunci sa fie facut partas la slava de-a da legi, pe care o avea El prin fire, deci ca mul^imea neamurilor va trebui de acum sa se supuna legilor Lui, binevoind la aceasta si consimtind Dumnezeu Tatal, dupa ce in timpurile si vremurile dinainte Israel singur se afla sub jugul legilor dumnezeiesti. B. Dar daca trebuie sa li se demonstreze clar ca Fiul a fost Datator de legi, cum s-ar putea face aceasta de catre noi si de unde am putea mcepe ? A. Celor mai nepreten^iosi, socotesc ca ar putea sa le ajunga ceea ce am spus adineauri. Dumnezeu spune clar in privinta legilor si a celor randuite celor vechi ca la ele si din ele nu trebuie adaugat sau inlaturat nimic, ca nu se cuvine decat naturii ca imparateasa a univer- sului sa adauge la ele sau sa inlature din ele ceea ce vrea. Dar Fiul a legiferat in sensul ca a abrogat porunca veche ca nefolositoare si a in- trodus-o pe cea noua, adica pe cea evanghelica. Si aceasta a facut-o nu ca un Legiuitor trimis, ci prin puterea Lui dumnezeiasca 15 °. Aceasta afirmatie o pecetluieste si inteleptul Pavel, scriind : «Cu iudeii, ant fost ca un iudeu, ca sd cdstig pe iudei. Cu cei de sub Lege, ca unul de sub Lege, nefiind eu insumi sub Lege, ca pe cei de sub Lege sd-i cdstig. Cu cei ce n-au Legea, ca unul fdra Lege, desi nu sunt fdrd legea lui Dumnezeu, ci avdnd legea lui Hristos, ca sd cdstig pe cei ce nu au Legea» (I Cor. 9, 20 — 21). Observa cum, respingand ideea de-a fi fara lege, zice ca este sub legea lui Hristos, atribuindu-I Lui slava care este a Ambilor si ca lui Dumnezeu prin fire atribuindu-I puterea excep- tionala de-a legifera. Caci cand, deci, dupa cuvantul Sfantului (Pavel) nu e fara leege eel ce este sub legea lui Hristos Dumnezeu, ce rationa- mente L-ar mai scoate pe Fiu din calitatea de Legiuitor si Dumnezeu ? B. Nici unul, precum socotesc eu. A. Ar putea adauga cineva la cele spuse si aceasta. B. Ce? A. Socotesc ca n-ar putea arata cineva ca Dumnezeu Tatal n-a legiferat in mod special si singur nici celor vechi si nici celor de dupa ei, 150. Prin legile din Vechiul Testament (cele 10 porunci), Dumnezeu a restabilit ceea ce era inscris de El in insa$i firea oamenilor. Hristos a dat legi care ridica. pe om mai presus de forta sa, indumnezeindu-1 prin impiinirea lor. DESPRE SFANTA TREIME ]J5 ci va putea vedea foarte usor ca a facut-o impreuna cu Fiul si prin Fiul. Caci unde si cui a dat legi Tatal, tacand §i lipsind Fiul ? 151 B. De fapt, injeleptul Pavel le scrie ca «odinioara Dumnezeu a grait parintilor prin prooroci» (Evr. 1, J). Iar Moise a spus celor din Israel iarasi : «Domnul Dumnezeul nostru ne-a grait noud in Horebr> (Deut. 1, 6). A. Foarte bine, iubitule. Sfin^ii (autorii Scripturii) punand pe seama Persoanei lui Dumnezeu Tatal grairea aceea veche in' umbre, putem sa aratam ca ea era cuvantul propriu al Fiului. Caci El n-a venit pentru a desfiinta Legea, nici pentru a respinge cele ale proorocilor, ci pentru a duce mai degraba la implinire pe prooroci §i Legea. «Caci vd spun voud, zice, ca nici o iota sau o cirtd nu va trece din Lege pand ce nu se vor implini toate. Cerul si pdmantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Matei 5, 18). Observi cum, spunand ca toata Legea tre- buie dusa pina la capat, spre a arata toate ale ei adevarate, El a declarat ca ea era cuvintele Sale ? Dar ll poate vedea cineva spunand si in alt loc in mod clar printr-unul din sfin^ii prooroci : *Eu insumU Cel ce vd grdiam, sunt de fatd» (Isaia 52, 6). «Caoi Eu M^am faout om si am fost in chipul vostru, Eu care va graiam odinioara, desi era Dumnezeu Tatal eel care graia prin sfintii prooroci». Iar ca Celui ce are slava de Legiuitor, li apartine numaidecat si trebuin^a de-a fi Judecator, si ca atare va supune pe cei ce ll dispretuiesc, pe cei ce se abat de la ceea ce s-a randuit spre ceea ce le place lor, nu e nici o indoiala. B. Sunt cu totul de acord. Fiul este viata prin Sine Insu§i ? A. Deci chiar daca s-ar spune ca unul este Legiuitorul si Judeca- torul, si anume Tatal, nu va cadea in nici un fel nici Fiul din slava adevarata a Ambilor, dat fiind ca nimic nu-L sooate din identitatea dupa fire cu Dumnezeu Tatal. La fel socotesc ca daca se spune ca singur Dumnezeu Tatal are nemurirea, aceasta demnitate se va afla in mod fiintial si in Fiul si va fi impreuna numit numaidecat nemuritor, sau nemurirea insasi prin fire. Si impodobit cu maririle Nascatorului, va fi impreuna inchinat cu El de noi insine §i de sfintii ingeri. Iar daca aceia ar spune ca nu e asa, si ne vor acuza de un basm mincinos, desi pro- povaduim numai adevarul, sa explice ceea ce urmeaza. B. Ce? 151. Singur Dumnezeu are prin Sine calitatea ?i puterea de-a impune creatief legi, dupa care aceasta se conduce prin constitutia data ei, dar si prin vointa. Dumnezeu este deasupra legilor, caci e deasupra creatiei. De El depind toate prin legile date lor (existentelor), fara de care nu pot exista. 116 SFANTUL CHIBIL AL ALEXANDRIA A. Intai, daca eel lipsit de viata si de nemurire, neavand acestea de la sine, este numaidecat muritor si are puterea de-a vie^ui ca un dar de la altul ? B. De fapt, eel ce nu e nemuritor prin fire, este muritor in potenta. A. Pe linga acestea, sa mai raspunda la aceasta : ce se intelege prin lucrarea vietii, in raport cu existentele care sunt lipsite de via^a ? B. Evident, ca o lucrare vivificatoare (o lucrare ce face pe cineva viu), precum lucrarea luminii este aceea de-a lumina. A. Bine zici. Dar- daca cineva ar soeoti ca via|a e vivificata de alt- ceva, precum si lumina e luminata de altceva, ti-ar parea ca judeca drept ? B. Deloc. Acela a cazut mai degraba din judecata corecta, spu- nand ca ceea ce e vivificat (adus la via^a) este ' prin altceva. A. Deci cand Unul Nascut vine intre noi zicand : «Eu sunt invierea si viata» (loan 11, 25), trebuie presupus ca aceasta pretinsa viata e Jipsita de nemurire 152 ? B. Nu e lipsita. Eu ii declar nemurirea (invierea). Caci aceasta este viata prin fire. A. Deci Dumnezeu Tatal avand singur nemurirea, cum o poate avea si Fiul ? Socotesc ca realitatea unita^ii se arata in Amandoi, s.i anume foarte usor, ca via^a este in Ei fiin^iala si nemurirea tine de firea Lor, ca nu este un bine adaugat. Iar daca ei ar soeoti, cugetand aiurit, ca pot spune despre Fiul ca este strain in Dumnezeu Tatal si taiat de El intr-o alta fire proprie si nu e Dumnezeu cu adevarat, dar totusi este ne- muritor prin fire, mai bine zis viata prin Sine, oare nu are insusirile care se cuvin numai firii dumnezeiesti si negraite §i care sunt laudate de noi si de sfintii ingeri ? Nu vor spune deci ca ele exista in El, ca in unul ce se afla intre fapturi, dupa parerea lor prosteasca ? B. In ce mod ? A. Socotesc ca numai Cel ce este prin fire si cu adevarat Dumne- zeu poate sa nasca viata si sa fie viata — si §tiu ca aceasta ar spune-o si ei. Daca deci este aceasta Tatal prin fire, dar Fiul a cazut, dupa ei, din identitatea cu El prin fire, dar aflandu-Se in aceasta treapta de umilinta, totusi El Se declara pe Sine viata si atribuie firii Sale cali- tatea exceptionala a fiintei Tatalui, cum nu este adevarat ceea ce am 152. Hristos daca n-ar fi viata care a Invins moartea, cum ne-ar putea da noua viata ? Arienii nesocotindu-L Dumnezeu avand viata in Sine, nu-L pot ad- mite ca pe Cel ce ne poate da noua viata fara moarte. Cel ce e plinatatea de- savar?ita §i Datatorul suprem al legilor, independent de nici o alta putere, tre- buie sa fie si Viata prin Sine, sau Izvorul suprtem al vietii de orice fel. $i ar trebui sa fie Cineva care e toate acestea. Altfel nu s-ar putea explica peste tot existenta si formele ei. DESPRE SFANTA TREIME 117 . I,, ■ ■ ■* spus : ceea ce e propriu firii negraite, coboara la eel ce nu este din ea, ci e impreuna cu altele, la o existenta prin f acere ? Caci intre • cele ce sunt crezute ca existand, trebuie cugetat inainte de toate Dumnezeu si dupa aceasta creatiunea. Intre ele nu este nimic altceva. Sau nu e ade- varat ceea ce am spus ? 153 B. E adevarat. A. Daca deci Fiul este de alta fiinta si nu in ce zic ca este Tatal, cum s-ar intelege una si nediferita lucrarea prin fire a celor ce sunt in aceasta diversitate, dupa modul lor de existenta ? «Caci precum Ta- tal da viata, asa si Fiul face vii pe cei ce voieste» (loan 5, 21). B. Da, zic ei, Fiul este viata si totusi a zis : «Precum M-a trimis pe Mine Tatal eel viu si Eu sunt viu prin Tatal» (loan 6, 57). Deci via^a este prin Tatal. A. Deci, o, vitejilor, vom admite ca Fiul Insusi e facut viu de catre Tatal, impreuna cu eeilalti si cu cei ce au viata din afara, introdusa si daruita ? Sa fie asezat deci si Fiul in randul celor ce mor ? Caci ceea ce vine din afara se pierde si cele ce le dobandeste cineva, se pot vinde prin vointa, cand nu se men^ine statornic prin legile firii. B. Dar cum L-ar socoti cineva ca vietuieste prin Tatal, daca este si El viata prin fire ? A. De fapt aceasta este dovada demnitatii ce-o are din Dumnezeu Tatal si semnul exact al identitatii dupa fire. B. Ce vrei sa spui ? A. N-a spus clar ca primea viata de la Tatal, ca «viez prin Tatal» ? B. Si ce este aceasta ? A. Celui ce are firea proprie lipsita de nemurire si viata, ci o cas- tiga ca un adaos de la altul, i s-ar fi cuvenit, socotesc, sa fi spus in chip drept : « Tatal mi-a dat viata». Dar Celui ce stie ca viata I-a venit din viata si are ca rod al fiintei nemurirea, li este propriu sa spuna : «Viez prin Tatal». De fapt, daca odrasla omului, fiind nascut ca o existenta rationala dintr-o existenta rationala a tatalui propriu, zice : -sunt rational prin tatal» sau, pentru a folosi o alta pilda : caldura ce se raspandeste in afara dintr-un foe, daca ar avea glas, ar zice : «raspandesc caldura prin focul din care sunt», n-ar da impresia celui ce are minte ca 153. Nu se pot atribui calitati dumnezeiesti unei creaturi prin fire. Daca Hristos e creatura, nu I se poate atribui oalitalea de-a fi viata prin Sine. Deci nici nu- este supremul izvor a] viejii. Ca atare e supus si El descresterii, ca unul ce e marginit. Si aceasta descrestere poate inainta pSna la moarte. Numai Cei ce are totul prin Sine, si nu de la o cauza deosebita, poate ram&ne prin Sine in viata nesfarsita. Observam mereu aceeasi nesocotire a granitei Intre necreat si creat. Dumnezeu eel necreat naste un Fiu creat. E aceeasi boala panteista de care sufera toate filosofiile si religiile pagane. 118 sfAntul chiril al alexandriei a primit caldura de la oele ce au f irea astfel si nu de la sine insusi, sau ca este introdusa si daruita de la cele ce au aceasta calitate ? B. Asa se pare. A. Deci Fiul e viu prin Tatal. Caci ca via^a S-a nascut din viata Tatalui, fiind Dumnezeu ca si Cel ce L-a nascut. Ca garant al cuvinte- lor mele voi lua pe preainteleptul loan, care a scris astfel despre El : «Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noud pricepere ca sd cunoastem pe Dumnezeu Cel adevarat ; si noi suntem in adevaratul Iisus Hristos, Fiul Lui. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata ves- nica» (I loan 5, 20). Ai ceva mai clar sau mai puternic spre respingerea ideii ca Fiul este altfel decat este Tatal prin fire ? Nu este Fiul inferior Tatalui pentru ca a primit acest nume B. Nimic, precum socotesc, nu e mai curat ca acest cuvant, care opune o atat de puternica marturie adversarilor nostri. Totusi, cand e numit Fiul Dumnezeu adevarat, ei rad indata §i spun ca nu e Dumne- zeu adevarat, ca I s-a daruit acest nume prin voia Tatalui. Caci a spus, zic ei, dumnezeiescul Pavel ca : «Dumnezeu L-a preainalfat pe El si I-a daruit Lui nume mai presus de orice nume» (Filip. 2,9). A. Voi spune si eu ca I s-a daruit nume mai presus de tot nu- mele, precum stii. Dar voin^a de-a se opune in mod neserios cuvin- telor teologilor (autorilor Scripturii) nu o socotesc proprie unei bune intelegeri, ci mai degraba o intreprindere gresita a unei cugetari de- cazute si aiurite. Sunt indurerat de ratacirea usurateca a adversarilor, care nu se silesc deloc sa ia in seama motivul daruirii acestui nume, ci cauta cu lacomie orice cuvant care li se pare opus cinstei si slavei de Fiu, decit care nu e nimic mai inalt. Dar Scriptura de Dumnezeu in- suflata nu stabileste nici un alt timp al daruirii Lui decat acela cand : «In chipul lui Dumnezeu Tatal fiind Unul Nascut, nu rapire a socotit sa fie intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine chip de rob ludnd ; si intru asemanare omeneasca facdndu-Se si in infatisare de om afldn- du-Se, S-a smerit pe Sine, facdndu-Se ascultator pdna la moarte, si incd moarte de cruce. De uceea si Dumnezeu L-a preamdrit pe El si l-a daruit Lui nume mai presus de orice nume, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sd se piece, al celor ceresti si al celor pdmantesti §i de sub pamdnt si toatd limba sd dea marturie ca Domn este Iisus Hristos spre slava lui Dumnezeu Tatal» (Filip. 2, 6 — 11). B. Deci ce este aceasta ? DESPRE SFANTA TREIME 1 J g A. Socotesc ca este o carare simpla si neteda ce conduce la adevar pe cei ce voiesc sa cugete drept. Intelegi, iubite prieten, ca motivul pentru care a primit ca un dar numele mai presus de orice nume a fost asa-zisa desertare (chenoza) si smerirea din iconomie pana la noi a Cuvantului &t . Iar daca se descopera ca primirea darului e pe masura desertarii, apare clar ca cele dinainte de desertare . nu au nevoie de primirea acestui dar, deoarece avea prin fire ceea ce era, adica in chipul lui Dumnezeu Tatal. Si daca El S-a smerit pe Sine, venind de la © stare inialta mai. presus de toate, la una mai de jos, inaltandu-Se, Se intoarce la ceea ce era, nu ridicandu-Se la o cinste si slava straina, ci la cea proprie de la inceput. Si daca tin mult sa afirme ca Fiul a fost ridicat la o cinste si slava neobisnuita, primind numele mai presus de orice nume ca dat de Tatal, nimic nu-i va retine, in acest fel de-a ju- deca, de-a incerca sa inteleaga in mod invers taina iconomiei cu trupul si de-a preface acest fapt in contrariul. Si o voi spune cum : daca nu in urma desertarii a primit Fiul (ceea ce a primit), ci aceasta s-a in- tamplat mai degraba fara a Se deserta din cele ce-I apar^ineau fiintial, timpul unei mai adevarate desertari ar fi fost inainte de desertarea reala, iar timpul de inaltare si de slava ar fi fost acela cand se spune, nu stiu pentru ce, ca S-a desertat. Caici atunci a dobandit cele mai presus de fire si de masura, ce-I erau proprii si S-a saltat in mod ne- asemanat, in cele neasemanat superioare celor dinainte. Pentru a fi deci de acord cu aceasta situatie si cu parerea ta, s-ar cuveni sa gandim ca numele mai presus de tot numele I-a fost dat Fiului in momentul in care dupa ce S-a inaltat cu o infatisare asemanatoare cu a noastra |:>5 , a fost inscris ca Fiu al lui Dumnezeu, ca unul dintre noi, deci a fost primit cu noi si pentru noi, Fiul adevarat, ca si noi, din cauza Lui, sa fim ridicati ca fii ai slavei mai presus de fire si sa fim facuti partasi ai slavei Lui dumnezeiesti. Sau nu socotesti ca explicarea noastra se misca in ade- varata directie ? B. Ba da. Caci asa este. 154. Cobor&rea de sus prin smerenie pana la noi a fost motivul numelui mai presus de toate ce I s-a daruit Cuvantului ca om. Deci prin acest nume se arata readus si ca om la ridicarea de la o treapta careia nu i-a premers slava cea mai inalta. I-a dat acest nume preaslavit pentru ca prin el sa ne ridice la adevarata Lui cunoastere ca Dumnezeu iubitor si deci intr-un fel la participarea noastra la ea. I-a dat in El omului nume de Fiu ca sa fim si noi, cei uniti cu El, fii prin har. Coborarea lui Dumnezeu la treapta de om a fost una cu ridicarea omului la treapta de Dumnezeu. 155. Sf. Chiril foloseste si ideea ca Hristos S-a inaltat prin smerenie la treapta de Fiu, cum socoteau arienii, dar vede aceasta inaltare pentru El ca om, nu pentru £1 ca Dumnezeu. 1 20 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI { , A. Dupa o cercetare matura, ridicandu-ne mai sus de ideile lor rau voitoare, vora pastra neatinsa slava Unuia Nascutului, desfiintand ra- tionamentele lor absurde si utoatd trufia ce se inaltase si tot gdndul il vom robi ascultarii de El» (II Cor. 10, 5). Iar daca n-avem curajul sa f acem aceasta, va trebui sa primim biruinta barfelilor lor si vom opri pe Unul Nascut sa fie Dumnezeu adevarat si vom spune ca El nu are nume mai mult ca noi. B. Explica-mi aceasta, sau sovaie^ti sa o f aci ? A. O voi spune cu toata inima. Nu sovaiesc deloc. Oare nu e ade- varat a spune ca daca I s-a daruit nume mai presus de tot numele si I s-a dat ca ceva adaugat numirea de Dumnezeu, poate cadea din ea candva ? Caci ceea ce este dat ca un adaos nu e cu totul de neclintit. Ba s-ar primejdui si Tatal Insusi, venind la aceste ganduri, pe care nu e in- gaduit a le spune. Caci ar fi mai mi-c decat Fiul si ar fi mai presus decat firea celui ce L-a nascut, Cei ce, dupa ei, este inferior, mai bine zis, Cel ce nu are decat o aparen^a a slavei dumnezeiesti si e laudat prin onoruri mincinoase, daca tot ce are cu adevarat de la Dumnezeu este numai o simpla numire. B. Ce cumplite absurditati nu ne descopera aceasta explicare ! A. Cu adevarat, cumplite, dar trebuie aratate. Caci uneori cu- noasterea a ceea ce nu e drept indeamna la cautarea cu tarie a ade- varului. Daca deci, cum socotesc ei, Fiul a primit de la Dumnezeu Tatal ca o rasplata a desertarii numele mai presus de tot numele, inainte de timpul acestei desertari, trebuie sa se cugete in mod adevarat ca a i ost lipsit de el, daca se arata iimbogatit in timpul ei cu acest har adaugat si usor de pierdut. Apoi, cum era in chipul si egalitatea cu Dumnezeu Tatal, pana sa suporte desertarea de buna voie si sa binevoiasca sa pri- measca chipul si masura robului ? Caci n-a socotit ca o rapire a f i deopotriva ca Dumnezeu, desi ii era cu putinta sa o faca. Daca spunem ca Fiul Se afla si inainte de timpul desertarii in chipul si in egalitatea cu Tatal, dar ca, dupa ce S-a desertat si dupa ce S-a inal^at, a fost ri- dicat la onoruri si la masura superioara slavei ce se afla in El, atunci El a depasit si pe Tatal Insusi ? B. Cat de aapra este concluzia ! A. E adevarat. Dar in planul rationamentelor. Daca Fiul a castigat ceva superior primind un nume mai presus de orice nume, El a sfost ridicat in cele ale Lui la o treapta superioara si a intrecut firea lui Dumnezeu Tatal. Aceasta ne-a aratat-o cuvantul aspru de adineauri. Iar daca n-a fost ridicat la o treapta superioara prin ceea ce a primit, darul acesta nu i-a adus nimic. Si atunci nu s-ar dovedi stapaniti de prostie si minciuna cei ce neaga ca au impins nerusinarea pana la a DESPRE SFANTA TREIME 121 indrazni sa spuna ca firea dumnezeirii negraite nu intrece decat foarte putin, ca sa nu spunem deloc, firea creata ? Ea contribuie, dupa ei, prea putin spre a o ridica la o mai mare stralucire, chiar daca ar imbraca vreuna din existence cu proprietatea ei. Dar a cugeta asa, este propriu nebuniei. Bunatatile lui Dumnezeu au o negraita valoare si ele ridica la o inaltime suprema. Dumnezeu Taital Se arata deci mai mare decat cele create si mai mare decat cele ce le distribuie. B. Dar daca n-ar f i asa, ce ar urma din aceasta ? A. Fiul era in chipul care II facea egal cu Tatal inca inainte de desertarea Lui. Prin slava ce-o avea, nefiind intru nimic inferior Ta- talui, a fost, dupa ei, si mai ridicat si mai inal^at, primind un nume mai presus de tot numele 15S . Dar in aceasta nu se cuprind o gramada de blasfemii salbatice si o absurditate a gandirii care ii arata intrecand toata prostia ? B. Sunt cu totul de acord. A. Dar ar fi, socotesc, si o alta cale prin care s-ar ajunge, foarte drept, la osandirea nebuniei lor. Daca Fiul S-ar sti pe Sine ca nu poarta decat numele dumnezeirii, fara sa fie fructul firii dumnezeiesti,. ce L-ar oonvinge "sa spuna : «£u sunt adevarul» ? Caci ceea ce este fals, nu e adevarat, si ceea ce are o aparenta de frumuse^e exterioara si adaugata, nu arata ceea ce este prin fire. Aceasta a kitrodus prin in- drazneala o aparenta de adevar, dar nu este asa cu adevarat si isi va descoperi ca atare lipsa de justete a rationamenitelor. Dar pentru ce,. nefiind Dumnezeu nu S-ar fi clasat printre dumnezei prin adoptare ? Pentru ce S-ar socoti deosebit de multimea de sfinti, inai^andu-Se la o treapta proprie, inaccesibila nici unei alte persoane, zicand : «(Legea)< numeste dumnezei pe cei catre care a fost cuvdntul lui Dumnezeu — si Scriptura nu poate fi desfiintata — dar despre Cel pe care Tatal L-a sjintit si L-a trimis in lume, vol ziceti : Hulesti, iiindca am spus : Fiul lui Dumnezeu sunt» (loan dO, 35- — 36) ? Daca aceia au fost numiti dumnezei pentru ca si-au insusit cuvantul si au primit in suflet cu- vantul lui Dumnezeu, cum n-ar fi Dumnezeu Cel prin care aceia sunt dumnezei ? 157 . Calci «Dumnezeu era Cuvdntul», dupa cuvantul lui loan. 156. «Un nume mai presus de orice nume» nu e un nume mai presus de Dum- nezeu, ci aceasta se polriveste cu adevarat lui Dumnezeu. Caci un nume intre alte nume este un nume potrivit creaturii. Prin numele ei, orice creatura e de'inita printr-o distingere de altele, deci se arata marginirea ei. Dar Dumnezeu are un nume care II distinge de alte creaturi, de multimea altor nume. El are un nume deasupra numelor fapturilor marginite. Are un nume care nu-L putea defini, limita fata de alte existente. Are numele «Nemarginitului». Dumnezeu are un «nume», dar acest nume e mai presus de orice nume. Nu poate fi definit prin nume. 157. Sfintii autori ai Scripturii, Apostolii, Proorocii sunt sfinti pentru ca slu- jesc lui Dumnezeu cel prin Sine (lui Hristos), propovaduindu-I cuvantul. Acesta e Dumnezeu prin Sine, prin unitatea de fiinta cu Tatal, nu printr-un simplu nume.. 122 sfAntul chiril al alexandriei Acest «era» nu arata o slava mai noua, unita cu El, ci mai veche decat tot timpul. Acest «era», a fast vreodata cand nu era, sau la ce sfarsit va .ajunge ? Nu va merge pururea mai departe, nere^inandu-L nimic pe drumul Sau, si nu stie sa daruiasca nici unui timp vreo vechime ,anterioara, ci Se gandeste sa inainteze dincolo 'de orice inteles al timpului. B. Bine zici. Caci era pururea mai presus de timp. A. Iar dumnezeiescul Pavel n-a impodobit cu demnitati mincinoase ■pe Fiul, ci L-a stiut fiind Dumnezeu prin fire, legandu-L de Dumnezeu Tatal printr-o unire dupa fiinta si fire. B. In ce mod ? A. El scrie asa : «Caci desi sunt in cer si pe pamdnt dumnezei multi :si domni multi, pentru noi este un singur Dumnezeu Tatal, din Care sunt toate, si un Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate» (I Cor. 8, 5 — 6). Deci daca stia ca se cuvine sa fie numarat intre dumnezeii dupa har, de ce nu L-a asezat intre ceilalti, ci ne-a indicat un singur Dumnezeu si Domn pe Tatal ? Si de ce aratand Domn pe fiecare in parte, numele dumnezeirii a socotit ca trebuie sa-1 dea Tatalui, iar nu si domniei Fiu- lui ? Dar socotesc ca e intelept si necesar sa se cugete ca nu trebuie sa se scoata nici din dumnezeirea dupa fire si adevarata, puterea de-a sta- pani si domni toate, nici din domnia adevarata a departa firea dumne- zeiasca. Dimpotriva, ambelor li se potriveste fiecare din acestea, chiar daca sunt indicate aparte. E o dovada clara a dumnezeirii celei una a fi incununata de fiecare deplin cu insusirile firii pe care ie are fiecare si cu egalitatea marturisita prin identitatea nesfasiata, care nu primeste in ea nimic strain. B. Cum se poate aceasta ? Filiatia prin fire sau adoptiva si ca dar al Sfantului Duh A. Daca ai fi intrebat daca atribui Fiului filiatia fiintiala si prin lire, sau numai prin vointa Tatalui, cum o admite cineva si pentru noi, sce-ai spune, Ermia ? B: As spune ca El are © filiatie fiintiala, dar dintre adversari n-ar spune cineva ca este asa. A. Nu, de fapt si ei ar adauga ca suntem fara minte si ne-am deser- tat de ratiunea care vede drept. Si spune-mi, pe cine din cei ce s-au hotarat sa nu fie de acord cu ei, nu-1 dispretuiesc cei ce au ajuns la atata grad de nebunie si de cugetare nestapanita, incat gandesc ca Fiul trebuie socotit ca adaugat intre ceilalti, desi, rusinandu-se de nascocirile lor, DESPRE SFANTA TREIME 123 fac pe sustinatorii adevarului pe care 1-au alterat, si atribuie Fiului o slava deosebita, inaccesibila altora, §i-I acorda o cinste pe care voiese sa I-o micsoreze prin arbitrarul lor. Dar deoarece as avea placerea sa-i intreb despre ambele feluri de filia^ii, comune dupa ei in ambele cazuri, in ce mod zic ca s-a realizat ? Ca suntem si noi fii, dar cum, nu o spunem noi, ci ne va invata Pavel, scriind : «Pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu in inimile voastre Duhul Fiului Sau, care striga : Avva, Parinte» (Gal. 4, 6). Deci fiindca S-a salasluit in noi in mod negrait Fiul prin Duhul Sau, spunem ca am fost chemati la filiatia du- hovniceasca. Sau nu vei recunoaste ca aceasta s-a petrecut astfel ? B. Ba da. Caci imi aduc aminte si de preainteleptul loan, care ne spune despre Fiul : «Si celor cdti L-au primit pe El, le-a dat putere sa se facd fii ai lui Dumnezeu» (loan 1, 12). A. Observa deci, o, iubitule, unde va ajunge cuvantul nostra despre Unul Nascut, daca va fi pus in egalitate cu cei ce au fost chemati la filiatie. Caci eel ereat nu poate fi riidicat in treapta de fiu, decat prin Fiul in Duhul. Si aceasta o va marturisi Pavel, zicand : «Iar pentru cu sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile voastre, strigdnd : Avva, Parinte» (Gal. 4, 6). Deci in cine va deveni si El Fiu ? Socotesc ca nu vor zice ca in El Insusi si prin El Insusi, desi este numarat intre fiii prin adoptiune, daca este scos de ei din calitatea de Fiu adevarat §i prin fire. B. Dar daca ar spune ca noi locuim in Fiul, iar El in Tatal, ce-ai zice la aceasta ? A. As spune ca daca ar defini dupa voia lor cum este firea dum- nezeiasca si ar exprima legile ei fara cercetare, ci cum li se pare, ei n-ar avea decat putina ratiune, sau mai degraba nici una care sa-i conduca spre aceasta, deoarece ele au aparut din inima lor si nu spun nimic din gura Domnului. Iar daca socotesc ca trebuie sa paseasca pe ealea cunostintei sigure a lui Dumnezeu, sa pecetluiasca ceea ce au cunoscut ca au de cugetat prin cuvintele dumnezeiestii Scripturi. B. Dar vor spune cum Fiul a spus catre Filip : «Nu crezi ca Eu sunt intra Total §i Total este intru Mine ? (loan 14, 11). A. Deci sfinteste Tatal pe Fiul venind in El ? B. Aceasta o vor spune sigur. A. Pentru ca Tatal e sfant prin fire si are de la Sine sfin^enia si puterea sa sfin^easca pe cei in care eventual vine, sau pentru ca S-a imbpgatit cu acest bun de la altul ? B. Pentru ca este El InsusJ sfant prin fire. A. Deci, vitejilor, u§or de purtat spre tot felul de absurditati, Fiul este lipsit de sfintenie prin fire si nu are o fire libera de paoat, sau 124 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI ea se izbaveste de el prin capaoitatea ei ? Daca deci admit ca i-a fo'st de folos firii Lui sa fie sfintita de Tatal si a primit temeiul si slava care i-au adus admiratia noastra, dar sfintirea n-a adaugat Fiuiui nimic in plus, socotesc ca degeaba se spune ca Tatal S-a salasluit in El. Dar El este totusi in Tatal si Tatal in El. Si care e modul acestei prezente si cum se intampla aceasta, vom intelege-o astfel. Fiul, dupa parerea lor, foarte necredincioasa, si numai a lor, locuieste in Tatal, avand tre- buinta de sfintenie. Dar Tatal Insusi ce imbogatire se cugeta ca ar avea, avand pe Fiul in Sine ? Daca afirma ca acesta e modul de-a se sfinti desavarsit, apartinand firii Lui de-a sfinti 158 , de ce nu ne-am pre- face si noi in Duhul, care locuieste in noi, dar si noi locuim in El ?' Iar daca suntem tulburati prin ceea ce este foarte necuvenit in aceasta — caci Duhul este in noi si nu noi in El prin fire — , cum nuj se vor lasa purtati de vanturile rationamentelor usoare, nesocotind ca trebuie sa-I atribuie identitatea de fiinta Fiuiui cu Tatal, iar pe Tatal sa-L vada intiparit in Fiul ? Cum aleg sa sustina si sa cugete ca Cel ce a nascut pe Fiul locuieste in El din exterior si accidental ? Dar socotesc ca va trebui sa se spuna si aceasta : nu datorita unitatii in Fiul prin Duhul, realizata in cei ce II primesc, suntem modelati spre sfintenie. Fiul intiparind in noi slava Sa de Fiu si trasaturile chipului Sau in- scriindu-Se oarecum in sufletele celor ce-L primesc ? B. Asa se intampla. A. Deci apartine luerarii prin fire a Fiuiui puterea de-a infia pe al^ii. Si socotesc ca nu se savars?este in mod drept si nepatat> datorita altui fapt, ci numai faptului ca e Fiu. B. Asa este. Dar ce rezulta din aceasta ? A. Ca nici o ratiune cuvenita si exacta nu ne obliga sa admitem ca locuirea Tatalui poate produce un rezultat diferit. Iar ceea ce se impli- neste prin El trebuie sa se cugete ca se savarse§te si prin Fiul. Caci Tatal va arata ca este un Tata si nu un Fiu Cel ce S-a hotarat sa lo- cuiasca in cineva si sa-1 remodeleze dupa chipul Sau. B. Dar spune-mi, chipul dumnezeiesc cu care se zice ca a fost imbogatMa firea omului — caci s^a facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu — vom admite ca are numai o relatie cu Fiul, sau vom vedea in aceasta si pe Tatal impreuna cu Fiul ? Nu vom spune ca am fost modelati dupa firea dumnezeiasca intreaga, desi ne numim fii si am fost randuiti intre copii ? 158. Daca arienii spun ca Tatal se sfinteste §i El primind In El pe Fiul prin Duhul Lui, de ce nu ne-am preface si noi, prin noi insine, in Duhul sfin{itor al Fiu- iui ? Ar avea loc, in conceptia lor, o sfintire reciproca, dandu-si miul altuia pe Duhul. DESPRE SFANTA TREIME 125 A. Atunci, dupa tine, iubitule, nu socotesti ca trebuie sa cugetam ca intreaga invatatura credintei noastre, in privinta aceasta, se refera la firea dumnezeiasca cea una, aflata in trei ipostasuri distincte, de acelasi chip identic intre ele, unite intf-o frumusete unica suprema, dupa care am f ost crea^i si noi, dupa Scripturi, dar am fost pecetluiti spre Jiliatie prin Fiul in Duhul (Rom. 8, 29) ? Filiatia ar fi- deci chipul Fiu- lui, iar parintimea, a Tatalui. Deci fiind fii prin Fiul, suntem chip §i asemanare a lui Dumnezeu, modelati astfei de la Inceput, dupa firea intreaga, intelegand firea suprema 159 . B. Bine zici. A. Bar aceasta vorbire mestesugita nu ne este de nici un folos, decat daca tindem la ceea ce e dincolo de ceea ce suntem. Si socotesc •ca e lucru intelept si de folos sa gandim si sa cugetam la ceea ce ne e de folos. B. Sunt de acord intru totul. A. Deci sunt baliverne cele propuse de aoeia si trebuie aruncate, deoarece due spre culmea raului. Caci nu socotim niciodata ca Fiul ■este un Dumnezeu fals si adaus si e sfintit sau chemat la filiatie de . Dumnezeu si primeste slava aceasta ca adausa impreuna ou noi. Dim- potriva, de la El are mai degnaba prin legea firii ceea ce este. El nu este infiat prin Duhul Sau 1(X) . Ca Duhu'l este propriu Fiului, ca si al Tatalui, aceasta o poate aila cineva fara greutate, deoarece o spune El Insusi : «Daca deci voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru eel din ceruri va da celor ce-I cer Lui?» (Matei 7, ll) 161 . Si iarasi : «Cdci nu voi sunteti cei ce graiti, ci Duhul Tatalui vostru graieste in voi» (Matei 10, 20). Dar ?i Pavel spune celor ce cred : «Iar voi nu suntefi in trup, ci in Dull, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al >Lui. Dar daca Hristos este in prietene, ca se poate acorda vreunei existente puterea de-a lucra si termina usor cele ce numai firea stapanitoare a tuturor ar putea savirsi ? B. Nici uneia. A. Drept ai grait. Preasfantul Pavel atribuie, socotesc, puterea mai presus de fire si cu totul exceptionala si aapabila sa depaseasca tot ce este creat, adica cea a invierii mortilor, lui Dumnezeu Tatal. Caci a spus : «Acolo unde nu este lege, nu este nici calcare a ei. De aceea fagaduinta din credintd, care este sigurd dupd liar oricdrui wrrwas, nu numai celui din lege, ci si celui din credintd a lui Avraam, care este pdrintele nostra al tuturor, cum s-a scris : «Te-am pus pdrinte al multor neamuri» in fata Celui in care ai crezut, adica a lui Dumnezeu care inviazd mortii si cheama cele ce nu sunt la existentd» (Rom. 4, 15 — 17). Dar sa treeem acum, daca voiesti, si la insasi slava Fiului, caci nu voiesc iarasi sa admit ca El este intr-o treapta mai mica decat cea in care este Tatal, ci este incununat cu lucruri de masura egala. Caci acelasi Pavel ne-a spus : «Precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia» (I Cor. 15, 22). Caci este viatia, nefiind in cele ale Sale altfel decat este si Tatal Insusi. Fiindca stii ca a spus El Insusi : «Precum Tatal scoald mortii si le da viatd, asa si Fiul le da viatd celor cdrora voieste» (loan 5, 21). Astfel a tras din lucrarea dumnezeiasca concluzia clara a firii si a slavei Sale, zicand : «De nu fac japtele Tata- lui Meu, nu credeti in Mine ; iar de le fac, si nu credeti in Mine, cre- deti in fapte». Oare n-a cerut prin aceasta sa fie recunoscut ca e Dum- nezeu prin fire ? Caci daca apare ca putand savarsi cele proprii Tatalui, pare egal si in slava cu El si ca nu poate fi nimic altceva decat Dum- nezeu. Socotesc ca apre aceasta ne duce ratiunea. B. Asa apare. Caci nu ar socoti ca trebuie sa se laude in mod neschimbat cu ispravi egale, daca n-ar participa la aceasta slava. A. Sfanta Scriptura ne spune : «Toata darea cea buna si tot darul desdvdrsit de sus este, pogordndu-se de la Pdrintele luminilor, la Care nu este schimbare, sau umbra de mutare» (Iacov 1, 17). De unde soco- testi ca ne vin aceste daruri dumnezeiesti, a caror impartire ne-o face ? B. Desigur, de la Dumnezeu Tatal. A. De fapt, Hristos a dat Sfintilor Apostoli puterea asupra duhu- rilor necurate, ca sa le scoata pe ele si sa vindece toata boala si toata 128 SFANTUL chiril al alexandriei neputinta in popor (Matei 9, 35). Si ceea ce e si mai mult, le-a poruncit sa ia puterea sa lupte si cu moartea : «Vindecati pe cei neputinciosi, sculati pe cei morti, curdtiti pe cei leprosi, scoateti demonii» (Matei 10, 8). Foarte clar a martturisit si dumnezeiescul loan, zicand : «Din plina- tatea Lui noi toti am luat» (loan 1, 16). Dar darea cea buna si darul desavarssit ce-ar putea fi altceva, dupa parerea cddem Inaintea Lui, ted \El me-a tfdeut \pe noi, §i nu not. Noi suntem poporul pdsunii Lui si oile mdinii Lui» (Ps. 94, 6—7). A. Foarte bine, prietene. Caci e Dumnezeu care a cantat in acestea atat de hotarat. Caci nu apartine nici unei fapturi de-a nu fi intre fapturile Sale, sau de-a indrazni sa spuna. ca cele ce sunt nu sunt ale _Lui, si ca trebuie sa se supuna sceptrului ei. Sau daca s-ar hotari sa faca aceasta fara sa fie incoronata ou slava Imparatiei, nu vom zice ca se supune vinova^iei si osandei ? 168 B. Asa este. A. Apoi nu stim ca Fiul a spus mai degraba ca cei ce cred sunt oile Sale ? «Cdci oile Mele, zice, ascultd glasul Meu si Eu le cunosc pe ele si ele urmeazd Mie. Si 'Eu le dau lor viatd si nu se vor pierde in 166. In Hristos este ?i Dumnezeu si umanitatea si, impreuna cu ea, ltimea. Deci in El e impaeata lumea cu Dumnezeu. 167. Toate sunt nu numai dependente, prin legile carora sunt supuse, unei existente care trebuie sa fie independents, ci sunt si sjujitoare ale acesteia, chiai daca exista si pentru ele. Numai slujind acestrfa, pot exista si ele cu un rost, 168. Dumnezeu eel in Treime nu e numai Imparat al iubirii care ne va ferici in veci, ci si Imparatul de care depinde toate si Gare nu depinde de nimic. El are pentru noi o slava infinita. 9 — SfSntul Chiril al Alexandriel 130 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIE1 veac si nu le va rapi cineva din mdna Mea» (loan 10, 27 — 28) m . Caci El a venit «la ale Sale» (loan 1, 11), ne spune teologul loan, numind ale Sale umanitatea de pe pamant si, soootesc, tot ce e creat. Dar impli- neste si cu noi lucrarea Tatalui, nu fara restrietie, si se vede avand slava domniei nu straina, ci si-o face proprie si declara ca o are ca atare. Caci vorbind cu uoenkii ce-L insoteau si-I urmau, zice : «Sece- risul este mult, iar lucratorii putini. Rugati-va deci de Stapanul sece- risului ca sa scoata lucratori la secerisul Lui» (Matei 9, 37 — 38). Dar desi li arata pe seceratori legati de voia Tatalui, S-a declarat indata pe Sine Stapanul secrisului, atribuinid Sfintilor Apostoli datoria excep|io- nala de-a invata. Iar inteleptul loan Boteza'torul a declarat ca a Lui este si lopata, zicand : «El are lopata in mdna si va curdti aria Lui» (Ma- te! 3, 12). Pe langa acestia, Pavel !l prezinta ca Stapanul celor ce cred, zicand : «Iar cei at lui Hristos si-au rastignit trupul impreund cu pati- mile si poftele lor*' (Gal. 5, 24), iar alta data : «Iar dacd .cineva nu are- Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui» (Rom. 8, 9), chiar daca spune cineva, sau miai degraba tot Sfantul : «Eu sunt al Tdu, mdntuieste-md, caci indreptdrile dreptdtii Tale le-am cdutat» (Ps. 118, 56). Dar oare s-ar-putea ca cei .ee se soootesc ai Tatalui, sa fie si ai lui Hristos, daca fiinta ambilor nu s-ar afla intr-o unitate ? B. Desigur, nu-i aici Unul Dumnezeu pentru noi si Altul Domnul. . Ci fiecare din El e patruns fiintial de Celalalt. A. E adevarat. Tatal ca Dumnezeu e pliai de domnie, dar si Fiul oa Domn e Dumnezeu. Caci nici Tatal n-ar fi Dumnezeu daca n-ar domni, nici Fiul n-ar fi Domn cu adevarat daca ar fi in afara dumnezeirii prin fire. De aceea dumnezeiescul Pavel, unind intr-o comuniune nedespar- tita proprietatile Ambilor, spune de Evanghelie cand ca e a lui Dumne- zeu Tatal, cand ca e a lui Hristos. De voiesti, sa dam spre asigurare texte alese din Sf in tele Scripturi. B. Fbarte bine. A. Deci a spus : «Pavel, robul lui Iisus Hristos, chemat Apostol, rdnduit spre Evanghelia lui Dumnezeu» (Rom. 1, 1). Iar stramutand, asa zicand, slava lui Dumnezeu la Fiul, cunoscut din El si in El, a spus iarasi : *Dar nu ne-am folosit de puterea aceasta, ca sd nu punem vreo piedicd Evangjieliei lui Hristos» (I Cor. 9, 12). Iar strangand intr-o uni- tate cele doua nume, pentru identitaitea fiin^ei, a spus : «V-am scris mai cu indrazneald, in parte, ca sa rod mnintesc despre harul ce mi-a fost 169. Hristos numeste pe cei credinciosi oile Sale, si nu ale Tatalui, pentru ca El S-a coborat la ele ca Pastor al lor, vorbind limba inteleasa de ele si facan- du-le sa simta dragostea Lui. Ele nu se vor pierde in veacul acestei lumi, dar nici In veci. DESPRE SFANTA TREIME 131 dat de Dumnezu ca sa jiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu pentru ca aducerea neamurilor sa fie bine- primita, sfintita in Duhul Sfdnt» (Rom. 15, 15 — 16). Deci una este Evanghelia lui Hristos si Dumnezeu, si cuvantul care se spune despre Dumnezeu e cuvenit si Fiului. Daca ar fi oeva deosebit si despartitor care ar arata o neasemanare intre Cel ce naste si Cel Nascut, cuvantul n-ar mai f i acelasi pentru Amandoi. Sau zici ca nu e adevarat, ' Ermia ? B. Ba da, dupa mine. A. Oare se separa si duce la o coneluzie diferita ; si ceea oe se oonsidera ca adevarat despre_ Dumnezu Tatal nu se poate cugeta ca se cuvine si Fiului ? Cum ar £i atuoci Evanghelia cea una celor Doi ? Cum ne da aceleasi expuneri identice ?i nediferentiate, daca Fiul n-ar fi Dumnezeu prin fire ? Nu 1-ar insela mai degraba pe cel ce invata din ele, decat sa-1 aduca la cuno§tinta adevarului ? B. Asa e. A. Cum preotul care invata taina lui Hristos, adica credinta in El pe cei ce nu o cunosc inca, ar putea fi numit slujitor al lui Hristos ? Cum ar propovadui deci pe Hristos aducand slava lui Dumnezeu si numindu-se pe sine slujitor al liii Dumnezeu ? «Cdci in toate, zice, inja- tisandu-ne pe not insine ca slujitori ai lui Dumnezeu » (II Cor. 6, 4). Iar in alt loc : «Sunt ei slujitori ai lui Dumnezeu ? Nebuneste spun : eu sunt mai mult ca ei» (II Cor. 11, 23). Oare este in acestea toate vreun cuvant care separa prin vreo neasemanare de fire pe Fiul de Dumnezeu Tatal ? B. Nu pot vedea. A. De alta parte este absurd si contradictoriu a socoti ca Fiul nu este Dumnezeu dupa fire, dar Sfintele Scripturi declara ca Biserica este a lui Dumnezeu, dar si a lui Hristos. Caei asa a spus dumnezeiescul Pavel : *Nu jiti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bise- rii lui Dumnezeu» (I Cor. 10, 32). Pe de alta parte a afirmat ca Fiul si-a infatisat Biserica Siesi fara pata si fara zbarcitura (Efes. 5, 27). Dar si Dumnezeu a zis, printr-unul dintre prooroci, ca va locui si va umbla in noi (Lev. 26, 11 — 12), insa si Hristos locuieste §i savar§este ca Dum- nezeu cele oranduite odinioara : «Caci credincios a fost Moise in toata casa lui, ca un slujitor, dupa cum s-a scris spre marturia celor ce vor avea sa fie graite. Iar Hristos ca Fiu peste casa Lui, a carui casa suntem noi» (Evr. 3, 5 — 6). B. Nimiic nu ne impiediea de-a socoti §i cugeta cu adevarat ca, daca Fiul S-a nascut din insasi firea lui Dumnezeu Tatal, nu trebuie cugetat ca fiind altul decat El, cat prive^te identitaitea firii 170 . 170. Dumnezeu nu e lipsit de simtire. In jertfa ce o aduoe Fiul Sau prin trup, nu putem cugeta ca El a ramas nesimtitor. Dar aceasta sim{ire a Lui pentru 132 SFANTUL chiril al alexandriei A. Asa este, iubitule. Fericitul Pavel a sacotit ca e drept sa cugete si el asa : «Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra ? El care pe Fiul Sdu nu L-a crutat, ci \L-a predat pentru noi toti, cum nu ne va darui noud toate impreund cu El ?» (Rom. 8, 31 — 32). Daca deci Fiul este cu adevarat propriu al lui Dumnezeu Tatal, s-ar putea ca El sa fie expediat spre o fire straina ? 17i S-ar putea inyenta o ratiune de necontestat care sa f aca ceea ce e propriu cuiva strain de el si ceea ce-i este strain, propriu ? B. Socotese ca nu. A. Oare nu spunem casunt milioane cei ohema^ide Tatal la filiatie ? B. Ba da. Caci s-a scris : «Eu am zis : dumnezei sunteti toti si fii ai Celui Prea Inalt» (Ps. 81, 6). A. Deci alegand poate unul sau doi dintr-o astfel de multime ne- numarata, ar putea indrazni cineva sa spuna ca acestia sunt fii proprii ai lui Dumnezeu Tatal si n-ar eaidea sub pedeapsa ouvenita celor ce vor sa f alsifice frumusetea adevarului ? B. O spun si eu. Caci spun adevarul. A. Si daca as vrea sa aflu pentru ce milioane de oameni au fost numiti dumnezei si fii, cata vreme aceasta caUtate e proprie si ade- varata Unuia, ce-ai spune ? '< B. As spune ca aceia au fost pusi in treapta filiatiei, si au castigat aceasta numire printr-o inven^ie si nu ca un dar de sus. Dar Cel ce nu o are astfel este propriu si cu adevarat Fiul lui Dumnezeu Tatal, deoa- rece are partasie cu El la firea cea mai presus de toate. A. Este propriu lui Dumnezeu prin fire eel ee nu e Dumnezeu, sau mai degraba ceea ce e creat, sau alirceva ? ^B. Nu e niei o indoiala. E proprie lui Dumnezeu dumnezeirea, precum e propriu crea^iei creatui. A. Daca deci ar socoiti cineva ca e propriu lui Dumnezeu prin fire creatul sau creatura, soootesc ca s-ar putea merge in mod sigut prin ratiune si pe calea inversa. Adica n-ar fi nimiic gresit a spune si ca e proprie creatiei dumnezeirea 172 . Dar nu se cuvine a cugeta asa. Impinsi noi este atAt de valoroasa, ca pentru aceasta daruire a Fiului Sau pentru noi, ne daruieste noua toate. §i in toate traieste si Tatal toata valoarea acordata de Fiul Sau oamenilor; si o recunoaste impreuna cu Fiul. Si rasplateste pentru ceea ce traieste in ea $i pe oameni cu toata pretuirea acordata Lui. .171. Ce valoare s-ar mai vedea acordata de Dumnezeu oamenilor, daca Cel ce Se jertfeste pentru ei n-ar mai fi Insusi Fiul Lui prin fire ? Ce iulbire le-ar mai acorda lor, unita cu iubirea dusa pana la jertfa de Sine, a cuiva care nu e Fiul Sau? 172. Aceasta confuzie o faceau in fond arienii, cum o fac toate filosof iile, de obicei . panteiste. DESPRE SFANTA TREIME 133 de absurditatea acestor rationamente la trebuinta de-a cugeta dre.pt 173 , trebuie sa admitem ca Fiul este Fiu propriu al lui Dumnezeu Tatal, si nu numarat intre cei facuti dupa aceea, ci ca Dumnezeu din Dumnezeu. Caci nu e nici o dif erenta si separatie in stare sa instraineze prim fire modul existentelor pe care neamul si specia le-au legat intr-o unitate neschimbata 17 '*. Notiunea si def initia omului care indica fiinta sunt uniee. Deci si Dumnezeu nu este alta fire decit Cel din care a iesit Fiul, ci e mai degraba Dumnezeu adevarat 175 . Caci S-a numit propriu al lui Dumnezeu Cel prin fire si adevarat, deosebit de multimea creata dupa aceea. El este partas de slava Dumnezeului Cel unul si adevarat. B. Bine zici. Despre I Corinteni 11, 3 A. De aceea Sfanta Scriptura iarasi ne spune ca trebuie sa sus- tinem unitatea de fiinta a Fiului cu Tatal. Ea spune asa : «Hristos este capul a tot barbatul. Jar eapul femeii este barbatvl. iar vapul lui Hristos este Dumnezeu» (I Cor. 11, 3). Prin aceasta arata, socotesc, adevarul fiintei si faptul ca Fiul a ie§it cu adevarat din ea. B. Ce vrei sa spui ? A. Nu soccrtesti ca treibuie sa cercetaim peste tot intelesul acestui text? Spune-mi ce este greu in el si il poate face anevoie de inteles, mie care intreb ? B. Ei spun ca nu este nimic mai propriu sa scoata pe Fiul din iden- titatea cu Dumnezeu Tatal. ' A. Cum asa ? Poti sa-mi spui ? B. Desigur. Barbatul este, zie, cap femeii pentru ca este de o fire §i identic in fiinta, desi poate fi cugetat ca este in parte superior ei — *- avand in vedere ca din tot trupul capul este mai cinstit si are o slava mai mare. Iar Hristos este numit si El cap al barbatului, intrucat o relatie naturala II pune intr-o apropiere de creaturi, ca si aceea dintre barbat si femeie. Deci s-ar mai putea spune ca El este Dumnezeu si Dumnezeu adevarat ? Sau oum ar mai putea avea o identitate de fire ou Dumnezeu Tatal, aflandu-se in lista celor creati, desi e cugetat in 173. Traducerea franceza reda «cugetarea dreaptan din greceste prin «orto- doxa». De fapt ortodoxia nu e numai credinta dreapta, ci §i cugetarea dreapta. A nu crede intr-un Dumnezeu personal al iubirii, inseamna a nu vedea nici un sens in existe"nta. 174. Daca Fiul ar fi o creatura, El n-ar putea fi separat prin fire de totalitatea creaturilor. Si atunci, cum ar aduce El o putere noua, mantuitoare, in ele ? Toate ar fi supuse in mod fatal acelorasi neputinfe si mortii generale. Daca Fiul ar fi creatura, aceasta ar insemna ca si Tatal este creatura. Deci nu e nimic deasupra a ceea ce crestinii cunosc ca creaturi, dar dupa arieriii panteisti reprezinta o con- fuzie panteista intre creatia neadusa la existenta de o realitate deosebita de ea. 175. Din nnitatea creaturilor mai urmeaza si o alta cohcluzie. 134 , SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI treapta de cap ? Fiul intrece deci, zic, ei, masura creatiei, doar prin superiofitatea slavei. A. Vai, cat de usor se lasa dusi spre tot felul de nebunii ! Cat de cumplit inainteaza adversarii nostri cu astfel de false j-ationamente spre prapaatie ! Blasfemia e clara : pentru ei Fiul iesit din Tatal este o crea- tura. Dar cu aceasta ne vom ocupa mai tarziu, rezervand timpul potrivit acestor teorii, cand vom acorda din nou mintii si limbii placerea de-a se ocupa cu aceasta. Pentru moment vreau sa spun ce ma uimeste mai mult. Acesti oameni usor inelinati, precum pare, spre toata nepri- ceperea, gresesc si aoum nu mai putin ca inainte rationamentelor drepte. Hristos a fast numit, zic, cap al barbatului pentru ca e inrudit prin fire cu acesta. Nu neg desigur, aceasta afirmatie perfect justa. Dar apoi declara pe Dumnezeu cap al lui Hristos. Insa ce vorbiti, o, vitejilor, le-ar putea spune cineva, sau ce va face sa socotiti ca daca Fiul este de acelasi neam cu fapturile, odata ce s-a spits ca este cap -barba- tului, sa indrazniti sa cobora^i si pe Tatal intre cele create ? Caci S-a declarat cap al Fiului,, desi Acesta este dupa voi creat si facut. Aceasta ar trebui sa para o idee fruimoasa si fara pata celor ce s-au hotarat sa aiureze. Dar povara blasfemiei ii va coplesi, sacotesc, oricat ar fi de invartosati si cugeta sa se joace ca niste copii ou urmarile ei. Dar para- sind acestea si aruncandu4e in munte sau in vale, sa ref lectam la lucruri mai serioase. Noi numim pe barbat cap al femeii, pentru ca ea a iesit din el la ioceput si a fost rnodelata dupa ohipul barbatului, care avea ca arhetip (ca model) pe Dumnezeu — caci asa a fost facut, dupa Scripturi. Pe de alta parte, definim pe Hristos d^pt ca P al barbatului, ca radacina a doua a neamuiui si parga umanitatii readusa la nestri- .caciune prin sfin^irea in Duh. Datorita acestui fapt §i nu altuia s-a dat lui Hristos numele de al doilea Adam 176 . Iar pe Tatal II vom cugeta cap al lui Hristas si II vom crede pe Alcesta deofiinta cu El si unit prin fire, intrucat este cugetat si este in reMitate Dumnezeu, desi S-a aratat in trup si S-a facut ca noi. Hristos este ca un mijlocitor intre durrine- zeire si umanitate, avand in El pe amandoua intr-Unul. Le avem intal>- nite intr-o convergent pe cele deosebite prin fire sau intr-o identitate si unitate iconomica 177 . Este o unire neinteleasa de minte, inexprima- 176. Nu pentru ca Fiul lui Dumnezeu este simpla creatura ca $i oamenii, S-a numit El de Si. Pavel cap barbatului, cum spuneau arienii, ci pentru ca, facandu-Se pe langa Dumnezeu §i om, a devenit inceputul, unei omeniri innoite prin Duhul Sf^nt, deci ca al doilea Adam. 177. Intr-o identitate ?i unitate personals, datorate primirii prin intrupare a firii omenesti de catre Persoana Cuvantului. Aceasta este asa numita iconomie a intruparii. Nu e unitate produsa de o lege, ci de libertatea. lui Dumnezeu, av&nd mereu libertatea la baza ei. DESPRE SFANTA TKEIME 135 bila de limba si prin cuvin'te. Caci Hristos este totodata Dumnezeu si om, avand pe Tatal in ceruri ca un fel de izvor si radacina a iposta- sului Sau, impreuna fara de inceput 178 si coetern si neanterior in timp, daca e necesar ca sa coexiste capul cu eel al carui cap se spune ca este. Pe de alta parte, Hristos este alipit noua dupa trap si prin relatla cu noi prin firea trupului. Deci daca Dumnezeu se intelege, si in chip nemincinos, Capul lui Hristos, cum n-ar fi Acesta Dumnezeu adevarat, avand ca radacina dumnezeirea adevarata si fiind unit fiintial cu Gel ce L^a nascut ? Dar pe de alta parte e necesar in oalitate de cap sa fie cugetat fiind de o fire cu restul trupului. Insa daca ei cugeta ca Cuvantul, care a odraslit din firea lui Dumnezeu Tatal, a cazut din hotarele dum- nezeirii, si Si-a insult masura fapturilor, sa auda spunandu-li-^se clar .* «Sau spuneti r superioare, deci si noua, si indeosebi Celui nasout din noi Care e heasemanat superior fata de tot ce e facut m . Deci daca Dum- nezeu esrte Creator si a castigat o slava provenita din puterea de-a crea, dar "mai este si Nascator, ma tern ca as spune ceva hulitor si necuvenit, dar nu de bunavoie, daca as recunoaste ca firea lui Dumnezeu a cazut cu adevarat din ceea ce este mai inalt si mai stralucitor decat toate si ca creatura ar fi mai larga in slava, intrucat participa la puterea de-a face si crea produse ale unei tehnici diferite, dar are asociata si puterea de-a naste, care este evident mai stralucita decat celelalte l83 . B. Bine zici. A. Deci este Fiu, Ermia, si nu faptura Cel ce a iesit din Tatal dupa fire si in mod fiintial cu adevarat, §i nu e o inventie a intelepciunii si uh rod (de arta al tehnicii). Caci a§a spunem ca este toata creatia. B. Asa este. A. De aceea si inteleptul loan va declara fara sa minta, spunand deschis : «A facut Iisus si multe alte semne inaintea ucenicilor Sdi, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sd credeti ca 183. Arienii, ca sa arate ca nu se tern de o taiere si de o curgere in fiinta lui' Dumnezeu prin nastere, au prefacut na$terea mai nrult intr-un act de creatie. Dar cum ar fi Fiu eel ce e creat de suprema existenta ? E aceeasi confuzie im- posibila pe care o fac intre nasstere si creatie. 184. A avea un fiu nascut, e chiar pentru om mai important decat un lucru facut de el. li aduce o bucurie nespus superioara si li da putinta unei vieti cu mult mai bogate. Cu atat mai mult si pentru Dumnezeu- este un fapt cu mult mai important de-a naste un Fiu, decat de-a produce o creatura. 185. Daca Dumnezeu n-ar avea decat puterea de a face ceva, nu si de-a naste, ar fi inferior omului creat, care are puterea de-a produce lucruri mai complicate prin tehnica lui (mai ales in epoca noastra), dar are pe langa aceasta si puterea de-a naste. 142 sfAntul chiril al alexandriei Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeuy> (loan 20, 30—31). Iar pe eel ce a crezut asa, 1-a impodobit cu cele mai mari daruri. Caci scrie iarasi : «Cine este eel ce biruieste tmmea, daca nu eel ce crede ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu ?» (loan 5, 5). Si pe langa acestea, prietene, ne-a uimit nu putin cu iubirea lui Dumnezeu Tatal fata de noi, zicand : «Cd asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incdt pe Fiul Sau Unul Nascut L-a dat, ca tot eel ce crede in El sa nu piard, ci sd aiba viatd vesnica» (loan 3, 16). Deci pentru ce ar prezenta ea un fel de coroana si culme a scrierilor sale trebuinta de-a crede ca Cuvantul intrupat este cu ade- varat Fiul lui Dumnezeu, daca nu este Fiu ? Cum ar birui lumea intreaga Gel ce este socotit faptura si creat ? Cum va castiga El ca dreapta rasplata a celor drept cunoscute puterea de-a birui lumea ? Daca nu s-ar spune sigur ca Dumnezeu * nu cinsteste pe cei ce cugeta cele strambe si incoroneaza cu daruri dumnezeiesti pe unii din cei ce exista, as spune in mod cuvenit ca ii invredniceste de orice cinste si marire pe cei ce nu-L socotesc pe Unul Nascut Fiu, ci in mod flecar creatura si supus devenirii, chiar daca s-ar spune ca S-a nascut si S-a numit Fiul de Tatal insusi si de orice sfant. Iar daca aceasta nu e inga- duit sa se spuna, iar a o cugeta este o fapta a necredintei, este cu totul adevarat ceea ce este contrar ? Dumnezeu nu incoroneaza decat pe iubi- torii adevarului si de aceea pe cei ce L-au crezut ca Dumnezeu cu ade- varat. si nu un produs al unui mestesug dibaci. Caci aceasta- ar fi o boala cumplita si o nebunie. De aceea a fericit cuvantul dumnezeiesc pe Petru', verhovnicui Apostolilor. Caci deoarece Mantuitorul ajuns in partile Cezareei lui Filip a intrebat : «Cine zic oamenii ca este Fiul Omului ?», sau altfel spus care sunt parerile ce circula despre Mine in tara iudeilor, sau i!n cetatile de la marginea Iudeei, Petru, parasind pa- rerile copilaresti §i neouvenite ale multimilor, a declarat cu mare m^e- lepciune si stiinta, zicand : «Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu». De aceea a primit cu mult inainte rasplata aratata intelegerii ,lui. Caci Hristos i^a spus : « Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sdnge ti-au descoperit tie, ci Tatal Men eel din ceruri. Si Eu iti voi spune tie ca tu esti Petru si pe aceasta piatrd voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui pe ea» (Matei 16, 17 — 18). Ceea ce numeste «piatra», printr-o asemanare de nume, socotesc ca nu e nimic altceva decat credinta neclatmata si fbarte puternica a ucenicului pe care s-a re- zemat si fixat, cu neputinp de-a cadea, Biserioa lui Hristos, ramanand nedaramata de portile iadului m - Iar credin^a lui Petru se adreseaza 186. Sf. Chiril nu insista in explicarea acestor cuvinte ale Mantuitorului. Dar in faptul ca Petru raspunde la intrebarea pusa de El tuturor ucenicilor, se arata ca credinta marturisita de Petru era a tuturor. Deci $i asigurarea ca ceea ce va dezlega §i lega, data lui Petru, era data tuturor. .DESPRE SFANTA THEIME 143 Fiului, nu printr-o improvizare nereflectata si rasarita din ganduri ome- nesti, ci dintr-o tainica inspiratie de sus Dumnezeu Tatal aratandu-L clar pe Fiul Sau si sadifid siguranta referitoare la El in sufletele celor credinciosi. Caci n-a mintit Hristos spunand : «Trup si sdnge nu ti-a descoperit tie, ci Tatal Men eel din ceturb>. Deci daca Petru este fericit si se invredniceste de .descoperirea dumnezeiasca, marturisindu-L ca Fiu al lui Dumnezeu Celui viu, cum nu ar f i osanditi cei ce resping ceea ce e placut lui Dumnezeu Tatal si dispretuiesc cu hotarare ceea ce arata El ca adevarat, adica cei ce atrag rodul fiintei Lui spre treapta de faptura si o.drasla coeterna a vietii o numara nebuneste intre cele ce au viata oa un adaos ? Oare nu sunt aeeist fel ,de oameni foarte nepriceputi ? B. Da, e cu totul asa. A. Avand o opinie coborata si minora despre Fiul, ei distrug insasi marea si exceptionala taina a iubirii lui Dumnezeu Tatal J87 . Prin aceasta se dovedesc atingandu-se de insesi demnitatile dumnezeirii. B. Explica-mi cum. Caci nu te pot urmari. A. Cu toata inima. Nu ma impiedica nimic. N-a dat pe Fiul Sau Insusi pentru viata lumii-? B. Ba da, desigur. A. Cei Nascut e superior fata de ceea ce produce cineva prin arta (prin mestesug, prin tehnica). Toata lumea e de acord, odata ce primul este rodit din noi si al ipostasului care-L naste, iar ultimul, inventia, vointa si opera intelepciunii, nu odrasla fiintei. B. Deci ce este aceasta? A- Nu-ti dai seama ? Iubirea lui Dumnezeu Tatal ar fi fost mai putin de admirat daca ar fi itrimis spre rascumpararea creaturii intregi pe Fiul ca parte a creatiei, odata ce ar fi facut. Dar ne minunam cu mult mai mult, si aceasta in mod cuvenit, daca aflam ca a dat ca rasplata pentru viata lumii pe- Insusi Fiul Sau si n-a crutat fructul propriu, caci I-a placut ,sa vina in trap si sa moara insetand mai degraba dupa re- stabilirea vesnica a lumii in fericire 188 . B. Inteleg: A. Iar eu socotesc — si nimeni nu se va indigna de indrazneala mea de-a vorbi astfel, aprins de iubirea de Dumnezeu'* — ca Hristos 187. Daca Hristos, care S-a rastignit, n-a fost Insusi Fiul lui Dumnezeu, mai putem vorbi de o iubire a lui Dumnezeu faja de oameni ? Si ce viata a mai adus El lumii ? 188. Facfindu-Se Fiul lui Dumnezeu om cu care se pot uni toti oamenii, e ce] mai inalt dar ce-1 poate da Dumnezeu acestora. Prin aceasta ei sunt asigurati pentru veci in cea mai inalta fericire, a comuniunii in iubire a lor prin Fiul Sau. Iar iubirea aceasta a aratat-o Fiul ?i cu primirea mortii pentru oameni, ca sa-i scape de ea. E eel mai inalt pret pe care 1-a putut plati pentru fericirea lumii. Dum- nezeu Tatal a platit cu viata Fiului Sau, viata lumii. 1 44 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI n-ar fi o rasplata demna pentru toata creatia si n-ar putea rascumpara indestulator viata lumii, chiar daca Si-ar pune sufletul Sau din pretuire pentru ea, avand sangele Sau preacinstit pentru noi, daca n-ar fi cu ade- varat Fiul lui Dumnezeu din Dumnezeu, ci creatura si o parte a creatiei. B. Bine zici. A. As mai adauga v ca in acest caz, creatia s-ar fi mantuit fara sa fi primit nimic de la Dumnezeu, neavand trebuinta de impreuna lucrare de sus. Caci cum si de cine ar mai fi avut ea trebuinta, daca ar avea ea insasi si prin ea rascumpararea si stabilitatea in fericire ? Toaita creatia a sustinut-o, zic ei, fiind parte a creatiei. Pentru ce mai inaltam atunci cantari de multumire lui Dumnezeu ? Pentru ce parasindu-le acestea ca prisositoare, nu aducem cantari de lauda creatiei, in loc de-a ne apropia mai degraba de Dumnezeu, Stapanul tuturor, rugandu-L si zi- cand despre El : «Binecuvinteaza sujlete al meu pe Domnul si nu uita toate binefacerile Lui. Pe Cel ce iaria toate faradelegile tale, pe Cel ce tamaduieste toate bolile tale, pe Cel ce rascumpara din stricaciune viata ta» (Ps. -102, 2 — 4) ? Dar facand aceasta, noi nu ne vom desparti de cugetarea cea buna in mod neindoielnic si nu ne vom opune cu ho- tarare lui Dumnezeu ? Ci inaltandu-I mai degraba Lui cantarile de slava, vom fi inchinatori intelepti cu adevarat. Cum deci va mai fi faptura ca noi, Cel ce este rasplata cea una, demna de toate, ca Dumnezeu din Dumnezeu si Fiul adevarat ? Sau nu e asa ? B. Cum sa nu fie ? A. Spune deci, daca voiesti sa adaugam la acelea si aceasta : numele care indica o relatie intre doua lucruri, nu le indica virtual pe aman- doua, numele fiecaruia purftand in sine ca o sarcina, cunostinta celuilalt. Astfel, de aude cineva despre dreapta, usor se gandeste prin aceasta la stanga. Dar oricine va spune ca si inversul este adevarat. Astfel numele de Tata vine din numele cuiva ce se afla in relate cu Fiul, dar in .mod egal o face aceasta si numele de Fiu. Deci prin ele se exprima.o relatie a unuia cu altul, sau relajia intre amandoi, fara sa inceteze de-a ex- prjma ce se cifvine si ce este propriu fiecaruia, B. Cui nu-i este vadit aceasta ? Caci un tata se cugeta si se martu- riseste indicandu-se relapa lui cu un fiu si un fiu indicand relatia cu un tata. A. Deci ce au aflat acesti oameni cu mintea sucita si aiurita, care numesc pe Dumnezeu Tatal nostru, dar sustin: ca Fiul este faptura ? Oare nu este aceasta un lucru cu totul nepriceput i?i nepotrivit a spune DESPRE SFANTA TREIME 145 de o existenta creata ca e unita cu Tatal, si de Tatal ca e in aceeasi treapta prin relatia cu o existenta pe care a creat-o ? 189 B. Daca II fac pe Dumnezeu creatura, e firesc sa se spuna ca El oste intr-un raport de natura cu existence create. A. Dar sa auda si ei pe Hristos Insusi declarand,: «Nu Ma stiti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu. Daca M-ati gti pe Mine, L-ati sti si pe Tatal Meu» (loan 8, 19). Si celor ce L-au intrebat despre pricina mustrarii, li se raspunde, zicand : «Cel ce tagaduieste pe Total tl tagaduieste si pe Fiul, Si eel ce tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal» (loan 2, 23). Si aceasta este foarte drept si foarte adevarat. Daca nu este Tata,, care sa fi nascut prin fire, nu va admite cineva nici ca subzista Fiul. Caci este Fiu, pentru ca a fost nascut. Si daca nu este un Fiu ca nascut, nu e nici un Tata, daca se rationeaza logic si in acord cu dreapta cugetare. Deci e adevarat ca fiecare dintre cei doi exista impreuna si se des- fiinteaza impreuna cu celalalt. Si subzisitand unul, va subzista sigur si eel pentru care se zice ca este ceea ce este l90 . Ce vor hotari deci sa cu- gete cei ce II aud pe Hristos zicand catre multimea neascultatoare si neinfranata a iudeilor : «Eu vin in numcle Tatalui Meu si voi nu Ma primitpy (loan 5, 43) ? m . Totusi Hristos nu Se numeste nicidecum pe Sine Tata, ci Fiu si din Tatal. Cum zice deci ca a venit la noi «in nu- mele Tatalui» ? Oare nu este evident ca «?n numele», trebuie inteles intru slava si cu buna vestire a (spre lauda) Tatalui ? De f apt dumne- zeiasca Scriptura vrea sa spuna si sa arate, prin numele, lauda de departe patrunzatoare si stralucirea de departe vazuta, precum e cantata in cartea Proverbelor : «.E mai de ales un nume bun, decdt multa bogatie» (Prov. 22, 1). Dar oare cuvantul Mantuitorului a cazut din calitatea de intelept si adevarat, cand zice deschis ca a venit la noi «m numele Tatalui ?» 189. Pentru arieni ?i In general pentru pantei?ti, care confunda na^terea cu creatia, oamenii creati pot numi pe Dumnezeu TatS, impreuna cu Fiul, care e ?i El creat asemenea oamenilor. Dar pentru ce ne-a invatat Hristos sa spunem lui Dum- nezeu «Tatal nostru», In vreme ce totdeauna altadata ll numeste pe Dumnezeu Tatal Sau, dar nu si al nostru ? In deosebirea ce o face intre Dumnezeu ca Tatal nostra si Dumnezeu ca Tatal exclusiv al Lui, Hristos ne arata ca Dumnezeu e Tatal nostru ca Creator, iar Tatal Lui, ca Nascator. 190. Sunt nume care indica coexistenta a doua hicruri sau persoane. E numil unul, dar prin numirea lui se refera si la celalalt. Aceasta arata coexistenta lor. Spunandu-se de existenta unuia, se afirma indirect si existenta celuilalt. Nimic nu exista in totala izolare. Fiecare din cele doua sau trei (sau mai multe) se arata existand, dar niciodata in izolare. Si modelul suprem pentru aceasta ordine este Sfanta Treime. Nimic nu exista numai pentru sine, ci si pentru altul. 191. Data fiind unitatea intre doi, indicata prin cate un nume, e firesc ca unul din ei, spunand ca vine in numele altuia, sa arate ca el fiind intr-o legatura 'cu celalalt, 11 are intr-un fel in sine pe celalalt, ca odata eu sine a venit si celalalt. Aceasta are loc mai ales cand vorbim de St. Treime, cand spunem ca Fiul a venit in numele Tatalui si cand Tatal lauda numele Fiului. 10 — Sfantul Chiril al Alexandria 146 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI B. E sanatos sa se spuna ca adevarul nu se desparte de ceea ce este adevarat. A. Daca deci aceste cuvinte sunt adevarate, sau trebuie sa coboram pe Tatal intre creaturi, ca sa nu apara superior in slava Fiul, sau Fiul trebuie urcat la demnitatea cuvenita lui Dumnezeu si la filiatia dum- nezeiasca, inteleasa fiintial u ' 2 . Nu poate fi in nici un fel socotit inferior fata de Dumnezeu Tatal, daca e vazut astfel. Va lupta cu noi pentru aceasta si inteleptul loan, zicand : «Cel ce vine de sus, este deasupra tuturor» (loan 3, 31). Fiindca cuvantul «de sus» exprima firea de sus si cea mai inalta, o va arata ucenicul Mantuitorului, zicand : «Toata darea cea huna si tot darul desavdrsit de sus este, pogordnd de la Parintele luminilor» (Iaoov 1, 17). Fiul ne vine deci din Tatal ca dintr-un izvor. Si odraslind din radacina cea mai inalta, arata in Sine stralucirea de unde a rasarit, primind calitatea de a fi peste toate, cum este si Tatal. lar a fi peste foate, nu spunem ca sta numai in a intrece prin slava si faima creatia, ci in a depa§i si a se afla prin treapta suprema a fiintei' peste toate impreuna cu Tatal, Care L-a nascut. Dar daca este deasupra tuturor, cum s-ar cugeta intre toate ? Caci daca este cu adevarat crea- tura, cum nu va fi pus in rand cu creaturile ? Cum deci ar fi altlul decat toate, daca n-ar fi prin fire saltat peste calitatea de-a fi numarat intre toate ? Iar a cinsti firea netrupeasca a Fiului prin inaltimi spatiale, n-ar insemna a face o proasta literatura ? ^ ■■ B. Cum asa ? A. Voiesti sa vorbim ca este «de sus», cugetandu-1 opus lui «jos» prin distante masurate ? B. Dar ce vpm face din Fiul, daca este intr-un astfel de spatiu ? Caci aceasta este propriu corpuriler. A. Deci spunem foarte bine ca «de sus» se intelege din Tatal. De aceea si ca e cunoscut numai de Tatal si ca numai El cunoaste pe Tatal Sau si Dumnezeu. Caci firea suprema este o realitate invizibila si ne- cunoscuta de nici o existen^a (creata), ceea ce este cu adevarat prin ea insasi. Ca subzista si ca este Dumnezeu, credem. Dar ce este prin fire, este absurd a cerceta, fiindca nu se poate, fiind de necuprins. Caci firea lui Dumnezeu este dincolo de orice minte (intelegere). Dar atunci, daca (Fiul) este creat si facut, ar cunoaste El, si numai singur, pe Tatal, si ar f i cunoscut iarasi singur si numai de Tatal singur ? 193 Daca a cunoaste ' 192. Daca e adevarat ca, declarand Fiul ca vine in numele Tatalui, inseamna a avea pe Tatal In El, trebuie sa vedem si pe Tatal coborand cu Fiul, la fapturi, spre a se vedea si slava Lui, inaltand pe Fiul la calitatea de Fiu dupa fiinta al Tatalui. Nu-I putem desparti, facand pe Tatal Creator, si pe Fiul Creatura. 193. E propriu rriintii sau intelegerii sa defineasca, sa precizeze, sa mar- gineasca. Dar Dumnezeu este nemarginit in bogatia Lui de intelesuri. Stim ca DESPRE SFANTA TREIME 1 47 f irea lui Dumnezeu este cu nepuitinta oricarei existence create, a cu- noaste vreuna din cele chemate la existenta ce anume este, nu intrece orice minte, chiar daca este in vreun fel deasupra vreuhei minti ca a noastra 1 (Ps. 118, 92). Deci Fiul nu e in- chis in masurile noastre, potrivite robilor, nici nu e sub jug, ci este in firea dumnezeiasca si suprema si mai presus de celef acute. B. E adevarat. A. Deci pe Cel ce straluceste de o demnitate atat de mareata, It vom supune, Ermia, jugului robiei, chiar daca se spune ca S-a pogorat la^chipul de rob ? Dar daca a luat chip de rob, pot spune ca, desi a fast inainte de chipul de rob, a renun^at numaidecat la firea libera si ne- supusa 20 °. Ceea ce era, nu putea deveni ceva din cele ce era 201 . Daca ar fi venit in cele ce erau, ar fi f acut in mod necesar trecerea la altceva. Dar a venit la noi nu dintre slujitori la o stare de slujitor, ci a venit Fiul de la firea libera la chipul de rob. Dar daca nu este un interval, daca timpul nu e nimic, si daca o cercetare a persoanelor nu aduce in acelea nimic folositor, chiar daca este cugetat un Cuvant inca neimbra- 199. Cei cauzati sunt robii Celui ce i-a cauzat. Toata existenta lor depinde de Acela. Iar Acela este independent. Are in El puterea de-a fi adus la existenta cele cauzate. Le-a dat existenta prin puterea Lui. 200. S-a smerit Dumnezeu ca sa ajute umanitatea. Fiul ia chip de om (pob) 5i patimeste pentru oameni, ca sa ne urce si pe noi langa Sine. Acest chip ll ridica mai presus de orice nume. 201. Una din insusirile fundamentale ale dumnezeirii este libertatea. Numai cele cauzate sunt dependente de cauza lc* Dumnezeu nu e supus nici iinei legi. E libertatea absoluta. Dar libertatea nu-L face v sa Se faca supus vreunor patimi. 152 SFANTUL chiril al alexandriei cat si fara trup, nu mai ramane decat a se spune ca eel venit nu e liber, ci rob si sa se numere cu cei de sub jug 20i . B. Dar cum n-ar fi in aceasta o afirmare plina de toata absurdi- tatea ? 2 » 3 A. Deci sa auda adversarii nostri : Unde ajungeti voi, nesuportand sa cercetati timpurile si persoanele ? Ce realizati voi, care va lasati sta- paniti de tot duhul rau ? 2 (Evr. 1, 6). Prin aceasta, socotese, leaga termenul Intiiul Nascut de timpul cand Cuvantul vine in trup. Caci asa a venrt in lume, desi era si odinioara si totdeauna in ea, insa lumea nu-L cunostea 213 . S-a aratat astfel in slarsit ca Mijlocitor al lui Dumne- zeu si al oamenilor, avand ca proprie si exceptionala calitatea de Unul Nascut. Caci era Dumnezeu din Dumnezeu, Singur din Singur si nascut in mod negrait. Dar cand S-a facut ca noi, S-a si asezat intre frati prin faptul ca S-a facut Intaiul Nascut. Caci unde ar fi chenoza (de$ertarea), daca nu in faptul de-a Se fi facut Intai Nascut din Unul Nascut si de-a fi cu noi intre creaturi ca om, Cel ce este mai presus de toata creatia ? Si cum «S-a facut sarac, bogat fiind» (I Tim. 2, 5), daca nu*se vede ca Cel ce a asumat ceea ce-I este strain, care L-a si facut sarac ? Iar daca nu- mai prin a Se fi desertat si numai in timpul pogorarii S-a aratat facut si 210. Daca n-ar putea fi Intaiul Nascut intre oameni, n-ar fi de fapt nici Unul Nascut din Tatal, caci n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, care Se poate face $i Intiiul Nascut, Innoitorul oamenilor ca fii duhovnice^ti ai Tatalui. Dar nici Intii Nascut intre oameni n-ar fi Hristos, daca n-ar fi Unul Nascut, din Tatal, caci prin El a crgat Tatal pe oameni dupa chipul Lui. In faptul ca este Unul Nascut se include si putinta de-a fi Intaiul Nascut ; si in faptul ca este int4iul Nascut se include si faptul ca este Unul Nascut. intre acestea doua este totusi o deosebire : Intiiul Nascut nu poate fi fara Unul Nascut, dar Unul Nascut poate fi fara sa Se faca Intciiul Nascut, dar, numai avandu-L pe Unul Nascut ca baza, poate fi Intiiul Nascut. Caci in general creatia nu poate fi fara Creatorul, Dumnezeu, dar Creatorul Dumne- zeu poate fi fara create. In ea nu e tot ce poate fi. 211. Daca Hristos ar fi creatura, n-ar putea fi si Unul Nascut, si Int&iul Nascut. O calitate ar distruge-o pe cealalta. 212. Numai pentru ca Acelasi, Hind Fiul lui Dumnezeu, Se poate face si om in mod liber prin intrupare, poate fi si Uruil Nascut si Intaiul Nascut. Daca n-ar fi aceeasi Persoana a dumnezeirii, care a creat umanitatea si o .stapaneste pe aceasta prin libertatea ei, poate fi Unul Nascut din Tatal si lnt4iul Nascut dintr-o femeie, deci dintre oameni ? 213. Cuvantul era si inaihte de intrupare, in Treime, dar nu cu trupul si de aceea nu era incadrat in timp. De aceea nici lumea nu-L cunostea. Altfel traia ale timpului cSnd flamanzea cu trupul si obosea El Insusi in el si In lume. 156 SFANTUL chiril.al alexanijbiei asezat intre creaturi, oare nu se cuvine sa se spuna ca pana nu S-a de- sertat, nu era facut, ci Se afla mai presus de creatie si dincolo de cali- tatea de-a fi fost facut ? B. Asa se cuvine. A. Si daca in faptul de-a Se fi facut Intaiul Nascut se include ale- gerea patimirii faimoasei saracii — caci S-a saracit cu noi, fiind bogat — socotesc ca e obligatoriu si adevarat sa cugetam ca in calitatea de Until Nascut includea aceea de-a fi sarac. Caci socotesc ca nici unul din cei doi termeni nu exprima o minciuna privitoare la El 214 . Caci este totodata si Unul Nascut si Intaiul Nascut ca Fiu cu adevarat, si nu faptura 21j . B. Dar, zic ei, a dat si celor cunoscute de toti ca fapturi numele de fiu. Caci spune : «Eu am zis : Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Prea lnalt» (Ps. 81, 6) m . A. Dar, spune-mi : oar emanatiile ianterioare, si pfina la urma din una singura, cea mai cuprinzatoare. Iar in aceasta concepUe, dominata de legea emanatiei, cum ar mai putea fi vorba de tmnatate ? De aceea filosofiile, In general panteiste, nu sunt preocupate de problema binelui. 226. A spune . c& lucrarea «Fiului» ca prima creatura este superioara si folosi- toare lui Dumnezeu, sau chiar necesara, este o prostie si chiar o blasfemie fata de Dumnezeu. Are Dumnezeu nevoie de prima creatura pentru a aduce ia existenta celelalte creaturi ? 227. Asez&ndu-se in pozitia arienilor, Sf. Chiril intreaba de ce nu ar fi fost Tatal autorul principal al creatiei celei mai prejos de «Fiul», prima creatura, luand pe «Fiul» doar ca impreuna lucrator secundar, aratandu-se prin aceasta ca creatia inferioarS nu poate fi perfects. DESPRE SFANTA treime 163 A. Dar aceasta este o "varsatura a unui creier necurat si murdar. Sau nu e intelept a cugeta ca daca lucrarea direeta a Tatalui ar fi de nesuportat si apasatoare sau cu neputinp de primit de firea creata, cum a fost. placuta, binevenita si suportabila de «Fiul», Care, dupa aceia, este de aceeasi fire cu cea a creaturilor ? Caci ceea ce estede nesuportat creaturilor, nu poate fi suportat de nici una dintre ele, chiar daca pare superioara si e cugetata in grad accentuat mai buna decat cealalta. Iar indrazneala de a spune clar ca nu se cuvine supremaftei Tatalui sa se coboare pana la cele mai smerite existence, cuprinde o indoita blasfemie. Aceia insulta pe Fiul, dar blameaza si pe Tatal, desi par sa-L cinsteasca. , B. Prin ce idei si cuvinte fac aceasta ? A. Ei coboara' pe Fiul sub superioritatea (transcendent) cugetata a Tatalui. Totusi nu-I rapesc, socotesc, puterea de-a Se ridica la varful suprem al tfanscenden^ei si 'slavei Lui, chiar daca sunt dintre cei mai absurzi in ceea ce spun. Deci Fiului ce are o astfel de fire si e ridicat la atata cinste si desavarsire, trebuie sa I se atribuie puterea de-a crea Incepatoriile si Scaunele si Domniile si chiar pe cele mai presus de acestea, dar crearea vrabiei atat de mici si ceea ce este si mai jos o vom atribui puterilor altuia ? Ne-am afla astfel cugetand in chip sanatos ? 228 ' B. Nicidecum. aCdci toate au fost f acute prin El si fdra El nimic nu s-a facut», dupa cum s-a scris (loan 1, 3). . • A. Dar cum n-ar fi ceva mic si modest pentru firea Fiului sa plSs- muiasca o vrabie ? Si pentru ce fiind si chipul si asemanarea lui Dum- nezeu Tatal, n-a pastfat si pentru Sine asemanarea cu El : de-a bihevoi, zic, sa transmits $i unor existente atat de coborate puterea de via^a faca- toare si care aduce la existen^a ? 229 In admira^ia lor pentru suprema transcendents a lui Dumnezeu Tatal, ei spun ca ar fi meschin pentru EL sa creeze ingeri. Dar judecand asa, s-ar putea spune, tinand seama de masura Fiului, ca S-ar departa mult de demnitatea cuvenita Lui In lacerea sarpelui si crearea vrabiei si a marii varieta^i a florilor din campii 23 °. Dar atunci cum ll poate Psalmistul incorona cu laude mai presus de cuvant pe El, care le-a creat pe acestea, zicand : «Cel ce ra- sari iarbd dobitoacelor §i verdeatd spre slujirea oamenilor» (Ps. 103, 15) ? Sau sa ne prezinte alti creatori, a caror fire e pe masura celor produse 228. «Fiului», aa prima creatura, I se va atribui puterea sa creeze Puterile in- gere?ti, dar va avea nevoie de ajutorul Tatalui pentru crearea vrabiei si mustelor ? 229. «Fiul», dupa arieni, ca prima creatura, de ce n-a fost fntiparit si El cu chipul si asemanarea lui Dumnezeu ? §i de ce n-a trimis puterea Sa creatoare, primita de la Tatal, si oamenilor ? 230. DacS arienii socoteau ca era nedemn pentru Tatai sa creeze, dupa «Fiul», pe ingeri, nu e nedemn de «Fiul», prima creatura, s5 creeze chiar serpi, vrabii, flori ? 1 64 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI de ei, sau sa batjocoreasca deschis pe Unul Nascut, prezentandu-L si ca pe Facatorul celor atat de umilite ? B. Teoria lor nu-i primejduieste pu^in. A. Cum n-ar acuza ei de mandrie si de nepricepere pe .Tatal, care voieste sa fie si este Dumnezeul unor existence si de care spun ca dis- pretuieste sa le creeze ? Totusi eu aud pe Hristos zicand in admira^ia Lui pentru providenta iui Dumnezeu Tatal : «Oare nu se vdnd doua vrabii pe un ban ? Si nici una din ele nu va cadea pe pamdnt fara stirea Tatalui vastru Cel din ceruri.» (Matei 10, 29). Iar'Cel ce largeste pronia Sa pana la vrabie, cum ar refuza sa creeze pe ingeri, sa intareasca cerul si sa fixeze pamantul, sa dea fiinta soarelui, lunii si stelelor, de ve- derea carora e admirat de sfin^ii ingeri ca Mare Creator ? 231 Caci s-a spus : in acest ca- racter, una nu se vede ca adaos, ci este imprimata mai degraba de o lege a firii sadita in ea. Dar cealalta creatie era totdeauna de acelasi chip cu Fiul creat, dupa ei. Si atunci ce frumusete se intipareste in su- fletele noastre prin Duhul ? Vine, pe cat se vede, frumusete suplimen- tara, care se adauga in desert, pe care, chiar daca n-ar voi sa pri- measca cineva, o are prin fire si prin sine, fara sa se primeasca de la altul. Dar, precum socotesc, orice ratiune dreapta si neratacita nu poate decat sa rada de acestea. Caci to^i suntem cu adevarat partasi ai firii dumnezeiesti, din rela^ia cu Fiul prin Duhul, si nu mai degraba prin parere si toti cei ce credem suntem prin aceasta modelati dupa Dum- nezeu si restructurati spre frumusetea cea mai presus de creatie. Caci ia chip in noi Hristos in mod negrait, nu ca creat in creatie, ci ca ne- creat §i ca Dumnezeu in firea creata si facuta. El preface prin Duhul in chipul Sau, stramutand creatura, adica pe noi, in demnitatea mai nresus de fire 241 . 241. E, o descriere minunatS, dar §i plina de taina noutatea pe care o aduce pre- zeata lui Hristos ca Dumnezeu facut om prin Duhul in cei ce-L primesc prin credinta. Aceasta nu ne stramuta la firea dumnezeiasca, dar ne muta la o demnitate mai DESPRE SFANTA TREIME ■ 169 B. Deci nimic nu desparte pe Unul Nascut sau nu-L stramuta de la adevarata filiatie, ci va trebui sa admitem. mai degraba ca S-a nascut, si nu ca a fost facut. A. Da, pentru ca II primim ca Dumnezeu in mod real si socstim ca se cuvine sa fie cinstit de inchinarea din partea noastra si a sfintilor ingeri si pentru ca suntem hotarati sa-L incununam cu suprema^iile si cu slavele dumnezeirii. Fara aceasta, nesocotind pe Facatorul si in- laturand' firea cu adevarat impararteasca a tuturor, slujim • f aptura si daruim slava Celui necreat creatului. In acest caz vom aUzi cu dreptate : «Iata popor nebun si fara inima» (Ier. 5, 21). B. Nu-i putem face sa spuna si ei ca Fiul este si Fiu si Dumnezeu ? A. Dar cum n-ar fi o nebunie si cu totul de ras sa-L ungem cu simple numiri si deosebiri de termeni, ca intr-un chip si pictura, dar sa-L privam de slava dumnezeiasca si sa-L punem intre cei creati ? Sau cum n-ar fi un lucru foarte urat sa spunem ca a fost creat, dat fiind ca este Dumnezeu si vrednic de inchinat ? B. Bine zici. A. Daca deci au incetat de-a socoti ca ne pot vraji prin cuvinte frumoase, alungand pe Fiul cat mai departe de dumnezeirea adevarata, sa o spuna aceasta cu voce deschisa, hulindu-L in chip direct. Raspun- zand, iata ce vor auzi in acest caz indata de la noi si de la sfin^ii ingeri : «Umblati intru Inmina focului vostm si intru .flacara pe care ati aprins-o» (Isaia 50, 11). Si asa ne vom intoarce la calea neratacita, cre- zand ca Cuvantul care S-a aratat din Dumnezeu printr-o nastere ne- graita este Dumnezeu adevarat. Dar sa presupunem ca aceia venind la o minte mai putin nepriceputa si prosteasca, nu vor nega, oarecum nar- cotizati, blasfemia, dar hotarandu-se sa-L marturiseasca pe Cuvantul Dumnezeu, II vor cobori sub fiin^ia lui Dumnezeu Tatal, dar vor spune ca e superior conditiei create, asezandu-L oarecum in intervalul dintre firea nefacuta si cea facuta. In acest caz, sa auda : cum se pcate cugeta o fire dumnezeiasca diferita ? Caci, nu se poate cugeta un Dumnezeu si un alt fel de Dumnezeu ca firi diferite. E ceea ce se poate observa si la noi. Caci spunem ca una este firea umanitatii si definitia fiin^ei este presus de firea noastra. Devenim subiecte die unor trairi si lucrari dumnezeiesti, fara sa inoetam sa fim subiecte ale firii noastre create. Aceasta inseamna ca omul e facut cu aceasta capacitate de-a fi ridicat la trairea celor dumnezeiesti. Numai trairea vcsniciei de catre noi, care ne stim trecatori prin fire, numai trairea ne- marginirii de catre noi, care ne stim marginiti, ne da o bucurie de nedescris. Toate ale lui Dumnezeu ne devin proprii noua, care ne stim creaturi, prin noi insine sortitj m:rtii, fiind aduse la existenta din nimic. Si ce sens ar mai avea viata noastra fara Hristos caie ne ridica din aceasta existenta fara sens? Nu numai Hristos ar pierde slava Lui prin aceasta, ci si noi sensul existentei. 170 SFANTUL chiril al alexandriei una, neschimbata riici in totaliitatea ei, nici in fiecare. Deci sau sa-L creada Dumnezeu si sa inceteze de a-L mai socoti oa aflandu-Se intre cele create ; sau daca nu se lasa convinsi sa-L cugete astfel, nici sa nu-L mai declare Dumnezeu. Caci razand, vom spune : «Sau f aceti pomul bun si rodul lui va f i bun ; sau f aceti pomul rau si rodul lui va f i rau. Caci din fruct se cumoaste ponuul». Sau oare nu fieoare existen^a descopera, fara greseala, ceea ce este dupa fire din cele ce credem ca este cu adevarat ? B. E perfect a§a. A. Deci sa cercetam ceea oe este i'irea Fiului. Si reflectand la aceasta, sa ne iratrebam : daca nu este Dumnezeu dupa fire, ci mai degraba a fost facut si a fost adus impreuna cu noi la existenfa, dupa teoria aiurita §i prosteasca a acelora, cum a cazut lumea mai jos ca.El si creatul s-a despartit de El ? Oare prin distance spatiale si masurabile ? Dar cum n-ar fi aceasta o prostie ? Caci unde si cum se distan^eaza necorporalul sau ce spa^iu il circumscrie ? De fapt fericitul loan a mar- turisit : «Si in Uime era §i lumea prin El s-a facut si lumea pe El nu L-a cunoscut» (loan 1, 10). Deci, o, Ermia, cugetand drept, vom admite alt mod de departare si de desparftre prin cadere, decat acela de-a nu fi cunoscut lumea pe CreatoruLpururea prezent in ea ? 242 B. Nu. Cum am face-o ? A. Deci lumea era capabila sa fuga de la El si a?a a iesit din comuniunea cu El, prin f aptul de-a nu f i cunoscut pe Creatorul mai presus de create si legatura prin Duhul, respingandu-L prin abaterea spre rau. De fapt, odata ou adueerea la exi&tehta, prim incuviintarile negraite ale Marelui Mester, a firii omului, aceasta a fost infrumusetata si prin relatia ou Duhul. • «Caci a t suflat in fata lui suflare de viata» (Fac 2, 7), nu altfei, dupa cum socotesc, De fapt, animalul nu s-ar fi putut ridica la transparenta in sfint^enie si in familiaritatea cu Dum- nezeu, daca nu s-ar fi infrumusetat prin imprastierea de Sfantul Duh 243 . De aceea si cand S-a facut Unul Nascut om, afland firea omului pusitiita de binele de odinioara §i de la inceput, S-a grabit sa o restaureze iarasj, 242. O lume singura e condamnata la lipsa de sens a unei existente In care toate apar ca sa dispara. Numai existenta mai presus de ea a. unui Dumnezeu al iubirii, deci a Treimii, poate da un sens lumii, Fiul iubit al unui Tata facandu-Se om, ca sa ridice si pe oameni la viata iubitoare, deci vesnica, intre Ei, Tatal iubitor si Fiul Lui facut Frate al lor. Numai un Dumnezeu in Treime da sens lumii j un Dumnezeu oare din iubire poate coboii la oameni si-i poate ridica in comuniunea cu ea. 243. Sf Interna este o transparenta a dumnezeirii, sau a vesniciei si a vietii atotcurate, In om. Dar aceasta este si o familiaritate, sau o comuniune iubitoare cu -Dumnezeu. Iar aceasta are loc prin Duhul Slant, Care-1 ajuta pe om sa se deschida^ lui Dumnezeu. DESPRE SFANTA THEIME 171 adapand-o ca dintr-un izvor din plinatatea Sa si zicand : «.Luati Duh Sfdnt» (loan 20, 22), figurand prin trup si prin suflare, ca printr-o umbra, firea Duhului. Este deci o egalitate intr-o trecere de la inceput la existen^a §i intra innoirea starii de la Jnceput. Aceasta arata ca modul in care firea noastra creata s-a imbolnavit despar^indu-se, n-are nimic a face cu despartirile cugetate spatial. Departe de aceasta. Ci ea a fost mai degraba respinsa de Dumnezeu si a cazut de la El si de la unirea cu Fiul prin Duhul. Astfel ea se intoarce spre starea de la inceput, daca voieste, primind din nou chipul duhovnicesc, remodelarea duhovni- ceasca, fiind cheroaita la impartasirea de firea Lui dumnezeiasca prin Duhul. Daca deci, dupa aceia, Fiul este si El intre cele create, in ce mod s-a despar^it si s-a departat de El crea^ia ? Caci eel inrudit e pururea iubitor si eel creat nu se departeaza de eel creat, intrucat sunt im- preuna create. Instrainarea este totdeauna un fapt al celor diferite in existenta si in felul de-a fi si ea nu vrea sa fie vazutai in cele ce repre- zinta una si aceeasi definitie. Deci cum Se salasluieste Fiul in creatura prin Duhul ? Ce-i adauga sau ii daruieste El, sau spre ce inal^ime spi- rituals o ridica, sau in ce consta binele intiparit in ea ? Cum, nefiind El intr-o treapta mai inalta (caci a fost facut cu noi, cum spun aceia), se spune ca S-a desertat pe Sine ? Sau ce trebuin^a a avut de umilire, ca pogorandu-Se din inaltimile mai presus de creatie, sa Se uneasca cu lumea si sa Se faca o parte a lumii, daca nu este mai presus de lume si de creatie ? B. Socotesc ca aceasta ii va pune in incurcatura. A. Pentru ce este El singur liber si eliberator, cand toata crea^ia isi supune grumazul lui Dumnezeu ? Am fi cu totul fara minte si aiuriti, iubitule, daca am aseza pe Fiul eel din Dumnezeu dupa fire si-coetern cu Tatal, intre fiii dupa har. Unde si care ar fi arhetipul nostru, daca' Cel dupa al Carui chip am fost iacuti (Cel dupa care am fost modela^i) ar fi coborat la conditia adoptiunii si imitatiei ? 244 Obiec0i scoase din texte ale Scripturii B. Expunerea ta despre acestea imi pare foarte bine gandita si clara. Dar socotesc ca adversarii ar putea spune : Oare, o, bravilor, Sfintele Scripturi nu L-au cantat de , la inceput pe Fiul ca f aptura ? Si nu L-a eunoscut astfel ceata dumnezeiasca si mare a Apostolilor ? Inca Solomon zice, descriind cu anticipare persoana Fiului : «Domnul M-a zidit inceput 244. Daca n-ar fi un Fiu ve?nic §i desavar^it facut om serviiidu-ne ca model, spre ce tinta am mai tinde sa ne ridicam ? Ar fi zadarnica orice aspiratie dupa. o inaltare. 172 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI al cailor Sale spre lucrurile Sale» (Prov. 8, 22). Iar Petru, ales intre al^ii : «Cu siguranta deci sa cunoasca toata casa lui Israel ca Dumnezeu L-q facut pe El Domri si Hristos» (Fapte 2, 36). Ce. vom spune deci daca ne ataca pe noi si prin aceste cuvinte ? A. Ce vom spune altceva decat adevarul : «Iar dusmanii nostri sunt fara de minte». (Deut. 32, 28). Mintea care nu e lumitnata de in^elep- ciunea de sus, adica de cea care se revarsa din Parintele luminilor (Ia- cov 1, 17), este groasa si neagra si neputincioasa sa strabata prin ceata nestiintei. Si mie mi se pare ca aceasta boala atat de neplacuta il tinea in somnolenta pe dumnezeiescul David, facandu-1 sa graiasca astfel catre Dumnezeu : «Lumineaza ochii mei, ca nu cumva sa adorm spre moarte» (Ps. 12, 4) 245 . Dar cercetand ou minte fierbinte si treaza continutul acestor texte, sa pasim pe urmele ce due spre adevarul nevazut si greu de prins de cei rai. Fiul S-a declarat in mod reeunoscut ca a &)st zidit. Dar n-a Sipus ca a suportat aceasta fara oauza, ci «spre. lucru- rile Lui» si' «inceput al cailor Lui», adica ale lui Dumnezeu Tatal. Deci zidirea in acest- caz nu inseamna cea din nimic, ci aducerea Celui ce este si subzista spre implinrea unor lucruri ce sunt de facut, ca de pilda a tesatorului sau a fierarului, cand sunt cugetati ca stand fara sa faca ceva. Vointa Oelui care-i indeamna sa se miste spre lucruri, ii face sa devina activi spre ceea ce este capabil fiecare. Dar nu poate fi inte- leasa nicidecum ca aducandu-i si la existenta. Daca Fiul ar fi spus : «Domnul M-a zidit», fara sa mai adauge nimic, n-ar fi fost cu totul improba-bil de-*a banui ceea ce nascocesc aceia. Dar El Se declara nu simplu sau fara vreun adaos ca a fost facut, ci spre lucru si inceput al lucrurilor. Deci de ce nu parasesc viclenia lor, ca sa aleaga ceea ce e mai bun, in^elegand ca s-a scris despre Dumnezeu : «Si Domnul Mi s-a facut Mie spre scapare »(Ps. 93, 22) ? Socotesti deci ca Dumnezeu este facut, desi se spune ca S-a facut spre scapare ? B. In nici un fel. A. Deci, spune-mi, au minte neinfranata ? Si pentru ce, folosindu-se de minciuni de multe feluri ca de o armatura, lovesc cu mintea lor su- cita, des? ar trebui sa iubeasca sa se indrepte spre adevar si spre ceea ce nu pare sa se fi spus in mod foarte potrivit cu Dumnezeu, pentru omenescul si asemanarea cu noi asumate de Fiul ? De altfel — caci so- cotesc ca se cuvine sa spun si aceasta — spitnand ca a fost zidit, a adaugat ca S-a nasout : «Inainte de toti muntii, zice, Ma naste pe Mine» 245. Lipsa cuno^tintei lui Dumnezeu tine pe om intr-un somn care nu-1 lasa sa cunoasca sensul vietii ?i care e ca o moarte spirituals anticipata, ce-1 va duce la moartea totala, sau la intunericul total din iad, care-1 va tine intr-o deplina neintelegere a sensului existentei sale. Aceasta este si o plictiseala chinuitoare, ingrozitoare. DESPRE SFANTA TREIME 173 (Prov. 8, 25). Deci sau vom desfiin^a nasterea, pentru a spune ca a fast zidit, sau vom stramuta afirmatia ca a fost zidit in aceea ca a fost ,nascut. Caci cele doua cuvinte se opun unul altuia prin cele indicate, dar intelesul propozitiei le da ca adevarate pe amandoua. De fapt, Acelasi S-a nascut din Tatal ca Dumnezeu, dar S-a creait dupa trup. Si despre aceasta ne incredinteaza un text sfant : «Iata, Fecioara in pdntece va avea si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se tdlcu- ieste : Cu noi este Dumnezeu» (Matei 1, 23 ; Isaia 7, 14). T)ar cum ar putea fi cu noi Cuvantul, odata ce e Dumnezeu ? Va.fi prin apropierea si legatura in spatiu si dupa legea trupurilor ? Dar cum nu e de admis aceasta ? Deci aceasta a avut loc cand a primit sa fie de un chip cu noi prin umilinta robiei ; §i cand Cel imaterial S-a pogorat intru cele create, atunci > c -? : p :cut ca noi, de§i era atat de superior si mai presus de noi, cat p::.:: n cugetata firea dumnezeiasca in raport cu creatura si fap- tura. De aceea si dumnezeiescul David, avand in vedere pe Cel ce este in superioritatea nemasurata §i fara asemanare si in slava Lui negraita, L-a chemat pe Unul Nascut aratat dupa Tatal in identitatea de chip cu noi, psalmodiind si zicand : «Pentru ce, Doamne, stai departe ? Pentrn ce ne treci cu vederea in vreme de necaz ?» - (Ps. 9, 21). Dar Cel ce era despartit de noi prin legea firii, considerat de toti ceilalti prin proprietatea si superioritatea Sa de alta fire si de neapropiat, S-a facut ca noi cand a suportat de^ertarea de buna voie pentru noi. Vor spune ei ca nu este asa ? Dar atunci nimic nu-i impiedica sa spuna fara retinere ca cuvantul dumnezeiesc ne-a vorbit despre aceasta in desert, spunand ca Fiul S-a facut ca noi cand S-a facut om. Atunci cand n-a fost ca noi, daca El este creat ? 246 B. Bine zici. A. Iar daca $i-ar spune §i ca S-a facut Hristos si Domn, vei in^elege ca S-a desertat pe Sine, imbracand masura potrivita robului pentru a se asemana cu noi. Dar ar fi, socotesc, intelept si necesar sa se cugete ca firea dumnezeiasca n-a fost biruita de cele ale noastre, nici de lipsa de slava a trupului, si nevrand sa lepede starea de robie si lipsa de slava introduse in oa, umilinta robiei a cedat slavei dumnezeirii. Deci deoarece a coborat intre robi pentru noi, S-a inaltat iarasi la domnia inerenta Lui si de nelepadat si intemeiata pe legile firii Lui. De aceea se spune ca S-a numit Domn si S-a facut ca unul din noi pentru umanitate. Iar 246. A nu recunoa$te pe Hristos aa Fiul lui Dumnezeu Cel necreat facut ofa, inseamna a nu recunoaste un Dumnezeu al iubirii, care* nu exclude coborfirea sine- rita la oameni, ca la creaturile Sale. Inseamna a socoti ca totul e supus unor legi monotone si fara sens, ale nasterii si mortii definitive, concep^ie proprie filo- sofiilor panteiste. Fara Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu intrupat, deci fara un Dum- nezeu vesnic si nemarginit in viata prin Sine, totul e fara sens. 174 SEANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIE1 daca ne-am gandi, nepreocupa^i de cunoasterea adevarului, sa vedem in xirea Cuvantului toate ale trupului, adica cele faoute si spuse pentru trap, am cadea ihtr-o nu pu$na necredinta 247 . Caci S-a f acut supus legii ; si deci vizibil si tangibil si mai prejos de ingeri ; «si cu cei fara de lege .S-a socotit» si «cao oaie la junghiere S-a adus» si a suportat aceasta moarte atat de vredhica de plans (Isaia 53, 12, 7). Dar cum trebuie atribuite firii Cuvantului, chiar eugetandu-L fara trup, aceste stari atat de cobo- rate si attat de dezonorante ? §i ce rezulta de aci ? A pierdut Iubitul si impreuna Sezatorul cu Tatal tot ce-L ridica spre slava Lui dumne- zeiasca, ba chiar ceea ce-L putea face egal cu sfintii ingeri ? 248 Dar atunci de ce se umple de stralucirea tronului dumnezeiesc pe care §ade impreuna cu Tatal, iar ingerii stau imprejur, nedispre^uind starea de soli ai Lui ? Si de ce este si se numeijte Domnul Savaot, iar ei se ras- pandesc slavind domnia Lui, spunand ca e plin cerul §i pamantul de slava Lui ? (Isaia 6, 1 — 3). Deci a spune ca a fost facut Cel astfel ad- mirat chiar de cei ce au sitralucire atat de mare, nu este o boala su- prema a uner minti impietrite §i goale ? B. Da, e cu totul a§a. Aceasta e si parerea mea, Dar ei nu spun mai putin ca Fiul a fost adus la existen^a pentru lucrurile Tatalui nu' numai cand a imbracat pentru noi chipul nostru, ci si cand a aparut din Tatal, ca toate sa fie lucrate prin El, producand o slujire instrumentala in creaturi si prin miscarea ce porneste din El. A. Ce cumplita si nestapanita indrazneala ! Ce afirmatii dispretui- toare despre Dumnezeu mai evita cand ei vorbesc impotriva lui Dum- nezeu Tatal, cand II priveaza de orice lucrare §i II vad neavand puterea de-a crea nimic, si de-a urmari vreuh scop cuvenit, ci fiind lipsit de forta suprema ? 249 B. Cum asa? A. Cuge^i inainte -de toate la aceasta. Oare n-ar fi mai acceptabil sa constatam in fiecare din miscarile lui Dumnezeu Tatal ca Creator 247. Teoria ariana despre caracterul de creat al Celui ce S-a facut om in Hristos, mai poate avea si alte doua consecinte lipsite de sens : a) ca El a suferit cele ale umanitStii biruit de ele, caci unde ne-ar fi ridicat prin biruirea lor ? b) ca ele apartineau virtual chiar firii Lui, deci le-a biruit printr-o lege a firii Lui, nu de buna voie $i din iubire, si nu. ne-a putut ridica pe noi, prin ele, la o stare mai presus de viata noastra omeneasca. Deci n-avam in viata noastra o tinta mai presus de firea omeneasca spre care sa inaintam. 248. Daca Hristos nu a fost decat prima creatura, care, facandu-Se om, a murit fara sa ridice pe om la comuniunea cu Dumnezeu, El S-a dovedit mai prejos chiar de ingerii care nu mor. 249. Una din parerile arienilor, ca puterea creatoare a Tatalui se reduce la crearea Fiului. Toate cele urmatoare se creeaza prin «Fiul». In aceasta se reda iarasi teoria panteista prin care esenta fundamentals lucreaza din ea prima forma definita de existenta, si apoi din aceasta emana toate formele definite ulterioare. DKSPRE SFANTA TREIME I75 prezenta continua de undeva a unui colaborator ? Daca ar implini ope- rele Sale in alt mod, ar scapa El de critica unei osandiri ? Caci cum n-ar nedreptati pe Fiul Sau aducand la exiaten^a pe un altul in calitate de unealta si de mijlocitor, daruindu-i numai lui luerarea puterii Sale ? 25 ° Dar si de celelalte creaturi spun ca sunt inferioare slavei Cuvantului, ne^inand seama ca Dumnezeu le-a facut parte de eel mai bun si mai malt mod de aducere la existenp 251 . Caci afirma ca au fost create de «Fiul», care desi e cinstit de avantaje superioare, e totusi mai slab ca Dumnezeu si din al doilea plan. Dar fiind, vor zice unii, mai directa lucrarea a fost mai importanta si de aceea a savarsit-o Fiul. Dar sa ras- punda aceia : ce L-a obligat pe Tatal, a Carui vointa suprema intrece orice admiratie, sa nu aleaga eel mai inalt mod de creare in locul celui mai de Jos si de-a se abate de la eel mai cuvenit printr-o neglijenta nerationala de-a alege ceea ce trebuia ? B. Trebuia deci, zic ei, ca Tatal tuturor sa Se atinga cu lucrarea Lui de fapturi ?. ■ A. Ce spui, prietene ? Era folositbr pentru El sa primeasca ca slu- iitoare o unealta ? Dar din aceasta ne va rasari si ni se va arata o mare multime de ganduri absurde. Ce trebuinta ar avea Dumnezeu Tatal de un colaborator ? Nu vad Mosul unei unelte si al unui mijlocitor pentru El. Daca ar cunoaste cu adevarat necesitatea contributiei unui impreuna Creator, si daca ar fi produs din aceasta trebuinp un asa numit Fiu, socotit dupa ei intre creaturi, cum a avut in mod deplin puterea sa fie Creator, producand in Sine cu efort putin^a de a fi ceea ce se spune ca este prin fire ? Si nu vor spvinp ceea ce este o si mai mare blasfemie ? In acest oaz se arata oa o inchip aire a dumnezeirii ceea ce este creat si ceea ce a fost primit in rol de slujitor oa un aijutor foarte trebuincios al puferii creatoare a Tatalui 252 . Apoi ispune-mi, cum ne- 250. Daca toata opera creatfei ar darui-o Tatal Fiului Sau ca prima creaturS, s-ar supune unei critici atat Tatal, ramanand indiferent fata de lume, c&t $i Fiul, care ar deveni un producator automat al tuturor celorlalti, manifestand o iu- bire fata de Tatal in lucrarea Sa. In toate acestea se manifesta lipsa de iubire interpersonala a unui panteism supus lucrarii oarbe si lipsite de bucurie a unor legi. 251. Contrar parerii ca lumea e pusS intr-o situatie inferioara prin crearea ei din nimic de un Dumnezeu vesnic si mbitor fata de o lume care ar fi emanat din insasi esenta fundamentals, crearea lumii de un Dumnezeu atotputernic si iubitor, o prezinta intr-o pozitie de negrait mai mare cinste sau valoare. Ea e iu- bita si pretuita de o iubire constienta si libera, atotputernica, $i poarta in ea sem- nele acestei iubiri si atotputernicii si e chernata la o comuniune vesnica si feri- cita cu ea, ca sa se bucure de bogatia ei nesfarsitS, 252. In aceasta teorie de forma panteista a arianismului, «Fiul». ca prima creatui'a sau emanatie a esentei fundamentale, este impus ca o necesitate a asa- zisului Tata. La ea trece puterea creatoare a celorlalte forme de existenta. Ideeq emanatiei in panteism vrea sa identifice crearea cu nasterea. De fapt nu e nici una, nici alta. Caci in emanatie lipseste vointa din hastere (mai ales in persoane) si din creare (lui Dumnezeu, oare are pe langa puterea nasterii Fiului si pe cea crea- toare a lumii). 176 8FANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI mijlocind nimeni, a fost in stare singur de facerea Fiului, daca este facut, chiar daca este mai mare si neasemanat superior ? 253 Caci ei se prefac ca imbraca acest «Fiu» ca in niste vraji in cinstiri amagitoare, nerusi- nandu-se, precum socotesc, de uratenia blasfemiei. Apoi Cel ce a avut suficienta putere sa dea existenta unei altfei de existence (creaturi), mai presus de toate si de neatins, singur si fara ajutor, cum n-a avut pu- tere sa dea oonsisten^a celor inferioare, neavand un colaborator ? 254 Nu sunt vrednici de plans cei carora nu le este teama sa-si inaugureze astfel de teorii ? B. Cum de nu ? Bar mai auzi ceva. Ei spun ca e prea mic pentru Dumnezeu Tatal sa savarseasca El Insusi toaite. A. Departe de noi aceasta blasfemie. Ar fi potrivit sa spui ca-ti tii sufletul cat mai departe de ceea ce spun acesti oameni : «Pune, Doamne, pazd gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Nil abate inima mea spre cuvinte de viclenie, ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele, cu oamenii care lucreazd fdradelegea» (Ps. 140, 3 — 4). Caci eel ce zice ca e prea mica pentru Dumnezeu TataL lucrarea directa, II socoteste neizbavit de orgoliu si de ingamfare, si li atribuie aceasta pereche de patimi urate si murdare. Ba se dovedeste si altfei nepriceput, nestiind unde va ajunge cuvantul sau 253 . Dar as vrea sa-ti pun o in- trebare. B. Care? A. Nu spun ei ca Fiul este facut ? B. Ba da. Dar ce e cu asta ? A. Daca vedr"-, pe masura puterii noastre, firea care stapaneste toate, nu ni se arata in ea tot ce e facut foiarte mic ? B. Da, mic cu adevarat. A. .Deci Duirnnezeu a gasit cuvenit sa creeze numai pe Fiul singur ? Apoi rusinat de acest fapt, S-a oprit indata si a predat lucrarile altuia, sa cheme la existenta cele ce nu erau inainte ? Totusi, puterea de-a crea este forma cea mai frumoasa si mai buna a slavei si a maretiei lui Dumnezeu, odata ce si prin aceasta se cunoaste de catre noi cine si cat de mare este. «Ca din mdrimea si jrumusetea fapturilor poti sa - 253. Daca Dumnezeu Tatal le creeaza toate prin Fiul Cel Unul Nascut, cum n-a avut nevoie El $i la crearea acestui «Fiu» de nici un mijlocitor ca sa-1 creeze, daca acest «Fiu» e atat de mare $i mai presus de toate creaturile ? 254. Aici se atribuie arienilor afirmatia ca Dumnezeu n-a putut aduce la existenta celelalte creaturi fara ajutorul primei creaturi. Dar atunci cum a putut-o aduce singur la existenta pe aceea ? Intalnim mereu teoria panteista, dupa care din esenta fundamentala nu iese direct decat prima forma de existenta concreta. 255. Am maii spus ca orice components cat de mica a universului, sau ' a cor- pului omenesc, are importanta ei in formarea lor. Cele mici in ele insesi sunt im- portante in. rolul ce-1 au in cadrul celor mari. DESPRE SFANTA TREIME J 77 cunosti pe Fdcatorul lor», dupa cum s-a scris (ln$, Sol. 13, 5). Daca cele prin care se cunoa§te sunt mici si neinsemnate, §i firea Lui e soco- tita lipsita de maretie, El e constient de aceasta. Totusi este o cinste pentru orice om, pentru orice inger, sa cunoasca fiecare lucru din cele din care poate fi vazut El Insusi ca ceea ce este, sa castige deplin din aceasta cuno^tinta ca El nu Se va ru§ina nicicdiata sa fie cunoseut, de eel ce voieste, ca ceea ce este dupa fire. Deci pentru ce S-ar rusina Dumnezeu de cele ce le are, sau ar sacoti ca o miojorare a Sa cele prin care se cunoaste ca Dumnezeu ? 2:>(i Daca este un lucru mic si lipsit de orice importanta pentru Dumnezeu de-a crea Serafimii si de-a aduce la existenta ingerii, daca ii masoara cu marimea firii Sale si cu supre- matia (transcendenta) de negrait, oare nu e in acelasi fel mica veia lor de-a I se inchina si de a-L slavi ? 257 Caci celor carora ar dispre^ui sa le fie Creator, cum ar vol sa primeasca sa le fie cugetet Dumnezeu ? Cum ar dori cinstirea si inchinarea noastra, daca n-ar binevoi sa ne aduca pe noi la existenta ? Si cum n-ar dispretui El propria Sa slava, daca ar dispretui cele pentru care e slavit ? B. Dar cum, zic ei, a creat Dumnezeu toate prin Fiul ? A. Prin Cuvantul si Intelepciunea si Puterea Lui. Caci Fiul este toate acestea Tatalui 258 . Dar sa prelungim put,in gandirea noastra in ~ aceasta, pasind pe calea imparateasca si indreptandu-ne direct spre adevar. Caci oare nu vei consimti, §i cu mare bunavointa, ca, daca spu- nem ea Tatal este Creator, urmeaza numaidecat si trebuinta de-a cugeta ca nu e nici fara putere, nici nein^elept si nu creeaza fara cuvant ? B. Da, asa urmeaza. De aici, zice Psalmistul : «Toate intru in- telepciune le-ai facut» (Ps. 103, 25). Iar exiplicand mai clar facerea lumii intregi, proorocul Ieremia a zis : «Domnul, Cel ce a facut cerul cu pu- terea Lui, Cel ce a indreptat lumea cu intelepciunea Lui, a intins cerul cu intelegerea Lui» (Ier. 10, 12). 256. Orient de mic ar fi un lucru, faptul ca este adus la existenta din nimic e o minune, care nu poate decat sa puna in evidenta puterea creatoare a lui Dumnezeu. 257. Fata de marirea de nemasurat a lui Dumnezeu, tot asa de mici sunt si Serafimii, ca si tantarii si mustele, precum tot atat de mult se arata in toate atot- puternicia Lui, odata ce El poate face toate din nimic. Pe de alta parte, slava adusS din partea lor ll inalta tot asa de putin, sau nu-L inalta deloc. Slava adusa lui Dumnezeu le bucura in mod deosebit pe ele, dupa masura constiintei lor. Si ele se bucura si de slava ce I-o aduc pentru crearea tuturor, chiar si a celor mici §i in- constiente. Dumnezeu le face pe toate pentru ele (pentru cele constiente de existenta lor), nu pentru El ; le face ca sS se bucure si ele de existenta. Dar El nu dispretu- ieste nici una din creaturi. Toate sunt minunate. 258. Chiar la oameni o persoana este atat de necesara alteia, caci fara ea nu poate avea adevarata intelepciune si putere si cu atat mai putin cuvtat. O persoana este si deosebita de alta ?i constituie si o unitate impreunS. Aceasta are loc in grad maxim la Dumnezeu. 12 — Sfantul Chlril al Alexandrlei 178 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI A. Deci ce vom ziqe ? Proorooui Ieremia scriind clar ca toate s-au creat cu intelepciunea, ou puterea si cu intelegerea lui Dumnezeu, nu spune si inteleptul loan ca toate s-au faout prin Fiul ? Caci a spus : *Toote printr-tnsul s-au fdcut $i fara El nimic nu s-a facut » (loan 1,3). B. Da. Deci ce vrea sa spuna aceasta ? A. Ca Fiul lui Dumnezeu ni S-a aratat noua ca fiind intelepciunea si puterea lui Dumnezeu Tatal (I Cor. 1, 24). B. Cum, sau din ce motiv n-am intelege unitatea acest'or doua feluri de numiri ? A. EXplica-mi : Oare vom cugeta ca Fiul a fost adus la existenta prin intelepciunea, intelegerea §i puterea Tatallui, sau in mod nein^elept, neintelegator si fara putere ? Caci ei spuiv ca a fost facut. B. Aceasta afirmatie este cu totul prosteasca. Caci n-a fost candva cand Tatal a fost fara inteiepciune si putere. A. Bine zici. Te laud pentru ca ai ales sa cuge^i drept si cored. Dar ce 2i c la acestea cei ce II numara pe Fiul intre cele f acute ? Daca nu era pururea, ci a fost adus la existenta prin legea crearii in timp, fiind totusi intelepciunea si puterea intelegatoare a Tatalui, vor marturisi ca Tatal a fost inainte de El slab si fara putere si neintelept si neintelega- tor, si vor admite ca Fiul a fost facut cu neintelepciune si fara putere, desi invaluit intr-o bogatie minunata si nefiind Intre . cele in care este creatia, ci in inaltimile (transcendentele) inoomparabile. Dar daca, te- mandu-se de rasul ce §i-l vor atrage prin rusinea blasfemiei, ^ vor socoti ca Fiul a trebuit sa fie adus la existenta prin intelepciunea si puterea Tatalui, va i'i necesar sa marturiseasca despre El ca e mai vechi decat El Insusi si prin aceasta Creator al Sau propriu. Fiul Si~ a diat deci existenta Lui Insusi, daca, fiind El Insusi toata intelepciunea si puterea Tatalui, S-a facut prin puterea, -si imtelepoiunea Lui. Intelegi cum cugetarea lor curge in toate formele spre absurd ? B. E foarte drept. A. Dar se poate dovedi fara mare osteneala si in alt mod absurdi- tatea totala .a dogmei lor. Sa cercetam prin notiuni ce ne sunt cu pu- tinta, firea lui Dumnezeu : ce este ea, care este marimea ei si cat se cu- vine sa se afle despre ea. Oare trebuie sa credem ca atunci cand e vorba de creare, punctul de plecare pentru aducerea la existenta a celor ce vor f i f acute este vointa de-a fi ele ? Consimtirea acesteia la trebuinta de-a f i a celor ce nu erau inainte a junge singura pentru a aduce la exis- tenta toata creatia ? Sau dispune ea de o unealta slujitoare si se serveste de ajutorul necesar al unui mijlocitor, asa cum luerand cineva in piatra, • DESPRE SFANTA TREIME 179 are nevoie de cele prin care poate fi lucrator in piatra §i de un construe- - tor ce §tie sa construiasca ? - B. Spune-mi, cine ar nega ca ceea ce e potriyit lui Dumnezeu sS faca, depinde de vointa Lui de a crea ? A. Foarte bine ai zis. Fiindca §i dumnezeiescul Moise asa ne-a aratot §i nu altfel pe Dumnezeu creand. Caci spune : «$j a zis Dumne- zeu: Sa fie tdria, si s-a facut a?a» (Fac. 1, 6). Si implinirea ©perelor s-a infaptuit odata cu rostirea cuviratelor, fara nici o intarziere care ar fi aratat, cum spun aceia, pe mijlocitorul lucrand ca slujitor, mi§candu-se oa o unealta. Caci Ouvabtul era ca un ipostas al faptei, si nu o simpla aprobare a ceea ce nu era. Aducerea la existenta a celor f acute nu este numai in voirea lor. Daca acesta este modui eel mai bun si mai potrivit lui Dumnezeu Tatal de-a crea, nu stiiu pentru ce s-ar mai reeurge la vor- bire ca la un ajutor al Lui si la un mijlocitor §i slujitor, spunand ca s-a creat in scopul acesta Fiul, ca eel mai de folos, ca sa se foloseasca de slujirea Lui pentru celelalte creaturi ? Ei nu-si dau seama, precum pare, ca de$i declarand sigur ca Fiul este facut §i printre creaturi, II de- clara mai inalt si mai pretuit decat pe Tatal 259 . B. In ce mod ? A. Daca Tatalui ii este necesar un mijlocitor, iar Fiul savar§e§te cele ce voieste numai prin vointa sj consimtirile Lui, spunand leprosului cu putere : «Voiesc, curateste-tei} (Luca 5, 13) §i readucand la viata pe cei luati in stapanire de moarte §i dand lumina atat de dorita si de ne- obi^nuita orbilor, oare nu va vedea ciheva in El pe mijlociitorud acestora, si nu pe implinitorul sau pe Creatorul plin de slava cea mai straluci- toare ? Si mi va depasi prin aceasta calitatea de unealta a unui meste- sugar, o, Ermia ? . B. A§a se pare. * 259. Daca «Fiul», dupa arieni, desi creatura, este Cel care creeazS toate cele- lalte, in vreme ce Tatal nu poate face aceasta, El este intr-un fel superior Ta- talui, av&nd o putere pe care nu o are Tatfil. E vorba tot de un panteism aici, contradictoriu in el insusi, odata ce esenta fundamentala nu poate emana din ea in mod direct toate, dar le poate emana o prima emanatie. E tot o negate a realitatii unei Persoane, sau a unei comuniuni de Persoane supreme. E o existenta suprema, supusa si ea unei legi a emanatiilor. Dar cand i-a putut impune aceasta lege ? Filosofiile, in general panteiste, — ca si re^ligiile pagSne — nu sunt con- stiente de marea taina a existentei. Caci nu-si pun intrebarfta despre ea. Considers ceva firesc o realitate — e drept complexa — , dar supusa unor legi monotone, a caror explicare nu o cauta. Marea taina este un Dumnezeu personal — sau o comuniune personala desavarsita — constienta si libera, deci si atotputernica, in mod constient. Un Dumnezeu care n-ar putea crea o existenta din nimic, n-ar fi atotputernic. Deci. n-ar fi Dumnezeu. Taina cea mare este existenta unui Dumnezeu atotputernic, si tocmai prin aceasta este si liber si constient si depaseste prin toate gradele de existenta prin iubire. Numai existenta vesnica, care poate crea si o lume din nimic, ne face v3dita taina maxima a realitajii. 180 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIE1 A. Pentru ce dispretuind atunci trebuint^a de-a cugeta drept, con- sidera superflue gandirea si vointa §i aleg pornirea nesocotita spre oele rele si se indreapta rnumai spre ceea ce le place ? Si astfel, ne- tinand seama de faptul ca lucrarea omului nu poate savarsi niciodata silngura cele ai caror faptuitor este el insusi, ci ceea ce este faout §i de altcineva, nu va vedea niciodata ca omul nu are prin fire, cu ade- varat si neschimbat, proprietatile fiintei' celei ce a construit aceea 260 . B. Cum ar putea avea loc aceasta, cand nici universul nu poate fi cu adevarat construit de om ? Ci un arhiteot, de pilda, sau un meta- lurgist nu poate produce niciodata singur operele meste^ugului lui de arhitect sau de metalurgist. A. Drept ai zis. Si admir subtirimea cugetului tau si o laud. Caci in ce fel Fiul, daca este facut, va lucra in mod egal si neschimbat ca Dumnezeu Tatal ? Si outm va avea in propria fire ceea ce e propriu si exceptional fiintei Celei mai presus de toate : chemarea la existenp a celor ce n-au fost inainte, mutandu-le astfel in chip atotputernic si fara nici o greutate la existenta si infaptuind astfel numai prin vointa crea^ia ? Sau oare nu va fi Creator al lor si Inisu§i Tatal, avand suf i- cienta spre aceasta firea Sa si neavand trebuinta de ajutorul vreunei lucrari din partea cuiva din cele create ? B. Asa este. A. Precum deci operele mestesugite de lucrarea si stiinta omeneasca nu sunt oapabile sa faca si sa luicreze cele ale om/ukii, in acelasi mod si in acelasi sens, socotesc, ca nu vor lucra operele mainii dumnezeiesti cele ale lui Dumnezeu. Iar deoarece le-a creat si le-a lucrat Fiul, esite pentrii ca nu este si El impreuna cu celelalte, opera a mainii dumnezeiesti, nici n-a fost adus la existenta din nimic ca Creator, ci a primit existenta mai degraba in mod fiintial si nu o are mai mica decat Insusi Tatal 261 . 260. A$a-zisul «Fiu» al iui Dumnezeu este, dupa arieni, o creatura a Lai, §i aiu poate avea calitatile lui Dumnezeu care L-a produs prin creatiej tlar nici operele Lui nu pot avea insu?irile Lui. 261. Daca savar?irea unor lucruri impersouale nu poate fi decat opera unor persoane umane, cu atat mai mult infaptuirea marii opere impersonale a uni- versului din nimic nu poate fi decat produsul unui act al unui Dumnezeu personal. Persoanele se nasc din persoane, nu sunt opera unor fapte exterioare. E drept ca si alte forme de existenta nasc existente din firea lor (animale, ierburi). Dar aceasta are loc fara vointa si constiinta celor ce nasc. La oameni si in Dumnezeu, nasterea are loc nu fara vointa si constiinta. Avem aici un important argument ca lumea, cti caracterul ei de obiect, inconstient si involuntar, sau neavand totul voluntar si constient (oamenii), nu poate fi decat opera unei puteri supreme, personale, deplin constiente si voluntare. Numai persoana poate mestesugi lucruri. Dar tot. numai ea poate si naste alte persoane. Astfel numai Dumnezeu ca existenta personals suprema a si putut crea lumea, dar a si putut na$te un Fiu. DESPRE SFANTA TREIME 181 B. Dar, se va zice, El lucreaza cele ale creamer miscat de Tatal. Caci a spus El Insusi ': «Cuvintele, pe care Eu vi le graiesc voua, nu le graiesc de la Mine. Ci Tatal care ramdne intru Mine face lucrdrile El lnsusi» (loan 14, 10). Si iarasi : «Lucrarile pe care Eu le fac nu sunt ale Mele, ci ale Celui ce M-a trimis pe Mine» (loan 14, 24). A. Aoestea stiu ca ni le-ar obiecta adversarii. Caci nu vor iriceta nicidecum sa strambe adevarul. Si textele care ar trebui sa fie intelese in chip intelept, daca le aplica iconomiei cu trupul, ei le vor falsifica in modul eel mai vicfean. Daca deci, facandu-se negatori in mod copilaresc ai tainelor lui Hristos, despart de Cuvantul ioonomia cu trupul, sa rastalimaiceasca proste§te dupa plaiqerea lor textele pe care le voiesc. lar daea oonBimt eu cei hotara^i sa ougete drept, ca Dumnezeu Cuvantul, fiind Dumnezeu, S-a facut trup si S-a numit om, pentru ce vatama intelepciunea iconomiei si prefac prin aceasta in ceea ce voiesc cuvintele cele mai potrivite si cauta sa convinga si pe altii sa opuna, ceea ce le convine si eugeta ei propriu firii si slavei Unuia Nascutului ? Nenorocitii de iudei ar fi trebuit sa se lase uirni^i de admira^ie de ex- plicarile mai presus de Lege ale lui Hristos si de depasirea de catre El a ingustimii ei mozaice si sa-L aplaude prin laude si slaviri ca Dumne- zeu. Dar in atapri de manie n-au faicuit-o aceiaista, ci, aprinsi de simtirile de pizma, au alunecat fara iubire de Dumnezeu in trebuinta defaimarii. De aceea, cand spuneau ca : «Acesta nu scoate demonii decdt prin Beel- zebul, capetenia demonilor» (Matei 12, 24) ; cand ca : «De unde are Acesta intelepciunea aceasta si puterile ?» (Matei 13, 54). Ar fi prea aspru si foarte departat de iconomia inteleapta sa nu se spuna deschis celor cu o astfel de dispozitie ca este Dumnezeu din Dumnezeu, dar ca S-a aratat si S-Ja faiouit om ca noi pentru noi. «Sunt ale Mele, le spune, intelepciunea si puterea si Eu sunt impOjinitorul minunilor si nu am adaugata din afara aceasta putere, nici nu Ma laud ca si cu demnitati straine, cu cele ce-Mi sunt praprii». Nu L-ar fi suportat daca le-ar fi spus aoestea, cei ce scrasneau din dinti crezand chiar cuvintele Sale atat de moderate, cei ce se repezeau ca niste caini si latraii cu indrazneala chiar cand cu- vintele Sale se ridicau peste masurile omenesti 262 . Taind deci mult din rautatea lor, ii duce pe incetul spre o intelegere mai inalta, le arata cu delicatete ca nu trebuie sa cugete ca Stapanul si Dumnezeul tuturor lucreaza cu puterea lui Beelzebul, ci atribuie stralucirea faptelor savar- site puterii' negraite a Tatalui si le arata tinand in modul eel mai cu- 262. Ne miram ca Hristos nu ne-a descoperit mai multe din infinita bogatie a vietii Sale dumnezeiesti. Dar" masura modesta in oare El ne-a vorbit despre dumnezeirea Sa, ne este atat de greu de inteles. ?c de aha parte, EI facandu-Se om, a voit sa-L sim{im aproape de noi. 182 SFANTUL CHIBIL AL ALEXANDRIEI venit de firea dumnezeiasca. Iar fiind si El Insusi in Tatal si avand in Tatal pe Nascatorul, pentru identitatea Lor neschimbata si fiintiala, a declarat ca Tatal ramane in El si indeplineste cu El faptele Sale. Caci n-ar cugeta cineva adevarul, daca are minte, spunand ca g fapta potri vita lui Dumnezeu si apartinand in mod propriu Lui, este a trupului, sau a omenescului, inteles unic .si de sine. Spusa aceasta nu se desparte, dupa socotinta mea, de intelegerea adevarata. B. De fapt, nu. Caci e dreapta. A. Dar as mai spune ca.ei se afla in contradicfte si cu cuvintele lor, socotind ca Fiul luorand, e supus lucrarii. Si pe langa aceasta, isi mai arata si lipsa de evlavie fata de Tatal. B. Explica-mi cum. Caci nu Inteleg. A. Oare ce e dat cuiva de altcineva, o, iubitule, nu i se poate si lua, chiar daca poate nu i se ia de fapt, pentru ca acela socateste ca nu tre- buie sa i se ia inca, desi e in stare sa o f aca ? Iar ceea ce nu! e fixat in cineva prin legile firii, ci ii este adaugat si venit din afara, nu va fi pentru unii usor de lepadat prin faptul ca poate suferi lepadarea de aceea, chiar daca nu o sufera de fapt ? 203 B. Asa e, desigur. A.. Observa deci cata necredinta este in acestea impotriva Unuia Nascutului. Daca lucreaza suportand lucrarea si li este data de catre Tatal puterea de-a crea, ce-L mai impiedica sa spuna cu noi : «Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt si harul Lui, care a. venit la mine, n-a fost in zadar» (I Cor. .15, 10) ? Si : «Har voua si pace de la Dumne- zeu Tatal nostru si de la Domnul lisus Hristosv (I Cor. 1, 3). Cum ar mai fi putut-o spune aceasta preainteleptul Pavel, daca nu s-ar fi ho- tarat sa minta ? Cum ar mai fi impreuna Daltator cu Tatal al harului, eel ce primeste harul ? 264 Nu s-ar desparti, dupa parerea mea, de parerea cuvenita . si adevarata, daca ar socoti puterea creatoare a Celui Unul Nascut si Fiul nedesavarsita si va putea deveni vreodata nelucratoare, daca, fiindu-I data de Tatal, Acesta ar voi sa despoaie firea Lui de lu- crarea daruita, de care, miscat fiind, s-a arattat, cum zic aceia, facator ? Caci eel miscat de vreun lucru, se poate opri, daca nu va mai fi miscat, dat fiind ca nu are mi^carea ca rod al fiintei proprii 265 . 263. Daca «Fiul» care, dupa arieni, e creatura ?i nu nascut din fiiaifa Tatalui, avea puterea de-a crea celelalte, netinand de fiinta Lui, Ii poate fi u$or daruita " lucrarea, dar ?i El o poate lepada u?or. Un astfel de «Fiu», devenit Hristos, nu ne poate imparta?! invierea ?i viata ve§nica de nepierduf. 264. Desigur, $i prin episcop si preot se comunica harul, dar Cel ce-1 da prin ei este Hristos, Care este, ca Dumnezeu, izvorul harului. 265. Daca asa-zisu] «Fiu» creat, dupa teoria ariana, are lucrarea creatoare nu ca rod al fiintei duirinezeiesti, ci ca daruita de Dumnezeu, ea I se poate lua de catre Dumnezeu cand voieste. DESPRE SFANTA TREIME 183 B. E adevarat. A. Pe langa aceasta, mai tine seama de urmatorul sofism dur, amar §i desert al lor. B. Care e acesta ? A. Nu i-ai. auzit vorbindu-ne adineauri despre Tatal si ridicand cuvantul lor despre El mai presus de ceea ce, dupa ei, este umilit si coborat ? Caci Fiul a lost adus, ziceau ei, in mod folositor si' necesar, la existenta, deoarece lucrarea directa a Tatalui cu privire la toate este dezonoranta pentru El si de aceea este o existenta mai apropiata de creatie si inferioara Tatalui, adiea Fiul, care a iniaptuit celelalte 266 . B. I-am auzit. A. Unde ajunge deci naseocirea lor savanta, daca toate ale crea^iei le-a lucrat Tatal prin Fiul ? Caci a lucra printr-un mijlocitor, care nu are miscare proprie si stapanita de el, ci suportand-o aceasta ca o unealta, as spune fara sovaiala ca inseamna a lucra direct Tatal Insusi. De aceea este o naivitate de-a spune ca este dezonorant pentru Dumnezeu Tatal oa sa fie apropiat prin lucrare de ait^ii ca mici, dar nu §i pentru Fiul. Caci ce nu este mic pentru firea lui Dumnezeu din cele ce se afla intre cele create ? Sa-si dea seama ca masurand firea cea fara masura, de- clarand pe unele mici in raport cu ea, iar altceva mare si mai presus de fire si nu departe de ea, nu stiu cum n-ar fi decat flecareala 267 . B. Foarte bine ai graiit. A. Sa lasam deci, Ermia, aoeste sofisme zadarnice si aceste aiureli. Sa trecem la marturisirea scumpului adevar ca Unul Nascut este Dum- nezeu si a iesjt prin fire din Dumnezeu Tatal. Si daca firea fara de in- ceput, cea mai veche si nefacuta este existenta adevarata, sa se arunce toata deraimarea si minciuna. Caci cum am accepta ca Cuvantul -lui Dumnezeu eel cu adevarat existent a aparut mai tirziu si afost facut si nu va spune, socotesc, orice bine cugetator ca facand aceasta, n-am cazut din cea mai deplina bunavointa ? Sau raspunde-mi la intrebarea ce t,i-o pun : nu vei marturisi ca e adevarat ceea ce spun ? Daca vorbeste de Fiul lui Dumnezeu, socotesc ca nu vorbeste (int,elege) cineva pe altul decat pe El Insusi, chiar daca au fost ridicati multi la filiatia adoptiva. Mintea ascuil'tatorilor e purtata repede si neiradoielnic pe drumul sipre 266. Un Dumnezeu care n-ar putea face lucrnrl caj de mici ilin nimic, n-ar fi un Dumnezeu atotputernic. De aceea arienii, ca orice pantei^ti, nu indra7neau sa faca o deosebire clara Intre na^tere ^i creatie, recurgand la ideea vaga dc emanatie,-care le supune toate unor legi inexplicabile. 267. Toate sunt mici lata de firea nemasurata. Caci toate sunt din nimic. E gresit a declara ca vreuna din creaturi e mare si mai presus de fire, daca e creatura. . , ■ 184 sfAntul, chibil al alexandriei Acel unic si cu adevarat Fiu prin fire. Sau mi-\i pare lucrul acesta adevarat ? B. Ba da. A. Nu exista pentru noi decat un singur Dumnezeu prin fire §i ade- varat. Si precum unul dintre noi s-ar gandi sa vorbeasca despre Dumne- zeu f ara sa adauge nimic, nu ne-ar veni in minte ca se indica un altul, oricat de mare ar fi mul#mea careia i se da acest nume in cer §i pe pamanit, precum s-a scris (I Cor. 8, 5), asa mintea iubitorilor de Dumhe- ;:eu se va gandi in mod exclusiv la Fiul eel Unul si adevarat, daca cineva ar numi in mlod unic pe Fiul lui Dumnezeu. Dar ne-ar mai putea ajuta la cele spuse si aceasta. B. Ce voie§ti sa mai spui ? A. Nu esti de acord, bunule, ca oeea oe este ou adevarat este unul, si nu multe ? Iar acest unul este Dumnezeu, sau firea lui Dumnezeu ? 268 B. Da, o spun si eu. A. Dar cele facute si chemate de El la existenta nu sunt existente ? B. Ba da, cum sa nu, odalta ce exista ? Dar prin imitarea Celui ce exists cu adevarat 2G9 . A. Sunt de acord cu tine, caci judeci foarte bine. Cel ce e prin imitare fura totdeauna ceva din slava Celui oe este prin fire. Precum deci daca se cunosc multe cele ce sunt prin imitarea Celui ce este cu adevarat, iar Cel oe este ou adevarat este Unul, la fel, soootesc, desi se numesc multi dumnezei §i fii, Unul este Fiul si Dumnezeu prin fire si cu adevarat, avand ca o radaicina a rta^terii negraite firea Tatalui. De aceea se marturiseste in mod cuviincios coetern, de catre noi si de catre sfintii ingeri, si nu S-a adus la existenta prin create impreuna cu crea- turile, precum au socotit sa cugete cei dezordonati la minte, care n-au cunoscut cu adevarat adevarul, adica pe Hristos, prin Care si cu Care fie slava lui Dumnezeu Taital impreuna cu Sfantul Duh in vecii vecilor. Amin. 268. Gele multe sunt marginite. Ele pot reprezenta parti din adevar, dar nici una adevarul tntreg. $i nici la o unitate desavarsita nu ajung. Pe langa aceea, sunt dependente nu numai unele de altele, ci si toate de Unul Absolut. 269. Adevarul este una cu existenta. Existenta totala este Adevarul prin excelenta. Cele marginite sunt farame de adevar, sau, daca este in ele ceva con- trar existentei, este in ele prezenta si minciuna. CUVANTUL V Cele proprii dunmezeirii si slava ei prin fire sunt comune Fiului si Tatalui. Fiul primeste toate cele dumnezeiesti ale Tatalui A. Din toate rationamentele rezulta, precum apare, in mod con- vingator si necesar ca Fiul n-a aparut mai tarziu si nu are scaderea de-a nu fi fost, ci trebuie marturisit mai degraba ca a odraslit din insasi fiinta Tatalui, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, fiind partas la o slava inalta si mai presus de fire si prin suprematia Sa fiind din- colo de orice masura si neasenianata, depaisind firea a tot ce este creat, Intrecand-o atat de mult, cat ar putea socoti cineva ca o face si Tatal Insusi. B. Sunt de acord. Drept cugeti. Totusi, de voiesti, te voi intreba ceva iarasi. A. Bine, prietene, voi ftne seama cu toata placerea si fara sovaiala de datoria de-a raspunde cuvintelor celor ce se opun adevarului. «Caci eel bland trebuie sa fie si razboinicv, cum ne-a aratat un cuvant sfintit (Ioil 3, 10). Iar tu arata ce gandesti, avand in minte ceea ce s-a scris : «Mulge laptele si va fi unt» (Prov. 30, 33). B. Stii deci ca auzindu-te pe tine numind pe Fiul Dumnezeu ade- varat si deofiinta cu Tatal, adversarii indata vor spune : Celui ce este dupa Tatal in acestea, o bunule, cum nu I s-ar cuveni mai degraba sa fie laudat pentru bunatatile proprii si sa nu trebuiasca sa straluceasca prin cele din afara ? Un Dumnezeu adevarat, socotesc ca este desavarsit si comipleit prin El misu§i, nefiimd lipsit, socotesc, de nimic din cele ce sunt proprii unei astfel de firi. A. Ce spui ? Ce cuvant indraznet, si pornit fara frau spre rautate ! Spune deci deschis in ce mod acest nepriceput si aiurit a nascocit o multime de astfel de blasfemii nesocotite ? B. Daca Fiul este Dumnezeu adevarat si deofiinta cu Tatal, zic ei, trebuie sa aiba de la Sine cede prin oare e Dumnezeu si trebuie sa fie laudat mai degraba prin prerogativele Lui decat prin cele de la Tatal. Dar, ceea ce e vazut avand El, este de la Tatal si ii este dat lui de Dumne- zeu. Caci a spus ca viaza pentru Tatar si e slavit si sfintit de El si a re- 186 SFANTUL chiril al alexandriei venit la viata a treia zi prin puterea Tatalui ; si cu numele dumnezeirii S-a imbogatit prin impartasire si se inchina impreuna cu noi si se su- pune Tatalui si primeste de la El Impara^ia si stapanirea. Acestea ni le-au predat noua sfintele $i dumnezeie§tile cuvinte 27 °. A. O, Ermia ! Cat de mare si de cumplit e numarul blasfemiilor care inconjoara ca un cere in mod neevlavios adevarul, latrand la el ! E timpul, pe cat se vede, sa neinarmam si noi cu armatura lui Dumne- zeu si cu sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu, folosindu-le- barbateste, netemandu-ne de nimic, chiar daca ne ataca cu cele mai urate si mai salbatice cuvinte. Dar daca cugetarile noastre s-ar desfasura amestecat, explicarea noastra ar aluneca usor de la aceasta la aceea si de la aceea la aceasta, facand cunoasterea fiecareia din ele neclara si greu de vazut. Dimpotriva, se va arata f oarte bine adevarul de nerespins daca se va face cercetarea distiheta si separata a fiecarei blasfemii. Sa vorbiim deci cu cat mai multa clariitate si in mod separait si in ordinea cuvenita . despre fiecare. Dar in prealabil as vrea sa aflu de la tine aceasta : socotesc ei cuvintele graitorilor de Dumnezeu (scriitorilor Sfin- tei Scripturi) adevarate si drepte sau, respingandu-le oa neesen^iale, nu le dau nici o importanta. ? B. Socotesc ca le declara nemincinease. Smerirfea §i limbajul indoit despre Fiul A. Deci scrie preasfantul si preainteleptul Pavel despre Unul Nascut : « Aceasta s-o cugete fiecare dintre voi, ca si in Hristos Iisus, Care fund in chipul lui Dumnezeu, nu rdpire a socotit a fi intocmai ca Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob ludnd, intru asemanarea oamenilor facdndu-Se. Si intru infati§are afldndu-Se ca om, S-a smerit pe Sine, fdcdndu-Se ascultator pdnd la moarte, si inca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a preaindltat pe El si I-a daruit Lui nume mai presus de orice nume, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sd se piece, al celor ceresti si al celor pamdntesti si al celor de dedesubt ; si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, spre slava lui Dumnezeu Tatal» (Filip. 2, 5 — 11). B. Si ce inseamna aceasta ? A. Nu imparte, iubitule, istorisirea, intre doua timpuri si nu ne prezinta o indoita cunoastere a tainei ? Un timp precizat este eel de la ineeput si intaiul, in care Cuvantul era in chipul si egalitatea lui Dum- 270. Adversarii voiau.sa vada in «Fiul» o forma noua a insu^irilor Tatalui, a$a cum se vede la oameni. $i o practicare independents a lor de ratre Fiul. Ei nu intelegeau taina unei anumite prezente a unei persoane iubite in lucrarea allei persoane, chiar la oameni. DESPRE SFANTA TEEIME 187 nezeu Tatal. Al doilea si posterior este eel in care, para>ind intr-un anumit f el existenta in chipul si egalitatea Tatalui, S-a desertat pe Sine luand chip de rob si suportand insasi moarttea pe cruce. Atunci hotarand sa primeasca ceea ce era adaos prin fire si fiin^ial. §i-a randuit aceasta ca o lege prin har, adica numele mai presus de tot numele si trebuinta de a I se aduce ca atare inchinare de catre noi insine si de catre sf in^ii ingeri. B. Asa este. A. Deci tot textul Scripturii de Dumnezeu insuflate se refera la amandoua cand prezinta pe Fiul inca nepogorat prin desertare, ci aflat in inaltimea dumnezeirii, unde Se afla Tatal ; si cand, dimpotriva, 11 prezinta pogorat, din grija pentru noi, II prezinta printr-o pornire voita, in starea golita intre noi si in lipsa de slava a trupulhri, dupa renun^area la cele de sub. Care deci (voi intreba) vor fi soootitf intelepfl. si pricepu^i "la minte ? Cei ce i^i vor insusi in acestea grairea indoita si tfnand seama de doua firi si repartizand timpurilor cuvenite explicarea tainei, sau cei oe socotesc ca ar putea vedea o amesteeare si o confuzie a lucrurilor si a timpurilor, incat sa aplice fara distinc^ie cele ale trupului si pentru trup Cuvantului provenit din Tatal, iar cele proprii si exceptionale ale Unuia Nascut sa le aitribuie trupului si timpului propria lui ? 271 B. Cum s-ar vorbi in acest mod ambiguu, despre ceea ce este mai inalt ? Trebuie marturisit un Hristos si un Fiu unic dupa Scripturi : Prin in^elegere si prin gandirea rationale pana cand Unul _ Nascut se tinea despartit de trup ; prin unirea cu El, El stralucea cum se cuvenea de maririle dumnezeirii ca proprii firii Lui. Iar cand S-a unit cu trupul si S-a facut om, a primit si cele provenite din desertare. A. Grairea se refera prin urmare la amandoua, daca se £ine seama de ceea ce e potrivit fiecarui timp. B. Foarte adevarat. A. A lasa deci sa se amestece amandoua, este un lucru cu totul prostesc. Aceasta ne va intuneca si ne v'a tulbura in asa fel, ca nu vom mai avea cunostinta dreapta. B. Adevarat. A. Deci Acelasi cand este inca Cuvantul jSi Unul Nascut din Tatal, cand este si om si, ca atare, Intiiul Nascut si intre miul$ fra^i. Dar daca-i asa, nu e foarte cuvenit si potrivit sa se foloseasca de doua feluri de 271. De aici proveneau concluziile panteiste ale arienilor : atribuiau cele tru- pesti ale lui Hristos, dumnezeirii Lui, si cele mai' presus de timp, trupului Lui. Nu faceau a distinctie clara intre cele materials ?i cele spirituale ?i intra cele dum- nezeiesti ?i cele ale lumii acesteia. Credinta crestina nici nu le confunda, nici nu le desparte. 188 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI cuvinte : unul care arata culmea cea mai inalta si altul care se refera si coboara la cele de jos si la noi ? Aceasta, pentru ca vointa si scopul Lui era sa convinga pe cei de pe pamant ca este cu adevarat Dumne - zeu din Dumnezeu, dar S-a pogorat pentru noi in cele *ale noastre si nu dispretuieste masura (granita) desertarii (chenozei). Sau oare nu con- damna El Insusi prin aceasta ca nein^eleapta socotinta ca n-a fost o vointa buna f aptul de-a nu f i respins hotararea de-a Se face ca noi ? Se putea rusina de cuvinte prin care niciodata nu se rusineaza masura omeneasca ? Caci as intreba, in mod cuvenit, pentru ce ar fi trebuit sa coboare la o fire, a carei lipsa de slava, micime, ar fi fost o povara greu de purtat pentru Cel ce era Dumnezeu din Dumnezeu ? Si daca respingerea unor cuvinte ca ale noastre ar fi fost potrivita si necesara pentru El, pentru a putea pastra nevatamata si nepatata frumusetea dumnezeirii, cum n-ar fi fost la fel si inainte de-a Se uni cu trupul — ba chiar mai mult — socotita foarte lipsita de importanta primirea smereniei ? Dar socotesc ca nimeni nu va impinge neibunia pana la o nu admira pe Unul Nascut, pentru ca, de dragul nostru, n-a tinut sa ra- mana in demnitati excelente si supreme, adica in chipul si egalitatea Tatalui 272 , ci a ales golirea (chenoza) in trup, cu toate urmarile ei nor- male si cuvenitc, cocotind aceasta umilire ca nimic, numai ca sa restabi- leasca integritatea noastra, re-creand firea de la inceput in El spre innoirea vie^ii in Duhul 273 . Pavel lamureste pricina intruparii, spunand ca Cuvantul lui Dumnezeu n-a venit sa ajute pe ingeri, ci pe cei din samanta lui Avraam : «Pentru aceea dator era intru toate sa Se asemene 272. Arienilor li se parea greu sa admita ca Insusi Fiul lui Dumnezeu, deofiinta cu Ei; S-a facut om, asumand micimea omeneasca. Sf. Chiril raspunde ca Fiul n-avea motive sa Se rusineze spunand cuvinte de care nu se rusineaza nici un om, fiind cuvinte de smerenie din iubire. 273. II admirSm pe Fiul lui Dumnezeu pentru ca renunta pentru o vreme la stralucirea Lui suprema, Juand chip de rob pentru a umpie acest chip al nostru de stralucirea Lui dumnezeiasca. Admiratia aceasta arata ca nu putem spune ce e mai mare in Fiul lui Dumnezeu : faptul de-a /i in stralucirea Tatalui Sau, sau de-a Se cobori la noi din dragoste pentru noi, pentru a ne inalta si pe noi. Poate ca trebuie sa cugetam ca, capacitatea de-a Se pogor! la noi, cand ne putea ridica la inalfimea Lui, se cuprinde in insasi inaltimea Lui extremS. Ea nu e inaltime egoista, ci o inaltime in iubirea extrema. Am spus intr-o nota anterioara ca a face ceva din nimic este un semn al atot- puterniciei lui Dumnezeu. Dar a uni Fiul lui Dumnezeu chipul Tatalui Sau, pe care II poarta ca nascut din fiinta Lui, cu chipul omului creat &e El, duce pana la capat iubirea extrema a lui Dumnezeu fai;a de faptura atotputerniciei Sale, iubire aratata si in crearea acestei fapturi. Dumnezeul credintei crestine este intr-adevar Dumnezeul supre.mei iubiri. El da un sens pozitiv culminant existentei. Sensul acesta e formulat in trei invata-. turi : a) un Dumnezeu -al Treirhii ; b) Un Dumnezeu Creator al lumii ;' c) Fiul lui Dumnezeu facut om Se poate uni cu ei pentru veci, ca si cu fratii Sai. Credinta crestina vede pe Dumnezeu in culmea atotputerniciei si a iubirii, dar si va- loarea culminanta a omului, creat pentru a fi unit cu Fiul lui Dumnezeu ca si cu un frate al Sau. DESPRE SFANTA treime 189 fratilor, ca sd fie milostiv si credincios Arhiereu in cele cdtre Dumne- zeu» (Evr. 2, 17). Si iarasi : «Deci, de vreme ce pruncii s-au fdcut partasi isdngelui si trupului, in acelasi fel si El S~-a impartasit de acesiea ca sd surpe prin moartea Sa pe eel ce avea stdpdnirea mortii, adicd pe dia- volul» (Evr. 2, 14). Si pentou ce dau aeeste texte, canid este de preferat celor ce voiesc sa-L inteleaga, sa asculte pe Hristos strigand deschis catre Dumnezeu Tatal din oeruri : «.Jertfd si prinos n-ai voit, ardere de tot si jertfa pentru pacat n-ai binevoit. Atunci am zis : lata vin sd jac, Dumnezeule, voia Ta» (Ps. 39, 10 : — 11). Si care era voia inteleapta §i simtitoare a Tatalui pentru noi ? Sa desfiin^eze puterea mortii in moar- tea lui Hristos si, pe langa aoeasta, a palcatului si a celui ce a inventat si a mestesugit la inceput pacatul si sa se aduca rascumpararea tuturor prin sangele eel sf ant 274 . Astf el dumnezeiescul Pavel scrie iarasi despre Fiul : < :Si de aceea este Mijlocitor unui Nov. Testament, ca, prin moartea primitd spre rascumpararea gresalelor de sub Intaiul Testament, cei chemati sd ia fagdduinta mostenirii vesnice. Cdci acolo unde este Testa- ment, este sigur pentru cei morti, fiinded nu mai are vreodatd putere, pdnd trdieste eel ce l-a fdcut» (Evr. 9, 15 — 17). Daca trebuia deci sa moara Fiul spre implinirea iconomiei si nu a fost fara folos trebuin^a de-a primi moartea, cum nu era necesar si folositor sa moara ? Chiar folosirea cuvintelor smerite nu era de lepadat de catre Cei ce a primit-o pe aceasta. Iti pare indrazneata si desarta aceasita explicare a mea, sau lipsita de rusine ? B. Nicidecum. A. Caci era §i este Cuvantul, si odata venit in trup, cate era ina- inte de trup. Dar cele ce e vazut ca Si le-a asumat pentru trup, nu era la inceput. B. De pilda ce ? Cuvantul e adanc si nu e usor de in^eles. A. Oare nu era, iubitule, Dumnezeu Cuvantul si Cuvantul la Dum- nezeu (loan 1, 1) ? Nu era El alumina cea adevaratd care lumineazd pe tot omul care vine in lume» (loan 1, 9) ? Nu era Unul Nascut si in sanul TatMui (loan 1, 18) ? Nu vine de sus §i nu e deasupra tuturor (loan 3, 31) ? Nu spune El Insusi despre Sine : «Eu nu sunt din lumea aceasta» (loan 8, 23) ? B. Da. Caci spui cele ce le spune si dumnezeiasca Scriptura. 274. S&ngele sf&nt al lui Hristos nu poate fi supus mortii definitive, pentru ca in El nu e nici un gand despartitor de Dumnezeu, ci e plin de puterea dumnezeiasca prin gandurile lui Hristos eel atotcurat. De aceea se deschide deplin vietii nesfarsite a dumnezeirii. Credinta crestina recunoaste taina legaturii intime dintre materie §i trup, dintre sange si viata spirituals in persoana omeneasca. 190 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI A. Deci socotesti oare ca smerirea (desertarea) a adus. Cuvantului o pierdere a celor proprii firii Cuvantului la incepuit, in asa fel ca I-a adus o abatere si o schimbare in sens rau ? B. N-as socoti-o aceasta niciodata. Caci II stim si II credem pe Fiul mai presus de schimbare, odata ce Pavel a scris «Iisus Hristos ieri si azi si in vecii vecilor Acelasi» (Evr. 13, 8). . A. Ceea ce spui e drept, foarte in^elept, prietene. Caci daca ar fi primit o micsorare si vatamare in insasi slava si firea Lui printr-o pre- facere, cum L-am mai cugeta ca pe Acelasi ? E deci necesar a crede ca Unul Nascut a ramas stabii in cele ce era pururea, chiar daca S-a facut trup si S-a salasluit intre noi (loan 1,14). B. E de fapt necesar. A. Sa ne intoarcem deci §i spre cele ale trupului, adica spre cele din cauza trupului. Cel nepipaibil S-a facut pipaibil. De aceea si Toma, atingand cu rnana si cu degetele semnele cuielor, a zis : «Domnul meu si Dumnezeul meu .'» (loan 20, 28). S-a aratat vazui Cel nevazut. Si dumnezeiescul David a indreptat spre El o psalmodie frumoasa/ zicand : «Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grait si a chemat pdmdntul. De la rasaritul soarelui si pdna lu apus, din Sion este stralucirea frumusefii Lui. Dumnezeu in chip vadit va veni ; Dumnezeul nostru si nu "va tacea» (Ps. 49, 1 — 3). Cand si cum si in ce mod a venit la noi in chip vazut Dumnezeu, Care a si chemat tot pamantul, daca nu cand S-a facut om Unul Nascut si Cel nevazut de nici o faptura S-^a aratat vSzut din pricina trupului si a obosit in calatorie cand a parcurs cetatea sa- marineniior si cand a avuit nevoie de hrana trupeasca (loan 4, 6), desi «da celor flamdnzi putere», dupa cuvantul proorocului (Isaia 40, 29) ? «Cel in care vietuim si ne miscdm si suntem» (Fapte 17, 28) se spune ca va fi cu noi si in moartea trupuHii.Vei atribui acestea, prietene, Celui Unul Nascut -si inainte de trup §i nu vei vatama prin neintelegere cu- vantul sanatos si evlavios despre El ? B. Ba il vom primejdui ! A. Sa ne feriim deci de lipsa de evlavie si de vina pacatelor imipo- triva credintei. Cele cate se cuvin iui Dumnezeu si sunt mai presus de firea noasitra, sa le atribuim Fiului pana ce inca nu S-a facut ca noi, iar cele ce sunt umilite si in^elese ca ale noastre, sa le intoarcem in chip iconomic spre El si sa le facem sa fie «robite», dupa Scripturi, «spre ascultarea Lui» (II Cor. 10, 5). Sa nu patimim ceva din cele contrare ratiunii si mintii. Cand zice Hristos : «£i nimeni nu s-a suit la cer, decdt Cel ce S-a pogordt din cer, Fiul Omului* (Ioian 3, 13) nu vom eobori DESPKE SFANTA TREIME - 191 din cer si trupul insusi ? 275 Chiar daca proorocul afirma clar sfintenia Fecioarei si spune desehis : «Iat&, Fecioara in pdntece va avea si va naste Flu si va chema numele Lui Emanuel» (Isaia 7, 14), nu cugetam ca Dumnezeu Cuvantul eel din Dumnezeu a avut in pantecele trupesc al Fecioarei temelia subzistentei Sale de ia inceput, odata ce Pavel 11 numeste stralucirea slavei si pecetea ipostasului lui Dumnezeu, indican- du-ne prin intelesuri mai presus de cuvant nasterea Lui netrupeasca §i negraita 276 . • B. Sunt cu totul de acord. A. Impreuna cu realitatile, trebuie cugetate deci si cele cuvenite fiecareia. Aistfel vom merge direct la adevar. Nu vom desfiin^a nici limbajul inalt in favoarea unuia fara slava din pricina trupului si a celor proprii lui, nici ale trupului si cele cauzate de el nu le vom inalta peste cele ale noastre din pricina iconomiei. Ci pastrand mai degraba in mod neschimbat ceea ce este propriu Celui Unul Nascut, ll vom cu- noaste fiind Acelasi si inainte de unirea cu trupul si cand S-a facut trup, desi spune despre El si unele din cele ce sunt mici si umilite din pricina umanita^ii asumate. B. Dar daca te gandesti — se va zice — sa vezi toate intorcandu-se imprejurul iconomiei cu trupul, prin ce mijloace vom mai afla ce este firea Cuvantului ? A. Dar, prietene, te voi intfeba si eu : daca voie§ti savezi toate intorcandu-se in juriil a ceea ce este firea Cuvantului, trebuie sa explici cum vei sti si de unde ca S-a facut om ? Caci nu va ounoaste cineva din cele omene§ti cele proprii dumtnezieirii. Iar Cel ce este neasemanat superior si crezut ca Se deosebeste neindoielnic prin firea Sa, spune-mi, cum va putea sa arate prin Sine cele atat de mici ? A sti sigur si clar ca Cuvantul era Dumnezeu, dar nu si ca S-a facut si om, nu ne-'ar ajunge spre vreun folos. Dar daca se adauga credintei in primul fapt si al doi- lea, credinciosii sunt satisfacu^i in in^elegerea lor 277 . De aceea si in^e- 275. Se mentihe mereu distinctia intre dumnezeirea ^i umanitatea lui Hristos, respingandu-se amestecarea lor panteista, cum faceau arienii. Umanitatea lui Hristos nu e si ea din cer, ca cea mai inalta creatura. 276. Taina cea mare este ca, ramanand Fiul lui Dumnezeu ipostas al fiintei Lui dumnezeiesti, dar facandu-Se si ipostasul firii omenesti, si putandu-Se manifesta aceeasi Persoana si ca om si ca Dumnezeu, nu se altereaza nici una din aceste calitati. Cum ramane Dumnezeu in lucrarile Sale omenesti si cum nu InceteazS de-a fi om in lucrarile dumnezeiesti ? Inomenirea In cele dumnezeiesti si indumne- zeirea in cele omenesti este o taina greu de inteles. 277. A cugeta ca Cuvantul era la Inceput si Dumnezeu nu e un lucru greu de admis si de crezut. Dar ce folos am avea din el ? Numai cand acestui fapt i se adauga si credinta ca Cuvantul fiind Dumnezeu, S-a facut si om, credinta nu mai este atat de usoara, dar ramane ca un fapt pur teoretic, care nu ne aduce nici un folos. Credinta devine mai greu de acceptat: cand afla ca Cuvantul fiind Dumnezeu S-a facut si om, dar pe de alta parte devine si cu mult mai folositoare. Realitatile cele adanci si folositoare au in ele o taina. Cand le simplificam printr-o vointa de rationalizare simplista, le si anulam adancimea si folosul. Chiar intelegerea exis- 192 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI leptul §i graitorul de Duimmezeu loan zice : «Cine este eel ce biruieste lumea, daca nu eel ce crede ca Iisus este Fiul'lui Dumnezeu ? » (loan 3, 5). Caci numele Iisus este un nume nou dat Cuvantului si contemporan cu venirea Lui in trup. lar o prezicere a unui prooroc ne ajuta iarasi, zicand : «Si vor chema numele Lui eel nou cu care Domnul ll va numi pe.EU (Isaia 62,2). Caci n-a facut, iubitule, Gavriil Fecioarei cunoscuita voia Tatalui in privinta aceasta, zicand : «Nu te teme, Marie. lata vei lua in pdntece si vei naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus» (Luca 1, 30—31) ? B. E adevarat. A. Pentru ce deci (te intreb cu placere sa-mi spui), nesocotind da- toria sa cugetam drept si nedispretuind, sa tinem seama de intelepciune si cu ouviinta de cunostinta data de Sfimtele Scripturi, ne abatem cu usurinta spre tot ce ne impinge ca niste trestii mereu leganate ? Caci spune fericitul Pavel : «Fratilor, fiti tori, neclintiti» (I Cor. 15, 58). Caci Dumnezeu este impotriva celor ce au o purtare prea schimbatoare si usuratica, si ii va pedepsi cu intoarcerea de catre ei. Fiindca a zis despre unii : «Au iubit sa-si miste picioarele lor si nu le-au stapdnit. De aceea Dumnezeu n-a binevoit cu ei» (Ier. 14, 16). Caci statornicia si neclintirea dau o siguran^a in cele de nepierdut in tot ce e de folos. Intoarcerea la obiecfia de la inceput B. Cum deci putem respinge teoriile celor ce spun ca cele dumne- zeiesti se af la in Fiul prin participare ? A. Nu fara efort, bunule. Afirmarea e greu de respins. Totusi ade- varul e usor de aflat prin rationamenite impuhatoare. Intii, daca s-au hotarat sa cugete astfel, ei II vor priva inainte de (toate) altele, de.slava dumnezeirii si nu vor recunoaste ca e Fiu, ci mai degraba orice decat aceasta. Aratandu-se prin aceasta de acord cu iudeii orbiti, nu vor avea decat sa arunce cu pietre in El, dupa ce au renuntat la toata evlavia fata de El. Cautand El sa afle cauza unei astfel de nestapanite si cum- plite nebunii a acelora, le-a spus : «Multe lucruri bune v-am aratat voud de la Tatal Meu. Pentru care din ele aruncati cu pietre asupra Mea?» (loan 10, 32). La aceasta ei au strigat lipsiti de iubirea de Dumnezeu : «Nu aruncdm pentru vreo fapta bund cu pietre asupra Ta, ci pentru hula, pentru cd Tu, fdpturd fiind, Te faci pe Tine Fiul lui Dumnezew> tentiei c&stiga prin admiterea acelor realitgy adanci ?f pline de taina. O persoana e mai greu de inteles decat un lucru. Dar cata bucurie ne da comuniunea cu o persoana neredusS la cateva dimensiuni materiale. Credinla intr-un Dumnezeu treimic al iubirii este o taina, cum nu e reducerea realitatii la o esenta supusa unei legi. Dar numai prima da un sens vietii noastre prin iubirea ce ne-d comunica §i noua. Un Dumnezeu despartit de om si un om despartit de Dumnezeu, sunt mai usor de inteles. Dar Hristos, care uneste in El dumnezeirea si umanitatea, e o taina mare, d4nd un sens existentei. DESPRE SFANTA TREEME - T ] 93 (loan 10, 33). Dar noi nu dam atentie celor ce cad intr-o astfel de ne- ibunie, nici celor ce s-au imbolnavit astfel la minte si au slabit in cu- getare si si-au strambat ratiunea, ci celor in care Hristos insusi S-a sa- Jasluit prin Duhul, sadindu-le cunostinta nemincinoasa a tainei. Pavel, eel inspirat de Dumnezeu, L-a numit pe Unul Nascut Fiu, dar si chip si asemanare a Tatalui (II Cor. 4, 4). Si vede in El calitatea de pecete a Tatalui, socotesc, pentru frumusetea Lui\desavarsita si pentru asema- narea Lui atat de subtire si de exacta, pe cat e cu putinta. Dar cum se poate avea egalitatea de chip imtre corporal si necorporal ? Cum se poate cugeta identitatea de inf a^isare ? Nu se cuvine sa fie vazut acest f apt ? 27S Caci ceea ce e cJ totul departe de trup, nu e capabil de infati§ari si nu primeste forme. Caci cum ar primi cele proprii trupurilor ? Fiindca, precum, dupa cat socotesc eu, insu§irile celor necorporale nu pot exista in corpurile tangibile si sensibile, la fel sunt incapabile existentele mai presus de simturi si firea necorporala de cele ce se petrec in corpurile •sensibile. Sau ai tu o idee diferita de aceasta si mi-o poti spune ? B. Nu am. Cum as avea ? A. Deci deoarece Tatal este netrupesc, sa incercam sa ne reprezen- tam, pe cat se poate, firea Lui curata si negraita prin intelesuri mai presus de creatie, dar sa ne ocupam si cu opiniile celor mai vechi. In felul acesta nu ne va fi greu sa trecem si la chipul Lui nediferentiat, in^elegand pe Fiul. B. Sa incercam. Drept ai spus. A. Ei bine. El S-a pogorat in chip de foe pe muntele Sinai, incepand educatia (pedagogia) iudeilor. Atunci glas de trambite sunand tare cand se i acea de ziua urcand spre inaltimi a umplut pe .ascudtatori de o spaima greu de suportat (Ies. 19, 16 — 19). Dar eel ce aveau idei coborate despre Dumnezeu si masurau cerul cu palma, inchizand slava lui Dumnezeu numai in cele ce se aratau, socoteau in ei ca vadinsasi firea lui Dumne- zeu ca nef iind nimic altceva decat foe sj glas primit in urechea lor ca intr-un mod trupesc. lata de ce cugetahd lucru mare la cele legate de Moise, socoteau ca trebuie sa rada de invataturile lui Hristos si decla- rau : dumnezeiescul Moise ne-a prezentat firea dumnezeiasca prin simtul vazului si ne-a daruit sa auzim glasul de sus. Cum ne-a putut mustra Hristos ca pe niste lipsiti de cunostinta si foarte departe de cele cuvenite si gresiti si straini de adevar ? «Amin, amin spune, zic voua, nici glasul Lui nu l-ati auzii vreodata, nici chipul Lui nu-l aveti salasluit in voi, 278. Sf. Chiril atrage aici atentia asupra iaptului ca chipul luat de Cuvantul prin intrupare e cu totul deosebit de chipul spiritual pe care il are El ca Fiul Tatalui, resping&nd teoria ariana ca «Fiul», infeies de ei ca creatura, nu era nici \o greutate sa ia chip de om, J3 — Slantui cjhiril al Alexandriei 194 , SFANTUL chiril al alexandriei. pentru ca Celui ce L-a trimis pe Acela, voi nu credeti» (loan 5, 37 — 38) 279 .*Desi se putea vedea in Fiul foarte bine firea lui Dumnezeu Tatal, aceasta nu se intampla cu netrebnicii (de iudei), care au indraznit sa atribuie focului, intunericului si fumului chipul dumnezeirii. De aceea pentru a-i reeduca repede si in mod folositor sa impleteasca omenescul cu dumnezeiescul, Mantuitorul le-a spus : «Cel ce crede in Mine, nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine. Si eel ce Ma vede pe Mine, vede pe Tatdl» (loan 12, 44 — 45) 28 °. Caci credinta nu se adreseaza simplu unui om, ci firii lui Dumnezeu. Chiar daca Cuvantul era in trap, a indicat-o aceasta spunand ca credinta nu trebuie sa se adreseze lui. Iar ca este in totul in identitatea cu Dumnezeu Tatal, pentru aceeasi fire si, a?a zicand, pentru aceeasi infati§are a fiintei, o lamureste* zicand : «Cel ce Ma vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine» (loan 12, 45). Iar deoarece Tatal Se vede si Se cunoa§te in Fiul in mod stra- lucitor si neschimbat, toate sunt- in Ei comune, mai bine zis cele din Amandoi se ougeta in mod cuvenit ca fimd proprii unicei dumnezeiri. De aceea a si zis catre Tatal Sau si Dumnezeu : «Toate ale Mele, ale Tale sunt si ale Tale, ale Mele» (loan 17, 10). Intre chip §i modelul exact, • intre modelul sj chipul exact nu e nici o diferenta in ce priveste ase- manarea si identitatea in infa^isare. De aceea, deoarece dintr-o intelegere neexacta, unul din ucenici (Filip) a intrebat odata : «Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne ajunge», nelasand intrebarea fara repros, a ras- puns : «De atdta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut pe Mine, Filipe ? Cel ce M-a vdzut pe Mine, a vazut pe Tatdl. Nu crezi cd Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine ? Eu si Tatal una suntem» (loan 14, 9 — 10). Iar ca Fiul este ca un f el de fata a lui Dumnezeu Tatal 281 , ne-a ajutat sa invatam u§or Psalmistul, zicand : «Unde voi pleca de la Duhul Tau 279. Glasul Tatalui nu-1 aude cel ce nu crede in dumnezeirea cuvantului grait de Fiul. In cel ce iube?te pe altul se simte prezenta aceluia. Dar aceasta se intampla numai cu cel ce iubeste pe cel ce graieste. E un alt fel de treime. Mama aude in glasul cppilului glasul tatalui, precum tatal aude in glasul copilului glasul mamei lui. In general omul care crede aude in glasul unui alt credincios glasul lui Dumnezeu. Cu atat mai mult puteau auzi cei ce credeau in Hristos glasul Tatalui Lui. 280. profundul atasament al cuiva la altul, il face ,pe cel ce crede in el, sa cfaada ?i mai mult in cel la care este atasat acela. Dar totusi inceputul acestei credinte in cel caruia ii este atasat cel vazut, este vederea celui vazut care-si declara atasamentul la acela. Cred in Hristos pentru ca un alt om marturiseste cu putere credinta in Hristos. Dar vederea acestui om credincios este inceputul cre- dintei mele in-c Hristos. Suprema putere pentru credinta mea vine de la Dumnezeu. Dar vine prin om. 281. Desi omenescul lui Hristos nu se confunda cu dumnezeirea Lui, totusi asa cum in fata vazuta omeneasca se reflecta fata (persoana) nevazuta a Lui, caci Persoana Lui este una care se manifests prin amandoua firile, s-a putut spune aici ca fafa vazuta a lui Hristos reflecta in ea chiar fata Tatalui. De aceea a putut spune Iisus lui Toma : «Ce/ ce M-a vazut pe .Mine, a vazut pe Tatal*. despre sfAnta treime 195 §i de la fata Ta.unde voi fugi?» (Ps. 138, 7), iart alta data ca in numele celor ce au crezut in El : idnsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamnen (Ps. 4, 6). Caci am fost pecetluiti de Duhul Sfant spre asema- narea fetei Tatalui, adica a Fiului 282 . Aceasta o va marturisi si Pavel, scriind : *lar noi toti cu fata descoperita privind ca intr-o qglinda slava Dontnului, ne prefacem in acelasi chip, din slava in slavd, ca de la Duhul Domnuluin (II Cor. 3, 18). Injelesul titlurilor : chipul §i intiparirea Tatalui B. Dar chiar daca se nunleste de noi, zic aceia, Fiul fata §i chip §i asemanare, aceasta nu va face sa dispara nimic din problemele puse de noi. Caci noi nu spunem ca El este chipul si asemanarea Tatalui, ci al vointei Lui. Deci de vede cineva in virtutea identita^ii in voin^a pe Fiul, II contempla intr-un anumit fel pe Tatal. A. Ce prostie, plina de o extrema rautate arata aceasta in ei. Ba nu e gre,u de-a vedea si o mare copilarie. Oare spun ei ca Tatal este vointa $i pretind ca Ei treibuie inteles ca ceea ce iniseamna vointa ? Sau cugetandu-L ca o existenta speciala, li adauga Lui si vointa ? B. $i cum ^ r fi dumnezeirea simpla, daca s-ar cugeta, zic ei, cu o existenta si cu o vointa, in mod distinct ? El e compus din parti ce con- verg oarecum intr-o unitate deplina. A. Deci, deoarece dumnezeirea este dupa parerea ta simpla — §i pa- rerea e dreapta. — si mai presus de orice compozitie, vointa ei nu va fi alta decat ea. Astfel spunand cineva vointa a indicat firea lui Dumne- zeu Tatal. B. Asa se pare. A. Dar vointa este intr-un suportca si feluritele par^i ale subiecte- lor. A voi sau nu, nu se adauga la vointa insasi, ci mai degraba altei existente in care este vointa, sau cum ? B. E asa cum spui. A. Atunci existenta Tatalui este in altul si existenta Lui este un accident si astfel s-a compus devenind acum mai gros si mai putin fru- mos ca inainte. El este ceea ce esite pentru un altul, nu pentru Sine Insusi, daca vointa mea este a mea, iar a altuia este a altuia si in el. B. Cum deci in oele simple §i neoompuse sunt altele decat cele ale lor,? 282. Fata omeneasca a celor credincio^i in Hristos, devine asemenea fetei Lui, facuta ca 6m Frate al lor. Aceasta e o dovada ca fata rievazuta a Fiului, ca chip al Tatalui, se reflects si in fata Lui omeneasca. 196 SFANTUL chiril al alexandriei A. E ca si cum s-ar cugeta vointa iesind din minte si avand mintea din care t&sneste ca un izvor si ca o radacina preexistenta si ca un strafund in care se misca spiritual. Caci mintea este preexistenta mis- carilor si gandurilor din ea. Dar calitatea miscarilor vine din vointa in- dreptata spre fiecare lucru, fiind de multe feluri si colorata oarecum de oalitatile si diferentele lucratorilor ca de ni^te eulori, facand-o sa fie de fiecare data altfel. Astfel e foarte mare diferenta voirilor in noi si une- ori se deosebesc pana la contrazicere. Caci nu prin ceea ce voim binele> voim si raul. Nki prin ceea ce hotaram sa fim -intelepti, hotaram sa f im si contrariul. Socotesc deci ca e cu totul o Jiebunie a spune ca existen^a Tatalui este vointa. B. Da. A. Deci daca vointa este diferita in ea insasi, nimeni nu va socoti, cugetand drept, ca asa este firea lui Dumnezeu. Astfel nu e vointa Ta- tai, ci, cugetat iintr-o existenta. proprie, are pe FMSau asa zicand ca o vointa fara de iheeput, nu ca un component, oiim spun aceia, ci cum se cugeta ca sunt cele intr-o fire simpla si inteleapta. Curiozitatea sa se opreasca la atata. Caci dumnezeirea este mai presus de in^elegere si de cuvant, prietene. Sau nu e asa ? B. Sunt de acord. Dar fiindca ai numit pe Fiul Sfatul si Vointa Ta- talui, o poti arata aceasta din Sfintele Scripturi ? A. Cum sa nu ? Si socotesc ca despre aceasta ne convinge suf icient si ne da o asigurare multumitoare David, canitand lui Dumnezeu Tatal : «tntru Sfatul Tau m-ai cdlauzit pe mine» (Ps. 72, 23). Dar ne va arata cuvantul acest adevar cercetand in el si alte idei. Caci oare nu toate s-au facut prin Fiul si fara de El nu s-a faicut nimic, dupa cuvantul lui* loan (loan 1, 3) ? B. Asa este. , A. Intr-un alt Psalm, David minunandu-se de Dumnezeu Tatal, Creatorul tuturor, zice : «Cdt s-au marit lucrurile Tale, Doamne ! Toate intru intelepciuTie le-ai facut» (Ps'. 103, ,25), numind, socotesc,. Intelep- ciune pe Fiul 283 . B. Si ce vrea sa spuna aceasta ? A. lata ce, iubitule : Daca vointa Tatalui nu e altceva decat El si daca nu e neintelept, iar Intelepciunea e Fiul, cum se poate intelege 283. Chiar intre oameni n-ar putea fi cineva Intelept, daca n-ar ?ti de nici o alta persoana. NumaJ in relatie cu altul, omul poate cugeta §i voi. E drept ca omul poate cugeta ?i voi in relatie cu altul 51 bine si rau. In Dumnezeu, al Carui chip este omul, relatia fiintiala, de suprema intimitate, Fiul este Cel prin care Tatal I§i arata intelepciunea si vointa. Nici in Dumnezeu unitatea nu se intelege lipsita de viata comuniunii. Vointa Tatalui este Fiul, inseamna ca vointa Lor este co- mun5, dar Tatal este Cel ce are initiativa, insa nu temporal. Vointa Lor este iu- birea intre Ei. §i tot ce e bun. DESPRE SFANTA TREIME 197 Tatal intr-o existent^ deosebita ? Oare S-a schimbat intr-un fel in Fiul, caci, inoetand sa fie singur, S-ia f*aicut Intelepciune ? Iar Acesta este vointa care nu are prin participare intelepciunea, ci este intru totul in- telepciune prin Sine ? Sau s-ar putea adauga ea Fiul S-a aratat Siesi chip si asemanare, daca este El Insusi Intelepciunea si Vointa, desi este si chip al Tatalui, numit si Acesta Insusi Sfat si Intelepciune ? 284 B. Departe de noi asemenea radium absurde. A. De fapt sunt cu adevarat vrednice de condamnast, de respins. Caci vom admite pe Fiul chip si asemanare exacta a fiintei lui Dumne- zeu Tatal si nu atribuindu-I numai identitatea de vointa cu Tatal II vom declara superior creatiei. Ci socotindu-L chipul eel mai asemanator al lui Dumnezeu Tatal ll vom inalta la toate ce-I sunt proprii Aceluia prin fire. Caci, fiindica este impreuina voitor, de aceea este chip al Ta- talui, si astfel i?i de aceeasi fire, nu S-a temut sa sipuna : «Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Total. Eu sunt intru Total si Tatal este intru Mine. Eu si Tatal una suntem» (loan 14, 9.; 10, 30). Ei socotesc ca nimic nu ne impiedica de-a cugeta ca un astfel de cuvant indraznet, mai presus de fire si de o supramaretie cuvenita numai Fiului, 1-ar fi putut face si David, ca o coroana pentru sine, laudandu-se pe sine insusi si zicand : «Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine. Cel ee M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal». Dar oare nu vedem pe acest om devenit impreuna voitor cu Dumnezeu ? Caci a zis despre el catre fericitul Samuil : «Am aflat pe David, fiul lui *Iesei, un om dupa inima Mea, care va face toate voile Mele» (Fapte 13, 22). B. Este probabil acest fapt, dar nu sigur. A. Ba ecu totul improbabil, prietene. Acesta indica o jonglerie pros- teasca, pe care nu in^eleg cym il sustin adversarii fara sa se rusineze. Simpla impreuna voire cu Tatal nu ne face nici pe noi dupa chipul si asemanarea Lui dupa fire. Aceasta este numai identitatea in fire cu El si asemanarea in toate privintele cu ea. B. Cum putem fi deci noi dupa chipul dumnezeiesc? A. Avand pe Fiul salasluit in noi si insusindu-ne intiparirea dum- nezeiasca si infaptuindu-ne cu ea. Prin El ne-am facut «dupa chipul lui Dumnezeu». Caci chipul Lui mai presus" de toate si suprem, adica. Fiul, S-a intiparit in sufletele noastre. De fapt, scrie Pavel galatenilor celor cazuti din usuratate la o stare mai urata : «Copiii mei, pentru 284. De$i Fiul este Intelepciunea si Vointa Tatalui, aceasta nu inseamna ca Tatal a incetat sa mai fie intelepciune si Vointa, sau ca S-a transformat El Insusi intreg in Fiul. Ei au o Intelepciune si o Vointa comune, desi Tatal este originea Fiului, sau a Intelepciunii si Voinjei comune. 198 ' SFANTUL CHIRIL AL ALEXA NDRIEI care iardsi sujdr' durerile nasterii pdnd cdnd va lua Hristos chip in voi» (Gal. 4, 19)^ B. Foarte bine ai spus. A. E o naivitate si o afirmatie cu totul necugetata a spune ca Fiul nu este chipul fiin^ei Tatalui, ci al sfatului si al voilor Lui. Caci si Filip a spus : < nu are viata, ci a facut Viata pentru Fiul, inseamna a spune ca si asa-zisul dumnezeu era lipsit de viata. Dar atunci cum a produs viata ? 202 SFANTUL chiril al alexandriei mai degraba sa fie inainte de orice, sa aiba existen^a fara de inceput si fara de sfarsit. Dar socotesc ei ca cuvantul lor este intelept si bine gan- dit, sustinand ca Fiul participa la via^a, chiar de-L declara viata in- sasi ? Sa auda ca viata se spune Celui ce face (da) viata, nu celui ce e facut (i se da) via^a, asa cum lumina si intelepciunea si puterea nu sunt ceea ce are nevoie de lumina si e lipsit de in^elepciune si de puterea venita de la altul, ci ceva ce lumineaza mai degraba si face intelepti si intareSte pe al^ii. Sau nu-t,i par ca mergem pe calea dreapta si, ne- abatuta, laudata de poruncile legii ? Caci a spus : «Mergi pe calea £m- paratedsca» (Num. 20, 17). \ ' B. Asa e. A. O existenta care nu e bogata prin fire, ci prin relatie, si este cu mare greutate ceea ce este, cum ar fi egala cu una care este participants si daruieste celor ce cred sa aiba parte de cele ce-i sunt proprii ? Caci auzi pe Fkil zicand : «Precum Tatal scoala pe morti si ii face vii, asa si Fiul face vib> (loan 5, 2.1). Si spune aceasta foarte potrivit. Caci va lucra in mod egal si nu in mod schimbat firea Tatalui si a Fiului. Fiindca Tatal este viata si Fiul la fel e viata, nu mai putin decat Tatal 2f|/ '. B. Dar siocotesc ca vor zice aceia : spui basme mincinoase si ti-ai pierdut mintea, abatand-o de la toate intelesurile exacte. Caci ai intinat si suprematia Tafalui in calitatea de viata. Caci cum si din ce punct de vedere va mai fi egal cu Fiul, daca s-ar numi si El viata ? 295 A. Sa ne oprim putin la aceasta afirmatie, ca asa ajungem la pace. Iar ei vor lupta cu dogmele lor, incercand sa convinga pe altii ca Tatal, ca Facator de viata, e mai inalt ca Fiul, iar Fiul e mai mic decat Tatal, desi este viata prin fire. Dar stiu bine ca nu vor putea ajunge la un capat in aceasta lupta. Ci vor micsora dupa placerea lor si vor decide cu usurinta ceea ce voiesc impotriva Fiului si vor supune firea impara- teasca tuituror legilor gandite de ei. Apoi vor socoti ca cinstesc pe Tatal jignind pe Fiul aratat dupa fire din El si facandu-L mai mic prin unele invataturi ale lor, desi Acesta a spus clar : «CeZ ce crede in Mine, nu crede in Mine, ci in Cel _ ce M-a trimis pe Mine» ; si : «Cel ce Ma vede pe Mine, vede pe Cel ce M-o- trimis pe Mine» (loan 12, 44 — 45). In ce mod am vedea in Fiul pe Tatal care e viata dupa fire^ daca nu s-ar intelege si Fiul viata dupa fire ? Si de ce nu L-am crede cand zice : «Eu sunt calea si adevarul si viata» (loan 14, 6) ? Spunand in mod ar- ticulat si la singular ca El este viata, nu L-ar scoate pe Dumnezeu Ta- tal din a fi si El viata, daca n-am admite ca Amandoi sunt de o unica 294. Viata e, prin definitia ei, fara de inceput. Caci numai Viata poate produce Viata. Nu lipsa de viata. 295. Adversarii numind pe Fiul Viata, nu-L mai numeau a§a pe Tatal. DESPRE SFANTA TKEIME 203 fire si prin Amandoi vin la noi acestea, si totuisi nu de la doi, ci de la un unic Dumnezeu care da viata tuturor ? 296 , B. Asa este. A. Sau nu «in El vietuim si ne miscam si suntem» (Fapte 17, 28) ? B. Da, e cu totul asa, daca admitem ca Sfantul Pavel spune ade- varul. A. Deci e adeyarat. Cum n-ar fi ? Caci vietuieste si graieste in el Hristos, Care este adevarul (II Cor. 13, 3). Prive§te deci, iubitule, ca in Dumnezeu Tatal vietuim, ne miscaim si suntem. Iar Daruitorul existen^ei si al vie^ii nu este altul deicat Fiul, Care a rasarit din El, Care fiind prin fire odrasla slavita a vietii prin toate proprietaftle ce le are de la Tatal, insufla ca un bun propriu via^a celor ce au nevoie de EH si sus- tine in existen^a crea^ia 297 . De fapt, adresandu^Se iudeilor, zice : «Amin, amin zic voud, nu Moise v-a dot voud pdinea cea adevdratd din cer. Caci pdinea lui Dumnezeu este Cel ce S-a pogordt si da viatd Zumii» (loan 6, 47 — 48). Daca deci Fiul este lucrator in noi in mod egal si ne- schimbat, intrucat este Viata si nu mai mic decat Tatal, cum nu Lnar cugeta in maririle egale ale slavei pe El, daca s-ar hotari vreunii sa cugete drept despre El ? • ' B. Dar vom urma, zic aceia, celor carora le-a spus deschis Fiul In- susi :' «Precum Tatal are viatd in Sine, asa si Fiului I-a'dat sd aibd viatd in Sine» (loan 5, 26). A. Adauga ceea ce lipseste, altfel sa stii ca nesocotesti adevarul. B. Ce anume ? A. Ceea ce completeaza in mod necesar si folositor cele ce le-ai spus, adica : «Si putere I-a dot Lui sd facd si judecatd, pentru ca este Fiul Omului» (loan 5, 27). B. Pari, dupa cum socotesc, ca vrei sa arati ca Fiul primeste aceasta de la Tatal nu intrucat e gandit si este Dumnezeu, ci intrucat S-a f acut om, care nu are prin fire faptul de-a fi viata, ci este mai degraba par- ticipant la viata care-i vine de la Dumnezeu. 296. In cuvintele lui Iisus, vorbeste Hristos. Hristos nu vorbe^te nici de doi dumnezei, nici de Persoana Tatalui, sau a Sa ca unicul Dumnezeu, ci de un Dumne- zeu, dar in doua Persoane. Aceasta o spune in cuvintele : «Cine Ma vede pe Mine, vede pe Tatah si in altele asemanatoare. Se spune si : «Eu si Tatal», dar se afirma si vederea unica in altul. In unitatea a doi neconfunda(i,i se vede iubirea deplina, dar si firea comuna. 297. Prin Fiul lui Dumnezeu nu numai ca s-a creat lumea, ci se si sustine ne- Incetat. El e puterea prin care se sustine ea, desigur ca putere a Tatalui. 204 SFANTUL CHIRIL At ALEXANDRIE1 A, Pentru ce nu-ti atribui aceasta #e, ci fara sa gandesti mi-o atri- bui mie ? Nu L-ai auzit zicand ca Tatal a dat Fiului sa aiba viata in Sine si puterea de-a judeca, pentru ca este Fiul Omului ?' B. Am auzit. Dar acum, spun ei, s-a folosit termenul «a dat» nurnai pentru judecata.' Caci deoarece legea face prin excelenta din judecata un privilegiu al lui Dumnezeu, fiindca a zis ca «judecata este a lui Dumriezeu» (Deut. 1, 19), primeste acest privilegiu al lui Dumnezeu ca om. A. Dar puterea de-a da via^a e atribuita mai degraba altuia decat lui Dumnezeu ? Caci prea inteleptul Pavel scriind lui Timotei,- zice i «.Marturisesc inaintea lui Dumnezeu care aduce toate la viata» (I Tim. 6, 13). B. Da. S* cuvine sj aceasta lui Dumnezeu. Dar ce inseamna aceasta ? A. Ceea ce se cuvine lui Dumnezeu si-ti este alipit fiintial, oare nu este dat §i adaugat firii omului ? B. Si aceasta este adevarat. A. Dar Hristos este un om ca noi, desi e cugetat Dumnezeu intru- cat a provenit din Dumnezeu. B. Da. Caci cum n-ar fi a§a ? , A. Deci e prin excelenta propriu firii dumnezeie§ti ceea ce i s-a dat ca om, adica via^a. B. Dar se spune ca Tatal a dat Fiului via^a. ■ .A. Adauga timpul §i chestiunea va fi rezolvata. Caci atunci cand S-a aratat ca noi, atunci se spune ca a fost facut viu, de§i era El Insusi viata dupa fire, ca Cel iesit din Dumnezeu §i din viata. De fapt, in spusa ca Tatal a procurat Fiului via^a ca neavand-o, poate vedea cineva fara greutate §i pe Fiul ca procurandu-Si Siesi viata. Dar zicem aceasta nu intrucat e cugetat ca Dumnezeu, ci intrucat S-a aratat ca om caruia I-a fost un dat si un adaos din afara. Caci a spus fericitul Pavel : «Iar daca Duhul Celui ce a sculat pe lisus din morti locuieste in noi, Cel ce L-a sculat din morti pe lisus Hristos va face vii si trupurile voastre moarte, prin Duhul Lui care locuieste in voir) (Rom. 8, 11). Iar Domnul nostru lisus Hristos nu atribuie acest rezultat lucrarilor altuia, ci lu- crarilor Sale, zicand iudeilor despre trupul Sau : «Surpati templul acesta si in trei zile il voi ridica» (loan 2, 19). B. Cum a lucrat deci Tatal viata in Fiul, daca Fiul a inviat prin puterile si lucrarile Sale ? A. Pentru ca Tatal fiind viata, Fiul a iesit din El viata prin fire si adevarata, ca aratator al vietii Lui si prezent intreg in Tatal, dar purtand si El in Sine in intregime pe Tatal. De aceea numim aceeasi TJESPRE SFANTA TREIME 205 opera a Tatalui si a Fiului, si ceea ce lucreaza Fiul este opera a Ta- talui 298 . De fapt, aratand lucrarea venita din Tatal ca fiind lucrare proprie si facand din lucrarea Sa, identica in toate cu a Lui, o dovada eerta a deof iintimii cu El pentru cei iubitori de inva^Stura, zice : «Daea nu .fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu credeti in Mine ; iar de le fdc, chiar daca nu credeti in Mine, credeti in aceste lucrari» (I#an 10, 37 — 38). Altadata iarasi : «Iar Total care ramdne in Mine, El Insusi face lucra- rile» (loan 14, 11). El eugeta ca operele lucraite In mod dumnezeiesc nu trebuie atribuite masurilor otnenesti, ci firii negraite si mai presus de aceea. De aceea spune : «Chiar dacd nu credeti Mie, credeti lucrarilor Mele». Caci cele savarsite in mod dumnezeiesc si mai presus de cuvant, nu ingaduie pareri si credmte de-a ramane cu privire la El in granitele umilirii (chenozei), ci se ridica, asa zicand, la inaltime si fac ca El sa, nu se mai cunoasca in calitate de om simplu, ci ca Dumnezeu si din Dumnezeu 2 ". Sau nu e adevarat ceea ce spun ? B. E foarte adevarat. A. Dar mai e ceva de spus si dupa aceasta. B. Ce anume ? A. In textul citat inainte din Pavel, era foarte clara inva^atura ca prin Sfantul Duh venea via^a de la Tatal in Fiul Insusi si in noi. Caci a zis : «Iar daca Duhul Celui ce a sculat din morti pe Iisus locuieste in voi, Cel ce a sculat din morti pe Iisus Hristos va face vii si trupurile voastre moarte prin Duhul Sdu care locuieste in voi» (Rom. 8, 11). Deci Tatal este de via^a Facator prin Duhul, nu facand vie creatia prin vreo faptura, ci'prin participarea la firea Sa, prefacand in viata Sa ceea ce nu are viata in firea ei. Caci creaturii ii este, ca sa spun asa, un dar a vietui 300 . 298. $i la oamenii uniti prin iubire, o fapta lucrata de unul este lucrata intr-un anumit grad : si de celalalt. Cand implineste fiul cu curaj o fapta mai im- portanta, e 5i tatal care lucreaza in el. O simte aceasta si fiul, care o implineste, dar simte si tatal ca contribuie cu un efort propriu la savarsirea ei, sau ii co- munica o putere in aceasta savarsire. Taina comuniunii persoanelor ce se iubesc n-a abordat-o nici o filosofie. Ea este descoperita de Hristos ca avandu-si izvorul in Sfanta Treime. 299. Chiar intrupat ca om, Fiul lui Dumnezeu, intrucat a ramas si Dumnezeu, a putut savarsi si unele fapte de ordin dumnezeiesc, neincadrate In granitele starii Sale umilite, acceptate ca om. De aceea in unele din aceste fapte era lucrator si Dumnezeu, ca si in cele ce le savarsea inainte de intrupare. Dar chiar in faptele Lui ca om, ba si in cele patimite de El ca atare, era curatie plkia. de puterea ce-I venea de la ipostasul dumnezeiesc al firii Sale omenesti, care iarasi nu era Tatal. De aceea intr-un fel Dumnezeu Insusi Isi insuseste cele omenesti, purificandu-le. 300. Daca existenta Insasi si viata potrivita date creaturii sunt un dar de la Dumnezeu, cu atat mai mult, este un dar cea comuna cu Dumnezeu, in planul superior al creatiei. Trebuie sa existe o viata care n-a fost primita de nica- ieri, o viata vesnica prin ea insasi. Aceasta e viata dumnezeiasca, viata necreata. 206 SFA NTUL chiril al alexandriei B. O spun si eu. Caci i se va spune ei de catre noi : «Ce ai ce n-ai mat ?» (I Cor. 4, 7). A. Astfel Duhul Sfant este de viata Facator. Participand la El, par- ticipaim la Dumnezeul cel tunic si adevarat, ca la Viata. B.'Sunt de acord. Gandesti drept. Fiindca Duhul ne umple pe. noi insine de participarea la Dumnezeu si de prezen^a Lui. Caci imi voi aminti de loan, care scrie asa : «Din aceasta cunoastem ca este intru noi, ca din Duhul Sau ne-a dot noua» (I loan 4, 13). A. Priveste deci, prietene, ca Imparat si Daruitor al Duhului dum- nezeiesc si de viata Facator pe Fiul eel iesit din Dumnezeu. Caci a suflat asupra ucenicilor Sai zicand : «Luati Duh Sfant» (loan 20, 22). Deci cum n-ar fi un lucru diritre cele mai necuvenite sa fie impartitor al vietii Cel ce nu este viata, daca se afla cu adevarat intre cei ce au viata adaugata, dupa parerea sustinuta, nu §tiu cum, de aceia. In acest caz, as intreba in mod cuvenit : daca nu este viata, cum insufla ca un bun propriu pe Duhu| §i Se lnfatiiseaza pe Sine ca fiirud Distribuitor al vietii prin insuflare ? Cand deci se spune de Fiul ca este participant la viata, sau ca este facut viu de catre Tatal, cugeta indata ca e vorba de firea intreaga cum e inteleasa in Tatal, in care si din care este si Fiul si Duhul de viata Facator, lucrand viata in cei ce o primesc, nu ca o unealta a firii negraite, ci ca Cel ce o daruieste intreaga creatui'ii, adica intreaga ei calitate prin Sine Insusi §i modeleaza din nou in chipul ei ceea ce e capabil sa se corupa, spre viata prelungita. Inteleptit prin astfel de intelesuri, vei afla lucrarea aducerii la viata in Hristos, dar numai in cel capabil sa fie readus la viata, adica in omenescul tuturor prin ome- nescul Sau. Caci UnuL Nascut iesit din Tatal cu adevarat, a inlaturat prin Duhul propriu din trupul Sau sitricaciunea §i a facut templul Sau mai tare oa moartea. Caci intrucat este Dumnezeu $i intrucat a odraslit din viata dupa fire, adica din Tatal, este si El viata dupa fire. Martor stralucit si adevarat ne este pentru aceasta dumnezeiescul loan. Caci scrie astfel despre El : «Ceea ce era la inceput, ceea ce am auzit, ceea ce am vazut cu ochii nostri, ceea. ce am privit si mdinile noastre au pipait despre Cuvdntul vietii, aceea va vestim. Si Viata s-a aratat si am Existenta §i viata din ve§Viicie fiind fara cauza, §i existenta ?i viata cauzata §i continuu cauzata nu pot fi din fiinta existenta ?i viata necauzate, pe care nu le poate avea decat pe acestea drept cauza. Dar cauzalitatea continuu activa in planul cauzat trebuie sa fie sustinuta de existenta si viata necauzata. Ba a creat ?i sus- tine prin puterea ei o legalitate sau o cauzalitate continua in creatie. Dar da si piitinta unei libertati oameniior (ingerilor) in cadrul ei, conijtiente. Dar iubirea se arata prin libertate. $i daca El ne-a creat din iubire, trebuie sa ne arate cumva aceasta iubire. Si nu ne-o poate arata decat intalnindu-Se cu noi intr-o Persoana care ne uneste cu El : in Duhul Sfant. Dar in Duhul Sfant trebuie sa ne simtim atat creati, cat si in comuniune cu El, ca necreat si vesnic, chemiati si nri la comuniunea- vesnica cu El. DESPRE SFANTA TREIME 20? vazut si marturisim si va vestim voua viata vesnica, care era la Tatal si s-a aratat noua» (I loan 1, 1 — 2). Iar aratand mai clar ce este si ceea ce a numit el viata, zice iarasi .': «Si stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noud intelegere ca sa cunoastem pe Dumnezeul eel adevarat ; si suntem in Dumnezeu eel adevarat, in Fiul Lui, Iisus Hristos. Acesta este adevdratul Dumnezeu si Viata vesnicd» (I loan 5, 20) 301 . Caci unde si cum s-ar cunoaste existand de la inceput si ca este Dumnezeu adeva- rat, daca n-ar fi mai vechi si cu totul mai presus decat a fi fost chemat la existenta 3(l2 , avand existenta pururea si la fel ? Caci fiind Yiata prin fire, e recunoscuta in mod cuvenit ca atare 303 . C3ci lui Dumnezeu eel adevarat I se cuvine existenta. Dar daca nu e Dumnezeu, are loc con- trariul m . Caci numele Lui este «Cel ce este». De aceea a zis :' «Eu sunt Cel ce sunt. Acesta este numele Meu si pomenirea Mea e vesnica, dirt n'eamuri in neamuri» (Ies. 3, 14 — 15). Inferioritatea Fiului sugerata de doua texte din Sfanta Scriptura B. Dar daca daruiesti, se va zice, Fiului luerarea Tatalui si aceasta in mod neschimbat si Vei spune ca sunt egali in putere, cum vei pastra inferioritatea Lui ? Totusi El spune clar : «Tatal Meu este mai mare ca Mine» (loan 14, 28). Si iarasi : «Ma due la Total Meu si Total vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru» (loan 20, 17). El stia pe Tatal fiind Dumnezeul Sau. _A. Deci daca ei nu cred ca Fiul este Dumnezeu prin fire si cu ade- varat, atunci El este sigur creatura si nimic afara de aoeasta. La cele spuse astfel, socotesc ca trebuie sa se raspunda aceasta : «Cine va da capului meu apd si ochilor mei izvor de lacrimi, ca sd pldng poporul acesta ziua si noaptea ?» (Ier. 8, 28). Orice iubitor de Dumnezeu si bine- credincios le va spune : «V-ati instrdinat de Hristos si ati cdzut din har» (Gal. 5, 4). Partea si chemarea voastra nu mai este Dumnezeu, departe de aceasta. Acesta este cu totul fals si cu nume mincinos, avand o slava 301. Hristos S-a facut cunoscut ca Dumnezeu eel adevarat celor ce voiau sa vada. A dat si putere sa vada celor ce voiau sa primeasca, dar S-a facut si «obiect» vizibil pentru ei. Si prin El au cunoscut pe Dumnezeul eel adevarat, caci prin El, ca prin Fiul, vedem pe Tatal, deci yedem pe Dumnezeul iubirii. 302. N-a fost chemat candva la existenta. E 'mai vechi ca mai presus decat orice eventuala chemare la existenta a Lui. N-a fost chemat vreodata la existenta. A existat dintotdeauna. A avut existenta din vesnicie, nefiind produs de vreun act prin care sa se fi produs. 303. Viata prin fire n-are inceput. A fi inseamna a vietui. Si a fi n-a in- ceput vreodata. Asa trebuie recunoscut 304. Cand zicem Dumnezeu, zicem existenta. Caci Dumnezeu e prin firea Lui existenta. Dimpotriva, celui ce nu e Dumnezeu, nu i se cuvine existenta prin sine- Acela o are ca dar, de la Dumnezeu. Si nu stim sigur daca Dumnezeu i-o daruieste.. 208 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI inchipuita a dumnezeirii. Si s-au inchinat cu adevarat creaturii in loeul Creatorului. De aceea au crezut ca Fiul este in cele mai prejos de ale Tatalui si are viata ca adaugata, mai bine-zis este in cele ce este creatia, care nu are viata proprie 303 . De aceea, cum au cunoscut ca trebuie sa se inchine celui inchis in masurile creatiei si, necrezand, s-au desparfit de suprematia fiintiala peste toate 306 . Caci spune loan clar : «CeI ce vine de sus, este deasupra tuturor» (loan 3, 31). Fiul, care este deasupra tu- turor, nu are una din superiorita^ile comparabile intre ele. Spunand «deasupra tuturor», se spune deasupra a tot ce e facut. E propriu Fiu- lui sa* depaseasca toate care se afla' intre creaturi, neavand nicaieri un ioc -intre ele. El nu este intre toate, ci e ridioat deasupra tuturor, din- colo de care nu este absolut nimic. Sau oare nn e Dumnezeu numele mai presus de tot numele, cum ne-a spus si dumnezeiescul Pavel ^(Filip. 2, 9) ? 3° 7 B. Ba da. A. Iar acesta era Fiul .: «La inceput era Cuvdntul si Cuvdntul era 2a Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul» (loan 1, 1). B. Ce vom raspunde deci, daca ei ar spune ca s-a scris despre Tatal >ca I-a daruit Lui nume mai presus de once nume ? . A. Dar sa faca inca un pas, o, Ermia, si sa voiasca sa invete cum -si in ce fel are Fiul calitatea de Dumnezeu ca adaugata. Caci spunand ca e dotat cu ea prin fire, ca sa-i insoteasca cu valoarea ei existenta 308 , prin aceasta coboara, socotesc, importanta Lui. si schimba umorul lor contradictoriu in boala nebuniei, desfiintand in mod calomnios fiinta negraita a Fiului. De aceea le cer sa cugete impreuna cu noi cele drepte. Dar ei, dupa cum apar, staruie in apararea parerilor lor si lupta pentru minciuna lor cu incapatanare. Ravna lor, socatesc, nu e mai mica decat a celor ce se inarmeaza si sustin razboiul pentru copii si femei. E ne- 305. Creatia nu are «vlata proprie», adica de la sine. Ei ii vine de la Dum- nezeu, Cane are viata proprie, sau de la Sine, deci din vesnicie, fara o cauza din afara. Si trebuie sa fie o astfel de viata. Nu putem merge la infinit in cele ce nu au viata prin creare. 306. Deplina inchinare si slujire nu se , cuvine sa fie aduse decat Celui cs «ste independent de toate, nesupus nici unei alte existente. Caci de la Acesta isi au existenta si viata toate. Lui trebuie sa-I cerem orice si Lui sa-I multumim pentru toate. Pe El se cuvine sa-L slavim pentru toate. 307. Dincolo de El nu mai este nimic. El nu mai depinde de nimic. Nu ,pri.mesite nimic de la cevia deasupra Lui. Toate sunt primite de la El. Toate au nume, pentru a se distinge una de alta, Kind in legatura unele cu altele. El e mai presus de toate numele prin care se disting unele de altele. Este indefinibil. 308. Dumnezeu ii da creaturii o fire din nimic. Dar ii da o fire care se cere insotita in unele din formele ei de viata. Iar aceasta viata ii este data de Dumne- zeu. Ii este deci data potrivit firii ei, dar puterea de a o da apartine firi.i lui Dumnezeu, Viata prin Sine. Dar aceasta o face in mod special Dumnezeu, dupa arieni, cu Hristos. De aceea ll numesc si" pe El Dumnezeu. Se vede si in aceasta fpanteismul lor. DESPRE SFANTA TREIME 209 cesar ca noi, folosind subtilitatea, sa dam pe fa^a cele ascunse si sa dezvaluim adevarul, chiar daca nu e usor de primit de cei neinva^ati- B. Bine zici. A. Deci ne-a spus dumnezeiescul Pavel despre Unul Nascut : «Cel ce fiind in chipul lui Dumnezeu, nu rdpire a socotit a fi intocmai ca Dumnezeu, ci s^a umilit (s-a desertat) pe Sine, chip de rob ludnd, intru asemdnarea omeneascd fdcdndu-Se. Si la infdtisare fiind ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultdtor fdcdndu-Se pdna la mqarte, iar moartea p>. Deci aflandu-Se in treapta noastra, a dobandit ca rasplata a faptelor Sale bune si ca dar al ascul- tarii si ca incoronare a vitejiei Sale, dreptul de-a fi numit Dumnezeu si de-a I se aduce inchinare de catre sfin^ii ingeri, si de catre noi, cei de pe pSmanft, si de catre cei ce L-au parasit. B. Asa se pare. A.' Deci (caci voi vorbi fara a ma ingriji prea mult, in prezent de ceea ce se spune, din pricina urgentei), Unul Nascut trebuie sa multu- measca cat mai mult caderilor de pe pamant si pacatelor noastre. Sa se stie ca nrilejul slavei induimnezeitoare a Lui sunt gresealele omenirii. Caci daca n-am fi pacatuit, nu S-ar fi faicut ca noi ? Si daca nu S-ar fi facut ca noi, n-ar fi rabdat crucea? Si daca n-ar fi murit, n-ar fi do- bandit dreptul de-a I se aduce inchinare de catre noi insine si de catre sfintii ingeri ? )4 — Sfantul Chiril al Alexandriei 210 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI B. E indrazngt cuvantu'l. Dar are o probaibilifcate in el 3 , 0!) . A. Dar daca este in egalitate cu Tatal si in chipul Lui, nefiind lipsit partial de. marginirile desertarii, ce spor de slava ar putea avea .primind" numele mai presus de or.ice nume in timpul deseftarii Lui ? Oare nu intelegi unde ar risca sa ajunga teoria lor, daca s-ar cerceta mak minutios ? 310 - , ; B. In^eleg. A. Voiesti deci ca lasand la o parte pen tru prezent toata argumen- tarea prea subtila, sa revenim la faptul ca Unul Naseut era la inceput Dumnezeu si in chipul Tatalui si in egalitatea cu El, de§i am cheltuit in cele trecute multe cuvint,e pentru aceasta ? B. Foarte bine. A. Deci Dumnezeu Tatal zice prin glasul lui Isaia : «Eu sunt Dom- nul Dumnezeu inca de la inceput» (Isaia 43, 12 — 13). Dar cineva poate auzi si pe Sfinti zicand catre El : «Nu esti Tu de la inceput Domnul Dumnezeul nostru si nu vom muri ?» (Avacum 1, 12). lata ca Dumnezeu Tatal a fost numit si este de la inceput cu adevarat Dumnezeu. Iar dum- nezeiescul loan, in cuvintele ce ni le-a spus despre Fiul, zice : «Ge era la inceput, ce am auzrt, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mdinile noastre au pipdit despre Cuvantul vietii» (I loan 1, 1). Si le-a grait unora : «Vd scriu voud, parintilor, ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput»- (I loan 2, 13) 3U . Si cine este Acesta, a spus-o iarasi el insusi : «Acestea le sjmne Cel ce este, Cel ce era, Cel ce vine» (Apoc. 1, 8). B. Dar ca era si inainte de creatie, o spun si ei. Dar ca era Dum- nezeu, aceasta nu se cunoaste clar, spun ei. Caci primeste evident ca unul care nu are. A. Atunci cum n-ar fi momentul potrivit sa spunem si noi indignati celor ce rostesc asemenea cdvinte vrednice de lepadat : «Surzilor, ascul- tati, orbilor, priviti ca sa vedeti» (Isaia 42, 18). Caci nu ca era simplu Cuvantul, a scris clar aceasta graitorul de Dumnezeu si Evanghelistul, ci ca era si Dumnezeu. Si aceia, ca unii ametiti de vin si be^i, abataridu»-se 309. Chiar pacatele noastre le-a facut Fiul lui Dumnezeu, prilej pentru a mari slava oamenilor, facandu-Se om, care S-a a^ezat de-a dreapta Tatalui, ca sa ne urce si pe noi ISnga Sine. Nu L-a impiedicat iubirea, nici pacatele noastre. Sme- rirea din iubire este si ea un semn ,al inaltimii spirituale. S-a smerit Dumnezeu ca sa ajute umanitatea, al carei Subiect S-a facut, sa se smereasca si ea, ca drum spre "maltare. Pacatul e o falsa inaltare, de oare ne scapa smerenia. 310. Daca Hristos este un fel de creatura mai presus de toate si, ca atare, un asa-zis dumnezeu, unde s-ar mai putea cobori El, dacS este la locul cel mai inalt posibil ? 311. Sf. loan repeta si in Epistola Intai ceea ce a spus la Inceputul Evanghe- liei : Fiul lui Dumnezeu Cel ce S-a facut om vazut, era la inceputul tuturor ; era ceci inainte de tot ce are un inceput. Este din vesnicie. DESPRE SFANTA TBEIME ___ 211 orbeste spre orice, desconsidera adevarul. Vino deci, ca, folosindu-ne si de alte intelesuri; sa recunoastem ca Fiul este Dumnezeu prin fire. Sau oare nu se cuvine Celui ce este prin fire Dumnezeu sa-Si arate hotarirea in toate si sa incununeze cu laude pe cei ce au ca norma a vietii'legea si cinstesc via^a curata si pilduitoare, dar sa pedepseasca pe cei ce au pacatuit prin mandrie, calcand cu usurinta randuielile de sus ? B. Ba se cuvine. A. Admiti ca pioate umple toate si strabate prin toate si ar fi in toate alta fire decat cea dumnezeiasca ? B. Nu. Cum as face-o ?'•'■•' - A. Iar a vie^ui si a tfai in Dumnezeu si a face pe Dumnezeu slava Sa, nu spui, prietene, ca e kucral cei mai potrivit sfinftlbr ? B. Da, desigur. A. Sa continuam deci ; spune-mi aceasta. B. Ce? A. Nu e cuvantul eel mai pretios de intelepciune : «Toata darea cea buna si tot darul desavar§it de sus este, pogorand de la Parintele luminilor» ? B. Sunt de acord. Caci il spune Sfanta Scriptura. , A. la seama deci cine este distribuitorul si daruitorul bunatatilor ce vin la noi de la Dumnezeu, s> aceasta cu deplina putere. Acesta este Fiul. Caici a zis Pavel : «Fiecaruia dintre noi i s-a dat hand dupa ma- sura darului lui Hristos» (Efes. 4, 7). Dar auzi si in alta parte pe Dum- nezeu spunand preasfantului Moise : «Cine a dat gura omului ? Sau cine a facut greu la auz si surd, vazator si orb ? Nu Eu, Domnul Dumnezeu ? Si acum mergi si Eu voi deschide gura ta» (Ies, 4, 11—12). Iar Sfinplor Sai Apostoli le-a grait iarasi Domnul nostru Iisus Hristos • «Puneti deci in ihimile voastre sd nu gdnditi de mai inainte ce veti rqspunde. Caci Eu va voi da gura si intelepciune, careia nu-i vor putea sta impotriva, nici san raspunda totl potrivnicii vostri» (Luca 21, 14 — 15). Iar fericitul David canta ca Dumnezeu «este judecator» (Ps. 49, 6) §i arata ca fapt stabilit «ca-I apartine sa raspla!teasea pe fiecare pentru cele ce le face si sa in- drepta^easca pe cei ce voieste». «Daca Dumnezeu este Cei ce indrepta- teste, cine ne va osdndi ?» (Rom. 8, 33 — 34). Si in amandoua modurile vedem pe Fiul lucrator nu ca, pe un slujitor, ci cu putere dumne- zeiasca 312 . Caci a zis El Insusi : «Ce-i va folosi omului de va dobdndi lumea toatd, iar in sufletul sdU se va pdgubi? Say. ce va da omul in schimb pentru sufletul sau ? Caci Fiul Omului va veni intru slava 312. Fiul lucreaza ca putere ?i In smerirea (de$ertarea) Sa $i in inaltarea Sa ca om mai presus de orice creatura. Dar $i Jatal ?i Duhul Slant lucreaza prin El. 2 1 2 SFANTUL chiril al alexandhiei Fiului Sdu cu sfintii ingeri ai Sdi ; si atunci va raspldti fiecdruia dupd faptele lui» (Matei 16, 26 — 27). Iar unuia din bolnavii vindeca^i, i-a spus : ((Fiule, iertate iti sunt pdcatele tale» (Marcu 2, 5). Pentru aceasta in- furiindu-se fariseii si intrecandu-se in necredin^a lor, au indraznit sa-L acuze de blasfemie pe Cel ce a rostit fara retinere un astfel de cuvant cuvenit lui Dumnezeu si au zis : «Acesta huleste. Cine poate ierta pd- catele, decdt singur Dumnezeu ? (Marcu 2, 7). Deci Cel ce e Domnul legii si al judecatii 313 si distribuitorul cununilor si pazitorul dreptatii si cel ce iarta pacatele, fapt neingaduit nimanui dintre cei ce se numara intre creaturi sa o faca, cum n-ar fi Dumnezeu prin fire ? pare, cu- getandu-le acestea nu-^i par drepte ? B. Sunt foarte drepte si departe de-a fi altfel. A. Dumnezeu este in toate si nu e despartit de nimic. Ca atare umple de lucrarea Sa, demna de Dumnezeu, toate. I)e aceea si spune oatre Israel : *Cerul fmi este Mie scaun, _ iar pdmdhtul reazem picioarelor Mele» (Isaia 66, 1). Intorcand cuvantul spre Cuvantul iesit din Dumnezeu Tatal, dumnezeiescul Pavel ne scrie : «Acolo nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur §i netdiere imprejur, harbor, scit, rob, liber, ci toate si in toate Hristos» (Col. 3, 11). Si pe langa acestea, ia- rasi : «Cel ce S-a pogorat este si Cel ce S-a inal^at mai presus de toate cerurile, ca sa le umple pe toate si strabate toate si este in toate», nu e mai mare decat zidirea ? B. Cum sa nu ? A. Orice sfant care a parasit viata lumeasca si trupeasca si §i-a daruit sufletul lui Dumnezeu, nu cunoa^te alta slava a sa decat pe Dumnezeu. Despre aceasta scrie iarasi Pavel : «Cdci eu prin Lege am murit Legii, ca sd vietuiesc lui Dumnezeu» (Gal. 2, 19), adica Fiului si, prin M, Tata'lui. Aceasta va fi clar si neinidoielnic si pentru tine, de vei auzi ceea ce adauga : «Cdci 'Unul a murit pentru toti, ca toti cei ce trdiesc sd nu mai trdiascd lor, ci Celui ce a murit si a inviat pentru totin (II Cor. 5, 14 — 15>. Si pe langa acestea : «Iar mie sd nu-mi fie a ma lauda decdt in crucea lui Hristos» (Gal. 6, 14). Dar si orice sfant va spune : «Md voi bucura intru Dumnezeu, Mdntuitorul meu, Domnul Dumnezeu, puterea mea» (A vac. 3, 18 — 19). B. Ne ajung, bunule, aceste idei. De fapt, Fiul ni S-a aratat Dum- nezeu adevarat nu numiai prin numele de Fiu, fals folosit, dupa parerea 313. Hristos ca Dumnezeu este Cel ce a dat legile naturii, dar si cele morale, care se cer tmplinite de oameni, legi intr-o armonie cu cele ale naturii. El este mai presus de ele. Nu e cineva mai presus de El, care sa-I fi impus si Lui niste legi. El ca iubire atotputernica este mai presus de legi, dar impune legile in folosul armoniei si al iubirii tuturor celor create de El, ca Suveranul lor. De aceea El este si Cel ce judeca pe toti potrivit acestor legi. DESPRE SFANTA TEEIME ~ 213 acelora, ci si prin zeci de mii de cuvinte. Astfel lasand acestea, ex- plic'S-mi cum ar trebui sa se primeasca si sa se inteleaga cuvantul : «Ma due la Tatal Meu si la Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dum- nezeu vostru» (loan 20, 17) ? Ce a volt sa invete numind pe Tatal Dumnezeul Sau ? Nu te indoiesti ca dceia vor pune si aceasta intrebare ? A. Nu e deloc grea cunoasterea in^elesului acestui cuvant pentru eel ce este in^elept si are mintea intreaga. Caci s-a sens : «Toate sunt netede si drepte celor ce afla cunostinta» (Prov. 8, 9). Dar daca cineva s-ar hotari sa se abata de la calea dreapta, pentru o umblare foarte su- cita si prosteasca, parasind drumul drept al intelesurilor cuvenite, apu- cand un altul, va ajunge intre spini §i va cadea in gropi si in piedicile aparute initre ele. Aoeasta o arata, socotesc, si Legea, prin ghicitura : «Sa mergi pe calea iinparateasca si sa nu te abati nici la dreapta, nici la stdngay> (Num. 21, 22). Cand deci se spune ceva despre Fiul din cele ce sunt mai mici decat slava lui Dumnezeu, care nu sunt mai presus de firea creata, nu te gandi indata la firea negraita, provenita in mod propriu din Tatal, ci urmeaza scopul adevarat. Nu atribui nici cele proprii ale dumnezeirii masurilor umanitatii, nici micimile umanitatii nu le atribui firii mai presus de toate, ca apartinand ei in mod propriu, ci fa o distinctie bine gandita si foarte accentuata intre ele, . cunoscand ceea ce se cuvine fiecareia. Asa si nu altfel te vei putea hotari pentru intelegerea cea mai neratacita. B. Da un exemplu pentru aceasta. A. Fericitul Pavel a spus despre Unul Nascut ca este sitralucirea slavei si pecetea ipostasului lui Dumnezeu Tatal. Lasa deci mintea ta sa se stramute in aeestea, dinioolo de tot ce e ereat, si ounoaste frumu- setea dumnezeiasea si cugeta la nasterea Lui negraita. §i privind ca intr-o oglinda modul exis'iten^ei Lui (personal), aplauda-L cu laude. Caci se scrie despre El : «/n zilele trupului Sau, El a adus, cu strigat pu- ternic si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sd-L mdn- tuiasca din moarte si a fost auzit, pentru evlavia Sa. Si desi fiind Fiu, a invatat din cele ce a pdtim.it ascultarea» (Evr. 5, 7—8). Coboara deci pu- tin §i pune acestea in raport cu masura umanitatii. Caci n-ar fi murit pe- cetea Tatalui, ci pentru ca rugaciunea a avut loc in zilele trupului, frioa este a trupului si tremurarea de moarte ii revine in mod special umani- ta^ii. Deci desi se spune ca a luat un nume mai presus de tot numele, nu e scos din hotarele dumnezeirii Fiul, intrucat e Cuvantul-si a ie§it 214 SFANTUL CHIRIL, AL ALEXANDRIEI din Tatal 31 ' 1 . Caci era prin fire si cu adevarat Dumnezeu si inainte de timpul golirii (chenozei). Sau nu vei spune aceasta ? -*• B. Ba da, cu totul. , A. Dar cand S-a aratat ca om, pogorandu-Se la golire (chenoza) si la chipul de rob, S-a facut ca noi si sub Dumnezeu, fara a pierde ceea ce era, dar si fara a dispretui masura umanitatii. S-a saracit im- preuna cu noi, fiind bogat ca Dumnezeu (II Cor. 8, 9). De aceea S-a socotit sub Lege si inftre robi si intre cei fara de lege 315 ; si a suportat chiar moartea dupa trup 316 . Dar era necesar ca Dumnezeu Cel cu ade- varat si prin fire, care nu avea aceasta slava ca adaos, sa nu fie inchis . in marginile golirii (chenozei), ci sa Se intoarca iarasi la cinstirea aflata in "El de sus si de la inceput impreuna cu trupul asumat. Aude deci ca om, desi era Dumnezeu dupa fire si Fiu : «Eu astazi Te-am nascut» (Ps. 2, 7); si: «Sezi de-a dreaptaMea, pdnd ce voi pune pe vrajmasii Tai astemut picioarelor Tale» (Ps. 100, 1). Deoarece S-a facut in mod total om 317 si S-a pogorat in umilmta (chenoza), S-a aflat prin aceasta si Om si Dumnezeu: In mod foarte necesar si cu totul cuvenit se adap- teaza masurilor chenozei si a recunoscut ca Dumnezeu impreuna cu noi pe Cel ce era prin fire si cu adevarat Tatal Sau, dar si Dumnezeul nos- . tru. De aceea si noi, desi suntem in robia naturala sub Dumnezeu, II numim pe Dumnezeu Tata, infa^isand cu aceasta putin^a si calitatea de-a ne fi facut si noi in chipul Fiului. Caci S-a sala§luit si locuieste in noi prin Duhul Sau, intru care si prin care strigam :' «Avva, Parinte» (Gal. 4, 6). Ca DuhuL este in noi este dovada sigura si semn al filia^iei fata de Dumnezeu. Fiind facuti prin El de un chip cu Dumnezeu, ne lamureste Pavel, scriind : «Iar pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga : Avva, Parinte .'» (Gal. 4, 6). B. Bine zici. 314. Nu ca Fiul lui Dumnezeu este ridicat la un nume mai presus de tot nu- mele, cr ca om. Caci, intrucat ca om a patimit pentm oameni, pogorand la chipul de om, El ridica acest chip mai presus de orice nume si de tot nivelul creaturilor. 315. A fost socotit de arhierei, si farisei calcator al legii si de aceea con- damnat ca un talhar. A lasat impresia aceasta. • • 316. E mare taina unirii in Q a puterilor dumnezeiesti si a celor omenesti. Ne poate ajuta in intelegerea acestei taine intruc&tva faptul ca si noi cand traim o mare durere nu mai simtim in noi lipsa de durere, sau a veseliei, de;si ea exista ca' posibilitate, ca virtualitate in noi. Trecem prin diferite stari sufletesti si in fiecare nu simtim pe celelalte ca posibtlitati in noi. Dar noi nici nu simtim c-am putea opri imediat durerea. Hristos insa stia si simtea' ca ar putea opri starile slabiciunilor omenesti. Le tr5{a cu adevarat de buna voie. 317. S-a facut om Intreg, nu in parte om (in textul grec : olos, iar in franceza : cu totul). DESPRE SFANTA TBEIME 215 " ' . '. ' I ■ A. Sa presupunem deci ca adversarii sunt inca adormi^i, opunan- du-se ' invataturilor adevarului, dar* ca absurditatea acestei opozitii ii va face sa renunte la ea. Dar de vor face aceasta si vor spune ca Dum- nezeu este cu adevarat Tatal Fiului, dar nu vor primi iconomia (intru- parea), in virtutea careia a numit pe Dumnezeu Tatal Sau. cum nu va fi necesar r sa le spunem ca nu-i primim ca legiuitori si in drept sa hotarasea cele ce voiesc sa le cugete si sa le spuna, ci ca se cuvine mai degraba sa acordam adevarul cuvintelor Mantuitorului, Care a spus de f apt : «Ma due la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru» (loan 20, 17) ? Sa sus^ina deci ca si noi suntem fii impreuna cu El dupa fire, daca este si El impreuna eu noi sub Dum- nezeu dupa fire. «Cdci Ma due, zice, la Tatal Meu si Tatal vostru». Caci numele de Fiu arata ca S-a nascut fiin^ial din Tatal. De aceea sunt f oarte multi fii, dupa f irea imprumutata, mai bine-zis depasesc orice numar. Si sa nu mai vorbim de marimea necredintei lor daca socotesc ca toti suntem fii dupa fire si, prin aceasta, si . dumnezei. Dar trebuie ca ei sa raspunda, ca e un dar al bunata^ii lui Dumnezeu numele filiatiei (dat celor ce cred in Fiul). Caci fiind din pamant dupa fire, noi nu ne-am nascut din Dumnezeu, dupa modul adevarat al nasterii. Astfel n'e vine din af ara §i ne este adaugata datoria de-a numi pe Dumnezeu Tata. Deci le vom spune : pentru ce indraznind toate cu usurinta," nu va folositi de acelea^i rationamente ca sa cugeta^i drept si fara gres,eala, in loc sa aiuri^i astfel cu mare nerusinare ? Oare nu e mai bine sa re- flectati in chip intelept ca daca este prin fire din Dumnezeu, adica din fiinta Tatalui, nu e jignitor pentru El de a-L numara intre creaturi, ci ca I se cuvine mai degraba sa fie Dumnezeu? Si.deoarece S-a aratat om, nu este nepotrivit pentru El sa I se eonsidere adaugata impreuna. cu trupul si ou masurile lui si venita in El din afara, trebuinta de-a Se afla sub Dumnezeu din care este ? 318 B. Dar daca, se va zice, nu e nimic diferit in Fiul, ci este Dumne- zeu astfel cum e cugetat si Tatal, desigur vei spune ca e eg a! si intru nimic mai mic. Dar atunci cum a zis El Jnsusi : «Tatal Meu este mai mare» (loan 14, 28) ? A. Spune-mi, intre Dumnezeu si Dumnezeu, daca se intelege de Amandoi ca sunt prin fire si cu adevarat, ce deosebire ar putea vedea cineva, sau ce interval care sa arate o alteritate ? Am afirmat ca Fiul 318. E mai dreapta §i mai consecventa cugetarea ca, daca Dumnezeu vrea sa se foloseasca de cineva mai presus de oameni ca sa mantuiasca pe oameni si sa le dea viafa, sa se loloseasca nu de o creatura, care nu le poate da viata adevarata, numit in mod artificial «Fiul Lui», ci de un Fiu adevarat al Sau, care nu/ are viata adaugata din afara, ci din El Insusi. 216 - . . SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI este, intr-un mod extrem si mai presus de orice cuvant, pecetea Tata- lui, cizelata, asa zicand, dupa asemanarea Lui in fire. Dar daca este cu adevarat in!tr-o treapta inferioara si nu deplin in cele ce este Tatal, cum ar avea in El, dupa ei, ceea ce este mai bun si mai presus de toate ? Caci Cel Caruia ii lipseste oeva din desavarsire, nu va putea fi chip si asemanare cu totul neschimbata a Celui desavarsit. Si nici Dumnezeu nu- poate depasi pe Dumnezeu, sau nu poate fi cugetat Unul aflandu-Se mai jos de Altul in calitatea de Dumnezeu ; pentru ca nici un om nu e dif eriit de : alt om in existenta ca om. Dar in f orta §i prudenta si in calitatile virtutii in marimea si micimea trupului, in uratenie §i fru- musete, in culoare, se poate spune ca unul se deosebeste de altul. Dar daca ar voi cineva sa afle clar care este defini^ia fiin^ei lui Petru si Pavel, va afla ca amandoi sunt la fel in toate. Daca 1-ar declara in privin^a aceasta pe unul mai mic, ar flecari socotesc, si n-ar face-o dintr-o intelegere cumin te. Deci spunand ei ca Tatal este mai mare, sa arate ce' este superior in El si sa arate in ce consta aceasta su- perioritate. B. Deci a gresit cu adevarat Fiul, spunand : «Tatal Meu este mai mare» (loan 14, 28}? A. Dar cum ar fi min^it, declarand : «Eu sunt adevaruU (loan 14, 6) ? Insa cum se cuvine sa fie infceleasa declaratia Mantuitorului, sa o lasam deocamdata neexplicata. Se va spune la vremea potrivita. Expli- ca-mi acum ceea ce spun : se recunoaste de catre noi o fire unica a dumnezeirii, care mestesugeste toate si e creatoarea tuturor ? 319 «Caci Domnul Dumnezeul nostru, Domn unul esten (Deut. 6, 4). Sau nu e adevarata Legea ? B. E adevarata. A. Iar dumnezeirea fiihd simpla si de un unic fel, e crezuta a fi in Sfanta Treime, adica in Tatal si in Fiul §i in Sfantul Duh. Sau tu ai de spus si de inva^at alitceva decat aceastai? 319. Dumnezeu nu e numai Creatorul tuturor, ci $i Marele Me?ter, care le da tuturor o organizare" §i o armonle pe care nu le epuizam niciodata prin cunoa^terea ?i exprLmarea noastra. iEste o na-jionalitate de o dndefinitS bogatie $i subtilitate, care nu poate fi a unei naturi inconstiente. Aceasta inepuizabila complexitate ar- monioasa exprimabila In cuvinte con^tiente fara sfarsit, e plasticizarea cuvintelor inepuizabile ale unei rationalitati inepuizabile, care, ca radacina a cuvintelor, e §i ea Cuvant. Dar Cuvantul acela trebuie sa fie personal si sa foloseasCa constient intelesurile lor in cuvinte plasticizate ; persoanele pot prinde in cuvinte rationale, daca numai persoanele pot prinde in cuvinte rationale complexitatea armonioasa nesfarsita a lumii. Dar cuvintele persoanelor in viata au si putere transformatoare asupra persoanelor si lucrurilor. Iar cuvintele Cuvantului suprem au si puterea creatoare a lucrurilor ?i a persoanelor. DacS prin cuvinte se fac si se sustin si se prefac toate In sefts major, Persoana care emite cuvinte, sau Cuvantul dumne- zeiesc, e la inceputul tuturor, deci inainte de toate, sau vesnic. Si El ca Cuvantul Creator personal e Cuvantul unei alte Persoane, e Cuvantul unei Persoane originare. sau Fiul Tatalui. DESPRE SFANTA TREIME 217 B. Absolut nimic. A. Deci adunand intr-una si aceeasi fire si legand pe fiecare din cele trei persoane spuse intr-o identitate, care exista si intr-o sub- zistenta proprie, ne vom inchina unui singur Dumnezeu si vom sluji unui Dumnezeu al tuturor. Dar daca-I despartim si li taiem intr-o alteri- tate de firi, punand pe fiecare aparte intr-o oarecare fire proprie, vom marturisi trei dumnezei, chiar daca n-am' vrea. Si ce ne-ar scapa pe noi de ratacire, daca am cugeta asa ? Si daca ar propovadui cineva trei dumnezei in loc de unui, cum nu s-ar abate de la rationamentul drept si bun ? Dar socotesc ca temandu-se sa se decida deschis pentru aceasta aiureala, vor spune ca T^tal este Dumnezeu adevarat, dar asupra Fiului isi vor varsa toata blasfemia obisnuita ce le apartine numai lor, spunand ca El este facut si creat. Slava dumnezeirii I-o vor atribui numai ca o umbra, crezand ca-L cinstesc prin simple numiri, dar nesocotindu-L cu nerusinare din cinstea de-a fi Dumnezeu prin fire si cu adevarat. Dar cine va fi atat de greoi la minte, intre cei ce voiesc sa cugete drept, care sa nu strige cat mai puternic impotriva celor ce gandesc asttfel ? Si cum n-ar zice razand de o astfel de prostie nemasurata : daca FiuLnu este Dumnezeu dupa fire, ci are, dupa voi, un nume artificial, ce v-a invatat sa-L comparati cu Dumnezeu Tatal si sa aratati intre Ei o inferioritate si o superioritate ? Orice ratiune inteleapta si constrangatoare, eare face comparatii intre unele si altele, indeamna sa se faca acestea in mod mai potrivit intre existentele de aceeasi fire §i identice dupa fiinta, adica intre cele ce nu sunt separate in nici un mod prin eterogenitate. De pilda, ingerul si omul sunt existente rationale. Totusi, intre amandoua este o diferenta si nu este nici o coincidenta intre ele. Cand deci se pune chestiunea slavei si superioritatii ingerilor, e de comparat un inger cu un inger. Iar daca o face cineva aceasta si cu privire la noi, va deosebi foarte bine pe Pavel de un altul si pe Petru iarasi de un altul dintre cei ca el. Dar Dumnezeu depa§este pe to^i si este de necomparat §i fara asemanare cu toti si mai presus de itoate si e inaltat la o infinitate la care nu se poate ajunge, fiind inaccesibil si de" neapropiat celor create. Cum ar exista deci cineva care I-ar urma si s-ar apropia de El si ar ajunge pana acolo, incat sa indrazneiasca sa se intreaca cu El si sa se indoiasca ca li este inferior ? Sau nu ti se pare o fapta de ras si cazuta din mintea cea buna si despartita de dreapta cugetare, aceea prin care cineva din cei riumarafi intre creaturi, ar indrazni sa spuna : «Dumne- zeu Tatal tuturor este mai mare oa Mine» ? 320 Carei existent (create) 320. Daca Hristos ar fi fost crealuta, cum ar fi indraznif sa se compare cu Dumnezeu, chiar recunoscand ca e mai mare ca El ? Ar trebui socotit in acest caz ca lipsit de mintea omului normal. lata cum Sf. Chiril face dintr-o declaratie a lui: Hristos un argument ca e mai mic ca Tatal, ceea ce este un argument imposibiL 218 ■ ■ ' SFANTPL CHIRI L AL ALEXANDRIEI ai indrazni sa-i atribui tu insuti un astfel de cuvant indraznet si cu totul gresit ? Oare Ingerilor si Arhanghelilor, sau Stapaniilor, Scaunelor si Domniilor ? Cum si datorita carui fapt ar rivaliza creatul cu Creatorul ? E o fapta cu totul absurda si desparpta prin fire de Dumnezeu, a socoti ca Fiul nu este cu adevarat Dumnezeu, ci a fost adus la existen^a prin .facere, dar a-L opune Tatalui si de-a cerceta daca unul este egal sau mai mic ca celalalt. B. Asa se pare ! Dar totusi ei spun ca Fiul este Dumnezeu, dar ca Tatal este mai, mare. ' . A. Dar atunci in ce consta faptul ca Tatal este mai mare iar Fiul este mai mic, daca vedem ceea ce este firea lui Dumnezeu, precum este, ca intr-o oglinda ? Oare vor nega ei ca dumnezeirea este necorporala si de nepipait, necantitativa si fara crestere si mai veche ca orice timp, fiind piirurea si la-fel, desavarsita cu ea insasi si in ea insasi si din ea insasi ?. . B. A§a socotesc. A. Deci in ce mod va tntrece si va depasi Dumnezeu pe Dumnezeu ? Sau nu e necesar ca eel ce e inferior in vreo privinta sa.oada.sub granita dumnezeirii ? Daca nu poate ajunge la culmea tunatatilor dumnezeirii, nu va suferi o cadere vadita din ceea ce e desavarsit ? B. E neoesar. A. Caci nu vor spune, socotesc, ca Tatal este mai mare in cantitatea masurabila. Caci necorporalul e mai presus de cantitate. Nici ca Fiul este posterior Celui ce L-a nascut. Caci Tatal este pururea Tatci. Nici o schimbare si prefacere nu este la Dumnezeu, care este pururea si la fel spre altceva decat aceasta 3 - 1 . Deci desigur si Cel din El a fost impreuna fara de inceput si coetern si insotitor al existentei (personale) a Celui ce L-a nascut. B. Fiul este mai mic, zic, nu in cantitatea dupa trup. Cum ar fi aceasta ? Ci pentru ca nu este in cele ale Tatalui. A. Vino deci, sa examinam cu grija demnitatile dumnezeirii, sa ne straduim sa vedem daca acestea se ouvin numai Taitalui si nu in mod egal si Fiului, sau sunt si ale Lui, ea ale Tatalui. Dar inainte de aceasta, raspunde-mi la intrebarea : daca Tatal e mai inainte si mai presus de Fiul, nu urmeaza ca Cel superior astfel trebuie sa fie superior nu nu- mai intr-un mod, ci in toate cele ce sunt proprii dumnezeirii ? B. Ba da, desigur. 321. Fiul trebuie sS. fie coetern cu Tatal, caci daca e ulterior Tatalui, nici Tatal nu e Tata din veci. §i socotim ca intr-un fel calitatea de Tata §i Fiu sunt ni§te calitati ale dumnezeirii, ca formele cele mai curate %i mai delicate ale iubirii. DE SPRE SFANTA TBEIME £_ A. Dar daca Fiul apare egal in toate, aceasta nu inlatura de ia El defaimarea ca ttrebuie sa fie mai mic ? Caci putem admite ca Cel oe este cu totul superior, coboara uneori in mod voit slava Sa la micimea unora ce-I sunt supuse. Dar ceea oe se alia cu adeyarat in cele mai mici si mai eoboraite, cum ar depas?i firea Sa si ar ajunge dincolo de masurile pf oprii, pana la a rivaliza cu privilegiile Celui ce este superior ? 322 B. Bine zici. A. Cum deci Fiul' ridica cele ale Lui inaintea noastra ca o figura si ca o infatisare exacta a firii lui Dumnezeu Tatal si ne prezinta firea Sa spre aratarea Celui ce L-a nascut ? «Cel ce M-a vazut pe Mine, zice, a vazut pe Tatal. Eu si Tatal una suntem»,j Daca nu jeste in cele in care este Tatal, ce L-a invatat sa-L arate zugravit ca pe Acela in fire* Sa? Si cum zice ca este una cu Cel desayarsit, El care este lipsit de Acela si inferior ? B. N-ar putea face aceasta, dupa cat mi se pare mie. A. Deci voi cauta sa inteleg masura in care sunt in stare sa cunosc usurint^a care infrumuse^eaza firea dumnezeiasca si suprema. Sa vedem daca frumusetea dumnezeiasca este mai mare in Taital si mai mica decat trehuie in Fiul. B. Ai dreptate, sa cercetezi aceasta, dupa parerea mea. A. Dumnezeiescul Psalmist supune sceptrUlui dumnezeirii si" leaga sub jugul robiei tot ce este intre creaturi, f acand aceasta cu mare iu- bire de Dumnezeu si foarte drept. Caci aspus undeva catre Facatorul tuturor : «La inceput, Tu, Doamne, pamdntul ai intemeiat si lucrurile mdinilor Tale sunt cerurile. Ele vor pieri, dar Tu vei ramdnea. $i toate ca o haina se vor invechi si ca pe un vesmdnt ii vei invdlui si se vor schimba. Dar Tu Acelasi esti si anii Tai nu se vor impuiina. Caci toate sunt roabe ale 'Tale» (Ps. 101, 26—28 ; 118, 91). Psalmistul porunceste cerurilor si soarelui si lunii si stelelor si luminii si apelor de deasupra cerurilor sa-L laude pe El cu cantari de slava (Ps. 118, 3 — 4). Iar catre oameni zice : «Veniti sa ne inchindm si sa cadem inaintea Lui si sa plan- gent inaintea Domnului, Care ne-a jdcut pe noi, ca El este Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Lui si oile mdinilor Luiv> (Ps. 94^, 6 — 7). 322. Cel mare poate cobori din iubire la cele mici, ca sa le inalte si pe ele. Acesta e semnul-iubirii care e §i ea o calitate pozitiva. Dar cum s-ar inalta cel mic la Cel cu totul superior, prin el !nsu$i ? Intelegem , ca Fiul fiind egal cu Dum- nezeu, S-a putut cobori la oamerii. Dar nu putem intelege cum, fiind creatura, a putut sa Se inalte prin Sine la egalitatea cu Dumnezeu si sa urce si pe celelalte la acel nivel. De unde i-ar veni si Ie-ar veni aceasta putere ? Cum ne-,ar mai impre- siona atat de mult prin calitaiile Sale Hristos, daca n-ar arata in Sine" smerenia iubitoare fata de cei mici, ci vointa de-a Se impune ca mare ? Cat ne plictisesc cei ce vor sa fie mari. Si cu cat mai mult nu ne-ar plictisi El daca ar voi sa Se cugete chiar Dumnezeu fara sa fie? - 220 SFANTUL chiril al alexandriei Iar catre ingeri si catae cei ce au o slujire (o liturghie) inca §i mai inalta, zice : «Binecuvdntati pe Domnul toti ingerii Lui, voi slujitorii Lui faceti voia Lui. Binecuvdniati pe Domnul toate lucrurile Lui» (Ps. 102, 20, 21 — 22). In^elegi deci cum, itichizand sub jugul slujirii Lui toate, a numit si oi ale mainii Lui pe toti cei de pe pamant, iaf pe ingeri ii prezinta cantareti §i slujitori ai Sai ? 323 B. In^eleg. A. Privestex deci oile proprii ale mainii lui Dumnezeu Tatal. Fiul zice ca ele sunt ale Lui si ne pune sub jugul slujirii. Caci iata ce a zis : «Oile Mele ascultd glasul Meu. Si Eu le cunosc pe ele si ele Imi ur- meazji Mie. Si Eu le dau lor viata vesnicd si nu vor pieri inveac. Si nu le va rdpi cineva din mdna Mea. Tatal Meu care Mi le-a dat Mie, e mai mare ca toti si nimeni nu le poate rdpi din mdna Tatdlui Meu. Eu si Tatal una suntem» (loan 10, 27 — 30). Deci noi suntem oi ale lui Dum- nezeu Tatal, dar nu mai putin suntem de fapt ^i ale Fiului. Si cS In- gerii Ii slujesc si ei, poti afla usor din Sfintele Scripturi. Inteleptul Matei a spus cand Satana a plecat, dupa ce n-a obtinut nimic incercand sa-L ispiteasca pe Hristos, caci postise : «Iatd ingerii s-au apropiat si-I slujeau Lui» (Matei 4, 11). Iar Serafimii stau imprejurul Scaunului Lui inaltat §i mai presus de fire preaslavindu-L, numindu-L Sf ant si Dom- nul Puterilor §i spunand ca e plin cerulsi pamantul de slava Lui (Isaia 6, 2 — 4)., Iar Cei ce stapane§te in mod egal peste toate, eu mana egala si cu putere egala cu Tatal, §i Care declara ca nu are o slaya mai mica deeat Cei mai mare ca teate (caci toate sunt pline de slava Lui) ?i spune ca Se afla intr-o identitate a firii, cum n^ar fi- de statura egala ? Sau poti cugeta si spune un punct in, care slava Tatalui este superioara si cea a Fiului mai mica, neputand fi comparata cu a Tatalui §i neputandu-sc coextinde cu ea, din lipsa egalita^ii ? B. Nu pot cugeta asa ceva. A. Ce inseamna, a§adar, mana Tatalui ? Oare Iucrarea atotfacatoare sau taria ? Caci vorbirea despre Dumnezeu depase§te totdeauna inchi- puirile materiale. B. Ea se cuvine sa se aplice Ambilor, precum socotesc. Nu e nici o piedica. A. Bine zici. Dar eel crezut mai mie si mai prejos deeat eel care-i este superior, cum s-ar vedea si s-ar declara egal in lucrare si in pu- tere ? Cum ar avea o stralucire egala cu Tatal si o asemanare intra totul 323. Ne 'simtim toti dependent de legi ?i pe toate le vedem dependente de legi. Dar de unde pot fi aceste legi ? Cine le-a putut da ? Trebuie sa fie o minte superioara care le-a dat pe toate ca sa le Una intr-o armonie. E o vointa ?i o minte mai presus de toate legile. DESPRE SFANTA TREIME 221 exacta, care vine din unitate ? «Caci Eu si Total una suntem» (loan 10, 30), a zis, dupa ce a marturisit inal^imea suprema a Aceluia, spunand : «Tatal Meu e mai mare ca toti» (loan 10, 29). B. Nu ar avea. Ar fi mare distan^a. Caci daca este mai mic peste tot in ceva, toate cele ale Lui ar cobori impreuna cu acela. A. Deci n-ar inso^i maririle Tatalui, fara nici o micsorare in fiecare. Iar nefiind egal, nu socotesc ca ar spune catre El nici aceasta, cu in- drazneala : «Toate ale Mele ale Tale sunt si ale Tale ale Mele» (loan 17, 10). Dar sa acordam, daca socotesti, Tatalui superioritatea, iar despre Fiul sa spunem ca este inferior. Dar atunci ce fel de judecata ne va face sa atribuim Fiului toate ale Tatalui si iarasi Tatalui cele ale Fiului, cugetand totusi ca in cele spuse ca apartin Tatalui, este o superioritate a Lui? Apoi cum apartine aceasta Fiului daca este mai mic? Si daca e propriu Fiului sa fie mai mic, cum ar fi toate ale Lui si ale Tatalui, si Care este superior ? Eu nu vad o lamurire a acestui fapt. Arata-mi-o tu. B. Nu pot. Este un fapt cu neputinta de in^eles. A. Sa-si urmeze deci cuvantul cursul lui si sa faca druimul ce-i sta inainte. Voi intreba iarasi ceva necesar : Oare. apartine puterii Tatalui sa elibereze de greseli si sa stearga pacatul greu, de curataL? B. Da, desigur. A. Si cum n-ar fi gresita indrazneala de-a impiedica pe Fiul de la aceasta, desi se remarca prin fapte egale ? Cum nu e periculos a-L de- clare si in aceasta mai mic decat pe Tatal ? Caci si El iarta pacatele cand voieste. Cand iindeamna la fapta iertarii greselilor si inva^a sa se ierte, zice : «Cd de veti ierta oamenilor greselile lor, va va ierta voua si Tatal vostru eel ceresc» (Matei 6, 14). Dar atribuind Tatalui puterea de-a ierta pacatele celor primiti de El, garanteaza ca are ^aceasta putere si El, zicand : «Ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamdnt sa ierte pacatele, a zis slabanogului : scoald-te, ridica-ti patul tau si mergi la casa ta» (Matei 9, 6). Cel ce este egal in putere si identic in lucrare, cum ar fi inferior si se va pune in treapta a doua ? ZVi B. Nu poate fi. Faptul e clar. A. Ne va da marturie pentru exactitatea celor spuse si dumne- zeiescul Pavel, graind : «Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu ? Dumnezeu este Cel ce indrepteaza. Cine este eel ce va osdndi ?» (Rom. 8, 33 — 34). Si stramutand aceasta mare lucrare la Fiul, 324. C&nd sav&r§e?te o fapta minunata Hristos, o savarse^te §i Tatal im- preuna cu El, sau prin El. El traie?te pe Tatal unit cu Sine in lucrare. Sunt uniti In lucrare fara sa Se contopeasca. Se intampla aceasta intr-o anumita masura si cu ,oamenii ce se iubesc. Tatal sau mama da putere copilului sau in faptele ce le face. , 222 ■--.■-_ SFANTUL, CHIRIL AL. ALEXAN0RIEI Ii atribuie si Lui puterea de-a indrepta pe oei ce cred, scriind iarasi : «lndreptati deci din credinta avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru lisus Hristos» (Rom. 5, 1) 325 . Fiindca credinta ne face prieteni lui Dumnezeu Tatal si ne ridica in apropierea Lui prin Fiul 326 . Caci nu ne indrepteaza, in intelesul adevarat si nemicsorat al cuvantului, aparte Dumnezeu Tatal si in special aparte Fiul, Ci iridreptarea in^eleasa ca venind de la Tatal, este neindoielnic si -a Fiului. Si cea pe care o da- ruieste Fiul, aceea trebuie atribuita si Tatalui. Caci precum aducerea la existenta toate au primit^o prin Fiul si nu au alt Creator prin care au fost aduse la existenta cele chemate prin facere, asa se mantuiesc prin El cele cazute din buna randuiala de la inceput si primesc iarasi staruinta in existenta fericita, intoreandu-se fiecare la frumusetea exacta a firii sale. B. Sunt convins. - . ■ A. De fapt, dumnezeiescul Moise a spus ca Israel s-a invrednicit de mila de sus' de la Tatal, desi era invartosat si greu de calauzit. Caci scrie : «Precum un vultur isi acopera cuibul sau, intinzdndu-si aripile, i-a primit pe puii lui si i-a luat pe ei pe umerii sai» (Deut. 32, 11) 327 . Fiul afirma ca a facut aceasta, zic'and : vlerusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine ; de cdte oriam voit sd adun pe fiii tdi, dupd cum adund pasdrea puii ei sub aripile ei, si nu ati voit? lata, se va lasa casa voastrd pustie» (Matei 23, 37 — 38). Desigur, nu vom face prostia de-a lasa pe Dumnezeu la o parte ca ne- lucrator, pentru ca se cuvine numai Fiului sa primeasca slava pentru aceasta. Nu vom spune ca aceasta e afirmarea cea mai buna. Ci ca este in toate o egalitate de statura si o identitate de f iinta intre Amandoi si ca dumnezeirea este unica si simpla. Aceasta ne da putinta sa cu-- getam ca Dumnezeu Tatal este lucrator prin Fiul. Prin aceasta se va inlatura orice banuiala a coborarii Fiului la starea de slujitor, ca fiind strain a de adevar. Si astfel nu se strica intru nimic egalitatea si stra- lucirea Fiului, care iese din Dumnezeu Tatal. Caci Tatal lucreaza folo- sindutSe de Fiul ca de puterea Sa vie si nu de alta decat de El in f aptul \ 325. Mai ales in iertarea pacatelor si in Indreptarea prin -aceasta a celor ce cred e activa lucrarea comuna a lui Hristos "?i a Tatalui. Caci in iertarea cuiva se vede si mai mult comuniunea celor ce se iubesc : oare nu iert eu pe eel ce-1 iarta tatai meu, sau mama mea, dupa ce acela n-a aratat respectul fata de ei ? 326._pum n-ar iubi Tatal pe cei ce primesc cu iubire §i cu credinta pe Fiul Lui intrupat ? Pe cei ce cred ca Hristos este Fiul Lui, Tatal ii iubeste pentru ca II vad prin Fiul pe El Insu$i ca Tatal iubitor al Fiului Sau prin fire si al lor prin adoptie. 327. Potrivita imagine: Fiul lui Dumnezeu intrupandu-Se, ne-a luat ca pe ni§te pui, pe umerii Sai, El e vulturul care coboara de sus cuibul lumii in care a asezat ca pe niste pui pe oameni, ca sa-i duca la inailime. DESPRE SFANTA TREIME 293 ca este Dumnezeu din Dumnezeu si Dumnezeu prin fire, desi Fiecare din Ei trebuie inteles in subzistenta Sa, in Sine. - ' " / v B. Bine zici. ' - ' v • - A. Ca prin fire si putere si lucrare dumnezeiasca in to ale nu vedem pe Fiul nelipsit de nimic din eeea ce se in^elege ca este Tatal, o poti afla,socotesc, usor si din acestea. Prin glasul lui Isaia, Dumnezeu Tatal " a spus : «ljitoarceti-vd catre Mine si vd veti mdntui cei de la marginile pamdntului, Eu sunt Dumnezeu si^nu este dltul. Pe Mine^insumi Md jur : de va iesi din giira Med dreptdie, cilvihiele Mete nu le voi intoarce» (Isaia 45, 22 — 23) :,2S . Aceste laude stralucite ale Tatalui, inteleg putefea de-a chema si mantui pe ' cei de la marginile pamantului, de-a grai dreptatea, de-a rosti cuvinte atat de puternice si nemuritoare, spune-mi, le vei atribui altcuiva decat Lui ? B. Eu nu. Caci numai lui Dumnezeu I jse cuvin cele ce sunt in mod propriu ale Lui si numai ale Lui. A. Iar daca s-ar infrumuseta si firea Fiului in laude egale si ar avea o lauda egala, s-ar mai cuveni, 6, bunule, sa fie socotit inferior in ceva ? . B. Nicidecum. A. Asoulta-I (mai intai pe Fiul, apoi pe Tatal) deci deolarand desichis : «Vcniti la Mine- toft cei osteniti si impovdrati, si Eu vd voi odihni pe voi. Luati jugul Meu peste voi» (Matei 11, 28 — 29). Sau nu e aceasta una cu : «Eu sunt Dumnezeu si nu este altul» (Isaia 45, 22) ? Caci toate au fost puse sub jugul dumnezeiesc si sunt supuse masurilor - robiei 32 ' J . Iar despre cuvintele Sale proprii, zice : «Amin, amin zic voud, -pdna nit va trece cerul si pdmdntul-, o iota sau o virguld nu va trece din Lege pdna ce nu se vor face toate. Cerul si pdmdntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Matei 5, 18 ; 24, 35). Intelegi cum cuvintele spuse prin Fiul nu suporta sa sufere retragerea lor, cum se intampla si cu ale Tatalui ? 33 ° * . B. Inteleg. A. Pe langa acestea mai spun ceva : puterea de-a exercita provi- denta asupra existentelor in asa fel ca nimic sa nu scape intru nimic 328. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Hristos. El nu va fi ridicat de Dumnezeu, cand Se va arata venind de :1a Tatal. 329. Toate ?i toti sunt supuse si supusi legilor produse de Dumnezeu. Dar nnii nu le recunosc si le socotesc ale naturii si cauta sa scape de ele, fara succes. Dar sunt unele legi potrivite unei vieti spirituale superioare ; cand ele se recunosc ca date In mod special de Dumnezeu, fac viata usoara. 330. Cuvintele lui Dumnezeu, spuse fie inainte de infruparea Fiului, fie prin Fiul intrupat, nu vor trece pana ce nu- se vor Implini toate in oameni, fie spre binele unora, fie spre raul altora. Dumnezeu arata prin ele ca cunoaste tot timpul viitor. Ele au caracter profetic. El cunoaste dinainte tot timpul. Timpul e produsul Lui si sustinut de El. ■224 SFANTUL CHIRIL, AL ALEXANDKIEI din mana Lui, nu apartine altcuiva, ci e vazuta apartinand cu totul cuvenit lui Dumnezeu, Care le stapanesie si le sustine pe toate. Sau nu-^i pare ca spun si vad acestea foarte bine ? B. Ba da, foarte bine. A. Deci vedem pe Tatal si pe Fiul exereitand aceeasi provident-i in mod egal asupra tuturor. B. Ce vrei sa spui ? A. Despre Dumnezeu Tatal, Insusi Fiul a spus : «Oare nu se vdnd doua vrabii pe un ban ? Si nici una din ele nu va cadea pe pdmdnt fara stirea Tatalui vostru cel din ceruriv (Matei 10, 29). Dar se vede si El tnsusji atribuindu-Si aceasta mila care o intinde, atat de departe si peste toate si peste existentele cele mai fara insemnatate si al caror pret e ■cu totul mic. De fapt, parasind hotarele Iudeii, a trecut in tinutul Gher- ghesenilor, unde a scos din unii oamerii demoni. Acestia (demonii), su- punandu-se poruncilor dumnezeiesti, au implinit in mod silit ceea ce li s-a poruncit si-au cerut ' sa se faca stapani peste porci. Atunci Cel ce avea toate sub picioarele Sale, -i-a lasat sa faca ceea ce voiau si le-a poruncit sa intre in ei. Iar demonii aruncand turmele de porci in ape, -I-au inecat pe to^i (Matei 8, 24 — 34). Spune-mi, deci, oare le-a aratat prin aceasta acestor duhuri atat de rele si de necurate vreo cinstire ? :Si le-a ingaduit Hristos sa-si implineasca placerea lor celor ce nu voiau nimic bun ? Ar f i cu totul nepotrivit sa cugetam noi asa ceva. Dar era necesar ca Fiul, nu 'mai putin ca Tatal, sa exercite providenta asupra existentelor, iar aceasta ne-a aratat-o prin faptele cele mai vadite, ca irumusetea stralucitoare si nepatata a egalitatii in toate se arata in Amandoi 33t . Ultima obiecjie pe baza Scripturii : supunerea finala a Fiulyi fa^a de Tatal B. Si cum poate fi aceasta, se va*zice? Cum se poate vedea egali- tatea intre Amandoi, pdata ce Fiul este supus si pogorat, cum spune dumnezeiesicul Pavel despre El : «Cdnd se vor supune Lui toate, afard de Cel ce I-a supus Lui toate, atunci si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca sa fie Dumnezeu toate in toate» (I Cor. 15, 28) ? 331. Puterea providentiatoare a Fiului — egala cu a Tatalui — s-a aratat in •acest caz In faptul ca-a scapat ni?te oameni creati pentru comuniunea vesnica §i fericita cu Dumnezeu, chiar daca a sacrificat in favoarea lor ni^te turme de porci, •facute pentru a satisface la urma urmelcr hrana oamenilor. S-ar putea spune ca sacrificarea aceasta a" porcilor contrazice afirmatia lui Hristos, c8> Tatal are grija de orice vrabie. Dar nici aceasta nu inseamna ca Tatal scapa vrabiile de cadere si de moarte, ci ca doar stie si de caderea lor. DESPRE SFANTA treime _ 225 A. Dar de oe vor spune ei aceasta, §i anume ca Fiul S-a supus Ta- talui ? Sau cum scot din egalitatea cu El pe Cel ce a fost nascut din El dupa fire ? Acolo unde ne ocupam cu no^iunea firii,. cum se introduce in mod cu totul necugetat ideea supunerii, cand ea nu face parte din in$elesurile fiin^ei ? B. Din f aptul ca S-a supus — zic ei — se c'unoaste calitatea fiintei ? 332 A. Ei bine, iubitule, poti afla fara mare osteneala chiar din acest cuvant cat este de putred §i de plin de nepricepere ceea ce spun ei. «Cdci duhurile proorocilor, se supun proorocilor» (I Cor. 14, 32). De pil- da Isaac s-a supus lui Avraam, iar lui iarasi, eel iesit din el. Dar nici du- hurile proorocilor nu faceau din pricina acestei supuneri firea proorocilor neasemanatoare, nici pe fericitul foaac de alta fire si strain, pentru ca convins. de resipeotul pentru tatal sau, se supunea si dadea aceasta ca dar f rumos al filiatiei celui ce 1-a naiscut. Daca pe cei in care are loc f apta supunerii, aceasta ii face numaidecat de alta fiinta si ii sooate din randu- iala aceleiasi firi, sa se vada aceasta §i in Fiul si faptul acesta va fi ade- varat. Iar daca aoeasta nu arata nici o sichimbare in ratiunea firii, ci este, cum sQcotese, un mod al cinstirii §i asoultarii fiului fap de tatal, si o inclinare delicata a voii care se cuvine sa fie reape„ctata, ca ceva ce nu vatama nici la noi ratiunile firii, pentru ce isi insusesc nemernicii in chip nepriieaput aceasta afirmatie cu to^tul absurda aplicand-o lui Dum- nezeu, iesit prin fire din Dumnezeu ? Sau oare n-a scris Luca despre Hristos Insu§i si despre Sfanta Fecioara si despre eel socotit tata dupa trup ca «Ie era supus» (Luca 2, 51) ? B. Da, a scris de fapt astfel. A. Deci trebuie presupus, bunule, ca El n-a aruncat mai jos de Sine nici firea omeneasca, desi era Dumnezeu iesit din Dumnezeu si nascut in mod negrait, pentru ca se supunea Maicii Sale dupa trup, iar din respeot fa^a de Iosif ii daruia cinstirea ouvenita tatalui. B. Asa este. Dar aceasta supunere e foarte tulburatoare, in stare sa produca presupunerea ca era inferior. A. Nu in cei intariti sigur in credinta. Aceasta nu le poate inspira o asemenea simtire. Ei si-au insusit in sufletele lor cuvantul neclatinat si nepatat si de aceea nu-si insusesc parerea inselaltoare si vicleana a celor suci^i la minte, ci^si amintesc mai degraba de fericitul Pavel, oare scrie : aSurpdnd gdndurile si toatd trufia ce se ridicd impotriva cunos- tintei lui Dumnezeu, tot gdndul il robim ascultdrii lui Hristos» (II Cor. 332. Arienii deduceau din supunerea ce o' arata Hrislos Tatalui, ca nu era -de o fire cu EI. 15 — Sfantul Chiril al Alexandriei 226 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI 10, 4 — 5). Un suflu puternic porneste uneori impotriva slavei Celui Unul Nascut din cuvantul adversarilor care isi iau puterea de defaimare din insesi Sfintele Scripturi. Un astfel de text acuzator si mereu raspandit este, dupa cum socotesc ei, urmatorul : «Iar cand se vor supune Lui toate, atunci si Fiul Insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate» (I Cor. 15, 28). Dar sunt oameni tinuti treji prih veghea cea dupa Dum- nezeu spre intelegerea priceputa si nealterata. Cand vad unele texte, folosite spre tiranizarea adevarului, isi dau seama ca nu sunt asa prin ele (caci ele au fost scrise cu in^eles corect), ci sunt explicate astfel prin strambarile ce le introduc in ele adversarii, pentru a le face sa para ca exprima lucruri neadevarate. Atunci ei, ajutati de armele ade- varului, surpa toata trufia gandurilor neintelepte si atrag itextul folosit spre necredinta, intorcandu-1 cu putere spre ascultarea lui Hristos, adica spre iconomia cu trupul. Caci termenul si faptul ascultarii arata timpul robiei, cand fiind Dumnezeu S-a facut ora si avand stapanirea ce-o avea nu ca adaos facut, ci ca Dumnezeu din Dumnezeu, S-a numit rob. Deci fiind in chipul si egalitatea Tatalui, S-a smerit pe Sine, pogorand in mod nefor^at spre desertarea (chenoza) de buna voie. De aceea, fiind crezut, foarte cuvenit, devenit in cele ca noi, a primit firea aceasta co- muna a tuturor cu inferioritatile ei. Iar o inferioritate a firii create fata de Dumnezeu este si trebuinta de a-I fi supusa. Totusi nu in faptul de-a fi supusi consta existen^a celor creati, cum socotesc §i spun fara discernamant §i fara grija aoeia. Ci fiind si subzistand dupa ratiunea proprie §i dupa cum ingaduie fiecaruia firea lui, aceste existente pri- mesc supunerea de buna voie §i o fac un rod al hotararii lor. B. E foarte adevarat. A. Deci supunerea, dar si contrariul ei depind numai de pornirile voluntare ale noastre, si nu caracterizeaza fiin^a in ratiunea ei. B. Bine zici. A. Dar pe langa aceasta, mai e ceva vrednic de observat. B. Ce vrei sa spui ? A. Sfantul Pavel ne .scrie noua despre Hristos : «Acum inca nu vedem toate spuse Lui». Deci, daca Se va supune Tatalui in mbmentul cand se vor supune Lui toate, inseamna ca va fi, preoum se pare, un moment potrivit pentru aceasta. In prezent Fiul este inca nesupus, in- trucat inca n-a sosit momentul in care I s-au supus Lui toate. B. Sunt de acord. Cuvantul e clar. A. Dar daca ar socoti cineva ca poate spune ea El nu S-a supus inca acum lui Dumnezeu Tatal si ca aceasta va avea loc la timpul opor- tun, si ca inegalitatea fiintei Lui II tine in nesupunere, prin aceasta DESPRE SFANTA TREIME 227 spune deschis ca va fi un timp cand Fiul va fi, sigur, neasemenea dupa fire cu Sine, si va primi o prefacere in altceva decat ceea eeeste acum si s-a crezut ca este. Dar daca ar fi asa, as spune adversarilor ; daca supunerea face parte din ratiunile fiin^ei, atunci sL corrtrariul, sau ne- supunerea, va avea in ea potenta fiintei 333 :t Dar se poate spune si aceasta, ca daca acum este nesupus si aceasta; e firea Lui^ daca Se va supune Tatalui, Se va preface sigur intr-o alta fire si cu: totul sepa- rata, fiindlca se va face oontrara celei de" acum. Deci Fiul. Se afla in schimbari necontenite si nu va mai fi neschimbat. ■ Va min^i deci si dumnezeiescul David atribuind "Fiului slava vazuita peste tot si sta- tornica sau identica ? Caci a zis : «Qerurile vor pieri, dar Tu vdmdi. §i toate ca o haina se vor invechi, si ca un vesmdnt se vor schimba. Dar Tu Acelasi esti si anii Tdi nu se vor imputinav. Si Pavel deci a gre§it fata de adevar, scriind : «Iisus Hristos ieri si azi si in veci Acelasi» (Evr. 13, 8) ? Cum ar fi ramas Acelasi,. daca S-ar fi schimbat dupa fiinta? B. Adevarat. A. Sa raspunda deci admirabilii sofisti, care §i de cate feluri va fi modul schimbarii ? Daca e spre mai rau, pentru trebuin^a de-a se supune, nu va fi de nici un folos pentru slava Mantuitorului si Ras- cumparatorului tuturor venirea viitoar.ei Lui Imparatii, in .timpurile din urma, cand Se va si supune Tatalui. Sigur, El este intr-o mai buna situatie acum, in timpul cand se spune ca S-a desertat si S-a smerit pe Sine. Iar daca parasind aceasta idee ca falsa, vor spune ca preface- rea va fi spre o stare mai buna, pentru ce au ales sa flecareasca impo- triva supunerii si o declara o stare inferioara Fiului ? Este ea cea care-L malta In cele mai bune pe Cel care este acum in egalitate cu Tatal ? «Caci nu rapire a socotit sa fie deopotriva cu Dumnezeu», dupa cum s-a scris, «ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand». Sau nu-^i apar ca spunand acestea foarte bine ? B. Sunt foarte bine spuse. A. Lipsa de har si de 'frumusete a gandirii lor o imbolnaves/te din toate punctiele de vedere. Sa trecem deci spre ceea ce e mai pu^in pcriculos, neatribuindu-I Unuia Nascutului o inferioritate in fiinta, pentru trambitata supunere de care spune dumnezeiescul Pavel ca va 333. Dupa gandirea adversarilor, toate sunt (facute) destinate sa ajunga deofiinta. $i aceasta prin vointa lor de-a se supune existenfei supreme. E pe de o parte total supus unei evolutii necesare spre unitate, pe de alta acest scop va fi atins. prin vointa. Nici vointa nu mai este reala, nici deosebirea de fiinta. E tot un fel de panteism. Nu mai sunt nici valori supreme si nu mai are o valoare sau o putere de existenta eterna — ■ doimea de Dumnezeu — nici persoana. Toate se disting prin legi si se confunda Dans la urma win el.e. 228 SFANTUL CHIR1L AL ALEXANDRIEI avea loc in tirhpurile din urma. Dar sa mai cugetam cu evlavie la urmatoarele. B. La ce ? A. Nu va spune cineva, socotesc, ca Fiul S-a despartit de voia Tatalui spre a o implini pe a Sa, ca El S-a indreptat spre cele din afara, pana a parea ca merge impotriva placerii Sale. Se va presupune mai degraba ca El este in mod cuvenit de aceeasi gandire si impreuna voi- tor cu Tatal, ea Unul oe este si e inteles din El si in El dupa fire. Caci ca sa se arate cinstind pe Tatal si incununand cu laudele supreme pe Cel din care este prin nastere, zice odata : «Jertfd si prinos n-ai voit ; arderi de tot si pentru pdcat n-ai cerut. Dar trap Mi-ai alcatuit. Atunci am spus : lata vin. In capul carta s-a scris despre Mine sa fac, Dumnezeule, voia Ta» (Evr. 10, 5 — 7) ; iar altadata : «Pogordt-am din cer nu ca sa fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine» (loan 6, 38). lata deci spunand foarte clar ca S-a pogorat din ceruri pentru a implini de buna voie placerea Celui ce L-a nascut, in asa fel ca, chiar daca L-ar duce vreuna din cele ce I se vor intampla la o deosebire de voiri, nu va tine seama de voia Sa, ci mai degraba de a Tatalui 334 . Avand un astfel de scop si de sfat comun, ce motiv ar avea sa refuze ca neonorabila supunerea §i sa respinga impreuna voire in toate cu Tatal? 335 B. Absolut nici unul. A. Deci Cel care este §i acum de aceea§i opinie §i impreuna voitor cu Cel ce L-a nascut, care este mai bine zis sfatul si vointa Tatalui, in ce mod Se va supune, si aceasta la un moment dat, ca si cand n-ar fi cugetat impreuna voitor, sau, altfel spus, supus ? Ma voi servi de cu- vantul lui Pavel, care nu aduce nici o vatamare ratiunii f iintei Unjaia Nascutului. B. Deci in ce consta faptul supunerii viitoare ? A. Avem bune nadejdi, Ermia, si credem ferm ca cei ce se vor hotari sa vietuiasca in chip stralucit si au dobandit o via^a cu adevarat sfanta si vrednica de lauda, vor dobandi de. la Dumnezeu participarea la tot binele ; mai mult, in capetele sfintilor s-au tezaurizat cele mai presus de cuvant. Iar distribuitorul si daruitorul tuturor acestora va fi 334. De fapt purttad trap capabil sa sufere de moarte §i de frica ei, Fiul lui Dumnezeu ar fi dorit sa fie ferit de acelea, dar a implinit totu§i voia Tatalui care voia ca El sa. primeasca moartea pentru a o invinge. 335. Adversarii socotind ca Hristos §i-a aratat micimea fata de Tatal, su- pun4ndu-Se la savarsirea operei de mantuire Tatalui, Sf. Chiril intreaba de ce nu S-ar supunie atunci Tatalui In sensul ca a terminat opera Lui de implinire prin fapte deosebite in trup ? El arat3, in acea supunere, supunerea tuturor celor man tuiti TatSlui. Supunerea de la acel sfar.?it e revenirea de la o opera deosebiM ce I s-a dat s-o implineasca in trup. DESPRE SFANTA TREIME 229 Fiul. Caci toate vin la noi de la Tatal prin El in Duhul. Si nu spunem ca face aceasta implinind o slujire subordonata, ci le imparte mai de- graba in chip stapanitor, ca un Fiu cele ale Tatalui, ca sa fie Dumne- zeu totul in toate, adica sfintenia, in^elepciunea, via^a, slava si ner- stricaciunea. Odata supuse Fiului, Dumnezeu Tatal va stapani asupra lor si va impara$i peste toate impreuna cu El. Aceasta ne-o arata u§or o ref lexie serioasa asupra f aptului ca unitatea de gandire si impreuna voire a Fiului cu Tatal va fi, si atunci in privinta tuturor se va arata si in faptul ca Fiul va indeplini prin rnijlocirea Lui toate cele nadajduite de sfin^i. Aceasta spunem ca a aratat-o dumnezeiescul Pavel prin folo- sirea abuziva a termenului de supunere :m . Caci §tia ca nu va micsora in nici un fel pe Fiul, chiar spunand aceasta. Caci scopul este de a cinsti pururea pe Tatal, pentru ca esite din El dupa fire, egal si asemenea in Orice si in nici un mod mai mic. Prin El si impreuna eu El, slava Tatalui impreuna cu Sfantul Duh in vecii vecilor. Amin. 336. Fiul «se supunen la sfSr§it TatSlui in doua feluri : a) avand pe cei uniti cu El deplin supu$i Tatalui, ca El Insu?i, sau fiind cu totf In deplina supunere cu ei ; b) d5nd tuturor ce a obtinut El pentru ei, revenit cu ei toti in deplinatatea unirii ca om cu Tatal. Tot ce are El de la Tatal, in care S-a inaltat si ca om, le d3 si lor, sau au si ei. CUVANTUL VI Cele proprii umanitaf ii §i cele spuse nu f oarte cuvenit dumnezeirii despre Fiul se cuvin mai mult iconomiei, §i nu firii inse$i a Cuvantului, intrucat este injeles §i este Dumnezeu A. Despre egalitatea intre Ei sj ca firea Fiului este manifestarea vadita si, asa zicand, intiparirea exacta a fiin^ei lui Dumnezeu Tatal, socotesc ca, cuvantul nostru de pana acum a vorbit foarte clar. El a araitat ca insusirile proprii ale fiintei lui Dumnezeu Tatal sunt si ale Fiului, mai bine-zis tot ce se poate spune ca e propriu Tatalui dupa fire, a aratat ca este propriu si Fiului. Altfel, gandeste, , Ermia, insu§irile proprii ale Unuia, ar putea caracteriza §i pe Altul, neunit nicidecum prin fire cu El, ci separat, oa Unul strain prin fire ? B. Ce vrei sa spui ? A. Nu se distinge fiecare dintre existente prin ra^iunea proprie a fiintei ? Si nu se vede iesita cu totul din identitatea cu celelalte, chiar daca s-ar spune ca are ceva comun cu ele ? Omul si calul sunt animale, dar in fiecare e prezent alt sens, care-1 desparte pe unul de altul, ara- tand neputin^a' intalnirii lor in identitate, intelegand o identitate deplina si integrala. Caci omul are un sens propriu, boul si calul la fel. Daca s-ar elimina ceea ce-i separa si s-ar inlatura diferenta de fiinta, cele proprii firii omului si toate ale lui s-ar altribui celorlalte, nu se va vedea in toate firea omului si cele indicate special n-ar fi nimic altceva ? B. E adevarat. A. Nu este deci o fapta nepriceputa si cu totul imposibila sa se descrie o existenta prin insu§irile alteia si sa se considere ca aceasta este ceea ce este dupa fire aceea ale carei insusiri se cunosc ? B. Drept ai spus. A. Deci Fiul nu este prin nimic mai mic decat Dumnezeu Tatal, daca-se cunoaste ceea ce este dupa fire, remarcandu-Se prin aceleasi in- susiri ale dumnezeirii. Caci prin aceasta este si pecete a ipostasului Ta- talui. Fiindca prin Eh si in El se observa firea Tatalui. DESPRE SFANTA TREIME 231 B, Voiesti sa spunem ceva de un folos necesar, dand libertate cu- vantului adversarilor §i sa-ti lasam grija de-a li te opune ? A. Desigur, iubite prieten, pot^i spune in mod liber ceea ce iti oonvine. Din partea noastra, am invins ezitarea. Departe de noi orice sovaiala ca, atunci cand momentul ne cere, sa ne hotaram inca odata sa luptam in sprijinul dogmelor adevarului. Socotesc ca ne indeamna sa purcedem la aceasta cu toata ravna si dumnezeiescul Petru, zicand : «Fiti totdeauna gala sa raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra» (I Petru 3, 15). Iar nadejdea noastra care poate fi alta decat Domnul nostru Iisus Hristos ? 337 B. Deci sa stii fara indoiala ca ei spun ca Fiul nu poate sa fie niciodata fie egal, fie neasemenea cu Dumnezeu Tatal prin ra^iunea fiint,ei. Caci se spune ca El este sfintit si inaltat si slavit si intarit prin Tatal. Iar ca I s-a adus si inchinare impreuna cu noi si a marturisit ca nu cunoaste ziua sfarsitului, sunt gata sa ne dovedeasca din Sfintele Scripturi. Iar cuvintele referitoare la fiecare din cele spuse si credinta in ele, le voi infatisa fara greutate din Scriptura de Dumnezeu insuflata, daca voiesti. A. Le voi lua in seama si eu, care socoteam ca lupta acelora a pier- dut din forta ei; cand ea este inca in vigoare si-si intareste atacul ! Dec! iata-ma inselat in nadejdea mea si revenit la alt inceput al ostenelilor, caci gramada de obiect,ii grosqlane aduse iarasi de rautatea lor, ne cere sa opunem fiecaruia in parte cuvantul adevarat si nepatat, ca sa-i do- vedim necunoscatori ai tainei lui Hristos. Intaia obiectie : Fiul este sfintit de catre Tatal B. Deci sunt foarte dornic sa strabat drumul pe care 1-ai ales. Caci nu este uri alt mod de mai dreapta judecata prin care sa se cerceteze i'iecare din aoeste obiectii, decat aceasta explicare. Ca deci, zic ei, :Fiul este participant la sfintenie, ne lamureste fericitul Pavel, scriind •despre El : «Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti, din Unul sunt toti. De aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati, zicand : vesti-voi numele Tau fratilor Mei» (Evr. 2, 11 — 12). Dar si in- te.leptul loan zice ca a vazut pe Duhul pogdrand asupra Lui ca un porumbel (loan 1, 32). Si pe langa acestia, si Insusi Fiul a spus graind iudeilor : «Nu este scris in Legea voastra ca Eu am zis : dumnezei sun- 337. Nadejdea noastra nu este o stare pe care nazuim sa o dobandiin prin puterile noastre, ci o Persoana care ne bucura cu atentia Ei, cu ajutorul ce ni-I da. Dar nadejdea suprema a vietii vesnice fericite este Persoaaa dumnezeiasca ce ne-a venit pentru veci Sn apropiere, facandu-Se om, si care ne comunica viata Sa .fara de sfarsit prin iubirea ei, daca ne deschidem ei prin iubirea noastra. 232i SFANTUL, chiril al ALEXANDRIEI teti ? Daca i-a numit dumnezei pe aceia catre care a fost cuvdntul lui Dumnezeu — si Scriptura nu poate sd fie desfiintatd — despre Cel pe care Tatdl L-a sfintit si trimis in lume, voi ziceti : Tu hulesti, caci am spus : Fiul lui Dumnezeu sunt ?» (loan 10, 34 — 36). Si s^-ar putea adauga 1'ara greuitate si zeci de mii de alte afirmatii' la cele spuse, prin care se poate afla ca Fiul a fost sfintit de catre Tatal. A. Dar ce mod de sfintire s-ar putea cugeta acela care s-a savarsit cu Insusi Unul Nascut ? As fi foarte fericit sa mi-o spui. Caci se vede in Scripturile de Dumnezeu insuflate o foarte mare deosebire in aceasta chestiune. De unii se spune ca sunt sfintiti in prestiinta lui Dumnezeu : El prevede ca unii traind o viata bine pre^uita, conform legii, se yor bucura in mod pbtrivit de impartasirea de Sfantul Duh. Care §i curre vor f i acestia, scrie inteleptul Pavel : «Pe care i-a cunoscut mai inainte r mai inainte i-a si rdnduif sd fie asemenea chipului Fiului Sdu, ca sd, fie El Intiiul nascut intre multi frati. Iar pe care i-a rdnduit mai ina- inte, pe acestia i-a si chemat, iar pe care i-a chemat, i-a si indreptat>> (Rom. 8, 29—30). Dar a 2is Dumnezeu si catre preainteleptul Ieremia : «Mai inainte de-a te zdmisli tu in pdntece, te-am sfintit pe tine, si inainte de-a iesi din pdntece, te-am sfintit» (Ier. 1, 5). Dar se sfintesc si al^ii, desi nu cunosteau pe Dumnezeul Cel prin fire, dar sfintenia lor nu indica vreo relatie si vreo familiariltate cu dum- nezeirea si cu Sfantul Duh, ci un fel de desemnare si o introducere a lor in datoria de-a indeplini cele ce le vrea Dumnezeu. Asa s-a spus despre Cyrus si Mizi avand sa ia in stapanire Babilonul si ajutati spre aceasta de mania dumnezeiasca : «Uriasii vor veni, z-ice, sd plineascd mania Mea, bucurdndu-se si semetindu-se» (Isaia 13, 3). Dar a mat spus Dumnezeu : «Ei sunt sfinti si Eu ii conduc pe ei» (Ibidem). Iar proorocului Agheu, ii spune Dumnezeu : «De va lua un om came sfdntd» (Agheu 2, 12), numind, socotesc, carnea cea adusa spre jertfa neintinata, adusa si oferita lui Dumnezeu spre miros de buna mireasma. Dar numim sfinti si pe cei sfintiti cu adevarat prin Duhul si astfei aratati partasi la f irea dumnezeiasca (II Petru 2, 4). Dar in ce mod vor presupune ca a fost sfintit Fiul, dat fiind ca este o legitura necesara intre spusa ca a, fost sfintit si trimiterea in lumea aceasta ? Caci a spus Hristos : «Cel pe care Tatdl L-a sfintit si L-a trimis in lume» (loan 10, 36). Caci unirea acestor doua socotesc ca nu e lipsita de o contributie la intelegerea dreapta si la cunoasterea Lui. Caci cand trimite Tatal pe Fiul, se spune ca II sf inteste, si nu inainte de trimitere 33H . 338. CSnd trimite Tatal pe Fiul sa Se faca om, sfinte^te ?i umanitatea Lui, ca prin umanitatea Lui slintita sa se intinda sfintenia la toti oamenii ce se^unesc cu El. Caci sfintirea creaturii vine din unirea ei cu Dumnezeu. despre sfanta treime 233; B- Ei spun ca a fost sfintit de catre Tatal. A. Poate sfinti altfel Tatal decat prin Siantul. Duh ? - • ' B. Nu, numai prin Sfantul Duh, dar ce rezulta din aceasta ? A. Observa, prietene, la ce nebunie ajunge teoria lor ! Daca Cu- vantul era inainte de intrupare partas de Duhul, dupa presupunerea lor,, de ce L-a primit pe El si cu trupul ? Faptul ar fi de prisos si fara rost, Dar socotesc ca nu va cugeta cineva, avand minte, ca poate reduce firea; lui Dumnezeu la aceasta situatie. Caci ea nu se poate sa cada din ceea ce i se cuvine, odata ce este neintinata si nu ajunge la statul si la in- telepciunea ei prin indelungata prelungire a cugetarii si intelegerii, ci este in ele, de la primele miscari ale lor (din vesnicie) 339 . Cand El a aparut asa cum suntem noi si a fost Itrimis cu un trup in lumea aceasta, a castigat bogatiile Duhului si a dobandit astfel un har stralucitor* noua? Atunci cum'S-a desertat pe Sine si a ajuns la o s-tare coborata si la smerenie, dupa ce a fost in una mai inalta, daca nu se evita, cum fac ace?tia, ' consecintele cele mai grave si extreme, anume ca a ajuns in starea cea mai rea primind Duhul si ca El, Care era prin fire capabil sa^ sfinteasca, impinge spre mai rau pe cei in care vine ? B. Aceasta nu o vor cugeta, dupa cat se pare. Ei zic ca a fost sfintit pogorandu-Se asupra Lui Duhul in chip de porumbel. A. Dar cine a spus aceasta, dupa ce a vazut pogorarea Duhului din cer asupra Lui ? B. loan Botezatorul a marturisit, zicand : «Am vazut Duhul pogo- rdndu-Se din cer ca un porumbel si S-a odihnit asupra Lui» (loan 1, 32). A. Deci precizeaza timpul cand a fost sfintit. Nu inainte de-a veni pe pamant a fost sfintit Cuvantul, dat fiind ca era Dumnezeu, ci cand S-a facut ca noi, care nu avem sfintenia ca un fruct al firii proprii, ci o avem din afara, ca adaugata. Sau nu stii ca firea omului s-a imbogatit de la inceput de bogatiile Duhului dumnezeiesc cu calitatea de chip al lui Dumnezeu prin sfintenie ? Caci a fost f acuta si in privinta "aceasta 339. De fapt Fiul era unit cu Duhul §i Inainte de intrupare. Prin intrupare, aceasta participare s-a extins si ia trup. Dar. aici se combate teoria ariana ca. «Piul» era creatura si daca in aceasta. calitate ar fi participat -la Duhul si mamte de intrupare, de ce mai trebuie sa mai participe si la aratarea in trup tot ca, creatura? Arienii gandeau astfel firea lui Hristos, putandu-se schimba cand S-a- intrupat, odata ce prin aceasta a trecut dintr-o stare a ei ; sau socoteau ca, nij trupandu-Se, firea creata a lui Hristos a realizat un progres ji ceea ce arata, ca nesocotesc .declaratia lui Pavel, ca prin Intrupare S-a smerit pe Sine. 234 SFANTUL chiril al alexandriei dupa chipul Creatorului m . Dar deoarece a calcat porunca dumnezeiasca, vanzand darul 341 , a fost osandit la moarte si asezat sub jugul pacaftului. B. Inteleg. A. Trebuia deci, pentru ca din bunatatea-I inerenta Dumnezeu voia sa restaureze neamul cazut in starea lui de la inceput, ca Hristos sa vina prin nastere ca al doilea inceput al neamului si sa suporte na§terea prin Sfanta Fecioara, dar sa nu primeasca si un 3 . Dar implinirea gfintirii, sau lucrarea ei, (Hris- tos) o atribuie Persoanei Tatalui, adica firii dumnezeirii, caci numai ei ii este propriu a sfinti 35i . 353. Cand Fiul lui Dumnezeu Si-a facut trupul omenesc propriu, adica S-a facut Persoana a Lui, Subiect al Lui, cugetand, simtind, lucrand El Insusi prin trupul asumat, I-a sfintit pe acesta, sau $i-a sfintit intreg omenescul asumat, sau toate miscarile spirituale si materiale ale acestuia, fara sa-1 anuleze. Aeeasta a facut-o prin Duhul pe care II avea in El, ca ipostas dumnezeiesc. Dar un alt grad de sfintire a omenescului Sau a avut loc la Botezuf de la loan, cand . a inceput activitatea publica a Fiului Sntrupat, iar gradul suprem, la inviere, cand trupul a fost ridicat peste trebuintele materiale. ^ 354. Exprimand foarte clar ca sfintirea omenescului Sau vine de la firea dumnezeiasca, infafiseaza si pe Tatal ca savarsind-o, caci de la Tatal vin toate si in Fiul si in Duhul Sfant, deci si lucrarea Lor sfintitoare, TatSl nu ramane in afara Fiului intrupat si neinteresat de trup. DESPRE SFANTA TREIME 243 A doua obiecfie: Fiul primeste de la Tatal slava si domnia B. Sunt de acord. A-# opune lungi cuvantari tie, care spui ceea ce e drept, e un lucru de prisos, mai bine-zis cu totul nemtelept. Dar sa admitem ceea ce zic ei, ca puterea de-a sfin^i se vede in mod cu- venit apartinand numai Celui ce este prin fire si cu adevarat Dumne- zeu. Dar lucrator al ei S-a aratat Fiul. De aceea nimic nu ne opreste de-a marturisi pe fata ca El este si Dumnezeu dupa fire. Sa o concedem si pe aceasta. Dar daca nu e lipsit de nici unul din bunurile lui Dumne- zeu dupa fire, ce L-a facut pe Cel ce e dupa voi Fiu si Dumnezeu sa arate firea Sa proprie lipsita de slava si impara^ie si domnie ? Caci a spus catre Tatal eel din ceruri : «Pdrinte, a venit ceasul, preasldveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te preaslaveasca pe Tine. Precum 1-ai dat Lui stapdnire peste tot trupul, ca prin tot ce 1-ai dot Lui sa le dea lor viata vesnicd. Iar viata vesnicd este aceasta, ca sd Te cunoascd pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Cel ce L-ai trimis, pe Iisus Hristos. Eu Te-am preasldvit pe Tine pe pdmdnt. Lucrul pe care Mi L-ai dat ca sd-l fac, l-am sdvdrsit. $i acum preasldveste-Md Tu, Pdrinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine mai inainte de-a ji lumea. Ardtat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie. $i cuvdntul Tau l-au pdzit. Acum au cunoscut ca toate cdte Mi le-ai dat Mie, de la Tine sunt. Caci cuvintele pe care Mi le-ai dat Mie, le-am dat lor si ei le-au primit. $i au cunoscut cu adevarat cd de la Tine am iesit -si au crezut cd Tu M-ai trimis>y (loan 17, 1 — 8). Dar a spus sj Luca in scrierea Faptelor, prin cuvantul lui Petru : «Cu sigurantd sd stie deci toatd casa lui Israel cd si Dumnezeu L-a fdcut pe El si Domn si Hristos» (Fapte 2, 36). In^elegi deci ca pretutindeni Tatal da slava si domnie, iar Fiul le primeste cu srrierenie 355 . Deci daca ace§tia se incapataneaza sa ne atace cu astfel de cuvinte, in§irand si altele, cum vom scapa de ele si le vom respinge, noi care ne-^am hotarat sa eugettam cele drepte ? A. «Omul bland sd fie luptdtor», ne-a spus cuvantul sfant §i dum- nezeiesc (Ioil 4, 9). Eu spun ca trebuie sa ne impotrivim parerilor adversarilor, fara nici o teama.* Caci Dumnezeu este Cel Ce lucreaza in noi si pune cuvantul pe limba noastra, indreptand mintea celor- bine- credinciosi spre ceea ce este fara pata. Iar ceea ce ii abate pe aceia de la 355. Hristos le-a aratat oamenilor ca Dumnezeu este un Tata care ll are pe El ca Fiu din veci, trimis sa Se faca om, ca sa se faca si El Tata al oamenilor. Le-a aratat deci pe ' Dumnezeu ca Tata iubitor al lor. Prin aceasta, Dumnezeu i-a dat pe oameni lui Hristos ca frati. Deci II au si pe Fiul lui Dumnezeu venit la ei ca Frate iubitor al lor. Au cunoscut ca toate ce le aduce El sunt de la Tatal, sau ale Tatalui. Si de aceea le pazesc din iubire atat fata de Tatal, cat si fata de Fiul Lui, pentru ca El este si Tatal lor,~ iar El este si Fratele lor. 244 sfAntul chibil al alexandriei calea dreapta si-i duce spre ceea ce e urat si mint spre ceea ce e stramb, e altoeva. B. Ce vrei sa spui ? A. Este, socotesc, . f aptul ca parasind ca nefolositoare cunostinta'mo- mentelor potrivite pentru orioe trebuie facut, fac neimportanta gandirea cuvintelor. §i daca nu S-a facut Cuvantul trap, daca nu S-a salasluit in noi, se poate parasi de fapt observarea momentelor ca zadarnica si, Inlaturandu-se exactitatea in acestea, nu se da nici o importanta f ap- tului ca se neaga Hristos ca Unul Nascut. Dar atunci sa se spuna ca stralucirea Tatalui, Cel prin care toate s-au facut, impreuna Sezatorul pe tron si Cuvantul coetem, intangibil si nevazut, a patimit in propria fire si a primit in spatele ei loviturile si a pastrat in mainile si picioarele ei urma cuielor si rana din coasta si culmea tuturor relelor, adica moartea. B. Dar aces.tea ei vor spune ca s-au intamplat cu omenescul, caci a patimit ca om. A. Dar, o, x iubitule, nu spunem ca patimirea I s-a pricinuit Fiului spre rusinea si lipsa Lui de slava ? B. Da. Caci scrie Pavel : «A rabdat crucea, dispretuind rusinea ei» (Evr. 12, 2). Si El Insusi spune prin glasul lui Isaia : «De aceea nu M-am rusinat, ci am pus fata Mea ca o piatra tare si am cunoscut ca nu Ma voi rusina, pentru ca aproape este Cel ce M-a indreptat pe Mine» (Isaia 50,7—8). ,A. Dar spune-mi, a ridicat iara§i templul Sau, innoindu-1 dupa moarte si biruind stricaciunea,. oare in calitate de om, ca noi, sau ca Dumnezeu iesit din Dumnezeu, desi S-a aratat cu trupul ? B. Ca Dumnezeu iesit din Dumnezeu. A. Deci ceea ce era in acelea rusinos si lipsit de frumusete, a fost i?ters dupa aceea si Fiul a fost slavit prin inviere, desi inainte de aceea n-a refuzat moartea atotnecinstita si neslavita pentru umilirea (deser- tarea) de buna voie. • 'B. Dar aceasta slava se spune ca a primit-o Fiul de la Tatal. A. E foarte drept, prietene. Si eu voi fi de acord. Cand El • S-a aratat ca om, desi era Intelepciunea si Puterea Tatalui desfiintand prin Sine moartea si umpland de viata din El trupul propriu, a atribuit ceea ce a savarsit izvorului ipostasului Sau 356 . Caci nu se cuvine poate a se atribui nici unei alte existente, nici uneia din cele aduse la existenta 356. De^i Fiul tnvinge moartea trupului Sau, In calitate de ipostas al Lui, atribuie acest fapt, sau invierea Sa ca om, ?i Tatalui, pentru ca Tatal este izyorul ipostasului Sau. Numai pentru ca este din Tatal, deci deofiinta cu El, Hristos inviaza, sau invinge moartea. Invierea este o fapta a Treimii. DESPRE SFANTA TREIME . 24.5 prin facere, puterea de-a da viata si de-a inalta deasupra stricaciunii trupul din pamant, chiar daca se intelege Hrisitos cand se spune trap, decat numai firiis dumnezeiesti. Iar ca Fiul S-a facut lucrator in invierea trupului propriu, chiar daca ar spune cineva ca aceasta I s-a dat de la Tatal, o poate vedea cineva, cu mare usurin^a. Caci desi Petru zice : «Cel ce L-a sculat pe El din morti si l-a dat Lui slaya» (I Petru 1, 21), Insusi Fiul zice catre iudei : «Dardmati templul acesta si in trei zile il vol ri- dica pe el» (loan 2, 19). Caci a murit in calitate de om dupa trup, desi este viata prin fire ca Dumnezeu. Dar a venit iarasi la viata printr-o putere negraita, folosindu-Se de energii inexplicabile, desi era ca noi, inteleg dupa umanitate. Deci e slavit de catre Tatal, nu ca fiind lipsit de slava cand se intelege in af ara trupului si se crede Dumnezeu iesit din Dumnezeu, ci intrucat era om, care nu avea ca rod al firii proprii puterea de-a savarsi cele dumnezeiesti, dar o primeste pe aceasta prin unire si convergenta negraita, intre Cuvantul si omenescul. Dar slaveste si El pe Tatal. Caci Se cunoaste ca Tata al unui Dumnezeu care toate le poate, desi S-a aratat in trup, si a trait cu un trup pamantesc printre cei din lume 357 . De aceea zice : «Eu Te-am preaslavit pe pamant. Am savdrsit lucrul pe care Mi l-ai dat sa-L fac» (loan 17, 4). «Tu ai dorit, o, Parinte, zice, sa desfiin^ez stapanirea indrazneata si inspaimantatoare a mortii. Dar nu o putea face si implini aceasta sangele si trupul, ci firea Ta dumnezeiasca si de viata facatoare si nemiscata. Pentru ca am iesit din ea, am putut indeplini Eu aceasta fapta care o voiai, fara sa slabesc intru nimic, din pricina omenescului, in egalitatea lucrarii noastre. Dimpotriva, desi eram in trup si sange, datorita egalita^ii pu- terii noastre, am fost crezut ca M-am nascut din fiin^a Ta. Slaveste-Ma deci si Tu pe Mine, ca om lipsit de slava, consimtind cu puterea si lu- crarea Ta de viata facatoare, ca sa arat mai tare ca moartea templul avut in chip negrait cu Mine». Iar ca nu e neobisnuit pentru El de-a cere sa fie invrednicit de o cinste si o slava pe care n-ar fi avut-o odi- nioara, e foarte evident. Caci a z'is : «Si acum preaslaveste-Ma pe Mine, Parinte, cu slava pe care, am avut-o inainte de-a ji lumea la Tine» (loan 17, 5). Domnul unei slave de totdeauna si de la inceput, dupa ce S-a lipsit, intr-un interval, de slava pentru ca S-a pogorat la cele ome- nesti, Se mtoarce la slava de sus si inerenta LiUi prin fire, dupa ce a daruit ratiunile cuvenite umilirii (desertarii), impreuna cu patimirea cu trupul conform iconomiei lucrarii mantuitoare din vremea vietuirii pe 357. Nu numai Tatal L-a slavit pe Fiul, aratandu-Se prin aceasta mai mare, ci si Fiul L-a slavit pe Tatal, caci L-a facut cunoscut prin faptele Sale dumnezeiesti, desi S-a imbracat in trup. Tatal L-a slavit pe Hristos ca Fiu al Sau, savfirsind prin El fapte mai presus de cele create, dar si Fiul L-a slavit prin aceste fapte pe Tatal, caci nu era pasiv in aceste fapte, ci era si. Subiect activ al lor. 246 SFANTUL GHIRIL AL ALEXANDRIEI pfimant in trup. Este deci foarte necesar sa cunoastem timpurile in care erau inca folositoare cele ale trupului si ale lipsei de slava si cele dinainte de venirea de sus, in care, fiind Domnul slavei, se afla ca nu primise slava, ci o avea proprie ca Dumnezeu. B. Cum primeste deci pe unii din lume, de la Tatal, cand spune catre El • «Cei pe care Mi i-ai dot Mie din lume, ai Tai erau si pe ei Mie Mi i-ai dat» (loan 17, 9) ? A. Voi repeta deci cele spuse, caci ideile lor absurde ma imping spre cele spuse de mine la incepui Degeaba, zic ei, se socoteste ca S-a intrupat si S-a facut ca noi, Fiul Unul Nascut, Cel in chipul si egali- tatea Tatalui. Caci daca are ca un adaos trebuinta de-a stapani, si pri- meste de la Tatal pe unii, pe care nu se vede sa-i fi avut inainte, s-a ivit ceva nou, dupa cat se vede, in Fiul si Se infrumuse^eaza cu o stra- lucire suplimentara ; harul ll conduce, asa zicand, spre o stare mai buna si superioara celei dinainte. Unde ne va mai conduce afirmarea pogo- rarii, sau unde II va mai vedea cineva desertat (umilit), cand se ob- serva ca S-a imbogatit cu cele ce nu le avea inainte prin fire si a eastigat, ca un fel de simbrie si de rasplata a intruparii, stapanirea peste unii ? B. Asa este. A. Ar fi minpt in acest caz, dupa cat se pare,, si in^eleptul loan, cand zice despre El : «Intru ale Sale a venit si ai Sai pe El nu L-au primit» (loan 1, 11). Caci cum ar mai fi al Sau, ceea ce de abia I s-a dat in timpurile din urma si de catre altul ? Si totusi cate zeci de mii sau nenumarate mii de veacuri nu s-au scurs, in cursul carora Fiul a fost ooetern cu Tatal ? Dar daca,. odata facut om, primeste pe cei din lume si se vede primind aceasta noutate a unui sceptru, as putea spune fara sa ma tern, ca inomenirea a fost inferioara starii lui Dum- nezeu Cuvantul de la inceput, chiar daca s-ar intelege avand bogatia egalitatii cu Tatal. Caci urea, precum socotesc, la o superioritate si la o stare incomparabil mai inalta in slava. Deci Fiul Si-a castigat-o pe langa iconomia cu trupul si Si-a daruit slavei Sale modul inomenirii. Deci cum se mai spune ca S-a inomenit pentru noi, sau cum S-a facut pret de rascumparare al vietii tuturor, daca prin moartea trupului Sau Si-a dobandit o slava atat de neobisnuita si neposedata odini- oara ? 358 358. E o alta consecinta a teoriei ariene ca «FiuI», fiind creatura, S-a facut om. El S-a facut om In acest caz, ca prin moartea Sa pentru oameni sa fie inaltat la o slava pe care n-a avut-o tnainte. Deci S-a facut om si a primit moartea in interesul Sau, nu din iubire pentru oameni. Dar cum a putut birui, ca creatura, moartea ? Si cum S-a putut inalta la o slavS egalfi cu a lui Dumnezeu, El care n-a fost Dumnezeu inainte si n-a r3mas, inomenindu-Se, si Dumnezeu ? PESPRE SFANTA TREIME - 247 B. Foarte bine ai grait. Aceasta teorie ne salta intr-o mare in- drazneala si nesocotinta. A. Deci sa respinga si ei raul acestei teorii. Sau nu gasesti si tu de nesuportat aceasta poveste, aceasta teorie care te mana in mod necesar spre basme subtile, nevrute ? Caci neglijand sa aplice timpu- rilor cuvenite ' textele, s-au hotarat sa le amestece toate. Dar cum nu era mai bine sa cugete ca erau proprii toate ale Cuvantului si firea celor aduse la existenta e subjugata slavei Celui ce le-a chemat la Sine ? Dar deoarece neamul de pe pamant a cazut din cugetarea ra- tionale cuvenita, Cuvantul aratat in trup pentru noi n-a fost primit de unii. Totusi, dupa ce i-a convins cu incetul si i-a facut credinciosi;' i-a supus jugului Sau si ii primeste pe cei ce voiesc sa inve^e cele bune. Astfel, «tot genunchhd se va pleca inaintea Lui si toata limba va marturisi ca Domn este Iisus Hristos spre slava lui Dumnezeu Tatal» (Filip. 2, 10 — 11). Astfel deci toate sunt proprii ale Cuvantului, intrucat S-a aratat din Dumnezeu si stapaneste peste toate impreuna cu Tatll. Dar acestea le primeste ca om, cand S-a facut canoi, carora puterea de-a imparati si de-a stapani le este data de Dumnezeu si constituie un dar. B. Deci vom spune ca El are slava Sa proprie, fara sa fi primit nimic in plus de la Dumnezeu Tatal ? y A. Da, intrucat se cugeta ca e Dumnezeu si e Domn al slavei. Caci asa a fost numit de catre dumnezeiestile Scripturi. Aceasta o spune ucenicul Mantuitorului ca era : «Fratilor, sa nu cautati la fata omului, odata ce avem credinta in Domnul nostru lisus Hristos, Domnul slavei» (Iacov 2, 1). B. Dar care este slava Fiului fata de cea a Tatalui ? A. Nu este superioara, prietene, dar nici inferioara, ci acee'asi. Mai bine-zis, precum este intelepciunea si puterea Tatalui, asa este si slava, fiind in chip negrait stralucirea fiintei Celui ce L-a nascut si aratand prin Sine firea din care S-a nascut. E asa cum raza soarelui si stralucirea luminii ce se raspandeste din fiinta celui ce le emite, sunt ca acela din care vin, cugetat de asemenea extrema si calitate identica cu el. B. Poti 5.a ne arati din Sfintele Scripturi credinta in acestea ? A. Desigur, nu voi avea de cheltuit decat pu^ina osteneala ca sa afli cuvintele Sfintilor referitoare la acestea., Mai intai Pavei, scriind efesenilor, zice : «Drept aceea si eu, auzind de credinta voastrd in Dom- nul nostru lisus Hristos si de dragostea cea catre toti sfintii, nu in- cetez sa multumesc pentru voi si sa va pomenesc in rugdciunile mele, £a Dumnezeul Domnului nostru lisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea 248 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI voud duhul intelepciunii si al descoperirii, intru cunoasterea Lui» (Efes. 1, 15 — 17). Intelegi ca a numit pe Tatal lui Hristos direct Tatal slavei, aratand, socotesc, pe- Hristos ca nefiind altceva decat slava Tatalui 359 . Dar a spus iarasi : «Iar noi toti, cu fata descoperitd, oglindind slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Domnul t)uhul» (II Cor. 3, 18). «Cu ochii atintiti spre Iisus, Capetenia si Desdvdrsitorul credintei noastre» (Evr. 12, 2), care este slava Domnu- lui eel adevarat si prin fire, adica a Tatalui, ne prefacem dupa chipul Lui prin sfintirea in Duhul. La randul sau, Petru, verhovnic intre ucenici, le-a grait celor ce veneau din taierea imprejur la indreptarea in Hristos prin credinta, zicand : «Dumnezeiasca Lui putere ne-a da- ruit toate cele ce sunt spre viata si spre bund cucernicie, prin cunoas- terea Celui ce ne-a chemat prin slava si virtutea Lui» (II Petra 1, 3). Daca deci Fiul este slava proprie a Tatalui, prin care am si fost che- mati spre cunoasterea Lui, cine va indrazni sa spuna ca li este dat si adaugat spre slava Tatalui sa fie ceea ce este ? Cine poate face stra- lucitoare prin alta slava, slava Tatalui ? Nu da aceasta curaj si altora sa indrazneasca sa spuna ca ihtelepciunea Tatalui a fost inteleptita de cineva si ca nu este inerenta prin fire Tatalui, si ca a castigat taria de la altul si ca ceva strain constituie lauda Lui ? Amagindu-ne cu astfel de cuvinte, adversarii ne pot da intelepciune fata de toate ne- buniile ? Daca cele spuse ajung pentru dovedirea clara ca Fiul este slava proprie a Tatalui, este bine sa nu mai spun altele. Iar daca tu socotesti ca mai trebuie si alte marturii, voi lasa sa graiasca pe dum- nezeiescul Psalmist catre Tatal si Dumnezeul tuturor, in numele celor indreptati prin credinta : alar eu intru dreptate ma voi ardta fetei Tale, satura-ma-vai cdnd se va ardta slava Ta» (Ps. 16, 15). Iar fata si chipul Tatalui si pecetea fiintei Lui, cine ar fi altul decat Cuvantul care a iesit din El, prin care Se si face cunoscut celor de pe pamarit, ca um- pland de lumina toate 360 . De aceea a si grait odinioara preainteleptului Moise : «Dar viu surtt Eu si viu este numele Meu si slava Domnu- 359. Daca Dumnezeu n-ar avea un Fiu din fiinta Lui, deci daca n-ar fi Tatd, cine I-ar face cunoscuta iubirea Lui ? Ar fi o esenta impersonala, neiubitoare din vesnicie, supusa unor legi, care o fac sa apara in lume ca b emanatie. Totul ar fi fara sens. 360. Dumnezeu ca Tata, ca izvor vesnic a tot ce exists, fiind Persoana, are In Fiul Sau un chip ial Sau, o fata aratata a Sa. Caci dac3 ar fi o Persoana singulara, nu s-ar sti sau vedea mimic din taina Lui. Cand am pe altul in fata mea, ma manifest si eu prin fata proprie. Nu se pot desparti fata proprie de comuniunea cu altul. La Dumnezeu insa cele doua Persoane sunt deplin interioare una alteia, dar totusi fntr-o comuniune care se arata pe fafa Tatalui, implicand si Persoana Fiului. Aceasta ie^ire din ascunzisul Sau o arata Dumnezeu mai ales in crea'raa unei lumi deosebite de El si in atentia eficienta fata de ea. De aceea in relatie cu lumea se vede cu deosebire iesirea Sa din Sine, fata si implicit Persoana care-L face cunoscut lumii. Prin Fiul se realizeaza astfel relatia lui Dumnezeu DESPRE SFANTA TREIME 249 lui va umplea tot pamantul» (Num. 14, 21) 361 . Caci toate s-au umplut de Hristos. In El S-a aratat noua Dumnezeu. Si stiind aceasta, a spus iarasi dumriezeiescul David : «Zidi-va Domnul Sionul si Se va arata in slava Sa» (Ps. 102, 17). Caci S-a aratat noua in Fiul, Care a spus clar ; «Cel , ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tataln (loan 14, 9). B. Urmeaza, deci, sa spunem ca Fiul este cu adevarat slava proprie a lui Dumnezeu Tatal, ca El este prin fire Domnul si Imparatul tu~ turor, dar nu altfel, ci precum este si Tatal Insusi. Atunci, pentru ce a spus iarasi prin glasul Psalmistului : «Iar Eu am fost pus Imparat de cdtre El» (Ps. 2, 6) ? Iar ca a fost facut in mod vadit de catre Tatal, ne-a marturisit inteleptul Lui ucenic. A. Daca m-as hotari sa-ti pun o initrebare, iubite prietene, ai putea-o explica cat se poate de bine si fara nici o sovaiala ? B. Cum sa nu. A. Cel ce a fost chemat la Domnul si ridicat la aceasta impotriva obisnuintei, oare nu trebuie cugetat ca a fost un timp cand nu era l Doran? Caci nimic n-ar putea porni de la o stare in care se afla pentru a ajunge iarasi la ea, ca la o alta. B. Desigur ca nu. A. Cand, deci, zic ei ca Fiul a fost ridicat la domnie, lipsit parfa atunci, inainte de aceasta ridicare, de cinstea si de slava pe care o reprezinta ? Caci e necesar sa ni se spuna aceasta, chiar daca nu vor. B. Ce ar fi daca ar spune ca inainte de inomenire ? A. O vor spune, o stiu, mergand cu usurin£a chiar dincolo de ceea ce se cuvine. Dar invatatura adevarata li se va impotrivi. Caci unuia ce a venit in trup si s-a salasluit intre noi, spunaiid ca-i vine o putere adaugata, lui i se pare ca.a primit b imparatie si o domnie. Dar dum- nezeiescul ucenic zice ca a fost facut Domn si Hristos de catre Dum- nezeu, nu Cuvantul iesit din El in genere, ci Iisus eel rastignit (Fapte 2, 36). Dar ca inainte de oonvergerita cu trupul si de unirea cu el, Fiul era Domn, o vedem fara greutate, cunoscand-o aceasta impreuna cu altele. , , '. ' B. Ce vrei sa spui ? cu lumea. De aceea prin Fiul se vede lumina lui Dumnezeu in lume. Armenia rationala a tuturor, care jiu poate fi fara un scop, in special pentru oameni, care- o sesizeaza si i se conformeaza pe cat pot ei, nu e decat lumina lui Dumnezeu' reflectata pe masura intelegerii omului in ea. Dar deplin Se arafta Fiul ca lumina a lumii, ca sensul ei, dupa ce Se intrupeaza si in vie cu trupul. 361. Urmand nota anterioara, se poate spune ca, daca Dumnezeu ar fi mono- " personal, n-ar iavea motiv sa-Si arate niste simtiri, in special iubirea Sa. N-ar avea ' o fata prin care sa-Si arate aceasta bucurie, sau ca e viu. Deci nu s-ar cunoaste confinutul \ietii Lui minunate, slava Lui. Propriu-zis, nici n-ar avea o viata. Ar fi mort. Ar fi eel mult o esenta mecanica, inconstienta, din care emana: lumea fara voia Lui si fata de care n-are nici o bucurie constienta. 250 SPANTUL CHIRH, AT ALEXANOHIEI A. Nu cand S-a facut om, se spune ca S-a si pogorat in chipul de rob ? i B. Asa zic si eu. ' A. Deci e necesar sa se cugete ca, inainte de a veni in trup, nu era in chipul de rob Cuvantul iesit din Dumnezeu, ci intr-o domnie prin fire si in inalfimile proprii. Si pentru iubirea fa^a de noi netinand sa ramana in ele, S-a facut rob, caci precum El a primit sa fie pentru noi cu voia cele contrare firii 3C2 , asa si noi sa fim, cu toata bucuria, in »cele mai presus de fire, pentru El. Caci S-a pogorat la desertarea (de •slava), nedand acestei stari de desertare puterea de-a birui slava ce-o avea prin fire si necreata, ci ca ceea ce era coborat si inferior, adica noi sa putem sa dobandim prin El puterea de-a ne ridica la inal^ime. "Caci nu va avea vreodata f orta ceea ce-i inferior sa invinga ceea ce-i superior, ci mai degraba ceea ce este incomparabil mai mic se va su- pune celui ce este superior si biruitor. Fiindca e un lucru foarte ne- priceput a socoti ca El a putut fi oonstrans de cele ale noastre ca sa ramana jos. pentru noi. Dar e un lucru in^elept si adevarat a intelege si a spune ca ceea ce e smerit (coborat), e ridicat spre frumusetea Lui dumnezeiasca si negraita, biruit de slava suprema. Caci precum a avut sa sufere moartea cea dupa trup, din pricina ca trupul era supus mor^ii, , dar fiind Via^a prin fire, a ridicat trupul la calitatea de propriu al Lui, nesuportand nimie in firea Sa, ci slabind mai degraba stapanirea mortii, asa spunem ca I s-a intamplat sa sufere robia in temeiul ico- nomiei. Deoarece dupa fire este Dumnezeu si Damn, ceea ce II doare cedeaza si e biruit de superioritatea slavei si face sa dispara lipsa de slava unita cu durerea. Cat timp a ramas intre morti, a ramas si intre robi, 363 . Dar cand printr-un act de depasjre S-a suit spre ceea ce era la inceput, adica spre via^S *si dand mortii in mod iconomic aparenta biruinfei, se intoarce la cealalta stare, adica la stralucirea domniei Sale celei dupa fire, dupa ce a dat iconomiei cu trupul sa aiba o scurta tarie, in timpul robiei 36/ '. Pentru aceasta, desi este egal in slava si iriipreuna Sezator pe tron ca Fiu cu Tatal si ca Dumnezeu cu Dumnezeu, El 362. Era contrar firii dumnezeiesti a Fiului lui Dumnezeu sS coboare la.trdirea neputintelor firii omene?ti 51 la moartea in care era cazuta firea omeneasca. 363. Moartea e suprema forma a rob'iei creaturii. Numai Dumnezeu e liber de orice robie, de orice lege, deci si de moarte. 364. Domnia lui Hristos la care se ridica si cu trupul, este si o libertate de moarte, ca forma extrema si finala a robiei. Adevarata domnie la care Se intoarce Hristos e si o lumina a puterii spirituale asupra triipului, a bucuriei de-ia se fi ridicat la viata fara' sfarsit si in suprema fericire ca om in Dumnezeu, plinatatea nemarginita a vietii. Dar s-a intors la aceasta plinState dupa ce a dat v'ietii in. trup o scurta tarie de-a lucra pentru mantuirea oamenilor. A fost si aceasta o rtarie data de El ca Dumnezeu. Chiar in smerenia Lui in trup este o tarie, chiar in primirea mortii este o tarie. Ea se datoreste tot puterii venite de la El ca Dumnezeu. DESPRE SFANTA TREIME 251 apare sa fie readus la inceputurile slavei Sale stralucitoare si mai presus de lume. aSezi de-a dreapta Mea, pdna ce vot pune pe vrajmasii Tai a§ternut picioarelor Tale» (Ps. 109, 1). Caci tot ce firea dumne- zeiasca si negraita odihnindu-Se in ea insasi va face sa se prosterneze prin ascultare, va fi supus sub picioarele Mantuitorului nostru. Aceasta nu pentru ca a facut-o omeneste, nici pentru ca, facandu-Se om, a avut puterea sa stapaneasca prin aceasta pe cei neascultatori. Ci pentru ca a ridicat micimea omenescu-lui la demnitatea firii celei mai inalte si supreme si pentru ca e Cuvantul Unul Nascut al lui Dumnezeu, ase- zandu-Se in Scaunul dumnezeirii §i cu trupul, stapanind peste toate, nu fara TataL Caci tot ce se face de catre Tatal, este in mod deplin o lucrare a )FiUlui ; si ceea ce se spune ca se indeplineste prin Fiul este neindoielnic o opera a Tatalui. Caci toate se indeplinesc de amandoi in egalitate, lucrand Tatal, dar avand in lucrarea Sa si voirea in orice prin Fiul si impreuna cu Acela in Duhul. x B. Ai vorbit minunat. Ne faci sa cugetam cum se cuvine, ara- tandu-ne calea dreapta §i fara greseala. A. Deci daca dorind cineva sa se informeze mai bine, s-ar apropia, spunand : explica-ne, prietene, ce spui ca este domnia Tatalui, ce-ai raspunde ? B. As spune ca iconomia' stapanirii peste toate, consta in a fi preaslavit de toate, in a fi toate ale Lui, cele din ceruri si cele de pe pamant. A. Dar in aceste insusiri atat de venerabile si de stralucitoare, nu afirma ca se remarca si Fiul ? B. Da, spcotesc ca vor zice : dar pentru ca Tatal !i ingaduie sa le aiba. A. Dar cum nu e aceasta un basm mincinos si o vorba desarta, odata ce Dumnezeu Tatal declara : «Slava Mea nu o voi da altuia» (Isaia 42, 8) ? Caci n-ar ingadui El unor alte existence afara de El, in- teleg pe cele deosebite fiintial de El, sa fie impodobilte cu maririle dum- nezeirii adevarate. Unde ar mai fi masura ce-o distanteaza de aceasta, daca masura firii create ar creste pana acolo incat sa nu mai fie nimic care sa o intreaca in slava ?_ Sau nu trebuie sa cugete tot ce e facut si adus la existen^a prin facere ca cele proprii lui Dumnezeu sunt cu , totul inaccesibile ? 365 B. Ba trebuie. 365. Se indumnezeiesc cei ce se unesc cu Hristos. dar primesc slava de la £1 ca Fiu al lui Dumnezeu prin fire. El insa o are din ve$nicie ca Cei ce este deofiinta cu Tatal. Totf cei creafi simt ca le vine din afara, in mod marginit. El o are de la Sine, nemarginita. \ •>52 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRE! A. Atunci cum poate straluci Fiul in ceie ale Tatalui si socotesc ca nu in alt mod decat in eel in care straluceste Tatal ? De fapt feri- citul Daniel, descriind vedeniile dumnezeiesti si viziunile profetice asaza pe Cei vechi de zile pe tron, iar imprejurul Lui infatiseaza mii si mii de duhuri asezate spre slujire si zeci de mii de zeci de mii in- conjurandu-L (Dan. 7, 9 — 10). Dar dumnezeiescul Isaia spune ca a vazut pe Fiul intr-o nu mai mica slava. Caci zice : «Am vazut pe Domnul Savaot sezdnd pe un tron inalt si prea inalt. Si casa era plind de slava Lui. Si Serafimii stateau imprejurul Lui, sase aripi la unul si sase la altul. Si cu doua isi aeppereau fata, cu doua. picioarele si cu doua zburau* Si striga unul cdtre altul incepdnd cu de trei ori Sfdnt si sfdrsind. prin afirmarea unitatii domniei» (Isaia 6, 1 — 3). Oare mai socotesti ca egali- tatea in vechime a slavei a castigat-o Fiul ? El are tronul eel mai inalt,, o transcendenta de acelasi nivel si Puterile din cer sltau imprejurul Lui, manifestand modul slujirii celor create si dand marturie despre slava domniei Celui ce sade pe tron. Deci ce loc (text) mai poate naste in- doiala, sau cum mai poate. fi cineva lipsit de siguran^a in privinta Lui ? N-ar insemna ca se afla in groapa cea mai de jos a nepriceperii, daca socoteste ca Fiul nu straluce?te de domnia proprie Tatalui prin fire ? . B. Desigur, tot oe ai spus este adevaraft. A. Vei admite, deci, prietene, ca nu mintim nici eu, nici tu si nici un altul care socoteste ca lui Dumnezeu eel dupa fire Ii apartine sta- panirea peste tot ce este creat si ca toate sunt ale lui Dumnezeu ; sau, ca sa spunem pe scurt, cerul si pamantul si cele ce se afla in amandoua. B. Admit. A. Deci sunt in mod egal ai lui Dumnezeu Tatal cei ce traiesc viata fericita de sus, ingerii, arhanghelii si cei de dincolo de ei. Dar sunt si ai Fiului. Si tu stii bine ca eu cuget aceeasi si despre cei de pe pamant. B. Drept ai grait. Dar ar fi foarte bine daca ai aduce pentru fie- care din acestia un temei pentru a fi crezute. A. lata pe dumnezeiescul Psalmist zicand : ((Binecuvdntati pe Dom- nul toti ingerii Lui, slujitorii Lui, care faceti voia Lui» (Ps. 102, 20 — 21). El vede sub stapanirea Tatalui multimea sfanta a celor de sus. Iar ca Fiul va veni ca Judecator la timpul randuit, o vesteste El Insusi de mai inainte : «Caci Fiul Omului va sa vind intru slava Tatalui Sau, cu sfintii Sai ingerirt (Matei 16, 27). Caci va veni, da, va veni la timpurile randuite, sa rasplateasca fiecaruia dupa f aptele Lui. Dar nu va avea DESPRE SFANTA TREIME 253 •o slava (slujire) si o podoaba de la slujitori straini, ci de la cetele in- .gerilor, fiind slujiit de ei, ca de slujitorii Lui cu adevarat proprii 366 , B. Sunt de acord. A. Si iarasi canta dumnezeiescul David, zicand despre .Dumnezeu Tatal : «Veniti sd ne inchindm si sd cddem inaintea Lui si sd pldngem inaintea Domnului care ne-a fdcut pe noi, cd El este Dumnezeul nostru si noi suntem poporul din pdsunea Lui si oile mdinilor Lui» (Ps. 94, 6—7). Dar Fiul zice ca turmele rationale din lumea aceasta sunt ale Lui, cand vorbeste despre cei din Israel care au crezut in El : «Oile Mele ascultd glasul Meu» (loan 10, 27). Iar cand vorbeste despre cei ce n-au crezut inca, zice iarasi : «Am si alte oi,. care nu sunt din staulul acesta» (loan 10, 16). Dar ne este usor sa aratam din numeroase alte texte in care se spune ca Fiul S-a slavit de catre Tatal pentru umanitatea (asu- mata), desi este Domn al slavei, impreuna Sezator pe acelasi Tron cu Tatal. De aceea, pe drept ouvant, este greu de evitat condamnarea si greu de sters rusinea acelora ce-I recunosc Lui numai o slava adaugata si spun ca stralucirea peste to&te Ii este venita din afara. B. Sa admitem ca stapanirea peste toate nu-I este venita din afara, mici nu este primita de El din afara, ci-I este inerenta in mod fiint,ial. Dar atunci eu nu pot explica ce a cunoscut dumnezeiescul Pavel, cand a afifmat ca Imparatia Lui va ajunge odata la sfarsit. Caci zice : «Pre- cum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia. Dar fiecare la rdndul sdu. Incepdtura este Hristos, apoi cei ai lui Hristos ta venirea Lui,. Dupd aceea sfdrsitul, cand va preda Impdrdtia lui Dumnezeu Tatal, cdnd va desfiinta orice domnie si stdpdnire si orice putere. Cdci El tre- buie sd impdrdteascd pdnd ce va pune pe toti vrdjmasii Lui sub picioa- rele Sale. Cdci pe toate le-a supus sub. picioarele Lui. Vrdjnyisul eel •din urmd pe care l-a nimicit este moartea» (I Cor. 15, 22— 27) 367 . lata, zic ei, un fel de interval pana la sfarsitul Jmparatiei Lui. Incepatoriile (autoritatile de orice fel) isi vor inceta activitatea, cand moartea va fi desfiintata, caci atunci vor preda puterea de-a stapani numai lui Dum- nezeu Tatal. A. Arunca o idee atat de babeasca si de caraghioasa ! Caci eel ce le gandeste si le spune acestea, «a pdrdsit cdile viei lui, a rdtdcit de la cdrarile cdmpului sdu, a inaintat intr-o pustie fdrd apd si intr-un pamdnt 366. Slava nu-I vine de la ni$te existente, care li aduc ceva de la ele insele, ci tot ce au pentru a-L slavi, au de la El Insusi. El le da puterea sa-L slujeasca. Slujirea lor insa?i este un dar ce-1 au de la El.lnsu^i. Ei numai o recunosc aceasta prin slujirea lor. ■367. Atunci nu va mai muri nimeni. Nici cei din iad. A adus o schimbare in ordinea materiei. Se va arata' si in aceasta ca FIristos Si-a supus toate, desi, din alt punct de vedere, cei din iad nu se vor bucura de bunatatea Lui. 254 SFANTCTL CHTRIL, AL ALEXANDRIE1 uscat, a cules cu mdinile Sale lipsa de rod», dupa cum s-a scris (Pilde 9, 12). Fiul nu S-alipsit de ooroana Impai-a^iei si n-a fost scos de la stapanirea tuturor la un anumit timp. Dumnezeiescul inva^ator nu ne-a spus aceasta. Caci stia, socotesc, ca dumnezeiescul David, atingand lira sa diihovniceasca, canta Fiului in Duhul : «Scaunul Tau, Dumnezeule, in veqcul veacului. Toiagul dreptafii, toiagul Imparatiei Tale» (Ps. 44, 7). Ce vor sa faca acesti oameni care lasa sa iasa din gura lor usor si cu nerusinare tot ce e mai respingator, ei care bolesc de o cugetare atat de salbatica, fata de fericitul Gavriil, care spune Sfintei Fecioare cele despre Hristos : «A/u te teme (de iconomie), Marie ! Caci ai aflat har la Dumnezeu, iata vei lua in pdntece si vei naste fiu si vei chema numele lui Hsus. Caci El va mdntui pe poporul Lui de pacatele lui. Si-I va da Lui Domnul Dumnezeu tronul lui David, parintele Lui, si va imparati peste casa lui Iacob in vecii vecilor si tmparatia Lui nu va avea sfdrsit» (Luca 1, 30 — 32). Astfel deci. un barbat sfant a impartasit si a vestit venirea sigura a Fiului pentru aratarea nesfar§ita a Impara- tiei, dar si glasul ingerului a facut sa sune acest adevar. Socotesc deci ca omul bun si in^elept va fi de acord sa condamne aiureala celor c-e s-au hotarat sa gandeasca altceva, cu toate ca Legea declara limpede : «ln gura a doi sau trei rdartori va sta tot cuvdntul» (Deut. 19, 15). Cat de mare ura de Dumnezeu, cat de plina de necredinta este impotrivirea fata de adevarul afirmat de Scripturi mai sus ! B. Sunt de acord. Dar tu stii ca adversarii nu gandesc ca npi. A. Dar depinde de noi sa ne hotaram sa cugetam §i sa ne instrtim cat, mai bine si sa nu lasam minciunile lor sa se afirme precum le place, dormind linistiti. Deci vom respinge oriunde, cat ne este cu putin^a, nascocirile unei cugetari nebune §i vom trece vitejeste peste ele, ca sa nu cadem in gropile unei vorbarii mincinoase, ci vom canta in noi : «Binecuvdntdt este Domnul, Care nu ne-a predat pe not spre vdnare dintilor lor» (Ps. 123, 6). Ci deoarece inteleptul autor al Proverbelor ne-a spus : «Necredinciosii chivernisesc inselaciuni» (Prov. 12, 6), vrea sa spuna ceea ce va fi de folos cititorilor si respinge cu vlgoare atacu- rile inselaciunii. Celor indreptati prin credinta si imbogatiti cu na- dejdea stralucitoare prin aceasta, dumnezeiescul Pavel le -scrie : «De aceea fiindca primim Impdrdtia neclintitd, avem hand prin care ne inchinam in chip bine pldcut lui Dumnezeu» (Evr. 12, 28). Explica-mi, prietene, despre a cui Impara^ie vorbeste el aici ? Observa cum zice ca va fi bine intemeiata si pururea nedesfiintata. Caci aceasta socotesc ca inseamna «neclintita». B. Nu pot zice nimic clar. As dori sa aflu aceasta de la tine. DESPRE SFANTA TREIIilE 255 A. Deci trebuie cercetat, daca Pavel vorbeste de Imparatia Fiului sau de cea care se va da sfintilor insisi. Daca spun ca este Imparatia Fiului si transcendent Lui, care sunt mai presus de toata putinta de-a cadea si sunt de neclatinat* socotesc ca adversarii no^tri ar trebui sa se .rusineze, pentru ca flecaresc in zadar. Iar daca parasind si in- laturand pe Fiul, vor spurie ca va f i propriu sfintilor sa imparateasca in mod neschimbat, inltai aoeia vor aparea superiori lui Hristos Insusi si avand o stare dincolo de a Lui. Caci El isi va pricinui o stapanire oe poate fi respinsa, in vreme ce aceia vor avea parte si de o fericire- fara sfarsit si neincetata si vor dobandi o fixare neclintita in slava lor.. ■ B. Foarte bine ai spus. A. Si cum n-ar dovedi aceasta o nebunie totala a celor ce-si in- susesc defaimarea atat de salbatica (a lui Hristos) ? Caci trebuinta de-a. stapani si imparati peste toate, nu poate apartine altuia mai mult decat lui Hristos, care nu o are ca o imbogatire adaosa si darufta ca noi, ci ca o urmare . a sensului domniei Lui, prin fire 368 . «Iar noi, care am patimit impfeund, vom si imparati impreuiia cu El», precum s-a scris (II Tim. 2, 12). Deci El este Domn pentru ca stapanesto (prin Sine), iar noi suntem cinstiti cu ea si o avem ca un adaos, prin rhodul participarii. Ei vor imparati impreuna cu Hristos, care imparateste. Deci cum vor- avea cinstirea aceasta neclintita si vor imparati fara incetare, daca sta- panirea lui Hristos se va clatina §i va sfarsi candva, iar ei spunem ca sunt participant! la ea ? Iar daca Cel ce le daruieste lor Imparatia si ii calauzeste, va pierde vreodata stapanirea, de unde o vor mai avea ei,. ce temelie vor mai avea ? iLa ce vor mai participa, daca Cel ce i-a chemat la slava, va slabi ? Sau nu e necesar sa cada cu cei ce sustin si cel sustinut si cele intemeiate sa coexiste cu temelia'cea mai adanca ? Deci cand temelia slavei si fundamentul fericirii se vor clatina, cum so- cotesc ei, va cadea sigur in lipsa de slava si^ in umilinta si nadejdea. sfintilor. B. Ceea ce spui e clar si adevarat. Va- cadea impreuna cu ea si slava lor. A. Apoi ce a cunoscut sfantul nostru initiator in taine, ca sa nu- measca Imparatia lui Hristos, Imparatie a lui Dumnezeu ? Caci scrie : .« Aceasta sa o stiti bine, ca nici un desfrdnat, sau necurat, sau lacom, 368. O stapSnire peste toate, ca una care a dat legile unei armonii gencrale, trebuie sa existe. Caci pana unde s-ar merge spre originea voita a acestor legi si a acestei stapaniri ? Iar fara aceasta, toata ordinea, si chiar toata existenta ar fi inexplicabila. Din caracterul de Stapanitor si Domn al tuturor, care trebuie sa le fi creat si sa le sustina pe toate in aceasta armonie, rezulta si Imparatia iubitoare, intemeiata prin intruparea Lui ca om din iubire si prin inlaturaTea mortii si a egoismului si in cei ce-L primesc ca pilda si se lasa cuceriti de iubirea Lui. \ 256 SFANTUL'CHIRILAL ALEXANDRIEI care este inchinator la idoli nu are mostenire in Imparatia lui Diimne- zeu» (Efes. 5, 5). Nu ma indoiesc nicidecum ca Cel ce are prin fire dreptul, demnitatea de-a stapani, trebuie sa fie numaidecat Dumne- zeu 369 . Sau nu vom gandi ca asa este, Ermia ? B. E foarte adevarat. Caci daca e Dumnezeu, este desigur' si Imparat. * A. Daca deci ar sfarsi vreodata slava Lui de-a imparati, ar cadea §i din calitatea de Dumnezeu. El n-ar mai fi nici via^a sau lumina, pentru a afirma vreo absurditate 37t! . Ai putea sa-mi spui, iubitule, ce ar fi firea Fiului, dezbracat de dumnezeire, de Imparatie, de lumina, neavand puterea de-a face viu pe eel lipsit de lumina ? B. Nu pot cugeta. A. Iar ceea ce ne inspira mai ales spaima in aceasta parere urata si condamnabila este aceasta. B. Ce? A. Care este momentul dupa parerea lor, la aparitia caruia Fiul va preda Imparatia lui Dumnezeu Tatal ? B. Eu spun ca nu ne este dat noua sa hotaram aceasta. Insusi Pavel o spune aceasta, zicand : «Dar fiecare in rdndul cetei sale : Hris- xos incepaturd; apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. Dupa, aceea sfdrsi- tul, cdnd va preda Imparatia lui Dumnezeu T.atal, cdnd va desjiinta •orice domnie si stdpdnire si putere. Caci trebuie ca El sd impdrdteascd pdna ce va pune pe toti vrdjmasii Sdi sui> picioarele Sale. Caci toate le-asupus sub picioarele Lui. Ultimul vrdjmas desfiintat va fi moartean \1 Cor. 15, 23—27). ' A. Imbatranind deci, asa zicand, veacul prezent si ajungand la sf arsit timpul, Fiul preda, dupa ei, Imparatia lui Dumnezeu Tatal. Dar inca acum are stapanirea peste toate si Se afla in slava cuvenita lui Dumnezeu : «Sezi de-a Ureapta Mea», Ii spune Lui' Dumnezeu Tatal, «pdna ce voi pune pe vrdjmasii Tai asternut picioarelor Talen (Ps. 109, 1). ' B. E adevarat. 369. Cel ce nu e stapanit de nimic $i stapane^te peste toate este Dumnezeu. Cel stapanit de legi, cel dependent de altele, se afla intr-o supunere. Si trebuie sa fie cineva care nu mai e supus nici unei legi, nici unor relatii, ci care- e stapan peste toate, pana a le fi creat din nimic si pana a fi condifia suprema a existentei lor in continuare. 370. Domnia peste toate Jnsemnand si puterea independenta de toate si peste toate, este si viata careia nu-i lipses^e nimic si poate da tuturor puterea de-a fi. Iar existenfa fara margini este si lumina fara sfarsit, nefiind supusa unui sfar.sit care ar face-o ,fara sens. Cel ce este, lumineaza. A fi inseamna a lumina. Dumne- zeu, Care este in mod nemarginit, este si lumiina nemarginita. DESPRE SFANTA TRE1ME 257 A. El este deci pe acelasi tron si egal in slava cu Tatal, desi vraj- masii inca nu I s-au supus si resping supunerea. Dar va fi scos de pe Tronul dumnezeirii cand isi vor supune aceia grumazul Lui si-si vor asterne sub El mintea lor, odinioara neascultatoare si invartosata, de- venind inmuiata spre o deprindere blanda, delicata, supla, impreunS cu vointa. Dar care va fi folosul lui Hristos din aceasta ? Cui zicem ca s-au supus cei ce au fost adusi cu greu spre aceasta intr-un timp in- delungat ? Daca aceia sunt adusi la locul lor prin supunefe, iar El para- seste tronul, care este scopul iconomiei ? Eu nu-1 pot in^elege. Iar tu ce spui," prietene ? 371 B. Nici eu nu pot sa-1 vad. A. Dar vino sa examinam aceasta. B. Ce ? A. Oare nu va fi un, timp mai bun pentru Cel Unul Nascut decat oel in care I se impotriveau unii respingand trebuin^a de-a I se supune, sau in care era in mod necesar lipsit in parte de imparatie, aceia in care I se vor supune vrajmasii Lui si vor primi jugul Lui cei ce au stiut doar sa lupte impotriva Lui ? B. Asa pare sa fie. A. As mai adauga, fara sa ma tem de ceva, la cele spuse, si aceasta : Pe cat se pare, Tatal opreste Imparatia Fiului, supunand pe vrajmasii Lui si facandu-i sa se schimbe pe cei ce-L urau. Caci asa a spus prin David (Ps. 88, 24) 372 . S-ar arata si Fiul ca ignorand cele prin care dobandise o slava indelungata si neclatinata. Fara aceasta n-ar spune cu bunavointa si iubire de oameni celor ce continua sa refuze jugul Lui, si din cauza neascultarii obisnuite, nu primesc su- punerea prin credin^a 373 : «Veniti la Mine toti cei ostenifi §i impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu» (Matei 11, 28 — 29). A spune aceasta, nu este, bunule, fapta unuia care intemeiaza spre sfarsit Imparatia si slava Sa, daca are de gand sa nu mai atapaneasca peste cei ce I se supun ? B. Asa este. 371. Pot ajunge la o smerenie desavar$ita, cei ce nu ounosc pe Cineva care este o pilda suprema, care le arata smerenia iubitoare la care S-a pogor&t ? Credem ca aratarea Fiului ca iubind pe Tatal, In smerenie desavarsita, ca om, va fi supunerea Lui numai fata de Tatal, ca om. 372. Odata ce toti cei ce sunt prevazuti ca I se vor supune Fiului, vor face-o aceasta de fapt, poate ca Fiul nu mai trebuie sa le apara ca Stapan, ci ca Frate real a] lor. Ei se vor supune Tatalui asa cum Se supune El ca om : in mod desavarsit. j 373. Se interpreteaza poate aici supunerea Fiului ca Imparat Tatalui, practi- cata si in cursul lucrarii Lui mantuitoare pe pamtot, prin chemarea cu blandete a celor ce nu vor inca sa-L asculte. Dar mai sigur e ca se promite celor ce-L vor asculta ca nu-i va stapani, ci le va arata toata blandetea. 17 — Sffintul Chiril al Alexandriel 258 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIE1 A. Pe de alta parte n-ar minti si Tatal Insusi, cand spune Fiului, Care Se ya intrupa : «Cere de la Mine si-Ti voi da Tie rieamurile moste- nirea Ta §i stdpdnirii Tale marginile pdmdntului» (Ps. 2, 8) ?- Unde s-ar mai afla mostenirea Fiului, daca o preda Tatalui ?. Cum va mai- pastra stapanirea intelesul ei cuvenit, daca ceea ce i s-a dat i se va lua sj ceea ce s-a fagaduit va suporta o clatinare neasteptata ? B. lata o replica suficienta si nelipsita de vigoare. Dar as dori mult sa treci si la ceea ce socotesc ca mai lipseste din cele spuse. Caei nu pot in^elege cu adevarat ce inseamna a se preda lui Dumnezeu Tatal Impara^ia de catre Fiul. A. Nu vei spune si tu, bravule, ca a imparatit pacatul atat de greu de biruit, ca ne-a tiranizat cu stricaciunea si moartea, ca «iadul si-a largit sufletul sdu §i §i-a deschis gura sa fdra incetare», dupa cum s-a scris (Isaia 5, 14) ? B. Da. E foarte clar, caci aceasta situatie continua inca. A. Duhurile rele si capetenia multimii lorn-au pus stapanire peste cele ale lumii si n-au supus sub picioarele lor toata lumea ? Si aceasta capetenie nu s-a numilt dumnezeul lumii acesteia, iar puterile, stapaniile si domniile cele rele n-au devenit stapanitorii lumii ? B. E adevarat. A. Dar Fiul a venit ca sa le arunce pe toate acestea in nimic sj sa le faca sa dispara cu totul. Astfel cele ce stapaneau odinioara in- cetand sa ne tiranizeze, stapanirea lui Dumnezeu a stralucit toata in chip curat peste tot pamantul dupa ce a fost ingropat pacatul prin cre- din^a si puterile rele 'si stapaniile unite cu'el au fost biruite prin cinstita cruce si moartea a fost zdrobita prin invierea Lui din morti. Prin pu- terea Sa proprie, deci prin Fiul, Tatal a facut sa se implineasca toate acestea. Dupa aceea a recapitulat lumea si a readus la starea de la inceput pe omul care s-a departat de ea. De aceea a si spus Fiul catre El : «Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamdnt, lucrul Tau l-ara sdvdrsit, pe care Mi l-ai dat Mie ca sd-l fac» (loan 17, 4). B. Foarte bine ai spus. A. Observa insa cum in timpul de fata stricaciunea tiranizeaza inca, si pacatul n-a fost desfiintat cu totul si sarpele eel rau si insetat im- parateste inca peste cei necredinciosi. Sitapanirea lui Dumnezeu este in parte nedeplina. Ea este intr-o cumpana inca, jugul ei este inca respins de cei ce n-au dispretuit inca amagirea demonilor si viata e lipsita de credinta si prea pamanteasca. Dar se va arata timpul cand moartea (va sMrsi) va slabi si stapanirea pacatului va scadea si tirania diavolului se va darama cu totul §i cand Fiul va prezenta lui Dumnezeu Tatal 1m- paratia Sa ca stapanirea curata si neamestecata asupra raiilui. Atunci singur Tatal va stapani peste noi prin El (prin Fiul) si impreuna cu El. DESPRE SFANTA TREIME 259 Deci aceasta implinire a iconomiei si realizarea intregii taine a indicat-o purtatorul de Duh (Pavel) prin termenul de predare a puterii. Impara^ia lui Dumnezeu era intr-un anumit fel stapanita de al^ii. Dupa ce Se smulsese de la cei ce patrunsesera in ea, Fiul a oferit-o si a predat-o Ta- talui f ara sa ramana El Insusi in af ara imparatirii 374 . Caci va imparati numaidecat impreuna cu Nascatorul Sau, a Carui putereviesi ipostaziata este, calitate in care e inteles ca le-a si facut pe toate. Ca Imparatia lui Hristos este fara de siarsit, chiar daca se spune ca a primit-o ca om. si putem afla si din cele ce ni le-a scris dumnezeiescul Daniil, privind pe Unul Nascut in chip si infa^isare omeneasca. Caci a spus astfel : «Si in zilele imparatilor acelora va ridica Dumnezeul cerului o Impdratie care in veac nu se va strica. Si Imparatia Lui nu se va lasa altui popor. Marunti-va si va vdntura toate imparatiile si ea va sta in veci» (Daniil 2, 44). §i iarasi : «Am vdzut in vede'nia noptii si iatd ca pe norii cerului ca un Fiu al omului venea si a ajuns pdna la Cel vechi de zile si ina- intea Lui s-a adus. Si Lui I s-a dat st&pdnirea si cinstea si Imparatia. Si toate popoarele, semintiile si limbile vor sluji Lui. Stdpdnirea Lui, st&pdnirea vesnica, care nu va trece, si Imparatia Lui nu se va strica» (Daniil 7, 13— 14). A treia obiecfie : Fiul prime§te de la Tatal puterea de a lucra B. lata o garan^ie clara si sigura pentru cele spuse. Dar nu te mai osteni, prietene, pentru acestea. E vadit ca Unul Nascut va ramane ne- clintit in ceea ce reprezinta Imparatia si slava Lui. El va fi pururea la fel in amandoua, departe de orice schimbare in una sau in alta. El nu va suferi catusi de putin vreo coborare a firii Lui, ramanand in inaltimea ei suprema si dincolo de orice patimire. Dar pentru ca ne acopera de alte injurii, pe langa cele ce le-am aratat, acesti detractori ne aduc si alte argumente necugetate, insa nu nepricinuitoare de difi- cultati ; «Impotriva celor ce intind arcul», dupa cuvantul proorocului : «si sd se incingd sabia impbtriva celui incins cu sdbia, care este arma lui» (Ier. 28, 3). Cum bine stii, ne vei izbavi de o grija ascutfta, urmand aceasta cale si indemnand la cercetarea acestui punct. Deci ei spun aceasta : Cel ce, dupa voi, este impreuna §ezator pe Scaun si are im- preuna cu Tatal sceptrul dumnezeiesc, perttru ce, dupa spusa Scripturi- 374. P4na ce membrii Imparatiei cerurilor (ai Bisericii) nu au ajuns la de- savarsirea din viata viitoare, Imparat este oareoum mai mult Fiui intrupat, du- cftndu-i spre ' eiesav&rsire prin pilda Lui de smerenie §■! de jertfa, ceea ce nu poate face TatSl. Cand ei vor fi desavarsiti, nu mai e necesara aceasta lucrare «lm- parateasca» specials a Fiului. Atunci Isi va arSta impreuna cu Tatal numai stra- lucirea la care a ridicat umanitatea Sa, sau stralucirea care reflecteazS deplin stralucirea Tatalui. 260 SFANTUL CHIHIL At ALEXANDRIE1 lor de Dumnezeu insuf late, nu define si puterea Lui proprie ? Caci poate vedea cineva din insesi cuvintele Mantuitorului ca aceasta putere li vine Lui din lucrarea Tatalui. Fiindca a spus : «Amin, amin zic voud, nu poate Fiul sd faca de la Sine nimic, dacd nu-L vede pe Total fdcdnd. Cele ce le face Acela,- aeelea le face si Fiul asemenea» (loan 5, 19). Si iarasi : «De la Mine nu -fac nimic. Tatdl, Care rdmdne in Mine, El face lucrariley> (loan 8, 28 ; 14, 10). A. Astfel, Fiul iesit din Tatal e lipsit de puterea dumnezeiasca si e cu adevaratt fara vigoare, dupa cuvantul indraznet si nalucit al ad- versarilor, Acestora li se poate spune de catre noi si de catre Hristos Insusi ; «Rdtdciti necunoscdnd Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu» (Marcu 12, 24). Gaci precum este fata §i chipul Tatalui, §i intelepciunea si slava si stralucirea Lui, asa e in^eles si cu puterea prin care S-a faeut si este si va fi lucrator in toate eele ce s-au facut. «Cdci toate printr-lnsul s-au fdcut si fdrd de El nimic nu s-a fdcutr> (loan 1, 3). Sa ne gandim la cei pricepu^i an vreun mestesug artistic, la lucratorii in arama, de.pilda, sau la cei deprinsi intr-un mod de admirat in lu- crarea in piatra. Ei nu vor infaptui altfel operele lor artistice, decat prin mana proprie §i prin vigoarea aflata in ei si prin priceperea pri- vitoare la acele opere. In acelasi mod, socotesc ca Dumnezeu Tatal Isi va implini lucrarea creatoare a celor ce voieste prin Fiul, ca putere proprie. De fapt, dumnezeiescul David, cunoscand pe Fiul ca lucrarea si puterea vie si enipostaziata a Tatalui, a cerut, zicand : «Porunceste, Dumnezeule, puterii Tale, intdreste, Dumnezeule, aceastd lucrare, pe care ne-ai potrivit-o noud» (Ps. 67, 29). Iar inteleptul Pavel a declarat pe Hristos in chip clar Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 24). B. Nici ei nu spun ca Fiul este lipsit de vigoare, nici ca a primit-o in timp, ca proorocii si Apostolii, prin har, ci ca a primit-o mai degraba deodata cu existenta, spre a implini indata tot ce poate implini. A. «Vrdjmasii nostri sunt neintelegdtori», dupa cum s-a scris (Deut. 32, 31). Ei apar ca unii ce nu stiu ce vor sa cerceteze. Dar problema ce ne preocupa pe noi acum nu e cand si cum a dat Tatal Fiului pu- terea, ci daca li este peste tot data si nu-I apartine Lui in mod fiin^ial. Caci nu va folosi la nimic, pentru a feri firea Fiului de scaderi intrin- sece, spusa ca puterea I-a.fost data de la origine, avand in vedere ca lipsa de slava consta in faptul de-a fi fost lipsita de ceva, si nu in faptul de-a nu fiprimit.de la inceput aceea, deci in faptul de a-I fi fost adaugata. Fiindca trebuie cugetata firea Fiului aflandu-se mai degraba inainte de-a o primi si fiind dusa acolo unde este nu prin puteri proprii, DESPRE SFANTA TREIME £6 : f ci mai degraba prin unele straine. Ce-ar spune ei daca li s-ar pune ur- matoarea intrebare ?. B. Care? A. Existenja care primeste puterea de la cineva, vor spline ei ca ea intareste pe cea de la care o primeste, sau aceea pe ea ? B. Socotesc ca aceea o intareste. A. Daca deci, dupa ei, Dumnezeu Tatal Isi pune in lucrare puterea Sa in Fiul, ar vedea pe Tatal intarindu-Si propria putere. Dar nu e in aceasta un ridicol larg sau mai degraba o prostie ? B. Desigur ca , dupa cum s-a scris (Ps. 103, 5). Iar debarece Tatal a binevoit sa aiba loc mSntuirea celor din lume, S-a facut si S-a numit Om, Unul NascUt, Care este taria si puterea Tatalui, Care a inviat pe mor^i si a sculat din morminte pe cei intrati in stricaciune, Care a scos duhurile rele din oameni si le-a daruit lumina neobisnuita si dulce celor lipsi^i in ochii lor de ea si a savarsit si alte minuni asemanatoare gu putere dum- nezeiasca. B. Dar lucrand, zic ei, in El Tatal. 5 A. Si care este modul de lucrare al Tatalui ? Ei n-ar putea spune, socotesc, celor ce i-ar intreba. Oare se foloseste El de Fiul ea de un instrument care implineste sa slujeasca, sau are rdl de slujitor voilor Celui ceL-a nascut ? Sau, ceea ce e o solutie mai buna si mai adevarata, Tatal a lucrat ca printr-o putere proprie ? Dar aceasta solutie mai buna si mai dreapta ei o parasesc, trecand, nenorocitii, fara judecata peste invatatura legitima, pentru a-I atribui ca are un rol de unealta. Sa stie insa ea, prin aceasta, slava ?i harul ce-L invMuie se i,stovesc in nimic si curg in golul oricarei lipse de insemnfitate. Rolul subordonat indepli- nit de unelte, cugetat in el insusi, nu e nimic. Se da o cinste nurhai celor obisnuiti sa-1 foloseasca spre tot ce voiesc §i-l adapteaza scopuluf urmarit de ei. Aceasta ne-o face cunoscut limpede insasi dumnezeiasca Scriptura. Caci zice Dumnezeu, eviden^iind rolul subordonat de unealta, ca lipsita de suflet : «Mdri-se-va securea fara eel ce : taie cu ea, sau inalta-se-va ferestraul fara eel ce-l trage ?» (Isaia 10, 15). Deci cat pri- veste firea Sa, Cuvantul ar fi cugetat ca nimic, chiar daca e Dumnezeu, daca nu are nici o lucrare a firii, ci se asearnana cu uneltele neinsufle- 262 sfAntul chiril al alexandriei tite, §i e supus voilor Celui ce-L misca. Daca ar avea o astfel de fire (cum aiureaza adversarii), pentru ce ar mai vorbi ca mai presus de dem- nitatea Lui, zicand : «Tatal Meu pdna acum lucreaza si Eu lucrez» (loan 5, 17) ? Si pe langa aceasta, Si-a impodobit El insusrfirea Sa foarte clar si vadit cu cinstiri egale, declarand deschis : «Precurn Tatal scoald mortii si-i face vii, asa si Fiul ii face vii pe cei ce voiestev> (loan 5, 21). Daca n-a fost priceput si strain de toata minciuna si daca n-a avut nici pe limba o lucrare a Sa, ar fi trebuit sa atribuie numai lui Dumnezeu Tatal toate faptele implinite, spunand : «Tatal Meu pana acum lucreaza prin Mine §i in Mine si pe care voieste ii face vii». Dar nu spune aceasta. Dimpotriva, El a atribuit, asa zicand, aparte propriilor Sale puteri ca- pacitatea de-a lucra neimpiedicat cele ce a hotarat sa le faca nu mai putin ca Tatal §i prin aceasta a aratat clar ca iesind din fiin£a lui Dum- nezeu Tatal, si subzistand in mod propriu (ca ipostas), pune in lucrare prin fire o egalitate de pultere §i de valoare in toate cu Tatal. Caci nu ne apar^ine noua datoria sa fixam regulile celor ce ne transcend §i ne depasesc cu totul §i de aceea nu vom zice ca e lipsit de subzisten^a, dupa ratiunea Sa proprie, ci ca e taria ce se reeunoai^te in Dumnezeu, adica Fiul. Ea este vie si subzistenta (enipostaziata), pornind negrait, ca dintr-un izvor, din Tatal propriu, avand cele proprii dumnezeirii, nu ca adaos (surveniite), ci mai degraba fiintial. B. Bine zici. A. De aceea §i dumnezeiescul Moise a zis : «La inceput a jacut Dumnezeu cerul si pamdntul» (Fac. 1, 1). Si nu e stniina de Dumnezeu puterea cea din El si in El, adica Fiul. Aceasta o " ?tia marele David, care a zis : «Cu Cuvdntul Domnului cerurile s-au intdrit si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor» (Ps. 32, 6). Sau, spune-mi, deoarece existenta Lui se cugeta ca un ipostas propriu, Cuvantul iesit din Dumnezeu Tatal si prezent in El nu e altul decat El ? B. E altul, cu siguran^a. Caci subzista in mod distinct, desi este deofiin^a. A. Atunci, daca Tatal este Cel ce a adus la existenta toate §i a fixat cerurile, cum este Cuvanltul lor ? B. Explica-mi aceasta tu insu^i, te rog, caci ard de dorin^a de-a afla. A. Foarte bucuros. Dar tema cere multa patrundere §i finete. Firea dumne'zeirii celei una se cunoa§te de catre noi si de catre sfin^ii ingeri in Treimea Sfanta §i cea deofiinta. Si in ipostasul Lui distinct, Tatal este desavarsjt, de asemenea si Fiul si Sfanltul Duh. Dar voin^a crea- toare a Unuia din cei numi^i, referitoare la orice se spune ca se face, este o lucrare a Lui, dar trece prin toata dumnezeirea §i este rezultatul DESPRE SFANTA THEIME 263 fiintei comune celei mai presus de crea^iune, dar si propriu si potrivit fiecarei Persoane in parte. Deci opera ce se implineste este a firii celei una, dar se face prin trei ipostasuri si e potrivita Fiecaruia' in mod spe- cial, Fiecare fiind desavarsit in Sine. Deci lucreaza Tatal, dar prin Fiul In Duhul. Lucreaza si Fiul, dar cu puterea Tatalui, inteles din El si in El ca subzistenta (ca ipostas) deosebit. Lucreaza si Duhul. Caci Duhul este al Tatalui si al Fiului, lucrator in toate. B. Cele ce ai spus nu sunt intelese de to^i, desi au ca temelie adevarul. A. Sa coboram deci pu^in in acesite afirmatii subtile si sS trecem, de voiesti, la o alta carare, culegand preeizari din v alte ra^ionamente. B. Sa mergem." Te voi urma cu placere. A. Sa presupunem deci ca Fiul nu este taria Tatalui, ci ca, avand si El o putere adaugata Lui prin facere, asemenea creaturilor, a lucrat pe pamant minunile. Explica-mi atunci, cum nu I s-ar adresa reprosul de mincinos in mod foarte cuvenit ? 37r> Astfel El n-a voit sa certe pe leprosul care I-a spus : «Doamne, de voiesti. Tu poti sa ma cureti» ((Matei 8, 2). El a constrans, asa zicand, pe om la o nestiinta si mai mare, fagaduindu-i indata, mai bine-zis, poruncindu-i anticipat implinirea ce- lerii. Caci a zis : «Voiesc, curateste-te» (Matei 8, 2) 376 . Atatia, care-si plerdusera vederea, cand ^au alergat la El si I-au zis : (loan 8, 28)? Daca as fi ajutat sa in^eleg drept acestea, multumirea ce ti-as aduce n-ar fi mica. A. Readu-ti in amin tire cele ce le-am spus adineauri despre Sf anta si cea deofiinta Treime. Caci am spus ca sunt trei ipostasuri distincte si in unire intre ele, ca intr-o unica fire a dumnezeirii si a fiecarui ipostas 377. Numai Cel ce a facut toate din nimic, ca Dumnezeu, le poate ?i elibera de moartea care le nimice?te. Deci Hristos S-a aratat ca e Dumnezeu Creatorul si prin faptul ca S-a faoit M£ntuitorul nostru. DESPRE SFANTA treime 265 in particular. Caci se misca intreaga fiin^a si in mod special prin fiecare. .',... B. Imi aduc aminte. Cum sa nu. A. Deci lucrand cu privire la creatie Dumnezeu Tatal, nu ramane nelucrator Fiul. Nici daca lucreaza Fiul, nu va ramane nelucrator Tatal, daca este un unic Dumnezeu si Creator. Caci fiecare este cugetat si este cu adevarait in celalalt, prin aceeasi fire si f iint.a, desi se cugeta in mod deosebit in subzistente si ipostasuri distincte. B. Drept ai grait. A. Acestea fiind astfel cugetate, asa cum se cuvine, sa observam iconomia exprimata in cele dinainte si sa ne minunam de intelepciunea cuvintelor Mantuitorului. Minunea este totdeauna un mijloc spre cre- dinp si daca minunile urmeaza cuvimtelor, ajung usor la hotararea de-a cugeta drept si cei ce erau foarte inclinati spre apostazie. Si aceasta stiind-o si Hristos Insusi, a grait sutasului, zicand : «Daca nu vedeti semne §i minimi, nu credeft» (loan 4, 48). B. Am inteles ce spui. Caci precum socotesc, vrei sa spui ca Hristos a savarsit minuni pentru a deschide prin aceasta iudeilor o cale care sa-i duca in chip eonvingator si mestesugit la vointa de-a cunoaste ade- varul pe care-1 respingeau prin necredin^a. A. Asta vreau sa spun. M-ai intrecut cu ravna ta. Ce placere sa am un partener atat de. intelept si de capabil sa distinga din trestia mea cantarea armonioasa. Deci, fiindca a savarsit, si inca intr-o zi deSam- bata, una din marile Sale minuni, iudeii s-au repezit cu asprime si mare amenintare. Deschizand impotriva gura fara poarta si neretinuta si ascutindu-si limba spre cuvinte cat mai aspre, credeau ca vorbesc foarte bine si ca II cearta pentru calcarea Legii : «Daca acest om ar fi de la Dumnezeu, n-ar calca Sdmbata» (loan 9, 16). Dar Hristos respingea in- vinuirile, aratand ca Insusi Tatal e lucrator si voie§te sa faca pentru cei din lume ceea ce le este de trebuinta pentru viata, nesovaind din priciha Legii. De aceea a zis : «Tatal Meu pdna acum lucreaza si Eu lucrez» (loan 5, 17). Iar ca este o singura vointa si o singura putere lucratoare in toate cate se fac, a Lui si a Tatalui, a dat asigurarea, adau- gand : «Amin, amin zic voud, nu poate Fiul sa facd de la Sine nimic, daqp, nu vede pe Tatal Sdu facdnd» (loan 5, 19). Si prezinta mai in- grosat decat trebuie despre simplitatea si transcendenta dumnezeiasca, dat fiind ca nu se pot explica altfel cele mai presus de graiul nostru 378 . Deci in zadar ne silim sa le intelegem in mod sub^ire si materialist si 378. S-ar putea pune intrebarea : de ce n-a dat Hristos mai multe si mai adecvate cunostinte despre continutul infinit al vietii Sfintei Treimi ? Se raspunde aici ca cuvintele omenesti, folosindu-se de organele trupesti si de imaginile lumii 266 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIE1 nu cum se cuvine firii dumnezeiesti, si mai presus de intelegere : «CS:ci cele ce vede pe Total fdcdndu-le, acestea le face si Fiul asemenea» (loan 5, 19) 379 . Dar n-ar fi fost adevarat sa se spuria ca daca ar fi fost lipsit de puterea de-a cunoaste firea Sa, ar fi spus mai clar si mai potrivit ca nu poate face nimic daca nu ia putere de la Tatal ? Dar fiindca Se stia egal in lucrare si in putere, a aratat ca avand una si aceeasi fiin^a si El, se poate referi si El, ca Acela, la cele de facut ; El Se refera la ele ca Cel ce L-a nascut cu aceeasi vointa si are o identitate a lucrarii si o identitate de vointa fat_a de toate, fiind impreuna legat, asa zicand,. prin anumite legi comune ale dumnezeirii. Spusa Lui ca <;Fiul nu poate», nu indica, desigur, o slabiciune. Ea inseamna staruin^a neschimbata a firii in cele in care este statornica si fixata, precum ar zice cineva : Dumnezeu nu poate pacatui. E cum ar spune si lumina : Nu pot sa nu fiu lumina. La fel focul si apa, daca ar avea glas, ar striga : ■Nu putem sa nu fim foe si apa. Deci deoarece acesti atotindrazneti criticau minunile ce intreceau toata admirat^ia, i-a departat de la jigni- rea ce I-o aduceau, atribuind numai Tatalui lucrarea acestor minuni 38 °. < De la Mine nu fac nimic. Tatal, Care ramane in Mine, face lucrarile» (loan 14, 10). Caci Tatal lucreaza prin Fiul si nu ar face niciodata ceVa fara taria aflata in El, adica fara Cuvantul aratat §i existent din El §i in El. De aceea a si spus Fiul Insusi : «De nu fac lucrarile Tatalui Meu, nu credeti in Mine. lar de le fac, -chiar daca nu credeti in Mine, credeti in lucr&rile Mele» (loan 10, 37 — 38). Aceasta o spune, socotesc, spre a arata prin toate deplina egalitate in putere, ca semn al deofiintimii cu El. A patra obiecfie : Hristos Se inchina Tatalui §i-Si recunoa§te ne§tiin^a B. Nu am nimic de criticat in cele spuse atat de drept. Totusi, as dori, daca admiti, sa mai adaug un scurt cuvant. Sau poaite ma soco- testi rau educat, doritor de-a te impovara si tulbura si in alt fel ? A. Deloc, iubitule. Ravna e mai buna ca sovaiala si e o cinste sa contribui la apararea slavei Mantuitorului, cand cineva o defaimeaza. B. Cel crezut de voi ca este deofiinp si egal lucrator cu Tatal, se inchina cu noi, zic ei. Caci vorbind femeii samarinence, zice : «Voi materiale, nu pot reda In mod adecvat spiritualitatea $i ' bogatia nemarginita a acelei vieti. Pe de alta parte, Evangheli?tii 511 Apostolii n-au putut reda toate cate le-a spus Hristos (loan 21, 25). 379. Chiar cele ce le face Fiul sunt greu de patruns si de x inteles de noi. Dar si cele spuse de El sunt nesfSrsite in intelesurile lcr. 380. Pentrii c3 dusmanii lui Hristos afirmau ca face minunile prin Beelzebul, El le spune ca nu face decat ceea ce vede pe TatSl facand. DT-STRE SFANTA TREIME 267 va inchinati caruia nu stiti. Noi ne inchinam Cdruia stim, pentru ca mdntuirea din Iuda este» (loan 4, 22). Dar voi, bravilor, zic ei, eel ce se numara intre eel ce se inchina, cum ar mai avea slava deofiintimii si cum s-ar afla la egalitate cu Tatal eel inchinat, desi in alt mod e vazut cedand Tatalui superioritatea in fire ? Caci a zis : «Iar despre ziua si despre ceasul acela — se in^eleg cele din urma — nimenea vu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Total* (Marcu 13, 32). A. Un inchinator in loc de Dumnezeu, la f el cu cei f acu^i prin El, si un nestiutor al gandului lui Dumnezeu despre sfarsit, asa ne este aratat in chip mestesugit si necugetat Fiul. Dar oare e in aceasta ceva de ras si asemenea cu comediile din teatru ? Prin astfel' de bufonerii si ra^ionamente omene§ti coboara pana la ultima treapta a nestiin^ei, afundandu-si mintea ca intr-un noroi, departand-o de cunostinta prea bine mirositoare a sfintelor dogme. Caci iata ceea ce, dupa cum pare, au uitat cu totul, desi le-a sunat de multe ori in urechi de catre noi si de catre Scriptura de Dumnezeu insuflata : ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu si in chipul si egalitatea Tatalui, S-a aratat ca noi nu numai in chipul trupului, ci si in cele proprii (daca nu trebuie folosit un alt euvant) umanitatii. Deci este propriu umanitayi unita cu Dumnezeu si sr.pusa jugului robiei si deci si ascultarii, inchinarea, si pe langa aceasta, recunoasterea vointei si gandirii lui Dumnezeu : «Caci cine a cunoscut ydndul Domnului, sail cine s-a facut sfetnicul Lui ?» (Rom. 11, 34 ; Isaia 40, 13). Si precum fiind Cuvantul eare S-a aratat ca noi, socotesc ca ei nu vor zice ca S-a clatinat in existenta Sa de Cuvant, prefacandu-Se in trupul luat din pamant, la fel, desi a asumat omenescul . si 1-a facut propriu, nimic nu ne impiedica de-a cugeta si afirma ca a purtat in virfcutea iconomiei impreuna cu umanitatea cele ale ei 381 . Aceasta a cerut-o si intelesul desertarii (chenozei).Daca n-o admit aceasta, sau se dezbraca pe fata Cuvantul de trup si de cele ale Lui si se desfiin^eaza pr : n aceasta intreaga iconomie, pentru a vedea pe Fiul in mod curat ca Dumnezeu, sau daca se tern de aceasta, ca de impietate demna de respins, pentru ce se rusineaza ei de limitarile umanitatii si s-au hotarat sa, critice cele cuviincioase, cu atat mai mult cele cuvenite iconomiei cu 381. Dumnezeirea CuvSntului nu s-a alterat primind El trupul, sau nu s-a pre- facut in trap. Dar nici n-a rafnas Cuvantul dumnezeiesc strain de umanitatea asu- mata. Ci a trait toate ale ei, afara de pacat. A trait cele omenesti, fara sa Jnceteze a fi Dumnezeu. Ipostasul dumnezeiesc lnsu$i a trait cele omenesti fara sa tnceteze a fi Dumnezeu. Aceasta e adevarata inaUare a omenescului si adevarata pogorare la cele omenesti a lui Dumnezeu prin Fiul Sau. In aceasta- se arata iubirea ade- vSrata intre Dumnezeu si om, care nu preface pe unul in altul. Dumnezeu trSieste «iconomic» cele omenesti, faeute proprii ale Lui, pentru a le inalta ; le face mijloc al faptelor Sale dumnezeiesti, le umple de puterea si curatia dumnezeiascS, fara sa le anuleze. Omenescul e facut capabil de-a fi instrument al dumnezeirii. 268 sfAntul, chiril al Alexandriei trupul ? 382 Deci n-ar avea decat sa cugete cu Intelepciune ca, fiind Dumnezeu prin fire si aratandu-Se din Dumnezeu, Isi face proprii cele omenesti si faeandu-Se astfel om, are cinstea si slava cuvenite dum- nezeirii ca proprii. Si asa I se aduce inchinare nu numai pe pamant, ci si in ceruri, desi ca om si iudeu n-a dispre^uit datoria de-a Se inchina pentru smerirea Sa 383 . Caci zice : «Cdnd aduce in lume pe Cel Intdi Nascut, zice: Sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu* (Evr. 1, 6). Dar daca ei sus^in ca Cuvantul iesit din Dumnezeu este Cel ce S-a nascut din samanfct lui Avraam, aiurim spunand ca se numeste iudeu si inchinator ? Iar daca au trecut de marginile extreme ale nebuniei, cugetand despre noi asa — si dovada e ca s-au hotarat pentru aceasta — afirmarid ca numai atunci cand El a asumat saman^a lui Avraam si S-a nascut din radacina lui Iesei, cugetau ca S-a nascut iudeu si a devenit inchinator ca om, atunci de oe n-ar inlatura ca desarta taina iconomiei cu trupul si n-ar arunca cu impietate asupra insesi f irii Cuvantului si a Celui deofiinta cu Tatal trebuinta de-a se inchina — gol si dezvelit ? Si cum nu s-ar in^elege astfel ca asemenea cu noi, sau dintre noi, care daca s-ar hotari sa se inchine, nimenea nu i-ar reprosa nimic, ci, dim- potriva, i-ar socoti aceasta ca motiv de lauda si ca pricina de toata bucuria ? Dar nu s-a scris despre El ca S-a pogorat asumand umanitatea dedesubtul firii superioare, adica a celei ingeresti, si ca poate fi cugetat astfel inferior stralucirii lor ? B. E adevarat. Caci a zis Pavel : «lar pe Cel ce scurta vreme a fost pus mai prejos de ingeri, pe lisus, ll vedem incununat cu slava si cu cinste pentru patima mortii» (Evr. 2, 9). A. Atunci spune-mi ce au invatat cei ce avand o fire superioara si locuiesc in cetatea de sus si se bucura de cunostinta neratacita si cu totul fara greseala despre Dumnezeu, L^au socotit vrednic de inchinare pe Cel aflat intr-o fire inferioara si intr^o slava mai mica decat cea aflata in ei ? Explica-mi aceasta, prietene. B. Dar si aceasta se cuvine sa o faci tu. 382. Daca adversarii nu admit ca Insu?i Dumnezeu poate tr5i cele omene^ti fara sa Se schimbe, de ce nu se hotarasc pentru una din cele doua alternative : sau sa nege intruparea Fiului ' lui Dumnezeu, sau sa nu critice faptul ca El Si-a putut tnsusi trairea celpr omenesti? In ambele cazufi neaga iconomia in intru- parea si lucrarea lui Dumnezeu prin cele omenesti pentru mantuirea oamenilor. 383. Neincetand sa fie Dumnezeu, dar traind si cele omenesti — desigur spre a le inalta din departarea de Dumnezeu — , Lui I se cuvine, ca Dumnezeu, si inchinarea, dar §i sa Se inchine ca traitor al celor omenesti, pentru a arata ce trebuie sa faca omul restaurat in legatui'a cu Dumnezeu. Daca adversarii nu cu- nosc pe Dumnezeu decat fie ca neintrupat, fie ca prefScut total in om (in sens panteist), ei n-ar trebui sa stie decat fie de inchinarea ce I se aduce oa Dumnezeu, tie de inchinarea ce-o aduce El ca om lui Dumnezeu, nu pe amandoua. Chiar aducand El Insusi ca om inchinare Siesi ca lui Dumnezeu, uneste la Sine dum- nezeirea si umanitatea Sa. DESPRE SFANTA TREIME , 269 A. Ei bine, daca Acelasi este si mai mic si inoomparabil superior, vom atribui cu dreapta judecata umanitatii locul mai mic ce i se cu- vine ca inferioara — caci firea omeneasca e foarte departe de cea a ingerilor — , iar dumnezeirii mai presus de toate ii revine superioritatea si supremafta peste cele create si care se afla mai presus prin fiinta de orice fiinta rationala si de tot numele 384 . Daca deci Cuvantul, chiar fara trup si inca neincadrat intr-ale noastre, S-ar afla intre cele mai prejos de noi si de ingeri, ar fi mai mic decat creaturiie Sale si pe langa aceasta un inchinator, fara ca ratiunea noastra sa-L poata apara si justifica ? Iar daca a spunc si a cugeta. aceasta este un lucru necredincios si cu totul gresit, ci e mai mic pentru ca e om, urmeaza sa cugetam si aceasta : e inchinator pentru ca e om, desi, fiind Dumnezeu prin fire si egal cu Tatal, e inchinat de toti. De fapt a spus Dumnezeu printr-unul din prooroci : «Sunt viu Eu, zice Domnul, pentru ca Mie Mi se va pleca tot genunchiul si toatd limba se va marturisi» (Rom. 14, 11 ; Isaia 48, 18 ; 45, 23). Dumnezeiescul Pavel a vazut foarte bine pe Fiul deofiinta cu Tatal si L-a stiut ca Cel nascut este intru slava Celui ce L-a nascut. De aceea zice : «tntru numele lui Iisus Hristos tot genunchiul se va pleca, al celor ceresti si pamantesti si al celor de dedesubt si toatd limba va marturisi ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu TataU (Filip. 2, 10—11). B. Da, zic ei, vom afla pe Fiul ce va fi impreuna inchinat cu Ta- tal, dar si inchinandu-Se, fiindca a fost cinstit, si nu in ne^tiin^a, despre cine este dupa fiinta : El are o fire superioara celor create, dar nu este in cele ce este Tatal 385 . A. Asadar, Fiul a dobandit, ca un dar si ea o rasplata a virtutii, slava dumnezeirii si trebuin^a de a I se aduce inchinare. Nu e un pri- vilegiu al firii proprii, ci I s-a daruit prin simpla si unica voin^a a Tatalui ? B. Asa socotesc si spun aceia. A. Atunci unde si cum a consimtit Tatal sa I se arate Fiului in- chinarea ? Nu vor zice ca hotararea lor de a-L slavi a fost urmarea po- runcii lui Dumnezeu Tatal ? B. Tatal, zic ei, a poruncit sfintilor ingeri sa se inchine Fiului. Caci ce altceva ar insemna : «Cdnd a adus pe Intdiul Nascut in lume, a zis : Si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezew> (Evr. 1, 6) ? 384. Firea dumnezeiasca este mai presus, in mod fiintial mai presus nu numai de orice existenta nerationala, ci si de orice existenja rationala, cugetatoare. 385. Arienii ll socoteau pe Hristos superior creaturilor de rand, dar totusi o creatura, sau prima creatura, deci nu de fiinta dumnezeiasca. 270 SFANTUL CHIEUL AL ALEXANDRIE1 A. Asadar, aeestia au recunoscut formal ca Tatal a poruncit sa se aduca inchinare Fiului. Dar cum vor refuza, zicand ca : adaugand titlul de Intaiul Nascut Celui de Unul Nascut, in func^ie de umanitatea Lui, nu s-a introdus in mod necesar si ideea ca slava e ceva adaugat ? Insa spune-mi : cand a devenit El Intaiul Nascut, daca nu cand S-a facut Unul intre multi. frati ? Caci daca era de un neam cu noi si frate dupa fire si inainte de trup, de ce nu se spune ca aceasta situatie era de la inceput, ci s-a produs in timpurile din urma ?. Cum s-ar cugeta asezat printre creaturi Unul Nascut ? Dar nu e nici o indoiala, ci e mai de- graba un adevar sigur, ca S-a aratat in timpurile din urma ca om si de aceea Intaiul Nascut, ca atare, are si o slava adaosa si dreptul unei inchinari adaugate. Jar daca ei nu socotesc ca este asa, speculafia ne- cesara pro venita . din aceasta II va intoarce spre rationamente urate si stupide. Socotesc ca El putea spune atunci cuiva : fiindca S-a facut om §i de aceea Intaiul Nascut, a dait ocazia trebuin^ei de-a fi inchinat, doci cand S-a umilit (desertat), sau.timpul umilirii (desertarii) fara timpul slavirii adevarate. Deci inainte de intrupare S-a aflat intr-o stare in- ferioara §i lipsita de slava, de?i era in chipul si egalitatea Tatalui precum s-a scris, din care S-a pogorat la firea inferioara, adica la cea omeneasca. Dar daca era inainte lipsit de slava si departe de calitatea de-a fi inchinat, ce stiau Serafimii care erau imprejurul Fiului ce sedea pe tronul dumnezeirii sa-L laude in cantari si doxologii, numindu-L Domnul Savaot, spunand ca e plin cerul si pamantul de slava Lui (Isaia 6, 1 — 3) ? De ce slava era plin cerul daca a primit sa fie inchinat im- preuna cu Tatal de abia cand S-a facut ca noi ? Dar asculta pe inteleptul Ezdra scriind : «Tot pamantul cheama adevarul si cerul il binecuvdn- teaza si toate lucrurile se elatino. si tremura* (III Ezdra 4, 36). Iar feri- ciitul David striga clar despre Dumnezeu care stapaneste peste toate : «Cel ce priveste la pdmdnt si-l face sd tremure» (Ps. 103, 32). Deci Cel ce inainte de intrupare si de-a Se numi Intaiul Nascut era impodobit cu maririle Tatalui, cum ar putea fi vazut intr-o stare inferioara celei in care Se afla Tatal ? B. Cand S-a facut Intaiul Nascut, atunci S-a si adus inchinare dupa porunca. Dar nu este acesta un dar facut de Tatal ? A. Dar nu trebuie examinat numai daca acesta este simplu un dar, ci si cand s-a facut el. B. Desigur, cand Fiul a devenit si Intaiul Nascut. A. Deci, nu cand S-a pogorat la fratietatea cu noi ? Caci aceasta socotesc ca o arata termenul de Intaiul Nascut. B. Asa zic si eu. DESPRE SFANTA TEEIME 271 A. Atunci se cuvine firii omenesti, in^eleasa in ea insasi, sa fie- asa, sa i se aduca inchinare, asa cum este, cum trebuie sa I se aduca Celui ce este prin calitate si masura Dumnezeu ? B. Nu, deloc. A. Ai dreptate, prietene. Numai firii care impara^este peste toate i se cuyin cele proprii ei 386 . Deci numai cand Fiul S-a . pogorat din inah;imile Sale si nu rapire a socotit a fi, deopotriva fiind Dumnezeu, insusindu-Si chipul de rob prin fire si trebuinta de-a Se inchina, S-a inchinat cu noi 387 . Dar ar fi un f apt cu totul de neacceptat si strain de ratiunea cuvenita a nu fi vazut stralucind de slava Tatalui pe Fiul iesit din El, chiar daca a venit in trup. Caci prin iluminarea Duhului, Cerul, adica rnultimea sfinftlor ingeri, este rnitiat in taina Lui. Si fiindu-le infatisat ca Intaiul Nascut intre mul^i frati §i impreuna Sezator pe tron cu Tatal-, li s-a poruncit sa I se inchine. Nu pentru ca Tatal II ridica atunci la primele aratari ale acestei slave, nici pentru ca li acorda atunci pentru prima oara favoarea neobisnuita de-a I se aduce inchinare, ci pentru ca li-L arata pe Cel dintotdeauna si de la inceput inchinat de ei, vrednic de inchinare chiar venit in trup. A$adar (caci re- aduc iarasi cuvantul la inceput), S-a inchinat Fiul cand S-a aratat si ca Intaiul Nascut in chipul robiei, din ceea ce se poate cunoaste demnitatea stralucitoare a transcenden^ei Lui dupa fire. Caci daca Celui venit in chipul de rob li revine puterea de-a Se inchina, careia dintre creaturi nU-i va fi clara frumusetea Lui dinainte de intrupare ? 388 Iar vorbind de trebuinta ce-o aveau si Cerurile insele de initiere prin Duhul Sfant, nu iignim firea sfintilor ingeri, ci folosim acest citat, urmand dumnezeie§ti- lor Scripturi. Despre aceasta ne asigura Pavel, scriind : «Ca sa se faca acum cunoscutd tncepatoriilor si Stapdniilor intru cele ceresti prin Bi- serica intelepciunea cea de multe jeluri a lui -Dumnezeu, dupd hota- rdrea cea din veci, pe care a implinit-o in Hristos lisus, Domnul nos- tru» (Efes. 3, 10 — 11). Pe langa aceasta spune si dumnezeiescul Psal- mist : «Ridicati, cdpetenii, portile, ridica\i-vd voi, porft vesnice, si va 386. Numai firii care nu e supusa nici unei puteri superioare, ci are putere peste toate prin faptul ca le-a creat si le sustine prin legile imprimate lor si prin puterea ei, i se cuvine toata inchinarea. 387. E propriu firii create sa fie roaba si sa se inchine, avSnd toate de la Dumnezeu. DacS nu o face, suporta grele urmari. De aceea Fiul $i-a asumat firea noastra acceptand calitatea ei normala de roaba si inchinatoare lui Dumnezeu. Prin aceasta se deschide darurilor lui Dumnezeu si fericirii aduse de ele. §i ni le comunicS si noua, daca ne unim cu El in aceasta stare. 388. Cum se explicS faptul ca numai Hristos ca om S-a putut inchina Tatalui, daca nu faptului ca El nu era un om de rand, ei era si Fiul lui Dumnezeu care cunostea pe Tatal ? El stia ca, fiind Dumnezeu intrupat, e si om care se cu- vine ca atare sa Se inchine lui Dumnezeu Tatal, sau chiar Siesi oa ipostas dumne- zeiesc, purtator al firii omenesti. Dar vor simti in aceasta si cei apropiati de El, ca este Unul care cunoaste pe Dumnezeu Tatal, cum nu-L cunqsc oamenii de rand. 272 SFANTUL CHERIL AL ALEXANDRIEI intra Impdratul maririi. Cine este acesta, Imparatul maririi? Dornnul Puterilor, acesta este Imparatul maririi» (Ps. 23, 9 — 10). Cand Hris- tos a inviat, dupa ce a golit iadul si a biruit moartea, in momentul cand Se inalta spre cele de sus si Se intorcea la Tatal din oeruri, Duhul po- runci sa I se deschida cat mai repede portile cerurilor si le arata Pute- rilor de sus pe Dumnezeu aparut in trup, zicand : «Domnul Puterilor, El este Imparatul maririi» (Ps. 23, 10). B. Intelegem deci ca El S-a inchinat ca Dumnezeu, desi era Dum- nezeu prin fire. Apoi tu vei spune, precum socotesc, ca, daca hotaram sa cugetam cele cuvenite, vom ' referi si spusa ca nu cunostea ziua §i ceasul acela, la masurile umanitatii. A. Tu stii ca asa voi spune, fara nici o ezitare. Caci o multime de motive bine intemeiate ne indeamna si ne spun sa inaintam, ca pe un drum lipsit de piedici si bun de umblat, spre aceasta opinie. Caci nu poate fi nici o nepatrivire intre conditia umilintei (desertarii) acceptate si intre nestiin^a, fara ca aceasta sa insemne o micsorare proprie a firii Cuvantului, in^eles ca Cuvantul si Intelepciunea lui Dumnezeu. Sau nu-ti pare aceasta o inteleapta vedere a acestui fapt ? B. Da, sunt in totul de apord. A. Caci ce flecareala tesuta cu viclenie ne-ar putea face sa gandim si sa spunem" ca Unul Nascut a ignorat ceva din cele ascunse ale lui Dumnezeu, daca este, dupa Scripturi, cu adevarat Intelepciunea si Sfatul Tatalui? B. Nimenea nu s-ar putea lasa convins, daca are cu adevarat minte.' A. Nu ne-ar fi mintit, iubitule, nici inteleptul Pavel, scriind : «Pre- cum nu stie omul cele ale omului, decdt duhul omului, asa nici ale lui Dumnezeu nu le stie decdt Duhul lui Dumnezeu» (I Cor. 2, 11). B. E cu totul asa. A. Cunoaste deci Duhul lui Dumnezeu cele din El si nu-I este Lui nimic ascuns si nevadit ? .B. Cunoaste, cum sa nu ? A. Daca deci Duhul Tatalui este propriu si Fiului, cum n-ar cu- noaste Acesta ceva, din cele ascunse in Dumnezeu, avand El propriu pe Duhul, Care toate le stie cele din Tatal, desi II aud zicand clar Sfintilor Apostoli : «lncd multe am sd vd spun, dar nu le puteti purta acum. Dar cand va veni Acela, Duhul adevdrului, vd va cdlduzi pe voi la tot ade- vdrul. Caci nu va grdi de la Sine, ci cdte va auzi va grdi si cele viitoare va vesti voud. Acela pe Mine Ma va prosldvi, caci dintr-al Meu va lua si va vesti voud» (loan 16, 12 — 13). Oare nu-ti este clar cuvantul spus tie ? §i observa oa L-a numit pe Mangaietorul Duhul adevarului, dar a B2srRE SFANTA TREIME 273 mai spus ca purcede din Tatal, aratand ca toate cele ale Tatalui sunt ale Lui 389 . B. Foarte bine ai spus. A. Ceea ce arata mai ales si cu adevarat ridicolul parerii adversari- lor si trebuinta cuvenita de-a o respinge, este socotinta ca Cuvantul Cel Nascut din Dumnezeu Tatal, stralucirea ce lumineaza din El, chipul Lui, pecetea stralucirii, a ipostasului Lui (Evr. 1, 3), Cel egal cu slava si impreuna Sezator pe tron cu Tatal, Cel «in Care sunt toate comorile ascunse ale intelepciunii si ale cunostinteby, precum s-a scris-(Col. 2, 3), ignora un lucru atat de mic 390 ! Ce renume de prostie nu le poate aduce pe drept cuvant aceasta ? B. De fapt, foarte mare. A. Dar socotesc ca nici Tatal nu-Si salveaza slava proprie, daca Sfatul si Intelepciunea Lui ignora ceva cu adevarat. B. Sunt de acord : tot ce poate sa stie cineva, nu va sti sigur fara Sfatul si Intelepciunea Lui. A. Foarte bine, iubitule. Nu trebuie sa cugete altfel, decat asa, aparatorii adevarului. Lasand deci ocupa£a cu teorii zadarnice si pre- lungite, sa trecem la punctul urmator. Era obiceiul Mantuitorului Hristos sa lucreze cu Sfintii Sai Uoenici astfel : de intrebau ceva care parea ca merita sa cunoasca, dar care nu cerea o cercetare prea dezvoltata, le daruia o explicare exacta, dar cat mai" scurta. Dar daca voiau sa cunoasca in grad mai mare ceea ce intrecea capacitatea lor, ii aducea la liniste si-i convingea sa se hotarasca sa se ocupe cu lucruri mai convenabile sj 389. Duhul este ?i al Fiului, dar purcede numai din Tatal. Tatal e unica origine in Dumnezeu. A?a este suprema origine. Nu imparte caracterul de origine cu Fiul. El naste pe Fiul si revarsa peste Fiul toata iubirea Lui personificata in Duhul. Fiul trimite pe Duhul venind in El ca iubire de la Tatal. Traieste si El pe Duhul ca iubire, dar ca iubire .venita de la Tatal si umplandu-L de iubirea fata de Tatal. Tatal nu purce"de pe Duhul fara sa-L indrepte spre Fiul, dar nici Fiul nu purcede impreuna cu Tatal pe Duhul. Tatai nasc&nd pe Fiul, trimite spre El pe Duhul ca iubire continui si-L face pe Fiul s8-L simta in mod nemarginit pe Tatal ca Tata si pe Sine sa Se simta ca Fiu. Duhul lumineaza din Fiul ca- iubire ce raspunde iubirii Tatalui. Tatal purcede pe Duhul spre Fiul si vede pe Fiul in Duhul, sau in lumina iubirii de Fiu. Duhul purees din Tatai strabate «prin Fiul» si nu merge mai departe nefacand pe Fiul sa-L trimita mai departe, sau sa faca sa apara prin Duhul alta Persoana. In Duhul se inchide Treimea in infinitatea ei, Duhul face pe Fiul intors spre Tatal. Sf. Maxim, explicSnd cuvantul Sf. Grigorie Teologul, spune : «De aceea unimea miscandu-se de la obarsie la doime, se opreste in Treime, din pricina desavar^irii» (Cuv. I despre Fiul si Cuv. teol. Ill despre pace). ?i in ait loc zice : «Unimea e cu adevarat unime, pentru c8 nu e izvor al celor de dupa ea... Si Treimea este cu adevarat Treime, neintregindu-se dintr-un num3r desf&cut... ca s3 sufere impartire» (Ambigua, trad. rom. p. 46 — 17). Treimea e iubire des3var- sita, pentru c3 nu e o singura Persoana, dar nici un numar de persoane orientate mereu spre altele, ci doua Persoane' intoarse una spre alta prin a treia. Dar cand se vorbeste despre relatia cu lumea aceasta, se spune de Fiul ca lucreaza «prin Duhul», pentru ca nu le face pe acelea deofiinta cu Treimea. 390. Ziua si ceasul sf4r$itului. 18 — Sffintul Chiril al Alexandrlel 274 v SFANTUL chiril al alexandriei sa f aca cele ce ii vor ajuta sa fie mai in^elegatori si sa castige o mai mare stralucire de la Dumnezeu prin savarsirea oelor bune. Deci cand ii vedea porniti, nu stiu de ce, sa puna initrebari pentru a afla ceea ce intrecea capacitatea lor, ii convingea sa se lini§teasca, potolindu-i prin rationamente constringatoare : spunandu-Ie ca Tatal nu le-a descoperit nici ingerilor, si ca nu le-a facut cunoscute, nici un raspuns ; ca pe Duhul nu erau in stare sa-L cunoasca, deplin decat prin Fiul Insusi, pentru ca El nu era numai un om simplu §i ca ei de pe pamant, ci ca era prin fire Dumnezeu (Mareu 13, 32) m . Iar pe cei stapani^i de dorinta staruitoare de-a cunoaste (ziua sfasitului), ii inva^a zicand : «Nu este al vostru sa cunoasteti anii squ vremile pe care Total le-a pus in stapdnire Lui, ci veti lua putere, venind Duhul Sfdnt peste voi, si veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea §i Samaria si pdna. la marginea pamdntu- lui» (Fapte 1, 7 — 8). Vezi cum le porunceste sa nu se ocupe cu cele mai presus de ei, ci ii stramuta, asa zicand, spre cele ce le sunt sub puterea mintii §i potrivite trebuin^ei lor ? Aceslta era modul obi§nuit de com- portare al Lui. De aceea dumnezeie^tii ucenici I-au adus pe orbul din , nastere cand a iesit din pridvoarele templului si urmand parerilor iudaice, au facut din bolnav un prilej de-a invata ceva $i L-au intrebat : «tnvatatorule, cine a pdcdtuit : acesta sou parintii lui, ca sd se nascd orb ?>\ (loan 9, 2). §i fiindca erau copies^ de judecatile lui Dumnezeu §i le era cu neputinta ca oameni sa cunoasca ceea ce depa§ea in^ele- gerea lor, venind la El, L-au rugat sa le. expliee ceea ce intrecea pu- terea lor. Iar El i-a facut inca o data sa cugete la ceea ce le era mai familiar, atragandu-i de la voin^a unei cunoa§teri care e deasupra omului §i lasand curiozitatea sa'se intereseze mai departe de facerea celor bune. Astfel a zis : «Nici acesta n-a pdcdtuit, nici parintii lui, ci ca sd se arate lucrdrile lui Dumnezeu in el. Noi trebuie sd jacem lucrd- rile Celui ce ne-a trimis pe noi pdna este ziua. Cdci vine noaptea, cand nimenea nu poate lucra» (loan 9, 3 — 4). Auzi cum inlaturand parerea lor ca gre§ita §1 potrivita cu ne:$tiim)a iudeilor, le porunceste sa f aca mai degraba binele care intrece intelegerea oamenilor, acordand numai firii dumnezeiesti si numai ei, prin ea insa§i, cunoasterea celor ce trebuie implinite ? B. Bine zici. A. Deci cugetand drept, nu vom vedea chestiunea rezolvata altfel, decat in sensul ca, desi se spune ca ignora ceva ca §i noi dupa umanitate, dar fiind Dumnezeu, Fiul stie toate ale Tatalui, prin Care si cu Care fie slava lui Dumnezeu Tatal si a Sfantului Duh in vecii vecilor. Amin. 391. Pentru astfel de oameni era prea greu sa tnteleaga exact motivele pentru care sfarsitul ar fi fost in cutare zi si cutare ceas. Trebuia sS vina peste ei Duhul, ca s3 InteleagS fntruclttva aceasta. CUVANTUL VII Despre Sfantul Duh : El este Dumnezeu §i din Dumnezeu dupa fire. Pozifia adversarilor : Sfantul Duh nu e Dumnezeu A. «Roada ostenelilor bune este slavita» (Int. Sol. 3, 15), a declarat unul dintre intelepti. El a laudat, s-ar putea spune, pe cei obisnufyi cu iubirea muncii. Vei refuza adevarul cuvantului sau il vei aplauda cu laude ca bun si drept ? Caci apartine sfinftlor sa stie sa sufere cu rab- dare. Nu e asa, Ermia ? B. Asa este. A. Vino deci sa ne ocupam cu ultima tema a ostenelii noasire, in- cingandu-ne mijlocul cu ravna cea mai deplina, imbracandu-ne pieptul cu pavaza drepta^ii. $i luand sabia cea mai ascu^ita a Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu, si coiful credintei, prsecum s-a scris (Efes. Q, 15 — 17), sa ne impotrivim cu barbate nalucirilor eretice. Caci ei isi aseut mintea si limba nerusinaita pentru a in jura pe Duhul dumnezeiesc si pentru a lua in stapanire mintea celor slabi, despar^indu-i de cu- nojjftinta neratacita si adevarata si aruneandu-se in gropile pieirii, var- sand in ei veninul nepriceperii lor, desi Legea porunceste prin gura lui Moise : «Un om care va lovi orice om si-l va omori, cu moartea sa se omoarev (Lev. 24, 17). Iar Hristos a spus limpede si deschis : «Cel ce va sminti pe vreunul din acestia mici, care cred in Mine, mai de folos i-ar fi sa i se atdrne de gat o piatra de moara si sa fie inecat in addncul marii» (Matei 18, 6). B. Osanda unor'asitfel de oameni e foarte mare si zdrobitoare. Ne- norocind pe fratii lor si ranind constiinta lor cea slaba, pacatuiesc im- potriva lui Hristos. Dar care e ra^iunea lor ? A. Fapta lor e lipsita de ra^iune, chiar daca declara opinie §i ratiune ceea ce s-au hotarat sa cugete, raspunzand foarte bucurOs intre- barii tale. Unii insusindu-si o indrazneala neinfranata si folosindu-se de o nerusinare goala spun ca Duhul lui Dumnezeu este creat si facut. Al^ii, sus^inandu-si oarecum grosimea defaimarii, se rusineaza cu drep- tate de aceasta parere si, cizeland intr-o ratacire mai fina cuvantul despre El, spun ca nu e Dumnezeu, dar, coborandu-L prosteste sub fiin^a cea mai inalta, cred ca e ceva de o specie unica, sau II inchid intr-o fire 276 SFANTUL chibil, al alexandriei proprie si intermediara, care nu are lnalftmea suprema, dar depaseste mult §i masura creaturii. B. Si ce ar fi o astfel de fire, care nu e nici Dumnezeu nici crea- lura ? Caci dupa parerea mea, nu e nimic la mijloc. Caci este o unica diferent^a extrema care separa pe Dumnezeu si creatura prin fire si nimic altceva. Ded printre cele crezute ea exista, nu se pot observa decat acesfcea singure. Sau cugeti tu ca e ceva dincolo de acestea ? A. Nu se poate, prietene. Caci toate s-au facut prin Fiul, spune Scriptura de Dumnezeu insuflata (loan 1, 3). Deci daca vreuna dintre cele ce sunt s-ar desparft de toate celelalte prin fire, ar scapa si de umilinta de-a fi fost f acuta §i astfel prin superioritatea firii Sale s-ar recunoa§te ca e Dumnezeu. Dar nu s-ar departa de adevar nici af ir- rriarea contrara. Gael daca nu e Dumnezeu dupa fire, va fi desigur intre cele f acute m . Deci sau sa inal^e pe dumnezeiescul §i Sfantul Duh si sa-L marturiseasca nelegat fiintial de create, sau, coborandu-L de pe tronul suprem si dintre cele mai inalte, sa-L socoteasca intre cele facute. Nici un 10c sau; nici o ratiune a altei firi nu se poate intercala intre ele, pu'tarid nega rudenia cu amandoua 39;! . Caci a declara pe Duhul de o specie unica si a socoti ca se poate uni cu aceasta o slava a Lui, cum n-ar fi o afirmat,ie goala de continut, desi sunt, dupa noi, atat de multe lucruri, chiar printre creaturi, care nu sunt unice in specia lor? Caci unu este soarele, si una luna ; nu este alt pamant decat eel oe este. Una e si firea apelor, suferindu-si firea proprie, chiar daca pare sa se schimbe in calitatile ei. Ar putea fi socottyi deci unii stapani^i de prostie si de copilarie, daca i§i inchipuie ca pot impodobi pe Duhul Sfant ou cinstiri infinite, produse de naluciri atat de red, indrazhind totusj.sa-L inchida in masurile creaftei, . nedesfacut si nedespar^it de ea printr-o inal^ime incomparabila, ca si Tatal si, ca si Fiul, d redus la o fire coborata si supusa., dar incapabila sa-si gaseasca un loc printre existence. B. Ce vom. face deci de vor zice : unde S-a numit Duhul Sfant Dumnezeu? 392. Intre f5cut si nefacut, nu poate fi ceva la mijloc. Daca e facut, nu e Dumnezeu. Daca e nefacut, e Dumnezeu. Nu se poate sccoti ceva amestecat. Aceasta e una din absurditatile in care vTea sa se refugicze un fel de panteism. Nu pot fi decat doua forme de existenta. Una supusa legilor, fara voia lor, intr-o margi- nire reciproea si aparand si disparand, constand din componente marginite ; si alta nesupusa unei legi, neschimbata, nemuritoarie, ayand in sine nem&rginirea. Se' impun dou5 forme de existenta : creata si necreatS, dar creatoare. Altfel, ordinea supusa legilor, marginitS, nu se poate explica. 393. Nu poiate'fi ceva care sa nu fie nici facut, nici nefacut ; care sa nu fie inrudit nici cii una, nici cu alta, sau care sa fie amandoua. DESPRE SFANTA TREIME 277 A. Spune, unde si de cStre cine este declarat de aeela§i neam eu cele create, El, Care e pus in rand si numarat cu Tatal §i cu Fiul im- preuna vazut prin credin^a in una si aceeasi dumnezeire thai presus de toate? Sau n-a poruncit Mantuitorului Sfintilor Apostoli sa inve^e'ast- fel ? Caci zice : «Mergdnd, invatati toate neamurile, botezdndu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfdntului Duh» (Matei 28, 19). De aceea si fericitul Pavel a intrebat pe unii dintre oei ce au crezut : «Ati primit voi Duhul Sfdnt?» (Fapte 19, 2). Iar negand aceia si declarand deschis : «Dar nici n-am auzit dacd este Duh Sfdnt» (Ibidem), i-a mus- trat zicand : «Dar in ce v-ati botezat ?» (Fapte 19, 3), stiind ca nu e credin^a sanatoasa, nici nu se poate avea vreodata daca nu se exprima marturisirea deplina in Dumnezeu si in Duhul Sfant. Asa au predat insisi vazatorii si cei ce s-au facut de la inceput slujitorii Cuvantului. Asa ne-au invatat pe noi Parintii si e propriu celor in^elepti sa cunoasca ceea ce s-a scris : «Nu muta hotarele vesnice, pe care le-au pus parintii tdi» (Prov. 22, 28). Deci : «un Damn, o credinta, un botez», dupa Scrip- turi (Efes. 4, 5). Caci ne-am botezat in dumnezeirea si domnia cea una a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, nu ca inchinandu-ne unui nurr.ar de mul^i zei, nici unei creaturi, care ar fi realizait in noi zicala : «Cdiiele s-a intors la varsatura sa si porcul ce se scaldd, se t&vdleste in mocirla» (II Petru 2, 22) 394 . Noi care am fost desprin§i de la inchi- narea creaturii de catre Creator, datorita credin^ei intr-un singur Dum- nezeu cu adevarat existent prin fire, prin care he-am insusit lauda §i nadejdea mantuirii si am lepadat vechea si intinata ratacire, daca marturisim ca Duhul sade fiintial pe tronul dumnezeirii adevarate, de unde plecam in acest caz si unde ajungem, nu pot in^elege §i nici spune, precum bine stii. E mai degraba clara si usor de inteles credinta noas- tra. Abatuti, asa zicand, de la calea pe care se poate umbla, am ramas intr-o ratacire nu mai mica decat cea de odinioara. Caci n-a-min$it, pe cat se vede, Pavel, zicand: War atunci, necunoscdnd pe Dumnezeu, slujeati celor ce nu sunt dumnezei prin fire. Acum insd, dupd ce ati cunoscut pe Dumnezeu, mai bine zis ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi spre stihiile cele slabe si sarace; cdrora iarasi voiti sa. le slujiti ca inainte ?» (Gal. 4, 8 — 9) 395 . Dar de unde am cu- 394. Daca Duhul Sfant ar fi creatura\ nu ne-ar curafi prin Botez de murdaria pacatului, ci s-ar intampla cu noi ceea ce se intampla cu cainele care-si soarbe varsatura sa, sau cu porcul care se spala in mocirla. 395. Universul vazut ca create a lui Dumnezeu este minunat (Ps. 118, 1), dar cand e yazut despartit de Dumnezeu, sau ca singura realitate, e slab si nu ne aduce dec&t greutati ?i moarte. Daca n-ar ft decat niimai e], ar fi absurd, a$a cum 1-a vazut scriitorul Eugen Ionescu. - .. 278 S?ANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI "noscut peste tot pe "Dumnezeu Cel adevarat §i fiintial, daca nu Se cu- noaste ca , impreuna Dumne2eu cu Dumnezeu Tatal, Duhul Lui ? , B. Da, zic ei, am cunoscut pe Tatal si pe Fiul, dar nu si pe Duhul. A. Dar nu vom folosi ca invatatori pe cei ce si-au corupt mintea lor si nu vom acorda atenfle «duhurilor in§elatoare», cum zic Scripturile (I Tim. 4, 1). Vom crede mai degraba ca Duhul lui Dumnezeu exista si e prezent fiinftal in El, cum este duhul omenesc in om. Si precum daca cineva ne-ar numi fie pe Petru, fie pe loan, ar indica numaidecat impreuna cu ei si duhul lor propriu, prezent in ei, si ar arata orice exis- tenta vie, la fel, soeotesc, ca este si cu Tatal §i cu Fiul. Impreuna cu Fiecare se indica Duhul ; si nu ca fiind o parte a Lui, cum cugetau ?i referitor la oameni m . Caci subzista (ca ipostas) in mod special si Tatal II purcede din firea Sa proprie, dar II procura oelor vrednici si Fiul Insusi 397 . Caci este o lipsa de credinta si o nebunie a taia unitatea dum- nezeirii, McSnd-o doime, si a indrazni o contractare a firii dumnezeirii, dat fiind ca Scriptura de Dumnezeu insuflata o desfasoara in oele trei ipostasuri, dar o si aduna iarasi, prin egalitate si deofiin$ime deplina, in unitatea firii si in identitatea fiintei 388 . Fara a vorM de reaHtate, Duhul Sfant are chiar numele dumnezeirii B. Pe ce baza, zic ei, sau cum se eugeta si Duhul ca fiind Dumne- zeu ?'■■■'■. A. Pornind, prietene, de la ceea ce este prin fire si de la cele din care este cunoscut, pe cat se poaite. Caci cele ce sunt, se cunosc bine din cele ce sunt cu adevarat. Din numiri nu dobandim un in^eles spre indicarea necesara si fara greseala a celor cunoscute, desi numele po- trivit f iecareia dintre existence este f olositor. 396. Duhul Sf&nt este in Tatal si in Fiul Viata, cum este si in om duhul viata. Iar Fiul e in Dumnezeu lntelepciunea, sau gandiraa inteleapta. Dar in Dum- nezeu acestea au in mod mai.accentuat caracter de Persoane, cum In oarecare masurS si in om n-ar fi gandire si viata, dac3 n-ar fi gandire si viata, dacS n-ar fi in Ieg3tur5 cu alte persoane. E greu de desp5r(it relatia intre acestea. 397. Sf. Chiril face dlstinctie clara intre purcederea Duhului Slant din TaM! si daruirea Lui fapturilor, care apartine si Fiului. N Fiul primeste pe Duhul de la ratal, tatSrind prin aoeasta si iubirea Luj ca Flu si iubirea Tatalui ca Tata. Tatal este unica origine in Dumnezeu. Fiul e'numai Fiu. Iubirea in Dumnezeu nu numai , uneste, ci §i distinge Persoanele prin Duhul. Dar in relatia cu creatia, deosebitS prin fiinta de Dumnezeu, Acestia Isi arat5 Amandoi iubirea, neincetand sa o arate unul' ca Tat5 si unul ca Fiu, dar facandu-$i-o simtita Amandoi uniti in Duhul sau prin Duhul, ins5 totusi unul ca Tata si unul ca Fiu. 398. Daca Tatal n-ar . ramane singura origine a ipostasurilor celor doua in Dumnezeu, si daca n-ar purcede pe Duhul ca iubire spre Fiul si dacS Tatal si Fiul nu $i-ar arata impreuna iubirea Lor fata de ereatfe, aratand-o prin Duhul, nu s-ar vedea unitatea iubitoare a Persoanelor dumnezeiesti neconfundate. DESPRE SFANTA TREIME 279 B. Cuvantul este obscur, nu-1 in^eleg prea bine. A. II voi expliea. # voi lamuri, pe cat e cu putinja, ceea ce in- seamna. Daca £i~ar spune cineva : animal rational, monitor, capabil de minte si ouno§tinta, ee-ai admite ca ti s-a definit, prietene ? B. Evident, un om. A. Iar daca ti-ar vorbi de un animal, adaugand ca necheaza ? B. Voi spune ca acesta este un cal. A. Nespus fiind numele nici unUia din cei definite, cum ai putea spune ca unul este om si altul cal ? B. Fiindca, prietene, s-a definit firea omului si a" calului. A. Daca cineva te-ar mustra ca ai spus acestea si ar spune ca nici animalul rational nu e om, nici eel ce necheaza nu e cal, dat fiindca nu s-a adaugat definitiilor numele celor dbi, n-am avea dreptate sa spunem ca un astfel de nepriceput vorbeste in desert, ca e cazut din minte si sarac cu intelegerea ? B. Ba da, desigur. A. De ce face asa ? Daca ar vrea cineva sa te intrebe, ce i-ai raspunde ? B. As spune ca daca cineva nu tine seama de cele definite drept si cu pricepere, trebuie imediat socotit ca un nepriceput. Caci fiecare din cele existente are intelesul lui propriu, care indica ceea ce este cu adevarat, cata vreme numirile exprima de multe ori ceva care se po- triveste mai multora. A. Asadar are loc o aratare mai adevarata si neinselatoare cand se cerceteaza precis fiecare dintre cele dupa fire, si nu din numiri. Sau oare nu vom atribui nestricaciunea, eternitatea si nescbimbarea firii care impara^ste peste toate ? B. Cum sa nu ? A. Spune-mi, ce e Dumnezeu ? B. In mod cuvenit, firea aceea. A. Deci ii sunt proprii mcoruptibililtatea si nestricaciunea. Dar numele ei de Dumnezeu este comun Lui si ingerilor si noua insine, de§i noua ,ne este adaugat si un dar 3 ". La f el e propriu omului sa fie . ra- tional. Dar numele de om se da si celor facute din piatra, sau altei materii, cizelate dupa chipul nostra. Deci trebuie sa vedem daca Duhul 399. Ingerilor 51 oamenilor numele de «Dumnezeu» le este adaugat si dat, $i nu e propriu fiintei lor. Caci primesc ca un dar incoruptibilitatea si vesnicia. In definitiv cele create le au toate ca un dar, unele prin create, altele dupa aceea. prin deschiderea lor fata de Dumnezeu. Pana la urma, toate apartin lui Dumnezeu, dar Lui prin fire, prin Sine,- celorlalte le vin de la El ca uin dar. E o traire reala a acestor doua felttri de existente : a lui Dumnezeu ca ' Dartritor, a celor create ca dar. ' 280 SFANTUL. chirh, al alexandriei este Dumnezeu si in Dumnezeu §i din El prin fire, ca Until ce stra- luceste fiin^ial prin cele proprii lui Dumnezeu, sau daca, dupa spusa acelora, are in El ratiune adevarata si suficienta si o cauza care ne obliga sa-L socotim cazut din deofiintimea cu Dumnezeu, fiindca nu a fost numit Dumnezeu. Dar si in aceasta ii vom dovedi alegand fara voie minciuna, nefolosindii-ne de rationamente straine, ci luandu-le din Sfintele Scripturi si eliberand mintea noastra de flecareala lor desarta* B. Soeotesc un lucru neasemanat mai bun sa examinam daca Duhul Sfant se distinge prin insusirile dumnezeiesti si nu este in El nimic mai mic ca in Tatal si in Fiul, decat sa ingustam discutia in chip nein^elega- tor si sa asudam zadarnic numai despre problema numelui. A. Ceea ce spui, Ermia, este o foarte.buna si dreaptfi judecata. To- tusi se poate arata adversarilor nostri, care voiesc sa se ocupe cu cele desarte, ca Duhul este numit si Dumnezeu. Caci dumnezeiescul si prea- fericitul Petru demascand pe Anania, care a dosit cele inchinate lui Dumnezeu, 1-a mustrat foarte, zicand : «Anania, de ce a umplut Satana inima ta sa minti Duhului Sfdnt £i sa dosesti din pretul tarinei ? Cand aveai bunul tau, nu erai liber sa-l pastrezi si, vdnmndu-l, nu era in stapdnirea ta ? Pentru ce ai pus lucrul acesta in inima ta ? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu» (Fapte 5, 3 — 4). B. Da. Zice ca a mintit lui Dumnezeu, chiar daca se spune ca s-a facut aceasta impotriva Duhului. A. §i cum s-a spus aceasta, daca Duhul nu e Dumnezeu ? B. Pentru ca, chiar daca vrea cineva sa arate, zic, evlavia fata de ^finti, ea se arata fa^a de Dumnezeu. Caci a spus Hristos direct Sfintilor Ucenici : «Cel ce vd primeste pe voi, pe Mine Md primestev (Matei 10, 40). Desigur ca urmand unor rationamente necesare, nu zicem ca uce- nicii sunt dumnezei dupa fire, chiar daca cineva primeste pe Fiul, Care locuieste in sfinti. In mod asemanator, eel ce greseste Duhului greseste lui Dumnezeu, Care i-a trimis pe ei. A. Dar acolo existentele mentionate se remarca prin insusiri egale si neschimbate prin fire, deci avand intre ele in mod necesar sensul deofiintimii, orice fel de referire la o superioritate a uneia fata de alta este desarta. Ele sunt mai degraba, prin identitatea in fiinta, interioare una alteia : aceea e ca aceasta si aceasta ca aceea. Cand, dimpotriva, o inegalitate a firii desparte pe una de altele, n-as spune ca nu e cu neputinta sa se vorbeasca de superioritatea uneia fata de' alita. Daca deci nu e deofiinta Duhul cu Dumnezeu, eel ce greseste fata de El nu va gresi fata de Dumnezeu. Sa se inteleaga deci referirita Duhului cu a Celui ce L-a trimis pe Duhul. Daca orice ratiune ii va sili fara voie sa cinsteasca pe Duhul cu deofiintimea cu Dumnezeu, sa se rusineze ca de DESPRE SFANTA TREIME 281 niste inventii proprii, sa considere egal cu cele ce nu sunt deofiinta cu Dumnezeu pe Cel deofiin^a cu El. §i astfel nu va soeoti ca egal ceea ce fac sfintilor cu ceea ce fac Duhului. Daca este vorba de om, suntem in drept sa ref erim ceea ce f acem la Dumnezeu care-1 stapaneste 40 °. Dar daca e, dimpotriva, vorba de Duhul, tot ceea ce se va face, se va adresa insasi firii dumnezeiesti si negraite, nu trecand prin vreun mijlocitor, la . ceva din cele de deasupra, ci inaltandu-se mai degraba imediat si nemijlocit la insasi frumusetea suprerna si mai presus de lume. De aceea pentru identitatea fiin^ei, chemarea Duhului de catre noi, desi numele Lui e rostit al treilea, se aplica lui Dumnezeu Tatal, cum de altfel se aplica si Fiului 401 . Caci a spus Hristos femeii samarinene, in- va^and-o foarte bine : «Duh este Dumnezeu, si cei ce se inchina Lui trebuie sa se inchine in Duh si Adevav» (loan 4, '24). Dar scrie si Pavel : «Apoi toti, cu fata descoperitd privind ca in oglindd slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava. in slava, ca de la Domnul DuhuU (II Cor. 3, 18). $i iarasi : «Iar Domnul este Duhul» (II Cor. 3, 17). B. Asadar, Duhul este deofiinta cu Tatal si cu Fiul. A. Asadar, sfin^ii nu se pot imbogaft altfel de Dumnezeu, decat primind pe Duhul. Caci daca ne facem «pdrtasi ai firii dumnezeiesth (II Petru 1, 4), dupa Scripturi, se savarseste aceasta prin legatura cu o fire creata si facuta, sau participand cu adevarat la dumnezeire, pe cat e cu putinta, §i numindu-ne astfel, neam al lui Dumnezeu ? B. Daca nu se poate participa la foe ffira foe, oum ar participa cineva la Dumnezeu, daca nu prin Dumnezeu ? A. Ceea ce este in noi ca Dumnezeu si indeplineste deci rolul si lu- crarea lui Dumnezeu, este oare cu putinta sa nu fie Dumnezeu ?\ B. In ce mod ? A. Observa cum a vorbit Dumnezeu oamenilor de odinioara si mai de demult : «Pentru ca Eu sunt cu voi, zice Domnul- Atottiitorul, si Duhul Meu a statut in mijlocul vostru, indrazniti» (Agheu 4, 5). §i la randul sau, dumnezeiescul Evanghelist : «Sz din aceasta cunoastem ca ramdne in noi, din Duhul pe care ni L-a dat» (I loan 3, 24). Spune-mi, in ce mod era Dumnezeu in oamenii dinainlte de noi, stand in ei Duhul ? 400. Identificau pe Duhul cu sfantul. Dar cand ne adresam Duhului, ne referim la Dumnezeu, daca suntem credincio$i si traim raspunderea fata de Dumnezeu, Care tine la fiecare om. 401. Cand ne adresam Duhului, ca unul In fiinta cu Tatal si cu Fiul, ne adre- sam fiecarei Persoane sau intregii fiinte dumnezeiesti, chiar daca numele Lui e rostit de noi ca al treilea. Nu ne punem atunci in referinta cu persoane create, ci cu Dumnezeu Insusi prin una din Persoanele Lui, sau prin toate Trei. Cand facem ceva omului, ne punem in legatura indirecta cu Dumnezeu. Cand ne adresam prin rugaciune lui Dumnezeu, ne punem in legatura cu Treimaa intreaga in mod direct. 282. 6FANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI Sau cum poate fi si in noi, care avem pe Duhul ? Daca Duhul ar fi de alta fire ca Dumnezeu, n-ar putea face pe Dumnezeu Cel prin fire pre- zent in noi. B. De iapt, n-ar putea. A. Deci Duhul este Dumnezeu si din Dumnezeu prin fire. Sau dac& socotesc ca nu e asa, dupa ei, cuvantul preasfantului Pavel e o desarta lauda si o minciuna. Acest cuvant 1-a scris el eelor ce primisera Duhul si prin El prooroceau : «Iar daca toti ar prooroci §i ar intra vreun necre- dincios sau vreun nepriceput, el este dovedit de toti, este judecat de toft; cele aseunse ale inimii lui se fac vazute. $i a$a cazdnd cu fata la patndnt, se va inchina lui Dumnezeu, marturisind ca. Dumnezeu este cu adevarat intre noi» (I Cor. 14, 24 — 25).\ Iar iubitorilor de limbi, le spune : «Deci eel ce vorbeste in limbi, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu. Cad nimenea nu-l infelege. El graieste in Duh, taine» (I Cor. 14, 2). Cum nu s-ar in^elege ca Dumnezeu locuieijte in cei ce proorocesc prin Duhul, §i in ee mod graie§te tainele in Duh, eel ce graieste lui Dum- nezeu, daca Duhul lui este strain de identitatea in fire cu Dumnezeu ? B. Ce lucruri drepte si adevaralte spui ! Rolul sf infitor al Duhului. ProbS reaUi a dumnezeirii Sale A. Pe langa acestea, as mai spune ca dispunem de o multime de rationamente, nelipsite de o dreaptS judecata, care ne permit sa respin- gem cu putere blasfemiile impotriva Duhului si sa mergem pe caile adevarului. B. Ce vrei sa spui ? A. Oare nu spunem ca omul a fost alcatuit pe pamant dupa chipul lui Dumnezeu ? . v B. Cum sa nu ? A. Iar ceea ce intipareste chipul dumnezeiesc in noi si-i imprima ca pe 6 pecete frumusetea mai presus de lume, nu este Duhul ? B. Dar nu oa Dumnezeu, zic ei, ci oa slujitor al harului dumne- zeiesc. A. Deci nu El Insusi ni se intipareste, ci harul prin El ? B. Asa pare. A. Deci trebuia sa fie numit omul chip al harului, si nu mat de- graba al lui Dumnezeu. Si ougeta la aceasta. Caci, precum socotesc, cuvantul e in^elept si simplu. Fiindca la inceput, dupa ce a adus la exis- tenta vietatea insufleftta, plasmuind-o Dumnezeu §i cinstind-o cu lu- crarea mainii Lui proprii, dupa Scripturi (Fac, 2, 7), i-a dat chipul DESPRE SFANTA TRETME . ■ . 283 lui Dumnezeu, sufland apoi iasupra ei suflarea vietii. Dar pierzand sfin- tenia prin abaterea spre rau, a fost readus la frumusetea de la inceput prin Hristos, Care a innoit ceea ce se invechise, refacand chipul dum- nezeiesc si spiritual. Si aceasta nu in alt mod, ci in eel de la inceput. Caci a suflat in Sfint,ii Apostoli, zicand : «Luati Duh Sfdnt» (loan 20, 22). Caci oare nu e cineva in Hristos faptura nOua ? (II Cor. 5, 1.7) 402 . B. Da. ■"'■-.■ ' . - A. Deci e un adevar in a spune, mai bine zis e necesar a gandi ca invechir ea §i procesul coruperii au adus ca o boala pierderea chipului aflat in sfintenie. De aceea prin intoarcerea spre starea de la inceput si prin innoirea prin Hristos, oare nu vom admite ca recapatam ase- manarea cu Dumnezeu ? B. Asa e, desigur. A. Dar daca harul dat prin Duhul este ceva separat de.-fiinta Lui, de ce n-a spus fericitul Moise ca, dupa ce-a fost. adusa vietatea insufle- Vita la existen^-a, i-a insuflat Creatorul tuturor harul prin suflarea vietii ? §i de ce Hristos n-a spus : Luati harul prin slujirea Sfantului Duh ? Ci in primul caz s-a numit «suflarea vietii» ? Pentru ca firea dumne- zeiasca este via^a adevarata, daca este adevarat ca in ea vietuim si ne miscam si suntem (Fapte 7, 29). lar prin glasul lui Hristos de ce S-a numit «Duh Sfant» ? Pentru ca a initrodus si a facut sa locuiasca cu adevarat Duhul in sufletele celor ce credeau si prin El si in El i-a pre- facut in chipul de la inceput, adica in eel al Lui Insusi, adica in ase- manarea cu Sine prin sfin^enie, si astfel ne-a readus la arhetipul chipu- lui, care este pecetea Tatalui 403 Caci pecetea adevarata a Tatalui in toata exactitatea similitudinii este cu El, este Fiul Insusi. Iar asema- narea perfeota si fiintiala a Fiului este Duhul, dupa care fiind si noi modelati, prin sfin^enie, ne oonfiguram dupa chipul lui Dumnezeu 404 . 402. Chipul este identificat si aid cu sfintenia, care ii vine omului de la Dumnezeu prin Duhul Sfant. De diavol nu se poate spune ca e dupa chipul lui Dumnezeu, chiar daca are un fel de inteligenta. Dar oare are inteligenta eel ce nu stie sa mearga spre o tinta fericita ? De aceea poporul rom4n socoteste pe omul care nu e bun, nebun. 403. E prezenta toata Treimea In calitatea omului numit3 «dupa chipul lui Dumnezeun. Omul primeste tn sine amprenta Fiului lui Dumnezeu. Cel intrupat, care este pecetea Tatalui, iar aceasta calitate si-o insuseste omul primind pe Duhul Sfant. 404. ,Simtindu-ne impreuna cu Fiul (ca frati ai Lui) fii ai TatSlui, imitam chipul TatSlui pe care-1 are Fiul. Sau ne simtim copii ai Tatalui si frati ai Fiului. Dar aceasta simtire ne devine proprie primind pe Duhul de la Fiul. Traim prin Duhul pe Fiul, dar impreunS cu Fiul ne simtim si noi, fii ai Tatalui. In «dupS chipul nostru» traim Treimea intreaga : simtim legatura cu toate cele trei Per- soane — simtim iubirea intre Ele, ca o iubire comuna a Lor fata de noi. Dumne- zeu in Treime este atent la noi, este in noi. Iubirea Intre cele trei Persoane ne uneste pe noi cu toate Trei, ca sa trSim si noi iubirea intre noi, oamenii. Caci in fiecare este Treimea cu iubirea ce Iradiaza din fiecare. In chipul Duhului 284 SFANTUL CHIHEi AL ALEXANDRIEI Un cuvant apostolic ne convinge despre aceasta: «Copiii mei, pentru care iarasi sufdr durerile nasterii pdnd ce va lua Hristos chip in voi» (Gal. 4, 19). la chip prin Duhul, Care ne restaureaza dupa modelul dum- nezeiesc prin Sine, cand deci Hristos ia chip in noi si El Irisusi se im- prima in noi prin Duhul, care-I este asemenea. Deci Duhul este Dum- nezeu. El ne face dupa chipul lui Dumnezeu nu printr-un har slujitor, ci ca Cel ce daruieste prin Sine celor vrednici impartasirea de. firea dum- nezeiasca. Iar ca Duhul este asemanarea adevarata a Fiului, auzi-1 scriind pe fericitul Pavel : «Caci pe cei ce i-a cunoscut de mai inainte, i-a si hotarat de mai inainte sa fie asemenea chipului Fiului Sdu; si pe acestia i-a si chemat» (Rom. 8, 29). Dar suntem remodelati dupa chipul Duhului SMnt, sau al lui Dumnezeu, prin credin^a si sf in^enie si prin rela^ia cu El, se in^elege prin relatia de participare, chiar daca suntem partasi la firea dumnezeiasca (II Petru 1, 4). B. N-am nimic de reprosat celor ce le spui. A. Suntem numit;i si suntem de fapt temple ale lui Dumnezeu si chiar dumnezei. Pentru ce ? Intreaba-i pe adversari, daca cu adevarat nu suntem decat partasi ai unui har simplu si neipostatic ? Dar nu este asa din nici un punct de vedere. Ci suntem temple ale Duhului care exista si subzista (ca ipostas). Dar am fost numiti din cauza Lui si dum- nezei, ca unii ce ne-am impartasit, prin legatura cu El, de firea dum- nezeiasca si negraita. Daca, dimpotriva, este cu adevarat sitrain si se- parat fiin^ial de firea dumnezeiasca Duhul care ne indumnezeieste prin Sine, ne-am inselat in nadejde, impodobindu-ne, nu stiu pentru ce, cu laudele care nu due spre nimic. Cum am mai f i dumnezei si temple ale lui Dumnezeu, dupa Scripturi, pentru Duhul eel din noi ? Caci eel lipsit de calitatea de Dumnezeu, cum ar introduce aceasta calitate in altii ? Dar suntem temple si dumnezei. Si nu trebuie data atenfte celor rata- citi. Asadar Duhul lui Dumnezeu nu e de alta fiinfa decat El. B. Dar daca nu e de alta fiinta, cum zici tu, de ce intreaba ei : nu e si El ceea ce e Tatal si Fiul ? A. Atunci spune-mi, ei presupun in mod cuvenit ca Duhul Sfant e cazut din firea suprema si mai presus de toate, fiindca nu e nici Tata, nici Fiu ? B. Asa socotesc ei. A. Ei sunt prinsi sus^inand cele mai necugetate si mai necredin- cioase lucruri spre pieirea celor simpli de eel ce cunoaste intelesurile dreptei credin^e. Fiindca nu in faptul ca e Tata, Tatal este Dumnezeu. imprimat In noi este si Fiul si Tatal. $i nu suntem numai dupa chipul harului iradiind din Duhul. C5ci unde e puterea unei persoane, este persoana insasi. In iubirea ce mi-o comunica altul, este el insusi, farei sa se cenfunde cu mine. DSSPRE SPANTA TREIME 285 Nici in faptul ca e Fiu, Fiul este Dumnezeu. Caci raspunde-mi : sa pre- supunem ca a naste si a fi nascut e una cu a fi durnnezeire dupa fire. Atunci tot eel ce a nascut, sau a fost nascut, ar fi desigur si Dumnezeu cu adevarat. Dar aceasta este o afirmare prea indrazneata. Caci nu e Tatal Dumnezeu pentru ca a nascut, nici Fiul Dumnezeu pentru ca a fost nascult. Ci Tatal care era Dumnezeu a nascut, si Fiul, care era Dumnezeu, a fost nascut. Deci nimic nu exclude si nu impiedica de-a crede ca Sfantul Duh e propriu firii dumnezeiesti, El care este ' din ea si in ea prin fire, chiar daca nu e nici Tata, nici Fiu. Dar care poate fi firea Duhului ? De aceasta trebuie sa ne preocupam, lasand la o parte deocamdata ceea ce e propriu numelor, avilnd in vedere ca aceasta nu e o numire a dumnezeirii, ci ce gandim despre modul de subzistenfca (ipostatica) al fiecaruia din cei numiti. Termenul de Tata arata ca El a nascut, si eel de Fiu araita clar pe Cel ce S-a nasout. Cat despre Duhul, El a iesit din Dumnezeu Tatal, ceea ce e propriu $i Fiului, asemenea duhului omenesc, chiar daca e cugetat in ipostas §i subzista cu adevarat Aceasta se arata prin numele Lui. B. Care este deci firea Duhului ? A. E aceea care se cugeta ca este si a Tatalui si a Fiului. §i e re- cunoscuta de to^i ca negraita, caci slava ce invaluie dumnezeirea depa- seste masura min^ii si cuvantului nostru. Totusi, pentru cei obisnuiti sa vada fie macar ca in oglinda si in ghicitura, deci sa cunoasca in parte (I Cor. 13, 12), tasnesc niste raze slabite din viziunea dumnezeiasca, raze care ilumineaza spa^iul intelegerii lor si-i conduc spre cunostin^a de care sunt capabili. Astfel firea cea mai presus de toate este simpla si necompusa, dar largindu-se in proprieta^ile ipostasurilor isi in deosebirile Persoanel-or si numelor, se dilata in Sfanta Treime, dar unitatea dupa fire si identitatea neschimbata o aduna Dumnezeu eel Unul, ca nume si ca realitate, in asa fel, ca in f iecare ipostas se cugeta firea intreaga la care se adauga eeea ce-I este propriu, intelegand ceea ce se refera la ipostas. Caci ramane f iecare ceea ee este intr-o unitate de fire cu celelalte si acelea o imbogatesc in propria fire 4Q5 . Fiindca Tatal este in Fiul si in Sfantul Duh, dar la fel si Fiul §i Duhul in Tatal, si Unul in Altul. B. Si ce ne garanteaza acestea ? 405. Firea dumnezeiasc5 cea una si simpla «se largeste» anterior in cele trei ipostasuri, dar ramane si una in iiecare ipostas si in toate trei. Simplitatea si bogatia nesfSrsita in adancime, unitatea in fiintS 51 deosebirea in ipostasuri se impaca aratand marea taina a supremei si infinitei existente. Cu cat e mai mare iubireaj cu at4t e mai reala deosebirea ipostasurilor, dar si unitatea de fiintS. Tatal isi traieste largirea in Fiul, dar II traieste si desavarsit in unitate cu El. Existenta suprema nu e nici izolata, nici o multime despartita. 286 SFANTUL CHIRIL AL alexandriei A. Sfanta Scriptura, Scriptura de Dumnezeu insuflata, care uneste clar si precis cu Dumnezeu pe Duhul .Lui si inva^a deschis ca nu e o altfel de participare in noi la Dumnezeu, decat prin Sfantul Duh. De fapt, Domnul nostra lisus Hristos zice, socotesc, despre tot omul cre- dincios si bun : «Vom veni Eu si TatSl, si ne vom face sdlas la el» (loan 14, 23) ; si : «tn aceasta cunoastem ca este in noi, ca ne-a dat din Duhul Sau» (I loan 4, 13). Omul se imbogateste cu salasluirea si lo- cuirea lui Dumnezeu eel prin fire si adevarat, nu primind un Duh strain si separat de El, fiin^ial, ci pe Duhul eel din El si in El si propriu Lui si purtator al domniei egale cu a Lui, inzestrat cu acelasi nume si pus in aceeasi treapta cu Fiul, pentru identitatea in fire. «Caci Unul este Dum- nezeu Total, din care sunt toate ; si Unul Domnul lisus Hristos, prin care sunt toate». (I Cor. 8, 6), dar fiind un singur Domn, dupa Scripturi, «Domnul este Duhul» (II Cor. 3, 17), Sau nu e adevarat ce spun ? B. Da. Caci asa s-a scris. A. Cand fericitul Samson inca nu era tuns, se spune ca Duhul era cu el §i lupta fmpreuna ou el. Dar cand a predat ale sale placerilor pen- tru o femeie si si-a ras cu fierul capul, S-a intors Domnul de la el (Jud. 16,19 — 20). Pe de alta parte, pregatindu-Se Hristos sa Se intoarea la cer, a grait celor ce credeau Sn El : «Nu vd voi lasa pe voi orfani. Voi veni la voi» (loan 14, 18) ; si : «latd Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfdrsitul veaculuU (Matei 28, 20). Si ne-a trimis din cer pe'Man- gaietoral, prin care si in oare este cu noi si loouieste in noi, nevarsand in noi un'Duh strain, ci Duhul propriu al fiintei Lui §i al celei a Tatalui. B. Sunt de acord. Caci imi aduc aminte si eu de dumnezeiasca si Sfanta Scriptura, care spune despre Sfintii Apostoli : «tncercau sa meargd in BiUnia, dar nu i-a lasat Duhul lui Iisus» (Fapte 16, 7). A. Dar ce ? Oare nu spune Scriptura ca insesi ouvintele lui Dum- nezeu sunt ale Duhukri ? Gaci domnezeiescul Isaia, istorisind acea niinunata si prea infricosatoare vedere a lui Dumnezeu, zice : «Am vdzut pe Domnul Savaot sezdnd pe un tron inalt si ridicat* {Isaia 8, 1). Apoi, dupa unele irldicatii suplimentare, adauga : «Am auzit pe Domnul Sa- vaot zicdnd : Pe cine voi trimite si cine va merge la poporul acesta ? Si am zis : lata eu, trimite-md pe mine. Si a zis : Mergi si spune poporului acesta : Cu auzul veti auzi, si nu ve\i intelege si uitdndu-vd, vd veti uita si nu veti vedea» (Isaia 6, 8 — 9). Dar dumnezeiescul loan zice despre Unul Nasout : «Acestea le~a spus Isaia cand a vdzut slava Lui §i a grait despre El» (loan 12, 41).Iar preaJnteleptul Stefan graind iudeilor, le-a spus : «Voi, cei tari la cerbice si netdiafi imprejur la inimd si la urechi, pururea stafi impotriva Duhului Sfdnt» (Fapte. 7, 51). Deci nu e clar ca se distinge de cStre noi foarte bine prin deosebirea ipostasului pro- DESPRE SFANTA TREIME 287 priu ce este Tatal, ce este Fiul si ce este Duhul ? Totusi, prin intalnirea in unitatea firii, toate sunt ale tuturor, prezen^a, cuvintele, participarea, . lucrarea si slava si cite infrumuseteaza firea dumnezeiasca. Dar mi-a mai scapat un fapt. B. Oare? A. Aseulta, prietene, pe sf in^ii prooroci exclamand : *Acestea zice DomnuU (Amos 1, 6, 9, 11, 13 si in aWe locuri). Dar invatatorii nostri, care au fost vazatori si slujitori ai Cuvantului (Luca 1, 2), au spus : «Aces£ea zice Duhul Sfdnt* (Fapte 21,4.1). Si iarasi s-a scris : «Postind ei si slujind Domnului, a zis Duhul Sfant; osebifi-mi pe Varnava sipe Pavel pentru lucrul la care i-am chemat pe ei» (Fapte 13, 2). Dar daca Duhul este mai mic decat Dumnezeu si urmeaza dupa fiin^a Lui, fiind strain prin fire, sau fiind de alta fire, daca slujirea sfin^ilor mai vechi este superioara celei evanghelice si apostolice, daca cei dintai au propo- vaduit cuvintele Domnului Dumnezeu, iar ceilalti ale Duhului, ce spunem ? 406 B. E periculos sa se in^eleaga asa. A. Dar pentru ce Pavel a numit-o slujirea aceea a osandirii si a morfii, iar pe aceasta a viefli si dreptatii ? Caci scrie : *Daca a avut parte de slava slujirea care aducea osdndire, cu mult mai mult priso- , seste in slava slujirea dreptdtiU (II Cor. 3, 9). Iar vorbind de el insusi si de alji Apostoli, zice : «CeI ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai. literei, ci ai Duhului; caci litera omoara, iar Duhul face viu» (II Cor. 3, 6). Oare cuvintele dinainte si de la Dumne- zeu osandeau pe cei mai vechi si-i duceau la caderea in cele mai din urma rele, iar cele ale Duhului ii indrepteaza acum §i-i fac vii ? Sau nu sim^i, in sfarsit incotro ne conduc ouvintele noastre ? B. Da. Ne e chiar teama ca nu cumva sa avem despre Duhul gan- duri chiar mai inalte decat despre Tatal si Fiul. Dar, daca voiesti, prie- tene, sa lasam lucrurile 'asa. Ele s-au spus bine. Dar deoarece spunem ca Duhul este Dumnezu si din Dumnezeu dupa fire, sa cercetam daca nu cumva 11 vede cineva distingandu-Se cu proprieta^ile dumnezeiesti mai mult printr-o relate cu Dumnezeu, decat in virtutea firii proprii. A. Nu te vei coborl, iubitule, din cele spuse ca sa cugeft ca printr-o relate cu Dumnezeu este Duhul infrumusetat cum putem fi si"noi, ci e imiboga^it prin propria Sa fire cu frumusefca dumnezeirii adevarate, ca si -Fiul, care a zis catre Tatal : «Toate ale Mele ale Tale sunt, si ale 406. Autorul Intreaba : Slujirea sfintflor din Vechiul Testament, care au grail cuvintele lui Dumnezeu, este superioara celei apostolice si evanghelice, daca acestia au fost calauziti de Duhul ? Asa efr fi daca Duhul ar fi socotit inferior lui Dumnezeu. 288 SFANTUL CHIKIL AL ALEXANDBIEI Tale, ale- Mele si M-am preaslavit intra ei» (loan 17, 10). Caci ceea ce este cinstit printr-o relate care tine de fire, isi insuiseste in mod sigur o slava straina. Dar doarece nimic nu se impartaseste vreodata de sine insosi, ei traieste aceasta prin relatia cu altul, trebuie deelarat ou toata necesitaitea ca eel ce participa e. de alta fire decat eel la care se parti- cipa. . B. E necesar. A. Apoi, spune-mi, cine va scoate vreodata din fiin^a lui Dumnezeu Tatal pe Sfantul Duh prezent in ea si provenit din ea ? Nu inseamna aceasta a merge pana la capatul a toata indrazneaia, chiar numai pri- mind aceasta idee In minte ? Soootesc ea numai aceia ar putea gandi asa, care au cazut din ratiune §i din buna cugetare. Dar sa vonbim de cele ale lui -Dumnezeu si ale Dubului. Caci la aceasta consimti si tu cu in^elepciune-§i in mod necesar. B. Sa vorbim. A. Spune-mi, deci, ce in^elegem noi prin slava si puterea lucrarii lui Dumnezeu, cea dupa fire ? B. Slava lui Dumnezeu spun ca sta in depasirea masurii a tot ce e creat, si a existat in mod necreat m . Iar lucrarea cea prin fire consta in a putea crea. din nimic si a chema cele neexistente la existen^a, a sus^ine armonios in existenp cele ce :sunt, a da via^a, a sfinti, a bine intelep^i cele capabile de in|elepciune 408 . A. Sa cercetam deci, de voiesti, ceea ce se spune despre Sfantul Duh. 'Nu este alt mijloc decat acesta pentru a-i face pe cei ce cugeta luCruri reci si copiMresti despre El, sa afle ca nu e inferior Fiului, care este in 'chipul si egalitatea lui Dumnezeu Tatal. Ci e imai degraba egal 407. Slava lui Dumnezeu sta In a nu" fi dependent de nimic, ci a fi prin Sine. Orice dependents umile?te. Dumnezeu nu e dependent de nimic, pentru ca n-a fost creat. Dar nu exista in mod necreat, ca o esenta incon^tienta, ci are con^tiinfa personalis despre aceasta. Ce slava poate avea eel inconstient ? Cel ce e inconstient de existenta sa are o constiinta despre superioritatea sa ? $i o astfel de esenta nu are egale cu sine toate cele ce ies din ea fara sa vrea ? Nu e si ea supusa unei legi ? 408. Una din lucrarile lui Dumnezeu, care are ca temei o putere unica a Lui, este aceea de a crea din nimic, de a chema la existenta cele neexistente, de a le vedea pe cele ce nu sunt ca pe unele ce sunt. N-ar fi Dumnezeu cu adevSrat eel ce nu are o astfel de putere suprema. Capacitatea de-a nu fi marginit in- voluntar de nimic tine de intelesul unui Dumnezeu adevarat. Dumnezeu ' nu sus- tine numai in existentS si ridica cele existente pe diferite trepte. Puterea Lui ar fi marginita in acest caz. Si nu ar putea face aceasta decat tinand seama de niste legi aflate virtual in cele ce exists fara voia Lui. Numai Dumnezeu care creeaza" toate din nimic, le creeaza si intr-o armonie, dandu-le diferite trepte ce se intregesc si sustinandu-le in aceasta armonie. Dar cei ridicati la treptele mai inalte ale sfinteniei si intelepciunii, au si in ei o capacitate de-a fi ridicati la ele, data chiar prin actul creator. DESPRE SFANTA TREIME 289 cu El in pfivin^a fiintei si egal in putere cat priveste lucrarea. Aceasta o putem arata in tot modul. B. Porneste la aceasta cu barbate, increzator in Dumnezeu, care zice : «Ldrgeste gura si o voi umple» (Ps. 80, 9). A. Deci — caci aceasta este intrebarea — a putea face dumnezei (a indumnezei) pe cei ce nu sunt dumnezei, apartine firii create si f acute ? B. N-as puifcea-o spune. Caci eel inferior nu se poate urea la ase- menea inan)ime. A. Drept ar vorbit. Si-pe langa aceasta, se mai. putea observa si aceasta in legatura cu prea frumoasa ta eugetare. Daca partieiparea la o creatura Dumnezeu poate face o existenta creata, cum n-ar fi adevarat ?i inversul ? Deci mai mult ar pagubi, decat ar folosi impartasirea de Dumnezeu eel dupa fire. Dar nu s-ar putea cugeta creabura vreodata in stare sa faca dumnezei (sa indumnezeiasca)^ Caci apar^ine numai lui Dumnezeu sa introduca in sufletele sfin^ilor impartasirea de insusirile Sale prin Duhul, prin care facandu-ne impreuna chipuri cu Fiul eel dupa fire, suntem numi^i, potrivit Lui, si fii ai lui Dumnezeu 409 . «Caci pervtru ca suntem — dupa cum s-a scris — fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, strigand : Avvd, Parinte» (GaL 4, 6). Daca deci Cel ce poate face dumnezei, prin Sine e mai mare si mai Inalt decat firea creaturii, cine va numara pe Duhul Slant printre cele create, daca nu are facut pe Cel ce face dumnezei ? B. Nu vad cum. A. Iar numele si calitatea de roaba ^ine, o, Ermia, in mod foarte cuvenit de firea creata si f acuta. Ele sunt de aceea cu totul separate de Dumnezeu. B. Este cu totul asa. De aceea e adevarat ceea ce se spune lui Dum- nezeu : «Toate sunt roabe ale Tale» (Ps. 118, 91) 410 . A. Deci Cela ce poate dezbraca robul de robia sa si poate impodobi cu maririle liberta^ii si poate face aceasta, trebuie sa fi fost prin Sine Insusi primul eliberat de calitatea de rob si sa fi fost de o fire suprema 409. Expresia «omul este dupa chipul lui Dumnezeu» nu inseamna ca Fiul este «ctiipul» TatSlui $i apoi omul dupa chipul ChipuM. Ci unit cu Fiul intrupat se face si omul «chip» ca si Fiul, dar nu prin fiinta, ci prin har. Caci se facej si omul «fiu» al Tatalui ca si Fiul, Cel care e facut frate. Dar nu prin fiinta, ci prin har, deci farS s5 inceteze a fi si creat de Dumnezeu, cand e n5scut prin Duhul, sau primeste Duhul Fiului cum ll are si ' Fiul lui Dumnezeu cel intrupat. -Pentru ca Duhul desavarseste calitatea de fiu a Fiului fata de Tatal, produce si. in noi aceasta calitate. De aceea Tatal nil e numit in calitatea de purcezator al Duhului. decat tot Tata. . 410. Toate sunt supuse unor legi pe care numai Dumnezeu li le-a putut im- prima. Acelea sunt roabe ce nu pot iesi din cadrul acestor legi. De aceea nici nu pot pieri cu totul, ci se pot doar (cele inconstiente) transforma f3r3 voie. 19 — Sfftntul Chirll al Alexandrlel 290 SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI si libera. Caci numai asa va putea produce si in altele binele ce-I este propriu in mod fiin^ial : libertatea 411 . B. Sunt de acord cu tine, caci ceea ce spui este drept. A. Caci ne spune deci fericitul Pavel : «Iar noi toti, cu fata desco- perita privind ca in oglindd slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Domnul Duhul. Iar Domnul este Duhul. §i wide este Duhul Domnului, acolo este liebrtatea» (II Cor. 3, 17 — 18). Dar zice si alta : «Caci n-ati primit duh de robie, iarasi spre temere, ci ati primit Duhul infierii, intru care strigam : Avva, Parinte» (Rom. 8, 15). Iar slava infierii nu poate sa nu fie insotita de libertate. De aceea, Dom- nul nostru Iisus Hristos, fiindea hotarase sa cinsteasca pe Sfintii Apostoli cu demnitatile cele mai presus de fire, ca cei ce vor fi partasi nu peste mult de Duhul Sfant si liber, i-a numit, inca inainte prieteni si liberi, zicand : «Nu va mai zic robi, voi sunteti prietenii Mei» (loan 15, 14 — 15). Astfel deci Domnul este Duhul si acolo unde este Duhul Domnului, tre- buie cautata libertatea. De aceea Duhul provine din firea libera si nu trebuie pus in rand cu creafta si nici cugetat ca aflandu-Se intre cele facute Cel prin Care si in Care creatura dobandeste slava liberta^ii, parasind rusinea robiei si scapand de ea. B. Dar ei pot spune, socotesc, ca indeplinind o slujire subordonata aduce Duhul sfintitor cele ale lui Dumnezeu. A. Dar vor $n£elege, precum se cuvine, ea una din bunata^ile aduse prin slujirea Lui este libertatea, care este o demnitate mare §i mai presus de crea|;ie. Caci ceea ce a fost adus- la existenta prin facere, e rob. B. Poate vor in|elege. A. Dar eel ce slujeste nu e liber prin fire, §i deci aceasta slujire nu o aduce de la sine, ci procura mai degraba unora harul de la altul. Caci nu e necesar ca intermediarul care slujeste, sa nu poata fi cugetat una cu eel slujit ? B. E necesar. A. Cum deci este Duhul Domnul, daca, fiind lipsit de slava liber- tatii, nu scapa de calitatea de rob aflat sub masura jugului ? §i daca Se afla in slava dumnezeirii prin fire, nu imai slujeste — e mare dife- rent^a — , ci ne imparte mai degraba noua insine libertatea ca un bun al Lui prin fire. Iar daca, dimpbtriva, e coborat cu adevarat din existenta 411. Cea mai mare robie si-o arata omul in pacat. Cel ce invinge paoatul aratS o stapanire de sine, o mare iibertate. Dar aceasta o. poate capata numai de la Duhul Sfant, Care e liber de pacat in calitate de Dumnezeu. Dar aceasta ne- putand-o avea omul decat de la Dumnezeu, el ramane in alt fel si robul lui Dumnezeu. In el se unesc paradoxal libertatea si robia. DESPKE SFANTA TBEIME 291 ca Dumnezeu prin fire, este Inscris intre slrugi si considerat slujitor. In acest caz va procura ceva strain (de ceea ce are El) si va aduce celor vredniei ceva mai mare decat El. Caci va ceda, socotesc, celor din Dum- nezeu aoeasta. Dar vom fi si no! mai inal^i decat Sfantul Duh, impodo- bindu-ne cu o slava mai presus de a Lui 412 . Sau nu-ti pare ca spun un lucru foarte adevarat, chiar daca cuvintele acestea se refera la o mare nebunie ? B. Ai dreptate. Alte aspecte ale rolului stapanitor al Sf antului Duh A. Sa inaintam si prin alte idei spre adevar. Imparatii pamantului vor sa impodobeasca cu distinct^iile lor si pe cei de un singe si de un neam cu ei si sa-i incoroneze cu slava lor imparateasca. In ce mod o fac eel mai bine si mai cHvenit ? B. Ridicandu-i, desigur, la cinstirile cele mai inalte. A. Cinstirea si slava imparateasea, prin care fiind ineoronat cineva e ridicat mai presus de el insusi si de altii, trebuie xonsiderate ca supe- rioare si ca stari mai de preferat decat starea celui cinstit cu ele, sau egale, sau inferioare ? B. Evident superioare si de preferat. Caci ii aduc o stralucire celui cinstit ou ele. Caici ceea ce este inferior slavei cuiva si deci coborat, daca i se adauga, nu-1 face mai stralucit, ci-1 coboara mai degraba spre o treapta mai de rusine. A. Bine ziei. Asa esite si bine gandesti. Deci daca Duhul Sfant nu este in firea si slava cu adevarat libera, ci aduoe mai degraba ca un slujitor harul de la altul, cum B-a.uns Hristos ca Imparat, primind ca ungere Duhul ? Caci se spune : «Pe Iisus din Nazaret L-a uns Dumne- zeu prin Duhul Sfdnt» (Fapte 10, 38). Dar asa scrie si inteleptul loan catro nor : «Si voi ungerea pe care ati primit-o de la El ramdne in voi si nu aveti trebuinta sa va invete cineva, ci ungerea Lui -va va invata pe voi despre toate» (I loan 22, 27) 4i:t . Se poate auzi si Hristos Insusi strigand prin glasul Psalmistului aoeasta explicare a slavei oare vine prin ungere : «Eu am fost pus Imparat de catre M» (Ps. 2, 6). Spune-mi : Un Duh rob face un Stapan ? Are ca fire proprie demnitatea imparateasca eel ce„ dupa ei, nu e liber ? Departe de noi aoeasta idee proasta. Caci 412. Daca Duhul e mai mic ca Dumnezeu, atunci vom fi mai maltf ca El ?i noi, care suntem numitL temple ale lui Dumnezeu §i ne unim cu Hristos. 413. Insusi Duhul ca Persoana e ungere. Deci insasi ungerea ca Persoana Duhul ii invata pe cei ce-L primesc. Ungerea scapa sufletul omenesc de rigiditate, de invartosare ; il inmoaie, il deschide, II face sa nu se mai vada numai pe sine .si numai cele din lume. Duhul e ungere care inmoaie pe om, intrand in comuniune personala cu El, asadar si in comuniune cu Fiul si cu Tatal. 292 SFANTUL CHIKIL AL ALEXANDRIEI cugetand drept, tretouie sa vedem §i aid demnitatea libera si impara- teasca a Duhiului 414 . Despre cei indreptati in credinta, marele Pavel a spus : «Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu ? Dumnezeu este Cel ce indrepteaza. Cine este Cel ce osdndeste ?» (Rom. 8, 33 — 34). Dupa ce a atriibuit numai firii dumnezeiesti si mai presus de toate pute- rea de-a indrepta pe unii $i de a-i face alesi, o acorda aceasta firii §i slavei Duhului. Caci scrie iarasi :«$i eram fiii mdniei, ca si ceilalti. Dar v-ati spdlat, v-afi sfinfit, dar v-ati indreptat in numele Domnului Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru» (I Cor. 6, ll). . B. A§adar, Duhul indrepteaza pe cei ce-au pacatuit, ca Dumnezeu ? A. Foarte adevarat, prietene. Caci lui Dumnezeu si numai Lui I se recunoaste puterea sa poata elibera de neaseultari §i osanda pe cei ce sunt stapiniti de ele, si nici unei alte existence. Iar Dumnezeu si din Diimnezeu dupa fire S-a arata t Duhul prin cuvintele noastre si se va arata iarasi, daca nu o vora impovara prin aoeassfca. B. Nu va fi aceasta. Ceea ce aduce un folos, riu poate supara nici- decum, mai ales cand vine de la oameni sim^itori. A. Sunt deci atei unii oameni care traiesc in lurne fara nadejdea proprie Sfin^ilor, cum spune Scriptura, si'se inchiria lumii in locul Crea- torului §i Facatorului (Efes. 2, 12 ; Rom. 1, 25). B. Asa este. A. Dar acum, cunoscand pe Dumnezeu si fiind cunosouti de -Dum- nezeu, am cunoseut pe Tatal si' Dumnezeul tuturor prin Fiul in Duhul 415 . Si martor ne este Insusi Mantuitorul nostru zicand despre Sine Insusi : *Oile Mele aud giasul Men si-Mi urmeazd Mie, si Eu le dau lor viatd vesnicd. §i cunosc pe ale Mele si ale Mele Md cunosc pe Mine» (loan 10, 27 — 28).Iar despre Duhul spune Sfintilor ucenici : *Iar cdnd va veni Mdn- gdietorul, pe care Eu ll voi trimite voud de la Total, Duhul adevdrului care de la Total purcede, Acela va va mdrturisi despre Mine» (loan 15, 26) 41 <>. Deci oare nu e in mod clar Dumnezeu Duhul care e cunoseut ca 414. DacS Fiul Intrupat este facut Imparat de catre Duhul, trebuie sa fie Duhul Insusi ImpSrat, deed desavarsit liber ; dar cum ar fi asa, daca ar fi creatura? , 415. Am cunoseut pe Dumnezeu ca Tata prin Fiul in Duhul Sfant Suntem in Duhul, Care a- venit In noi de la Tatal prin Fiul. Pana nu vine la noi Duhul, Se afia Fiul in Duhul, Care li vine de la TatSl. Mai depart e de Duhul nu'se merge in Treime. Din Fiul priveste Fiul spre Tatal, si noi, in care vine, ne af!3m in El, privim prin Fiul spre Tatal, dupa ce ne-a venit de la Tatal prin Fiul, nu ca nSscuti impreunS cu Fiul din fiinta Tataiui, ci din harul SfSntului Duh. 416. In doua feluri arata Hristos cS Duhul nu purcede decat de la Tatal : prin declaratia directa a acestui fapt $i prin declaratia ca El va trimite pe Duhul de la Tatal. Tatal ramane singura origine in Treime, pentru ca e singura origine a tuturor. Duhul trimis de TatS! peste Fiul ca iubire a Lui, Se arata prin aceasta DESPRE SFANTA, TKEIME - 293 Dumnezeu in noi, nu ca creatura si faptura §i in oondi^ia de rob, ca noi, ci ca liber prin fire si fiinid Duhul adavarului, mai bine zis Insusi Ade^ varul prin unirea cu Fiul ? Caci Duhul este Adevarul, dupa Scripturi (I loan 5, 6), iar Adevarul este Hristos (loan 14, 6) 417 . B. Identitatea in fire ou.Fiul ajunge pentru a ne dovedi si asigura ca Duhul este Dumnezeu ? A. Da, daca Tatal fiind unicul Dumnezeu, Dumnezeu este si Fiul si daca Fiul fiind unicul Damn. Domn este si Tatal 418 . Aflandu-Se ca Unul in Amandoi Sfantul Duh, mintea credinciosilor va merge drept la adevar si se va impartasi de intelegerea dreapta, socotindu-L si pe El ca Dumnezeu. Caci pentru identitatea In fiint,a Domn si Dumnezeu este si Duhul. Asa a fost numit de Scriptura de Dumnezeu insuflata. Dumnezeiescul Isaia zice despre cei din singele lui Israel : «S-a pogordt Duhul de la. Domnul si i-a povatuit pe ei.^Asa ai povatuit pe poporul Tdu, ca sa-^ti foci Tie nume sldvit» (Isaia 63, 14). Iar marele Moise, cunoscand pe Duhul ca Domn si Dumnezeu, zice : «Dorwnul singur i-a povatuit pe ei si nu era cu ei un Dumnezeu strain* (Deut. 32, 12). Si a mustrat intr-o cantare pe cei din Israel : «Adu-ti aminte si sa nu uiti cat ai rndniat pe Domnul Dumnezeul Tdu in pustie» (Deut. 9, 7). La randul sau, aratand cine este Domnul si Dumnezeul maniat, proorocul zice : «JVu un rob, nici un inger, ci Insusi Domnul i-a rdnduit pe ei, pentru ca i-a iubit pe ei si §i-a jacut mild de ei. El Insusi i-a rdscumpdrat pe ei si i-a prirait pe ei si i-a indltat in toate zilele veacului. Iar ei neascultdnd si amdrdnd pe Duhul eel Sfdnt al Lui, s-a intors drumul spre dusmanie» (Isaia &3, 9— <10). Dar nu e clar in acestea ca Sfantul Duh, Care pogoara si pova^uieste pe cei rascum- parati, este Domn si Dumnezeu si'nu-L socoteste strain? Deci cum ar fi de alta fire decat Dumnezeu, El care nu e nici separat de El fiinfcial, nici strain, ci propriu al Lui ? Si spune-rni, in • ce mod suparand unii pe Duhul, manie pe Dumnezeu ? Sau cum a>u intors pe Dumnezeu spre dus- manie impotriva lor, pentru ca s-au impotrivit Duhului ? neincetat ca Tata iubitor. Si Fiul, primind pe Duhul ca iubire a Tatalui, lumineaza din El ca umplut de iubirea TatSlui, Caruia nu-I poate raspunde si El prin acelasi Duh, dar ca Fiu, nu ca Tata identic cu Tat51. Si Duhul Sau de Fiu care iubeste" pe Tatal 11 da ?i oamenilor, ca si ei sa raspunda, plini de Duhul, Tatalui iubitor, cu iubirea lor, impreuna cu Fiul. 417. Si Fiul este Adevarul si Duhul, mai bine zis Amandoi sunt AdevSrul ; sau sunt Adevarul Amandoi Impreuna cu Tatal. Caci numai impreuna reprezinta existenta desavarsita si iubirea desavarsita. In Ei Impreuna este totul, sau din Ei Impreuna se explicS totul $i-si gasesc un sens toate. 418. Daca Tatal este unicul Dumnezeu, Fiul Lui trebuie sS fie si El Dumnezeu. Si dac5 Fiul este Unicul Domn, Domn trebuie sa fie si Tat81 Lui. Deci nu pot fi doi Dumnezei si doi Domni. Tatal fiind Unicul Dumnezeu, Fiul Lui nu poate fi alt Dumnezeu. Si Fiul fiind Unicul Domn, Tatal Lui nu poate fi alt Domn. Sunt de- savarsit uniti in dumnezeire si domnie. , 294 sf£ntul chiril al alexandriei B. Explica-mi tu. Caci tu o poti spune si aceasta. A. Voi spune ca prin unirea cu Dumnezeu, Duhul este Dumnezeu, iar prin identitatea dupa fire cu Domnul, Duhul este Domn. Si acest fapt se poate face vadit, ehiar daca s-ar hotani cineva sa se foloseasca de aiite reflexii. De fapt, Dumnezeu nu e legat de un loc, nu e supus margini- rilor, oantitatii si masurilor. Toate acestea sunt proprii celor create. Caci Dumnezeu este necantitativ si necircumscris si nu poate f i eugetat asezat intr-un loc, deoarece este cu totul necorporal. Dar si Duhul se remarea prin aceste insusiri ale firii dumnezeiesti, umplandu-le toate impreuna cu Tatal si cu Fiul si fiind crezut ca Se afla impreuna cu Ei in toate. Caci a zis printr-unul din prooroci Dumnezeu, Care este totul in toate : «Oare nu umplu Eu cerul $i pamdntul, zice Domnul ?» (Ier. 23, 24). Atribuind aceasta Fiului, ne-a iscris si Pavel : «Cel ce S-a pogordt, Acela S-a §i inaltat mai presus de ceruri, ca sd umple toate» (Efes. 4, 10). Dar canta si dumnezeiesoul David lui Dumnezeu : «Unde voi merge de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi pleca ? De ma. voi sui la cer, Tu esti acolo. De voi cobori la iad, Tu de fata esti» (Ps. 138, 7 — 8) u9 . Deci daca nu e loc unde nu este Duhul si umplandu-le toate Duhul, Dumnezeu este Cel ce le umple. De aoeea bine s-a zis ca «Duhul Domnului a umplut lumea si El care sustine toate stie orice soapta» (Int. Sol. 1 , 7) 420 . Dar atunci cum nu se vede si nu e clar ca Duhul este Dumnezeu prin unirea prin fire cu Dumnezeu ? Iar daca si sustine toate, cum ar fi creat sau faout, odata ce expresia «toate» euprinde toata specia si tot genul de fiinta (se in^elege creata), iar El le include in Sine si indica in mod clar ca Cel ce le sustine pe ele este altul decat toate 421 . Iar ceea ce nu este printre toate, ci in afara de toate 422 , e prin fire, deasupra celor facute si depaseste firea celor umplute si sustinute de El. Dar ceea ce este mai presus de create este Dumnezeu. Sau nu e adevarat ceea ce spun ? 419. Dumnezeu este toate tn toate, nu in sensul ca este identic cu ele, ci ca El este puterea prin care exista toate. in sensul acesta este si in iad. El este temelia nesupusa legilor, a celor supuse legilor. Si cei mai total supusi legilor sunt cei din iad.' Caci numai iubirea scapa de sub legi. «Ama et fac quod vis», a spus Fer. Augustin. 420. In trad, franceza : «Stie tot ce se spune». Adica stie totul, chiar inainte de-a se spune. Si in-grairea celor bune-are o importanta influenta. 421. A sustine toate Inseamna a avea puterea mai presus de toate. Ele nu se sustin in existenta prin ele insesi. Aceasta inseamna ca nici n-au venit la txistenta prin ele, ci prin El, Care le si sustine in existenta cei le-a dat-o. Susti- nandu-le El toate, le si euprinde intr-un fel pe toate. 422. E «in afara de toate», nu e «in ele», nu in sensul ca nu e din categoria lor, ci e Cel care are o putere pe care n-o au ele. El lena creat si le sustine pe toate si le da puterea sa faca mai ales cele bune. El «in afara de ele» ?i in sensul ca nu ocupa un loc intre ele, odata ce e necorpoial. Dar tocmai pentru ca e ne- corporal poate fi pe de alta parte oriunde, dar intr-un mod care !l lasa «afara» de ele. DESPRE SFANTA TREIME 295 O obiecf ie din Scriptiiri B. Sunt de aeord. Dar sa stii ca vor spune iarasi ca Duhul este creat, si facut. Caci zice Dumnezeu printr-unul dintre cei mai vechi : «Eu sunt Domnul care intaresc tunetul si vantul 423 si vestesc oamenilor pe Insusi Fiul Lui, Cel ce face zorile si negura si std sus peste inaltimile pdmdn- tului» (Amos 4, 13). A. Dar, prietene, slava Sfantuiui Duh nu poate fi pagubita prin ceea ce s-a spus, decat pentru cel ce are o minte slaba si corupta. Caci termenul de «duh» simplu si neprecizat nu indica neindoielnic pe Duhul Sfant si dumnezeiesc, decat daca as aoorda credit expresiilor hulitoare. Termenul are un in^eles echivoc. Caci se foloseste adeseori acelasi nume pentru multe existence separate prin neasernanare. Caci ingerul este un duh si sufletul omului la fel. Deci si miscarea aerului din cosmos. Deci neprecizand si nejudecand ceea ce se indica dupa cazuri, jignesc prin inchipuiri mincinoase pe Cel ce este mai presus de create, si Creator iprin unirea cu Creatorul Cel Unul si prin fire. Caci proorocul, mai bine zis Dumnezeu prin el, n-a spus ca a adus la existenta propriul Sau Duh. E mare diferen^a ! Vom stabili ca nu e asa. Unii socotesc din multa prostie si fara aprobarea de sus, ca pot ajunge ei insisi si al^ii sa se aseze pe tronuri imparatesti, sa dobandeasca stapanirea stralucita §i sceptrul. Nu poate oare atunci Dumnezeu Cel ce este peste toate sa-§i atribuie pentru Sine domnia peste toate si sa spuna ca legile si hotararile Lui car- muiesc toata creatia ? Caci aceasta nu e nimic altceva decat a spune : «Eu sunt Domnul care intaresc tunetul si aduc peste cei din lume bdtaia vdnturilor. Caci fac vantul (pneuma) si afirm dar ca am ales pe Unsul, adicd pe Cel ce e uns spre a impdrdti si de-a dobdndi puterea. Nu fdrd voia Mea, ci dupa poruncile Mele se produc zorile si negura, adicd noaptea si ziua si lumina si intunericul» . Deci sa ne spuna aceia ce este comun intre tunet si Sfantul Duh, ce au a face zorile si negura ou ceea ce e din Dumnezeu si in Dumnezeu ? Nu e clar ce spun ? B.. Ba asa pare. Caci nepotrivirea celor spuse cu ceea ce pretind, da pe fata neadevarul tacerii lor. A. Cum apoi ar fi ougetat ca creatura si faptura o existenta care creeaza impreuna cu Creatorul si ca puterea si stapanirea in aceasta nu o are adaugata din afara si nu e imboga^ita cu ea in mod fals si de la altul, ci o are de la Sine si proprie prin fire ? «Caci Duhul dumnezeiesc m-a fdcut pe mine», zice (Iov 33, 4), desi Sfintele Scripturi afirma ca Dumnezeu a luat Parana din pamant si a cinstit pe om, alcatuindu-1 prin 423. In traducerea Bibliei din 1914, «duhul» e tradus cu «v4ntul». 296 sfAntul chirh, al alexandriei lucrarea mainilor Lui, daca spune adevarul eel ce zice : «Mainile Tale m-au f&cut si m-auzidiU (Ps. 118, 73). B. De fapt lucrul este adevarat. A. Si oare nu isi replasmuirea trupurilor omenesti in vremile din urma ale veaoului, readucerea din nou la existent,a, nu va fi prin lucra- rea Duhului ? Nu ne-a prezis-o aceasta cuvantul dumnezeiesc ? B. Ce vrei sa spui ? A. Nu ne-a spus un text profetic si nu credem si noi ca vor fi pviati morfti si vor fi scula^i din morminte (Isaia 26, 11), pentru ea Dumnezeu care toate le poate ne va readuce la viat,a prin Duhul Sau ? B. Da. Si imi aduc acum aminte de fericitul David, care spune aceasta si descrie caderea noastra in pacat, in strieaciune si in moarte si cantand de mai inainte innoirea prin inviere. Caci a zis aceasta catre Dumnezeu : « tutor cdndu-Ti Tu fata Ta, se vor iulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfdrsi si in \arana se vor intoarce. Trimite-vei Duhul Tdu si se vor zidi si vei innoi fata pamdntului» {Ps. 103, 29 — 30). A. Deci replasniuirea si stramuitarea celui corupt spre innoirea si refacerea chipului va fi, dupa cum se cuvine si mi se pare ca e bine, opera aceleiasi firi si luerari, a careia s-a aratat si ceea ce s-a plasmuit - in chip negrait la inceput. B. Sunt de aoord. A. Cum deci Cel prin oare si in care Dumnezeu implineste lucrarea Sa de Creator, privitoare la create si la toate, af f i f Scut si creat ? Noi vom spune ca, daca ei vor afirma ca asa stau lucrurile, vor trebui sa mar- turiseasca, chiar fara vpie, ca lucrarea lui Dumnezeu este creata. §i ce urmeaza de aid ? O blasfemie uratoare de Dumnezeu, pareri contrare bunului sim$ si greseli ale unei nestiinte ajunse la culme. Caci daca nu e prea sarac in podoaba proprie barbatilor intelepft, va spune ca dum- nezeirea este in mod propriu si primordial simpla si necompusa, si n-o va intelege compusa din fire si dintr-o lucrare deosebita de ceea ce este prin fire, d va fi crezuta ca fiind intreaga una, cu toate cele ce le are in mod fimpal 424 . Deci daca s-ar spune ca are o lucrare creata si facuta care-i este proprie, iar aceasta este Duhul, va f i si acesta desigur creat, dat fiind ca n-ar fi altceva decat El (Duhul) lucrator in Dumnezeu. Dar - nu e vrednic de plans si de dispret?uit si aplecat spre necredinta ? 424. Dumnezeu nu poate fi necreat ca fiintS si creat ca lucrare. Nu poate avea necreatul o lucrare creata. In aceasta sta simplitatea In sensul eel mai propriu si primordial. Un Dumnezeu compus dintr-un fel de fire (necreata) si din alt fel de lucrare (creata). In acest caz, ar fi supus prin lucrarea Lui altei existen(e. Sau $i-ar putea crea propria lucrare ? Ar putea cobori prin lucrare la o treaptS inferioara? Ar fi incapabil de o lucrare proprie? E condamnat la o degradare^ indata ce vrea sa lucreze ceva ? Sunt niste contradictfi absurde. DESFRE SFANTA TREIME • 297 B. Este cu totul asa. • A. Dar parerea lor coboara si la alta absurditate. B. Despre ce vorbesti ? A. Dumnezeu S-a niumit Domn al Puterilor (Ps. 23, 10) si aeest imn, desigur, este adevarat. iB. E adevarat. Cum n-ar fi ? A. Deci orice este sub f kea suprema si dumnezeiasca nu are pu- tere 425 . Dupa parerea mea, in fiecare din cele imputernicite curge puterea de la Dumnezeu ca de la un izvor, asa cum se intampla si cu intelepciunea si cu toate al caror Datator este El. Caci ceea ce este prin fire Stapanul tuturor, vor fi si cele facute de El prin participare. De aceea admir urmatorul cuvant adevarat: «Ce ai ce n-ai primit?» (I Cor. 4, 7). EI se potriveste, precum se pare, daca cineva vrea sa filosofeze, nu numai celor de pe pamant, ci intregii creatii. B. Ce concluzie putem trage de aici ? A. Aud pe fericitul David cantand si atingand lira sa, spunand clar : «Cu cuvdntul Domnului cerurile s^au intarit si cu Duhul Lui toata puterea lor» (Ps. 32, 6). Explica-mi deci : ceea ce intareste cerurile si constituie toata puterea lor, este Dumnezeu, sau creatia ? B. Eu spun ca e Dumnezeu si in mod foarte ouvenit. Caci n-as putea spune ca sunt creaturi care n-au nici o nevoie de Dumnezeu si-si pot indeplini si-si pot procura mai degraba ele insesi cele prin care se pot salva si subzista, cata vreme ele cad in stricaciune prin fire ! A. Deci Duhul intareste cerurile nu facandu-le sa participe la o fiin^a creata si f acuta, ci daruindu-le lucrarea Sa, ca ' lucrare proprie a lui Dumnezeu. Caci a. sustine existentele si a intarl spre durata ceea ce e coruiptibil prin fire si iboleste de. tending spre nimic, nu poate decat arata o fiin^a care conduce totul. De fapt, dumnezeiescul Pavel ne .indeamna sa ne inchipuim si sa cugetam in chip modest firea lui Dum- nezeu din cele ce le indeplineste ea, ziicand : «Cele- nevazute ale Lui se vad de la zidirea lumii, din fdpturi fiind intelese, adica vesnica Lui pu- tere $i durrmezeire, ca sa fie let [fara cuvant de aparare, deoarece cunos- cdnd pe Dumnezeu, nu L-au \sldvit ca \pe \Dumtnezeu si nu d-au multu- mit, ci s-au rdtacit in gdndurile lor desarte» (Rom. 1, 20 — 21). Frurnu- setea lui Dumnezeu va iesi deci la vedere mai clara, ca vesnica Lui putere si dumnezeire. Dar puterea da tarie cerurilor si Duhul le impu- terniceste nu ca una din creaturi, chemata in ajutor. Caci este o nebunie a ougeta si spune aiceasta, ci ca fiind* Duhul propriu al lui Dumnezeu, 425. Daca Dumnezeu este «Domnul Puterilor», - El are toate puterile. Toate celelalte fiind create, n-au nici o putere proprie, sau de la ele, ci de \a Dumne- zeu, chiar daca in ele puterile iau forma creata. 20 — Sfantul Chirll al Alexandriei 298 SFANTUL CHIHIL AL ALEXANDRIEI care toate le creeaza si le initareste. Sau daca vor spune ca nu e asa, sa ne raspunda ei si sa ne arate cauza pentru care Creatorul tuturor pro- cure si da creaturilor s*area lor de f ruimusete si armonia lor desavarsita prin participarea la Sfantul Duh 426 . Caici odata ce El intareste cerurile si lor le ajunge ca au fost create numai pentru a fi stabile in frumu- setea lor, nu mai e necesara fixarea lor prin Duhud. Dar ca aceasta teo- rie nu poate fi adevarata, o arata un examen mai series al ei,' facut de noi. Si acest examen va face sa se recunoasea eontrariul. B. Drept ai grait. v A. Pentru ce, pe de alta parte, spuneau ca firea omului si dezvol- tarea ei nu ajunge la desavarsirea potriviita ei, decat abia cand s-a imbogatit ou intiparirea chipului dumnezeiesc in ea prin Duhul. Acest fapt e vadit mai ales cand se gandeste cineva la caderea firii si la readu- cerea ei in starea ei cea buna. Cati odata ce varietatea insufle^ita s-a apleeat spre pacat si, s-a imbolnavit de pacatul introdus in ea din iubi- rea sporita de trup, Duhul care o modela dupa chipul dumnezeiesc si care era intiparit in ea in mod negrait, ca o pecete, s-a desparftt de ea si astfel a aparut in ea stricaiciuneia (>coruptia) si lipsa de frurnusete, pre- cum si alte uratenii. Dar Facatorul tuturor voind sa readuca la taria si armonia de la inceput existen^a cazuta in stricaciune, in falsitate si in uratenie, pentru pacatul introdus in ea, i-a infuzat iarasi Duhul Sfant si dumnezeiesc care o parasise. Acesta a restructurat spre chipul mai presus de lurne aceasta existenta ca Unul ce a putut sa ne faca spre asemanare cu El. Deci El sustine in starea eea buna existenta f acuta si poate sa o infrumuseteze prin relatia cu Sine, ducand-o spre asema- narea cu Dumnezeu ; vom afirma ca Se afla in urma Creatorului si-L vom separa de Acela prin taietura oare-L arata de o alta specie ? Dar in acest caz n-ar mai straluci in El desavarsirea, care convine oricarei creaturi si pe care o poate da creaturilor Sale. Nu e mai bine ca spu- nand ca El este egal in fire si deafiinta cu Dumnezeu, ca Unul ce a provenit din Dumnezeu si dste in El prin fire, sa-L cinstim eu deplina putere creatoare si sa-I atribuim toata lucrarea asupra celor create, savarsindu-se de Tatal prin Fiul in Duhul ? 426. Daca Duhul este o creatura, pentru ce Se foloseste Dumnezeu de El pentru a da creaturilor armonia ?i frumusetea ? Ce are Duhul ca creatura mai mult decat celelalte creaturi ? Poate El sa le adune toate in El,' daca nu e decat o creatura marginita ?i El ? Sau nu are Dumnezeu in El o neputinta de-a da celor create si frumusetea in stabilitatea lor ? E dependent Dumnezeu de o creatura in privinta aceasta? Vedem iara§i lipsa ■ unei distinctii clare intre Dumnezeu si crea- turi, sau un fel de panteism. Mai adaugam ca o lume care nu e creata de o comuniune iubitoare intre Persoane. egale, n-ar arata un sens al crearii ei. Numai o Treime iubitoare da un sens crearii lumii. DESPBE SFANTA tkeime 299 B. Socotesc ca aceasta afirma^ie e foarte dreapta. A. Iar ca prin lucrarea Tatalui se stravede lucrand toate prin toate si in toate, prin Fiul in Duhul, se poate vedea si de aici. Caci ajunge spre dovedire ca cerurile s-au intarit prin Guvantul Domnului, si ca toata puterea lor este in Duhul, precum s-a cantat odinioara (Ps. 32, 6). Dar voi adauga si ca Hristos a facut minuni prin lucrarea Duhului. Caci s-a scris ca «Iisus a fost dus de puterea Duhului in Galileea» (Luca 4, 14). Iar odata II vedem mustrand pe iudeii care flecareau cu necredin^a si-si ascuteau limba impotriva Lui. Caci aceia ziceau : «Acesta. nu scoate demoni decdt cu Beelzebul, cdpetenia demonilon* (Matei 12, 24). Si altele : «Si dacd Eu cu Beelzebul scot demonii, fiii vostri cu cine-i scot ? De aceea m vor ji judecatorii vostri. Jar daca Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demonii, iota a ajuns da voi Imparatia lui Dumnezeu» (Matei 12, 27 — 28). Caci trebuie marturisit ca nasterea Celui Unuia Nascut din Dumnezeu Tatal depaseste toata intelegerea si e din- colo de tot cuvantul nostru. Dar deoarece S-a facut trup si S-a salasluit intre noi (loan, 1, 14), El a aratat lucrarea puterii dumnezeiesti, cu toate ca era sj om. De aceea zice, ca Unul ce a intrat in masurile noastre : *Iar dacd Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demonii,. iatd a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu* (Matei 12, 28) 427 . Iar aceasta nu e nimic altceva decat a spune ca : S-a pogorat si la oameni stapanirea si puterea dum- nezeiasca, daca Eu M-am facut ca voi si perttru voi savarsesc minuni prin Duhul. Caci socotesc ca numeste Imparatia lui Dumnezeu lucrarea dumnezeiasca in Duhul Sfant, sau poate e vorba de Duhul, potrivit cu ceea ce s-a spus catre noi : ulmpardtia lui Dumnezeu este inlduntrul vostru» (Luca 17, 21). Daca deici Fiul savarseste minuni in Duh, desi este om, iar Imparatie dumnezeiasca numeste aceasta stapanire foarte puternica si de nebiruit, cum s-ar putea spune . ca Duhul s-a facut si nu e superior creatiei in care se cugeta o creatie de catre noi si de catre duhurile de sus ? De f apt, El o straluceste in fapturi si Si-a castigat slava de-a putea face totul. Caci pentru ce ne-a castigat Fiul prin su- perioritatea celor facute si prin cele ce le-a lucrat asupra noastra in Duhul, ca sa-L credem Dumnezeu prin fire si egal in putere cu Cel ce L-a nascut si, pe langa aceasta, a cerut sa fie crezut deofiinta cu Acela, 427. Imparatia lui Dumnezeu a venit pe pamant, venind Fiul lui Dumnezeu intrupat ca om. CSci din' El Se comunica $i oameniloi ce cred in El Duhul de fii ai lui Dumnezeu, nascuti din nou din Dumnezeu. Astfel a luat fiinta pe pamant Imparatia lui Dumnezeu ca Tata nou al nostru, si a Fiului, ca Frate dumnezeiesc al nostru. E un plan de viata al oamenilor uniti in Dumnezeu, plan trait in Bisefica in care are loc comuniunea noastra cu Dumnezeu prin Sfanta Treime, comuniunea launtricS, dar manifests si in relatiile dintre noi. 300 SFANTUL CHIRIX, AL ALEXANDfliEI desi Unul Nascut S-a facut ca noi ? 428 «Caci daca nu jac lucrarile Tatalui Meu, nu credeti in Mine. Iar daca le jac, chiar daca nu credeti in Mine, credeti in lucrarile Mele» (loan 10, 37 — 38). Din stralucirea mai presus de fire a faptelor mipliniite, se cunJQaste firea dumnezeiasea. Dar aceste fapte se savarseau prin lucrarea Dubuhii. Dar atunci cum ar fi ereat Cel ce lucreaza in mod ©gal ou Dumnezeu ? Si cum ar f i lipsit de viata Cel ce oreeaza si da viata impreuna cu Dumnezeu ? Sau oare nu e proprie numai vietii cu adevarat- dupa fire puterea de-a da viata, aditca lui Dumnezeu ? B. Sunt de acord. Caci s-a scris despre El : «Cel ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiat&» (I Tim. 6, 16). A. Daca singur Dumnezeu are nemurirea de la Sine si in propria fire, singur care e crezut ca este viata, cum ar fi Duhul de viata Facator, daca este dupa aceea intre cei facuti vii si deci nu e strain de calitatea de-a fi creat ? Dar nu este asa. Caci Duhul este de viata Facator, nefiind partas de viata de la altul, sau neefiind lipsit de ea. Sunt o inchipuire si o minciuna cele nascocite impotriva lui Dumnezeu de du§manii Lui. Dar neprimind proasta parere, sora si inrudita cu a lor, vom pasi pe calea dreapta, cu mintea eliberata de idei si inclinari spre tot ce nu e cu- venit, urmand invataturii Sfintelor Scripturi. Din ele vom cunoaste slava nepatata a Duhului, crezand ca este Dumnezeu si din Duimnezeu, neacoperit de insusiri straine si din af ara, ci f iind El insusi prin fire toate cele ce este Dumnezeu. Caci trebuie sa dam atentie totdeauna cu- vintelor Apostolilor : «In Dumnezeu viem si ne miscam si suntem» (Fapte 17, 28). Despre Dumnezeu Tatal, preainteleptul Pavel spune lui Timotei : «lti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce da tuturor viata» (I Tim. 6, 13). Iar Hristos, invatand^o pe sora lui Lazar, zice : «Eu sunt invierea si via\a» (loan il, 25). Iar despre Sfantul Dun : «Trupul nu foloseste la nimic, Duhul este care face viu» (loan 6, 63). Daca deci Dumnezeu Tatal da viata tuturor, si Fiul este Via^a, si Duhul e de Viata Facator, cine va taia si va separa puterea de via^a facatoare a vietii fara sa declare viata altceva decat ceea ce se crede 428. Daca Duhul prin care lucra Fiul n-ar fi fost Dumnezeu, cum ar\fi sa- var?it El minunile prin care dovedea ca e Dumnezeu, §i peste tot prin ce N ne-ar fi convins ca este El insusi Dumnezeu? A nega dumrfezeirea Duhului inseamna a nega si dumnezeirea lui Hristos. Si atunci nu e Dumnezeu nici Cel pe care-L numeste Tat31 Sau si ale carui fapte spune ca le face. Dumnezeirea Fiului si deci si a Tatalui s-a aratat cu atat mai evidenta, cu cat facea toate minunile Lui prin trup omenesc. Ele nu puteau fi din puterea omului. DE.SPFtE SFANTA THEIME 3Q1 ca este, mai bine zis ca nemaifiind viata ? Caci Cel ce e. lipgit de puterea . de a- face viu prin fire, cum s-ar mai cugeta ea viata 429 ? B. Duhul este de viata Facator, zic ei, ca facand slujba de-a aduce fapturilor viata de la Dumnezeu, dar nu pentru ca e viata in ea insasi. A. Dar nu vor fi primiti ca daitatori de legi si deci in cele mai pre- sus de minte si de cuvant cei bolnavi de o stricaciune atat de intinata, care prezinta ca de nebiruit inventia placuta lor. Ei vor trebui sa se supuna ca noi Sfintelor si dumnezeiestilor Scripturi si sa nu propova- duiasca clar ca slujitor al vietii de la altul, pe Duhul, ci ca fiind Sfant si de via^a Facattor El Inisusi, adica dandu-ne viata dupa fire. Asa a spus iarasi fericitul Pavel : «Iar daca Duhul Celui ce a sculat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a sculat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre muritoare prin Duhul Lui, Care lo- cuieste in voi» (Rom. 8, ll) 430 . Duhul vietii celei prin fire nu va fi altul decat ea, dupa rat;ionamentul care ramane in noi in ceea ce e drept in mod nepatat. Caci cum n-ar fi Viata, Cel ce are ca radacina si izvor Viata, firea neipieritoare si mai presus de tot ce e creat, a lui Dumne- zeu ? Caci este neindoielnic ca purcede din insasi firea lui Dumnezeu Tatal. Aceasta o pot u^or vedea cei ce cugeta adevarat ,din ceea ce s-a spus clar : «Cel ce a sculat pe, Hristos Iisus din morti va face vii si tru- purile voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieste in voi» (Rom. 8, 11). Caci e propriu lui Dumnezeu Duhul de viata Facator, care locu- ieste in inimile noastre 43i . Dar daca am admite ca Cel ce e propriu lui Dumnezeu si din El dupa fire, e lipsit de viata, daca are via^a ca un dar adaugat, cum nu s-ar intelege mort in putere (virtual) ? Aceasta se poate spune despre Cel ce e capabil sa patimeasca, chiar daca nu i s-a in- - tamplat sa patimeasca, ca tot ce este, ce se socoteste cu adevarat adaugat si'introdus din afara, nu e de cugetat incapabil de cadere f ci supus ris- cului de-a cadea. Caci nu este o fixiitate prin legile firii, nici nu are o statornicie neclintita, in ceea ce este din planul aacidental si este ca o vopsea asternuta peste cele pentru care ppate fi folosita. 429. Duhul este Cel ce aduce prin Fiul viata Tataliii in oamenf. El aduce concret in oameni viata dumnezeiasca, viata nemuritoare. Daca nu este si El Dumnezeu, cum ne-ar mai aduce noua viaja dumnezeiasca? Mai este atunci Tatal Viata si Fiul Cel prin care se aduce viata in umanitate, iar Duhul in fie- care ? Raman Tatal si Fiul cu o viata strainS de noi ? 430. Se spune totdeauna ca Duhul este in noi, sail noi in Duhul. Noi suntem ultima existenta in care Se opreste Duhul intorcandu-Se spre Tatal, ca si din Fiul. Treimea se inchide in noi, indumnezeindu-ne si pe noi. Avand pe Duhul in noi, suntem cuprinsi in nemarginirea lui Dumnezeu. 431. Faptul ca Duhul purcede din Tatal e o dovada a dumnezeirii Lui. Aceasta se spune si in declaralia ca Duhul lui Dumnezeu locuind in noi, ne invie si pe noi cum a inviat trupul lui Hristos. 302 SFANTUL, CHIRIL AL ALEXANDRIEI B. Deci Duhul fund Viata, este prim fire, si nu prin participare. A. Desigur, prietene, aceasta o poti cunoaste si din alte reflexii. Poate auzi cineva pe Dumnezeu supunand si unei osande pe cei ce se inchina celor create : «.Spaimdntatu-sJa cerul de aceasta si s-a infricosat mult, zice Domnul, ca doua rele a facut poporul Men : M-au pardsit pe Mine, izvorul apei vii, si si-au sdpat lorusi fdntdni surpate, care nu vor putea tine apa» (Ier. 2, 12 — 13). Dar vom afia si pe Domnul nostra Iisus Hristos spunand iudeilor : «Dacd inseteaza cineva, sa vie la Mine si sd bea. Cel ce crede in Mine, a spus Scriptura, [rduri de apd vie vor curge din pdntecele. lui» (loan 7, 37 — 38). Aceasta o explica si o face elara si dumnezeiesoul Evanghelist loan, care se refera la firea si luera- rea Sfantului Duh, zicand : «Iar aceasta a spus-o despre Duhul, pe Care aveau sd-L primeascq cei ce vor crede in El» (loan 7, 39). lata iarasi clar §i lamurit : Duhul si Fiul, Tatal sau Fiul sunt in mod egal si pu- ternic apa vietii. Caci identitatii de fiinta ii urmeaza, socotesc, identi- tatea de nume. Si ca asa este realitatea prin fire, o poate arata cineva si in alt mod : Dumnezeu f iind Sf ant prin fire, Duhul este Sf ant in mod fiintial. Caci prin El si in El parti cipa cineva la Dumnezeu eel Sfant. B. Nu are sf interna, zic ei, ca proprie, ci ca adaugata, aducand-o creatiei de la Dumnezeu. A. Asadar, Duhul sfintit mai inainte infuzeaza creaturilor o sf in- terne care nu este a Lui, daca spunem ca este adevarat ca in tot ce e transmis de cineva prin sine altera, se presupune ca e si altul decat el. Caci nici o existenta nu se poate transmite pe sine altora, ca si cand n-ar fi vorba de ea 432 . B. E adevarat. A. Deci daca nu e Sfant prin fire Duhul eel din noi, sa ne explice aeeia, ce fire a putut El mosteni ? Si daca nu vor sa-I atribuie Lui sf in- terna, nu va ficuvantul lor o primejdie de necredinta ? B. Asa pare. Dar ei zic ca Hristos a spus despre El : «Dintr-al Meu va lua si"va vesti voud» (loan 16, 14). Deci spune ca Duhul se imparta- seste de Fiul. A. Deloc. E departe de aceasta. Caci Cel ce este din El si in El si propriu al Lui (al Fiuluij, cum s-ar impartasi de El vreodata si s-ar 432. Cand Se transmite pe Sine, nu mai vorbe§te de altul. Dar de Duhul. Sfant se spune ca prin El se transmite altul. Deci daca transmite sfintenia, trebuie sa aiba sfintenia comuna cu a Acelora. Caci daca nu este EI Sfant, cum ar transmite altora sfintenia? Si cum ar fi Sfant, daca nu in unitate de fiinta cu Tatal si cu Fiul cei Sfinti ? DESPRE SFANTA TKEIME' 303 sfinti In mod egal cu cei din afara prirT relate si ar fi strain de El prin fire, odata ce se spune ca-I este propriu ? Ei au devenit, precum so- cotesc, cercetatori , staruitori si puternici ai cuvintelor dumnezeiesti. Pentru ce nu spun atunci de obligatia de-a patrunde intelesul adevarat, pentru a se desprinde astf el de rationamentele mimcinoase si necinstite ? Ca n-a indicat Fiul vreo deosebire firii intre El si Duhul, spunand : «Dintr-al Meu va lua si va grai voua». Altfel ar fi spus clar : «Ar fi luat din sfintenia Mea pentru a va sfinti si pe voi». Prin aceasta arfi 1 aratat despar^irea si inegalitatea de fire si ar i'i aratat sfintenia ca fiind alta in Duhul, sau ca alta in fiecare. Dar nu a spus aceasta, ci ca Duhul se va f olosi de cuvintele Sale din pricina identitatii de f iinta si egali- ta^ii depline de fire, de lucrare si de vorbire, in asa fel ca daca Duhul va spune vreun cuvant sfintitor, el va fi cuvant al lui Hristos. «Caqi nu va grai de la Sine nimic, ci cdte va auzi, va grai». Fiul la fel, fiind deof iinta cu Dumnezeu Tatal si fiind Cuvantul Lui, graieste ale Lui : «Cel pe care L-a trimis Dumnezeu graieste cuvantul lui Dumnezeu», dupa cuvantul lui loan (loan 3, 34), fiindca nu este alta voia Fiului, decat cea a lui Dumnezeu Tatal. La fel, socotesc, si din aoelasi motiv, Duhul Sfant graieste cele ale lui Hristos, fiind Duhul Lui, si prin identi- tatea de fire avand slava §i identitatea de vorbire a Lui /j33 . Duhul Fiului e Sfant nu prin participare, nici printr-o relatie externa cu Fiul, ci prin fire si adevar. Si precum este o absurditate si o nepricepere a nurai om ceea ce este om cu adevarat, dar a intelege prin aceasta altceva, la fel e cu totul prostesc a numi Sfant pe Duhul, dar a-L dezbraca de sfin- tenie si a-L sili nebuneste sa fie de o alta fire. Caci acest nume nu indica vreun mod de slava sau de transcendents, cum se iratampla cu Incepatoriile, cu Scaunele si cu Domniile in cele aduse prin El la exis- tenta /,:J ''. Ci este mai degraba indicatia unei calitati fiintiale, ca si pentru Tatal, numele de Tata, si pentru Fiul, numele de Fiu. Si daca este sem- 433. In vorbirea Fiului e vorbirea Tatalui $i in vorbirea Duhului e vorbirea Fiului. Pana la un loc, aceasta are loc si intre oamenii ce se iubesc. Copilul vorbeste cand vorbeste mama si mama vorbeste cand vorbeste copilul. Cresti- nismul a adus ca noutate fata de filosofie, si a mentinut fata de filosofie de la «Renastere» incoace, nu numai ideea persoanei, ci si taina comuniunii ii\tre peisoane. 434. Numele de Sfant nu indica ceva adaugat Duhului dumnezeiesc, ci tine de fiinta Lui. Nutaai creaturile au sfintenia ca un adaos la firea lor, care nu are sfintenia prin ea insasi, ci ca un dar primit de la Dumnezeu. Toate creaturile se inalta intr-un plan transcendent prin sfintenie. Duhul Sfant nu mai are deasupra Lui o transcendenta. 304 " . SFANTUL CHIKIL AL ALEXANDRIEI mil- precis al ultimei idiotii 435 a numi pe Dumnezeu. Tata, dar a cugeta iarasi' ca nu e Tata, sau pe Fiul Fiu, dar a spune ca nu e aceasta, cum am elibera de acuza de nepricepere pe cei ce indraznesc sa dezbrace de sfintenia prin fire pe Duhul Sfant prin fire si cu adevarat ? Daca deci Dumnezeu este Sfant prin fire, dar e Sfant ca El si Duhul, cugetat din El si in El, care ar putea fi modul alteritatii, inteleg al fiintei ? Sau cum nu s-ar dovedi aiuriti si nepriceputi cei ce atribuie creatiei pe Cel prin care si in care este in noi firea dumnezeirii ? Caci nu impartaseste printr-o creatura Cel mai presus de creatie. Sau nu este adevarat cu- vantul ? B. Foarte adevarat. A. Si inca ceva.'Nu e intelept, sau mai degraba Intelepciunea in- sasi Dumnezeu ? ■ " • , B. Cum ne-am indoi de aceasta ? A. Explica-mi iarasi : prin ce devin intelepte cele in^elepte ? B. Evident, prin intelepciune. A. Deci daca Duhul intelepteste pe cele capabile de intelepciune, El va fi si, desigur, va fi inteles ca fiind astfel Intelepciunea. Dar aceasta am spus ca este Dumnezeu. B; Dar, vor zice ei, nu sunt si oamenii si ingerii intelep^i si capabili sa intelepteasca pe altii ? A. Dar ei nu infuzeaza, prietene, celor ce se spune ca sunt inte- leptiti de ei, intelepciunea ca Dumnezeu, ci ii fac partasi de buna lor inva^atura. O invatatura potrivita sfintilor as spune ca e aceasta : «In dar ati luat, in dar sa dati» (Matei 10, 8). Dar Duhul Sfant lucreaza egal cu Dumnezeu. Deci daca Se daruieste pe Sine Insusi prin imparta- sire si salasluire, face, desigur, sfant • pe om prin Sine Insusi si impli- neste in aceasta iarasi lucrarea firii supreme. De fapt, Dumnezeu Cel atotputernic a spus catre Moise, talcuitorul tainelor : «Cine a dat gurd oraului ? Si cine l-a facut greu la auz si surd, vazator si orb ? N,u Eu, Domnul Dumnezeu?» (Ies. 4, 11 — 12). Si in alt loc, printr-unul din prooroci, despre iudei : «ln alte limbi si cu alte buze vol grai poporului acesta si nici asa nu vor crede» (I Cor. 14, 21 ; Isaia 28, 11). Iar in Fap- tele . Sfintilor Apostoli, se savarseste aceasta prin lucrarea Duhului : «Si-au inceput a grai in alte limbi, precum le-a dat Duhul sa se ros- v 435. De$i dumnezeirea nu e una cu parin;imea, caci in acest caz toate trei Persoanele ar fi Tata, dar totu^i nu poate sa nu fie in Dumnezeu un Tata suprem, precum nu poate sa nu fie un Fiu suprem. Dumnezeu trebuie sa fie o origine, per- sonals suprema si un adanc izvor de iubire. Deci nu poate sa nu fie si lin Fiu ca raspuns la aceasta iubire. DESPRE SFANTA TREIME 305 teasca» (Fapte 2, 4). Iar Hristos spune iarasi ucenicilor Sai ca vor fi dusi la capetenii si imparati, dar nu trebuie sa se teama : «Nu va ingrijiti ce sa spuneti, sau ce sa graiti. Eu pa vox da voua grai prin lucrarea si firea Sfdntului Duh» (Matei 10, 19). Si Sfanta Scriptura spune ca fa- gaduinta data Sfintilor s-a implinit. Caci Insusi Hristos a zis : «Nu voi sunteti cei ce veti grai, ci Duhul Tatdlui vostru va grai in voi» (Matei- 10, 20). Cum deci este creat si facut si intr-un al doilea plan si mai prejos Cel ce intelepteste cu intelepciune, iar Intelepciunea este Dumne- zeu ? Cum Cel ce stie- toate si patrunde, adancurile lui Dumnezeu va fi pus in rand cu cei ce nu cunosc cele ale lui Dumnezeu si primeste de la noi slava randuita unui rob, desi Mantuitorul zice limpede : «Robul nu ' §tie ce face pomnul» ? Stiind deci Duhul cele ale lui Dumnezeu, Domnul cel dupa fire, cum nu e liber si mai presus de create ? Cum Cel mai presus de creatie prin identitatea de fiinta nu va fi pus in rand ou Dum- nezeu Tatal si cu Fiul, prin Care si in Care slava lui Dumnezeu Tatal, im- preuna cu a Sfantului Duh in yecii vecilor. Amin. CUPRINSUL Cuvant inainte . . . 5 Scurta introducere . 7 Catre prezbiterul Ermia, prin intrebari si raspunsuri, Cuvant inainte la cartea de fata ....;...... 9 CUVANTUL I Fiul este coetern si deofiinta cu Dumnezeu Tatal . . 11. Simbolul de la Niceea si termenul deofiinta m-au patruns . . . . .15 Un termen schimbat . . . . 19 Fiul n-ar putea fi de o fire intermediary? . . . 23 Felul unitatn intre Tatal si Fiul . . .34 Intoarcerea la nofiunile «deofiinta» si «mijlocire» 39 Intelesul termenilor Fiu si nascut 43 CUVANTUL II ( Fiul este coetern cu Dumnezeu Tatal si nascut din El dupa fire .... 47 Implicative termenului «nenascut» (punctul de vedere logic) 49 «Nenascutul» si Tatal (punctul de vedere real) . 59 O prima cercetare a unor obiectii scoase din ratiunea nasterii . . . 65 Create si nastere 67 Na^tere ?i alterare . . . • . . 74 Cauza nu este anterioara efectulni ? .' . . .80 Nasterea in Dumnezeu are ea un caracter voluntar ? 85 Nasterea nu trece de la potenta la act ? 90 CUVANTUL III Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevarat ca si Tatal 95 Primul exemplu de comunitate a proprietatilor intre Tatal si Fiul : atotprezenta . 100 A.ita pilda de lucrare neimpartita : chipul 105 Fiul nu este inferior Tatalui, ca datator de lege . . 108 Fiul este viata prin Sine Insusi ? 115 Nu este Fiul inferior Tatalui, pentru ca a primit acest nume 1 18 Filiatia prin fire sau adoptiva si ca dar al Sfantului Duh 122 Despre I Corinteni 11, 3 .... . ... . . . 133 Al'e bunuri care implica o comunitate a firii 135- CUVANTUL IV V Argumente in favoarea filiatiei prin fire a Celui Unuia Nascut 139 Obiectie scoasa din titlul de Intaiul Nascut 150 CUPHINSUL 307 Pentru ce titlul de Fiu n-ar veni dintr-un mod de creatie speciala . . .' 159 Tatal n-ar putea lucra $i Se face cunoscut prin Mijlocitor ? . . . . . 165 Obiectii scoase din texte ale Scripturii . . ... 171 CUVANTUL V _" . ■ " i Cele proprii dumnezeirii si slava ei, prin fire comune Fiului si Tatalui . . . 185 Smerirea $i limbajul Indoit despre Fiul . . . 186 Intoarcerea la obiectfa de la inceput 192 Intelesul titlurilor : chipul si intiparirea Tatalui 195 Obiectie : Fiul primeste viata de la Tatal 201 Inferioritatea Fiului sugerata de doua texte din Sfanta ScripturS .... 207 Ultima obiectie pe baza Scripturiii : supunerea finala a Fiului fata de Tatal . 224 CUVANTUL VI Cele proprii umanitatii §i cele spuse nu foarte cuvenit dumnezeirii despre Fiul, se cuvin mai mult iconomiei, si nu firii insesi a Cuvantiilui, intrucat este inteles si este Dumnezeu ............ 230 tntaia obiectie: Fiul este sfintit de catre Tatal 231 A doua obiectie : Fiul primeste de la Tatal slava si domnia .... 243 A treia obiecte : Fiul primeste de la Tatal puterea de a lucra .... 259 A patra obiectie : Hristos Se inchina Tatalui si-Si recunoaste nestiinta . . 266 CUVANTUL VII ■ Despre Sfantul Duh : El este Dumnezeu si din Dumnezeu dupa fire . . . 275 Fara a vorbi de realitate, Duhul Sfant are chiar numele dumnezeirii .. . . 278 Rolul sfintitor al Duhului. Proba reala a dumnezeirii Sale 282 Alte aspecte ale rolului stapanitor al Sfantului Duh . 291 O obiectie din Scripturi 295 Cuprinsul 306 in colectia «parinti si scriitori bisericesti* au aparut: Nr. volume din colec}ie : 1. Scrierile Pannfilor Apostolici ' ■ 2. Apologeti de limba greaca 3. Apologeti de limba lalina 4. Clement Alexandrinul — Care bogat se va mantui — CuvSnt de indemn calre elini » — Pedagogul 5. Clement Alexandrinul — Stromatele 6. Origen _ , — LucrSri exegetice la Vechiul Testament 7. Origen — Exegeze la Noul Testament — Despre rugSciune — Filocalia 8. Origen — Despre principii — Convorbirile cu Heraclide — Exortatie la martiriu 9. Origen — Contra lui Celsus 10. SfantuI Grigorie Taumaturgul si Metodiu de Olimp — Discursul Sf. Grigorie Taumaturgul adresat lui Origen — Expunere de credinJS Metodiu de Olimp : — Banchetul sau despre castitate — ■ Aglaofon sau despre inviere — Despre liberul arbitru — Despre via|a si purtarea rationale 11. Actele martirice 12. SfantuI Vasile eel Mare ' — Despre SfantuI Duh — Corespondenta 13. Eusebiu de Cezareea — Istoria bisericeasca — Martirii din Palestina 14. Eusebiu de Cezareea — Viaja lui Constantin eel Mare 15. Sfantul Atanasie eel Mare — Cuvant impotriva elinilor — Cuvant despre intruparea Cuvantului — Tre>° cuvinte impotriva anemfor 16. Sfantul Atanasie eel Mare — Epistole — Viaja cuviosului Parinlelui nostru Antonie 17. SfSntul Vasile eel Mare — Omilii la Hexaemeron — Omilii la Psalmi — Omilii si cuvantari 18. Sfantul Vasile eel Mare — Asceticele 21. Sfantul loan Gur3 de Aur — Omilii la Facere (I) 22. Sfantul loan Gura de Aur — Omilii la Facere (II) 29. Sfantul Grigorie de Nyssa — Despre viafa lui Moise — Talcuire la Cantarea Cantarilor — Despre Fericiri — Despre Rugaciunea domneasca — Despre randuiala cea dupa Dumnezeu (a viejii) si despre nevoin|a cea adevarata 34. Sfantul Macarie Egipteanul — Omilii duhovnicesti 38. Sfantul Chiril al Alexandriei — Inchinarea si slujirea in duh ?i adevSr 39. Sfantul Chiril al Alexandriei — Glafire 57. Sfantul loan Casian — AsezSmintele manastiresti — Convorbiri duhovnicesti 64. Fericitul Augustin — Marturisiri 72. Boethius si Salvianus — Articole teologice ■ — Mangaierile filosofiei — Despre guvernarea lui Dumnezeu 80. Sfantul Maxim Marturisitorul — Ambigiia 81. Sfantul Maxim Marturisitorul — Scrieri si epistole hristologice si duhovnicesti IN curs DE APARITIE : 23. S fan I ul loan Giira de Aur Omilii la Matei 30. Siantul Grigorie de Nyssa Scrleri I 31. Siantul Grigorie de Nyssa Scrieri II 43. Teodoret al Cirului Istorie evlavioasd sau viejuire ascetica Cuvant despre dumnezeiasca si sfanta iubire 44. Teodoret al Cirulni Istoria bisericeascS 52. Ambrozie Scrieri exegetice 53. Ambrozie Despre Sfintele Taine Scrisori Imnuri 75. Casiodor Istoria bisericeasca tripartita 79. Siantul Sofronie al Ierusalimnlui Scrieri I Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologetieum, ou=Biblioteca teologica digitala, emai1=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:23:59 +03'00' V Redactor : CONSTANTIN COSTACHE Tehnoredactor : Pr. VALENTIN BOGDAN Format 16/70X100. Coli de tipar 19,50 Comanda nr. 57 TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE