SCRIERI ALE SFINTULUI GRIGORIE DE NYSSA C O L E C T I A «pArinti $i scriitori biserice§ti> APARE DIN INIflATIVA $1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE : Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (pre?edinite), Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI?TE, Prof. NICO- LAE CHITBSCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Prof. ALEXAN- DRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMU- REANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN POPESCU (secretar). PABINTI §1 SCKIITORI BISBRICB9TI 29 f y SFlNTUL ^ ( GRIGORIE DE NYSSA j %, SCRIERI * V PARTEA iNTllA M CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE DE PREOT PROF. D. STANILOAE $1 PREOT IOAN BUOA NOTE : PREOT PROF. D. STANILOAE INDICE : PREOT IOAN BUOA EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ?I DE MISIUNE AL BISERICn ORTODOXE ROMANE BUCURE§TI — 1982 INTRODUCERE Despre sfintul Grigorie de Nyssa exista o Iiteratu.ro. uriasd. S-a scris mult despre legdtura lui cu Platon, desi se recunoaste in general cd, cu toata folosirea formald a unor nofiuni si termeni proprii lui Platon, vi- ziunea sfintului Grigorie este esenfial deosebitd de a aceluia, prin trans- cendenfa ce o recunoaste lui Dumnezeu si prin apropierea lui Dum- nezeu de noi prin Hristos si prin harul Lui. Hans Urs von Balthasar vorbeste chiar de niste trdsaturi faustice la sfintul Grigorie de Nyssa, avind in vedere nesdturata lui tensiune dupd cunoastere si constiinfa despre neputinfa de a ajunge vreodatd la capdtul cunoasterii necuprin- sului dumnezeiesc x . Dar asa cum nu se poate ajunge la hotarele necu- prinsului dumnezeiesc, nu se poate ajunge nici la hotarul binelui, la sfir- situl realizdrii lui prin virtute. Cdci inaintarea in bine este una cu inain- tarea in Dumnezeu. £i binele nu are hotar, penfru cd Dumnezeu, Care e una cu binele personal desavirsit, nu are hotar. In scrierea despre Viata lui Moise, sfintul Grigorie «evidenpazd cu o strinsd consecvenfd logicd neputinfa definirii virtufii desavirsite. Numai finitul poate fi definit ; acesta are desdvirsirea in lduntrul granitelor lui... Virtutea nu e o stare, desdvirsirea in virtute nu e un rezultat, starea virtuoasd nu e o posesiune a virtufii. Desdvirsirea nu std in faptul de a fi implinit niste legi. Prin aceasta se depdseste conceptul de virtute in sensul eel mai adevdrat al cuvintului. Virtutea nu se poate infelege, cdci aceasta ar presupune o definire a virtufii. Infelegerea virtufii ar insemna un sfirsit al virtu- fii, care nu are hotarul ei decit in opusul ei, in patimd. Numai patima mdrgineste virtutea. Vorbirea despre virtute apare deci cu neputinfa. $i de fapt, sfintul Grigorie nu da o invdfaturd sistematicd despre virtute ; pentru el virtutea este, mai de grabd, o miscare spre Cel cu adevdrat desavirsit, spre Dumnezeu» 2 . Miscarea fdrd sfirsit a omului spre cunoasterea lui Dumnezeu — cunoastere care e nedespdrfitd de fdptuirea binelui in propria fiinfd, 1. Gregor von Nyssa, Der versiegelte Quell, Einsideln, 1954 2. Manfred Blum, Introducere la «Der Aufstieg des Moses», Freiburg i. Breisgau, 1963, p. 9—10. 6 SFlNTUL GRIGORIE DE NYSSA intrucit cunoasterea de Dumnezeu e totodata unirea nehotdrnicitd cu re- alitatea Lui nesfirsitd — constitute tema vie, existenpald, a gindirii sfin- tului Grigoiie de Nyssa, si este totodata tema practicd a realizdrii sale ca om. Sfintul Giigoiie de Nyssa, iiatele mai tintir al siintului Vasile, s-a ndscut in jurul anului 335 in Cezaieea Capadociei, din acei minunati pd- rinfi crestini, Vasile si Emilia. Din cei zece copii ai lor, trei (Vasile, Gri- gorie si Petru) au ajuns episcopi, iar o sord, Macrina, a fost un model de viata sfintd. Ptegdtiiea intelectuald si duhovniceascd si-a fdcut-o Grigoiie sub indrumarea fratelui sau mai mare. El nu numai ca numeste pe fratele sdu, Vasile, «pdrintele si invdt&toruh sau si al fratelui sau mai tinar, Petru 3 , cj declard ca n-a avut alt «invdtdtor» decit pe Vasile 4 . La In- ceput se hotdrise pentru intrarea In cler si primise slujirea de citef, dar apoi fu atras de scrierile filosoiice necrestine si voia mai bine sd fie numit «retor, decit crestin» 5 . Indemnurile fratelui Vasile si ale priete- nilor 1-au intors insd la calea de slujitor al Bisericii. O vreme a trait viata de cdsdtorie. La anul 385 sfintul Grigorie de Nazianz il mingiie pe sfintul Grigorie de Nyssa pentru moartea sojief sale, Teosevia, «sofie de preot cu adevdrat sfintd» 6 . Dar se pare ca cei doi soti se despdr'yiserd cu mult inainte, prin bund infelegere, imbrdtisind amindoi viata mona- hald. Cdci incd in scrierea sa Despre feciorie, alcatuitd la 370 sau 371 la indemnul fratelui sdu Vasile (devenit episcop la 370), isi exprima re- gretul cd n-a rdmas necdsatorit ca sa poatd ajunge «la culmea iecio- riei» 7 . La aceastd convingere si la hotdrirea pentru viata de monah trebuie sd fi ajuns amindoi sotii cu destul timp inainte de alcdtuirea scrierii Despre feciorie (poate cu muiji ani inainte). Timpul acesta 1-a petrecut sfintul Grigorie la mindstirea Iris, din Pont, unde sfintul Vasile se re- trdsese dinainte de 358. De acolo 1-a scos sfintul Vasile, dupd cit se pare, spre sfirsitul anului 371, si 1-a asezat in scaunul de episcop de Nyssa, un oras nu departe de Cezareea si dependent bisericeste de acest loc, unde sfintul Vasile era arhiepiscop. Dar, numai silit de fratele sdu a pri- mit sfintul Grigorie aceastd inalta rdspundere. Bundtatea lui dusd pind la naivitate (a uX6xvj<;) i-a pricinuit de fapt unele greutdti nu numai lui, ci si fratelui sdu, Vasile 8 . In iarna lui 375/376, pe baza unor acuze ca- 3. De hominis oppificio ; P.G. 44, 125 ; Hexaimeron, prol. ?i epil. ; P.G. 44, 61 — 64 5i 124 ; Ep. c. Petru ; P.G. 45, 237—340. 4. Ep. 13 ; P.G. 46, 1049. 5. Sf. Grigorie de Nazianz, Ep. 11. 6. Idem, Ep. 297. 7. De virginitate, 3 ; P.G. 46, 325. 8. Sf. Vasile, Ep. 100, Ep. 58, 60. INTRODUCERS lomnioase, a lost luat din ora$ de o gardd militard din ordinul conducd- toiului politic arian din Cezaieea Capadociei, si la intervened acestuia, dupd ce sfintul Grigorie evadase de sub escortd, un sinod de episcopi, linut la Nyssa in absentia sa, 1-a scos din scaun. Dai comunitatea i-a rdmas credincioasd. Dupd moartea impdratului aiian Valens, intimplatd In august 378, siintul Grigorie se putu intoarce in ordselul sdu, populatia pregdtindu-i o primire triumfald. In octombrie 379 lua parte la un sinod din Antiohia, care s-a ocu- pat in mod principal cu apolinarismul. Din insdrcinarea sinodului idcu dupd aceea o vizitafie canonicd prin eparhiile Pontului si cu aceastd ocazie, prin aprilie 380, avu sd prezideze o alegere de mitropolit in Se- vaste din Armenia Micd. Spre cea mai mare surprizd a sa, votul il de- semnd ca mitropolit pe el insusi si cu toate cd protestd si voi sd piece in ordselul sdu, iu refinut in aceastd slujbd aproape cu sila. De-abia dupd citeva luni se putu intoarce iardsi «in cortul sdu», in Nyssa. La Sinodul II ecumenic, din 381 (Constantinopol), siintul Grigorie participd ca unul din teologii de mare autoiitate. In scopul indeplinirii hot&ririlor Sinodului, un decret al impdratului Teodosie, din 30 iulie 381, dispunea ca tofi ereticii din eparhiile Pontului, care nu se ailau in co- muniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otieius din Melitine (Ar- menia Micd) si Grigorie de Nyssa, sd lie expulzatf. Sfintul Grigorie mai veni dupd aceea de citeva on' la Constantino- pol. In iulie 385 sau 386 finu, la un scurt interval, doud cuvintari fune- bre la moartea printesei Pulcheria, singura fiica, in virstd de sase ani, a impdratului Teodosie si a mamei ei, impdrdteasa Facilla, moartd la scurt timp dupd fiica ei 9 . A participat si la sinodul din Constantinopol, din 394. Dupd aceea nu se mai aminteste numele lui. Probabil a murit chiar in 394. Biserica a rinduit ca zi de pomenire a lui 10 ianuarie 10 . SORIERILE Bogata lui activitate de scriitor cuprinde scrieri exegetice si omilii, scrieri dog- matice, ascetic-duhovnicesti, cuvintari si epistole. Dar aproape toate scrierile lui au un accentuat oaraoter asoeti/c-duhovnicesc, caci el nu face o exegeza pur ?i simplu a carjilor sau a utnor Jocuri din Scriptura, sau o expunene pur teore'tJca a invat&turilor dogmarice, <:i totdeauna explicarea textelar dim Sfinta Scriptuia ii da prilejul de a descrie conditiile si modul inaintarii credinciosilor In viata duhovniceasca, iar ex- punerile dogmatice ii dau de asemenea prilejul de a le arata ca temeiuri pentru via{a duhovniceascS. 1. Dintre tratatele sau omiliile unde se ocupa in scop dogmatic sau duhovnicesc cu texte din Sfinta ScripturS, amintim pe cele mai principale. Intre ele sint doua care se ocupa cu referatul biblic al creatiundi : Despre alc&tuirea omului (P. G., 44, 9. P.G. 46, 863—876 j 46, 877—862. 10. Schita aceasta biografica e facuta dupa Otto Bardenhewer, Geschichte del altkirchlichen Literatur, I'll Band, Fr. i Br., 1923, p. 188—191. IMNTUI. ORIOORIR DR NYIIA 123—250) $1 TUculrca apologctlca la lluxalmisron (P. G. 44, 01 — 11214). Con diintll vroa ■1 fie o conllnuuro a OnriWlw siflnlulul VawMe 1« Hexadmoron, cure n-u aipuoat sfl se ocuipo yl de croaroa omuilul. E scrlisa lndoita duipa maartea sfintului Vasile (U.379) (il u fost Inchlnutfi fratelui s3u, Petru. Ultima e un rfispuns la unele Intrebari ale acolulusi frate, prim care lamureste unele nedumeriri ale acestuia, trecind spre sftr$it la unele spoculatii filosofice. E scrisS cuirtad dupa Despre alcatuirea omului, poate In varn lul 379. Dac5 areste doua scrieri dau In general o explicare literala a textului Sflntel Scrlpluri, In Viafa lui Moise sflntul Grigorie vede in toate faptele istorice ulo lul Moise sensuri spirituale mai inalte (anagogice), care descriu drumul duhovnacesc a\ orlcarul nm care voieste sa mearga pe el (P. G., 44, 297 — 430). Ea e scrisa pe la 300, «lu bfltrtneti albite» ". Scrloreo La titlurile psalmilor (P. G., 44, 431 — 608) consta din doua parji : In prima parte (cinci capitole), prezieta totalitatea psalmilor ca fiind orinduita dupa un plan unltar $i prezentind urcusul duhovmicesc ce duoe spre desavirsire prin cinci triple i In a doua (sasesprezece capitole) vede si in titlurile psalmilor din Septuaginta, uriniirlndu-so arelasi scop. Cele opt Omilii la Eclesiast (P. G. 44, 615 — 754) arata ca aceasta scri'ere este un Indcmn dat omului de a se ridica peste lumea simturilor, pemtru a ajunge la lindstea rontempiarii color mai presus de ele. Cele olnicisiprezece Omilii la Cintarea c'mtarilor descriu inaimtaorea sufletului in unikoa ou Bnlistas ca pe o inainitare in unire a miiresei cu mirele ei (P. G., 44, 755 — 1120), In alto dou8 scrieri, sflntul Grigorie da o Tilcuire duhovniceasca la Fericiri, in opt Qmiilil (P. G., 414, U93 — 1302) si o alita la Rugaciunea domneasca, in ctacii Omilii (P. G., 44, 1119 — 1194). Prima dintre aceste cinci omilii se ocupa cu rugaciunea in yonoral, celelalte patru explica confinutul rugaciunii domnesti. A treia trateaza spre sflrslt despre Sftnta Treime. Mai amlntim, diiratre alte scrieri exegefice, o Omilfe la I Cor. 15, 28, cu titlul oAtunci si Fiul Insusi Se va supune Aceluia ce I -a supus Lui toate» (P. G., 44, 1303 — 1320). 2. Scrieri dogmatice. Cea mai importanta dintre scrierile lui dogmatice se inti- tuleazS : Cuvintele antiretice contra lui Eunomie (P. G., 45, 237 — 1122), cuprinzind dnuflsprezece sau mai precis treisprezece carji. Partea a doua din cartea a douaspre- /ucen trebuie socotita ca o carte aparte, oare cuprimde o critica amaountita a «Mdr- tuiislrli de credinta» a lui Eunomie, inaintata in 383 imparatului Teodosie. Sflntul Vasile raspunsese in «Trei carfi contra lui Eunomie* (363 — 365), argu- montelor arinnului Eunomie impotriva dumnezeirii Fiulud, din scriierea aceMia iintitu- luta *Apologia». In cursul anului 378, Eunomie scrisese ca raspuns o «Apologie a f polocilci» sale. Sflntul Vasile (mort la 1.1.379) nu mai avusese cind sa raspunda. Acostel scrieri ii raispunde sfimtul Grigorie in cele douasprezece carti si juma'tate ale sale. Inteputa pe la sflr^itul anului 380, sau la inceputul anului 381, el citi primele douS c&rli ale ei sfinituluii Grigorie de Nazianz si lui Ieronim, in timpul Sinodului II (Hiimi'Tilc (381) 12 . Scrierea aceasta, termiinata mai tirziu (383 — 384), e nu numai cca moil cuprlnzatoare dimtre operele sfintului Grigorie de Nyssa, ci si cea mat bo- flfttS tn cointlnut dimtre toaite scrierile impotniva artanismului. Alto dou3 srricri de cuprins dogmatic ale sfintului Grigorie de Nyssa sint in- tlrcpliitc Iinpotriva ereziei lui Apolinarie. Prima se intituleaza : Contra lui Apolinarie, catr<< Ti'olll, cpiscopul Alexandriei (P. G., 45, 1269—1278). In aceasta scriere, sflntul Gi !(iorle rongS pe Teofil sa alcatudasca o respingere mai amanuntita a erorilor luii Apolinarie. El se mSrgineste numai sa resplinga afirmarea lui Apolinarie ca dreptcre- tllnclosii admit doi fii ai lui Dumnezeu. Antlretlcul contra lui Apolinarie (P. G., 45, 1123 — 1270) e indreptat impotriva scrlorll lui Apolinarie : Dovedirea intruparii lui Dumnezeu dupa chipul omului si resplnge teoriilo ca trupul lui Hristos s-a coborit din cer si ca iocul mintii omenesti (vouc) 1-a luat in El Logos-ul dumnezeiesc. Acest Antiretic este socotit ca fiind cea mai Importanta dintro scrierile anti-apolinariste ce s-au pastrat. Ea trebuie sa dateze din ultlmii u.nl ai vietii sfintului Grigorie, deoarece cea de mai inainte, adresata lui Teofil, nu ii fost scorisa inainte de anul 385. 1 1 . W. Jaeger, Two rediscovered Works ot ancient christian Literature : Gregory ol Nyssa and Macarius, Leiden, E. J. Brill, 1334, p. 132. 12. Hieronymus, De vlris illustribus, 128, la O. Dardenhewer, op. cit., p. 199, ■ iota 4. INTRODUCER!! Oi scrlcrc a sfintului Grigorie do Ny«su mal poate (I socoUtfl $\ CuvJ/if dcspre Duhul Stint impotriva macedonicnilor (pncvinutomaliilor) (P.G., 46, 1301— 1304). In aparuroa Sflntel Trulml a mal uli-fltult sflntul Grigorie cltevu scrieri mai mlci : Cit re liustatle, despre Sllnta Treimc (pubHcatfl la Ochler, Bibliotek der Kirchenvater, I, 2, Leipzig, 11858, p. 1104, urm.Ji Catre Avlavie, ca nu slnt trei dumnezei (P. C, 45, 115— 136); Contra Elinilor, pe temeiul unor yudecdJ7_..c,o/iui./)e,, IP, Qi 45, 175 — 186) j C6trc Simpliciu, despre credinfH, sau despre Tatdii, Fiul si Sliniul Dun (P. G., 45, 135 — 146). La Inceputul scrdierii catre Avlavie sfintul Grigorie se prezinta ca uin o>m b&trin. O alta scriere dogmatica, dedicatS expunerii si dovedirii pozitive a invataturii de credmta a Bisericii in intregul ei, este Cuvintarea catehetica cea mare (P. G., 45, 9 — 106). O. Bardenhewer socoteste ca ea nu poate data dinainte de 385, deoarece au- torul trimite la niste scrieri anterioare ale sale (jto-voi). Dar se poate ca ea sa fie mai veche, deoarece cuprinde cele mai multe din textele care redau o atitudiine os- cilanta a sfintului Grigorie in chestiunea apocatastazei. Dar in scrierea Despre viu\a lui Moisc (la 390) nu mai exista nici un text cu o astfel de exprimare. Se vede ra sfintul Grigorie a ajuns pina la acea data la o deplina lamurire despre gresealu arestei teorii. Dar acest proces de razgindire trebuie sa fi inceput de mai de mult. Faptul ca in Cuvintarea catehetica cea mare se folosesc mai mult argumente fllosofice decit biblice ni se pare inca o dovada ca ea dateaza din perioada dinainte de 380, cind sfintul Grigorie se resimtea intr-o masura mai mare de influenta lectu- rllor sale filosofice, mai precis, platonice. Ea trebuie sa dateze cam din acelasi timp cu scrierea Dialog despre suilet siinviere, sau Macrinia, care se aseamana dupa forma cu dialogul lui Plat on, Phaidon, sau despre suflet (P. G., 46, 11 — 160). Scrierea aiceasta e tilcStuita pe la inceputul anului 380. La sfirsitul lui 379, dupa intoarcerea de la •lmodul din Antitohia, sfintul Grigorie se duse la minastwaa Iriis sa vada pe sora mi, Macrina, care conducea acea minastire si de care aflase ca e grav bolsnava. Inca In seara zillei in care el ajumse acolo, sora sa muri. In dialogul scris indata dupa moar- tea el, fratele si sora se mingiie cu nadejdea viitoarei lor revederi in cer. El atri- bute surorii sale ideiile despre suflet, moarte, invtere si despre restablliroa tuturor (apocatastaza). Despre o curatire a tuituror in lungi perioade «in cuptorul foeului cuJ"atitor» mai vorbeste sfintul Grigorie in scrierea Despre morfi (P. G., 46, 524 si 536) si putin in : La Atunci si Fiul insusi Se va supune Aceluia ce I-a supus Lui toate (P. G., 4H, 1313). Dar faptul ca in Dialogul despre suilet si inviere sfintul Grigorie declara (P. G., 46, 145) ca despre aceste lucruri nu se poate vorbi decit ca de niste presupuneri (otoXaOTixoii), iar in scrierile al caror continut sint in mod principal comentarii la ScripturS nu mai amiiniteste de aceas'ta teorie, si ca el afirma adeseori ca are ca normS interpretarea Scripturii dupa traduitia pari'ntilor, ne indreptateste sa socotim c3 in partea de mai tirziu a scrisului sau, alcatuit din comentarii la Scriptura, a . p&r&sit oscilatiile sale din unele scrieri ale perioadei de mai inainte, influentate de Je c t ur i 1 e, _ p 1 a t onTceT "EsTe " po sTB TT insa 'ca' pas^tne'TespecHve 'sT'fT'Tost mterpolafe" Tri "acele scrieri 3e "aitcineva, oum a sustlhuit pialriarhul Gherm'ain "M Coiis'tatntiiri'opolei "Tf733) intr-o scriere dedicata acestei chestiuni ls . Parasirea acestor idei (cu vadit caracter oscilant) s-a datorat faptului ca de pe la 385 se intetesc criticile manahilor din minastirile din Palestina, impotriva orige- nismului. De aceea, Werner Jaeger se intreaba daca nu cumva precizarile despre ""foTutrerius atribuit filosofiei in gindirea $i viata spirituals crestina, in introducerea la tllcuir-ea spirituala a Viefii lui Moise, nu e o auitoaparare a sfintului Grigorie fata de suspiiciuindle pe care scrierile sale anterioare le provocasera intre monahil antio- rigeni§iti 14 . E de crezut ca, asa cum Ieronim, prietenul sfintului Grigorie si pina atunri mare admirator al lui Origen, isi schimba atitudinea fata de Origen 15 , sa fi fftcut la fel si sfintul Grigorie 16 . 10. Scrierea aceasta s-a pierdut (ceea ce iarasi ni se pare curios), dar despre ea aminteste Potie in Bibliotheca, cod. 232 (P.G. 103, 1104). " 14. Werner Jaeger, op. cit., p. 120. 15. Op. cit., p. 121. 16. La 394, Epilfande al Gilpruluii, hotarit amtiiiorigenist, mergind la Ierusalim, iintrS lntr-o disputa aprinsa cu loan, episcopiil locuhii, admirator al lui Origen (O. Bar- denhewer, op. cit., p. 303 — 304). Dar i;pWiiml't> tro'buie sfi ft lnoeput citiva ani mai tnalnte polomica Impotriva ideilor lui Origen. Werner Jaeger, op. cit., p. 120, se in- 10 WtNTUI, cmmOHIB DB NYISA Din neslguranta presupunerilor sflntulul Grlgorlo, cu prlvlre la apocatastaza, din srrlerlle sale de plna pe la 385 — daca textele nu slnt Interpolate — se explica |1 unelo contradict ii In expunerile sale despre starea viiitoare a sufletelor. Asa el, oar* canaidera uneori focul viltor ca un foe curatitor, uneari II nuimeste «foc ne- ttins», ami, vorbind de sfirsitul acelor chinuri «dupa luingi perioade de eoni», folo- tafte tornienl ca : «intristar©a ve$nrica», «rasplata vesniica», «chinurile vesmioe»(rj aiumoc XinTj, i\ aliivio! avxiBonai?, t\ atcivioc xoXaoi?) 17 . O. Hurdunhewer spune ca acoste expresii biblice trebuie interpretate in sens llgurat, lcir di-spro expresia : «cel predat focului vesnic va fi curatit de ceea ce e contrer firli» (Dcsprc suilet si Inviere, P. G., 46, 157), tat Bardenhewer sipune ca •eel predat focului vesni< », trebuie socottite cuvin'te interpolate. Apoi, geineralizind, spuJK' ( a, duci slnt unele interpolari in textele sfintului Grigorie cu privire la aceasta chostluno, ole slnt fScute de ortodocsi, nu de aderenji ai teoriei apocatastazei 18 . Dar nu i' rinil comet sa presupunem ca daca ortodocsii ar fi voit sa intervina in textele sflntulul Grigorie, ar fi elimdnat cu total teoria apocatastazei ? 19 . Apoi, nu e prea vadltS o anumita intense in procedeul lui Bardenhewer si a altor autori occidentaii de u refuza afirmarea Patriarhului Gherman despre unele interpolari Sen favoarea apo- catastazei in textele sfintului Grigorie, dar a declara ca interpolari ortodoxe expre- sllle In care se exprima o nesiguranta (a sfintului Grigorie) In privinta apocatas- tazed ? Noi socotiim oa mai probabila expMoarea conitradictiil'or diin textele despre apocatastaza ale sfintului Grigorie prin nesigiuranta, sau prin oscilajiile lui in aceasta chestlune. Dar cea mai fundamentals contradictie a ideii aflate in unele texte ale sfintului Grigorie despre un foe care pina la urma curata toate creaturile constiente de ceea ce e strain firii lor In viata viitoare (un foe care, desi e dumoiezeiese,, le chinu- laste) este accantul deoisiy pe care II pume sfintul Grigorie pe Hbertaite, in mlntuirea creaturll constiente. Aceasta inseamna ca nu poate fi vorba de o curajire daca voia Upturll nu se Intoarce la Dumnezeu prin iubire. Dar libertatea este o mare taina. Eu poute n& se afirme vesnic si impotriva lui Dumnezeu. Endre von Ivanka zke : «Masuxa partioiparii la Dumnezeu (dupa Grigorie) sta In propria decizie a omului. EsentiaM in fiinta spirituala este libertatea ei. Dum- nezeu, Care a creat pe om oa sa participe la tot oeea ce aie El, »u i-a putut refuza, daca a voit sa-1 faca asemenea Lui in toate, eel mai malt bun : libertatea. in li- bertate, nu In capacitatea de ginddre, sta asemanarea omului cu Dumnezeu. Asa cum Dumnezeu «este ceea ce voieste si este prin voia Sa si voia Sa este fiinja Sa» (P. G., 46, 93 si 45, 609), tot asa fiinta spirituals areata este mai/ ales in aceasta asemenea cu Dumnezeu, ca se modeleaza, prin voia sa, in ceea ce este» [Plato chrlstlanus, p. 46). «Noi statem asa ziclnd pariratii aostri proprii», ziee Grigorie (P. G., 44, 328 B). «De aceea, libertatea creata ascunde in sine si pericolul desfi- int&rii sensului existenfei sale, a pierderii depline a asemainarii cu Dumnezeu, prin Intoarcerea sa la opusul ei satanic» (Ivanka, p. 179). 3. Dlntre scrlerile de cuprins ascetic sau duhovnicesc propriu-zis, nealcatuite ca expllrflrl ale umor carti ale Sfintei Scripturi, reamintim pe cea Despre leciorie (P. G, 46, 317 — 416). Ea pare sa fi fost alcatuita pe la 370 — 371, ca una din primele serieri ale ifintului Grigorie, Inainte de a fi fost hirotonit oa episcop. Dar fiind una dintre prLmelo sale serieri, ea apara avantajele feoioriei mai mult cu argumente filosofice. treaba : «It would be interesting to know whether Gregory when he wrote this sec- tion of his poem (despre rolul redus al filiosofiei, in Viafa lui Moise), had in mind the r*al suspicion harbored by the monks, for it sounds as if he were speaking in self- deiens» | J. Danietau, L'apocatastase chez saint Gregoire de Afysse, In «Rechercbes do Sciences Rellgleuises», 30 (1940), 328 — 347, solaote^ite ca sfinitul Grigorie de Nyssa atlnge tema apooatastaizei, dar nu da un raispaims hotaiiHt. 17. Cuv. cateh. cea mare ; P.G. cap. 40 ; Orat. ad usurpatorios ; P.G. 46, 486, 432. 18. O. Bardenhewer, op. cit., p. 219, nota U 19. Prlntr-o astfel de eliminare, Bardenhewer da de inteles ca vrea sa explice absenta oric3rei aluzii la apocatastaza in scrierea sfintului Grigorie : Despre desa- vlr?/re s/ cum trebuie s& lie credinfa (P.G. 46, 251' — 286), amintita de Gherman sau Fotlo sub titlul : Despre viafa desavhsitA (P.G., 106, 1108). (O. Bardenhewer, op. cit., p. 218, mota 5). Dar atuinci, de ce n-ar fi facut acelasi Iuctu ortodocsii, cu toate textele despro apocatastaza ale sfintului Grigorie ? INTROPUCBRB 11 Totusl en da o mure parte din urgumontolu pentru cea din urmS scriere a sflntului Origorlo, alcatulta pe lu 394, (aproape de moartea sa) si dedicata vie(ii monahale 20 . lnsft In scrioroa 'EI era prin natura mai inclinat spre meditate decit fratele sau mai mare si prin culturn s;» era mai adincit in traditia filosofica elina. Folosind aceste inisusiri, a crout lilosofia ascetismului monahal si prin el a inspirat viata acelora care si-au (litt votul observSrii Regulilor lui Vasile. Tomelia acestei filosofii era credinta crestina, asa cum a fost formulata in Cre- /ul nlceoan si interpretata de scoala teologica a capadocienilor. Dar Grigorie a pre- /onliit credinta crestina ca avind culmea in contemplarea lui Dumnezeu, adevarata cxl.sk'ntu, si a voii Lui eterne. Sfintirea omului era interpretata ca un proces de i urilllre a sufletului si ca un urcus treptat la Dumnezeu, Cel cu adevarat existent... Airtfplj Grigorie a deven.it marelfe miaeistru al teologiei miistiice, al teognosiei^in^Bigg,- jT^ti rftsiTrltca,ri3". El a intiparit pecetea lui nestearsa pe traditia credintei ortodoxe, jioieto fiiro la rindul ei si-a aflat cea mai caracteristica si durabila expresie vie in Ulonlurlle ?>\ practica vietii monahale rasaritene» 29 . 2G. Idem, op. cit., p. 29 — 30. 27. Idem, op. cit., p. 19 — 20. 2fl. Idem, op. cit., p. 20. 29. Idem, op. cit., p. 23. Despre influenta lui Platon in gindirea sfintului Gri- gorie, parerile sint diferite. Harold Chernis (The platonism of Gregory of Nyssa) soco- losto cfi sftntul Grigorie n-a depasit aceasta influenta in scrisul lui. Dimpotriva, J. Doiil61ou (Platonisme et theologie mystique) socoteste ca platonismul sfintului Gri- gorie nu mai e platonism, caci credinta lui crestina a metaimorfozat gindirea lui filo- sofica mai mult decit intentiona la inceput. Danielou gaseste ca prin nfinnarpa toolo- glel sule negative, sau a cunonsterii lui Dumnezeu in intunerir, r;i sim.plfi simfire a INTRODUCER!! 13 4. Diir liuiinti! do a expune etapele si temele principale ale acestei vieti duhov- nlceiytl si In general ale un.usulul in ea spre Dumnezeu, sa mai amintim citeva dintre Cuvtnt&rlle sfintului Griyorte. iMre ele sinit doua cuvinitari, Despre trebuinla de a lubi si prlmi cu bun&tate pe sdraci (P. G., 46, 453—490) ;i tmpotriva cdmatarilor, In care roia o tema tratata si de sflntul Vasile (P. G., 46, 433 — 452). Altele poarta tltlul : Impotriva celor ce amina botezul (P. G., 46, 415 — 432) ; Nu trebuie sa plingem pe cci ce au adormit in credinfd (P. G., 46, 497 — 538). Doua cuvintari au comfinut dogmatic: Cuvmture despre dumnezeirea .IMliLM. a Si]n?,!iiiii_Duh_(P. G., 46, 553 — 576), tlnuta probabTl Ta sinoduT idin Constantinopol, din 383. Ea a fost mult pretuita in lite- rature! Bisericii rasaritene de mai tirziu. Guvintarea La hirotonia sa (P. G., 46, 548 — 554) are un tii'tlu enigmatic, cad pare sa ii fost tinuta la sitnodul dim Constantinopol, din anul 394 si trateaza despre dumnezeirea Sfintului Dun. Spre sfirsitul vietii, odata cu indopartarea dc tratarea mai filosofica a temelor, incepe sa dea important tot mat mare prezentei Sfintului Duh in urcusul omului spre desavlrsire. Mai multe cuvintari sint inchinate unor mari sarbatori, ca de pilda : «La ziua lumlnilor sau la Botezul lui Hristos» (P. G., 46, 577 — 600), tinuta probabil la 6 iaimarie 383; cimci cuvintari La Siintele Pasti sau La invierea lui Hrlstos (P.G., 46, 599 — 600), dintre care a doua aste siigur neau'tentica, iar a cimcea, indoielnica ; La Inaltarea lui Hrlstos (P.G. 46, 689—694) ; Despre Si'mtul Duh, sau La Cincizecime (P.G. 46, 605—702); La ziua Nasterii lui Hristos (P.G. 46, 1127 — 1150). Alte cuvintari slavesc mucenici si persojialitati duhovnicesti anterioare, ca : doua cuvintari- Despre Intiiul mucenic Stefan (P.G. 46, 701—736) ; Cuvintarea la si'mtul mucenic Teodor (P.G. 46, 735—748) ; doua cuvintari La cei 40 de Mucenici (P.G. 46, 749—783) ; o ouvintare In cinstea stintului Vasllc eel Mare (P.G. 46, 787 — 818) si o alta In cinstea Episcopului Meletie al Antio- hk'l (P.G. 46, 851—864), care a prezidat Sinodul II ecumenic din Constantinopol si a murlt cbtar to timpul deBfasurarii Lui, in mai 381. Caracteristica cuvintarilor sfintului Grigorie nu este forja sau patrunderea celor ale sfintului Vasile, nici vioiciunea si simfirea celor ale sfintului Grigorie de Nazianz, d o oarecare malestrie retorica si o tendinta spre teme doctrinare, apologetice si polcmice 30 . Scrisul sfintului' Grigorie de Nyssa are ca tema principala urcusul sufletului spre Dumnezeu. Treptele acestui urcus le-a prezentat poate eel mai complet in Viata lui Moise. O frumoasa punere in relief si o interpretare a acestor trepte a intreprins-o J. Danielou, in Introducerea la traducerea franceza a acestui tratat, facuta de el 31 . Ea o una din scrierile cuprinse in acest volum M . Opera de maturitate a sfintului Gri- gorie, ea poarta o amprenta categoric hristologica. Urcusul duhovnicesc al celui ce vrea sa ajunga la unirea cu Dumnezeu este aratat ca facindu-se in Hristos, cu aju- torul lui Hristos; cultura filosofica este folositoare numai in prunei'a duhovniiceasca ; dar dupfi intarirea credinfei in el, trebuie sa se dispenseze de ea. Sflntul Grigorie nu prezinta in aceasta scriere toatS viata lui Moise intr-o forma blografica, «ci numai acele evenimente din viata lui, pe care le poate folosi pentru prezentei Lui, a depasit platonismul mai mult decit teologii rasariteni, care au pus accentul pe vederea lui Dumnezeu in lumina. Fat& de aceasta afirmare putem cita din Tilcuire la Cintarea Cintarilor a sfin- tului Grigorie, cuvintele : «Prin iradierea harului in suflet, acesta ia chipul luminii» (P.G., 44, 792" A, loc remarcat de Ivanka, Plato Christianus, Einsideln, 1964, p. 166). n general, intunericul in care sflntul Grigorie spune ca Moise se intilneste cu Dum- nezeu e «un intuneric stralucitor». Ivanka, un mare cunoscator al sfintului Grigorie, cows'idera cS aoeeta a inicrestinat pe P'laton, iar in doctrina lui despre vesnica nesa- turare a cunoasterii de Dumnezeu vede trasatura antiorigenista a gindirii sale (op. clt., p. 183—166). :V0. O. Bardonhewer, op. cit., p. 207. 31. J. Danielou, Gregoire de Nysse, Vie de Moise, «Sources Chretiennes», Edi- tions du Corf, Paris, 1941. O traducere in germana a acestei scrieri, cu o introducere mai srurta, a dat si Manfred Blum, In colectia «Sophia», ingrijita de Julius Tyciak si Wilhelm NysstM!. Ka o facuta dupa toxtul grec, editat critic de J. Danielou in «Sources C'hretienne.sx, Paris, 1955. Traducerea germana e publicata in Lambertus-Verlag, Frei- burg i. Hreisguu, H)(W. 3'2. Vi'a'/a lui Moise a fost tradusa din grocesle de C. Preot loan Buga. Am apro- plat-o in unele locuri si mai mult n»nrllc din textul grec si am inlocuit neolo- gismi'k', incadirind-o lui uniilalci di- Mlil ,i l-'ilmi jlini rom.lncsti. 14 NMNTUI. UHIOORIR OB NYSSA interprotarea sa ca trepte ale urcusului spre Dumnezeu» 33 . Spre exemplificare, Blum rltonzfi din ifceasta opera a sfintului Grigorie : «Cind el (Moise) a pStruns in dumne- zolasca Mlnta a Sfintelor, in acel nevazut, el imsusi nu mai era vizibil ; prin aceasta < un »Eu», deci o persoana, sau Persoana care are adevarata exiistenta («Eu sint Cc>l ce slnt»). Deci scoate pe om din ideea ca Dummiezeu este o esenta impersonalla, una cu lumea, in sens panteist. Odata cu aceasta descoperire, Dumnezeu da sufletului si porumca de a merge la fratii sai, insufletiti de aceeasi dorinja de a-L cunoaste, si a le spune c5 El este Dumnezeul eel unic si personal si sa iasa de sub stapinirea vrajmasului nevazut, spre a-I sluji numai Lui. Acest suflet se face conducator al fratilor sai in fuga lor din aceasta robie. Dar pe linga conducerea vazuta a celui ce u vfizut mai Inainte de ei lumina, ei se bucura si de conducerea nevazuta a lui Dum- nezeu, tn forma unui stilp de foe dumnezeiesc in intunericul noptii lor spirituale si In forma norului care-i apara de arsija poftelor pe care le-au satisfacut odinioara yl po care acum nu mai vor sa le satisfaca. Inaintind in aceasta depSrtare de via(a In picate, se mintuiesc de duhurile ispititoare ale acestei vieti, trecind prin apa talnlcS a botezului (Marea Rosie) in care se ineaca acele duhuri. Apoi inainteaza in dosertul Instrfiinarii de lume, iar cind asprimea acestei vieti, golita de toate bucuriile, dovlno lnsuportabila, apa vietii ?i a intaririi din Hristos (din piatra) le reface puterile. Asa ajung aproape de muntele unde se afla Dumnezeu, aproape de inaltimea duhov- nlceascfi unde-L pot cunoaste intr-un mod mai corespunzator cu ceea ce este El. Dar la cunostinja aceasta insasi nu pot ajunge decit cei ce au crescut in virsta lor du- hovniceascS asa de mult, ca s-au dovedit conducatori destoinici ai celorlalti. Modelul lor, Moise, intra astfel pe virful muntelui Sinai, in intunericul unde se afla Dumnezeu, adlca la cunostinta ca Dumnezeu nu poate fi prins intr-o vedere sau intr-o cunostinta hotarnicitd, ci c3 El este nehotarnicit si cu cit urea cineva mai mult in cunoasterea Lui, II state, sau ll cunoaste ca pe Cel nehotarnicit, in care nu se satura si nu sfir- ?e?te sufletul niciodata de a inainta. Ekkehard Muhlenberg a evidentiat faptul c3 gindirea sfintului Grigorie de Nyssa despre Dumnezeu eel nesfirsit este total deosebita de cea a lui Platon, Aristotel, Filon ;l Orlgen, depasind panteismul acelora si afirmind transcendenta realS a lui Dum- nezeu. «Partea teologica a filosofiei platonic-aristotelica este gresita, pentru ca nu udmltc cfi exista o dumnezeire mai presus de lume. Penitru Platan si Aristotel exists un domeniu al inteligibilului, in care se afla Dumnezeu si la care omul participa cu mtntea *a (vous). Dupa invatatura sfintului Grigorie de Nyssa, mintea omeneasca nu poate dectt recunoaste printr-o miscare inapoi ca. structure inteligibila a lumii este creatS. Impotriva lui Platon si Aristotel el afirma c3 domeniul inteligibilului a fost facut numai pentru lume : Dumnezeu a creat si lumea mintilor (tot voixi) si, anume, prin volntja Sa, nu oa la Filon din Alexarudma si la uoiii platoniciieini, prin gindiirea sa. Nol vedem ca creatia e din vointa lui Dumnezeu, deci nu e o curgere necesarS $i nemljlocita din fiinja lui Dumnezeu» 35 . 33. Manfred Blum, Introd. la fraducerea citati, p. 17. 34. Idem, ibidem. 35. E. Muhlenberg, Die Unendlichkeit Gottes bei Gregor von Nyssa, Vandenbeck u. Kuprccht, Giittingen, 1966, p. 144. O deosebire clara intre panteismul platonic si gin- dlroa sfintului Grigorie care aparS «xlBtenta eternS a sutfletuluti umain, cu toata «asema- iKirt«rli' do Nyssa. INTROMKKMR 17 expiMirrc lnterioar.1 a lnl Dumnezeu, o vodoni dim cxplicrorea re o dS el lorului din Clntarca Cint&rilor undo mlreasa spune : «P5zitorll m-au bfitut si m-au r5nM» (5 — 7). Cu pu(ln Inatrote, ea, spunliudu-le cfi L-a strlgat pe mime si El nu i-a rSspuns, pazi- torll l-au rSspuns c5 El nu poate fi Inteles 51 deci nu are un nume 51 faptul acesta a rfliiU-o po ea prto liipsa nadojdii de a-si vedea implindit dorul dup3 El. Dar ea este Invfitata ...c8 tocmai acest dor este o dovadS ca are pe Cel dorit... si ca de aceea ea se simte fericita c5 are In sine sinul lui Dumnezeu, pentru ca e strapunsa de s&geata credintei, ca e atinsa In eel mai adlnc interior al inimii de pironul iubirii» (P.G. 4, 1037) «°. Unirea sufletului cu Dumnezeu e ilustrata In *C"mtarea Cintdrilor» prin faptul cfi tot ce se atribuie Mirelui se atribuie si miresei, incit de multe ori nu stim de se vorbeste de Mire sau de mireasS. Mireasma raspindita de El este In acelasi tirnp mi- reasma raspInditS de ea ; vinul cu care imbata El pe mireaisa, este vinul cu care ll Imbata ea pe El ; marul, rodia e cind mireasa care hraneste pe Mire, cind Mirele care hrfineste pe mireasa ; slnii slnt cind ai miresei, cind ai Mirelui etc. Totusi, sfintul Grigorie afirma mereu ca sufletul, oricit ar fi de unit cu Dum- nezeu, e numaa p3rtais la El, ou are in sine insusi feriairea, fiinta si binele nemargimit tre pantedsm si dualism, tntr-o Invatatura autentic crestina despre creaturalul finitului» 41 . Ba chlar In unirea cu Dumnezeu prin iubire si nu prin fiinta, vede sfintul Gri- gorie asiguraita necanfundarea faptuirii cu Dumnezeu. «Caci, zLce Ivanlca flarasi, daca asemanarea cu Dumnezeu a sufletului nu consta intr-o asemanare de esenta cu Dumnezeu, ci In iubirea pentru Dumnezeu, este natural ca esenta Lui curat spirituals B& se descopere de-abia In iubirea fata de Dumnezeu, iar In intoarcerea spre interior are loc totodata Initoarcerea spre Dumnezeu. Numai pri'n aceasta, poate fi cunoscut EI. Aitfel, un nou motiv neoplatonic, «unirea» (Einswerden) cu divindtatea, primeste un nou lnteles. In loc ca prin inlaturarea a ceea ce este strain, nedurmnezeiesc, In suflet, acesta sfi se topeasca In Dumnezeu cu care In esenta este identic din totdeauna, intra In unirea cu El prin iubire» 42 , care pastreaza constiinta deosebirii In cei uniti. Dealtfel, cttiar faptul c5 sufletul, pe masura ce se uneste mai mult cu Dumnezeu, tnteteazd mai mult de El, arata cS el pastreaza constiinta deosebirii sale de Dumne- ■•U : «SaiSsluirea binelui dumnezeiesc In suflet este de asa fel, c8 ea face vasul tot mai mare si capabil de mai multa primire, pe masura ce il umple tot mai mult» (P.G. 46, 105 B 1 46, 361 D ; 280 B). «Salasluirea lui Dumnezeu largeste totodata dorinfa fufletului» (P.G. 44, 777 B). Omlliile la rugaciunea domneasca par sa dateze si ele din perioada finala a •crisului sflntului Grigorie, de dupa anul 390, caci toata glndirea din ele are In centru p« Hristos si pe Duhul Sflnt. In Omilia II, se trece de la tipurile din Viafa lui Moise, la Impllnirea lor In Hristos. Caracteristica acestei scrieri este unirea rugaciunii cu nepStlmlrea. Slnt cele dou3 teme care preocupa, Intr-o strinsa imbinare, tot scrisul duhovnlcesc (filocalic) rasariteacn de dupa aceea. Se poate spume ca sfintul Grigorie, prin slstematlzarea glndirii despre curStirea de patimi prin virtuti si prin libertatea !n Dumnezeu la care se ridica omul prin curatirea de patitni, a pus temelia intregii •plrltualltfiti filocalice. Totodata, el a zugravit deplin idealul cre^tin al umanitatii, care nu poate fi declt acela al unei iubiri reciproce nepatimase. Despre locul important 40. Ivanka, op. clt., p. 168. 41. Idem, op. cit.. p. 181. 42. Idem, op. clt., p. 1C9. 1 — CJrluorlo ill- NyKHu 18 M'lvnn, (.nu.niui: i>u nvsna cis-l iirt« Idopu do llbcrtute In toologiu sllntulul Cirigorlc dc N\ss,i s-j ocuput In mod special .1. Gui'th «. Oar dosrrllnd lupta cu complexale piediri interioare care se opun Inainlarii spre most ideal, sflntul Grigorio se dovedesto totodatci un psiholog de extraordinary subti- lltato $1 finete. In Comenturiul }a «Tat&l nostru» sint pasagii nemuritoare in acest sons. S-ar putea spune ca el este primul mare psiholog din istoria scrisului crestin, nntielpind pe Fericitul Augustin. Tot asa de patrunzatoare analize psihologice, cu un si mai accentuat caracter de predict, se cuprind in comentariile la «Fericiri», unde doctrina despre patirni e si mai shtormitizata. Aci aparc imaginca scarii, ale carei trepte sint constituite din virtutile tot mai inalte. Ea e strins unita cu viziunea «epectazelor» sau a ureusului continuu al omului duhovnicesc, de la un nivel, la altul mai inalt, ce se deschide vederii de lu nivolul atins. Dam de aceea in acest volum si aceste ultime doua comentarii ale sfintului Gri- gorio do Nyssa (la rugaciunea «Tatal nostru» si la «Fericiri»). $i incheiem cu Cuvintul lul catre monahi Despre scopul vietii celei dupa Dumnezeu, publicat de W. Jaeger, dcoiurecc, fiind scris la sftrsitul viefii sfimtului Grigo-rie, este iructul experienjei oelei mai mature a lui, sau e cea mai adinca si mai frumoasa marturie a lucrarii Duhului Sfint in om, din toata literature patristica si ulterioara. Toate scrierile duhovnicesti rasaritene de dupa aceea au la baza ideile din aceste scrlori ale sfintului Grigorie de Nyssa, publicate in volumul de fa{a. 43. Lu conception dc la liberty c/iez Saint Grcgoire dc Nysse, Paris, Vriai, 1953. DESPRE VIATA LUI MOISE, SAU DESPRE DESAVIR§IREA PRIN VIRTUTE A celui intru sfinti parintelui nostru GRIGORIE, EPISCOPUL NYSSEI DESPRB VIATA LUI MOISE, SAU DESPRE DESAVlR^IREA PRIN VIRTUTE Cei ce au placerea sa priveascS la alergarile de cai si doresc cu Infocare sa cistige in intrecere cei iubiti de ei, maear ca acestora nu le lipse^te citusi de putin dorinta de a alerga cit mai repede, totusi striga din locurile de privire, urmarindu-i cu ochii in alergarea lor, stirnind calaretul, precum socotesc, spre o mai apriga avintare si in acelasi timp Entetind caii si intinzind mina spre ei ca un bici ce-i imboldeste si-i aateninta. Ei fac aceasta nu pentru ca fi ajuta astfel sa invinga, ci mai degraba pentru ca sa-si arate prin strigate si incurajari ca sint alaturi de ei in intrecerea lor. Ceva asemanator mi se pare ca fac si eu cu tine, eel mai iubit din- tre prietenii si fratii mei, atunci cind, vSzindu-te alergind bine in sta- dionul virtutii, in cursa dumnezeiasca, si intinzindu-te in sarituxi dese si sprintene catre cununa chemarii de sus, strig catre tine si te indemn, ce- rindu-ti sa te incordezi ca sa alergi si mai iute. Iar aceasta o fac nu Bind impins de o placere desarta, ci ca sa ma bucur de tine ca de un fiu prea iubit. De aceea, am socotit vrednica de luat in seama cererea, pe care mi-ai aratat-o prin scrisoarea trimisa de curind, de a-fi da un sfat cu privire la viafa desavirsita. Caci daca nimic altceva din cele spuse de mine nu-ti va fi poate de folos, un fapt nu-ti va fi in nici-un caz nefolo- sitor : acela de a da o pilda de ascultare. Caci daca noi, cei rinduiti ca parinti ai atitor suflete, socotim ca la aceasta virsta a parudui de argint ni se cade sa raspundem cererii unei tinereti intelepte, cu atit mai mult ti se cuvine {ie sa-{i intaresti ascultarea de bunavoie a tineretii tale, care din copilSrie s-a desfasurat linga noi. Dar atit despre aceasta. 82 NI'INTUI. CIRIUORIt! UK NY8SA Sa trocem acum la tema de fata, avtnd pe Dumnezeu indreptator al fuvintului. Ai cerut, prea iubitul meu, s3-ti descriu viafa desayirsita, ca tu, privind la ea si cunoscind prin cuvinte ceea ce doresti, sa traiesti In viata ta cele arState tie prin cuvintul nostru. Eu insa ma aflu in ne- putinta in ambeie privinte : si in a cuprinde in cuvinte desavirsirea, si In a tr3i in viata mea ceea ce a descris cuvintul. Amindoua acestea in- trec putorea mea. Dar poaite nu numai eu, ci si multi altii dirutre cei mai inaintati in virtuti marturisesc ca aceasta le este cu neputinta. Dar ca sa nu par, precum zice psalmistul, ca ma tern acolo unde nu este teama, iti voi infatisa limpede in cele urmatoare cele ce am de gind sfl-ti spun. Desavirsirea, in toate celelalte lucruri care se masoara cu simturile, o marginita de niste hotare in ce priveste cantitatea, fie ca e continua, fie ca e intrerupta. Caci orice masura a citimii se cuprinde in niste margini ; si eel ce priveste cotul, sau numarul zece, vede ca incepe de undeva si ispraveste undeva ; si in aceasta sta desavirsirea lor. Despre virtute insa, am invatat de la Apostol un singur hotar : acela ca nu are hotar '. Caci acel dumnezeiesc Apostol, mare si inalt in intelegere, aler- glnd prin virtute, niciodata nu a sfirsit intinzindu-se spre cele dinainte (Filip. 3, 13) si nici oprirea viitoare din alergare nu-i era sigura. Pentru re ? Pentru ca binele prin firea lui nu are hotar ,• el se hotarniceste nu- mai prin asemanarea cu ceea ce ii este contrar 2 . Asa, viata are ca hotar moartea ,- lumina, intunerioul ,- si toate cite sint bune se hotarnicesic prin ceea ce le este potrivnic. Caci precum sfirsitul vietii este inceputul mortii, tot asa si oprirea din alergarea virtutii se face inceput al paca- tului. Asadar, iata ca nu se dezminte cuvintul nostru, cind spune ca este cu neputinta de a afla o margine a virtutii. Iar prin aceasta s-a dovedit cfi ceea ce se cuprinde in niste margini nu este virtute 3 . 1. Virtutea are o singura definitie : ca e indefinibila, sau infinilta. Din ce inain- tczl In ea, tl se deschide vederea si dorinta spre o si mai multa inaintare in ea. Ea n-are hotar, cum nu are nici Dumnezeu. 2. Binele prin firea lui nu are hotar ; el este infinit. Nu po{i spune : atita e bi- n«le $1 mad mult nu. Nu poaite spune cineva daca e bun : sint destul de bum, mad bun nu vreau sa flu. Hotaru'l binelud e ceea ce i se ini|)ot!riVe$te : raul, sau vodnta de a nu merge ma{ departe in el, ceea ce insa nu duce La o tot mai mare depli'naitate dupa care tlnde binele, adica admite in el un amestec al raului. 3. Vlirtuitea ca bine in curs de infaptuire prim persoana, nu are deci nici ea hotar. Ea n-are alt hotar decit oprirea din virtute, sau trecerea la rau. Unde sfirseste virtu- tea, Incepe rautatea sau pacatul. Din virtute nu te po{i opri, fara sa te impaci cu un amestec al rSului in ea. Virtutea are in sine miscarea inainte, in ea insa^i. Ea se menflne prin miscare. Cind se opreste la o margine, trece la impacarea cu un anumit grad al rfiului. Virtutea care se impaca cu maTginirea nu mai e virtute curata. Daca o deci firesc omului sa implineascS binele, daca in aceasta «se simte bino», aceasta arata ca omul e fScut ppntru o existenja nesfirsita, ca sa poata sj-si implineasca la VIATA LUI MOtSH 23 Iar fiindca si dospro coi ce ouUivS viata vintuoasa am spus ca le este cu neputinta sfi ajunga La desavirsire, cuvtntul va lamuri si aceasta. Bi- nele prim si propriu, a carui fire este bunatatea, este si se numeste dumnezeirea, fie cS aceasta se intelege sau nu. $i pentru ca s-a aratat c& nu exista alt hotar al virtutii decit pacatul, iar dumnezeirea nu pri- meste ceva contrar ei, firea dumnezeiasca trebuie int,eleasa ca fara hotar si fara margine 4 . Iar eel ce cultiva adevarata virtute nu participa la nimic altceva decit la Dumnezeu, pentru ca Acesta este virtutea desavirsita 5 . Iar daca de ceea ce este din fire bun doresc numaidecit sS se impartaseasca cei ce-o cunosc, iar aceasta nu are hotar, in mod necesar si dorinta celor ce participa la aceasta se irutinde la nesfirsit si nu are oprire. Deci nimanui nu-i este cu putinta atingerea desavirsirii, pentru ca desavirsirea, dupa cum s-»a spus, nu se cuprinde in ni§te ho- tare. Deci si virtutea are un singur hotar : nehotarnicirea 6 . Cum ar putea deci sa ajunga cineva la marginea cautata, neaflindu-se o margine ? nesfirsit dorinta lui spre mai bine, dorinta care nu inceteaza niciodata. Omul e desti- mit prin aceasta, prin firea lui, infinitului $i deci vesniciei 1 . Persoana umana nu ispra- vejte Jiioiodiata de a se desavir^i. Ba nu se impline^te propriiu-zils niciodata, dar nu tncetcaza de a dori o si mai mare impllnire prin bine. 4. Dac3 omul e facut sa tinda fara sfirsit spre bine, fara sa poata ajunge vreo- datS la capStul lui, binele realizat in deplinatatea lui din veci este infinitatea in act, Iar aceasta este una cu dumnezeirea. Iar cum binele in curs de implinire implica un dor al unci persoane de a-1 implini tot mai mult, binele impiinit in depltaatatea lui lnflnitfi este si el bunatatea nesfirsita a unei persoane. Ca atare, Dumnezeu nu poate li cuprins, sau inteles. Desavirsirea Lui nu e limitata. Iar bunatatea unei persoane se aratS In raport cu alte persoane. Insusirea binelui de a fi nesfirsit si de a fi realizat ca ataxe In mod personal din veoi, implica existenta personala a Sfintei Treimi. De uinde ar fl dorinta fara sfirsit spre bine, sau spre binele nesfirsit, daca el n-ar exista din veci In aceasta infinitate, intr-o bunatate interpersonala ? Acest bine infinit e magnetul ce exercita asuipra omului atractia spre el. Traixea acestei forte magnetice spirituale este proprie firii omenesti, ipostaziata in persoane, in relatie intre ele. 5. Daca binele desavirsit este Dumnezeu Cel infinit, omul, care tinde spre bine la nesfirsit, dovedeste prin aceasta ca participa la Dumnezeu, ca asupra lui se exercita forta binelui, ca este intr-o legatura mereu sporita cu Dumnezeu. Iar cum forta binelui nu se poate exercita fizic, ci spiritual, prin aceea ca o persoana isi face simtita buna- tatea asupra altuia, faptul ca omul timde spre bine arata ca Dumnezeu Cel personal Isi face simtita totr-un fel tainic bunatatea in fir«a omeneascS. 6. Daca desavirsirea in bine e fara hotar, caci ceea ce e marginit in bine are chiar in aceasta o nedesavirsire, virtutea ca drum spre desavirsire nu are nici un hotar. Virtutea nu are hotar, pentru ca ea nu e decit forma concreta personalizata a binelui, mereu in inaintare prin vointa. Deci in virtute este inclusa vointa persoanei omenesti de a inf&ptui in mod neintrerupt si in mai mare m3sura binele. Aceasta lnseamna ca nici Dumnezeu nu e lipsit de vointa Lui personala de a fi bun, dar odata ce in Dumnezeu binele e desavirsit, vointa Lui de a fi bun e una cu vointa de a r8- mlne In aceasta desavirsire. La El binele desavirsit si vointa de a ramine in el coincid. Binele ne deschide orizontul infinitatii, ne atrage spre el, sau ne aseaza si ne tine In el, Dumnezeu fiind binele infimiit din veci, iar noi tinzind la nesfirsit spre aceasta Infinitate, f8r8 sa o putem atinge in asa fel ca s& nu mai dorim sa tindem mai sus, El ne este transcendent noua, sau esto pe o treapta dincolo de putinta noastra de a ne s<a pe ea. Dar pe dc alta parte, sintem intr-o lugaturS cu transcend'enta Lud, intru- clt ea exercita o atrac(ie asupra noitstrS. 34 ___ BFtNTin, CIHIOORIS t>B NYSSA Dar din faptul ca desvirsirea care se cauta nu poate fi cuprinsft, nu uruieaza ca nu trebuie sa tinem seama de porunca Domnului, care zice : «Fiti desavirsiti, precum Tatal vostru Cel din ceruri desavirsit este» (Mt. 5, 48). CSci chiar daca nu reusim sa dobindim in intregime cele ce Bint din fire bune, faptul de a nu ramine lipsiti macar de o parte e si el un cistig mare pentru cei ce au minte. Deci trebuie sa punem toata sirguinta ca sa nu cadem in intregime din desavirsirea care ne este cu putinta ,• ci sa cistigam din ea atita cit vom putea sa cuprindem. Poate cfl chiar a voi pururea sa fie si mai mult in bine este desavirsirea firii omenesti 7 . Si mi se pare potrivit sa ne folosim de sfatul dat de Scrip- tura in privinta aceasta. Caci zice undeva cuvintul dumnezeiesc, prin proorocia lui Isaia : «Lua|i aminte la Avraam, tatai vostru, si la Sarra care v-a nascut pe voi» (Is. 51, 2). Cuvintul porunceste acestea pentru cei ce ratacesc in afara vir- tutii, ca, precum cei ce plutesc pe mare si s-au ratacift de la calea spre port, cu ajutorul unui semn aratat revin din ratacirea lor, fie vazind un foe ridicat pe inaltimi, fie vazind culmea inalta a unor munti, tot astfel cei ce prin cugelul lor lipsit de cirmaci ratacesc pe marea viejii, dupa pilda Sarrei si a lui Avraam sa se indrepte iarasi catre limanul voii lui Dumnezeu. $i pentru ca firea omeneasca se imparte in femeiasca si bar- bfiteasca si ambelor parti le sta in putere sa aleaga intre virtute si pa- cat, de aceea fiec&rei parti i s-a aratat de catre cuvintul dumnezeiesc o pilda potrivita a virtutii, ca fiecare privind spre ceea ce ii este inrudit, barbajii catre Avraam si femeile, spre Sarra, sa se indrepte spre viata virtuoasa prin pilde patrivite lui. Poate ca ne va ajunge si noua amintirea vreunuia din cei bine ceroati in viata ca sa tindem spre focul de pe culmi $i ca s3 ni se arate cum este cu putinta sa indreptam sufletul catre limanul deschis al virtutii si sa nu mai fim nicidecum luati de furtunile vletii, nici sa ne mai scufundam in adincul pacatului prin patimile invi- forate, venite una dupa alta. Caci poate de aceea s-a si istorisit viat^a acelor persoane inalte, ca prin urmarea izbinzilor lor sa ne indreptam spre bine viata ce ne sta inainte. Dar ce voi face, va spune poate cineva, daca eu nu sint nici din Caldea, precum se spune despre Avraam, nici prune infiat de fiica 7. Des&vtr$irea lui Dumnezeu nu are hotar, fiind plenitudinea infaptuita din vecl. Desavirsirea omeneasca nu are hotar, ca inaintare spre ea prin virtute, sau prin bluele ce ne stradukn sa-1 infaptuim. Faptul ca nu ajungem la desavirsirea nehotar- nlclia Infaptuita nu insearona ca nu trebuie sa ramlnem in desavirsirea ca drum nosfirsit, sau in nehotarnicia ca inaintare. Aceasta e nehotarnicia, deci desavirsirea rlnduita onmlui : a voi s3 nu se opreasca niciodata din implinirea binelui, o asemenea oprlre fiind contrara firii omoneijti. Prin aceasta participam noi la desavirsirea lui Dumnezeu. VIATA MM MOISE 25 Egiptului, prccum spune Scriptura despre Moise, si nu am nimic asema- nator cu vreunul din cei vechi, in ceea cu priveste viata ? Cum ma voi asoza in ceata unora din acestia si cum le voi urma cu fapta, neavind nimic din starea lor ? Catre acesta voi raspunde ca nu socotim ca tine de Caldeea virtutea, sau patima, si nici de viata in Egipt, sau de petre- cerea in Babilon, ca cineva sa fie in afara de viata cea intru virtute. $i nici nu Se face Dumnezeu cunoscut numai celor vrednici din Iudeea ,• nici Sionul nu este locasul dumnezeirii, in intelesul lui material. Ci este nevoie de o intrebuintare mai atenta a intelegerii si de o privire mai ascutita pentru a vedea din istorie de ce fel de caldeeni sau egipteni trebuie sa ne departam si de ce robie babilonica trebuie sa ne eliberam, ca sa ajungem la o viata fericitS. Deci vom lua in acest cuvint pe Moise ca pilda a vietii noastre, trecind mai intii prin viata lui precum am aflat-o din cuvintul dumnezeiesc, apoi cautind in intelesul ce reiese din istorie o pilda pentru virtute. Prin aceasta vom cunoaste viata desa- vlrsita asa cum poate fi traits de oameni. ISTORI'CUL VIETII LUI MDISE Se spune, asadar, ca Moise s-a nSscut intr-un timp cind legea tira- nului impiedica aducerea la viata a celor de parte barbateasca, dar ca printr-un ajutor de sus a fost crutat de cruzimea acelui timp. Caci pa- ri ntilor, care au vazut copilul cu chip ales inca din fasa, le-a fost greu sfi-1 predea mortii. Dar, pentru ca amenintarea tiranului era mai puter- nicS, 1-au pus in Nil ,• insa nu 1-au aruncat simplu in apa, ci, a^ezindu-I intr-un cosulet uns cu smoala, 1-au incredintat riului. Asa au povestit cei ce au istorisit cu grija cele privitoare la el. Dar putere dumnezeiasca indrumeaza cosuletul, impingindu-1 spre malul apei, fiind minat de vafuri in partea aceea. Iar fiica regelui, plimbindu-se pe malul riului, unde se intimpla sa se afle cosuletul, 1-a aflat, fiind atrasa de un plins de copil din el. Si vazind frumusetea co- pilului indata 1-a luat imparateasa la sine si 1-a infiat. Si fiindca copilul a respins prin fire o doica de alt neam, printr-o ingrijire de sus a ajuns sa fie alaptat chiar de sinul maicii lui. Petrecindu-si copilaria in casa imparateasca, deci primind cultura din afara, ceea ce era socotit de cei din afara ca pricina de slava, el nu a voit sa mai primeasca dupa o vreme a marturisi ca mama pe cultivata imparateasa, care-1 infiase, ci s-a intors la mama sa dupa fire si s-a amestecat printre cei de un neam cu el. Si ivindu-se o luptS intre un evreu si un egiptean, s-a dat pe par- tcvi eolui inrudit si a ucis pe strain. Apoi tncaerindu-se doi evrei, a 28 SP 1NTUL UHIOOHIK OB NVSgA Incercat s& opreascS vrajba Intre ei, sfStuindu-i sfi se aiba bine, ca unii ce slnt frati, si sa nu ia minia ca sfatuitoare in neintelegerile dintre ei, ci firoa. Fiind insa respins de eel ce voia nedreptatea, a facut din aceas- ta necinstire un motiv de si mai mare infeleptire si indepartindu-se de Impreuna vietuire cu cei multi. §i-a ales o viata retrasa, slujind unuia de alt neam, b&rbat vazator al celor mai inalte, care judeca drept purta- rilo si viata oamenilor. Acesta, vazind dintr-o singura fapta virtutea tlnSrului (din pornirea impotriva celor doi pSstori, cind neumblind dupa un eistig al sSu, ci socotind apararea dreptatii ca o cinste a firii sale, a pedepsit nedreptatea pastorilor oare nu gresisera fata de el cu nimic) si prefuind din acestea pe tinar si socotind, cu toata saracia lui vazuta, virtutea lui mult mai de cinste decit multa bogatie baneasca, i-a dat de so^ie pe fiica lui si 1-a lSsat sS traiiasca dupa voia lui viafa oare-i placea (tes. 2, 16—21). 5i ducind in munti o viata singuratica, eliberata de zgomotul cetatii, s-a ocupat cu ingrijirea oilor in pustie. $i petrecind o vreme intr-o ast- fel do viata, zice istoria, a avut o vedere dumnezeiasca infricosatoare -. o lumina deosebita de cea a soarelui i-a fulgerat vederea in amiaza mare, $i minunindu-se de vederea aceasta neobisnuita, ridicindu-si pri- virlle spre munte, a v&zut un tufis aprins de o lumina ca de foe, daT ra- murile tufisului ramineau verzi ca intr-o roua, in mijlocul flacarilor. Atunci si-a spus sie aceste cuvinte : «Apropia-ma-voi de aceasta minu- nata vedere» (Ies. 3, 3). Zicind acestea, el nu vedea numai cu ochii mi- nunea luminii, ci, ceea ce era si mai minunat, si auzul ii era luminat de razele acestei lumini. Caci harul luminii se indrepta spre amindoua sim- turile : el lumina vederea cu stralucirea razelor, iar auzul i-1 lumina cu Invataturi nemuritoare. Insa glasul acestei lumini il opreste pe Moise sa urce muntele, ingreuiat de incaitamintea sa din piele moarta. De aceea, dezlegindu-si incaitamintea din picioare, paseste astfel pe pamintul acela care straiucea de lumina dumnezeiasca. Apoi (caci socotesc ca nu trebuie sa lungim prea mult cuvintul cu istorisirea simpia a vietii barbatului, ci sa trecem la cele ce le urmarim), intarit de vederea dum- nezeiasca ce i s-a aratat, primeste porunca sa elibereze neamul sau din robia egiptenilor. $i ca sa cunoasca clt mai bine taria de la Dumnezeu saiasluita in el, la porunca lui Dumnezeu a incercat-o prin ceea ce avea in mina. Iar dovada i-a fost aceasta : cazindu-i toiagul din mina a Inceput sa se miste si s-a facut vietate (iar aceasta vietate era un sarpe); si luindu-1 iarasi in mina, s-a facut toiag, precum era mai inainte de a se schimba in vietate. Iar suprafaja miinii pe care o scoase acum din sin »e faouse alba ca zapada, iar bagind-o iarasi in sin a revenit la firoa oi. VIATA i.ui mow. 27 Coborlnd apoi Moise In Egipt si lulnd cu el pe sotia sa de alt neam, precum si copiii nfiscuti lui din aceea, se spune cS 1-a Intilnit pe el un Inger, care i-a insuflat o teama de moarte ; dar pe acesta femeia 1-a imblinzit prin singele curs prin taierea imprejur a copilului (Ies. 4, 24 — 26). Apoi se intilnl cu Aaron, fiind minat si acesta de Dumnezeu spre intilnirea cu el (Ies. 4, 27 — 28). Apoi poporul din Egipt fu strins de amindoi intr-o adunare obsteasca si i se vesti eliberarea din robie celor prea mult obositi de reaua patimire a muncilor (Ies. 4, 29 — 32). Apoi are loc cuvintul acestuia catre tiranul insusi. Tiranul se minie de acestea si mai mult ca inainte impotriva celor ce supravegheau mun- cile si impotriva izraelitilor insisi si sporeste numarul de caramizi ce trebuie [acute si da o porunca si mai obositoare nu numai pentru cei ce lucrau la lutul caramizilor, ci si pentru cei ce trudeau la paie si la trestie (Ies., 5—6, 19). Apoi Faraon (caci acesta era numele tiranului egiptenilor) a in- cercat, folosindu-se de vrajitori, sa se impotriveasca semnelor dumne- zeiesti fScute inaintea lui, atunci cind Moise a prefacut in ochii egip- tenilor toiagul sSu in sarpe, socotind cB. si vrSjitoria va face aceeasi xnlnuiie cu toiegele vrajmaise. Dar in^eiaciunea a fost data pe fa^a din fapte : sarpele ivit din toiagul lui Moise a mincat lemnele vrajite, adica §erpii vrSjitorilor, toiegele lor neavind nici o putere de aparare sau de viatS, ci numai un chip pe care inselaciunea vrajitorilor 1-a pus Inaintea ochilor celor oe se lasau usor inselati (le§., 7, 9 — 12). Atunci Moise, vazind pe toti supusii gindind la fed cu stapinul lor Intru rSutate, aduce o plaga obsteasca peste tot poporul egiptean, asa Incit nici unul n-a scapat de suferirea relelor. $i la porunca lui s-au miscat impotriva egiptenilor cu o mare pornire, ca o oaste supusa lui, Insesi stihiile lucrurilor, care se vad pretutindeni : pamintul, focul, aerul ?i apa, care isi schimba lucrarea lor dupa lucrarea voita a oamenilor. $i prin aceeasi putere cu care au pedepsit, prin intrarea lor in neorin- duiala, pe egipteni, in acelasi loc si timp, faceau ca iudeii sa ramina neatinsi de rau. Toata firea apelor din Egipt s-a prefacut in singe prin porunca lui Moise, incit si pestii ce inotau in apa prefacuta in materie vlscoasS au pierit ; dar pentru evrei, ceea ce era pentru ceilalti singe era apa limpede. $i s-a dat ^i vrajitorilor prilejul sa-si arafce insela- ciunea lor si sS preschimbe apa ce se gasea la evrei in singe, dar n-au putut. De asemenea si muljimea broastelor, pornind sa se iveasca in Egipt in mare multime (cSci inmultirea lor in mare numar nu a urmat vreunei legi a firii, ci poruncii lui Moise care a schimbat atunci legea naturaia a nasterii lor), orice egiptean era omorit de ele, fiind strimtorat m SI'lNTl/l. finmoilll! Dl! NYMA In locuintd «a ,- dar via{a evreilor era feritfi de o astfel de nenorocire (U^.,8, 2—9). Tot astfel aerul pentru egipteni nu era iuminat nici noaptea, nici /iua, r&minind tot timpul in acela^i intuneric ,• pentru evrei insa nu s-a schimbat nimic din ceea ce era abisnuit. $i toate celedalte s-au in- timplat in acelasi chip. Grindina, foeul, bubele, musitele, mustele cii- nesti, norul de IScuste asupra egiptenilor lucrau precum s-a spus, iar evreii cunosteau suferinta celor ce locuiau in vecinatatea lor numai din cole istorisite si povestite, dar nu primeau asupra-le nici un fel de nfivaia a lor. Apoi, omorirea intiilor nascuti a aratat deosebirea intre egipteni §i evrei §i mai vadita. In timp ce egiptenii erau cufundati in jolea pentru cei prea iubiti ai lor, evreii au ramas in toata lini§tea §i siguranta ; izbavirea lor a fost asigurata prin singele varsat la orice intrare a casei lor, prin insemnarea cu singe a celor doi stilpi si a pra- gului de sus al usii (Ie?., 12). Pe cind egiptenii erau loviU de nenorocirea mortii intiilor nascuti si at it fiecare in parte cit si toti indeobste se zvircoleau in suferinte, IVToise conduce iesirea izraelitilor, pregatindu-i de mai inainte sa ia cu ei si bogStia egiptenilor spre folosul lor. $i facind ei drum ca la trei zile in afara Egiptului, iarasi, zice istoria, s-a infuriat egipteanul ca nu a rSmas Izrael mai departe in robie. $i adunindu-si toata oastea supu- silor a alergat cu c&larime dupa popor. Iar Izrael vSzind calarimea si oastea inarmatS, el insusi fiind neincercat in razboi si nedeprins in astfel de fapte, a fost cuprins indata de frica si a inceput s& se razvra- teascS impotriva lui Moise. In aceste clipe, spune istoria, s-a intimplat eel mai minunat lucru cu Moise : impartindu-si lucrarea in doua, cu glasul si cu cuvintul incuraja pe izraeliti, indemnindu-i sa aiba buna: nfidejde in Dumnezeu, iar inauntru se ruga in cuget lui Dumnezeu sa aiba indurare de fratii lui. $i, indurindu-Se Dumnezeu de strigarea fara grai a lui, il invata prin sfatul de sus cum sa scape de primejdie. $i in acest timp un nor conducea poporul prin puterea dumnezeiasca, dar nu un nor de natura obisnuita (pentru ca nu era akatuit din aburi, prin umplerea aerului de aburi, sau prin formarea cetii, sau prin sporirea vintului), ci era in acel nor ceva mai presus de intelegerea omeneasca f precum marturiseste Scriptura. Era o astfel de minune, ca straiuceau cu cfildura si razele soarelui. Era un fel de zid ce apara poporul, umbrind pe rei ce erau sub el, si sufla cu o usoara adiere racoroasa, domolind (irsita soarelui. Iar noaptea se prefacea in stilp de foe, caiauzind cu lumina lui de scara pin& dimineata. Moise privea la aceasta calauza in- (I'.MiinincI ^,i pe popoi sii-1 nrme/e. VIATA l.UI MOISK 2(1 Dar ajungind la Marea Ro$ie, acolo, condusi mai departe de nor, Intreaga oaste a egiptenilor i-a Incercuit din spate, nemaiavlnd din nici o parte nici o scSpare din primejdie, intru'cit se gaseau imtre du?- manii inarmati si apa. Atunci se inttmpla ceva cu totuil de necrezut. Moise a lucrat impins de puterea dumnezeiasca : apropiindu-se de tar- mul marii, lovi apa cu toiagul, iar aceasta s-a crapat in urma loviturii. $i cum se intimpla cu o sticla, cind crapatura, incepind de la o parte, trece in linie dreapta pina la cealalta parte, la fel marea intreaga ru- plndu-se la o margine de lovitura toiagului, despartirea valurilor a trecut pinS la malul opus. $i coborind Moise pe fundul marii pe unde o tSiase in doui, a trecut prin adinc cu intreg poporul, cu trupul neudat Si insorit. $i strabatind pe jos adincul, prin sinul uscat al marii, nu se temeau de prabu§irea zidurilor de valuri inaltate de la sine asemenea unor pereti in care marea se intarise pe amindoua laturile. Dar cind a intrat Faraon cu egiptenii in mare, pe drumul taiat de curind printre ape, iarasi s-au impreunat apa cu apa, inchizindu-se marea in sine in forma ce o avea mai inainte, suprafata §i vederea apei facindu-se una, dupfi ce izraelitii trecuti pe malul dimpotriva se odihneau de calea lungS facuta cu iuteaia prin mare ?i inaitau cintare de lauda lui Dum- nezeu, Cel ce le-a dat lor biruinta nesingeroasa, scufundind toata o?tirea egiptenilor : oameni, cai, arme si care, sub apa (Ies., 14). Apoi Moise inainteaza mai departe, strabatind o cale de trei zile, lipsitS de apa si ajunge in mare strimtorare, neavind cum sa poto- leascd setea poporului. Si s-au a?ezat cu tabara linga un lac cu apa SfiratS, mai amara chiar decit a marii. Dar asezati linga apa, ardeau de sete. Moise fu sfatuit atunci de Dumnezeu sa arunce in apa un lemn ?i indatS apa s-a facut buna de baut. Lemnul cu Duterea lui a schimbat firea apei, din amara, in dulce (Ies., 15, 22 — 25). Apoi norul plecind mai departe, pornira si ei dupa miscarea no- rului. $i faceau mereu acela§i lucru, oprindu-se din mers acolo unde norul le dadea semn de odihna prin oprirea sa, si ridicindu-se iarasi chid norul le arata calea. §i au ajunis, urmind caiauza aceasta, la un loc ce era udat de apa de baut, peste care se revarsau douasprezece izvoare. Mai erau acolo §i ?aptezeci de finici, dar chiar daca numarul lor nu era prea mare, pentru cei ce priveau era o minune si rntrecea orice frumusete pricinuita de marime (Ies., 15, 27). Apoi norul c&lauzitor se ridica iarasi si de acolo, conducind poporul spre alt loc. Dar acest loc era acoperit cu nisip uscat, neadapat de nici-o undd de apa, si aici poporul era chinuit din nou de sete. Moise vflzlnd o stincft pe un deal, lovi cu toiagul si ea a izvorit indata apa plflouta §i buina de b8ut, din belsug pentru tot poporul (Ies., cap- 17, .... SI'INTUI. UHltlomit 1)11 NYS8A ] --6). Aki InsS isprtivindu-se merindele ce le luaserS pentru cSiatorio din Ey'.pt, si poporul fiind strimtorat de foame, se intimpla minunea cc'd mai de necrezut din toate. Caci se porni sa pioua hrana ca o roua din cer si nu de pe pamint, cum se intimpla dupa legea firii. Roua m.-uasta cSdea peste ei dimineata, dar apoi ea se facea hrana pentru cei ce o primeau. Fiindca ceea ce se revarsa nu se prefacea in picaturi de apa, cum se intimpla de obicei cu roua, ci in loc de picaturi de apa s<> revarsa un fel de boabe in forma de cristale, care in agricultura se crieama coliandru, sau graunfe de forma rotunda, al caror gust se useamana cu eel al mierii. Acestei minuni i se mai adauga si o alta : iesind toti la culesul ei, macar ca erau de felurite virste si puteri, nici unul nu aduna mai putin decit celalalt, potrivit deosebirii de putere r ci pe mcisura trebuintei fiecaruia, incit nici eel mai puternic sa nu aiba mai mult si nici celui slab sa nu i se micsoreze partea, ci sa fie tuturor ogula. In legStura cu aceasta, istoria mai vorbeste de o minune : ca ndunind fiecare pentru o zi, nu punea deoparte nimic pentru ziua urma- toare. Iar celui ce din zgircenie isi punea la o parte ceva din hrana aclunata, ceea ce punea de o parte i se facea fara folos pentru hrana, pref&cindu-se in viermi. Se mai adaoga si altceva minunat in istoria despre aceasta hrana : dintre zilele saptaminii, una, dintr-o rat,iune tainica, era cinstita cu nelucrarea. De aceea in ziua premergatoare acesteia, desi caderea din cer avea loc ca si in celelalte zile, iar sirguin- \a adunatorilor era egala, ceea ce se aduna se afla In cantitate indoita fa^ de masura obi^nuita. Aceasta, ca sa nu aiba nici un motiv de a dezlega legea nelucrarii din trebuinta hranei. In aceasta se arata si mai mult puterea dumnezeiasca, intrucit in celelalte zile prisosul se Sirica, si numai In ajunul Simbetei (caci acesta era numele zilei ne- lucratoare) ceea ce era pus de o parte raminea nestricat, in asa fel ca nu se vedea sa fie cu ceva mai veche decit hrana proaspata (Ies. 16). Apoi se incinse un razboi intre ei si un popor strain (cuvintul ii numeste amaleciti, pe cei care s-au rinduit atunci la batalie impotriva lor). Atunci Moise inarmeaza pentru prima data pe izraeliti pentru ba- talie, dar nu arunca in lupta toata oastea, ci alege pe cei mai buni si pe capeleniile lor care au primit sa lupte. Dar si in aceasta Moise a firfitat un chip nou de conducere a raziboiului. Caci pe cind Iisus, eel care dupa Moise a condus poporul, lupta cu oastea impotriva amale- citilor, Moise statea pe un deal deasupra ostirii si privea spre cer, avind doi insi dintre cei mai destoinici impreuna cu el de o parte si de alta. Cu acest prilej istoria ne spune ca s-a facut urmatoarea minune : cind Moise ridica miinile catre cer, poporul se intarea impotriva dusmani- lor, iar cind le pocjorci, dddea inapoi si oastea din fata navalei celor VIATA I.UI MOWK 31 de alt neam. Aceasta int! mai starulto/ire pmilru poporul sSu. VIATA LUI M0I8B 33 Ajunglnd In acol loc, Moise primeste poruncile dumnezeiesti. Iar acestea cuprindeau fnvfitStura despre virtute, al cfirei punct de cape- tenie este dreapta credinta si cugetarea cuvenitS despre firea dum- nezeiasca, anume ca aceasta e mai presus de orice inteles al cunoas- terii si de orice pilduire, neputind fi asemanata cu nimic din cele cu- noscute. CSci i se porunceste sa nu priveascS la nimic din cele ce se tnteleg cu cugetarea despre Dumnezeu si nici sa asemene cu ceva din cele cunoscute sau intelese firea dumnezeiasca cea mai presus de toate. Ci sa creada numai ca Dumnezeu exista, iar cum, cit, sau unde este, s3 lase neeercetat, fiind de necuprins. Si Scriptura adauga apoi si toate cele ce trebuie urmarite pentru desavirsirea morala, impartasind in- vStatura legilor de obste si a celor in parte. De obste este legea care opreste orice nedreptate, porunceste iubirea fata de cei de acelasi neam, din care, odata rinduita, urmeaza numaidecit porunca : sa nu faci nici un rfiu aproapelui tau. Iar intre legile in parte e cea care a poruncit : sa cin- stesti pe cei ce te-au n&seut ?i lista paoatelor oprite. Cu aceste legi, curatind oarecum intelegerea, Moise este condus spre o cunoastere tainica mai desavirsita. $i i se arata deodata un cort de catre puterea dumnezeiasca. Iar cortul era un templu, avind frumusetea intr-o bogatie felurita greu de tilcuit. Avea un pridvor, stilpi, perdele, masa si sfesnice, altar de tamiiere, jertfelnic si acope- rfimint de impacare, iar in launtrul Sfintelor, locul de nepatruns si de neapropiat (Sflnta Sfintelor). Intocmirea si frumuse^ea acestora, pentru a nu se sterge din amintire si pentru a se arata si celor de jos aceasta minune, e sfatuit sa nu le puna numai in scris, ci sa li se dea o alca- tuire materiala ca chip al celor nemateriale, folosindu-se materiile cele mai stralucitoare si mai aratoase din cite se gasesc pe pamint. Intre acestea s-a folosit mai mult aurul, cu care erau poleiti de jur imprejur stilpii ,• impreuna cu aurul s-a folosit si argintul, infrumuse- tlndu-se cu el capetele de la virf si talpile lor. Socotesc ca impreunarea aceasta a culorilor avea drept scop sa faca aurul sa straluceasca si mai mult, punindu-se in vedere pe amindoua partile. S-a mai socotit de asemenea de trebuinta si arama la capetele si talpile de argint ale stllpilor. Perdelele si acoperamintele, precum si imprejmuirea cortului §1 acoperisul intins peste stilpi, toate s-au lucrat in chip potrivit de cfttre tesatori priceputi, din materia potrivita pentru fiecare in parte. Iar culoarea tesaturilor era vlnatul si rosul de purpura si culoarea ro- sie a bumbacului ce stralucea ca focul. Iar stralucirea visonului (a inu- lui) era naturaia si mestesugita. Pentru unele tesaturi s-a folosit lina, pentru altele, parul. Dar au fost binevenite pentru frumusetea cortului si pintle vopsite in rosu. Iar pe toato acestea le-a pregatit Moise prin 3 — Cirljjorle tU» Nysso 34 gl'INTlll, ORIOORIB DB NYMA me$teri dupfi pogorirea din munte, dupfi chipul arfitat lui In vederea olcfituirii. Dar atunci, intrind in templul acela nefacut de mina, i s-a poruncit ?l prin ce podoaba trebuie sa straluceasca preotul cind intra in cele dinfiuntru ale cortului. Scriptura a legiuit in chip deosebit cele pentru partoa dinfiuntru si cele pentru cea vazuta, facind iniceputul podoabelor nu de la cele ascunse, ci de la eele vazute. Umerarii pentru preoti erau din culori diferite, din care era alcatuita si catapeteasma, fiind fesute eel mai mult din fir de aur. De fiecare parte umerarii erau prin§i cu douS pietre de smaragd prinse la un loc prin aur. Pietrele aveau o stra- lucire naturals, raspindind raze verzui ; iar me§te§ugul cu care erau sculptate era o adevarata minune. Pe aceste pietre nu erau incrustate chipuri, ci pe fiecare din ele ?ase nume ale patriarhilor. De ele erau atirnate ni?te plScute a$ezate in doua §iruri una dupa alta in chip regulat §i puse de o parte §i de alta, pe partea din fata ,- sub acestea erau impletite in forma de placa niste paveze, ica, precum socotesc, fru- musetea impletirii sa dea si mai multa stralucire purtatorului. Iar po- doaba aceasta facuta din aur cadea peste engolpion (podoaba de pe piept). Acesta era alcatuit din pietre de diferite feluri, egale cu numS- rul patriarhilor. Ele erau asezate pe sase rinduri, cite trei de fiecare rind, avind scrise pe ele numele semintiilor. Iar haina imbracata pe dedesubtul umerarului, de la grumaz pina la calciie, era impodobita frumos cu ciucuri atirnati pe margine. Marginea de jos era frumoasa nu numai prin felurimea tesaturilor, ci si prin ciucurii de aur atirnati. Acesitia erau totodata clopotei ?i rodii de aur, prinsi toti, unul dupa a-ltul, pe marginea de jos. Iar mitra de pe cap era vinata si tablita de pe frunte, din aur curat, avind sapat pe ea un semn tainic. $i un briu strlngea mantia la mijloc. Iar podoaba celor tainice si toate cite tineau de ImbracSminte vorbesc despre virtutea preoteascfi. Toate acestea Moise le-a invatat cind era invaluit in acel intu- nertc negr&it, prin invatatura tainica a lui Dumnezeu, ajungind mai mare ca sine prin adausul acelei invataturi de taina. Astfel, apfirind iarasi din intuneric, coboara la neamul sau ca sa le ImpartSseascS acestora minunile aratate lui prin acea vedere dum- nezeiasca si ca sS rinduiasca legile si templul si preotia, dupa chipul arfitat lui in munte, dindu-1-e poporului. A adus si tablele dumnezeiesti in minS, care erau fapta si dar al lui Dumnezeu, fSrfi nici o impreunfi-lucrare omeneasca" in intocmirea lor. Fiecare din ele in parte era lucru al lui Dumnezeu, atit materia cit si cele scrise pe ea. VIATA LUI M0IS8 ___ 2_ Dar harul a fost Impedicat de popor Incfl inainte de a cobori legiui- torul, fiindca s-a ISsat atras de slujiroa la idoli. CSci Moise a petrecut pe munte nu putin timp, ocupat de impreuna-vorbire cu Dumnezeu in acea primire tainica a inv&tSturii de la El. C&ci s-a imp&rta?it patruzeci de zile si tot atitea nop^i de acea viata dumnezeiasca in intuneric, aflindu-se afara chiar si de legile firii (caci in tot acest timp el nu a avut trebuinta de hrana pentru trup). In acest timp poporul, ca un tinar lipsit de privirea invatatorului sau, s-a dedat pornirilor nebunesti si, adunindu-se in jurul lui Aaron, 1-a silit sa le fie conducator in slujirea la idoli. $i facind un idol de aur (iar idolul era un vitel), se veseleau in aceasta necredinta. De aoeea Moise, coborind la ei, sparse tablele pe care le aducea de la Dumnezeu, ca sa sufere, ca o pedeapsa vrednica de ffiradelegea lor, neimpartasirea de harul lui Dumnezeu. Apoi curS- tlnd prin leviti intinaciunea cu singele poporului si prin minia lui im- potriva celor ce au pacatuit, impacind pe Dumnezeu, a nimicit idolul. Apoi aduce printr-o staruire de alte patruzeci de zile in munte alte table despre care Scriptura spune ca au fost scrise prin puterea dumnezeiasca, dar materialul era lucrat de mina lui Moise. Pe acestea le aduce vietuind iarasi acelasi numar de zile mai presus de fire, intr-un alt chip si nu in eel socotit de noi, neprimind nimic ca hrana din cele care Intaresc siabiciunea firii, in trupul sau. $i astfel le-a intemeiat lor cortul si le-a rinduit cele ale legii si preotia, dupa invatatura data lui de la Dumnezeu. Toate le-a facut prin- tr-o alcatuire materiaia dupa aratarea dumnezeiasca : cortul, pridvorul, toate cele dinauntru, altarul tamiierii, jertfelnicul, sfesnicul, perdelele, altarul impacarii din Sfinta Sfintelor, podoaba vesmintelor preotesti, mirul, feluritele jertfe spre curatie, cele de multumita, cele spre alun- garea relelor, cele care spaiau faradelegile, toate cele de trebuinta, dupa rinduiala lor, pentru popor. Dar prin aceasta a miscat, in cei de frunte, pizma impotriva sa, aceasta boala nascuta in firea oamenilor. Chiar si Aaron, pe care-1 cinstise cu cinstirile preotiei, si sora sa Mariam, miscata de o pizma femeiasca pentru cinstea ce i-a fost facuta lui de Dumnezeu, au grait impotriva lui (Num., 12). Aceasta a miscat pe Dumnezeu spre pedepsirea greselii lor. Insa Moise s-a facut si acum 8l mai vrednic de lauda pentru neluarea in seama a pacatului, pentru ca vfizlnd ca Dumnezeu pedepseste birfirea nesocotita a femeii, si-a facut firea mai tare ca minia, rugind pe Dumnezeu sa se indure de sora lui. Iar cind multimea se abate iarasi spre neorinduiaia (caci era o gre- jealS lipsa de masura in piacerile pinteoelui a celor ce nu se multu- meau sa vietuiasca in putinatate si far3 suparari din hrana ce le curgea 36 NFlNTlll. tiniOORIB DB NY18A de sus, ci pofta de carne li face a sa socoteascfi robia Egiptului mai buna declt bunatatile ce le aveau), Moise li face cunoscuta lui Dumnezeu aceasta dorinta a lor. Iar Dumnezeu li invata ca nu trebuie sa fie la- comi (Num. 11), dar le da ceea ce doresc : multime de pasari zburind tiproape de pamint s-au lasat peste tabara ca un nor, grupate in stoluri, a cdror vinare usoara a sSturat pofta lor de oarne. Dar necumpatarea In mincare a umplut sucurile din trupuri dintr-odata de otravuri vata- matoare si imbuibarea a adus boala si moarte. Iar pilda acestora le-a ajuns celorlalti spre cumintire. Apoi Moise trimite iscoade in tara pe care fagaduinta dumnezeiasca le-o dadea spre locuire (Num. 13). Dar dintre aceste iscoade nu toate au vestit adevarul, ci unele au adus vesti mincinoase si triste. Drept urmare, poporul s-a pornit iarasi cu minie asupra lui Moise. $i Dum- nezeu osindeste pe cei ce si-au pierdut nadejdea in ajutorul dumne- zoiesc, ca sa nu vada fara fagaduita lor (Num. 14). $i inaintind prin pustie si lipsindu-le iara§i apa, si-au sters din amintire din nou aju- torul puterii lui Dumnezeu. Pentru ca nu mai credeau ca, precum prin mi- nunea dinainte, din piatra, Dumnezeu le poate ajuta si in trebuinta de ocum, ci parasind nadejdile cele bune s-au pornit sa cirteasca impotriva lui Dumnezeu si a lui Moise asia de mult ca pina si Moise parea sa se ali- peasca de necredinta poporului. Dar iarasi a facut o minune, prefacind piatra aspra in apa. Insa cind iarasi placerea inrobitoare de mincare a trezit pofta pintecelui, macar ca nu le lipsea nimic din cele trebuin- cioase, si visau din nou la imbuibarea din Egipt, dupa obiceiul unor tlneri f3ra rinduiala, fura cumintiti de alte biciuri mai puternice, fiind Impresurati in tabara de serpi ce le strecurau in trupuri prin muscatura lor venin aducator de moarte. $i cazind ei unul dupa altul din pricina mu§cfiturii serpilor, legiuitorul, sfatuit de Dumnezeu, turna arama in chip de sarpe si il aseza pe o inaltime ca sa se vada de toata tabara (Num., 21). $i astfel a oprit moartea adusa de serpi. Caci eel ce privea spre chipul sarpelui de arama nu mai suferea nimic din pricina musca- turii sarpelui adevarat, vederea lui slabind veninul printr-o tainica pa- timire potrivnica (s| avxtwa&siai;) 9 . Dar ivindu-se iarasi o rascoala in popor impotriva conducerii lui ?i indraznind unii sa-si insuseasca preojia cu puterea, Moise se ruga pentru cei ce au pacatuit (Num., 16). Dar dreptatea judecatii dumne- /(Mc^sti fu mai puternica decit compatimirea lui Moise pentru neamul 9. Vederea sarpelui mort, adica a celui omorit din pricina pacatului, Hi da pu- tore sft omori ceea ce a p&truns din pacatul ?arpelui in tine. Dar aceasta se face prin lnfrlnare, printr-o omorire a omului vechi din tine, deci printr-o patima con- trnrS patlmii pScatoase. VIATA LUI MOISB 37 sfiu $i, crapindu-se o prapastie In pfimint prin voia lui Dumnezeu, se Inchise iarasi la loc dupa ce a highlit pe toti cei ce s-au rasculat im- potriva lui Moise. Iar cei ce se pornisera cu furie asupra preotiei au fost mistuiti de foe, ca la douasutecincizeci de insi, cumintind pe cei- lalti cu patania lor. Iar pentru a se incredinta oamenii si mai mult ca harul preotiei vine de sus celor invredniciti, s-a adus cite un toiag de la capetenia fiecarei semintii, fiecare fiind insemnat cu numele celui ce 1-a dat. Intre ele era si eel al arhiereului Aaron. $i fiind asezate aces- toa in fata altarului, prin ele se arata poporului hotarirea lui Dumnezeu cu privire la preotie. Caci din toate, numai toiagul lui Aaron a inflorit 91 numai din acest toiag a odraslit si s-a copt un fruct (iar fructul era nuca). Acest lucru a fost socotit, si de cei ce nu credeau, ca o foarte mare minune, ca un lemn fara coaja si uscat si fara radacina a odraslit dintr-odata, fara pamint, coaja, sue, radacina si ramuri, ci prin puterea dumnezeiasea producind cele ale pomilor cu radacina. Dupa acestea, conducind Moise tabara printre popoare de alt neam, lo jura acestora ca de vor ingadui poporului sa treaca prin holdele «l viile lor, va cere acestuia sa pazeasca calea imparateasca, neaba- tlndu-se nici la dreapta, nici la stinga. Dar razboinicii acelora neimpS- clndu-se cu aceasta, Izrael ii sileste prin lupta sa nu le opreasca tre- cerea (Num. 21, 22—23). Apoi un oarecare Valac, care era conducatorul unui popor mai puternic {poporul acesta se numea al madianitilor), speriatek>r §i pentru cresterea in virtu'te, ai si o cuino§tinta mai ITialtS a lui Dumnezeu, prin credinta, bazata pe experien(a vietii lui Hristos primita In Taine. Sfintul Simeon Noul Teolog zico : «CSci daca ni s-ar da cunostinta adeva- rutei ln(elepciuni si stiin(a lui Dumnezeu prin scrieri si invataturi, ce trebuinta ar mai fl de credinlfl suu de dumnezeiescul botez si de Sfintele Taine ?» (Traites theo- loylques ct kthiqucs, 1, In Sources Chri'lieniies, nr. 122, Traits I ethique, p. 123). 42 SP1NTUL ORIOOBIB DB NY88A tesc, coplesind prin razele sale luminatorii de pe cer 12 . Prin aceasta In- vatam sa cunoastem si taina Sfintei Fecioare, din care a stralucit prin na$terea vietii omenesti lumina dumnezeirii, care a pazit nestricat rugul aprins, nevestejindu-se frumusetea fecioriei prin nastere. Prin lumina aceea invatam ce sa facem ca sa ajungem in laumtrul razelor adevarului. Caci nu este ingacluit picioarelor incaltate sa urce cfitre inaltimea aceea unde se vede lumina adevarului, ci trebuie sa fie fndep&rtat de la temelia sufletului invelisul din piele moartS, cu care a fost infasurata firea omeneasca atunci cind, prin neascultarea voii divine, am ramas goi. $i astfel, ca urmare a aeestor lucruri intim- plate nouS, cunoasterea adevarului ni se va face curStitoare a cugetarii neadevarului, care se ocupa cu nimicul. Caci aceasta este, dupa parerea mea, fiinta adevarului : a nu te minti in intelegerea a ceea ce este cu adevarat (iar minciuna este o inchipuire ivita in cugetare, care face ca ceea ce nu este sa apara ca existind ,• iar adevarul este intelegerea sigura a ceea ce este cu adevarat). Astfel, numai ocupindu-se cineva multa vreme si in liniste, cu cugetari inalte, va intelege ce este cu adevarat ceea ce este, care are prin firea sa existen^a, si ce este ceea ce nu este, care are numai o pSruta existenta, neavind de la sine o fire subzistenta. Acest lucru mi se pare ca 1-a invatat marele Moise sa-1 cunoaseS, in acea aratare dumnezeiasca, anume ca nimic din cite cad sub simturi si din cite se cunosc prin intelegere nu subzista cu ade- varat afara de Fiinta mai presus de toate, care e cauza tuturor si de care atirna toate. Caci desi intelegerea vede si altceva din cele ce sint, In nici una din cele ce sint ratiunea nu vede ceva ce nu are nevoie de 12. Trupul nostru este un tufis, sau chiar un maracinis care ne injeapa cu multi splni, sau acoper5 lumina ; iar prin spini intelegem ispitele si durerile ce ni le procura. Dar lumina dumneze'ilaisca se poate face transparenita prim el. Ba, la vederea lumlnii lui Dumnezeu nu putem ajunge declt prin trup si decl prin sporirea in cu- nostlnta lui prim virtufe, care e o lupta pentru a face maii pupm ingrasat si Injepator trupul nostru. Chiar Cuvintul ipostatic al lui Dumnezeu ni S-a facut straveziu ca kimiina prim acest trup, subfiat pniln curatirea lui de pacat. Nu prin vreo stea ni se aratS lumina dumnezeiasca directs, cea mai presus de fire, cum socoteau astrologii, ci prim complexitatea cu mult mai bogata si imbibata de constiinta a trupului, prin care experiem toatS viata sufletului, cu incercarile, cu durerile, cu Intelegerile lui, care me pun In legatura adeseori cu Dumnezeul, Gel mai presus de fire. Cunoasterea lui Dumnezeu prin trup este o cunoastere prin sufletul care traieste o viata cu mult mai complkatfi si mai iwtensa in trupul insu;sl._ Cunoasterea din simipla materie e o cumoa§- toro cu mult maii simpla a lui Dumnezeu," "care, pentru a se Infaptui, 'are nevoie tot de consliinta omului si de pfirvfrea ochllor lui, plini de aceasta constiinta. Marimea si MrMueiroa materials a stelelor ne mijloeeste doer cunostinta a doua dimeaisiuni ale lul Duminezeu : a dimenisiunii marimii puterii si a celei a intelepciunii Lui ordona- toaro a realitatii externe, nu si dimensiunile cu mult mai inalte sau mai adinci ale vietli spirituale supreme pe care o are Dumnezeu, ale iubirii, ale cunostinted', ale pa.cll, ale sfinteniei si in general ale con§tiintei. Astfel, rugul aprins e nu numai un chip al Maicii Domnului, ci si al lui Dum- ni'zwi Cuvintul eel intrupat si al omuilui, care se face loctis al lui Dumnezeu. VIATA LUI MOISB 43 altceva, sau ceea cc ar putea fi ffirfl participarea la Cel ce este 13 . Dar ceea ce e pururoa la fel, ceea ce nu create si nu scade, ceea ce r3- mlne la fel de nemiscat spre orice prefacere, fie spre mai bine, fie spre mai rSu, ceea ce este strain de r3u iar ceva mai bun declt el (spre care s& se miste) nu are, ceea ce nu are nevoie de nimic altceva, dar e sin- gurul dorit {de toate) §i la care participS teate §i ceea ce nu scade prin participarea celor ce partkipS, aceasta este ceea ce este cu adev&rat si lntelegerea acesteia este cunoasterea adevarului 14 . 13. In ultimele propozitii, sfintul Grigorie a trecut la explicarea declaratiei lui Dumnezeu cStre Moise : «£u sint cel ce sint. Si ved zice fiilor lui Jzrael : Oel ce este m-a trlmis la voi» (Ie?. 3, 14 — IS). Sfintul Grigorie identifies pe Cel ce este, cu ade- vSrul. Oontrar adevarului este mimciuna, care ia drept existenta ceea ce nu exists de (tvpt. Cel ce «>este» cu aidavarat este Cel ce are prin firea Sa existenta, Cel a carui fllntft se identified cu existenta, Cel care nu primeste existenta de la altul ca InfSp- tultoare a fiinjei Sale gindite de acela. Ceea ce nu este prin sine nu are existenja depling. Desi nu este numai o iluzie, nu are o fire subzistentS in ea insSsi, sau existind prin ea Ins&si, ci una care primeste existenta de la altcineva si care ca atare depinde In existenta ei continuu de altcineva, sau se afla in mod necesar intr-o relate cu otoeva, sau cu altceva, trebuiind sa stea in legSturS mereu, pentru a exists, cu alt- cineva sau cu altceva. Numai Dumnezeu nu depinde de nimeni si de nitnic, nu Se referS In mod necesar la altcineva sau la altceva, nu trebuiie cugetat in mod necesar ImpreunS cu altcineva sau altceva, ci exista exclusiv prin Sine. El singur se poate numi Cel ce este, pentru ca daca numele cuiva reda fiinfa Lui, fiin(a Lui fiiind una cu existenta, El poaite f i numflt Oel ce este. Dar e de mentions* cS Dumnezeu nu-$i zice : ceea ce este, ci Cel ce este, adicS El este Persoana. In afarS de aceea, o esentS nu poate zice : Eu. Cel ce se nume§te la persoana intii are constiinta existentei Intr-un gr«d cu mult ma&i dmtens decilt daca ar avea consittinta desipre o existentS aflatS In tu sau In altii, sau In obiecte. Apoi, numai o persoanS poate trimite pe ci- Deva, cu autoritate, la altii. O esentS, care e numai obiect, neavind constiinta de sine, nu are sentimentul intens al existentei, deci li lapseste ceva din puterea cu care se Impune existenta deplinS. Ea este supusS in oarecare fel unei persoane care are con- stiinta ei. Ea poate fi mai mult sau mai putin definita de o persoana. Dar persoana e de nedefinit de cStre esentS. Persoana poate defini esenta, dar esenta nu poate defini persoana. Persoana poate cuprinde esenta mScar In parte, dar esenta nu poate cu- prlnde persoana. Numai persoana e cowjtienta ca exists. Iar o existentS fSrS consti- inta existentei sale, ci avind lips 5 de o persoanS ca sa fie constienta de ea, care sS dea ImportantS existentei ei, suferS de un mare minus In existenta. Deci numai o persoanS poate exista pentru sine, pentru cS stie de sine. Cine nu stie de sine nu exists pentru tine, nu se poate reflecta In constiinta sa esenta sa. De aceea, ceea ce nu exista pentru fine e dependent de o persoana, pentru a arata un scop al existentei sale, pentru a ve reflecta In canstifata aceleia exilstenta ei, penitru a si-o face ouinioscfuta si traits de aceea. Apoi, numai persoana nu poate fi dominatS farS voia ei, pe clnd esenta poate fi dominatS, Intr-o parte sau alta a ei, identicS cu toate celelalte parti, fSrS voia ei, de cfitre persoanS. Esenta neavind constiintS, nu are dimensiunea trairii interioare, ci numai a exteriorului. 14. Sfintul Grigorie face deosebirea, ca si alti parinti de idulpS el, intre cele ce sint (tk ivta) care sint cele create, si Cel cu adevarat existent (zb 5vto>? ov), Cel necreat, Cel Ce nu-Si are existenta de la altul, ci exists prin Sine. Acasta nu Se tniscS spre ntavfc In mod necesar, pentru cS spre rSu nu Se miiscS, dat fitnd ca rSul e un manus In existentS, iar o treaptS mai inaltS In bine, adica In existentS, spre care sa Se miste, nu exists. In aceasta se vede ca nu an; nevoie de nimic altceva si existenta Lui nu •oade nici pnim vreo miscare spre rSu, niiiol prin partilciipairea altora la El. El e infiinit sf infinitul nu scado, nicl nu cre.vto. Diir ricini^nircii Lui nu e Incremenire, ci nemis- carea spre o treaptS m,ii InnltS snu m,il cohorttil do oxistpn(5. In identitatea Sa in- flnita El o tolodatS vhila infinitii. l'l Se drtinicjlc, filril <\i urpiista sS Imscmne o scS- dero, deci o ml^rarc siprc in«ii |>u|iin s.ui m.il mull i|i>«'lt <>sli 44 SF1NTUL ORIOORIK DE NV8SA In aceasta ajungind acela atunci — iar acum, tot eel ce-si desface ca si acela invelisul pamintesc si priveste la lumina din rug, adicS. la raza care ne lumineaza prin trupul acesta maracinos, care este, cum zice Evanghelia, lumina cea adevarata si Adevarul — ajunge astfel ca poate s6 a jute si pe altii la mintuire, si surpa tirania ce stapimeste cu rfiutate ; el poate scoate la libertate pe toti cei tinuti in robia pacatu- lui, conducindu-i cu dreapta ce se schimba si cu toiagul prefacut in sarpe. Prin cea dintii mi se pare ca se arata taina Domnului in trup f sau ar&tarea firii dumnezeiesti catre oameni, prin ceea ce savirseste surparea tiranului si eliberarea celor stapiniti de el. Ceea ce ma calauzeste spre aceasta intelegere este mSrturia pro- oroceascS si Evanghelia. Caci proorocul zice : «Aceasta este schimba- rea dreptei Celui Prea Inalt» (Ps. 76, 10), ceea ce inseamna ca firea dumnezeiasca fiind inteleapta, ca neschimbata, prin coborirea la sla- biciunea firii omenesti, se schimba dupa infatisarea si chipul nostru. Caci atunci cind mina legiuitorului a fost scoasa din sin, ea si-a luat o culoare ce nu era a firii ei ,• iar cind o baga iarasi in sin, revine la starea ei cea dupa fire. Dar si Unul-nascut Dumnezeu, Cel ce este in sinul Tatalui, este dreapta Celui Prea Inalit. Si cind S-a aratait noua din sfnul Tatalui S-a schimbat potrivit noua, iar dupa ce a vindecat slabi- ciunile noastre iarasi a intors mina adusa la noi si colorata ca noi in sinul propriu (iar sinul dreptei este Tatal). Atunci nu nepatimirea firii noi In oarecare masura, in faptul ca daruindu-ne nu scadem, ci, intrucit noi putem create, cirestem priitn daruire. Gel ce iubeste darudtndu-se nu scade, ci create, daca are putdnta s3 creasca ,cuni e creatura. Cele spuse de sfintul Grigorie despre Dumnezeu ca existenfa prin excelenta, Intrucit nu are nevoie de nimic, par sa ne arate ca aceasta cunostinta nu este data printr-o vedere, ci prin consideratli ale ratiunii 1 . El pare in general sa considere ca momentele din viata lui Moise, prin care urea in cunoasterea lui Dumnezeu, nu sint lnitimplari mimunate exterme, ci o crestere interloara prin virtute. Problema raportu- lul intre insirarea de intimplari minunate externe, din viata lui Moise, si cresterea lui InterioarS prin virtute si iluminarea prin reflexiune, nu este o problema usor de Ifimurit in conceptia sfintului Grigorie. Dar cind spune ca Tainele Bisericii au un rol mare pentru cresterea omului in cunoasterea de Dumnezeu, el arata ca aceasta cre?- tere nu e numai rodul unei sporiri in capacitatea de reflexiune prin inaintar&a in vir- tute, ci si al experienjei intilnirilor reale cu Dumnezeu. §i de aci rezulta ca si intim- plarile minunate prin care au loc intilnirdle reale ale lui Moise cu Dumnezeu au, dupa sfintul Grigorie, un rol in cresterea spirituals a lui Moise. Insa El voieste ca creste- rea In care inainteaza Moise sa o vada realizindu-se in orice om care voieste. Dar atunci, cresterea lor nu mad e promovata de intilndri cu Dumnezeu prin intimplari minunate. Aceasta insa nu exclude o experiere interioara a lui Dumnezeu. §i in acest cuz, omul nu sporeste in cunoasterea de Dumnezeu numai prin rationamentele sale ujutate de sporirea in virtute. Dealtfel, si la sfintul Grigorie de Nyssa, ca si la cei- Uiltl paring, iluminarile prin reflexiune nu sint despartite de o experiere interioara ii lui Dumnezeu, ci ele se provoaca reciproc. Acestea doua tin si progreseaza impreuna. Acousta pare sa o spuna sfintul Grigorie prin expresia : «Ca urmare a acestor lucruri Inlimplate nouS, cunoasterea adevarului ni se va face curatitoare, etc.» (67tay.oXoo&i5aet VIATA LUI MOIiB 45 s-a schimbat In patimfi, ci cooa cc era schimb&cios §i patimitor s-a preschimbat, prin partasia cu ceea ce e neschimbacios, in nepatimire 15 . Iar prefacerea toiagului In sarpe sa nu tulbure pe iubitorii de Hristos, caci noi am facut sa se potriveasca taina lui Hristos, acestei vietati. Pentru ca insusi Adevarul, prin glasul Evangheliei nu se fe- reste de un astfel de chip, ci spune : «Precum Moise a ridicat sarpele In pustie, tat astfel trebuie sa Se inalte FM Omului» (In, 3, 14). Si cu- vintul este limpede. Caci sarpele este numit in Scriptura tatal pacatu- lui ,• si ceea ce se nasite din sarpe este nunnaidecit sarpe. Pentru ca pacatul are acelasi nume cu eel ce-1 naste. Dar Domnul S-a facut pacat pentru noi, dupa cum marturiseste cuvintul Apostolului, imbraclnd firea noastra ajunsa pacatoasa. Deci acest chip se potriveste cu adevarat Domnului. Caci daca pacatul este sarpe, iar Domnul S-a facut pacat, Cel ce nu S-a ferit sa se faca pacat S-a facut sarpe pentru noi, ca sa inanince si sa piarda serpii egiptenilor carora le dadeau viat,a vraji- torii lfl . Si odata implinit acest lucru, iarasi se schimba in toiag, prin 15. Prin Intrupare, firea dumnezeiasca nepatimitoare a Cuvintului «s-a schimbat dupi infStisarea si chipul nostru» (jtp6« t6 <|jjixepov oX^^a te xa\ sTSos), a luat o stare «apabiia sS se insoteasca cu firea noastra patimitoare. Dar cind se Intoarce In sinul Tatilui, atunci nu se mai schimba nepatimirea ei spre capacitatea de a se Insopl cu firea noastra patimitoare, ci firea noastra schimbacioasa si pStimitoare se schimba prim pSrtSsie (prin comuniune) cu fiiea Sa dumnezeiasca neschimbaoioasa, In fire nep&timitoare. Folosirea termenului el8o« pentru ceea ce a luat Cuvintul dumneze- lesc din noi arata ca acest termen nu inseamna un simplu chip al trupului nostru, fara fubstanta, cum s-a interpretat de catre unii. Termenul acesta al sfintului Grigorie Inseamina aci ca Hristos nu a luat firea noastra cu paoatul ei, ci numai chipul fara de p&cait al firii noastre. Apoi, acest termen folosit si pentru sterea to care vom Invia in vdlata viitoare nu inseamna ca nu vom lua decit o forma a trupului, cum s-a spus de uiruii d«spre sflntul Grigorie ca ar inva^a sub influenta origenista. Ci numai ca trupul inviat nu va fl Intru totul ca trupul nostru de acum, ci in asemanarea lui. 16. Sarpele inaltat de Moise pe lemn In pustie, prin care se vindecau cei mus- Ca(l de sarpe privind la el, este o preinchipuire a lui Hristos, Care S-a facut in chipul fairipeluit pentru noi, sau paoat pentru nod, odata ce tatai paoatului si insu^i paoatul niicut din el este inchipuit prin sarpe. Hristos S-a facut in chipul sarpelui, intrucit « luat firea noastra devenita pacatoasa. Dar a luat-o fara de pacat, deci fara veninul farpeluil'. Iar fidmd un sarpe neveoinas, ba mai mult un sarpe In care, datoriita lipsei dt picat, lucra puterea dumnezeiasca prin mijlocirea firii noastre, a celei ce se arata ca »arpe, a mlncat si a pierdut cu puterea Lui mai mare pe serpii veninosi, surplnd pe dlaivol, izvorul venimului, si coplesimd veninul pacatului din oameni, care, muscati de serpii-diavoli, aveau In firea lor veninul purtator de moarte. Mai precis, sarpele Iflflltat pe lemn vindeca pe oamenii muscafi de sarpe (de diavol), iar sarpele in care ■-a transformat toiagul dumnezeiesc (Cuvintul lui D'umnezeu) a mlncat, a mistuit cu puterea Lui pe serpii-diavoli, carora le dadeau via^a, sau putinja de lucrare pe paanint, vrajltoril Egiptului slujindu-le lor. Dumnezeu-Cuvintul, luind trupul nostru fara de p&cat, a luat odata cu El si patimirile nepacatoase de pe urma pacatului. Fara acestea n-ar fi avut prilejul sa Snvinga slabiciunea intrata In firea noastra, care da drumul pSoatului prin ea. Puterea dumnezeiasca lucratoare In trupul Domnului s-a aratat si In tntSrirea Lui de a birui aceste pStimiri, nu fara sa le suporte, ci prin suportarea lor fftrS sa sucombe sub oIp. Dar pentru faptul ca Domnul n-a luat propriu-zis si pacato- »enim noastrS, sflntul Grigorie, desi spuno aci c3 «daca Domnul S-a facut paoat, S-a Hcut si sarpe pentru nol», zlco. in nli& parte 'i acestui «Cuvint» ca ceea ce a luat El 40 SPlNTUL QHIOOR1H BE NYSSA care; sint adusi la Intelepciune cei ce au pScatuit si sint odihniti cei ce urcfi pe calea suitoare si greu de strabfitut a virtutii, sprijinlndu-se in toiugul credintei prin bunele nadejdi. «Caci credinta este reazimul celor co nadajduieso) (Evr., 11, 1). Iar eel ce ajunge la inalta int,elegere a ucestor itaine se face ca un dumnezeu ; pe cind cei ce se impotrivesc odcvfirului, fiind vrajiti de inselaciunea lucrurilor materiale si fara te- mi'lie, dispretuiesc ca pe ceva desert ascultarea de Cei ce este. Caci spune Faraon : «Cine este Acela, ca sa. ascult de cuvintul Lui ? Nu cu- nosc pe Domnul» (Ies., 5, 2). El socoteste vrednic de cinstire numai ceea ce este material si trupesc, facind parte dintre cele ce se misc:a in fa{a simturilor mai nerationale. DupS ce deci a fost intarit asa de mult prin stralucirea luminii si a luat atita tSrie si putere impotriva celor ce i se impotriveau, ca un bun atlet indeajuns de deprins in scoala barbatiei nevoitoare, plin de in- drfiznealS si de incredere, se pregateste pentru lupta cu vrajmasii, avlnd in minS toiagul, adica cuvintul credintei, cu care va avea sa bi- ruiasca serpii Egiptului. Iar lui ii va urma si sc-tia cea din alt neam ; caci exists si ceva din cultura din afara care nu trebuie respins de la Insotirea cu noi spre nasterea virtutii. Caci si filosofia (intelepciunea) morals, sau naturala ar putea sa-i fie vietii mai inalte sotie si prietena $i pfirtasS de via]*, daca cei naseuti din aceasta nu aduc cu ei nimic din intin&ciunea de alt neam. Dar daca un astfel de fat nu este taiat lmprejur si nu este curatit astfel incit sa fi departat de la el tot ceea ce este vatamator si necurat, ingerul venit in intimpinare ii aduce frica de moarte. Dar pe inger il imblinzeste sotia care larata pe eel nascut din ea curat, prin iniaturarea partii din care se cunoaste ceea ce este strfiin in el. Socotesc ca celui ce cunoaste povestirea istorica ii este vflditS, din cele spuse, sporirea dupa rinduiaia in virtute, pe care o des- copera Scriptura, continuind sa infatiseze pe rind ghiciturile istorioe. Cfici este intr-adevar, in rodul dat de filosofie prin invataturile sale, ceva trupesc ?i netaiait imprejur, care, fiind iniaturat, ramine numai ceea ce poate sa faca parte din neamul ales izraelitean, anume nemu- rirea sufletului, pe care o recunoaste si filosofia. Acesta este rodul binecredincios al ei. Dar ca sufletul poate trece din trap in trup si ca se preschimba din fire rationaia in nerajionaia, aceasta este partea tru- peasca straina si netaiata imprejur 17 . $i multe altele de acelasi fel. esto o «asem&nare a ?arpelui $i nu 5a;rpe..., Caoi adevaratul $arpe este pacatul» (P.G. 44, 413 D). Trupul nostru poate fi deci si ^arpe pMn de veninul ce me duce spre moarte, dnr $1 ?arpe plin de putere Intarita de puterea dumnezeiasca, mincatoare a ^erpilor vonlnosi, sau nimicitoare a veninului varsat de aceia in el. 17. Din filosofia vremii lui, sfintul Grigorie socotea ca se poate retine Invata- tura despre nemurirea sufletului, dar nu si cea despre trecerea lui dintr-un trup in VIATA LUI MOIIB 47 El mai zic cfi exista Dumnozcu, dar II socotesc material. MSrturi- sosc cfi este creator, dar ca are nevoie de materie ca sfi creeze ; recu- nosc ca e bun si puternic, dar ca e supus Jn multe nevoii destinului. $i cite altele ca acestea n-ar putea fi arState aici in amSnunt, prin care cele bune ale dogmelor sint intinate de adSogirile nebunesti, care daca slnt InlSturate ingerul lui Dumnezeu se face indurator, bucurindu-se de aceste invat&turi ca de un prune nascut dupa lege ! Dar sa ne intoarcem la firul cuvintului si sa vedem cum ne lamu- reste despre ajutorul fratesc ce ni se da atunci cind sintem gata de lupta cu eglptenii. Ne amintim cum, la inceputul vietii virtuoase, Moise are niste intimplari razboinice, atunci cind vede pe un evreu asuprit de un egiptean ; si apoi pe un evreu ce se sculase asupra unuia din neamul sau. Dar daca s-a ridicat spre mai mari izbinzi ale sufletu- iui, printr-o indelungata grija si prin luminarea de sus, are parte de o Inttlnire prieteneasca si pasnica, pentru ca Dumnezeu ii trimite pe fratele in intimpinare. Iar daca vom intelege aceasta intimplare istorica ca un chip al unui inteles mai inalt, ea nu va fi njefoloisitoare scopului nostru. Caci intr-adevar, celor care au inaintat in lupta pentru virtute, le st& aiaturi ajutorul lui Dumnezeu dat firii noastre de la inceput, chlar de la facerea ei, macar ca acest ajutor se vede si se cunoaste abta cind ne-sm familiarizat indeajuns cu viatia mai inalta prin luare amlnte si grija si cind trebuie sS intram in lupte si mai grele. Dar pentru a nu parea ca tilcuim o ghicitura prin alta ghicitura, voi infa- ti?a mai limpede intelesul ei. Exists In predania parintilor o invatatura vrednica de crezut, care ■pune cS dupa ce firea noastra a cazut in pacat nu am fost lasati lipsifi de grija lui Dumnezeu in caderea noastra, ci a trimis fiecaruia, spre ajutor in viata, un inger din cei care au primit o fire netrupeasca, iar plerzfitorul firii noastre, uneltind cele dimpotriva, a trimis spre vata- marea vietii omului un demon viclean si raufacStor. Aflindu-se omul lntre cei doi, dintre care fiecare are prin trimitere un scop contrar ce- lullalt, poate sa faca prin sine biruitor pe unul asupra celuilalt. Ingerul bun pune in fata cugetfului bunatatile virtutii, care se vad de catre oei CO au inaintat prin nadejde. Ceiaialt pune in fata piacerile trupului, de la oare nu e niai o nadejde a eelor bune, dar care robesc simturile celor mai fara de minte, prin cele de fata, prin cele ce se impartasesc Si slnt vazute. Daca deci se indeparteaza de cele ce atrag spre rau, !ndreptindu-si cugetul spre cele bune si dind pacatul, ca sa zic asa, la altul (metempsihoza), sau cea despro caderea lui din treapta de entitate rationala, tntr-o entitate nerationalfi. Era o fllosofle caro nu cunostea granifa statornica dintre •uflot ?! truip. Bu mui are udoptl si azi In teosoile si antroposofie si in alte teordi 48 8HNTUL ORIOORIB PB WYMA spate, punlnd sufletul ca po o oglindfi fata In fata cu nfidejdea celor bune, virtutea arfitind mai inainte de la Dumnezeu in Insasi curatenia sufletului chipurile si aratarile lor, ca s3 se intipSreasca in el, atunci II vino intru intimpinare si spre intarire ajutorul fratelui. Caci intr-un fol oarocaro, dupa partea rationala ?i intelegatoare a sufletului omenesc, tngerul care s-a aratat si i-a stat atunci alaturi (precum s-a spus) este f ratele nostru, cind ne apropiem de Faraon 18 . Dar sa nu creada cineva ca, socotind istorisirea aceasta ca chip al unor intelesuri mai inalte, dflcfi s-ar intimpla sa gaseasea in cele scrise ceva in afara de aceasta tilcuire, trebuie sa respinga prin aceasta intreaga tilcuire ; ci sS-si aduca aminte de scopul cuvintelor spre care, privind noi, infatisam acestea. Caci am spus in Cuvintul-inainte ca acest scop este de a in- fatisa viata oamenilor bine incercafi ca pilda celor ce vor sa le ur- meze. Dar daca am dori sa le urmam acelora pina si in partea materiaia a vietii lor, aceasta ar fi cu neputinta. Caci cum s-ar mai putea gasi din nou poporul care se inmultise dupa stramutarea in Egipt ? Sau cum se va mai gasi tiranul inrobitor care sa se arate rau-voitor fata de cei nascuti de parte barbateasca, dar binevoitor inmultirii partii mai moi si mai slabe, precum si toate celelalte cite le istoriseste Scriptura ? Deci daca s-a aratat neputinta de a implini intocmai minunile acelor fericiti barbati in partea materiaia a vietii lor, urmeaza ca trebuie sa luam din cele intimplate In M§iruirea lor istorica numai oeea ce e de folos spre o invat&tura morala. Prin acestea le vine celor ce se nevo- iesc pentru virtute un ajutor spre o astfel de viata. far daca ceva din cele intimplate in istorie s-ar arata in afara firului tilcuirii noastre, ur- marit de noi, vom fi nevoiti sa lasam aceea la o parte ; si trecind peste aceasta ca peste ceva nefolositor scopului nostru, vom continua fara Intrerupere infatisarea celor trebuincioase. Iar acestea le spun despre cele ce trebude intelese cu privire la /Varon, intimpinind dinainte o impotrivire. Caci va spune cineva : nu ma Indoiesc ca ingerul este inrudit prin firea lui intelegatoare si ne- 18. Dupa partea rationala $i intelegatoare a sufletului sintem inruditi cu ingerii, sau, mai mult, putem avea dintre ingeri pe unul chiar ca un fel de frate, a$a cum ovem pe unii ca frati dintre oamenii de aceea?i natura rationala ?i con?tienta ca noi. Pe aceasta putintS a ingerilor de a ne fi frati se intemeiaza vointa lui Dumnezeu de a da fiecfiruia dintre noi, dupa ce am cazut In pacat, un inger ca un fel de frate, ca s& ne fie un sprijinitor In lupta cu vrajmasul, ispititor la pacat. El ne este dat de la Inceputul exiistentei noastre, dar Si'mtirea spirituala sau co'nsttenta a prezentei lui In noi o cistig&m dup3 ce am inaintat in curatirea de pacate. Acest inger ne e dot ca frate pentru a ne intSrl In lupta Impotriva ispitelor raului, pentru savirsirea blnelul. Dar vrajmasul sufletelor noastre a incredintat un supus al lui sfi stea linga noi notncetat, ca s8 no Indemne la rau. Sfintul Grigorie de Nyssa spune ca aceasta <*sto o predanle a parintilor de mai Inainte. VTATA LUI MOH> 49 trupoascfl cu sufletul si cfi este de mai Inalnte de zidirea noastrS si cfi ajuta celor ce se lupta cu vrajmasul. Dar nu socotesc ca e bine s3 fie Intoles ca chip al Ingerului acest Aaron, care a condus pe izraelitt la idololatrie. Catre acesta vom zice, trecind peste find istorisirii, cele ce le-am spus inainte, anume sa nu strice armonia celorlalte, prin ceea ce e in afara scopului ; apoi ca folosirea aceleiasi numiri si pentru frate si pentru inger poate sa aiba si un inteles contrar pentru fiecare. Caci exists nu numai inger al lui Dumnezeu, ci si al satanei. $i numim frate nu numai pe eel bun, ci si pe eel rau. Astfel spune Scriptura despre fratii buni : «Fratii suit folosdtori la vneme de nevoie» (Ies., 32, 1, urm.), iar despre eei rai : «Tot fratele te loveste cu calciiul» (Ier., 9, 4) La- slndu-le acestea pentru cele urmatoare ale cuvintului si aminind expli- carea lor mai amanuntita pentru locul potrivit, sa ne intoarcem acum la cele ce ne stau in fa{a. Deci eel ce s-a intarit pe sine prin lumina aratata si si-a cistigat impreuna-luptator si sustinator pe un astfel de frate aduce cu indraz- neaia in fa^a poporului cuvintele adevarului si ii aminteste acestuia de neamul ales al parinfilor si ii arata cum ar putea iesi de la munca obositoare la lut si la caramida. Ce ne invata pe noi istoria prin acestea ? S3 nu indrazneasea sa vorbeasca poporului eel ce nu s-a pre- gfitit s8 graiasca celor multi printr-o purtare potrivita cu ceea ce vor- beste. Caci ai vazut cum, atunei cind era inca tinar, inainte de a se fi rldicat prea mult in virtute, nu a fost socotit sfatuitor si impaciuitor vrednic de crezare nici macar Intre doi oameni ce se oertau. Acum Insfi vorbeste atitor zeci de mii de oameni adunati la un loc. Numai cfi nu striga catre tine istoria aceasta : sa nu indraznesti a sfatui si a in- vfita pe eei ce te asculta, daca n-ai dobindit prin astfel de silinte pu- terea pentru aceasta. Dar cind se spun astfel de cuvinte folositoare si se descrie frumu- sefea libertatii §i se intareste dorinta auzitorilor dupa ea, vrajmasul se lnfurie si aduce asupra celor ce asculta cuvintul dureri si mai mari. $i nlcl lucrul acesta nu e din cele ce nu se petrec acum. Caci multi care nu primit cuvintul ce ii libereaza din Urania pacatului si se alatura ce- lor spuse lor shut supusi pina azi de catre vrajmas atacurilor ispitelor. $i dintre acestia multi se fac mai incercaU si mai neclintiti in credinta lor, Intarindu-se prin navala ineercarilor. Altii insa, dintre eei mai slabi, sint coplesiti de astfel de incercari, spunind ca le-ar fi fost mai de folos sa nu fi ascultat prediica despre libertate, decit sa fie supusi din pricina aceasta unor astfel de greutati. E ceea ce s-a intimplat si atunei rfnd, din lasitato, izraeli{ii au inceput sa aduca felurite invinuiri celor cv k>-uu vostit cliborarea din robio. Dar cuvintul nu va inceta nicidecum 1 - < J ii|;< .r! <- de Ny.Tin 50 SFlNTUL C1R10ORIE DB NYS8A sS chomo spro bine, chiar daca eel Inca prune si nedeplin la minte se va infrica copilareste de neplacerile incercarilor. Caci demonul care educe vatamare si stricare oamenilor se straduieste sS-i impiedice, pe cei ce ascultS de el, de a privi spre cer, indemnindu-i sa se piece spre pfimint si sa lucreze lutul din ei insisi pentru a face caramida. Caci in orice ar eonsta placerea trupeasca, e vadit oricui ca ea vine din pamint sau din apa, fie ca e din cele ce sint dorite pentru pintece sau ospete, fie din cele care tin de imbogatire. Iar amestecarea acestor placed al- catuieste si se numeste lutul. De acesta umplindu-se cei setosi de pla- cerile lui nu vor socoti niciodata umpluta largimea doritoare de placed, ei umplind-o pururea, iarasi se face goala prin curgere. Gel ce face caramizi, fiind dus mereu de alta pornire, va intelege usor ghici- tura. Caci eel ce-si implineste pofta lui prin ceva din cele dorite, de-si indreapta pofta spre altceva, se afla iarasi gol de aceea. $i de se umple de aceasta, iarasi se afla pe sine gol de altceva si largit pentru aceea. $i asa nu inceteaza niciodata sa lucreze pofta in noi, pina ce nu vom iesi din viat,a trupeasca 18 b . Iar trestia sau paiele, pe care e silit sa le amestece in caramizi eel ce asculta de poruncile tiratnului, au fost tilcuite de dumnezeiasaa Evan- ghelie si de glasul inalt al Apostolului, amindoua ca materie a focului 19 . Iar cind cineva dintre cei inainta|i in virtute voieste sa scoata pe cei robiti de inselaciune, la o viata libera si in|eleapta, eel ce se pricepe sS unelteasca in felurite chipuri impotriva sufletelor noastre aduce impotriva poruncii lui Dumnezeu naseocirile sale mincinoase (sofis- mele sale). Acestea le spun, gindindu-ma la serpii Egiptului, adica la 18 b. Pofta dupa cele pamintesti nu se satura niciodata. Cind te saturi de ceva $1 treci la altceva, dupa o vreme te simti gol de ceea ce te-ai saturat mai inainte ?i te Intorci iara?i spre aceea, saturat de lucrul spre care te-ai indreptat dupa satu- rarea de eel dintii. E o largire care se goleste indata ce nu-i mai dai ceea ce doreste ea. Te-ai saturat de desfriu, tinzi spre bautura. Intre timp td s-a golit largimea poftei umpluta de desfriu si te Intorci iarasi la el. Sint niste pofte alternative, pe care le saturi pe rind si te atrag pe rind ; sau ni^te goluri in fdinta ta pofititoare, care se satura pe rind si se golesc pe rind. Dar in ndci una nu poti inadnta la nesfirsit, ca in ounostinta 5i virtute, care iti aduc mereu ceva nou, care mu-ti ofera aceleasi lucruri, tinindu-te pe toe. Varietatea pacatelor sufera totusi d-e o mare monatomdie, pe cind Merotiitaitea eu- no$tin'tei si a vintutii este de o noutate contiinua. De aceea, departe de a inainta la infinlt prin satisfaoerea poftelor, te intorci mereu in loc, isau in aceleasi locum, rami - nimd intr-o raonotoniie de superficiala vardetate si de repetare a citorva «ledt-motive», care nu repreziinta nioi-un progres real, sau adevarata schimbare. E o nesaturare dm- finita in monotonie. E o iinfini'tate de platiitudiini, o imfinditate eenusie a aicelorasi citeva sunete r apellate mereu in mod ailternativ. La o slujire a acestor patilmi didentioe, din ce in ce mai imtetdte, dar monotone, sdleste pe robid lui 1 , Faraon eel spiriitual sau diavolul, sub chipul mSririi numarului c8ir5mdzik>r identite, sau a aceloiasi framintari a lutuM t exocutata printr-uin numSr m.ic do gesturd ident'ite. 19. Trestia si puiolo, ca motoric a focului, sint, in injolcsul lor spiritual, cele ce Intretiw In om ardereo poftoi dupa ck'sfrlnure. VIATA LUI MOISB 51 feluritelo viclenii ale inseiaciunii, a cSror nimicire o pricinuieste toiagul lui Moisc, despre care am spus mai inainte cele cuvenite. Apoi acesta, dupa ce a cistigat toiagul nebiruit al virtutii, care pierde toate invataturile inseiatoare, porne$te ca pe o cale mai departe spre minuni mai inalte. Dar facerea de minuni nu o foloseste in scopul uimirii celor de fata, ci are in vedere folosul celor ce se mintuiesc. C3ci prin insesi minunile virtutii se zdrobeste vrajmasul si se inmul- tesc cei ce cred (cei de un neam) 20 . Dar mai intii sa numim scopul prim si eel mai deobste al minunilor in parte. El e acela de a ne fi pilda spre purtarea noastra. Acum ne va fi cu putinta sa vedem acest inteles in toate minunile in parte. Caci invatatura adevarului se schimba dupa starea acelora care o primesc. Pentru ca cuvintul arata tuturor la fel ce este bine §i ce este rau, iar eel ce crede in ceea ce ii arata el are intelegerea luminata a lui si eel ce se impotriveste si nu voieste sa priveasca cu sufletul spre raza adevarului ramine in intunericul ne^tiintei. In ceea ce spunem aici indeobste nu e minciuna. far aceLasi lucru se poate spume si despre cele in parte, cum va dovedi cercetarea in parte a fiecarei intimplari. Deci nu-i nimic de mirare daca evreul care a fost crescut in mijlo- cul unui alt neam ramine neatins de raul abatut asupra egiptenilor, odata ce §i acum se poate vedea ceva la fel. Pentru ca in cetatile foarte populate, intre cei despartiti prin idei contrare, unora credinta le este o apa limpede si buna de baut, pentru ca o sorb ca invatatura dumne- zeiasca ,• iar celor ce o inteleg ca egiptenii, apa ei li se face singe otra- vitor. $i de multe ori nascocitorul inselatoriei incearca sa prefaca si apa buna de baut a evreilor in singe otravitor, prin amestecarea in ea a minciunii murdare, adica prin aeeea ca ar vrea sa ne incredin- teze si pe noi ca invatatura noastra nu este asa precum credem ca este. Dar nu pot strica apa in intregime, chiar daca pentru o clipa o fac sa ia prin inselaciune culoarea singelui. Caci evreul bea mai departe apa adevarata. Pentru ca chiar daca cei ce se impotrivesc par sa o schimbe la vedere, el nu va lua in seama schimbarea inselatoare. La fel si neamul broastelor eel respingator la vedere si galagios (ba nu numai respingator la vedere, ci si rau mirositor), cu viata in- doita (amfibie), traind si in apa si pe uscat, care se tiraste si sare si se strecoara prin casele si prin paturile si pe mesele egiptenilor, de viata evreilor nu se atinge. Asemenea neamului broastelor sint cugetarile 20. Sfintul Grigorie dind o tilcuire spirituals, valabila pentru orice om crediB- clos, miinuriiiilor lui Moiiise, vede in ele cmiinunile virtutilor*, oare pot devemi bdruinte ale tuturor celor ce le practica. Virtulile insa zdrobesc pe Faraonul nevazut, sau pe diavolul, ?i fac s5 sc inmulteasca cei ce v3d puteroa lor ?i cred ca sint lucrate cu puterea lui Dumnezcu. 53 SFtNTUI. ORIUORIK DB NY8SA role, aducStoare de stric&ciune, din inima murdarfi a unor oameni, ce-si iau viata din ea ca dintr-un noroi. Ac este broaste locuiesc in casele celor care vietuiesc asemenea egiptenilor, prin voia lor proprie ; ele nu se fcrese sS se arate nici pe mese, nici pe paturi, ba patrund si in cclmfirile pline de toate lucrurile ingramadite acolo. Si intr-adevar cind vezi viata murdara si desfrinata, nascuta cu adevarat din tina si noroi si care prin imitarea acestei vietati, in modul ei de viata, nu ramine In nici una din cele doua firi, te intrebi : ce este ea de fapt ? Pentru ca eel ce duce o astfel de viata, fiind om dupa fire se face animal dupa patima si astfel arata un chip de viata indoit, sau de doua feluri. $i vei Jntilni la el semnele acestei boli nu numai in pat, dar si la masa si in camfiri si in toata locuinta. Caci unul ca acesta i?i intipareste in toate desfrinarea, prin tot ce face, incit usor recunosc toti, prin cele vazute, viata celui desfrinat si a celui curat. Fiindca in locuinta celui dintii, p« zidurile spoite cu var se pot vedea in chipurile faurite de arta mijloa- cele de atitare a placerii patimase, prin care firea isi aminteste de boala ol, prin vederea acestor produse ale necuviintei furisindu-se in suflet patima. Dimpotriva, in viata celui neprihanit se poate vedea toata paza $i grija de a-si tine curat si ochiul, de vederile ce aprind patima. De ase- menea, masa celui neprihanit este curata si usoara, pe cind masa celui ce se tiraste in viata innoroita si asemenea broastelor e incarcata de c8rnuri. $i daca i-ai cerceta camarile, adka cele ascunse si tainuite ale vietii, ai vedea si mai multa ingramadire de broaste adunate acolo. Dar Scriptura spune ca «Faraon a fost impietrit de catre Dumne- zeui) (Ies. 7, 3). Dar cum a fost vrednic de osinda, de vreme ce a fost silit de puterea dumnezeiasca sa se impietreasca si sa se impotriveasca ? La fel spune dumnezeiescul Apostol ca, intrucit nu au voit (unii) sa-L alba pe Dumnezeu si sa-L cunoasca, «i-a predat Dumnezeu pe ei in patlmile de necinste» (Rom. 1, 21). El vorbeste despre cei ce pacatuiau Impotriva firii si despre cei ce se dedau la felurite si negraite chipuri ale desfrinarii. Dar chiar daca dumnezeiasca Scriptura spune acestea, totusi nici in patima necuviintei nu-1 azvirle Dumnezeu insusi pe eel care tinde spre aceatsta, nici Faraon nu se Impietreste prin voia dum- nezeiasca si nici virtutea nu poate da nastere unei vieti murdare (de broasca). Caci daca Dumnezeu ar fi dorit aceasta, fara indoiaia ca o astfel de dorinta ar fi avut putere asupra tuturora, incit sa nu se mai vada nici-o deosebire intre virtute si pacat in viafa. Dar, odata ce se traicste un chip diferit de viata, unii inaintind in virtute, altii prava- lindu-se prin rautate, nu poate socoti cineva cu dreptate ca deosebirile do vieti sint supuse unor legi silnice sustinute de voia dumnezeiasca, ei asupra lor are putere hotfirirea libera a fiecaruia. Deci, pe eel ce VIATA LUI MOISB 63 se preda el tnsusi patimii de necinste, pe eel ce nu voie^te sa cunoasca pe Dumnezeu, pe eel care spune ca nu exists Dumnezeu, pe acela, cum aflam limpede chiar de ia Apostol, nu-1 apara Dumnezeu, deoarece nu recunoaste ca exista Dumnezeu ; pe acela II preda, In acest rnteles, pa- timii sale. Deci nerecunoasterea lui Dumnezeu este aceea care i se face lui pricina a alunecarii Intr-o viata patima^a si de necinste. Caci asa cum, daca ar zice cineva ca soarele nevazut de el 1-a aruncat in groapa, n-am socoti ca soarele insusi miniindu-se pe eel ce n-a voit sa-1 vada 1-a aruncat in groapa, ci ceea ce se spune se intelege asa ca neimparta- sirea voita de lumina s-a facut celui ce n-a vazut pricina caderii in groapa, tot asa trebuie sa intelegem si ceea ce spune Apostolul, anume ca cei ce nu cunosc pe Dumnezeu sint predati patimilor de necinste. Deci impietrirea tiranului Egiptului de catre Dumnezeu nu trebuie in- teleasa ca o impotrivire pricinuita de voia dumnezeiasca in sufletul lui Faraon, ci In intelesul ca voia acestuia, prin inclinarea spre rau, nu a primit cuvintul lui Dumnezeu care sa-i Inmoaie impotrivirea 21 . Tot astfel si toiagul virtutii, aratindu-se in Egipt, pe evreu il face sS se curateasca de via^a murdara (de broasca), iar viata egipteana o umple de aceasta boala. Dar uneori, Intinzindu-si Moise miinile si catre acestia, broastele dispar. Lucrul acesta de asemenea II putem vedea si astazi. Caci cei care vad Intinderea mlinilor Legiuitorului (si trebuie sa Intelegi, fara indoiala, prin legiuitor, pe adevaratul Legiuitor, iar prin Intinderea mlinilor, pe Cei ce $i-a Jntins miinile pe cruce), deci cei care, dupa ce au convietuit putin cu ginduri murdare asemenea. broastelor, privesc spre Cei care $i-a intins miinile pentru noi, se libereaza de Im- preuna vietuire cu ele, caci patima e omorlta §i stearsa. Pentru ca in- tr-adevar celor ce s-au eliberat de boala aceasita, dupa omorlrea porniri- lor ce se tir3.se pe jos, amintirea celor traite mai inainte le arata (pe aces- tea) nebunesti si rau mirositoare. Caci ea aduce In suflet o rusine ne- placuta, cum spune Apostolul, catre cei care trSiesc in virtute prin 21. Slintul Grigorie mu accepts prede&ttnarea. Nu DiMinnezeu Invlrto^eaza itnima lui Faraon, nu El preda pe unil patimilor de necinste, ci ei Insisi se Invirtoseaza si se predau acestor patimi. Iar aceasta se intimpla pentru ca nu primesc harul lui Dum- nezeu, care sS le inmoaie inima. Deci Dumnezeu ofera tuturor indemnul Sau, si deci harul Sau, prin tot felul de ImprejurSri. Astfel se poate spune ca Dumnezeu are ini- tlativa in a-i indrepta. Dar ei refuzS indemnul si ajutorul Lui. Iar cind ei pornesc spre bine, in miscarea aceasta e si aiutorul lui Dumnezeu, chiar daca ei nu-1 sunt. Astfel, In binele ce-1 fac e totdeauna si ajutorul lui Dumnezeu. Iar intrucit in facerea binehii e actualizata cu adevarat si libertatea lor, se poate spune ca intre libertate si har nu e o opozitie, sau harul nu slabeste libertatea, nici libertatea nu se opune harului, sau nu se hotaraste pentru el pina ce e de sine singura, ci ele intra in actiune impre- unfi. Harul face pe om liber si libertatea cind cauta harul are deja in ea un ajutor al lui. Aerul nu stinghereste plaminii si plaminii nu lupta impotriva aerului, ci II cautS, ovind deja In parte aerul in ei. In definitiv Dumnezeu ne-a dat libertatea si cind ne niiinlfostam libertalea o facem pentru ca Dumnezeu vrea aceasta si ne ajuta la aceasta. 84 _^ gPlNTUl. OMOORIB DB NY»8A schimbarea vietii p&c&toase de mai inainte : «C& ce rod aveati atunci, de care acum vS rusinati ?» Dupa intelesul aoesta cugeta si despre ae- rul Innegrit prin toiag in ochii egiptenilor, iar in ochii evreilor, ramas luminat de soare. Prin aceasta se intareste si mai mult intelesul dat de noi mai inainte cuvintului, ca nu o putere silnica de sus face pe unul sfi fie in Intuneric si pe altul in lumina, ci ca noi insine avem de la noi In firea si in voia noastra libera cauzele luminii sau intunericului, ale- glnd pe cea pe care o voim. §i de fapt, potrivit istoriei, nu din cauza vreunui zid sau a vreunui munte ce ar fi impiedicat vederea si ar fi umbrit razele, evreii s-au bucurat de lumina, iar ceilalti nu simteau ha- rul ei. Astfel, stind in puterea tuturor viata luminoasa, unii umbla in lumina, iar alt.ii sint dusi prin faptele rautatii spre intuneric, nefiind luminati de lumina virtufii 22 . Dar dupa reaua patimire de trei zile in intuneric, se imparta^esc si egiptenii de lumina. Vazind cineva acestea ar putea intelege mutarea celor asemenea egiptenilor, de la pacat la virtuto, savirsita prin cunoasterea Celui rastignit si prin pocainta. Caci Intunericul acela material, cum zice istoria, are o mare inrudire, in cu- vlnt si in inteles, cu intunericul nestiintei ?i al pacatelor. $i amindoua acestea se risipesc atunci cind Moise {cum s-a spus mai inainte) isi intinde mlinile peste cei din intuneric. La fel si cenusa care a adus egiptenilor rani dureroase s-ar putea Intelege, tinind seama de intelesul de chip al cuptorului, ca chinul ghe- enei, care nu se atinge decit de cei ce traiesc o viata asemenea egip- tenilor, adica, dupa cum am spus adesea, de cei care traiesc in pacat $1 nu se inchina miinilor intinse ale lui Hristos. Iar daca cineva este cu adev3rat izraelitean si fiu al lui Avraam si-si indreapta viata dupa el, ar&tind prin vointa ca face parte din neamul ales, acela scapa de chi- nul acelui cuptor. Fie dar si acestora tilcuirea data intinderii miinilor lui Moise, spre vindecarea durerii si eliberarea de chinuri. 22. Ca si in celelalte cazuri amtntite sau urmatoare, sf totul Grigorie pune In re- 11*1 lamnilicatla morale a minunilor, semnificatie oare poate fi de folos tuturor. Uneori par* ll ipunfi c8 minunea ins&si a fost, in viata lui Moise, numai o stare sau o fapta moral!, cum pare si ad, umde afinaa ca lumina vazuita de ©vnei era alumina vi!rtutii», tar totunwtloull vtout de egipteni era intunenteul foptelox pacatoase. Dax de cele mad mult* ori sftntul Grigorie mentioneaza intimplarile minunate ca fapte istorice, chiar dac8 g&seste In ele si o semnificatie morala folositoare tuturor. Alteori prezinta mi- nunlle ca pricinuite de fapte si start morale, sau pe acestea ca urmlnd minunilor. Dar si cind vede numai faptele si stSrile morale, vede in ele insele minunea, pentru cS sint produse cu ajutorul lui Dumnezeu. Prin expresia alumina virtutii» aratS ca virtutea nu e numai o deprimdere a vointei in bine, ci ea aduce un sens in viata, sau e sSvirsitS de cineva, pentru ca cunoaste un sens al vietii. Cine face binele in mod staruitor, il face pentru cS stie da Dumnezeu si de aproaipele, de daitordla fat& de ei, de orizomtul vietii adevarate in oare sporeste prin virtuite si de inaintiarea pniii ea spre vilata vesnicS, siingura ce d5 sens vietii pftmlntesti. VIATA LUI MOIiB ___ M lar tlmtarii mid, caro prlclnuiesc eglptenilor dureri cu Intepftturile lor adinci, sau mustele clinestl care pricinuiesc dureri trupurilor prin muscatura lor, sau nimicirea prin lacuste a rodului pamintului muncit, sau fulgerele venite din inaltimi impreuna cu grindina, nu ar gresi cineva daca, urmind sirul tilcuirilor de mai inaimte, ar vedea pe fiecare in lumina intelesurilor potrivite lor. Caci toate cele facute de voia libera egipteana, in intelesul de mai inainte, atrag dupa ele judecata nemi- tarnica a lui Dumnezeu. Continuind, nu vom socoti ca aceste necazuri vin celor vrednici do ele de la Dumnezeu ; ci ca fiecare se face sie->§i pricinuitorul acestui fel de plagi, pregatindu-si prin voia sa libera durerile, dupa cum zic<: Apostolul catre unul din ace^tia : «Dupa impietrirea ta si nepocainta inimii tale ti-ai ingrfimadit tie minie pentru ziua urgiei si aratfirii ju- decatii lui Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele sale» (Rom., 2, 3). Caci precum atunci cind printr-o hrana neregulata adunin- du-se in stomac un sue amar si producator de stricaciune, doctorul cu mestesugul lui il scoate pe acesta afara prin vomitare, acesta nu se mai face cauza bolii vatamatoare din trup, caci acesta a fost produs de hrana cea neregulata, iar stiinta doftoriceasca 1-a scos la aratare, tot asa, chiar daca se zice ca de la Dumnezeu vine rasplata dureroasa celor ce au folosit r3u libertatea, este cuviincios sa intelegem ca aceste patimiri isi au cauza si inceputul in noi inline. Caci pe eel care a vietuit in chip neintinat nu il asteapta nici intunericul, nici viermele, nici gheena, nici focul, nici altceva dintre aceste name si lucruri infricosatoare, cum zice $i istoria, ca peste evrei n-au venit piagile Egiptului. Deci daca in ace- lasi loc unul sufera raul, iar altul nu, in fiecare se arata deosebirea in folosirea libertSt". ^e pe urma careia ii vine ceea ce i se potriveste. De aici e vadit ca nici un rau nu poate lua fiinta fara vointa noastra libera. Dar sa mergem mai departe cu cuvintul. Odata ce, din cele oerce- tate pina aici am invatat ca Moise si eel care se inalta ca el prin vir- tute, dupa ce printr-o indelungata luare-aminte la viata cea dreapta si Inalta si prin caiauzirea luminata de sus si-a intarit sufletul, socoteste drept paguba sa nu caiauzeasca si pe cei de un neam cu el spre viate libera. $i venind la acestia, prin descrierea relelor patimiri suferite k insufia o puternica dorinta de libertate. Dar, vrlnd sa scape nearmil sau de rSu, pricinuies'te moarte fiecarui intii-nascut egipteian. $i prin cele a le-a facut, ne da drept lege ca trebuie sa stirpim prima aratare a raului Cfici nu este cu putinta altfel sa scapam de viata iegipteana pacStoasa s sfi ne eliberam din robia Egiptului. Dar mie mi se pare ca nu e bine sa trecem peste aceasta po runca fara sa afiam intelesul mai inalt al ei. Caci daca cineva se mar 56 WFlNTUL 0R100R1B DB NYISA glne^te numai la privirea istoriei, cum va descoperi intelesul vrednic de Dumnezeu in cele ce se spune ca s-au petrecut ? Caci zic unii : pa- catuie^te egipteanul si In locul lui este pedepsit pruncul nou nascut al acestuia, care din cauza virstei lui fragede nu poate sa faca nici o deo- sebire Intre bine si r&u si deci viata lui e in afara oriearei patimi. Pentru ca nu incape patimS in prune, pentru ca nu cunoaste nici macar deo- sebirea dintre dreapta si stinga, privind numai spre sinul mamei. El are un singur mijloe de a-si arata simtirea a ceea ce il supara : plinsul ; iar dacfi primeste ceea ce firea lui pofteste, isi arata placerea rizind. $i iata ca acest copil trebuie sa suporte pedeapsa rautatii parintesti. Unde este aici dreptatea ? Pentru ce mai e credinta ? Unde este sfintenia ? Pentru ce mai auzim glasul lui Iezechiel, care striga : «Sufletul care a pacatuit, acela va muri, iar fiul nu va lua asupra sa nedreptatea tatalui sau» (Iez., 18, 20). Oare istoria se opune acestui cuvint ? Deci nu e mai drept ca, pri- vind spre intelesul mai inalt, sa intelegem ca, prin tot ce s-a petrecut, leglultorul a infati?at vreo invatatura mai inalta ? Iar invatatura este aceasta : eel ce lupta prin virtute cu pacatul trebuie sS nimiceasca pri- mele inceputuri ale raului 23 . Caci prin stirpirea inceputului dispare ceea ce ar fi putut urma, cum invafa Domnul prin Evanghelie, cerindu-ne limpede sa stirpim primii nascuti ai pacatelor egiptene, adic& poruncin- du-ne sa nimicim pofta cea rea si minia, ca sa nu ne mai temem nici de Intinaciunea preacurviei, nici de urtciunea uciderii. CSci in acest caz nu s-ar mai putea produce prin ele nici una din aceste doua, daca minia duce la moarte si pofta la preacurvie. Deci, fiindca eel nSscator de rele naste inainte de preacurvie pofta $1 Inainte de ucidere, minia, eel ce stirpeste «intiiul nascut» stirpeste Impreuna cu acesta si ceea ce ii urmeaza acestuia, precum eel ce stri- veste capul sarpelui omoara impreuna cu capul si trupul pe care-1 trage acela dupa sine. Dar aceasta stirpire nu s-ar implini, daca nu s-ar fi varsat in fata intrarilor noastre singele Aceluia care alunga pe pierzatorul (diavol). Caci daca e de trebuinta sa cunoastem mai limpede intelesul cuprins In cele spuse, istoria ni-1 da sS-1 intelegem prin amindoua : prin stirpirea 23. Dac5 sflntul Marcu Ascetul cere, In scrierea «Despre Botez* (Filoc. rom. vol. I, p. 238), ca s5 adueem jertfa lui Hristos primul gind despre ceva, ca pe un miel co nu e Inci muscat de fiara vreumei pofte, sflntul Grigorie cere aci, completind aceasta roctwnandare, s5 stirpim primele Inceputuri ale raului, plna nu se dezvolta. Adica kS stirpim prima aparitie a unei momeli la rau, neacceptind intrarea In dialog, sau lnso(lrea cu ea, dupa care urmeaza consimtirea cu ea si apoi trecerea ei In fapta. (,'u clt se Inainteaza de la prima aparitie a ispitei, la treptele ei urmatoare, cu atit o mai greu de luptat cu ea si de oprit In drumul ei spre pacatul cu fapta. VIATA LUI M0I8B 57 celor Intii nascuti si prin ap&rarea data prin sJnge ". C&ci prin cea din- tli se stirpeste prima pornire spre pacat, iar prin cea de a doua se opreste intrarea r&ului in noi, prin Mielul adevarat. C&ci nu scoatem raul intrat In noi prin cugetare, ci trebuie chiar de la inceput sa nu-1 lasam sa pa- trunda In launtrul nostru, iar aceasta o facem pazindu-ne prin leg&a lui Dumnezeu. Iar pazirea si apararea consta in a insemna pragul si stilpii intrarii, cu singele Mielului. Prin chipurile acestea Scriptura arata na- tura sufletului, asa cum gindeste si cultura din afara, care imparte su- fletul in trei parti : ratiunea, pofta si minia. Cele din urma, adica porta si minia, stau dedesubt, sprijinind din amindoua parole partea intelega- toare a sufletului. Iar ratiunea, unindu-le pe amindoua, le sustine si e purtata de ele, intarindu-se intru barbate prin mlnie, inaltindu-se prin pofta spre impart&sirea de bine. Asadar atita timp clt sufletul e asigurat In aceasta asezare, avind neclintirea prinsa In gindurile virtutii ca in niste cuie, se bucura de deplina Impreuna-lucrare a tuturor partilor lui spre facer&a binelui, glndul dlnd intarirea partilor supuse ratiunii si primind acelasi ajutor de la acestea 25 . Dar daca asezarea aceasta se rastoarna si cele de sus ajung dede- subt, In asa fel ca ratiunea e cazuta sub calciie si are deasupra sa mis- carea poftei si miniei, vrajmasul patrunde la cele dinauntru, intrucit nici o putere clstigata din singe (din singele lui Hristos) nu i se impo- triveste la intrare, adica nu-i ajuta pe cei aflati intr-o astfel de stare su- fleteasca. Fiindca ingerul porunceste evreilor ca intii sa unga cu singe pragul de sus si apoi sa unga stilpii de pe amlndoua partile. Dar cum va unge Intii partea de sus, daca ea nu se mai afla sus ? 24. Numai singele varsat la intrarea ispitel in con^tiinta noastra poate ucide aceasta fepita chiar de la apari^a ei. Cad amintirea lui Hristos, Oare 9i-a varsat singele pentru noi, sau priimirea singelui Lui curat de porniri patimase in singele nostru, din care se nasc impulsurile spre pacat, poate slabi in singele nostru aceste Impulsuri, ca sa putem stirpi de la inceput gindurile ispititoare, care trezesc si pun In miscare aceste impulsuri. 25. Singele curat al lui Hristos, dar si gindul la el, vBrsat in mlnie, in pofta si In retiiume, le sustrage de sub impulsurile singelui nostru mai putin curat, sau mai pu- (In tare prin curatia lui. Dar minia si pofta sint tinute intr-o stare potolita si prin fap- tul c3 stau dedesubtul ratiunii si nu se ridica deasupra ei. Ins3 ridicarea lor deasupra ratlunii e pricmuita si de impulsurile singelui nostru neintarit in curatia lui prin singele curat al lui Hristos si prin Duhul Sfint din el, care le imprima o anumita spi- litualizare. CInd minia si pofta stau dedesubtul ratiunii, nu stau pur si simplu ca anulate in lucrarea lor, ci minia este transfigurata In barbatia ce lupta pentru bine $1 pentru curatie, iar pofta, in dorinfa dupa ele. Ins3si ratiunea este intarita de puterea lor Intoarsa spre bine prin gindurile cele bune. Se infaptuieste astfel o cola- borare si o reciproca intarire a puterilor sufletului, minia si pofta umplindu-se de Inielepciune, iar ratiunea, de forta si de simtirea dorintei binelui. ?i numai prin aceasta colaborare se Infaptulesc virtu[ile, care cer si intelepciune si putere barba- loasca si o adinca dorinja de bine. gg gUNTUl. ORIOORIB PI NVMA $i dacfi nu se intimpia cele douS lucruri si evreilor (moartea intii- lor nascuti si varsarea singelui) 26 , sa nu te miri, nici sa nu respingi tllcuirea lor prin stirpirea rautatii, ca una ce ar fi in afara adevarului. Cfic.i potrivit deosebirii de nume, prin izraelit si prin egiptean intelegem deosebirea dintre virtute si patima. Iar daca se presupune ca izraelitul, dupfi Intelegerea mai inalta, e eel virtuos, nu ar fi drept sa caute cineva sfi ucida inceputurile intii nascute ale virtutii, ci pe acelea a caror uci- dere e mai de folos cresterii in virtute. Dumnezeu ne invata deci ca trebuie stirpite inceputurile celor intii nascuti de egipteni, ca raul sa dispara, prin nimicirea lui de la inceput. Acest inteles se potriveste cu istoria : cei nascuti ai izraelitilor sint paziti prin varsarea singelui, ca astfel binele sa ajunga la desavir- sire. Iar acesta ajuns la desavirsire ajuta la nimicirea raului egiptean, Inainte de a create. Tllcuirea aceasta mai inalta ne este usura'ta si de cele ce urmeaza, care vor fi tilcuite de cuvintul nostra. Scriptura porunceste sa fie mincata carnea mielului din care s-a scurs singele, care alunga pe nimicitorul egiptenilor, << c/ilci virtn(ii, ciilauzitorul si eel caiauzit ft2 HI'lNTtll, ORIOOnm 1)K NYS8A Caci cine nu stie ca oastea egipteanS constS din feluritele patimi ale suflotului, prin care este luat cineva in robie. Aceste patimi trebuie sa k» intologem prin caii, prin carele de lupta si prin cei purtati de ele, prin arcasii, prin aruncatorii ou prasitia, prin calaretii si prin grosul ostii vrojmase. Caci ce deosebiri ar putea arata cineva intre pornirile fu- rioa.sc ale gindurilor — sau intre cele stapinite de placere, de suparare si do lacomie — si oastea amintita ? Piatra azvirlita cu prastia este ca- lomnia si pornirea minioasa este lancea cu virf ascujit. Iar placerile pfltimase se pot intelege ca niste cai ce trag carul dupa ei intr-o pornire neinfrinata si pe cei trei luptatori din el, pe care istoria ii numeste cei trei dregatori. Prin acestia trei vei intelege, desigur, dupa cele ce le-ai cunoscut mai inainte, sub chipul tainic al pragului si al stilpilor, intreita Impartire a sufletului : ratiunea, pofta si miniia. Acestea toate si cele de un neam cu ele, impreuna cu conducatorul o v L i r i i celei rele, vor intra in apa urmarind pe izraeliti. Insa firea apei f prin toiagul calauzitor al credintei si prin harul luminos se face data- toarc de viafa celor care cauta scapare in ea, iar celor ce-i urmaresc, mijloc de pieire. Pe linga acestea istoria ne invata ca cei ce tree prin apft sa nu mai traga dupa ei nimic din oastea protivnica dupa ce au iesit din ea. Caci daca va scoate cineva din apa impreuna cu el si pe vraj- masul, va ramine in robie si dupa trecerea prin apa, scotind cu el viu pe tiranul, pe care nu 1-a scufundat in adinc. Aceasta inseamna, daca vrea cineva sa lamureasca si mai mult aceasta ghioitura, ca toti cei ce tree prin apa tainica a botezului, trebuie sa omoare toata tabara rau- tutii in apa, si anume : lacomia, pofta desfrinata, cugetul rapitor, patima infumurarii si mindriei, pornirea minioasa, furia, pizma, birfirea, toate uci'slea si cele asemenea. Deoarece aceste patimi obisnuiesc sa urmeze iirii noastre, trebuie sa le omorim in apa 31 . nu mai sint ajutati numai de un inger, cu puteri limitate, ci lnsu$i Dumnezeu li Se face conducfitor prin pustia lipsita de mingiierile trupului §i sustinator impotriva is- pltelor, data fiind furia cu care vrajmaijul nevazut i?i porne?te atacurile ca sa readuca sub autoritatea lui pe eel iesit din robia lui. Calauzitorul ob{ine pe Dumnezeu insusi de conducator, printr-p rugaciune tacuta si neincetata catre El. 3.1. Apa e si stihie care aduce la via{a sau intrefine viaja, dar si stihie care lneacfi. Cind puterea lui Dumnezeu se uneste cu ea pentru a naste pe eel ce crede la o via{5 noufi, ea devine apa botezului ; cind o las a in lucrarea ei de-a ineca pe cineva-, ea devine adinc pierzator. Ea in general ineaca tot ce e rau. Raul nu poate propasi in va. DacS eel ce intra in ea e intreg rau, lips.it de credits, il ineaca intreg. Daca prin credinta se prinde de Dumnezeu, el se ridica din ea ca germenele intarit al vietii celei 110.I, care a Inceput sa incolteasca in el prin credinta. Pentru acesta, apa ca stihie cure lneacfi total isi pierde puterea, sau se da la o parte, mijlocind celui ce a intrat In ea intilnirea cu uscatul tare, cu fundamentul sustinator al existentei, avind ina- Intmi sa dropt conducator neintrerupt norul dumnezeiesc. Intrucit in fiecare lucru creat si nt mai muite aspecte simbolice si unele din ele se intilnesc in mai multe lucruri, stinlul (.Irigoric alegind adeseord din aceste aspecte pe unul si folos l indu-l pina la un VIATA LUI M01M 83 Aocste miscari rcU' nlo cugetflrll si cole ce se nasc din ele trebuie omoritc ca in taina Pastolul. Caci acesta este numele Mielului jertfit, al carui singe impiedica moartea de la eel ce-1 foloseste. Deci precum acolo poruncind sa se manince pasca cu piinea nedospita, {adiea nea- mestecata cu aluat vechi), legea da de infeles sa nu se amestece in viat,a lor urmatoare nimic din ramasifele rautat,ii, ci sa inceapa viat,a de dupa aceea de la inceputul ei, intxerupind prelungirea celei de mai inainte in timpul urmator, prin schimbarea in bine, asa si acum Cuvintul voieste ca once fel de pacat sa se inece in Taina botezului, ca intr-un adinc, ie- sind eel botezat singur fara sa traga cu sine ceva strain, in via^a lui ur- matoare. Aceasta e si ceea ce auzim prin cuvintul care zice : «ffn ace- easi apa se desparte prin moarte si via|a dusmanul si prietenul, dusma- nul pierind, iar prietenul fund adus la viata». Dar multi din cei ce au primit botezul tainic, nesocotind invataturdle legii, au amestecat aluatul vechi al pacartului cu via^a de dupa botez si poarta prin faptele lor oas- tea egipteana cu ei vie si dupa trecerea prin apa. Caci eel ce s-a imbo- gatit prin rapire sau nedreptate, ori a cistigat vreun pamint oarecare prin juramint mincinos, sau traieste cu vreo femeie in preacurvie, sau cuteaza sa faca orice altceva din cele ce le facea inainte de botez, soco- teste ca s-a eliberat de robia pacatelor, raminind totusi in desfatarea de obisnuinfele sale cele rele si dupa baia botezului, nevazindu-se pe sine supus railor stapini. Un astfel de stapin salbatic si furios este patima desfrinarii care imboldeste gindul robit, cu placerile ei ca cu niste bice. Un alt stapin de felul acesta este lacomia, care nu lasa nici un pic de odihna celui pe care-1 robeste, ci oricit de mult ar lucra, la porunca slu- jitorilor stapinului si oricit cistig i-ar aduce spre stimpararea poftei lui, se avinta spre si mai multe. $i toate celelalte cite se fac din patima, alcatuiese numarul mare al stapinilor, carora robindu-le cineva, chiar daca s-a intimplat sa treaca prin apa, dupa parerea mea inca nu a trecut prin apa tainica, a carei lucrare pricinuieste tiranilor oelor rai pieirea 32 . lac, II combdina cu un aspect simibolic ideratiic, al altui lucru, facind un uz complex $1 liber de aspectele simbolice ale lucrurilor in urmarirea scopului sau. Astfel, desi apa m3rli e luata de el in inteles de botez, totusi nu din ea proipriu-zis se na?te Iz- rael la viata cea noua, caci ea are si sensul de noian pierzator, ci din retragerea ei de o parte si de alta. Iar Faraon, cu oastea lui, se pierde in ea ca intr-un noian fara fund, in neexistenta, sau in existenja slabita la maximum. Caci nu poate sta pacatul si eel pScatos in existenja legatS de Dumnezeu. 32. Sfintul Grigorie admite ca eel ce a trecut prin apa, scapind din ea, dac& scoute odat3 cu sine diln ea si patimile de mai inainte, Imca mu a trecut prin ea ca prin apa tainica ce ineaca in ea toate patimile. Dar precizind lucrurile conform in- vfitfiturii Bisericii, e de spus ca botezul a curatit caracterul de pacat al poftei noas- tre obisnuite cu pacatul, dar ne-a lasat nou3 sarcina totalei dezradacinari a ei in mod treptat, lucru pentru care am primit puierea la botez, prin salasluirea lui Hristos In noi. Faptul acesta a fost clarificat doplin de sfintul Marcu Aseetul, care a spus in scricrca despre botez : «Da lucraron pciilru care ai luat puterea» si atunci gindurile 64 SP1NTUL ORIOOniE DB NYS8A Dor s& Inaintflm iarasi cu cuvintul nostru. Gel ce a trecut marea cea glndita si a v&zut In sine omorit pe egipteanul eel gfridit nu va mai privi numai la Moise, purtatorul toiagului virtutii 33 , ci crede mai intii lui Dumnezeu, dupa cum spune cuvintul istoriei, iar apoi se increde si In Moise, slujitorul Lui. E eeea ce vedem si acum la cei ce au trecut apa cu adevarat, care s-au daruit lui Dumnezeu si asculta cu incredere de foi ce slujesc lui Dumnezeu prin preot,ie, cum spune Apostolul 34 . Dup3 aceasta au urmat o cale de trei zile si apoi si-au asezat tab Era Intr-un loc oareeare, unde au aflat apa, dar care li s-a aratat intii ea ne- fiind buna de baut, din pricina amaraciunii. Cind insa Moise a aruncat in ea lemnul, s-a facut buna de baut celor insetati. Istoria aceasta are si ea un int,eles mai inalt. $i anume : celui ce a parasit placerile egip- tone, carora se robise inainte de a trece marea, la inceput viata in liber- tatea de patimi i se pare grea si fara gust, despartit fiind de placeri. Dar dacfi se arunca lemnul in apa, adica daca primeste cineva taina Invierii, care si-a avut inceputul prin lemn (si auzind de ilemn sa intelegi, desigur, crucea), simtirea lui este mingiiata de o dulceafa placuta si astfel viata lui virtuoasa i se face mai dulce si mai iubita, fiind indulcita de nadejdea celor viitoare 35 . •ce apar in tine nu vor mai fi mu$cate de fiarele poftei ?i miniei» (Filoc. rom. I, p. 290). Aceasta o spune sfintul Marcu Ascetul impotriva celor ce sus{ineau ca «botezul nu este desSvlrsit, ci dobindesc desavirsirea prin nevointe». Fata de ei, sfintul Marcu afirma : «Chiar dacS sintem tinuti sub pacat si dupa botez, aceasta se intimpla nu pontru ca botezul nu ar fi desavirsit, ci pentru ca nesocotim porunca si ne alipim de buna voie, de placeri» fop. cit, p. 2?5 — 2176). Propriu-zis, botezul ne da toata puterea de a nu mai pacatui. Dar nu ne ia li- bortutea care ne-ar face incapabili de pacat. Deci afirmarea sfintului Grigorie — ca cei ce pacatuiesc, chiar daca au trecut prin apa, n-au trecut prin apa tainica, — poate cfi trebuie inteleasa ca nu au luat, botezindu-se, toata hotanirea de a folosi puteTea ce 11 s-a dat in botez, pentru a opri pofta sa treaca la pacat. Sau, in cazul botezarii copiflor, cei din jurul lor nu pun toata sirguinfa in a-i deprinde sa foloseasca puterea primita in botez pentru a nu mai cadea in robia pacatelor. 33. Toiagul lui Moise e numit, cind toiagul credin{ei, cind al virtutii, cind tolagul puterii lui Dumnezeu, pentru ca eel ce calauzeste pe altii spre Dumnezeu tre- buie sa se sprijineasca pe credinja, dar le va impune acelora deplin numai cind cre- dlnta lui Isi arata statornicia si puterea in virtuji. Dar si in credinta si in virtufi e lucrfltoare puterea lui Dumnezeu. 34. Pin3 la botez, sau pina la o anumita crestere duhovniceasca, omul e calauzit mai mult de un altul care-si dovedeste taria in credinta, prin virtuti. Dar dupa aceea, vede si el insusi pe Dumnezeu ca Sustinator si Oonducator al straduintelor sale de tnalntare in viata crestina, fara sa se lipseasca insa de calauzitorul care e mai tare en el in credinta. 35. Viata robitS plScerilor, desi nu se bucura de libertate, se bucura de placeri. Llbortntea de pacate e Smpreunata cu lipsirea de placeri. Dar viata aceasta lipsita do placeri Isi capata dulceata ei prin bucuria anticipata de invierea viitoare cu Hristos In onro so ajunge prin cruce, asa cum si Hristos a ajuns la inviere prin lemnul crucii. Apn nmara a viotii lipsite de placerile inferioare se indulceste deci cimd calauzitorul nriinca tn na crucea, sau intip3reste In ea semnificatla crucii, fadndu-1 pe cei c3- IfliizllI s& sirporte ncoastil viaffi cu cunastinta cS ea e o cruce care duce La inviere. VIATA LUI MOM! 83 In cilfttoria lor mal dcparte yisesc un loc r&corit de finici si de iz- voare, care li odihneste pe cfilatori. Izvoarele sint douasprezece si au o apfi curata si placuta. Iar f inicii sint saptezeci si sint bine crescufi si inalti, caci timpul i-a ridicat la inaltime. Ce descoperim in acestea, ur- mind mai departe firul istoriei ? Ca taina lemnului, prin care apa vir- ttitii 30 se face buna de baut celor insetati, ne duce la cele douasprezece izvoare si la cei saptezeci de finici, adica la invatatura Evangheliei, in care cele douasprezece izvoare sint cei doisprezece apostoli pe care Domnul i-a ales potrivit cu trebuinta, facind sa izvorasca prin ei cuvin- tul, cum a facut si pe unii din prooroci sa vesteasca mai inainte harul ce va tisni prin apostoli, precum se spune : «tn adunari laudati pe Dum- nezeu-Domnul, din izvoarele lui Izrael» (Ps. 67, 27). Iar cei saptezeci de finici sint apostolii hirotoniti, trimisi in toata lumea, in afara de cei doi- sprezece ucenici, fiind la numar citi spune istoria ca erau finicii. Dar socotesc ca se cuvine sa grabim caiatoria prin cuvint, dupa ce prin cele infatisate inainte am facut mai usoara celor mai sirguinciosi intelegerea celorlalte opriri. Aceste opriri sint virtutile in care eel ce urmeaza stilpului de nor, inaintind mai departe, isi aseaza tabara si se odihneste. Deci trecind peste alte opriri din cursul drumului, voi pomeni de minunea savirsita cu stinca, din a carei fire imtarita si protivnica a izvorit apa buna de baut celor insetati, invirtosarea ei topindu-se in apa. Nu e nici o greutate in a vedea un inteles mai inalt si in faptul acesta al istoriei ce s-a continuat. De fapt, eel ce a parasit pe egipteanul mort In apa si s-a indulcit prin lemn si s-a desfatat de izvoarele apostolice si s-a odihnit sub umbra finicilor se face si primitor al lui Dumnezeu. Caci piatra, cum spune Apostolul {I Cor., 10, 4), este Hristos 37 , Care este vir- tos si protivnic pentru cei necredinciosi, dar daca vine cineva cu toiagul credintei, Se face bun de baut celor insetati si curge in launtrul celor ce-L primesc : «.Eu si Tatal Meu vom veni, ziioe, si Ne vom face locas in el» {In, 14, 25). Dar nu trebuie sa lasam netilcuit nici faptul ca dupa ce tree marea si dupa ce li se indulceste apa caiatorilor virtutii si dupa odihna raco- roasa linga izvoare si sub finici si dupa ce beau apa din stinca, li se sfirsesc cu totul merindele luate din Egipt. Si astfel, nemairaminindu-le 36. Viata asprS, lipsita de placerile p3catelor, traita ca o cruce ce duce spre Inviere, devine o viaja in virtute, sau o apa ce hrSne^te virtutea. 37. La Inceput omul e ajutat de ingeri ca s5 rupa cu paoatul, apoi e condus de Dumnezeu lnsu?i. Hristos insu?i va veni dupa Moise, ca sa adape pe oameni ca o ap5 a viejli. Dupa legea data prin ingeri va veni ins3?i puterea dumnezeiasca, sau Hristos Insusi, ca o lege mai feialtS, care li va a]uta pe cei ce cxed sa Inataiteze spre Inviere. Pentru izraeliti in pustie apu bauta din piatra era numai un chip al apei vietii bautfi din Hristos. Dar un chip nu lipsit do o unumita prezenta a Cuvintului dum- nezelosc. G — tirlKorlr (lc Nysna 66 IFINTUL OWOOHIB DK MVIIA aeestora nici o hrana strfiinfi, pe care o adunaserft In Egipt, le curge o hranfi de sus, care e in acelasi timp de multe feluri si de un singur fel. Cflci la vedere e de un singur fel, dar insusirea ei este de multe feluri, fficindu-i-se fiecSruia potrivita cu dorinta lui. Ce invatam de aid ? Gel ce se curfiteste pe sine de viafca egipteana si straina si de alt neam, si-si goleste sacul sufletului sau de orice hrana rea, pe care o aduna egip- tenii, primeste cu sufletul curat hrana ce coboara de sus, care nu a crescut din vreo saminta cultivata de noi in pamint, ci e piine facutS de-a gata, fara de saminta si nelucrata, pogorita de sus si asezata pe pamint. Sa Intelegi, prin hrana adevarata de care vorbeste istoria prin acest chip, ca piinea ce s-a coborit din cer nu este ceva fara de trup. C8ci cum s-ar face hrana trupului ceva netrupesc ? Deci Cel netrupesc Se face trup, iar trupul acestei piini nu a avut nevoie nici de saminta, nici de stropire, ci pamintul, raminind cum era, s-a umplut de aceasta hrana dumnezeiasca, de care se impartasesc cei ce flaminzesc 38 . Prin aceasta minune e vestita de mai inainte taina savirsita cu Fecioara. Aceasta piine neprodusa prin lucrarea pamintului este Cuvintul, Care, prin multe le Insusiri ale Lui, I§i potriveste lucrarea dupa insusirile celor ce II manlnca. Fiindca stie sa fie nu numai piine, ci si lapte si carne si leguma si orice rSspunde trebuintei si dorintei celor ce-L primesc, cum ne Invata eel ce ne pregateste noua o astfel de masa bogata, dumneze- iescul apostol Pavel. Caci celor mai desSvirsiti, le face cuvintul sau hrana mai tare si carne ,• celor mai slabi, leguma, iar pruncilor, lapte. Iar toate minunile pe care le descrie istoria despre hrana aceea sint Invfitaturi despre hrana cea spre virtute. C3ci zice ca tuturor li se imbie deopotriva spre impartasire si nu se deosebeste intru nimic dupa puterea celor ce o aduna ,- apoi nu e nici mai multa, nici mai putina decit le trebuie 39 . Iar aceasta cuprinde, dupa Judeoata mea, un sfat dat tuturor indeobste, ca cei ce-si aduna mijloa- cele de frai din bunurile materiale sa nu treacS peste masurile de obste, ci sa stie ca este o unica masura in firea noastra in ce priveste hrana : ceea ce trebuie zilei in care se afla. Caci chiar daca se aduna in ziua 36. O $1 mai progresata unire cu Hristos, prin chipul umplut de puterea Cuvin- tulud dumnezeiesc, repreziinta mincarea matnei pogorite din cer. Ea e preinchipuirea dumnezele$til Euharistii. 39. Avind ceva dumnezeiesc in ea, care hraneste trupul prin hranirea duhului, mana poate Imp5rt5$i, din nesflrsirea ei cuprinsa in micile boabe vazute, o hrana care s& potoleascS o foame cit de mare, dar in acelasi timp se face pe masura celor ce nu au decit o foame spirituals redusa. E ceea ce se intimpla si cu trupul Domnu- lul, din dumnezeiasca Euharistie. Spiritul se poate largi la nesfirsit si se poate in- gusta foarte mult ; iar odata cu el, si trebuin^a trupului. Conform cu aceasta, si Dumnezeu poate umple spiritul eel mai largit in trebuinfele lui — prin cresterea lui trcptatS — si Se poate ingusta in ceea ce da, cit de mult. VIATA LU1 MOai 87 aceea mai multe dectt cera trebuinta el, stomacul nu poate sfi treacfi peste masurile lui, nici nu so poate lflrgl Impreunfi cu nesaturarea adu- nflrii. Ci, precum zicp tstoria, celui ce a adunat mult, nu i-a prisosit penltiru ca nu are unde sa tfn& ceea ce li prisoseiste ; nici celui ce a luat putin nu i-a lipslt, caci nevoia lui Sngustindu-se s-a facut pe m&sura a ceea ce a aflat. Iar celor ce pSstreaza prisosul, nesaturarea li se va face pricina de inmultire a viermilor. Prin aceasta Scriptura spune in oarecare fel celor lacomi, ca tot ce e adunat in afarS de trebuinta, din pofta acestei lacomii, se preface In ziua urmatoare, adica in viata viitoare, celui ce a adunat-o, in vier- me. Prin viermele acesta, eel ce aude intelege, fara indoiala, viermele rieadormit, care prinde via{3 din lacomie *°. Iar cuvintul ca ceea ce se pune deoparte numai cit trebuie pentru simbata nu sufera nici o stri- 40. Sfintul Grigorie vede !n minunile legate de mana nu numai un chip al Eu- haristiei, ci si un chip al celor ce trebuie observate de noi in viata obisnuita. El al- terneaza aceste douS intelesuri legate de mana. Nu poti lua trupul Domnulut intr-o masurS mai mare decit 1(1 este capacltatea ce ai dobindit-o pentru el. De aceea, nici nu po{i face din el rezerve. Dar poti aduna bunuri de mincare mai multe decit Iti s!nt de trebuinta, insa acestea sint sortite putrezirii, sau hrfinirii viermilor. Poate ca ele nu vor fi mincate de viermi cind sint adunate numai pentru zilele urmatoare (unele nu tin decit citeva zile, altele sint mai durabile). Dar cu siguranta vor fi mincate de viermi, cind prisosesc fata de trebuinta zilelor pamlntesti. Unele din ele vor fi min- cate de viermi si pe pamint, dar intr-un fel oarecare si in mod total, in viata viitoare. Cfici ele au devenit parte a fiintei tale si le duci legate de tine in viata viitoare. §i prin aceasta, viermii ce le vor minca pe ele te vor roade pe tine insuti, c&ci nu te-ai obisnuit s5-ti Intelegi fiinta ta ca deosebita de ele. Mereu vei fi chinuit ca nu le mai ai si vei socoti ca tu insuti nu mai esti in depltoatatea ta, inemaiavindu-le pe ele. Viermele il va roade pe eel ce a adunat materials de prisos si pentru c3 le-a adunat lip- sindu-i pe alfii de cele ce le erau necesare. Prin aceasta te-ai instr&inat de oameni si nici o comuniune nu-ti mai intareste viata. Apoi, poate c3 unii din cei pe care i-ai lilpsit de ele, au cazut in pacatul revolted, sau chlaT al necredtotel, si si-au agonisit oslnda pe care ti-ai agonisit-o si tu. Acum ii vezi chinuiti alaturi de tine. Dar aceasta nu le trezeste simpatia fatS de tine, ci mustrarea nesfirsita adresata tie. Dar, chiar dac8 nu ai strins bunuri materiale mai multe decit iti trebuie in viata paminteasca, ci numai pentru multe zile ale vietii pamintesti, ele vor fi roase si in viata viitoare ; si cu ele, si tu insuti. caci cind ai pornit sa stringi pentru viitor, nu te poti opri exact la ceea ce itf trebuie numai pentru viata paminteasca si de aceea nu ti-ai inmuiat inima ajutind pe cei lipsiti. Pentru ca te temi c8 unele din ele se vor pierde prin cine stie ce intimplari (foe, furt, crize financiare, razboi, deposedari, etc.) 5i aceasta te Indeamna s3 te asiguri stringind mereu f3r5 sa te opresti. LScomia produce viermele, pentru ca ea aduna bunuri materiale de prisos, supuse viermilor. Numai dorinta de hrana duhovniceasca nu aduna lucruri de prisos, care pot fi mincate de viermi, pentru c8 sufletul se poate largi mereu pentru ele si prin ele se revarsa si spre altii. Cunostinta poate spori mereu in sufletul tau, bunatatea la fel, si cu cit sporeste mai mult in tine, cu atit se rSspindesc si pe seama altora. Apoi, bunurile spirituale nu r3min linga tine neconsumate, ci le consumi indata. Dar adeseori sint si bunuri spirituale care nu folosesc propriu-zis sufletului tau si celui al altora si nu sint asimilate ca sa sporeasca viata sufletului t3u si celui al altora, ci pentru a cistiga lauda de la oameni pentru ele. Toate cele ce nu sporesc viata adeva- rata a sufletului prin comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii, prin virtuti, sint adu- nate dintr-o lacomie spirituaia p8catoas3 si deci vor fi roase impreuna cu eel ce le-a adunat in viata viitoare. Ba ele ifi pricinuiesc roaderea fiintei tale inca de aici, lip- slndu-te de comuniunea adevSrata. 08 spiNTui. amooRm db nyssa care cuprinde acest Injeles : trebuie s8 ne folosim de vointa lacomfi numai clnd ceea ce adunam nu e supus stricaciunii. Aceasta ni se face de folos clnd, dupa ce vom trece de via^a aceasta de pregatire, vom intra In nelucrarea de dincolo de moarte. Pentru ca ziua dinaintea sim- betci este si se numeste ziua de pregatire (Parasehevi = Vineri). Dar ea e viata aceasta, in care trebuie sa ne pregatim cele pentru viata viitoare, in care nu vom mai savirsi nici un lucru din cele ce ne slnt ingSdutte aici, nici lucrarea pamintului, nici negutatoria, nici slu- jirea noastrS, nici altceva din cele cu care ne sirguim aici. Ci petrecind In nelucrare totala, vom aduna roadele semintelor semanate de noi in viata aceasta. Ele vor fi nestricacioase, daca semintele semanate in viata au fost bune, si stricacioase si primejdioase, daca am semanat se- min{e rele in timpul lucrarii pamintului in viata aceasta. «Caci eel ce seamSna in duh, zice, va secera din duh viata vesnica ; iar eel ce sea- mgnfi In trup, din trup va secera stricaciunea» (Gal., 6, 8). Asa ca numai preg&tirea spre mai bine se numeste propriu-zis pregatire si este intarita prin lege ; numai prisosul ei este nestricacios. Ceea ce insa e dimpotriva nu se numeste pregatire, ci nesocotirea acesteia. De aceea istorisirea cere oamenilor numai pregatirea ce se face spre mai bine, lasind celor Intelept.i sfi Inteleaga contrarul pricinuit de lipsa acesteia. C&ci, pre- oum dupa inscrierea pe listele ostii conducatorul ostirii procura mai Intli hrana ei si apoi da semnul pentru luptS, tot astfel si ostasii virtutii primesc merindea tainica a lor si apoi pureed la razboiul cu cei de alt neam, avind pe Iisus, urma§iul lui Moise, de conducator in lupta. Vezi cum urmeaza cuvintul dupa rinduiaia ? Cita vreme omul este mai slab din pricina relei tiranii ce-1 asupreste, nu respinge pe vrajmas prln puterea sa. Caci nici nu poate. Ci altul este eel ce lupta pentru cei slabl, iovind pe vrajmas cu lovituri ce se urmeaza una dupa alta. Dar odatfi ce s-a eliberat din robia celor ce-1 stapinesc si s-a indulciit de lemn ?i s-a odihnit de oboseala la popasul de sub finici ?i cunoaste taina pietrei si se impartase^te de hrana cereasca, nu mai este aparat de vrajmas prin- tr-o alta mina. Ci, ca unul ce a iesit din virsta copiiariei si a ajuns in floarea tineretii, se prinde el insusi in lupta cu cei protivnici, avind de conducator nu pe Moise, slujitorul lui Dumnezeu, ci pe Insusi Dumnezeu, CSruia li slujea Moise. De fapt legea data la inceput ca chip si umbra a color viitoare ramine de nebiruit (de neinlaturat) in luptele adeva- rtite 41 , dar conducator si plinitor al legii este urmasul lui Moise, vestit 41. Legea lui Moise se arata de neinlSturat sau de nebiruit, prin fapta lui Moise, care, clnd ridioa mlinile, facea poporul sa biruiasca asupra vrajmasilor. Faptul ca mii- nllo lui, Ingreunlndu-se uneori, trebuiau sa fie tfnute de doi insi de llnga el, arata pe de o parte ca legea lui nu biruie^te prin ea, ci prln cei ce-i r5mln credinciosi, pe de VIATA LUI MOUB 89 mai Inainte, prin purtarea acelui*?i mime, de eel care a urmait atunci lui Moise la condurero. Iar poporul, clnd vede mlinile legiuitorului ridicate, se face mai tare In lupta, declt vrSjmasul, iar dacfi le vede coborfte, este biruit. Ridica- rea miinilor lui Moise spre In&Hime inchipuieste vederea intelesurilor mai inalte ale legii, iar aplecarea lor c&tre pamint inseamna tileurrea mai umiia si mai coborita a legii, dupa litera. Miinile ingreuiate ale lui Moise le sustine preotul ajutat de unul din cei apropiati dupS neam (Ies., 17, 9 — 12). Nici acest lucru nu este in afarS de sirul intelesurilor mai inalte. Fiindca adevSrata preojie unita cu ouvintul dumnezedesc, ridica din nou spre inaitime puterile (energiile) legii cazute la pamint din cauza ingreuierii intelegerii iudaice si sprijineste pe piatra legea c8zuta la pamint, ea, inaltata in chipul mimilor intinse, sa-si arate scopul ei celor ce vad. C&ci intr-adevar, pentru cei ce pot sS vada se arata in lege foarte limpede taina crucii 42 . De aceea zice Evanghelia un- deva ca «Nu va trece din lege nici o iota si nici o cirta» (Mt., 5, 18). Prin cele spuse despre Moise se arata dou3 linii : una alaturata cu pamintul si una, ridicata in sus, prin care se desemneaza chipul crucii 43 . Aceasta s-a vazut atunci si la Moise, care trebuie inteles in locul legii ce se face pricina biruintei celor ce vad. $i iarasi, cuvintul dumnezeiesc ne conduce intelegerea spre cele si mai inalte ale virtutii prin urcusul ce urmeaza. C3ci eel ce s-a intarii: prin mlncare si si-a aratat puterea in lupta cu cei protivnici, facindu-se bi- ruitor asupra lor, este caiauzit la negraita cunoastere a lui Dumnezeu. Prin aceasta, cuvintul dumnezeiesc ne invata cit de multe biruinfe tre- buie sa dobindim in aceasta viata pentru ca sa indraznim sa ne apropiem cu intelegerea de muntele cunoasterii lui Dumnezeu si sa primim sune- tul trimbitelor si sa intram in intunericul unde Se afla Dumnezeu, ca sa sape pe table poruncile dumnezeiesti ; iar daca acestea s-ar sfarima prin vreo greseaia, sa intindem iarasi lui Dumnezeu (tablele taiate cu mina,. alta, cS totu?i biruin{a nu se poate obtine decit prin lege si anume prin ridicarea la, Intelesurile ei mai inalte. Numai atunci luptatorul pentru virtute biruieste asupra vrSjmasilor celor nevazuti. 42. Miinile ridicate ale lui Moise inseamna deci Intelesul mai inalt al legii. Acest inteles se refers la crucea Domnului. Spre acest scop vrea sa duca legea pe cei ce o implimesc in dun. Insesi miinile intiinise ale lui Moise arata acest scop, sau acest Injeles mai inalt al legii. Miinile aplecate ale lui Moise, cind cei ce implinesc legea se obosesc, aratS intelegerea ei coborita. Atumcii, cei ce o implinesc astfel nu pot birui patimile protivnice lor, caci nu vad intelesul crucii in ea. Atunci arhiereul (preotul), si unii din cei intelegatori ai legii, din popor, pun in vazul acestuia intelesul mai inalt al ei. Legea cazuta la pamint tsi descopera iarasi intelesul ei ridicat, cind e asezata pe piatrfi, sau v5zut8 in lumlnn lui Hrlstos. 43. Miinile rkllcuto ale lui Moiso Int.'hlpulu llnia orlzontala a crucii, iar trupul lui, linla verticals. 70 SFlNTOL GRIGORIE DE NYSSA ca sa se mscrie din nou de catre degetul dumnezeiesc literele nimicite odata cu ele mai inainte. Dar mai bine este sa infatisam intelesul mai inalt al acestora in continuarea celor de mai inainite, potrivit insiruirii istorice. Intii eel ce priveste pe Moise si norul, care amindoi calauzesc pe caiea virtutii. vede in Moise invataturile legii, iar in nor, pe Conducatorul in ale le- gii 44 . Apoi dupa ce si-a curatit cugetul trecind prin apa, omorind si alungind de la sine tot ce este de alt neam, va gusta apa amara a Mer rei, adica din viata lipsita de placed, ce pare la inceput amara si nepla- cuta celor ce o gusta, dar se face dulce celor ce primesc lemnul (cru- cii) in simturile lor. Pe urma, desfatindu-se de frumusetea finicilor si a izvoarelor evanghelice si umplindu-se de apa vie care tlsneste din piatra si primind in sine piinea cea cereasca, se imbarbateaza impotriva celor de alt neam, facindni-i-se intinderea miinilor legiuitorului pricina a bi- ruintei, fapt care inchipuie taina crucii. Dupa toate acestea este cSlauzit la vederea (contemplarea) firii ce- lei mai presus de toate. Calea catre o astfel de ounoastere este curatirea nu numai a trupului, spalat prin oarecare stropiri, ci si a oricarei pete a vesmintelor, spalate in apa. Aceasta inseamna ca eel ce vrea sa se apropie de vederea (contemplarea) celor ce sint 45 trebuie sa se cura- teascS de toate ,• c3 eel ce le-a spalat pe amindoua, potrivit lor, de orice pata, sa fie curat si nepatat si cu sufletul si cu trupul. Aceasta, pentru a ne arata curati Celui ce vede cele ascunse, dar si pentru ca bunul chip din afara da pe fata starea dinauntru a sufletului. De aceea, ina- inte de urcare pe munte isi spala, potrivit poruncii dumnezeiesti, ves- mintele, prin chipul vesmintelor aratindu-se infatisarea vietji cu bun chip. Desigur n-ar putea spune cineva ca o pata vazuta a vesmintelor e o piedica in suisul celor ce urea spre Dumnezeu. Dar socotesc cS este potrivit sa se numeascS vesmint infatisarea purtarilor din viata aceasta. Implinindu-se aceasta si lasindu-se departe de munte si turmele de vite, se apropie de urcusul spre intelesurile cele inalte. Iar oprirea ori- carui animal de a se arata pe munte inseamna, dupa intelegerea noastra, ridicarea peste cunostinta ce ne vine prin simturi, la contemplarea celor cunoscute cu mintea (celor inteligibile). Fiindca este propriu firii celor necuvintatoare sa se conduca numai dupa simturi, fara cugetare. Pe ele 44. Norul, sau harul dumnezeiesc, conduce pe c3ile legii. 45. Prin contemplare, sau vederea sufleteasca, sauintuitia «celorcesint»(T(iv ovtav) sfintul Qrigorie pare a Intelege aci nu vedetea lui Dumivezeu, caci El e «Cel ce este cu adevarat» (6 ovtm? «>v), ci a fapturilor in intelesurile lor nemateriale, in funda- mentele lor inradacinate in Cel ce este cu adevarat. Dar intrucit prin ele, ca prin niste medii transparente, se vede si Cel oe este, sfintul Grigorie nu vede o contrazicere intre ceea ce spune aci $i intre ceea ce spume citeva rinduri mai jos, unde vorbeste de contemplarea lui Dumnezeu Insusi. V1ATA LUX MOM 71 le conduce vSzul $i adeseorl le Impinge spre ceva auzul. $i toate cele- lalte prln care eunosc simturile au un loc mare in viata animalelor. Dar contemplarea lui Dumnezeu nu se s&vlrseste prin ceea ce se vede, nici prin ceea ce se aude si nu este cuprinsa In vreun inteles din cele obis- nuite 40 . FiindcS nici ochiul nu L-a v3zut, nici urechea nu L-a auzit, nici nu este ceva dintre cele ce se suie in mod obisnuit la inima omului (I Cor., 2, 9). §i eel ce voieste sa se apropie de intelegerea celor inalte trebuie sa-si curateasca mai inainte felul de viata de toata miscarea simtuaia ?i animalica, sa-si spele ougetarea de orice parere nascuta din vreo obi^nuinta si sa se desparta de unirea obisnuita cu sotia sa, adica cu simtirea care este sotia firm noastre. Numai dupa ce s-a curatit astfel, sa indrazneasca sa se apropie de munte. Caci cu adevarat munte inaltat pieptis si greu de urcat este cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). $i multimea poporului de-abia ajunge la poalele ei. Iar daca este vreun Moise, acela poate sa se urce, primind In auz sunetul trlmbitelor, despre care spune cuvlntul istori- sirii ca se aud tot mai tare pe masura urcarii. Iar trimbita care loveste auzul este predica despre firea dumnezeiasca si ea e puternica inca de la prima auzire, dar se intareste si mai mult si loveste si mai tare auzul celor ce au Inaintat pina la capat. A trimbitat si legea si proorocii taina dumnezeiasca a intruparii ,• dar primele sunete erau inca prea slabe, ca sa poata fi auzite de urechea neascultatoare. De aceea, auzirea greoaie a ideilor nu a primit sunetul trlmbitelor. Inaintind insa, cum spune cuvlntul, trlmbitele s-au facut mai puternice, iar ultimele sunete produse de propoveduirea evanghelica au ajuns la auz. Caci Duhul su- fla tot mai tare prin organe in cei urmatori §i facea sa rasune sunetul tot mai puternic. Iar organele care rasunau de sunetul Duhului erau proorocii si apostolii, al car or sunet, cum spune psalmistul, «a iesit in tot pamintul si pina la marginile lumii cuvintele lor» (Ps. 18, 5). Iar multimea nu poate sa cuprinda glasul ce vine de sus, dar lui Moise i se ingaduie sa cunoasca prin el cele negraite, si apoi sa invete si pe popor poruncile pe care s-a invrednicit sa le afle din invatatura de sus. $i acest lucru e unul din cele ce se praotica si in Biserica, pentru ca nu toti se pot imbulzi la cunoasterea tainelor, ci aleg dintre ei pe eel ce poate sa inteleaga cele dumnezeie^ti si lui isi pleaca cu recu- nostinta urechea, socotindu-1 vrednic de crezare in toate cite le vor auzi, ca pe unul ce a fost invatat in cele dumnezeiesti. «Caci nu toti suit apo- stoli, zice, nici toti prooroci» (I Cor., 6, 29). Numai ca acest lucru in multe biserici nu mai este acum ptlzit. Fiindca multi care mai au nevoie 40. Acl vorbe$te sflntul Grigorlc de vudoroa, sau contemplarea lut Dumnezeu. 72 M1NTUL OMOOmK DB HVMA de curat! rea de cele f Scute In viata lor trecutfi, unii din cei hespalatf ?i cu vesmintul vietii pfitat, Impinsi de simtirea necuvint&toare, IndrSznesc s_ se apropie de urcusul dumnezeiesc, din care pricing sint ingropatf in propriile lor cugetSri. Caci parerile lor eretioe sint ca niste pietre necioplite care doboarS si ingroapS pe propriul nascocitor al relelor in- vfitSturi. Dar ce inseamna intrarea lui Moise in intuneric si vederea lui Dumnezeu In acesta ? CSci ceea ce istoriseste acum pare oarecum con- trar primei arMari a lui Dumnezeu. Caci atunci, Dumnezeu S-a aratet In lumina, iar acum, in intuneric. Dar nici acest lucru nu-1 socotese aba- tlndu-se din sirul celor tilcui/te de noi dupa intelesul lor mai inalt. Caci cuvlntul^ne invatfi prin aeestea ca cunoasterea dreptei credinte se arata prima data in lumina celor ce o primesc. Pentru ca ceea ce se cugeta contrar dreptei credinte e intuneric ,• iar alungarea intunericului se face prln Impartfisirea de luminS. Dar mintea inaintind si, printr-o luare- amlnte din ce in ce mai mare si mai desavirsita, ajungind la intelegerea adovaratei cunoasteri, cu cit se apropie mai mult de vedere (contem- plare), cu atit vede mai mult ca firea dumnezeiasca este de nevazut (de necontemplat, de neinteles) 47 . Parasind deci tot ce se vede, nu numai 47. La Inceput i s-a aratat Dumnezeu lui Moise prin lumima dim rug. De aoeea se naste intrebarea : cum, acum dupa ce a Inaintat atit de mult in virtute, Dumnezeu 1 Se aratfi in intuneric ? Sfintul Grigorie face deosebire intre intunericul dinainte de cunoasterea cea dintii a lui Dumnezeu, sau de o cunoastere peste tot a Lui, si intune- ricul in care intra dupa inaintarea in lumina cunoasterii Lui, aratata in rug si in stllpul de foe, ca in ceva superior ei. De aceea el si foloseste pentru intunericul de la tnceput tennenwl de ar-bzoi (bezina), ;iar pemtru oel superior oric&rei cunoasteri, termenul de fvitpos (tenebre). Daca primul intumeric era o credinta gresita despre Dum- nozeu sau necredinta, sau lipsa unei constiinte a existentei Lui — starea din care scoate pe om lumina dreptei credinte, sau a credintei peste tot in El, sau a constiimtei despre Bl — Intunericul de deasupra, sau de dincolo de aceasta lumina, nu consta intr-o lipsa • cunostintet sau a eonstiintei peste tot despre Dumnezeu, ci o inaintare in ea pina dincolo de ea. Deci, intr-un alt sens intunericul de deasupra luminii este o ridicare in lumlnS ptnS dincolo de ea, o intemsificare suprema a credintei celei drepte si a con- Itllntel despre Dumnezeu si a cunostintei Lui. De aceea, sfintul Grigorie spune ca -Mat Intuneric e «straiucitor» (Xafjrapi? Tfv6 (j-ij tSetv (P.G., 44, 377 A). Socrate spusese : «stiu ca nu stiu nimic». Sfintul Grigorie nu afirma ca inu stie nimdc, ci ca chiar in a nu sti se afla o cuinoa^tere. Pentru el, a sti sau a cunoaste are intelesul de a defini ceva. Dumnezeu nu poate fi cunoscut in acest in{eles. Dar e cunoscut in intelesul ca nu poate fi definit. Cunoasterea in intelesul de definibil se refera numai la fapturile ce pot fi definite. Planul cunostibilului, in acest inteles, coincide cu planul definibilului, deci al marginitului, sau al creatului. Dumnezeu e mai presus de cunoastere in acest infeles, dar in altfel stim de El ; adica stim de El intr-un mod superior cunoasterii in intelesul obisnuit, in intelesul in care se aplica fapturilor. De altfel, nici fapturile nu le putem defini complet, ci numai in parte. De aceea, exista un progres in cunoasterea lor ca definire tot mai bogata, dar niciodata terminate. Din Dumnezeu insa nu putem defini nimic. De aceea nici nu putem inainta in acest fel de cunoastere a Lui, ca sa-L definim in mod exact tot mai mult. Nimic din ce spunem despre El nu are caracterul unei definiri exacte si, cu cit inaintam in cunoasterea Lui adevarata, inaintam in cunoasterea ca nu-L putem defini. Inaintarea in cunoasterea Lui inseamna inaintarea in necunoasterea Lui in in- telesul de definire, sau in cunoasterea comtinuu progresata a neputiintei de a-L defini, sau a infinitatii Lui mai presus de cunoastere in sens de definire. Faptul ca, dupa sfintul Grigorie, exista un progres in a cunoaste ca Dumnezeu e mai presus de cu- noastere este o dovada ca aceasta cunoastere a necunoasterii, nu e una cu teologia negativa intelectuala, in care nu e nici-un progres. 49. «In acest intuneric sitralucitor» : Este vorba de un paradox. Dumnezeu nu e acoperit de un intuneric, pur si simplu. Ci intunericul e stralucitor, adica el ne da cu- nostinta sigura a lui Dumnezeu ca necuprins, ca neinteles. Nu traim un gol pur si simplu, ci traim necuprinderea lui Dumnezeu, realitatea Lui covirsitoare si de aceea mai presus de orice intelegere. Trairea Lui nu e una cu trairea oricarei lipse de exis- ten{a, ci cu trSirea a ceva mai presus, mai mult, mai covirsitor decit existenfa pe care o cunoastem. Dar intunericul de pe Sinai e si o uitare a celor de jos, a celor ce se vad. 74 IHNTUI ORIQORIB D» NYIIA Ctnd deci Moise ajunge mai tare In cunoastere, marturiseste cfl vede pe Dumnezeu in Intuneric, pentru cfi e propriu firii lui Dumnezeu sa fie mai presus de orice cunoastere si infelegere. «C&ci a intra!, zice, Moise sub intuneric unde era Dumnezeu» (Ies., 10, 21). Cine este Dumnezeu ? «Cel ce a pus intunericul aseunzis al Sau» (Ps. 17, 10) 50 , cum zice David, in care s-au descoperit tainele cele ne- graite. $i ajungind Moise acolo, cele despre care fusese invatat mai Inainte prin intuneric 51 i se fac iarasi cunoscute prin intuneric 51 b , pentru ca, dupfl cum socotesc, sa se faca mai intemeiata inv&t&tura despre acestea, fiind m&rturisite prin glasul dumnezeiesc. Caci cuvintul dum- nezeiesc opreste mai intii sa fie asemanat Dumnezeu cu ceva din cele cunoscute de oameni, dat fiind ca orice inteles care se iveste in cuge- tarea sau socotinfa firii prin vreo imaginare care margineste plazmu- ieyte un idol despre Dumnezeu si nu vestesite pe Dumnezeu. Iar in drotflpta credintS este o indoita virtute : una care se ocupa cu Dumnezeu El e mol presus si de puterea de cunoastere a ingerilor, dar si ei stiu, chiar mai mult ca noi, ca El exista. O ?tiu nu numai prin deductie, caci nesiguranta aces- t*la n-ar face din cunoasterea lui Dumnezeu, bazata pe ea, a ingerilor, o cunoastere mai prMus de cunostinta noastra despre cele obisnuite, ci, ceva mai prejos de ea. 50. Acl, In acest loc din psalmi, intunericul in care se ascunde Dumnezeu e nu- mlt «x6xoC ?1 nu -jvi^os. Deci psalmistul sau traducerea Septuagintei nu mai tine sa foloseascfi pentru intunericul in care ?tia ca era ascuns Dumnezeu pe Sinai un alt termen, decit eel pentru intunericul pur si simplu. Dar, prin faptul ca psalmistul stie si el cfi In acel intuneric e Dumnezeu, el da acelui intuneric un alt inteles decit celui care reprezinta un gol, pur si simplu. 51. "A «po*it«6eufti) Bia too 7V6900. Deci intunericul acela ii da lui Moise niste InvStaturi despre Dumnezeu, ceea ce inseamna ca el nu era un gol, ci era incSrcat de prezenfa lui Dumnezeu ; ba mai mult, intunericul acela insusi 11 face cunoscut, in oarecare fel, pe Dumnezeu. 51 b. «I se fac cunoscute iarasi prin intuneric» (jciXtv 8t8aoxetoi Sii xou 7voot ,il lor. Sopararea lui de ceilalti si ne- SFINTUI. ORIOORM DR NYMA Celor ce prlmesc Intocmai taina credlntei noastre nu li se va pSrea poate neclar ceea ce spunem. CSci Unul este In toate, Care era si mai lnainte de veacuri, dar Care S-a si n&seut In cele de pe urma dintre veacuri, f&r& s& aifofi nevoie sS Se nasca In timp 55 . CSci cum ar avea nevoie de nastere In timp Cel ce exists dinainte de timpuri si de veacuri ? Dar a primit, pentru noi, care prin lipsS de vointa ne-am stri- oat fiinta, s& Se facS ca noi, ca s& aduca iarSsi la fiinta (la existenta) ceea ce ajunsese In afara fiintei (existentei) 56 . Acesta este Dumnezeu, Unul n&scut, Care cuprinzind in Sine totul, Si-a fixat intre (in) noi cor- tul sau. pfisarea de ei e o stare nefireasca ce-i slabeste firea, fiind In acelasi timp o iesire din Dumnezeu Cuvintul, sau din Cel ce este, Care le cuprinde pe toate, iar ca om Se roagS si mijloceste pentru toate. Cuprins in Hristos, cortul atotcuprinzator se reali- liazS prin aceasta si el mai deplin in calitate de cort ce le cuprinde pe toate impreunS cu toti, in forma ontologic-dialogica, si ca atare el este, asemenea lui Hristos, nu numal cort, ci si preot al cortului sau si, impreuna cu alfii, chemat sa se roage si sa mi]loceasc& pentru tofi, fiind legat prin cuvint in mod activ si constient cu Dumnezeu- Cuvintul si cu semenii sfii si, prin Dumnezeu-Cuvintul facut om, referindu-se la Ouin- nez«u-T«tfil. Omul ttode sa le cupntada pe toate ca ratiuni si ca cuvdnte ale Cuvintului dunmezelesc, dar si ca cuvinte ale Cuvintului dumnezeiesc devenit om si ale celor- Jaltl oameni, deci impreuna cu El si cu ei intr-un acord si intr-o bucurie comunS pentru aceast5 imbogStire prin El si prin impreuna-lucrare dialogica a tuturor intre ei si Cu El. CSci toate cuviintiele oare-i vin lui prim ratiunile lucrurilor ?i nu numai lui, ci tu- turor impreunS, si in acelasi timp, prin comunicarea mai directa a revelatiei mai pre- sus de create, sint un apel adresat omului ca sa raspunda Cuvintului dumnezeiesc si lui Dumnezeu-Tatai pentru toate cite i s-au dat, iar prin aceasta, s& fie si el preot al tuturor. 55. Cuvintul lui Dumnezeu, nascut diinatate de veci dim TatSl, Se naste in timp ca om, dar nu dintr-o necesitate interna, ci din iubirea benevola, deci in deplina llbertate ia\& de oameni. Numai dacS se raporta in libertate fata de oameni, poate sa-i fact si pe ei si se raporte in libertate fa{5 de El si intre ei. Numai chemarea da rfis- punsului caracter liber. Dar la om, chemarea venind de la Dumnezeu, impune in ace- laai timp obligatia rSspunsului. In raspunsul la chemare este o unire paradoxals intre libartate si obligatie nu numai morala, ci si ontologica. Fie chiar negativ, raspunsul la dovedeste o necesitate. Forma negativa e si o dovada a unirii libertatii si nece- altltli In rSspunsul omului. 56. «Ne-am stricat fiinta» (x6 eivat Jtapaip8etpavTa«) sau am corupt-o, nu in- »»amji4 ninmaddecit o nimiciie totals a fiintei. Deci, spunind sfintul Grigorie : «Sa aduci iarisi la fiintS (ei? %b ov naXt-v eJiavaTfafii), ceea ce ajunsese in afara de fiinta (x6 I{(u tou ivxoi fev6(Ji.evov)> poate sa se inteleaga : s& aduca iar3si la Cel ce este, sau in Cel ce este (In cortul Lui), firea noastrS care iesise din Cel ce este, sau iesise din- tr-o adevfiratS existentS, dar rfimasese totusi intr-o existenta chinuita, slabita la ma- ximum, tntr-o existenta mincinoasa, amagitoare, de cosmar. Dar se poate intelege prin aceasta si o aducere la existenta proprie a fapturilor, dupa ce iesisera din ■terea de existenta proprie a lor, pe care acestea nu o pot avea decit in legatura cu Col ce este cu adevarat ('0 omt(o<: uv). Faptura, cSzind din comunicarea fireasca cu Dumnezeu, ca izvor al vietii, a cazut intr-o existenta atit de slabita, c8 ea se poate numi mai mult existenta paruta, amagire, fara ca aceasta sa insemne o totals ne- exlstcnta. Dar ce existenta este aceea in care omul nu mai stie decit de ceea ce se schlmba continuu din sine si nu side ceea ce ramine mereu si vesnic si care-i da sontimentul unei consistente, sentimentul dimensiunii unui adinc al sau implintat In Cel ce este pin3 In abisul fara fund ? Pentru noua ancorare a fiintei noastre in acest ndinc a venit Fiul lui Dumnezeu, ancorind intii in Sine firea omeneasca pe care a nsumnt-o, apoi, prin comuniunea cu El, pe toti cei ce primesc aceasta comuniune. VIATA I.UI MOUH 70 Iar dacfl este numlt «cort>» Blnele eel atlt de mare, s& nu se tulbure deloc lubitorul de Hrlstos, gtndind eft s-a micsorat mflrirea firii dumne- zeiesti in intelesul aflat In acest cuvlnt. Pentru cfi nici o alta dintre numiri nu poate cuprinde intelesul acelei firi, ci toate ramin la fel de departe de intelesul ei deplin, atit cele ce sint socotite oa euprinzind Intelesuri mici, cit si cele prin care se face eunoscut ceva mare. Ci, oa toate celelalte, fiecare numire, dupS intelesul ei, poate fi folosita in chip bine credincios spre aratarea puterii dumnezeiesti, oa doctor, pas- tor, ap&rStor, inger, piine, vie, cale, usS, casS, ap3, piatra, izvor si toate celelalte ce se pot folosi intr-un inteles vrednic de Dumnezeu. Dar puterea cuprinzStoare a fapturilor, in care locuieste toata plin&tatea dumnezeirii, cortul de obste al tuturor, care cuprinde in el toate, se numeste cort in intelesul eel mai propriu. InsS e de trebuinta oa sa se potriveasca cu numele si vederea lui, in care fiecare dintre cele vazute ne ridicS la contemplarea vreunui inteles vrednic de Dumnezeu. Deoarece marele apostol intelege prin catapeteasma cortului de jos trupul, iar aceasta socotesc ca o face din pricina felurimii lui, pentru ca trupul isi are firea alcatuita din cele patru stihii, (iar aceasta tilcuire o da pentru ca el fnsusi fusese condus poate la vederea cortului in cele ne- p&trunse mai presus de ceruri, odata ce i s-au descoperit tainele raiului prin Duhul), bine ar fi ca, tinind seama de tilcuirea facuta de el unei parti, sa potrivim toata intelegerea cortului tilcuirii date de el acostei parti. Deci vom face chiar prin cuvintele Apostolului lamurirea color inchipuite in cort. Caci ziee undeva despre Unul Nascut, pe care-L In- telegem prin cort, ca «intru El au fost fScuite toate cele vazute si cole nevazute, iie Soaunele, fie Stapiniile, fie Ineepatoriile, fie Domniile, fie Puterile» (cf. Col., 1, 16). Asadar stilpii inal^ati, stralucitori de poleiala argintie si aurie, si verigile si heruvimii care acopereau cu aripile lor chivotul si toate cele- lalte cite le infatiseaza descrierea alcatuirii cortului, sint, pentru eel ce priveste spre cele de sus, Puterile mai presus de lume, contemplate in cort, care, din voia dumnezeiasca, sustin toate. Ele sint adevaratele noastre sustinatoare, trimise sa slujeasca celor ce vor primi mintuirea, care asemenea unor verigi prind sufletele noastre ale celor mintuiti, ri- dicind pe cei ce zac la pamint spre inaitimile virtutii. Iar cind Scrip- tura vorbeste despre heruvimi ce acopereau cu aripile lor tainele as- cunse in chivotul legii, int&resto intelesul arStat de noi prin cort. C3ci noi am invatat ca acesta este numele Puterilor ce se contempia in jurul firii dumnozeiesti, pe care le-au viV/.iit lsnin si Iozpchicl. 80 SFINTUI. ORIOOHIB UK NVMA Iar ehivotul legamlntului, acoperit cu aripile lor, s& nu ni se para strain auzului B0 b . Cfici la Isaia se poate afla aceeasi numire data ari- pilor, ca chip, de catre prooroc. Ceea ce se spune despre chivot mie mi se pare ca are aceiasi inteles cu ceea ce se spune de caire proorocii aceia. Aceasta mi se pare ca inseamna necuprinsul (neint,elesul) con- templat al celor ascunse si negrSite. Iar auzind despre bratele sfesnicu- lui ce se inalta ca niste ramuri dintr-o singura tulpina, pentru ca lumina s& se reverse imbelsugat si darnic din toate partile, nu vei gre$i de te vei gindi la razele de multe feluri ale Duhului, care impodobesc acest cort, cum spune Isaia, impartind Jn sapte iluminarile Duhului (Is. 7, 1). Iar acoperamintul impacarii socotesc ca nu mai are nevoie de vreo tllcuire, odata ce Apostolul i-a dezvelit intelesul cind a spus : «Cel pe care Dumnezeu 1-a pus impacare pentru sufletele noastre» (IXaoxi^piov). Iar cind aud de jertfelnic si de altarul tamiierii, in^eleg inchinarea adusa nelncetat in acest cort de catre cele ceresti. Fiindca nu numai limba celor de pe pamint si a celor de deasupra pamhitului 57 , ci si a celor ce- resti se zice ca inalta cintare de lauda IncepMorului a toate. Aceasta este Jertfa piacuta lui Dumnezeu, roada buzelor, cum zice Apostolul (Evr, 13, 15) si buna mireasma a rugaciunii. Iar daca in cort sint vazute si piei vopsite in rosu si tesaturi din par, nici prin acestea nu se intrerupe firul contemplatiei (tilcuirii duhov- nicesti). Caci ochiul proorocesc ajuns la vederea celor dumnezeiesti a vfizut de mai inainte patima mintuitoare, inchipuita prin fiecare din cele spuse : prin pielea rosie, singele, iar prin par, moartea. Fiindca parul in trupul omului este fara simtire ,■ de aceea e chipul mortii- Deci cind proorocul Moise vede cortul de sus, acestea le vede. Iar cind cineva gindeste la cortul de jos (fiindca adeseori acesta sau Bi- serlca e numita de Pavel, Hristos) 58 , bine este sa inteleaga prin stilpii Blserlcil pe slujitorii tainei dumnezeiesti. Caci asa ii numeste Scriptura po apostoli, pe Invatatori si pe prooroci. Pentru ca nu numai Petru si loan si Iacov sint stilpi ai Bisericii, nici numai loan Botezatorul nu a 50 b. In chivot se aflau acoperite legea lui Moise, care reprezenita pe Cuvtntul lul Dumnezeu, nedescoperit inc3 In mod direct, toiagul inflorit al lui Aaron, sau firea noastrS din nou ref&cuta, care se va arata dupa descoperirea directa a Cuvintului lui Dumnezeu, ?i nastrapa cu mana, care insemna trupul lui Hristos ce ni se va im- partial dupfi intruparea Lui. Acestea inchipuiau cele ascunse si necuprinse ale lui Dumnezeu, sau mai bine zis ale planului lui Dumnezeu cu lumea, pe care nici heru- vlmii nu le cunosteau Inca, de?i strajuiau deasupra locului unde erau ascunse, sau tn Jurul lul Dumnezeu. 57. «Cele de deasupra pamintului» pot sa fie stelele, sau pot sa fie cei plecati de pe pamint in dreapta credinta, de care se deosebesc ingerii, ca «cei ceresti». 58. Cortul de sus e Cuvtntul dumnezeiesc, sau Dumnezeu neintrupat. Iar cortul do Jos, sau Biserica, poate fi numita si ea Hristos, sau Dumnezeu-Cuvintul eel in- truptit si prelungit in trupul Sau tainic. VIATA LUI MOIIE Bl lost sfe§nic aprins, cl loti eel pe care se sprijina Biserica §i cei care prin iaptele lor s-au facut luminatorl, iacit se zic stllpi si sfesnice ale Bise- ricii. «Voi sfnteti lumina lumii» (Mt., 5, 14), zice Domnul cStre apostoli. Si iarSsi dumnezeiescul Pavel le porunceste altora sa fie stilpi, zicind : «Fiti tari si neclintiti» {I Cor., 15, 58). $i pe Timotei 1-a ciadit ca stilp bun, facindu-1 si pe el, cum spune cu glasul sau, stilp si intarire a ade- varului Bisericii (I Tim., 3, 15). In acest cort se vede sSvirsindu-se ne- incetat, dimineata si seara, jertfa de lauda si itamiierea rugaciunii. Aceasta ne-o da sa intelegem marele David, cind indrepteaza spre Dumnezeu rugSciunea ca o tamiie intra miros de buna mireasma si savirseste jertfa prin ridicarea miinilor (Ps. 140, 2). Iar auzind cineva de spalatoare, sa inteleaga pe cei ce prin apa tainica se curatesc de intinaciunea paca- telor. Spalator a fost loan eel ce spala in Iordan prin botezul pocaintei. Spalator a fost Petru, facind trei mii de siiflete sa coboare deodata in apa. Spalator al lui Candachie a fost Filip (Fapte 8, 27, 38) si in sfirsit toji cei ce, f&cindu-se partasi de darul Duhului, fac harul lucrator. Iar curtile care, legate intre ele, imprejmuiesc cortul, de le va intelege ci- neva ca pasnica unire in ouget a celor ce cred, nu se va abate de la ceea ce se cuvine. Caci asa le tilcuieste David cind zice : «Cel ce asezi ca hotare ale Tale pacea». Prin piele vopsita in rosu si prin tesaturile din par, ou care este impodobit cortul, se poate intelege in chip potrivit fie omorlrea trupului paoatului, al carei chip este pielea vopsita in rosu, fie vietuirea aspra prin infrinare, cu care se infrumuiseteaza in mod deo- sebit cortul Bisericii. Pentru c& pielea ce nu are in sine puterea de viata prin fire se face inflorita prin vopsirea in rosu, ceea ce inseamna ca harul Duhului Sfint, care infloreste in oameni, nu vine decit in cei ce s-au omorit pacatelor. Iar daca prin culoarea in rosu se socoteste ca Scriptura inchipuieste $i neprihanirea rusinoasa, ma invoiesc cu eel ce judeca astfel. Iar impletitura din par, care face pinza aspra si intepa- toare la pipait, inchipuieste infrinarea aspra, ce nimiceste patimile cu care ne-am obisnuit. Iar acestea toate arata prin ele viata in feciorie, care asupreste trupul celor ce vietuiesc astfel. Iar partea dinSuntru, numita Sfinta Sfintelor, in care nu pot intra cei multi, socotim ca nu se abate nici ea din insiruirea celor tilcuite. Caci e ceva cu adevarat sfint si de necuprins adevarul celor ce sint, si Sfinta Sfintelor, in al caror launtru nepatruns si negr&it e intemeiat cortul tainelor 50 . Acest adevar trebuie sa ramina neiscodit in intelesul lui mai presus de intelegere. 59. i slut (tiov Jvtuv), in care c Intemeiat cortul taInelor», pare sa Insemnczo aci Duiumc/imi tnsu^l, dovl altoori Acesta e numit de sfin- tul Grlqorio : A ivio>c liiv, C!cl cu I'slc ■ I • • slni' '•uh/lsd-nt, numole dc xi 5vxa (cele co 6 — Cirl|(>irlo do Nyssa 83 8PINTUL ORIOORIE DK NYMA Acestea si alte asemenea lor Invfitindu-le prin vederea cortului, ochiul curfitiit al sufletului lui Moise, si infil{at fiind prin astfel de vederi, urcft iarfisi spre virful altor intelesuri, primind invatatura despre ves- mlntele preotesti M . Intre acestea este haina de dedesubt si cea de dea- supra si engolpionul strSlmcitor prin lucirile feluritelor pietre pretioase si mitra de pe cap si tabli^a de pe ea, sortjul de in, rodiile, clopoteii, iar deosupra tuturor, judeoata si aratarea, si adevarul contemplat In amin- dou8 si, legate de acestea pe o parte si pe alta, pietrele de pe umeri ce aveau sSpate in ele numele patriarhilor. Mult,imea si numirile vesmin- telor ne face s3 vedem in fiecare un inteles mai inalt. CSci cSrei haine a trupului i se poate da numele de aratare, sau de judeoata, sau de ade- vfir ? E limpede din acestea ca prin cele descrise nu se infatiseazS imbrS- cfimintea materiala, ci o podoaba a sufletului, tesuta din purtarile vir- tuoase. De haina pina la caiciie, de culoare albastra, zic unii din cei ce au tilcuit acetst cuvint inaintea noastra, ca aceasta culoare inchipuieste oerul. Eu Insa nu pot sa spun cit de mult se inrudeste culoarea aceasta cu culoarea aerului. Totusi, nu resping aceasta tilcuire. Caci tilcuirea se potriveste cu Intelesul virtutii, pentru c3 aceasta voieste c& eel ce are de gind sa se sfint,easca lui Dumnezeu si sa-si aduca trupul sau ca o victims neomoritS, intr-o jertfa vie si intr-o slujire cuvintatoare 80 b , ■tnt) fiind dat fSpturilor. Dar aceasta folosire labile! a termenului «cele ce sint» (tot Svxa), poate s& se datoreascS faptului cS sfintul Grigorie, Intelegind prin «cele ce sint» nu attt aspectul material al fapturilor, ci ratiunile lor din Dumnezeu, numele acesta al lor poate fi folosit si pentru cele ce sint ale lui Dumnezeu, sau pentru Dumnezeu tnsusi. In felul acesta, in ele poate fi intemeiat, sau isi poate avea sediul (■x.a&t&po- pivijc) cortul tainelor, sau cortul rajiunilor dumnezeiesti ale creaturilor si ale Bi- ■erlcli. Aceste ratiuni slnt taine, pentru c& continutul lor nu poate fi cunoscut nici- odatft pina la capat de catre noi. 60. La vederea vesmintelor preotesti, sau la in{elesurile lor ajunge Moise, urcind fl mai sus. Aceasta arata din nou c8 intunericul in care a intrat nu e un go! uniform, ci In el se deslusesc intelesuri tot mai Inalte, care solicita mai departe alte si alte Innintari In urcus. 60 b. Tip 8e UpSoftat xal t6 eautou itpooafEtv atopa t^ Upoupfta *al atpafiov fevea&ai (iij N«xpouutvov 4v z% 5(oo^] duata xal Xoifix^ Xotpsia. A se sfinti lui Dumnezeu, sau a se lace Jertfa lui Dumnezeu este unul si acelasi lucru. Caci numai egoismul, ca opus lertfirll de sine, face pe om mesflnt, sau necurat. Trupul e ca o victims injunghiata In aceasta Jertfa, ca o viotima sfintita, dar e victims neomoritS, care ramine intr-o •tare de Jertfa benevoia si intr-o slujire cuvintatoare aduisS lui Dummezeu. Caci in aceasta Jertfire aire loc un dialog intre Dumnezeu si om, in care Dumnezeu ii cere omulul sS se sfinteasca, daruindu-I-se Lud, iar omul raspunde. Astfel omul ramine In aceasta stare de Jertfa organul unei grSiri de lauda lui Dumnezeu, al unui raspuns prim care da glas multumtaii aduse lui Dumnezeu cu cuvintul sau cu lucrul. Omul, ca flints cuvlntatoaire, e singurul care poate expritma slujirea si Inchinarea adusa lui Dumnezeu printr-un raspuns constient, manifestat in cuvinte si fapte. In aceasta se arata ca e partener al dialogului cu Dumnezeu, dar partenerul care recunoaste ca doplnde de Dumnezeu si cS Ii este dator cu recunostinta, cu laude si cu supunere, bu si cu cerere pentru cele ce ii aduc de la Dumnezeu o sporire si o inSltare a vietii. Omul se aduce astfel JertfS grSind, sau rSspunzind lui Dumnezeu In mod constient do supunerea, de lauda si de recunostinta ce I lo datoreazS. Dar Jertfa de model In folul acesta a fost si osfo Hristos. El no-a arSlnl cS Dumnozou nu cere Jertfa unul VIAJA LUI MOHB 83 nu trebuie s8-si inflbuye sufletul printr-o ImbrScaminte graasfi si foarte cfirnoasfi a vieti!, ci sa-si subtieze oa pe o plixzfi de pSlanjen, prin curS- tirea vietii, toate deprinderile lui si sfi se apropie de cele purtate in sus, adica sa se faca aerian fringlnd firea aceasta corporals, ca, atunci cind vom auzi trimbita cea de pe urma, aflindu-ne neingreuiati si usori, sa fim rSpiti in vazduh impreuna cu Domnul, nefiind atrasi la pamint de nici o greutate 61 . Deci eel ce, cum spune psailmistul, «si-a subtiat oa pa- ianjenul sufletul sau», a imbracat haina cea aeriana de la cap pina la picioare. Aceasta inseamna ca legea nu vrea sa se scurteze virtutea. Iar clopoteii de aur, urmati fiecare de cite o rodie de jur imprejurul hainei, inchipuiesc straiucirea faptelor bune. Caci doua sint faptele prin care sporeste virtutea : credinta in Dumnezeu si o constiinta in purta- rea vietii. Aceste rodii si acesti clopotei le adauga marele Pavel la ves- mintul lui Timotei, cind ii zice ca trebuie sa aiba credinta si constiinta treazS. Credinta sa rasune puternic in predica despre Sfinta Treime, iar viata sa fie asemenea firii fructului numit rodie. Caci invelisul rodiei nu se poate minca, fiind tare si aspru, dar ceea ce se aseunde inauntru este piacut la vedere prin chipul frumos si felurit al fructului, insa si mai piacut la gust si dulce la mincare. Tot asa, vietuirea inteleapta si aspra este greu de primit si nepiacuta simturilor, dar e plina de bune nadejdi si dulce in rodul ei. Caci dupa ce gradinarul vietii noastre aduce la cre$tere rodia la vremea ei si o face sa-si arate celor ce o gusta fru- musetea adunata de ea, Impartasirea de roadele ei este dulce. Ca©i zice undeva dumnezeiescul Pavel ca orice educatie la inceput nu pare pia- cutS, ci trista, cum e coaja rodiei celor ce o ating. Dar mai pe urma da un rod piacut. Aceasta este dulceata dinauntru a fructului. Scriptura animal incomstient si necuvintator si neliber, ci jertfa de sine adusa in libertate si in constiinta, de ca|ji.evov), cerindu-ne si noua sa facem ceva asemanator. Daca sfintul Grigorie ar socoti c3 trupul nostru nu va invia, ar socoti ca nici trupul lui Hristos n-a inviiat si nu ni se d3 in Euharistie. Dar el socoteste c3 Hristos a inviat cu trupul, datorita si subtierii Lui prin moarte. Caci spune c3 el ni se impartaseste in dumnezeiasca Euha- ristie. «Caci cum s-ar face hrana Irupului Cel netrupesc?» (P.G. 44, 368). Deci, in expresia do mai sus, sfintul Grigorie exprlmS Ideca ca un trup usurat de grasime in vla[a nronsta se poalo In31(n mai ir;or in Intimplnnrea Domnului, cind va veni intru slava I. ul. Atit fxpresia Xofix-f) Xntpifri (|crlf(l ciivtnlfitoiire) cit si xXwuevov (frint) se folosoiiu ijl se foUisost; si u/i til Sliutu t,lUui|lilc\ 14 8MNTUL OmOORIg DE NVISA mai porunceste c& haina aceasta sa fie Impodobita cu ciucuri. Ciucurii slnt ad&ugiri atirnate peste trebuintfi, In forma de globuri, numai ca po- doaba. Prin aceasta Invatam ca virtu/tea nu trebuie indeplinita numai pe m&sura poruncilor, ci trebuie sa se ajunga si la ceva gindiit de noi din cele din afara lor, care sa fie ca un adaos pentru Impodobirea vesmin- tului, cum facea si Pavel, care impletea de la sine ciucuri frumosi in porunci. Caci legea ingaduind ca cei ce slujesc la altar sa aiba partea lor de la altar si neimpiedicind ca cei ce vestesc Evanghelia sa-si aduca cu ei o femeie si sa traiasca din Evanghelie, Pavel vesteste totusi Evan- ghelia fSrS impovararea cuiva, flaminzind, insetind si fiind lipsit de haine. Acestia sint ciucurii frumosi ce impodobesc vesmintul porunci- lor prin adaugirile sale. Apoi se pun peste haina cea lunga doi umerari ce coboara pina la plept, ca si pe spate, unifi intre ei cu doua paveze asezate pe fieoare umar, iar pavezele sint pietre scumpe purtind sapate in ele, fiecare, nu- mele a $ase patriarhi. Tesatura umerarilor este din felurite culori : al- bastrul se Impleteste cu porfira, iar stacojiul cu visonul (albul inului). $1 In toate acestea e intretesut firul de aur, incit din aceasta amestecare felurita de culori se raspindeste o stralucire frumoasa a tesaturii. Din acestea Invatam ca cele ce sint dincolo de suprafata, cele ce se fac po- doaba inimii, se alcatuiesc din multe si felurite virtuti. Albastrul se Impleteste cu porfira, caci imparatia se insoteste cu curatia vietii 62 . Stacojiul se amesteca cu visonul (cu albul inului), caci in roseata rusinii e amestecata straiucirea si curatia vietii. Iar aurul ce straiuceste im- preuna cu aceste flori inchipuieste comoara adunata intr-o astfel de vlatfl. Si iar&$i numele patriarhilor, care sint s&pate in pietrele atirnate da umerl, nu putin ne ajuta la aceasta infrumusetare. Caci prin piidele faptelor bune In care ne-au premers ei, se infrumuseteaza si mai mult Vlat# oamenllor. Iar de podoaba umerarilor atirna o alia podoaba. Ea Consta din ni?te placute atirnate de paveze, pe fiecare umar. De aceste pjacutfl atirna o tablita de aur in forma de patrat, stralueind de pietrele pretloase asezate In patru rinduri, fiecare rind fiind alcatuit din cite trel pietre. In aceste pietre nu se gasea una la fel cu alta, ci fiecare stra- Iucea prin niste raze deosebite. Forma podoabei era aceasta. Iar infe- 02. Porfira Inchipuieste imparatia cerurilor in care vom ajunge, iar albastrul (aorian) Inchtpudeste curatia vietii sau subtilrimea ei de pe urma eliberarii de patimi. Aceste douS Insusiri se armonizeazS desavirsit, caci insasi imparatia cerurilqr in- seamnfi stSpinirea omului peste sine si libertate de patimi, precum, la rindul ei, insasi cur8{la Inseamn5 o stapinire imparateasca peste sine. Avem in aceasta invaJStura, dospro subfierea trupului prin spiritualizare ascetica, temelia pentru stilul icoanei bizantlno. VIATA Lin MOIM fcjj lesul plficutolor attrnate rip umerl este lnarmarea cuvenitfi Impotriva protivnicului. Cfici, prof-urn s-a spus putin mai inainte, virtutea se cis- tigfi prin credinja si prin buna constiinta a vie^ii. Amindoua acestea se Intaresc din ambele pftrti, prin pl&cute, care rSmfn negSurite de sagetile vrajmasului, ca niste arme ale dreptatii la dreapta $i la stinga. Iar po- doaba in forma de patrat, atirnata de piacute, dintr-o parte si alta, in care sint scrise numele patriarhilor si semintiilor, slujeste ca acopera- mint al inimii. Scriptura ne inva^a ca eel ce respinge pe vicleanul sage- tator prin aceste doua platose isi impodobe$te sufletul cu toaite virtu^ile patriarhilor, fiecare stralucind altfel prin pavaza virtutii. Iar forma pa- tratului era un semn al statorniciei in bine. Caei o astfel de formS este greu de clatinat, fiind fixata deopotriva prin cele patru unghiuri, pe liniile drepte ale laturilor. Iar lantisoarele prin care aceste podoabe se prind de brate mi se pare ca ne invata ca viata inalta se deosebeste prin imbinarea int/elepciunii (a filosofiei) faptuitoare, cu contemplatia (vederea) lucratoare, dat fiind c3 inima inchipuieste contemplatia (vederea) iar bratele, faptele. Iar capul impodobit cu diadema inseamna cununa rinduita celor ce au binevie- tuit, intrucit aceasta este impodobitS cu o tablita de aur pe care sint sSpate semne tainice. Incaitaminte nu i se mai adaoga celui imbracat cu o astfel de podoaba, pentru a nu fi ingreuiat in mersul sau si greu de miscat, din pricina incaitamintei din piele moartS, in infelegerea vederii de pe munte. Caci, cum i-ar fi fost incaltamintea o podoaba piciorului, odata ce a fost lepadata la prima descoperire oa piedica in urcus ? Cel ce a trecut prin atitea trepte pe rind aduce in mina tablele tSiate in piatra de Dumnezeu, care cuprind in ele legea Lui. Dar acestea sint sfarimate, lovindu-se de impotrivirea celor ce au pacatuit. Iar p&catul a constat in facerea unui idol, inchinatorii la idoli sculptind o statuie in- chipuind un vitel. Acest idol a fost insa sfarimat in intregime si topit in apa si facut bautura celor ce pacatuisera. Istoria ne-a arS-tat prin acestea de mai inainte ca materia lacomita pentru pretul ei, cind slujeste necre- din|ei, ajunge la pieire in tat felul, aducind pieire si oamenilor, fapt ce se intimpia mai ales acum la noi 63 . Caci orice inselaciune idoleasca a pierit cu totul, sorbita de gurile binecredincioase, care prin mSrturisirea cea buna au pricinuit in ei insisi nimicirea materiel neoredintei. $i misterele paginesti nascocite odinioarS s-au prefacut cu totul in ap3 curgatoare si fara statornicie, in apS de baut chiar de gurile celor ce laudau odinioara in chip nebunesc idolii. Cind vezi pe cei cazuti mai inainte intr-o astfel de desertaciune, nimicind si pierzind acum acelea in care-si puneau mai 63. In vremca sfintulu; Gricjoriu de Ny«Mu sc sffirimuu ultimii idoli ai pSginis- mului. RFINTUL ORIOORIR M NVIIA inainte toatft increderea, oare nu \l se pare cfi istoria aceasta aratS lim- pede cfi orice idol va fi Inghitit clndva de gurile celor ce vor trece, de la ln$elficiune, la dreapta credintfi ? Apoi Moise inarmeazfi pe leviji Impotriva celor de un neam cu ei, lar acestia, cutreierind tabfira de la un oapfit la altul, ucid la intimplare pe eel ce-i Intilnesc, lfisind virful sabiei sB. aleaga pe cei ce sint de ucis. Ucigind la fel pe oricine se nimerea, nu au fficut nici o deosebire intxe cei pe care li ucideau, neluind in seama cS unul era dusman sau prieten, strfiin sau din familie, rudfi sau nu, ci aceeasi pornire a miinii lovea pe oricine ii cfidea la indemina. Folosul ce-1 avem din acest cuvint este aces- ta : intrucit toti s-au invoit la r&u si toata tabara era ca unul in rautate, bfitaia vine peste ei farfi deosebire. Asa cum eel ce loveste pe cineva din cei prinsi in pacat loveste cu biciul la Intimplare in orice parte a trapului, stiind cfi durerea unei parti trece la tot trupul, tot astfel biciul, lovind !nlr-o parte, a cumintit intregul, ca pe un trap, care este pedepsit pentru c& a luat parte intreg la rautate. Deci mi'iilliicro de cure nu sint satisfacute tocmai ■PINTUL QRIOORII 1)1 NYIIA Dumnezeu» dupfi literfi, e condus la aceastfi nebunle In chip necesar de Inlflntuirea fireascfi a cugetarii. Pentru cfi partea dinainte si spatele tin nu- maideclt de un chip, iar chipul o propriu trupului. Iar acesta putindu-se desface se poate desface prin insasi firea lui. CSci tot ce este compus se poate desface. Iar ceea ce se poate desface nu poate sS fie nestrica- cios. Deci eel ce slujeste li'terei, pe temeiul unei cugetari ce se desfa- soara ca in lant, va socoti stric&ciunea ca apartinind lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este nestricScios si netrupesc. Dar atunci, care e intele- sul potrivit al celor scrise, in afara de eel dupa liters ? $i daca partea aceasta a celor scrise in cuvintul Scripturii ne sile^te sa gasim un alt Inteles, se cade, fara indoiala, sa intelegem in acelasi fel intreaga istorie. Cfici Intelesul pe care il gasim Intr-o parte, trebuie .sa-1 vedem in intreg. Asadar si locul de linga Dumnezeu si stinca din acel loc si inca- perea din stinca numita deschizatura si intrarea lui Moise in ea si aco- perirea gurii ei de catre mina dumnezeiasca, si treeerea si chemarea lui Dumnezeu si apoi vederea spatelui Lui va fi potrivit sa fie cugetate prin rldlcarea la un plan mai inalt. Care este deci intelesul acestora ? Asa precum corpurile ce tind in jos, daca pornesc la vale, chiar dacft nimeni nu le mai impinge dupa prima miscare, se avinta prin ele tnsele intr-o miscare si mai repezita in jos, atita vreme cit ramin cu chipul Inclinat si supus acesitei porniri, neaflindu-se nimic care, prin im- potrivire, sa opreasca pornirea lor, tot asa, dar dimpotriva, sufletul eli- berat de impatimirea sa paminteasca se avinta usor si repede in mis- carea catre cele de sus, ridicindu-se de la cele de jos, spre inaitime. $i nefiind nimic care sS-i opreasca de sus pornirea (pentru ca firea binelui este atragatoare pentru cele ce privesc spre el), sufletul se ridica mereu mai sus de la sine, intinzindu-se impreuna cu dorinta dupa cele ceresti spre cele dinainte, cum zice Apostolul (Filip., 3, 14), continuind zborul spre ceea ce e mai sus. Caci, dorind ca prin cele ajunse sa nu piarda InSltlmea vazuta mai sus, e purtat neincetait de pornirea spre cele de sus, reinnoind mereu prin cele dobindite taria zborului. Fiindca lucra- formele cele mai tnalte de existenta din ea, sau singurele forme in care lumea isi aratS un sens : constiintele umane. Pe linga aceea constaitam in constiimta umana, sau In sublectul uman con« zHova too uoSoufievou : Dumnezeu e vazut de Moise si de eel ce urea in trairea si cunoasterea Lui, Sntr-un chip sau in altul superior, caci chiar lumina virtu- tilor mereu mai Inalte din el, sau starea hii mereu mai induhovnicita, se arata prin ele numai ca prin niste chipuri mereu mai Inalte ale lui Hristos. Cei ce urea prin aceste virtuti se bucura de ele ca chipuri ale lui Hristos, dar el doreste sa vada aratarea sau fata Lui doscoporita (xo5 X"P<*-/.i*ipf>« t° 5 apy.exuiiou). ■MNTtll. ORIOORIK M NVMA ( a dorinta lul, dor nu 1-a fagadult vreo Incetare ?i saturare a dorintei 9T . Pentru cfi nu S-ar arata slujitorului pe Sine insu$i, daca ceea ce se vede din El ar fi de a$a fel, ca ar face sa Inceteze dorinta celui ce vede. Caci a vedea pe Dumnezeu cu adevarat stS in aceea ca eel ce prive§te spre El nu ajunge niciodata la sfirsitul dorintei de a-L vedea 68 . Fiindca spu- nc : «Nu vei putea vedea fata Mea ; cS nu va vedea vreun om fata Mea $i sfi fie viu» (Ies., 28, 20). Aceasta nu pentru ca cuvintul (Scriptura) 1-ar drata pe Dumnezeu cauza mortii celor ce-L vad (caci cum s-ar face fata vietii vreodata cauza a mortii celor ce se apropie de ea?), ci fiindca Dumnezeu, fiind prin fire de-viata-facator, iar semnul firii dumnezeiesti tiind acela ca intrece orice cunoastere, eel ce socoteste ca Dumnezeu este (.ova din cele ce se cunosc, intrucit s-a abatut de la Cel ce este spre ceea ce i se pare inchipuire cunoscatoare ca este, nu mai are viata. Caci udevarata viata este Cel ce e ; ste cu adevarat. Iar Acesta ramine neapro- plat cunoasterii. Daca deci firea de-viata-facatoare e mai presus de cu- noa$tere, ceea ce se cuprinde, farS indoiala, nu este viata. Iar ceea ce nu este viatfi nu are o fire in stare s& se faca datatoare de viata. Deci nici nu Implineste dorinta lui Moise prin cele prin care dorinta lui ramine 67. Dumroezeu ii da lui Moise, care II roaga sa-i arate fata Lui insusi, ceea ce core;, prin faptul cS refuza sa-i dea. Adica tocmai intrucit nu-i da vederea fetei, ii da sfl-L cunoascS ca ceea ce este El : ca Cel cu neputinta de vazut, ca Cel ce inu are o I a (5 marginita, definita. Daca s-ar arata ca avind o fata deficnita, marginita, Moise sau eel re a uroat atit de sus ca el, s-ar opri la aceasta si n-ar urea si mai sus. Iar aceasta ar insemna ca pentru el Dumnezeu nu e infinit, nu e Cel a carui cunoastere nu axe hotar, si ar ajunge la o satutrare, la o incetare a dorintei lui de a se ridica si mat sus. De aceea, Dumnezeu nu-i promite vreo oprire si saturare a dorintei de a-L vedea (otioiv hi ttva too itoftoo xoi xopov). E straveziu ca sfintul Grigorie combate i .lo ca 1)! iiclc c |i'(|,ii prin fire do exislon(a. VIATA LUI MOISB Q5 Dar ce este lotoul acelo gtndit llngfi Dumnezeu ? $i ce este piatra ? $i ce Inseamna Incflperea din pUrtrfi ? $1 ce inseamna mtna lui Dumnezeu, care acoperfi gura acelei scobiturl din stlncfi? Apoi, ce este trecerea lui Dumnezeu ? $i ce inseamnfi «spatele Lui», pe care a ffigaduit Dum- nezeu sfi-1 arate lui Moise, care-i ceruse sfi-i arate fata ? Caci trebuie ca fiecare din acestea sa fie numaideclt ceva mare si vrednic de marea dfirnicie a lui Dumnezeu, pentru ca fagaduinta aceasta a lui Dumnezeu sa fie crezuta cS a fost mai mare si mai inalta decit toate celelalte ve- deri ale lui Dumnezeu, care s-au impSrtS§it mai inainte marelui sluji- tor. Cum ar putea deci intelege cineva, din cele spuse, inaitimea la care doreste sa urce, dupS atiitea trepte, Moise si eel care voieste sa ajute spre tot binele pe cei ce iubesc pe Dumnezeu, usurindu-le, prin cSlSuzi- re, urcusul spre El ? «Iata, zice, loc la Mine». Intelesul se potriveste cu cele infatuate mai inainte. Caci zicind «doc», nu a inchis ceea ce a spus intre niste margiini (pentru ca nu are masura ceea ce este f&r3 cantitate), ci prin folosirea unui chip scris imprejur si masurat, condu- ce pe ascultator spre ceea ce este nesfirsit si nehotarnicit. $i mie mi se pare ca Scriptura vrea sa infatiseze un astfel de int,eles, deoarece do- rinta ta e indreptata spre ceea ce este inainte si spre care nu te saturi niciodata sa alergi, caci nu cuno$ti vreo saturare de bine, ci dorint,a priveste mereu spre mai mult. «Locul de linga Mine» este atit de larg ca eel ce a patruns in el nu ajunge niciodata la capatul lui. lax alergarea este, in alt Inteles, stare. Caci «te voi aseza (te voi sta- tornici), zice, pe stinca». Dar acesta este lucrul eel mai minunat dintre toate : ca acelasi lucru este $i stare si miscare. Pentru ca eel ce urc8, fara indoiala, nu sta ,• si eel ce sta nu urea. Dar aci, a sta inseamna a urea. Iar aceasta inseamna ca, cu clt cineva ramrne mai intarit si mai neclintit in bine, cu atit strabate mai mult drumul virtutfi. Caci eel nestatornic luneca in temelia gindurilor sale, avind nesigura starea lui In bine, purtat fiind de valuri incoace si incolo, cum zice Apostolul ; si indoindu-se si schimbindu-se in pSrerile sale despre lucruri, nu va putea inainta niciodata spre inaitimea virtutii 74 . Acestia sint asemenea celor 74. Adevarata tnaintare in bine are loc numai prin statornicirea in binele ade- vSrat. In binele care pare numai bine far5 sa fie, nu poate avea loc o statornicire, ci acest bine amSgitor produce mereu o trecere a persoanei create constiente, de la un lucru parut bun, la altul p5rut bun, pentru ca nici u-nul nu are In el infinitatea. Iar prim lipsa acestei statorriicid, fiinta creata comstient3 dovedeste c5 nu inainteaza in binele adevfirat. CSci, binele adevSrat fiind infinit, numai eel ce rSmlne in el inain- teaza la infinit, desSvirsindu-se cu adevfirat la nesfirsit. Binele fiind o adincime, sau o inflllime fSr5 sfirsit, numai ridirlndu-no smi inlinclndu-ne mereu in el ajungem mereu la alte ?i alte trepte ale lui. Cine se mlscft In roll* do In suprufatft, intrucit acestea slnt m&rginite, simte novoia s8 treaca incrcii rlc In iiiui In nit a, neadlncindu-se in nlmic. Arela nu se rjfisoste nlrl pe sino. C'rtcl slncii proprlo t> nrccn rnro so ndtnrosle In infinit. Cine nu-^i (jasc^te I tlivnt 1 1 .ilc.i si •.iulm ulc fi, prlvliul In t'scntn sn, mi riimtno ffl SF1NTUL ORIOORIB DB NYHA ce, urclnd prin nisip, chiar dacfi incearc& sS mearga cu pasi mari tru- desc in zadar, pfisirea lor aluneclnd mereu tn jos impreuna cu nisipul, Incit ei se misca, dar miscarea lor nu le aduce nici-o inaintare. Dar daca cineva, precum spune psalmistul, si-a tras picioarele din adincul curga- tor si le-a sprijinit pe piatra (iar (piatra este Hristos, virtutea desavir- $it&), cu cit se intareste mai mult in bine si se face mai neclintit, cum sfatuieste Pavel, cu atit s cum a f&gddult Scrlptura, (lar mina lul Dumnezeu este puterea fftc&toa- re a tuturor, adicfi Cel Unul Nfttout prin Care toate a-au fficut, Care e si loc al celor ce aleargS spro El fl calea alergfirli, dupfi cum El Insusi spu- ne, f&clndu-Se si stlnca celor neclintlti si oale celor te-ar conduce. Caci trecerea Lui inseamna conducerea de catre El a celui ce-I urmeaza. Fiindc8 nu poate ajunge altfel in chip sigur la El cel ce nu cunoaste calea, decit urmind celui ce-1 caiauzeste. Deci cel ce caiauzeste arata calea prin aceea ca merge inaintea celui ce-1 urmeaza. Iar cel ce urmeaza nu se va abate de la calea cea dreapta, daca el va vedea mereu spatele indrumatorului. Caci cel ce se abate in miscarea sa intr-o latura sau alta, sau isi indreapta privirea spre fata caiauzitorului, isi taie siesi o alta cale, neurmind pe cea aratata lui de catre indrumator. De aceea spune celui caiauzit : «Fa|a Mea nu o vei vedea», adka : nu trece in fata celui ce te caiauzeste I Fiind c8 in acest caz ifi va fi drumul impotriva lui. caci binele nu merge impotriva bine- lui, ci ii urmeaza. Iar prin cel ce merge impotriva binelui, mtelege pe cel ce se aseaza in fata lui, pentru c3 p&oatul priveste impotriva virtutii. Virtutea insa nu e vazuta mergind impotriva virtutii. Moise nu priveste contrar lui Dumnezeu, cl priveste cele dinapoi ale Lui. Cfici cel ce pri- veste Impotriva nu va trfii. De aceea hotftr>e glasul dumnezeiesc : «Ni- meni v&ztnd fata Domnului nu va tral» (Ies., 33, 20). 7 — Origorle de Nyiia IMNTUL 0RI00JU1 Dl NVMA Vezl ce lucru mare oste sa Invete cineva s& urmeze lui Dumne- zeu ? Cftci abia spre sfirsitul vietii, dupS urcusurile acelea atlt de inalte ?i dupfi aratarile infricosatoare si siavite ale lui Dumnezeu, se invred- niceste de acest har eel ce a Invatat sa mearga pe urmele lui Dumne- zeu. Dar celui ce urmeaza astfel lui Dumnezeu nu i se mai Impotri- veste nici una din supararile rautatii (pacatului). Dar dupa acestea, se ridica imipotriva lui pizma fratilor sai ; pizma, patlma Incepatoare a rautatii, maica mortii, intiia intrare a pacatului In lume, rSdacina pacatului, nascatoarea tristetii, maica nenorocirilor, temelia neascultarii, ineeputul rusinii ; pizma, care ne-a desparftt de pomul vietii si dezbracindu-ne de sfintitele vesminte ne-a dus prin ru- sine la imbracamintea de foi de smochin ; pizma, care 1-a inarmat pe Cain Impotriva firii si a pricinuit omorirea care se cere razbunata de ?apte ori ; pizma, care 1-a facut pe Iosif rob ,• pizma, care este boldul priclnuitor de moarte, pumnalul ascuns, boala firii, veninul amar, topi- rea de bunavoie, sageata otravita, cuiul sufletului, focul din inima, fla- cara ce arde maruntaiele, a carei nefericire nu este raul propriu, ci bi- nele celuilalt, iar strSduinta urmarita, dimpotriva, nu este binele pro- priu, ci raul aproapelui ; pizma, care sufera de izbinzile oamenilor si se bucura de nenorocirile lor. Se intimpia cu ea ceva asemanator cu vul- turii mincatori de cadavre, care sint ucisi de mir, pentru ca firea lor este obisnuita cu putreziciunea rau mirositoare. Caci ceva la fel se intimpia cu eel staplnit de boala pizmei : e distrus de propasirea prietenilor ca de o rasplndire a mirului, iar daca vede vreo patimire din vreo neno- rocire, coboara linga ea si isi infige ciocul incovoiat, scotind la iveaia toate aseunsurile nenorocirii. Pe multi i-a chinuit pizma inaintea lui Moise. Ciocnindu-se insa de Ktst mare om, ea s-a sfarimat ca un vas de lut ce se ciocneste de o Itlttea. In aceasta s-a aratat cu deosebire folosul cistigat din drumul cu Dtllnnezeu, fdeut de Moise, care, alergind pe «Iocul» dumnezeiesc, s-a oprlt pe stlnc8, a intrat in imcaperea acesteia, a fost acoperit de mina lul Dumnezeu ?i a urmat Celui ce-1 caiauzea, neprivind impotriva Lui, cl prlvlnd spatele Lui. El s-a dovedit pe sine ajuns la fericire, pentru c8 a urmat lui Dumnezeu si pentru ca s-a aratat mai malt decit poate s4-l ajunga s3geata pizmei. Caci pizma isi trimite sageata si impotriva lui, dar ea nu poate ajunge la inaltimea la care se afia Moise. Si coarda rautatii n-a putut sa arunce atit de departe patima sa, Jndt sa treaca, de la cei ce se Imbolnavisera inaimtea lui, la el. Insa Aaron si Maria au fost raniti de patima birfirii si s-au facut ca un fel de arc al pizmei, aruncind impotriva lui, In loc de sageata, cuvtmtul (Num., cap. 12). VIATA LUI MOW Dar Moise era allt do dopaitfl de a se molipsl de boala lor, lnclt a putut sfi si vindece patlma celor ce se imbolnavisera de ea. Astfel, nu numai ca nu e misoat de pomirea de razbunare impotriva celor ce 1-au suparat, ci jll roaga si pe Dumnezeu pentru ei. El arata, socotesc, prin cite a facut, ca eel ce este bine imbracat in platosa virtutii nu va fl stra- puns de virful sagetilor. Fiindca taria ei indoaie virful sagetii ?i o res- pinge. Iar arma ocrotitoare impotriva unor aistfel de sage^i este Insusi Dumnezeu, pe Care-1 imbraca luptatorul pentru virtute : «Ca v-ati im- bracat, zice, in Domnul Iisus» (Rom. 13, 11). Aceasta este armura care nu poate fi strapunsa, in care, imbracat fiind, Moise a facut neputincios pe vicleanul areas 7S . Asa s-a tocit in el pornirea razbunatoare impotri- va celor ce 1-au suparat si fiind ei osinditi de judecata nepartinitoare, s-a lasat caiauzit de dreptatea fireasca 76 si s-a facut rugator la Dumne- zeu pentru fratn sai. E un lucru pe care nu 1-ar fi facut daca nu ar fi urmat lui Dumnezeu, Care i-a aratat spatele Lui spre caiauzirea sigurS in virtute. Iar celelalte vor fi tilcuite in cele urmatoaxe. Deoarece vrajmasul firii oamenilor nu si-a gasit loc de unde s3 atace pe Moise, spre vatamarea lui, isi indreapta razboiul impotriva ce- lor mai slab! si, trimitind ca pe o sageata in popor patima lacomiei pin- tecelui, ii stirneste la pofta egipteana, f&cindu-i sa aleaga in locul hranei din cer mincarea de came a egiptenilor. Dar Moise eel inalt cu suifle- tul, inaitindu-se deasupra unei asitiel de patimi, era intreg plin de na- dejdea mostenirii viitoare, fagaduita de Dumnezeu celor ce se mutau din Egiptul gindit (inteligibil) si caiatoreau spre pamintul aoela in care tisneste laptele amestecat cu miere. In acest scop ii face pe citiva, din- tre iscoadele bunatatilor din acel pamint, invatatori ai lor. Dintre ace$- tia, unii sint, dupa parerea mea, gindurile ce ne infatiseaza nadejdile cele bune, iar altii, gindurile ce se nasc din credinta care intareste na- dejdea in bunatatile asteptate. Iar cei ce pricinuiesc lipsa de nadejde in fagaduintele cele bune sint gindurile venite de la eel protivnic, oare Siabesc credinta in cele fagaduite. Dar Moise, neascultind nici un cu- vtnt al celor protivnici, socoteste vrednic de credinta pe eel ce vesteste cele bune despre pamintul aoela. Conducatorul iscodirii celei bune a fost Iisus (Navi), care prin asigurarea lui a facut vrednice de crezut bun&- 75. Cine e Imbracat in Hristos, in platosa bunatatii ?i our&tiei Lui cu neputin{5 de atins de vreo patimS, nu poate fi str&puns de nici o sageata otrSvitoare a raului, a poftei de rSzbunare, de nici o ispita spre ur5, spre placerea egoista. BunStatea si CurBtia lui Hristos saiSsluieste In acela, cu linistea si cu taria lor, tocovoaie orice actfel de sageata, sau rSmin nestrapunse de nici o ispita. 76. «Dreptatea fireasca» e dreptatea care se lasa caiauzita de identitatea firii oememilor, care e apleoata in toti spre p&cat. Deal e condusa de intelegere si de iertare fata de ei. Dar e in acelasi timp gi dreptatea spre care tinde firea noastra in vointa de a dep3si egoismul pacatului cu skirts nutlrousca si de a InfSptul fratietatea, pocea, iertarea intre oameni, proprli flnlil noawtro. tOO lltNTUL OHIOOKW Dl HVUA t&tlle fBggduite (Num., cap. 13). Prlvind la el, Moise sl-a vazut Intfirite nSdejdlle In cele viitoaxe> avlnd ca dovada a desfat&rii de acolo cior- chinele adus de Iisus, atlrnat pe drugi. Auzind de Iisus, care aduce vesti sigure despre pSmintul acela, si despre ciorchinele ridicat pe lemn, poji intelege pentru ce Moise, pri- vind si el spre acesta, a fost intarit in nadejdile lui. Caci ce altceva fnseamnB ciorchinele spinzurat pe lemn, dacS nu ciorchinele spinzurat pe cruce in zilele cele mai de pe urma, al cSrui singe se face bautura mlntuitoare celor ce cred ? Aceasta vestind-o Moise, de mai inainte, prin chip, spune : «Am bSutt vinul, singele strugurelui», prin care ne vesteste de mai inainte patimile mfntuitoare. Apoi iarasi se continuS drumul prin pustiu si poporul chinuit de sete deznadajduieste de bunatatile fagaduite. Dar Moise face din nou 88 se umple pustiul de apa, izvorita pentru ei din piatra. Ouvintul acesta no Invata, prin intelesul lui duhovnicesic, despre taina pocaintei. Fiindca eel ce s-au abatut, dupa ce au gustat odata din piatra, spre pintece si trup si spre piacerile egiptene, sint osinditi sa flaminzeasca de impar- tfisirea de bunata^i. Dar prin cainta, pot afla iarasi piatra pe care au p8rasit-o si pot deschide iarasi vina de apa si se pot satura din nou de ea. Pe aceasta apa o da piatra din ea celui ce a orezut ca iscodirea lui Iisus e mai adevarata decit a celor protivnici si priveste spre ciorchi- nele din care picura singele celui ce a crezut in acela care a facut pia- tra sfi izvorasca iarasi apa prin lemn (Num., cap. 20). Poporul insa tot nu a Invatat s3 urmeze pe caile maririi lui Moise. Este atras iarasi spre pofte Inrobitoare si se pleaca spre placeri egiptene. Istorisirea ne arata prin aceasta ca firea omeneasca aluneca mai mult spre cele de jos, fund dusft pe mii de cai spre boaia. De aceea Moise, impotrivindu-se, ca un doctor prin mestesugul sau, oricarei patimi ce stapineste peste oameni, hll lasS boala sa domneasca peste ei pina la moarte. C3ci unora, pofta tf«lor nebunesti le-a adus serpii, care prin muscatura lor au varsat in cei niuscafl veninul ucigator. Dar marele legiuitor, printr-un chip de sarpe, ( « fi'cut neputincioasa puterea fiarelor adevarate (Num., cap. 21). Dar e timpul sa facem mai lamurit acest chip. Un leac impotriva aoestor patimi rele este curatirea adusa sufletelor prin taina dreptei credinte. Punotul de capetenie in taina celor crezute este privirea la patima Celui ce a primit sa patimeasca pentru noi. Iar patima este cru- cea. Deci eel ce priveste spre ea, cum spune cuvintul (Scriptura), nu va fi vatamat de veninul poftei. Iar a privi spre cruce inseamna a-ti face toata viatia moarta si rastigniita pentru lume, nemiscata spre nici un pflcat, cum bine zice proorocul, pironindu-ti trupul prin frica de Dum- nezeu. Iar pironul care potoleste trupul este infrinarea. Fiindca deci pof- VIATA LUI MOM 101 ta nebunoascd scoate din pajmlnt jerpl otravitori (cacl orke vl&star al poftei este ca un sarpe), lege* ne-a aratat de mal Inalnte ce se va vedea pe lemn. Iar aceasta este o asemanare a sarpelui si na miitoriaia ii lumii, socotita ca o realitate In ea tnsasi. TILCUIR1 LA CINTAHEA CINTARILOW 117 (Mih., 4, 1), daca nu ca prln aceaata numeste taina Evangheliei, ce se va arfita spre surparea puterilor dusmane ? Cum zice cfi va rfisfiri toiag si floare din rfidacina lul Iesei (Is., 11, 1), declt cfi prin aceasta marele Isaia vesteste aratarea Domnului In trup ? Sau ce inteles are la marele David muntele eel gras, luat dupa literfi, sau cireada taurilor trimisa peste vi- telele popoarelor, sau piciorul scaldat In singe, sau limbile ciinilor (Ps. 68, 16 ,• 18, 14), sau Libanul tuns de cedri ca un vitel ? $i ipe linga aces- tea se pot aduna inca nenuriiarate alte pilde din celelalte proorocii, pen- tru a vedea trebuinta intelegerii spirituale a celor spuse, intelegere care daca o respinge cineva, cum le place unora, mi se pare ca face ceva ase- manator cu eel ce pune la masa spre hrana oamenilor griul nemacinat si nefacut piine, cu paie cu tot, nedeosebind semintele de pleava, nesuib- tiind griul in faina si nepregatind piinea in felul cuvenit prelncrSrii griului 9 . Precum deci rodul neprelucrat este hrana animalelor si nu a oame- nilor, asa s-ar putea spune ca cuvintele de-Dumnezieu-insuflate, nepre- lucrate printr-o intelegere mai sub^ire, sint mai degraba hrana celor nerationali decit a ,celor rationali 10 . §i o spunem .aceasta nu numai despre cele ale Vechiului Testament, ci si despre multe ale invataturii evan- ghelice, ca de pilda : lopata care curata aria, pleava suflata de vint, griul care ramine sub picioarele celui ce-1 vintura, focul nestins, jitnita cea buna, pomuj care aduce roduri rele, amenintarea securii oare vestes- te in chip infricosat taierea pomilor, pietrele ce se prefac in firea onic- neasca. Acestea le-am scris din pornirea inLmii, in scrisoarea mea catre ln- telepciunea ta, drept raspuns celor ce indeamna sa nu se caute in cuvin- tele dumnezeiesti nimic altceva decit intelesul nemijlocit al literei. Iar daca, dupa ce s-a ostenit Origen cu cartea aceasta, am hotarit si noi sa punem in scris osteneala noastra, sa nu ne invinuiasca nimeni pentru aceasta, privind la dumnezeiescul cuvlnt al Apostolului, care zice : «Fie- care va lua plata sa dupa osteneala sa» (I Cor., 3, 18). Caci nu am alca- tuit-o din mindrie, ci fiindca multe dki -cele spuse in biserica le-au In- semnat unii din cei ce erau cu noi, din iubirea de invatatura, si luind unele de la ei, si anume cele insemnate de ei in insiruire continua, altele 9. In toate acestea, sfintul Grigorie dovede?te nevoia simbolurilor peintru expri- marea lucrurilor dumnezeiesti §i spirituale ; dar, odata cu aceasta, si trebuinta ridi- cflrii dincolo de Invelisul exterior al simbolurilor, la intelesurile spirituale exprimate prin ele. 10. Este interesanta aceasta paralela Intre trebuinta oamenilor de a prelucra lu- crurile in vederea folosirii lor, si trebuinta cautarii intelesurilor spirituale exprimate prin ele, luindu-le ca simboluri. Amindoua aceste trebuinte se satisfac prin ratiunea umana. Omul pune si in lucruri ceva din riiUunen sa prin prelucrarea celor materiale, sau descoper5 umele ratiuni maleabile In clo, rnro so ronrlllazS cu o libertate de adap- tare a lor la alte si alte trebuinte ale lul. 114 IFtNTUL 0RIOOKI1 Dl NVMA adiuglndu-le de la noi, si anume cele al cftror adaus era de trebuinta, am facut o expunere In formfi de omilii u . Am pus adicfi dupS cuvinte til- cuirea lor, In mfisura In care timpul si ocupatiile mi-au dat ragaz pentru aceasta, In timpul posturilor. Caci In vremea a-cestora am intocmit cu- vlntul de fata pentru auzul de obste. Iar dacfi Dumnezeu, viistiernicul vie- (11 noastre, ne va dfirui viata si vreme pasnica, ne vom indeletnici si cu celelalte. Cfici acum cuvintul si tilcuirea noastra a inaintat numai plnS la Jumfitate. Harul Domnului nostru Iisus Hristos, cu voi, cu toti, in vecii vecilor ! Amin. Omilia I «Sarut&-ma cu eirutdrile gurii tale ; ca mai buni sint slnii tai declt vinul si mireasma mirurilor tale, mai presus declt toate aroma- tele. Mir v&rsat este numele t&u, de aceea iecioarele te-au iubit pe tine, te-au atras pe tine. §i dupd tine, spre mireasma mirurilor tale alergau. Adusu-m-a lmp&ratul in cdmara so. Bucura-ne-vom si ne vom veseli intru tine. lubi-vom slnii tdi mai mult declt vinul. Drep- tatea te-a iubit pe tine* (Gtntairea Cintarilor 1, 2 — 4). Cei ce, dupS sfatul lui Pavel, a{i dezbrSoat pe omul eel veohi, ca pe un vesmint murdar, impreuna cu faptele si poftele lui, si v-ati imbraeat In vesmintele luminoase ale Domnului, ca cele aratate pe muntele Schim- bSrii la fata, mai bine zis, v-ati imbraoat in Insusi Domnul nostru Iisus Hriistos si In iubirea, adica in haina Lui, si v-ati facut in chipul Lui, ajun- glnd nepfitimasi si mai dumnezeiesti, ascultati teina Clnt&rii Clntd- rilor »*. Intrati in cSmara neintinata a Mirelui, imbracindu-va In haina albfi a cugetfirilor curate si neintinate. Dar daca vreunui, luind ou sine vreun gind pfitimas si neavind vesmintul constiintei vrednic de nunta dum- nezeiascfi, se va lipi de cugetarile sale, atragind cuvintele Mirelui si ale mlresel spre patimile necuvintatoare si prin ele se va imbraea In n&lu- cirile de rusine, va fi arancat alara dintre oei straiucitori de fericire, pri- mind In locul bucuriei din camara de nunta, scrisnirea si piinisul. Aceasta o marturisesc, Incepind tilcuirea tainica a Cintdrii Cintdrilor. Caci prin cele scrise in ea e dus sufletul, ca o mireasa, spre insotirea netrupeascS, 11. Sfiritul Guigorie a ttouit in biserica urn sir de Omilii despre Clntarea Clnt&rilor. Cele spuse de el le-au tosemnat unii in ordinea expusa de el. Sfintul Grigorie le-a luat pe acelea de la ei in ordinea in care le-au insemnat, dar a mai adaugat la ele ai altele socotite de folos. Se pare ca a facut aceasta la fiecare Omilie si nu numai prin adaugarea la Omiliile scrise de catre aceia, a altor Omilii. 12. Numai cei oe s-au dezbracat de omul vechi al patimiilor si s-au Imbracait in omul eel nou al vietuirii in Hristos, sau in Hristos insusi, sau in iubirea curata fata do El, cure e una cu lumina In care a stralucit El pe Tabor, pot auzi cuvintele ClntSrii ClnlHrllor, far3 sa so Irezeasca in ei intelesuri patimase, sau pot pStrunde la taiina ei. TlLCUai LA ClNTAMA CIWTABILB* 110 duhovnlceascfi $i nemat#rlalfl, cu Dumnezeu i fiindcS Dumnezeu, Care vrea ca tofi s& se mlntuiaisci ?l la cuno?tinta adevfirului sfi vinfi, arata aici chipul eel mai desftv!r$lt si mai ferlcit al mtntuirii, adica eel al iu- birii ". Ce-i drept, unii doblndesc mlntuirea si prin fricS, atunei cind, gln- dindtuse la amenintarea chinurilor din gheena, se despart de rau. Iar altii, sSvirsind virtutea pentru nSdejdea r&splfitii fag&duite celor ce au vieftiit binecredincios, doblndesc binele nu prin iubire, ci prin asteptarea r&s- piatii. Dar eel ce alearga din suiflet (spre desavirsire) alungS frica (caci are o simtire de sluga eel ce nu din iubire ramine linga Domnul, ci de frica biciului nu fuge de El). Acela nu se gindeste nici la r&splata ,ca sa nu para oS pretuieste mai mult plata decit pe Cel ce damieste cistigul 14 . El iubeste din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea, nu alt- ceva din cele ce se fac de El, ci pe Insusi Acela care este izvorul buna- tStilor. Deci aceasta simtire o legiuieste sufletelor auzitorilor eel ce ne cheamS spre impartasirea de El. Iar eel ce intSreste aceasta legiuire este Solomon, a carui intelepciune, dupa dumnezeiesca marturie, nu are ma- sura, fiind fara asemanare si f3ra egal, fata de a tuturor celor ce au fost inainte si vor fi. Caci nu-i raminea nimie ascuns din toate cite sint. Dar socotesti c& vorbesc de Solomon eel nascut din Benseba, de eel care a ureal pe munte o mie de boi, de eel care a ascultat de sfatul Sidonei pen- tru a pacatui? Un alt Solomon e aratat prin el, Care si El S-a naiscut din David dupa trap, al Carui nume e pace, Care e adevaratul imparat al lui Israil, ziditorul templului lui Dumnezeu, Care a imbratisat toata eunostin- ta, a Carui intelepciune e fara hotar, a carui fiinta este intelepciunea si adev3rul si tot numele si intelesul inalt si vrednic de Dumnezeu. Acesta, folosindu-Se de Solomon ca de un organ, ne vorbeste noua prin el, mai Intii in Proverbe, apoi in Ecleziast, si dupa aceea, in filosofia de fata a Cintarii Cintarilor, ducindu-ne prin cuvint, ca pe o cale bine rinduita, spre urcusul desavirsit 15 . 13. .In iubirea de Dumnezeu isi afla sufletul treapta cea mai inalta a desavir§irii si deci a mlntuirii. Caci prin iubirea de Dummezeu sufletul se uneste in chip curat cu El. Si desavirsirea si mlntuirea in gradul eel mai inalt canstau in unirea cu Dumnezeu, din care se revarsa in noi toate bumatatile si toata fericirea. 14. Mai jos de miintuirea dobindita prto iubire este .mlntuirea dobindita prin frica si cea dobindita prin silintele de a implini poruncile Domnului peotru rasplata. Dar mlntuirea prin iubire o dobindeste eel oe nu pretuieste rasplata mai mult decit pe Cel ce o darudeste. A iubi pe Dumnezeu ca Persoana e cu mult mai mult decit a dori T3splata de la El. Cel ce face aceasta ramine atiintit lia bunumle date de Dumnezeu, nu la El insusi ca Persoana. Iar Persoaraa e nesfirsit mad mult decit ordce rasplata dam- US de ea. Comuniumea cu persoana iubita e nesfirsit mai mult decit orice dar al ei, care se interpume intre persoana care d&ruieste si cea cfireia se daruieste. 15. Solomon insusi e numai chipul sau simbolul altui Solomon, al lui Iisus Hris- tos, Fml desavirsit al lui David, care a adus nu numai pacea marginita de pe pSmfnt ($alom), ci pacea vesnica si nemcirginita. El e lmparatul vesnic si are in Sine toata intelepciunea, c3ci e insasi fiinta intclt^pdumll si ndcvSrului. Solomon cel istoric e 130 IHNTUL ORIOORIB DE NYMA Caci, precum In viata cea dupa trup, nu toata virsta are toate lucra- rile, nici nu inainteaza viata noastrfi prin aceleasi lucrSri In virstele deo- sobite (pentru ca nici prunoul nu savirseste faptele celor desavirsiti, nici eel desavlrsit nu e luat in bratele doicii), ci, in fiecare timp al virstei, altceva e potrivit si cuvenit, asa se poate vedea §i in suflete o anumita asemfinare cu virstele trupesti, prin care se arata o cale bine orinduita si nelntrerupta, ce conduce pe om spre viata virtuoasa. De pilda, altfel mustra Proverbele si altfel vorbeste Ecleziastul. Iar filosofia Cin- l&iii Clnt&rilor e mai presus de amindoua, prin dogmele ei inalte. InvStatura Proverbelor isi indreapta cuvkitele spre eel ce e Inca prune, potrivind cuvintele cu virsta lui. «Asculta, zice, fiule, legile tatalui tau si nu dispretui poruncile maicii tale» (Prov., 1, 8). Vezi din cele spuse tineretea lui sufleteasca, cum are inca nevoie de poruncile inalcii si de sfatuirea tatalui. $i cu cit asculta copilul mai mult de pa- ring, ou atit i se fagaduieste mai mult dobindirea podoabelor copilariei, pentru rlvna ce o are din invataturile primite. Iar podoaba copiilor este salba de aur ce straluceste in jurul bratului si eununa iimpletita din niste flori gingase (Prov., 1, 9). $i acestea trebuie intelese astfel, oa intelesul ghiciturii sa duca spre ceea ce eiste mai bun. $i asa ineepe sa descrie in- tolepciunea, tilcuind in chip felurit si in multe feluri stralucirea frumu- setii negraite, pentru ca nu de frica si de nevoie, ci din pofta si din do- rintS sa urce spre impartasirea de bunuri. Caci descrierea frumusetii atrage oarecum pofta tinerilor spre ceea ce se arata, miseind pomirea spre impartasirea de stralucirea ei. Iar cind a crescut si mai mult pofta, o muta, de la impartasirea mate- rials, la dragostea nemateriaia, caci impodobeste prin lauda frumusetea lntelepciunii. Ba nu numai ca iscoate la aratare frumusetea podoabei, ci si numfirfi bogatia ei, al canei stapin se va face eel ce se va insoti cu oa. Iar bogatia se vede in podoabele ce o inconjoara. Podoaba din dreapta el slnt toate veacurile, cum spune Scriptura : «Lungime de viata si ani de viata In dreapta» (Prov., 1,9); iar in stinga poarta infasurata bogatia numal organul prin care ne vorbeste Solomon eel adevarat. Orice om e un chip al Cuvlntulul, cfici e un cuvlnt ipostatic. Dar intre oameni, unii sint chipuri mai reali- ieute, mai luminoase ale Cuvintului ipostatic originar si fundamental. Cuvintul acesta n creat chlpurile vii ale Sale, pentru ca sa pregateasca prin sporirea lor in intelep- ( iune, sau In legatura cu Cuvintul ipostatic suprem, Insasi venirea Lui ca om, pentru ( u El Insusi s3 vorbeasca oamenilor adevarul, sau sa Se descopere direct pe Sine, Intrlnd In acelasi timp cu ei in dialogul eel mai luminator ca om intrupat. In cuvin- tele oamemilor si mm ales ale unora toteleipti ca Salomon, vorbeste Cuvintul in mod mljloclt, preslndu-i pe ei sa vorbeasca. Dar in Iisus Hristos vorbeste memijlocit Insusi Cuvintul orlginar si suprem. Chipurile Cuvintului originar vim la existenta dupa El, dar VA So IntrupeazS duipS ce ele se apropie de El si se ridicS la rrivelul simtirii faptului cS sint tn dialog ou El, sau c3 El insusi ii preseazS pe ei la un dialog intre ei si cu El. TILCUIR1 LA CtNTARBA CINTAMII.OW 12f de mult prof a virluLilor, caro strSlucesc de lamina slavol in . Caci zice : «Jn stinga ei, bogatie si slava» (Prov., 3, 16 urm.). Aratfi apoi si buna ra- suflare a gurii ei, din care se rasptndeste mireasma cea buna a dreptatii. Caci zice : «Din gura ei purcede dreptate». Iar pe buzele ei zice ca, in locul rumenelii naturale, infloreste legea si mila 17 . $i oa din toate par- tile sa se afle aratata frumusetea acestei mirese, e laudat si mersul ei : «in caile dreptatii umbla». Nu lipseste din laudele frumusetii niei mari- mea, inaltindu-se in cresterea ei la fel cu planta bine crescuta. Iar planta aceasta cu care se aseamana inaltimea ei «este, zice, insusi pomul vietii», care e «hrana celor ce se lipesc de ea» si «stilp sigur si neclintit» celor ce se reazima pe ea (Prov. 3, 18). Dar prin amindoua aces tea inteleg pe Domnul, caci El este viata si sprijinul 18 . Intre toate celelalte laude ale ei se cuprinde insa si puterea, ca prin toate bunatatile sa se laude fru- musetea intelepciunii. Caci «Dumnezeu, zice, intru intelepciune a inte- meiat pamintul si intru chibzuiala a gatit cerurile» (Prov., 3, 19). $i toate cele ce se vad in zidire le reduce la puterea intelepciunii;. dindu-i acesteia felurite numiri. Caci o nume^te pe ea si intelepciune, si pricepere, si sim- tire, si cuno^tinta §i oele asemienea. Dupa acestea, iincepe sa-1 conduca pe tinar ca pe un mire spre im- preuna locuire cu ea, poruncindu-i sa priveasca de acum spre cSmara do numta dumnezeiasca. Caci zice : «Nu o parasi pe ea si va sta linga tinf ; iubeste-o pe ea si te va pazi ; Inconjoar-o si te va inalta ; cinstesto-o pe ea ca sa te imbratiseze ; ca sa dea oapului tau cununa de daruri, aco- pere-o cu cununa de dezmierdari» (Prov., 4, 6 — 9). Impodobind-o pe ea cu aceste cununi de nunta ca pe o mireasa, ii porunceste sa nu se mai desparta de ea, zicind : «Cind umbli, du-te cu ea, ca ea sa fie cu tine ,• cind dormi, te va pazi, ca sculindu-te sa vorbeasca cu tine». Aprinzind prin acestea si prin cele asemenea pofta celui ce e inca tinar dupa omul din launtru, o pune si pe ea sa-si ipovesteasca prin cu- vint farmecele ei, prin care mai ales atrage simtirea iubitoare a auzitori- lor, spunind pe linga altele : «Eu iubesc pe cei ce ma iubesc» (Prov., 8, 16). Caci nadejdea ca i se va raspuoide iubirii trezeste si mai puternicS pofta in eel ce iubeste. Dupa acestea adaugind si celelalte sfaturi in in- vataturi nemarginite in forma de proverbe si conducindu-1 la o de- 16. Virtutile au in ele nu numai o tarie de vointa, ci ?i lumina descoperita a Intelesului vie{ii §i a tintei spre care tnainteaza ea. Intelepciunea Snatateaza prin veacuri (spre dreapta), ducind cu ea spre crestere continua virtutile (de la partea stinga). 17. Pe buze se arata floarea milei, prin cuvintele ce le rosteste eel intelept. Ouvin- tele nu sint lipsite de simtire. Ele nu au un rost pur intelectual. Caci si prin simtire ele siluiesc ca miijlotace de inltarire a IegS'tuTu drtlntre oaimani. IS. Cel ce creste duhovniceste so asoam&na tot mai mult cu Domnul, sau se reazima pe El si se hrineste din El, ca diiti «pomul viotii ». Domnul e stilp neclintit si hrana care sustine cresterea. aaa ihntul omoorh db nyma prindere si mai desfivirsitS, In ultimele proverbe fericindu-1 pentru aceas- ta casfitorie, intru cit face in ele lauda acelei femei cuminti adaugfi in- telepciunea din Ecleziast, dupS ce 1-a condus indeajuns prin indrumarea proverbelor sipre pofta virtutilor. $i mustrind in acest «Ouvint» alipirea oamenilor la cele vfizute si declarlnd cS tot ce e nestatornic si trecator « desert, intru cit spune ca tot ce se arata e desertaciune, pune mai presus ■de tot ce cuprindem prin simtire, miscarea fireasca a suifletului nostru spre frumusetea nevazuta. $i asa, cur&tind inima de alipirea la cele vazute, introduce tainic prin Clntarea Cinttirilor intelegerea in Sfintele Sfintelox dumniezeiesti, in care ceea ce se savirseste este o rinduiaia de nunta, iar ceea ce se inte- lege este unirea sufletului omenesc cu Dumnezeu. De aceea, fiul din Proverbe se numeste aci mire, si intelepciunea tine loc de mireasa, ca sa se logodeascS cu Dumnezeu omul ajuns mireasa curat* si lipindu-se de Domnul sa fie un duh, devenind, prin unirea cu Cel neintinat si nepatimitor, in loc de trup greoi, intelegere curata. Fiind- cfl, decl, cea care graieste este intelepciunea, iubeste-o oft poti din toata lnima si puterea, pofteste-o eft poti. Ba adaug cu indrazneaia la aceste cuvinte si : «IndrSgosteste-te». Caci e nevinovata si neipatimasa aceasta patimfi pentru cele netrupesti l9 , cum zice Intelepciunea In Proverbe, le- giuind dragostea pentru fruimiisetea cereascS. Dax si cuvintul de fata po- runceste acelasi lucru, intrucit nu da un sfait gol cu privire la aceasta, ci filosofeaza prin cele tainke, zugravind pentru cele cunoscute cu mintea o icoana din cele dulci ale vietii, spre faifatisarea dogmelor acestora. Iar icoana este o riinduiaia de nunta, in care poftirea frumusetii trezeste do- rul, neincepind, dupa obiceiul omenJesc, mirele sa pofteasca, ci o fecioara ia Inalntea mirelui, vestindu-si dorinta fara sa se rusineze si rugindu-se sa te Impfirtasea&cS de sarutarea mirelui 20 . Fiindca bunii petitori, Patriarhii |l Proorocii si Legiuitorii, au adus logodnicei darurile dumnezeiesti, pe care oricine le numeste cadouri, numind astfel darurile dinainte de nun- tfl. Iar acestea erau : iertarea greselilor, uitarea relelor, stergerea paca- telor, trarusformarea firii, prefaoerea a ceea ce e stricacios in ceea ce e nestric8cios, desfatarea raiului, demnitatea imiparateasca, bucuria .ce nu are sflrsit. Fecioara, primind aceste darari ceresti de la bunii petitori, 19. Sflntul Maxim M3rturisitorul spune si el undeva ca singura pasiunea iubirii este IrogSduita si vrednicS de lauda. Caci crestinul nu trebuie sa deviaia un apatic, ci «& lubeascfi pe Dumnezeu cu infocare. Imbirea aceasta e singura pasiwie ziditoare de vlat&. Sftotul Grigorie de Nyssa preoizeaza insa >aci ca numai dragostea de cele inetru- pajtl c nep^tima^a. Avem aci un paradox care nu e infeles decit prin traire. De fapt numai daca iubesti pe om in fundaraentul lui spiritual, in caraoterul lui de subiect netrecStor, II promovezi cu adevirat in viata. 20. De paradoxul iubirii nepatimase, sau al iubirii celei duhovnice§ti, tine si fnptul contrar iubirii trupesti, c3 nu Mirele Isi exprimS dorinta c5tre mireasa, ci mireasa si-o exprimS catre mire. Caci Mirele e Dumnezeu si iubirea fata de El nu rti>itic>(izB. mcUIM LA C1NTAMA CINTABILOK 1M care i-au adus, prin lnv&t&tura prooroceasca, darurile, 1?1 marturiseyte pofta si se grfibeste sfi se buture de haral frumuisetii Celui dorit M . Pe ea o ascultfi unele prietene ?1 surate de vlrstfi, care stlrnesc si mai mult pofta miresei. Dar vine si Mirele aduclnd cu sine o ceata de prieteni si partasi de ginduri. Acestea skit duhurile slujitoare prin care oamenii se mintuiese, sau sfintii prooroci, care, auzind glasul Mirelui, se bucura si se veselesc de neintinata casatorie ce se inf&ptuieste, prin care sufletul, lipindu-se de Domnul, devine un dun cu El, cum zice Apostolul. Drept aceea, voi repeta iarasi cuvlntul din Proveibe : «Nimeni, pa- tinuas si trupesc fiind, r&spindind mirosul de mortaciune al omului vechi, sa nu traga intelesurile gindurilor si cuvintelor de Dumnezeu insu- flate, spre lipsa dobitoceasca de rat,iune», ci iesind fiecare din sine si ajungfnd in afara lumii materiale si intorcindu-se in oarecare chip in rai si prin curatie asemanindu-se cu Dumnezeu, sa inainteze spre adincul tainelor ce ni ise dau de inteles prin cartea aceasta. Iar daca suifletul uno- ra e nepregatit sa asculte aceasta, sa auda pe Moise care legiuieste sa nu cutezSm sa ne urcSm pe muntele eel duhovnicese, iinainte de a ne spala vesmintele inimilor si de a ne albi si sufletele prin stropirile cuvenite ale cugetarilor. Deci citS vreme staruim in contemplarea aceasta, sa ui- tam de gindurile de nunta, dupa porunca lui Moise, care legiuieste ca cei ce inainteaza sa se curefe de nunta ; si In toate trebuie sa ascultam de preceptele legiuitorului. Vrind deci sa ne apropiem de muntele du- hovnicesc al cunoasterii lui Dumnezeu, partea femeiasca a gindurilor sS r&mtna in via|a de jos impreuna cu ordinea materials. Si tot int,elesul nerational, ce e vazut in acest munte, e omorit de gindurile mai tari ca de niste pietre. Caci numai asa auzim glasul trimbitei acesteia, care e un sunet mare, minunat si mai presus de puterea celor ce-1 primesc, pe oare-1 scoate insusi intunericul negurei, oare este Dumnezeu, Cel ce arde afara" de acest munte tot ce este material 22 . Deci ne aflam acum in launtrul Sfintei Sfintelor, care este Cintarea Clntdrilor 23 . Caci precum in Sfinta Sfintelor avem o prisosinta si o inta- 21. Totuisi primul pas spre omul-mireasa 1-a facut Mirele-Dumnezeu prin daru- rile ce i le-a trimis. Darurile sint toate cele trimise omului prin revelafia suprana- turalS. Dar trebuie sa punem inaintea acestora darurile naturale ale creatiunii, prin care 11 Inconjoara pe om dovezile iubirii lui Dumnezeu din toate pSrfile, lasindu-1 totusi pe omul insusi sa descifreze din ele cuvintele si gesturile de iubire ale lui Dumnezeu. 22. Dumnezeu este intunericul tenebrelor, caci El ne ramine netateles. Dar din El porneste un sunet mare de trimbita. El e viata si din viata porneste vuietul vletii, care desi nu e cu totul artioulat, dep5seste, prin puterea lui si prin intelesul lui mai presus de cuvintele noastre, puterea noastrS de cuprindere. Dumnezeu arde ca urn foe in eel ce se apropie de muntele in care este El, de intunericul izvoritor d« cunostintS, in eel care vrea s5 fie strain de orice alipire de chipurdle vazute mate- rial si deci marginite. 23. Cintarea Clntirilor este Sfinta Sfintelor pentru c3 descrie taina unirii dintre omul-mireasa si Mirele-Dumnezeu. 184 IFlNTUL 0RI00R11 DB NYIIA rire a sfinteniei, arfitata prin cuvintele cele mai Inalte, asa §i prin Cinta- rea Clntdrilor, Inaltul Cuvint ne fagaduieste sa ne invefe taina tainelor. Cfici, dupfi invfi{atura de-Dumnezeu-insuflata, sint mul-te cintarile prin care lnvat,am marile intelesuri despre Dumnezeu, de La marele David si Isaia si Moise si multi altii 24 . De la titlul acesta invat&m ca, pe c-it sint de departe cintarile sfintilor, de cintarile intelepciunii din afara, tot pe at!t tntrece taina din Cintarea Cmtarilor, cintarile sfintilor. Mai mult de- clt aceasta nu poate nici afla, nici incapea urechea %i firea omeneasca. De aceea foloseste cea mai puternica dintre placerile ce se misca in om (adka pasiunea dragostei) pentru descrierea in chip de ghicitura a dog- melor : ca din aceasta sS invatam ca sufletul care priveste spre stralu- cirea negraita a frumusetii durcmezeiesti trebuie sa aiba atita dragoste fata de aceea, cita dragoste are trupul fata de ceea ce-i este inrudit si de aceeasi fire, dar mutind pasiunea spre nepatimire, caci stingindu-se toata simtirea trupeasca, mintea arde numai cu duhul din puterea dra- gostei, Incaizita fiind de focul acela pe care a venit Domnul sa-1 arunce pe p8mint 2B . Dar acestea ajung pentru a ar&ta care trebuie sa fie starea sufletu- Jui celui ce asculta cuvintele tainice. E vremea sa supunem tilcuirii cu- vintele mire si dragoste, folosite de Cintarea Cmtarilor. Mai intii sa pa- trundem insa intelesul titluiui. Caci socotesc ca nu degeaba cartea s-a atribuit prin titlu lui Solomon, le-a arfitat puterea dorintei, a dorit sS se Inwedniceascfi de luminarea Cu- vlntului ca de o s&rutare. Dar dup& ce le-a obtinut pe acestea si a p3- truns cu glndul si mai In l&untrul celor negraite, cere sS-i fie drumul numai pina in pridvorul bun&tatilor, prin pirga Duhului prin al Carui hat, ca printr-o sarutare, s-a invrednicit sa cerceteze adincurile lui Dumnezeu si sa si intre in lSuntrul raiului, unde, dupa marele Pavel, spune ca" vede cele nevSzu'te si aude cele ce nu se pot grSi. In rostirea urmatoare, deseopera prin cuvtot ioonomia bisericeasca 36 . Cfici'cei diratii care au fast invatati prin bar si an fast insisi vazatori si slujitori, nu au marginit binele la ei, ci au trecut acelasi bar prin pre- dare si celor de dupa ei 37 . De aceea spun fecioarele catre mireasa, care e prima care a fast umpluta" de bunatati si s-a invrednicit de tainele asounse, prin faptul ca le-a primit din gura Cuvintului : «Bueura-ne-vom §i ne vom veseli intra tine». Caci bucuria este de obste a noastra, pen- tru ca, precum tu iubesti mai presus de vin sinii Cuvintului, asa si noi, pe tine. Sa" ne lipim de sinii tai prin oare alaptezi pe pruncii in Hristos. SS-i iubim mai mult decit omul, vinul. $i ca sa facem mai limpede inte- lesul, lata ceea ce se spune : Iubit-a sinii Cuvintului loan, care s-a culcat pe pieptul Domnului si, lipindu-si inima sa ca pe un burete de izvc-rul vietii si umplindu-se de tainele lui Hristos, ne da, printr-o ne- graita predare, si noua sfircul sau umplut de GuvSntul si ne umple de bunatatile ce au curs in el din izvor, propoveduitid cu mare glas pe Cu- vintul pururea fiitor. De aceea, pe drept cuvrnt, zicem si noi catre el : «Iubi-vom sinii tai mai mult decit vinul». Fiindca ne-am facut astfel, slntem si noi fecioare, si nu sintem nici prunci cu mimtea, injugati din pricina prunciei cu desertaciunea, nici zbirciti de batrinetea in pacate, care sfirse^te in moarte. De aceea iubim curgerea invat&turilor tale, penitru ca «pe tine te-a iubit dreptatea». Iar acesta este invatacelul pe care 1-a iubit Iisus. $i dreptatea este Iisus. Deci scrierea aceasfta II numeste mai dumnezeieste pe Domnul, decit proorocul David. Caci acela zice : «Drept este Domnul Dumnezeu». 36. Precuim prin iconomia dumnezeiasca, pSrintii tateleg toata opera de mlntuiie a lui Dumnezeu, a?a prin cea bisericeasca, Infeleg toata transmisiunea harului mtn- tultor, toceputa dupa Impartasirea lui la Rusalii primllor oameni sau Apostolilor. 37. Dac5 sinii primi slnt lucrSrlle (enorgiHle) dummezeiesti ale Cuvintului Intru- pat, lucr8rile acestea, supte de la Cuvluitul do rfitro col ce au stat Hng8 El, devenind lurrBri sau slni al acestora, hr&nese mill depnrto po eel ce se llpesc de ei. 132 MtNTUL OMOORIE DE NYMA Aceasta insfi 11 numeste Dreptatea, prin care tot ce e strlmb se face drept 38 . Dar fie ca noua tot ce e strimb sa ni se faca drept, si caile aspre sa ni se faca netede, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin. Omilia a H-a «Neagrd sint si trumoasS, tiice ale Ierusalimului, ca s&laswile Chedarului, ca covoarele lui Solomon. Nu vd uitafi c& m-am in- negrit, liindc& saarele m-a privit. Fiii maicii mele s-au lazboit in mine, pusu-m-au pazitoare in vii ; via mea n-am pizit-o. Spune-mi mie, eel pe care 1-a iubit suiletul meu, unde esti, wide te culci la amiaza, ca si nu fiu ca una ce ratacesc pe la turmele prietenilor tai. Daci nu te cunosti pe tine, o, Irumoasi intre femei, iesi pe urmele turmelor si paste iezii rdi pe linga salasurile pSstorilor* (Cint. CInt. 1, 4—7). Frumusetea din afara a cortului mintuirii nu era de acelasi pret cu cea ascunsa inauntru. Caci perdeaua din tesaturi de in, paturile de par de oapra si acoperamintele de peri rosii alcatuiau podoaba din afara a cortului si nimic nu aparea marej si de pret afara de acestea, celor ce priveau la cele din afara. Dar inauntru tot cortul stralucea de aur si de argint si de pietre pretioase : stilpii, taipile, capetele, jertfelnicul ta- miierii, jertfelnicul arderii de tot, chivotul, candelabrul, masa punerii Inainte, perdelele intrarii, a caxor frumusete era compusa din tot fehil de vopsele colorate. Firul lor auriu era tesut frumos ou vinat, cu porfira, cu vison, cu rosu, inau altceva din acestea, cum le inconjoara cu toata grija pe acestea, facindu-si un cistig din a nu-si curati niciodafa sufletul de pa-timi. De aceea se tinguieste mireasa zicind : pentru aceasta m-am facut neagra, pentru ca pazind si ingrijind neghina vrajmasilor si odraslele rele ale lor, via mea n-am pazit. O, cita miia nu se stirneste in cei ce aud plini de simtire cuvintul : «Via mea nu o am pazit» ! Cuvintul flcesta e ca o plingere deschisa, care stirneste suspinele proorocilor ce compfitimes'C cetatea Sionului, cea despuiata de judecata. Cum a fost parflsita fiica Sionului, ca o vie ajunsa priveliste nefolositoare ? Cum s-a puisfiit cetatea cea plina de noroade ? 46 Cum, cea care stapinea peste tinuturi, a trebuit sa piateasca tribut? 47 Cum s-a innegrit aurul si s-a ruginit argintul eel bun? Cum s-a facut neagra, cea care la ineeput straiucea impreuna cu lumina cea adevarata ? Toate acestea mi s-au 45. Avem aci o confirmare a faptului ca prin vie se intelege si sufletul omului, dar el e o vie producStoare de agurida, dup5 caderea in pScat. 46. Un suflet bun e roditor de intelegeri si de ginduri ziditoare pentru toti. T'n suflet r3u se pustieste de intelegeri, de ginduri, de cuviinte folositoare. Toti 11 orolesr si el insusi devine sterp. 47. Sufletul bun stSpineste prin libertatea lui peste glndurile urite ce stau sa In chip In el si peste faptele ce stau gata sa se savirseasca. Sufletul rau e robul acestor porniri. Le plSteste tribut greu. TILCUIR1 LA ONTARHA ClNTAHII.OW 130 Intlmplat, zice, pentru ca via m*a nu o am pazit. Via este nemuriroa. Via este nepatimirea si as<*manart*a cu Dumnezeu si instrfiinarea do orlco rfiu 48 . Rodul acestei vii c curfitla, acest ciorchine str&lucitor si copt 4 ", ce are o Infatisare unica si lndulce^te prin neprihanire simtirile sufletu- lui 50 . Butucul infasurat al viei e lmpletirea lui cu viata vesnica. Mladi- tele care cresc sint Inaltarile virtutilor, ce urea" spre inaltimile ingerilor. Frunzele ce odraslesc si se clatina frumos pe ramuri sub suflarea unci adieri linistite shit podoaba felurita a virtutilor dumnezeiesti, care cresc Impreuna cu duhul 51 . Avindu-le toate acestea, zice, si stralucind de gustarea lor, m-am Innegrit de plins, pentru ca nu am pazit via 52 . Caci cazind din cur&tie am imbracat infatisarea intunecata. Pentru ca asa este la infat^are cSma^a de piele. Pe linga acestea, acum dupa ce m-am facut frumoasa si luminoasa la chip, pentru Dreptatea care m-a iubit, iarasi privesc cu banuiala la starea mea de propasire, oa nu cumva sa pierd frumusetea din nestiinta de a mi-o asigura, odatS ce n-am izbutit mai inainte s3 o pazesc 53 . De aceea, parasind cuvintul catre sine, iarasi cheama" prin rugaciuno pe Mire dind Celui dorit ca name iubirea launtrica fata de El. Caci zice ; «Spune-mi, Gel pe care L-a iubit sufletul meu, unde pasti turma, suu wide Te culci la amiazi, ca sa nu fiu ca una ce rataceste pe la turmele prietenilor Tai ?». 48. Aci se da alt inteles al viei. Ea e nemurirea, pentru ca are In ea nepStl- mlrea si tnstrainarea de rele. Cine face numai bine are mereu porta de viata si e mereu plin de veselie. Cine face raul se plictiseste de viata, se usuca, Isi sporeste chlnul, se imsimgureaza, se ImtristeazS, vrea sa scape de viata. 49. Ciorchinele copt e plin de mustul dulcetii pentru cei ce-1 gusta. Acest must dulce e curatia sufletului, care nu e statica, ci producatoare neobosita de gindurl bucuroase, de cuvinte si de fapte bune. 50. Exista nu numai simturi ale trupului, ci si ale sufletului. Ele se Indulcesc CU bunatatea produsa de sufletul propriu, dar si cu dulceata curatiei altor suflete. Fiacare suflet curat are o forma, un chip unic. Sufletele rele sint, dimpotriva, toate la lei. R3ul e monoton si fara forma, lipsit de orice rlnduiiaia 18untrica, originarS. 51. Pe masura ce cresc virtutile, creste si duhul omului, adica legatura sufle- tului cu Duhul dumnezeiesc. Caci virtutile sint ale sufletului hr8nit de Duhul dum- nezeiesc, deci devenit tot mai mult duh, deoarece prin ele omul Unde s8 se dep8- ■eascS tot mai mult pe sine, ca s3 fac8 placere lui Dumnezeu si semenilor, unindu-se In prtmul rind cu Dumnezeu $i apoi, prin aceasta, si cu semenii. Dar aceasta n-o poate face sufletul dacS nu e hranit de Duhul Sflnt, din Care creste duhul depS- ■lrii egoismului, duhul comuniunii si al iubirii, duhul miisc8rii spre InSltime. 52. Cu clt doblndeste ciineva mai mult aceste virtuti, ou atit pllnge mai mult c5 nu le-a p8strat de la Inceput. Sau invers, cu clt pllnge mai mult pierderea lor de la Inceput, cu atlt se sileste mai mult sa le redobindeasca. 53. Dar eel ce sporeste in doblndirea virtutilor pllnge nu numai c8 nu le-a pftstrat de la Inceput, ci si pentrii c8 se teme cfl nu le va putea p8stra pe c«le reclstigate. Iar pllnsul acesta ajuta si el In stflruiren In virtuti si la sporlrea In ele. Pentru c8 si el este o ridlcare pesto 11 lmoput si r8spunda prin fapte simte In- (k'lnnul sa rSspunda prin fnpto tol mill curnlc ^1 mnl rodltonrc HI tii'luorlo de NysNU 140 SHlNTUI- URIUOIliU OE NYSSA vadit ca adevaratul Domn al ostilor $i-a inarmat puterea Sa potrivit cu oastea vrajmasilor. Dar era o putere nevazuta, cea care a pricinuit prin minunile pe mare, nimicirea egiptenilor. §i pe aceasta a numit-o Cuvintul calarime. Iar prin aceasta ostire, intelegem pe cea ingereasca, despre care zice proorocul : «Vazui caii Tai, si calarimea e mintuirea Ta» (Avac, 3, 8). Dar si de carele lui Dumnezeu a facut pomenire David, zicind : «Carul lui Dumnezeu e de zeci de mii de ori inmultit» (Ps. 67, 18). La el sint injugati miile celor ce-1 conduc drept. Dar si puterea care inalta pe proorocul Hie de la pamint, in vazduhul eteric, e numita in Scriptura cu numele de cai si pe proorocul insusi il numeste istoria cal ?i c51^ret a i lui Israel (IV Regi, 2, 11). Iar pe cei ce ocolesc tot pSmintul, prin care acesta se face locuit si se odihneste, proorocul Zaharia i-a numit cai, care vorbesc cu calaretul ce sta intre doi munti (Zah. 1, 8). Asadar, Cel ce stapineste toate are o calarime. O parte din ea inalta pe prooroc, alta e cea prin care se face locuita lumea, alta, cea care e injugata la car, alta, cea care primeste pe Dumnezeu drept calaret spre mintuirea oamenilor, alta, cea care surpa puterea egiptenilor. Deci Sfinta Scriptura ne arata o mare felurime a calarimii, dupa lucrfirile ei. Si sufletul care s-a apropiat de Dumnezeu pe drumul virtu- tilor e asemanat cu calarimea care surpa puterea egipteana 61 . Caci asa zice catre mireasa Cuvintul : «Cu calarimea mea, cu carele lui Faraon te-am asemanat pe tine, iubita mea». Multe si mari laude cuprinde cu- vintul in sine. E un intreg catalog de laude in aceasta asemanare cu calarimea. Caci toate cite se pomenesc despre Israel in vremea petre- cerii in Egipt, robia, paiele, lutul, caramizile, toata munca pamintului, cumplitii supraveghetori ai acestei lucrari, care cereau de la ei in fie- care zi dajdia de lut, apa prefacuta pentru ei in singe, lumina care se Intuneca, broastele care pfitrund in case, praful fierbinte care face sa rflsarfi basici din trupuri si toate pe rind, lacustele, tintarii, grindina, pBtimirile celor intii nSscuti, toate acestea si cele mai bune, pe care le descrie istoria, prin care se infSptuieste mintuirea israelitilor, sint pri- cina de lauda sufletului care se uneste cu Dumnezeu. Caci nu s-ar fi asemfinat cu puterea aceea, care a surpat pornirile rele ale egiptenilor si prin care s-a eliberat Israel, daca nu ar fi implinit el toate acele fapte de izbinda, cele care au surpat Egiptul si cele care au pregatit calea spre Dumnezeu a celor ce s-au stramutat de la namolul egiptean la pamintul fagaduintei. 61. Un suflet ce inainteaza prin virtuti spre Dumnezeu e ca o calarime, sau ca o multime de cai, caci e plin de puteri ce calca peste ispitele sau peste piedi- cile puse in cale de dusmani. Virtutile sint miscarile sufletului in infinitatea lui Dumnezeu, spre sporirea in dragostea Lui, sint miscarile ce doboara ispitele si obi§- tiulntele ce-1 t'n pe loc in lumea ingusta a celor vazute. TlLCUIRB LA ClNTARBA CtNTAHIMM UV Asadar, daca, prccuni /Ice dumnozelescul Apostol, toate cite In cuprinde de-Dumnozcu-JiiNUflnto ScrlpturB s-au scrls spre folosul nos- tru, nimic altceva nu no sfatulejte Cuvlntul prin cele spuse cfitre ml- rcasfi, decit ca trobuic s<"i prlmlm $1 noi pe Cuvlntul ca pe un calarot asupra noastra ?i, biruind calilrlmoti egipteana cu carele si calare{ii ei si Inecind toata puterea lor In apa, sa ne asemanam astfel puterii ace- leia, scufundlnd In apa, ca pe o cfilarime, oastea potrivnica 62 . Iar ca sa eunoastem mai limpede ceea ce se spune, vom zice : nu se poate asemana cineva cu calarimea prin care s-au scufundat carele egiptenilor In adtnc, decit daca, eliberlndu-se prin apa tainica de robia vrajmasului si parasind tot cugetul egiptean si toata rautatea si pacatul de alt neam in apa., iese curat la suprafafa, neluind cu sine In viata de dupa aceea nimic din cugetul egiptean 63 . Caci numai eel ce s-a curajit cu de-amanuntul de toate plagile Egiptului, de singe, de rau, de Intuneric de lacuste, de ginganii, de grindina, de ploaia de foe si de celelalte, de oare aminteste cuvlntul istoriei, este vrednic sa fie asemanat cu puterea aceea, al carei calaret este Cuvlntul. Desi- gur, stim ce intelesuri au plagile, stim cum li se fac egiptenilor slngele si mirosul ranilor si lumina prefScuta in intuneric si toate pe rind, In p]agi. Caci cine nu stie prin ce fel de viata se preface cineva In singe, schimbindu-se din apa de baut de mai inainte, in stricaciune ,• si prin co fapte fntareste in casa sa raul miros al ranilor ,- si cum acest fel de via{a schimba viata luminoasa in fapte prietene ale intunericului si innegu- rate, prin oare cupforul gheenei pricinuieste relele basici. Insa toate relele din Egipt pot fi usor prefacute si in mijloace de mustrare si de Indreptare a celui ce aude 64 . Dar e de prisos sa intindem cuvlntul, vor- bind de cele cunoscute indeobste. Dupa ce ne-am ridicat, deci, deasupra acestora si ne-am apropiat de Dumnezeu, vom auzi, fara indoiala, si noi : «Cu cSlarimea mea Im- 62. Virtutile sint calarimea sufletului, pentru ca tnsusi Cuvlntul se afla ca un cSl&ret peste puterile sufletului, minindu-le spre izbtnda asupra patimilor si obisnu- Intelor noastre rele si ridictndu-le din Ingustimea piedicilor lumii vazute, spre Dum- Mzeu. Cuvlntul ne duce, prin puterea sau atractia Lui, spre Cuvintul. Cuvlntul ce treze?te in noi trebuinta raspunderii la chemarile unei vieti mai inalte ne minfi *au ne atrage Inainte spre a ne face tot mai asemenea Lui, intetind zborul nostru, tn largul libertatii vietii in Dumnezeu. Cuvintul lui Dumnezeu biciuieste constiinta ca un cSlaret, minind-o inainte, iar aceasta e bucuroasa sa-I asculte indemnurile, In mfisura in care se obisnuieste tot mai mult ca s3-L aibS de cSlSret. 03. Apa tainica, prin care se elibereaza omul de robia egipteana, e Botezul. Ellborarea lui are loc numai dara nu ia cu sine nimic din ceea ce a avut de lu eglpteni Inainte de a se boteza, numai daca nu vrea s3 poarte cu sine povara grijii do lucrurile de alci. 64. Relele de pe urma pacatclor, pmductnd suferlnta, pot deveni ?i mijloace do pnrSinta si do Indreptare n oniuhil, fftctndu-l s8 mi so simta bine In Ingustimea lor. 148 SF1NTUL URIOOKU'. DE NYSSA potriva carelor lui Faraon te-am asemanat pe tine, iubita mea». Dar poate pe cei neprihfiniti si deprinsi in viata curata ii suparS asemanarea cu calul, deoarece multi din prooroci ne interzic sa ne facem asemenea cailor. Asa, Ieremia infatiseaza prin numele cailor furia preacurviei, cind zice : «S-au facut cai innebuniji dupa femei, fiecare a nechezat dupa femeia aproapelui sau» (Ier., 5, 8). Iar marele David socoteste un lucru infricosat a se face cineva asemenea calului si catirului, ale ca- ror f&lci porunceste sa le stringem in zabale si friu. De aceea indreapta o astfel de intelegere prin urmatorul cuvint, zicind : desi esti cal, falcile tale nu sint astfel ca sa fie nevoie de zaba- le si friu spre a le stringe. Ci faloa ta e impodobita de curatia turture- lei. C&ci zice : «Cit de frumoase s-au facut falcile tale, ca ale turtu- relei». §i cei ce au bagat de seama lucrurile acestea marturisesc ca aceasta pasare, dupa ce se desprinde din insotirea conjugaia, ramine, pentru timpul de dupa aceea, straina de insotire, in asa fel ca in ea se Infaptuieste prin fire neprihanirea. De aceea aceasta pasare a fost luata de Cuvintul ca chip al celor de lauda, ca asemanarea turturelei sa tma loc de friu pentru faloa iubitei (minzei) dumnezeiesti. Prin aceasta se arata ca aceasta iubita (minza) e impodobita cu viata curata. De aceea, in chip minunat zice Cuvintul catre ea : «Cit de frumoase s-au facut fal- cile tale, ca ale turturelei». Dar la aceasta adauga si alta lauda, zicind : «Grumazul tau, ca mar- gelele». Caci odata ce a inceput sa se foloseasca de chipuri, ciadeste lauda miresei din cele ce se vad la cai. De aceea lauda grumazul care se incovoaie in chipul cercului, ceea ce vedem intimplindu-se la caii mlndri. Caci arcul cercului al carui chip aminteste grumazul face calul mai frumos de cum este. Iar arcul in greceste se nume9te «ormisk.os», care e diminutivul de la «ormos» (golf). Iar «ormos» se foloseste in in- teles propriu pentru locurile de la marginea marii, in care tarmul adin- cindu-se inauntru in chipul lunii, primeste in sinul sau marea si odih- neste in sine pe cei ce vin de pe mare. Ca chip insa se numeste «ormos» si podoaba din jural grumazului. Iar cind folosim in loc de «ormos», diminutivul «ormiskos», prin acest cuvint aratam asemanarea acestui chip mai mic, cu golful. Deci asemanarea grumazului cu arcul infatiseaza multe laude ce se potrivesc miresei. Intii cS, prin incovoierea grumazului, calul pri- veste la pasii proprii ai picioarelor, iar prin aceasta isi face drumul neimpiedicat si sigur, nelovindu-se de vreo piatra si necazind in vreo groapd. $i nu putin lucru este pentru bunul nume al sufletului sa pri- TILCUIRE LA CINTAREA CtNTARILOR 149 veasca spre el fnsusi 6S si sa se sirguiasca cu toata hotarirea pe drumul dumnezeiesc, ocolind si sarind peste toate piedicile, ce se ivesc in drum din partea ispitelor. Apoi, chiar numele de «ormos» (golf), de la care podoaba din jurul grumazului s-a numit, pentru asemanarea cu acest chip, «ormiskos», confine un belsug de mari laude, motiv pentru care grumazul s-a ase- manat cu golfurile. Dar care sint laudele care ni se dau de inteles de Scriptura, prin acesta ? Dulce si mintuitor este portul si faptul de a ajunge, dupa reaua patimire pe mare, la un golf linistit, in care, uitind necazurile de pe mare, se bucura toti de odihna, intarindu-se prin liniste, de lungile osteneli. Caci acolo nu mai este frica de nau- fragiu, nici temere de curse ascunse, nu mai este primejdie de pi- ra|i, nici vinturi furioase, nici mare umflata din adinc de vinturi. Ci cei ce au suferit unele ca acestea sint acum in afara de greutati ?i de toate primejdiile acestea, marea linistindu-se in golf. Deci, daca isi aduce ci- neva sufletul intr-o astfel de stare, ca sa-1 aiba senin intr-o liniste ne- tulburata, neagitat de duhurile rautatii, neumflat de mindrie, neinspu- mat de valurile miniei, nici involburat de vreo alta patima si purtat de orice vint, care ridica feluritele valuri ale patimilor, daca sufletul este astfel, ii linisteste in sine si pe cei ce au suferit pe marea vietii de fur- tunile relelor de tot felul, daruindu-le, prin virtute, viata lina si nefra- mintata, incit cei ce au ajuns in el se afla in afara primejdiei scufun- darii in mare. Pentru aceasta, bine il aseamana cuvintul cu golfurile — pluralul aratind desavirsirea in fiecare fel de virtute. Caci daca s-ar fi asemanat numai cu un golf (arc), lauda ar fi fost, fara indoiala, nede- savirsita, nedind aceeasi marturie si pentru celelalte virtuti. Acum insS, prin asemanarea cu multimea arcurilor se cuprinde in cuvint maretia tuturor virtutilor 66 . $i prin aceasta cuvintul sfatuieste intreaga ostire a Bisericii, adicS pe noi toti, ca noi nu trebuie sa privim numai spre una din bunatati, fiind fara de grija fata de celelalte fapte bune. Ci daca ti-ai facut din nepri- hanire un arc, impodobind grumazul cu viata curata ca si cu niste mar- garitare, sa ai si celalalt arc, care cuprinde in sine pietrele pretioase ale poruncilor si sporeste prin sine frumusetea grumazului. De asemenea, sa ai si alta podoaba in jurul grumazului, anume credinta evlavioasa si sanMoasa, care inconjura de jur imprejur grumazul sufletului. Acesta 65. Grumazul Incovoiat e un chip vazut al intoarceril sufletului spre sine tn- susi, sau al unei constiinte de sine accentuate. 66. Grumazul incovoiat asemantndu-se cu un golf, sau cu un sin de mare, pe drept cuvint sfintul autor laudS grumazul incovoiat al miresei, ca un sin al li- ni$tei sufletului retras in sine din tulburarea valurilor vietii din afara. Din aceast5 liniste infloresc toate virtutile. 130 SMNTUI, OMOOIUI! W8 NYSSA este lantul de aur care straiuceste in jurul grumazului, fScut din aurul nestric&cios al cunostin{ei de Dumnezeu. De aceea zice proverbul : «Cu- nuna de haruri vei primi pe crestetul tSu si lant de aur in jurul gruma- zului» (Prov. 1,3). Deci intelesul arcurilor acesta este. Dar e timpul sa supunem. til- cuirii si cuvintul urmStor, pe care prietenii mirelui 1-au spus miresei. Cuvlntul este acesta : «Aseman5ri de aur vom face tie, cu tinte de argint, cit este impSratul in culcusul s3u». Intelesul acestora apare lim- pede, rSminiind in sirul tilcuirilor de mai inainte. Prin aceasta intelesu- rile chipurilor apar si mai adinci. Caci, dupa ce frumusetea sufletului a fost asemSnata cu caiarimea care a nimicit carele egiptenilor, adica cu oastea ingereasca, iar Bunul C&l&ret spune c& friul acelei c&larimi este curatia, pe care a infatisat-o asemanindu-i falcile cu ale turturele- lor si podoaba din jurul grumazului cu lantul ce str&luceste de virtuti, unii voiesc si socotesc sa adauge incS ceva la frumusetea caiarimii, im- podobind-o cu asemfinari de aur, in care tiirtutesc §i cur&tia argintului, ca si mai mult sa straluceasca frumusetea podoabei, prin asemanarea stralucirii argintului cu straiucirea aurului. Dar parasind intelesurile chipurilor, sa nu departam cuvintul de intelesul oare ne e de folos. Sufletul curatit prin virtuti s-a asemanat deci cu caiarimaa. Dar prin aceasta inca nu s-a supus Cuvintului, nici nu s-a aratat purtind pe sine pe Cel dus de ace^ti cai in vederea min- tuirii. Caci mai intii trebuie sa fie impodobit calul cu toate, apoi sa primeasca pe imparat deasupra sa. $i fie ca, potrivit proorocului, Cel ce suie isi potriveste calul de sus, de peste nori, in vederea mintuirii, fie cS vine si in noi, locuind si umblind in noi si strabatind in adincu- rile sufletului nostru, nu e nici o deosebire in ceea ce priveste intelesul. Caci celui ce i se intimpia una din cele doua, i se intimpia si cea- laltfi ° 7 . C3ci cel ce are deasupra sa pe Dumnezeu, II are fara indoiala ?i in sine. $i cel a ce L-a primit poarta deasupra sa pe Cel ce S-a saias- luit in sine. Deci Imparatul voieste sa Se odihneasca pe acest cal. Caci pentru puterea dumnezeiasca, precum s-a zis, lucru de capetenie e sa odihneasca in culcus. Si in oricare din cele dou3 feluri e in noi, e ace- Jasi har. Fiindca deci slujitorii Imparatului pregatesc calul spre primi- rea Lui, prin podoabele amintite, iar pentru Dumnezeu e acelasi lucru a fi in cineva si a fi deasupra cuiva, slujitorii parasind desfasurarea inte- 67. A avea deasupra sa pe Dumnezeu drept cal&ret, fie in inaltul cerului, fie in udincul sufletului, este acelasi lucru, cSci adincul sufletului e una cu Inaltul cerului. AdJncul sufletului e tot asa de mult deasupra norilor lulburi ai patimilor si ai gri- jllor lumesti care ne ingusteaza orizontul, ca si seninul cerului care nu aratS nici un hotar prin transparent lui. TILCUZRB I.A CINTARKA CfNTARIIOR Ifll losului trupesc, nu incut enlul pat. Deci nol trc-bule sfi facem, zice, ase- mflnari do aur, cu {Into do nrylnt, rare sfi Infrumuse-teze Infatisnrea ca- lului ; ca sfi fie Imparalul, /.Ice, nu oa In scaun, ci ca In culcusul lui. Deci desfasuraren t uvlntfirll, precum a arfitat Scriptura, aceasta este. Dar se cuvine sS nu trocom nebfigat In seamfi faptul cfi nu se dfi ca podoabfi aurul In sine, ci ascmanfirile aurului. $i nu argintul insusi, ci tintele din materia aceea. Ceea ce ne-a venit In minte privitor la acestea este aoeasta : toata Invfitfitura despre firea negrfiitfi, chiar dacfi arata un inteles dummezeiesc si fnalt, e o asemanare a aurului ,nu aurul Insusi. C&ci nu poate fi infati$at Intocmai Binele mai presus de intele- gere, chiar de e Pavel eel ce a cunoscut In rai cele negraite. Chiar de a auzit iry-rai cuvinte nespuse, nepovestite ramin intelesurile privitoare la Dumnezeu. CSci negraite zice cS slnt Intelesurile acestor cuvinte. Deci, cei ce ne Intiparesc niste cugetari bune despre intelesul tai- nelor nu pot spune cum slnt tainele insesi, ci povestesc strfilucirea slavei si pecetea ipostasului chipului lui Dumnezeu-Cuvlntul. Acestea toate ni se par noufi, celor ce nu putem vedea vistieria aceea, ca aur 68 . Dar celor ce pot privi spre adevar, le sint asemanare a aurului si nu aur, strfilucindu-le prin tintele subtiri ale argintului 69 . Iar argintul e Inte- lesul cuvintelor, precum zice Scriptura : «Argint cercat In foe e lirnbn dreptului». Asadar, ceea ce a aratat prin acestea este ca firea dumnezeiascfi e mai presus de toata cugetarea si cuprinderile cugetarii. Iar Intelesul ce se iveste In noi cu privire la ea este o asemanare a Celui cfiutat. Cfici nu arata insfisi Infatisarea Aceluia, pe care nu a v3zut-o cineva, nici nu poate sa o vadfi, ci desemneazS prin oglinda si ghiciturfi lucirea Celui cautat, nascuta in suflete din vreo socotintfi oarecare. Si tot cu- vlntul care Infafiseaza aceste injelesuri are pretul unei tinte Inguste, neputind arata tot ceea ce voieste cugetarea. Astfel, toata cugetarea e mai prejos de cuprimderea lui Dumnezeu si tot cuvlntul tllcuitor apare 68. Ceea ce cunoastem noi despre Dumnezeu e asemenea aurului, nu auru Insusi ; e asemSnarea a ceea ce este EI, nu El Insusi. CSci noi Insine stntem o ase mSnare a lui Dumnezeu, sau un chip al Lui, nu El tnsusi. Noi sintem forma creaU a modelului necreat. Dar Intre chip si model e o legatur5. Chipul are suportul Ir model si e susfinut de el. 69. Dar cei ce nu pot privi spre AdevSrul tnsusi mai presus de cugetare soco tesc ceea ce cumosc sau asemSnarea aurului, cunoscuta de ei, drept aur. E vorbi de cei ce nu slnt tn stare sS se ridice peste tot ce se poate cunoaste si spune despn Dumnezeu (la apofatism). Cei ce se pot ridica tns8 peste ele, tsi dau seama cfi coei ce cunosc e numai asomjnnrea aurului, nu mirul rel nccunoscut In sine Insusi. Dn iiurul noriinoscut le strfiluceste ncpstorn prin tnlclesul cuvintelor, cure e numal ui fircjlnt In comparalle cu uurul rfimns ihh nnosciit. Arqtntul strSluccste, dar strSlu (•iron lui, desl iicccntuatn, e doparte de strrt luclri-n dlsrrctfl a ourului. 152 SPINTUI, uniUORIB 111! NYSSA ai o {intfi Ingusta, ce nu se poate intinde impreunS cu lSfgimea cuge- tfirii 7 °. Deci, sufletul cSl&uzit prin aceste intelesuri spre cuprinderea celor necuprinse poate face sa se saiasluiasca in sine, prin credintS, firea care e mai presus de toata" mintea 71 . Aceasta este ceea ce spune Fratiorul. 1(1 vom face, suflete, care cu dreptate ai fost asemSnat cu calul, niste chipuri si asemanari ale adevarului. Aceasta este puterea de argint a acestor cuvinte, ca ele sint in forma" de scintei, neputind infajisa intoc- mai intelesul launtric. Dar tu, primindu-le acestea, te vei face prin cre- dinta purtator si locas Celui ce Se va culca in tine, prin saiasluirea in tine. Caci te vei face Lui si scaun si casS. Poate va zice cineva ca de astfel de cuvinte se invredniceste sufletul lui Pavel si vreun altul care s-a facut oa acela. Caci acela, dupfi ce s-a facut o data vas ales al Stapinului, a avut pe Domnul si peste sine ?i in sine ; si intrucit a purtat numele Lui inaintea neamu- rllor si imparatilor, s-a facut cal ; iar intrucit nu a mai vietuit el, ci a ar&tat vietuind intru sine pe Acela si a dat proba despre Hristos care vorbea in sine, s-a facut casa cuprinzatoare a firii necuprinse 72 . Acestea daruindu-le prietenii Mirelui sufletului curat si fecioara (iar ucestea sint duhurile slujitoare, trimise spre slujire pentru cei ce vor mosteni mintuirea), mireasa se face mai desavirsita prin adausul de da- ruri. Si apropiindu-se si mai mult de Cel dorit, inainte de a I se arata ochilor frumusetea Lui, II atinge pe Cel cautat prin simtirea mirosului, primind oarecum prin puterea mirositoare calitatea trupului Lui. Si zi ce c& a cunoscut mirosul Lui prin buna mireasma a mirului, cel al carui nume este nard. C3ci Insusi Acela intrebuinteaza acest cuvint catre 70. Cugetarea e lacoma sa stie mereu mai mult. Dar cuvlntul snu-i poate imparta^i tot 0» vole^te ea s3 §tie, oi cuprinde in sine putinul ce se cuprinde intr-o tintS ingusta. Cugttarea vrea s8 se intinda, dar e oprita de tngustimea tintelor v3zute, sau a cuvinte- lor, prtn care primeste intelesurile ?i prin care le exprima. Daca cugetarea se intinde lotull dlncolo de ingustimea cuvintelor, se intinde in gol, in lumea fanteziei. Totusi rugetaroa slmte c5 dincolo de tintele margtoite este o realitate. 71. Dar ceea ce nu poate cuprinde cugetarea prin intelesurile inguste ale cu- vUitolor cuprinde credinta. Caci ea vede ca tintele sint infipte intr-un fond nevazut, Cu mult mai larg si mai adinc declt ele. Acel fundament personal se saiasluieste si se culcfl lntreg ca Intr-un pat in sufletul care se deschide si se largeste prin credinta. 72. Sufletul e «casa cuprinzatoare a firii necuprinse», far8 ca cugetarea sa o poata cuprinde. Sufletul nu cuprinde pe Cel necuprins, limitindu-L, ci iargindu-se el insusi pe mSsura necuprinderii Aceluia. Nu se poate spune ca sufletul e la fel de infinit ca firea dumnezeiascS. Dar in fata lui- se deschide orizontul infinit umplut de aceea. El i.' ca o fintina in comunicare, prin deschiderea ei din adinc, cu apele freatice de pretutindeni. Sufletul e deschis in adinc spre infinit, dar se strimteazS la suprafata. $i nu mai stim daca infinitatea ii apartine lui, sau lui Dumnezeu, Care patrunde in el. Intre vasul deschis si continutul care se vars3 in el din infinitatea Sa e o deosebire do fire, dar si o canttouitate, sau o intregire de aratare reaia. Sufletul facut ca uU NYSSA fro met I, cd am lost rinlti de dragostc. Stlnga lul sub capul mcu si drcapia lul mi va imbritlsa. Juratu-v-am pe vol, ilice ale leru- salimului, lnlru puterile si tirlile farinll, si desteptafl ?i si scu- lafl dragostea plni ce va vol*. (C!nt. CInt., 1, 14—2, 7) "bis. Spun oei ce eurata aurul ca, daca s-a innegrit frumusetea stralucirii lui prin vreo materie mai murdara amestecata in el prin adaus din afara, culoarea urita trebuie tamaduita prin topirea in foe si lucrul acesta trebuie facut de multe ori ; si la fiecare topire trebuie cercetat cu cit s-a facut aurul mai bine colorat decit la cea dinainte ; §i a^a, in toate cele urmatoare. Si sa nu se inceteze a se curata materia prin foe, pina c.Ind infati§area aurului nu-$i va marturisi curatia §i lipsa de pata. Pen- tru ce am facut pomenire de aceasta, incepind tilcuirea de fata a celor ritltc, ni se va face vadit din insusi intelesul celor scrise. La inceput firea omeneasca era ca aurul si stralucea prin asema- narea cu Binele eel nepatat. Dar s-a uritit la culoare si s-a facut nea- yrfi dupa aceea, prin amestecarea raului in ea, iprecum am auzit pe ralreasfi spunind la inceputul Cintarii, ca neingrijirea viei a facut-o nea- grfl. Dar Dumnezeu, Cel ce toate le intocmeste cu intelepciune, tamadu- ind url{enia ei nu nascoce^te o frumusete noua in ea, care nu era mai Inainte, ci o aduce din nou la harul dintii, intorcind la starea de curate, prin desfacerea de raul adaus, pe cea innegrita prin rau. Precum, deci, mesterii pricepu^i in aur, dupa prima topire cerceteaza cit a inaintat in frumusete materia ale carei pete au fost mistuite de foe, si facindu-se a doua topire, daca n-a fost curatita destul la prima, iau seama la fru- rausetea adaugata, si facind de multe ori la fel, iau seama mereu la adausurile frumusetii printr-o proba ingrijita, asa si aoum Lecuitorul nurului innegrit, facind sufletul stralucit, prin leacurile folosite, ca prin- tr-o topire, la inceput aseamana frumusetea dobindita cu a unei cala- rlmi, iar acum ii recunoaste frumusetea aparuta ca a unei fecioare. Caci /Ice : "Tata frumoasS esti, iubita mea ; lata frumoasa esti. Ochii tai, po- rumbl». Prin cele spuse cuvintul invata ca frumusetea dobindita din nou constfl In a veni aproape de izvorul Binelui si in a se apropia de insasi frumusetea adevarata, de la oare s-a departat. CSci zice : «Iata, fru- moasa esti, iubita mea». Mai inainte nu erai frumoasa, pentru ca te instrainasesi de frumusetea modelului si, prin reaua invecinare cu pS- catul, te schimbasesi spre uritenie. Iar ceea ce se spune, aceasta este : firea omeneasca a fost f acuta in stare sa primeasca cele voite in li- hortate si s& meargi spre ceea ce o duce pornirea liberei alegeri si dupS dcooa sS se si prefacS. Astfel, primind patima miniei, se face minioasS ; 7(5. bis. Sflntul Griqoric a folosit un toxt nernnosrut do noi. TtLCUIRB LA C1NTAHBA CtNTAMII.OH 150 tlnd ajunge stapinrt pollti, so deseompune In placero ; clnd 1 s-a Indrep- tat porniroa spre lusltato si frlea, precum si spre toate celelalte patimi, imbraca chipurilc fiocaroia dintre patimi, precum si dimpotriva, primind in sine indelunga rabduro, cur&tia, pacea, neminierea, neintristarea, buna indrSznire, netulburarea, intipareste pecetea fiecareia din acestea in starea sufletului, linistindu-se intru netulburare. Deci odata ce virtutea e strains de patima, nu mai pot fi amindoua la un loc. Caci eel ce s-a despartit de infrinare petrece numaidecit in viata neinfrinata ; si eel ce s-a scirbit de viata necurata a dobindit, prin intoareerea de la patima, neintinarea. Asa si in toate celelalte : smeritul s-a despartit de mindrie, si eel ce s-a umflat de ingimfare a lepadat smerita cugetare. $i la ce sa mai pierdem vremea vorbind de fiecare ? Precum, in cele ce sint protivnice prin fire, departarea unuia e una cu arStarea celuilalt, asa, dat fiind ca alegerea noastra e astfel ca are puterea sa se modeleze dupa ceea ce voieste 77 , bine zice Cu- vintul catre cea care s-a facut frumoasS : despartindu-te de partasia rau- lui, te-ai apropiat de Mine ,- iar odata ce te-ai apropiat de frumusetea neapropiata, te-ai facut si tu frumoasa, primind ca o oglinda chipul frumusetii Mele. Caci omenescul se aseamana cu o oglinda, preschim- bindu-se dupa cele alese de el 78 . De vede aur, ia infatisarea aurului, si arata prin infatisari aceleasi straluciri ale materiei ; de apare ceva din cele urite, arata prin asemanare uritenia acestuia, luind infati5area broas- tei, sau a scolopendrei, sau a alteia din cele cu chip neplacut, cu care s-ar af la fata in fata 79 . Fiindca, deci, sufletul curatit de Cuvintul, punind la spate rauta- tea, a primit in sine discul soarelui si straluceste in lumina celui ce se 77. Omul se modeleaza prin libertate dupa ceea ce alege In chip liber. El e lasat s3-$i duca fiinja mai departe spre o tinta sau alta. Dar chipul adevarat si-1 infaptuieste Intruclt II face tot mai asemanator modelului sau care e supremul Bine. Altfel, isi url- {este chipul omenesc, inclt devine mai pu{in om. 78. Nimeni nu se afla Intr-o stare neutra. Dac3 nu e rau, e bun, si invers ; daca ou e Infrinat, e nelnfrlnat ; daca nu e mlndru, e smerit, etc. Omul e facut sa aiba o atitudine si o directie In viata lui prin sine Insusi, prin libertate. Libertatea este spre ceva j libertatea face uz de ea Insasi. 79. Omul este oglinda Celui ce e binele prin sine, sau prin fiinta. De aceea nu poate deveni el Insusi acel bine. Dar II oglindeste In sine. Iar In oglinda e numai chipul celui proiectat. Nu e fiinfa Insasi a Aceluia. Dar chipul nu s-ar vedea In oglinda fara atingerea ei de catre razele Aceluia. Iar o oglinda goalS de un chip care sa se vada in ea nu se poate cunoaste. Insusi eel ce o priveste se vede In ea. ?i oglinda e fru- moasa sau urita, dupa chipul celui oglindit In ea. Dar Intre om ca oglinda si chipul Celui reflectat in el trebuie sa vedem o unire si mai strinsa ca Intre oglinda de sticla 5i chipul reflectat in ea. Omul ca oglinda se preface dupa chipul celui reflectat in el, in masura in care acela se reflecta mai mult in el. Un semen al meu pe care 11 iau mereu ca model, reflectindu-se neincetat in mine, ma preface dupa chipul lui si nu-1 ar3t numai pe el reflectat in mine, ci pe mine Insumi devenit ca el. Eu arat chipul lui intrucit ma arat pe mine insumi devenit asemenea lui. §i totusi sint numai chip al lui, nu sint el insusi. Omul e o oglinda vie, ce se acomodeazS mereu cu ceea ce se reflecta in el. 100 SftNTUl. URtOOHIU 1)R NYSSA aratfi in ea, de uceea zice catrc cl Cuvintul : le-ai facut de acum fru- moasfi, fiindca te-ai apropiat de lumina Mea, dobindind prim apropiere pBrtasia frumusetii : «Iata, frumoasa esti, zice, iubita mea». Apoi lufnd si mai mult seama si vfizind-o pe ea inaintata la un adaus si la o pre- lungire a frumusetii, repeta acelasi cuvint, zicind : «Iata, frumoasa esti». Dar Inainte a numit-o iubita, aci insa, cea care se eunoaste din forma ochilor. Caci zice : «Ochii t&i de porumbita». Mai inainte, cind se ase- mana cu calul, lauda ei era in grumaz. Acum insa, cind s-a aratat fru- musetea ei proprie, e laudata datorita ochilor. Iar lauda ochilor este ca sint ochi de porumbita, ceea ce socotesc ca are intelesul ca in pupi- lele ochilor se vad fetele celor ce sint priviti. Caci spun invatatii in aceste stiinte ale naturii ca ochiul produce vederea primind intipari- rile chipurilor ce curg din cele vazute. De aceea se face lauda a fru- musetii ochilor chipul porumbului, care apare in puipilele lor. Caci spre ceea ce isi atinteste cineva privirea, asemanarea aceleia o primeste in sine. Deci cind sufletul nu mai priveste spre trup, ci spre viata duhovni- ceascfi, cum zice Apostolul, vietuind in Duh si umblind cu Duhul (Gal., 5, 16) si omorind faptele trupului, ca unul ce a devenit intreg duhov- nicesc, nemaifiind sufletesc, nici trupesc, se da marturia acestui suflet izbavit de impatimirea dupa cele trupesti, ca are in ochi chipul porum- belului, adica ii straiuceste in puterea vazatoare a sufletului pecetea vietii duhovnicesti 80 . Iar pentru ca ochiul sufletului s-a facut curat si prin aceasta pri- mitor al pecetii porumbului, e in stare sa priveasca si frumusetea Mi- relui. Caci «nimeni nu poate zice «Domnul Iisus», fara numai in Duhul Sflnt» (I Cor., 12, 3). Deci zice si ea : «Iata, frumos esti fratiorul meu, Si cu bun chip». Caci nu mi se mai pare nimic altceva frumos, ci m-am lntors de la toate cite le socoteam mai inainte ca sint intre cele frumoa- se, si nu ma mai inseaia judecata despre ceea ce e frumos, ca sa soco- tesc cfi mai e ceva frumos afara de Tine ,• nu ma mai inseaia lauda ome- neascS, nici slava, nici faima si puterea lumeasca. caci acestea se co- loreaza la suprafata cu inchipuirea frumosului pentru cei ce privesc spre cele supuse simturilor, dar nu sint ceea ce se socotesc. Caci cum ar fi frumos ceea ce nici nu subzista (nu are temelie in sine), peste tot? 80. «Ochii t3i, porumbi», spune textul Cintarii C'mtarilor. Sfintul Grigorie in til- culrea sa spune uneori : «ochii tai de porumbit&». Prin aceste doua expresii se spune, pc de o parte, c3 ceea ce se vede in ochii sufletului este porumbelul, adicS Duhul Sfint, racl privlnd mereu la cele ale Duhului, ochii sufletului devin ochii Duhului, conform iu cule spuse la nota anterioara. Dar pe de alta parte el n-a incetat sa fie el insusi, uvlnd chipul porumbolului neconfundat cu sine; el are deci «ochi de porumbila». Sint ochii pdcii, ai blitidi'lei, ni cura(ioi, ai nevinovatk'i. TILCUIEE LA C1NTAREA COJTARILOR 161 Pentru ca ceea ce e pre^uit in lumea aceasta are existenta numai in parerea celor ce socotesc ca exists. Tu insa esti cu adevarat frumos. $i nu nttmai frumos, ci esti asa, fund fnsasi fiinta frumosului, fiind pururea ceea ce esti. Nu infloresti cu vremea, nici nu-ti lepezi iarasi floarea cu vremea, ci iti prelungesti frumusetea impreuna cu vesni- cia viejii 81 . Iar numele ei este iubirea de oameni 82 . CSici Hristos, rasS- rindu-ne noua din Iuda, iar poporul iudeu fiind frate celui ce vine la El din neamuri, bine S-a numit, pentru aratarea dumnezeirii in trup, Fra- Uor al cetei ce-L iubeste. Apoi a adaugat : «Patul nostru este umbrit». Adica firea omeneasca Te-a cunoscut pe Tine, cum Te si cunoaste, ca pe Cel ce Te^ai facut um- brit prin intrupare (iconomie). Caci ai venit, zieie, Tu eel frumos, Fra- tiorul meu, Cel ou bun chip, facIndu-Te umbrd a patului nostru. Pen- tru ca de nu Te-ai fi umbrit pe Tine insuti, acoperind raza cu neputinja de rabdat a dumnezeirii cu chipul robului, cine ar fi suportat aratarea Ta ? 83 Caci «nimeni nu va vedea fata lui Dumnezeu sivatrai» {Ies., 33, 20). Ai venit, asadar, Frumosule, dar fScindu-Te asa cum Te putem primi. Ai venit umbrind razele dumnezeirii cu invelisul trupului. Caci cum ar fi putut firea muritoare si pieritoare sa se uneasca in impreuna-vietuire cu cea nepieritoare si neapropiata, daca nu ar fi mijlocit intre noi, cei ce vietuim in intuneric, si intre lumina, umbra trupului ? Iar «pat» nu- meste mireasa, folosindu-se de un chip, insasi unirea firii omenesti cu Dumnezeu. E ceea oe face si marele Apotstol, 'care ne logodeste pe noi, fecioara, cu Hristos, si impodabe$!te sufletul, mireasa, §i spune ca inso|irea celor doi in unitatea unui singur trup e marea taina a unirii lui Hristos cu Biserica. Caci zicind : «$i vor fi cei doi un trujp», adauga : «Taina aceasta mare este, iar eu zic de Hristos si Biserica» (Ef. r 5, 31—32). Pentru aceasta taina, deci, sufletul-fecioara a numit unirea cu Dum- nezeu «pat». Iar aceasta unire nu putea sa se infaptuiasca altfel, fara 81. Frumosul e identificat cu cel ce exista cu adevarat. sau prin sine. Ceea ce nu exista prin sine se destrama cu vremea, si aceasta descompunere e una cu pier- derea chipului. Numai Cel ce exista prin sine si deoi vesnic si cel in comumiune cu El nu se destrama, nu intra in descompunere, nu are frumusete trecatoare, deci mai mult aparenta. 82. Existenfa prin sine si vesnica, fiind una cu frumusetea fnetrecatoare, e temelia iubirii de oameni. Ddnipotrivia, cel oe 'Ura?te este urit. El uira^te ipenrtru ca se teme, pentru ca e stapinit de incertitudinea existentei sale, pentru ca nu are forma sa interioara asigurata (formosus). De aceea, in iubirea de aljii se arata totodata fru- musetea cuiva. In limba romana cuvintul «urit» are si inteles moral si inteles estetic. 8-3. Cum ar fi putut sufletul nostru sa ramina neconfundat in imbratisarea iubi- toare cu Dumnezeu Cuvintul, daca Acela nu S-ar fi acoperit cu umbra trupului Sau ? E o umbra lina, care filtreaza lumina dumnezeiasca in mod blind, mingiietor. Caci chiar dim madularele Lui Isi face mijloace de mingiiere a noastra. Numai iubirea lui Dum- nezeu ca Persoama poate sa se poarte cu atita delicatete faja de cei pe care ii iubeste, umbrindu-$i prin intrupare taria de nesuportat a luminii. 1] — Grigorie de Nyssa U\2 SFINTUI, ClRIOORtR DH NYSHA numai asa, cS Domnul S-a aratat noufi umbrit prin trup. Caci El nu e numai Mire, ci si ziditor de casa, El insusi zidindu-ne pe noi drept casa si dind materia intregii zidiri. CSci pune casei acoperis, infrum.uset.ind opera printr-o materie neputrezitoare. Iar aceasta este chedrul si chi- parosul, lemne a cSror putere e mai tare ca toata pricina de pu'trezire, nesupunindu-se vremii, nenascind cari, nestrieindu-se prin putrezire. Din acestia chedrii, fiind lungi, ocuipa in acoperis toata latimea casei, iar chi- parosii, alcatuind podul casei, impodobesc zidirea dinauntru a casei. Caci cuvintul spune : «Grinzile casei noastre sint ohedri. Podul nostra e de chiparos». Fara indoiala, intelesurile aratate prin lemne sint limpezi eel or ce urmaresc sirul gindirii. Ploaie numeste Domnul, in Evanghelie, feluritele atacuri ale ispiteloT, zicind despre eel ce si-a zidit bine casa de piatra : «A cazut ploaie si au suflat vinturi si au venit riuri si casa a rSmas nevatamata» (fara sa patimeasca) din acestea. Deci din pricina aeestor ploi rele, avem nevoie de astfel de grinzi. Iar acestea sint vir- tutilo, care nu primesc in launtrul lor navSlirile ispitelor, caci sint tari $1 neincovoiate si nu se inmoaie de ispite in fata paeatului. $i pulem Intelege ceea ce s-a spus, cercetind impreuna cu textul de fata cuvintul din Eclesiast. Caci zice acolo : «Din lenevire grinzile se las a in jos si cind miini'le nu muncesc, picura in casa» (Eel., 10, 18). Caci chid lemnele care alcatuiesc acoperisul sint slabe si fara putere, din pricina subtirimii, iar stapinul casei e zabavnic in ingrijirea casei, aco- perisul nu foloseste la nimic chid curg picaturile de ploaie, fiindca se incovoaie in chip neindoielnic slabind sub greutatea apei si slabiciu- nea lemnelor nu sta neclintita, fringindu-se sub apasarea greutatii, si astfel apa, adunirudu-se in gaurile adincite, se strecoara peste cele di- nauntru, si picaturile, dupa cuvintul proverbului, scot din casa sa pe om, in ziua cind ploua. Prin chipul pildei ni se porunceste deci ca piin tftrla virtutilor, sa stam tari in fata ispitelor, ca nu cumva inmuindu-ne sub nfivala patimilor, sa se facS in noi gauri si sa primim apele ce curg din afara peste inima, in launtrul camarilor si sa se strice cele adunate acolo. Iar acesti chedri ai Libanului, pe care i-a sadit Domnul si in care 1>1 fac cuib pasSrile, intre caxe se deosebeste cuibul peli-canului, acesti chedri, adica virtutile, asigura casa de nunta, in care isi fac cuibul su- flotele care s-au facut pasari si zboara mai presus de curse 84 , deose- bindu-se intre ele cuibul pelicanului, pe care Scriptura a numit-o casa. Caci se spune de aceasta pasare ca are scirba de impreunari si insotin- du-s(> intre ele dintr-o trebuinta a firii, o fac suferind si intristindu-se 04. Suflotele care nazuiesc spre cele bune, care sint totodata cele tnalte, sint ca nl$to pSsari, care se i'iial(a peste cursele de jos ale ispitelor. TILCUIRE LA CINTAREA CINTARILOR 163 §i aratindu-si neplacerea. De aceea, socotesic ca Scrdptura arata prin numele acesta, ca printr-o ghicitura, curatenia. Aceste grinzi de pe acoperisul casei curate, de nunta, le vede mi- reasa. Dar ea vede si podoaba de chiparos, care incoroneaza frumuse- |ea v&zuta printr-un adaus poleit si bine rinduit. Caci 'a spus ca podul acoperisului e din chiparos. Iar podul e un adaus lucrat si cioplit din scinduri, care imbogateste frumusetea acoperisului. Deci ce inv&tam prin acestea ? Chiparosul imprastie prin fire un miros bun. Apoi el nu sufera nici o putrezire si e foarte bun pentru orice cladire de arta, fiind neted si bine rinduit si potrivit pentru infrumu- se|arile prin cioplituri. Deci aceasta socotesc ca smtem invatati prin cele spuse : sa nu aviem numai in suflet, in chip nearatat, deprinderea virtutilor, ci sa avem grija si de bunul chip de la aratare. Caci tre- buie sa ne ingrijim inaintea Domnului si a oamenilor (II Cor., 8, 21), inaintea lui Dumnezeu ca sa nu fim deiscoperiti, iar pe oameni sa-i ]ncredin|am si sa avem marturie buna de la cei din afara (I Tim., 3, 7) si sa stralucim prin faptele noastre luminoase inaintea oamenilor ; deci sa umblam cu buna cuviinta si ia\a de cei din afara. Acesta este podul ; bunele miresme >ale lui Hristos, inchipuite prin chiparos si orinduite in bunul chip al vie^ii, precum stia sa le zideasca acestea in chip drept si bine orinduit inteleptul ziditor Pavel, care zice : «Toate sa se faca intru voi cu rinduiala si cu bun chip» (I Cor., 14, 40). Dobindindu-le acestea, astfel, sporeste frumusetea din noi. Firea noastra insasi sporeste, dind la iveala floarea bine mirositoare si curata. $i numele florii este crin. Iar stralucirea privita In ea in chip firesc dez- valuie si arata frumusetea neprihanirii. Acestea le spune mireasa des- pre sine, zicind : Eu, dupa ce a venit la patul nostru Mirele, umbrit prin trup, Care $i-a zidit Siesi casa, acoperindu-ma cu chedrii virtutilor si infrumusetind acoperisul cu buna mireasma a chiparosilor, m-am ivit din cimpul firii ca o floare, deosebindu-ma de celelalte flori prin fru- musetea culorii si prin buna mireasma, caei am odraslit ca un crin din vai. Caci cuvintul zice : «Eu, floarea cimpului, crinul vailor». $i cu ade- varat, prin cele tilcuite de noi inainte, s-a aratat cum a fost cultivat in cuprinsul intins al firii, sufletul. Caci auzind de cimp, intelegem intin- derea firii omenesti, pentru destoinicia ei de a primi multe si nesfirsite intelesuri, cuvinte si invataturi. Deci, sufletul, lucnat in chipul amin- tit de Cei ce cultiva firea noastra, rasare in cimpia firii noastre ca o floare bine mirositoare, stralucitoare si curata. Iar cimpia aceasta, desi fata de vietuirea cereasca se numeste vale, e totusi si cimpie si sufle- tul bine cultivat in ea nu e impiedicat sa se faca floare. Caci mladita creste dintr-o adincitura spre inaltime, precum se poate vedea intimplin- 104 SMNTDL OKIOORll DB NYMA du-se cu crinul. Pentru cfi de abia dupa ce tulpina crinului se ridica lunga In sus, din rfldacina, ca o trestle, se iveste floarea din crestet, dupa ce s-a despartit printr-o mare distanta de pamlnt, ca sa ramina, precum socotesc, la inaltime frumusetea curata, neamestecata cu pa- in Intul 85 . Pentru aceea si ochiul drept al Mirelui, privind spre cea oare a ajuns asa sau doreste sa ajunga, (cSci amindoua le putem intelege din cele spuse : fie ca se lauda ca a ajums ceea ce a dorit, fie ca se roaga de Gradinar sS se faeS floare, ridicindu-se prin totelepciunea Aceluia, din vfiile vietii omenesti, la fnimjusetea crinului; fie ca voieste sa ajunga aceasta, fie cfi a si ajuns ceea ce a voit), privind adicS la buna dorinta a celei ce cauta spre El, a incuvimtat ca ea s& ajunga crin, nelnecat de marScinii vietii, pe care i-a numit fiice, aratJmd, socotesc, fara sS o spunfi, puterile dusmane ale vietii omenesti, al caror tatS este nasco- cltorul rautatii. «Ca crinul, deci, zice, intre maracini, asa e surioara mea intre fi- ice». Cit de mare este inaintarea sufletului in urcusul spre inaltime ! Primul urcus pe care 1-a infaptuit 1-a asemanat cu caiarimea care a nlmicit puterea egipteana. Prin al doilea urcus a ajuns iubita si si-a fScut ochi de porumbita. Dupa al treilea urcus nu se mai nume§.te iu- bita, ci sor3 88 . «Cel ce va face voia Tataiui Men din ceruri, zice, acela e fratele Meu si sora Mea si maica Mea» (Mt., 12, 50). Deci pentru ca a devenit floare, nemaifiind impiedioata de ispitele spinoase sa se faca crin, si uitlnd de poporul si de casa tataiui ei, priveste spre Tatai eel adevarat, se numeste si sora a Domnului, fiind primita ca rudenie pri« Duhul infierii ,• eliberata de comunicarea cu fiicele falsului tata, se face iarisi mai inalta ca sine si vede taina prin ochi de porumb, adica prin duhul proorociei. Iar acum zice aceasta : «Ca un mar intre lemnele padurii, asa e fratlorul meu intre fii». Ce este deci ceea ce a vazut ? Padure numeste de obicei Sfinta Scriptura viata materiaia a oamenilor, innegrita de fe- lurltele chipuri ale patimilor, in care sint cuibarite si se ascund fiarele nimicitoare, a caror fire, raminind nelucratoare in lumina si in scare, are putere prin intuneric. Caci dupa ce apune soarele, zice Proorocul, 85. Sufletul trebuie sa se ridice deasupra firii omenesti si deasupra firii in ge- neral, stfiplnind asupra ei, dar folosind si transfigurind puterile ei. Subiectul trebuie sa ojunga superior firii. Dar aceasta se infaptuieste cu greu si in timp indelungat. $i numnl !ntr-un dialog cu Dumnezeu, care ii intareste responsabilitatea fata de El si li fortlfica spiritul asupra celor supuse legilor naturale. Intervalul de pSmint, de trup, nu lnstuimnS despSrtirea de el, ci inaltarea sau induhovnioirea sevei lui. 86. Sflntul Grigorie traduce «iubita», cu «apropiata». In felul acesta poate zice ( S sora c mai mult decit «apropiata». Dar chiar dac3 primim cuvintul «iubita», din tex- tul Clntdrll CM&rilor reiese c5 sora e intr-un anumit fel mai mult decit «iubita». CSci Cuvintul intrupat o faro do un neam cu El. 1UCU1KB LA C1NTAWBA CtHTAHtUOB 186 venind noaptea, In ea lea la lv««lA fiarele peyterilor (Ps. 103, 19) aT . Decl, pentru cfi flara slnguratlcA ce «• hrfinejte In p&dure a pustlit via cea frumoasfi a firli omenojtl, precum sice Proorocul : «A pustiit-o pe ea mistretul din pfidure si flara slnguratlcfi a p&scut-o pe ea» (Ps. 79, 14), se sadeste In p&dure mfirul, care prin faptul cfi e leimn, este de o fi- int,a cu materia omeneasca — cfiici a fost ispitit Intro toate, dupa ase- manare, afara de pacat — i*r prin aceea ca poarta un frnct prin care se Indulcesc simturile sufletului, se deosebeste de padure mai mult declt se deosebeste crinul de maracini M . Caci crinul desfata numai prin Infatisare si buna mireasma. Dar binefacerea (harul) marului se Imparte potrivit cu cele trei simturi, veselind ochiul cu frumusetea Infatisarii, bueurind simtul mirosului prin buna mireasma si Indulcind ca hrana simtul gustului 89 . Bine a vazut deci mireasa deosebirea dintre ea si Stfi- pinul. Pentru ca Acela ni Se face nouS si har ochilor, fackidu-Se lu- mina, si mir mirosului, si viata celor ce II m&ninca. Caci eel ce II m4- nhuca pe El, viu va fi, precum zice Evanghelia (In, 6, 58). Iar firea omeneasca desfivirsita prin virtuti se face floare, dar nu ca sa hraneasca pe Gradinar, ci oa sa se infnimuiseteze pe sine ins&si. Caci nu are Acela nevoie de bunatatile noastre, ci noi avem nevoie de El : «CB bu- natatile mele nu-Ti trebuie» (Ps. 15, 2). De aceea vede sufletul curatit pe Mirele, facut m3r Intre lem- nele padurii, ca lipind de sine toate ramurile salbatice ale paduTii, sft le faca sa produca un rod asemanator. Precum, deci, prin fiice &m In- teles asemanarea sufletelor cu maracinii, sau cu mladitele falsului tata, oare rasarind ilmpreuna cu floarea, cu vremea se stramuta si ele la fru- musetea crinului, asa si aici, auzind de cei asemanati cu lemnele padurii, n-am inteles ca sint aratati prietenii Mirelui, ci dusmanii Lui, dar pe care, cu toate ca sint fii ai intunericului si copii ai mdniei, ii preschimba, prin impartasirea de rodul Sau, in fii ai luminii si in fii ai zilei. De aceea, sufletul care si-a deprins simturile sufletului zice : «Rodul lui e dulce In gitlejul meu». Iar rodul e, fara indoiala, invatatura. «Cit de dulci sint, zice Proorocul, cuvintele Tale in gitlejul meu, mai mult decit mierea 87. Fiarele nevazute ce lucreaza in patiroile noastre nu pot lucra la lumina zilei. In rusinea lor de a se manifesta in lumina, se aratfi un rest din constiinta lor cfi nu se cuvine sS facfi ceea ce fac, sau constiinta c& oamenii nu pot fi cistigatf in mod deschls pe partea lor, deci trebuinta de a se masca in bine. 88. Intrupindu-Se ca om, Fiul lui Dumnezeu a luat toe chiar in ip&durea in care au cazut oamenii, iesind din gradina raiului, adicfi chiar acolo unde lucreaza patimile atltate de fiare. Aceasta pentru ca sa aibfi prilejul s5 respinga ispitele fiarelor si s8 lntfireascfi firea noastrS impotriva patimilor. 89. Sufletul omenesc credincios e crln re desfata pe Dumnezeu si pe oameni prin tnffitisarea si buna mireasma a sa. Dumnczcu-Cuvlntui eel lntrupat e m5r ce desfatS pe oameni nu numai cu infatisaren si te sfi fie sprijinit In minxri cauta sa aiba taria in virtuti. Caci virtutea e mir, deoarece s-a despartft de tot mirosul urit al pScatelor 92 . Dar se va minuna cineva si de cele spuse mai departe, in care arata ce s8 aseze pe casS. Nu spini si trestle, (mai bine zis, cum zice Apos- tolus nu lemne si trestie si iarba), din care se alcatuiesc casele mate- riale, ci materia de pe acoperisul casei sint merii. C&ci zice : «Asezati-ma intre meri», ca sa fie fructul iubit itoate in toate : frumusetea, mirul, dulceata, hrana, racorirea prin umbra, scaunul de odihna, stilp intaritor, acoperis aparator. Ca frumusete e privit cu pofta, ca mir bucura mirosul, ca hrana ingrasa corpul si indulceste gustul, ca umbra racoreste arsita, ca scaun alina osteneala, oa acoperis al casei se face acoperamint celui ce locuieste in ea, ca stilp o tine neciatinata, ca maT vadit infrumuse- teazfi acoperisul. C&ci ce vedere mai frumoasa ar putea nascoci cineva decit un sir de meri, cind fructele lor, frumos asezate intr-o continui- tate pe un deal, se infatiseaza vederii intr-o unitate felurita, roseata fructelor amestecindu-se cu fondul alb ? Deci daca s-ar putea vedea ase- zarea la rind a merilor, atirnind din sus, ce ar fi mai frumos decit o ase- menea vedere ? Iar aceasta nu e cu neputinta pentru eel ce doreste bu- ll itatile cunoscute cu mintea. Caci nu e greoi rodul lor, nioi nu e atras la pamlntul ee-1 trage in jos, ci isi are din fire pornirea spre inaitime 93 . Pentru ca virtutea se ridica si priveste in sus, de aceea mireasa doreste ca acoperisul casei sale sa i se infrumuseteze cu podoaba acestor meri. C8ci nu mi se pare ca dorinta de capetenie a cuvintului e sa infatiseze o priveliste vazuta dintr-o ingramadire de meri vazuti. Pentru ca, ce cfilfiuzire spre virtute s-ar face prin acestea, daca nu s-ar vedea in cele spuse vreun injeles care sa ne foloseasca ? Deci ce este ceea ce stravedem ? Cel ce a odraslit in padurea firii noastre, purtat de iubirea de oameni, prin aceea ca s-a impartasit de trup si singe, s-a faeut mar. Caci pe amindoua acestea le putem vedea in fructul acesta, din pricina asemanarii culorii. Prin culoarea alba se infa- tiseaza insusirea trupului, iar roseata care-1 coloreaza pe deasupra mar- turiseste prin infStisare ca e inrudita cu firea singelui 94 . Deci prin aceasta 92. Virtutea e mir, pentru ca rasplnde^te buna mireasma, contrar vietii in pScate* 93. Rodul merilor a?eza|i pe acoperi? ?i indreptati In sus nu e greoi ca rodul merilor de jos si nu ne trage spre pamint, ci ne trage in sus. E rodul virtutilor. 94. Insusi Fiul lui Dumnezeu, lutnd trup, adica odraslind in padurea firii noastre r S-a fSrut m5r. Din firea noastrS devenita padure salbaticS, plina de patimile ce misuinS In ou, Fiul lui Dumnezeu poate lua totusi seva odraslirii Sale, innobilind-o, facind-o uiclr cu bun rod, de care !mp&rt5sindu-me, ne facem si noi un mar bun, ca printr-o al- tolre. MSr se numeste si arborele, dar si rodul. Rodul acesta, sau trupul Lui innobilat. TtLCUlM LA CfNTAHKA CINTAWIIOW 18_» ghlclturS nflfim ceoa co .lufletul dorojta sa prlveascfi po acoperls, ctnd vrea sa se desfateze de colo dumnezelestl. Cad prin faptul ca privind" in sus vedem merii se arata en slntem condusi prin invataturile evan- ghelice, ca sintem calauzlU spre vietulrea cereasca. Iar acestea ni le-a descoperit Cel ce a venlt de sus si e mai presus de toate, prin aceea ca S-a aratat in trup, infaUsind in Sine modelul tuturor bunelor purtari,. precum zice Domnul : «Invatati de la Mine ca sint blind si smerit cu inima» (Mt, 11, 27). Tot aceasta o spune si Apostolul invatindu-ne sme- rita cugetare : «Puternic este cuvintul ca printr-o singura priveliste sa- adevereasca tot adevarul». Caci zice catre cei ce privesc spre cele de sus : «Aceasta sa se cugete intru voi ceea ce si in Hristos Iisu-s, Care in chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi intoemai cu Dum- nezeu, ci S-a golit pe Sine chip de rob luind» (Fil., 2, 5 urm.), Cel ce a venit in aceasla viata prin trup si singe, in looul bucuriei ce-i statea la- indemina, S-ia facult partas de smerenia noastra si a coborit pina la ceroaraa mortii. Pentru aceea zice §i mireasa : «Asezati-ma intre meri»,. ca, privind totdeauna spre inaltime, sa vad modelul bun&t&tilor ar&tate- in Mire. Acolo e blindetea, acolo, neminierea ; acolo, nepomenirea rau- lui fata de dusmani si iubirea de oameni fata de cei ce ne-au intristat, rSspl&tirea raului cu binefacerea ,• acolo, infrinarea, curatia, indelunga rabdare si lipsa a toata slava desarta si amagirea lumeasca. Acestea zicindu-le, lauda pe arcasul care nimereste in tinta, cS si-a indreptat bine sageata spre ea. «Ca am fost ranita de dragoste», zice. Arata, prin sageata, cuvintul care s-a infipt adinc in inima. Iar arcasul care a trimis sageata este iubirea, si iubirea am mvatat din Sfinta Scriptura ca e Dumnezeu, Care trimite sageata Sa aleasa, pe Unul-Nascut Fiul Sau, in cei ce se mintuiesc. Iar acesta coloreaza virful intreit al acukri ou Duhul vietii. Iar aoul e credin^a, ca in cel oe ajunge saaduca,. impreuna cu. sageata, si pe areas, cum zice Domnul : «Eu si Tatal una sintem si vom veni si Ne vom face locas in el» (In, 14, 23) 95 . Deci sufletul inaltat prin urcusurile dumnezeies *l m.il m.irc uniri- ru HI. Si, din Cuvintul Lui l/vorltor dc cuvintc, iradiazS iiibiriM. 170 SPINTUI, ORIUORin PU NYggA c:!nd : «Am lost rfinRfl de dragoste». O, frumoasd ranfi si duloe lovi'turfi, prin carp pStrunde viata in cele dinSuntru, deschizlndu-si, prin despSr- tirea savirsita de sageata, o usa si o intrare ! C&ci indata ce a primit inima sageata dragostei, sagetarea s-a prefacut intr-o bucuxie de nunta. ■C&ci se 9 tie cum minuiesc miinile arcul, impartindu-se dupa trebuint& lucrarile lor. Cea stinga tine arcul, iar cea dreapta triage coarda la sine, atragtnd sageata in addncitura. Aceasta, prin intinderea raiinii stingi, e indreptata spre tinta. Astfel, mina, care cu putin inainte se f Sense tints a sagetii, acum se vede tinind looul sSgetii, in miinile Arcasului. Deci altfel tine sageata mima dreapta si altfel, cea stinga. Dar, deoarece potrivit cu figura nuntii, chipurile privelistei so continua mai departe, nu a facut oa acul sagetii sS fie finut di> stinga, nici dreapta sa tina cealalta parte, decit oa sa fie sufletul sageata in mina Celui puternic, indreptata spre tinta de sus. Ci a facut oa stinga sa stea sub cap, socotit in loo de •at:, iar cu dreapta sa se cuprinda restul. Aceasta pen'tru oa, precum socotesc, cuvintul sa infatiseze deodata printr-o indoita inchipuire cele ce tin de urcusul dumnezeiesc, aratind ca Acelasi e si Mirele si SSgeta- torul nostru, folosindu-se de sufletul curatit ca de mireasa si ca de sfigeata, ca sageata indreptindu-1 spre tinta cea buna, iar ca mireasa primindu-1 la impartSsirea de vesnicia nestricacioasa. Astfel, prin dreaip- ta ii dSruieste lungime de vietuire si ani de viata, iar prin stinga, bo- gatia bunStatilor vesnice si slava lui Dumnezeu, de care nu se vor itm- pdrtasi cei ce cauta slava lumii. De aceea zice : «Stinga lui sub capul meu». Prin aceasta sint indreptata spre tinta. Iar dreapta lui, cuprinzin- du-mfi si atragindu-ma spre Sine, ma face sa ma ridic usoara pentru Inftltarea in sus, ca sS ajung acolo ?i sa nu fiu despartita de SSgetator, 4fa Inctt, in acelasi timp, sa fiu dusa prin zborul de sageata si sa ma si odlhrnesc In miinile Stapinului. Iar irususirile acestor miini sint, precum •lice Proverbul, lungimea vietuirii si anii vietii im dreapta Intelepciunii, tar in stinga ei bogatfa §i slava (Pilde, 3, 16) 96 . Apoi tntoarce cuvintul spre fiicele Ierusalimului. Iar cuvintul e un tndemn Int&rit de juramint, ca sa inmulteasca $i sa sporeasca dragostea, plnS ce-si va implini voia Sa, Cel ce vrea oa toti oamenii sa se mintu- 96. Mina stinga tinind baza arcului la piept e oarecum locul spre care e trasa snqeatd. Dar pe urma mina stinga intinzindu-se cu baza arcului, concomitent cu tri- mlturco sSgetii, se lanseaza oarecum cu sageata, nemaifimd tinta sagetii, ci sageata lnsflsi. Dar mima stingS repreztinta sufletul. El e deci si tinta sagetii. Insa mumai in- Ir-un sens. Caci in alt sens, stinga stind sub cap, care el e propriu-zis sageata, aceasta iirata cfi Dumnezeu-Ouvintul e Arcasul $i Mirele. Sufletul e atit mireasa cit si sa- getita, ca mireasS primind sageata, ca sageata fiind el imsusi trimis spre tinta cea buna «qu spre viata vesnicfi. Intr-un sens Dumnezeu Cuvintul e sageata, in alt sens sufle- tul c sfigoatn trimisii de Dumnezeu-Cuvintul spre via{a de veci. TtLCUIRg I.A ClNTAMA ClNTAWII.OH 171 ias<3 si la cunustlntu aduvftrulul sa vine. Iur cuvintul pe care 1-a spus oste acesta : «Jurutu-v-am po vol, fiice ale Ierusalimului, pe puterile si tSriilo tarinei, s& destoptatl 9I sa sculati dragostea, pina ce va voi». Ju- ramintul este cuvintul ce lntfireste prin sine insusi adevarul. Iar rostul jur&mintului e de dou8 feluri : Sau cineva se leaga ca el insusi sa tina adevSrul fata de eel ce aude, sau II impune altera prin faptul ca ii supune trebuintei de a nu minti. Astfel : «Juratu-S-a Domnul lui David cu ju- ramint adevSrat si nu-1 va calca pe el» (Ps. 131, 11). Aci credinciosia fagSduintei e intarita prin jurSmint. Iar cind Avraam, ingrijindu-se de o sotie de neam bun pentru fiul sau unul nascut, porunceste slugii sale sa nu ia sotie lui Isaac pe vreuna din neamul bananeilor, care sirut osin- diti la robie, ca sa nu se vatame de amestec neamul bun mostenit, cu neamul de robi, ci sa ia sotia fiului sau din tara si din rudenia parin- teasca, il supune obligatiei de a nu minti, prin aceea ca il jura, cind il trimite sa faca pentru el cite a gindit despre fiul sau. Deci e jurata sluga de Avraam, ca sa-i aduca lui Isaac sotia cuvenita. Deci juramintul fiind de doua feluri, aci sufletul oare s-a ridicat la atJta inaltime, cita am vazut-o in cele mai inainte cercetate, descriin- du-le sufletelor ucenice inaintarea spre desavirsire, nu le da prin jura- mint celor ce il asculta siguran^a celor dobindite de ele, ci le conduce prin aceea ca le jura, spre viata intru virtute, ca sa aiba dragoste nea- dormita si treaza pinS atunci, pina ce va ajunge la capat voia Lui cea buna ; iar aceasta este ca tofi sa se mintuiasca si la cuno9tinta ade- varului sa vina. §i precum jurarea s-a fScut acolo in coapsa patriarhului, a^a se face aci intru puterile si intru tariile tarinei. Asa spune cuvintul : «Juratu- v-am pe voi, fiice ale Ierusalimului, intru puterile si tariile tarinei, sa destepltati si sa sculati dragostea pina ce va voi». In cele ce urmeaza trebuie sa cercetam intii ce e tarina, apoi, oare e tana si puterea tarinei, ?i de e vreo deosebire intre acestea, sau de e in amindoua un singur inteles ; pe linga acestea, ce insemneaza a destepta si a scula dragostea. Caci : «Pina ce va voi» s-a explioat mai inainte, din cele spuse. Ca prin tarina cuvintul Domnului infatiseaza lumea, e limpede ori- cui din Evanghelie. Iar ca chipul lumii acesteia trece si nimic neclintit nu se arata in firea nestatornica, e vadit din marele cuvint al Eclesias- tului, care a socotit tot oe apare si trece ca fiind intre cele desarte. Care e deci puterea acestei farine care e lumea ? Sau care e tarina ? Ce sint acestea, a caror pomenire face sa nu se cake indemnul dat fiicelor Ierusalimului cu juramint ? Daca privim la cele vazute, parerea c3 au in ele vreo putere o respinge Eclesiastul, numind deseirtaciune tot ce se arata si se nazuieste in ele. Iar ce este desert nu subzista. Si ce 172 IF1NTUL ORIOOIUI PI NVMA nu subzista dupfi fiinta nu are tSrle. Sau poate folosirea la phwal a pu- terii li da acesteia vreun inteles deosebit ? De fapt, am ounoscuit o ast- fel de diferenta in Sflnta Scripturfi, prin numirile de felul acesta. Asa, clnd se zice puterea — la singular — cugetarea e miinata printr-un ast- fel de cuvint, la Dumnezeu. Dar cind se pronunja in forma plurals, se Inffifiseaza prin cuvint, firea ingereasca. De pilda, cind se spune : «Hris- tos, puterea si intelepciunea lui Dumnezeu», prin acest singular se arata Dumnezeu. Dar cind se spune : «Binecuvintati pe Domnul toate pute- ri'lel_ui», piuralul puterilor infatiseaza Jntelesul firii cugetate a ingerilor. Iar numele tariei, luat inupreuna cu al puterii, cuprinde o sporire a in- telesului puterii. Astfel, Scriptura, prin repetarea cuvintelor cu inteles egal, infatiseaza mai deplin ceea ce voieste. Asa : «Domnul este vir- tutea mea si taria mea» (Ps. 17, 2). Aci intelesul ambelor cuvinte este acelasi. Dar impreunarea cuvintelor cu inteles egal arata o intarire a tntelesului. Deci intelesul plural al puterilor si pomenirea egala a tariilor duce, pe clt se vede, gindul auzitorilor, la firea ingereasca. Asadar, jura- mtnitul impus sufletelor ucenice de mireasa, spre intarirea celor fm- pfirtfisite, nu se face pe lumea trecataare, ci pe firea ingerilor, care ra- mlne pururea. Spre ace?ltia le porunce^te sa oaute ca sa-si asigure, prin pilda lor, neclintirea si statornicia vietuirii in virtute. Caci deoarece s-a fSg&duit ca viata dupa inviere va fi asemenea starii ingerilor (si ne- mincinos este Cel ce a fagaduit), urmeaza ca si via^a din lume trebuie sfi se pregateasca pentru cea nadajduita dupa aceasta, astfel ca vietuind In trup si petrecind in tarina lumii acesteia, sa nu vie^uim dupa trap, nici s3 ne facem dupa chipul veacului acestuia, ci sa cultivam de mai Inainte viata nadajduita, prin vietuirea din lume. De aceea intareste mireasa prin juraminte sufletele ucenice, ca via- ta lor ,pe care o due in tarina lumii acesteia, sa priveasca spre Puteri, spre a imita prin nepatimire curatia ingereasca. Caci desteptind si scu- lind astfel dragostea — ceea ce insemneaza : invatind-o si siporind-o necontenit prin adausuri — implinesc voia lui Dumnezeu, precum in cer, asa si pe pamint, nepatimirea ingereasca infaptuindu-se si in noi. Acestea le-am inteles prin cuvintele : «Juratu-v-am pe voi, fiice ale Ie- rusalimului, intru puterile si tariile tiarinei, sa desteptati si sa sculati dragostea, pina ce va voi». Iar daca se va afla vreun alt inteles mai apro- piut de adevarul celor cercetate, vom primi daral si vom multumi Celui ce descopera tainele cele ascunse prin Duhul Sfint, in Hristos Iisus, Domnul noslru, Ciiruia se cuvine slava in vecii vecilor. Amin. TILCtHIUI LA C1NTAREA CtNTAHOOW 173 Omllla a V-a 'Olasul ItOtlorulul /neu. lata el vine sarlnd peste munti, s&I- tlnd paste dcalurl. Aatmcnea cste lraflorul meu c&prloarel, sau pu- iului de cerb pe munfll Betel. lata el stU dupi peretele nostru, prl- vind prln lerestro, ultlndu-se ptin ingr&dlturA. R&spunde lrA\iorul meu st-ml zlce : scoalA-te, vino, iubita mea, Irumoasa mea, porum- bifa mea. CA tatA iarna a trecut, ploaia s-a dus, s-a depArtat. tlo- rile s-au ivlt pe pAmint, vremea plivirii a sosit, glasul turturelet s-a auzit pe pAmlntul nostra. Smochinul a scos mugurii sii, viile ln- Uoresc, cm dat miros. ScoalA, vino, iubita mea, irumoasa mea, po- rumbifa mea. Pe acoperAmlntul de piatrA, legal de zidul dlnainte, aratA-mi lata ta si mi 1A s<3 aud glasul t6u. CA glasul t&u e dulce si iafa ta trumoasA. Prindefi-ne vulpile cele mlcl, care stricA viile. CAci viile noastre Iniloresc. Fr&tiorul meu, mie si eu, lui. Cel ce paste intre crini plnA ce va stirsi ziua si se vor misca umbrele. In- toarce-te si te aseam&nA, irifiorul meu, caprioarei, sau puiului de cerb pe munfii vAilor*. (Clnt Clnt., 2, 8 — 17). Cele puse nouS in fatS prin citire din filosofia Cintdiii Clntdiilor, ne stirnesc si dorinta de a cunoaste bunStaJile superioare, dar ne prici- nuiesc In suflete si o Intristare, faclndu-ne, Intr-un oareoare fel, s& ne lipsim de nadejdea de a ouprinde cele necuprinse. CSci cum ar rfimhie cineva neintristat, v5zind cum sufletul curort, ridicat prin miluire la nuari inaitimi, spre impSrtasirea de bine, inc& nu socoteste, — cum zice A- postolul — sa fi primit ceea ce cauta, ci doar privind la acele Infil- timi, descrise prin cuvintele dinainte, a fost socotit fericit pentru ur- cusui lui, ca a cunoscut marul dulce, deosebindu-1 de nerodnicia pS- durii, si a dorit umbra lui, si, indulcindu-se de rod, a ajuns in cimfirile bucuriei. Iar bucuria o numeste vin, caci el veseleste inima celor ce se impartasesc. Il fericim ca sSlasluind in dragoste e sprijinit in miruri si fiind imprejmuit de meri si primind in inimS sageata dragostei, se face la rindul lui sageata in miinile arcasului, fiind indreptat de miinile Celui puternic, spre tinta adevarului. Acestea si unele ca acestea vazindu-le, socoteam ca sufletul inSlfat prin atitea urcusuri a atins culmea cea din virf a fericirii. Dar, precum se vede, cele strSbStute mai inainte sint numai inceputul urcusului. CSci toate acele urcusuri nu le numeste vederea si cuprinderea lirrnpede a adev&rului, ci glas al celui dorit, care-si face cunoscute prin auz insu- sirile deosebite, dar nu e cunoscut si nu veseleste prin cuprinderea cu mintea 97 . Daca deci acel suflet, inSltat, precum aflam, pin5 la al treilea 97. «Guprinderea cu mintea» nu e o cuprinclere prin cugetare de la distan{a, ci priwtr-o «simtire a m.inrtii», printr-o intuitlo spirituals, dupa asomanarea intuirii eu-ului semenului 51 a starilor lui sufletesti, do cftirc inl,no. Numal ctceasta veseleste deplln, prin comunioarea re o infaptuieste Intre mine $1 s<iuil men. 174 sntNTUi. oniaonip, de nyssa cor, Incfi n-a luat eeea ce-i statoa inainte, precum invStSm In chip ne- Indololnic dospre marele Pavel, care a fost ridloat pina la al treilea cor, ce putem prosupune cS ni se intiimpia nouS, sau in ce bunuri putem socoti ca sintem noi, care nu ne-am apropialt nici de tinda cSmarilOT di- nauntru ale vederii ? $i din cele spuse de mireasa se poate vedea cit de greu se poate ajunge la vederea celor cautate. Caci zioe: «Glasul fratio- rului meu», dec! nu chipul, nu fata, nu infatisarea, care face cunoscuta fi- rea celui cSutat i se arata, ci «glasul», care naste mai mult o presupunere decit o siguranta, despre cine este eel ce vorbeste. Caci eeea ce se spune seamana mai mult cu o presupunere si nu cu o siguranta neindo- ielnica a cuprinderii. E vadit de aceea ca mireasa nu-si tine cuvintul legat de o singura cugetare, nici nu priveste spre un singur chip, ci e purtata spre multe vederi, socotind mereu ca vede altceva si neramii- nlnd mereu la o aceeasi infatisare a eeea ce cuprinde. Caci zice : «Iata ol vine». Deci nu sta, nu staruie intr-un loc, ca prin staruinta sa fie cunoscut de eel ce priveste, ci se rapeste pe sine vederii, inainte de a ajunge eel ce-L vede la o cunostin|a desavirsita, «sarind (peste munti, zlee, si saitind peste dealuri». $i acum e cunoscut ca o caprioara, acum e asem&nat cu un ipui de cerb. Caci zice : «Asemenea este ifrat'iiorul meu f cfiprioarei, sau puiului de cerb pe muntele Betel». Astfel, eeea ce se cu- prinde necontenit ia mereu alta infatisare 98 . Acestea sint cele ce ne due :1a imtristare, facindu-ne sa deznadaj- duim cS vom cuprinde intoemai cele inalte. Dar trebuie sa incercam, pu- hindu-ne nadejdea in Dumnezeu, Cel ce da cuvint celor ce «binevestesc cu putere multa», sa unim vederea ('contemplarea) urmatoare cu vede- lile cuprinse mai inainte, intr-un sir neintrerupt. Deci zice : «glasul fra- tiorului meu», si indata adauga : «Iata, el vine». Ce intelegem prin aces- tea ? Poate prin cele spuse arata de mai inainte iconomia lui Dumnezeu- Cuvintul, descoperita noua prin Evanghelie, vestita mai inainte prin Prooroci si dezvaiuita prin aratarea Fiului lui Dumnezeu in trup. Caci glasul dumnezeiesc e adeverit de fapte si Cuvintul lui Dumnezeu e ur- 98. Dumnezeu e in mi?care continua In fa^a min^ii $i a simtirii noastre duhov- nliceytl. Ni Se face cumoscut ca un Mcar si iar&si dispare dan vederea ?i simtiirea lioustra. Nu ne lasa sa-L cunoa^tem in intregime, sa stabilim intru totul chipul Lui. El la mereu alta infatisare pentru cugetarea, pentru simtirea noastra. Realitatea si ara- tiirllc Lui sint o fluiditate indefinibila, ce apare si dispare. Nu se lasa prims intr-un sis- tom de concepte, bine organizat si definitiv stapinit de noi. Acest Dumnezeu al filo- sofllor nu mai e Dumnezeu, ci o constructie marginita, stapinita de ei, un idol. De (iltfol nici subiectul semenului nu se lasa prins astfel. In sensul acesta e dincolo de cunoostcre. Noi stim ca este, dar nu cum este ; sau stim ca este intr-un mod de ne- dcflnit, de necunoscut. El licareste in fata noastra ca o raza de lumina in momente do hur, in momente cind am parasit intreprinderea noastra de a-L descoperi, de a-L ndiK'ci in fa|a noastra legat in funiile categoriilor noastre de cunoastere. El e cerb, e ciiprlonrfi re sare pe virfurile inaccesibile ale muntilor, aparind o clipa si dispSrind Inlr-un siilt. Tll.CUIRR I.A CINTARKA (INT AHIMJH |75 mat dp vonlrcvi I.ul, cum zlrn Proororul : «Precum am atizit, asa am si vazuit» (Ps. 47, 9). «(lln,sul frfltlorulul meai» ; acea-sla este ceea cc am auzit. «Iata, el vine» ; acoastJa oste ceea ce am primit. «DupS ce a vor- bit Dumnezeu odinioarfi in multo rlnduri si In multe feluri pfirintilor nos- tri prin Pi din mvstu, spre altii. Cine primeste putere |0O 8PINTUL ORIQORIg 0% NYMA Dod grfiindu-i Cuvlntul astfel si numind-o frumoasfi pentru apro- picre si porumbita pentru frumusete, trece la cele urmatoare spunlnd ca pcste suflete nu mai stapineste tristetea iernii, c&ci frigul nu poate sta In fata razei. «Iata, zice, iarna a trecut, ploaia s-a dus, s-a tras in sine». li da raului multe nume, numindu-1 dupa feluritele lui lucrari. Cfici acelasi e numit si iarna si ploaie si picaturi, prin fiecare numire imsemnindu-se vreo ispita, potrivit cu ceea ce li este propriu. Iarna se vestejesc cele inverzite ; frumusetea de pe pomi, care se alcatuieste in chip firesc din frunze, cade de pe ramuri si se amesteca cu pamintul. Inceteaza ciripitul pSsarilor cintatoare, pleacS privighetoarea, amorteste rindunica, isi paraseste turtureaua cuibul. Toate sporesc tristetea mor- tii : moare mugurele, se usuca iarba, si ramurile dezgolite de frunze, ca niste oase despartite de carnuri, infatiseaza o priveliste neplacuta, in locul frumusetii ce le vine din muguri. Dar ce ar putea spune cineva despre necazurile de pe mare, pricinuite de iarna : cum, scormonita si umfla/ta din adincuri, apa se lnalt,a oa stincile si oa muntii, ridicindu-se drept In sus, cum nav&leste ca un dusman ©supra pamintului, aruncin- du-se peste malurile ei si facindu-1 sa se cutremure de loviturile valu- rilor ce vin unul dupa altul, ca de ghiulelele unor masini. Dar cugetind la necazurile iernii, intelege-le pe acestea §i pe cele asemenea Intr-un inteles nemaiteriail. Ce este aceea ca iarba isi pierde floarea si se vestejeste ? Ce este ceea ce cade de pe ramuri pe pamrnt ? Ce este t&cerea glasului pasarilor cintatoare ? Ce e marea care urla prin apele ei ? Ce e, apoi, ploaia ? Ce sint picaturile ploii ? Cum se re- dcvlne putemic. Cine se umple de indefinit primeste indefinitu], devine indefinit. Cel In rare se proiecteaza izvorul de lumina devine izvoritor de luminS. E cu neputinta ■I cugeti sufletul f&ra urn eontinut si anume, fara un comtinut vuu. lax oontinutul nu tine de el. Ci continutul lui e format din chipurile si notiunile persoanelor si lucrurilor, din simtlri bune sau rele, produse in el de lucruri bune sau rele, sau de persoane bune sau rele. Dar la baza tuturor persoanelor si lucrurilor, in calitate de existente $1 In calitatea de bune, este Dumnezeu. Deci in mod indirect chipul de baza indirect continut in suflet e Dumnezeu, e Cuvintul ale carui cuvinte s-au incorporat in toate lucrurile devenite continuturi ale sufletului. Insa, in mod direct, Cuvintul Se proiecteaza in suflet atunci cind acesta se pune in relate directs cu El, prin credinta constienta, bazata pe o intuitie, pe o simtire a Lui, corespunzfitoare unei presiuni spi- ritual a Lui. Si impreuna cu Cuvintul este prezent in astfel de suflet Duhul Sflnt. Dac8 insa sufletul vede o fata alterata a lucrurilor si a persoanelor, in el se proiec- teaza indirect chipul celui rau, chiar daca face aceasta prin lucrurile si persoanele care prin existenta lor au ca origine pe Dumnezeu. In forma lor alterata, aplecatS spre descompunere, spre non-existentS, se aratS vrajmasul lui Dumnezeu, diavolul, sau Jngeril lui. InsS in faptul ca chipurile lucrurilor, chiar alterate, isi au originea in lucru- rile create 5i sustinute de Dumnezeu, e data sufletului putinja de a strabate, prin chipurile lor alterate, la Dumnezeu, autorul lor si odata cu aceasta, la o refacere a chipurilor lucrurilor. Astfel, chipul sufletului e totdeauna al lui Dumnezeu, chiar dacS poarta in el niste umbre proiectate de la eel rau, pentru ca nu are un continut de la sine si deci nici un chip nascut din el, ci un continut oglindit in el de Dumnezeu, chiar dura acest continut e umbrit si, in parte, alterat de satana. TILCUIRE LA CINTAREA ClNTARILOR 181 trage ploaia in sine ? Prin aceasta ghicitura da sa se inteleaga firea insufletita si libera a acestei ierbi, ajunsa in anotimpul iernii. Poate chiar daca n-ar tikui Scriptura pe fiecare, ar fi limpede in- telesul fiecareia din ele, celui oe aude. I-ar fi limpede cum a odraslit la inceput firea omeneasca, pina ce era in rai, ingrasindu-se si inver- zind de apa izvorului acela, cind, in loc de frunze, infrumuseta firea germenele nemuririi. Ar intelege apoi cum, iarna neascultarii uscind ra- dacina, floarea s-a scuturat si s-a topit pe pamint si omul s-a dezbracat de frumuse|ea nemuririi, iar iarba virtutilor s-a uscat, racindunse iubirea fata de Dumnezeu, din pricina ca s-a inmultit nelegiuirea 107 . De aceea sub puterea vinturilor potrivnice, s-au inaltat in noi feluritele patimi, care pricinuiesc sfarimarile cele rele ale corabiei sufletului. Dar venind CJel ce a pricinuit primavara sufletului nostru, Care, cind vintul eel rau a ridicat marea, a poruncit vinturilor si a spus marii : taci, amuteste, a readus toate la liniste si la timp senin. l^i iarasi incepe firea noastra sa inverzeasca si se impodobeste cu florile proprii. Iar flo- rile vietii noastre sint virtutile, care acum rnfloresc, iar la vremea lor isi dau rodul lor. De aceea zice cuvintul : «Iarna a trecut, ploaia s-a clus, s-a retras in sine. Florile s-au aratat pe pamint, vremea plivirii a sosit». Vezi, zice, livada inflorind de virtuti ? Vezi cumpatarea, adica crinul stralucitor si bine mirositor ? Vezi rusinea, adica trandafirul ? Vioreaua, adica buna mireasma a lui Hristos ? Sa facem o cununa din ele. Acesta este timpul in care omul trebuie sa secere, sa se infrumu- seteze cu cunuriile~Tmpletite din ele. «Vremea taierii a sosit». Aceasta ti-o marturiseste glasul t-urturelei, adica glasul celui ce strigS in pustie. Caci turtureaua este loan. El este inaintemergatorul Primaverii lumi- noase, care arata oamenilor florile frumoase ale virtutilor si le imbie celor ce vor sa le culeaga. Prin ele a aratat floarea cea din radacina lui Bsei pe Mielul lui Dumnezeu care ridica p&catele lumii si a indem- nat la pocainta pentru pacate si la vietuire in virtute. 107. Izvorul oare facea sa inverzeasca firea noastra cu apa lui nestatuita, datatoare de viaja, este Dumnezeu insusi. Firea noastra era Infrumusejata atunci de germenele sau de mugurele nemuririi, care insa nu se dezvoltase Sntr-o nemurire definitiva, dar a\ea sa se dezvolte daca ar fi continuat sa fie udat de apa izvorului iubirii si puterii de-via{a-facatoare a lui Dumnezeu. Firea noastra se afla imtr-o stare de primavara, de miscare spre tot mai multa si mai noua frumusete. Rodnicia ei nu ajunsese la maturi- tatea rodurilor bune j binele, nemurirea erau numai in starea de inmugurire. Dar in loc sa inainteze, cu puterea libertatii si sub caldura iubirii Soarelui dumnezeiesc, spre vara rodirii mugurilor ei, spre o vara care ar fi (inut vesnic, sau ale carei roduri n-ar mai fi putut fi nimicite de nici un vint neprielnic, de nici o raceala sufleteasca, a trecut, prin neascultare, prin iesirea din comuniunea iubitoare cu Dumnezeu, dintr-odat5 intr-o stare de iarna, care i-a inghetat si nimicit mugurii nemuririi si ai pornirilor spre bine. Caci neascultarea a aruncat-o departe de Soarele ce o putea incalzi si de apa neinghetata a izvorului dumnezeiesc. 182 SF1NTUL ORIOORIB PB NV8SA «Cfici s-a auzit, zice, glasul turturelei in pfimlntul nostru». Poate pfimlnt numeste pe cei oslnditi pentru pScatele lor, pe care Evanghelia II numeste vamesi si desfrinate. Intre ei s-a au2it cuvlntul lui loan, dupS ce ceilalji n-au primit predica lui. Iar ceea ce s-a spus despre smochin, cfi : «a scos mugurii sai», sfi o intelegem prin ratiune astfel : smochinul atrage umezeala din p&minit, mai ales sub puterea caldurii. Dar aflindu- se multfi umezeala in l&untrul lui, in chip neindoielnic scoate din sine prin fierberea sucului, ce se savirseste In plants, partea netrebuincioasa si paminteasca a umiezelii, prin ramuri. $i aceasta o face adeseori, ca s3 scoata la vremea cuvenita sucul adevarat si hranitor, curatit de partea netrebuincioasa. Acest sue scos de smoohin in vederea fructelor, ina- inte de fructul dulce si desavirsit, se numeste mugur. Poate fi si acesta mlncat de cei ce vor. Dar nu el este fructul, ci arvuna fructului. Deci eel ce l^a vazut pe acesta asteapta, fara indoiala, si fructul, care Incfi nu se vede. Caci mugurii sint semnul smochinelor bune de min- oat, pe care zice ca i-a scos smochinul. Deci Cuvintul infatiseaza miresei primavara duhovniceasca 108 . Iar anotimpul acesta este la hotarul intre doua anotirnpuri, intre tristetea iernii si impantasirea de roduri Sn timpul verii. De aceea vesteste limpede ca au trecut relele, dar nu arata inca in chip desavirsit roa- dele virtutii, ci le prevesteste pentru timpul cuvenit, cind va veni vara. J>i stii, desigur, ce intelege prin vara cuvintul Domnului, cind zice : «Se- cerisul e sfirsitul veacului» (Mt., 13, 39). Iar acum, arata sperantele in- florind prin virtufi, al caror rod^, cum zice Proorocul, se va arata la vre- mea «a 109 . Deci firea omeneasca, intocmai ca smochinul amintit aci, adunind multfi umezeala in iarna cea gindita (spirituaia), Cei ce ne pricinuieste noufi primavara suiflelbaasea si cultiva omenesoul nostra ca pe un pom scoate mai intii din fire tot ce e pamlntesc si netrebuincios. Caci o face sfi scoata afara din sine, prin mariturisire, oa prin niste ramuri, ceea ce e netrebuincios. Apoi, intiparind fiin|ei noastre printr-o vietuire fru- 108. Cuvintul dumnezeiesc primit de suflete readuce In ele intii primavara du- hovniceasca. Pe aceasta a adus-o cita vreme era neintrupat, celor din Vechiul Testa- ment, Iar dup& ce Se intrupeaza, celor ce nu S-a daruit inca prin Taine. 109. Primavara poate insemna insa si venirea Cuvintului intrupat in credinciosi prin Taine. Dar din Taine Isi arata lucrarea la inceput prin virtuti, care urmeaza dupa lorna viforoasS a patimilor. Virtnjile, in acest sens, sint numai mugurii sau germenii roadelor smochinului. Aceste roade care se vor arata in plina vara, sau toamna, vor fi vederl ale lui Dummez'eu, sau urairea depliina cu El, spre care e pregatit sufletu'l prim vir- tuti. Dumnezeu e numit smochina, sau rodul smochinului pentru dulceata aduisa in suflet de unlrea cu El. Ins3si firea noastra e creata ca sa aduca acest rod. Dar ea nu-1 poate iitluco decit sub caldura Soarelui Hristos, sau in unire ou El. Si acest rod e menit sa liirtulronscS nu numai persoana omeneasca in care ea se desavirseste, ci si pe Dum- nezeu si pe semeraiii s&i. Dup8 dulceata smochinei se trece la betia produsS de rodul vlci. Tll.CUIWB LA ClNTAREA ClNTAHIIOH 183 moasfi, pecetoa forklrll nadajdulte, vesteste, ca prln muguri, dulceata viitoare a smoehinelor. Aceasta este ceea ce s-a spus : «Smoehinul a scos mugurii sai». Asa sa fntelegi si via Inflorita, al carei vin, care veseleste inima, va umple odatS paharul tntelepciunii si se va pune inaintea comesenilor din inaltimea propovaduirii, ca sS-1 soarbS s
aicoperamintul pietrei 
evanghelice, care se afra in legatura cu zidul trupesc dinainte. 

Acestea strigindu-le ei Cuvintul prin ferestre, bine raspunde porum- 
bi^a, care a fost luminata de lumina din chipuri si a inteles piatra, care 
este Hristos. Caci zice : «Arata-mi fata Ta si ma fS sa aud glasul TSu ; 
c3ci glasul Tau e duke §i fata Ta frumoasa!». Iar ceea ce spune este 
aceasta : nu-mi mai vorbi prin ghiciturile proorocilor si ale legii, ci, 
dupa puterea vederii mele, arata-mi-Te deschis, ca sa ajung In l&untrul 
pietrei evanghelice, dupa ce am parasit zidul dinainte al legii, si pe clt 
poate prinde auzul meu, sa fie glasul Tau in urechile mele. Caci dacft 
glasul Tau veinit prin ferestre e asa de dulee, cu mult mai iubitfi va fi 
aratarea fetei Tale. Acestea le spune mireasa, intelegind talna pietrei 
evanghelice, spre care a caiauziit-o Cuvintul, Care S-a f&cut cuinoscut 
de multe ori si in multe feluri prin ferestre. Caci a ajuns la dorinta ar8- 
tSrii Lui in trap, ca Cuvintul sa Se faca adica trup §i Dumnezeu sa Se 
arate in trup si sa puna in urechile noastre cuvintele dumnezeiesti, care 
vestesc celor vrednici fericirea vesnica. Si priveste cum corespund do- 
rintei si cererii miresei cuvintele lui Simion, care zice : «Acum slobo- 



117. Se taiiau imprejur cei de sub lege, dar e o tSiere imprejur ?i in Hristos. lnsa 
prima era in trup, a doua in duh, ea constind din inlaturarea pacatului si a pornirii 
spre el. Acolo se aducea singe de animate, aici s-a adus singele lui Hristos ; dar 
la baza varsarii singelui Lui e voia libera a Fiului lui Dumnezeu Cel intrupat, nu e 
ceva pur fizic. A avut loc o trecere (passah) in legea veche, dar a avut loc o trecere 
(passah — .Paste) si in legea moua. Icnsa acolo a fost trecerea de la robia egipteana, 
la libertatea in Canaan, pe cind aici e trecerea de la robia pacatului si a legii, la 
iibertatea harulul Toate slnt aici pe plamiri mai inalte ; toate sint miscate de Duhul. 
Varsarea singelui are si semnificatia imputinarii forjei vitale care intre(ine pornirile 
spre pficat. Dar in legea veche se varsa singele animalelor, simbolizindu-se vointa 
omului de a-si varsa singele stapinit de porniri animalice, pe cind in legea noua t^i 
varsa singele insusi Omul umplut de Dumnezeu, pentru ca trecind aceasta stare la 
toti cei ce cred in El sa se covirsoiisrfi puterea singelui de rStre puterea duhului 
umplut si intarit de Dumnezeu, Duhul suprem. 



188 SFINTUL URIUORIE DB NYSSA 



zeste pe robul Tfiu, Staplme, dupa cuvlntul Tfiu, In pace, ca vSzura ochii 
mei mintuirea Ta» (Lc, 2, 29—30). Caci a vazut acela, cum dorea mireasa 
sa vada. Iar glasul Lui duke 11 cuno.sc cei ce au primit harul Evanghe- 
liei, care au spus : «Tu ai cuvintele vietii vesnioe» (In, 6, 69). 

De aceea prime? te Mirele eel curat rugaciunea dreapta a miresei 
si avind de gind sa Se arate pe Sine in chip descoperit, porneste mai 
intii pe vinatori spre vinarea vulpilor, ca sa nu mai fie via impiedicata 
de eie de a inflori. Deci zice : «Prindeti-ne noua vulpile, care sint mici f 
dar strica viile». Caci vor inflori viile, de nu vor mai fi cele ce le 
strica. «Prindet,i-ne noua vulpile, cele mici, care strica viile, ?i viile vor 
inflori». 

Oare e cu putinta sa ajungem, precum se cuvine, la maretia inte- 
lesurilor ? Ce minune a maretiei dumnezeie?ti contine cuvintul ? Ce co- 
vlr$itoare putere a lui Dummezeu descopera intelesul celor spuse? Cum 
v acela, de care se spun unele ca acestea, sau uciga?ul de oameni, eel 
puternic in rSutate, a carui limba e ca un brici ascutit, despre care zice 
Proorocul : «Sagetile celui puternic sint ascutite, carbuni pustiiitori» (Ps. 
119, 4); si : «Intinde curse ca un leu in turma lui»? Cum e balaurul eel 
mare, apostatul, iadul ,care i?i large?te gura lui, stapinitorul lumesc al 
intunericului, eel ce are stapinirea mortii, ?i celelalte cite le istori- 
se?te proorocia despre fata lui, eel ce inlatura hotarele neamurilor, pe 
care le-a fixat Cel Prea Inalt, dupa numarul ingerllor Lui ? Cum e eel ce 
cuprinde pamintul ca pe un cuib ?i pe cele din ele, ca pe niste ouS para- 
site, eel ce spune ca-?i va a?eza scaunul lui deasupra norilor ?i va fi 
asemenea Celui Prea Inalt, ?i toate cele infrico?atoare ?i inspaiminta- 
toare pe oare le spune Scriptura despre «1 la Iov (cap. 41), ale carui 
coaste sint de arama §i a carui spinare e fier varsat, iar cele dinauntxu 
ale lui, piatra de lovit 118 , ?i toate cele asemenea, prin cite descrie Scrip- 
tura Hrea lui InspaimintStoare ? Cum e numit acesta, care e astfel ?i 
apa de mare, cSpetenia legiunilor dracesti, de puterea adevarata si 
algurfi, vulpe mica ? Si cum toti cei din jurul lui, oastea supusa lui, sint 
numlti cu acela?i dispret de Cel ce porne?te pe vinatori spre vinarea 
lor ? Iar vinStorii sint toate puterile ingere?ti, care venind pe pamfnt 
lnaintea aratarii Stapinului ?i insotindu-L pe Imparatul slavei in la- 
untrul lumii, 11 arata celor ce nu-L cunosc : «Cine este acesta, ImpSratul 
slavei ? Cel tare ?i puternic in razboi» (Ps. 23, 8). 

Dar ar putea zice cineva ca acestea sint ?i duhurile slujitoare, tri- 
mise spre slujire celor ce vor sa mosteneasca mintuirea (Evr., 1, 14). Ba 



118. In c3ipetenia rSului totul e de fier §i de piatr3. Totul e aspru ?i tSios, totul 
o nclndurat $i dur. §i toate le preface dupS chipul sau, faclnd libertatea aproape cu 
neputlnta de a se manifesta Intr-o lume devenita dupa chipul ei. 



•ffi.CUIRH LA CINTAWBA CINTAWII.OB 180 

poate va zice cinova cfl vfnfttori sint si Apostolil, care sint trimlsl la 
vlnarea acestor finro. Cflci s-a zls catre ei : «Va voi face pe vol pescari 
de oameni». $i nu ar fl sflvlrsit pescuirea de oameni, prinzlnd suflctelo 
celor ce se mintuiesc In mrejile cuvintelor, daca n-ar fi scos mai intii 
din pesteri, aceste fiare, acele mici vulpi, din vizuinile in care misu- 
nau, ca s& faca Fiului lui Dumnezeu loc unde sS-$i odihnoascS capul, 
nemaimisunind in inimi neamul vulpilor 119 . 

Dar pe oricare i-ar socoti Scriptura ca sint acesti vin&tori, prin cele 
ce li se porunceste lor invatam sa cunoastem marlmea negraita a pu- 
terii lui Dumnezeu. CSci n-a spus : vinati mistretul din pSdure, care 
pustieste via lui Dumnezeu, sau fiara sSlbatic&, sau leul care rScne§te, 
sau chitul eel mare, sau balaurul de sub apa. CSci prin acestea Scriptura 
le-ar fi arStat vinatorilor ca vrSjmasii au vreo oarecare putere. Dar 
toate acele stapiniri din jurul pSmintului, zice, cu care au s& lupte oa- 
menii, toate acele cSpetenii, puteri si stSpinitori lumesti ai intunericului, 
sau duhuri ale intunericului sint niste vulpi mici, viclene si nefericite, 
privite in asemanare cu puterea omeneascS. De le veti birui pe acelea, 
veti primi harul vostru. 

Iar via noastra este firea omeneascS ,• ea aduce rod de struguri prin 
floarea vietuirii virtuoase. Deci prindeti-ne vulpile mici, care pustlrsc 
viile, si viile noastre vor inflori. A ascultat de porunca dumnezeiasca 
via, adicS femeia, despre care zice David : «Femeia ta, ca vit& rodlt8» 
{Ps„ 127, 3) si s-a vSzut pe sine cur&ttta de stricaciunea acestor fiuro, 
prin puterea Celui ce a poruncit. C&ci indata s-a predat pe sine Vioru- 
lui oare a surpalt zidul eel din mijloc. Si nu mai e impiedioaita de 
zidul legii de la unirea cu Cel dorit. Ci : «Eu, zice, a fratiorului meu si 
frStiorul meu, al meu, eel ce paste intre crmi, pina ce va respim si 
se vor misca umbrele». Iar aceasta inseamna : am vSzut fata catre fata 
pe Cel ce este pururea ceea ce este, dar pentru mine a rasarit in chip 
omenesc din sora mea sinagoga si intru El ma odihnesc si ma fac Lui 
locas. Caci acesta este Pastorul cel bun, care nu mai duce turmele la 
pasune de iarba, ci hraneste oile cu crini curati. E cel ce nu mai hra- 
neste firea noastra cu iarba, caci iarba e hrana a firii necuvintatoare. 
Dar omul fiind cuvintator, se hraneste cu cuvintul cel adevarat. Caci 
daca se hraneste cu iarba, se face si el iarba, pentru ca tot trupul e 
iarba, zice (Is., 40, 6), cit inca e trup. Iar daca se face cineva duh, nascut 
din Duh, nu va mai fi hranit cu pasunea de iarba, ci hrana lui va fi 
Duhul, pe care il inchipuie curatia si buna mireasma a crinului. Deci 



110. Gtndurile viclene ce misunu In inlmi sint ndovdrnte vulpi cu chip de blln- 
dete, moi la ar3tare, dar cu planuri de umrltlre 15I uinpltnd de miros urit locul dimpre- 
|ur $1 nelSsind cuvintul lui Dumnezeu s8 putul slAptnlro pe ele. 



190 irtNTUL ORIOORIl Dg NYB1A 

va fi si pl-crin curat si bine mirositor, preschlmblndu-se dupfi firea hra- 
nei ; si va vedea ziua adusa de raze, sau va respira, cum a zis cuvintul 
dumnezeiesc, revfirsarea razelor prin Duh, cSreia s-a zis respiratfe si 
care face sa se mute umbrele. CSci la acestea privesc cu sirguinta cei 
co nu si-au luminat ochiul sufletului cu lumina adevarului, sau cei ce 
vfid umbra si desertaciunea ca subzistente si tree cu vederea ceea 
ce este, socotind-o ca ceea ce nu este. Dar cei ce sint hr&niti cu crini, 
adicfi cei ce-si ingrasS sufletul cu hrana curata si bine mirasitoare, vor 
vedea depgrtindu-se de la ei toata nSlucirea de amagiri si umbre a celor 
urmfirite in viata aceas'ta, si vor privi spre temelia adevarata a luora- 
rilor, fficlndu-se fii ai luminii si ai zilei. 

Acestea le vede mireasa si roaga pe Cuvintul ca degraba sa aduca 
la fnffiptuire nSdejdea bunatafilor. «lntoarce-te, zice, fratiorule, aseama- 
nS-te cu caprioara sau cu puiul de cerb pe muntii «adimciti». 

Priveste, ca o caprioara, Cei ce vezi gindurile oamenilor, Cei ce 
cltesti cugetarile inimilor. Strica saminta pacatului, nimicind ca un pui 
de cerb neamul serpilor. Vezi muntii adinciti ai vietii omenesti, ale 
cflror Inaitimi nu sint virfuri, ci prapastii. Alearga, deci, cu iuteaia peste 
muntii adinciti. Caci toata inaltarea impotriva adevarului este prapastie 
si nu munte, adincitura si nu ridicatura 12 °. Deci de vei alerga, zice, 
peste acestea, toata valea se va umple si tot muntele se va pleca (Is., 
40, 4). 

Acestea le spune sufletul, pe care II paste Cuvintul, nu in niscai 
maracini sau ierburi, ci in buna mireasma a crinilor vietuirii curate, de 
care fie ca sa ne saturam si noi, pascuft de Cuvintul, in HrLstos Iisus, 
Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si puterea, in vecii vecilor. 
Amin. 



Omilia a Vl-a 

«Pe patul meu am cautat nopfile pe eel pe ,care 1-a \iubit su- 
fletul meu. L-am cautat si nu 1-am aflat ; 1-am chemat 5/ nu m-a 
auzit. Scula-ma-voi 5/ voi Incon/ura cetatea, tiigutile 51 ulifele ei 
Si voi cauta -pe 'eel pe care 1-a iubit sufletul tyneu. L-am c&utat 51' 
nu 1-am aflat. L-am chemat ;§i \nu m-a Quzit. Aflatu-m-au 'pizitorii 
care inconjura cetatea. Nu afi vizut oare pe eel pe care 1-a iubit 
sufletul meu ? Putin idupd ce umita si incurcata, si aceasta stare de toeurca- 
tura face cunoscuta prin istorisire si deserie prim cuvinte cum a aflat 
pe Cel cautat. 

Toate acestea le aflam prin patrunderea cuvintelor din text, prin 
care Invatam clar ca maretia firii dumnezeiesti nu e hotarnieita de 
nici o margime si ca nu e vreun bottar in ounoasterea celor ceroetate, 
la care ar trebui sa se opreasca din mersul inainte cel ce urma- 
reste cele inalte ; ci ca cel ce alearga, printr-o intelegere mai inalta, 



126. In cuvintul primit direct de la cineva si nu prin altul, primim si puterea si 
utmtlrea legata de cuvtntul lui. Primim ceva din simtirea de acum a cuvintatorului 
fa(S de not. Primim oarecum pe cuvintatorul insusi cu toata bogatia lui de simtiri 
lata de noi, nu numai ni$te intelesuri dezlegate de el, sau insotite de simtirea altouiva, 
prim care le trainsmdite. Deed ctad primim cuvintul direct de la Flu! kii Dumnezeu Cel in- 
trupat, primim ceva din simtirea si puterea Lui, indrqptate spre noi, primim pe Duhul 
Lui cel Sfint. In cuvintele Lui e prezent Cuvintul dumnezeiesc ca ipostas intrupat plin 
do lubire fata de noi, care din aceasta iubire S-a coborit la noi si a patimit pina la 
moarte pentru noi si vrea sa ne ridice priin inviere linga El pentru veci. El ne leaga 
prin aceste cuvinte de Sine. Intruparea Lui, j'ertfa Lui, Invierea Lui, viata Lui, se 
extind la moi §i in noi. II simtim pe El tosai$i nu numai ca cuvint rostit, ci ca Cuvint 
cuvintator in noi, ca Persoana cuvintatoare in suprema intimitate, plina de un ne- 
.sfirsit interes pentru noi ; simtim in noi izvorul ipostatic nesfirsit al cuvintelor si al 
puterii Duhului Lui legate de ele, putere iubitoare si mingiietoare ce vrea sa ne 
unuasca cu El, sa ne prefacS dupa chipul Sau, sa ne indumnezeiasca si sa ne tnvesni- 
reasra in comuniunea fericita cu EI, stari pe care le si infSptuieste In noi daca ne 
deschidem puiterii Lui, aflata in aceste cuvinte. Nu mai auzim numai un glas nelegat 
de Persoana de unde porneste, ci vedem spiritual fata Celui ce ne vorbeste, simtim 
prozonta Lui j ill vedem pe El vorbindu-ne, 11 simtim vorbindu-ne. Vedem fata ome- 
neascfi asuimata de EI, straluoind de lubirea calda fata de noi. 



TlLCUIRE LA CINTAREA ClNTARILOR 195 

spre mintea (intelesul) de sus, trebuie sa se poarte astfel ca toata desa- 
virsirea cunoasterii, la care poate ajunge firea omeneasca, sa i se faca 
inceput al poftirii celor mai inalte 127 . 

$i ia seama cu luare aminte la gindul dat spre cugetare, intelegihd 
mai intii aceasta, ca descrierea materiala a acestui faipt ne infatiseaza 
o camara de nunta si momentele nuntii dau cugetarii elementele prin 
care intelepciunea, ridicind int,elesurile conceptelor la ceva curat si 
nematerial, scoate, din cele ce descriu ele, inv&taturile credintei, folo- 
sindu-se de chipurile celor ce se savirsesc spre lamurirea celor ce vrea 
sa le arate. Fiindca, deci, Scriptura priveste sufletul ca pe o mireasa, 
iar eel iubit de el din toata inima, din tot sufletul si din toata puterea, 
se numeste Mire, e firesc ca ajungind, cum crede, la virful celor na- 
dajduite, si socotind ca s-a unit cu eel dorit, sa numeasca impartasirea 
mai desavirsita de Cel bun «pat», iasr timpul intunerdcului, «noapte» 128 . 
Iar numele de noapte inseamna contemplarea celor nevazute, dupa ase- 
manarea lui Moise, care a ajuns in tenebrele in care era Dumnezeu, 
Oare a pus, cum zice Proorocul, inttunericul, aisciunzatoare a Lui, in jural 
Lui (Ps. 17, 13). 

Iar ajungind in intunerioul acesta, afla ca e asa de departe de a 
se fi urcat la desavlrsire, cum sint cei ce n-au atins nici mScar ince- 
putu'l. Caci dupa ce m-am invrednicit, zice, de cele desavirsite, odih- 
nindu-ma in inteiegerea celor cunoscute ca pe un pat, am ajuns in la- 
untrul celor nevazute, parasind simturile. Dar, toconjurata de noaptea 
dumnezeiasca, caiiittnd pe Cel ascuns in negura, am simtit iu- 
birea fa|a de Cel dorit, 'totusi Cel iubiit a scapat cuprinderii cugetarilor 
mele. Caci L-am cautat pe patul meu, noptile, ca sa cunosc care e fi- 
in|a Lui, de unde incepe si unde sfirseste si in ce isi are esenta. Dar 



1127. E o tavat&tura proprie sMntului Grigorie de Nyssa aceea ca once tint a la 
care ajunge sufletul in cunoa$tere si bunatate se face inceputul unei porniri spre 
alta tinrta, pe care tinta atinsa o face sa se arate. Aceasta e doctrina epectazelor. 
Aceasta inaltare de la o finta la alta tine vesnic. Ea implica nesfirsirea oceanului 
dumnezeiesc, la a carui margine nu ajuingem niciodata, pentru ca nu are margine. 

128. Prin .pat arata KcomuTidunea)) sufletului-mireasa cu Mirele-Hristos. 
C3ci 'acea&t5 comuiniune are loc la inceput ipe Iotum«ric. Fdecare om care 
iubeste pe Hristas se face Lui pat care-L odihnie^te, caci iubirea in general 
odihneste pe cel iubit, oricit ar fi de mic cel ce iubeste fata de acela. Copilul odihneste 
pe tatal sau, cind aoela 11 ia in brate. Caci prin aceasta 11 ia si el chiar in launtrul sau, 
i~a intr-un pat. Fiul lui Dumnezeu £i-a facut prin intrupare un pat din firea omeneasca, 
In care S-a odihmit, caci ea I s-a supus in toate cu dragoste si s-a bucurat de odih- 
nirea Lui in ea. Prin dragoste, omul devime asa zicind comensurabil cu Dumnezeu. 
Caci dragostea lui e de la Dumnezeu si-1 face capabil s5 se largeasca pe masura lui 
Dummezeu. Miingiierea ce o da omul lui Dumnezeu li face bucurie lui Dumnezeu, ori- 
cit de mic e omul. Caci prin iubire omul arata ca e ridicat la simtirea si inteiegerea 
lui Dumnezeu. Numai iubirea ne face inteleasa taina intruparii Celui nesfirsit in cel 
marginit. Iubirea desfiinteaza marginirea si-L face pe Gel nemarglnit sa Se simta 
bine in cel care, desi prin fiinta e marginit, prin iubire poate cuprinde pe Cel nemar- 
ginit. 



IOC SFINTUL ORIOORIB PB NY8SA 

nu L-am aflat. L-am chemat pe nume, pe clt imi era cu putinta sfi ga- 
sesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu exista vreunul care sa atinga 
cu Intelesul lui pe Cel cautat 129 . C&ci cum ar putea fi facut sa raspunda, 
printr-o chemare pe nume, Cel ce e mai presus de tot numele ? De 
aceea mireasa zice : «L-am chemat pe El si nu m-a auzit». Atunci am 
cunoscut ca maretia slavei sfinteniei Lui nu are margine 13 °. 

De aceea se scoala iarasi si ineonjura cu mintea firea inteligibila 
si mai presus de lume, pe care o numeste cetate, In care sint Incepatori- 
ile, Domniile, Tronurile asezate pe seama Stapiniilor si adunarea eelor 
ceresti, pe care o numeste tirg, $i multimea necuprinsa de numar, pe 
care o indica cu numele de piata, ca doar va afla in ele pe Cel dorit. 
Deci a inconjurat cercetind tot soborul ingeresc si fiindca nu a vazut 
pe Cel cautat in bunurile aflate, a socotit intru sine : oare nu cumva 
poate fi cuprins de ei Cel iubit de mine ? $i zice catre ei : «Nu L-ati 
viizut oare pe Cel pe care L-a iubit sufletul meu ?» 131 . $i cum aceia 
tAceau la aceasta intrebare, prin tacere aratind ca si pentru ei Cel cau- 
tat o necuprins, ?i cum ea strabatuse cu straduinta cugetarii toata acea 
cetate mai presus de lume si nu vazuse in cele inteligibile si netrupesti 
pe Cel pe care II dorea, parasind tot ce aflase, a cunoscut pe Cel cautat 
astfel : ca e cunoscut numai in a nu fi in^eles ce este si ca toata irusu- 
sirea inteleasa a Lui devine piedica in aflarea Lui, pentru cei ce-L ca- 
uta 132 . De aceea zice : «Putin dupa ce am trecut de ei», lasind toata 
rreafiunea si trecind dincolo de tot ce se cugeta in creatiune, si para- 
sind toata calea intelegerii, «am aflat», prin credinta «pe Cel dorit». $i 
nu voi mai lasa din legatura credin|ei pe Cel aflat, pina nu va fi in 



1'29. TrSind comuniunea cu Hristos pe Intuneric, sufletul simte iubirea Luii, dar 
nu-L ponte prinde !n formele cugetarii. L-a strigat pe nume, dar neavind un nume po- 
trlvtt pentru El, Acela n-a raspuns la Ddai un nume, adica omul nu a simtit ca Acela Se 
1««I cuiprlns In vre-un nume. Orlce miume ramlne gol de El, mai prejos de El ; numai 
prin vlmtlrea pus3 In nume po\i atinge pe Dumnezeu, depasind prin ea marginile 
cuvlntului. 

130. Nepuitlmdu-L cuprinde In eiici urn nume, pentru ca orice nume are un in^eles 
mSrglnit, sufletul a cunoscut din prilejul numirii ca maretia slavei sfinteniei Lui nu 
tiro marginl. Slava are o maretie nemargiinita si slava e una cu sfintenia. Deci, nici 
sflntonla Lui nu are margini. Marirea Lui nu are dimensiuni cantitative, ci e maretia 
slavei. Iar slava e sfin(enie, sau sfintenia e slava. Deci si maretia adevarata nu o are 
dec-It sfintenia. Unde nu e sfintenie, nu e maretie reala, maretia adlncimii spirituale, 
d numal una Inselatoare si treoatoare. Iar maretia sfinteniei e fara margini si netre- 
crttonre. 

131. A strabatut toate cetele Ingeresti si nu L-a vazut pe Dumnezeu Intre ele. 
$1 atunci, sufletul s-a Iintxebat : desi nu-L va-d pe Dumnezeu Intre ele, poate ca ele II 
viid totusi, fSra ca eu sa-mi dau seama de aceasta. De aceea le Intreaba : «Nu L-ati 
viizut oaro pe Dumnezeu, pe Care sufletul meu ll simte odata ce ll iubesc ?». 

132. Cetele ingeresti nu raspund la Intrebare, sau raspund tacind, sau cintind, 
pentru ca un raspuns prin simple Intelesuri L-ar margini si el pe Dumnezeu. Atunci 
sufletul Intelege ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut de el, decit cunoscind ca nu poate 
fl runosrut ; cS orice pretenjie de a Intelege vre-o insusire a Lui, fara simtire, se face 
j)ledir,"i in mien in|eleqeril Lui, pentru ca, limitindu-L, a ramas in afara Lui. 



TtLCUrWl LA C1HTAMA CWTAMLOM 197 

lfiuntrul cfimfiril melo. lar cimora este, desigur, inima, care se va face 
primitoare a sSlfisluirll dumnezeiejti, atunci oind va reveni la starea 
aceea, In care a fast la Inceiput, clnd a fast pl&smuita de cea care a 
zamislit-o. $i desigur de va Injelege cineva prin maicS, prima cauza a 
alcfituirii ei, nu va gresi ,33 . 

Dar e timpul s& infatis&m iar&si, in litera lor, cuvintele dumnezeiesti, 
ca s& potrivim cuvintele cu tlicuirile date. «Pe patul meu l-am cSutat 
noptile pe eel pe care 1-a iubit sufletul meu. L-am cautati si nu 1-am 
aflat pe el. L-am chemat si nu m-a auzit. Scula-ma-voi si voi inconjura 
cetatea, tirgurile si pietele, si voi c&uita pe eel pe care 1-a iubit su- 
fletul meu. L-am cautat si nu l-am aflait pe el. Aflatu-m-au p&zitorii, 
cei ce inconjoara cetatea. N-afi vazutt oare pe eel pe care 1-a iubit su- 
fletoil meu ? Putin dupa ce am trecut de ei, am aflait pe eel pe care 1-a 
iubit sufletul meu. Tinutu-1-am si nil l-am lSisat, pinS ce nu l-am bagat 
in casa maicii mele si in camara celei oe m-a z&mislit». 

Dupa acestea, mirata de iubixea Lui de oameni, se adreseazS iarasi 
fiicelor Ierusalinuului, pe care in comparatie cu frumusetea miresei, ase- 
manata cu crinul, le numise, mai inainte, maracini si prin jurarea lor 
pe puterile din lume, le stirneste spre aceeasi maisura a dragastei, ca 
voia Mirelui sa fie lucratoare si asupra lor. Dar s-a spus mai Inainle 
care e lumea in care se afla tariile si puterile si care e voia Celui iubit 
din toata inima si din tot sufletul, asa incit nu mai e trebuinta sfi lun- 
gim vorba iarSsi despre acestea, intrucit intelesul contemplat de nol 
mai inainte in cuvinte descopera indestulator ceea ce e cugetat in lo- 
cul acesta. Ci sa trecem la cele urmatoare ale cuvintului, sa vedem 
daca ne e cu putinta si noua s3 urcam impreuna cu porumbita care 
zboara spre inaitime si sa auzim glasul prietenilor Mirelui. Acestia se 
minuneaza de urcaxea ei din pustie, iar urcarea aceasta le sporeste ui- 
mirea, cind vSd c& pustiul o da la iveaia, astfel ca imita 
frumusetea arborilor care sint cultivati in pustie pentru aburii de aro- 
mate. Iar aromatele sint smirna si tamiia. §i impreunfi cu aburul din ei 
se stirnea si urea si o pulbere de aromate maruntite, asa incit in locul 
prafului amestecat cu aerul, se vedea imprastierea manunta de aromate, 
prin care pulberea urea dreapta in vazduh. 



133. «Camara maicii mele» e inima a^a cum a fost plasmuita la inceput de 
Maica sau de cauza ei, adica de Dumnezeu. Deci sufletul poate prinde si introduce 
pe Dumnezeu in inima sa, in simtirea sa, revenita la starea curata de la Inceput, 
numai cind va intelege ca El e mai presus de orice Intelegere. Asadar, aceasta nelnte- 
legere nu e ceva cu totul negativ, ci e insotita de o experienta a lui Dumnezeu prin 
primirea Lui in inima sau in simtircd curata. Dumnezeu e mai presus de intelegerea 
conceptuaia, dar nu in afara de orice tratro u-se cei buni do pretutindonl, toatfi 
plinirea celor buni euprlnzJndu-se In numfirul sasezeci, tot,l se vor face 
o singurS tabara si o singurS arniatfi, un pat, adicfi o BisorlcS, un po- 
por si o Mireasa, unit,i sub un singur comandant si chem&tor si Mire, 
in comuniunea unui singur trup. 

Iar ca patul inseamna cxiihna celor ce se mintuiesc invatam si din 
cuvintul lui Dumnezeu, care zice cSitre eel ce bate cu nerusinare noap- 
tea la usa : «Usa e incuiata si copiii mei sint in pat» (La, 11, 7). $i 
bine numeste cuvintul pe cei ce au dobindit, prin armele dreptat,ii, 
nepatimirea, copii, ar&tindu-ne, prin aceas'ta, c3 binele ce ne vine prin 
.sirguinta nu e altceva decit ceea ce s->a pus in fire la incepuit. Caci cind 
eel ce a incins sa-bia a lepadat patima prin luarea aminte a vietii vir- 
tuoase, s-a facut copil cu virsta, nemaiavind simtirea patimii. Asadar, 
•e acelasi lucru a spune ca sint ostasi inarmat,i in jurul patului si ca se 
odihoesc copiii pe pat. Caci una e nepatimirea, atit a celor ce n-au 
primit patima, cit si a celor ce au lepadat-o 139 . Cei dintii nu au cunos- 
cut-o inc3 ; iar ceilalti s-au reintors la prima stare si s-au facut copii 
prin nepSitimire. Deci, feridt e eel ce sie afla in acestea, fie ca s-a fficut 
copil, fie ostas inarmat, fie israelii adevarat, ca israelit, vazlnd pe Dum- 
nezeu Intru inima curata, ca ostas inarmat, pazind patul Impflratului, 
adica inima sa, intru nepatimire si curajie, iar ca copil, odihnlndu-«<» 
pe patul fericit, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, C3ruia so cuvlno 
slava in vecii vecilor. Amin. 

Omilia a VH-a 

*Pat si-a l&cut siesi lmp&ratul Solomon din lemnele Libanu- 
lui. Stllpii lui i-a iicut de argint si cap&tliul lui, de aur. IPartea de 
deasupra, din poriiri. In l&untrul lui, asternut din dragostea te- 
telor leiusalimului. Fiice ale Sionului, iesifi si vede\l pe lmp&ratul 
Solomon, cu cununa cu care 1-a incununat pe el maica lui, In tiua 
nunfii lui si in ziua bucuriei inimii lui. late, buni esti aproplata 
mea, iati buni esti. Ochii tii, porumbifi, alari de t&cerea ta. firul 
tau, ca turmele de capre, care »se tarati din Galaad. Dintii tii, ca 
turmele celor tunse, care se suie din scalditoare, care toate au gc- 
meni si stearpi nu este intre ele. Ca o cordelufi rosie, buzele tale 
si griirea ta irumoasi. Ca o coaja de rodie, obrazul tin, sub vd- 



139. E vrednic de remarcat acest imteles spiritual al cuvintului «copil» : el in- 
seamna starea de la Inceput a firii noastre. Iar aceasta stare e una cu starea lipsltfi 
de patimi. Patimile aduc imbStrtnirea, Invirtosarea, sclerozarea spirituals a firii. Nepa- 
timirea e starea el de deplinS libertate sau flexibilitate. Asa a fast firea la Inceput si 
aceasta inseamna curfi{ia ei, si capacitatea de a se mira de toate, de a vedea tainu 
In toate. Dar, eel ce s-a intors la curatia copilulul si o paze?te pe ea e nu numai copil 
(0 se odihneste in patul lui Dumnezeu, c\ si oslus innririiit  aur. Partea 6o doasupra lui, din 
porfira. In lSuntrul lui, dragosldi Iclclut Iciiis.i.limului». 



20Q BP1NTUL ORIOORIB DE NYSSA. 

Precum s-a spus in cele tilcuite inainte despre Solomon, prin care 
se inffitiseazS taina templului intr-o persoanS, asa si prin alcatuirea 
patului se Inchipuie iconomia cu privire la noi. Caei in multe feluri 
este Dumnezeu in cei vrednici de El, venind in fiecare precum are fie- 
care puterea si vrednicia. Unul se face loc al lui Dumnezeu ; altul, casa ; 
altul, scaun si altul, asternut pkioarelor. Ba se poate face cineva si car 
de luptS, sau cal usor de strunit, primind asupra sa pe Calaretul eel bun 
si facindu-si alergarea cum ii place Celui ce-1 conduce. 

Dar, precum aflam acum, se poate face cineva, dupa intelepciunea 
lui Dumnezeu, si pat al Lui, cladit nu numai din lemnele Libanului, ci 
si din aur, argint, porfira, pietre, potrivit cu fiecare parte. Si prin toate 
se face lucr&toare dragostea Lui. Dar nu toti primesc in ei lucrarea 
dragostei, ci numai eel ce se dovedeste prin viata fiica a Ierusalimului 
do sus, eel liber. Ca eel ce poarta pe Dumnezeu in sine este patul Celui 
ce locuieste si sade in el, a fast vadit si inainte din cuvintele noastre. 
C&ci eel ce, dupa sflntul Pavel, nu mai vietaiieste sie^i, ci are in 
sine vietuind pe Hristos si da dovada despre Hristos care graieste in 
el, acela se numeste si este in inteles propriu pat al Celui ce e dus 
si purtat de el. Dar nu aceasta e oeea ce vrem sa arStSm in primul rind. 
Ci se cuvine sS int,elegem mai degraba, prin sirguin^a noastra, ce vrea 
sfi insemne felurimea si multimea mateoalului ? 

Cum se folose^te, deci, de materia lemnului la alcatuirea paftului, 
Impreuna cu aurul, cu argintul, cu porfira si cu pietrele scumpe ? CSci 
inteleptul mester socote^te lemnul, impreuna cu iarba si trestia, nepotri- 
vit pentru zidirea casei, ca unul ce e topit de puterea arzatoare a fo- 
cului, care cearcS faptele (I Cor., 3, 12). Dar cunoastem un fel de lemn, 
care nu ramine tn oeea ce esite, ci se preface in aur, sau argint, sau 
In altceva dintre cele pretioase. CSci in casa cea mare a lui Dumnezeu, 
zlce Apostolul, unele sint vase de aur si de argint prin fire, touohipuind 
prin aceasta zidirea netrupeasea si inteligibiia ,• altele sint de lemn 
si de argiia, aratindu-ne, poate, prin acestea, pe noi, pe caie neasculta- 
rea ne-a facut pamintesti si de argiia ; iar eel ce a pacatuit prin lemn 
ne-a prefacut in vase de lemn din vase de aur 140 . 

Iar dupa valoarea materiei s-a impar|it si intrebuintarea ei. Cele 
dintr-o materie mai scumpa au fost rinduite spre cinste, iar altele au 
fost aruncate la o slujba de necinste. 



140. Omul, de^i e de lemn, poate fi prefacut in aur prin pStrunderea' aurului 
dumnezeiesc In el. A?a a fost omul la inceput. Dar, despartindu-se de Dumnezeu ?i ali- 
pindu-se de lemn (de placerea produsa de pomul cunostintei binelui §i r5ului), s-a 
prc^facut din vas do aur in vas de lemn, luind in sine pornirea spre putrezire a 
lemnului. 



TILCUIRB I.A ClNTAHBA ClN TAHII.OH 207 

Dar c:c spuno cifspre acestea Pavel ? CS putere are vasul, prin pro- 
pria alegore, sfi sc Un:& din vas de lemn, vas do aur, sau din vas de 
argiia, vas de argint. «Caci de se va curSU cineva pe sine, va fi vas de 
rinste Stapinului, pregfltit spre tot lucrul bun» (II Tim., 2, 21). 

Prin cele spuse vom fi c&l&uziti poate la infelegerea textului. Mun- 
tele Libanului se aminteste in multe locuri din Sfinta Scriptura, spre 
insemnarea puterii protivnice. Asa, de pilda, cind zice prin Proorocul : 
«Va zdrobi Domnul cedrii Libanului si-i va sfarima pe ei §i Libanul ca 
pe vitelul acela» (Ps. 28. 5 urm.), intelege pe eel ce 1-a afarlnuat Moise 
in pustie, si 1-a facut, prin fariimi|are, bun de baut israelitilor (Ies.,. 
32, 20). Aici se arata, prin proorocie, ca nu numai relele ce odraslesc 
prin puterea vrajmasS, ci si muntele insu$i, sau radacina raului, Liba- 
nul, care hraneste radScina pomilor acestora, va fi redus la nefiinta. 

Asadar, noi eram odinioara leiranele Libanului, cit eram inradS- 
cinati in el, prin viata cea rea ?i prin inselaciunea idolilor. Dar dupa 
ce am fost taia^i de acolo prin securea cuvintului §i am ajuns in miinile 
Mesterului, Acesta ne-a facut pat al Sau, prefacind firea lemnului, priu 
nasterea din nou, in argint si in aur si in porfira frumos inflorata ?i in 
stralucirile pietrelor 141 . Si precum zice Apostolul, ca : «Dumnezeu a im- 
pact potrivit cu fiecare darurile Sfintului Duh» (Rom., 12, 4 urm.) si 
unuia ii da proorocie, dupa masura credintei, altuia, alta din lucrSri, 
potrivit cu harul pe care e in stare si poate sS-1 primeasca fiecare, fie fS- 
cindu-1 oehi al trupului Bisericii, fie rinduindu-i rostul de mina, fie din- 
du-i shijirea de picior sprijinitor, asa si in alcatuirea patului : unul e 
stilp, altul e partea de deasupra, altul e capatiiul, care e numit partea 
inclinata, iar unii sint asezati inauntru. Iar materia tuturor acestor pfirti^ 
me§terul, dintr-o anumita ratiune, nu vrea sS fie de o frumusete uni- 
forma, ci pe toate le impodobeste cu o frumusete deosebita : frumu- 
setea lor e cugetata potrivit cu fiecare. Stilpii patului sint de argint,. 
partile de deasupra lor, de porfirS ; partea inclinata, ce sta sub cap,, 
din aur, caci pe ea i§i pleacS capul Sau Mirele. Iar partea dinSuntru, in- 
treaga, e impodobita cu pietre scumpe. 

Prin stilpii patului trebuie cugetati stilpii Bisericii, al cSror argint 
cu totul curat si trecut prin foe e Cuvintul. Porfira siint cei ce s-au ri- 
dicat la inaitimea vietuirii impar&testi. Caci porfira este semnul deo- 
sebitor al imparatilor. Iar capatiiul pe care Isi pleaca capul Cel ce a 
alcatuit patul este aurul dogmelor curate. Iar cele nearatate si ascunse 

141. Nasterea din nou are loc prin botez. Prin el, firea noastra primeste puterea 
dumnezeiasca In sine, scufumdlrwiu-se In Duhul lui Hristos. Aceasta puitere o face 
din lemn, aur, sau argint, sau porfira, sau ii dS seva rodiirii uinor firuote, care Intrec 
putexile ei natural©. 



£0B SFINTUL ORIOORIB BE NYSSA 

ale patului se infrumusetoazfi eu constiinta curatfi a pietrelor pretioase, 
care InseamnS dragostea fetelor Ierusalimului 1 * 2 . 

Iar dacS ar voi cineva sS spunS ca pat e toatS Biserka si ar im- 
pflrti pSrtile patului in grupuri de persoane, dupS deosebirea lucr&rilor 
lor, cum s-a spus mai inainte, tilcuirea ar putea si in felul acesta sa 
asemene pantile patului cu fiecare ceata din cele rinduite in Biserica. 
E ceea ce zice Apostolul, ca : «Dumnezeu a rinduit in Biserica intii pe 
apostoli, al doilea, pe prooroci, al treilea, pe dascali» (I Cor., 12, 28), 
.apoi fiecare ceata in parte, spre desavirsirea sfinjilor. Astfel, prin nu- 
inele celor ce tin de alcatuirea patului, trebuie sa in|elegem pe preoti 
si pe invatatori si fecioria cinstita, care scinteiaza in launtrul patului 
prin curatia virtutilor, ca stralucirea pietrelor pretioase. 

Dar atit despre acestea. Iar cuvintul ce urmeaza cuprinde un in- 
.deran catre fiicele Ierusalimului, dat de mireasS. Caci precum marele 
Pavel isi socotea drept paguba sa nu faca pe to^i pSrtasi de bunurile 
sale si de aceea zice catre auzitori acestea : «Faceti-va ca mine, caci 
?1 eu iam fost odinioara ca voi» (I Cor., 11, 1) si: «Fiti urmaitori mie, 
precum si eu, lui Hriistos», asa si mireasa aceasta iubitoare de oameni, 
Invrednkindu-se de tainele dumnezeiesti ale Stapinului, cind vede patul 
si se face lectica a imparatului, striga catre tinere — • iar acestea sant 
sufletele celor ce se mintuiesc : pina cind stati incuiate in pestera 
viefii ? Iesiti din valurile firii si priviti vederea minunata. Dupa ce 
v-ati fScut fiice ale Sionului, priviti cununa ce impodobeste patul Im- 
paratului, pe care maica Lui I-a asezat-o, dupa cuvintul Prooracului, 
•care zice : «Pus-ai pe capul Lui cununa de piatra scumpa» (Ps. 20, 4). 
Desigur, nimeni din cei ce cerceteaza cu judecata cuvintele lui Dum- 
nezeu nu se va impiedica de amSnuntul ca e pomenita Maica, in loc 
-de Tat51, cunoscind ca acelasi inteles il au amindoua, pentru ca dum- 
nezeirea nu e nici barbat, nici femeie. Caci cum s-ar intelege asa ceva 
la dumnezeire, cind nici la noi, ca oameni, nu va ramine aceasta deose- 
bire pururea? Ci cind vom fi toti una in Hristos, vom dezbraca semnele 
acestei deosebiri, impreuna cu intreg omul vechi. De aceea, orice name 
folosit pentru aratarea firii necreate are acelasi inteles, nici femeia, 
nici barbatul neintinind intelesul firii nepatate 143 . De aceea se spune 



142. Stilpii Bisericii sint vestitorii cuvintului stralucitor ca argintul. Porfira e 
ve^mlntul curat si imparatesc al vietuirii acelora in curatie. In dogme, Hristos Si-a 
coborlt (Intelegerea) capul la masuira capului nostru (intelegerii noastre) prin Intru- 
pore. F3ra aceste dogme curate, Biserica e ca fara cap. In launtrul ascuns al Bisericii 
sf ciflfi ca niste pietre pretioase dragostea de Hristos a sufletelor credincioase, fiicele 
Ierusalimului. In ele Se odihneste Hristos-Imparatul. 

143. Daca in Hristos nu e nici barbat, nici femeie, depasindu-se — daca nu fizio- 
lor/ir, desigur in simtiro — aceasta deosebire in omenescul general, se poate spune 
cfl cu atit mai mult in Dumnezeu nu exista nici bcirbatescul, nici femeiescul, ca sim- 



TllXUinB l.A C1NTARKA CINTAHIIOH 200 

In Evanghelie ca Tatai face nunta $1 Proorocul zice catre Dumnezeu : 
«Pus-ai pe capul Lui cununa de piatrfi seump&» (Ps. 20, 4), iar aici se 
zice c8 Maica pune cununa Mirelui. Caci nu e nici o deosebire a numi 
pe Dumnezeu Unul-N&scut Fiu al lui Dumnezeu sau Fiu al iubiirii Lui, 
dupa cuvintul lui Pavel, dat fiind c& prin fiecare nume se arata acelasi 
lucru : puterea care-1 conduce, ca mire, spre convietuirea cu noi. Ie- 
siti, deci, zice mireasa catre tinere, si faceti-va fiice ale Sionului, ca 
de pe acest loc de observatie (caci asa se talmaceste Sionul), sa pu- 
teti privi vederea minunata : pe Mirele purtator de cununa. Iar im- 
pletitorul acestei cununi este Iubirea, pe care fie ca o va numi cineva 
maica, fie iubire, nu va gresi. Caci, dupa cuvintul lui loan, Dumnezeu 
este iubire. Iar de aceasta cununa, mireasa spune ca El Se veseleste, 
bucurindu-Se de aceastS podoaba de nunta. Caci Se bueura cu adevarat 
Cel ce $i-a facut Biserica sotie, incununindu-Se cu virtutile care stra- 
lucesc in ea ui . 

Dar e mai bine sa citam insesi cuvintele dumnezeiesti, dupa litera, 
care spun asa : «Iesit,i si vedet,i, fiice ale Sionului, pe imparatul Solo- 
mon, cu cununa cu care 1-a incununat pe el maica lui, in ziua cunu- 
niei lui si in ziua bucuriei inimii lui». 

$i rostind cuvintul acesta, iubirea de oameni a miresei, prin 
care, dupS pilda St&pinului, si ea vrea ca toti s& se mintuiasca si la cu- 
nostinta adevarului sa vie (I Tim., 2, 4), o face mai frumoasS. Iar El (dS- 
ruind aceasta iubire) se face vestitorul si zugravul frumuset,ii ei l45 . Caci 
nu lauda numai simplu frumusetea ei, ci se opreste cu cuvintul la 
fiecare din partile ei, laudindu-i fiecare madular prin comparatie si 
asemanare. Si zice asa : «Iata, buna esti, apropiata mea, iatS bun& esti» l46 . 
Caci cea care a imitat voia iubitoare de oameni a Stapinului si a po- 
runeit tinerelor sa iasS, dupa pilda lui Avraam, fiecare din pamintul ei 
si din rudenia ei cu simturile, ca s& vada pe Mirele curat, purtind cu- 
nuna unirii cu Biserica, cu adevarat este apropiata de bunatatea Sta- 
pinului, ca una ce s-a apropiat de Dumnezeu, prim iubirea de aproapele. 
Deci zice catre ea Cuvintul : «Buna esti», fiindca te-ai apropiat de bine, 
prin alegerea cea buna. Iar repetarea laudei arata ca marturia este 



tirl deosebite, ci intruclt barbatul si femeia slnt duipa chipul Lui, El le cuprdiide pe 
amindoua, desi depaseste deosebirea lor de simtiri. 

144. Prin faptul ca Hristos §i-a facut Biserica sotie, cununa Lui a devenit si a 
ei, si vice-versa. Virtutile ce stralucesc in ea sint din puterea Lui. Dar tocmai de 
aceea ele II vestesc pe El §i sint o podoaba a Lui. 

145. Iubirea de oameni a miresei, prin oare ea indeamma pe toti sa primeasca 
iubirea de la Hristos, e de la Hristos, e in fond iubirea Lui. Prim aceasta El o face 
mni frumoasa. Dar prin aceasta si El insusi ii vesteste ?i-i zugr5veste frumusetea. 

146. Cuvintul grec xaX-f) are indoitul inteles de bunS si de frumoasa. De aceea, 
prin bundtatea miresei se Intelege aci $i frumusetea ei. Cuvintul Mirelui catre ea 
poate fl Inteles si ca o laud3 a frumuscUl el. 

M Ci-lnorlc tic Nyssa 



atfl 8PINTUL ORIOOHIi DB NYSSA 

nemincinoasfi. C&ci legea dumnezeiasca hotaraste ca prin marturia in- 
doita sa se intareasca adevarul. De aceea zice : «Iata buna e?ti, apro- 
piata mea, iata, buna e§ti». Dar — pentru ca toata Biserica este un 
trup al lui Hristos, iar in trupul eel unul, cum zice Apostolul, sint multe 
madulare, si madularele nu au toate aceeasi lucrare, ci pe unul 1-a 
zidit Dumnezeu in trup ca ochi, altul a fost sadit ca ureche, altii sint, 
prin lucrarea puterilor, miini, si cei ce poarta poverile se zie picioare 
— mai e si o lucrare a gustului si a mirosului, si asa toate pe rind, din 
care se alcatuieste trupul omenesc ,- caci e cu putinta a afla in trupul 
c'omun al Bisericii, si buze si dinti si limba, sini, pintece si grumaz ,• 
ba, precum zice Pavel, «$i cele ce par ca sint parti de rusine ale trupu- 
lui». De aceea, privitorul frumusetii tuturor madularelor care i-au pla- 
cut din trupul intreg Iauda pe fiecare din ele potrivit cu ceea ce i se 
cuvine. 

$i isi incepe laudele de la madularele cele mai de capetenie. Caci 
c are e mai de cinste intre madularele noastre ca ochii ? Prin ei se 
prlve$te lumina, prin ei se reounosc prietenii si dusmanii, prim ei deo- 
sebim ceea ce e al nostru si ceea ce ne e strain. Ei ne sint indreptatori 
si InvatStori in orice lucru si calauze innascute si nedespartite in ca- 
latoria neratacita. Ei sint asezati deasupra celorlalte simturi, iar prin 
aceasta ni se arata folosul eel mare ce-1 avem de la ei. 

Fara indoiala, e vadit auzitorilor spre ce madulare ale Bisericii se 
indreapta lauda ochilor. Ochi era Samuel, vaz&torul, caci asa se nu- 
mea. Ochi, Iezeohiel, eel rinduit de Dumnezeu sa supravegheze pentru 
mintuirea celor paziti de el. Ochi, Miheia, vazatorul, si Moise, privi- 
torul care era numit, de aceea, si dumnezeu. Ochi erau toti acestia, 
fiind rinduiti spre calauzirea poporului. Pe acestia oamenii de atunci iL 
Si numeau vazatori. Dar si acum, cei ce de|in locul acesta in trupul 
Bisericii si sint rinduiti sa supravegheze se numesc In sens propriu 
ochi, daca privesc cu luare aminte spre Soarele dreptatii, neslabindu-si 
vederea prin faptele intunericului, si daca deosebesc ceea ce le e pro- 
priu de ceea ce le e strain, prin aceea ca cunosc ca tot ce e aparent 
.si vremelnic e strain firii noastre si tot ce asteiptam ' prin nadejde si 
ramlne ca o agoniseala in veci nejefuita, ne e propriu. O slujba a ochi- 
lor e si aceea de a cunoaste pe prieten si pe dusman, ca pe prietenul 
■ idovarat sa-1 iubim din toata inima si sufletul si puterea, iar dusmanu- 
lui vietii noastre sa-i aratam ura deplina. Dar si eel ce arata cele ce 
trebuie faoute si invata cele de folos si calSuzeste pe drumul ce duce 
la Dumnezeu implineste cu osiirdie slujba ochiului curat si sanatos, stra- 
lucind inaintea celorlal|i prin pilda vietuirii inalte. Deci si el e ase- 
monRa ochilor trupesti. 



TtLCUIRB LA C1NTAMA CINTAWtLOW 211 

Pentru aceasta, de aci fmcepe cuvintul sft laude frumusetea miresei, 
ziclnd : «Ochii it&i, porumbeU. C&ci vfizlnd pe cei rldlcati la treapta de 
ochi nelntinati de rfiu, lfiudJnd simplitatea si nevinovfitfa vietuirii lor, 
i-a numit porumbei. Cfici e proprie porumbeilor nevinov&tia. Sau poate 
cuvintul face, prin aceasta, chiar lauda ochilor. Fiindca fapta vederii e 
pricinuita de chipurile v&zute. Caci cazind acestea prin fire pe pupila 
curata, cind priveste cineva spre un lucru oarecare, primind chipul lu- 
crului acesta, poarta in sine infatisarea lui, intbcmai ca o oglinda. Deci 
cind eel ce a primit in BisericS aceasta putere vazatoare nu priveste 
spre nimic material si trupesc, se infaptuieste prin el o lucrare a ochi- 
lor, prin care recunoaste pe prieten si pe dusman. 

Pentru aceasta, de aci incepe cuvintul sa laude frumusetea miresei, 
zicind : «Ochii tai, porumbei». Prin aceasta descrie pe Inainte-stSitatorii 
care, avind slujba de ochi, au o viafa duhovniceasca si nemateriala l47 . 
Iar aceasta viafa i?i ia forma prin harul Sfintului Duh. Drept aceea, lau- 
da cea mai desavirsita a ochilor este sa-si fi format chipul vietii lor 
dupa\ harul Sfintului Duh. Caci Duhul Sfint e porumbei l48 . 

Dar sint laudati amindoi ochii, ca intreg omul sa se impart&seascfi 
de lauda, atit eel vazut, cit si eel ascuns. De aceea a ad&ugat la lauda 
si un alt cuvint covirsitor, spunind : «afar3 de tacerea ta». Cfici viafa 
cea buna are o parte aratata, oare este cunoscuta oamenilor, si alta 
ascunsa si negraitfi, vazuta numai de Dumnezeu. Deci Cel ce vedo ceea 
ce nu s-a savirsit si priveste la cele ascunse marturiseste ca in persoa- 
na laudata e mai mult ceea oe se tace, decit ceea ce se vede, ziclnd : 



147. Se descriu multele slujiri ale comtemplativului sau ale vfiz&torului. Con- 
templatia (vederea suileteasca) mu e o lucrare teoretica, oi are multe slujiri prac- 
tice. Sufletul acestuia, prin cumoayterea lui superioara, caiauzeste poporul spre mln- 
tuire. Episcopul in Biserica i?i are si el numele de la «vedere», supraveghere, cu- 
noastere, avind ca slujire de capetenie calauziirea poporulud credincios spre mintuire. 
Vazfitorii au slujba calauzirii spre mintuire pentru ca stiu s& deosebeascS ceea ce 
duce la via}a netrecatoare si e esential vietii adevarate, de ceea ce pare sa fie esentfal 
$1 netrecator, dar de fapt e vremelmic ?i neesential. Ei umbia de aceea' In luminS, 
nu petrec in intuneric. Ei biruiesc chiar in viefuirea lor ispitele ce-i atrag spre cele 
vremelnice si spre intuneric si ajuta §i pe ceilalti chiar prin pilda lor sa biruiasca 
ispitele vrajma$iIor, care abat firea noastra de la inaintarea pe calea ce-i este pro- 
prie. V8z8torii sau cantemplativii in acest sens sint ochii Bisericii. Ajtribuindu-le o 
viatfi «nemateriaia», care e totusi in trap, sfintul Grigorie aratS ca atunci ciijd vorbeste 
de viata netrupeasca in viafa viitoare, nu in^elege o viaia f8ra de trap. 

148. Cea mai tnalta calitate a vederii este cuir8tia. Oine are vederea suileteasca 
curata vede limpede si in acelasi timp curat, din punct de vedere moral, cele ce 
exista si cele ce trebuie facute. Nu e nici viclenie, nici tulburare in vederea lui. Nu 
vede reaWtatea nici strimbata, nici micsorata, o vede intreaga si o vede curat si ne- 
vinovat. Privirea curata e totodata o privire nevinovata. Curatia privirii are doua 
inlelesuri : privire netulburata a realitatii si privire suileteasca nevinovata. Existenta 
intreaga si aisa cum e o vede eel novimovnt. Numai acesta va si merge pe drumul 
drept \\ va Indruma si pe altii. Dar vodcrcii cimitfl in ambele intelesurl e un dar al 
Duhului Sfint, Care e Duhul adevfirulul iji Cnrc curAteste de toata spurc8clunea. 



312 SFINTUL QRIOORIB DB NYS8A 

«Ochii tSi, porumbei, afarfi de tficerea ta». Cfici ceea ce se admira In 
t&cere e in afara de ceea ce s-a l&udat 149 . 

Apoi in cele urmStoare duce mai departe lauda frumuisetii, mutind 
cuvintul la par si zicind : «P&rul tau, ca turmele caprelor ce se arata din 
Cia]aad» 15 °. Mai intii trebuie inteleasa firea parului. Apoi se va cunoas- 
te lauda ce o dSruieste cuvintul miresei prin amintirea parului. Pavel a 
numit parul slava capului femeii, spunind c& i s-a dat femeii in loc de 
acoperamint. Dar acoperamintul ce i se cuvine e rusinea si neprihanirea 
femeii. Caci scrie : «Se cuvine femeilor ce se fSgSduiesc vietii de evla- 
vie, sa se Impodobeasea cu rusine si cu neprihanire» (I Tim., 2, 10). Din 
acestea trebuie sa intelegem, prin intelepciunea lui Pavel, ca parul ca- 
pului care impodobeste femeia e rusinea si neprihanirea ei. Caci nu se 
cuvine sa cugetam in sufletul ce se fSgaduieste evlaviei alta slava, de- 
clt rusinea si neprihanirea, pe care a numit-o par, si pe care, cind nu 
o are, rusineaza eapul ei, precum zice Apostolul. 

Iar daea acestea le-a cugetat Pavel despre par, cuvintele Apastolu- 
lul alcfituiesc o lauda a Bisericii. Acesta e rostul cuvintelor despre par in 
textul de fata, in care se zice : «Parul tau, ca turmele caprelor ce se 
aratfi din Galaad». Prin acestea, cuvintul lauda vietuirea virtuoasa. 

Dar se cuvine sa mai adaugam la cuvintul despre par, c& parul e 
lipsit de orice simtire vitaia. $i nu pu|in sporeste lauda si faptul cB. in 
p3r nu e nici simtire de durere, nici de piacere. Caci trupul din care 
creste parul simte durerea cind parul e smuls, dar parul Insusi nu simte 
ceea ce se intimpla cu el, nici de e taiat, nici de e ars, nici de II supunem 
la cine stie ce ingrijire. Iar lipsa simtirii e proprie mortilor. Deci eel ce 
nu primeste nici o simtire de cele ce sint cunoscute In lumea aceasta, 
neumfllndu-se de slava si cinstire, nici indurerindu-se de ocara si de 
necinste, ci raminind la fel in aceste doua stari contrare, e asemenea 
pfirului laudat al miresei, ca unul ce s-a faout cu totul mort si nemiscat 
fat& de lucrurile lumii, fie ca sint asa, fie altfel. 

In privinta faptului ca podoaba parului e asemanata cu turmele 
caprelor ce se arata din Galaad, inca nu ne-am putut hotarl ce tre"buie 
sfi Intelegem in chip sigur prin aceasta. Banuim Insa ca, precum impara- 
tul, prefacind arborii Libanului in aur, argint si ponfira, si-a pregatit 
siesi pat,* asa a stiut Pastorul eel bun sa ia turmele de capre si sa pre- 
fac8 in oi caprele muntelui Galaad. Iar acesta este numele unui munte 
strain, care afla un har atit de mare, ca eei ce au urmat dintre 



149. In traducerea sfintului Grigorie de Nyssa e «afara de tacerea ta». AdicS 
ochii ISi exprima nevinovatia ; dar exprima $i mai mult prin tacerea ta ; sau, sint 
In orhii tfii multe, pe care nu le putem exprima, ci trebuie sa le admirSm In tScere. 

150. Caprele ce se arata din Galaad sint acelea dintre neainuri care, crezind in 
Hrlstos, sint prefScute de Acesta in olle tunnel Lui. 



TILCUinB LA ClNTAM'A CINTAtUtOH al3 

noamu'ri Pfistorului cclul bun au prlmit, In frumoasa podoaba a miresei, 
rolul pcirului, prin care so tnchipuiesto noprihaniroa, sfiala, infrinarea si 
mortificarea trupului, potrivit cu intelcsul aratat mai inainte. 

Sau poate ajuta la intelegerea caprelor si Hie, care s-a inteleptit 
timp indelungat pe muntele Galaad, dind eel mai mult pilda unei vieti 
de infrinare, a unei vieti aspre, cu parul des, acoperit cu piele de capra, 
in loc de vesmlnt moale. Deci, toti cei ce si-au facut viata lor asemenea 
proorocului ace la se fac podoaba a Bisericii, deprinzind virtutea in cete 
(dupa modul de acum al filosofiei), unii cu altii 151 . Iar faptul ca aceste 
turme se descopera din Galaad arata minunea si mai covirsitoare, , ca 
mutarea noastra la filosofia cea dupa Dumnezeu s-a facut de la viata 
pagineasca. Caci nu muntele Sionului eel sfint s-a facut incepatorul unei 
astfel de vietuiri, ci neamurile care slujeau idolilor au venit la o asa 
de mare schimbare a vietii, ca sa infrumuseteze capul miresei cu podoa- 
bele virtutii. 

Apoi, cuvimtul trece, in oontinuarea laudei, la dinti, sarind paste 
lauda gurii si a buzelor. Nici aceasta nu se cuvinte sa o lasam necerce- 
tatS. De ce sint amintiti in lauda dintii inaintea buzelor ? Poate ar zice 
cineva ca, vrind sa arate frumusetea mai stralucitoare, infatiseaza zim- 
betul gurii prin descrierea dintilor. Dar eu, gindind la altceva, socotesc 
cS din alta cauza a laudat frumusetea dintilor inainte de frumusetea 
gurii 152 . Caci dupa aceasta n-a lasat nici buzele nelaudate, spunind ca 
buzele ei sint o cordeluta rosie si ca grairea lor este frumoasa. Deci ce 
glndesc despre aceasta ? Cea mai buna ordine in invatatura este ca 
mai intii sa inveti tu insuti si ajpoi sa graiesti. Iar de va spune cineva 
ca invataturile sint mincarile sufletului, nu se va abate de la ceea ce se 
cuvine. iPrecum, deci, sfarimind in dinti hrana truipeasca, o pregatim 
pentru marantaiele noastre, in acelasi fel se afla in suflet o putere care 
marunteste invataturile. §i prin aceasta se face folositoare invatatura 
celui ce o primeste. A^adar socotesc ca, folosind un chip, ouvintul nu- 
meste dinti pe invatatorii care impartSsesc invataturile cu judecata, 
facindu-le usor de primit si folositoare. De aceea sint laudati mai intii 
dintii, apoi se adauga lauda buzelor. Caci n-ar inflori buzele de frumu- 
setea cuvintului, daca n-ar mijloci dintii, printr-o patrundere mai oste- 



151. E vorba de calugarii din mmastirile de ob$te, care se inmultisera in vremea 
lui Grigorie de Nyssa, deprinzlndu-se In adevfirata filosofie, oum se numea atunci 
injelepciuinea aratata practic in virtuti. 

Ii32. Dintii reprezinta in general puterea intelegerii, care subtiaza intelesul ima- 
ginilor materiale si chiar a legii ca intreg, care ne da de injeles, prin acte referitoare 
la trup, aote referitoare la suflet. Asa se face legea stravezie, sau se preface din tru- 
peascS, in duhovniceasca j sau dintr-o suma de porunci prin oare se pune in rinduiala 
viata trupeasrS, intr-o suma de sfaturi prin rare se pune rinduiala in viata sufle- 
teascS i sau suflotul se uneste cu Dumnezeu. 



214 SPINTUL ORIOOR1B DB NYMA 

nitoare a Invatfiturii, dtirul cuvintelor. Aceasta am lnteles c8 e cauza 
pentru care slut laudati dintii in ordinea aceasta. 

Dar e timpul sa cercetam si continutul insusi al laudei ; pentru ce, 
adica, aseamana frumusetea dintilor cu turmele tunse ce ies acum din 
scaidatoare, care toate au la fel gemeni. Lauda e, dupa litera, astfel : 
«Dintii tSi, ca turmele celor tunse ce s-au suit din scaidatoare, care 
toate au gemeni si nu e nici una inlre ele stearpS». Daca privim la par- 
tea trupeascS a imaginii, nu stim cum ar putea spune cineva ca trebuie 
laudati dintii pentru asemanarea lor cu turmele roditoare. Caci lauda 
dintilor sta in taria si asezarea armonioasa a lor si in faptul ca sint im- 
plintati neclintit in gingii prim armonia lor egaia si bine insirata. Dar 
nu se poate Melege user cum turmele, ce se suie din scaidatoare, im- 
prastiate pe deal cu gemenii lor, infatiseaza, prin imaginea lor, frumu- 
setea dintilor. Caci acestia sint rinduiti armonios in sir, lipiti unul de 
altul, iar aoelea sint impras>tiate, rarindu-se in cauitarea pasunii. Dar 
nu e potrivit nici altfel sa se asemene un animal imbr&cat in lina cu 
din tele eel gol dupa fire 153 . 

Asadar trebuie cercetat de ce Cel ce impodobeste siragul armo- 
nios al dintilor cu laude aseamana frumusetea lor cu turmele ce au 
gemeni, care sint tunse de lina si s-au curatit de murdaria trupului in 
scaidatoare ? Ce vom descoperi in acestea ? Cei ce marturisesc tainele 
dumnezeiesti printr-o tikuire mai clara, ca sa se faca aceasta hrana 
duhovniceasca usor de primit de trupul Bisericii, savlrsesc lucrul dinti- 
lor, luind in gura lor piinea cuvintului (Scripturii) groasa si virtoasa si 
printr-o patrundere mai amanuntita facind-o u?ior de mincat sufletelor 
care o primesc. E ceea ce face (caci e mai bine sa infatisam intelesul 
prin pilde), fericitul Pavel, care, aci ne pune inainte porunca legii in 
chip simplu si nepregatit, ca pe o bucata nedumicata, ziolnd : «Sa nu 
legi gura boului care treiera» {I Cor., 9, 9), aci, subtiind-o prin tikruire, 
face scopul legii usor de inteles, ziclnd : «Oare de boi se ingrijeste 
Dumnezeu, nu pentru noi s-a scris ?» (I Cor., 9, 9). Dar si alte multe de 
acest fel gasim la el. De pilda : «Avraam avea doi fii : unul, din slujnica 
$i unul, din cea libera» (Gal., 4, 22 urm.). Aceasta e piinea neprelucrata. 
Dar cind o subtiaza, facind-o usor de mincat celor ce se hranesc, stra- 
muta istoria la cele doua Testamente, la eel care a naseut in robie si 
lei eel care a eliberat din robie. La fel luind toata legea — ca sa nu za- 
bovim vorbind de fiecare amanunt pe rind — ca pe un corp gros, o sub- 

153. Turmele celor tunse asemanate cu dintii sint aratate ca urcind pe muintele 
Galaad, ceea ce Inseamna ca cei ce maruntesc InvatSturile to Biserica pentru a le da 
celorlaltf usoare de mistuit, trebuie sa urce netocetat la o tot mai deplina Intelegere 

iiinuiuiinlita a lor. 



TtLCUlRE LA CINTARBA CINTARtt.OR 21.1 



tiazS prin tllcuiro, Iflclnd-o, din trupeascfi, duhovniceascfl, spunfnd : 
«$tim ca legca e duhovnk.'pa»rfi» (Rom., 7, 14). 

Deci ceea ce am Intoles de la Pavel, ca Biserica are nevoie de dinti, 
care fac clare dogmele, mfiruntfndu-le, aceasta o spuinem si despre tot 
eel ce ne lamureste, dupS pilda aceluia, cele de taina\ Asadar, cei ce 
ne subtfaza iarba neprelucrata a cuvintelor dumnezeiesti si ne-o rume- 
ga sint dinti ai Bisericii. Precum descrie, deci, dumnezeiescul Apostol 
viata celor ce doresc buna slujire a supravegherii (episcopiei), spunind 
pe rind cum trebuie sa fie eel ce primeste preofta si cS pe lingS toate 
trebuie sa aiba si darul invatatorului, tot asa voieste aci Scriptura ca 
cei rinduiti in Biserica in slujba de dinti sa fie mai intii tunsi, adica 
dezbracati de toata povara materiaia, apoi curatiti, prin baia constiin- 
tei, de tpata intinaciunea trupului si a duhului ; pe linga acestea, sa 
urce pururea prin inaintare si niciodata sa nu fie trasi iarasi in prapas- 
tie. In sfirsit, sa fie impodobiti cu indoita nastere a bunei rodiri in tot 
felul de virtute si sa nu fie fara rod In nici una din strSduintele cele 1 
bune. 

Iar rodul Indoit e chipul implinirii indoite a celor cugetate de noi, 
ca sa fie dintii acestia nascatori de gemeni, nascind in suflet nepatimi- 
rea, iar in via^a trupeasea buna cuviinta. La acestea adauga, potrivit 
ordinii, lauda cuvenita buzelor, asemanind frumusetea lor cu o cordo- 
luja rosie, careia ii da si tilcuirea, numind cordeluta graire frumoasa. 
Iar aceasta s-a explicat in cele dinainte, aratindu-se cum prin lucrarea 
dintilor infloreste frumusetea pe buze. Caci prin dinti, adica prin pro- 
povaduirea invataturilor, graiesite totodata gura Bisericii. De aceea, mai 
intii se tund si se spala dintii si nu ramin sterpi, ci zamislesc gemeni, 
si apoi infloresc buzele in culoarea rosie, cind toata Biserica, prin con- 
giasuirea in bine, se face perechea de buze a unei singure guri si a unui 
singur glas. 

Iar pilduirea frumusetii este indoita. Caci nu spune simplu ca bu- 
zele sint o cordeluta, ci a adaus si floarea unei culori, ca prin amindoua 
sa se impodobeasca gura Bisericii, atit prin cordeluta oft si prin culoarea 
ei rosie, potrivit cu fiecare in chip deosebit. Prin cordeluta e indemnata 
sa conglasuiasca in invatatura ei, ca toata aceasta sa fie un fir si un 
lant impletit din felurite idei. Iar prin culoarea rosie e indemnata sa 
priveasca la singele prin care am fost izbaviti si sa poarte in gura mar- 
turisirea Celui ce ne-a rascumparat prin singe 154 . Caci din amindoua 



154. Perechea de buze e ca o cordeluta, pentru ca invatatura propovaduita de 
Biserica ;alcatuieste un fir continuu, In care punctele invatale se insira ca intr-un 
Intreg organic. Dar pentru acest fir continuu al lnva(3turii se mai cere si o conglii- 
suire prin iubire in Biserica. Altfe] s-ar naste o dezbinare in vorbirea buzelor celor 
din Biserica. 



2lfl gPINTUU aHICIOlUB UK NYSSA 

acosloa so impleteste podouba Bisericii prin buze, cind straluceste pe 
d<> o parte credinta mclrturisirii si pe de alta se impleteste iubirea cu 
credinta. Si daca trebuie sa cuprindem pilduirea intr-o definitie, vom 
defini astfel ceea ce s-a spus : Cordeluta rosie este «credinta lucrStoare 
prin iubire» (Gal., 5, 6). Caci in rosu se arata credinta, iar prin cordeluta 
se inchipuieste iubirea. Prin aceasta marturiseste adevarul ca buzele 
mi reset sfait impodobite 155 . 

Iar grairea frumoasa nu are nevoie de vreo explicare mai amanun- 
tita, sau de alta tilcuire. Caci Apostolul a lamurit ca aceasta graire e 
cuvintul credintei, pe care il predicant : «De vei marturisi cu gura ta 
pe Domnul Iisus si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a sculat pe El 
din morti, te vei mintui. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu 
gura se marturiseste spre mintuire» (Rom., 10, 9 — 10) 156 . Dar tocmai 
aceasta este grairea frumoasa, prin care buzele Bisericii infloresc fru- 
111 os ca o cordeluta rosie 157 . 

DupS frumusetea gurii, Mirele Se desfata de rosata obrazului. Iar 
obiceiul numeste partea aceasta a fetei, folosind o imagine, «rodie». 
Deci aseam&na obrazul cu coaja rodiei, zugravind lauda 4ui prin aceste 
cuvinte : «Ca o coaja de rodie obrazul tau, sub valul tau». 

E usor sa inteleaga fiecare, din insirarea celor tilcuite, ca ceea ce 
se lauda aci e rusinea (pudoarea). Caci infatislnd cuvintul Biserica in 
chipul Miresei si dind, in descrierea frumusetii fetei, atentia cuvenita 
fiecSrei virtuti pe rind, acum, prin rosata ce arde in obraz lauda in mod 
cuvenit neprihanirea, impodobind-o cu rusinea, prin chipul rodiei. Caci 
fructul acesta cu coaja aspra si de nemistuit se aseamanS cu virtutea 
neprihSnirii. Caci precum asprimea cojii rodiei hraneste si pazeste dul- 
ceafa fructului pe care il cuprinde, asa viafa aspra, infrinata si uscata 
se face paznica a bunatatilor neprihanirii. 



135. Pirul eel unul al invataturii Bisericii e colorat in rosu, pentru ca e tnviorat 
de mSrtuirlsirea credintei In puterea mintuitoare a simgelui lui Hristos, varsat pe 
cruce. Acest fir nu are unitatea invataturii logice teoretice, care n-are putere mintui- 
tonre, ci unitatea ce i-o da credinta in acelasi singe mintuitor al lui Hristos, Care 
strSbate toate punotele el si pe toti ii uineste in credinta si ii mintuieste. Propriu-zis, 
a rest singe, varsat din iubirea de oameni, da tmzelor puterea marturisirii invataturii 
celei una si mintuitoare si-i ttae pe toti, prin iubire, in aceeasi Biserica sau in acelasi 
Hristos. 

156. Iar aceasta invatatura unitara care nu e decit credinta in puterea mintui- 
toare a aceluiasi singe al lui Hristos, marturisita de toti, ii uneste pe toti nu numai 
prin credinta in Hristos, ci si prin iubirea comuna fata de El, Care S-a Jertfit pentru 
el. Iar aceasta iubire marturisitoare isi gaseste un chip foarte potrivit in cordeluta 
neintreruiptS a buzelor rosii ale Bisericii. Caci prin buze se rosteste o convingere si 
prin buzole rosii unite ca o cordeluta se arata iubirea. 

137. Sfintul Grigorie de Nyssa gaseste si altfel decit In ttota de mai sus inchipui- 
rea credintei ca iubire in cordeluta rosie : dupa el, rosul Inchipuie credinta care e tot- 
flrnuna infocata si care se hraneste din singele lui Hristos, iar cordeluta Inchipuie 
Iubirea, pentru c5 uineste cele doua buze intr-o imitate. Dar simbolurile au inte- 
losurl multiple. 



TILCUIKR I.A ClN't'ARI'.A ( INTAIIIIOW 21? 

$i o IndoiUl si i-ar 
putoa manifesta Cuvintul dumnezeiesc puterea Lui si altfel decit prin glas ?Prn 
cuvintul care n-a produs un glas, a creat Dumnezeu toate la inceput ; prm cuvintul 
Lui care-si face simtita puterea to inimi, nu totdeauna prin glas, ridica pe oameni la 
o treapta mai Inalta, coinuniclndu-le puterea si via(a Lui dummezeiasca. 



TILCUWl LA CINTAREA CINTAHttOH 327 

facfi cunoscuta prin Bl»erlc8, Irtcepatorillor si Stflplniilor In cele cere^ti, 
Intelepciunea cea die multe feluri a lui Dumnezeu, dupS hotfirlrea dima- 
inte de veci, pe care a lmpllnlt-o In Hristos Iisus Domnul nostra, Intra 
Care avem Indrfiznirea si apropierea Intru nadejde prin credinta In El» 
(Ef., 1, 10 — 12). Si de fapt prin BisericS se face cunoscuta Puterilor mai 
presus de lume intelepciunea felurita a lui Dumnezeu, care prin cele 
protivnice a savirsit minunat lucrurile cele mari si mkiunate. C&ci s-a 
facut prin moarte viata ; prin pacat, dreptate ,• prin Western, binecuvin- 
tare ; prin necinsitire, slava ,• prin neputinta, putere. Pentru ca in timpu- 
rile dinainte de aceasta Puterile mai presus de lume au cunoscut numai 
Intelepciunea simpia si uniforma a lui Dumnezeu, care lucra minunile 
potrivit cu firea. $i nu era in cele vazute nimic felurit, prin faptul ca 
prin firea dumnezeiasca avlrud putere a crea liber toata zidirea, aducind 
numai prin miscarea voii firea lucrurilor la existenta, a facut bune foar- 
te toate cele ce au t19n.it din izvorul binelui 169 . 

Dar acest chip variat al intelepciunii, constind din impletirea celor 
protivnice, 1-au cunoscut acum limpede prin Biserica : cum Se face Cu- 

169. PInS nu S-a intruipat, nu S-a rastignit si n-a inviat Cuvlntul lui Dumnezeu, 
nu se cunostea Intelepciunea felurita, sau Impletita din fete potrlvnlce, oi numai cea 
care lucra siraiplu si potrivit firii, to creafiutne. Dar In ioonomia lui Hristos s-a arltat 
tatelepciumea Lui, umind In vederea mtotuirii noastre chipuri potrlvnlce de lucrare. In 
Initmpare apare unit trupul care se naste dim alt trup, ca la ceilalti oamenl, dar fara 
saralnta barbateasca, adica apare unita o luerare a firii noastre, cu una mai presus 
de fire. Prin moartea pe cruce prictauieste trupului Sau si prin aceasta si trupurllor 
noastre viata vesnica. Prin moarte e biruita moartea, caci se pune capat trupului 
muritor, ivindu-se din puterea lui Dumnezeu, purtatoare a trupului Sau, clnd acest 
trap ajunge la ultima neputinta a lui, via{a nemuritoare din izvorul dumnezelasc 
In care se reazima. Lulnid paoatul asupra Sa, ne-a adus dreptatea, caci rabdlnd Intru 
curatie deplina urmarile pacatukii, le-a depasit si le-a topit. Rabdlnd farfi pacat, farft 
caderea cu duhul In sl&bfciune, durerea de pe urma pacatuiui, pina la oapat, adica 
ptoS la sleirea trupului in moarte, a tot&rit duhul care se intarea In suportarea aces- 
tei dureri, In asa masura inclt acesta, IntSrit de Duhul dumnezeiesc, a putut ridica 
la o nouS viata, la viata nestricacioasa a tnvierii, trupul, faclnd sa fie coplesit 
de spirit, deci nemuritor. Aceasta putere ne-a dat-o si noua, care comunicam cu El 
prin credmta. Aceasta e taina mortii, ca mdjloc si ca Inviere. Dimpotriva, In plSce- 
lile trupului, In Imaintarea In ele, care Sac trupul sa prospere pentru un timp cu 
pretul slabirii splritului, se ajunge la moartea fara scaipare. Minuni erau si lucrurile 
ce se savirseau prin legile firii, caci aceste legi si firea condusa de ele nu erau de 
la ele, ci erau rinduite de Dumnezeu. Dar minunile ce se sSvirsesc. de Hristos prin 
Imbinarea firii cu ceea ce e mai presus de fire slnt mai izbitoare, pentru ca pun mai 
mult In eviidenta faptul ca peste legile firii exista si o alta putere, care nu le des- 
fiinteaza, ci produce prin ele efecte superioare, unindu-se cu ele. Aceasta imbinare 
a legilor firii, vazute cu lucrarea prin ele a unei puteri mai presus de ele, nu se 
putea produce declt in planul zidirii vazute, nu si in lumea pur nevfizutS a ingerilor ; 
sau acolo se produce o Imbinare a puterii create cu cea necreata, fara ca puterea 
creata sa fie supusa unor legi stride ca lumea materiala. De aceea, numai de la 
lumea vazuta, In care are loc aceasta Imbinare a puterilor materiale cu cele duhov- 
nicesti, adicS de la BisericS, puteau afla cetele ingeresti aceasta Intelepciune care 
Imbina puteri atit de deosebite, care se arata in unirea celor materiale cu cele mai 
presus de firea lor, ba la aparenta chlar potrlvmice lor. Prin aceasta «sara» In- 
gerilor, care are fata de ei si avantajul cS e Mlreasa Mlrelui, fiimd mai unita cu El 
declt ei (Maloa Doimnului), «pune inlm,i» In liuicrl, 11 umple de o nouS Intelegere 
si de un nou entuziasm In 13udart»a lui Duiiiui>/(>u. 



228 



SPINTUL QR100RIB DB NVSRA 



vlntul trup, cum se ames'teca viata en moartea, cum cu rana Lui vindecfi 
rana noastra, cum prin neputinta Crucii surpa puterea vrajmasului, cum 
Nevazutul Se arata In trup, cum raseumpara pe cei robiti, Acelasi fiind 
si RfiscumpaT&torul si pretul rascumpararii 17 °, — caci S-a dat pe Sine pret 
mortil pentru noi — cum este si in moarte, dar nici din viata nu iese, 
cum Se amesteca si in robie, dar ramine in cinstea aceasta imparateasca. 
Toate acestea si unele ca acestea, fiind fapte felurite si nu simple ale 
intelepciunii, aflfndu-le, prin Biserica, prietenii Mirelui s-au umplut de 
inima, cunoiscind in taina alta trasatura a intelepciunii dumnezeiesti. 

$i dac8 nu e prea indr8znet s-o srpunem, poate prin mireasa au vazut 
si aceia frumusetea Mirelui m si s-au minunat de Cel de toti nevazut si 
neeuprins. Caci Cel pe care nimeni nu L-a vazut vreodata, cum zice 
loan (I In, 4, 12), nici nu putea sa-L vada, cum marturiseste Pavel (I Tim., 
8, 16), Aceia $i-a facut Biserica trup si, prin adaugirea celor ce se min- 
tutesc, zideste pe ea in iubire, pina ce vom ajunge toti la barbatul 
desfivlrsit, la masura virstei plinirii lui Hristos (Ef., 4, 13). 

Dac8, asadar, Biserica e trupul lui Hristos, iar cap al trupului e 
Hristos, Care cu pecetea Sa Se intipareste in fata Bisericii, prietenii Mi- 
relui privind la aceasta s-au umplut de inima, pentru ca vad In ea mai 
limpede pe Cel nevazut. Precum cei ce nu pot privi insusi cercul soare- 
lui, privesc la el' prin straiucirea apei, asa si aceia privind ca printr-o 
oglinda curata, prin fata Bisericii, vad Soarele dreptatii, cunoscut prin 
ceea ce se vede 172 . 



170. Trebuie sa se faca oarecum si rob, dar fara a inceta sa aiba putere asupra 
roblei, ca sa poata nu numai r&souinpara in calitate de StSpln, ci sa Se si dea pe 
Sin* insusi pret de rSscumpSrare. Caci ceea ce se da ca pret de rascump&rare tre- 
buie si albfi caMtatea celui ce trebuie sa fie raseuihpSrat, dar trebuie sS fie tot- 
OdatS de o valoare egala nu cu unul din cei ce trebuie rascump&rati, ci cu toti, ba 
Chiar de o putere mai mare, ca s3 dea tuturor o putere care sa-i apere de noi caderi 
lntr-0 robie ca cea dintii. Desi foloseste termenul jurMic de Rascumparator si de 
•pret de ifiscunip&rare», sfintul Grigorie de Nysisa arata c3 intelege mintuirea in 
tens ontologic, ca lucrare de Indreptare a ftriS. cSwite si de umplere a ei de o 
putere mai mareMedt cea omeneasca, de puterea dumnezeiasca. 

171. Au v3zut si ingerii frumusetea superioara in care Se arata Cuvintul lui 
Dumnezeu, fSclndu-Se Mire al zidirii cuvintatoare vSzute. Caci au v8zut un grad 
superior de bunState a lui Duimnezeu, care mu Se fereste de a Se uni ca un Mire cu 
mireasa prea iubita, cu fajptura Sa vazuta, si a lua asupra Sa toate sl&biciunile firii 
omenesti pentru a le invinge in Sine si a Se face atit de apropiat de oameni, ara- 
tlndu-Si prim ele puterea Lui. 

172. Dar prin Biserica ingerii au vazut nu numai pe Dumnezeu la un grad su- 
perior de bun&tate si de frumusete, ci L-au vazut si intr-un mod mai concret, mai 
accesfbil fapturii. Dumnezeu oa Spirit pur, sau ca Treime de Persoane pur spirituale, 
e mai greu de sesizat chiar de catre ingeri. Ei simt doar presiunea Lui ca centru 
personal atotpuiterndc, nevazut, sau oa Treime de centre personale, infocate de o 
iubire nemarginita. Chiar sufletul semenului nostru, daca ar avea o existenta pur 
splrltuaia, s-ar simti, dar nu s-ar sesiza intr-un mod concret. Dar prin truip «se vede» 
mai concret, Aev mi so confunda cu trupul. Fiul lui Dumnezeu S-a facut mai sesizat 
si rHmine mai scsizut fdpturilor in veci, prin trupul pe care L-a asumat. Intruparea 



TH.CUWB LA CtNTARGA CINTARtLOR 



229 



Peutru aceasta, nu odata 11 spun prietenii miresei : «Ai pus In noi 
inima», ccea ce insemneazfi : «ai pus In noi sullet si minte», spre cu- 
noasterea luminii, prin tine. $i repeia iarasi acelasi cuvlnt, ca prin re- 
petare s& dea vrednicie de crezare celor spuse. CSci zic repetind : «Ai 
pus in noi inima printr-unul din ochii tSi». Aceasta este ceea ce a pro- 
dus mai ales in prieteni starea de uimire. Caci avind sufletul o indoita 
lucrare vSzStoare, dintre care una priveste adevarul, iar cealalta rata- 
ceste in jural celor desarte, dat fiind ca numai ochiul curat al miresei e 
deschis pentru firea binelui, iar celalalt e cu totul nelucrator, prietenii 
aduc lauda numai unui ochi, singurul prin care priveste pe Unul. Prin 
«Unul», se intelege Acela care este cunoscut in firea neschimbata si 
eterna, Tatal eel adevarat si Fiul Unul-Nascut si Sfintul Duh. Caci Unul 
e cu adevarat, Cel contemplat intr-o singura fire, deosebirea dupa ipos- 
tasuri nepricinuind nici o despSrtire sau insltrainare. Dar sint unii care 
privesc in chip rau, cu ochi diferiti, spre ceea ce e lipsit de consistenta, 
impartind pe Cel Unul in multe firi, prin nalucirile ochilor vicleni. Aces- 
tia sint cei ce ,se numesc mult-vazatori, care, prin faptul ca vad multe, 
nu vad nimic ,• acestia sint si tofi citi privesc acum spre Dumnezeu, dar 
datorita apoi nalucirilor materiale, sint nevrednici de lauda ingerilor, 
ca unii ce se supun desertaciunii, prin nalucirea celor care nu exists. 
Iar cel ce priveste tinta numai la Dumnezeu e orb fata de toate cele- 
lalte, spre care cauta privirile multora. De aceea printr-un singur ochi 
ii umple mireasa de uimire pe prieteni. Deci orb este cel ce cu multf 
ochi priveste spre cele desarte. Iar ager la privire si strSlucitor e acela 
care priveste printr-un singur ochi al sufletului numai spre bine 173 . 

Care e, acum, acea una, sau ce este siragul de la grumazul miresei, 
nu va fi greu de inteles dupa cele spuse, chlar dacS zicerea apare in- 
tunecoasa intre celelalte. Caci zice Scriptura : «Ai pus inimS in noi prin- 
tr-unul din ochii tai, in una, prin siragul grumazului tau». Iar «una» sta 
in legatura cu «printr-unul din ochii tai», avind sa intelegem «intr-un 



reprezinta o mare coborire comdescendenta fata de noi {catavasie), fara ca prin 
aceasta s3-L confundSm cu truipul j departe de a pierde prin aceasta putinfa de sesi- 
zare a dumnezeirii Lui, ea nd se face si mai simtita. 

173. Dlnd lui Dumnezeu numirea de Unul, sfintul Grigorie arata o cunoastere 
a filosofiei neo-platonice. Dar Unul cugetat de el nu e o esen{a impersonala, nici o 
esenta In contlnuitate cu lumea noastra, ca fundament al ei, ci Dumnezeu Cel Sntreit 
In Persoane si transcendent creatiunii, comunicindu-Se ei numai prin har, datorita 
vail Lui. Aceste trei Persoane sint asa de unite, ca Dumnezeu poate fi numit tot- 
deauna Unul. Cel ce priveste neincetat numai la Unul, isi ridica mintea din impar- 
tirea produsS In ea de privirea la cele multe. O dezvoltare a acestei idei avem in 
scrierea lui Calist Catafygiotul, In Filoc. vol. VTTI. Cel ce priveste numai la Unul 
priveste numai la bine. Caci e proprru binelui s& unifice mintea si s5 unifice pe om 
cu to)! si cu toate In Cel ce este izvorul tuturor. Numai rSul e dezbinat. Binele e 
tmtr-o desavlrsitfi unltate. CIta vreme raul dezblna, blnole uneste. De aceea sfintul 
Grigorie identified pe Unul cu blmelc. 



330 SP1NTUL ORIOORIB DB NY88A 

suflet» 174 . Cfici sint multe suflete in fiecare din cei neinvStatf, In care 
potimile se aseaza, prin staplnirea ce o dobindesc, in locul sufletului, 
chiipul sufletului preschimbindu-se in placere, in iutime si fricS, in lasi- 
tate si obraznicie. Iar cea care priveste spre Cuvtntul, prin uniformitatea 
vietii in virtute, e recunoseuta ca vietuind printr-un singur suflet 175 . 

Deci asa trebuie despartit textul : «In una» e legat de ceea ce se 
spune inainte, dupS intelesul cugetat de noi insemnind fie «intr-un su- 
flet", fie «intr-o stare a sufletului». Iar ceea ce urmeaza, adica : «prin 
siragul grumazului tau», are alt inteles. E ca si cind ar zice cineva, fa- 
ctoid totul mai limpede : unul este si ochiul tau, prin faptul ca priveste 
spre Unul ; unul si sufletul, prin faptul ca nu se imparte in stari sufle- 
testi diferite. Dar si pozitia grumazului tau e desavirsita, ca unul ce a 
luat jugul dumnezeiesc asupra lui. Fiindca, deci, in siragul grumazului 
tfiu vedem jugul lui Hristos, iar in dragostea pentru binele adevarat, un 
singur ochi si un singur suflet, de aceea marturisim c& prin minunile 
tale ai pus inima in noi, ca una ce arati un singur ochi si un singur su- 
flet In siragul grumazului tau. Iar siragul grumazului miresei este jugul, 
precum s-a spus. 

Aceasta e lauda ingerilor, adusS frumusetii miresei. CSei acestia am 
inteles c& sint prietenii Mirelui. Iar ca sa nu para ca lauda lor e fara 
judecatS si gresita, Cuvintul intareste, aprobind judecata prietenilor 
asupra frumusetii miresei si adauga si El la marturia frumusetii ei mi- 
nuni si mai mari, descriind prin cuvint armonia aratata in insesi madu- 
larele ei. Pe aceasta o vom infatisa, cu voia lui Dumnezeu, in cele ur- 
mStoare, de vom primi, prin ajutorul de sus, vreo putere spre intele- 
gerea tainelor si spre cunoasterea frumusetii Bisericii si spre lauda ma- 
rlrii harului sau, in Hristos Iisus, Caruia I se cuvine toata slava, in vecii 
vecilor. Amin. 

Omilia a IX-a 

«Cit de trumosi s-au tacut sinii tai, sora >mea, mireasa ! Mai 
trumosi s-au fdcut sinii tdi decit vinul ; §i mirosul vesmintelor tale 
e mai presus de toate aromatele. Fagur 'ce picura sint buzele tale, 
mireasa. Miere $i lapte este sub limba ta, si mirosul vesmintelor 
tale, ca mirosul timiii. Gradina inchisa este sora imea, mireasa ; 
grddind inchisa, izvor pecetluit. Trimiterile (odraslele) tale, rai de 



174. Sufletul In greceste este feminin (ij^uxij). De aceea se spune In una si mi 
In unul. 

1?5. Virtutea unifica sufletul si-1 men tine ca stapin peste pomirile lui. Patimile 
11 sflsie, caci II Ingusteaza de fieoare data, dupa altfi patima. In fiecare virtute se 
vede acelasi unic bine si la trepte diferite. $i se vede In om un suflet, care nu se 
mai vede in omul p.iUma* destul de limpede, fund ajuns in stare de descompunere. 



TH.CUIR K LA CJNTAREA CtNTAIULO* 231 

rudlt cu rod de iructe $/ efc poml s/ chlpurl cu nardurl ; nard ?f 
volran, Untie $/ scot\l$oar&, cu toate lemnele Llbanulul, smirnd $i 
u/o/e cu /oa/e mliosuiile de Iructe ; Jzvor de g/flcUjiil $1 UntlnQ tie 
apa vie, ce curge susurind din Liban* fCint. Otat., 4, 10 — IS). 

«De v-afi sculat impreuna cu Hristos, cugetatf cele de sus, nu cele 
de pe pamint» (Col., 3, 1 urm.), zice catre noi Cel ce graieste in Pavel. 
«Caci ati murit, zice, si viata voastrS s-a ascuns cu Hristos in Dumne- 
zeu. Cind Hristos, viata voastrS, Se va arata, atunci si voi va veji arata 
intru slava». Daca deci ne-am facut morti firii de jos, stramutindu-ne 
nadejdea vietii de la pamint la cer, si viata in trap s-a ascuns in noi, 
dupa cuvintul Proverbului, care zice : «lnteleptii isi aseund simtirea» 
(Prov., 10, 14). De alta parte, asteptam sa se arate in noi viata cea ade- 
vSrata, care este Hristos, oa si noi sS ne arStam intru slava, prefacin- 
du-ne intr-o stare mai dumnezeiasca. Deci as a sa auzim cele prezente, 
ca niste morti ou trupul, tragindu-ne din cele ce se spun spre intelesul 
eel netrupesc. Caci eel mort patimilor si poftelor va stramuta intelesu- 
rile cuvintelor la ceea ce este curat si nep&tat, cugetind la cele de sus, 
unde este Hristos eel asezat la dreapta TatSlui, intru Care nu este pa- 
tima, uitind de gindurile coborfte si josnke 17S . SS auzim, deci, cuvin- 
tele dumnezeiesti, prin care describe Cuvintul frumusetea miresei ne- 
intinate. Sa auzim ca unii ce am iesit afara din carne si singe si ne-am 
prefacut in fire duhovniceasca. «Cit de frumosi s-au facut siniii tai, sora 
mea, mireasa ! Mai frumosi s-au facut sinii tai ca vinul si mirosul ves- 
mintelor tale e mai presus de toate miresmele». 

E vadit oricui care cunoaste cuvintele de-Dumnezeu-insuflate, c& 
tot eel oe face voia lui Dumnezeu e frate al Lui si sora si mamS ; iar 
fecioara curata, logodita Domnului spre impartasirea de camara nepri- 
hanita de nunta, se numeste, in intelesul propriu, mireasa. Dar eu, cer- 
cetind intelesul acestor cuvinte dumnezeiesti, nu vad In aceasta numire 
numai o lauda simpla adusa miresei de Cuvintul, ci spun ca Cuviritul 
infajiseaza cauzele inaintarii ei la atfta frumusete. Caci nu s-ar fi Infra - 



176. <«Cele de sus, unde este Hristos Cel asezat de-a dreapta Tatalui, unde nu 
este patim5», au deoi si un inteles de : cele curate, libere de patimi, precum «cele tie 
jos» au si un Inteles de : intinate prin patimi. Cel nepatimas este Inalt, se afla la 
In<ime j este tare ; duhul s-a Intarit in el. Are putere asupra celor patimasi, care 
slnt slabi. Cei nepStimasi v8d cele inalte si nesfir?ite, se hramesc din ele. In Dumnezeu 
TatSl nu este patima. El mu e deci supus nifci uned alte forte. In sensul acesta e mai 
Inalt si mai presus de toate. In sensul acesta S-a Inaltat Hristos ca om la El. Tatal 
e ou desSvIrsire Hber. De aceea e cel mai inalt, nefiind supus fata de nimic. Dumnezeu 
TatSl e Persoana desavirsita. Nu are utn caracter de esenta panteista supusS unci 
evolutii, vreunor legi, fata de care nu existfi o votata a Lui: El are in Sine totul 
din veci, in conformitate cu vointa Lui. De aceea e si cu desavirsire liber. Cine n-aro 
totul tinde spre implimlre, printr-o lege cnre-1 staplneste. Numai eliberindu-ne si noi 
de cele de jos si patimase ne putem npropin do Tntai, tl putem simfi pe El ca Tata. 
Iar ce] eMberat de pornlrile inferloare nu mnl v Isplilt do tntelesurile patimase, auzind 
vorbiindu-sc In acest sens despre onumlti> nifltlnlni >• trupcstl. 



232 8PINTUL ORigOKIE t)» NY5SA 

musefrat ea din izvoarele bunelor InvfitSturi, pe care le numeste, in in- 
toles figurat, slni, dacfi nu s-ar fi fficut mai intii pe ea sorS a Domnu- 
lui, prin faptele bune, $i dacS nu s-ar fi innoit spre feciorie prin nas- 
terea de sirs, ca sS se facS logodnica si mireasS a Celui care Si-a logo- 
dit-o. Deci Cel ce a niumit-o pe ea sorS si mireasS a Sa spune cauza 
schimbSrii spre un chip mai bun si mai desavirsit a sinilor ei, care nu 
mai izvor&sc laptele, adica hrana pruncilor, ci vinul curat spre veselia 
celor mai desavirsiti, a carui tarie nu a fast siabita de apa circiumari- 
lor. Iar in cele spuse se arata ca intr-o bucurie de nunta prietenia iu- 
bitoare, datorita careia isi daruiesc unul altuia simtirea dragostei. Caci 
Mirele saluta Biserica cu aceleasi cuvinte, cu care ea, luindu-I-o ina- 
inte, a laudat in introducere frumusetea Lui. caci indata, in primele cu- 
vinte, cind a dorit sa vina cuvintul din gura dumnezeiasea in gura ei, 
inffitisind-o aceasta prin chipul isarutarii, a spus cauza poftei : ca sinii 
ei slnt buni, coplesind prin darul lor fire a vinului si intreclnd toata 
buna mireasma a mirurilor si a aromatelor. De fapt ea a spus aceste 
cuvinte : «Mai buni slnt sinii tai decit vinul si mirosul mirurilor tale 
mai presus de toate aromatele». 

Cfici as^a cum in toate celelalte afiam din dumnezeiasea intelep- 
ciune invatatura ca Dumnezeu ni Se face noua asa cum ne -iratam pe 
noi ln?ine lui Dumnezeu, prin vointa, (astfel David marturise?te in pro- 
orocie ca e bun celor buni, iar altul dintre prooroci ca e urs ?i pardos 
celor ce s-au sSlbaticit cu viata, prevestind, prin ghicituri, invatatura 
evanghelica dupa care chipul Imparatului altfel se va arata celor de-a 
dreapta si altfel, celor de-a stinga, si anume, bun si indurat celor dintii, 
InfricosStor si neindurat, celorlalti, potrivit cu cei pe care ii va judeca), 
Cuvtnitul Ii fntoarce acum miresei un dar potrivit darului ei. Caci in 
cuvlntele in care a laudat ea frumusetea Stapinului, in aceleasi ii da- 
ruie?ite §i Domnul lauda Sa. Astfel, recunoa^te si El schimbarea spre 
mai bine a sinilor ei, savirsitS prin fapte. Pentru c3, incetind de a mai 
fi purtatoare de lapte, izvorasc, in loc de lapte, vin, prin care se prici- 
nuieste veselie inimilor mai desavirsite, care nu mai sint purtate de 
vinturile pruncie*i, ci pot sa-si umple gura de paharul intelepciunii si sa 
soarba cele bune. 

Dupa ce a laudat, asadar, curgerea imbelsugata a vinului, adauga 
§i lauda bunei miresme, zicind : «Si mirosul vesmintelor tale, mai pre- 
sus de toate aromatele». Lauda aceasta trebuie sa o intelegem invatind 
din Sfinta Scriptura ca toata mireaBma bine mirositoare pricinuieste pia- 
cere simtului mirosului. Deci sa intelegem c a Cuvintul numeste aro- 
mate toate cele ce am invatat din Scriptura ca dau un miros bun. Astfel, 
Noe aduce lui Dumnezeu jertfa : «si a mirosit Dumnezeu miros de mi- 



TU.CUIRB U CINTAREA CINTARILO* _ __ 23* 

roasmd». Deci jortlu so face lul Dumnezeu mireasmfi. Dar si dupd accea 
se aduc lui Dumni'/ou multe Jertfe de impacare, de multumire, do min- 
tuire, de curatire si pentru p&cate. Pe toate acestea pune-le intra mi- 
rosme ,• darurile de fructe si arderile de tot si parole scoase si inchinate, 
pieptul animalului jertfit, lobul ficatului, grasimea de pe rinichi ,• pe 
linga acestea, tamiia, fSina stropLta cu untdelemn, tamiia compusa §i 
toate celelalte cite erau aduse prin foe, socoteste-le in rindul miresme- 
lor. Cind deci auzim ca mirosul miresei e socotit mai vrednic de primire 
decit toate miresmele, sa invatam din acest cuvint ca taina adevarului 
impartasita prin invatatura evanghelica, e singurul miros bine mirositor 
lui Dumnezeu si ales dintre toate aromatele legii, ca unul ce nu mai e 
acoperit de vreun chip (tip) si de vreo umbra, ci s-a facut bine mirositor 
prin descoperirea adevarului m . CSci desi Domnul a primit si unele din 
aromatele de mai inainte intru miros de buna mireasma, fiecare miros 
s-a invrednicit de primire prin intelesul ce se stravedea in el, nu prin 
infatisarea nemijlocita si trupeascS a celor ce se savirseau 178 . $i acest 
lucru e vadit din marele cuvint al Proorocului, care zice : «Nu voi primi, 
din casa ta, vitei, nici din turmele tale miei, caci nu maninc carne de 
tauri si nu beau singe de tapi» (Ps. 49, 9 urm.). 

Desi s-au adus adeseori multe jertfe de animale, altceva este ccoa 
ce s-a cerut prin acestea ca ghicitura = ca trebuie sa junghii pallmlle 
in tine " 9 . «Jertfa (adusa) lui Dumnezeu e duhul umilit ; inima Infrlnta 
si smerita Dumnezeu nu o va urgisi» (Ps. 50, 19). Apoi mai e si Jertfa d» 
lauda a noastra, care lauda pe Gel ce primeste un astfel de miros. 

Deci sufletul care raspindeste in chip duhovnicesc o buna mireasma, 
a intrecut toate aromatele legii, ca chipuri, cum zice Pavel, care a fost 
buna mireasma a lui Hristos, intrucJt s-a facut pe sine bine mirositor,. 
prin viata (II Cor., 2, 14) ; si raspindind frumos mirosul curatiei si tamiia 
compusa prin impletirea felurita a virtut,ilor, s-a aratat vrednic sa fie 



177. Mirosul invataturii' adevarate (al miresei) e mai placut lui Dumnezeu decit 
miresmele tuturor jertfelor din Vechiul Testament, pentru ca acelea reprezentau nu- 
mal chipurile adevarului, deci prin aceasta pe de o parte il dadeau de inteles, dar 
pe de alta II acopereau. Se mai poate spune c3 acest miros, mai bine placut lui Dum- 
nezeu decit jertfele animalelor din Vechiul Testament, e mirosul sufletelor ce se 
dfiruiiesc ca jertfa lui Dumnezeu. 

178. Dumnezeu primea totru miros de bun3 mireasma si jertfele din Vechiul 
Testament. Dar nu pentru ceea ce infatisau corporal, ci pentru intelesul Inchipuit 
de ele, pentru intentia spirituala, de daruire lui Dumnezeu, manifestata in ele de eel 
ce le aduoea. 

179. Prin junghierea animalelor aduse ca jertfa se inchipuia junghierea patlmilor 
In eel ce le aducea. lar patimile reprezinta egoismul, tendinta spre placerea proprie, 
cu uitarea lui Dumnezeu. Nu po{i plScea lul Dumnezeu, "decit omorind patimile din 
tine. Numal asa te depasesti pe tine si te darulestl lui Dumnezeu. Insasi renuntaroa 
la un animal, care Hi satisface pofta de mlncarc sl-ll da un plus de bogatie lumoasca, 
este o Infrlnare a egoismului si cind rt.'iiunl'iron lti ol o pentru Dumnezeu, inseamnS. 
a-tl pune tie o granlta, pentru a lntfirl prr/fnjii lul Dumnezeu in fata constlintol tale. 



.234 __ ____________ SF1NTUL ORlOORtl DB NYSSA 

primit de Mire spre miros de bunfi mireasmS ,8 °. De aceea, in{elegerea 
■duhovniceasca a aromatelor material© ale legii adauga acea buna mi- 
reasmS neinateriala si curatS, ce se r&splnde$te prin virtuti, zicind : «$i 
mirosul mirurilor tale, mai presus de toate aromatele» 181 . 

Iar cuvintul ce urmeaza ridica lauda la ceva mai inalt, marturisind 
prin cuvinte belsugul de daruri duhovnicesti ce-i vine (miresei) din cu- 
getare si luare aminte. Sa ne amintim de cuvintul Proverbelor, care vrea 
ca ucenicul intelepciunii (si intelegi, deisigur, pe eel ce invata apoi pe 
altii, ?i este dintre ucenici), sa invete de la albinS, spunind celor in- 
dragiti de intelepciune : «Mergi la albina si invata ca e lucratoare» 
{Int. SiT., 11, 3) ; si negustoreste munoa ei cuviincioasa, ale carei roduri 
si le prooura si imparatii si oamenii simpli in vederea sanatatii lor. Asa- 
■dar spune ca ea e iubita si slavita de totf, caci desi e slaba dupa putere, 
ea cinstesite intelepciunea si de aceea e data ca pilda de viat_ celor 
virtuosi. Ea a fost luata ca pilda, ca una care a cinstit intelepciunea. 
Prin cele spuse il sfatuieste pe ucenicul intelept sa nu stea departe de 
nlcl una din InvatSturile bune, ci, zburind spre cimpul cuvintelor de 
Dumnezeu insufflate, sS culeaga din fiecare ceva pentru imbogatirea in- 
telepciunii sale, sa-si alcatuiascS fagurele, si ca intr-un stup sa aseze 
In inima lui rodul acestei harnicii, faciodu-si, ca niste celule din ceara, 
cutiutele neamestecate ale feluritelor inv&taturi. Si asa, dupa pilda al- 
binei, al carei fagure e dulce, iar acul dureros, sa negutatoreasca ne- 
•contenit lucrarea virtutilor. $i o negutatoreste cu adevarat, daca isi cum- 
pfirS bunatatile veisnice in schimbul ostenelilor de aici si daca foloseste 
ostenelile sale spre sanatatea imparatilor si a oamenilor de rind. Prin 
aceasta un astfel de suflet se face iubit Mirelui si slavit de ingeri, de- 
sfivlrsindu-si puterea intru neputinta, pentru ca cinsteste intelepciunea. 
Deoarece deci amintirea inteleptei albine sluje^te ca pilda de intelep- 
tlre si hfirnicie si impartasirea de darurile duhovnicesti se cistiga de 
eel ce se ostenesc dupa masura sirguintei lor, de aceea zice catre mi- 

180. .Exista nu numai un miros bun sau rau al trupulud, ci si un miros bun sau 
rlu al sufletU'l'Ui. Omul curat, bun, raspindeste un aer de curatie In jurul sau. Per- 
versul, vicleanul, raspindeste nu numai intuneric, ci si un aer spiritual In care nu te 
•ImU bllne. Gel stapinit de o patilna e nu numai un focar de rasptndire a unuii miros 
Wit si o fiintS Inguistata, in mare masura nelibera, ci si o iiinta pStatS de patima ce 
are. Unul e simti't purtind pata si ingustarea invidiei j altul, a mlndriei ; altul, a 
IScomlei. Greu s3 gasesti un om care e siimtft cu totul curat si neinguistat de vTe-o 
patimi sau alta, sau de mai muDte deodata. Dar la ueii, petele sint mai ingrosate, miro- 
surlle urlte, mai aocemtuate, mai de nesuportat ; la altii, mai subtiri. Unul e strins 
mad tare in ingustimea lui, altul mai pufin. Unul e mai robit patimii, altul are in sine 
un spatlu mai mare de libertate fata de ea. Depinde de eforturile ce le-a facut in 
ellberarea de patimi. 

l&l. Cel ce inisotea jertfele sale de amimale cu aceasta simtire, prodiucatoare de 
virtuti, depSsea mirosul material al singelui animalelor jertfite, caci aducea prin ele 
i»l Jortfa virtutilor sale si a evlaviei sale adevarate, care raspimdeau o mireasma de 
dflrulre spilrituaia. 



TULCUIRB LA CINTARBA CINTAIUILOI^ 225 

reasa : inima ta s-a umplut de fagurii aleabuiU din Invataturile de tot 
fetal si de aceea scotl din vistieria cea buna a inimii picfiturile dulci de 
imiere ale cuvintelor, astfel cfi vorbirea ta e miere amestecata cu lapte. 
«Faguri ce picura sint buzele tale, mireasa ; miere si lapte sub limba 
ta». Caci ti-ai pregatit cuvintul pentru ca sa aduca auzitorilor nu un fo- 
los de un singur fel, ci ca sa se potriveasea cu puterea celor ce-1 pri- 
mesc, astfel ca sa foloseasca si celor mai desavirsiti $i pruncilor ; celor 
desavirsitf sa fie miere, iar pruncilor, lapte ,• asa cum era Pavel, care 
alapta pe cei de curind nascuti cu cuvinte mai usoare, iar celor desa- 
virsiti le graia in taina intelepciunea cea ascunsa de veacuri, pe care nu 
o intelege veacul aceste, nici capeteniile lui (I Cor., 2, 8). Acest amestec 
pregatit din lapte si miere spune ca e asezat sub limba, aratind prin 
aceasta obisnuinta intrebuintarii celei mai bune a cuvintelor 182 , Caci 
eel ce stie sa raspunda cum trebuie fiecaruia, avind aceasta putere fe- 
lurita a cuvintului sub limba, daruieste potrivit cu fiecare dintre auzitori 
ceea ce ii este de trebuinta in acel timp. 

Aducind gurii si limbii miresei aceasta lauda, trece iarasi la laudele 
mai mari, zicind : «Mirosul vesmintelor tale e ca mirosul tamiii». Cuvin- 
tul acesta e un cuvint intelept, caci arata spre ce nazuieste viate de 
virtute a oamenilor. Caci sfirsitul vietii virtuoase este asemanarea cu 
Dumnezeu 183 , si din aceasta pricina cei virtuosi se strSduiesc pentru 
curatie si pentru eliberarea de orice pornire patimasa, ca sa se intipa- 
reasca si in ei vreo pecete a firii celei prea inalte printr-o viata mai 
frumoasa. Apoi fiindca viejuirea virtuoasa nu e de un singur fel si de 
un singur chip, ci precum la alcatuirea tesaturilor din multe fire, unele 
sint intinse in linie dreapta, altele se aseaza de-a curmezisul si asa pre- 
gateste mestesugul tesatOTilor haina, la fel si in viata trebuie sa se 
impleteasca multe din care se tese viata cea de buna calitate 184 . Dum- 
nezeiescul Apostol insira aceste fire, din care se \ese pinza faptelor 

182. A avea «sub limba» ceva, inseamna a avea gata de spus ceva. Sufletul- 
mdreasa e gata sa spuna cuvintul Intelept orfcui. „ . . 

183. E o invatatura a sfintului Grigorie de Nyssa, dar si a celorlalti paring, 
ci chipul lui Dumnezeu din om se dezvoita In asemanarea cu Dumnezeu, prin virtuti. 
E o nazuinta fireasca inscrisa in chip, sa ajunga la asemanare. Deci e o nazmnta fi- 
reasca a chipului sa se dezvolte prin virtuti. Chipul e btaele nedeplm dezvoltat, ne- 
depldn Sntarit, ce ttade la dezvoltarea, la intartrea, la clarifiearea neincetata. 

184. Viata virtuoasa e ca o pinza umdtara ce se t©se neincetat dm multe fire. 
Nuimai viata in pacate destrama unitatea sufletului, sau e o viata in descoimpunere. 
Unele fiTe in razboiul de tesut se intind in lungime (urzeala), altele se bat in urzeala 
de-a latul. S-ar puitea spune ca chipul e urzeala, iar asemanarea e bateala. Aipoi, atit 
unele din aceste fire cit si altele sint de diferite culori si calitati, ca sa dea o pinza 
frumos si bogat armonizata si Impodobita, sau inflorita. Dar numai prin bateala ne- 
lncetatfi se infaptuieste pinza vietii, dar si frumusetea ei inflorita. Omul virtuos nu 
e un simpltet, desi e unitar. El e foarte bogat nuantat In intelegerea, In faptele si m 
cuvintele lui, tinind sea ma de loc, de timp, do fclul somenilor cu care intra in 5m- 
prouna-lucrare. 



23" _ '__ 8PINTUL OHIOOKIB DB NYSSA 

bune, numind iubirea, bucurla si paeea, Indelunga-rSbdarea, bunatatea 
si toate cele asemenea, in care se Impodobeste eel ce trece de la viata 
slricacioasa si paminteasea, la nestrkaciunea cereasea. Din aceasta 
cauzS podoaba vesmintului miresei e asemanata la miros cu tamiia. Dar 
fiindca inainte de aceasta spusese ca buna mireasma a mirosului 
miresei intreee toate aromatele, pare ca prin cuvintul acesta se renunta 
la laude, daca mirosul, care e mai presus decit orice aromate, e asema- 
nat acum cu una din aromate, spunindu-se : «Buna mireasma a vesmin- 
telor tale e ca mirosul tamiii». Insa tamiia a fost rinduita in chip 
deosebit, dupa o anumita ratiune, spre cinstirea lui Dumnezeu. De aceea 
aromata care e soeotita mai presus de toate aromatele se invredniceste 
de asemanarea cu aceasta aromata inchinata lui Dumnezeu 185 . Astfel 
lntelesul chipului este acesta : vesmintul viritutilor tale, mireasa, se 
aseamana cu fericirea dumnezeiasca, prin curatie si nepatimire, asema- 
nindu-te firii neapropiate. Caci mirosul vesmintelor dumnezeiesti e de 
a$a fel ca se aseamana cu tamiia inchinata lui Dumnezeu 186 . 

$i iarasi invatam prin laudele ce urmeaza cum se face cineva sora 
?i sotie a Domnului. Caci zice : «Gradina inchisa esti, sora mea, mireasa». 
Asadar, daca cineva se straduieste sa se faca mireasa, prin alipirea de 
Domnul, si sora, prin aceea ca implineste voia Lui, cum zice Evanghelia 
(Mt„ 12, 30), va fi gradina bine inflorita, avind in sine frumusetea tu- 
turor pomilor, smochinul duke si maslinul incarcat de rod si palmierul 
cu frunzis inalt si via bogata, nu scaiul rnaracinos, nici urzica, ci chipa- 
rosul si rodiul. Asa a stint sa-1 impodobeasca marele David si inaltul 
Isaia, ca o astfel de gradina, eel dintii zkind : «Dreptul ca finicul va 
!nflori» (Ps. 91, 13) si numindu-1 «vie imbelsugata» (Ps. 127, 10), sauspu- 
nlnd : «Eu ca tin maslin incarcat de rod si femeia mea ca o vita imbelsu- 
gatfio (Ps. 127, 3). Alt prooroc fericeste pe eel ce se odihneste sub smo- 
chinul sSu (Mih., 4, 4). 

Iar intelesurile inehipuite de fieoare din acesti pomi, aratati noua 
de proorocie, e de prisos sa le infatisam, fiind vadite tuturor. Ce este 

1®5. «Aseman>area cu Dumnezeu», la care se ajunge prin viartuti, e o imitare a lui 
Dumnezeu, prin curfitie si neprihanire. Din acestea se raspindeste cea mai buna mi- 
reasma. Dupa credinta crestina, nepatiimirea este idealul eel mai inalt si mai de ne- 
corntestat al omului. Spre acesta calauzesc toate regulile de viata ale scrierilor Filoca- 
n«. Toate relele iintre oameni, toate nemultumirile unora de altii vim din patimile lor 
Fa masura ce patimile lor sporesc, viata Intre ei devine mai greu de suportat. Numai 
prim nepatimire se poate infaptui armoni'a si bunavoirea statornica intre oameni Dar 
ce greu e de atins aceasta stare ! Faptul insa ca la desavirsirea ei nu se poate ajunge 
nu e un motiv sa nu luptam pentru ea. Numai in lupta cu patimile, oamenii isi tin 
In oarecare masura, tn friu, pomirile egoiste, care altiel pot lua forme din ce in ce mai 
sfilbatlce, fficlnd viia{a greu de suportat. 

18G. Viata invesmintata in nepatimire se aseamana cu o tamiie, care Inalta lui 
Dumnezeu cea mai buna mireasma, dar alunga, din locul unde se aflS mai multf oa- 
meni, relele mirosurl ce se raspindesc din ei, fficindu-le viaja greu de respirat 



T1LCUIR8 LA C1NTARHA CINTAHII.OW 237 

rodul duke al smochlnulul, ingraft de sucul foarte pisc&cios, care la 
inceput e acru si de nemincat, dar mai pe urm3 acrul a devenit fruct 
plficut, ce tndulceste slmtirile trupului ? Ce ne daruieste puterea rodi- 
toare a m&slinului, prin sucul foarte piscator si amar, care la inceput 
hraneste prin fruct, dupfi aceea, prin coacere si prelucrare, se preface 
in firea untdelemnului, care se foloseste ca materie a luminii si e usu- 
rare a ostenelilor, potolire a durerilor, str&lucire a capului si ajutor in 
lupte celor ce se lupta" dupa lege? Cum isi face palmierul fructul sSu 
greu de ajuns de hoti, asezindu-1 sus si nescotindu-1 la aratare, aproape 
de pamint ? Ce inseamna darul viei, chiparosul bine mirositor si dul- 
ceata mirtului ? Toate acestea, cind sint intelese printr-o tilcuire mai 
inaltS, potrivit ratiunii virtutii, sint vadite tuturor celor ce iau seama 
cu luare-aminte, spre ce tind ele. 

Asadar, eel ce s-a facut gradina bine inverzita si bogat sadita cu 
astfel de pomi si imprejmuita din toate partile cu zidul poruncilor, ca 
sa nu ingaduie hotului si ffarelor nici o intrare in ea (caci eel ce e in- 
conjurat de jur-imprejur de zidul poruncilor nu poate fi caicat de fiara 
saibatiea si nu e vatamat de mistretul din padure), eel ce e o astfel de 
gradina bine pazita se face fraite si sorS si mireasa a Celui co a zls 
catre ea : «Gradina inchisa esti, sora Mea, mireasa» l87 . 

Dar grSdina aceasta are nevoie si de izvor, ca sS raminfi dumbravS 
bine inverzita, ingrasata pururea de apa. De aceea a ad&ugat la laudele 
gradinii izvorul-, zicind : «Gradina inchisa, izvor pecetluit». Iar Inte- 
lesul izvorului ni-1 arata Proverbul, cind zice : «Izvorul apei sft-^l fie 
dulce si sa-ti fie numai tie si nici un strain sa nu se impfiritSseasca de 
tine». Precum acolo opreste pe straini sa cheltuiasca apa izvorului, asa 
si aci marturiseste ca izvorul nu trebuie sa curga pentru straini, cind 
zice : «pecetluit». Iar ceea ce spune este aceasta : izvor in sens propriu, 
dupa cit intelegem, e puterea cugetatoare, din care tisnesc si izvorasc 
in noi tot felul de ginduri. Miscarea cugetarii ramine a noastra, cind 
se misca spre cele ce ne sint de folos, dindu-ne tot ajutorul spre ago- 
nisirea bunatatilor 188 . Cind insa cineva isi intoarce lucrarea gindurilor 
spre cugetarea la vreo patimS, atunci isi cheltuieste piriul pentru straini, 
ca sa se hraneasca din belsug viata din spini, adapindu-se cu ajutorul 



187. Sufletul iubitor de Dumnezeu are doua calitati : a) e o gradina producfitoare 
de cele mai frumoase roduri j b) e inchis ispitelor, patrunderii unor ginduri stralno 
de Dumnezeu, care furS rodurile pe care le cultiva pentru Dumnezeu. 

188. Puterea cugetatoare e un izvor meseoat de ginduwi. Nlctodata din cugetare 
nu izvor8ste acelasi glnd. Sufoiectul omenesc e totdeauna nou In glndurile si slmtirMo 
sale. El nu e ca obiectele supuse legilor repetlfiei. Dar miscarea gindiril nu trebuie sa 
ne fie furata de duhuri str8ine, ci trebuie s8 ramlnem totdeauna noi insine staplndi ei. 
Cugetarea se misc8 ffirfi voia noastTfl, dnr dlrcx'tla ml!jcarli, sau calltatea ei buna sau 
rea tine de nod. Cind devine rou, e som-n v.H inn lrtsat srt fio furata de vrajma'jili no^jtri, 
c8 s-au asezat a cost la la clrma ei. 



238 1P1NTUL OmOOMI Dl NYIIA 

glndurllor rele, si s8 se usmce si vestejeasca pomii cei buni, nehrSnind 
rildficina lor nici o umezealfi fisnita din cugetfirile cele bune 1M . 

FiindcS, deci, pecetea face de nejefuit pe eel pSzit, infricosind pe 
hot prln semnul ei, iar tot ce nu e jefuit r&mine intreg Stapinului, lauda 
pare sfi marturiseasca aci miresei virtutea cea mai fnalta, care sta In 
dceea c& cugetarea ei rSmtne neatinsS de vrajmasi, fiind pazitS in cu- 
rfltle si nep&timire. CurStia pecetluieste izvorul acesta Stapinului, neia- 
sind sfi se tulbure fiinta stravezie si aeriana a inimii de nici o tin& a gin- 
durilor 190 . Ca sfi facem mai limpede acest gind, iata ce vrem sa spu- 
nem : dintre cele ce sint in noi, unele sint cu adevarat ale noastre, cite 
sint adica proprii ale sufletului, iar altele ni le insusim ca ale noastre, 
adica cele ce privesc trupul si cele din afara. Dar noi, socotind, printr-o 
ludecata gresita cele straine ca proprii — caci ce are comun firea ne- 
materiala a sufletului cu grosimea materials ? — cuvintul Proverbului 
sf&tuieste sa nu se cheltuiasca izvorul ougetarii noastre pentru cei stra- 
inl de noi, adica pentru trup si pentru cele din afara, ci sa se intoarca 
•pre grfidina proprie, ingradind pomii lui Dumnezeu m . Iar pomii lui 
Dumnezeu am invatat ca sint virtutile, «u care ocupindu-se puterea cu- 
getfitoare a sufletului nostru si necurgind spre nimic din cele din afara, 

189. Cugetarile cele bune sint ca o umezeala ce hraneste rSdadJiiile pomilor 
produc&tori de roduri bune. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni e ca o umezeala, 
care sustine Sn noi o fragezime, o bucurie, o rodnicde neincetatS. 

190. Cugetarea, sau izvorul acesta mereu ti$nitor de aipa ce hrSneste gradina 
sufletului ca sfi rodeascS glnduri bune, trebuie pSzita nu numai sub* stapinirea noastra 
proprie, ci si Inchinata lui Dumnezeu. Numai inchinind-o meTeu lui Dumnezeu, o putem 
tine de altfel sub stapinirea noastra. Numai in Dumnezeu putem pastra si intari pu- 
terea lifoertatii noastre. Caci in Dumnezeu este, prin iubire, izvorul litoertatii noastre. 
Dar a pSstra acest izvor lui Dumnezeu InseamnS a-1 pSzd in curatie, a nu-1 lasa sa se 
tulbure de glnduri straine, inguste si patimase. Curatia de astfel de ginduri tulbura- 
toare time cugetarea stravezie pentru Dumnezeu, o tine stravezie pentru nesfirsitul 
dunvnezeiesc. O tine stravezie pe seama subiectului propriu si, intr-o anumita masura, 
pa leama altor subieote. Dar ca sa se poatS mentine cugetarea oa urn izvor pecetluit 
pentru Dumnezeu, nefurata de alte lucruri, neinchisa in ele, nefurata de ispitele vraj- 
maaMor, trebuie ca Dumnezeu sa-$i puna pecetea intimitatii Sale pe ea ; trebuie ca 
frumusetea nesfirsitS a lui Dumnezeu sa se oglimdeascS in ea. Atunci ea nu mai lasa 

cugetarea sar&cita de alte ginduri inferioare mai inguste, mai sarace in continut. 

191. Un alt inteles a/1 pazirii izvorului cugetator sub stapinirea proprie si a lui 
Dumnezeu este sa nu fie lSsat s5 fie folosit pentru cele trupesti si pentru cele din 
afarS. Acestea il instraineaza de Dumnezeu, il rup de El, de iwfinitatea Lui, il instrai- 
neazS de el insusi, de indefimitul lui. C5ci el se regaseste in ceea ce ii este propriu, 
In ceea ce corespuinde setei tai de imfiniit, neinchiiderii lui in definit, in orientairea lui 
•pre Dumnezeu, Gel infinit, in preocuiparea de Care isi pSstreaza libertatea lui de a fi 
mereu nou tn strSduiinta de a prinde infinitul. De aceea cugetarea sau mintea trebuie 
r& se tntoarcS spre ea insasi, dezbracind acoperamintele care ii inchid vederea larga 
spre infinitul dumnezeiesc. Numai asa Ingradeste pomii virtutilloT crescuti in ea, care 
rodesc lui Dumnezeu, p5zindu-i de furii oare le iau rodul, sau ii opresc de la rodirea 
adevSrata. InsSsi ocuparea cugetarii cu virtuti'le deschise spre orizontul infinit al lui 
Dumnezeu, o face sa vada pe Dumnezeu si sa se pecetluiasca cu pecetea lui Dumnezeu, 
sau a adev&rului si binelui, niciodata inchise in niste granite. Caci virtutile insesi, 
cu dopriinderi ale bimelui, sint ferestre spre Dumnezeu si carSri in infinitatea Lui, care 
o Blnele suprem. Prin aceasta cugetarea se Intipareste de iubirea fata de bine, care isi 
nro en suport si izvor suprem al infmitatii ei pe Dumnezeu. 



TllXUIRB LA ClNTARBA CINTAMLOI^ 239 

se pecetluieste cu pocetea adevfirului, Intiparindu-se de iubirea fata de 
bine. 

Dar sa vedem si intelesul laudelor urmStoare : «Trimiterile (odras- 
lele) tale, zice, sinit rai de rodii cu fruct de pomi ,• chipri cu miresme ; 
nard si sofran, trestie si scortisoara cu toate lemnele Libanului ,• smirna 
si aloie cu toate mirosurile de fructe ; izvor de gradina, fintina de apa r 
ce curge susurlnd din Liban». E vSdit si din intelesul cu rost mijloci- 
tor al celor spuse, ca in el se cuprinde un inteles foarte inalt si neobis- 
nuit, prin care e admirata frumusetea celei inaljate de Dumnezeu, prin 
laude covirsitoare de multe feluri. Dar intelesul adevarat pe care-1 cu- 
prind aceste cuvinte nu-1 poate cunoaste limpede decit eel care, ase- 
menea sfintului Pavel, stie sa graiasca in Duh tainele dumnezeiesti. Caoi 
cum e rai ceea ce odrasleste din rodiile miresei ? $i cum e produs de 
rodii fructul pomilor ? Cum apoi pomii raspindesc un sir intreg de mi- 
rosuri si miresme ? Caci se spune ca in fructul pomilor este miros de 
chipru si nard, de sofran, de trestie §i de scorti^oarS si de tot lemnul Li- 
banului, nelipsind din cele Insirate nici una din miresmele deosebite 
ale Libanului. Iar lor se adaugS smirna si aloia si toate mirosurile de 
fructe. $i cea care mai rnainte a fost numitS, de eel ce o lauda\ grSdinS^ 
acum e numita izvor de gradinS si fintina de apa vie si curgStoare din 
Liban. 

Dar ratiunea adevarata a acestora o cunosc, cum am spus inainte r 
cei ce pot scruta adincul bogatiei intelepciunii si cunoasterii lui Dum- 
nezeu. Noi, ca sa nu raminem cu totul fSra gustarea bunatatilor descrise 
in locul acesta si fara indulcirea de ele, vom adauga la text putine cu- 
vinte, luind pe Dumnezeu indrumator in stradania noastra. 

Se pare ca sirul laudelor dinainte de acestea si toate cite le-a adus- 
acum cuvintul despre ea nu tintesc in chip principal spre simpla lau- 
dare a ei, ci prin cele spuse ii insufla o putexe spre urcusul inimii la cele- 
mai mari si m.ai inalte. Astfel o numeste sora si mireasa a Cuvintului, 
dar fiecare din numirile acestea ii uneste sufletul cu Mirele, prin insu- 
sirea de mireasa facindu-se un trup cu Mirele nestricacios, cum zice- 
Pavel, iar straduinta in implinirea voilor Lui aducind-o aproape de El 
ca pe o sora, dupa cuvintul Evangheliei. Apoi e laudata firea sinilor, 
din care izvoraste vin in loc de lapte. Si e vadit ca lauda arata fapta. 
CSci nu se lauda ceea ce nu exista. Pe linga acestea, mirosul ei e soco- 
tit mai presus de toate miresmele. $i nu s-ar fi socotit a?a, daca ea n-ar 
fi urcat cu adevSrat, prin inaintarea in mai bine, spre acea inaltime. Se 
leiuda dupa aceea fagurii cuvintului care picura din gura ei, si bautura 
progStita a intelepciunii, aflata sub liml)a ei, in care e amestecat laptele 
hi mieroa. Si acestea sint puterc, nu cuvint( , l caci, caiauzita de Cuvintul 



240 SFINTUL ORIOOMg Pg NVggA 

spre urcusul la cele inake, atita a sporit, incit si-a facut gura izvor de 
miere si limba vistierie a intelepciunii imbinate, prin care se Intelege 
pfimlntul fSgSduintei, din care curge lapte si miere. Dupa ce a inaitat-o 
cuvintul asa de mult prin ureusuri, o urea spre ceva si mai inalt, spu- 
nlnd cS vesmintele ei rSspindesc buna mireasma a tamiii. Prin aceasta 
cuvintul marturiseste ca ea a imbracat pe Hristos. Adica tinta intregii 
vieji virtuoase este impartasirea de Dumnezeu. Caci prin tSmiie se da 
•de inteles dumnezeirea. Dar nici la acestea nu s-a oprit sufletul curat,rt 
necontenit de Cuvintul in urcusul spre ceea ce e mai inalt, ci, dupa ce s-a 
asemanat in buna lui mireasma cu tamiia, se face gradina, dupa asema- 
narea raiului. Gradina, nu cum era in vremea primilor oameni, deschisa 
$i nepazita, ci imprejmuita din toate partile ca de un zid de amintirea 
poruncilor 192 . 

Vezi cita putere a primit pentru a urea in sus ? Dar priveste iarasi 
urcusul de pe aceasta treapta. Caci nu s-a facut numai gradina inchisa, 
cr rodeste hrana cea dulce, ci se face si bSutura celor ce inseteaza, pre- 
schimbindu-se in chipul izvorului, si acesta, pecetluit. Dar nici in acestea 
nu s-a oprit, ci a ajuns asa de departe in cresterea spre mai mare, incit 
■din gura ei odrasleste raiul 193 . Caci eel ce ia seama mai tare la zicerea 
evreiasca, vede ca in loc de a se zice simplu : «Trimiterile tale din gura 
ta», se adauga : «rai de rodii». Iar aceasta inseamna : cuvintul trimis din 
gura ta este un rai de rodii. Iar rodiile scot tot felul de fructe : chipru 
cu nard, sofran, trestle, scortisoara si tot felul de tamiie, smirna, aloie 
§i mirosurile de fructe. Fiindca, deci, potrivit fericirii dim psalmi, 
bucurindu-se de ajutorul lui Dumnezeu, a pus in inima ei aceste ureu- 
suri bune, mergind din putere in putere, bine sint numite trimiterile 
 slnt «trimiso» cu voia cclui ■ cu 
le Impart55e?te, nu odraslesc din el filrd volo. 

194b. Dcspre cele dou3 feluri do cilldnrl voiIicm multl ptVlii(i diilinvinicc^li, dar 
mai ales sflntul Grigoric Slnaltul. 

141 — Grigoric clc NyH:.a 



242 8FINTUL ORIOORtK DE NYSSA 

priii tr-un chip, c3ci loata virtutea se afia la mijlocul unor rele, intre 
lipsa binelui si intre prisosinta. Asa se spune de barbatie si de dSriiicie, 
Cci coa dintii se afia intre lasitate si obraznicie, cea de a doua, intre 
zgircenio si risipa. $i de lasitate si zgircenie se spune ca sint rele prin 
lipsa a ceea ce se datoreaza ,• iar risipa si obraznicia, prin trecerea ma- 
surii si prin prisos. Iar mijlocia intre lipsa de masura intr-o parte si in 
alta e numita virtute. Deci cuvintul despre sofran descrie o insusire a 
virtutii de a se afia la mijloc 195 . Iar eu spun — chiar daca ceea ce spun 
ar fi un lucru mai simplu — ca poate e mai potrivit sa vedem in chipul 
sofranului intelesul credintei. Caci floareaeie invelita intr-o coaj a, intra 
cit este o floare de culoare aeriana. Iar de se inlatura invelisul cojii, se 
gfisesc trei foi. Acestea se pot intelege ca frica, barbatie, indrazneala. 
$i ele cresc la nesfirsit si raspindesc buna mireasma si sint folositoare 
la tfimaduiri. Ele sint ascunse in coaja si sint la fel iaitre ele in ceea ce 
prive$te marimea, frumusetea, buna mireasma si insusirea puterii. $i 
toate trei se arata ca una prin culoarea frumoasa, cum s-a spus, prin 
buna mireasma si prin insusirea puterii. Cu acestea sint inrudite alte 
trei, galbene la vedere, dar fara nici o insusire buna de intrebuintat 
pentru saaiState. Ele amagesc pe cei necercati, care culeg pe cea minci- 
noasa in locul celei bune, din pricina culorii frumoase. E ceea ce fee si 
acum cei ce gresesc in cele ale credintei, alegind ratacirile sofistice in lo- 
cul dogmelor sanatoase 196 . Deci judecata auzitorului sa aleaga din cele 
douS laturi ale credintei fie pe una din ele, fie pe amindoua. Caci intr-uo 



195. Teoria ca virtutea sta 1a mijloc intre doua rele proviine de la Aristotel. 
Analdzlnd teoria aceasta Nicolae Hartmann gaseste ca, dupa Aristotel, in virtute tre- 
buie distinse doua aspecte, eel care o precizeazS ca virtute si eel care indica putinta 
el de crestere ca virtute. §i numai dup5 primul aspect ea e o mijtocie. Dupa al doilea, 
ea nu trebuie sa se opreasca la vreun hotar oareoare, ci s5 se inalje cit mai mult. Ba 
nu trebuie s5 se abata spre stinga, sau spre dreapta, dar In sus trebuie sa creasca 
necontenit. Trebuie sa te situezi intii exact in ceea ce reprezinta esen{a umei virtuti, 
In pozitfa ei ontologica. Odata aflat pe traiectoria ei, poti Inainta cit de mult. Aceasta 
aratft lncontestabil ca virtutea ca valoare etiica este un absolut peste care nu poate 
fl nlclodata ceva mai inalt (Ethik, Berlin, 1926, p. 401). Acest dublu aspect il are vir- 
tutea si la sfintul Grigorie de Nyssa. 

Desi acesta spune in locul de fata ca virtutea e la mijloc Intre doua rele, tot 
tratatul acesta al lui expune invatatura ca omul nu trebuie sa se opreasca niciodata 
In urcusul virtutil In introducere la tViafa lui Moj'se*, spune ca «virtutea nu are nict 
Un alt hotar, declt raul». Virtutea e un urcus continuu pe o muche intre doua prapastii. 
Dar poate ca ideea ca prisosul binelui e si el un rau nu e prea adecvata. Niciodata nu 
ajunge omul la sfirsitul binelui. Prea multul, de care trebuie sa se fereasca omul, e 
si el un pacat, pentru ca nu e bine adevarat. Acest «prea mult» e amestecat cu cine 
stle ce slabiciune, cu cine stie ce pacat. «Obraznioia» nu e atit un exces de barbatie, 
cl un fel de amestec al ei cu mindria. 

196. De oredimta tine : temerea de Dummezeu, barbatia si indrazineala. Ele pot 
crcste la nesfirsit. $i sint acoperite de caliciul credintei, care are o culoare aerianS, 
iioflind legata de cele pamin.te§ti. Dar exista si o credinta mincinoasa, care asounde 
o temere fricoasa, o birbStie obraznicfi si o indrazneala nesocotita. 



TtLCUIRE LA CtNTARItA CINT AHII.on 243 

anumit fcl, una slnt amtndoua : virtutea dosavirsitS si indumnezeirea, 
pentru ca nu e virtute In afara de dumnezeiro 107 . 

Dar sa trecem la tilcuirea celorlaite aromate, amintite de euvint in 
continuare : «Trestie, scortisoara si poame». Poamele sint cele rodite de 
rodiile din rai-ul miresei. De trestie se spune ca intrece pe celelalte prin 
buna mireasma ; de aceea se primesite de lege intre sfintele aromate. 
Iar de scor|isoara se spune ca implineste o lucrare bogata si de multe 
feluri, prin puterea ei naturals, din care multe par sa intreaca credinta. 
De fapt ajunge ca aceasta aromata sa se atinga numai de apa ce fierbe 
intr-o caldare, ca indata sa raceasca apa ; si daca e introdusa intr-o 
baie fierbinte, preface caldura din aer in racoare. Mai are insusirea sa 
nimiceasca pe cele ce se nasc din strkaciune. $i alte asemenea se po- 
vestesc despre ea, care par sa fie mai presus de credinta. Caci se spune 
ca daca se introduce in gura celui ce doarme, acesta nu e impiedicat 
sa raspunda la intrebarile ce i se pun, ci ramine si in somn, dar da si 
raspunsuri treze si articulate in vorbire. Sint lucruri despre care e in- 
draznet si necugetat ca eel ce nu a cunoscut prin cercare adevarul ce- 
lor istorisite sa afirme ca asa sint. Dar fiindca potrivit unei ratiuni tai- 
nice s-a insirat si aceasta arorruata fara sa creasca din rodii, caci nici 
din gura miresei nu pornesc astfel de raiuri cunoscute cu simturile, ci 
e un chip adaugat la lauda miresei, nu cred ca e bine sa l&sam la o 
parte cele ce se povestesc despre scortisoarS, si anume, cele ce le-a 
spus acum Scriptuxa si orice altceva ce li s-ar parea, celor ce povestesc 
despre ea, c3 mai trebuie sa sipuna. 

Caci cele spuse despre ea pot aduce vreun spor la lauda virtutii, 
daca fiecare lucru din cele povestite se folose§.te spre aratarea desa- 
virsirii vietii prin virtute. Astfel, se poate afla ca sufletul celor cercati 
si cu buna socoteala, are si scortisoarS. Caci ctnd cineva, fierbind din 
pricina vreunei pofte sau arzind de irulnie, stinge patimile cu gindul, sau 
cind aflindu-.se in somnul vietii are in gura aceasta scortisoara treaza 
a gindului, arata in chip ner&tacit si netulburatt intelesul celor spuse si 
se dovedeste straduindu-se sS se facS asemenea Ingerilor neadormitl si 
treji. De fapt el imita prin statornicia in adevSral cuvintului firea ne- 
adormita a ingerilor, pe care nu-i scoate din adevar puterea nici 
unei naluciri. De aceea se poate spune ca din gura lui izvoraste scorti- 



197. Autorul a trecut pe neobservate, de la floarea InftrekS a credintei adeva- 
rate, la floaioa mincinoasa, «galben3» (poato do pizmS) a credintei mincinoase, apoi 
la cele doua roduri ale credintei : dobindin-u virtu(ilor 51 Indumnezeirea. Pentru c3 
nu este virtute care nu duce la lnduniivczciro, nUi ltidumnezeiire care se dobindeste 
(Srfi virtute. 



244 SPtNTUL ORIOOKIB DB NY8SA 

soara, prin care se stinge 9I arderea poftei si fierberea mlniel din jurul 
lnlmii si e curat de toatfi nfilucirea si z&pficeala visStoare 198 . 

Si nimeni, gindindu-se la cele spuse despre scortisoara, sa nu defSi- 
meze cuvlntul, c8 nu-i impleteste miresei lauda din luorurile adevSrate. 
CSci Sfinta Scriptura obisnuieste sa ia $i unele miituri de la cei din 
afarfi, In folosul seopului ei, si sa aminteascS, fara sS-i fie rusine, nume 
din istorisiri mitologice, spre aratarea mai lamurita a in|elesului tre- 
buitor. Asa, minunindu-se Scriptura de frumusetea fiicelor kii Iov, si-a 
arfitat uimirea covlrsitoare ia\a de ele si prin unele nume, zieind ca 
una se numea Ziua, alta, Casia, a treia, Cornul Amialteii (Iov, 46, 14). Dar 
e vSdit oricui ca povestirea despre Amalteia a plasmuit-o un mit gre- 
cesc, care spune cS aceea fiind capra, a ajuns crescatoarea acelui Cre- 
tan, si cSzindu-i un corn, mitul a facut sa izvorasca din launtrul lui tot 
felu] de fructe. Oare a crezut, deci, Sfinta Scriptura povestilor despre 
Amalteia ? Desigur ca nu. Dar prin acest nume marturiseste ca fiioa 
lui Iov rSspindea toate bunatatile virtutii. Deci eel ce citeste Scriptura 
cu Infelegere trebuie sa primeasca numai intelesul laudei din numire, 
lar povestile pmpastioase sa le lase la o parte. Astfel, auzind de Casia 
si de Ziua, nu am aflat prin aceste nume nici de materia aromata, nici 
de drumul soarelui pe deasupra pamintului, ci spunem ca numele aces- 
tea cuprind o aratare a vietii lor virtuoase. Dintre ele, Casia arata cu- 
rfitia si buna mireasma a straduintelor, iar Ziua, bunul chip al vietuirii, 
precum zice Apostolul, care numeste pe cei ce vietuiesc curat fii ai 
luminii si ai zilei (Ef., 5, 8 ,- I Tes., 5, 5). 

Asa si aci, nu sint fara rost pentru lauda miresei cele spuse prin 
chipuri despre scortisoara, daca le folosim in intelesul de laude. Iar eel 
ce a ajuns atit de mare si s-a ridicat, prin viaja, la o inaltime vred- 
nicS de atitea laude, prin toate arata intiparite intru sine trasaturile 
chipului dumnezeiesc. Aceasta o arata eel ce zice : «Din toate lemnele 
Libanului». Caci spun cei ce au observat aceste lucruri, ca lemnul Li- 
banului, din care curge tamiia 199 , nu e de un singur fel, ci este o deose- 
bire intre lemne, felul aromatei schimbindu-se cu felul lemnului. Deci, 
eel ce in toate indeletnicirile vietii lui si-a intiparit chipul dumnezeiesc 
arata in sine frumusetea tuturor lemnelor Libanului, prin care se ex- 
prima chipul dumnezeiesc. 

Dar nimenea nu se face partes de slava lui Dumnezeu, daca nu s-a 
iflcut, mai intii, de un chip cu El, in asemanarea mortii. De aceea lauda 



196. Ca s& rezumam, scortisoara e gindul care stinge fierberea patimilor, sau a 
mjniei. Prin aceastS trezvie el inula firea neadormita a ingeritor, nelasindu-se pradS 
rule! unei nSluclri sau z&p&celi vis&toare. 

199. De aceea, in traducerea romaneasca a Scripturiti, in loc de cuvlntul «tamiie» 
se foloseste cuvlntul «l,ivanon». 



TILCU1R1 LA C1NTAREA ClNTAWtLOW 348 

Insira In lista aroma telor, pe ling* rodll si celelalte aromate, pe care 
le-a numit cuvintul, smlrna si aloia si mirurile de frunte. Cacl prin cele 
dintii, adicfi prin smlrna si alole, aratfi Imparta§irea de mormlnt. Pentru 
cfi zice Evanghelia In alta parte, c& prin acestea s-a fficut tnmormlnta- 
rea Celui ce a gustat moartea pentru noi. Iar prin mirurile de frunte, 
cuvintul arata curatia si lipsa oriearei falsificari circiumaresti. Caci spu- 
ne si Amos, celor ce se desfateaza In acestea, zicind : «Cei ce beau vi- 
nul strecurat si se ung cu mirurile de frunte» (Amos, 6, 6). Aceasta pen- 
tru ca nici drojdia sa nu tulbure vinul, nici curatia bunei miresme a mi- 
rului sa nu lie stricata de vreun amestec. Dar acolo trebuie sa socotim 
cS proorocia ii numeste pe israelii, pentru ca primind cuvintul Scrip- 
turii neamestecat, curatit prin strecurare de orioe drojdie si avind buna 
mireasma a mirurilor netulburata si desfatindu-se in toate privintele 
de ospatul duhovnicesc, n-au folosit nimic din aceasta desfatare, caci 
libertatea lor a tulburat limpezimea vinului in chip pierzator si a stricat 
curatia mirurilor de frunte, prin amestecul gindurilor rele. Aci insa cu- 
vintul recunoaste ca mireasa a pastrat dogmele nestricate si curate, prin 
rodirea mirurilor de frunte 200 . 

Dar nici la acestea nu se opresite mireasa, ci se intinde spre cele si 
mai inalte, iar Mirele-Cuvintul continua sa-i ajute la urcus. Cficl cea 
din a carei gura pornesc trimiteri de rodii si raiuri de aromate se face 
acum izvor, care uda raiurile ce rasar din ea. Nu cum am aflat dospre 
Pavel si Apolo, ca unul sadea si altul uda, ci aceeasi le face pe amln- 
doua, sadind raiurile si totodata udindu-le. Dar cum poate lauda In- 
fStisa un inteles si mai inalt ? Spunind ca nu e izvorul vreunui rlu, ci 
al gradinilor ; nu curg din ea apele unor riuri, ci izvorasc si tisnesc din 
ea insesi gradinile ; asa au ti?nit din dumnezeiescul apostol gradinile 
Insufletite in toti cei la care ajungea, facind sa rasara prin invatatura 
In raiul Bisericii 201 . 

Apoi, Cuvintul conduce mireasa prin laude spre cea mai inalta iu- 
bire, numind-o fintina de apa vie, ce curge din Liban. De aceea ne in- 
vata dumnezeiasca Scriptura ca e numita «de-viata-facatoare». E ade- 



200. Daca multi au tulburat vinul folosit la ospatul cu invatatura dumnezeiasca 
a Scripturii si au strioat buna mireasma a mirurilor primite, prin drojdia patiimilor 
lor, sau prin amestecul gindurilor rele, mireasa, sau sufletuil iubitor de Dumnezeu, a 
p&strat mirurile curate, caci el n-a rodit decit miruri de frunte, sau mireasma de gin- 
duri si de fapte bune. 

201. Nu curge in suflet vreun riu din afara, ci tisnesc ape din el insusi, Inver- 
ztadu-1. Mai bine zis, tfsnesc din ins8si grBdina Bisericii ape care uda si inverzesc 
pomii, sau sufletele dim ea. Sflntul apostol Pavel era in BiSerica insSsi si din el (Isneau 
apele Cuvintului, care faceau sa rodeasca sufletele dim ea, sau raiul Bisericii. Aceasta 
e o treaptS nou8 la care ajunge sufletul, sau sufletele din Blserica. Acum izvorasc din 
el, sau din ele inisesi, apele care le tnvlorcnzil, penlru c8 au a] inns la un grad mat mare 
de unire cu Cuvintul, din care izvorasc acesle npi<. 



240 SFINTUL ORIOORII DB NV8SA 

vara! cfi proorocia zice : <.M-au parfisit pe Mine, izvorul de apS vie» 
(Ier., 2, 13) ; si iarSsi zice Domnul c Store samarineancS : «De-ai fi cunos- 
cut darul lui Dumnezeu si cine esite Cel ce-ti zice tie : dS-Mi apS sS 
beau, ai fi ceruit tu de la El si t,i-ar fi dat apa vie» (In, 4, 10) ,- si : «De 
inseteazS cineva, sS vinS si sa bea. CSci precum a zis Scriptura, riuri 
de apS vie vor curge dim pinteeele celui ce crede in Mine». I-ar aceasta 
o zicea despre Duhul, pe Care aveau sa-L primeasca cei ce cred in El 
(In, 7, 37 urm.). Deci pretutindeni, prin apa vie se int,elege firea dum- 
nezeiascS. Dar aci manturia nemincinoasa a Cuvintului declarS cS insSsi 
mireasa este fintinS de apS vie, care-si are plecarea din Liban 202 . Iar 
acest lucru e eel mai minunat dintre toate. Caci toate fintinile au apa 
strlnsS la un loc, numai mireasa are In sine apa in raspindire, avind 
si adincimea fintinii si miscarea neincetata a riului. Dar cine ar putea 
ajunge, dupa vrednicie, la minunile inf&tisate 'altfel decit prin asema- 
narea de care s-a impSrtSsit ea acum ? Poate ea nu mai are unde sa se 
Jnalte, dupS ce prin toate s-a fScut asemenea frumusetii arhetipice. CSci 
s-a asemSnat initocmai, prin insusirea de fintina, cu Fintina, prin 
apS, cu Apa, prin viata, cu Viata. Viu este cuvintul lui Dumnezeu, viu 
este si sufletul ce 1-a primit pe Cuvintul. Iar apa aceea curge din Dum- 
nezeu, precum zice Izvorul : «De la Dumnezeu am iesit si vin». Iar 
mireasa cuprinde ceea ce curge in fintina sufletului si pemtru aceasta 
se face vistierie a apei aceleia vii, care curge din Liban, mai bine zis, 
curge susurind, cum a zis Cuvintul. Fie ca aeesteia sS ne facem si noi 
pSrtasi, dobindind fintina aceea, ca, potrivit poruncii intelepciunii, s& 
bem apa noastrS si nu una strains, in Hristos Iisus, CSruia se cuvine 
slava in vecii vecilor. Amin. 



Omilia a X-a 

"Scoala-te, vintule de miaz&noapte si vino, boare de miaz&zi 
si sulla prin gr&Sina mea ; si sa curga aromatele. pogoare-se irtyio- 
rul meu in gradina lui si si m&nlnce din rodul poamelor. Intrat-am 
in gradina mea, sora mea, mireasa ; cules-am smirna mea cu aro- 
matele mele. Mincat-am piinea mea cu mierea mea, b&ut-am vinui 
meu cu laptele meu. Mincafi, prietenii mei, $f be\i si va Imb&tati, 
irafilor. Eu dorm si inima mea vegheaza* {CXnt. Cint., 4, 16 — 5, 2). 



202. Apa vie prin sine, sau apa de-viata-facatoare, este Dumnezeu, sau Duhul 
eel sttnt al Lui. Dar mireasa ajunge si ©a fintina de apa vie, datorita unirii celei 
mai marl la care ajunge cu Cuvintul tntrupat. In sufletul unit cu Dumnezeu, sau in 
Biserica, e si adlnctoea apei, asa cum se afla aceasta in fintina, dar si miscarea ei 
de r&splndire, a?a cum o vedem In riu. Caci Biserica tine apa unirii cu Dumnezeu, 
sau cunostinta despre El in adincimea ei nesecata si neschimbata, dar si raspindeste 
pe seama sufletelor din ea, sau mai' departe. La fel se IntlmplS si cu sufletul unit cu 
Hristos. 



TtLCUIBB LA CtNTARBA ClNTAHlLOK 247 

Tllcuirea cuvlntelor dumnozele?tl, ce nl se Imbie mai departe de Cln- 
tarea Clntdrilor, cuprinde lntelesuri greu de atins $i acoperite in taine, 
din pricina nelimpczimil lor. De aceea, avem trobuinta de multa luaro- 
aminte, mai bine zis de si mai mult ajutor prin rugaciuni si de c&lauzirea 
din partea Sfintului Duh. Aceasta, pentru ca sa nu patim, uimindu-no 
de aceste minuni inalte, ceea ce ni se obisnuieste sa patim in leg&tura 
cu stelele. Caci minunindu-ne de departe de frumusetea acestora, nu pu- 
tem nascoci nici un mijloc de a cunoaste alcatuirea lor, ci ne bucuram 
numai de frumusetea lor, uimindu-ne de ceea ce se vede din ele. 

Dar niste stele sint, cu adevarat, si lucirile si fulgerele acestor cu- 
vinte dumnezeiesti, ce stralucesc covirsitor ochilor sufletului, aflindu-se 
deasupra lor ca inalfimea cerului fata de pamint, cum zice Proorocul (Ps., 
102, 11). Dar daca se va intimpla $i cu sufletul nostru, ceea ce auzim de- 
spre Hie (IV Regi, 2, 11), si intelegerea noastra va fi luata in carul de foe 
si va fi ridicata si stramutata la frumusetile ceresti, (iar focul intelegem 
ca e Duhul Sfint ; El e focul pe care a venit Domnul sa-1 arunce pe pa- 
mint si care s-a impartit ucenicilor in chip de limbi), nu ne va lipsi na- 
dejdea ca ne vom apropia de aceste stele, adica de intelesurile dum- 
nezeiesti, care inconjoara cu stralucirea lor sufletele noastre prin cuvin- 
tele ceresti si duhovnicesti. Caci iti spun tie, auzitorule, cuvlntul t:c s-u$i. Acela, in lupta cu vrajmasul, abia a 
scapat de infringer e cu ajutorul lai Dumnezeu, fSra sa r&mina cu tcxtul 
nevfiLamat de vrajmasul (Fac, 32, 24). Caci a primit patima in coapsa. 
Dar sutasul acesta, de care e vorba acum, chemind la sine ceea ce ii e 
sLrfiin, isi face al sau ceea ce nu e al sau. Pentru aceasta mi se pare mie 
mai ales ca s-a facut el vrednic de admiratle. CSci zice ca dintre ostasii 
ce-i erau sub stapinire, trimitea de la sine cu putere stapinitoare pe cei 
ce voia si chema pe eel dorit si poruncea slugii serviciul ce se cuvenea. 

In cuvintul sutasului este un injeles int,elept, caci pe eel odata trimis 
nu-1 mai aduce din nou la sine, ci, plecind acela, aduce pe altul in easa, 
in locul lui. Pentru ca zicind : «du-te si se duce», spune ca oheama pe al- 
tul, nu pe eel pe care 1-a trimis. Prin aceasta cuvintul ne inva^a, socotesc, 
dogma aceasta, ca cele protivnice intre ele nu au firea sa petreaca in 
acelasi loc. CSci lumina nu are nici o partasie cu intunericul, zice Apos- 
lulul (II Cor., 6, 14), ei e numaidecit de trebuinta ca, retragindu-se intu- 
nericul, ceea ce se arata in locul lui sB. fie lumina, si patima fund sooasa 
alarfl, sa intre in locul ei virtutea. tmplinindu-se lucrul acesta, nu se mai 
lni,potriveste duhului cugetul carnii. Fiindca nici nu mai poate, odata 
ce a fost omorita puterea lui de a se impotrivi. Ci se face in stare de toata 
slujirea oe se cuvine, facindu-se ascultator si supus stapinirii duhului. 
Caci cind e izgonit ostasul slujitor al patimii si intra in locul lui ostasul 
virtu{ii, imbracat in platosa dreptatii si purtind in mina sabia Duhului, 
inzestrat cu armele acoperitoare, cu coiful mintuirii si pavaza credintei 
si purtind in sine toata armatura, atunci slujitorul trup se teme de dom- 
nul sau si implineste indata poruncile stapinului, prin care dobindeste 
virtutea in slujirea sa 204 . Aceasta o arata cuvintul sutasului, care 
zice : «$i zic slujitorului meu : fa aceasta, si face». 

Dar sS auzim pe imparateasS 205 , cum face sa se ridice de la ea vin- 
tul de miazSnoapte, intorcind suflarea lui in partea opusa. Caci nu-i po- 
runceste sa inceteze, asa cum a adus Domnul la liniste furtuna pe mare, 
poruncind valurilor sa taca, ci ii porunceste sa se retraga si sa fuga, ca 
sa curga neimpiedicata boarea de miazazi, neimpotrivindu-se suflarii ei 
nici o suflare contrara. «Scoala-te», ii zice vintului de miazanoapte. Dar 



204. Insu?i trupul, asoultind acum de duhul din om, se face slujitor in dobindirea 
vlrtutii, nemaiavind pe ispititorul, sau gindul ce-1 indeamna la impotrivire. Ochiul, 
In loc s5 lucreze spre ispitirea la pacat, lucreaza spre cunoasterea minunilor lui Dum- 
nezeu din naturS si spre laudarea Lui Prin suportarea nevointelor, el ajuta la dobin- 
dliea rfibdaril. Sufletul ajutat de «ostasul» (gindul) dreptatii intareste trupul, iar trupul 
intflreste la rindul lui sufletul, in virtute. 

205. «Imparateasa» este sufletul (care in greceste este de genul feminin), ajuns 
Id trcapta uninii ou Dumnezeu. El porunceste, ca un imparat, ispitei sa piece si gin- 
dulul bun s5 vina. Mireasa Imparatului fiind si ea imparateasa, are si ea libertatea 
ji puterea Lui. 



care e pricina pentru care porunceyte acestui vlnt sfi se strftmute ? Acesta 
e un vlnt aspru, cum zice cu vintul Proverbului despre el. DupS nume se- 
cheamS vintul de-a dreapta. Dar vintul de miazanoapte nu e de-a dreap- 
ta, decit pentru eel ce are rfis&ritul la spate, f&cindu-si drumul cStre apus. 
Intelege deci astfel ghicitura celor spuse : Cei ce se dep&rteaza de Ra- 
sSrit (si asa e numit de proorocie Hristos — Zah. 6, 12) si alearga spre 
apusul luminii, unde este stSpinirea intunericului, are la dreapta vintul 
de miazanoapte, care il inisoteste cu indemnurile si intaririle sale, prin 
care isi face drumul spre intuneric. Asa are eel desfrinat vintul de miaza- 
noapte la dreapta sa, suflind prin patima de ocara. Asa vintul aoesta se 
face celui lacom vint al rautatii, cind ii ingradeste materiile lacomiei 
ca pe un nisip sau praf. Asa, daruindu-si ajutorul la fiecare greseala, se 
face de-a dreapta tuturor celor de care se apropie. Fiind aspru dupa fire, 
fsi ascunde sub placed asprimea 206 . 

De aceea, mireasa care a dobindit puterea impotriva paitimilor alunga 
din jurul sau vintul de miazanoapte, zicind : «Scoala-te vint de miaza- 
noapte)). Iar ca prin numele acesta e aratata puterea vrajmasa, e vadit 
celui ce cuinoaste firea celor vazute. 

$i cine nu cunoaste miscarea soarelui, ca facindu-si drumul de la rS- 
sfirit spre miazazi, se apleaca spre apus ? Iar forma pamintului fiind sfe- 
rica, precum spun cei ce cunosc acestea, cind e luminat intr-o parte, 
numaidecit se intuneca in cealalta, adica in partea opusa, umbrindu-se 
prin piedica ce o opune luminii mljlocul. Dat fiind deci cS locul de mia- 
zS-noapte rSmine pururea neluminai: si fnghetat, nefiind nici luminat 
de razele soarelui, nici incSlzit, cuvintul numeste pe capetenia stapini- 
rii intunerioului, pe eel ce impietreste prin inghetare firea moale a apei, 
a sufletelor, si o face aspra, vint de miazanoapte. Caci acesta e prici- 
nuitoTUl tristetii si al iernii, adica al acelei ierni in oare, dupa spusa 
Evangheliei, e cu neputinta sa scapi de primejdii ,• al iernii in care se 
vestejeste frumusetea celor ce infloresc prin virtute 207 . 

Deci cu dreptate il alunga pe acesta cu putere glasul imparatesei si 
cheama la sine vintul eel cald si pururea luminos de miazazi, prin care 



206. E de-a dreapta vintul indemnator la rau, pentru ca Ii e la indemina celui 
ce tinde spre pacat si pentru ca ii apare placut, desi pina la urma acest vint isi va 
arSta asprimea lui dusmanoasa in urmarile dureroase ale pacatului. 

207. Soarele mergind de la Rasarit spre Apus pe o parte a sferei pamintului si 
Intorcindu-se pe cealalta parte, cind e zi pe o parte, e noapte pe cealalta si vice-versa. 
Dar dunga care e la mijloc intre o parte a sferei si cealalta ramine pururea in intu- 
neric si lipsita de c51durS. De acolo vine vintul de miazanoapte pentru cei din at- 
mosfera nordicS a pamiratului. In timpul sfintului Grigorie nu se stia si de emiisfera 
sudicS a pamintului, pentru care vintul rece vine din extremitatea de la miaza-zi. Pen- 
tru noi, cei ce traim in emisfera nordica, vintul do miaza-zi nu vine de la polul sud 
(de pe partea de sud a sferei pamintului), deri nu ndure de acolo raceala, ci vine de 
cStre ecuator, sau din partea pamintului mni inciilzlt.l ilc soare, aducindu-ne cildura. 



230 SFINTUL ORtOORIB DB NYSSA 

curge valu] desffitarilor, zicind : «$i vino, vint de miazfizi, suflfi prin 
•grfidina mea, ca sa cuigS aromele mele». Aceasta, pentru ca pogorindu-Se 
prin suflarea puiternica, preeum am auzit ca S-a pogorit peste ucenici, 
peste pomii insufletiti, sa invioreze gradina lui Dumnezeu, ca sa-?i dea 
mirosmele sale, si sS faca sS curga prin gura ei proorocia bine mirositoare 
$i dogmele mintuitoare ale credintei, ce-si revarsa neimpiedicat, prin tot 
felul de limbi, buna mireasma a invataturilor 208 . Asa au facut sa imflo- 
rcascci cei o suta douazeci de ucenici, saditi in casa lui Dumnezeu, prin 
suflarea acestui vint de miazazi, dindu-le invatatura prin limbi. Pentru 
aceasta, deci, zice mireasa acestui vint de miazazi : «Sufla prin gradina 
mea». CSci a fost facuta maicS a gradinii, de catre glasul Mirelui, care 
a facut-o pe ea, Cuvlntul unindu-Se cu gradina si cu izvorul. Din pricina 
aceasta voieste ca gradina ei, adica Biserica, bogata in pomi insufletiti, 
sa fie miscata de vint, ca sa curga din ei miresme. Caci zice proorocul : 
«Sufla-va Duhul Lui si vor curge ape» (Ps. 147, 7). Iar mireasa, impodo- 
bitft cu bogatia dumnezeiasca, preschimba apele ce curg in ceva mai ma- 
ret, facindu-le riuri de miresme ce se raspindesc, prin puterea Duhului, 
din pomii gradinii. Prin aceasta cunoaistem deosebirea dintre Vechiul Tes- 
tament si eel Nou : riul proorocesc s-a umflat de ape, iar eel evanghelic, 
de miresme. Un astfel de riu de arome, curgind din gradina Bisericii prin 
Duhul, a fost Pavel, din care curgea buna mireasma a lui Hristos. Altii 
au fost loan, Luca, Matei, Marcu si toti ceilalti pomi de bun neam ai 
grSdinii miresei, prin oare suflind vimtul acela luminos de miazazi, s-au 
f&cut izvoare din care s-a raspindit buna mireasma a Evangheliilor 209 . 
«Pogoare-se, zice, fratiorul meu in gradina lui si sa maninoe din ro- 
dul pomilor lui». O, cuvint indraznet ! O, suflet generos si darnic, ce 
Intrece cea mai covirsitoare generozitate ! Pe cine pofteste sa se desfa- 
teze de rodurile praprii ? Cui ii pregSteste ospat prea imbelsugat din bu- 
nfitfitile sale ? Pe cine cheama sa manince din bunatatile pregatite ? Pe 
Col din care sint toate si prin Care sint toate si in Care sint toate, pe 
Cel ce da tuturor hrana la vreme potrivita, pe Cel ce deschide mina Lui 
?i umple toata vietatea de bunavointa, pe Cel ce e piinea care se pogoara 
din cer si da viata lumii, pe Cel care face sa curga din izvorul propriu 
viata tuturor celor ce sint. Acestuia li intinde mireasa masa. Iar masa e 
gradina plantata cu pomi insufletiti. Iar pomii sintem noi, daca si noi ii 



208. Vintul de miaza-zi, care aduce cu suflarea lui caldura si viata sufletului in 
BlsericS, e Duhul Sflnt. Acesta umplindu-i de trairea fierbinte a invataturii lui Hristos, 
ApostoKi, prin limbile primite, au impartasit aceasta invatatura celor o isuta douazeci 
de ucenici ai lor, ca si altora. 

209. Pavel, loan, Matei si ceilalti propovaduitori plini de Duhul Sfint sint numiti 
ctnid rlu ce revarsa neincetat apele de-viata-facatoare ale invataturii lui Hristos, in 
cirSdlna miresei, sau in Biserica, cind pomi ce-si raspindesc neincetat buna mireasma 
In cuprinsul ei. 



TILCUIRB LA ClNTARKA ClNTAKII.OH JM 

Imbiem ca hranfi mintulroa sufletelor noastre 2, °. Asa spune Gel co Se 
•desfateazfi cu v'va\a noustrfl : «MIncarpa Mea raste sa fac voia Tatftlul 
Meu» (In, 4, 34). Dar e vfidllfi tinta voii lui Dumnozou, «Carc voiosto 
•ca to|i oamenii sfi se mlntuiascS si la cunositinta adevSrului s3 vinfi» 
(I Tim,, 3, 4). Deci aceasta este mincarea pregfititS Lui : s& ne mintuim 
noi. Iar daruirea noastra e din hotSrirea noastra libera, care inminea-za 
■sufletul nostru lui Dumnezeu, Cel ce ne culege, ca de pe o ramura. Iar 
prin acestea trebuie s§ vedem ca mai intii mireasa se indulcesite de rodul 
Mirelui, zicind : «Si rodul Lui e dulce in gura mea». Apoi se face si ea 
rod frumos si dulce, imbiindu-se Gradinarului spre inveselire 211 . 

Iar cuvintul : «pogoare-se» are intelesul unei dorinte, fiind o zicere 
■asemanatoare cu : «sfinteasca-se numele Tau» si : «faca-se voia Ta». 
'Caci precum acolo felul acelor cuvinte dau glas unei dorinte, asa si aici 
«pogoare-se» da glas unei dorinte a miresei, care-I arata lui Dumnezeu 
belsugul roadelor virtutii. Iar coborirea arata fapta iubirii de oameni. 
Caci deoarece nu ne putem inSlta la Cel Prea Tnalt, daca nu Se plcaca 
Domnul la cele de jos, ca sa inalte pe cei blinzi, sufletul ce urc3 spre cole 
de sus, cerind calauzirea Celui de sus, doreste sa Se pogoare El din tnfil- 
timea Lui, ca sa Se faca apropiat celor de jos. Iar Cel ce a spus prin proo- 
rooul : «Inca graind tu acolo, lata eu sfnt aici» (Is., 58, 9), IncS Innlnto 
de a-si spune mireasa dorinta, a si auzit ce-i trebuie si a luat seama la 
pregatirea inimii ei si a venit in gr&dina prin care sufia vintul de miazflzl 
$i a cules rodul aromatelor ei si s-a saturat de poamele virtutii si a descris 
ospatul, zicind catre mireasa : «Pogoritu-m-am in gr&dina, sora mea, 
mireasa. Cules-am smirna mea cu aromatele mele. Mincat-am plinea men 
§i mierea mea cu aromatele mele. Baut-am vinul meu cu laptele meu. Mln- 
cati, apropiatii mei, si beti si v& Imbatati, fratii mei» 212 . 



210. Mintulrea noastra e o adevarata hranS pentru Hristos. Aceasta ll bucurS, 
aceasta ll ingrasa spiritual. Prin aceasta umanitatea Lui isi adaugS, pTin umire, uma- 
ndtatea noastra. Asa creste Hristos, adica trupul Lui. Iar aceasta li face buicurie numal 
pentru ca ne iubeste. E asa cum mama se ingrasa sufleteste din prop8sirea si feri- 
cirea copiilor ei. Cuvintul lui Dumnezeu cel intrupat Se bucura de mintuirea noastra, 
desi avea toatS fericirea in Sine si nu era si-lit de o trebuinta l&untricS s5 ne creeze 
si sa ne mintuiascS. Dar hot5rindu-Se s5 Se faca om, umanitatea Sa Isi sporeste 
tericirea prin fericirea fratilor S8i. 

21'1. Saminta fructelor ce cresc in gradina noastra o aduce Plugarul. Frumuiset/ile 
sufletesti care cresc in suflet isi au obirsia la Dumnezeu. Dar apoi Dumnezeu Se 
bucura de ele, Se hrane$te cu ele, din iubirea fata de noi, oa sa ne faca bucurlo 
noua, pentru c8 vede ca prin aceasta ne mintuim. E un schimb de daruri Jntre Fac8tor 
si fSpturS. Noi avem nevoie de darurile Lui ca sS vietuim, ca s8 ne infrumusolilm 
si ca sS ne mintuim prim ele. Dar El a binevoit isa coboare la o treaptS in care are ne- 
voie de diaruirile noastre. Caci in daruirea nioastra inchiinata Lui se inoheie liucraroa 
de mintuire a noastra. 

212. Din cei ce au omorit in ei pe omul cel vechi, Hristos a cules sminnfl ln- 
mormintarii lor. A facut-o aceasta cu p!8cero, pimtru cfi omoriroa omului vochi ol lor, 
11 poate oferi o viat8 nouS a lor, runitS, lilun mlrosllonrc, Minestecnta cu nrlrosmole 
bogate ale virtutii de multe felurl. Dnr toxlul nllcrncn/S po Hristos cu sufletul care n 



232 8P1NTUL OIUOORIK P« NVMA 

Vezl cum covlrseste corerea cu marea Lui dfirnicie ? Mireasa a dorit 
ca pomii ei din grfidinS, mlseati de vlntul ce sufla din miaz&zi, sfi fie iz- 
voare de arc-mate si s& primeasca pe Gr&dinar cu rodul pomilor. Dar e 
vfidit fiecaruia cS orice bunS mireasmS produce plaeere simtului miro- 
sului. Poamele au insS. o putere mai slabs decit piinea in a sustine 
vigoarea celor ce le mSninca\ Dar Cel ce S-a pogorit in gradina si a 
prefacut firea fructelor spre ceva mai mare si mai de pret culege din 
gradina smirna pe care o gaseste cu aromatele ei. Caci de la El este tot 
lucrul bun, oriunde S-ar gasi, cum a spus cuvintul proorocesc. Iar in 
locul poamelor face pomii in stare sS rodeasca piine, amestecata cu 
miere. Asa sS se tilcuiasca cuvintul proorocesc, ca a Lui e mierea ca 
91 celelalte. Si vinul Si-1 scoate din ele amestecat cu laptele Lui. «Caci 
din El si spre El sint toate» (Rom., 11, 36). Ce fericite shut gradinile aces- 
tea, despre ai c&ror pomi se marturiseste ca rodesc astfel de fructe, 
care se prefac in tot felul de hrana, potrivit cu placerea dorita ! Caci 
celui ce se desfaiteazS cu buna mireasma i se fac smirna, intrucft prin 
mortificarea mSdularelor de pe p&miint, ii imbie o viata curata bine 
mirositoare, amestecata din aromatele bogate si de multe feluri ale 
virtutii. Iar celui ce cauta o desfStare mai desavirsita, i se fac piine si 
miere, ca s& nu mai manince ierburi amare, cum porunceste legea — 
caci am&rSciunea este pentru timpul de acum — ci sa-si culeagS mie- 
rea, cind, la vremea lor, fructele virtutii vor induki sufletul. Dovada 
acestui lucru e piinea, care s-a aratat ucenicilor dupa invierea Dom- 
nului, si era indulcita cu fagure de miere (Lc, 24, 42). Iar celui ce in- 
seteaza i se fac pahar plin de vin si de lapte, nu burete inmuiat In 
flere si otet, pe care iudeii, aratindu-si darnieia lor Binefacatorului, il 
liUlnd prin trestie (Lc. 23, 36) 2l3 . 



urHt spre El la diferite trepte. Impreuna cu Hristos, el insusi culege smirna Inmor- 
mtntlxli omulul vechi al sau si se hraneste apoi cu piinea vietii celei noi, amestecata 
cu dulceata mlerel. In sflrsit, bea vinul amestecat cu lapte, ca pe ceva ce produce befia 
dragostel, dar betie treaza si nevinovata, intrucit eel ce se Imbata de acest vin bea 
odatS cu el si laptele nevinovatiei copilaresti. 

219. Se continua inlocuirea reciproca intre Hristos si eel ce-L iubeste. Dupa ce 
Hristos si subiectul omenesc culeg unul de la altul smirna morjii (a lui Hristos pentru 
nol, a noastrS, pentru a ne darui lui Hristos), Hristos maninca starea noastra de min- 
tulre ca pe o piine Indulcita cu miere, si inoi mincam ca pe o piine truipul Lui curat 
de orlce pornire spre pacat, spre unirea noastra cu El. Apoi Hristos Se imbata de 
vlata noastrii ca de un vin al entuziasmului pentru El, amestecat cu laptele nevino- 
vatiei, lesind din Sine si intrind In noi ; iar noi ne Imp&rt&sim, de asemenea, de sin- 
gele Lui, ca de un vin care ne produce emtuziasmul dragostei fata de El ca o betie, 
odatfi ce am primit prin singele Lui dragostea Lui, care L-a dus la varsarea singelui 
Sftu pentru noi, ImpreunS cu viafa netrecatoare. Intr-un fel, nu numai noi primim pe 
Hristos In noi, prin mincarea trupului Sau, ci si Hristos ne primeste in Sine; nu nu- 
inol trupul Lui dovine trup al nostru, ci si trupul nostru devine trup al Lui, largin- 
du-VI-1 pe al S<1u ; noi ne prelungim in Hristos, Hristos Se prelungeste in noi. 



TILCUIRH LA CtNTARBA CINTARILOR 253 

Pilda a intelesulul aoasta al ghiciturilor spuse ne este Pavel, care 
era pom producator de smirnfi, imtruclt murea in fiecare zi (I Cor., 15, 
31) si si-a dat el insu$i siesi sentinta mortii si rSspindea, prin curate si 
nepatimire, mireasma mortii ; prin aceasta s-a facut miros de viata celor 
ce se mintuiesc, cum rodesc pomii Insuflejiti ai gradinii piine Stapinului 
gradinii, precum marturiseste Cel ce sade pe tron : «Fiaminzit-am si 
Mi-ati dat sa maninc» (Mt., 25, 35). Caci facerea de bine, indulcita cu 
mierea poruncii, pricinuieste veselie. Sau iarasi, pomii bogati ai gradinii 
adapa pe Mirele care zice : «Insetat-am si Mi-ati dat sa beau» vin ames- 
tecat cu lapte, nu cu apa, dupa obiceiul circiumarilor. Iar laptele e cea 
dintli hrana a firii omene^ti, curata $i simpla, cu adevarat copiiareasca 
§i nevicleana §i curatita de orice amestec rau 214 . 

Acestea zicindu-le Cuvintul catre mireasa, imbie prietenilor tai- 
nele Evangheliei, zicind : «Mincati, prietenii Mei, §i beti si va imbatati, 
fratii Mei». Caci eel ce cunoaiste cuvintele tainice ale Evangheliei nu va 
vedea nici o deosebire intre cuvintele de aici si Invatatura de atunci 
pentru ucenici. Pentru ca si aci si acolo zice Cuvintul : «Mincati §i beti» 
(Mt., 26, 28). Dar indemnul spre betie, pe care Cuvintul 1-a dat aci fra- 
tilor, multora le pare ca cuprinde mai mult decit Evanghelia. Insa daca 
ar cerceta cineva cu de-amanuntul, ar afla ca si aceasta congiasuieste 
cu cele ale Evangheliei. Caci ceea ce Cuvintul a poruncit aci prietenilor, 
aceea a facut acolo prin fapta. Pentru ca orice betie obismuie^te sa 
pricinuiasca un extaz (o iesire din sine) a mintii, luata in stapinire de 
vin. Deci starea spre care se indeamna s-toata lucrarea simturilor trupu- 
lui, nemaiimplinindu-si in timpul somnului lucrarea proprie, nici vazul,. 
nici auzul, nici gustul, nici mirosul, nici pipaitul. El inmoaie incordarea 
trupului si aduce uitare peste grijile omului, potoleste frica, linisteste 
inima, slabeste taria supararilor si produce nesimtirea tuturor relelor, 
pina ce ramine stapin pe trup. Asadar, prin cele spuse invatam ca 
cea care se lauda si zicea : «Eu dorm si inima mea vegheaza», s-a facut 
mai inalta decit sine. Caci intr-adevar, in cei ce mintea petrece in ea 
insasi, netulburata de simturi, firea trupului se face nemiscata ca hrtr-o 
stare de somn si de letargie si se poate spune cu adevarat ca vazul 
doarme, din pricina nelucrarii, dispretuindu-se vederile care obisnuiesc 
sa uimeasca privirile copilaresti ; si nu vorbesc numai de cele care tin. 
de materia paminteasca, cum e aurul si argintul, si de tablourile care, 
prin frumusetea culorii, stirnesc lacomia ochilor, ci si de minunile ce 
se vad pe cer, de stralucirile stelelor, de cercul soarelui, de forma schim- 
batoare a lunii si de tot ce mai produce placerea ochilor, prin aceea 
ca nimic nu ramine pururea, ci se misca si se intoarce impreuna cu tre- 
cerea vremii. Toate acestea sint disprejuite, din pricina vederii 
bunatatilor adevSrate. Ochiul trupului e nemiseat, dat fiind ca sufletul, 
ajuns mai desavir$it, nu e atras de nimic din cele aratate de el, ca unul 
ce priveste prin cugetare numai spre cele ce sint mai presus de cele 
vazute. Asa si auzul se face mort si nelucrator, deoarece sufletul e 
ocupat numai cu cele ce sint mai presus de cuvlnt 216 . 

Iar de simturile mai dobitocesti nu se cuvine sa spunem altceva, 
decit ca trebuie aruncate departe, ca niste Imputiciuni de moarte ale 
sufletului : mirosul care prinde in nan mirosurile, gustul ce se inchina. 
pintecelui, si pe linga ele pipaitul, sinful rob si orb, pe c-are firea 1-a 
facut poate numai pentru orbi. Toate acestea sint stapinite ca de un 
somn, din pricina nelucrarii. Astfel lucrarea inimii e ourata si cugetarea 
priveste in sus, omul raminind ferit de orice zgomot si neturburat de 
miscarea simturilor. Caci indoita fiind placerea in firea omeneascS : 
una ce se lucreaza in suflet prin nepatimire, iar alta in trup prin patimS, 
pe oricare din acestea doua ar alege-o vointa, ea va avea stapinire 
asupra celeilalte Astfel, de va da cineva atentie simtfrii, frisusindu-si 
placerea ce se naste prin ea in trup, va trai fara sa guste din bucuria 

216. «Somnul» acesta nu e decit o continuare a stSrii de «betie», sau de rapire, 
fiind o uitare a tuturor celor trecatoare, (forme vazute $i ginduri), fntr-o contemplare 
a Celui ce este cu adevfirat, adtca netrocStor, avind o subzistenta neclintita in El 
!nsu$i, singurul oare ne poate da si noua, prin ulLpircvi de El, existenta netrecatoare. 



■ 23(1 SFINTUL ClRtOORlE DB NYSSA 

dumnezeiasca, pentru ca ceea ce-i mai bun va fi intunecat de ceea ce 
•p mai rfiu. Iar celor ce au dorinta fndreptata spre Dumnezeu, le r&mine 
blnele neintunecat si ei socotesc ca trebuie sS fugS de tot ce le vrajeste 
simtirea. De aceea, sufletul, cind se veseleste numai prin contemplarea 
Celui ce este, nu e treaz pentru nimic din cele ce se lucreaza prin sim- 
tire spre placere. Ci, adormind toata miscarea trupeasca, primeste cu in- 
telegerea curatS, prin trezvia dumnezeiascS, arStarea lui Dumnezeu, de 
care fie sa ne invrednicim si noi, dobindind prin somnul amintit trez- 
via sufletului, intru Hristos Iisus, Caruia se cuvine slava in vecii 
vecilor. Amin. 

Omilia a Xl-a 

*Glasul irafiorului meu bate la u?d. Deschide-mi, sora mea, 
prietena mea, porumbifa mea, desavh$ita mea, ci s-a umplut capul 
meu de roui ?i pletele mele de picaturile nopfii. Dezbracatu-m-am de 
haina mea, cum mi voi Imbroca cu ea ? Spalat-am picioarele mele, 
cum le voi murdari ? Frafiorul meu intins-a mina sa prin deschi- 
zituri ?i cele dinduntru ale mele s-au uimit de eh (Cint. CInt,, 
5, 2—1). 

$i aceasta este una din marile porunci ale Domnului. Urmind ei in- 
telegerea ucenicilor Cuvintului, acestia scuturlnd de pe ei, ca pe o \a- 
rlnfi, tot ce e mai material rn fire, se ridica la dorinta celor mai Inalte. 
In aceasta se vede trebuinta ca cei ce privesc spre viata de sus s3 fie 
mai tari ca somnul si sa vegheze pururea cu mintea, alungind atipirea 
ochilor ca pe o fnselaciune a sufletelor si ca pe o uneltire impotriva ade- 
V&rului. Vorbesc de acea aspire si de acel somn, prin care se pl&smu- 
lesc pe seama celor ce se scufunda in inselaciunea vietii, aceste naluciri 
de vis : domniile, bogStiile, stapinirile, ingimfarea, vraja placerilor, iubi- 
T«a de slavfi si de dezmierdSri, iubirea de einstiri si de toate cele dupa care 
Be strSduiesc in viata aceasta in desert cei nesocotiti, luindu-se dupa 
vreo nfiluciTe ; toate cele ce curg impreunS cu firea trecStoare a vremii, 
care p8rtnd ca au in ele existenta, nici nu sint ceea ce par si nici nu 
rfimin pururea in ceea ce par ; ci se vadesc ca unele care indata ce se 
nasc, §i pier, asemenea valurilor inaltate de ape, care umflindu-se pen- 
tru putinS vreme de miscarea vintului, nu au umflatura sigura si sta- 
tornica, pentru ca ridicindu-se in scurta clipa a miscarii vintului, iarasi 
arutd suprafa|a neteda a marii, potolindu-se odata cu vintul. 

Deci pentru ca sa se elibereze cugetarea noastrfi de astfel de nalu- 
ciri, Cuvintul ne porunceste sa scuturam de la ochii sufletului acest 
somn, ca nu cumva, prin straduinta dupa ceea ce nu are comsistenta, sa 



TILCUIRE I.A C1NTABBA ClNTAHILOK 337 

ne rostogolim de la cele ce subzistd si slrvt cu adevfirat II7 . Pontru aceea 
ne si indeamnfi la trezvle : «SS fie mijloacele voastre Incinse si cande- 
lele voastre In mlinile voastre» (Lc., 12, 35). CSci arStindu-se ochilor 
lumina, alunga somnul de la ei. Astfel, mijlocul incins cu briu face 
trupul neprimitor de somn, simtirea ostenelilor neiasind sS intre in el 
molesala somnului. 

Iar cele arState prin ghiciturile acestea sint, fara indoiala, limpezi. 
Anume, eel incins in neprih&nire vietuieste in lumina constiintei curate, 
oandela indr&znelii luminindu-i viat,a 2!8 . Iar aceasta aratindu-se, face 
sufletul neadormit, deci neam&git, necufundat in desert&ciunea nici unuia 
din visurile acestea nesubzistente 219 . Iar de vom dobiindi starea aceasta, 
dupa descrierea Cuvintului, vom trece la o viat& ingereascS. Caci cu 
acestia ne asemana porunca dumnezeiasea, prin cele ce le spune : «$i 
voi li\i asemenea oamenilor care asteapta pe stapinul lor, cind se va in- 
toarce de la nunta, ca venind si batind, indata sa-i deschida» (Lc, 12, 
36). Pentru ca ingerii sint cei ce asteapta inioareerea Domnului de la 
nunta si stau cu ochiul treaz, pironHi la portile ceresti, ca sa-L vada cum 
intra iarSsi prin ele, cind Se va intoarce Imparatul slavei de la nunta, 
in fericirea aceea mai presus de ceruri. Caci, potrivit Psalmului, Mirele 
a plecat de aici, oa dintr-o cSmara de nunta, dupa ce ne-a unit pe noi, 
fecioara, cu Sine, prin a doua nastere tainica, stramutind pe cea care se 
desfrinase cu idolii, la nestrkSciunea feciorelnica. Deci, dupa ce s-a 
sSvirsit nunta si Biserica a fost faouta mireasa de catre Cuvintul (pre- 
cum zice loan cS «cel ce are mireasa e mire», In, 3, 29) si ea a fost primita 
in camara de nunta a tainelor, ingerii asteptau intoarcerea Imparatului, 



217. E vorba aci nu de somnul ce continua starea de rSpire, de somnul contem- 
plarii lui Dumnezeu Gel nesfirsit si cu adevarat existent, ci de somnul in care e scu- 
fundat sufletul in vremea celei mai agitate lucrari a simturilor. Contrar parerii obis- 
nuite, luerarea cea mai vie a simturilor e un somn al sufletului si nelucrarea simturilor 
trupesti e o trezvie a sufletului Ochii sufletului 1 se afia in somn, cind lucreaza prea 
viu ochii trupului. Chipurile vSzute de cei din urmS sint mai degraba naluciri inse- 
lStoare in comparatie cu vederea Celui cu adevarat existent, contemplat de ochii 
mintii. 

218. Cei ce are o constiinta curata de pacatele trecute si netulburata de porniri 
pacatoase prezente are o indraznire catre Dumnezeu. Sfintii erau socotiti ca avind 
«lndraznire» catre Dumnezeu, nefiind opriti in cererile ce I le adresau de frica paca- 
tului. Ei aveau «indraznirea» copilului nevinovat. Aceasta «indraznire» e ca o can- 
dela care lumineaza viata celui cu constiinta curata, care ea instisi e o lumina. CSd 
cine nu pacatuieste este mereu stapinit de simtirea prezentei lui Dumnezeu, nefiind 
pironit de lucrurile marginite si prins de ele. El are prim aceasta in sine urn sens 
al vietii, ce se 13rgeste in orizontul infinit. Aceasta lumina e ca o candeia a indraz- 
nelii, deschisa spre lumea inalta si nesfirsita a lui Dumnezeu. Caci a indrazni catre 
Dumnezeu inseamna a-L simti pe Dumnezeu blind si iubitor, deschis tuturor cererilor 
sale, a-L simti familiar, deci apropiat. Si aceasta ii lumineaza omului respectiv pu- 
ternic sensul vietii. 

219. Simtirea puternica a lui Dumnezeu face sufletul neadormit, il ajuta deci sa 
nu se lase amagit si adormit de naiucirilo color tret-atonre. Prezenja lui Dumnezeu ii 
ascute omului constiinta si raspundenxi, pcnlru eft n mult mai impunatoare decit 
lucrurile trecatoare sl-1 troze^te din pKiccrcn de i cluco mireasa la fericiroa cea dupa fire -- . Cu acestia dec! a spus 
cfi trebuie sfi &e asemene si viaja noastrS, ca precum ei, petrecind de- 
parte de patimS si insel&ciune, sint pregatiti spre primirea StSpinului, 
a$a si noi, priveghind la usile locuintelor noastre, sa fim gata sa ascultam 
cind va bate la usS. Caei zice : «Fericiti slujitorii aceia pe care, venind 
stfiplnul lor, ii va afla facind asa» (Lc, 12, 37). 

Fiind deci un lucru fericit a asculta de Cel ce bate, iar sufletul 
cfiutind pururea spre fericire, simte pe Cel ce sta la usa, veghind bine 
asupra comorilor sale, si zice : «Glasul fratiorului meu bate la usa». 
Cum sS inteleagS cimeva in chip cuvenit, din cele spuse, urcusul miresei 
spre cele si mai durrunezeiesti ? Aceea care a alungat de la ea cu atita 
putere si hotarire acel vint aspru de miazanoapte si a atras la ea vintul 
luminos, aceea care a produs prin gura raiuri de rodii, ale earor poame 
eruu iinmiresmate; aceea care si-a rmbiat gradina ei ca masa StSpamului 
lublrii, neavind nimic de lepadart din cele imbiate, ci toate fiind recu- 
noscute bune : smirna, aroma, piinea cu miere, vinul cu lapte ; aceea 
pe care Cuvintul o marturiseste desavirsita, zicind : «lntreaga esti fru- 
moasfi si pata nu este intru tine», aceea se simte acum ca una care pen- 
tru prima data are sa primeasca aratarea lui Dumnezeu, si ca una care 
inca nu a primit si nu a avut in casa ei pe Cuvintul, Care sta acum 
inaintea usilor, ca una care se minuneaza de puterea glasului Lui. De 
aceea zice ca glasul Mirelui nu o atinge pe ea, ci usa ei : «Glasul fra- 
tiorului meu bate la usa». 

Vezi cum drumul celor ce urea spre Dumnezeu e fara hotar ? Cum 
ccea ce cunoaste se face necontenit inceput spre ceea ce e, potrivit 
celor spuse, deasupra ? 221 . Cind nadajduim o oprire din urcusul spre 



220. E vorba de Taina botezului, In care s-a unit Mirele cu noi, cu fecioara, cu- 
rltlndu-ne prin. despartirea moastra de alipirea la tot felul de idoli, de inchinarea la 
Ctl« trec&toare ca la ni^te lucniri de suprema insemnatate, ca la niste dumnezei. In- 
0«rll ll asteaptS pe Cuvintul lui Dumnezeu Cel intrupat, intorcindu-Se prin inaltare la 
C«rurl, dupS ce S-a unit cu noi, ca cu niste fecioare. Intorcindu-Se El de la aceasta 
nuata la lerioirea din palatul Sau, Se iirtoaice impreuna cu mireasa pe care Si-a luat-o, 
MU cu flrea noastrS omeneasca unita cu Sine, iar prin ea cu noi toti. 

221. Urcu§ul spre Dumnezeu nu se ispraveste niciodata ; el nu ajunge la un ho- 
tnr, pentru cS Dumnezeu insusi nu are hotar in^fiinta Lui, in iubirea Lui. De altfel 
chiar Inaintarea in unirea cu o persoana omeneasca nu are hotar. Iubirea creste din 
»a Insfisi In masura in care se afirma, intrucit este relate de la persoana la persoana, 
apropierea unei persoane de alta. Iubirea creste la nesiirsit pentru ca persoana care 
*e apropie de o alts persoana este iindefianita in setea ei de a iubi, si persoana pe care 
o iubeste este indefinita in vrednicia ei de a fi iubita si in capacitatea ei de a ras- 
punde la iubire, stimulind iubirea celeilalte persoane. Iubirea este nesfirsita pentru 
ca este actualizarea indefinitului a doua persoane in relafia dintre ele. In iubire se 
nctiveazS indefinitul persoanelor ce sint prin fiinta lor legate si orientate una spre 
alta. Dar in activarea iubirid intre ele, persoanele se impartasesc de Dumnezeu, de 
Persoana infinita prin Sine din veci, de interesul Ei pentru persoanele omenesti la 
ne.s.flrslt. De aceea orice treapta noufi in unirea cu Dumnezeu e un punct de plecare 
pontru pornirea miii departe spre o noufi treaptfi de unire cu El, pentru cfi El insusi 



TU.CUIRK l.A ClNTARKA CINTARILOH 2S9 

cele inalte ? Ce-ur nidi cuuUi cinuva dupfi ce i se recunoaste desfivir- 
sirea ? O vedem ailindu-se Inca Infiuntru si neiesita IncS In afara usilor 
ei, nici drsfatindu-se de ar&Uirea fetei Lui, ci bucurindu-se inca prin 
auz de impSrtasirea de bunState. Deci aceastS inv&t&tura am aflat-o 
prin cele spuse, ca totdeauna li se potriveste celor ce inainteaza spre 
cele mai mari, cuvintul Apostolului, care zice : «Daca i se pare cuiva 
ca a cunoscut, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca» (I Cor., 8, 
2). Caci L-a cunoscut pe El sufletul in cele dinainte, atit cit a cuprins. 
Dar fiindca ceea ce a ramas necuprins e de nesfirsite ori mai mult decit 
ceea ce s-a cuprins, de aceea Mirele i S-a aratat de multe ori sufletu- 
lui, si ca si cind nu i-a stat inca inaintea ochilor, fagaduieste prin glas 
ca i Se va arata miresei. 

Ca sa ni se faca lucrul acesta mai lamurit, voi adauga cuvintului o 
icoana, spre pilduire. Daca s-ar apropia cineva de izvorul acela, de care 
a spus Scriptura ca a iesit la inceput din pamint si care avea atita mul- 
time de apa, ca uda toata fata pamintului, apropiindu-se de izvor s-ar 
minuna de nesfirsitul acela de ape care tisneste si se revarsa necon- 
tenit din pamint, dar n-ar spune ca vede toata apa. CSci cum ar vedea 
ceea ce e ascuns in sinul pamintului ? Deci chiar daca ar rSmine mult 
timp linga apa ce tisneste, ar fi pururea la inceputul vederii apei 222 . 



ne atrage cu iubirea Lui mereu mai aproape de Sine §i ne umple de o tot mai mare 
iubire fata de El, care se revarsa si spre semeni, intrucit iubirea Lui insasi se revarsa 
nu numai spre noi, ci si spre semenii nostri. In iubirea lui Dumnezeu fata de mine 
simt si iubirea Lui fata de altii si deci iubirea Lui umplindu-ma pe mine, ea se in- 
dreapta $i spre semenii mei. E o invatatura pe care a pus-o eel mai larg in lumina 
sflntul Grigorie de Nyssa, urmind sfintului apostol Pavel (Filip., 3, 13 : «Cele dinapoi 
uitindu-le, la tinta alerg»). E invatatura «epectazelor», a Initinderilor nesfirsite mai 
sus, care nu sint numai intinderi intelectuale, ci ale intregii mele fiinte, care cu- 
primde in sine nu numai setea mea de cunoa^tere, ci setea de a fi intreg tot mai 
aproape de Dumnezeu. Aceasta nu inseamna ca sufletul nu are pe Dumnezeu, sau nu 
e unit cu El si pe treptele de mai jos, CSci si cu o persoana omeneasca e$ti mereu unit 
in iubire, desi cu cit esti mai unit cu ea, cu atita doresti mereu sa te unesti si mai 
mult. Urcusul e facut necesar nu numai de nesfirsirea lui Dumnezeu, ci si de firea 
noastra facuta pentru infinitate, neimpacata cu viata in ingustime, in repetitie, in 
monotonie, in nelibertate. De aceea, nu ne putem opri la nimic din cele multe, care 
se ingusteaza unele pe altele. Tot ce atingem pe p&mint fiind fin it, iar firea noastra 
fiind facutS pentru infinitate, nu se poate multumi cu nimic finit. Aceasta face necesar 
progresul si schimbarea, dar schimbarea spre aceea$i infinitate. Dar in viata viitoare, 
ajunsi in infinitatea lui Dumnezeu, ne vom «odihni» in ea, vom ajunge la o stabili- 
tate in ea. Dar nici stabilitatea aceea nu va fi o incremenire, ci o largire. Pe cind in 
timp si in viata paminteasca trecem de la una la alta, in eternitate va fi o largire 
in aceeasi. De altfel, in parte, experiem aceasta largire in infinitatea lui Dumnezeu inca 
de aici. Apoi insu$i faptul ca trebuie sa ne miscam mereu, pentru a cuprinde altceva 
si altceva, trecind uneori de la un continut la altul cu totul contrar (teza-antiteza), ne 
arata ca timpul e facut pentru eternitate, cS in timp tindem sa ajungem la cuprin- 
derea totului infinit, f3ra sa ajungem vreodatS sa-1 cuprindem deodata in intregime. 
222. Cunoscind pe Dumnezeu, sau avind simtirea bunatatilor Lui, sintem puru- 
rea la inceputul acestei cunoasteri sau simtiri, cum cunosciiid o persoana omeneasca, 
sau gustind prin iubire farmecul comuniunii cu cci, sintom pururea la inceputul acestei 
cunoasteri, sau comuintiumii. Fiecare nou&  corn II se porunccste uocnicilor sfi alerge, 
pentru c& ai aflat do Cel en zice : «Eu slnt calea» (In, 14, 6). Insa p^ 
aceasta nu o poate atinge col ce nu a lepiidat imbr&camintea omului 
celui mort. 

Fiindca, deci, mireasa a pa?it pe aceasta cale, in care Domnul' spala 
cu apa picioarele celor ce umbia pe ea si le sterge ou stergarul cu care 
s-a incins — caci puterea cura{itoare a pacatelor este un fel de cinga- 
toare a Domnului, pentru ca zice : «Imbracatu-S-a Domnul intru putere 
si S-a incins» (Ps. 92, 2) — de aceea, dupa ce a fost cura^ita la picioare, 
se tine pe calea lmparateascS, nemaiabStindu-se la dreapta sau la 
singa, ca nu cumva, abatindu-se din cale pe o parte sau alta, sa-si 
murdSreasca picioarele de noroi. Si intelegi, desigur, ceea ce se da 
de inteles prin cele spuse, ca cea care si-a dezlegat odata prin botez 
incaltamintele (pentru ca e o lucrare proprie botezului sa dezlege 
curelele incaltamintelor — cum a marturisit loan — pentru ca numai 
Domnul o poate face aceasta, cSci cum ar fi dezlegat altcineva pe Cel 
ce nici nu e legal cu cureaua pacatului), si si-a spalat picioarele, a le- 
pSdat odata cu incaltamintea toata intinSciunea paminteasca. De aceea 
isi pazeste talpa nefntinata, umblind pe calea pardosita, cum a facut 
si David, care, lepadind materia noroiului, si-a asezat pe piatrS picioa- 
rele lui, zicind : «M-a ridicat pe munte din groapa ticSlosiei si din 
tina noroiului si a asezat pe piatrS picioarele mele si a indreptat pasii 
mei» (Ps. 39, 2 — 3). Iar prin piatra injelegea pe Domnul, Care este lu- 
minal adevar, nestrieaciune si dreptate, cu care se pardoseste calea 
duhovniceasca. Cel ce nu se abate de la acestea fntr-una din cele doua 
pSrfi isi pazeste talpa nemurdarita din nici o parte de noroiul plScerii. 

Acestea sint, dupa judecata mea, cele prin care mireasa deschide 
usa Cuvlntului. Caci marturisirea de a nu mai lua asupra-si noroiul le- 
pfidat si de a nu mai primi pe drumul vietii intinachinaa paminteasca 
deschide sfinteniei intrarea la sufletul astfel pregatit. Iar sfintenia e 
Domnul. Si cu aceasta s-a ispravit tilcuirea celor spuse 228 . 

Dupa aceasta porneste iarasi sufletul la urousul ce urmeaza. Acum 
nu mai bate glasul la usa inimii, ci insasi mina dumnezeiasca patrunde 
prin deschizatura la cele dinauntru. Caci zice : «Fratiorul meu a intins 
mina lui prin deschizatura si cele din launtru ale mele s-au uimit de 
el». E vadit, fara indoiaia, celui ce asculta cu Hitelegere, cu cit sfnt 
mai inalte cele spuse acum, fata de cele dinainte. Spunind Mirele catre 



228. Prin tot ce spune, mireasa arata cum se pregateste sa deschida usa Mirelui : 
dacS m-am dezbrficat odata de haina de plele a trupului ingrosat (patimas), desigur 
c5 mai o vol mad Imbraca din nou (haina de piele e simtualitatea truipeascS a noastrS, 
dat fiind c5 plelea este extrem de sensibilfi) ( si odata ce mi-am spaiat picioarele 
fie miurdSrie, prin apa botezului, ca s8 cwlc cu elc pe colea de ptatra care este Kristos, 
Cel cc-ml dS cunostin{a si viata sigurft si bflrbiMoiisc.l, nu le vol mai murdari iarasi. 



2IHJ SMNTUL tlRIUORIK DE NY.NSA 

mireasfi : «desehide», ii da prln numirile dumnezeiesti putere sa deschidS. 
Miroasa asculta de Cuvintul. Cfici se face coea ce a auzit : sora, prie- 
tenfl, porumbita §i desavfrsita. Dezbraca haina de piele si-si spaia 
murdflria de pe picioare si nu se mai imbraca nici in vesmintul acela 
urlt si sfirtecat, nici nu-si mai reazima pasul pe pamlnt. Asadar aude 
glasul Lui si asculta porunca Lui. Deschide fereastra inlSturind aco- 
peramlntul de pe inima ; a rupt valul de pe fereastra, adica al carnii, 
5i-a deschis toata fereastra sufletului, ca sa intre Imparatul slavei, 
dar largimea ferestrei s-a dovedit o deschizatuora mica, ingusta si strim- 
tS, prin care n-a incaput Insusi Mirele, ci de-abia mina Lui. Deci prin 
ea a patruns inauntru si S-a atins de cea care dorea sa-L vada pe Mire, 
din care aceasta numai atita a cistigat, ca a cunoscut ca mina aceasta 
este a Celui dorit 229 . 

Ce invataturi ni se impartasesc prin intelepciunea celor spuse, vom 
afla de vom starui putin asupra textului. Sufletul omenesc e hotarul 
Intre doud lumi 230 , dintre care una e necorporala, cugetatoare si ne- 
pleritoare, iar cealalta, corporala, materiala si nerationala. Iar fiindca 
dupft ce s-a curatit repede de alipirea la viata groasa si pamhiteasca 231 , 
priveste prin virtute spre ceea ce e inrudit cu el si dumnezeiesc, el nu 
Infetoaza de a cerceta si cauta obirsia celor ce sint 232 : care e izvorul 
frumusetii lucrurilor, de unde tisneste puterea, ce este aceea din care 



220. Dupa ce s-a simtit atins de glasul Mirelui-Hrlstos, Care cere intrare, 
sufletul deschide intli fereastra. Urcusul continua sa se fac3 treptat. Dar prin fereastra 
n-a Incaput dec!t mlna Mirelui. Aceasta atinge sufletul In mod mai sensibil decit 
glasul, dar sufletul nu vede inca pe Mirele insu?i. Isi da insa seama ca mina e a 
Lul. Se eunoaste clneva si din atingerea mlinii lui. Fiecare persoana atdnge altfel cu 
mlna sa. Cu mult mai mult se eunoaste mina atotputernica a lui Dumnezeu dintre 
toate mllnile. Cu mult mai mult se simte mingiierea miinii Celui atotmingiietor si 
atotlublt, decit mingiierea oricarei alte miiini. Nevederea lul Dumnezeu nu e egala 
Cu o necunoastere totala a Lui, in sensul teologiei negative teoretice. 

230. Hotarul nu numai desparte, ci ?i leaga doua intinderi. Dar nu face parte 
din nici una, penitru c3 atunci n-ar mad fi hotar intre ele, ci ele ar ramine total ne- 
unlte, despartite. Sufletul nu e ca cele din ordinea materiala, nici ca cele din ordinea 
dumnezaiasca, necreata. Dar el e deschis lui Dumnezeu $i are putinta de a lucra in 
colo materiale ; putinta de a simtf pe Dumnezeu si de a simti cele materiale. Deci, 
putlnd prlmi In sine cele dumnezeiesti, le poate trece mai departe celor materiale. 
Sufletul constitute un al treilea plan, un plan intermediar, mai mult decit ingerul, 
care degi e creat si deschis lui Dumnezeu, nu poate trece prin sine cele dumnezeiesti 
In cole materiale. 

231. «S-a curatit repede», prin hotarirea sa si prin botez. 

232. Alipirea la cele dumnezeiesti nu se face asa de repede ca dezlipirea de 
cele pamintesti. In acest scop trebuie strabatuta o cale lunga a virtutii, dupa ce prin 
curatirea de alipire la cele materiale a inceput sa vada cele dumnezeiesti, Inaintind 
in virtute, inainteazS §i in cunoasterea de Dumnezeu prin cele corporale, sub calS- 
uzlroa norului sau in treapta a doua a cunoasterii lui Dumnezeu, dupa treapta intiia 
a cunoasterii Lui, care inseamna inceputul privirii la El prin botez (in lumina). Din 
Eglpt au leslt israelii printr-un singux act, dar drumul sipre pamintul fagadulintei 
e tndelungat. Faptul c8 s-au despSrtit de Egipt printr-un siimgur act nu inseamna insa 
ca Iwpltele amiintirii vietii de mai Inainte mu mai lucreaza asupra lor. Chiar in lupta 
Indolungata cu aceste ispite e implicate si o inaintare indelungata spre unirea cu 
Dumnweu st insBsi inalntarea In El e f8ra sfirsit, deoarece El insusi este nesfirsit. 



TtLCUIRB 1.A ClNTAREA C1NTAIIII.OH 207 

izvoraste intelepciunea in celo ce slnt (In cele create). $i mistind toate 
glndurile si toatfi puterea de eercetare a Intelesurilor si straduindu-se 
sa cuprinda ceea ce cauta, isi face hotar al cuprinderii lui Dumnezeu 
lucrarea ce coboara plna la noi, pe care o simtim prin viat.a 233 . 
$i precum sufletul ce apare de jos, ca apa din pamint, nu ramine acolo, 
si precum apa nu ramine in fundul laoului, ci, facindu-ise bulboana, se 
ridica in sus spre ceea ce ii este inrudit si de-abia cind a strabatut su- 
prafata cea mai de sus a apei si s-a amestecat cu aerul, se opreste din 
miscarea in sus, la fel se intimpia si cu sufletul care cauta cele dum- 
nezeiesti 234 . Caci, dupa ce s-a inaltat de la cele de jos spre cunostinta 
celor de deasupra, cuprinzind minunile savirsite in zidire prin lucrarea 
lui Dumnezeu, nu mai poate inainta mai departe prin straduinta isco- 
ditoare, ci se minuneaza de El si I se inchina Celui cunoscut numai in 
aceea ca este, prin cele ce le lucreaza cu adevarat prin frumusetea cerului, 
prin stralucirile luminatorilor, prin repedea miscare in cere a osiei, prin 
invirtirea regulata si bine orlnduita a stelelor, prin fiecare intoarcere 
la fel in cere a celor patru anotimpuri, prin pamintul orinduit potrivit cu 
atmosfera care il cuprinde si care isi schimba lucrarile sale dupa felu- 
rimea miscarii celor de deasupra, prin firile felurite ale vietuitoarelor, 
ale celor ce petrec in ape, ale celor ce au primit miscarea in aer si 
ale celor cu viata pe pamint, prin pomii de tot felul, prin ierburile ce 
se deoisebesc intre ele dupa calitate, putere si forma, prin insusirile 
fructelor si sucurilor si prin toate celelalte, prin care se arata lucrarea 
lui Dumnezeu. Pe toate acestea vazindu-le, din minunea celor vazute, 
sufletul trage prin cugetare invatatura, despre Cel inteles din faptele 
lui ca este. In veacul viitor, cind va fi trecut tot ce se vede, 
dupa cuvintul Domnului, care zice : «Cerul si pamintul vor trece, dar 
cuvintele Mele inu vor >trece» (Mt., 24, 35), si cind vom trece la viata 
aceea care e mai presus de ochi si de auz si de cugetare, nu vom mai 
cunoaste din parte, prin opere, firea Celui bun, ca acum, nici nu se va 
mai in|elege din lucrarea in cele ce se vad Cel ce e peste toate, ci fara 
indoiala se va cuprinde altfel chipul fericirii riegraite si va fi un alt 



233. Hotarul pina unde ajunge cunoa^terea noastra de Dumnezeu prin cele va- 
zute e pus de lucrarea lui Dumnezeu prin ele. Dincolo de aceasta cunoa^tere incepe 
cunoasterea Lui in intuneric, sau cunoa§ferea sim{ita directs a nevazutului ?i necu- 
prinsului Lui. 

234. Sufletul apare in trup, dar nu din puterea trupului, ci din porunca lui Dum- 
nezeu ; sau Dumnezeu il pune la incoput in adincul trupului, dar nu ca sa ramina 
lipit de trup, ci ca sa se inalte spre cele do deasupra lui, fara a rupe legatura cu el. 
Adica e f&cut sa nu ramina supus trupului, cl on s3 se faca tat mai stapin asupra 
trupului, induhovnicindu-1, umplindu-l de pulrron Jul Dmiinozeu, ridicindu-1 impreuna 
cu sine In ambinn(ii lui Dumnezeu, tndiimiw>z( omul, sum soarolo, sau alta minune din celie ce se vad 
in creatiune, inima se uimesto de lucrarea dumnezeiasca ,• iar dacS nu 
le-a cuprins po acestea, cum va cuprinde firea mai presus de acestea? 

Dar si de va tilcui cineva altfel ghiciturile celor spuse, nu va da 
o explicare slraina de ceea ce se spune. Caci socotesc ca prin casa 
miresei se cuvine sa se inteleaga toata viata omeneasca. Iar prin 
aceasta mina, facatoare a celor ce sint, se poate intelege Cel ce a 
volt sa Se restringa dupa micimea si nimicnicia vie^ii omenesti, prin 
aceea ca S-a facut partas firii noastre in toate, afara de paoat. Iar venit 
la noi, a pricinuit uimire si minunare sufletelor : cum se arata Dumne- 
zeu in trup? Cum se face trup Cuvintul? Cum se savirseste nasterea in 
feciorie? Cum se amesteca lumina cu intunericul si viata se impreuna 
cu moartea? Cum poate deschizatura mica a vie|ii noastre sa primeascS 
in sine mina care a creat toate cele ce sint, care mascara tot cerul, im- 
bratiseaza tot pamintul si toata apa? Pe drept cuvint ne arata asadar 
mireasa, in chip prorocesc, prin chipul miinii, harul Evangheliei. Caci 
cind S-a aratat Domnul pe pamint si cu oamenii a vietuit, am cu- 
noscut prin lucrarile miinii frumusetea curata si nemateriala a Mirelui 
si dumnezeirea Cuvintului si stralucirea luminii adevarate. Caci prin 
mina intelegem puterea Lui savirsitoare de minuni, prin care erau re- 
adusi mortii din nou la via^a, era redata vederea orbilor, se alunga 
boala leprei si se departa prin porunca tot felul de boala cumplita si 
de nevindecat. 

Dupa ce am infatisat aceasta indoita explicare a miinii, dintre care 
una sustine ca firea dumnezeiasca, fiind cu totul necuprinsa si necu- 
getabila, se cunoaste numai prin lucrare, iar cealalta spune ca mireasa, 
prin cuvintele acestea infatiseaza harul evanghelic, vom l&sa auzi- 
torului sa decida care e mai potrivita si mai adevarata decit cealalta. 
Dar orioare s-ar socoti ca e mai de folos sufletului, calauzirea noastra 
spre bine se va face deplin numai prin amindoua. Caci cunoscind ca 
ceea ce se poate cunoaste din Dumnezeu, ceea ce, dupa cuvintul lui Pa- 
vel, se vede din creatiunea lumii, vom fi crutati de iscodirea celor ce nu 
pot fi ouprinse, ca nu cumva supunind ratiunii naturale firea neajunsa 
§i negrSita, sa hranim erezia impotriva adevarului. Iar de vom socoti 
ca prin chipul miinii se intelege Evanghelia, si asa credinta in dogmele 
tainice ni se va face mai ferma, cunoscind din mai inainte-vestirea 
dogmelor ei adev3rul neindoielnic al lor, in Hristos Iisus, Caruia I 
se cuvine slava, in vccii vecilor. Aniin. 



270 HPINTUL URlCinitlB l)B NY8SA 

Omilia a XH-a 

«Sculatu-m-am cu stf deschid Ir&fiorului meu. MUnile mele au 
picurat smirna, degetele mele pline slnt de smirni. Pus-am mlinile 
mele pe Incuietoare (cheiej, am deschis ira\iorului meu. Dar ira\iorul 
meu (recuse. Sufletul meu a iesit dupa cuvintul lui. Cautatu-1-am 
pe el si nu 1-am ailat, chematu-1-am si nu m-a auzit. AUatu-m-au 
pazitorii care mconmra cetatea, batutu-m-au, r&nitu-m-au, ridicat-au 
de la mine vaiul pazitorii zidun'ior» (Cint. Cint., 5, 6 — 7). 

Cei ce calatoresc in calatoria pe mare cu nadejdea imbogatirii, 
clnd isi despart corabia de liman si eel ce sade la cirma intoarce, prin 
roata, prora spre mare, fac o rugaciune, ca inceput al calatoriei, cerind 
lui Dumnezeu sa le fie calauza a bunei plutiri. Iar lucrul de capetenie 
ccrut in rugaciune este sa le vina in pinze vint lin si folositor plutirii 
spre tinta cirmaciului, care sta la pupa. Caci daca vintul sufla dupa 
dorinfa lor, marea le este placuta, tremurind lin in valuri linistite. Co- 
rabla zboara cu usurinta peste largurile neinviforate ale marii si lu- 
ne'ea pe valuri : bogatia nadajduita din negustorie le sta de pe acum in 
lata ochilor, buna plutire e cunoscuta inca inainte de a o incerca. 

Socotesc ca e vadit celor mai cunoscatori dintre auzitori ce scop 
urmareste aceasta introducere. Caci inaintea tilcuirii prin cuvint se in- 
tinde uriasul ocean al cuvintelor dumnezeie$ti. $i mare e bogatia cu- 
nostintei ce se nadajduieste din aceastfi calatorie pe mare. Iar corabia 
oceasta insufletita, adica Biserica, inaltata in vazduh, priveste, cu toata 
plinStatea ei, spre bogatia tilcuirii. Dar cuvintul-cirmaci nu se atinge 
de cirma inainte de a se face rugaciunea de catre obstea plinatatii co- 
rabiei, ca sa sufle in noi puterea Sfintului Duh si sa ne miste valurile 
cugetarilor si prin ele sa ducem cuvintul cu buna rasuflare drept 
Inainte, pentru ca astfel inaintati in mare, prin contemplatie, sa cumpa- 
rftm bogatia cunostintei, daca prin rugaciunile noastre va veni asupra 
ruvlntului nostru Duhul Sfint si va umfla pinzele. 

Iar inceputul tilcuirii sa fie amintirea cuvintelor de-Dumnezeu-in- 
suflate, care suna a§.a : «Sculatu-m-am eu sa deschid fratiorului meu. 
Mlinile mele au picurat smirna, degetele mele sint pline de smirna». 
12 vadit nu numai din invataturile dumnezeiesti ale Apostolului, ci si 
din cele spuse acum de mireasa, ca nu poate veni in cineva Cuvintul 
eel viu, adica Mirele eel curat si nevazut, care-$i ia sufletul ca sotie, 
prin nestricaciune si sfintenie, daca nu-si inlatura valul trupului, prin 
nceea ca isi mortifica madularele de pe pamint si asa deschide Cuvin- 
tului usa, prin care Acela intra in suflet. Caci zice : «Sculatu-m-am sa 
doschid fratiorului meu», prin faptul ca am facut miinile mele izvoare 
de smirna, din care curge mireasma, si am aratat ca smirna umple de- 



1UCUIRK I .A CtNTARIIA lINTAMIOH 27t 

getcle mole. Prin tele spusi? veste$te chipul prin cure se deschide Mi- 
relui usa : «m-am sculut (am Invlat), pentru cS m-am ingropat im- 
preuna cu El prin botoz, In moarte». Caci nu ar fi avut ca urmare invie- 
rea, dacfi nu s-ar fi sSvir^it mai inainte in el mortificarea de buna voie. 
Iar chipul voit al acesteia il arata picatura de smirna ce curge din mii- 
nile miresei si faptul ca degetele ei sint pline de mireasma aceasta. 
Caci nu spune c& smirna a venit miinii din alta parte. Pentru ca daca 
s-ar socoti asa, ceea ce se inchipuieste prin smirna i s-ar intimpla in 
chip neplacut si fSra voie 237 . 

Dar zice ca miinile insesi (iar prin miini inchipuieste misearile lu- 
cratoare ale sufletului) picura din ele smirna, aratind prin aceasta ca 
omorirea pornirilor trupesti ii vine de la sine, din voia proprie, umplin- 
du-i toate degetele. Prin numirea degetelor infatiseaza toate felurile de 
virtuti, dupa care ne straduim, luate in chip deosebit. Astfel intelesul 
intreg al celor spuse e acesta : am primit puterea de inviere, prin aceea 
ca am facut moarte madularele mele cele de pe pamint, lucrindu-mi de 
buna voie omorirea acestor madulare. CSci nu altul mi-a pus smirna in 
miini, ci ea curge din voia mea libera, precum nelipsita se vede aceasta 
stare sufleteasca si in toate straduintele virtuoase, pe care le-am numit 
degete. Caci se poate vedea la cei ce cultiva virtutea, cS mor unora din 
patimi, dar in celelalte sint vii, precum vedem pe unii c&-si omoara, de 
pilda, neinfrinarea, dar isi hranesc cu sirguinta mindria, sau vreo alta 
patima care pustie^te sufletul : de exemplu iubirea de avutie, sau minia, 
sau iubirea de slava, sau altceva de felul acesta, care, mi§.cindu-se in 
chip rau in suflet, nu poate arata cineva degetele pline de smirna. Pentru 
ca nu se vede prin toate indeletnicirile omorirea raului si instrainarea 
de el 238 . 

Iar cind s-au umplut toate degetele de smirna duhovniceasca, se 
scoaia (invie) sufletul si deschide Mirelui intrarea. De aceea, si marele 



237. Nu se scoala cineva sa deschida sufletul sau Cuvintului, daca n-a omorit 
omul vechi din sine. Adica nu invie cu Hristos, daca n-a muiit cu El. Din miinile 
celui ce se scoala picura smirna care a ingropat pe omul eel vechi ; omul eel nou 
arata in sine puterea celui ce a ingropat pe omul vechi ; poarta in sine dispozijia 
de a tine in mormint pe omul eel vechi. Smirna picura din miini, fapt care inchipuie 
ca omorirea omului vechi a fost opera luararii sale de buna-voie, n-a fost un 
efect suportat fara voie, fara lucrarea sa. 

238. Mortificarea omului vechi (prin lucrarea miinilor) nu are numai un in- 
teles negativ, ci si unul pozitiv. Omul vechi al patirnilor este omorit deprinzindu-se 
virtutile, printr-o lucrare pozitiva. Toate virtutile trebuie deprinse, adica trebuie 
sa se lucreze prin toate degetele (fiecare deget aduce o alta destoinicie). Caci daca 
unele virtuti nu se deprind, patimile ramase tin in neputinta, sau sub puterea omu- 
lui vechi, pe omul care vrea sa se innoiascS. Cel ce nu lucreaza prin toate dege- 
tele nu-si pune in uctivitate toate posibilitatile, ci le lasa pe unele in nelucrare. 
Omul nou trebuie sa se IntSreasca intreg, in mod activ, prin omoriren omului 
vechi intreg si prin dezvoltarea omului nou intreg. Toate degetele care lucreazS 
virtutile trebuie s3 fie pline de simiimJi, prin cure este mortlfieat omul vechi al tu- 
turor deprlnderilor pacatonse. 



272 SFtNTUL ORICJOR1E DE NYS8A 

Pavel, lnteleglind cum se cuvlne cuvlirutul Slapinului, care zke ca nu poato 
r&sfiri spicul, de nu se va desface mai intii bobul in moarte, vestesfe Bi- 
sericii invatatura c& moartea trebuie s& premearga vietii, intru cit nu-i 
poate veni omului viata, de nu va lua sfirsitul prin moarte (I Cor., 15, 42 
urm.). Pentru ca\ avind noi o indoita fire — una subtire, intslegatoare 
Vi usoara, iar alta, groasa, materiala si grea — e de trebuinta ca in fie- 
care din acestea sa fie o pornire protivnica celeilalte. Caci ceea ce e 
Inteleg&tor si usor are pornirea spre cele de sus. Iar ceea ce e greu si 
material tinde si se misca necontenit in jos. Deci, aflindu-se in ele in 
chip firesc o miseare protivnica, nu e cu putinta sa se intareasca una, 
daca nu sl&beste cealalta in care se savirseste miscarea cea dupa fire. 
Iar puterea noastra de libera hotarire si alegerea noastra stind la mijloc 
lntre amindoua, intipareste prin sine tarie partii obosite si slabiciune 
celci ce e mai tare. Caci partii careia se alatura ii da biruinta impotriva 
ceh-ilalte. Astfel e laudat in Evanghelie iconomul credincios si chib- 
zult. Iar acesta este, dupa socotinta mea, libera hotarire, care chiverni- 
ses-te bine cele din noi. E laudat pentru ca hraneste foamea Stapinului, 
prin omorirea celor protivnice, dat fiind ca pieirea acelora e buna si e 
proptisire celor mai bune. Dar e certatS sluga cea rea (Mt., 24, 39), care, 
pentru ca a petrecut cu betivii, a facut sa sufere familia lui Dumnezeu. 
Caci cu adevarat, inaintarea patimii e o ranire a virtutilor. De aceea 
bine e sS implinim cu rivna cuvintul proorocesc si sa facem sa ne rasarS 
dimineata, prin aceea ca omorim pe toti pacatosii pamintului (Ps. 100, 
10), ca nimicim din cetatea Domnului (care e sufletul) toate gindurile 
care lucreazS faradelegea, a caror nimicire se face viata celor buni. 
Astfel deci vietuim prin moarte, intru cit din cele ce sint in noi, precum 
zice Proorocul, pe una o omoara, iar pe alta o face vie Cuvintul care 
Zlce : «Eu voi omori si Eu voi face viu» (Deut., 32, 39). Asa si Pavel mu- 
rlnd, vietuia, sISbind se intarea, legat fiind, savirsea alergarea, sarac 
fllnd, era bogat, si toate le avea neavind nimic, pururea purtind omo- 
rirea lui Iisus in trup. 

Dar sa ne intoarcem la ceea ce s-a spus inainte : ca prin moarte 
sufletul se scoala din moarte. Caci de nu moare, ramine pururea mort 
$i neprimitor de viata, iar murind, trece la viata, lepadind aplecarea 
spre moarte. Aceasta dogma e intarita de cuvintele textului in care 
mireasa zice asa : «Sculatu-m-am sa deschid fratiorului meu. Miinile 
mele au picurat smirna, degetele mele sint pline de smirna». Ca smirna 
c simbolul mortii nu se va indoi nimeni din cei obisnuiti cu dumnezeies- 
tile Scripturi. Dar socotesc ca unii vor cere sa se desluseasca mai lamu- 
ril cuvintul de.spre aceasta, cum adica ne scoala pe noi moartea din 



TILCUIRR LA CtNTARBA CINTARIIOR 273 

moarte. Vom grfli, deci, pe e!t ne va fl In putere, punlnd o oarecare rln- 
duiala In InlSntuirea cuvlnlfirii. 

Cuvintul despre facerea lumii marturise§te ca toate cite le-a facut 
Dumnezeu erau bune foarte. Intre cele bune foarte era si omul. Mai bine 
zis el era impodobit mai muit decit toate cu frumusetea bunatatilor. 
Caci ce altceva ar fi asa de bun, ca eel asemenea cu frumusetea fara 
pata ? Dar daca toate erau bune foarte, iar in toate, sau si inainte de 
toate, era omul, fara indoiala c3 nu era in om moartea. Caci n-ar fi fost 
omul ceva bun, daca" ar fi avut in sine pecetea intunecata a tristefii mor- 
tii. Ci era bun cu adevarat si foarte bun, fiind chip si asemanare a vietii 
vesnice, fiind infrumusetat cu pecetea luminoasa a vietiu Avea si raiul 
dumnezeiesc ti?nindu-i viata prin rodirea bogata a pomilor ,- §i lege de 
viata ii era porunca lui Dumnezeu, care-i fagaduia sa nu moara. Iar in 
mijlocul pomilor raiului era lemnul care rodea din sine viata, orice ar 
trebui sa intelegem prin lemnul aoela, al carui fruct era viata; dar si 
lemnul purtator de moarte, al carui fruct era declarat totodata bun si 
rau, care se afla in mijlocul raiului. Dar e cu neputinta ca amindoi pomii 
sS fi fost in locul eel mai din mijloc. Caci oricare din ei am soeoti ca 
detinea mijlocul, numaidecit acela ar inlatura pe celalalt de la locul 
din mijloc. Pentru ca locul intocmai al mijlocului se cunoaste prin aceea 
cS le are pe toate celelalte imprejur, fiind la fel de departe de marginea 
din toate partile. Fiindca unul este mijlocul, nu e cu putinta ca intr-un 
cere, ce r&mline acelasi, sS-si gaseasca doua centre locul in mijloc. Caci 
daca se ia un alt punot ca centru, pe linga eel luat inainte, in chip necesar 
mutindu-se cercul, se inlatura din mijloc centrul de mai inainte, arcul 
cercului scriindu-se imprejur in jurul celui de al doilea centru. 

Totusi Scriptura spune ca si unul si altul erau in mijlocul raiului, 
desi dupa inteles isi erau protivniici unul altuia, unul fiind lemnul de- 
viata-facator §i deci potrivnic celui al carui fruct era moartea, pe care 
Pavel 1-a numit pacat, zicind : «Moartea este fructul pacatului» (Rom., 
6, 23) 239 . Aijadar, se cuvime sa intelegem, din cuprinsul celor spuse, in- 
vatatura ca in locul eel mai din mijloc al pomilor lui Dumnezeu este 
viata. Iar moartea nu e sadita si e fara radacina, neavind loc nicaieri. 
Dar se sadeste prin lipsa vietii, cind cei ce vietuiesc inceteaza sa se im- 
partaseasca de ceea ce e mai bun 240 . Fiindca, deci, viata este in mijlocul 



239. Urmlnd sfintului apostol Pavel, c»re nume?te moartea «fruetul pacatului», 
sfintul Grigorie de Nyssa intelege prin «pomul cuno$tintei binelui ?i rSului», pur 
?i siraplu, pSoatul. Dar intruclt fructul \me de pom, se poate numi si fructul po- 
muluii, pSoat. In felul acesta, moartea e nu numai rodul pomului, ci si al fructului lui 
sau al pScatului sSvirsit. 

240. Sfintul Grigorie vede, In faptul uimltnr ca In acelasi punct din mijloc al 
raiului era si pomul vlolil si pomul cunostlnU'l bl.nolul si al raului, sau al mortii, 
Uustr(-) Irivti(,'iturii (sju :i dogmc\, rflri <• un f.ipt flc netfigSduit, vSdit tuturor) ca 

18 — Crlgorie do Nyssa 



V74 SPINTU1. URI0OR1R t)R NVSSA 

pomiJor dumnezeiesti, iar prin ruinarea acesteia ia subzistenta firea 
mortii -' 4l , de aceea eel ce ne-a invafat aceasta dogma prin ghicituri 
spune cfi tot in mijlocul raiului era si pomul purt&tor de moarte, al carui 
fruct a spus ca are un continut amestecait din cele ce sint contrare. Pen- 
tru ca a declarat ca acelasi e si bun si rau, dindu-ne sa intelegem prin 
aceasta, dupa cum socotesc, firea pacatului. Caci deoarece tuturor celor 
savirsite prin patima le premerge o oarecare placere si nu se poate afla 
nici un pacat despartit de placere, din cele cite se s&virsesc prin minie 
sau pofta, se nume$te fructul si bun, dupa o judecata gresita a binelui, 
pSrindu-le astfel celor ce vSd binele in placere ,• dar dupa aceea, in 
mistuirea amara a minc&rii, fructul e aflat ca rau, dupa cuvintul Prover- 
bului care ziee ca din buzele pacatului picura miere care pina la o vreme 
fndulceste gltlejul, dar dupa aceea e aflata mai amara ca fierea de cei ce 
s-au Indulcit in chip rau (Prov., 5, 3—4) 242 . Fiindca, deci, omul, despar- 

moartoa se instaleazS in locul vietii, sau pScatul, in locul virtutii, sau raul, In 
locul binelui, clnd cineva nu mai tine la bine. Raul nu are un ipostas, o subzistenta 
proprie, ci se grefeazS pe fiinta existenta. Bl aduce moartea unde e viata. 

241. PScatul ce se naste ca opozitia virtutii constS inti-o viata «ruinata». 

242. Sfintul Grigorie vede amestecul dintre bine si rau in fructul pacatului, 
In faptul ca pScatul are in sine la Inceput o placere, care are o aparenta de bine ; 
!n faptul ca e urn fruct, care poate fi mineat, chiar dacS ascunde o otravS j ca nu e 
nlmlcul pur si simphi. De-abia dupa aceea se iveste sufertota, care e raul dezgolit 
de ceea ce pare bun. Sfintul Grigorie reda prin aceasta in mod fidel ceea ce se 
spune in Facere, 3, 6 : «Si a vazut femeia cS pomul este bun la mlncare si plScut 
la vedere».. Dar daca tinem seama de InvStStura de mai sus a sfintului Grigorie 
(proprie tuturor parintilor bisericesti), ca raul se grefeaza pe ceea ce exists deja, 
ruinlndu-1, si ca tot ce exists, prin insusi acest fapt este bun, amestecul binelui in 
orice rau are si intelesul ca nu exista raul oa slabire si strimbare a fiintei, fara 
fiinta Insasi. In acest sens, binele e amesteoat inevitabil ou raul, caci raul are ne- 
voie de bine ca sa existe. Nu exista un rau in care sa nu fie si fiinta In care sub- 
xlitt el. §1 placerea sanitatS In sSivirsirea pacatului, sau to ispita lui, se datoreste 
tocmal acestei atractii exercitate asupra omului de fiinta In oare se gaseste. Dar 
In placerea trSita de om In pacat nu are loc o intllnire cu fiinta In intregud ei, cu 
fiinta In ceea ce e durabil In ea, ci cu o latura de suprafatS a ei. 9i Insusi omul 
iSvIrsind pScatul nu promoveaza fiinta sa In fundamental ei netrecator, ci in ceea 
ce ea are superficial si trecator. In ispita spre pacat nici fiinta pe care o pof- 
tejte omul nu-1 atrage cu ceea ce are ea fundamental, nici omul nu e minat spre 
ea cu ceea ce are fundamental in sine. Fiinta care apare ispitind, sau omul care 
no slmte ispitit de ea, e o fiinta de supnafata, sau nefundamentala, sau iesita din 
legea oaie o tine in Intregtaiea ei, sau strimbatS. E o fdinta care nu-si pune in lu- 
crare resuirsele ei cele mai proprii, cele mai fumdamentale. Puterea ei de-a ispiti 
e mai mult o neputtotS a sinei proprii a omului de a se afirma. 

In cazul pacatului, are loc o anumitS sciziune intre fundamentul fiintei si coaja 
el de suprafatS. In om are loc in acest caz un fel de sciziune, sau o slabire a 
legSturii Intre truip si suflet, sau o slabire a legaturii omului total cu fundamentul sSai 
dumnezeiesc, sau a libertatii lui cu fiinta lui. Oiudat este c5 libertatea omului poate 
merge si cu latura lui de suprafatS, cu truipul, cu capridile lui, cu ceea ce pare s5 
He ?i nu este, fScSnd din inconsi&tentul, care are ca esen^a nimicul, baza sa. E o llber- 
tate iesitS din legStura cu sufletul, cu ratiunea omului, cu Dumnezeu, deci o libertate 
oare merge Impotriva fiintei lui fundamentale, sla!bind-o si strimbind-o pe aceasta. §i 
In acest caz, el poate sS nu mai vadS nici prin lucrurile ca intruchipSri material©, funda- 
mentul lor 5n Dumnezeu, sau rathmea lor dumnezeiasca ; nu mai poate vedea In 
ele pe Cel ce lo sustime, pe Gel ce le-a dait existenta ?i forma lor frumoasS si 



TILCUIRE LA C1NTAREA CINTAR11.0H 275 

{indu-se de roadele de tot fcJul ale bunfitatllor, s-a sflturat cu rodul pri- 
cinuitor de strieficiune al ncascultfirii, (Iar numele acestui rod e pficatul 
fficator de moarte), Indata a murit vietii mal bune, schimbind viata dum- 
nezeiasca cu cea nerationaia, dobitoceascfi. $i odata amestecata moar- 
tea in fire, aceasta s-a transmis odata cu rindurile celor ce se nasc. Ast- 
fel am mostenit o viata moarta, insasi viata noastra fiind intr-un oare- 
care fe] muritoare. Caci viata noastra este, far3 indoiaia, moarta, fiind 
jefuita de nemurire. 

De aceea intre aceste doua vieti mijloceste moartea ce se cunoaste 
la mijlocul lor, ca prin desfiintarea celei mai rele sa-i dea biruinta 
oelei neatinse de piericiune 243 . Precum deci, prin faptul ca a mu- 
rit vietii adevarate, omul s-a mutat la viata aceasta moarta, tot asa, 
cind moare vietii aeesteia moarte si dobitocesti, se muta la cea pururea 
vie. Deci e neimdoielnic ca nu poate ajunge la viata cea fericitS eel ce 
nu s-a facut mort pacatului. Din aceasta pricina Scriptura ne-a invatat 
ca fiecare din cei doi pomi e in acelasi punct din mijloc, unul fiind acolo 
prin fire, iar celalalt adaugindu-se la eel ce este, prin lipsire. Caci din 
acelasi in acelasi se savirseste, prin participare si lipsire, trccerea dc la 
viata la moarte. Fiindca eel ce a murit binelui vietuieste rSului, si col 
ce s-a facut mort pacatului vietuieste vintutii. 

Drept aceea cu dreptate isi arata mireasa miinile ei pline de smirna, 
sculindu-se prin moartea fata de toata rautatea, ca sa deschida Cuvln- 
tului intrarea in ea. Iar Cuvintul pe care il primeste in sine e viata. 



Singuruil In legaturS cu Care ele se pot menttae in existenta deplina si In forma 
lor frumoasS. 

Ouvintul ca Iui Adam si Evei li s-a inchis dupa pacat accesul la pomul vietii, 
ca sfi nu rSminS In viata, s-ar putea Intelege In sensul c5 el n-au mal fost In 
stare sa vada transparenta lui Dumnezeu prin lume si sa rimlna In legatura cu 
El, prin ea. Prin aceasta au fost scosi si dim rai. 

243. Omul putea fi nemuritor, daca raminea cu trupul lui intr-o legatura nesia- 
bita cu sufletul si, prin acesta, cu ipostasul dumnezedescj al Cuvintului. Dar odatS 
iesit din aceasta legatura, s-a supus mortii. Moartea trupului e descompunerea lui, 
datorita siabirii leg&turii lui cu sufletul si cu Dumnezeu. Dar e si o supremS siabire 
a sufletului, prin faptul ca partidpa si el la viata, In mare parte despartita de 
Dumnezeu, a omului. 

Viata omului dupS pScat este ea insasi o viata moarta (Sein zum Tode, dar 
si Sein im Tode), dar prin Hristos, omul poate ajunge iarasi la viata, la viata ves- 
nica, la viata deplina, la care putea 1 ! ajunge daca nu pacatuia. Dar la acea viata 
nu mai poate ajunge acum decit treclnd prin moartea deplina a vietii moarte de 
pe pamint. Adic8 el trebuie s8 moarS de tot acestei vieti moarte, acestei vietl In- 
gustate, pentru Dumnezeu, ca s8 treaca W viata deplina, la viata nelngustata In 
Dumnezeu. Inc3 de pe pamint trebuie s3 Inceap8 si s8 practice moartea vietii moarte, 
moartea vietii Inchise In Ingustimea pacatului, a egoismuhii, a piacerilor de supra- 
fata, pentru oa, Inceplnd s5 tr3iasc8 lui Dumnezeu si nesflrsirii vietii In El, s3 treara, 
prin moartea totaia a acestei vieti moarte, la viata deplin vie In Dumnezeu. Pre- 
cum murind prin p8cat, lui Dumnezeu (legflturli cu El), a cSzut In viata moartS, 
asa murind vietii moarte, sau desp8rtK<; do Itiflnltnton el In Dumnezeu si Inceplnd 
sS trSinsril lui Dumnezeu si in Dunvnozeu (VI liiMnlt, vn njunge la viata total vie, 
ni'sflrslta yi vesnlca in Dumnezeu. 



278 SFtNTUL ORICIORIE DB NYSSA 

D«r sufletul ridieat la atlta tn<lme prin cele cugetate de noi, 
fiuflctul ce priveste spre Dumnezeu, inca n-a cunoscut, cum zice Pavel, 
a$a cum trebuie sa cunoasca, nici nu socoteste In sine ca a cuprirus 
(Fllip., 3, 13), ci aleargS incS spre ceea ce e deasupra, intinzindu-se spre 
coin dinainte 244 . 

CSci acestea ne indeamna sa le cugetam despre ea ordinea cuvin- 
telor urmatoare : «Pus-am miinile pe incuietoare (cheie), am deschis 
frfitiorului meu». $i adauga : «Fratiorul meu trecuse, sufletul meu 
a iesit dupa cuvintul lui». Prin aceasta ne invata ca unul este modul de 
cuprmdere a puterii ce intrece toata mintea : a nu ne opri niciodata la 
ceea ce am cuprins, sau a nu ineeta de a cauta pururea ceva mai mult 
decit ceea ce s-a cuprins (inteles) 245 . Caci cea care s-a facut plina de 
smirna, arStind prin toate indeletnicirile vietii (pe care le inchipuie prin 
dogete) moartea fata de rau si aratind virtutea cu voia, prin aceea ca 
din miinile sale picura de la sine smirna, spune ca s-a atins cu miinile 
■ale de incuietoare, adica si-a apropiat faptele de intrarea ingusta si 
strimta" 8 , a c&rei cheie i-o inmineaza Cuvintul ca lui Petru (Mt., 16, 19). 
Mlreasa isi deschide, asadar, siesi usa Imparatiei prin amindoua aces- 
tea : prin miini, prin care se arata faptele, si prin cheia eredintei. Caci 
prin amindoua acestea, adica prin fapte si prin credinta, e pregatita in 
noi de Cuvintul cheia Imparatiei 247 . 

Dar cind a nadajduit, asemenea lui Moise, ca i se va arata spre cu- 
noastere fata Impanatului, Cel dorit trecuse, incit a scapat de intelegerea 



244. Avind in noi, prin mortificarea omului vedhi, arvuna vietii netrecatoare, 
prin vederea lui Dumnezeu ca fundament nesiflrsit al fiinfei noastre si al lucrurilor, 
InrS n-am ajuns la viata deplina in Dumnezeu, pe oare o vom primi dupa moartea 
deplina a vietii pamintesti, cind ne vom uni deplin cu Dumnezeu si clnd trupul 
nostru nu va raai fi silit de trebuiintele lui din aceasta stare de dupa c5dere, sa se 
intcreseze si de cele materiale, netraind cu totul lui Dumnezeu. Nuiaai eel ce a 
d*plslt gohil spiritual In viata pamlnteasca Inainteaza spTe viata netrecatoare, prian 
moartea Invelisului, care a inceput sa se umple cu consistenta vietii In Dumnezeu. 

245. Uin alt paradox : Cel necuprins nu poate fi inteles deott tinzind mereu 
peste ceea ce s-a inteles din El, adica avind mereu simtirea necuprinsului ; soco- 
tind totdeauna ca n-ai Inteles pe Cel necuprins, nemultumindu-te cu o definitie 
afixmatlva' a Lui, cu cunoasterea catafatica, neraminind niciodata la o astfel de de- 
Mndtle, A se multiuimi cu aceasta e ceva analog cu a ramine cu camasa lui Iosif, cu care 
a rSmas nevasta lud Putifar. Aceasta inseamina a ramine cu ceva marginit, luat drept 
Dumnezeu, cu u>n idol. Dumnezeu cere un urcus necontenit. In aceasta sta cunoasterea 
?i slmtirea Lui. 

246. Lui Hristos I se deschide interior si larg cel ce inainteaza prin calea in- 
gustS si strimta, adica prin viata externa strimtorata in greutati si nevointe. Cheia 
•1 e datS de Hristos insusi. El ne da puterea de a intra la El printr-o astfel de 
viata strimta. E cheia unei credinte intarite prin fapte. in acest sens a dat Hristos 
i>i lui Petru cheile, precum le da oricui vrea sa-I urmeze cu toata rivna. Numai 
Hristos d8 puterea credintei to general si a unei astfel de credinte, in special. 

247. "Credinta fara fapte moarta este» (lac, 2, 17). Iar faptele cu adev8rat 
curntp nu start cu putinta fara credinta. Credinta e temelia faptelor, iar faptele 
due credinta la desavtrsire, la vederea lui Dumnezeu, la unirea cu El, sau la !m- 
pJIr'itln corurilor. 



TtLCUIRE LA UNTAREA CINTAW1L0W 277 

miresei. Cad zice : «Frfitlorul meu trecuse». Dar nu pfirfisind sufletul 
ce-L urmeazfi, ci trfiglndu-l spre Sine. Iar «sufl©tul meu, zice, a iesit dup8 
cuvlntul lui». O, fericitS ie$ire, cu care iese sufletul urmind Cuvintu- 
lui I «Domnul va p&zi iesirea si intrarea ta», zice Proorocul (Ps. 120, 8). 
Aceasta este cu adevSrat iesirea si intrarea pazita de Dumnezeu pentru 
cei vrednici. CSci iesirea din aceea ce slntem se face intrare in bunatatile 
mai inalte. Aceasta iesire a folosit-o sufletul, folosind drept calauza pe 
Cuvlntul, Care a zis : «Eu stnt usa si calea» ,• si : «Prin Mine de va intra 
cineva... si va intra si va iesi» (In, 10, 9), nesfirsind niciodata sa iasa si 
neincetind sa intre. Nu inceteaza sa intre prin inaintare la cele mai 
inalte si sa iasa necontenit din cele ajunse 248 . A§a 1-a trecut atunci pe 
Moise fata aceea dorita a Domnului (Ies., 33, 32) ,- si asa a iesit necon- 
tenit sufletul legiuitorului din aceea in ce era, urmind Cuvintului care 
mergea inainte. 

Caci cine nu $tie treptele acelea pe care a urcat Moise, care mereu 
se facea mai mare si niciodata nu se oprea de a creste mai mare ? A 
crescut la inceput, cind a pus mai presus de imparatia egiptenilor ocara 
pentru Hristos, alegind mai bine sa fie necajit cu poporul lui Dumnezeu, 
decit sa se bucure de gustarea vremelnica a pacatului. A crescut iarasi 
cind egipteanul, asuprind pe evreu, a omorit pe eel de alt neam, luptind 
pentru israelit. $i vei intelege, fara indoiala, felul cresterii, de vei lua 
istoria ca chip al unui inteles mai inalt. $i iarasi s-a facut mai mare ca 
sine, pazindu-si via|a netulburata de zgomote, prin indelungata inte- 
leapta petrecere in pustie. Apoi se lumineaza de focul din rug. Pe linga 
acestea isi goleste talpile de invelisul mort. Pierde serpii egipteni cu 
toiagul. Scoate de sub tirania lui faraon neamul sau si il conduce prin 
nor. Desparte marea. Acopera sub mare tirania. Induleeste Mera. In- 
moaie piatra. Se hraneste cu mincarea ingerilor. Aude trimbitele, indraz- 
neste sa se urce pe muntele ce arde. Atinge virful. Ajunge sub nor. Intra 
in intunericul in care era Dumnezeu. Primeste legamintul. Se face soare 
neapropiat celor ce se apropie, fulgerindu-i fata de lumina. Dar cine ar 
putea infatisa prin cuvint toate faptele lui si feluritele aratari ale lui 
Dumnezeu ? 



248. Tot urcu$ul spre Dumnezeu este o iesire si o intrare continua. E o iesire 
din starea in care ne afl&m si o intrare in alta mai inalta. Nu e simpla inaintare 
in aceeasi stare, desi faptul ca starile se continua spre acelasi bine tot mai inalt 
da celui ce intra si iese si o statornicie. Intr-un fel sintem nernultumiti cu starea 
in oare ne aflam de cltva tiinp, pentru ca, cunoscindu-i margindle, nu ne mai este 
satisfacuta setea noastra de nemarginire. Voim ceva nou, voira sa iesim din mar- 
ginire. Dar noul In care intram e din ait punct de vedere inrudit cu starea in 
care am fost. Binele, iubirea, e mereu nou si mereu acelasi. E un nou paradox : 
schimbarea si staruinta. Omul e mereu nou si mereu acelasi in inaintarea vietii 
lui. mini ales olnd Inainteazfi in oc»le ibume. Nkumrii col rau e monoton, sau 'in el mono- 
tonia copleseste noutateu. 



278 SPfNTUL ORI0OR1B DB NYS8A 

$i totusi eel co s-u ffieut atit de mare si a ajuns astfel la asa 
de mari trepte si s-a tnaltat asa de mult spre Dumnezeu, inca" nu 
si-a saturat dorinfa de mai mult si se roaga" sfi vadS pe Dumnezeu la 
fata, cu toate ca Scriptura a mfirtuiisit inca dinainte ca s-a invrednicit 
de convorbirea cu Dumnezeu, fata catre fata. Dar nici faptul de a fi 
vorbit lui Dumnezeu ca unui prieten, nici convorbirea ce a avut-o cu 
Dumnezeu, gura catre gura, nu-i potoleste dorinta dupa cele mai inalte, 
ci «De am aflat, zice, har inaintea Ta, arata-mi-Te pe Tine, ca sa Te cu- 
nosc». Si Cel ce fagSduieste sa-i dea harul cerut, Cel ce a zis : «Te-am 
cunoscut pe tine mai mult decit pe totf» (Ies., 33, 17), trece de el in locul 
sflnt, pe piatrS, acoperit fiind de mina dumnezeiasca, cind sta, incit de- 
abia li vede spatele Lui, dupa ce a trecut. Prin acestea, socotesc ca 
Scriptura ne invata ca cel ce doreste sa vada pe Dumnezeu. Il vede pe 
Cel dorit si in aceea ca li urmeaza mereu Lui si vederea (contemplarea) 
fetel Lui este pricina cSlatoriei rueinicetate spre Dumnezeu, care izbuteste 
sa Inainteze prin aceea ca urmeaza Ouvintului. Asa si acum sufletul, cind 
s-a sculat prin moarte, cind s-a umplut de smirna, cind, prin fapte, si-a 
dus miinile la chei, si a nadajduit sa-L aduca in oasa pe Cel dorit, Acela 
trece, iar el iese, nemairaminind in ceea ce era, urmind Cuvintului care 
II conduce la cele oe ii stau inainte. 

Cuvintul ce urmeaza ne intare^te intelesul pe care 1-am descoperit 
Inainte, ca mSrimea firii dumnezeiesti nu se cunoaste in faptul de a o cu- 
prinde, ci in faptul de a trece peste toata inchipuirea si puterea de cu- 
prindere 249 . Caci sufletul care a iesit din fire, in asa fel ca nu mai e 
Impledicat de nici un lucru din cele obisnuite in cunoasterea celor ne- 
vazute, nu se opreste de a cauta pe Cel neaflat si nu inceteaza de a 
chema pe Cel ce nu poate fi chemat 250 . Caci zice : «L-am cautat pe El 



249. Daca am putea cuprinde firea dumnezeiasca, am margiru'-o si deci n-ar 
mai II Urea dumnezeiasca. Mereu trebuie sa ne dam seama ca ea tntrece orice pu- 
ttnt* de cuprtadere. Dar aceasta nu inseamna ca nu o cunoastem, ca rau o simtim. 
Dar o cunoastem, o simtim ca necuprinsa. O cunoastem neinchizind-o intr-o defi- 
nite, Intr-o notiune, sau neinchizindu-ne spiritul nostru In aceasta definite a ei, 
In aceasta notiune a lui Dumnezeu. In acest caz, spiritul nostru insusi devine mort, 
e lipsit de viata, de miscare. Firea dumnezeiasca o cunoastem ca pe una ce trece 
pesti- puterea noastra de cuprindere, sau o intrece, si de aceea ne solicita mereu 
nol cforturi de a o cunoaste. Iar aceasta inseamna viata. 

250. O experienta paradoxala : pe Dumnezeu II numim, desi nu poate fi nu- 
mlt. Nu putem renunta la numirea Lui, dar nu gasirn niciodata numirea deplin 
adecvata Lui. Trebuie sa-L numim, caci firea noastra marginita si necesitatea ei de 
a vorbi de Dumnezeu ne obliga. Dar El scapa oric3rei numiri ale noastre. Deci tre- 
buie sfl punem, In orice numire ce I-o dam, constidnta sau simtirea neadecvarii 
I.ul cu orice numire a noastra. In numirea noastra punem deci nu numai un inteles 



TtlXUIRR IA CtNTARKA CINTAHILOR 270 



si nu L-am aflat». Cflcl cum ar putea fi aflat Gel pe care nu-L vesteste 
nimic din cele ce se cunosc ? Nici o formS, nici o culoare, nici o hotar- 
nicire, nici cantitate, nici loc, nici o tnffitisare, nici o presupunere, nici 
o asemanare, ci se afla pururea In afara de orice incercare de a-L cu- 
prinde, sau scapa totdeauna vointei de apucare, celor ce-L cauta. 

Pentru aceea zice : L-am cautat prin puterile de aflare ale cuge- 
tarii, in rationamente si intelesuri, si totdeauna era in afara, scapind de 
apropierea intelegerii. Iar Cel ce Se afla pururea in afara de orice cuge- 
tare prin care poate fi cunoscut, cum ar fi cuprins prin in^elesul 
vreunui nume ? De aceea sufletul nascoceste tot felul de intelesuri ale 
numelor, pentru infatisarea binelui negrait, dar toata puterea de tai- 
macire a cuvintului e infrmta si se dovedeste mai slaba ca adevarul. 
Pentru aceea zice : eu L-am chemait pe cit am putut, nascocind cuvimte 
care sa infatiseze fericirea negraita 251 . Dar El era mai mare decit ara- 
tau aceste intelesuri. E ceea ce face si marele David, numindu-L pe 
Dumnezeu adeseori cu nesfirsite nume si marturisind ca e infrint de 
adevar. «Tu, zice, esti Dumnezeu indurat si milostiv, indelung rabdator 
si mult milostiv, adevarat, tarie si intarire, loc de scapare, putere, ajutor 
si sprijinitor, cornul mintuirii» si cele asemenea. Dar iar&si marturiseste 
c3 numele Lui nu se cunoaste in tot pamintul, dar e minunat. «Cit este 



delimit, ci 51 con^itiiimta a ceea ce trece peste grainitele a ceea ce am definit prin 
Jiumire. Duminezeu nu e -urn gol, ci existenfa mai presus de orice cantiriut, exprimat 
in numire. E pe linia numirilor, nu in afara de linia lor, de$i e mai presus de toate 
numirile. Nu se poate mentine con^tiinta despre El si nu se poate inainita in aceasti 
constiinta decit pe linia numirilor Lui. Ins3 trebuie sa punem in orice numire sen- 
timentul ca El e mai mult decit intelesuil marginit al acestei numini. Dumnezeu 
nu e haos, ci armonie mai presus de orice armonie cunoscuta si experiata de noi. 
Poate muzica (si in parte poezia) umple eel mai mult definitul cu un indefinit, sau 
sugereaza un indefinit peste marginile definitului. Nu ne putem dispensa de finit 
in exprimarea indefinituiui, dar finitul cuprinde totdeauna si un indefinit, cu atit 
mai mult cind vrem sa exprimam pe Dumnezeu. Dar poate, a chema pe Dumnezeu 
Cel ce nu poate fi chemat mai inseamna si a-L chema fSra sa auzim in mod propriu 
un raspuns inteles al Lui. In faptul ca II chemam e constiinta, e simtirea caracte- 
rului lui de Persoana. Dar raspunsul Lui nu are un inteles definit, care sS se aco- 
pere cu chemarea noastra. Raspunsul Lui e nesfirsit de multiplu in injelesurile lui, 
sau depSseste toate IimtelesuTile, desi pe de alta parte e uti raspuns care sta pe 
o liinie cu chemarea noastra. Sau raspunsul Lui e un dar imediat de putere, sau 
de implinire a cererii noastre, dar acest dar, sau aceasta implinire cuprinde cu 
mult mai mult decit putem cuprinde noi. 

251. «Fericirea negraita» e fiinta ferioita negraita. E negraita ca fiinta si e ne- 
grSita prin fericirea ce intrece orice cuvint si inielegere. Caci cu cit are cineva 
o fiinta miai "bogata, cu atit e mai fericit. Neferioiirea sta in stirbirea fiintei, adica 
In rfiu. CSci stirbirea implies si o limitare, dar nu numai o limitare in sensul ca 
nu are decit finitul asteptat de la ea, ci si in sensul ca nu axe nici macar 
finitul asteptat. Fericirea mai redusS sta In fiinta mai redusa, sau intr-o lipsa a 
ceva din ea. Noi nu avem cuvimte pentru a exprima fericirea fiintei dumnezeiesti, 
pentru a 
e aflat de cei ce pazesc cetatea : «Aflatu-m-au, zice, pazitorii cei ce in- 
conjoara cetatea». 

Daca, deci, ar fi aflat-o pe ea primejdiile iadului, sau daca ar fi 
aflat-o tilharii, cumplit lucru ar fi fast sa fie obiectul unei astfel de aflari. 
«Ca furul nu vine decit ca sa fure, sa junghie si sa piarda» (In, 10, 10). 
Dar daca o afia pazitorii care inconjoara cetatea, fericita este de o ast- 
fel de aflare. Caci eel aflat de un paznic nu poate fi furat de tilhari. 
Deci cine sint pazitorii ? Cine altii, decit slujitorii care pazesc pe Israel ? 
(Ps. 120, 4). Cei ce acopera intinzind mina dreapta, eel caruia i s-a in- 
c:redintat sa pazeasca sufletul de tot raul, eel care e pazitorul intrarii 
si iosirii, acela este pazitorul cetatii, despre care zice : «Daca Domnul 



TILCUIRH I.A CINTARBA ClNTARtl.OR 283 

nu va pfizi cetateu, In zadar vu voghea eel eo pazoste» (Ps. 126, 1). Doci 
Scriptura arata, prin slujitorii care pazesc cetatea, duhurile slujitoare, 
cele trimise spre slujire pentru cei ce vor mosteni mintuirea (Evr., 1, 14). 
Iar sufletul, precum s-a zis, este locuinta lui Dumnezeu. Deci de acestia 
a fost aflat sufletul, precum a fast aflata odinioarS oaia de P&storul eel 
bun, pentru care au sSltat — dupa cuvintul Domnului — de bucurie 
toate cetele ingerilor. Asa a fost aflata odinioara si drahma de catre 
cea cu facile, din care pricina se bucura toti prietenii si vecinii (La, 
15, 9). Asa e aflat si David, sluga Domnului, precum se zice in Psalm ca 
din partea lui Dumnezeu : «Aflat-am pe David, sluga Mea, cu untde- 
lemnul sfint al Meu 1-am uns pe el» (Ps. 88, 20). $i fiindca acesta s-afacut 
agonisita Celui ce 1-a aflat pe el, sa auzim de ce bunatati il invredni- 
ceste : «Mina Mea, zice, va ajuta lui si bratul Meu il va intari pe el ,• si 
voi taia de la fata lui pe vrajmasii lui si pe cei ce-1 urasc pe el ii voi 
infringe» (Ps. 88, 22 — 24), si toate celelalte cite le cuprinde comoara 
binecuvintarilor. 

Deci bine este a fi aflata mireasa, adica sufletul, de catre ingerii 
care inconjoara cetatea. Asa ne indeamna marele David sa cugetam, 
zicind : «Tabari-va ingerul Domnului in jurul celor ce se tern de El si ii 
va izbavi pe ei» (Ps. 33, 3). Deci zicind aceea : «Pazitorii m-au batut», 
s-a laudat ca i s-a harazit o inaintare spre cele de sus. Iar daca zice ca 
a fost si ranita, prin acest cuvint infatiseaza semnul ce i s-a intipSrit 
in adinc prin nuiaua dumnezeiasca. Caci nu primeste in sine la supra- 
fata urma nuielii dumnezeiesti, ca sa nu se cunoasca locul in care a 
primit nuiaua, ci prin rana se arata vadita lovitura cu care se lauda mi- 
reasa. Iar ceea ce se spune este aceasta : nuiaua dumnezeiasca si toiagul 
mingiietor pricinuiesc vindecarea prin aceea ca Cei ce bate e Duhul, 
al Carui rod, pe linga toate celelalte cite le-a insirat Pavel, este 
§i Infrinarea, care e pedagog in viata virtuoasa. Asa a zis si Pavel ara- 
tind in rane semnele unor astfel de lovituri : «Semnele lui Hristos le 
port in trupul meu» (Gal., 6, 12). El arata prin aceasta neputinta din 
orice rana, in care se desavirseste puterea lui Hristos prin virtute 
(II Cor., 12, 9) 255 . Buna s-a aratat, deci, prin cele spuse de noi, rana 
prin care i s-a luat ei vaiul, ca sa i se descopere frumusetea sufletului, 
nemaiintunecind-o acoperaminul 256 . 



255. Necazurile, ca ni^te adevarate rani, fac pe om sa simt5 neputinta pro- 
prie, iar prin aceasta s3 se opreasca de La parate si deci sa se sileasca in a face 
voia lui Hristos, sau sa sporeasc3 in virtute, In infrimaro, rabdare, smerenie, nSdej- 
dea in Dumnezeu. 

250. Acopertimintul fare suflclul s.l nu se <-iiiioiisr<1 po sine, s3 nu vad3 destul 
 nesfirsita bunatate si nesfirsit noua in formele de manifestare ale bunatatii Ei 
diirultoare. 

258. Un nou sens al mortii. Nu trebuie omorit numai omul vechi odata pentru 
totdeauna, ci cel ce urc3 in Hristos moare mereu fata de starea la care a ajuns., 
ulllnd de ea, peaitru ;i tre liiicurlndu-se moreu, pe de nltn, 
suferind do dorinta de a cuprlnde si mill iniill din lil. 



382 BFINTUL O RIOORIE DB NYI8A 

c&tre ele : «Fratforul meu o alb ?i rumen, ales din zeci de mli. Capul lui, 
aur chefos, pletele lui lungi, negre ca corfoul. Ochii lui, ca porumbeii pe 
pllnatate de ape, spalat,i in lapte, sezind pe multimi de ape. Falcile lui, 
ca niste cupe de aroma, ce dau miresme. Buzele lui crini ce pleura smirna 
Imbelsugata. Miinile lui verigi de aur, pline de pietre de Tarsis. Pintecele 
lui tabla de fildes pe piatra de sasfir. Pulpele lui, stilpi de marmora\ ase- 
zatl pe talpi de aur. Obrazul lui, oa Libanul ales, ca chedri. Gitul lui, 
duiceafa si fntreg dorinta. Acesta e frat,iorul meu si acesta e apropiatui 
meu, fiice ale Ierusalimului». Toate acestea, prin care s-a facut descrie- 
rea frumusetii, nu sint semne nevazute si necuprinse ale dumnezeirii, ci 
ale celor ce au fast descoperite prin intrupare, cind s-a aratat pe pSmint 
si cu oamenii a petrecut, imbracind firea omeneasca. 

Prin acestea, dupa cuvintul Apostolului, cele nevazute ale Lui din 
fapturi fiind intelese se vad, facindu-se aratate Bisericii prin creatiunea 
lumii noi (Rom., 1, 20). Caci intemeierea Bisericii e creatiunea lumii din 
nou : In ea, dupa cuvintul prooracului, se creeaza cerul nou (Is., 65, 17), 
care este tfiria credintei in Hris'tos, precum zice Pavel (I Tim., 3, 15) ,- se 
IntemeiazS un pamint nou, care soarbe ploaia ce vine asupra lui ; se 
plasmuieste un alt om, care se innoieste prin nasterea de sus, dupa chi- 
pul Celui ce 1-a zidit pe el ; se iveste alta fire a luminatorilor, despre 
care zice : «Voi sinteti lumina lumii» (Mt., 5, 14) si : «intre care sS stra- 
luciti ca niste luminatori in lume» (Fil., 2, 15), si stele multe, care rasar 
pe firmamentul credintei. $i aceasta nu e de mirare, ca sint multimi de 
stele in aceasta lume noua, numarate si numite de Dumnezeu, ale caror 
nume spune Facatoral acestor stele ca au fast scrise in ceruri. Caci 
asa am auzit pe FScatorul noii creatiuni spunind cStre luminatorii Sai : 
"Numele voastre s-au scriis in ceruri» (Lc, 10, 20). Ba se creeaza si multi 
sori ce lumineaza himea prin razele faptelor bune. Caci zice FacStorul 
acestor sori : «Sa lumineze lumina vaastra inaintea oamenilor» (Mt., 
5, 17) si: «Atunci dreptii vor straluci ca soarele» (Mt., 13, 43) 266 . 

Deci, precum eel ce priveste spre lumea supusa simt,urilor, cunos- 
clnd lntelepciunea aratata in frumusetea lucrurilor, cugeta, prin ana- 
logia cu cele vSzute, la cele nevazute, la frumusetea nevazuta si la iz- 
vorul intelepciunii, a carui iradiere a intemeiat firea lucrurilor, asa si 
eel ce priveste spre aceasta lume noua a creatiunii Bisericii vede in ea 
pe Cel ce este si se face totul in toate, calauzindu-ne cunoasferea, prin 
cele ce le intelegem si le cuprindem prin credinta, spre ceea ce nu se 



2GG. Dumnezeu §i-a facut cunoscute puterile Lui in chip mai vadit nu numai 
In trupul S3u luat din Fecioara, ci si in creatiunea cea noua oare este Biserica, 
pSmintul eel nou in oare sufletele noastre vad firmamentul sau cerul spiritual, 
< iiro nu fate straveziu pe Dumnezeu. Acest firmament e credinta din care rasar si 
In care se arata sfintii oa tot attfia luminatori, dat fiind ca ea ne face toate strSvezii. 



TlLCUIRE LA CtNTAREA CINTARILOR 293 

poate cuprinde. Din aceasta pricinft, ctnd sufletele fecioare ii prezinta 
sufletului ce s-a Infiltat spre desflvlr^lre cererea s8 le facS cunoscut pe 
Cel dorit, acest suflet descrie fecioarelor Imsusirile Celui cSutat, prin 
cele ce ne-au fast deseoperite noufi spre mintuire. $i, privind toata Bi- 
serica drept un singur trup al Mirelui, aratfi In descrierea frumusetii Lui, 
prin fiecare din madulare, un infeles deosebit. Si din toate acestea, pri- 
vite in parte, se alc5tui©ste frumusetea trupului. 

Deci incepe invatatura de la ceea ce ne este apropiat si familiar. 
Caci incepe sa ne invete de la trup, precum a f&cut Matei, care, infatisind 
taina IntrupSrii, a inceput cu cartea neamurilor de la Avraam si David, 
?i a lasat marelui loan sa binevesteasca celor ce au primit atitea stiri, In* 
ceputul ce se cugeta din vesnicie si pe Cuvintul eel impreuna cugetat 
cu acest Inceput 267 . 

Deci prin acestea mireasa invata pe tinere ca intelegerea noastra 
nu se va ridica la ceea ce este necuprins si nehotarnicit, inainte de a 
imbratisa prin credinta ceea ce s-a aratat. Iar ceea ce s-a aratat este 
firea trupului. Caci zicind : «Fratiorul meu este alb si rumen», prin 
amestecul acestor doua culori descrie insushea trupului. Aceasta a fS- 
cut-o si In cele dinainte, numindu-1 mar. Caci chipul mSrului apare 
amestecat din amindoua culorile. Pentru ca mSrul este alb si se inro- 
seste. Iar prin rosata socotesc ca a aratat in chip simbolic natura singe- 
lui. Dar fiindca tot trupul se alcatuieste intr-un singur fel, nunta fScind 
din zSmiislire o cale celor ce vin prin nastere la viata aceasta, ca nu 
cumva, cugetind cineva la nasterea trupului potrivit firii, prin aceasta 
sa-si rostogoleascS mintea spre lucrurile si spre patimile firii, cugetind 
ca si acel trup a avut o nastere la fel cu a tuturor, a marturisit ca Cel 
ce S-a faout partas trupului si singelui, este alb si rumen, prin cele doua 
culori aratindu-ne firea trupului, dar fara sa spuna ca a venit pe lume 
In acelasi mod in care se nasc indeobste oamenii. Caci din toate miliar- 
dele de oameni de pina acum si pina ce va continua sa curga, prin nas- 
tere, firea celor ce vor veni, numai Acesta a venit in via^a aceasta prin- 
tr-un nou fel de nastere. Iar El nu a coborit firea oa s8 se nasca, ci i-a 
slujit. De aceea zice ca Acesta e alb si rumen. Caci venind in viata prin 
trup si singe, El singur S-a nascut din curatia fecioreasca. 

Zamislirea Lui a fast fara insotire, iar nasterea, fara intinaciune si 
fara durere. Camara de nunta i-a fast puterea Celui prea inalt, care a 
umbrit ca un nor fecioria ; torta de nunta, lumina Sfintului Duh ,■ patul, 
nepatimirea ,• si nunta, nestricaciunea. Deci bine este numit Cel ce S-a 



267. E vorba de Tatal, Oare o tncepuhil cel fara de Inceput al tuturor. In 
acest Inceput era Imalinte de Mmp Flul. 



294 IFtWTUL OMOORIK Dl NYWA 

nftscut din acestea «ales din zeci de mii...», ceea ce InseamnS ca nu e 
din patul durerii. C&ci numai nasterea Lui nu e nasterea intru durere, 
precum zamislirea e f&rS nunta. CSci nu se poate folosi numele de nas- 
tere lntru durere la cea nestricata si neispitita de nunta. Pentru c& nu- 
mirile de feciorie si nastere intru durere nu se pot intilni la una si ace- 
easi 288 . Ci, precum ni s-a dat Fiu fara Tata, asa ni s-a n&scut si prune 
fflrS nastere intru durere. Caci precum n-a cunoscut Fecioara cum a luat 
fiintfi In trupul ei trupul purtator de Dumnezeu, asa n-a simtit nasterea. 
Incfi proorocul a m&rturisit nasterea far& dureri. Caci zice Isaia : «Ina- 
inte de a veni durerile nasterii, a scapat si a nascut fecior» (Is., 66, 7). 
De aceea a fast deosebit si strain in amindoua privintele de rinduiala 
firii, Intruclt nici n-a inceput din placere, nici n-a iesit la luminS prin 
dureri 2flB . 

Si aoeasta se petrece, printr-o urmare fireasca, intr-un chip cu totul 
cuvenit. CSci odata ce aceea care a introdus prin pacat moartea In fire 
a fost oslndita sa nasca in intristari si dureri, trebula desigur ca Maica 
Vietii sfi inceapa purtarea pruncului din bucurie si sa duca la capat nas- 
terea prin bucurie 270 . Caci zice arhanghelul catre ea : «Bucura-te, cea 
cu dar harazita» (Lc, 1, 28), alungind prin cuvint intristarea cea intipa- 
ritfi la inceput nasterii. 

Deci Acesta singur este Cel care, prin noutatea si chipul deosebit 
al nasterii, S-a nascut astfel din zeci de mii. Si bine a fost numit £1 alb 
si rosu, din pricina trupului si singelui ,• dar si ales din zeci de mii, pen- 



26S. Uode se z&nisleste iwfcru feciorie, deci farS impreujoarea totre bSrbat 6i 
femele, care strtc5 fecioria, nu e nici nasterea intru durere. Precuia zamislirea se 
fact sub puterea Duhului, care copteseste carnea si legea firii, asa si nasterea se 
(act prin aceeasi putere a Duhului, care copleseste legea firii potrivit careia nas- 
terea e InsotitS de durere. Daca insusi duhul din noi poate coplesi pini la un 
yrad, prin Intarirea data de el, anumite procese si simtiri ale trupului, cu atit mai 
mult o poate face aceasta Duhul dumnezeiesc eel atotpuiternic, Care intareste si 
duhul nostru, ridicindu-1 peste nivelul eel mai inalt al celor ce-i sint lui cu pu- 
tlntS. Duhul dumnezeiesc de-viata-facator a putut actualiza In saminta femeii vir- 
tualltatea bSrbSteasca din ea, dat find ca femeia poarta in ea virtualitatea barba- 
tulul si bfirbatul, pe a femeii, fapt care se arata intr-un alt fel si in aparitia Bvei 
din Adam, la Inceput. 

269. Ideea cS placerea e urmata de durere, si apoi c5 refugierea din durere 
In alti plficere produce altfi durere, a fost dezvoltata de sfiaitul Maxim Marturisitoruil 
{Rispunsurl c&tie Talasle, XXI, Filoc. rom., Ill, p. 62 urm.). Iisus, neprovenind din 
plficere, in trupul Lui nu s-a imprimat pornirea spre placere, de aceea, suportimd 
durerea ffirfi a alerga in bratele placerii, a invins cu tarie durerea. Trupul e supus 
tendintei spre placere si e biruit de durere pentru ca acestea sint ca niste spasme 
ale cfirnii in care s-a dezvoltat o sensibilitate exagerata, prin faptul ca s-a siabit 
puterea duhului (sufletului) asupra lui, in urma iesirii din legatura strinsa cu Duhul 
dumnezeiesc. 

270. Dac8 Eva, prin pacatul ruperii de Dumnezeu si a siabirii duhului ei, a pri- 
clnuit IntSrirea senzatiilor trupesti in fire, deci tending spre placere si frica de 
dureruii sporita ce se naste din placere, era firesc ca Maria, care n-a c8utat pl§- 
cerea ImpreunSrii cu bBrbatul, ci a tntarit in ea bucuria spirituaia a unirii cu Dum- 
ikvi'ii, s,'i fio fcril'i .^i tie durere in nasterea ca om a Fiului dumnezeiesc. 



TtLCUIItg LA CtWTAMA CtNTAWILOR 394 

tru nestricficlunea si nepfitimirea nasterii, deosebitfi de a celorlalti. Sau 
poate, mireasa L-a imbrfitisat cu aceste cuvinte §1 pentru celelalte feluri 
de nasteri ale Lui, ce se savirsesc fara durere. C&ci, fara indoiaia, stii 
de cite ori S-a n&scut Oel Intli-nascut al Intregii zidiri tntru multi frati, 
Intiiul nSscut din morti, Oel dintii care a dezlegat durerile mortii si 
le-a facut, prin invierea Sa, tuturor drum spre nasterea din morti. C&ci 
fn toti acestia S-a nSscut, dar nu a venit la nastere in ei prin nasterea 
in durere. Pentru cS nasterea din ap3 nu a primit pStimirea nasterii in 
dureire, precum niitai a doua nastere din morti 271 . Caci in toate acestea 
nasterea e curatS de nasterea in dureri. De aceea zice : «Ales din zeci 
de mii». 

Dar e timpul sa intelegem, din cele spuse, care e frumusetea arS- 
tata prin fiecare din mSdulare. «Capul lui, aur chefos». Cuvintul evre- 
iesc «chefos» redat In graiul nostra imseamna aur curat si nefalsificat 
si strain de orice amestec. Dar mie mi se pare ca cei ce au tradus in 
greceste cuvintele evreilor au lasat netradus cuvintul «chefos», deoa- 
reoe n-au aflat in cuvintele grecesti nici unul care sa exprime intelesul 
cuprins de cuvintul evreiesc. Noi insa, aflind ca acest cuvint indica 
ceea ce e cu totul curat si ceea ce nu primeste nici un amestec cu vreo 
materie murdara, sintem Indemnati sa cugetam c3 textul de fata arata 
cS oapul Bisericii este Hristos. Iar spunind «Hristos», nu d3m acetst 
Bume eternitatii dumnezeirii, ci trupului purtator de dumnezeire, Oelui 
ce S-a aratat pe pamint si cu oamenii a petrecut, Celui odraslit din fe- 
ciorie, Intru Care a locuit toata plinatatea dumnezeirii trupeste, facin- 
du-se pirga noii framintaturi, prin care Cuvintul a imbracat firea noastra 
fScind-o neintinata, curatita de toate patimile concrescute in ea. Caci 
zice despre El proorocul, ca «pacat n-a facut, nici s-a aflat viclesug in guxa 
Lui» (Is., 53, 9). Deci aural curat si neprimitor de nici un amestec al 
rautatii este Capul trupului Bisericii, pirga intregii noastre firi. 

Iar pletele cele odinioara intunecate si negre si asemanatoare la 
infatisare corbilor, acelor corbi al c3ror lucru e sa scoata ochii, dupa 
cuvintul Proverbului, si sa pregateasca puilor de vultur drept mincare 
pe aceia care au ramas cu simturile mutilate, devenind lungi, adica ar- 
bori inalti si ridicati pina la cer, prin faptul ca urea de la pamint spre 



271. Nasterea prima fara durere a celui ce crede in Hristos, sau a lui Hristos 
in el, este cea din botez. Nasterea a doua a lui in Hristos, fara durere, e in- 
vierea lui. Sfintul Grigorie da de inteles c& si pe aceasta o socoteste nu numai o 
noua nastere a omului credinciosi din Hristos, ci si o noua nastere a lui Hristos 
In el, care antreneazS si nasterea lui. Caci omul se naste deplin, sau a doua oara 
In Hristos, numai lintrucit Hristos insusi Se naste deplin in el. Daca iruvierea lui 
Hristos din morti a fost numita de sfintul Pave] nasterea Celui dintli dintre multi 
frati, atunci si invierea lor ponte fl sorottta ra nasterea lor in Hristos, Cel nascut 
deplin prin Imviere, sau nasterea deplina a Luil In nl. Dacd invierea ridicS pe cineva 
In o nouS viata, on ponle fi nuniiln ^i niLslonv 



206 SWNTUl ORIOORIB DB NYMA 

ln<imea cerului, se fac adaus al frumusetii Mirelui, atlrntnd de capul 
Lui dumnezeiesc. $i ffirfi Indoiali cfi stim si oare e lucrarea acestor 
plete, Intru cit am aflat mai inainte din insusi cuvintul Mirelui : "Pie- 
tele mele s-au imbibat de picaturi de apS». Deci pletele Lui, din care 
picurd apa, skit ceea ce proorqcii numese nori, din oare vine ploaia 
Invftt&turii, care adapS ^arinile insufletite spre buna rodire pentru plu- 
garii lui Dumnezeu. $i socotesc ci prin plete, cuvintul lui Dumnezeu 
aratfi, In chip figurat, pe apostoli, din care unii erau mai inainte intu- 
necati, prin deprinderile vietii, umul tilhar, altul vame§, altul prigonitor 
!?i altul, altceva de felul acesta, asemenea corbului negru, carnivor $i 
strkfitor de ochi, prin care inteleg pe capetenia stapinirii lumii acesteia r 
precum zice eel ce din corb s-a facut vas ales §i prin aceasta a slujit ca 
una din pletele capului dumnezeiesc. Caci fiind mai inainte hulitor r 
prigonitor §i ocaritor, cit era corb, a fost preschimbat prin harul Aces- 
tula, fficlndu-se una din pletele imbibate de roua cereasca, ce picura 
|>oste tot trupul Bisericii cuvintul tainelor ascunse si intunecoase. 

Deci am inteles ca mireasa a numit plete pe cei ce, atirnind de 
capul de aur, nu putin adauga prin ei la frumusetea Lui, fiind mi$catl 
de adierea Duhului. Ace^tia se fac cununi ale frumusetii capului nepa- 
tat, Impodobindu-1 cu cercul lor. Caci despre ei socotesc ca vorbeste 
proorocia : «Pus-ai pe capul lui cununa de pietre scumpe» (Ps. 20, 4). 

Dar e rindul sS tilcuim si cele spuse despre ochi. Cuvintul e astfel : 
«Ochii lui, porumbei pe plinatati de ape, spalati in lapte, sezind linga 
plinfitati de ape». Intelesul celor spuse e mai inalt decit puterea noastra 
de cuprindere. Caci orice vom ougeta despre acestea, socotim ca e mai 
prejos de adevar. Dar noua, sr c nu nurmii murdara, ci si marginita si se sleieste repede, incit ne tin fiinla 
usiMilil si Jnguslnta. 



TttCUWB LA CINTARBA CtNTAMLOR 29C 

perfimint al genelor, curfitia si stralucirea vietuirii, ca nu cumva cfi- 
zlnd In curatia pupilei blrna pfirerii de sine, sfi se facfi piedicS a vederii. 
Dar care este, dupfi ochi, lauda mfidularelor Mirelui ? La aceasta 
vom veni in oele urm&toare, cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, 
CSraia I se cuvine slava, in vecii vecilor. Amin. 

Omilia a XlV-a 

«F&lcile lui, ca n&strapele de aroma ce impr&stie miresme. 
Buzele lui, crini ce picurd snu'rnd imbelsugata. Mlinile lui, cioc&nite, 
de aur, pline de pietre de Tarsis. PlnteceTe lui, tabid de tildes Pe 
piatri de saiir. Picioarele lui, stilpi de marmori, aseza\i pe t&lpi 
de aur. Chipul lui, ca Libanul ales, ca chedrii. Gitlejul lui, de dul- 
ceafi si Intreg poitire. Acesta e fratiorul meu si acesta e apropia- 
tul meu, fiice ale lemsalimului* (GInt. Clirt., 5, 13—46). 

Cel ce hraneste cu lapte pe eel inca prune ou virsta duhovniceasca, 
afltndu-se in Biserica asemenea celei ce alapteaza pruncii, cum zice 
Apostolul, tine piinea intelepciunii pe seama celor ce s-au desavirsit 
dupa omul ddnauntru, zicind : «Iar intelepciunea o graim printre cei de- 
s3vlrsiti» (I Cor., 2, 6). Acestia sint cei ce avind ,din pricina deprinderii 
cu tnv&t&turile oele bune, s'imturile sufletului exercitate, sint in stare 
sa primeasca piinea intelepciunii. Acestia faramitind in dintf invatatura 
au nevoie si de falci pentru a se hrami. Deci trebuie s& fie si faki hi 
trupul lui Hristos pe seama celor ce nu se mai lipesc de sfircul cuvlntului, 
ci doresc o hrana mai tare 275 . Despre aoestia vorbeste acum mireasa, 
zicind : «Fakile lui ca niste nastrape de aroma, ce imprastie miresme». 
E vadit oricui care asculta cu intelegere c& acest cuvint despre faki 
trebuie sa urmeze tilcuirilor privitoare la ochi. Caci de aceea trebuie 
ca ochiul ce sade linga plinatatea apelor duhovnicesti sa se spele cu 
laptele neamagitor si nevielean, fScindu-se asemenea porumbelului, 
fara rautate, ca sa faca partasi de bunatatile sale pe toft cei ce alcatu- 
iesc trupul Bisericii. Pentru aceea si marele Isaia porunceste ca eel ce 
s-a suit pe muntele inalt, prin vietuire, sa strige cu glas limpede ca s8 
cunoasca prin el cei ce aud, pe Domnul, Care vine cu putere, sa ou- 
noasca braful acela care stapineste lucrurile, pe Cel ce paste turma Lui 
si aduna mieii si mingiie prin nadejdile cele bune pe cele ce poarta in 
pfntece, pe Cel ce cuprinde aerul in palma si stringe tot pamlntul in 
pumni ,- si pe linga toate celelalte, cite le zice proorocia ca trebuie sa 



275. Cei ce sint incfi prunci cu virsta duhovniceasca si se hranesc cu lapte 
ramtn la suprafata cuvintelor, adica primesc laptele ce iese din sfircul, sau din su- 
prafata lor, nu iarSmiteazS in dlmtii lor hrana tare, ca s5 afle dulceata suibstanjiala 
.iscunsfi in ea. 



300 8MNTUL ORiaORIl PI NYMA 

le vesteascS eel ce s-a suit pe vlrful muntelui. Daca, deci, pentru aces- 
tea le vine ochilor puterea din ape si din lapte spre cunoasterea ade- 
vfirului, cu dreptate slnt l&udate, dupS ei, falcile, al cdror lucru e sa 
ffirlmiteze mincarea, prin care se sustine firea si puterea trupului. 

S3 vedem, asadar, in ce consta lauda falcilor. Sa auzim pe mireasa 
ce spune despre ele : «Falcile lui, zice, ca niste cupe de aroma ce im- 
prSstie miresme». Scriptura infatiseaza, prin numele de cupa, acel fel de 
vase deschise, in care nu se vede vreo adincitura, forma lor nefiind 
nici prea scobita, nici prea neteda, incit nu pare sa fie nici propriu zis- 
adlncrta, nici dreapta. Daca, deci, mireasa numeste prin cupa acest fel de 
vas, lauda falcilor ar capata din forma aceasta un inteles propriu. Caci ar 
putea spune cineva ca Scriptura, avind sa laude felul simplu, deschLs si 
neviclean al invataturii, a amintit de nastrapa, in care nu-si poate gasi 
loc adincimea oprita de proorocul, care zice : «Izbaveste-ma de cei ce 
mi urasc si de adincimi de ape» (Ps. 78, 15). Deci, prin numele de cupa 
spunem ca se intelege adevarul aratat in simplitate, fara vreo groapa 
vlcleanS m . 

lar continutul ei este aroma si slujba ei, sa imprastie mireasma. Deci 
f&lcile lui sint ca niste cupe de aroma, nefiind facute din argint sau aur r 
sau sticia sau vreo alta materie de acest fel, ci din insasi aroma, care 
imprastie din sine materiile din care se pregatesc mirurile. 

Intelesul celor spuse, tilouit prin aceste cuvinte, e limpede : e pro- 
priu ochilor curati ai Bisericii sa pregateasca trupului o astfel de hrana r 
prin puterea de farami^are a falcilor, incit sa nu se vada nimic adinc 
si viclean in cele spuse, ci sa fie toate limpezi si deschise si despartite 
de tot ascunzisul si adincitura vicleana, incit sa fie vadite si copiilor,. 
preoum zice Proorocul : «Marturia Domnului credincioasa, oare intelep- 
te$te, pruncii ,- porunca Domnului straiucitoare, care lumineaza ochii» 
(Ps. 18, 8 — 9). Iar daca aceste nastrape sint astfel, nu se fac din mate- 
rie pftmlnteasca, ci firea lor e din aroma, adica din acea aroma de care 
zice mireasa in introducerea Cintarii ca e mai presus de toate aromele.. 



276. Exists o adincime luminoasa, plina de sensuri. Dar si o adincime intu- 
necoasa, vicleana, ascunsa cu voia, oa o groapa acoperita pentru cei naivi si pre- 
gStlta pe seama lor. Caci nu li se spun prapastiile in care vor fi rostogoliti. Ba 
nu e propriu-zis o adincime, sau un mister, ci un secret. Dimpotriva, sensurile lu- 
mlnoase, sanatoase, ale adincimii celei bune, slat spuse de la Inceput, desi nu sint 
prlcepute deplin de cei caro'ra li se spun. Ele nu sint secrete, ci mistere. Ele sint, 
din alt punct de vedere, netede, simple, drepte, deschise, nepericuloase. Adinci- 
mea adevarului are limpezimea apei curate. Ea arata tot, dar trebuie sa te scufunzi 
tn adincul ei, ca sa experiezi viata proaspata, mereu mai proaspata si dStatoare- 
ill? viafa ce ti-o ofera. Ea e o gradina a carei irumusete ti se arata dintr-odata, 
neacoperitfi de intumecimi in oare se pot asounde diferite fiare sau tilhari. Dar 
Irebuie sa umbli prin ea, ca sa gusti toate frumusetile ei. Ea nu e un sir de se- 
i rele cunoscute numai de initiati r3u voitori, ca un sir de capcane rezervate oelor 
imivl. 



TILCUIRB LA ClNTAREA CINTAR1LOR 301_ 

O astfel de aroma era Pavel, care nu propovfiduia cu vlclenie, ci 
se infatisa pe sine deschis prin descoperirea adevfirului ; el, a cftrui fire 
a lepfidat obirsia pfimlnteascfi, din clipa In care a lep&dat prin botez, 
odata cu trupul 2 ", solzii de pe ochi si s-a facut aroma bine mirositoare, 
ajungind fiu al Sfintului Duh. Era Pavel care, dupa ce a fast facut, prin- 
tr-o astfel de topitoare 278 , vas al alegerii, devenind cupa ce ofera vinul 
cuvintului, nu mai avea trebuinta de om, care sS verse in el cunoslinta 
tainelor, deoarece nu mai era legat de trup si singe, ci el insusi facea 
sft rasara si sa tisneasca in sine bSutura dumnezjeiasca, imprasliind In 
auzitori, prin buna mireasma a lui Hristos, mirosul florilor variato ale 
virtutilor 279 . Iar prin aceasta, dupa deosebirile si insusirile celor ce pri- 
meau cuvintul, era simtit ca potrivirt cu trebuinta celor ce cauta aroma, 
adica a iudeilor, a elinilor, a femeilor, a barbatilor, a stapinilor, a ro- 
bilor, a parintilor, a copiilor, a celor fara lege, a celor de sub lege. Gu 
adevarat de multe feluri era harul invataturii lui, fiind amestecat in toa- 
te virtutile 280 . Deci era o cup&, care, prin invataminte variate, r&spindea 
mireasma celor ce primeau cuvintul potrivit cu trebuinta fiecaruia. 

Deci acest fel de falci il lauda cea care zugrSveste prin cuvint fru- 
rause|ea Mirelui. Ca spre aceasta priveste lauda faicilor o marturlseste 
cuvintul urmator. 

Caci dupa falci sint laudate buzele, prin care iese cuvintul aromul. 
Iar lauda suna asa : «Buzele lui, crini ce picura smima imbelsugatfin. 
Prin cele doua chipuri cuvintul marturiseste deodata doua virtuji. Una 
dintre ele este adevarul, care e vazut straiucitor si luminos in cele ce se 
spun. Caci asa e infatisarea crinului, a carui straiucire e un chip al 
curatiei si adevarului celor ce se spun. Al doilea chip, al smirnei, aratfi 
faptul ca invat&tura infatiseaza viata spirituaia si nematerialfi, 
mortificindu-.se prin contemplarea celor spirituale (inteligibile) viata 
cea de jos, ce se lucreaza prin trup si singe. Pentru ca smirna ce pioura 



277. Adica, odata cu taria senzatiilor trupesti de placere si durere si j>data 
cu gindirea trupeasca, sau impiedicata de trup, sS se ridice la cele spirituale. Avem 
din nou dovada ca expresia sfintului Grigorie despre lepSdarea trupului in viata 
viitoare nu inseamna lepadarea trupului material, in sens origenist. 

278. «Topitoare» este puterea Duhului care subtiaza senzatiile trupesti si gin- 
direa trupeasca, care face trupul unealta supusa duhului din om, Intarit de Duhul 
Sflrat. 

279. «Bautura dumnezeiasca» e invatatura si vederea lui Dumnezeu, care rfl- 
sfirea in el prim adincul Mmiii ce s-a deschis hid Dummezeu. Aceasta il imbSta do 
entuziasmul ce-1 mina la propovfiduire, pentru a impartSsi si altora bucuria de rnro 
se impartasea el. BSutura acestei cunoasteri prin «vederi» ii dadea si puterea do 
a Inflori in deprinderile virtutilor, care isl raspindcau buna lor mireasma spre altii- 
Dummezeu insusi ii impartasea aceasta invatfitiwo, dindu-i experienta Lui imbatatoare. 

260. InvStStura aceasta roidea iilit de mulit In virtutile lui, lnc.it nu o m«l 
vedea ca o simpla invatatura tcori'tir.V < I 1iilruprntfi de gindurile cele triste, cind zice : «Pintecele ma doare si slm- 
(irile inimii ma tulbura» (Ier., 4, 19). Iar daca trebuie sa amintim din 
dumnezeiestile cuvinte pe cele mai de capetenie din cele care ne cala- 
uzosc la acest inteles, vom spune pe acela pe care 1-a spus Domnul catre 
cei ce au crezut, zicind ca riuri de apa vie vor curge din pintecele celor 
ce cred In El. Caci Cuvintul spune : «Din eel ce crede in Mine, precum 
a zis Scriptura, riuri de apa vie vor curge din pintecele lui» (In, 7, 38). 

Asadar, din toate cele spuse s intern indemnati sa intelegem prin 
<-pintece» inima curata, ^:are se face tabli|a a legii dumnezeiesti. Se in- 
telege, inima acelora care arata, precum zice Apostolul (Rom., 2, 13), 
fapta legii scrisa in inimile lor, nu cu cerneala, ci cu Duhul lui Dum- 
nezeu eel viu, avind sapate acest fel de litere in suflet, nu in tablite de 
platra, ci, precum zice Apostolul (II Cor., 3, 3), in tablita inimii, care 
ore o.curatie neteda si stralueitoare. Caci a$a trebuie sa fie partea con- 
duc&toare a sufletului, ca sa se intipareasca in ea amintirea limpede si 
netulburata a cuvintelor dumnezeiesti, deslusita ca prin niste litere 
clare. Si bine s-a adaugat la aceasta tablita, spre lauda pintecelui, si 
safirul. Caci stralucrrea safirului e in chipul cerului. Iar chipul 
uoesta e un simbol al faptului ca inima noastra trebuie sa cugete si 
.sS priveasca cele de sus si ca unde e comoara ei, acolo sa-si odih- 
neasca privirile. Deci sa nu oboseasca in luarea-aminte la poruncile 
dumnezeiesti si puterea vazatoare a ochilor sa i se odibneasca in nadej- 
clea cereasca. 

Lauda pintecelui e urmata apoi de lauda picioarelor. Caci zice : 
i Picioarele lui, stilpi de marmora, intemeiati pe talpi de aur». Multi 
slilpi are casa Intelepciunii, pe care aceasta si-a zidit-o siesi. De ase- 
intMUHi, cortul marturiei era sprijinit pe multi stilpi impodobiti cu fe- 



TILCUIRB LA CINTARBA CtNTARUOR 807 

lurite materiale. Gapetele si taipile lor oruu do aur, po clnd mljlocul lo 
era Impodobit cu un inveli? do arglnt. Iar stilpii Bisericii (caci Biserica 
e casa, precum zice Apostolul — I Tim., 3, 15) sint de marmora, zice mi- 
reasa, asezati pe table de aur 285 . Dar e limpede, pentru oricine s-a fa- 
miliarizat cu cele spuse despre cort, ca mireasa impreuna giasuiesle cu 
Intelepciunea lui Veseleil in deserierea frumusetii lui, impodobind, aso- 
menea aceluia, oapul si talpile cu aur. C&ci precum acela aseaza fie- 
care stilp pe tabia de aur, ca s& se potriveasca cu oapul, asa zice aci 
mireasa, care priveste in chip curat la frumusetea Mirelui, ca oapul Lui 
e de aur curat si nepatat (caci aceasta o spune cuvintul «chefos»), iar 
picioarele Lui zice c& sint asezate pe taipi de aur. 

Cum trebuie sa tilcuim chipul stilpilor, vom invata de la sfintul 
Pavel, ca sa nu cadem de la intelesul adevarat. Acesta a numit pe 
fruntasii intre apostoli, pe Petru, Iacov si loan, «stilpi» (Gal., 2, 9). Dar 
deoarece trebuie sa aflam si aceea, cum putea ajunge cineva stilp, ca 
si noi sa ne faeem vrednici de o astfel de chemare, vom auzi-o si 
aceasta tot de la intelepciunea lui Pavel, care zice ca stilp este si inta- 
rirea adevarului. Asadar, aurul este adevarul, care e atit temelia (talpa) 
picioarelor, cit si podoaba miinilor si a capului. Iar de va socoti cinevn 
firea marmorei intarire (neel&tinare) nu va gresi. Deri intolosul.celor 
spuse e acesta : Picioarele trupului sint stilpii de marmora, adicft col c* 
poarta si sprijina, prin viata stralucitoare si prin cuvintul sfinatow, 
trupul de obste al Bisericii. Prin ei sta si temelia (talpa) credintoi neclft- 
tinata si se strabate si drumul virtutii ; si intreg trupul se ridicfi do la 
pamint, prin saMrile dumnezeiesti 286 . Iar acestea se dobindesc prin 
doua lucruTi : prin adevar si prin neciatinare. Caci prin «aur» Intelegem 
adevarul, care, dupa cuvintul lui Pavel, este si se numeste «tcmelie a 
zidirii». Pentru ca zice : «Alta temelie nimeni nu poate pune, afara de 
cea puisa, care este Iisus Hristas» (I Cor., 3, 11). Iar Hristos e adevarul, 
in care se afia intemeiate picioarele, stilpii Bisericii. $i prin marmora 
intelegem strSlucirea vietii si greutatea si neclintirea alipirii fata do 
cele bune. 

Dar deoarece stilpii cortului marturiei sint multi si multi sint si 
cei ce sustin casa Intelepciunii, iar aci ajung doua picioare ca sa sustind 



285. Sfintul Grigorie refera lauda picioarelor Mirelui, la Biserica, aratlnd unl- 
rea nedespartita intre Hristos si Biserica. Caci Intelepciunea si casa Intelepciunii 
nu se pot desparti. Stilpii casei Intelepciunii sint stilpii daruiti de lntelepclune. 
Sau stilpii Bisericii, fiind intemeiati in credimta, sint intemeiati in Hristos. Din El 
se Inalta. 

286. Picioarele care pasesc pe calea virtutilor, deprinzindu-se tot mai mult In 
ele, stau pe temelia credintei necltntite. Paptolo savlrsite sint mereu altele si prin 
ele se inainteaza in virtuti. Dar temelia lor sau credln(n este aceeasi. Pe Hng8 aceea, 
pe picioarele care inainteaza in faple, sltnid pe ncrcvisl tnmelic a credintei, se 
Inaltfi spre Dumnezeu trupul tainlc al Bisericii si vla(n cn-dlnolosllor in ea. 



300 SPINTUI. OWIOORIE DB NYMA 

pe ele Intreg trupul, poate c& intentia ghiciturii trebuie cSutata !n alt 
Inteles. Socotesc cfi prin acestea se arata cS !ndrum&rile legii spre virtute 
stmt de multe feluri si multe slnt si poruncile intelepciunii ce priveisc spre 
acelasi scop, dar cuvintul prescurtat al Evangheliei stie sa reduca toatS 
desftvirsirea vietii virtuoase la ceva concentrat si usor de numarat, 
deoarece zice Domnul : «In aceste doua porunci stau toata legea si 
proorocii» (Mt., 22, 40). CSci, fara indoiaia, aceeasi putere se cere 
cuiva, fie cS povara ce poarta e atirnata de el, fie ca e pusa deasupra 
lui. Pentru ca una e cugetata taria puterii celei ce poarta povara in- 
tr-unul sau altul din cele doua chipuri. FiindcS aceeasi greutate poarta, 
fie cS are povara atirnata de sine, fie ca tine cu miinile ceea ce poarta. 
Deci deoarece Domnul spune c& in aceste doua porunci stau toata legea 
si proorocii, iar acum mireasa spune c5 doi stilpi, asezati pe temelii de 
aur, poarta tot trupul, bine vom. face daca vom intelege prin chipul 
picioarelor cele doua porunci, dintre care pe una o numeste Domnul 
«cea dintii», iar de cealalta zice ca e asemenea celei dintii. A iubi pe 
Dumnezeu din toata inima si sufletul si puterea e cea dintii porunca. 
Iar a iubi pe aproapele ca pe tine insuti e asemenea celei dimtii. 

Dar si Pavel, zidindu-1 pe marele Timotei ca pe o casS, care s& pri- 
meas^S pe Dumnezeu, intareste in el acesti doi stilpi, unuia punindu-i 
numele credinta, iar altuia, constiinta. Prin credinta arata dragostea 
cStre Dumnezeu, din toata inima si sufletul si puterea, iar prin buna 
constiinta, simtirea iubitoare fata de aproapele. Dar poate intelesul de 
acum nu se opune celui de mai inainte aratat. Caci prin amindoua aces- 
tea ne putem face stilpi ca Petru, ca Iacov si ca loan si ca oricare altul, 
care s-a facut sau se va face, ca aceia, vrednic de un astfel de nume. 
Pentru ca eel ce s-a desavirsit in aceste doua porunci e facut stilp si 
Intfirire a adevarului, dup3 cuvintul Apostolului (I Tim., 3, 15). Deci 
pe aceste doua virtuti, ca pe niste picioare, se sprijina tot trupul ade- 
vfirului, temelia de aur a credintei daruind gindurilor neclintirea, ne- 
schimbarea si taria in tot binele. 

Iar dupa laudele acestea, reoapitulind oarecum toata frumusetea 
Mirelui, mireasa zice : «Chipul lui, ca Libanul ales, ca chedrii. Gitlejul 
lui e dulceata si intreg e dorinta. Acesta e fratiorul meu si acesta e 
apropiatul meu, fiice ale Ierusalimului». In acestea socotesc ca se arata 
mai lamurit ca lauda ei se indreapta spre frumusetea vazuta a Mirelui. 
$i inteleg prin frumusetea vazuta pe aceea pe care o asemana Apostolul 
cu a unui trap. Iar chedrii slnt madularele ce alcatuiesc Biserioa. Caci 
zice ca zecile de mii de chedri, prin care e inchis din toate pSrtile Liba- 
nul, sint un singur chip. Prin cele ce le spune, ea arata ca nimic umilit 



TILCUIRB LA CtNTARKA CINTARlt.OK 3()0 

si coborlt nu ajutft la frumuset&a trupulul, ci numiai ceea ce e Inalt oa 
chedrul si tinde spre vlrf. 

Dar mai bine sS explicfim ceea ce e amintit prima data prin cHo 
spuse: «Chipul lui, zice, ca Libanul ales». Alegerea oricfirui lurru sc 
fau in cele ce au parte de exilstt'nta 
adevarata, sau de Dumnezeu. De remarcat c3, pe cind aci sfintul Grigorie nflrmfl 
ca puterile si st&plinailie vor imceta (s& mad exercite vreo lucrare), In srrloropo 
e protivnic, arata binele privit de ochii dummezeie^ti. Iar prin acestia 
se inaripeaza iarasi sufletul, care prin neascultarea protoparintilor a 
pierdut aripile. Deci aceasta am inteles-o din cele spuse = cind ochii Tai 
privesc spre mine, se intorc de la cele protivnice. Caci nu vor vedea 
in mine ceva din cele ce-mi sint protivnice. De aceea, ochii Tai dau 
iarasi aripi si ma fac sa cistig din nou prin virtuti aripile porumbifei. 
Iar prin aceasta imi vine puterea zborului, ca sa zbor si apoi sa ma odih- 
nesc, se intelege, cu odihna aceea cu care S-a odihnit Dumnezeu de lu- 
crarile Lui 307 . 

Dupa aceste cuvinte urmeaza iarasi descrierea frumusetii miresoi, 
cuvintul laudind fiecare amanunt din cele ce alcatuiesc frumusetea ei, 
prin vreo asemanare. Caci e laudata frumusetea potrivita parului ei, ase- 
zarea dinfilor, floarea de pe buze, dulceafa glasului si rumeneala obra- 
jilor. Iar lauda fiecareia din cele spuse i se daruieste miresei prin vreo 
asemanare potrivita. Parul ei e asemanat cu turmele caprelor ce si' 
arata din Galaad. Turmele cele tunse ce se bucura de gemeni prilojuiesr 
prin asemanare lauda dintilor. Buzele sint comparate cu firul rosu. 



307. Daca ochii TSi, Doamno, nu Vtid nimic protivnir in viii(n moo, acocista 
imi (Id aripi, ca sfl zbor mai rrpock' in iclc Imin' ■>! spro Tine, uiulc ma voi odihni 
dupa ai est zbor, cum To-ai odihnil 'I'u, dupii lui r.ni'a de ( rcarc a lumii >i cum 
Tc vci odihni clcplin dupa conducoroa luiuii la \ln\,\ ilc.iH li'/ila intru Tine. 
21 Diigorio dc Nyfesu 



322 8PINTUL ORIOORIE DE NYSSA 

lor obrazul e frumos cu o coaja de rodie. Dar lata textul : «P&rul tau, 
ca turmcle caprelor ce s-au arStat din Galaad. Dintii t&i, ca turmele 
cele tunse, ce s-au suit din sc&ldStoare, care toate au gemeni si nici una 
nu c stearpa dintre ele. O cordeluta rosie sint buzele tale si graiul tau, 
frumos. Ca coaja de rodie, obrazul tau, afara de tacerea ta». Intrucit 
toate acestea au fost cercetate in cele dinainte, ar fi de prisos sa facem 
plictisitor cuvintul, prin repetarea acelorasi tikuiri. Dar daca cineva 
cere sa se spuna si acum un cuvint despre acestea, vom infatisa prin 
putine explicari intelesul imaginilor, pentru cei ce n-au auzit tilcuirile 
cele dintii la aceste cuvinte. 

Parul trupului are o fire deosebita fata de trup. Cita vreme tot tru- 
pul e slujit de puterea simfirii, fara de care nu poate vietui, — caci 
viata trupului este simtire, — numai parul, care e si el parte a trupului, 
vedem ca e lipsit de simtire. Aceasta insusire a lui o arata faptul ca 
nu simte durere nici la ardere, nici la taiere, dupa asemanarea celorlalte 
pftrti ale trupului. Dat fiind, asadar, ca dupa cuvintul lui Pavel, slava 
femeii este parul (I Cor., 11, 15), care ii impodobeste capul cu impleti- 
turi, prin aceasta lauda a parului miresei invatam ca cei ce sint cugetati 
In jurul capului miresei, prin care se siaveste Biserica, trebuie sa fie 
mai presus de simtire, ascunzindu-si simtirea prin intelepciune, precum 
zice Proverbul : «lnteleptii isi ascund simtir©a» (Prov., 10, 14). Lor nu 
le este vederea mijloc de cunoastere a frumosului si nu prin gust sau 
miros sau pipait cearca binele si nici altui simt nu-i incredinteaza ei 
judecata, ci dincolo de marturisirea intregii simtiri imbratiseaza si do- 
resc bunatatile aratate intelegerii, numai prin isuflet. $i a^a siavesc fe- 
meia, adicS Biserica. Ei nu se umfla din pricina cinstirilor si nu cad in 
trlstete din pricina asupririlor, ci chiar de ar trebui sa fie taiati pentru 
credinta fn Hristos, chiar de ar fi aruncati la fiare sau la foe, chiar de 
ar suferi alte lucruri supamtoare, isi vor insusi nesimtirea parului In 
rabdarea durerilor (Evr., 11, 37 — 38). Asa a fost Ilie eel ce s-a ridicat din 
Galaad cu un trup paros si usoat, acoperit de piei de capr-a, neinspai- 
mlntat de nici o amenintare a tiranului. Deci toti citi, imitind maretia 
Proorocului, se ridica mai presus de toata lumea, «suferind necazuri si 
suparari, in munti si in pesteri si in gaurile pamintului», toti acestia, 
de care nu este lumea vrednica, fiind cugetati ca o turma In jurul capu- 
lui Intregului 308 , se fac slava a Bisericii, urcind impreuna cu galaaditul, 
sj)re harul ceresc. 

Iar capra s-a folosit pentru lauda parului, poate pentru ca firea 
acestui animal a fost facuta apta pentru producerea parului. Deci ani- 



308. «Turma in jurul capului miresei» e multimea celor ce st&ruiesc tn jurul 
lui Hristos, Capul Bisericii. 



TILCUIRE LA CINTAHEA ClNTARIIQW 323 

malul acesta e un simbol a] podoabei pSrulul, fiind acoperit In chip 
firesc cu par ; sau, pentru ca sarc in chip firesc pe pietre farS s& alunece 
§i petrece pe lingS virfurile muntilor, facindu-si drumul cu bunS IndrSz- 
neaia prin locurile cele mai greu de umblat si mai aspre, ceea ce se po- 
triveste celor ce s&virsesc drumul aspru al virtutii. Sau poate ar spune 
cineva mai degraba ca acest animal foloseste la lauda capului, pentru 
ca a fost prevazut de legiuitor pentru multe jertfe ale legii. Apoi intre 
pildele date de Proverbe pentru cele patru animale care umbla bine, a 
fost numarat, ca unul dintre cele ce pasesc bine, si tapul, care conduce 
turma de oapre. Iar intelesul pe care-1 banuim in aceasta, este urma- 
torul : Toata indeletnicirea ce incepe prin unul, se transmite la multi. 
Astfel, Scriptura, numind pe Tovel «nascocitor al me5tesugului» (Fac, 
4, 22), reduce la el stiin^a tuturor celor ce s-au indeletnicit dupa el cu 
lucrarea fierului. La fel Avel a fost incepatorul pastoritului, iar Cain, 
al agriculturii. Iar Nemrod se declara incepator al stiintei vinatoresti, 
Noe al lucrarii viei. Despre Enos zice ca a fost incepatorul nadejdii in 
Dumnezeu. Si multe de felul acesta putem afla din Sfinta Scriptura, ca, 
incepind unul o indeletnicire, a intrat indeletnicirea aceea in via^a prin 
imitarea aceluia. Dat fiind, asadar, ca Hie a fost in chip deosebit si mai 
presus de toti inainte-mergator prin rivna dumnezeiasca, to^i citi dupS 
el au pasit pe urmele indraznelii Proorocului, urmindu-i rivna, s-au 
facut ca o turma de capre a celui ce a inceput o astfel de via^a si se fac 
slava §i lauda Bisericii, luind loc In podoaba parului, odata €e s-au in- 
strainat si despartit de viata simtitoare. 

Tot asa se implineste si lauda din^ilor. Acestia sint cei ce hranesc 
prin ei trupul Bisericii. Pe ei ii vrea Mirele sa se vada totdeauna curati 
ca din baie, eliberati de belsugul parului ca dupa o tunsura de curlnd, 
iar In ce priveste na?terea virtutilor, bucurindu-se de gemeni, ca unii 
ce s-au facut parinti ai unei indoite curatenii, ai celei ce se contempla 
in suflet si in trup ; asa incit e scos dintre dintii acestia tot ce e sterp 
in cele bune. 

Iar coarda asezata pe buze infatiseaza, prin ghicitura, slujirea ma- 
surata a cuvintului, ceea ce proorocul a numit straja si usa de ingradire, 
cind usa se deschide la vreme pentru cuvint si se inchide la vreme (Ps., 
140, 3). Caci coarda (sfoara) e numele masurii, precum am inv&tat din 
proorocia lui Zaharia (Zah., 2, 1). Pentru c& Ingerul ce gr&ia catre elavea 
in miini o funie ce masura pamintul. Dar cuvintul dobindeste masura 
mai ales cind e colorat de roseate, ceea ce e un chip al singelui Celui 
ce ne-a rascumpSrat pe noi. Deci eel ce, ca Pavel, are graind intru el 
pe Hristos, Care cu singele Lui ne-a rdscumparat pe noi, acela are o 



324 SFlNTUL ORIOORIE DB NYSSA 

cordelutS de mfisurat pamintul pe gura lui, fiind infrumusetata' cu cu- 
loarea singelui. 

Iar cuvintul urmator este o tilcuire a celui dinainte. Caci numeste 
cordeluta rosie «grairea frumoasa». Iar prin aceasta arata curatia si 
mfisura. CSci ceea ce e cu adevarat frumos se si arata in timpul lucrarii 
sale, nearatindu-se nici inainte de vremea ei, nici dupa ce a trecut vre- 
mea ei. 

Infrumusetind apoi marul obrazului cu coaja de rodie, ii recunoaste 
miresei o mare desavirsire in cele bune. Caci arata ca vistieria ei nu e 
asezatS in vreun alt loc, ci ea insasi e vistieria ei, avind in ea pregatit 
tot binele. Caci precum coaja cuprinde toata rodia ce se maninca, asa 
se arata ca in frumusetea vazuta a viefii se cuprinde vistieria dinaun- 
tru. Aceasta e deci vistieria ascunsa a nadejdilor, rodul propriu al su- 
fletului, care e continut in via^a virtuoasa ca intr-o coaja de rodie. 

Iar «>afara de tacerea ta» socotesc ca cuprinde intelesul acesta : 
laudia ta aratata prin cele vazute nu e numiai atit de raare pe cit e 
vestita prin cuvinte, ci mai degraba, cita e ascunsa prin tacere, ca una 
ce Intrece vestirea cuvintului. Dar precum ceea ce e in afara de cuvint 
se socoteste ca e tacerea, desigur ca ceea ce e in afara de tacere, tre- 
buie sfi socotim ca e cuvintul. Asadar, eel ce a spus «afara de tacerea 
ta», a spus in mod limpede : bune si mari sint cele ce pot fi aratate prin 
cuvint, cele ce sint afara de tacerea ta. Dar cele in afara de cuvint, cele 
acoperite de tacere, fara indoiala ca sint mai minunate decit cele ce se 
rostesc. 

Dar sa auzim si laudele urmatoare. Intelesul lor se aseamana cu 
pu^ul din istorie, care avind o piatra pe gura, facea cu neputinta impar- 
tfisirea de apa fetelor ce pasteau oile. Dar apropiindu-se Iacov, ras- 
toarnS piatra de pe gura si umplind vasele de apa, a dat turmelor sa 
so bucure dupa voie de apa. Cine sint, deci, acelea, pe care le asema- 
nfim cu putul acesta ? Sint «sasezeci de imparatese si optzeci de tiitoare 
si tinere fara numar. Dar una e porumbifa mea, desavirsita mea. Una 
este maica ei, aleasa celei ce a nascut-o pe ea». 

Deci cine va rostogoli piatra acestei neclaritati ? Cine va scoate 
apa intelesurilor, aflata asa de adinc, ca e cu neputinta de ajuns ratiunii 
noastre ? Socotesc ca e bine sa mSrturisesc urechilor voastre, ca numai 
acelora le e cu putinta sa cunoasca acestea, catre care zice Apostolul : 
«fntru toate v-ati imbogatit, intru tot cuvintul si intru toata cunostinta» 
(I Cor., 1, 5). Dar sar&cia noastra e cu neputinta sa cuprinda vistieriile 
cuvintului de fata. Totusi, de voim sa iesim din osinda trindaviei, ascul- 
l ind de Cel ce ne-a poruncit sa cercetam Scripturile, sa nu ne ingreunam 
•idciugind si acestora putina sudoare. 



TILCUIRE LA C1NTARBA CtNTARILOR 325 

Deci spuneam ca Intelopciunea din cuvintele acestea ne infatiseaza 
prin laudele miresei o invatatura (dogma) mai subtire. Iar invatatura 
(dogma) este aceasta : nu cu aceeasi ratiune 91 in aceeasi insiruire se 
creeaza si se creeaza din nou fapturile. Cind la inceput a fost adusa la 
existenta firea creatiunii prin puterea dumnezeiasca, fiecare faptura a 
primii sfirsitul legat nemijlocit de inceput, in toate cele ivite din nefiinta 
in existenta, aparind de odata cu inceputul, desavirsirea. Iar una din cele 
create e si fiinta omeneasca. Deci, dupa asemanarea celorlalte, nici ea 
nu a inaintat de la creatiune treptat spre desavirsire, ci de la prima 
ivire in existenta a fost plasmuita intru desavirsire. Caci Scriptura spu- 
ne de om cS a fost facuit «dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu». 
Aceasta arata eel mai inalt si mai desavirsit dintre bunuri. Caci ce s-ar 
afla mai presus de asemanarea cu Dumnezeu ? Asadar, la prima crea- 
tiune, sfirsitul a aparut nemijlocit impreuna cu inceputul si firea a 
inceput sa existe de la desavirsire. Dar odata ce s-a predat mortii prin 
alipirea la pacat si astfel a cazut din staruinta in bine, nu recapata de- 
odata desavirsirea, ca la prima creatiune, ci inainteaza pe o anumita 
cale spre mai bine, lepadind pe incetul, printr-o succesiune si intr-o 
ordine, impatimirea de cele contrare. Caci la prima creatiune nu era 
nimic care sa impiedice desavirsirea firii sa se savirseasca odata cu 
aparitia ei, neexistind rautate. Dar la a doua creare, era de trebuinta 
ca revenirea la primul bine sa fie Iegata de strabaterea pe rind a unei 
distante, deoarece intelegerea noastra, inlantuita prin rautate de impa- 
timirea materiala, leapada pe incetul raul impreuna-crescut cu ea, rS- 
zindu-1 ca pe o coaja ce o invaluie, prin vietuirea mai aleasa 309 . 

De aceea am invatat ca sint multe locasuri la Tatal (In, 14, 2), de- 
oarece rasplata se pregateste tuturor dupa masura alipirii la bine si a 
departarii de rau a fiecaruia. Unul este la inceputul miscarii mai bune, 
ca unul ce a iesit de curind ca dintr-un adinc de viata in rautate, la 
impartasirea de adevar. Altul a primit, prin sirguinta, un spor al bi- 
nelui. Altul a crescut mai mult prin dorirea celor bune. Iar unul e la 
mijlocul urcusului spre cele inalte. Altul a trecut de mijloc. Sint apoi 
unii care s-au ridicat si peste acestia. Altii i-au intrecut si pe aceia. Si 



309. Starea de la inceput a omului nu avea nioi o rautate in ea, oi numai 
binele. Caci nu putea ie$i cu vreo rautate din porunca creatoare a lui Dumnezeu. 
De aceea, ea putea dezvolta cu u?urinta calitatile ei bune. Dezvoltarea In bine pu- 
tindu-se face oarecum in mod organic, sfintul Grigorie de Nyssa, poate, spune ca 
desavirsirea era Iegata de starea incepatoare a firii. Dar nu se poate socoti ca ea 
era cu totul desavirsita, sau definitiv consolidate! in bine. Caci in acest caz n-ar 
mai fi putut cadea. Odata cazutti insS, chi.ir ridicata prin harul lui Hristos, ea to- 
tusi are de inviins o siabiciune 1 Seats in oa de pScat. SlSbiciunea aceasta trebuie 
lecuita po Incetul. Cine ste 
multe va fi pus. Deci daca sufletul se va impartasi de imparatio prin 
cele sase porunci, iar desavirsirea fiecareia sta in inzecirea ei, prccum 
a zis slujitorul eel bun, ca «zece talanti a produs un talant al Utu», in 
chip necesar aflam pe imparateasa cea una inmultita pina la saso/.oci, 
si, prin inzecirea celor sase porunci, primita la impartasirca de Tm para- 
tie. Astfel, Imparateasa cea una se infatiseaza ca mu ite, impartasiiulu-so 
de pecetea de multe feluri a poruncilor si modelindu-se in chip deosebit 
prin fiecare dintre virtuti. Astfel, imparateasa se imparte in sasezcci de 
imparatese, deosebindu-se dupa chipurile poruncilor. Astfel, mireasa 
factndu-se partasa de ImpSratia lui Hristos, din una se face o multimc 
de imparatese, ajungind la un num&r egal cu vredniciile dobindite prin 
porunici. 

Dar, daca nu e gresit sa intelegem ca prin cele sasezeci de impara- 
tese se arata chipul sesimii poruncilor, cultivate inzecit in sufletul eel 
unic, e firesc sa spunem ca prin cele optzeci se infatiseaza, folosindu-so 
o imagine asemanatoare, taina zilei a opta, spre care privind cei pnva- 
tuiti de frica ies din partasia cu cele rele. Aceasta am aflat-o do lu 
Psalmi, care au pus in inscriptie ziua a opta in frunte, cugetind ei prin 
aceasta, la cei ce sint biruiti de frica celor viitoare, si de aceoa vor 
sS incovoaie spre mila auzul lui Dumnezeu. Caci eel ce priveisto spro 



311. Imparatose sint sufletelo co s-nu unit doplin cu Imparatul, inclt sint .ilil 
mirese, cit !>i ni«'ii,co ale l.ui. Cani ele prini'-w vln|n din Kl, dar ll ni( , i ^\ al tievhiovciliei lui de porumb, cu 
« (xaxapi6f»)c),omul, prin participare, pentru ca Dumnezeu e infinit prin fiinja, 
iu,r omul, prin participare. 

12. Frumusetea adevarata e totodata bunatate. O frumusete fara bunatate e 
IntunecatS. Ea e o desfigurare a frumusetii originare, de baza. 

13. Apa cea vie si saltatoare, dumnezeiasca, spre viaja vesnica, exprima si ea 
iioututea mereu proaspata, mereu tinara si netrecatoare a vietii omenesti care si-a 
refScut legatura cu infinitatea vietii dumnezeiesti, iesind din monotonia intunecaUi 
j p.ilimilor de ori/ont ingust. 



DUFRB FBMCIR1 337 

poate atinge. Iar prin vierme si fur, a ar&tat pe jefuitorul comorilor su- 
fletului. 

Cind deci opune saracia, bogStiei trebuie sa invat&m numaidecit, 
prin asem&nare, ca sint si doua saracii : una vrednica de lepadat si una 
care ne fericeste. Cei ce e sarac de neprihanire, sau de avufia cinstita a 
dreptatii, sau de intelepciune, sau de cumintenie, sau se afla sarac si lip- 
sit de alt oarecare margaritar de mare pret, e nenorocit din pricina aces- 
tei saracii si nefericit din pricina lipsirii de cele pTetioase. 

Dar eel ce se saraceste cu voia de cele cugetate ca rele si nu aduna 
in vistieriile lui nimic din giuvaerurile diavodesti, ci arde cu duhul si 
prin aceasta isi aduna sar&cia de pacate, este eel ar&tat de Cuvintul ca 
aflindu-se in saracia care fericeste, al carei rod este Imparatia cerurilor. 

Dar s& revenim iarasi la comoara si sa nu ne oprim din lucrarea de 
descoperire a ei prin cuvintul cercetator. «Fericiti, zice, cei saraci cu 
duhul». S-a spus in oarecare fel si in cele dinainte 14 ?i se va spune si 
acum iarasi, ca sfirsitul vietii intru virtute este asemanarea cu Dumne- 
zeu. Dar nepatimirea si lipsa de pata scapa cu totul imitarii oamenilor. 
Caci nu este ou putinta vietii patimitoare s3 se asemene cu firea nepri- 
mitoare de patimi 15 . Daca deci singur Dumnezeu este ferkit, cum II nu- 
meste Apastolul (I Tim., 6, 15), iar partasia oamenilor de fericire 
are loc prin asemanarea cu Dumnezeu, dar imitarea este cu neputinfa, 
atunci fericirea nu poate fi atinsa de via|a omeneasca. Dar sint unele 
din cele ale lui Dumnezeu, ce se fac cu putinta de imitat de catre cei ce 
voiesc. 

Care sint acestea ? Mie mi se pare ca Cuvintul a numit saracia du- 
hului, smerita cugetare de bunavoie. Iar ca pildS a acesteia Apostolul ne 
arata saracia lui Dumnezeu, zicind : «Care, fiind bogat, a s&racit pentru 
noi, ca noi sa ne imbogatim cu sarScia Lui» (II Cor., 8, 9). FiindcS deci, 
toate celelalte cite se vad in jurul firii dumnezeiesti intrec masura firii 
omenesti, dar smerenia Lui este rnrudita si potrivita nouS celor ce um- 
blam pe jos si avem alcStuirea din pSmint si curgem spre pamint, cind 
imiti pe Dumnezeu potrivit firii, pe cit iti este cu putinta, imbraci tu 
insuti chipul Lui. Dar nimeni s5 nu creada c3 dobrndirea virtutfi smeritei 
cugetari se face f&ra osteneala si cu usurintS. Dimpotriva, aceasta cere 



14. In scrierile anterioare. De aci se vede ca scrierea de fata nu e dintre cele 
ddntii. 

15. Prin aceasta nu se neaga firii omene?ti putinta de a ajunge la nepatimire. 
Se afirma numai c5 pe cind firea dumnezeiasca nu poate fi atinsa nicicind de vreo 
patima, cea omeneascS a putut si poate fi atinsa de patimi si poate ajunge sub sta- 
plnirea lor. Numai prin harul dumnezeiesc poate ajunge in viafa viitoare cu totul 
inaccesibi'ia patimilor. CSci numai Dumnezeu este prin Sine inaccesibil patimilor si, 
prin aceasta, cu totul Wber prin Sine lnsusi. Prin aceasta se pune iar&si in evidenta 
cardctorul personal si dosJlvirsit al lui Dumnezeu. (Mel osenjole inconstiente nu sint 
nici paiimase, nlcl nepStlmnse, ca um-'le co nu sint llbore. 

3Q -- Oliguric ik' Nyssu 



336 



SF1NTUL OR100R1B DB NYSSA 



mai mare osteneaia decit se cere pentru orice alta virtute l0 . 
Pentru ce ? Pentru cfi, dormind omul care a primit semintele cele bune, 
prinde rfidficlnfi sfimlnta potrivnica de capetenie a vrajmasului vietii 
noastre, adica neghina mindriei 17 . CSci prin cele prin care acela s-a 
prabusit la pSmint, prin aceleasi a tras impreuna cu sine slSbanogul neam 
omenesc, in caderea cea de obste. $i nu este alt rau mai mare in firea 
noastra, ca eel al mindriei. 

Fiindca deci patima inalfarii s-a sadit aproape in fiecare dintre cei 
partasi de firea omeneasca, Domnul incepe de aci «Fericirile», ca sa smul- 
g3 mindria ca pe un rau ineepator din deprinderile noastre, sfatuindu-ne 
sa urmam Gelui ce S-a facut sarac de buna voie, Oare este cu adevarat 
fericit, pentru ca asemanindu-ne cu El in ceea ce putem si pe cit pu- 
tem 18 , adica in saracia prin voia noastra libera, sa ne atragem si parta- 
sia la fericire. Caci zice : «Aceasta sa o cugetati intru voi, ca si Hristos, 
Care, fiind in chipul lui Dumnezeu, nu rapire a socotit sa fie deopotriva 
cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, chip de rob luind» (Filip., 2, 5 urm.). 

Ce poate fi mai sarac pentru Dumnezeu decit chipul de rob ? Ce 
poate fi mai smerit pentru Imparatul celor ce sinit, decit sa Se faca par- 
tas firii noastre celei sarace ? Imparatul imparatilor si Domnul domnilor 
imbraca cu voia chipul robiei noastre. JudecStorul tuturor Se supune 
stapinitorilor pammtesti. Domnul zidirii Se coboara in pestera. Cel ce 
cuprinde totul in palma nu afla loc intr-o ospatarie, ci e zvirlit in grajdul 
dobitoacelor necuvintatoare. Cel curat si nepatat Isi insuseste intinaciu- 
nea firii omenesti 19 si strabatind prin toata saracia noastra inainteiaza 
pina la gustarea mortii. Vedeti masura saraciei de bunavoie ? Viafa 
gusta moartea. Judecatorul e dus la judecata. Domnul vietii celor ce sint 
se supune hotaririi unui judecator pamintesc. Imparatul a toata puterea 



16. Prin smereniia asumata Dumnezeu are In Sine ceva ipotrivit firii noastre 
(su(i»oiji«). De aceea, in smerenie II iputem imita fara sa ne instrainam de firea noastra, 
ci, dlmpotriva, actualizind-o in ceea ce ii este propriu. Dumnezeu, acceptind sa fie 
smerit, Se aprople El imsusi de noi, injtrucit noi nu ne putem uroa la inaltimea Lui. 
Dar Se coboara fara s;a piarda n-ionic din maretia Lui. Exista o paradoxals maretie a 
smereniei. Asa cum Dumnezeu ramine mare, facindu-mi-Se accesibil in smerenie, asa 
noi ne putem face mari, fara a urea la o inaltime ce nu ne e proprie. Avem putinta 
unei mSretii acas5 la noi. Dar aceasta nu inseamna ca smerenia nu cere eforturi. 
Marefia ei cere un efort, dar un efort de coborire, nu de inaltare ; nu de coborire 
In pacate, care se socoteste mai degraba inaltare. Daca lui Dumnezeu smerenia li 
este usoarS, noua ne este grea. Totusi, desi cere eforturi grele, smerenia e usurata 
pe de alta parte de conformitatea ei cu firea noastra. Ea e cea mai grea si cea mai 
usoarS. E usoara cind ne vedem nimicnicia reala ; dar ne e greu sa ne gindim 
mereu la ea. 

17. Mindriei, uitarea de sine fi foloseste mai mult decit orice patima. Sintem 
mlndri pentru ca uitam de nimicnicia noastra, de firea noastra adevarata. 

18. Pe Dumnezeu Cel intrupat II putem imita nu in minunile Sale, ci in sme- 
renia Sa. Dar intrucit si aceasta cere un efort, ne porunceste sa-L imitam in coea 
co putem. 

19. Nu puc.itul, ci urmarile lui : afectele, adica foamea, setea, frica etc. 



DESPRE FERICIRI 



330 



mai presus de lume nu respinge mlinile c&lfiilor. Spre aceastfi pildfi sfi 
tindS, zice, mfisura smeritei tale cugetfiri. 

Dar mie mi se pare cfi e bine s& cercet&m si nebunia patimii mln- 
driei, pentru oa aceasta fericire s3 ne fie usor de dobindit, Intruclt yi 
smerita cugetare se dobindeste cu multa u§urinta si fSra oboseaia. C&ci, 
precum cei mai priceputi dintre doctori, sootind la iveaia pricina bolii, 
biruiesc apoi user boala, asa si noi dind pe fata gaunosia celor ce se fS- 
lesc, ne facem usor de strabStut calea smeritei cugetari. Cum s-ar putea 
deci dovedi desertaciunea ingimfarii, altfel, decit aratindu-se ce este 
firea ? 

G3ci eel ce prive?te la sine si nu la cele din jurul sau nu va c&dea 
usor in aceasta patima. Ce este deci omul ? Voiesti sa-ti spun eel mai 
de lauda §i mai de cinste dintre cuvinte ? Dar Insusi Cel ce Impodo- 
beste cele ale noastre si intocmes'te in chipul eel mai pompo-s firea noas- 
tra cea de bun neam spune ca firea noastra este din luit ,- si marirea si 
stralucirea celui mindru sint rude cu tine. Iar de volenti sa spui ceva 
despre nemijlocita pricina a na^terii tale, mai bine nu vorbi despre 
aceasta. Nu dezvalui, «nu descoperi, cum zice legea, rusinea tataiui si 
a mamei tale» (Lev., 18, 7). Nu vesti prin cuvint cele vrednice de ultare 
si de adinca taoere. Apoi, nu rosesti, tu, alcatuire de pamint, tu care voi 
fi peste putin timp praf, basica de aer, care ai in tine o rasuflare de-o 
clipa, umplindu-te de mindrie §i umflindu-te de ingimfare ?i iargindu-tl 
mintea de un cuget desert ? Nu vezi cele doua margini ale viotii omu- 
lui §i cum incepe $i in oe sfirse$te ? Te mindre$ti cu tineretea si pri- 
ve?ti la floarea virstei ?i te incinti de frumuseteia chipului, de forty} 
miinilor in lucrare, de picioarele sprintene la sarituri, de fluturarea su- 
vitelor de par in vint, de obrajii rotunji, de haina ta de purpura tniflo- 
rita, de t&satura de matase a vesmintelor tale impeistritate cu chipuri 
de razboinici §i de animale, sau cu cine stie ce istorii ? Sau poate te 
uiti cu atentie la sandalele tale oe scinteiaza in negreata lor ?i bucura 
privirea cu cusatura liniilor lor ? Te uiti la acestea, dar nu te uiti la 
tine ? Te voi arata pe tine oa intr-o oglinda, cine si cum esti. 

N-ai vazut in mormintele de ob§te tainele firii noastre ? N-ai vazut 
gramezile de oase aruncate unele peste allele ? Capatini de trupuri 
goale, privind inspaimintator §i tulburator prin gaurile golite ale ochi- 
lor ? N-ai vazut guri cu dintii descoperiti si alte madulare arurucate la 
intimplare ? De le-ai vazut acelea, te-ai vazut pe tine insuti. Unde sint 
semnele florii de acum ? Unde, culoarea frumoasa a obrajilor ? Unde, 
floarea buzelor ? Unde, frumusetea strfilucitoare a ochilor luminind sub 
strea^irici sprincenelor ? Unde, nasul drcpt nsozat in mijlocul frumusetii 
obrajilor? Undo, plolelr cur()fnd |>c (|nimny. ? Undo, suvitflo fluturu- 



340 SFINTUL GRIGORIB DB NY8SA 

toare ? Unde, mlinile ce intind arcurile ? Unde, picioarele ce cSlaresc ? 
Porfira ? Visonul ? Hlamida ? Briul ? Sandalele ? Calul ? Alergarea ? 
Nechezatul ? Toate, prim care sporeste acum ingimfarea ta ? 

Spune-mi, unde sint acestea, acelea pentru care te fnalti §i te so- 
cotesti acum lueru mare ? Unde sint nalueirile acestea din somn ? Oare 
exists vre-o umbra mai subfile, ce scapa oricarei atingeri, ca visul tine- 
re|ii care se arata o clipa si trece indata ? 

Acestea le spun celor tineri, lipsiti de intelepciune din pricina ne- 
deplinatatii virstei. Dar ce ar spune cineva despre cei statornicifi in 
virsta inaintata, dar nestatornici in purtarile lor, care cresc inca in boala 
mlndriei si oare dau aoestei boli numele de intelepciune in viata ? 

Iar posturile de conducere si stapinirea peste altii, legata de aces- 
tea, se fac eel mai mult prilejuri de mindrie. Caci sau patimesc de min- 
drle din pricina conducerii ce o au, sau ea ii mina spre posturi de con- 
ducere, sau vorbirile despre conducerea avuta, chiar daca nu o mai au, 
Invioreaza adeseori boala aceasta. $i ce cuvint are atita putere ca sa 
pfitrunda in auzul lor, ca oel umplut de laudele lingusitorilor ? Cine va 
convinge pe cei stapiniti de ea, ca nu se deosebesc intru nimic de cei ce 
apar pe scena in mare pompa. ? De fapt, in aceia, chiar daca si-au pus 
o masca aleasa si s-au imbracat Intr-o haina aurita si sint dusi cu pompa 
Intr-o trasura, nu se iveste din pricina acestora nici-o boala a mlndriei, 
ci cugetarea ce au avut-o inainte de aratarea pe scena o pastreaza prin 
deprindere in suflet si pe scena, iar dupa aceea nu se fntristeaza ca se 
coboarS din trasura si leap&da masca. Dar cei ce, din pricina postului de 
conducere, sint purtati cu pomipS pe scena vietii, uitind si de ceea ce au 
fost cu putin inainte, si de ceea ce vor fi putin dupa aceea, asemenea 
unor bSsici umflate de suflarea aerului, se umfia de vorbele mari ale lin- 
gusltorului si luindu-si chipul unor masti straine isi schimba privirea 
naturals a fefei rntr-una neztmbitoare si rnfrioos&toare si-si intoemesc 
o voce asprS, prefScmd-o intr-una salbatica spre sperierea celor ce o 
aud. Ei nu mai rSmin !n granitele omenesti, ci se socotesc ca unii ce 
si-au insusit puterea si stapinirea dumnezeiasca. CSci isi inchipuie ca 
sint stSpini peste viatS si moarte, pentru ca unora din cei judecati de 
ei le dau sen/tinta spre viata, iar pe altii ii osindese la moarte ; si nu 
vSd nici macar aceasta : cine este cu adevarat stapinul vietii omenes 
spre paoat este usoara $i firea se apleaca repede spre rau, asa cum tru- 
purile grele ramin cu totul nemiscate sipre cele de sus, dar, daca scapa 
din vreun virf tna.lt pe un coboris, sint duse cu zgomot spre prSpastie, 
greutatea lor sporind iuteala rostogolirii, cum nu se poate spune. 

Fiindca deci iuteala in acestea este primejdioasa, e un lucru fericit 
ceea ce se socoteste cowtrar ei. Iar aceasta este blindetea, sau deprin- 
derea z&bavnica greu de miscat in astfel de porniri ale firii. C&ci, pre- 
cum focul, avlnd o fire pururea misc&toare spre cele de sus, este nemis- 
cat in directia contrarS, la fel si virtutea, miscindu-se cu iuteala spre 
cele de sus si neslabind vreodata in iutime, e greoaie in pornirea pro- 
tivnica. Deci, fiindcS iutimea noastra spre cele rele e prin fire mai mare,, 
cu dreptate ferice?te pe eel linistit si zabavnic in acestea. CSci lini$tea 
in acestea e mariturie a misearii spre cele de sus. 

Dar e mai bine sa lamurim cuvintul chiar prin pilde din viata. Mi§- 
carea hotaririi fiecaruia este indoitS, pornind liber spre ceea ce dore$te,. 
fie spre neprihanire, fie spre desfrinare. Iar ceea ce s-a spus despre un 
chip al virtutii si al pacatului, trebuie s& se fnteleaga despre fiecare. 
Caci viata voita a firii omenesti e desfacuta numaidecit in doua por- 
niri, fie In minia ce se impotriveste bunavointei, fie in trufia ce se Im- 
potriveste modestiei, fie in dusmania ce se impotriveste prieteniei iubi- 
toare si pasnice 30 . Fiindca deci viata omeneascS e legata de materie, iar 



29. In Viafa lui Moise, sfintul Grigorie spune ca trebuie sS. mergem intot- 
deauna in urma lui Dumnezeu, nu inaintea Lui, ca sa fim calauziti de El. Aci spune 
cfi trebuie sS mergem Inaintea celui rau ca sa nu ne fie el indrumator. S-ar puteai 
deduce de aci ca tilcuirea la Fericiri e scrisfi dupa Viafa lui Moise, intrucit in acest 
loc completeaza o idee din Viafa lui Moise. 

30. Niciodata o pornire nu ajunge sa desfllnteze cu totul pe cea contrara, ci 
oea din urmS rfimine ca o poten[a deocumduta in friu, sau sub genunchiul celei ce 
*e aotualizeaza. Dar indata ce acest genunchl slabeste, pornirea contrara intra In 
actiune. Exista deci o Incordare sau o luptft contlnufl In om. Dar pornirea buna nu. 



340 8P1NTUL ORICIORIE DE NYS8A 

trebuintcle materiei trozosc patimile, si fiecare patima este iute si greu 
de staplnit in pornirea ei spre implinirea voii ei (caci materia este gxea 
§1 pornita in jos), Domnul fericesite nu pe cei ce vietuiesc in ei insisi in 
tilura patimilor (caci nu e cu puitinta a infaptui in existenta, in materie, 
o viatS cu to'tul nemateriala si fara patimi), ci pe eel ce se ridica pina la 
hotarul virtutii cu putinta de ajuns in viata in trap, careia ii spune blin- 
de|e, zicind ca ajunge blindetea spre fericire. 

Caci nu legiuieste firii omenesti lips a de patimi (nepatimirea). Pen- 
tru ca nu e propriu legiuitorului drept sa porunceasca cele ce nu sint cu 
putinfa firii. Aceasta ar fi ceva asemanator cu a multa cineva animalele 
din apa la o via|a in aer, sau invers, pe cele ce vietuie&c in aer, in apa. 
Dar legea se cuvine sa fie potrivita puterii proprii si naturale a celor 
■carora se da. De aceea, fericirea cere cumpatarea si blindetea, nu 
lipsa desavirsita de patimi. Cea din urma este in afara firii, iar cea din- 
tli e o biruinta a virtutii. Daca deci fericirea ar cere nemiscarea oricarei 
-dorinte (pofte), ea nu s-ar impartasi vietii $i binecuvanterea fagaduita 
ar fi fara folas. Caci cine ar dobindi-o, odata ce e injugat cu trupul si cu 
slngele ? 31 Dar El nu spune ca e vrednic de osinda eel ce doreste vre-o 
Intilnire, ci eel ce-si insuseste patima prin curvie. Caci ivirea vreunei 
astfel de miscari e pricinuita adeseori, chiar fara voie, de slabiciunea 
amestecata adeseori in fire. Dar a nu fi luat, ca un torent ce se rosito- 
goleste la vale, de pornirea paitimii, ci a se impotrivi barbateste acestei 
mi^cSri si a respinge patima prin giinduri e o fapta a virtutii. 

Fericiti sint deci cei ce nu se pornesic cu repeziciune spre miscarile 
pStimase ale sufletului, ci se string in ei insisi prin ratiune 32 , si cei a 
caror ratiune, retinind ca un friu pornirile, nu lasa sufletul sa fie dus la 
neoxinduiala. Cei mai mult poate vedea cineva in patima miniei, cum e 
-blindetea vrednica de fericire. Caci preeum un cuvint, sau o fapta, sau 
o bfinuiaia din cele urite misca aoeasta boala si infierbinta singele din 
jurul inimii si stirneste sufletul spre razbunare, asa cum povestile pre- 



ee pune In mi^care de la sine si deci atit de usor ca cea rea. Ea trebuie ajutata 
prin ratiune, prin har si ajutata mai ales prin cainta, cind omul este credincios. (Men- 
tionam cS cuvintul du$manie romanesc pare sa fie de la grecescul &oa;jiveta ; iar 
pled led de la neSao). 

31. In scrierile duhovnicesti ulterioare, nepatimirea se prezinta ca o stare 
poslbilS de atins, dar se pare ca ele o infeleg altfel decit sfintul Grigorie. El nu 
cere Incetarea oricarei satisfaceri a trebutaielor trupesti, dar socoteste ca se poate 
clstiga obisnuinta satisfacerii lor, cu sentimentul unei simple necesita^i, departind 
dim ce In ce pl&eerea din satisfacerea lor. Apod, sflmtul Grigorie deosebeste intre 
ceoa ce rfimlne In marginile curatiei si ceea ce se dezvoHa in patima, preeum se 
vede din rlndurile urmatoare. Deci si el socoteste posibila ferirea de patima pro- 
prlu-zisa. Poti sa doresti intilnirea cu o persoana spre folosul spiritual al tau sau 
al ol, dar o poti dori si din patima. 

32. Ratiunea adevarata a noastra tine seama de ratiunea unitara a fiintei 
noustre si nu lasa rajiunile partiale sa se destrame. 



OEIPRB PBR1CIRI 347 

fae firea, prin vre-o bfiulura vrfiJLtfi, In chlpuri de animate, la fel se 
poate vedoa cite un om preffiout diantr-odatfi, dim mlinie, In pore, sau dine, 
sau pantera, sau alt& fiarfi de felul acesta 33 . li vezi ochii inslngerati, pa- 
rul raseolit si tremurlmd, glasul aspru, rostind vorbe minioase, limba 
dezlantuita" de patima nemaislujind gindurilor lSuntrice, buzele strin.se 
nemaiputind rosti deslusit cuvintele, nici refine balele ce-i ies imbelsugat 
din gura din pricina patimii, ci souipind grefos spumia odata cu cuvin- 
tele ; asa sint miinile, asa picioarele, asa, toata starea trupului, fie car g 
madular intiparindu-se de patima. 

Daca deci acesta este asa, iar eel ce avind in fata ochilor fericirea 
isi alunga boala prin ginduri, printr-o privire asezata, printr-un glas li- 
nistit, tamaduindu-se ca un doctor pe sine, prin mestesugul sSu, de uri- 
tenia iesirii din minti, oare nu vei zice si tu, opunindu-1 pe acesta, ace- 
luia, ca eel salbatic este nenorocit si vrednic de lepadat, iar eel blind, 
care nu-si lasa purtarea cuviincioasa atrasa de rautate, este fericit ? 

Iar ca Cuvintul priveste mai ales la patima aceasta, se vede din fap- 
tul ca legiuieste blindetea dupa smerita cugetare. Caci e vadit cS una e 
legata de alta si simtirea smeritei cugetari e ca o maicS a deprinderii 
blindetei. Pentru ca daca scoti din purtare ingimfarea, patima miniei nu 
mai are prilej sa se iveasca. Caci pricina acestei boli este ocSrirea si ne- 
onorarea. Dar simtirea neonorarii nu-1 atinge pe eel ce se deprinde ipp 
sine cu smerita cugetare. Caci eel ce-si are gindul curatit de amfigirea 
omeneasca si vede nimicnicia firii care i s-a sortit, din ce obirsie Isi are 
alcatuirea si la ce sfirsit il duee scurtimea de o clipa a acestei vieti, si In- 
tinSciunea legata de trup si sarmana neputinta a firii, care nu este In 
stare sa se pastreze prin ea insasi, daca nu si-ar implini cele de nevoie 
prin multimea animalelor ,• eel ce vede, pe linga acestea, supararile si 
jalea si nenorocirile si chipurile de multe feluri ale bolilor, carora e su- 
pusa viata omeneascS si de care nu e nimeni liber si neimpovSrat ,• eel 
ce vede acestea intocmai asa cum sint, cu un ochi curat al sufletului, nu 
se supara usor de lipsa cinstirilor. Dimpotriva, va socoti amagire cinsti- 
rea ce-i vine de la cineva pentru cine stie ce lucru, odata ce nu se afia 
in firea noastra ceva vrednic de cinstire, decit sufletul, a cSrui cinstire 
nu-i vine de la cele ce le cauta in lume. Caci a se fali cu bogatia, a se 
ISuda cu neamul, a cauta spre slava, sau a se socoti ca e mai presus de 
semenul sau, lucruri pentru care oamenii isi atrag cinstiri, — toate ac< v s- 
tea nimicesc cinstea sufletului si-i aduc osinda. De aceea, nici un om cu 
judecata nu umbla sa-si pastreze curatia sufletului cu ceva de felul 
acesta. Iar a face asa, nu inseamna nimic altceva, decit a starui in de- 



33. Dac3 s5rficla cu duhul o pro/i-nluM do sflnlul Crigoric ca opusa poltel 
eau, mai precis, lScomiei, bllndelea e vrt/utfl cu opustt mlnlel. 



348 SF1NTUL UUIOORIE DE NYSSA. 

prinderea adincS a smeritei cugetari, dupa a carei dobindire minia nu 
va mai avea nici o intrare in suflet. I>ar unde lipseste minia, a biiruit viata 
pusnica si linis'tita care nu e altceva decit blindetea, al carei sfirsit este 
foriciroa si mostenirea paminitului ceresc, in Hristos Iisus, Caruia se cu- 
vlno slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin. 

Cuvintul HI 

Fericifi cei ce pling, ca aceia se vor mingiia. 



IncS n-am pa§it pe virful mutnteJui, ci ne aflam incS la poalele imte- 
lesurilor. Am trecut doar peste doua coline, peste sar&cie si peste blin- 
dotea de deasupra acesteia, ridioati prin «Fericiri». Dupa acestea Cuvin- 
tul ne calSuzeste spre cele mai imalte si ne arata in cele ce urmeaza, 
prln «Ferieiri», a treia inaltime. Deci trebuie sa alergam numaidecit spre 
ea, lepfidind toata lenea si tot pacatul ce ne invaluie, cum zice Apostolul, 
oa ajunsi usori si sprinteni pe virf, sa umblam cu sufletul in lumina mai 
curata a adevSrului. 

Ce este deci ceea ce se spune : «Fericiti cei ce pling, ca aceia se 
vor mingiia» ? Va ride, fara indoiala, eel ce priveste la lume si va zice, 
batindu-si joe de Cuvintul : Daca sint fericiti in viata cei chinuiti de 
toate nenorocirile, urmeaza ca sint nenorociti cei a caror viat& e lipsiita 
de supar&ri si de suferinte. $i numarind diferitele feluri de nenorociri, isi 
va spori risul, aducind la vedere greutatile vaduviei, nenorocirea starii 
de orfan, pagubele, sfarimarile de corabii, caderea in prinsoare in 
tirapul rfizboiului, hotaririle nedrepte de la judecatorii, exilurile, confis- 
cirile de bunuri, neeinstirile, nenorocirea bolilor, oa orbirile si ciuntirile 
si tot felul de suferinte trupesti si orice boalS se inttmpla oamenilor in 
vlafia aceasta, fie cS atinge trupul, fie sufletul, toate le va insira pe nume, 
socotimd c8 prin ale va dovedi vrednic de ris cuvintul care-i fericeste 
pe cei ce pling. 

Dar noi, neluind prea mult in seama pe cei ce judeca cu micime de 
suflet si cu cuget coborit dumnezedestile intelesuri, vom inoerca, pe ctt 
ne este cu putinta, sa vedem bogatia ascunsa in adincul celor spuse, ca 
si prin aceasta sS se fac8 vadit cit de deosebita este intelegerea trupeasca 
si paminiteasca de cea inalta si cereasea. 

Cei mai la indemina ne este sa socotim fericit acel plins, care se 
naste pentru greseli si pacate, dupa invatatura lui Pavel despre intris- 
tare, care zice ca nu este un singur fel de in'tristare, ci uraul este lumesc, 
iar altul dupa Dumnezeu ; si ca roada intrisitarii lumesti este moartea, iar 



OB8PRB WRICIRI 340 

cealalta lucreazfi celor intristati mintuire prin pocBimta (II Cor., 7, 10). Cu 
adevanat, acest fel de p&timlre a sufletului nu este fara fericire, clnd 
sufletul, ajuns la simtirea r8ului, isi deplinge viata in paoat. Sa luam o 
pildS : In bolile trupesti, cind vre-o parte a trupului e cazuta in intepe- 
neaia din pricina vreunei boli, lipsa de dureire a ei este un semn ca bol- 
navul s»a apropiat de moarte ; dar daca prin vreun mestesug doftori- 
cesc simtirea vietii a fost adusS iarasi in trap, atit bolnavul cit si cei ce 
se ingrijese de tamaduirea lui se bueura, socotind venirea madularelor 
la simtirea intepaturilor ca un semn ca bolnavul s-a Mors spre viata. 
Tot asa, oum zice Apostolul, cind unii, cazuti in nesimtire, se predau 
ou totul viejii in pacate, ajunsi ca niste morti adevarati si cu totul ne- 
misoati in viata cea intra virtute, nu mai au nici o sirntire a eeea ce fac. 
Dar daca Cuvintul-Doctor, strapuingindu-i iniraa ou frica celor ce-1 as- 
teapta, ca prin niste doftorii fierbinti si arzatoare (inteleg prin ele ame- 
nintarile infricosatoare ale judecatii viitoare), adica intepindu-1 si arzin- 
du-1 pe eel omorfit prin patimi de plScere 34 cu frica gheenei, cu frica de 
focul eel nestins, sau de viermele eel fara de moarte 35 , sau cu gindul la 
scrisnirea dintilor, la tinguirea neincetata, la intuneri-cul eel mai dinafara 
si la cele asemenea acestora, ca si cu niste doftorii fierbinti si intepa- 
toare, il aduce la simtirea vietii, in care se afla inainte, il face fericit, 
prin faptul ca-i sadeste in suflet simtirea dureroasa. 

Asa a faout Pavel, care a biciuitt cu cuvintul pe eel ce se infierbinta 
in patul tataiui sau cfta vreme acela a staruit cu nesimtire in p&oat, dar 
olnd doltoria bataii 1-a vindeoat pe acela, inert a ajuns fericit prin plins, 
a inceput sa-1 mingiie, ca nu cumva acela sa fie coplesit printr-o prea 
mare intristare (II Cor., 2, 7). 

SS ne fie deci si acest inteles al «Fericirii» de fata de folos pentru 
viata intru virtute, data fiimd marea stapitnire a pacatului in fiinta oame- 
nilor si faptul ca plinsul din pocainta s-a dovedit ca o doftorie a lui. 

Dar mie mi se pare ca Cuvintul ne-a impartasit ceva si mai adlnc 
prin cele spuse, dindu-ne, prin plinsul prelungit de care vorbeste, un alt 
inteles decit eel amintit. Caci daca ar fi arStat numai caiinta pentru paoat, 
ar fi fost nimerit sa-i fericeasca pe cei ce au plirus si nu pe cei ce pling 
pururea, cum de pilda, in cazul bolii, fericim pe cei ce s-au tamaduit si 
nu pe cei ce se doftoricesc mereu. Caci prelungirea lucrarii de vindecare 
arata totodata neineetarea bolii 36 . 



34. Patimile (tot itofti) au si !n greceste — si prin Imprumut si in romaneste — 
atit intelesul de patimi sufletesti cit si pe acela de boli. Ele due sufletul la moarte, 
dac5 nu sint vindecate. 

35. Expresie care arata c8 sfintul Grlgorle pSrasise teoria apocatastazei, care 
apSrea in unele scrierl din tinerete. 

36. Faptul c3 Domnul vorbeste la prozont do cp| cp pling e dovada c3 e vorba 
de eel ce nu pling numnidecit din ciWnt<1, cl din dorul C(jntimui dupa cer. 



350 SP1NTUL OR100R1B DB NY88A 

Dar si din alt motiv mi se pare ca se cuvine sa nu raminem numai 
la Intelesul ca Cuvintul ar fi fagaduit fericirea celor ce plimg pentru pa- 
cat. Caci li vom afla pe multf avind o viata de neosindit si marturisita de 
lnsusi glasu! dumnezeiese ca impodobita cu toata virtuitea 37 . Caci, care 
p lScomia lui loan ? Care e iinchinarea la idoli a lui Hie ? Ce greseala 
mica sau mare cunoaste istaria in viata acelora ? Deci, ce vom zice? 
Oare ii socoteste Cuvintul in afara ferieirii pe cei ce nu s-au imbolnavit 
la inceput si de aceea nu au ajuns la trebuinta doftoriei aeesteia, adica 
la plinsul din pocainta ? Sau nu e o nebunie sa fie socotiti acestia lepa- 
datl de Dumnezeu, pentru ca n-au pacatuit si deci nu s-au tamaduitt de 
boala prin plins ? Sau n-ar fi un lucru mai bun a pacatui, decit a vietui 
farfi de pa-oat, daca numai pe cei ce se pocaiesc ii a9teapta harul Duhu- 
lui ? Caci zice : «Fericiti cei ce pling, ca aceia se vor mingiia». Deci, ur- 
mlnd pe cit este cu putinta, precum zice Avacum, Celui ce ne urea la 
cele Inalte, sa cercetam iarasi intelesul ascuns in cele spuse, ca sa aflam 
cflrul plins i se imbie iningiierea. 

Sfi privim deci in viata omeneasca, pentru a vedea mai Intii ce este 
plinsul si din ce motive se naste. E vadit tuturor ca plinsul este o stare 
trista a sufletului, pricinuita de li-psa celor dorite si care nu se naste in 
cei ce vie|uiesc in veselie. De pilda, e fericit cineva in viata cind toate 
lucrurile ii merg ca pe sfoara spre placeirea lui, cind se veseleste cu sotia, 
se bucura de copii, e intarit de ajutorul fratilor, e laudat in adunarea ob- 
steasca, e cinstit de stapinitori, temut de dui^mani, nedispretuit de supusi, 
plficut prietenilor, impodobit cu bogatie, se desfata de duilceata trupu- 
lui, e nesuparat si tare cu trupul, avind toate cite se socotesc de cinste 
in lumea aceasta. Unul ca acesta se bucura intru veselie de toate cele 
din viata aceasta, 

Dar daca se iveste vre-o schimbare in aceasta bunastare a vietii lui, 
tie vre-o despartire de cei dragi, fie vre-o paguba in venLturi, fie vre-o 
Siirbire a sanatatii sufletului, pricinuita de vre-o oareoaTe intimplare, 
atunci, lipsindu-se de ceva din ceea ce 11 veselea, se naste in el o stare 
de suflet protivnica, pe oare o numim plins. 

Deci este adevarat cuvintul spus mai inainte, ca plinsul este o sim- 
tire dureroasa a lipsirii de cele ce ne veselesc 38 . Dar daca am inteles 



37. De aci se vede ca afirmarea de mai Inainte a sfintului Grigorie, ca nu 
poate ajunge omul la nepatimire, nu se injelege ca neputinta vreunui om de a 
ajunge sfi nu mai p&catuiascS, ci numai de neputinta de a nu simti durerea, sau 
chiar o anumita placere pentru satisfacerea trebuintelor strict necesare ale trupului. 

38. Plinsul se naste din sentimentul ca ne lipseste ceva ce ne implineste. Cei 
co pltnge pentru pacate plinge pentru ca a devi-at de la drumul drept al Implinirii 
sale. Cei ce plinge continuu, plinge pentru ca nu e in toata infinitatea lui Dumnezeu. 
In plins se manifests setea omului dupa Implinirea noastra In infinitul personal, 
sou In Dumnezeu. Dar e si un plins al Intilnirii cu eel iubit, cu indefinitul persoanei 
lui. Instl si in iicoslii sp manifestii simtamintul omului cS nu e implinit prin el Insusi. 



DESPRE FERICIRl 33 1 

plinsul omenesc, rclo ce nl s-au arfitat sfi ne fie cfilfiuzfi In cele ce nu le 
cunoastem ca s8 ni so facfi vfidit ce este plinsul soootit fericit, cSruia ii 
urmeazS mimgfierea. Cftci daca plinsul acesta ar fi pricinuit de lipsirea 
bunfitatilor trebuincioase aici, n-ar plinge cineva pentru ceea ce nu cu- 
noaste 3fl . Deci se cuvine sa cuinoastem Intii ce este binele cu adevSrat, 
ca apoi sS intelegem firea omerueasca 40 . Pentru cS, numai dorind acest 
bine adevarat, vom izbuti sa dobindim plinsul eel pe care-1 fericeste 
Domnul. 

Sa luam o pilda : dintre cei ce vietuiesc in intuneric, eel ce s-a nSs- 
cut in intuneric si eel ce e inohis in el din vreo intirruplaTe nefericita, 
dupa ce s-a obi^nuit cu bucuria din lumina de afara, nu sint atinsi la fel 
de aceasta nenorocire. Caci eel din urma, stiind de ce a fost lipsit, soco- 
teste grea pagubirea de lumina, iar eel dintii, necunoscind bucuria de 
lumina pentru ca a crescut in intuneric, petrece neintristat in el, soco- 
tind ca n-a cazut din nici una din bunatati. De aceea, pe eel din urma do- 
rinfa luminii il indeamna la toata straduinta si nascocirea ca sa vadS ia- 
rasi lumina decare s-a lipsit din nefericita intimplare, pe cind eel dintii 
imbatrineste viefuind in intuneric, deoarece n-a cunoscut ceva mai bun, 
socotind starea de ia\a ca un bine. Acelasi inteles se aflS si in cuvintul 
de fata : eel ce a izbutit sa vada cu adevarat binele, dar pe urmS a cu- 
noscut saracia firii omenesti, va simfi o nenorocire in suflet s3 nu fie 
in binele acela si-si va face din viata de aici o viatS de plins. Deci nu 
plinsul socotesc ca-1 lauda Cuvintul, ci cunostinta binelui, careia ii ur- 
meaza patimirea intristarii pentru motivul ca nu mai are in viata de fat& 
ceea ce doreste. 



Desigur, plinsul poate capata si un sens desfigurat : sensul unui plins pentru ca imi 
lipsesc unele lucruri materiale, un plins de «ciuda», pentru ca am fost jigniti. Acest 
plins e produs de considenarea a ceea ce nu e esential ca esenfial pentru implinirea 
noastra. Plinsul vesnic se hraneste din lipsirea noastra de Dumnezeu ca implinire 
adevarata, dar fara constiinta ca Dumnezeu este ceea ce ne lipseste cu adevarat. E 
plinsul celui din iad. Acesta simte chinul, dar nu stie ce i-1 cauzeaza. 

39. Plinsul pe care-1 fericeste Domnul nu e plinsul pentru lipsirea de cele tre- 
buitaare in via^a de aici. Caci acesta nu e socotit de nimenea ca un plins foricit. 
Deci plinsul acesta e pentru lipsirea de bunatafile ce nu le cunoastem, deoarece nu 
apartin viefii pamintesti. Omul plinge chiar cind are cele de trebuinfa pentru via la 
de aici. $i aceasta e o dovada ca el nu se simte implinit prin acestea. EI cauta pe 
Dumnezeu, sau persoana infinita si comuniunea cu ea. In plinsul eel bun e o sete 
de comuniunea cu Persoana infinita a omului, o sete dupa infinitatea iubirii 
personale. 

40. Plinsul pe care-I fericeste Domnul e plinsul pentru lipsirea de bine. Acesta 
e acel necunoscut de care s-a vorbit in rindurilo de mai sus. Propriu-7is, omul plinge 
cind e lipsit de bine, cind nu se simte bine, pentru cS se simte rau. Aceasta in- 
soamnS c3 tine de firea omului sii si; simlfi blue. Deci ca sfi inlelegem ce este firea 
omeneascS, trcbuie s3 !n|plogom Inlll iv csli- bliu-lc. HI cslc iubiroa altei persoane 
falit dc noi ; in ultima instan|a\ a Porsd.-mi-l Inllnlli' 



352 SPINTUI, OBIOORIB DB NYSSA 

Dec! urmeazfi sS cercetSm oe este aceea de care nu e lumina/ta peste- 
ra aceasta intuneoata a firii omenesti, in viata de fata 41 . Sau, poate, 
priveste dorinta noastra spre ceva ce nu se poate grai si intelege ? Dar 
de unde e in noi gindul sa cercetam firea a ceea ce dorim ? Intelesul 
cfirui nume si cuvint ne poate da o cunostinta cuvenita a luminii mai pre- 
sus de toate ? Cum voi numi pe Cel ce nu poate fi vazut ? Cum. voi in- 
telege pe Cel fara marime, fara citime, fara calitate, fara forma ? Pe 
■Cel ce nu poate fi gasit nici in spafiu, nici in timp ? Pe Cel ce intrece 
orice mingiiere, orice inchipuire care hotarniceste 42 ? Pe Cel care 
•da viata si subzistenta tuturor celor cugetate ca bune 43 ,- pe 
>Cel in legatura cu Care se cugeta tot intelesul si numele inalt : dum- 
nezeirea, imparatia, puterea, ve^nicia, nestricaciunea, buciunia si ve.se- 
lia si tot ce se cugeta si se graieste cu infeles inalt 44 ? Cum deci si prin 
'co cugetari este cu putinta sa vina sub vederea noastra acest bine, care 
se vede si nu se vede : /l5 Cel care daruieste tuturor celor ce sint exas- 
tenta, dar El insusi exista pururea si nu are trebuinta sa vina la exis- 
tenta /,fl ? 



41. Aceasta tema a pe?terii e luata de la Platon, dar fara aplicarea ei in lega- 
turS cu preexistenta sufletului, ci numai ca urmare a caderii din rai, sau din dorinta 
sufletului dupa Dumnezeu Cel nemarginit. 

42. Dumnezeu Intrece chiar posibilitatile imaginatiei, care intrece marginile 
•celor ce le cunoa?tem. Caci ?i produsele acesteia iau un chip, deci se definesc. 

43. Cele rele nu sint opera lui Dumnezeu. Raul nu are propriu-zis nici un 
«lpostas», sau o subzistenta in el insusi. El e grefat pe un «ipostas», sau pe o 
«substanta» straina, care ca atare e buna si e creata de Dumnezeu. 

44. Cuvintele si intelesurile cugetate la gradul superlativ se refera toate la 
Dumnezeu. Dar intrucit tot ce este cugetat in oarecare masura ca bun exista prin 
Impirtfisirea la ceea ce e bun, in intelesul superlativ, toate intelesurile si cuvintele 
cu sens bun isi au macar in mod indirect originea in Dumnezeu, sau se refera macar 
to mod indirect la El. Iar ioitrucit cuvintele si intelesurile negative nu pot exista 
declt presupunind pe cele pozitive, al caror inteles il neaga, sau il altereaza, nici 
ncestea n-ar putea exista daca n-ar fi Dumnezeu. Diavolul isi are si el existenta de 
la Dumnezeu, desi a strimbat-o prin voia lui. Toata vorbirea are ca temei al exis- 
tantel el pe Dumnezeu si e indreptata spre creaturile con^tiente, care o pot folosi 
lnsa si In mod strimb. Dumnezeu insusi, sau mai precis Fiul, prin Care a fost creata 
lumea, dupS ratiunile Lui, sustinute de fiinta Lui, e de asa fel ca El trebuie exprimat 
prin cuvlnt, desi e mai presus de toate cuvintele noastre, care exprima intelesurile 
lucrurilor create. Ca sa ne apropiem mai mult de intelegerea Lui, pe de o parte 
trebuie sa folosim cuvintele refefitoare la lumea creata de Cuvintul dupa ratiunile 
Lui, pe de alta, sa le depasim, negindu-le, intrucit El, ca necreat, nu poate fi cu- 
prlns in cuvintele ce se potrivesc lumii create. El e originea mai presus de cuvinte 
a cuvintelor, El e Cuvintul cuvintelor si cuvintat de noi, mai bine-zis «binecuvin- 
tat», dar In acelasi timp e dincolo de ele. «Cuvinte, da-mi cuvint», se spune Intr-un 
tropar din Vinerea Mare. El ne da continuu cuvinte, ne provoaca sa vorbim, prin 
rispunderea sSditS in noi, ni Se face continuu cunoscut ca fiind Cuvint al cuvintelor 
*I de cuvintat, dar in acelasi timp ca subdect al lor, si mai ales ca primul subiect, 
cq subiectul necreat, mai presus de cuvinte, dar pricinuitor de cuvinte. 

45. Se vede in toate lucrurile lumii, se vede in noi si, in acelasi timp, nu 
se vede In El insusi. 

46. Aceasta e radicala deosebire intre existenta noastra si a Lui : existenta 
noustrS e daruitS de El, dar El insusi exista pururea si nu are nevoie sa vina la 
•oxistcnta. Existenta Lui e atit de deplina, ca nu arata ca ar fi avut si ar avea nevoie 
de iiMcinovii ( cele mai presus de intelegere prin fire, s& ne oprim din str&duinta 
aceasta, cistigind din aceste cereetari numai atita, ca\ prin faptul de a 
nu vedea pe Cel cautat, ne-aim alcatuit o oarecare inchLpuire a marimii 
celor cautate 47 . Cu cit oredem deci cS binele este prin fire mai inalt de- 
cit cunostinta noastra, cu atit intindem mai mult plinsul in noi (in con- 
stiinta) ca binele de care sintem despartUi este de a li-gc di> liimon (iceasta si de plflcerllc ci. 
Ffira cruce nu se ajunge la inviero, tnl('lc<|1ml, prin rnico, durerlle legate de o umi- 
mltfi desparlire de lumoa aceasta. 



350 SPlNTUL amooRiB DE NY8SA 

In vlata ta ; asemenea si Lazar cele rele. Pentru aceea aoesrta se mtngiie, 
iar tu te chinuiesli)) (Lc, 16, 25). 

Asa se si cuvine. CSci odata ce lipsa noastra de voint§, mai bine zis, 
rouua noastrS vointa, ne-a despartjt de iconomia cea buna a lui Dum- 
nezeu cu privire la om — pentru ca, dupa ce Dumnezeu ne-a rinduit sa 
no bucuram de binele neamestecat cu raul si ne-a opriit sa amestecam 
cercarea rSului in bine, noi, dusi de lacomie, ne-am hranit cu ceea ce 
o protivnic (adica" ne-am dedulciit cu neasculitarea de cuvintul dumne- 
zeiesc) — in chip necesiar firea noastra se afla in amindoua si se impar- 
tfiseste atit de ceea ce o intristeaza, cit si de ceea ce o veseleste 55 . 
Iar vietile Kind doua si in fiecare cunoscindu-se un indoit fel de a vie- 
tui, veselia e si ea indoita : una in via^a aceasta si alta in cea pe care 
o asteptSm prin nadejde. Iar fericit trebuie socatit eel care alege sortul 
voseliei in bunatatile adevarate ale vietii vesnice, necugetind oa paguba 
laiplinirea liturghiei (slujirii) intristarii in viata aceasta scurta si treca- 
toare, sau lipsirea de vreuna din dulcetile vie^ii acesteia, ci caderea r 
prin bucuria de acestea, de la cele mai bune. Deci, daca e un lucru fe- 
ricit a avea veselia nesfirsita si pururea prelungita in veacurile ne- 
sfJr§ite, dar firea omeneasca trebuie numaidecrt sa guiste si din cele 
protivnice 5i eel ic !jl n ctsU(|."i cu o inima lmpietrltri f.il<"i 
dc al/lii. 



362 SFlNTUL 0R100RIB DE NY8SA 

iscodirile impletite in folosirea celor de trebuinta 67 . Caci a zis ca stie 
ca piine hranitoare pe aceea care s-a rimduiit firii prin cuvintul lui Dum- 
nezeu 68 . 

Daca deci a flaminzi-t Iisus, e un lucru fericit a flaminzi, cind aceasta 
se lucreaza si in noi dupa pilda Lui 69 . Daca deci am cunoscut ce este aceea 
de oare flaminzeste Domnul, vom cunoaste, fara imdoiiala, intelesul fe- 
ricirii rinduite noua. Care este deci minearea de a carei poftire nu Se 
rusineazS Iisus ? Zice catre ucenici dupa convorbirea cu samarinean- 
ca : «Minearea Mea este sa fac voia Tatalui Meu» (In, 4, 34). Dar e 
vadita voia Tatalui, Care «voieste ca tot omul sa se mintuiasca si la 
cuno^tinta adevarului sa vina» (I Tim., 2, 4). Deci daca pofta Aceluia 
este ca noi sa ne mintuim si hrana Lui este viata noasrtra, am aflat ce 
trebuinta are de o astfel de stare (dispozitie) a sufletului nosiru 79 . 

Ce este deci aceasta ? Sa flaminzim de mfntuirea noastra 71 , sa in- 
setam de voia dumnezei-aisca, care vrea sa ne mintuim. Iar cum putem 

67. Cuvintul are aci injelesul de Ratiune patrunzatoare, care e units in acela$i 
tlnvp cu o intuitie a ceea ce este ?i mu este de trebmiinta firii moastre. El a lucrat In 
calitatea aceasta nu numai in firea Sa omeneasca, intarind totodata ra{iunea ei in 
aceasta lucrare, ci lucreaza si in noi, intarind aceasta functfe de distingere in viata 
noastrS, in pornirile firii noastre, in ispitele carora este suipusa. Pastrind cele ce tin 
de firea omeneasca, Cuvintul n-a facut din ea o simpla aparenta, ci a lasat-o cu 
afectele ei, ca, prin efortul de pazire a lor in granitele cuvenite, sa se intareasca 
prin ea insSsi pe drumul de desavirsire, de crestere spirituals care sa covirseasca 
legile naturii prin comuniunea cu Duhul personal infinit. Astfel, satisfacerea celor 
de trebuin{S ale firii ne este un mijloc continuu de infrinare, de depasire a lor, o 
cruce continuu deschisa spre inviere. Dumnezeu a facut si din aceste urmari ale 
pacatului mijloace de desavirsire, de crestere spirituals inspre Sine. 

68. Dumnezeu a stabilit de la inceput, prin create, o armonie intre om si cele 
t e-i sint de trebuinta lui. In «ratiunea» fiintei umane se integreaza «ratiunile» anu- 
mitor lucruri. Propriu-zis omul are trebuintS de «ratiunile» tuturor substantelor lumii 
■>! a combinatiilor lor naturale si dirijate de el, asa cum exists o legStura intre Ra- 
tlunea dumnezeiascS ca Persoana si ratiunile gindite de Ea. Dar fiecare din ele ii 
*int de folos in alta privintS, nu toate spre mincare, sau nu toate pot rSmine ispitiri 
patimase. Exista o legatuxa intre toate «ratiuinile» objective ale lucruirilor si intre ele 
$1 «ratiunea» omului, ca subiect care descopera teoretic si practic aceastS legaturS 
In mod treptat. Exista o «logica» intre ele, care trimite la un Logos suprem al ei. 
In acest sens, omul se hrSneste cu orice cuvint, sau «ratiune» infiintatS prin Ratiu- 
nea sau prin Cuvintul dumnezeiesc. 

69. CSci prin foame se aratS legStura pusS de Dumnezeu intre noi si lucruri, 
sau devenim constienti cS toate ne sint date ca daruri ale lui Dumnezeu, dar cu o 
rlnduialS. Sint date pentru toti, si fiecare lucru, cu alt rost. Pilda lui Hristos, Care 
(i fisumat aceastS legaturS, ne arata ca trebuie sS imbinSm folosirea lor cu infrina- 
rea, miacarea cu asceza, folosirea legilor naturii trupului pentru depSsirea lor in 
orlzontul infinitatii si al libertStii comuniunii cu Persoana dumnezeiascS. 

70. DacS mincarea Domnului este implinirea voii Tatalui, iar voia Tatalui este 
mintuirea noastra, mincarea Domnului este mintuirea noastra. Iar cum mintudrea 
noastra constS in a ne preda Lui, mincarea Domnului este viata noastrS predatS lui 
Dumnezeu. Precum noi ne hramim cu El, El Se hrSneste cu noi. Prin El creste, se 
mis line si sporeste viata noastrS, prin noi se inmulteste viata Lui ca om si El Se 
luN'urS ra Dumnezeu. Dar noi nu ne predam lui Hristos fSrS o dispozifie sufleteascS 
MilimtarS. De aceasta flSminzeste Domnul. 

71. A flSminzi de mintuirea noastra inseamna a flaminzi dupS unirea cu Hris- 
■tus, prin prednreu noastra Lui, din iubire. Numai In Dumnezeu, Care S-a pus la dis- 



©ESPRE FERIC1RI 363 

dobindi aceasta foame am aflat acum prin «Fericirea» aceasta. Caci eel 
ce a dorit dreptatea lui Dumnezeu a aflat cu adevarat ceea oe doreste, a 
carei dorire n-a saturat numai intr-un siingur chip poftirea color stapi- 
niti de ea. Pentru ca n-a dorit impartasirea de dreptate numai ca min- 
care ; caci o dorinta care s-ar opri numai la aceasta stare de suflat ar 
fi o jumatate de dorinta. Si a facut binele acesta si bun de baut, ca sa 
se arate caldura si infoearea poftirii si prin patimirea setei. Caci uscln- 
du-rae si arzind in vremea setei, luam cu placere bautura ca pe o tama- 
duire a acestei simtiri 72 . 

Fiindca deci una este in fiinta ei dorinta de minoare si bautura, 
dar simtirea oare cauta pe fieoare din aoestea este deosebita, pentru ca 
Cuviaitul sa ne infatiseze culmea poftirii binelui, fericeste pe ced ce 
patimesc prin amfndoua acestea de dreptate, prin foame si priai sete, 
intrucit ceea ce se dore§te (Cel dorit) e in stare sa implineasca poftirea 
aratata prin amindoua, fao!ndu-Se hrana tare celui ce flaminzeste si 
bautura celui ce isi atrage cu sete harul. 

«Fericiti cei ce flaminzesc si mseto$eaza de dreptate, ca aceia se 
vor satura». Dar oare numai eel ce doreste dreptatea este fericit, iar pe 
eel ce doreste neprihanirea, sau intelepciunea, sau chibzuinta, sau att- 
fel de virtute nu-1 fericeste Cuvintul ? Dar oaxe acest inteles il are 
ceea ce se spune ? Fara indoiala, dreptatea este una dirutre cede ce se 
inteleg prin virtute. Dar de obicei, de multe ori dumnezeiasca Scriptura 
cuprinde intregul prin pomenirea unei parti, ca de pilda, cind talma- 
ceste prin numiri firea dumnezeiasca. Ca zice proorocia, oa in numele 
Domnului .- «Eu sint Domnul. Acesta imi este numele vesnic, si de po- 
menit din neamuri in neamuri» (Is., 42, 8). $i iarasi in alt loc : «Eu sint 
Cel ce sint» (Ies., 3, 4) si in altul : «Milosrtiv start » (Ies., 22, 27). $i prin 
alte mii de numiri, care talmacesc inaltimea si marirea dumnezeiasca, 
obisnuieste Sfinta Scriptura sa-L numeasca pe El, ca prin acestea sa 
aflam ca, atunci cind spune pe unul, rosteste prin tacere, impreuna cu 
acest nume, toata lista numelor. Caci nu e cu putinta oa atunci cind se 
zice «Domnul», sa nu fie cugetate si celelalte. Ci toate se numesc prin- 
tr-un nume. Prin acestea am invatat ca cuvintul insuflat de Dumnezeu 
•obisnuieste sa cuprinda multe printr-o parte oarecare. 

Deci si aci, spunind Cuvintul ca celor ce flaminzesc in chip fericiit 
de dreptate, le este rinduita dreptatea, a dat de inteles prin aceasta tot 



pozi(ia noastra in Hristos, prin fiiea noastra luata de El, avem hrana nesfir^ita, care 
ne ridica din toate neputintele §i ne umple de via^a fara de sfir§it. 

72. «Ceea ce e dorit», «ceea ce e bun de baut», pot fi intelese §i ca Persoana 
lui Hristos. El e Cel dorit ?i Care ne astimpara foamea. El e bautura care ne astim- 
para fierbinteala setei. Acestea se aplica si Sfintei Impartasanii cu trupul si cu sin- 
gele Domnului. 



364 SPlNTUI, ORIQQRIB DE NYS8A 

chlpul virtutii, Inclt la fel de fericit este eel ce fiamtnzeste de chibzu- 
intfi, de bfirbatie, de neprihanire si de orice altceva oe se intelege prin 
cuvlnlul virtute. C&ci nu e cu putinta oa un chip al virtutii, despartit 
do celelalte, sa fie el insusi, de sine, virtutea desavirsita 73 . Caci in eel 
ce lipseste ceva din cele ce sint cugetate ca Unfold de bine, numaidecit 
se afia ceva opus binelui. Neprihanirii i se opune desfrinarea ; chibzuin- 
tei, nechibzuinta ; si fiecareia din cele intelese ca bune i se opune ceva 
cugetat ca protivnic. 

Drept aceea, daca nu sint cugetate toate impreuna cu dreptatea, e 
cu neputinta sS fie bun ceea ce e lipsit de acelea. Caci n-ar putea vorbi 
cineva de dreptate nebuna, sau obraznica, sau desfrinata, sau de una 
unita cu orioare dintre cele cugetate oa rele. Iar daca intelesul drepta- 
Ui nu e amestecat ou nici un rau, el cuprinde in sine numaidecit tot 
binele. Iar binele e tot ce e vazut ca virtute 74 . Deci, prin numele de 
dreptate e data de inteles aci toata virtutea. Pe cei ce flaminzesc si 
tnsetoseaza de aceasta dreptate ii fericeste Cuvintul, fagaduiinidu-le 
salurar&a de cele dorite. 

Caci zice : «Fericiti cei ce flaminzesc si insetoseaza de dreptate, ca 
aceia se vor satura». Iar ceea ce se spune mi se pare ca are acest in- 
teles. Nimic din cele nazuite in viata din placere nu le aduce saturare 
celor ce le nazuiesc, ci precum zice undeva Intelepciunea : «Butoi sipant 
este ocuparea cu placerea» 75 . Cei ce-1 umplu mereu cu sirguinta se 
ostene&c fara sfirsit si fara folos ou aceasta, varsind mereu ceva in 
adincul pofitei, dar orice ar arunoa in ea pentru placere, nu le duee 



73. Nici o virtute luata despartit de celelalte nu e virtute desavirsita. O infri- 
naio f&ia smerenie are in ea o nedesavirsire, caci e impreunata cu mlndrie. O harni- 
cde f&rfi Iubire e asipra, e rdgida. O iubire fara infrinare nu poate fi iubire deplina, 
C&ci mi are in sine uitarea de sine a celui ce iubeste. Fiecare virtute se desavirseste 
prin toate celelalte. Lipsind o pfirticica diritr-o haina frumoasa, sau avind o gaura, 
sau un petic vechi, haina se uriteste intreaga. Omul e un intreg. Cind are o stirbi- 
turfi In flinta lui, fiinta intreaga se vede, se zice si se resdmte ca stirbita si slabita. 
VIrtutile inainteaza impreuna ca o linie de bataie. Cind unele din ele lipsesc din 
llwie, nici celelalte nu pot inainta. Un miros urit intr-o combinatie de mirodenii rafina- 
le lo face nepiacute pe toate. 

74. Binele ce se realizeaza statornic prin persoana — iar in afara de persoana. 
ii u se poate cugeta existind — are forma virtutii. Virtutea este forma binelui reali- 
zat statornic, sau in curs de realizare. Uinde nu e virtute sau nazuinta spre ea, nu 
I'xlstfl binele decit ca o teorie sau ca o pilpiire, care nici ea n-ar fi cunoscuta, daca 
n-ar fi omul care sa tinjeasca dupa bine. Binele statoroic e tot ce e vazut ca virtute, 
suu tot ce e vazut ca virtute e bine statornic. 

75. P15cerea trupeasca trece repede, caci in trup nu poate incapea prea multa 
mntorie a placerii. §i repede i se trezeste pofta dupa repetarea ei, care e mereu la 
ffl, monotona, si care satura indata. Orice saturare de placere trupeasca -e finita, 
pcnitru ca se satisface cu cele finite prin trupul finit ; nu intra in infindt, de care intr-un 
li'l so saturS, intr-altul nu se satura, raminind totusi in bucuria neintrerupta de el. 
i cl(> splrituale multumesc continuu si sint dorite si mai mult. Cele materiale nu mul- 
Umu'sr niclodata, ci sint cautate si mai mult, dar ramtn mereu amestecate cu nemul- 
luinlriM, pentru (ii r rim in in finit. 



DE8PRB FKRICIRl 305 

pofta la saturare. Cine a cunoscut hotarul iubirii de arginti prin dobin- 
direa de c&tre iubitorii de arginti a ceea ce nSzuiesc ? Cine a ajuns la 
sfirsitul poftei nebune de slavS prin dobindirea slavei nSzuite ? Iar eel 
ce si -a implinit placerea in teatre si speotacole, sau in lacomia furioa- 
sa si nebunS a pintecelui si a celor de dupS aceea, ce a aflat intim- 
plindu-i-se din pl&cerea aceasta ? Nu zboarS tot felul de pl&ceri impli- 
nite prin trup, indatS ce au fost gustate, si nu ramin foarte scurt timp 
cu cei ce s-au atins de ele ? 

Deci aceasta e invatStura inalta pe care o invatam de la Domnul : 
ca singura sirguinta in virtute, sadita in noi, este ceva statornic si inte- 
meiat (subzistent) 76 . Caci eel ce a dobindit ceva din cele inalte, fie ne- 
prihanirea, fie cumpatarea, fie evlavia catre Dumnezeu, fie altceva din 
invataturile inalte si evanghelice, nu are pentru vreuna din cele dobin- 
dite vreo bucurie trecatoare si nestatornica, ci una intemeiata si sta- 
tornica ce se intinde pe toata distanta vietii. Pentru ce ? Pentru ca 
acestea se pot lucra mereu si nu este nici o clipa in tot rastimpul vietii 
in care sa fie cineva satul de lucrarea binelui. Caci neprihanirea si 
cura|ia si statornicia in orice bine, si nepartasia la rau, se lucreaza me- 
reu cita vreme priveste cineva spre virtute si are bucuria intinzindu-se 
impreuna cu lucrarea. Dar cei revar.sati in poftele fara rost, chiar 
daca sufletul lor priveste mereu spre desfrinare, nu se pot indulci 
mereu de ele. Caci lScomia de mincare e oprita de saturare si placerea 
bautorului se stinge odata cu setea si celelalte au nevoie, in acelasi fel, 
de un timp oarecare si de un rastimp, pentru ca, uitindu-se placerea si 
saturarea, sa se invioreze iarasi pofta de ceea ce indulceste 77 . Dar avu- 



76. EvujtoataTov — ceva enipostaziat, cu suport. Toate placerile sint amagiri de-o 
clipa, tree intr-o clipa, ca §i cind n-au fost deloc, nu se adauga intr-o zidire ce creste, 
nu continua sa intretina in noi buna dispozitie din clipa satisfacerii ei, cum binele 
J5cut intretine buouria din clipa in care a fost savirsit. 

77. Sflntul Grigorie vorbeste de doua nesatuirari : nesaturarea poftei de placere 
si nesaturarea dorintei de a face mai mult bine, de a spori in bine. Dar cea dintii 
nesaturare vine din faptul ca din satisfacerea aeterioara a placerilor nu mai ramine 
nimic. Cea de a doua intretine o dorinta de a zidi mai departe pe cladirea ce se 
inalta. Nesaturarea de bine zideste din bucuria continua ramasa de pe urma binelui 
de mai inaimte si pe binele zddit mai ioainte. Nesaturarea de placere isi caut5 satuxa- 
lea din tristetea de a nu mai avea nimic din placerea anterioara si cu pornoiea dis- 
perata de a inlatura acea tristete si de a satisface poate in mod definitiv o placere 
din care m-a mat ramas nimiic de inainte. De aceea pofta de astfel de placeri se 

aprinde numai dup5 un timp, adica are nevoie de trecerea unui anumit timp, pe cind 
dorirea binelui e neintrerupta. Placerea produce pe de o parte o saturare imediata 
si o sicirba imediatS si nesaturarea apare din nou numai dupa trecerea scirbei de 
placerea satisfcicuta, dupa un anumit timp, pe cind nesaturarea de bine e neintre- 
rupta ; caci nu se produce nici o clipa o satuirare de el. Altfel spus, raul vrea 
s5 fie $i mai rSu, eel bun vrea sa fie si mai bun. Cei ce nu reuseste sa construiasca 
ceva prin nimic, pentru ca ceea ce face e rdu, reia mereu incercarea de a cooistrui 
ceva prin acest nimic. ?i poate aseza mereu o spumfi pe locul unde a dispaxut o 
al-ta spumil. E un fel de infinitate in ostc-ncala do ,i re|ine .si zidi inconsistentul. 



3on spiNTUi, aniooRiE nr, nyss/v 

tia virtutii, Intemeiata statornic In unii, nu se masoara cu timpul 78 , nici 
nu e hotfirnicita de vreo saturare. Ci totdeauna intretine in cei ce vie- 
tulesc potrivit ei r simftrea intreaga, noua si viguroasa, a bunatatilor 
pi 7fl . De aceea, celor ce flaminzesc de acestea Dumnezeu-Cuvintul le 
fagfiduieste saturarea 80 , o saturare ce aprinde dorinta prin implinirea ei 
deplina si nu o toceste 81 . 

Aceasta este deci ceea ce ne invata Cuvintul, vorbindu-ne din 
muntele inalt al intelesurilor : sa nu ocupam pofta noastra cu nimic 
care nu duce pe cei ce se sirguiesc, la vreun capat, raminindu-le sir- 
guinta desarta si fara rost, fiind asemenea celor care alearga spre vir- 
ful umbrei lor, sau al caror drum nu duce spre nici o tinta, sau spre una 
care scapa mereu si repede celui ce alearga in urmSrirea ei. Ci sa ne 
Intoarcem dorinta spre cele ce sirguinta dupa ele aduce cistig celor ce 
se sirguiesc. Caci eel ce dore^ite virtutea isi cistiga ca bine o avutie 
proprie, vazind in el ceea ce pofte^te 82 . 

Deci fericit este eel ce flaminzeste de neprihanire, caci se va umple 
(sfitura) de curatie, iar saturarea, cum s-a spus, nu pricinuie§te oprirea 
dorintei, ci intarirea ei ; astfel amindoua cresc deopotriva una prin 
alta 83 . C&ci poftirii virtutii ii urmeaza dobindirea a ceea ce pofteste si 



78. Nu-$i ajunge masura in timp. 

79. Dar placerea de bine e mereu prospata ?i viguroasa ; niciodata nu se obo- 
seyte, nu se plictiseste. Dimpotriva, pe masura ce binele facut e mai mare si mai des, 
pofta si plScerea de bine e mai viguroasa. Pentru ca bucuria ce o produce binele 
sfivirsit intinereste viata si puterea spre si mai mult bine. Timpul e masurat. Binele 
nu poate fa masuirat. El creste in vesnicie. El e din veci in desavirsirea lui, dar creste 
In veci in creaturile in care e sadita pornirea spre el. Mai bine zis binele finit din 
tliftp creste din puterea binehii imfdnit din vesnicie spre infinitatea lui in vesnicie. 
Prin aceasta se ara-ta ca in binele infaptuit, sau in persoana ridicata pe o treapt& 
de bine, sint ascunse puteri spre si mai mult bine. Binele sporeste prin puterile 
aHate in el, pentru ca in binele fiintei create e data legatura cu Binele infinit al 
Parsoanei necreate. In el e data infinitatea potentials. Caci in el sau la baza lui, 
e Dumnezeu, Binele nesfirsit, in act. 

80. Simtirea bunatatilor aflate potential in fapturile constiente le da pe de o 
parte o bucurie, pe de alta, un indemn sa scoata la vedere, sau sa impMneasca ceea 
ce se asounde in ele cu putere. Incit insasi foamea de bine ii face sa sporeasca in 
bine. Dar dacS nu pun la contribute cu toata incordarea aceasta putere, pot ajunge 
— si multi ajung de fapt — si la descurajare, sau la multumirea unei viefi amestecate 
din bine si din rau. 

81. Daca alearga spre bine, inseamna ca simte in el legatura cu binele. Are In 
el simtirea binelui. Acela vede in sine, cu alte cuvinte, binele pe care-1 dore$ite. 
I'rln slrguinta scoate doar la vedere si sporeste ceea ce are. 

82. Sfintul Grigorie foloseste aci doua cuvinte pentru saturare : nXi]afiovn ^i %6pos. 
Prima e saturare simpla, a doua, un fel de saturare careia nu-i mai trebuie nimic. 
Sfintul Grigorie spume ca, in cele bune, saturarea simpla aprinde dorinta printr-un fel 
de sSturare care are totul, dar nu o toceste, ca prin saturarea placerii trupesti. Desi 
rel ce savirseste binele e nu nurtiai saturat, ci coplesitor de saturat, simtirea din 
urmfi nu-i stinge dorinta dupS si mai mult bine. 

83. Cu cit ma umplu mai mult de bine, cu atit se intareste in mine dorinta dupS 
si mni mult bine. Cu cit sint mai bun, cu atit doresc s8 fiu si mai bun, caci mi se 
pare c8 binele la care am ajums e nimic. caci bunatatea e Insotita de o bucurie, de 
o dulroiita, tlcir si de o smeremiie, care cer suhicotului sa creasca in si mai mult bine. 



DBSPRB FBRICIRl 3f;7 

bincle sfiiasluit infiuntru aduce cu sine o bucurie nelncetata In sut'let. 
C&ci aceasta este firea acestui bine, cfi nu Indulceste numai In clipa de 
fata pe eel ce-1 gusta, ci daruieste o veselie lucratoare In toate partile 
trupului 84 . De fapt amintirea vietuirii drepte veseleste pe eel ce a izbu- 
tit sa viefuiasca asa. Veseleste atlt viata din timpul de fata, cind e 
traits In virtute, cit si prin asteptarea rasplStii, care socotesc ca nu e 
alta decit iamsi virtutea, care e si lucrare a celor ce au biruit, si cu- 
nuna biruinfelor 85 . 

Iar daca trebuie sa spunem un cuvint si mai indraznet, socotesc ca 
prin cuvintul despre virtute si dreptate, Domnul Se fagaduieste pe Sine 
insusi dorintei celor ce aud 86 . Caci : «E1 S-a facut noua intelepciune de 
la Dumnezeu, dreptate si sfintenie si rascumparare» (I Cor., 1, 30), dar 
si «piine ce se pogoara din oer» (In, 6, 50) si apa vie, de care martu- 
riseste David intr-un psalm ca inseteaza, aducind lui Dumnezeu aceasta 
fericita patimire, cind zice : «Insetat-a sufletul meu catre Dumnezeu 
eel tare, eel viu. Cind voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu ?» 
(Ps. 16, 15). Acesta mi se pare ca a grait aceste cuvinte marete ale Dom- 
nului si a vestit de mai Inainte aceasta saturare a sa, invatat de puterea 
Duhului. Caci zice : «lntru dreptate ma voi arata fetei Tale, satura-ma- 
voi cind mi se va arata slava Ta». 

Aceasta este, deci, dupa judeoata mea, adevarata virtute : binele 
neamestecat cu raul, in care se cuprinde tot intelesul celor cugetate 
oa bune ,- este Dumnezeu-CuvintuI, «viTtutea care a acoperit cerurile», 
cum zice Avacum (3, 3). De aceea, bine au facut cei ce au fericit pe oei 
ce flaminzesc de aceasta dreptate a lui Dumnezeu. Caci cu adevSrat 
«cel ce a gustat pe Domnul», cum zice psalmul (33, 8), adica eel ce a 
primit In sine pe Dumnezeu, se umple de Cel dupa care a insetat si a fia- 
minzit, dupa fagaduinta Celui ce a zis : «Eu si Tatai vom veni si Ne vom 



84. Binele e insotit de o veselie statomica si lucratoare. Niciodata nu-ti pare 
rau de binele facut, cum i(i pare pururea, de raul savirsit. Dar iti pare rau ca n-ai 
savirsit destul bine. Veselia aceasta impreunata cu smerenie e lucratoare, cSci te 
indeamna sa sporesti, facind mai mult bine. 

85. Virtutea pricinuieste bucurie atit prin ea Insasi, cit si prin asteptarea rSs- 
platii ei. Dar rasplata nu e decit o virtute si mai InaltS, de care e legata o bucurie 
si mai mare. Binele Isi are rasplata In el Insusi. El e facut si din acest motiv pentru 
el insusi. El nu are ceva mai Inalt decit el, desi se poate creste In el si se cere s3 
se creasca in el. Dar virtutea mai imalta e nu numai cununa a virtutii de mai Inainte, 
ci $i rod al celui ce se slrguiieste sa o doblndeasca cu ajuitorul virtutii mai de Jos. 

86. Nici o virtute nu st5 de sine, ci inseamina deprinderea In bine a unei per- 
soane, deprindere cistigatS prin efort. Deci e ipostaziata In persoana. Binele suprem, 
care insemneaza toate virtutile, e si el ipostaziat In Persoana sau In comunitatea 
personals imfinitS. Numai prin atractia ce o exercita El asupra omuloii, fScut dup3 
chipul Lui — caci binele e atractiv prin fire — face omul eforturi spre virtute. Acolo, 
binele snu suma tuturor virtujilor nu e clstignt prin efort, sau cu ajutor de mai sus, 
ci e din veci In infimitatea lui. El c blnole win orlco virtute prin excelenta. De aceea 
I se si da adesoori numole unei virtuli smi ulln, lotdoiiuna Intelegindu-se El ca 
suport ill oi. 



•3(50 SPINTUI. ORIOOHIE DE NYSSA 

face s&las la el» (In, 14, 23), saiasluindu-Se mai intii Duhul Sflnt. Asa 
socotesc cfi §i marele Pavel, gustind din acele roduri negr&ite din rai, 
si, umplindu-se de cele ce a gustat, era fl&mind mereu. De fapt el mSr- 
turiseste ca s-a umplut de Cel dorit, zicind : «Vietuieste In mine Hris- 
tos» (Gal., 2, 20). Dar ca unul ce era flamind, pururea se intindea zicind : 
iiNu cS am luat pina acum, sau ca m-am desSvirsit, dar alerg ca sa iau» 
.{Filip., 3, 13). 

Deie-se noua sa zicem ca sintem poate prin sirguinta ceva ce firea 
nu are. CSci, precum in cazul mincarii trupesti, daca nimic din cele 
luate ca hrana n-ar iesi din noi, ci totul s-ar adauga la inaltimea tru- 
peasca, trupurile s-ar ridica la mare inaltime, hrana de fiecare zi spo- 
rind prin ea marimea lui, asa dreptatea aceea si toata virtutea ce o inso- 
teste, deoarece nu iese din noi, fiind mincata in chip duhovnicesc, face 
pe cei ce se impartasesc de ea mereu mai inal^i, sporind mereu prin 
adSugarea ei marimea lor. 

Deci, daca am inteles foamea cea fericita ca dind afara din noi 
toata umplutura rauitatii, sa flaminzim de dreptatea lui Dumnezeu, ca 
sa ajungem sa ne umplem de ea in Hristos Iisus, Domnul nostru, Ca- 
jruia fie slava in vecii vecilor. Amin. 

CuvintuI V 

Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. 

Poate invatatura primita de Iacov, printr-o vedenie, ca printr-o 
-ghicitura, cind a vazut scara ce strabate de la pamint la inaltimea ce- 
rului si pe Dumnezeu, intarit pe ea, e ceva asemenea invataturii des- 
pre «Fericiri» pe care ne-o da si noua acum CuvintuI si care ridica 
mereu pe cei ce urea prin ea spre intelesurile mai inalte. De fapt, acolo 
se inchipuieste, socotesc, viata cea intru virtute, in chipul unei scari, 
ca sS invete si el si sa spuna si celor de dupS el ca nu e cu putinta sa 
se inalte cineva spre Dumnezeu altfel, decit privind mereu la cele de 
sus si avind dorinta nesfirsita a celor inalte, incit sa nu iubeasca si 
sa rSmina la cele dobindite, ci sa socoteasca drept paguba neridicarea 
la ceea ce e mai presus. Deci si aci inaltimea «Fericirilor» ce urmeaza una 
dupa alta ii pregateste pe cei ce vor de apropierea de Dumnezeu, Cel cu 
adevSrat fericit si intarit peste toata fericirea. Dar, fara indoiala, precum 
de cel injelept ne apropiem prin intelepciune si de cel curat, prin curatie, 
asa de Cel fericit ne apropiem strabatind calea «Fericirilor». Caci ferici- 
roci e cu adevarat proprie lui Dumnezeu. De aceea, si Iacov a istorisit ca 
Dumnfzou era intarit pe o astfel de scara. Pentru ca impartasirea de 



DESPRE FERICIRI 300 

«Fericiri» nu o nimic altceva declt ImpartSsirea (xoivcov(a) do dumneze- 
ire, spre care ne urea pe noi Domnul prin cele spuse. 

Deci mie mi se pare cfl El indumnezeieste intr-uin fel oarecare prin 
infStisarea pe rind a fericirii fagaduite pe eel ce asculta si intelege 
cuvlntul. Caci zice : «Fericiti cei milostivi, c& aceia se vor milui». $tiu 
ca in multe Iocuri ale dumnezeiestii Scripturi, prin numele de «milostiv» 
barbatii sfinti numesc pe Dumnezeu. Asa, David, in cintari (psalmi) ,• 
asa, Iona, in proorocia lui ,• asa numeste Moise in multe Iocuri 
ale legii lui pe Dumnezeu. Deci daca e o numire cuvenitS lui Dumnezeu 
cea de milostiv, la ce altceva cheama Cuvintul dec it ca sa te faci dum- 
nezeu, luind chipul acestei insusiri dumnezeiesti ? 87 . Caci, daca Dum- 
nezeu e numit in Scriptura de-Dumnezeu-insuflata «milostiv», iar eel cu 
adevarat fericit e Dumnezeu, e vadit ca de aci urmeaza a cugeta ca 
daca cineva, chiar om fiind, se face milostiv, se invredniceste de feri- 
cirea dumnezeiasca, aflindu-se in aceea prin care se numeste Dumne- 
zeu. «Milostiv e Domnul si drept si Dumnezeul nostru miluieste» (Ps. 
114, 5). Cum nu e un lucru fericit sa se numeasca si sa fie ceea ce se 
numeste si Dumnezeu prin ceea ce face ? Dar si dumnezeiescul Apostol 
ne sfatuieste in cuvintarile sale sa rivnim cele mai inalte dintre harismc. 

'Insa scopul nostru nu este sa ne convingem sa dorim cole bunc 
(caci e sadit in firea noastra omeneasca sa tinda spre bine), ci sa nu 
gresim in judecata cu privire la bine. Caci mai ales in aceasta greseste 
via|a noastra : ca nu putem intelege intocmai ce este binele prin fire 
si ce se socoteste prin amagire ca atare. Pentru ca, daca ni s-ar inffl- 
tisa in viata rautatea dezvaluita si nu vopsita de o oarecare inchipuire 
a binelui, nu s-ar napusti omul spre ea. Drept aceea, avem nevoie de 
dreapta judecata pentru intelegerea spusei de fata, ca invMtind sa cu- 
noastem frumusetea adevaratS a int/elesului ascuns in ea, sS ne facem 
dupa chipul ei. Caci precum gindul despre Dumnezeu e sSdit in chip 
firesc in toti oamenii, iar greseala in privinta a ceea ce nazuim vine din 
necunoasterea Celui ce este cu adevarat Dumnezeu (caci unii se inchinci 
dumnezeirii adevarate, cunoscute in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfint, iar 
altii s-au ratacit spre pareri nebunesti si, de aceea, putina abatere do la 
adevar a deschis calea necredinciosiei), asa si in privinta cuprinsului 
spusei de fata, daca nu prindem adevaratul inteles, nu mica ne va li 
paguba, ratacind de la adevar. 

Ce este deci mila si in ce se arata ? $i cum e fericit eel ce primoslc 
intocmai ceea ce da? Caci zice: «Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor 
milui». Intelosul nemijlocit al acestri spuse cheama pe om la iubircii 

!!7. „|jioptKvTa ■zm x^; i)e6ti)to; itiui(i.nxi" — roiitl<|iii' ei. 

98. Inima omului milos e atit de units cu Dumnezeu eel milostiv, sau atit de 
mult poarta in ea pe Dumraezeu eel miilostiv, inctt mdihiiindu-se el, Dumnezeu Se milu- 
ies-te prin el si cerind mila lui Dumnezeu, aceasta se revarsa din insasi inima lui. 
Mila lui Dumnezeu, indreptata prin mila omului spre altul, e indreptata si spre el 
insusi. Din mila lui curge mila lui Dumnezeu si spre altul si spre sine. Dimpotriva, 
eel ce nu are mila in sine, nu are pe Dumnezeu eel milostiv, deci nu are nici mila 
sa si prin ea mila lui Dumnezeu de sine. Cruzimea lui e o nesimtire, o insensibildtate, 
care se indreapta si spre altii, dar il usucS si pe el. 

Dealtfel sftotul Grigorie a vorbit mai inatate de o intilnlre intre simtirea celud 
ce miluiieste si a celui miluit. Mila unuia face pe celMalt sa-i raspunda cu iubirea sau 
cu mila lui. Cele douS inimi isi revairs3 sdmtirile una in alta. Dar si Dumnezeu Isi 
revarsa mila Lui prin iubirea aceluia, fiind unit ?i cu acela. Unirea Intre mine si tine 
tine si pe Dumnezeu intre noi prin iubire. Dar unirea e dialogica, jmj de confuzie. 
Numai comuniunea dialogica Imi d3 bucurie. 

99. Incotro ai pornit, acolo ajungi. Nu altul te duce acolo, ci tu tnsuti te duci 
pe tine. 



374 hpintul omaomi pb wywa 

spinilor color cc> au semanat In viata lor semintele spinilor. Cfici numai- 
decit trebuie sa secere cineva ceea ce a semSnat si nu se poate altfel. 

«Foriciti cei milostivi, cS aceia se vor milui». Ce ratiune omeneasca 
ar putea strabate adincul intelesurilor ascunse in acest cuvint ? Caci 
iorma generals §i nehotSmicita a cuvintului ne face sa cercetam si mai 
mult cele spuse, prin faptul cS nu adauga cine sint cei catre care se 
cuvine sS fie mila lucratoare, ci spune simplu : «Fericiti cei milos- 
tivi » 10 °. Poate un nou in|eles ni-1 da cuvintul sa intelegem si prin faptul 
c8 gindul despre mils urmeazS plinsului socotit fericit. De fapt si acolo 
fericit era eel ce isi petrecea viata aceasta in plins, precum si aci mi 
se pare ca cuvintul ne da aceeasi invStatura. Caci, precum ne simtim 
atinsi de nenorocirile straine cind unii dintre cunoscutii nostri cad 
ffirS voie in niscai suparSri, sau pierd casa parinteasca, sau soapa goi 
din corabiile scufundate, sau sint prinsi de pirati si de tilhari, sau ajung 
din liberi robi, sau din fericiti prizonieri, sau sufera de vre-un alt rau 
de felul acesta, dupa ce au avut o soarta buna in viata lor, — deci 
precum in sufletul nostru se iveste o simtire de impreuna-patimire cu 
acestia, poate cu mult mai mult se iveste o astfel de simtire pentru 
noi insine cind vine in viata noastra o astfel de lovitura. 

CSci cind ne gindim cit de stralucita era casa pe care am pierdut-o, 
cum am ajuns in puterea tilharilor, cum am ramas goi, scufundindu-ne 
in adincul acestei vieti, ce fel si citi stapini ne-am atras in locul liber- 
tfitii §i al vietuirii in libertate, cum ni s-a intrerupt fericirea vietii prin 
moarte si stricaciune, oare mai e cu putinta, cind ne vin aceste gin- 
duri, ca mila noastra sa se ocupe cu nenorocirile straine si sa nu se 
umple sufletul de jale pentru sine insusi, gindind la cele ce a avut, 
din care a cazut ? Caci ce e mai de plins decit aceasta prinsoare ? In 
lac de desfStarea din rai, am primit aceasta stare a vietii, supusa bolii 
?i durerii ,• in loc de nepatimirea aceea, am primit zecile de mii de ne- 
norociri ale patimilor ; in loc de petrecerea aceea inalta si de impreuna- 
vietuire cu ingerii, am fost osinditi sa locuim impreuna cu fiarele pa- 
mlntului ,• am schimbat viata ingereasca si nepatimitoare, cu viata do- 
bitooeasca. Iar pe amarnicii tirani, pe stapinii turbati ?i salbatici ai 
vietii noastre, cine ar putea sa-i numere cu usurinta : ura, patima, min- 
dria, tiranul furios si salbatic, gindul desfrinat ce se desfata de noi ca 
de niste sclavi, robind firea spre slujiri patimase si necurate ? Iar 
pe tirana lacomie care alt tiran o covirseste in rautate ? Caci robind ne- 
norocitul suflet, 11 sileste sa primeasca poftele ei nesaturate, primind 
totdeauna si neumpiindu-se niciodata, ca o fiara cu multe capete ce 



100. «Fonna absolutS §i nehotaimiicita a cuvintuluii» vrea sa spuna: nepreci- 
zoroa prin cuvint spxe cine trebuie sa se indrepteze mila. Aceasta ar puiea Insemna 
cit spr<- orl'dne. 



DESPRE FERIC1R1 375 

trimite prin mii de guri hrana in pintecele de neumplut ,- care nici- 
odata nu se satura de cistig, ei ceea oe cistiga mereu i se face pricina 
si atifare a poftei de si mai muit cistig. 

Cine deci, vazind aceasta viata nefericita, va ramine fara mils si 
fara indurare fata de atitea nenorociri ? Iar pricina nemilostivirii de 
noi inline sta in nesimtirea relelor, cum se intimpla sa patimeasca cei 
iesiji din minji, care, covarsiti de rau, pierd si sim|irea celor ce le su- 
fera. Daca deci cineva se cunoaste pe sine, cum a fost inainte si cum 
este acum (caci zice undeva Solomon ca «cei ce se cunosc pe ei insisi 
sint intelepti»), nu va inceta nicodata sa aiba mila, iar acestei simtiri 
a sufletului ii va urma, dupa dreptate, si mila dumnezeiasca. De aceea 
zice : «Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui». 

Aceia si nu altii. Caci intelesul acestui cuvint e ca si cind ar spune 
cineva : «Fericit lucru este a-si ingriji cineva sanatatea trupeasca». Pen- 
tru ca eel ce se ingrijeste va trai intru sanatate. Astfel eel milostiv 
este fericit, pentru ca rodul milei se face un bun propriu al celui ce 
miluieste, fie in intelesul lamurit acum de noi, fie in eel infafisat mai 
inainte, care arata impreuna-patimirea sufletului, cu nenorocirile stra- 
ine. Caci fiecare din acestea e un bine : atit a se milui cineva de sine, 
in chipul aratat, cit si a patimi impreuna cu semenii sai pentru neno- 
rocirile lor. Pentru ca dreptatea judecatii dumnezeiesti da simfirii ome- 
nesti fata de cei in suferintS o intarire inalta, incit il face pe om, In 
oarecare fel, judecator al sau propriu ; astfel, simtirea lui da, prin ju- 
decata facuta supusilor, o hotarire asupra sa insusi iei . 

Fiindca deci se crede — si se crede cu adevarat — ca toata firea 
omeneasca se va infatisa inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, 
ca sa ia fiecare potrivit cu cele ce le-a facut prin trup, fie binele, fie 
raul, poate ca e ingaduit sa spunem si ceva mai indraznet : daca e cu 
putinta sa se primeasca cu gindul cele negraite si nevazute, se poate 
cunoaste cu atit mai mult, inca de acum, fericirea rasplatirii din partea 
celor miluiti. Caci bunavointa ce se naste in suflet, fata de cei ce i-au 
aratat mila in viata aceasta, ramine in veci dupa cuviinta, in cei ce 
se impartasesc de har 102 . Ce e deci mai firesc decit ca, in vremea cer- 



101. Dumnezeu da omului puterea sa se judece singur pe sine insusi, prin 
judecata pe care o da asupra altora, mai bine zis prin sentinfa pe care o da asupra 
celor ce i-au gresit lui. Omul isi hotaraste singur soarta in funcfie de soarta pe care 
vrea sa o decida pe seama altora. El nu se poate detasa de soarta rea pe care vrea sa 
o dea altora. Dar soarta lui va fi solidara cu soarta buna decisa pe seama altora. Dim- 
potrlva, in cazul clnd hotaraste altora o soarta rea, numai siesi isi hotaraste singur 
aceasta soarta rea. Caci pe ceilalti ii poate scapa Dumnezeu. Pe cei judecati de altii, 
ii judeca din nou Dumnezeu. Dar pe cei ce judeca pe altii, ii lasa supusi judecatii 
ce au dat-o ei altora. 

102. Multumirea ce se naste in cei miluiti de cineva, fata de el, e o arvuna 
sigurg a fericirii lui viitoare. Caci multumirea acelora va ramine in veci si se va 



■rimui. UHIUUHIB DS NYHA 



cetarii, cunoseindu-se binei'ficatorul do catre cei ce au fost bucurati de 
el, suflotul acesLuia sa se veseleasca de glasurile multumitoare catre 
Dumnezeu, care-i vor aduce lauda intregii zidiri ? Oare de ce alta 
iorieire va mai avea nevoie eel ce va fi laudat intr-un astfel de teatru 
pentru faptele sale cele bune ? $i ca vor fi de fata cei ce s-au bucurat 
do faptele cele bune, ne invata cuvintul Evangheliei, aratind pe Impa- 
ratul zicind la judecata, catre cei drepti si catre cei nedrepti, cele ce 
lo-a spus Iisus. Caei si unora §i altora le va pune in fata pronumele 
arfitator, pe cei miluiti §i nemiluiti facindu-i cunoscuti ca printr-un 
deget : «Intrucit ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici». Spu- 
nind : «acesti», arata pe cei miluiti ca fiind de fata. 

Sa-mi spuna acum eel ce pretuieste mai mult materia neinsufle- 
tit& a aurului decit fericirea viitoare : ce este stralucirea aceasta a 
ciurului? Ce sint scinteierile pietrelor de mare pret ? Ce podoaba a 
vesmintelor este de asa fel, cum presupune nadejdea acel bine ? Cind 
Cei ce imparateste peste zidire Se va descoperi firii omenesti, sezind 
cu mSrire pe tronul eel inalt, cind se vor vedea imprejurul Lui zecile de 
mii nenumarate ale ingerilor si cind ochii tuturor vor vedea Imparatia 
cea negrSita a cerurilor si se vor arata, pe de alta parte, dimpotriva, 
chinurile infricosaitoare, iar in mijlocul acestora intreaga fire ome- 
neascS a celor ce au fost de la prima create si pina la implinirea intre- 
gului, stind in vazduh cu frica si cu nadejdea celor viitoare, asteptind 
cu cutremur fie o soarta, fie alta, si chiar si cei ce au vietuit cu buna 
constiinta tremurind de viitorul lor cind vor vedea pe ceilalti trasi de 
con?tiinta lor cea rea ca de un oalau in intiunerioul acela trist, iar 
eel milostiv va fi dus de faptele sale in fata Judecatoniluis1:ralucindde 
Indrfizneala, insotit de glasurile de lauda si de multumire ale oelor carora 
le-a fScut bine, oare va socoti fericirea una cu bogatia materials ? Oare 
va primi in locul acelor bunatati sa i se prefaca to{i muntii $i sesurile 
51 vaile si marea, in aur ? 

Iar eel ce a ascuns cu grija, cu peceti, cu lacate si cu usi de fier, 
in ascunzStori intarite, pe Mamona, si a socotit pastrarea materiei in- 
gr8mSdite in ascunzatori mai de pret decit orice porunca, va fi tras 
cu capul in jos in focul acela intunecat si toti ii vor scoate la aratare 



proiecta spre el. ?i ce fericire mai mare poate fi, decit aceea de a vedea pe al{ii 
tn veoi ar4tliwiu-5i multumirea pentru biaele ce li 1-ai facut? A se milud e un har, 
pentru ca nu e ceva datoiat in sensul juridic. Un bar dat de nevoie, din obligate, nu 
mai e har $i nu mai adoice multumirea aceea negradta in suflet pe care o aduce darul 
(jrdtuit, ca semn al iubirii, 51 nici nu trezeste iubirea pe care o treze?te harul. De 
aceea harul dumnezeiesc mu e ceea ce se da pentru merite. 



DBBFRR FIKICIRI 377 

neindimirca si nelmbltiizlroii a> au trftlt-o pe pioloa lor In via{a acoasta 
si-i vor spune : «Adu-tL amlnte eft al luat celc bune ale tale In viata 
ta» (Lc, 16, 35), ca ai Incuiiit In intariturile bogdtiei raila 51 ai nesoco- 
tit pe pSmimt improunft-patimirod ; de aceea nu ti-ai >adus in viata de airi 
iubirea de oameni, nu ai c:e nu ai avut, nu afli ce n-ai depus, nu aduni 
oe n-ai risipiit, nu seceri ce n-ai semftnat, secerisul tau e pe masura se- 
mintelor tale. Ai semanat amar&ciune, aduna snopii ei; ai pretuit ne- 
milostivirea, ia ceea ce ai iubit ; n-ai privit cu compatimire, nu vc>i fi 
privit cu mila,- ai trecut cu vederea pe eel necajit, vei ifi trecut c:u vo- 
derea cind te vei pierde ,• ai ocoliit mila, te va ocoli mila ,• te-ai scirbit 
de eel sarac, se va scirbi si de tine Cel ce a saracit din pricina ta ,0:| . 

De ti se vor zice acestea si unele ca acestea, unde va fi aurul ? 
Unde, vasele stralucitoare ? Unde, asigurarea comorilor prin pecet,i ?' 
Unde, ciinii folositi pentru paza de noapte si armele pregatite pentru cei 
ce pun la cale jefuirea lor ? Unde, insemnarile facute in protocoale? 
Ce sint acestea fata de plinsul si scrisnirea dint,ilor ? Cine va lumina 
intunericul ? 104 . Cine va stinge flacara ? Cine va alunga viermele fSra 
de moarte ? 105 

Drept aceea, sa in^elegem, fratilor, cuvintul Domnului, care ne in- 
vata in putinatatea lui atitea lucruri despre eele viitoare, si sS ne facem 
milostivi, ca sa ajungem prin aceasta fericit,i intru Hristos Iisus, Dom- 
nul nostru, Caruia fie slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin. 



103. Sintem legati unii de altii. Asprimea aratata altora ma inSspreste pe mine, 
blindetea aratata altora, ma face pe mine delioat. Fericirea sau nefericirea vesnlicS 
sint perpetuarea intarita a starilor produse in mine prin purtarile si simtirlle fat& 
de al>ii. Ele imi vor veni din mine, dar si din altii. Dar cei ce nu s-au l&sat prlnsl 
In startle invistosate ale mele, prin faptele mele care au izvorlt din acestea si 
s-au pricimudt, nu vor avea soarta mea. De aceea, e bine sa nu se raspundS raulul 
cu rau 51 tot de aceea glasurile celor neindreptStiti de noi la Judecata din urmS, 
vor fi glasuri aspre, glasuri care vor cere osinda noastra. NedreptStile si nepfisarile 
mele se vor reflecta din aceia ca un fapt obiectiv, fara voia lor. Fiecare poarta In 
siine peoetile imprimate in altii. «Voi sinrteti scrisoarea mea de reoomandare» a spus 
sfintul apostol Pavel. Dar cei cu adevarat buni au deposit efectul pecetilor celor r8i 
in ei. Dar in insusi acest efort al lor de a le dep&si, se vor vedea pecetile al caror 
efect rau au trebuit s5-l invinga, sa-1 prefaca in bine pentru ei. Meritul acestel pre- 
faceri va fi insa al lor, nu al celor ce le-au facut r5u, sau s-au purtat far3 mila si 
cu nepfisare fata de ei. Legaturile intre noi sint uneori legaturi de cumpene : cind 
una coboara, alta se InaltS, dar numai in parte, din pricina coborlrii celei dintii. 

104. Intunericul e, tnitre aitele, si aceasta parSsire cumplita' de c8tre toti. Nici un 
ochi prietenos nu va mai strSpunge cu lumina lul intunericul singuratatii mele. Sau 
poate din ochii lor, chiar nev&zuti de mine decit In constiinta, nu iradiaza deolt 
amintirea raului f5cut lor. 

105. «Focul nestins», «viermele farii de mourton sint, Intre aitele, si remu?carea 
nctrccatotire a r5ului facut altora. Aieastu <)l cm vesnloa vaioare a persoanei. 



378 sMntui, amooRH db nybba 

Cuvintul VI 

Fericifi cei curafi cu inima, cd ace/a vor vcdea pe Dumnezeu. 

Ceea ce pat/esc cei ce privesc de pe un virf inalt la o mare adinca 
Si intinsS, aceea pate§te cugetarea mea, care priveste de la inaltimea 
cuvlntului Domnului, ca de pe un munte inalt, in adincul de netilcuit 
til intelesurilor. Caci precum in multe locuri de linga mare se poate 
vedea cite un munte taiat in doua, pe partea de catre mare fiind re- 
tezat de la virf pina la temelie, de parca ar fi ras, iar din virful lui 
cilirnind peste prapastie o iesitura, ceea ce da putinta celui aflator pe 
acest podis sa priveasea de la o mare inalt,ime marea din adinc, la fel 
cimete$te sufletul meu, atirnat de acest inalt cuvint al Domnului : «Fe- 
ricitf cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu». 

Caci Dumnezeu insusi Se fagaduieste pe Sine ca priveliste celor 
ce s-au curatit cu inima. Dar «pe Dumnezeu, nimeni nu L-a vazut vreo- 
(]ala», cum zice marele loan (In, 1, 18). Cugetarea aceasta o intareste 
$i inaltul Pavel, zicind : «Pe Cei pe care nici un om nu L-a vazut, nici 
jiu poate ca sa-L vada» (I Tim., 6, 16). 

Aceasta este stinca neteda si prapastioasa, care nu are in ea nici- 
un punct de pasire pentru intelegere 106 . Despre aceasta stinca a spus si 
Moise in invataturile sale ca este neapropiata, dat fiind ca intelegerea 
noastra nu poate pasi nicidecum pe ea, orice gind despre ea fiind ras de 
negatie l07 . Caci, «nu este, zice, cineva care sa vada pe Dumnezeu si 
sa traiasca» (Ies., 33, 20). 

Pe de o parte, viata vesnica sta in a vedea pe Dumnezeu 108 . Pe de 
■alta insa, aceasta nu e cu putinfa, cum spun loan, Pavel si Moise, stil- 
pii credintei. Vezi virtejul de care e atras sufletul spre adincul celor 
cuprinse in cuvint ? Daca Dumnezeu este via|a, eel ce nu-L vede pe 
El nu vede viat,>a ; dar proorocii si apostolii purtatori de Dumnezeu mar- 
turisesc ca Dumnezeu nu poate fi vazut. In ce primejdie e pusa nadej- 
dea oamenilor ! 

Dar nadejdea primejduita sa cada e sprijinita de Domnul, precum 
a facut cu Petru, care era in primejdie sa se scufunde, sustinind iarasi 



106. Nici un toifeles, nici o notiuiie n\ neted al muntelui care este Dumnezeu, 

107. „IInai)4 awXi)c in care intelegerea sa-si poata fixa 
pklorul, face cu neputinta ancorarea in Dumnezeu, oricarui gind ce ni-1 facem 
despre E), provocind in minte renunfarea la orice numire a Lui, sau negarea oricarei 
mimiri rorespunzatoare Lui. 

10B. A vedea mereu lucruri finite, deci intr-un fel identice, plictise?te mintea 
filcuta pentru infinit ; nu mai intretine in ea pofta de a trai. Cunoasterea si gustarea 
lucrurilor finite nu merits prelumgirea vietii in veci. Numai cunoasterea lui Dum- 
iie/i'u eel nosfirsit intretine pofta vesnica de viata. 



roams renibini 



piciorul lui po upa Intaritft $1 slalornicilfl. Daca doc I va veni si la noi 
mfna Cuvinlului si ne va supine pe noi, care ne scufundam in adin- 
cul tllcuirilor, In amindoua intelesurile amintite 10n , vom scSpa de fricS, 
fiind prinsi de mind cu putero, do Cuvintul, Care ne cSiauzeste. 

Deci ffigfiduinta e asa de mare cS indreapta spre eel mai inalt virf 
el fericirii. Caci ce alt bine ar mai putea dori dupS acesta, eel ce are 
toate in Cel vazut ? Pentru ca a vedea e, in obisnuinta Scripturii, ace- 
lasi lucru cu a avea 110 . CSci zice : «Vei vedea bunatatile Ierusalimu- 
lui» (Ps. 127, 7), cuvintul insemnind : «Vei afla» ,• si: «Piara necre- 
dinciosul, ca sa nu vada slava Domnului» (Is., 27, 10), unde prim «sa 
nu vada» proorocul vrea sa spuna : «sa nu se impartaseasca». 

Deci eel ce vede pe Dumnezeu are prin vedere tot ce se cuprinde 
in lista bunatatilor : viafa fara de sfirsit, vesnica nestricaciune, ferici- 
rea f§ra moarte, Imparafia nemuritoare, bucuria fara sfirsit, lumina ade- 
varata, cuvintul duhovnieesc si duke, slava neapropiata, veselia ne- 
incetata, tot binele ce ni se rinduieste prin nadejde in fagaduinta feri- 
cirii de fata. 

Dar fiindca mijlocul fagaduit al vederii este curatia inimii, mintea 
mea e cuprinsa iarasi de ameteala, intrebindu-se : nu cumva curatia 
inimiii , este dinitre cele cu neputinta si care intrec f irea noastrS ? 
Caci daca Dumnezeu este vazut prin aceasta, iar Moise si Pavel 
nu L-au vazut, odata ce-iau spus ca nici ei, nici altli nu pot vedea 
pe Dumnezeu, se pare ca ceea ce se fagaduieste in «Fericirea» aceasta 
de catre Cuvintul e ceva cu neputinta de dobindit. Deci ce cistig avem 
din a sti cum se vede Dumnezeu, daca la aceasta stiinta nu se adaugS 
putinta ? Aceasta e ca si cind ar zice cineva : e un lucru fericit a fi 
cineva in cer, caci acolo va vedea cele ce nu se vad pe pamint. DacS 
cuvintul ar arata vre-un mijloc de a face drumul pina la cer, ar fi 
de folos celor ce aud, sS afle ca e un lucru fericit a fi acolo. Dar atita 
timp cit ureusul acolo e cu neputinta, ce cistig le aduce cunoasterea 
fericirii ceresti ? Ea rmai mult ii fntristeaza pe cei ce afla de ce mari bu- 
natati stnt lipsiti, din prioina neputintei de a urea la ele. 

Dar oare ne cere Domnul ceea ce e in afara de puterea firii noas- 
tre si ne da o porunca ce intrece prin marimea ei mSsurile puterii ome- 



109. Ca oei curati cu inima «vad» pe Dumnezeu si ca pe Dumnezeu «nu-L poatc 
vedea» nimeni. Din imbinarea acestor doua afirmatii se vede ca apofaticul in gin- 
direa sfintului Grigorie de Nyssa, oa si in general a parinjilor biseri-cesti, nu e una 
cu teologia negativS intelectualfi, sau cu simpla negtare a celox afirmate despre 
Dumnezeu, intrucit El e mai presus de ele. Apofaticul e din alt punct de vedere o 
experienia, o trSire a lui Dumnezeu, dar o tr3ire de negrait. 

110. De aci se constats iar5si c8 in gtndirea sfintului Grigorie de Nyssa apoia- 
tirul nu e o simplS negare intelectuaia n aflrmatillor despre Dumnezeu, in scnsul 
teologiei negative scolasticc, ci o pxporlen|n n hi I Dumnezeu. Bun3tatile spiritual!' 
ale altei persoane lc runofjti find le ni, dar f'ira sil \v po|l exprima. 



380 BPINTUL ORIOORIE Dli NVgSA 

ncsti ? Nu face aceasta. CaVi nu porunceste sa se faca p3s&ri celor 
cfirora nu le-a dat aripi, nici sa traiasca sub apa celor ce le-a rinduit 
viata pe uscat. Deci daca tuturor celorlalte le-a dat o lege potrivita 
puterii si nu sileste nici o faptura la cele mai presus de fiiea ei, sa 
rugetam drept urmare ca si ceea ce ixi se fagaduieste noua prin «Feri- 
cire» nu e ceva ce nu se poate nSdajdui. 

Dar nici loan, nici Pavel, nici Moise si nici altul ca ei n-au ramas 
in afara acestei inalte fericiri, care vine din a vedea pe Dumnezeu ,■ 
nici eel ce a zis : «Mi s-a gatit mie cununa drept&tii, pe care mi-o va da 
mie dreptul Judecator» (II Tim., 4, 8), nici eel ce se odihnea pe pieptul 
lui Iisus, nici eel ce a auzit din partea cuvintului dumnezeiesc : «Te-am 
cunoscut pe tine mai mult ca pe toti» (Ies., 33, 17). Daca deci aceia, 
prin care s-a vestit ca cunoasterea de Dumnezeu e mai presus de pu- 
tPre, nu s-au indoit de fericirea lor, iar fericirea sta in a vedea pe 
Dumnezeu, iar aceasta vine din a se face cineva curat cu inima, — ur- 
meaza ca curatia inimii prin care ise poate dobindi fericirea nu e un 
lucru cu neputinta. Cum se poate deci spune ca graiesc adevarul si 
cei ce declara, dupa Pavel, ca cunoasterea lui Dumnezeu e mai pre- 
sus de puterea noastra, dar ca nici cuvintul Domnului, care fagaduieste 
ca Dumnezeu poate fi vazut intru curatie, nu se impotriveste acelora ? 

Socotesc insa ca e bine sa spun mai intii putine cuvinte despre 
altceva, ca tilcuirea ce o vom da temei de fata sa inainteze pe calea 
cuvenita. 

Ce este firea dumnezeiasca insasi in sine, dupa fiinta, intrece orice 
Intelegere cuprinzatoare, neputindu-se apropia si neputind strabate 
la ea gindurile intemeiate pe presupuneri ,• si inca nu s-a aflat de oa- 
meni vre-o putere de intelegere a celor ce ar dori sa le inteleaga, pre- 
cum nu s-a nascocit vre-un mijloc de cuprindere a celor cu neputinta 
de cuprins. De aceea, marele Apostol numeste «fara urma caile Lui» 
(Rom., 11, 33), aratind prin acest cuvint ca este neumblata de ginduri 
calea ce duce la cunostin{a fiintei dumnezeiesti, intrucit nici unul din 
cei ce ne-au fostt inainte-mergatori in viata n-a lasat vreo urma a cu- 
nostintei vreunei mtelegeri cuprinzatoare a Celui mai presus de cu- 
nostinta. Asa fiind dupa fire, Cei mai presus de intreaga fire, Cei ne- 
vSzut si nescris imprejur, este vazut si este inteles prin alta ratiune. 
Iar modurile acestui fel de intelegere sint multe. Caci se poate vedea 
prin presupunere m , din intelepciunea aratata in toata zidirea Cei ce 
toate intru intelepciune le-a facut. E asa cum se vede in oarecare mod, 
prin cugetare, chiar in lucrurile facute de om, facatorul lucrului de fata, 



111. rtoXaotir,(i« aci nu poate Jnsemna «eventual», ci «cu aproxiinatie», printr-o 
slmtire care nu poate defini exact pe Dumnezeu. 



DESPRE PERICIHI 381 

ca unul co si-a Intiparit meste$ugul In acest lucru. Nu se vede firea 
celui ce 1-a mestorit, cl numai prieeporea mestosugareasca pe care mes- 
terul a intiparit-o in alcatuireu lucrului. Asa privind spre podoaba zi- 
dirii, ne formam o idee nu a fiintei, ci a intelepciunii Celui ce a fScut 
toate in chip intelept. 

Si daca cugetSm la Creatorul vietii noastre si la faptul ca nu silit, ci 
din bunSvointa a pasit la fapta zidirii omului, zicera ca si prin acest 
mod vedem pe Dumnezeu, ajungind la cunostinta bunatatii, nu a fiintei 
lui Dumnezeu 112 . La fel, si toate celelalte cite inalta cugetarea la ceea 
ce e mai bun si mai inalt ne dau o cunoastere a lui Dumnezeu, fiecare 
dintre intelesurile inalte aducindu-ne sub vedere pe Dumnezeu. Caci 
puterea si curatia si raminerea la fel si neamestecarea cu ceea ce e 
contrar si toate cele de felul acesta, intiparesc in suflete chipul unui 
inteles dumnezeiesc si inalt 113 . 

Deci prin cele spuse se arata, cum e adevarat si ceea ce spune 
Domnul, Care fagaduieste ca Dumnezeu va fi vazut de cei curati cu 
inima, si cum nici Pavel nu minte cind spune prin cuvintele lui ca pe 
Dumnezeu nu L-a vazut cineva, nici nu poate sa-L vada. CSci Cel ne- 
vazut prin fire Se face vazut prin lucrari, vazindu-Se in unele din cele 
din jurul Lui u4 . 

Dar nu numai acesta este intelesul fericirii : a putea socoti din 
vre-o lucrare ca Cel ce lucreaza e ceva asemanator ei. Caci in acest 
caz, si inteleptii veacului acestuia, din buna alcatuire a lumii ar avea 
cunostinta intelepciunii si puterii celei mai presus de lume. Dar mie 
mi se pare ca marirea <(FeiriciTii» le da sfatul, celor ce pot sa-1 primeas- 



112. Omul fiind o fiinta libera, nu poate fi creat decit tot de o fiinta libera. 
Esenta supusa legilor, lipsita de orice libertate, nu poate crea propriu-zis din nimlc, 
ci emite din ea ceva asemanator ei, un fat supus acelorasi legi carora le este su- 
pusa si ea. §i numai daca omul e creat de Dumnezeu In libertate, e creat din bu- 
natatea lui Dumnezeu. Caci de o esenta supusa cu totul unor legi, nu se poate 
spune ca face ceva din bunatate. Unde nu e constiinta si libertatea de alegere, nu 
se poate vorbi nici de bunatate. 

113. „8eta« evvoiai Ivtotioi ttjv (povtaaiatv". intelesul isi are si el un chip, oriclt 
ar fi de lipsit de un chip material. Cind te gindesti la un bine ai alt inteles, deci si 
un alt «chip» declt cind te gindesti la frumos. Dar nici binele, nici frumosul (spiri- 
tual) nu pot fi gindite decit de un subiect si intr-un subiect. Deci gindindu-ne 1^ 
binele, la frumosul suprem, reflectate in lume, ne facem si un «chip aproximativ» 
(uxo'Xaa'n'x.a)?), dur real al Subiectului suprem. 

114. Lucrarile se zic in greceste ev^pTfeiai. De aceea, in romaneste s-au tradus 
adeseori ca «energii». De fapt intelesul lucrarilor nu e prea departat de al «aner- 
giilor», pentru ca nu e lucrare fara o energie la baza ei. Sfimtul Grigorie spune rA 
prim lucrari, sau prin energii, se cunosc fcU) din ]urul luii Dumnezeu, pe care atit 
el (in alte loruri) tit si toti parin(ii Bisorlrll ]c nuracsc iinsusiri ale lui Dummezeu. 
Deci lufrArilc s.i\\>.aia — imitatiile) bunatatilor dumnezeiesti». 

117. AxplotON — nefolositor, ascuns. Caci binele din fire n-a fost desfiintat cu 
lotul, ci a fost f3cut nefolositor, fiind ascuns dar si impiedicat de acoperSmmtele rele 
en se arata prin lucrare. Totusi, raul e mai la suprafata firii, pe cind binele e mai 
inline 

118. T6v e7ct7tXao&evta tij xapiia punov. Intinaciunea nu e plasmuitS odata cu 
inlimi, dori nu do Dumnezeu, ci dupa aceea, pe suprafata ei, de omul insusi. 

110. nunaiiiton luminoazS. Ochii omului bun sint luminosi. De aceea binele e 
si frumuse|o. IMutntpa e urita. «Om urit», li zice poporul rewnan unui am r3u. 



DESPRF. FERIC1RI 393. 

Precum so Jnttmpltt ru fiorul, cfi atunci ctnd e curfitit de ruginS cu o pe- 
rie, de unde cu putin Inainte era negru,a>cum, strSlucind la soare, trimite 
din sine raze si sclnteiori, asa si omul din launtru, pe care Domnul it 
numeste inima, cind se sterge de pe el pata ruginoasa inflorita pe el 
ra un mucegai rSu, isi recapSta iarSsi asemanarea cu modelul (cu ar- 
hetipul) si se face bun. Caci eel ce e asemenea Binelui este numaidecit 
si el bun. 

Deci eel ce se priveste pe sine vede in sine pe Cel dorit. $i de aceea 
eel curat cu inima e fericit, pentru ca, privind la curatia sa, vede in chip 
modelul (arhetipul). E asa cum cei ce privesc soarele in oglinda, in 
limp ce altii privesc tinta spre cer, vad in stralucirea oglinzii soarele 
nu mai putin decit cei ce privesc spre insusi cercul soarelui. Astfel, 
zice, si voi, chiar daca nu aveti puterea sa vedeti lumina, daca reveniti 
la darul chipului sadit in voi de la inceput, ave^i in voi pe Cel cautat. 
Caci dumnezeirea este curajie, nepatimire si instrainare de orice rau. 
Daca deci acestea se afla in tine, e numaidecit Dumnezeu in tine. Cind 
deci gindul din tine nu va fi amestecat cu nici un rau, ci va fi liber 
de patima si despartit de orice pofta, vei fi fericit pentru vederea ta pa- 
trunzatoare, pentru ca curatit fiind L-ai cunoscut pe Cel nevazut de cei 
necurati, si dupa inlaturarea cetei materiale de pe ochii sufletului, pri- 
vesti in seninul curat al inimii, in mod limpede, privei^tea cea minu- 
nata. Iar aceasta ce este ? Curatia, sfintenia, simplitatea, toate straiuci- 
rile luminoase ale firii dumnezeie^ti prin care este vazut Dumnezeu r20 .. 
Din cele spuse nu ne indoim ca acestea asa sint. 



120. A vedea, prin seninul curat al inimii, stralucirile lui Dumnezeu inseamna 
ca ele patrund prin transparent lor in inima, cum lumina soarelui ce se vede pe 
geam inseamna patrumderea luminii soarelui prin transparenta lui, fara a imceta ca. 
soarele sa fie cu lumina lui si dincolo de geam. Inimii ca fundament biologic, dyna- 
mic, al trupului, ii corespunde «inima» ca centru al sufletului, concentrind in ea si 
intelegeri si simtiri si doriri. Ea e «omul» intreg ca centru concentrat al intregii 
vieti a omului. Ca afcare, e subiectul cel unul, cu neputinta de definit, izvor mereu 
nou al tuturor actelor omenesti. Prin ea sim|im Subiectul dumnezeiesc, sau presiu- 
nea Lui, insotirea Lui, sustinerea Lui, mingiierea Lui, mustrarea Lui. Asa cum din 
«inima», sau din subiectul nostru cel unul pornesc toate actele noastre spirituale si 
materiale, prezente si lucratoare in toata fiinta noastra si prelungite in jurul nostru, 
dar prin toate o sdmtim pe ea, asa din Subiectul dumnezeiesc iradiaza toate lucra- 
rile Lui, sesizate in primul rind in «inima» sau in subiectul nostru si apoi prin ea 
in toata fiinta noastra si in toata persistenja si miscarile tuturor lucrurilor. Iar in 
aceasta persistenta si in aceste miscari simfim prin lucrarile Lui Subiectul lor dum- 
'nezeiesc. Cind pun degetul pe un obiect, in apasarea degetului, insusi degetul e 
o lucrare a mea. Dar in aceasta lucrare e prezent insusi subiectul meu. Asa e pre- 
zent Dumnezeu prin nesfirsitele Lui lucrari in toate puterile si lucrarile din lucruri,. 
din persoane si din mine. El ma invaluie prin aceste lucrari de pretutindeni. Ele ma 
sustin in viata si ma poarta ca un leagam tesut din nenumarate fire, iar prin ele, EI 
insusi. Dar simtirea lor si a Lui o am prin «inima». O am cind inima e curata si nepa- 
timitoare, ceea ce e acelasi lucru. Cad Dumnezeu insusi e curatie si nepatimire. De- 
sigur, curatia si nepatimirea nu trebulo socotlto ca bunatSti in ele insele si nici 
mScnr en niste pasivitati. «Curat» si «n<'pfitlm! patimi. «, 



DMPRB FBRICIR1 385 

prin curfitia vletii, col dlnttl lei do (.unoastero e socotit dc glasul sfin- 
tilor ca e cu neputintfi, iar «l dolloa so fftgaduleste flrii omenesti prin In- 
va{atura de fata a Domnulul : «Forlcltl col curati cu inima, c.& aceia vor 
vedea pe Dumnezeu». 

Iar cum se poate face cineva curat, po{i afla din aproape toata in- 
vatatura evanghelicfi. CSci, de vei privi pe rind poruncile, vei afla lim- 
pede in cele urmatoare modul de curatire a inimji. Pentru ca impartind 
rautatea (patima) in douS, in cea care se sustine prin fapte si in cea 
care se sustine prin ginduri, mai intii a fost pedepsita prin legea veche 
nedreptatea aratata prin fapte, iar acum a facut legea sa se vada celalalt 
fel de paeait, nepedepsind fapta rea, ci avind grija sa nu se iveasca nici 
inceputul. Caci scotind pScatul din insasi voia de a-1 face, inseamnS a 
face viata cu mult mai str&ina de faptele rele. Iar avind pacatul multe 
pSrti §i multe feluri, fiecarui fel din cele oprite i-a rinduit, prin porunci, 
vindecarea potrivita. $i, pentru ca in toata viata, eel mai repede se 
iveste boala miniei, incepe vindecarea de la ceea ce o stSpineste mai 
mult, legiuind in primul rind neminierea. Ai invSfat, zice, de la legea 
veche; «Sa nu ucizi !» ; acum invata sa depSrtezi de la suflet Insasi 
minia Impotriva celor de o fire (Mt., 5, 22). Dar nu a oprit orice minie. 
CSci se poate folosi aceasta pornire a sufletului si spre bine. Deci poruncn 
a stins minia fSrS nici un scop bun impotriva fratelui. Caci a spus : «Tot 
eel ce se va minia pe fratele sSu in zadar» 123 . Adausul «in zadar» arata 
cS de multe ori folosirea miniei are un rost, si anume, atunci cind patima 
se aprinde pentru pedepsirea pacatului. Acest fel de minie 1-a recunoscut 
mai inainte cuvlntul Scripturii pe seama lui Finees cind a imblinzit prin 
injunghierea calc&torilor de lege pornirea lui Dumnezeu impotriva po- 
porului (Num., 25). 

$i iarSsi se foloseste de ea ca mijloc de vindecare fata de pacatele 
trupesti, smulgind prin porunca, din inima, pofta nebuneasca a prea- 
curviei. 

$i asa vei afla pe Domnul indreptind in cele urmatoare pe toate, una 
cite una, opxind prin porunci fiecare din felurile pacatelor. Opreste sfi 
se st&pfneasca miniile nedrepte, neingSduind nici m&car ap&rarea, 
alunga patima lacomiei prin porunca de a ne dezbraca de buna voie si 
de camasa ramasa, in folosul celui ce voieste sa ne ia haina. Tam3du- 
ieste firica, poruncindu-ne sa dispretuim moaxtea. $i peste tot, prin fie- 
care dintre porunci, vei afla cuvintul plugfiresc smulgind ca un plug 
radacinile rele ale pacatelor din adtncul inimii noastre, prin ceen 
ce se curateste de rodul spinilor. 



123. Cuvlntele «In zadar» se , rerul cu palma si a luat apoi toate 



12G. Nu-L pot luia prin mine tnsuml, dar nil Se tii ? Caci 



302 SMNTUL ORIOORIK DB NY88A 

cu clt e mai mare sufletul declt trupul, cu atlt e mai de cinste eel ce 
vlndeca sufletul declt cei ce tamaduiesc trupurile. 

Dar s3 nu creada nimeni ca eu socotesc ca, dintre relele pricinuite 
de urfi, neplficerea produs5 de minie e cea mai grea. C&ci socotesc ca 
patima pizmei si a fatarniciei e cu mult mai grea decit cea amintita ,• cu 
clt ceea ce e ascuns e mai rau decit ceea ce se vede. De fapt, dintre 
clini, ne temem mai mult de aceia care nu-si vestesc minia prin latrat 
si n-au infajisare iscoditoare, ci intaresc neprevederea si negrija noastra 
printr-o infajisare blinda si linistitS. Asa este patima pizmei si a fatar- 
niciei celor care, inauntru, in adincul inimii, intrefin ura ca pe un foe 
ascuns, iar la vedere isi dau cu fatarnicie, infatisarea prieteniei. Dar 
precum cind focul e ascuns sub paie, la inceput topeste prin ardere cele 
apropiate, fara ca flacara sa iasa la aratare, ci strabate prin ele doar un 
fum r8u mirositor impins din Muntru cu sila, dar daca se iveste vre-o 
risufiatoare, iese la vedere o flacara straiucitoare, asa si pizma roade 
lnima inauntru, ca un foe o gramada indesata de paie, si-si ascunde din 
rusine boala, dar nu se poate ascunde deplin, ci din ea, ca un fum rau 
mirositor, isi face vadita amaraciunea prin niste semne ale chipului 
ei. Dar daca i se intimpia celui pizmuit vre-o nenorocire, atunci (invi- 
diosul) isi arata boala, facindu-si din intristarea aceluia o pricina de 
bucurie si de piacere. Cele ascunse ale patimii se cunosc insa si pina 
ce ea pare sa se ascunda, prin niste semne aratate pe fata. Iar semnele 
pizmei care topeste sint adeseori asemenea semnelor de moarte ale 
celor disperati : ochii uscati, infundati in pleoapele secate, sprincenele 
cfizute, oasele iesite prin came. 

Iar pricina bolii care este ? Viaja netulburata a fratelui, sau a se- 
menului sau, sau a vecinului. O, nedreptati noi : a socoti vinovat pe 
cineva pentru ca nu e nefericit, a simti durere pentru faptele lui bune, 
a-1 osindi ca nedrept nu pentru faptele prin care ai suferit vre-un rau, ci 
pentru cele prin care acela, nesavirsind nici o nedreptate, traieste mul- 
tumit ! Ce ai, nenorocitule ? la spune : pentru ce te usuci privind la fe- 
ricirea vecinului cu ochi amariti ? Ce vina ii gasesti ? Pentru ca e sa- 
nfitos la trup ? Pentru ca e destoinic in cuvinte frumoase ? Pentru ca e 
de neam mai bun? Pentru ca, luind un post de conducator, se arata 
strSlucind in dregatoria lui ? Pentru ca a ajuns la o bunastare materiaia ? 
Pentru ca e cuviincios in cuvinte din pricina intelepciunii ? Pentru ca e 
eunoscut de multi pentru binefacerile lui ? Pentru ca se bucura de co- 
pii ? Pentru ca se veseleste cu sotia lui ? Pentru ca straiuceste pentru 
veniturile casei ? Pentru ce \i se infig acestea in inima ca niste sageti 
ascutite ? Iti stringi palmele, iti impletesti degetele, esti tulburat in 
yinduri, scotj suspino adinci si dureroase, n-ai nici o piacere de venitu- 



DUPRK MRICIRI 303 

rile tale, Ifi c masa amarft, l\l a vatra trlatA, urechea \i-e gata sa asculte 
blrfirea celul cfiruia 11 meTge bln«, lar de se spune ceva bun de el \\ se 
sclrbeste urechea de cuvlnt. $1 afllndu-te cu sufletul astfel, de ce Iti 
acoperi patima In fatflrnicie ? De ce te Impodobe§ti cu masca prieteniei 
si a unei bunfivointe prefflcute V De ce II feliciti cu cuvinte de lauda, 
spunlndu-i s3 se bucure si s& fie sfinfitos, dorindu-i cele protivnice prin 
cele ascunse In suflet ? Asa a fficut Cain, care frifuriat de bunul nume 
al lui Avel, pl&nuia din pizma omorlrea lui, iar prefficStoria s-a fScut 
c318u ; cSci luind masca prieteniei si a vorbirii frumoase, II duce la 
cimp, departe de ocrotirea pSrintilor, apoi isi descopera pizma prin 
ucidere. 

Deci eel ce scoate aceasta boala din viata omeneascS si prin bunfi- 
vointS si pace leaga intre ei pe cei de aceeasi fire si-i duce pe oameni 
la buna Intelegere prieteneascS, oare nu implineste cu adevSrat lucrarea 
puterii dumnezeie?ti, alunglnd cele rele din firea omeneascS si sfidind 
in locul lor comuniunea in cele bune (Impreuna-impartasiTea de cele 
bune) ? De aceea il numeste pe facatorul de pace fiu al lui Dumnezeu, 
dat fiind ca eel ce daruieste acestea vietii oamenilor se face urmator 
al adevaratului Dumnezeu. 

«Fericiti, deci, cei facfitori de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se 
vor chema». Cine slntt acestia ? Urmatorii iubirii de oameni a lui Dum- 
nezeu, cei ce arata in viata lor ceea ce e propriu lucrarii lui Dumnezeu. 
Caci Daruitorul si Domnul celor bune smulge cu totul si duce cu totul la 
nefiinta tot ce este in afara de firea binelui si strain de el. Aceasta 
lucrare ti-o legiuieste si tie, ca sa smulgi ura, sa desfiintezi razboiul, s8 
nimicesti pizma, sa alungi lupta, s& omori fatarnicia, sa stingi tinerea 
de minte a iraului ce rnocneste in launtral inimii tale, s3 sadesti In locul 
acestora toate cite le Inlocuiesc prin iniaturarea celor contrare. C8ci 
precum odata cu retragerea intunericului intra lumina, asa si in locul 
fiecareia din acestea intra roada Duhului, iubima, bucuTia, pacea, buna- 
tatea, indelunga-rabdare, tot numarul de bunatati insirat de Apostol 
(Gal., 5, 22). 

Cum nu e deci fericit impartitorul dumnezeiestilor daruri, al haris- 
melor lui Dumnezeu, eel ce se aseamana in facerile sale de bine cu ma- 
rea darnicie a lui Dumnezeu? Dar poate ca «Fericirea» nu priveste nu- 
roai la binele strain, ci socoteste ca facatorul de pace e in mod principal, 
eel ce duce razboiul dintre trup si duh din sine la o armonie pasnica, 
cind nu mai e lucratoare legea trupului, care lupta impotriva legii 
mintii, ci cea din urma supusa Imparfttici niai bune se face slujitoare 
a poruncilor dumnezeiesti. Dar sfl nu sorotim eft cuvintul ne sfatuieste 
Sci cugotam v\u\(\ color c:o tnffl|)lnicsr hlix'lc tn doimc, ci odata re ri 



3fl4 SPtNTUL 0RI0OR1R DE NYSSA 

fost surpat dintre noi peretele din mijloc al rfiutatii despartitoare (Ef. 
2, 14), cei doi se toe unul, crescind impreuna pdn unirea in bine 130 . 
Fiindcfi deei se crede cS dumnezeirea este una si necompusa si f&ra 
chip, cind si omenescul va scSpa, prin aceasta lucrare de imp&ciuire, 
de aceasta compunere din doua\ si va veni din nou deplin la bine, la 
simplitate si la lipsa de chip, ajunsa cu adevarat una, ca partea vazuta 
sfi fie aceeasi cu cea ascunsa si cea ascunsa, cu cea aratata, atunci cu 
adevarat se implineste fericirea, si acestia se numesc in mod propriu 
fill lui Dumnezeu 131 , fiind fericiti dupa fagSduinta Domnului nostru 
Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava in vecii vecilor. Amin. 

Cuvtntul VIII 

Fericifi cei prigonifi pentru dreptate, ca a acelora este Imp&- 
t&tia cerurilor. 

Insirarea pe rind a in^elesurilor inalte ale invataturii ne conduce 
ca la a opta treapta, la tilcuirea cuvintului de fata. Iar eu zic ca e bine 
s3 lSmurim intli prin cuvint ce inseamna la prooroc taina numarului 
opt, de care vorbeste in titlul a doi psalmi (Ps. 17 si 11) ; si ce este 
curatirea si porunca taierii imprejur, care amindoua sint legate de nu- 
mfirul opt. Poate numarul acesta are vre-o inrudire cu fericirea a opta, 
care, ca un virf al tuturor fericirilor, se afia pe cea mai inalta treapta a 
binelui. 

Acolo proorocul da de inteles, prin simbolul zilei a opta, ziua in- 
vierii ; curatirea arata intoarcerea din nou la curatirea cea dupa fire 
n omului intinat ; si taierea imprejur inseamna lepadarea pielii moarte, 
pe care am imbracat-o dupa ce ne-am facut goi de viata prin neascul- 



130. Tfj 7tp6? t6 xftXzzoy ovoxpaoei. « Crescind impreuaia prin amestecarea in 
blne». Pacea ii face pe doi unul, dar fSra sa-i confunde. Caci aNoxpaoi? poate insemna 
?1 dialogul lor simfonic in bine. Acesta e sensul ce-1 da sfintul apostol Pavel surparii 
peretelui din mijloc al despartiturii. Peretele acesta despartitor Intre mine si tine e 
rautatea, egoismul amindurora. Deci facatorul de pace face din sine §i din celalalt, 
sou oeilaltC «un singur om» in Hristos. Implineste porunca lui Hristos «ca toti sa 
fie una». Asa se recapituleaza toti in Hristos (Ef., 1, 10). 

131. Despartirea dintre om si om, produsa de pacat, trebuie sa dispara atlt de 
mult si unirea prin iubire si pace sa se faca asa de mare, incit sa faca si firea lor 
lntiparlta de cea dumnezeiasca, simpla si una ca aceea, farS ca ipostasurile ei sa se 
confunde. Aceasta va insemna cS ceea ce gindeste omul e tot asa de aratat ca ceea ce 
spune ?i face, si ceea ce e aratat din el tot asa de penetrat de Duhul ascuns si de 
Dumnezeu din el, incit taina lui s& fie deplin vadita. Cazind peretele despartitor al 
ogolsmului, omul cunoaste in celSlalt, umplut de Dumnezeu, orizontul infinit ?i tra- 
ieste In El si In iubirea Lui. Nu mai este ingustat in el insusi, nu se mai crede pe 
sine singUra realitate, nu mai vede numai exteriorul celorlalti, nu mai e ispitit numai 
de patimlle lor, nu mai traieste In inchisoarea intunecata a lipsei de inteles si de 
lHrglme spiirituala, care, dacS s-ar prelungi ctem, ar fi un adevarat iad. 



DttNimii 1'itniciRi 303 

tare. Aci ferlclrca i\ optti este usozaroa din nou tn ceruri a celor cazufi 
in robie, a color chematl din nou din robie In Imparatie. 

CSci «fericiti, zice, cei prigoniti pentru dreptate, ca" a acelora este 
Impfiratia cerurilor». lata sfirsitul luptelor dupa" Dumnezeu, cununa du- 
rerilor, rasplata sudorilor : fnvrednicirea de ImparStia cea din ceruri. 
NSdejdea fericirii nu mai e clatinata de cele nestatornice si schimba- 
toare. Caci pamintul e locul celor schimb&toare. Dar din cele ce se vad 
si se misca pe cer, nu cunoastem nimic care sa nu se miste la fel, ci toate 
isi fac drumul pe cer in ordinea, pe liniile si dupa rinduiala lor. Vezi 
deci covirsirea darului ? Caci nu le daruieste celor vrednici mSrirea in 
cele ce se schimbS, ca sa" le intristeze bunele nSdejdi frica de schimbare, 
cl, spunind «Imp&ratia cerurilor», arata neschimbarea si r&mlnerea la fel 
a darului fag&duit nadejdii. 

Dar din cele spuse ni se naste o nedumerire : intii pentru c& fag&- 
duieste aceeasi rasplata celui ce se saraceste pentru El si celor prigo- 
niti pentru El. Dar cei ce primesc aceeasi cununS au si aceleasi lupte. 
Apoi, cum despSrtind pe cei de la dreapta de cei de la stinga, ii cheama" 
pe cei dintii in ImpSrStia cerurilor, aratindu-le alte pricini ale acestei 
cmstiri ? Caci vorbind acolo de mila, de darnicie si de iubirea fata de 
altii. nu pomeneste nimic de saracia cu duhul, nici de prigonirea pentru 
El, desi dupa primul inteles se pare ca e o mare deosebire Intre acestea. 
Caci ce este comun intre a fi s&rac si a fi prigonit, sau, intre acestea, 
si faptele compatimirii iubitoare : a hrani pe eel lipsit, sau a imbraca 
pe eel gol, sau a primi sub acoperisul sau pe drumet, sau a aduce mln- 
giierea cea dupa putinta celui bolnav si inchis ? Deci ce au acestea in 
comun cu a fi sSrac si a fi prigonit, dupa intelesul obisnuit ? Acesta alina 
nenorocirile straine ,• dar fiecare din aceia, atit eel sarac, cit si eel pri- 
gonit are nevoie de alinarile altora. Dar rezultatul este egal pentru 
toti. Caci la fel il duce (Domnul) la cer pe eel sarac cu duhul, pe eel pri- 
gonit pentru El si pe eel ce a primit pe eel de aceeasi fire. Ce vom zice 
deci ? Toate sint legate inre ele, tinzind spre acelasi scop, Tucrfnd 
in vederea lui. CSci sSrSeia e usoarS la stramutare si iubirea de saraei 
nu e straina de saracie 132 . 

Dar mie mi se pare ca e bine sS tilcuim mai intii acest cuvint. $i 
apoi sa cercetam conglSsuirea dintre aceste intelesuri si intelesul lor 
comun. 



132. Clnd dfl sSracilor cu diirnicic, nu si> llp(>vt(> do bogfi[ie, accepts u§or s3r3cia. 
Iar orico sarflcie so str8muta u^or l;i vin|n vllt ^i nu-1 tine pe om pironit de viata 
de aid. 



396 SPINTUL ORIUOR1B DB NYS8A 

«Fericiti cei prigoniti pentru dreptate». De unde slnt goniti $i de 
ratre cine ? Intelesul nemijlocit ne aratfi stadionul martorilor (marti- 
rllor) 133 . $i alergarea din credinfS. CSci gonirea presupune slrguinta 
JncordatS a celui ce aleargS cu repeziciune ; ba mai mult, ea arata si 
biruinta in alergare. CSci nu poate birui altfel eel ce alearga, daca nu 
lasa In urma sa pe eel ce alearga impreuna cu el. Fiindca deci eel ce 
alearga spre cununa chemarii de sus si eel gonit pentru cununa de 
catre vrajmasi au la fel, in spate, eel dintii pe eel ce se intrece cu el, 
iar eel din urma pe eel ce-1 goneste 134 , iar acestia slnt cei ce strSbat 
drumul marturiei, in luptele pentru dreapta credinta, fiind goniti dar 
neajunsi (neprinsi), sfirsitul ferieirii rinduite lor prin nSdejde, tnfatisat 
In cuvintele din urma, e ca un fel de cununa a intregii fericiri. Caci e 
cu adevSrata fericire a fi gonit pentru Domnul. Pentru ce ? Pentru ca 
gonirea din partea raului se face pricina a staruirii si inaintarii in bine. 
C4ci Instrfiinarea de rSu se face prilej al alipirii de bine. Iar bine si mai 
presua de orice bine este Domnul, spre Care aleargS (in sus) eel gonit. 

Deci fericit cu adevarat este eel ce se foloseste de vrajmas ca de un 
ajutor In inaintarea spre bine. Caci intruclt viata omeneascfi se afla la 
mijloc Intre bine si r&u, precum eel ce cade din nadejdea cea bunS si 
InaltS ajunge in prfipastie, asa eel ce s-a departat de rau si s-a instrainat 
de stricficiune se intSreste in dreptate si in nestricaciune. Deci gonirea 
(prigonirea) martorilor (martirilor) din partea tiranilor, este deocamdata 
dureroasa simturilor dupS chipul ei arMat, dar sfirsitul celor ce li se 
IntlmplS Intrece toata fericirea. 

Dar e mai bine sa cunoastem intelesul cuvintului prin niste pilde. 
Cine nu stie cu cit este mai greu sS fii supus uneltirilor, decit sa fii iu- 
bit ? Dar faptul dintii, care se aratS ca chinuitor, se face multora pricina 
a unei fericiri chiar in via^a aceasta, cum arata istoria despre Iosif, care, 
supus uneltirilor din partea fratilor si deplirtat de la Impreuna-vietuirea 
cu ei, prin vinzarea lor a ajuns imparat peste uneltitori ; caci poate 
n-ar fi ajuns la aceasta dregatorie, daca pizma nu i-ar fi deschis prin 
uneltire drumul spre Imparatie. Precum deci, dacS cineva i-ar fi prezis 
lui Iosif : «suferind uneltiri vei fi fericit», acela, ramlnind la primul in- 
teles, n-ar fi socotit lucrul acesta cu putinta privind la Intristarea ne- 
mijlocita, caci nu i s-ar fi parut cu putinta ca sfirsitul unor fapte de rea 



133. In greoe$te pentru martor §i martir se folos€5te acela§i cuvint (jxiptus). 
Martlrl au fost eel ce au dat marturie pentru Hristos Cei Inviat cu pretul vietii lor. 

134. Sflntul Grlgorie, dlnd prlgonirii Intelesul de la inceput de «gonire», poate 
Incodra In eel goniti pentru Hristos nu numai pe martirii In sens strtns, ci si pe toti 
caro-1 mSrturtseau pe El, filnd urmaritl de Ispltele vrajmasului. 



IMMPRK I'KWCIRI 307 

volnja sfi fie bun, la fol 9I ucl prlgonin>a adusft do tiran celor credinciosi, 
avlnd In ea raulta durero pentru slmturi, face anevoie de prlmit, de cei 
mai trupesti, nadejdea Impfirfitiei, fflgaduita lor prin dureri. 

Dar Domnul, tintnd seama de slabiciunea firii, vesteste de mai Ina- 
inte celor slabi care este sfirsitul luptei, ca prin nadejdea Imparatiei sa 
biruiascS cu usurinta simtirea trecatoare a durerilor. De aceea se bucura 
Stefan lovit din toate partile cu pietre si primeste cu bucurie in trup, 
ca pe o rouS pl&cuta, valurile de pietre ce vin unul dupa altul si ras- 
piateste cu binecuvintari pe ueigasi, rugindu-se sa nu li se socoteasca 
pacatul lor, pentru ca auzise fSgaduinJa si vedea nadejdea intarita prin 
cele ce i se intimplau. CSci, odata ce auzise ca cei prigoniti pentru 
Domnul vor ajunge in Imparatia cerurilor, vedea ceea ce astepta, in- 
trucit era prigonit. Pentru ca alergind prin marturisire, i se arata ceea 
ce nadajduia, deschizindu-i-se cerul si slava dumnezeiasea privindu-1 
din inaitimea mai presus de lume, adica Insusi Cei marturisit de catre 
eel ce rSbda in lupta. Caci arStarea Conducatorului luptei arata prin 
ghicitura ajutorul dat de El celui ce se lupta, ca prin aceasta sa afiam 
ca Acelasi este Cei ce rinduieste luptele si sustine totodata pe luptatorii 
Sai impotriva vrajmasului. 

CSci nu e usor, ba poate e chiar cu neputinta s3 pretuiasca cineva 
mai mult binele in care nu vede dulceturile vazute din viata aceasta, in- 
cit sa voiasca fara greutate sa se desparta de casa, de sofie, de copii, 
de frati, de paring, de prieteni, de toate cele dulci ale vietii, de nu-1 
ajuta Domnul Insusi pe eel ce a fost chemat la lupta de buna-voie pen- 
tru bine. Caci pe eel pe care 1-a stiut de mai inainte, cum zice Apostolul, 
pe acela 1-a si rinduit de mai inainte (Rom., 8, 23) si-1 cheam& si-1 indrep- 
tateste si-1 preamareste. 

Fiindca deci sufletul e amestecat prin simturile trupesti cu cele 
dulci ale vietii si se desfata prin ochi de culoarea frumoasa a miateriei 
si se porneste prin auz spre cele piaoute auzului si, prin miros si gust si 
pipait, se bucura de fiecare din cele inrudite cu ele, fiind tintuit, ca prin- 
tr-un piron, de puterea simturilor, de cele dulci ale vietii, e greu de 
despartit de cele de care s-a lipit, amestecindu-se cu ele. $i, imbracat in 
acestea ca in niste coji si solzi, sau ca intr-un invelis de lut copt, e 
greoi in miscari, tiritndu-se sub toata povara vietii. De aceea, sufletul 
care e astfel e si usor de prins 135 de cei ce-1 gonesc, amenintindu-1 cu 



135. L. Bimswaxiger (Qrundlormen und Erkenntnis menschlichen Daseins) a vor- 
bit de sl&blciunlle omene?ti, ca de nl^te bekluge de care poate ft omul u$or prins $i 
purtat de cei ce-i cunosc aceste slfiblciunl. Sflntul Grigorie de Nyssa vorbeste de 
greutatea In miscare a omulul lipit prin putt mi de cele ale lumli. Aceasta 11 face 
u$or de prins de cei ce-1 ispitesc. Omul de/.llplt do cele lumesti e sprinten In mis- 
cSrlle spre bine, e nelncleiat de hicrurl, nolngrcuilnl do platc^a mlndrlei. E liber, e 
ca o pasfire usaarS In zborul el. 



306 SI'INTUI. URIOORIE UK NY8SA 

Jofuirea de bunuri, sau cu pfigubirea a ceva din cele nSzuite In viaja 
aceasta. El se lasS prins cu usurinta si se supune celui ce-1 goneste. 
Dar cind cuvintul eel viu, eel lucrfitor si mai ascutit decit orice sabie 
cu doua taisuri, cum zice Apostolul (Evr., 4, 12), ajunge in launtrul ce- 
lui ce primeste cu adevSrat eredinta si taie ca pe niste crescaturi rele, 
sau ca pe o povara legata de suflet, pl&cerile lumesti, atunci, scuturin- 
du-si umerii ca un alergator, intra in stadionul luptelor usor si sprinten, 
folosindu-se de Conducatorul luptei ca de o calauza in alergarea sa. 

Caci nu mai priveste la cele ce le-a parasit, ci la cele ce le sSvir- 
seste ; nici nu mai intoarce ochiul spre dulceata din urma\ ci alearga 
spre binele ce-i sta inainte ; nici nu se mai plinge de pagubirea de cele 
pfimintesti, ci se veseleste de cistigarea celor ceresti. De aceea primeste 
orice fel de chin ca pe un mijloc si ca pe un ajutor spre dobindirea bucu- 
rlei ce-i stS inainte : focul, ca curatitor de materie ,- sabia, ca desparti- 
toare a alipirii mintii de cele materiale si trupesti ,• si orice nSscocire 
de chinuri si dureri o primeste cu bucurie, ca pe un leac potrivnic veni- 
nulul rSu, pricinuit de placere. Precum cei cu stomacul inc&rcat si plin 
de venin sorb cu hotarire bautura amara, ca prin ea sa dep&rteze pri- 
cina bolii, asa primeste, eel ce e gonit de vrajmas si aleargS spre Dum- 
nezeu, b&utura durerilor, care stinge efectul rau al placerii. Caci nu se 
poate bucura eel ce nu suferS dureri. 

Fiindca deci prin p&oait a intrat moartea, numai prin ceea oe e contrar 
va fi alungata aceasta. Drept aceea cei ce prigonesc pe cei ce marturi- 
sesc pe Domnul si nascocesc chinurile greu de rabdat, aduc doftorie 
sufleitelor prin dureri, tamaduind boala de pe urma plScerii prin prile- 
Jurl de durere. Asa primeste Pavel crucea, Iacov sabia, $tefan pietrele, 
fericitul Petru rastignirea cu capul in jos, toti luptatorii credintei de 
dupfi aceea, chinurile de multe feluri, fiarele, prapastiile, arderile, inghe- 
tfirile, spintecarea coastelor, cercuri de cuie in jurul capului, jupuirea 
de piele, smulgerea unghiilor, desfacerea picioarelor trupului din am- 
bele p&i\i, topirea prin foame ; toate acestea si altele ca acestea le pri- 
mesc sfintii cu bucurie ca mijloace curatitoare de pScate, ca sa nu mai 
rfimlna in inimS nici-o urma de plScere intiparita in ea. Caci simtirea 
aceasta ascutita a durerii stergea toate intiparirile plScerii din suflet. 

«Fericiti, deci, cei goniti pentru Mine». Aceasta e asa (ca sS cu- 
noastem si celSlalt inteles), ca si cind, dind cuvint cineva sSnatatiii 
aceasta ar zice : «Fericiti cei sc&pati de boala pentru mine. Caci instrSi- 
narea de cele suparatoare pregateste pe cei ce au fost inainte bolnavi, 



DUHPRK I'KHICIHI 3UU 

sfi fie in mlnc». Si lara^l sa ouzlm ncest cuvlnt ca ?i cum Irts&si Viata ar 
ffigadui aceasta lericiro : «Ferieiti cei goniti de moarte pentru mine». 
Apoi ca §i clnd ar zice Lumina : «Ferieiti cei goniti de intuneric pentru 
Mine» ,3 °. La fel si dreptatca, sfintenia, nestric&ciunea, bunatatea si tot 
ce se cugetS si ®e numeste bun. Gel ce e inteles ca fiind Domnul acestora, 
sB socotesti ca-ti spune : «Fericit este tot eel alungat de tot lucrul con- 
trar, de strieaciune, de intuneric, de paeat, de nedreptaite, de lacomie, 
de toate cele ce se deosebese de cuvintele, de lucrurile, de gindurile 
dreptatii. Caei a ajunge in afara relelor este a se aseza in lSuntrul celor 
bune». «Cel ce face pScatul, zice Domnul, este rob paoatului» (In, 8, 34). 
Deci eel ce s-a despartit de paeatul caruia i-a slujit a cistigat starea de 
cinste a libertatii. Iar chipul eel mai malt al libertatii este stapinirea 
de sine. 

Iar demnitatea ImparStiei nu are deasupra ei vreo tiranie. Deci 
daca eel strain de paeat e stapin pe sine, iar propriu Imparatiei este sa 
fie de-sine-stapinitoare si nestapinita de nimic, urmeaza cS. eel gonit de 
rau este fericit, intrueit gonirea din partea rSului ii pricinuieste cinstea 
imparateascS. Sa nu ne suparam deci, fratilor, cind sintem alungati de 
catre cele pamintesti. Caci eel ce se stramuta' de la acestea se aseazg in 
Imparatia cerurilor 137 . Acestea doua sint sitihiile in zidirea celor ce sint 
date spre vietuirea firii cuvintatoare : pSmintul si cerul. Locul celor ce 
au primit viata in trup este pamintul ,• iar al celor farS trupuri, cerul. 
Deci fiind de trebuinta ca viata noastra sa fie numaidecit undeva, daca 
nu sintem goniti de pe pamint, r&minem numaidecit pe pamint ; iar daca 
pleeam de aici, ne vom strSmuta in cer. 

Vezi ce-ti aduce «Fericirea», intrueit ceea ce iti pare intristator iti 
pricinuieste un asa de mare bine ? Aceasta cunoscind-o, si Apostolul 
zice : «Toata mustrarea pentru timpul de fatS nu pare spre bucurie, ci 
spre intristare, dar pe urma aduce rod de pace celor ce se deprind prin 
ea intru dreptate» (Evr., 12, 11). 



136. Cei fugSri{i de moarte alearga spre viata ; cei fugaritf de Intuneric alearga 
spTe lumina. Viata, Lumina spre care sint ei fugariti, le spune : fericiti slnteti cei 
fugariti de moarte, de intuneric, cS ve{i ajunge la Mine. 

137. Daca Imparatia cerurilor nu are deasupra ei nici o staipinire, nici cei ce 
fac parte din ea nu sint stSpintyi de nimic, ci sint stSplni pe ei Insdsi, sau cu adevarat 
liberi. Aceasta, pentru ca ei sint unifi cu ImpSratul Dumnezeu, Care nu e stapirait de 
nimic. Ei respira In libertatea ne-amenintata si nestrlmtorata a lui Dumnezeu, liberi 
de orice patima. Respira In libertatea Lui. Ccl co so iubesc sint liberi In iubirea lor. 
Nimic nu-i slleste sS se iubeasca. Nimic nltcovn nu-i st&plneste. Sint liberi si, In 
aoelasi timp, uni(I, sau unl(i si, In uccl.isl limp, llbcrl. Mbori In lubire, liberi sa faca 
tot ce volesc In lubire. 



400 ai'lNWl, UR100R1B DB NYBSA 

Deci necazul este floarea rodului celor asteptate. Sfi primim deci, 
de dragul rodului, si floarea. SS fim goniti, ca sfi alergam. Iar alerglnd, 
sfi nu alergam in zadar, ci s8 ne fie alergarea spre cununa chemarii 
noastre de sus. Asa sa alergam, ca sa luam (Filip., 3, 14). Ce este ceea 
ce luam ? Ce este rfisplata ? Ce este cununa ? Mie mi se pare ca oricare 
din cele nadajduite nu este altceva decit Domnul insusi. Caci El este si 
Conducatorul luptei celor ce se lupta si cununa celor ce biruiesc. El 
este Cel ce imparte sortul si El este sortul eel bun ; El este partea cea 
buna si El este Cel ce-ti daruieste partea cea buna. El este Cel ce imbo- 
gateste, si El este bogatia ,- Cel ce-ti arata comoara si Cel ce ti Se face 
comoara ; Cel ce-ti trezeste dorinta margaritarului cel bun si Se da 
tie, celui ce negustoresti bine, ca margaritarul cumparat. 

Ehrept aceea, ca sa-1 cistigam ca din tirg, sa schimbam cele ce avem 
pentru cele ce nu avem. Sa nu ne intristam deci ca sintem goniti, ci 
mai degraba sa ne veselim ca prin alungarea de la cele de pret ale 
pflmlntului alergam spre binele ceresc, potrivit Celui ce a fagaduit feri- 
cirea celor ce sint goniti pentru El. Caci a lor este lmpara|ia cerurilor, 
din harul Domnului nostru Iisus Hristos. Ca a Lui este slava si Impa- 
rfitia In vecii vecilor. Amin. 



DBSPRE 

RUGACIUNEA 

DOMNEASCA 



:« — (Irlniirlp rtr Nynnn 



A aceluia^i 

GRIGORIE AL NYSSB3I 

DBSPRE 

RUGACIUNEA DOMNEASCA 



Cuvintul I 

Cuvintul dumnezeiesc ne da o invataturS despre rugaciune. Prin ea 
le arata vrednicilor Sai ucenici, care cer cu staruintS eunostinta despre 
rugaciune, prin insesi cuvintele rugaciunii, cum se pot face auziti de 
Dumnezeu. Iar eu, mdraznind sa adaug ceva la cele scrise, as spune ce- 
lor de azi ca nu trebuie sa invete cum se cuvine sa se roage, ci ea tre- 
buie numaidecit sa se roage. Caci acesta e un lucru care nu a ajuns la 
auzul celor mul|i. Pentru ca nu se mm are grija de aceasta datorie si s-a 
parasit de cei mai multi acest lucru sfint si dumnezeiesc, care e ruga- 
ciunea. 

E>eci despre aceasta mi se pare ca e bine sa marturisim intii, pe cit 
ne e cu putinta, prin cuvint, ca trebuie numaidecit sa staruim in ruga- 
ciune, precum zice Apostolul (Rom., 12, 11) ,• apoi sa auzim glasul dum- 
nezeiesc, care ne infatiseaza felul cum trebuie sS aducem Domnului ce- 
rerea noastra. Caci vad ca in timpul nostru se silesc oamenii pentru 
toate, indreptindu-si sufletul unii spre ceva, altii, spre altceva ,• numai 
de bunul rugaciunii nu au nici o grija. Se scoalS negustorul de dimineata, 
la negustoria lui, rivnind sa-si arate marfa sa cumparatorilor inaintea 
altora, ca sa vina in intimpinarea trebuin^ei celor ce au nevoie de ea, 
cautind sa o vinda inaintea altora. La fel cumparatorul, cautind sa nu-i 
scape ceea ce ii este de trebuinta, luindu-i-o altul inainte, nu aleargS 
la locul rugaciunii, ci la piata. Si amindoi, avind aceeasi porta de cistig 
si rivnind sa o ia inainte altora, se lasa furafi de ceasUl rugaciunii prin 
lucrurile rivnite, predindu-1 negustoriei. Asa, eel chemat la judecati ; asa 
eel in slujba de judecator, ocupindu-se intreg, cu toata sirguinta, cu 
cele ale ocupa{iei sale, uita de lucrarea rugaciunii, socotind ca ocupatia 



404 SI'INTUI. OKIOORIK PS NY8 SA 

cu cele ale lui Dumnezeu II pflgubeste de cele ce ii sint de trebuinta. 
Asa, eel ce se Indeletniceste cu vreun mestesug socoteste cS ajutoxul 
dumnezeiesc in ceea ce vrea sS fac& e un lucru f&ra folos si ne proprio mintii copiilor. C&ci cei nedesavirsifi 
cu mintea nu cugeta cum se poate Implini ceva din cele ce au temelie, ei 
isi plSnuiesc cu voia stSri fericite inchipuindu-si comori si imparatii 
si cetati mari numite cu numiri nascoeite de ei, naiueindu-si cu mintea 
cfi se aflfi in starea pe care si-o zugrSvesc ei cu desertaciutnea gindu- 
rilor lor. Ba sint unii care se las5 prinsi cu si mai multa putere de de- 
sertaciunea aceasta $i, sSrind peste m3surile firii, isi inchipuiesc ca 
sint p&sciri, sau ca lueesc ca stelele, sau ca poarta munti pe miinile 
lor, sau fac cerul «a caiatoreasca cu ei, sau ca au ajuns la zeci de mii 
de ani, sau ca s-au facut, din b&trini, tineri. Si cite alte faceri de aces- 
tea nu naste inima goaia si umflata ca o bSsicS a acestor fiinte copi- 
laroase. 

Precum deci eel ce petrece in aceste lucruri nu ar putea sa cistige 
din ele vre-un bun din cele voite, ci se misca in desertaciunea poftelor 
fSra temelie si de aceea e un nebun si un smintit cheltuind in astfel 
de visuri timpul, in care ar putea face ceva din cele de folos, asa eel 
ce nu se indreapta in vremea rug&ciunii cu sufletul spre cele de folos, 
ci cere lui Dumnezeu «a-l ajute in miscarile patima^e ale mintii, este 
cu adevarat un aiurit si un bilbiit, care roaga pe Dumnezeu sa-i fie 
ajutator si slujitor in desertaciunile sale. Unul ca acesta se apro- 
pie de Dumnezeu prin rug&ciuine, dar neintelegind cu mintea inai- 
timea puterii de care s-a apropiat, batjocoreste, uitind de sine, mSre^ia 
aceea prin cereri urite si josnice l5 . Precum dac& cineva, socotind vasele 
de lut, din prieina saraciei sau a necunoasterii lui, vase de cinste, se 
apropie de imparatul care voieste sa-i daruiasca bogatii si dreg&torii 
si nu-i cere ceea ce obisnuieste sa dea imparatul, ci roaga pe eel atit 
de inalt in putere s£-i daruiasca vreun vas din cele iubite de el, asa 
si eel ce se foloseste de rugSciune ca un lipsit de minte nu se ridiea 
spre inaitimea Celui ce Se daruieste pe Sine, ci dor este ca Acela sa Se 
coboare la treapta joasa si paminiteasca a poftei sale ; si, din aoest motiv, 
li infatiseaza Celui ce vede in inimi pornirile sale patimase, nu ca s3 i se 
tamfiduiasca miscarile necuvenite ale mintii, ci ca sa se faca si mai rele, 
duefnd la implinire pornirea cea rea prin primirea ajutorului lui Dum- 
nezeu. 

Fiindca acela e necajit, iar inima mea ii este rauvoitoare, loveste-l, 
ii spune el lui Dumnezeu. Numai cS nu striga : insuseste-Ti patima mea, 



15. Rugtndu-se, el actualizeazS leg&tura sa cu Dumnezeu, pentru care a iosl 
creat, clnd 1 s-a s&dlt darul cuvlntulul si trobulnta de a cere prin el de la Dumnezeu 
cele ce 11 silnt neoesare $i de a se Intirl el ^1 noineniil sSl prin cuvintele ce le schlmb.l. 
Dar legStura aceflsta el o lnitineazfl ^1 o liici* in'\l^ur,1 prin nmestec de glndurl si plu- 
nurl urlte. 



410 8FINTUI. ORIOORIR DB NYSSA 

sau sfi Ireaca rfiutatea meu In Tine ! Caci preeum in luptele dintre oa- 
itreni nu se poate insoU cineva cu o parte, fara sa se minie impreuna 
cu acea parte impotriva celui cu care se afla ea in lupta, la fel e vfidit 
vd eel ce cere lui Dumnezeu sa Se porneasea impotriva dusmanului s&u, 
U roaga sa Se minie impreuna cu sine si sa Se faca partas al furiei sale, 
lar aceasta inseamna ca Dumnezeu sa cada in patima si sa simta ca un 
om si sa Se mute de la firea Sa cea buna la o neindurare saibatica. 

Asa vrea sa faca eel ce sufera de boala slavei ,- asa, eel ce vrea 
sa fie, din msindrie, mai mult decit este ; asa, eel ce vrea sa invinga in 
judecata ; asa, eel ce se grabeste spre cununa in luptele din arena ,• 
asa, eel ce vrea sa-si atraga aplauzele in teatru. Dar adeseori si eel ce 
se topeste de boala furioasa a tinere^ii. Toti acestia nu inal|a lui Dum- 
nezeu rugaciuni ca sa scape de boala ce-i stapineste, ci ca boala lor sa 
se desavirseasca in fapte. $i soeotind neizbutirea ei in fapte drept o 
iienorocire, bolborosesc cu adevarat, rugind pe Dumnezeu sa li se faca 
ujutor in boala mintii lor. §i ceea ce e mai groaznic decit toate, doresc 
sfl miste pe Dumnezeu spre pornirile lor protivnice Lui, dorind sa faca 
pfirtasfi la saibaticia lor iubirea de oameni si lucrarea lui Dumnezeu. 

Il roaga pe Cel Caruia li cer sS le fie lor milastiv si blind, sa Se 
a rate amarnic si neindurat dusmanilor lor. O, nebunie a celor ce bolbo- 
rosesc ! Daca acelora Dumnezeu le va fi neindurat, fara indoiala nu va 
fi blind nici cu tine. Iar daca se va apleca spre tine cu mila, dupa na- 
dejdea ta, cum se va schimba in ceea ce e contrar milei Lui, adica in 
neiindurare fa^a de aceia ? 

Dar cei dornici de sfada au la indemina o impotrivire fata de 
ce-am spus. Ei aduc indata in apararea neindurarii glasurile proorocilor : 
pe David, care se roaga sa piara pacatosii si dore^te rusinarea si tul- 
burarea lor (Ps. 9, 1, urm.) ? pe Ieremia, care doreste sa vada razbunarea 
lui Dumnezeu pornita asupra celor protivnici (Ier., 5, 17) ; pe Osea, care 
cere sa se dea pintece stetrp si sini uscati dusmanilor (Osea, 19, 17). 
Si inca multe cuvinte de acestea risipite in Sfintele Scripturi le aduna, 
sustinind ca trebuie sa ne rugam impotriva vrajmasilor si sa cerem 
bunatatii lui Dumnezeu sa se faca ajutatoare neindurarii lor. Dar noi, ca 
sa-i facem sa taca pe cei ce se lasa caiauziti de aceste locuri spre bol- 
borosire, sa lu3m pe fiecare din ele in parte. 

Nimenea dintre cei cu adevarat sfin^i, din cei insuflati de Duhul Sfint, 
al(! eciror cuvinte s-au scris, potrivit dumnezeiestii iconomii, spre in- 
vatatura celor de dupa ei, nu va putea fi dovedit ca avind vre-o por- 
nire spre r8u. Ci tot scopul cuvintelor lor priveste spre indreptarea rau- 
tatii ce s-a saiasluit in fire. Precum deci eel ce se roaga ca sa nu fie bol- 
luivi, sa nu fie saraci, nu doreste pieiroa oamenilor, ci sa inceteze boalci 



DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA 411 

si sSrScia, asa si sfintii rugindu-se ca sa inceteze ceea ce e protivnic si 
dusman firii, ii fac pe cei neinvatati sa-i banuiasca de neindurare si de 
ura fata de oameni. 

Deci cind psalmistul zice : «Piara pacatosii si cei f&radelege de pe 
pamint, ca sa nu mai fie» (Ps. 9, 18), se roaga sa piara pacatul si fara- 
delegea. Caci nu omul e dusman oamenilor, ci miscarea libera a voii 
spre rau a asezat ceea ce e unit cu firea sub stapinirea vrajmasului. 
Deci se roaga sa piarii raul, dar omul nu e rau. Caci cum ar fi rea ase- 
manarea Binelui ? Deci cind cere rusinarea si tulburarea vrajmasilor, 
iti arata oastea celor protivnici, care razboieste viafa omeneasca din 
porunca vrajmasului. 

Despre acestea vorbeste si Pavel, spunind ca lupta noastra este im- 
potriva incepatoriilor, a istapiniilor si a sitapinitorilor lumii acesteia, im- 
potriva duhurilor rautStii intru cele ceresti (Ef., 6, 1), impotriva unelti- 
rilor dracesti prin care se imbie oamenilor prilejuri viclene spre pacat, 
ciocniri minioase, ispite poftitoare, pricini de pizma, de mindrie 9i de 
alte asemenea pacate. 

Pe acestea vazindu-le marele prooroc ca se invirtesc cu viclesug 
in jural fiecarui suflet doreste sS fie facute de rusine, sau se roaga impo- 
triva acestor vrajmasi. Iar aceasta nu e altceva decit a se izbavi de ei. 
Caci in chip firesc celui ce e biruit in lupta ii vine rusinea de pe urma 
caderii lui, precum celui ce biruieste, bucuria de pe urma biruintei. 

Iar ca acestea asa sint, |i-o arata felul rugaciunii. Caci zice : «Sa 
se rusineze si sa se tulbure cei ce cautS sufletul meu» (Ps. 6, 11). Caci 
nu se roaga impotriva celor ce uneltesc sa-1 pagubeasca in avutul lui, 
sau a celor ce ii tagaduiesc miezuina (razorul) tariniir sau a celor ce 
pun la cale vreun rau pe seama trupului sau, ci a celor ce uneltesc im- 
potriva sufletului sau. Iar uneltirea impotriva sufletului nu e altceva 
decit vointa de a-1 instraina de Dumnezeu. 

Iar de Dumnezeu nu se instraineaza sufletul omenesc altfel, decit 
prin pornirea patimasa. Daca Dumnezeu este pururea nepatimitor, eel 
pururea patimas se rupe din legatura cu Dumnezeu l6 . Ca sa nu pateasca 



16. „'Aita8e? t6 9ctov itavtots" — nu inseamna ca Dumnezeu este nepasator, ci 
ca nu poate fi supus niciodata patimilor, sau ca voin{a Lui e mai tare decit orice afect 
care ar putea pune stapinire asupra Lui. Dar El e plim de iubire, de bunatate, de miia. 
Dar acestea nu-L staplnesc faiavoia Lui. Iubirea, bunStatea se innpaca deplin cu 
vointa cea cu adevSrat libera. Cine iubeste isi traieste libertatea in modul eel mai 
autentic. Iubire fara libertate nu e iubire adevarata, iar libertate fara iubire e o li- 
be'rtate care e capabila si de rau, adica de cadere in nelibertate, in patima, intr-o 
stare inferioara. Daca Dumnezeu e Cei absolut liber de patiima, apropierea de Dum- 
nezeu e tot una cu apropierea de starea de nepatimire. In nepaitimire se traieste 
deplina libertate si iubire, care nu-si poate avea izvorul decit in Dumnezeu. Cu cit 
e cineva mai patimas, cu atit e mai neliber, mai coborit In existenta, mai departe 



4(2 SMNTUL ORIOOR1B DE NYSSA 

asa ceva, (psalmistul) se roagfi pentru rusinarea celor ce-1 razboiesc 17 . 
Iar prin aceasta nu face nlmic altceva dectt se roagS pentru biruinta 
sd asupra celor ce-1 razboiesc. Iar cei ce-1 razboiesc sint patimile. 

Astfel Ieremia, avfrid rivna slujirii lui Dumnezeu, iar ImpSratul de 
atunci fiind st&pinit de nebunia slujirii la idoli si supusii lui fiind de 
acelasi cuget, nu-si multumeste vre-o patima a sa, ci inalja rugSciuni 
pentru binele de obste al oamenilor, cerind, din pornirea impotriva celor 
nelegiuiti, sa fie inteleptit prin pedeapsS tot poporul. La fel, proorocul 
Osea, vSzind atunci rautatea inmult/indu-se intre izraeliti, cere cu drep- 
tate osfnda incetSrii nasterii de prunci ai r&ului si voieste ca sinii amari 
ai picatului sa se usuce, ca sS nu se mai nascS raul intre oameni, nici 
sS mai fie hrfinit. «DS-le lor, zice, Doamne, pinteoe sterp si sini uscati» 
(Osea, 9, 17). 

Si daca s-ax alfla vreun alt cuvint de felul acesta la sfinti, cu in- 
{eles de minie si de osinda, el urmareste fara indoiaia acelasi scop al 
iniaturarii raului si nu vrea sa striveasca pe om. «Dumnezeu n-a facut 
maartea» (Int. Sir., 1, 13). Auzi ce spune ? Cum ar fi voit deci (proorocul) 
sa roage pe Dumnezeu sa aduca moartea dusmanilor sai, cind Dumnezeu 
e strain de lucrarea aducatoare de moarte ? El nu Se bucura de pierde- 
rea celor vii. Dar eel ce bolboroseste si voieste ca iubirea de oameni a 
lui Dumnezeu sa se pomeasca impoitriva dusmanilor sai li cere sa Se 
bucure de nenorocirile omenesti. 

Dar iata, zice, ca unii s-au Invrednicit de stapiniri, de cinstiri si de 
bogatie, folosindu-se in scopul acesta de rugaciune si, din pricina aces- 
tei sorti fericite, sint socotiti iubiti de Dumnezeu. Cum deci ne opresti 
pe noi, ar zice cineva, sa indreptam rugaciuni catre Dumnezeu pentru 
flcestea ? C3ci toate atima de voia lui Dumnezeu. E vadit oricui ca 
viafa de aici e cirmuita de sus. 

Recunosc sa nimeni nu s-ar impotrivi acestui cuvint. Dar am inva- 
tat ca aceste lucruri dobindite prin rugaciune au alte pricini. Fara in- 
doiaia, Dumnezeu nu le imparte pe acestea celor ce le'cer, ca pe niste 
bun&tati. Ci ca prin ele sa se intareasca credinta in Dumnezeu a celor 
mai islabi, ca, cunoscind treptat prin cercare (prin experienta) ca Dum- 
nezeu aude cererile mai mici, sa urce la dorirea darurilor inalte si vred- 
nice de Dumnezeu. Sa privim la copiii nostri. La inceput ei stau alipifi 
de slnul mamei si cer de la ea atita cit poate primi firea lor. Dar daca 



de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu e persoanS in gradul suprem, dac5 nuniai persoana 
e llberS sau capabiia de iubtre, nepindita de nici un egoism, de nici o pattaS inro- 
bltoare. 

17. Se roagS sfi nu fie biruit de cei ce vor s3-l fac5 supus patimiloT, s5-l facfi 
nellber, deed sS-1 rupS de Dumnezeu. Se roagS ca aceia s5 piar5 in lupta cu el, s5 fie 
rujtnatl. 



DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA 413 

copilul create si primeste puterea graiului, dispretuieste sinul si cauta 
ceva potrivit ou virsta la care a crescut, fie o palSriuta, fie o bainS, 
fie alte de acestea de care ochiul copilului se desfata. Iar cind ajunge 
la o virsta mai mare si impreuna ou trupul i-a crescut si intelegerea, p&- 
rasind toate dorintele copiiaresti, cere de la pSrinti cele potrivite virstei 
vietii depline. 

Asa si Dumnezeu : ca sa obisnuiasca pe om sa priveasca prin toate 
spre El, asculta adeseori si cereri peatru cele mai mici lucruri, ca prin 
implinirea acestora sS-1 ridice pe eel ce a primit aceste daruri ispre 
dorirea celor mai inalte. Deci si tu, cind vezi pe cineva dintre cei 
mai necunoscuti, ca s-a facut, prin pronia dumnezeiasca, cunoscut si 
vestit, sau a dobindit altceva din cele cerate pentru via^a aceas'ta, ca 
stapinire, sau bogatie, sau slava, intelege cS iubirea de oameni a lui 
Dumnezeu, arStata in acestea, ti s-a f Scut o dovada a marii Lui puteri, oa 
prin primirea jucSriilor copilSresti sS aduci TatSlui cererile lucrurilor 
mai mari si mai desavirsite. 

Caci ar fi un lucru dintre cele mai prostesti ca, apropiindu-se ci- 
neva de Dumnezeu, sa cearS de la Cel vesnic cele vremelnice, de la 
Cel ceresc — cele pamintesti, de la Cel prea Inalt — cele de jos, de la 
Cel ce daruieste ImparStla cerarilor — buna sporire in cele pamintesti 
si in cele de jos, de la Cel ce harazeste cele ce nu se pot primi de la 
nimeni — folosirea de scurt timp a celor straine, care se pierd fara 
doar si poate si a cSror gustare e trecatoare, dar a cSror stringere e 
primejdioasa. 

De aceea, bine se subliniaza lipsa de rost a cererii acestora, adSu- 
gindu-se : «ca paginii». Caci indreptarea grijii spre cele vazute e pro- 
prie celor ce nu-si pun nici o nadejde in veacul viitor, care nu stiu nici 
de frica judecatii. nici de amenintarea gheenei, nici de asteptarea bu- 
natatilor, nici de altceva din cele nadajduite prin inviere, ci privesc, 
ca cele ce pasc, numai spre viata de fata, spre cele ce pot da multju- 
mire lacomiei pintecelui si celorlalte piaceri trape^ti. CSci ace^tia so- 
cotesc ca facind parte dintre bunuri numai una sau alta dintre acestea : 
fie a fi intiiul dintre unii si a se socoti mai presus de ceilalti, fie a se 
culca pe aurul adunat, fie alta dintre amagirile vietii. Cind cineva vor- 
beste vreunuia din ei despre nadejdea celor viitoare, acesta socoteste 
ca acela aiureaza graind despre rai si imparatie si viata din cer si de 
altele ca acestea. 

Deoarece e propriu celor ce nu au nadejde, sa se alipeasca de viata 
aceasta, adica de cele nefolositoare si desarte, pe care cei iubitori de 
piaceri socotesc sa le dobindeasica prin rugaciune, bine zice Cuvintul 
ca aceasta o fac paginii, care cred ca prin cerere staruitoare vor avea 



414 NI'INTUI. IIRIOOHII! UH NY8SA 

pe Dumnezeu ujutAtor in cele ce nu so cuvin si nu sint de trebuintci. 
Cflf.'i socotosc, zice, c.a prin multa lor vorbire vor fi auziti». 

Acoste lucruri care trebuie cunoscute le-am invatat din cele ce 
le-iim cercetat. Dar ce rugaciune se cuvine sa aducem lui Dumnezeu 
vom auzi in cele urmatoare, cu harul Domnului nostru Iisus Hristas, 
CSruia I se cuvine slava si stSpinirea in vecii vecilor. Amin. 

Cuvintul II 

Tatal nostru care esti in ceruri 

Cind marele Moise a adus poporul izrael la cunoasterea tainica de 
pe munte 18 , nu 1-a invrednicit de aratarea lui Dumnezeu inainte de a-i 
porunci sa se cura^easca prin ferirea de impreunarea trupeasca si prin 
stropire. Dar nici asa n-au indraznit sa priveasca aratarea puterii dum- 
nczoiesti, ci au fast infricosat,i de tot ce li s-a aratat, de foe, de negura, 
de fum, de trimbiU- Si, intorcindu-se el iarasi la ei, i-au cerut legiuito- 
lulut s& se faca mijlocitor al voii dumnezeiesti, dat fiind ca puterea lor 
nu era in stare sa se apropie de Dumnezeu si sa primeasca aratarea 
dumnezeiasca. 

Dar legiuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, avind sa ne aduca pe 
noi Ja harul dumnezeiesc, nu ne-a aratat noua prin cuvint muntele Sinai 
acoperit de negura si fumegind de fum, nici glasuri de trimbiti rasunind 
neiamurit si infricosator, nici nu ne curateste numai prin infrinarea de 
Irei zile de la impreunarea trupeasca si prin apa ce spaia trupul de 
pete, nici nu lasS toata adunarea (Biserica) la poalele muntelui, daruind 
unuia singur urcusul pe virful muntelui si ascunzind slava lui Dumne- 
zeu acoperita de intuneric ,• ci intii, in loc de munte, n urea pe oamem 
la cerul insusi, deschizindu-le pasirea in el prin virtute ,• apoi ii face 
nu numai vSzatori ai puterii dumnezeiesti, ci si partasi ai ei, ducindu-i 
in oarecare chip pe cei ce se apropie la inrudirea cu firea dumneze- 
iasca '". Nici nu ascunde El sub negura slava dumnezeiasca cea mai 
presus de toate, ca anevoie de vazut de catre cei ce o cer, ci, luminind 
negura cu lucirea de departe vazuta a invat&turii, a facut slava negmita 



18. .Tij ■x.otta vb opo? fiuaTaYcofia". Pe munte, sau pe inaltiimea la care a fast ridicat 
prin virtute, s-au deseoperit tainel'e dumnezeiesti lui Moise, iar prin el, si poporului 
Izrael. Conduoerea aceasta are caracter de taina, pentru ca nu se face numai prin 
putere omeneasca si numai spre cele ale vietii pamintesti, ci prin lmpreuna-lucrarea 
lui Dumnezeu, prim indrumarea in virtutile in care e lucrator si Dumnezeu, fiind acte 
si depiiinderi de mare putere spirituala ce covirsesc legile firii materiale, si ducind 
spre o cunoastere printr-o experienta si mai inalta a lui Dumnezeu. 

10. Aceasta e o inv&tatura proprie a sfintilor paring. Noi ne impartasim in Hri- 
stos de harul nocreat, in care e lucT&tor Dumnezeu insusi. 



DKSPKl! RUUACIUNI'.A DOMNKANCA 415 

scl so vada in seninul straludlor ul color curati eu inima 20 . lar apa cu 
care legiuieste sa no stropim nu o daruieste din izvoare straine, ci \i$- 
neste din noi insine, fie ca inlolcge cineva prin aceasta izvoarele ochi- 
lor, fie constiinta curat a a inimii. Caci El cere curatirea de orice pata 
a impreunarii legiuite de pe urraa nuntii, ba chiar de orice simtire ma- 
terials si paitimasa' 21 . Si numai pe cei ce implinesc aceasta ii aduce 
prin rugaciune la Dumnezeu. 

Acesta este continutul cuvintelor prin care nu aflam din Scripture! 
numai niste sunete alcatuite din silabe 22 , ci intelesul urcusului la Dum- 
nezeu, infaptuit printr-o inalta vietuire. 

Dar se poate cunoaste din insesi cuvintele rugaciunii calauzii-ca 
dumnezeiasca in aceste taine 23 . 

«Cind va rugati», zice ,- n-a zis : «Cind fagaduiti» 24 . Caci se di- 
vine sa fi infaptuit ceva prin fagaduiala inainte de a te apropia de Dum- 
nezeu. Care e deci deosebirea de inteles a acestor numiri ? Fagaduinta 
este dSruirea vreunui lucru din cele inchinate din evlavie. Iar ruga- 
ciunea este cererea unor bunatati, inf&tisata prin rugaciune lui Dum- 
nezeu. Deoarece deci avem nevoie de indrazneala cind ne apropiem de 
Dumnezeu cu cererile pentru cele ce ne sint de folos, e de trebuinta sa 
premearga fagaduinta, pentru ca implinind ceea ce fine de noi, sa in- 
draznim apoi sa cerem sa primim in schimb ceea ce e a lui Dumnezeu. 
De aceea zice proorocul : «Da-voi Tie fagaduielile mele, pe care le-a 
osebit buzele mele» (Ps. 65, 12) ,- si : «Fagaduiti §i daji Domnului-Dum- 
nezeului nostru» (Ps. 75, 11). Dar si in alte multe locuri ale Scripturii 
se poate vedea acest inteles al cuvintului amintit ( euX^), ca sa cu- 
noastem ca el inseamna, cum s-a spus, o fagaduiala plina de multumire 



20. Afirmatia lui Dariielou, In Platonisme et theologie mystique, ca sfintul 
Grigorie e central invataturii sfdn^ilor Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama, isihas- 
tilor si in general Bisericii ortodoxe, despre putinta cunoasterii lui Dumnezeu in lu- 
minS, c5 aceasta din urmS ar reprezenta o conceptie inferioara, platonica, pe care teo- 
logia catolicS nu a primit-o, rSminind la o conceptie despre simpla simtire a pre- 
zented lui Dumnezeu in Intunerie, este dezmintita in acest pasagiu. Sfintul Grigorie 
se dovedeste aci, ca in multe alte teme, precursorul imvataturii isihaste despre vederea 
luminii dumnezeiesti de catre cei ce au ajuns la rugacduoea neincetata, in inima. Prin 
dep&sirea accentului pus, in Viafa lui Moise, pe neputinta cuprinderii lui Dumnezeu, 
in accentuarea experientei lui Dumniezeu in inima ca luminal Omiliile la rug&ciunea 
domneasca par a se dovedi oa fiimd scrise dupa Viafa lui Moise, in ultimii ami ai sf!n- 
tuluii. 

21. Se vede ca si acest cuvint e adresat de sfintul Grigorie, in primul rinil, 
monahilor. 

22. S-ar putea intelege trimbitele ca imtelegerea IMerala a legii vechi. 

23. ,Tr)v ftetav ixuoTa^w^ia-*" — intrarea prin calauzirea dumnezeiasca in insesi tai- 
nele Lui. RugSciunea are deci in primul rind acest rost : de a ne introduce in tainele 
dumnezeiesti, prin unirea cu Dumnezeu. RugSciunea e o adev&rata mistagogie, adicS 
un mijloc de cunoastere a tainelor dumnezeiesti prin traire. 

24. Sfintul Grigorie face aci deosebirea intre cuvintul grecesc Eu'X.'n §i nfoatoXy- 
Prim prima se face o fagaduinta lui Dumnezeu ; prin a dona se cer umele bunuri de 
la Dumnezeu. 



410 HFlNTUI. URIOORIK DK NYB8A 

a unei dfiruiri 8S . Iar rug&ciunea taimaceste ceea ce ii vine cuiva de la 
Dumnezeu dupfi implinirea ffigaduintei 2fl . Cuvintul ne Invata deci sS 
nu cerem de la Dumnezeu ceva Inainte de a-I aduce Lui ca dar ceva din 
cele harazLte ". Intii trebuie sa fagaduim, apoi s& cerem. Cum ar zice 
cineva, Intli e semanatul, apoi rodul. Deci intii trebuie sa aruncam 
semintele fSgaduintei, ca dupa ce vor create semintele aruncate, sS pri- 
mim harul (darul) rodirii. Asadar, deoarece nu are loc intilnirea cu fo- 
los, ffirS ca unul sa primeasca de la ceiaialt darul de pe urma fagadu- 
ielii lui, fagaduiala trebuie sa premearga rugaciunii. 

Deci socotindu-se acest lucru implinit, Domnul zice catre ucenici : 
«C£nd va rugati (cereti), ziceti : Tatal nostru care e$fi in ceruri». 

«Cine imi va da mie aripi ca unui porumbel ?», zice undeva marele 
psalmist (Ps. 54, 7). As indrazni sa spun si eu acelasi cuvint : Cine imi 
va da mie acele aripi, prin care s& pot zbura cu intelegerea la inaiti- 
mea mfiretiei acestor cuvinte, ca sa parasesc tot p&mmtul, sa tree din- 
colo de tot vazduhul (aerul) raspindit la mijloc, sS strfibat la frumuse- 
tea eterica 28 , sa ajung la stele, sa v5d toata orinduirea lor, dar sa nu 
ma opresc nici la ele, ci sa tree si prin ele si sa ies in afara de toate 
cele ce se misca si-si schimba locul si sa ajung la firea ce sta, la pute- 
rea nemiscata, care, intemeiafta in sine, le conduce §i le poarta pe toate 
cite sint in fiinta 29 , pe toate cite atima de voia negraita a intelepciunii 



25. E de retinut aceasta legatura strlnsa pe care o face sfintul Grigorie intre 
■6x4 ?• itpooeoX"4. Prin cea dimtii fagaduim noi un dar lui Dumnezeu, prin a doua 
cerem lui Dumnezeu un dar. Nu putem cere lui Dumnezeu un dar, fSra sa-I fagaduim 
■i nol tin dar din partea noastra. E o cinste pe care ne-o face Dumnezeu, arattod ca 
Ii face bucurie sa-I d&ruim si nod ceva. El vrea s5 fie In dialog cu noi, intr-un dialog al 
dragostel, si Intr-un dialog trebuie sa fto §i noi actdvi. E adevarat ca sffntul Grigorie 
cere aci sa premergem nol, cu darul nostru. De fapt, Dumnezeu e Cei care daruieste 
Intli. Cbiar fapta darudrii noastre presupume darul puterid ce ne-a dat-o El de a darui, 
■au de a ne darui. Noi presuipunem ca inainte de a ne darui trebuie sa existam prin 
El lnsusl. Deci, pe baza acestui mare dar initial al Lui, trebuie sa premergem noi, cu 
darul nostru, oricarui alt dar al Lui prin care dezvolta existenta noastra, deed, si ca- 
pacltatea noastra de a darui. 

26. Chlar dlndu-ti sufletul la rugaciune, impiinesti o fagadulnta. Numai dupa 
aceea simtim ca ne vine puterea s5 ne rugam. 

27. Acd se vede Mmpede ca ceea ce fagaduim noi lui Dumnezeu si ceea ce li 
dam e in fond tot de la Dumnezeu. Deci intli ne da Dumnezeu fara sa-I cerem prin 
rugiclune j apoi urmeaza fagaduinta noastra de a-I da ceva din cele daruite noua 
si pe urma, rugaciumea pita care li cerem alte daruri. Dialogul il incepe Dummezeu 
prin prlmul Lui dar, care e viafa noastra constienta. Apoi contin.ua printr-un schimb 
de daruri Insotit de o fagaduinta, care e o adlncire a constiintei noastre despre acest 
dialog. 

28. Eterul e mai sus de aer, in conceptia die atunci. 

29. Aci se face aluzie la deiindtia data de Aristotel lui Dumnezeu -. Miscatorul 
nemiscat (zb xivouv oxtvijxov). Tocmai intrucit are puterea sa nu fie miscat de nimlc, 
nlcl din launtru, nici din afaTa j tocmai intrucit ramine din veci si pina in veci ne- 
supus nlcl unei mi^cari interioare de corupere, avind in sine puterea mai presus de orlce 
putere ce 1-ar putea ml*ca, sau corupe, e izvorul de putere al tuturor, fiind puterea 
care le miscfi pe toate. El e fundamentul nemiscat al existentei si al miscarli tuturor. 
Sfintul Grigorie vrea sa spuna aci : m3 mlnunez de toate pentru miretiu 



DUSIMU! KIKSAUUNUA DOMNHASCA 417 

dumnezeios'ti ,- cu departiindu-ma cu niinloa de toate cele ce .se prci'ac 
si-si nmtci JocuJ, si ajungiad intr-o stare neschimbata si neclintita a su- 
iletului :!0 , sa-mi fae mai intii familiar, prin alegerea vointei, pe Cel ne- 
schimbat si neprefacut, si apoi sa-L chem prin cea mai familiara nu- 
mire : Tata ? Caci de ce suflet are nevoie eel ce-I spune asa ? De ce 
indrazneala, de ce constiin|a, ca intelegind pe Dumnezeu, pe cit ii esle 
cu putini,a, din numirile cugetate pe seama Lui si fiind calauzit spre 
cunoasterea slavei negraite si invafind ca firea dumnezeiasca, orice ar 
fi in ea insasi, e bunatate, sfintenie, bucurie, putere, slava, curatie, ves- 
nicie, fiind pururea in aceleasi la fel si toate cite s-au cugetat in jural 
firii durnnezeiesti 31 ,• cunoscindu-le aces-tea din dumnezeiasca Scriptura 
si din propria cugetare, sa indrazneasca apoi sa rosteasca un ast- 
fel de cuvint si sa-L numeasca, pe Cel care e astfel, Tata al sau ? Caci 
e vadit ca de e cineva partes de vre-o intelegere, nu indrazneste, inainte 
de a vedea acestea si in sine 32 , sa rosteasca si sa spuna lui Dumnezeu 
acest cuvint : Tata. Caci Cel bun prin fiinta nu are firea sa Se faca Tata 
al faptei rele 33 , nici Cel sfint, Tata al celui cu viata intinata ,■ nici Cel 



lor, pentru buna 51 uriasa rinduiala a miscarii lor atit de complexe si de armonico, 
dlar dincolo de toate e Cel ce le mi?ca pe toate, El insusi fiind nemiscat Nemiscat nu 
ca lipsit de viata, caci daca n-ar avea viata n-ar putea crea, sustine si misca toate. 
Dar la El viata si nemiscarea se imipaca in chip paradoxal. Avind in sine plinatatea 
tuturor puterilor, nu e in afara de El nici o putere care sa-L miste, daca nu voieste 
El sa Se miste. Dar El nu S-ar putea mi?ca spre stirbirea plinatatii puterilor Sale, caci 
In acest caz ar avea in El putinta neatotputerniciei, sau ar fi virtual neatotputernic, 
ceea ce inseamna ca trebuie sa fie neatotputernic si in mod actual. 

30. Cine priveste pe Cel neschimbat ajunge si el neschimbat in privirea cuge- 
tatoare a lui, ba chiar in toata starea lui de suflet. Caci miscarea sufletului, produsa 
de dordnfe, de placeri, de patimi ce se schimba, trage si cugetarea dupa ea. Dar cel 
ce priveste cu sufletul in Cel nesfirsit sau in Cel ce are in Sine plinatatea nesiirsita 
a puterilor, nu se misca de la contemplarea Lui. 

31. Insusirile lui Dumnezeu nu sint insasi fiinta Lui, ci in legatura cu ea, in 
jurul ei, numiri ale lucrarilor Lui statomice, ale energiilor necreate ce iradiaza din 
El. Ea nu e una cu bunataiea, cu sfintenia, cu eternitatea, ci mai presus de ele, 
suportul si izvorul negrait al lor. 

32. Adica trebuie sa vada cineva sfintenia, bunatatea, cura|ia lui Dumnezeu in 
sine, nu sa o cugete numai teoretic, ca, simfindu-se nascut din Dumnezeu si inrudit 
cu El, sa-I poata spune Tata. Numai daca insusirile lui Dumnezeu sint intelesc ca 
nume ale lucrarilor sau energiilor Lui necreate, se poate trage concluzia ca cl»> 
patrund in noi facindu-ne inruditi cu El, inruditi practic prin energiile noasire croa!<\ 
care se unesc cu ele daca ne deschidem lor, si prin eforturile n.oastre de a no fiir:c, 
prin lucrariile noastre unite cu ale Lui, buni, curafi, sfinji. E o teologie a participurii 
vii si lucratoare la viafa si la lucrarea lui Dumnezeu. 

33. Desi insusirile sau lucrarile (energiile) lui Dumnezeu nu sint insasi tiin;,i 
Lui, ele nu-si pot avea izvorul decit in fiinta Lui. El e bun deci in baza fiintei S.ilc, 
nu primeste calitatea de bun din afara, ca noi. Dar fiinta Lui, ca izvor al acestor 111- 
susiri si energii, e mai presus de ele. De aceea si Tata al nostra nu se face insasi firoa 
lui Dumnezeu, dar din firea Lui izvorasc energiile care, venind in noi, ne inrudesr: 
si ne leaga cu El in asa masura, ca El ni Se face prin ele Tatal nostru. Pe cind Fiului 
li cste Tata dupa fiinta, nona ne eslo prim oiuTgiilx" fiintei Salt 1 . El ni Se fare Tata pe'i'ru 
ca poate si vrea, nu in baza firii Sale; nu ne esle T.iia din voci pr'n fiinia, fara o (},•- 
cizie a voii Sale. 

:>.! Crl|',6. Sfintul Grigorie da stricaciunii sau coruperii un sens moral, sau vede cauza 
morala a ei (ca si poporul nostru, cind zice, de exemplu : un stricat, o stricata) : 
patimile punind, fie o senzatie trupeasca, fie alta, intr-o miscare exagerata, o desface 
din armonia cu celelalte, slabind legatura simt/irilor si a partilor trupului, satisfacind 
pe unele intr-un mod exagerat. Prin aceasta insasi unitatea intregului inainteaza spre 
descompunere. Unitatea aceasta nu se poate sustfne si intari decit din Cel-cu-desavir- 
sire-Unul si Izvor a toata unitatea, din Cel care are in unitatea Lui puterea de a Se 
mentine din veci si pina in veci nedescompus. Iar acesta e Subiect spiritual, Spirit 
absolut, dec! avind toate puterile in Sine si neavind nimic care sa-L stapineasca nici 
in Sine, nici in afara de Sine. 

37. De cite ori nu murdarim cu swntirea noastra murdara numele cele mai curate 
in intelesul lor, asa cum rasar din legatura constiintei noastre cu Dumnezeu, funda- 
mental, nepervertite, nederivate si nedeviate ? Numai afundindu-ne mereu in aoest 
ultim substrat al constiintei, atotcurat, dat de Dumnezeu, ni se impun cuvintele in in- 
telesul lor curat. 

38. ^xaza^ti^xai too p^atos" se traduce cu : a minti impotriva cuvintului. Min- 
ciuna e un fir complex, suciit multiplu din adevar si neadevar, avind la suprafata ade- 
varul si dedesubt neadevarul. Mimciuna se foloseste de un cuvint cu un anumiit in- 
teles, mai ales cu un inteles bun, pentru a acoperi cu el un gind exact contrar. Poate 
de aceea se opreste in Testamentul Vechi sa se t©asa pinza din fire amestecate din 
materia de diferite soiuri. Aceasta o face minciuna pentru a insela pe ceilalti, pentru 
a-si acoperi uneltirea, fapta rea, intentia urita. Minciuna e perversa prin esenta ei. 
Deci ea minte impotriva cuvintului, sau pune minciuna in cuvint, amesteca otrava 
in miere. Nu renuntS la cuvintul cu intelesul bun, pentru ca raul nu vrea sa se de- 
maste. Cei care nu sint cu totul naivi, sau solidari cu cei ce mint, simt raul prin cu- 
vintele cele bune. Minci'nosul se foloseste mai des de cuvinte bune, pentru acoperi- 
rea faptelor rele, ba el insusi nu se recunoaste ca rau. El minte acoperindu-si min- 
ciuna, se foloseste de cuvintul cu inteles bun pentru a-si acoperi rautatea, pune rau- 
tatea !n cuvintul cu inteles bum, contrar ei. E o ciudata grefare a raului pe bine. Intu- 
nericul se acoporil In lumin3, putregaiul so imbnirii in aur. Minciuna trebuie sa-si. 
■doa apnronta ndcvflrulul. Aceasta nrata cfi in oin a mnl rSmas un rest de bine si nu 
poate nccopta rrtul milrturisit pe fa|a. 



4U0 SI'INTUI. CiHKIOHII! Ul! NYSSA 



Dcci e priiTK'jdios a indra/ni cineva sa sc foloscasra de ruyuciunoa 
nreasUi inainte de a-si curati viata si de a numi pe Dumnezeu, Tatal sau. 

Dar Sci auzim iarasi cuvintele rugaciunii, caci poate printr-o repe- 
tare mai deasa ni se va darui descoperirea infelesului 51 mai adinc al 
color astunse in ele : Tatal nostru eel din ceiuri. Ca trebuie sa ni-L 
lurem pe Dumnezeu apropiat printr-o viata unita cu virtutea, s-a aratat 
!n oarecare masura prin cuvintele de mai inainte. Dar mie mi se pare 
ca cuvintul are un oarecare inteles si mai adinc. Acestea ne aduc aminte 
de patria din care am fos-t scosi si de inaltimea din care am cazut. Caci 
prin istorisirea despre tinSrul care s-a despar|it de vatra parinteasca 
si s-a rostogolit in via|a porceasca, Cuvintul ne infatiseaza printr-o 
descricre cu chip istoric starea de ticalosie a firii noastre, precum si 
faptul ca tinarul ducind o via^a risipitoare nu se intoarce la starea cea 
buna de la inceput inainte de a fi ajuns la simtirea nenorocirii lui pre- 
zonle, sau inainte de a-si reveni la sine insusi si de a cugeta la cuvin- 
tolo de cainta. Iar acestea se potriveau in oarecare fel cu cele ale ru- 
cjftt'tunii. Caci a zis acela : «Tata, gresit-am la cer si inaintea ta» (Lc, 
15, 21). El n-ar fi adaugat marturisirii cuvintul despre pacatul fata do 
cer, dac& n-ar fi fost incredintat ca patria lui este cerul, pe care para- 
sindu-1 a pScatuit. De aceea, cugetarea la aceasta mfirturisire ii usu- 
reazS si apropierea de Tatal, incit poate alerga spre El si Ii poate cu- 
prinde grumazul si-L poate saruta (iar grumaz inseamna jugul cuvin- 
tului, pus prin gura, adica prin predania evanghelica, asupra omului, 
care a iesit din jugul dintii si a lepadat legea care-1 pazea) 39 - Dupa 
aceasta e imbracat din nou, nu in alta haina, ci in cea dintii, de care a 
fost dezbracat prin neascultare, vazindu-se gol odata cu gustarea celor 
oprile. Apoi ii pune inelul in deget, adica ii sade$te chipul sculptat in 
forma de cununa §i ii asigura si picioarele prin incaltaminte, ca nu 
cumva, apropiindu-se de capul sarpelui cu calciiul gol, sa fie muscat 
de acela. 

Precum deci acolo intoarcerea la vatra parinteasca s-a facut tina- 
rului pricina a iubirii Tatalui (iar vatra aceasta esle cerul, caruia zice 
c& i-a gresit), asa mi se pare ca aci Domnul, inva{indu-te sa chemi pe 
Tatal eel din ceruri, iti aminteste de patria cea buna, ca, sadindu-U o 
dorinta mai puternica a celor bune, sa te puna pe calea ce te duce ia- 
rft.si la patria ta. Iar calea care urea firea omeneasca spre cer nu e alta, 
dec il fuga si despartirea de relele pamintesti. $i intelesul fugii de rele 



39. A Imbr&tisa grumazul tatalui inseamna a se lasa invaluit dc el ca do 1111 
Jug. E Jugul Cuvintului trimis de Tatal pe care-1 primoste omul, prin gura (prin siiru- 
taro), dupa ce a lopfldat jugul dintii al legii din rai. 



DRHPRK RUC1ACUINRA nOMNKAFKA «1 

mi sc parr ( Ti mi c cillul, decil i\ ;;r bice usemrnen cu Dumnr/.eu. lur a 
sc lace (iscincncti cu Dumno/eu inseomna a .se face drept, evlavios, bun 
si cclc cisimihtkm. Cel cc inlipaiesl.e iii sine, pe cit li este cu putinta, 
ill chip limpcdo trascilurilc acestora, se va muta fara osteneala si de la 
sine, de la viat,a paminteasca, la locuri ceresti. 

Caci riistanta dintre Dumnezeu si firea omeneasca nu e de spatiu, 
ca sa avem nevoie de vre-o masina si de vre-o dibacie ca sa mutam 
acest trup de la starea lui greoaie, virtoasa si paminteasca, la o vietuire 
netrupeasca :! ' si inf,elegatoare 41 ,■ ci, virtutea despartindu-se in chip 
duhovnicesc de rau, nu depinde decit de libera hotarire a omului sa 
ajunga in starea spre care inclina prin dorin|a. Deci odata ce alegerca 
binelui nu e inso|ita de nici o osteneala (caci alegerii ii urmeaza do- 
bindirea celor alese), pot,i sa fii indata in cer, daca ai primit pe Dum- 
nezeu in cugetare 42 . Caci daca, precum zice Eclesiastul : «Dumnoy.eu 
este in cer» (Eel., 5, 1), iar tu te-ai lipit, dupa prooroc, de Dumnezeu 
(Ps. 72, 28), eel unit cu Dumnezeu e numaidecit acolo unde este Dum- 
nezeu. Poruncindu-ti deci sa ziei in rugaciune, lui Dumnezeu, Tata, i\\ 
cere sa te faci in vietuirea ta asemenen Tatalui ceresc si vrednic de El, 
precum o cere aceasta mai vadit si in alta parte, zicind : «Fit,i desavirsiU 
precum si Tatal vostru eel din ceruri desavirsit este» (Mt., 5, 48). 

Dupa ce am cunoscut deci intele'sul acestei cereri, e vremea sa ne 
pregatim sufletele ca sa luam in gura aceste cuvinte si sa cerem cu in- 
drazneala : Tatal nostru care e$ti in ceruri. Pentru ca precum sint vadite 
trasaturile asemanarii cu Dumnezeu, prin care cineva se aratS fiu a] lui 
Dumnezeu («eaci cifi L-au primit pe El, le-a dat putere sa se faca fii ai 
lui Durnnezeu», In, 1, 12, iar pe Dumnezeu II primeste in sine eel ce a 
primit desavirsirea in bine), asa sint multe semne ale pecetii celui rau, 
pe care cineva, avindu-le, nu poate fi fiu al lui Dumnezeu, purtind chi- 
pul firii contrare. Voiesti sa cunosti insusirile pecetii celui rau ? Pizma, 



40. Starea netrupeasca nu e fara trup, cum s-a atribuit uneori sfintului Grigorie, 
ci starea trupului coplesit de simtiri curate ?i duhovnicesti. 

41. Ca a ingerilor (voepa). Calugarii au tost numiti ingeri in trup. Pe sfinlul loan 
Botezatorul il vedem zugravit cu aripi, fiind un adevarat inger in trup. 

42. Dumnezeu nu e deispartit spatial de om, ci e desparfit spiritual de insul p,i- 
catos. E un plan spiritual, unitar, al binelui. Acolo, Dumnezeu si omul bun sint ini- 
preuna. Intre Dumnezeu si omul bun e o continuitate neintrerupta, prin har, prin lu- 
crarea necreata a lui Dumnezeu care-1 patninde pe om. Cine are in sine bunalalea 
are pe Dumnezeu. $i, cum cine se gindeste la Dumnezeu in mod staruitor (nu teorotic, 
ci ca sa faca voia Lui) nu se poate sa nu fie bun, — cine are in sine gindul la Dum- 
nezeu Il are pe Dumnezeu insusi in lucrarea Lui. Acela e deci in cer, daca cerul e 
ambianja lui Dumnezeu. Desigur, buna nu poate fi decit persoana constienta. Persoana 
omeneasca buna sta in comunicare cu persoana dumnezoiasca, izvorul bunatatii ne- 
sfirsite. 



422 SFINTUL GRIGORIE DE NYSSA 

lira, defaimarea, mindria, lacomia, pofta patimasa, bolile slavei de- 
sarte — acestea si unele ca acestea sint oele prim care se cunoaste in- 
tiparirea chipului celui protivnic. 

Deci eel ce si-a intinat sufletul cu astfel de pete, cind va spune Tata, 
ce tata il va asculta ? E vadit ca eel ce e inrudit cu eel ce il striga. Iar 
acesta nu este Cel ceresc, ci eel din iad. Caci ale carui semne de rudenie 
le poarta, acela il va cunoaste ca rudenie a sa. Deci rugaciunea omu- 
lui viclean, pina ce se afla viclesugul in el, este o chemare a diavolului. 
Iar glasul celui ce s-a despartit de viclenie si vietuieste in bunatate, 
va enema pe Tatal eel bun. 

Cind ne apropiem deci de Dumnezeu, sa ne cercetam intii viata, de 
purtam in noi ceva vrednic de rudenia cu Dumnezeu ; de-abia dupa aceea 
sa indraznim sa rostim un astfel de cuvint. Caci Cel ce ne-a poruncit sa 
zicem Tata nu ne-a ingaduit sa spunem minciuna. Deci, numai cel ce 
a vietuit in chip vrednic de frumusetea dumnezeiasea priveste cu ade- 
varat iarasi spre cer si numeste Tata pe Imparatul cerurilor si patria sa, 
fericirea cereasca. Spre ee-1 duce tirna sfatuirii cu sine ? Daca la cuge- 
tarea la cele de sus, unde e Dumnezeu, acolo isi pune temeliile locuin- 
tei sale, acolo isi aseaza comorile sale, acolo isi muta inima sa. «Caci 
unde este comoiara ta, acolo este si inima ta» (ML, 6, 21). El priveste pu- 
rurea spre frumuset,ea parinteaisca si isi infrumuseteaza sufletul potrivit 
cu ea. 

«Nu este partinire la Dumnezeu», zice Scriptura (Rom., 2, 11). Sa se 
departeze si de la chipul tau o astfel de pata. Dumnezeu e curat de 
pizma si de orice pata patimasa. Nici pe tine sa nu te int,epe o astfel de 
patima, nici pizma, nici mindria, nici aitceva din cele ce intineaza fru- 
musetea chipului dumnezeiesc. De es>ti as-a, indrazneste sa chemi pe 
Dumnezeu cu glasul tau si sa-L numesti Tata al tau pe Stapinul tutu- 
ror 4S . Iar El te va privi cu ochi parintesti, te va imbraca cu haina dum- 
nezeiasca, te va impodobi cu inel, iti va intari picioarele cu incaltamin- 
tea evanghelica pentru calatoria spre cele de sus, te va salaslui iarasi 
in patria cereasca, in Hristos Iisus, Domnul nostra, Caruia I se cuvine 
s!ava si stapinirea in vecii vecilor. Amin. 



43. Numai omul, avlnd constiinta, se lace bun in chip constient. §i numai buna- 
tatea constienta, personals, e bunatatea cu adevarat. De aceea numai omul poate fi 
fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu nu poate fi decit Tata al lui. Raportul de Tata $i fiu 
Intre Dumnezeu si om e un raport intre persoane. In panteism nu poate exista un 
astfel de raport. In panteism nu poarte exista afecjiune adevarata, sau constienta, si 
eternS. De aceea, nici recunoasterea valorii netrecatoare a omului. Ideologiile capa- 
bile sa sacrifice persoanele pentru interesele generalului au o baza panteista. 



DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA 423 



Cuvintul III 

Sfinteascd-se numele Tau •, vie impdrdfia Ta ! 

Legea oare cuprimde umbra bunatatilor viitoare si vesteste de mai 
inainte adevSrul prin unele ghicituri (Evr., 10, 1), dupa ce porunceste 
preotului sa intre in locul nepatruns ( eU to aSutov ) 44 , ca sa se roage 
lui Dumnezeu, mai intii cere celui ce intra sa se pregateasca prin unele 
curatiri si spalari. Apoi ii cere sa se impodobeasca cu haina preofeascS 
tesuta din fir de aur si de porfira si impestritata cu flori de culori fru- 
moase, sa-si puna pectoralul, sa-si atirne de ciucuri clopot,eii impreuna 
cu rodiile, sa-si ia haina pe deasupra, strinsa prin umerari, sa-si infru- 
museteze capul cu cununa si sa-si unga parul din belsug cu mir. Nu- 
mai dupa aceasta ii ingaduie sa intre in locul nepatruns, ca sa savirseasca 
sfintele lucrari negraite (tainice) 43 . 

Dar legiuitorul duhovnicesc, Domnul nostru Iisus Hristos, dezbra- 
cind legea de acoperamintele trupesti si scofind la aratare intelesurile 
chipurilor (tipurilor), mai intii nu duce numai pe unul, deosebit dintre 
toti, la convorbirea cu Dumnezeu, ci ii harazeste flecaruia, deopotriva, 
vrednicia aoeasta, imbiind tuturor celor ce voiesc harul eel deobste al 
cura|iei 4C . Apoi nu nascoceste frumu!se|ea preotului din podoaba strainfi, 
alcatuita din culori si lucrari de t&satura, ci-1 imbraca cu podoaba pro- 
prie si potrivita slujbei lui, infrumusetindu-1 nu cu o imbracaminte din 
tesaturi felurite, ci cu haina inflorita a harurilor virtutilor. Iar pieptul 
;-l impodobe^te nu cu aurul pamintesc, ci cu iconsitiinta nepatata si cu- 



44. De aci a luat Biserica ortodoxa tradijia ca in altar sa nu intre decit preotul. 
Acesta inchipuie?te taina cea mai adinca a lui Dumnezeu, asemenea virfului muntelui 
Sinai, unde n-a intrat decit Moise. De aceea, primul lucru pe care-1 face preotul 
dupa ce a intrat in altar, inainte de a se aipropia de sfinta MasS, e sa se spele. Preotul, 
de care se spune ca intra in timpul Legii, in locul de nepatruns, era Arhiereul. 

45. „Tcei pentru 
care se hulesite numele Meu initre neamuri» (Is., 52, 5). Iar aceasta in- 
seamna ca cei ce inca n-au crezut cuvintului adevarului privesc la viata 
celor ce au primit taina credimtei. Deci cind este numele credintei in 
vreunii, dar viata lor se impotriveste numelui, fie ca slujesc idolilor 
prin lacomie, fie ca se uritesc in befti si banchete si se tavSlesc in no- 
roiul desfriului ca porcii, indata cei necredinciosi au la indemina cu- 
vintul. care nu vede vina in voia libera a celor ce se folosesc rau de 
viata, ci in taina credimtei, cane e cuvine sa fie libera de orice frica si 
nestapinita, alegind binele prie libera soeotinta. Dar insusirea de cape- 
tenie a tot binele e sa se supuna sub stapinirea de-viata-facatoare 53 . 

Deci, deoarcee firea omeneasca s-a ratacit prin amagire de la dreap- 
ta judecata in privinta binelui si pornirea liberei noastre alegeri s-a 
indreptat spre ceea ce e contrar lui si viata oamenilor a lost luata in 
stapinire de tot raul, moartea intrind prin zeci de mii de cai in fire, caci 
fiecare fel de mutate (de patima) e ca o cale oareoare a mortii spre 
noi, — deci deoarece am tost prinsi de o astfel de tiranie, .ajuaigind robi 
mortii prin a'fcaicurile patimilor, ca prin niste ealai sau vrajmasi ce ne 
razboiesc, cu dreptate ne rug&m sa vina stapinirea lui Dumnezeu la noi. 
Caci nu putem scapa altfel de reaua stapinire a stricaciunii, decit daca 
stapinirea puterii de viata facatoare ia locul aceleia asupra noastra M . 

Cind cerem deci sa vina la noi Imparatia lui Dumnezeu, o cerem 
aceasta prin puterea lui Dumnezeu. Cear sa ma izbavese de strieaciune 
(de corupere, de descompunere), sa ma eliberez de moarte, sa fiu dez- 
Jpgat de legaturile paoatului, sa nu mai imparateasea asupra mea moar- 
tea, sa nu lucreze impotriva noastra tirania raut&tii, sa nu mai fiu sub 
stapinirea celui ce ma razboieste, sa nu ma mai duca acela in prinsoare 
prin pacat ,- ci sa vina. la mine Imparatia Ta, ca sa fuga de la mine, mai 
bine zis sa se mute in nefiinta patimile ce ma stapineisc si irmiparatesc 
acum peste mine. Precum se mistuie fumul, asa sa se mistuie acelea ; si 
precum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara acelea. Nici fumul 
risipit in aer nu mai lasa vreun semn al firii lui, nici ceara ajunsa in 
foe nu se mai pastreaza, ci si aceasta hranind flacara prin sine, s-a pre- 
fScut in aburi si fumul s-a facut cu totul nevazut. Asa, cind va veni la 
noi Imparatia lui Dumnezeu, toate cele ce ne stapiinese acum se vor 
face nevazute. Caci nu sufera mtunericul veniraa luminii. Nu r amine 
boala, cind se iveste sanatatea. Nu lucreaza patimile, cind e de fata ne- 
patimirea. Moartea se golesie de putere, sitrica'Ciunea piere cind impa- 
rateste in noi viata si e stapina nestricaciunea. 



53. Stiipmirea lui Dumnezeu nu a fost dobindita de El prin sila si nu tine cu 
sila sub puterea ei pe cei supusi. Dar supunerea libera sub e*a e proprie virtutii. 
Caci virtutea e implmirea binelui. Iar propriu binelui este sa caute viata si deci 
sa stea sub puterea supremei cauze de-viata-facatoare. Deci eel ce lucreaza binele 
se aila de buna voie sub stapinirea lui Dumnezeu, izvorul vietii si al binelui, vrind 
sa se impartaseesca tot mai mult de El. 

54. Moartea e punctul din urma al robiei sub care ne-au adus patimile. Opusul 
morjii ca ultimul si definitivul punct al robiei nu ne poate veni decit de la suprema 
putere de-viata-facatoare. Viata e una cu libertatea de robia patimilor si a mor{ii. 
Patimile ne imputineaza libertatea, ne ingusteaza viata tot mai mult, pina >ie-c iau 
in totregime p;ri ! n moarte. Stapinirea sau Imparatia lui Dumnezeu, fiind stapinirea 
sau Imparajia vietii, e stapinirea sau imparatia in care sintem deplin liberi. 



DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA 429 

Vie Imparatia Ta. Dm Ice e cuvintui prin oare indreptSm aceasta ce- 
rere spre Dumnezeu. Sa se surpe tabara vrajmasa ; sa se mistuie oastea 
celor de alt neam ; sa inceteze razboiul trupului impotriva duhului ; sa 
nu mai fie trupul loc de pornire al cehii ce razboieste sufletul ; sa se 
arate puterea Imparatiei, bratul ingeresc, miile celor ce cirmuiesc spre 
dreptate, zeeile de mii ale oelor ce stau de-a dreapta, oa sa cada din 
partea celor protivniei miile celor ce razboiese. E irnare numarul vraj- 
masilor, dar e cumplit si de nebiruit numai penfrru cei lipsiti de ajuta- 
rul Tau, numai pina cind eel razboit e singur. Cind insa se arata Impa- 
ratia, fuge «intristarea si suspinul» 5S si intra in locul lor viata, pacea si 
bucuria. 

Sau, cum ne este tilcuit acelasi inteles mai limpede de catre Luca, 
eel ce cere sa vina Imparatia striga dupa ajutorul Sfiutului Duh. Caci 
in acea Evanghelie, in loc de «vie imparatia Ta», se spune : «vie 
Duhul Tau eel sfint peste noi si sa ne curafeasca pe noi» 56 . Ce vor 
zice cei ce-si deschid gura cu indrazneala impotriva Sfintului Duh ? Cu 
ce cuget prefac marirea Imparatiei in stares coborita a robiei ? DacS pe 
eel caruia Luoa li zice Duhul, Maifcei L-a numit Imparatie, cum II co- 
boara luptatorii impotriva lui Dumnezeu la treapta unei creaturi, pu- 
nindu-I in seama, in locul firii ce imparateste, o fire imparatita ? Crea- 
tiunea e roaba, iar robia nu e Imparatie. Iar Duhul Sfint este Imparatia. 
Deci e deasupra pSrtasiei la creatura (la zidire). Caci Imparatul nu e 
imparatit. Iar Cei ce nu e imparatit nu e niei faptura. Caci e propriu 
fapturii sa fie roaba 57 . 

Daca deci Duhul este Imparatie, de ce nu marturisesc stapinirea Lui 
cei ce niei nu au invatat vreodata sa se roage, cei ce niei nu stiu cine 
e Cei ce curateste intinaciunea 58 r cine e Cei de care 'atirna Imparatia ? 
«Vie Imparatia Ta, zice, si sa ne curateasca pe noi». Deci e o putere si 



55. Avem aci dovada existentei in acea vreme a acestei expresii din ectenia 
pentru raorfi. 

56. Asa este in unii codici sirieni, copti, latini, dar si grecesti, de exemplu, 
in codex Bezae Camtabrigensis. Versiunea aceasta e luata si in rugaciunea «lmpa- 
rate ceresc» (Lc, 11, 2). 

57. Din imbinarea expresiei de la Matei (Imparatia) si Luca (Duhul Sfint), sfSn- 
tul Grigorie scoate un argument impotriva pnevmatomahilor. Daca Duhul este 1m- 
parStia, El e deci imparat, nu e rob, nu e creatwra, care e roaba unor legi, pina ce 
nu se umple de puterea Duhului, Care indumnezeieste, Care elibereaza creatura. A 
se observa ca acest titlu de Imparat I se da Duhului in rugaciunea «imparate ce- 
resc». Deci rugaciunea aceasta exista in vremea sfintului Grigorie, sau a fost intoc- 
mita pe baza scrisului sau. Imparafia Duhului e imparatia adevarata ; El ne face 
imparati pe toti, pe care ne curate?te de pacatele care ne tin in robie. Imparatia 
Lui nu e ca imparatiile lumesti care robesc pe supusi. Ea nu e ca ordinea unei lumi 
conceputa panteist, in care nimvc nu e liber, ci totul supus legilor compunerii si des- 
compunerii (alcatuirii fara voie si coruperii fara voie). 

58. De aci sint luate cuvintele din «Imparate ceresc», sau poate sfintul Grigorie 
foloseste cuvintele acestei rugaciuni. 



■no 



siMNTui. cnidoRiR nr. nyssa 



o lucrare praprie si foarte insemnata a Duhului aceea de n curat* ?i do 
(i ierta p&oatele, cum marturiseste cuvintul evanghelic Deci col ce a 
mcirturisit po sea ma Lui puterea iertarii pacatelor, I-a marturisit odata 
cu aceasta si dumnezeirea 59 . 

Dar aceasta o spume Apostolul si despre Unul-Nascut, cind zice ca 
dupa oe a facuit cuiratfrea pacatelor, a sezut de-a dreapta maririi Tata- 
lui (Evr., 10, 12 ; 9, 14). Deci e un singur lucru al amindurora, al Duhului 
carp curateste pacatul si al Fiului care a fa cut curatirea pacatelor. Iar 
cei ce au aceeasi lucrare au numaidecit si aceeasi fire. Caci toata lu- 
crarea este rezultatul puterii. Daca deci lucrarea si puterea este una, 
cum se poate cugeta o deosebire de fire in cei in care nu aflam nici o 
deosebire in putere si lucrare ? Caci precum nu se poate cugeta in cele 
doua insusiri ale focului, in a lumina si in a arde, vreo deosebire (de 
lire), asa n-ar putea cugeta cineva, daca cugeta sanatos pe temeiul Sorip- 
turii, vreo deosebire de fire imtre Fiul §i Duihul. 

Dar mai inainte s-a dovedit, prin spuse bine-credincioase, ca Tatal 
$i Fiul au aceeasi fire si ca nu e cu putinta sa se numeasca cele de neam 
deosebit, cu numele de Dumnezeu. Caci daca nu se zice putului fiul 
celui ce 1-a sapat, nici n-ar spune cineva dintre cei sanatosi la minite ca 
zidarul a olSdit uin fiu, ci prin numirea de fiu si de tata se arata uni- 
tatea dupa fiinta, e numaidecit de trebuinta cind cele doua sint una in 
ceea ce le e propriu si nu sint deosebite intre ele, cum e Tatal si Fiul, 
ca Fiul sa fie unit dupa fire cu Tatal. Dar daca s-a dovedit, prin aceea 
ca lucrarile sint aceleasi, ca Duhul Sfint nu e strain de firea Fiului, din 
aceasta urmeaza ca s-a dovedit totodata ca firea Sfintei Treimi e una, 
fara sa se confunde ceea ce se vede propriu si deosebit la fieeare din- 
tre Ei si fara sa se schimbe intre ele insusirile prin care se deosebesc. 

Deci ce nebumie ii face pe pnevmatomahi (luptatori impotriva Du- 
hului) sa sustina ca Duhul e rob ? 60 . Ei nu socotesc vrednic de crezare, 
nici pe Pavel care marturiseste zicind : «Iar Domn esteDuhul» (II Cor., 
3 t 17). Sau poate socotesc ca : «Vie» inseamna o dezbracare de o vred- 
nirie? Dar nu aud pe marele David chemind la sine si pe Tatal cind 
zice : «Vino si ne mintuieste pe noi». Daca deci pentru Tatal a veni 
inseamna a mintui, cum ar fi pentru Duhul a veni ceva care ll injo- 
seste ? Sau fac din sfergerea pacatelor un semn de micsorare a vred- 
niciei? Dar asculta pe iudeii necredinciosi care striga ca «numai Dum- 



.V.). Cel ce iarta pacatele dezleaga de lanturile robiei. Dar aceasta n-ar putoa-o 
f.n-c cincvia care ar fi el lnsu?i rob, sau in stare de a putea fi robit. Nu o poate face 
aceasta declt Cel ce are in sine libertatea si stapinirea, Cel ce e izvorul libertStii si 
.il siiprcmei stuplniri, care in acelasi timp nu robestc, ci elibereaza. 

(SO. Aci, nuinclo de Domn e dat Duluilui, ca sa se arate ca El nu e rob, nu e 
f.'ipliir'i 



DBSPIUi RUUAUUNP.A IIOMNKA.SCA 43 1 

nezeu poate ierla pfir.ntolo» (Mc, 2, 7), spunfnd at •casta despre Tatal. 
Caci zkp : «Dc co huleste Acesta ? Cine poate ierta pacatele fara numiai 
Dumnezcu ?». Dacii doci Tatal iarta pacatclo, iar Fiul ridica pacatul lu- 
mii si Duhul Sfint curateste intLnaciuinea paioatului in cei ce se iveste,. 
cc vor spume oei ce se razboiesc cu insasi viata lor ? 61 . 

Deci «V.ie peste noi Duhul eel Sfint si sa ne curateasea pe noi» si sS 
ne faca in stare sa primim intelesurile inalte si vredniee de Dumnezeu, 
aratate noua prin rugaeiune de Mintudtorul, Caruia I se cuvine slava 
in vecii vecilor. Amin. 



Cuvintul IV 

Faca-se voia Ta, precum in cer, a$a $i pe pamint ! 
Piinea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi ! 

Am auzit pe cimeva priceput in mestesugul doftoricesc privitor la 
sanatate, explicind cu temeiuri naturale ea ceea ce se spune in aceste 
cuvinte nu e fara folos nici pentru sanatatea sufletului. El spunea ca 
abaterea vreuneia din stihiile din noi de la masura ei cumpatata e in- 
coputul si pricinia niasferii umei patimi. Si, dimpotriva, spunea cS readu- 
cerea celor misoate in chip gre?it la lucrarea lor cea dupa fire aduce 
vindecarea pricinii bolii. Si de aceea socotea ca trebuie sa urmarim sa 
facem prin stapinirea de sine cit rruai fara putere, in cele ce se misca 
neregulat in noi, elemental ce ni se impotrive$te, caci aceasta ajuta eel 
mai mult la sanatate. Astfel dacS e prea tare caldura, sa se dea ajutor 
elemenitului covirsit de ea si sa se inmoaie uscaciunea, ca nu cumva to- 
pindu-se materia sa se vestejeasca cu desavirsire si sa se schimbe cal- 
dura in sine, nimicindu-se ea insasi pe sine. La fel daca alitul din elemen- 
tele vazute in noi intr-o cumpana intre ele iese din masura sa, caulind 
sa se inmulteasca, sa-i aducem celui micsorat un ajutor printr-o lucrare 
facu-ta cu mestesug. Savirsindu-se acestea si nestrickid intru nimie cum- 
pana elementelor, se aduce din nou sanatatea in trap, nemaicazind firea 
intr-o tulburare lipsita de rinduiala. 

Bar ce urmareste aceasta lunga introducer© ? Poate ca ideea aceasta 
nu e fara folos scopului nostou, nici nu sta departe de tema de fata. Caci 
avem de tilcuit cuvintul : «Fie voia Ta». Iar pentru ce am amintit de 
aceasta parere a doctorllor, se va lamuri in cele urmatoare. 

Omul suifiletesc se afla odiinioara in stare de sanatate, miscarile su- 
fletului aflindu-se amestecatc in noi, ca nisle slihii (elementc), intr-un 



(il. R.V/boi.ndu-sc cu Duhul Sflnl, se r.V/hoicsc Impolriv.i vic(li lor. 



432 SFINTUL GR'GORIE DE NYSSA 

chip cumpanit prin ratiunea virtutii SL> . Dar cind edemeintul poftitor s-a 
intarit, infriirua-rea miscarii protivniee lui a fost covirsita de elemental 
acesta crescut si nu a m>ai fost in stare sa impiediee miscarea fara ma- 
sura a poltei spre cele ce nu se cuvin. Din aceaista s-a nascut in firea 
omeneasca pacatul, ca boala cea spre moarte 83 . 

Atunci Doctoral adevarat al patimilor (al bolilor) sufletului, care 
peoitru oei stapiiniti de ran a intrat in viata oamenilor, inlaturlnd prin 
gfcudurile rugaciunii pricina facatoare de moarte, ne readuce la sana- 
tatea sufleteasca. Par sanatatea sufletului este buna mireasma a voii dum- 
nezeiesti 64 , precum caderea din voia cea buna (a Celui bun) este boala 
sufletului, care sfiirseste in moarte. Fiindca deei am slabit pr.Ln parasirea 
vietuirii celei bune din rai, cind ne-am umplut de veininul ncascultarii, 
si de aceea firea noastra a fost luiata in stapinire de boala aceasta rea 
5>i pricinuitoare de moarte, a venit Doctorul eel adevarat, tamaduind dupa 
legea doftoriceasca raul prin cele oontrare lui. $i pe oei luati in stapi- 
nire de boala, din pricina ca s-au despartit de voia dumnezeiasca, ii 
elibereaza iarasi de boala prin unisnea cu voia dumnezeiasca. 

Caci cuvintele rugaciunii sint tamaduire bolii ivite iin suflet. De 
aceea, eel chicnuit de niscai dureri ale sufletului se roaga : «Faca-se 
voia Ta». Caci voia lui Dumnezeu e miintuirea oamenilor. Dar ca sa sta- 
ruim in aiceaista, zicind lui Dumnezeu : «Faca-se voia Ta si intra mine», 
trebuie numaidecit sa invinovatim acea viata care e in afara voii dum- 
nezeiesti 65 . $i aceasta sa o facem prin marturisire deslusita zicind : De- 
oarece voia protivniea a lucrat in chip rau in mine, in via^a mea de pina 
acum si m-am facut slujitor al vicleanului tiran, implinind, ca un ca- 
lau, pina la capat voia vrajmasului impotriva mea insumi, Te rog, fie-Ti 
mila de pieireg mea si fa sa se implineasca voia Ta antra mine 65 . Caci 



62. Virtutea este expresia ratiunii caie tine in echilibru toate miscarile sufle- 
tului si impaca pe om cu toate si cu toti. Mai bine zis, virtutea este incorporarea 
ratiunii unitare a fapturii constiente in faptele si in via{a ei. 

63. Pacatul este o dezordine, o dezbinare a vietii in ea insasi, care duce spre 
moarte. 

64. Sanatatea sufletului e respiratia in aerul curat ce se raspindeste din voia 
si din viata dumnezeiasca, care toate le intreUne, dar si din om, prin implinirea voii 
dumnezeiesti si prin staruirea in legatura cu viata dumnezeiasca. De aceea se nu- 
mesc si virtufile «buma smireasma», oferita de om lui Dumnezeu si semenilor sai. 

65. Voia dumnezeiasca este sa ramina toate in echilibru si in armonie. Unde 
nu se face voia dumnezeiasca, cea una pentru toate, care le voieste pe toate, se fac 
voile mindre ale celor multi, care-i despart pe unii de alfii si produc dezarmonie 
si dezbinare intre toate. Daca admit sa se faca voia lui Dumnezeu in mdne, si ceilalti 
fac la fel, aceasta devine o voie comuna in toti, care-i tine uni{i pe toji, cum ii tine 
steagul uniti pe ostasii unei unita{i militare. 

66. Voia lui Dumnezeu poate fi insusita de catre mine, asa cum poate fi insu- 
?ita si voia diavolului. Dar insusindu-mi voia lui Dumnezeu lucrez pentru sanatatea 
si cresterea mea duhovniceasca, dezvolt chipul meu, care e dupa modelul dumne- 
zeiesc, si cresc din iubirea si cu iubirea lui Dumnezeu fat§ de mine, in via|a infinita 
a lui Dumnezeu, viata Lui devenind tot mai mult via{a mea. Dumnezeu, Care m-a 



DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA 433 

precum atunci cind se aduce lumina in pesterile intunecate, intunericul 
dispare, asa facindu-se voia Ta intru mine toata miscarea rea si ne- 
cuvenita a voii mele se scufunda in nefiinta. Pentru ca neprihanirea va 
stinge pornirea desfrinata si patimasa a cugetarii ; smerita cugetare 
va mistm ingimf area ; modestia va tamadui boala mindriei ; bunatatea 
iubirii va alunga din suflet o lista lunga de rele protivnice. Caci din fafia 
ei se retrage ura, pizma, minia, misoarea furioaisa, iutimea, uneltirea, 
fat,arnicia, pomemirea faptelor care ne-au suparat, dorinfa de razbunare, 
fierberea simgelui din jurul inimii, achiul dusmanos. Astfel turma aces- 
tor reie e alungata de simtirea iubi/toare. Asa scoate lucrarea voii lui 
Dumnezeu slujirea la idoli. Iar aceasta e de doua feluri : slujixea in- 
dreptata spre idoli si nebunia stirnita de aiur si de argint. Caci si pe aces- 
tea le-a numit cuvintul proorooe&c idoli ai neamurilor. Facd-se, deci, 
voia Ta, ca sa se stinga voia diavolubii. 

Dar de ce ne ragam sa fie facuta de catre Dumnezeu voia noastra 
buna ? Pentru ca firea omeneasca e fara putere in miscarea spre bine, 
odata oe a fost slabita prin rautate. Caci nu cu aceeasi usuiinta cu oare 
merge omul spre rau, se intoarce iarasi de la acesta spre bine. Lucrul 
acesta se poate vedea ?i la trupuri : nu la fel ?i nu cu aceeasi usurinta 
cade trupul eel sanatos la boala si se face eel imbolnaviit sanatos. Caci 
eel aflat inainte in san&tate, adeseori printr-o singura rana a ajuns in 
prime jdie de moarte ; si un scurt rasititmp sau o singura izbucnire de 
fierbinteala topeste toata puterea trupuilui ; si o singura gustare de 
otrava il omoara cu total sau il aduce aproape de moarte ; si o musea- 
tura de sarpe, sau vreun ac purtator de venin, sau vreo rostogolire, sau 
vreo cadere, sau vreo ghiftuire peste putere, sau altceva de felul acesta, 
e urmata indata de boala sau de moarte. Dar izbavirea de boala e adusa 
de multe nasoociii si mestesuguri doftorices'ti si inisotita de multe greu- 
tat,i, daeS peste tot mai e adusa. 

De >aceea, pornirea spre rau ivita in noi nu are nevoie de ajutor, 
rautatea implinindu-se de la sine, prin voia noastra. Dar cind se ivesite 



facut, nu vrea decit ceea ce e potrivit fiintei mele. Insusindu-mi voia lui Dumnezeu 
cu privire la mine, revin la voia mea naturala, pe care Dumnezeu a sadit-o in mine. 
Caci void lui Dumnezeu a pus in mine ca voie naturala tending de a ma indum- 
nezei in unire cu El. Sfintul Maxim Marturisitorul zice de Hristos : «Si daca avea 
voia naturala ca om, le voia numaidecit pe acelea dupa fiinta, pe care Dumnezeu le-a 
pus in mod natural in fire cind a creat-o, spre fiin{area ei» (Opusc. theol. et polemi- 
ca ; P.G., 91, 77). Deci implmind voia lui Dumnezeu, implinim voia noastra adevarata, 
fiintiala, o regasim pe ea, ne intarim in ea. Dar voia diavolului e contrara cresterii 
noastre. Ea ne face sa dezvoltam exagerat tendin^e periferice ale firii noastre, care 
slabesc ceea ce este fundamental, care o dezbina. Folosindu-ne de voia celui rau, 
ne folosim de o voie capricioasa, contrara celei fundarnentale sadite in noi de Dum- 
nezeu, facetm raul, care e contrar in primul rind noua insine. Tot sfintul Maxim 
zice : «Caci in nimic altceva nu sta raul decit numai in despartirea voii noastre arbi- 
trare (too xaxa 7va ?i pe pamint ? Mie mi se pare ca cuvintul acesta cuprinde unul 
din cele maii adinci iintelesuri si ne descoperS o cunositLntS dumneze- 
iusca privitoare la creatiune. I-ar ceea ce spun este aceasta : Toata zi- 
direa nationals e impartita in firea netrupeasca si in cea intrupata. Cea 
iioitrupcasca este cea ingereasca. Iar cealalta sintem noi, oamenii. Cea 
gtndita cu mintea (spirituals, irateligibila), ca una ce e despartita de tru- 
pul Jmpovarator (vorbese de trupul acesta virtos, care tinde spre pa- 
mlnit), a primit sortul de sus, petrecind in locuri usoare si eterice, in- 
tr-o fire sprintena si usor miscatoare ; iar cealalta, din pricina inrudirii 
trupului nostru cu ceea ce e pamintesc, a primit in chip necesar, sortul 
vie^ii acesteia legate de pSmint ca de o temelie de tina. Nu stiu ce 
plain a urmarit priin acestea voia dumnezeiasca, dar dupa aceea a im- 
pfioat toata zidirea cu ea insasi, ca nici partea de jos sa nu rSmina ne- 
pfirtasa la inaltimile ceresti 69 , nici cerul indeobste sa nu fie nepartas 
la cele de pe pamint. Astfel, a facut ca prin faptura omeneasca sa aiba 
Joe o oarecare pairticipare a fiecaruia din elemante (stihii) la ceva din 
cele ougetate, initrucit partea intelegatoare a sufletului — care se arata 
Inrudita si de un neam cu puterile din cer — locuies>te in trupurile pa- 
mi'irtesti, iar acest trup pamintesc se va mutia, cind se vor restabili toa- 



<>/. A ne ruga sa se faca voia lui Dumnezeeu si a ne ruga sa se faca cu aju- 
iorul lui Dumnezeu voia noastra cea buna e acelasi lucru. Nu cerem sa fim robi, 
el sa Indeplinim voia noastra cea buna care e de la Dumnezeu, sau e proprie na- 
turll noastre adevarate. Devenim robi prin patimile contrare voii noastre si a lui 
Dumnezeu. 

08. In voia lui Dumnezeu se cuprind toate virtutile si in voia noastra cea 
hunfi, una cu a lui Dumnezeu, la fel se cuprind toate virtutile in potenta. 

69. Legile trupului sint de asa natura, ca pot fi largite, elasticizate, incit sa 
pnat3 sa sc impace cu o viata spirituals libera, inrudita cu a ingerilor. Omul e facut 
srt tnuinteze sau sa se largeasca in infinitul dumnezeiesc, dar totusi in cadrul tru- 
pului, si)u acesta sa se deschida infinitului dumnezeiesc. Dar aceasta, numai cind 
omul nu se supune placerilor trupului care intaresc legile strimte ale lui asupra 
sufletului, ci cind sint (inute in friu, cind sufletul face uz tot mai mult de puterea 
lui asupra lor. De aceea e data firii omenesti putinta sa se faca fire a lui Dumnezeu- 
< ''uvimlul, enre o deschide pe ea infiniitatii Sale duimnezeiesti si, in lcqatiurii cu 01, si 
pc nol. Aceasta iiiilologere pozitivS a trupului e contrara conceptiei origenismului 



DESPRI! RUCIACIUNHA DOMNHARC'A 435 

te 7 ", fmpreunfl cu suflclul, I«i locul coresc. Cfici vom fi «rSpiti, cum 
zice Aposlolul, in nori, intru intfmpinarea Domnului» (I Tes., 4, 16). 

Deci, lie c& aceasta intelepciune a lui Dumnezeu urmareste aceasta, 
fie ca altceva, toata firea rationala s-a imp&rtlt in aceasta viat,a indoita, 
cea netrupeascS primind sortul fericirii ceresti, cealalta fiind adusa pe 
pamint, prin trup, din pricina inrudirii cu acesta. Dar dorinta de frumos si 
de bine a lost unita fiintial la fel cu fieoare fire ; de asemenea stapmi- 
rea de sine si liberbatea de or ice sila le-a sadit deopotriva Promiatorul 
tuluror in amindoua 71 , ca ceea ce a fost cinstit cu ratjune si cu cu- 
getare sa se chivemiseasca primtr-o libera alegere (autonoma). 

Dar viafa celei de sus e curata cu totul de patima si nu se misca in 
ea nimic din cele cugetate protivnice. Dimpotriva, in jural celei de jos 
se invirteste toata miscarea si simt;irea patimasa, carora le este supus 
omul. De aceea, Scriptura de-Dumnezeu-i'niSUfiiata ^tie ca vie^uirea sfin- 
telor puteri din cer ruu e amestecarta ou nici o patima si e curata de 
orice imtinaciuaie a paoatului. Dar tot raul care s-ia ivit dupa aceea 72 
in afara bineiui, prin insasi retragerea acestuia 73 , s-a scurs in scobi- 



70. „ev z-q oLTzor.azaazaQs.1 -cwv jtdvTo)-/. Din acest loc se vede ca sfintul Grigorie nu 
intelege — eel pu|in in scrierea aceasta, din partea mai matura a vietii sale — 
prin «apocatastaza», impacarea tuturor dupa «lungile perioade», ci momentul invierii 
cind trupul se va impaca deplin cu sufletul, si sufletul, cu ingerii. Prin «toate» care 
vor fi restabilite se intelege «toate categoriile creatiei», nu in sens numeric. Trupul se 
va restabili in starea lui de unealta docila a sufletului si sufletul, in iratimitatea cu 
ingerii, si toate acestea, In unire cu Dumnezeu, cum au fost la inceput. Asa va fi 
Dumnezeu «itoate in toti» (I Gor., 15, 28). O «reat'abilire a tuturor» in seosul lui 
Origen nu putea cugeta sfintul Grigorie, pentru ca nu admitea, ca acela, o preexis- 
tenta a sufletelor in Dumnezeu, in care sa fie restabilite din nou fara sa fie necesar 
acordul voii lor, dat fiind ca ele nu vendsera in trup cu o voie libera. Dupa sfintul 
Grigorie, oamenii au cazut din voia lor dupa ce au fost creati si deoi tot prin 
voia lor, exercitata in cursul acestei vieti, se vor restabili, cei care vor voi, in sta- 
rea de la inceput, sau la capatul la care ar fi ajuns ei folosind bine voia lor. 

71. Deci si celei de pe pamint i s-a dat libertatea de a se Iargi spre infinit. 

72. „7iapu7tE$te plinea de la Dumnezeu, iar eel cc se 
str&duieste pentru nedreptate e s&turat de facatorul nedreptatii. 

Deci indreaipta spre Dumnezeu cererea piinii, privind spre constiin- 
\a Li, stiind ca nu are Hristos partasie (comuniioare) cu veliar. Caci daeS 
aduri daruri dim nedreptate, darul tan este rasplata adusa de ciine si 
de desfrinata S3 ,■ si daca imbraci in stralucirea darniciei sporirile bo- 
gfitiei tale, vei auzi pe proorooul ce se scirbesite de darurile uinora oa 
ticestia : «Ce-mi trebuie mie multimea jertfelor voastre ?, zice Dommul. 
Suit s&tul de aider ile de tot ale camurilor si grasimea mieilor si singele 
taurilor si al tapilor nu-1 voiesc» (Is., 1 , 11); si «Mi-e scfrba de tamiie» 
(Is., 1, 13). Iar in alta parte, eel ce jertfeste un vitel e socotit ca un ciine 
(Is., 66, 5). DacS ad deci piine de la Dommul, adica din ostemeli drepte, 
poti sS-I si daruiesti Lui din rodurile tale. 

Bum este si adausul «astazi». Caci zice : Plinea. cea spre fiinta dd- 
ne-o noua ast&zi. Acest cuvint cuprinde o alta invataturS dreapta (alta 
fllosofie) : ca sa afli prin cele ce le spui ca viata omeneasca este treca- 
toare. Numai clipa de fata e proprie fiecaruia. Nadejdea viitorului ra- 
ml>rue> in nesiguramta. Caci nu stim ce va naste ziua care vime (Prov., 27, 
1). La ce sa ne framin'tam cu grijile viitorului? «Ajunge, zice, zilei rau- 
tatea ei» (Mt., 6, 34), numind rautatea reaua patimire. De ce sa ne ingri- 
jim de ziua de miime ? De aceea, prim cele ce-ti poruniceste pentru azi, te 
opreste de la grija pentru miime. Niumai ca nu-ti spume prin acest cu- 
vint : Cel ce ti-a dart ziua iti da si cele de trebulnta ale zilei. Cine face 
s3 rSsara soarele ? Cine va face sS dispara intumericul noptii ? Cine 
ti-arata raza lumimii ? Cine initimde cesrul de jur-lmprejur, ca sa apara 
lumimStorul deasupra pamiirutului ? Oare Cel ce ti-a dat tie aceste lu- 
cruri asa de mari are nevoie de ajutorul tau oa sa implineasca ceea ce 
o de trebuimta trupului tau ? Cu oe se straduie^te firea dobitoacelor pen- 
tru viata lor ? Care simt camarile corbilor ? Care, magazimele vultu- 
rilor ? Nu se ingrijeste de viata lor simgura voia dummezeiasea, prin 
care se tin toate ? 

Apoi boul, sau asinul, sau altul dimtre dobitoiace isi are intelepciu- 
nea sia invatata de la sine, dim fixe, si-si implineste ou ramduiala ceea ce 
tine de timpul de fata, iar pentru cele urmatoare n-are nici o grija. Iar 
noi, de ce avern nevoie de sfatuitori pentru a intelege viata aceasta sfa- 
rimicioasa si trecatoare im trup ? De ce nu imvatam din initmpiariile stra- 
ine ? De ce nu ne cumintim din viata noastra ? La oe i-a/u folosiit mul- 



(J3. Omul care rape?te ca un ciine $i desfrinata care cl§tig8 din desfriu aiduc 
lwl Dumnezeu mi dar murdar, pjiin care voiesc sa li se aprobe modul urit de cis- 
l.lrfuro, fie el din trecut, fie din viitor. Prin el, respectivii voiesc sS-L faca pe Dum- 
m-zeu uotidai cu ei in modul lor de Cistigare. 



lieSPRI RUUACIUNBA DOMNBAiCA 441 

tele frfiminiUiri boyatului accihi cure s-n imcre/ut In nvulte nfidejdi desarte, 
dcirimind, zidimd, udunind, destattndu-se, cheltuimd lungi rastimpuri de 
ani In deserftaciunea nfidejdilor legate de magazii ? Nu i-a dovedit o 
singura noapte toata nadejdea visurilor sale ca un vis desert, plasmuita 
din desertaciuini ? Via fa in trup oste numai a timpului de fatS. Cea as- 
teptaita prim nadojde este a sufletiului. Dar lipsa de rninte a oamenilor 
gre§este in intrebuinfarea amindurora : viafa trupeasca o prelungim prin 
nSdejdi ; pe cea a sufleitului o atragem in desfatarea de cele de fata. Do 
aceea, sufletul ocupindu-se cu ceea ce se vede se instraineaza in chip 
necesar de nadejdea care este si dainuieste 84 . $i sprijinindu-sc prin rici- 
dejde pe cele nestatornice, nu poate tine nici viata aceasta si nu o arc 
nici pe aceea. 

Sa inv&tam deci prim, sfatul acesta ce trebuie sa cerem azi si ce, pe 
urma. Piinea e a trebuinfai de azi, iar Imparatia e a fericirii nSdSjduite. 
Zicind «piine», a cuprins toata trebuinfa trupeasca. De le vom cere aces- 
tea, va fi vadiit intelegerii celui ce se roaga ca se ocupa cu cele trec3- 
toare. Iar de va cere ceva din bunatatile sufleitului, va sti ca cererea lui 
privesite spre ceea ce e vesnic si fara sfirsit, spre oare se porunce^te co- 
lor ce se roagS sa priveaisca in chip deosebit, ca spre ceea ce e mai mare 
si de prima trebuinfa ce trebuie implinita. «Cautati. ziee, Impar&ti'a ?i 
dreptatea si toate aeestea se vor adaoga voua» (Ml, 6, 33 ; La, 12, 31), 
in Hristos Iisus, Domnul nostru. Caruia se cuvine slava si stapinirea in 
recii vecilor. Amin. 



Cuvintul V 

£i ne iaita noua gre?elile noastre, precum si noi iertdm 
gresifilor no$tri ! $i nu ne duce pe noi in ispitd, ci nc 
mintuie$te de eel viclean ! 

Inaintiind, cuvintul a ajums la eel mai inalt virf al virtutii. C3ci prin 
cuvintele rugaciunii descrie cum voieste sa fie eel ce se roaga lui Dum- 
nezeu, care aproape ca nu se mai arata in hotarele fiirii, ci s-a f&cut ase- 
menea lui Dumnezeu insusi prin virtute, incit pare s& fie alt dummezeu, 
prin faptul ca face ace-lea pe care numai Dumnezeu le poate face. Cciti 



84. Sfintul Grigorie numeste aci «nadejde» pe Cel nadajduit sau cele nadftl- 
duite. Pentru ca este o strinsa legatura intre ele. N&dejdea tare si sigura are intr-un 
anumit fel !n sine cele nSdajduite, sau gustaiea lor oa o arvunS. Iar Intruclt Dum- 
nezeu (sau cele ale Lui) este si subzista cu adev&rat, nSdejdea se nume^te si ea co« 
care este si subzista cu adevarat (ouoti? xal Oftaiaitji];). Ea este, pentru c5 Dumnezeu 
in care nfidajduim se imputic cxpericn|i'l cu o suprtMiiii tune si pontru c3 HI ni Se 
\ a darui cu adevarat $i vesnic. Toate lucriirll<> lumestl nadftjduite nu se ?t!e dacS 
le vom mai iipuna si nu vor dura decit scurt tliup. lilo nu subzista cu adevarat. 



442 ■rtNTUL UMUOHIF. DK NYSSA 

iertarea gre$elilor este o fapta propirie lui Dumnezeu si cu totul doose- 
"bitcl 85 . Peratru ca s-a spus cS «,nimeni nu poate ierta paoatele decit sLn- 
•gmr Dumnezeu» (Lc, 5, 21). Dae a deci imita cineva in viata lui trasatu- 
rile firii dumnezeiesti, el ajunge in oarecare fel oa Acela a Carui imitate 
o arata in chip vadit 86 . 

Ce invata deci Ouvintul ? Imtii sa dobimdim mdraznirea prin fapte 
Si apoi sa cerem iertarea paeatelor de mai araairute. Acestea ni le spume 
prin cuvimtul de fata, ca eel ce se apropie de Binefacatoru.1, sa fie bine- 
facator, de Cel bun, bun ,• de Cel drept, drept ; de Cel iertator, ierta- 
tor ; de Cel iubitor de oameni, de oameni iubitor. $i toate celelalte la 
fel : cel ce se apropie de Cel blind, de Cel ingaduitor, de Cel daruitor 
de bunatati si de Cel impartitor de mila si de tot ce se miai vede in jural 
lui Durrunezeu, sa se faca asemenea, prin libera voiinta, .ou fiecare din 
acestea si asa sa-si insuseasca indrazneala rugaciunii. 

Deci cel ce pastreaza suparare pe cel ce i-a gresit s-a rupt, prin 
felul sSu de purtare, din legatura ou iubirea de oameni a lui Duimmezeu. 
Cfici ce legatura este intre iubirea de oameni si cruzime, initre simtirea 
iubiitoare si salbaticie ? Sau intre celelalte ce se cugeta contrare raului, 
ou care nu se poate amesteca ceea ce de este protivnic ? Cel stapinit 
de una din acestea, cu siguranta ca s-a despartit de contrarul ei. 

Caci precum cel ce a ajuns in moarte nu este an viata, si cel ce se 
impantaseste de viata s-a despartit de moante, la fel trebuie numaidecit 
ca cel ce se apropie de iubirea de oameni a lui Dumnezeu sa fi iesit din 
toata cruzimea. 

Iar cel ce a ajuns in afara de toate eele cunoiseute oa rele, se face, 
in oarecare fel, prin aceasta deprindere, dumnezeu, dobindind pe seama 



85. Iertarea reala a pacatului, ridioarea reala de pe constiinta a raului facut 
culvu, vindecarea reala a ranii lasate de el in constiinta, e o fapta pe care nurruai 
Dumnezeu o poate face. El i{i da linistea constiintei pentru veci. §i prin aceasta 
1(1 dfi adevarata libertate. In faptul ca omul poate ierta si el, sau ca siimti si ier- 
tarea de la el ca o despovarare, ca o vindeoare, se arata ca Dumnezeu lucreaza 
prin omul care iarta„ ca el a devenit in adevar asemenea luii Dumnezeu, sau ca 
o chipul lui Dumnezeu, avind pe Dumnezeu in sine. In povara netrecatoare, in 
rana neistovita a mustrarii pentru raul savirsit cindva impotriva cuiva, se arata 
eternitatea viitoare a omului in neferioire si valoarea eterna, sau existenta eterna 
a celui caruia i-ai facut un rau. Numai Dumnezeu poate scapa pe om de aceasta 
muslr.are sau rana. Iar cel caruia i s-a gresit poate face si el aceasta numai din 
puterea lui Dumnezeu lucratoare in el, care are sadita aceasta iubire in el si, cu 
tout.1 picdica ce-a voit s3 i-o puna altul in oale, vede asigurata viata sa eterna in 
Dumnezeu. Dar aceasta viata eterna n-o poate avea decit din viata lui Dumnezeu, 
In care nu poate sa se afle decit iertind si el, ca si Dumnezeu. 

86. Imitarea nu-i o conformare de la distanta cu Cel luat ca model. Ci iubirea 
lui fata de Acela,' fiind intemeiata de iubirea Aceluia fata de el, aduoe cu sine 
o putero de la Acela, prin care poate imita. Dar iubirea Aceluia, venita in el, intipa- 
resto trasaturile iubitoare ale Aceluia in el, facindu-1 nu numai asemenea Lui, ci 
ca pe Acela, ca un al doilea acela unit cu Acela. Asemanarea cuiva cu altul realizcaza 
unlron lui ru acela, cu pastrarea lui ca persoana neconfundata cu acela. 



OBSPRII RtKlACIUNKA l)OMNKAS< A 443 

sa ceoa ce rugotfl rutiunca In Jurul lirii dumnczuio^ti. Ve/i la co mfirire 
Inalta Domnul, prln cuvintck* dumnozoicsti. po cei ce le asculta, prefaclnd 
in oarecare fel firea omeneascfi intr-una dumnezciasca si legiuind ca 
cei ce se apropie de Dumnezeu sa se faeS dumnezei ? Pentru ce se a pro- 
pie de Dumnezeu eel ce 'tremura de frica asemenea utnmi rob si e hit iuit 
de cugetul sau? Pentru ce scotf de la tine indrazneaia, cea oare so alia 
in libertatea sufletului si a fost de la inioeput sadita in fire H7 ? Poiulru 
ce dimguse^ti prin cuvinte pe Gel ce nu poate fi imselat de linqusirc V "" 
Pentru ce aduci cuvinte de slujire si de lingusire Celui ce vede f V 
Poti sa le faci stapiin pe tot ce e bun coper 



96. Noi putem voi sa facem mai mult decit putem. Puterea ne e mai mica 
decit bunavoin{a. La Dumnezeu puterea nu e mai mica decit bunatatea ce voieste 
sa o arate. Sau bunatatea e asa de puternica, incit nu are nici o slabiciune in mu- 
nifestarea ei. In aceasta sta adevarata atotputernicie a lui Dumnezeu. E o atotpu- 
ternicie egala cu bunatatea ce vrea sa o manifeste. Nu in fortele desfasurate con- 
form unor legi se arata puterea, ci in masura aratarii persanale si libere a buna- 
tatii. Caci binele e eel mai greu de facut. Atotputernicia adevarata e a Persoanei 
supreme, nu a unei esente supuse inconstient unor legi. Esenta e strict limitata 
de aceste legi. 

97. Bunatatea sau cur&tia lui Dumnezeu este frumusetea ; pacatul sau raul _esto 
uriciunea. In ordinea spirituals, frumusetea nu e altceva decit binele, si uriciunea 
nu e altceva decit raul. Dar si in om, bunatatea se reflects ca frumusete prin ochi, 
ca o frumuse{e care lumineaza toata fata. 

98. E greu de despartit intre pacat $i pedeapsa pentru el. Nu e cronologic Jntii 
pacatul savirsit de om si apoi pedeapsa adusa de Dumnezeu. Ci insusi pacatul cuprindi' 
in sine pedeapsa. Omul se pedepseste el insusi pe sine pacatuind. Despartiroa do 
Dumnezeu e si un pacat si o pedeapsa, caci Dumnezeu ramine despartit de om, cu 
pedeapsa, prin voia pacatoasa a omului de a se desparti de El. Pacatul e si o fnpl.1 
a omului, contrara lui Dumnezeu, si o pedeapsa, fiind robit de pacat. Nu existii un 
alt rau, sau un pacat caruia i-ar putea premerge pedeapsa privirii spre urlcluiu'ii 
paoatului si a neprivirii spre Dumnezeu. E proprie parinifilor Bisericii o intel^H](^rl , 
ontologica a pacatului, ca o rana adinca produsa in firea insasi a fapturii prin des- 
partirea de Dumnezeu, nu ca un simplu act exterior, juridic, de ofensa adusa lui 
Dumnezeu, Care aduce apoi pedeapsa cu oarecare efecte asupra firii. De aceod, 
mintuirea de pacat, In gindirea sfintilor parinti, consta intr-o refacere a firii oino- 
nesti intii in Hristos, apoi in cei ce se unesc cu El, dator.ta primirii acestei firi in 
Dumnezeu, nu intr-o simpla declarare a omului ca iertat, in baza satisfactiei aduso 
de Hristos TatSltii, in numolo luturor, fara o ref.iroro, f.'ir;i o sfintiro si o imdumno- 
zoire a lui. 



446 SFINTUL GRIGOR1E DE NYSSA 

pacatele asemanatoare cite se pot cunoaste din cuvintele Scripturii, ce 
cuvint le-ar putea insira ? 

Deoarece deci, pentru unele ca acestea, omul e supus suportarii pe- 
depsei lui Dumnezeu, mie mi se pare ca cuvimtul calauzeste prin inva- 
tatura rugaciunii, sa nu se increada cineva, in cererea indreptata spre 
Dumnezeu, in constants lui curata, chiar daca s-ar fi desparfit cit de 
mult de greselile sale. Caci poate cineva, dupa ce, prin porunci, si-a ca- 
lauziit viata asemenea tinarului aceluia bogat (Lc, 18, 21), are indrazneala 
sa se laude cu viaja sa si s§ spuna lui Dumnezeu ca : «>toa>te acestea le-am 
pazit din tinexetele mele» si de aceea, intrucit n-a gresi>t nimic fata de 
porunci, nu aie nevoie prea mult sa-si ceara iertare, aceasta nevoie 
avind-o numai cei ce au pacatuit ; si ca aceasta cerere se cuvine sa o 
faca eel intinat prin curvie, sau ca cererea de iertare ii este de trebuinta 
numai celui ce s-a inichinat idolilor prin lacomie, sau ca an general ii este 
bine si potrivit sa alerge la mila lui Dumnezeu celui ce si-a intinat consti- 
inta sufletului prin vreo greseala ,• dar daca ar fi ca acel mare Hie, sau 
ca eel in duhul si puiterea lui Hie dinftre cei nascuti din femeie, sau ca 
Petru, sau ca Pavel, sau ca aiMul dintre cei marturisiti >oa ,mari de catre 
dumnezeiasca Scriptura, la ce i-ar folosi acest cuvint prin care sa ceara 
iertare de greseli, daicS nu e indatorait cu nimic de pe urma vreunui 
pacat ? 

Dar sa nu indrazneasca cineva, gindindu-se la acestea, sa vorbeasca 
asemenea fariseului aceluia, care nici nu stia ce este, dupa fire. Caci 
daca ar fi cunoscut ca este om, ar fi invatat de la Sfinta Scriptura ca nu 
poate fi curat de orice pata. Pentru ca zice aceea : «Nu e cu putinta sa 
se afle vre-un om care sa traiasca fara de pacat nici macar o singura 
zi» (Iov, 14, 5). Si ca sa nu se intimple aceasta sufletului celui ce se 
apropie de Dumnezeu, Cuvintul ii porunceste sa nu priveasca la fap- 
tele lui cele bune, ci sS-si aduca din nou aminte de greselile de obste ale 
firii omenesti, de care se face fara Indoiala si el partas, ca unul ce e par- 
tas firii ; si sa roage pe Judecatorul sa-i daruiasca iertare de paoate ". 
Caci toti oamenii in parte se cuvine sa rostim acest cuvint, pina ce ve- 
dem ca in noi traieste Adam si avem in jurul firii noastre aceste haine 
de piele si frunzele trecatoare ale acestei vieti materiale pe care, dupa ce 
ne-am dezbracat de hainele proprii si stralucitoare, ni le-am cusut noua in 
chip pacatos, imbracind desfatarile, slavirile, cinstirile trecatoare, mul|u- 



99. Apoi in textul grec este : «$i ne iarta noua datoriile noastre...». Dar cine si-ai 
implinit datoriile fata de toti oamenii pe care i-a cunoscut, sau care i-au ie§it in 
cale ? Toti sintem datori tuturor. De aceea ne-a dat Dumnezeu totusi iertarea fara 
ca sa o meritam cu adevarat, sau fara sa avem un drept la ea. El ti ne seama de 
iertarea relativa pe care o dam noi altora, din condescendence Lui fata de noi, sau 
pentru ca vrea s3 facem si noi niste eforturi in cresterea spre El, spre asemanarea 
cu El. 



DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA 447 

mirile de o clipa ale trupului, in locul vesmintelor dumnezeiesti ,• si cita 
vreme vedem locul salasluirii trupesti in care am fost osinditi sa petre- 
cein, intrucit ne initoarcem spre Rasarit (nu pemtru ca numai acolo se 
vede Dumnezeu, caci Cel ce este peste tot nu e cuprins in nici o parte 
in chip deosebit, pentru ca ouprirude la fel total, ci pentru ca la Rasarit 
a fost in/tiia noastra patrie, adica in raiul din care am cazut, caci a «sadia poxuneit chinuiitoriloT sa-1 scoata indata din casa imparateasca 
si sa i se prelungeasca muncile pina ce via implini pedeapsa egala cu 
datoria. $i cu adevanat datoriile fratilor nostri fata de noi sirat ca niste 
oboli marunti si putini la numar, fata de pacaltele noas.tre inakutea lui 
Duminezeu, care sinit asemeneea unor zeci de mii de talanti 102 . 

E, fara indoiala, pagubitoare ocara ce-ti vine de la cineva, sau gre- 
seala unui impreuna-slujitor, sau gindul de moarte ce ti-1 poarta. Iar 
aceasta te face sa te imfurii, irufierbiintindu-te la inima, ca sa te aperi de 
ooestia si nascocesti orice spre pedepsirea celor ce te-au suparaf, c&ci 
nu soeotesti, cind minia ti se aprinde impotriva slujitorului, ca nu firea, 
ci dorinta de siapinire a rupt firea omeneasca in firea robiitS si stapini- 
toare. Petntnu ca Chivernisitorul tiuturor a orinduit ca nuimai firea ne- 
cuvintatoare sa slujeasca omului. Caci zice proorocul ca «,toate le-a 
supus sub picioarele lui, oile si dobiitoacele, itoate, amca si pasarile si 
pe$tii» {Ps., 8, 8). De aceea, pe acesitea le si numeste proorocia in alt 
loc roaba : «Celui ce da dobitoacelor hrana lor si verdeata spre a fi 
roabe oamenilor» (Ps., 148, 8). Dar pe om ,1-a impodobit cu stapinirea de 
sine 103 . 

Deci, eel ce-ti este supus prin obicei si lege este egal cu tine prin 
cinstea firii. Caci nu si-a luat fiinta de la tine, nici nu vietuieste prin 
tine, nici n-a luat de la tine lucrarile (energiile) trupesti si sufletesti. 
Pemrtru ce fierbi deci impotriva lui cu minie, cind el a araitat vre-o ne- 
grija, sau s-a despartit de tine, sau te-a neisoootit pe fata ? Trebuie sa 
privesti la tine insuti, cum te-ai purtat fata de StapJnul care te-a plas- 
muit si te-a iadus la fiinta prin facere si te-a facut partes mmunilor din 
lume ? Care ti-'a dat soorele spre bucurie si ti-^a daruit din istihii 'toaite 



102. Datoriile noastre catre Dumnezeu se masoara cu darurile ce ni le-a dat 
El. De aceea, niciodata nu ne putem achita de toate aceste datorii. El ne-a dat totul 
$1 ne d5 in continuare totul. Numai dindu-ne si noi Lui in mod total ne achitam 
Intr-un fel de datoria fata de El. Dar aceasta ne intoarce darul lui Dumnezeu infinit 
mal bogat si peintru veci, incit eu nu-1 voi putea achita niciodata ?i nici deplin. 

103. Tot pasagiul acesta argumenteaza Impotriva minierii pe cei ce sint supusi 
altora, cind ace^tiia ii supara cu ceva pe stapini sau pe superiorii lor. Caci nu e 
proprlu firii omeinesti, inzestrata cu st3pinirea de sine, sa fie impartita intr-o parte 
care staplneste si intr-o alta, care e staplniita de aceea. 



DBSPRE RUOACIUNEA DOMNEASCA 451 

mijloacele ca sS trfiiesti : din pflmlnt, din foe, din aer si din apa ? Care 
ti-a dat barul intielegerii, simtirea cunosc&itoare, stiinta deosebirii biinie- 
lui si raului ? Git li e— alegind dintrc 
scrierile daruite noua mai inainte de Duhul. Se vede de aci ca aceasta este unu 
din scrierile din urra5 ale sfintului Grigorie. 

10. Despre invatatura pe care o infatisam. 

11. Probabil ca si aci ca si in introduoerea la «Viata lui Moise» sfintul Gri- 
gorie se apara, mai ales ca acum se adresa direct monahilor, intre care incepuse 
curentul impotriva lui Origan, de b&nuielile ca s-te, prin sirguinta primitorului 14 , harul Duhului, atirna 
de voia noastra. Caci cu cit intinzi mai mult nevointele vietuirii bine- 
crediinicioase 15 , cu aitit se intinde mai mult si marirnea sufletului prin 
nevointe si oisteneli, pe care le potrunceste si Domnul nostra, zlcind : 
«Nevoiti-va (luptati) sa inttrati prin poarta oea strimta» (Lc, 13, 24 ; 
Mt., 7, 13) ; si iara^i : «Silit>va, caci silitoirii rapesc ImpSratia ceru- 
rilor» (Mt., 11, 12) ,- si : «Cel ce rabda pina la sfirsit, acela se va min- 
tui» (Mt., 10, 22 ; Mc, 13, 13) ; si : «lta» (Evr., 12, 1) ; si : «Asa sa aler- 
gati, ca sa luati» (I Cox., 9, 24) ; si : «Ca un slujitor al lui Dumnezeu 
intru rabdare mudta» si cele urmatoare (II Cor., 6, 4). 

Pentru aceea ne oere sa alergam si sa staruim cu tarie in nevointe 
pentru ca darul harului se masoara cu ostenelile celui ce-1 primeste l7 . 
Caci viata vesnica si veselia negraita din ceruri o daruieste harul Du- 
hului, dar vredinicia de a primi darurile si de a se bucuira de har o 



14. Nasterea cea noua, pe de o parte, e «procurata» de harul Duhului ; pe de 
alta, ea e procurata sau daruita printr-o «sirguinta» (Biot ttj? cmouBijc) a celui ce 
primeste acest dar. Chiar pentru primiraa darului e necesar uin act de vointa, de 
decizie, al primitorului. Dar poate ca ?i acestia e ajutat de o oarecare lucrare a 
lui Dumnezeu, Care misca o polenta pentru Dumnezeu, sadita in fire. Sinergia e o 
Impletire subtire, greu de desfacut intre lucrarea lui Dumnezeu si a omului, care 
Incepe chiar de la hotarirea lui Dumnezeu de a crea pe om, sau de a aduce la 
existenfa o noua persoana omeneasca. 

15. «Biinecredinoiosia» (eucepeta), pe care o traduoem de cele mai multo orl 
cu vietuirea binecredinoioasa, este, in gindirea sfintului Grigorie, credintu trorutS 
in fapte, sau viata din credinta. 

16. Pe de o parte sufletul 11 avem de la mceputul existentei noastre, pe de 
alta, il cistigam. Sau pe de o parte sintem creati, pe de alta, ne cream noi Inline. 
Caci ne e data vointa, dar tine de noi sa punem in misoarea cea buna aceasta vo- 
inta, in folosul actualizarii noastre adevarate. Ni s-a dat tendinja spre bine smi 
spre realizarea noastra adevarata. Dar depinde de noi sa infaptuim aceasta roali/iiriv 
Iar aceasta cere nu numai lucrarea celor bune, ci si rabdarea greutatilor, care slnt 
aduse asupra noastra ca sa renuntaim la lucrarea celor bune. Unirea intre lurrare 
si rabdare o afirma ?i sfintul Pavel in citatul ce urmeaza (Evr., 12, 2). Rabdarea 
cere si ea tarie, nu-i o simpla pasivitate. 

17. E o noua afirmare a sinergiei sau a impreuna-lucrarii harului, cu osteneala 
omului. Nu se poate spune care e mai Inainte. Citeodata ni se pare ca e una, ci- 
teodata alta. Dar dinrolo de vederea noastra e o tainica simultaneitate dialogala. 
Harul e umul, dar el se actualizeaza multiplu prin osteneala omului. 



SF1NTUL ORIOORIE DE NY88A 

460 . — 

dfi dnagostea de osteneli a credintei l8 . Unimdu-se initr-una fapta drep- 
tatii $i harul Duhului, in sufletul in care se unesc, il umplu pe acesta 
Impreuna de viata fericita. lax despartite una de alta, nu aduc sufle- 
tului nici un cistig. Caci harul lui Dumnezeu nu poate petrece in su- 
fletele ce fug de mintuire, iar puterea virtual onienesti nu e indestu- 
latoare prin sine insasi ca sa inalte sufletele lipsite de har spre chipul 
vietfl. «Caci, zice, de nu va zidi Domnul oasa si mi va pazi cetatea, 
in zadar privegheaza pazitorul si se ostenes-te ziditorul.. (Ps. 106, 1) ,- 
si iarasi : «Caci nu prin sabia lor au mostenit pamimtul si nu bratul 
lor i-a mintuit pe ei, macar ca s-au folosit de sabie si de brate in lupte, 
ci dreapta Ta si bratul Tau si lumina fetei T«le» (Ps. 43, 4). Ce spume 
prin aceasta ? Ca ajutorul de sus dat lucratorilor de Domnul e eel oe 
aduoe roada si totodata ca nu trebuie sa se increada cimeva in stra- 
duintele omenesti si sa nu-si inehirpuie ca toiaita cumuna ii vine prin 
ostenelile sale ,• ci sa-si lege nadejdile cu privire la sfirsit, de voia lui 
Dumnezeu. 

Deci trebuie sa slie care e voia lui Dumnezeu, spre care, privind, 
sa se sirguiiasca eel ce doreste viata cea fericita si voieste sa-si indrep- 
teze vietuirea lui spre aceea. Voia cea desavir^ita a lui Dumnezeu este 
sa-si curate sufletul prin har de toata intimacdunea, ridicimd.u-1 mai pxe- 
sus de placerile trupului si sa-1 aduca lui Dumnezeu curat, doriftor si 
in stare sa vada acea lumina duhovniceasca (votjxov) si negraita 19 . Pe 
unii ca acestia ii fericeste si Domnul zieind : «Fericiti cei curati cu 
inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.. (Mt., 5, 8). Iar in alt loc po- 
runce^te: «Faceti-va si voi desavirsiti, precum Tatal vostru eel ce- 
resc desavirsit este.. (Mt., 5, 48). Spre aceasta desavir^ire ne indeamna 
si Apostolul sa alergam, zickid : «Ca sa infatisez pe tot omul desa- 
virsit intru Hri&tos, spre ceea ce ma si ostenesc, nevoindu-ma» (Col., 
28, 29). Iar David, graind in Duh, invata, pe cei ce voiesc sa vietuiasca 
intru dreapta intelepciune, cailea adevaratei intelepciuni (filosofii), pe 
care trebuie sa paseasca spre ttota desavirsita, cerind, de la Gel ce da, 
cele ce Duhul le invata prin David : «Sa se faca, zice, inima mea fara 
prihanS, intru indreptarile Tale, ca sa nu ma rusinez» (Ps. 118, 80). 
Prin aceasta cere sa se teama de rusine si sa se dezbrace, ca de 
o haina murdara si de necinste, cei ce s-au imbracait cu ea, din rau- 

18 Harul si ostenelile se deosebesc nu numai pentru ca umul e darul lui Dum- 
nezeu si celelalte sin* produsul omului, oi si pentiu ca harul da «P. erie f* ^fj 
lie, procurate de el, iar ostenelile te tac in stare sa ai aceasta veselie AmindouS 
sc oxperiaza. Dar osteneala e experiata ca propne, iar veselia, ca darul lui Dum- 

,,uzeu i 9 vederea acelei lumiei nemateriale, «inteligibile», e tinta intregului urcus 
duhHvnici'sc ai omului, ajutat de bar si sus^inut de nevointele pioprli. 



OESPRB NEVOINTA _______ _i 

tnte. Caci zke iar&sl : « /Muriel nu mfi vol rusinia, cind voi cauta spre 
toate porumicile Tale» (Ps. 118, 6). Vezi ca Duhul pune indrazneala 
in implinireia poruncilor ? $i iarasi : «Inima' cursta zideste intru mine, 
Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele si 
cu duh stapinitor ma iratareste» (Ps. 50, 12 — 14). Iar in alt loc intreaba: 
<;Cine se va sui in muntele Domjnului ?» (Ps. 23, 3). Apoi raspunde : 
«Cel nevinovat cu miinile si curat cu inima» (Ps. 23, 3). Aoesta, care 
fiind curat in toate, se suie in muntele lui Dumoezeu, este oel ce nici 
-cu gindul, nici cu ounostintia, nici cu faptele nu si-a imtinat pina la 
sfirsit sufleitul, staruind in patimi, $i eel ce prim fapte si prin in^elesuri 
bune si prin duhul stapinitor si-a zidit din nou inima stricata de mu- 
tate. 

Iar sfintul Apostol, graind despre feciarie celor ce si-au ales sa 
-vietuiasca in ea, descrie cum trebuie sa fie viata aceasta. «Fecioarci, 
zice, se ingrijeste de cele ale Domnului, ca sa fie sfinta cu trupul si 
cu duhul» (I Cor., 7, 34). Zicind ca trebuie sa fie curatta si cu sufletul 
.si cu trupul, porunceste sa se {ina oit miai departe de tot pacatul, atit 
de eel araitat cit si de eel aseunis, adica sa se fereasca cu desavirsire 
de pacatele cu fapta si de cele savirsite cu giodul. Caci tinita sufletu- 
lui care cirustesle fecioria este sa se apropie de Dumnezeu si sa fie 
mireasa lui Hristos. 

Iar eel ce doreste a se face casoieul cuiva trebuie sa ia prin imi- 
*tare chipul acehiia al cami oasnic se face. Drept aceea e de trebuinta 
ca si aceea care doreste sa fie mireasa lui Hristos sa se facS, dup& 
putere, asemenea frumusetii lui Hristos prin vintute. Caci nu se poate 
uni cu lumiina metadata oel ce nu se lumineazS de lumiirua aoeea. Pem- 
tru ca am auzit si pe apostolul loan zioind : «Tot eel ce are nadejdea 
•aceasta se ourateste pe sine precum si Acela curat este» (I In, 3, 3). 
Iar apostolul Pavel zice : «Faceti-va urmaitori mie, precum si eu, lui 
Hristos» (I Cor., 11, 1). 

Deci sufletul ce voieste sa zboare spre Dumnezeu si sa se lipeasca 
de Hristos trebuie sa aluinge de la sine tot pacatul, atit eel care se 
savirsesfe la aratare prin fapte, adica furtiul si rapirea, preacurvia si 
lacomia, curvia si boala limbii si tot neamul vazut al pacatelor, cit si 
eel care, zaeind in chip ascuins in sufiete si mlscindu-se fSra sa fin 
vazut de cei dinafara, roade pe om in chip amarnic cu dintii cei mai 
ascutiti. Iar acestia simt : pizma, necredinta, relele naravuri, viclenia, 
porta celor necuvenite, ura, trufia, slava desartta si toata ciurda as- 
cunsa a raut&tii, pe care, la fel cu neamul eel araitat al pacatelor, Scrip- 
tura o uraste si de care se scirbe^te. Caci amindoua sint inxudite intre 
ole si rasar din aoeeasi rautate. 



462 



SFlNTUL ORIOORIE DE NY8SA 



$i ale cui oase le-a risiptt Domnul ? Nu ale color ce oausta sa placa 
oamenilor ? De cine se scirbeste Domnul oa de un blestemat si ucigas ? 
Nu de barbatul fatarnic si viclean ? «Caci de barbalul singelui si de 
viclean se va scirbi DommuI» (Ps. 5, 7). Nu blesteama David in chip 
vfidH pe «cei ce graiesc pace cu vecinii lor, dar in iniimile lor cele 
role», strigind c&tire Dumoezeu : «Da-le lor dupa faptele lor» ? (Ps. 27 r 
3 — 4) ,- si : «In inima lucrati melegiuiri pe pamint» (Ps. 57, 2). Aci Dum- 
nezeu a numit miscarea pacatului in suflet, luicrare. 

De aceea ne poruneeste sa nu cautam nici faima de la oameni si 
sft nu ne rusinam nici de necinstirile ce ne vin de la ei. Scripture lip- 
seste de rasplatixile din ceruri pe cei ce miluiese la aratare pe saraci 
si pe cei oe-si trimbiteaza darnicia pe pamint. Caci de cauti sa placi 
oamenilor si daruiesti ca sa fii laudat, ti s-a dat plata faoerii tale de 
bine pr'm laudele oamenilor, pentru care ti-ai aratat mila. Deci nu mai 
t'cro rasplata in cer odata ce ti-ai adunait cele de pe pamint, nici nu 
mai asiepta cinstea de la Dumnezeu, caci ai primit-o pe aceasta de la 
oameni. 

Doresti slava cea nemuritoare ? Arata Celui ce poate sa-ti dea 
ce©a ce doresti, viata ta in ascuns. Ti-e frica de rusiinea vesnica ? Te- 
me-te de Cei ce fi-o va desooperi pe aceasta in ziua judeeatii. 

Cum zice deci Domnul : «Sa lumineze lumina voastra imainitea oa- 
menilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa mareasca pe Tatal 
vostru eel din ceruri» ? Pentm ca porunceste celui ce urmeaza porun- 
cile lui Dumnezeu ca, orice ar face, sa faca privind spre Acela si numai 
spre El, nevinind nici o slava de la oameni 20 , ci sa fuga de laudele de 
la acestia si de aratarea (faptelor lui in fata acestora). Dar cerind sa 
se faca cunoscuti tuturor prin viata si prin fapte, oa sa vada aceia fap- 
tele lor, n-a adaus «ca sa laude pe eel ce se arata», ci «ca sa sla- 
veasca pe Tatal vostru eel din ceruri» (Mt„ 5, 16) 21 . Deci poruneeste- 
ca toatS lauda sS se indrepte spre Dumnezeu si toata fapta sa se po- 



20. Nimic JHi se face pentru obiecte, ci pentru persoane. Dar daca facem ceva 
pentru persoana re ea nu va fi 
Jipsi-t numai de slava vesmica, ci sa-si astepte si pedeapsa 22 . Caci, «vai r 
zice, cind toti oamenii vor zice bine de voi» (Lc, 6, 26). Fugi, deci, de 
toata cinis'tirea omeneasca, al carei sfirsit este msinea si necinstea ves- 
nica 23 ,• §i doreste laudele de sus, spuiniind cu David : «De la Tine e 
lauda mea» (Ps. 21, 29) ; si : «Intru Domnul se va lauda sufletul meu». 
Iar fericitul Apastol porunceste ca nici eel ce maminca sa nu se im- 
paTitaseasca de hrana ce-i sta in fata cu nepasare, ci sa dea mai intii 
slava Celui ce i-a dat mijloacele de a trai (I Cor., 10, 31). Asa ne in- 
deamna sa diispretuim in toate slava de la oameni $i sa cautam pe cea 
de la Dumnezeu. Caci eel ce face asa, credimcios se va mumi de catre 
Domnul. Iar pe eel oe doreste cinstea de aici il aseaza intre cei ne- 
credinciosi. «Caei cum putetf, zice, sa credeti voi, cei ce primiti slava 
unii de la aJ-fii, si slava cea de la Unul Dumnezeu nu o cautaji ?» (I In f 
5, 44) 24 . 

Iar ce este ura, auzi de la loam, care zice : «Cel ce uraste pe fratele 
sau, ucigas de oameni este si ^titi ca tot ucigasul de oameni nu are 
viata vesnica» (I In, 3, 15). Il scoate deci din viata pe eel ce urSste pe 
fratele sau, ca pe urn ucigas de oameni, mai bine zis nume^te ura de-a 
dreptul ucidere. Caci eel ce a smuls si a nimicit din sine iubiiea fata de 
apraapele si s-a facut din prieten dusman al lui, cu drepta/te se numarS 
intre ucigasii de oameni, care pazesc ascunsa fata de aproapele 
dusmania lor fata de cei pe care ei uneltesc sa-i omoare. Apos- 
tolul arata prin aceasta limpede ca nu e nici io deosebire intre 
relele ascunse inauntru si intre cele aratate si vSzute, punindu-le 
la un loc si numarindu-le impreuna. «$i pentru ca n-au cercait, 
zioe, a avea pe Dumnezeu intru cunostinta, i-a predat pe ei 
unei minti neiscuisite, ca sa faca cele ce nu se cuvin, fiind plini de 

22. Cine se obisinuiesste sa se inchida In egoism, facind totul pentru sine sau 
pentru laudele oamenilor, va ramine in acest intuneric in veci. Cine se depSseste pe 
sine, intarind prin orice fapte legatura iubirii cu Persc 
nu trebuie socotit numaidecit ca aflat In inimS. Ci mai degrabS trebuie sa socotim cl 
inima sau interiorul omului se poate pune in legitura si cu infinitul dumnezeiesc ce 
luminos, dar si cu adinoul rSutStii duhurilor rele ce se miscS in jurul omului. 

30 — GrlKorli- de Nyssn 



466 5PINTUL URIOORIB DE NYSSA 

latre rodurile virtutii, vazind in ascunsul tau ostenelile tale Cel ce 
toatc le vede, va smulge cu puterea Lui acea radaeina vicleaina si fa- 
turni'Ca a gindurilor inainte de odraslire. Caci celui ce staruie intra oste- 
nelile virtutii ii vine repede in ajutor harul Duhuhii, care nimiceste se- 
ra injede raut&tii §i nu poate cadea acela din nadejde, nici nu poate fi 
trecut cu vederea si lasat neizbavit eel ce staruie pururea linga Dum- 
nezeu. 

$tii pe vaduva din Evanghelie, care a infatisat nu Judecatorului de 
oameni iubitor marimea nedreptatii, dar a carei multa si neinoetata sta- 
ruiinta in oerere, biruiind nepasarea judecatorului, 1-a miscat spre pedep- 
sirea celui ce a nedrepta|it-o. Deci sa nu ineetezi nici tu sa te rogi. 
C3ci daca indrazneala aceleia in cerere a plecat voia umui staipin ne- 
milos, cum ne vom deseuraja noi de sirguinta indreptata spre Dumne- 
zeu, a Carui mila obisnuieste sa se coboare adeseori la cei ce cer ? 

Dar si Domnul iinsusi, primind starukita naasitra in rugficiuni si 
indemnindu-ne sa ne folosim de sirguintS, zice : «Vedeti ce zice jude- 
efitorul nedrept ? Cu cit mai mult nu va face Tatal vostru eel oeresc izba- 
vire celor ce striga catre El noaptea si ziua ? $i zic ca voua va va face 
lzbavire degraba» (Le., 18, 6 — 8). Iaar Apostolul, dindu-si multa sirguinta 
si nevointa ca ucenicii bine-credinciosi sa-si faca inaintarea spre desa- 
virsire, ba faoiindiu-le vadita tuturor si tinJta adevaralui, zice : «Sfatuind 
pe tot omul si invatindu-1 initru toata intelepciunea, ca sa infatisam pe 
tot omul desavirsit in Hristos, spre ceea ce ma si ostenesc nevoindu- 
ma» (Col., 1, 28 — 29). §i iarasi se roaga oa cei ce s-au invredmicit de pe- 
cetea Duhului prin botez sa primeascS cresterea pina la virsta duhov- 
niceascS prin daruirea Duhului, zicind : «Drept aceea si eu, auzind de 
credinta voastra si de dragostea ce o aveti catre toti sfiintii, nu incertez 
ruglndu-ma pentru voi si cerind oa Dumnezeul Domnului nostra Iisus 
Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intedeipoiuoii si al desoope- 
ririi intra cunostinta Lui, luminind ochii inimii voastre ca sa stiti care 
este n&dejdea chemarii Lui si care e bogatia slavei mostenirii Lui intru 
sfinti si care este marimea puterii Lui intra noi, cei care credem» (Ef., 1, 
15 — 19). Apoi, vorbiind despre felul impartasirii Duhului, zice: «Dupa 
lucrarea puterii Lui, pe care a lucrat-o in Hristos, sculindu-L pe El din 
niorti» (Ef., 1, 19 — 20). El graieste prin acestea in chip curat despre im- 
p8rtfisirea Duhului §i despre lucrarea Aoeluia hi cei ce se impartasesc 
de lucrarea Lui, «ca sa lua>ti, zice, si voi in acelasi chip adeverirea Lui». 
Apoi, mergind putin mai depante se roaga cerind sa vina asupra lor 
puterea Duhului : «Pentru aceea plec genunchii mei catre Tatal Dom- 
nului nostra Iisus Hristos, de la Care se numeste toata parintimea in cer 
si pe pamint, ca sfi vS dea vouS, dupa bogatia slavei Lui, sa va intariti 



DBBPRB NEVOINTA ___ 4*7 

Intru putere prin Duhul Lui, Intru omul eel din lfiuntru, ca sfi locuiasca 
Hristos prin credinta in inimile voastre, ca fiind inradacinati $i inite- 
meiati intru dragoste, sa putefi cunoaste impreuna cu toti sfintfi, care 
este latimea si lungimea ?i adincimea si inadtimea si s& cunoasteU dra- 
gostea lui Hristos, care covirseste toata cunostinta, oa sa va umpleti de 
toata plinatatea lui Dumnezeu» (Ef., 3, 14 — 19). 

Dar si in alta epistola vorbeste ucenicilor despre aceleasi lucruri 
descoperindu-le vistieria Duhului si indemnindu-i sa se impart&seasca 
de ea : «Rivniti darurile (harismele) duhovnicesti. Dar va ar&t vouS o 
cale imca si mai inalta. De-as vorbi in limbile omenesti si in cele inge- 
resti, iar dragoste nu am, m-am fa-cut arama sunatoare si chimval rasu- 
nator. $i de as avea proorocie si de as cunoaste tainele si toata cunos- 
tinta, si de as avea credinta incit sa mut si muntii, iar dragoste nu am, 
nimica nu sint. $i de as imparl toa.te cele ce le am si mi -as da trupul 
meu sa arda, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste» (I Cor., 12, 
31 — 13, 3). Iar care este cistigul driagostei si care sint vlastarele acesteLa, 
de ce lucruri il desparte pe eel ce o are si ce lucruri ii pricinuieste aoe- 
luia, o arata limpede in acestea : «Dragostea nu pizmuieste, nu se seme- 
teste, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu 
se intarita, nu socoteste raul, nu se bucura de nedreprtate, ci se bucurfi 
de adevar, toate le sufera, toate le crede, to ate le nad&jduieste, toate 
le rabda. Dragostea niciodata nu cade» (I Cor., 13, 4—8). Foarte frumos 
zke : «Dragositea niciodata nu cade». Dar ce este aceasta ? Chiar daca 
ar dobindi cineva alte daruri (barisme), pe care le aduce Duhul (al lim- 
bilor ingeresti si proorocia si cunostinta si harismele vindecSrilor), dar 
nu s-ar izbavi prin curatie de patimile ce-1 tulbura inaunitru, prin dra- 
gostea Duhului, si n-ar primi in suflet acest leac desavirsit al mln- 
tuirii, se afla inca in friea de cadere, neavind dragostea care-1 sprijl- 
neste si intareste in starea virtutii. 

Sa nu-ti inchipui, deci, ca avind harul bogat si imbelsugat al Du- 
hului, nu mai ai nevoie de nimic pentru desavirsirea ce-ti poate venl 
prin darurile Aoeluia. Si cind vine la tine bogatia darului, fa-te sftroc 
cu cugetul, neincrezindu-te niciodata in tine si asteptind dragostea In 
suflet, ca pe o temelie a vistieriei harului, si luptind cu orice patima, 
pina ce vei ajunge la virful vietuirii bine-credincioase, la care a ajuns 
Apostolul si la care urea pe ucenici prin rugaciune si invat&tura. Iar 
de pe acesta le arata celor ce-L iubesc pe Domnul prefaoerea si harul 
mai inalt la caro au fost ridicati, spunind : «Caci nici taierea imprejur 



4D6 SPlNTUL ORIOORIE DE NYS8A 

nu este oeva, nici netaierea imprejur, ci faptura noua. $i citi vor umbla 
dupa dreptarul aoesta, pace peste ei si mila peste Israelul lui Dumne- 
zeu» (Gal., 6, 15 — 16). $i iara$i : «De este cineva in Hristos, e faptura 
noua ; cele vechi au trecut» (II Cor., 5, 14). Faptura noua este dreptarul 
apostolic. Iar aceasta este ceea ce a lamurit in alta parte, zicind : «Ca 
sa-si infatiseze El insusi Lui Biserica slavita, neavind pata sau zbircitura 
sau altceva din acestea, ci ca sa fie sfinta si fara prihana» (Ef., 5, 27). 
«Faptura nouS» a numiit loctuirea Sfiotului Duh in sufletul curat si nepri- 
h&nit si elibenat de toata rautatea, viclenia si rusinea. 

Cad, olnd va uri sufletul pacatuiirea si se va face oasnie al lui 
Dumnezeu, dupa putere, prin viefuiirea intru virtote, si va primi, dupa 
prefacereia vietii, in sine harul Duhului, s-a facut faptura noua si a fost 
zidlt din nou. Tot aceasta o araita si cuviratele : «Curatiti aluatul vechi, 
ca sa fiti framintatuxa noua» (I Cor., 5, 7) ,• la fel : «Sa praznuim nu in 
aluatul eel vechi, ci intru azimile curatiei si ale adevariului» (I Cor., 

5, 8). 

$i fiindca ispitiifcorul intimde suifletuLui curse de pretutindeni, incon- 
jUTlrodu-l cu rautatea lui, iar puterea omeneasea e atit de mica, incft 
nu poate sa-1 biruia&ca pe acela prim ea insasi, Apostolul ne cere sa ne 
Iniaronam madularele cu armele ceresti ,• el ne poruniceste sa imbracam 
platosa dreptatii, sa ne incaltam picioarele intru gatirea pacii, sa ne in- 
cingem mijlocul cu adevarul, iar peste toate sa luam seutul credintei, 
prin oare, zice : «Veti putea s'tinge sagetile aprinse ale celui rau» — 
iar sagetile aprinse sirat patimile — ,- apoi ne indeamna sa luam coiful 
mlmtuirii si sfinta sabie a Duhului, — iar sfinita sabie numeste cuvintul 
lui Dumnezeu intru putere (Ef., 6, 14 — 17), cu care inarmind dreapta 
sufletului, sa respingem uneltirile vrajmasului. 

Iar -cum sS luam aceste arme, afla tot de la Apostolul care zice : 
•Prin toata rugaeiunea si cererea rugindu-va in toata vremea intru 
Duhul si priveghind la aceasta intru toata staruinta si oererea» (Ef., 

6, 18). De aceea se si roaga penitru totj, zicind : «Harul Domeului nostra 
Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfintului 
Duh sa fie cu voi cu toti» (II Cor., 13, 13). $i iarasi : «Intreg duhul si 
sufletul si trupul vostru sa se pazeasca fara prihana in ziua Domnului 
nostru ILsus Hristos» (I Tes., 5, 23). 

Vezi cite chipuri de mintuire ti-a aratat ft?, invatindu-te sa tinzi 
spre o singura cale si spre un singur scop, oa sa fii crestin desavirsit ? 
C&ci acesta este sfirsitul la care trebuie sa ajunga iubitorii adevarului, 
prin credinta tare si nadejde neclintita, pasind bucurosi intru nevointa 
si cu toata hotarirea. Prin acesitea se savirseste cu usurinta drumul vie- 
tii spre virful eel mai inalt al ei. In ele atirna toata proorocia si legea. 



■BIPRB NEVOINTA 4fl0 

lar poruncilo care slut ? «Sfl lubesti pe Domnul Dumniezeul tfiu din toatfl 
inima ta si din tot sufletul si din tot cugetul t8u si pe aproapele tfiu, 
ca pe tine insuti» (Deut, 6, 5). 

Deci, tinta vietuirii bine-credincioase aceasta este. Pe aceasta no-a 
predat-o Domnul si apostolii, care au primit de la El cunoasterea ei. 
Iar dacS am lungit cuvintul, dovedind-o prin mai multe marturii, Ingri- 
jindu-ne mai mult de infatisarea adevarului deeit de scurtarea celor 
spuse, sa nu ne ia nimeni in nume de rau. Caci cei ce vor s&-si izba- 
veasca sufletul de petele rautatii trebuie sa ounoasca in chip drept vie- 
tuirea cea in^eleapta si sa stie intocmai scopul acestei intelepciuni (filo- 
sofii), ca, cunoscind osteneala calatoriei si sfirsitul drumului, sa arunce 
toti ingimfarea si cugetarea semeata despre izbinzile lor si, tagaduin- 
du-si sufletul impreuna cu viata, dupa porumoa Scripturii (Mt., 10, 39), 
sa priveasca spre siingura bogatie pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor 
ce-L iubesc : spre cununa iubirii lui Hristos, Oare cheama la El pe toti 
cei ce au primit sa ia cu toata inima lupta pentru ea. Acestora le ajunge, 
ca merinde peratru caiatoria unei astfel de vieti, crucea lui Hristos. Pur- 
tind-o pe aceaista cu veselie si cu buna nadejde, sa urmeze Mintuito- 
rului Dumnezeu, facindu-si lege si oale a vietii iconomia Lui 20 , pre- 
cum a zis Apostolul : «Fiti urmatori mie, precum si eu, lui Hristos» 
(I Cor., 11, 1) ; si iarSsi : «Prin rabdare alergam in lupta oe ne sta inainte 
privind spre Capetenia si Desavirsitorul credintei, care, in locul bucu- 
riei ce era pusa inaintea Lui, a rabdat crucea rusinei si, dispretuind-o 
pe aceasta, s-a asezat la dreapta lui Dumnezeu» (Evr., 1, 1 — 2). C&ci 
teama sa ne fie ca, nu cumva mindrindu-ne cu darurile cele de la Duhul 
si luind prilej de la vre-o izbiindire in cele ale vintutii, sS ne trufim 
in cuget, inainte de a ajunge la sfirsitul celor nadajduite, si asa s8 ne 
oprim din pornirea noastra, facind nefolositoare si osteneala de mai 
inainte prin inglmfare si aratindu-ne nevrednici de desavirsirea spre 
care ne atrage harul Duhului. 

Drept aceea se cuvine sa nu siabim nicicind incordarea ostenolll, 
nici sa iesim din nevointele ce ne stau in fata, nici sa privim inapoi la 



29. Spre deosebire de Occidentul crestin, care a adoptat ldeea cS aductndu-So 
Hristos jertfa Tatalui pentru noi, noi nu mai trebuie s3 facem nimic, sfin(il pfirlnll, 
urmind Scripturii, afirma c5 noi trebuie s3 ne Insusim toata «ioonomia» lui Hristos, 
sa ne mastem din botez, f3r3 de p3rat, ca El din Fecioara, s3 ducem vla(8 dc usrul- 
tare ca El, sa ne aducem jertfa TatSlul, ca El. Facind El acestea, ne d5 puteren ca In 
uniro cu El s.'i fncem si noi acestea. Numai rSstignind In noi piatlmile cu putcron T.ul, 
purtind cu puterea Lui crucea Lui, alungom la Invloro. Ocoldontul, mai ales ecl 
protestnnt, refuzi purtarea crucil In vlaia pentru <:8 i\ plerdut In(elegeroa rostulul el. 



470 SFtNTUL ORIOORIB DB NYSSA 

vre-o fapta insemnata pe care am fi savirsit-o, ci, uitlnd de acelea si 
tntlnzrndu-ne spre ceea ce ne sta Inainte, cum zice Apostolul (Filip., 
3, 13), si zdrobindu-ne inima cu grijile ostenelilor, sa avem dorinta de 
dreptate mereu nesatuxafa 30 . Flaminzind si irusetind numai de aceasta, 
sfi cautam sa ajungem la desavirsire, socotindu-aie smeriti 91 saraci, ca 
unii ce sintem departe de cele fagaduite si mult departati de dragostea 
deisavSrsita a lui Hristos. 

Caci eel ce o doreste pe aceasta si priveste spre fagaduinta de sus 
nu tnceteaza nici a posti, nici a priveghea, nici a se sirgui pentru alt- 
oeva ce tine de virtute, mindri;ndu-se cu izbinzile de mai iruairate, ci, 
fund plin de dorul durnnezeiesc si privind cu inoordare spre Gel ce-1 
cheama, orice nevointa ar implini spre dobindirea Lui o socoteste drept 
un foieru mic si nevrednic de incununare. El se straduieste pina la sfir- 
$itul vietii acesteia, adaugind osteneli la osteneli si virtuti la virtuti, 
plna ce se va face cinstit in fata lui Dumnezeu, prin fapte, nesocotin- 
du-se in constiinta ca s-a facut pe sine vrednie de Dumnezeu. Caci 
aceasta e cea mai mare izbinda a intelepciu/nii (a filosofiei), oa fiind ci- 
neva mare prin fapte, sa se smereasca cu inima si sa nu se increada in 
vietuirea sa, aruncind la pamint inchipuirea de sine prin frica de Dum- 
nezeu, ca sa se bucure de fagaduinta pe masura in care s-a Indragit de 
ea prin credinta, nu pe masura in care a lucrat pentaru ea ostanindu-se 3l . 
Dar e nevoie de mare credinta si nadejde penitru a primi rasplata pe 
masura acesteia si nu pe masura ostenelilor. Iar ternelia credintei este 
sfiracia si dragostea 'nemasurata catre Dumnezeu 32 . 



30. «Dreptatea» e luata aci, ca si in Scriptura, in general, ca totalitatea virtutilor. 

31. Omul duhovnicesc nu asteapta sa se bucure In viata viitoare de fagaduinta 
lerlclrii pe masura ostenelilor sale, caci smerenia nu-1 lasa niciodata sa creada ca 
«-a ostenit pe masura acelei fericiri, ci asteapta acea fericire pe masura in care o 
doreste, pe temeiul credintei. El nu vorbeste de ostenelile sale pentru acea fericire, 
dar vorbeste de marea sa dorinta de ea. Cind iti afirmi dorul fata de cineva, afirmi 
9I iubirea fatS de el, dar si distanta, sau durerea pentru aceasta distanta si neputinta 
de a o dep&si singur. In dorul de Dumnezeu se uneste iubirea de Dumnezeu, cu sme- 
renia nevrediniciei de a-L avea, daca nu Se apropie El singur de noi. Vom fi intr-o 
vesjiicS iubire, sau umire cu Dumnezeu, si intr-un vesnic dor de El. Cei ce se iubesc 
»i slnt uniti mai mult, doresc si mai mult a se spori unul pe altul prin comunioare. Caci 
persoanele isi descoperS infinitatea lor in iubire. 

32. Cel s&rac cu duhul isi da seama ca nu este nimiic prin sine. El are in acelasi 
timp o dragoste nemasurata de Dumnezeu. Cu cit isi vede mai mult nimicnicia, care 
nu se poate m5sura, cu atit iubeste mai nemasurat pe Dumnezeu. Constiinta nemasu- 
ratfi u sfirSciei proprii e capabila de iubirea nemasurata a lui Dumnezeu, din care 
poate avea total. $i amindoua slut ternelia credintei. Iar pe masura lor se invredniceste 
eel ce le are si de fSgaduinta vietii nemasurate de la Dumnezeu. Omul acela se misca 
fntro putinatatea sa nemasurata de faptura adusa din nimic la existenfa si intre ne- 
mfi-surarea vietii dumnezeiesti, de la care are si asteapta totul intr-o sporire infinita si 
vesnlc8. 



DESPRB NEVOINTA 471 

Socotesc c8 s-a vorblt destul despre cei ce 5i-au ales s& vietuiasca 
cu intelepciune (filosofie) In cele oe-i due la tinta n&dajduita. De aceea, 
trebuie sa ad&ug&m la cole spuse, cum trebuie s8 viet;uiaisca unii ca 
acestia la uin loc, ce osteneli trebuie s& iubeasca, cum trebuie sS alorge 
unii cu altii pina ce vor ajumge la cetaitea de sus. Cel ce nu pretuiestc 
tn chip curat cele pretuite ale vietii 33 si paraseste pe cei inruditi tre- 
buie oa, dispretuimd toata slava de jos si iubind cms'tea aereascS, sa se 
uneasca duhovniceste cu fratii din viat,a, oa sa tagaduiasca odata cu 
vi-ata si sufletul sau. Iar tagaduirea sufletului sta in a nu c8uta sa-si 
slujeasca nicidecum voia sa, sau mai degraba, in loc sa implineasca 
voia sa, sa doreasea a implhii cuvintul metrecator al lui Dumnezeu si 
a se folosi de aeesta oa de un bum cirmaci, care cSiauzeste obstea introa- 
ga a fratiei, tinuta intr-un gind, spre limaniul voii lui Dumnezeu. Apoi 
mai trebuie sa aiba voia sa nu socoteasca nimic al sau deosebit de cec-a 
ce e de obste, afara de hakia care acopera trupuil. Caci daca nu are 
nimic din acestea, ci e go! de grija vietii de sine, va fi slujrtor al tre- 
buintelor de obs-te si va Implkii cu toata inima, cu plicere si cu nadejde, 
ceea ce se porunceste de fntiistatatori si ca un rob simiplu si plin de 
bunavointa al lui Hristos, cumpanat pent™ trebuintele de obste ale fra- 
tllor. Caci aceasta o voieste si o poruinoesle si Domnul zicind : «Cel 
ce voieste sa fie intre voi ioitiiul si mare, sa fie eel mai de pe urma 
si Shiga tuturor» (Mc, 9, 35; 10, 43—44; Mt, 20, 26—27; 23, 11). Deci 
se cuvine oa slujirea facuta oamenilor sa fie fara plata si sa nu aduca 
celui ce slujeste cinstire, nici slava, ca sa nu se arate eel ce o savirseste 
ca vrlnd sa placa oamenilor, cum s-a saris (Bf., 6, 6), dindu-si In fata 
ochilor chipul slujirii ,• nici sa slujeasca oaanmilor (ca oameni), ci ca 
Dominului insusi 34 . Se cuvine a pasi astfel pe calea acoperita de neca- 
zuri. Caci eel ce-si supune grumazul pe aceasta cale, cu toata inima, 
jugului lui Dumnezeu si-1 poarta cu placere pina la sfirsit, e dus spre 
sfirsitul desavirsit cu buna naidejde. Deci se cuvine sa se supuna tuturor 



33. Cele ale vietii pamintesti pot sa nu fie pretuite !ntr-un chip rural, rtntl nu 
se socotesc ca simgurele realitati, ?i ta inaiwtea rodurilor ves- 
nice. 

Rugaciunea se iinfirumuseteaza cu aceste roduri, iar cimd e lipsita 
de ele, osteneala ei este zadarnica 47 . $i nu numai rugaciunea, ci si toa- 
ta calea vietuirii intelepte (a filosofiei) oare aduce aceasta odrSslire a 
dreptatii este o oale adevarata si duice spre scopul eel drept. Iar cea 
care e lipsita de acestea ramine um nume gol, oare se aseamana cu fe- 
cioarele nebune carora le-a lipsit la wemaa de trebuinta unitdeleronul 
pentru camara de nunta. Caci nu aveau in suflete lumina, sau rodul vir- 
tufii, nici sfesnicul Duhului in ougetare. Pentru aceea le-a si numit pe 
drept cuvint, Scriptura, nebune, virtuitea din ele stingindu-se inainite de 
sosirea Mirelui ,• si de aceea au fost lasate, nenorociitede, in afara cfi- 
marii de nuntS. Caci nu li s-a socotit sirguinta fecioriei, neuvind lu- 
crarea Duhului. $i pe buna dreptate. Caci la ce foloseste lucrarea viei, 



46. Rugaciunea celor ce se roaga neincetat e un rod al virtutilor, care se vAd 
concentrate in rugaciune. Dar rugaciunea e 51 izvorul acestor virtuti, ridicule In o 
treapta mai iraalta. De aceea ei folosesc nu numai prin rugSciumea lor, ci si prin 
virtuti, celor ce m u au ajuns la aceasta treapta. Le folosesc fScindu-se lor pi We de 
virtuji si atrSgindu-i spre dulceata rugaciunii care se rSsptode^te din ei. 

47. Se pare ca aci se (ace aluzie la masalieni, sau la evhi(i, care InvStau c* 
rugSciunea e suficientfi ea JnsSsi pentru mlntuire, ffirfi virtuti. Scrierile lui Macarie, 
folosind aceasta scriere a sfljitului Grigorie de Nyssa, slnt str3ine deci de invStflturoi 
Maisiilkina. Autorul lor nu e un aderent al ei, cum s-a sustlnut de unii. 



480 SFINTUL GRIOOR1B DE NY8SA 

dacfi nu se arata roadele pentru oare a rabdat luaratorul viei osteneala ? 
La ce foloseste postal si rugaciunea si privegherea, daca lipseste pacea, 
bucuria, dragostea si celelalte roduri ale Duhului 48 , pe care le insira 
Apostolul ? (Gal., 5, 22 — 23). Caci eel indragit de bucuria de sus rabda 
toata osteneala de dragul acesteia, prim oare se atrage Duhul 49 ; si, 
impartasiiidu-se de harul Lui, rodeste si se bucura cu veselie de lucra- 
rea viei (de rodul ei), pe care a lucrat-o harul Duhului, intru smerita 
lui cugetare si in imjplinirea faptelor 50 . 

Se cuvine deci sa se rabde osteneilile rugaoiunii si ale postalui si 
ale celorlalte fapte, cu multa placere, dragoste si nadejde, iar florile 
si roadele ostenelilor sa se creada ca slot lucrSri ale Duhului 5l . Caci 
daca socoteste oinieva ca aoestea (florile si roadele) si total trebuie s3 
se puna pe seama ostenelilor, in looul acelor roade nepatate ii odras- 
teste uniuia ca acesta trufia si inehipuirea de sine ; iar aceste patimi, 
odr&sliind in suflefcele celor usunatici ca o putreziciuine, strica si pierd 
sufletele. 

Deci ce trebuie sa fac3 eel ce vietaieste lui Dumnezeu si nadejdii 
In El ? Sa rabde nevointele pentru virtute cu placere, iar izbavirea su- 
fletului de patimi si urcusul spre virful virtut,ilor si nadejdea desavfr- 



48. Sflntul Grigorie are o gindire subtila, de esenfa duhovniceasca. El nu bla- 
meaza simplu rugaciunea fara virtuti, ci rugaciunea si virtutile care au un caracter 
exterior, trupesc, care nu izvorasc din experienta prezemtei si iucrarii Duhului. Cind 
Duhul e In cineva, atunci si rugaciunea lui e itisotita de o adinca ?i dulce simtire ; 
si atunci ea se arata in mod necesar si in virtuti, in care se simtte dulceata unui 
suflet plim de Duhul. Deci sflntul Grigorie indeamna spre interiorizarea rugaciunii si 
d virtutilor, spre savirsirea lor cu concentrarea in indma si cu simtire. Atunci vine 
si Duhul in om ; sau simtirea aceasta e semnul prezentei Duhului ; atunci exista o 
Impreuna-lucrare, in care nu se poate distinge cine face inceputul : efortul omului 
sau lucrarea Duhului. Caci nici la aceasta simtire nu se poate ajunge fara osteneala, 
precum se vede din propozitfa urmatoare din text. Totusi, ea nu e numai rodul ositene- 
lii, ci si al Duhului. Sfintul Simeon Noul Teolog a expus mai pe larg aceasta experienta. 
Cercetatorii apuseni ai spiritualitatii acesteia a sfiniilor parinti, cu metoda lor de dis- 
tingeri si de opuneri, n-au priceput nimic din ea. De aceea au crezut ca pot identifica 
In ea tot felul de erori (Hausherr, Dorries etc.). Am putea socoti ca la sfintul Grigorie, 
in aceasta imipreunare a ostenelid cu simtirea, isi are inoeputuil mai sistemaitizat inva- 
t&tura despre rugaciunea mintii in inima, dezvoltata practic de isihasti. 

49. Dar de ce nu se uneste Duhul cu orice osteneala ? Trebuie sa fie de la in- 
ceput o vointa de a ajunge la Duhul, sau la simtirea produsa de El, deci o incredere 
lntr-o prezenta mai acoperita a Duhului. 

50. De aci se vede si mai clar ca chiar in lucrarea cu osteneala a fost luorator 
?i Duhul. 

51. Aci se precizeaza si mai mult raportul intre ostenelile pentru virtute si lu- 
crarile Duhului. Acestea din urma sint florile acelor osteneli. Dar se pune din nou 
lntrebarea : de ce nu toate ostenelile acelea aduc lucrarile Duhului in suflet ? Numai 
ostenelile care au in ele de la inceput in potenta lucrarile sau roadele Duhului, 
deci o tendinta spre implinirea acelor osteneli cu simtire, au ca rezultat lucrarea 
simtitfi a Duhului. Altfel au ca rod mindria, cum se spune in continuare in text. Deci 
ostenelilo acestea dau la iveala sau lucrarile Duhului, sau o uscaciune, datorita 
mtndriei. 



UEIFRU NBVOINTA 4JJJ 

sirii sfi si-o puna in Aoela, crefcind In lubireta Lui d 
si-au Inisusil ni. 

Avacum 

3, 3 - 367 ; 3, 5 - 128 ; 
3, 8 - 140. 



Zaharia 

1, 8 - 140. 

tnfelepclunea lul llsus 
Sirah 

1, 13 - 412; 24, 23 - 
477. 

Matel 

3, 9 - 178 ; 5, 1 - 333 ; 5, 
8, 48 - 460; 5, 11 - 482; 
5, 14 - 81, 292; 5, 15 - 
220; 5, 16 - 426, 462, 483; 

5, 17 - 286, 292; 5, 18 - 
69; 5, 22 - 385; 5, 28 - 
106; 5, 33—36 - 287; 5, 
35 - 319 ; 5, 48 - 421 ; 6, 
1 - 483; 6, 2 - 483; 6, 
7 - 408; 6, 7—8 - 372; 

6, 21 - 422; 6, 33 - 441; 

6, 34 - 440; 7, 13 - 459; 

7, 18 - 418; 8, 8—10 - 
247,; 8, 29 - 105; 10, 10 

- 264; 10, 21 - 97; 10, 
22 - 459; 10, 39 - 469; 
10, 42 - 483; 11, 12 - 
459; 11, 27 - 169; 12, 30 

- 236; 12, 50 - 164; 13, 
13 - 115; 13, 39 - 182; 
13, 43 - 229; 15, 11 - 
116; 15, 18 - 187; 16, G 

- 115; 16, 19 - 276; 17, 
19 - 175; 18, 23 - 450; 

19, 21 - 97; 19, 21—23 - 
341; 20, 1 - 345; 22, 40 

- 308; 23, 12 - 473; 23, 

25 - 474; 23, 37 - 320, 

24, 35 - 267; 24, 39 - 
272; 25, 34 - 327; 25, 34 
—41 - 373; 25, 35 - 253; 

25. 46 - 483; 26, 28 - 
253; 27, 37 - 204. 

Marcu 

8, 27 - 125; 9, 35 - 471, 
473; 10, 43—44 - 471; 13, 
13 - 459; 19, 45 - 473; 

20, 26—27 - 471; 23, 11 

- 471. 

Luca 

1, 28 - 294; 2, 14 - 318; 

2, 29—30 - 188, 5, 21 - 
442; fi, 22 '»3 - 482; 6, 

26 - 463, 7, 45 - 127; 
10, 10 - I7C; II, 7 - 
203; 12, r, -- 327, 12, 31 

- 441; 12, 35 3(i - 257. 



258; 13, 24 - 450) 14, 11 

- 464, 473; 15, 9 - 283; 
15, 21 - 420; 16, 15 - 
464; 16, 35 - 377j 17, 21 

- 372, 382, 477; 18, 1 - 
405; 18, 6— 7 - 478; 18, 
6—8 - 466; 18, 14 - 
473; 18, 21 - 446; 19, 13 

- 458; 19, 20 - 292| 21, 
19 - 459; 23, 36 - 252; 
24, 42 - 252. 

loan 

1, 3 - 268, 290; 1,5- 130, 

1, 12 - 421; 1, 18 - 73, 
378; 1, 23 - 311; 1, 43 - 
314; 1, 45 - 315; 3, 14 - 
45, 101, 115; 3, 29 - 120, 
257; 3, 37 - 263; 4, 10 - 
246; 4, 14 - 178; 4, 32 - 
115; 4, 34 - 251, 3, 
li - 299; 2, 8 - 235; 2, 
(t - 71, 342; 2, 10 - 5!l, 



486 



SF1NTUL ORIOORIB DB NYSSA 



77, 3, 6 - 315, 3, 11 - 
307| 3, 12 - 206i 3, 17 - 
430, 464 t 3, 18 - 117, 4, 

2 - 304 t 4, 16 - 133, 444; 
5, 7_a - 466 1 6, 29 - 
71 I 7, 7 — 133 > 7, 34 — 
461, 6, 2 - 258, 263, 9, 9 

- 114, 214, 9, 24 - 344, 
450) 10, 4 - 65, 10, 11 - 
217, 10, 31 - 463, 11, 1 

- 208, 461, 469, 11, 15 — 
322, 11, 27 - 254, 12, 1 

- 221 , 12, 3 - 160 , 12, 9 
—10-482, 12, 14-291, 
303, 12, 21 - 296, 12, 28 

- 208, 12, 31 - 467, 13, 
3-467, 13, 4—8 - 467, 

13, 9 - 263, 14, 2 - 71; 

14, 40 - 163, 15, 11 - 
284, 15, 19 - 387, 15, 22 

- 447; 15, 24 - 309, 15, 
42 - 272; 15, 58 - 81. 

II Corlnteni 

I, 14 - 477 , 2, 7 - 349, 2, 
14 - 233, 2, 15 - 155, 3, 

3 - 306, 3, 6 - 115, 3, 
16 - 281, 3, 18 - 185, 4, 
5 - 473, 4, 18 - 305, 5, 
13 - 253, 5, 14 - 468; 

5, 18 - 96, 5, 19 - 303; 

6, 4 - 459, 482, 6, 14 - 
248, 373, 418, 7, 10 - 349; 

8, 9 - 337; 8, 21 - 163; 

9, 8 - 319; 10, 18 - 473; 

II, 2 - 126, 12, 3 - 311; 

12, 9 - 283; 13, 3 - 219; 

13, 13 - 468. 



Galateni 

2, 9 - 307 , 2, 20 - 368 , 4, 
6 - 216, 289, 373; 4, 22 

- 214; 4, 24 - 114; 5, 
16 - 160; 5, 22—23 - 
393, 480; 6, 8 - 68; 6, 12 

- 283; 6, 15—16 - 469. 

Efesenl 

1, 10—12- 227; 1, 15—20 

- 466; 2, 30 - 418; 2, 14 

- 204, 394; 3, 14—19 - 
467; 4, 3 - 929; 4, 11 - 
291 ; 4, 13—15 - 228, 458 ; 

4, 15 - 291, 4, 24 - 264; 

5, 8 - 244, 418; 5, 31— 
32 - 161 ; 6, 1 - 411, 6, 
6 - 471; 6, 14—18 - 468, 
478. 

Filipeni 

1, 21 - 317; 2, 5 - 169, 
338; 2, 7 - 319; 2, 15 - 
292; 3, 13 - 222, 263, 276, 
344, 368, 470; 3, 14 - 90, 
400; 4, 8 - 318. 

Colosenl 

1, 16-79; 1, 28—29 - 
466; 2, 29 - 460; 3, 1 - 
231. 

I Tesaloniceni 

1, 5 - 457, 2, 7 - 221; 4, 
16 - 341, 344, 435; 5, 5 



- 244, 5, 17 - 478; 5, 23 

- 457, 468. 

I Tlmotei 

1, 13 - 134, 2, 4 - 209, 
362; 2, 8 - 105; 2, 10 - 
212; 3, 4 - 251; 3, 7 - 
163 , 3, 15 - 81, 292, 307, 
308; 4, 2 - 104; 6, 15 - 
337. 

II Timotei 
4, 8 - 380. 

Evrei 

1, 1—2 - 469, 1,2 - 175; 

1, 14 - 188, 283, 4, 12 - 
398; 4, 16 - 288; 9, 11 

- 77, 9, 14 - 430, 10, 1 

- 423; 10, 12 - 430, 11, 
1 - 46; 11, 37—38 - 
322; 12, 1 - 459; 12, 11 

- 399; 13, 15 - 80. 

I Petru 

2, 22 - 303. 

I loan 

1, 1 - 128, 291 ; 3,3 - 461 ; 

3, 15- 463, 4, 12-228, 

4, 18 - 328, 5, 8 - 166; 

5, 44 _ 463. 



INDICE REAL $1 ONOMASTIC 



Aaron, p. 27, 35, 37, 48, 96. 

Abel, p. 323, 393. 

Adam, p. 446. 

Adevax, adev&rat, p. 36, 42, 45, 51, 128, 

134, 297. 
Admiratie, p. 124. 
Adulter, p. 1(15. 
Adunaiea poporului, p. 27. 
Alegere, p. 24. 
Alegorie, p. 114. 
Alergarea dup5 Domnul, p. 119. 
Alexandru, p. 164. 
Altarul t&miierll, p. 33, 36. 
Amalecit, p. 30, 106, 406. 
Ajneninjare, p. 464. 
Amflbie, p. 31. 
Amos, p. 245. 
Anegogie (sensul), p. 114. 
Andrei, p. 313c 
Animal, animalic, p. 31. 
Apa vde, p. 367. 
Apolo (apostolul), p. 245. 
Apostol, p. 22, 45, 50, 96, 123. 150, 242. 
Aram&, p. 128. 
Argint, p. 33, 151, 206. 
Arhetip, p. 76, 90, 109, 135, 320. 
Arvuna viejii ve?nice, p. 4(77. 
Ascultare, p. 21. 

AsemSnaxea cu Duimnezeu, p. 421. 
Asdn, p. 440. 
Asirlan, p. 406. 
AspidS, p. 310. 
Astronomic p. 60. 
Atlet, p. 46. 

Aur, p. 33, 147, 148, 150, 131, 206. 
Avacum, p. 128, 153, 350. 
AvTaam, p. 54, 114, 171, 209, 214, 293, 

313, 387. 

B 

Babilon, p. 24, 134. 

BSirbat, p. 24, 25, 26, 31, 46 1 bftrbatie, 

p. 103, 110, 128, 200, bSrbatl al B1- 

serloll, p. 113. 
Berseba (sotia lui Urle), p. 118. 
Betel, p. 173, 174, 176. 



Befie treazS, p. 254. 

Binecuvlivtat. binecuvtotare, p. 38, 104, 

227. 
Bine, p. 22, 23, 24, 26, 79, 91, 93. 
Binefac5tor, p. 253. 
Binefacexile rugaclunii, p. 406. 
BirulntS, p. 29. 
BisericS. p. 60, 71, 115, 135, 149, 209, 209 | 

Biserica-mireasa lui Hristos, p. 116, 

126, 161, 203, 215. 
Blestem, p. 104, 221, 227. 
Boaia, p. 127 ; boalS suf leteasci, p. 51 , 

432. 
Bogat, bogStie, p. 26, 28, 60, 121, 269. 
Botez (Talna), p. 63, 136, 224. 
Broaste, p. 27. 
Bucurle f8r5 sflr?it, p. 123. 
BunState, p. 23 j bunat&tile vietil duhov- 

nlce§ti, p. 1125, 129. 



Cain, p. 98, 167, 323, 393. 

CaMeea, oaldeean, p. 24, 25. 

Gale, drum, p. 29, 46, 51, 116 1 calM lm- 

paarateasca, p. 103, 120. 
Oandachde, p. 81. 
Oantitate, p. 22. 
Carte, p. 113. 
Casa, p. 28. 
Gasia, p. 244 
CatapeteasmS, p. 34, 371. 
Cauza, p. 31, 54. 
caiatorie, p. 30. 
caimara de nunta, p. 118, 131. 
capetenie, p. 30, 33, 37. 
casatorie, p. 104, 122. 
Cezarie, p. 109. 
Chedar, p. 132, 133, 134, 135. 
Chip (model), p. 27, 101, 134, 145. 217 1 

chipul lui Dummezeu, p. 109, 151, 354. 
Circe (vrSJltoarea), p. 109. 
Giuma, p. 106. 
dime, p. 56. 
Clntare (lui Oununezeu), p. 29 1 Ctntarea 

Ctntarilor, p. M3, 118, 132, 155. 
GUtlg, p. 24. 
Coiful mlntuirll, p. 468. 



■18B 



SFlNTUL aniOORIE DE NYS8A 



Collandru, p. 30. 

Conqitillim p. 61, 85, 118. 

(Jontemplare, p. 72, 80, 85, I'M, 266, 270. 

('.'oraWe, p. 107, 145. 

Core, p. 109. 

Corneliu (surta$ul), p. 302. 

Cornul Amalteii, p. 244. 

Cortul legdi, p. 33, 60, 76; cortul tainir, 

p. 96, 107, 132. 
Creatfe, p. 59. 
CredlntB, p. 33, 40, 41, 46, 74, 107, 155; 

credintfi lucratoare prin iufo&re, p. 

289. 
Cruce, p. 53, 69, 100, 115, 204. 
Cuget, p. 24, 28, 39, 42, 51 ; cugetare, p. 

90, 116, 140, 279. 
Cultura pagtna, p. 2:5, 40. 
Cumipfltare, p. 128. 
Cumoastere tainica, p. 31, 92, 123. 
Cunuma duhovmiceasca,