SFINTUL IOAN GURA DE AUR
S C RI E RI

fissLy^^ colectia ^^__>fc

"PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE§TI"

APARE
DIN INITIATIVA PATRIARHULUI

IUST1N

§1 SE CONTINUA SUB iNDRUMAREA
PREA FERIOTULUI PARINTE

TEOCTIST

PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMANE

[ANE ^•""~>N

COMISIA DE EDITARE:

P.S. TEOFAN SINAITUL, Vicar patriarhal (presedinte), P. C.
Pr. SABIN VERZAN, Consilier Patriarhal, Pr. Prof. §TEFAN
ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof.
CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN,

Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE,

ION CIUTACU (secretar)

pArinti §i scriitori biserice§ti

23

W SFINTUL IOAN ^
| GURA DE AUR

& S C RI ERI

(•Q^ PARTEA A TREIA ^4^j

*©^sr — ^Terete

OMILII LA MATEI

CARTE TIPARITA CU BINECUVtNTAREA
PREA FERICITULUI PARINTE

TEOCTIST

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE, INTRODUCERE, INDICI §1 NOTE DE

Pr. D. FECIORU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE

BUCURE§TI - 1994

CUVANT INAINTE

In opera exegetica a Sfantului loan Gura de Aur, Omiliile la Matei
- a caror versiune moderna ne-a daruit-o Parintele Dumitru Fecioru -
ocupa un loc special, greu de definit in cateva randuri prefatatoare. De
buna seama, nu in primul rand calitatea de eel mai vechi comentariu
complet la Evanghelia dupa Matei, datand din perioada patristica, face
din aceasta lucrare un capitol de referinta al intregii literaturi crestine.
Exista alte particularitati care totdeauna o vor putea impune atentiei
oricarui iubitor autentic de spiritualitate, chiar si celui care inca ar mai
ezita, simtindu-se putin coplesit, in fata dimensiunilor ei impresionante.

Probabil ar trebui subliniat, mai intSi, ca Omiliile la Matei
constituie o parte substantial^ din acele omilii exegetice care, o data
rostite, au facut ca numele autorului lor sa fie insojit - si cateodata chiar
inlocuit - de un supranume: Hrisostom, pe care posteritatea 1-a refuzat
oricarei alte personalitati bisericesti.

Daca, de multe ori, proclamarea clasicitatii unor autori a condus la
diminuarea numarului de cititori ai lor - elogierea artificiala
substituindu-se contactului nemijlocit, mai anevoios, dar extrem de fertil,
cu opera lor - atunci, aceasta carte sigur este una dintre cele care pot sa
redestepte interesul fata de niste texte care apartin unui Parinte al
Bisericii, recunoscut dintru inceput ca inegalabil in arta calauzirii prin
cuvant a sufletelor omenesti catre Hristos.

In acelasi timp, socotim ca, intr-un fel, va fi reabilitata §i notiunea
de "omilie", care a ajuns, de prea multe ori, sa fie asociata cu orice
cuvantare searbada, monotona, lipsita de dinamism §i, deci, total
necaptivanta; de altfel, cuvantul grecesc din care provine termenul
"omilie" poarta si intelesul de "relate stransa, vie" intre vorbitor si
auditoriul sau. Cat despre forma literara aleasa pentru expunerea
comentariului la Matei, aceasta ar putea trimite la genul aporetic,
atat de familiar traditiei de gandire elene. Astfel, fara a evita pasajele
problematice printr-o conspiratie a tacerii, Sfantul loan Gura de Aur
insusi identifica dificultatile, aparentele contradictii ale textului

THOCTIST. FATRIARHIII. HISKR1QI ORTODOXE ROMANE

evanghelic, lamurindu-le apoi printr-o exegeza ce uimeste si astazi prin
solufiile ei inspirate.

Desigvir, este indiscutabila virtutea didactica a comunicarii unei
Invataturi, prin alternarea ridicarii de probleme cu oferirea de raspunsuri
convingatoare. Dar, nu numai grija pentru asimilarea corecta a mesajului
sau 1-a determinat pe Sfantul loan Gura de Aur sa adopte o asemenea
modalitate de adresare, ci si constiinta ca "margaritarele" trebuiau,
simultan, si Impartasite unora, dar si aparate Impotriva altora, mai ales
din elita intelectuala a vremii, care preluasera critici minutios formulate,
de la anticrestini notorii, precvun Aelius Aristide, Fronto, Galenus,
Celsus si, mai cu seama, Porfiriu.

Asadar, cuvantul de invStatura al Patriarhului Constantinopolei se
Indreapta, deopotriva, catre pastoritii sai si catre dusmanii Adevarului, pe
unii zidindu-i duhovniceste, pe ceilalti dezarmandu-i printr-o argumentare
exemplara.

Nu trebuie sa uitam ca educatia retorico-dialectica si-a primit-o
Sffintul loan GurS de Aur la scoala ilustrului retor Libaniu - un fervent
iubitor al elenismului, dar a valorizat-o pentru cauza Evangheliei lui
Hristos la scoala episcopului Diodor de Tars, binecunoscutul adversar al
arianismului dar si al elenismului pag§n, pe care incerca sa-1 reinvie
tmparatul Iulian Apostatul.

Calitatile dobandite in perioada uceniciei, dar purificate si
iluminate in anii de asprS asceza care au urmat, sunt transparente si in
cartea de fa{a §i, poate, mai cu seama, in primele doua Omilii. Acestea
doua ar putea sa constituie ele singure o edificatoare, dar $i inedita,
introducere ortodoxa in studiul Sfmtelor Scripturi. Bineinteles, nu
printr-o mestesugita cuvantare reaprinde Sfantul loan Hrisostom
dragostea si veneratia ascultatorilor sai fata de Scripturi, ci prin niste
cuvinte care ar putea sa zguduie si astazi multe constiinte crestine mai
putin veghetoare: "Spuneti-mi, va rog, care din cei de fata ar putea, daca
i-a$ cere, sa-mi spuna un psalm sau un text din dumnezeiestile Scripturi?
Nici unul! §i nu-i numai asta grozavia. Grozavia este alta, ca suntem atat
de nepasatori fata de cele duhovnice§ti, pe cSt suntem de iuti, ba mai iuti
dec&t focul, fata de cele satanice. De v-a§ intreba de stitf cSntece de lume,
cfintece de dragoste, cantece desfrSnate as vedea ca multi le stiu pe de rost
si ca le canta cu multa placere. Dar ce scuza gasiti ca nu stiti un text din
Scrip! ura? Nu-s calugar, mi se rdspunde? Am femeie si copii §i trebuie

CUVlNTtNAlNTE

sa ma ingrijesc de casa mea! Ei bine, scuza asta v& pierde, ca socotifi ca
numai caiugarilor li se cuvine sa citeasca dumnezeiestile Scripturi, cand
de fapt voi aveti cu mult mai multa nevoie de ele decat calugarii, pentru
ca voi traitf in lume, voi va raniti in fiecare zi; si de aceea voi aveti mai
cu seama nevoie de leacul Sfintelor Scripturi. Prin urmare, a socoti de
prisos citirea Sfintelor Scripturi este cu mult mai rau decat a nu le citi.
Astfel de ganduri sunt ganduri drace§ti". (Omilia II, 5).

Daca in tonul grav al acestei mustrari descoperim pe parintele
duhovnicesc care se cutremura de lipsa de maturitate duhovniceasca si de
ignoranta spirituala in care se complac multi dintre fiii sai, in discutarea
raporturilor dintre Vechiul si Noul Testament, a veridicitatii si armoniei
tuturor celor patru redactari ale Sfintei Evanghelii, precum §i in
comentarea propriu-zisa a Evangheliei dupa Matei, recunoastem pe
ganditorul convins ca propovaduirea Adevarului nu poate niciodata
nesocoti exigentele logice ale mintii omene§ti. A§a se explica, printre
altele, §i insistenta sa asupra explicarii mult discutatelor deosebiri dintre
cele patru Evanghelii. Astfel, din locurile cu care criticii dintotdeauna ai
Bibliei si-au sustinut indoielile, Sfanrul loan Gura de Aur extrage dovada
decisiva a adevarului acestor texte ale Sfintei Scripturi: "Dar tocmai
aceasta deosebire este cea mai mare dovada a adevarului. Daca toate
spusele lor s-ar fi potrivit cu de-amanuntul in ce priveste timpul §i locul,
iar asemanarea ar fi mers chiar pana la cuvinte, nici unul din dusmani
n-ar fi crezut ca evangheli§tii n-au alcatuit Evangheliile fara sa se adune
§i fara sa urmareasca vreun scop omenesc oarecare. §i pe buna dreptate,
pentru ca o asemanare atat de mare nu s-ar fi putut datora unei simple
intamplari. Dar aparenta deosebire intre cei patru evangheli§ti, care este
numai in lucrurile de mica insemnatate, ii scapa de orice banuiala
5i dovedeste stralucit chipul alcatuirii Evangheliilor. Nu este vatamat
cu nimic adevarul spuselor lor, daca au scris ceva deosebit unul de
altul, cu privire la timpul §i locul unor fapte sau cuvinte ale Domnului"
(Omilia I, 3).

Unii vor fi, poate, putin surprinsi constatand ca, in timp ce
consolidarii credintei ascultatorilor sai in adevarul $i autoritatea
dumnezeiasca a Evangheliilor Sfantul loan Gura de Aur le acorda atata
grija, referirile la scrierile profane sunt, uneori, depreciative.

De fapt, replicile Sfantului loan Hrisostom sunt adresate oricarei
culturi profane care i?i propune sa anihileze certitudinile fundamentale ale
crestinismului, supunandu-le, fie unor critici acerbe, dar si oarbe, fie unor

THOCTMT, FATWAKHUl. HISKR1QI ORTODOXB ROMANS

peri'ide incercari de alterare. Deci, intransigent Sf&ntului loan Gura de
Aur In aceasta privinta este explicata doar de observatfa ca, evaluate dupa
criteriile Evangheliei, anumite creatii ale culturii profane devin
criticabile din pricina nocivitatfi lor morale. Asadar, sunt respinsi doar
aceia "care au aratat prin scrierile lor ca au fost inspirati de un duh rau, un
demon salbatic, care duce razboi oamenilor, un dusman al crestinatatii, un
vrajmas al bunei randuieli, un demon care rastoarna totul. Poti spune
altceva, cand ei In scrierile lor... amesteca si rastoarna totul si calca in
plcioare legile firii?... Nici prin vis nu s-au gandit filosofii aceia la
feciorie, si nici la numele ei, la saracia de bunavoie, la post sau la ceva
asemanator" (Omilia 1, 4, 5).

Pe acestea le-au gasit, insa, vrednice de cinste si de consemnat
Sfintii Evanghelisti. De aceea, Omiliile la Matei se constituie, de fapt,
tntr-o initiere in practica vietii crestine, a virtutilor, prin patrunderea, sub
calauzirea SfSntului loan Gura de Aur, a tainelor credintei celei
dreptmaritoare.

Socotind ca deosebit de oportuna publicarea acestei carti, acum,
cAnd Sfflnta Scriptura este rastalmacita adesea, in scopul sustinerii a tot
soiul de rataciri, dorim celor ce se vor apleca cu fior sfant asupra
paginilor ei, sa-si afle, prin lucrarea lui Dumnezeu, mangaierea,
raspunsurile si leacurile duhovnicesti pe care, poate, le asteapti de la ea.

La sftrbatoarea
Bunei Vestiri 1994

f TEOCTIST

PATRIARHUL BISER1CII ORTODOXE ROMANS

INTR D U CERE

Guillaume de Toco, biograful marelui teolog apusean Toma d'Aquino,
relateazfl cd intr-o & doctorul angelic, insofit de studentii sdi, a fitcut o plim-
bareprin Paris. Insotitorii sdi i-au laudat jrumusefile arhitectonice ale capita-
lei si l-au intrebat dacd n-ar dori sd aibd niste jrumuseti ca acelea; la care
Toma d'Aquino a replicat: „As dori s& am in locul tuturor acestor frumu-
se£ Omiliile Sfintului loan Gura. de Aur la Evanghelia dupft Matei" 1 . Atit de
mult pretuia acest mare teolog apusean omiliile la Matei ale Sfintului loan
Gurd de Aur! Pentru Toma d'Aquino frumusefile Parisului pdleau infafafiu-
musetilor cu care teologul ortodox a impodobit textul Evangheliei dupd Matei.

Traducerea be care o prezint acum a avut un ilustru inaintas, pe Isaac
Dascdlul, primul traducdtor in romdneste al Omiliilor la Matei ale Sfintului
loan Gurd deAur. Le-a tradus in anul 1795, dupd cum afldm din manuscrisul
Nr. 11 2 al Bibliotecii Mindstirii Neamtu: „Ioann GurS. de Aur, Tilcuire la
Matthei Evanghelistul. Izvod. Isaac Dasc&lul au talmacit la an 1795" 3 .
Cuvintul „i&od" vrea sd spund cd e vorba de manuscrisul autografal lui Isaac
Dascdlul. Manuscrisul 1 10 de la Neamtu a fast scris intre 1800§i 1825 4 ; deci
intre acesti ani se afia in Biblioteca de la Neamtu volumul - dupd cum noteazfi
condica, un volum -cu traducerea lui Isaac Dascdlul, a Omiliilor la Matei ale
Sfintului loan Gurd deAur. Se afia in Biblioteca de la Neamtu volumul acesta
fi in anul 1843: „3 tomuri a sv. Ioann Gura de Aur", care sint: „Manus-
cripturi: izvoade di pe cele grecesti" 6 . Din catalogul vechi de cdrti de la
Neamfu afldm care erau cele trei tomuri ale Sfintului loan Gurd deAur, tra-
duse de Isaac Dascdlul. Acestea sint: 1. Ar&tare de Scripturile lui Ioann
Gura de Aur, traducere de Isaac Dascdlul 7 ; 2. Tilcuire la Matei Evanghe-
listul, traducere de Isaac Dascdlul 8 ; 3. Tilcuire la Psalm 140, traducere de
Isaac Dascdlul 9 . Deci trei volume, asa cum ne aratd manuscrisul 102 din

1. Denys Gorce, Petite introduction a letude des Peres. Avec une preface de Pierre de
Labriolle, Paris, 1928, p. 102-103.

2. Candied pentru cdrfile moldovenesti intiiu si pentru ceale grecesti cite sd afli in vivliotkica sfintei
Monastirii Neamfului, publicata de Pr. D. Fecioru; Un catdlog vechi de manuscrise si cdrfi al Bibliotecii
Mindstirii Neamfului, in .Biserica Ortodoxa Romana", 1941 (59), p. 414-443.

3. Pr. D. Fecioru, op. cit., p. 423.

4. Ibidem, p. 415.

5. Ibidem, p. 419.

6. Ibidem, p. 439.

7. Ibidem, p. 419.
B. Ibidem, p. 423.
f). Ibidem, p. 424.

10 JtrtNTUI, IOAN GURA de aur

Biblioteca Mindstirii Neamtului '°, scris in 7843, toate avind ca traduc&torpe
Isaac Dascdlul, dupd mdrturia manuscrisului HO 11 .

In anul 1941, cind am intocmit la Min&stirea Neamtu catalogul manus-
criselor Bibliotecii ' 2 , am avut in miini manuscrisul autografal lui Isaac Das-
cdlul cu Omiliile la Matei ale Sfintului loan Gurd de Aur 13 . Dind acum, pe
romdneste aceleasi omilii, am socotit cd este bine sd vorbesc maipe larg de cea
dintii traducere in limba romdnd a acestor omilii, asa cum amfdcut in Intro-
ductrea la Catehezfile Sfintului Chiril al Ierusalimului '*. In acest scop am
cerut Prea Fericitului Pdrinte Patriarh Teoctist - pe atunci Loctiitor de
Patriarh - incuviintarea de a md duce la Mindstirea Neamtu spre a cerceta
manuscrisul 58 care cuprindea traducerea lui Isaac Dascdlul. Prea Fericirea
Sa, cu bundvointa care-l caracteri&azfi si cu dragostea lui cunoscuta pentru
scrierile sfinfilor pdrinti, mi-a aprobat indatd cererea. Am avut insaprudenta
ca, inainte de a pleca la Mindstirea Neamtu, sd fac o intrebare la Mindstire:
dacd in Bibliotecd se mai afld manuscrisul cu Omiliile la Matei ale Sfintului
loan Gurd de Aur, pe care l-am vdzjit in 194 1. Rdspunsul mi l-a datpdrintele
startf al Mindstirii Neamfu, prin Pdrintele Ciprian, staretul Mindstirii Bis-
trifa, cd un astfel de manuscris nu se gdseste in biblioteca.

Stnt, deci, nevoitsd md opresc aid, sd nu mai vorbesc de prima traducere in
rom&neste a Omiliilor la Matei ale Sfintului loan Gurd de Aur,
cart l-au coplesit cu frumusetea lor pe eel mai ilustru teolog apusean. Md
bucur, eel pufin, cd am putut-o consemna - §i nu-i putin lucrul acesta
pentru istoria teologiei romdne§ti - §i cd cercetarea in 1941 a Bibliotecii

10. Ibidem, p. 439.

11. Tot manuscrisul 1 10 ne da marturie §i de alte traduceri ale lui Isaac Dascalul, aflate la
Neunfufntre 1800 si 1820: a) 1 volum: Varsanufie Marele. Isaac Dascdlul l-au scos si s-au indreptat
it Ilarion (f. 4-r); b) 1 volum: Duminecescul drum 275 fbi, Isaac Dascdlul tdlmdcitoriu (f. 7-v); c) 1
volum: Duminecescul drum, a doa parte, Izvoade, 336 foi, tot de Isaac la leat 1798{i. 7-v); d) 1 volum:
Ervan, Izood, Isaac Dascdlul (f. 8-v); e) 1 volum: Efrem Sirul, I&od, Isaac Dascdlul (f. 8-v); £) 1
volum: Isaia, Cartta 2, I&od, Isaac Dascdlul {{. 1 1-r); g) 1 volum: Chirill Ierusalimteanul, Izvod, 272
Jbi, Isaac Dascdlul tilmdeitoriu (f. 15-v); ft) 1 volum: Chiprian, Tikuire la Cintarea Cintdrilor, Izood,
Isaac Dascdlul (i. 15-v); i) 1 volum: Carte cu patru cuvinte la tundere, Izood, Isaac Dascdl(i. 15-v);j) 1
volum: Carti cu cuvinte la pra&iice preste tot anul, 504 foi, Isaac Dascdlul {{. 16-r); k) 1 volum: Til-
tuirt la piialra smintelii, I&od, Isaac Dascal(i. 18-r); 1) 3 volume: Dascdlul Evghenie, Cuvinte sfdtui-
teart, Isaac, $tifan Dascalii, Ieroshimonah loann (f. 18-r); m) 1 volum: Nichifbr Theotoc, 4 cuvinte la
\undert, Isaac Dascalul au tdlmicit (f . 2 1-v) ; n) 2 volume : Simeon Noul Bogoslov, 802 foi, Isaac Dascd-
lul au tdlmicit si auprtscris Gherontie celMic (f. 26-r) ; o) 1 volum: Theodorit episcopul Chirului, Til-
tuiri la Psalmii lui David 150, Isaac Dascal au tdlmdcit-o pe hirtie trecapelion , la anul 1800 (f. 27-r) ;
p) 1 volum: Hotdriri ale sfintului sobor, Isaac Dascal (f„ 27-v) ; r) 1 volum: Psaltire tikuitd a lui Theo-
dorit, I&od, Isaac Dascalul pe trecapelion (f . 28-r) . Se aflau deci, la inceputul secolului al nouaspre-
zecelea, la Min&stirea Neamfu, 19 volume cu traduceri din limba greaca, poate dintre acestea
una tradusa din limba latina: „Tilcuire la Cintarea Cintarilor a lui Ciprian" - replica moldove-
nranca a traducerilor din parinfii bisericesti a lui Samuil Micu Klein.

12. R&mas nepublicat.

13. Manuscrisul purta numarul 58.

14. Sfintul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, Partea I, traducere de Pr. D. Fecioru, Bucu-
rr»li, I!I43, p. 12-32.

QM1L11 LA MATEI 11

Mindstirii Neamfu mi-a dat prilejul sd trasez un palid tablou alneobosi-
tului traducdtor al scrierilor Pdrinfilor bisericesti, Isaac Dascdlul.

*

Omiliile la Matei, in numdr de 9C? 5 , au fist rostite in Antiohia pe cind
Sfintul loan Gurd de Aur era preot. lnsu§i Sfintul loan Gurd de Aur dd, in
Omiliile acestea, mdrturie, vorbind in multe locuri de orasul in care s-a ndscut
si in care si-a desfasurat, ca diacon si preot, stralucitul sdu talent de orator cres-
tiri.

In Omilia VII, 7, admonestind pe credinciosii care se duceau la bdile
publice, unde femeile fdceau bate complet dezbrdcate, le spune cu tdrie: „Daca
omul care se uita la o femeie spre a o pofti, a §i facut desfrinare" (Matei
5, 28), cum sd nu ajungd prizonier eel care vede o femeie inpielea goaldFNu ca
potopul de pe timpul lui Noe, care a ucis tot neamul omenesc, ucid cu multd
rusine aceste femei care fac baie in pielea goald, pe toti cei ce le privesc; apa
potopului aceluia, da, a ucis trupul, dar a tdiat rdutatea sufletului; apaaceasta
insdface tocmai dimpotrivd: omoard sufletul, Idsind trupurile vii! Cind e vorba
de intiietate, se adreseazd Sfintul loan Gurd de Aur antiohienilor, „pretindeti
cd stati infruntea intregii tumi, pentru ca orasul vostru este eel dintii care si-a
pus cununa cu numele de crestin (Faptele Apostolilor 11, 27). Dar nu vd e
rusine ca la intrecerea in cumintenie sdfiti in urma celor mai din urmd orase?".

In Omilia LXVI, 3, Sfintul loan Gurd deAur, pentru a-i indemnape cre-
dinciosii sdi sd dea milostenii, recurge la numdrdtoarea locuitorilor Antiohiei:
,Md ru§inez sd vd mai vorbesc despre milostenie. V-am vorbit de multe ori, dar
n-am dobindit mare lucru depe urma sfaturilor ce vi le-am dat. Atificut ceva,
dar nu atit cit am voit. Vd vdded semdnati, dar nu cu mindplind. De aceea md
§i tern ca nu cumva sd secerati cu zgircenie. Ca sd vd convingeti cd semdndm cu
Zgircenie, sd cercetdm, daca vreti, cine sint mai multi in ora§: sdracii sau boga-
tii? Si cine nu sint nici sdraci, nici bogati, ci ocupd locul de la mijlocPZece la
sutd dinpopulatia orasului eformatd din bogati, iar zece la sutd din sdraci,
care n-au nici unfel de avere; restul populatiei eformatd din oameni de mijloc.
Sd impdrtim numdrul locuitorilor ora§ului la numdrul sdracilor §i veti vedea ce
rusine este pentru orasul nostru. Ceifoarte bogati sintputini, cei cu averi mijlo-
cii, multi; sdracii, cu mult maiputini decit acestia. Cu toate acestea, desi sint
atit de multi oameni in oras, care pot sd hrdneascdpe cei fldminzi, totusi multi
se culcdfdrd sdfi mincat ceva. Si se euled fldminzi, nu pentru cd cei ce au nupot
sd-i inaestuleze cu usurintd, ci pentru cd mare e cruzimea si neomenia lor. Dacd
cei bogati §i cei cu averi mijlocii ar impdrti intre eipe cei ce au nevoie depiine §i
imbrdedminte, abia dacd ar reveni un sdrac la cincizeci sau la o sutd de locui-
tori. Cu toate acestea, desi sint atit de mulfi cei care pot hrdnipe cei nevoiasi,
totu§i sdracii isi pling infiecare zi sdrdcia lor. Si ca sd cuno§ti neomenia lor,
gindeste-te pe cite vdduve si pe cite fecioare ajutd in fiecare zi Bise-

l. r ). l>atr(>lo/>ia Crtaid, Mignc, vol. 47 fi 48, col. 1H -794, Paris, 18(i2.

V2. SI'INTUI. IOAN (ilJRA DE AUR

rica! Si Biserica are numai venitul unuia dintre cei mai bogdtasidin orasul
nostru. Iar numdrul celor ajutati de Biserica se urea la trei mii. In afard de
aceste trei mii de suflete, Biserica mai ajuta zjlnicpe cei din inchisori, pe bolna-
vii din spitale, pe sdndtosi, pe strdini, pe schilozi, pe cei care stau la usa bisericii
pentru hrand si imbrdedminte, pe scurt, pe toti cei care cer ajutor infiecare zi-
Cu toate acestea averea Bisericii nu se imputineazd. Deci dacd numai zece
bogafi or vrea sd ajute pe sdraci, asa cum ajuta Biserica, n-ar maifi nici un
sdrac in orasul nostru".

In Omiliile:LV, 5-6;LXVIII, 3-5;LXIX, 3-4; LXX, 3-5;LXXII, 3-4,
Sfintul loan Gurd de Aur vorbeste de cdlugdrii §i cdlugdritele care populau
munfii din jurul Antiohiei - el insusi traitor in accsti munti inainte de afi
hirotonit diacon - si ne transmite peste veacuri tabloul autentic al vietuirii din
mindstirile de lingd Antiohia.

Admiratia Sfintului loan Gurd de Aur pentru acesti vietuitori aipustiei
estefdrd margini. „Se scoald, spune el, inainte de rdsdritul soarelui si cintd cu
tofii, intr-un glas, imne luiDumnezeu; dupd rugdeiune se ducefiecare la lucrul
sdu §i adund din munca lor mult cistig pentru ajutorarea celor nevoiasi;
mdnincd o data in zi, spre seard; la masa lor, lacomia nu-si gdseste loc, masa
lor e plind de filosofie; nu curgpiraie de singe, nu se taie came, nu se aude de
dureri de cap depe urma bduturii, nu se vdd mincdri drese, nu simti mirosuri de
came friptd , nici fum ineedcios, nu se vdd alergdturi, zgomote, tulburdri §i
strigdte supdrdtoare; pe masa lor, piine si apd; apd din izvor curat, piinea din
munca miinilor lor; iar dacd vor sd mdnince ceva deosebit, mdnincd fructe.'
Dupd masa rostesc cu cintare aceastd rugdeiune: ,^Binecuvintat esti, Dumne-
Zfule, Cei ce ma hrdnesti din tineretile mele, Cei ce dai hrana la tot trupul.
Umple de bucurie §i de veselie inimile noastre, ca, avind toatd indestularea, sd
prisosim spre tot lucrul bun, intru Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care Tie
slavd, cinste §i putere se cuvine, impreund cu Sfintul Dun, in vecii vecitor,
Amin! Slavd Tie, Doamne, slavd Tie, Sfinte; slavd Tie, Impdrate, ca ne-ai dat
noud mincare spre bucurie. Umple-nepe noideDuhulSfint, casdfimgdsitibine-
pldcind inaintea Ta, si nu rusinati, and vei rdsplMi fiecdruia dupdjaptele hi".

Si Sfintul loan Gurd de Aur se adreseazd credinciosilor, spunindu-le: >r Ar
trebui sd vd duceti acolo, printre monahi, ca sd culegeti de la ei aceste roade; dar
pentru cd nu voiti, ascultati eel putin din gura mea melodia aceasta duhovni-
ceascd". Dupd cum se vede din aceste cuvinte, Sfintul loan Gurd deAur nu le-a
reprodus credinciosilor sdi numai cuvintele rugdeiunii, ci le-a §ifredonat melo-
dia. ,J\donahii acestia, continud Sfintul preot din Antiohia zugrdvirea vietii
lor,fac din noapte zi, petrecind noaptea in rugdeiuni de multumire §i cintdri de
psalmi; se euled pe jos si multi dintre ei nu au nici acoperis, ci, in loc de
acoperis, cerul. Se imbracd cu haine facute de ei din par de caprd sau
din sac, alfti din piei. Printre ei nuse gdsesc slugi. Ei singuri isi aprindfocul, ei
isi taie lemne, ei isi fac de mincare, ei slujesc pe cei care vin la ei. Nu-i om
cdruia sd i se pornnceascd, nici om care sd porunceascd, ci toti sint slugi

OMIl.n l.A MAI (.1 13

sifiecare spald picioarele strdinilor; si toft se iau la intrecere unii cu altii; sifac
aceasta fdrd sd cerceteze cine e strdinul venit la ei; nici dacd e rob, nici dacd e
liber, ci tuturor le spald picioarele. Acolo nimeni nu-i mare, nimeni nu-i mic.
Toti sint egali. Chiar de-arfi cineva mic, eel mare nu se uitd ce este, ci eel mare
se socoteste afi mai mic decit eel mic siprin aceasta ajunge mai mare. Acolo este
mare acela care sare sdfacd cea mai dejos slujbd; acolo nu se aud cuvintele: „al
men" si „al tdu". Sint si mici §i mari in cepriveste virtutea. Cel mic nu suferd
cd are sdfie dispretuit, cd nici nu este cine sd-l dispretuiascd. Toti cautd sdfie
de ajutor celor neputinciosi: unul tdmdduieste rdnile celor bolnavi, altul cdldu-
ze§tepe eel orb, iar altul sprijindpe eel schilod. Toti sint smeriti; chiar indelet-
nicirile lor iifac sdfie smeriti. Se va ingimfa, oare, vreodatd un om care sapd
pdmintul, care udd grddinile, caresddeste legume si pomi, care impleteste cosuri
de nuiele, care tese pinzd de sac sau care face o muncd lafel cu aceasta?".

Datoritd acestei vieti minunate §i sfinte, Sflntul loan Gurd de Aur
numeste muntii Antiohiei „cetate a virtutii". Atit de indrdgostit este de vietui-
rea acestor monahi, incitle spune credinciosilor sdi: „Vd trimit la locuintele lor,
cd ar trebui sd vedeti cu propria vostri ochi traiul acestor oameni!". Si Sfintul
loan Gurd deAur merge mai departe; se oferd sd lefie el cdlduzd, spunindu-le:
„Vino cu mine si-ti voi ardta eu locuintele sfintilor acelora! Vino si invatd ceva
folositor de la ei! Sint faclii care lumineazfi, fata intregului pdmintf Sint ziduri
de apdrare pentru orase! Sd ne ducem, asaaar, la monahi! De laei vom invdta
cu cite legdturi sintem legati!".

Dacd locul in care au fist rostite aceste omilii s-a putut afla cu usurintd
din insu§i textul omiliilor, apoi cu anevoie sint de gdsit in omilii temeiuri
pentru aflarea anului sau anitor in care aufost rostite. Un singur reper cronolo-
gic ne oferd Sfintul loan Gurd de Aur in Omilia LII, 3, cind spune: ,J)ar
pentru cd a venit vorba de milostenie, haide sd reludm astdzi cuvintul acela
despre milostenie inceput acum trei zile, pe care l-am lasat neterminat. Vd
amintiti cd atunci cind am vorbit despre luxul incdltdmintelor, despre truda aceea
zadarnicd §i despre ticdlosenia tinerilor, pornisem de la milostenie §i am ajuns sd
vorbesc de pdcatele legate de lux". Omilia pe care o incepuse „acum trei zile" este
Omilia XLLK, 4-6. Cum Omilia LII este apatra omilie, urmeazd cd Sfintul loan
Gurd deAur a tinutpatru omilii in trei zile §i deciputem deduce cd rostea §i doud
omilii in aceeasi zi- Dacd textul de mai sus ne ajutd sd vedem cit de neobosit era ilus-
trulpredicatordinAntiohia in interpretiheaEvangheliei dupdMatei, apoi el nu ne
este de fobs pentru aflarea anului in care aufost rostite omiliile. De aceea biografii
Sfintului loan Gurd de Aur se mdrginesc la conecturi.

Astfel, Tillemont le plaseazd in anul 388 sau 389 16 ; l'abbe J.
Baiville 17 fi'l'abbejoly 18 le pun intre anii 390 si 398, iar Chrysostomas

Hi Itrrnard de Montfaucoii, I'refala, in Patrologia Greaca, Migne, vol. 47, col. 3-4
IV. Oeuvres completes He Saint Jean Chrysostome d'apres toutes les editions faites jusqu'

join . NiiiivcIIc traduction iVancaisc ]>ar l'abbe |. Hareille, Tome XI, Paris, 1868, p. 281.

IK. Stiinl |ean ('hrvsoslnme, Onwrrs (innjtletes, Iraduites dn gvec en f'rancais par l'abbfe

Tonic VI, I'.n is, IKIiK, |>' .117

U SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

Baur 19 , eel mai bun biograf al Sfintului loan Gurd de Aur, spune: >y Acum
aproape toatd lumea este de acord cd Omiliile la Matei trebuie ptasate in anul
390 §i aceastd datd ar putea fi in chip real justd".

*

AbateleJ. Bareille, in introducerea la traducerea operelor complete ale
Sfintului loan Gurd de Aur, caracterizjeazA sintetic si judicios Omiliile la
Matei in acesti termeni: „Omiliile la Sfintul Matei cuprind o mdreatd invdtd-
turd de morald §i de virtute; se gdsesc in ele principiile care trebuie sd dirijez?
toatd viata crestind, tot ce poate conduce lafacerea binelui si la depdrtarea de
viciu; nu este omis nimic din ceea ce poatefa.ee un Sfint §i converti unpdedtos.
Poate cd nu existd o carte mai eminamente morahzfitoare; nici in attd parte
Sfintul loan Gurd deAur n-afacut dovadd de atita pdtrundere, de elocventd §i
de suplefe in indemnurile sale" 20 .

Voi incerca §i eu sd schitez citeva consider atii asupra sufletului §igindirii
Sfintului loan Gurd de Aur, a§a cum se desprind ele din lectura Omiliilor sale
la Sfinta Evanghelie dupd Matei.

Ceea ce impresioneazji in mod deosebit in aceste omilii este marea smerenie
a Sfintului loan Gurd de Aur. Atinge culmi atit de inalte cu smerenia sa, cd
nu-si atribuie lui strdlucitul sdu talent oratoric, ci harului lui Dumnezjeu.
Harului lui Dumnezjeu ii atribuie totul; el nu este decit o unealtd in mina lui
Dumnezjeu, pusd in slujba instruirii credinciosilor sdi, in slujba imbundtdtirii
vietii lor§i a cdlduzjrii lorspre mintuire, spre impdrdtia lui Dumnezjeu. Smere-
nia lui merge pind acolo cd se numdrd printre pdedtosi, printre cei ce trebuie sd
se teamd de judecata lui Dumnezjeu. Adevdrul acestor spuse o strigd Biserica
Ortodoxd cintind: ,J)in gura ta ca o lumind defoc strdlucind harul, lumea a
luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a ci§tigat, indltimea smereniei
noud ne-a ardtat" 21 .

19. Chrysostomas Baur, Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, Erster Band,
Antiochien, MUnchen, 1929, p. 239.

20. J. Bareille, op. tit., p. 281.

2 1 . Despre sfin^enia viefii Sfintului loan Gura de Aur, literatura cre§tina patristica ne transmite
aceasta marturie: „Ava Atanasie ne spunea de Iania, sora episcopului Adelfie, ca spunea: Cind loan
Gura de Aur, episcopul Constantinopolei, a fost surghiunit in Cucuson, a gazduit in casa noastra. Cit a
stat la noi, am avut mare indraznire §i dragoste catre Dumnezeu. Fratele meu, episcopul Adelfie, mi-a
spus: Cind a murit fericitul loan in surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit, ca acest barbat, dasca-
lul intregii lumi, care a inveselit cu cuvintele sale Biserica lui Dumnezeu, n-a adormit intru Domnul pe
scaunul sau. §i eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, sa-mi arate in ce stare se afla el. Dupa
ce m-am rugat multa vreme, intr-o zi, am cazut in extaz § i am vazut un barbat frumos la chip, care m-a
luat de mina dreapta ji m-a dus intr-un loc luminos §i slavit. Acolo mi-a aratat pe predicatorii credintei
si pe dascalii Bisericii. Eu ma uitam de jur imprejur sa vad pe eel pe care-1 doream, pe marele loan.
Dupa ce mi-a aratat pe toji f i mi-a spus numele fiecaruia, m-a apucat iara^i de mina ji m-a scos afara.
L-am urmat intristat ca n-am vazut impreuna cu parintii pe eel intru sfinti loan. La ie§ire, eel ce statea
la poarta, vazindu-ma trist, mi-a spus: „Nici unul din cei care vin aici nu iese intristat!". Eu i-am ras-
puns: „Asta mi-i durerea, ca n-am vazut cu ceilalti dascali pe prea iubitul meu loan, episcopul Con-
stantinopolei". Acela m-a intrebat iarasi: ^Vorbesti de loan, dascalul pocaintei?". „Da!", i-am raspuns
eu. „Pe el, mi-a spus acela, nu-1 poate vedea om in trup, pentru ca el sta acolo unde este tronul Sta-
piiiuhii" (loan Moshu, Limonariul, cap. CXXVIII).

OMILIA I

I

Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa
avem o viata atit de curata incit hand Duhului sa fi £inut locul Scripturi-
lor in sufletele noastre. §i dupa cum Sfintele Scripturi sint scrise
cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca si inimile noastre sa fi fost
scrise cu Duhul eel Sfint.

Dar pentru ca am indepartat harul acesta, haide sa pornim pe o
noua cale, ca sa-1 dobindim iarasi. Prima cale era negresit mai buna; si
Dumnezeu a aratat aceasta si prin spusele Sale, si prin faptele Sale.

Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii
lui, cu Iov si cu Moise, ci a vorbit cu ei fata catre fata, pentru ca a gasit
curat sufletul lor. Cind insa intregul popor a cazut in pacate grele,
atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de insemnarea in
scris a tuturor faptelor si cuvintelor lui Dumnezeu. §i vei vedea ca ace-
lasi lucru sa petrecut nu numai pe vremea sfintilor din Vechiul Testa-
ment, ci si pe vremea sfintilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat
ceva scris apostolilor, ci in loc de scrieri le-a fagaduit ca le va da harul
Duhului, zicind: ,^lcela va va aduce aminte de toate" 7 .

§i ca sa cunosti ca era mai buna aceasta cale, asculta ce spune Dum-
nezeu prin profetul Ieremia: „£i voi face cu voi testament nou, dind legile
Mele in mintea lor §i le voi scrie pe inimi §i toti vorfi invdtati de Dumne-
zeu" 2 . Pavel, de asemenea, aratfnd superioritatea acestei cai, spunea ca
a primit legea „nu pe table depiatrd, cipe tablele de came ale inimii" 3 . Cu
vremea, insa, oamenii s-au abatut de la drumul eel drept; unii din pri-
cina invataturilor gresite, iar altii din pricina vietii si a purtarilor lor; de
aceea a fost nevoie sa fie insemnate iarasi in scris faptele si cuvintele lui
Dumnezeu. Gindeste-te cit de rau am ajuns! Noi, care eram datori sa
vie{uim atit de curat, incit sa nu mai fi avut nevoie de Sfintele Scripturi,
ci in loc de hirtie sa fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele,
am pierdut cinstea aceasta si am ajuns sa avem nevoie de scrieri. §i, cu
toate acestea, nici de acest de al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu
ne-am folosit cum trebuie. Noi sintem de vina ca am avut trebuinta de

1. loan 14, 26.

2. ler. 31, 31, 33.

3. // Cor. 3, 3.

j_(j SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

Sfintele Scripturi si ca n-am atras asupra inimilor noastre harul Duhu-
lui. Gindeste-te acum ce mare vina avem ca nu voim sa dobindim harul
Duhului, nici dupa ce am primit ajutorul Sfintelor Scripturi, ba, dimpo-
triva, dispretuim Scripturile, socotindu-le zadarnice si fara de rost! Prin
aceasta ne atragem mai mare osinda. Dar, ca sa nu se intimple asta, sa
citim cu toata atentia cele scrise in Scripturi si sa cunoastem cum a fost
data Legea Veche si cum a fost dat Noul Testament.

- Cum a fost data Legea Veche, cind si unde?

- Legea Veche a fost data dupa pieirea egiptenilor in Marea Rosie,
a fost data in pustie, in Muntele Sinai; s-a dat cind fum si foe se urea din
Munte, cind rasuna trimbita, cind tuna si fulgera si cind Moisi a intrat
in ceata 4 .

Noul Testament nu s-a dat asa. Nu s-a dat nici in pustie, nici in
munte; nu era nici fum, nici intuneric; nici ceata, nici furtuna. Noul
Testament a fost dat cind s-a inceput ziua; a fost dat in casa, cind toti
apostolii stateau la un loc; toate s-au facut in liniste si potolit 5 . Intr-ade-
var, iudeii de pe timpul lui Moisi, pentru ca erau mai putin priceputi si
greu de stapinit, aveau nevoie de inchipuiri trupesti, cum au fost de
pilda: pustia, muntele, fumul, sunetul de trimbita si altele asemenea
acestora. Apostolii insa pentru ca erau mai patrunzatori la minte si
ascultatori, pentru ca depasisera cele trupesti, nu aveau nevoie de nici
una din acestea. Daca s-a facut zgomot si peste ei, apoi zgomotul acesta
nu s-a facut pentru apostoli, ci pentru iudeii care se gaseau in preajma
casei; tot pentru ei s-au aratat si limbile de foe. Daca iudeii au spus ca
apostolii sint plini de must chiar dupa ce au auzit zgomotul §i au vazut
limbile, apoi cu mult mai mult ar fi spus aceasta daca n-ar fi vazut
nimic. In Legea cea Veche, Dumnezeu S-a pogorit dupa ce Moise s-a
suit in munte; in Noul Testament, insa, Duhul Sfint Se pogoara dupa ce
firea noastra s-a urcat la cer, dar, mai bine spus, la tronul eel impara-
tesc. Daca Duhul ar fi fost mai mic acum, faptele Duhului n-ar fi fost
mai mari si mai minunate decit cele din Legea Veche. Placile pe care
au fost scrise acum cuvintele Duhului au fost cu mult mai bune, iar fap-
tele mai minunate. Apostolii nu se coborau din munte, purtind, ca
Moisi, in miini table de piatra, ci purtind in sufletul lor Duhul eel Sfint;
erau o vistierie si un izvor de invataturi, de harisme si de toate bunata-
^ile; prin harul Duhului erau, pretutindeni pe unde mergeau, carti si
legi insufletite. Asa au atras la credinta pe cele trei mii de suflete, asa pe
cele cinci mii de suflete, asa popoarele lumii, pentru ca prin limba lor
vorbea Dumnezeu cu toti cei ce se apropiau de ei.

4. le;. 19, 18-19.

5. Faptt 2, 1-4.

OMI1.11 LA MATKI

Plin de Duhul Sfint a scris §i Matei Evanghelia sa. A scris-o Matei
vamesul. Nu mi-e ru§ine sa-1 numesc dupa meseria sa nici pe el, nici pe
ceilalji apostoli §i evanghelisti. Tocmai aceasta arata §i harul Duhului sj
virtutea lor.

II

Pe buna dreptate §i-a intitulat Matei lucrarea sa Evanghelie, adica
Vestea cea buna. A vestit tuturora, dusmanilor, ne§tiutorilor, celor ce
fedeau in intuneric: eliberare de pedeapsa, dezlegare de pacate, drep-
tate, sfintenie, rascumparare, infiere, mo§tenirea cerurilor, inrudirea cu
Fiul lui Dumnezeu. Care bunatati ar putea egala aceste bune vestiri ale
Evangheliei Sale? Dumnezeu pe pamint, om in cer; toate s-au impreu-
nat: ingerii dan^uiau impreuna cu oamenii, oamenii petreceau
impreuna cu ingerii §i cu celelalte puteri de sus. Puteai vedea ca raz-
boiul eel indelungat s-a sfir§it §i s-a facut fmpacarea lui Dumnezeu cu
oamenii: diavolul a fost ru§inat, demonii au fugit, moartea a fost
biruita, raiul s-a deschis, blestemul a pierit, pacatul s-a indepartat, in§ie-
laciunea a fost izgonita, adevarul s-a reintors, cuvintul credintei s-a
semanat pretutindeni §i a crescut, petrecerea celor de sus pe pamint s-a
rasadit, puterile cere§ti cu slobozenie ne vorbesc, ingerii vin adesea pe
pamint §i multa nadejde avem pentru bunatatile viitoare.

Pentru aceste pricini §i-a intitulat Matei scrierea sa Evanghelie,
Veste Buna. Toate celelalte scrieri ale lumii acesteia cuprind numai
cuvinte lipsite de continut; vorbesc de pilda de avutia de bani, de mare-
^ia puterii, de functii inalte, de slava, de cinste §i de celelalte cite se
socotesc bune de oameni. Cele vestite, insa, de pescari poti sa le
numefti cu adevarat §i pe buna dreptate bunevestiri, nu numai pentru
ca sint bunuri sigure, statornice §i mai presus de vrednicia noastra, dar
§i pentru ca ne-au fost date §i cu u§urinta. Am primit ceea ce am primit
fara sa ne ostenim, fara sa asudam, fara sa ne trudim §i fara sa ne chi-
nuim, ci numai pentru ca am fost iubiti de Dumnezeu.

- Dar pentru ce din atiti de multi ucenici ai lui Hristos au scris
Evanghelii numai doi apostoli §i doi ucenici ai apostolilor? Ca pe linga
apostolii loan §i Matei, au scris Evanghelii §i Luca, ucenicul lui Pavel,
precum §i Marcu, ucenicul lui Petru.

- Aceasta, pentru ca ucenicii nu faceau nimic din ambitie, ci toate
din trebuin^a.

- Dar ce? Nu era de ajuns ca un singur evanghelist sa spuna totul?

- Era de ajuns! Dar daca sint patru cei care scriu Evangheliile §i
daca nu le scriu nici in acelasi timp, nici in acela§i loc, daca nu le scriu adu-
na^i impreuna, sfatuindu-se unii cu al^ii §i daca totusi istorisesc toate ca sj

IK SKlNTin.inAMr.nnA nr Aim

cum ar fi rostite de o singura gura, atunci avem cea mai mare dovada ca
spun adevarul.

- Lucrurile nu stau insa tocmai a§a, ci dimpotriva, pentru ca in
multe locuri cei patru evanghelisti se deosebesc.

- Dar tocmai aceasta deosebire este cea mai mare dovada a adeva-
rului. Daca. toate spusele lor s-ar fi potrivit cu de-amanuntul in ce pri-
ve§te timpul §i locul, iar asemanarea ar fi mers chiar pina. la cuvinte,
nici unul din dusmani n-ar fi crezut ca evangheli§tii n-au alcatuit Evan-
gheliile fara sa se adune §i fara sa urmareasca vreun scop omenesc oare-
care. §i pe buna dreptate, pentru ca o asemanare atit de mare nu s-ar fi
putut datora unei simple intimplari. Dar aparenta deosebire intre cei
patru evanghelisti, care este numai in lucrurile de mica insemnatate, ii
scapa de orice banuiala si dovede§te stralucit chipul alcatuirii Evanghe-
liilor. Nu este vatamat cu nimic adevarul spuselor lor, daca au scris
ceva deosebit unul de altul, cu privire la timpul §i locul unor fapte sau
cuvinte ale Domnului. §i, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom cauta sa ara-
,tam aceste deosebiri in cursul tilcuirii noastre; iar voua va cer ca odata
cu spusele mele sa observati ca in problemele principale, de care atirna
viata noastra §i care alcatuiesc temelia propovaduirii credintei creatine,
nu veti gasi nici cea mai mica, deosebire intre cei patru evanghelisti.

- Dar care sint aceste probleme principale?

- Iata-le! Dumnezeu S-a facut om, a facut minuni, a fost rastignit, a
fost ingropat, a inviat, S-a inaltat, are sa judece lumea, a dat porunci
mintuitoare, n-a adus o lege potrivnica Legii Vechi, este Fiu, este Unul-
Nascut, este adevarat Fiu, este de aceea^i fiinta cu Tatal si altele asema-
natoare acestora. Vom vedea ca in aceste probleme evanghelistii sint
cu totul de acord intre ei. In ce prive§te minunile, n-au spus toti toate
minunile; unii au istorisit unele, altii altele. Aceasta sa nu te tulbure;
daca un evanghelist ar fi istorisit toate minunile, ar fi facut de prisos
Evangheliile celorlaltr, iar daca toti ar fi istorisit alte minuni, deosebite
ale unora fata de cele ale celorlalti, n-am fi avut dovada simfoniei dintre
Evanghelii. Din pricina aceasta toti au spus multe lucruri comune, dar
fiecare din ei a spus §i ceva deosebit, pentru ca nici unul sa nu para de
prisos si sa fie inlaturat ca netrebnic, ba, dimpotriva, sa ne dea o dovada
si mai mare a adevarului spuselor lor.

Ill

Evanghelistul Luca ne spune si pricina pentru care si-a scris Evan-
ghelia sa: „Ca sa cunosti temeinicia invataturilor pe care le-ai primit" 6 . Cu
alte cuvinte Luca vrea sa spuna asa: „Am scris Evanghelia aceasta
pentru ca, aducindu-ti aminte de invataturile primite, sa cunosti temeini-

(i. Luca 1, 4.

OMII.1I l,A MA'I'KI K)

cia lor §i sa ramii in aceasta temeinicie". Evanghelistul loan nu ne-a
spus pricina pentru care si-a scris Evanghelia. Dar cuvint din parinti,
pogorit din vechime la noi, spune ca nici el nu si-a scris Evanghelia la
intimplare. loan a vazut ca ceilalti trei evanghelisti au staruit in chip
deosebit asupra omenirii Mintuitorului, asupra firii Lui omenesti; era
deci primejdie sa se treaca sub tacere dogma Dumnezeirii lui Hristos, a
firii Sale dumnezeiesti. Pentru aceasta Hristos 1-a miscat si asa a ajuns
sa-si scrie Evanghelia, staruind mai cu seama asupra firii dumnezeiesti
a lui Hristos. Lucrul acesta se vede foarte bine si din cuprinsul Evan-
gheliei sale si din inceputul ei. Nu-§i incepe Evanghelia precum ceilalti
trei evanghelisti, de jos, de pe pamint, ci de sus, din ceruri, spre care se
§i grabea, §i cu acest scop a §i scris intreaga sa carte. loan este mai inalt
decit ceilalti trei evanghelisti nu numai in prolog, ci si de-a lungul intre-
gii sale Evanghelii. Despre Matei se spune ca iudeii, care au crezut in
Hristos, au venit la el si 1-au rugat sa astearna in scris ce le-a spus cu
cuvintul si sa compuna Evanghelia in limba ebraica. Marcu a facut ace-
lasi lucru in Egipt, la rugamintea ucenicilor lui. Din pricina aceasta
Matei, pentru ca a scris evreilor, n-a cautat sa dovedeasca altceva mai
mult decit ca Iisus Se pogoara din Avraam §i David; iar Luca, pentru ca
a scris tuturor oamenilor, urea genealogia Mintuitorului si mai sus, por-
nind de la Adam. Matei isi incepe Evanghelia sa chiar cu genealogia
Domnului, deoarece stia ca nimic nu putea face placere mai mare
iudeului decit sa afle ca Hristos era stranepot al lui Avraam si al lui
David; Luca, insa, nu face asa, ci face genealogia Mintuitorului dupa ce
vorbeste mai intii de alte multe lucruri.

Acordul dintre Evanghelii este dovedit nu numai de intreaga lume
care a primit cele spuse in ele, dar si de dusmanii adevarului. Dupa
moartea evanghelistilor s-au ivit multe erezii cu invataturi potrivnice
invataturilor scrise in Evanghelii; unele din aceste erezii au primit toate
cele spuse in Evanghelii, altele au taiat unele parti din Evanghelii si au
Evangheliile lor sub forma aceasta trunchiata. Acum, daca ar fi contra-
zicere intre cele patru Evanghelii, nici ereziile acelea care au invataturi
potrivnice n-ar fi primit tot textul celor patru Evanghelii, ci numai acele

{)arti din Evanghelii, care, dupa parerea lor, se potriveau cu propriile
or invataturi; si nici ereziile, care au primit numai o parte din textul
Evangheliilor, n-ar fi putut fi combatute pe temeiul partilor evanghe-
lice acceptate de ele, deoarece nici aceste parti nu lasa necunoscute p&r-
{ile evanghelice date la o parte de erezii, ci vadesc inrudirea cu tot tex-
tul Evangheliilor. Dupa cum, daca iei din corpul unui animal o parte,
gasesti in partea aceea toate partile componente ale animalului: nervi,
vine, oase, artere, singe - si - ca sa spun asa - vei cunoaste din proba
aceea intreaga alcatuire a Irupiilui animalului, tot asa si cu Sfintelo

2() SFlNTUI. IOAN OURA DE AUR

Evanghelii; in fiecare parte din ele iese la iveala inrudirea cu intregul.
Daca Evangheliile s-ar deosebi intre ele, atunci aceasta inrudire dintre
parte si intreg nici nu s-ar vedea si de mult ar fi disparut invatatura
noastra, caci „orice impdrdtie, spune Domnul, care se dezjbind in sine nu
rdmine" 7 . Dar asa, si prin aceasta straluceste puterea Duhului Sfint,
care-i convinge pe oameni ca, la judecarea Evangheliilor, sa aiba in
vedere problemele mari absolut necesare mintuirii si sa nu se lase vata-
ma^i sufleteste de micile si neinsemnatele deosebiri dintre Evanghelii.

IV

Nu trebuie sa staruim in chip deosebit asupra locului in care fiecare
evanghelist si-a scris Evanghelia sa. Dar voi cauta sa dovedesc, in tot cursul
acestei tilcuiri, ca n-a scris unul impotriva altuia. Iar daca tu faci
aceasta, acuzindu-i ca se deosebesc intre ei, apoi nu faci altceva decit sa
ceri ca asemanarea dintre ei sa mearga chiar pina la cuvinte si la for-
mele cuvintelor. In privinta aceasta tin sa spun ca retori si filozofi ves-
ti{i, care au scris multe carti despre aceleasi probleme, nu numai ca se
deosebesc intre ei, dar chiar si scriu unii impotriva altora. Altceva este a
scrie deosebit de altcineva si altceva este a scrie impotriva. Nu vreau sa
vorbesc mai mult de acestia. Sa ma fereasca Dumnezeu sa apar Evan-
gheliile intemeiat pe nebuniile cuprinse in cartile lor'si nici nu vreau sa
apar adevarul sprijinindu-ma pe minciuna.

Dar cu draga inima as intreba: Cum au putut fi crezute de lume
Evangheliile, daca se deosebesc unele de altele? Cum au putut birui?
Cum s-a facut ca evanghelistii, niste oameni care in scrierile lor au spus *
lucruri potrivnice intre ele, au fost admirati, au fost crezuti, au fost lau-
dati pretutindeni in lume? Cind evanghelistii au scris Evangheliile
traiau multi oameni care au fost martori ai faptelor istorisite de ei, dar si
multi du§mani si multi vrajmasi; n-au scris Evangheliile intr-un colt al
pamintului si le-au ingropat, ci le-au raspindit de-a lungul uscatului si
marii, in auzul tuturora. Cind se citeau Evangheliile erau de fata si dus-
mani, asa cum se intimpla si acum, dar nimic din cele spuse n-a scanda-
lizat pe nimeni. §i e usor de inteles de ce. Era puterea dumnezeiasca; ea
facea si savirsea totul in toti. Daca n-ar fi fost puterea dumnezeiasca,
cum ar fi putut, oare, si vamesul si pescarul si neinvatatul sa filozofeze
unele ca acestea? Ceea ce filozofii pagini n-au putut sa-si inchipuie nici
in vis, aceea evanghelistii au vestit lumii cu multa putere de convingere si au
fost crezuti nu numai pe cind erau in viata, ci si dupa moartea lor. N-au cre-
zut in ei doi sau douazeci de oameni, nici o suta. sau o mie sau zece mii,

7. Luca 11, 17.

OM1U1 LA MATKI _^___ 21

ci ora§e, neamuri, popoare, pamintul §i marea, Grecia §i £arile barbare,
locurile locuite §i pustia. §i au vorbit de lucruri care depaseau cu mult
natura noastra. Lasind, deoparte pamintul, vorbeau de cele din ceruri.
Aducindu-ne pe lume o alta vietuire si un alt trai, toate au dobindit o
noua infatisure: boga^ia si saracia, libertatea §i robia, viata si moartea,
lumea §i traiul in lume.

Evanghelistii si-au scris Evangheliile lor nu ca Platon 8 , care a sens
acea lucrare numita „Republica" sau ca Zenon 9 sau ca altcineva care a
dat reguli de purtare in viata §i a alcatuit legi. Toti acedia au aratat prin
scrierile lor ca au fost inspirati de un duh rau, un demon salbatic, care
duce razboi oamenilor, un du§man al crestinatatii, un vrajmas al bunei
rinduieli, un demon care rastoarna totul. Poti spune altceva, cind ei, in
scrierile lor, cer ca femeile sa fie comune tuturor barbatilor, cind aduc
pe fecioare goale in arene in vazul barbatilor, cind ingaduie concubina-
jul, cind amesteca §i rastoarna totul §i calca in picioare legile firii? Toate
cele spuse de ei sint nascociri ale demonilor si impotriva firii. Despre
acestea insa§i firea ne poate da marturie, ca ea insa§i nu ingaduie astfel
de lucruri. §i ace§ti filozofi au scris cartile lor fara sa fie prigoniti, fara sa
fie in primejdie, fara sa li se duca razboi, ci in toata linistea si in toata
libertatea, intr-o Rmba frumoasa si aleasa; pescarii, insa, au scris Evan-
gheliile fund prigoniti, biciuiti si mereu in primejdie de moarte; cu
toate acestea, scrierile lor au fost primite cu toata dragostea de neinva-
\a# §i de invatati, de robi §i de liberi, de imparati §i de ostasi, de barbari
si de eleni.

V

Nu poti spune ca Evangheliile au fost primite de toti pentru ca sint
scurte §i simple. Nu, pentru ca sint cu mult superioare scrierilor amin-
tite mai sus. Nici prin vis nu s-au gindit filozofii aceia la feciorie, §i nici
la numele ei, la saracia de buna voie, la post sau la ceva asemanator tot
atit de inalt. Pescarii no§tri, insa, n-au izgonit numai pofta, nici n-au
pedepsit numai fapta, ci §i privirea desfrinata, insultele, risul dezmatat,
imbracamintea nepotrivita, mersul necuviincios, strigatul, mergind cu
purtarea de grija pina la cele mai mici fapte din viata omului. Au
umplut toata lumea cu sadul fecioriei. Au convins pe oameni sa filozofeze
despre Dumnezeu si despre cele din ceruri asa cum nimeni dintre filozofi
n-a filozofat vreodata. Cum ar fi putut filozofa a§a, cind ei au indumnezeit

K. Platon, filozof grec (428-348 i.d.Hr.), discipolul lui Socrate fi dascalul lui Aristotel.
Autoriil a nunipmase lur.rari filozofice, scrisp fn forma dp dialog: Criton, Fedon, Gorgias, Ban-
chcliil, Rppuhlica iji allele. Kilo/oCia sa are ca metoda dialectica ^i ca incoronare teoria ideilor.

i>. /pnon din Ciliiiin, l'ilo/ol' grec (:t:iti 'iti-1 i.d.lli.) intetiipiplonil sloicisninlui.

22 SKlNTIll. IDAN (JURA DE AUR

chipurile animalelor salbatice, ale fiarelor, ale tiritoarelor si ale altor
animale mult mai nevrednice? §i iata, invataturile inalte ale pescarilor
sint primite si crezute, infloresc si se raspindesc in fiecare zi, pe cind
invataturile filozofilor se due, pier, dispar mai iute ca pinza de paianjen.
§i pe buna dreptate, pentru ca demonii le-au propovaduit. Din pricina
aceasta sint pline de desfrinare, pline de multa intunecime si de mai
multa nerozie. Poate fi, oare, ceva mai de ris decit o lucrare ca „Repu-
blica" lui Platon, in care filozoful, in afara de cele spuse mai sus, ca sa
poata arata ce este dreptatea, a scris pagini intregi pline de neclaritate?
Chiar daca spusele sale ar avea vreun folos, totu§i sint cu totul netre-
buincioase pentru viata oamenilor. Daca un plugar, un fierar, un zidar,
un corabier, intr-un cuvint un meserias, care se hraneste din lucrul rnii-
nilor sale, si-ar parasi meseria si munca sa cinstita §i si-ar cheltui atitia si
atitia ani ca sa invete din scrierile acestui filozof ce este dreptatea, ar
ajunge sa moara de foame inainte de a o invata si ar pleca de pe lumea
aceasta sfirsindu-si viata in chip silnic, fara sa ajunga sa invete ceva
practic. Invataturile noastre crestine nu sint asa. Hristos ne-a invatat
dreptatea, cuviinta, folosul, intr-un cuvint virtutea, in cuvinte putine si
lamurite. Uneori spune: Jn aceste doud porunci se cuprind toata legea si
profetii" 10 , adica in dragostea de Dumnezeu si dragostea de aproapele;
iar arte ori: „Toate cite voiti sa vafaca voud oameniifaceti si voi lor, ca aceasta
este legea si profetii" 11 ' . Toate aceste invataturi sint u§or de inteles si le
poate invata cu usurinta §i plugarul §i sluga §i vaduva si copilul si cniar
omul care pare redus cu totul la minte. Asa este natura adevarului. §i o
marturiseste sfirsitul lucrurilor. Toti oamenii au aflat ce trebuie sa faca;
si nu numai ca au aflat, dar s-au si straduit sa traiasca aceste invataturi.
§i este traita invatatura crestina nu numai in orase, ci §i pe virfurile
mun^ilor. Da, acolo, pe virfurile muntilor vei vedea ca este multa filozo-
fie, vei vedea cete de ingeri stralucind in chip de trap omenesc, vei
intilni pe pamint vietuire cereasca. Ca reguli de vietuire ne-au dat noua
pescarii! Nu ne-au porunci t, asa cum fac filozofii, sa studiem din copila-
rie, nici n-au legiuit ca, pentru a pune in practica virtutea, trebuie sa
avem atitia §i atitia ani. Nu, pescarii s-au adresat oricarei virste fara deo-
sebire. Invataturile filozofilor, jocuri de copii; ale evanghelisulor, ade-
varul lucrurilor. Acestei vietuiri i-au dat ca loc cerul; mesteral ei este
Dumnezeu §i tot Dumnezeu este legiuitorul legilor de acolo. Asa §i tre-
buia. Rasplatile unei astfel de vietuiri nu sint frunze de dafin, nici
frunze de maslin, nici intretinere pe seama statului, nici statui de arama,
lucruri lipsite de caldura si valoare, ci viata fara de sfirsit; ajungem copii
ai lui Dumnezeu, dantuim impreuna cu ingerii, stam alaturi de tronul
imparatesc, sintem necontenit cu Hristos.

10. Matei 22, Hi).
I I. M/ilei 7, 12.

UMI1.1I LA MATKI 2'A

VI

Povafuitori ai acestei vie^uiri sint vamesi, pescari, facatori de corturi; n-au
trait un fir marginit de ani, ci traiesc vesnic. Din aceasta pricina § i dupa moar-
tea lor sint de foarte mult folos celor ce due o astfel de viata. Acest fel de vie-
tuire nu duce razboi impotriva oamenilor, ci Tmpotriva demonilor, a puterilor
celor fara de trup. Din pricina aceasta si marele conducator al luptelor lor nu
este un om, nici un inger, ci Insugi Dumnezeu. Iar armele acestor ostasi sint la
fel cu natura razboiului: nu sint facute din piele si fier, ci din adevar, din drep-
tate, din credin^a, din intreaga filozofie.

Dar pentru ca despre aceasta vietuire scrie si Evanghelia de care ne ocu-
pam acum, sa cercetam cu toata atentia cele spuse atit de lamurit de Matei
despre ea. Ca toate cele spuse de Matei nu sint ale lui, ci ale lui Hristos, Care a
legiuit o astfel de vietuire. Sa o cercetam cu atentie, ca sa putem fi inscrisi si
noi in ea, sa stralucim impreuna cu cei care au §i trait aceasta vietuire s i au pri-
mit cununile cele nemuritoare.

Multora li se pare ca Evanghelia este foarte usor de inteles si ca numai
profetii sint grei. Aceasta parere pot sa o aiba numai cei care nu-§i dau seama
de adincimea ideilor cuprinse in Evanghelie. Pentru aceea va rog sa ma urma-
ri^i cu multa atentie, pentru ca, avind conducator pe Hristos, sa intram in
oceanul celor scrise in Evanghelie.

Dar pentru ca sa intelegeti mai u§or cuvintele mele, va cer §i ma rog -
lucru pe care 1-am facut §i la tilcuirea celorlalte card ale Sfintei Scripturi -
sa citi^i mai dinainte pericopa evanghelica pe care o tilcuiesc, pentru ca citirea
mai dinainte a pericopei sa fie deschizatoare de drum cunostintei, a§a cum a
facut eunucul 12 . Daca veti face a§a, imi va fi §i mie mai usoara tilcuirea.
Ca multe sint locurile grele de inteles din Evanghelia lui Matei si se intilnesc la
tot pasul.

lata chiar in primul capitol al Evangheliei cite locuri grele de dezlegat
sint. In primul loc: pentru care pricina se face genealogia lui Iosif,
care n-a fost tatal lui Hristos? In al doilea loc: de unde §tim ca Hristos Se
pogoara din neamul lui David, odata ce ne sint necunoscuti stramosii Mariei,
din care S-a nascut Hristos? In al treilea loc: pentru ce se face genealogia lui
Iosif, care n-a contribuit cu nimic la nasterea lui Hristos, iar Fecioarei, care a
fost mama, nu i se arata parintii, bunicii si stramosii? In afara de asta, merita sa
cercetam §i aceea: pentru ce se amintesc in aceasta genealogie §i femei, odata
ce genealogia este facuta prin barbati? Dar de vreme ce a hotarit asa, atunci pentru
ce n-a amintit de toate femeile, ci a trecut sub tacere pe femeile vestite pentru viata
lor curata, de pilda pe Sarra, pe Rebeca si pe altele asemenea lor, §i a amintit de

\2. I'afitc K, 2(i .'!!).

SFtNTUl. IOAN GURA DE AUR

leinei vestito cu pacatoase, de pilda: desfrinate, adultere, femei nascute din
.asatorii nelegitime, femei de alt neam, pagine? Ca a amintit de nevasta lui
» Irie, de Tamara, de Rahav §i de Rut, dintre care una era de alt neam, alta des-
Ivinata, alta s-a culcat cu socrul ei; §i aceasta din urma n-a facut-o pe temeiul
logii casatoriei, ci a trait cu socrul ei prin in§elaciune, dindu-se drept desfri-
nata, iar pe femeia lui Urie o cunoa§te toata lumea din pricina grozaviei paca-
lului ei. Cu toate acestea, evanghelistul Matei a lasat la o parte pe toate cele-
lulte i'emei si a pus in genealogia lui Hristos numai pe acestea. Daca trebuia sa
uninteasca de femei, apoi trebuia sa le aminteasca pe toate; dar daca nu tre-
buia sa le aminteasca pe toate, ci numai pe unele, atunci ar fi trebuit sa le
uninteasca pe cele vestite prin virtutea lor, nu pe cele vestite prin pacatele lor.
Yedeji, dar, de cita luare aminte, de cita cercetare avem nevoie chiar in pri-
inul capital al Evangheliei lui Matei, cu toate ca pare mai clar decit toate cele-
i ilte capitole, iar multora poate ca li se pare chiar de prisos, deoarece in el este
, orba numai de infirarea unor nume. In afara de aceasta merita sa fie cerce-
Liia si aceea: pentru ce Matei a lasat de o parte trei imparati 13 ? Daca a trecut
cu vederea numele lor, pentru ca erau foarte necredincio§i, atunci ar fi trebuit
sa nu aminteasca nici pe altii tot atit de necredincio§i. Capitolul intli mai pune
i nca o problema: Matei spune ca sint patrusprezece neamuri, dar in al treilea
sir de neamuri nu sint patrusprezece neamuri. Apoi, pentru care pricina Luca
rtii alte nume, nu numai pe ale acelora§i, ci chiar cu mult mai multe, iar Matei
flimpotriva da §i mai putine nume §i alte nume, de§i §i el i§i termina genealo-
>ia cu Iosif, ca §i Luca.

Vede£, dar, cita luare aminte trebuie sa avem nu numai in dezlegarea

i-estor probleme, dar §i in cunoa§terea locurilor grele ce trebuie dezlegate.

Ta nici nu este putin lucru sa poti descoperi locurile grele de dezlegat. Un alt

ioc greu este fi acesta: cum se face ca Elisabeta, care era din semintia lui Levi,

t-ra ruda cu Maria?

VII

Dar 14 ca sa nu va incarc memoria cu prea multe lucruri, voi opri aici
.ivlntul meu. Va este de ajuns pentru trezirea atentiei voastre chiar §i numai
inoa§terea acestor probleme ridicate de capitolul intli al Evangheliei lui
latei. Dar daca doriti sa cunoa§teti §i dezlegarea acestora apoi va las ca
,ii sa hotari^i, inainte de a incepe eu vorbirea. §i anume, daca voi vedea
.( sintefi cu mintea treaza §i ca doriti sa cunoa§teti, atunci voi incerca sa
!;iu ?i dezlegarea; dar daca voi vedea ca voi cascati §i va uitati in alta

13. Oha/.ia, loas $i Amasia (II Paralipomene, capitolele 21-25).

II. l)c ;ih i incepe partea morala: Predica trebuie ascultatd cu mintea treazd Ji c« luare aminte.

OMlLlt LA MATK1

25

parte, voi ascunde si problemele si dezlegarea lor, plecindu-ma legii
dumnezeiesti, care spune: ,JJu daft cele sfinte ciinilor, nici nu aruncati
mdrg&ritarele voastre inaintea porcilor, ca sd nu le cake in picioare'" 5 .

- Dar cine-i eel ce le calca in picioare?

- Cel ce nu socoteste de pret cuvintele Scripturii, eel ce nu le
respecta.

- §i cine-i atit de ticalos incit sa nu respecte cuvintele Scripturii, sa
nu le socoteasca mai de pret ca orice?

- Cine? Cel ce nu da atita timp cuvintelor Scripturii cit femeilor
desfrinate din teatrele satanice. Ca multi oameni i§i pierd toata ziua la
teatru si, din pricina acestei pierderi de§arte de vreme, isi neglijeaza
multe treburi de-ale gospodariei; prind iute §i precis tot ce aud §i tin
minte cele auzite, spre vatamarea propriului lor suflet. Aid in biserica
vorbeste Dumnezeu §i oamenii nu vor sa ramina nici citava vreme. Din
pricina asta nu mai avem nici o partasie cu cerul, iar vietuirea noastra
cre§tina se margineste numai la cuvinte. Din pricina asta Dumnezeu
ne-a amenintat cu iadul, nu ca sa ne arunce in el, ci ca sa ne induplece
sa fugim de aceasta cumplita tiranie. Noi, insa, facem cu totul dimpo-
triva §i alergam in fiecare zi pe drumul ce duce la iad. Dar Dumne-
zeu ne porunceste nu numai sa auzim, ci sa si facem cele spuse; noi,
insa, nu vrem nici sa le auzim. Spune-mi, te rog, cind vom face ce ni s-a
poruncit, cind vom savirsi faptele pe care ni le cere, cind nici cuvintele
pe care ni le spune Dumnezeu nu vrem sa le auzim, ci ni se pare apasa-
toare si plicticoasa predica, desi e foarte scurta? Noi insine, cind vedem
ca cei din jurul nostru nu ne dau atentie cind vorbim despre lucruri
obisnuite, spunem ca purtarea lor este o insulta, dar nu socotim, oare,
ca-L miniem pe Dumnezeu, cind El ne vorbeste despre lucruri atit de
mari, iar noi nu dam atentie spuselor Lui si ne uitam in alta parte? Un
batrin, care a calatorit mult, poate sa ne spuna cu de-amanuntul despre
departarea, pozitia si infatisarea oraselor pe care le-a vazut, poate sa ne
vorbeasca despre porturi si piete. Noi, insa, nu cunoastem nici la ce
departare de noi se gaseste cetatea cea din ceruri. Daca am sti care e
dlstan^a, poate ne-am da osteneala sa-i scurtam lungimea. Nu-i atit de
departe de noi cetatea aceea cit e de departe cerul de pamint. Daca ne
trindavim este cu mult mai departe; dar daca ne sirguim, ajungem in
scurta vreme la portile ei. Pentru ca distanta aceasta nu se masoara cu
masuratorile de pe pamint, ci cu sufletul si cu purtarea.

15. Malei 7, (i.

26 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

VIII

Cunosti, dragul meu, cu de-amanuntul istoria lumii, pe cea notffij

{>e cea veche si pe cea straveche; poti enumera stapinitorii sub care ai
uat mai inainte parte la razboaie, poti enumera pe arbitrii luptelor atle*
tice, pe invingatorii in lupte, pe generali, cunostinte care nu-ti sint de
nici un folos. Dar nici in vis nu te-ai gindit vreodata sa stii cine este sta-
pin in cetatea cea cereasca sau sa §tii cine este primul sau al doilea sau al
treilea sau sa stii de cita vreme este fiecare acolo sau sa stii ce-a lucrat si
ce-a facut fiecare. Nu vrei sa te interesezi de legiuirile acestei cetati §i
nici nu vrei sa le ascul£i de ti le spune altul. Spune-mi, te rog, cum te
mai astepti sa dobindesti bunatatile fagaduite, cind nici nu asculti cele
ce £ se spun? Daca n-am ascultat mai inainte, sa ascultam acum. Ca, de
va vrea Dumnezeu, vom intra intr-o cetate de aur, ba mai de pret decit
aurul. Sa-i cunoastem bine temeliile ei, sa-i cunoastem portile batute in
satire si margaritare. Ca avem un foarte bun conducator, pe Matei. Prin
poarta lui intram acum §i avem nevoie de multa luare aminte. Daca va
vedea pe cineva ca nu-i atent, il scoate indata afara din cetate. Ca-i
cetate imparateasca, cetate vestita. Nu-i precum cetatile noastre, impar-
|ite in pia^a §i palate imparatefti. Nu! Acolo peste tot numai palate
imparatesti. Sa deschidem dar portile mintii, sa deschidem auzul si,
pa§ind cu multa frica in pridvor, sa ne inchinam Imparatului cetatii. O
singura privire aruncata in acea cetate ne incremeneste de uimire.
Acum portile cetati ne sint incuiate; dar cind le vom vedea deschise
atunci vom vedea ca tot interiorul ceta|ii este stralucitor ca fulgerul. Ca
acest vames, calauzit de ochii Duhului, fagaduie§te sa-ti arate totul;
unde sta Impafatul, care sint ostasii care sint alaturea de El, unde stau
ingerii, unde stau arhanghelii, care este locul hotarit, in acest oras, noi-
lor cetateni si care este drumul care duce acolo; ce loc au primit primii
cetateni, cei de dupa ei si cei de mai tirziu; in cite cete se impart locuito-
rii orasului, cine tormeaza senatul si cite feluri de dregatorii sint.

Sa nu intram cu zgomot si tulburare, ci cu tainica tacere. Daca in
teatru se face tacere mare cind se citesc scrisorile imparatului, cu mult
mai linisti^i trebuie s& stam toti in cetatea aceasta si sa avem treze si
sufletele gi urechile. Nu se. vor citi scrisorile unui stapin pamintesc, ci
ale Stapinului ingerilor. Daca astfel ne vom rindui sufletele noastre,
insusi harul Duhului ne va calauzi pas cu pas, vom ajunge la tronul
imparatesc §i vom dobindi toate bunatatile, cu harul si cu iubirea de
oameni a Domriului nostru Iisus Hristos. Caruia slava si puterea
impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, acum si pururea si in vecii
vecilor, Amin.

Omilia II

/ -
„Cartea na§terji tyi Iisus,

Fiul lui David, Ftyl luFAvraam" 1

I

Va mai amintiti, oare, de sfatul pe care vi 1-am dat mai inainte,
rugindu-va sa ascultati in adinca tacere si cu tainica liniste tot ce va voi
spune? Ca azi am de gind sa pasesc in sfintele pridvoare ale Evanghe-
liei lui Matei. De aceea v-am si amintit de sfatul dat. Cind iudeii au tre-
buit sa se apropie de muntele in flacari, de foe, de ceata, de intuneric si
de furtuna 2 , dar, mai bine spus, cind nici nu li s-a ingaduit sa se apropie
de munte, ci sa auda si sa vada muntele si pe toate celelalte de departe,
au primit porunca sa se abtina de la femei cu trei zile inainte si sa-si
spele hainele; si toti erau cuprinsi de spaima si cutremur; §i Moise
impreuna cu iudeii. Apoi cu mult mai mult noi, care avem sa auzim
cuvinte atit de inalte, noi care nu stam ca iudeii departe de un munte ce
fumega, ci avem sa intram chiar in cer, cu mult mai mult noi trebuie sa
aratam mai mare filozofie, nu spalindu-ne hainele, ci curatindu-ne
imbracamintea sufletului si departindu-ne de orice amestec lumesc. Nu
veti vedea acum nici ceata, nici mm, nici furtuna, ci chiar pe Imparat
stand pe tronul acelei negraite slave; veti vedea pe ingeri si pe arhan-
gheli alaturi de El; veti vedea popoare de sfinti in nenumarate cete.

Asa este cetatea lui Dumnezeu! In ea este Biserica celor intii nas-
cuti, duhurile dreptilor, adunarea sarbatoreasca a ingerilor, singele
izbavitor al Domnului, prin care toate s-au unit: cerul a primit pe cele
de pe pamint, pamintul a primit pe cele din cer, iar pacea de mult
dorita de ingeri si de sfinti s-a implinit. In aceasta cetate se inalta stralu-
citorul si slavitul semn de biruinta al crucii, prazile de razboi ale lui
Hristos, pirga firii noastre, trofeele Imparatului nostru. Pe toate le vom
cunoaste cu de-amanuntul din Evanghelie. Daca ma veti urmari cu liniste si
cu cuvenita luare aminte voi putea sa va plimb peste tot si sa va arat unde
zace, trasa in {eapa, moartea, unde este spinzurat pacatul, unde se gasesc
multele si minunatele trofee ale acestui razboi, ale acestei lupte. Ve£ vedea

I. Mulri 1,1.
> In l!», IK.

„ 8 SFlNTUl, IOAN UURA DE AUR

acolo si pe tiran legat, urmat de multimea prinsilor de razboi; ve$i
vedea acropola, de pe care acel demon spurcat ataca pe toti mai
inainte; veti vedea ascunzatorile si pesterile tilharului, acum sparte si
deschise, pentru ca tmparatul a intrat si in ele. Sa nu vi se para, iubiti-
lor, obositoare plimbarea! Daca v-ar povesti cineva de un razboi purtat
de oameni, de trofeele si victoriile lui, ati uita si de mincare si de bau-
tura de dragul acelei povestiri. Este intr-adevar placuta povestirea
aceea, dar cu mult mai placuta este povestirea luptei duse de Hristos!

Gindeste-te, iubite, cite lucruri minunate ai de auzit! Ai sa auzi ca
Dumnezeu, sculindu-Se de pe tronurile Sale imparatesti, a venit din cer
pe pamint, S-a pogorit chiar si in iad, stind in linia intii de bataie; ai sa
auzi ca diavolul I s-a impotrivit, dar, mai bine spus, nu s-a impotrivit
numai unui Dumnezeu, ci unui Dumnezeu ascuns in fire omeneasca. §i
lucru minunat este ca vei vedea, prin moarte, biruita moartea; prin
blestem, blestemul nimicit; iar prin armele prin care diavolul biruia,
prin acelea i s-a surpat tirania lui.

Sa ne desteptam deci, sa nu dormim! lata vad ca portile ni se deschid!
Sa intram cu buna rinduiala si cu cutremur. Pasim chiar in pridvor.

- §i care-i pridvorul?

- Iata-1: „Cartea na§terii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam".

- Ce spui? Ne-ai fagaduit ca ne vorbesti de Unul-Nascut Fiul lui
Dumnezeu si ne pomenesti de David, un om care a trait cu nenumarate
generatii inainte, spunindu-ne ca el este tata si stramos al lui Iisus Hristos?

- Asteapta! Nu cauta sa afli totul dintr-odata, ci cu binisorul si ince-
tul cu incetul! Esti inca pe treptele pridvorului! Pentru ce te grabesti sa
intri in locuri in care nu po{i inca intra? N-ai vazut bine nici pe toate
cele dinafara! Ca n-am sa-^i vorbesc de na§terea Lui din vesnicie, dar,
mai bine spus, nici de nasterea Lui in timp; ca si aceasta-i neinteleasa si
cu neputinta de spus prin cuvint. Asa a grait, mai inainte de mine, si
profetul Isaia. Proorocind patimile lui Hristos si marea Lui purtare
de grija pentru lume §i minunindu-se cine este §i ce a ajuns si
pina unde S-a pogorit, a strigat, tare si stralucit, zicind asa: „§i neamul
Lui cine-l va spune?" 3

II

Dar nu despre nasterea cea din vesnicie ne este acum cuvintul, ci

despre nasterea Lui de jos, de pe pamint, care a avut nenumarati martori. §i

voi vorbi de ea asa cum mi-a dat putere harul Duhului sa vorbesc. Ca nici

de nasterea Lui de pe pamint nu se poate vorbi cu toata claritatea,

3. Isaia M, H.

OMI1.II I.A MATKI 29

ca si ea este plina de spaima si cutremur. Totusi sa nu socotesti ca ai sa
auzi lucruri de mica insemnatate, cind auzi ca am sa-^i vorbesc de nas-
terea cea de pe pamint! Dimpotriva, desteapta-£ mintea, infrico§eaza-te
indata, cind auzi ca Dumnezeu pe pamint S-a pogorit! Atit de minu-
nata si de neobi§nuita a fost venirea Sa, ca ingerii dantuiau si vesteau
bucuria adusa omenirii, iar profe^ii inca de demult se spaimintau ca
Dumnezeu „pe pdmint S-a ardtat §i cu oamenii impreund a locuit" 4 .

Da, este un lucru cu totul neobisnuit ca Dumnezeul Cel negrait,
Cel netalmacit, Cel neinteles, Cel asemenea Tatalui, a primit sa vina pe
pamint din pintece fecioresc, a primit sa Se nasca din femeie si sa aiba
stramosi pe David si pe Avraam. Dar pentru ce spun pe David si pe
Avraam? Lucru plin cu totul de spaima si uimire este ca a avut stramosi
pe acele femei pacatoase despre care am vorbit mai inainte. Cind auzi
acestea, ridica capul sus! Nu te gindi la ceva umilitor. Dimpotriva,
minuneaza-te ca, fund Fiu al Dumnezeului celui fara de inceput si ade-
varat Fiu, a primit sa auda spunindu-I-se Fiu al lui David, pentru ca pe
tine sa te faca fiu al lui Dumnezeu! A primit sa Se faca rob Tatalui,
pentru ca tie, robului, sa-ti faca Tata pe Stapinul.

Ai vazut chiar din primele cuvinte ale Evangheliei cum sint Evan-
gheliile! Daca te indoiesti ca ai sa ajungi fiu al lui Dumnezeu, atunci
incredinteaza-te de aceasta prin aceea ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut
Fiu al Omului. Pentru ca este cu mult mai greu pentru mintea ome-
neasca sa inteleaga ca Dumnezeu S-a facut om, decit sa inteleaga ca
omul sa ajunga fiu al lui Dumnezeu. Asadar cind auzi ca Fiuf lui Dum-
nezeu este Fiu al lui David si al lui Avraam, nu te indoi ca si tu, fiu al lui
Adam, vei fi fiu al lui Dumnezeu. Ca Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi sme-
rit in zadar si in desert atit de mult, daca n-ar fi vrut sa ne inalte pe noi.
S-a nascut dupa trup, ca tu sa te na§ti dupa Duh; S-a nascut din femeie,
ca tu sa incetezi de a mai fi fiu al femeii. Pentru aceasta Fiul lui Dumne-
zeu a avut o indoita nastere: una asemenea noua, si alta mai presus de
noi. Pentru ca S-a nascut din femeie, Se aseamana cu noi; dar pentru ca
nu S-a nascut nici din singe, nici din vointa trupului sau a barbatului 5 , ci
de la Duhul Sfint, ne arata na§terea cea mai presus de noi, nasterea cea
viitoare, pe care ne-o va darui noua de la Duhul. Toate celelalte fapte
ale Fiului lui Dumnezeu au fost la fel. Botezul Domnului de pilda. Avea
si ceva vechi, dar avea si ceva nou. Botezarea Lui de catre profet a ara-
tat vechiul, iar pogorirea Duhului a vadit noul. Dupa cum un om care
sta la mijloc intre doi oameni ii unefte pe ace§tia intinzindu-si miinile §i
spre unul si spre altul, tot astfel §i Fiul lui Dumnezeu a unit firea cea
veche cu cea noua, firea dumnezeiasca cu cea omeneasca, pe cele ale
Lui cu cele ale noastre.

4. Baruh 3, 38.

5. loan I, 13.

„ SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

Ai vazut cit de strafulger&toare este cetatea in care ai sa intri? Ai
v&zut cita stralucire au chiar primele cuvinte ale Evangheliei? Ai vazut
ca ti-a aratat pe Imparat, ca intr-o tabara, imbracat in acelasi trup ca si
tine? Stii doar ca, in tabara, imparatul nu poarta totdeauna semnele
demnita^ii sale; dezbraca purpura, da jos de pe cap coroana si imbraca
adeseori haina de ostas; face asta ca sa nu fie recunoscut, ca sa nu atraga
pe dusmani asupra sa. Imparatul nostra dimpotriva: imbraca trupul
nostra cu totul pentru alt scop: vrea sa fie necunoscut, sa nu faca pe dus-
man sa fuga de lupta si sa nu tulbure pe ostasii Sai. Ca Imparatul nostra
a cautat sa mintuie, nu sa inspaiminte. Din pricina aceasta Evanghelia
chiar de la inceput L-a numit cu acest nume, spunindu-I Iisus. Numele
Iisus nu este un nume elinesc, ci ebraic, care tilcuit in limba greaca
inseamna Sotir, adica Mintuitor; si se numeste Mintuitor, pentru ca a
mintuit pe poporal Sau.

Ill
Ai vazut cum evanghelistul Matei a intraripat pe ascultator, desi a
rostit cuvinte foarte cunoscute? Ai vazut cum prin ele ne-a facut sa ne
gindim la lucrari pe care nici nu le banuiam? Numele de Iisus si de
Mintuitor erau foarte cunoscute la iudei. §i pentru ca faptele viitoare
ale Domnului Iisus aveau sa fie neobisnuite, de aceea numele acesta a
fost purtat si de altul, de Iisus al lui Navi, preinchipuire a Domnului
Iisus, ca de la inceput sa se inlature orice tulburare ce ar fi putut fi pro-
vocata de un nume nou. In Scriptura se spune ca Iisus al lui Navi,
urmind lui Moise, a dus pe poporal iudeu in pamintul fagadumtei.
Aceasta e preinchipuire. lata acum si faptul! Iisus al lui Navi a dus pe
poporal iudeu in pamintul fagaduintei; Domnul Iisus a dus pe poporal
Sau in cer si la bunatatile cele ceresti. Iisus al lui Navi, dupa moartea lui
Moise, Domnul Iisus, dupa incetarea legii. Acela, conducator de popor,

acesta, imparat.

Dar ca nu cumva cind auzi numele Iisus sa te ratacesti din pricma
acestui nume, evanghelistul Matei a adaugat: Jisus Hristos, Fiul lui
David". Celalalt Iisus nu era din semintialui David, ci din alta semintie.

- Dar pentru care pricina evanghelistul numeste Evanghelia sa
„Cartea nasterii lui Iisus Hristos"? Doar nu cuprinde numai nasterea, ci
toata iconomia mintuirii neamului omenesc!

- Pentru ca nasterea lui Iisus este capul intregii iconomii a Mintuini,
pentru c& este inceputul si radacina tuturor bunatatilor date noua. Dupa
cum Moise isi intituleaza cartea sa „Cartea cerului §i a pamintului" , desi nu
vorbeste numai de cer si de pamint, ci si de cele ce sint in ele, tot astfel

I, I'll! 7, I

OMILII LA MA 11,1 3|

fi Matei a dat numele carpi sale de la capul faptelor istorisite in ea. Lucru
plin de uimire, mai presus de nadejde ji de asteptare este ca Dumnezeu S-a
racut om. Odata savirstt acest lucru, toate celelalte decurg logic si firesc.

- Dar pentru ce evanghelistul a spus intii: ,J?iul lui David" §i apoi
,JFiul lui Avraam"?

- N-a spus a§ a pentru ca evanghelistul nu voia, a§ a cum socot unii,
sa faca genealogia lui Iisus chiar de la Adam. Ar fi facut la fel ca si Luca.
Matei insa procedeaza altfel.

- Dar pentru ce 1-a pus mai intii pe David?

- Pentru ca David era pe buzele tuturora si din pricina renumelui
sau, si din pricina timpului; nu murise de mult, ca Avraam. Amindu :
rora le daduse Dumnezeu - §i lui Avraam si lui David - fagaduinta ca
din ei Se va na§te Mintuitorul; dar. Matei 1-a pus in urma pe Avraam
pentru ca era mai vechi, iar pe David 1-a pus la inceput pentru ca era
viu in mintea poporului §i pe buzele tuturora. Chiar iudeii spuneau:
„Oare nu din sdminta lui David §i din oraijul Betleem, de unde era David,
avea sd vind Hristos?" 7 Nimeni nu-L numea pe Hristos Fiul lui Avraam,
ci top II numeau Fiul lui David. Ca David era, dupa cum am spus, in
mintea tuturora §i din pricina ca a trait in urma lui Avraam, dar §i din
pricina ca a fost imparat, de asta §i iudeii §i Dumnezeu pomenesc §i
numele lui David cind vorbesc de toti imparatii de mai tirziu, pe care ii
prepiiau. Iezechiel §i alti profeti spuneau iudeilor ca David va veni §i va
invia; negre^it profetii nu vorbeau de eel mort, ci de cei care vor merge
pe urmele virtutilor lui David. Dumnezeu spunea lui Iezechia: „Voi
apdra cetatea aceasta pentru Mine §i pentru David, robulMeu" 8 , La fel lui
Solomon i-a spus ca nu-i va imparti imparatia in timpul domniei lui,
din pricina lui David 9 . Da, mare a fost slava lui David §i la oameni, §i la
Dumnezeu! Pentru asta deci evanghelistul Matei incepe genealogia cu
David, pentru ca era mai cunoscut, iar pe Avraam il pomene§te dupa
David. $i pentru ca a adresat iudeilor Evanghelia sa, a socotit de prisos
sa urce mai sus genealogia. Ca ace§ti doi barbati eraii mai cu seama
admirati de iudei; unul ca profet §i imparat, altul ca patriarh §i profet.

A§ putea fi intrebat:

- Dar de unde §tim ca Iisus este din neamul lui David? Daca Iisus
nu S-a nascut din barbat, ci numai din femeie §i daca nu se face genea-
logia Fecioarei, de unde §tim ca este stranepot al lui David?

- Doua sint deci problemele care se pun. Prima: pentru ce nu se face
genealogia mamei? A doua: pentru ce Iosif, care n-a fost tatal lui Iisus, este
pomenit §i de Matei §i de Luca? Prima pare necesara, a doua, de prisos.

7. loan 7, 42.
K. IV Regi Ii), :t(.
!). /// Rrf>i II, .11.

SFlNTUL lOAN (JURA DE AUR

Despre care, dar, trebuie sa vorbesc mai intfi? Negresrt despre
aceea ca Fecioara se coboara din David.

- Dar cum vom §ti ca se coboara din David?

- Asculta pe Dumnezeu, Care-i spune lui Gavriil sa se duca „la o
Fecioard din casa si neamul lui David, logoditd cu un bdrbat care se numea
Iosif' 10 . Ce raspuns mai clar decit acesta vrei cind afli ca Fecioara era
din casa §i neamul lui David?

IV
Tot din aceste cuvinte se vede apoi ca si Iosif era tot din casa §i nea-
mul lui David. Legea poruncea sa nu se faca casatorie cu altcineva, ci
numai cu cineva din aceeasi semintie. Patriarhul Iacov a spus max
dinainte ca Mintuitorul Se va ridica din semintia lui Iuda, gramd asa:
Nu va lipsi domn din Iuda, nici povdtuitor din coapsele lui pina la
venirea Celui Cdruia li este pregdtit sceptrul; Acesta va fi asteptarea

neamurilor" 11 . „ T . .

- Profetia aceasta, mi se poate spune, arata numai atita: calisus este
din semintia lui Iuda, dar nicidecum ca era si din neamul lui David; lar
in semintia lui Iuda nu era numai neamul lui David, ci si alte multe nea-
muri; se poate, dar, ca Iisus sa fie din semintia lui Iuda, dar nu si din

neamul lui David. , w . 1x

- Dar, ca sa nu spui a§a, evanghelistul iti curma aceasta banuiaia,
zicind ca Iisus era Jin casa si din neamul lui David". Iar daca vrei sa afli
acest lucru si din alta parte, nu-mi lipsesc dovezile. Legea interzicea nu
numai casatoriile cu cineva din alta semintie, dar chiar si cu cineva din
alta familie, adica din alt neam. Deci daca raportam cuvintele de la
Luca ,din casa §i neamul lui David"\* Fecioara, am raspuns la mtrebarej
daca le raportam la Iosif, prin Iosif avem acelasi raspuns, anume ca
Iisus era din neamul lui David. Daca Iosif era Jin casa si din neamul lui
David", apoi legea il obliga sa nu ia femeie din alta casa si din alt neam,
ci din acela din care era §i el.

- Dar daca a calcat legea?

- Matei, ca sa nu spui asta, ti-o ia inainte, martunsind ca Iosif era
drept 12 ; iar odata ce ii cuno§ti virtutea, stii ca n-a calcat legea. Ar ti
putut, oare, sa calce legea, minat de placere, un barbat arit de mbitor de
oameni si atit de lipsit de pasiune, ca Iosif , incit, chiar suit de banuiaia, sa nu
vrea sa pedepseasca pe Fecioari? Omul care s-a ridicat cu nuntea mai pre-
sus de lege - ca hotarirea lui de a o lasa pe Fecioara §i a o lasa intru ascuns

10. Luca 1, 27.

11. Vac. 49, 10.
VI. Matci 1, 1!).

OM1LII \A MATEI Mjt

era hotarirea unui om care s-a ridicat cu mintea mai presus de lege - ar
fi putut savir}i, oare, o fapta Impotriva legii, mai cu seam& atunci cind
nici o pricina nu-1 silea? Deci din cele spuse se vede ca Fecioara era din
neamul lui David.

Dar neaparat trebuie sa spun acum pentru care pricina evanghelis-
tul n-a facut genealogia Fecioarei, ci pe a lui Iosif.

- Pentru ce?

- Nu era obiceiul la iudei sa se faca genealogia femeilor. Deci ca sa
fina obiceiul iudaic §i's& nu se pari ca de la primele cuvinte ale Evan-
gheliei nu spune adevarul si totusi si ne faca noua cunoscuta pe
Fecioara, evanghelistul a trecut sub tacere pe stramosii ei si a facut
numai genealogia lui Iosif. Daca ar fi facut genealogia Fecioarei ar fi dat
s& se creadi ca face inovatii; iar daca ar fi trecut sub tacere pe Iosif,
n-am fi cunoscut pe stramosii Fecioarei. Dar ca sa aflam de Maria cine
este, din ce neam se trage si totusi sa nu strice obiceiurile, Matei a facut

genealogia logodnicului ei §i a aratat ca era din casa lui David. Odata
emonstrat ca Iosif se pogoara din casa lui David este demonstrat si
aceea ca si Fecioara este tot din aceea§i casa, din pricina ca dreptul Iosif
n-ar fi suferit, dupa cum am mai spus, sa se logodeasca cu o femeie din
alta casa §i din alta familie.

Este insa §i un alt motiv, mai tainic, pentru care au fost trecuti sub
tacere stramosu Fecioarei. Dar nu-i timpul sa descopar aceasta acum,
pentru ca sint multe de spus.

De aceea 13 , oprind aici cuvintul despre cele cercetate pina acum, sa
^ine^i bine minte cele ce v-am spus. De pilda: pentru ce in genealogie a
fost pus David inaintea lui Avraam; pentru ce Matei §i-a numit Evan-
ghelia sa „Cartea na§terii"; pentru ce a spus: „a lui Iisus Hristos"; pentru
ce na§terea Lui este §i la fel, dar nu §i la fel cU a oamenilor; pe ce dovezi
ne intemeiem ca Maria este din casa lui David; pentru ce a facut Matei
genealogia lui Iosif §i au fost trecu|i sub tacere stramojii Mariei.

Daca veti {ine minte toate raspunsurile la aceste intrebari, imi ve^i
da mai mult curaj sa merg mai departe; dar daca le veti dispre^ui §i le
veti scoate din sufletul vostru, atunci voi pregeta sa mai vorbesc de cele-
lalte. Nici plugarul nu vrea sa mai semene un pammt care i-a stricat
semin^ele. De aceea, va rog sa £ine{i minte ce v-am spus. Ca grija de ast-
fel de lucruri va aduce sufletului vostru un mare §i mintuitor bine. Ingri-
jindu-ne de acestea vom putea sa placem lui Dumnezeu; vom avea gurile
noastre curate de ocari, de cuvinte de ru§ine §i de defaimari, pentru ca cer-
cetam cuvinte duhovnice§ti; vom fi de temut si demonilor, pentru ca limba
noastra este intrarmata cu astfel de cuvinte; in sfirsit vom atrage asupra
noastra si mai mult hand lui Dumnezeu, pentru ca privirea noastra va fi

13. Dc uici incepe partea morala: Mart ne este folosul studierii Sfinttlor Scripturi.

;)4 M IN Till, IOAN 1UJKA l)K AUR

si mai patrunzatoare. Ca pentru asta ne-a dat Dumnezeu ochi, gura si
auz, ca toate aceste madulare sa-I slujeasca Lui; sa rostim cuvintele Lui,
sa facem poruncile Lui, sa-I cintam neincetat imne, sa-I inaltam multu-
miri si prin toate aceste madulare sa ne curatim constiinta. Dupa cum
trupul ajunge mai sanatos cind respira aer curat, tot astfel §i sufletul
ajunge mai intelept daca este hranit cu niste ginduri ca acestea.

V

Nu vezi ca §i ochii trupului lacrimeaza mereu daca-i tinem la mm,
dar daca stam la aer curat, in livezi, linga izvoare, in gradini sint mai
patrunzatori si mai sanato§i? Tot asa si cu ochiul sufletului; daca paste
in livada cuvintelor duhovnicesti va fi curat, limpede si ager; dar daca
umbla in fumul grijilor himesti va scoate nenumarate lacrimi si va
plinge si acum pe pamint, dar §i atunci pe lumea cealalta. Da, cu fumul
se aseamana grijile lumesti. De aceea spunea cineva: „S-au stinsca fumul
Zilele mele" u . David a spus aceste cuvinte gindindu-se la scurtimea ani-
lor $i la nestatornicia vietii; eu insa nu ma gindesc numai la asta, ci a§
spune ca trebuie sa raportam aceste cuvinte §i la tulburarile din viata.
Ca nimic nu intristeaza si tulbura atita ochiul sufletului ca multimea gri-
jilpr lumejti, ca roiul poftelor; ele sint lemnele acestui fum. §i dupa cum
focul scoate o multime de fum cind pui peste el lemne umede si jilave,
tot asa §i pofta cea puternica si invapaiata face si ea mult fum, cind
cuprinde un suflet moliu si slabanog. De asta e nevoie de roua Duhului,
de acea adiere lina ca sa stinga focul, sa risipeasca fumul, sa ne intrari-
peze mintea. Ca nu-i cu putin^a, nu-i cu putinta sa ne inaltam la cer
cind sintem impovara^i cu atitea pacate- Ar fi de dorit sa fim sprinteni,
ca sa ne putem croi acest drum; dar mai bine spus, nici a§a n-am putea,
daca nu luam aripile Duhului. A§adar, dacaavem nevoie de minte lim-
pede si de har duhovnicesc ca sa ne urcam la acea inaltime, cum ne
vom putea inal^a, cind nu avem nici una, nici alta, ba, dimpotriva, tra§i
in jos de atita greutate, atragem asupra noastra si pe toate cele potriv-
nice $i povara satanica? Daca ai incerca sa cintaresti cu un cintar bun
cuvintele rostite de fiecare din noi, ai gasi abia o suta de dinari de
cuvinte duhovnice§ti intre zece mii de talanti de cuvinte lume§ti; dar
mai bine spus, nu vei gasi nici zece oboli 15 . Nu este, oare, o rusine
§i cea mai mare batjocura ca pe o sluga de-a noastra s-o punem sa ne
faca cele mai de seama treburi, iar gura noastra, propriul nostra
madular, sa nu o folosim nici ca pe o sluga, ci dimpotriva s-o intre-

14. Ps. 101, 4.

15. Un obol era a §asea parte dintr-un dinar; o suta de dinari valora 0,87 franci; un talant
uvea (iOOO de dinari, adica 5220 franci aur dcci (exact 5560,90 franci aur); deci zece mii de
lalun|i viilnruu 52 200 000 franci aur.

OMI1.11 I .A MA'IKI

M>

buin^am la lucruri nefolositoare si de prisos? §i de-am intrebuinla-o
numai la lucruri de prisos! Dar nu; o intrebuin|am la lucruri potrivnice,
vatamatoare si la nimic folositoare. Ca de ne-ar fi noua de folos cele ce
rostim, atunci negresit spusele noastre ar fi placute si lui Dumnezeu.
Dar asa, graim tot ce ne sfatuieste diavolul cind ridem, cind spunem
glume, cind blestemam si ocarim, cind ne juram, cind mintim si jui am
strimb, cind sintem morocanosi, cind vorbim prea mult, cind flecarim
mai rau decit babele, discutind numai fleacuri. Spuneti-mi, va rog, care
din cei de fata ar putea, daca i-as cere, sa-mi spuna un psalm sau un text
din dumnezeiestile Scripturi? Nici unul! §i nu-i numai asta grozavia.
Grozavia este alta, ca sintem atit de nepasatori fata de cele duhovni-
cesti, pe cit sintem de iuti, ba mai iuti decit focul, fata de cele satanice.
De v-as intreba de stiti cintece de lume, cintece de dragoste, cintece
desfrinate as vedea ca multi le §tiu pe de rost si ca le cinta cu multa pla
cere. Dar ce scuza gasiti ca nu stiti un text din Scriptura? „Nu-s calugar,
mi se raspunde! Am femeie si copii si trebuie sa ma ingrijesc de casa
mea!" Ei bine, scuza asta va pierde, ca socotiti ca numai calugarilor li se
cuvine sa citeasca dumnezeiestile Scripturi,' cind de fapt voi aveti cu
mult mai multa nevoie de ele decit calugarii, pentru ca voi traiti in
lume, voi va raniti in fiecare zi; §i de aceea voi aveti mai cu seama
nevoie de leacul Sfintelor Scripturi. Prin urmare a socoti de prisos citi-
rea Sfintelor Scripturi este cu mult mai rau decit a nu le citi. Astfel de
ginduri sint ginduri dracesti.

VI

N-ati auzit pe Pavel spunind ca: „s-au scris toate acestea spre pova-
fuirea noastrd"?™ Daca ar trebui sa iei Sfinta Evanghelie in miini, n-ai
face-o daca ti-ar fi miinile nespalate! Pentru ce dar nu socotesti ca cele
cuprinse in ea sint cu mult mai de pret? O astfel de socotinta a intors
totul cu susul in jos!

Vrei sa §tii ce mare folos ai de pe urma citirii Sfintelor Scripturi?
Cerceteaza-te sa vezi ce ginduri iti vin in minte cind auzi cintindu-se un
psalm si ce ginduri i{i vin cind auzi un cintec de lume! Ce ginduri iti vin
cind esti in biserica, si ce ginduri cind esti la teatru! §i vei vedea cita
deosebire este intre o stare sufleteasca §i alta, desi sufletul este unul! De
aceea Pavel spunea: „ Vorbele rele strica obiceiurile bune" 17 . Sa cautam deci
sa avem necontenit in gurile noastre cintarile Duhului. Asta ne face
sa fim superiori animalelor necuvintatoare, desi in alte privinte sintem
cu mult inferiori lor. Cintarile Duhului sint hrana sufletului, podoaba §i
tarie; lipsa lor, foamete, foamete cumplita. Scriptura spune: Le voi da
lor „nu foamete de piine, nici sete de apd, ci foamete de auzirea cuvintului

Hi. / Cur. 10, II.

17. //:»(■. i. r >, :i:t.

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

8t> _^____— — — — ' " "

Domnului"". Ce poate fi mai groaznic decit sa-£ atragi de buna voie
asupra capului tau raul cu care Dumnezeu te amenin^a, capedeapsa, sa-
ti infometezi adica sufletul si sa-1 slabanogesti! Ca prin cuyinte ne stri-
cam sau ne mintuim sufletul. Cuvintele ne pornesc spre mime si tot ele
ne imblinzesc din nou. Un cuvint de rasine ne aprinde in suflet porta,
iar un cuvint cuminte ne face curati la suflet si la trap. Dac& un simplu
cuvint are atit de mare putere, spune-mi, te rog, cum de dispretuiesti
cuvintele Scripturii? Daca un sfat omenesc poate atit de mult , aooi cu
mult mai mult, cind sfaturile sint date de Duhul lui Dumnezeu! Cuvin-
tul scos din dumnezeiestile Scripturi inmoaie mai bine decit focul un
suflet invirtosat si-1 face in stare sa savirseasca once lucru bun. Asa l-a
potolit si i-a imblinzit Pavel pe ingimfatii si semetii connteni; ca ei,
corintenii, se laudau tocmai cu fapte de care trebuiau sa se rusineze si
sa-si acopere fetele. Dar asculta ce schimbare s-a petrecut in ei, dupa ce
au primit epistola lui Pavel! Insusi dascalul o marturiseste, spunind ast-
fel- Cd aceasta, ca v-ati intristat a§a cum vrea Dumne&u, citd sirgutnta v-a
adus, ba tncd §i dezoin'ovdtire §i mihnire p fried §i dorintd §i rivnd §i tspd-
sire" '* Sfatuind pe cei din jural nostra cu cuvintele lui Dumnezeu
Indreptam viata slugilor noastre, a copiilor nostri, a sotiilor noastre, a
prietenilor nostri, iar pe dusmani ni-i facem prieteni. Prin cuvintele
Sfintelor Scripturi au ajuns mai buni chiar marii barbati, chiar pnetenu lui
Dumnezeu. De pilda David, dupa ce a pacatuit, a ajuns la acea mmunata
pocainta datorita cuvintelor lui Dumnezeu 20 . Apostolii iarasi tot datonta
cuvintelor lui Dumnezeu au ajuns ce-au ajuns si au atras la ei intreaga lume.

- Dar ce folos are un om daca aude cuvintele lui Dumnezeu

si nu le face? . .

- Nu mic ii va fi folosul chiar numai daca aude cuvintele lui Dum-
nezeu. Se va osindi, va ofta §i va ajunge cindva si la savirsirea celor
spuse de Dumnezeu. Ca daca nu are constiinta pacatului, and se va
departa de pacat, cind se va osindi?

Sa nu dispretuim, dar, auzirea dumnezeiestilor Scripturi. Gindul
acesta este un gin'd dracesc, care nu ne lasa sa vedem comoara, care nu
ne lasa sa ne imbogatim. Diavolul ne sopteste la ureche ca nu-i de nici
un folos auzirea legilor lui Dumnezeu, pentra ca se teme ca nu cumva
noi sa trecem de la auzirea cuvintelor lui Dumnezeu la savirsirea lor.
Cunoscindu-i dar viclenia, sa ne intarim cu aceste arme, pentra a-i zdrobi
capul si a ajunge de nebiruit. §i astfel, incununati cu stralucite victoru, sa
dobindim si bunataule viitoare, cu haral si cu iubirea de oameni a Domnu-
lui nostra Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecu vecilor, Amm.

18. Amos 8, 11.
10. II Cor. 7, 11.
'20. // RfRi I '2, 1 !<>•

OMILIA III

„Cartea nagterii lui Iisus Hristos,
Fiul lui David, Fiul lui Avraam" 1 .

I

lata aceasta-i a treia cuvintare §i inca n-am raspuns la toate proble-
mele puse de primele cuvinte ale Evangheliei lui Matei. Asa ca nu in
zadar spuneam ca acest inceput cuprinde ginduri foarte adinci. Haide,
dar, sa vorbim astazi de cele ramase inca nelamurite.

- Ce vom cauta sa aflam acum?

- Pentru care pricina se face genealogia lui Iosif, odata ce el n-a
contribuit cu nimic la na§terea lui Iisus Hristos?

O pricina am aratat-o in cuvintarea de mai inainte. Trebuie sa arat §i o
alta pricina, mai tainica, mai greu de spus prin cuvinte decit cea dintii.

- Care-i aceasta?

- Dumnezeu nu voia sa arate iudeilor, inainte de nastere, ca Hristos
Se va naste din Fecioara. Sa nu va tulburati din pricina unui raspuns atit
de ciudat. Raspunsul nu-i al meu, ci al sfmtilor nostri parinti, al acelor
barbati minunati §i vestiti. Daca Domnul dintru inceput a umbrit multe
fapte ale mintuirii noastre, numindu-Se pe Sine FiulOmului, §i nici nu
ne-a descoperit complet intotdeauna egalitatea Lui cu Tatal, pentru ce
te minunezi daca a umbrit deocamdata §i na§terea Sa, cind urmarea
ceva mare §i minunat?

- Dar ce lucru minunat urmarea?

- Voia s-o scape pe Fecioara, s-o fereasca de banuiala rea. Daca
iudeii ar fi stiut aceasta dintru inceput, printr-o interpretare gre§ita a
cuvintelor Scripturii, ar fi osindit-o pe Fecioara pentru adulter. Daca
s-au purtat cu nerusinare fata de alte fapte ale Domnului, despre care de
multe ori aveau si pilde in Vechiul Testament - de pilda II numeau
indracit, cind izgonea dracii din oameni, ll socoteau potrivnic lui Dum-
nezeu, cind vindeca pe bolnavi simbata, cu toate ca §i mai inainte fusese
de multe ori calcata simbata -, ce n-ar fi zis daca li se spunea ca Hristos Se va
na§te din Fecioara? Se puteau intemeia pe toata istoria care nu avea nici un
fapt de acest fel. Daca iudeii ll numeau pe Domnul tot Fiul lui Iosif 2

I. Matei 1,1.

7. limu I, 1. r .; I>, -I 1 .'

SKlNTUl. IOAN UURA DE AUR

dupa c-.e facuse atitea minuni inaintea lor, cum ar fi putut crede ca S-a
nftscut dintr-o Fecioara inainte de facerea acestor minuni? Pentru
aceasta deci a facut si genealogia lui Iosif si a logodit-o si pe Fecioara cu
losif. Cind Iosif, b&rbat drept si minunat, a avut nevoie de multe martu-
rii pin a sa creada in ceea ce se savirsise - a avut nevoie de inger, de
vedcnie in vis, de marturiile profetilor -, cum ar fi putut, oare, iudeii
primi aceasta. idee, cind ei erau suciti, stricati si vrajmasi ai lui Hnstos?
Cmnplit i-ar fi tulburat aceasta fapta noua si straina, despre care n-au
iiu/it sa sc mai fi intimplat vreodata pe vremea stramosilor lor. Cel
< ate i incredintat ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu nu mai pune la
indoiala nici nasterea Sa din Fecioara; dar eel care-L socoteste pe Iisus
un inselator, un potrivnic al lui Dumnezeu, cum sa nu se scandalizeze |i
mai mull de nasterea din Fecioara, cum sa nu-i intareasca si mai mult
banuiala sa? De aceea nici apostolii nu vorbesc la inceput indata de
nasterea din Fecioara, ci vorbesc mai mult si mai des de invierea Dom-
uuiui, pentru ca istoria poporului iudeu le oferea nenumarate cazun de
i i iv i ere, cu toate ca nu era nici o asemanare intre aceste invieri si invie-
rea lui Iisus. Apostolii deci vorbesc rar de nasterea din Fecioara; dar
nici my ma Lui n-a indraznit sa dea pe fata nasterea Lui minunata. lata
ce spune Fecioara chiar Fiului ei: Jatd eu §i fatal Tdu Te cdutdm" . Daca
s ar fi banuit ca Iisus nu-i fiul lui Iosif, atunci n-ar mai fi fost socotit nici
Fiu al lui David; iar de aid s-ar fi nascut si alte multe rele. De aceea nici
ingerii nu vorbesc altora de na§terea Lui din Fecioara, ci numai Mariei si lui
Iosif; pastorilor le binevestesc nasterea, dar nu le vorbesc de felul nasteru .

- Pentru care pricina evanghelistul, cind a amintit de Avraam, a
spus: „Avraam a nascut pe Isaac si Isaac a nascut pe Iacov" 5 si n-a amintit
? i do Isav, fratele lui Iacov; dar cind a venit la Iacov a amintit si de Iuda
^i de fratii lui?

II

- Unii interpreti spun ca evanghelistul a facut aceasta din pricina
rautafii lui Isav si a altor fapte savirsite de el mai inainte. Eu nu sint insa
de aceasta parere. Daca aceasta ar fi pricina lasarii la o parte a lui Isav,
atunci pentru ce sint pomenite putin mai jos niste femei, tot asa de stn-
cate ca si Isav? Ca din cele contrarii se vadeste slava lui Iisus, nu dm
faptul ca a avut stramosi straluciti, ci din aceea ca a avut stramosi mici si
neinsemnati. Pentru cineva mare este mare slava cind poate sa se umi-
leasca mult.

.1. Lura % 48.
1. I. uca 2, 10 VI.
, Main I, \>.

OM1I.II l,A MAI Kl ..,,,

- Deci pentru care pricina nu la amintit pe Isav?

- Pentru ca saracinii, ismailitii, arabii si toti citi s-au nascut din Isav
nu aveau nici o legatura cu neamul israilitilor. Pentru aceasta deci a tre-
cut sub tacere pe aceia si s-a indreptat numai spre stramosii lui Iisus,
spre poporul iudeu. De aceea evanghelistul zice: Jar Iacov a ndscutpe
Iuda si pe fratii lui" 6 . Prin acestia este aratat poporul iudeu.

Iar Iuda a nascut pe Fares si pe Zara din Tamar" 7 .

- Ce faci, omule? Imi vorbesti de istoria unei lmpreunari nelegiuite?

- §i ce-i cu asta? Daca as face genealogia unui om vestit, de buna
seama ca as trece sub tacere astfel de stramosi. Dar and fac genealogia
lui Dumnezeu intrupat, trebuie nu numai sa n-o ascund, ci s-o spun in
auzul tuturora spre a arata puterea lui Dumnezeu si purtarea Sa de grija.
Ca pentru asta a venit Hristos pe pamint, nu ca sa fuga de ocarile
noastre, ci ca sa le nimiceasca. Dupa cum nu ne minunam ca a murit, ci
pentru ca a fost si rastignit - desi rastignirea era o ocara; dar cu cit a fost
mai de ocara, cu atit L-a aratat mai iubitor de oameni -, tot asa trebuie
sa spunem si despre nasterea Lui. Nu este drept sa ne minunam numai
ca a luat trup si S-a facut om, ci ca a voit sa aiba astfel de neamuri, ca nu
I-a fost rusine deloc de pacatele noastre.

Evanghelistul deci, chiar de la primele cuvinte ale istorisirii naste-
rii, a aratat ca Iisus nu S-a rusinat de nici una din slabiciunile noastre,
invatindu-ne prin asta ca noi sa nu ne ru§inam de pacatele stramo§ilor'
ci sa cautam un singur lucru, virtutea. Un om care cauta virtutea nu va
putea fi vatamat cu nimic, chiar daca stramosul lui a fost de alt neam,
chiar daca a fost desfrinat, chiar daca a avut alte pacate. Daca pe un stri-
cat, intors pe calea cea dreapta, nu poate sa-1 faca de ris viata lui de mai
inainte, cu atit mai mult nu va putea face de rusine pacatosenia parinti-
lor pe un om virtuos, nascut dintr-o desfrinata si dintr-o adulteri.'

Genealogia lui Iisus nu ne instruieste numai pe noi, ci spulbera si
ingimfarea iudeilor. Iudeii nu se ingrijeau de virtutea sufletului, dar
spuneau la tot pasul ca sint stranepotii lui Avraam, socotind ca virtutea
stramosilor le scuza pacatele; de aceea evanghelistul le arata, chiar de
la primele cuvinte ale Evangheliei, ca nu trebuie sa se laude cu stramo-
sii, ci cu faptele lor.

In afara de aceasta invatatura, evanghelistul ne mai spune si altceva;
anume ne arata ca toti oamenii sint pacatosi, chiar si stramosii Domnului.
Patriarhul Iuda, eel de la care iudeii isi trag numele, nu pare ca a facut
putine pacate; Tamara a stat inaintea lui si l-a acuzat de desfrinare;
David a nascut pe Solomon cu o femeie desfrinata. Deci daca de oameni

(i. Malti I, 'I.
7. Mnlii I, :t.

4() SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

mari n a fost indeplinita legea, cu atit mai pu{in de oameni mici; iar
daca n-a fost indeplinita, inseamna ca toti oamenii au pacatuit si, deci, a
fost de neaparata trebuin^a venirea lui Hristos. De aceea evanghelistul
a amintit si de cei doisprezece patriarhi, ca §i prin asta sa spulbere iarasi
ingimfarea iudeilor, care se laudau cu nobletea stramosilor lor. Mul£
dintre patriarhi au fost nascuti din slujnice; totusi nu s-a facut deosebire
intre fii din pricina deosebirii de mame. Toti au fost fara deosebire
patriarhi si conducatori de semin^ii.

Aceasta prerogativa o are si Biserica; ea este creatoarea nobletei
noastre; modelul si 1-a luat de sus. De aceea de ai fi sclav sau liber,
aceasta nici nu te avantajeaza, nici nu te micsoreaza; Biserica iti cere un
singur lucru: ce gind ai si cum ti-i sufletul.

Ill

In afara de cele spuse mai este §i o alta pricina pentru care evanghelistul
a amintit de istoria Tamarei. Nu fara motiv a pus pe Zara alaturi de Fares,
desi era de prisos sa mai pomeneasca si pe Zara, de vreme ce a pomenit pe
Fares, prin care avea sa faca mai departe genealogia lui Iisus.

- Pentru ce dar 1-a amintit pe Zara?

- Cind Tamarei i-au venit durerile nasterii si avea sa nasca pe cei
doi fii, Zara a scos primul mina. Moasa, vazind aceasta, ca sa stie cine
s-a nascut intii, i-a legat mina cu rosu; dar indata ce 1-a legat copilul §i-a
teas mina indarat; iar dupa ce §i-a tras el mina s-a nascut Fares si apoi
Zara. Cind moasa a vazut aceasta a zis: ,JPentru ce s-a rupt din pricina ta
gardul?" 8 . Ai vazut lucruri ascunse §i tainice? Ca nu fara pricina ni s-au
scris acestea in Scriptura. Merita, oare, sa cunoa§tem aceasta si sa stim
ce-a grait moasa? Merita, oare, sa ni se spuna ca primul copil a scos
mina §i ca eel de-al doilea s-a nascut intii? Ce taina, deci, se ascunde
aid? Mai intii din numele copilului aflam dezlegarea tainei. Numele
Fares inseamna despar^itura, ruptura. Apoi aflam dezlegarea tainei din
insasi intimplarea aceasta. Nu era firesc ca Zara sa-si scoata mina si sa
si-o retraga, dupa ce i-a fost legata; nu era o miscare logica si nici
fireasca; firesc era poate sa iasa al doilea copil, iar celalalt sa ramina cu
mina scoasa afara; dar sa si-o retraga, ca sa lase loc de trecere celuilalt,
asta nu s-a mai petrecut potrivit legilor nafterii. Harul lui Dumnezeu insa
era linga copii si Dumnezeu a rinduit ca sa se intimple asa lucrurile, pentru
ca a vrut sa ne dea prin intfmplarea aceasta o icoana a celor viitoare.

-Care?

- Unii interpret, care au cercetat cu de-amSnuntul istoria na§terii lui
Fares si Zara, spun ca acesti copii preinchipuiesc doua popoare. Ca sa

H. Far. 38, 29.

OM1LI1 LA MATE1 41

cunosti ca vie^uirea celui de al doilea popor a stralucit inainte de naste-
rea primului popor, Zara isi intinde numai mina, nu se arata in intre-
gime si apoi fi-o retrage; si dupa ce a iesit fratele sau, iese §i el. A§a s-au
petrecut lucrurile §i cu cele doua popoare. Viejuirea bisericeasca s-a
aratat pe vremea lui Avraam; intre timp s-a retras §i a venit poporul
iudaic si vietuirea dupa lege, iar mai pe urma s-a aratat in intregime si
noul popor, cu legile sale. De aceea a spus moasa la nasterea lui Fares:
„Pentru ce s-a rupt dinpricina ta gardul?". Ca venind legea a rupt vietui-
rea cea libera. Sfinta Scriptura totdeauna obisnuieste sK numeasca legea
veche gard. De pilda profetul David zice: ,J*entru ce ai ddrimat gardul ei
§i o culegpe ea toti cei ce trecpe cale?" 9 ; profetul Isaia: „§igard imprejurul ei
am pus" 10 ; iar Pavel: ,^4 ddrimat peretele eel din mijloc al gardului" 11 .

IV

Alti interpreti raporteaza cuvintele moa§ei: )t Pentru ce s-a rupt din
pricina ta garduVia. poporul eel nou; ei spun: Cind a venit acest popor a
pus capat legii.

Vezi, dar, ca evanghelistul Matei a amintit intreaga istorie a lui
Iuda, nu pentru lucruri mici §i de putina insemnatate? Cu acela§i scop a
amintit §i de Rut §i de Rahav 12 , una de alt neam, iar alta o desfiinata, ca
sa afli ca Iisus a venit ca sa dezlege toate pacatele noastre. Ca a venit ca
doctor, nu ca judecator. Dupa cum stramosii lui Iisus s-au casatorit cu
femei desfrinate, tot a§a §i Dumnezeu S-a unit cu firea omeneasca cea
desfiinata. §i profetii au spus mai dinainte ca lucrul acesta s-a petrecut
§i cu sinagoga; dar sinagoga a fost nerecunoscatoare fata de Dumnezeu,
Care locuia in ea, pe cind Biserica, odata ce a fost eliberata de pacatele
stramosesti, a ramas lipita de Mirele ei.

Sa trecem acum la Rut; vom vedea ca §i istoria vietii sale se asea-
mana cu cele ale noastre. Rut era de alt neam, traia in cea mai neagra
saracie. Torufi cind a vazut-o Booz n-a dispretuit nici saracia ei §i nici
nu s-a scirbit de prostul sau neam. Tot a§a §i Hristos S-a casatorit cu
Biserica, de§i Biserica era de alt neam si foarte saraca, facindu-o partasa
marilor Sale bunatati. §i dupa cum Rut, de n-ar fi parasit mai intli pe
tatal ei, de n-ar fi dispretuit casa, neamul, patria si rudele, n-ar fi avut
parte de o inrudire atita de mare, tot a§a §i Biserica, dupa ce a parasit obi-
ceiurile stramo§e§ti, a ajuns draga Mirelui. Acelafi lucru il spune §i profetul
David, adresindu-se Bisericii: „Uitd pe poporul tdu §i casa pdrintelui tdu

9. Ps. 79, 13.

10. Isaia 5, 2.

11. Efts. % 14.

12. Matei 1, 5.

4U SFflMTUL ioan gura de aur

§i va pofii Impdratul frumusetea ta" 13 . Asa a facut si Rut; de
aceea a si ajuns mama de imparati, precum si Biserica. Ca David
se trage din Rut.

Evanghelistul Matei a intocmit genealogia si a vorbit de aceste
femei pentru ca, prin toate acestea, sa rusineze pe iudei si sa-i convinga
sa nu se mai laude. Rut, prin urmasii sai, a nascut pe David, marele
imparat; iar David nu se rusineaza de stramosii sai.

Nu-i cu putin^a, da, nu-i cu putinta sa te socoti virtuos sau pacatos,
stralucit sau neinsemnat, pe temeiul virtutii sau viciului stramosilor tai;
iar daca e nevoie, am sa spun ceva si mai ciudat: acela-i mai stralucit
care ajunge bun fara sa aiba stramosi straluciti.

Nimeni 14 , dar, sa nu se laude cu stramosii. Gindeste-te la stramosii
Stapinului si toata ingimfarea sa-ti dispara! Lauda-te cu faptele tale
bune! Dar, mai bine spus, nici cu acestea nu trebuie sa te lauzi. Fariseul
a ramas in urma vamesului, tocmai pentru ca s-a laudat cu faptele lui
bune 15 . Daca vrei sa arati lumii o fapta buna, nu te lauda, si atunci te-ai
aratat mai mare! Nu socoti ca ai savirsit mare lucru cind ai facut ce tre-
buia sa faci. Daca ne socotim pacatosi atunci cind sintem pacatosi, pre-
cum si sintem, ne indreptam cum s-a indreptat si vamesul, cu cit
mai mult ne vom indrepta cind ne socotim pacatosi desi sintem
drep^i? Daca smerenia face din pacatosi drepti - cu toate ca aceasta
nu-i smerenie, ci o recunoastere a propriei stari sufletesti -, deci
daca recunoasterea propriei stari sufletesti poate atit de mult asupra
pacatosilor, gindeste-te ce minuni poate savirsi smerenia asupra
drepjilor! Nu strica deci, prin ingimfare si lauda, ostenelile tale!
Nu-0 pierde sudorile! Nu alerga in zadar! Nu-ti irosi toata munca,
dupa ce o viata intreaga te-ai ostenit! Stapinul stie mai bine decit
tine faptele tale! El nu trece cu vederea nici un pahar de apa pe care
1-ai dat! 16 . Un banut dat, un suspin numai, pe toate le primeste Sta-
pinul cu multa dragoste; Isi aduce aminte de ele si le da mare plata.
Pentru ce vorbesti mereu de faptele tale cele bune si mi le pui
necontenit in fata ochilor? Nu stii ca daca te lauzi nu te mai lauda
Dumnezeu? §i, dimpotriva, daca te smeresti, nu inceteaza a te lauda
inaintea tuturora. Stapinul nu vrea ca ostenelile tale pentru savirsi-
rea faptelor bune sa fie micsorate! Dar pentru ce spun sa fie micso-
rate? Face totul ca sa te incununeze chiar pentru fapte mici si cerce-
teaza, cautind prilejuri, sa te scape de gheena.

i:i. /'v. 44, 12-13.

14. l)c an i incepe parlca morala: Despre smerenie.

\. r >. I.uai 18, 10 14.

Id. Maid 10, \:>

UM1I.11 1,A MATKI 43

V

Pentru smerenia ta vei primi intreaga plata chiar daca ai lucrat din
ceasul al unsprezecelea 17 . „Chiar dacd nu vei avea nici o pricind de min-
tuire, zice Scriptura, pentru Mine voi face, ca sa nu se necinsteascd numele
Meu" 18 . Suspinul tau numai, lacrimile tale, pe toate le ia in seama Dom-
nul si le face pricina de mintuire. Asadar sa nu ne laudam, ci sa ne
numim nefolositori, ca sa ajungem folositori! Daca spui ca esti plin de
fapte bune, le-ai pierdut pe toate, chiar daca ai savirsit intr-adevar fapte
bune; dar daca spui ca nu esti bun de nimica, ai ajuns folositor, chiar
daca n-ai facut nici o fapta buna. De aceea este de neaparata trebuinta
sa uitam toate faptele noastre bune.

- Dar cum putem sa uitam ceea ce stim?

- Ce spui! Necontenit pacatuiesti inaintea Stapinului! Chefuiesti,
traiesti in lux, rizi si nici nu stii ca ai pacatuit. Le-ai uitat pe toate, iar
faptele bune nu le poti scoate din minte, nu le poti uita? Iti uiti pacatele
si nu-ti uiti faptele bune? §i-ti uiti pacatele, desi frica de pedeapsa
pentru ele este mai mare? Noi insa facem dimpotriva! In fiecare zi
pacatuim, fara sa tinem minte pacatele savirsite; dar daca dam citiva
banuti unui sarac, rasturnam lumea cu fapta nbastra buna. Asta-i cea
mai mare nebunie si aduce numai paguba celui ce aduna in acest chip
laudele oamenilor. Vistierie sigura a faptelor bune este uitarea faptelor
bune! Faptele bune suit ca lucrurile de pret. Daca am pune in piata in
vazul tuturora hainele noastre scumpe si aurul nostru, am atrage asupra
noastra tilharii; dar daca le tinem in casa si le ascundem, le punem in
deplina siguranta. Tot asa si cu faptele bune: daca ni le aducem mereu
aminte, miniem pe Stapin, intrarmam pe dusman, pe diavol, si-1 che-
mam sa ni le fure; dar daca nu le stie nimeni, ci numai Cel Care trebuie
sa le stie, le-am pus la loc sigur. Nu spune, dar, tuturor faptele tale bune,
ca sa nu ti le rapeasca cineva! Asa a patit fariseul, care-si avea faptele
sale cele bune in virful limbii; de aceea i le-a si rapit diavolul. §i totusi
fariseul le pomenea multumind lui Dumnezeu si afierosea totul lui
Dumnezeu; dar lui Dumnezeu nu I-a placut. Nu inseamna ca multu-
mesti lui Dumnezeu cind prin multumirea ta ocarasti pe altii, cind prin
multumirea ta te lauzi in fata lumii, cind prin multumirea ta te ridici
impotriva celor ce pacatuiesc. Daca multumesti lui Dumnezeu pentru
faptele tale bune, margineste-te numai la El, si nu le mai rosti inaintea
oamenilor, nici nu osindi pe semenul tau. Asta nu-i multumire. Vrei sa
stii ce cuvinte de multumire sa intrebuintezi? Asculta cuvintele celor

17. Matei'20, 9.

18. Editia lui Migne da: fczfcliiet .'!(>, 2'2, IV2, (l;n n am gasit in toalft Biblia cilatul
acesla.

., srtNTUL. 1UAN OURA DE AUR

trei tineri: „Gresit-am, nelegiuit-am! Drept esti, Doamne, intru toate cite ne-ai
fitcut noud! Cd pe toate le-ai adus cu dreaptdjudecatd" 19 .Mvi^amep lui
Dumnezeu cind i£ marturisesti pacatele! Multumesti mai cu seama lui
Dumnezeu cind arati ca esti vinovat de nenumarate pacate, cind nu
refuzi dreapta pedeapsa. Sa ne ferim deci sa vorbim de noi inline.
Aceasta atrage si ura oamenilor, si dispretul lui Dumnezeu. De aceea cu
cit facem fapte bune mai mari, cu atit vorbim mai putin de noi. Ca a§a
vom dobindi cea mai mare slava si de la oameni, si de la Dumnezeu;
dar, mai bine spus, de la Dumnezeu nu dobindim numai slava, ci si
mare plata si mare rasplata. Nu cere deci plata ca sa iei plata! Marturi-
seste ca te mintui prin harul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu sa-ti marturi-
seasca ca {i-i datornic nu numai pentru faptele tale bune, ci si pentru
smerenia ta cea mare. Cind facem fapte bune, II avem pe Dumnezeu
datornic numai pentru aceste fapte bune; dar cind nici nu socotim ca
am facut vreo fapta buna, atunci Dumnezeu ne este mai dator pentru
starea noastra sufleteasca decit pentru faptele noastre bune. Deci starea
sufleteasca cintareste mai mult ca faptele bune. Daca nu avem o astfel
de stare sufleteasca, atunci nici faptele bune nu sint mari inaintea lui
Dumnezeu. Avem si noi slugi; si atunci mai cu seama le laudam cind
vedem ca ne slujesc cu dragoste, fara sa se gindeasca ca au facut cine

stie ce mare lucru. . .

Daca vrei deci sa faci mari faptele tale bune, nu le socoti man, si
atunci vor fi mari! Asa spunea si sutasul: „Nu sint vrednic sd intri sub
acoperisul meu" 20 . De aceea a ajuns vrednic si mai minunat decit toti
iudeii. Tot asa a spus si Pavel: „Nu sint vrednic sd md numesc apostol" ;
de aceea a ajuns primul dintre toti apostolii. Tot a§a spunea $1°™
Botezatorul: „Nu sint vrednic sd-I dezkg cureaua incdltdmintei Lui" ; de
aceea a si fost prietenul Mirelui, iar Hristos a atras asupra capului Lui
mina, despre care loan a spus ca este nevrednica sa-I dezlege incalta-
mintea. Tot asa a spus si Petru: Je§i de la mine cd sint ompdcdtos" ; de
aceea a ajuns temelia Bisericii. Nimic nu este atit de placut lui Dumne-
zeu cit a te numara printre cei din urma. Acesta este inceputul intregh
filozofii. Omul smerit §i cu inima zdrobita nu umbla dupa slava desarta,
nu se minie, nu pizmuieste pe aproapele, nu are nici o alta patima. Nu
putem sa ridicam mina impotriva cuiva, oricit ne-am stradui, daca mina ni-i
zdrobita; tot asa, daca ni-i sufletul zdrobit, nu putem sa ne ingimfam, chiar
daca nenumarate patimi ne-ar porni spre mindrie. Cind jelim o paguba

1<). Dan. .(, 27, 2<), Ml.

20. Matei 8, K.

21. / Cor. If), i».

22. Marat 1,7, Matei ,\, I 1.
211. I. urn \ K.

OMIU1 LA MATE! 45

materials alungam din suflet toate celelalte patimi sufletesti; ei bine, cu mult
mai mult ne vom bucura de aceasta filozofie daca ne jelim pacatele.

- Dar cine poate sa-si zdrobeasca asa de tare inima? m-ar intreba
cineva.

- Asculta pe David, care mai cu seama pentru asta a stralucit,
pentru asta ii vezi zdrobirea sufletului lui! Dupa ce facuse nenumarate
fapte bune, era aproape sa-si piarda patria, casa si chiar viata; in aceasta
mare nenorocire fund, a vazut un soldat de nimica, o lepadatura ca se
napusteste asupra lui si-1 ocaraste; David nu numai ca nu i-a raspuns cu
alte ocari, dar a si oprit pe un general de-al lui care voia sa-1 omoare pe
soldat, spunindu-i: ,£asd-l, ca Domnul i-a poruncit" 24 . §i iarasi, cind
preotii 1-au rugat sa ia cu el chivotul legii, David n-a vrut. §i ce-a spus?
„Sd stea in templu chivotul legii! Daca ma va scdpa Dumnezpu din miinile
celor rai, voi veaea frumusetea lui; iar dacd-mi va spune: ,flu te voiesc", iatd
eu sintgata sd-mifacd ce-t vapldcea" 25 . Dar ce mare filozofie n-a aratat
David fata de Saul, nu numai o data, ci de mai multe ori! A depasit chiar
legea veche si a implinit aproape poruncile apostoHlor! De aceea primea cu
bucurie tot ce-i trimitea Domnul; nu judeca cele ce i se intimplau, ci un sin-
gur lucru cauta: sa se supuna in toate imprejurarile vointei lui Dumnezeu si
s8, implineasca legile date de El. Dupa atitea fapte mari, cind a vazut ca Saul,
tiranul, uciga§ul de tata, ucigasul de frate, ocaritorul, nebunul i-a luat tronul,
David nu s-a scandalizat, ci a zis: „Daca asa vrea Dumnezeu ca eu sa fiu
alungat, sa ratacesc, sa. fug, iar Saul sa aiba domnia, sint multumit; primesc
si dau slava lui Dumnezeu pentru nenumaratele necazuri ce le-a trimis
asupra mea". N-a facut cum iac multi oameni far5. rusine si obraznici, care
n-au savirsit nici cea mai micS. fapta buna din cele savirsite de David, si
totusi, daca vad pe altii ca o due bine, iar ei sufera un mic necaz, isi pierd
sufletele lor cu nenumarate hule impotriva lui Dumnezeu. David n-a facut
asa; a aratat, in toate, bunatate si bfindete. De aceea si Dumnezeu spunea
despre el: ,^Am aflat pe David, fiul lui Iesei, bdrbat dupa inima Mea" 26 .

Sa cautam sa dobindim si noi un astfel de suflet §i vom indura cu usu-
rinta toate necazurile; §i, chiar inainte de a ajunge in imparatia cerurilor,
vom culege, aici pe pamint, roadele smereniei. Domnul a spus: ,Jnvdtati de
la Mine cd sint blind si smerit cu inima §i veti afla odihnd sujutelor voastre" 27 .
Dar ca sa ne bucuram de odihna si aici §i drncolo, sa sadim cu multa rivna in
sufletele noastre smerenia, mama tuturor bunatatilor. A§a, vom putea stra-
bate fara valuri §i oceanul acestei vieti §i vom ajunge §i in limanul eel lini§tit
al imparatiei cerurilor, cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

24. II Regi 16, 11.

25. II Regi 15, 25-2«.
2(i. Ps. 88, 20.

27. Matei 11, 2!).

OMILIA IV

„Asadar toate generatiile de la Avraam pina la David

patrusprezece; §i de la David pina la mutarea in Babilon,

generatii patrusprezece; §i de la mutarea in Babilon pina

la Hristos, generatii patrusprezece" 1

Matei a impartit toate generatiile in trei grupe, ca sa arate ca iudeii
nu s-au facut mai buni chiar daca li s-a schimbat forma de guvernamint;
au fost tot atit de pacato§i si cind au fost guvernati de aristocrati, si cind
au fost guvernati de stapinitori, si cind au fost guvernati de oligarhi;
n-au ajuns mai virtuosi nici cind au fost ocirmuiti de conducatori de
popoare, nici cind au fost ocirmuiti de preoti, nici cind au fost ocirmuiti
de imparati. N

Dar pentru care pricina a lasat Matei deoparte trei imparati in
grupa a doua de generatii, iar in grupa a treia a pus numai douaspre-
zece generatii, cind spune ca sint patrusprezece generatii?

Las in seama voastra dezlegarea primei intrebari. Nici nu-i nevoie
sa va dezleg eu irisumi toate locurile grele, pentru ca sa nu va trindaviti.
La a doua intrebare va voi raspunde eu.

Dupa parerea mea,, evanghelistul a socotit ca generatie §i timpul
robiei babilonice, precum si pe Hristos insusi, unindu-L cu noi in totul.

Evanghelistul amint^ste si de robia babilonica; si bine face, pentru
a ne arata ca iudeii n-au ajuns mai intelepti nici cind au fost luati robi.
Prin urmare, oricum ai privi lucrurile, vezi ca era absolut necesara veni-
rea lui Hristos.

- Pentru care pricina, as putea fi intrebat, evanghelistul Marcu nu
procedeaza asa si nici nu face genealogia lui Hristos, ci pe toate le
spune pe scurt? <

- Dupa parerea mea, Matei si-a scris Evanghelia sa inaintea celor-
lalti; de aceea face cu mai multa grija genealogia Mintuitorului si sta-
ruie asupra faptelor mai importante; evanghelistul Marcu a scris Evan-
ghelia sa in urma lui Matei; de aceea urmeaza o cale mai scurta, istori-
sind fapte spuse si cunoscute deja.

1. Matei 1, 17.

OMIM1 LA MA'I'KI

47

- Dar atunci pentru ce evanghelistul Luca mai lace genealogia
Domnului, ba inca mai pe larg?

- Pentru ca Matei deschisese aceasta cale inaintea lui Luca, Luca
vrea sa ne mve^e mai multe lucruri decit cele spuse de Matei. Fiecare
din cei doi evanghelisti, Marcu si Luca, a calcat pe urmele dascalilor
lor. Luca 1-a imitat pe Pavel, ale carui cuvinte curgeau mai navalnic si
mai bogat decft apa riurilor; Marcu 1-a imitat pe Petru, care se ingrijea
mai mult de scurtimea cuvintelor.

- Dar pentru ce Matei, cind si-a Tnceput Evanghelia, n-a spus asa
cum spuneau profetii : „ Vedenia pe care am vd&it-o ", sau : „ Cuvintul care
s-a fdcut cd.tr e mine .

- Pentru ca si-a adresat Evanghelia unor oameni de buna credinta,
care il ascultau cu foarte mare atentie. In afara de asta, minunile savir-
site de Mintuitorul strigau inca in urechile lor, iar cei care primisera
Evanghelia erau niste oameni foarte credinciosi. Pe timpul profetilor
nu s j au facut atitea minuni care sa adeVereasca spusele lor; apoi profetii
mincinosi faceau un mare abuz de cuvinte, iar poporul iudeu le dadea
lor mai multa atentie decit profetilor adevarati. Din pricina asta era
necesar ca profetii sa-si inceapa asa profetiile lor. Daca se faceau
minuni si pe vremea lor, apoi acestea se faceau pentru barbari, ca sa-i
aduca la credinta intr-un singur Dumnezeu si ca sa le arate puterea lui
Dumnezeu; iar daca uneori inamicii ii biruiau, atunci iudeii socoteau ca
sfnt birui^i pentru ca zeii dusmanilor lor erau mai puternici, ca in Egipt
- de unde a iesit un popor foarte amestecat -, iar mai tirziu in Babilon,
minunile din cuptor si visurile; s-au facut minuni si in pustie, cind erau
numai ei singuri, asa precum s-au facut minuni si la noi. Da, si la noi s-au
facut multe minuni la inceput cind lumea a parasit ratacirea idoleasca; dar
mai tirziu, dupa ce s-a sadit pretutindeni dreapta credinta, minunile au ince-
tat. Iar daca mai tirziu s-au facut minuni la iudei, ele au fost putine si rare,
cum e de pilda atunci cind s-a oprit soarele in loc si a mers inapoi 4 .

Minuni s-au facut chiar si in vremea noastra. In zilele noastre, pe
timpul domniei lui Iulian, care i-a intrecut pe toti cu necredinta lui, s-au
facut multe si neobisnuite minuni. Cind iudeii au incercat sa'inalte din
nou templul din Ierusalim, a iesit foe din temeliile templului si i-a
impiedicat, iar cind Iulian, in betia sa, a poruncit sa fie luate sfintele
vase, vistiernicul sau a murit mincat de viermi, iar unchiul sau, numit
tot Iulian, a crapat la mijloc. Minunea cea mai mare insa a fost ca secau
izvoarele in locurile in care Iulian voia sa aduca jertfa idolilor si ca
izbucnea foamete in orasele in care intra imparatul.

2. huia I, I.

.'). In. 1,2.

■I. Isus Nam 10, 12 l.'i.

48 SKIN IU1. IUAN OURA pi aur

II

Asa obisnuieste Dumnezeu sa faca. Cind nenorocirile se inmulteau
si vedea ca poporul Sau este chinuit si impilat de tirania dusmani-
lor, atunci Dumnezeu Isi arata puterea Sa. Asa a facut cu iudeii, cind
erau in Babilon. r .

Din cele spuse mai sus deci este clar ca evanghehstul Matei n-a
impartit fara rost si la intimplare pe stramosii lui Hristos in trei grape.
Uita-te cu cine incepe si cu cine sfirseste fiecare grupa! Prima grupa
merge de la Avraam pina la David; a doua, de la David pina la stramu-
tarea in Babilon; a treia, de la stramutarea in Babilon pina la Hristos.
Cind incepe genealogia, aminteste pe cei doi: pe David si pe Avraam;
iar cind face recapitularea, tot pe ei ii aminteste. §i precum am spus mai
inainte, evangheUstul staruie atit de mult asupra lor, pentru ca lor le-au
fost facute fagaduintele.

- Dar pentru ce n-a amintit Matei si de ducerea in Egipt, asa cum a
amintit de mutarea in Babilon?

- Pentru ca iudeii nu se mai temeau de egipteni, pe cind de inca
babilonenilor inca tremurau. In afara de aceasta, ducerea in Egipt era
un fapt petrecut de mult de tot, pe cind robia babilonica era inca vie in
amintirea lor. In Egipt, apoi, nu s-au dus din pricina pacatelor lor; in
Babilon insa au fost dusi tocmai din pricina pacatelor lor.

Dar daca ai incerca sa talmacesti si numele tuturor persoanelor
mentionate in genealogie, vei vedea ca aceste nume cuprind in ele gin-
duri foarte adinci si ca ele contribuie mult la intelegerea Noului Testa-
ment, cum sint de pilda numele lui Avraam, Iacov, Solomon, Zoroba-
bel; ca nu la intfmplare li s-au dat lor numele acestea.

Dar ca sa nu par ca va plictisesc, staruind prea mult asupra genealo-
giei lui Hristos, voi trece peste explicarea acestor nume si ma voi
Indrepta spre versetele urmatoare ale capitolului intii.

Asadar dupa ce Matei a numit pe toti stramosii lui Hristos si a ajuns
la Iosif, nu s-a oprit aici, ci a adaugat: Josif, bdrbatul Mariei" 5 , aratind cu
aceste cuvinte ca din pricina Fecioarei 1-a trecut pe Iosif in genealpgie.

Dar pentru ca nu cumva la auzul cuvintelor „barbatul Mariei" sa-{i
treaca prin minte ca nasterea s-a facut potrivit legilor firii, afla c& evan-
ghelistul, prin cuvintele ce urmeaza, indeparteaza un astfel de gind. „Ai
auzit, spune evanghehstul, cuvintul „bdrbat"; ai auzit cuvintul „mam&"
ai auzit de numele dat copilului 6 , asculta acum si felul nasterii!"

Jar na§terea lui Iisus Hristos asa a fost" 7 .

5. Matei 1, 18.
(i. Matei I, 1<).
7. Matei 1, 18.

OMII.ll 1,A MATE! 49

- Spune-mi, evangheliste, de ce fel de nastere imi vorbesti? Mi-ai
spus doar care sint stramosii lui Hristos!

- Da, raspunde evanghelistul, Ji-am vorbit de stramosii Lui, dar
acum vreau sa-{i vorbesc de felul nasterii Sale!

Ai vazut cum a desteptat Matei curiozitatea ascultatorului? Pentru
ca avea s& spuria ceva nou, fagaduieste ca va vorbi si de felul nasterii lui
Hristos.

Uita-te cit de minunat insira faptele. Nu si-a inceput Evanghelia sa
dintr-o data cu nasterea lui Hristos, ci aminteste mai intii cite generatii
erau de la Avraam, cite de la David si cite de la stramutarea in Babilon;
prin mentionarea acestor generatii evanghelistul pune pe cititorul atent
sa cerceteze timpul cuprins intre Avraam si Iosif, aratindu-i ca acest
Iisus este Hristosul eel propovaduit de prooroci. Iar cind numeri gene-
rate si pe temeiul timpului afli ca acest Iisus este Hristos; atunci pri-
mesti cu usurinta si minunea petrecuta la nasterea Sa.

Pentru ca avea sa spuna ceva de o insemnatate deosebita, anume ca
Iisus Hristos S-a nascut din Fecioara, evanghelistul, inainte de recapitu-
la^ia genealogiilor, ascunde taina, spunind: „barbatul Mariei"; dar, mai
bine spus, intrerupe istorisirea nasterii. Face deci numaratoarea anilor
ca sa aminteasca cititorilor ca Cel nascut este Acela despre care patriar-
hul Iacov a spus ca va veni atunci cind nu vor mai fi peste iudei domni
din Iuda 8 , despre care profetul Daniel a prezis ca va veni dupa acele
multe saptamini 9 . Iar daca vrei sa numeri anii spusi de inger lui Daniel

fi puprinsi in numarul de saptamini, de la zidirea Ierusalimului si pina
a nasterea lui Hristos, vei vedea ca anii acestia ne dau exact data naste-
rii lui Hristos.

- Spune-mi acum, evangheliste,' cum S-a nascut Hristos?

,JjOgoditd fiind Maria, Mama Lui" 10 .

Evanghelistul n-a spus: „Fecioara" ci simplu: ,JMama", ca sa fie usor
de primit cuvintul sau. §i, dupa ce mai intii il pregateste pe ascultator, care
credea ca are sa auda de o nastere obisnuita, si dupa ce pune astfel stapinire
pe aten|ia lui, il uimeste apoi prin anun{area minunii, spunind:

,JMai inainte deaf, ei impreund, s-a aflat avind in pintece de la Duhul
Sfint"".

Evanghelistul n-a spus: „inainte de a fi dusa ea in casa mirelui", ca si era
in casa lui Iosif. Era obicei la cei vechi ca logodnicele stateau, de cele

8. Fac. 49, 10.

9. Dan. 9, 25-27.

10. Matei 1, 18.

11. Matei 1, 18.

50 __^____^__ SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

mai multe ori, in casa mirelui. Obiceiul acesta se vede si acum. Ginerii lui
Lot locuiau in casS. cu socrul lor 12 . Prin urmare Maria era si ea cu Iosif.

Ill

- Dar pentru ce n-a zamislit inainte de a se fi logodit?

- Pentru ca, asa precum am spus de la inceput, sa ramina ascuns
deocamdata felul nasterii, pentru ca Fecioara sa scape de orice banuiala
rea. Cind Iosif, care trebuia s-o banuiasca mai mult decit toti, nu numai
ca n-o vadeste, nici n-o face de ocara, ci o tine mai departe in casa lui,
are grija de ea dupa nastere, atunci este limpede ca daca n-ar fi fost pe
depHn incredintat ca zamislirea se datoreste lucrarii Duhului Sfint n-ar
fi finut-o fi nici nu i-ar fi slujit intra toate.

Evanghelistul a spus: „S-a aflat avind in pintece" cu o intentie bine
precizata. Astfel de cuvinte obisnuieste sa le spuna evanghelistul despre
intimplari neobisnuite, mai presus de orice nadejde, nu despre unele ce
se petrec de obicei.

Nu merge deci mai departe cu iscoditul! Nu cauta mai mult decit
spun cuvintele evanghelistului! Nu te intreba: cum a lucrat Duhul Cel
Mint aceasta zamislire din Fecioara? Daca nu ne putem explica chipul
in care se plasmuieste copilul cind se naste in chip firesc, cum putem sa
ne explicam, oare, o nastere savirsita prin minunea Sfintului Duh? Ca
sa nu mai har^uiesti pe evanghelist, ca sa nu te mai necajesti punind
mereu aceste intrebari, scapa de orice nedumerire spunind: Dumnezeu
a facut minunea! Chiar evanghelistul spune asa: „Nu stiu nimic mai
mult; atit stiu, 1 ca ceea ce s-a facut, s-a facut de la Duhul Sfint".

Sa se rusineze dar cei care cauta sa patrunda cu mintea lor nasterea
cea de sus a F(ului! Daca nimeni nu poate explica nasterea aceasta in
timp din Feciqiara, nastere cu nenumarati martori, prezisa cu atitia ani
inainte, vazut^ si pipaita, cit de mare trebuie s& fie nebunia acelora care
iscodesc si incearca sa patrunda cu mintea nasterea cea nespusa a Fiului
din Tatal? Nici arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut sa spuna ceva mai
mult, ci atit doar ca S-a nascut de la Duhul Sfint; dar cum de la Duhul si in ce
chip, nici unul din ei nu ne-a explicat- Nici nu era cu putinta.

Sa nu socotesti apoi ca ai aflat totul, daca ai auzit ca S-a nascut de la
Duhul Sfint. Chiar daca stim asta, totusi sint multe lucruri pe care nu le
cunoastem. De pilda: in ce chip Cel nemarginit este cuprins in pintece?
In ce chip Cel care tine lumea este purtat in pintece de o femeie? In ce
chip Fecioara naste si ramine Fecioara? Spune-mi, in ce chip a plasmuit
Dunul templul acela, in ce chip a plasmuit trupul lui Hristos? In ce chip

12. Far. I!), W

OMIU1 LA MATKI

n-a luat tot trupul din pintecele mamei, ci numai o parte, care apoi a
crescut §i a crescut §i a ajuns la forma lui deplina? Ca a luat trap din tru-
pul Fecioarei, evanghelistul a aratat-o spunind: „Cd cel&mislit in ea"' 3 ;
iar Pavel spune: „Cel ndscut din femeie" 14 . Aceste cuvinte fnchid gura
acelora care spun ca Hristos a trecut prin Fecioara ca printr-un canal 15 .
Daca asa s-ar fi petrecut lucrurile, ar mai fi fost, oare, nevoie de pin-
tece? Daca asa s-ar fi petrecut lucrurile, atunci Hristos n-ar mai avea
nimic comun cu noi, atunci trupul Lui ar fi din altceva, nu din frammta-
tura noastra. Ar mai putea fi, oare, din radacina lui Iesei 16 , ar mai putea
fi numit toiag 17 , ar mai putea fi numit Fiul omului 18 si ar mai putea fi
Maria mama Lui 19 , ar mai putea fi din saminta lui David 20 , s-ar mai
putea spune ca a luat chip de rob? 21 Nu! Pentru ce atunci loan a scris:
„Cuvintul trup S-afdcut" 22 ? Pentru ce atunci Pavel a spus in Epistola
catre Romani: ,J)intre care dupd trup este Hristos, Care estepeste toateDum-
ne&u" 23 ? Din aceste texte §i din altele mai multe inca este limpede ca
Hristos este din noi, din framintatura noastra §i din pinte'ce fecioresc.
Dar cum, nu §tim. A§adar nici tu nu cauta, ci prime§te ce ti s-a descope-
rit; nu iscodi ce-a fost trecut sub tacere!

Jarlosif, bdrbatul ei, dreptfiind, spune Matei, si nevoinds-o vddeascd,
a vrut s-o lose in ascuns" 24 .

Dupa ce evanghelistul a spus ca Hristos S-a nascut de la Duhul
Sfint si fara impreunare, vine acum si dovedeste spusele sale si cu alte
temeiuri.

Ca sa nu spuna cineva: De unde stii ca S-a nascut de la Duhul Sfint?
Cine a vazut, cine a auzit sa se fi intimplat vreodata una ca aceasta? §i
nici sa nu banuiesti pe ucenic ca a scris aceste lucruri ca sa faca placere
Dascalului sau, aduce ca marturie pe Iosif, care, prin cele patimite de el,
ii intareste spusele. §i, prin cuvintele sale, parca ar spune: „Daca nu ma
crezi pe mine fi banuiesti marturia mea, crede-1 pe Iosif.

Josif, bdrbatul ei, dreptfiind". „Drept" aid inseamna virtuos in toate.
Cuvintul dreptate are doua sensuri: unul, cind nu iei dreptul altuia;

13. Matei 1, 20.

14. Gal. 4, 4.

15. A§a spuneau ereticii valentinieni.

16. Rom. 15, 12.

17. Isaia 11, 1.

18. Matei 8, 20; 9, 7; 10, 23; Luca 19, 10 etc.

19. Matei 1, 18; 2, 11; 12, 46; Luca 1, 43 etc.

20. loan 7, 42; Rom. 1, 3; // Tim. 2, 8.

21. Filip. 2, 7.

22. han 1, 14.

23. Rom. !), 5.

24. Mmtri I, l<).

r,^ SFtNTUl 1QAN OURA DE AUR

altul, cind savirsesti toate faptele de virtute. Scriptura intrebuinteaza
cuvintul dreptate mai cu seama in acest din urma sens, ca atunci cind
zice: „Iov era om drept, adevarat" 25 ; sau ,JErau drepti amindoi" 26 .

IV
,J)rept fiind", adica bun si blind, „a vrut s-o lase in ascuns".
Evanghelistul istoriseste zamislirea lui Hristos de la Duhul Sfint
inainte de a istorisi cunoasterea acestei zamisliri de catre Iosif, tocmai

f>entru ca sa crezi in cele ce s-au intimplat dupa ce Iosif a aflat de zamis-
ire. O fecioara insarcinata nu ajungea numai de batjocura si risul lumii,
ci era si pedepsita de lege. Iosif n-a vrut s-o dea nici pe mina legii,
pedeapsa cea mai mare, dar n-a vrut nici s-o faca de ris, pedeapsa cea
mai mica. Ai vazut barbat filozof, lipsit de cea mai tiranica patima,
gelozia? §titi doar ce cumplita patima e gelozia! Din pricina asta un
barbat, carecunostea bine chinurile geloziei, spunea: ,^lin de minie este
b&rbatul gelos; nu o va cruta in ziuajudecdtii" 27 ; iar in alta parte: „Crudd ca
iadul este gelozia" 28 . Cunosc multi oameni care prefera sa-si piarda viata
decit sa indure chinurile geloziei. La Iosif nici umbra de gelozie, cu
toate ca sarcina era destul de inaintata. Era asa de putin gelos, incit nu
voia s-o supere pe Fecioara nici cu cea mai mica mustrare. A o tainui i
se parea o nelegiuire; iar a o vadi §i a o duce inaintea judecatii insemna
sa o dea mortii. De aceea n-a facut nici una, nici alta, ci s-a purtat cu
Fecioara intr-un chip mai desavirsit decit poruncea legea. Ca trebuia,
ca odata cu venirea harului, sa se arate si semnele vietuirii celei inalte.
Dupa cum soarele, inainte de a-si arunca razele sale pe pamint, lumi-
neaza cu lumina lui de departe cea mai mare parte a lumii, tot asa
u Hristos, cind a rasarit din pintecele Fecioarei, a luminat, inainte de a
Se naste, intreaga lume. De aceea inainte de durerile nasterii, profe
(ii saltau de bucurie, femeile preziceau cele viitoare, iar loan Botezato
nil, cind inca nu iesise din pintece, salta in pintecele maicii sale p °
Aceasta e pricina ca si Iosif a aratat multa filozofie: n-a invinuit-o, n-a
ocarit-o, ci a vrut numai s-o lase.

Deci pe cind asa stateau lucrurile, cind totul parea fara iesire, a
venit ingerul si a dezlegat toate nelamuririle.

Merita insa sa cercetam pentru ce ingerul nu i-a spus lui Iosif totul mai
inainte de a intra el la astfel de ginduri, ci a venit cind se gindea s-o lase.

25. lot 1, 1.
2<>. Luca 1, (>.
27. Pilde 6, 34.
2K. Cint. 8, (i.
2!>. Luca 1, 41.

29

OMILII l.A MAI Kl 53

Evanghelistul spune:

.^cestea gindind el, iatd ingerul vine" 3 ".

Ingerul binevesteste Fecioarei Maria, inainte de zamislire, ca va
naste Fiu. Acest lucru pune iarasi o alta intrebare. Daca ingerul nu i-a
spus lui Iosif mai inainte, atunci pentru ce nu i-a spus Fecioara, doar ea
auzise de la inger buna vestire? Pentru ce nu i-a risipit nedumerirea,
cind a vazut ca logodnicul ei se tulbura?

Pentru ce dar ingerul nu i-a spus lui Iosif de taina zamislirii inainte
de a se fi tulburat? Trebuie sa dam mai intii raspuns la aceasta intre-
bare. A§adar pentru ce nu i-a spus lui Iosif?

Pentru ca nu cumva sa nu creada §i sa pateasca ce-a patit Zaharia" .
Crezi cu usurinta intr-un fapt cind vezi acel fapt; dar nu crezi cu atita
usurinta spusele cuiva despre un fapt, cind acel fapt nici n-a inceput sa
existe. De aceea ingerul nu i-a spus lui Iosif nimic de la inceput de taina
zamislirii. §i Fecioara, tot pentru aceeasi pricina a taeut. Era pe deplin
incredintata ca logodnicul ei n-ar fi crezut-o de i-ar fi vestit un lucru atit
de neobisnuit, ci 1-ar fi miniat mai mult; Iosif ar fi crezut ca incearca sa-si
acopere pacatul savirsit. Daca ea, care avea sa primeasca un har atit
de mare, a judecat omene§te buna vestire ce i se facuse si a spus: „Cum
vafi aceasta, de vreme ce nu §tiu de barbat?" 32 cu mult mai mult Iosif ar fi
pus la indoiala spusele ei! §i auzind mai cu seama acestea de la o femeie
pe care o banuia!

V

Pentru asta Fecioara nu i-a spus lui Iosif nimic, iar ingerul i se arata
lui Iosif la timpul potrivit.

- Dar pentru ce ingerul n-a facut acelasi lucru si cu Fecioara? as
putea fi intrebat. Pentru ce nu i-a adus vestea cea buna dupa zamislire?

- Ca sa nu se tulbure, sa nu fie cuprinsa de spaima. Era firesc, daca
nu stia precis pricina zamislirii, sa-§i puna gind rau, sa se arunce in vreo
prapastie sau sa se junghie, pentru ca nu putea indura rusinea. Minu-
nata a fost Fecioara, iar Luca ne arata virtutea ei spunind ca la auzul
salutarii ingerului n-a tresarit indata de bucurie, nici n-a primit spusele
lui, ci s-a tulburat §i 1-a intrebat ce inseamna salutarea aceea 33 . Daca
ingerul n-ar fi vestit-o mai dinainte, Fecioara ar fi cazut doborita de durere,
gindindu-se la rusinea de oameni; ca nu nadajduia sa convinga pe cineva,
orice ar fi spus, ca sarcina nu se datoreste adulterului. Deci, ca sa nu se

30. Matei I, 20.

31. Luca 1, 8-22.

32. Luca I, 34,

33. Luca I, M.

,54 SUM UL IOAN OURA DE AUR

intimple asta, ingerul a venit la ea inainte de zamislire. Se cadea sa fie
netulburat pintecele acela in care a pasit Creatorul universului! Se
cadea sa fie lipsit de once framintare sufleteasca sufletul care a fost
invrednicit sa slujeasca unor taine atit de mari! Aceasta este pricina

f»entru care ingerul o vesteste pe Fecioara inainte de zamislire, iar pe
osif, atunci cind avea sa nasca.

Mutyi oameni, mai pu^in patrunzatori la minte, neintelegind Scrip-
turile, spun ca este o contrazicere intre evanghelisti, pentru ca Luca
spune ca ingerul i-a binevestit Mariei nasterea lui Hristos, pe cind
Matei spune ca aceasta buna vestire a fost facuta lui Iosif; nu-si dau
seama insa ca s-a intimplat si una si alta. De acest lucru trebuie sa tinem
seama cind citim Evangheliile; asa vom lamuri multe contraziceri apa-
rente dintre evanghelisti.

Prin urmare ingerul se arata lui Iosif atunci cind sufletul ii era rava-
sit. I se arata mai tirziu §i pentru pricinile aratate mai sus, dar si pentru
a-i vadi filozofia lui. A venit atunci cind Hristos avea sa Se nasca.

„Acestea gindind el, ingerul i se arata in vis lui Iosif' 34 .

Uita-te la bunatatea lui Iosif! Nu numai ca n-a pedepsit-o, dar
nici n-a suflat cuiva cuvint, nici chiar celei banuite! Se framinta in el
fnsusi si se straduia sa-si ascunda chiar de Fecioara chinurile sufletului
sau. N-a zis: „Vreau s-o izgonesc din casa", ci: „Vreau s-o las" 35 . Atit era
de blind §i de bun!

„Acestea gindind el, ingerul i se arata in vis". Pentru ce nu i s-a ara-
tat pe cind era treaz, cum s-a aratat pastorilor, lui Zaharia §i Fecioarei?
Iosif era un om foarte credincios si n-avea nevoie de o astfel de aratare.
Fecioara insa avea nevoie de o aratare neobisnuita, pentru ca i s-a bine-
vestit, inainte de infaptuirea ei, o noutate foarte mare, mai mare decit a
lui Zaharia; pastorii, la rindul lor; aveau §i ei nevoie de o astfel de ara-
tare a ingerului, pentru ca erau niste oameni simpli; Iosif, insa, primeste
vestea de la inger dupa zamislire, cind sufletul ii era stapinit de rea
banuiala si era deci pregatit sa-si schimbe banuiala in bune nadejdi,
daca ar fi venit cineva sa-i spuna adevarul; asa ca a primit cu u§urinta
descoperirea facuta de inger. Pentru aceea deci i se binevesteste dupa
ce cade in banuiala, pentru ca insa§i banuiala sal incredinteze de ade-
varul celor spuse de inger. Faptul ca Iosif nespunind nimanui, a auzit
de la inger tocmai ceea ce gindea el, i-a dat o dovada neindoielnica, ca
de la Dumnezeu a venit eel care a vorbit cu el, pentru ca numai Dum-
nezeu poate cunoaste tainele inimii.

;H. Matei 1, 20.
:». r i. Main I, 10.

OM11.II I.A MATF.I 5,5

lata cite lucruri s-au savirsit, daca ingerul a venit mai tirziu la Iosif!
S-a vadit filozofia barbatului; cuvintele spuse de inger la timp potrivit
i-au intarit credinfa; si in sfirsit ne dovedeste ca spusele Evangheliei sint
adevarate, pentru ca venirea ingerului ne-a aratat ca Iosif a avut chinurile
pe care in chip firesc le are once barbat intr-o imprejurare ca aceasta.

VI

Dar cum 1-a incredintat ingerul pe Iosif? Asculta si minuneaza-te
de intelepciunea spuselor lui! Venind la el i-a spus:

Josife, fiul lui David, nu te teme sa iei pe Maria, femeia ta" 36 .

Chiar de la inceput ii aminteste de David, din neamul caruia avea
sa fie Hristos si nu-i da ragaz sa se tulbure; pentru ca, spunindu-i de
David, ii aminteste de fagaduinta facuta de Dumnezeu intregului neam.

- Pentru ce il numeste fiul lui David?

- Ca sa nu se teama, de aceea ii spune: „Nu te teme, Iosife!", desi cu
alt prilej Dumnezeu n-a facut asa. Cind Faraon a gindit ce nu trebuia
fafa de Sarra, sotia lui Avraam, Dumnezeu S-a folosit de cuvinte ame-
nintatoare, de cuvinte grele, desi fapta lui Faraon era tot nestiinta; ca
luase pe Sarra, nestiind ca este sotia lui Avraam 37 ; totusi Dumnezeu 1-a
mustrat. Cu Iosif insa S-a purtat mai cu blindete. De altfel, stralucita era
si maretia faptelor ce se orinduiau si mare si deosebireaintre Faraon si Iosif!

Cuvintele: „Nu te teme!" ni-1 arata pe Iosif ca pe un om care se
temea sa nu supere cumva pe Dumnezeu ca tine in casa o adultera.'De
n-ar fi avut aceasta teama, nici nu s-ar fi gindit s-o lase. Totul ii arata lui
Iosif ca ingerul a venit de la Dumnezeu; ii spune si ce-i trecuse prin
minte, si-i vorbeste si de chinurile sufletului sau.

Ingerul nu s-a marginit sa spuna numai numele Mariei, ci a adau-
gat: , femeia ta". N-ar fi numit-o asa, daca era o stricata. Cuvintul
,femeie" inseamna aici logodnica; tot astfel Scrip tura obisnuieste sa
numeasca pe logodnici gineri chiar inainte de casatorie.

- Ce inseamna „sd iei"?

- Sa o tina in casa, pentru ca Iosif cu sufletul o lasase. „Pe aceasta pe
care tu ai lasat-o, ii spune ingerul, tine-o in casa. Ti-o da Dumnezeu, nu
parintii ei! Nu ti-o da ca sa te casatoresti cu ea, ci ca sa o tii sub acoperi-
sul tau. "ri-o da prin vocea mea!". Asa cum mai tirziu Hristos o da pe
Mama Lui ucenicului Sau 38 , tot asa si acum ingerul o eta lui Iosif. Inge-
rul ii spune apoi cu dibacie si pricina pentru care trebuie s-o ia; nu i-a

:■»(). Matei 1, 20.
37. Fac. 12, 14-20.
M. loan 1!>, 2(i-27.

56 SFlNTUL IOAN UURA UE AUR

dat pe fa|a banuiala cea rea pe care o avea despre Fecioara, dar pe o
cale mai potrivita §i mai sfinta i-a indepartat din suflet §i banuiala, spu-
nindu-i pricina sarcinii Fecioarei §i aratindu-i ca tocmai pricina pentru
care s-a temut §i pentru care a voit s-o lase, tocmai ea il obliga - de este
om drept - sa o ia §i sa o ^ina in casa. Ingerul a risipit cu totul nelinistea
sufletului sau, spunindu-i oarecum: „Maria nu poate fi banuita de
impreunare nelegiuita, pentru ca ea a zamislit mai presus de fire; iar tu,
nu numai ca trebuie sa alungi frica, dar trebuie sa te §i bucuri mult,

„Cdci Cel zfimislit in ea este de la Duhul Sfint" 39 .
Neobisnuite sint cuvintele, depasesc mintea omeneasca si sint mai
presus de legile firii!

- Va crede, oare, Iosif, el care nu mai auzise petrecindu-se astfel de
lucruri?

- Da, va crede, pe temeiul tulburarii lui sufletesti, pe temeiul celor
descoperite de inger. Ingerul ii descoperise toate framintarile sufletului
lui, ii descoperise toata teama lui, ii descoperise ce avea de gind sa faca,
pentru ca, pe temeiul acestora, Iosif sa creada § i in zSmislirea cea mai
presus de fire; dar, mai bine spus, nu numai pe temeiul acestora, ci §i pe
temeiul celor ce ingerul avea sa-i spuna indata:

„Va naste Fiu §i vei chema numele Lui Iisus" 40 .

„§a nu socotesti, Iosife, ii spune ingerul, ca tu nu slujesti tainei
intrjBparii Fiului lui Dumnezeu, pentru ca Hristos este nascut de la
Duhul Sfint! Da, n-ai ajutat cu nimic la nastere, Fecioara a r^mas neva-
tamata, dar i^i dau o insarcinare proprie unui tata, sa pui nume Celui
nascut, fara ca asta sa pingareasca vrednicia Fecioarei! Tu ii vei pune
numele! Nu-i copilul tau, dar poarta-te cu El ca un tata! De aceea, chiar
de la punerea numelui, te fac tata Celui nascut!".

Apoi, ca nu cumva sa banuiasca cineva ca Iosif este tatal Lui,
pentru ca I-a pus numele, asculta cu atentie cuvintele ingerului. Ingerul
a spus: „Va naste Fiu"; n-a spus: „lti va naste", ci numai „Va naste", in
general; ca Maria nu L-a nascut lui Iosif, ci intregii lumi.

VII

Pentru aceasta pricina ingerul a adus din ceruri numele Lui! A ara-
tat cu asta ca na§terea este minunata, de vreme ce Dumnezeu a trimis
de sus lui Iosif prin inger numele copilului. Numele acesta nu-i un nume ca
oricare altul, ci o vistierie de nenumarate bunata^i. De aceea fl §i talma-
no. Matei 1, 20.
40. Matei 1, 21.

OM11.U LA MATKI ^ ^ 57

ceste ingerul s>i da lui Iosif bune nadejdi, intarindu-i inca §i mai mult
credin^a. In chip obi?nuit sintem mai inclina^i spre astfel de lucruri si
de aceea ne place sa credem in ele.

Deci dupa ce ingerul 1-a intarit pe Iosif prin descoperirea starii lui
sufletesti, prin descoperirea celor ce aveau sa se intimple in viitor si
prin cinstea pe care i-a dat-o de a pune nume copilului, aduce la timp
potrivit ca marturie si pe Isaia, care adevereste toate cele descoperite de
inger. Dar inainte de a aduce marturia profetului, ingerul veste§te buna-
tityile pe care Iisus le va aduce lumii.

- Care sint aceste bunatati?

- Izbavire si iertare de pacate!

„Cd El va mintui pe poporul Sdu de p&catele sale" 41 .

§i aceste cuvinte ale ingerului sint neobi§nuite! Nu binevestesc
izbavire de razboaie, nici de barbari, ci ceva mai mult decit acestea,
izbavire de pacate. Ei bine, lucrul acesta nu era cu putinta mai inainte!

As, putea fi insa intrebat:

- Pentru ce ingerul a spus: „pe poporul Sdu" si n-a adaugat fi: nea-
murile?

- Ca sa nu-1 sperie deocamdata pe Iosif, care asculta aceste cuvinte.
Dar un om, care pricepe Scripturile, §tie ca ingerul prin cuvintul:
„popor"a, aratat §i neamurile. Ca nu numai iudeii sint popor al lui Hris-
tos, ci toti care se apropie de Hristos §i primesc inva^&tura Lui. lata dar
ca ingerul ne-a lasat si. intrevedem §i vrednicia poporului, numind pe
poporul iudeu popor al Sau. Cuvintele acestea nu arata altceva decit ca
Cel nascut este Copilul lui Dumnezeu §i ck este vorba de Imparatul
celor de sus. Ca nici o alta putere nu poate ierta pacatele, ci numai pute-
rea acelei fiin^e.

Asadar 42 pentru ca am dobindit acest dar atit de mare al iertarii pacate-
lor, sa facem totul ca sa nu batjocorim o binefacere ca aceasta. Daca §i
inainte de primirea cinstei acesteia, pacatele erau vrednice de pedeapsa, cu
atit mai mult dupa ce am primit aceasta nespusa binefacere.

Cele ce spun acum nu le spun la intimplare, ci pentru ca vftd pe
multi cre§tini ca due dupa botez o via|a mai pacatoasa decit cei nebote-
oa|i, ca nu se vede nici un semn in viaja lor ca atnt crestini. De aceea
nici in ora§, nici in biserica nu po^i § ti degraba cine-i creaincios §i eine-i
necredincios, afara doar de ai sta in timpul imparta?irii cu sflntele ftune
ca sa vezi cine iese afara §i cine ramine sa se impartaseascft, Si-ar trefeui sa
cunoastem pe credinciosi nu dupa locul in care se gasesc, ci dupa via|a lor.
Marile dregatorii lume§ti le recunoa§tem dupa insignele purtate de oameni;

41. Matei 1, 21.

42. De aici incepe partru morula: Omul credincios trebuie ti aibd si via(d curatd.

58 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

calitatea noastra de crestini insa trebuie s-o cunoastem dupa sufletul
nostru. Crestinul trebuie sa se arate crestin nu numai dupa darul pe
care-1 aduce la altar, ci si dupa viata noua pe care o duce; trebuie sa fie
lumina lumii 43 si sarea pamintului 44 . Dar cind nici pe tine nu te lumi-
nezi, nici nu-ti micsorezi putreziciunea, de unde sa stiu ca esti crestin?
Ca te-ai botezat? Dar tocmai botezul iti mareste mai mult pedeapsa. Ca
maretia cinstei aduce un adaos de pedeapsa peste cei care nu voiesc sa
traiasca la maltimea cinstei. Se cuvine ca un crestin sa straluceasca nu
numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci si prin cele ce aduce el lui
Dumnezeu. Totul sal arate crestin: mersul, privirea, imbracamintea,
glasul. Va spun acestea, nu pentru a ne lauda ca sintem crestini, ci
pentru a ne pune viata in rinduiala spre folosul celor ce ne vad. Asa
insa, oricum as cauta sa te cunosc, vad ca faci cu totul alte fapte decit
fapte de crestin. Daca as vrea sa te cunosc dupa locul in care iti petreci
timpul, te vad petrecindu-ti toata ziua la hipodrom, la teatru, in farade-
legi, la intrunirile cele pierzatoare de suflet din oras, in intpvarasiri cu
oameni stricati. Daca as vrea sa te cunosc dupa expresia fetei, te vad
mereu pufnind in ris si moliu ca o femeie stricata, care ride in gura
mare. Daca as vrea sa te cunosc dupa haine, te vad ca nu esti imbracat
cu mai multa cuviinta decit comediantii. Daca as vrea sa te cunosc dupa
cei ce te inso^esc, te vad inconjurat de paraziti si de lichele. Daca as
vrea sa te cunosc dupa vorbe, nu te aud rostind vreo vorba sanatoasa si
la locul ei, care sa ajute la imbunatatirea vietii noastre. Daca as vrea sa te
cunosc dupa mincarurile de la masa, apoi masa ta te acuza si mai mult.

VIII

Spune-mi dar dupa care fapte sa te cunosc ca esti crestin, cind totul
te arata necrestin? Dar pentru ce spun: crestin? Nu pot sti bine nici
daca efti om. Cind te vad ca arunci cu picioarele ca un magar,ca sari ca
un taur, ca nechezi dupa femei ca un armasar, ca esti lacom la mincare
ca un urs, ca-ti ingrasi trupul ca un catir, ca esti ranchiunos ca o camila,
ca rapefti ca un lup, ca te minii ca un sarpe, ca ranesti ca o scorpie, ca
efti siret ca o vulpe, ca tii in tine veninul rautatii ca o aspida si vipera, ci
lupti impotriva fratilor tai ca demonul eel rau, cum voi putea sa te numar cu
oamenii cind nu vad in tine caracteristicile firii omenesti? Cautind sa fac
deosebirea intre un necredincios si un credincios, mi-e teama ca nu voi gasi
nici deosebirea dintre un om si o fiara. Cum sa te numesc? Fiara? Dar
fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu insa ai adunat in tine
toate cusururile si mergi chiar mai departe decit fiarele salbatice. Sa

4H. Matei 5, 14.
AX. Matei 5, VA.

OMII.II l,A MATKI 50

te numesc drac? Dar dracul nu slujeste tiraniei stomacului, nici nu
indrageste banii. Spune-mi, te rog, pot sa te mai numesc om cind ai mai
multe cusururi decit fiarele si dracii? Daca om nu pot sa te numesc, cum
pot sa te mai numesc crestin? §i marea grozavie este ca sintem atit de
plini de pacate, ca nu ne vedem slutenia sufletului nostru si nici nu ne
dam seama de uritenia lui. Cind te duci la frizerie ca sa-ti tunzi parul, iei
oglinda si te uiti cu atentie la pieptanatura parului, intrebi pe cei de fata
si chiar pe frizer daca ti-e aranjat bine parul de pe frunte; chiar cind esti
batrin nu te rusinezi sa-ti piepteni si sa-ti aranjezi parul ca unul tinar;
dar nu ne sinchisim deloc ca sufletul nostru nu-i numai pocit, ci si salba-
ticit, ajungind ca Scila 45 sau Himera 46 din miturile pagine. §i avem
totusi si pentru suflet o oglinda duhovniceasca, cu mult mai buna si mai
de folos decit cealalta. Oglinda aceasta nu ne arata numai slutenia sufle-
tului, ci, daca voim, ne arata si cum sa ne schimbam slutenia intr-o fru-
musete fara seaman.

- Care-i oglinda aceea?

- Viata barbatilor virtuosi, istoria vietii lor fericite, citirea Sfintelor
Scripturi, legile date de Dumnezeu. Daca ai vrea sa te uiti numai o data
la chipurile sfintilor acelora, vei vedea si uritenia sufletului tau; si odata
ce |i-ai vazut-o nu mai ai nevoie de altceva ca sa scapi de uritenia lui. La
asta ne §i foloseste oglinda: ne ajuta sa ne schimbam cu usurinta infati§area.

Nimeni deci sa nu mai aiba chip de fiara. Daca robul nu intra in
casa tatalui, cum vei putea tu sa intri in pridvoarele acelea, cind e§ti si
fiara? Dar pentru ce spun fiara? Un om ca acesta este mai cumplit ca o
fiara. Ca fiarele, desi salbatice prin firea lor, ajung de multe ori blinde
daca sint dresate de oameni. Dar tu, care schimbi salbaticia fireasca a
fiarelor si le faci blinde impotriva firii lor, ce cuvint de aparare mai poti
avea cind insuti schimbi blindetea ta fireasca intr-o salbaticie potriv-
nica firii tale? Imblinzesti fiara, care-i salbatica prin firea ei, si tu, impO-
triva firii tale, te salbaticesti, desi esti blind prin fire. Domesticesti pe
leu, ti-1 faci ascultator, dar faci ca minia sa-^i fie mai salbatica decit leul!
Pentru imblinzirea leului iti stau in fata doua piedici: lipsa de ratiune a
fiarei si salbaticia lui mai cumplita decit a tuturor fiarelor; si totu§i birui
firea leului, datorita prisosului de intelepciune dat tie de Dumnezeu.
Pentru ce, omule, tu, care birui firea animalelor salbatice, pentru ce-|i
tradezi odata cu firea si frumusetea voin^ei? Daca ti-as porunci sa
imblinzesti pe un alt om, n-ai socoti porunca peste puterile tale, desi ai
putea sa-mi spui ca nu esti stapin pe vointa altuia, nici nu-ti sta in putere
totul; acum insa e vorba de fiara din tine, peste care esti deplin stapin.

45. Monstru marin cu zece capete $i douasprezece picioare.
4(i. Monstru cu trei capete: de leu, de capra ;i de ^arpe.

(JQ SFlNTUl. IOAN GURA DE AUR

IX

Ce cuvint de aparare mai ai, ce scuza vrednica de crezut imi mai
po(i spune, cind e§ti in stare sa faci om din leu, dar la tine nici nu te uiti
si te faci leu din om? Daruiesti leului insu§iri mai presus de firea lui, iar
(ie nu {i le pastrezi nici pe cele legate de propria-ti fire? Ai ambitia sa
faci ca animalele salbatice sa capete nobletea firii omene§ti, dar pe tine
te dai jos de pe tronul imparatesc §i te impingi spre salbaticia fiarelor?

Inchipuie-^i, daca vrei, ca si minia este tot o fiara. Arata si tu fata de
tine tot atita zel cit il arata altii pentru imblinzirea leilor; imblinze§te si
tu, domesticeste si tu minia din sufletul tau. §i minia are dinti si unghii
groaznice; daca nu-ti domesticesti minia, minia omoara totul. Nu pot
sfijia leul §i vipera atit de cumplit maruntaiele ca minia, sfisiindu-le
necontenit cu unghiile ei de fier. Nu vatama numai trupul, ci strica §i
sanatatea sufletului, mincindu-i, rupindu-i, rozindu-i toata puterea,
facindu-1 cu totul nefolositor. Daca un om are viermi intestinali nu
poate nici respira, caci viermii ii macina toate cele dinauntrul lui; ei
Dine, cum vom putea da noi nastere la ginduri bune cind avem in noi
un §arpe ca acesta, adica minia, care ne mistuie toate gindurile?

- Cum sa ne scapam de aceasta vatamare?

- Daca bem bautura care poate ucide toti viermii §i toti §erpii ace§-
tia dinauntru nostru!

- Si care-i bautura cu o putere asa de mare?

- Cinstitul Singe al lui Hristos, daca te impartase§ti cu indraznire.
El poate stinge toata boala. Impreuna cu cinstitul Singe al lui Hristos,
ascultarea cu atentie a dumnezeie§tilor Scripturi, apoi milostenia unita
cu ascultarea predicii. Prin acestea toate vor putea fi omorite patimile
care ne vatama sufletul. Numai atunci vom trai cu adevarat; acum nu
sin tern intru nimic mai buni decit mortii. Ca nu-i cu putinta sa traim
cind traiesc in noi acele patimi; cu ele neaparat pierim. Daca nu ajun-
gem sa omorim aici pe pamint aceste patimi, dincolo ele ne omoara pe
noi; dar, mai bine spus, chiar inainte de moartea de dincolo vom primi
si aici pe pamint cea mai cumplita pedeapsa. Da, fiecare din astfel de
patimi, cruda, tiranica §i nesaturata, nu se opre§te nici o clipa de a ne
minca in fiecare zi. Din^ii lor sint dinti de leu; dar, mai bine spus, chiar
cu mult mai cumpli^i. Ca leul, odata ce s-a saturat, se departeaza de tru-
pul care i-a cazut prada; aceste patimi insa nici nu se satura vreodata,
nici nu se departeaza pina ce nu aduc pe omul robit de ele aproape de
diavol. Atit de mare este puterea lor, incit cer ca oamenii stapiniti de
aceste patimi sa fie tot atit de inrobi^i lor pe cit de inrobit era Pavel fata
de Hristos, de dragul Caruia dispre^uia si iadul §i cerul. Ca un om stapi-
nit de dragostea de femei, de dragostea de bani, de dragostea de slava

UMH.II l.A MATKI ^ ^ (jl

isi bate joe si de iad, dispre^uieste si impara^ia cerurilor, numai ca
sa-si satisfaca poftele. Sa nu punem deci la indoiala cuvintele lui
Pavel, care spune ca atit ii este de mare dragostea de Hris-
tos. Cum s& para neadevarate cuvintele lui, cind vedem oameni tot atit
de inrobiti de patimile trupului? Ca de asta dragostea noastra de Hris-
tos este mai slata, pentru ca ne irosim toata puterea dragostei noastre in
dragostea de cele lumesti; rapim, ne lacomim, sintem robi slavei
desarte. Poate fi, oare, ceva mai de plins? Chiar de-ai ajunge de nenu-
marate ori mai slavit de cum esti, nu vei fi cu nimic mai bun decit cei
lipsiti de slava, odata ce esti robit de aceste patimi; ba, dimpotriva, toc-
mai pentru aceasta, mai lipsit de slava. Cind vezi ca aceia care voiesc sa
te slaveasca si sa te arate stralucit isi bat joe de tine pentru ca doresti
slava data de ei, pentru ce nu-ti indrepti o astfel de rivna spre slava cea-
lalta, spre slava data de Hristos?

X

Asa ar trebui sa faci, deoarece dorinta ta de slava desarta este o
dorinta pentru care vei fi tras la raspundere. Dupa cum omul care lauda
sau linguseste pe eel ce doreste sa faca desfrinare mai mult il acuza decit
il lauda pe eel cu o astfel de pofta, tot asa si cu eel care doreste sa fie sla-
vit; cind cu totii il laudam sintem mai degraba acuzatorii lui decit lau-
datorii lui. Pentru ce, dar, te mai atrage dorinta de slava, cind {i se
intimpla de obicei contrariul? Vrei sa fii slavit? Dispre^uieste slava si
vei fi mai stralucit ca toti! Pentru ce vrei sa pa^esti ce-a pa^it Nabucodo-
nosor? §i el a pus sa i se inalte o statuie 47 , in nadejdea ca lemnul si chi-
pul neinsufletit al statuii ii vor aduce adaos de slava. Era viu fi voia sa
para mai stralucit prin o statuie lipsita de viata. Ai vazut ce cumplita
nebunie? Credea ca se cinsteste, dar s-a facut mai mult de ocara. Cum
sa nu fie vrednic de ris, cind il vezi ca are mai multa incredere intr-un
lemn neinsufletit decit in el insusi si in sufletul lui viu, cind il vezi ca da
atita slava lemnului, cind il vezi ca se sileste sa se impodobeasca cu
scinduri, nu cu fapte? E intocmai ca un om care pretinde sa fie laudat
mai mult ca are in casa. dusumea si scara frumoasa decit ca este om.
Multi oameni din timpul nostra fac la fel. Dupa cum Nabucodonosor
cerea sa fie laudat pentru statuia lui, tot asa unii oameni cer sa fie laudati
pentru hainele lor, altii pentru casa lor, aljii pentru caurii si trasurile lor, aljii
pentru coloanele din casele lor. Au uitat ca sint oameni si de aceea merg de
colo-colo, stringindu-§i din alta parte o slava plina de batjocura.

Slujitorii cei mari si vrednici ai lui Dumnezeu aici pe pamint n-au
facut asa; au stralucit prin cele prin care se ciivenea sa straluceasca. Cei
trei tineri din Babilori erau prizonieri, robi, tineri, straini, lipsiti de orice

47. Dan. M, I.

62 sHntul iuan gurA de aur

lucru de trebuin^a; cu toate acestea s-au aratat atunci cu mult mai slavi^i
decit imparatul Nabucodonosor, inconjurat de toate bunurile. Lui
Nabucodonosor nu-i ajungea, ca sa-si potoleasca dorinta de slava,
dorinta de a se arata mare, nici o statuie ca aceea, nici satrapii, nici

ffeneralii, nici ostirea nenumarata, nici multimea de aur si nici celalalt
ux; celor trei tineri, lipsiti de tot ce avea Nabucodonosor, le-a fost de
ajuns numai filozofia lor ca sa ajunga mari §i slaviti; ei, care n-aveau
nimic, s-au aratat mai stralucitori decit eel cu coroana, decit eel imbra-
cat cu purpura, decit eel inconjurat cu atitea bogatii, pe cit este mai stra-
lucitor soarele decit noroiul. Tinerii aceia au fost dusi in miilocul unei
mari mulfimi de oameni; erau tineri, prizonieri si robi; cind au aparut
in mijlocul multimii, imparatul Nabucodonosor arunca foe din ochi;
generalii, prefec^ii, guvernatorii provinciilor si toata privelistea aceea
diavoleasca erau in jurul lor; din toate partile se inalta la ceruri si rasuna
in urechile celor de acolo sunetul surlelor, al trimbitelor §i a fel de fel de
instrumente muzicale; cuptorul, foarte inalt, ardea cu tarie, iar flacarile
lui atingeau norii; totul era infrico§;ator, totul era groaznic. Pe cei trei
tineri insa nimic din toate acestea nu i-a inspaimintat; rideau de toate ca
de nif te copii care se joaca; pe fata lor era zugravita barbatia si blinde-
|ea; §i-au deschis gura si au dat drumul unui glas mai puternic decit
sunetul trimbitelor acelora, spunind: „Cunoscut sd-ti fie tie, impdrate!" 48 .
Nici cu cuvintul n-au vrut sa insulte pe tiran! Voiau sa-i arate credinta
lor. De asta n-au vorbit mult, ci au aratat in putine cuvinte totul: ,JLste
Dumne&u in cer, puternic sa ne scoatd" 49 . „Pentru ce ne arati, pareau a
spune tinerii, multimea de oameni? Pentru ce ne arati cuptorul? Pentru
ce ne ara{i sabiile'cele ascutite? Pentru ce ne arati pe infricosatorii pur-
tatori de sulite? Stapinul nostru este mai mare si mai puternic decit
to^i!". Gindindu-se, apoi, ca s-ar putea intimpla ca Dumnezeu sa inga-
duie sa fie arsi si, daca vbr arde, sa nu para ca spun minciuni, au adau-
gat si aceste cuvinte, zicind: Jar daca nu se va intimpla aceasta, cunoaste,
impdrate, cd noi nu vom sluji &ilor tdi" 50 .

XI

Daca tinerii ar fi spus: „Pentru p^Lcatele noastre nu ne scapa Dum-
nezeu!" chiar daca n-ar fi fost scapati, tot n-ar fi fost crezuti. De aceea
tac; dar cind sint in cuptor nu inceteaza sa-si spuna pacatele. Inaintea
imparatului nu graiesc asa, ci ii spun ca, chiar daca vor arde, nu-§i vor taga-
dui credinta. Nu pentru plata si rasplata au facut ce au facut, ci numai din

48. Dan. 3, 18.
W. Dan. 3, 17.
/it). Dan. 3, IK.

OMH.ll l,A MATKI 63

dragostea de Dumnezeu. §i erau doar prizonieri, in robie, nu se bucu-
rau de nici un bine, pierdusera patria, libertatea, totul! Nu-mi vorbi mie
de onorurile din curdle impar&testi! Erau sfinti si drepti! Ar fi preferat
de mii de ori sa cer§easca pe la casele oamenilor numai sa se poata
bucura de bunatatile cele din templu. >r Ales-am sa fiu lep&dat in casa
Dumne&ului meu, mai virtos decit sa locuiesc in locasurue pdcdtosilor" 51 ' ; si:
,JMai bund este o %L in curtile Tale decit mii" 52 .De mii de ori ar fi preferat sa
fie niste lepadaturi in casa lui Dumnezeu, decit sa imparateasca in Babi-
lon. § i aceasta s-a vazut din cele rostite de ei in cuptor, cind spuneau ca
sederea lor in Babilon a fost apasatoare. Chiar daca s-au bucurat de
mari onoruri in palatele imparatesti, totusi li se rupea inima de durere
cind vedeau suferintele celorlalti iudei. Asa sint sfintii! Nu pun slava,
cinstea sau altceva inaintea mintuirii aproapelui! lata i, stau in cuptor si
se roaga pentru tot poporul! Noi insa nu ne gindim la fratii nostri nici
cind ne merge bine. Mai tirziu, cind explicau visele imparatului, nu
aveau in vedere propriul lor interes, ci interesul celor multi. Ca dispre-
^uiau moartea, au aratat-o de multe ori si mai tirziu. In orice impreju-
rare se sacrificau pe ei insisi, cind voiau sa induplece pe Dumnezeu; iar
cind vedeau ca rugaciunile lor sint neindestulatoare, luau in ajutorul lor
parin^ii, spunind despre ei ca nu-i pot aduce lui Dumnezeu decit duh umilit.
Pe acesti tineri sa-i imitam si noi. §i acum sta in fata noastra o sta-
tuie de aur, tirania lui mamona. Sa nu ne aplecam urechile la sunetele
de timpane, la sunetele de flaute, la sunetele de alauta, intr-un cuvint la
tot fastul bogatiei. Sa preferam sa cadem, dear fi nevoie, in cuptorul
saraciei, ca sa nu ne inchinam chipului de aur al lui mamona, si ne va fi
racoare in mijlocul cuptorului. Sa nu tremuram cind auzim de cuptorul
saraciei. §i atunci cei aruncati in cuptor au ie§it mai stralucitori, iar cei
care s-au inchinat statuii au pierit. Atunci, in acelasi timp, a fost §i pros-
lavirea celor trei tineri si pieirea pacato§ilor; acum insa unele vor fi pe
pamint, altele, pe lumea cealalta, iar altele, si pe lumea aceasta si pe
lumea cealalta, la ziua judecatii. Cei care prefera sa traiasca in saracie in
loc sa se inchine lui mamona vor fi mai stralucitori si aici si dincolo; cei
care se imbogatesc aici in chip nedrept vor primi atunci, in ziua judeca-
|ii, cea mai cumplita pedeapsa. Din acest cuptor a iesit si Lazar tot asa
de stralucitor ca si cei trei tineri, pe cind bogatul, ca unul ce s-a inchinat
Chipului de aur, a fost osindit in iad 53 . Cele spuse despre cuptorul eel
din Babilon sint o preinchipuire a celor de pe lumea cealalta. Dupa
cum cei aruncati in cuptor n-au suferit deloc, iar cei ce stateau in afara

.51. Ps. 83, 11.
52. /'.«. HH, 10.
, r >:t. I. lira Hi, lil .11.

«4 ' SHNTU1, IOAN OURA DE AUR

cuptorului au fost rapi|i de foe cu multa putere, tot asa va fi si atunci, in
ziua judeca^ii; sfintii vor pasi prin riul eel de foe fara sa sufere vreo vata-
mare si vor fi stralucitori, pe cind cei ce s-au inchinat chipului de aur
vor vedea cum se repede la ei focul, mai cumplit ca fiara salbatica, tra-
gindu-i inlauntru. De nu crezi in existenta iadului, uita-te la acest cup-
tor si cele de acum sa te incredin^eze de cele viitoare! Nu te teme de
cuptorul saraciei, ci de cuptorul pacatului. Acesta-i flacara si chin; cela-
lalt, roua si odihna. Linga cuptorul pacatului sta diavolul, linga cupto-
rul saraciei stau ingerii, care alunga flacara.

XII

Sa auda acestea bogatii, cei care aprind cuptorul saraciei! Pe saraci
flacarile cuptorului nu-i vatama, ca roua se pogoara peste ei; bogatii
insa se arunca singuri in flacara pe care o aprind cu miinile lor. Atunci,
in Babilon, fngerul sa pogorit la tinerii aceia; acum, sa ne pogorim noi
la cei ce sint in cuptorul saraciei, sa-i racorim cu milosteniile noastre, sa
stingem flacara, ca sa ajungem §i noi partasi cununilor lor, ca glasul lui
Hristos sa stinga flacara iadului, spumndu-ne: „Fldmind M-ati vdzjut §i
M-afi kr&nit". Glasul acesta ne va fi atunci ca o racoreala ce strabate
prin mijlocul flacarii. Sa ne coborim, dar, cu milosteniile noastre in
ctoptorul saraciei; sa vedem pe cei ce filozofeaza cum pa§esc prin el,
cum calca pe carbuni aprin§i; sa vedem minune noua §i straina, om cin-
tf nd psalmi in cuptor, om multumind lui Dumnezeu in mijlocul focului,
om inlan|uit de neagra saracie aducind laude multe lui Hristos. Da, cei
care indura cu mul^umire saracia sint egali cu cei trei tineri din Babilon.
Saracia este mai groaznica decit focul si arde mai cumplit. Pe cei trei
tineri focul cuptorului nu i-a ars, ci, cind au adus mul^umiri Stapinului,
indata li s-au dezlegat legaturile focului. Tot asa si acum; daca vei mul-
^umi lui Dumnezeu atunci cind saracesti, legaturile se rup, flacara se
stinge. §i chiar daca flacara nu se stinge, totusi se intimpla ceva cu mult
mai minunat: flacara se preface in izvor. Asa sa intimplat si in Babilon;
tinerii erau in mijlocul cuptorului, dar se bucurau de roua Curata; focul
nu s-a stins, dar nu putea sa-i arda pe cei aruncati in el. Acela§i lucru il
pofi vedea fi la cei ce filozofeaza; sint saraci intr-adevar, dar au mai
purine nevoi decit bogatii. Sa nu stam asadar in afara cuptorului, uitin-
du-ne fara mila la saraci, ca sa nu patim ce-au patit si cei din Babilon
care stateau alaturi de cuptorul eel de foe. Daca te vei cobori linga
saraci, vei sta cu cei trei tineri si nu-ti va face focul nici un rau; dar daca
stai sus si treci cu vederea pe cei cuprin§i de flacara saraciei, te va
arde si pe tine focul. Coboara-te deci in foe, ca sa nu fii ars de foe!
Nu ita linga foe, ca sa nu te rapeasca flacara! Daca te va vedea

5*. MaM 3.S, :«.

OMII.II l,A MATI.I (i5

impreuna cu saracii, flacara se va departa de tine; dar daca te vei
instraina de saraci, se va repezi iute asupra ta si te va rapi. Sa nu te
departezi de cei aruncati in cuptor. Iar cind diavolul va porunci sa
arunce in cuptorul saraciei pe cei care nu s-au inchinat aurului, nu te
alatura de cei care arunca in cuptor, ci de cei aruncati, ca sa ai parte cu
cei mintuiti, nu cu cei arsi. Mare racoreala simti cind nu esti stapinit de
patima bogatiei si stai alaturi de saraci! Cei care calca in picioare
patima bogatiei sint cei mai bogati oameni; ca si cei trei tineri au dis-
pre^uit atunci pe imparat si au ajuns mai stralucitori ca imparatul. Deci
§i tu, daca dispretuiesti lucrurile lumesti, vei fi mai cinstit decit toata
lumea, vei fi ca sfintii aceia „de care lumea nu era vrednicd" 55 . Ca sa fii,
dar, vrednic de bogatiile cele cere§ti sa nu pui nici un pret pe cele de
aici! Asa vei fi si aici pe pamint mai stralucitor si te vei bucura si de
bunatatile cele viitoare, cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

55. Evr. 11, 38.

OMILIA V

«Iar acestea toate s-au facut

ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul

prin prof etui, care zice:

„Iata, Fecioara in pintece va avea

§i va naste Fiu §i vor chema numele Lui Emanuel" 1 .

Aud pe multi spunind: „Cind sintem in biserica si ascultam predica
ne cairn de pacatele noastre; dar, dupa ce plecam, ajungem altii; focul
rivnei ni se stinge. Ce sa facem ca sa nu se mai intimple asta?".

Sa vedem de unde vine! Din ce pricina se petrece in noi o schim-
bare atit de mare? Pricina o gasesc in aceea ca nu ne ocupam de ce tre-
buie si ca avem legaturi cu oameni rai. N-ar trebui ca, dupa ce plecam
de la biserica, sa ne ocupam cu lucruri care n-au nici o legatura cu bise-
rica, ci indata ce ajungem acasa sa luam Biblia, sa chemam in jurul
nostru sotia si copiii si sa le impartasim si lor cele spuse la biserica si
numai dupa aceea sa ne apucam de treaba. Daca atunci cind iesim de la
baie nu ne ducem in piata, ca nu cumva cele din piata sa ne strice buna
dispozi|ie ce-o avem in urma baii, cu mult mai mult trebuie sa facem
asa cind iesim de la biserica. Dar noi facem tocmai dimpotriva. De
aceea pierdem totul. Nu s-a intarit inca bine in sufletul nostru folosul
celor spuse la predica, ca furia cea mare a treburilor lumesti se napus-
teste peste noi si tiraste cu ea toate cele auzite in biserica. Ca sa nu se
intimple asta, dupa ce pleci de la biserica nu fa alta treaba mai de nea-
parata trebuinta decit repetarea celor spuse in predica. Ar fi cu totul lip-
sit de judecata sa dam treburilor lumesti cinci-sase zile pe saptamina,
iar celor duhovnicesti, nici macar o zi, dar, mai bine spus, nici o mica
parte din zi. Uitati-va la copiii nostri! Nu citesc ei toata ziua lectiile pe
care le au de invatat? Asa sa facem §i noi! Altfel nu ne va fi de nici un
folos venirea la biserica; ca turnam in fiecare zi in noi, ca intr-un vas
gaurit, inva^aturile, ca pentru pastrarea celor spuse in predica nu ne
dam nici atita silinta cita o dam pentru aur si argint. Cind prime§ti
ci^iva dinari 2 , ii pui in punga, ba mai si stringi la gura punga; iar noi

I Maid I, 22 'IX

2. I'l'iilin \ ;il(i;ilc.i din.M iilin s.i si- \ .11 l.i nol;i |. r i, (iinili.i II

OMI1.II l,A MATKI (ft

in biserica primim cuvinte mai de prej; ca aurul si pietrele scumpe, pri-
mim vistieriile Duhului, dar nu le depunem in tainitele sufletului, ci,
fara de nici o grija, le lasam sa zboare la intimplare din mintea noastra.
Cine va avea mila de noi, cind noi sintem proprii nostri dusmani, cind
noi inline ne aruncam intr-o atit de mare saracie sufleteasca? Ca sa nu
se intimple asta, sa ne punem o lege de netrecut noua, sotiilor noastre si
copiilor nostri: sa afierosim o zi intreaga din saptamina predicii si celor
auzite la biserica. Asa vom prinde mai usor cele ce se vor mai spune;
oboseala mea va fi mai mica, iar cistigul vostru mai mare, pentru ca,
avind in minte predicile de mai inainte, intelegeti iute cele ce am sa va
spun. §i nu putin ajuta la intelegerea celor spuse buna cunoastere a siru-
lui de idei expuse in predicile mele.

Dar pentru ca nu-i cu putinta sa fac tilcuirea Evangheliei dupa
Matei intr-o singura zi, trebuie ca voi, ajutati de memorie, sa faceti din
sirul de predici rostite timp de mai multe zile o salba pe care s-o puneti
in jurul sufletului vostru, in asa fel incit toata Evanghelia sa se infatiseze
ca un intreg.

Aducindu-ne, dar, aminte de cele spuse in predica de mai inainte,
sa incepem tilcuirea versetelor ce urmeaza:

II
Care este versetul pe care trebuie sa-1 tilcuim azi?

,Jar acestea toate s-aufacut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul
prin profetul care &ce" 3 .

Dupa vrednicia minunii, atit cit i-a fost cu putinta, ingerul a strigat,
spunind: Jar acestea toate s-au facut/".

Cind ingerul a vazut oceanul si adincul iubirii de oameni a lui
Dumnezeu, cind a vazut infaptuit ce nici nu era nadajduit, cind a vazut
suspendarea legilor firii si impacarea lui Dumnezeu cu oamenii, cind a
vazut pe Cel mai presus de toate pogorit la cele mai prejos de toate,
cind a vazut dartmarea zidului din mijloc, desfiintarea piedicilor si
altele cu mult mai mari decit acestea, intr-un singur cuvint a infatisat
minunea, spunind: Jar acestea toate s-aufacut ca sa se implineasca ceea ce
s-a £W de Domnul". „Sa nu socotesti, ii spune lui Iosif ingerul, ca acum
s-au hotarit acestea! Au fost propovaduite cu multa vreme inainte!". Aceas-
ta cauta si Pavel sa o arate in toate epistolele sale. §i-l trimite ingerul pe Iosif
la profetul Isaia, pentru ca de s-ar intimpla ca la trezirea sa din somn Iosif sa.
uite cuvintele spuse in vis, sa-si aduca aminte de cuvintele profetice citite
necontenit de el si astfel sa-si aminteasca si de cele ce i-a spus. Ingerul nu

3. Matei 1, T2.

()H SUNT! II, IOAN (JURA UK AUR

i-a vorbit Fecioarei de proorocia lui Isaia, pentru ca era tinara si nu
cunostea bine Scripturile; lui Iosif, insa, ii vorbeste, pentru ca era un
barbat drept, un barbat care citea cu zel pe profeti. In timpul visului
ingerul i-a spus: „pe Maria, femeia ta" 4 . Acum, insa, dupa ce i-a adus ca
marturie pe profetul Isaia 5 , ingerul ii da Mariei si numele: „Fecioara" 6 .
Daca Iosif ar fi auzit de la inger numele de Fecioara inainte de a-1 fi
auzit de la Isaia, s-ar fi tulburat mult; dar asa nu s-a tulburat deloc, ca
nu auzea o noutate, ci un lucru cunoscut, citit si studiat de multa vreme.
Ingerul, deci, aduce marturia lui Isaia pentru ca Iosif sa primeasca cu
mai multa usurinta spusele sale. Dar nu se margineste numai la atit, ci
atribuie lui Dumnezeu cuvintul: „Cuvintul acesta, spune ingerul, nu-i al
lui Isaia, ci al lui Dumnezeu". De aceea n-a spus: „Ca sa se implineasca
ceea ce s-a zis de Isaia", ci: „Ca sd se implineasca ceea ces-a zis de Domnul".
Gura era a lui Isaia, dar proorocia venea de sus, de la Dumnezeu.

Ce spune profetia?

Jata Fecioara va avea in pintece §i va naste Fin si vor chema numele Lui
Emanuel" 7 .

A§ putea fi intrebat:

- Dar atunci pentru ce nu s-a numit Emanuel, ci Iisus Hristos?

- Ingerul n-a spus: „Vei chema", ci: „Vor chema", adica multimile
de oameni si faptele savirsite de Hristos. In acest text, numele Emanuel
este dat de faptele savirsite de Hristos. Ca are obicei Scriptura sa
numeasca pe cineva nu cu numele sau, ci cu faptele savirsite de el. De
aceea cuvintele: Jl vor chema Emanuel" nu inseamna altceva decit ca
vor vedea ca Dumnezeu este cu oamenii. Totdeauna a fost Dumnezeu
cu oamenii, dar niciodata atit de lamurit ca acum.

Daca iudeii n-ar fi fara rusine, i-as intreba: Cind a fost copilul
numit: ,J)egrab pradd, curind jefuieste!" '"? Dar nu vor putea sa-mi ras-
punda. Deci: Pentru ce spunea profetul Isaia: „Pune-i numele lui:
Degrab pradd"? 9 Pentru ca dupa nasterea lui s-a facut jefuirea si imparti-
rea prazilor. I se da, deci, ca nume tocmai fapta savirsita. Un alt
exemplu. Citim in Scriptura: ,Jar cetatea va fi numitd cetatea dreptdtii,
metropold credincioasd, Sion" 10 . §i nicaieri nu gasim in Scriptura ca ceta-
tea a fost numita ,J)reptate", ci totdeauna Jerusalim". Dar pentru ca
avea sa ajunga „cetate a dreptdtii" prin schimbarea ei in mai bine, de

4. Matei 1, 20.

5. Matei 1, 23.
(i. Matei 1, 20.

7. Is. 7, 13; Matei 1, 22.

8. h. 8, 3.
!). At. 8, 3.

10. At. I, 2(i.

OMII.II l,A MATKI 69

aceea profetul a spus ca se va numi asa. Cind se intimpla un fapt care
definite mai bine decit numele pe eel ce a savirsit fapta sau pe eel care
se bucura de rezultatele ei, atunci i se da acelei persoane chiar numele
faptei savirsite.

Odata cu acestea zise am inchis gura iudeilor, ramine sa cercetam o
alta obiectie cu privire la cuvintul ,JFecioara" din profetia lui Isaia. Ni se
pun inainte alti traducatori ai Scripturii, care spun ca Isaia n-a zis:
>f Fecioara va avea in pintece", ci: „Tindra va avea in pintece".

Acestei obiectii voi raspunde mai intii asa: textul Septuagintei este
mai vrednic de credinta decit toate celelalte traduceri ale Vechiului
Testament. Cei care au tradus Vechiul Testament dupa venirea lui
Hristos, raminind iudei, pot fi pe buna dreptate banuiti ca intentionat
au tradus gresit profetiile, din ura fata de Hristos. Cei saptezeci, insa, au
tradus Vechiul Testament cu mai bine de o suta de ani inaintea venirii
lui Hristos si au fost multi la numar, asa ca nu li se poate aduce o astfel
de banuiala; ei sint mai vrednici de credinta si din pricina timpului
cind au facut traducerea si din pricina multimii traducatorilor si din pri-
cina acordului dintre ei la facerea traducerii.

Ill

Dar chiar daca iudeii aduc marturia celorlalte traduceri ale Vechiu-
lui Testament, si atunci biruinta va fi tot de partea noastra. Scriptura
obisnuieste sa dea numele de „tinerete" si „fecioriei"; si face asta nu
numai cind e vorba de femei, ci §i cind e vorba de barbati. „Tinerii §i
fecioarele, spune psalmistul, batrinii cu cei mai tineri" 11 . Iar in alt loc, unde
este vorba de siluirea unei fete, Scriptura spune: ,J)aca va striga
tindra" 12 , adica fecioara. Dar si cuvintele din textul lui Isaia, aflate inaintea
cuvintelor spuse de inger lui Iosif, sprijina ideea ca in aceasta profetie
este vorba de o fecioara. Profetul Isaia n-a spus numai: „Iatd Fecioara va
avea in pintece" 73 , ci mai inainte a spus: Jatd Insu§i Domnul va da voud
semn" 1 si apoi a adaugat: ,Jatd Fecioara va avea in pintece". Daca aceea
care avea sa nasca n-ar fi fost fecioara, daca avea sa nasca pe temeiul
legii casatoriei, ce semn ar mai fi na§terea? Semn se da numai atunci cind
trebuie sa se intimple ceva ce depa§e§te ceea ce se petrece de obicei, cind se
intimpla ceva strain, ceva neobi§nuit. Altfel cum ar mai putea fi semn?

„§i sculindu-se Iosif din somn, a facut precum i-a poruncit lui ingerul
Domnului" 75 .

11. Ps. 148, 12.

12. Dent. 22, 27.
1H. Is. 7, ia.

14. Is. 7, ia.
l. r >. Malfi 1, 'l\.

70 SUNTUI, IOAN OURA »e aur

Ai vazut ascultare si supunere? Ai vazut suflet treaz si cu totul cin-
stit? Cind o banuia pe Fecioara de o fapta urita si rusinoasa nu suferea
s-o lina linga el; dar cind a scapat de aceasta banuiala nici nu s-a mai
gindit s-o lase, ci a ^inut-o si a slujit intregii iconomii a intruparii Domnului.

„§i a luat pe Maria, femeia lui" 76 .

Ai vazut ca evanghelistul numeste pe Fecioara mereu „femeia lui"?
Face acest lucru pentru ca nu vrea sa descopere deocamdata taina
aceea, indepartind banuiala cea rea.

„§i luindu-o, n-a cunoscut-o pind ce a ndscut pe Fiul ei Cel Intii Ndscut" 1 ' '.

Cuvintul „pind" nu 1-a folosit aici evanghelistul ca sa banuiesti ca a
cunoscut-o dupa ce a nascut pe Fiul ei, ci ca sa afli ca Fecioara era
fecioara inainte de nastere.

- Dar atunci pentru ce a mai pus cuvintul „pina"?

- Adeseori Scriptura obisnuie§te sa faca. asta, folosind cuvintul cind
e vorba de timpuri nedeterminate. De pilda: Cind a fost vorba de cora-
bia lui Noe de pe timpul potopului a spus: „Corbul nu s-a mai tutors pind
ce nu s-a uscat pdmintul" 18 , cu toate ca nici dupa aceea nu s-a mai intors.
Vorbind despre Dumnezeu, Scriptura spune: ,J)in veac sipind-n veac Tu
esti"'"; dar prin aceste cuvinte Scriptura nu pune hotare existentei lui
Dumnezeu. In alta parte Scriptura bineveste§te si spune: „Va rdsdri in
Zilele lui dreptatea si multimea pdcii pind ce va disparea luna" 20 ; asta nu
inseamna ca pune capat acestui frumos corp ceresc. Tot astfel si in tex-
tul din Evanghelie, Matei a spus „pind" ca sa ne arate ca Fecioara a fost
fecioara inainte de nasterea Pruncului; cit priveste timpul de dupa nas-
tere, 1-a lasat pe seama gindirii tale. Matei ti-a spus numai ceea ce era de
neaparata trebuinta sa afli, anume ca Fecioara a ramas fecioara pina la
najtere; iar ceea ce-i o consecinta. fireasca si evidenta, a spuselor sale, a
lasat-o pe seama con§tiintei tale. Ca Iosif, care era un om drept, n-ar fi
vrut cu nici un pret sa o cunoasca nici dupa nasterea Fiului ei, cind stia
ca era o Mama, care a fost invrednicita de o nastere noua §i straina.
Daca ar fi cunoscut-o si ar fi avut-o ca femeie, pentru ce Domnul o
incredin^eaza ucenicului ca pe o femeie fara de aparare, care nu are pe
nimeni, si-i porunceste s-o ia cu el? 21

- Atunci pentru ce Iacov si cei dimpreuna cu el sint numiti fratii lui
Hristos?"

I(i. Matei I, 'U.
17. Matei I, 25.
IS. b'ac. 8, 7.
I!). /'.«. K<), 2.

20. Pa. 71, 7.

21. loan I!), 2(i-27.

22. Matei l.'t, . r >. r >; Mara/ (>, :t.

UMII.I1 1A MATKI

- Asa precum si losif a fost numit barbatul Mariei. Au fost puse
multe valuri pentru ca sa se acopere pentru moment o nastere ca
aceasta. De aceea si loan Evanghelistul ii numeste tot frati: „Ca nicifra-
tii Lui nu credeau in El" 23 . § i totusi cei ce n-au crezut la inceput au ajuns
mai tirziu apostoli minunati si vestiti. Cind Pavel si cei cu el s-au suit la
Ierusalim ca sa capete lamuriri asupra invataturii crestine, s-au dus
indata la Iacov 24 . Atit era de minunat Iacov, incit a fost primul episcop
al Ierusalimului. Se spune despre el ca ducea o viata atit de aspra, ca i
s-au uscat toate madularele si ca din pricina deselor rugaciuni si a mul-
telor metanii la pamint, fruntea i s-a facut atit de tare ca nu era mai
moale decit genunchii unei camile din cauza acelor izbituri. Tot Iacov,
cind Pavel s-a suit mai tirziu la Ierusalim, il incurajeaza, spunindu-i:
„Vezi,frate, cite mii sint cei care au crezut?" 25 . Atit de mare ii era intelep-
ciunea si zelul! Dar, mai bine spus, atit de mare era puterea lui Hristos!
Oameni care II luasera in ris pe Hristos pe cind traia, dupa moartea Lui
atit de mult au fost zguduiti, incit au fost in stare sa si moara pentru El
cu draga inima. Aceasta mai cu seama arata puterea invierii Lui. Acesta
a fost si motivul pentru care au fost pastrate pentru mai tirziu faptele
cele mai stralucite ale lui Hristos, pentru ca dovada scoasa din ele sa fie
mai presus de orice indoiala. Daca noi uitam, dupa ce-au murit, pe cei
pe care i-am admirat pe cind erau in viata, te intreb cum au putut mai
tirziu cei care-si batusera joe de Hristos pe cind traia sa-L socoteasca
Dumnezeu, daca Hristos ar fi fost un om ca toti oamenii? Cum au putut
primi chiar sa moara pentru El, daca n-ar fi avut dovada clara a invierii Lui?

IV

Nu v-am spus 26 toate acestea numai ca sa le auziti, ci ca sa si imitati
barbatia si toata dreptatea apostolilor, ca nimeni sa nu-si piarda nadej-
dea, chiar daca. pina acum a dus o viata plina, de pacate, ca, dupa ce ati
primit mila si harul lui Dumnezeu, sa nu va puneti nadejdea in altci-
neva, ci in virtutea voastra.

Daca Iacov si ceilalti, cita vreme n-au fost virtuosi, n-au avut nici
un folos de pe urma unei astfel de inrudiri, cu toate ca erau din aceeasi
familie si din aceeasi patrie cu Iisus, vom putea noi, oare, sa fim iertati
daca ne sprijinim pe virtutile rudelor si fratilor nostri de singe, fara sa
fim noi insine buni, fara sa ducem noi o viata virtuoasa? Asta ne-a dat a

23. loan 7, .5.

24. Fapte 15, 1. 29.

25. Fapte 21, 20.

2(i. De aid inrepo partoa moi ala: Nu trebuie sd negindim cd nepoate ajuta virtutea altora, ci noi
imjini" sil ducem o via(d virtuoasa; fi impntriva almdtarilor.

72 SFlNTUL 1CJAN OURA DE AUR

infelege profetul cind a spus: „Fratele nu izbdveste; izb&vi-va, oare,
omul?" 27 . Nu poate, chiar de-ar fi Moise, Samuel sau Ieremia. Asculta
ce spune Dumnezeu lui Ieremia: „Nu te ruga pentru poporul acesta, cd nu
te voi asculta!" 28 . „§i pentru ce te minunezi ca nu te ascult, pare a-i spune
Dumnezeu. Chiar daca insu§i Moise ar fi alaturi de tine, chiar daca ar
fi Samuel, nu voi primi rugaciunea lor pentru poporul acesta!" De s-ar
ruga chiar Iezechiel pentru ei, si el va auzi: „Chiar daca ar sta inaintea
Mea Noe, Iov §i Daniel, fiii vo§tri sifiicele voastre nu se vor mintui!" 29 Chiar
de-ar fi patriarhul Avraam si s-ar ruga pentru cei bolnavi de boli grele,
daca acestia nu se intorc la Dumnezeu, Dumnezeu I§i va intoarce fata
de la el si-1 va parasi, ca sa nu auda glasul rugaciunii lui. Chiar de-ar fi
Samuel, §i-ar face acelasi lucru, Dumnezeu li va spune si lui: „Nuplinge
pentru Saul" 30 . De s-ar ruga cineva pentru sora lui, fara sa aiba indrepta-
(ire, va auzi din nou ca si Moise: ,J)aca tatal ei arfi scuipat-o in obraz" 31 .
Sa nu stam, dar, cu gura cascata a§teptind ajutor de la altii. Au
intr-adevar foarte mare putere rugaciunile sfintilor, dar atunci cind §i
noi ne cairn si ne indreptam. Moise a scapat de minia dumnezeiasca. pe
fratele sau Aaron si pe cele sase sute de mii de iudei, dar n-a putut s-o
scape pe sora lui. §i totusi pacatul ei nu era la fel cu al celorlalti. Maria
insultase pe Moise; poporul indraznise sa nu mai creada in Dumnezeu.
Las, insa, in grija voastra dezlegarea acestei probleme, iar eu voi
incerca sa dezleg una inca §i mai grea decit aceasta. Dar pentru ce sa
vorbesc de sora lui Moise? Chiar Moise, conducatorul unui popor atit
de mare, nu si-a putut ajuta luisi, ci, dupa nenumarate oboseli si neca-
zuri, dupa ce a condus poporul patruzeci de ani, a fost oprit sa intre in
pamintul pentru care primise atitea fagaduinte si juruinte. Care este pri-
cina? Harul acesta nu i-ar fi fost folositor, ci i-ar fi adus multa paguba si
ar fi smintit pe mul£i iudei. Cind Moise i-a scapat din robia Egiptului,
iudeii, parasind pe Dumnezeu, se uitau numai la Moise §i socoteau ca
toata scaparea se datore§te lui Moise. Rna unde credeti ca n-ar fi mers
cu necredin^a lor, daca 1-ar fi vazut ca-i mai duce si in pamintul faga-
duin^ei? De aceea nici locul mormintului lui Moise nu se cunoaste 32 .
Samuel n-a putut sa-1 scape pe Saul de minia lui Dumnezeu 33 , in schimb
pe israelii de multe ori i-a mintuit. Ieremia n-a putut sa mintuie pe
iudei, dar a scapat pe un altul, asa cum spune in profetia sa. Daniel a

27. Ps. 48, 7.

28. ler. 11, 14.

2!). hi. 14, 14. 16.
M). I Regi 16, 1.

31. Num. 12, 14.

32. Deut. 34, 6.

33. / Regi Hi, 1.

I OMIL11 lA MA't'KI 73

1

scapat de moarte pe barbari u , dar n-a putut sa scape pe iudei din robie.
in Evanghelii vom vedea ca mintuirea si pieirea nu se intimpla asupra
unor persoane diferite, ci asupra uneia si aceleia§i persoane. Aceea§i
persoana se mintuie intr-un moment prin rugaciunile lui, dar mai tirziu
rugaciunile nu-i ajuta. Cel care datora zece mii de talanti, rugindu-se, a
scapat de primejdie; dar mai tirziu rugaciunea lui n-a mai avut nici o
putere 35 ; altuia, dimpotriva, mai intii rugaciunea nu i-a fost de folos, dar
mai pe urma 1-a ajutat nespus de mult. Cine-i acesta? Fiul care a mincat
averea parinteasca 36 .

Deci, daca ne trindavim nu ne vom putea mfntui nici cu rugaciu-
nile altora; dar daca sintem treji vom reu§i noi inline, mai mult decit cu
rugaciunile altora. Ca si Dumnezeu mai degraba vrea sa ne dea noua
harul decit altora care se roaga pentru noi, ca sa avem si indraznire si sa
ne facem § i mai buni, silindu-ne sa potolim minia lui Dumnezeu. Asa a
miluit pe cananeanca 37 , asa a mintuit pe femeia cea pacatoasa 38 , asa si
pe tilhar 39 . Nici unul n-a avut mijlocitor si aparator.

V

Nu va spun asta ca sa nu ne mai rugam sfintilor, ci ca sa nu ne trin-
davim, §i nici cuprinsi de lenevie §i de somn sa rugam pe altii sa faca ce
trebuia sa facem noi. Cind Domnul a spus: „Faceti-va prieteni", nu s-a
oprit numai la aceste cuvinte, ci a adaugat: „din mamona al nedrepta-
fii" 40 , ca sa ajunga iara§i fapta buna a voastra. Ca la nimic altceva n-a
facut aici aluzie Hristos decit la milostenie. §i minunat lucru este ca
Dumnezeu nu ne mai ia la bani marunti, daca ne despartim de bogatia
strinsa pe nedrept. Ti-ai strins bogatia in chip rau? Cheltuieste-o bine!
Ai adunat averi in chip nedrept? Imprastii-le drept!

- Dar ce virtute mai este aceea de a face milostenie din ni§te bogatii
ca acestea?

- Totusi Dumnezeu, fund iubitor de oameni, Se pogoara pina la a
socoti virtute o astfel de milostenie. De facem a§a, ne fagaduie§te multe
bunatati. Noi, insa, am ajuns la atita nesimtire ca nu dam nici din ave-
rile strinse pe nedrept, ci rapim si furam cu nemiluita; iar daca dam
ci^iva banuti, socotim ca am facut totul. N-ai auzit pe Pavel spunind ca
„cel care seamdnd cu zgircenie, cu zgircenie va §i secern"? 41 Pentru ce te zgir-

34. Dan. 2, 24.

35. Matei 18, 23-34.

36. Luca 15, 1 1-32.

37. Matei 15, 21-28.

38. Luca 7, 37-50.
3!). Luca 23, 43.

40. Luca l(i, f).

41. // Cor. !), (i.

74 SKlNTUL IOAN OURA DE AUR 1

ces,ti? Nu cumva milostenia-i risipa? Nu cumva e cheltuiala? Nu, ci ci§-
tig, afacere buna! Iar unde-i afacere buna acolo-i si ciftig; unde-i
samin(a, acolo-i si seceri§. De ai avea de lucrat o tarina cu pamint bun §i
gras, pe care trebuie sa arunci multa saminta, si n-ai mai avea saminta,
ai mai si imprumuta de la altii; ei bine zgircenia intr-o treaba ca aceasta
ai socoti-o paguba; dar cind e vorba sa semeni in cer, unde nu te poti
astepta la timpuri neprielnice, ci culegi rod imbelsugat de pe urma
semintelor aruncate, sovai, pregeti si nu te gindesti ca pierzi de te zgir-
cesti si cistigi de nu te zgircesti. lmprastie-ti, dar, bogatia, ca sa n-o
pierzi! N-o tine la tine, ca s-o ai! Arunca-o, ca s-o pastrezi! Cheltuieste-o,
ca s-o cistigi! Chiar de-ar trebui s-o pastrezi, n-o pastra, ca negresit o
pierzi! Incredinteaz-o lui Dumnezeu! Din mina Lui nimeni n-o poate
rapi! Nu da bani cu camata, ca nu stii de-ai sa cistigi! Ci imprumuta-L
pe Cel Ce-ti da o dobinda mai mare decit capitalul! Da-ti banii tai cu
imprumut acolo unde nu-i invidie, unde nu-s piri§i, unde nu-i viclenie,
unde nu-i teama! Imprumuta-L pe Cel Ce n-are nevoie de nimic, dar
are nevoie de dragul tau! Imprumuta-L pe Cel Ce hraneste pe toti, dar
sufera de foame, ca tu sa nu flaminze§ti! Imprumuta-L pe Cel Ce s-a
f&cut sarac, ca tu sa te imbogate§ti! Da-ti banii tai cu imprumut acolo
unde nu-i moarte, ci culegi viata in loc de moarte! Dobinda aceasta iti
da imparatia cerurilor; cealalta, iadul; una e rodul filozofiei, cealalta a
iubirii de argint; una e rodul iubirii de oameni, cealalta a cruzimii. Ce
cuvint de aparare vom avea, dar, cind putem ci§tiga §i mai mult si mai
sigur si la timp potrivit §i in multa libertate §i fara batjocura si fara
teama §i fara primejdie, dar parasim acest ci§tig si alergam dupa cela-
lalt, rusinos, murdar, primejdios, pierzator, care ne pregate§te cuptorul
cel ingrozitor?

Nimic, nimic nu-i mai ru§inos, mai neomenos decit ci§tigul de pe
urma cametei! Camata negutatoreste nenorocirile altora, preface in ci§-
tig nefericirea altuia, cere plata pentru iubirea de oameni; §i ca si cum
camatarului i-ar fi teama sa nu para milostiv, sub masca iubirii de
oameni sapa §i mai adinc prapastia nenorocirii; ajuta, dar mareste sara-
cia; intinde mina, dar imbrinceste in adinc; prime§te ca intr-un port pe
cel pe care-1 imprumuta, dar il arunca in valurile infuriate ale marii,
care-1 izbesc de stincile de la suprafata marii, de cele din fundul marii §i
de cele de la £arm.

- Dar ce-mi porunce§ti? ma poate intreba cineva. Banii strins.i de
mine si de trebuinta mie sa-i dau altuia sa-si faca treburile, iar eu sa nu
cer nici o dobinda?

- Doamne fere§te! Nu spun asta, ci vreau sa iei dobinda, nu una
mica sj neinsemnata, ci cu mult mai mare. Vreau sa iei in loc de aur,

OMII.II l,A MATKI 7J>

cerul. Pentru ce, dar, te straduiesti sa fii sarac, tirindu-te pe pamint,
umblind dupa cistiguri mici si nu dupa cele mari? Purtarea ta nu te
arata ca stii sa te imbogatesti. Cind Dumnezeu fti fagaduieste sa-ti dea
in schimbul citorva bani avu|iile din cer, li spui: „Nu-mi da cerul, ci in
locul cerului aurul eel trecator!". Asta inseamna ca vrei sa ramii sarac!
Pentru ca eel ce doreste sa se imbogateasca si sa traiasca in bel§ug pre-
fers, pe cele vesnice in locul celor trecatoare, pe cele ce nu se imputi-
neaza in locul celor ce se irosesc, pe cele multe in locul celor putine, pe
cele nestricacioase in locul celor stricacioase. A§a va avea si pe unele si
pe altele. Dar eel ce cauta pamintul in locul cerului pierde si pamintul;
pe cind eel ce prefera cerul in locul pamintului se bucura din belsug si
de cer si de pamint. Ca sa se intimple si cu noi aceasta, sa dispretuim pe
toate cele de aici si sa cautam bunatatile cele viitoare. Asa vom dobindi
si pe unele si pe altele, cu hand si cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA VI

„Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii,

in zilele lui Irod imparatul,

lata magi de la rasarit au venit in Ierusalim zicind:

«Unde este Imparatul iudeilor care S-a nascut?

Ca am vazut steaua Lui in rasarit

§i am venit sa ne inchinam Lui» wl .

Avem nevoie de multe privegheri, de multe rugaciuni, ca sa putem
interpreta textul acesta, sa aflam cine erau acesti magi, de unde au
venit, din ce pricina, ce i-a facut sa vina si in sfirsit ce e cu steaua
aceasta. Dar mai bine spus, daca vreti, sa vorbim mai intii de cele ce
spun dusmanii adevarului. Ca atit de mult i-a pornit pe ei diavolul
impotriva noastra, incit incearca §i din textul acesta sa faca arme impo-
triva cuvintelor adevarului.

- Dar ce spun ei?

- Ei spun: „Iata ca s-a aratat o stea si la nasterea lui Hristos! Deci
aceasta-i o dovada ca astrologia este adevarata. Daca Hristos S-a nascut
dupa legile astrologiei, pentru ce mai spuneti voi, crestinii, ca Hristos a
pus capat astrologiei, ca a aratat ca destinul nu are putere, ca a inchis
gurile demonilor, ca a alungat ratacirea si ca a facut sa piara orice vraji-
torie ca aceasta?".

- Te intreb insa: Ce afla magii de la stea? Ca Hristos era Imparatul
iudeilor? Dar nu era Imparatul acestei imparatii, precum Insu§i a spus
lui Pilat: Jmp&r&tia Mea nu este din lumea aceasta"*. Nimic nu L-a aratat
ca Imparat: nici lancierii, nici scutasn, nici caii, nici perechile de catiri;
nici altceva de acest fel n-a avut in jurul Lui, ci a dus o viata smerita §i
saraca, purtind cu El din loc in loc doisprezece oameni smeriti.

Dar chiar daca stiau ca este Imparat, pentru ce au venit? Ca nu e
treaba astrologiei, dupa cum insisi astrologii spun, sa cunoasca din stele
pe cei care se nasc, ci sa prezica, dupa ceasul in care s-a nascut cineva,
care-i va fi viitorul. Magii, insa, n-au fost de fata cind a nascut Mama,

I. Malri '2, 1 'I.
') limn IH, :i(.

OMILII UA MATE! 77

nici n-au stiut timpul cind S-a nascut Hristos, a§a ca n-au putut lua de
aici un temei, ca sa spuria, dupa miscarea stelelor, care va fi viitorul
Pruncului; dimpotriva, ei au vazut in tara lor, cu multa vreme inainte,
aratindu-se steaua si au venit sa vada pe Cel nascut.

Dar acest lucru este mai nelamurit decit eel mai dinainte. Ce motiv
i-a convins? Nadejdea caror bunatati i-a facut sa piece de la atita dis-
tant ca sa se inchine imparatului? Chiar daca avea sa fie Imparatul lor,
nici asa plecarea lor n-ar fi fost motivata. Iar daca Pruncul s-ar fi nascut
in palatele imparatesti si daca tatal Lui, imparatul, ar fi fost de fata,
atunci de buna seama ai fi putut spune ca au venit sa se inchine Pruncu-
lui nascut, cu gindul de a cinsti pe tatal Lui, iar prin asta sa atraga
asupra lor bunavointa imparatului. Dar asa, nici nu se gindeau ca este
Imparatul lor, ci Imparatul unui popor strain §i al unei tari tare departe
de {ara lor si nici nu se a§teptau sa vada un barbat in puterea virstei!
Atunci pentru ce au facut o calatorie atita de lunga, pentru ce I-au adus
daruri, pentru ce au facut toate acestea cu riscul atitor primejdii?
Intr-adevar si Irod s-a turburat §i poporul sa nelinistit, cind au auzit din
gura magilor ca au venit sa se inchine Imparatului iudeilor, Care S-a nascut.

- Dar magii n-au prevazut asta!

- N-ai nici un motiv sa graie§ti asa. Chiar de-ar fi fost tare pro§ti,
atita lucru puteau sa-§i inchipuie ca se due intr-o tara unde imparate§te
un alt imparat si ca daca vestesc un alt imparat decit imparatul de
atunci i§i vor atrage asupra lor moartea.

Atunci ce i-a facut sa vina sa se inchine unui prune infa§at in scu-
tece? Daca ar fi fost barbat in puterea virstei s-ar putea spune ca se
afteptau la vreun ajutor din partea lui de venea peste ei primejdie. Dar
§i asta ar fi fost cea mai mare prostie, ca un persan, un barbar, care nu
avea nici o legatura cu poporul iudeu, sa vrea sa piece de acasa, sa-§i
paraseasca tara, rudele si cunoscutii, ca sa se duca si sa se supuna unei
imparatii straine.

II

Daca asta ar fi fost o prostie, apoi cele facute de ei mai pe urma ar fi
fost o prostie si mai mare.

- Care?

- Sa piece indata dupa ce au facut o calatorie atit de indelungata,
dupa ce s-au inchinat Pruncului, dupa ce au tulburat pe toata lumea! La
drept vorbind, ce simbol imparatesc au vazut? Au vazut doar o coliba,
o iesle, un Copil in scutece si o Mama saraca. Cui i-au dus darurile?
Pentru ce? Oare era pentru ei lege si obicei sa cinsteasca asa pe impara-
tii nou nascu^i de pe fa^a intregului pamint? Aveau, oare, datoria sa

7H SFlNTUl, 1QAN OURA DE AUR

colinde mereu toata lumea si sa se inchine, inainte de urcarea lor pe tro-
nul imparatesc, celor despre care stiau ca vor ajunge imparati, chiar
daca sint de origine joasa si neinsemnata? Asta no poate sustine
nimeni. Asadar pentru ce I s-au inchinat? Daca s-au inchinat pentru
niste cistiguri imediate, atunci ce se asteptau sa primeasca de la un
Copil si de la o Mama nevoiasa? Iar daca s-au inchinat pentru niste ci§-
tiguri viitoare, de unde puteau sti ca-si va aminti, de tot ce-au facut ei,
Copilul Caruia I s-au inchinat pe cind era in scutece? §i daca si-ar fi
spus ca Mama are sa-I aduca aminte de toate, apoi nici asa nu erau
vrednici de lauda, ci de pedeapsa, ca L-au aruncat pentru atita lucru
intr-o primejdie atita de mare. De altfel se vede din Evanghelie ca Irod
tulburindu-se, II cauta, se interesa de El si incerca sa-L omoare. Cel
care vesteste peste tot locul ca va ajunge imparat cineva care in copila-
rie nu-i decit un simplu muritor, nu face altceva decit sa se arunce in
ascu^isul sabiei si sa aprinda nenumarate razboaie impotriva lui.

Ai vazut cite lucruri absurde se ivesc, daca judecam omeneste si
dupa sim^ul comun venirea magilor? §i nu-s numai atitea, ci poti gasi si
mai multe, care pun probleme si mai mari decit cele amintite.

Dar ca sa nu ingramadesc nedumeriri peste nedumeriri si sa va
ame^esc, haide sa dezlegam problemele puse de cuvintele Evangheliei,
incepind cu dezlegarea problemelor puse de steaua de la nastere. Daca
vom afla ce stea a fost, de unde a fost, daca a fost o stea din multele stele
sau alta decit celelalte, daca a fost o stea adevarata sau numai una apa-
renta, atunci vom intelege cu usurinta si pe toate celelalte.

- De unde vom capata raspuns la aceste intrebari?

- Chiar din cele scrise in Evanghelie. Ca n-a fost una din stelele
cele multe, dar, mai bine spus, dupa parerea mea, n-a fost nici stea, ci o
putere nevazuta, care a luat chip de stea, se vede in primul loc din mer-
sul ei. Nu este, nu este vreo stea care sa mearga pe cer cum a mers
steaua aceasta; noi vedem ca si soarele si luna si toate celelalte stele
merg de la rasarit la apus; steaua aceasta, insa, mergea de la miaza-
noapte la miazazi, ca asa se afla Palestina fata de Persia. In al doilea loc,
;i din timpul in care s-a aratat putem vedea ca steaua aceasta n-a fost
una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua namiaza mare pe
cind stralucea soarele; putere pe care no au nici stelele, nici luna; ca
luna depaseste in stralucire pe toate celelalte stele, dar cind se ivesc
razele soarelui, se ascunde indata si dispare. Steaua aceasta, insa, prin
marimea stralucirii sale, a biruit si razele soarelui; stralucea mai tare
decit ele; lumina mai puternic, desi era atita lumina.

In al treilea rind, se vede ca nu era una din celelalte stele, pentru ca
aparea si apoi iarasi disparea. Pe drumul pina in Palestina steaua se

OMUJl I,A MATKI 79

arata conducind pe magi; cind au ajuns in Ierusalim s-a ascuns; apoi
iarasi, cind magii au parasit pe Irod, dupa ce-i spusesera pricina pentru
care venisera si au plecat, steaua iar s-a aratat; si acest lucru nu poate fi
miscarea fireasca a unei stele, ci a unei puteri inzestrate cu o ratiune
deosebita. Nici nu avea un drum propriu; mergea cind magii trebuiau
sa mearga; cind stateau ei, statea si ea; slujea tuturor celor de trebuinta.
Era ca sfilpul eel de nor din pustie: oprea si scula tabara iudeilor atunci
cind trebuia\ In al patrulea rind, se vede bine ca nu era o stea precum
celelalte din chipul in care a aratat locul unde s-a nascut Pruncul. Ca
n-a aratat locul raminind sus pe cer - de altfel nici nu putea sa le arate
locul de raminea sus -, ci 1-a aratat pogorindu-se jos. §titi doar ca locul
era atit de mic cit putea incapea o coliba, dar mai bine spus, cit putea
incapea trupul unui prune; iar o stea obisnuita nu putea sa arate un ast-
fel de loc pentru ca o stea sta la o inaltime foarte mare si nu poate sa
arate un loc atit de mic, nici sa-1 faca cunoscut celor care vor sa-1
gaseasca. De lucrul acesta poti sa te incredintezi uitindu-te la luna; desi
este cu mult mai mare decit stelele, totusi pare ca este aproape de toti
locuitorii lumii raspinditi pe o intindere atit de mare de pamint. Spu-
ne-mi, te rog, cum ar fi putut steaua sa arate locul asa de ingust al ieslei
si al colibei de n-ar fi parasit inaltimea aceea, de nu s-ar fi pogorit jos si
n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru il lasa evan-
ghelistul sa se inteleaga cind spune: „§i lata steaua mergea inaintea lor,
pina a venit §i a stat deasupra unde era Pruncul" 4 .

lata, dar, cite pricini ne arata ca steaua aceasta nu era una din mul-
tele stele ale cerului si ca ea nu s-a aratat potrivit legilor care guver-
neaza creatia vazuta.

III

As putea fi intrebat:

- Dar pentru care pricina s-a aratat steaua?

- Ca sa mustre nesimtirea iudeilor si sa le ia orice cuvint de aparare
pentru nerecunostinta lor. Pentru ca Cel nascut avea sa puna capat
vechii vietuiri, pentru ca avea sa cheme intreaga lume la inchinarea Lui
- ca avea sa fie inchinat si pe apa si pe uscat -, de aceea chiar de la ince-
put deschide neamurilor usa, voind sa instruiasca pe ai Sai prin cei
straini. Pentru ca iudeii n-au tinut seama. de profetii lor, care necontenit
le vorbeau de venirea Lui, Dumnezeu a facut sa vina nigte pagini,
dintr-un pamint indepartat, sa caute pe Imparatul nascut printre ei, §i
astfel sa afle iudeii din gura persilor ceea ce nu voisera sa afle de la pro-

:■». /«|. 13, 21 22.
■X. Malei 2, !).

HO _____ SHNTlll, 1QAN UURA DE AUR

fe(i; si astfel sa se convinga de na§terea lui Hristos, de vor fi oameni cu
judecata; dar de se vor impotrivi, sa fie lipsiti de orice aparare.

Ce cuvint de dezvinovatire ar mai putea gasi iudeii ca n-au primit
pe Hristos dupa ce au avut marturiile atitor profeti, dupa ce au vazut ca
magii L-au primit numai prin aratarea unei stele §i ca s-au inchinat
Celui nascut? Ceea ce au facut cu ninivitenii trimitind pe Iona 5 , ceea ce
au facut cu samarineanca 6 §i cu cananeanca 7 , aceea au facut §i cu magii.
De asta le §i spunea Hristos: ,Jilk0&fti nmiviteni se vor scula §i-i vor osindi!
Impdrdteasa de la miazfizi se va s\Ma ji va osindi neamul acesta" 8 . Ii vor
osindi, ca aceia au crezut in El pe temeiul unor marturii foarte slabe, pe
cind iudeii n-au crezut, de§i au avut cele mai puternice marturii.

- Dar pentru ce Dumnezeu, mi s-ar putea spune, i-a adus pe magi
prin aratarea stelei? \

- §i ce-ar fi trebuit sa faca? Sa l£ trimita profeti? Magii n-ar fi primit
marturia profetilor! Sa le trimita gras din cer? Nu 1-ar fi luat in seama!
Sa le fi trimis iriger? Dar §i pe acesta 1-ar fi trecut cu vederea! De aceea
Dumnezeu lasa la o parte toate aceste marturii §i, facind mare pogora-
mint, ii cheama pe o cale obisnuifalor: le arata o stea mare §i deosebita
de celelalte stele, ca sa-i minunez4 ,^i prin marimea si prin frumusetea
infa|i?arii ei, dar §i prin felul mersului ei. Pavel a facut la fel: elenilor le
vorbeste pornind de la altarul de pe Aeropag 9 , aducind ca marturie pe
poe^ii lor; iar iudeilor, care traiau jdupa lege, le vorbeste pornind de la
taierea imprejur §i de la jertfe. Pentru ca fiecare om iubeste acelea cu
care este obi§nuit, de aceea atit Dumnezeu cit si oamenii trimisi de El
pentru mintuirea lumii se folosesc 4e ideile si de faptele cu care lumea
era obisnuita. Sa nu socotesti, dar, |a e ceva nevrednic de Dumnezeu ca
a chemat prin o stea pe magi ca sa se inchine lui Hristos! Daca gindesti
asa, atunci atari toate prescriptiunile iudaice: §i jertfele si curatirile §i
inceputurile de luna noua si chivotul §i insusi templul. Ca toate acestea
§i-au luat inceput din pricina neput^ntei lor de a se ridica cu mintea mai
presus de cele materiale. Totu§i Dumnezeu, pentru mintuirea celor
ratactyi, a ingaduit iudeilor sa I se slujeasca prin aceste acte de cult, prin
care si paginii, cu mici deosebiri, Iplujeau demonilor, pentru ca, depar-
tindu-se incetul cu incetul de obi|ceiul lor, sa-i ridice la filozofia cea
inalta. A§a a facut §i cu magii; a vnft sa-i cheme prin aratarea unei stele,
ca sa-i inal^e cu mintea mai sus de propria lor gindire. Pentru ca, dupa
ce i-a condus si i-a calauzit §i dupa ce i-a adus linga iesle, nu le mai

5. Iona 1, 2.
(i. loan 4, 7.
7. Matei 15, 22.
H. Matei 12, 41. 42.
9. h'apte 17, 22-31.

OMILII l,A MATE! 81

vorbejte prjn stea, ci prin inger. Asa au ajuns incetul cu incetul mai
buni. Acelaji lucru 1-a facut Dumnezeu §i cu ascalonitenii §i cu gazeii.
Cind a fost dus chivotul legii in cele cinci ora§e, ora§ele au fost lovite cu
rana de moarte si nu gaseau nici o scapare din nenorocirile venite peste
ele; atunci au chemat ghicitori, au adunat tot poporul §i cautau sa
gaseasca scapare de rana aceea trimisa de Dumnezeu. Ghicitorii le-au
spus sa injuge la un car, in care sa puna chivotul legii, doua vaci, cu
vi^ei primi-nascuti, nepuse inca la jug, §i sa le lase sa mearga fara sa le
mine cineva; a§a vor cunoa§te daca nenorocirea a fost trimisa de Dum-
nezeu sau daca a fost adusa de o boala oarecare. Ghicitorii au spus ca
daca vacile vor rupe jugul, pentru ca n-au mai fost puse la jug si se vor
intoarce la viteii care mugesc, atunci nenorocirea se datoreste intimpla-
rii; dar daca vor merge drept, fara sa le pese de mugetul viteilor §i fara
sa se rataceasca, cu toate ca nu cunosc drumul, atunci e lamurit ca mina
lui Dumnezeu s-a atins de orasele acelea. Dupa ce ghicitorii au grait
asa, locuitorii acelor ora§e au crezut spusele lor §i au facut cum le-au
poruncit 10 . §i Dumnezeu, facind iara§i pogoramint, a urmat sfatul ghici-
torilor si n-a socotit nevrednic de El sa implineasca spusele ghicitorilor
si sa-i faca vrednici de credinta in cele spuse de ei. Fapta savirsita atunci
a fost mai mare, pentru ca chiar potrivnicii lui Dumnezeu au dat martu-
rie de puterea lui Dumnezeu §i pentru ca dascalii lor au grait a§a cum
voia Dumnezeu. Se pot vedea §i alte multe cazuri in care Dumnezeu
rinduie§ite la fel lucrurile. De pilda cazul vrajitoarei din Endor 11 se asea-
mana cu cazul de mai sus al rinduielii lui Dumnezeu; pe acesta il puteti
lamuri singuri pe temeiul spuselor mele de mai inainte.

Acestea v-am spus despre steaua de la Na§terea Domnului; dar voi
pute|i spune §i mai multe, ca zice Scriptura: ,J)aprilej inteleptului §i mai
infelept vafi'~"

i»J2

IV

Trebuie, insa, sa ne intoarcem la inceputul cuvintelor citite din
Evanghelie.

- Care este inceputul?

Jar dacd S-a ndscutlisus in Betleemul Iudeii, in sjlele luilrod impdratul,
iatd magi de la rdsdrit au venit in Ierusalim"' 3 .

Magii mergeau dupa steaua care ii conducea §i au crezut; dar iudeii
n-au crezut nici pe profeti, de§i le vorbisera in urechile lor.

10. / Regi 5, l-(i. 13.

11. I Regi 28, 7-25.

12. Prov. !), <>.
1H. Matti 2, 1.

H2 SUNTUI. IOAN UURA DE AUR

- Dar pentru ce evanghelistul ne-a spus si timpul §i locul nasterii lui
Iisus, zicind: „in Betleem" si: ,jn zjlele lui Irod impdratul"? Pentru ce ne-a
vorbit si de dregatoria lui Irod?

- Pentru ca mai era un Irod, acela care omorise pe loan
Botezatorul 14 ; acela era tetrarh, pe cind acesta imparat. Evanghelistul a
aratat deasemeni si timpul si locul nasterii lui Iisus, pentru ca sa ne
aminteasca ni§te profetii vechi. Dintre acestea, una a profetit-o Miheia,
spunind: „§i tu, Betleeme, pdmintul lui Iuda, nicidecum nu esti mai mic intre
aomnii lui Iuda" 15 ; alta a profetit-o patriarhul Iacov, aratindu-ne exact
timpul si dindu-ne un mare semn al venirii Lui: „Nu va lipsi domn din
Iuda, nici povdtuitor din coapsele lui,pina vor veni celegdtite lui §i Acela vafi
a§teptarea neamurilor"' 6 .

Merita, insa, sa raspundem si la intrebarea: De unde le-a venit
magilor gindul sa se duca sa se inchine lui Hristos §i cine i-a indemnat?

Dupa parerea mea, lucrul acesta nu se datoreste numai stelei, ci si
lui Dumnezeu, Care a pus in miscare sufletul lor, a§a precum a facut §i
cu imparatul Cir determinindu-1 sa elibereze pe iudei din robie 17 .
Dumnezeu n-a facut asta nimicindu-le libera lor vointa. La fel si cu
Pavel, 1-a chemat printr-un glas de sus 18 , iar prin aceasta a facut cunos-
cut si harul Sau, dar si ascultarea lui Pavel.

- Dar pentru ce Dumnezeu n-a descoperit tuturor magilor nasterea
lui Hristos?

- N-aveau sa creada toti; acestia erau mai inclinati a crede decit cei-
lal^i. Nenumarate neamuri au pierit, dar profetul Iona a fost trimis
numai la niniviteni 19 ; doi tilhari au fost pe cruce, dar numai unul s-a
mintuit 20 .

Vezi-le virtutea magilor nu din aceea ca au venit in Palestina, ci si
din aceea ca au vorbit cu indraznire cu Irod. Ca sa nu-i dea impresia ca
sint niste inselatori, ii spun de steaua care i-a calauzit, de lungimea dru-
mului, graindu-i cu indraznire: ,^4m venit sa ne inchindm Lui" 2 '. Nu s-au
temut nici de minia poporului, nici de tirania imparatului. De aceea eu
cred ca acesti magi au ajuns si in tara lor dascalii concetatenilor lor.
Daca nu s-au ferit sa faca asta in Iudeea, apoi cu atit mai mult au avut
curajul sa vorbeasca acasa la ei, mai ales ci acum aveau in urechile lor
si cuvintele dumnezeiesti ale ingerului si marturia profetului.

14,

Matei 14, 1-12.

15.

Mih. 5, 2.

Hi.

Far.. 49, 10.

17.

/ Kzdra 1, 111

IK.

I'opk !), 'l-(i.

lit.

lima 1,2.

W.

I.iiai 2.'i, Ml ■(.'(

VI

Main :>., :>.

OMll.ll l,A MATKI 83

„§i auzjtnd Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreund cu el" 22 .
Pe buna dreptate s-a tulburat Irod, pentru ca, fiind imparat, isi
temea tronul lui si al copiilor lui.

- Dar Ierusalimul, pentru ce s-a tulburat? Doar profetii II prezise-
sera de demult pe Hristos, ca va fl mintuitor, binefacator si liberator.
Pentru ce, dar, s-au tulburat iudeii?

- Minati de acelasi gind, pentru care si mai inainte se departasera
de Dumnezeu, binefacatorul lor, si se gindeau la carnurile din Egipt 23 ,
desi dobindisera o libertate ca aceea.

Tu, insa, uita-mi-te cit de precisi sint profetii! Profetul Isaia a vestit
mai dinainte nasterea, zicind: „§i arfi dorit sdfifost arse cufoc, ca Prune
s-a ndscut noud, Fiul, si ni s-a dat noud" 24 . Dar iudeii tulburindu-se n-au
cautat sa vada ce s-a intimplat, nici sa mearga dupa magi, nici sa-L afle.
Asa au fost iudeii! Mai certareti si mai nepasatori decit toti oamenii. Ar
fi trebuit ca chiar ei sa se mindreasca ca printre ei s-a nascut Imparatul,
ca au atras la ei pe persi, ca au sa aiba pe toti oamenii supusi lor, ca
lucrurile mergeau spre mai bine si ca lmparatia lor ajunsese chiar de la
inceput asa de stralucita. Dar ei nici asa nu s-au facut mai buni; si doar
nu de mult scapasera de robie. Dar chiar daca iudeii n-ar fi stiut nimic
de aceste lucruri inalte si nespuse, era firesc sa se gindeasca, numai pe
temeiul celor petrecute sub ochii lor, ca daca acum tremura atita de
Imparatul nostra abia nascut, cu mult mai mult se vor teme si se vor
supune Lui mai tirziu, cind Pruncul va creste si cind cele ale noastre vor
fi mai stralucite decit cele ale barbarilor. Dar nimic din acestea nu i-a
trezit. Atit de mare le era prostia si odata cu asta si invidia.

Pe amindoua 25 trebuie sa le izgonim cu toata grija din sufletele
noastre; mai iute ca focul trebuie sa fie eel ce vrea sa lupte impotriva
lor. De aceea si Hristos spunea: „Foc am venit sd arunc pe pdmint §i cit
voiam ca el sdfie aprins acum" 26 . De aceea Duhul se arata in chip de foe.

V

Noi, insa, am ajuns mai reci decit cenusa si mai morti decit mortii.
§i am ajuns asa, cu toate ca vedem pe Pavel ca zboara mai presus de cer
si de cerul cerului, ca biruie si depaseste toate mai iute ca flacara, pe
cele de jos, pe cele de sus, pe cele prezente, pe cele viitoare, pe c«4e ce
sint, pe cele ce nu sint. Dar daca pilda lui Pavel ti se pare prea mare

22. Matei 2, 3.

23. lei Hi, 3; Num. 11, 4-5.

24. Isaia !), 5-(i.

2. r ). Dp uici incepc partca morals : Plinsul dupd voia lui Dumnezeu pricinuieste mare bucurie si
folds; mare rdu este risul; trebuie sd fugim de teatre.
2(i. I. lira 12, 1«l.

84 SFlNTUL 1QAN GURA de aur

pentru tine, cu toate ca scuza aceasta porneste din pricina trindaviei
sufletului tau - ca in ce-^i este superior Pavel, ca sa spui ca ti-i cu nepu-
tin^a sa-1 imi^i? -, dar ca sa nu ne certam, sa-1 las pe Pavel si sa ne gin-
dim la primii crestini, care au aruncat banii, mosiile si orice preocupare
si grija lumeasca §i s-au afierosit cu totul lui Dumnezeu, staruind ziua si
noaptea in invatatura cuvintului. A§a e focul eel duhovnicesc! Nu inga-
duie sa dorim cele de pe pamint, ci ne muta spre o alta dragoste. Din
pricina aceasta eel indragostit de astfel de lucruri face cu usurinta totul
chiar de-ar trebui sa-si paraseasca averile, luxul si desfatarea, chiar
de-ar trebui sa dispretuiasca slava, chiar de-ar trebui sa-si dea sufletul.
Odata intrata in suflet caldura acelui foe, izgoneste toata trindavia §i-l
face pe eel cuprins de ea mai usor ca pana. Dispretuind pe toate cele
vazute, unul ca acesta se caieste neincetat, varsa mereu izvoare de
lacrimi si culege de pe urma lor mare placere. Da, nimic nu apropie si
nu uneste atat de mult pe om de Dumnezeu ca astfel de lacrimi. Unul ca
acesta nu se uita la cele din jurul lui fie de locuieste in mijlocul oraselor,
fie de traieste in pustie, in munti si in vilcele; si nici nu se mai satura de
lacrimi fie ca-|i plinge pacatele lui, fie ca le plinge pe ale altora. De
aceea pe acestia, inainte de altii, i-a fericit Dumnezeu, zicind: ,J^ericiti
cei ce pling" . Cum ar fi putut Pavel sa spuna: ,JBucurati~va pururea in
Domnul , daca aceste lacrimi n-ar naste placere? Dupa cum placerea
lumeasca este unita cu durerea, tot asa lacrimile varsate dupa placul lui
Dumnezeu odraslesc bucurie neincetata si nevestejita. Asa a ajuns mai
curata decit fecioarele femeia cea pacatoasa 29 , pentru ca a fost cuprinsa
de acest foe. Cind pocainta i-a cuprins sufletul, cind a frematat de dorul
pentru Hristos, si-a despletit parul capului ei, a spalat sfintele Lui

?icioare cu lacrimile sale, le-a sters cu cositele ei §i a varsat pe ele mir.
oate acestea erau fapte din afara, vazute de toata lumea; dar cele ce se
petreceau in sufletul ei erau cu mult mai mari decit acestea §i le vedea
numai Dumnezeu. De aceea cind auzim cele facute de femeia paca-
toasa ne veselim impreuna cu ea, ne bucuram de faptele ei §i o slobo-
zim de toate pacatele ei.

Daca noi, deci, care sintem niste rai, o judecam asa, gindeste-te la
bunata^ile de care s-a bucurat de la Dumnezeu! Gindeste-te cita fericire
a cules de pe urma pocaintei ei, chiar inainte de a primi darurile lui
Dumnezeu! Dupa cum vazduhul se curateste dupa o ploaie bogata, tot
asa, dupa lacrimi imbelsugate, se pogoara in suflet liniste si alinare si
disparo intunecimea pacatelor. Dupa cum ne curatim de pacate prin

27. Matei 5, 4.
2H. I'ilip. 4, 4.
2!). Lucu 7, :I7 f>().

OMILII LA MATEI 85

apa si prin Duh, tot asa ne curatim iarasi prin lacrimi si marturisire; cu
o singura condi^ie, sa nu lacrimam de ocnii lumii si spre lauda. Cel ce
varsa lacrimi de ochii lumii §i spre lauda trebuie tinut de rau mai mult
decit o femeie care se impopo^oneaza, care i§i incondeiaza sprincenele
si se sulemeneste. Eu caut acele lacrimi care nu se varsa de ochii lumii,
ci din zdrobirea inimii; lacrimile cele ascunse, varsate in camara ta de
rugaciune, fara sa fii vazut de cineva; lacrimile cele ce picura linistit si
fara zgomot, cele izvorite din adincul inimii, cele pornite din zdrobirea
si durerea sufletului, cele varsate numai de dragul lui Dumnezeu, asa
cum erau lacrimile Anei. ,JSuzple i se miscau, spune Scriptura, dar glasul
nu i se auzea" 30 ; lacrimile ei sunau mai puternic decit trtmbita. De aceea
Dumnezeu i-a si deschis pintecele, iar piatra cea virtoasa a fost prefa-
cuta in tarina afinata.

»

VI

De vei lacrima si tu a§a, vei merge pe urmele Stapinului. §i El a
lacrimat; si pentru Lazar 31 , si pentru Ierusalim 32 , §i pentru Iuda 33 . §i vei
vedea ca de multe ori Domnul lacrimeaza; dar niciodata nu-L vei
vedea rizind, nici zimbind macar. Nici unul din evanghelisti n-a spus-o.
La fel si Pavel; a lacrimat si el; §i a facut asta trei ani, ziua si noaptea; a
spus-o si el si au spus-o si altii despre el; dar ca a ris, n-a spus-o nici el,
nici altul; nici unul din sfinti n-a ris; si n-au spus-o nici ei, nici despre
alpi. Numai despre Sarra sa spus ca a ris 34 , cind a fost tinuta de rau, si
despre fiul lui Noe, cind a ajuns din liber sclav 35 .

Nu spun asta ca sa opresc risul, ci ca sa curm risul dezmatat. Spune-mi,
te rog, pentru ce te strici de ris, pentru ce traie§ti nepasator, cind esti
vinovat de atitea pacate, cind trebuie sa te infati§ezi inaintea infrico§a-
toarei judecati si sa dai amanuntita socoteala de toate faptele savirsite
pe pamint? Da, vom da socoteala de pacatele savir§ite cu voie si fara de
voie. ,J)e eel care se va lepdda de Mine inaintea oamenilor, spune Hristos,
Md voi lepdda siEu de el inaintea Tatdlui Men" 36 . Chiar daca lepadarea de
Hristos este fara voia noastra, totu§i nu scapam de pedeapsa, ci vom da
socoteala §i de ea. Vom da socoteala §i de cele pe care le stim §i de cele
pe care nu le §tim. „Nu md §tiu vinovat cu nimic, spune Pavel, dar nu cu
aceasta m-am indreptdtit" 37 .

30. I Regi 1, 13.

31. loan 11, 35.

32. Matei 23, 37.

33. Matei 2(i, 50.

34. lac. 18, 12.

35. Far. !), 22 23.
.'!(>. Malei 10, 33.
37. / Cor. 4, .1.

86 SFlNTUl, IQAN GURA DE AUR

Vom da socoteala de cele facute cu §tiinta §i de cele facute cu ne-
§tiin^a. ,£e mdrturisesc lor, spune Pavel, ca au rivnd pentru Dumnezeu, dar
nu cu stiinfd " M ; totu§i aceasta nu le e de ajuns pentru apararea lor.
Scriindu-le corintenilor, le spune: „Dar md tern ca nu cumva, precum sar-
pele a amdgitpe Eva cu viclesugul sdu, tot asa sd abatd gindurile voastre de la
curdfia cea intru Hristos" 39 . A§adar, cind avem sa dam socoteala de atitea
pacate, mai stai §i rizi, mai spui glume, te mai desfatezi?

- Dar ce folos am, a§ putea fi intrebat, daca nu fac acestea, ci pling?

- Foarte mare folos! Atit de mare, incit nici nu pot sa ti-1 £nfati§ez
prin cuvinte. La tribunalele acestea din lume, oricit ai lacrima, nu scapi
de osinda dupa ce sentinta a fost pronuntata. Dar la tribunalul eel
duhovnicesc, de suspini numai ai schimbat sentinta, ai capatat iertare.
De aceea Hristos spune multe despre plins, ferice§te pe cei ce pling 40 §i
neferice§te pe cei ce rid.

Locul acesta in care ne gasim nu-i pentru ris, nici nu ne-am adunat
aici sa ridem cu hohote, ci sa suspinam; §i prin acest suspin sa mo§te-
nim imparatia cerurilor. Cind stai inaintea imparatului acestuia pamin-
tesc, nici nu indrazne§ti sa zimbes,ti; dar cind stai in biserica, unde este
Stapinul ingerilor, nu stai cu cutremur, nici cu cuviinta, ci rizi §i de
multe ori te minii. Nu te ginde§ti ca II minii prin asta mai mult decit
prin celelalte pacate ale tale? De obicei Dumnezeu nu-§i intoarce atit
de mult fata de la cei ce pacatuiesc, cit de la cei ce nu se pocaiesc dupa
ce-au pacatuit.

Cu toate acestea, sint unii oameni atit de nesimtiti ca si dupa aceste
cuvinte spun:

- Sa dea Dumnezeu sa nu pling niciodata, ci sa-mi faca parte de ris
fi de joaca toata viata.

- Poate fi un gind mai copilaresc decit acesta? Ca nu Dumnezeu iti
face parte sa joci, ci diavolul! Asculta ce-au patit cei ce au jucat! „A §e%ut
poporul, spune Scriptura, a mincat §i a bdut §i s-a sculat sdjoace!" 41 . As, a au
facut §i sodomenii, a§a au facut §i cei de pe vremea potopului. Ca §i
despre ei spune Scriptura ca „erau mindri, aveau de toate §i se rdsfdtau de
belsugul piinii" 42 . Iar cei de pe timpul lui Noe vedeau ca de atitia ani se
lucra la facerea corabiei §i totu§i o duceau numai in petreceri ca ni§te
nesim^i^i, fara sa se gindeasca la cele ce aveau sa se intimple. De aceea,
cind a venit potopul pe toti ace§tia i-a maturat, iar navala apelor a ine-
cat atunci intreaga lume.

UK. Rom. 10, 2.

Hi). // Cor. 11, U.

-10. Matei 5, 4.

-11. Itij. U2, ().

■12. In. 1(>, '1').

UMU.II I .A MATKI 87

VII

Nu cere, deci, de la Dumnezeu acelea pe care le primesti de la dia-
vol. Dumnezeu da inima zdrobita, smerita, treaza, curata, frinta,
pocaita si patrunsa de durere. Acestea sint darurile Lui, pentru ca de ele
mai cu seama avem noi nevoie. In fata noastra sta un razboi cumplit;
lupta noastra este impotriva puterilor nevazute; batalia noastra, impo-
triva duhurilor rautatii; razboiul nostru, impotriva incepatoriilor, impo-
triva stapiniilor 43 . Ar fi de dorit ca sa ne sirguim sa fim treji, sa ne des-
teptam ca sa putem face fata acelei ostiri salbatice. Dar daca ridem si
jucam, daca stam toata vremea nepasatori, vom cadea, chiar inainte de
a ne ajuta diavolul, din pricina propriei noastre nepasari. Nu e al nostru
si ridem neincetat, sa ne imbuibam si sa petrecem, ci a celor de pe
scena, a femeilor stricate, a barbatilor desfrtnati, a parazitilor si a lingu-
sitorilor; nu a celor chemati la cer, a celor inscrisi in cetatea cea de sus,
a celor care au in miini armele cele duhovnice§ti, ci a celor ce fac voile
diavolului. Diavolul, diavolul este acela care a facut din ris si din joe o
arta, ca sa atraga la el pe ostasii lui Hristos, ca sa le moaie taria rivnei
lor. De aceea a zidit si teatre in ora§e, a facut iscusiti pe actori ca, prin
vatamarea sufleteasca adusa de euvintele lor, sa raspindeasca o ciuma
ca aceasta in tot orasul. Cele pe care Pavel ne-a poruncit sa le evitam -
vorbele proaste si glumele - pe acelea diavolul ne indeamna sa le cau-
tam. §i ceea ce-i mai cumplit din toate sint lucrurile de care se ride.
Cind actorii spun vreo vorba de ocara sau cuvinte de rusine multi
oameni prosti rid si se veselesc; aplauda vorbe si gesturi ce-ar trebui
pietruite; iar prin placerea aceasta atrag asupra capetelor lor cuptorul
eel de foe. Cei care lauda pe actori, aceia sint mai cu seama cei care-i
incurajeaza sa vorbeasca a§a; de aceea e §i drept ca ei sa fie pedepsiti si
pentru pedeapsa ce-i ameninta pe actori. Daca nu s-ar mai duce nimeni
sa-i priveasca, n-ar mai juca nimeni pe scena; dar cind va vad ca para-
si^i atelierele, meseriile, cistigul de pe urma indeletnicirilor voastre, ca
lasati totul la pamint ca sa va duceti la teatru, atunci actorii capata si
mai mult curaj si-si dau si mai mare silinta ca sa joace cit mai bine. Nu
spun aceste lucruri ca sa-i dezvinovatesc, ci ca sa aflati ca voi sinteti pri-
cina §i radacina unei nelegiuiri ca aceasta, voi care va pierdeti toata
ziua la teatru, batindu-va joe de sfintenia casatoriei si facind de ocara
aceasta taina mare. Nu este atit de pacatos eel ce joaca astfel de roluri
cit tu, mai mult decit el, tu care-i poruncesti sa faca asta; dar mai bine
spus, nu-i poruncesti numai, ci prin rivna, prin veselia, prin risul si prin
laudele jocului lor contribui in toate chipurile la infiintarea unor astfel

It. F.fcs. (i, 12.

88 SKlNTUL 1QAN OURA DE AUR

de oficine dracesti. Spune-mi, te rog, cu ce ochi te mai poti uita acasa la
femeia ta cind o vezi batjocorita pe scena? Cum nu rosesti, gjndindu-te la
tovarasa ta de via^a, cind vezi ca pe scena toate femeile sint facute de ocara?

VIII

Nu-mi spune ca sint fictiuni piesele de teatru! Fictiunile acestea au facut
pe mul$i sa ajunga desfrinati si multe case au stricat. §i mai cu seama pentru
asta suspin, pentru ca vad ca nu vi se par rele cele de pe scena, ci le aplau-
da(i, strigati si rideti cind desfriul este prezentat fara de rusine.

- Ce spui? Spui ca piesele jucate sint fictiuni?

- Dar tocmai pentru asta sint vrednici de pedeapsa si cei ce le fac si cei
ce le joaca, pentru ca se straduiesc sa infatiseze pe scena ceea ce toate legile
interzic. Daca desftiul este un rau, apoi este un rau si prezentarea lui pe sce-
na. Nu mai spun cit de desfrinati sint actorii care joaca astfel de piese, care
reprezinta desfriul si adulterul pe scena! Nu mai spun cit de neinfiinati si de
nerusina^i ii fac pe spectatori! Nu este privire mai desfrinata si mai neinfri-
nata decit privirea celui care doreste sa vada astfel de spectacole. In ce te
priveste, n-ai dori sa-ti vezi nevasta umblind in pielea goala prin oras; dar,
mai bine spus, nici in casa, ci ai socoti asta o ocara. Dar te duci la teatru ca sa
faci de ocara si pe barbati si pe femei, ca sa-ti faci de rusine proprii tai ochi!
Nu-mi spune cS. actrita care joaca. in pielea goala este o stricata! Gindeste-te,
ca au aceeasi fire si acelasi trup si femeia stricata si femeia cinstita! Daca nu-i
ceva rau ceea ce vezi pe scena, atunci pentru ce te revolti de ai vedea o fe-
meie umblind goala pe strada, pentru ce huiduiesti pe nerusinata? Sau vrei
sa spui ca e o neru§inare asta cind mergem de unii singuri pe strada, dar
cina sintem strinsi si stam toti la un loc nu mai e nerusinare? Cuvintele aces-
tea sint, insa, o batjocora, o insulta §i cea mai mare nebunie. Este mai bine
sa-^i pui pe ochi glod si tarina decit sa prive§ti o nelegiuire ca aceasta. Nu-i
atit de vitamator glodul pentru ochi cit de vatamatoare este privirea pofti-
cioasa §i vederea unei femei goale. Asculta cine a adus pe lume inula oar&
umbletul in pielea goals. |i teme-te de temeiul unei nerusinari ca aceasta!

- Dar cine a adus pe lume umbletul in pielea goala?

- Neascultarea si ispita diavolului. Astfel, chiar de la inceput, obiceiul
acesta se datoreste diavolului. Primii oameni s-au rusinat cind s-au vazut
goi; voi, insa, va si lauda£ cu asta §i dupa spusele apostolului „slava voastra e
in nerufinarea voastra"**. Cum se va mai uita la tine sotia ta, cind te
intorci de la o nelegiuire ca aceasta? Cum te va mai primi? Cum iti va
vorbi cind ai batjocorit in a§a hal pe toate femeile, cind ai ajuns prizo-
nierul unor astfel de spectacole si ai ajuns robul unei femei stricate?

44. Filip. 3, 19.

UMI1.11 l.A MATH 89

Daca suferi^i cfnd auzifi aceste cuvinte, imi face^i o mare bucurie.
„Cine este eel ce md inveseleste dacd nu eel intristat de mine?" 45 spune Pavel.

Nu inceta^i, dar, niciodata de a suspina §i de a va cai de astfel de
fapte! Tristetea pricinuita de ni§te fapte ca acestea este inceputul schim-
barii voastre in mai bine. De aceea si eu am fost mai aspru in predica
mea de azi, pentru ca, taind mai adinc, sa va scap de puroiul care va
ame^e§te mintile §i sa va redau sanatatea sufletului. Sa dea Dumnezeu
ca noi to$i sa ne bucuram de toate si sa avem parte si de rasplatile gatite
celor ce fac fapte bune, cu harul §i iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

45. // Cor. 2, 2.

OMILIA VII

„§i adunind pe toti arhiereii §i carturarii poporului,

i-a intrebat: «Unde este sa Se nasca Hristos?»

Iar ei i-au spus lui: «In Betleemul Iudeii» M1 .

Ai vazut ca toate s-au facut spre mustrarea iudeilor? Atita vreme cit
iudeii nu-L vedeau pe Hristos, nu erau stapiniti de invidie si dadeau
marturie despre adevar; dar cind I-au vazut slava adusa de minuni, sta-

f)ini^i de invidie, n-au mai spus adevarul. Adevarul, insa, iesea la
umina pe toate caile si tocmai du§manii il intareau mai mult.

lata si aici cit de minunat si de neobi^nuit a rinduit Dumnezeu
lucrurile! § i magii si iudeii afla unii de la altii ceva mai mult decit stiau;
si se invafa unii pe altii. Iudeii au aflat de la magi ca o stea L-a propova-
duit pe Hristos in tara persilor; iar magii au aflat de la iudei ca Cel pro-
povaduit de stea a fost vestit de profeti cu multa vreme inainte. Astfel
intrebarea pusa de Irod a ajuns dovada unei invataturi mai clare si mai
precise si pentru magi §i pentru iudei. §i astfel du§manii adevarului sint
sili^i sa citeasca inaintea lui Irod si a magilor, fara voia lor, scrierile care
vorbeau despre adevar, sint siliti sa talmaceasca profetia, chiar daca n-o
talmacesc toata. Au vorbit numai de Betleem si ca din el va veni Cel ce

f>astoreste pe Israel, dar n-au mai adaugat continuarea profetiei, ca sa
inguseasca pe imparat.

- §i care-i continuarea profetiei?

- „§i ie$irile Lui dintru inceput, din zjlele veacului!" 2 .

- Dar pentru ce Hristos, daca avea sa vina din Bedeem, a trait dupa
nastere in Nazaret §i a intunecat profetia?

- N-a intunecat-o, ci a lamurit-o mai mult. Tocmai faptul ca Mama
Sa locuia in Nazaret arata ca na§terea lui Hristos in Betleem s-a facut
potrivit rinduielii lui Dumnezeu. De aceea n-a plecat indata dupa nas-
tere, ci a mai ramas inca patruzeci de zile, ca sa dea prilej celor ce voiau
sa cerceteze totul cu de-amanuntul. Ca multe erau cele ce indreptateau
o astfel de cercetare pentru cei ce ar fi voit sa examineze in mai de

I. Malri '.', I . r ..
•I. Mill .< I.

OMI1.II 1.A MATKI ___ ^

aproape lucrurile. Cind au venit magii in Ierusalim, tot orasul a fost
puternic tulburat si odata cu orasul §i imparatul; a fost adus ca marturie
profetul Miheea, au facut mare sfat si s-au mai intimplat in Ierusalim si
alte multe fapte, pe care Luca le povesteste cu de-amanuntul; de pilda
cele cu privire la Ana si la Simeon 3 , la Zaharia 4 , la ingeri si la pastorr 5 .
Toate acestea sint indestulatoare pricini pentru cei ce vor sa examineze
mai de aproape lucrurile, ca sa descopere cele petrecute in Bedeem.
Daca magii, care venisera din Persia, au cunoscut locul nasterii lui Hris-
tos, apoi cu mult mai u§or puteau sa-1 afle locuitorii Ierusalimului. La
inceput, la na§tere, Hristos S-a aratat iudeilor prin multe minuni; dar
pentru ca iudeii n-au voit sa-L vada, a stat un timp ascuns; apoi,
printr-un alt inceput, S-a descoperit cu mai multa stralucire 6 . Acum nu
magii, nici steaua, ci Tatal L-a propovaduit de sus; si Duhul S-a pogorit
atragind glasul acela peste capul Celui botezat; si loan, cu toata indraz-
nirea, striga de-a lungul intregii Iudei, umplind cu invatatura sa tinutu-
rile locuite §i nelocuite; si marturia minunilor §i parhintul si marea si
toata zidirea slobozeau stralucit glasul despre El, La nasterea Sa s-au

f>etrecut atitea minuni cite puteau sa arate in liniste pe Cel venit pe
ume. §i ca sa nu spuna iudeii: „Nu §tim cind S-a nascut si nici in ce
loc", Dumnezeu a rinduit venirea magilor §i celelalte pe care le-am
spus. Deci iudeii nu pot avea nici o scuza ca n-au cercetat cele ce se
petrecusera.

II

Uita-te cit de precise sint cuvintele profetiei! Profetul n-a spus: „Va
locui in Betleem", ci „din tine va ie§i" . Deci profetia spune ca se va
nafte acolo. Dar unii iudei au nerusinarea sa spuna ca aceste cuvinte
s-au spus despre Zorobabel. Cum s-ar putea sustine asta? Doar „ie§irile
lui"n-aa fost „dintru inceput, din zjlele veacului!" 8 . Cum s-ar putea aplica
lui Zorobabel cuvintele de la inceputul profetiei „din tine va ie§i", cihd
Zorobabel nu s-a nascut in Iudeea, ci in Babilon? De aceea a si fost
numit Zorobabel, pentru ca acolo s-a nascut. Cei care cunosc limba
siriana inteleg cuvintul Zorobabel. Pe linga cele spuse si timpul de mai
tirziu intareste marturia. Caci ce spune profetia?

„§i t^Betleeme, nicidecum nu e§ti eel mai mic intre domnii lui Iuda

3. Luca 2, 25-38.

4. Luca 1, 5-25.

5. Luca 2, 8-18.

6. MateiA, 13-17.

7. Mih. 5, 2.

8. Mih. 5, 2.
!). Matei 2, (>.

»9

M SHNTUI, ioan GURA de AUR

Profetul arata pricina stralucirii Betieemului spunind ca „din tine va
iesi". § i nimeni altcineva n-a facut stralucit si vestit locul acela, ci numai
Hristos. Dupa ce S-a nascut, vin sa vada ieslea si locul colibei oameni
de la marginile lumii. Acest lucru 1-a aratat mai dinainte profetul spu-
nind: „Nicidecum nu esti eel mai mic intre domnii hiiluda", adica intre con-
ducatorii de semintii. Prin aceste cuvinte a cuprins si Ierusalimul. Dar
nici asa iudeii n-au luat in seama profetia, desi folosul ii privea pe ei.
Aceasta e pricina ca profetii nu vorbesc la inceput atit de vrednicia lui
Hristos cit de binefacerile facute de Hristos iudeilor. Cind Fecioara a
nascut, ingerul zice: „Vei chema numele Lui: Iisus"; si adauga: „cd El va
mintui pe poporul Sau de pdcatele sale" ,0 . Iar magii n-au spus: „Unde este
Fiul lui Dumnezeu", ci: „Ce I ce S-a nascut, Impdratul iudeilor'" 7 . In profetie
iarasi nu s-a spus: „Din tine va iesi Fiul lui Dumnezeu", ci „povatuitor Care
va pdstori pe poporul Meu Israel" n . Ca profetul trebuia sa vorbeasca la
inceput cu mai mult pogoramint, si ca sa nu-i scandalizeze, dar sa si
propovaduiasca mintuirea lor, spre a-i atrage mai mult. Primele martu-
rii, cele din timpul de dupa nastere, nu spun ceva deosebit despre Hris-
tos, cum spun marturiile despre minunile savirsite mai tirziu de El, care
vorbesc mai lamurit despre slava Lui. Asculta ce spune profetul despre
copiii care-I cfntau imne dupa savirsirea multelor Sale minuni: ,J)in
gura prunciloi §i a celor ce sug ai sdvirsit laudd" 13 ; si iarasi: „Cd vorvedea
cerurile, lucrul degetelor Tale" 14 . Aceste din urma cu . inte II arata Creator
al universului. Profetia spusa despre El dupa inaltare, II arata de aceeasi
cinste cu Tatal: „Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea" 15 ,
iar Isaia spune: „Cel c S-a ridicat sd conducd neamurile; in El vor ndddjdui
neamurile"' 6 .

- Dar pentru ce, m-c** putea intreba cineva, profetul Miheia spune
ca Betieemul nu este eel mai mic intre domnii lui Iuda, cind satul acesta
a ajuns vestit nu numai in Palestina, ci in toata lumea?

- Cuvintul profetului a fost adresat deocamdata iudeilor; de aceea
a si adaugat: „Va pdstori pe poporul Meu Israel", cu toate ca a pastorit
lumea intreaga. Dar, dupa cum am spus, profetul nu vrea sa scandali-
zeze deocamdata pe iudei, dar le descopera ca va pastori si pe toate
celelalte neamuri.

- Dar pentru ce profetul spune ca va pastori pe poporul iudeu, cind
nu 1-a pastorit?

10. Matei 1, 21.

11. Matei 2, 2.

12. Matei 2, (>.

13. Ps. 8, 2.

14. Ps. H, 3.
I. r >. Ps. 10!), I.
Mi. Isaia II, 10

OMI1.II 1,A MATK1 S3

- Dar asta mai cu seama s-a si intimplat! Spunind aici ,Jsrael"a. ara-
tat pe iudeii care au crezut in El, iar Pavel, interpretind acest loc, spu-
. nea: „iVu toft din Israel sint Israel, ci numai citi s-au ndscut prin credinta si
Jagdduinfd" 17 . Iar daca nu i-a pastorit pe toti, e pacatul si vina lor. Ar fi
trebuit sa I se inchine impreuna cu magii si sa slaveasca pe Dumnezeu,
ca a venit peste ei un timp ca acela care sa le dezlege toate pacatele lor.
§i doar nu auzisera nimic de judecata, nici de pedepse, ci de un pastor
linistit si blind! Dar ei fac dimpotriva: se tulbura, se framinta si mai tir-
ziu pun la cale fel de fel de viclenii.

,^tunci hod chemind in ascuns pe magi, i-a intrebat cu de-amdnuntul
despre vremea in care s-a aratat steaua" 18 .

Irod cauta sa omoare pe Cel nascut; dar asta nu mai e furie, ci
curata nebunie; caci cele spuse si cele intimplate erau de ajuns sa-1
opreasca de la orice incercare ca aceasta. Cele intimplate nu erau fapte
omenesti; nu erau fapte omenesti ca o stea sa cheme din inaltul cerului
pe magi, sa-i porneasca pe niste barbari intr-o calatorie atit de mdepar-
tata spre a se inchina Celui aflat in scutece §i in iesle §i ca profetii sa-L
prezica de demult; toate acestea, precum §i toate celelalte, erau fapte
mai presus de om. Totusi Irod n-a tinut seama de nici una din ele.

Ill

Asa e rautatea! Cade in groapa sapata de ea insa§i; incearca lucruri
imposibile. Uita-te la nebunia lui Irod! De credea profetia si de-o soco-
tea de neschimbat, trebuia sa §tie lamurit ca incerca ceva cu neputinta;
§i iarasi, de nu credea profetia si nu se a§tepta sa se infaptuiasca spusele
ei, atunci n-ar fi trebuit sa se teama §i sa se infricoseze si nici sa puna la
cale viclenia. Deci §i intr-un caz §i in altul viclenia lui era de prisos.
Apoi era o nebunie fara margini sa-si inchipuie ca magii au sa-1 prefere
pe el in locul Celui nascut, pentru Care facusera atita drum. Cind magii
ardeau atita de dragul Pruncului, inainte de a-L vedea, cum mai putea
Irod nadajdui sa-i convinga sa-L tradeze dupa ce-L vazusera §i fusesera
incredintati §i de profetie? §i totusi, desi erau atitea motive care sa-1
opreasca de la acest gind, Irod a incercat: „§i chemind in ascuns pe magi,
i-a intrebat". I§i inchipuia ca iudeii vor cauta sa scape Pruncul; nici Irod
nu-si putea inchipui ca iudeii sa alunece in atita nebunie, incit sa vrea sa
dea in miinile vrajmasilor pe aparatorul lor, pe mintuitorul lor, pe Cel
ce a venit pentru eliberarea poporului. Irod, deci, ii cheama in ascuns
si-i intreaba, nu de timpul in care S-a nascut Pruncul, ci de timpul in

17. Rom. 9, (i-7.

18. Matei 2, 7.

(14 SHNTU1, 1QAN UURA UE AUR

care s-a aratat steaua, intinzind cu multa dibacie cursa. Dupa parerea
mea steaua trebuie sa se fi aratat cu multa vreme inainte de nasterea
Pruncului, pentru ca magii au trebuit sa faca multa vreme pe drum ca sa
ajunga in Palestina chiar in momentul nasterii; ca trebuia sa I se in-
cnine Lui pe cind era in scutece. Deci steaua li s-a aratat cu mult mai
inainte, pentru a arata ca nasterea Lui este minunata si neobisnuita.
Daca li s-ar fi aratat in rasarit chiar in momentul in care S-a nascut
Pruncul in Palestina, magii n-ar mai fi ajuns sa-L vada infasat in scutece,
deoarece calatoria le lua mult timp. Sa nu ne minunam deloc, deci,
daca Irod a poruncit sa fie ucisi pruncii de doi ani si mai mici 19 ; minia si
teama il fac sa mareasca timpul, pentru mai multa siguranta, ca sa nu-i
scape nimeni.

Asadar, Irod a chemat pe magi si le-a spus:

,filergeti si cercetati cu de-amdnuntul despre Prune; §i dacd-L veti afla,
vestifi-md, ca si eu venind sa ma inchin Lui" 20 .

Ai vazut cit de lipsit de judecata a fost Irod? Daca vorbesti drept,
pentru ce intrebi in ascuns pe magi? Iar daca vrei sa pui la cale o nele-
giuire, pentru ce nu-ti dai seama ca magii vor descoperi viclenia ta toc-
mai pentru ca i-ai intrebat intru ascuns? Dar, dupa cum am spus, cind
un om e stapinit de rautate face prostii din ce in ce mai man. Irod n-a
spus: „Mergeti de aflati de imparat", ci: „de Prune". Nici numele de.
imparat nu voia sa-1 rosteasca. Dar magii, datorita bunei lor credinte,
nu si-au dat seama de asta; ca nu-si puteau inchipui ca Irod ar putea
merge atit de departe cu rautatea incit sa incerce a vicleni impotriva
unei rinduieli atit de minunate a lui Dumnezeu. Au plecat, deci, magii
fara nici o banuiala, gindindu-se la cele ce stiau ei si la cele ce auzisera
de la atyii.

„§i iatd steaua, pe care o vdzusera in rdsdrit, mergea inaintea lor" 21 .

Ca pentru asta s-a si ascuns steaua, ca magii, pierzindu-si calauza,
sa fie sili^i sa intrebe pe iudei si sa se faca tuturora cunoscuta na§terea
lui Hristos. Dupa ce au intrebat si dupa ce au avut dascali pe dusmanii
lui Hristos, steaua iar s-a aratat. Uita-te cit de minunat se desfasoara
lucrurile! Din mina stelei ii ia de mina pe magi poporul si imparatul; iar
acestia il aduc pe profet ca sa-i invete cele ce se petreceau in Betleem.
Iar mai tirziu din mina profetului ii ia ingerul, care-i invata totul. Deci
de la Ierusalim la Bedeem steaua le arata drumul; ca steaua i-a insotit
de acolo iarasi. §i s-a facut aceasta ca sa afli si de aici ca steaua nu era o
stea ca toate celelalte, ca nici o stea nu merge cum a mers aceasta stea.

I!). Malei 2, Mi.
'20. Malri 2, 8.
2 I Malri 2, !).

OMI1.11 LA MAI'KI 95

§i nu numai ca merge, dar mergea inaintea lor, ii tragea dupa ea §i-i
calauzea in miezul zilei.

IV

Poate ca cineva ar intreba:

- Dar de ce mai aveau nevoie de stea de vreme ce cunosteau locul
nasterii?

- Ca sa le fie aratat §i Pruncul. Asta n-o §tiau! Casa nu era mare; iar
Mama Pruncului era lipsita de stralucire si necunoscuta. Trebuia, deci,
ca steaua sa-i duca chiar la locul unde S-a nascut. De aceea, indata ce-au
ie§it din Ierusalim s-a aratat steaua si nu s-a oprit inainte de a ajunge la
ieslea nasterii. Minunea a urmat minunii. Amindoua erau pline de
minune: si inchinarea magilor §i mergerea stelei inaintea lor; erau
indestulatoare sa atraga chiar pe cei cu totul impietriti la suflet. Daca
magii ar fi spus ca au auzit de nasterea Pruncului din gura profetilor sau
ca ingerii au vorbit cu ei indeosebi, n-ar fi fost crezuti; dar asa, steaua
aratata pe cer a inchis gura tuturor, chiar a celor mai nerusinati. Mai
mult: cind steaua a ajuns deasupra Pruncului, steaua s-a oprit. Iar ca o
stea, cind sa se ascunda, cind sa se arate §i in sfirsit sa se opreasca dupa
ce iar s-a aratat, inseamna ca era o stea cu o putere mai mare decit a
unei stele obi§nuite. Asta a intarit si mai mult credinta magilor. De
aceea s-au si bucurat. S-au bucurat ca au gasit ce cautau; s-au bucurat ca
au ajuns vestitorii adevarului; s-au bucurat ca n-au facut in zadar atita
cale. Atit de mare le era dorul de Hristos! §i venind steaua s-a oprit
chiar deasupra capului Pruncului, aratind ca dumnezeiesc este Pruncul.
Oprindu-se, steaua i-a facut sa se inchine Pruncului, nu ca niste simpli
barbari, ci ca unii din cei mai intelepti dintre barbari. Vezi ce rost mare
a avut steaua? In afara de profetie §i de interpretarea arhiereilor si car-
turarilor magii au dat atentie si stelei.

Sa se rusineze Marcion 22 , sa se rusineze Pavel din Samosata 23 , care
nu vor sa vada ce-au vazut magii, stramosii Bisericii! 24 Nu mi-i ru§ine
sa-i numesc stramosi ai Bisericii! Sa se ru§ineze Marcion, cind vede ca
Dumnezeu este inchinat in trup! Sa se ru§ineze Pavel, cind vede ca nu
este inchinat numai ca simplu om! Ca este Dumnezeu in trup o arata
scutecele si ieslea; iar ca magii nu I s-au inchinat ca unui simplu om, o

22. Marcion, eretic din secolul al doilea, predica antiteza dintre dreptate §i har, lege ji
Evanghelie, iudaism ?i cre$tinism. Dupa el totul ifi are originea in doua principii ve^nice fi
necreate: un Dumnezeu bun fi un Dumnezeu drept, dar rau, creatorul lumii materiale fi autorul
Vechiului Testament.

23. Pavel din Samosata, episcop al Antiohiei, eretic din sec. Ill, condamnat de trei sinoade
^inute in Antiohia intrc 2M fi 2(>H, tagilduia Dumnezeirea lui Hristos.

24. SI', loan (Jur.l di- Aur niimcftf pe magi stramofi ai Bisericii, pentru ca, inainte de inte-
nicicrca Hisciuii, magii au pnipovndiiil pc Itrislos.

«|i SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

arata darurile acelea atit de bogate aduse de ei lui Hristos, pe cind era
inca Prune, daruri care de obicei se aduc numai lui Dumnezeu. Sa se
rusineze si iudeii impreuna cu Marcion si Pavel, cind vad ca le-o iau
inainte barbarii si magii si cind nici dupa acestia nu inteleg sa vina sa se
inchine lui Hristos! Ca tot ce s-a facut atunci a fost o preinchipuire a
celor viitoare! Chiar de la inceput, de la nasterea lui Hristos, s-a aratat
ca neamurile pagine o vor lua-o inaintea poporului iudeu.

- Atunci pentru ce, ar putea intreba cineva, pentru ce Hristos n-a
spus de la inceput apostolilor, ci mai tirziu: ,ft[ergind, invatati toate nea-
murile"? 25

- Pentru ca, asa cum am spus si mai inainte, inchinarea magilor era
o preinchipuire si mai inainte-vestire a celor viitoare. Trebuia ca iudeii
sa vina intii la Hristos; dar cind de bunavoie si-au tradat propria lor
binefacere, lucrurile au luat o alta intorsatura. Nici la nastere nu trebuia
sa vina magii inaintea iudeilor; nici nu trebuia ca niste oameni de la o
asa departare sa le-o ia inaintea celor care locuiau chiar in Ierusalim si
nici nu trebuia ca niste oameni, care nici nu auzisera de profeti, sa
alerge inaintea celor ce cunosteau din copilarie profetiile. Dar pentru
ca fi-au ignorat cu totul propriul lor bine, persii o iau inaintea ierusa-
limlenilor, lucru pe care il spune si Pavel: „Trebuia sa vdgraim voua mai
intii cuvintul Domnului; dar pentru ca v-ati judecat pe voi nevrednici, iatd ne
intoarcem la neamuri" 26 . Iudeii ar fi trebuit sa alerge dupa ce au auzit de
la magi, daca mai inainte nu crezusera; dar n-au voit. De aceea, pe cind
iudeii dormeau, paginii au alergat inaintea lor.

V

Sa cautam 27 deci sa fim si noi ca magii! Sa ne liberam de obiceiurile
cele paginesti, sa ne departam mult de ele, ca sa vedem pe Hristos; ca si
magii nu L-ar fi vazut daca nu s-ar fi departat mult de tara lor. Sa ne
departam de lucrurile cele pamintesti, ca si magii, atita vreme cit erau
in Persia, vedeau numai steaua; dar cind s-au departat de Persia au
vazut pe Soarele dreptatii; dar, mai bine spus, nici steaua n-ar fi vazut-o
daca nu s-ar fi ridicat de-acolo cu rivna. Sa ne ridicam, dar, si noi.
Lasa-i pe to^i ceilal^i sa se tulbure! Noi sa alergam la casa Pruncului! Sa
nu ni se potoleasca dorul chiar daca imparati, popoare si tirani ne-ar
taia drumul! Asa, vom departa din calea noastra toate greutatile. Ca si
magii n-ar fi scapat de primejdia ce le venea din partea imparatului,
daca n-ar fi vazut Pruncul. Inainte de a-L vedea, erau inconjurati din

25. Matei 28, 19.

26. Fapte 13, 46.

21 . De aici incepe partea morala: Cei ce se impdrtdsesc cu nevrednicie se vatd.md.pe ei insisi:
drspre milostenie; sd fagim de sminteli.

OMIL11 LA MATKI 97

toate parole de frica, de primejdii, de tulburari; dupa ce I s-au inchinat,
liniste si siguran^a! Acum nu-i mai primeste steaua, ci ingerul, ca, prin
inchinare ajungind preoti, I-au adus si daruri. Paraseste, dar, si tu popo-
rul iudeu, orasul tulburat, pe tiranul ucigas, nalucirea cea lumeasca,
grabeste-te spre Bedeem, unde este casa piinii celei duhovnicesti. E§ti
pastor? Vino si vei vedea pe Prune in coliba! Esti imparat? Nu vii sa-L
vezi? Atunci nu ti-i de folos porfira imparateasca! E§ti mag? Asta nu te
impiedica deloc, numai daca vii sa-L cinstesti si sal te inchini Lui, nu ca
sa calci in picioare pe Fiul lui Dumnezeu! Fa aceasta cu cutremur si cu
bucurie! Pot sta impreuna bucuria si cutremurul! Vezi sa nu fii ca I-
rod si sa spui: „Ca venind, sa ma inchin Lui" si venind sa vrei sa-L ucizi!
Ca lui Irod se aseamana toti cei care se impartasesc cu nevrednicie cu
sfintele taine! „Unul ca acesta, spune Pavel, vafi vinovatfata de trupul si
singele Domnului" 28 , pentru ca au in ei insi§i pe mamona, pe tiranul pe
care-1 supara imparatia lui Hristos, tiran mai nelegiuit decit Irod. Ma-
mona vrea sa stapineasca §i trimite pe cei ai lui sa se inchine lui Hristos
numai de forma, dar II junghie cind I se inchina. Sa ne temem, dar, ca
nu cumva sa avem chip de rugatori si de inchinatori, dar cu fapta sa
facem cele potrivnice. Cind vrem sa ne inchinam, sa aruncam totul din
miini! De avem aur sa-1 dam lui Hristos, sa nu-1 ingropam in pamint!
Daca barbarii aceia I-au adus atunci aur ca sa-L cinsteasca, cine e§ti tu
de nu dai nimic celui ce are nevoie de ajutor? Aceia au facut atita drum
ca sa vada pe Cei nascut, dar tu ce aparare mai poti avea cind n-ai de
trecut nici o uli£a ca sa cercetezi pe un bolnav sau pe un intemnitat? Ni-i
mila negresit de bolnavi, de mtemnitati si de vrajmasi, dar tu n-ai mila
nici de Stapinul si Binefacatorul tau! Magii I-au adus aur, dar tu abia de-I
dai o piine! Magii au vazut steaua si s-au bucurat, dar tu vezi chiar pe
Hristos, strain §i gul, si nu-ti tresare inima! Care dintre voi cei de fata,
care ati fost incarcati cu atitea binefaceri, ati facut o cale atita de lunga
de dragul lui Hristos, ca barbarii aceia, dar mai bine spus, mai filozofi
decit filozofii? Dar pentru ce vorbesc de cale lunga? Multe femei de ale
noastre sint atit de trindave incit nu merg nici o ulita ca sa vada pe Hris-
tos in ieslea cea duhovniceasca, daca nu sint purtate de catiri! Altii, de§i
pot merge pe picioarele lor, totusi in loc sa vina la biserica prefera afa-
cerile si teatrele. Barbarii aceia, inainte de a-L vedea, au facut atita cale
de dragul lui Hristos; tu, insa, nici dupa ce L-ai vazut n-ai rivna lor, ci-L
lasi pe Hristos si dai fuga sa vezi pe actori - ca iarasi vorbesc de cele
ce-am vorbit in cuvintul de mai inainte -, II vezi pe Hristos culcat in
iesle si-L parasesti ca sa vezi femei pe scena. De cite trasnete nu-s vred-
nice astfel de purtari?

2K. / Cor. II, '27.

() u SFlNTUl. IOAN GURA DE AUR

VI
Spune-mi, te rog: Daca ti-ar fagadui cineva sa te duca la palatul
imparatesc ca sa-ti arate pe imparat pe tron, ai alege oare teatrul in
locul imparatului? §i totusi intr-un palat imparatesc n-ai nimic de cisti-
gat! Aici insa, in biserica, izvor de foe duhovnicesc izvoraste din masa
aceasta; si tu o lasi si alergi la spectacol ca sa vezi femei care fac baie in
pielea goala, sa vezi cum sint batjocorite femeile, si-L parasesti pe Hris-
tos Care sta linga izvor? §i acum sta Hristos linga izvor, nu vorbind cu
samarineanca, ci cu tot orasul. Dar poate ca si acum Hristos vorbeste
tot numai cu samarineanca. Ca nici acum nu-i nimeni linga El, ci unii
numai cu trupurile, iar altii nici cu atit. Totusi Hristos nu pleaca, ci
ramine si cere de la noi de baut, nu apa, ci sfintenie; caci cele sfinte le
da El sfintilor. Nu ne da apa de izvor, ci singe viu, care nu-i simbol al
mor^ii, ci pricina a vietii. Tu, insa, parasesti izvorul singelui, potirul eel
infricosator, si te duci la izvorul eel dracesc, ca sa vezi femei desfrinate
facind baie in pielea goala, ca sa ti se inece sufletul. Ca apa aceea este
un ocean de desfrinare; nu invaluieste cu apa trupurile, ci ineaca sufle-
tele. Femeia isi cufunda trupul gol in baie, dar tu, cind o vezi, te scu-
funzi in adincul desfrinarii. Asa e mreaja diavolului; nu ineaca pe cei
care inoata, ci mai ales pe cei care stau sus in porticele din jurul bazinu-
lui de inot; ii ineaca mai cumplit decit pe Faraon, care a fost inecat
atunci cu caii si carutele lui. Daca ar fi cu putinta sa vedeti sufletele ine-
cate, v-as arata multe suflete plutind moarte la suprafata acestor ape,
asa cum odinioara pluteau la suprafata Marii Rosii trupurile egipteni-
lor. Dar ceea ce-i mai cumplit decit toate este ca oamenii numesc o
pieire ca aceasta desfatare, iar oceanul acesta al pierzaniei loc de pla-
cere, desi poti strabate Marea Egee si Marea Tireniana mai cu usurinta
si in mai multa siguranta decit privelistea aceasta. Mai intii diavolul
{ine toata noaptea sufletele in asteptare; apoi dupa ce le-a aratat ce
asteptau, le inlantuieste si le face prizoniere. Sa nu-ti inchipui ca esti lip-
sit de pacat daca'nu te-ai apropiat de o desfrinata; poftindu-o ai savirsit
totul. Ca, fund stapinit de pofta, iti atiti si mai mult flacara. Iar daca spui
ca aceste spectacole nu te vatama, atunci esti vrednic de mai mare
osinda pentru ca, incurajind prin prezenta ta astfel de spectacole, smin-
testi si pe al^ii, iar tie iti faci de rusine obrazul si odata cu obrazul sufletul.
Dar ca sa nu va tin numai de rau, haide sa va dau §i un mijloc de
indreptare.

- Care?

- Vreau sa va incredintez sotiilor voastre, ca ele sa va instruiasca.
Ar fi trebuit, dupa legea lui Pavel, ca voi sa fiti dascalii lor! Dar, pentru
ca, [>rin pacat, s-a stricat ordinea §i a ajuns capul jos, iar trupul sus, sa

OMIUI l,A MATKI 99

alegem cealalta cale. Daca ^i-i rusine ca nevasta ta sa-^i fie dascal, fugi
de pacat §i vei putea sa te urci iute pe tronul ce £i 1-a dat Dumnezeu! Dar
atita vreme cit traie§ti in pacat, Scriptura te trimite nu numai la femeie,
ci chiar la animalele cele mai de jos. Nu se rusineaza sa te trimita pe
tine, om inzestrat cu ra^iune, sa fii ucenicul furnicii 29 . Cu asta nu invi-
nuiesc Scriptura, ci pe cei ce-si tradeaza nobletea lor de oameni. A§a
voi face si eu! Te voi da acum pe mina sotiei tale! De o vei dispretui, te
voi trimite la §coala celor necuvintatoare si-ti voi arata cite pasari, citi
pesti, cite patrupede, cite tiritoare sint mai cuviincioase si mai intelepte
decit tine. Daca nu-ti place si iti este ru§ine cu o astfel de apropiere,
ridica-te la cinstea ta de om, fugi de oceanul iadului, de riul eel de foe,
de spectacolul de la baie! Ca baia aceea da nastere oceanului iadului si
aprinde acel adinc al flacarii.

VII

Daca omul „care se uita la o femeie spre a opofti a sifacut desfrinare" 30 ,
cum sa nu ajunga prizonier eel care vede o femeie in pielea goala? Nu
ca potopul de pe timpul lui Noe, care a ucis tot neamul omenesc, ucid
cu multa rusine aceste femei, care fac baie in pielea goala, pe toti cei ce
le privesc; apa potopului aceluia, da, a ucis trupul, dar a taiat rautatea
lufletului; apa aceasta, insa, face tocmai dimpotriva.: omoara sufletul,
lasind trupurile vii.

Cind e vorba de intiietate, pretindeti ca stati in fruntea intregii
lumi, pentru ca ora§ul vostru 31 este eel dintii care §i-a pus pe cap cununa
cu numele de crestin 32 . Dar nu vi-i ru§ine ca la intrecerea in cumintenie
la fi^i in urma celor mai din urma orase?

- Da, ne este rusine, imi veti raspunde. §i ce ne porunce§ti sa
facem? Sa ne ducem in munti §i sa ne facem calugari?

- De aceea suspin, ca socoti ca numai calugarilor li se potriveste
buna-cuviin^a si cumintenia, desi Hristos a dat legile Sale pentru toti
oamenii. Cind a spus „cel care se uita la o femeie spre a o pofii" n-a. spus
aceste cuvinte numai calugarului, ci §i omului insurat. Ca muntele
acela, Muntele Fericirilor, era atunci plin de oameni insurati. Ginde§-
te-te, deci, la privelistea aceea, uraste privelistea cea draceasca de la
baie, si nu osindi greutatea cuvintului meu! Nu te impiedic sa te casato-
rejti, nici nu te opresc sa te distrezi, dar vreau sa faci asta cu cuminte-
nie, nu cu rusine, nu cu osinda, nu cu mii §i mii de pacate. Nu legiuiesc
sa te duci in mun^i si in pustie, ci sa locuiesti in mijlocul ora§ului, dar

29. Prov. (i, (i.

M). Matei , r >, '28.

SI. Antiohia,

M2. Fapte 1 1, 2(>.

100 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

cinstit, blind §i cuminte. Cu totii avem acelea§i legi de implinit ca si
monahii, in afara de legea casatoriei; dar mai bine spus, chiar §i in
aceasta privin^a Pavel ne porunce§te sa fim in toate ca monahii, spu-
nind: „Chipul lumii acesteia trece" 33 , a§a ca aceia care au femei sa fie ca si
cum n-ar avea 34 . Nu-ti poruncesc, deci, sa locuie§ti in creierii muntilor,
de§i a§ dori-o, pentru ca ora§ ele noastre fac ce faceau sodomenii; dar nu
silesc pe nimeni. Ramii in casa ta, linga copiii tai, linga sotia ta, dar iti
cer: nu-{i insulta sotia, nu-ti bate joe de copii, nu aduce in casa ta strica-
ciunea de la teatre §i bai. N-auzi, oare, pe Pavel spunind ca „barbatul nu
este stdpin pe trupul sau, cifemeia" 35 , dind aceeafi lege la amindoi? Iti
mustri cu asprime sotia daca se duce des la biserica, dar tu iti petreci
toata ziua la teatru si nu te socote§ti vrednic de mustrare! Tii foarte mult
ca femeia sa-ti fie cinstita, ba faci si lucruri de prisos si depa§e§ti
masura, neingaduindu-i sa iasa din casa nici pentru treburile neaparat
trebuincioase; dar cind e vorba de tine, socotefti ca ti-i ingaduit totul!
Dar nu ti-o ingaduie Pavel, care a dat si femeii aceeasi putere, ca spune:
,JBdrbatul sd dea femeii cinstea cuvenitd" 36 . Ce cinste-i dai cind o insulti in
ce are ea mai scump §i dai desfrinatelor trupul tau, care-i al ei? §tii doar
ca trupul tau este al ei! Ce cinste-i dai cind aduci in casa gilceava §i raz-
boi? Ce cinste-i dai cind faci in oras fapte pe care povestindu-le acasa
fac sa ro§easca sotia care te asculta, fiica ta care-i de fata; dar inainte de
ele te faci tu insuti de ru§ine. Trebuie neaparat sau sa taci sau sa te faci
in a§a hal de ris povestind ni§te necuviinte, pentru care de le-ar povesti
slugile tale, ai avea tot dreptul sa le biciuie§ti. Spune-mi: Mai poti aVea
vreun cuvint de aparare cind te uiti cu atita patima la niste spectacole
de care nu-i frumos nici sa vorbe§ti de ele, cind preferi aceste specta-
cole, pe care nu-i cu cale nici sa le poveste§ti?

Deocamdata, dar, ca sa nu va obosesc, imi opresc aici cuvintul. Dar
daca veti starui in acelea§i fapte, imi voi ascuti mai mult cutitul §i-l voi
infige mai adinc. Nu voi inceta pina nu voi distruge acest teatru al dia-
volului, pina nu voi face curata adunarea Bisericii. A§a ne vom scapa si
de rusinea de acum §i vom dobindi si viata cea viitoare, cu harul §i cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i
puterea in vecii vecilor, Amin.

:«. / Cor. 7, 31.

:U. 1 Cor. 7, 29.

:t. r ). / Cor. 7, 4.

.!(>. / Cor. 7, a.

OMILIA VIII

„§i intrind in casa au vazut Pruncul cu Maria Mama Lui;
si cazind s-au inchinat Lui; si deschizind vistieriile lor,
I-au dat daruri: aur, tamiie §i smirna'

i»»i

- Pentru ce evanghelistul Luca a spus ca Pruncul era culcat in
iesle? 2 Pentru ca Mama Lui indata ce L-a nascut L-a culcat acolo, ca
erau mutyi oameni veniti in Betleem sa se inscrie si n-au putut gasi casa.
Aceasta o arata Luca cind zice: pentru ca nu era loc, L-au culcat" 3 . Dupa
aceea Mama L-a ridicat de acolo si-L tinea pe genunchi.

Cind Maria a ajuns in Betleem, au si apucat-o durerile nasterii, ca
sa afli si de aici toata rinduiala; ca toate acestea nu s-au petrecut obis-
nuit si la intimplare, ci s-au implinit potrivit proniei dumnezeiesti si
profefiilor.

- Dar ce i-a facut pe magi sa I se inchine? Fecioara nu era cu vaza,
nici casa nu era stralucita si nici altceva din cele vazute nu erau in stare
sa trezeasca uimirea si sa atraga privirile. Apoi magii nu numai ca I s-au
Inchinat, ci, deschizind vistieriile lor, I-au adus daruri; si daruri nu ca
unui om, ci ca unui Dumnezeu. Ca tamiia si smirna sint simboluri ale
lui Dumnezeu. Ce i-a facut, dar, pe magi sa se inchine Lui?

- Aceea ce i-a facut sa piece din tara lor si sa faca un drum atit de
lung, anume: steaua si lumina pusa de Dumnezeu in sufletul lor; ele
i-au calauzit treptat spre o cunoastere mai desavirsita a lucrurilor. De
n-ar fi fost asta, nici nu I-ar fi aratat Pruncului o cinste atit de mare, cind
toate cele din jural Lui erau saracacioase. Nimic din cele vazute de ei
nu era stralucitor si mare, ci o iesle, o coliba si o Mama saraca, ca sa
vezi descoperita filozofia magilor, ca sa cunosti ca n-au venit la El ca la
simplu om, ci ca la Dumnezeu si binefacator. De aceea nu i-a smintit
nimic din cele vazute, ci I s-au inchinat si I-au adus daruri, lipsite de
toata greutatea legii iudaice; ca nu I-au jertfit oi si vitei, ci daruri care
erau aproape de filozofia Bisericii noastre, adica: credinta, ascultare si
dragoste.

I . Main X, I I .
7 l.tna '.', '/
:i / inn :>, v

102 SFlNTUl IOAN OURA DE AUR

,JL,uind instiintare prin vis sd nu se mai intoarcd la Irod, s-au dus in tara
lor pe altd cale" 4 .

Vezi si de aici credinta magilor! Nu s-au revoltat, ci sint supusi si de
buna credinta; nu s-au tulburat si nici n-au spus in ei insisi: „Daca Prun-
cul Acesta este mare si are vreo putere, pentru ce sa fugim si sa plecam
pe ascuns? Pentru ce ne trimite ingerul din oras ca pe niste fugari si sur-
ghiuntyi, cind noi am venit aici in vazul tuturora cu indraznire si am
infruntat atita popor si furia imparatului?" Magii n-au spus si nici n-au
gindit asta! Da, atunci mai cu seama crezi, cind nu cauti sa afli pricina
celor ce \i se poruncesc, ci simplu implinesti poruncile.

Jar dupd ce au plecat ei, iatd ingerul Domnului se aratd lui Iosifin vis,
zicind: «Sculindu-te, ia Pruncul si pe Mama Lui §i fugi in Egipt»" 5 .

Se cuvine acum sa fii nedumerit si cu privire la magi si cu privire la
Prune. Daca magii nu s-au tulburat, ci au primit totul cu credinta,
merita sa ne intrebam: pentru ce magii, fiind acolo, n-au salvat din mii-
nile lui Irod si pe Prune odata cu salvarea lor, ci ei fug in Persia, iar
Pruncul in Egipt impreuna cu Mama Lui? Dar ce? Trebuia sa cada
Pruncul in miinile lui Irod, si cazind sa nu fie ucis? Dar atunci nu s-ar
mai fi crezut ca a luat trup, n-ar mai fi fost crezuta maretia tainei intru-
pftrii! Daca intimplindu-se, dupa rinduiala omeneasca, acestea si altele
multe, au cutezat totusi unii sa spuna ca este un basm intruparea Dom-
nului, la ce ratacire de la credinta nu s-ar fi ajuns daca toate le-ar fi
savirsit Domnul in chip dumnezeiesc si potrivit puterii Lui? Dar asa, pe
magi ii trimite degrab in Persia, ii face in acela§i timp si dascali in tara
persilor si-i scapa si de furia tiranului, ca Irod sa afle ca incearca lucruri
cu neputin^a de indeplinit, ca sa-si potoleasca minia si sa se departeze
de la aceasta de§arta osteneala.

Vrednica de puterea lui Dumnezeu este nu numai biruirea dusma-
nilor pe fa$a, ci si biruirea lor prin inselaciune. Asa a inselat Dumnezeu
fi pe egipteni, pe cind erau iudeii in Egipt; Dumnezeu putea sa treaca
pe fa^a bogatia egiptenilor in miinile iudeilor, dar a poruncit ca luarea
Doga^iilor lor sa se faca pe ascuns si cu inselaciune. Iar prin aceasta
Dumnezeu i-a infricosat pe dusmani tot atit de mult ca si cu celelalte
minuni savirsite in Egipt.

II

Ascaloni^ii si cei de alt neam, cind au luat chivotul legii si au fost
pedepsi^i de Dumnezeu, au fost sfatuiti de vrajitori sa nu mai lupte si sa
nu mai stea impotriva lui Dumnezeu, spunindu-le, in afara de alte

4. Matei 2, 12.
f>. Matei 2, 18.

OMII.II iA MATKI J03

minuni facute de Dumnezeu, si aceasta: „Pentru ce vd invirtosati inimile
voastre, cum §i-au invirtosat egiptenii §i Faraon inimile lor? Oare nu dupd ce
Domnul i-a inselat, atunci au eliberat poporul Lui si au plecat?" 6 Vrajitorii
au grait asa pentru ca au socotit ca si inselaciunea aceasta nu este cu
nimic mai prejos de celelalte minuni facute de Dumnezeu pe fata in
Egipt spre dovedirea puterii si maretiei Sale. Acelasi lucru 1-a facut
Dumnezeu si acum, indestulator sa inspaiminte pe Irod. Gindeste-te cit
trebuie sa fi suferit, cit trebuie sa se fi miniat Irod cind s-a vazut inselat
de magi si atit de batjocorit. §i ce-i daca Irod n-a ajuns mai bun? Nu-i
Dumnezeu de vina, Care a dat porunca magilor si Pruncului sa piece, ci
covirsitoarea lui furie; Irod e de vina, pentru ca n-a ascultat de cei ce
puteau sa-1 sfatuiasca si sa-1 indeparteze de la rautatea lui, el care a mers
si mai departe, ca sa-i fie si mai cumplita pedeapsa pentru o nebunie ca
aceasta.

- Dar pentru ce a fost trimis Pruncul in Egipt? ar putea intreba
cineva.

- Pricina o spune chiar evanghelistul:

„Ca s& se implineascd ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul: «Din
Egipt am chemat pe Fiul Meu»" 7 .

S-au vestit mai dinainte intregii lumi inceputurile unor bune
nadejdi. Babilonul si Egiptul, mai mult decft orice alta tara, erau pirjo-
lite de flacara necredintei; si Dumnezeu, pentru a arata chiar de la ince-
put ca va indrepta si va face mai bune aceste doua tari, iar prin ele ves-
tind intregii lumi sa astepte aceleasi bunatati, a trimis pe magi in Babi-
lon, iar El S-a dus in Egipt cu Mama Lui.

Pe linga cele spuse, mai invatam de aici si un alt lucru, nu de mica
important^ pentru a ne intari filozofia noastra.

- Care?

- Acela anume ca Hristos chiar de la inceput a fost intimpinat de
vrajmasie si ispite. lata ca s-a intimplat aceasta chiar de pe cind era in
fasa! Abia Se nascuse si tiranul se infurie; vine apoi fuga si stramutarea
in Egipt; iar Mama, fara sa fi facut vreun rau, fuge in tara barbara.
Toate, ca si tu auzindu-le, sa nu te tulburi, cind, invrednicit cu o slujire
duhovniceasca, vezi ca suferi necazuri cumplite si induri multe primej-
dii, atunci sa nu zici: „Ce inseamna asta? Ar fi trebuit sa fiu incununat si
laudat, sa fiu slavit si stralucit, pentru ca am implinit porunca Stapinu-
lui!" Nu, ci ai curaj, stiind bine ca urmarea fireasca a indeletnicirilor
duhovnicesti este a intilni la tot pasul numai incercari. lata, incercari au
venit nu numai peste Mama si peste Prune, ci si peste barbarii aceia. Ei

(i. / Regi (i, (i.
7. Matei 2, !. r ).

H)i SIlNIUI, IOAN OURA DE AUR

au plecat pe ascuns ca niste fugari, iar Mama, care nu trecuse niciodata

f>ragul casei, primeste porunca sa indure greutatile unei calatorii atit de
ungi, pentru aceasta nastere minunata si pentru duhovnicestile ei
dureri de nastere.

Dar iata inca un lucru minunat! Palestina prigone§te pe Prune, iar
Egiptul ll primeste si scapa pe Cel prigonit. Amindoua tarile au fost
tipuri nu numai pentru fiii patriarhului Iacov, ci si pentru Insusi Stapi-
nul. Ca multe din cele ce aveau sa se Tntimple mai tirziu cu Domnul au
fost vestite mai dinainte de Scriptura, cum a fost cu asina si cu minzul ei.
Ingerul, dar, s-a aratat, dar n-a vorbit cu Maria, ci cu Iosif.

- §i ce-i spune?

- „Sculindu-te, ia Pruncul si pe Mama Lui". Acum nu mai spune: „Pe
femeia ta" s , ci „pe Mama Lui". Dupa ce nasterea s-a savirsit, dupa ce
banuiala a disparut, iar barbatul s-a incredintat, ingerul ii vorbeste
deschis; nu-L mai numeste pe Prune copilul lui, nici pe Fecioara femeia
lui, ci: „Ia Pruncul §i pe Mama Lui §i fugi in Egipt". Ii spune si pricina
fugii: „Cd hod vrea sa caute sufletul Pruncului .

Ill

Iosif auzind nu s-a revoltat, nici n-a spus ingerului: „Nu mai inteleg
nimic! Nu spuneai mai inainte ca va mintui pe poporul Sau, iar acum ca
nu Se poate mintui nici pe El, ci trebuie sa fugim, sa plecam in straina-
ta^i, sa ne mutam departe de tara noastra? Una ai fagaduit si alta se
intimpla!" Dar Iosif n-a grait asa. Era barbat credincios; nu 1-a intrebat
nici de timpul intoarcerii. Ingerul ii spusese atit doar ca are sa se
intoarca: „Stai acolo pind ce-ti voi spune!" w . Nici asta nu-1 supara, ci
asculta, se supune, rabdind cu bucurie toate incercarile. §i iubitorul de
oameni Dumnezeu a presarat si bucurii printre aceste necazuri. Asa
face si cu to^i sfintii. Nu le da numai primejdii, nici numai liniste necur-
mata, ci urze§te viata dreptilor §i cu unele si cu altele. A§a a facut §i cu
Iosif. §i iata cum! Iosif a vazut pe Fecioara insarcinata; asta 1-a tulburat,
1-a nelinistit cumplit; o banuie pe Fecioara de desfriu; dar indata apare
ingerul, ii risipeste banuiala, ii curma teama; iar cind vede pe Prune
nascut se bucura nespus de mult; acestei bucurii ii urmeaza din nou nu
mica primejdie: tulburarea Ierusalimului, furia imparatului, care cauta
pe Cel nascut; dar acestui necaz ii urmeaza iarasi o alta bucurie: steaua
si inchinarea magilor. Dupa aceasta bucurie, insa, frica si primejdie:
Jrod cautd sufletul Pruncului". Pruncul trebuie sa fuga si sa se duca in

8. Matei 1, 20.

!). Matei 2, 13.

10. Matei 2, 13.

OMI1.II I.A MATKI 105

alta {ara ca orice om; deocamdata nu trebuie sa faca minimi; daca ar fi
facut minuni din pruncie, n-ar mai fi fost socotit om. Pentru acela§i
motiv nici templul trupului Sau n-a fost plasmuit neconditionat de ni-
mic, ci au loc zamislirea, purtarea in pintece noua luni, durerile na§terii,
nasterea, hranirea cu lapte, tacere in tot timpul copilariei, asteptarea virstei
cuvenite barba^ilor, pentru ca prin toate si fie primita taina intruparii.

- Atunci, ar intreba cineva, pentru ce s-au facut la nasterea Sa
minunile care s-au facut?

- S-au facut pentru Mama Lui, pentru Iosif, pentru Simeon, care
avea sa piece de pe lumea asta, pentru pastori, pentru magi, pentru
iudei. Ci daca iudeii ar fi privit cu multa luare-aminte la cele petrecute,
ar fi cules mare folos din ele pentru cele viitoare.

Sa nu te tulburi daca profetii nu vorbesc de magi! Ca profetii nici
n-au prezis totul, nici n-au trecut pe toate sub tacere. Dupa cum te
minunezi mult §i te tulburi cind vezi ca se intimpla fapte de care n-ai
auzit nimic, tot a§a, daca ai fi stiut totul, te-ai fi pus pe dormit si n-ai mai
fi dat nici o atentie evanghelistilor.

Iar daca iudeii pun la indoiala profetia lui Osea, spunind ca aceste
cuvinte: ,JDin Egipt am chemat pe FiulMeu" 11 au fost spuse despre ei, le
voi raspunde ca profetiile au aceasta lege: multe profetii sint spuse ade-
seori de unii, dar sint implinite de altii. De pilda cuvintele: ,Ji voi
impdrtipe ei in Iacov §i-i voi risipi in Israel" 12 s-au spus de Simeon si Levi,
dar s-au implinit pe timpul urmasilor lor. La fel cu spusele lui Noe despre
Canaan 13 , s-au implinit cu gabaonitii, stranepo^ii lui Canaan. Acelasi lu-
cru il poti vedea si cu Iacov; binecuvintarea lui Isaac data lui Iacov, care gla-
suieste asa: ,JFii domn fratelui t&u §i se vor inchina tiefiii tatalui tdu" u , nu
s-a implinit cu Iacov, ci cu urmasii lui. Cum ar fi putut sa se implineasca cu
Iacov, cind Iacov se temea, tremura in fata fratelui sau si i s-a inchinat lui de
nenumarate ori? Tot asa si cu privire la proorocia lui Osea. Cine poate fi nu-
mit cu adevarat Fiul lui Dumnezeu? Cel care s-a inchinat vitelului de aur,
eel care a slujit lui Beelfegor, eel care a jertfit pe fiii lui demonilor sau Cel ce
este prin fire Fiu §i cinste§te pe Cel Ce L-a nascut? Deci daca Fiul Sau n-ar fi
fost chemat din Egipt, profetia n-ar fi primit sfirsitul potrivit.

IV

lata ca si evanghelistul a lasat sa.se inteleaga acelasi lucru cind a
spus: „Ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul" 15 , ara-
tind ca nu s-ar fi implinit profetia daca Hristos n-ar fi venit.

11. Osea 11, 2.

12. Fac. 49, 7.

13. Fac. 9, 25-26.

14. Fac. 27, 29.

15. Matei'l, 15.

106 SI-'INTDI. IQAN (JURA DE AUR

Chemarea din Egipt a Fiului lui Duranezeu a facut-o si pe Fecioara
mare s i stralucita. Daca tot poporul iudeu socotea o lauda iesirea lui din
Egipt, apoi si Fecioara putea sa socoteasca lauda chemarea Sa din
Egipt. Intr-adevar iudeii se faleau si se mindreau cu plecarea lor din
Egipt, lucru pe care si profetul il lasa sa se inteleaga, cind zice: ,JV-am
scos, oare,pe cei de alt neam din Capadochia §ipe asirieni dingroapa?" 16 . Este
si pentru Fecioara o prerogative chemarea din Egipt! Dar mai bine
spus, ducerea in Egipt si intoarcerea din Egipt a poporului iudeu si a
patriarhului Iacov a fost o preinchipuire a ducerii si intoarcerii Fecioa-
rei din Egipt. Iudeii s-au dus in Egipt, ca sa scape de moarte; ii ame-
nin^a foametea; Pruncul S-a dus, tot ca sa scape de moarte; II ameninta
ura lui Irod. Ducindu-se iudeii in Egipt, au scapat de foamete; ducin-
du-Se Pruncul, a sfintit, prin ducerea Lui, toata tara. lata cum prin fapte
de mica insemnatate se descopera Dumnezeirea.

Cind ingerul le-a spus: ,J?ugi in Egipt", nu le-a fagaduit ca-i va into-
varasi, nici la ducere, nici la intoarcere. A lasat sa se inteleaga ca au un
mare tovaras de drum, Pruncul nascut.

Pruncul, la aratarea Sa, a schimbat deodata toate lucrurile: vrajma-
jii slujesc tainei intruparii; magii si barbarii isi parasesc falsa lor cre-
din^a stramoseasca si vin sa I se inchine; imparatul August slujeste na§-
terii din Betleem, prin porunca inscrierii; Egiptul scapa de moarte pe
Pruncul fugar si vrajmasit si are prilejul s§. si-L faca prieten, pentru ca
atunci cind va auzi pe apostoli predicindu-L pe Hristos, sa se laude ca a
fost cea dintii tara care L-a primit pe cind era Prune. Prerogativa
aceasta o avea numai Palestina; dar Egiptul a ajuns mai inflacarat decit
Palestina.

Du-te 17 acum in pustiul Egiptului si vei vedea ca pustiul acesta a
ajuns mai frumos decit o gradina; vei vedea nenumarate cete de ingeri
in trup omenesc, popoare de mucenici, roiuri de fecioare; vei vedea ca
tirania diavolului a fost surpata si ca straluceste imparatia lui Hristos;
vei vedea ca Egiptul, mama poetilor, inteleptilor si magilor, descoperi-
toarea a tot felul de vrajitorii, tara care lea raspindit si altor tari, se min-
dreste acum cu pescarii, dispretuieste pe poeti, pe intelepti fi magi si
pune in frunte pretutindeni crucea, pe vames si pe Pavel, facatorul de
corturi. Nu sxnt numai orasele pline de aceste bunatati, ci si pustiile; ba
mai mult ele decit orasele. Po^i vedea in tot locul in tara aceea armata
lui Hristos, turma cea imparateasca, traiul si vietuirea puterilor celor de
sus. §i nu numai la barba^i, ci si la femei. Femeile filozofeaza nu mai
pu^in decit barbarii; nu iau in mina scutul, nu se urea pe cal, asa precum

Mi. Amos 9, 7.

1 7. De aid incepe partea morala: Despre viala monahilor.

OM11.1I 1,A MATKI |()7

porunceau fnfelep^ii legiuitori si filozofi greci, ci due o lupta cu mult
mai grea. Lupta este comuna §i lor §i barba^ilor; lupta impotriva diavo-
lului si impotriva puterilor lui, iar gingasia firii femeiesti nu-i o piedica
in aceste lupte. Ca soarta acestor lupte nu-i hotarita de trup, ci de vointa. De
aceea, de multe ori, femeile au luptat mai bine decit barbatii si au avut victo-
rii mai stralucite. Nu-i atit de frumos cerul cu puzderia lui de stele, cit e de
frumos pustiul Egiptului, care ne arata la tot pasul chiliile monahilor.

V

Cine cunoaste vechiul Egipt, Egiptul eel innebunit, eel ce lupta
impotriva lui Dumnezeu, Egiptul care se inchina pisicilor si se temea si
tremura in fata unei cepe, acela isi da seama bine de puterea lui Hristos;
dar mai bine spus, nici n-avem nevoie de aceste vechi istorii, ca se vad
si acum ramasitele ratacirii de odinioara, dovada nebuniei lor de mai
inainte. §i totusi locuitorii Egiptului, care ajunsesera in vechime la o atit
de mare nebunie, astazi toti filozofeaza despre cer si despre lucrurile
cele mai presus de cer, rid de obiceiurile stramosesti, ii caina pe stra-
buni si nu pun nici un pret pe filozofi. Insasi viata i-a invatat ca intelep-
ciunea vechilor filozofi nu era altceva decit o nascocire de babe betive
si ca adevarata filozofie, vrednica de ceruri, este filozofia propovaduita
de pescari. De aceea locuitorii Egiptului, pe linga curatia dogmelor
arata mare rivna si pentru viata crestina. S-au despartit de toate averile,
s-au rastignit cu totul pentru lume §i merg inca si mai departe ca isi ago-
nisesc, cu lucrul miinilor lor, hrana cea de trebuinta. Nu pretind, pentru
ca postesc si privegheaza, sa stea degeaba toata ziua, ci noptile §i le
petrec in sfinte cintari §i privegheri, iar zilele §i le cheltuiesc impletind
rugaciunea cu lucrarea miinilor, urmind rivna apostolului Pavel. Ca i§i
spun ei: „Daca Pavel, spre care sint atintiti ochii intregii lumi, lucra in
atelier si avea o meserie ca sa hraneasca pe cei lipsiti, si daca nici nop-
tile nu da odihna miinilor sale, cu mult mai mult este drept ca noi, care
am imbratisat pustia, care n-avem nimic comun cu zgomotul orasului,
sa intrebuintam ragazul linistii in lucrarea cea duhovniceasca!"

Sa ne rusinam, dar, cu totii, §i bogatii si saracii, cind cei ce n-au
nimic in afara de trup §i de miini se silesc §i se sirguiesc ca prin munca
miinilor lor sa aiba un cistig pentru a veni in ajutorul celor nevoiasi, iar
noi, care avem ingramadite in casa noastra averi cu nemiluita, nu dam
la saraci nici ce ne prisose§te. Spune-mi, te rog, ce cuvint de aparare
mai putem avea, ce iertare? §i totusi ginde§te-te ca mai inainte ace§ti
oameni erau si iubitori de averi si lacomi la mincare, in afara de alte
pacate; ca in Egipt erau caldarile de came, de care-si aminteau iudeii,
in Egipt era cumplita tirania pintecelui; dar, pentru ca au voit, s-au
schimbat, au primit focul lui Hristos si s-au mutat dintr-o data de pe

108 SFlNTUI, IOAN (JURA DE AUR

pftmfnt la cer, fiind mai infierbintati decit altii in dragostea de Hristos,
mai porni^i decit al^ii impotriva miniei §i a placerilor trupesti; iar prin
bunatatea lor §i prin lipsa totala de sim^ire fata de patimi, datorita filo-
zofiei lor imita puterile cele netrupe§ti. Cine a fost in Egipt sue ce spun.

Iar daca cineva dintre voi n-a calcat niciodata in chiliile monanilor
egipteni, sa se gindeasca la omul care pina astazi este pe buzele tutu-
rora, pe care 1-a odraslit Egiptul dupa ce au propovaduit apostolii, la
fericitul §i marele Antonie, si sa se gindeasca la aceea ca el a trait tot in
^ara in care a trait si Faraon; totusi asta nu 1-a vatamat, ci a fost invredni-
cit de vedenie dumnezeiasca si a dus o viata asa cum o cer legile lui
Hristos. §i po^i afla totul cu de-amanuntul daca citesti cartea care
cuprinde istoria vietii Marelui Antonie 18 , in care vei gasi §i multe profe-
^ii ale lui: a prezis de cei care vor im.parta.si ratacirile lui Arie si a vorbit
de vatamarea pe care o vor aduce arienii asupra Bisericii, Dumnezeu
aratindu-i-le pe acestea §i punindu-i inaintea ochilor pe toate cele vii-
toare. Faptul ca nici o scoala filozofica n-a avut un om ca Marele Anto-
nie este printre altele o dovada a adevarului filozofiei noastre. Dar ca sa
nu va marginiti numai la cele auzite de la mine, plecati-va si voi ochii
pe Hterele ca4ii ?i veti afla totul cu de-amanuntul, iar multa sa filozofie
v& va instrui. V& mai rog inca un lucru: sa nu trecem numai cu ochii
peste cele scrise, ci sa le si facem. Sa nu spunem ca nu ne putem
schimba via^a, punind scuza tara in care ne-am nascut, cre§terea ce-am
primit-o sau pacatele stramosilor. Ca daca vrem sa fim cu luare-aminte
asupra noastra inline, nimic din acestea nu ne va fi piedica. Avraam a
avut tata necredincios, dar nu i-a mostenit necredinta; imparatul
Iezechia a avut de tata pe Ahaz, si totusi a ajuns prietenul lui Dumne-
zeu; Iosif in mijlocul Egiptului de pe vremea aceea si-a impletit in jurul
frun(ii cununile castita^ii; cei trei tineri, in mijlocul Babilonului si in
casa in care se intindeau mese sibaritice 19 , au aratat inalta filozofie;
Moise in Egipt §i Pavel in intreaga lume; dar pentru nici unul din ei scu-
zele de care vorbeam n-au fost o piedica in calea virtutii.

Gindindu-ne §i noi la toate acestea, sa scoatem din mintea si sufle-
tul nostru aceste ginduri si aceste scuze si sa ne. straduim pentru virtute

elna asudam. Asa vom atrage asupra-ne si mai mult bunavointa lui
lumnezeu, II vom indupleca sa ne ajute in ostenelile noastre si vom
dobindi §i bunata^ile cele ve§nice, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa
le dobindim cu harul §i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

IH. ScrisA de sfintul Atanasie eel Mare (f 373).

19. Mese sibaritice, mese cu fel de fel de nunciruri alese, care puteau satisface pe deplin
poftele gurmanzilor. Sibaritic, de la numele orajului Sibaris. Locuitorii acestui ora$ decernau
premii celor care n&scoceau noi voluptifi; pentru a avea linijte au izgonit cocojii din ora§ §i au
tndep&rtat atelierele care ftceau zgomot.

OMILIA IX

„Atunci Irod,vazind ca a fost amagit de magi,

s-a miniat foarte §i trimitind a ucis pe toti pruncii

din Be tie em §i din toate hotarele lui,de doi ani §i mai mici,

dupa vremea ce aflase de la magi" 1 .

Irod n-ar fi trebuit sa se minie, ci sa se teama, sa se pocaiasca si sa
vada ca incearca lucruri cu neputinta. Dar nu s-a pocait. Cind un om
este nejudecat si nu vrea sa se caiasca, nu ia nici unul din leacurile date
de Dumnezeu. Iata-1 si pe Irod! La luptele de mai inainte adauga alta
lupta; adauga ucideri linga ucideri §i se arunca in toate chipurile in pra-
pastie. Innebunit de minie si de invidie ca de un demon, nu mai tine
seama de nimic, ci se porneste cu furie impotriva neamului omenesc:
da drumul miniei impotriva magilor, care si-au batut joe de el, impo-
triva copiilor, care nu i-au facut nici un rau; indrazneste sa dezlantuie in
Palestina o tragedie inrudita cu tragedia petrecuta altadata in Egipt. Ca
spune Evanghelia: „Trimitind a ucis pe toti pruncii din Betleem §i din toate
hotarele lui, de doi ani §i mai mici, dupa vremea ce aflase de la magi".

Asculta£i cu toata atentia cele ce va voi spune! Despre pruncii aces-
tia multi flecaresc multe, spunind ca s-a facut o nedreptate cu uciderea
pruncilor. Unii isi exprima nedumerirea mai cu masura, altii mai aspru
si mai nebuneste. Dar ca sa scap pe unii de nebunie, iar pe altii de
nedumerire, ingaduiti-mi sa starui putin asupra acestui lucru. Daca
acestia aduc acuzatia ca a fost scapat Pruncul cu pretul uciderii altor
prunci, atunci vor acuza si pe Petru de uciderea ostasilor care il pazeau.
Dupa cum aici, fugind Pruncul, au fost ucisi alti prunci in locul celui
cautat, tot asa atunci liberind ingerul pe Petru din temnita si din lanturi,
un alt tiran, cu acelasi nume §i cu aceleasi purtari ca §i tiranul acesta, a
ucis in locul lui Petru pe paznicii lui 2 .

- Ce vrei sa spui? a§ putea fi intrebat. Cu cele ce spui nu dezlegi
nedumerirea, ci adaugi una noua.

- §tiu si eu! De aceea si amintesc toate faptele asemanatoare, ca sa
dau o singura dezlegare tuturor. Care-i dezlegarea? Ce raspuns potrivit

1. Matei 2, Hi.

2. Fapte 12, 19.

I 10 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

i bun pot sa dau? Acesta: ca nu Hristos a fost autorul uciderii prunci-
or, ci cruzimea lui Irod Imparatul, dupa cum nici Petru n-a fost autorul
uciderii paznicilor, ci nebunia lui Irod Agripa. Daca Irod Agripa ar fi
vazut zidul gaurit sau usile sfarimate, ar fi putut acuza de neglijenta pe
ostasii care-1 pazeau pe Petru; dar asa toate ramasesera in starea lor de
mai inainte, iar lanturile la miinile paznicilor, ca fusesera legati impreu-
na cu Petru. Deci Irod, daca ar fi judecat drept cele petrecute, s-ar fi
putut gindi ca liberarea lui Petru nu se datora puterii omenesti, nici
vicleniei, ci unei minunate puteri dumnezeiesti; ar fi trebuit sa se in-
chine lui Dumnezeu, Care a facut acestea, si nu sa omoare paznicii.
Dumnezeu a facut asa tot ce a facut, ca nu numai sa nu dea mortii pe
paznici, ci prin ei sa calauzeasca si pe imparat spre adevar. Daca Irod a
fost un nepriceput, ce vina are inteleptul Doctor al sufletelor, Care a
facut totul spre a-1 vindeca, daca bolnavul s-a impotrivit? Acelasi lucru
trebuie spus si de uciderea pruncilor. „Pentru ce te-ai miniat, Iroade, ca.
ai fost amagit de magi? Nu stiai ca dumnezeiasca. era nasterea? N-ai
chemat tu pe arhierei? N-ai adunat tu pe carturari? N-ai adus odata cu
aceia la scaunul tau de judecata si pe profetul, care a prezis de mult
aceasta nastere? N-ai vazut ca sint de acord cele noi cu cele vechi? N-ai
auzit ca si steaua a slujit nasterii Pruncului? Nu te-a rusinat rivna magi-
lor? Nu te-a minunat indraznirea lor? Nu te-a infiorat adevarul rostit de
prooroc? N-ai inteles din cele spuse mai inainte de profet pe cele intim-
plate mai pe urma? Pentru ce n-ai socotit in tine insuti din toate acestea,
ca cele petrecute nu se datoresc amagirii magilor, ci puterii dumne-
zeiejti, care a rinduit asa lucrurile? Dar chiar daca. ai fi fost amagit de
magi, ce-ai avut cu pruncii, care nu ti-au facut nici un rau?"

II

Mi s-ar putea, insa, spune:

- Da! L-ai lasat pe Irod fara cuvint de aparare si ai dovedit ca e un
ucigas! Dar n-ai raspuns, insa, la intrebarea ca n-a fost o nedreptate uci-
derea pruncilor. Da, Irod a facut un lucru nedrept! Dar pentru ce Dum-
nezeu i-a ingaduit?

- Ce voi raspunde la aceasta? Ceea ce nu incetez sa. spun mereu si
in biserica si in oras, pretutindenea; ceea ce vreau sa va intre adinc in
minte. Este un principiu care dezleaga toate nelamuririle de felul
acesta.

- Care-i principiul si care-i raspunsul?

- Sint mul^i oameni care fac nedreptati, dar nu-i nici unul care sa
sufere vreo nedreptate. Dar ca sa nu va tulbure prea multa vreme
enigma aceasta, va voi spune iute si dezlegarea ei. Orice nedreptate, pe

OM1I.II l,A MATKI 1_U

care o suferim de la cineva, este socotita de Dumnezeu fie pentru izba-
vire de pacate, fie pentru rasplatire. Ca sa fiu mai inteles, va voi da o
pilda. Sa presupunem ca o sluga datoreaza o suma mare de bani stapi-
nului sau; apoi sluga aceea este atacata de ni§te o.ameni nedrepti, care-i
rapesc o parte din avere. Acum, daca stapinul, care putea impiedica pe
rapitor §i lacom, nu-i completeaza ce i s-a rapit, ci-1 socote§te dator cu
toata suma imprumutata, inseamna ca stapinul a nedreptatit pe sluga
aceea? Nicidecum! Dar daca ii da inca mai mult? Oare sluga n-a ci§tigat
mai mult! Negre§it! Tot asa trebuie sa privim §i nedreptatile pe care le
suferim. Ca pentru necazurile pe care le suferim pe nedrept sau capa-
tam iertare de pacatele noastre.sau primim cununi mai stralucitoare, de
nu avem prea multe pacate. Asculta-1 pe Pavel, care graie§te asa de des-
frinatul din Corint: „Sd datipe unul ca acesta satanei spre pieirea trupului,
ca duhul sa se mintuie" 3 .

- Ce dovede^ti cu asta? a§ putea fi intrebat. A fost vorba de cei
nedreptatiti de altii, nu de cei indreptati de invatatorii lor!

- Nu-i nici o deosebire! Intrebarea era: daca e o nenorocire sa
suferi raul sau nedreptatea. Dar ca sa aduc cuvintul mai aproape de
ceea ce vreau sa spun, amintiti-va de David. David a vazut pe Semei ca
il ataca, ca se bucura de nenorocirea lui §i ca il umple de ocari; cind
generalii sai au vrut sa-1 omoare pe Semei, David i-a impiedicat zicind:
,£,dsati-l sa blesteme, ca sa vadd Domnul smerenia mea; si-mi va rdspldti mie
cu bine pentru blestemul acesta in ziua aceasta" 4 ; iar in Psalmi, cintind, spu-
nea: „Vezipe vrajmasii mei, ca s-au inmultit si cu urd nedreaptd m-au urit,
si-mi iartd toate pacatele mele" s . Iar saracul Lazar a avut parte de odihna,
tocmai pentru ca a suferit nenumarate necazuri in viata aceasta. Asadar
nu sint nedreptatiti cei care sufera nedreptati daca indura cu curaj tot
ceea ce sufera, ci ci§tiga chiar mai mult fie ca sint incercati de Dumne-
zeu, fie ca sint biciuiti de diavol.

Poate ca mi s-ar pune §i aceasta intrebare:

- Dar ce pacat facusera pruncii aceia ca sa-1 ispa§easca? Poti spune
asta de ni§te oameni in virsta, care, de buna seama, au facut multe
pacate, dar pruncii aceia, care au murit in frageda virsta §i au suferit o
astfel de nedreptate, ce pacate au avut de sters ca sa sufere a§a de cumplit?

- Dar nu m-ai auzit ca am spus ca daca cineva sufera aici pe parnint
necazuri §i nedreptati, fara sa fi facut pacate, suferinta de aici se preface
dincolo in rasplata? Cu ce au fost vatamati pruncii uci§i, cind au fost
du§i degraba spre limanul eel neinvalurat?

3. I Cor. 5, 5.

i. II Regi Mi, II 12.

. r ). /'.v. 2-1, 20, 10.

112 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

Dar se poate ca cineva sa-mi spuna:

- Daca pruncii ar fi trait, ar fi savirsit poate fapte de virtute!

- Dar tocmai pentru ca au murit asa, au un spor de rasplata. De alt-
fel Dumnezeu nici n-ar fi ingaduit sa fie rapiti inainte de vreme, daca
pruncii acestia aveau sa fie niste oameni de isprava. Daca Dumnezeu
sufera cu atita indelunga rabdare pe cei care traiesc necontenit in pacat,
apoi cu atit mai mult n-ar fi ingaduit ca acesti prunci sa fie in acest chip
smulsi din viata, daca stia ca au sa savirseasca fapte mari.

Ill

Aceste cuvinte am avut a vi le spune; si nu sint toate, ci mai sint si
altele mai tainice, pe care le stie bine Cel ce le-a rinduit. Lasind, dar,
pe seama Lui intelegerea mai adinca a acestora, sa mergem mai
departe, iar din suferintele altora sa. invatam sa induram totul cu curaj.

Nu mica jale s-a abatut atunci asupra Bedeemului! Pruncii erau
rapiti de la sinul mamelor si dusi sa. fie ucisi pe nedrept. Dar daca esti
Tnca mic la suflet si nu te poti inalta la filozofia uciderii pruncilor, afla
sftrgitul imparatului ucigas si linisteste-te putin. Foarte curind a venit
peste el pedeapsa. Dumnezeu i-a dat o osinda pe masura nelegiuirii lui;
$i-a sfirsit via^a cu o moarte mai groaznica §i mai jalnica decit moartea

f>runcilor fi a suferit si alte multe rele pe care le veti afla de cititi istoria
ui Iosif Flaviu. Am socotit ca nu e nevoie sa le amintesc aici, ca sa nu
lungesc cuvintul si sa nu intrerup §irul ideilor.

,^itunci s-a implinit ceea ce s-a zis de Ieremia profetul, care spune: «Glas
din Rama s-a au&t, plingere §i tinguire multa, Rahila plingind pe fiii ei §i nu
voia sA se mingiie, pentru ca nu mat sint»" 6 .

Dar pentru ca v-ati cutremurat cind evanghelistul a povestit ucide-
rea silnica, nedreapta, cruda si nelegiuita a pruncilor, vrea acum sa va
mingiie iarasi, spunindu-va ca Dumnezeu n-a impiedicat nelegiuirea,
pentru ca nu putea sau nu stia, ci a §i stiut-o §i a §i prezis-o prin profetul
Ieremia. Nu te tulbura, deci, nici nu-ti pierde curajul, cind e vorba de
tainica purtare de grija a lui Dumnezeu, pe care o poti vedea mai ales §i
in cele ce le lucreaza si in cele ce le ingaduie. Asta a lasat-o sa se inte-
leaga §i altadata, pe cind vorbea cu ucenicii Sai. Le-a spus mai dinainte
ca au sa fie dusi inaintea judecatii, ca au sa fie tiriti la moarte, ca au sa se
razboiasca si sa duca lupta neimpacata cu toata lumea 7 ; dar, pentru a le
intari sufletul si a-i mingiia, le spune: „Nu se vind, oare, doudpdsdri la un
ban? ^i nici una din ele nu cade pe pdmint fdrd stirea Tatdlui vostru Celui din

(i. Matei 2, 17-18.
7. Matei 10, 17-22.

OMII.II I.A MATKI 113

ceruri" 8 . A spus acestea ca sa arate ca nimic nu se intimpla fara stirea
Lui, ci le stie pe toate, dar nu le lucreaza pe toate. Cu alte cuvinte a spus
asa: „Nu va teme^i, nici nu va tulbura^i! De vreme ce Tatal vostru stie ce
suferi^i si poate sa si opreasca suferinta voastra, atunci este lamurit ca
nu pune capat suferin^ei voastre pentru ca va poarta de grija si pentru
ca se ingrijeste de voi!" La fel trebuie sa gindim si noi despre incercarile
noastre; si indestulatoare mingiiere vom primi.

- Dar ce legatura este intre Rahila si Betleem? ar putea sa ma
intrebe cineva. Profetia spune doar atit: „Rahila plingind pe fiii ei". Apoi
ce legatura este intre Rama si Rahila?

- Rahila a fost mama lui Veniamin; cind a murit a fost ingropata in
hipodromul de linga Betleem 9 . §i pentru ca mormintul era aproape de
Betleem, pe care Rahila 1-a dat mo§tenire fiului ei Veniamin - ca Rama
apartinea semintiei lui Veniamin - pe buna dreptate profetul Ieremia
numeste pe pruncii ucisi fiii Rahilei si din pricina ca ea este incepatoa-
rea semintiei lui Veniamin si din pricina ca mormintul ei este aproape
de Betleem. Apoi ca sa arate ca uciderea pruncilor era o rana dureroasa
si de nevindecat, profetul spune: „Nu voia sa se mingiie, pentru ca nu mai
sint". §i din aceste cuvinte invatam tot ce spuneam mai inainte, anume
sa nu ne tulburam niciodata cind cele ce se intimpla in viata sint in apa-
ren^a contrare fagaduintei lui Dumnezeu. lata, Hristos a venit pentru
mintuirea poporului Israel, dar, mai bine spus, pentru mintuirea lumii
si chiar de la nasterea Sa lucrurile s-au petrecut cu totul impotriva celor
fagaduite. Mama fuge, patria este bintuita de mari nenorociri, se pune
la cale cea mai grozava dintre ucideri, jale mare, plingere si bocete pe
toate drumurile. Dar nu te tulbura! Dumnezeu totdeauna obisnuieste
sa-si implineasca planurile Sale prin contrarii si tocmai prin asta ne da
cea mai mare dovada a puterii Sale. Tot asa ii povatuia si pe ucenicii
Sai §i-i pregatea sa savir§easca toate, rinduind contrariile prin contrarii,
pentru ca sa fie mai mare minunea. Apostolii au fost biciuiti, prigoniti,
au suferit nenumarate rele, dar, desi biciuiti si prigoniti, au biruit pe cei
ce-i biciuiau si-i prigoneau.

,Jar dupd ce a murit hod, lata ingerul Domnului se aratd in vis luilosif,
zicind: «Sculindu-te, ia Pruncul §i pe Mama Lui §i mergi in pdmintul lui
Israil*" 10 .

Ingerul n-a mai spus: „Fugi" u , ci ,JWergi".

8. Matei 10, 29.
it. Fac. 48, 7.

10. Matei 2, 1!) 20.

11. Matei 2, 1H.

1 14 SKlNlill, IQAN UURA DE AUR

IV

Ai vazut ca dupa necazuri a venit lini§tea? Apoi dupa primejdie
iarasi liniste? A parasit Egiptul, s-a intors in tara Lui si a vazut junghiat
pe ucigasul pruncilor. Cind a ajuns acasa, gase§te iara§i rama§itele
vechilor primejdii, pe fiul tiranului, viu §i pe tron.

- Cum se face ca. Arhelau domnea in Iudeea, cind conducator era
Pilat din Pont?

- Irod murise de curind si tara nu se impartise inca in mai multe

f>&r^i; dar pentru ca Irod murise de curind, domnea deocamdata fiul in
ocul lui Irod tatal sau. Fratele lui Irod se numea tot Irod si de aceea
evanghelistul a adaugat:

,Jn locul lui Irod, tatal sau" 12 .

- Dar daca se temea sa se duca. in Iudeea, pentru ca era condusa de
Arhelau, trebuia sa se teama sa se duca §i in Galileea din pricina lui
Irod.

- Odata cu schimbarea locului i s-a pierdut si urraa Pruncului. Bet-
leemul §i hotarele lui fusesera puse sub urmarire, iar Arhelau socotea ca
odata ce au fost junghiati pruncii se pusese capat oricarei primejdii,
deoarece, credea el, trebuia ca odata cu cei multi sa fi fost ucis §i Prun-
cul cautat. De altfel Arhelau, vazind cit de jalnic §i-a sfir§it tatal sau
viaja, a cautat sa traiasca mai cucernic §i sa lupte impotriva nelegiuirilor.

A venit, deci, Iosif in Nazaret, fugind §i de primejdie, dar in acelasi
timp §i bucuros ca va locui in patria sa. §i ca sa fie Iosif §i mai incredin-
^at, ingerul il instiinteaza in vis sa. se duca „in partile Galileii" 13 . Luca
spune, insa, ca. nu s-a dus in Galileea prin in^tiintare ingereasca., ci ca
s-a intors in Nazaret dupa ce s-au indeplinit legile pentru curatire 14 . Ce
putem spune? Luca vorbeste aici de timpul de dinaintea fugii in Egipt.
Ca Iosif nici n-ar fi plecat de acolo inainte de curatire, ca sa nu fie intru
nimic calcator de lege, ci a ramas sa se curete, sa vina in Nazaret si de
acolo sa se pogoare in Egipt. Mai tirziu, dupa ce s-au intors din Egipt §i
erau in Iudeea, ingerul le-a poruncit sa se duca. in Nazaret. Inainte, cind
s-au dus in Nazaret dupa curatire, n-au fost in§tiintati de inger sa se
duca acolo, ci au facut asta de buna lor voie, pentru ca doreau sa se
duca in £ara lor; ca nu venisera pentru altceva in Bedeem, ci numai ca
sa se inscrie - de altfel nici nu aveau unde sta -,iar dupa ce au terminat
lucrurile pentru care venisera s-au inapoiat in Nazaret. Iar dupa
intoarcerea din Egipt ingerul ii trimite acasa; nu fara motiv, ci inte-
mciat pe o profetie:

\2. Matei '2, Tl.
I.I. Main '2, 22.
M. I.uni 2, :)!».

OMI1JI I.A MATKI 115

„Ca sd seplineascd ceea ce s-a zis deprofefi, cd Na%arinean se va chema "".

- Care profet a spus aceasta?

- Nu intreba, nici nu iscodi! Multe din c&rtile profetilor au disp3-
rut. Poti vedea asta in istoria Paralipomenelor. Iudeii fund nep3.s3.tori §i
adesea ab3tindu-se de la credinta in Dumnezeu, au l3sat ca unele c3r{i
s3 se piard3, iar pe altele le-au ars si le-au rupt. Ieremia istoriseste c3
iudeii au ars unele c3rti profetice 16 , iar autorul c3rtii a patra a Regilor
spune c3 abia dup3 mult3 vreme a fost g3sit Deuteronomul, ingropat
undeva si pierdut acolo 17 . Daca pe vremea cind nu era nici un barbar in
£ara lor au aruncat c3rtile, apoi cu mult mai mult cind au venit peste ei
barbarii.

Pentru c3 profetii L-au numit mai inainte Nazarinean, de aceea si
apostolii in multe ocazii II numesc la fel.

- Prin urmare, ar spune cineva, profetia aceasta a pus in umbr3
profetia despre Bedeem?

- Nicidecum, aceasta mai cu seama a dat imbold §i a desteptat inte-
resul pentru cercetarea celor spuse in Scriptur3 despre Hristos. De
pilda Natanail cerceteaza Scriptura cu privire la Hristos §i spune: ,J)in
Nazpret poate fi ceva bun?" 18 . Ca Nazaretul era intr-adevar un sat necu-
noscut; dar,mai bine spus, nu numai Nazaretul, ci toata Galileea. De
aceea spuneau fariseii: „Cerceteazfi. §i vezi ca din Galileea nu s-a ridicat pro-
fet" w . §i totusi Hristos nu Se ru§ineaza sa Se numeasca galileean, ara-
tind prin asta ca nu are nevoie de nimic din cele omenesti. Pe ucenici ii
alege tot din Galileea. Totdeauna cauta s3 curme scuzele celor ce voiau
sa U , aiasc3 nepasatori, ar3tind c3 n-avem nevoie de nimic din cele din
afar3, dac3 vrem sa fim virtuosi. De aceea Hristos nici casa n-a avut.
,J?iul omului, spune El, n-are unde sd-si piece capul" 20 . Cind Irod se por-
nejte cu ura impotriva Lui, fuge; cind Se na§te, este culcat in iesle, lo-
cuie§te intr-o casa str3in3; Mama Lui, o femeie din popor ; prin toate acestea
ne invat3 sa nu ne rusinam de unele ca acestea, ci sa c3lc3m in picioare,
chiar de la inceput, mindria omeneasc3 si sa savir§im fapte de virtute.

V

„Pentru ce te lauzi cu patria si neamul tau, ne spune Hristos, cind iti
poruncesc ca toat3 lumea s3-ti fie str3ina §i cind poti ajunge atit de
mare, incit toat3 lumea sa nu fie vrednica de tine?"

15.

Matei 2

, 23.

Hi.

Ier. 36,

23.

17.

IV Regi

22, 8.

18.

Joan 1,

46.

1!).

loan 7,

52.

'20.

l.uta !),

58.

IK) SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

Atit sint de usor de dispretuit, incit chiar filozofii greci nu puneau
nici un pre^ pe ele; le numeau lucruri din afara §i le dadeau eel din
urma loc.

- Totusi Pavel, mi-ai putea spune, pune pret pe stramosi si pe
patrie, de pilda cind spune: „dupd alegere sint iubiti, pentru pdrintii lor" 21 .

- Spune-mi, te rog, cind a spus Pavel aceste cuvinte, despre cine si cui?

- Crestinilor dintre pagini, care se laudau cu credinta lor, care se
ridicau impotriva iudeilor, iar prin mindria lor se indreptau mai mult
spre pieire. Unora le fringe mindria, iar pe altii ii mingiie, ca sa-i faca sa
aiba aceeafi rivna ca §i ceilalti. Pentru ca atunci cind vorbeste de barba-
{ii cei mari si vestiti, asculta ce spune: „Cei cegrdiesc unele ca acestea aratd
cd isi cautd patrie. §i dacd s-ar fi gindit lapatria din care au ie§it, arfi avut
vreme sd se intoarca; dar a§a,doresc alta mai buna" 22 . §i iara§i: Jn credinta
au murit acestia toti,fdrd sdfi primit fdgdduintele, ci vdzjindu-le de departe §i
imbrdti§indu-le" 23 . Iar loan Botezatorul spunea celor ce veneau la el:
„Nu incepeti sd ziceti: Avem tatd pe Avraam!" 24 Pavel iarasi: „Cd nu toti cei
din Israel sint israeliti, nici copiii trupului sint copiii lui Dumnezeu" 25 . Spu-
ne-mi, te rog, ce-au folosit fiii lui Samuil de pe urma vredniciei tatalui
lor, daca n-au fost §i mostenitorii virtutii lui? Ce-au ci§tigat urmasii lui
Moise, daca n-au fost virtuosi ca el? Nu i-au urmat la conducerea popo-
rului; il numeau tatal lor, dar conducerea poporului a trecut la altul,
care i-a fost fiu prin virtute. Cu ce a fost vatamat Timotei, ca a avut tata
pagin? 26 §i iarasi, ce a cistigat fiul lui Noe de pe urma virtutii tatalui sau,
daca din liber a ajuns rob? Vezi, dar, ca nu-i de ajuns nobletea tatalui,
pentru ca fiii sa fie cu vaza. Rautatea vointei biruie legile firii §i face ca
un fiu sa piarda nu numai nobletea parintelui sau, ci si libertatea. Dar
Isav? Nu era, oare, fiul lui Isaac si nu-1 avea pe tatal lui sprijinitor? Da,
tatal sau si-a dat toata silinta si dorea sa-1 binecuvinteze, iar Isav a facut
tot ce i s-a poruncit, ca sa primeasca binecuvintarea. §i totusi, pentru ca
era rau, la nimic nu i-au folosit acestea, ci, de§i era primul nascut si avea
si pe tatal sau alaturi de el, care facea totul ca sa-1 binecuvinteze, a pier-
dut totul, pentru ca n-a avut pe Dumnezeu cu el 28 . Dar pentru ce vor-
besc de oameni? Iudeii au fost fii ai lui Dumnezeu si nimic n-au cistigat
din nobletea lor. Daca unul care e fiu al lui Dumnezeu e pedepsit mai
mult daca nu face fapte vrednice de nobletea sa, atunci pentru ce-mi

21.

Rom. 11, 28.

22.

livr. 11, 14- Mi.

2,'t.

Evr. 11, 13.

2.1,

I.uta 3, 8.

2. r >.

Rom. 9, (i-8.

26.

Fapte Mi, 1.

27.

Far. 9, 22-25.

2K.

Fat. 27, 33-35.

OMI1.II I, A MATI',1 H7

?ui inainte noblejea stramosilor si strabunilor tai? Nu numai in Vechiul
estament, ci si in Noul Testament vei gasi aceeasi lege! Ca spune
Evanghelia: „Tuturor celor ce L-au primit, le-a datputere sd ajungdfii ai lui
Dumne&u" 29 . §i totusi Pavel a spus ca mutyi din acesti fii nu vor avea
nici un folos din inrudirea cu Tatal: ,J)acd vd veti tdia imprejur.Hristos nu
vd vafolosi la nimic" 30 . Daca Hristos nu foloseste celor ce nu vor sa fie cu
luare-aminte asupra lor, cum le va fi de folos omul? Asadar sa nu ne
laudam nici cu nobletea neamului nostra, nici cu bogatia noastra, ci
chiar sa dispre^uim pe cei ce se lauda cu ele! Nici sa ne pierdem curajul
de sintem saraci, ci cealalta bogatie sa o cautam, bogatia in fapte bune!
De acea saracie sS. fugim, de saraeia care ne arunca in pacat, din pricina
cfireia si bogatul acela era sarac, din pricina careia n-a avut nici un strop
de ap&, cu toate ca mult se ruga! 31 §i cine-i atit de sarac printre noi incit
sa nu aiba nici apa? Nimeni! Chiar cei lihniti de foame pot avea un
strop de apa; si nu numai un strop, ci chiar mai multa mingiiere. Boga-
tul acela, nu! Atit era de sarac! §i grozavia cea mai mare e ca n-a putut
nicicind capata stropul de apa! Pentru ce, dar, ne minunam de bogatie,
cind in cer nu ne poate duce? Spune-mi, te rog, daca un imparat ar
spune ca bogatii nu pot fi straluciti in palatele imparatesti sau ca nu se
pot bucura de cinste, spune-mi, oare, nu si-ar arunca bogatii cu dispret
averile? Ei bine, daca dispretuim cu usurinta bogatiile, de stim ca ele ne
lipsesc de cinstea de a fi in palatele imparatesti, cum nu vom arunca
banii, cum nu ne vom departa de averi cind vedem ca imparatul ceruri-
lor striga si ne spune in fiecare zi ca incarcati cu ele e greu sa pasim pra-
gul eel sfint, sa intram cu indraznire in imparatie?

VI

De 32 ce iertare sintem vrednici, cind cu multa rivna ne ingradim cu
bogatiile, care pun zid in calea spre imparatie, cind nu numai ca le
Incuiem in sipete si lazi, ba le mai ingropam si in pamint, in loc sa le
dam sa le pazeasca cerul? Te asemeni cu un plugar, care in loc sa-si
semene griul intr-un pamint bun, lasa pamintul eel bun §i-si ingroapa
tot griul intr-o groapa, ca sa nu se bucure nici el de griu, iar griul sa se
strice.

Dar ce spun bogatii cind ii acuz asa?

- Nu mica ne este mingiierea, imi raspund ei, cind stim in siguranta
averile noastre!

29. loan 1, 12.

:■«). Gal. . r ., 2.

.11. l.uai 1(1, 2-1.

,12. !)<■ aici iiiicpr piii'tcii inoraln: JmfHilrivu ho^ti(ili)r y; a hihilorilor <lc aroint'

I IK SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

- Cind nu le stii in siguranta, atunci ai mare mingiiere! Chiar daca
nu te temi de foame, trebuie sa-ti temi averea §i din alte pricini mai
cumplite: moartea, razboaiele, vicleniile. Daca e foamete, poporul silit
de stomac, i§i inarmeaza mina impotriva casei tale. Dar, mai bine spus,
cind i^i incui banii in lazi, tu aduci foametea in ora§e si pregatesti casei
tale un prapad mai cumplit ca foametea. Nu stiu sa fi murit cineva
repede de foame; ca poti gasi oricind ceva ca sa scapi de raul acesta; dar
din pricina banilor, din pricina bogatiei, din pricina afacerilor, §tiu ca
mul^i au fost uci§i, unii in taina, altii in vazul multimii. Drumurile, tri-
bunalele, ora§ele sint pline de crime. Dar pentru ce vorbesc de dru-
muri, tribunale §i orase? §i marea-i plina de singele celor omoriti din
pricina bogatiei. Tiranul acesta nu s-a marginit sa stapineasca numai
pamintul, ci a navalit cu multa furie si asupra marii. Unul porne§te pe
mare de dragul' banilor, iar altul, tot pe mare, ucide tot de dragul bani-
lor; tiranul acesta a facut pe unul negustor, iar pe altul uciga§. Ce poate
fi mai pufin credincioasa decit bogatia, cind ea te pune pe drumuri,
cind i{i primejduie^te viata, cind iti baga cutitul in inima?" „Cui ii este
mild, spune Scriptura, de imblinzitorul de §erpi mu§cat de §arpe?" 33 Cei ce
cunosc cruda tiranie a bogatiei ar trebui sa fuga de robie si sa se scape
de aceasta dragoste cumplita.

- Cum putem s-o facem? ma veti intreba.
lndragoste§te-te de altceva! Indragoste§te-te de bogatia cea din

ceruri! Cine se indragoste§te de imparatia cerurilor dispretuie§te laco-
mia; cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stapin.
Ca bogatia obisnuieste sa mearga dupa eel ce o alunga, dar fuge de eel
ce-o urmare§te. Nu cinsteste atit pe eel ce-o urmare§te cit pe eel ce o dis-
pre(uie§te. De nimeni nu-si bate atita joe cit de eel ce o dore§te; §i nu
numai ca-si bate joe, ci-1 mai si inlantuieste cu mii si mii de lanturi. Sa
rupem, dar, odata aceste ingrozitoare lanturi! Pentru ce-ti robesti sufle-
tul tau, inzestrat cu ratiune, unei materii fara ratiune, mama a mii §i mii
de rauta^i? Dar ce batjocura! Eu lupt impotriva bogatiei cu vorbele, iar
ea lupta impotriva mea cu faptele! Ii poarta pretutindeni pe cei indra-
gosti(i de ea §i-i tiraste ca pe niste robi cumparati in piata si-i necinste§te
biciuindu-i. Poate fi, oare, o mai mare rusine si necinste? Daca nu
putem birui materia cea neinsufletita, cum vom putea birui netrupe§tile
puteri? Daca nu putem dispretui pamintul eel netrebnic si pietrele cele
de lepadat, cum vom putea infringe incepatoriile §i puterile 34 , cum vom
putea trai curati la suflet si la trup? Daca ne uimeste argintul eel stralu-
citor, cum vom putea evita frumosul chip al aurului? Sint unii atit de

HH. tn(. Sir. 12, 17.
M. Efts. Ii, 12.

OM1LII LA MATEI II!)

indragosti{i de aceasta tiranie, incit sufera cind vad aurul §i spun glu-
mind ca le face bine la ochi vederea monezilor de aur. Dar nu glumi,
omule, cu ni§te lucruri ca acestea! Ca nimic nu vatama atita ochii, §i cei
trupe^ti §i cei suflete§ti, ca pofta monezilor de aur! Aceasta dragoste
cumplita a stins candelele fecioarelor acelea §i le-a lipsit de Mire! 35
Vederea aurului, care, dupa cum spui, face bine la ochi, nu 1-a lasat pe
ticalosul Iuda sa auda glasul Domnului, ci i-a pus §treangul de git, i-a
frint in doua trupul, iar apoi 1-a trimis in iad 36 . Poate fi ceva mai nele-
giuit, poate fi ceva mai infrico§ator? Nu vorbesc de aur, ci de pofta
desarta §i nebuna dupa aur! Pofta aceasta scoate picatura cu picatura
singele din oameni, ucide §i-i mai cumplita ca o fiara, sfi§iind pe cei ce-i
cad in ghiare; §i ceea ce-i mai rau e ca nu-i lasa pe cei sfi§iiati sa simta sfi-
jierea. Ar trebui ca aceia care indura ni§te suferinte ca acestea sa
intinda mina la cei ce tree pe linga ei §i sa-i cheme-n ajutor, dar ei dim-
potriva se bucura de aceste sfi§ieri. Poate fi, oare, o ticalos,ie mai mare
ca aceasta?

Gindindu-ne la toate acestea, sa fugim de boala aceasta greu de
vindecat. Sa tamaduim mu§caturile ei §i sa stam departe de o vatamare
ca aceasta, ca sa ducem §i aici viata lipsita de primejdii §i netulburata §i
sa dobindim §i comorile cele viitoare, cu harul §i cu iubirea de oameni a
Domnului nostra Iisus Hristos, cu Care Tatalui impreuna cu Sfintul
Duh slava, putere, cinste, acum §i pururea §i in vecii vecilor, Amin.

35. Matei 25, 1-13.

36. Fapte 1, 16-19.

OMILIA X

„ln zilele acelea a venit loan Botezatorul, propovaduind

in pustia Iudeii §i zicind: Pocaiti-va, ca s-a apropiat

imparatia cerurilor" 1 .

I

In care „acele zile"? Nu atunci cind Hristos era copil §i s-a dus in
Nazaret, ci dupa treizeci de ani; atunci a venit loan, precum marturi-
seste si Luca 2 .

- Dar, m-ar intreba cineva, pentru ce evanghelistul spune: ,Jn zilele
acelea"?

- Scriptura obisnuieste totdeauna sa intrebuinteze aceasta expresie,
nu numai cind vorbe§te de evenimente contemporane, ci si cind vor-
beste de evenimente care se vor intimpla dupa multi ani, ca atunci de
pilda cind la Muntele Maslinilor s-au apropiat de Domnul ucenicii Lui
si I-au cerut sa le spuna de a doua Sa venire si de caderea
Ierusalimului 3 , desi stiti cita distanta de timp este intre un eveniment si
altul. Dupa ce a vorbit de distrugerea orasului si §i-a terminat cuvintul
despre Ierusalim, voind sa vorbeasca de sfirsitul lumii, a adaugat:
„Atunci vor fi §i acestea". Prin cuvintul „atunci " n-a. facut contemporane
cele doua evenimente, ci a vrut sa arate numai acel timp in care va avea
loc sfirsitul lumii. Acelasi lucru il face si acum evanghelistul Matei cind
spune: ,Jn zilele acelea". A folosit aceste cuvinte, nu pentru a arata zilele
imediat urmatoare ducerii lui Iisus in Nazaret, ci zilele in care aveau sa
se intimple evenimentele de care se pregatea sa vorbeasca.

- §i pentru ce a venit Iisus dupS. treizeci de ani sa se boteze? m-ar
intreba cineva.

- Pentru c&. dupS. botezul acesta avea sa puna capat legii vechi. § i
deoarece pina la virsta de treizeci de ani omul poate savirsi toate paca-
tele, de aceea Hristos a ramas pin& la aceasta virsta, ca sa plineasca
toata legea, ca si nu spuna nimeni ca a desfiintat-o, pentru ca n-a
putut-o implini. Nu ne asalteaza toata viata acelea§i patimi; in copilarie
mai cu seami naivitatea si zburdalnicia; in tinerete placerea este mai

I. M/ilii :i, 1 2.

'.' l-imi I, '.'.'I

.'I Mil In '.'1,1 II

OM1I.U 1.A MA1KI 121^

Euternica, iar dupa tinere^e vine si pofta de bani si de avere. De aceea
lomnul a asteptat sa treaca toate virstele, ca in toate sa implineasca
legea; si asa vine la botez, adaugfndu-1 ultimul la plinirea celorlalte
porunci. Ca botezul era cea din urma fapta a legii pe care trebuia s-o
implineasca. Hristos o spune El !nsu§i. Asculta: „Cd asa se cuvine noud sd
implinim toatd dreptatea" 4 . Cu alte cuvinte spune asa: „Am implinit toate
poruncile legii n-am calcat nici una. §i pentru ca lipsea numai aceasta,
am adaugat-o si pe ea; si asa am implinit toata dreptatea". Numeste aici
dreptate implinirea tuturor poruncilor. Deci din cele spuse se vede ca
pentru asta a venit Hristos la botez.

- Dar pentru care pricing, a izvodit loan botezul acesta?

- Nu 1-a izvodit fiul lui Zaharia din capul lui, ci i-a venit acest gind
inspirat de Dumnezeu; o spune Luca, zicind: „Cuvintul Domnului a fast
cdtre el" 5 , adica: porunca. Dar chiar loan Botezatorul o spune: „Cel ce
m-a trimis sd botez cu apd, Acela mi-a spus: «Peste Care vei vedea Duhul pogo-
rindu-Se ca un porumbel si rdminind peste El, Acela este Cel ce boteazd cu
Duh Sfint»" 6 .

- Dar pentru ce a fost trimis sa boteze?

- Tot Botezatorul ne raspunde la aceasta intrebare, zicind: ,JEu
nu-L cunosteam; dar ca safie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezind
cu apd" 7 .

Daca asta e singura pricina, pentru ce Luca evanghelistul spune ca
loan „a venit in imprejurimea Iordanului, propovdduind botezul pocdintei
spre iertarea pdcatelor"? 8 , desi botezul lui loan nu era spre iertarea paca-
telor, ci darul acesta era al botezului dat de Hristos mai tirziu; ca in
acesta ne-am ingropat impreuna cu Hristos, iar omul nostru eel vechi
atunci a fost rastignit impreuna cu Hristos; inainte de cruce nu se vede
nicaieri iertare de pacate, ca iertarea se da prin singele lui Hristos.
Pavel spune: ,JDar v-ati spdlat, dar v-ati sfintit" nu prin botezul lui loan,
ci „in numele Domnului nostru lisus Hristos §i in Duhul Dumnezeului
nostru" 9 . Iar in alta parte spune: Joan apredicat botezul pocdintei" - nu
spune al iertarii - „capoporul sd creadd in Cel ce vine dupd el" 70 . Cum avea
•sa dea iertare botezul lui loan, cind inca nu fusese adusa jertfa, nu se
pogorise Duhul, nu fusese dezlegat pacatul, nu fusese lndepartata vraj-
masia si nici blestemul nimicit?

4. Matei 3, 15.

5. Luca 3, 2.

6. loan 1, 33.

7. loan 1, 31.

8. Luca 3, 3.

9. I Cor. (i, 11.
10. h'apte 1«), 4.

122 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

II

Asadar ce inseamna cuvintele: „spre iertarea pacatelor"?

Iudeii erau niste oameni nesocotiti; niciodata nu-si dadeau seama
ca pacatuiesc; erau vinova^i de cele mai mari pacate si se laudau pe
toate drumurile ca sint drep|i. Asta mai cu seama i-a pierdut §i i-a
departat de credinta. Mustrindu-i pentru asta, Pavel le zicea: „Necunos-
cfnd indreptdtirea luiDumne&u §i cdutindsd statorniceascd indreptdtirea lor,
nu s-au supus indreptdtirii luiDumne&u" 11 . §i iara§i: „Ce vom 2j.ce, deci? Ca
pdginii, care nu cdutau indreptdtirea, au dobindit indreptdtirea, iar Israel,
care urm&rea legea indreptdtirii, n-a ajuns la legea indreptdtirii? Pentru ce?
Pentru cd nu o cdutau din credintd, ci ca dinfaptele legii" 72 . Asadar, pentru
ca aceasta era pricina pacatelor iudeilor, a venit loan, nu pentru altceva
decit pentru a-i face sa se gindeasca la pacatele lor. Acest lucru ll arata
si chipul acestui botez, fiind botez de pocainta si de marturisire. Acelasi
lucru il arata si predica lui; nu spunea altceva decit: ,J?aceti roade vred-
nice de pocdintd" 13 . Pentru ca nerecunoa§terea propriilor lor pacate, asa
precum o arata si Pavel, i-a facut pe iudei sa se departeze de Hristos;
dar recunoasterea pacatelor lea nascut dorinta de a cauta pe Rascum-
parfttor ji de a dori iertarea pacatelor. Acest lucru a venit sa-1 prega-
teasca loan: sa-i convinga sa se pocaiasca; nu ca sa fie pedepsiti, ci,
ajungind mai smeriti prin pocainta §i osindindu-se pe ei in§isi, sa alerge
sa ia iertare de pacate. lata cit de precis o spune evanghelistul! Dupa ce
a spus: )p A venit predicind botezjul pocdinpi in pustiulludeii",a, adaugat:
„spre ieriare" 14 ca si cum ar fi spus: „I-am convins sa se marturiseasca si
sa se pocaiasca de pacate, nu ca sa fie pedepsiti, ci ca sa primeasca mai
ujor mai t$rziu iertarea". Ca daca nu si-ar fi recunoscut pacatele, n-ar fi
cerut nici harul; §i necerindu-1, n-ar fi dobindit iertare. Deci loan, prin
botezul lui, deschidea cale celuilalt botez. De aceea §i Pavel spunea:
„Ca sd creadd poporul in Cel ce vine dupd el" 75 , punind cu cele spuse si o
alta pricina botezului lui loan. Ca nu era cu putinta ca loan, luindu-L
pe Hristos de mina, sa mearga din casa in casa §i sa le spuna: „In Acesta
credefi!", ci ca in fa£a §i in vazul tuturora sa se pogoare acel glas fericit si
sa se savir§easca toate celelalte.

Din pricina asta a venit Iisus la botez. Faima Botezatorului §i nouta-
tea faptei atrageau si chemau la Iordan tot Ierusalimul. Malurile Iorda-
nului ajunsesera un mare teatru. Pe cei veniti acolo loan ii facea sa se
smereasca, convingindu-i sa nu se mai creada grozavi; le arata ca sint

11. Rom. 10, 3.

12. Rom. 9, 30-32.

13. Luca 3, 8.

14. Marcu 1, 4.

15. Fapte 19, 4.

t3Mll.II l.A MATKI 123

vinova^i de cele mai mari pacate si ca vor putea primi pe Cel ce vine,
daca se vor pocai, lasind pe stramosi in pace, nemailaudindu-se cu ei.
Via^a lui Hristos era umbrita deocamdata §i se credea ca ar fi fost
ucis odata cu pruncii din Bedeem. Chiar daca S-a mai aratat in lume la
doisprezece ani, totu§i indata a trecut iarasi in umbra. De aceea trebuia
ca ie§irea Sa in lume sa se faca in chip stralucit, sa aiba inceput maret.
Aceasta e pricina ca atunci, pe malurile Iordanului, au auzit iudeii ce nu
auzisera nici de la profeti, nici de la altii. loan le propovaduia cu stralu-
cita voce, amintindu-le de ceruri §i de imparatia cea de sus, nespunin-
du-le nimic de pamint. Iar prin imparatia cerurilor loan Botezatorul
in^elege intiia si a doua venire a lui Hristos.

- Dar ce legatura au toate acestea cu iudeii? 1-ar putea intreba
cineva pe loan. Nu inteleg ce le spui!

- De asta le vorbesc asa, raspunde loan, ca prin neclaritatea spuse-
lor mele sa le de§tept curiozitatea si sa vina sa ma intrebe de Cel propo-
vaduit.

Astfel loan a dat bune nadejdi celor ce veneau la el, incit multi
vamesi §i osta§i il intrebau ce trebuie sa faca si cum sa-§i rinduiasca
via^a. Era un semn ca se desprind de lucrurile paminte§ti, ca-§i ridica
ochii spre lucruri mai mari si ca visau la cele viitoare. Tot ce vedeau, tot
ce auzeau le ridica la inaltime gindul.

Ill

Gindeste-te ce priveli§te minunata era sa vezi un om de treizeci de
ani pogorindu-se din pustie, fiu de arhiereu, neavind nevoie de vreun
lucru omenesc, prin toate aratind sfintenia si avind cu el pe proorocul
Isaia. Alaturi de el era si Isaia, propovaduind §i zicind: „Acesta este
despre care am spus ca va veni strigind §i propovaduind totul cu stralu-
cita voce in pustie!" Atita rivna puneau profetii pentru aceste lucruri,
incit au vestit cu mult inainte nu numai pe Stapinul lor, ci §i pe cel ce
avea sa-I slujeasca. Isaia n-a vorbit numai de loan, ci si de locul in care
avea sa locuiasca, de felul propovaduirii sale, de Cel pe Care avea sa-L
propovaduiasca si de marea fapta ce acesta avea s-o savirseasca.

lata ca §i profetul si Botezatorul exprima aceleasi idei, aesi nu cu
aceleasi cuvinte. Profetul spune ca Botezatorul va veni spunind:

„Gdtiti calea Domnului, drepte facefi cdrdrile Lui" 16 .

Botezatorul cind a venit a spus: „Faceti roade vrednice dvpocdintd" 17 ,
cuvinte la fel cu ale profetului: „Gdtiti calea Domnului". Vezi ca spusele
profetului si predica lui loan arata unul si acela§i lucru, ca loan a venit

16. Matei 3, 3; Isaia 40, 3.

1 7. Matei 3, 8.

124 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

sft deschida si sa gateasca calea Domnului? N-a venit sa daruiasca un
dar, adica iertarea pacatelor, ci sa pregateasca mai dinainte sufletele
celor ce aveau sa primeasca pe Dumnezeul tuturora. Luca spune chiar
ceva mai mult, ca n-a citat numai inceputui profetiei, ci intreaga profe-
$ie: „Toat& valea se va umple si tot muntele si dealul se vor smeri; cele strimbe
se vor indrepta, iar cele colturoase cdi netede vorfi; §i va vedea tot trupul min-
tuirea lui Dumne&u" 1s . Ai vazut cum profetul, luindu-o inainte, a spus
totul: si alergarea poporului si schimbarea lucrurilor in mai bine §i usu-
rin^a propovaduirii si pricina tuturor celor ce vor fi, chiar daca pe toate
le spune figurat? Trebuia sa graiasca asa, ca spusele sale erau o profetie.
Cind a spus: „Toatd valea se va umple §i tot muntele si dealul se vor smeri §i
cele colturoase cdi netede vor fi", arata ca cei smeriti se vor inalta, cei
mindri se vor smeri si ca greutatea legii se va schimba in usurinta cre-
din^ei. „Nu vor mai fi de acum sudori §i osteneli, ne spune loan, ci har
§i iertare de pacate, care usureaza mult mintuirea". Apoi adauga si pri-
cina usurintei mmtuirii, spunind: „Tot trupul va vedea mintuirea lui Dum-
ne&u "; nu numai iudeii §i prozelitii, ci tot pamintul §i marea, tot neamul
omenesc, ca prin cuvintele: „cele strimbe" a lasat sa se inteleaga toti
oamenii cu viata stricata: desfrinate, tilhari, magi, care, fiind stricati
mai inainte, au mers mai pe urma pe calea cea dreapta. Acelasi lucru la
spus si Hristos: „Vamesii si desfrinatele intra inaintea voastrd in impdrdtia
lui Dumne&u" 19 , pentru ca au crezut. §i profetul a aratat cu alte cuvinte
acela§i lucru, graind asa: ,JLupii si mieii vor paste impreund" 20 . Dupa cum
mai inainte, prin vai si dealuri, indicind inegalitatea moravurilor a vrut
sa spuna ca se va ajunge la o egalitate de gindire, tot asa si acum, ara-
tfnd prin firea animalelor necuvintatoare feluritele naravuri omenesti, a
vrut sa spuna iara§i ca oamenii vor ajunge la o armonie a dreptei cre-
din^e. Iar Isaia da §i pricina: „ Vafi Cei ce se va scula sa stdpineasca neamu-
rile; in El vor ndddjdui neamurile" 21 , la fel cum se spune si in Evanghelie:
„Va vedea tot trupul mintuirea lui Dumnezeu'* 2 . Pretutindeni se arata ca
pina la marginile lumii se va raspindi puterea si cunostinta acestor
Evanghelii, ca neamul omenesc se va schimba; din salbatic si aspru va
ajunge blind §i pa§nic.

„§i acest loan avea imbrdcdmintea lui din peri de cdmild §i cingdtoarea de
piele imprejurul mijlocului sdu" 23 .

IS. Luca 3, 5-6; Isaia 40, 4-5.
10. Matei 21, 31.

20. Isaia 65, 25.

21. Isaia 11, 10.

22. Luca 3, 6.

23. Matei 3, 4.

OMII.II l,A MAIK.I __.

Ai vazut ca unele au fost spuse de profe^i mai inainte, iar altele au
fost lasate evangheli§tilor? De aceea Matei aminteste §i profetiile, dar
adauga si cele stiute de el despre loan, socotind ca nu este de prisos sa
vorbeasca si de imbracamintea dreptului.

IV

Minunat §i neobisnuit lucru era sa vezi atita rabdare intr-un trup
omenesc! Asta ii atragea mai cu seama pe iudei, vazind in el pe marele
Hie, ca prin cele ce vedeau atunci i§i aduceau aminte de fericitul proo-
roc; dar, mai bine spus, loan ii uimea §i mai mult; Hie locuia si in ora§e

{i in case; loan, insa, din copilarie a trait numai in pustie. Trebuia ca
nainte Mergatorul Celui ce avea sa puna capat tuturora celor vechi,
ca de pilda: oboselii, blestemului, intristarii, sudorii, sa aiba si el simbo-
lurile unui dar atit de mare si sa se arate mai presus de osinda legii
vechi. loan n-a arat nici pamint, n-a taiat nici brazda, n-a mincat nici
piinea in sudoarea fetei, ci masa ii era improvizata, imbracamintea mai
simpla decit masa, iar locuinta mai u§or de gasit decit imbracamintea.
N-avea nevoie de acoperis, de pat, de masa, de nimic din toate acestea,
ci arata in trupul lui viata ingereasca. De aceea §i haina lui era de par,
pentru ca prin imbracamintea lui sa ne invete sa ne departam de cele
omene§ti, sa nu avem nimic cu pamintul, ci sa ne intoarcem la nobletea
de la inceput, in care era Adam inainte de a avea nevoie de haine si de
imbracaminte. Astfel imbracamintea lui era simbol al pocaintei si
imparatiei. Sa nu ma intrebi de unde-§i procura haina de par §i cinga-
toare, traind in pustie! Ca daca e§ti nedumerit de asta, atunci te vei
intreba §i de altele mai multe. De pilda: Cum traia in pustie pe ger si pe
caldura, fund plapind la trup §i fraged cu virsta? Cum trupul sau de
copil a pittut tine piept atitor schimbari ale vremii, unei mese atit de
saracacioase si tuturor celorlalte greutati ale pustiei?

Unde-mi sint acum filozofii greci, care in zadar §i fara de rost imi-
tau neru§inata filozofie cinica 2i - caci ce folos aveau ca sedeau intr-un
butoi 25 si se apucau apoi de fel de fel de blestematii -,care se impodo-
beau cu inele, pietre pretioase si aveau in casele lor slugi si slujnice si
alte multe lucruri netrebnice, cazind dintr-o extrema in alta? loan Bote-
zatorul n-a fost ca unul din acestia, ci locuia in pustie ca in cer, aratind
prin viata lui mare filozofie. Cind s-a pogorit din pustie in ora§e era ca
un inger din cer: luptator al bunei credinte, incununat al lumii, filozof

24. Intemeietorul filozofiei cinice este Antistene (444-365 i.Hr.), discipolul lui Socrate.
Antistene sus^inea ca ?tiin(a este inutila, ca sanatatea, bogafiile, dregatoriile nu sint adevaratul
bine, de aceea trebuie disprc(uite; omul are datoria sa se sileasca sa ajunga liber, infringindu-fi
poftele; virtutca este binele suveran.

25. CUim I'ftc.c'ii filo/ol'ul cinic Diogcuc (4 13M27 i.Hr.), uccnicul lui Antistene.

126 SUNTUl. IOAN UURA DE AUR

al unei filozofii vrednice de ceruri. §i era asa cind inca nu se pusese
capat pacatului, cind inca nu incetase legea, cind inca nu fusese legata
moartea, cind inca nu fusesera sfarimate por£le cele de arama, ci cind
stapinea inca vechea vietuire. A§a-i un suflet curajos si treaz! Merge
inainte mereu §i depa§e§te piedicile puse, ca §i Pavel pe timpul noii vietuiri!

- Dar pentru ce a mai intrebuintat la haina §i cingatoare? ar putea
sa ma intrebe cineva.

- Era obiceiul acesta la cei vechi, inainte de a aparea la barbati
imbracamintea aceasta femeiasca, care se coboara pina la picioare. Ast-
fel ?i Petru purta cingatoare, ca si Pavel: „Pe b&rbatul a caruia este cinga-
toarea aceasta" 26 , spun Faptele Apostolilor despre Pavel. §i Hie purta
cingatoare §i la fel toti sfintii, fie pentru ca lucrau mereu, fie pentru ca
erau in calatorii, fie pentru ca munceau §i se osteneau pentru altceva
din cele de trebuinta; dar nu numai pentru aceasta, ci §i pentru ca sa
calce in picioare orice fel de podoaba §i pentru ca sa duca o viata aspra.
Hristos spunea ca o imbracaminte ca aceasta este cea mai mare lauda a
virtu^ii, graind a§a: „Ce ati iesit sa vedeti? Om imbrdcat in haine moi?Iata,
cei ce poarta haine moi sint in casele impdratilor'' "

r »27

V

Daca loan Botezatorul, care era asa de curat, care era mai straluci-
tor decit cerul §i mai presus decit toti profetii, decit care n-a fost nimeni
mai mare, care a avut atita indraznire, care a trait cu atitea nevointe,
care a dispretuit cu totul luxul si desfatarea trecatoare, a dus o viata atit
de aspra, ce cuvinte de aparare mai putem avea noi, care dupa atitea
binefaceri §i cu nenumarate poveri de pacate nu aratam nici cea mai
mica parte din pocainta lui loan, ci ne imbatam, ne lacomim la min-
care, ne parfumam, nu sintem mai buni decit femeile stricate, care joa-
ca pe scena, traim in mole§eala toata vremea §i cadem usor in cur-
sele diavolului?

,^itunci iesea la dinsul toatd Iudeea §i Ierusalimul si toata imprejurimea
Iordanului si erau botezflti de el, marturisindu-si pacatele lor" 2 *.

Ai vazut ce putere a avut venirea profetului? Ai vazut cum toate
acestea intraripau poporul, cum ii facea sa-§i cunoasca pacatele lor?
Vrednic de minune era sa vezi ca un om are o atit de mare putere, ca
foloseste atita indraznire, ca mustra pe toti ca pe niste copii §i ca are un chip
din care stralucea mult har! Ii mai uimea pe iudei §i aceea ca, de multa vre-
me profeti nu se mai aratasera; pierise dintre ei harisma aceasta si se intor-

26. Fapte'lX, 11.

27. Luca 7, 25.
2K. Matei H, , r )-(i.

OMII.II l,A MATKI 127

sese acuma dupa multa vreme. Dar §i felul predicii lui loan era strain gi
cu totul altul. Nu mai auzeau cele ce spuneau de obicei profe^ii, de

{)ilda de razboaie, de batalii §i de victorii, de foamete §i ciuma, de babi-
oneni §i per§i, de caderea Ierusalimului §i de altele ca acestea, ci de
ceruri, de impara^ia de acolo §i de chinurile iadului. De aceea iudeii se
duceau zori^i la loan, cu toate ca nu de multa vreme partizanii lui Iuda 29
ji Teuda 30 , care fugisera in pustie, fusesera uci§i 31 . De altfel loan nici
nu-i cheama pe iudei pentru acelea§i scopuri, de pilda sa se ridice
impotriva tiraniei, sa se rascoale, sa introduca o noua Orinduire, ci sa-i
pova^uiasca spre impara£ia cea de sus. De aceea nici nu-i tinea in pustie
alaturi de el, ducindu-i de colo pina colo, ci ii boteza, fi invata cuvintele
filozofiei sale §i le dadea drurnul. Ii invata sa dispre^uiasca pe cele de pe
pamint, sa aleaga pe cele viitoare §i sa se grabeasca spre ele in fiecare zi.
Sa-1 imitam 32 §i noi pe loan; §i, parasind desfatarile §i be^ia, sa
ducem o via^a cumpatata. Este timp de pocain^a §i pentru catehumeni
si pentru cei botezati; unii, pocaindu-se, sa aiba parte de sfinta taina a
botezului, iar ceilalti, spalindu-§i prin marturisire pacatele savirfite
dupa botez, sa se apropie cu con§tiinta curata de Sfinta Masa. Sa ne
departam dar de aceasta. viata pacatoasa §i stricata. Ca nu-i, nu-i cu
putin^a sa te §i pocaie§ti §i sa te §i desfatezi. Sa va invete aceasta loan cu
imbracamintea sa, cu hrana sa, cu casa sa!

- Ce vrei sa spui? a§ putea fi intrebat. Ne pqrunce§ti sa traim la fel
ca loan?

- Nu va poruncesc, ci va sfatuiesc §i va indemn! Daca nu pute£ face
ce-a facut loan, atunci, traind in ora§e, sa ne pocaim, ca judecata bate la
usa. Dar chiar daca ar fi departe, n-ar trebui sa ne bizuim pe asta, ca
snrjitul vietii fiecaruia are pentru eel chemat din lumea aceasta aceeafi
putere ca si cum ar fi sunat sfir§itul lumii. Ca judecata bate la usa o
spune Pavel. Asculta: ,JSfoaptea e pe sfir§ite, iar ziua s-a apropiat" ; §i
iarafi: „Cd Cel ce va sd vind va veni §i nu va intirzia* '" '. Semnele care
cheama ziua aceea s-au implinit. Ca spune Hristos: „§i se vapropov&dui
aceastd Evanghelie a impdrdtiei in toatd lumea spre marturie la toate neatnu-
rile §i atunci va veni sfirsitul" 3 '

>35

29. Iuda Galileanul, in anul 7, a format o organizafie impotriva stipinirii romane, pentru a
nu se supune recensamintului, pe care il socotea un inceput de robie.

30. §eful unei rascoale iudaice, cu caracter mesianic. Dupa uciderea lui Teuda, cei 400 de
partizani s-au risipit.

31. Fapte5, 36-37.

32. De aici incepe partea morala: A te pocdi inseamnd a sdvirjifapte contrare pdcatelor pe care
le-ai fdcut; jri despre stdruinfa in rugdeiune.

33. Rom. 13, 12.

34. Kvr. 10, 37.

35. Matri'M, 14.

128 ' SFINTUL 1QAN GURA UE AUR

VI

Uita-te bine la cele spuse! N-a spus: cind Evanghelia va fi crezuta
de tofi oamenii, ci cind va fi predicata la toti. De aceea a si spus: „Spre
m&rturie neamurilor", aratind ca nu asteapta. sa creada toti §i apoi sa vina.
Cuvintele: „spre m&rturie" inseamna spre invinuirea, spre mustrarea §i
spre osinda celor ce n-au crezut. Iar noi, cu toate ca auzim §i vedem
acestea, dormim §i visam cufundati in adinca noapte. Ca lucrurile din
lumea aceasta, fie vesele, fie triste, nu-s cu nimic mai bune decit visele.
De aceea va indemn sa va de§teptati §i sa priviti Soarele dreptatii.
Nimeni nu poate vedea soarele daca doarme, si nici nu-si poate bucura

Erivirile cu frumusetea razei sale, ci pe cele ce le vede, le vede ca in vis.
>ar pentru ca sa ne putem de§tepta, avem nevoie de pocainta adinca § i
de multe lacrimi, ca sa dobindim iertare, pentru ca am pacatuit - dar nu
simtim pacatul - §i pentru ca pacatele noastre-s mari, mai mari decit
iertarea. §i ca nu mint imi sinteti martori voi cei mai multi din cei ce ma
asculta. Totu§i, chiar daca pacatele noastre-s mai mari decit iertarea,
daca ne pocaim vom fi incununati. Iar prin pocainta nu inteleg numai
departarea de pacatele de mai inainte, ci §i savirsirea de fapte bune,
mai mari decit pacatele. Ca spunea loan: )y Faceti roade vrednice de
pocdinta!" 36 .

- Cum sa le facem?.

- Daca vom face fapte bune contrare pacatelor ce-am savirstt. De
pilda: Ai rapit averile altora? Da-le fi pe ale tale! Te-ai desfrfnat mult?
Departeaza-te §i de femeia ta anumite zile, infrineaza-te! Ai ocarit §i ai
batut pe cei din jurul tau? Binecuvinteaza pe cei ce te ocarasc §i fa bine
celor ce te bat! Ca nu-i de ajuns pentru insanatosirea noastra sa scoatem
numai sageata din trup, ci trebuie sa punem §i leacuri pe rana. Ai che-
fuit fi te-ai imbatat mai inainte? Posteste si bea numai apa, ca sa speli
vatamarea pricinuita de chefuri §i betie! Te-ai uitat cu ochi pofticio§i la
frumusete straina? Nu te mai uita deloc la vreo femeie, ca sa fii in mai
mare siguranta! Ca spune Scriptura: ,JFere§te-te de rau §ifa binele!" 37 ?i
iarafi: „Opre§te-ti limba de la rdu §i buzele tale sa nu grdiascd viclesug" 8 .

- Dar spune-mi, profete, si binele pe care trebuie sa-1 fac!

- „Cautdpacea si-o urmeazfi" 39 . Cu asta nu vreau sa spun sa urmariti
pacea numai cu oamenii, ci si cu Dumnezeu!

§i bine-a spus David: „Urmeaz-o!", ca a fost izgonita. §i aruncata, iar
ea, parasind pamintul, s-a suit la cer. Dar daca vrem, o vom putea

36. Matei 3, 8.

37. Ps. 36, 27.

38. Ps. 33, 12.

39. Ps. 33, 13.

OMII.II I, A MA II : I ^ 12()

intoarce, aruncind minia, ingimfarea si tot ce sta in calea pacii, ca sa
urmarim o via^a simpla si cuminte. Nimic nu-i mai cumplit decit minia
si mindria. Ne fac in acelasi timp si mindri si slugarnici; prin una ajun-
gem de batjocura, iar prin alta sintem uriti de oameni, cazind in pacate
potrivnice: in ingimfare si in linguseala. Dar daca taiem ce-i prea mult
din aceste doua patimi, vom fi smeriti fara sa fim umiliti si mindri fara
sa fim increzuti. Ca si tulburarile din trupurile noastre se datoresc laco-
miei la mincare; cind organele trupului nostru sint silite sa depaseasca
hotarele lor firesti si sa lucreze peste masura, atunci se nasc in trupul
nostru nenumarate boli si moarte chinuitoare. Tot asa se intimpla si cu
sufletul.

VII

Sa taiem, deci, ceea ce-i peste masura; si, bind leacul eel mintuitor
al cumpatarii, sa fim masurati in toate si sa fim cu mare luare-aminte la
rugaciune. Dac& nu ni se implinesc rugaciunile, sa staruim sa ni se
implineasca; daca ni s-au implinit, sa staruim tocmai pentru ca ni s-au
implinit. Nici Dumnezeu nu vrea sa amine datul, dar prin intirzierea
datului meste§ugeste staruinta in rugaciune. De aceea si amina implini-
rea cererilor, iar adesea chiar ingaduie sa vina incercari, ca sa alergam
mereu la El; si, alergind, sa staruim in rugaciune. Tot asa fac si parintii
care-si iubesc copiii; cind ii vad pe copii ca pleaca de linga ei si se due
sa se joace cu alti copii, pun slugile s-o faca. pe sperietorii, pentru ca,
fund cuprin§i de frica, sa alerge copiii la sinul mamei lor. Tot a§a si
Dumnezeu; trimite de multe ori asupra noastra amenintari, nu ca sa
aduca amenintarea, ci ca sa ne atraga la El. Iar cind ne intoarcem la El,
Dumnezeu stinge indata amenintarea. Ca de ne-am purta la fel si in
incercari si in zile de liniste n-am mai avea nevoie de incercari. Dar
pentru ce vorbesc despre noi? Chiar sfintii s-au inteleptit mult din
aceasta. De aceea si profetul spune: „Bine este mie ca m-ai smerit!" 40 . Iar
Hristos le spunea apostolilor: ,Jn lume necazuri veti avea!" 41 . Aceasta a
lasat fi Pavel sa se inteleaga cind a spus: ,J\di s-a dat un ghimpe in trup,
inger al satanei, ca sd ma pdlmuiascd" 42 . §i cu toate ca Pavel s-a rugat sa-1
scape de aceasta incercare, n-a reu§it, din pricina marelui folos pe care
avea sa-1 aiba de pe urma acestei incercari, Daca ne uitam la toata viata
lui David, vom vedea ca-i mai stralucitor in primejdii; si el si ceilalti
asemenea lui. Iov atunci a stralucit mai mult; Iosif tot pentru asta a fost
mai vestit; la fel si Iacov si tatal lui si bunicul lui si toti citi si-au pus

40. I's. 118, 71.
\\. loan Hi, :W.
\2. II Car. 12, 7.

. .jq SFlNTlll, IOAN OURA DK AUR

vreodata cununi stralucitoare pe capetele lor; datorita necazurilor si
incercarilor au fost incununati si lauda^i.

§tiind toate acestea, potrivit inteleptului cuvint, „sd nu ne tulburdm
in timp de incercare" 43 , ci numai un singur lucru sa avem in minte: sa
induram toate cu curaj, fara sa ne intrebam de ce si fara sa cercetam pri-
cinile necazurilor noastre. Nu-i al nostra a sti cind necazurile vor lua
sfir?it, ci al lui Dumnezeu, Care a ingaduit sa vina peste noi; al nostra
este de a le indura cu multumita si recunostinta. De vom face asa, apoi
toate bunata^ile se vor revarsa asupra noastra. Dar ca sa vina acestea, ca
sa fim aici pe pamint mai buni, iar dincolo, in cerari, mai straluciti, sa
primim tot ce vine peste noi, multumind pentra toate Celui ce stie mai
bine decit noi folosul, Celui ce ne iubeste mai mult decit parintii nostri.

Aceste doua ginduri soptindu-le la fiece necaz ce vine peste noi, sa
cautam sa potolim tristetea si sa slavim in toate pe Dumnezeu, Care
face si s&virseste totul spre binele nostra. Asa vom indeparta cu usurinta
si necazurile de la noi si vom dobindi si cununile cele nestricacioase, cu
harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos,
impreuna cu Care Tatalui slava, putere, cinste impreuna cu Sfintul
Dun, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

43. tn(. Sir. 2, 2.

OMILIA XI

„Vazind pe multi din saduchei §i farisei

venind la botezul lui, le-a zis:

«Pui de vipera, cine v-a aratat sa fugiti

de minia cea viitoare?" 1 .

Pentru ce Hristos a spus ca saducheii si fariseii n-au crezut in loan
Botezatorul? Pentru ca nu fnseamna ca au crezut odata ce n-au primit

{>e Cel propovaduit de loan. Ei pareau ca asculta si pe profeti si pe
egiuitor si totusi Hristos a spus ca nu i-au ascultat, pentru ca n-au primit
pe Cel propovaduit de ei. ,J)aca ati fi credit in Moise, ati fi crezut in
Mine" 2 , le spune Hristos. Mai tirziu, cind i-a intrebat Hristos: ,JSotezul
lux loan de unde este?", ei spuneau: ,J)aca vom zj.ce, de pe pdmint,ne temem de
popor; dacd vom zjce, din cer, ne va intreba: Pentru ce n-ati crezut in el?" 3 .
Din toate acestea, deci, se vede ca veneau la loan si se botezau, dar nu
rlmineau in credinta predicii lui loan. §i loan evanghelistul le da pe
ffc(a viclenia lor; cind vorbeste de cei trimisi la loan Botezatorul ca sa-1
Intrebe: ,J)e e§ti tu Hie? De e§ti tu Hristos?" 4 , evanghelistul a adaugat:
Jar cei trimi§i erau dintre farisei" 5 .

- Dar ce? as putea fi intrebat. Oare nu si poporul gindea la fel?

- Poporul gindea asa din pricina simplitatii lui; dar fariseii, pentru
cl voiau sa-1 atace. §tiau doar destul de bine ca loan nu este Hristos,
deoarece Hristos se tragea din semintia lui David, pe cind loan din
•emin^ia lui Levi; dar prin intrebarea lor ii intindeau cursa, ca sa puna
tndata mina pe el daca ar fi spus ca este Hristos. Ca acesta le era gindul
■e vede din spusele imediat urmatoare ale trimisilor fariseilor; cu toate
Ci loan n-a dat raspunsul pe care-1 asteptau, totusi nu se pot stapini sa
nu-1 atace, intrebindu-1: ,^Atunci pentru ce botezi, dacd nu e^ti Hristos?" 6 .

Dar ca sa cunosti ca fariseii se duceau cu un gind la loan Botezato-
rul, iar poporul cu alt gind, asculta ca evanghelistul ne-o spune si pe

1. Matei'A, 7.

2. loan 5, 4(i.

II. Matei 21, 2. r >-2(i.

4. loan 1, 21.

.V loan 1, 24.

(i I mi ii I, 2. r i

132 sfIntui. iQAN c;urA de aur

asta. Despre popor spune ca venea si se boteza de la loan, marturisin-
du-si pacatele lor; dar despre farisei nu spune asa, ci ca Botezatorul
„vd&ndpe multi din saduchei sifarisei venind, le zice: «Pui de viperd, cine v-a
aratat sd fugiti de minia cea viitoare?»" 7 . Vai, ce suflet mare! Cum vor-
beste unor oameni insetati totdeauna de singele profetilor, unor oameni
mai veninosi ca serpii! C\im ii ataca cu mare indraznire si pe ei si pe
paring lor!

- Da, mi s-ar putea spune, indraznirea lui e mare. Dar intrebarea
este daca era si indreptatita. Nu i-a vazut pacatuind, ci pocaindu-se. De
aceea n-ar fi trebuit sa-i mustre, ci sa-i laude si sa-i primeasca, pentru ca,
parasind ora§ul si casele, alergau sa-i asculte predica.

- Ce-as putea raspunde? loan nu se uita nici la cei ce-i stateau in
fa|a, nici la cele ce se petreceau, ci la ascunzisurile inimilor lor, desco-
perite lui de Dumnezeu. Pentru ca se laudau cu stramosii si pentru ca
aceasta era pricina pieirii lor si-i facea sa traiasca nepasatori, loan Bote-
zatorul taie radacina ingimfarii lor. Din pricina aceasta si Isaia ii
numeste „conducdtori ai Sodomei"§\ „popor al Gomorei" 8 ; iar un alt profet
spune: „Oare nu sinteti voi cafii etiopienilor?" 9 . Toti profetii au aceeasi
parere despre ei; toti vor sa le scoata din suflet mindria, pricina a mii §i
mii de pacate.

- Profetii, mi s-ar putea spune, pe buna dreptate au grait a§a; ii
vedeau pacatuind. Dar pentru ce loan Botezatorul ii mustra a§a cind ii
vedea ca vin la el plecati si supu§i?

- Ca sa-i induplece si mai mult. Dar daca te-ai uita bine la mustra-
rile lui loan, vei vedea ca strecoara odata cu mustrarea si lauda. Ii
mustra, dar in acelasi timp ii admira, ca in sfirsit au putut sa faca niste
fapte ce pareau aproape cu neputinta. Mustrarea, deci, era mai mult
pentru a-i atrage si pentru a-i pregati sa se trezeasca. In aparenta ii
mustra, dar de fapt le arata atit marea lor rautate de mai inainte, cit si
minunata si neobisnuita lor schimbare. Pare a le spune: „Ce s-a intim-
plat de ati luat calea pocaintei, cind sinteti fii acelor parinti si ati fost
crescuti in atita rautate? De unde vine schimbarea aceasta? Cine a
inmuiat invirtosarea sufletului vostru? Cine a tamaduit ce era de neta-
maduit?". Uita-te apoi cum ii inspaiminta chiar de la primele cuvinte,
vorbindu-le de gheena. Nu le-a spus cuvintele obisnuite ale profetilor:
„Cine v-a aratat sa fugiti de razboaie, de navalirile barbarilor, de caderi
in robie, de foamete, de ciuma?", ci le pune in fata o alta pedeapsa, de
care nu le mai vorbise nimeni niciodata, graindu-le asa: „Cine v-a aratat
sd fugiti de minia cea viitoare?"

7. Matei M, 7.
H. Isaia 1, 10.
<>. Amos !>, 7.

OMIUI I .A MATK.1 _^ 1UH

II

Pe buni dreptate i-a numit loan si pui de vipera! Se spune ca puiul
de vipera iese la lumina omorind pe aceea care i-a dat najtere, mincin-
du-i pintecele. Asa au facut §i saducheii §i fariseii; §i-au ucis parintii, iar
pe dascalii lor i-au sfi§iat cu miinile lor.

Dar loan Botezatorul nu se margine§te numai la mustrari, ci ii si
sfatuieste:

,^aceti wade vrednice de pocdintd" 10 .

„Nu-i de ajuns sa fugiti de pacat, le spune loan, ci sa savirsiti §i
fapte de virtute! Sa nu mai faceti ce faceati de obicei, cind va pocaiati
pentru o vreme, dar apoi va intorceati iarasi la rautatea voastra. Ca
n-am venit sa va vestesc ceea ce vesteau profe{ii mai mainte. Altele §i
mai inalte sint cele ce vi le vestesc, ca vine Insusi Judecatorul, Insusi
Stapinul imparatiei, povatuindu-ne spre o filozofie mai inalta, chemin-
du-ne la cer §i atragindu-ne spre loca§urile de acolo. De aceea va §i des-
copar inva^atura despre iad, pentru ca nemuritoare sint §i bunatatile
din cer §i chinurile iadului! Nu mai staruiti in pacatele voastre, nici nu
mai punefi inainte obi§nuitele voastre vorbe, pe Avraam, pe Isaac, pe
lacov si nobletea stramosilor vostri!". Aceste cuvinte le spunea loan
saducheilor si fariseilor, nu ca sa-i opreasca sa spuna ca se trag din acei
sfin^i, ci ca sa-i opreasca sa se mai bizuie pe ei, neglijind virtutea. loan
d&dea pe fata ascunsul inimilor lor §i profetea cele viitoare. Dar si dupa
mustrarea lui loan, saducheii §i fariseii tot ii spun lui Hristos: „Noi avem
tatd pe Avraam §i nimdnui n-am fost robi vreodatd" ". Pentru ca gindul
acesta ii facea sa se mindreasca §i-i pierdea, loan Botezatorul cauta sa le
frlnga mai intii acest gind. Dar uita-te in ce chip Botezatorul ii duce pe
calea cea buna, dind in acela§i timp §ri patriarhului cinstea cuvenita!
Dupa ce le-a spus:

„Sd nu vi se pard cd puteti zice cd avem tatd pe Avraam" u , n-a conti-
nual „patriarhul nu va putea sa va fie de vreun folos", ci, intr-un chip
mai dulce §i mai potolit, a lasat sa se inteleaga acela§i lucru spunind

„cd Dumnezeu poate §i din pietrele acestea sd ridice fii lui Avraam" 13 .

Unii comentatori socot ca loan Botezatorul a spus despre neamuri
aceste cuvinte, numindu-le metaforic pietre. Eu, insa, cred ca ele au §i
alta interpretare.

- Care?

10. Matei A, 8.

1 1 . loan 8, HM.
VI. Matei U, <).
I.'t. Matri .(, «l.

134 SHNTIU. IOAN UURA UK AUR

- „S& nu crede^i, le spune loan Botezatorul, ca daca voi veti pieri,
ve(.i lasa pe patriarhul Avraam fara copii!" Nu, asta nu! Ca Dumnezeu
poate sa-i dea lui Avraam oameni chiar din pietre §i sa-i ridice la inrudi-
rea cu el, pentru ca si la inceput a§a s-a intimplat. Ca a face din pietre
oameni este la fel cu a scoate copil din pintecele de piatra al Sarrei 14 .
Acest lucru 1-a lasat profetul Isaia sa se inteleaga cind spunea: „Uitati-va
la piatra cea tare din care atifost ciopliti §i la adincimea gropii din care atifost
sdpafi; uitati-vd la Avraam tatdl vostru §i la Sana care v-a nascut" 15 . loan
Botezatorul le aminteste saducheilor si fariseilor profetia aceasta, ara-
tindu-le ca daca dintru inceput Dumnezeu 1-a facut pe Avraam tata. intr-un
chip atit de minunat, ca si cum chiar din pietre 1-a facut, apoi este cu
putin^a sa se intimple aceasta si acum. Uita-te cum ii infricoseaza §i le
fringe mindria! N-a spus ca i-a si ridicat lui Avraam fii, ca sa nu-i descu-
rajeze, ci ca: „poate sa ridice". N-a spus ca poate sa faca oameni din

f)ietre, ci ceva cu mult mai mult: rude si fii ai lui Avraam. Ai vazut cum
e-a scos din cap toate inchipuirile lor trupe§ti si gindul ca-§i pot gasi
icftpare la stramo§i, ca sa-si puna nadejdea mintuirii lor in pocainta si in
cur&fenie trupeasca si sufleteasca? Ai vazut cum a dat la o parte inrudi-
rea dupa trup si a pus in locul ei inrudirea dupa credinta?

Ill

Dar uita-te cum si prin cuvintele ce urmeaza le mareste frica §i le
sporeste nelinistea.

Dupa ce a spus: „Dumnezeu poate si dinpietrele acestea sa ridice fii lui
Avraam" 16 , a adaugat:

„Iatd si securea std la rdddcina pomilor" 77 .

Botezatorul cauta in tot chipul s&-§i faca infricosator cuvintul. Viata
lui curata si aspra il indreptatea sa le vorbeasca cu atita indraznire, iar
saducheii si fariseii trebuiau zguduiti puternic, deoarece de multa
vreme erau ca un pamint intelenit. loan Botezatorul le spune: „Dar
pentru ce va spun ca aveti sa pierdeti inrudirea voastra cu Avraam §i ca
ave^i sa vede^i pe altii ridicati din pietre in locul vostru de cinste?
Pentru ca pedeapsa voastra nu se opre§te aici, ci merge mai departe; ca
„iatd securea std la rdddcina pomilorf'Nimic mai infricosator decit aceasta
intorsatura de cuvinte! Nu-i infricoseaza nici cu secera zburatoare 18 ,
nici cu darimarea gardului 19 , nici cu calcarea in picioare a viei 20 , ci cu o

14. Fac. 21,2.

15. Isaia 51, 1-2.
Hi. MaUi 3, !).
17. Matei 3, 10.
1H. /.ah. 5, 2.

19. Isaia 5, 5.

20. Isaia Id, H

OMII.II l.A MATKI 135

secure ascu^ita; si ceea ce-i mai infricosator este ca securea sta la u§a.
Pentru ca adeseori iudeii nu dadeau crezare profetilor si ziceau: „Unde
este ziua Domnului?" si: „Sd vind odatd sfatul Sfintului lui Israel ca sd-L
cunoastem!" 21 , pentru ca spusele profetilor se implineau adesea dupa
multi ani, de aceea loan, ca sa le scoata din cap aceasta lini§tire, le
spune ca nenorocirile sint aproape de ei. Lucrul acesta 1-a aratat loan §i
prin cuvintele „iatd" si prin aducerea securii linga. radacina. „Nu-i
departe securea, spune el, ci sta chiar la radacina!" N-a spus ca securea
ameninta ramurile sau fructele, ci radacina, aratindu-le ca daca se vor
trindavi vor suferi nenorociri groaznice, care nu mai au nici o nadejde
de vindecare. Ca Cel care vine nu este rob, ca profetii de mai inainte, ci
Insusi Stapinul universului, care aduce pedeapsa grea si prea cumplita.
Dar desi-i infricoseaza iarasi, totu§i nu-i lasa sa cada in deznadejde, ci
dupa cum mai inainte n-a spus: „a ridicat", ci: „poate sa ridice fii lui
J 4flraam"infricosindu-i si linistindu-i in acelasi timp, tqt asa si acum n-a
spus ca s-a atins securea de radacina, ci ca sta linga radacina si ca este
aproape de ea. Arata ca nu mai este vorba de aminare. „De§i Domnul a
adus securea atit de aproape, le spune loan Botezatorul, totusi in pute-
rea voastra sta sa fiti taiati sau nu. Daca va veti schimba §i va veti face
mai buni, securea se va departa si nu va va face nici un rau; dar daca
staruiti in aceleasi pacate, va smulge pomul din radacini. De aceea
Domnul nici nu departeaza securea de radacina, dar nici nu taie fnca
pomul, desi sta alaturi; pe de o parte ca sa nu va trindaviti, iar pe de alta
parte ca sa aflati ca este cu putinta, chiar in scurta vreme, sa va mintuiti
daca va schimbati viata". loan Botezatorul le mare§te totdeauna frica,
pentru a-i trezi din amorteala lor si a-i impinge spre pocainta. I-a infri-
co§at ca vor pierde dreptul de a se mai numi fii ai lui Avraam, ca au sa
fie inlocuiti cu altii, ca nenorocirile stau la u§a, ca vor indura suferinte
neinchipuit de mari. Toate acestea indestulator de puternice sa-i ridice
§i pe cei cazuti tare jos si sa-i faca sa lupte. Acela§i lucru il arata si Pavel
cind zice: „Cuvintscurt va face Domnul in intreaga lume" 22 . „Nu te teme, le
graie§te loan Botezatorul; dar, mai bine spus, teme-te, dar nu deznadaj-
dui! Mai ai inca nadejde de schimbare; nu-i data sentinta §i nici securea
n-a venit sa taie - pentru ca ce-ar opri-o sa taie cind sta linga radacina?
-, ci ca prin frica de secure sa te faca mai bun si sa te pregateasca sa
aduci rod!" De asta a si adaugat:

„Orice pom care nu face rod bun se taie §i in foe se aruncd" 23 .

21. haia 5, 19.

22. Rom. 9, 28; haia 10, 23.

23. Matei 3, 10.

13(i SHNI'lll, IQAN (iUKA 1)K AUR

Cind spune „orice pom", le scoate iarasi din minte gindul ca au
vreun merit pentru ca au stramosi de bun neam. „Daca ramii fara rod,
spune loan Botezatorul, vei suferi o indoita osinda, chiar daca e§ti nepotul
lui Avraam, chiar daca poti numara printre stramosii tai patriarhi nenuma-
ra^i!" Cu aceste cuvinte ii infricosa si pe vamesi si zguduia si sufletul ostasi-
lor; nu-i impingea la deznadejde, dar ii scapa de o viatapetrecutain nepasa-
re. Cuvintele „care nu face rod bun " si infricosau, dar aduceau si multa min-
giiere; aratau ca acela care face rod scapa de orice pedeapsa.

IV

Poate ca loan Botezatorul ar fi putut fi intrebat:

- Cum vom putea face rod, cind sintem amenintati cu taierea, cind
timpul e atit de scurt, cind sorocul bate la usa?

- Vei putea face rod, le raspunde Botezatorul. Roadele oamenilor
nu-s ca roadele pomilor; n-au nevoie sa astepte timp indelungat, nu-s
supuse vremilor, n-au nevoie de atita ingrijire, ci e de ajuns numai sa
volenti si pomul indata a rodit. Te ajuta nespus de mult la o rodire ca
nceatta nu numai natura radacinii tale, ci §i maiestria gradinarului, a lui
Dumnezeu.

De aceea, ca sa nu spuna ascultatorii sai: „Ne ravasesti sufleteste, ne
silesti, ne stringi de git apropiind de noi securea, amenintindu-ne cu
taierea, cerindu-ne roade in timp ce vrei sa ne pedepse§ti", loan Bote-
zatorul a adaugat!

,JLu vd botez cu apa spre pocaintd; dar Cel care vine dupa mine este mat
puternic decit mine, Cdruia nu sint vrednic sd-I dezleg cureaua incaltdmintei;
Acesta vd va botezfl cu Duh Sfint §i cu foe" 24 .

Prin aceste cuvinte, loan Botezatorul arata ca pentru a face roade
eite nevoie numai de vointa si de credinta, nu de oboseli si de sudori; si
dupa cum le era u§or sa se boteze, tot atit de usor le era sa-si schimbe
viafa si sa se faca mai buni. Dupa ce le-a zguduit sufletul cu frica de
judecata, cu a§teptarea osindei, cu securea, cu pierderea inrudirii cu
stramosii lor, cu inlocuirea lor cu alti urmasi ai lui Avraam, cu indoita
pedeapsa - taierea si arderea -, dupa ce le-a inmuiat prin toate mijloa-
cele invirtosarea inimilor lor si i-a facut sa doreasca scaparea de niste
rele atit de mari, incepe sa vorbeasca si de Hristos; nu vorbeste la intim-
plare, ci cu foarte multa grija. Apoi, vorbind de deosebirea dintre el si
Hristos, ca sa nu para ca Ii face o favoare vorbind asa, arata deosebirea
dintre ei, intemeiat pe comparatia dintre darurile unuia si ale altuia.
N-a spus chiar de la inceput „Nu sint vrednic sd-I dezleg cureaua incaltd-

'1\. Malti ,t, II.

OMU.II 1,A MATKI 137

mintei Lui", ci mai intii a vorbit de neinsemnatatea botezului lui; §i ara-
tind ca n-are alta putere decit sa-i duca spre pocainja pe cei botezati de
el - ca n-a spus: „va botez cu apa spre iertare", ci „spre pocdintd" - vor-
beste de botezul lui Hristos, plin de dar nespus. „Ca nu cumva, spune
loan, la auzul spuselor mele ca Hristos vine dupa mine, sa-L dispre-
^uiesti pentru ca a venit in urma mea, afla puterea darului Lui, cunoaste
bine c& n-am spus atit cit trebuia cind am spus: Nu sint vrednic sd-I dezjeg
cureaua inc&ltamintei Lui. Cind ma auzi spunind ca este mai puternic
decit mine, sa nu crezi ca spun aceasta punindu-L in comparatie cu
mine. Eu nu sint vrednic nici in rindul robilor Lui sa fiu rinduit, nici
chiar printre cei din urma robi, nici sa-I fac cea mai josnica slujba". De
aceea loan n-a spus numai: „incaltamintea", ci: „nici cureaua", care pare
a fi treaba cea mai de jos din toate.

Apoi, ca sa nu socote§ti ca a vorbit a§a numai din smerenie, aduce
dovada deosebirii dintre ei intemeiat pe fapte, spunind: „Acela vd va
botezp cu Duh Sfint si cu foe". Ai vazut cit de mare este intelepciunea
Botezatorului? Cind predica, infrico§atoare-i sint cuvintele, insufla neli-
nistea in sufletele celor ce-1 ascultau; dar cind ii trimite la Hristos,
cuvintele-i sint potolite, in stare sa cistige suflete. Nu mai vorbeste de
secure, nici de pom taiat, ars si aruncat in foe, nici de minia viitoare, ci
de iertare de pacate, de inlaturarea pedepsei, de dreptate, de sfintenie,
de rascumparare, de infiere, de fratietate, de participarea la mo§tenire,
de daruirea cu imbel§ugare a Duhului Sfint. Ca pe toate acest«a le-a
lasat sa se inteleaga prin cuvintele: „Vd va botezp. cu Duh Sfint", aratind
prin insa§i metafora cuvintului bogatia harului; ca n-a spus: „va va da
Duh Sfint", ci: „Vd va botezp. cu Duh Sfint"; iar prin cuvintul urmator: „^ -
cu foe" scoate la iveala tot puterea §i belsugul harului.

V

Gindeste-te in ce stare sufleteasca trebuie sa fi fost ascultatorii lui
loan, gindindu-se ca vor fi dintr-o data la fel cu profetii si cu barbatii cei
mari. De aceea loan a §i vorbit de foe, ca sa-i faca sa-§i aminteasca de
profeti. Ca aproape toate vedeniile cite li s-au aratat acelora, cele mai
multe cu foe s-au aratat: Asa a vorbit Dumnezeu prin rug cu Moise 25 ;
a§a intregului popor in muntele Sinai 26 ; asa lui Iezechiel prin
heruvimi 2 .

Uita-te cum il si de§teapta loan pe ascultatorul sau, vorbindu-i mai
inainte de cele ce aveau sa se intimple mai pe urma. Ca trebuia sa se

25. /ef. 3, 2.

26. lei li), (i.

27. hi. 10, 2.

138 SKlNTUi, IOAN CiURA DE AUR

junghie Mielul, sa fie nimicit pacatul, sa se puna capat vrajbei, sa fie
ingroparea si invierea, §i apoi sa vina Duhul. Dar de acestea nu spune
deocamdata nimic, ci vorbe^te intii de ultimul dar, in vederea caruia
s-au facut toate celelalte §i care erau mai cu seama in stare sa faca cunos-
cuta vrednicia lui Hristos. loan le vorbe§te, deci, mai intii de Duhul
Sfint, pentru ca atunci cind ascultatorii lui vor auzi ca primesc atita Duh
sa-1 intrebe cum §i in ce chip va fi aceasta, cind pacatul are atita putere;
iar de patimile lui Hristos le vorbe§te dupa ce mai intii a pregatit spre
ascultare sufletul lor, pentru ca nimeni sa nu se scandalizeze de a§tepta-
rea unui dar atit de mare. De aceea iarasi striga spunind: „Iatd Mielul lui
Dumnezeu Care ridicd pacatul lumii" 28 . N-a spus: „Care lasa", ci: „care
ridicd", cuvinte care arata o mai mare purtare de grija a lui Dumnezeu
pentru lume. Nu este acelasi lucru „a lasa" cu „a ridica ". Lasarea nu este
fnso^ita de primejdie, pe cind ridicarea este insotita de moarte. A mai
spus loan ca Hristos „este Fiul lui Dumnezeu " 29 . Dar nici cuvintele „Fiu al
lui Dumnezeu" nn aratau clar ascultatorilor vrednicia lui Hristos; nici
nu-L puteau inca intelege ca Fiu al lui Dumnezeu, dar puteau intelege
aceasta pe temeiul darului atit de mare al Duhului Sfint. De aceea §i
Tatal, cind 1-a trimis pe loan la propovaduire, i-a dat o prima dovada a
vredniciei Celui ce avea sa vina, spunindu-i: „Peste Care vei vedea Duhul
pogorindu-Se §i rdminind peste El, Acesta este Cel ce boteazfi cu Duh Sfint" 30 .
De aceea loan spune: )r £w am vdzut §i am mdrturisit cd Acesta este Fiul lui
Dumnezeu" 31 . Ca prin Duhul Sfint se arata clar ca Hristos este Fiul lui
Dumnezeu.

Apoi, pentru ca loan a spus cuvinte placute §i cu ele a lini§tit §i
potolit pe ascultatori, f§i inaspre§te din nou cuvintele, ca sa nu se trinda-
veasca. Asa erau iudeii; cind le vorbeai frumos, se trindaveau §i deve-
neau mai rai. De aceea iara§i ii infrico§eaza, spunind:

,^i cdrui lopatd este in mina Lui" 32 .

Mai inainte vorbise de pedeapsa; acum II arata pejudecator §i vor-
beste de pedeapsa ve§nica:

„Si va arde pleava in foe nestins" 33 .

lata ca Hristos este Stapin al universului §i lucrator, de§i in alt loc
Insusi Hristos spune acelasi lucru despre Tatal: „TatdlMeu este lucrdto-
rul" 34 . Mai inainte loan vorbise de „secure", care cere oboseala §i

28. loan 1, 29.

'29. loan 1, 34.

30. loan 1, 33.

31. loan 1, 34.

32. Matei 3, 12.

33. Matei 3, 12.

34. loan l. r >, 1.

OM1UI I. A MA'I'KI 13M

munca; dar ca sa nu socotesti ca pedepsirea celor rai este treaba care
are nevoie de oboseala, loan se foloseste de o alta pilda, de foe, ca sa
arate ca pedepsirea celor rai e un lucru usor. Prin cuvintele sale despre
cura^irea ariei Sale cu lopata, loan Botezatorul arata ca Hristos este Sta-
pinul intregii lumi. Cum ar putea sa pedepseasca pe cei rai daca n-ar fi
to£i oamenii ai Lui? Acum pe pamint sint amestecati cei buni cu cei rai.
Chiar daca se vede stralucind griul, totusi el este amestecat cu pleava,
ca intr-o arie, nu ca in hambar. Atunci, la judecata, se va face deosebire
intre griu si pleava. Unde-mi sint acum cei care nu cred in iad? Doua
lucruri a spus loan despre Hristos: unul, ca va boteza cu Duh Sfint si
altul, ca va arde pe cei necredinciosi. Daca unul e vrednic de credinfa,
atunci negresit si celalalt. De aceea loan a facut doua proorocii despre
Hristos, pentru ca pe temeiul celei care s-a implinit sa crezi si in aceea
care nu s-a implinit inca. Hristos face la fel; adeseori despre aceleasi
lucruri sau despre lucruri contrare, face doua proorocii, una care se
implineste pe pamint, alta pe care o fagaduieste ca se va implini pe
lumea cealalta. Face asta pentru ca oamenii, carora le place sa discute
mult, sa creada pe temeiul profetiei implinite si profetia care nu s-a
implinit inca. Hristos a fagaduit ca va da in viata aceasta insutit celor
care au parasit tot ce-au avut, iar in veacul viitor viata vesnica 35 ; si a
facut vrednice de credinta si darurile viitoare prin implinirea darurilor
date pe pamint. Asa si loan Botezatorul; a facut doua profetii: una ca
Hristos va boteza cu Duh Sfint, alta ca va arde pe cei pacatosi in focul
eel nestins.

VI

Deci daca Hristos n-ar fi botezat cu Duhul pe apostoli si in fiecare
zi pe cei ce voiesc, ai putea pune la indoiala si pe celelalte, adica
pedeapsa vesnica si focul eel nestins; dar daca s-a savirsit si se savirseste
in fiecare zi ceea ce este mai mare si mai greu, ceea ce depaseste orice
cuvint - botezul cu Duh Sfint -, cum poti spune ca nu-i adevarat ceea
ce-i usor, ceea ce-i potrivit mintii omenesti, adica pedeapsa vesnica si
focul eel nestins? loan Botezatorul a spus mai intii: „Cel ce vine dupd
mine va botezfl cu Duh Sfint §i cufoc" 36 si a fagaduit mari bunata^i in urma
acestui botez, ca sa nu te descurajezi ca ai parasit viata de mai inainte;
apoi a vorbit de lopata si judecata care se va arata prin lopata. „Sa nu
socotiti, spune loan Botezatorul, ca vi-i de ajuns botezul pentru min-
tuire, daci dupa botez trai^i in pacate". Ca ne trebuie si virtute si multa
filozofie. De aceea ii indreapta pe ascultatorii sai spre har si spre botez,

35. Murcu 10, :«).
Mi. Maid :«, I I .

140 SFtNTUI, IQAN (JURA de aur

vorbindu-le de secure; iar dupa ce le-a vorbit de har ii infricoseaza cu
lopata si cu focul eel nestins. Nu face nici o deosebire intre cei care nu

?rimisera botezul, ci le spune in general: „Tot pomul care nuface roada
und se taie" 37 , osindind pe to£i cei ce nu cred; dar dupa botez se face
deosebire, pentru ca multi din cei ce au crezut aveau sa duca o viata
nevrednica de credin^a.

Nimeni 38 , asadar, sa nu fie pleava, nimeni sa nu fie nestatornic, nici
sa se supuna poftelor celor rele, fiind cu usurinta purtat de ele, cind
intr-o parte, cind in alta! Daca ramii griu, nu vei avea de suferit, chiar
daca incercari vor veni, ca nici in arie griul nu este sfarimat de rotile
dinfate ca fierastraul ale treieratoarei. Dar daca vei fi slab ca pleava sau
ca paiele, si aici pe pamint vei suferi multime de nenorociri, fiind lovit
din toate parole, dar si dincolo pe lumea cealalta, vei suferi vesnica
pedeapsa. Ca to^i cei asemenea paielor, chiar inainte de a fi aruncati in
cuptorul iadului, vor fi hrana patimilor necugetate, asa cum paiele sint
hrana animalelor necuvintatoare; iar dincolo, iarasi materie si hrana
pentru foe.

Daca loan Botezatorul ar fi spus direct: „Cel ce vine dupa mine va
judeca faptele oamenilor", n-ar fi facut usor de primit cuvintul sau; dar
pentru ca a invristat cu pilde gindurile sale, alcatuindu-si asa intreaga sa
vorbire, convingea mai repede pe ascultatori si-i atragea cu mai multa
usurinta. De aceea si Hristos de cele mai multe ori facea la fel; invris-
teaza cu pilde cuvintele Sale, vorbind despre arie, seceris, vie, tease,
farina, mreaja, pescuire; toate pilde obisnuite, luate din viata lor de
toate zilele. Acelasi lucru 1-a facut si loan aici: a aratat darea Duhului ca
cea mai mare dovada a adevarului spuselor sale. „Cel ce poate atita,
spune loan, incit sa ierte pacatele si sa dea Duhul, Acela va putea face
mai mult decit atita". Ai vazut cit de firesc ajunge sa vorbeasca mai
dinainte de taina invierii si a judecatii viitoare?

- Dar pentru ce loan Botezatorul, as putea fi intrebat, n-a vorbit de
semnele si minunile pe care avea sa le faca Hristos indata dupa iesirea
Sa la propovaduire?

- Pentru ca darea Duhului era o minune mai mare decit toate si
pentru ca in vederea acesteia s-au facut toate celelalte. Punind capul, a
cuprins pe toate: nimicirea mortii, stergerea pacatelor, pieirea bleste-
mului, incetarea razboaielor celor de multi ani, intrarea in rai, urcarea
la cer, vie^uirea cu ingerii, participarea la bunatatile cele viitoare. Ca
darea Duhului este arvuna acestora. loan, vorbind de aceasta a vorbit si
de invierea trupurilor si de aratarea semnelor de la inviere si de parti-

,t7. Matfi a, 10.

,'iH. l)c nici mi i'|>c ptti'li-ii MMiinlrt: Despre judecaiA.

OM1I.II I.A MATKI ^ HI

ciparea la impara|ia cerurilor §i de bunata^ile „pe care ochiul nu le-a
v&zut, urechea nu le-a auz.it si la inima omului nu s-au suit" 39 . Ca toate aces-
tea ni s-au dat prin acea harisma. Era de prisos, deci, ca loan sa vor-
beasca de minunile pe care avea sa le faca Hristos indata dupa iesirea la
propovaduire si pe care ascultatorii Sai aveau sa le judece cu proprii lor
ochi. loan trebuia sa le vorbeasca de acelea, de care s-ar fi indoit, de
pilda: ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ca este incomparabil superior
lui, ca ridica pacatul lumii, ca va cere socoteala oamenilor de faptele
savirsite, ca viata noastra nu se termina odata cu viata de aici, ca din-
colo, pe celalalt tarim, fiecare va primi plata cuvenita. Pe acestea ascul-
tatorii lui loan n-aveau cum sa le vada.

VII

§tiind, dar, acestea, sa ne sfrguim mai mult cita vreme sintem in
arie; ca aici este cu putinta sa se schimbe paiele in grfu, a§a precum e cu
putinta ca din griu multi sa ajunga paie. Sa nu cadem, deci, sa nu ne
lasam purtati de orice vint incoace §i incolo, sa nu ne despartim de fra-
tii nostri, chiar daca sint neinsemnati §i mici. Ca si bobul de griu, dupa
masura, este mai mic decit paiul, dar mai bun dupa natura. Nu te uita la
toata nalucirea celor din afara, ca toate-s destinate focului, ci la smere-
nia cea dupa Dumnezeu, tare si de nefarimitat, care nu poate fi nici
taiata, nici arsa de foe! Ca pentru boabele de griu, Dumnezeu se indura
si de paie, ca sa se faca mai bune, stind alaturi de boabe. De aceea nu
vine inca judecata, ca sa fim de obste incununati cu totii, ca multi sa. se
schimbe din rai in virtuosi. Sa ne cutremuram, dar, cind auzim pilda
aceasta; ca focul acela este foe nestins.

- Dar cum poate sa fie foe nestins? as putea fi intrebat.

- Nu vezi ca soarele acesta arde necontenit si niciodata nu se
stinge? N-ai auzit de rugul ce ardea si nu se mistuia de flacari? 40 Deci si
tu, daca vrei sa scapi de flacara, fa milostenie si nu vei face cunostinta.
cu focul acela. Daca aici pe pamint vei crede celor spuse, nu vei vedea
cuptorul acela, cind vei pleca acolo; dar daca nu crezi in cuptor aici pe
pamint, dincolo il vei cunoaste bine pe propria-ti ta piele, cind nici nu-i
cu putinta sa te scapi de el. Ca nu pot scapa de pedeapsa. cei care n-au
dus o viata dreapta si curata. Nu-i de ajuns numai sa crezi, pentru ca §i
dracii tremura de Dumnezeu 41 si totusi vor fi pedepsiti. De aceea tre-
buie sa fim cu multa luare aminte asupra vietii noastre. Ca §i pentru asta
va chemam des la biserica, nu ca sa intrati numai, ci ca sa si culegeti

39. / Cor. 2, 9.

40. /en. II, 2.
'11. I'inw 2, 19.

UU SKINTU1, IQAN (JURA DE AUR

roade de pe urma venirii aici. Daca veniti regulat, dar nu plecati de aici
cu roade, nu ve{i avea nici un folos, nici de venirea la biserica §i nici de

Iederea in biserica. Daca vedem pe copiii nostri ca nu invata nimic de
a inva|atorii la care i-am trimis, ^nem de rau pe invatatori §i trimitem
copiii la al^i invatatori, ce cuvint de aparare mai putem avea cind nu ne
fngrijim de virtute nici atit cit ne ingrijim de cele paminte§ti, cind tot-
deauna ne intoarcem de la biserica cu tablitele goale? §i totusi aici in
biserica avem invatatori mai mul{i §i mai buni! La fiecare slujba va dam
CA invatatori pe profe|i, pe apostoli, pe patriarhi §i pe toti dreptii. §i nici
&fa nu folosi^i ceva! Ci, daca bombaniti doi sau trei psalmi, iar rugaciu-
flile obisnuite ie spunefi la intimplare si cum se nimereste, plecati acasa
ftocotind ca asta-i de ajuns pentru mintuirea voastra. N-ati auzit pe pro-
fctul care spune, dar, mai bine spus, pe Dumnezeu, Care graie§te prin
profet, pa „poporul acesta cu bu&le Mil cinste§te, dar inima lor este departe de
Mine?" 41 Ca Dumnezeu sa nu ne spuna tot asa §i noua, §terge literele,
dar, mai bine spus, zgirieturile, pe care diavolul lea intiparit in sufletul
tiu }i ada-mi mie inima ta curatita de toate grijile lumesti, ca sa pot
fnscrie pe ea cele ce vreau in toata libertatea. Acum, cind ma uit in
illima ta, nu vad altceva decit scrisul diavolului: jafuri, lacomie, invidie,
tlevetire. De aceea cind iau in miini tablitele sufletelor voastre, nici nu
pot sa le citesc, ca nu gasesc pe ele cuvintele pe care duminica trecuta
v-am lasat sa vi le scrieti, ci altele in locul acelora, neinsemnate si urite.
Apoi, dupa ce am sters ce-a fost scris si am scris din nou cuvintele
Duhului, voi, plecind de la biserica, dati din nou in miinile diavolului
inimile voastre |i-l lasafi sa scrie iara§i pe ele cuvintele lui in locul
cuvintelor mele. Cum se vor sfirsi toate acestea, nu-i nevoie sa v-o spun!
Q Itie cbnistiinfa fiecaru^! Eu, insft, nu voi inceta de a-mi face lucrul meu,
|Se a scrie pe inimile voastre cuvintele cele drepte §i adevarate. Daca voi imi
fifl iMaitUci stra^ania rirjea, apoi $a §t$ ca plata mea e nestirbita, dar pri-
tnejdia voastrft nu micft, Nijf vreau sa va spun, insa, nimic impovarator.

VIII

^at iara?i ma r6g si nia cucernicesc voua, ftyi tot atit de silitori ca si
Ctipiii rnici. Ace§tia invata mai intii forma literelor, apoi cauta si recu-
noasca literele una cite una §i in sfirstt pornesc §i la citirea cuvintelor.
Tot a§a sa facem §i noi; sa impar^im virtutea; sa invatam mai intii sa nu
injuram, sa nu juram strimb, sa nu blestemSm; apoi sa trecem la alta
Utera: sa nu clevetim, sa hu 119 fie dragi trupurile, sa nu ne imbuibam, sa
nu ne fmbatam, sa nu fim cruzi, sa nu fim trindavi; de la acestea iarasi
sa trecem la cele duhovnice|ti; sa invatam infrinarea, dispretul pintece-

T— " . " 'I

A'i. hula 2<), IB.

OMII.I1 LA MAi'KI 143

lui, cumin^enia, dreptatea; sa inva^am sa ne aratam superiori slavei
lumii; sa fim buni la inima, sa fim cu inima zdrobita; acestor litere ale
virtutii sa adaugam mereu altele; sa le inscrim pe toate in sufletele
noastre. Sa cautam sa punem in practica aceste virtu^i in casa, fa^a de
prieteni, fata de sotie, fata de copii. Sa incepem deocamdata cu cele
dintii litere ale virtutii, cu cele mai usoare: de pilda cu a nu injura; sa
studiem necontenit aceasta litera in casa, ca §i in casa sint mutyi care ne
impiedica sa invatam aceasta litera: ne supara slugile, ne supara so|ia si
ne face sa ne infuriem, ne supara copiii cind nu inva^a si sint obraznici
§i ne fac sa-i amenintam §i sa-i injuram. Daca ajungi, deci, sa nu mai
injuri in casa, cind esti necajit adesea de ai tai, u§or vei putea sa nu
injuri nici cind esti in oras. § i vei ajunge sa nu mai injuri daca n-ai sa-^i
mai injuri nici sotia, nici sluga, nici pe altcineva din casa. Adeseori
sotia, laudind un alt barbat si spunind ca traind cu tine a ajuns o neno-
rocita, te impinge sa-1 vorbesti de rau pe celalalt. Asta sa nu te sileasca
sa ocarasti pe eel laudat de sotia ta, ci indura totul cu barbatie! Daca
vezi ca slugile tale lauda pe alti stapini, nu te tulbura, ci rabda cu tarie!
Cimp de batalie §i arena a virtutii sa-ti fie tie casa, pentru ca exercitin-
du-te acolo bine, cu multa iscusinta sa ^ii piept celor ce te infurie in
oras. Asa fa si cu dragostea de slava desarta! Daca te vei stradui sa nu
umbli dupa slava desarta nici in fata sotiei, nici in fata slugilor, atunci
cu usurinta nu vei fi doborit de aceasta patima nici fa^a de straini. In
orice imprejurare boala aceasta este cumplita si tiranica, dar mai cu
seama cind sotia e de fata. Daca vom dobori, deci, fa£a de cei din casa
puterea patimii acesteia, cu usurinta o vom birui si fafa de al^ii. Sa
facem la fel §i cu celelalte patimi, exercitindu-ne in casft impotriva lor,
pregatindu-ne in fiecare zi. §i, ca sa ne fie exercitjul acesta mai usor, sa
ne pedepsim cind calcam hotarirea luata. Sa nu socotiti paguba
pedeapsa aceasta, ci rasplata, pricinuitoare de foarte mult cistig. !|i ne
pedepsim, daca ne osindim la post Indelungat, la culcatul pe pamirii gol
si la alte incercari aspre de acest fel. Facind a§a, ne vor veni din toite
partile multe cistiguri: aici pe pamint vom vietui via^a plftcuta a virtutii,
vom avea parte de bunatatile cele viitoare si vom fi necontenit prietenii
lui Dumnezeu.

Dar ca sa nu se mai repete cele de mai inainte, ca, aici in biserica,
sa nu va minunati de cuvintele mele, iar dupa ce pleca^i sa arunca^i
unde se nimereste tablitele inimilor voastre si sa-1 lasati pe diavol si
stearga tot ce-ati scris pe ele, fiecare cind ajunge acasa sa si cheme lOfia,
sa-i spuna ce a auzit la predica, sa si-o ia ca ajutor; si din zjua de lai st
intre in aceasta minunata scoalcl avind in ajnloi hanil Diiluilui Sftlit,
Chiar daca in timpul cxcrciliiilni cazi o dalft, i\c <l< miA mi, sau de mai

144 SKlNTUL IUAN (JURA UK AUR

multe ori, nu te descuraja, ci scoala-te si lupta mai departe! Sa nu ince-
tezi pina ce nu-^i incununezi fruntea cu cununa stralucita impotriva dia-
volului, pina ce nu-^i pui averea cistigata in vistieria cea nejefuita. a vir-
tual. Daca transformi in obisnuinta aceasta frumoasa filozofie, nici cind
te-i trindavi, nu vei putea calca vreuna din hotaiirile luate, pentru ca
obi§nuin|:a ta a ajuns a doua natura. Dupa cum ne e u§or sa dormim, sa
mincam, sa bem si sa respiram, tot asa de usor ne va fi sa sa\arsim si vir-
tutea; vom sim£i o curata bucurie, pentru c& stam in portul eel neinvalu-
rat, ne bucuram de vreme buna, si pornind cu corabia incarcata spre
orasul eel imparatesc, in ziua aceea mare, vom dobindi si cununile cele
nevestejite, de care faca Dumnezeu sa avem parte noi toti, cu harul si cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XII

„Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan catre loan
ca sa fie botezat de el" 1

I

Cu robii vine Stapinul, cu vinovatii Judecatorul, ca sa Se boteze.
Dar nu te tulbura, ca intre acestia smeriti straluceste mai ales inaltimea Lui!

Pentru ce te minunezi ca a primit sa fie botezat, ca a venit
impreuna cu alti robi la un alt rob, cind a primit sa fie purtat in pintece
fecioresc atita vreme, cind a primit sa Se nasca cu firea noastra, cind a
primit sa fie palmuit, sa fie rastignit si sa patimeasca tot ce-a patimit?
Lucru de mirare este ca, Dumnezeu fiind, a voit sa se faca om; toate
celelalte urmeaza in chip logic.

De aceea si loan, luindu-o inainte, spunea ceea ce a spus, ca nu-i
vrednic sa-I dezlege cureaua incaltamintei Lui si toate celelalte, ca este
Judecator, ca va rasplati fiecaruia dupa vrednicie, ca va da tuturora cu
imbelsugare Duhul.

§i pentru ca atunci cind II vezi ca vine la botez sa nu gindesti ceva
rau, loan ll opreste zicind:

,JLu am trebuintd sa fiu boteyit de Tine, §i Tu vii la mine?" 2 .

Pentru ca botezul lui loan era un botez de pocainta, care-i facea pe
oameni sa-si osindeasca pacatele lor si, deci, ca sa nu socotesti ca si
Hristos a venit cu un astfel de gind la Iordan, loan iti indreapta mai
dinainte socotinta asta, numindu-L Miel si Rascumparatorul tuturor
pacatelor din lume. Se intelege de la sine ca este fara de pacat Cel Care
poate ridica pacatele intregului neam omenesc. De aceea loan n-a spus:
„Iata pe Cel fara de pacat!", ci ceva mai mult: ,Jatape Cel ce ridica paca-
tul lumii!" 3 , ca sa primesti cu deplina incredere §i una si alta - si ci este
fara de pacat si ca ridica pacatul lumii -, iar odata ce-ai primit aceasta,
sa intelegi ca a venit la botez pentru a rindui altele. Pentru asta cind a
venit la botez, loan I-a zis: ,JEu am trebuintd sdfiu botezflt de Tine,si Tu vii
la mine ?"Nu i-a spus: „Sa fii Tu botezat de mine?" S-a temut sa graiasca asa.

- Dar ce i-a spus?

1. Matei 3, 13.

2. Matei 'A, 14.

3. loan 1, 29.

14() SFlNTUl, IOAN (JURA DE AUR

- „§i Tu vii la mine?"

- §i ce-a facut Hristos?

- Ce-a facut mai tirziu cu Petru, aceea a facut si cu loan atunci.
Petru L-a oprit sa-i spele picioarele; dar cind a auzit pe Domnul spunin-
du-i: „Ceea ce fac, tu nu stii acum; vei sti mai tirziu" 4 , §i: ,JV-ai parte cu
Mine" 5 , Petru nu s-a mai impotrivit §i L-a lasat sa-i spele picioarele 6 . Tot
asa §i loan Botezatorul, cind L-a auzit pe Domnul spunindu-i:

,£,as& acum, cd asa se cuvine sd plinim toata dreptatea"' ,
indata I s-a supus. Nici lui Petru, nici lui loan, nu le placea sa vor-
beasca fara masurS., ci §i-au aratat dragostea si supunerea, gindindu-se
ca in toate sa se piece Stapinului.

Uita-te ca Hristos il convinge pe loan sa-L boteze, tocmai pe
temeiul banuielii ce-o avea ca nu-i vrednic. Hristos nu i-a spus: „Ca a§a
este drept", ci: „cd a§a se cuvine". Pentru ca loan socotea ca este un lucru
nevrednic ca Stapinul sa fie botezat de rob, Hristos a intrebuintat niste
cuvinte care i-au rasturnat cu totul impotrivirea sa, ca §i cum i-ar fi spus:
„Nu fugi si nici nu impiedica botezul acesta, pentru ca socotesti ca nu se
cuvine sa flu botezat de tine. Tocmai de aceea: „Lasd - boteaza-Ma -,
pentru ci asa se cuvine". N-a spus numai „lasd", ci a adaugat si „acum".
„Nu va fi totdeauna asa, ii spune Hristos, ci Ma vei vedea §i a§a cum
dorejti; acum, insa, fa ce-^i spun!" Apoi ii arata §i pentru ce „se cu-
vine asa".

- Pentru ce, dar, „se cuvine asa"?

- „Pentru ca sd plinim toata legea", a raspuns Hristos. Ca aceasta a
vrut sa arate prin cuvintele: „ca sd plinim toatd dreptatea". Dreptatea este
fmplinirea poruncilor. „Pentru ca am implinit toate celelalte porunci,
spune Hristos, §i a ramas numai aceasta, trebuie s-o adaug si pe aceasta.
Am venit sa dezleg blestemul, care statea peste omenire prin calcarea
legii. Trebuie, dar, ca Eu mai intii sa implinesc toate §i, scotindu-va de
sub osinda, sa pun capat legii. Se cuvine, dar, ca Eu sa implinesc toata
legea, pentru ca se cuvine sa dezleg blestemul scris in lege impotriva
voastra. De aceea am si luat trup §i am venit".

,^itunci L-a lasat. §i dupd ce s-a botezflX ■ Iisus, indata a ie§it din apd; si
iatd I s-au deschis cerurile si a vdzut Duhul lui Dumnezeu pogorindu-Se ca un
porumbel si venind peste El"".

4. loan 13, 7.

, r >. loan VA, 8.

(i. loan 13, !).

7. Malei'A, 15.

K. Matri A, l. r > Id.

OMIUI LA MATEI ^ 147

II

Mulfi socoteau ca loan este mai mare decit Iisus, pe de o parte
pentru ca loan traise tot timpul in pustie, pentru ca era fiu de arhiereu,
pentru ca purta o imbracaminte ca aceea, pentru ca-i chema pe to$i la
botez §i pentru ca s-a nascut dintr-o femeie stearpa, iar pe de alta parte,
pentru ca Iisus era nascut de o fata sarmana - ca nu era cunoscuta inca
de toti nasterea din Fecioara -, pentru ca locuise in casa, pentru ca
traise la un loc cu toti oamenii, pentru ca purta haine la fel cu toti cei-
lalti. ll socoteau mai mic decit loan si pentru ca nu stiau inca nimic de
tainele mari ale lui Hristos. S-a mai intimplat apoi sa mai fie si botezat
de loan, fapt care le intarea si mai mult banuiala, chiar daca n-ar fi fost
nici una din pricinile de mai sus. Gindeau, deci, ca si Hristos este unul
din cei multi. Ca isi spuneau: „N-ar fi venit la botez odata cu toti oame-
nii, daca n-ar fi fost ca unul din ei; loan este, deci, mai mare decit El si
cu mult mai minunat".

Prin urmare ca sa nu mai stapineasca aceasta parere in mintea mul-
tora, cerurile s-au deschis cind S-a botezat Iisus, Duhul S-a pogorit si
glas odata cu Duhul, propovaduind vrednicia Celui Unuia-Nascut.

Dar pentru ca glasul care a spus:

,^cesta este Fiul Meu eel iubit"'
parea multora mai potrivit lui loan decit lui Iisus - ca glasul din cer
n-a spus: „Acesta, care Se boteaza", ci numai: !r Acesta", asu ca fiecare
din cei ce au auzit au banuit ca glasul a fost mai degraba despre eel ce
boteaza decit despre eel botezat si din pricina vredniciei Botezatorului,
dar §i din pricina tuturor celor spuse - a venit Duhul in chip de porum-
bel, atragind glasul catre Iisus §i facind tuturora cunoscut ca „Acesta"a
fost spus nu despre loan care boteza, ci despre Iisus care Se boteza.

- Dar cum se face, m-ar putea intreba cineva, ca n-au crezut in
Hristos odata ce s-au intimplat acestea?

- § i pe timpul lui Moise s-au facut multe minuni, desi nu asa de
mari; §i dupa toate acele minuni: vocile, trimbitile §i fulgerele 10 , iudeii
§i-au turnat vitel de aur si s-au inchinat idolului Beelfegor 11 . Aceiasi
iudei, care au fost de fa^a si au vazut invierea lui Lazar, atit de putin au
crezut in Cei ce facuse minunea incit adeseori au incercat sa-L
omoare 12 . Deci daca, vazind inaintea ochilor invierea mortilor, au fost
atit de rai, pentru ce te mai minunezi ca n-au primit glasul pogorit de
sus? Cind sufletul e lipsit de judecata si stricat si mai este stapinit si de

9. Mated, 17.

10. /«}. 19, Hi.

11. /«}. :t2, 1 !).

12. loan II, \r> A(>.

148 SFlNTUl. IOAN GURA DE AUR

invidie, nu crede in minune; cind, insa, e cu judecata, primeste cu cre-
dinfa totul si n-are nevoie de minuni.

Nu spune, deci, ca n-au crezut, ci cauta altceva: daca s-a facut tot ce
trebuia pentru a-i face sa creada. Acest fel de aparare la intrebuintat
Dumnezeu prin profet, pentru a arata ca a facut totul pentru a-i
intoarce pe iudei. Astfel cind iudeii erau pe cale de a pieri §i aveau
sa fie da{i celei mai grele pedepse, Dumnezeu spune prin profetul
Isaia: „Ce trebuia sdfac viei acesteia §i n-am facut?" 13 , pentru ca nu
cumva iudeii, din pricina rautatii lor, sa invinuiasca purtarea de
grija a lui Dumnezeu.

Acelasi lucru cauta-1 si aici: Ce trebuia sa se faca §i nu s-a facut? §i
ori de cite ori e vorba de purtarea de grija a lui Dumnezeu, foloseste-te
de acest fel de aparare fata de cei care, incercind sa o atace, fac vinovat
pe Dumnezeu de rautatile multora.

lata cite lucruri minunate s-au facut la botez! § i acestea sint numai
inceputul eel or viitoare! Nu s-a deschis inca raiul, ci cerul se deschide!
Sa amin, insa, pentru altadata cuvintul meu catre iudei! Acum, cu ajuto-
rul lui Dumnezeu, sa revin la talmacirea Evangheliei.

„§i dupi ce afost botezfitlisus, indatd a ie§it din apd si iatdls-au deschis
cerurile"' 4 .

- Pentru ce s-au deschis cerurile?

- Ca sa afli ca si la botezul tau s-au deschis cerurile, ca Dumnezeu
sa te cheme spre patria cea de sus §i sa te induplece sa n-ai nimic comun
cu pamintul. Iar daca n-ai vazut, nu fi necredincios! La inceputurile
cre§tinismului s-au aratat totdeauna infati§ari vazute ale lucrurilor mai
presus de fire §i duhovnice§ti precum §i semne ca acestea, din pricina
celor care erau mai pu£in priceputi, care aveau nevoie de infati§ari
vazute §i care nu puteau avea nici o intelegere pentru cele nemateriale,
ci ii uimeau numai cele vazute. S-au facut acestea, odata si la inceput,
pentru ca sa crezi, chiar daca mai tirziu nu s-au mai facut minuni. Pe
timpul apostolilor s-a facut sunet de suflare de vint ce vine repede §i
s-au aratat infa$i§ari de limbi de foe 15 ; dar nu pentru apostoli, ci pentru
iudeii care erau atunci de fata. Chiar daca acum nu se mai fac
semne vazute, totusi credem in cele ce s-au aratat odata. Atunci la
botez s-a aratat §i porumbelul ca sa arate, ca §i cum ar fi aratat cu
degetul, celor de fa^a §i lui loan pe Fiul lui Dumnezeu. Dar nu
numai pentru aceasta, ci ca sa afli si tu ca vine Duhul §i peste tine
cind te botezi.

13. Isaia 5, 4.

14. Matei 3, 16.

15. Fapte2, 2-3.

OMII.I1 I .A MATKI 149

III

Noi, deci, n-avem nevoie de fnfityi§are vazuta, deoarece credinta
noastra {ine loc de minuni. Ca n-au nevoie de minuni credincio§ii, ci
necredincio§ii.

- Dar pentru ce S-a pogorit Duhul in chip de porumbel?

- Porumbelul este o pasare blinda §i curata. §i s-a aratat in chip de
porumbel, pentru ca Duhul Sfint este duh de blindete. De altfel porum-
belul ne mai aduce aminte si de o istorie veche. De demult, cind poto-
pul a cuprins toata fata pamintului si tot neamul omenesc era amenintat
cu pieirea, s-a aratat aceasta pasare; a aratat ca a incetat potopul §i prin
ramura de maslin, pe care a adus-o, a binevestit lini§tea obsteasca a
lumii 16 . Toate acestea au fost o preinchipuire a celor viitoare. Pe vre-
mea aceea faptele oamenilor erau cu mult mai rele si oamenii erau
vrednici de mult mai mare pedeapsa. Iti aduc aminte de istoria aceasta,
ca sa nu deznadajduiesti. Ca si atunci, de§i faptele erau de deznadaj-
duit, totu§i Dumnezeu a adus dezlegare §i indreptare; atunci prin
pedeapsa; acum, insa, prin har §i dar nespus. De aceea se arata §i la
botez porumbelul, nu aducind o ramura de maslin, ci aratind pe Cel ce
ne elibereaza din toate relele §i dindu-ne bune nadejdi. Porumbelul nu
mai scoate din corabie un singur om, ci, aratindu-se, ridica la cer intrea-
ga lume, iar in loc de sulpare de maslin aduce intregii lumi infierea.

Gindeste-te, dar, la marejia darului, sa nu socote§ti ca vrednicia
Duhului este mai mica pentru ca s-a aratat in o infatisare ca aceasta. Ca
aud chiar pe multi spunind, ca pe cit e de mare deosebirea intre om §i
porumbel, pe atit de mare e deosebirea intre Hristos §i Duhul, pentru
ca Hristos S-a aratat in fire omeneasca, iar Duhul in chip de porumbel.

- Ce putem spune fata de acestea?

- Ca Fiul lui Dumnezeu a luat fire de om, dar Duhul Sfint n-a luat
fire de porumbel. De aceea §i evanghelistul n-a spus: „in fire de porum-
bel" ci: „in chip de porumbel". Mai tirziu nu s-a mai aratat sub aceasta
infityigare, ci numai atunci la botez. Iar daca spui ca din pricina aceasta
vrednicia Duhului e mai mica, se va.gasi, intemeiat pe acest fel de jude-
cata, ca heruvimii sint cu mult superiori Duhului Sfint, pe cit de supe-
rior este vulturul fa^a de porumbel, ca heruvimii sint infati§ati in chip
de vulturi. Ingerii chiar ar trebui sa fie superiori Duhului, ca adeseori
s-au aratat in chip de oameni. Dar nu-i a§a, nu-i a§a! Altceva este adeva-
rul intruparii Fiului lui Dumnezeu §i altceva pogoramintul unei infati-
sari trecatoare. Nu fi nerecunoscator, dar, fata de Binefacator, nici nu
rasplati cu fapte §i ginduri rele pe Cel ce ti-a daruit izvorul fericirii.

Mi I'm: K, K II.

ISO SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Unde-i vrednicia infierii, acolo-i §i §tergerea pacatelor §i darea tuturor
bunata^ilor. De aceea a incetat botezul iudaic §i a inceput botezul
nostru. Ceea ce s-a intimplat cu pa§tele iudaic, se intimpla §i cu botezul.
La Cina cea de Taina s-au intilnit amindoua pastele: §i pa§tele iudaic §i
paftele nostru; Hristos a pus unuia capat, iar celuilalt i-a dat inceput. §i
acum la Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acela§i timp a deschis
usile botezului Bisericii; precum atunci la o singura masa, tot asa acum
la un singur riu, a savirsit §i umbra, dar a adaugat §i adevarul.

Numai botezul nostru are harul Duhului; al lui loan era lipsit de
acest har. De aceea cu nimeni altul din cei botezati de loan nu s-a
intimplat minunea aceasta, ci numai cu Acela Care a dat botezul
nostru, ca sa afli pe linga cele spuse §i aceea ca nu curatia celui ce
boteza, ci puterea Celui botezat a facut aceasta. Atunci §i cerurile s-au
deschis §i Duhul S-a pogorit. Deschizindu-se portile cele de sus, trimi-
^ind de acolo Duhul §i chemindu-ne in patria cea din ceruri, Hristos ne
duce de la vechea vietuire la noua vietuire. Nu numai ca ne cheama, ci
ne da §i cea mai mare vrednicie. Nu ne-a facut ingeri §i arhangheli, ci fii
ai lui Dumnezeu, fii iubiti; §i astfel ne da sa mo§tenim cerul.

IV

Gindindu-ne 17 la toate acestea, sa ducem o viata vrednica de dra-
gostea Celui ce ne cheama, de vietuirea cea cereasca, de cinstea data
noua. Rastignindu-te pentru lume §i rastignind lumea in tine, traieste cu
toata scumpatatea vietuirea cea din cer! Sa nu socotejti ca ai ceva
comun cu pamintul, pentru ca trupul tau nu-i mutat in cer! Ai sus in cer
Capul, pe Hristos! Pentru asta Stapinul, la venirea Lui cea dintii, a adus
si pe ingeri, iar la intoarcere te-a luat §i pe tine, adica firea ta ome-
neasca, pentru ca sa §tii ca poti trai pe pamint ca in cer, chiar inainte de
a te urea la cer. Sa staruim, dar, sa ne pastram nobletea, pe care am pri-
mit-o dintru inceput, sa cautam in fiecare zi palatele cele imparate§ti
din cer §i sa socotim pe toate cele de aici umbra si vis. Daca un imparat
de pe pamint te-ar lua pe tine, un sarac §i un cer§etor, §i te-ar face pe
neajteptate fiul sau, nici nu te-ai mai gindi la coliba ta, nici la saracia
colibei tale, de§i nu-i mare deosebire intre palatul imparatesc §i coliba
ta. A§adar si acum, nu te mai gindi la ceea ce erai inainte de a fi infiat de
Dumnezeu! La o via|a cu mult mai buna ai fost chemat. Celce tea che-
mat este Stapinul ingerilor, iar bunatatile date tie depa§esc mintea §i
cuvintul. Nu te muta de pe un pamint pe alt pamint, ca imparatul
pamintesc, ci de pe pamint in cer, de la o fire muritoare la o slava

1 7. De aici incepe partea morala: „Cre§tinul care nu duce o viatd foarte bund se pedepse§te mai
aspru ".

OM1I.II I.A MATK1 l. r >l

nemuritoare si nespusa, care se poate cunoa§te bine numai atunci cfhd
ne vom bucura de ea. Cind e vorba sa participi la bunata^i atit de mari,
te mai po^i, oare, gindi la bani, mai po(i fi, oare, robit de nalucirea celor
de aici? Nu socotejti, oare, tot ce vezi mai de pu^in pre{ decit zdren^ele
unui cer§etor? Cum te vei arata vrednic de aceasta cinste? Ce cuvint de
aparare vei avea? Dar, mai bine spus, ce pedeapsa vei primi, daca,
dupa un dar atit de mare, alergi la varsatura de mai inainte? 18 Nu vei
mai fi pedepsit ca un simplu om, ci ca un fiu al lui Dumnezeu, care a
pacatuit; iar maretia cinstei iti va fi povara de mai mare pedeapsa. Ca §i
noi nu pedepsim slugile care ne gresesc la fel ca pe fiii nostri care fac
acelea§i gre§eli, mai cu seama cind s-au bucurat din partea noastra de
mari binefaceri. Daca primul om care a avut ca mo§tenire paradisul a
suferit atitea nenorociri din pricina unei singure neascultari savir§ite
dupa ce primise cinstea, ce iertare vom avea noi, care am primit ca
mo§tenire cerul, care am ajuns impreuna-mo§tenitori cu Unul-Nascut,
daca alergam la sarpe, dupa ce S-a pogorit asupra noastra Porumbelul?
Nu ni se va mai spune ca lui Adam: ^dmint e§ti §i in pdmint te vei
intoarce!" 19 §i: „Vei lucrap&mintul" 20 , ci cuvinte cu mult mai cumplite:
intunericul eel mai din afara, legaturile cele nedezlegate, viermele eel
veninos, scri§nirea dintilor 21 . §i pe buna dreptate. Omul care n-a ajuns
mai bun dupa ce i s-a facut un atit de mare bine merita sa primeasca
cea mai mare §i cea mai cumplita pedeapsa. Hie odinioara a deschis §i a
inchis cerul ca sa ploua §i sa nu ploua 22 , tie nu pentru asta ti se deschide
cerul, ci ca sa te urci la cer; §i, ceea ce-i mai mult, nu ca sa te urci singur,
ci ca sa urci §i pe altii, de-ai voi. Atit de mare indraznire §i putere ti-a
dat ^ie Dumnezeu in toate cele ale Lui! A§adar, pentru ca acolo-i casa
noastra, sa ducem acolo totul; sa nu lasam nimic pe pamint, ca sa nu
pierdem nimic. Aici, chiar de pui sub cheie averile tale, chiar de le inta-
resti cu u§i §i cu zavoare, chiar de pui de paza nenumarate slugi, chiar
de le scapi din miinile raufacatorilor, chiar de le feresti de ochii invidio-
§ilor, chiar de la scapi de molii, chiar de nu le pierzi de scurgerea vre-
mii, lucru cu neputinta, totu§i tu nu vei scapa de moarte; §i, intr-o cli-
pita, toate-ti vor fi rapite; dar nu numai rapite, ci tu insuti le vei trimite
in miinile dusmanilor tai. Daca, insa, le trimiti in casa cea din ceruri,
nimic nu le atinge. Nu trebuie nici sa le incui, nici sa pui u§i §i zavoare.
Atit de mare este puterea ora§ului aceluia. Acolo nu poate patrunde
picior de tilhar, nici stricaciune §i nici rautate.

18. II Petru 2, 22.

19. Fac. 3, 19.

20. Fac. 4, 12.

21. Matei i H, 12.

22. /// lit/ii 17, I.

152 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

V

Nu este, oare, cea mai mare nebunie sa ingramadim averi peste
averi aici, unde cele adunate se pierd si se strica, iar acolo, unde rarnin
neatinse si se inmutyesc, sa nu depunem nici cea mai mica parte, §i
aceasta cind toata via^a noastra o vom petrece pe lumea cealalta? De
aceea nici paginii nu cred spusele noastre; ei vor dovada credintei
noastre din cele ce facem si din cele ce graim. Cind paginii vad ca ne
zidim case stralucitoare, ca ne facem gradini si bai, ca ne cumparam
mosii, nu vor sa ne creada cind le spunem ca noi crestinii ne pregatim de
plecare intr-un alt ora§. „Daca ar fi a§a, ne spun ei, ati vinde tot ce aveti in
orasul acesta si ati depune pretul vinzarii in celalalt oras". Gindesc asa din
cele ce vad ca se petrec aici. Vedem doar ca oamenii foarte bogati, in ora§e-
le in care au de gind sa locuiasca, isi aduna averile lor: case, mo§ii si tot ce
au. Dar noi facem dimpotriva; ne dam in vint sa dobindim pamint, pe care-1
vom parasi d\ipa putina vreme, sa cumparam hectare de pamint si case, nu
numai cu bani, ci chiar cu singele nostru; dar nu ne induram sa dam nici ce
ne prisoseste trebuintei noastre, ca sa cumparam cerul, cu toate ca cerul il
putem cumpara la un pret mic, §i odata cumparat ramine in proprietate ve§-
nlcft. De aceea vom primi cea mai cumplita pedeapsa daca vom pleca acolo
goi si saraci; dar, mai bine spus, vom suferi cele mai groaznice chinuri, nu
pentru saracia noastra, ci si pentru cele prin care am saracit pe altii. Cind
paginii ne vad ca noi, care ne bucuram de taine atit de mari, ne dam in vint
dupa averi, atunci ei le indragesc cu mult mai mult. Prin asta adunam pe ca-
pul nostru mare foe. Daca noi, care ar trebui sa-i invatam pe pagini sa dis-
pre^uiasca tot ce vad in jurul lor, noi, mai mult decit altii, le atitam pofta du-
pa averi, cum ne vom mai putea mintui cind sintem raspunzatori si de pier-
derea altora? N-auzipe Hristos spunind ca ne-a lasat pe noi sa fim in lumea
aceasta sare si luminJi 23 , ca sa intarim cu sarea vietuirii noastre pe cei stricati
de desfatare §i sa luminam cu lumina faptelor noastre pe cei intunecati de
grija de averi? Dar cind noi mai mult ii aruncam pe pagini in intuneric si-i
Facem si mai pacatosi, ce nadejde de mintuire mai putem avea? Nici una; ci
plTngfnd, scrisnind din dinti, cu miinile §i picioarele legate, vom merge in
focul gheenii, pentru ci am fost biruiti cu totul de grija de averi.

Gindindu-ne, asadar, la toate acestea, sa dezlegam legaturile unei astfel
de inselaciuni, ca sa nu cadem in lanturile acelea care ne dau pe mina focu-
lui nestins. Omul robit de bani si de averi este inlSntuit si aici pe pamint §i va
fi inlan^uit vesnic si pe cealalta lume; dar eel eliberat de aceasta poM va
avea o indoita libertate, si aici si dincolo. Ca sa avem si noi parte de aceasta
libertate, s& zdrobim jugul impovarator al iubirii de avutii si sa ne luam zbo-
rul spre cer, cu hand si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

%\. Matei5, 13. 14.

OMILIA XIII

„Atunci a fost dus Iisus in pustie de Duhul,
ca sa fie ispitit de diavol" 1

I

,^ltunci".

- Cind?

- Dupa pogorirea Duhului, dupa ce glasul venit de sus a spus:
,JiCesta este Fiul Meu Cel iubit intru Care am binevoit" 2 .

Lucru minunat este ca a fost dus de Duhul; ca asa spune evanghe-
listul, ca Duhul L-a dus in pustie. Aceasta, pentru ca Hristos a facut §i a
suferit totul pentru inva|area noastra; a primit sa fie dus si in pustie si sa
se lupte cu diavolul, ca fiecare om botezat sa nu se tulbure daca dupa
botez sufera incercari si ispite mai mari la care nu se astepta, ci sa
indure totul cu curaj, stiind ca tot ce i se intimpla e firesc sa i se
inUmple. De aceea ai luat arme, nu sa trindavesti, ci sa lupti! De aceea
nici Dumnezeu nu opreste incercarile si ispitele care vin peste tine
dupa ce te-ai botezat: in primul rind, ca sa cunosti ca prin botez ai ajuns
cu mult mai puternic; in al doilea rind, ca sa ramii smerit si sa nu te
mindresti cu maretia darurilor primite la botez, pentru ca incercarile
pot sa-ti infringa cerbicia; in al treilea rind, ca vicleanul diavol, care
pune inca la indoiala indepartarea ta de el, sa se incredinteze, prin
incercarile la care te supune, ca 1-ai parasit departindu-te definitiv de el;
in al patrulea rind, ca sa ajungi, prin incercari, mai tare chiar decit fie-
rul; in al cincilea rind, ca sa capeti o dovada evidenta a vistieriilor
incredin^ate tie. Nici nu s-ar napusti diavolul asupra ta, daca nu te-ar
vedea intr-o mai mare cinste. De aceea si la inceput s-a napustit asupra
lui Adam, tocmai pentru ca-1 vazuse bucurindu-se de mare slava. De
aceea a pornit razboiul cu Iov, pentru ca-1 vazuse incununat si laudat de
Dumnezeul universului.

- Atunci pentru ce Hristos spune: ,JR.ugati-vd ca sd nu intrati in
ispitd"? 3 m-ar putea intreba cineva.

- Tocmai pentru a ne arata ca Iisus nu S-a dus in pustie ca a vrut sa
Se duca, ci ca a fost dus de Duhul potrivit unei rinduieli dumnezeiesti,

1 . Matei 1, I .
'/. Main .1, 17
:t Malt, ■/<<, I 1

IM SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

lasindu-ne sa in^elegem sa nu ne bagam singuri in incercari, ci sa le
tnfruntam cu curaj atunci cind sintem tiriti in ele.

§i uita-te unde L-a dus Duhul! Nu L-a dus in ora§ sau in piata, ci in
pustie, pentru ca Duhul voia ca diavolul sa-L ispiteasca pe Iisus nu
numai prin foame, ci voia ca §i pustietatea locului sa-i dea diavolului
prilej de ispita. Ca atunci mai cu seama ne ataca diavolul cind ne vede
singuri, cu noi in§ine. A§a a ispitit-o §i pe femeie la inceput, cind era
singura si nu era cu ea barbatul. Dimpotriva, cind diavolul vede ca sin-
tem cu al^ii §i adunati mai multi la un loc, nu are atita cutezanta §i nici
nu ne ataca. Mai cu seama pentru aceasta trebuie sa venim cit mai des
la biserica, ca sa nu fim prin§i u§or de diavol.

Gasindu-L, dar, pe Iisus in pustie, intr-o pustie necalcata de picior
omenesc - ca a§a era pustia ne-o spune evanghelistul Marcu prin cuvin-
tele: „£i era Iisus impreund cufiarele sdlbatice" 4 - uita-te cu cita rautate §i
viclenie se apropie diavolul de Iisus §i ce timp cauta! Nu s-a apropiat
cind postea, ci cind flaminzea, ca sa cuno§ti ce mare bun este postul, ce
arma puternica impotriva diavolului; ca sa cuno§ti ca dupa botez nu
trebuie sa ne apucam de chefuri, de betii, de mese imbel§ugate, ci de
post. De aceea a postit §i Iisus, nu ca avea nevoie de el, ci ca sa ne invete
pe noi. Pentru ca pacatele savirsfte inainte de botez au adus robia pinte-
celui, Iisus - ca un doctor priceput, care porunceste unui bolnav pe care
l-a facut sanatos sa nu mai savirseasca faptele din pricina carora s-a
imbolnavit - introduce dupa botez postul. Pe Adam neinfrinarea pinte-
celui l-a izgonit din rai; ea a adus potopul pe timpul lui Noe; ea a pogo-
rit trasnete peste sodomeni. Cu toate ca pacatul sodomenilor era des-
friul, totusi in neinfrinarea pintecelui i§i au originea §i o pedeapsa §i
alta. Acest lucru l-a lasat Iezechiel sa se inteleaga, cind a spus: „Aceasta
traf&r&delegea sodomenilor: erau mindri, se imbuibau cupiinesi traiau numai
in chefuri si in desfiLtdri" 5 . A§a au ajuns §i iudeii sa savir§easca cele mai
mari pacate; de la betie §i de la trai bun au alunecat in faradelegi.

II

De aceea §i Iisus postefte patruzeci de zile, ca sa ne arate leacurile
mintuirii; §i nu §i-a prelungit postul mai mult, ca nu cumva iara§i, prin
covirsirea minunii, sa pui la indoiala adevarul intruparii. A§a, n-ai

[>utea spune asta, pentru ca si Moise §i Hie au putut, intariti de puterea
ui Dumnezeu, sa posteasca, inainte de postul lui Iisus, tot atitea zile.
De-ar fi prelungit postul, multi §i de aici ar fi luat temei sa spuna ca nu-i
vrednica de credin^a luarea trupului omenesc.

4. Marcu 1, 13.

5. hz. Hi, 4!>.

OMILI1 1,A MATEI 1.55

,JPostind, deci, patruzfd de &le §i tot atitea nopfi, in urmd afldminzjt" 6 .

Flaminzind, i-a dat diavolului prilej sa se apropie de El, ca sa ne
arate cum trebuie sa-1 biruim cind ne luptam cu el. Asa fac si ade^ii;
vrind sa-si invete elevii sa biruie, se lupta de buna voie cu al|ii in locu-
rile de exercitiu, dindu-le astfel prilejul sa observe cum lovesc trupurile
adversarilor si astfel ii inva^a chipul in care pot birui. La fel a facut si
Hristos atunci. Pentru ca voia sa-1 atraga pe diavol pentru a-1 ispiti, i-a
facut cunoscuta foamea: apropiindu-se, 1-a primit; si primindu-1 1-a
doborit la pamint o data, de doua ori, de trei ori, cu usurinta proprie lui
Hristos.

Dar ca sa nu trecem cu usurinta peste biruintele acestea, lipsin-
du-va de folosul invataturilor ce le putem scoate din ele, sa cercetam
cu de-amanuntul fiecare biruinta, incepind cu prima.

Dupa ce a flaminzit, evanghelistul spune:

„ Venind ispititorul, I-a zjs Lui: «De e§ti Fiul lui Durrihezeu, & ca pietrele
acestea sd se facd piini»" 7 .

Diavolul auzise glasul pogorit de sus, care a spus: „Acesta este Fiul
Meu eel iubit!" 8 ; auzise si pe loan care marturisise atitea despre El; apoi
L-a vazut flamind. Era, deci, nedumerit: nu putea crede ca este simplu
om, din pricina cuvintelor spuse despre El; dar iarasi nici nu putea
accepta ca este Fiul lui Dumnezeu, din pricina ca-L vedea flamind. §i
astfel, nedumerit fund, ii ies din gura cuvinte in care se vede indoiala.
§i dupa cum la inceput cind s-a apropiat de Adam se serveste de o min-
ciuna ca sa afle eidevarul 9 , tot a§a si acum, pentru ca nu cunostea bine
taina negraita a intruparii Fiului lui Dumnezeu si cine este Cel din fata
lui, incearca sa impleteasca alte curse cu ajutorul carora socotea ca va
afla ce-i era ascuns si nelamurit.

- §i ce spune diavolul?

- ,J)acd esti Fiul lui Dumnezisu, zj. ca pietrele acestea sd sefacd piini!"
N-a spus: „Pentru ca $i-i foame!", ci: ,J)aca e§tiFiul lui Dumne&u". Soco-
tea c& prin laude are sa-L insele. De aceea I-a trecut sub tacere foamea,
ca sa nu para ca-I da pe fa^a slabiciunea si sa para ca-L insulta. Necu-
noscind mare^ia celor ce se rinduisera, diavolul socotea ca pentru Iisus
foamea era o rusine. De aceea, lingusindu-L cu viclenie pomeneste
numai de vrednicia Lui.

- Ce a raspuns Iisus?

6. Matei 4, 2.

7. Matei 4, 3.

8. Matei A, 17.
!). rat. .1, I.

156 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

- li infringe mindria; si aratindu-i ca flaminzirea nu-i vrednica de
rujine, dar nici nevrednica de in^elepciunea Sa, da pe fata tocmai ceea
ce diavolul, prin linguseala, trecuse sub tacere si zice:

JVtt numai cu piine va trdi omul" r0 .

I?i fneepe Domnul raspunsul cu nevoile pintecelui. Tu, insa, uita-
mi-te la rautatea acelui demon viclean! Uita-mi-te de unde-si incepe
lupta si cum nu-s i uita propria sa arta! Prin cele prin care a scos din rai
pe primul om, iar pe al£i i-a umplut de rele, prin acelea si acum isi
fmpleteste viclenia, adica cu neinfrinarea pintecelui. Poti auzi si acum
pe mulfi oameni fara judecata spunind ca tirania pintecelui ii impinge
sa savirseasca multime de pacate. Dar Hristos, aratind ca pe omiil vir-
tuos tirania pintecelui nu-1 poate sili sa faca ceva din cele ce nu se cuvin,
sta flamind si nu asculta de porunca diavolului, invatindu-ne ca in
nimic sa nu ascultam pe diavol. Pentru ca primul om, prin ascultarea de
diavol, a pacatuit fata de Dumnezeu si a calcat legea, Hristos te invata
cu prisosin^a sa nu asculti de diavol nici cind iti porunceste sa faci o
fapta care nu^i calcare de porunca. Dar pentru ce vorbesc de calcare de
lege? Chiar de ^i-ar spune demonii sa faci ceva folositor, nu le da ascul-
tare! De pilda Hristos a inchis gura acelor demoni care-L predicau Fiu
al lui Dumnezeu 11 . Pavel iara§i la fel a certat pe demonii care strigau,
desi spusele lor erau cuvinte de folos; ci, mustrindu-i cumplit si oprind
viclenia lor, i-a alungat, cu toate ca predicau invataturi mintuitoare,
inchizindu-le gurile si poruncindu-le sa taca 12 .

Pentru aceasta nici in pustie Hristos n-a dat ascultare spuselor dia-
volului.

- Ce i-a spus?

- ,flu numai cu piine va trdi omul!".

Cuvintele Sale au acest in^eles: Dumnezeu poate si cu cuvintul
hrani pe eel flamind. Prin aceste cuvinte Hristos ii aduce diavolului
marturie din Vechiul Testament 13 , iat pe noi ne invata sa nu ne depar-
tam niciodata de Stapin, fie de flaminzim, fie de suferim un alt necaz.

Ill

Daca cineva mi-ar spune ca Hristos ar fi trebuit sa-i arate diavolului
ca El este Fiul lui Dumnezeu, il voi intreba: Pentru ce si cu ce scop? Ca
diavolul n-a grait asa ca sa creada, ci ca sa vadeasca, dupa cum socotea
el, necredin^a lui Hristos. Pentru ca si pe cei dintai oameni tot asa i-a

10. MateiA, 4; Deut. 8, 3.

11. Lucai, 41.

12. Fapte 16, 16-18.
VA. Deut. 8, 'A.

UMI1.11 1.A MATEI 157

inselat si i-a vadit eft nu cred destul de puternic in Dumnezeu; fftcin-
du-le cu totul alte fagaduieli decit cele facute de Dumnezeu, le-a umplut
mintea cu nadejdi desarte 14 ; le-a strecurat in suflet necredin^a §i asa i-a
scos din bunata^ile pe care le aveau. Dar Hristos §i-a aratat propria Sa
putere; nici atunci nu S-a plecat diavolului si nici mai tirziu iudeilor,
care gindeau la fel cu diavolul, §i-I cereau semne 15 . Hristos ne invata
mereu sa nu facem nimic fara rost si in zadar, chiar daca sintem in stare,
nici sa ascultam de diavol, oricit de mult ne-ar sili.

- Ce a facut atunci spurcatul acesta?

- Fiind invins §i neputind sa-L induplece sa faca ce I-a poruncit,
de§i Hristos era atit de chinuit de foame, incearca o alta ispita zicind:

,JDacd e§HFiul lui Dumne&u, aruncd-Te jos, cd scris este: «lngerilor Lui
va porunci pentru Tine §i pe miini Te vor ridica" 16 .

- Pentru ce diavolul la fiecare ispita incepe cu aceste cuvinte:
,J)acd e§ti Fiul lui Dumne&u"?

- Diavolul face §i acum tot ce facuse cu cei dintfi oameni. Dupa
cum atunci hulea pe Dumnezeu, spunind: ,Jn&ua in care veti minca vi se
vor deschide ochii vo§tri" 77 , voind sa le arate ca Dumnezeu i-a in§elat, i-a
pacalit §i nu le-a facut nici un bine, tot asa si acum, lasa sa se inteleaga
acelafi lucru, spunindu-I: „In zadar Te-anumit Fiul lui Dumnezeu! Te-a
pacalit cu darul acesta! Daca nu-i a$a, fa-mi dovada unuia care are
puterea aceea!" Apoi, pentru ca Iisus ii adusese marturia Scripturii 18 , §i
diavolul aduce marturia profetului 19 .

- Ce a facut Hristos?

- Nu S-a revoltat, nu S-a miniat, ci cu multa blindete ii vorbe§te
iarasi din Scripturi, zicindu-i:

„Sd nu ispite§ti pe Domnul Dumne&ul tdu" 20 .

Prin acest raspuns Hristos ne arata c& nu trebuie $& invingem pe
diavol cu minuni, ci cu blindete §i indelunga r&bdare §i c& nu trebuie sa
facem nimic de ochiii lumii §i din ambitie.

Vezi-i prostia diavolului chiar din marturia pe care o aduce din
Scriptural Cele doua marturii ale Scripturii aduse de Domnul se leaga
armonic una cu alta, pe cind marturiile aduse de diavol sint luate la
intimplare si n-au nici o legatura cu cele spuse mai inainte de el. Ca nu
s-a scris: „Ca va porunci ingerilor Lui pentru Tine", ca sa-L indemne sa

14. Fac. 3, 5.

15. Matei 12, 38.

16. Matei 4, 6; Ps. 90, 11-12.

17. Fac. 3, 5.

18. Deut. 8, 3.

1!). Ps. !>(), 11-12.

20. Matei 4, 7; Deut. (i, Hi.

158 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

se arunce in prapastie; de altfel cuvintele acestea nici n-au fost spuse
despre Domnul. Totu§i Iisus nu 1-a mustrat pe diavol deocamdata, de§i
a folosit insultator cuvintele Scripturii si intr-un sens cu totul contrar.
Nimeni nu cere de la Fiul lui Dumnezeu aceasta. A diavolului §i a
demonilor este a cere a te arunca jos; a lui Dumnezeu este a ridica pe
cei cazu^i. Daca trebuia ca Hristos sa-§i arate puterea Lui, apoi n-ar fi
facut-o aruncindu-Se in prapastie, ci mintuind pe altii. In prapastii si in
adincuri se arunca numai cei ce fac parte din falanga diavolului. Asa
face totdeauna inselatorul acela cu ai lui.

Cu toate ca diavolul I-a grait astfel, totusi Hristos nu-§ i descopera
inca puterea Sa, ci-i vorbe§te deocamdata ca om. Raspunsurile Sale:
,JVu numai cupiine va trdi omul"§i: ,JS[u ispiti pe Domnul Dumnezeu tdu"
nu erau ale unuia care Se descopera pe Sine, ci ale unuia din cei multi.

Sa nu te miri, insa, daca diavolul vorbind cu Hristos se invirte
mereu ca intr-un cere. Dupa cum cei care se lupta cu pumnii cind pri-
mesc lovituri puternice, de le curge singe din nas §i se buimacesc, se
invxrt ca intr-un cere, tot a§a §i diavolul buimacit, de prima §i a doua
lovitura, vorbe§te la intimplare ce-i vine in minte §i trece la a treia ispitire.

„$i urcindu-Lpe un munte inaltl-a ardtatLui toate impdrdtiile §i-I&ce:
«Pe toate acestea Ti le voi da, daca vei eddea §i Te vei inchina mie!» Atunci
Iisus ii zice: «Mergi inapoia Mea, satano!» Cd scris este: «Domnului Dumne-
zeului tdu sd te inchini §i numai Lui sd-I slujesti!*" 21 .

Cind diavolul a pacatuit fata de Tatal, spunind ca sint ale lui toate
cele ale Aceluia, si a cautat sa se declare dumnezeu §i creator al lumii,
atunci Hristos 1-a mustrat; dar nici atunci cu asprime, ci i-a zis numai:
,M er gi inapoia Mea, satano!"; mai mult o porunca decit o mustrare. Cind
Hristos i-a spus: ,Jtfergi!", diavolul, la cuvintul acesta, a §i luat-o la fuga
si n-a mai adaugat alte ispitiri.

IV

A§ putea fi intrebat:

- Pentru ce evanghelistul Luca spune ca diavolul a sfirsit toata
ispita? 22

- Dupa parerea mea, evanghelistul Matei a vorbit de toate ispitele
cind a vorbit de ispitele principale, pentru ca si celelalte sint cuprinse in
acestea. Ca toate pacatele sint cuprinse in: slujirea pintecelui, dragostea
de slava de§arta si patima dupa averi §i bani. Cunoscind deci acest
lucru, spurcatul diavol a pus in urma tuturora ispita cea mai puternica:
dorin^a de a avea mai mult. Chiar de la inceput dorea sa-L ispiteasca cu

21. Matei 4, 8-10; Deut. 6, 13.

22. Luca 4, 13.

OMIlll LA MATEI 15!)

pofta de avere si de bani, dar a lasat-o la urma de tot, pentru ca era mai
puternica decit celelalte. Lupta diavolului impotriva oamenilor are
aceasta lege: de a aduce tocmai la sfirsU acele ispite care sint in stare sa
incatuseze pe om. Asa a facut §i cu Iov. De aceea si acum a inceput cu
ispitele care par mai neinsemnate §i mai slabe, ca apoi sa inainteze spre
cea mai puternica.

- Cum trebuie, dar, sa-1 biruim pe diavol?

- Asa cum ne-a invatat Hristos, alergind la Dumnezeu. Nici in
vreme de foamete sa nu ne sim^im zdrobi|i, avind incredere in Cel Ce
ne poate hrani §i cu cuvintul; nici cind primim bunatati sa nu ispitim pe
Cel Ce ni le-a dat, ci sa ne multumim cu slava cea de sus, nepunind pre{
pe slava omeneasca; in sfir§it, in toate imprejurarile, sa dispretuim tot
ce depaseste trebuin^a. Ca nimic nu ne face sa ne supunem atit diavolu-
lui ca dorin^a de a avea mai mult, ca lacomia. §i aceasta se poate vedea
chiar din cele ce se petrec in timpul nostru. §i acum sint unii oameni
care spun: „Toate acestea £ le vom da, daca vei cadea inaintea noastra
si te vei inchina noua!". Acestia sint oameni dupa fire, dar au ajuns
unelte ale diavolului. Pentru ca §i pe timpul Mintuitorului diavolul s-a
apropiat de Iisus nu numai personal, ci si prin altii, asa precum a aratat-o
evanghelistul Luca, spunind: ,JPin& la o vreme diavolul s-a depdrtat deEl" 23 ,
aratind ca mai tixziu diavolul s-a apropiat de Iisus prin uneltele lui.

„§i iatd ingerii au venit la El §i-I slujeau Lui" 24 .

In timpul ispitirii, Domnul n-a ingaduit sa se arate ingerii, ca nu
cumva prin aratarea lor sa sperie pe cel ce-fi cauta prada; dar dupa ce
1-a biruit in toate incercarile sale §i 1-a pus pe fuga, s-au aratat si ingerii,
ca sa afli si tu ca dupa ce-1 vei birui pe diavol, te vor primi si pe tine
ingerii, laudindu-te §i insotindu-te in toate imprejurarile vietii. Astfel
Lazar dupa cuptorul saraciei, al foamei §i a tot felul de suferinte, a pie-
cat, fund luat de ingeri 25 .

Dupa cum 26 spuneam mai inainte, Hristos ne arata acum acelea de
care putem sa avem si noi parte. Pentru ca toate acestea pentru tine s-au
facut; de aceea mergi pe urmele Lui §i imita-I biruinta. Daca se apropie
de tine unul din slujitorii demonului aceluia, cu aceleasi ginduri ca si el,
§i incepe sa ocarasca si sa-ti spuna: „Daca e§ti om minunat §i puternic in
credin^a, muta muntele acesta din locul lui", nu te tulbura, nu te neli-
nisti, ci raspunde-i cu blindete §i spune-i cuvintele auzite de laStapinul:

23. Luca 4, 13.

24. Matei : 4, 11.
2.5. Luca 16, 22.

2fi. De aici incepe partea morala: Nu trebuie sd cdutdm lafa(a oamenilor cind ne sfdtuiesc, ci si
punem la incercare cuvintele celor ce ne vorbesc; si despre inviere, despre impitrdfia cerurilor si despre
pedeapsd.

160 SFtNTlU, IOAN OURA PE AUR

tf Nu ispiti pe Domnul Dumne&u tdu!". Daca-£ propune slava, putere,
mulfime nenumarata de bani §i-ti poruncejte sa i te inchini lui, rezista-i
iarasi cu barbate! Ca diavolul n-a facut aceasta propunere numai Stapi-
nului nostru obftesc, ci o face in fiecare zi fiecaruia din noi robii Sai; nu
numai in mun^i §i in pustietati §i nici numai el, ci §i in ora§e §i in piete §i
in tribunale §i prin oameni de aceea§i fire cu noi.

- Ce trebuie sa facem?

- Sa nu-i dam crezare, sa ne astupam urechile, sa urim pe eel ce ne
linguseste §i atunci mai cu seama sa-1 urim §i sa ne scirbim de el mult,
atunci cind ne fag&duieste daruri mai mari. Pentru ca §i pe Eva, cind i-a
dat nadejdi 27 mai mari, atunci a doborit-o §i a adus peste ea cele mai
mari nenorociri. Ca dusman de moarte ne este diavolul §i a pomit
impotriva noastra razboi neimpacat. Nu ne sirguim noi atit pentru min-
tuirea noastra, cit se sirguieste el pentru pierderea noastra.

Sa-1 urim, deci, de moarte, nu numai cu cuvintele, ci §i cu faptele;
nu numai cu mintea, ci §i cu lucrurile §i sa nu facem nimic din cele ce
ne porunceste el, ca a§a vom face pe acelea ce ni le porunce§te Dumne-
zeu. Diavolul, da, fagaduie§te multe, nu ca sa dea, ci ca sa ia. Ne faga-
duie^te bunuri din furti§aguri §i rapiri, ca sa ne rapeasca imparatia §i
dreptatea; pune inaintea noastra comorile cele de pe pamint, ca ni§te
curse ji la^uri, ca sa ne lipseasca § i de acestea §i de comorile cele din ceruri;
voiejte sa ne imbogatim aici, ca sa nu ne imbogatim dincolo. Daca nu poate
cu bogafia sa ne scoata din mo§tenirea cea cereasca, atunci apuca alta cale,
calea saraciei. Cum a facut cu Iov. Cind a vazut ca bogatia cu nimic nu 1-a
vatamat, implete§te cu saracia curse, nadajduind sa-1 biruie prin ea. Poate fi,
oare, ceva mai fara judecata? Nu! Ca eel ce poate indura cu cumintenie bo-
gatia, cu mult mai mult indura cu barbatie saracia; eel ce nu doreste averile
cind le are, nu le cauta nici cind ii lipsesc, a§a precum nici atunci fericitul
acela, ci prin saracie a ajuns din nou mai stralucit. Acel demon viclean i-a
putut rapi averile, dar nu i-a putut rapi dragostea cea catre Dumnezeu, ci
chiar mai puternic 1-a facut; §i incercindu-1 cu tot felul de necazuri, 1-a facut
sa se impodobeasca cu §i mai multe bunuri. De aceea diavolul era in incur-
catura mare; cu cit ii dadea mai multe lovituri, cu atit il vedea ca ajunge mai
puternic. De aceea dupa ce a folosit §i a incercat toate mijloacele §i a vazut
ca nimic nu reuseste, a alergat la vechea lui arma, la femeie; femeia ia mas-
ca purtarii de grijS, plinge cu mare jale suferintele lui Iov §i, prefacindu-se ca
vrea sa-1 scape de necazuri, ii da acel pierzator sfat. Dar nici a§a nu 1-a biniit.
Ca acel minunat barbat §i-a dat seama de momeala diavolului; §i cu multa
in^elepciune a inchis gura femeii prin care vorbea diavoM 28 .

27. Fac. 3, 5.

28. Iov 2, 10.

OMII.II \A MATKI | (i |

V

La fcl trebuie sa facem si noi. Daca diavolul, ascuns in fratele tau
sau intr-un prieten scump sau in sotia ta sau in cineva din cei foarte
apropiati tie, iti da vreun sfat nepotrivit, nu trebuie sa primesti sfatul de
dragul celui ce til da, ci indeparteaza pe eel ce-ti graieste, din pricina
sfatului lui pierzator de suflet. Multe de acestea face si acum diavolul,
luind masca prieteniei; pare ca ne este binevoitor, dar ne spune cuvinte
pierzatoare de suflet, mai ucigatoare ca otrava. A diavolului este a lin-
gusi pentru a vatama; a lui Dumnezeu, a invata, pentru a fi de folos. Sa
nu ne facem socoteli gresite si nici sa cautam cu orice chip sa ducem o
viata lipsita de griji. Scriptura spune: „Domnul il ceartd pe eel pe care il
iube§te" 2S . Atunci mai cu seama. sa ne intristam cind ne merg toate din
plin, ducind o viata plina de pacate. Totdeauna trebuie sa ne temem
cind pacatuim, dar mai cu seama atunci cind nu avem necazuri. Daca
Dumnezeu ne-ar pedepsi pentru fiecare pacat in parte, pedeapsa near
fi usoara; dar cind rabda indelung pentru fiecare pacat ce savirsim, ni
se stringe mare osinda, de staruim in astfel de pacate. Daca ceice fac
fapte de virtute trebuie sa sufere necazuri, apoi cu mult mai mult cei
pacatosi. De cita indelunga rabdare nu s-a bucurat Faraon! Dar la urma
pentru toate a primit cea mai grea pedeapsa 30 . Cite pacate n-a facut si
Nabucodonosor; dar la sfirsit pe toate le-a platit 31 . Bogatul din Evan-
ghelie pentru ca. n-a suferit deloc pe pamint a fost un ticalos, tocmai
pentru ca a trait in desfatari in viata de aici; si a plecat sa fie pedepsit
pentru toate acestea pe lumea cealalta, unde n-a mai putut gasi min-
giiere suferintei sale 32 . §i totu§i sint unii oameni asa de nesocotiti si de
prosti, ca urmaresc necontenit numai pe cele de aici si rostesc aceste
cuvinte pline de batjocura: „Sa ma desfatez deocamdata de toate cele
ce vad si apoi ma voi gindi la cele pe care nu le vad! Imi voi satura pin-
tecele, voi robi placerilor, ma voi folosi de viata de aici! Da-mi mie ziua
de astazi si ia-ti tie pe cea de miine!". Ce cumplita nebunie! Cu ce se
deosebesc de tapi §i de porci cei care rostesc cuvintele acestea? Daca
profetul nu ingaduie sa fie socotiti oameni cei care necheaza dupa
femeia aproapelui H , cine ma va tine de rau de numesc tapi si porci si
mai lipsiti de minte ca magarii pe cei ce socotesc nesigure pe cele ce
sint mai sigure decit cele ce se vad? Daca in nimeni altul nu crezi, gin-
deste-te cum sint chinuiti demonii care se gindesc sa spuna si sa faca
totul spre vatamarea noastra! Ca n-ai sa-mi raspunzi la cele ce-ti spun,

2'.). Ihnv. :i, 12; Kvr. 12, (i.
30. lei U, 27-28.
:tl. Dun. I, 28 ;to.

...n SFtNTlU. IQAN CiURA l)E AUR

c& demonii nu fac totul ca sa ne mareasca trindavia, sa ne alunge din
suflet frica de iad si sa ne faca sa nu mai credem in judecata de apoi!
Desi voiesc aceasta, totusi cu strigate si vaiete propovaduiesc chinurile

iadului. .

- Cum se face ca demonii spun acestea, dar rostesc alte cuvinte

decit cele pe care le voiesc?

- Nu pentru altceva decit ca sint siliti sa asculte de o putere mai
mare decit ei. Ca de buna voie n-ar vrea sa marturiseasca nici ca sint
chinuiti de oameni morti, nici ca sufera ceva groaznic.

Dar pentru ce spun toate acestea? Le spun, pentru ca demonii mar-
turisesc ca este iad, ei care vor sa nu credem in iad. Tu, insa, care te
bucuri de atit de mare cinste, care ai parte de taine ce nu pot fi rostite
prin cuvint, nici pe demoni nu-i imiti, ci ai ajuns mai rau ca ei.

- Dar cine a venit din iad, m-ar putea intreba cineva, si ne-a vorbit
de chinurile de acolo? Cine s-a pogorit din cer si ne-a spus ca este un
Dumnezeu Care a creat totul? Apoi de unde stim ca avem suflet?

- Daca vrei sa crezi numai ce vezi, daca te indoiesti de existenta lui
Dumnezeu, a ingerilor, a mintii si a sufletului, atunci toate cunostintele
tale despre lume sint cladite'pe nisip. Daca spui ca trebuie sa crezi
numai in ce vezi, iti voi spune si eu ca trebuie sa crezi mai mult in cele
pe care nu le vezi' decit in cele pe care le vezi. Par ciudate cuvintele
mele, totusi sint adevarate; si totusi oamenii cu judecata sint de acord
cu mine. Ochii nostri in multe gresesc, nu numai in cele nevazute - ca
pe acelea nici nu le cunosc -, ci chiar in cele ce par a le vedea; ii impie-
dica sa cunoasca precis si distanta, si aerul si mintea - cind e impras-
tiata in alta parte - si minia si grija si alte nenumarate pricini. Gindirea,
tnsa, daca primeste lumina Dumnezeiestilor Scripturi, este un mijloc de
cunoastere mai precis si mai fara de greseala. Sa nu ne inselam, deci, in
zadar pe noi insine, nici sa gramadim foe si mai cumplit peste capetele
noastre si din pricina acestor invataturi, pe linga focul adus asupra
noastra din pricina trindaviei noastre izvorite din astfel de invataturi.
Daca nu este pe acea lume judecata, atunci nu vom da socoteala de fap-
tele noastre, nici nu vom fi rasplatiti pentru ostenelile noastre. Gindi-
(i-va unde poate duce hula voastra, cind spuneti ca dreptul, blindul si
iubitorul de oameni Dumnezeu ar trece cu vederea atitea osteneli si
sudori! Poate, oare, mintea sa gindeasca a§a ceva?

Daca nu-$i po^i dovedi pe alta cale existenta judecatii viitoare,
atunci gindeste-te la cele ce se petrec in casa ta si vei vedea cit de
absurd este acest gind! De-ai fi neomenos si crud si mai salbatic decit
fiarele, n-ai vrea la moartea ta sa lasi nerasplatit pe un rob credincios, ci
ii vei da si bani si libertate. §i pentru ca atunci cind pleci din lume, nu

UMIUI I.A MAIKI ](J3

mai po^i sa-i faci vreun bine, fl recomanzi mo^tenitorilor tai, ii rogi, faci
totul ca sa nu ramina robul nerasplatit. Daca tu, un rau, e$ti atit de bun
?i milostiv cu sluga ta, oare Dumnezeu, bunatatea nemarginita, iubirea
nespusa de oameni, blindetea cea nemasurata, va lasa neincununati si
nerasplati^i pe slujitorii Sai, pe Petru, pe Pavel, pe Iacov §i loan, pe cei
care pentru El au flaminzit in fiecare zi, au fost intemnitati, biciuiti, ine-
cafi, da|i fiarelor salbatice, omoriti, pe cei ce au suferit atitea necazuri,

[>e care nu-i cu putinta sa le numeri? Pre§edintele jocurilor olimpice
auda si incununeaza pe luptatorii invingatori, stapinul sluga sa, impa-
ratul pe osta§i §i, intr-un cuvint, fiecare rasplate§te pe eel care-1 slujeste
cu darurile cu care poate; §i, oare, numai Dumnezeu sa nu rasplateasca
cu nici un bine, mare sau mic, pe cei care au indurat pentru El atitea
sudori si osteneli? Oare dreptii §i binecredincio§ii, cei care au savir§it
toate virtu^ile vor sta la un loc cu desfrinatii, cu cei ce si-au ucis parintii,
cu cei ce-au ucis oameni, cu jefuitorii de morminte? Poate, oare, mintea
sa gindeasca a§a ceva? Daca nu-i nimic dupa ce plecam de aici, ci totul
se margine§te la cele din lumea aceasta, atunci aceeasi soarta o au §i
unii si altii; dar, mai bine spus, nu aceea§i; ca daca, dupa cuvintul tau, toti au
aceea§i soarta dupa ce mor, totu§i aici pe pamint unii traiesc bine toata via-
^a, iar altii se chinuie. Care tiran ar face asa, care om ar fi atit de crud si nemi-
los incit sa nutreasca astfel de ginduri fata de slugile si de supu§ii sai?

Ai vazut cit de absurda este tagaduirea existentei judecatii viitoare?
Ai vazut unde duce gindul acesta? Asadar, daca nu vrei sa fii incredin-
fat din alta parte de existenta judecatii viitoare, sa te incredinteze §i sa
te hivefe gindurile de mai sus. Alunga aceasta banuiala rea^ fugi de
pacat, staruie in ostenelile cele pentru virtute, §i atunci vei §ti lamurit ca
via|a noastra nu se margine§te la viata de aici.

Iar daca cineva te-ar intreba: „Dar cine a venit de pe lumea cealalta
si ^i-a spus ce-i acolo?", tu raspunde-i a§a:

- N-a venit nici un om; §i chiar daca ar fi venit tot n-ar fi fost crezut;
i s-ar fi spus ca se lauda §i ca inflore§te lucrurile. Dar Stapinul ingerilor
ne-a vorbit lamurit despre acelea. A§adar pentru ce sa mai avem nevoie
de un om de pe cealalta lume, cind Cei Ce are sa ne ceara socoteala de
faptele noastre ne striga in fiecare zi ca a pregatit §i iadul si a gatit §i
imparatia, dindu-ne dovezi clare de toate acestea? Daca Domnul nu
ne-ar judeca pe lumea cealalta, apoi nu ne-ar pedepsi nici aici, pentru
ca atunci cum s-ar explica faptul ca pe lumea aceasta unii pacatof i sint
pedepstyi, iar al^ii nu? Daca Dumnezeu nu cauta la fata oamenilor,
dupa cum nici nu cauta, atunci pentru ce pe un pacatos il pedepseste,
iar pe altul il lasa sa piece nepedepsit? Iar aceasta intrebare da na§tere
la o nedumerire §i mai mare decit cea de mai inainte. Dar daca vreti sa as-
culta^i cu luare aminte spusele mele, v& voi dezlega sj nedumerirea aceasta.

I(i4 SI'INTUI, IQAN OUKA 1)E AUR

- Care-i dezlegarea?

- Aici pe pamint, Dumnezeu nici nu pedepseste pe toti pacatosii,
rn sft nu pierzi credinta in inviere §i in judecata viitoare, intemeiat pe
faptul ca toti dau socoteala aici pe pamint de faptele lor; nici nu-i lasa
pe top! pacatosii sa piece nepedepsiti, ca sa nu socotesti iarasi ca Dum-
nezeu nu poarta de grija lumii, ci pedepseste si nu pedepseste. Prin cei
pe care-i pedepseste, arata ca dincolo va pedepsi pe cei nepedepsiti
aici, iar prin cei pe care nu-i pedepseste, te pregateste sa crezi ca este un
scnun infricosator de judecata dupa plecarea de aici. Daca Dumnezeu
nu S-ar ingriji deloc de noi, apoi nici n-ar pedepsi pe unii aici pe pamint
si nici n-ar face bine altora. Dar asa, vezi ca Dumnezeu pentru tine a
in tins cerul, a aprins soarele, a intemeiat pamintul, a revarsat marile, a
raspindit aerul, a rinduit lunii drumuri, a pus legi nemiscatoare anotim-
purilor anului si la semnul Lui toatr celelalte isi urmeaza neabatut dru-
mul rinduit lor. Ca si oamenii si animalele, care se tirasc, care merg,
care zboara si care inoata. animalele din lacuri, din izvoare, din riuri,
din munti, din cimpii, din case, din aer, din sesuri, plantele, semintele
$1 arborii, salbatici si domestici, roditori si neroditori, intr-un cuvint,
toatft fftptura care se misca de mina cea neobosita a lui Dumnezeu, totul
scrve?te la intretinerea vietii noastre si Dumnezeu ne da nu numai cele
de trebuinta, ci mai mult decit ne trebuie. Vazind, dar, in lume o atit de
mare armonie, desi n-am spus nici a mia parte, mai indraznesti sa spui
ca Dumnezeu, Care a facut pentru tine lucruri atit de mari si de minu-
nate, te va trece cu vederea in ce ai mai de pret si te va lasa sa zaci la un
loc cu magarii si cu porcii dupa ce mori, mai indraznesti sa spui ca
Dumnezeu, Care te-a cinstil cu un dar atit de mare, darul credintei, prin
care te-a facut egal cu ingerii chiar, te va trece, oare, cu vederea si nu va
|ine seama de nenumruatelr tale sudori si osteneli? l'oate, oare, mintea
sa gindeasca asta? Ca daca vom tacea noi, pietrele vor striga! Atit este
de clar si de evident, mai rvident chiar decit raza soarelui!

Gindindu-ne la toate a< <'stea si fiind convinsi ca dupa plecarea de
aici ne vom infatisa inainlea mfricosatoarei judecati, ca vom da cuvint
de lot ce am facut, ca vom Ci irasi la raspundere si vom R pedepsiti daca
rfiminem in pacate, iar da< ;'\ am voi sa fim cit de putin cu luare aminte
asupra noastra insine ne vim bucura de ctinuni si de bunatati nespuse,
sa incliidem gura ceioi ( <• ^mdesc asa, iar noi sa alegem calea virtutii,
pentru ca plecind cu iiidia/nnca cuveuila spre scaunul eel de judecata,
sa iivem parte si de lnnnialiU- iagaduilc iiona, cu iiarul si iubirea de
oameni aDomnului ni.slm lisus Hrisiov, ( Tuuia slava si puterea acum
si pururca si in vecii vmI.h, Amin.

OMILIAXIV

"Auzind Iisus ca loan a fost prins,
S-a dus in Gallleea"!

IVntiu cue |ji iciiia. iS-a dus lisus in Galileea? Iara§i, casaneinvete
sa nu mergc-m in intfmpinarea incerc arilor, ci sa fugim de ele si sa le
evitam. Ca nu i o crima sa nu te arunci singur in primejdie, ci sa nu i te
fmpotrivesli tu barbatie, cind ai cazut in ea.

Deci, dupa ce nea invatat aceasta si a potolit invidia iudeilor, a pie-
cat in Capernaum", ca in acela§i timp sa implineasca si profetia si sa Se
grabeascS sa poscuiasca si pe dascalii lumii, ca acolo traiau ei, ocupin-
du-se cu pescuitul.

Uita-mi-te ca de cite ori Iisus vrea sa piece laneamuri, iapricina de
la iudci. Asa si acum: uneltind iudc-ii impotriva Inainte Mergatorului si
aruncindu-1 in inchisoare, II imping in Galileea neamurilor.

lata cum piofetul delermina lot til in care S-a dus Iisus! Nu vorbeste
numai de o parte a poporului iudeu si nici de toate semintiile, zicind asa:

„Pamintul Zabulonului si pdminlul Neftalimului, calea rndrii, dincolo de
Jordan, Galileea neamurilor; poporul ce sedea in intuneric a vdzut lumina

mare" 1

„Intuneru" an i nu inseamna intunericul acesta material, ci insula
ciunea si nonedinla. De aceea profetul a si adaugat:

„Cdor a, Mihau in lalura si in umhru mmlii lumina le-a rasariL Kl .

A adeiugal a< vste cuvinte, ca sa stii ca nu este ceva material nici
„intunericiir nici ,Jumina". Vorbind de lumina, n-a spus numai
lumina, ci Juinina mare", numita in alta pane Jumina cea adevdratd"';
lalmacind Jiilum:ii<uV\ \\ numeste , umbra mortii". Apoi aratind ca n-au
gasil lumina, caulmd o ei insisi, ci caDumnezeu de sus li s-a aratat, pro-
felul spune: .juinina le a rdsdrit", cu alte cuvinte Insasi lumina li s-a ara-
lal si a stialiu il; n an aieigal ei inai intii la lumina; ca umenirea, inainte

I Mtiln I I;'

:>. Mala I I!

.!. Mali i I. I i M> luu.i 'i,

I .Mali i I Id h, a. i >i '

< Imill I 'I

U)*i SFlNTUI. IQAN (HIRA OE AUR

de venirea lui Hristos, era cu totul decazuta; nu mergea in Tntuneric, ci
zacea in intuneric, semn ca nici nu mai nadajduia sa scape de-ntuneric;
omenirea se aseamana unor oameni, care, inconjurati din toate par-
ole de intuneric, nu § tiau nici in ce parte sa-si indrepte pasii si nici
sa stea pe loc.

„De atunci a inceput Iisus sd propovdduiascd si sd spund: «Pocditi-vd, cd
s-a apropiat impdrdtia cerurilor»" 6 .

- „De atunci". De cind?

-De cind a fost aruncat loan in inchisoare.

- Dar pentru ce Iisus n-a predicat chiar de la inceput? Intr-un
cuvint, pentru ce avea nevoie de loan, cind marturia propriilor Sale
fapte ll predicau?

- Ca sa cunosti si de aici vrednicia dumnezeiasca a lui Iisus, ca pre-
cum Tatal a avut profeti a§a si El - si aceasta a spus-o Zaharia, zicind:
„§i tu, pruncule, prooroc al Celui Prea Inalt te vei chema" 7 - si ca sa nu dea
nici un prilej de hula nerusinatilor iudei; iar aceasta a spus-o lnsu§i
Hristos: „Cd a venitloan nici mincind, nici bind§izic: «Are demon». A venit
Fiul Omului mincind §i bind§i spun: «Iatd om mincdcios §i bdutor de vin, prie-
tenul vame§ilor si pacdtosilor». §i intelepciunea a fost socotitd dreaptd defiii
ei" B . De altfel era chiar nevoie sa dea mai intii altul marturie despre El
si nu El Insusi. Daca si dupa atit de mari si de multe marturii si dovezi,
iudeii spuneau: „Tu mdrturisesti despre Tine; marturia Ta nu este adevd-
ratd" 9 , ce n-ar fi spus daca El primul ar fi marturisit despre El cind a
venit in mijlocul lor, fara ca loan sa. fi spus ceva? De aceea Hristos nici
n-a propovaduit inainte de loan, nici n-a facut minuni pina ce acela n-a
fost aruncat in temnita, ca sa nu imparta multimea. De aceea nici loan
n-a facut vreo minune, ca sa-I dea lui Iisus multimile, atrase de minu-
nile facute de Iisus. Daca dupa atitea marturii - §i inainte §i dupa intem-
ni(are - ucenicii lui loan priveau cu pizma la Iisus, iar multi banuiau ca
nu El, ci loan este Hristos, ce nu s-ar fi intamplat daca n-ar fi fost nici o
marturie? Aceasta e pricina ca Matei insemneaza ca „de atunci", adica
dupa intemnitarea lui loan, a inceput Iisus sa predice. S, i incepindu-§i
predica, inva^a tot ceea ce predica §i loan, fara ca in predica Sa sa
vorbeasca inca ceva de El Insu§i. Este bine sa se §tie, deocamdata,
ca ucenicii lui loan nu aveau inca despre Iisus parerea pe care tre-
buiau s-o aiba.

<i. Matei 4, 17.

7. Luca 1, 76.

8. Matei 11, 18-19.
!). loan 8, 13.

OM1I.II I, A MATKI 167

II

Din pricina aceasta, cfnd a fnceput predica, Iisus n-a rostit cuvinte
grele si impovaratoare ca loan, vorbind de pilda: de secure, de pom
taiat, de lopata, de arie, de focul eel nestins, ci i§i incepe predica Sa cu
cuvinte placute, binevestindu-le ascultatorilor Sai cerurile si imparatia
cea cereasca.

„Si umblind pe lingd marea Galileii a vdzut doi frati, pe Simon ce se
numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, aruncindu-§i mreaja in mare, ca erau
pescari. Si le-a zis lor: «Veniti dupd Mine §i vd voi face pescari de oameni». Iar
ei Idsindu-si mrejele, au mers dupd El" 10 .

Evanghelistul loan istoriseste in alt chip chemarea lui Petru si a lui
Andrei 11 . Din aceasta se vede ca aici, la evanghelistul Matei, este vorba
de a doua chemare a lor. Mai multe pricini indreptatesc aceasta. loan
spune ci au fost chemati inainte de intemnitarea lui loan; Matei, c& au
fost chemati dupa ce a fost aruncat loan in inchisoare. In Evanghelia lui
loan, Andrei il cheama pe Petru; aici Iisus ii cheama pe amindoi. loan
evanghelistul spune: „Vdzind Iisus pe Simon venind, ii spune: «Tu esti
Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, care se tilcuieste, Petru»" 72 . Matei
spune ca Petru avea chiar numele acesta: „Vdzindpe Simon, zice Matei,
care se numeste Petru" 13 . Ca e vorba de doua chemari o poti vedea §i din
locul de unde au fost chemati §i din alte texte din Scriptura, ca §i din
aceea ca s-au supus cu u§urinta lui Hristos §i ca au parasit totul. In Evan-
ghelia lui loan, il vedem pe Andrei venind in casa in care locuia Iisus §i
ascultind cuvintele Lui; in Evanghelia lui Matei, Andrei si Petru L-au
urmat indata ce le-a spus citeva cuvinte.

Se poate, deci, ca ei, dupa ce L-au urmat pe Iisus citva timp la fnce-
put, sa-L paraseasca si sa se intoarca la meseria lor, cind au vazut ca
loan a fost intemnitat si ca Iisus a plecat. Asa se explica faptul ca Iisus ii
gaseste la pescuit. La inceput, cind au vrut sa piece Hristos nu i-a oprit,
dar nici nu i-a lasat pina in sfir§it dupa ce au plecat. Le-a dat voie sa
piece, dar S-a intors din nou ca sa-i ci§tige definitiv. Acesta-i eel mai
mSiestru mod de pescuire.

Uita-te la credinta si la ascultarea celor doi apostoli! Erau cu totul
adinciti in lucrul lor - §titi doar cit de atent trebuie sa fie un pescar -,
dar cind au auzit pe Iisus ca-i cheama, n-au intirziat, n-au zabovit, n-au
spus: „Sa ne ducem pina acasS. sa ne sfatuim cu rudele!", ci lasind totul,
L-au urmat, cum facuse §i Elisei cu Hie 14 . O ascultare ca aceasta cere

10. Matei 4, 18-20.

11. loan 1, 36-42.

12. loan 1, 42.

13. Matei 4, 1H.

14. /// Regi li), 1!1-21.

MiK SHNTUI, ll'AN H1IHA UK AUK

1 1 1 islos clc la noi: sa nu zabovim nici o clipa, chiar daca cele mai grab-
nit r lirbuti near sili. De aceea cind un alt ucenic al Sau i-a cerut sa-1
last' sa st- duca sa-si ingroape tatal, Iisus nu 1-a lasat 15 , aratind ca urma-
rea lui Hristos trebuie pusa inaintea tuturor.

Iar daca imi spui ca este foarte mare fagaduinta ce a facut-o Hristos
lui Andrei si Petru de a-i face pescari de oameni, iti raspund ca mai cu
scama pentru aceasta ii admir, ca, fara sa fi vazut inca vreo minune, au
ne/.ut in maretia fagaduintei si au pus urmarea lui Hristos mai presus
de toate. Au crezut ca prin cuvintele cu care ei au fost pescuiti, vor
putea, tot cu acelea, pescui si pe altii. Lui Andrei si Petru le-a facut,
deci, Hristos aceasta fagaduinta; lui Iacov si lui loan si celorlalti apos-
toli nu lea spus ceva asemenea, ca ascultarea celor dintii chemati le
deschisese si lor drumul spre aceeasi fagaduinta. De altfel ei auzisera
mai inainte multe despre Hristos. Uita-te, ca si saracia lui Iacov si loan
lie o a lata cu precizie evanghelistul:

„/ a gdsit cirpindu-§i mrejele lor" 16 .

Atit de mare era saracia lor, ca isi cirpeau mrejile, neputind sa-si
cumpere altele. Nu mica dovada de virtute este deocamdata si asta ca
indurau cu u§urinta saracia, ca se hraneau din munca lor cinstita, ca
erau uniti unii cu altii prin puterea dragostei, ca aveau alaturi de ei pe
tatal lor si-i slujeau.

A§adar dupa ce i-a pescuit, Iisus incepe sa faca minuni de fata fund
ji ei, adeverind, prin cele ce facea, spusele lui loan. Se ducea des in
sinagogi, invatindu-i cu asta ca nu este un potrivnic al lui Dumnezeu si
un in§elator, ci ca a venit fund intru totul de acord cu Tatal. Cind Se
ducea in sinagogi nu predica numai, ci facea si minuni.

Ill

De obicei Dumnezeu face minuni totdeauna atunci cind se
inlimpla ceva nou §i neobisnuit si cind vrea sa aduca un nou fel de vie-
^uire; minunile fiind ni§te garantii ale puterii Sale date celor ce aveau
sa-I primeasca legile. De pilda, cind a fost sa faca pe om, a creat mai
intii tot universul si apoi i-a dat omului legea cea din paradis; cind a fost
sa dea lui Noe o noua lege, a facut iarasi mari minuni, prin care a innoit
intreaga creatie si a facut ca apele acelea infrico§atoare ale potopului sa
acopere un an intreg fata pamintului, din care a scapat pe dreptul Noe,
aflat intr-o tulburare atita de mare. §i pe timpul lui Avraam a facut
iarasi multe semne, de pilda: i-a dat biruinta in razboi, 1-a lovit pe
Karaon si la scapat pe Avraam dintr-o multime de primejdii. Cind a

l. r >. Matei 8, 21-22.
III. Mala 4, 21.

(IMII.II I.A MA I I.I |l>!»

voit sa dea legi iucleiloi, Dumnezeu a lac ul acele inari minuni si apoi a
dat legea. Tot asa si acum, vrind sa aduca in lunie o inalta vieluire si sa
spuna omenirii ce nu se mai auzise pina atunci, inlareste prin minuni
cuvintele Sale, §i penlru ca inipara^ia cerurilor pe tare o propovaduia
nu se vedea, Hristos o face vazuta prin minunile savirsite de El in vazul
tuturora.

Priveste cit de scurt vorbeste evanghelistul! Nu vorbeste de fiecare
bolnav vindecat in parte, ci, in putine cuvinte, ne trece sub ochi un roi
de minuni.

„§i au adus la El pe toti cei ce pdtimeau de felurite boli si erau tinuti de
chinuri, pe cei indraciti, pe lunatici, pe sldbdnogi, si-i vindeca" 1 '.

Se pune, insa, intrebarea: Pentru ce Hristos n-a cerut de la nici unul
din acestia credinta, nici n-a spus nimanui ceea ce mai tirziu spunea:
„Credeti ca pot face aceasta?" 18 . Pentru ce? Pentru ca Hristos nu daduse
inca dovada puterii Sale. De altfel nu mica dovada de credinta dadeau
cei bolnavi cind veneau sau erau adusi la El. Daca n-ar fi avut incredere
mare in El, nici n-ar fi venit bolnavii de la o atita departare, nici n-ar fi
fost adusi la El si nici n-ar fi mers dupa El.

Sa mergem, dar 19 , si noi dupa Hristos, ca si noi avem multe boli
sufletesti, pe care vrea sa ni le vindece inainte de-a I-o cere. Ca pentru
asta vindeca bolile cele trupesti, ca sa izgoneasca pe cele sufletesti. Sa
ne ducem, asadar, la El! Sa nu-I cerem nimic pamintesc, ci iertare de
pacate! De-I cerem cu sirguinta, ne implineste si acum cererea noastra.

Atunci vestea despre El s-a raspindit in toata Siria 2 "; acum in toata
lumea. Sirienii, cind au auzit ca vindeca pe indraciti, au alergat la El,
dar tu, care stii cu mult mai bine decit sirienii puterea lui Hristos, tu nu
te scoli, tu nu alergi? Sirienii isi paraseau tara, prietenii si rudele, dar tu
nu te induri nici casa sa ti-o parasesti, ca sa te duci la El si sa primesti cu
mult mai multe daruri? Dar ; mai bine spus, nici asta nu ti-o cer, ci-ti cer
numai sa-ti lasi raul tau obicei! Chiar raminind acasa poti usor sa te
mintui cu toti ai tai! Cind ni-i bolnav trupul, facem totul si ne zbatem ca
sa scapam de suferinte; dar cind ni-i bolnav sufletul, aminam si nu ne
sinchisim. De aceea nu scapam nici de bolile trupesti, pentru ca pentru
noi sint fara importanta cele necesare, iar cele fara importanta, nece-
sare. Lasam izvorul pac atehjr si curatim riurile. Ca pricina bolilor. tru-
pesti este pacatul cuibarit in suflet a aratat-o slabanogul de treizeci si

17. Malei 1, 2 1

18. Mulct I), 2K

1!). De aici inn - 1 » * - |i.mi. ,i 1 1 i • > i . 1 1 . i I ithuic \n 11,1111 loliliiiuiui in 111111I1 • paialde noaslre w \u I

iiiyini pe l)uinm.jii /hiiliu J, \i ilisjm iiidmilii viiloim
20. Main I, 2 I

170 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

opt de ani 21 , bolnavul coborit prin acoperis 22 , iar inainte de toti Cain 23 .
Dovezi despre adevarul acesta gasesti cite vrei si unde vrei. Sa secam,
dar, izvorul pacatelor si vom opri toate piraiele bolilor trupesti. Nu vei
pune capat numai bolilor, ci si pacatului-, si pacatului mai mult decit
bolii, pe cit este sufletul mai bun decit trupul.

Sa ne ducem, dar, la Hristos si acum; sa-L rugam sa ne intareasca
slabanogitul nostru suflet; si, lasind la o parte toate cele trupesti, sa-I
vorbim numai de cele duhovnicesti. Iar daca le vrei neaparat si pe cele
trupesti, ingrijeste-te de ele dupa cele duhovnicesti. Nu dispretui paca-
tul, pentru ca nu simti dureri cind pacatuiesti, ci tocmai de aceea mai
ales suspina, ca nu simti dureri. §i nu simti dureri, nu pentru ca nu te
musca pacatul, ci pentru ca sufletul, fund plin de pacate, nu simte mus-
catura. Gindeste-te la cei care au constiinta propriilor lor pacate, ca se
vaita mai cumplit decit cei taiati si arsi cu fierul inrosit; si cite nu fac,
cite nu sufera, cit nu pling si se tinguie, numai ca sa scape de chinurile
constiin^ei? N-ar face-o, daca nu i-ar durea sufletul!

IV

Deci eel mai bun lucru este sa nu pacatuiesti, iar daca pacatuiesti,
sa sim^i pacatul §i sa te indrepti. Daca nu simtimpacatele, daca nu vor-
bim de ele, cum vom ruga pe Dumnezeu, cum Ii vom cere iertare de
pacate? Cind tu, eel ce pacatuiesti, nici asta nu vrei sa stii^ca ai pacatuit,
pentru care pacate II rogi pe Dumnezeu? Pentru cele pe care nu le stii?
Iar daca nu stii ce pacate iti iarta Dumnezeu, cum poti sti maretia'face-
rii Lui de bine? Spune-ti, dar, pacatele tale unul cite unul, ca sa stii
pentru care pacate iei iertare de la Dumnezeu si ca astfel sa-I fii recu-
noscator Binefacatorului tau. Cind superi pe vreun om, rogi pe priete-
nii lui, pe vecinii lui si chiar pe slugile lui, cheltuiesti bani, pierzi zile
intregi, ducindu-te la usa lui si rugindu-1 de iertare; iar daca eel suparat
te respinge o data, de doua ori, chiar de mai multe ori, sa nu te descura-
jezi, ci, fund mai nelinistit, sa iti maresti si mai mult rugamintea; dar
cind suparam pe Dumnezeu cascam, ne lenevimj ne desfatam, ne
imbatam si ne cautam de treburile noastre. Cind II mai putem face
milostiv? §i cum sa nu-L suparam mai mult? Ca ll facem sa Se supere si
sa Se minie si mai mult cind nu ne doare sufletul ca pacatuim. De aceea
meritam sa fim acoperi^i de pamint, sa nu mai vedem soarele, sa nu mai
respiram, ca avind un Stapin atit de usor de impacat, II miniem; si
miniindu-L, nici nu ne pocaim. §i totusi Dumnezeu cind Se minie pe

2\. loan 5, 2-15.
22. Luca 5, 18-25.
2H. Fac. 4, 8.

OM1I.II I .A MATE! [71

noi, n-o face cu ura § i cu du§manie, ci vrind sa ne atraga fi mai mult la
El. Daca £i-ar face mereu bine, de§i II insutyi, L-ai dispretui mai mult.
Dar ca sa nu faci asta, Isi intoarce citava vreme fa|a de la tine, ca sa te
aiba necontenit alaturi de El.

Sa avem, deci, incredere in iubirea Sa de oameni fi sa ne pocaim cu
toata purtarea de grija, inainte de a sosi ziua in care pocainta nu mai
este de folos. Acum totul sta in puterea noastra; atunci Judecatorul este
stapfn pe hotarirea Lui: „S& intimpin&m fata Lui intru m&rturisire" 24 , sa
plingem, sa ne tinguim. De-am putea ruga pe Judecatorul, inainte de
ziua cea mare a judecatii, sa ne ierte de pacate, n-ar mai fi nevoie sa
venim la judecata; dar daca n-o facem, vom spune pacatele in auzul
intregii lumi fi nu vom mai avea nici o nadejde de iertare. Nimeni din
cei care nu si-au f ters aici pe pamint pacatele, nu poate scapa dincolo
de pedeapsa; ci, dupa cum cei din inchisori sint dufi cu lanturile lor la
tribunal, tot asa toate sufletele, cind pleaca de aici, sint duse la infricof a-
torul scaun de judecata, avind in jurul lor fel de fel de lanturi de pacate.
Via^a de aici nu-i deloc mai buna, decit o inchisoare; ci dupa cum atunci
cind intram in loca§ul acela ii vedem pe toti inlantuiti cu lanturi, tot a§a
ji in lume, daca am indeparta tot inveli§ul care acopera fata lumii fi al
oamenilor, am intra in viata fiecaruia, in sufletul fiecaruia, atunci
am vedea ca fiecare este inlantuit cu lanturi mai grele decit cele de
fier; dar mai ales, daca ai intra in sufletele bogata§ilor, ai vedea ca
sint cu atit mai inlantuiti cu cit sint mai bogati. Dupa cum pe un
intemnitat il neferice§ti cind il vezi legat la git §i la miini, iar ade-
seori cu catuse la picioare, tot a§a §i pe bogat, cind il vezi inconjurat
de boga^ii nenumarate, nu-1 socoti bogat pentru ca are bogatii, ci
nefericit, tocmai din pricina lor! In afara de aceste lanturi, mai are
§i crud temnicer: urita dragoste de bani, care nu-1 lasa sa treaca pra-
gul inchisorii; ii pune in butuci picioarele, pune strajeri la poarta
temni^ei, zide§te alte porti, pune noi zavoare §i-l arunca tocmai in
fundul temnitei, convingindu-1 sa se bucure chiar de aceste lanturi,
ca sa nu mai aiba nici o nadejde de scapare din relele ce 1-au
cuprins. Ce bine ar fi de-ai putea citi gindurile sufletului lui! I-ai
vedea sufletul nu numai inlantuit, ci §i murdar, intinat §i plin de
stricaciuni!

Nici placerile trupe§ti nu sint mai bune decit dragostea de bani
§i de avere, ba chiar mai rele, pentru ca pingaresc §i trupul impreu-
na cu sufletul fi aduc, §i peste unul fi peste altul, nenumarate boli.

24. Ps. 94, 2.

\T£ MINI I I, lll/VN (ili|<A 1)1. A l I-

l'entru ac estea loate, sa rugam pe Izbavitorul sufletelor noastre. : i
alanine si lan^urile, sa indeparteze de noi §i pe acest groaznic temnio i
ijii, liberindu-ne de greutatea acelor lanturi de fier, sa ne faca mintea iiuu
usoara decit pasarea. Rugindu-L acestea, sa aducem si pe cele ale
nuastie: rivna, gind curat §i vointa buna. A§a vom putea, chiar in scurta
vieme, sa scapam de pacatele care ne stapinesc, sa cunoa§tem starea
lericila in care eram mai inainte si sa primim in schimb libertatea cuve-
nita, pe care faca Dumnezeu sa o dobindim cu totii, cu harul §i iubirea
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in
vecii veulor, Amin.

OMILIA XV

„§i vazind Iisus multimile, S-a suit pe munte;

§i §ezind £1, au venit la Dinsul ucenicii Lui.

§i deschizindu-§i gura, ii invata pe ei zicind:

Fericiti cei saraci cu dunul,

ca a lor este imparatia cerurilor" 1

I

Cit de putin iubea Hristos onorurile §i cit de modest era! Nu tira cu
El mulfimile, ci, cind trebuia sa vindece, mergeaEl pretutindenea, cer-
cetind sate §i orase; iar cind vedea multime multa se oprea acolo; nu Se
oprea in mijlocul ora§elor §i al pietelor, ci in munti si in pustie, invatin-
du-ne sa nu facem nimic de ochii lumii, ci sa fugim departe de tulbura-
rile din viata, mai ales cind trebuie sa filozofam §i sa cugetam la lucru-
rile cele de neaparata trebuinta.

Dupa ce Iisus S-a urcat pe munte si a fezut, ucenicii au venit linga
El. Ai vazut propa§irea lor in virtute? Ai vazut cit de repede li s-a imbu-
natatit viata? Multimile priveau numai la minunile lui Hristos; ucenicii,
dimpotriva, doreau sa auda lucruri mari §i inalte. Lucrul acesta 1-a si
indemnat pe Iisus sa invete §i sa inceapa predica Sa de pe munte.

Hristos nu vindeca numai trupurile, ci indrepta §i sufletele; trecea
necontenit de la purtarea de grija a sufletelor la tamaduirea trupurilor;
era de folos deodata in mai multe chipuri, unind invatatura cu fapta.
Purtind grija §i de trup §i de suflet, arata ca este Insusi Creatorul intregii
fiinte omenesti si inchidea astfel gurile cele nerusinate ale ereticilor.
Pentru aceasta Se ingrijea §i de trup §i de suflet, vindecind cind pe unul
cind pe altul.

Asa a facut §i cind S-a suit pe munte.

Evanghelistul spune: ,J)eschizj,ndu-^i gura, ii invata pe ei".

- Dar pentru ce evanghelistul a mai adaugat cuvintele: ,J)eschizxn-
du-§i gura"?

- Ca sa afli ca Hristos invata §i cind tacea, nu numai cind graia;
uneori deschidea gura, alteori glasuia prin fapte.

I. Mulfi />, I ■•.■I.

174 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Cind auzi: „ii invdta pe ei", sa nu-ti inchipui ca graia numai uceni-
cilor Sai! Nu, ci prin ei tuturora. Dar pentru ca multimea era alcatuita
din oameni de rind, ba chiar din oameni a caror minte era lipita de cele
pamintesti, Hristos §i-a adus linga El ceata ucenicilor Sai si lor le adre-
seaza cuvintele Sale, iar prin ei si tuturor celor care aveau nevoie de
invityaturile Lui. Procedind asa, Hristos facea ca invatatura filozofiei
Sale sa fie usor de primit. Aceasta a lasat-o si evanghelistul Luca sa se
in{eleaga cind spunea ca Iisus Isi indrepta spre ucenici cuvintele Sale 2 ;
iar evanghelistul Matei, aratfnd acelasi lucru, scria: „au venit la Dinsul
ucenicii Lui §i-i invdta". In acest chip ceilalti II ascultau pe Hristos cu
mai multa aten^ie decit daca S-ar fi adresat tuturora.

- Cu ce incepe Iisus cuvintarea Sa si ce temelie pune El noului fel
de vietuire ce ni-1 da?

- Sa ascultam cu mare luare-aminte cuvintele Sale! Au fost graite
ucenicilor, dar s-au scris pentru toti cei de mai tirziu. Da, cind vorbea
Se uita la ucenicii Sai, dar nu-§i marginea spusele Sale la ei, ci intindea
fericirile Sale la toti oamenii fara deosebire. Hristos n-a spus: „Fericiti
sfntefi voi, ucenicii Mei, daca slnteti saraci", ci a spus: ,^ericiti cei
sdraci". Desi le graia lor, totusi cuvintele Lui se adresau tuturor oameni-
lor. La fel cind spune: Jatd Eu sint cu voi in toate zilele pind la sfir§itul
veacului" 3 , nu Se adresa numai ucenicilor, ci prin ei intregii lumi. Deci
cind ii fericeste pe ucenici ca vor fi prigoniti si alungati si ca vor suferi
chinuri groaznice, impleteste cununa nu numai ucenicilor, ci si tuturor
celor ce vor savirsi aceleasi fapte ca si ucenicii.

Dar pentru ca lucrul acesta sa-ti fie mai clar si pentru ca sa afli -
numai de vrei sa fii cu luare-aminte - ca spusele lui Hristos au multa.
legatura cu tine si cu toti oamenii, asculta cum incepe Hristos aceste
minunate invataturi!

»

„Fericiti cei sdraci cu duhul, ca a lor este impdrdtia cerurilor".

- Cine sint „cei sdraci cu duhul"?

- Cei smeriti si cu inima zdrobita. Aici sufletul si vointa libera sint
numite „duh". §i pentru ca sint multi oameni smeriti, dar nu de buna lor
voie, ci constrinsi de imprejurari, Hristos ii lasa la o parte pe acestia -
ca nici nu merita lauda! - si fericeste mai intii pe cei ce de buna lor voie
se smeresc si se micsoreaza pe ei insisi.

- Dar atunci de ce n-a spus: „cei smeriti", ci „cei sdraci"?

- Deoarece cuvintul „sdrac" spune mai mult decit cuvintul ^me-
rit". Hristos Se gindeste aici la cei care se tem si tremura de poruncile
lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu ii lauda tare prin profetul Isaia,

2. Luca 6, 20.
H. Matei 28, 20.

OMII.II I.A MATE! 175

zicind: „Spre cine voi cduta, decit spre eel blind si linistit, care tremurd de
cuvintele Mele?" 4 .

II

Smerenia este de mai multe feluri. Smerenia unuia e cu masura, a
altuia fara de hotar. Pe aceasta din urma o lauda si fericitul profet
David, dindu-ne ca pilda, nu smerenia aceea care ne pleaca putin min-
tea, ci aceea care ne zdrobeste desavirsit, spunind: Jertfi lui Dumne&u:
duh umilit; inima infrintd si smeritd Dumnezeu nu o va urgisi" 5 , iar cei trei
tineri aduc lui Dumnezeu, in loc de mare jertfa, aceasta smerenie,
zicind: „Ci cu suflet zdrobit si cu duh de smerenie sd fim primiti" 6 . Aceasta
smerenie o fericeste Hristos acum!

Cele mai mari rele, care au pingarit toata lumea, au venit din pri-
cina mindriei. Diavolul, inainte de a se mindri, nu era diavol; dar prin
mindrie a ajuns diavol. Pavel, voind sa arate aceasta, spunea: ,J*entru ca
nu cumva, ingimfindu-se, sd cadi in osinda diavolului" 7 . Cel dintii om, fund
ispitit de diavol cu nadejdea ca va ajunge Dumnezeu, s-a mindrit; dar
si-a frint gitul si a ajuns muritor; nadajduind sa ajunga Dumnezeu a
pierdut si ceea ce era. Dumnezeu 1-a ocarit pe Adam si a ris de nesoco-
tin{a lui, spunind: ,JatdAdam a ajuns ca unuldin Noi . Toti oamenii de
mai tirziu, care au alunecat spre necredinta, au ajuns aid, datorita min-
driei, pentru ca s-au inchipuit egali cu Dumnezeu.

Asadar pentru ca mindria este unul din cele mai mari pacate, rada-
cina si izvor al oricarui pacat, Domnul a dat acestei boli leacul eel potri-
vit: smerenia; a pus in primul loc aceasta lege vietuirii crestine, ca o
temelie puternica si de nezdruncinat. Odata pusa aceasta temelie, po^i
cladi pe ea totul; dar fara ea, de-ai atinge cerurile cu vietuirea ta, totul se
darima u§or §i o sfirsesti amarnic. §i postul §i rugaciunea §i milostenia
§i castitatea, intr-un cuvint orice fapta buna fara smerenie dispare si
piere. Asa s-a intimplat cu fariseul. Ajunsese pina la culmile virtutii; dar
cind s-a pogorit de la templu i§i pierduse toate faptele lui bune, pentru
ca nu avusese smerenia, mama faptelor bune 9 . Ca dupa cum mindria
este izvorul oricarui pacat, tot asa smerenia este inceputul oricarei filo-
zofii. De aceea si Hristos cu ea Isi incepe predica, smulgind din sufletul
ascultatorilor din radacini mindria.

4. Isaia 66, 2.

5. Ps. 50, 18.

6. Dan. 3, 39.

7. / Tim. 3, 6.

8. Fac. 3, 22.

0. Luca 18, 10-14.

I7(i SUN'I'UI, ioan GURA de AUR

Poate ca cineva m-ar intreba:

- Dar pentru ce le spune ucenicilor aceasta, cmd ei erau cu desavir-
$ire smeri(i? De altfel ucenicii nici n-aveau vreun motiv sa se min-
dreasca: erau pescari, oameni saraci, oameni nemsemnati, oameni de
rind!

- Da, Hristos n-a adresat aceste cuvinte ucenicilor, ci celor ce erau
atunci de fata §i celor ce aveau sa primeasca mai tirziu pe ucenici,
pentru ca sa nu-i dispretuiasca cind ii vedeau ca nu aveau cu ce sa se
mfndreasca. Dar, mai bine spus, Hristos a dat §i ucenicilor aceasta inva-
tatura. Daca nu aveau nevoie atunci de folosul smereniei, aveau sa aiba
nevoie de smerenie mai tirziu, dupa ce vor fi savirsit semne si minuni,
dupa ce vor fi fost cinstiti de intreaga lume, dupa ce vor fi capatat
indraznire catre Dumnezeu. Ca nici bogatia, nici puterea politica, nici
chiar imparatia nu puteau mindri atita pe cineva, cit faptele savirsite de
ucenici. De altfel, chiar inainte de a fi savirsit minuni, era cu putinta ca
ucenicii sa se mindreasca, sa fie cuprinsi de o slabiciune omeneasca,
vazind strinsa in jurul Dascalului lor atita multime de lume. De aceea
Domnul le smere^te indata gindul lor.

Hristos nu da aceste invataturi ca sfaturi si porunci, ci ca fericiri,
pentru a face placut la auz cuvintul Sau si pentru a deschide tuturor
oamenilor u§a invataturii Sale. N-a spus: „Cutare si cutare este fericit",
ci: „Toti cei ce faceti acestea sinteti fericiti". Deci, fie ca esti rob, fie ca
e^ti sarac, fie ca esti nevoias, fie ca esti strain, fie ca esti om de rind, ni-
mic nu te impiedica sa fii fericit, daca savirsesti aceasta virtute, smerenia.

Incepind Hristos, deci, de aici predica Sa, de unde mai cu seama se
cuvenea, trece la o alta porunca, potrivnica in aparenta parerii intregii
lumi. Desi toti oamenii socot ca trebuie invidiati cei ce sint necontenit
veseli, totu§i Hristos, in loc sa-i fericeasca pe acestia, ii fericeste pe cei
mihni^i, pe cei saraci, pe cei ce pling, spunind asa:

„Fericiti cei ce pling" 10 ,

cu toate ca toti oamenii ii nefericesc pe acestia. De aceea Hristos,
inainte de a da aceste invataturi, a facut minuni, pentru ca sa gaseasca
crezamint cuvintele Sale. §i iarasi, in aceasta fericire Hristos n-a vorbit
indeobste de cei care pling pentru fel de fel de pricini, ci de cei ce pling
pentru pacatele lor. Orice alt plins este oprit cu stra^nicie, cum este
plinsul pentru vreunul din bunurile acestei lumi. Aceasta a aratat-o §i
Pavel zicind: Jntristarea dupa lucrurile lumii aduce moarte; dar intristarea
dupa Dumnezeu lucreazd pocdintd spre mintuire, fdrd pdrere de rdu" 11 .

10. Mntfi . r >, -i.
11.// Cor. 7, 10.

OMIUI U MATBI 177

III • -^.fi.

Aici Hristos fericeste pe cei intristati dupfi 1 Dumnezeu; si nu vot-
bejte de cei intfistafi pu^in, ci de cei tare intristati. De aceeanici n-a
spus: „cei ce se fntristeaza", ci „cei ce pling' f ;

Porunca aceasta este, la ifndul ei, dascSl de fiiozofie. Daca cei care
pling moartea copiilor sau a so^iei sau a unei nide, nu mai iubesfc, in
timpul durerii lor, nici banii, nici truputile, nu se mai dau in vint dupa
slava, nu-i mai supara ocarile altora, nu mai sint macinati de invidie si
nu mai sint asalta(i de nici o alta patima, ca jalea si plinsul pun stapinire
desavfrsita pe sufletul lor, apoi mai multa fiiozofie decit aceasta vor
arata cei ce-si pling pacatele lor, asa cum trebuie sa le plihga.

- §i care le e rasplata?

„Cd aceia se vor mingiia" 12 .

- Unde se vor mingiia?

- § i ajci si dincolo! §i pentru ca porunca aceasta este impovaratoare si
grea, Hristos a fagaduit sa dea ceea ce o face mai cu seama usoara.

t)eci, daca vrei sa te mingii, plingi!

Sjl nu socotesti enigma cuvintele acestea! De-ar vend asupr^-ti ypl-
burj de suparari, vei fi deasupra tuturora, daca, Dumnezeu te mingiie.
Ca Dumnezeu da totdeauna cu mult mai multe rasplaji decit fmreri.
Asa face ^i aici: fericeste pe cei ce pling, nu dupa vrednicia plinsului
lor, ci dupa iubirea Sa de oameni. Qei care pling, isi pling pacatele; iar
acestora le e fndestulator ca au clolbindit iertare si dezvinovatire. Dar
pentru ca Dumnezeu este iubitor de oameni riu-S/i margineste rasplata
nurriai la izbavirea de muncile iadului, nici hurnai la iertarea de pacate,
ci ii fericeste pe cei ce-s i pling din inima pacatele si le da multa mfh-
giiere. Hristos ne porunceste sa plingem nu numai pentru pacatele
noastre, ci si pentru pacatele altora. Suflete ca acestea aveau sfintii. Asa
a fost sufletul lui Moise, asa a fost sufletul lui Pavel, sufletul lui David!
Ca to^i acestia au plins de multe ori pentru pacatele altora.

,JFericifi cei blinzj., cd aceia vor mosteni pdminiul" 13 .

- Spune-mi, te rog, ce pamint vor mosteni?

- Unii spun ca vor mosteni un pamint spiritual. Dar nu-i asa! Nici
intr-o parte a Scripturii nu gasim vorbindu-se de pamint spiritual.

- Dar atunci cum trebuie fntelese aceste cuvinte?

- In aceasta fericirfc este vo'rba de o rasplata materials, asa cum
face si Pavel; ca dupa ce ;i spus: „Cinsteste pe total tdu sipe mama ta" u , a

V2. Mnlri />, 4.
1.1 Malri r>, f>.
I I. I'.frs (i, 'X

17ft SFlNTUl, IOAN OtJRA DE AUK

ad&ugat: „ca sd trdiesti multi ani pe pdmint" 15 . §i Hristos ii spune tilharu-
lui: tt AstdjQ vei fi cu Mine in rai" .

Hristos ne indeamna, deci, nu numai cu bunatatile viitoare, ci §i cu
cele de aici, pentru ca sintem lipiti. de cele paminte§ti §i umblam dupa
acestea inaintea celor viitoare. De aceea §i spune pujin mai IJrziu:
jmpacd-te cu pirisul tdu " ' 7 ; apoi arata §i rasplata unei astfel de filozofii,
zicjnd: „Ca nu cumva pirisul sd te deajudecdtorului, iarjudecdtorulslujitoru-
/ttj'f ,'*. Ai vazut cu ce infricojeaza? Cu rnijloace materiale, cu cele ce se
intfmplain via$a cea de toate zilele! Domnul spune iarasi: „Celce vazice
JraUtui sdu: «Netrebhicule», vinovat vafi sintdriuluV 9 . §i Pavel da acelea§i
rasplafi materiale §i indeamna cu bunata^i din lumea aceasta. De pilda,
cind vorbe§te de feciorie, nu vorbe§te de raspla^ile cele cere§ti, ci de
cele de aici spunind: pentru nevoia de acum" ; fi: ,JDar eu va crut" 21 ; §i:
„§i vreau ca voi sd fiti fdrd grijd" 22 '. Tot asa §i Hristos fagaduieste pe linga
bunatatile cele duhovnicesti §i bunatati materiale.

Pentru ca se crede ca eel blind pierde tot ce are, de aceea Hristos
fagaduieste contrariul, spunind ca omul blind, omul care nti-i indraz-
net, nici mindru, stapinegte cu deplina siguranta bunurile sale, pe cind
(JW Html! dk 'tltndete pierde de rriulte bri si averea mostettita de la
#tkiim sjstitt^ §i pentru cam VecHiul Testament pfofetul David
sjpuriea ad^seBrt ca „cei blinzi vor mosteni pdmintut" 23 ', de aceea §i Hristos
tji urzeste predica Sa §i cu cuvinte din VechiuTXestament, cundsoite
ascultatdrilbr Sai, ca sa nu le spurfk mereii cuvinte straine auzului lor.
' Priri cuyintele acesiei ferifciri Hristos nu rnargineste rasplata celor
blinzi la cele de aici, ci impreuna cu acestea le da §i rasplata in deruri.
Ca rasplata duhovriiceasca nu inl&tura rasplata de pe lumea aceasta; §ii
iaraji b rasplata fagaduita de Domnul pe lumea aceasta aduce dupa sine
sio rasplata dilhovhiceasca. C^ spune: „Cdutati impdrdtia luiDumnezeu
fi acestea toate se vor addugavoud ; §i iara§i: „Oricine a Idsat case saufiati,
tnsutit va lua in veacul acesta, iar in eel viitor va mosteni viata vesnicd" .

„Fericift cei ce fldminzesc si insetoseazd de dreptate

»26

15. Efts. 6. 3. v

16. Luca 25 , V,

17. Matei 5, 25.

18. Matei 5, 2$:

19. Matei5, 22.

20. / Car. 7, 2&., ,

21. I Cor. 7, 28.

22. / Cor. 7, 32.

23. Ps. 3(>, 11.

24. Matei 6, 33.
2. r ). Matei 19, 29.
20. Matei />, (>.

OMIUI LA MATF .1 47!)

- Care dreptate? .,!■>;■;• -,

- Sau virtu tea drepta^ii in genere, sau cea specials, potaivnieailaco-
miei. Hristos avea tocmai de gind sa dea legi cu privire.lamiloistenkyfi
pentru ca milostenia nu trebuie facuta cu averradunate din rapire Sau
din lacomie, de aceea fericeste pe cei care se straduiesc safaca dreptate.

iv , .> ,. ■ '.; ;

Uita-te la cuvintele folosite de Domnul in aceasta fericiref N-a
spus: „Ferici{i cei ce tin la dreptate", ci: „Fericiti cei ce fldminzesc si-inseto-
seazfl. de dreptate". S-a folosit de aceste cuvinte ca sacaut&m dreptatea,
nu de mfntuiala, ci cu toatS. dorinta inimii noastre. §i pentru ca semnul
caracteristic al lacomiei este dorinta - si nu atit dorinta de minc.aruri si
baiituri cit dorinta de a stapuii mai mult si dea avea mai multe bogatii
in jurul nostru -, de aceea Domrtul a poruncit sa mutam dorinta aceasta
a noastra spre dreptate, pentru a nu mai fi lacomi. ...

§i eel or ce flaminzesc si insetoseaza de dreptate Domnul le da tot o
rasplata materiala spunind:

„Cd aceia se vor sdtura" 27 . ^

Pentru ca lumea socoteste c& lacomia imbogateste pe multi, Hristos
spune ca lucrurile se petrec cu totul dimpotriva, t& dreptatea imboga-
teste pe om. Nu te teme dar de saracie cind faci dreptate, nici nu tre-
mura ca ai sa mori de fbamel Hraparetii sfnt mai ales cei care pierd
totul, pe cind eel ce iubeste dreptatea i§i are in sigurahta avutul sau. Iar
daca cei ce nu doresc ayerile straine se bucura de atit belsug, de mult
mai mult belsug se vor bucura cei ce-si dau la saraci averile lor.

„Fericiti cei milostivi" 28 .

Dupa parerea mea Domnul vocbeste aici nu numai de cei care fac mi-
lostenii cu bani, ci §i de cei care fac milostenii cu laptele lor. Qa milostenia
este de multe feluri, iar porunca aceasta este mult cuprinzatoare.

- Care este rasplata milosteniei? ;

„Cd aceia se vor milui" 29 .

S-ar parea ca rasplata aceasta nu-i dec.it o intoarcere a milqsteniei
facute; dar nu-i a§a, pentru ca rasplata r mai mare decit fapta. Cei
milostivi miluiesc ca oameni, dar sint uiiluit' de Dumnezeul tuturora;
iar mila dumne/pieasca nu este ognla cu mil.) omeneasca; ci pe cit e de
mare deosebirea intro rautatesi bimnlnio, jio niii e de mare deosebirea
intre mila omononscfi v miln dumiwnosrfi

27. Matri 5, (i.

28. Main . r >, 7.
'IS). Mnlri !\, 7.

180 SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

,J?ericifi cei curafi cu inima, cd aceia vor vedea pe Dumne&u" 30 .

lata «i aici tot o rasplata duhovniceasca. Prin „cei curati cu inima"
Domnul intelege sau pe cei care s^rsesc toata virtutea si nu au in cuge-
tul lor jiici un pic de rautate, sau pe cei care traiesc in curatenie tru-
peasca si sufleteasca. Ca de nici o alta virtute nu avem atita nevoie
pentru a vedea pe Dumnezeu ca de virtutea aceasta. De aceea si Pavel
spunea: „Cdutati pacea cu toti §i sfin^enia, fltrd de care nimeni nu va vedea pe
Domnul" 31 . Prin „vederea lui Dumne&u" Domnul vrea sa spuna ca cei cu-
rati cu inima vor vedea pe Dumnezeu atit cit omului ii este cu putin^a.

Pentru c& sint multi oameni care sint milostivi, nu rapesc, nu sint
lacomi, dar in schimb traiesc in desfrinari, de aceea Domnul in aceasta
fericire arata ca nu-i de ajuns numai milostenia, ci mai e nevoie si de
Curatenie sufleteasca si trupeasca. Acelasi lucru 1-a marturisit si Pavel
despre macedoneni, scriindu-le corintenilor, ca nu erau bogati numai
in milostenie, ci si in curatenie sufleteasca si trupeasca; ci dupa ce a
vorbitdedarnicialor aadaugat: „§ipe ei in§i§is-au dot Domnului §i noud" 32 .

qFericifi filc&torii de pace" 33 .

In aceasta fericire Domnul nu interzice numai dezbinarea si ura
Ult0rttfa|& de al$i, ci cere ceva mai mult: sa impac&m pe cei invrajbiti.
§i adaugft tot © rasplata duhovniceasca.

-f Care? '

" - „Cd aceia fiii lui Dumne&u se vor chema" 34 .

Ca Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu pentru aceasta a venit pe
parniht: sa uneasca pe cei despartiti si sa impace pe cei invrajbiti.

Dar ca sa nu socotesti ca pacea este un lucru bun in orice impreju-
rare, a adaugat: ,

' ,J?ericifi cei prigoniti pentru dreptate" 35 .

"'' Adica cei prigoniti pentru virtute, pentru apararea altora, pentru
credinfa. De obicei prin „dreptate"se intelege intotdeauna intreaga filo-
zofie a sufletului.

ffericifi vefifi and vd vor ocdri §i vd vor prigoni §i vor zice tot cuvintul
rdu (tnjfdtriva voastrd, mintind pentru Mine. Bucurati-vd §i vd veseliti" 36 .

Hristos spune: „Ve£ fi fericiti daca oamenii va vor numi sarlatani,
inselatori sau altfel".

30.

Matei 5, 8.

31.

Evr. 12, 14.

32.

// Cor. 8, 5

33.

Matei 5, 9.

34.

Matei 5, 9.

35.

Matei 5, 10.

3fi.

Matei 5, 1 1

■12.

0MI1.II LA MATttl | 181

Poate fi ceva mai nou decit aceste porunci, in care Domnul oe;
spune sa dorim tocmai ceea ce lumea urafte: saracia, plinsui, prigoana,
ocara? §i totufi Domnul a spus §i a eonvins nu pe doi, zece* douazeci, o
suta sau o mie de oameni, ci pe toata lumea. §i cfnd multimile au auzit
aceste porunci grele, impovaratoare fi potrivnice simtului comun au
ramas cutremurate de uimire. Atit de mare era puterea Celui ce vorbea.

V

Dar ca sa nu socotefti ca este fericit oriceom ocarit, Hristos pune
doua condi^ii fericirii: una, sa fie ocarit pentru Hristos, a doua, sa fie
ocarit pe nedrept. Daca ocara nu indepline§te aceste cohditii, eel ocarit
nu numai ca nu este fericit, ci §i ticalos.

lata acum §i rasplata:

„Cd plata voastrd multd este in ceruri" 37 .

Sa nu te intristezi daca nu auzi daruindu-se de fiecare fericireJtaipS.-
ra|ia cerurilor. Chiar daca rasplatile sint diferite, totu§i toate due in
imparatia cerurilor. Cind Domnul spune: „se wrmingiia cei cepling"; „se
vor milui cei milostivi"; „vorvedeape Dumnezfu cei curafi cu inima"; „porfi
numitifii ai lui Dumne&u f&cdtorii de pace", prin toate acestea nu arata
altceva decit imparatia cerurilor. Cei care se bucura de aceste r&splati
vor dobindi negref it imparatia cerurilor. Nu socoti, dar, imparatia ceru-
rilor numai rasplata celor saraci cu duhul, ci §i a celor ce flamjnzesc
pentru dreptate, a celor blinzi si intr-un cuvint a tuturor celorlalti, Toc-
mai de aceea Domnul a spus la fiecare din ace§tia ,fericifi", ca sa nu te
a§tep{i la o rasplata materiali. Ca nici nu poate fi fericit eel r&splatit cu
cele care pier odata cu via^a aceasta, care tree mai iute decit umbra.

Dupa cuvintele: „Cd plata voastrd multd este" a. adaugat §i o altjinunb
giiere, spunind:

„Cd osa au prigonit pe profetii cei mai dinainte de voi" 38 .

Imparatia cerurilor avea sa fie rasplata celor prigoniti; §i pentru ca
aveau sa o dobindeasca mai tirziu, Domnul ii mingne spunindu4e ca
vor avea aceea§i parte cu profetii prigoniti mai dinainte de ei» Cu alte
cuvinte Hristos spune a§a: „Sa nu socoti|i ca ve£ suferi acestea pentru
ca graifi sau legiui{i ceva impotriva! Sa nu socoti^i ca ve|i fi prigoni$i,
pentru ca sinteji dascalii unor inva|aturi rele! Nu! Necazurile si primejdiile
vOastre nu vor veni de pe urma rautatii inva^aturilor voastre, ci de pe urma
rautityii ascultatorilor vo§tri. De aceea persecute nu vor fi o marturie im-
potriva voastra care suferiti raul, ci impotriva celor care fac raul. Tot trecu-

A7. Matei . r >, \2.
UH. Mattib, 12.

182 • SMNIUl. IOAN GURA DE MIR

tui dasffiarturie de aceasta. Nici profetii n-au fost loviti cu pietre, n-au
fost ptfigoniti si n ai*! fost chinuiti in atitea si atitea chipuri pentru
ca erau vinovati de^ iaradelegi sau de necredinta in Dumnezeu! Prigo-
nirile, dar, sa mx va tulbure. Toate cele ce se vor face pornesc din
acelafi gfnd". -^

Ai vazut cum Domnul a inaltat gindurile abatute ale ucenicilor Sai,
punxndu-i alaturi de Moise si de Hie? Tot asa spune si Pavel, scriind
tesalonicenilor: „Cd voi v-atifdcut urmatori Bisericilor lui Dumne&u, care
sint in ludeea; c4,§ivoi ati indurat acehasi sufehnte de la cei de un neam cu
voi, ca §i aceia de la iudeii, care §i pe Domnul Iisus L-au omorit si pe profetii
lorsipe noiiunauprigonitsi lui Dumnezeu nu sint pldcuti si tuturor oamenilor
le sint potrivnici . La fel i-a invatat si Hristos pe ucenicii Sai in aceasta
fericire. In celelalte fericiri spunea: „fericiti cei sdraci", „fericiti cei milos-
tivi"; aici nu vorbeste in general, ci se adreseaza direct ucenicilor Sai,
spunindu-le: ,J^ericiti vetifi cind va vor ocdri §i vd vorprigoni si vor sice tot
cuvintul rdu*', aratindu-Ie ca Ocara, prigoana si cuvintele rele sint pentru
ei ceva special si ca acestea ii deosebesc de toti ceilalti invatatori. In
acelafi timp, in aceasta fericire Hristos face cunoscut in chip invaluit si
vrednicia Sa, ca este adica de aceea^i cinste cu Tatal. „Dupa curn profe-
tii ita suferit pentru TatSl, pare a le spune Hristos, tot asa veti suferi fi
vol pentru Mine". far cind spune: „pe profetii cei mai dinainte de voi", le
afata c& si ei sint profeti. ' . ■■ "

Apoi, cind le-a aratat ca dcara, prigoana si cuvintele rele le vor fi
mai cu seamS de folos si ii vor face straluciti, nu le-a spus : „Va vor vorbi
de "tau'-§i : 'va' vor prigoni, dar Eu voi impiediea asta". Hristos nu vrea ca
ucehicii'Sai ;sa-si gaseasca siguranta vietii lor in aceea ca nimeni sa nu-i
vOrbe&sca de rau, ci in aceea ca sa indure cu curaj atunci cind sint vor-
biti de fau si sa vMdeasca prih fapte pe prigonitori. E cu mult mai mare
lucru sa suferi cu curaj r^ul decit sa nu-1 auzi deloc, dupa cum este cu
mult mai mare lucru sa nu socotesti ceva rau bataia cind e§ti batut, decit
sa nu fii batut de loc.

Aici, in Evangbelia dupa Matei, Hristos a spus: ,JPlata voastrd multd
estefti cermi ! ';iti Evanghelia dupa Luca, Hristos a spus acelasi lucru, cu
cuvinte mai tari, dar si mai mingiietoare. Nu numai ca ii fericeste pe cei
vorbifi de rau pentru Dumnezeu, dar ii neferice§te pe cei care sint vor-
bM>debine de toti oamenii: „Vai de voi cind toti oamenii vd vor vorbi de
bihi® 4 ®: Nu se poate spune CS. apostolii n-au fost vorbiti de bine de
oameni,' daar nu de toti. De aceea Hristos n-a spus: „Cind va vor vorbi
de bine oamenii", ci: „Gihd top oamenii". Ca nici nu-i cu putinta ca toti

39. I Tes.2, 14-15.

40. Luca 6, 26.

OMim LA MATEI 183

oamenii sa vorbeasca de bine pe cei care due o via$a virtuoasa. §i tot in
Evanghelia dupa LucaHristos spune: „Cind,mr kpdda numele wstmca
un rdu, bucurati-vd fisdlt&ti" 47 . k <

Hristos hotar&ste mare rasplata nu raunai pentru prigoanele pe
care le vor suferi, ci si pentru cuvintele rele. De aceea n-a spus: „C»nd
va vor,prigani;§i cind ya vor ornori", ci: ^Cindvdvm ocAti §i vor&ee tot
cuwntoilxdu", Ca mai cu seama oe&file ;§i vorbitul de iX&ft- indurereaza
mai cumplit decit insesi faptele. Multe sint in adeyar cele care usureazi
durerea inprigoane, de pilda; mcurajarile tuturora, aplauzele, cunu-
rule, laudele multora; dar cind esti ocarit si yorbit de jo&tt $i se ia fi
aceasta mingiiere. Caoeara si vorbitul de v$&kim$mm ochii lumii mare
lucru; si tocmai de aceea nausea mai adinc decit prigoana inima celui
ocarit si vorbit de rau. Multi sirau pus laful degHpejatruca n-au putut
suferi defaimarea si oeara. Pentru ce sa.te mai miri de ceilalti? Pe Iuda
vinzatorul, nerusinatul, spurcatul, pe omul care nu se, mad rusina de
nimic, vorbele rele 1-au impins la spinzuratoare. O alta pilda:, Iov, omul
de pjel, omul mai tare decit piatia, cind si-a pierdut averiki cind au
venit peste el nenorociri cumpUte, cind a ajuns dintr-o data fara de
copii, cind si-a vazut trupul izvor de viernti ?i pe femeia sa impotriva
lui, le-a indufatpe toatecu usurin|a; dar cind a vazut ca prietenii sai il
ocarasc, il ataca, ca au o parere j>roast& despre el, ca spun ca suferi
aceste nenorociri pentru pacatele mi si citi x pedepsit pentru rautatea lui,
arunci curajosul §i marele barbat . s-a tulburat si i s-a raya§it sufletul.

David a iertat pe toti care 1-au prigonit; nutnai pentru defaimare a
cerut razbunare de la Dumnezeu: J^asd-lsd blesteme,&-ms&\, c&Domnul
i-aperuncit; ca sd vadd Doimmlmtereniemeai^mi va rdspldti mie pentru
blestemul ce mi l-a fdcut el in ziua aceasta"* 2 . (

§i Pavel nu lauda numai pe cei prigoniti, riici numai pe cei carora li
s-au Mat averile, ci si pe cei ocan^i si defaima^i, graind asa: ,^iducefi~tf&
annate de zilch de mai inainte, in tare,dup& ce attfost luminati, afi indurdt
multe luptd de suferintd, fiind dati in priveli$U cu defdimdri §i cu neeaG&i* 4 *:
Pentru aceea si Hristos da mare rasplata celor ocariti si defaimaji: Dar
pentru ca s& nu zici: „De ce, Doamne, nupedepsesti aici pe pammtpe
cei ee ocarasc, pentru ce nu le astupi aici guril<§, ci dai dincolo ras-
plata?'', Domnul a dat ca pilda pe profeji, ca s& arate eft nicif>e timpul

lor Dumnezeu n-a pedepsit pe cei ce i-au ocarit $i i-au defaimat. Daci

' j t j. • > . > . . ' i ',, :

- , 41. Luea 6, 22-23.
"\2. tlRegi 16, 11-12. ' ' ;

43. Em. 10, 32-33. , . ■ :■

184 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

■ " 9

pe timpul Vechiului Testament, cind o fapta era indata pedepsita sau
rasplatita, Dumnezeu ii incurajeaza pe profeti sa rabde ocarile §i defai-
marile cu nadejdea unor rasplati viitoare, cu atit mai mult acum pe vre-
mea Noului Testament, cind nadejdea teste mai vadita, cind filozofia e
mai mare. •

Uita-te ca Hristos a vorbit de suferirea prigoanelor, a ocarilor §i
defaimarilor numai dupa ce a dat atitea fericiri. N-a facut asta fara rost,
ci a vrut sa arate ca un om care nu s-a deprins si n-a pus in practica feri-
cirile nu poate tine piept prigoanelor, ocarilor si defaimarilor. De aceea
fericirea dinainte deschide totdeauna drum celei urmatoare, asa ca
toate fericirile alcatuiesc un lant de aur: omul smerit i§i Va plinge negre-
§it pacatele; eel care plinge va fi §ri blind si drept §i milostiv; eel milos-
tiv, drept si cu sufletul zdrobit, va fi negre§it §i curat cu inima; iar eel
curat cu inima va fi facator de pace. In sfir§it, eel care indepline§te toate
aceste fericiri va infrunta prigoanele, nu se va tulbura cind va auzi ca e
vorbit de rau §i va fi in stare sa sufere mii de necazuri.

Dupa ce Hristos a dat ucenicilor Sai poruncile ce se cuveneau, ii
incurajeaza iara§i, laudindu-i. §i pentru ca poruncile erau marete, cu
mult mai mari decit cele din Vechiul Testament, asculta ce le spune
Hristos ucenicilor Sai, ca nu cumva sa se tulbure §i sa zica: „Cum vom
putea indeplini aceste porunci?". Spunindu-le

„Voi sinteti sarea pamintului" 44 ,
aratindu-le ca este nevoit sa le dea aceste porunci, Domnul pare a
le spune ucenicilor Sai: „Nu e vorba de viata voastra, ci de viata intregii
lumi. Nu va trimit in doua sau zece sau douazeci de orase, nici la un sin-
gur popor, ca pe profeti, ci pe pamint §i pe mare, in intreaga lume,
intr-o lume stricata".

Prin cuvintele: „ Voi sinteti sarea pamintului" a aratat ca toata omeni-
rea este stricata §i putreda de pacate. De aceea Hristos cere ucenicilor
Sai sa indeplineasca virtutile fericirilor; ca elemai cu seama sint nece-
sare si folositoare pentru purtarea de grija a sufletelor multimilor. Omul
blind, ingaduitor, milostiv §i drept nu margine§te numai la el faptele
sale bune, ci face ca aceste bune izvoare sa se reverse §i spre folosul ce-
lorlalti. §i iara§i, omul curat cu inima, facator de pace §i prigonit pentru
adevar i§i pune viata in slujba folosului ob§tesc al lumii. „Sa nu socotiti, spu-
ne Hristos ucenicilor Sai, ca sinteti chemati la ni§te lupte intimplatoare §i
nici ca e vorba de lucruri mici! Nu!" „Voi sinteti sarea pdmintului!"

- Ge dar? Au indreptat apostolii ce se stricase?

- Nicidecum! Ca nici nu-i cu putinta sa mai fie de folos cele stri-
cate, chiar daca presari sare pe ele. Apostolii n-au facut asta, ci au sarat

44. Matei 5, 13. |

OMII.II I .A MA'I'HI )H_»

numai ceea ce fusese mai inainte reinnoit, ceea ce li se incredin^ise §i
scapase de mirosul eel greu al putreziciunii, ^inindu-o §i pastrindu-o in
prospejimea pe care o primise de la Stapfnul. A scapa de putreziciunea
pacatelor este lucrarea lui Hristos; dar a nu se mai intoarce iara§i la
putreziciunea aceea este lucrarea sirguin|ei §i nevointei ucenicilor.

Vezi cum Hristos le arata ucenicilor, incetul cu incetul, ca sint mai
mari §i decit profe^ii? Le spune ca nu sint numai dascalii Palestinei, ci ai
intregului pamint; §i nu sint simpli dascali, ci dascali infricofatori.
Minunat este ca au ajuns atit de dori^i §i atit de dragi tuturora, nu prin
linguseli, nici prin slugarnicii, ci prin asprime, asa cum lucreaza sarea.
„Sa nu va mirati, le spune Hristos, daca las la o parte pe ceilalti §i va
graiesc voua §i va atrag spre primejdii atit de mari! Gindi^i-va la cite
ora§e, la cite popoare, la cite neamuri am sa v£ trimit ca pastori! De
aceea vreau sa nu fid numai yoi injelep^i, ci sa faceti si pe altii intelepti.
Trebuie sa fiti foarte priceputi, pentru ca in miinile voastre sta mintui-
rea celorlatyi. Trebuie sa aveti atita belsug de virtute, pentru ca folosul ei sa
imprastie ssi la altii. Daca nu veti fi asa, nu va veti fi nici voua indestulatori".

VII

„Nu va intrista^i, le spune Hristos mai departe, ca sint impovara-
toare cele ce va spun! Daca ceilalti oameni se strica, pot, prin voi, sa se
mai intoarca la starea lor de mai inainte; dar daca voi va ve^i strica,
impreuna cu voi veti pierde §i pe ceilalti. Deci cu cit vi se incredinteaza
lucruri mai mari, cu atit aveti nevoie de mai multa rivna".

Pentru aceea spune:

,JDac& sarea se va strica, cu ce se vasdra?De nimic nu mai este buna decit
sd fie aruncatd afard si cdlcatd de oameni" 45 :

Ceilalti oameni, de-ar pacatui de mii de ori, pot dobindi iertare.
Dar dascalul, daca pacatuiefte, este lipsit de orice aparare § i va primi
cea mai mare pedeapsa.

Pentru ca nu cumva ucenicii din pricina cuvintelor: „Cind va vor
ocdri §i vd vor prigoni si vor ztie tot cuviniul rdu impotriva voastm" sa se
teama a porni la propovaduire, Hristos le spune: „Daca nu sinteti destul
de tari ca sa infrunta^i ocarile, prigonirile §i cuvintele rele, in zadar ati
fost ale§i! Nu trebuie sa va temeti cind sinteti vorbi^i de rau, ci cind sin
te£ fa|arnici. Atunci va ve\i strica §i ve£ fi cSlcati in picioare! Dar daca
ramine^ila gust cum e sarea, §i sinteti vorbiti de rau, bucurati-va! Asue
lucrarea sarii: sa mu§te si sa pricinuiasca dureri celor rai. Este deci de
neaparata trebuin^a sa fyi vorbiti de rau; asta, insa, nu va vatama cu
nimic, ci da marturie de taria voastra; dar daca va temeti de ocari,

45. Matti 5, 13.

186 M'll\ i ' i I' i i\ 1,1 HA |>K AUK

atunci ati tradat si taria ce trebuie s-o aiba niste aposloli si veti suferi si
necazuri cu mult mai mari; ca veti fi si vorbili de rau, si veli fi si dispre-
tuiti de oameni".

Acest inteles au cuvintele: „Cdlcatd de oameni".

Apoi Hristos ii compara pe ucenici cu alh/.eva mai uiaiet:

„Voi sinteti lumina lumii!" 4b .

Iarasi, a lumii, nu a unui neam, nici a douazeci de orase, ci-a intre-
gii lumi; sint lumina spirituals cu mult mai buna decit lumina razei soa-
relui, precum sint si sare duhovniceasca. Hristos i-a numit mai intii sare
si apoi lumina, ca sa afli cit este de mare cistigul unor cuvinte aspre si
folosul unei invataturi sfinte. Cuvintele aspre si invatatura sfinta, ca si
sarea si lumina, ne string, nu ne lasa sa ne imprastiem, ne fac sa vedem,
povatuindu-ne la virtute.

„Nu poate cetatea sa se ascundd stind deasupra muntelui. Nici nu aprind
fdclie si o pun sub obroc" 47 .

Iarasi, prin aceste pilde, Hristos ii duce pe ucenicii Sai la desavirsi-
rea vietii lor, invatindu-i sa lupte din toate puterile, pentru ca stau
inaintea ochilor tuturora si se lupta pe arena intregii lumi. „Nu va uitati,
le spune Hristos, ca acum ne aflam aici si stam in acest mic colt de
lume! Veti ajunge cunoscuti tuturora, ca o cetate asezata pe virful unui
munte, ca o faclie asezata in sfesnic, care lumineaza intreaga casa!".

Unde sint acum cei care pun la indoiala puterea lui Hristos? Sa
auda acestea! Sa se inspaiminte de puterea profetiei lui Hristos! Sa se
inchine tariei Lui!

Ginde§te-te ce mari fagaduinte facuse Hristos ucenicilor Sai pe
cind nu erau cunoscuti nici in tara lor! Le fagaduise ca-i vor cunoaste
pamintul si marea, ca faima lor se va intinde pina la marginile pamintu-
lui; dar, mai bine spus, nu faima lor, ci lucrarea facerilor lor de bine. Ca
nu i-a facut cunoscuti numai faima lor raspindita pretutindenea, ci si
faptele lor. Ca si cum ar fi fost intraripati, au strabatut tot pamintul, mai
repede ca raza, raspindind lumina credintei.

Mi 'se pare ca Hristos, prin aceasta pilda, insufla curaj apostolilor
Sai. Cuvintele: ,,Nu poate cetatea sd se ascundd stind deasupra muntelui"
arata puterea Lui. Ca dupa cum nu este cu putinta sa se ascunda o
cetate zidita pe virful muntelui, tot asa nu este cu putinta sa fie ascunsa
si trecuta sub tacere propovaduirea Evangheliei. §i pentru cale spusese
ca vor fi prigoniti si vorbiti de rau, ca se va unelti si se va porni razboi
impotriva lor, ca sa nu socoteasca cumva ca aceste necazuri vor putea
sa le inchida gura, incurajindu-i, le spune ca predica lor nu numai ca nu

46. Matei 5, 14.

47. Matei 5, 14-15.

UMII.II I A MM I.I __ IH7

va ramine ast unsa, u vu lumina lumcu nitieaga. 5ji ux^mai pentru
aceasta vor I'i slialutrti si vesti^i.

Prin pilda cu celateu zidita pe virful munlflni,- Hrislos £§i arata pro-
pria Sa putere:, piin pildu urniatoare cere t uraj si indraznire ucenicilor
Sai, graindu-le asa:

„Nici aprind fadie si o pun sub obroc, ci in sfesnic si lumineazfl. tuturor
celpr din casd. Asa sa luminezfi lumina voaslra inainlea oamenilor, ca sd vadd
faptele voastre cele bune si sd sldveascd pe Taldl vostru Cei din ceruri" 48 .

Hristos It* spune ucenicilor Sai: „Eu am aprins lumina; grija voastra
este ca lumina sa ramina aprinsa nu numai pentru voi, ci si pentru cei
ce se vor bucura de stralucirea ei si vor fi cOndusi la adevar. Birfelile si
defaimarile nu vor putea umbri stralucirea voastra, daca veti duce o
viata desavirsita, ca unii ce veti aduce la invatatura Mea intreaga lume.
Aratati, deci, o viata vrednica de harul ce-ati primit; dupa cum harul se
propovaduieste pretutindeni, tot astfel si vestea faptelor voastre bune
merge impreunS cu el".

Apoi impreuna cu mintuirea oamenilor Hristos le mai da si un alt
ciftig, indestulator sai faca sa lupte si sa le insufle rivna „Daca veti trai
drept, le spune Hristos, nu numai ca veti indrepta lumea, dar veti face
ca $i Dumnezeu sa fie slavit Dar daca veti avea o viata pacatoasa,
veti duce si pe oameni la pieire si veti face ca si numele lui Dumne-
zeu sa fie hulk".

VIII

Apostolii II puteau intreba:

- Dar cum se va slavi Dumnezeu prin noi, cind oamenii au sa ne
defaime?

- N-au sa va defaime toti; dar chiar aceia care, minati de invidie, va
vor defaima, si ei, in cugetul lor, va vor admira si vS vor lauda, asa dupa
cum\altii birfesc cu mintea lor pe cei cu viata stricata, desi in fata ii
lauda si-i lingu^esc.

- Ce? Ne poruncesti sa traim pentru ochii luniii, pentru ambitie?

- Nu, nu spun asta! Ca nu v-am spus: Dati-va toata silinta ca faptele
voastre sa fie cunoscute de lume! Nici nu v am spus: Aratati-le oameni-
lor! Ci iata ce: „Sd lumineze lumina voastra! Cu alte cuvinte va spun a§a:
Mare sa fie virtutea voastra, imbelsugat focul, nespusa lumina! Cind
virtutea voastra va li atit de mare, ecu neputinta sa ramina tainuita,
chiar daca voi, care o savirsiti, ati cauta so ascundeti. Puneti inaintea
oamenilor o via^a nepatata! Nu dati oamenilor nit i uu prilej ca sa va

4H. Mairi .1, l. r > Id.

IM SFINTUI, IOAN OUKA DE AUR

huleasca pe buna dreptate! §i chiar de-ar fi cu zecile de mii hulitorii
vostri, nimeni nu va putea umbri virtutea voastra!".

§i bine a spus Hristos: ,£umina/"Ca. nimic nu-1 face pe om atit de
vestit ca stralucirea virtutii, oricit ar cauta el so ascunda! Omul virtuos
straluceste ca §i cum ar fi scaldat de razele soarelui, ba inca mai straluci-
tor chiar decit razele soarelui; ca nu-§i trimite numai pe pamint lumina
sa, ci depa§este chiar cerurile.

Prin pilda cu lumina, Domnul ii mingiie mult pe ucenici, spunin-
du-le: „Chiar daca ve^i suferi fund huliti, totusi vor fi multi care, dato-
rita voua, vor sl&vi pe Dumnezeu. Ve£i fi rasplatiti §i pentru una §i
pentru alta; §i pentru ca, datorita voua, Dumnezeu este slavit, si pentru
ca a(i fost defaimati pentru Dumnezeu".

Dar ca sa nu cautam cu orice pret sS. fim vorbiti de rau, stiind cS.
defaimarea aduce rasplata, Domnul ne spune ca nu rasplateste orice
defaimare, ci numai aceea care indeplineste doua conditii: prima sa fii
hulit pe nedrept, a doua sa fii hulit pentru Dumnezeu. Hristos arata mai
departe ca nu numai vorbitul de r&u are ciftig, ci §i vorbitul de bine,
Ctnd slava de pe urma vorbitului de bine este indreptata spre Dumne-
xeu. Hristos da bune nadejdi ucenicilor Sai, spunindu-le: „Def&imarea
celor rai nu are atita putere incit sa intunece mintea celorlalti ca sa nu
mai vada lumina care este in voi. Numai atunci veti fi calcati in picioare
de oameni cind va veti strica, nu cind veti fi defaimati, desi faceji fapte
bune. Atunci multi va vor admira, nu numai pe voi, ci, din pricina
voastra, si „pe Tatdl vostru". Domnul n-a spus: „pe Dumnezeu", ci „pe
Tatdl", punind mai inainte temeiurile nobletei pe care le-o va da in vii-
tor. Mai inainte, pentru a le arata ca sint de aceeasi cinste cu El, le spu-
sese: „Nu va intristati cind sinte^i vorbiti de rau; va este de ajuns ca sin-
teti vorbiti de rau pentru Mine". Acum vorbeste de Tatal si arata ca este
i^lru iotul egal cu El.

* ' Cunoscind* 9 , deci, cistigul acestei rivne si primejdia trindavirii - ca
mai mare rau este defaimarea Stapinului nostru din pricina noastra,
decit pierderea noastra - „sd nu fim potienire nici pentru iudei, nici pentru
pdgfnt, nici pentru Biserica hi Dumne&u" 50 . Daca avem o viata mai stralu-
citoare decit soarele, poate sa ne vorbeasca de rau oricine pofteste; ca
nu ne intristam cind sintem vorbiti de rau, ci cind pe buna dreptate sin-
terfl vorbiti de rau. Daca sintem pacatosi, sintem cei mai ticalosi
oameni, chiar daca nimeni nu ne vorbeste de rau; dar daca sintem vir-
tuosi sintem cei mai de invidiat, chiar daca intreaga lume ne-ar vorbi de
rau; ji vom atrage spre noi pe toti cei care vor sa se mintuiasca, ca ace§-

49. De aici incepe partea morala: Daca sintem virtuosi sintem admirafi chiar de vr&jmasii
nostri; fi despre viefuirea des&virsitd.
"''" I Co

OMILH LA MATE! iWf>

tia nu se vor uita la defaimarea celor rai, ci la virtutea vie^ii noastre.
De-ar fi cu zecile de mii birfitorii, faptele noastre vor fi mai putemice
decit glasul oricarei trimbi^e, iar via£a noastra curata mai luminoasa
chiar decit lumina.

Daca avem toate insusirile amintite mai sus, daca sintem blinzi,
smertyi fi milostivi, daca sintem curati si facatori de pace, daca nu ras-
pundem cu ocari cind sintem vorbi^i de rau, ci chiar ne bucuram, ei
bine atunci, ca si cum am face minuni, vom atrage spre noi pe toji cei ce
ne vad. Toti vor veni cu drag la noi, de-ar fi fiare, demoni, orice! Daca
totusi ar fi unii care sa te vorbeasca de rau, deloc sa nu te tulburi, chiar
de-ai vedea ca te ocarasc in piatstpublica. Nu te tulbura, ci cerceteaza-le
constiinta si vei vedea ca, in adincul sufletului lqr, te aplauda, te admira
si-ti impletesc nenumarate laude. Gindeste-te cit de mult lauda Nabu
codonosor pe tinerii din cuptorul eel de foe, desi le era dusman si
potrivnic; da, cind a vazut ck tinerii ramin cu fruntea sus §i neinduple-
ca^i, if lauda si-i incununeaza, nu pentru eilta pricina, ci pentru ca n-au
ascultat de el §i au ascultat de legea lui Dumnezeu". Diavolul chiar cind
vede ca n-o poate scoate la capat cu noi ne parase§te de teama ca nu
cumva el insu§i sa ne dea prilejul sa dobindim mai jnulte cununi.Daca,
dupa ce diavolul sa departat de tine, te ar vorbi de rau un spurcat si un
stricat,totu§i si acesta iti va recunoaste virtutea, cind intunericul se va
ridica de pe cugetul lui; iar daca oamenii vor starui in nebunia lor,
atunci de la Dumnezeu vei avea mai mare lauda, mai mare admiratie.

IX

Nu te intrista, deci, nu te descuraja! Pentru ca si apostolii erau
„pentruunii mireasmd spre moarte, iar pentru alfii mireasmd spre viatd" 52 .
De nu dai nimanui prilej temeinic, efti scapat de orice vina; dar, mai
bine spus, ai ajuns chiar mai fericit. Lumineaza, dar, lumea cu viata
ta si nu te sinchisi de cei ce te vorbesc de rau! Nu-i cu putinta^da, nu-i
cu putin^a sa nu aiba mul^i dusmani omul care savir-seste virtutea! Dar agta
nu-1 supara pe omul virtuos-, ca unele ca acestea il fac si mai stralucit.

Gindindu-ne, dar, la toate acestea, sa urmarim un singur lucru: sa
ne chivernisim cu toata grija viata noastra. Facind asa, vom duce si pe
cei ce stau in intuneric la viata cea de dincolo. Atit de mare este puterea
acestei lumini ca nu lumineaza numai aici pe pamint, ci si dincolo,
inso^ind pe cei ce o urmeaza. Cind oamenii vor vedea c& dispre^uim
toate cele din lume si ne pregatim pentru via^a viitoare, faptele noastre
ii vor convinge inaintea cuvintului nostru. Caci cine-i atit de lipsit de

51. Dan. :■», 28-2!».
.12. // Cor. 2, Hi.

190 Srt NTUI, IQ AN OUR A PE AUR

minte, fncft sa nu capete chiar de aici de pe pamtnt o dovada clara a
viejii ce va sa fie, cind vede ca acela care pina mai ieri-alaltaieri traia in
desffltari, in lux si bngatie, leapada dintr o data totul si, ca sj cum ar
avea aripi, zboara ca s;1 traiasca infometat si saxac, sa duca o viata grea
$ianevoioasa, infriinta primejdii, varsari de singe, junghieri si toate cele
socotite groaznice de oameni? Dar daca ne impletim viata noastra cu
cele din lumea aceasta si ne lipim strins inima de ele, cum vor mai
putea fi convinsi oamenii ca ne grabim sa plecam spre o aftalume? Ce
cuvfnt de aparare mai putcm avea cind frica de Dumnezeu nu este tot
atft'de putemica in noi cit de pnternica era dorinta de slava omeneasca
la filozofii greri? Ca' unii din ei, ca sa fie laudati de oameni, an renuntat
la averi si an dispreluit moartea; de aceea si desarte au fost nadejdile
lor. Ce vom spune intru apararea noastra, cind nu putem face nici ce
faceau aceia, desi ne stau inainte atit de mari btmatati si ni sa dat o filo-
zofie atit de inalta, ci ne pierdem si pe noi si pe altii? Ca nu aduce atita
vatftmare un pagin, care savirse^te nelegiuiri, eft un crestin, care face
aceiafi luenk. §i r»e buna dreptate, ca religia paginilor este o religie
Mift, pe cittd a noastra, datorita harului lui Dumnezeu, este cinstita §i
pre^UitA chiar de cei necredinciosi. De aceea mai cu seama cind vor sa
ne OCftrasca §i sa ne mareasca vina, adauga: «§ i e crestin!" N-ar grai asa,
daca «-ar avea o parere buna despre religia noastra.

' N-ai auzit, oare, cite si ce fel de porunci a dat Hristos? Cind vei
piltea savirsi una din acesle porunci, odata ce lasi totul la o parte si
alergi sa-ti adiini dobinzile, sa dai bani cu imprumut, sa faci afaceri, sa
cumperi turme de robi, sa-ti faci vase de argint, s3 ti cumperi nenuma-
rate mosii, case si mobile? §i dear fi numai atit! Dar cind adaugi la
ace#©osteneli si sirguinte zadamice si nedreptate, furind pamintul alto-
ra^ r<tpind easel e straino, impilind po sarac i, marind foametea, spune-mi,
<cum mai poti pasipiagiil bisericii? Da, stiu, ai si clipe cind miludefti pe
saracitDar si at unci < il prapad sufletesc! Miluiesti sau din mindrie sau
din dorinta slavei desarte, fa s<1 nu ai vreun folos sufletesc nici atunci
cfnd faci bine. Ce poale fi mai ii-urrozilor decrt safii in port §i satemeci!

Ca sa nu se intimple asta, cind faci bine nu cauta lauda de la
nimeni, ca sa-L ai pe Dumnezeu datofnic. Jmprumutati, spune Dom-
nul, pe cei de la cure ntt mai nadajduiti sa hiali inapoi"' 1 .

Ai datornic pe Dumnezeu! Pentru ce L lasi pe El si ceri de la mine,
un om sarac si nenorocit:* Datornicul acesta nu se supara de-I ceri ina-
poi imprumutul. Este, oare, sarac? Nu vrea sa-ti intoarca banii? Nu! Nu
vezi, oare, nespusele I ,ui vislierii? Nu vez\ nepovestita Lui darnieie? Pe
Kl apuca-L de haina! Do la l',l cere! Se bucura mult cind ii ceri! Cind
vede c<1 ceri de la allnl. si mi de la F\l, sta trisl, ca si cum ar fi insultat.

'■ i I. urn (i, :i. r >

OMILtl LA MAT T.I [ Jtn

Nici nu-$i mai dS indftrat imprumutul, ba te mai fine §i de r&u, sipe
buna dreptate, spunindu-fi: „§tii ca sint nerecunoscator? Ai aflat cumva
eft sint sftrac, de-ai plecat de la Mine si te-ai dus la altul? Ai imprumutat
pe unul si ceri de la altul?"

Da, un om a primit banii tai, dar Dumnezeu ti-a poruncit sa-i dai
aceluia. Dumnezeu vrea sa fie si datomic si garant; si-ti da mii de prile-
juri ca s&-I ceri inapoi imprumutul. >

Pentru ce treci cu vederea darnicia si boga^ia cea atitde mare a lui
Dumnezeu si ceri sa iei de la mine care n-am nimic? Pentru ce te lauzi
inaintea mea cind miluiesti pe vreun sarac? Ti-am spus eu: „Dai"? Ai
auzit de la mine acest cuvint, ca s& ceri de la mine? Dumnezeu insusi a
spus: „Cine miluiestepe sarac, imprumuta pe Dumnezeu" 54 . Ai imprumutat
pe Dumnezeu, El \\-'\ datornic.

- Dar nu-mi da intreg imprumutul acum!

- SJ asta o face tot in interesul tau. Un datornic ca acesta este Dum-
nezeu. Nu face precum cei mai multi oameni, care se silesc sainapoieze
imprumutul, ci face totul si-§i da toata silinta ca sa puna la loc sigur
banii ce I-ai dat cu imprumut. De aceea o parte din imprumut ti-o da
ftici pe pamint, iar pe cealalta o pastreazd dincolo, in per.

§tiind dar acestea.sa facem multa milostenie, sa aratam mare dra-
goste de oamerii si cu banii |i cu faptele. Daca vedem in piata un om
rienorocit §i batut de soarta, de putem sa-i dam bani, s-o facem; de
putem sa : l mingiiem cu cuvmtul, sa nu pregetam. Are rasplata sa §i
cuvintul; dar mai bine spus, chiar si suspinele. Asta o spunea fericitul
I<k: Jateu am plins pentru orice neputincios si am suspinat cind am v&zutom
in iievoie" 5 > . Iar daca lacrimile si suspinele au rasplata, gindeste-te cit de
mare va fi pla-ta cind adaugi si cuvinte de mingiiere, ajutoare banesti si
orice alt fel de milostenie!

Eram dusmani ai lui Dumnezeu; dar Fiul Unul-Nascut ne-a fmpa-
cat cu El, punindu-Se pe El Insusi mijlocitor, primind rani in locul
nbstru si suferind moarte in locul nostra. Sa ne sirguim, dar, si noi sa
scapam de nenumarate rele pe cei cazu^i! Sa nu facem ca acum, cind
ne uitam cum se bat fi se sfisie unii pe al£ii, si cind, stihd in jural acestei
privelisti dracesti, ne bucuram cum se batjocoresc §i se fac de ris v Poate
fi, oare, 6 cruzime mai mare? Vezi ca se ocarasc, ca se trag de par, ca-si
sfisie hainele, ca se palmuiesc, si rabzi sa stai linistit! Cine-i eel care se
bate? Urs, fiara salbatica, sarpe? Nu! E om ca si tine! E fratele tau! E

.14. /W. ID, 17
.1,1. h,v :«i, 'AI

\Wi SflNTUL IQAN.OURA DE AUR

madularul tau! Nu te uita cum se bat, ci desparte-i! Nu te bucura, ci
impaca-i! Nu indemna si pe al|ii la bataie, ci opreste-i si desparte-i pe cei
ce se bat! De astfel de privelisti nenorocite pot sa se bucure numai niste
oameni carora le place sa vada case ruinate, numai niste oameni fara de
judecata, niste lepadaturi. Vezi pe un om ca se face de ris si nu socotesti
ca se face de ris? Nu intri intre cei ce se incaera? Nu imprastii armata
rlinvoluhii? Nu pui capat atitor nenorociri omenesti?

- Dar ce? Vrei sa fiu lovit si eu? O astfel de porunca imi dai?

- Fii incredintat ca n-ai sa fii lovit! Dar daca vei pati asta, atunci
fnpta ta este fapta de mucenic, ca ai suferit pentm Dumnezeu. Daca
pregeti sa prime§ti lovituri, gindeste-te ca Staptnul tau n-a pregetat sa
sufere crucea pentru tine. Cei fncaierati sint beti si intunecati la minte;
minia ii stapineste ca un tiran, ca un general; au nevoie de un om cu
mintea intreaga sa-i ajute; si eel vinovat si eel nevinovat; unul, ca sa.
fnceteze de a mai face rau, celalalt ca sa scape de rau. Du-te la din§ii,
intlnde-le mfna; tu ; cel treaz,celui beat! Ca este si o betie a mfniei, mai
cumplita decit betia cu vin. Uita-te la corabieri! Cind vad ca alti cora-
bl^fi Sfnt gata sa se inece, intind pinzele corabiei lor §i pleaca in graba
ca sa smulga din furtuna pe cei de aceeasi meserie cu ei: Daca cei de
aceeasi meserie ?e ajuta atit de mult unii pe altii, apoi cu mult mai mult
este drept sa faca asta cei de aceeasi fire! Ca pe uscat primejdiile de inec
sint mai mari decit cele de pe mare: sau a ocarit, cind a fost atacat, §i a
pierdut totul; sau, stapinit de minie, a injurat, si este jarasi aruncat in
iad; sau a ranit §i a ucis si se afla tot in primejdie de inec. Du-te, deci, si
pune capat raului! Scoate din valuri pe cei ce sint pe cale sa se inece!
Coboara-te in involburarea marii! Impra§tie priveli^tea diavolului! la
pe fiecare in deosebi gi sfatuieste-i sa stinga flacara, sa potoleasca valu-
rile. Nu te teme daca focul se face mai rnare, iar cuptorul se incinge mai
( umplit! Mul^i altii vorveni alaturea de tine si-ti vor intinde mina de
ajutor. P'a tu numai inceputul! Dar mai presus de toti iti va veni in ajutor
Dumnezeul pacii. Daca vei fi tu primul care vei incerca sa potole§ti fla-
cara, te vor urma multi altii; dar tu vei primi rasplata celor savirsite de
aceia. Asculta ce sfat le da Hristos iudeilor, care nu se puteau ridica cu
mintea mai presus de cele pamintesti: „De vei vedea vita du§manului tdu
c&gttA subpovara ei, nu trecepe lingd ea, ci ridica vita cazutd" 56 . §i^ste mai
greu sa ridici de jos o vita cazuta cu povara cu tot decit sa desparti §i sa
impaci doi oameni care se bat. Daca trebuie sa ridici vita de povara a
dusmanilor tai, apoi cu atit mai mult trebuie sa ridici sufletele prieteni-
li»r lai, mai ales cind cSderea osle mai grozava. Ca ei, neputind purta

OMH.ll I. A MAli',1 IM

povara miniei, nu cad intr-o groapa, ci in focul gheenei. Tu, insa, vezi
pe fratele tau cazut jos, strivit de povara, iar pe diavol, alaturi de el, ati-
tind focul, si treci mai departe fara inima, fara milaJ E primejdios lucru
sa faci asta §i cu un animal!

.f

XI \

Samariteanul a vazut un ranit pe care nu-1 cuiibftea si cu care
n-avea nici o legatura; totusi s-a dus la el, 1-a suit pe anfmalul sau, 1-a dus
la o casa de oaspeti, a platit un doctor si a lasat hangiului bani ca sa-i
poarte de grija §i i-a mai fagaduit si alti bani 57 ; Tu, insa, nu vezi un om
cazut intre tilhari, ci pe unul asaltat de minie si de o armiata de demoni;
nu in pustie, ci in mijlocul pietii; riu ai de cheltuit bani, nici de inchiriat
animal de povara, ca sa-1 duci drum lung, ci numai sa roste§ti citeva
cuvinte; si totusi pregeti, stai pe ginduri, treci pe alaturi fara inima, fara
mila! Ei bine, cum mai poti nadajdui sa-ti fie Dumnezeuindurator, cind
II chemi in ajutor?

Vreau sa ma adresez acum voua celor care va incaierati si va bateti
in vazul lumii! Vreau sa ma adresez mai cu seama tie, care ai inceput
cearta si care faci rau! Spune-mi tu, care ranesti, care lovesti,care i sfisii,
esti pore salbatic, esti magar salbatic? Nu te ru§inezi, nu ro§esti ca ai
ajuns o fiara salbatica, ca ai aruncat nobletea firii tale omenesti? Spui ca.
e§ti sarac? Da! Dar esti om liber! Spui ca e§ti muncitor Cu palmele? Da!
Dar esti crestin! Tocmai pentru ca esti sarac trebuie sa fii linistit! E
treaba bogatilor sa se bata, nu a saracilor; ca pe bogati multe pricini ii
silesc sa lupte. Nu ai, sarace, placerile bogatilor, dar reusesti sa-ti aduni
neplacerile si necazurile lor: dusmania, cearta, bataia. Stringi de git pe
fratele tau, il inabu§i, il trinte§ti la pamint in vazul tuturor! §i nu te gin-
desti ca te faci de ris si de batjocura! Nu te giridesti ca te apuca furii de
fiara salbatica! Dar, mai bine spus, ajungi mai rau decit fiarele salba-
tice! Acelea au totul in comun; traiesc mai multe la un loc, merg
impreuna de la o pasune la alta. Noi dimpotriva nu avem nimic
indeobste; toate s-au rasturnat cu susul in jos; peste tot batai, certuri,
injuraturi, dusmanii, ocari. Nu mai respectam nici cerul, la care cu totii
indeobste am fost chemati; nu mai respectam nici pamintul, pe care
Dumnezeu 1-a dat indeobste tuturora, si nici propria hoastra fire! Pe
toate le-au spulberat si le-au distrus minia si dragostea de bani! N-ai
vazut, oare, ca a suferit o multime de nenorociri §i ca a fost data osindei
vesnice sluga aceea care datora stapinului sau zece mii de talanti,
pentru ca a strins de git pe semenul sau pentru o suta de dinari, dupa ce

57. I, uca 10, .i() .'(7.

104 SKtNTUt. IQAN CJUKA DK AUR

i se iertase lui toata datoria? 58 Nu te infricoseaza pilda aceasta? Nu te
temi sa nu palest! si tu la fel? Ca si noi datoram Stapinului datorii multe
fi man; §i totu§i El ne ingaduie, indelung rabda; nici nu ne sileste
cum silim noi pe fra^ii no§tri, nu ne sugruma, nici nu ne stringe de
git; ca de-ar fi voit sa ne ceara cea mai mica parte din datorie, de mult
am fi pierit.

Gindindu-ne, dar, iubi^ilor, la toate acestea, sa ne smerim §i sa ier-
tam pe datornicii no§tri; ca ne vor fi noua, daca filozofam, prilej de ne-
spus de mare iertare. Dam putin si vom primi mult. Pentru ce, dar, ceri
datoria, intrebuin$nd silnicia? Ar trebui, chiar daca acela ar vrea sa ti-o
plateasca, sa-1 ierti, ca sa primesti totul de la Dumnezeu. Dar asa, tu faci
cu totul altceva; il silesti, te certi cu el, ca nu cumva sa ramina vreun
banuf de-al tau la el. Crezi ca atari pe datornic, dar iti infigi sabia in tine
insu^i, sporindu-ti osinda cea din iad! Daca ai filozofa putin, aici pe
pamint, |i-ai indulci mult osinda. Ca §i Dumnezeu tocmai de aceea vrea
sa punem noi inceput unei darnicii ca aceasta, ca sa aiba El prilej sa ne
dea in schimb mai mult. Iarta, deci, pe toti datornicii tai - §i pe cei ce-ti
datoreaza bani §i pe cei ce ti-au gre§it - §i cere apoi de la Dumnezeu ras-
plata pentru o mare^ie sufleteasca ca aceasta! Ca atita vreme cit aceia iti
slnt datornici, nu vei avea pe Dumnezeu datornic! Dar daca le ierti ace-
lora datoria, vei putea trage la raspundere pe Dumnezeu §i vei putea
sa-I ceri, cu multa tarie, rasplata unei atit de mari filozofii. Daca ar trece
pe linga tine un om §i te-ar vedea ca ai pus mina pe un datornic, apoi
^i-ar porunci sa-i dai drumul, pentru ca iti plate§te el datoria lui, omul
acela, luind asupra lui datoria, ti-ar fi recunoscator ca la porunca lui ai
iertat pe datornic, cum sa nu dea Dumnezeu insutit si inmiit, cind vede
ca,de dragul poruncii Lui, iertam pe toti datornicii no§tri, fara sa le adu-
cem nici cea mai mica vina? Sa nu ne gindim la placerea trecatoare ce
avem cind cerem inapoi banii imprumutati, ci la paguba mare ce o
vom avea pe lumea cealalta, pagubindu-ne pe noi inline ve§nic. Sa fim
mai presus de toate cele din lume! Sa iertam datornicilor no§tri §i
datoriile de bani §i gre§elile, ca sa ne u§uram §i pedepsele! Ce n-am
putut reusi cu alte virtuti, sa reu§im cu aceasta, iertind pe aproapele
nostru, ca sa ne bucuram de bunatatile ve^nice, cu harul §i iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii
vecilor, Amin.

58. Matei 18, 23-34.

OMILIA XVI

„S& nu socotiti ca am venit sa stric legea
sau profe^T' 1

I

Cine L-a banuit pe Hristos ca a venit sa strice legea sau profetii,
cine L-a invinuit, ca Hristos sa dea acest raspuns? O banuiala ca aceasta
nu se putea na§te din cele ce spusese pina acum. Ca poruncile ca oame-
nii sa fie blinzi, fngaduitori, milostivi, curati cu inima, luptatori pentru
dreptate nu presupun un gind ca acesta, ci unul cu totul potrivnic.
Atunci pentru ce a spus acestea? Nu fara rost §i nici la intimplare, ci
pentru ca avea sa dea legi mai man decit legile Vechiului Testament -
spunind: yf Ati auzit cd s-a #y celor de demult: sd nu ucizji; iar Eu zic voud:
Nici nu vd miniati" 2 - §i pentru ca avea sa deschida drum unei vie^uiri
dumnezeie§ti si cere§ti. Deci, ca noutatea aceasta sa nu tulbure sufletele
ascultatorilor §i ca si nu-i faca potrivnici spuselor Sale, Se foloseste de
aceste cuvinte. De§i ascultatorii Sai nu implineau legea, totu§i tineau la
ea din tot sufletul lor; cu fapta o calcau in fiecare zi, dar voiau ca literele
legii sa ramina neschimbate si sa nu li se adauge nimic; dar, mai bine
spus, conducatorii iudeilor adaugau ceva, nu pentru imbunatatirea ei,
ci pentru inrautatirea ei. A§a au stricat, prin adaosurile lor, §i cinstirea
ce o datorau parunjilor lor; la fel, tot prin adaugiri nelalocul lor, au inde-
partat si alte multe porunci. Pentru ca Hristos nu Se tragea din semintia
preoteasca si pentru ca poruncile, pe care avea sa le dea, erau un adaos,
care nu micsora virtutea, ci o intarea §i o marea - stiind, deci, Hristos
mai dinainte ca aceste doua lucruri aveau sa-i tulbure -, de aceea,
inainte de a da acele minunate legi, le scoate din minte ceea ce avea sa
le ravaseasca adincul sufletului lor.

- Dar ce putea sa rava§easca adincul sufletului lor si sa-i supere?

- Ar fi crezut ca Hristos da aceste legi noi pentru a desfiin^a legile
Vechiului Tetament. De aceea, dintru inceput, le scoate din minte o
astfel de banuiala. §i Hristos face aceasta nu numai acum, ci §i alteori.
De pilda iudeii II socoteau du§man al lui Dumnezeu din pricina ca nu

1. Matei 5, 17.

2. Matei 5, 21. 22.

I'M) Sl'lNTUl, MIAN (1URA l)K AUK

pazea simbata; pentru a le scoate din cap parerea aceasta, Hristos Se
apara in doua chipuri: foloseste cuvinte' de aparare vrednice de Dum-
nezeirea Sa, spunindu-le: „Tatdl Meu lucreazfi si Eu lucrez" 3 , dar si
cuvinte de aparare pe masura mintii iudeilor, ca de pilda atunci cind le
vorbeste de oaia care cade in groapa simbata si le arata ca legea este
calcata pentru salvarea oil*; si iarasi cind le aminteste ca tot simbata
unii primesc taierea imprejur 5 . Aceasta e pricina ca adeseori Hristos
rosteste cuvinte mai smerite, pentru a indeparta din mintea iudeilor
parerea ca este potrivnic lui Dumnezeu. Astfel, desi a inviat nenumarati
mor^i numai cu cuvintul, totusi cind 1-a chemat pe Lazar afara din mor-
mint a adaugat si rugaciunea 6 ; dar apoi, ca nu cumva aceasta sa-L arate
mai mic decit Tatal, indreapta o astfel de banuiala, adaugind: „Acestea
le-am spus pentru multimea care std imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai tri-
mis" 7 . Hristos nu lucreaza toate minunile ca Stapin, ca saindrepte slabi-
ciunea acelora, nici nu le face pe toate rugfndu-Se, ca sa nu lase celor de
mai tirziu temei de rea banuiala, ca a fost slab si neputincios, ci le savir-
jejte cind intr-un fel, cind in altul. Dar nici aceasta n-o face simplu, ci
cu priceperea cuvenita Lui. Minunile mai mari le face ca Stapin; minu-
nile mai mici le face uitindu-Se la cer. Cind iarta pacatele, cind desco-
{>era tainele, cind deschide raiul, cind alunga demonii, cind curata
eprof ii, cind pune friu mortii si invie nenumarati morti, pe toate le face
prin porunca. Dar cind savirseste minuni cu mulf mai mici decit aces-
tea, cum e de pilda inmultirea piinilor, atunci Se uita la cer 8 , aratind ca
nu din pricina slabiciunii face asta; caci Cel Care a putut face ca Stapin
minuni mai mari, cum ar putea avea nevoie de rugaciune la savirsirea
unor minuni mai mici? Dar, dupa cum am spus, a facut asa ca sa
inchida gura nerusinata a iudeilor. Acelasi lucru gindeste-1 si de cuvin-
tele Lui, cind II auzi ca rosteste cuvinte smerite. Ca multe sint pricinile
unor cuvinte si fapte ca acestea: ca sa nu creada iudeii ca este strain de
Dumnezeu, ca sa-i invete si sa-i vindece pe toti, ca sa-i invete smerenia,
ca sa le arate ca S-a intrupat - pentru ca iudeii nu puteau pricepe totul
dintr-odata -, ca sa-i invete sa nu rosteasca cuvinte mari despre ei.
Pentru asta a vorbit adeseori despre El cu smerenie si a lasat ca altii sa-I
laude faptele mari.

:■». loan 5, 17.
4. Matti 12, 11.
. r >. loan 7, 23.
(i. loan 11, 41.
7. loan 11, 42.
H. Matti 14, 1<).

OMII.II l,A MATKI ■ 197

II

Vorbind iudeilor le spunea: Jnainte de afiAvraam sintEu'*. Uceni-
cul Sau, insa, n-a grait asa, ci a spus: „L,a inceftut era Cuvintul §i Cuvintul
era la Dumnezeu §i Dumnezeu era Cuvintul" . Iarasi, nicaieri n-a spus
lamurit ca El a facut cerul si pamintul si toate cele vazute si cele neva-
zute; dar ucenicul Sau, cu multa indraznire si fara sfiala, spune asta o
data, de doua ori, de mai multe ori: „Toate prin El s-au facut §i fdrd deEl
nimic nu s-a facut" 11 ; si: Jn lume era §i lumeaprinEl s-ajdcut" 12 . Pentru ce
te miri ca altii au spus lucruri mai mari despre El decit El Insusi, odata
ce prin fapte a aratat multe, pe care nu le spune lamurit cu cuvintul? Ca
El a facut pe om a aratat-o lamurit si cu vindecarea orbului 13 ; iar cind a
vorbit de facerea de la inceput a omului, n-a spus: „Eu 1-am facut", ci:
„Cel Ce l-a facut, bdrbat §ifemeie i-a facut" 14 . Iarasi ca El a creat lumea si
pe cele din ea a aratat-o prin pescuirea minunata 15 , prin prefacerea apei
in vin 16 , prin inmultirea piinilor 17 , prin potolirea furtunii pe mare 18 , prin
intunecarea soarelui in timpul rastignirii 19 si prin multe altele; dar cu
cuvintul n-a spus-o niciodata lamurit, ci ucenicii Lui necontenit spun
asta; si loan si Pavel si Petru. Daca apostolii, care zi si noapte L-au auzit
vorbind si L-au vazut savirsind minuni, carora le-a descoperit indeo-
sebi multe taine, carora le-a dat o putere atit de mare inert sa invie si
morti, pe care i-a facut atit de desavirsiti, incit pentru El au lasat totul, ei
bine daca apostolii, care au ajuns la o atit de inalta virtute si filozofie,
n-au putut intelege toate inainte de pogorfrea SfTntului Duh, cum ar fi
putut iudeii, lipsiti de intelegere si cu totul departa^i de virtutea aposto-
lilor, care intimplator au vazut si au auzit faptele si cuvintele Domnului,
cum ar fi putut fi convinsi ca Hristos nu-i strain de Dumnezeul tuturora,
daca Domnul nu S-ar fi pogorit, prin tot ce spunea si graia, pina lapute-
rea lor de intelegere? De aceea, atunci cind Hristos a dezlegat
simb&ta 20 , n-a dat aceasta lege fara nici o pregatire, ci a aratat, in felurite
chipuri, temeinicia legii Sale. Daca atunci cind a vrut sa puna capat
unei singure porunci, Hristos a vorbit cu atita purtare de grija, ca sa nu

9. loan 8, 58.
10. loan 1, 1.
U. loan 1, 3.

12. loan 1, 10.

13. IoanQ, 1-38.

14. Matei If), 4.

15. Luca 5, 4 -fi.

16. loan 2, 1-11.

17. Matei 14, 15-21.

18. Matei 8, 24-27.

19. Matei 27, 45.

20. Matei 12, I 13.

198 SFlNTUI. 1QAN OURA DE AUR

supere pe ascultatori, apoi cu atit mai mult acum, cind a adaugat intre-
gii legi a Vechiului Testament o alta legiuire, a avut nevoie de multa
pregatire, de multa purtare de grija, ca sa nu tulbure pe ascultatori.
Aceasta e si pricina ca Hristos nu vorbeste totdeauna lamurit de
Dumnezeirea Sa. Daca o adaugire facuta legii vechi tulbura atit de mult

Ee iudei, apoi cu mult mai mult'i-ar fi tulburat daca spunea ca este
lumnezeu. De aceea multe le graieste mai prejos de propria Sa vrednicie.
§ i acum, avind sa faca adaugiri legii, Se foloseste de multa purtare
de grija. Ca n-a spus o singura data: ,yNu stric legea", ci a repetat acelasi
lucru a doua oara si a adaugat inca ceva mai mult.

Deci, dupa ce a spus: „Sd nu socotiti ca am venit sa stric legea",
a adaugat:

„N-am venit sa stric, ci s& implinesc" 21 .

Aceste cuvinte inchid nu numai gura nerusinata. a iudeilor, ci si

Sirile ereticilor, care spun ca Vechiul Testament este de la diavolul.
aca Hristos a venit sa strice tirania legii, pentru ce atunci nu numai ca
nu o strica, ci o si implineste? Ca n-a spus numai: ,JVu o stric", desi era
de ajuns atlta, ci a adaugat si: „S& o implinesc", cuvinte care nu sint ale
unuia care este potrivnic legii, ci ale unuia care a facut legea.
Dar as putea fi intrebat:

- Cum n-a stricat-o si cum a implinit legea si profetii?

- Pe profeti i-a implinit prin aceea ca. a adeverit prin fapte toate
cele spuse de profeti despre El. Pentru aceea evanghelistul Matei de fie-
care data spune: „Ca sa se implineascd ceea ce s-a zjs deprofetul"§i cind S-a
nascut 22 , si cind copiii Tau cintat minuriatul imn 2 , si cind a stat pe
asina 24 ; si in alte multe imprejurari a implinit spusele profetilor. Ca toa-
te spusele profetilor ar fi ramas neimplinite, daci n-ar fi venit Hristos.

Implinirea legii n-a implinit-o Hristos intr-un singur chip, ci in
doua si trei chipuri. Primul chip sta in aceea ca n-a calcat nimic din cele
legiuite de lege. Ca a implinit pe toate, asculta ce-i spune lui loan Bote-
zatorul: „Cd asa se cuvine sd implinim toatd dreptatea , ce le spune iudei-
lor: „Cine din voiMd vddeste depdcat?" 26 ; si iara§i ce le spune ucenicilor
Sai: „Vine stdpinitorul lumii acesteia §i in Mine nu gdseste nimic" 2 ' '. Ca pro-
fetul, cu mult inainte, spusese ca El n-a facut pacat 28 . Acesta este primul

21. Matei 5, 17.
'12. Matei 1, 22.

23. Matei 21, 15.

24. Matei 21, 4.

25. Matei 3, 15.
2(i. loan 8, 46.

27. loan 14, 30.

28. Isaia 53, <).

OMII.II 1,A MAI El 199

chip in care Hristos a implinit legea. Al doilea este acela ca a implinit
legea §i prin noi. Minunat lucru este nu numai ca a implinit legea, ci ca
ne-a harazit si noua acest lucru. Asta a aratat-o Pavel cind spune: „Sfir-
situl legii este Hristos spre indreptdtirea oricdrui care crede" . Tot Pavel
spune ca: ,JHristos a osindit pdcatui in trup, pentru ca indreptarea legii sd se
implineascd in noi, care nu umbldm dupd trup" 30 ; §i iara§i: „Stricdm, deci,
legea prin credintd? Sd nufie! Ci intdrim legea!" 31 . Legea urmarea sa faca
pe om drept; dar nu putea, ca era slaba, venind, insa, Hristos si aducind
un nou fel de dreptate, acela prin credinta, a intarit vointa legii; §i ce
n-a putut legea, prin litera ei, aceea a savirsit Hristos prin credinta. De
aceea a spus: ,^-am venit sd stric legea".

Ill

Dar daca vei cerceta cu de-amanuntul, vei gasi §i un alt chip, al trei-
lea, prin care Hristos a implinit legea.

- Care-i acesta?

- Acela al viitoarei legiuiri, pe care avea s-o dea. Noile Sale legi
nu desfiintau legile de mai inainte, ci le intareau, le desavirseau. Pentru
ca a nu te minia nu desfiinta porunca de a nu ucide, ci o desavir§ea, ii
dadea mai multa tarie. §i asa cu toate celelalte porunci. De aceea cind
mai inainte, in fericiri, aruncase semintele acestor noi porunci, n-a dat
na§tere la nici o banuiala; dar cind putea da mai lamurit nastere la
banuiala ca ar fi impotriva legii vechi, prin punerea fata in fata a legilor
noi cu cele vechi, atunci foloseste foarte multa purtare de grija. Aceste
porunci noi le daduse Hristos intr-un chip ascuns in fericiri: in ,J?ericiti
cei sdraci" 32 se cuprinde porunca de a nu te minia 33 ; in ,JFericiti cei curati
cu inima " 34 este porunca de a nu te uita la femeie spre a o pofti 35 ; porunca de
a nu aduna comori pe pamint 36 suna la fel cu: ,JFericiti cei milostivi" 37 . Plin-
sul 38 , prigoana §i vorbirea de rau 39 sint totuna cu a intra pe poarta cea
strimta 40 . A flaminzi §i a inseta de dreptate 41 nu inseamna altceva decit ceea
ce a spus mai tirziu: „Cite voiti sd vdfacd voud oamenii, faceti si voi lor" 42 .

29. Rom. 10, 4.

30. Rom. 8, 3-4.

31. Rom. 3, 31.

32. Matei 5, 3.

33. Matei .">, 22.

34. Matei 5, 8.

35. Matei 5, 28.

36. Matei 6, 19.

37. Matei 5, 7.

38. Matei 5, 4.

39. Matei 5, 11.

40. Matei 7, 14.

41. Matei 5, (i.

42. Matei 7, 12.

200 SIlNIUI, MIAN (IIIHA l)K AI'K

Cind a fericit pe facatorul de pace 43 a spus aproape acelasi lucru ca
atunci cind a poruncit sa lasam darul inaintea altarului si sa ne grabim a
ne fmpaca cu eel pe care 1-am suparat 44 si cu piri§ul nostru 45 . In fericiri
arata raspla^ile primite de cei care savirsesc aceste fapte bune, aici arata
pedepsefe celor care nu fac aceste fapte bune. Deoarece dincolo spu-
sese ca cei blinzi vor mo§teni pamintul 46 , aici spune ca eel care face
nebun pe fratele sau este vino vat de focul gheenei 47 . Dincolo spusese ca
cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu 48 , aici spune ca eel care se
uita cu pofta la o femeie este un desfrinat 49 ; dincolo numise pe facatorii
de pace fiii lui Dumnezeu 50 , aici infricoseaza altfel, spunind: „Ca nu
cumva pirisul sa te deajudecdtorului" 51 . Tot asa mai inainte fericise pe cei
ce pling 52 , pe cei prigoniti 53 , aici face acelasi lucru, amenintind cu piei-
rea pe cei ce nu merg pe aceasta cale; caci cei ce merg pe calea cea
larga, spune Hristos, merg la pieire 54 . Cuvintele: „Nu puteti sluji lui
Dumnezeu si lui mamona" 55 mi se par a fi la fel cu cuvintele: )f Fericiti cei
milostivi" ' 6 si cu ,J?ericiti cei ce fldminzesc pentru dreptate" 57 . Dar, dupa
c.urn am spus, pentru ca Hristos voia sa spuna aceleasi porunci din feri-
ciri intr-un chip mai lamurit, dar nu numai mai lamurit, ci voia sa
adauge si altceva mai mult decit cele ce erau cuprinse in fericiri - ca in
aceste noi porunci nu cere numai ca omul sa fie milostiv, ci-i porun-
ceste sa-si dea si camasa 58 , nu-i cere numai sa fie blind, ci sa intoarca si
obrazul celalalt celui care vrea sa-1 loveasca 59 -, de aceea mai intii indepar-
teaza paruta contrazicere. Pentru asta, dupa cum am spus, nu o data a spus
aceasta, ci si a doua oara. Ca dupa ce a zis: „Sd nu credeti ca am venitsd stric
legea sau proorocii", a adaugat: „N-am venit sa stric, ci sa implinesc" 60 .

„Cd amin vd grdiesc: pind ce va trece cerul §i pamintul, q iota sau o cirtd
nu va trece din lege pind ce nu vor fi toate" 61 .

43. Matei 5, 9.

44. Matei 5, 24.

45. Matei 5, 25.

46. Matei 5, 5.

47. Matei 5, 22.

48. Matei 5, 8.

49. Matei 5, 28.

50. Matei 5, 9.

51. Matei 5, 25.

52. Matei 5, 4.

5:4. Matei F>, 10-12.

54. Matei 7, 13.

55. Matei (i, 24.
5(i. Matei 5, 7.

57. Matei 5, (i.

58. Matei 5, 40.

59. Matei 5, 39.
110. Matei 5, 17.
(il. Matei 5, 18.

(IMII.II l,A MATI',1 _______^__ '40}

Cuvintele acestea au urmatorul infeles: Este cu neputin$ ca legea.
sa ramina neimplinita, ci chiar cea mai mica porunci a ei trebuie impli-
nita. Lucru pe care 1-a facut Insusi Hristos, ca a observat legea cu cea
mai mare scumpatate.

In aceste cuvinte ne mai lasa sa in^elegem ca intreaga lume se va
schimba. §i n-a spus-o la intimplare, ci ca sa atraga luarea-aminte a
ascultatorilor §i sa le arate ca in chip drept introduce in lume un alt fel
de vietuire, de vreme ce intreaga creatie avea sa fie schimbata, neamul
omenesc avea sa fie chemat spre o alta patrie si sa se pregateasca pentru
o viata mai inalta.

„Cel ce va strica una din aceste cele mai mici porunci §i va invdta asa pe
oameni, eel mai mic se va chema in imparatia lui Dumnezeu" 62 .

Dupa ce Hristos a indepartat banuiala cea rea §i a inchis gurile
celor care aveau de gind sa-L contrazica, infricoseaza acum si ameninta
cumplit cu legile pe care le da. Ca in aceste cuvinte n-a vorbit de porun-
cile Vechiului Testament, ci de poruncile noi pe care avea sa le dea,
asculta ce spune mai departe: „Cd zic voud: De nu va prisosi dreptatea
voastrd mai mult decit a cdrturarilor sifaviseilor, nu veti intra intru imparatia
cerurilor" 63 .

Daca Hristos i-ar fi amenintat pentru calcarea poruncilor Vechiu-
lui Testament, pentru ce ar mai fi spus: ,J)acd nu va prisosi"? Caci cei
care savirseau faptele pe care le savirseau carturarii si fariseii nu savir-
seau un prisos de dreptate.

- Dar care era prisosul?

- Sa nu te minii, sa nu te uiti cu gind de desfrinare la o femeie.

IV

Mi s-ar putea spune:

- Dar pentru ce a numit mai mici aceste porunci, cind ele sint atit
de mari si inalte?

- Pentru ca avea sa. dea aceste porunci; ca dupa cum S-a smerit pe
Sine Insusi si a rostit despre Ei cuvinte de smerenie, tot asa §i despre
legiuirea data de El, invatlndu-ne chiar cu acest prilej sa ne smerim in
orice imprejurare. De altfel se foloseste de cuvinte smerite si pentru ca
legile Sale puteau p^.rea o inovaple.

Cind auzi cuviritele: „cel mai mic intru imparatia cerurilor" \sa nu in^e-
legi nimic altceva decit iadul si osinda. Caci cuvintul: Jmpdrdtie" nu
inseamna numai desfatarea de bunatatile celc vesnice, ci s;i ( iinpul invierii si
venirea Lui cea infricosatoare. Ar fi, oare, drept sa fie ariiiK at in iad eel

IY2. Malci h, 1<).
(iH. Malei . r >, 20.

202 , SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

care face nebun pe fratele sftu si calca o singurS. porunca, iar altul care
calca toate poruncile, ba mai si face si pe altii sa le calce, sa fie in impa-
ra^ia cerurilor? Hristos n-a vrut sa spuna asta, ci ca in acel timp (adica in
timpul invierii si al venirii Lui celei infricosatoare) „cel mai mic" va fi
adicS. aruncat, fund eel din urma. §i fiind eel din urma, va cadea negre-
sit atunci in iad 64 . Hristos, fiind Dumnezeu, stia mai dinainte trindavia
multora, stia c& unii au si socoteascft spusele Sale numai o exagerare si
ca au si discute legile Lui si sa zica: „sa fiu pedepsit numai pentru ca
i-am spus cuiva: nebunule? Sa fiu socotit desfrinat numai pentru ca
m-am uitat cu pofta la o femeie?" De aceea, pentru a inlatura mai
dinainte aceasta nepasare, ameninta cumplit si pe unii si pe altii, si pe
cei care calca poruncile si pe cei care fac pe altii sa le calce. Cunoscind,
deci, amenintarea, sa nu cakam nici noi poruncile si nici sa impiedi-
cam pe cei care vor sa le pazeasca.

,Jar eel ce va face si va invdta, mare se va chema" 65 .

Omul nu trebuie sa fie de folos numai lui, ci si altora. Rasplata,
apoi, nu-i aceeasi; alta rasplata primeste eel care savirseste fapte numai
■pre folosul lui si alta rasplata primeste eel care savirseste fapte si spre
folosul altora. Dupa cum este osindit eel care invata, dar nu face - ca
spune Pavel: „Tu care invetipe altul pe tine nu te inveti?" 66 -, tot astfel pri-
meste rasplata mai mica eel care face, dar nu invata pe altii. Trebuie,
dar, fmplinite bine si una si alta. Savirseste tu mai intii fapte bune si asa
treci la purtarea de grija a celorlal^i! Pentru asta a pus Domnul savirsi-
rea faptelor bune inaintea invatarii pe altii, aratind ca a§a mai cu seama
vei putea invata si pe altii; altfel nicidecum, ci vei aazi:,J)octore, vindecd-
tepe tine insufi" . Ca multi il vor batjocori pe eel ce nu poate sa se invete
pe sine, dar incearca sa indrepte pe al$i; dar, mai bine spus, unul ca acesta
nici nu va putea sa invete, ca faptele vor vorbi impotriva. Daca implineste,
tns&, desavirsit si pe una si pe alta, mare se va chema in imparatia cerurilor.

„Cd vd spun voud: De nu vaprisosi dreptatea voastrd mai mult decit a cdr-
turarilor si fariseilor, nu vefi intra intru impdrdtia cerurilor" 68 .

64. Pentru ca textul de la: „Qnd auzi cuvintele.... atunci in iad" poate da naftere la felurite
Interpretari, pun inaintea cititorului textul original: "Otav 66 dxouanc iX&xvnov ev ifj paoUeUjt
tfl>v ovpauGto, nmoiv &XXo \iit6irceue f\ ygevvav xai x6A.aaiv. BaaUetav y&p ol6ev ouxiirfiv
drc6A.auaw u6vov Xtytw, &XX& xaltdv xaipdv rfjo dvaoTdoeax;, xatxt|v napouatav exetvnv -cfjv
ipopep&v. 'Eitet nfic, dv i%o\ A,6yov, t6v uiv einov-ca tdv d6eA<pdv ^iup6v, xai utev rcapapdvca
ivtoA,f|v, etc ifjv ylzvvav euiteoetv t6v 66 oXac; ivovta, xal erepoix; ei? to<5to evdyovTa, ev itj
(JaowUta elvai; Ou totvuv tout6 <pn<nv, &XX on ev exetvtj) t$ xaipcji iX&xxxno^ eoxai, &ne()pi\ml-
voe., eoxatoc/ 6 8e Soxa-coc. ndvtdx; eic. xf|v yfievvav epjteaeTxai t6te.

65. Matei 5, 19.

66. Rom. 2, 21.

67. Luca 4, 23.

68. Matei 5, 20.

OM1I.II l,A MATKI 203

Aici Domnul numeste „dreptate" toate virtu^ile, asaprecum spunea
cind vorbea de Iov: „§i era om fitrd prihand, drept" 69 . In acelasi sens si
Pavel a numit drept pe omul pentru care nu este pusa lege, spunind:
,JLegea nu este pusd pentru eel drept" 70 . In toate Iocurile din Scriptura vei
gasi ca prin „dreptate" se intelege virtutea in general.

Uita-mi-te cit de mare este harul in Noul Testament, odata ce
Domnul vrea ca ucenicii Sai, de curind veniti alaturi de El, sa fie mai
buni decit dascalii Vechiului Testament! Aici, vorbind de „cdrturari §i
farisei", n-a vorbit de carturarii §i fariseii calcatori de lege, ci de cartura-
rii si fariseii implinitori ai legii; ca daca n-ar fi implinit ponmcile legii,
n-ar fi spus ca savir§esc dreptatea si nici n-ar fi comparat o dreptate care
nu exista cu una care exista. Uita-te §i cum vorbe§te Hristos de Vechiul
Testament, comparindu-1 cu Noul Testament §i aratind ca cele doua
Testamente sint inrudite; unul este mai mare, altul mai mic, dar apartin
aceleia§i familii. Domnul nu hule§te Vechiul Testament, ci vrea sa-1
desavirseasca. Daca ar fi fost rau, n-ar fi cautat sa-1 faca mai bun, n-ar fi
cautat sa-1 indrepte, ci 1-ar fi aruncat.

- Daca-i a§a, pentru ce atunci Vechiul Testament nu duce in impa-
ra^ia cerurilor? m-ar putea intreba cineva.

- Acum, dupa venirea lui Hristos, Vechiul Testament nu mai duce
pe nimeni in imparatia cerurilor; dar i-a dus pe toti cei care, inainte de
venirea lui Hristos, au trait dupa legile Lui. Ca „multi vor veni, spune
Hristos, de la rdsdrit si de la apus si se vor odihni in sinurile luiAvraam, Isaac
silacov" 71 ; iar saracul Lazar se bucura de mari rasplatiri, fund in sinurile
lui Avraam 72 . Deci toti care au stralucit intr-un chip deoSebit in timpul
Vechiului Testament, toti au stralucit prin poruncile Vechiului Testa-
ment. In sfir§it, Hristos nu 1-ar fi implinit in intregime, cind a venit pe
pamint, daca ar fi fost rau §i strain. Ca daca ar fi facut aceasta numai ca
sa atraga pe iudei, fi nu ca sa arate ca este inrudit §i asemanator Noului
Testament, atunci pentru ce n-a implinit §i legiuirile §i moravurile ele-
nilor, ca sa-i atraga pe eleni?

V

Toate arata, deci, ca acum Vechiul Testament nu mai duce pe
nimeni in imparatia cerurilor; nu pentru ca e rau, ci pentru ca acum e
timpul unor porunci mai mari. Chiar daca-i mai nedesavirsit decit Noul
Testament, dar aceasta nu arata ca-i rau. Acela§i lucru se poate spune §i
de Noul Testament. Da, cunostin^a pe care ne-o da Noul Testament in

69. Iov 1, 1.

70. / Tim. 1, 9.

71. MaUi%, 11.

72. Luca Hi, 23.

204 SHNTIII, 1QAN OURA DE AUR

ppmparajie cu cunostin^a pe care o vom avea pe lumea viitoare este
inica §i nedesavir§ita §i se va desfiin^a cind va veni aceea. „Cind va veni
ceea ce este desAvirsit, spune Pavel, atunci ceea ce este in parte se va
desfiinfa" 73 . Va suferi §i el ce-a suferit Vechiul Testament, de la Noul
Testament. Dar din pricina asta nu hulim Noul Testament cu toate ca
va fi desfiintat §i el cind vom dobindi imparatia cerurilor. }r Atunci ceea ce
este in parte se va desfiinta", spune Pavel. Asa stau lucrurile; totusi spu-
nem ca Noul Testament este mare. Iar pentru ca rasplatile Noului Tes-
tament sint mai mari, iar puterea Duhului e mai multa, este firesc sa ni
se ceara §i mai mari straduinte. Ca rasplatile nu mai sint: pamintin care
curge miere si lapte, nici batrineti fericite, nici copii multi, nici griu §i
vin, nici turme de oi si cirezi de boi, ci cerul, bunata^ile ceresti, infierea,
rasplata de a ajunge frati cu Unul-Nascut, de a lua parte la mostenire,
de a fi impreuna slaviti cu El, de a imparati impreuna cu El §i alte nenu-
marate rasplati. Ca ne vom bucura §i de mai mare ajutor, asculta-1 pe
Pavel, care spune: „Drept aceea nici o osindd nu este acum pentru cei ce sint
in Hristos Iisus, care nu umbld dupd trup, ci dupd duh. Ca legea duhului vietii
m-a eliberat de legea pdcatului si a mortii" .

A§adar, dupa ce Hristos a amenintat pe cei care calca poruncile,
dupa ce a fagaduit mari rasplati celor care le savir§esc si dupa ce a aratat
ca pe buna dreptate ni se cer mai mari straduinte, Hristos Isi incepe
noua Sa legiuire, nu simplu, ci in comparatie cu legea Vechiului Testa-
vaeai. Cu aceasta vrea sa arate doua lucruri: primul, ca legile Sale nu
sfot oqtnvijice legilor Vechiului Testament, ci, dimpotriva, in totul de
acora cu ele; Hi doilea, ca pe buna dreptate sj la timp potrivit a adaugat
iegile Sale celotlalle legi.

Dar ca sa fie mai clare cole spuse, sa auzim chiar cuvintele Legiui-
^orului. *

1 , Ce spune?

'';, JL\i auzji cd s-a zis celor de detnult: Sd nu ucizi!" 75 .

DesJ tot El a dat $i aceasta porunca, totu§i vorbe^te impersonal.
DacS, ar fi spus: „A|i au/it c2 am zis celor de demult", cuvintele Sale ar
n fost primite cu greu si ar li revoltat pe toti ascultatorii S^i. § i iara§i,
daca dupfi ce ar fi spus: „A{i auzit ca s-a zis celor de demult de Tatal
^4eu", ar fi adaugat: „Iar En va zic", indrazileala ar fi parut§i mai mare.
Pe aceea a vorbtt impersonal, urinarind numai un singur lucru: sa arate
pa a veni( limpul polrivil penlm aceste porunci. Prin cuvintele: „Cds-a
Zis celor de demult" amtii multa Irecere de timp de cind au primit iudeii

/•;!. t Cor. \X 10.
VI. Knm. H, I 2.
7 r ). Mulct . r >, 21.

\

OMII.II l,A MA III 20J

aceasta porunca. A facut aceasta pentru a rusina pe ascultatorul care ar
pregeta sa se indrepte spre indeplinirea unor porunci mai inalte. Dom-
nul graieste ascultatorilor Sai asa cum ar grai un dascal unui copil lenes:
„N-a trecut, oare, destula vreme de cind inveti sa silabisesti?" Amiritin-
du-le de cei de demult, ii cheama la niste inva^aturi mai mari, ca si cum
le-ar spune: „Ati studiat destula vreme aceste invataturi! Trebuie sa va
grabiti spre invataturi mai inalte decit acelea!".

Bine a facut Domnul ca n-a amestecat ordiriea poruncilor, ci a ince-
put cu cea dintii, cu care incepuse si legea veche. Ca si lucrul acesta
arata acordul dintre vechea si noua legiuire.

. Jar Eu v& zj.c voud: Cd oricine se minie pe fratele sdu in desert, vinovat va
fi judecdtii" 76 .

Cu ce putere si cu ce autoritate desavirsita vorbeste Hristos! Ce
chip potrivit de adevarat Legiuitor! Care profet a grait vreodata asa?
Care drept? Care patriarh? Nici unul! Ei spuneau: ,^.cestea zice Dom-
nul" 77 . Fiul nu graieste asa! Aceia vesteau poruncile Stapinului; Fiul, pe
ale Tatalui. Dar cind spun ale Tatalui, spun ale Lui, ca zice Domnul:
„Ale Mele ale Tale sint si ale Tale, ale Mele . Profetii, dreptii si patriarhii
dadeau legi celor care erau robi ca si ei; Hristos, robilor Sai.

Sa intrebam, dar, pe cei ce arunca legea Vechiului Testament:
Porunca de a nu te minia este, oare, potrivnica poruncii de a nu otnori?
Nu este mai degraba desavirsirea si plinirea ei? Lamurit, este plinirea ei
si de aceea este mai mare decit ea. Cei care nu-i stapinit de minie cu atit
mai mult nu va ucide; iar eel ce-§i infrineaza minia, cu atit mai mult i§i
va stapini miinile. Ca minia este radacina uciderii; iar Cei care tale rada-
cina, cu mult mai mult va taia ramurile; dar, mai bine spus> nici nu va
lasa ca radacina sa incolteasca.

VI

Prin urmare Hristos n-a dat legiuirea Sa praitru desfiintairea
Vechiului Testament, ci pentru mai multa lui pazire.

Caci ce voia legea Vechiului Testament, cind a dat aceasta
porunca? Nu, oare, ca nimeni sa nu ucida pe aproapele sau? Daca Hris-
tos ar fi dat porunca de a ucide, atunci, da, ar fi dus razboi impotriva
legii Vechiului Testament, ca porunca de a ucide este potrivnica porun-
cii de a nu ucide; dar daca Hristos nu ingaduie nici minia, lucru pe
care-1 voia si legea Vechiului Testament, inseamna. ca Hristos intarefte
si mai mult legea. Cei care se ginde§te sa nu ucidS. nu se va indeparta de

7<i. Matei , r >, 22.

77. haia 7, 7.

78. loan 17, 10.

20(i SFlN TUI, IQAN OUHA DE AUR

ucidere atit de mult cit se indeparteaza unul care si-a smuls din suflet §i
minia; acestuia din urma nici nu-i trece prin minte sa ucida.

Dar ca sa dovedim §i in alt chip gre§eala acelora care spun ca Hris-
tos este potrivnic Vechiului Testament, sa aducem inaintea voastra
toate spusele lor.

- Ce spun ei?

- Spun ca Dumnezeu, Care a facut lumea, Care rasare soarele peste
rai si peste buni, Care ploua peste drepti §i nedrepti 79 este un Dumne-
zeu rau. Al^ii, asa-zicind mai masura^i decit acestia, nu impartasesc
aceasta parere; ei spun ca Dumnezeul Vechiului Testament este drept,
dar nu e bun; dau lui Hristos ca Tata pe un alt Dumnezeu, care nu
exista §i nici nu a facut ceva din cele ce exista. Spun mai departe ca
Dumnezeul Cel drept, Care nu e bun, ramine in cele ale Lui §i pas-
treaza pe cele ale Lui; Dumnezeul Cel bun, dimpotriva, doreste faptu-
rile ce sint straine imparatiei Lui, al caror creator n-a fost §i vrea sa
ajunga a§a dintr-odata mintuitorul lor.

Ai vazut pe fiii diavolului cum rostesc cuvinte din izvorul tatalui
lor, diavolul, sustinind ca toata creatia nu este opera lui Dumnezeu, cu
toate ca loan striga ca Hristos Jntru ale Sale a venit" 80 si ca Jumeaprin El
s-aflcut'""?

Apoi ace§ti fii ai diavolului, cercetfnd legea Vechiului Testament,
care porunceste sa scoti ochi pentru ochi §i dinte pentru dinte 82 , ataca
indata §i spun: „Cum poate fi bun un Dumnezeu Care da o astfel de
porunca?"

Ce le vom raspunde? Le vom raspunde ca o astfel de porunca este
cea mai mare dovada a iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Dumnezeu
n-a pus aceasta lege ca sa ne scoatem ochii unii altora, ci ca sa ne ferim
de a face asa ceva altora, de frica sa nu patim §i noi la fel. Precum pe
niniviteni Dumnezeu i-a amenintat cu pieirea, nu ca sa-i piarda - ca
daca ar fi voit sa-i piarda, ar fi trebuit sa taca -, ci ca prin frica sa-i faca
mai buni §i sa inceteze minia 83 , tot astfel a pus §i aceasta pedeapsa
pentru cei care sar iute sa scoata ochii altora, pentru ca, daca nu vor de
buna voie sa se lase de o astfel de cruzime, frica sa-i impiedice de a
vatama ochii aproapelui. Daca o astfel de porunca ar fi semn de cru-
zime din partea lui Dumnezeu, apoi tot semn de cruzime ar fi §i
porunca de a opri uciderea, ca §i porunca de a impiedica desfrinarea.
Dar un astfel de ra^ionament nu pot face decit pro§tii si nebunii. In ce

79. Matei 5, 45.

80. loan 1, 11.
HI. loan 1, 10.

82. Uf. 21, 24.

83. lona 1, 2; 3, 5.

OMII.II l,A MATE! 207

ma priveste, atit de departe e de mine gindul de a sus(ine ca aceasta
porunca este un semn de cruzime din partea lui Dumnezeu, incit afirm
ca a sus^ine, pe temeiul acestei porunci, contrariul, fnseamna a pacatui
impotriva rafiunii omenesti. Tu spui ca Dumnezeu este crud pentru ca
a poruncit sa sco^i ochi pentru ochi; dar eu i{i spun ca atunci ar fi parut
Dumnezeu crud in ochii multora, daca n-ar fi dat aceasta porunca. Sa
ne inchipuim ca s-au desfiintat toate poruncile legii vechi si ca nimeni
nu se mai teme de nici o porunca data de lege si c& le este ingaduit tutu-
ror celor rai sa faca ce vor, in toata libertatea: si desfrinatilor si ucigasi-
lor si hotilor si calcatorilor de juramint si uciga§ilor de parinti. Oare
n-ar ajunge totul cu susul in jos, nu s-ar umplea, oare, de mii de ticalosii
si crime orasele si pietele si casele §i marea si pamintul si toata lumea?
Este clar oricui. Ca daca atunci cind sint legi, cind e frica si amenintare,
abia de pot fi infrinate gindurile rele, ar mai putea, oare, ceva impie-
dica savirsirea raului daca ar fi desfiintata toata siguranta ce o avem de
pe urma legilor? Cita vatamare nu s-ar napusti peste viata omeneasca!
Nu este cruzime numai sa lasi pe cei rai sa faca. ce vor, ci §i o alta fapta,
nu mai mica decit aceasta, anume de a trece cu vederea pe eel lipsit de
aparare, pe eel care n-a facut nimanui nici un rau, dar caruia i se face
riu pe nedrept si in zadar. Spune-mi, n-ar fi, oare, cea mai mare cru^
zime daca cineva ar stringe pe toti oamenii rai de pretutindeni, i-ar
inarma cu sabii si le-ar porunci sa strabata tot orasul, ca sa injunghie pe
toti pe care-i intilnesc? Ce zici? §i iarasi, n-ar fi, oare, cea mai mare dra-
goste de oameni, daca un altul ar pune in lanturi pe cei inarmati de
celalalt, i-ar arunca in temnita fara pic de mila §i ar smulge din miinile
nelegiuitilor acelora pe cei ce aveau sa fie omoriti? Aplica acum aceste
doua pilde legii vechi. Legea, care porunceste sa se scoata ochi pentru
ochi, leaga, cu frica, sufletele celor rai, ca si cum le-ar lega cu un lant si
se aseamana cu eel ce a aruncat in temnita pe cei inarmati cu sabii;
daca, insa, n-ar pedepsi pe cei rai, prin ingaduinta sa, ar fi ca §i cum i-ar
inarma si s-ar asemana cu acela care a dat celor rai sabii si i-a lasat sa
porneasca impotriva orasului.

VII

Vezi, deci, ca poruncile Vechiului Testament, departe de a fi pline
de cruzime, sint,dimpotriva, pline, de dragoste de oameni? Iar daca
numesti pe Legiuitorul Vechiului Testament nesuferit si impovarator,
te rog sa-mi spui ce este mai impovarator §si mai greu: sa nu ucizi sau sa
nu te minii? Care legiuitor e aspru: eel care pedepseste uciderea sau eel
care pedepseste si minia, eel care pedepseste pe desfrinat, dupa ce a
savirsit fapta, sau eel care porunceste sa fie pedepsita - si cu pedeapsa

208 SI'tNTUI, IOAN (JURA l)K AUK

vesnica - chiar numai pofta? Vede^i ca argumentul ereticilor s-a intors
fmpotriva lor, ca am ajuns la concluzia ca este pasnic si blind Dumne-
zeul Vechiului Testament, despre Care ei spun ca e crud; si, dimpo-
triva, Dumnezeul Noului Testament, despre Care marturisesc ca este
bun, este, dupa nebunia lor, impovarator si crud?

Noi, insa, spunem ca unul si acelasi este Legiuitorul celor doua Tes-
tamente, ca le-a intocmit pe amindoua pentru folosul oamenilor si ca
deosebirea dintre ele se datoreste deosebirii vremurilor in care au fost
date. Deci nici poruncile Vechiului Testament nu sint pline de cruzime
si nici cele ale Noului Testament nu sint de hesuferit si impovaratoare,
ci si unele si altele izvorasc din una si aceeasi purtare de grija a lui
Dumnezeu. Ca Dumnezeul nostra a dat Vechiul Testament, asculta ce
zice profetul - dar, mai bine spus, pentru ce sa nu spunem: Dumnezeul
nostra si Dumnezeul Vechiului Testament? -: „Voiface cu voi Testament,
nu ca Testamentul pe care l-amfdcut cu pdrintiivostri" 84 . Iar daca ereticii
manihei 85 nu primesc aceasta marturie, sa asculte pe Pavel, care spune
acelasi lucru: >r Avraam a avut doifii: unul din roabd si altul din cea slobodd,
iar acestea sint cele doua Testamente" 86 . Dupa cum acolo deosebite sint
femeile, dar barbatul este unul, tot astfel si aici, doua sint Testamentele,
dar Legiuitorul este unul. §i ca sa vezi ca poruncile celor doua Testa-
mente isi au izvoral in aceeasi blindete a lui Dumnezeu, in Vechiul
Testament spune: „Ochi pentru ochi*' 87 , iar in Noul Testament: ,JDaca te
loveste cinevapeste obrazul drept, intoarce-l si pe celdlalt" 88 . Deci dupa cum
in Vechiul Testament Dumnezeu cuminteste pe eel ce face rau cu frica
de pedeapsa, tot asa si in Noul Testament.

- Dar, mi s-ar putea spune, cum il cuminteste pe eel ce face raul,
cind ii porunceste celuilalt sa-i dea si celalalt obraz spre palmuire?

- §i ce are a face? Hristos n-a dat porunca aceasta pentru a pune
capat fricii, ci porunceste sa-i dea si celalalt obraz, pentru a-1 satura pe

84. Ier. 31, 31-32.

85. Maniheii, adepfii lui Mani. Mani n-a fost un eretic crestin, cum este socotit uneori, ci
un intemeietor de religii. Mani considera pe toate celelalte religii premergatoare religiei sale fi
strict na^ionale. Pentru aceasta tendinta religiei sale este universalista; s-a intins in apus pina in
Africa de Nord, iar in rasarit pina in China si s-a continuat in ereziile neomaniheice de mai tirziu
ale pavlicienilor in rasarit si ale catarilor in apus. Mani s-a nascut pe la 215-216 in Mesopota-
mia. La virsta de 24 de ani isi incepe predica. Calatoreste mai intii in India, unde intemeiaza o
comunitate; in 24 1 se intoarce in patria sa si, favorizat de regele Sapur I, isi continua predica mai
bine de 30 de ani, pina cind urgia magilor si minia noului rege, Bahrain I, il dusera la moartea pe
cruce (276) . Ideea care sta la baza meniheismului este dualismul. Sint doua principii opuse, con-
cepute sub forma celor doua imparatii: imparatia luminii, a binelui, in fruntea careia sta Dumne-
zeu, si imparityia intunericului, a raului, in fruntea careia sta satana; fiecare imparatie are cite o
serie de eoni. Pe baza acestui dualism este construitaintreagacosmologie, antropologie, soterio-
logie si eshatologie maniheica.

8(i. Gal. 4, 22. 24.

87. h$. 21, 24.

88. Matei 5, M).

OMIL11 U MATH 209

acela; nici n-a spus: „Acela la raminft nepedepsit", d: w Tu aft ntt pedep-
seftil", mspaimintind to acelafi timp fi mai mult pe eel care staruie sa
loveasca fi mingiind fi pe eel lovit.

Dar toate acestea au fost spuse in treacit despre toate poruncile.
Trebuie sa ne intoarcem acum la tema noastrft fi sa continuam cele
spuse mai inainte.

Hristos a spus:

„0ricine se minie pe fratele sdu in desert, vinovat va fi Judecdfii" 89 .

Hristos nu interzice cu totul minia. Mai intii, pentru ca nu este om
care sa fie lipsit de patimi; poate sa fi le infrineze, dar ca sa scape cu
totul de ele, cu neputin^a. Apoi, pentru ca minia este folositoare, dac&
§tim si o folosim la timpul cuvenit. Uita-te numai cite lucruri bune a
lucrat minia lui Pavel, cind s-a miniat pe corinteni! I-a scapat de mare
prapad! Tot cu ajutorul miniei, Pavel a ciftigat din nou pentru Hristos
pe galateni, care cazusera de la credin|a, ca fi pe alpi, mai mulfi decit
acestia.

- Dar care este timpul cind. se cuvine sa ne miniem?

- Cind nu ne miniem pentru a ne razbuna; ci pentru a pile drepfi
pe cei ce 'cad, pentru a intoarce pe caile cele drepte pe cei pacatofi.

- §i care este timpul cihd nu se cuvine si ne miniem?

- Cind ne miniem pentru a ne razbuna. Opririd aceasta minie,
Pavel spunea: ,flu vd rd&unafi singuri, htbiftior" 9 *. Cind ne miniem din
pricina banilor. §i aceasta minie a interzis-o Pavel, spunind: ,JPentru
ce nu suferifi mai bine strimbdtatea? Pentru ce nUT&bdafi mai binepaguba?" 91
Pe cit de prisos este aceasta 1 minie, pe atit de necesarft si folositdare este
cealalta. Dar riiulp! oameni fac tocmai dimpotrivft: se minie, ajung nif te
fiare s&lbatice, cind li se face strimbatate, dar sint nif te molii, nifte
oameni fara vlaga, cind v8d ca ajtul este nedfeptajit. Dar f i o purtare f i
alta sint potrivnice legilor evanghelice. Pritfurmare minia nu este o cal-
care de lege; ci calci legea atunci cind te minii la timp nepotfivit. De
aceea fi profetul spunea: ,JHi7iiafi-vd, dar nu pdcdtuifi" 92 .

„§i eel ce va &ce jratelui sdu: «raca», vinovat va fi sinedriului" 93 .

Prin sinedriu se infelege aici tribunalul evreilor. A pomenit aid de
„sinedriu*, ca sa nu para ca vine mereu cu nout&pl fi cu lucruri straine.
Cuvintul racanxx este un cuvint de mare insutta, ci mai mult de disprej
fi de lipsa de prepiire din partea celui ce-1 rostefte. Dupi cum riol, cind
poruncim slugilor sau unora mai mici decit noi, le spunem: „Pleaca tu!

89. MaUi5, 22.

90. Ron. 12, 19.

91. ICor.6,7.

92. ft. 4, 4.

93. Matti 5, 22.

210 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Spune tu cutaruia!", tot astfel si cei care vorbesc limba siriana folosesc
cuvintul „raca" in loc de „tu". Dar iubitorul de oameni Dumnezeu inla-
tura chiar cele mai nevinovate cuvinte de ocara si ne porunceste sa vor-
bim unii cu altii cum trebuie, cu cinstea cuvenita, ca prin acestea sa stir-
peasca §i, ocarile mai mari.

Jar eel care va zice: „Nebunule", vinovat va fi gheenei focului" 94 .

Multora li s-a parut porunca aceasta aspra si impovaratoare, daca e
vorba sa fim pedepsiti atit de cumplit pentru acest simplu cuvint; altii
sustin ca este o exagerare. Eu, insa, ma tern ca nu cumva sa ne mselam
aicj pe pamint cu cuvintele si sa suferim dincolo, cu faptele, cea mai
cumplita pedeapsa.

VIII

Spune-mi, pentru ce ti se pare impovaratoare porunca? Nu stii,
oare, ca cele mai multe pedepse si cele mai multe pacate isi au incepu-
tul in cuvinte? Prin cuvinte iau nastere hulele, lepadarea de Dumnezeu,
injuraturile, ocarile, juramintele false, marturiile mincinoase si ucide-
rile. Nu te uita, dar, la cuvint, ca este un simplu cuvint, ci daca nu
cuprinde in el mare primejdie! Asta cerceteaz-o! Nu stii, oare, ca atunci
cind esti in vrajba cu cineva, cind fierbi de minie, cind ti-i sufletul
aprins, eel mai neinsemnat cuvint ti se pare mare, iar o injuratura cit de
mica ajunge de nesuferit? De multe ori niste lucruri mici au dat nastere
la crime si au distrus orase intregi. La fel atunci cind ti-i drag cineva,
chiar cuvintele lui grele ti se par usoare; dupa cum cind dusmanesti pe
cineva nu poti suferi nici cele mai mici cuvinte; chiar cuvintele spuse la
intimplare le socotesti spuse cu gind rau. Ca la foe; daca scinteia e mica,
de s-ar afla alaturi nenumarate lemne, scinteia nu le cuprinde cu usu-
rinta; dar daca flacara se intareste §i se inalta, cuprinde nu numai lem-
nele, ci, cu usurinta, si pietrele si orice intilneste in cale; si focul se
aprinde mai mult tocmai cu material ele cu care de obicei se stinge; ca
spun unii ca nu numai lemnele si ciltii §i celelalte materii care se aprind
usor, dar chiar si apa varsata pe foe mareste mai mult puterea focului. Tot
a§a si minia; orice cuvint rostit este indata hrana pentru aceasta flacara rea.

Ca sa inabu§e mai dinainte toate acestea, Hristos a supus judecatii
pe eel care se minie in zadar - pentru asta a si spus: „C el care se minie
vinovat va fi judecatii" - si a supus sinedriului pe eel care spune fratelui
sau: „raca". Acestea insa nu sint pedepse mari, ca sint pedepse pamin-
testi; dar pe eel care spune fratelui sau: „nebunule", ilpedepseste cughee-
na focului. Acum, pentru prima data, Hristos pomeneste de gheena. Mai

94. Matei 5, 22.

u.MILII LA MATEI 211

inainte, vorbise mult de imparatia cerurilor; dar abia acum vorbeste de
gheena, aratind cu asta ca imparatia cerurilor se datoreste iubirii Sale de oa-
meni si vointei Sale, pe cind iadul se datoreste vietii noastre pacatoase.

Uita-te ca Hristos mareste treptat pedepsele, ca si cum s-ar apara,
aratind ca nu vrea sa ne pedepseasca asa, dar noi il silim la niste hotariri
ca acestea. Asculta! Hristos iti graieste asa: „Ti-am spus sa nu te minii in
desert, ca vei fi vinovat judecatii! Ai dispretuit aceasta porunca! lata la
ce a dat nastere minia ta! Indata te-a facut sa insulti si ai spus fratelui
tau: „raca"/ Pentra insulta ti-am dat o alta pedeapsa: judecata sinedriu-
lui! Daca vei nesocoti si aceasta porunca si vei trece la celalalt pacat mai
greu, spunind: „nebunule "fratelui tau, atunci nu te voi mai pedepsi cu aces-
te pedepse de aici, ci cu osinda gheenei vesnice, ca sa nu sari la crima!"

Da, nu este nimic, nu este nimic mai greu de suferit ca insulta; ea,
mai cu seama, poate sfisia sufletul omului. Iar eind cuvintele insultei
sint mai insultatoare, atunci flacara miniei este de doua ori mai mare.
Sa nu socotesti ca spui o vorba intimplatoare cind numesti „nebun"pe
fratele tau! Rapind fratelui tau ceea ce ne deosebeste de animale, ceea
ce mai ales ne arata ca sintem oameni - mintea si judecata -, il lipsesti
de orice noblete. Sa nu ne uitam numai la cuvinte, ci si la faptele si pati-
mile la care ele dau nastere! Sa ne gindim ce rana mare face cuvintul si
la ce rau duce! Din pricina aceasta Pavel n-a scos din imparatia ceruri-
lor numai pe desfrinati, pe destrabalati, ci si pe cei ce insulta. §i pe buna
dreptate! Cel care insulta pingareste virtutea dragostei, aduce aproape-
lui mii de nenorociri, face ca dusmaniile sa dainuiasca vesnic, desparte
madularele lui Hristos, alunga in fiecare zi pacea atit de dorita de Dum-
nezeu, dind, cu insultele, loc larg diavolului in lume si facindu-1 mai
puternic. De aceea si Hristos a dat aceasta lege, ca sa taie cu totul vinele
puterii diavolului. Ca pentru Hristos dragostea valoreaza totul. Ea este
mama tuturor bunatatilor, semnul de recunoastere al ucenicilor Lui 95 ,
tine strins legate pe toate cele ale noastre, este trebuincioasa tuturor. Pe
buna dreptate, deci, Hristos taie cu multa tarie radacinile si izvoarele
urii ca ele vatama dragostea. Nu socoti, deci, o exagerare cuvintele lui
Hristos, ci gindeste-te la faptele mari savirsite prin indeplinirea acestor
porunci si minuneaza-te de blindetea acestor legi! Nimic nu-I este atit
de drag lui Hristos ca unirea si legatura in dragoste a unora cu altii. De
aceea si El Insusi si prin ucenicii Lui - si prin cei din Noul Testament si
prin cei din Vechiul Testament - vorbeste foarte mult de porunca dra-
gostei, razbunind si pedepsind aspru pe cei ce o dispretuiesc. Desfiin-
teaza dragostea si ai adus si inradacinat in lume pacatul. De aceea si

95. Joan 13, 35.

1 I .' MINI Ul. II IAN CIIKA l)K AUK

spunea Hrislos: „(Hnd se va inmulti farddelegea, se va rdci dragostea mul-
/orfl""'.Asa a ajuns Cain ucigas de frate, asa Isav, asa fratii lui Iosif! Asa
.iij navalit pe lume o multime de nenorociri! Pentru ca s-a rack dragostea!
1 )e aceea si Hristos taie din radacina, cu foarte multa grija, tot ce o vatama.

IX

Jji Hristos nu Se margineste numai la cele spuse, ci adauga si alte
poimui, mai multe decit cele de mai inainte, prin care arata cit de
n< umpa Ii este dragostea.

Dupa ce a amenintat cu judecata, cu sinedriul si cu gheena, a adau-
gat alte porunci, asemanatoare celor de mai inainte, graind a§a:

„Dacd iti aduci darul tdu la altar §i acolo iti aduci aminte ca fratele tdu
are ceva impotriva ta, lasd darul tdu inaintea altarului si du-te de te impaca cu
fratele tdu §i apoi vino §i adu-ti darul tdu" 97 .

Ce bunatate! Ce iubire de oameni covir§itoare! Pentru dragostea
noastra de aproapele Dumnezeu renunta la cinstea si slujirea ce trebuie
sa I-o aducem. Lucrul acesta arata ca nici pedepsele cu care ne-a ame-
nintat mai inainte nu le-a dat minat de ura §i nici din dorinta de a
pcdepsi cu orice pret, ci dintr-o mare iubire de oameni.

Ce cuvinte ar putea fi mai blinde decit acestea? „Sa fie intrerupta
Hichinaciunea ce Mi-o aduci, ne spune Hristos, ca sa ramina dragostea
la! Pentru ca si impacarea cu fratele tau este tot o jertfa!". De aceea n-a
spus: „Dupa ce Imi vei aduce darul" sau: „Inainte de a-1 aduce", ci il tri-
111 ile sa se impace cu fratele sau dupa ce darul este dus la altar si jertfa
incepuse. Ii porunceste, deci, sa alerge, chiar in mijlocul slujbei; nici
dupa ce s-a sfir§it slujba, nici inainte de a incepe.

- Pentru ce ne porunceste sa facem asa? Care e pricina?

- Dupa parerea mea, prin o astfel de porunca, Domnul vrea sa ne
ai ate si sa ne dovedeasca doua lucruri. Unul, de care am vorbit mai sus,
pentru a ne arata ca pretuieste mult dragostea, ca o socoteste a fi cea
mai mare jertfa §i ca fara dragoste nu este primita nici slujba si nici in-
( hinaciunea adusa lui Dumnezeu; al doilea, pentru a ne constringe sa
nv impacam cu fratele nostra. Cel care a primit porunca de a nu aduce
nu hinaciune lui Dumnezeu inainte de a se impaca cu eel certat, se va
grabi sa alerge la eel suparat, ca sa puna capat vrajbei, daca nu din dra-
gostea de aproapele, eel putin sa nu-i ramina jertfa nesavirsita. Domnul
a Iblosit aceste cuvinte tari, tocmai pentru a infricosa si a destepta.
Dupa ce a spus: jr Lasd darul tdu", nu s-a oprit la atita, ci a adaugat:

'»(. Malri >\, 12.
'IV Mnln !>, 2.'i 21.

< IMII.II I. A MAI II '/ I.I

„inaintea altarului " iai a^i ca sa mlrkoseze si cu locul - „si pleacd ". Iji n-a
spus numai: „pleacd'\ ci a adaugat: ,^Mai intii si apoi venind adu darul
t&u ". Prin toate aceste cuvinte a aratat ca aceasta sf inta masa a altarului
nu primeste pe cei care traiesc in dusmanie unii cu altii.

Sa auda aceste cuvinte cei initiati'", toti citi se apropie de sfinta
masa cu du§manie in suflet! Sa le auda si cei neinitiati", ca si catre ei
sint adresate cuvintele acestea! Aduc si ei jertfa si dar, adica rugaciune
si milostenie. §i rugaciunea e jertfa. Asculta ce spune profetul: Jertfa de
lauda Ma va slavi ; si iarasi: ,Jertfe§te lui Dumnezeu jertfa de lauda!" 101 ;
si: ,Jtidicarea miinilor mele, jertfa deseard" 102 . Deci daca-ti faci rugaciunea
fara sa fii impacat cu fratele tau, e mai bine sa lasi rugaciunea, sa te duci
sa te impaci cu fratele tau si apoi sa te rogi.

Toate s-au facut pentru a fi pace intre oameni. Pentru asta chiar
Dumnezeu S-a facut om, a facut toate acele lucruri mari, ca sa ne aduca
pace. Prin porunca aceasta Hristos trimite pe eel ce a facut raul la eel
caruia i-a facut rau; in Rugaciunea Domneasca trimite pentru impacare
pe eel napastuit la faptas. In Rugaciunea Domneasca spune: „Iertati
oamenilor gre§alele lor ; aid zice: ,J)acd are ceva impotriva ta, du-te la el".
Dar, mai bine spus, mi se pare ca si aici trimite Domnul tot pe eel
napastuit la faptas, ca n-a spus: „Impaca pe fratele tau", ci: „impaca-te!";
spusa pare a fi pentru eel ce a savirsit raul, dar toate cuvintele sint zise
pentru eel napastuit. „Daca te impaci cu el, fi spune Hristos, prin dra-
gostea aratata aceluia Ma vei avea si pe Mine milostiv si vei putea
aduce jertfa cu multa indraznire. Daca mai urasti inca, gindeste-te ca si
Eu renunt cu placere la cele ce Mi se cuvin, numai ca voi sa fiti prieteni.
Sa-ti fie aceasta mingiiere miniei tale!". Hristos n-a spus „ Cind ti-a
facut un mare rau, atunci impaca-te", ci: „Dacd are ceva cit de mic impo-
triva ta". §i n-a adaugat: „Daca pe drept sau pe nedrept", ci a spus
numai atit: „Daca are ceva impotriva ta". Chiar daca tear uri pe buna
dreptate, nici asa nu trebuie sa intinzi mai departe ura. Ca si Hristos
avea toata dreptatea sa fie suparat pe noi, §i totusi S-a dat pe Sine Insusi
spre junghiere, fara sa tina seama de acele greseli ale noastre.

X

De aceea si Pavel, in alt chip, ne sileste sa ne impacam, spunm-
du-ne: „Soarele sa nu apund peste minia voastrd" 1M . Dupa cum a luat ca

98. Cei ce au primit Sfintul Botez.

99. Cei inca nebotezati.

100. Ps. 49, 24.

101. /'v. 49, l. r ).
I0'2. A. 140, 2.
10.1. MutH (>, II.
101. I fn I, '.'.I i

'.» I ,| M IN II I H ).\N ( :l IKA III: At I It

pricina a impacarii jertfa, tot asa si Pavel, in acelasi scop, a lual ziua. Se
Icincii ca nu cumva noaptea, eel minios raminind singur, sa nu i se
mareasca si mai mult minia. Ziua intilneste o multime de oameni, aces-
lia ii pot risipi minia si-i pot abate gindurile; dar noaptea, cind omul
este singur si sta si se socoteste in el insusi, valurile miniei cresc si furia ajun-
ge mai mare. De aceea, dar, Pavel o ia inainte; vrea sal predea noptii impa-

< al, pentru ca diavolul sa nu mai aiba vreun prilej, datorita singuratatii, sa
api inda cuptorul miniei si s-o faca mai cumplita. Tot asa si Hristos nu
uigaduie nici cea mai mica aminare, pentru ca nu cumva, odata jertfa
implinita, eel cu minia in suflet sa se trindaveasca, sa amine impacarea
de pe o zi pe alta. Hristos stie ca dusmania trebuie scoasa iute din suflet;
si, ca u n doctor iscusit, nu da numai doctorii ce ne pot feri de boli, ci si
doctorii care tamaduiesc bolile. Porunca de a nu spune nimanui: „nebu~
nule" este o porunca ce ne apara impotriva urii; iar porunca de a ne
impaca cu du§manii nostri este o porunca ce distruge toate pacatele
zamislite de dusmanie. Uita-te ce pedepse aspre ii asteapta pe cei ce

< alca aceste porunci! Pe unul il ameninta cu gheena; iar celuilalt nu-i
primeste darul inainte de impacare. Domnul isi arata cu asta minia Sa;
dar prin pedepsele acestea, stirpeste si radacina si fructul. Mai intii
spune: „Nu te minia/"; apoi: „Nu insulta!". Amindoua aceste pacate se
ajuta unul pe altul sa creasca; dusmania da mina de ajutor insultei, iar
insulta, dusmaniei. De aceea Hristos cu o porunca stirpeste radacina,
iar cu alta vindeca fructul; cu cea dintii impiedica raul inainte de a lua
nucput; iar daca odrasleste si face acel fruct foarte rau - dusmania -,
cu porunca cealalta il arde desavirsit. De aceea dupa ce a vorbit de
„fuaecatd", de „sinedriu", de „gheend"§i de „jertfa ce trebuie sal se aduca",
adauga iarasi alte porunci, graind asa:

Jmpaca-te cu piri§ul tdu degrab, pina esti pe cale cu el" W5 .

Ca sa nu spui: „Ce? Sa ma impac cu dusmanul meu cind m-a
nedreptatit, cind mi-a rapit averea, cind ma tirit in judecata?", deci ca
sa nu spui asa, Domnul a inlaturat si aceasta obiectie si acest pretext,
poruncindu-ti ca nici in acest caz sa nu porti dusmanie vrajmasului tau.
Apoi, pentru ca e grea porunca, Domnul te sfatuieste ca totusi sa te
impaci cu dusmanul tau pentru foloasele materiale ce le vei avea de pe
urma unei astfel de impacari; face asta, pentru ca stie ca pe oamenii
indragostiti de cele materiale ii atrag de obicei spre virtute mai mult
foloasele materiale decit bunatatile cele viitoare.

„Ce spui? iti raspunde Domnul. Pirisul tau e mai puternic si te
ncdri^ptateste? Fie! Dar daca nu te impaci cu el, iti va face si mai mare
ran; te va sili sa ajungi in fata judecatii. Impacindu-te cu el, pierzi ave-
i ile, dar ai trupul liber! Dar daca ajungi sub sentintajudecatorului, vei fi
pus in lanturi, vei primi pedcapsa cumplita. De eviti lupta de la tribu-

lO.'i Main . r >, 2!~>-

iMII.II I A MA III 7 |.',

nal, culcgi dona loloasc: tinul, <a mi mai suleri rnsinea inchisorii si a
condamnarii; altul, ca lapta se datoreste tie, si nu violentei celuilalt.
Daca nu vrei sa asculti de porunca Mea, apoi ana ca nu faci dusmanului
Ian atita rau cit tie!".

Uita-te cum il sileste Hristos si acum! Dupa ce a spus: „Impaca-te cu
pirisul tdu!", a adaugat: „degrab". §i nu s-a multumit cu atita, ci ii cere sa
faca chiar ceva mai mult, spunindu-i: „pind e§ti cu elpe cale". Prin aceste
cuvinte il impinge si-1 sileste staruitor sa se impace cu dusmanul sau.
Intr-adevar nimic nu tulbura atit de mult viata noastra cit aminarea si
zabovirea savirsirii faptelor bune. Adeseori aminarea a facut sa pier-
dem totul. Asa precum Pavel a spus: ,JHai inainte de a apune soarele, pune
capdt du§mdnieif", iar Hristos in cele de mai inainte spusese: „Impacd-te,
inainte de a-ti aduce jertfa!", tot asa si aid: )f Degrab, pina e§ti cu elpe cale",
inainte de a ajunge la usa tribunalului, inainte de a te infatisa scaunului de
judecata si de a fi sub stapinirea judecatorului. Ca inainte de a intra pe usa
tribunalului tu esti stapinul; dar daca ii pasesti pragul, oricit te-ai stradui, nu
vei putea sa-ti aranjezi treburile dupa vointa ta, ca esti sub mina altuia.

Ce inseamna „a se impdca "? Inseamna sau: Primeste mai bine sa ti
se faca nedreptate, sau: Asa judeca pricina ta, ca si cum ar judeca-o
celalalt, ca nu cumva, din pricina egoismului tau, sa strici dreptatea; si,
dimpotriva, cind judeci pricina altuia, judeca-o ca si cum ar fi vorba de
pricina ta si asa pronunta sentinta. Daca e greu, nu trebuie sa te minu-
nezi; ca pentru asta a dat Hristos mai inainte toate acele fericiri, ca, prin
slefuirea si pregatirea mai dinainte a sufletului ascultatorului, sa-1 faca
mai destoinic pentru primirea intregii Sale legiuiri.

XI

Unii comentatori spun ca prin cuvintul „piri§" Domnul a vrut sa
arate pe diavol si ca a poruncit sa nu avem nimic cu el, adica sa ne
impacam cu el, pentru ca dupa plecarea noastra de aici nu mai este cu
putinta o impacare, deoarece ne asteapta osinda de neinlaturat. Dupa
parerea mea aici este vorba de judecatorii de pe pamint, de drumul
pina la judecatorie, de inchisoarea aceasta paminteasca. Mai inainte
Hristos indemnase la indeplinirea poruncilor Sale cu bunatati mai
mari, cu bunatatile cele viitoare; acum infricoseaza cu lucruri din
lumea aceasta. La fel face si Pavel; indeamna pe ascultator cind cu
bunatatile cele viitoare, cind cu lucruri din lumea aceasta. De pilda,
pentru a fndeparta de la rau pe oameni, pune inaintea celui rau pe dre-
gator inarmat, graind asa: „Iar daca faci rau, teme-te, ca nu in zadar poartd
sabie, pentru cd este slujitor al lui Dumnezeu"' 06 . §i iarasi, poruncindu-i sa

l()() Rom. i:t, I

21(> SIlNIUI. IOAN CUKA l)K AUK

se supuna dregatorului, nu-i aminteste numai de frica de Dumnezeu, ci
si de amenin^area si purtarea de grija a dregatorului: „De aceea trebuie sd
vd supuneti nu numai pentru minie, ci §i pentru cugetul vostru"' 07 . Ca, dupa
cum am spus mai sus, pe oamenii cu mai putina judecata ii indreapta de
obicei bunurile care se vad si le stau in fata. De aceea si Hristos n-a
amintit numai de iad, ci si de tribunal, de arestare, de inchisoare si de
tot chinul de acolo, stfrpind, prin toate acestea, radacinile uciderii.
Cum va ajunge un om sa ucida, cind nu insulta, nu se judeca si nu-si
prelungeste dusmania? Prin urmare se vede si de aici ca in folosul
aproapelui sta folosul nostru. Cel care se xmpaca cu pirisul sau isi va
folosi cu mult mai mult lui; ca scapa de tribunale, de inchisori si de chi-
nuirea de acolo.

Sa dam, dar, ascultare poruncilor Domnului, sa nu ne impotrivim
lor si nici sa le discutam! Ci poruncile acestea, prin ele insele, ne prici-
nuiesc mai cu seama placere si folos, chiar inainte de primirea rasplati-
lor. Daca multora li se par impovaratoare §i cu anevoie de indeplinit, tu
gindeste-te ca le faci de dragul lui Hristos; si atunci intristarea se va pre-
face in bucurie. Daca gindim totdeauna asa, nu vom mai simti povara
poruncilor, ci vom culege pretutindeni numai bucurii; osteneala n-are
sa ni se mai para osteneala, ci, cu cit ne ostenim mai mult, cu atit oste-
neala ajunge mai placuta si mai dulce.

Deci cind placuta obisnuinta cu pacatele si dragostea de bani te
asalteaza, atac-o si tu cu gindul acela care spune ca vom primi mare ras-

f)lata de vom calca in picioare placerea cea trecatoare si spune sufletu-
ui tau: „Te intristezi cumplit ca te lipsesc de placere? Nu te intrista!
Bucura-te, ca iti pricinuieste cerul! N-o faci pentru om, ci pentru Dum-
nezeu. Rabda putin si vei vedea cit de mare e rasplata! Rabda in viata
aceasta paminteasca si vei primi nespusa indraznire!".

De vom grai unele ca acestea sufletului nostru si nu ne vom gindi
numai la oboselile virtutii, ci vom socoti si cununile ei, ne vom departa
repede de orice pacat. Daca diavolul ne arata ca trecator ceea ce este
placut si ca vesnic ceea ce este dureros, si astfel are putere asupra
noastra si ne stapineste, sa facem si noi contrariul: sa aratam ca trecator
ceea ce este dureros si ca nemuritor ceea ce este bun si folositor; si
atunci ce motiv am mai avea de a nu savirsi virtutea, dupa atita min-
giiere? In locul tuturora ne este de ajuns temeiul ostenelilor noastre,
acela anume ca avem lamurit incredintarea ca suferim toate acestea
pentru Dumnezeu. Daca un om care are datornic pe imparat se soco-
teste ferit de primejdii pentru toata viata sa, gindeste-te cit de ferit de
primejdii va fi omul care-si face, cu faptele lui mici si mari, datornic pe

107 Rom. 13, 5.

c IMII.II I \ MA III 217

iubiloiul de oanu'iii ;ji vi ill Duniiu'/eu? Nu mi vorbi di' oboseli si de
sudori, pentru ca Dumnezeu ne u^ureaza savirsirea viitu^ii nu numai
prin nadejdea bunatatilor ce vor sa fie, ci si in alt chip, ajutindu -nc si
sprijinindu ne totdeauna. De-ai vrea sa-ti dai cit de mica osteneala,
toate celelalte vin de la sine. Dumnezeu vrea ca tu sa te ostenesti putin,
pentru ca intreaga biruinta sa fie a ta. Dupa cum un imparat vrea ca fiul
sau sa fie si sa se arate pe cimpul de bataie, pentru a pune pe seama lui
victoria, tot asa face si Dumnezeu In lupta noastra cu diavolul. Numai
un singur lucru iti cere Dumnezeu: sa urasti pe diavol din toata inima.
De faci asta, duce Dumnezeu pina la capat lupta! De te-ar arde minia
sau dragostea de bani sau orice alta patima tiranica, Dumnezeu le poto
leste iute daca te vede ca te inarmezi si te pregatesti de lupta. Pe toate
le face usoare si te inalta deasupra flacarii, ca odinioara pe tinerii din
cuptorul Babilonului 108 . Ca si aceia n-au adus nimic mai mult decit gin
dul si vointa.

A§adar, ca sa stingem §i noi aici pe pamint focul oricarei placeri
pacatoase si ca sa scapam §i dincolo de iad, acestea sa le socotim, de
acestea sa ne ingrijim si pe acestea sa le facem in fiecare zi, atragind
asupra noastra, prin ginduri bune si prin dese rugaciuni, bunavointa lui
Dumnezeu. Asa, cele ce par acum grele vor fi usoare, lesnicioase si pla-
cute. Ca atita vreme cit patimile ne stapinesc, socotim virtutea istovi-
toare, grea, cu urcus anevoios, iar viciul, placut si foarte dulce; dar daca
ne desprindem putin de patimi, vedem ca viciul este respingator si urit,
iar virtutea usoara, lesnicioasa si de dorit. §i aceasta o poti afla de la cei
care au dus o viata virtuoasa. Asculta ca Pavel spune ca patimile ne sint
o rusine chiar dupa ce ne-am departat de ele, spunind: „Ce roadd ati avut
atunci de pe urma acelora de care acum va ru§inati?" 109 . Dimpotriva,despre
virtute spune ca este usoara dupa ostenelile de la inceput; numeste
necazul usor si trecator 110 , se bucura de suferinte 111 , se veseleste in neca-
zuri m si se lauda cu semnele lui Hristos 113 .

Ca sa ajungem si noi in aceasta stare sufleteasca, sa ne punem in
rinduiala in fiecare zi, uitind pe cele din urma noastra si nazuind spre
cele ce ne stau inainte. Sa urmarim rasplata chemarii celei de sus, pe
care faca Dumnezeu sa o dobindim cu totii, cu harul si iubirea de
oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii
vecilor, Amin.

108. Dan. 3, 23.

109. Rom. (>, 21.

110. // Cor. 4, 17.

111. Col. 1, 21.
I 12. Rom. .■">, :i.
I l.'i C.iil. (i, 17

OMILIA XVII

„Ati auzit ca s-a zis celor de demult:

Sa nu faci adulter; Eu, insa, va zic voua

ca oricine se uita la o femeie spre a o pofti

a §i facut adulter cu ea in inima sa" .

I

Dupa ce Domnul a desavirsit porunca intiia din Vechiul Testa-
ment, ridicindu-o la cea mai malta filozofie, merge mai departe, in
ordine, la porunca a doua, supunindu-Se si aici legii.

- Dar aceasta nu-i porunca a doua, m-ar intreba cineva, ci a treia;
( a prima porunca nu este: „sd nu ucizi", ci: ,J)omnul Dumnezeul tau
Damn, unul este" 2 . De aceea se cuvine sa intreb, pentru ce n-a inceput cu
i -a? Care e pricina?

- Daca ar fi inceput cu aceasta porunca, ar fi trebuit sa o comple-
te/.e si pe ea si sa vorbeasca despre El. Nu era inca timpul de o invata-
tura ca aceasta. Asa ca a vorbit deocamdata de poruncile morale, vrind
ca, pe temeiul lor, mai intii, si al minunilor, sa convinga pe ascultatorii
Sai ca El este Fiul lui Dumnezeu. Daca Hristos, chiar de la inceput,
inainte de a grai si a face ceva, ar fi zis: „Ati auzit ca s-a zis celor de
demult: Eu sint Domnul Dumnezeul tau si in afara de Mine nu este
altul; dar Eu va spun voua: Inchinati-va Mie ca si Aceluia", ar fi facut ca
to^i sa se uite la El ca la un nebun. Daca dupa ce a dat invatatura Sa si
facuse atitea minuni, spuneau ca-i indracit 3 , desi inca nu vorbise lamu-
rit despre Dumnezeirea Sa, ce n-ar fi spus, ce n-ar fi nascocit daca ar fi
incercat sa faca asta inainte de toate acestea? Pastrind, deci, invatatura
despre Dumnezeirea Sa pentru timpul potrivit, Hristos a facut ca
dogma aceasta sa fie bine primita de majoritatea ascultatorilor Sai.
Aceasta e pricina ca a lasat la o parte porunca intii: i-a pregatit mai intii
drumul prin minunile savirsite si prin minunata Sa invatatura; apoi o
descopera si cu cuvintul. O descopera la inceput putin cite putin, pe
iiesim|ite, prin stralucirea minunilor si prin insusi felul invataturii. Fap-
(ul c a Hristos dadea, cu deplina autoritate, astfel de legi si le indrepta pe

I Mala , r ), 27-28.

2. Drill, (i, ■)

.'I Main >.), .tl. Marat ,'t, 22, /».<; II, I , r >

■ IMII II I \ M \ I 1 .1 .' I't

( clc viH'lii lac ■ca c a omul pi'icrput si c u Iwaic ainintr sa drsc oprre nice
tul cu liu clul dogma di'spie Dumnezeiiea Sa. „.)'?' se minunau toti de EL,
spune Scriptura, ca nu-i invdta asa cum ii invatau cdrturarii Lor" 4 .

Hristos Si a inceput invatatura Sa vorbind de cele mai generale
patimi omenesti: minia si pofta, pentru ca acestea sint mai ales patiniile
care ne stapinesc; ele sint legate de firea noastra mai mult decit cele-
lalte. Si cu putere deplina, atita cit se cuvenea unui legiuitor, a indreptat
aceste patimi si lea infrumusetat deplin. Nu s-a marginit sa spuria ca eel
ce face adulter este pedepsit, ci a mers mai departe si face si aid ceea ce
facuse cu porunca din legea veche, „Sa nu wa£/":pedepseste si privirea
pofticioasa, ca sa afli ca da o invatatura superioara invataturii carturari
lor. De aceea spune: „Cel care se uitd la ofemeie spre a opofti a sifacut adul-
ter cu ea", adica eel care-si face de lucru pentru a se uita cu curiozitate
la trupurile stralucitoare, pentru a cauta cu privirea chipurile frumoase,
pentru a hrani sufletul cu vederea lor si pentru a-si pironi ochii pe obra-
jii frumosi. Ca Hristos n-a venit sa mintuie numai trupul de fapte rele, ci
si sufletul, inainte de trup. §i pentru ca primim harul Duhului in inima,
Hristos curateste mai intii inima.

- Dar cum e cu putinta sa scap de pofta?

- Da, daca am vrea am putea s-o omorim, sa ramina fara. putere. De
altfel Hristos nu cere aici sa stirpim orice fel de pofta, ci numai pofta
aceea care se naste datorita privirilor. Ca omul care cauta sa vada chi-
puri frumoase, acela mai cu seama aprinde cuptorul patimii, isi robeste
sufletul si porneste iute si spre fapta. De aceea Hristos n-a spus: „Cel
care pofteste sa faca adulter", ci: „Cel care se uitd la ofemeie spre a opofli".
Miniei ii pusese un hotar, spunind: „Cel care se minie in desert"; aici, insa,
nu mai pune poftei hotar, ci o interzice cu totul, desi amindoua - §i
minia si pofta - sint innascute in firea omeneasca., desi amindoua ne
sint folositoare: minia ca sa pedepsim pe cei rai §i sa indreptam pe cei
care se uita urit, iar pofta ca sa dam nastere la copii, pentru a continua
neamul omenesc prin astfel de mostenitori.

II

M-ar putea intreba cineva:

- Dar pentru ce n-a pus hotar si poftei?

- Daca te-ai uita cu luare aminte ai vedea ca si poftei ii pune mare
hotar. Ca nu s-a marginit sa spuna: „Cel care va pofti - pentru ca poate
pofti si eel ce sade in munti -, ci: „Cel care se va uita spre a pofti", adica
omul care aduna in el insusi pofta, care, fara sa-1 sileasca cineva, isi
baga liara in mintea lui potolita. O astfel de pofta nu porneste datorita

•I. Mtilri '/', J.H :».); Mini-u I, 22.

.>'J0 SI IN I I II loAN CUUA l)K AUK

lirii, ci tnndavirii. De altfel si Vechiul Testament o interzicea, spunind:
„Nu te uita la frumusete straind"'. Apoi, ca sa nu spui: „Ce pacat fac daca
ma uit la o femeie, dar nu cad?", Hristos pedepseste chiar privirea, pentru
ca nu cumva, prin aceasta ingaduinta, s& prinzi curaj si sa cazi in pacat.

- Dar ce pacat fac daca ma uit? O poftesc, dar nu savirsesc nici o
fapta rea!

- §i asa esti rinduit impreuna cu cei ce fac adulter! Legiuitorul a
hotarit si nu trebuie sa iscodesti mai mult. Se poate ca, uitindu-te asa, sa
\h)\\ sa te stapinesti o data, de doua ori, de trei ori! Dar daca vei conti-
nua sa faci asta, daca vei aprinde cuptorul, de buna seama vei cadea, ca
nu esti in afara firii omenesti. Dupa cum noi, cind vedem pe copil cu
cutitul in mina il batem si-i luam cutitul din mina, desi nu 1-am vazut
ranit, tot asa si Dumnezeu opreste privirea pofticioasa, chiar inainte de
pacat, tocmai pentru a nu cadea in pacat. Ca omul, care si-a aprins
odata flacara, isi piasmuieste necontenit chipuri de lucruri rusinoase,
chiar in lipsa femeii vazute, si de la ele ajunge adesea la fapta. Aceasta e
pricina ci Hristos opreste chiar impreunarile facute in inima.

In fata unei astfel de porunci, ce-ar putea spune cei care traiesc sub
acelasi acoperis cu calugaritele, cu fecioarele afierosite lui Dumnezeu?
Dupa legea pusa de Domnul, ei savirsesc nenumarate pacate de desfri-
nare, pentru ca in fiecare zi se uita cu pofta la ele. De aceea fericitul Iov
si a pus dintru inceput aceasta lege de a nu se uita la fecioare 6 . Lupta e
mai mare dupa ce te-ai uitat cu pofta la o femeie dar n-ai trait cu ea.'Ca
nu gustam atita placere de pe urma uitatului cu pofta la o femeie, cita
suferinta avem de pe urma cresterii poftei; imputernicim pe potrivnic,
facem loc larg diavolului §i nu mai sintem in stare sa-1 indepartam,
dupa ce 1-am bagat in gindurile noastre cele mai intime, dupa ce i-am
deschis lui mintea. De aceea Hristos spune: „Nu fi desfrinat cu ochii si
nu vei fi desfrinat cu mintea!".

Este un alt fel de a te uita la o femeie, asa cum se uita cei cu inima
curata. De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu pofta. Daca n-ar
fi vrut asta, ar fi spus: „Cel care se uita la o femeie"; dar n-a spus asa, ci:
„Cel care se uita spre a opojii", ca sa faca placere ochilor. Dumnezeu nu
(i-a facut ochii ca prin ei sa-ti bagi in suflet desfrinarea, ci ca vazind
lapturile Lui sa admiri pe Creator. Dupa cum este o minie fara rost, tot
astfel este si un uitat fara rost, cind faci aceasta de dragul poftei. Daca
vrei sa te si uiti si sa ai si placere, uita-te la femeia ta, iubeste-o pe ea neince-
tat ! Nici o lege nu te opreste! Dar daca vrei sa te uiti cu nesatiu la frumuseti

/> Inf. Sir. !), H.

Ii Iov II, I

I IMIMI I. A MAI II '/'/ I

straine, alunci nediepta^r.'jti %i pe femeia ta, mtindu (i ocliii prcLiilinch*
ilea, ij\ nedreptatesti si pe aceea la care te uiti, ca o atingi c;u 01 hi nele
giuiti. Chiar daca n-ai atins-o cu mina, o atingi cu ochii. De accea si asta
se socoteste desfrinare si aduce asupra-ti chin greu, inaintea chinului
din iad, ca-ti umple sufletul de nelini§te §i tulburare. Mare este ame-
teala, nespus de cumplita durerea! Cel cuprins de aceasta patima este
mai nefericit decit prinsii de razboi, decit cei inlantuiti. Adesea, aceea
care a aruncat sageata a plecat, dar rana a ramas. Mai bine spus, n-a
aruncat aceea sageata, ci tu te-ai ranit de moarte uitindu-te cu pofta.
Spun asta ca sa scap de birfeli pe femeile cinstite. Pentru ca femeilc
celelalte, care se impodobesc spre a atrage spre ele ochii celor cu care
se intilnesc, chiar daca nu ranesc pe nimeni, isi primesc osinda cuvenita
lor. A facut farmece, a pregatit otrava, desi n-a dus paharul la gura nimanui ;
mai bine spus, paharul 1-a dus, dar nu s-a gasit nimeni ca sa-1 bea.

- Pentru ce Hristos n-a adresat cuvintele sale si femeilor, ci numai
barbatilor?

- Pentru ca Hristos da legi care privesc §i pe barbati si pe femei,
desi pare ca se adreseaza numai barbatilor. Vorbeste capului, dar
poruncile Sale sint adresate intregului trup. Vede in femeie si in bar-
bat o singura fiirita si nu face deosebire intre sexe.

Ill

Dar daca vrei sa auzi mustrari impotriva femeilor, asculta pe Isaia,
care le spune multe, batindu-si joe de imbracamintea lor, de privirile
lor, de mersul lor, de hainele lor care se tirasc pina jos, de picioarele lor
jucau§e §i de grumajii goi 7 . Asculta-1 §i pe fericitul Pavel, care da multe
legi femeilor si le mustra aspru pentru impletiturile pirului, pentru
podoabe si pentru multe alte asemenea lucruri 8 .

Acelasi lucru, in chip ascuns, il spune si Hristos in cuvintele de mai
jos, pentru ca atunci cind spune: „Scoate §i taie pe eel ce te sminte§te",
Hristos isi arata minia Sa fata de astfel de femei. De asta a si adaugat:

„Dacd ochiul tdu eel drept te sminte§te, scoate-l §i-l aruncd de la tine" 9 .

Ca sa nu spui: „Ce? Dar daca e ruda cu mine? Dar daca am o altfel
de legatura cu el?", de aceea Hristos nu vorbeste aici de madularele tru-
pului - Doamne fereste! -,ca nicaieri n-a spus ca trupul este de vina
pentru savir§irea pacatelor, ci necontenit a spus ca de vina este gindul
nostru eel rau. Nu este de vina ochiul, care vede, ci mintea §i cugetul.

7. ha ia :i, l. r >.
K^ / Tim. 2, !l.
!». Main .'i, '2').

222 . SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Adeseori cind mintea ne e indreptata in alta parte, ochiul nu vede pe
cei din fata. Prin urmare vederea nu se datoreste in intregime ochiului.
Daca Hristos ar fi vorbit de madularele trupului nostril, n-ar fi vorbit
numai de un singur ochi si nici numai de ochiul drept, ci de amindoi.
Caci cine se sminteste din pricina ochiului drept, apoi, fara indoiala, se
va sminti §i din pricina ochiului sting.

- Pentru ce, deci, Hristos a vorbit de ochiul drept si a mai adaugat
si mina? 10

- Ca sa afli ca nu e vorba de madularele trupului, ci de cei care sint
in strinsa legatura cu noi, cu prietenii nostri. Hristos iti spune: „Daca
iubesti pe cineva atit cit iti iubesti ochiul eel drept sau socote§ti ca-ti
este tot atJtde folositor cit de folositoare ti-i mina, tai-o, daca-ti vatama
sufletul!". Uita-te la taria cuvintelor Lui. N-a spus: „lhdeparteaza-l!", ci
vrea o despartire totala. De aceea spune: „Scoate-l §i-l arunca dela tine!".
Apoi, pentaru ca porunca Sa este neinduratoare, arata folosul pentru amin-
doua partile: §i pentru cei buni §i pentru cei rai, intarind comparatia:

„Cdrnai defiles iti este sdpiard until din mddularele tale si nu tot trupul
sd fie aruncat in gheend" ".

Cind prietenul tau nu se mintuie, ba te mai duce si pe tine la pieire,
ce fel de dragoste de prieten este aceea sa pieriti amindoi, cind e cu
putinta sa se mintuie unul daca sinteti despartiti?

- Atunci pentru ce Pavel dorea sa fie anatema? 12

- Nu dorea sa fie anatema pentru ca sa nu ci§tige nimic, ci ca sa
mintuie pe altii. Aici, insa, paguba este pentru amindoi. De aceea n-a
spus: „Scoate-l", ci si: „Aruncd-l de la tine!", pentru ca sa nu-1 mai poti lua
inapoi daca ramine asa. Facind aceasta il scapi si pe el de pacat mai
mare si te scapi si pe tine de pieire.

Dar ca sa vezi mai bine folosul acestei porunci, sa cercetam, daca
vrei, spusele Domnului, aplicindu-le chiar la madularele trupului. Daca
ar fi vorba de ales si ai fi silit sau sa ramii cu ochii teferi, dar sa te arunce
intr-o groapa si sa pieri, sau sa ti se scoata ochii si sa-ti mintui sufletul,
oare n-ai alege a doua cale? Negresit! N-ai facut asta pentru ca ti-ai mit
ochii, ci pentru ca ti-ai iubit intregul trup. Tot a§a trebuie sa gtnde§ti §i
de barbatii si de femeile care-ti sint prieteni. Daca tai orice legatura de
prietenie cu acela care te vatama sufleteste cu prietenia lui, dar nu-si
tamaduieste boala, atunci te scapi si pe tine de orice vatamarej dar si pe
el de un mare pacat, ca nu va mai da socoteala, in afara de pacatele lui,
§i de pierderea ta. Ai vazut de cita blindete §i de cita purtare de grija

10. Matei 5, 30.
U:Maiei5, 30.
12. Rom. 9, 3.

OMILII LA MATEI 223

este plina aceastS. porunca? Ai vazut citii iubire de oameni aratS. chiar
asa paruta multora asprime? S& auda aceste cuvinte cei care se gr&besc
spre teatre si ajung in fiecare zi desfrinati! Daca legea lui Hristos ne
porunce§te sa ne despartim cu totul de prietenul care ne vatam& mintui-
rea noastra, ce aparare mai potavea aceiacare ducindu-se la teatrui§i
fac in fiecare zi prieteni pe niste necunoscuti §i-§i gatesc nenumarate
prilejuri de pierzanie? Hristos nu numai ca nu ne ing&dirie sa vedem
spectacole desfrinate, dar, pentru c3. a arStat paguba ce o avem de pe
urma unor.astfel de legaturi, intinde mai departe legea Sa si ne porun-
ce§te sa rupem aceste leg&turi §i sa le aruncam departe de noi. §i Hris-
tos, Care a grait nenumarate cuvinte despre dragoste, d& aceste legi toc-
mai ca sa cuno§ti din aceste doua feluri de legi marea Lui purtare de
grija, ca sa cuno^ti, ca el cautS. prin toate numai folosul tau.

„§i s-a zis: Cel care-§i va Idsafemeia lui sd-i dea carte de despdrtenie. Iar
Eu &c vdud: Cd acela care va Idsape femeia lui, afardde cuvint de desfrinare, o
face sd sdvirseascd adulter; §i eel ce o va lua pe cea Idsatd, face adulter" 73 .

IV

Hristos nu da alt& lege pina ce mai intfi nu cura^a deplin pe cele
dinainte. ,

lata ca ne arata si un alt fel de desfrinare.

- Care?

- Era o lege veche, care nu oprea pe barbatul care-§i ura femeia sa
o alunge pentru orice pricing. §i si ia alta in locul ei. Legea porunceste
ca barbatul s& faci ceva mai mult: s&-i dea femeii §i carte de desparte-
nie, ca sa nu mai poatS. sS. se intoarca la barbatul ei. DacS. legea n-ar fi
dat aceasta porunca, ci ar fi ingaduit barbatului si-si lepede femeia si sa
ia alta, §i apoi sa o aducS. in casa iara§i pe cea dintii, s-ar fi facut mare
amestec in casnicii: barbajii ar fi luat atunci mereu femeile altora §i asta
ar fi fost curata desfrinare. Din pricina asta cartea de despSrtenie d&dea
un mare ajutof casniciilor. In afara de asta, cartea de despartenie inla-
tura un alt rau cu mult mai mare. Daca legea ar fi silit pe barbat s& tina
in casa pe femeia pe care o ura§te, barbatul ar fi ucis^o. Asa de cruzi
erau iudeii! Cum aveau s3.-§i crute femeile lor, cind nu-§i crutau proprii
lor Copii, cind omorau pe profe£, cind vSrsau singele ca apa? De aceea
legea veche a ingaduit un pacat mai mic, dar a starpit unul mai mare. La
inceput de tot nu era legea cartii de despartenie. Asculta ca Insu§i Hris-
tos o spune: ,JMoise a scris acestea din pricina invirtoseniei inimii

13. Matet 5, 31-32.

224 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

voastre" 74 ; a sens sa-i da^i drumul femeii, ca sa n-o omoriti de-o
tineti in casa!

Pentru ca Hristos interzisese nu numai omorul, ci §i simpla minie,
li este u§or sa dea aceasta lege. De aceea, inainte de a o da, aminte§te
totdeauna de porunca data celor de demult, ca sa arate ca legea Sa nu-I
potrivnica aceleia, ci de acord cu ea; o intareste, nu o darima; o
indreapta, nu o strica.

late ca si acum Hristos se adreseaza tot barbatului: „Cel care-si lasd
pe femeia lui, spune Hristos, a face sd sdvir§eascd adulter, iar eel care tape cea
Idsatd face adulter". Barbatul care-§i lasa femeia se face pe sine insu§i
vinovat de pacat, chiar daca nu ia alta femeie, tocmai pentru ca a
facut-o sa savir^easca adulter; iar eel care-§i ia alta femeie savir§e§te §i el
adulter. Sa nu-mi spui ca a lasat-o acela! Chiar daca a lasat-o, ramine
totu§i femeia celui care a lasat-o. Apoi, ca sa nu faca pe femeie mai
obraznica, pentru ca toata vina a fost aruncata pe barbatul care a
lasat-o, Hristos ii inchide si ei usa unei noi casatorii, spunind: ,Jar eel
care ia pe cea Idsatd face adulter". Prin aceste cuvinte Hristos duce pe
femeie pe drumul eel bun, chiar fara voia ei: o opre§te de a se mai casa-
tori §i nu-i ingaduie sa aiba vreun prilej de micime sufleteasca. Intr-ade-
var, daca femeia stie ca vrind-nevrind trebuie sau sa traiasca cu barba-
tul pe care 1-a avut de la inceput, sau, daca pleaca din casa barbatului ei,
sa nu mai aiba nicaieri nici o scapare, atunci va fi nevoita, chiar fara
voia ei, sa-§i iubeasca so|ul.

Sa nu te miri, dar, ca Hristos nu Se adreseaza femeii cind da aceste
porunci. Femeie este mai slaba. De aceea o §i lasa la o parte, dar o pune
pe calea cea buna, amenintind pe barbat. Hristos a facut ceea ce face un
tata care are un copil rau. Tatal lasa la o parte pe copilul sau §i mustra
pe cei care i-au stricat copilul, interzicindu-le sa mai aiba legaturi cu el,
sa se mai apropie de el.

Daca ti se pare grea porunca aceasta, atunci adu-ti aminte de
poruncile date de El mai inainte, in care a fericit pe ascultatorii Sai, §i
vei vedea ca §i aceasta porunca este cu putin|a de indeplinit, fiind u§oa-
ra. Da, Cum sa-ti alungi femeia din casa cind e§ti bUnd, facator de pace, sme-
rit, milos'tiv? Cum sa te certi cu sotia ta cind tu impaci pe altii?

Nu numai prin asta, dar §i in alt chip a facut Hristos usoara porunca
aceasta. Prin cuvintele: ,Jn afard de cuvint de desfrinare", Hristos lasa bar-
batului numai un singur caz cind i§i poate lasa femeia; ca altfel s-ar fi
ajuns iara§i la acelasi lucru. Daca i-ar fi poruncit barbatului sa o tina in
casa, de§i femeia lui a trait cu multi barbati, atunci fapta barbatului ar
duce iarilfi tot la adulter.

14. Matti 19, 8.

OMIUI LA MATEI 225

Vezi ce acord este intre porunca aceasta si cele spuse mai sus? Bar-
batul care nu se uita cu ochi desfnnati la o femeie nu savirseste adulter;
iar daca nu savirseste adulter nu da prilej unui alt barbat sa-si lase
femeia lui. Pentru aceea, deci, Hristos il stringe pe barbat cu toata taria,
il ingradeste cu frica, ridica asupra lui mare primejdie daca isi lasa
sotia; caci pe barbat il face raspunzator daca femeia savirse§te adulter.
Asadar, ca sa nu socote§ti la auzul cuvintelor: „Scoate-ti ochiul tau!", ca
aceste cuvinte le-a spus si despre femeie, Domnul a adaugat la timp
indreptarea aceasta, ingaduindu-i barbatului sa-si lase femeia numai
intr-un singur caz; in altul, nicfdecum.

,Jard§i ati auzit ca s-a zis celor de demult: Sa nu juri strimb, ci sa dai
Domnului juramintele tale;iar Eu vd spun voud: Sa nu te juri deloc" "

- Pentru ce Domnul n-a vorbit indata de furt, ci de juramintul
strimb, trecind peste porunca aceea?

- Pentru ca eel ce fura, acela se si jura. §i dimpotriva eel care nu stie
nici sa se jure, nici sa minta, cu alit mai putin va fura. Prin urmare oprind ju-
ramintul, a oprit si celalalt pacat, furtul; iar prin furt, minciuna.

- Ce inteles au cuvintele: „Sd dai Domnului juramintele tale"?

- Inseamna sa spui adevarul cind juri. ,JDarEu va spun voud: Sa nu te
juri deloc".

V

Apoi mai departe, pentru a-i face sa. nu se jure pe Dumnezeu,
spune:

,flicipe cer, ca este tronul lui Dumnezeu; nici pe pdmint, ca este asternut
picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, ca este cetatea marelui Impdrat" 16 .

Folosind cuvintele profetilor, Hristos arata ca nu e impotriva celor
de demult. Evreii aveau obiceiul sa se jure asa; si evanghelistul vor-
beste, la sfirsitul Evangheliei, de acest obicei 17 .

Uita-te, te rog, la pricina pentru care Domnul pretuieste atit de
mult aceste stihii: cerul, pamintul; nu din pricina firii lor, ci din pri-
cina raportului lor cu Dumnezeu, exprimat pe masura intelegerii
noastre. Pentru ca era mare tirania inchinarii la idoli, Hristos, ca sa nu
para a spune ca stihiile acestea sint de pret prin ele insele, a aratat pri-
cina pretuirii lor, care duce tot la slavirea lui Dumnezeu. Hristos n-a
spus: „Sa nu va jurati pe cer, pentru ca e mare si frumos"; nici n-a spus:
„Sa nu va jurati pe pamint, pentru ca este folositor", ci: ,J*entru ca cerul

15. Matei 5, 33-34.

16. Matei 5, 34-35.

17. Matei 23, 16.

226 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

este tronul lui Dumnezeu, iar pdmintul este asternut picioarelor Lui". Tot-
deauna Hristos indreapta pe ascultatorii Sai spre Stapinul lor.

,JNki pe caput tau, ca nu poti sd faci un fir de pdr alb sau negru" u .

Iarasi si aici, nu pentru ca admira pe om opreste juramintul facut pe
capul omului - ca atunci ar trebui adorat si omul -, ci spre a inalta spre
Dumnezeu slava. Aratindu-ti ca nu esti stapin pe tine insuti, inseamna
ca nu esti stapin nici pe juramintele facute pe capul tau. Ca daca. un tata
nu-si da altuia copilul lui, cu atit mai mult Dumnezeu nu va da pe mina
ta opera Lui. Chiar daca capul e al tau, dar e bun al lui Dumnezeu; si
esti atit de putin stapin pe el, ca nu poti face nici ceea ce este mai nein-
semnat pe el. Ca Hristos n-a spus: „Nu poti face un fir de par", ci: „Nu
poti nici culoarea sa i-o schimbi".

- Dar ce sa fac daca cineva imi cere sa jur, daca ma sileste?

- Frica de Dumnezeu sa fie mai puternica decit silnicia. Daca ai de
gind sa-mi vii cu astfel de scuze, atunci nu vei pazi nici o porunca! Asa
vei spune si cu porunca de a nu-ti lasa femeia : „Ce? Sa n-o las, cind e
certareata si cheltuitoare?" Asa vei spune si cu porunca de a-ti scoate
ochiul drept 20 : „Ce? Sa rup orice legatura cu prietenul meu, cind il
iubesc si ard de dragul lui?" Asa vei spune si cu porunca de a nu te uita
cu pofta 21 : „Ce sa fac daca nu pot sa nu ma uit?" Asa vei spune si cu
porunca de a nu te minia pe fratele tau 22 : „Ce sa fac, daca sint iute si nu
pot sa-mi stapinesc limba?" §i asa vei calca toate poruncile Domnului. To-
tusi de legile omenesti nici nu indraznesti sa-mi vii cu astfel de scuze, nici sa
spui: „Ce sa fac, daca sint asa si asa?", ci, vrind-nevrind, te supui celor scrise.

De altfel, nici nu vei ajunge vreodata sa fii silit sa juri. Cel ce a auzit
fericirile si si-a format sufletul, asa cum a poruncit Hristos, nu va fi silit
nictodata de nimeni sa se jure, fiind respectat si pretuit de toata lumea.

„Ci sdfie cuvintul vostru: da, da §i nu, nu; iar ceea ce este mai mult decit
acestea, de la eel rau este" 23 .

- Dar ce este mai mult decit „da" §i decit „nu"?
-Juramintul, nu juramintul strimb. Ca toata lumea stie - si nimeni

nu mai are nevoie sa o afle - ca juramintul strimb este de la diavolul si
ca nu e numai de prisos, ci §i potrivnic. A fi de prisos inseamna a fi mai
mult, a fi din belsug, asa cum este juramintul.

- Cum? Juramintul este de la eel rau? Daca-i de la eel rau, atunci
pentru ce a fost legiuit de legea veche? Tot asa cu lasarea femeii; pentru
ce este socotita acum adulter cind era ingaduita mai inainte?

IS. Mat* 5, 36.

19. Matei 5, 32.

20. Matei 5, 29.

21. Matei 5, 28.

22. Matei 5, 22-23.

23. Matei 5, 37.

OMILtl LA MATEI 227

- Ce putem raspunde acestor fntrebari? Leghiirile Vechiului Testa-
ment erau legiuiri pe masura slSbiciunilor celor ce primeau legile. Chiar
cinstirea lui Dumnezeu, cu arderea de came fi de grasime, era cu totul
nevrednicS. de Dumnezeu, dupa cum gmgavitul este nevrednic de un
filozof. Dar acum, cind Hristos ne-a ridicat la o vietuire mai lnalti, lasa-
rea femeii este socotitS. adulter, iar juramintul, de la diavol.

DacS. legile Vechiului Testament ar fi fost de la diavol, apoi n-ar
fi facut atita bine. Ca n-ar fi fost primite acum cu atita usurinfii legile
Noului Testament, dacS. n-ar fi fost mai inainte legile Vechiului Testa-
ment. Nu-mi cere, dar, sS-si arate tana lor acum, cind a trecut folosul
lor, ci atunci, cind timpul o cerea! Dar, mai bine spus, dacS. vrei, poti sk
le-o ceri si acum! Ca si acum i§i arata taria lor, tocmai prin ceea ce noi
hulim in ele; caci cea mai mare lauda a lor este c§. sint asa cum sint.
DacS. nu ne-ar fi crescut bine §i dacS. nu ne-ar fi facut destoinici pentru
primirea unor legi mai bune, n-ar fi a§a cum sint. Legile Vechiului Tes-
tament se pot asem&na cu sinul mamei. Sinul pare nefolositor dupa ce
si-a indeplinit tot rostul lui §i dupa ce copilul poate minca o alti min-
care; mamele chiar, care socoteau mai inainte sinul cu totul trebuincios
copilului, acum il batjocoresc inaintea copilului cu fel de fel de cuvinte
urite; multe din eje nu se marginesc numai la batjocurS., ci ifi ung sinu-
rile cu alifii amare, pentru ca amarsiciunea alifiei sa-i stingS. copilului
pofta, atunci cind cuvintele n-au destula tarie s&-l dezvete de supt.

VI

In acest inteles a spus si Hristos c&: „ceea ce este mai mult decit da si
decit nu este de la eel rdu", nu ca s£ arate ck Vechiul Testament este de la
diavol, ci ca sS. ne depSrteze cu ni§te cuvinte mai tari de tot ce era rau in
Vechiul Testament.

Acestea le spunea Hristos ucenicilor SSi; iudeilor celor nesimtttori,
insS, care staruiau in ale lor, le-a uns cetatea sfinti de jur imprejur cu
frica de robie, ca §i cu o alifie amara, facindu-le-o de neealcat; iar cind
Hristos a vazut ca nici aceasta n-are putere s4-i stapmeasci, ci doreau
iarasi sS. o vadft, alergind la ea, ca §i copilul la sinul mamei, Domnul a
acoperit desavirsit sfinta cetate, danrnindu-o, iar pe cei mai multi dintre
iudei i-a dus departe de ea, as^a cum fac multi departind viteii de vaci,
pentru ca s&-i dezvete cu trecerea timpului de vechiul lor obicei. Daca\
Vechiul Testament ar fi fost de la diavol, atunci n-ar fi £inut pe iudei
departe de inchinarea la idoli, ci, dimpotrivS., i-ar fi dus fi i-ar fi aruncat
la slujhrea idolilor. C5. asta voia diavolul. Asa, insS, vedem c& Vechiul
Testament a facut cu totul altceva. Chiar juramintul, de care e vorba, a
fost legiuit de legea veche, tocmai pentru ca iudeii si nu se jure pe idoli,

22H SI'INIUl, IOAN (U)KA l)K AUK

ci pe Dumnezeu. ,Jurati-va, spune profetul, pe Dumnezeul eel adevdrat" 24 '.
Deci legea veche n-a savirsit fapte de mica insemnatate, ci foarte mari.
Lucrarea stradaniei ei a fost de a-i aduce pe iudei la hrana cea tare a
Noului Testament.

- Ce? a§ putea fi intrebat. Juramintul nu mai este de la diavol?

- Ba da, este de la diavol! Dar aceasta abia acum, dupa ce am pri-
mit o atit de inalta filozofie, atuncea nu!

- Dar cum se poate ca acelasi lucru odata sa fie bun si alta data rau?

- Eu spun cu totul dimpotriva: Pentru ce nu poate fi un lucru odata
bun si alta data rau, cind toate lucrurile o arata: meseriile, fructele, toate
colelalte? Uita-te la trupul nostru! Cu el se intimpla mai intii lucrul
acesta. Mersul in patru labe, atunci cind esti copil mic, e un lucru bun;
mai tirziu, o nenorocire; hranitul cu mincare mestecata in gura este un
lucru bun la inceputui vietii noastre; mai tirziu, plin de scirba; hranitul
cu lapte si cautarea sinului, la inceput, este un lucru folositor si mintui-
tor; mai tirziu, ruinator si vatamator. Vezi ca aceleasi fapte sint bune
intr-un timp, iar in alt timp nu mai sint bune? E un lucru bun sa porti
haine copilaresti cind esti copil, dar e o ru§ine sa faci asta cind esti bar-
bat. Vrei sa vezi acum si contrariul, anume ca cele care se potrivesc bar-
batului nu se potrivesc copilului? Da-i unui copil o haina barbateasca si
pe to^i ii apuca risul, iar copilul va fi in primejdie si mai mare, ca,
imbracat a§a, va cadea de multe ori in mers. Da-i unui copil sa faca poli-
tica, sa faca negot, sa semene, sa secere si iarasi pe toti ii apuca risul.
Dar pentru ce vorbesc de niste lucruri ca acestea? Crima, recunoscuta
de toti ca venind de la diavol, ei bine, chiar crima, savirsita la timp
potrivit, a facut ca Finees, care a ucis, sa fie inaltat la treapta de preot 2 .
Ca uciderea este o fapta a diavolului, asculta ce spune Hristos: „Voi vreti
sd faceti lucrurile tatdlui vostru z6 ; acela a fost dintru inceput ucigdtor de
oameni" 27 . Finees a fost ucigas de om si totusi „i s-a socotit lui intru drep-
tate ZH , spune Scriptura. Avraam apoi n-a fost numai ucigas de om, ci si
ucigasul propriului sau copil - ce-i cu mult mai rau - si totusi fapta lui
la ridicat si mai mult in ochii lui Dumnezeu 29 . Iar apostolul Petru a
facut un indoit omor 30 ; totusi fapta lui a fost o fapta duhovniceasca.

Asadar sa nu cercetam numai faptele, ci sa cercetam, cu deosebita
luare-aminte, si timpul si pricina si intentia si deosebirea de persoane si
tot ceea ce poate da unei fapte sensul adevarat. Ca nu poti ajunge in alt
chip la adevar.

•M. la. 4, 2.
2F,. Num. 25, 6-18.
26. loan 8, 41.
21. limn 8, 44.
28. />.«. 105, 32.
2!). Fat. 22, 10.
.to. Fapte . r >, 1-10.

"Mil, II l,A MA'I'KI 229

Sa ne sirguim, dar, do voim sft avem parte de impara^ia cerurilor, sa
facem mai mult decit cele poruncite de legea veche; altfel nu-i cu
putinta sa dobindim cele ceresii. Daca ne multumim cu masura legilor
vechi, vom ramine dincoace de pridvoarele darurilor. „Cd de nu vapri-
sosi dreptatea voastrd mai mult decit a carturarilor §i fariseilor, nu vetiputea
intra intru impdrdtia cerurilor" 31 . §i cu toate ca sta deasupra noastra o atit
de mare amenintare, totusi sint unii care nu numai ca nu depasesc drep-
tatea Vechiului Testament, ci sint cu mult in urma ei. Nu numai ca nu
evita juramintul, dar se jura si strtmb; nu numai ca nu alunga pri virile
desfrinate, dar se si desfrineaza si indraznesc sa savir^easca, fara sa le
pese, tot ce-i oprit. Ace§tia un singur lucru mai a^teapta: ziua osindirii,
cind vor primi cea mai cumplita pedeapsa pentru pacatele lor. Acesta-i
sfirsjtul celor ce s>au cheltuit viata in pacate! De acestia trebuie sa dez-
nadajduim, pentru ca ei nu mai au nimic altceva de asteptat decit
osinda. Iar cei care sint inca pe pamint mai pot lua lupta de la inceput;
si le va fi usor si sa invinga si sa se incununeze.

VII

Nu te descuraja 32 , deci, omule, nici nu-ti slabi rivna! Poruncile lui
Hristos nu-s grele! Spune-mi, te rog, ce oboseala este sa fugi de jura-
mint? Iti cere sa cheltuiesti bani? Trebuie sa asuzi si sa te nevoiesti? Nu!
E de ajuns numai sa voiesti si totul s-a facut! Daca-mi spui ca te juri din
obisnuinta, iti voi raspunde ca tocmai obi§nuinta te va usura sa nu te
mai juri. Reuse§ti totul daca, in locul vechii obisnuinte, iei o alta obis-
nuinta. Gindeste-te ca multi eleni, care se bilbiiau, §i-au indreptat limba
lor greoaie prin indelungata staruinta; altii, care aveau umerii strimbi
si-i miscau necontenit, i-au indreptat punind deasupra lor sabii. Am fost
silit sa va dau aceste exemple, luate de la pagini, ca sa va fac cu ele de
ru§ine, pentru ca nu va conving cuvintele Scripturilor. A§a facea §i
Dumnezeu cu iudeii, spunindu-le: „Duceti-vd in insulele Hetiim } trimiteti
in Cedar §i vedeti de-§i schimbd neamurile dumnezeii lor! §i ei nu sint dumne-
Zfii!" 33 . Ii trimite adeseori si la cele necuvintatoare, graindu-le asa:
,JWergi lafurnicd, lenesule, §i urmeazd cdile ei! 34 ... Mergi la albind!" 35 . Asa
va voi spune §i eu acum: Uitati-va la filozofii greci §i atunci veti sti de cita
osinda sintem vrednici noi, care nu ascultam legile cele dumnezeiesti!
Aceia s-au supus la nenumarate munci §i osteneli, pentru slava ome-

31. Maui 5, 20.

32. Do aici incepe partea morala: Despre a nu te jura.

33. ler. 2, 10-11.

34. I\<w. (i, (i.
3. r ). I'rov. (>, K.

230 SHN'HH, IDAN UURA l)K AUR

neascft; voi, insa, nu arata^i aceeasi rivna nici pentru cele ceresti! Iar
daca si dupa acestea spui ca obisnuinta poate sa-i fure chiar pe cei ce-si
dau toata silin^a sa se lase de jurat, o marturisesc si eu; dar totodata iti
spun ca, dupa cum este cu putinta sa te fure obi§nuinta, tot a§a de usor
este sa te si indrep^i. Daca-|i pui in casa ta multi paznici, de pilda: sluga,
so^ia, prietenul, iute te vei dezbara de deprinderea cea rea, fund de toti
indemnat si incurajat. Fa asta zece zile numai! Nu-ti trebuie mai mult!
Totul se va intari, iar deprinderea cea buna va prinde radacina puter-
nica. Cind incepi sa faci asta, nu te deznadajdui de calci legea o data, de
doua ori, de trei ori, de douazeci de ori chiar! Ai cazut? Scoala-te din
nou! la munca de la inceput, cu aceea§i rivna, si vei birui negresit!
Nici juramintul strimb nu este un pacat intimplator. Dacajuramin-
tul este de la diavol, ce pedeapsa merita juramintul strimb? Aplaudati
spusele mele? Nu-mi trebuie aplauzele voastre, zgomotele voastre, nici
aprobarile voastre! Un singur lucru vreau numai: Sa ma ascultati in
liniste §i cu mintea treaza si sa faceti cele ce va spun. Acestea-mi sint
aplauzele, aceasta-mi este lauda! Dar daca-mi lauzi spusele si nu faci ce
lauzi, mai mare £i-i osinda, mai multa vina, iar mie rusine §i batjocura.
Nu-i teatru aici; nu sta^i aici ca sa vedeti tragedieni si sa aplaudati
numai. Aici e scoala duhovniceasca! De aceea un singur scop am: sa
faceti ce va spun si prin fapte sa-mi aratati ca ma ascultati. Atunci
dobindesc totul; acum, insa, sint deznadajduit. N-am incetat niciodata
de a da aceste sfaturi §i celor pe care-i intilneam indeosebi si celor
carora le vorbeam in biserica; dar nu vad nici un progres, ci sinteti tot
la cele dintii lectii. Iar aceasta il face pe dascalul vostru sa sovaie mult,
lata ca si Pavel era foarte suparat, tocmai pentru ca ascultatorii sai rami-
neau tot la primele lectii. El spunea: „Cd de§i trebuia ca voi sdfiti invdtd-
tori, din pricina timpului, totu§i aveti iar dp. trebuintd sdfiti invdtati stihiile
inceputului cuvintelor lui Dumnezeu" 36 . De aceea si eu pling si ma jelui.
Daca va voi vedea ca nu puneti capat juramintului, va voi opri de a mai
calca aceste sfinte praguri si de a va mai impartasi cu nemuritoarele
taine, cum ii opresc pe desfrinati, pe cei ce fac adulter §i pe cei invinuiti
de crime. E mai bine sa inalt lui Dumnezeu obisnuitele rugaciuni
numai cu doi §i trei credinciosi, care pazesc legile lui Dumnezeu, decit
sa se stringa o mul^ime de pacato§i care sa strice §i pe ceilalti. Sa nu mi
se laude aici bogatul, nici puternicul zilei! Sa nu-mi ridice din sprin-
cene! Toate sint pentru mine basm, umbra si vis! Nici unul din cei
boga^i pe pamint nu ma va putea apara dincolo, cind voi fi invinuit §i
acuzat ca n-am razbunat, cu toata taria cuvenita, legile lui Dumnezeu.
Aceasta, aceasta a pierdut pe minunatul acela batrin, pe Hi, desi viata-i era

3(i. Evr. H, 12.

DMII.II l,A MAII'I 2,\ I

nep&tata! Totusi pentru (a a trecut cu vederea pe cei care calcaserft
legile lui Dumnezeu a lost pedepsit impreuna cu copiii lui si a primit
cea mai cumplita pedeapsa 37 . Daca Hi preotul a fost atit de cumplit
pedepsit pentru ca n-a intrebuintat fata de copiii lui barba^ia cuvenita,
desi il silea la asta dragostea fireasca de fii, ce iertare voi avea eu, care
nu sint silit nici de o astfel de dragoste si mai stric si totul datorita lingu-
selilor? Asadar, ca sa nu pier si eu si voi, lasati-va, va rog, convinsi de
cuvintele mele! Fiti voi insiva cercetatorii si socotitorii vietii voastre!
Dezbracati-va de deprinderea de a jura, pentru ca, pornind de la
aceasta porunca, sa savirsiti cu usurinta si toate celelalte virtuti si sa va
bucurati de bunatatile cele viitoare, pe care faca Dumnezeu sa le dobin
dim cu totii cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, Caruia slava si puterea acum si pururea si in vecii
vecilor, Amin.

37. I Regit, 1-19.

OMILIA XVIII

„Ati auzit ca s-a zis:

Ochi pentru ochi §i di'nte pentru dinte; iar Eu va zic voua:

Nu va impotriviti celui rau! Ci celui care te va lovi

pe obrazul drept, intoarce-i lui §i pe celalalt.

§i celui ce vrea sa se judece cu tine §i sa-ti ia haina,

lasa-i lui §i cama^a!" 1

Vezi ca Hristos nu s-a gindit la ochi mai inainte cind a poruncit sa
scoatem ochiul care ne sminteste, ci la eel care ne vatama cu prietenia
lui si ne arunca in prapastia pierzarii? Cum ar fi putut porunci sa ne
Ncoatem ochii, cind El, prin cuvintele acestea, spune tocmai contrariul,
nringaduind sa scoti ochiul nici chiar aceluia care-ti scoate tie ochiul?

Daca cineva ar invinui legea veche ca da o astfel de porunca,
pentru a-ti face dreptate, ii voi raspunde asa: Dupa parerea mea, un om,
care aduce o astfel de invinuire legii vechi, nu cunoaste intelepciunea
ce se cuvenea sa o aiba un legiuitor, nu cunoaste ce putere au impreju-
rarile de timp in darea unei legi si nici cistigul de a da legi pe masura
priceperii acelora carora le sint date legile. Daca acest om s-ar fi gindit
cine erau cei care aveau sa primeasca aceasta lege, daca s-ar fi gindit la
puterea lor de judecata si la timpul cind au primit aceasta legiuire,
atunci ar fi laudat nespus de mult intelepciunea Legiuitorului: ar fi
vazut ca unul si acelasi este si Legiuitorul Legii Vechi si Legiuitorul
Legii Noi si si-ar fi dat seama ca amindoua legiuirile sint foarte folosi-
toare si au fost date la timpul potrivit. Ar mai fi vazut ca daca Legiuito-
rul ar fi dat chiar de la inceput aceste legi marete si inalte ale Legii Noi,
n-ar mai fi fost primite nici poruncile Legii Vechi, nici ale celei noi; dar
asa, pentru ca amindoua au fost date la timpul potrivit, prin amindoua
intreaga lume a fost indreptata.

De altfel legea veche a dat porunca aceasta, nu ca sa ne scoatem
ochii unii altora, ci ca sa ne stapinim miinile. Ca frica de a nu ni se
scoate ochii ne opreste de a scoate si noi ochii altora. §i astfel Legiuito-
rul strccoara pe nesimtite in suflet multa filozofie prin aceea ca porun-
ceste celui ce sufera raul sa rasplateasca raul cu rau, desi ar merita mai

I . Malei . r >, 38-40.

QMII.II I. A MAIKI x\'.\

mare pedeapsa cel care ineepe raul; ca asa cere ideea de dreptate. Dar
pentru ca Legiuitorul vrea sa amestece iubirea de oameni cu dreptatea,
osindeste pe eel care a pacatuit mai mult cu o pedeapsa mai mica decit me-
rits, invatind pe oameni sa arate multa blindete chiar cind sufera raul.

Dupa ce Domnul a rostit toate cuvintele Legii Vechi, a aratat iarasi
ca nu fratele nostru este eel ce ne face rau, ci diavolul. De aceea a si
adaugat: ,J)ar Eu zic voua: Nu va impotriviti celui rau". N-a spus: „Nu te
impotrivi fratelui", ci: „Celui rau", aratind ca se indraznesc acestea la
indemnul diavolului. Iar pentru ca vina a fost pusa in sarcina diavolu-
lui, Domnul slabeste si taie mult din minia ce o purtam fratelui, care
ne-a facut raul.

- Ce? Nu trebuie sa ne impotrivim celui rau? as putea fi intrebat.

- Trebuie, dar nu asa, ci cum a poruncit Hristos: Sa suferim de
buna voie raul. Numai asa vei birui raul. Nu stingi focul cu foe, ci cu
apa. Dar ca sa afli ca si in Legea Veche eel ce sufera raul biruie si ca el
este eel incununat, cerceteaza istoria Vechiului Testament si vei vedea
ca acela ajunge in fruntea celorlalti. Cel care a inceput raul este socotit
ca a scos doi ochi: si ochiul aproapelui lui si pe al lui. De aceea pe buna
dreptate este urit si invinuit de toti. Dimpotriva eel caruia pe nedrept i
s-a scos ochiul este socotit nevinovat, chiar daca plate§te cu aceeasi
masura. De aceea multi il compatimesc, pentru ca il socotesc nevinovat
chiar dupa savirsirea acestei fapte rele. Nenorocirea este aceeasi si
pentru unul si pentru altul; dar slava nu mai e aceeasi nici la Dumne-
zeu, nici la oameni. De aceea nici nenorocirile lor nu sint la fel.

Mai inainte Domnul spusese: „Cel care se minie pe fratele lui in zfldar
si-l face nebun, vinovat va fi gheenei focului" 2 . Acum Hristos cere mai
multa filozofie; nu porunceste numai ca eel nedreptatit sa stea linistit, ci
sa-i dea celuilalt prilejul sa faca si mai mare rau, intinzindu-i §i celalalt
obraz. Hristos spune aceasta, nu pentru a legiui ca trebuie sa intoarcem
obrazul cind sintem loviti peste obraz, ci pentru a ne invata ca trebuie
sa suferim raul in toate celelalte imprejurari din viata.

II

Dupa cum atunci cind Domnul a spus: „Cel ce spune fratelui sdu
nebun, vafi vinovat gheenei", n-a vorbit numai de aceasta insulta, ci de
orice fel de insulta, tot astfel si aici n-a legiuit sa suferim cu curaj numai
palmuirile, ci sa nu ne tulburam orice rau am suferi. Pentru aceasta din-
colo a dat ca pilda cea mai grea insulta, iar aici lovirea peste obraz, care
pare cea mai insultatoare lovire. Prin porunca aceasta Hristos Se adre-
seaza si celui care loveste si celui lovit. Cel lovit nu se socoteste lovit,

'2. Matei . r >, 22.

2'M MlNIDI IQAN CURA UK AUR

daca e pregatit sa filozofeze asa - ca nici nu va sim|i lovitura, pentru ca
se vede mai mult un luptator decit un om lovit -, iar eel care loveste,
rusinat de purtarea celui lovit, nu mai da a doua lovitura chiar daca ar fi
mai salbatic ca o fiara, ci se va osindi si pentru lovitura de mai inainte.
Ca nimic nu opreste de la rau pe eel ce face raul atit de mult cit il
opre§te eel care sufera in tacere raul ce i se face; nu-1 face numai sa nu-si
prelungeasca mai mult raul, ci-1 face sa se §i caiasca de faptele sale si sa
se departeze, admirindu-i bunatatea. II face prieten; in loc de dusman si
vrajmas il face rob nu numai prieten. Daca, insa, razbuna raul ce i s-a
facut, se intimpla tocmai contrariul; amindoi se fac de rusine, se fac mai
rai, aprind mai mult minia; adeseori se ajunge chiar la crima, daca
raul merge mai departe. De aceea Hristos a poruncit nu numai sa
nu te minii de te palmuieste cineva, ci chiar sa-i dai prilejul sa-si
sature pofta de a te lovi, ca sa nu-1 faci sa creada ca ai suferit prima
lovitura, pentru ca n-ai putut altfel. Asa mai degraba vei putea da
neru§inatului aceluia o lovitura de moarte decit daca 1-ai lovi cu
palma; si vei face, dintr-un om pornit pe cearta si bataie, un om
blind si potolit.

„Celui care vrea sa sejudece cu tine §i sd-ti ia haina, lasd-i lui §i camasa".
Hristos vrea sa ai aceeasi rabdare nu numai cind e vorba de lovituri, ci
si cind e vorba de bani §i de averi. De aceea da o pilda tot atit de con-
vingatoare ca si cea de mai inainte. Dupa cum atunci ne poruncise sa
invingem prin suferirea raului, tot asa si acum ne porunceste sa invin-
gem pe lacom si hraparet prin a-i da mai mult decit se astepta sa ia.
Poruncii acesteia ii da Hristos si un adaos; ca n-a spus: „Da-i haina ce ti-o
cere!", ci: „Celui care vrea sa sejudece cu tine", adica daca vrea sa, te dea
in judecata si sa-ti ia bunurile tale. §i precum atunci, dupa ce a spus sa
nu spui nimanui: „nebunule"^\ nici sa te minii in desert, Hristos a mers
mai departe si a cerut mai mult, poruncind sa intorci si celalalt obraz,
tot asa si acum, dupa ce ti-a spus sa te impaci cu piri§ul tau, iti da iarasi o
porunca §i mai mare: porunceste nu numai sa dai mai mult decit vrea
acela sa-|i ia, ci sa-i arati si mai mare darnicie.

- Ce? Sa umblu gol?

- Nu vom umbla goi, daca vom indeplini cu scumpatate poruncile
lui Hristos, ci vom fi imbracati mai mult decit toti oamenii! Mai intii
nimeni nu va tabari asupra noastra daca avem astfel de ginduri; in ai
doilea rind, chiar daca ar fi cineva atit de salbatic §i de neomenos incit
sa mearga pina acolo sa. ne ia ceea ce-i dam de buna voie, se vor
gasi cu mult mai multi oameni care ne vor imbraca pe noi, care filo-
zofam asa, nu numai cu haine, dar, de-ar fi cu putinta, chiar cu pro-
priul lor trup!

OMII.II I .A MAIKI 23/>

III

Dar chiar daca ar trebui sa umbli gol de dragul unei astfel de filozo-
fii, nici atunci n-ar fi o ru§ine. Ca §i Adam era gol in rai §i nu se ru§ina 3 ;
Isaia era gol §i descult 4 §i era mai stralucit decit toti iudeii; iar Iosif
atunci a stralucit mai mult cind a ramas fara haina 5 . Nu-i un rau, nu-i o
ru§ine sa ramii asa dezbracat, ci sa te imbraci asa cum ne imbracam noi
toti astazi cu haine luxoase. Aceasta-i rapine si batjocura! De aceea
Dumnezeu pe aceia i-a laudat, iar pe ace§tia ii mustra. §i prin profeti §i
prin apostoli.

Sa nu socotim, dar, poruncile lui Hristos cu neputinta de indepli-
nit! Daca sintem treji, sint §i foarte folositoare §i u§oare. Au atit de mare
ci§tig, incit ne sint de eel mai mare folos nu numai noua, ci §i acelora
care ne fac rau. § i mai cu seama acesta-i lucru minunat, ca Hristos, con-
vingindu-ne sa suferim raul, ii invata sa filozofeze si pe cei ce fac raul.
Cind hraparetul socote^te mare lucru ca ia lucrurile tale, dar tu ii arati
ca-ti este u§or sa-i dai §i ce nu-ti cere, cind ii pui fata in fata saracia lui cu
darnicia ta, filozofia ta cu lacomia lui, ginde§te-te ce mare dascal ii e§ti,
invatindu-1 nu cu cuvintul, ci cu fapta, sa dispretuiasca viciul §i sa indra-
geasca virtutea. Dumnezeu vrea sa nu ne fim de folos numai noua, ci
tuturor semenilor noftri. Daca dai numai ca sa nu mai ajungi in fata
judecatii, ai urmarit doar interesul tau; dar daca dai mai mult decit vrea
sa-ti ia, urmare^ti §i interesul lui, ca te desparti de el dupa ce 1-ai facut bun.

Putere ca aceasta are sarea 6 - iar Hristos vrea ca aceia ce-L urmeaza
sa fie ca sarea - ca sarea se pastreaza §i pe ea, dar pastreaza §i alimentele
peste care se presara. Aceea§i putere o are §i lumina: se lumineaza §i pe
ea §i lumineaza §i pe altii. Deci, pentru c3. Hristos te-a pus printre
oameni sare §i lumina, fii de folos si celui ce §ade in intuneric; invata-1
ca nici mai inainte, cind a luat de la tine, n-a luat cu forta; convinge-1 ca
nu ti-a facut rau! Daca. ii arati ca i-ai daruit §;i nu te-a jefuit, vei fi mai res-
pectat, mai pretuit. Prefa, dar, cu blindetea ta, pacatul lui in darnicia ta.

Daca socoti ca e mare porunca aceasta, a§teapta! Vei vedea lamurit
ca n-ai ajuns inca la desavir§ire. Ca Domnul punind legi suferirii raului,
nu S-a oprit aici, ci merge chiar mai departe, graind a§a:

,J)e te va sili cineva sa mergi o mild, mergi cu el doud" 7 .

Ai vazut ce inalta filozofie? Hristos iti spune: „Daca du§manul tau,
dupa ce i-ai dat haina §i cama§ia, ar vrea sa te puna, in pielea goala, la
munci istovitoare, nici a§a nu trebuie sa-1 opre§ti!"

3. Fac. 2, 25.

4. Isaia 20, 3.

5. Fac. 39, 12.
(i. MaUi 5, 13.
7. Matei 5, 4 1 .

2M> SIlNTlll, IQAN (JURA l)K AUK

Hristos vrea ca totul sa avem in comun cu cei saraci §i cu cei ce ne
insulta, si trupurile si averea. Una este o fapta de barbatie, cealalta de
iubire de oameni. Pentru aceea a spus: ,J)acd te va sili cineva sa mergi o
mild, mergi cu el doua". Hristos te urea iarasi pe o treapta mai inalta de
virtute, poruncindu-ti sa fii larg la suflet. Daca poruncile date la ince-
put, cu mult mai mici decit acestea, aduc dupa sine o atit de mare feri-
cire, ginde§te-te ce soarta ii asteapta pe cei care indeplinesc aceste
porunci si ce fel de oameni ajung, chiar inainte de a primi rasplatile
ccresti, odata ce au atins nepatimirea, desi sint in trap omenesc §i pati-
tnitor! Cind nu-i mai ustura nici ocarile, nici loviturile, nici luarea ave-
rilor, nici ceva asemanator, ci, prin suferinta, ajung si mai mari la suflet,
gindeste-te ce insusiri are sufletul lor! De aceea Domnul ne-a poruncit
sa ne purtam cu eel ce ne face sila tot a§a cum ne purtam cu eel ce ne
loveste si cu eel ce ne rapeste averile. Dar pentru ce vorbesc de insulta
si de rapirea averilor? Chiar daca ar vrea cineva sa-ti puna pe nedrept
trupul la munci §i la osteneli, invinge-1 din nou, fa mai mult decit pof-
teste pofta lui nedreapta! Cuvintele: ,J)e te va sili" an intelesul de a te tiri
pe nedrept §i fara motiv. Tu, insa, fii pregatit sa suferi mai mult decit
vrea acela sa-ti faca!

„Celui ce cere dd-i §i nu intoarcefata de la eel ce vrea sa se imprumute de la
tine"".

Porunca aceasta e mai mica decit cele de mai inainte. Totusi, nu te
mira! Asa obisnuieste sa faca Domnul totdeauna, sa amestece poruncile
mici cu cele mari. Dar daca aceasta porunca este mica fata de celelalte,
sa o auda cei care iau averile altora, cei care-§»i risipesc averile lor cu
desfrinatele si-si aprind un indoit foe si prin agoniseala lor nedreapta si
prin cheltuiala lor pierzatoare.

Prin imprumut aici Hristos nu intelege datul cu dobinda a banilor,
ci datul simplu. In alta parte intinde mai departe datul, spunind sa dam
acelora de la care nu a§teptam sa mai primim inapoi .

tr Ati auzit cd s-a zis: Sa iubestipe aproapele tdu §i sd urdstipe dusmanul
tdu. Iar Eu vd zic voud: Iubiti pe dusmanii vostri si rugati-vd pentru cei ce va
supdrd; binecuvintati pe cei ce va blestemd; faceti bine celor ce va urdsc, ca sd
Ji(i asemenea Tatdlui vostru Celui din ceruri, Care rdsare soarele Lui sipeste
cei rdi si peste cei buni §i ploud si peste cei drepti si peste cei nedrepti" 70 .

lata ca a pus cea mai de pret cununa a virtutilor! Pricina pentru
care Hristos ne-a invatat nu numai sa suferim cind sintem loviti peste
obraz, dar sa-i intindem si obrazul eel drept, nici numai sa-i dam si

8. Matei , r >, 42.
!). l.ura (i, 30. 34.
10. Matei . r >, 43 45.

OMH.II l,A MA'I'KI 2.) 7

camasa celui ce vrea sa ne ia haina, ci sa si mergem doua mile cu eel ce
ne sileste sa mergem una, a fost ca noi sa primim cu toata usurinta
porunca aceasta de acum, care e cu mult mai mare decit celelalte.

- Dar ce are mai mult aceasta porunca decit celelalte? m-ar intreba
cineva. Ca acela care le implineste pe acelea nu are dusmani!

- Porunca aceasta are ceva mai mult decit celelalte, ca Hristos n-a
spus: „Nu-l uri pe dusman!", ci: „Iube§te-U"; n-a spus: „Nu-i face rau!",
ci: >y Fd-i bine!".

IV

Iar daca ai cerceta cu de-amanuntul porunca aceasta, vei vedea ca
are un adaos care o ridica cu mult deasupra celorlalte: ca Hristos n-a
poruncit numai sa iubesti pe dusmani, ci sa te si rogi pentru ei. Ai vazut
pe cite trepte ne-a urcat si ca ne-a dus pe culmea virtutii? Uita-te, numa-
rind treptele de jos in sus! Prima treapta: sa nu incepi sa faci rau; a
doua: dupa ce raul a fost savirsit, sa nu rasplate§ti raul cu rau; a treia: sa
nu faci celui ce te-a suparat ceea ce ai suferit tu, ci sa fii linistit; a patra:
lasa sa ti se faca rau; a cincea: lasa sa ti se faca mai mult rau decit vrea
eel ce-ti face rau; a sasea: nu uri pe eel ce ti-a facut asta; a saptea: iubes-
te-1; a opta: fa-i chiar bine; a noua: roaga-te lui Dumnezeu pentru el.

Ai vazut ce inalta filozofie? De aceea are si rasplata stralucita!
Pentru ca porunca aceasta este mare si are nevoie de un suflet tmar si de
multa straduinta, de aceea ii pune §i o atit de stralucita rasplata, cum n-a
pus nici unei alte porunci de mai inainte. Aici nu mai pomeneste de
pamint, ca acelora blinzi, nici de mingiiere, nici de mila, ca acelora ce
pling si celor milostivi, nici de imparatia cerurilor, ci de ceva mai maret
decit toate acestea: de asemanarea cu Dumnezeu, atit cit este cu putinta
omului, ca zice: „Ca sa fiti asemenea Tatdlui vostru Celui din ceruri".

Observa, te rog, ca nici acum, nici mai inainte Hristos nu L-a numit
pe Dumnezeu Tatal Sau, ci, atunci cind a vorbit de juramint, L-a numit
Dumnezeu si mare Imparat ", iar aici: Tatal lor. Face asta, pentru ca vrea
sa vorbeasca la timp potrivit de Dumnezeu ca Tata al Sau.

Apoi arata in ce consta asemanarea, zicind: „Care rasare soarele Lui
peste cei rai sipeste cei buni si plouapeste cei drepti §ipeste cei nedrepti". „Ca
§i Dumnezeu, ne spune Hristos, nu numai ca nu uraste, dar face si bine
celor care-L ocarasc. Te face asemenea cu Dumnezeu, desi nu este vreo
egalitate intre tine si El, nu numai din pricina covirsitoarei Lui bunatati,
ci si din pricina nespusei Lui vrednicii. Tu esti dispretuit de un om ca si
tine; Dumnezeu este dispretuit de un rob, caruia i-a facut nenumarate
binefaceri; tu, cind te rogi pentru dusmanul tau, nu dai decit cuvinte;
Dumnezeu da dusmanilor Lui lucruri foarte mari si minunate: le da

I I. Main . r >, M. :i. r >.

'J3H SUNTlll, U)AN ourA de aur

tuturora soare si ploaie la vreme; si totufi te face asemenea cu El, atit cit
este cu putinta unui om".

Nu uri, deci, pe eel ce-ti face rau, cind el e pricinuitorul unor buna-
ta(i ca acestea §i te urea la o atit de mare cinste! Nu blestema pe eel ce
te prigoneste! Altfel suferi §i prigoana §i e§ti lipsit §i de rod; suferi §i
paguba si pierzi §i rasplata! Dar ar fi cea mai mare prostie sa rabzi ce-i
mai greu si sa nu induri ce-i mai usor!

- Dar cum poate fi cu putinta asta? as putea fi intrebat.

- Ma mai intrebi inca si te mai £ndoie§ti cum e cu putinta sa ierti pe
du^manii tai cind vezi ca pentru tine Dumnezeu S-a facut om, S-a injo-
sit atit de mult §i a patimit atitea? Nu-L auzi spunind pe cruce: ,Jartd-le
lor, cd nu §tiu cefac!"? 12 Nu-1 auzi pe Pavel spunind: „Cel Care S-a suit§i
§ade in dreapta tui Dumnezpu §i Se roagd pentru noi"? " Nu vezi ca, dupa
rastignire §i inaltare, a trimis pe apostolii Sai la iudeii care L-au omorit,
spre a le aduce mii de bunatati, de§i apostolii aveau sa sufere nenuma-
rate rele de la ei? Ti-a facut dusmanul tau un mare rau? Ce suferinta e
aceasta fata de suferinta Stapinului tau, Care a fost legat, biciuit, pal-
muit, scuipat de slugi, dat mortii, §i mortii celei mai ru§inoase din toate
morale, dupa ce facuse iudeilor nenumarate binefaceri? Atunci mai cu
seama fa bine du§manului tau cind ti-a facut mai mare rau, ca sa-ti
fmplete§ti mai stralucitoare cununa, scapindu-1 pe fratele tau de cea mai
cumplita boala.! Doctorii cind sint loviti si insultati de bolnavii de nervi,
atunci le e mai mila de ei si se pregatesc sa-i ingrijeasca, pentru ca stiu
ca insultele sint urmari ale cumplitei lor boli! §i tu, dar, ginde§te la fel
la eel ce te ura§te, poarta-te la fel cu eel ce-ti face rau! El este eel bol-
nav, el sufera toata silnicia! Scapa-1, deci, de aceasta asuprire, da-i pri-
lejul sa-§i lase minia, libereaza-1 de demonul eel cumplit, minia! Cind
vedem pe indraciti, plingem §;i nu ne silim sa ne indracim §i noi! A§a sa
facem §i cu cei miniofi! Miniosii se aseamana cu indracitii; dar mai
bine spus, minio§ii sint mai de plins decit indracitii pentru ca sint con-
stien^i de nebunia lor. De aceea le este §i de neiertat.

V

Nu tabari, dar, asupra celui cazut la pamint, ci ai mila de el! Daca
vedem pe cineva bolnav de fiere, cuprins de ameteli, silindu-se sa verse
sucul acela rau, ii intindem mina, il sprijinim pe eel zguduit de boala;
chiar daca ne murdarim hainele, nu ne ingretofam, ci urmarim un sin-
gur lucru, sa-1 scapam pe bolnav de acest chin cumplit. Asa sa facem §i

\2. l.uca '2H, M.
I.'l limn. K, :u.

OMII.II I.A MATKI '23!)

noi cu dusmanul nostru. Sal sprijinim, desi debordeaza si se framinta;
sa nu-1 parasim pina ce nu-si varsa toata amaraciunea. Atunci acela va
§ti sa-ti aduca mari multumiri; cind se va potoli isi va da seama bine de
ce grozava tulburare 1-ai scapat. Dar pentru ce vorbesc de multumirea
lui? Dumnezeu te va incununa indata si te va rasplati cu nenumarate
bunatati pentru ca ai scapat pe fratele tau de o boala cumplita; iar eel
mintuit de boala te va cinsti ca pe stapinul lui, respectindu-te neconte-
nit pentru bunatatea ta. Nu vezi cum musca femeile care nasc pe cele
care stau linga ele, iar acestea nu simt durere? Dar, mai bine spus, simt
durere, dar rabda cu tarie, sufera impreuna cu cele chinuite de durerile
nasterii. Imita-le §i tu pe acestea §i sa nu fii mai slab decit femeile.

De socotesti grele poruncile acestea, atunci gindefte-te ca pentru
aceasta a venit Hristos, ca sa le sadeasca in sufletul nostru, ca sa ne faca
folositori si dusmanilor si prietenilor nostri; pentru aceasta a poruncit
sa avem grija si de unii si de altii: de frati, cind spune: ,JDe-ti aduci darul
tau" 14 ; de dusmani, cind legiuie§te sa-i iubim si sa ne rugam pentru ei.

Hristos cauta sa ne convinga sa-i iubim §i sa ne rugam pentru du§-
manii no§tri, nu numai dindu-ne ca pilda pe Dumnezeu, ci dindu-ne ca
pilda chiar pe pacatosi. Ca spune:

„Daca iubitipe cei ce va iubescpe voi, ceplatd aveti?Nu §i vame§iifac ace-
la§i lucru?" 15 .

Aceasta o spune §i Pavel: ,Jncd nu v-ati impotrivit pina la singe lup-
tind cu pacatul" 16 .

Daca iube§ti pe vrajmasi esti alaturi de Dumnezeu; daca parasesti
aceasta porunca esti alaturi de vame§i. Ai vazut ca nu este atit de mare
deosebire intre porunci cit de mare este deosebirea intre persoane? Sa nu
ne gindim, dar, ca este grea porunca, ci sa ne gindim si la rasplata, sa ne
gindim cu cine ne asemanam daca o indeplinim §i cu cine sintem egali
daca o calcam. Domnul ne porunce§te sa ne impacam cu fratele nostru
si sa nu incetam pina ce n-am stirpit dusmania; dar cind vorbeste de toti
nu ne supune la aceasta nevoie, ci ne cere numai atit cit depinde de noi,
facindu-ne si prin aceasta usoara legea. Pentru ca Hristos spusese mai
inainte ucenicilor: ,^Au prigonit pe profetii cei mai dinainte de voi" 17 , de
aceea, ca nu cumva din pricina acestor cuvinte sa se poarte dusmanos
cu iudeii, le porunceste nu numai sa indure pe prigonitori, dar sa-i §i
iubeasca.

14. Malei 5, 23.

15. Matei F>, 4(i.
Hi. Km. 12, \.
17. Malti . r i, 12.

2<W MINI I II, IOAN (HIKA 1)1', AUK

Ve/.i cum stirpeste Domnul din radacina minia, pofta trupeasca, pofta
de avere, pofta de slava, pofta de cele din lumea aceasta? Lucrul acesta
il facuse de la inceput, dar cu mult mai mult il face acum. Omul sarac,
omul blind, omul care plinge nu se minie; omul drept, omul milostiv
nu iubeste banii; omul cu inima curata nu-i stapinit de pofta cea rea;
omul prigonit, care sufera insultele si vorbele rele, priveste cu tot dis-
pre^ul lucrurile prezente, nu-i mindru si nici doritor de slava desarta.

Deci, dupa ce Domnul 1-a dezlegat pe ascultatorul Sau de aceste
legaturi si 1-a facut gata de lupta, smulge din nou, in alt chip, cu mai
mare precizie, aceste patimi din sufletul lui. A inceput cu minia si taie
de pretutindeni nervii acestei patimi, spunind: „Sa fie pedepsit eel care
se minie pe fratele sau, eel care-1 face nebun; eel care dusmaneste sa nu
aduca darul la Sfinta Masa, pina ce mai inainte nu stinge vrajmasia; eel
care are un piris sa si-1 faca prieten, inainte de a ajunge la tribunal!".
Domnul trece apoi la pofta si-i spune: „Sa fie pedepsit ca desfrinat eel
care se uita cu ochi pofticiosi la o femeie; eel care se sminteste de o
I'emeie desfrinata sau de un barbat sau de unul din cunoscutii lui, sa o
rupa cu toti acestia; eel casatorit sa nu-si lase niciodata femeia si nici sa
nu se uite la alta!". Prin toate aceste porunci, Domnul stirpeste radaci-
nile poftei celei rele. Apoi, pornind de aici, pune stavila dragostei de
l>ani, poruncind sa nu juri, sa nu minti, sa nu te impotrivesti cind ti se ia
c:hiar haina cu care esti imbracat, ci sa dai si camasa si trupul tau celui
ce le voieste. Prin toate aceste porunci Domnul stirpeste din radacina
dragostea de bani si de averi.

VI

In sfirsit aduce si cununa stralucitoare a acestor porunci, zicind:
„Rugati-va pentru du§manii vo§tri" 18 . Ne urea pe cea mai inalta culme a
filozofiei! Ca dupa cum este mai mult sa fii palmuit decit sa fii blind,
sa-ti dai si camasa odata cu haina decit sa fii milostiv, sa fii nedreptatit
decit sa fii drept, sa urmezi pe eel ce te loveste si te sileste decit sa fii
facator de pace, tot asa este mai bine sa binecuvintezi pe cei ce te prigo-
nesc decit sa fii prigonit. Vezi ca Domnul ne urea incetul cu incetul
pina la boltile cerului?

De ce am fi vrednici, oare, noi, care am primit porunca sa fim ase-

menea lui Dumnezeu, cind nu sintem egali nici vamesilor? Ca vamesii,

pacatosii si paginii iubesc pe cei ce-i iubesc; cind nu facem nici aceasta

ca n-o facem odata ce pizmuim bunul nume al fratilor nostril - ce

pedeapsa nu vom suferi stind mai jos decit paginii, desi ni sa poruncit

IK. Main r>, U.

OMII.II I.A MA 1 1,1 24 I

sft depasim pe carturari:' Spune-mi, cum vom vedea imparctyia ceruri-
lor, cum vom pasi pragurile acelea sfinte, cind nu sintem mai buni nici
decit vamesiij' Aceasta a vrut sa spuna Hristos prin cuvintele: „Nu si
vamesii fac acelasi lucru?'\

Ceea ce-i mai cu seama de admirat in invatatura lui Hristos este ca
totdeauna rasplateste cu imbelsugare faptele noastre bune; ne raspla-
teste de pilda sa vedem pe Dumnezeu 19 , sa mostenim imparatia ceru-
rilor 20 , sa ajungem fii ai lui Dumnezeu 21 , sa fim asemenea lui
Dumnezeu 22 , sa fim miluiti 23 , sa fim mingiiati 24 , sa primim multa plata 25 .
Cind trebuie sa aminteasca de lucruri pline de tristete, o face cu multa
grija; ca numele gheenei numai o data 1-a amintit in aceasta lunga
cuvintare; de celelalte pedepse vorbeste retinut; mai mult sfatuieste
decit ameninta. Ca sa indrepte pe ascultatorii Sai se serveste de cuvinte
ca acestea: „Nu §i vame§ii fac acela§i lucru?" 26 ; si: >t Dacd sarea se va
strica" 27 ; si: ,J\dic se va chema in imparatia cerurilor" 28 . Sint, apoi, locuri
unde Domnul pune pacatul in locul pedepsei, dind ascultatorului sa
inteleaga greutatea pedepsei, ca de pilda cind spune: „Afdcut adulter cu
ea in inima lui" 29 ; si: „Cel care o lasd o face sa savirseasca adulter" 30 ; §i:
„Ceea ce este mai mult decit atita este de la eel rau" 31 . Celor care au minte le
este de ajuns pentru a se intelepti chiar numai marimea pacatelor in loc
de pedeapsa. Pentru aceasta, si acum, Domnul da ca pilda. pe pagini si
pe vamesi, rusinind pe ucenicul Sau cu felul de viata. al acestor oameni.
Tot a§a face si Pavel cind spune: „Ca sa nu va intristati ca §i ceilalti care
n-au nddejde" 32 ; si: „Ca neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu" 33 .

Domnul arata ca nu cere ceva peste masura, ci cu putin mai mult
decit ce-i obisnuit, zicind:

„Nu si pdginii fac acelasi lucru?" 34 .

Dar Domnul nu-§i opre§te aici cuvintul, ci si-1 termina cu rasplatiri
§i cu bune nadejdi, spunind:

19. Matei 5, 8.

20. Matei 5, 3. 10.

21. Matei 5, 9.

22. Matei 5, 45.

23. Matei 5, 7.

24. Matei 5, 4.

25. Matei 5, 12.

26. Matei 5, 46.

27. Matei 5, 13.

28. Matei 5, 19.

29. Matei 5, 28.

30. Matei 5, 32.

31. MaUi 5, 37.

32. / Tes. 4, 13.

33. // Tes. 1, 8.
'M. Matei /">, 4 7.

2\2 SI IN 1 1 II. IUAN (illKA 1)1': AUK

„ln{i desdvir^i ca Tatal vostru eel ceresc'"'.

Hristos imprastie cu imbelsugare pretutindeni numele cerului, ca
sa destepte si prin el sufletele ascultatorilor Sai, care deocamdata erau
mai slabi si mai Iegati de pamint.

Gindindu-ne, dar, la cele spuse 36 , sa iubim pe dusmanii nostri si sa
ne lasam de obiceiul prost, pe care il au o multime de oameni fara
cap, de a astepta ca dusmanii nostri sa ne salute mai intii. Nu ne sirguim
sfl facem ceea ce atrage fericirile Domnului, ci urmarim ceea ce ne face
de lis.

- Spune-mi, pentru ce nu-1 saluti tu mai intii?

- Pentru ca asteapta sal salut eu!

- Dar tocmai pentru aceasta ar trebui sa i-o iei inainte, ca sa iei tu
cununa!

- N-o fac, pentru ca urmareste el lucrul acesta!

- Poate fi, oare, o prostie mai mare? Gindesti cam asa: Tocmai
pentru ca urmareste sa fie pricinuitorul rasplatirii mele, nu vreau sa-i
dau prilejul s-o faca! Daca te saluta celalalt mai intii, tu nu mai ai nici o
rasplata, chiar daca ii raspunzi la salut; dar daca tu i-o iei inainte cu
salutul, ai negutatorit gestul si ai cules rodul imbelsugat al faptei lui. Nu
este, oare, cea mai mare prostie sa pierzi tot cistigul, cind ai de cistigat
atfta de pe urma unor simple cuvinte? Nu este, oare, cea mai mare pros-
lie sa-1 {ii de rau ca nu te saluta, iar tu sa cazi in aceeasi greseala? Daca il
{ii de rau ca nu te-a salutat el mai intii, pentru ce faci ceea ce tii de rau,
pentru ce te sfrguiesti sa faci ceea ce spui ca e rau? Nu este mai mare
prostie decit aceea ca omul sa traiasca in pacat! De aceea, va rog, sa
fugim de acest obicei rau si rusinos. Ca acest obicei a stricat nenuma-
rate prietenii, a dat nastere la multe dusmanii. Sa le-o luam, deci, noi
inainte cu salutul. Ce iertare mai meritam noi, care ne ambitionam
pentru un simplu salut, cind ni sa poruncit sa rabdam sa fim palmuiti,
siliti si lasati goi de dusmanii nostri?

- Dar daca salutam noi mai intii, mi s-ar raspunde, vom fi dispre-
{uiti si batjocoriti!

- §i ca sa nu te dispretuiasca un om, insulti pe Dumnezeu? Ca sa nu
te dispretuiasca un om nesocotit, dispretuiesti pe Dumnezeu, Care ti-a
lacut atita bine? Daca este o nebunie sa dispretuiesti pe eel de o cinste
cu tine, cu mult mai mare nebunie este sa dispretuiesti pe Dumnezeu,
Creatorul tau! In afara de aceasta, mai gindeste-te si la aceea ca atunci
i(i prilejuiesti mai mare rasplata cind esti dispretuit. Pentru Dumnezeu

:). r ». Matei 5, 48.

:i(>. 1)<' aici inccpe partca morula: Dcspre a nu astepta sa fim salutati, ci de a face noi intii
mrasta; si dcspre smerenie.

OMII.IM.A MAI'I'.I ^'*'*

suferi asta! 1'entru ca ai ascultat de legile Lui! De cita cinste nu e§ti vred-
nic, de cite diademe? In ce ma priveste as dori mai degraba sa fiu ocarit
si dispretuit pentru Dumnezeu decit sa fiu cinstit de toti imparatii!
Nimic, nimic nu-i egal cu aceasta slava!

Sa urmarim, deci, aceasta slava, asa cum ne-a poruncit Hristos! Sa
nu punem nici un pret pe slava omeneasca, ci sa aratam, prin toate fap-
tele noastre, filozofia cea adevarata. Asa sa ne orinduim viata! Vom
culege de aici de pe pamint bunatatile cerurilor si cununile cele de
acolo daca vom trai ca ingerii printre oameni, daca vom umbla pe
pamint ca puterile cele ceresti si daca vom ramine in afara de orice
pofta si tulburare. Odata cu toate acestea, vom primi si bunatatile cele
nespuse, pe care faca Dumnezeu sa le dobindim cu totii, cu harul si
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui
Parinte si cu Sfintul si Bunul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor,
Amin.

OMILIA XIX

„Luati aminte, sa nu faceti milostenia voastra inaintea
oamenilor spre a fi vazuti de ei" 1 .

Domnul alunga aici cea mai tiranica patima: dragostea de slava
desarta, aceasta patima furioasa si nebuneasca care se naste in sufletele
celor virtuosi. La inceput n-a vorbit de ea; ar fi fost si de prisos sa-i
inve^e pe ucenicii Sai chipul in care trebuie sa savirseasca virtutile, ina-
inte de a-i convinge sa faca vreo fapta de virtute. Dar dupa ce i-a invatat
filozofia Sa, o curata si de patima slavei desarte, care sta lipita de ea. Ca
nici nu se naste oricind boala aceasta, ci numai atunci cind savirsim
multe din poruncile lui Hristos.

Trebuia, dar, sa sadeasca mai intii virtutea si apoi sa stirpeasca
boala, care-i vatama fructul. §i iata cu ce incepe: cu postul, cu rugaciu-
nea, cu milostenia. Ca mai ales linga aceste fapte bune sta de obicei
lipita patima slavei desarte. Fariseul se lauda tocmai pentru ca facuse
astfel de fapte bune: „Postesc de doud ori pe saptamina, dau zfiduiala din tot
ce ci§tig" 2 ; se lauda si cind se ruga; ca si rugaciunea si-o facea numai ca
sa fie vazut; si pentru ca nu era nimeni altul acolo, il arata pe vames,
zicind: „Nu sint ca ceilalti oameni, nici ca acest vame§" 3 .

Uita-te cum isi incepe Hristos cuvintele Sale! Vorbeste de aceasta
patima, ca si cum ar fi vorba de o fiara salbatica greu de prins si in stare
sa rapeasca pe eel ce nu-i cu mare luare aminte: „Luati aminte, spune
El, la milostenia voastra!". La fel graieste si Pavel filip'enilor: „Pdziti-vd de
ciini!" 4 . Ca fiara se strecoara pe furis, adulmeca totul fara zgomot si
scoate pe nesimtite tot ce e inauntru. Pina acum Domnul vorbise mult
despre milostenie; daduse ca pilda de milostenie pe Dumnezeu, „Care
rdsare soarele Lui pes te rdi §i buni" 5 si indemnase, in toate chipurile, la
milostenie si conv insese pe ascultatori sa dea cit mai multe milostenii;
acum stirpeste tot ce stinjeneste milostenia, acest maslin roditor. De aceea

1. Main (), I.

2. Linn IK, 12.
:t. l.uai 18, 11.
t. Hlip. :», 2.
, r ». Main . r >, 4. r >.

UMII.II l.A MA I I.I '*■*'*

spune: J.uati aminte, sa nu faceti milostenia voastrd inaintea oamenilor!".
Ca milostenia de care a vorbit mai inainte era milostenia lui Dumnezeu.

Dupace aspus: „Sd n-o faceti inaintea oamenilor", a adaugat: „Spre afi
v&zjuti de ei". S-ar parea ca spune a doua oara ce spusese mai inainte. Dar
daca te uiti cu luare aminte, nu spune acelasi lucru, ci altceva intiia oara
si altceva a doua oara. S, i aceste cuvinte cuprind multa siguranta si o
nespusa purtare de grija si crutare. Ca poti face milostenie §i inaintea
oamenilor si sa n-o faci spre a fi vazut de ei; si poti sa n-o faci inaintea
oamenilor si totus. s-o faci spre a fi vazut de ei. Pentru ca nu-i pedepsita
sau incununata simpla fapta, ci gindul e incununat. Daca Hristos n-ar fi
facut aceasta precizare, atunci multi s-ar fi trindavit de a mai face milos-
tenie, pentru ca negresit nu-i cu putinta ca, in orice imprejurare, milos-
tenia sa fie tainuita. De aceea Domnul te dezleaga de aceasta nevoie, nu
in savirsirea milosteniei, ci in gindul cu care o faci; si, dupa gind, hota-
raste paguba sau rasplata. §i ca sa nu spui: „Ce pot face, daca ma vede
altul?", Domnul iti spune: „Nu cer asta, ci gindul tau §i felul in care faci
milostenia!". Dumnezeu vrea sa-ti formeze sufletul fi sa te scape de
boala.

Asadar, dupa ce ne-a oprit sa facem milostenia pentru a fi vazuti de
oameni, dupa ce ne-a aratat paguba unei astfel de fapte, atunci cind o
facem in zadar si fara de folos, ne inalta iara§i gindurile, amintindu-ne
de Tatal §i de cer, ca nu numai cu paguba sa ne atraga luarea aminte, ci
sa ne indemne §i cu pomenirea Celui Ce L-a nascut, spunind:

„iV„ aveti plata de la Tatal vostru Cel din ceruri" 6 .

§i nu se opre§te aici, ci merge mai departe, departindu-ne de slava
degarta cu alte pilde. Dupa cum mai inainte ne daduse ca pilda pe
vame§i §ii pe p_^ni, ca prin pacato§enia lor sa ru§ineze pe cei ce-i imita,
tot a§a §i acum ne da ca pilda pe fatarnici, spunind:

,J)eci, cind faci milostenie, sa nu trimbitezi inaintea ta, cafdtarnicii" 7 .

Nu doar ca aceia aveau trimbite; ci, prin folosirea acestei com-
para^ii, Hristos vrea sa le vadeasca nebunia, batindu-§i joe de ei §i
ru§inindu-i.

Bine le-a zis: ,fdtarnici"! Milostenia lor nu era decit o masca; iar
inima lor, cruda §i neomenoasa! Ca nu faceau milostenie de dragul
semenilor lor, ci ca sa fie slaviti de ei. Dar e cea mai cumplita cruzime
s& cauti lauda, §i nu stingerea suferintei, cind altul piere de foame! Deci,
ceea ce ne cere Domnul nu este datul milosteniei, ci felul datului.

6. Matei (i, 1 .

7. Matei l\ 2.

24() SKlNTUL IUAN UURA DE AUR

II

liatindu-§i, deci, joe din destul de farisei si mustrindu-i, pentru a-i
lace pe ascultatorii Sai sa se rusineze de o astfel de purtare, Domnul
indrcapta gindul celor care sufera de aceasta boala.

§i, dupa ce a spus cum nu trebuie facuta milostenia, arata acum
cum trebuie facuta.

- §i cum trebuie facuta milostenia?

- „Sd nu stie stinga ta ce face dreapta ta" 8 .

Nici aici nu vorbeste de mina, ci a spus-o figurat. „Cit de dorit ar fi,
pare a spune Domnul, de-ar fi cu putinta ca tu insuti sa nu stii ca faci
milostenie; ca miinile care slujesc milosteniei sa ramina tainuite!".

Aici nu e vorba, asa cum interpreteaza unii, ca trebuie sa ascundem
milostenia de oamenii rai. Nu! Domnul ne-a poruncit s-o ascundem de
toti oamenii.

Ginde§te-te, apoi, cit de mare e rasplata! Pentru ca Domnul aratase
mai inainte pedeapsa celor care fac milostenie de dragul slavei desarte,
arata acum cinstea celor ce fac milostenie in ascuns. §i prin una si prin
alia ne impinge spre virtute si ne urea spre inalte invataturi. Vrea sa ne
f'aca sa stim ca Dumnezeu este pretutindenea §i ca viata noastra nu se
margineste aici, ci ne asteapta o infricosatoare judecata - cinste sau
pedeapsa - pentru tot ce am facut; ca nu poate fi tainuita nici o fapta
de-a noastra, mica sau mare, chiar daca ni se pare ca am ascuns-o de
ochii oamenii or. Toate acestea a vrut sa le spuna cind a zis:

„Tatal tdu, Care vede intru ascuns, iti va rdsplati tie la aratare" 9 .

Mare §i cinstit teatru ii ofera Domnul celui ce face milostenie
intr-ascuns! §i ceea ce dorise - slava - i-o da din belsug. „Ce vrei? ii spune
Hristos. Nu-i asa ca vrei sa ai spectatori ai milosteniei tale? Ei bine, iata ii ai,
nu pe ingeri, nici pe arhangheli, ci chiar pe Dumnezeul tuturor!".

De dore§ti sa ai si oameni ca spectatori, Domnul iti implineste, la
timpul cuvenit, si aceasta dorinta. Daca vrei sa arati acum faptele tale
de milostenie, apoi le poti arata numai la zece, douazeci sau o suta de
oameni; dar de te straduie§ti sa le ascunzi acum, atunci Insusi Dumne-
zeu va striga numele tau si milosteniile tale in fata intregii lumi. Deci
daca mai ales vrei ca oamenii sa-ti vada milosteniile tale, ascunde-le
acum, pentru ca atunci sa le vada toti oamenii, pline de mai multa cin-
ste; ca atunci Dumnezeu le face cunoscute, El le striga inaintea tutu-
ror. Acum cei care te vad te vor si osindi ca laudaros; dar atunci, cind te

8. Matei (i, 3.
!). Matei 6, 4.

217
OMII.ll l.A MAI I I - — —

vor vedea incununat, nu numai ca nu te vor osincli, ci to^i te vor admira.
Cind, deci, poti primi si plata si po^i culege mai multa admiratie, daca
astepti putina vreme, gindeste-te ce prostie mare faci sa pierzi si una si
alta cind'vrei sa chemi citiva oameni sa le arati milostennle tale $1
doar ai cerut plata de la Dumnezeu si stiai ca Dumnezeu iti vede milos-
teniile' Daca trebuie sa arati cuiva milosteniile tale, atunci arata-le
Tatalui inainte de a le arata tuturora; si asta mai ales cind Tatal are
puterea sa te incununeze sau sa te osindeasca. Dar chiar daca n-ar ii
vorba de osinda, n-ar trebui ca tu, care doresti slava, sa schimbi teatrul
eel ceresc cu teatrul eel omenesc. Cine-i, oare, atit de ticalos mat atunci
cind Imparatul se grabeste sa vina sa-i vada faptele lui man, el sa-L lase
pe Imparat si sa se duca sa le arate saracilor si cersetorilor? Din pncina
aceasta Hristos nu numai ca ne porunceste sa nu ne aratam milostennle
noastre, ci sa ne dam toate silintele sa le ascundem. Ca nu-i acelasi
lucru a nu te stradui sa le arati cu a te stradui sa le ascunzi.

Si cind vd rugati nufiti ca fdtarnicii; ca iubesc sd se wage stind insina-
eosi si in colturile ulitelor. Amin zic voud, ca i§i iau plata lor. Tu insa, and te
rogi, intra 'in cdma'ra ta p, incuind usa ta, roagd-te Tatalui tau intru

ascuns .

Si pe acestia ii numeste tot fatarnici; si pe buna dreptate, ca, prefa-
cindu-se ca se roaga lui Dumnezeu, iscodesc pe ceilalti oameni; mi au
chip de rugatori, ci de oameni vrednici de ris. Omul care se roaga lasa
totul si se uita numai la Acela Care are puterea sa-i implineasca cererea.
Dar daca II lasi pe Acela si colinzi ratacind, plimbindu-ti ochu de colo-
colo, vei pleca cu miinile goale. Tu ai voit-o! De aceea Domnul n-a spus
ca unii ca acestia nu vor primi plata, ci ca isi iau plata, adica vor pnmi
plata de la cei'de la care au dorit sa aiba plata; Dumnezeu n-a vrut asta,
ci a vrut sa le dea plata; dar aceia au cautat plata de la oameni, asa ca
nici nu era drept sa primeasca plata de la Dumnezeu, pentru Care n-au fa-
cut nimic Tu uita-mi-te la iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Dumnezeu
fagaduieste sa ne dea plata chiar pentru acele bunatati pentru care II rugam!

Asadar, dupa ce tine de rau pe cei care nu se roaga cum trebuie,
nici unde trebuie, nici cu starea sufleteasca potrivita, si dupa ce arata ca
se fac de ris cu o astfel de rugaciune, Domnul spune care este eel mai
bun chip de rugaciune; si da iarasi rasplata acestei rugacium, spunind:
Jntra in cdmara ta.'".

Ill

As putea fi intrebat:

- Ce? Nu trebuie sa ne rugam in biserica?

10. Malti (i, - r ' l>.

24H M IN 1 1 II. IOAN (illKA l)K AUH

Ba, dimpotriva, mult, dar cu un gind ca acesta! Ca Dumnezeu
cere totdeauna scopul faptelor noastre. Daca intri in camara ta si te
incui, dar daca o faci pentru a arata lumii ca te rogi, u§ile nu-ti sint de
nici un folos. Vezi ca si aici a pus un hotar precis rugaciunii, spunind:
„Ca sd arate oamenilor ca se roagd". Deci Dumnezeu vrea ca atunci cind
inchizi usile camarii tale sa-ti inchizi usile inimii inainte de a include
usile camarii. Este bine ca in toate faptele noastre sa ne scapam de slava
desarta, dar mai cu seama cind ne rugam. Daca fara sa mai umblam
dupa slava desarta, gindurile noastre ratacesc si umbla de colo-colo,
cum ne vom mai auzi rugaciunile noastre de ne ducem sa ne rugam
inso^i si de aceasta boala? Daca noi nu ne auzim rugaciunile si cererile
noastre, cum putem cere ca Dumnezeu sa ni le auda? Totusi sint unii
oameni care, dupa atitea §i astfel de porunci, se schimonosesc cind se
roaga; isi ascund trupul, dar §tie toata lumea ca se roaga, pentru ca
striga cit ii tine gura, facindu-se de ris si cu trupul si cu vocea. Nu vezi
ca chiar in piata, daca s-ar apropia de tine, pe furis, un cersetor si ti-ar
cere de pomana, strigind in gura mare, te-ar speria; dar daca-ti cere cu
voce lini§tita si cu infati§are cuviincioasa, il miluie§ti cu draga inima?
Sa nu ne facem, dar, rugaciunile cu infatisarea trupului, nici cu strigatul
vocii, ci cu rivna sufletului. Sa nu ni le facem cu zgomot, cu strigate si cu
gindul de a atrage asupra noastra luarea aminte a celor din jur, ci cu
toata masura, cu zdrobire de inima si cu lacrimile cele dinauntru. Te
doare inima §i nu poti sa nu strigi? Dar eel care se roaga, asa cum spun
eu, arata ca il doare inima nespus. §i Moise suferea; s-a rugat asa si a
fost ascultat. De aceea Dumnezeu i-a spus: „Pentru ce strigi cdtre Mine?" 11 .
Tot asa si Ana, mama lui Samuil, se ruga, dar nui se auzeaglasul 12 ; si
a dobindit toate cite a voit, pentru ca inima ei striga. Iar Abel se ruga nu
numai prin tacere, ci §i prin moartea lui; ca singele sau dadea drumul la
o voce mai puternica decit trimbita 13 . Suspina asadar si tu ca si sfintul
acela! Nu te opresc! Rupe-ti, asa cum a poruncit prof etui, inima ta, nu
hainele tale! 14 Cheama pe Dumnezeu dintru adincuri, asa cum a spus
psalmistul: )t Dintru adincuri am strigat cdtre Tine, Doamne" 15 . Scoate-ti
vocea din adincul inimii! Fa taina din rugaciunea ta! Nu vezi ca §i in
palatele imparatesti este alungat departe zgomotul si pretutindeni e
mare liniste? §i tu, dar, cind te rogi arata. multa buna-cuviinta, ca intri
in niste palate imparatesti, dar nu in cele de pe pamint, ci in unele cu
mult mai infricosatoare decit acestea, in cele din ceruri. Dantuiesti
impreuna cu ingerii, esti la un loc cu arhanghelii, cinti impreuna cu
serafimii! Toate aceste popoare de ingeri cinta. in buna rinduiala, cu

11. lq. H, 15.

12. / %'! I, 13.
I.'l. I'M:. 4, 10.
II. Ioil'2, 13.
I. r ». I's. 129, I.

OMII.II I .A MAIM 24!)

mult cutremur imparatului, Dumnezeului universului, acea cintare tai-
nica si acele sfinte imne! Amesteca-te dar cu ele, cind te rogi, si imita
tainica lor frumusete! Nu te rogi oamenilor, te rogi lui Dumnezeu
Care-i de fata pretutindeni, Care te aude inainte de a deschide gura,
Care cunoaste tainele inimii tale. Daca te rogi asa, vei primi mare plata!

„§i Tatdl tau, Cel cevede intru ascuns, iti va rasplati tie la ardtare" 16 .

Domnul n-a spus: „Iti va darui", ci Jti va rasplati", adica iti va da
inapoi. Tatal a ajuns datornicul tau si te cinsteste si de asta data cu mare
cinste. §i pentru ca este Dumnezeu nevazut, vrea ca si rugaciunea ta sa,
fie nevazuta.

Apoi ne spune chiar cuvintele rugaciunii:

„§i cind va rugati, nu grditi multe cum fac paginii" 17 .

Cind a vorbit de milostenie a indepartat-o numai de patima slavei
de§arte §i n-a adaugat nimic mai mult, nici n-a spus din ce sa-facem
milostenie, ca adica sa o facem din munca noastra cinstita, si nu din
bani adunati din rapire si lacomie, pentru ca toata lumea stie ca milos-
tenia asa trebuie facuta. De altfel lucrul acesta il lamurise mai inainte,
cind a fericit pe cei ce flaminzesc pentru dreptate 18 . Rugaciunii, insa,
Domnul ii mai adauga inca ceva: „sa nu grdim multe". Dupa cum atunci
cind a vorbit de milostenie a batjocorit pe fatarnici, tot asa acum pe
pagini, cautind totdeauna sa rusineze pe ascultatorii Sai, prin josnicia
persoanelor pe care le da ca pilda. Intr-adevar, nimic nu pisca si nu
indurereaza atita pe cineva, ca a-i spune ca se aseamana cu oamenii de
nimic. Cu aceasta pilda Domnul indreapta pe ascultatorii Sai spre ruga-
ciunea cea placuta Lui. Prin „graire multa" Domnul intelege flecareala;
de pilda cind cerem de la Dumnezeu cele ce nu se cad: putere, slava,
biruinta asupra dusmanilor, belsug de bani, bogatie, pe scurt lucruri
care nu ne sint de folos.

»19

„Ca stie Tatdl vostru, spune Domnul, de ce aveti trebuintd

IV

Dupa. parerea mea, odata. cu acestea, Domnul ne porunce^te afci sa.
nu facem rugaciuni lungi; lungi, nu in ce priveste timpul, ci in ce pri-
veste multimea si lungimea celor spuse. Trebuie, insa, sa staruim in a
cere de la Dumnezeu aceleasi lucruri. „Stdruind in rugdciune" 20 , dupa
cum zice Pavel. lnsu§i Domnul, prin pilda cu vaduva, care, prin sta-
le. Matei 6, 6.

1 7. Matei (i, 7.

18. Matei 5, 6.

19. Matei (i, R.
'20. Rom. 12, 12.

2F>()

SI IN 1 1 II. IOAN (ilIRA l)K AllR

ruin^a rugaciunii ei, a induplecat pe judecatorul eel crud si nemilos 21 , si
prin pilda cu prietenul, care a venit la miezul noptii si 1-a sculat din pat
pe eel ce dormea, nu din pricina prieteniei, ci din pricina rugamintiilui
staruitoare 22 , n-a legiuit altceva decit ca noi toti sa ne rugam Lui starui-
tor si ne-a poruncit sa ne apropiem de El si sa-I graim simplu, nu alca-
tuind rugaciuni cu mii de stihuri. Asta a vrut sa zica prin cuvintele: „Cd
li se pare cd in multa lor vorbd vorfi auzift"^: „Cd stie de ce aveti trebuintd".

- Dar daca stie de ce avem trebuin^a, pentru ce mai e nevoie sa ne
nigam?

- Nu ca sa-L inveti, ci ca sa-L indupleci, ca sa |i-L apropii cu rugaciunea
ta continua, ca sa te smeresti, ca sa-|i aduci amlnte de pacatele tale.

„Deci a§a vd rugati: «Tatdl nostru, Care e§ti in ceruri»" 23 .

Vezi ca indata a desteptat luarea aminte a ascultatorilor, amintind,
chiar, prin eel dintii cuvint al rugaciunii, de toate binefacerile lui Dum-
nezeu. Cel care numeste Tata pe Dumnezeu, prin aceasta singura
numire, a marturisit: iertarea pacatelor, ridicarea pedepsei, dreptatea,
sfintenia, rascumpararea, infierea, mostenirea, insusirea de frate cu
Unul-Nascut, daruirea Duhului. Ca nu-i cu putinta sa numesti Tata pe
Dumnezeu, daca n-ai dobindit toate aceste bunatati. Hristos, deci, des-
teapta luarea aminte a ascultatorilor Lui prin doua lucruri: si prin vred-
nicia Celui pe Care ll numesc Tata, ?i prin maretia bunatatilor de care
se bucura. Cind spune: „Care e§ti in ceruri", nu o spune ca sa inchida pe
Dumnezeu in cer, ci ca sa indeparteze de pamint pe eel ce roaga si sa-1
ridice la locurile cele inalte §i la locasurile cele de sus. Tot prin aceste
cuvinte, ne mai invata sa facem rugaciune de obste pentru toti fratii. Ca
n-a spus: „Tatal meu care esti in ceruri", ci: „Tatdl nostru", poruncin-
du-ne sa inaltam rugaciuni pentru toti oamenii si sa nu urmarim nicio-
data folosul nostru, ci totdeauna folosul aproapelui. Prin asta stirpeste
dusm&nia, doboara mindria, alunga invidia, aduce dragostea, mama
tuturor bunatatilor, izgoneste inegalitatea dintre oameni, arata ca este
de aceeasi cinste si imparatul si saracul, pentru ca participam cu totii, in
comun, la cele mai mari si la cele mai necesare bunuri. Ce paguba
avem de pe urma obirsiei noastre de jos, cind, de pe urma obirsiei
noastre de sus, toti sintem la fel, nimeni nu are ceva mai mult decit
altul, nici bogatul mai mult decit saracul, nici stapinul mai mult decit
sluga, nici domnul mai mult decit supusul, nici imparatul mai mult
decit ostasul, nici filozoful mai mult decit barbarul, nici inteleptul mai
mult decit prostul? Tuturor ni s-a daruit aceeasi noblete, invredni-
cindu-ne pe toti la fel sa-I zicem lui Dumnezeu: „Tatd".

21. I. urn IK, 2 8.
22 I.iii/i II, 5 8.
2.1 Miilri (i, !).

oMii.ii i,a MAii:i 2, r >l

Deci dupa co ne-a amintit de aceasta noblete, de darul eel de sus,
de egalitatea de cinste dintre toti oamenii, de dragoste, dupa ce ne-a
departat de la pamint si ne-a urcat in ceruri, sa vedem acum ce ne
porunceste sa cerem. De altfel este indestulator numai cuvintul „Tatd",
ca sa ne invete toata virtutea. Ca acela care-L numeste pe Dumnezeu
„Tatd", si Tata ob§tesc, trebuie sa duca o astfel de viata incit sa nu se arate
nevrednic de aceasta noblete si sa se straduiasca sa fie egal cu darul primit.

Dar Domnul nu Se multumeste cu atita, ci adauga si o alta cerere, spu-
nind asa:

„Sfinteascd-se numele Tdu" 24 .

Rugaciunea, vrednica de eel ce-L numeste pe Dumnezeu Tata, este
a nu cere nimic inainte de a slavi pe Tatal, ci de a socoti pe toate in
urma laudei aduse Tatalui.

„Sfinteascd-se" inseamna: „Slaveasca-se".

Dumnezeu are deplina slava Sa si este totdeauna aceeasi; totusi
Hristos porunceste ca acela ce se roaga sa-L slaveasca pe Tatal, ca Tatal
sa fie slavit si prin viata noastra. Acelasi lucru il spunea Domnul si mai
inainte: ,^4§a sa lumineze lumina voastrd inaintea oamenilor, ca sd vadafap-
tele voastre cele bune §i sd slaveasca pe Tatal vostru eel din ceruri" 25 ; ca si sera-
fimii, cmd slavesc pe Dumnezeu, spun la fel: „Sfint, Sfint, Sfint" 26 . Prin
urmare, „Sfinteascd-se" inseamna: „Slaveasca-se". Cu alte cuvinte, Hris-
tos spune asa: „Invredniceste-ne sa ducem o viata asa de curata, incit
prin noi sa Te slaveasca toti oamenii". §i iarasi, inseamna sa ai o filo-
zofie desavirsita cind oferi tuturor o viata atit de curata, incit fiecare din
cei ce o vad sa inalte pentru aceasta lauda lui Dumnezeu.

„Vie impdrdtia Ta" 27 .

§i aceste cuvinte sint iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care
nu-si lipeste sufletul de cele ce se vad, nici nu socoteste mare lucru pe
cele din lumea aceasta, ci se grabe§te catre Tatal si doreste cu infocare
pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si
dintr-un suflet desprins de lucrurile de pe pamint.

V

Dorinta aceasta o avea si Pavel in fiecare zi; de aceea si spunea: „§i
noi, care avempirga duhului, suspindm, asteptind infierea, izjjdvirea trupului
nostru " 23 . Cel ce are aceasta dragoste nu poate sa se ingimfe nici cu feri-
cirea vietii sale, dar nici nu poate sa fie doborit de necazuri si suparari,

24. Matei 6, <).
2.S. Matei 5, l(i.
'26. Isaia (i, :i.
27. Matei (I, 10.
2K. Rum. K, 2.'t.

2. r )2 SIlNTlli. IOAN (JURA l)K AUK

ci, ca si cum ar trai chiar in cer, este slobod si de una si de alta din aceste
anomaJii.

,JFac&-se voia Ta, precum in cer §i pe pdmint" 29 .

Ai v&zut ce urmare minunata! Ne porunci^e sa dorim bunatatile
viitoare si sa ne grabim pentru plecarea noastra dincolo; dar atita
vreme cit nu se intimplii asta si locuim aici, ne porunceste sa ne dam
loata silinta ca sa vietuim ca ingerii din cer. Hristos ne-a spus: „Trebuie
sa dortyi cerurile si cele din ceruri!"; dar a poruncit ca, inainte de a
ajunge in cer, sa prefacem pamintul in cer; sa traim pe pamint, ca si
cum am trai in cer; sa ne grabim sa facem asa totul. §i pentru acestea
sa-L rug&m pe Stapinul nostru. Nimic nu ne impiedica sa ajungem la
via^a des^virsita a puterilor celor de sus, chiar daca locuim pe pamint;
ca e cu putinti ca acela care traieste aici sa faca totul ca si cum ar si fi acolo.

Cererea aceasta vrea sa spuna: „Dupa cum acolo sus in cer toate se
petrec fara de nici o piedica, iar ingerii nu implinesc numai unele
porunci, iar pe altele le calca, ci pe toate le fac si cu totii se supun - ca
„sint puternici in virtute, spune psaimistul, fdcind cuvintul Lui" 30 -, tot asa
invredniceste-ne §i pe noi oamenii sa nu facem pe jumatate vointa Ta,
ci s& o implinim in intregime, asa cum Tu voie§ti!".

Ai vazut ca ne-a invatat sa fim modesti, aratindu-ne ca virtutea nu
se datoreste numai rivnei noastre, ci si harului de sus? §i iarasi, ne-a
poruncit ca fiecare din noi, cind ne rugam, sa ne rugam si pentru binele
intregii lumi. C3. Domnul n-a spus: „Faca-se voia Ta in mine sau in
noi", ci: „Faca-se voia Ta pretutindeni pe pamint", ca sa dispara insela-
ciunea, sS. se sadeasca adevaxul, sa se stirpeasca orice pacat, sa se
fntoarca din nou virtutea, sa nu mai fie nici o deosebire intre pamint si
cer. „Daca s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos
de cele de sus - desi prin firea lor sint deosebite unele de altele -,
pentru cS. pamintul ne-ar arata al|i ingeri".

,JHinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi" 37 .

Ce inseamna cuvintele: ^tinea noastra cea de toate zilele"?
Jnseamna.: piinea noastra cea din fiecare zi.

Pentru ca Domnul spusese sa ne rugam: „Faca-se voia Ta, precum in
cer asa si pe pdmint", poruncind sa implinim si noi poruncile pe care le
implinesc ingerii, de aceea, prin cererea aceasta, face pogoramint slabi-
ciunii firii omenesti, pentru c3. graieste oamenilor imbracati cu trup,
supusi nevoilor firii omenesti, care nu pot avea aceeasi nepatimire ca
ingerii. „Va cer si voua, oamenilor, spune Domnul, sa-Mi indeplini^i

2<). Matei 6, 10.
MO. Pa. 102, 21.
Ml. Matei (\, 11.

oMii.ii I, a matki 2. r >3

poruncile Mele in chip des&virsit ca $i ingerii, dar nu va cer nepatimi-
rea ingerilor, pentru ca nu va ingaduie tirania firii omenesti, pentru ca.
aveti nevoie de hrana cea de toate zilele!".

Uita-mi-te cita duhovnicie este si in cele trupe§ti! Nu ne-a poruncit
sa ne rugam nici pentru averi, nici pentru desfatari, nici pentru haine
luxoase, pentru nimic din unele ca acestea, ci numai pentru piine,
anume pentru piinea cea de astazi, ca sa nu ne ingrijim de ziua cea de
miine! De aceea a §i adaugat: „Piinea cea de toate zjlele", adica piinea care
ne trebuie astazi pentru hrana noastra. §i nu S-a multumit niimai cu '
acest cuvint, ci a adaugat §» un altul dupa. acesta, spunind: ,J)d-ne-o noud
astazi", pentru ca sa nu nemai zdrobim capul mai dinainte cu grija zilei
de miine. Pentru ce sa te ingrijesti de ea, odata ce nu stii de vei vedea
ziua de miine? Porunca aceasta a dat-o si mai tirziu, spunind: „Nu vd
ingrijiti de ziua de miine" 32 . Hristos vrea ca noi sa fim sprinteni si intr-ari-
pati si sa-i dam atita firii cit nevoia firii o cere de la rioi.

Apoi, pentru ca. se intimpla sa. pacatuim si dupa baia celei de a
doua nasteri, Domnul Isi arata si aici multa Sa iubire de oameni si ne
porunceste ca, pentru iertarea pacatelor, sa. ne aprdpiem de iubitorul
de oameni Dumnezeu si sa spunem asa:

„§i ne iartd noud greselile noastre, precum si noi iertdm gre§itilor
nostri" 33 .

Ai vazut ce covirsitoare iubire de oameni? Dupa ce prin botez ne-a
sters atit de multe pacate si ne-a dat nespusa maretie a darului Sau, ne
invredniceste iarasi de iertare dupa. ce pacatuim! Ca rugaciunea aceasta
se cuvine sa. o spuna numai cei botezati, o arata si legile Bisericii, dar si
cuvintele de la inceputul rugaciiinii - ca. eel nebotezat nu poate sa.
numeasca pe Dumnezeu Tata! Asudar, daca rugaciunea aceasta se
cuvine sa. fie rostita numai de cei botezati, iar ei se roaga. pentru ca au
nevoie sa. li se ierte pacatele, urmeaza. ca nici dupa bofez n-a pierit cisti-
gul pocaintei. Daca Domriul n-ar fi vrut sa arate asta^ tfu ne-ar fi porun-
cit sa ne rugam asa. Pentru ca Domnul in aceasta rugaciune aminteste
de pacate, pentru ca ne porunceste sa ne cerem iertare, pentru ca ne
invata ca. putem sa dobindim iertare si pentru ca prin aceasta ne-a facut
lesnicioasa. cale, este lamurit ca |tie si ca rie arata. ca putem, si dupa.
botez, sa ne curatim pacatele; si tocmai de aceea a piis in rugaciunea
aceasta si cererea pentru iertarea pacatelor. Astfel, pentru ca. ne pdme-
neste de pacate, ne invata sa fim smeriti; pentru ca rie porunceste sa ier-
tam altora greselile, indeparteaza. din sufletul riostru du§rhania; peritru
ca. ne fagaduieste si noua iertarea gre§elilor ddca. iertam pe cei ce rie

.■!2. Malei (,, M.
X\. Matci (i, 12.

2h'i SIINIlll. IOAN (JURA l)K AUK

gresesc, ne da bune nadejdi si ne invata sa filozofam despre nespusa
iubire de oameni a lui Dumnezeu.

VI

Dar ceea ce trebuie mai cu seama observat este ca, in fiecare din
cercrile de pina acum, Domnul a amintit intreaga virtute, cuprinzind in
ca si porunca de a nu purta dusmanie - ca a sfinti numele lui Dumne-
zeu inseamna a duce o viata desavirsita in toate privintele; a se face
voia Lui arata iara§i acelasi lucru; a putea sa-I spui lui Dumnezeu: Tata
inseamna a arata o vietuire fara pata; in toate acestea este cuprinsa.
negresit si indatorirea de a indeparta din sufletul nostru once ura fata,
de cei ce ne-au gresit -, totusi Hristos nu S-a multumit cu atita, ci, vrind
sa arate cit de mult tine la iertarea dusmanilor, o aminteste in chip spe-
cial; iar dupa ce termina. rugaciunea, nu mai revine asupra nici unei alte
porunci decit asupra acesteia, spunind a§a: „Cd de veti ierta oamenilor
gre$elile lor, vd va ierta §i voud Tatdl vostru eel ceresc" 34 . Prin urmare, noi
facem inceputul iertarii noastre, noi sintem stapinii judecarii noastre.
.^i pentru ca nici unul din cei nesocotiti, cind este judecat, sa nu-I poata
uduce lui Dumnezeu nici o invinuire, mare sau mica, Dumnezeu te face
pe line stapin, raspunzator al sentintei si-ti spune: „Dupa cum ai jude-
cat, asa te judec si Eu! Daca ierti pe aproapele tau, te voi ierta si Eu!" Cu
toate ca nu se potriveste o iertare cu alta! Tu ierti pentru ca ai nevoie de
iertare; Dumnezeu, insa, n-are nevoie de nimic; tu ierti pe un om de
aceeasi fire cu tine; Dumnezeu, insa, iarta un rob; tu esti vinovat de
nenumarate pacate; Dumnezeu, insa, este fara de pacat. Si cu toate
acestea, si asa Dumnezeu Isi arata iubirea Lui de oameni." Ar putea,
chiar fara asta, sa-ti ierte toate pacatele tale, dar vrea, si pe aceasta cale,
sa-^i faca bine, dindu-ti nenumarate prilejuri sa fii blind si iubitor de
oameni, sa scoata din tine fiara, sa. stinga minia si prin toate sa te infra-
^easca cu madularul tau. Ce ai putea sa spui? Ca ti-a facut rau pe
nedrept semenul tau? Dar tocmai aceasta inseamna greseala! Daca ti-ar
fi facut rau pe buna dreptate, fapta lui n-ar mai fi socotita greseala. Dar
si tu te apropii de Dumnezeu ca sa dobindesti iertarea unor greseli ca
acestea, ba chiar cu mult mai mari. §i inainte de a ti se fi iertat pacatele
te-ai bucurat de mari daruri din partea lui Dumnezeu: ai fost invatat ca
ai suflet omenesc si ai fost povatuit sa fii blind. Odata cu acestea te
asteapta §i mare rasplata dincolo, daca nu ceri socoteala celor ce ti-au
gre§it. Dar de ce pedeapsa nu sintem vrednici, cind puterea sta in mii-
nile noastre, iar noi ne tradam mintuirea? Cum mai putem pretinde sa

M. Matei (i, 14.

(IMII.II I. A MAI I.I 2.'). r )

ne asculte Dumnezeu in celelalte rugaciuni ale noastre, cind noi inline
nu vrem sa avem mila de noi in cele ce sintem stapini?

„§i nu ne duce pe noi in ispitd, ci ne izhdveste de eel rdu, Cd a Ta este
impdrdtia §i puterea §i slava in veci, Amin" 35 .

In aceste cuvinte Domnul ne arata lamurit nimicnicia noastra si ne
potoleste trufia, inva£indu-ne sa fugim de lupte si sa nu le cautam. Asa
victoria ne va fi mai stralucita, iar infringerea diavolului mai rusinoasa.
Cind sintem tiriti in lupte, da, atunci trebuie sa le infruntam cu curaj;
dar daca nu sintem chemati, sa stam linistiti si sa asteptam timpul lupte-
lor, ca sa aratam si ca nu umblam dupa slava desarta si ca sintem curajosi.

„Cel rdu "este numit aici diavolul. Domnul ne porunceste sa purtam
cu el razboi neimpacat si ne arata ca diavolul nu-i prin fire asa. Ca rau-
tatea nu vine de la fire, ci de la vointa. Diavolul este numit prin exce-
lenta asa din pricina covirsitoarei lui rautati si din pricina ca duce cu
noi razboi neimpacat, fara ca noi sa-1 fi nedreptatit cu ceva.De aceea
Domnul nici n-a spus: „Izbaveste-ne de cei rai", ci: „de eel rdu", mvatin-
du-ne sa nu purtam ura semenilor nostri pentru relele pe care le suferim
de la ei, ci si mutam ura noastra de la ei la diavol, pentru ca el este pri-
cina tuturor relelor.

Asadar, dupa ce prin amintirea dusmanului nostru ne-a pregatit de
lupta si ne-a stirpit toata trindavia, ne da iarasi curaj si ne ridica gindu-
rile, amintindu-ne de Imparatul sub Care sintem rinduiti si aratind ca
El este mai puternic decit toti, spunind: „Cd a ta este impdrdtia si puterea
§i slava". Deci daca a Lui este imparatia, nu trebuie sa ne temem de
nimeni, pentru ca nu este nimeni care sa I se impotriveasca si cu care sa
imparta stapinirea.

Cind spune: >y A Ta este impdrdtia", Hristos arata ca si diavolul, care
se lupta cu noi, este supus lui Dumnezeu, chiar daca pare ca I se lmpo-
triveste, Dumnezeu ingaduindu-i deocamdata aceasta. Ca si diavolul
face parte din robii Lui, din cei carora li s-a luat cinstea si au fost izgo-
niti. De altfel diavolul n-ar indrazni sa atace pe vreun om daca n-ar lua
mai intii putere de la Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc de oameni?
Nici impotriva porcilor n-a putut indrazni ceva pina ce nu i-a ingaduit
Domnul 36 ; nici impotriva turmelor cu oi, nici impotriva cirezilor cu
vite, pina ce n-a luat ingaduinta de sus.

„§i puterea". Chiar de-ai fi slab de tot, drept este sa ai curaj, pentru
ca ai un Imparat ca Acesta, Care poate savirsi, si prin tine, cu usurinta totul.

„§i slava in veci, Amin".

:(. r >. Matei (i, l.'i.
:«). Main K, .'id Wl.

•/.',<> SIlNlUI. MIAN tiUHA l)K Milt

VII

Dumnezeu nu te scapa numai de necazurile care vin peste tine, dar
poate sa te faca si slavit §i stralucitor. Dupa cum puterea Lui e multa, tot
asa si slava Lui e nespusa; toate ale Lui sint fara. de.hotar §i fara de sfirsit.

Ai vazut cum Domnul a pregatit de lupta. pe atletul Sau si 1-a facut'
sa aiba curaj? Apoi vrtnd, dupa cum spuneam mai sus, sa arate ca-§i
inloarce spatele si uraste mai mult decit orice dusmania dintre oameni
si c a iubeste mai mult decit orice virtutea potrivnica acestui pacat,
indata, dupa Rugaciunea Domneasca, aminteste iarasi de aceasta vir-
tute, mdemnindu-ne sa ne supunem acestei porunci, fie de frica pedep-
sei ce ne asteapta, fie pentru cinstea ce ni-i hotarita.

„Cd de veti ierta oamenilor gre§elile lor, vi le va ierta §i voud Total vostru
Cel ceresc; dar daca nu veti ierta, nici El nu vi le va ierta" 37 .

Aminteste iarasi de ceruri si de Tatal, pentru ca sa ne faca sa ne
rusinam, daca, fund copiii unui astfel de Tata, ne purtam ca fiarele si
daca, fund chemati sa fim locuitori ai cerului, avem ginduri pamintesti
si lume§ti. Ca trebuie sa fim copiii Lui nu numai prin har, ci si prin
Cupte! Nimic nu ne face atit asemenea cu Dumnezeu cit iertarea celor ce
ne au facut rau si ne-au nedreptatit, asa precum ne-a invatat mai
inainte, cind a spus ca Tatal rasare soarele si peste rai §i peste buni 38 .
Tot in acest scop, Domnul, in fiecare din cererile Rugaciunii Domnesti,
ne porunceste sa facem in comun rugaciunile, spunind: „Tatdl nostru";
si: ,facd-se voia Ta, precum in cer §i pe pdmint"; si: ,J)d-ne noua piinea"; si:
„Iartd-ne noua gre§elile noastre"; si: „§i nu ne ducepe noi in ispitd"; si: „§i ne
izb&ve$te". Peste tot, poruncind acestea, Domnul foloseste pluralul
pentru ca rugindu-ne sa. nu avem nici o urma de ura impotriva fratelui
nostru.

De ce pedeapsa 39 n-am fi vrednici daca, dupa toate aceste indem-
nuri, nu numai ca nu iertam pe dusmanii nostri, ci mai si rugam pe
Dumnezeu sa-i pedepSeasca? §i calcam aceasta porunca ca §i cum am
vrea sa facem in ciuda lui Dumnezeu, desi Dumnezeu face totul si nu
precupe|e§te nimic numai §i numai sa. nu ne dusmanim unii cu altii. §i
pentru ca radacina tuturor bunatatilor este dragostea, Domnul stirpeste
tot ce o vatama, ca sa. ne apropie si sa ne uneasca pe unii cu altii. Nu
este, nu este nimeni, fie tata., fie mama, fie prieten, oricine ar fi, care sa
ne iubeasca atit ca Dumnezeu, Cel ce ne-a facut! §i asta se vede §i din
binefacerile pe care ni le face zilnic si din poruncile pe care ni le da. Iar

H7. Matei (>, 14-15.
,IK. Matei 5, 4.5.

M!). De aici inccpe partea morala: Despre a nu blestemape du$mani §i despre a sta cu fried, cu res-
pect si in tdcere in bisericd".

( IMII.II I. A MAI I.I 2.')'/

daca-mi vorbesti de supaiarile, de durerile si de necazurile pe care le ai
in viata, gindeste-te do cite ori pacatuiesti lata de El in fiecare zi si nu te
mai mira chiar daca vin pesie tine necazuri si mai mari decit acestea; ci
atunci mira-te, atunci minuneaza-te, cind te bucuri de vreun bine! Asa
noi vedem numai necazurile ce vin peste noi, dar pacatele pe care le
facem in fiecare zi, pe acelea nu le vedem. De aceea ne suparam. Dar
daca am tine socoteala precisa de toate pacatele noastre, pe care le
facem numai intr-o singura zi, atunci ne-am da bine seama de cite
pacate sintem vinovati.

Dar sa las la o parte pe celelalte pacate pe care fiecare le savirseste
indeosebi! Am sa spun numai pacatele facute azi, desi nu stiu ce pacat a
savirsit fiecare! Dar atit de mare e multimea pacatelor incit chiar eel
care nu le stie precis pe toate, totusi poate insira multe din ele. Cine din
noi n-a stat cu trindavie pe cind se ruga? Cine nu s-a trufit? Cine n-a
umblat dupa slava desarta? Cine n-a vorbit de rau pe fratele sau? Cui
nu i-a trecut prin inima pofta cea rea? Cine nu s-a uitat cu ochi pofti-
ciosi? Cine nu si-a adus aminte cu ura de dusmanul sau si n-a facut sa i
se umfle inima? Daca. atunci cind sintem in biserica, intr-un timp atit de
scurt, facem atitea pacate, cite nu vom savirsi dupa. ce plecam de aici?
Daca in port sfnt atitea valuri, cum vom mai putea sa ne dam seama de
noi msine cind vom intra in viltoarea pacatelor, adica. in piata, in trebu-
rile publice, in grijile casei? Totusi Dumnezeu ne-a dat o cale scurta si
usoara, lipsita de oboseala, ca sa scapam de aceste pacate atit de multe
si atit de mari. Intr-adevar, ce oboseala este sa ierti pe eel ce te-a supa-
rat? Oboseala este sa nu ierti, ci sa tii mai departe ura si dusmania!
Alunga din sufletul tau minia ce o ai impotriva dusmanului tau si vei vedea
cita liniste ti se pogoara in suflet! Este foarte usor; de ajuns numai sa vrei!

VIII

Ca sa te impaci cu dusamnul tau nu trebuie sa strabati mari, nici sa
faci drumuri lungi, nici sa. treci munti, nici sa cheltuiesti bani, nici sa-ti
chinuiesti trupul, ci e de ajuns numai sa voiesti si ti s-au iertat toate
pacatele. Ce nadejde de mintuire mai poti avea cind tu nu numai ca nu
ierti pe dusmanul tau, dar mai rogi si pe Dumnezeu sa-1 pedepseasca,
cind il superi pe Dumnezeu tocmai atunci cind cauti sa ti-L faci indura-
tor, cind iei chip de rugator, dar din gura ta ies urlete de fiara salbatica
si ascuti impotriva ta insuti sagetile celui rau? De aceea si Pavel, vor-
bind de rugaciune, n-a cerut nimic altceva decit paza acestei porunci,
spunind: „Ridicind miini cuvioase fdrd minie §ifdrd §ovdire" 40 . Daca nu-ti
lasi ura si minia impotriva dusmanului tau nici atunci cind ai nevoie de

10. / Tim. :> X.

Z'iH Sll Nil II. KIAN (illKA l)K AUK

inila lui Dumnezeu, ci atunci mai ales o pomenesti, desi stii bine c& prin
asta iti implinti sabia in inima ta, cind vei putea ajunge iubitor de
oameni, cind vei putea scoate din tine veninul acestei rautati? Daca nu-
ti dai inc& seama de grozavia faptei tale, inchipuie-ti ca te rogi de un
otn, asa cum te rogi de Dumnezeu, j>i atunci vei vedea cit de mare este
insulta ce I-o aduci lui Dumnezeu! Inchipuie-ti ca s-ar apropia de tine,
care esti om, cineva si ti-ar cere sa-1 miluiesti; apoi, pe cind sta jos la
pnmint si te roaga aceasta, vazind pe dusmanul sau, ar mceta sa te mai
roage si ar incepe sa-1 bata. Oare nu ti-ar spori si mai mult mmia? Gm-
(lesle te, deci, ca acelasi lucru il faci si tu cind te rogi asa lui Dumnezeu.
C -a si tu, in timp ce te rogi, iti intrerupi rugaciunea si incepi sa lovesti cu
cuvintele pe dusmanul tau si sa insulti legile lui Dumnezeu,chemind
in ajutor tocmai pe Acela Care a poruncit sa nu urim pe cei ce ne-au
facut rau si cerindu-I Lui sa lucreze El xmpotriva poruncilor Lui. Nu
este, oare, destul motiv de pedeapsa ca tu calci legea lui Dumnezeu, ci
II mai si rogi sa faca asta? Oare Dumnezeu a uitat ce-a poruncit? Oare
este om eel ce a dat aceasta porunca? Este Dumnezeu, stie totul, vrea sa
I se pazeasca cu toata scumpatatea legile Lui. Departe de El de a-ti
implini cererea! Dimpotriva, iti intoarce spatele, te uraste si-ti da cea
mai mare pedeapsa numai pentru ca indraznesti sa-L rogi sa pedep-
scasca pe dusmanul tau. Cum Ii poti cere sa-ti faca tocmai ceea ce ti-a
inlerzis cu strasnicie sa faci? Dar sint unii oameni atit de nejudecati,
care nu blestema numai pe dusmanii lor, ci chiar si pe copiii lor si, daca
ar putea, le-ar mfnea chiar trupurile. Dar, mai bine spus, chiar le
mftninca. Sa nu-mi spui ca nu-ti infigi dintii in trupul dusmanului tau !
Ai facut un lucru si mai grozav, atit cit ti-a stat in putere, cerind lui
Dumnezeu sa pogoare asupra lui minia cea de sus, sa fie pedepsit ves-
nic, sa se aleaga praful de casa lui! Blestemele acestea nu-s, oare, mai

Srrozave decit muscaturile? Nu-s, oare, mai dureroase decit sage^ile?
Iristos nu tea invatat acestea, nu ti-a poruncit sa-ti umpli asa gura de
singe! Limbile acestea sint mai groaznice decit gurile minjite de singe
omenesc. Cum poti sa mai saruti pe fratele tau cind te duci sa te impar-
tfiscsti, cum te mai poti atinge de sfintajertfa, cum mai poti bea singele
Slapinului Hrislos cind ai atfta otrava in suflet? Nu te deosebesti de un
ucigas, dar, mai bine spus, de o fiara care maninca oameni cind spui:
„Zdrobeste-l, Doamne, fa praf din casa lui, prapadeste-i tot ce are!",
cind te rogi s;1 vina peste el mii de nenorociri!

IX

Sa punem, dar, capat acestei boli, acestei nebunii! Sa aratam dus-
manilor nostri dragostea poruncita de Hristos, ca sfx fim asemenea
I .il.iuliii nostni celui din ceruri! Si i vom pune capat, daca ne aducem
imiiiilr de pn»|)i'iile noastrc p;i< al(\ daca cerceiam cu toata luarea

I IMII.II I. A MAI 1,1 2M

aminte de propriile noaslrc pacate, daca ccrcctain cu toata luarea aminte
toate pacatele noastre cole cu gindul, cele cu lapta, cele din piata, cele din
biserica. §i sintem vrednici de cea mai grea pedeapsa, daca nu pentru alt pa-
cat, apoi pentru nepasarea ce-o aratam cit stam aici in biserica. Da, in timp
ce profetii psalmodiaza, apostolii cinta si Dumnezeu ne vorbeste, mintea
noastra umbla pe afara §i aducem aici in biserica toata zarva treburilor lu-
mesti. Nu pastram, in timp ce se citesc legile lui Dumnezeu, nici atita liniste,
atita tacere, cita tacere pastreaza spectatorii in teatre cind se citesc scrisorile
Imparatului. In teatre, cind se citesc aceste scrisori, se scoala toata lumea in
picioare: consulii, prefectii, senatul si poporul; toti asculta in liniste spusele
imparatului; daca in mijlocul acestei taceri adinci ar sari cineva si ar incepe
sa strige, fapta lui ar fi socotita o insulta, adusa imparatului si i s-ar da cea mai
crunta pedeapsa. Aici insa, in biserica, cind se citesc scrisorile cele din cer,
este mult zgomot pretutindeni. §i totusi Cel ce a trimis aceste scrisori
este cu mult mai mare decit imparatul acesta de pe pamint, iar aduna-
rea de aici mai venerabila decit adunarea cea din teatru. Aici nu sint
numai oameni, ci si ingeri; iar victoriile acestea, pe care le binevestesc
scrisorile noastre, sint cu mult mai marete decit toate victoriile de pe
pamint. Din pricina asta nu sintem chemati numai noi oamenii si toti
cei de pe pamint sa le laudam, ci si ingerii si arhanghelii si popoarele
cerurilor, zicind cu psalmistul: ,JBinecuvintati pe Domnul toate Lucrurile
lui" 41 . Victoriile Lui nu sint mici, ci depasesc cuvintul, mintea si intele-
gerea omeneasca. In fiecare zi le propovaduiesc profetii, fiecare ves-
tind, in alt chip, victoriile cele mari ale lui Dumnezeu. Unul spune:
„Suitu-Te-ai la inaltime, robit-ai robime §i ai luat daruri intru oameni" 42 ; si^
,J)omn tare §i puternic in rdzboi" 43 ; iar alt profet spune: „Va impdrti prdzile
de rdzboi ale celor tari" 44 . Ca pentru asta a venit Hristos in lume, ca sa
propovaduiasca celor robiti iertare |i orbilor vedere 45 . Pavel, dind glas
de biruinta asupra mortii, zicea: „unde-ti este, moarte, biruinta? Unae-ti
este, iadule, boldul?" 46 ;un altul, binevestind iarasi pacea adinca adusa
de Hristos, spunea: „ Vor preface sdbiile lor inpluguri §i Idncile lor in seceri" 47 ;
un profet cheama Ierusalimul, spunind: ,Jlucurd-te foarte, fiica Sio-
nului, ca iatd Imparatul tdu vine la tine blind, cdlare pe asin §i pe minz
tindr" 48 ; iar altul predica a doua Lui venire, graind asa: „Va veni Dom-
nul pe Care voi II cdutati; si cine va putea suferi zitia intrdrii Lui?
Sdriti ca viteii cei sloboziti din legdturif" ; un alt profet iarasi, uimit si

41. Ps. 102, 23.

42. Ps. 67, 19.

43. Ps. 23, 8.

44. Isaia 53, 12.

45. Isaia (il, 1; Luca 4, 18.
4(i. / Cor. I. r ), . r ). r >.

4 7. /oil :\, 10.
48. '/.ah. 0, !).
I!). Mul. 3, I. 7; I, :>.

260 SFfNTUL IOAN gurA de aur

el de unele ca acestea, spunea: !r Acesta esteDumnezeu nostru; nu vafisoco-
tit alt Dumnezeu aldturea de El" 50 . Cind auzim in biserica aceste cuvinte
si altele cu mult mai multe, ar trebui sa ne cuprinda frica si sa nu ne mai
socotim a fi pe pamint; dar nu, ci ca si cum am fi in piata, facem zgo-
mot si tulburare, vorbim de lucruri care n-au nici o legatura cu mintui-
rea noastra si cheltuim in zadar tot timpul cit il stam in biserica! Deci,
cind sintem atit de nepasatori si in lucrurile mici si in cele mari si in
ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu si in fapte si in afara de biserica si
in biserici si cind, pe linga toate acestea, ne mai rugam si impotriva dus-
manilor nostri, de unde mai putem avea, oare, vreo nadejde de min-
tuire, cind pe linga aceste pacate atit de mari adaugam si celalalt pacat
groaznic, tot atit de mare cit toate celelalte la un loc, rugaciunea aceea
nelegiuita, prin care rugam pe Dumnezeu sa pedepseasca pe dusmanii
nostri? Mai este drept, dar, sa ne mai miram ca vin peste noi necazuri
neasteptate? Dimpotriva, ar trebui sa ne miram atunci cind nu vin. Una
este o urmare fireasca a faptelor noastre; cealalta, mai presus de cuvint
si asteptare. Este mai presus de cuvint ca mai avem parte de soare, de
ploi si de toate celelalte binefaceri ale lui Dumnezeu, cind sintem dus-
mani ai lui Dumnezeu, cind II suparam si intrecem in salbaticie fiarele
salbatice - desi sintem oameni - si ne luptam unii cu altii, avind limba
minjita de singe de pe urma muscaturilor facute semenilor nostri! §i
aceasta dupa ce ne-am impartasit de la aceasta masa duhovniceasca,
dupa ce am primit atitea binefaceri, dupa ce am primit atitea porunci!
Gindindu-ne la toate acestea, sa varsam afara din noi veninul, sa
punem capat dusmaniilor dintre noi si sa ne rugam lui Dumnezeu asa
cum se cuvine! In locul salbaticiei demonilor sa luam blindetea ingeri-
lor! Oricit de mare rau ne-ar face noua oamenii, noi sa ne gindim la
cele ale noastre si la rasplata implinirii acestei porunci; sa punem capat
miniei, sa potolim valurile, ca sa strabatem netulburati viata aceasta,
pentru ca, ajungind dincolo, sa dam de un Stapin Care sa se poarte cu
noi asa cum ne-am purtat si noi cu semenii nostri. Daca drumul spre
imparatia cerurilor este greu si infricosator, sa-1 facem usor si de dorit,
deschizind usile cele stralucitoare ale indraznirii catre Dumnezeu. §i
ceea ce n-am putut reusi din pricina ca pacatele noastre ne tineau
departe, sa o reusim prin blindetea ce o aratam celor ce ne-au gresit, ca
nu-i nici greu, nici impovarator! Daca facem bine dusmanilor nostri
vom atrage asupra noastra multa mila! A^a si in viata aceasta ne vor
iubi toti, dar, inainte de toti ceilalti, Dumnezeul universului ne va si
iubi si ne va si incununa si ne va invrednici de toate bunatatile cele vii-
toare, pe care faca Dumnezeu sa le dobindim cu totii, cu harul si cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea, in vecii vecilor, Amin.

50. Baruh 3, 36.

OMILIA XX

„Iar cind postiti nu fi{i ca fatarnicii tri§ti,

ca i§i smolesc fetele lor

ca sa arate oamenilor ca postesc" 1

Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte sa suspinam si sa plingem cu
amar! Ca nu numai ca ii imitam pe fatarnici, dar li si intrecem. Cunosc,
cunosc multi oameni care nu postesc si arata lumii ca postesc; isi pun
masca de postitori desi nu postesc; iar apararea lor este mai rea cniar
decit pacatul, ca spun: „Fac asta ca sa nu smintesc multimea!" Ce spui,
omule? Dumnezeiasca e legea care ti-a poruncit sa postesti, si tu vor-
besti de sminteala? Pazindu-o, socotesti ca smintesti, iar calcindu-o, nu
smintesti? Poate fi, oare, o prostie mai mare decit aceasta? Nu incetezi
odata sa fii mai rau ca fatarnicii si de doua ori fatarnic? Nu te rusinezi
de taria cuvintelor Domnului la gindul cit de mare e pacatul ce-1 savir-
sesti? Domnul nu S-a marginit sa spuna numai atit ca aceia care arata
lumii ca postesc smt niste fatarnici, ci, voind sa-i mustre mai mult, le
spune „cd-§i smolesc fetele lor", adica si le strica si le pocesc. Daca este

Eocire a chipului ca de dragul slavei desarte sa arati lumii un chip gal-
ejit, ce putem spune de femeile care-si strica chipurile lor cu farduri si
cu incondeierile ochilor spre vatamarea tinerilor desfrinati? Cei ce-si
smolesc fetele lor se vatama numai pe ei insisi; femeile acestea, insa, si
pe ele si pe cei ce le privesc. De aceea trebuie sa fugim cu toata sir-
guinta si de un pacat si de altul. Domnul nu ne-a poruncit numai sa nu
aratam lumii postul nostru, ci sa ne si straduim sal ascundem, ceea ce a
facut si mai inainte, vorbind de rugaciune. Cind a vorbit de milostenie
nu S-a marginit numai sa spuna: ,J^,uati aminte, sa nu faceti milostenia
voastrd inaintea oamenilor", ci a adaugat: „Spre a fi v&zuti de dinsii" 1 . La
post si la rugaciune n-a pus aceasta conditie.

- Pentru ce?

- Pentru ca e cu totul cu neputinlii il .1 < 1 1 1 uiesti milostenia; rugaciu-
nea si postul le poti ascunde de ochii luitiil, dar milostenia nu. Dupa cum
atunci cind a spus: „Sa nu stie stinga ta ce face dreapta ta" 3 , n-a vorbit de

1. Matei (i, Hi.

2. Matei (i, 1.
:t. Main (i, .i.

&

21,2 KFlNTUI. 1DAN (JURA 1)K AUK

iniini, ci de datoria ce-o avem de a ascunde de toti, cu toatagrija, milos-
lenia. Jji dupa cum atunci cind ne-a poruncit sa intram in camara
noastra 1 , negresit nu ne-a poruncit ca neaparat numai acolo sa ne
rugam, ci a aratat acelasi lucru si acum, cind ne porunceste sa ne ungem
capul, negresit nu ne porunceste sa-1 si ungem; ca atunci toti am fi cal-
catorii acestei legi si, inainte de toti, mai cu seama cei care se straduiesc
sa o pazeasca, popoarele de monahi care acopera muntii. Hristos, deci,
nu ne-a dat aceasta porunca; ci, pentru ca cei vechi aveau obiceiul sa-si
unga capetele lor ori de cite ori erau veseli si bucurosi - si asta o poti
vedea destul de bine la David si la Daniil - a spus sa ne ungem si noi
capetele, nu ca neaparat sa o facem, ci ca sa ne dam silinta sa ascundem
cu mare grija, prin toate mijloacele, bunul acesta, postul. Dar ca sa vezi
ca Hristos aceasta a vrut sa spuna, a indeplinit El Insusi, cu fapta, ceea
ce poruncise cu cuvintul, postind patruzeci de zile; si postind, ascuns de
lume, nu §i-a uns capul, nici nu S-a spalat; desi n-a facut asta, totusi a
savirsit totul fara sa urmareasca slava desarta. Aceasta ne-o porunceste
si noua, dind ca pilda pe fatarnici si indemnindu-ne prin o indoita
jorunca. Prin pilda fatarnicilor Domnul vrea sa ne mai arate inca ceva.
rea sa indeparteze de la noi aceasta dorinta rea de a posti de ochii
lumii, nu numai pentru ca un astfel de post este de ris §i de batjocura,
nici numai pentru ca nu aduce nici un folos, ci si pentru a arata ca o ast-
fel de inselare este trecatoare. Actorul pare stralucitor atita vreme cit
tine spectacolul; dar, mai bine spus, nici atunci nu-i socotit stralucitor
de toti spectatorii, ca multi dintre ei stiu cine este eel ce joaca rolul.
Cind, insa, spectacolul s-a terminat, actorii apar in fata lumii asa cum
sint. Asa patesc si cei care umbla dupa slava desarta, cei care postesc
numai de ochii lumii. Pe acestia multi ii cunosc §i aid pe pamint si stiu
ca nu sint ce vor sa para, pentru ca postul lor este numai o masca; dar,
dupa ce se va termina spectacolul lumii acesteia, cind toate vor fi goale
§i descoperite, atunci vor fi dati pe fata, in fata intregii lumi. Domnul
vrea apoi sa ne indeparteze de postul fatarnicilor si in alt chip, aratindu-
nc ca porunca este usoara. Nu ne porunceste sa prelungim postul, nici
sa linem un post mai aspru, ci sa nu pierdem cununa postului. Ceea ce
pare impovarator in post, este impovarator si pentru noi si pentru fatar-
nici, ca si aceia postesc. „Dar ceea ce este foarte usor, ne spune Hristos,
este ca voi sa nu pierdeti rasplata ostenelii voastre! Aceasta v-o porun-
cesc •'.". Domnul nu adauga osteneli la osteneli, dar aduna pentru noi, cu
toala laria, rasplati si nu ne lasa sa plecam neincununati, ca pe fatarnici.
( Yi ce postesc de ochii lumii nu vor sa imite pe luptatorii de la jocurile
oliiupice, care, desi sint in stadion atitia dregatori si atit popor, vor sa

•I. M/ilri (,, <>.

OMll.ll I.A MATH V I , (

placa unui singur om, eel care le incununcaza victoria, cu toate ca
acesta este cu mult inferior celorlalti! Tu, fatarnice, ai doua pricini
puternice sa arati Tatalui ceresc biruinta ta: §i pentru ca El te incunu-
neaza, §i pentru ca El este incomparabil superior tuturor celor ce se afla
in teatrul acestei lumi! §i totu§i tu arati postul tau, biruinta ta, altora, care nu
numai ca nu-ti sint de vreun folos, dar iti fac si foarte mare paguba.

II

„Dar nici de la aceasta nu te opresti, iti spune Domnul. Daca vrei sa
arati oamenilor postul, asteapta putin, si-ti voi da cu prisosinta prilej sa
te vada o multime de oameni. §i cu mult folos! Dar, daca vrei sa arati
oamenilor, aici pe pamint, postul tau, apoi pierzi slava ce vreau sa ti-o
dau; §i, dimpotriva, o ci§tigi daca dispretuiesti laudele oamenilor.
Atunci, pe lumea cealalta, te vei bucura in toata voia de slava. Dar,
inainte de slava aceasta culegi mult folos chiar aici pe pamint, pentru ca
supui sub picioarele tale toata slava omeneasca, scapi de robia amara a
oamenilor §i ajungi un adevarat postitor. Iar daca poste§ti ca sa arati
oamenilor ca postesti, atunci, pe lumea cealalta, te vei gasi ca intr-o
pustie: nu va fi nimeni care sa te priveasca, pentru ca de nicaieri nu se
va vedea ca ai postit. Insulti postul, daca nu postesti de dragul postului,
ci ca sa te vada impletitorii de fringhii, fierarii, oamenii din piata!
Insulti postul, daca vrei sa te admire pacato§ii §i cei care nu postesc!
Insulti postul, daca chemi pe du§manii postului sa le arati postul, sa
vada postul! Faci intocmai ca unul care s-ar hotari sa traiasca in feciorie,
nu pentru frumusetea fecioriei, ci pentru ca sa arate desfrinatilor ca el
traie^te in feciorie! Tot asa §i tu, nu te-ai hotarit sa postesti decit pentru
du§manii postului! §i pentru asta ar trebui laudat postul, ca il lauda
chiar du§manii lui.

Iubeste, dar, postul a§a cum trebuie, nu pentru altii, ci pentru el
insu§i! Ca §i noi ne socotim insultati daca nu sintem iubiti pentru noi
insine, ci pentru altii! Gindeste a§a §i despre post! Nu cauta sa postesti
pentru altii, nici nu te supune lui Dumnezeu pentru a placea oamenilor,
ci supune-te oamenilor pentru a placea lui Dumnezeu! Daca nu faci
a§a, ci altfel, chiar daca ti se pare ca postesti, II superi pe Dumnezeu ca
§i eel care nu posteste. Ca dupa cum acela paca.tuies.te, tot asa si tu paca-
tuie§ti, ca nu postesti a§a cum legiuie^te Hristos.

„Nu va adunati comori pe pamint" '.

Pentru ca Hristos izgonise boala slavei desarte, era potrivit sa vor-
beasca §i de saracia de buna voie. Nimic nu ne face sa iubim atit de
mult banii ca dragostea de slava! Pentru dragostea de slava oamenii au

5. Matei 6, 19.

2<>l SI'INTUL IOAN (ilIRA l)K AUK

in junil lor turme de robi, roiuri de eunuci, cai imbracati in aur, mese
de argint si celelalte pe care le nascocesc mai de batjocura decit aces-
tea! Ca nu le nascocesc ca sa implineasca o lipsa, nici ca sa le faca, pla-
cere, ci ca sa le arate altora!

Mai inainte Domnul ne spusese numai ca trebuie sa miluim; acum
ne arata si cit trebuie sa miluim, spunind: „Nu vd adunati comori".

Pentru ca nu putuse, dintr-odata si de la inceput, sa vorbeasca de
dispretul averilor din pricina tiraniei acestei patimi, de aceea vorbeste
licptat si familiarizeaza incetul cu incetul sufletul ascultatorilor cu
accasta invatatura, liberindu-i, ca invatatura sa fie bine primita. De
aceea, mai intii a spus: „Fericiti cei milostivi" 6 ; apoi: „Impacd-te cu pirisul
tdu" 7 ; iar mai tirziu: „Dacd cineva vrea sa sejudece cu tine §i sd-ti ia haina,
da-i lui si cdmasa" 8 . Acum, insa, spune cu mult mai mult decit ce spusese
mai inainte. Mai inainte spusese: „Daca vezi ca cineva vrea sa te dea in
judecata ca sa-ti ia haina, da-i si camasa; ca mai bine este sa scapi de
lupta lipsindu-te de ele, decit sa le ai luptindu-te". Acum, insa, nu mai
aminteste nici de piris, nici de pint, nici de altcineva asemenea lor, ci
vorbeste direct de dispretul averilor, aratind ca da aceasta porunca nu
alit in folosul celor miluiti, ci in folosul celui ce miluieste, pentru ca,
eh iar atunci cind nu-i nimeni care sa ne faca nedreptate si sa ne duca la
judecata, chiar atunci sa dispretuim averile noastre, dindu-le celor
nevoiasi. Dar nici acum Hristos n-a spus totul, ci treptat, cu toate ca in
pustie a aratat cu prisosinta ce lupte avem de dus pentru a birui dragos-
tea de averi. Deci nici acum Domnul nu dezvaluie intreaga Sa invatatura
despre averi; nu venise inca timpul s-o descopere; deocamdata cerceteaza
gindurile ascultatorilor, fund mai mult un sfatuitor decit un legiuitor.

Dupa ce a spus: „Nu vd adunati comori pe pdmint", a adaugat:

„Unde moliile §i rugina le stricd §i undefurii le sapd §i lefurd. Ci vd adu-
nati comori in cer, unde nici moliile, nici rugina nu le stricd si undefurii nu le
sapd, nici le furd" 9 .

Deocamdata arata paguba ce o avem de pe urma comorilor adu-
nate pe pamint si folosul ce-1 avem de pe urma comorilor adunate in
cer, datorita si locului si celor ce le vatama. Nu se margineste, insa,
numai la atita, ci mai adauga, inca un motiv. Sj mai intii ne indeamna cu
ccea ce de care mai ales ne temem. „Pentru ce te temi? ne intreaba
Domnul. Te temi sa nu-ti cheltuiesti averile daca dai milostenie? Da
niiloslcnie, si atunci nu se vor cheltui! Mai mult, nu numai ca nu se

l j. Main , r >, 7.

'/'. Mn lei . r ), 2. r >.

K Malri . r ), 10.

'). Main (i, l!>-2<).

OMN.II I, A MAIKI 26. 1 )

cheltuiesc, dar h> vei primi inupoi cu mai mult adaos. Ti se vor adauga
si averile cele din ceruri!".

Dar Domnul nu spusese deocamdata asta; o va spune mai tirziu.

HI

Deocamdata spune ascultatorilor Sai ceea ce putea mai cu seama
sa-i indemne, anume ca le ramine necheltuita averea; si-i atrage pe
doua cai. Nu le-a spus numai: „Daca dai milostenie iti pastrezi averea",
ci i-a amenintat si cu contrariul: „Daca n-o dai, o pierzi!". Uita-te la ne-
spusa Lui intelepciune! Nici nu le-a spus: „Las-o altora!" - ca §i acest
lucru este placut oamenilor -, ci-i infricoseaza cu altceva, aratindu-le ca
nu reusesc nici cu aceasta; pentru ca daca nu le-o rapesc oamenii, sint
altii, negresit, care le-o rapesc: molia si rugina. §i chiar daca. paguba
aceasta pare a fi foarte usor de inlaturat, totusi e greu de luptat impo-
triva moliilor si a ruginii, e greu de oprit stricaciunea. Orice vei nascoci,
nu vei putea impiedica aceasta vatamare.

- Ce? Pe aur il strica molia?

- Chiar daca nu-1 strica molia, dar il fura hotii!

- Ce? Toate averile au fost furate?

- Chiar daca nu toate, dar cele mai multe!

Pentru aceasta Domnul mai adauga, dupa cum am spus mai sus, si
alt motiv zicind:

„Unde este comoara omului, acolo e §i inima lui" 10 .

Domnul iti spune: „Dar, chiar daca averea ta nu-i mincata nici de
molii si nu-i furata nici de hoti, paguba ta e foarte mare: esti pironit de
cele de jos, schimbi libertatea cu robia, pierzi averile cele ceresti, nu
mai poti gindi cele inalte, ci totdeauna bani, dobinzi, imprumuturi, cis-
tiguri si afaceri inrobitoare".

Poate fi, oare, o ticalosie mai mare? Un om ca acesta este intr-o
stare mai rea decit un rob; isi pune pe umeri cea mai cumplita tiranie,
isi vinde eel mai mare bun al sau: nobletea de om si libertatea. Orice
ti-ar spune cineva nu poti auzi nimic din cele ce-ti sint de folos, pentru
ca mintea ti-i pironita de bani. Ca pe un ciine legat de mormint ca sa-1
pazeasca, tirania averilor te tine legat mai cumplit decit lantul; latri la
toti care se apropie; un singur gind te stapineste necontenit: sa pastrezi
pentru altii cele adunate. Poate fi, oare, o mai mare ticalosie?

Dar pentru ca astfel de ginduri erau prea inalte pentru mintea
ascultatorilor, pentru ca marea multime nu putea intelege usor nici ce
paguba aduce cu sine averea si nici ce folos aduce impartirea ei - ca era
nevoie de o minte mai ascutita ca sa inteleaga si una si alta -, de aceea,

10. Matei ti, 21.

266 ^___ sjfferrm, x>\n (;uha he aob

dupa cele spuse mai inainte, Domnul a vorbit l&murit, graind aja:
„Unde este comoara omului, acolo este si inipid lui". §i ideea aceasta o face
apoi mai limpede, ducind cuvintul de la cele spirituale la cele mate-
riale, spunind; JLuntin&torul trupului esU Ochiul" 17 .

Cu alte cuvinte spune a$a: „Nu-$i fngropa fn pamfflt aural si nici
alte avert, ca le aduni pentru molii, pentru rugina, pentru ho$i. Iar daca
reusesti sa scapi de aceste pagube, totusi nu po£i scapa de iirfobirea ini-
mii, de pirdnirea ei de cele paminte§ti, cd unde este comoara ta, acolo-i §i
inima ta. Daca-^i depui averile in cer, nu ai nnmai ci§%ul ca prime§ti
rasplata pentru de, dar prime§ti plata chiar aici pe painint: ca le mu£i tn
cer, gindegti cele cere§ti §i te ingrije§ti de Cele de acolo; ca este lamurit
ea acolo unde ti-ai depus comoara, acolo ti-ai mutat §i inima; iar daca
depui averile tale pe pamint, n-ai parte de eie**.

Ca sa-|i fie limpezi cele spuse, asculta cele ce tlrmeaza:

,jLuminatorul trupului este ochiul. Deci de vafi othiul tdu curat, tot trupult&u
vafi luminat; iar de vafi ochiul tdu rau, tot trupul tdu vafi intunecat. Deci dacd
lumina, care este in tine, este intuneric, intunericut cu cit mai mult!" 12 .

Prin aceaste cuvinte Hristos if i indreapta vorbirea Sa spre idei mai
apropiate de mintea ascultatorilor Sai. Mai inainte Domnul pomenise
de minte ca este inrobita si inlanfuita; dar aceasta idee o intelegea greu
marea multime; de aceea Isi muta invatatura Sa spre lucrurile din afara,
spre cele ce stateau inaintea ochilor ascultatorilor Sai, pentru ca, prin
cele materiale, sa inteleaga si pe cele spirituale.

„Daca nu stii, spune Domnul, ce inseamna vatamarea mintii, inte-
lege aceasta din cele trupe§ti. Ceea ce este ochiul pentru trup, aceea
este mintea pentru suflet. Dupa cum n-ai prefera sa porti bijuterii de
aur, sa te imbraci cu haine de matase, dar sa ti se scoata ochii, ci soco-
testi sanatatea ochilor mai de pret decit o bogatie ca aceasta - ca daca-ti
pierzi vederea, nu-ti mai este de nici un fblos viata - deci, dupa cum
atunci cind ochii sint orbiti, cea mai mare parte a lucrarii celorlalte
madulare este pierduta, pentru ca li s-a stins lumina, tot asa si cind min-
tea este stricata, sufletul se umple de nenumarate rele. Asadar, dupa cum
cautam sa avem in trup ochi sanatosi, tot asa §i in suflet mintea. Cum vom
mai vedea, deci, daca vom strica tocmai organul care da lumina si celorlalte
madulare? Dupa cum eel care stirpeste izvorul a secat si riul, tot astfel eel ca-
re strica mintea a tulburat toata activitatea sufletului in viata aceasta. Pentru
aceea spune Domnul: ,J)acd lumina, care este in tine, este intuneric, intuneri-
cul cu cit mai mult!". Cind capitanul corabiei se ineaca, cind lumina se stin-
ge, cind imparatul cade prizonier, ce nadejde mai pot avea supusii?

I l . Matei (i, 22.
1 2. Matei (i, 22- 23.

< >MII II I .A MA I II __ ______^^__ ^*'7

IV

Din pricina aceasta Domnul nu mai vorbeste acum de necazurile,
luptele si judecatile pentru avere - facuse aluzie la ele mai Inainte cind
spusese: „Piri§ul te va da judecdtorului, iar judecatorul slujitoruhti" 13 -, ci
de ce este mai cumplit decit toate acestea, de pofta cea rea a dragostei
de avere. Este cu mult mai cumplit sa-ti fie mintea inrobita de aceasta
boala decit sa stai la inchisoare. A sta la inchisoare nu se intrmpla tot-
deauna. Dar totdeauna dragostea de bani robeste mintea. Pentru
aceasta Domnul vorbeste de robirea mintii dupa ce a vorbit mai inainte
de inchisoare, pentru ca robirea mintii este mai cumplita si se intimpla
totdeauna. „Dumnezeu, spune Domnul, ne-a dat mintea, ca sa risipim
nestiinta, ca sa avem o judecata dreapta despre lucruri, ca sa raminem
nezdruncinati cind vin peste noi necazuri si nenorociri, folosindu-ne de
minte ca de arma si de lumina". Noi, insa, am tradat darul acesta al lui
Dumnezeu de dragul lucrurilor de prisos si fara de folos. Ce folos de
ostasi imbracati in aur, cind generalul a cazut prizonier? Ce folos de
corabie frumos impodobita, cind capitanul corabiei s-a inecat? Ce folos
de trap bine intocmit, cind ochii sint sco§i? Dupa cum doctoral trebuie
sa fie sanatos ca sa vindece bolile, dar daca-1 imbolnavesti nu va mai fi
de nici un folos bolnavilor, chiar daca 1-ai pune sa zaca in pat de argint
si in camera de aur, tot asa si mintea poate vindeca patimile, dar daca o
strici, asezindu-o linga averi, nu numai ca nu ti-i de nici un folos, dar iti
mai aduce si foarte mare paguba si-ti vatama si sufletul.

Ai vazut cum Hristos indeparteaza pe oameni de pacat si-i
indreapta spre virtute, tocmai prin acelea prin care ei doresc totdeauna
pacatul? „Pentru care pricina, intreaba Hristos, doresti averi? Nu-i asa
ca pentru placere §i desfatare? Dar tocmai acestea nu le ai de pe urma
averilor, ci cu totul dimpotriva! Cind ochii ne sint scosi nu mai simtim
nici o bucurie din pricina acestei nenorociri; cu atit mai mult nu vom
simti vreo bucurie cind mintea ni-i stricata si beteaga".

- Pentru care pricina iti ingropi in pamint averile? te intreaba Hristos.

- Ca sa le pun la loc sigur!

- Dar, facind asa, ajungi la un alt rezultat decit eel asteptat, iti ras-
punde Domnul.

Pe eel care poste§te, care face milostenie, care se roaga de dragul
slavei desarte, Domnul il indeparteaza de slava desarta tocmai prin
ceea ce-i satisface dorinta de slava si-1 intreaba:

- Pentru ce te rogi si faci milostenie asa?

- Pentru ca mi-i draga slava de la oameni.

\\\. Mfitri r>, 2. r >.

!2(»K SKlNfUI. IOAN (illKA UK AUK

- Nu te ruga a§a, ii raspunde Domnul, si vei dobindi slava in ziua
ce va sa fie.

La fel face Domnul §i cu iubitorul de argirit. ll indeparteaza de bani
§i de averi tocmai prin ceea ce cauta mai mult iubitorul de argint.

- Ce vrei? il intreaba Domnul. Vrei sa-ti pastrezi averile §i sa te
desfatezi de placere? Iti voi satisface cu prisosinta si o dorinta §i alta
daca vei ingropa aurul tau acolo unde-ti poruncesc Eu.

Mai tirziu, cind a vorbit de saminta cazuta intre spini 14 , Domnul a
aratat mai lamurit cit de mult este vatamata mintea din pricina dragos-
tei de averi. Deocamdata nici acum n-a spus putin, aratindu-1 intunecat
pe eel indragostit de bogatie. §i dupa cum cei care sint in intuneric nu
vad nimic lamurit, ci, daca vad o fringhie, tocotesc ca este §arpe, iar
cind sint in munti §i in locuri prapastioase mor de frica, tot a§a cei
indragosti^i de averi, oameni cu mintea intunecata, privesc cu teama
lucruri care nu infricofeaza deloc pe cei cu mintea limpede. Te temi de
saracie, dar, mai bine spus, nu numai de saracie, ci §i de cea mai mica
paguba. Daca pierzi un lucru cit de mic te supara §i te tulbura mai mult
decit cei care sint lipsiti de hrana cea de toate zilele. Multi bogati s-au
spinzurat chiar pentru ca n-au putut suferi o nenorocire ca aceasta.
( Jcarile si calomniile li se par bogatilor atit de greu de suferit, incit
mutyi §i-au pus capat vietii din pricina lor. Bogatia ii face slabi pe bogati
in fa^a tuturor greutatilor din viata, afara de slujirea bogatiei. Cind
bogatia le cere sa-i slujeasca, merg pina la crima, la batai, insulte, la
orice neru§inare. Dar este cea mai mare ticalos_ie sa fii mai slab decit
to^i in cele ce trebuie sa filozofezi, dar fara de ru§ine si indraznet in cele
ce trebuie sa fii cuvios si cucernic. Patesc ca si cei care-si cheltuiesc ave-
rea pe ce nu trebuie; cind vine timpul unei cheltuieli neaparat trebuin-
cioase, nemaiavind ce mai cheltui, sufera cele mai groaznice necazuri
pentru ca-§i cheltuisera rau averea.

V

Dupa cum arti§tii de circ sint foarte priceputi §i infrunta neinchi-
puit de mari primejdii in meseria lor, dar in celelalte treburi folositoare
^i necesare sint de risul tuturor, tot a§a §i bogatii. Arti§tii de circ cind
merg pe o sirma intinsa arata nespus de mare curaj; dar cind li se cere
indrazneala si curaj in treburi de neaparata trebuinta, nici nu pot sa se
gindeasca la asa ceva sau sa sufere o astfel de sfortare. Tot asa si bogatii:
pentru bani si averi indraznesc totul, dar pentru a filozofa nu vor sa faca
nici o sfortare. §i dupa cum actorii de circ fac treburi fara de nici un folos, tot
asa si bogatii: infrunta multe primejdii §i prapastii sj ajung la un sfir^it intru

II. Main i:(, 7-22.

< IMII II I. A MA I II 2I)!I

nimic lolositor; stuu inlr-un indoit intuneric: sint orbi, din pricina ca li-i
stricata mintea si sint inconjurati de mare cea^a, din pricina ca-i insala
multimea grijilor. De aceea nici nu pot vedea cu usurinta. Cel care sta
in intuneric scapa de intuneric cind se arata soarele; dar eel care-i lipsit
de vedere nu scapa de intuneric nici cind se arata soarele. Bogatii sint
ca acestia din urma. Nu scapa de intuneric nici dupa ce Soarele drepta-
tii 15 a rasarit, nici dupa ce I-au ascultat sfaturile, pentru ca bogatia le-a
astupat ochii. De aceea si stau intr-un indoit intuneric: unul din pri-
cina lor, iar altul din pricina ca nu asculta pe Invatator.

Sa ascultam, deci, de El lf> cu mare luare aminte, ca, desi tirziu, sa
vedem odata!

- Si cum e cu putinta sa vedem?

- Daca stii cum ai orbit!

Asadar, cum ai orbit? Datorita dragostei de averi, care stringe nori
grosi in jurul tau si nu te lasa sa vezi, asa precum nici ochiul nu poate sa
mai vada de se varsa in el o scurgere rea. Putem, insa, cu usurinta
imprastia si sparge acesti nori daca primim raza invataturii lui Hristos,
daca II ascultam pe El, Care ne indeamna si ne spune: „Nu vd adunati
comori pe pdmint".

- Dar ce folos mai am de pe urma ascultarii, m-ar intreba cineva,
cind sint stapinit de dorinta?

- Neincetata ascultare a cuvintului Domnului va putea stirpi si
aceasta dorinta; dar de continui sa fii stapinit de ea, atunci gindeste-te
ca nici dorinta nu mai e dorinta. Caci ce fel de dorinta e aceea sa robo-
testi cumplit averii, sa te supui tiraniei ei, sa fii legat din toate partile, sa
locuiesti in intuneric, sa fii tulburat, sa suferi oboseli fara de nici un cis-
tig, sa pastrezi pentru altii averea si de cele mai multe ori pentru dus-
mani? Sint vrednice acestea de a fl dorite? Nu merita, oare, sa fugi de
ele? Ce dorinta e aceea de a pune comoara ta intre tilhari? Daca doresti
intr-adevar bogatiile, atunci muta-le acolo unde pot ramine intregi §i
nevatamate. Ce faci acum nu-i fapta unui om care iubeste averile, ci a
unuia care iubeste robia, asuprirea, paguba si necontenita suferinta.
Daca un om ti-ar arata pe pamint un loc nestiut de nimeni si ti-ar faga-
dui ca acolo este eel mai sigur loc pentru pastrarea banilor, n-ai pregeta,
n-ai sovai, chiar daca te-ar duce in pustie, ci te-ai increde in cuvintul lui
si ti-ai pune acolo banii. Cind, insa, in locul unui om iti fagaduieste
Dumnezeu acelasi lucru, propunindu-ti nu pustia, ci cerul, tu faci tocmai
contrariul. Chiar daca locul acela de pe pamint ar fi fost sigur, totusi nicio-
data n-ai fi lipsit de griji. Dar daca-ti pui averile tale in cer, aceste

15. Mai. 4, 2.

Hi. De nici incept' p;iile;i inorala: tmpotriva iubitorilor de arginl.

270 NIINTUI. IOAN C1IKA 1)1', AUK

griji nu te mai framinta. Ba, ceva mai mult, nu-ti ingropi banii, ci-i rasa-
desti. $i acum nu-i numai comoara, ci si saminta. Dar, mai bine spus,
este mai mult si decit una si decit alta... Ca saminta nu ramine vesnic,
pe cind comoara ramine vesnic. §i iarasi, comoara nu odrasleste, pe
cind banii tai rasaditi astfel iti aduc roade nemuritoare. Daca, insa, ma
intrebi de timpul si de termenul intoarcerii banilor, pot sa ti-1 arat si sa-ti
mai spun cit de mult primesti chiar aici pe pamint. Dar in afara de aces-
loa, voi incerca sa-ti arat, cu fapte luate din viata, ca n-ai temei sa te
intrebi de timpul intoarcerii banilor.

VI

Faci multe lucruri in viata de roadele carora nu te bucuri tu
insuti. §i ti se pare ca ai gasit indestulatoare mingiiere pentru acele oste-
neli de prisos daca-ti spune cineva ca se vor bucura de munca ta copiii
si nepo^i tai. Cladesti casa mare si stralucitoare, la adinci batrinete, si,
adeseori, pleci din lumea aceasta inainte de a o termina. Sadesti pomi
care vor rodi dupa multi ani; cumperi case si mosteniri in stapinirea
carora vei intra dupa trecere de multa vreme; si faci si alte multe lucruri
asemanatoare acestora, de roadele carora nu te bucuri personal. Deci,
pentru cine faci acestea? Pentru tine sau pentru cei de dupa tine? Dar
nu-i, oare, cea mai mare prostie ca in niste treburi ca acestea sa nu te
tulbure de loc aminarea, cu toate ca prin aceasta aminare pierzi toata
rasplata ostenelilor tale, iar dincolo sa amortesti din pricina aminarii,
desi i^i aduce mai mult cistig, iar averile tale nu tree in miinile altora, ci
£ie £i se dau darurile? In afara de asta, aminarea nu-i de lunga durata;
sfirsitul sta la usa; nu stim daca nu cumva in generatia noastra vor lua
sfirsit toate cele ale noastre, va veni ziua cea infricosatoare si se va arata
dreapta si infricosatoarea judecata. Cea mai mare parte din semnele
sfirsitului lumii s-au implinit: Evanghelia s-a propovaduit in intreaga
lume, au fost razboaie, cutremure, foamete; asa ca nu mai este mult
pina la sfirsit. Nu vezi semnele? §i acesta este chiar eel mai mare semn.
Nici cei de pe timpul lui Noe n-au vazut semnele prevestitoare ale pra-
padului aceluia, ci continuau sa joace, sa manince, sa se insoare si sa-si
I'aca treburile lor obisnuite; si au fost surprinsi asa de pedeapsa aceea
infricosatoare. La fel si cei din Sodoma; se desfatau si nu se sinchiseau
de cele ce se petreceau in jurul lor si au fost facuti scrum de fulgerele
coborite atunci din cer.

(iindindu-ne, dar, la toate acestea, sa ne pregatim pentru ple-
ciirca noastra din lumea aceasta. Chiar daca nu va veni acum sfirsitul lumii,

OMII.II I.A MATI.I 271

dar sfirsitul fiecaruia, batrin sau tinar, bate la u§a. §i odata plecati de
aici nu mai putem cumpara nici untdelemn 17 §i nici nu mai putem
dobindi iertare, oricit ne-am ruga, chiar daca s-ar ruga pentru noi
Avraam sau Noe sau Iov sau Daniil. Deci, cit mai avem vreme, sa
facem asa ca sa dobindim indraznire multa Tnaintea lui Dumnezeu, sa
stringem untdelemn din belsug, sa mutam toate averile noastre in cer,
ca sa ne bucuram de toate la timpul cuvenit si mai ales atunci cind ne
vor trebui, cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava sj puterea, acum si pururea si in vecii vecilor,
Amin.

17. Matei 25, 1-13.

OMILIA XXI

„Nimeni nu poate sluji la doi domni,

ca sau pe unul va uri §i pe altul va iubi,

sau de unul se va lipi §i pe altul va dispretui" 1 .

I

Vezi cum Domnul ne indeparteaza incetul cu incetul de lucrurile
din lumea aceasta, cum ne vorbe§te tot mai mult de saracia de buna
voie §i cum ne scoate din suflet tirania iubirii de argint? Nu S-a multu-
mit cu cele spuse mai mainte, de§i erau multe §i de pret, ci adauga altele
mai multe §i mai infricosatoare. Caci ce poate fi, oare, mai infrico§ator
decit cele spuse acum, daca de dragul banilor incetam de a mai fi robi
ai lui Hristos? Ce poate fi, oare, mai de dorit daca, dispretuind banii,
cistigam bunavointa §i dragostea lui Hristos? Ce am spus totdeauna o
voi spune si acum: Hristos ne indeamna pe doua cai sa-I urmam spu-
sele: si prin cele ce ne sint de folos si prin cele ce ne vatama. Ca un doc-
tor in^elept, ne arata ca ne imbolnavim daca nu-I ascultam sfaturile §i
ca ne facem sanatosi de I le ascultam.

Uita-te cum infatiseaza iarasi cistigul ce-1 avem de pe urma dispre-
^ului banilor si cum ne face sa ne dam seama de folosul ce-1 avem, daca
ne dezlipim inima de cele ce sint potrivnice sanatatii noastre! „Bogatia,
spune Domnul, nu va vatama numai pentru ca inarmeaza pe hoti impo-
triva voastra, nici numai pentru ca va intuneca desavirsit mintea, ci §i

f)entru ca va scoate din robia lui Dumnezeu, facindu-va prizonieri bani-
or.fara suflet si vatamindu-va de doua ori: o data pentru ca va face robi
banilor, peste care ar trebui sa fiti voi stapini, si a doua oara pentru ca
va scoate din robia lui Dumnezeu, Caruia mai mult decit tuturor ar tre-
bui sa-I fiti neaparat robi. Dupa cum atunci cind Domnul a vorbit de
bogatie 2 , a aratat ca este vatamata de doua ori: si pentru ca este depusa
aici, pe pamint, unde o strica moliile §i pentru ca nu este depusa din-
colo, in cer, unde nu poate fi furata, tot astfel si acum arata ca prici-
nuieste o indoita paguba sufleteasca si pentru ca ne departeaza de
Dumnezeu, §i pentru ca ne supune lui mamona. Dar nu spune dintr-odata

1 . Matei (i, '24.

2. Matei (i, 20.

OMII.II I .A MA 1 1,1 'IT.\

lucrul acesta, ci ne pregateste mai intii cu ajutorul unor idei comune,
graind asa: „Nimeni nu poate sluji la doi domni". Vorbeste aid de doi
domni, pentru ca dau porunci potrivnice; ca daca n-ar fi asa, nici n-ar fi doi.

- „Inima si sufletul multimii celor ce au crezjit era una" 3 , spune in alta
parte Scriptura; de§i multimea era impartita in mai multe trupuri, totu§i
unirea facea pe cei multi una. Apoi, adincind deosebirea dintre cei doi
domni, spune ca nu numai nu le va sluji, ci ii va si uri si le va intoarce
spatele: „Cd sau pe unul va uri sipe altul va iubi, sau de unul se va lipi §ipe
altul va dispretui". S-ar parea ca spune acela§i lucru §i in partea a doua a
frazei; totusi n-a adaugat fara rost si aceste cuvinte, ci ca sa arate ca este
u§or sa-ti imbunatate§ti viata. Ca sa nu spui: „Ce mai pot face odata ce
sint robit si stapinit de tirania banilor?", Domnul iti arata ca poti sa te
schimbi; dupa cum ai venit de la un domn la celalalt domn, tot asa poti
trece si de la celalalt la acesta.

Hristos nu spune cine sint acesti domni, pentru ca noi sa fim judecatorii
nepartinitori ai cuvintelor Sale si sa pronuntam hotarirea noastra intemeiati
pe insa§i natura acestora. §i dupa ce a vazut ca sintem de acord cu spusele
Lui, atunci ne arata despre ce domni e vorba, adaugind:

„Nu puteti sluji si lui Dumne&u §i lui mamona" 4 .

Sa ne cutremuram la gindul ca. noi sintem aceia care L-am silit pe
Hristos sa spuna aceste cuvinte, sa puna adica aurul alaturi de Dumnezeu.
Daca infrico§ator este lucrul acesta, apoi cu mult mai infricosator este sa o
faci cu fapta, sa preferi tirania aurului in locul fricii de Dumnezeu.

- Ce? Dreptii din Vechiul Testament n-au facut aceasta?

- Niciodata!

- Oare Avraam, oare Iov n-au bineplacut lui Dumnezeu, de§i au
fost bogati?

- Nu-mi vorbi mie de bogati, ci de cei robiti de bogatie! Iov a fost
bogat, dar n-a fost rob lui mamona; nu era stapinit de mamona, ci-1 sta-
pinea; era stapin, nu rob. Stapinea toate averile lui, ca §i cum ar fi fost
administratorul unor averi straine; asa le stapinea. Nu numai ca nu
rapea averile altora, ci chiar pe ale sale le dadea celor nevoiasi. §i, ceea
ce-i mai minunat, este ca nici nu se bucura de averile sale; el insu§i a
aratat-o, spunind: ,J)e m-asfi bucurat de multa avutie pe care am avut-o" 5 .
De aceea nici n-a plins cind a pierdut-o. Bogatii de azi nu sint ca Iov, ci
mai rai decit sclavii, ca si cum ar plati biruri unui tiran cumplit. Dragos-
tea de bani se asaza in mintea bogatilor ca intr-o cetatuie si, de acolo
de sus, le da in fiecare zi porunci pline de toata faradelegea; si nici un

3. Fapte 4, 32.

4. Matei (i, 24.
r>. Iov 31, 2. r >.

'l'i\ SIINI1II. IOAN (JURA 1)1', AUK

bogat nu i se impotriveste! Nu-mi filozofa lucruri de prisos! Dumnezeu
a hotarit, odata pentru totdeauna, si a spus ca nu se poate impaca o
robie cu alia. Nu-mi spune ca e cu putinta! Cind unul iti porunceste sa
rapesti, iar altul sa te desparti de ale tale; cind unul iti porunceste sa fii
cast, iar altul sa traiesti in desfrinare; cind unul iti porunceste sa te
imbeti si sa chefuiesti, iar altul sa-ti infrinezi pintecele; cind unul iti
porunceste sa dispretuiesti tot ce vezi in jurul tau, iar altul sa-ti lipesti
inima de cele de aici; cind unul iti porunceste sa admiri marmura, zidu-
i ilt- si acoperisurile, iar altul sa nu pui nici un pret pe ele, ci sa pretuiesti
lilozofia, cum este cu putinta sa se impace o slujire cu alta?

II

Hristos 1-a numit aici pe mamona domn, nu din pricina firii sale, ci
din pricina starii nenorocite in care sint cei supusi lui. Tot astfel si pin-
tecele este numit dumnezeu 6 , nu din pricina vredniciei lui, ci din pri-
cina ticalosiei celor ce-i robesc. Robia asta a pintecelui este mai rea
decit orice osinda si-1 pedepseste desrul pe eel robit, chiar inainte de
osinda lui Dumnezeu. Nu sint, oare, mai nenorociti decit osinditii cei
care, avind pe Dumnezeu stapin, schimba blinda Lui stapinire cu cum-
plita tiranie a lui mamona, desi stiu ca, chiar aici pe pamint, au o mul-
(ime de pagube si necazuri de pe urma acestei tiranii? Paguba nespusa,
judeca^i, necazuri, lupte, munci, vatamarea sufletului si ceea ce-i mai
cumplit pierderea bunatatilor celor de sus, adica robia lui Dumnezeu.

Asadar, dupa ce ne-a invatat ca dispretuirea banilor ne este de folos
si pentru pastrarea banilor si pentru desfatarea sufletului si pentru dobindi-
rea filozofiei si pentru intarirea credintei, ne arata ca porunca Sa se poate in-
deplini. Legiuirea cea mai buna este aceea care nu numai ca da porunci fo-
lositoare, ci si cu putinta de indeplinit. De aceea si continua, spunind:

„Pentru aceasta vd spun voua: Nu vd ingrij iti pentru sufletul vostru ce veti
minca" 7 .

Pentru ca sa nu spunem: „Ce? Cum vom putea trai daca vom
arunca totul?" Domnul rosteste aceste cuvinte tocmai la timp. Daca de
la inceputul cuvintarii Sale ar fi spus: „Nu vd ingrijiti pentru sufletul vostru
ce veti minca", ar fi parut greu cuvintul Sau; dar pentru ca a aratat ce
vatamare pricinuieste iubirea de argint, face ca porunca sa fie bine pri-
mita. De aceea n-a spus mai inainte: „Nu vd ingrijiti", ci a dat porunca
aceasta dupa ce inainte aratase si cauza. Ca dupa ce spusese: „Nuputeti
sluji si lui Dumnezeu §i lui mamona" a adaugat: „Pentru aceasta vd spun
voud: Nu vd ingrijiti".

(i. I'ilip. :i, 1!).
7. Main (i, 25.

OMII.II I A MAIM 'lilt

- Ce vor sa urate c.uvintele: ,,lYntru aceasta"?

- Arata paguba nespusa de pe urma slujirii lui mamona. „Paguba
voastra, spune Domnul, nu se margineste numai la bani, ci se intinde la
tot ce aveti voi mai scump, pina la pierderea mintuirii voastre. Va des-
parte de Dumnezeu Care v-a facut, Care va poarta de grija si Care va
iubeste. „Pentru aceasta va spun voud: Nu va ingrijiti!"

Dupa ce a aratat paguba nespusa ce o avem daca slujim lui
mamona, da o porunca mai mare. Acum nu ne porunceste numai sa ne
despartim de tot ce avem, ci sa nu ne ingrijim nici de hrana de neapa-
rata trebuinta, spunindu-ne: „Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti
minca". Nu ca sufletul ar avea nevoie de mincare - ca este imaterial
- ci pentru ca asa obisnuim sa vorbim. Dar chiar daca sufletul n-are nevoie
de hrana, totusi nu poate ramine in trup, daca trupul nu-i hranit.

§ i dupa ce a spus aceasta, nu s-a marginit numai la atit, ci si inta-
reste spusele Sale, fie prin pilde luate din alcatuirea fiintei noastre, fie
prin pilde luate din afara de noi. Prin pilde luate din alcatuirea fiintei
noastre graind asa: „Nu este oare sufletul mai mare decit hrana si trupul decit
haina?" Cel ce a dat ceea ce este mai mult, nu va da oare ceea ce este
mai putin? Cel ce a plasmuit trupul, care trebuie sa fie hranit, nu va da,
oare, hrana? De aceea n-a spus atit: „Nu va ingrijiti ce veti minca si cu ce va
ceti imbrdca", ci: „pentru trupul vostru" §i: „pentru sufletul vostru".

Pentu ca daduse ca pilde trupul si sufletul, de aceea isi continua
cuvintul tot cu pilde.

Dumnezeu, insa, ne-a dat sufletul odata pentru totdeauna si ramine
acelasi;*pe cind trupul ni-1 creste in fiecare zi.

A§adar dupa ce ne-a aratat si pe unul si pe altul, unul nemuritor,
celalalt trecator, a adaugat spunind:

„Cine din voi poate sa adauge statului sdu un cot?" 9 N-a vorbit de
suflet, pentru ca sufletul nu poate sa creasca, ci numai de trup. Cu
aceasta a aratat si aceea ca nu hrana il creste, ci purtarea de grija a lui
Dumnezeu. Pavel a spus acelasi lucru, desi cu alte cuvinte: ,^Asa ca nici
cel ce sddeste, nici cel ce udd este ceva, ci Dumnezeu, Care face sa creased" 10 .

Asa ne-a indemnat Domnul, slujindu-Se de pilde luate din alcatui-
rea fiintei noastre; apoi cu pilde luate din afara de noi, zicind:

„Uitati-vd la pasdrile cerului"".

Ca sa nu spui ca trebuie sa ne ingrjim de hrana, Domnul ne
indeamna si cu pilde mai puternice si cu pilde mai slabe. Pilde mai

8. Matei (i, 2. r >.

!). Matei (i, '11.

10. / Cor. :i, 7.

1 I. Main (>, 2I>.

270 SFtNTUL 1QAN GURA UE AUK

puU'i iiu c: sufletul $i trupul; pilde mai slabe: pasarile cerului. „Cum nu
va va da voua Dummnezeu hrana, spune Domnul, cind El Se mgrijeste
atit de mult de fiinte cu mult inferioare voua?"

Asa a grait catre ascultatorii Sai de atunci; ca erau ni§te oameni de
rind. Cind, insa, a vorbit cu diavolul nu a vorbit asa.

- Dar cum?

- „Nu numai cu piine va trai omul, ci cu tot cuvintul care iese din gura lui
Dumnezeu " n . Acum aminte§te de pasarile cerului; o pilda care are mare
putere de convingere.

Dar unii oameni necredincio§i au ajuns la atita nebunie incit au cri-
ticat aceasta pilda, spunind: „Nu trebuia ca Acela ce indeamna pe
oameni sa-si exercite libera lor vointa sa dea ca exemplu insusirile
fire§ti ale animalelor. Ca animalele au prin fire aceasta", spun ei.

Ill

Ce le putem raspunde? Chiar daca pasarile au prin fire aceste insu-
siri, totu§i §i noi putem sa le dobindim cu ajutorul vointei libere. Dom-
nul n- a spus: „Uitati-va ca. pasarile cerului zboara!" -, ca asta n-o poate
face omul -, ci: „Hraniti-va, fara sa va xngrijiti", lucru ce ne este u§or sa-1
savirsim, daca voim. Iar cei care au implinit porunca au aratat ca e cu
putinta. De aceea se cuvine sa admiram mai ales intelepciunea Legiui-
torului nostru, ca de§i putea da exemple de oameni, putea sa numeasca
pe Hie, Moise, pe loan Botezatorul sau pe altii ca acestia, care nu s-au
ingrijit de hrana, totusi da ca pilda pasarile ca sa convinga si mai mult
pe ascultatorii Sai. Daca Hristos ar fi dat ca pilda pe acesti drepti, ascul-
tatorii Sai ar fi putut spune: „N-am ajuns inca la virtutea acelora!" A§a,
insa, Domnul ii trece pe acestia sub tacere si da ca pilda pasarile ceru-
lui, taindu-le orice scuza. Domnul, prin aceasta pilda, imita legea
veche. Ca si Vechiul Testament ne trimite la albina 13 , la furnica 14 , la
turturica §i la rindunica 15 . Nu mic semn de cinste este §i acesta, c&
putem savirsi, prin vointa noastra libera, ceea ce animalele fac prin fire.
Deci daca Dumnezeu are atit de mare grija de cele ce au fost f&cute
pentru noi, cu atit mai mult de noi; daca are grija de cei ce ne slujesc,, cu
atit mai mult de noi, stapinii acelora. De aceea spune: „Uitati-va lap(tsti-
rile cerului!", n-a spus: „Nu precupetesc, nici nu fac nego£", ci:

„Nici nu seamdnd, nici nu secerd" 76 .

12. Malei 4, 4.

i:». I'rov. (i, 8. ■■•

II. Ihov. (i, (i.

I. r i. ler. 8, 7.

K). Malei (i, 26.

OMII.Il I A MAIKI '277

- Ce? Nu trebuie sa semanam?

- Hristos n-a spus ca nu trebuie sa semanam, ci ca nu trebuie sa ne
ingrijim; n-a spus nici ca nu trebuie sa muncim, ci ca nu trebuie sa fim
fricosi, sa fim chinuiti de griji. Ne-a poruncit sa ne hranim, dar sa nu ne
ingrijim de hrana. Acelasi lucru 1-a spus mai inainte David, in chip
ascuns, graind asa: „Deschizi Tu mina Ta si saturi pe tot eel viu de bund
vointd" ; si iarasi: „Cel ce da dobitoacelor hrana si puilor de corb, care II
chea'md pe El" u .

- Dar care sint cei care nu s-au ingrijit de hrana?

- N-ai auzit citi drepti ti-am dat ca pilda? Nu-1 vezi, impreuna cu
aceia, pe Iacob ca pleaca fara nimic din casa parinteasca? Nu-1 auzi
rugindu-se §i zicind: ,J)e mi-ar da Domnul piine sa mdninc §i haina sa ma
inibrac" 19 ? Acestea. nu-s cuvintele unuia care se ingrijeste, ci ale unuia
care cere totul de la Dumnezeu. Asa au trait si apostolii. Au aruncat
totul si nu s-au ingijit. Asa au trait cei cinci mii 20 si cei trei mii 21 . Dar
daca nu te induri, la auzul acestor cuvinte, sa-ti dezlegi aceste legaturi
cumplite, pune eel putin capat grijii tale, gindindu-te la inutilitatea fap-
tei tale.

„Cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sd-si adauge statului sdu un cot?" 22 .

Ai vazut cum prin ceea ce se vede a facut cunoscut ceea ce nu se
vede? „Dupa cum nu poti, spune Domnul, sa adaugi trupului tau ceva,
oricit te-ai mgriji, tot asa nici hrana nu-ti poti aduna, chiar daca soco-
te§ti asa". De aici se vede ca nu rivna noastra, ci purtarea de grija a lui
Dumnezeu savir§este totul, chiar in acelea in care ni se pare ca noi lucram.
Ca daca Dumnezeu ne paraseste, nu ne-ar fi de nici un folos nici grija, nici
munca, nici altceva din altele ca acestea, ci toate s-ar pierde.

IV

Sa nu socotim 23 , dar, poruncile lui Hristos cu neputinta de indeplinit, ca
si acum sint multi care le indeplinesc. Nu-i de mirare daca n-o stii. §i Hie so-
cotea ca-i singurul om drept; dar a auzit din gura lui Dumnezeu: „§i Mi-am
lasatsapte mii de bdrbati" 24 . De aici se vede ca si acum sint multi oameni
care due viata apostolica, asa cum duceau atunci cei trei mii si cei cinci

17. Ps. 144, 17.

18. Ps. 146, 10.

19. Fac. 28, 20.

20. Fapte 4, 4.

21. Fapte 2, 41.

22. Matei (i, 27.

23. IV aici incept' partca moralfl: Dticd te lasi de lacomie, poti ajunge ittte milostiv.
21. /// Regi 1!), IK.

y'/H MINI I II. IOAN (ilIRA Dl'. AUK

mii (lc pe vremea apostolilor. Iar daca nu credem, apoi nu-i din pricina
ca niir li oameni care implinesc poruncile lui Hristos, ci din pricina ca
noi inline nu le implinim. Dupa cum betivul nu poate crede usor ca
exista om care sa nu bea nici apa, desi sint printre noi multi monahi
cvre au facut aceasta, iar desfrinatul, care a trait cu nenumarate femei,
nu poate crede ca este usor sa traiesti in feciorie, si nici eel care rapeste
averile straine nu poate crede ca altul isi da cu usurinta si averile lui, tot
asa nici cei macinati, in fiecare zi, de nenumarate griji nu vor admite cu
usurinta ca pot exista oameni care traiesc fara sa se ingrijeasca de hrana
si de imbracaminte. Ca sint multi oameni care traiesc asa, ne-o pot
arata, chiar in zilele noastre, cei ce filozofeaza 25 .

Dar noua ne este de ajuns deocamdata sa invatam sa nu fim lacomi,
sa invatam ca lucru bun este milostenia si sa stim ca trebuie sa. dam
celor lipsiti averile noastre.

Daca vei face aceasta, dragul meu, iute vei pasi si spre implinirea
acelor porunci. Deocamdata, deci, sa indepartam de la noi tot ceea ce
este de prisos; sa ducem o viata masurata §i sa cautam sa dobindim,
prin munca cinstita, tot ce vrem sa avem. Ca si fericitul loan Botezato-
i ul, cind vorbea vamesilor si osta§ilor, le-a poruncit sa se multumeasca
cu lefurile lor 26 . Voia sa-i inalte spre o alta filozofie, mai inalta; dar
pentru ca nu erau inca in stare de o astfel de viata, le da porunci mai
usoare; ca de le-ar fi dat niste porunci mai mari ca acestea, apoi nu le-ar
fi implinit nici pe unele, nici pe altele. De aceea §i eu va cer sa va exer-
citati in poruncile cele mai mici ale lui Hristos.

Deocamdata stim ca povara saraciei de buna voie este prea mare
pentru voi si sinteti tot atit de departe de aceasta filozofie pe cit e de
cleparle cerul de pamint. Sa incepem dar chiar cu cele mai mici
porunci. Nu rni-i mica nici mingiierea aceasta. Desi unii filozofi pagini
au indeplinit si porunca saraciei de buna voie - chiar daca n-au facut
asta minati de gindul eel cuvenit 27 - despartindu-se de toate averile lor,
lotusi as fi multumit daca voi ati da cu imbelsugare milostenii. Daca
vom face lucrul acesta, repede vom ajunge sa-1 savirsim si pe celalalt;
dar daca nu facem nici atit, de ce iertare mai sintem vrednici noi,
( ami a, desi ni sa poruncit sa depa§im pe cei din Vechiul Testament 28 ,

V. r >. Allied nioiuiliii.

•Jh. I. urn ;t, II.

'>'). ( ';! se des|)artcau de averi ca sa fie laudati de oameni, nu de dragostea de om.

/H Main /">, 20.

OMI1.II I. A MA I I.I 2V!)

sintem mai prejos de lilo/.ofii pagini;' Ce mai putem spune, cind tre-
buind sa fim ingeri si i'ii ai lui Dumnezeu, nu sintem nici macar
oameni? Rapirea si lacomia nu se potrivesc cu blindetea firii omenesti,
ci cu cruzimea fiarelor. Dar, mai bine spus, sint mai rai decit fiarele cei
ce se napustesc asupra averilor altora. Fiarele o fac datorita. firii lor; dar
noi, care sintem cinstiti cu ratiune, de ce iertare mai putem avea parte
cind savirsim fapte potrivnice nobletei firii noastre?

Gindindu-ne, dar, la inaltimea filozofiei ce ne sta inainte, sa o
implinim macar pe jumatate, ca sa scapam si de pedeapsa ce va sa fie si
inaintind pe aceasta cale sa ajungem la piscul bunatatilor, pe care, faca
Dumnezeu sa le dobindim cu totii cu harul §i cu iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor
Amin.

OMILIA XXII

„Uitati-va la crinii cimpului cum cresc;

nu se ostenesc, nici nu tore.

§i va spun voua, ca nici Solomon, in toata slava lui,

nu s-a imbracat ca unul din acestia.

Deci daca iarba cimpului, care astazi este §i miine se arunca

in cuptor, Dumnezeu asa o imbraca, nu cu mult mai virtos

pe voi, putin credincio§ilor? Ml

Dupa ce Domnul a vorbit de hrana cea de neaparata trebuinta si a
aratat cu nu trebuie sa ne ingrijim nici de ea, trece la ceva mai usor, la
imbracaminte. Ca imbracamintea nu-i atit de necesara ca hrana.

- Dar pentru ce Hristos nu foloseste §ii acum tot pilda cu pasarile,
[>entru ce nu ne vorbeste de paun, de lebada, de oaie, ca a mai intre-
buintat multe pilde asemanatoare?

- Pentru ca vrea sa ne arate pe doua cai covir§irea poruncii: si prin
nimicnicia celor care au o astfel de frumusete, si prin bogatia podoabei
date crinilor. De aceea, dupa ce a spus cit sint de frumosi, nu-i mai
numeste crini, ci: Jarba cimpului". §i nu se multumeste nici cu aceasta
numire, ci adauga si alta nimicnicie a lor, spunind: „care astazi este";
si n-a spus numai: „care astazi este", ci ceva cu mult de mai putin pret: „in
cuptor se arunca". §i n-a spus: „o imbraca", ci: asa o imbraca".

Vezi cita covir§ire si tarie in cuvintele Sale? Face aceasta ca sa tina
treaza atentia ascultatorilor Sai. De aceea a si adaugat: „nu cu mult mai
virtos pe voi?"

Multa tarie au si cuvintele acestea! Cuvintele: „pe voi" 'nu arata alt-
ceva decit marea pretuire §i marea dragoste a lui Dumnezeu pentru
neamul omenesc, ca §i cum ar fi zis: „Pe voi, carora Dumnezeu v-a dat
siiflet, carora v-a plasmuit trup, pentru care a facut toate cele vazute,
pentru care a trimis profeti, a dat legea si a facut nenumarate faceri de
bine, pentru care a dat pe Fiul Sau eel Unul-Nascut!"

Dupa ce le-a aratat lamurit acestea, ii si cearta, zicind: „putin credin-
ciosilor". Asa-i eel ce sfatuieste! Nu indeamna numai, ci §i tine de rau, ca
sfi Irezeasca si mai mult mintea spre ascultarea spuselor.

I. Matri fi, '28 ,H().

OMII.II l,A MA I II ^81

Prin aceste cuvinte Domnul nu ne inva^a numai sa nu ne ingrijim
de haine, ci nici sa nu ne minunam de hainele luxoase; au frumusejea §i
podoaba ierbii! Dar, mai bine spus, iarba este mai de pre| decit haina luxoa-
sa. Pentru ce, dar, te lauzi cu cele ce sint Tntrecute cu mult de iarba?

Observa ca, chiar de la inceput, Domnul arata ca porunca Sa e
u§oara, indepartind pe ascultatorii Sai de ce le era greu §i de ce se
temeau. Dupa ce a spus: „Uitati-va la crinii cimpului", a adaugat: ,flu se
ostenesc". Prin urmare Domnul ne-a dat aceste porunci vrind sa ne scape
de oboseli. Deci nu-i oboseala a nu te ingriji, ci a te ingriji. §i dupa cum
atunci cind a spus: „nu seamdnd" 2 , n-a oprit semanatul, ci grija, tot asa §i
acum cind a spus: „nu se ostenesc, nici nu tore", n-a interzis munca, ci tot
grija. Daca Solomon a fost biruit de frumusetea crinilor, §i nu o data,
nici de doua ori, ci tot timpul cit a fost imparat - ca nu poti spune de
Solomon ca odata se imbraca frumos, iar alta data nu, ci in nici o zi nu
se impodobea ca florile de crin, ca asta a aratat Domnul prin cuvintele:
„in toata slava lui"- §i Solomon n-a fost biruit numai de aceasta floare,
ci de toate florile; de aceea spune Domnul: „ca unul din acestia"; ca pe
cit este de mare deosebirea intre adevar §i minciuna, tot pe atit de mare
a fost deosebirea intre imbracamintea lui Solomon §i podoaba acestor
flori; deci daca Solomon, eel mai stralucit imparat dintre toti imparatii
care au fost vreodata, a marturisit infringerea, cind vei putea tu sa birui
frumusetea florilor, dar, mai bine spus, sa te apropii cit de cit de frumusetea
lor? Prin acestea Domnul ne invata. sa nu umblam deloc dupa o astfel de
frumusete. Uita-te la sfir§itul ei! Dupa ce biruie, se arunca in cuptor!

Daca Dumnezeu arata o atit de mare purtare de grija de ni§te flori
de rind, nevrednice de cuvint §i de un folos intimplator, cum nu va
purta grija de tine, faptura cea mai necesara din toate?

- Pentru ce a facut Dumnezeu asa de frumoase florile?

- Pentru ca sa-SJ arate intelepciunea Lui §i bogatia puterii Lui, ca sa
aflam de pretutindeni slava Lui. Ca nu numai cerurile spun slava lui
Dumnezeu 3 , ci §i pamintul. David o arata §i pe aceasta, spunind: ,JLau-
dati pe Domnul pomii cei roditori, toti cedrii . Toate inalta Creatorului
laude; unele prin fructele lor, altele prin maretia lor, altele prin frumu-
setea lor. § i acesta este un semn al marii intelepciuni a lui Dumnezeu,
cind din lucruri de foarte putina valoare - caci ce poate fi, oare, mai de
putin pret decit ceea ce astazi este §i miine nu mai este? - se revarsa pe
fata intregului pamint o atit de mare frumusete! Deci daca Dumnezeu a
dat ierbii o frumusete de care nu are nevoie - caci cu ce contribuie fru-

2. Matei (i, 2(i.
.!. I's. 18, 1.
A. I's. 148, !).

2H2 MINI I II. IOAN (illKA 1)K AUK

musetea florii la intretinerea focului? -, cum nu-ti va da, oare, tie ceea
ce-^i trebuie? Daca Dumnezeu a impodobit cu prisosinta ce-i mai nein-
semnat decit totul din lume si a facut asta, nu din nevoie, ci din darni-
cie, cu mult mai mult te va cinsti cu cele de trebuinta pe tine, fiinta cea
mai de pret de pe pamint!

II

Asadar dupa ce Domnul a aratat ca este mare purtarea de grija a lui
Dumnezeu, se cadea sa-i si mustre pe ascultatorii Sai; dar chiar cind ii
mustra, ii cruta; nu-i invinuieste de necredinta, ci de putina credinta:
„Dacd iarba cimpului Dumnezeu asa o imbracd, cu mult mai virtos pe voi,
pufin credinciosilor".

Desi El este Cel ce alucrattoate - ca: „Toate prin El s-au facut si fdrd
de El nimic nu s-a facut" 5 -, totusi deocamdata nu vorbeste deloc de El.
Se margineste sa-§i arate deocamdata autoritatea Sa, sa spuna la fiecare
porunca: >r Ati auzit ca s-a zis celor de demult; dar Eu va spun voud" 6 . Nu te
minuna, dar, daca si mai tirziu Se ascunde pe Sinesi sau daca rosteste
despre El cuvinte care se potrivesc oricarui om. Un singur lucru urma-
iriyte deocamdata: sa-I fie bine pi i lite cuvintele Sale, sa arate, prin tot
ce spune, ca nu este potrivnic lui bumnezeu, ci gindeste la fel cu Tatal

?i este de acord cu Tatal. Asa face si acum in tot timpul cuvintarii Sale,
1 pune pe Dumnezeu inainte, Ii admira intelepciunea si purtarea de
grija aratata prin toate cele ce vedem in jurul nostru, fie mare, fie mic.
Cind a vorbit de Ierusalim, la numit cetatea marelui Imparat 7 ; cind a
vorbit de cer, 1-a numit iarasi tron al lui Dumnezeu 8 ; iar cind a vorbit de
conducerea lumii, tot lui Dumnezeu Ii atribuie totul, spunind ca „rasare
soarele Lui peste rai si peste buni §i ploud peste drepti si nedrepti" 9 , iar in
Kugaciune ne-a invatat sa spunem ca „a Lui este impdrdtia §i puterea si
slava" 1 ". Acum, cind vorbeste de purtarea de grija a lui Dumnezeu, ara-
tind ca este eel mai desavirsit mester, chiar in lucrurile cele mai mici,
spune ca „imbracd iarba cimpului". Nicaieri nu-L numeste Tata al Sau, ci
al ascultatorilor Lui, ca, prin aceasta cinstire ce le-o da, sa-i atraga spre
El si sa nu se indigneze cind va numi pe Dumnezeu Tata al Sau.

Daca nu trebuie sa ne ingrijim nici de lucrurile de neaparata tre-
buinta, nici de cele la indemina oricui, ce iertare merita cei care se

. r >. loan 1,3.
(). Matei 5, 21, 27.
7. Malei , r >, 35.
K. Matei . r >, 34.
!). Malei h, 4. r >.
10 Malei (i, 13.

oMiui i a ma n.i '^h:i

ingrijesc sa aiba haine si case luxoase? Dar, mai bine sous, ce iertare
merita cei care nici nu dorm, ca sa rapeasca averile altora?

,J)eci nu vd ingrijiti zicind: Ce vom minca? sau: Ce vom bea?sau: Cu ce
ne vom imbr&ca? Cd pe toate acestea pdginii le cautd" 11 .

Ai vazut ca ne indeamna iarasi si ne arata ca porunca Sa nu-i nici
impovaratoare, nici grea?

Dupa cum atunci cind a spus: ,J)acd iubitipecei ce vd iubescnu facefi
mare lucru, cd si pdginii fac La fel" n , prin pomenirea pagfnilor ne-a
indemnat sa ducem o viata superioara, tot asa si acum, amintindu-ne
iarasi de pagini, ne mustra si ne arata ca avem datoria sa indeplinim
neaparat porunca Sa. De ce, oare, n-am fi vrednici noi, care trebuie sa
ducem o viata superioara carturarilor si fariseilor, nu numai ca nu-i
depasim, ci, mai mult, continuam sa traim tot atit de ticalosi ca si pagi-
nii si sa fim la fel de mici la suflet?

Domnul, insa, nu Se margineste numai sa ne mustre; ci, dupa ce
ne-a tinut de rau si ne-a facut atenti asupra vietii noastre, dupa ce ne-a
indemnat cu toata taria, vine acum si ne mingiie, spunind:

„Cd §tie Tatdl vostru eel ceresc, cd aveti trebuintd de toate acestea"' 3 .

N-a spus: „Ca stie Dumnezeu", ci: „Cd stie Tatdl", ca sa ne dea si
mai mare nadejde. Daca este Tata, - si un astfel de Tata - apoi nu poate
sa treaca cu vederea pe fiii Lui, cind sint in cele mai mari nevoi. Nici
parintii cei de pe pamint nu fac aceasta cu copiii lor.

Pe linga acest argument, Domnul adauga un altul.

- Care?

- Acesta: „Cd stie cd aveti trebuintd de toate acestea". Cu alte cuvinte
Domnul spune asa: „Hrana, bautura si imbracamintea sint, oare,
lucruri de prisos, ca sa le treaca Dumnezeu cu vederea? Dumnezeu nu
trece cu vederea nici pe cele de prisos, de pilda iarba, dar mai ales pe
cele de neaparata trebuinta ?"

Deci ceea ce tu socotesti ca-ti este pricina de grija, aceea iti spun ca
este indestulator ca sa te indeparteze de aceasta grija. Daca spui: „Toc-
mai de aceea trebuie sa ma ingrijesc de hrana, de bautura si de imbraca-
minte, pentru ca sint de neaparata trebuinta existentei mele!", apoi eu
iti voi spune contrariul: Tocmai de aceea nu trebuie sa te ingrijesti de
ele, pentru ca sint de neaparata trebuinta. Nici daca ar fi de prisos n-ar
trebui sa te deznadajduiesti, ci sa ai incredere ca Dumnezeu ti le va da!
Dar pentru ca iti sint de neaparata trebuinta, nicidecum nu trebuie sa te
indoiesti. Care e tatal care sa nu dea fiilor sai cele de neaparata tre-

ll. Matei (i, :U-.'i2.
VI. Matei r>, M.
i:t. Mala (i, XI.

'.'K-1 _ > M IN Till, LOAN (JURA 1)1, AUR

hiiinjn? Deci, si pentru aceasta pricina, Dumnezeu i£i va da negre§it gi
hran.1 si bftulura sj imbracaminte. El este Creatonil firii noastre si stie
foarte bine trebuhuele noastre.

Nici aceasta apoi no poti spune: „Da, e Tatal nostru si sint de nea-
parata trebuinta cele ce-I cer; dar El nu stie ca am trebuinta de ele". Nu
po^i spune asta pentru ca fund Creatorul firii noastre, plasmuindu-o
asa s,i cunoscind-o, negre§it §tie si nevoile ei mai bine decit tine care ai
arrste nevoi. Ca El a hotarit ca firea noastra sa aiba astfel de nevoi.
Deci Dumnezeu nu Se va impotrivi propriilor Lui hotariri, pe de o
parte, facindu-te sa ai astfel de nevoi, iar pe de alta parte, lipsindu-te
de cele ce satisfac aceste nevoi.

HI ■;

Sa nu ne ingrijim, deci, nici de hraria, nici de bautura, nici de
imbracaminte! Nu ne alegem cu nimic altceva decit ca ne chinuim in
zadar. Cind Dumnezeu ne da cele de neaparala trebuinta - si de ne
ingrijim si de nu ne ingrijim, dar, mai degraba, daca nu ne ingrijim - ce
( isligi de pe urma grijii, decit ca-ti atragi asupra-ti degeaba pedeapsa.
Nu (i pasa de hrana, cind te duci la ospat; nici nu te ingrijesti de apa,
find mergi la izvor. Deci nici noi, pentru care purtarea de grija a lui
I )umnezeu este mai bogata decit izvorul si decit mii si mii de ospete, sa
nu ne ingrijim, nici sa ne pierdem increderea.

Pe linga cele spuse, Domnul aduce si un alt argument pentru a ne
(ace sa avem incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, graind a§a:

„Cautati impdratia cerurilor §i acestea toate se vor adduga voud" 14 .

Dupa ce a liberat sufletul de grija, Domnul vorbeste de imparatia
( ci urilor. Ca Hristos a venit sa desfiinteze cele vechi si sa ne cheme la o
palrie mai buna. De aceea face totul, ca sa ne scape de cele de prisos §i
(\v diagostea ce ne leaga de pamint. De aceea a amintit de pagini, spu-
nind ca paginii le cauta pe acestea 15 , ca ei isi dau toata osteneala pentru
cele de pe pamint, nu spun nici un cuvint despre cele viitoare si nici
n an idee de ceruri. Voi, insa, nu urmariti acestea, ci altceva! Ca n-am fost
lacuti sa mincam, sa bem §i sa ne imbracam, ci sa placem lui Dumnezeu
si sa dobindim bunatatile ce vor sa fie. Dupa cum atunci cind nazuim la
cer socotim de prisos mincarea, bautura si imbracamintea, tot de prisos
sa le socotim si cind ne rugam lui Dumnezeu! Aceasta a vrut sa spuna
I Irislos prin cuvintele: „Cdutati impdratia cerurilor si toate acestea se vor
atlriiiga voud ".

ii Main <>, :t;t.

!.'> Main I), :\2.

I IMII.II I A M \ I I I VH.'i

N a spus: „sc voi da voui'i", ( i: „se vor atlduga vou/i", ca sa alii ca
darurile dale lie Diiiniie/.cu pe lumea at casta sinl o nimica in compara
tie cu maretia celor viitoare. De aceea ne si porunceste sa nu le cerem
pe acestea cind ne rugara, ci pe celelalte, fiind incredintati ca ni se vor
adauga si acestea la celelalte. Cauta, dar, pe cele viitoare si vei primi si
pe cele de acum! Nu cauta pe cele vazute, si le vei dobindi negresit!
Este nevrednic de tine sa te apropii de Stapin cu niste cereri ca acestea!
Te faci de ris pe tine insu^i de-ti cheltuiesti toata rivna cu dorul de cele
trecatoare, cind esti dator ca toata rivna si grija ta sa-ti fie pentru buna-
ta£ile cele nespuse.

- Cum? m-ar infreba cineva. Nu ne-a poruncit Hristos sa cerem
piine?

- Da! Dar „p\inea cea de toate zj.lele". §i a mai adaugat: ,J)d-ne-o
q,oua astdzi" 16 - Tot a§a facem §i acum. Ca n-a spus: „Nu va ingrijiti", ci:

„Nu vd ingrijiti de ziua de miine" 17 .

Prin aceasta porunca ne-a dat in acela§i timp si libertatea si ne-a ali-
pit §i sufletul de cele mai de neaparata trebuinta. Tot acum ne porun-
ceste sa-I cerem lui Dumnezeu si cele de neaparata trebuinta, nu pentru
ca Dumnezeu are nevoie sa I le amintim, ci ca sa cunoastem ca orice
fapta buna ce savir§im, o savir§im cu ajutorul Lui si ca sa ne obisnuim sa
I le cerem necontenit.

Ai vazut ca si prin aceste cuvinte Domnul ne-a incredintat ca vom
primi negresit si bunatatile din lumea aceasta? Cel ce da cele mai mari,
cu atit mai mult va da cele mai mici. „Nu pentru aceasta v-am spus sa
nu va ingrijiti si sa nu cereti hrana, bautura si imbracaminte, ne spune
Hristos, ca sa n-ave^i ce minca si ce bea §i sa umblati goi, ci ca sa aveti
din belsug si acestea!" Aceste cuvinte, mai mult decit toate celelalte,
sint mdestulatoare sa "lie convinga sa-I urmam porunca. Cind a dat
porunci despre milostenie a indepartat din sufletul nostra dorinta de a
o arata oamenilor, convingindu-ne mai cu seama prin aceea ca ne-a
fagaduit ca ne va da prilejul sa o aratam la si mai multa lume: - „Cd
Total tdu, spune Domnul, Care vede intru ascuns, iti va rdspldti tie la ard-
tare" 78 . Tot asa si acum cind ne porunceste sa nu cerem hrana, bautura
si imbracajninte, ne convinge prin aceea mai cu seama ca ne faga-
duieste c& ni le va da cu mai multa imbel^ugare daca nu le cerem.

„De aceea iti poruncesc sa nu le ceri, spune Domnul, nu pentru ca
sa nu le primesti, ci ca sa le primesti din belsug, sa le primesti intr-un
chip cuvenit tie, sa le priitjpsti insotite de un cistig potrivit tie. Iti porun-

16. Main (i, II.

17. Mala (>, :tl.

18. Main (., I.

2H(> .SIINTIII, HIAN CIIKA 1)1, AUK

cose sa nu ceri hrana, bautura si imbracaminte, pentru ca nu cumva
ingriji ndu-te de ele si risipindu-te in atitea si atitea griji sa ajungi
nevrednic si de aceste daruri pamintesti si de darurile cele duhovni-
cesti, sa te chinui in zadar si sa pierzi tocmai ceea ce ceri!"

„Nu. va ingrijiti de ziua de miine, ca ziua de miine va ingriji de ale sale.
Ajunge zilei rautatea el" 19 .

Adica chinui si zbueiumul de fiecare zi. Nu-ti ajunge ca-ti maninci
piinea in sudoarea fetei? 20 Pentru ce-ti adaugi si chinui grijei zilei de
miine, ca sa-ti pierzi Si ostenelile tale de mai inainte?

IV

Domnul intelege aid prin „rdutate" nu rautatea propriu-zisa -
Doamne fereste! - ci chinui, oboseala si necazurile. La fel si altundeva
spune: ,JLste, oare, in cetate rautate pe care sa n-o fi fdcut Domnul?" 27 . Aici
nu e vorba de rapiri, nici de lacomii, nici de altceva din acestea, ci de
pedepsele venite de sus. §i iarasi, in altloc, spune: „Eu sint Cel ce face pace si
zidesc rele" 21 . §i aici prin „rele" nu se intelege rautatea, ci foametea,
ciuma, care par rele multimii oamenilor. Ca multimea pe acestea obis-
nuieste sa le numeasca rele. Tot asa si preotii si vrajitorii celor cinci
clomni de alt neam cind au injugat la carul cu chivotul legii vacile fara
vi^ei si le-au lasat sa mearga singure, au numit rautate bataile lui Dum-
ne/.eu, ca si supararea si durerea pricinuita de aceste batai 23 . Acest lucru
il arata si aici Domnul cind zice: Ajunge zilei rautatea ei". Ca nimic nu
indurereaza atita sufletul precum grija. Tot asa si Pavel, cind indeamna
la feciorie, sfatuieste zicind: ,JDar eu vreau ca voi sa fiti fara de grija" 24 .

Cind Domnul spune ca „ziua de miine va ingriji de ale sale", nu vrea
sa spuna ca ziua se ingrijeste de ea insasi; ci pentru ca se adreseaza unor
oameni nedesavirsiti, vrind sa faca mai expresive spusele Sale, personi-
fied timpul, vorbindu-le asa cum oamenii au obiceiul sa vorbeasca.

Acum Domnul sfatuieste numai; mai tirziu preface sfatul in
porunca, spunind ucenicilor Sai: „Sd nu aveti aur, nici argint 25 , nici traistd
pe cale" 2h . Dupa ce Domnul a aratat prin fapte ca nu are nici aur, nici
argint, nici traista, atunci a dat §i cu cuvintul porunca aceasta mai mare;
atunci cind cuvintul Sau avea sa fie primit de ucenici, pentru ca intarise
prin fapte spusele Sale.

I!). Main (>, 34.

20. Far.. 3, li).

'I \. Amos 3, (i.

'U. haia 1, r >, 7.

■2A. I Rrf>iti, l-l. r >.

■1\. I Cor. 7, 32.

2. r >. Main 10, !).

2(1. Malei 10, 10.

OMILII LA MATEI 287

- Dar cind a aratat prin fapte ca nu are nici aur, nici argint, nici
traista? ^

- Asculta ca o spune Insusi: )y Fiul Omului nu are uride sd-$i piece
capul" 27 . §i nu S-a multumit numaicu atita, ci arata ca si ucenicii Sai
traiesc la fel ca El. I-a format asu si nu i-a lasat sa duca lipsa de ceva.
Uita-te la purtarea Lui de grija, ca depa§ie£te dragostea pricarui parinte!

„Vadau aceasta porunca, spune Domnul, nu cu alt scop, decit ca sa
va scap de grijile cele de prisos. Daca azi te ingrijesti de ziua de miine si
apoi miine te vei ingriji tot de ziua de mfine, riu inseamna ca faci o
munca de prisos? Pentru ce silesti ziua de azi sa aiba mai mult necaz
decit necazul sortit ei, adaugind la propriile ei osteneli si povara zilei de
miine? Nu u§urezi cu nimic ziua de miine cu adaosul grijilor zilei de
azi, ci o incarci cu oboseli si framiritari zadarnice".

Dar, ca sa ne faca si mai atenti, Domnul personifica timpul si ni-1
infatiseaza ca si cum ar fi nedreptatit de noi, ca si cum ne-ar striga ca-1
lncarcam cu griji si necazuri de prisos.

„Ai apucat ziua de azi, ne spune Domnul, ca sa te ingrijesti de cele
ale ei! Pentru ce-i adaugi grijile altei zile? Nu are destula povara propria
ei grija? Pentru ce o impovarezi mai mult?"

Cind Legiuitorul, Cel Care are sa ne judece, ne spune acestea, gin-
de§te-te ce bune nadejdi ne da cind Insusi marturiseste ca viata aceasta
este anevoioasa §i impovaratoare, incit chiar grija unei singure zile este
de ajuns ca sa ne doboare si sa ne striveasca!

Dar 28 , cu toate ca cele spuse de Domnul suit atit de multe si atit de
puternice, totusi noi ne ingrijim de cele de pe pamint, iar de cele din
ceruri deloc. Am rasturnat rinduiala. Luptam pe doua cai impotjiva
poruncilor lui Hristos. §i iata cum! Hristos ne spune: „Nu cautati deloc
cele deaici!", dar noi pe acestea le cautam neincetat. Hristos ne spune:
„Cautati pe cele cere§>ti!", dar noi nu le cautam nici o clipa, ci pe cit de
mare ne e grija pentru cele lume§ti, tot pe atit de mare ne e nepasarea
pentru cele duhovnicesti, dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mare.
Lucrul acesta, insa, nu poate merge la nesfirsit si nici nu poate ramine
pentru totdeauna asa. Dispretuim poruncile lui Hristos zece zile, doua-
zeci de zile, o suta de zile, dar odata si odata tot trebuie sa plecam de pe
lumea aceasta fi sa cadem in miinile Judecatorului!

- Dar cita mingiiere are aminarea!

- Ce mingiiere, sa astepti in fiecare zi osinda si pedeapsa! Daca vrei
sa ai oarecare mingiiere de pe urma acestei aminari, apoi capat-o

27. Matei 8, 20.

28. De aici incepe partea morala: Trebuie sd alegem binele. Dumnezeu sdvir§e§te totul. Sa cerem
lui Dumnezeu necontenit §i staruitor cele duhovnicesti.

'■/HH ShlNIUI, IQAN HIIKA l)K AUK

indreptindu-^i via^a prin pocain(a. Daca socotesti ca aminarea pedepsei
te mingiie, apoi cu mult mai mare e cistigul sa nu cazi sub pedeapsa. Sa
folosim, deci, aminarea aceasta ca sa scapam de chinurile ce ne
asteapta! Nici una din poruncile Domnului nu-i nici impovaratoare,
nici grea, ci toate atit de usoare si lesnicioase, incit numai daca voim pe
toate le putem savirsi, chiar daca am fi incarcati cu mii si mii de pacate.
Manase, imparatul iudeilor, savirsise nenumarate nelegiuiri: intinsese
mina impotriva sfintilor, adusese in templu spurcaciuni, umpluse
c.etatea cu crime si savirsise inca si altele mai presus de orice ier-
tare 2 "; cu toate acestea, dupa atit de multe si de mari nelegiuiri, si le-a
sters pe toate.

- Cum? In ce chip?

- Prin pocainta si vointa.

V

Nu este, nu este nici un pacat care sa nu fie biruit de puterea
pocain^ei, dar, mai bine spus,de harul lui Hristos. Sa ne schimbam
numai §i ll avem pe Hristos alaturi de noi! De vrei sa fii bun, nimeni nu
te impiedica! Dar, mai bine spus, este cine sa te impiedice: diavolul! Nu

Eoate, insa, daca ai ales calea faptelor bune si atragi prin ele ajutorul lui
lumnezeu. Dar daca nu vrei, ci sari, cum va fi Dumnezeu alaturi de
tine? Dumnezeu vrea sa te mintuie, nu cu sila, nici cu forta, ci cu buna
ta voie. Daca ai avea un slujitor care te-ar mi, ti-ar intoarce spatele si
necontenit ar sari si ar fugi, n-ai dori sa-1 mai tii, oricita nevoie ai avea
de serviciile lui. Cu mult mai mult Dumnezeu - Care face totul, nu
pentru propria Lui trebuinta, ci pentru mintuirea ta - nu va vrea sa te
^ina cu sila linga El; §i dimpotriva, daca vrei sa te apropii de Dumne-
zeu, Dumnezeu nu te paraseste, orice-ar face diavolul. Deci noi sintem
pricina pieirii noastre; ca nici nu ne apropiem de Dumnezeu, nici nu ne
intilnim cu Dumnezeu, nici nu-L rugam cum trebuie; ci, chiar cind ne
apropiem de Dumnezeu, n-o facem ca niste oameni care avem nevoie
de ajutorul Lui, nici cu credinta trebuitoare, nici ca niste oameni care Ii
cerem, ci facem totul cascind si dormind. §i totu§i Dumnezeu vrea sa
fie rugat de noi; ba inca iti mai si multumeste cind II rogi. El e singurul
datornic care-^i multumeste cind Ii ceri si-ti da ceea ce nu I-ai impru-
mutat. Daca te vede cerind cu staruinta, iti da si ce n-a luat de la tine;
dar daca te vede trindav, amina si El, nu pentru ca nu vrea sa dea, ci
pentru ca-I place sa fie rugat de noi. De aceea ti-a spus si pilda cu priete-
nul acela care s-a dus noaptea si a cerut piine 30 si pilda cu judecatorul

2i). IVRegi'2\, 1-17.
;i(). Luca 11, 5-8.

OMII.II I.A MATI.I _ _ 2H<)

ucola care de Dumnezeu nu se temca si do oameni nu se rusina". §i nu
S a margin it numai la pilde, ci ti-a aratat asta si cu f'apta, cind a slobozit
pe femeia cananeanca, dupa ce-i daduse mare dar". Prin femeia cana-
neanca a aratat ca Dumnezeu da celor ce cer staruitor chiar cele ce nu li
se cuvin. Ca a spus Domnul: „Nu este bine sa iei piinea fiilor si s-o arunci
ciinilor" 33 ; totusi Domnul i-a dat, pentru ca a cerut cu tarie. Iar iudeilor
lea aratat ca acelora trindavi nu le da nici pe cele ale lor; ca iudeii n-au
primit nimic, ci au pierdut si pe cele ale lor. Iudeii, pentru ca n-au cerut,
nici pe ale lor nu le-au primit; femeia cananeanca, insa, pentru ca a
cerut cu tarie, a putut sa capete cele straine. §i ciinele a primit cele
cuvenite fiilor. A lit de bun lucru este staruinta! Ciine de-aifi, dacastarui,
vei trece inaintea fiului trindav! Pe cele pe care nu le poate savirsi prie-
tenia, pe acelea le duce la bun sfirsit staruinta. Sa nu spui: „Dumnezeu
mi-i dusman, nu ma asculta!" Iti raspunde indata daca-L rogi des! Daca
nu pentru prietenie, pentru staruinta! Nici dusmania, nici timpul nepo-
trivit si nici altceva nu-ti sint piedica! Sa nu spui: „Sint nevrednic! Nu
ma rog!" §i cananeanca era nevrednica! Sa nu spui: „Am multe pacate!
Nu pot sa-L rog ca e miniat pe mine!" Dumnezeu nu se uita la nevred-
nicia ta, ci la sufletul tau. Daca vaduva a induplecat pe judecatorul care
de Dumnezeu nu se temea §i de oameni nu se rusina, cu mult mai mult
rugaciunea ta continua va indupleca pe bunul Dumnezeu. Sa te apropii
de El chiar daca nu-I esti prieten, iar daca-I ceri cele ce n-ai dreptul,
chiar daca ai risipit toata averea parinteasca si de multa vreme nu te-ai
mai aratat in fata Lui 34 , chiar daca esti fara de cinste, chiar daca esti in
urma tuturor, chiar daca e miniat si suparat pe tine! Arata-I ca vrei sa
I te rogi si sa te reintorci la El; vei primi totul si vei stinge indata si
minia si osinda.

- Dar iata ma rog si n-am nici un cistig!

- Da, pentru ca nu te rogi cum se rugau aceia, asa cum se ruga cana-
neanca de pilda 35 , ca prietenul care s-a dus la prietenul sau la miezul
noptii 3K , ca vaduva care supara necurmat pe judecator 37 , ca fiul care a
risipit toata averea tatalui sau 38 . Daca te-ai ruga ca ei, ai capata indata.

- Chiar daca a fost insultat?

- Este Tata!

- Chiar daca S-a miniat?

31.

Luca 18,

2-8.

:vi.

Matei 15

, 22-28.

33.

Matei 1/5.

, 26.

:m.

Luca l. r >,

11-32.

3. r ).

Matei l. r >

, 22 28

.'!(..

l.ura 1 1 ,

r, 8.

37.

I.iii a IK,

2 8.

38. I. in a l/>, 1 I 32.

2iK) SIlNllll, IQAN tiUHA l)K AUK

- Isi iubeste copilul! Un singur lucru cauta Dumnezeu: nu sa te
pedepseasca pentru insulte, ci sa te vada ca te pocaiesti, ca te rogi!

VI

Dara-ar Dumnezeu sa ne aprindem si noi tot atit de mult de dra-
goste de Dumnezeu cit de mult e aprinsa inima lui Dumnezeu de dra-
goste de noi! Focul dragostei lui Dumnezeu cauta numai prilejul; daca-i
dai prilej sa scinteieze putin, aprinzi intreaga flacara a binefacatoarei
Sale dragoste. Dumnezeu nu se supara ca este insultat, ci se supara ca
tu esti eel care-L insulti si ca te porti ca un om beat. Daca noi, rai fiind,
suferim cind ne insulta copiii nostri, cu mult mai mult Dumnezeu, Care
nici nu poate fi insultat! Daca noi ne purtam asa, noi care avem o iubire
fireasca, apoi cu mult mai mult Dumnezeu, care are o iubire suprafi-
reasca. „Chiar de si-ar uitafetneia rodul pintecelui ei, spune Domnul, Eu nu
te voi uita!" 39 . Sa ne apropiem, asadar, de El si sa-I spunem: ,J)a,
Doamne, dar §i ciinii mdnincd din firimiturile care cad de la masa stdpinilor
lor" 40 . Sa ne apropiem de Dumnezeu cu timp si fara timp; dar, mai bine
spus, niciodata nu te apropii fara timp; f^ra timp este cind nu te apropii
de El mereu. Totdeauna este cu timp sa ceri de la Cel Ce doreste sa-ti
dea. Dupa cum niciodata nu-i fara timp sa respiri, tot asa nu-i fara timp
sa ceri de la Dumnezeu; sa nu ceri este fara. timp. §i dupa cum avem tot-
deauna trebuinta de respiratie, tot asa avem totdeauna trebuinta de aju-
torul Lui. Daca vrem, II atragem cu usurinta linga noi. Profetul, vrind sa
ne arate ca Dumnezeu este totdeauna gata sa ne faca bine, spune: „Gata
ca zorile ll vom gdsi" 41 . Ori de cite ori ne apropiem de El, II vedem ca
asteapta cererile noastre. Iar daca nu scoatem nimic din izvorul eel
pururea curgator al binefacerilor Sale, a noastra e intreaga vina. Invi-
nuirea aceasta o aducea si iudeilor, spunindu-le: Jar mila Mea ca norul
eel de dimineatd §i ca roua din zori se trece" 42 . Cu alte cuvinte Dumnezeu
spune asa: „V-am dat toate bunatatile Mele! Dar voi, prin marea
voastra rautate, ati pus stavila nespusei Mele darnicii, asa precum cal-
dura soarelui risipeste si norul eel de dimineata si roua cea din zori". Si
acesta-i iarasi un semn al purtarii Sale de grija. Cind vede ca sintem
nevrednici de binefacerile Lui nu ne mai face bine, ca sa nu ajungem
trindavi. Daca, insa, ne schimbam putin, atit cit sa recunoa§tem ca am

•Ml haw 4<), 15.

40. Matei 15, 27.

41. Osea (i, 3.

42. Osea (i, 4.

[IMII.II I. A MA III *" '

p&caiuit, Isi revarsa peste noi bineiacerile Sale cu mai multa bogatie
decit izvoarele apele lor si ne scalda cu darurile Sale cu mai multa dar-
nicie decit scalda marea ^armurile sale. Cu cit primim mai mult cu atit
se bucura mai mult. Aceasta il face sa dea si mai mult. Ca Dumnezeu
socoteste mintuirea noastra propria Sa bogatie si o da din belsug celor
ce o cer. Acest lucru 1-a aratat si Pavel prin cuvintele: Jmbogdte§te pe Mi
cei ce-L cheamd" 43 . Se minie atunci cind nu-I cerem; ne intoarce spatele
atunci cind nu-L rugam. Pentru asta a saracit, ca sa ne imbogateasca 44 ;
pentru asta a suferit patimile, ca sa ne indemne sa-I cerem.

Sa nu ne pierdem, dar, nadejdea, ci, pentru ca avem atitea prilejuri
si atit de bune nadejdi, chiar daca am pacatui in fiecare zi, sa ne apro-
piem de el, rugindu-L, implorindu-L, cerindu-I iertare de pacate. Asa
vom pune capat pacatelor, vom pune pe fuga pe diavol, vom atrage
asupra noastra iubirea de oameni a lui Dumnezeu si vom dobindi
bunatatile ce vor sa fie, cu harul si iubirea de oameni a Domnului
nostra Iisus Hristos, Caraia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin.

43. Rom. 10, 12.

44. // Cor. 8, 9.

OMILIA XXIII

„Nu judecati, ca sa nu fiti judecati" 1

I

Ce? Nu trebuie sa mustram pe cei ce pacatuiesc? Acelasi lucru il
spune si Pavel, dar mai bine spus, Hristos prin Pavel, zicind: „Tu de ce
judeci pe fratele tdu? §i tu de ce defaimi pe fratele tdu? 2 si: „Cine esti tu eel ce
judeci sluga straina?" 3 ; si iarasi: ,^4§a, ca sa nu judecati ceva inainte de timp,
pind ce va veni Domnul" 4 .

Dar pentru ce in alte locuri Pavel spune: ,J\iustrd, ceartd,
indeamna!" 5 , si: „Pe cei care pacatuiesc, mustrd-i inaintea tuturor" 6 ;iar Hris-
tos ii spune lui Petru: ,JMergi §i-l mustrd intre tine si el singur; de nu te va
asculta, mai ia impreund cu tine sipe altul; dar dacd nici a§a nu te va asculta,
sfmne-l Bisericii" 7 . Daca Domnul a poruncit sa nu judecam, pentru ce
a rinduit aici atit de multi oameni sa judece; si nu numai sajudece, ci sa
si pedepseasca? Ca a poruncit sa fie socotit pagin §i vame§ eel care nu
asculta de nici unul din ei 8 . Pentru ce le-a mai dat ucenicilor Lui si
cheile? Ca daca apostolii nu vor judeca, nu vor avea nici o autoritate;
degeaba au primit puterea de a lega si dezlega. §i altfel spus: daca in
lume ar stapini aceasta lege, de a nu fi judecat nimeni, atunci s-ar dis-
truge toata ordinea si in biserici si in cetati si in case. Daca n-ar judeca
stapinul pe sluga, stapina pe slujnica, tatal pe fii, prietenul pe prieten,
atunci s-ar intinde rautatea. Dar pentru ce spun prietenul pe prieten?
Daca n-am judeca pe dusmani, niciodata n-am putea pune capat dus-
maniei, ci toate s-ar intoarce pe dos.

Deci ce inteles au cuvintele: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"?

Sa le cercetam cu mare luare aminte, ca sa nu socotim leacurile mintui-
rii si legile pacii, legi de distrugere §i de dezordine. Domnul, putin mai
jus, a aratat, celor ce gindesc drept, sensul cuvintelor Sale, spunind:

1.

Matei 7,

1.

2.

Rom. 1 4,

10.

;t.

Rom. 14,

4.

■i.

/ Cor. 4,

5.

. r >.

// Tim. 4

, 2.

(>.

/ Tim. 5,

20.

7.

Matei IS,

15

K,

Matei 18,

17

OMII.II I .A MA I l-.I 2!>3

„Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui t&u si nu vezi birna din ochiul tdu?"' J
Daca totusi si acum vor parea cuvintele lui Hristos tot neclare eel or cu
mintea mai inceata, voi incerca sa le explic. Dupa parerea mea aici
Hristos nu ne porunceste sa nu judecam in general nici un pacat, nici
nu ne opreste sa facem asa ceva, ci opreste pe cei care, plini de nenuma-
rate pacate, tabarasc pe altii pentru pacate intimplatoare. Cred ca Hris-
tos face aici aluzie si la iudei, care erau strasnici acuzatori ai semenilor
lor pentru greseli mici si neinsemnate, desi ei savirseau, fara sa se sinchi-
seasca, pacate mari. Pentru acest lucru, spre sfirsitul activitatii Sale,
Domnul ii mustra, spunmdu-le: ,JLegati sarcini grele si anevoie de purtat,
iar voi nici cu degetul nu vreti sa le miscati"' ; si: „dati zeciuiald din mentd si
din mdrar §i ati lasat cele mai grele ale legii, mila §i credinta" 7 '. Impotriva
iudeilor mi se pare ca sint adresate aceste cuvinte, respingind mai
dinainte acuzatiile pe care aveau sa le aduca iudeii ucenicilor Sai. Apos-
tolii nu pacatuisera; totusi £i socoteau pacatosi, de pilda pentru ca nu
pazeau simbata 12 , pentru ca mincau cu miinile nespalate 13 , pentru ca
stateau la masa cu vamegii 14 . Acelea§i mustrari le aduce Domnul iudeilor si
alta data, spunindu-le: „Voi care strecurati tintarul §i inghititi camila" .
Prin porunca aceasta: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati" Domnul
pune o lege generala. Pavel n-a poruncit corintenilor sa nu judece pe
nimeni, ci sa nu judece pe conducatorii lor; sa nu judece nici faptele lor,
ale caror pricini sint cunoscute de toata lumea, dar nici celelalte fapte,
ale caror pricini nu le cunosc si nu le stiu precis 16 . Totusi Pavel n-a
poruncit sa nu indreptam pe cei care pacatuiesc, nici n-a tinut de rau pe
toti, fara deosebire, ci a mustrat numai pe ucenicii care se purtau asa cu
dascalii lor, care judecau si huleau pe cei nevinovati, de§i ei erau vino-
vati de fel de fel de pacate. Aceasta a vrut si Hristos sa arate cind a spus:
„Nu judecati, ca sa nu fiti judecati". §i nu numai ca a aratat, ci a §i mfrico-
sat si a amenintat cu pedeapsa, zicind:

„Cdci cu ce judecatd judecati, veti fl judecati" 17 .

„Nu-l judeci pe el, spune Hristos, ci pe tine insuti; iti inaspresti
judecata si-ti maresti vinovatia".

Dupa cum la iertarea pacatelor, Domnul a pus inceputul iertarii in
miinile noastre, tot asa si acum, cind judecam, tot in miinile noastre a

9.

Matei 7, 3.

10.

Matei 23, 4.

11.

Malei 23, 23

12.

Matei 12, 2.

111.

Malei l. r >, 2.

\i.

l.uca . r >, 30.

I. r >.

Main 23, 2-1

Ih

/ Cor. 1,3 . r .

17

Malei 7, 2.

■/'M SIlNllll, IQAN (ilIRA l)K AllR

pus masura pedepsei. Nu trebuie sa ocarim, sa tabarim cu gura, ci sa
sfatuim. Nu trebuie sa vorbim de rau, ci sa povatuim. Nu trebuie sa cri-
ticam cu trufie, ci sa indreptam cu dragoste. Cind judeci pe altul, fara
cru^are, pentru pacatele lui, nu-1 pedepsesti pe el cu cea mai grea
pedeapsi, ci pe tine.

II

Vezi ca aceste doua porunci sint si usoare si pricini de mari buna-
tfl(i pentru cei ce le indeplinesc, dupa cum sint pricini de mari necazuri
pentru cei ce le calca? Cine iarta pe aproapele sau se izbaveste mai intii
pe el, fara oboseala, de pacatele lui; cine cerceteaza cu mila si cu duh de
iertare pacatele altora, atrage, prin hotarirea sa, asupra lui multa iertare.

- Ce? Daca este cineva desfrinat, sa nu-i spun ca desfrinarea este un
pacat, sa nu-1 indrept pe eel ce traieste in desfriu?

- lndreapta-1, dar nu ca dusamn, nici nu-1 pedepsi ca vrajmas; ci ca
doctor pregateste-i leacul! Hristos n-a spus: „Sa nu opresti pe pacatos",
ci: „Sa nu judeci!", adica sa nu-i fii aspru judecator. De altfel, dupa cum
am spus mai inainte, porunca aceasta nu priveste pacatele mari, paca-
tele interzise cu desavirsire, ci pacatele ce nici nu par a fi pacate. De
aceea a si spus Hristos:

„Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tdu, iar birna din ochiul
t&u n-o vezi?" 18

Multi fac astazi asa. Daca vad pe un monah ca are o haina mai
buna pe el, indata ii pun inainte legea lui Hristos, desi ei rapesc bunu-
rile altora si isi string, in fiecare zi, averi peste averi. Daca vad pe un
altul ca gusta dintr-o mincare mai aleasa, indata ii critica cu asprime,
desi ei, in toate zilele, o due numai in betii, in chefuri si ospete, nedin-
du-si seama ca, odata cu pacatele lor, isi aduna cu asta si mai mult foe si
se lipsesc de orice aparare. Cind judeci cu atita asprime greselile seme-
nilor tai, ai pus tu eel dintii legea ca trebuie cercetate cu toata luarea
aminte si pacatele tale. Nu socoti, dar, aspra porunca lui Hristos, daca si
(ie ti se va cere tot asa socoteala!

„Fdtarnice, scoate intii birna din ochiul tdu/" 19 .

Domnul vrea sa-§i arate aici minia Sa cea mare pe care o are fata
de cei ce se poarta asa. §i totdeauna incepe cu o dojana ori de cite ori
vrea sa arate ca un pacat este mare si ca atrage dupa el osinda si urgia
lui Dumnezeu. Dupa cum Domnul, plin de revolta, spusese slugii ace-

18. Matti 7, :■».
I! I. Malei 7, . r >.

1 'Mil, II I, A MAIi.l Jiff,

faci pe grijuliul, fii grijuliu mai intii cu tine insuti, unde pacatul este si
mai vadit si mai mare. Jar daca nu esti grijuliu cu tine insuti, apoi lamu-

Cind un om vede paiul din ochiul aproapelui sau si-1 osindeste,
sentinta lui nu porneste din purtarea de grija, ci din ura; ia masca iubirii
de oameni, dar fapta geme de rautate; acopera pe semenii lui cu ocari si
acuzatii neintemeiate; o face pe dascalul, dar nici de ucenic nu-i vred-
nic. De aceea Domnul 1-a numit fatarnic.

„Pentru ce tu, care judeci cu atita asprime faptele altora, care vezi si
cele mai mici greseli ale lor, pentru ce esti atit de nepasator, incit treci
cu vederea chiar pacatele tale mari? Scoate intii birna din ochiul tdu!"

Vezi, dar, ca Hristos nu ne opreste sa judecam pe altii, ci ne porun-
ceste sa scoatem mai intii birna din ochiul nostru si apoi sa indreptam
pacatele celorlalti? Fiecare cunoaste mai bine pacatele lui decit pe ale
altora; fiecare vede mai bine pacatele cele mai mari decit pe cele mai
mici; si fiecare se iubeste mai mult pe el decit pe altul. Deci, daca o
faci pe grijuliul, fii grijuliu mai intii cu tine insuti, unde pacatul este si
mai vadit si mai mare. Iar daca nu esti grijuliu cu tine insuti, apoi larnu-
rit lucru este ca si pe fratele tau nu-1 judeci pentru ca te ingrijeste soarta
lui, ci pentru ca-1 urasti si vrei sa-1 faci de ocara. Daca aproapele tau tre-
buie judecat, apoi so faca unul care nu are astfel de pacate, nu tu.

Asadar dupa ce Domnul a dat mari si inalte invataturi filozofice, a
spus si pilda cu paiul si birna, ca sa nu spuna cineva ca este usor sa filo-
zofezi in cuvinte. Prin aceasta pilda a vrut sa. arate ca indrazneste sa vor-
beasca asa, pentru ca nu poate fi invinuit de nici un pacat din cele
amintite, ci ca a savirsit toate virtutile. El Insusi avea sa judece mai tir-
ziu pe altii, spunind: „Vai vouti, cdrturari §i farisei fdtarnici!'* 1 ', dar nu
putea fi invinuit de vreun pacat. N-a scos paiul din ochiul altuia, dar
nici nu avea in ochi birna. Era cu desavirsire curat, asa ca putea sa
judece pacatele tuturora. Hristos ne spune: „Nu trebuie sa judeci pe
altii atita vreme cit si tu esti vinovat de aceleasi pacate".

Pentru ce te minunezi ca Hristos a dat aceasta lege, cind chiar tilha-
rul a cunoscut-o pe cruce, spunind celuilalt tilhar: „Nu te temi deDumne-
&u, ci in aceea§i osindd sintem?" 22 A exprimat aceleasi idei ca si Hristos.
Tu, insa, nu numai ca nu-ti scoti birna ta, dar nici nu o vezi; paiul altuia,
insa, nu numai ca-1 vezi, dar il si judeci si incerci sa-1 scoti. Te asemeni
cu un bolnav de dropica sau mai bine zis cu un altul, bolnav de o boala
grea, care nu-si vindeca boala, dar tine de rau pe altul ca nu-si ingrijeste
o.mica buba. Daca-i un pacat sa nu-ti vezi pacatele, apoi e un indoit, un

20. Matei 18, 32.

21. Matei TA, 13. M. 1.1. 2A. 2. r >. 27. 2!).

22. l.uca 2.1, 40.

•/<((> SI- IN I I II . I"AN (1UKA 1)1'. AUK

inlroit pacat, sa le judeci pe ale altora, iar tu sa te plimbi fara sa simti ca
ochii iti sfnt plini de birne. §i doar pacatul este mai greu decit birna.

Ill

Asadar porunca data de Hristos este aceasta: eel vinovat de nenu-
marate pacate nu trebuie sa fie aspru judecator al pacatelor altora, mai
ales n'nd pacatele lor sint mici. Hristos nu ne opreste sa mustram, nici
sa indreptam pe altii; dar ne interzice sa trecem cu vederea pacatele
noastre si sa tabarim pe pacatele altora. Aceasta face ca pacatul sa se
i nt in da si aduce un indoit rau. Ca acela care are obiceiul sa-si treaca cu
voderea pacatele lui, desi sint mari, dar judeca cu asprime pe ale altora,
desi sint mici si neinsemnate, pacatuieste de doua ori: o data, ca nu-si
vede propriile lui pacate; a doua oara, ca-si atrage ura si dusmania tutu-
ror, si, pe zi ce trece, ajunge mai crud si mai fara mila.

Dupa ce Hristos a stirpit toate aceste pacate, prin aceasta buna
legiuire, adauga iarasi o alta porunca, spunind:

„Nu dati cele sfinte ciinilor, nici nu aruncati mdrgdritarele voastre inain-
tea porcilor, ca nu cumva sa le cake in picioare §i intorcindu-se sa vd sfi§ie" 23 .

Desi mai tirziu Hristos a poruncit: „Ceea ce auziti la ureche propovd-
dui(i de pe case!" 24 , totusi porunca aceasta nu-i potrivnica celeilalte. Nu
nc-a poruncit sa spunem tuturora, fara deosebire, ci sa spunem cu
indraznire acelora carora trebuie sa le spunem.

Prin „mm"Hristos a aratat aici pe cei ce due o viata nelegiuita, care
nu mai au nici o nadejde de o schimbare in mai bine; prin ..porci"a. ara-
tat pe aceia care due necontenit o viata desfrinata. ^i despre unii si
despre altii, Domnul a spus ca nu sint vrednici sa auda invatatura Sa.
Acelasi lucru 1-a aratat si Pavel, spunind: „Omul sufletesc nu primeste pe
cele ale Duhului, cdpentru el sint nebunie" 25 . §i in alte locuri Pavel spune
ca viata stricata este de vina ca nu sint primite invataturile cele desavir-
sile. De aceea Domnul ne porunceste sa nu deschidem usile unor astfel
do oameni, ca ajung mai obraznici dupa ce ne cunosc invataturile.
Penlru cei intelepti si cu judecata sint sfinte cind le descoperim lor; dar
pontru cei fara de minte, atunci sint de pret, cind nu le cunosc. „Pentru
ca oamenii acestia fara de minte, spune Hristos, nu pot cuprinde cu
minlca lor invataturile Mele, sa nu le fie descoperite, ca sa le pretuiasca
si sa le respecte tocmai pentru ca nu le cunosc. Nici porcul nu stie ce-i
margaritarul; si pentru ca nu stie, nici sa nu-1 vada, ca sa nu calce in
picioare ceea ce nu stie. Niste oameni ca acestia nici nu au vreun cistig

'A't. Matri 7, (>.
'.'I Matri 10, 27.
'.'.'. / Cor. 7, It.

UMII.II I, A MA I l.l 297

daca and inva^aliirile Mcle, ci mai inulla paguba. Cele sfinte sint batjo-
corite de ei pentru ca nu §tiu ce sint; si acestia, mai cu seama, se ridica
si se inarmeaza impotriva noastra". Asia vrea sa spuria Domnul prin
cuvintele: „Ca nu cumva sa le cake in picioare si intorcindu-se sa va sfisie".

- Dar invataturile acestea, mar intreba cineva, ar trebui sa fie atit
de puternice incit sa ramina nebiruite dupa ce sint cunoscute si sa nu
dea prilej altora sa le atace.

- Aceasta, insa, nu din pricina ca invataturile noastre sint slabe, ci
din pricina ca aceia sint porci. La fel cu margaritarul calcat in picioare;
nu-i calcat pentru ca e de dispretuit, ci pentru ca a cazut intre porci.

§i bine a spus Domnul: Jntorcindu-se sa va sfi§ie". Acestia iau chip
de blindete ca sa cunoasca invataturile noastre; apoi dupa ce le-au
cunoscut ajung cu totul altii: isi bat joe de noi, ne batjocoresc, rid de noi
spunind ca sintem niste inselatori. De aceea Pavel spunea lui Timotei:
,^Fere§te-te §i tu de el, pentru ca s-a impotrivitfoarte mult cuvintelor noastre" 26 ;
si iarasi: ,JFereste-te de unii ca acestia" 1 ' '; si: ,J)e omul eretic, dupa intiia §i a
doua povdtuire, fere§te-te!" 26 '. Deci nu invataturile noastre ii inarmeaza, ci
ei, plini de ingimfare, nu mai inteleg nimic. De aceea nu e mic cistigul
daca nu le cunosc, pentru ca asa nu pot sa le dispretuiesca; daca le
cunosc, paguba e dubla: nu au nici ei vreun folos din ele, ci mai mult se
vatama, si-ti pricinuiesc si tie o multime de necazuri.

Sa auda acestea cei care spun tuturora, fara sinchiseala, invataturile
noastre si fac sa fie dispretuite sfintele noastre invataturi. Pentru aceea
savirsim sfintele taine cu usile incuiate si impiedicam pe cei ce nu sint
botezati sa ia parte la ele. Nu pentru ca recunoastem slabiciunea taine-
lor savirsite, ci pentru ca multi nu sint inca destul de desavirsiti ca sa ia
parte la ele. De aceea si Hristos vorbea adesea iudeilor in pilde, pentru
ca, vazind, nu vedeau . De aceea si Pavel a poruncit sa stim cum tre-
buie sa raspundem fiecaruia 30 .

„Cereti si vi se va da; cautati §i veti afla; bateti §i vi se va deschide" 37 .

Domnul a dat porunci mari si minunate. A poruncit sa fim mai pre-
sus de patimi; ne-a ridicat chiar la cer; ne-a poruncit sa ne straduim sa
fim asemenea, nu ingerilor, nici arhanghelilor, ci, atit cit e ingaduit firii
omenesti, sa fim asemenea chiar Stapinului intregii lumi. Ucenicilor
Lui nu le-a poruncit sa faca numai atita, ci le-a poruncit sa indrepte si pe
altii, sa deosebeasca pe cei rai de cei care nu sint rai, pe ciini de cei care

2(i. // Tim. 4, 15.
27. // Tim. :t, . r >.
2K. Til ;t, 10.
2!). Mala III, l.l.
.'!(). lit I, ').
,'U Mala 7, 7.

i!!)H SFlNTUL 1UAN (JURA 1)K AUR

iiu sint ciini - ca multe ascunzisuri are omul! -,ca nimeni sa nu poata
spune ca poruncile Sale sint grele si aspre. Mai tirziu, chiar apostolul
Petru a rostit ceva asemanator, spunind: )f Dar cine poate sa se min-
tuiascd?" 32 ; si iarasi: „Dacd asa estepricina omului cufemeia, nu este defolos

a se insura" 33

IV

Asadar, ca sa nu se mai spuna asa, Domnul a aratat ca poruncile
Sale sint usoare, aducind temeiuri multe, puternice si convingatoare.

Domnul pune acum si coroana usurintei indeplinirii poruncilor,
anume ajutorul pe care-1 avem de pe urma rugaciunilor staruitoare; El
ne usureaza mult oboselile savirsirii poruncilor. „Nu trebuie sa va stra-
duiti singuri, ne spune Domnul, ci cereti si ajutorul de sus!" §i ajutor ne
va veni; Hristos va fi alaturi de noi, ne va ajuta in luptele noastre si le va
face mai usoare. De aceea ne-a si poruncit sa cerem si ne-a garantat si
datul. Dar ne-a poruncit sa nu cerem asa de mintuiala, ci cu multa sta-
ruin^a si tarie. Lucrul acesta a vrut sa-1 spuna Hristos prin cuvintele
„Cdutati". Caci cine cauta isi scoate totul din minte; se gindeste numai
la ceea ce cauta; nu se uita la nimic din cele din jurul lui. Cei care-si
cauta banii sau sclavii pierduti stiu ce vreau sa spun. Asta inseamna: „a
c&uta". Prin cuvintul „a bate", Domnul a aratat ca trebuie sa ne apro-
piem de Dumnezeu cu rivna si cu suflet aprins.

Nu-^i pierde curajul, omule! Sa nu-ti fie rivna pentru virtute mai
mica decit pofta pentru bani! Banii de multe ori ii cauti si nu-i gasesti; si
cu toate ca stii destul de bine ca nu-i vei gasi, faci totul ca sa-i gasesti.
Dincoace, insa, desi ti s-a fagaduit ca vei primi ce ceri, nu arati nici cea
mai mica parte din rivna ce-o arati pentru bani. Daca nu primesti
indata, nici asa nu te descuraja! De aceea Domnul ti-a spus ,JSateti", ca
sa-ti arate ca trebuie sa starui chiar de vezi ca nu ti se deschide indata
usa. Daca nu te conving cuvintele mele, sa te convinga pilda aceasta:

„Care este omul acela dintre voi, de la care de va cere fiul sau piine
ii va da piatrd?" 34 .

Oamenilor le pari plicticos si suparator daca le ceri necontenit; pe
Dumnezeu ll superi mai mult cind nu-I ceri necontenit. Daca starui in
cererea ta, se poate sa nu primesti indata, dar negresit primesti. De
aceea a inchis usa, ca sa te faca sa bati; de aceea nu-ti face indata pe
voie, ca sa ceri. Nu inceta, deci, de a cere si vei primi negresit!

OM11.I1 I, A MAIM '£M

Ca sa nu spui: „Dar daca cer si nu primesc?" Domnul te-a incredin-
\ai cu pilda aceasta, aducind iara§i temeiuri si dindu-^i curaj cu cele ce
se petrec in viata de toate zilele. Prin pilda Sa ti-a aratat nu numai ca
trebuie sa ceri, ci si ce trebuie sa ceri. „Care este omulacela dintre voi, de la
care de va cere fiul sdu piine, ii va dapiatrd?". Deci daca nu primesti, nu
primesti pentru ca ai cerut piatra. Cniar daca esti fiu, nu-i de ajuns atita
ca sa primesti, ci tocmai faptul ca esti fiu te impiedica sa primesti. Nu
cere, deci, nimic lumesc, ci pe cele duhovnicesti §i negre§it vei primi!
Ca si Solomon, pentru ca a cerut ce trebuia sa ceara, iata ca a primit
indata! 35 Doua lucruri trebuie sa indeplineasca eel ce se roaga: unul, sa
ceara cu staruinta; altul, sa ceara ce trebuie. „Pentru ca §i voi, ne spune
Domnul, de§i sinteti parinti, a§teptati ca fiii vostri sa va ceara; de va cer
ceva nefolositor, nu le dati; dupa cum daca va cer ceva folositor, le
faceti voia §i le dati".

Gindindu-te §i tu la acestea, nu te departa pina nu primesti; nu
pleca, pina. nu gasesti; nu-ti potoli rivna, pina nu se deschide u§a. Daca
te apropii de Dumnezeu cu acest gind §i spui: „N-am sa plec pina nu
iau", vei lua negre§it, daca ceri acele lucruri pe care se cade sa le dea si
Cel rugat §i care iti sint de folos si tie, celui ce ceri.

- Ce sa cer?

- Cere cele duhovnicesti! Iarta pe cei ce ti-au gresit si a§a vino sa
ceri iertare! Inalta miini sfinte, fara minie si fara §ovaire 36 .

Daca cerem astfel, vom primi. Asa, insa, cererea noastra e o batjo-
cura, cerere de betivi, nu de oameni treji.

- Ce sa fac daca cer cele duhovnicesti si nu le capat?

- Negresit, pentru ca sau n-ai batut cu staruinta sau ai fost nevred-
nic sa prime§ti sau ai plecat indata.

- Dar pentru ce Hristos n-a spus ce trebuie sa cerem?

- Pe toate le-a spus in cuvintele Sale de pina acum si ti-a aratat §i ce
lucruri trebuie sa ceri. Nu spune dar: „Am cerut, dar n-am primit!" Este
cu neputinta sa. nu primesti de la Dumnezeu, Care ne iube§te atit de
mult incit dragostea Lui biruie§te dragostea parintilor no§tri; §i atit de
mult o biruie, pe cit de mult biruie binele pe rau.

,J)acd voi, rdifiind, §titi sa dati daruri bunefiilor vo§tri, cu cit mai virtos
Tatdl vostru Cel ceresc" 37 .

Domnul n-a spus aceste cuvinte pentru a huli firea omeneasca, nici
pentru a osindi neamul omenesc, ci in comparatie cu bunatatea Lui
numeste rautate dragostea parinteasca. Atit de mare este iubirea Sa de
oameni.

.if). // RegiW, , r > 14.
;tli. / Tim. % K.
.'17. Mulri 7,11.

;i()() St IN Till, IOAN HUKA 1)K AUK

V

lata un temei de nebiruit, in stare sa insufle bune nadejdi chiar
celui mai deznadajduit om! Domnul arata aici bunatateaTatalui ceresc,
dind ca pilda bunatatea parintilor no§tri; mai inainte aratase bunata-
tea Lui intemeiata pe darurile cele mai mari date noua, pe suflet si trup.
Dar Domnul n-a aratat inca cea mai mare bunatate a lui Dumnezeu fata
de oameni; n-a vorbit de venirea Sa printre noi. §i cum sa nu ne
daruiasca Dumnezeu toate bunatatile, cind El S-a grabit atita ca sa-§i
dea ImuI Sau spre junghiere? - Ca jertfa nu se implinise inca, dar o
spune Pavel, graind a§a: ,Ji,l, Care n-a crutat pe Fiul Sau, cum sa nu ne
si ddruiascd toate impreuna cu El?" 38 Domnul deci, pentru a arata bunata-
tea lui Dumnezeu, se foloseste inca de pilde luate din viata oamenilor.

Hristos ne-a aratat ca rugaciunea noastra este nefolositoare daca nu
insotim rugaciunea cu fapte; ne-a mai aratat apoi ca nu trebuie sa ne
jntemeiem numai pe puterile noastre, ci sa cerem §i ajutorul lui Dum-
nezeu, aducind, insa, si faptele noastre. §i Domnul ne-a invatat necon-
tenit §i una si alta.

Dupa ce Domnul ne-a dat o multime de porunci, ne invata cum sa
ne rugam; dupa ce ne-a invatat cum sa ne rugam, a venit iarafi la
indemnuri spre fapte; apoi de aici a venit iara§i la trebuinta de a ne ruga
staruitor, spunind: „Cereti"; §i: „Cautati"; §i: Jiateti". Apoi de aici iarasi
ne arata ce trebuie sa facem ca sa fim virtuosi, spunind:

ir Asadar toate cite voiti sa va facd voua oamenii, faceti §i voi lor" 39 .

In putine cuvinte Domnul a recapitulat totul, aratind ca virtutea
este u§oara, cunoscuta de toti §;i poate fi cuprinsa intr-o singura
porunca. N-a spus numai: „Toate cite voiti" ci: >r A§adar toate cite voiti".
Cuvintul „a§adar" nu 1-a adaugat fara rost, ci prin el a vrut sa spuna asa:
„Daca vreti sa fiti ascultati, atunci faceti §ii pe acestea pe linga cele ce
v-am spus!".

- Pe care „acestea"?

- „Toate cite voiti sa va facd voua oamenii".

Ai vazut ca si aici a aratat ca impreuna cu rugaciunea trebuie sa
avem §i viata curata? Ca n-a spus: „Toate cite vrei de la Dumnezeu fa §i
In aproapelui tau!", ca sa nu zici: „Cum e cu putinta? El e Dumnezeu,
iar eu om!", ci: „Toate cite vrei sa-ti faca tie semenul tau,acelea fa-i si tu
lui". Ce poate fi mai u§or? Ce poate fi mai drept?

Apoi, inainte de rasplata, a adaugat §i cea mai mare lauda:

„Cd aceasta este legea si profetii" 40 .

.IK. Horn. K, :V2.
;t!l. Main 7, VI.
Ill Mulct 7, VI.

OMII.M I .A MA I I.I :i()|

De aid so vede ca virUUea este innascuta in noi; ca toti stim, prin
fire, ce trebuie sa facem si ca nu putem da vina pe ne§tiinta.

Jntrati prin usa cea strimtd, cd largd este usa si lata este calea care duce la
pierzare si multi sint cei ce intrdpe ea. §i strimtd este usa §i ingustd calea care
duce la viatd si putini sint cei ce o afld" 4 '.

Mai tirziu a spus: JugulMeu este bun §i sarcina Mea usoara" 42 . Acelasi
lucru 1-a spus si in cuvintele de mai sus.

- Cum asta, cind aici spune ca strimta e usa si ingusta calea?

- Daca te uiti bine la cuvintele Domnului, vezi ca si in ele arata ca
atit calea cit si usa este foarte usoara, lesnicioasa si lipsita de greutati.

- Dar cum poate fi usor ceea ce este strimt si ingust?

- Tocmai pentru ca e cale, pentru ca e usa; dupa cum cealalta cale,
cealalta usa, cniar daca e lata, chiar daca e larga, e tot cale, tot usa. Pe
ele nu poate ramine nimic, ci toate tree: si supararile si bucuriile vietii.

§i nu numai pentru aceasta este usoara virtutea, ci si pentru sfirsitul
ei. Indestulatoare mingiiere pentru cei ce se nevoiesc cu savirsirea vir-
tutii este nu numai faptul ca pe calea si usa care due la virtute nu ramin
nici oboselile, nici sudorile, ci si faptul ca si calea si usa au un sfirsit
bun: due la viata. Deci si vremelnicia oboselilor si vesnicia cununilor;
si ca oboselile sint mai intii, iar cununile mai tirziu, usureaza nespus
de mult oboselile. De aceea si Pavel a numit necazul usor, nu din pri-
cina naturii necazului, ci din pricina vointei celor care indura necazu-
rile si din pricina nadejdii bunatatilor celor viitoare. „Cd necazul nostru
este usor, spune Pavel, si ne aduce slava mare si vesnicd, pentru cd noi nu ne
uitdm la cele ce se vdd, ci la cele ce nu se vad" 43 . Daca sint cu putinta de sufe-
rit si usoare valurile si marile pentru marinari, luptele si ranile pentru
ostasi, furtunile si gerurile pentru plugari, loviturile cele dureroase
pentru cei ce se lupta cu pumnii, din pricina nadejdii unor rasplati tre-
catoare si pieritoare, cu mult mai mult eel ce nadajduieste cerul, buna-
tatile cele nespuse si rasplatile cele vesnice nu va simti nici unul din
necazurile si din oboselile de aici.

VI

Daca, insa, unii socotesc si asa obositoare calea care duce la virtute,
apoi socotinta asta se datoreste numai trindaviei lor.

Dar iata ca Domnul face usoara calea aceasta si in alt chip: ne
porunceste sa nu legam prietenie cu ciinii, sa nu ne dam pe miua porci-
ior, sa ne ferim de profetii mincinosi. Prin tot ce spune, Hristos ne pregates-
te sa fim gata de lupta. §i a usurat foarte mult aceasta cale, tocmai pentru

II. Main 7, l.'i II.
■VI. Main I I, :i().
l.'i. // Cm. I, 17. IK.

.. )() 2 SHNTIII, IOAN (il)KA 1)1', AUK

ca a numit-o strimta, pentru ca ne-a facut sa fim cu mintea treaza. Dupa
cum Pavel cind spune: „Nu avem de luptat impotriva singeluisi trupului" 44 ,
n-a spus aceste cuvinte ca sa descurajeze pe ostasii sai, ci sa-i imbarba-
teze, tot asa si Domnul, pentru a-i trezi pe calatori a numit strimta calea.
§i nu numai prin aceasta i-a pregatit sa fie cu mintea treaza, ci si prin
adaosul, ca pe calea aceasta sint multi care pun piedici. Mai cumplit
este ca acestia nu ataca pe fata, ci pe ascuns. „Dar nu te uita ca e strimta
si anevoioasa calea, ne spune Hristos, ci uita-te unde sfirseste; nici nu te
uita ca cealalta este larga si lata, ci unde duce".

Domnul ne spune toate acestea ca sa ne destepte rivna, precum
spunea si in alta parte: „Cei ce folosesc sila rdpesc impdrdtia cerurilor'* 5 .
Luptatorul are mai mult curaj cind vede ca arbitral admira stradania
luptelor sale.

Sa nu ne tulburam, dar, cind intimpinam pe calea aceasta necazuri
si suparari. Calea e ingusta, usa e strimta, dar nu cetatea, Ierasalimul eel
de sus! De aceea nu trebuie sa ne asteptam aici pe pamint la tihna, dar
nici dincolo la suparare.

Cind Domnul a spus: ,J*utini sint cei ce o afla", a aratat iarasi trinda-
via si nepasarea majoritatii oamenilor si ne-a invatat sa nu ne uitam la
traiul bun al celor multij ci la ostenelile celor putini. „Multimea, ne
spune Hristos, nu numai ca nu merge pe calea aceasta, dar nici n-o
alege; si aceasta-i cea mai mare vinovatie". Noi, insa, nu trebuie sa ne
uitam la multime, nici sa ne tulburam din pricina asta, ci sa imitam pe
cei putini; si,' fiind cu luare-aminte asupra noastra, asa sa mergem pe
aceasta cale.

Calea aceasta este intr-adevar strimta; dar, pe linga aceasta, mai sint si
mul^i care ne impiedica sa mergem pe ea. De aceea Domnul a adaugat:

J&ziti-vd. de profetii mincinosi, ca vor veni la voi in haine de oi, dar pe
dinduntru sint lupi rapitori" 46 .

lata, in afara de ciini si porci, altfel de dusmani, mai cumpliti decit
aceia. Pe ciini si pe porci ii recunoaste si-i vede toata lumea, dar pe
acestia nu. Sint ascunsi. De aceea ne-a poruncit sa ne tinem departe de
ciini si de porci, dar pe profetii mincinosi sa-i cercetam cu deosebita
grija, pentru ca nu-i cu putinta sa-i cunoastem de la primul lor atac. De
aceea a si spus: ^dziti-vd", tocmai pentru a-i cunoaste mai bine.

Apoi, ca nu cumva ascultatorii Sai sa se descurajeze auzind ca tre-
buie sa intre pe usa cea strimta si pe calea cea ingusta, ca trebuie sa mearga
pe o alta cale decit pe aceea pe care merge majoritatea oamenilor,

44, Efes. (), 12.

45. Matei 11, 12.
4(>. Matei 7, 15.

OMII.II I .A MA I I.I ;)();(

c& trebuie sa se fereasca de porci si de ciini, iar pe linga acestia si de alti
dusmani, mai rai decit acestia, de lupi; deci ca nu cumva sa se descura-
jeze in fa^a atitor necazuri, avind a merge impotriva celor mai multi
oameni si de a fi si cu luare-aminte asupra primejdiilor, Domnul a
amintit de cele petrecute pe timpul stramosilor lor si a numit lupi pe
profetii mincinosi, ca si pe vremea acelora s-a intimplat la fel. )t A§adar,
nu vd tulburati 47 , spune Domnul, nu va fi ceva nou si strain. Totdeauna
diavolul a inlocuit adevarul cu minciuna".

Dupa parerea mea, Domnul intelege aici prin: „profeti mincino§i"rm
pe eretici, ci pe oamenii cu viata stricata, care-si pun masca virtutii si pe
care majoritatea oamenilor obisnuiesc sa-i numeasca oameni falsi. De
aceea a si adaugat, zicind:

,JDupd roadele lor ii veti cunoa§te" 48 .

De multe ori gasesti intre eretici si oameni cu viata curata; dar
printre profetii mincinosi, niciodata.

- Dar daca si printre eretici suit fatarnici?

- Pot fi demascati cu usurinta. Calea pe care ne-a poruncit Hristos
sa mergem este grea si obositoare prin natura ei; fatarnicii, insa, nu vor
sa se oboseasca, ci vor numai sa arate lumii ca se osebesc. De aceea pot
fi usor demascati.

Prin cuvintele: ,J*utini sint cei ce o afla"* 9 , Hristos face deosebire
intre cei ce afla calea si cei ce nu o afla, dar isi dau aerul ca au aflat-o; si
ne porunceste sa nu ne uitam la mastile ce si le pun, ci la cei care prac-
tica cu adevarat virtutea.

- Dar pentru ce Domnul nu ni i-a demascat El pe acestia, ci ne-a
dat noua sarcina de a-i descoperi?

- Ca sa priveghem, ca sa fim gata totdeauna de lupta, spre a ne pazi
nu numai de dusmanii declarati, ci si de dusmanii tainuiti. Aceasta a
aratat-o si Pavel, zicind: ,J*rin vorbe bune in§ald inimile celor nevinovati" 50 .
Sa nu ne tulburam, dar, cind vedem ca si astazi sint multi oameni de
acestia. Hristos ne-a spus-o mai dinainte.

VII

Uita-te la blindetea lui Hristos! N-a spus: „Pedepsiti-i", ci: „Cautati
sa nu fiti vatamati de ei, ca nu cumva sa cadeti din neluare aminte in
miinile lor".

Apoi, ca sa nu spui ca nu-ti este cu putinta sa-i recunosti pe unii ca
acestia, Domnul iti da iarasi o pilda din viata de toate zilele, graind asa:

47. Luca 21, 9.

48. Matei 7, 16.
4<). Matei 7, 14.
. r >(). Rom. I<>, IH.

•|(),| M INIUI. ID AN (illUA l)K Aim

„()are se culeg struguri din spini sau smochine din ciulini? Astfel oricepom
bun face wade bune, iar pomul rau face wade rele. Nu poate pomul bun sdfacd
wade rele, nici pomul rdu sdfacd wade bune" 51 .

Cu alte cuvinte Hristos spune asa: „In astfel de oameni nu gasesti
nici blindete, nici dulceata; sint oi numai la piele; de aceea §i pot fi re-
cunoscuti usor". §i, ca sa nu ai nici o indoiala, ii compara cu roadele pomi-
lor, care nu-si pot schimba natura. Acelasi lucru 1-a spus si Pavel: „Cd gindul
trupului este moarte 51 ; nu se supune legii lui Dumnezeu; ca nici nu poate" 53 .

Domnul nu repeta ideea, cind spune de doua ori acelasi lucru. Ca
s3 nu spui: „Da, pomul rau face roade rele, dar poate face si roade
bune; si e greu sa faci deosebirea cind face doua feluri de roade", Hris-
tos iti raspunde mai dinainte: „Nu-i asa! Pomul rau face numai roade
rele; roade bune nu poate face niciodata. Tot asa si pomul bun".

- Ce vrei sa spui? N-au fost atitia oameni buni care au ajuns rai? §i,
dimpotriva, n-au fost atitia oameni rai care au ajuns buni? Viata e plina
de multe pilde.

- Hristos n-a vrut sa spuna ca este cu neputinta ca omul rau sa nu se
schimbe sau ca omul bun sa nu cada; ci atit doar, ca atita vreme cit
omul traieste in pacat nu va putea face rod bun. Cel rau poate sa se
schimbe si sa ajunga bun; dar daca ramine in pacat, nu va face rod bun.

- Ce? David, care a fost bun, n-a facut rod rau?

- Nu era bun 'cind a facut astfel de rod, ci rau, ca se schimbase.
Daca ar fi ramas asa cum era totdeauna, n-ar fi facut un rod ca acesta; daca
ar fi ramas in starea lui obisnuita de virtute, n-ar fi indraznit ce a indraznit.

Hristos a spus acestea ca sa inchida gura celor ce clevetesc fara
temei, ca sa puna friu gurilor birfitorilor. Dar pentru ca cei mai multi
oameni confunda pe cei buni cu cei rai, Domnul a spus aceste cuvinte
ca sa-i lipseasca de orice apaxare. Hristos iti spune: „Nu poti zice: „M-am
inselat si am gresit!". Ti-am dat un mijloc foarte bun ca sa recunosti pe
acest fel de oameni, uitindu-te la faptele lor. Ti-am poruncit sa mergi la
faptele lor, ca sa nu te inseli".

Apoi, pentru ca n-a poruncit ucenicilor Sai sa pedepseasca pe
acesti profeti mincinosi, ci numai sa se pazeasca de ei, Domnul ii min-
giie pe cei suparati de profetii cei mincinosi, iar pe profetii mincinosi ii
infricoseaza ca sa le schimbe viata, punindu-le in fata pedeapsa ce-i
asteapta, zicind:

„Orice pom, care nu face rod bun, se taie §i in foe se aruncd" 54 .
Apoi, ca sa faca mai dulce cuvintul Sau, a adaugat:

M. Matei 7, Hi- 18.

.V2. Horn. 8, (i.

. r .:i. Rum. 8, 7.

, r >l. Matei 7, Ii).

DMI1.II I. A MAIKI .tO.'l

„Pentru aceea, dupd roadele lor ii veti cunoa$le ,i " .

Aceasta, pentru ca sa nu para ca-i ameninta, cum ii amenintase mai
inainte, ci ca sa le zguduie sufletul cu sfaturi si indemnuri.

Mi se pare' 1 ' ca aici Domnul a facut aluzie si la iudeii care faceau
astfel de roade rele. De aceea a folosit cuvintele lui loan Botezatorul,
aratindu-le, prin aceleasi cuvinte, pedeapsa ce o vor primi. Ca si loan
le-a vorbit iudeilor de secure, de pom taiat si de foe nestins 57 . S-ar parea
ca e vorba de o singura pedeapsa: arderea prin foe; dar daca te uiti cu
atentie, vezi ca sint doua pedepse; ca acela dat focului pierde negresit si
imparatia cerurilor. Pedeapsa din urma e mai cumplita decit cea dintii.

Cunosc multi oameni care se tern numai de iad; eu, msa, spun ca
mult mai amara decit chinul iadului este pierderea slavei din imparatia
cerurilor. Nu e deloc de mirare ca nu se poate infatisa asta cu cuvintul.
Ca nici nu stim fericirea acelor bunatati, ca sa ne dam seama bine de
nenorocirea pricinuita de pierderea lor. Pavel a cunoscut bine fericirea
bunatatilor ceresti 58 ; el stia ca cea mai mare nenorocire este sa pierzi slava
lui Hristos. §i aceasta o vom sti atunci cind noi in§ine o vom pierde.

VIII

Dar sa nu suferim asta, o Unule-Nascut, Fiule al lui Dumnezeu,
nici sa incercam groaznicele chinuri ale iadului!

Cit de mare rau este pierderea acelor bunatati nu se poate spune
lamurit; dar, pe cit voi putea, ma voi sili sa v-o fac cit de putin cunos-
cuta. Sa presupunem ca este un copil minunat, care este §i virtuos si are
§i stapinirea intregii lumi; ca este atit de virtuos, incit toti supusii lui il
iubesc, ca si cum ar fi propriul lor copil. Ginditi-va acum ce n-ar indura
tatal acestui copil numai si numai sa nu piarda prilejul de a sta neconte-
nit alaturi de el? Ce necaz, mare sau mic, n-ar accepta, numai sa-1 poata
vedea si sa se poata bucura de chipul lui? Aceasta sa o gindim si despre
slava din ceruri. Nu este atit de dorit si de iubit de tatal lui acest copil,
chiar de ar fi de nenumarate ori virtuos, cit de iubita si de dorita este
dobindirea bunatatilor cere§ti, adica desfacerea de legaturile trupului si
trairea cu Hristos 59 . Nesuferit este iadul si chinul de acolo; dar chiar de-ai
spune ca sint mii §i mii de iaduri, nici atunci nu vei putea spune ca
chinul celui cazut in atitea iaduri este la fel cu chinul celui care pierde

55. Matei 7, 20.

56. De aici incepe partea morala: Este mai rdu sd pierzi impdrdtia cerurilor decit sdfiipedepsit
cu chinurile iadului. Viata virluoasd dd strdlucire, nu bogdtia si puterea.

57. Matei 3, 10.

58. // Cor. \2, '2-4.
5!). l-'ilip. I, '2.i.

•)()(, MlNTUl. IOAN (il)UA l)K AUK

slava aceca fericita, a cerurilor, de a fi adica urit de Hristos si de a auzi:
„Nu vd $tiu pe voi!" b0 , de a fi invinuit ca ai vazut pe eel flamind si nu 1-ai
hranit" 1 . Am suferi mai degraba mii de trasnete, decit sa vedem ca Hris-
tos Isi intoarce de la noi blinda Sa fata, ca nu vrea sa Se uite la noi cu
dulcii Sai ochi. Daca atunci cind Ii eram dusmani, cind II uram, cind Ii
intorceam spatele, Hristos ne-a iubit atit de mult, incit nu S-a crutat nici
pe Sinesi, ci S-a dat spre moarte, cu ce ochi, dar, ne vom mai uita la El,
dnd dupa toate aceste binefaceri, nu L-am invrednicit nici de o bucata
dt> piine cind era flamind? Priveste-I si acum blindetea Lui! Nu-ti vor-
beste de binefacerile ce ti le-a facut, nici ca L-ai dispretuit, dupa ce ti-a
fost de atit folos. Nici nu-ti spune: „Pe Mine m-ai dispretuit, Care te-am
adus de la nefiinta la fiinta, Care ti-am dat suflet, Care te-am pus stapin
peste toate cele de pe pamint, Care am facut pentru tine pamintul,
cerul, marea, vazduhul si toate cite sint! Pe Mine M-ai dispretuit si M-ai
socotit mai prejos de diavol! §i totusi nici asa, nu M-am departat de
tine, ci, dupa acestea, ti-am facut si alte nenumarate binefaceri; M-am
facut de bunavoie rob, am fost palmuit, am fost scuipat, am fost jun-
ghiat, am murit de moartea cea mai rusinoasa; pentru tine M-am inaltat
la cer, ti-am daruit Duhul eel Sfint, te-am facut vrednic de imparatia
cerurilor; ti-am facut mari si alese fagaduinte; am vrut sa fiu capul tau,
sa (i fiu mire, haina, casa, radacina, hrana, bautura, pastor, imparat,
frate; te-am luat mostenitor si impreuna-mostenitor; te-am ridicat din
intuneric in imparatia luminii!" Acestea si mai multe decit acestea ar fi
putut spune Hristos, dar nu le-a spus.

- Dar ce-a spus?

- Iti spune numai un pacat; ca nu I-ai dat adica piine, cind L-ai
vazut flamind.

§i prin aceasta iti arata dragostea Lui §i-ti descopera dorul ce-1 are
de tine. Ca nu spune: „Duceti-va in focul eel pregatit voua!", ci: Jn
focul eel pregatit diavolului!" . Iar mai inainte de a pronunta aceasta sen-
tin^a, le spune celor trimisi in foe pacatele savirsite; si nu le spune pe
toate, ci citeva. Iar inainte de pacatosi ii cheama pe cei ce au facut fapte
bune, ca sa le arate pacatosilor, si prin aceasta, ca pe buna dreptate ii
invinuieste. Nu sint, oare, puvintele spuse de Hristos pacatosilor mai
chinuitoare chiar decit chinul iadului? Nimeni n-ar lasa pe binefacato-
rul sau sa piece cu mina goala daca 1-ar vedea flamind; iar daca-1 lasa,
atunci de rusine ar dori mai degraba sa se ascunda in pamint decit sa

(i(). Matei 25, 12.
(i I . Matei 25, 42.
ti'2. Matei 25, 41.

OMII.II I, A MATI',1 ,t()7

auda doi sau trei prieteni de purtarea lui. Ce va I'i, oare, in sufletul
nostru, cind vom auzi spunindu-ni-se, inaintea intregii lumi, nemilosti-
virea noastra fata de Binefacatorul nostru? N-ar fi vorbit Domnul nici-
cind de lucrul acesta, daca n-ar fi urmarit sa arate pentru ce ne pedep-
seste a§a. Din nespusele Sale faced de bine se vede ca nu pentru a ocari,
ci pentru a Se apara si a arata ca nu in zadar, nici fara temei, a spus
pacatosilor: „Duceti-vd de la Mine!" Daca ar fi vrut sa-i ocarasca, le-ar fi
pus in fata toate pacatele lor; dar asa, le spune numai ce a suferit de pe
urma nemilosteniei lor.

IX

Sa ne temem, dar, iubitilor, sa nu auzim si noi aceste cuvinte! Viata
nu-i joaca; dar, mai bine spus, viata aceasta paminteasca e joaca, dar
cele ce au sa fie nu-s joaca. Se poate, insa, ca nici viata aceasta pamin-
teasca nu-i numai joaca, ci ceva mai rau chiar decit joaca, pentru ca nu
se termina cu ris, ci aduce mare paguba celor ce nu vor sa-si rinduiasca
viata lor cu toata luarea-aminte. Spune-mi, care e deosebirea intre noi,
care cladim case mari si stralucitoare, si copiii care-si cladesc case,
jucindu-se? Care e deosebirea intre noi care chefuim si cei care-si
maninca prinzul lor? Nici una, decit aceea ca fapta noastra e insotita de
osinda. §i nu e de mirare ca nu ne dam seama de josnicia faptelor
noastre; n-am ajuns inca barbati; cind vom ajunge, atunci vom
cunoa^te ca toate acestea sint copilarii. Cind sfntem barbati ridem de
cele ce fac copiii; dar cind sintem copii, ni se pare ca facem cine stie ce
treaba de seama daca adunam scoici si lut; §i nu ne socotim mai prejos
decit cei ce inalta ziduri mari de cetati. Totusi zidurile se darima indata
§i cad; §i chiar daca ar ramine in picioare nu ne-ar fi de vreun folos,
dupa cum nu ne sint nici casele cele mari si stralucitoare. Casele acestea
nu pot primi pe cetateanul cerului; iar eel care are patria cea de sus nu
sufera sa stea in ele; ci, dupa cum noi darimam cu piciorul casele facute
de copii, tot a§a §i acela le darima cu mintea; §i dupa. cum noi ridem de
copii, cind ii vedem ca pling ca li s-au darimat casele lor, tot a§a si ace§ti
cetateni ai cerului: nu numai ca ei nu rid, ci pling cind noi jelim pe dari-
maturile caselor noastre. Pling pentru ca le este mila de noi, stiind ca
jelim casele noastre darimate, spre marea vatamare a sufletului nostru.
Sa fim dar barbati! Pina cind ne vom tiri pe jos? Pina cind ne vom lauda
cu pietrele §i cu lemnele? Pina cind ne vom juca? §i de ne-am juca
numai! Dar nu, ne tradam mintuirea noastra. §i dupa cum copiii sint
aspru batuti cind nu-§i fac lectiile si se iau cu joaca, tot a§a §i noi vom primi
cea mai crunta pedeapsa daca acum ne cheltuim toata rivna cu cladiri
de case si de acareturi, iar la infricosatoarea jud(>cata nu vom putea sa

UOH SUNT! II, II IAN (illKA l)K AUK

aratam, prin fapte, lectiile cele duhovnicesti. Nimeni nu va fi excep-
tat: tata, frate, oricine. Toate casele si acareturile noastre vor pieri, dar
osinda, strinsa de pe urma lor, ramine vesnic, e nemuritoare. Asa se
intimpla §i cu copiii: cind tatal le strica jucariile, pentru ca sint lene§i §i
nu-si cauta de carte, copiii pling necontenit.

§i ca sa cuno§ti ca a§a stau lucrurile, sa-ti dau ca pilda bogatia cea
mai dorita dintre toate bunurile pamintului. S-o punem fata in fata cu
orice virtute ai voi §i atunci vei vedea cit de putin valoreaza. Sa luam
doi oameni - nu vorbesc de bogatia strinsa prin lacomie, ci deocam-
data de bogatia adunata pe cai cinstite - dintre acesti doi oameni unul
sa stringa bani, sa faca comert pe mare, sa cultive pamintul si sa nasco-
ceasca §i alte multe feluri de negot, de§i nu §tiu daca unul, care face ati-
tea afaceri, poate sa ci§tige bani numai prin munca cinstita; dar s-o
admitem si sa ne inchipuim ca toate cistigurile sale sint dobindite in
mod cinstit §i ca isi cumpara cu ele mo§ii, sclavi §i altele de felul aces-
tora; si in toate afacerile lui, nici urma de nedreptate. Celalalt, care are
o avere tot atit de mare, ci§tigata tot in mod cinstit, sa-§i vinda mosiile,
sa-si vinda casele si vasele cele de aur si de argint si sa le dea celor
nevoiasi, sa ajute pe cei saraci, sa vindece pe cei bolnavi, sa dezlege pe
cei din nevoi, sa scoata pe cei din lanturi, sa elibereze pe cei osinditi la
munca silnica in mine, sa taie fringhiile celor ce vor sa se spinzure, sa
dea libertate prinsilor de razboi. Te intreb acum: cu care dintre ei ai
vrea sa te asemeni? - §i n-am vorbit inca de cele viitoare, ci deocam-
data de cele de aid. - A§adar, cu care dintre ei ai vrea sa te asemeni?
Cu acela care aduna aur sau cu eel care dezleaga suferinte? Cu eel care
cumpara mo§ii sau cu eel care se face pe el insu§i liman oamenilor? Cu
eel care-i imbracat cu haine de aur sau cu eel care-i incununat cu lau-
dele nesfirsite ale celor scapati din nevoi? Nu se aseamana unul cu un
inger pogorit din cer, venit sa imbunatateasca starea celorlalti oameni,
iar celalalt cu nici un om nu se aseamana, ci cu un copil care aduna in
zadar si fara noima totul? Daca unul, care aduna in chip cinstit bogatii
peste bogatii, este atit de vrednic de ris si-i un adevarat nebun, nu va fi,
oare, eel mai ticalos om de pe fata pamintului eel care face avere pe cai
nedrepte? Daca atit de mare e batjocura unui astfel de om, de cite
lacrimi nu este vrednic - §i cit traieste §i dupa moarte -, cind vine peste
el iadul §i pierde imparatia cerurilor?

X

Dar, daca vrei, sa cercetam §i o alta latura a virtutii! Sa aducem in
fa^a noastra pe un imparat, pe unul care da tuturor porunci, investit cu
cea mai mare functie, care arc crainic incins cu cingatori stralucitoare,

OMII.II I. A MATKI ,10!)

lictori si o ccata numeroasa de oanieni care il slujesc. Nu pare, un om ca
acesta mare §i fericit? Haide, sa punem §i in fa^a acestuia un altul: un
om fara de rautate, blind, smerit, indelung rabdator; acesta sa fie ocarit
§i batut; sa indure totul cu fata senina si sa binecuvinteze pe cei ce-i fac
aceasta. Te rog sa-mi spui pe care-1 admiri: pe eel ingimfat si mindru
sau pe eel smerit? Nu seamana iara§i unul cu puterile de sus cele nepati-
mitoare, iar celalalt cu o ba§ica umflata, cu un om bolnav de dropica
sau cu un altul umflat de o alta boala? Nu se aseamana unul cu un doc-
tor duhovnicesc, iar celalalt cu un copil caraghios care-si umfla obrajii?

- Pentru ce te fale§ti, omule? Ca esti mare si te plimbi in trasura?
Ca trasura ti-i trasa de o pereche de catiri? §i ce-i cu asta? §i pietrele si
lemnele pot fi trase de o pereche de catiri! Te falesti ca e§ti imbracat
cu haine frumoase? Uita-te, insa, la eel imbracat cu virtute in loc de
haine §i vei vedea ca tu te asemeni cu iarba putrezita, iar celalalt cu un
pom care face rod minunat si bucura pe toti care se uita la el. Tu porti
hrana pentru viermi si molii, care, daca ar tabari pe tine, iute te-ar des-
puia de toata podoaba ta! - Caci ce sint hainele de pe tine decit fire de
viermi? Ce este aurul si argintul decit pamint si pulbere? §i toate la un
loc, tot pamint §i nimic mai mult! - Dar omul, imbracat cu virtute, are o
haina pe care n-o pot strica nici moliile si nici chiar moartea. Ca nu
de pe pamint i§i au originea aceste virtuti ale sufletului, ci sint roadele
Duhului; de aceea nici nu ajung in gura viermilor. Hainele omului virtuos
sint tesute in cer, unde nu-s molii, nici viermi, nici altceva de acest fel.

Spune-mi, ce e mai bine: sa fii bogat sau sarac, sa fii puternic sau
lipsit de onoruri, sa traiesti in desfatari sau sa rabzi de foame? Nu-i a§a
ci-i mai bine sa fii bogat, onorat §i sa traie§ti in desfatari! Deci daca vrei
sa te bucuri de bunurile reale, §i nu de numele lor, lasa pamintul si cele
de pe el si indreapta-te spre cer! Cele de pe pamint sint umbre, cele de
acolo bunuri statornice, ve§nice, nepieritoare.

Sa indragim, dar, din toata inima aceste bunuri ca sa scapam de
zgomotul din lumea aceasta §i, calatorind spre limanul acela linistit, sa
ajungem acolo incarcati cu multe poveri de fapte bune §i cu nespusa
bogatie a milosteniei, pe care faca Dumnezeu sa o dobindim cu totii, cu
harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia
slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XXIV

„Nu oricine Imi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra in
imparatia cerurilor, ci eel ce face voia Tatalui Meu Celui

din ceruri" 1

I

- De ce n-a spus: „Ci eel ce face voia Mea"?

- Pentru ca ascultatorii sai primeau cu mai multa placere cuvintele:
„Cel ce face voia Tatalui Meu" decit cuvintele: „Cel ce face voia Mea".
Krau inca prea slabi ca sa poata auzi astfel de cuyinte. De altfel prin
cuvintele: „Cel ceface voia Tatalui Meu" a. spus: „Cel ce face voia Mea",
pentru ca Fiul nu are alta vointa decit Tatal.

Dupa parerea mea, prin aceste cuvinte, Domnul tine de ran mai cu
seama pe iudei, care puneau toata greutatea pe invataturile de credinta,
dar nu dadeau nici o atentie faptelor vietii. De aceea si apostolul Pavel
ii mustra, zicindu-le: „Iatd tu te nume§ti iudeu §i te reazimipe lege §i te lauzi
cu Dumnezeu §i-I cuno§ti vointa" 2 , dar n-ai nici un folos din asta, cind nu
se vede din viata ta si din faptele tale credinta ta.

Hristos, insa, nu Sa marginit la atita, ci a spus mai mult:

„Cd multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, nu in numele Tdu
am proorocit §i in numele Tdu am scos demoni §i in numele Tdu amfdeut multe
minuni?" 3 .

Este aruncat din ceruri, ne spune Domnul, nu numai eel ce are cre-
dinta, dar nu are fapte, ci chiar eel ce face cu credinta sa multe minuni,
dar nu face nici o fapta buna. §i acela-i impiedicat sa paseasca in sfin-
tele pridvoare ale cerului. Ca multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne,
Doamne, nu in numele Tdu am proorocit?"

Vezi cum Domnul, pe nesimtite, vorbeste de propria Sa persoana
si Se arata pe Sine Judecator, acum cind a ajuns la sfirsitul cuvintarii
Sale? Mai inainte aratase ca pe pacatosi ii asteapta pedeapsa; dar abia
acum descopera cine-i Cel ce pedepseste. N-a spus-o deschis: „Eu

I . Mala 7, 21.
\> Horn. :>, 17 IK.
t Main V, '.' , .'

DM 1 1. 1 1 l,A MA I II Ml I

sint", ci ,J\dul(i Jmi vor zice in z.iua aceea ", ceea cei tot una. Daca n-ar fi El
Judecatorul, cum ar fi putut spune:

„§i atunci le voi m&rturisi: Depdrtati-vd de la Mine! Niciodatd nu v-am
cunoscut!" 4 ?

„N-am sa va cunosc, le spune Hristos, nu numai in timpul judecatii,
dar nu v-am cunoscut nici atunci cind faceati minuni". De aceea le spu-
nea si ucenicilor Sai: „Nu va bucurati cd demonii vi se supun, ci cd numele
voastre sint scrise in ceruri" 5 . Totdeauna Domnul ne porunceste sa avem
grija de viata noastra. Nu-i cu putinta ca Dumnezeu sa treaca cu vede-
rea pe un om care vietuieste drept si-i liberat de toate patimile; dar
chiar daca s-ar intimpla cumva sa rataceasca, Dumnezeu il atrage
repede spre adevar.

Sint unii comentatori care sustin ca au mintit cei care au spus ca au fa-
cut minuni cu numele lui Hristos. Pentru ca nici nu s-au mintuit, spun ei.

Domnul, insa, vrea sa arate cu totul altceva. Vrea sa arate ca, fara
de fapte, credinta nu poate nimic. Ba inca accentueaza aceasta idee si
mai mult, prin aceea ca vorbeste si de minuni, aratind ca nu numai cre-
dinta, dar nici facerea de minuni nu e de vreun folos facatorului de
minuni, daca e lipsit de virtute. Daca aceia n-ar fi facut minuni, cum ar
fi putut grai asa despre ei? De altfel nici n-ar fi indraznit sa spuna aces-
tea lui Hristos, chiar in timpul judecatii. Raspunsul Domnului, ca si
intrebarea lor, arata lamurit ca au facut minuni, ca n-au mintit. Cind
acesti oameni, in ziua infricosatoarei judecati, vor vedea ca au alt sfirsit
decit acela la care se asteptau; cind vor vedea ca acolo, pe lumea cea-
lalta, sint pedepsiti, desi aici pe pamint erau admirati de toti pentru
minunile ce le faceau, atunci se vor adresa Domnului, oarecum mirati si
uimiti: „Cum, Doamne, nu cu numele Tau am proorocit? Pentru ce-Ti
intorci acum fata de la noi? Ce inseamna acest sfirsit strain si neasteptat?"

Aceia intr-adevar se minuneaza ca sint pedepsiti, cu toate ca au
facut minuni. Tu, insa, nu te minuna! Tot harul, pe care 1-au avut aceia
de a face minuni, a fost in intregime darul lui Hristos; de la ei n-au pus
nimic; de aceea, pe buna dreptate, sint si pedepsiti, pentru ca au fost
niste nerecunoscatori si niste nesocotiti fata de Dumnezeu, Care i-a cinstit
atit de mult incit le-a dat harul facerii de minuni, desi erau nevrednici.

- Ce? Faceau minuni cei ce lucrau faradelegi? as putea fi intrebat.

- Unii comentatori ai Scripturii spun ca nu faceau faradelegi in tim-
pul in care au savirsit minunile, ci mai tirziu si-au schimbat viata si au
facut faradelegi. Daca aceasta ar fi talmacirea dreapta a cuvintelor
Domnului, apoi prin o astfel de talmacire nu s-ar da raspuns la pro-

4. Matei 7, 23.
, r >. Luca 10, 2().

.11^! SI'lNTUl, IQAN (il)KA 1)K aiik

hlmia pusa de Hristos. Domnul a vrut sa arate lucrul acesta: ca nici credin-
ta, nici facerea de minuni n-au putere daca nu suit insotite de viata curata;
acelasi lucru il spune si Pavel: JDaca as avea credinta, incit sa mut §i muntii,
dacd a§ sti toate tainele si toatd stiinta, iar dragoste nu am, nimica nu sint" 6 .

- Dar cine sint acestia? ma intrebi.

- Multi credinciosi au primit harisme, de pilda harisma de a scoate de-
moni, desi nu erau cu Hristos, cum a fost Iuda. Iuda era rau, dar avea haris-
ma de a scoate demoni. §i in Vechiul Testament gase§ti multe cazuri de oa-
ni eni nevrednici care au facut minuni pentru ca sa faca bine altora.

Pentru ca nu toti oamenii sint destoinici in toate, ci unii au viata
curata, dar nu au credinta la fel, iar altii, dimpotriva, Domnul ii
indeamna pe unii prin altii, ca aceia cu viata curata sa aiba multa cre-
dinta, iar cei cu credinta sa aiba §i viata curata, tocmai pentru ca au
marele dar al facerii de minuni.

II

Dumnezeu le daduse acelora har din bel§ug, tocmai ca sa ajunga
mai buni. „Am facut multe minuni, vor spune aceia; dar Eu le voi mar-
turisi §i atunci: Nu va §tiu pe voi! Acum, cind fac minuni, ii socotesc
ca-Mi sint prieteni; dar atunci, la judecata viitoare, vor cunoa§te ca nu
le-am dat, ca prieten, harul facerii de minuni".

De ce te minunezi ca Domnul a dat harisme unor oameni care cred
in El, dar nu au viata la fel cu credinta, cind a dat asemenea har chiar
unor oameni care nici nu credeau in El §i nici nu aveau viata. curata?
Balaam era strain §i de credinta §i de viata imbunatatita; cu toate aces-
tea prin el a lucrat harul lui Dumnezeu spre indreptarea altora. Faraon
la fel; cu toate acestea §i prin el Dumnezeu a aratat cele viitoare. Nabu-
codonosor apoi, marele calcator de lege, §i prin el Dumnezeu a desco-
perit cele ce aveau sa se intimple dupa multe generatii. Baltazar, fiul
acestuia, a intrecut pe tatal lui in faradelegi, dar §i prin el Dumnezeu a
aratat cele viitoare, rinduind lucruri mari §i minunate.

§i pe vremea lui Hristos, multi, chiar dintre cei nevrednici, au pri-
mit harul facerii de minuni, pentru ca propovaduirea Evangheliei era la
inceput §i pentru ca era nevoie sa se arate cu toata taria puterea ei.
Totu§i acei facatori de minuni n-au ci§tigat nimic de pe urma minunilor
lacute de ei, ci au fost si mai mult pedepsiti. De aceea le-a si spus acele
infrico§atoare cuvinte: „Niciodata nu v-am cunoscutf'Fe multi din ace§ti
facatori de minuni Domnul ii ura§te chiar de aici de pe pamint, §i-§i
intoarce fata de la ei inainte de judecata cea de obste a lumii.

(i. / Cor. 13, 2.

OMII.II I A MAI l-.l Mj_M

Sa ne temem, dar, iubi^ilor! Sa avem multa purtare de grija de viata
noastra. Sa nu ne socotim mai mici pentru ca nu facem minuni. N-am
avea nici un cistig de-am face minuni, dupa cum nu pierdem nimic de
nu facem, dac& ducem o viata virtuoasa. Daca facem minuni, noi sin-
tem datornicii lui Dumnezeu; daca, insa, ducem o viata virtuoasa, plina
de fapte bune, atunci Dumnezeu ni-i datornic.

Asadar, dupa ce Domnul a ajuns la sfirsitul cuvintarii Sale, dupa ce
a vorbit cu de-amanuntul despre virtute si a aratat ca sint multi care o
fac pe virtuosii fara sa fie, cum sint aceia care postesc si se roaga ca sa fie
vazuti de lume, aceia care vin imbracati in piei de oi, aceia care pinga-
resc virtutea, pe care Domnul i-a numit porci si ciini, deci dupa ce a
aratat cit de mare folos ne aduce virtutea, chiar aici pe pamint, si cita
paguba ne aduce pacatul, a spus:

,yA§adar oricine aude cuvintele acestea ale Male si leface se va asemdna cu
un barbat intelept, care si-a zidit casa pe piatrd" 7 .

Ati auzit ca aceia care nu fac fapte bune vor cadea din imparatia
cerurilor, chiar daca fac minuni. Trebuie acum sa stiti de ce bunatati se
vor bucura cei ce indeplinesc toate spusele Domnului, nu numai in veacul
ce va sa fie, ci chiar si aici in veacul acesta de acum. Ca a spus: „oricine aude
cuvintele acestea ale Mele si le face se va asemdna cu un barbat intelept".

Ai vazut cum isi invirsteaza Domnul cuvintul? Odata zice: Nu tot
eel ce-Mi spune: Doamne, Doamne"; altadata zice: „Cel ceface voia Tatdlui
Meu", si Se descopera pe Sine ca Dumnezeu; iar altadata Se face cunos-
cut ca Judecator, zicind: ,JHulti Imi vor zice in ziua aceea: Doamne,
Doamne, nu cu numele Tdu am proorocit? §i le voi spune: Nu vd stiupe voi";
iar acum Se arata pe Sine ca avind stapinire peste toate; de aceea a si
spus: „Oricine aude cuvintele acestea ale Mele".

Pentru ca Domnul vorbise numai de cele viitoare, adica de impara-
tia cerurilor, de rasplata nespusa, de mingiierea de dincolo, vrea acum
sa dea si darurile cele de aici si sa arate cit este de mare puterea virtutii
chiar in viata aceasta paminteasca.

- Care este puterea ei?

- Te face sa traie§ti in deplina siguranta, sa nu fii doborit de neca-
zuri si suparari, sa fii mai presus de toti cei ce te supara si te dusmanesc.
Ce poate egala o astfel de putere? Nu poate sa si-o faureasca nici eel cu
diadema pe cap, ci numai omul virtuos. Numai el singur are o astfel de
putere, ca se bucura de adinca liniste, desi traieste in viltoarea lucruri-
lor din lumea aceasta. Lucrul minunat este ca, de§i nu-i timp senin, ci

7. Main 7, 24.

'HI .SI IN II II, IOAN (UIHA l)K AUK

cumplita furtuna, multa tulburare si necontenite incercari, omul virtuos
nu poate fi deloc clatinat.

„A cdzut ploaie, au venit riurile, au suflat vinturile §i au lovit in casa
aceea fi n-a cdzut, pentru cd era intemeiata pe piatra" 8 .

Cuvintele: ploaie, riuri si vinturi sint intrebuintate aici figurat,
vrind sa arate necazurile si nenorocirile ce vin peste oameni, cum sint:
clevetirile, vrajmasiile, doliurile, mortile, pierderea rudeniilor, prigoni-
rile strainilor, intr-un cuvint tot ce-i rau in viata. „Dar nici una din
aci'ste nenorociri, spune Domnul, nu-1 doboara pe eel care are un suflet
ca acesta". Pricina, pentru ca-si are temelia zidita pe piatra. Domnul
numeste „piatra' 'taria invataturii Sale. Poruncile Sale sint mai tari decit
piatra si-1 inalta deasupra valurilor pe eel ce le indeplineste. Cel care le
pazeste cu strasnicie nu biruie numai pe oamenii care fi fac rau, ci si pe
demonii care uneltesc impotriva lui.

Ill

Ca nu sint o lauda cuvintele acestea ne este martor Iov, care a pri-
mit toate atacurile diavolului si a ramas neclintit. Pot sa ne dea marturie
si apostolii, care au fost mai puternici decit piatra, desi au izbit in ei
valurile lumii, popoarele, tiranii, cunoscutii si strainii, demonii si diavo-
lul, de§i s-au pus in miscare impotriva lor fel de fel de uneltiri. Pe toate
le-au sfartmat. Care 9 viata poate fi mai fericita decit viata aceasta? O
astfel de viata n-o poate fagadui nici bogatia, nici vigoarea trupului,
nici slava, nici puterea, nimic altceva, ci numai virtutea. Nu poti, nu
poti gasi o alta viata lipsita de toate relele decit numai o astfel de viata.
Martori imi sinteti voi, care cunoasteti uneltirile din palatele impara-
testi, care stiti zgomotele si tulburarile din casele bogatasilor. In viata
apostolilor, nimic din acestea.

- Ce? Apostolii n-au avut nici un necaz? N-au suferit nici o supa-
rare de la nimeni?

- Lucru de mirare este mai cu seama acesta, ca au indurat nenuma-
rate uneltiri, ca s-au sfarimat de ei multe furtuni, dar n-au doborit sufle-
tul lor, nici nu 1-au intristat; ci luptind fara arme au biruit, au invins. §i
tu, dar, vei ride in nas tuturor furtunilor vietii daca vei voi sa implinesti,
cu toata scumpatatea, poruncile lui Hristos. Daca te vei intari cu filozofia
indemnurilor si poruncilor lui Hristos, nimeni nu va putea sa te intris-
te/.e. Cu ce te va vatama eel care voieste sa unelteasca impotriva-ti?
I^i va rapi, oare, averile? Dar chiar inainte de amenintarea aceluia

«. Matei 7, 25.

!). 1 )c aici incepe partea morala: Cel virtuos nu poate fi vdtdmat de nimeni, dar eel vicios de toti
\r Innr j/ Iremuri.

OMIIII I.A MA 1 1-1 _ |H/>

ti s-a poruiicit sa dispreluiesti averile si sa le urasti atit de mult, incit
niciodata sa nu-^i treaca prin minte sa ceri bogctyie de la Dumnezeu. Te
baga la inchisoare, dar chiar inainte de a fi bagat la inchisoare ti s-a
poruncit sa traiesti ca si cum ai fi rastignit pentru toata lumea 10 . Esti vor-
bit de rau? Dar si de aceasta suferinta te-a scapat Hristos, pentru ca ti-a
fagaduit, fara osteneala, marea rasplata a rabdarii §i a indepartat din
sufletul tau atit de mult minia si supararea pricinuita de vorbirea de rau,
incit ai ajuns sa te rogi chiar pentru dusmanii tai. Te prigonesc si te aco-
pera cu nenumarate rele? Dar mai stralucitoare iti face cununa! Te jun-
ghie, te omoara? § i pentru aceasta Hristos iti aduce iara§i mare folos: iti
pregateste rasplatile mucenicilor, te trimite mai iute in limanul eel nein-
valurat, iti da temei de si mai mare rasplata, ca nu mai dai socoteala
de nici una din faptele tale. §i ceea ce-i mai minunat din toate este ca
du§manii nu vatama cu nimic pe cei du§maniti, ci ii fac si mai straluciti.
Poate fi, oare, o mai mare fericire decit aceasta, de a alege o astfel de
viata, unica pe lume?

Dupa ce Domnul a spus ca strimta si anevoioasa este calea, min-
giind cu asta pe cei ce se ostenesc pe ea, le arata acum ca aceasta cale le
da multa siguranta §i bucurie, dupa cum calea cealalta este plina de
nesiguranta §i paguba. §i dupa cum a aratat ce rasplata are virtutea, tot
asa a aratat §i ce pedeapsa primeste pacatul. Iar ceea ce am spus tot-
deauna o spun §i acuma: Domnul pregate§te mintuirea noastra prin
doua mijloace: §i prin dragostea fata de virtute, si prin ura fata de pacat.
Pentru ca stia ca au sa fie unii care au sa-I admire spusele, dar n-au sa-si
arate aceea§i admiratie §i prin fapte, Domnul le-o ia inainte si-i infrico-
§eaza, spunindu-le ca nu-i de ajuns, pentru mintuirea lor, sa spuna ca
sint bune si frumoase cuvintele Lui, ci trebuie sa o arate si prin fapte; ca
totul in aceasta mai cu seama sta.

Aici Isi termina Domnul cuvintarea Sa, lasind sufletele ascultatori-
lor Sai cuprinse de o puternica frica. §i dupa cum, vorbindu-le de vir-
tute, nu i-a indemnat numai cu bunatatile viitoare: imparatie, ceruri,
rasplata nespusa, mingiiere si alte nenumarate bunatati, ci si cu bunata-
tile de pe lumea aceasta, aratind ca omul virtuos are taria si statornicia
pietrei, tot asa, vorbind despre pacate, nu-i infricoseaza numai cu cele
ce-i asteapta, de pilda cu taierea pomului, cu focul nestins, cu neintra-
rea in imparatie si cu cuvintele: „Nu vd §tiupe voi", ci-i infricoseaza §i cu
cele de aici, de pilda cu dartmarea casei. SJ Domnul §i-a facut mai clare
cuvintele Sale slujindu-Se de pilda cu casa. Daca S-ar fi marginit sa
spuna numai ca omul virtuos este de nebiruit, iar eel pacatos usor de

l(). Gal. (I, II.

■ I I <' SHNTIH, IOAN <;(fKA [)K APR

inirint, cuvintele Sale n-ar fi avut atita tarie ca acum, cind a vorbit de
piatra, de casa, de riuri, de ploaie, de vint si de toate cele asemenea.

„§i tot eel ce aude cuvintele acestea ale Mele §i nu leface pe ele se va ase-
mana unui b&rbat fdrd de minte, care si-a zidit casa lui pe nisip" 11 .

Bine 1-a numit pe acest om ,jara de minte ".'Po&te fi, oare, o prostie
mai mare decit aceea sa cladesti casa pe nisip, sa induri oboseli cu cla-
ditul fara sa ai rod si bucurie, ba, dimpotriva, chin? Toata lumea stie
doar ca si cei ce fac pacate se obosesc; si rapitorul si desfrinatul si cleve-
litorul muncesc mult, se chinuiesc mult ca sa-si duca la sfirsit pacatele
lor; dar nu numai ca nu au nici un cistig de pe urma acestor osteneli, ci
sufera si mare paguba. Ca si Pavel aceasta a vrut sa arate prin cuvintele:
„Cel ce seamdnd in trupul lui, din trup va secera striedciune . Cu acesta se
aseamana cei ce zidesc casa pe nisip, adica cei care si-o zidesc pe adul-
ter, pe desfrinare, pe betie, pe minie si pe toate celelalte pacate.

IV

Asa era Ahaav, dar nu Hie. Sa punem fata in fata virtutea cu paca-
tul, ca sa cunoastem mai bine deosebirea dintre ele. Hie a zidit pe
piatra; Ahaav pe nisip; de aceea Ahaav, desi imparat, se temea si tre-
mura inaintea profetului, inaintea aceluia care nu avea alta avere decit
cojocul. Asa erau si iudeii, dar nu apostolii. De aceea apostolii, desi
erau putini si legati, erau tari ca piatra; iar iudeii, desi multi si inarmati,
erau ca nisipul de slabi si intrebau: „Ce sdfacem oamenilor acestora?" 73
Vezi ca erau nedumeriti, nu cei prinsi si legati, ci cei care iii prinsesera
si-i legasera? Ce ciudatenie! Ii ai in mina si nu stii ce sa faci? §i pe buna
dreptate! Pentru ca. totul au zidit pe nisip si de aceea erau mai slabi
decit toti. De aceea spuneau iarasi: „Ce faceti? Vreti sa aduceti asupra
noastrd singele omului acestuia?" 14 . Ce spui? Tu biciuiesti si tu te temi? Tu
asupresti si tu te sperii? Tu judeci si tu tremuri? Atit de slab e pacatul!
Apostolii nu erau asa!

- Dar cum?

- „./Vm putem sa nu grdim, spuneau ei, cele ce-am vdzjut si-am auzit!" 15 .
Ce gindire inalta! Ai vazut ca piatra isi bate joe de valuri? Ai vazut

casa neclintita? §i ce-i mai minunat, e ca apostolii nu numai ca. n-au
ajuns mai fricosi din pricina prigoanelor, ci ca au prins si mai mult
curaj, iar iudeilor le-au insuflat si mai mare neliniste. Cine loveste in
diamant se raneste; cine da cu pumnul in bold se inteapa si-si face rana

11. Matei 7, 26.

12. Gal (i, 8.
I.'). Fapte 4, 16.
14. Fapte 5, 28.
l. r ». Fapte 4, 20.

OMII.II I .A MAIKI ■'! I 7

mai mare; iar eel care prigone^te pe cei virtuosi se primejduieste singur.
Cu cit pacatul se lupta mai mult cu virtutea, cu atit ajunge mai slab. §i
dupa cum eel care baga focul sub haina nu reu§este sa stinga flacara, ci
i§i arde haina, tot a§a si eel care persecute pe cei virtuosi, pe cei pe
care-i prinde §i-i leaga, pe aceia ii face mai straluciti, dar pe el se dis-
truge. Cu cit vei suferi mai multe necazuri ducind o viata imbunatatita,
cu atit vei ajunge mai puternic. Cu cit vom pretui mai mult filozofia, cu
atit mai mult nu vom avea nevoie de nimic; si cu cit nu vom avea
nevoie de nimic, cu atit vom ajunge mai tari §i superiori tuturora. A§a
era loan Botezatorul. De aceea pe loan nimeni nu-1 putea intrista; dar
el 1-a intristat pe Irod. Cei care nu avea nimic s-a sculat impotriva celui
puternic, iar eel cu diadema, eel imbracat cu purpura §i cu nenumarate
podoabe si haine luxoase a tremurat si s-a temut de eel lipsit de toate
acestea si nu putea sa se uite fara teama la capul taiat al Botezatorului.
Ca frica lui Irod era mare si dupa moartea lui loan, asculta ca o spune
insusi: Jf Acesta esteIoan,pe care l-am ucis eu" 76 . Cuvintele: „l-am ucis"rm
sint cuvintele unui om care se lauda cu fapta sa, ci ale unuia care cauta
sa-§i potoleasca frica, care cauta sa-si lini§teasca sufletul sau tulburat,
care-§i aminte§te necontenit ca el este uciga§ul. Atit de mare este pute-
rea virtutii, ca, chiar dupa moarte, omul virtuos este mai puternic decit
cei vii. De aceea pe cind traia Botezatorul veneau la el cei ce aveau bani
§i-l intrebau: „Ce safacem?" 17 . Aveti atitea bogatii §i vreti sa aflati calea
fericirii voastre de la eel care n-are nimic? Cei bogati de la eel sarac?
Ostasii de la eel care n-avea nici casa? Tot asa era si Ilie, pentru ca §i el
vorbea tot cu aceea§i indraznire poporului. loan spunea: „Pui de vipera" 18 ;
iar Ilie: „Pind cind veti §chiopdta de amindoud picioarele?" 19 ; unul spu-
nea: ,^i ucis §i ai mostenit" 20 ; celalalt spunea: ,JSfu ti se cade sa aipefemeia
lui Filip, fratele tdu!" 21 . Ai vazut piatra? Ai vazut nisipul? Ai vazut ca se
surpa usor casa zidita pe nisip, ca e doborita de atacuri, ca se darima, fie
ea cladita de imparati, de multime de oameni sau de puternici? Toti citi
cladesc pe nisip sint ni§te slabanogi, iar casele zidite de ei nu numai ca
se darima, dar se darima cu mare jale.

J§i a fost edderea ei mare", spune Domnul 22 .

Primejdia nu ameninta lucruri intimplatoare, ci sufletul. Pierdem
cerurile §i bunatatile cele nemuritoare. Dar, mai bine spus, inainte de

16.

Luca 9,

9.

17.

Luca 3,

10.

18.

Matei 'A,

7.

19.

HI Regi

18. 21.

20.

III Real

21, 19.

21.

Main 1

1, 1.

22.

Maid 7,

27.

■HH SI IN till. MIAN (illKA l)K AUR

pierderea acestora, eel care duce o viata pacatoasa va trai totdeauna
impovarat de tristete, de temeri, de griji, de nelinisti. Lucrul acesta 1-a
lasat sa se inteleaga un intelept, cind a spus: „Fuge necredinciosulfdrd sa-l
goneascd cineva " n . Niste oameni ca ace§tia se sperie de umbre, banuiesc
pe prieteni, pe dusmani, pe casnicii lor, pe cunoscuti si pe necunoscuti;
inainte de chinurile iadului, se chinuiesc cumplit aici. §i pe toate aces-
tea le-a aratat Hristos prin cuvintele: „§i a fost edderea ei mare".

Cu acest potrivit sfir§it §i-a incheiat Domnul aceste frumoase
porunci, induplecind cu pilde, luate din viata de toate zilele, pe cei tare
necredincio§i sa fuga de pacat. Desi Hristos a grait lucruri mai mari de
cele viitoare, dar aceste din urma cuvinte ale Sale sint in stare sa
opreasca §i sa indeparteze de pacat pe cei lipiti de pamint si lume. De
aceea §i-a si terminat asa cuvintarea Sa, ca sa le rasune necontenit in
urechi folosul.

Cunoscind, deci, toate - §i pe cele de acum si pe cele viitoare - sa
fugim de pacat, sa indragim virtutea, ca sa nu ne ostenim in zadar, ci sa
ne bucuram §i aici de un trai fara de primejdii §i sa luam parte si la slava
de dincolo, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim, cu harul
§i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea, in vecii vecilor, Amin.

23. Prov. 28, 1.

OMILIA XXV

„§i a fost, dupa ce a sfir§it Iisus cuvintele acestea,
ca se mirau multimile de invatatura Lui" 1 .

I

Firesc ar fi fost ca multimile sa se intristeze din pricina greutatii
cuvintelor lui Hristos si sa le amorteasca sufletul din pricina inaltimii
poruncilor Lui. Dar, nu; atit de mare era puterea Invatatorului, incit pe
multi din ei i-a atras si i-a minunat nespus; iar din pricina dulcetii
cuvintelor Lui nu s-au departat de El, nici dupa ce §i-a terminat cuvin-
tul. Nici chiar dupa ce S-a coborit de pe Munte n-au plecat ascultatorii,
ci toata multimea L-a urmat. Atita dragoste sadisera in sufletul lor
cuvintele Lui! §i s-au mirat multimile mai ales de puterea Lui. Ca Hris-
tos nu repeta cuvintele altuia, ca profetii si Moise, ci totdeauna vorbea
de la El, ca unul ce are putere. Cind a dat legile, necontenit adauga: „Iar
Eu vd zic voua" 2 ; cind a amintit de ziua cea infricosatoare a judecatii a
aratat ca El este Judecatorul, ca El pedepse§te §i El rasplateste 3 .

Ar fi fost firesc, deci, ca aceste cuvinte ale lui Hristos sa tulbure
multimile. Daca fariseii si carturarii II loveau cu pietre si II alungau
cind II vedeau ca Isi arata, prin fapte, puterea Sa, cum n-ar fi fost firesc
sa se scandalizeze multimile, cind El spunea numai cuvinte §i mai ales
cind prin aceste cuvinte le spunea la inceput, inainte de a da dovezi
prin fapte, de puterea Sa? Dar multimile acelea nu s-au scandalizat.
Cind sufletul §i mintea iti sint curate primesti cu usurinta cuvintul ade-
varului. Aceasta e pricina pentru care fariseii si carturarii se scandali-
zau, de§i minunile le aratau puterea lui Hristos, iar multimile I se supu-
neau si-L urmau desi auzeau numai cuvinte. Lucrul acesta vrea sa-1
spuna §i evanghelistulprin cuvintele:,,^' au mers dupa El multimi multe" 4 .
N-au mers dupa El nici boierii iudeilor si nici carturarii, ci toti citi erau
fara de pacat si curati la suflet. De-a lungul intregii Evanghelii pe ace§-
tia ii vei vedea ca se apropie de Domnul. Cind Iisus vorbea II ascultau
in tacere, nu interveneau, nu-I intrerupeau sirul cuvintului, nu-L ispi-
teau, nu doreau sal gaseasca cusururi, ca fariseii; iar dupa ce termina

1. Matei 7, 28.

2. Matei , r », '12. 2H. :\2. M. X>). 44.
:t. Multi 7, 2 1 2.1

A. Matei H, I.

■j20 SIlNIIII, IOAN U1IKA l)K AUK

cuvintul, ll urmau iara^i, minunindu-se. Tu, insa, uita-mi-te la intelep-
ciunea Domnului, pe cite cai este de folos ascultatorilor Sail Dupa ce
lace o minune, vorbe§te; si iarasi, de la cuvintele de invatatura trece la
minimi. Inainte de a Se urea pe Munte vindecase multi bolnavi 5 , des-
chi/ind drum cuvintelor Lui; dupa ce a terminat aceasta lunga cuvintare,
face iarasi minuni'', intarind prin fapte cele ce spusese.

„Cd ii invata ca Acela ce are putere" 7 .

Dar ca sa nu socoteasca cineva ca acest fel de a invata este o lauda-
rosenie si o ingimfare, Hristos Se poarta la fel si atunci cind face
minuni; vindeca tot ca unul care are putere. Ascultatorii Sai nu mai
puteau avea deci pricina de tulburare pentru ca II vedeau invatind la fel
ca si atunci cind facea minuni.

„§i coborindu-Se de pe munte, S-a apropiat un lepros, zicind: «Doamne,
dacd vrei, poti sa ma curdtesti" 8 .

Mare i-a fost intelepciunea si mare credinta celui ce s-a apropiat de
Domnul! Nu I-a intrerupt cuvintul, nici n-a tulburat pe ascultatori, ci a
asteptat momentul potrivit. S-a apropiat de Hristos dupa ce S-a pOgorit
de pe Munte. §i nu ori§icum, ci cu multa caldura; II ruga in genunchi -
dupa cum spune un alt evanghelist 9 - cu credinta curata si cu parerea
care se cuvenea s-o aiba de Hristos. N-a spus: „Daca vei ruga pe Dum-
nezeu"; nici: „DacaTe vei ruga", ci: ,JDacd vrei, poti sa ma curdte§ti!"N-a
spus: „Doamne, curate§te-ma!", ci-L lasa pe Hristos sa faca ce voieste. II
face beneficiar al vindecarii sale si-I da marturie de toata puterea Lui.

- Dar daca leprosul, mi s-ar putea spune, avea o parere gresita de
Hristos?

- Hristos ar fi trebuit sa puna capat unei astfel de pareri, sa-1 certe,
s-o indrepte.

Dar a facut, oare, aceasta Hristos? Nicidecum, ci cu totul dimpo-
triva! lntare§te §i adevereste spusele leprosului. De aceea nici n-a zis:
„Fii curat!", ci:

„ Vreau, curdteste-te!" 10 .

Hristos a spus: „Vreau, curdteste-te!", pentru ca invatatura despre
Dumnezeirea Sa sa nu fie intemeiata pe parerea leprosului, ci pe cuvin-
tul Sau. Apostolii, cind faceau minuni, nu graiau asa!

- Dar cum?

5. Matei 4, 23-24.
(i. Matei 8, 2-16.
7. Matei 7, 29.
K. Matei 8, 1-2.
!). Marcu 1, 40.
10. Matei 8, H.

UM1I.II I A MA I'M _ .1^1

Cind tot poponil se mira de minunile fa< ute do ei, aposlulii le
spuneau: „Pentru ce vd uita(i la noi, ca si cum cu a noastrd putere sau stdpi-
nire l-am fi fdcut pe olog sd umble?"" . Stapinul Hristos, insa, desi rostise
adeseori multe cuvinte pline de smerenie si mai prejos de slava Sa, iata
ce spune acum leprosului, pentru a intari invatatura despre Dumnezei-
rea Sa in mintea celor uimiti de puterea Lui: „Vreau, curdteste-te!".
Facuse si alte mari minuni, dar niciodata nu rostise cuvintul acesta
„Vreauf".

II

Acum, insa, Domnul a rostit cuvintul: „Vreau!", ca sa arate ca este
intemeiata parerea ceo avea atit leprosul, cit si poporul despre puterea
Lui. Si n-a spus aceasta si n-a facut, ci fapta a urmat cuvintului indata.
Daca Hristos n-ar fi grait bine, ci cuvintul Sau ar fi fost o blasfemie,
leprosul nu s-ar fi curatit. Dar asa, firea s-a supus, cind i sa poruncit, cu
iuteala cuvenita, ba chiar cu mai mare iuteala decit a spus-o evanghelis-
tul. Ca mult mai zabavnic este cuvintul „indatd" u al evanghelistului
decit iuteala cu care s-a curatit leprosul.

Domnul n-a spus numai: „Vreau, airiilepe-leF\ ci „a tnlins fi mina si S-a
alius de el" '\ Cuvintcle acestea sc cuvin a fi ccrcctatc mai amanunlit.

- Pentru ce, dar, Domnul 1-a mai atins pe lepros cu mina, odata ce
1-a curatit cu vointa si cu cuvintul?

- Dupa parerea mea, nu pentru altceva decit pentru a arata, si
acum, ca nu se supune legii vechi, ci este mai presus de ea; ca pentru eel
curat nimic nu-i necurat. Elisei dimpotriva, pazind cu strictete legea
veche, nici n-a vrut sa vada pe Neeman; si desi a vazut ca Neeman s-a
suparat, totusi n-a iesit si nu s-a atins de el; a ramas in casa si 1-a trimis la
Iordan ca sa se spele' 4 . Stapinul Hristos, dimpotriva, Se atinge de lepros
spre a arata ca il vindeca nu ca rob, ci ca Domn. Mina nu I-a ajuns
necurata la atingerea leprei, ci trupul eel lepros a ajuns curat prin atin-
gere cu sfinta Lui mina. Ca Hristos n-a venit numai sa vindece trupu-
rile, ci sa indrumeze si sufletele spre filozofie. Dupa cum atunci cind a
ingaduit ucenicilor Sai sa manince cu miinile nespalate 15 , a dat acea
lege minunata de a nu face deosebire intre mincaruri, tot asa si acum,
ne invata ca trebuie sa ne ingrijim de suflet, sa-1 curatim odata ce am
scapat de curatirile cele de din afara si ca trebuie sa ne temem numai de

1 1. I'upic :i, vi.

VI. Mulii h, :t.

I. 'I. Mnlri K, :i.

II. IV ««■;;/ .'., I II.

I... Mill, i I/., '.' .1.

;vj:j. shntii], kian <;uka w. auk

lepra sullctului, care este pacatul; ca lepra nu-i piedica pentru virtute.

Domnul Se atinge de lepros si nimeni nu-L tine de rau. Nici tribu-
n a.l ul nu era corupt si nici cei din jurul Lui nu erau stapiniti de invidie.
De aceea nu numai ca nu L-au acuzat, ci au fost cuprinsi de uimire la
vederea minunii; s-au dat inapoi cu respect, inchinindu-se nebiruitei
Lui j)uteri, si din pricina cuvintelor Lui, si din pricina celor savirsite.

Dupa ce i-a tamaduit trupul, i-a poruncit:

„Nimdnui sa nu spui, ci aratd-te preotului §i du darulpe care l-a poruncit
Moisc sprc mdrturie lor"' 6 .

Unii comentatori spun ca Hristos a poruncit leprosului sa nu spuna
nimanui nimic, pentru ca preotii sa nu-i faca cumva greutati la cerceta-
rea vindecarii leprei. Dar o astfel de interpretare este o prostie, pentru
ca Domnul l-a curatit de lepra in asa chip incit nu mai putea fi pusa la
indoiala vindecarea; ci a poruncit leprosului sa nu spuna nimanui, ca sa
ne invete sa nu ne laudam cu faptele noastre bune, ca sa ne invete sa
lim smeriti.

Domnul stia bine ca leprosul n-are sa-L asculte, ci are sa vorbeasca
de Binefacatorul sau, totusi a facut ce trebuia sa faca.

- Dar pentru ce altadata porunceste sa vorbeasca, ca de pilda cu
cei y.ece leprosi de la Luca 17 .

- Domnul nu este potrivnic Luisi, nici nu Se contrazice; acolo ne-a
invatat sa fim recunoscatori. Cmd a vindecat pe cei zece leprosi, Dom-
nul nu i-a poruncit leprosului, care s-a intors sa vorbeasca despre El, sa
se intoarca, ci sa dea slava lui Dumnezeu. Prin porunca data leprosului
de acum, de la Matei, ne invata sa nu ne laudam cu faptele noastre bune, sa
nu umblam dupa slava desarta; prin porunca data leprosului de la Luca ne
invata sa multumim binefacatorilor nostri si sa le fim recunoscatori; ne in-
vata ca in toate imprejurarile vietii sa inaltam lui Dumnezeu lauda si slava.
Pentru ca de cele mai multe ori oamenii isi aduc aminte de Dumnezeu cmd
sint bolnavi, iar daca se vindeca uita de Dumnezeu, de aceea Hristos porun-
ce^te sa ne rugam continuu lui Dumnezeu, si cind sintem bolnavi si cind sin-
leni sanatosi, spunindu-i leprosului: „Dd slava lui Dumnezeu!" 18

- Dar pentru ce a poruncit leprosului sa se arate preotului si sa-i
duca dar?

larasi, ca sa implineasca si cu acest prilej legea. Domnul n-a cal-
( ill legea veche in totul, dar nici n-a pazit-o in totul; ci uneori o calca,
alleoii o iniplinea; o calca, pentru a deschide drum filozofiei Sale; o
impliuca, pentru a pune friu gurii nerusinate a iudeilor, facind pogora-

l(i. Malti «, I.

IV I. mil V, VI I!).

IK I. in a IV, IK.

oMii.ii i. a ma iki ;)2;i

niiiit slabiciunii lor. IVntru ce te minunezi daca Domnul a l&cut aceasta
chiar do la incoputul activitfljii SaJo, cind chiar apostolii, dupft co li s-a po-
runcit sa predice paginilor Evanghelia, sa deschida intregii lumi usile inva-
taturii lui Hristos, sa zavorasca legea, sa innoiasca lucrunle si sa puna capat
tuturor celor vechi, uneori pazeau legea, alteori o treceau cu vederea?

- §i ce ajuta la pazirea legii, cai-a spus leprosului: >y Aratd-te preotuluif"?

- Nu putin. Era o lege veche care nu ingaduia leprosului vindecat
sa-si verifice singur vindecarea; trebuia sa se arate preotului, care, cu
ochii lui, certifica vindecarea si, pe temeiul hotaririi lui, era primit, fos-
tul lepros printre oamenii sanatosi. Daca preotul spunea ca leprosul
nu-i vindecat, rammea la un loc cu cei necurati, departe de locuintele
omenesti. De aceea a spus Domnul: ,^ratd-te preotului §i du-i darul pe
care l-a poruncit Moise".Nu i-a spus: „Pe care-1 poruncesc Eu", ci-1 tri-
mite sa implineasca legea, astupind cu aceasta gurile iudeilor. Ca sa nu
spuna iudeii ca a rapit slava preotilor, Hristos l-a curatit pe om de lepra,
dar verificarea curatirii a lasat-o pe seama preotilor, facindu-i pe ei
judecatori ai minunilor Sale. „Departe de Mine gindul, spune Hristos,
de a Ma lupta cu Moise sau cu preotii! Dimpotriva, chiar pe cei carora
le fac bine ii sfatuiesc sa asculte de Moise si de preoti!".

Ill

Ce inteles au cuvintele: „spre mdrturie lor"?

Inseamna: spre mustrare, spre dovedire, spre acuzare, daca sint
niste nesocotiti.

Domnul ii spune cam asa leprosului: „Cind iudeii Imi vor zice: „Te
urmarim pentru ca esti un mselator, un amagitor, un potrivnic al lui
Dumnezeu si un calcator de lege", tu atunci sa dai marturie despre
Mine ca nu sint calcator de lege. Cind te-am tamaduit, te-am trimis sa te
supui legii si sa te duci sa te vada preotii. Deci cinstesc legea, pretuiesc
pe Moise si nu Ma impotrivesc vechilor invataturi".

Chiar daca iudeii n-aveau sa cistige ceva din marturia leprosului,
totusi din cuvintele „spre mdrturie lor" putem cunoaste ca Domnul cin-
stea legea veche, ca implinea toate prescriptiunile legii, desi stia mai
dinainte ca iudeii n-aveau sa culeaga de aici nici un rod. Hristos a si
stiut asta mai dinainte si a si spus-o mai dinainte. Ca n-a spus: „spre
indreptare lor", nici: „spre invatatura lor", ci: „spre mdrturie lor", adica:
„spre invinuire, spre mustrare lor, ca am facut tot ce depindea de
Mine". Domnul stia mai dinainte ca iudeii vor ramine neindreptati;
totusi n-a lasat nimic nefacut din ceea ce trebuia sa faca; dar iudeii au
staiuit in rautatoa lor.

( "uvinlclc accslca „sprc mdrturic."\v spune Hristos si cu alt prilej: „Se
vd propovadui I'lvaiigheiia aceasta in loaf a liuiica, spre inarliirie la toate nea-

A2\ SI-IN'I't II. loAN (illKA l)K AUK

murile si atunci va veni sfirsitul" '"; spre marturie neamurilor care nu
asculta si nu se supun.

Ca sa nu-I spuria cineva lui Hristos: „Atunci pentru ce propova-
duiesti tuturora, daca n-au sa se supuna toti", Hristos le raspunde: „Ca
sa nu se para ca n-am facut tot ce a depins de Mine; ca nimeni sa nu Ma
poata invinui ca n-a auzit. Va da marturie impotriva lor chiar propova-
duirea Evangheliel si nu vor putea spune dupa aceasta: „N-am auzit!"; ca
pin a la marginile lumii se va intinde cuvintul bunei credinte".

Clindindu-ne 20 si noi la acestea, sa implinim toate indatoririle ce le
iivcni fata de semenii nostri si sa multumim totdeauna lui Dumnezeu.
Ai li nechibzuit ca sa ne bucuram in fiecare zi de binefacerile Lui, dar
sa nu-l multumim nici cu cuvintul, mai ales cind si aceasta multumire
ne este tot noua de folos. Nu Dumnezeu are nevoie de cele ale noastre,
ci noi avem nevoie de toate cele ale Lui. Multumirea ce I-o dam nu-I
adauga nimic; dar pe noi ne apropie mult de Dumnezeu. Daca aducin-
du-ne aminte de binefacerile primite de la oameni ni se aprinde si mai
mult dragostea de ei, cu mult mai mult daca ne aducem aminte necon-
tenit de binefacerile savirsite de Dumnezeu asupra noastra sintem mai
rivnitori in implinirea poruncilor Lui. De aceea si Pavel spunea: >y Fiti
multumitori!' £1 . Cea mai buna paza a binefacerii este aducerea aminte
de binefacere si necontenita multumire pentru binefacere. Asta e pri-
cina ca si infricosatoarele taine, pline de nespusa mintuire, savirsite la
fiecare slujba, se numesc euharistie, adica multumire, pentru ca sint o
aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu fata de noi,
pentru ca ne arata capul purtarii de grija a lui Dumnezeu si pentru ca
prin toate ne pregatesc sal multumim lui Dumnezeu. Daca nasterea
din Fecioara este o mare minune, iar evanghelistul uimit zicea: Jar aces-
tea toate s-au facut'* 2 , spune-mi, unde sa punem jertfa Sa de pe cruce? Daca
nasterea Sa este numita „acestea toate", ce nume mai putem da rastignirii Sa-
le, varsarii Singelui Lui, daruirii Lui noua spre mincare si spre ospat duhov-
nicesc? Sa-I multumim, deci, necontenit! Multumirea noastra sa faca ince-
putul cuvintelor si faptelor noastre! Sa-I multumim nu numai pentru bine-
facerile facute noua, ci si pentru binefacerile facute de Dumnezeu altora.
I'Ticind asa, vom putea stirpi in vidia, vom intari dragostea si o vom face mai
curala. Nici nu poti invidia pe aceia pentru care multumesti Stapinului. Din
pricina aceasta, cind jertfa ccauifiiCo§atoarvi stainairite, preotul ne porun-
ceste sii multumim pentru intreaga lume, pentru cei ce au trait inainte de
noi, pentru cei din viata, pentru cele ce au fost mai inainte si pentru cele ce
v< )i n dupa acestea. Multumirea aceasta ne dezlipeste de pamint, ne muta in
(ci si ne face din oameni ingeri. §i ingerii, stind in cor, multumesc lui

I!). Malti '1A, 14.

'.^0. I)i' iiici uic <■[»(■ purlcu inor;ilii: I'rcbuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu. Daca nu te
ilt/><ittr.;i ile grijile lumesti, nu te />nti nimmste j>e line insuti.

:>.\. Col. :i, \r>.

DMII.II I .A MAIM M2^>

Dumnezeu pentru bunatfyile date noua, spunind: „Slavd intru cei de sus
lui Dumnezeu si pe pdmint pace si intre oameni bundvoire" 2 '.

- Dar ce legatura este intre noi si ingeri, care nu-s nici pe pamint si
nu-s nici oameni?

- Mare este legatura! Ca dupa cum am fost invatati sa iubim pe
semenii nostri, tot asa am fost invatati sa socotim ca date noua bunata-
tile date lor.

IV

De aceea Pavel, in toate epistolele sale, multumeste lui Dumnezeu
pentru binefacerile facute lumii. S.i noi, dar, sa multumim necontenil
lui Dumnezeu si pentru binefacerile date noua si pentru cele date seme
nilor nostri, si pentru cele mici si pentru cele mari. Chiar daca este mic
darul, ajunge mare, pentru ca-i dat de Dumnezeu; dar, mai bine spus,
nici un dar al lui Dumnezeu nu este mic, nu numai pentru ca e dat de
Dumnezeu, dar si pentru ca e asa prin insasi natura lui.

Dar sa nu mai vorbesc de toate celelalte daruri, care depasesc in
multime nisipul marii, ci de unul singur. Ce poate fi egal cu intruparea
Fiului lui Dumnezeu? Dumnezeu ne-a dat noua, dusmanilor Sai, ceea
ce avea El mai de pret din toate, pe Unul-Nascut Fiul Sau. §i nu numai
ca L-a dat, dar, dupa ce ni L-a dat, ni L-a oferit spre mincare. A facut
totul pentru noi: ne-a dat si darul, dar ne-a facut sa-I si multumim
pentru toate acestea. Dar pentru ca de obicei omul nu multumeste
pentru binefacerile primite, de aceea Insusi Dumnezeu Se ingrijeste de
noi si ne da prilejuri sa-I multumim. §i ceea ce a facut cu iudeii, amin-
tindu-le de binefacerile date lor cu ajutorul locurilor, timpurilor si sar-
batorilor, o face si acum; prin felul in care se desfasoara jertfa cea fara
de singe, ne aduce necontenit aminte de binefacerile revarsate de
Dumnezeu asupra noastra. Nimeni nu sa straduit atita sa ne faca vred-
nici, cu vaza si recunoscatori in toate, ca Dumnezeu, Creatorul nostru.
De aceea, de multe ori, ne face bine chiar fara voia noastra; iar cele mai
multe binefaceri ale Lui nici nu le stim.

Daca te mira spusele mele, iti voi arata ca aceasta a facut-o Dum-
nezeu nu cu un oarecare om, ci cu fericitul Pavel. Fericitul acesta, fund
in multe primejdii si nevoi, ruga adeseori pe Dumnezeu sa departeze de
la el aceste incercari 24 ; totusi Dumnezeu nu Sa uitat la cererea lui, ci la
folosul lui; si i l-a aratat, spunindu-i: „Destul iti este harulMeu; cdputerea

X\. l.iuo '1, II.
'/I. // Cor. 17, 8.

.'(2<l SI IN 1 1 II. IOAN (J1IKA l)K AUR

Mm in sl&biciune se desdvirseste"~'. Deci Dumnezeu, inainte ca Pavel sa-I
spuna pricina, ii face bine fara voia si fara stirea lui.

Ce lucru mare ne cere Dumnezeu? Ne porunceste sa-I multumim
pentru marea Sa purtare de grija. Sa ascultam, dar, si sa-I multumim
pururea. Ca pe iudei nu i-a pierdut altceva decit aceea ca n-au multumit
lui Dumnezeu pentru binefacerile primite; aceasta, si nu altceva, a adus
pcste ei acele multe si repetate nenorociri; dar, mai bine spus, chiar
inainte de a veni peste ei nenorocirile, aceasta le-a stricat sufletul si i-a
|)i(>rdut. „Nadejdea celui nemultumitor, spune Scriptura, este ca ghiata de
iarnd" 2 ''. Dupa cum gerul iernii amorteste si omoara trupurile, tot asa
si nemultumirea pentru binefacerile primite amorteste si omoara sufle-
tele. Aceasta vine din mindrie si din socotinta ca sintem cineva. Omul
smerit insa multumeste lui Dumnezeu nu numai pentru binefacerile
primite, ci chiar si pentru aparentele necazuri si nenorociri venite
asupra lui; si orice suferinte ar avea nu socoteste ca le sufera pe nedrept.
Deci si noi, cu cit ajungem mai virtuosi, cu atit sa ne smerim mai mult;
pentru ca si asta e mai cu seama virtute. Dupa cum, cu cit avem privirea
mai patrunzatoare, cu atit mai mult cunoastem cit de mare este departa-
rea dintre noi si cer, tot asa, cu cit ajungem mai virtuosi, cu atit mai mult
inva^am sa stim cit de mare este departarea dintre noi si Dumnezeu. Ca
nu e mica filozofia de a ne putea cunoaste propria noastra valoare. §i
acela, mai cu seama, se cunoaste pe sine, care socoteste ca nu e nimic.
De aceea atit David cit si Avraam, cind s-au urcat pe cea mai inalta
culme a virtutii, atunci, mai cu seama, au fost smeriti. Avraam a spus ca
este pamint si cenusa 27 , iar David s-a numit vierme 28 ; la fel si toti sfintii,
tot asa se smeresc. Dimpotriva, eel mmdru nu se cunoaste deloc pe el
insusi. De aceea obisnuim sa zicem de eel mindru: nu se cunoaste pe
sine, nu se stie pe sine. Iar eel care nu se cunoaste pe sine, pe cine poate
sa cunoasca? Dupa cum eel ce se cunoaste pe sine cunoaste pe toate, tot
asa eel ce nu se cunoaste pe sine nu cunoaste nici pe eel din jural lui.
Unul ca acesta este eel ce spune: „Deasupra cerurilor imi voipune scaunul
meu" 2J . Pentru ca nu s-a cunoscut pe sine, n-a cunoscut nici pe toate
celelalte. N-a fost asa Pavel, ci s-a numit stirpitura si eel din urma dintre
sfinti; nici nu se socotea vrednic sa se numeasca apostol 30 , desi facuse
atitea si atitea fapte raari. Pe acesta, dar, sa-1 urmam si sa-1 imitam. §i-l
vom imita, daca ne vom desface de pamint si de grijile cele pamintesti. Ca

25. II Cor. 12, 9.
2<>. ln(. Sol. 16, 29.

27. Far. 18, 27.

28. I's. 21, 6.

29. Isaia 14, 13.
:i(). / Cm. I. r >, 8 9.

OMII.II LA MA I II .'..-/

niniic. nu nc lace atita sa mi ne cunoastem pe noi inline cil lipiroa iniini
lor do lucrurile din lumen aceasta; si iarasi, nimic nu ne lace sa ne lipim
inima de lucrurile din lumca aceasta cit necunoasterea noastra insine;
ele se conditioneaza una pe alta. Dupa cum omul care-i indragostit de
slava cea din afara si care socoteste de mare pret lucrurile de aici nu
poate, oriclt s-ar stradui, sa se cunoasca pe el insusi, tot asa eel ce le dis-
pretuieste, cu usurinta se cunoaste pe sine; iar eel ce se cunoaste pe sine
insusi paseste spre savirsirea celorlalte virtuti.

Asadar, ca sa invatam aceasta frumoasa stiinta, sa ne dezlipim de
toate cele trecatoare, care atita flacara patimilor in sufletele noastre, sa
cunoastem nimicnicia noastra si sa aratam, prin faptele noastre, smere
nie si fdozofie, ca sa dobindim si bunatatile de aici, si pe cele viitoaiv,
cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu
Care Tatalui slava, putere si cinste, impreuna cu Sfintul si bunul Dull,
acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XXVI

„Intrind Iisus in Capernaum,
s-a apropiat de El un suta§, rugindu-L pe El §i zicind:
Doamne, sluga mea zace in casa bolnav, cumplit
chinuindu-se. §i i-a zis Iisus: „Venind il voi vindeca" 1

I

Leprosul s-a apropiat de Domnul, pe cind Domnul Se pogora de pe
Munte; sutasul, pe cind Domnul intra in Capernaum.

- Pentru ce nu s-au urcat pe Munte nici leprosul, nici sutasul?

- Nu din pricina trindaviei - ca la amindoi credinta le era fierbinte
-, ci ca sa nu intrerupa invatatura Domnului.

Apropiindu-se de Hristos, sutasul a zis: „Sluga mea zp.ce in casa bol-
nav, cumplit chinuindu-se".

Unii comentatori spun ca sutasul a spus pricina pentru care n-a
ad us cu el si sluga, pentru a se scuza. Nici nu era cu putinta, spun aces-
tia, sa-1 aduca; era paralizat, chinuit de dureri si pe moarte. Ca era pe
moarte o spune evanghelistul Luca: ,JZra pe moarte" 1 .

Eu insa sustin ca aceste cuvinte ale sutasului sint o dovada a marii
lui credinte, cu mult mai mare decit a acelora care au coborit pe slaba-
nog prin acoperisul casei 3 . Sutasul socotea ca e de prisos sa-si aduca
sluga la Hristos, pentru ca stia bine ca era de ajuns numai porunca lui
Hristos ca sa vindece pe eel bolnav.

- §i ce-a facut Iisus?

- N-a facut ce facuse mai inainte. Hristos de obicei urmeaza vointa
celor care-L roaga; acum insa o ia inainte si nu numai ca-i fagaduieste
sutasului ca-i va vindeca sluga, dar si ca se va duce in casa lui. O face ca
sa aflam credinta sutasului. Daca nu i-ar fi fagaduit aceasta, ci i-ar fi
spus: „Du-te acasa, sa fie vindecata sluga ta!", n-am fi stiut cit e de mare
credinta lui. La fel si cu cananeanca 4 , numai ca in sens invers. Sutasului
ii spune, fara sa fie chemat, ca Se va duce acasa la el, ca sa afli credinta
sutasului si marea lui smerenie; cananeencei insa ii refuza datul, pentru a o

1 . Malei 8, 5-7.

2. Luca 7, 2. »
.'I. Marai 2, 4.

I. Main l. r ., 2'2-'2K.

OMII.II I, A MATH M29

face sa staruie in cererea ci. Doctor intelept si iscusit fiind, stie sa dobin-
deasca cele contrarii prin contrarii. Intr-un caz, prin ducerea Sa de
buna voie in casa sutasului; in celalalt, prin aminarea indelungata si
prin refuzul Sau, descopera credinta femeii. Asa face si cu Avraam, spu-
nindu-i: „Nu voi ascunde de sluga Mea Avraam" 5 , ca sa afli dragostea de
oameni a lui Avraam §i purtarea sa de grija pentru sodomiti. La fel §i cu
Lot; ingerii trimisi la el au refuzat sa intre in casa lui 6 , ca sa afli cit de
mare era iubirea de straini a dreptului Lot.

- Ce a raspuns sutasul?

„Nu sint vrednic sa intri sub acoperisul meu" 7 .

Sa ascultam aceste cuvinte toti citi avem sa-L primim pe Hristos!
Ca e cu putinta sa-L primim si acum. Sa le ascultam, sa le urmam ca
sa-L primim tot cu atita rivna! Cind primesti in casa ta pe eel sarac, pe
eel flamind si pe eel gol, pe Hristos II prime§ti, pe El II hranesti.

„Ci zi numai cu cuvintul si se va tamadui sluga mea!" 8
lata ca si sutasul, ca si leprosul, are despre Hristos parerea cuvenita
Lui. Nici sutasul n-a zis: „Cheama-L pe Dumnezeu in ajutor!", sau:
„roaga-te Lui si cere-I!", ci: „Porunce§te numai!". Apoi temindu-se ca nu
cumva Domnul, din smerenie, sa refuze, a adaugat:

„Ca §i eu sint om sub stapinire, avind sub mine ostasi; §i spun acestuia:
,JDu-te" si se duce; §i celuilalt: „Vino!" si vine; §i slugii mele: „Fd aceasta!" si
face" 9 .

- Si ce-i cu asta, m-ar putea intreba cineva, daca sutasul credea ca
Hristos este Dumnezeu? Pe mine ma intereseaza sa aflu daca Hristos
incuviinta aceasta credinta, daca o intarea?

- Intrebarea este bine si intelept pusa. Sa o cercetam si vom vedea
ca lucrul care s-a petrecut cu leprosul s-a petrecut si cu sutasul. Dupa
cum leprosul a spus: ,J)acd vrei - ca noi sustinem cu tarie Dumnezei-
rea si puterea lui Hristos, intemeiati nu numai pe cuvintele leprosului,
ci chiar pe cuvintele Domnului; ca Domnul nu numai n-a vestejit pare-
rea leprosului, ci a intarit-o si mai mult, adaugind chiar ce era de prisos
sa spuna, adica: „Vreau, curateste-te!" 11 , tocmai pentru a-i intari credinta
- tot asa este drept sa vedem daca s-au petrecut la fel lucrurile si cu suta-
sul. §i vom gasi ca s-au petrecut la fel. Cind sutasul a spus despre Dom-
nul lucruri atit de mari, cind a marturisit ca are o atit de mare putere, Hristos

5. Fac. 18, 17.

6. Fac. 19, 1-3.

7. Matei 8, 8.

8. Matei 8, 8.

9. Matei 8, 9.
10. Matei 8, 2.
1 1. Matei 8, ,'i.

, ,0 SI IN I I II. MIAN (illltA l)K AIIU

mi la tinut de iau, ci i-a primit c.uvintele si a lacut ceva mai mult decit
c.a lea primit. Nici evanghelistul n-a spus numai ca Domnul a laudat
s|)usclc sutasului, ci, aratind cit de mult 1-a laudat, spune ca S-a si minu-
nat de credinta sutasului; si nu numai ca S-a minunat de credinta lui, ci
la si dat ca pi'lda intregului popor si celorlalti, pentru a-i urma credinta.

Vezi, dar, ca fiecare din cei ce au fost martori la cuvintele Lui se
mi ran de puterea lui Hristos? „§i se mirau multimile de invatatura Lui,
<a ii invata ca Acela ce are putere" 72 . Si nu numai ca Domnul n-a tinut de
i .In multimile, ci, luindu-le, S-a pogorit cu ele de pe Munte, iar prin vin-
dccarea leprosului, lea intarit credinta.

Leprosul spunea: „Daca vrei, poti sa ma. curatesti" 13 ; iar Domnul nu
numai ca nu 1-a mustrat, ci 1-a si t'amaduit si 1-a curatit, asa precum
leprosul II rugase; iar sutasul la zis: „Zi numai cu cuvintulsise va tamadui
sluga mea"; iar Domnul, minunindu-Se de credinta lui, i-a spus:

„Nici in Israel n-am aflat atita credinta'

ix" U

II

Dar iti voi dovedi Dumnezeirea lui Hristos pe o alta cale, contrara
cclei de pina acum. Marta nu I-a spus Domnului ce I-a zis leprosul si
sutasul, ci cu totul dimpotriva: Oricite vei cere de la Dumnezfiu hi va da" 15 ;
de aceea Domnul nu numai ca n-a laudato - cu toate ca-I era cunos-
cuta, apropiata si una din persoanele cu multa rivna pentru El -, ci
chiar a mustrat-o si a indreptat-o, ca nu graise bine despre El, zicindu-i:
„Nu ti-am spus ca de vei crede, vei vedea slava luiDumnezeu?" 16 . A tinut-o de
rau, ca pe o necredincioasa. Si iarasi, cind Marta I-a spus: „0ricite vei
cere de la Dumnezeu hi va da" 1 , Domnul ii scoate din minte o parere ca
aceasta si o invata ca El n-are nevoie sa primeasca o astfel de putere de
la altul, ci El este izvorul bunatatilor, spunindu-i: ,fiu sint invierea si
viata "'"; adica: „Nu astept sa primesc putere, ci fac totul cu propria Mea
putere".

De aceea Domnul il lauda pe sutas, il da ca pilda poporului, il cin-
steste, dindu-i imparatia cerurilor §i cheama si pe altii sa mearga pe
urmele lui. §i ca sa afli ca a spus acestea ca sa invete si pe ceilalti sa
creada cum a crezut sutasul, asculta precizia cu care evanghelistul arata
acest lucru, spunind:

12.

Matei 7,

28-29.

i:-t.

Matei 8,

2.

M,

Matei 8,

10.

i. r >.

limn 1 1,

22.

l(i.

loan 1 1,

40.

17.

loan 1 1,

22.

IK.

loan 1 1 ,

2. r >.

OMII.II I.A MA III '('I |

„ S SV intorcindu-Se, lisus a zis celor ce vcneau dupd El: „Nici in Israel n-am
ajlat alita credintd'"'.

Gindeste deci si tu lucruri niari despre Hristos! Gindul acesta
aduce credinta, imparatia cerurilor si celelalte bunatati.

Hristos nu S-a marginit sa-1 laude pe sutas doar prin cuvinte, ci i-a
dat, in schimbul credintei sale, sanatos pe eel bolnav, ii impleteste
cununa stralucita si-i fagaduieste mari daruri, graindu-i asa:

,JMulti de la rdsdrit si de la apus vor veni si se vor odihni in sinurile
lui Avraam §i ale lui Isaac si ale lui Iacov, iar fiii impdrdtiei vor fi arun-
cati afard" 20 .

Hristos le vorbeeste cu mai multa indraznire, pentru ca facuse multe
minuni. Apoi, ca sa nu creada cineva ca Domnul vrea sa-1 linguseasca pe
sutas cu aceste cuvinte, aratind tuturora ce suflet avea sutasul, i-a zis:

„Du-te, dupd cum ai crezut, fie tie!" 21 .

§i indata a urmat vindecarea, marturie a puternicei credinte a
sutasului:

„§i s-a vindecat sluga lui din ceasul acela" 22 .

Asa s-a intimplat si cu cananeanca; ca si aceleia i-a zis: „0,femeie,
mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti! §i s-a vindecat fiica ei" 23 .

Dar pentru ca evanghelistul Luca, istorisind minunea vindecarii
slugii sutasului 24 , adauga si alte fapte, care se deosebesc de cele spuse de
evanghelistul Matei, este de neaparata treubuinta sa lamuresc si deose-
birile acestea.

- Ce spune Luca?

- Ca sutasul a trimis la lisus pe batrinii iudeilor sa-L roage sa vina 25 ;
Matei, dimpotriva, spune ca chiar sutasul s-a dus la lisus si I-a spus: „Nu
sint vrednic" 26 .

Unii comentatori spun ca e vorba de doi sutasi deosebiti, desi sint
multe asemanari intre istorisirile celor doi evanghelisti. Despre sutasul
de la Luca, batrinii poporului spun: ,JEl ne-a zidit sinagoga noastrd si
iubeste neamul nostru" 27 ; despre suta§ul de la Matei lisus spune: „Nici in
Israel n-am aflat atita credinta" 28 , dar despre eel de la Luca n-a spus ca:

19. Matei 8, 10.

20. Matei 8, 11-12.

21. Matei 8, 13.

22. Matei 8, 13.

23. Matei 15, 28.

24. Luca 7, 1-10.
2. r >. Luca 7, 3.
2(i. Malri 8, . r > 8.

27. Luca 7, , r >.

28. Miilri 8, 10.

;(;|^ M'INTlll. MI AN C1IKA l)K AUK

„Multi vor veni de la rdsdrit si de la apus""', ceea ce ne face sa banuim ca
sutasul de la Luca era iudeu.

Ce vom raspunde, deci?

Explicatia data de acesti comentatori este usoara, dar intrebarea
este daca e si adevarata. Dupa parerea mea, in amindoua istorisirile
evanghelice este vorba de una si aceeasi persoana.

- Cum poate fi una si aceeasi persoana, m-ar intreba cineva, cind
Matei spune ca sutasul s-a apropiat de Domnul si I-a spus: „Nu sint vred-
nu sd intri sub acoperisul men", iar Luca spune ca a trimis la Iisus pe
hatrinii iudeilor ca sa-L cheme sa vina?

- Sint de parere ca Luca, in istorisirea sa, ne descopera linguseala
iudeilor, ca in nenorociri oamenii sint nestatornici si isi schimba de
foarte multe ori parerile. Probabil ca sutasul, vrind sa piece la Iisus, a
fost impiedicat de iudei, lingusindu-1 si spunindu-i: „Ne ducem noi
sa-L aducem!" Vezi ca chiar propunerea lor este plina de linguseala,
pentru ca au spus: „Ne iubeste neamul nostru §i ne-a zidit sinagoga" 37 . Nici
nu stiu cum sa-1 laude. Ar fi trebuit sa graiasca asa: „A vrut el sa vina sa
Te roage, dar lam oprit noi, vazindu-i nenorocirea si pe bolnav zacind
in casa". Asa ar fi trebuit sa graiasca, pentru a-I arata lui Iisus cit de
mare este credinta sutasului. Dar ei nu graiesc asa! Din pricina invidiei nici
n-au voit sa descopere credinta sutasului, ci au voit mai bine sa
umbreasca virtutea sutasului, pentru care venisera sa faca rugamintea,
decit sa-§i ajunga scopul venirii lor, laudindu-i credinta. Invidia e in
stare sa intunece judecata. Dar Domnul, Care cunoaste cele ascunse,
impotriva vointei batrinilor iudeilor, 1-a laudat pe sutas.

Ca aceasta este adevarata interpretare, asculta-1 iarasi pe Luca, care
insu§i da aceasta interpretare. El spune asa: „§i nefiind Iisus departe de
casd, a trimis suta§ul la El zicind: „0, Doamne, nu Te osteni, ca nu sint vrednic
sd intri sub acoperisul meu" 32 . Cind a scapat deci sutasul de gura batrini-
lor iudeilor, a trimis la Iisus, spunindu-I: „Sa nu socotcsti ca de lene n-am
venil, ci m-am socotit nevrednic sa Lc primese in casa mca".

Ill

N-are importanta daca Matei spune ca sutasul n-a rostit aceste
cuvinte prin prieLenii sai, ci le-a rostit cu propria sa gura. Intrebarea
este daca fiecare evanghelist a infatisat rivna sutasului si daca sutasul a avut
desj)re Hristos parerea ce I se cuvenea. Se poate ca insusi sutasul sa se fi

'2!l. Malri 8, 1 1.

:i<). Main 8, 8.

.11 . I. uai 7, . r >.

.17 I. urn 7, (i.

dmii.ii i.a ma r i.i i;i,i

dus la lisus, dupa ce a trimis pe prietenii sai, si sa I II spus aieleasi
cuvinte. Daca Luca n-a spus ca sa dus sutasul la Domnul, apoi nici
Matei n-a spus ca a trimis pe prietenii lui la El. Nu este deci o contrazi-
cere intre un evanghelist si altul, ci unul completeaza cele lasate la o

{>arte de celalalt. Uita-te ca Luca a laudat si in alt chip credinta sutasu-
ui, spunind ca „sluga lui era pe moarte" 11 . Asta insa nu 1-a deznadajduit,
nu la facut sa-si piarda nadejdea, ci nadajduia cu tarie ca se va face
sanatos. Daca Matei a spus ca Hristos a zis: „Nici in Israel n-am aflat atita
credinta", iar prin aceste cuvinte a aratat ca sutasul nu era israilitean, iar
daca Luca a spus ca a zidit sinagoga iudeilor, deci s-ar parea ca este iudeu,
nici aceasta nu e o contrazicere Intre Matei si Luca. Era cu putinta sa nu fie
iudeu si totusi sa zideasca sinagoga si sa iubeasca poporul iudeu.

Tu nu-mi cerceta numai cuvintele sutasului, ci adauga la ele si
slujba lui, si atunci vei vedea virtutea barbatului. Ca mare este mindria
oamenilor care suit in slujbe si nici nenorocirile nu le moaie cerbicia.
Omul imparatesc de la evanghelistul loan II cheama pe lisus acasa la el,
spunindu-I: „Coboard-Te! Copilul meu trage sa moard!" 34 . Sutasul nu-i ca
acesta, ci-i cu mult mai bun si decit acest om imparatesc si decit cei care
au coborit pe slabanog prin acoperisul casei 35 . Sutasul nu-I cere Dom-
nului prezenta Sa trupeasca, nici n-a adus pe eel bolnav linga doctor.
Aceasta arata ca nu avea o parere mica despre lisus, ci una cu cuviinta
dumnezeieasca. De aceea a si spus: „Zi numai cu cuvintul!" §i nici n-a
spus de la inceput: „Zi numai cu cuvintul!", ci la inceput isi povesteste
numai durerea; ca nici nu se astepta, din pricina marii lui smerenii, ca
Hristos sai faca indata pe voie si sa Se duca acasa la el. De aceea, cind
L-a auzit spunind: )t Eu venindil voi vindeca", I-a spus: „Zi numai cu cuvin-
tul!". Durerea nu i-a intunecat judecata, ci chiar in suferinta filozofa,
uitindu-se nu atit la sanatatea slugii sale, cit la a nu parea ca face ceva
necuviincios. Desi nu L-a silit el pe Hristos, prin rugamintile sale, sa-i
vindece sluga, ci Hristos, de buna Sa voie, i-a fagaduit vindecarea,
totusi si asa se temea sa nu para ca cererea ii depaseste dregatoria si ca
primeste un lucru mai presus de merit.

Ai \tz\it intelepciunea sutasului? Uita-te si la prostia batrinilor
iudeilor, care spuneau: ,JLste vrednic sa-i faci darul acesta" 36 . Ar fi tre-
buit sa faca apel la iubirea de oameni a lui lisus; dar ei Ii vorbesc de
dregatoria sutasului; si nici nu stiu cum sa vorbeasca. Sutasul insa n-a
grait asa, ci I-a spus ca-i cu totul nevrednic nu numai de binefacerea
Domnului, ci si de primirea Sa in casa lui. De aceea, dupa ce a spus:

:t;i. l,iini 7, •!.

!l. loan I, lil.

:(. r >. Man a :>„ :t i.

:t(> I. mil '/', I

,|,|.| SI IN 1 1 II, KIAN (illKA I)K AUH

..Shiga mea zacc in casa bolnav", n-;i mai adaugal: „Spimc sa sc vindece!",
Icmindu-sc ca c ncvrcdnic sa primcasca clarul, ci I-a vorbit numai dc
durerca sa. N-a staruit mai departe in rugamintea lui, nici cind La
vazut pe Hristos binevoitor, ci a ramas mai departe modest, pastrind
masura cuvenita.

Daca cineva m-ar intreba: Pentru ce Hristos nu 1-a cinstit pe sutas,
ducindu-Se in casa lui?, ii voi raspunde asa: Hristos la cinstit foarte
mull. Mai intii, pentru ca a aratat tuturor de ce simtaminte era insufletit
sutasul cind a spus ca nu-i vrednic sa se duca in casa lui; apoi, pentru ca
i a dat imparatia cerurilor si la pretuit mai mult decit pe tot poporul
iudeu. Pentru ca sutasul sa socotit nevrednic sa-L primeasca pe Hristos
in casa sa, a ajuns vrednic de imparatia cerurilor si vrednic de dobindi-
rea bunatatilor de care se bucura Avraam.

- Dar pentru ce leprosul, m-ar intreba cineva, n-a fost laudat de
Hristos, desi a spus lucruri mai mari decit sutasul? N-a spus ca sutasul
atit: „Zi numai cu cuvintul", ci ceva cu mult mai mult: „Voie§te numai!";
aceleasi cuvinte pe care profetul lea rostit despre Tatal: „Toate cite a
vuit a fdcut" 37 .

- A fost laudat si leprosul. Cind Iisus i-a spus leprosului: „Du darul
pe care l-a poruncit Moise spre marturie lor" 38 , nu i-a spus altceva decit:
„Vei ii acuzatorul lor, pentru ca ai crezut". De altfel nu-i acelasi lucru sa
crezi fiind iudeu si sa crezi nefacind parte din neamul iudeu. Ca suta§ul
nu era iudeu se vede si de acolo ca era sutas, dar si din cuvintele Dom-
nului: „Nici in Israel n-am aflat atita credintd".

IV

Este mare lucru ca un om, care nu facea parte din neamul iudaic, sa
aiba despre Hristos o parere atit de mare. Dupa socotinta mea, sutasul
se gindea ca ostirile cele ceresti, bolile, moartea si toate celelalte se
supuneau lui Hristos, asa cum i se supuneau lui ostasii sai. De aceea si
spune: „Cd §i eu sint om sub stdpinire"; cu alte cuvinte sutasul spunea:
„Tu esti Dumnezeu, eu sint om; eu sint sub stapinire, Tu nu esti sub sta-
pinire. Asadar, daca eu, om fiind si sub stapinire, am atita putere, cu
mult mai mult Tu, Care esti Dumnezeu si nu esti sub stapinire". Sutasul
voia sa-L incredinteze cu tarie pe Iisus ca nu rosteste aceste cuvinte ca
sa arate ca este vreo asemanare intre ei, ci, dimpotriva, foarte mare deo-
sebire. „I)aca eu, spune sutasul, care sintun supus si sint sub stapinire,
pot atita, datorita micii mele functii, incit nimeni nu-mi sta impotriva,

,!/ i\ i i:t, ii.
:t« Muni h, I.

DM 1 1. 1 1 LA MA I I.I ;|;t,r,

ci se va lace lot ce |)oi unccsc, chiar cind poruncile sfnt dif'eritc - „Cd zic
acestuia: Jhi-Le!" si se dure, si alluia: „ Vino!" si vine '"'' -, cu mult mai mult
vci putea Tu!".

Unii citesc acest loc din Matei asa: „Ca daca eu, care smt om";
apoi, dupa ce pun un semn de punctuatie, adauga: „Avind sub stapini-
rea mea osta^i".

Tu uita-mi-te ca sutasul a aratat ca Hristos poate sa stapineasca
moartea ca pe un rob si poate sa-i porunceasca ca Stapin. Cind spune:
„Vino!" si vine si: „Du-te!" si se duce , sutasul acesta spune „Daca
poruncesti sa nu vina peste el moartea, nu va veni". Ai vazut cit era de
credincios? Caci ceea ce avea sa fie cunoscut tuturora mai tirziu, sutasul
o stia; stia ca Hristos are putere asupra mortii si vietii, ca pogoara la
portile iadului si ridica. §i n-a vorbit numai de ostasi, ci si de slugi, la
care ascultarea e si mai mare. §i desi avea o credinta atit de puternica,
se socotea totusi nevrednic. Hristos insa aratindu-i ca este vrednic sa-i
intre in casa, la cinstit si mai mult; la admirat, 1-a laudat inaintea tutu-
rora si i-a dat mai mult decit i-a cerut. Sutasul venise sa ceara numai
sanatate trupeasca pentru sluga sa si a plecat luind cu sine si imparatia
cerurilor. Ai vazut ca s-au si implinit cuvintele: „Cautati imparatia ceru-
rilor §i acestea toate se vox adauga voua " 40 . Pentru ca a aratat multa credinta
§i smerenie, Hristos i-a dat cerul §i i-a adaugat §i sanatatea slugii. §i nu
1-a cinstit numai cu atita, ci i-a aratat ca intra in locul celor sco§i din
imparatia cerurilor. Iar prin aceasta Hristos face cunoscut tuturora ca
mintuirea se dobindeste prin credinta, nu prin faptele legii vechi. De
aceea darul imparatiei cerurilor nu este numai pentru iudei, ci si pentru
pagini; si mai mult pentru pagini decit pentru iudei. „Sa nu socotiti,
spune Hristos, ca darul imparatiei cerurilor s-a dat numai sutasului!
Darul acesta va fi dat intregii lumi!" Spunea acestea, profetind despre
pagini, dindu-le bune nadejdi. Ca in multimile de oameni, care II
urmau, erau §i pagini din Galileea neamurilor. Spunea acestea ca sa nu-i
lase fara nadejde pe pagini si sa alunge din mintea iudeilor gindul ca
numai ei sint poporul ales. Hristos nu vorbise pina acum de venirea
paginilor la credinta, pentru ca nu cumva cuvintele Sale sa supere pe
ascultatorii Sai si pentru ca sa nu le dea pricina de atac; prilejuit insa de
credinta sutasului, vorbeste si de asta, dar nici acum nu rosteste cuvin-
tul „p;igin"; n-a spus: „mulii pagini", ci: „M//// de la rasarit si de la apus" 41 .
A aratat pe pagini, dar n-a suparat pe iudei: cele spuse erau invaluite.
Nu numai aceasta invaluieste noutatea invataturii Sale, ci si prin inlo-
cuirea. „imparatiei cerurilor" cu „sinnrile lui Avraam". Ca nici nu le era

:t!l. Main H, <l.
II) Mntri (>, .1.1
I I Main K, I I

•jj(i S I' IN It II. KJAN UURA DE AUR

cunoscut numele de „imparatia cerurilor"; s,i Domnul vorbeste de sinu-
rile lui Avraam, pentru ca pe iudei ii ustura mai mult aceasta pierdere.
Tot asu §i loan Botezatorul n-a vorbit indata despre gheena, ci le-a spus
ceea ce-i durea mai mult: „Sd nu vi separd cdputeti zice: „Sintem copiii lui
Avraam"! 42 Odata cu aceasta Hristos a aratat ca nu este potrivnic Ve-
chiului Testament. Pretuind pe patriarhi §i numind sinurile lor fericirea
celor buni, surpa din temelii aceasta banuiala. Nimeni sa nu creada ca
pe iudei ii ameninta numai o singura pedeapsa! Ca dubla este pedeapsa
mdeilor §i dubla este si fericirea paginilor; iudeii nu numai ca au pier-
dut sinurile lui Avraam, ci au pierdut ce era al lor; paginii nu numai ca
au dobindit imparatia cerurilor, ci au dobindit ce nu se asteptau; si pe
linga acestea si o a treia, ca au luat cele ale iudeilor. Hristos ii numeste
pe iudei „fiii impdrdtiei" 43 , pentru ca imparatia cerurilor lor le era pic
g&tita. §i aceasta ii durea mai ales pe iudei. §i-i izgones, te din sinurile lui
Avraam, dupa ce le-a aratat ca prin fagaduinta trebuiau sa fie in sinurile
acelea. Apoi, pentru ca spusele lui Hristos erau o hotarire, o face cre-
zuta prin minunea savirsrta, dupa cum minunea la rindul ei a fost inta-
rita de profetia realizata mai tirziu.

Cel ce nu crede deci in insanato§irea de atunci a slugii suta§ului, sa
creada pe temeiul profetiei realizate astazi. Ca si profetia, chiar inainte
de realizarea ei, a ajuns cunoscuta atunci pe temeiul minunii. De aceea
Iisus a rostit mai intii profetia, dupa aceea a vindecat sluga bolnava,
pentru ca sa fie crezute cele viitoare pe temeiul celor prezente § i ceea ce
este mai mic, pe temeiul a ceea ce este mai mare. Nu-i deloc nefiresc,
ba, dimpotriva, o lege rationala si dreapta, ca cei virtuosi sa se bucure
de bunatati, iar cei pacatosi sa sufere dureri; dar e mai presus de fire sa
inzdravene^ti un slabanog si sa invii un mort. Totusi, la acest lucru,
mare §i minunat a contribuit, nu putin, §i sutasul; lucrul acestal-a aratat
si Hristos prin cuvintele: „Du-te §i cum ai crezut, fie tie!" 44 . Ai vazut ca
vindecarea slugii a proclamat puterea lui Hristos, a facut cunoscuta cre-
dinta suta§ului §i a facut crezuta profetia? Dar, mai bine spus, toate au
proclamat puterea lui Hristos. Ca Iisus n-a tamaduit numai trupul slu-
gii, ci, prin minune, a atras la credinta si sufletul sutasului. Tu insa nu mi te
uita numai ca suta§ul a crezut, ca sluga s-a vindecat, ci minuneaza-te §i de
iu^eala vindecarii. Aceasta a aratat-o evanghelistul prin cuvintele: „§i s-a
vindecat sluga lui in ceasul acela" 45 , asa precum a spus si despre lepros:
Jndatd s-a curdtit" 46 . Puterea lui Hristos s-a aratat nu numai prin aceea
ca a vindecat sluga sutasului, ci si prin aceea ca vindecarea s-a facut in
chip minunat §i intr-o clipita. §i nu numai prin aceasta ne este de

42.

Matei 3,

!).

a;\.

Matei 8,

12,

M.

Maid H,

i:i

■I. r >.

Malci K,

i;t

•)(i.

Main H,

:i.

OMII.II I .A MATKI _^________ 337

folos, ci §i prin aceea ca de cite ori face Iisus cite o minune vorbeste si
de imparfyia cerurilor si cauta sa ne atraga pe to{i spre ea. Chiar pe cei
pe care-i amenin^a ca are sa-i alunge din impara^ia cerurilor, nu-i ame-
nin^a ca sa-i alunge, ci ca sa-i fnfricoseze cu aceste cuvinte, spre a-i
atrage la imparatia cerurilor. Iar daca nu se folosesc nici de pe urma
acestei amenintari, apoi toata vina e a lor si a tuturor celor ce sufera de
aceeasi boala. Poti vedea ca s-a intimplat aceasta nu numai cu iudeii, ci
si cu cei ce au crezut. Ca si Iuda era fiu al imparatiei si auzise impreuna
cu ucenicii: „Veti sedeape cele doudsprezece tronuri" 47 , dar a ajuns fiu al
gheenei; iar etiopianul , barbar fund - din cei de la rasarit si de la apus
- s-a bucurat de cununi impreuna cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov.
Aceasta se intimpla si acum in vremea noastra. „Cd multi dintii vorfipe
urma, a spus Hristos, si cei de pe urma, intii" 4$ . Hristos a spus aceste
cuvinte pentru ca nici cei din urma sa nu se trindaveasca, gindindu-se
ca nu mai au nici o putere sa ajunga in frunte, si nici cei dintii sa nu se
increada prea mult in ei insisi gindindu-se ca. sint in frunte. Acelasi
lucru 1-a profetit mai inainte §i loan Botezatorul, spunind: ,J)umnezeu
poate §i dinpietrele acestea sa ridicefii lui Avraam" 50 . §i pentru ca profetia
avea sa se implineasca, a fost predicata mai dinainte, pentru ca nimeni
sa nu se tulbure la implinirea ei, de un lucru asa de minunat. loan o da
numai ca posibila, ca o spusese primul; Hristos insa o da ca sigura si o
intare§te prin minunea savirsita indata dupa rostirea profetiei.

V

Deci cei ce stam' 1 sa nu ne incredem, ci sa ne spunem: „Celui ce i se
pare ca sta sa ia aminte sa nu cadd" 52 ; dar nici cei cazuti sa nu se descura-
jeze, ci sa spuna: yr Au doard eel ce cade nu se scoala?" 53 . Sint multi oameni
care s-au urcat pina in inaltul cerului, au aratat mare rabdare, au imbra-
tisat pustia si n-au vazut femeie nici in vis, si totusi, trindavindu-se
putin, s-au impiedicat si au ajuns in prapastia pacatului. Altii, dimpo-
triva, de acolo s-au urcat la cer; si de pe scena si de la dans au imbratisat
vietuirea ingereasca; au ajuns atit de virtuosi incit au pus pe fuga pe demoni
si au facut si alte minuni. Pline sint Scripturile cu astfel de pilde, plina si viata
de azi! Desfrinatii si afemeiatii inchid gurile maniheilor, care, slujind dia-

17. Main 1!), 28.

18. h'upte 8, 2t)-M.
it). Main 10, .SO.
.'")(). Main ;{, !).

.") I . I)c nici iik ('|>r pailcn inorahi: J'.rl re slii mi Irelmie sa se increada pina la sfirsit si nici eel
ca/jit sa mi si ilesi iira/e.r"
.V_>. / Cm 10, I'.'
.>.!. In S, I

MH SrlNTlll, IQAN (ll)RA de auk

volului, spun ca viciul nu se poate schimba, care fac moi miinile celor
ce vor sa-si imbunatateasca via^a, care distrug intreaga viata ome-
neasca. Maniheii, care au aceste inva^aturi gresite, nu numai ca defaima
cele viitoare, dar, pe cit le sta in putinta, rastoarna. si pe cele de aici cu
susul in jos. Se va mai ingriji, oare, vreodata de virtute eel care traieste
in pacat, cind crede ca este cu neputinta sa se intoarca la virtute §i sa se
schimbe in bine? Daca chiar acum, cind sint legi, cind ne ameninta
pedepse, cind pe multi ii indeamna slava cea din ceruri, cind ne
asteapta gheena, cind ni s-a fagaduit imparatia, cind cei rai sint ocariti,
iar cei buni laudati, daca chiar acum abia de se mai gasesc citiva care
vor sa asude pentru virtute, cine-ar mai putea opri prapadul si stricaciu-
nea daca toate acestea ar disparea?

VI

Cunoscind, asadar, viclenia diavoleasca si stiind ca maniheii §i cei
care invata ca destinul conduce viata omeneasca se impotrivesc tutu-
ror: legiuitorilor pagini, poruncilor lui Dumnezeu, dreptei ratiuni, cre-
din^ei comune a tuturor oamenilor, §i a barbarilor si scitilor si a tracilor,
sa fim cu mintea treaza, iubitilor, sa spunem adio tuturor acelora si sa
mergem pe calea cea strimta 54 , cu incredere si cu teama; cu teama,
pentru ca prapastie e si in dreapta si in stinga; cu incredere, pentru ca in
fruntea noastra merge Iisus. Sa mergem cu mintea treaza si ochii des-
chisi. O clipa de nu esti atent, te-ai si prabu§it. Ca nu sintem doar noi
mai cu luare-aminte decit David, care o clipa si-a lasat sufletul nesu-
pravegheat si s-a si prabusit in prapastia pacatului. Dar s-a ridicat
indata. Nu te uita numai ca a pacatuit, ci si ca si-a curatit pacatul. Ca de
asta s-a scris istoria aceea, nu ca sa-1 vezi cazut, ci ca sa-1 admiri ridicat,
ca sa inveti ca trebuie sa te ridici si tu cind cazi. Dupa cum doctorii vor-
besc in cartile lor de medicina de bolile cele mai grele si arata cum tre-
buie vindecate, pentru ca, prin deprinderea cu vindecarea bolilor mai
grele, sa poata tamadui cu usurinta si pe cele mai usoare, tot asa si Dum-
nezeu a dat ca pilda cele mai mari pacate, pentru ca si cei care fac
pacate mai mici sa poata gasi usor leacul pacatelor lor, vazind cum au
tost vindecate pacatele cele mari. Daca au fost vindecate acelea, cu atit
mai mult cele mai mici. Sa nu uitam, dar, si cum a pacatuit fericitul
David, dar si cit de repede s-a ridicat.

- Care a fost pacatul lui David?

- A facut desfrinare si a ucis 55 . Nu ma rusinez sa strig in gura mare paca-
tul lui! Daca Sfintul Duh n-a socotit o rusine sa ne faca cunoscuta aceasta
islorie, cu alit ma -nuH cu nu trebuie s-o ascund. De aceca nu numai
ca strig ill gura marc pacalul lui David iar mai adaug §i inca ccva.

.VI. Mulci 7, II.

.'>.'. // liffj 11, 'I 2'.); I'.', '» III

DM11,11 I .A MAIM £)!)

To{.i cty ascund pacatul lui David, ei mai cu seama, ii pun in umbra vir-
tutea. §i dupa cum cei care tree sub tacere lupta cu Goliat il lipsesc pe
David de mari cununi''', tot asa si cei care lasa la o parte istoria pacatu-
lui sau. Nu par, oare, ciudate cuvintele mele? Dar astepta^i pu^in si
atunci ve$i vedea ca am dreptate sa graiesc asa. Pentru aceasta voi si
zugravi amanuntit pacatul lui David, voi intrebuinta cuvinte tari,
pentru ca sa pun si mai mult in lumina puterea leacului, care i-a tama-
duit pacatul. Ce voi mai adauga? Virtutea lui David! Iar virtutea lui ii
face si mai mare pacatul. O fapta nu se judeca in sine insasi, ci in lega-
tura cu eel ce o savirseste. Ca spune Scriptura: „Cei tari, cumplit se vor
certa" 5? ; si: „Cel care a stiut voia stdpinului sau §i n-a facut-o se va bate

mult" 58 . Deci cu cit cunosti mai mult, cu atit esti mai mult pedepsit. 1)
aceea preotul care face acelasi pacat ca si mireanul nu primesto
pedeapsa mireanului, ci o pedeapsa mult mai grea. Probabil ca a^i si
inceput sa tremurati si sa va temeti vazind ca il acuz din ce in ce mai
mult pe David si va minunati ca ma indrept spre prapastie. Dar am atita
incredere in David, incit merg chiar mai departe; cu cit ii voi mari
pacatul, cu atit mai mult il voi putea lauda.

- Dar ce poti spune mai mult decit ai spus? m-ar intreba cineva.

- Pot. §i pot foarte bine! Dupa cum pe Cain il poti invinui nu
numai de crima, ci de o crima mai rea decit multe crime - ca n-a ucis pe
un strain, ci pe fratele sau; n-a ucis pe un frate vinovat, ci pe un nevino-
vat; n-a ucis, dupa ce altii multi ucisesera inaintea lui, ci el este eel dintii
care ? adus pe fata pamintului uciderea -, tot asa si David: nu numai
omorul ii era pacatul; eel care-1 savirsise nu era un om de rind, ci profet;
n-a ucis un vinovat, ci un nevinovat; el era marele vinovat, ca el rapise
sotia celuilalt; dupa o crima a mai adaugat si alta.

Ati vazut ca n-am crutat pe dreptul David? Ati vazut ca i-am spus
fara sfiala pacatele? Totusi am atita incredere in apararea ce-a facut-o
David pentru pacatele sale, incit as vrea, in ciuda marimii pacatului
sau, sa am in fata mea si pe manihei, care iau in deridere pacatele lui
David §i pe ereticii marcioniti, ca sa pot sa le inchid desavirsit gura.
Aceia spun ca David a ucis si a savirsit adulter. Eu nu spun numai atit,
ci ca a facut o indoita crima: si din pricina ca a ucis un nevinovat, si din
pricina ca era si profet si imparat.

, r ><i. / Rep,i 17, V.) r,2.
, r >7. h(. Sol. (i, fi.
. r >K. I. urn I '2, 17.

340 SIlNllll, IOAN OURA DE AUR

VII

Nu este acelasi lucru sa savirseasca aceea§i fapta unul care a fost
invrednicit cu Duhul Sfint, care a primit atitea binefaceri, care a avut
atita indraznire inaintea lui Dumnezeu, care a ajuns la asemenea virsta
- si un altul lipsit de toate aceste daruri. §i totusi mai cu seama prin
aceea este de admirat acest vrednic barbat, ca da, a cazut in adincul
pacatului, dar nu §i-a pierdut curaiul, nu a deznadajduit, nu s-a trindavit
and a primit lovitura puternica de la diavol, ci iute, dar mai bine spus
indata, i-a dat cu toata taria o lovitura mai puternica decit cea primita.
Lupta dintre diavol si David s-a petrecut ca in razboi, ca in prima linie
de Tbataie; un barbar infige sulita in pieptul unui ostas viteaz sau ii slo-
boade o sageata in stomac; apoi il raneste a doua oara mai greu decit
inainte; eel ce a primit aceste cumplite rani cade jos plin tot de singe,
dar iute se scoala, arunca sulita impotriva dusmanului sau §>i-l lasa
indata mort pe cimpul de bataie. Tot asa §i in lupta dintre diavol si
David. Cu cit vei spune ca e mai mare rana primita de David, cu atit vei
arata mai minunat sufletul celui ranit, ca a avut taria, dupa rana aceea
cumplita, sa se scoale si sa se a§eze chiar in fruntea falangei si sa-si
doboare dusmanul care il ranise. Cit e de mare fapta lui David o stiu
mai ales cei ce cad in mari pacate. Cind mergi pe drum drept si nu te
sileste nimeni sa alergi, n-ai nevoie de curaj si nici nu-i nevoie sa fii
tinar - ca iti tine tovarasie de drum nadejdea cea buna, care te imbol-
deste, te intareste si-ti pune aripi la picioare -, dar ai nevoie si de putere
tinereasca si de curaj ca sa poti lua de la Inceput acelasi drum, dupa ce
ai ajuns la capatul lui, dupa ce ai pierdut totul si nenumaratele cununi si
multele trofee si stralucitele victorii.

Dar ca sa fac mai clare cuvintele mele, voi incerca sa va dau o alta
pilda, tot atit de potrivita ca §i cea de mai inainte. Inchipuieste-ti stapi-
nul unei corabii, care a strabatut cu corabia lui nenumarate mari, care
la sfirsitul calatoriei, dupa ce a infruntat multe furtuni si valuri, dupa ce
a scapat de stincile ascunse in mare, se scufunda cu corabia plina de
marfuri si de bogatii chiar in gura portului si abia scapa cu sufletul din
acest groaznic naufragiu. Te rog sa-mi spui cu ce ochi va mai privi omul
acesta marea, comertul pe mare, calatoria pe mare, cu toate ostenelile si
necazurile ei? Va mai voi, oare, vreodata, in afara de cazul ca are un
suflet foarte curajos, sa vada coasta marii sau corabia sau portul? Eu n-o
cred! Va sta ascuns, va socoti ziua noapte, nu va avea incredere in
nimeni si in nimic; va voi mai degraba sa traiasca din cersit, decit sa
mai [juna piciorul pe-o corabie. Fericitul David n-a fost asa. S-a dus si el
hi lundul marii dupa nenumarate osteneli si sudori, dar n-a ramas aco-
|)cril de iipe, ci s-a urcat din nou in corabie, a intins pinzele, a pus rnina
pe cii ni;i corribiri, a inccpiil ;u clcasi rnunci si si ;i fncul ianisi mai marc

OMll.ll l,A MATK1 M\

bogSJia. Daca este lucru minunat sa te ^ii pe picioare si sa nu ramii la
pamint cind ai cazut, cite cununi nu meri^i cind te ridici si faci fapte asa
de man? §i multe pricini il impingeau pe David la deznadejde: mai
intii marimea pacatului; al doilea, ca a savirsit acest pacat, nu la incepu-
tul vie^ii, cind si nadejdile sint mai mari, ci la sfirsitul vietii - nici eel ce
face comert pe mare nu sufera atita cind i se ineaca corabia chiar la ple-
carea din port, ca atunci cind izbe§te corabia de o stinca la intoarcere,
cind corabia e incarcata cu nenumarate marfuri -; al treilea, ca a savir-
sit pacatul dupa ce adunase mare bogatie de fapte bune. Ca nu era mica
incarcatura de fapte bune cind a facut pacatul; de pilda faptele lui mari
de pe timpul tineretii, pe cind pastea oile; lupta impotriva lui Goliat,
cind a cistigat victoria aceea stralucita; filozofia aratata fata de Saul,
cind a aratat rabdare evanghelica - 1-a avut de atitea ori pe du§man in
mina §i totu§i nu i-a facut nimic; a dorit mai bine sa-§i piarda patria,
libertatea §i chiar viata, decit sa omoare pe eel ce se pornise cu nedreptate
impotriva lui -; mai tirziu apoi, dupa ce a ajuns imparat, faptele lui de vir-
tute n-au fost mai mici; in afara de acestea si parerea multimii si pierderea
unei slave atit de stralucite, nu putin 1-au tulburat; ca nici nu 1-a impodobit
atit de mult porfira imparateasca, pe cit 1-a ru§inat murdaria pacatului.

VIII

§titi cu totii cit e de dureros sa ni se spuna pacatele in auzul tuturora!
Trebuie sa ai un suflet mare ca sa nu-ti pierzi curajul cind te acuza atitia
oameni si cind atitia oameni sint martori ai pacatelor tale. Cu toate
acestea, acest curajos barbat a smuls din sufletul sau aceste sageti. §i atit
de mult a stralucit mai tirziu, atit de bine si-a curatit murdaria pacatului,
atit de curat a ajuns, incit a putut, chiar dupa moartea lui, sa usureze
pacatele urmasilor sai. §i ce spunea Dumnezeu despre Avraam, o
spune si despre David; dar, mai bine spus, cu mult mai mult de David.
Despre patriarh spusese: ,JWi-am adus aminte de legamintul facut cu
Avraam" 59 . Cind vorbeste de David, nu vorbeste de legamint.

- Dar despre ce?

- „Pentru David, sluga Mea, voi apdra cetatea aceasta" 60 . Pentru dra-
gostea ce-i purta Dumnezeu lui David, Dumnezeu n-a ingaduit ca Solo-
mon sa-si piarda imparatia, cu tot pacatul mare savirsit de el. Atit de
mare a fost slava lui David, incit Petru, dupa atitia ani, a grait asa iudei-
lor in cuvintarea sa: „Se cade sd vorbesc cu indr&znire cdtre voi de patriar-
hul David, cd a §i murit §i a §i fost ingropat" 61 . Iar Hristos, graind iudei-

. r )!). hf 2, 2. r >.
(id. Isaiu :■» 7, :i. r ).
(il. b'uptt % 2!).

342 SI'INTUI, IOAN »URA UK AUR

lor, arata ca David, dupa pacat, a fost invrednicit de atita har al Sfintu-
lui Duh incit a fost invrednicit sa profeteasca despre Dumnezeirea Sa;
si chiar cu aceasta profetie le inchide gura iudeilor, spunind: «Dar cum
David cu duhul ll nume§te pe El Domn? zicind: „Zis-a Domnul Domnului
Meu: §ezi de-a dreapta Mea"» 6Z . §i s-a intimplat cu David ce se intim-
plase cu Moise. Dupa cum- Dumnezeu a pedepsit, impotriva vointei lui
Moise, pe Maria, sora lui, pentru ocara adusa fratelui ei, pentru ca il
iubea foarte mult pe sfint, tot asa Dumnezeu a pedepsit, impotriva voin-
tei lui David, pe Abesalom, fiul lui, pentru ocara adusa tatalui sau. Sint
de ajuns si aceste dovezi, dar, mai bine spus, acestea inaintea altora, ca
sa arate virtutea lui David. Cind Dumnezeu da o hotarire nu trebuie s-o
mai iscodesti. Dar daca vreti sa cunoasteti cu de-amanuntul filozofia lui
David, o puteti afla citind istoria vietii sale de dupa savirsirea pacatului,
ca sa vedeti indraznirea lui catre Dumnezeu, dragostea sa, sporul sau de
virtute, viata lui desavirsita, pina la cea din urma suflare.

Avind aceste pilde, sa fim cu mintea treaza si sa ne straduim sa nu
cadem. Iar daca vreodata am cadea, sa nu raminem jos. Nu v-am dat ca
pilda pacatele lui David ca sa va indemn la pacat, ci ca sa va fac si mai
mare frica de pacat. Daca dreptul David a cazut in niste pacate atit de
mari, pentru ca n-a fost cu bagare de seama citeva clipe doar, ce nu
vom pa^i noi, care, de dimineata pina seara nu avem grija de sufletul
nostru? Nu te uita deci la David ca a cazut, ca sa te trindavesti, ci uita-te
cite fapte de virtute a facut dupa aceea, cite plingeri si cita cainta pre-
lungita zile si nopti n-a aratat, dind drumul la izvoare de lacrimi, spilin-
du-si patul cu lacrimi 63 si imbracindu-se cu sac 64 , pe linga toate acestea.
Daca David a avut nevoie de o atit de mare pocainta, cind ne vom mai

Eutea noi, oare, mintui, cind stam nesimtitori dupa ce pacatuim atita?
►aca ai multe fapte bune, poti usor sa-ti acoperi cu ele pacatele; dar
daca esti gol de fapte bune, fiecare pacat iti face o rana de moarte.
Ca sa nu se intimple asta, sa ne inarmam cu fapte bune. De savir-
sim vreun pacat, sa ni-1 curatim indata, ca sa fim invredniciti sa traim
via^a aceasta de pe pamint spre slava lui Dumnezeu si sa ne bucuram §i
de via^a cea viitoare, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim,
cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

(i2. Matei 22, 43-44.
«3. Ps. 6, 6.
(i4. Ps. 34, 12.

OMILIA XXVII

„§i venind Iisus in casa lui Petru,

a vazut pe soacra lui zacind cuprinsa de friguri.

§i S-a atins de mina ei §i au lasat-o frigurile

§i s-a sculat §i slujea Lui" 1

I

Evanghelistul Marcu a adaugat: „indatd" 2 , voind sa arate si timpul.
Evanghelistul Matei a vorbit numai de minune, fara sa mentioneze tim-
pul; ceilalti doi evanghelisti 3 spun ca bolnava L-a rugat; Matei a tacut si
acest lucru. Aceasta nu inseamna ca evanghelistii se contrazic, ci ca
Matei istoriseste minunea mai pe scurt, iar Marcu si Luca mai precis.

- Dar pentru ce S-a dus Iisus in casa lui Petru?

- Dupa parerea mea, ca sa manince. Lucrul acesta l-a aratat evan-
ghelistul cind a spus: „S-a sculat si slujea Lui". Hristos poposea in casele
ucenicilor Lui - cum a poposit si la Matei, atunci cind l-a chemat la
apostolat 4 - ca sa-i cinsteasca si sa le mareasca rivna.

Uita-mi-te si aici la respectul lui Petru fata de Dascalul sau! Avea pe
soacra lui acasa bolnava, cuprinsa tare de friguri si nu L-a dus pe Dom-
nul in casa lui, ci a asteptat sa-§i termine invatatura si sa vindece pe toti
ceilalti bolnavi; §i atunci L-a rugat, dupa ce a intrat in casa. Astfel Petru,
chiar de la inceput, a fost invatat sa puna nevoile altora inaintea nevoi-
lor lui. Nu Petru L-a rugat pe Domnul sa intre in casa, ci Domnul i-a
pasit pragul casei, din proprie initiativa, dupa ce sutasul spusese: ,JS[u
sint vrednic sa intri sub acoperisul meu" 5 . Ii arata ucenicului cita cinste ii
face! Gindeste-te cum erau locuintele acestor pescari! §i totusi Domnul
n-a socotit nevrednic sa intre in colibele acelea sarmane, invatindu-te
sa calci in picioare mindria omeneasca.

Iisus vindeca uneori cu cuvintul, alteori intinde mina, iar alteori face si
una si alta, pentru a pune sub ochi vindecarea. Nu voia sa faca tot-
deauna minunile in vazul si auzul tuturora; trebuia chiar sa le ascunda,

1. Matei 8, 14.

2. Marcu I, 30.

H. Marcu I, .)(>; I.uva 1, :tK.
1. Mulct !), !) 10.
.'. Main K, K

344 mUntul kmn uurA de aur

mai ales de ucenicii Lui, ca ei, de bucurie, ar fi dus vestea pretutindeni.
Aceasta se vede lamurit de acolo ca dupa ce S-a pogorit de pe muntele
Taborului a trebuit sa porunceasca ucenicilor Sai sa nu spuna nimanui
de schimbarea Sa la fata h .

Asudar, dupa cc S-a a tins dc trupul soacrci lui Pctru, nu numai ca
i-a potolit iritrurile, dar a lacut-o si dcplin sanatoasa. Era o boala usoara;
totusi prin felul vindecarii, Domnul §i-a aratat puterea. §tiinta medicala
n-ar fi putut-o vindeca asa. § titi doar cu totii ca bolnavii de friguri tre-
buie sa rrni stea inca multa vreme, dupa ce ii lasa frigurile, pina sa se
faca deplin sanatosi. Dar atunci toate s-au petrecut deodata. §i nu
numai atunci, ci si cind a potolit furtuna pe mare 7 . N-a potolit numai
vfnturile si furtuna, ci a oprit indata si framintarea marii; lucru cu totul
neobisnuit, ca, chiar daca se potolesc vinturile, apele se framinta multa
vreme. Cu Hristos nu s-au petrecut lucrurile asa, ci deodata au incetat
toate. Tot asa a fost si cu soacra lui Petru. De aceea si evanghelistul, ca
sa scoata aceasta la iveala, a spus: „§i s-a sculat si slujea Lui". Scularea si
slujirea erau semne si ale puterii lui Hristos, dar si ale dragostei pe care
soacra lui Petru o avea pentru Hristos.

Dar pe linga acestea, mai putem vedea aici si altceva, anume ca si

Erin credinta unora Hristos daruieste altora vindecare - ca si aici altii
-au rugat pe Domnul 8 , ca si cu sluga sutasului 9 -, iar Iisus daruieste
vindecare cind eel care are sa fie vindecat crede, dar sau din pricina
bolii nu poate sa mearga la El sau din pricina nestiin^ei nu are despre
Hristos parerea cuvenita Lui sau din pricina ca este nevirstnic.

«Iar facindu-se seard, au adus la Dinsul multi indrdciti §i a scos duhurile
din ei cu cuvintul; §i pe toti bolnavii i-a tdmaduit, ca sa se implineascd
ceea ce s-a spus de proorocul Isaia: „Neputintele noastre a luat §i bolile
noastre a pur tat "» in .

Ai vazut ca credinta multimii creste? Era tirziu, dar nu se indurau
sa piece, nici nu socoteau ca e nepotrivit sa aduca la El spre seara pe
bolnavii lor. Tu insa uita-mi-te la mutyimea mare de bolnavi vindecati,
pe care evanghelistii ii tree sub tacere! Nu ne vorbesc, nici nu ne istori-
sesc in parte fiecare vindecare, ci, printr-un singur cuvint, vorbesc de
un nespus noian de minuni. Apoi iarasi, ca sa nu pui la indoiala maretia
minunii, ca adica intr-o clipita de timp a dezlegat si a vindecat atita multime
de oameni §i atit de felurite boli, evanghelistul aduce pe profet martor al

fi. Matti 17, 9.
7. Matei 8, 24-27.
H. Marcu 1, 30.
<). Matei 8, 5-6.
10. Matei 8, Hi- 17.

OMII.II I.A MATKI 345

celor s&virgite; ne arata ca dovada din Scriptura este puternica, nu mai
pufin decit inseji minunile, spunindu-ne ca si Isaia a vorbit de aceste
minuni, cind a zis: „Neputin(ele noastre a luat§i bolile noastre a purtat" 11 .
N-a spus: „a dezlegat", ci: „a luat"$i „a purtat", cuvinte care, dupapare-
rea mea, sint spuse mai degraba despre pacate, in deplin acord cu pro-
fetul loan Botezatorul, care a spus: „Iatd Mielul lui Dumnezpu, Cel ce
ridicd p&catul lumii" 12 .

II

Dar as putea fi intrebat:

- Pentru ce aici evanghelistul aduce aceasta profetie ca marturie
pentru vindecarea bolilor?

- O aduce sau pentru ca interpreteaza aceasta profetie in sens isto-
ric, sau pentru a arata ca cele mai multe boli sint pricinuite de pacate
sufletesti. Ca daca moartea, eel mai mare rau, isi are radacina si temeiul
in pacat 13 , cu atit mai mult majoritatea bolilor; pentru ca pacatul ne face
sa fim supusi patimilor.

„Vazj,nd Iisus multimi multe imprejurul Lui, aporuncit sd treacd de cea-
laltd parte" 14 .

Uita-te iarasi la smerenia lui Hristos! Ceilalti evanghelisti spun ca a
certat pe demoni, ca sa nu spuna ca El este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu 15 ; evanghelistul Matei spune ca S-a departat de multimi. A
facut lucrul acesta ca sa ne invete sa fim smeriti; dar totodata ca sa poto-
leasca invidia iudeilor si sa ne invete sa nu facem nimic de ochii lumii.
Ca Domnul nu vindeca numai trupurile, ci indrepta si sufletele si invata pe
oameni filozofia, aratindu-§i puterea Sa §i prin una §i prin alta; §i prin aceea
ca vindeca bolile si prin aceea ca nu facea nimic de ochii lumii.

§i multimile stateau pironite de El, iubindu-L, admirindu-L si
voind sa-L vada. Cine ar fi putut sa se departeze de El, cind facea
minuni asa de mari? Cine n-ar fi vrut sa-I vada chiar numai fa^a si gura, care
rostea unele ca acelea? Nu era minunat numai cind facea minuni, ci chiar
cind Se arata era plin de farmec. Lucrul acesta a vrut sa-1 spuna profetul prin
cuvintele: Jmpodobit cufrumusele, mai mult decit fiii oamenilor'" 6 ;ia.r cind
Isaia spune ca „n-avea chip, nici jrumusete" 17 , Isaia spune cuvintele aces-
tea sau pentru ca pune in comparatie frumusetea Lui omeneasca cu

11. Isaia 53, 4.

12. loan 1, 29.

13. Rom. 5, 12.

14. Matei 8, 18.

15. Marcu I, 34; Luca 4, 41.
l(i. /*v. 44, 3.

1 7. haia 53, 2.

34() MFlNTUl. 1QAN UURA DE AUR

frumuse^ea si slava nespusa si negraita a Dumnezeirii Sale sau pentru ca
istoriseste cele ce se vor petrece in timpul patimilor, necinstea suferita
in vremea rastignirii si smerenia aratata in toate imprejurarile de-a lun-
gul intregii Sale vieti.

Hristos n-a poruncit sa treaca de cealalta parte pina ce n-a vindecat
mai intii pe toti bolnavii. Nici multimea nu L-ar fi lasat. Dupa cum pe
Munte multimile au stat linga Hristos nu numai cind vorbea, ci L-au
urmat si dupa ce a terminat cuvintarea Sa, tot asa si acum; L-au inconju-
rat nu numai cind facea minuni, ci si dupa ce a terminat. Aveau mare
folos chiar numai uitindu-se la chipul Domnului. Gindeste-te cit trebuie
sa fi stralucit chipul Stapinului nostru obstesc atunci, daca Moise avea
fa^a plina de slava 18 , iar §tefan arata ca un inger? 19 Poate ca multi s-au
aprins acum de dorinta de a vedea chipul Domnului; dar daca voim,
vom vedea un chip cu mult mai frumos decit eel de atunci. Daca vom
duce viata aceasta cu indraznire, il vom primi pe Domnul pe nori,
intimpinindu-L intr-un trap nemuritor si nestricacios 20 .

Uita-te ca Domnul nu alunga multimile, ca sa nu le supere. Nu le-a
spus: „Plecati de aici!", ci a poruncit sa treaca de cealalta parte, din-
du-le a intelege ca pot negresit sa vina si acolo. §i multimile l-au aratat
atita dragoste, incit L-au urmat si de cealalta parte cu draga inima.

Iar un rob al banilor, un om foarte ingimfat,

,^propiindu-se deEl, I-a spus: Invatatorule, voi merge dupa Tine oriunde
vei merge .

Ai vazut ce mare ingimfare? S-a apropiat cerind sa nu fie numarat
cu multimea, ci aratind ca este mai presus de gloata. Asa narav au
iudeii! Te plictisesc la timp nepotrivit. Tot asa, mai tirziu, un altul, pe
cind toti taceau, el sare si spune: „Care e cea dintii poruncd din lege?" 22 .
Totusi Stapinul nu 1-a tinut de rau pentru indrazneala lui la timp nepo-
trivit, ca sa ne invete sa suportam pe niste oameni ca acestia. Tot in
acest scop, Domnul nu mustra, in auzul tuturora, pe cei care veneau la
El cu ginduri rele; le raspundea dupa inima lor, ca sa inteleaga numai ei
mustrarea, fiindu-le de un indoit folos: intii ca le arata ca stie ce au pe
cuget, apoi ca le dadea putinta sa-si indrepte viata prin aceea ca nu i-a
dat de gol in fata multimii. Asa a facut Hristos si cu acest carturar. Car-
turarul, vazind multcle Sale minuni §i pc mul^i oameni mcrgind dupa
El, s-a gindit ca ar cistiga bani de pe urma minunilor lui Hristos. De
aceea se grabea sa-L urmeze.

18. /«f 34, 30.
1!). Fapteti, 15.

20. / Tes. 4, 17.

21. MateiH, 19.

22. Marcu 12, 28.

OMII.II l,A MATI.I . IH7

- De unde putem sti asta?

- Din raspunsul dat de Hristos. Ca nu raspunde cuvintelor intreba-
rii, ci gindurilor ascunse in sufletul lui.

- Ce-i raspunde?

- „Te astepti, ii spune Hristos, sa stringi bani venind dupa Mine?
Dar nu vezi ca n-am adapost, nici atita cit au pasarile? Ca

„ Vulpile au vizjiini si pasarile cerului cuiburi, dar Fiul Omului n-are
unde sd-§i piece capul" 23 .

Prin aceste cuvinte Hristos nu-1 respinge, ci-i mustra gindul lui
viclean, dindu-i putinta, daca ar voi, sa-L urmeze intr-o perspective ca
aceasta. Dar ca sa-i vezi viclenia lui, dupa ce a auzit raspunsul si s-a
vazut mustrat, n-a spus: „Sint gata sa te urmez!".

Ill

§i in alte multe imprejurari Hristos face la fel. Nu tine de rau pe fata
pe nimeni; dar prin raspunsul dat scoate la iveala gindul eel rau al eel or
ce se apropiau de El. Tinarului, care I-a spus: Jnvatatorule bune" 24 si
care se astepta ca, prin linguseala, sa-L atraga spre el, Domnul i-a ras-
puns, dupa gindul lui, zicindu-i: „Pentru ce-Mi zici bun? Nimeni nu este
bun decit numai unul Dumnezeu!" 25 . Altadata, cind cineva I-a spus: „Iatd
Mama Ta §i fratii Tdi Te cautd!" 26 , asculta ce raspuns ii da: „Cine este
Mama Mea §i cine sint fratii Mei?" 27 . A raspuns asa pentru ca eel care-I
adresase cuvintul a gindit ca un om; nu cu dorinta de a auzi un cuvint
folositor, ci ca sa arate celor din jurul lui ca-L cunoa§te pe Iisus si ca sa
se mindreasca cu aceasta cunostinta. §i iarasi, fratilor Lui, care I-au
spus: „Arata-te lumii!" 28 - ca voiau sa se laude cu El - le-a raspuns: „ Vre-
mea voastra totdeauna este gata, dar a Mea n-a sosit incd" 29 . La fel a facut §i
cu cei care-L intrebau cu gind curat; de pilda lui Natanail, caruia i-a
spus: Jatd cu adevarat israilitean, intru care nu este vicle§ug" 30 . §i iarasi
ucenicilor lui loan Botezatorul le-a spus: ,JMergeti §i spuneti lui loan cele ce
auziti §i vedeti" 37 ; n-a raspuns cuvintelor ucenicilor lui loan, ci gindului
celui care i-a trimis. §i iarasi poporului, care era in jurul Lui cind ucenicii lui
loan I-au pus intrebarea, a vorbit constiintei multimii, spunind: „Ce ati

23. Matei 8, 20.

24. Matei 19, 16.

25. Matei 19, 17.

26. Matei 12, 47.

27. Matei 12, 48.

28. loan 7, 4.

29. loan 7, (i.
:■)(). loan I, 47.
:tl. 1. ma 7, 22.

348 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

iesit sd vedefi inpustie" 32 . Dar pentru ca multi din ei socoteau poate pe
loan un om ujuratic §i nestatornic, Hristos le-a indreptat parerea spu-
nindu-le: „Ce afi iesit sd vedeti inpustie? Trestle cldtinatd de vint? Sau om
tmbrdcat in haine moi?" 33 . Prin aceste doua pilde Hristos a aratat ca loan
nu-i nestatornic prin fire §i nici nu-i molesit de trai bun. Astfel a ras-
puns gfndului ascuns al celor din jurul Lui.

Uita-te cit de multa smerenie a aratat Hristos §i in aceasta impreju-
rarel Nu i-a spus carturarului: „Am casa, dar o dispretuiesc!", ci: „Nu
ami", Raspunsul Sau e si precis §i plin de smerenie. La fel este Hristos
ctnd manlnca §i bea, cind pare ca face contrarul decit facea loan Bote-
zfttorul; toate le face pentru mintuirea iudeilor; dar, mai bine spus, a
intregii lumi, inchizind in acela§i timp §i gurile ereticilor §i voind toto-
data sa atraga la Sine §i pe cei din jurul Lui.

„Un altul I-a &s: ,JDoamne, dd-mi voie sd merg sd ingrop mai intii pe
tatdl meu!" 34 .

Ai vazut deosebirea dintre o rugaminte §i alta? Celalalt cu nerus>
nare ii spune: „Voi merge dupd Tine oriunde vei merge"; acesta, desji
cerea un lucru cuvios, li spune: ,J)d-mi voie!" Dar Hristos nu i-a dat
voie, ci a spus:

)t Lasd morfii sd-si ingroape mortii lor! Tu vino dupd Mine!" 35
Totdeauna Domnul se uita la gindul omului.

- Pentru ce nu i-a dat voie? a§ putea fi intrebat.

- §i pentru ca erau §i aljii care sa ingroape mortul - a§a ca nu avea
sa ramina mortul neingropat -, dar §i pentru ca ucenicul Sau nu trebuia
sa se fndeparteze de la indatoriri cu mult mai mari. Prin cuvintele:
,jMorfii lor "Iisus arata ca mortul nu era dintre ai Lui; dupa parerea mea
eel mort era necredincios.

Daca te minunezi de tmarul acesta ca §i-a cerut voie de la Iisus
pentru un lucru a§a de necesar §i n-a plecat de capul lui, apoi cu mult
mai mult minuneaza-te ca a ramas linga Iisus cind 1-a oprit.

- Dar nu-i cea mai mare nerecunostinja, a§ putea fi intrebat, ca un
flu sa nu se duca la inmormintarea tatalui sau?

- Daca acela ar fi facut aceasta din trindavie, ar fi fost nerecunostintS.;
dar ar fi dat dovada de cea mai mare lipsa de judecata daca ar fi plecat sa
faca un lucru mai putin necesar, neglijind un lucru mai necesar.

Iisus nu 1-a oprit, poruncindu-i sS, nu cinsteasc3. pe pannti, ci ca sa ne
arate ca nimic nu trebuie sa fie pentru noi mai necesar decit cele ceresti,

32. Luca 7, 24.

33. Luca 7, 24-25.

34. Matei 8, 21.

35. Matei 8, 22.

OMILU LA MATEI 349

eft trebuie sft ne lipim sufletul de ele cu toatft sirguinta, eft nu trebuie sft ami-
nftm deloc, oricit de constringfttoare ji de necesare ar fi alte interese ale
noastre. Ce este mai necesar intr-adevar decit ingroparea tatalui nostru? §i
totu§i ce este mai u§or? Nici nu trebuie sft cheltuiefti mult (imp!

Dacft 36 nu trebuie sft ne indep&rtam de indatoririle noastre duhov-
nice§ti, nici pu|ina vreme cit trebuie s-o cheltuim cu ingroparea tatalui
nostru, gindefte-te, ce meritam noi, care ne departam tot timpul de fap-
tele ce se cuvin sft le facem pentru Hristos, noi, care prefer&m pe cele
farft de pret celor de neapftratft trebuinta, noi, care ne ocupam de
lucruri de nimic, fara s& ne sileascft cineva? §i cu acest prilej trebuie sa
ne minunam de filozofia inva^aturii lui Hristos, eft la ^intuit pe ucenicul
Sau cu cuvintul Sau. In afarft de asta, 1-a scapat §i de multime de neca-
zuri: de jale, de plinsete §i de cele ce le aduce cu sine moartea. Ca dupa
ce-1 ingropa pe tatal sau, trebuia sa se ocupe de testament, de impar|irea
mojtenirii fi de toate celelalte ce vin dupa acestea. §i astfel, valuri dupa
valuri, il duceau departe de limanul adevarului. Pentru aceasta 1-a |inut
Hristos linga El §i 1-a pironit de El. Daca inca te mai minunezi §i te tul-
buri ca Hristos n-a dat voie ucenicului Sau sa se duca la inmormintarea
tatalui sau, ginde§te-te ca multi oameni nu ingaduie ca acei slabi de
inima sa afle de moartea unora de-ai lor, fie tata, fie mama, fie copil sau
prieten §i nici nu-i lasa sa meargft dupa mort la mormint. §i nu-i invi-
nuim de cruzime, nici de neomenie. §i pe buna dreptate. Dimpotriva,
ar fi o cruzime ca pe ni§te oameni ca ace§tia sa-i lasam sa ia parte la
jalea unei inmormintari.

IV

Daca este un rau sa jelim pe mortii no§tri §i sa ne zdrobim inima,
apoi cu mult mai mare rau este sa ne lipsim de cuvintele cele duhovni-
cesti. Din pricina asta Domnul a spus si in alta parte: „Nimeni care-§i
pune mina pe plug §i se uita inapoi nu este potrivit pentru imp&ratia luiDum-
ne&u" 37 . Cu mult mai bine este sa propovaduie§ti imparatia cerurilor §i
sa smulgi pe altii de la moarte, decit sa ingropi pe un mort care nu mai e
de folos la nimic, mai ales cind sint cei care pot implini lucral acesta.

De aici invatam ca nu trebuie sa pierdem nici eel mai putin timp
cind e vorba de indatoririle noastre duhovnice^ti, chiar daca ne-ar sili
nenumarate treburi, §i sa preferam pe cele duhovnicesti tuturor treburi-
lor, chiar celor de neaparata trebuinta §i sa §tim ce este viata, ce este
moartea. Multi dintre cei ce par vii nu se deosebesc intra nimic de cei

.'Mi. I)c;iici inccpc [>;nlr;i mcir;il;l: Oamenii cure Irilieit 'in desftitdri ,ji cei cu putere nu se deosebesc
mini nimic <lc inorfi.
.!'/. I.urti •>, U2

;t, r )() SI'lNTlll, IOAN (UIKA l)K AUR

mor^i, atita vreme cit traiesc in pacate; dar, mai bine spus, acestia sint
mai rai decit mor^ii. Ca „cel care a murit nu mai pdcdtuie§te" 38 , pe cind eel
viu slujeste pacatului. Sa nu-mi spui ca eel viu nu-i mincat de viermi, ca
nu sta in cosciug, ca n-a inchis ochii, ca nu-i infasurat in giulgiuri de
inmormintare! Nu; dar este intr-o stare mai rea decit un mort; nu-1
maninca viermii, dar patimile ii sfisie sufletul mai groaznic decit fiarele
salbatice. Chiar daca are ochii deschi§i, totusi e mai rau decit eel cu
ochii inchisi. Ochii celui mort nu vad nimic rau; ochii celui viu, fiindu-i
deschisi, stringe in jurul sau nenumarate pacate; unul sta in cosciug si
nu-1 mai misca nimic; celalalt, insa este ingropat in groapa nenumarate-
lor sale pacate.

- Dar trupul lui nu-1 vezi putrezit!

- §i ce-i cu asta? Inainte de trap i-a putrezit sufletul; a pierit sufletul
si putreziciunea e mai mare. Mortul miroase urit zece zile; celalalt
imprastie miros greu toata viata lui; gura ii este mai necurata decit
canalele. Deosebirea intre unul si altul este ca mortul este supus numai
putreziciunii firesti, pe cind celalalt putrezeste datorita nebuniei sale,
scornind in fiecare zi noi si noi prilejuri de putreziciune.

- Dar este purtat de cai!

- §i ce-i cu asta? §i mortul e purtat pe nasalii! §i iata grozavia! Pe
(-el mort, legat cu giulgiuri si putrezit, nimeni nu-1 vede, ca il acopera
capacul sicriului; pe cind pe celalalt, desi miroase greu, il vede toata
lumea; se plimba pretutindeni §i-si poarta in trap, ca intr-un sicriu,
sufletul mort. §i daca ai putea vedea sufletul unui om, care traieste in
desfatare si pacat, ti-ai da seama ca ar fi mult mai bine sa zaca legat in
mormint, decit sa fie strins de lanturile pacatelor; ar fi mai bine sa aiba
peste el o piatra, decit povara grea a nesimtirii. Pentra av.eca ar trebui
ca rudele si cunoscutii unor astfel de morti, care nu mai simt pacatul, sa
se apropie de Iisus si sa se roage pentra ei, asa cum a facut Maria pentru
Lazar 1 ". Nu te deznadajdui, chiar daca miroase greu, chiar daca e de
patru zile, ci apropie-te de Iisus si ridica tu mai intii piatra de pe eel
mort! §i atunci il vei vedea zacind ca in mormint, legat cu giulgiuri.

Daca vreti, sa aduc inaintea voastra pe unul din boieri, pe unul din
cei puternici. Nu va temeti! N-am sa dau nume! Dar, mai bine spus,
chiar daca as da nume, nici atunci n-ar trebui sa va temeti. Cine se teme
de un mort? Orice ar face, mortul ramine mort! Un mort nu poate sa
I'aea rau, mic sau mare, unui om viu.

Sa ne uitam la ei! Capul li-i legat; ca acela care are totdeauna bautura in
cap are toate simturile astupate si legate, ca mortii, care-s acoperiti cu
(■apace si legati cu giulgiuri. Daca vrei, uita-te si la miinile lor! Le vei

.'IK. Rum. (i, 7.

.'III. limn II, '.M '.>:/.

OMII.II I .A MAIM ,'l. r »l

vedea alipite de stomac, ca la mor^i, si legate, nu cu giulgiuri, ci, ce-i cu
mult mai groaznic, cu lan^urile lacomiei. Lacomia nu-i lasa sa intinda
miinile spre milostenie, nici spre alta fapta buna, ci-i face mai nefolosi-
tori decit mortii. Vrei sa le vezi si picioarele legate? Le vezi inrasi
strinse puternic de griji; si de aceea niciodata nu pot sa alerge
spre casa lui Dumnezeu.

Ai vazut mortul? Vezi-i si cioclul! Cine ii duce la groapa pe acestia?
Diavolul! El ii leaga strasnic si nu ingaduie ca omul sa arate om, ci lemn
uscat. Cum sa mai arate unul ca acesta om cind nu are ochi, nu are
miini, nu are picioare, nimic din unele ca acestea! Poti sa vezi ca si
sufletul lor este tot asa de infasurat; este mai degraba idol decit sullel.

Asadar, pentru ca oamenii acestia zac in nesimtire si au ajuns cti
niste morti, sa ne apropiem pentru dinsii de Iisus, sa-L rugam sa i
invieze, sa ridicam piatra de pe ei, sa le dezlegam legaturile! Daca vei
ridica piatra, adica nesimtirea lor fata de pacat, vei putea sa-i scoti
indata si din mormint. Iar odata scosi, ii vei scapa mai usor de legaturi.
De vei face asa, Hristos te va cunoaste; iar cind vei Tnvia si vei fi dezle-
gat, te va chema la cina Sa.

Asadar toti citi sinteti prietenii lui Hristos, toti citi sinteti ucenicii
Lui, toti citi iubiti pe eel mort, apropiati-va de Iisus si rugati-L pentru
eel mort! Chiar daca mortul miroase greu de tot, totusi nici asa rudele si
cunoscutii nu trebuie sal paraseasca, ci cu atit mai mult sa se duca la
Iisus. Asa au facut atunci si surorile lui Lazar. Sa nu incetam a-L ruga pe
Iisus, sa nu ne oprim rugaciunile si cererile noastre, pina ce nu-1 primim
viu pe eel mort. Daca ne vom ingriji asa si de mintuirea noastra si de
mintuirea semenilor nostri, vom dobindi iute si viata ce va sa fie, pe
care, faca Dumnezeu sa o dobindim cu totii, cu harul si iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava in vecii vecilor,
Amin.

OMIL1A XXVIII

„§i intrind £1 in corabie, au mers dupa £1 ucenicii Lui.

§i iata furtuna mare s-a facut pe mare,

incit se acoperea corabia de valuri, iar El dormea" 1

Evanghelistul Luca, netinind seama de ordinea cronologica, a
spus: „§i a fast in una din zile §iEl a intrat in corabie §i ucenicii Lui" 2 . Evan-
ghelistul Marcu face la fel 3 . Evanghelistul Matei, insa, n-a spus a§a, ci
pastreaza §i aici ordinea cronologica. Ca evanghelistii nu istorisesc la
fel faptele §i minunile Domnului. Am spus aceasta §i mai inainte, ca sa
nu se creada ca sint contraziceri intre evanghelisti, din pricina ca unii
din ei au lasat la o parte unele amanunte.

Hristos a dat drumul multimilor sa piece, dar a luat cu El pe uce-
nici. Acest lucru il spun si ceilalti evanghelisti. §i i-a luat pe ucenici nu
in zadar, nici fara rost, ci ca sa-i faca spectatorii minunii ce avea sa
urmeze. Ca un minunat instructor, Hristos i-a deprins pe ucenicii Sai §i
cu bune sj cu rele: sa fie fara teama in primejdii si smeriti cind sint lau-
da^i. §i ca sa nu gindeasca despre ei ca sint cineva, intrucit celorlalti le-a
dat drumul sa piece, iar pe ei i-a luat, ii lasa sa se primejduiasca pe
mare; prin aceasta le-a scos si ingimfarea din suflet, dar i-a deprins si sa
suporte cu curaj incercarile.

Mari erau si minunile de mai inainte, dar minunea aceasta era si un
rxercitiu, nu mic, §i era inrudita cu o alta minune din Vechiul Testa-
ment '. De accea a luat cu El numai pe ucenicii Sai. Cind au loc numai
minunile, Domnul ingaduie poporului sa fie de fata; dar cind sint incer-
( ari ?ji [jrimejdii, Domnul ia numai pe ucenicii Sai, pe atletii lumii, pe
care Irebuia sai deprinda cu incercarile §i primeidiile.

I'ivanghelistul Matei spune scurt. c? Hristos dormea; evanghelistul
Marcu, insa, spune ca dormea pe un capatii', aratindu-ne smerenia Sa,
,11 prin as la invatindu-ne multa filozofie.

I Mnlri H. TA '24.

:>. I.iiki H, 22.

i Mm ni I, :i. r , ;{«.

i I,-). II. K>, :>\.

■ Uiiiiii I. M.

OMI1.II l,A MATKI MM

Asadar cind s-a pornit furtuna §i marea s-a infuriat, L-au sculat,
zicindu-I:

,J)oamne, mintuieste-ne, cd pierim!" 6

Domnul, insa, inainte de a certa marea, ii cearta pe ucenici. Ca,
dupa cum am spus, Domnul a ingaduit furtuna, pentru a-i exercita; fur-
tuna de pe mare era o scoala a incercarilor ce aveau sa vina peste ei. §i
mai tirziu i-a lasat sa cada de multe ori in primejdii mai grele si a zabo-
vit cu ajutorul. De aceea si Pavel spunea: „7Vw vreau sa nu stiti voi,jratilor,
cd am fost ingreunati peste mdsurd si peste putintd, incit n-aveam nddejde nici
de viatd" 7 ; iar putin mai jos iara§i: „Care, din astfel de morti ne-a izpdvit"*.

Deci Hristos, inainte de a certa marea, ii cearta pe ucenicii Sai, spre
a-i invata ca trebuie sa aiba curaj chiar daca se ridica mari valuri si
spre a-i invata ca toate le rinduie^te spre folosul lor. Spaima, intr-ade-
var, lc-a lbsi spre tblos, iar minunca a aparut mai marc si le-a ramas
ncstcarsa in minte. Domnul, cind avca sa l'aca o minunc, iacca mai inainte
alte multe fapte, care de^teptau mintea, ca nu cumva, cu trecerea tim-
pului, sa se uite minunea. Tot asa §i Moise; mai intii s-a speriat de sarpe;
§i nu s-a speriat a§a u§or, ci spaima de moarte 1-a cuprins; si atunci a
vazut minunea, ca. sarpele s-a prefacut in toiag 9 . Tot a§a si apostolii;
cind se a§teptau sa piara, atunci au fost mintuiti. Ca sa.-§i poata da
seama de maretia minunii, trebuia sa simta primejdia. De aceea si dor-
mea Hristos; daca Hristos ar fi fost treaz, apostolii sau nu s-ar fi temut
sau nu L-ar fi rugat sau nici nu si-ar fi inchipuit ca poate sa potoleasca.
furtuna. De aceea, deci, dormea, ca sa se nasca spaima in sufletele lor si
ca sa li se intipareasca mai bine in minte cele ce aveau sa se petreaca in
jurul lor. Cu alti ochi privim bucuriile §i durerile altora si cu alti ochi
privim bucuriile §i durerile noastre. Pina la furtuna de pe mare apostolii
vazusera pe Iisus facind bine altora; ei nu se bucurasera inca de nici o
binefacere §i erau oarecum nepasatori; ca nu erau nici ologi si nici nu
aveau vreo alta boala; trebuia, dar, sa se bucure si ei personal de binefa-
cerile lui Hristos; iar Domnul ingaduie dezlantuirea furtunii, ca uceni-
cii sa simta mai lamurit binefacerea primita.. Domnul nu da lectia
aceasta ucenicilor cind erau de fata multimile, ca nu cumva multimile,
vazindu-le spaima, sa-i socoteasca putin credincio§i, ci ii ia indeosebi si
ii indreapta. §i, inainte de a potoli furia apelor, le potoleste viforul
din sufletele lor, certindu-i §i spunindu-le:

„Pentru ce sinteti infricosati, putin credinciosilor?" 10

(i. Matei 8, 25.

7. // Cor. I, 8.

8. // Cor. I, l().
!). lea. 4, I . r >.

10. Malfi 8, 2().

;t. r i4 SIINH1I, II IAN (HIHA UK AUR

li inva^a ca frica nu li s-a nastut din pricina incercarii venite peste
ei, ci a slabiciunii sufletului lor.

Daca cineva mi-ar spunc ca nici Icama si nici pulinatatea credin|ei
i-au 1'acul pc apostoli sa-L scoalc pc Domnul, apoi ii \<>i raspundc ca mai
cu seama teama lor este un semn ca nu aveau despre Hristos parerea
cuvenita. Apostolii §tiau ca daca Hristos ar fi fost treaz putea sa poto-
leasca furtuna; dar ca putea face asta si dormind, nu stiau inca. §i
pentru ce te minunezi ca apostolii erau inca nedesavirsiti si acum, dupa
atitea alte minuni? De aceea Domnul ii tine de rau de multe ori, ca
atunci cind le zice: Jncd §i voi sinteti nepriceputi?" 11 . Daca, deci, apostolii
sint inca nedesavirsiti, pentru ce sa te mai miri ca multimile nu aveau o
parere mare despre El?

Ca sc minunau zicind: „Cine este Omul Acesla, ca si marea §i vinturile
nsailtd de El?" ''

Hristos nu i-a tinut de rau ca L-au numit om, ci astepta sa-i invete,
prin minunile Sale, ca parerea lor era gresita.

- Dupa ce-L socoteau om?

- Dupa infatisare, dupa somn, dupa folosirea corabiei. Din pricina
aceasta multimile nedumerite se intrebau: „Cine este Acesta?' 'Somnul si
infa^isarea ll aratau om; marea, insa, si potolirea ei L-au aratat Dumnezeu.

II

§i Moise facuse odinioara o minune ca aceasta 13 . Dar cita deosebire
intre Moise si Hristos! Moise a poruncit marii ca rob; Hristos savirseste
minunea ca Stapin. Hristos n-a intins toiagul ca Moise, n-a ridicat miinile la
cer, nici n-a avut nevoie de rugaciune, ci ca un stapin, care porunceste sluj-
nicii sale, si ca Creator al fapturilor, asa a potolit si a infrinat marea, numai
cu cuvintul si cu porunca. §i toata furtuna a incetat indata si nici urma de
framintare nu s-a mai vazut pe fata marii. Lucrul acesta a vrut sa-1 arate
evanghelistul prin cuvintele „§i s-a fdcut liniste mare" 14 . §i ceea ce
psalmistul spusese ca mare lucru despre Tatal, aceea a aratat si Hristos
prin fapte.

- Dar ce a spus psalmistul despre Tatal?

- A spus: „Zis-a §i a stat duhul viforului" 15 . Tot asa si acum. Hristos a
zis si s-a facut liniste mare. De aceea mai cu seama s-au si minunat de El
oamenii; si nu s-ar fi minunat daca ar fi facut si El la fel ca Moise.

11. Matei 15, 16.

12. Matei 8, 27.
l.'t. /q. 14, 16, 21.
II. Matei 8, 26.
IT), /'v. 106, 25.

OMII.II [.A MATKI M/i

Cind Domnul S-a coborit pe uscat a urmat o alta minune si mai
infricosatoare. Ni§te indraci^i, care umblau de colo-colo ca niste fugari,
vazindu-L pe Stapin au zis:

„Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aid inainte de vreme ca
sd ne munce§ti pe noi?" ' 6 .

Pentru ca. multimile II numeau pe Hristos om, au venit demonii ca
sa-I proclame Dumnezeirea Sa! Cei care nu vazusera marea infuriata si
iarasi potolita auzeau acum pe demoni strigind ceea ce strigase marea
prin potolirea ei. Apoi, ca sa nu se creada ca strigatul lor este linguseala,
demonii marturisesc propria lor suferinta, spunindu-I: „Ai venit aid
inainte de vreme ca sa ne muncesti?" Demonii marturisesc mai intii dus
mania lor fata de Hristos, ca sa nu fie banuitoare rugamintea lor de mai
tirziu, de a le da voie sa intre in turma de porci. Prezenta lui Hristos ii
facea sa. sufere cele mai groaznice chinuri, erau biciuiti in chip nevazut,
erau framintati mai mult decit marea, erau chinuiti, erau munci^i.
Pentru ca nici un om nu indraznea sa se apropie de ei, Hristos se
indreapta spre ei. Evanghelistul Matei spune ca demonii I-au zis Dom-
nului: >r Ai venit aid inainte de vreme ca sd ne muncesti pe noi?" Ceilalti
evanghelisti au adaugat ca L-au rugat si I-au cerut sa nu-i arunce in
adinc 17 . Gindeau ca le si sta inainte munca ve§nica si se temeau ca
aveau sa fie dati pedepsei chiar in clipa aceea.

Nu este nici o contrazicere intre evanghelisti chiar daca Luca vor-
be§te de un singur indracit, iar Matei de doi. Daca Luca ar fi spus ca a
fost numai un indracit si ca n-a mai fost altul, atunci ar fi fost contrazi-
cere intre el si evanghelistul Matei; dar daca Luca vorbeste de unul, iar
Matei de doi, nu inseamna ca se contrazic, ci ca istorisesc diferit acelasi
fapt. Dupa parerea mea, Luca, in istorisirea sa, a vorbit numai de indra-
citul care era mai bolnav dintre cei doi indraciti. Din pricina asta si
spune ca. boala lui era cumplita; de pilda ca-si sfarima lanturile si catu-
§ele si ratacea prin pustie 18 , iar evanghelistul Marcu spune ca se taia cu
pietre 19 . Cuvintele demonilor sint indestulatoare sa. arate dusmania si
nerusinarea lor. „Ai venit, spun ei, ca mai inainte de vreme sd ne muncesti?".
Nu puteau spune ca n-au pacatuit; dar se roaga sa nu-i pedepseasca inainte
de vreme. Savirs.isera multe faradelegi, stricasera §i chinuisera. faptura lui
Dumnezeu in toate chipurile cu putinta; de aceea Hristos ii lovise cu acele
groaznice chinuri. §i pentru ca socoteau ca, din pricina grozaviei faptelor

Ki. Matei 8, 2!).

17. Marcu, ."">, 10; Luca K, 31.

18. Luca 8, 2!).
1!1. Marcu . r >, 5.

;l r )(i SHNTUI, K) AN GURA t)E AUR

lor, Domnul n-are sa mai a§tepte timpul pedepsei, se roaga §i-I cer sta-
ruitor lui Hristos sa nu-i trimita la munca inainte de vreme.

§i cei care nu sufereau pe ei catusele vin cu catusele pe ei; cei care
cutreierau muntii au iesit la cimpie; cei care impiedicau drumul altora
s-au oprit cind au vazut ca Domnul le taie drumul lor.

- Dar pentru ce le placea sa locuiasca in morminte?

- Pentru ca demonii voiau sa sadeasca in sufletele oamenilor o
inva^atura rea, ca sufletele celor morti se fac demoni. Dar aceasta nici
prin minte nu trebuie sa ne treaca.

Dar poate ca m-ar intreba cineva:

- Multi vrajitori junghie copii ca sa se foloseasca de sufletele lor la
facerea vrajilor. Ce ai de spus de asta?

- Cine o dovedeste? Multi spun, intr-adevar, ca vrajitorii ucid
copii; dar de unde stii ca sufletele celor ucisi lucreaza cu vrajitorii? Ras-
punde-mi, te rog, la intrebarea asta!

- Chiar demoniacii striga: „Eu sint sufletul cutaruia!"

- Dar §i asta e o inselatorie diavoleasca. Nu striga sufletul celui
mort, ci demonul, care vorbeste in numele lui, ca sa insele pe cei ce-1
and. Daca sufletul ar avea puterea sa intre intr-un demon si sa se faca
demon, apoi cu atit mai mult ar putea sa se intoarca in propriul sau
trup. In afara de asta, e de neinteles ca eel ucis sa dea ajutor ucigasului
sau, sau ca un om sa aiba puterea sa prefaca o putere imateriala in alta
substanta. Daca nu se poate face aceasta cu trupurile, ca nimeni nu poate
preface trupul unui om in trup de magar, cu mult mai mult nu se poate face
aceasta cu sufletul nevazut; nu se poate preface sufletul unui om in demon.

Ill

Astfel de cuvinte sint, deci, basme babesti si sperietori pentru copii.
Nici nu este cu putinta ca sufletul, odata despartit de trup, sa mai rata-
ceasca pe pamint. Ca spune Scriptura: „Sufletele dreptilor sint in mina lui
Dumnezeu" 20 . Iar daca sufletele dreptilor sint in mina lui Dumnezeu,
atunci si sufletele copiilor; ca nici sufletele lor nu sint rele. Sufletele
pacatosilor, indata dupa moarte, sint duse de aici; si se vede asta din
pilda bogatului nemilostiv si a lui Lazar 21 ; iar in alta parte Hristos
spune: ,fistazi vor cere sufletul tau de la tine" 22 . Nu este cu putinta ca sufle-
tul, odata ie§it din trup, sa mai rataceasca pe pamint. §i pe buna dreptate.
Daca noi, cind sintem in trup, desi cunoastem destul de bine pamintul si sin-
(em obisnuiti cu el, totusi, daca mergem pe un drum strain, nu stim pe

'20. Inf. Sol. 3, 1.

21. I Mia 16, 19-31.

22. I.uai 12, 20.

OMH.I1 I .A MAIM 357

unde sa apucam, de nu este cineva care sa ne indrumeze, cum este cu
putin^a ca sufletul, despar^it de trup si lipsit de toate acelea cu care era
obi§nuit, sa stie unde sa mearga fara sa-1 indrumeze cineva? §i din
multe alte locuri putem vedea ca sufletul nu ramine pe pamint dupa ce
iese din trup. §tefan zice: „Primeste duhulmeu!" 23 ;'\ax Pavel: ,JEstecu mult
mai bine sa ma desfac §i sdfiu cu Hristos" 24 . Iar despre patriarhul Avraam
Scriptura spune: „§i a fist addugat linga pdrintii lui, intru batrinete bune" 25 .
Ca nici sufletele pacatosilor nu pot ramine aici pe pamint, asculta-1 pe
bogatul nemilostiv cit se roaga sa vina pe pamint §i nu i se ingaduie;
daca ar fi fost cu putinta, ar fi venit §i ar fi spus cele ce se petrec acolo 26 .
Din acestea se vede deci ca, dupa plecarea de pe pamint, sufletele sint
duse intr-un anumit loc, de unde nu mai au putere sa se reintoarca pe
pamint, ci a§teapta ziua cea infrico^atoare a judecatii.

Daca cineva m-ar intreba: „Pentru ce Hristos a facut ce au cerut
demonii, ingaduindu-le sa intre in turma porcilor?", voi raspunde asa:
Hristos a facut lucrul acesta nu pentru ca sa dea ascultare demonilor, ci
pentru ca sa rinduiasca multe. Intii, sa invete pe cei izbaviti de tiranii
aceia cumpliti cit de multa vatamare le aduceau acesti dusmani; apoi,
ca sa cunoasca toti ca demonii nici in porci nu indraznesc sa intre daca
Hristos nu le-ar ingadui; in al treilea rind, ca sa se §tie ca demonii ar fi
facut oamenilor acelora mai mult rau decit porcilor, daca, in marea lor
nenorocire, nu s-ar fi bucurat de purtarea de grija a lui Dumnezeu. §tie,
doar, toata lumea ca demonii ne urasc pe noi mai mult decit pe ani-
male. Deci daca demonii n-au crutat porcii, ci intr-o clipa i-au aruncat
in mare, cu mult mai mult ar fi facut aceasta cu acei oameni pe care-i
aveau in puterea lor; i-ar fi dus §i tint in pustietati daca n-ar fi avut alaturi de
ei, chiar atunci cind demonii ii munceau, multa purtare de grija a lui Dum-
nezeu, care-i infrina §i-i oprea pe demoni de a merge mai departe.

De aici se vede ca nu este om care sa nu se bucure de purtarea de grija a
lui Dumnezeu. Daca nu se bucura toti la fel si nici in acelasi chip, apoi si
aceasta este cea mai buna cale a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Ca Dum-
nezeu Isi arata purtarea Sa de grija dupa trebuinta deosebita a fiecaruia. Pe
linga cele spuse, mai invatam de aici §i altceva, ca Dumnezeu poarta de
grija nu numai de toti indeobste, ci de fiecare om in parte. Asta a aratat-o §i
ucenicilor Sai, spunind: Jar voud siperii capului vd sint numdrati" 27 . §ipoti
vedea aceasta lamurit chiar la indracitii ace§tia; de mult ar fi fost inecati
daca nu s-ar fi bucurat de marea purtare de grija a lui Dumnezeu.

23. Fapte 7, 59.

24. Filip. 1, 23.

25. Fac. 25, 8.

26. Luca Hi, 27-31.

27. Malei 10, 30.

MM MIMIII, IQAN (ilIRA l)K AUK

Domnul a ingaduit demonilor sa intre in turma de porci, ca sa afle
si locuitorii ^inuturilor acelora puterea Lui. Unde era cunoscut numele
Lui, Hristos nu cauta sa se arate; dar unde nu-L cunostea nimeni, unde
oamenii nu-L stiau inca, facea sa straluceasca minunile Sale, ca sa
atraga si pe acestia la cunoasterea Dumnezeirii Sale. Ca locuitorii ora-
sului aecluia nu-L cunostcau, o arata sllrsitul. Ar i'i Ircbuit sa I sc inchinc
l.ui s.i sa sc minunczc de putcrca Lui, dar ci au trimi s la El.

„§i L-au rugat sa piece din hotarele lor" 28 .

- Dar pentru ce demonii au omorit porcii?

- Demonii totdeauna se straduiesc sa aduca suparari pe capetele
oamenilor si totdeauna se bucura de pieirea lor. Aceasta a facut-o dia-
volul si cu Iov, desi acolo Dumnezeu a ingaduit. Dar nici acolo Dumne-
zeu n-a facut pe placul diavolului, ci, vrind sa-1 arate mai stralucit pe
slujitorul Sau, a pus capat obrazniciei diavolului si a intors asupra capu-
lui lui tot ce pusese la cale impotriva dreptului. §i acum, cu vindecarea
celor doi indraciti, s-a intimplat contrariul de ce voiau demonii: pute-
rea lui Hristos a fost stralucit vestita; rautatea demonilor, de care i-a
izbavit Hristos pe cei munciti de ei, a fost aratata si mai lamurit si s-a
dovedit ca demonii nici de porci nu se pot atinge, daca nu le ingaduie
Dumnezeul universului.

IV

Daca cineva ar vrea sa interpreteze aceasta minune si in sens spiri-
tual, nimic nu-1 opreste. Dar istoria ramine istorie. Trebuie, insa, sa se
stie lamurit ca oamenii care traiesc ca porcii ajung repede pe mina
demonilor. Daca cei care sufera aceasta se poarta ca niste oameni, pot
de multe ori sa-i si invinga pe demoni; daca, insa, ajung cu totul porci,
nu numai ca se indracesc, dar se arunca si in prapastie. De altfel, ca sa
nu crezi ca cele intimplate au fost o inselatorie, ci sa fii pe deplin incredintat
ca demonii au iesit din oamenii aceia, ti-o arata lamurit moartea porcilor.

Dar vezi-I §i blindetea lui Hristos, pe linga, puterea Lui! Dupa ce
facuse atita bine, locuitorii tinutului aceluia II alunga; Hristos nu se
impotriveste, ci pleaca; a parasit pe oamenii care s-au declarat nevred-
nici de invatatura Sa si le-a dat ca invatatori pe cei sloboziti din ghea-
rele demonilor si pe pazitorii porcilor, ca de la ei sa afle cele petrecute.
Hristos a plecat §i-i lasa cuprinsi de mare frica. Paguba lor cea mare ras-
pindea vestea minunii savirsite, iar cele intimplate le piscau sufletul. Din
toate partile se auzeau glasuri care predicau minunea nemaiauzita: cei
tamaduiti, porcii inecati in mare, stapinii porcilor, pazitorii porcilor.

'28. Matei 8, 34.

DM11,11 l,A MATH .). r )!>

Acestea 21 ' le po^i vedea ca se petrec si acum. Sint si atum mul^i
indraciti care locuiesc in morminte, a caror furie n-o pot slapini nici
catu^ele, nici lanturile, nici multimea oamenilor, nici sfaturile, nici
povetele, nici frica, nici amenintarea, nici altceva din unele ca acestea.
Intru nimic nu se deosebeste de indracit desfrinatul, care umbla numai
dupa femei; ca si indracitul, umbla gol; e imbracat cu haine, dar e lipsit
de imbracamintea cea adevarata, e dezbracat de slava cuvenita lui; nu
se taie cu pietre, ci cu pacate mai cumplite decit pietrele. Cine poate sa
lege pe un om ca acesta? Cine poate sa potoleasca pe eel ce se poces_ te
singiir, pe eel cuprins de furii, pe eel ce nu sta niciodata acasa, ci
colinda mormintele, adica locuintele desfrinatelor, locuinte pline de
groaznic miros §i de multa putreziciune?

Ce sa mai spunem de zgircit, de iubitorul de argint? Nu-i, oare, §i el
tot un indracit? Cine e in stare sa-1 lege? Nici frica, nici amenintarile zil-
nice, nici indemnurile, nici sfaturile! Zgircitul sfarima toate aceste lan-
turi. Daca te apropii de el ca sa-1 scapi de chinul lui, cu juramint te
rpaga sa nu-1 scapi de chin, ca pentru el eel mai mare chin este a nu fi in
chin. Poate fi, oare, o stare mai ticaloasa? Demonii aceia, chiar daca
dispretuiau pe oameni, totu^i s-au plecat poruncii lui Hristos §i au iesit
indata din trupul celor chinuiti. Dar demonul zgirceniei nu asculta nici
de porunca. lata, aude in fiecare zi pe Hristos spunindu-i: „Nu puteti
sluji lui Dumne&u §i lui mamona!" 30 ; II aude amenintindu-1 cu gheena § i
groaznice chinuri §i nu asculta. Nu pentru ca demonul zgirceniei este
mai puternic decit Hristos, ci pentru ca Hristos nu ne cuminte§te fara
voia noastra. Din pricina aceasta zgircitii traiesc ca in pustie, de§i
locuiesc in mijlocul ora^elor. Care om cu judecata ar vrea sa aiba de-a
face cu astfel de oameni? Mai bine spus, eu a§ prefera sa traiesc cu mii
de indraciti decit cu unul care zace de aceasta boala. §i nu gre§esc cind
spun asta! Ne-o arata boala de care sufera si indracitii si zgircitii. Zgirci-
tii socotesc dusmani chiar pe cei care nu le-au facut rau; vor sa faca rob
pe eel liber §i aduc peste el nenumarate rele; indracitii nu fac asa, ci-§i
poarta boala in ei in§i§i. Zgircitii ruineaza multe case, fac sa se huleasca
numele lui Dumnezeu, sint o pacoste pentru tara §i pentru intreaga
lume; indracitii sint mai degraba vrednici de mila §i de plins; cele mai
multe fapte le fac fara sa-§i dea seama; zgircitii, dimpotriva, pacatuiesc
cu buna §tiinta, i§i dezlantuiesc furia in mijlocul ora§elor §i sint cuprinsi
de o nebunie noua. Au indraznit, oare, toti indracitii ce-a indraznit
Iuda, care a savirsit cea mai mare nelegiuire? Toti care merg pe urmele
lui Iuda, toti iubitorii de argint, ca niste fiare salbatice scapate din cu§ti,

29. De airi inrepe pinlcii morula: tmpotriva zgircitilox .
;((). Malei (i, 21.

MO MINI I II, IOAN (JURA l)K AUR

tulbura orasele si nimeni nu-i poate opri. Au si zgirctyii de jur imprejurul lor
lanturi si legaturi: frica de judecatori, amenintarea legilor, osinda oamenilor
si aitele mai multe ca acestea; totusi pe toate le sfarima si le rastoarna. §i
daca ai indeparta din jurul zgircitilor aceste legaturi, atunci ai cunoaste bine
ca demonul, care sta in sufletul iubitorilor de argint, este mai salbatic si mai
furios decit demonii pe care i-a scos Domnul din cei doi indraciti.

V

Dar pentru ca lucrul acesta nu-i cu putinta, sa ne inchipuim macar
cu mintea ca am indepartat din jurul zgircitului toate legaturile acelea si
atunci vom cunoaste bine groaznica lor nebunie. Dar sa nu va temeti de
fiara cind o vom arata in toata goliciunea ei! Lucrurile se petrec in in-
chipuire, si nu aievea. Inchipuie-ti un om care slobozeste foe din ochi,
negru la fata; din amindoi umerii ii ies serpi in loc de miini; sa aiba si
gura; in loc de dinti sa-i fie implintate in gingii sabii ascutite, in loc de
fimba, o fintina din care sa izvorasca otrava si venin; pintecele lui, mai
mistuitor decit cuptorul, sa inghita. tot ce intra in el; picioarele, intrari-
pate si mai iuti decit flacara; fata lui, fata de ciine si de lup; glasul lui sa
nu aiba grai omenesc, ci sa fie aspru, groaznic, infricosator; sa aiba si in
degete flacari. Vi se par poate infricosatoare cuvintele mele, dar totusi
nu 1-am zugravit inca pe zgircit a§a cum merita. Trebuie sa mai adaug
inca si aitele. Pe toti pe care-i intilneste sa-i junghie, sa-i manince, sa le
sfisie carnurile. §i totusi zgircitul e mai crud decit aceasta fiara; e ca
iadul, care pe toti ii cuprinde, pe toti ii inghite. E dusman obstesc al
intregului neam omenesc; vrea sa nu mai fie om pe pamint, ca sa stapi-
neasca el toate averile pamintului. §i nici aici nu se opreste, ci, dupa ce
a omorit pe toti cu pofta sa, doreste sa schimbe si natura pamintului;
vrea sa-1 vada prefacut in aur; si nu numai pamintul, ci si muntii, dum-
bravile, izvoarele, intr-un cuvint tot ce se vede. Dar ca sa cunoasteti ca
inca n-am zugravit indeajuns nebunia zgircitului, inchipuiti-va ca n-ar
fi nimeni care sa-1 tina de rau, ca n-ar avea de cine sa se teama; desfiin-
{a^i cu mintea frica de legi, si-1 veti vedea pe zgircit punind mina pe
sabie si trecindu-i pe toti prin sabie; nu va cruta pe nimeni: nici prieten,
nici ruda, nici frate, nici chiar pe eel ce 1-a nascut. Dar, mai bine spus,
nici nu e nevoie sa ne inchipuim acestea, ci sa-1 intrebam pe iubitorul
de avu^ii daca nu-i tree prin minte niste ginduri ca acestea, daca nu
omoara cu gindul pe toti, pe prieteni, pe rude si chiar pe parinti. Dar
iarasi, nici nu-i nevoie sa-1 intrebam pe el! Ca toti cei stapiniti de boala
aceasta stiu ca parintii le sint povara. Socoate impovarator si greu ce e
dulce si placut tuturora, copiii. Ca multi oameni, din pricina dragostei
tie bani, nu vor sa aiba copii; au mutilat firea; nu-si omoara copiii, dar
opresc izvoarele nasterii.

OMI1.II I. A MA I I.I .U)\

Sa nu va mira^i daca am zugravit asa pe zgircit! Este mult mai rau
decit 1-am aratat. L-am inf«tyisat asa pentru ca vreau sa-1 scap de demo-
nul care-1 stapineste.

- Cum il vom scapa?

- Daca il vom face sa-si dea seama ca zgircenia este dusmanul
imbogatirii. Caci cei care voiesc sa cistige pe cele mici le pierd si pe
cele mari, dupa cum spune si proverbul. Multi imprumuta adeseori
bani cu dobinda mare §i, in nadejdea unui cistig mare, nu-i cerceteaza
pe cei pe care-i imprumuta si odata cu dobinda pierd si capitalul. Altii
cad in primejdii pentru ca n-au vrut sa sacrifice putin din averea lor si
odata cu averea isi pierd si viata. Altii au avut putinta sa ajunga in func-
£ii mari sau sa dobindeasca alte onoruri asemanatoare, dar din pricina
zgirceniei au pierdut si ce-au avut. Pentru ca nu stiu sa semene, ci se
gindesc numai sa culeaga, pierd necontenit si recolta. Nimeni nu poate
secera mereu si nici nu poate ci^tiga mereu. Pentru ca nu vor sa chel-
tuiasca, zgircitii nici nu stiu sa cistige. Chiar cind trebuie sa se casato-
reasca. patesc la fel; ca sau se insala, luind o femeie saraca in loc de una
bogata; sau iau una bogata, dar plina de nenumarate cusururi, si
paguba le e cu mult mai mare. Ca nu averea, ci virtutea face bogata pe o
femeie. Ce folos de bogatie daca femeia e cheltuitoare, daca nu-i inte-
leapta, daca imprastie totul mai repede ca vintul? Ce folos de
bogatie daca femeia e desfrinata si are nenumarati amanti? Ce folos de
bogatie daca e betiva? Nu-1 va saraci iute pe barbat? Zgircitii pagubesc
nu numai cind se insoara, ci si cind tirguiesc; dorind sa chel-
tuiasca cit mai putin, nu cumpara robi vrednici si destoinici, ci-i cauta
pe cei mai ieftini.

Gindindu-va, dar, zgircitilor, la toate acestea - ca inca nu puteti
auzi cuvintele despre iad si despre imparatia cerurilor - si socotind
pagubele pe care adeseori le suferiti din pricina iubirii de argint si cind
dati bani cu imprumut si cind tirguiti si cind va insurati si cind va jude-
cati, intr-un cuvint in toate imprejurarile, alungati din sufletul vostru
dragostea de bani! Facind asa veti putea duce §i viata aceasta fara pri-
mejdii; iar daca veti inainta putin pe calea virtutii §i veti dori sa auziti
cuvinte despre filozofie, veti vedea pe Soarele dreptatii 31 si veti avea
parte de bunatatile fagaduite de El, pe care faca Dumnezeu sa le dobin-
dim cu totii, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

31. Mai. 4, 2.

OMILIA XXIX

«§i intrind in corabie, a trecut §i a venit in orasul Sau.

§i iata I-au adus un slabanog, care zacea in pat.

§i vazind Iisus credinta lor, a zis slabanogului:

„lndrazneste, fiule! Ie'rtate iti sint pacatelel'V

Evanghelistul Matei numeste aici Capernaumul orasul Sau. Betlee-
mul a fost orasul in care S-a nascut; Nazaretul, orasul in care a crescut;
iar Capernaumul, orasul in care a locuit in permanenta.

Slabanogul de la Matei este altul decit eel de la loan 2 . Unul se afla
la scaldatoarea Vitezda, celalalt in Capernaum; unul era bolnav de trei-
zeci si opt de ani; celuilalt nu i se spune virsta; unul era lipsit de aju-
toare; celalalt avea oameni care-1 ingrijeau, care-1 purtau, care 1-au adus
la Iisus. UnuiaDomnul ii spune: ,J^iule, iertate iti sint pacatele" 3 ; celuilalt
ii zice: „ Vrei s&fii sanatos? . Pe slabanogul de la loan 1-a vindecat Dom-
nul intr-o simbata 5 ; pe eel de la Matei, in alta zi, nu simbata; ca daca ar
fi fost simbata, iudeii L-ar fi invinuit; dar asa, au tacut; la vindecarea
celui de la loan s-au pornit cu prigoana impotriva Lui 6 .

N-am spus fara rost acestea, ci ca sa nu socotesti ca este nepotrivire
intre Evanghelii, banuind ca e vorba de unul si acelasi slabanog.

Uita-mi-te la smerenia si blindetea Stapinului! Mai inainte depar-
tase de El multimile; cind a fost alungat de gadareni, nu S-a impotrivit,
ci a plecat, dar nu departe; si iarasi S-a suit in corabie, desi putea sa
treaca marea cu piciorul; ca nu voia sa faca totdeauna minuni, ca sa nu
se creada ca e numai Dumnezeu, si nu si om deplin.

Evanghelistul Matei spune ca slabanogul a fost adus la El; ceilalti
evanghelisti spun ca 1-au adus inaintea Lui, spargind acoperisul casei 7 .
L-au pus pe slabanog inaintea Lui, fara sa spuna ceva; I-au ingaduit totul lui
Hristos. La inceputul activitatii Sale Hristos mergea din loc in loc si nu

1. Matei 9, 1-2.

2. loan 5, 1-15.

3. Matei <), 2.

4. loan 5, 6.
f>. loan 5, 10.
(i. loan 5, 16.

7. Marcu 2, 4; Luca 5, 19.

OM1I.II I. A MAI I.I MM

cerea atit de mare creeling celor care se apropiau de El; acum insa cei
bolnavi vin la El, iar El le cere credinta. „Vazj,nd credinta lor", spune
Matei, adica a acelora ce 1-au adus. Hristos nu cere totdeauna credinta
de la cei bolnavi; de pilda nu cere credinta de la cei nebuni sau de la cei
care si-au pierdut con§tiinta din pricina vreunei boli. Acum insa credea
si bolnavul; ca daca nu credea, n-ar fi lasat sa fie coborit. Asadar pentru
ca bolnavul a aratat atita credinta, Si-a aratat §i Hristos puterea Lui, ier-
tfndu-i cu toata autoritatea pacatele si aratind prin aceasta ca este de
aceeasi cinste cu Parintele Sau. Uita-te ca chiar de la inceput Domnul a
aratat ca are putere; a aratat-o: prin invatatura Sa, cind ii invata pe
oameni; prin lepros, cind i-a spus: „Vreau, curdte§te-tef" 8 ; prin sutas,
cind la spusele acestuia: „Zi numai cu cuvintul §i se va tamadui sluga
mea!" 9 , S-a minunat de el si 1-a laudat inaintea tuturor; prin mare, cind a
potolit-o numai cu cuvintul 10 ; prin demoni, cind demonii L-au recunos-
cut Judecator 11 si cind i-a scos cu multa putere din cei doi indraciti 12 .
Acum iarasi, intr-un chip si mai deosebit, sile§te pe dusmanii Lui sa
marturiseasca ca este de aceea§i cinste cu Tatal si sa o spuna chiar cu
gura lor. Iisus cu smerenia Lui obisnuita - ca erau adunati multi
oameni, ca astupasera intrarea; de aceea 1-au coborit pe slabanog prin
acoperis - n-a alergat indata la vindecarea trupului, care se vedea, ci ia
de la cei de fata prilejul vindecarii; §i a vindecat mai intii ceea ce nu se
vedea, sufletul, iertindu-i pacatele. Prin iertarea pacatelor a mintuit
sufletul slabanogului, dar Lui§i nu §i-a adus multa slava.

Iudeii, chinuiti de rautate, voind sa-L invinuiasca, au facut, chiar
fara voia lor, sa straluceasca minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a
folosit de invidia lor spre a face vadita minunea.

Iudeii faceau galagie si spuneau: „Acesta hulestel Cine poate ierta
pacatele decit numai Dumnezfiu?" u . Ce le-a raspuns Iisus? A respins, oare,
banuiala lor? Nu, desi, daca n-ar fi fost de aceeasi cinste cu Tatal, ar
fi trebuit sa spuna: „Pentru ce aveti despre Mine o parere care nu Mi se
potriveste? Departe de Mine aceasta putere!". Dar Hristos n-a grait a§a!
Dimpotriva, a intarit si confirmat totul, si cu cuvintul si cu minunea. S, i
pentru ca. ar fi suparat pe iudei, daca. ar fi spus despre El ca este Dumne-
zeu, intare§te aceasta prin altii; si lucru minunat, nu numai prin prieteni, ci
si prin dusmani. Aceasta-i bogatia intelepciunii Lui! Prin prieteni, cind a
spus: „Vreau, cur&teste-te!" u si cind a spus: „Nici in Israel n-am aflat

8.

Matei 8,

3.

9.

Matei 8,

8.

10.

Matei 8,

26.

11.

Matei 8,

29

12.

Matei 8,

:vi

IS.

Marc.u 2,

, 7.

H.

Matei 8,

:t.

3f>4- Sh'lNTDl. 1QAN OURA DE AUR

atita credintd"' 5 ; iar prin dusmani acum; dupa ce dusmanii Lui au spus
ca nimeni nu poate ierta pacatele decit numai Dumnezeu, Hristos a
adaugat: „Dar ca sd stiti ca putere are Fiul Omului pe pdmint sd ierte pdca-
tele", atunci a zis slabanogului: „Scoald-te, ia-tipatulsi te du la casa ta!" 16 .
Nu numai acum, ci si alta data, cind dusmanii Lui I-au spus: „Pentru
lucru bun nu aruncdm noi cupietre in Tine, cipentru hula, cd Tu, omfiind, Te
facipe Tine Dumnezeu" 17 , Domnul n-a respins aceasta parere, ci iarafi a
confirmat-o zicind: „Dacd nu fac lucrurite Tatdlui Meu, sd nu credeti in
Mine; dar dacd le fac, de nu credeti in Mine, credeti in faptele Mele" 18 .

II

Acum Domnul mai da o alta dovada, nu mica, ca este Dumnezeu si
de aceeasi cinste cu Tatal. Iudeii spuneau ca numai Dumnezeu are
puterea de a dezlega pacatele; Hristos insa nu numai ca dezleaga paca-
tele, dar chiar, inainte de aceasta, arata ca are si o alta putere, pe care
numai Dumnezeu o are, aceea de a da la lumina gindurile ascunse ale
oamenilor. Iudeii nu spusesera ce gindeau in ei in§isi; ca zice
evanghelistul:

Jatd unii cdrturari au zis in sine: ,Jicesta huleste". Iar Iisus, cunoscind
gindurile lor, a zis: ,J*entru ce cugetati cele rele in inimile voastre?" 19 .

Numai Dumnezeu poate cunoaste gindurile ascunse ale oamenilor.
Asculta ce spune profetul: „Tu singur cunosti inimile" 20 ; §i iarasi: „Cel ce
cerci inimile §i rdrunchii, Dumnezeule" 21 ; iar profetul Ieremia spune:
Jnima este mai adincd decit toate; si este om si cine-l va cunoaste" 11 ; si „Omul
se va uita la fata, dar Dumnezeu, la inimd" 13 . Sint inca §i alte multe locuri
in Scriptura din care se vede ca numai Dumnezeu poate sa cunoasca
gindurile oamenilor.

Asadar Hristos, pentru a arata ca este Dumnezeu si egal cu Tatal,
descopera si face cunoscute gindurile carturarilor: ca ei se temeau de
mutyime §i nu indrazneau sa-§i dea pe fata parerea lor. Hristos insa le-o
descopera si o face cunoscuta, dar Se arata indurator fata de rautatea
lor, ca le spune doar atit: „Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre?".

15. Matei 8, 10.
Hi. Matei <), 6.

17. loan 10, 33.

18. loan 10, 37-38.
1<). Matei 9, 4-5.
20. // Cron. (i, 30.
'21. I's. 7, 10.

22. In. 17, 9.

23. / Kfp U\ 7.

OMll.ll l,A MAIK1 ;^j,r,

Daca cineva din cei de fa^a ar fi fost indrepta^it sa se minie, apoi eel
bolnav ar fi trebuit sa se minie, pentru ca a fost inselat si sa spuna: „Am
venit la Tine sa ma vindeci si Tu imi ierti pacatele. De unde poti sti
ca-mi pot fi iertate pacatele?" Dar slabanogul nu rosteste niste cuvinte
ca acestea, ci se lasa in puterea dumnezeiescului sau tamaduitor. Cartu-
rarii, insa, dusmanosi si invidiosi, privesc cu ochi rai binefacerile pri-
mite de altii. Din pricina asta Hristos ii si tine de rau, dar cu toata blfn-
detea, spunindu-le: „Daca nu credeti ca am putere sa iert pacatele si
socotiti vorbele Mele o laudarosenie, iata va mai dau inca o dovada a
Dumnezeirii Mele: va dau pe fata gindurile voastre ascunse!" §i dupa
ce le-a descoperit gindurile, le-a mai dat si o alta dovada.

- Care dovada?

- Inzdraveneste trupul slabanogului!

Qnd mai inainte i-a spus slabanogului ca-i iarta pacatele, n-a aratat
lamurit puterea Lui, ca n-a spus: „Iti iert pacatele!", ci Jertate iti sint
pacatele!" 'Dar pentru ca du§manii 1-au silit, Hristos le arata si mai lamu-
rit puterea Sa, zicind:

,J)ar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pdmint sa ierte pacatele" 24 .

Vezi, dar, ca Hristos vrea ca oamenii sa-L creada ca este egal cu
Tatal. N-a spus ca Fiul Omului are nevoie de altcineva ca sa ierte paca-
tele sau ca I-a dat altcineva puterea aceasta, ci ca „are putere sa ierte paca-
tele". „Nu va spun aceasta din ambitie, zice Hristos, ci ca sa va conving
ca nu hulesc cind Ma fac egal cu Dumnezeu". Totdeauna Hristos cauta
sa dea dovezi clare si de necontestat de Dumnezeirea Sa, ca atunci cind
a spus: ,Mergi de te arata preotului" 25 , cind a facut pe soacra lui Petru sa
slujeasca 26 §i cind a ingaduit ca porcii sa se arunce in mare 27 . Tot asa si
acum; dovada a iertarii pacatelor este inzdravenirea trupului slabano-
gului; iar dovada a inzdravenirii, ducerea patului, ca sa nu fie socotita
nalucire insanatosirea.

§i Domnul nu face asta mai inainte de a-i intreba pe carturari:

Ce este mai lesne a zice: «Iertate iti sint pacatele !» sau a zice: ,Ja-tipatul
tdu si mergi la casa ta!"? 28

Cu alte cuvinte Hristos le graieste asa: „Ce vi se pare mai usor: a
inzdraveni un trup slabanogit sau a ierta pacatele sufletului? Negresit e
mai u§or sa inzdravenesti un trup slabanogit; ca pe cit este mai bun sufletul

24. Matei 9, (i.

2h. Matei K, 4.

2(i. Matei K, l. r i.

21. Matei 8, X'l.

2H. Matei <», (i.

;i(i(i SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

decit trupul, pe atit este mai mare lucru a ierta pacatele decit a tamadui
un trup; dar pentru ca iertarea pacatelor este o lucrare ce nu se vede, iar
vindecarea trupului una care se vede, adaug acum si ceea ce este mai
usor, dar mai saritor in ochi, ca prin aceasta sa aveti dovada ca am
s&virsit si ceea ce este mai greu, dar nevazut".

Hristos, prin faptele Sale, descopera lumii ceea ce spusese mai
inainte loan Botezatorul despre El, ca ridica pacatele lumii 29 .

Ill

Ridicindu-1, deci, din boala, 1-a trimis acasa. § i acum Hristos arata
ca nu e mindru si ca vindecarea nu-i o nalucire; ii face martori ai vinde-
carii pe martorii bolii slabanogului. „Eu, spune Domnul slabanogului,
am vrut, prin vindecarea bolii tale, sa vindec si pe cei ce par sanatosi cu
trupul, dar bolnavi cu sufletul. Dar pentru ca nu vor, du-te acasa si
indreapta pe cei din casa ta!".

lata, prin aceasta minune, Domnul arata ca este Creator si al sufle-
tului si al trupului. Vindeca si boala sufletului si boala trupului; iar prin
vindecarea celui ce se vede, adica a trupului, face cunoscuta si vindeca-
rea celui ce nu se vede, adica a sufletului.

Totusi multimile se tirasc inca pe jos; ca spune evanghelistul:

„ V&zfnd multimile s-au mirat §i au sldvitpe Dumnezeu, Care a dat oame-
nilor o putere ca aceasta" 30 .

Trupul lui Hristos impicdica pc oamcni sa-L socotcasca Dumnezeu.
Dar Domnul nu-i cearta, ci, prin minunile Sale, cauta sa-i ridice si sa le
inal^e gindul. Deocamdata nu era putin lucru ca-L socoteau mai mare
decit toti oamenii si ca venea de la Dumnezeu. Daca ar fi fost pe deplin
incredintati de asta, cu timpul ar fi cunoscut ca este si Fiu al lui Dumne-
zeu; dar n-aveau aceasta deplina incredintare; de aceea nici nu se
puteau apropia de credinta ca El este Dumnezeu. Spuneau doar iudeii:
lr Acest om nu este de la Dumnezeu! Cum este acesta de de la Dumnezeu?" 31 .
Aceste cuvinte le repetau iudeii necontenit, acoperindu-si cu ele pro-
priile lor pacate.

Aceasta 32 o fac si acum multi, care, sub pretext ca apara pe Dumne-
zeu, isi satisfac in realitate pornirile lor patimase impotriva celor pe
carc-i urasc, cind ar trebui sa faca totul cu blindc^c. Dumnezeul tuturora
ar putca sa libcrczc trasnetul peste cei ce-L hulcsc, dar El rasare soarele

2». loan 1, 29.
:«). Matei 9, 8.
M. loan 9, 16.

3'2. De aici incepe partea morala: Nu trebuie sd sfatuim cu minie, ci cu blindete pe cei ce au o
pdrere gre$itd despre Dumnezeu.

OMII.II I.A MA I II ;|(J7

si pogoara ploaie si da cu fmbelsugare pe toate celelalte. Pe El trebuie
sa-L imitam si noi! Pe cei ce hufesc pe Dumnezeu sa-i rugam, sa-i sfa-
tuim, sa-i povatuim cu bunatate, nu cu minie, nici cu salbatacie. Nu tre-
buie sa te minii daca e hulit Dumnezeu. Hula nu-I pricinuieste nici o
vatamare lui Dumnezeu; ci, dimpotriva, eel ce-L huleste, acela se
raneste. Nu te minia pe hulitor! Suspina pentru el, plinge-l! Fapta lui e
vrednica de plfns. Pe un om ranit nimic nu-1 poate vindeca asa de bine
ca blindetea. Blindetea e mai puternica decit Forta. lata ce graieste Dum-
nezeu, Cel hulit de noi, atit in V echiul cit si in Noul Testament; m Vechiul
Testament: „PoporulMeu, ce ti-amfdeut?" 33 ;iax in Noul Testament: „Saule,
Saule, pentru ce Ma prigone§tt?" 34 Pavel ne porunceste sa povatuim cu blin-
dete pe cei ce ne stau impotriva 35 ; iar Domnul a certat cu asprime pe ucenici
cind s-au apropiat de El si I-au cerut sa pogoare foe din cer, spunindu-le:
„Nu §titi ai cdrui Duh sinteti.'" 36 §i acum, cind carturarii L-au hulit, Domnul
nu le-a spus: „0, spurcatilor si inselatorilor! O, pizmasilor si dusmanii min-
tuirii oamenilor!", ci: „Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre?" 37 .

Trebuie, dar, sa stirpim cu blmde'te boala. Omul care se indreapta
datorita fricii se intoarce iute iarasi la rautatea lui. De aceea a poruncit
Domnul sa se lase si neghina 38 , ca sa se dea vreme de pocainta. Multi
din acestia s-au pocait si au ajuns oameni vrednici, desi mai inainte erau
pacatosi si rai. De pilda: Pavel, vamesul, tilharul. §i eierau neghine, dar
au ajuns griu curat. Cu semintele este cu neputinta sa se intimple asta;
cu oamenii insa, care smt inzestrati cu vointa, este lesne si usor; ca sufle-
tul omului nu-i inlantuit de legile firii, ci este cinstit cu libertatea vointei.

Asadar, cind vezi un dusman al adevarului, vindeca-1, ingrijeste-1,
reintoarce-1 la virtute. Da-te tu pilda de viata curata; cauta sa nu poata fi
osindite cuvintele tale; apara-1, poarta-i de'grija; fa totul ca sa-1 indrepti
imitind pe marii doctori; aceia nu vindeca numai intr-un singur chip,
ci, cind vad ca o doctorie nu e de folos, se folosesc de o alta doctorie,
apoi de alta; uneori taie rana, alteori o leaga. §i tu esti un doctor al sufle-
telor; folose|te tot felul de doctorii, dupa legile lui Hristos, ca sa iei

Elata: si a mintuirii tale si a fol6sului altora. Facind totul spre slava lui
►umnezeu, esti si tu slavit, ca a spus Domnul: „Pe cei ceMa slavesc ii voi
sl&vi, iar cei ce Ma defaima vor fi defdimati" 39 .

Sa facem asadar toate spre slava lui Dumnezeu, ca sa avem parte de
mostenirea cea fericita, pe care, faca Dumnezeu, sa o dobindim noi cu
totii, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

33. Mih. (i, 3.

34. Fapte !), 4.
3. r >. // Tim. 2, '25.
3(i. I.uca !), , r >4-, r >. r ).

37. Matei !), 4.

38. Main 13, 30.
3D. / Uriii 2, 31.

OMIL1A XXX

„§i trecind Iisus de acolo, a vazut pe un om,

care se numea Matei, §ezind la vama

§i i-a zis: „Vino dupa Mine!" 1

Dupa ce a facut minunea, Hristos n-a mai ramas acolo, pentru ca
prezenja Lui sa nu aprinda si mai mult invidia dusmanilor Sai, ci le-a
facut placerea sa piece, ca sa le potoleasca patima. Asa sa facem si noi!
Sa nu infruntam pe dusmanii nostri, ci sa le potolim furia, cedind si
micsorind incordarea.

- Dar pentru ce Domnul nu 1-a chemat pe Matei odata cu Petru, cu
loan si cu ceilalti apostoli?

- Domnul .Se apropia de oameni atunci cind stia ca au sa-L asculte.
Astfel pe Matei 1-a chemat cind a stiut ca are sa-L urmeze. Pentru asta si
pe Pavel 1-a vinat dupa invierea Sa. Caci Cel ce cunoaste inimile 2 si stie
cele ascunse ale sufletului fiecaruia, stia si timpul cind fiecare din aces-
tia vrea sa-L asculte. De aceea nu 1-a chemat pe Matei chiar de la ince-
put, cind era inca rhvirtosat la suflet, ci dupa ce facuse nenumarate
minuni si dupa ce se raspindise vestea despre El, deci cind stia ca
Matei a ajuns mai potrivit pentru chemare.

Se cuvine sa ne minunam si de filozofia evanghelistului Matei, ca
nu si-a ascuns viata sa de mai inainte, ci si-a spus si numele, pe cind cei-
lalti evanghelisti il ascund sub un alt nume 3 .

- Pentru ce a spus: „§ezlnd la vama"?

.- Pentru a arata puterea Celui Care 1-a chemat; ca 1-a smuls din mij-
locul pacatelor, nu dupa ce sfirsise si se lasase de acea negutatorie rea.
Asa precum si pe fericitul Pavel 1-a adus la credinta pe cind era furios,
inversunat si slobozea foe; insusi Pavel face din chemarea sa o dovada
a puterii Celui Ce 1-a chemat, scriind galatenilor: ty Ati auzit de purtarea
mea de altadata in iudaism, ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumne-
zeu" 4 . §i pe pescari i-a chemat tot pe cind erau in mijlocul treburi-

1 . Matei i), 9.

2. If Cron. 6, 30.

,'t. Levi al lui Alfeu, Marcu 2, M; Levi, Luca 5, 27.
■1. Gal. I, 13.

OMII.II 1,A MA 11,1 MM

lor; dar pescuitul nu-i o meserie hulita, ci o meserie cu care se mdelet-
nicesc oameni de la {ara, oameni neinvaja^i, oameni foarte simpli; pe
cind meseria de vames este o meserie plina de rusine, de obraznicie, de
cistig, care nu are pricina binecuvintata, o negutatorie nedreapta, un jaf
sub masca legii. Totusi Cel ce 1-a chemat nu s-a ru§inat de meseria lui
Matei. Dar pentru ce spun ca nu S-a ru§inat de vames, cind nici de
femeia pacatoasa nu numai ca nu S-a rujinat sa o cheme, ci a si lasat-o
sa-I sarute picioarele Lui si sa I le ude cu lacrimile ei 5 . Ca pentru asta a
venit Hristos, nu ca sa tamaduiasca numai trupurile, ci sa vindece si
rautatea sufletului. Aceasta a facut-o cu slabanogul 6 ; §i dupa ce a aratat
lamurit ca poate ierta pacatele, atunci S-a dus la Matei, ca sa nu se tul-
bure nimeni vazind ca prime§te in ceata ucenicilor Sai un vames.
Pentru ce te minunezi daca Domnul face din vames apostol? Are
putcrc sa icrtc toatc pacatele! Dar dupa cum ai vazut putcrca Celui ce
1-a chemat, tot a§a vczi si supuncrca celui chemat! Nu s-a impotrivit. nici,
indoindu-se, a spus: „Ce inseamna asta? Oare nu ma chemi cu chemure
mincinoasa pe mine, un astfel de om?" -, ca smerenia aceasta n-ar fi
fost la locul ei -, ci indata a ascultat; nici n-a cerut sa se duca la ai sai ca
sa le dea de veste. A facut la fel ca si pescarii; asa precum aceia si-au
lasat mrejele, corabia §i pe tatal lor 7 , tot a§a si Matei si-a lasat vama si
cistigul si I-a urmat lui Hristos; a aratat ca sufletul ii era pregatit pentru
toate; s-a rupt dintr-o data de toate cele lumesti; iar prin supunerea sa
desavirsita a marturisit ca Hristos 1-a chemat la timp potrivit.
Dar poate ca cineva m-ar intreba:

- Pentru ce Evangheliile nu ne-au spus si de ceilalti apostoli cum si
in ce chip au fost chemati, ci numai despre Petru, Iacov, loan si Filip,
iar de ceilalti deloc?

- Pentru ca acesti apostoli se indeletniceau cu ni§te meserii de jos si
srperite. Caci nici nu este meserie mai rea ca meseria de vames si nici
mai de jos ca aceea de pescar. Filip, la fel, era un om de foarte proasta
origine; se vede asta dupa locul lui de nastere 8 . Evangheliile ne vorbesc de
apostoli impreuna cu meseriile lor, spre a ne arata ca trebuie sa-i credem si
atunci cind ne istorisesc despre ei lucruri mari si stralucite. Cum mai pot
fi puse la Tndoiala cele spuse de evanghelisti despre faptele stralucite ale
ucenicilor, cind ei nu voiesc sa lase la o parte nimic din cele ce par de
ocara, atit despre Invatator cit si despre ucenici, ci inaintea celorlalti tocmai
pe acestea le istorisesc cu de-amanuntul, cind mai ales tree sub tacere multe

. r >. I.uca 7, 37-H8.
(>. Matei !), 2 -8.

7. Matei -1, 18 - Tl.

8. I mm I, 11.

:I70 SHNTUI. 1> AN CJURA 1)E AUR

semne si minuni, dar istorisesc cu de-amanuntul rastignirea, care pare fi
o ocara, §i dezvaluie cu glas mare meseriile josnice §i scaderile ucenici-
lor si stramo§ii Invatatorului, celebri prin pacatele lor? Asta arata ca ei
si-au dat multa silinta sa scrie in Evangheliile lor numai adevarul, ca n-au
scris nici pentru a face placere cuiva, nici pentru a-§i atrage laudele lumii.

II

A§adar, dupa ce 1-a chemat pe Matei, Domnul 1-a cinstit cu cea mai
mare cinste stind indata la masa cu el. Cinstea aceasta i-a dat vamesului
bune nadejdi pentru viitor §i 1-a facut sa aiba mai multa indraznire. Nu
in vreme indelungata, ci indata i-a vindecat Hristos rautatea lui; si n-a
stat numai cu Matei la masa, ci si cu multi altii, desi in ochii iudeilor
parea o crima ca nu fuge de pacatosi. Totusi evanghelistii nu ascund
nici asta, anume ca fariseii au incercat sa-I gaseasca vina lui Iisus pentru
cele ce facea.

Vamesii au venit deci in casa lui Matei ca la unul de-al lor; si Matei,
mindru ca a intrat Hristos in casa lui, i-a poftit pe toti la masa. Hristos
lolosea orice mijloc pentru mintuirea sufletelor, nu numai cind vorbea,
uici numai cind vindeca, nici numai cind mustra pe dusmani, ci si cind
statea la masa, pe multi pacato§i ii indrepta. Prin asta ne invata ca orice
timp si orice fapta pot sa ne fie de folos pentru a mintui. Desi cele puse
pe masa atunci de Matei erau fructul nedreptatii si lacomiei, totu§i Hris-
tos n-a refuzat sa manince din ele, pentru ca mare era cistigul pe care
avea sa-1 scoata de acolo; de aceea a si intrat in casa si a si stat la masa cu
oameni care facusera niste pacate ca acelea. Asa e doctorul; daca se
ingrcjoseaza de puroiul bolnavilor nu-i scapa de boala?

Hristos insa §i-a capatat o proasta faima si pentru ca a mincat cu
Matei si pentru ca a intrat in casa lui si pentru ca a stat la masa cu multi
vamesi. Uita-te cum II ocarasc iudeii: „Iata om mincdcios §i bdutor de vin,
prieten al vame§ilor §i al pdcdto§ilor!" 9 . Sa auda. aceste cuvinte toti citi se
sirguiesc sa se laude cu postul! Sa se gindeasca acestia ca Stapinul
nostru a fost numit mincacios si bautor de vin si nu a socotit o ru§ine, ci
a privit cu dispret toate aceste birfeli, pentru ca sa-§ i ajunga scopul urmarit;
si 1-a ajuns. Ca vamesul s-a schimbat si a ajuns mai bun. §i ca sa stii ca
mare lucru a savir§it Domnul luind masa cu un vames, asculta. ce spune
Zaheu, alt vame§, iara§i. Cind L-a auzit pe Hristos zicind: „Astdzi in casa
ta trebuie sd rdmin!" 10 , intraripat de bucurie, Zaheu I-a spus: Jumdtate
din avutiile mele le dau sdracilor, §i daca am ndpdstuit pe cineva cu ceva,

\). Matei 11, 19.
10. I.uca 19, 5.

OMII.II l,A MAIM ,)7 |

intorc impdtrit"". 5ji lisus i-a raspuns: >r 4stdzis-afdcut mintuirea caseiaces-
teia/"' 2 . Astfel, in orice imprejurare ai fi po(i invaja pe cei din jurul tau.

- Dar atunci, as putea fi intrebat, pentru ce Pavel porunceste: ,£)aca
vreunul numindu-se jrate, vafi desfrinat sau lacom, cu unul ca acesta nici sd
nu mincati" 13 .

- Mai ales nici nu-i lamurit, daca Pavel da aceasta porunca si dasca-
lilor, nu numai fratilor. Apoi aceia nu erau inca desavirsiti, nici nu ajun-
sesera frati. Pe linga acestea, Pavel porunceste ca atunci sa ne departam
de cei care au ajuns frati, cind staruiesc in pacatele lor. Vamesii, insa,
care au luat.masa cu Domnul, se lasasera. de pacatele lor si-si schimba-
sera viata; dar nimic din acestea nu i-a rusinat pe farisei, ci ii acuza pe
ucenici spumndu-le:

Pentru ce cu vame§ii §i cu pdcdto§ii mdnincd Dascdlul vostru?"' 4 .

Cind fariseilor li se parea ca ucenicii pacatuiesc, II intreaba pe
Hristos, zicindu-I: Jatd ucenicii Tdifac ce nu se cdde sdfacd simbdta" 15 ;iar
acum II hulesc pe Hristos in fata ucenicilor. Hula lor pornea din inima
unor oameni rai, care voiau sa desparta. pe ucenici de Dascalul lor.

Ce le-a raspuns Intelepciunea cea nemarginita?

„N-au trebuinta cei sandtosi de doctor, ci cei bolndvi" 16 .

lata ca Hristos a intors cuvintul lor impotriva lor! Fariseii socoteau
o crima amestecul lui Hristos cu vame§ii; El insa, dimpotriva, le spune
ca ar fi nevrednic de El §i de dragostea Lui de oameni sa nu se amestece
cu vame§ii. A indrepta pe niste oameni ca acestia nu numai ca nu-i o
crima, ci dimpotriva o datorie de capetenie, o necesitate, o fapta care
merita mii de laude.

Apoi ca sa nu para ca face de rusine pe comeseni cu cuvintele: „cei
bolndvi", uita-te cum ii mingiie iara§i, mustrindu-i pe farisei si spunindu-le:

,J)eci mergind, invdtati ce inseamnd: ,^/lild voiesc, §i nu jertfd" 17 .

Le-a spus acestea ca sa-i tina de rau ca nu cunosc Scripturile. De
aceea se §i foloseste de cuvinte mai aspre, nu pentru ca se miniase -
Doamne fere§te! - ci pentru ca vamesii sa nu se simta stinjeniti. §i ar fi
putut doar sa le spuna fariseilor: „ N-ati vazut cum am dezlegat pacatele
slabanogului, cum i-am inzdravenit trupul?" Dar nu le graieste a§a, ci le

11. Luca 19, 8.

12. Luca 19, 9.

13. / Cor. 5, 11.

14. Matei 9, 11.
l. r >. Matei 12, 2.
I(i. Matei 9, 12.

17. Main 9, 1.1; Osra (>, 7.

,172 SKINTU1. IOAN (illUA l)K AUR

vorbeste folosindu-Se mai intii de exemple luate din viata cea de toate
zilele, apoi de temeiuri scrip turistice. Dupa ce a spus: ,JV-au trebuintd cei
sdndtosi de doctor, ci cei bolnavi"- aratindu-Se pe Sinefi indirect Doctor -
aduce §i temeiul scripturistic, zicind: ,Jilergind invatati ce inseamna:
,MHa voiesc, §i nujertfa". Tot asa face §i Pavel; mai intii i§i intemeiaza
cuvintele sale cu exemple luate din viata de toate zilele, spunind: „Cine
paste turmd si nu mdnincd din laptele ei?" 18 , apoi aduce §i temeiuri scriptu-
ristice, zicind: „Cd in legea luiMoise este scris: „Sd nu legigura boului care
treierd"' 9 ; si iara§i: >r A§a a poruncit Domnul celor care propovdduiesc Evan-
ghelia, ca din Evanghelie sd trdiascd" 20 . Cind, insa, Hristos vorbeste uceni-
cilor Sai, nu le graie§te a§a, ci le aminte§te de minunile Lui, zicind: „Nu
vd aduceti aminte de cele cincipiini la cele cinci mii §i cite co§uri ati luat?" 11 .

Ill

Fariseilor nu le graie^te a§a, ci le aminte§te de slabiciunea firii ome-
ne§ti §i le arata ca si ei sint slabi, ca nu cunosc Scripturile, nu se ingrijesc
de virtute §i pun pret numai pe jertfe. Acestea le arata cu tarie Hristos,
stringind in putine cuvinte cele spuse de toti profetii, zicindu-le: Jnvd-
(a(i ce inseamna: ,Jtfild voiesc, si nujertfa". Cu aceste cuvinte le arata ca nu
El e calcator de lege, ci ei, ca §i cum le-ar spune: „Pentru ce Ma invi-
nui^i? Ca indrept pe pacato§;i? Dar cu asta ati invinuit si pe Tatal!"
Aceasta a spus-o §i cu alt prilej, in acela§i scop: Tatal Meu pina acum
lucreazfi,; siEu lucrez" 22 - Acum iara§i: ,Jidergind, invatati ce inseamna: „Mild
voiesc, si nujertfa". „Ceea ce vrea Tatal, spune Domnul, aceea vreau §i
Eu". Ai vazut ca jertfa este de prisos iar mila de neaparata trebuinta? Ca
n-a spus: „Mila voiesc §i jertfa", ci: „Mild voiesc, §i nujertfa". Pe una o
primeste, pe cealalta o arunca. Hristos le-a dovedit nu numai ca nu-i
oprit ceea ce tineau ei de rau, ci e chiar legiuit §i mai legiuit decit jertfa.
A adus ca marturic Vcchiul Testament, ale carui cuvinte si legiuiri sim
de acord cu cele spuse de El.

Dupa ce i-a combatut pe farisei si cu exemple luate din viata de
toate zilele §i cu temeiuri scrip turistice, Domnul a adaugat iarasi:

„N-am venit sd chem pe cei drepti, ci pe cei pdedtosi la pocdintd" 23 .
Hristos a spus in ironie fariseilor cuvintele acestea, ca atunci cind a
zis: „Iatd Adam s-afdeut ca unul din Noi" 24 ; si iarasi: ,J)e voi fldminzi,

IK. / Cor. 9, 7.

1<). / Cor. 9, 9; Deut. 25, 4.

20. / Cor. 9, 14.

21. Matei 16, 9.

22. loan 5, 17.

23. Matei 9, 13.
21, h'ac. 3, 22.

OMII.II I .A MA'I'KI 373

nu-ti voi spune?" 2 '. Ca nu-i nici un drept pe pamint, a aratat-o Pavel,
zicind: „Pentru cd toti au pd.cd.tuit si sint lipsiti de slava lui Dumnezeu" 26 .

Prin cuvintele Sale, Hristos a mingiiat pe cei chemati de Matei la
masa. „Departe de Mine gindul, le spune Domnul, de a amari pe paca-
tosi, ca pentru ei am venit pe pamint!" Apoi, ca sa nu se simta jigniti de
cuvintul: „pdcdtosi", Hristos n-a tacut, ci a adaugat: „la pocdintd". „N-am
venit pe pamint, le spune Domnul, ca pacatosii sa ramina mai departe
pacatosi, ci sa se schimbe si sa ajunga mai buni".

Dupa ce Domnul a inchis gurile fariseilor cu texte din Scriptum si
cu exemple luate din viata de toate zilele, si fariseii n-au mai putut zice
nimic - ca s-au vadit si vinovati de crimele puse pe seama lui Hristos §i
potrivnici legii si Vechiului Testament -, L-au lasat in pace pe Domnul,
dar au trecut crimele asupra ucenicilor Lui. Evanghelistul Luca spune
ca fariseii au spus acestea 27 ; evanghelistul Matei insa, ca ucenicii lui
loan Botezatorul 28 . Se poate ca si unii si altii sa le fi spus. Fariseii, vazin-
du-se la strimtoare, au luat, cum era si firesc, in ajutorul lor pe ucenicii
lui loan Botezatorul, asa cum au facut mai tirziu cu irodianii . Ucenicii
lui loan Botezatorul au fost totdeauna invidiosi pe Domnul si vorbeau
impotriva Lui; numai atunci s-au purtat cu smerenie, cind loan era la
inchisoare, cind au venit la Iisus si I-au vestit despre loan 30 ; dar mai tir-
ziu s-au intors iarasi la zavistia lor de mai inainte.

Ce au spus ucenicii lui loan?

„Pentru ce noi §i fariseii postim mult, iar ucenicii Tdi nu postesc?" 3 '
Aceasta e boala pe care de demult a stirpit-o Hristos, spunind:
„Cind postesti, unge-ti capul tdu §i spald-ti fata ta!" 32 ; ca stia mai dinainte
Domnul la cite pacate da na§tere. Dar Hristos nici pe ucenicii lui loan
nu i-a tinut de rau, nici nu le-a spus: „Ingimfatilor, netrebnicilor!", ci
le-a vorbit cu toata blindetea, spunind:

,JS!u pot prietenii Mirelui sa posteascd atita vreme cit Mirele este cu ei" 33 .

Cind era vorba de alte persoane, de vamesi de pilda, Domnul
mustra mai cu asprime pe cei care-i batjocoreau pe vamesi, ca sa le
mingiie sufletul lor ranit; acum insa L-au batjocorit pe El si pe ucenicii
Lui; de aceea le-a raspuns cu toata blindetea.

25. Ps. 49, 13.

26. Rom. 3, 23.

27. Luca 5, 33.

28. Matei !), 14.
2!). Matei 22, 16.

30. Matei 11, 2-1!).

31. Matei !), 1-1.

32. Matei 6, 17.

33. Matei !>, l. r i.

374 SKlNTUL IOAN GURA DE AUR

Ucenicii lui loan Botezatorul au vrut sa spuna, cu alte cuvinte, asa:
„Bine, Tu, ca Doctor, poti face asta; dar pentru ce ucenicii Tai iau parte
la astfel de mese, in loc sa posteasca?" §i ca sa faca §i mai mare invinui-
rea, se dau ca pilda pe ei mai intii, apoi pe farisei, vrind ca, prin compa-
ratie, sa mareasca vina ucenicilor. „§i not sifariseii, spun ei, postim mult".

§ i intr-adevar posteau; unii fund invatati de loan Botezatorul, ceilalti,
de lege. Tot asa spunea §i fariseul: „Postesc de doud ori pe sdptdmind" .

- Ce le-a raspuns Iisus?

- ,JVu pot prietenii Mirelui sd posteasca atita vreme at Mirele este cu ei".
Mai inainte Domnul Se numise Doctor, acum, Mire; descopera

prin aceste nume taine negraite.

S_i ar fi trebuit ca Domnul sa le spuna cu asprime: „Nu sinteti voi
stapinii ucenicilor Mei, ca sa le faceti astfel de legi! Ce folos de post
cind sufletul ti-i plin de rautate, cind invinuiti pe altii, cind osinditi, iar
voi purtati birne in ochi, cind faceti totul de ochii lumii? In loc de toate
acestea, ar fi trebuit sa scoateti din suflet dragostea de slava desarta §i sa
faceti pe toate celelalte: dragostea, blindetea, iubirea de frati!" Dar
nimic din acestea nu le-a grait Iisus, ci, cu toata blindetea, le-a spus: ,jslu
pol prietenii Mirelui sd posteasca atita vreme cit Mirele este cu ei", amintindu-le
de cuvintele lui loan, prin care spunea: „Cel ce are mireasd este mire, iar
prietenul mirelui, care std §i-l ascultd, se bucurd mult de glasul mirelui" 1 '.
Cele spuse de Hristos au acest inteles: „Timpul de acum este timp de
bucurie si de veselie! Nu veniti, dar, cu lucruri triste! Postul nu-i un
lucru trist prin natura lui, ci pentru cei care suit inca slabi; dar pentru
cei care vor sa filozofeze este un lucru foarte placut §i dorit. Dupa cum
mai mare iti este bucuria cind trupul iti este sanatos, tot asa mai mare iti
este placerea cind sufletul se afla intr-o stare buna". Acesta e raspunsul
Domnului la banuielile ucenicilor lui loan. Tot asa graieste si Isaia
despre post; il numeste smerenie a sufletului 36 ; si Moise la fel.

IV

Hristos le-a inchis gura acum nu numai cu aceste cuvinte, ci si in alt
chip spunind:

„Vor veni zile cind se va lua Mirele de la ei §i atunci vor posti" 37 .

Prin aceste cuvinte Domnul le-a aratat ca au stat la masa, El si uce-
nicii Lui, nu pentru mincare, ci pentru o alta rinduiala, minunata; ca tot
acum a vorbit mai dinainte si de patima Sa in raspunsul dat ucenicilor lui
loan Botezatorul, invatindu-i pe ucenicii Sai si deprinzindu-i sa se gin-

M, Luca 18, 12.
3. r >. loan 3, 29.
:t(i. Isaia 58, 3.
37. Malei <), 15.

OMIl.ll I.A MAIKI ;|7,,

deasca de pe acum la zilclc, triste in apaivula, care: vor veni. Daca ar fi
spus lucrul acesta direct ucenicilor Sai, leaf I'i ingreunat inima si i-ar fi
intristat; doar stim cit i-a tulburat stiica aceasta cind le-a spus-o mai
tirziu' 8 ; dar asa, adresindu-se altora, stireu nu lea lost atit de impovara-
toare. Pe linga aceasta, Domnul a pus capat si mindriei ucenicilor lui
loan Botezatorul, care, era fnesc, sc- laudau mult cu moartea dascalului lor.
Despre inviere Domnul inca nu vorbeste, ca nici nu era timpul. Era firesc sa
moara Acela pe Care-L socoteau ora; dar ca sa invieze era peste fire.

Apoi, ceea ce a facut mai inainte cu fariseii, aceea face si acum cu
ucenicii lui loan. Dupa cum fariseii incercasera sa-L arate ca vinovat de
crime, pentru ca minca cu pacatosii, tot asa si Hristos i-a convins de
contrariul, ca nu numai ca nu-i o crima fapta Lui, ci una care merita chiar
lauda; si dupa cum ucenicii lui loan voisera sa-I arate ca nu stie sa-§i
instruiasca ucenicii, tot asa si Hristos le dovedeste ca ei, cu cele ce spun, nu
stiu cum trebuie instruiti ucenicii, ci II invinuiesc fara temei, spunindu-le:

„Nimeni nu pune petic de pinzfi, noud la haind veche" 39 .

Hristos intareste iarasi spusele Sale cu pilde luate din viata de toate
zilele. Spusele Sale au acest inteles: „Ucenicii Mei n-au ajuns inca des-
tul de puternici, ci au inca nevoie de mult pogoramint; n-au fost inca
reinnoiti de Duhul Sfint §i nu trebuie pusa povara de porunci peste
niste oameni care sint inca intr-o astfel de stare sufleteasca". Hristos a spus
acestea punind legi si canoane ucenicilor Sai, ca, atunci cind vor face uce-
nici pe oamenii din intreaga lume, sa se poarte cu ei cu multa blindete.

„Nici nu pun vin nou in burdufuri vechi" 40 .

Ai vazut ca pildele se aseamana cu cele din Vechiul Testament?
Haina, burdufuri. Ieremia numeste pe poporul iudeu cingatoare 41 si
pomeneste si el de burdufuri si de vin 42 . §i pentru ca Hristos vorbea de
mincare si de masa, ia de la acestea si pildele.

Evanghelistul Luca spune ceva mai mult, ca si peticul eel nou se
rupe daca-1 pui peste unul vechi. Vezi ca nu numai ca n-ai nici un folos,
ci si mai multa paguba.

Hristos vorbea de lucruri prezente, dar vesteste mai dinainte viito-
rul; de pilda, ca ucenicii Lui vor fi noi mai tirziu; pina atunci insa nu
trebuie sa li se dea porunci grele §i aspre. „Cel care cauta, spune Hris-
tos, sa puna inainte de vreme pe ucenici la indatoriri prea mari, nu-i va avea
destoinici la timpul cuvenit, pentru ca i-a facut dintr-o data nefolositori.

AH. loan Hi, (i.
;■!!). Main i), Hi.
40. Mutti !), 17.
•II. In. Ci, 7.
VI. In. 1.1, VS.

■ I7(> SIINIUI, IQAN (U1KA l)E AUK

Asta nu se intimpla nici din pricina vinului, nici din pricina burdufuri-
lor, ci din pricina acelora care nu toarna vinul la timp.

Cu acest prilej ne-a aratat si pricina cuvintelor Sale smerite, pe care
le graia adeseori ucenicilor Sai. Din pricina neputintei lor de intelegere,
Domnul spunea multe mai prejos de vrednicia Lui. Acest lucru ni-1
arata si evanghelistul loan, ca Insu§i Domnul a spus: ,Jrf.ulte am a va
spune, dar nu le puteti purta inca" 43 . Pentru ca ucenicii sa nu creada ca
n u mai acestea are a le spune, ci sa §tie ca are sa le spuna si altele cu mult
mai mari, le-a vorbit de slabiciunea lor, fagaduindu-le ca le va spune si
pe acelea cind vor ajunge puternici. Acest lucru 1-a spus si acum: „Vor
veni zile cind li se va lua de la ei Mirele si atunci vor posti".

Asadar 44 , nici noi sa nu cerem de la toti totul de la inceput, ci atit cit
pot sa faca; si curind vom ajunge si la celelalte. Daca te zore§ti §i te gra-
besti, apoi tocmai pentru aceea nu te zori, pentru ca te grabesti. Daca ti
se par a fi cuvintele mele o enigma, afla-o aceasta din insasi firea lucru-
rilor, si atunci vei vedea toata puterea lor. Nimeni din cei ce te invi-
nuiesc pe nedrept sa nu te tulbure, pentru ca §;i la masa data de Matei
vame§ul fariseii erau invinuitorii, iar ucenicii, cei invinuiti.

V

Totu§i nimic nu L-a convins pe Hristos sa-si schimbe parerea, nici
n-a spus: „E o ru§ine ca unii sa posteasca, iar altii sa nu posteasca!" Ci,
ca un minunat capitan de corabie, care nu se uita la valurile framintate,
ci la §tiinta sa, tot asa si Hristos a facut atunci. Nu era o rusine ca uceni-
cii Lui sa nu posteasca, ci ca, din pricina postului, sa fie raniti de
moarte, sa fie sfi§iati, sa fie sfarimati.

La acestea gindindu-ne si noi, sa le folosim cu cei din casa noastra.

Ai o femeie iubitoare de podoabe, indragostita si ahtiata dupa suli-
manuri, trindava din pricina prea bunului trai, guraliva §i proasta; desi
nu-i cu putinta ca o singura femeie sa aiba toate aceste cusururi; totusi
sa zugravim cu cuvintul o astfel de femeie.

Dar a§ putea fi intrebat:

- Pentru ce zugravesti o femeie si nu un barbat? Sint si barbati mai
rai decit aceasta femeie!

- Zugravesc deocamdata pe femeie, nu pentru ca femeile ar depasi in
rautate pe barbati, ci pentru ca purtarea de grija de femei a fostincredintata
barbatilor. Poti gasi si la barbati multe pe care nu le gasesti la femei,

43. loan 16, 12.

44. De aici incepe partea morala: Cei ce vrea sa indrepte pe cineva pe calea virtutii trebuie sd-l
sjhluiasca sd sdvirseascd mai intii virtutile cele mici. Tot asa trebuie sdfaca si cu femeile cele iubitoare de
podoabe.

OM1I.II I .A MAUI 377

de pilda uciderea, jefuirca mormintelor, lupta cu fiarele si multe
asemenea acestora. Sa nu socoti^i, dar, ca fac asta pentru ca a§ dis-
pre^ui pe femei. Nu pentru asta, nu pentru asta, ci pentru ca-i folosi-
tor deocamdata sa-i zugravesc chipul ei.

Sa ne inchipuim, deci, o astfel de femeie, iar barbatul ei sa. se
straduiasca sa o indrepte cu orice chip.

- Cum o va indrepta?

- Sa nu-i interzica totul dintr-o data, ci mai intii pe cele mai usoare,
pe cele la care nu tine prea mult. Daca, insa, o vei sili sa savirseasca
totul de la inceput, ai pierdut totul. Nu-i lua, deci, de indata bijuteriile
de aur, ci lasa-i-le sa le aiba §i sa se impodobeasca cu ele; ca acesta pare
a fi un rau mai mare decit sulimenitul §i incondeiatul ochilor. A§adar
dezbar-o mai intii de sulemenitul §i incondeiatul ochilor, dar nu cu
frica §i amenintarea, ci cu convingerea §i blindetea, cu criticile altora si
cu parerea §i socotinta ta. Spune-i neincetat: „Nu ti-i deloc frumoasa
fata cind ti-o vopse§ti atita, ci-i chiar tare urita!" SJ convinge-o, mai cu
seama, ca asta te mihne§te. Dupa ce i-ai spus parerea ta, vorbe§te-i §i de
parerea altora §i spune-i ca de obicei sulimanurile uritesc chiar pe
femeile frumoase, ca sa-i stirpe§ti patima. Sa nu-i spui inca nimic de iad,
nici de imparatia cerurilor; i-o spui de pomana; ci convinge-o ca simti
mai multa placere sa-ti arate nefalsificata opera lui Dumnezeu. O
femeie care-§i chinuie§te fata, o intinde, o pudreaza, nici oamenilor nu
pare frumoasa §i placuta la vedere. Scoate-i boala din suflet mai intii cu
argumente rationale §i cu parerile celorlalti oameni; dupa ce i-ai muiat
sufletul cu aceste cuvinte, adauga §i pe cele despre iad §i imparatia ceru-
rilor. Daca-i vorbe§ti o data si nu o indupleci, nu obosi a-i repeta a doua
oara, a treia oara §i de mai multe ori acelea§i cuvinte; sa n-o faci cu ura,
ci cu fata vesela; uneori intoarce-i spatele, alteori lingu§ieste-o, mingii-o.
Nu vezi pe pictori, de cite ori dau cu pensula, de cite ori §terg pina ce
fac un portret frumos? Sa nu fii, dar, mai rau decit ei! Daca cei care fac
portretul unui trup i§i dau atita silinta, cu mult mai mult noi, care for-
mam sufletul, trebuie sa folosim toata maiestria! Daca vei modela bine
chipul sufletului femeii tale, nu vei mai vedea pocit chipul trupului ei,
nici buzele insingerate, nici gura la fel ca gura inrosita de singe a unui
urs, nici sprincenele negre ca funinginea de pe oale, nici obrajii varuiti
ca peretii mormintelor. Ca toate acestea sint funingine, cenusa, praf,
si'innc ale celei mai muri uritenii.

H7H SI IN I Ul. IQAN OURA DE AUK

VI

Dar nu stiu cum, pe nesimtite, am ajuns la aceste cuvinte, iar eu,
care sfatuiesc pe altii sa invete cu blindete, am inceput sa ma minii.
Asadar sa ne intoarcem si sa sfatuim mai cu blindete. Sa suportam toate
cusururile femeilor noastre, ca sa savirsim ce voim. Nu vezi ca supor-
tam plinsul copiilor cind vrem sa-i intarcam si suferim orice numai ca
sa-i dezbaram de laptele mamei? Tot asa sa facem si cu femeile noastre.
Sa induram toate celelalte cusururi, ca sa reusim sa le dezbaram de obi-
ceiul sulimenitului si a incondeierii ochilor. Dupa ce i-ai indreptat acest
cusur, indreapta-te spre altul, spre podoabele de aur. Vorbeste-i tot asa,
in acelasj chip, §i despre acestea. §i astfel, incetul cu incetul, formindu-ti
so^ia ta, vei fi un pictor minunat, un rob credincios, un plugar price-
put. Pe linga acestea, ada-i aminte si de femeile din vechime: de Sarra,
de Rebeca; de femeile frumoase si de cele urite si arata-i ca toate au fost
la fel de intelepte. Lia, femeia patriarhului Iacov, nu era frumoasa, dar
nu s-a gindit sa-si sulimeneasca chipul; ci, chiar urita fiind si nu destul
de iubita de barbatul ei, nu i-a trecut prin minte asa ceva, nici nu si-a
stricat fata; a lasat-o asa cum era, pastrindu-si neschimbate trasaturile
fe^ei; si doar Lia a fost crescuta de pagini. Tu, insa, femeie credincioasa,
care ai cap pe Hristos, tocmai tu strecori printre noi mestesuguri dra-
cesti? Nu-ti aduci aminte oare de apa sfintului botez care ti-a spalat fata,
de jertfa care iti impodobeste buzele, de singele care iti inroseste
limba? Daca te-ai gindi la toate acestea, oricit de iubitoare de podoabe
si de gateli ai fi, n-ai indrazni, nici n-ai suferi sa-ti pui pe fata praful si
cenusa. Afla ca esti unita cu Hristos si alunga uritenia aceasta! Hristos
nuSe bucura de vopselele acelea, ci cauta o alta frumusete, de care este
§i tare indragostit, frumusetea sufletului adica. Aceasta frumusete ti-a
poruncit si profetul s-o ingrijesti, spunind: „§i vapofii Impdratulfiumuse-
(ea ta" 45 . Sa nu ne pocim, deci, fara rost. Nici una din operele lui Dum-
nezeu nu-i nedesavirsita si nici nu are nevoie de indreptarea ta. Nimeni
n-ar incerca sa adauge ceva statuii unui imparat, dupa ce statuia a fost
inal^ata. Incercarea-i primejdioasa si atrage cea mai mare pedeapsa.
Statuia e facuta de un om si nu-i adaugi nimic; fata ti-i facuta de Dum-
nezeu si o indrepti? Nu te gindesti la focul iadului? Nu te gindesti la
pustietatea sufletului? De dragul sulimenelilor iti neglijezi sufletul, ca
toata grija ti-o cheltuiesti cu trupul! Dar pentru ce vorbesc de suflet?
Chiar trupului i se intimpla contrarul decit ceea ce te straduiesti.
Uita-te numai! Vrei sa fii frumoasa? Aceasta te face urita! Vrei sa
pluci barbatului? Aceasta mai mult £1 intristeaza! Si nu numai pe el,
ci ii face si pe straini sa te birfeasca. Vrei sa pari tinara?

I."., /'v. II, l.i.

OMII.II l,A MA'IT.I ^

Aceasta te imbatrineste iute. Vrei sa fii impodobita? Aceasta te face do
rusine! O femeie care umbla dupa gateli si sulimanuri face de rusine nu
numai femeile de acelasi rang cu ea, ci si pe servitoarele care o stiu cum
este, si pe casnicii care o cunosc; dar mai inainte de toti pe ea insasi.
Dar pentru ce trebuie sa vorbesc de toate acestea? Am lasat la o parte
tocmai pacatul eel mai grozav, ca superi pe Dumnezeu, ca-ti ingropi
cinstea, aprinzi flacara geloziei, te iei la intrecere cu femeile care bat
strazile.

Ginditi-va la toate acestea, bateti-va joe de acest alai dracesc si de
aceasta mestesugire diavoleasca! Departati de pe voi podoaba aceasta,
dar mai bine spus, aceasta lipsa de podoaba! Ingrijiji-va dc ccalallii
frumuseje, de frumusejea din sufletele voastre, care este placuta §i ingcrilor,
poftita de Dumnezeu §i dulce sojilor vostri, ca sa aveji parte §i de slava
aceasta paminteasca §i de aceea ce va sa Ge, pe care, faca Dumne-
zeu ca noi toti sa o dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Dom-
nului nostra Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor,
Amin.

OMILIA XXXI

«Pe cind le graia lor acestea,

iata un dregator venind I s-a inchinat Lui, zicind:

„Fiica mea a murit de cuiind;

ci venind pune mina Ta pe ea si va trai'V

I

Minunea a urmat cuvintelor Sale, ca sa inchida si mai mult gura
fariseilor.

Cel care a venit la Iisus era mai marele sinagogii, iar durerea ii era
cumplita. Ii murise singurul copil, o fata de doisprezece ani, in floarea
virstei. Pe aceasta Hristos a inviat-o indata.

Daca evanghelistul Luca relateaza ca au venit unii la mai marele
sinagogii, spunindu-i: „Nu mai supdra pe Invatatorul, cdfiica ta a murit" 2 ,
vom spune acestea: Cuvintele mai marelui sinagogii: „a murit de
curind", sint cuvintele unui om care s-a gindit la timpul cit a durat cala-
toria sa, sau ale unui om care si-a marit nenorocirea; ca au obiceiul cei
care cer ceva sa-si mareasca, prin cuvint, propriile nenorociri si sa
spuna ceva mai mult decit cele ce suit, ca sa induplece mai repede pe
cei pe care-i roaga.

Dar vezi-i nesimtirea mai marelui sinagogii! Doua lucruri cere de
la Hristos: si sa se duca la el si sa puna mina pe fata lui. Cuvintele aces-
tea sint un semn ca o lasasc inca in viata. Acciasi iucru il cere prot'ctului
Elisei si sirianul acela, Neeman: „Ziceam, spunea Neeman, ca va ie§i §i-§i
va pune mina lui" 3 . Intr-adevar, cei care sint invirtosati la inima au
nevoie sa vada cu ochii si sa pipaie cu miinile.

Evanghelistul Marcu spune ca Domnul a luat cu El pe cei trei uce-
nici 1 ; evanghelistul Luca, la fel 5 ; iar evanghelistul Matei spune simplu
ca a luat pe ucenici' 1 .

- Pentru care pricina nu 1-a luat pe Matei, care intrase de curind in
rindul ucenicilor?

1. Matei 9, 18.

2. Luca 8, 49.

Ii. IV Kegi 5, 11.

■I. Marcu 5, 37.

. r >. Luca 8, 51.

(>. Malci 9, 19.

OMII.II I.A MATKI ,\H±

- Pentru a-i mari si mai mult dorin^a de a fi apostol si pentru ca era
inca nedesavirsit. Domnul ii cinsteste in chip deosebit pe Petru, Iacov si
loan, pentru a-i face si pe ceilal^i apostoli sa ajunga ca acedia. Lui Matei
ii era de ajuns deocamdata ca a vazut minunea tamaduirii femeii cu
scurgere de singe, ca a avut cinstea sa stea la masa cu Domnul si sa intre
in ceata apostolilor.

Sculindu-de Domnul de la masa, L-au urmat multi, pentru ca
doreau sa vada o mare minune, pentru ca eel care venise la Hristos era
un om cu o inalta dregatorie §i pentru ca cei mai multi, mai lipi^i de
pamint §i de lume, nu cautau atit folosul sufletului cit vindecarea trupu-
lui. §i curgeau in cirduri oamenii dupa Dinsul: unii minati de propriile
lor boli, altii grabiti de dorinta de a fi spectatorii vindecarii altora; dar
putini erau deocamdata aceia care veneau dupa Iisus pentru cuvintele
si invatatura Lui.

Hristos n-a lasat multimile sa intre in casa mai marelui sinagogii, ci
numai pe ucenici si nici pe ace§tia pe toti, invatindu-ne, cu orice prilej,
sa fugim de laudele oamenilor.

Ǥi iatd, spune Matei, ofemeie cu scurgere de singe de doisprezece ani s-a
apropiat de El §ifiind la spatele Lui s-a atins depoala hainei Lui. Ca zicea in
sine: „Numai de ma voi atinge de haina Lui, ma voi vindeca!"» 7 .

- Pentru ce nu s-a apropiat de Hristos cu indraznire?

- Ii era rusine de boala ei, socotindu-se necurata. Daca femeia care
are scurgerea ei lunara nu se socoteste curata, cu atit mai mult ea, care
era bolnava de o boala ca aceea. Ca legea Vechiului Testament socotea
drept mare necuratie scurgerea de singe la femei. De aceea femeia se
dosefte §i se ascunde. De altfel nici ea n-avea inca despre Hristos pare-
rea cuvenita si desavirsita, ca nu i-ar fi trecut prin minte ca se poate tai-
nui de El. Femeia aceasta este cea dintii femeie care se apropie in
public de Hristos. A auzit ca vindeca si femei si ca se duce la fetita care
murise de curind. N-a indraznit sa-L cheme in casa ei, desi era bogata;
dar nici nu s-a apropiat de El in vazul tuturora; ci, pe ascuns, s-a atins cu
credinta de hainele Lui. Nici nu s-a indoit, nici n-a zis in sine: „Voi
scapa oare de boala? Daca nu ma voi vindeca?", ci, cu incredere ca se
va vindeca, s-a apropiat de Domnul. «Cd zicea intru sine: „Numai de ma
voi atinge de haina Lui, md voi vindeca"». §tia din ce casa ie§ise Domnul;
din casa unui vames; stia si cine sint cei ce merg dupa El; niste pacatosi,
ni^te vamesi. Toate acestea i-au dat bune nadejdi.

- Ce a facut Hristos?

7. Mala !), [ U) 2\.

'.W2 SUN'I'UI, IQAN (ilJRA UK AUR

- N-a lasat-o tainuita, ci a adus-o in miiloc §i a facut-o cunoscuta
pentru multe pricini, de§i unii oameni fara de judecata spun ca Hristos

a tacut aceasta pentru ca era iubitor de slava. „Altfel, pentru ce n-a
lasat-o tainuita?", spun acestia.

Ce spui, o, spurcatule si ticaiosule? Cel Care a poruncit celor vin-
deca^i-sa taca, Cel Care a trecut sub tacere mii de minuni, Acela e iubi-
tor de slava?

- Dar pentru ce o face cunoscuta?

- Mai intii ca sa-i curme frica femeii, ca sa nu traiasca nelinistita,
fiind mustrata de constiinta ca a furat darul. In al doilea rind, ca sa-i
indrepte parerea ce o avea despre El, pentru ca ea socotise ca se poate
tainui de Hristos. In al treilea rind, ca sa arate tuturora credinta ei,
pentru a o urma §i altii. Iar aratarea ca Hristos stie totul este o dovada a
Dumnezeirii Sale nu mai mica decit oprirea izvoarelor de singe. In sfir-
§it, prin femeia aceasta il indreapta pe mai marele sinagogii, care ince-
puse sa-§i piarda credinta, iar prin aceasta sa strice totul. Caci cei care
venisera la el i-au spus: ,JVu mai supdra pe Invdtdtorul, cafiica ta a murit!";
iar cei din casa au ris de Hristos cind a spus ca doarme 8 . Poate ca a§a
gindea §i tatal ei.

II

Tocmai pentru a indeparta din sufletul tatalui aceasta slabiciune,
Iisus o face cunoscuta pe femeie. Ca mai marele sinagogii era putin cre-
dincios, asculta ce-i spune Hristos: „Nu te teme! Crede numai §i se va min-
tui!" 9 Domnul intentionat a a§teptat sa moara fata si atunciS-a dus la
ea, ca sa se faca clara dovada invierii. De aceea Domnul merge mai
incet, sta de vorba mai mult cu femeia, ca sa ingaduie sa moara fata §i sa
vina cei care au vestit §i au spus: „Nu mai supdra pe Invat&torul!" Acest
lucru 1-a lasat evanghelistul Luca sa se inteleaga, cind a spus: «lncd vor-
bindEl, au venit cei din casa mai marelui sinagogii si i-au spus: >r A murit fiica
ta! Nu mai supdra pe Invdtdtorul!"» 10 Hristos voia ca toti sa fie incredin-
^a^i de moartea fetei, ca sa nu se puna la indoiala invierea. Domnul asa
face totdeauna. A§a si cu Lazar; a asteptat §i ziua intiia si ziua a doua si
ziua a treia 11 .

Pentru toate aceste pricini Hristos o face cunoscuta pe femeia cu
scurgere de singe si-i spune:

Jndrdzjrieste, fiicd!" n

8. Luca 8, 52.
!). Luca 8, 50.

10. Luca 8, 49.

11. loan 11, 6-7.

12. Mateii), 22.

OMII.II I.A MMI'.I .'IH.'I

A$a cum ii spusese §i slabanogului: Jndrdzneste,fiule!"". S,i, pentru
ca femeii ii era teama, ii spune: Jndrazneste!" si o numeste: „Fiicd".
Credinja o facuse fiica. Apoi urmeaza si lauda:

„Credinta ta te-a mintuit!"' 4

Evanghelistul Luca ne da §i alte amanunte despre femeie. Spune ca
dupa ce femeia s-a apropiat si s-a vindecat, Hristos n-a chemat-o indata,
ci mai intii a zis: „Cine este eel ce s-a atins deMine?"' 5 ; apoi ca Petru si cei
ce erau cu El I-au spus: Jnv&tatorule, multimile Te imbulzescsi Testrimto-
reazfi §i Tu zici: «Cine este eel ce s-a atins de Mine?»" 16 - Aceasta este cea
mai mare dovada ca Hristos a avut trup adevarat si ca a calcat in
picioare orice mindrie; multimile nu-L urmau stind departe de El, ci
totdeauna se imbulzeau in El. - §i Luca spune mai departe ca Domnul
staruia, zicind: „S-a atins de Mine cineva, ca am simtit puterea care a iesit
din Mine" 77 . Domnul a raspuns pe masura intelegerii celor ce-L ascul
tau; dar a spus aceste cuvinte si ca sa o convinga pe femeie sa marturi
seasca singura minunea. Domnul nici n-a vadit-o indata, pentru ca, ara-
tindu-i ca §tie lamurit totul, sa o induplece sa spuna de la sine totul, sa o
faca sa strige in auzul tuturora minunea savirsita si, ca nu cumva, spu-
nind El minunea, sa dea nastere la banuieli.

Ai vazut ca femeia a fost mai buna decit mai marele sinagogii? Nu
L-a oprit in drum, nu L-a tinut, ci L-a atins numai cu virful degetelor. A
venit mai pe urma si a plecat mai inainte. Mai marele sinagogii a adus
pe Doctor in casa lui; femeia s-a multumit numai sa-L atinga. Era inlan-
tuita de boala, dar prin credinta era inaripata. Uita-te cum o mingiie
Domnul, spunindu-i: „Credin{a ta te-a mintuit". Daca Hristos ar li vadil-o.
ca sa fie El laudat de lume, apoi n-ar fi adaugat aceste cuvinte; dar lc-a
spus, ca, in acela§i limp, sa-1 inveje pe mai marele sinagogii sa crcada,
iar pe femeie s-o laude inaintea tuturora, dindu-i prin aceste cuvinte tot
atita bucurie si folos cit i-a dat vindecindu-i trupul. Domnul a facut
aceasta vrind sa slaveasca pe femeie si sa indrepte pe altii, nu ca sa se
faca pe Dinsul stralucit. Se vede asta din tot ce s-a petrecut. Hristos era
minunat §i fara aceasta minune; minunile II inconjurau ca fulgii de zapada;
§i facuse si avea sa faca minuni cu mult mai mari decit aceasta. Daca Dom-
nul n-ar fi facut-o cunoscuta, femeia ar fi plecat ne§tiuta de nimeni si lipsita
de aceste mari laude. Pentru aceasta, punindu-o inaintea tuturora, a lau-
dat-o §i i-a izgonit frica - ca spune evanghelistul Luca ca s-a apropiat

13. MateiV, 2.

11. Malei !), 2'2.

l. r i. Lura K, ■1. r >.

I(i. 1. ucii K, l. r ».

17. Luca K, -1(1.

384 SKlNTUl. [OAN GURA DE AUR

tremurind 18 -; a facut-o sa aiba indraznire si, pe linga sanatatea trupu-
lui, i-a dat §i alte merinde, spunindu-i: „Afergi in pace!"' 9 .

„§i venind in casa dregatorului §i vd&nd cintaretii dinfluier §i multimea tul-
buratd, a zis: «Departati-va, cafata n-a murit, ci doarme!». §i rideau deEl" 20 .
Frumoase marturii pentru mai marii sinagogilor, daca la inmormintare
puneau cintareti din fluiere si din chimvale ca sa le stirneasca jalea!

Ce a facut Hristos?

A scos din casa pe toti ceilalti si a lasat inauntru numai pe parintii
fetei, ca sa nu se poata spune ca a inviat-o intr-alt chip. Chiar inainte de
a o invia Domnul da curaj parintilor, spunindu-le: ,^ata n-a murit, ci
doarme!"§i in alte imprejurari Domnul a facut la fel. Dupa cum la poto-
lirea furtunii de pe mare a certat mai intii pe ucenici, tot asa si acum
scoate tulburarea din sufletul celor de fata, dar totodata le arata ca ii
este usor sa invie pe cei morti - a§a cum a facut cu Lazar, spunind:
„Lazar, prietenul nostru a adormit" 21 - invatindu-i sa nu se teama de
moarte, ca moartea nu este moarte, ci somn.

Pentru ca avea si El sa moara, Domnul, prin moartea si invierea altora,
ii pregateste mai dinainte pe ucenicii Sai sa aiba curaj si sa suporte cu usu-
rin(a moartea; pentru ca venind El pe pamint, moartea este somn.

§i rideau de El; El, insa, nuS-a suparat ca n-a fost crezut de cei
pentru care avea sa faca, putin mai tirziu, minunea; n-a tinut de rau nici
risul, pentru ca §i acesta si fluierele si chimvalele §i toate celelalte sa fie
o dovada a mortii fetei.

Ill

Dar pentru ca de cele mai multe ori oamenii, dupa ce s-au facut
minunile, nu mai cred in minuni, Domnul ii leaga cu propriile lor
cuvinte, asa cum a facut si cu Lazar si cu Moise. Lui Moise i-a spus: „Ce
este ceea ce ai in mina ta?" Z2 , pentru ca, atunci cind va vedea toiagul pre-
facut in sarpe, sa nu uite ca mai inainte era toiag; ci, aducindu-si aminte
de propriul lui raspuns, sa nu mai poata tagadui minunea. §i cu Lazar,
Domnul a intrebat: „Unde l-ati pus?" Z3 , pentru ca aceia care I-au ras-
puns: „ Vino §i vezi!" 24 §i: ,JMiroase, ca este depatru zile" 25 , sa nu mai poata
tagadui ca a inviat pe mort.

18.

Luca 8, 47.

Ii).

Luca 8, 48.

20.

Matei <), 23-24.

21.

loan 11, 11.

22.

lef. 4, 2.

X\.

loan 11, 34.

2\.

loan 11, 34.

2. r ..

loan 11, 3!).

OMII.II I. A MAIM !___.

V&zind, asadar, Hristos chimvalele si mul^imile, i-a scos pe to^i
afara 2 '' si a facut minunea numai in fa^a parin^ilor copilei; nu i-a bagat
all sul'lel in Imp, ci a ail us inapoi pc ccl care icsisc. ca si cum ar li sculat-p
din somn. A luat-o dc mina'. ca sa incivd ■•" ' ca a

inviat, iar prin vederea copilei inviate sa deschida mai dinainte drum
credintei in inviere. Tatal fetei spusese: „Pune mina!". Domnul face
ceva mai mult: n-a pus mina pe ea, ci, apucindu-o de mina, o imde, ara-
tind ca pe El toate sint gata sa-L asculte. §i nu o invie numai, ci si
porunceste sa i se dea de mincare, ca sa nu para o nalucire invierea
fetei. Nu-i da El sa manince, ci porunceste celorlalti 28 . Asa precum a
spus si la invierea lui Lazar: „Dezlegati-l §i lasati-l sa meargd " , iar dupa
aceea a stat la masa cu el 30 . Totdeauna are Domnul obiceiul sa faca si una si
alta, pentru a da, cu toata precizia, si dovada mortii si dovada invierii.

Tu nu te uita numai la inviere, ci si la aceea ca Hristos a poruncit sa
nu spuna nimanui nimica 31 , invatindu-te din toate acestea mai ales
aceea sa nu fii mindru si sa nu umbli dupa slava desarta. Afla apoi si
faptul ca Domnul i-a scos afara din casa pe cei ce boceau si i-a declarat
nevrednici de o vedere ca aceasta. Tu sa nu iesi afara cu cintaretii din
fluier, ci sa ramii inlauntru cu Petru, cu loan si Iacov! Daca atunci i-a
scos afara pe cei ce cintau si boceau, cu atit mai mult acum. Ca pe
atunci nu se stia inca lamurit ca moartea este somn; dar acum este mai
limpede decit soarele insusi.

Spui ca nu ti-a inviat acum Domnul pe fiica ta? Dar o va invia
negresit si cu mai multa slava! Fiica mai marelui sinagogii a inviat, dar a
murit iarasi; a ta, cind va invia, va ramine, ca este nemuritoare.

Nimeni 32 dar sa nu boceasca, nici sa plinga, nici sa huleasca aceasta
fapta mare a lui Hristos! Ca a biruit moartea! Pentru ce jelesti de prisos?
Moartea a ajuns somn! Pentru ce te vaieti si plingi? Ar fi de ris chiar
daca paginii ar face-o! Dar cind credinciosul se schimonoseste asa, ce
aparare mai poate avea? Ce iertare vor avea aceia care se prostesc asa,
cind dc aiii,. vivmc avem dovada clara a invierii? Tu, in.vt. ca si cum
li-ai da loala silinta sa-ti marcsti pacalul. nc aduci la inmorminlarc boci-
toare pagine, ca sa aprinzi jalea si sa atiti focul! Nu-1 auzi pe Pavel spu-
nind: „Ce unire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necre-
dinciosul?" 33 .

2(i. Matei 9, '25.

27. Matei !), 25. __

2H. Marcu 5, 43; Luca% . r ). r ).

29. loan I 1, 44.

30. loan 12, 2.

31. Marni 5, 43; l.uca K, . r >(i.

'.VI. Dc iiici iiKcpc piiilcii monih: Nu lirhuir s/1 phngem pv ai re miir.
XI II Cm. (i, l. r >.

H8(i SHNTlll, 1QAN C1URA DE AUR

Paginii, care nu stiu nimic de inviere, gasesc totusi cuvinte de min-
giiere, spunind: „Sufera cu curaj! Nu se mai poate indrepta ce s-a facut
si nici nu reusesti ceva cu lacrimile!" Dar tu, care auzi cuvinte mai pline
de filozofie si mai folositoare decit acestea, tu nu te rusinezi cind te
pocesti mai rau decit paginii? Noi nu spunem: „Sufera cu curaj, ca nu se
mai poate indrepta ce s-a facut!", ci spunem: „Sufera cu curaj! Va invia
negresit! Copilul doarme, n-a murit! Se odihneste, n-a pierit! II asteapta
invierea, viata vesnica, nemurirea, soartaingereasca!" Nu auzi ce spune

?salmistul: Jntoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, ca Domnul ti-a facut tie
ine" 34 . Dumnezeu numeste moartea o binefacere si tu te boce§ti? Ce-ai
putea face mai mult daca ai fi dusmanul si vrajmasul celui mort? Daca
trebuie sa plinga cineva, apoi diavolul trebuie sa plinga! Acela sa
boceasca, acela sa se bata.cu pumnii in piept, ca noi mergem spre buna-
ta£i mai mari. Vaicareala aceasta este vrednica de rautatea lui, si nu de
tine, care ai sa fii incununat si ai sa te odihnesti. Moartea e un port linis-
lit. Uila-lc dc cue tautati e plina viata aceasta! Gindcstc-tc dc cite ori ti-ai
hk-slcmal viata. si viaia sc inraulatcstc (lii^ f in cc mai mult. Chiar dc
la inceput ai mosjtenit nu mica osinda! „In dureri vei na§tefii" 35 , spune
Dumnezeu; §i: „In sudoarea fetei tale vei minca piinea ta" 36 ; si: „In lume
necaz ve\i avea" 37 . Dar despre viata de dincolo a§a ceva nu s-a spus, ci cu
totul dimpotriva: „A fugit durerea, intristarea §i suspinarea" 38 ; si: „De la
rdsdrit §i de la apus vox veni §i se vor odihni in sinurile lui Avraam §i ale
lui Isaac si ale lui Iacov" 39 ; caci cele de acolo suit: camara de nunta
duhovniceasca, faclii stralucitoare si mutare la cer.

IV

Pentru ce faci de rusine pe eel plecat? Pentru ce faci pe altii sa tre-
mure si sa le fie frica de moarte? Pentru ce faci pe multi sa invinuiasca
pe Dumnezeu ca trimite mari nenorociri? Dar, mai bine spus, pentru ce
dupa inmormintare chemi pe saraci la praznic? Pentru ce rogi pe preoti
sa faca rugaciuni pentru eel mort?

- Ca sa se duca raposatul la loc de odihna, imi raspunzi, ca sa se
milostiveasca de el dreptul Judecator!

- Pentru aceasta plingi si te bocesti? Dar te lupti si te razboiesti cu tine
insuji si-^i faci tie insuti furtuna tocmai cind raposatul a intrat in port.

- Dar ce sa fac? Asa e^irea omeneasca!

M. Ps. 1 14, 7.
3. r ). Fac. 3, 16.
;«>. Fac. 3, 19.
37. loan Hi, 33.

.W. Istlhl .^. 10

3!). Matri 8, 1 I .

UMIMI I .A MATI.I HH7

- Nu-i de vina firea si nici mersul lucrurilor, ci noi care rasturnam
totul, care ne-am molesit, care am tradat noble^ea noastra, care ii facem
mai rai pe cei necredinciosi. Cum vom vorbi altuia de nemurire, cum il
vom convinge pe pagin, cind noi tremuram si ne temem de moarte mai
mult decit paginul? Mutyi pagini, desi nu stiau nimic de inviere, la
moartea copiilor lor si-au pus cununi pe cap si s-au imbracat in haine
albe ca sa cucereasca slava si laude de la lume. Tu, insa, nici pentru
slava cea viitoare nu pui capat tinguielilor muieresti si bocetelor.

Spui ca n-ai mostenitori, nici n-ai cui lasa averile tale? Ce-ai vrea
mai degraba pentru copilul tau: sa fie mostenitorul averilor tale sau
mostenitorul cerurilor? Ce-ai dori? Sa mosteneasca averi sortite pieirii,
pe care, peste putina vreme, are sa le lase sau averile cele vesnice si
nepieritoare? Nu-1 mai ai tu mostenitor, dar in locul tau il are Dumne-
zeu! N-a ajuns impreuna-mostenitor cu fratii lui, dar a ajuns impreuna-
mostenitor cu Hristos.

- Dar cui voi lasa hainele, ma poti intreba, cui casele, cui robii si
mosiile?

- Tot fiului tau! § i le va stapini cu mai multa siguranta decit daca ar
trai! Nu-i nici o piedica. Daca barbarii ard odata. cu mortii si averile lor,
cu mult mai mult este drept ca tu sa trimiti odata cu eel raposat avutiile
lui, nu ca sa ajunga cenusa, ca averile barbarilor morti, ci ca sa-1
imbrace cu mai multa slava. Daca a plecat cu pacate, ca sa i se ierte
pacatele; daca a plecat drept, ca sa-i fie adaos de plata. si rasplata.

Doresti poate sa-ti vezi fiul? Du aceeasi viata ca si el si te vei bucura
negre§it de sfinta lui fata.

Odata cu acestea mai ginde§te-te la faptul ca chiar daca nu ma
asculti pe mine, timpul te va convinge negresit; dar atunci nu mai ai
nici o plata, pentru ca multimea zilelor ti-a usurat durerea. Dar daca
vrei sa fii filozof, doua lucruri mari vei cistiga: vei scapa si de durerile
pricinuite de moartea fiului tau §i vei primi si de la Dumnezeu mai stra-
tucita cununa. Suportarea in liniste a nenorocirilor este o fapta cu mult
mai mare decit pomenile si toate celelalte.

Gindeste-te apoi ca §i Fiul lui Dumnezeu a murit; El pentru tine, pe
cfnd tu, pentru tine insuti. A spus si Domnul: „De este cuputinta sa treacd
de la Mine paharul" 40 . §i S-a intristat §i S-a chinuit, dar n-a fugit de
moarte, ci a suferit-o cu mult curaj. Nici n-a suferit o moarte obisnuita,
ci una plina de rusine; iar inainte de moarte, bice; §i inainte de bice:
ocara, batjocura, defaimare, inva^ndu-te sa suferi totul cu curaj. Domnul a
murit si trupul I-a fost inmormintat; dar 1-a luat iara§i inapoi cu mai mare
slava, dindu-|i, si prin asta, bune nadejdi. Daca pentru tine invierea

40. Malti 2(i, ;(!).

388 SHNTUI. IOAN GURA 1)K AUR

nu e basm, nu boci! Daca crezi in inviere, nu lacrimal Iar daca lacri-
mezi, cum vei putea convinge pe pagin ca tu crezi in inviere?

V

Ti se pare totu§i inca greu de indurat moartea fiului tau? Dar toc-
mai de aceea nu trebuie sa bocesti. El a scapat de multe necazuri ca
acestea. Nu-1 pizmui, nici nu-1 invidia! A-ti dori moartea din pricina
mor^i timpurii a aceluia, a-1 boci ca n-a trait ca sa sufere multe ca aces-
tea, mseamna ca esti mai degraba invidios si pizma§. Nu te gindi ca nu-1
mai vezi umblind prin casa, ci ginde§te-te ca §i tu vei pleca la el nu
dupa multa vreme. Nu te gindi ca nu se mai intoarce, ci ginde§te-te ca
nici cele pe care le vezi nu ramin a§a, ci se schimba si ele. Ca §i cerul §i
pamintul §i marea §i toate se vor schimba, si atunci vei primi pe fiul tau
cu mai multa slava. Daca a murit pacatos, Dumnezeu a oprit sirul paca-
telor; ca nici nu 1-ar fi luat, inainte de a se pocai, daca Dumnezeu stia ca
are sa se pocaiasca. Daca a murit drept, a ajuns in stapinirea bunatatilor
cere^ti. Deci se vede ca lacrimile tale nu-s lacrimi de dragoste, ci de
patima fara judecata. Pentru ca daca 1-ai iubi pe eel mort, ar trebui sa te
bucuri si sa te veselesti ca a scapat de valurile din lumea aceasta. Spune-mi,
ce cistigam daca traim? Ce e nou si deosebit pe pamint? Nu vedem,
oare, ca aceleasi lucruri se perinda zilnic pe dinaintea ochilor nostri? Zi
si noapte, noapte si zi; iarna si vara, vara si iarna, si nimic mai mult; si
acestea totdeauna la fel; dar nenorocirile, totdeauna altele si tot mai
noi. Ai fi vrut ca fiul tau sa guste in fiecare zi din ele, sa ramina aici, sa
se imbolnaveasca, sa boceasca, sa se teama, sa tremure; pe unele nenorociri
sa le sufere, iar de altele sa se teama ca nu cumva sa le sufere? Nici aceea nu
po^i spune, ca ar fi fost cu putinta ca fiul tau, calatorind pe acest mare ocean,
sa fie scutit de tristete, de griji si de celelalte asemenea acestora.

In afara de acestea, gindeste-te si la aceea ca n-ai nascut un copil
nemuritor, si ca, daca n-ar fi murit acum, ar fi suferit asta nu dupa multa
vi-rp"\ Nu te-ai saturat de a privi chipul lui? Te vei desfata de el negre-
!ji( dincolo! Dar dore^ti sa-1 vezi §i aici? Ce te impiedica? Poti sa-1 vezi §i
aici, daca duci o viata curata; pentru ca nadejdea celor viitoare este mai
I impede decit vederea. Daca fiul tau ar locui in palatele imparate^ti,
nin < ;iul n-ai cauta sa-1 vezi, odata ce auzi ca-i fericit. Pentru ce, dar, iti
|)icr/,i cumpatul, mama, cind vezi ca fiul tau a plecat sa locuiasca in niste
|>;il;itr iinpaiate§ti cu mult mai frumoase decit cele de pe pamint, cind te
desparti de el numai pentru putina vreme si mai cu seama cind in locul
liuhii tdu il ai pe sotul tau? N-ai nici sot? Dar ai minL r iere! Ai „pe Tatdl
orfanilor, pe Judecdtorul vaduvelor'* 1 Asculta-1 si pe Pavel, care fericeste

ii /'v. (.7, r,.

OMI1.II l,A MATKI Mi)

iiccnslfi vfiduvie si sjuinc: Jar ecu cu (idcvdivt \wlu\ri si rrimosa siiiyim si-a pus
n&dejdea in Domnul"' 2 . O vaduva ca aceasta este mai pretuita cind arata
mai multa rabdare. Nu plinge, dar, pentru ceea ce ai sa fii incununata,
pentru ceea ce ai sa primesti rasplata! N-ai facut altceva decit ca ai
dat inapoi un bun ce ti-a fost incredintat. Nu te mai ingrijora deci; ai
depus comoara ta intr-o vistierie, in care furii nu patrund. Iar daca. §tii
ce-i viata aceasta si ce-i viata viitoare si ca viata aceasta este umbra si
pinza de paianjen, si ca toate cele din viata viitoare sint nemi§catoare si
nemuritoare, nu mai ai nevoie de alte cuvinte. Acum copilul tau a sea-
pat de orice schimbare. Daca raminea aici poate ca era un om cumse-
cade, dar poate ca nu. Nu vezi citi parinti isi dezmo§tenesc copiii, citi
parinti sint siliti sa tina in casa copii mai rai decit cei dezmosteniti?
Gindindu-ne la toate acestea, sa filozofam. Asa vom face placere si
celui raposat si ne vom bucura si noi de multe laude de la oameni, iar
de la Dumnezeu vom primi rasplatile cele mari ale rabdarii si vom
dobindi si bunatatile cele vesnice, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa
le dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus
Hristos, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin.

42. / Tim. 5, 5.

OMILIA XXXII

« §i trecind Iisus de acolo, au mers dupa El doi orbi,

strigind: „Miluie§te-ne pe noi, Fiul lui David!"
§i dupa ce a intrat El in casa, s-au apropiat de El orbii

?i le-a zis lor Iisus: „Credeti ca pot sa fac aceasta?"

Ei i-au zis: „Da, Doamne!" Atunci Sa atins de ochii lor

zicind: „Dupa credinta voastra, fie voua!"

§i li s-au descnis lor ochii >>'

I

- Pentru ce Iisus trage dupa El pe acesti orbi care strigau?

- Ca sa ne invete, si cu acest prilej, sa fugim de slava lumii . §i,
pentru ca era aproape de casa Sa, i-a dus inauntru, ca sa-i vindece
indeosebi. Lucrul acesta se vede si de acolo ca le-a poruncit sa nu spuria
nimanui nimic 2 .

Nu mica este acuzatia pe care acesti orbi o aduc iudeilor; ochii le
sint betegi si cred in Hristos numai din auzite; iudeii vad minunile,
vederea le da marturie de cele savirsite, si ei fac cu totul dimpotriva.
Uita-te si la rivna celor doi orbi! O arata si strigatul si rugamintea lor!
Nu s-au apropiat de Iisus orisicum, ci strigau tare si nu cereau nimic alt-
ceva decit mila. II numeau ,fiul lui David", pentru ca numele acesta li
se parea nume de cinste. In multe locuri si profetii numeau asa pe impa-
ra^ii iudeilor, cind voiau sa-i cinsteasca si sa-i arate mari.'

Dupa ce i-a dus in casa, Domnul ii intreaba a doua oara. De multe
ori Iisus vindeca pe cei bolnavi numai cind era rugat, ca sa nu se
creada, ca savirseste aceste minuni din dragoste de slava; si nu numai
pentru aceasta, ci si pentru ca sa arate ca si bolnavii erau vrednici sa fie
vindecati, si ca sa nu spuna cineva: „Daca de mila ii vindeca, atunci tre-
buia sa-i vindece pe toti!" Dar si mila lui Hristos avea un temei; anume,
credinta celor vindecati. Apoi nu numai pentru aceasta le-a cerut orbi-
lor credinta, ci si pentru alt motiv: L-au numit ,fiul lui David"; de aceea
ii urea spre lucruri mai inalte siri invata ce trebuie sa gindeasca despre El,
spunindu-le: „Credeti ca pot sd fac aceasta?" 'N-a spus: „Credeti ca pot sa

1. Matei{), 27-30.

2. Matei 9, 30.

OMII.II I .A MATH

Mill

rog pe Tatal Meu?", „C& pot sa Ma rog?", ci: „Credeti cd pot Eu sdfac
aceasta?".

- Ce-au raspuns orbii?

- „Da, Doamne!"

Nu L-au mai numit „Fiul lui David", ci au mers mai sus si I-au mar-
turisit stapinirea si puterea. Dupa acest raspuns si-a pus si El mina pe
ochii lor, spunind: „Dupd credinta voastrd, fie voud!" A grait asa ca sa
le intareasca credinta, ca sa le arate ca au si ei partea lor de merit la
savirsirea minunii si ca sa le dea marturie ca n-au fost linguseala cuvin-
tele lor. Nici n-a spus: „Sa se deschida ochii vostri!", ci: „Dupd credinta
voastrd, fie flOwa/"Cuvintele acestea le-a spus Domnul multora din cei ce
s-au apropiat de El, cautind cu ele sa scoata la iveala credinta lor inainte
de vindecarea trupurilor lor, pentru a-i face pe aceia mai straluciti, iar
pe altii mai rivnitori. Asa a facut si cu slabanogul; inainte de a-i inzdra-
veni trupul, i-a inaltat sufletul, zicindu-i: „Indrdzneste,fiule, iertate iti sint
pdcatele!" 3 ; asa a facut cind a inviat pe fiica mai marelui sinagogii; a
apucat-o de mina si a poruncit sa i se dea de mincare, pentru ca ea sa
afle ca El este Binefacatorul 4 ; cu sutasul a facut la fel; datorita credintei
lui i s-a implinit cererea 5 ; iar pe ucenicii Sai i-a izbavit de furtuna de pe
mare dupa ce mai intii a alungat din sufletul lor putinatatea credintei
lor 6 . Tot asa si acum, cu orbii. Domnul stia, chiar inainte de strigatul
lor, cele ascunse ale sufletului lor; dar ca sa aduca si pe altii la acelasi
zel, ii face cunoscuti si celorlalti, vestindu-le, prin vindecarea lor desa-
virsita, credinta lor ascunsa.

Apoi, dupa ce i-a vindecat, le-a poruncit sa nu spuna nimanui. §i
nu le-a poruncit asa de mintuiala, ci cu multa tarie, ca spune evanghe-
listul Matei:

«Iisus le-a poruncit, cu toatd puterea, spunind: „ Vedeti, nimeni sa nu
stie!" Iar ei iesind, L-au vestit in tot pdmintul acela» 7 .

Orbii nu s-au putut stapini, ci s-au facut predicatori si evanghelisti.
Li s-a poruncit sa ascunda minunea, dar n-au ascultat.

Daca in alte imprejurari Domnul a spus: ,JMergi §i povesteste slava
lui Dumnezeti' 8 , apoi nu este o contrazicere intre o porunca si alta, ci sint
intru totul de acord. Domnul ne invata sa nu ne laudam pe noi insine, ci
chiar sa oprim pe cei ce vor sa ne laude; dar daca lauda si slava se refera
la Dumnezeu, nu numai ca nu ne opreste, dar ne si porunceste sa o facem.

3. Matei <), 2.

4. Matei 9, 25; Luca 8, 54-55.

5. Matei 8, Ki.
(I. Matei 8, 2(i.

7. Matei 9, MO 31.

8. l.ura 8, ,'(!).

392 SUNIUI, IQAN OURA DE AUR

Jar dupd ce au iesit, iatd I-au adus un om mut, indrdcit" 9 .

Boala omului acestuia nu era datorita firii, ci rautatii diavolului. De
aceea a trebuit sa fie adus de altii. Bolnavul nu putea sa-L roage pe
Domnul, ca era mut, si nici pe altii, ca demonul ii legase limba si odata
cu limba ii legase si sufletul. De aceea Domnul nici nu-i cere credinta,
ci il vindeca indata.

Ǥifiindscos demonul, a grdit mutul. Iar multimile s-au minunat, zicind:
„Niciodatd nu s-a ardtat asa ceva in Israel" 10 .

Aceasta mai cu seama ii supara pe farisei, ca multimile II puneau pe
Hristos mai presus de toti oamenii, nu numai de cei de pe vremea lor, ci
de tofi oamenii care fusesera vreodata. §i-L puneau mai presus nu
pentru ca vindeca, ci pentru ca vindeca usor §i repede boli nenumarate
si de nevindecat. Asa era poporul.

II

Fariseii, insa, cu total dimpotriva. Nu numai ca birfeau faptele lui Hris-
tos, dar nu se ru§inau nici cind se contraziceau pe ei insisi. Asa e rautatea.
Ce au spus fariseii?

„Cu domnul demonilor scoate pe demoni!" 77

Poate fi, oare, o prostie mai mare ca aceasta? De altfel Insu§i Dom-
nul a spus mai tirziu ca este cu neputinta sa scoti pe demoni cu
demoni 2 ; ca de obicei diavolul cauta sa-§i intareasca stapinirea, nu s-o
darime. Dar Iisus nu numai ca a scos pe draci, ci §i pe lepro§i i-a curatit
si pe morti i-a inviat |i marea a potolit-o §i pacatele le-a dezlegat si
impara^ia a predicat-o si a adus si pe oameni la Tatal. Acestea nu le-ar fi
vrut diavolul nicicind si nici nu le-ar fi putut opri; ca demonii due pe
oameni la idoli, ii departeaza de Dumnezeu, ii conving sa nu creada in
via{a viitoare. Diavolul nu face bine celor care il ocarasc, ba dimpotriva,
chiar cind nu-i ocarit, vatamape cei care-i slujesc §i-l cinstesc; Hristos, insa,
face dimpotriva; dupa ce fariseii L-au ocarit si L-au batjocorit,

„Strdbdtea toate orasele §i satele, invatind in sinagogile lor §i predidnd Evan-
ghelia impdrdfiei §i vindecind toatd boala §i toatd neputinta" 13 .

Hristos nu numai ca n-a pedepsit pe farisei ca s-au purtat cu atita
nesim^ire, dar nici chiar nu i-a tinut de rau. §i-a aratat §i blindetea, dar
le-a respins §i birfeala; prin minunile Sale voia sa le dea o dovada §i mai
mare cle bunatatea Sa, iar prin cuvintele Sale sa le inchida gura.

9. Matti 9, 32.
10. MateiQ, 33.
il. Matti 9, 34.

12. Marcu 3, 23.

13. Matei 9, 35.

UMU.II 1.A MATK1 3!)3

Hristos strabatea, asadar, ora§ele, satele si sinagogile iudeilor, ca sa
ne inve{e cum trebuie sa rasplatim birfitorilor nostri; nu cu alte birfeli,
ci cu mai mari binefaceri. Daca faci bine semenilor tai nu de ochii
lumii, ci de dragul lui Dumnezeu, atunci sa nu incetezi a face bine orice
(i-ar face oamenii, ca sa-ti fie mai mare rasplata; dar daca dupa ce ai fost
birfit incetezi de a face bine, arati ca savirseai o virtute ca aceea nu de
dragul lui Dumnezeu, ci de dragul laudelor oamenilor.

Hristos ne arata, deci, ca se purta asa numai datorita bunatatii Sale;
de aceea nu astepta sa vina bolnavii la El, ci El Se grabea spre ei, adu-
cindu-le doua mari bunatati: una, Evanghelia imparatiei; alta, vindeca-
rea tuturor bolilor. Nu trecea cu vederea nici un oras, nu lasa la o parte
nici un sat, ci mergea in toate locurile. §i nu Se marginea la atita, ci
arata §i o alta purtare de grija:

«Cd vd&nd multimik, IS-ajdcut mild de ele, ca erau necdjite§i ratacite ca oile
ce n-au pastor. Atunci a zjs ucenicilor Sdi: „Secerisul este mult tar lucrdtorii putini.
Rugati, deci, pe Domnul seceri§ului ca sa scoatd lucratori la seceri§ul Sdu"» ".

lata iara§i cit de putin iubitor de slava de§arta este Hristos! Ca sa nu
atraga pe toti oamenii la El, i-a trimis la propovaduire pe ucenicii Sai.
Dar nu numai pentru aceasta, ci si pentru a-i invata pe ucenici, ca intr-o
scoala, prin exercitiile din Palestina, sa fie pregatiti pentru luptele ce le
vor da in toata lumea. De aceea i-a pus sa faca exercitii mai grele chiar
decit luptele, dar pe masura puterilor lor, ca sa lupte mai tirziu cu mai
multa usurinta, invatfndu-i ca pe niste pui plapinzi de pe acum sa
zboare. Deocamdata ii face doctori ai trupurilor si le lasa pentru mai tir-
ziu indreptarea sufletelor, fapta cu mult mai mare.

Uita-te ca Domnul le arata ca trimiterea este usoara §i necesara.
Caci ce spune? „Seceri§ul este mult, iar lucrdtorii putini". „Nu va trimit, le
spune Domnul, la semanat, ci la secerat!" Acela§i lucru 1-a spus §i Evan-
ghelia lui loan: ,^4ltii s-au ostenit, si voi ati intrat in osteneala lor" 15 . Le
spunca aces tea si ca sa-i faca mcxlcsti, dar si ca sa le dca curaj, aralindu-lc ca
munca cea mai grea o lacusera altii inaintea lor.

Vezi ca si acum Domnul este condus tot de iubirea de oameni si nu
de vreo rasplata oarecare? Ca spune evanghelistul: J S-afdcut mild de
mulfimi, cd erau necajite §i ratacite ca oile ce n-au pastor". Aceasta este vina
conducatorilor iudeilor! Erau pastori, dar faptele ii aratau lupi! Nu
numai ca nu indreptau multimile, dar le si vatamau propasirea lor.

Mul^imile se minunau de Domnul si spuneau: „Niciodatd nu s-a ard-
tat asa ceva in Israel!"' 6 ; conducatorii iudeilor, insa, spuneau dimpotriva:

14. MateiV, 3(>-38.

15. loan 4, M.
Hi. Matei !), [\\\.

394 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

„Cu domnul demonilor scoate pe demoni!"' 7 .

- Dar pe cine-i numeste aid lucratori?

- Pe cei doisprezece ucenici!

- Ce dar? Cind a spus: „Iar lucrdtorii putini", a mai adaugat si pe
alfii la acestia?

- Deloc! Ci pe ei i-a trimis!

- Dar pentru ce a spus: ,JRugati pe Domnul seceri§ului sd scoatd lucra-
tori la secerisul Sdu", daca nu le-a mai adaugat nici unul?

- Pentru ca i-ainmultit, desi erau doisprezece! Nu le-a mark numa-
rul, ci le-a daruit putere.

Ill

Apoi, dupa ce le-a spus cit de mare este darul, le-a zis: ,Jiugatipe
Domnul secerisului", prin aceste cuvinte, Hristos le-a aratat, fara sa o
spuria deschis, ca El are aceasta putere. Spunind: ,Jiugati pe Domnul
secerisului?lisus ii hirotoneste indata, nimic ei cerind, nici rugindu-L, si
le aduce aminte de cuvintele lui loan Botezatorul: de arie, de lopata, de
paie, de griu 18 . De aici se vede lamurit ca El este Plugarul, El este Dom-
nul secerifului, El este Stapinul profetilor. Daca i-a trimis sa secere,
apoi, negresit, nu i-a trimis in ogoare straine, ci in acelea pe care le-a
semanat prin profeti. Hristos le-a dat curaj ucenicilor Sai, nu numai
prin aceea ca a numit seceri§ slujirea lor, ci si prin aceea ca i-a facut
puternici pentru aceasta slujire.

,j§!i chemindpe cei doispre&ce ucenici aiLui, le-a dat lor putere peste duhurile
necurate, ca sd le scoatd pe ele §i sd tdmdduiascd toatd boala §i toatd neputinta" 19 .

Desi nu li se daduse inca Duhul Sfint; ca spune Scriptura: Jncd nu
era dat Duhul, pentru cd Iisus incd nu se prosldvise" 20 .

- Atunci, cum scoteau duhurile?

- Prin porunca si puterea lui Hristos!

Uita-mi-te §i cit de potrivit era timpul trimiterii apostolilor! Nu i-a
trimis chiar de la inceput, ci dupa ce s-au folosit din destul de sederea
CM El, dupa ce au vazut pe mort inviat, marea certata, pe demoni alun-
ga|i, pe slabanog inzdravenit, pacatele dezlegate, pe lepros curatit,
dupa ce au primit indestulatoare dovada a puterii Lui, si prin fapte si
prin cuvinte, atunci i-a trimis. Nu i-a trimis la primejdii - ca deocam-
data in Palestina nu era nici o primejdie -, ci numai sa infrunte birfelile.
Totuji, le vorbeste mai dinainte si de primejdii, spre a-i pregati din
vreme §i a-i face sa fie gata de lupta.

17. .\/i/h7 '>. .U

18. Matei 3, 12.
1<). Matei 10, 1.
'20. loan 7, :»!>.

OM1UI I.A MATEI 5M

Apoi, pentru ca evanghelistul Matei ne vorbise pina acum de doua
perechi de apostoli, de perechea lui Petru 21 §i de perechea lui loan 22 , si
dupa acelea ne-a vorbit de chemarea lui Matei 23 , iar de chemarea celor-
lalji apostoli §i de numele lor nu ne vorbise nimic, a socotit necesar sa
puna aici catalogul §i numarul lor §i sa ne faca cunoscute si numele lor,
graind asa:

„Numele celor doisprezece apostoli sint acestea: Intii Simon, care se
numeste Petru" 24 .

Era si un alt Simon, Cananitul. Erau §i doi Iuda: Iuda Iscariotul si
Iuda al lui Iacov; erau si doi Iacov: Iacov al lui Alfeu §i Iacov al lui
Zevedeu. Evanghelistul Marcu ii insira pe apostoli dupa vrednicia lor,
ca pe Andrei il numara dupa cei doi corifei . Evanghelistul Matei nu
face a§a, ci ii Indira fara deosebire; dar, mai bine spus, chiar pe Toma,
care e cu mult mai prejos decit el, il pune inaintea lui.

Dar sa vedem de la inceput catalogul lor.

Jntii Simon, care se numeste Petru, si Andrei, fiatele lui" 26 .
§i aceasta nu-i o mica lauda. Pe unul 1-a numit dupa virtutea sa, iar
pe celalalt dupa inrudirea sa.

• >t Apoi Ircov al lui Zevedeu si loan, fratele lui" 2 ' '.

Vezi ca nu-i enumera dupa vrednicia lor? Dupa parerea mea, loan
este mai mare nu numai decit ceilatyi apostoli, ci §i decit fratele lui.

Apoi, dupa ce a spus:

,filip si Vartolomeu" 28 ,
a adaugat:

„Toma §i Matei vamesul" 29 .

Evanghelistul Luca, insa, nu-i enumera a§a, ci cu totul dimpotriva;
fl pune pe Matei inaintea lui Toma 30 .
Apoi:

,Jacov al lui Alfeu" 37
,t w-Ca, dupa cum am mai spus, era si Iacov al lui Zevedeu.
Apoi, dupa ce a numit pe:

21. Matei 4, 18.

22. Matei 4, 21.

23. Matei 9, 9.

24. Matei 10, 2.

25. Marcu 3, 16-18.

26. Matei 10, 2.

27. Matei 10, 2.

28. Matei 10, 3.

29. Matei 10, 3.

30. Luca (i, 15.

31. Matei 10, 3.

396 SFlNTUL IOAN QURA DE AUK

JavI, ce se &ce Tadeu 3Z §i pe Simon ",
pe care-1 numeste: „Cananitul", vine la vinzator. Vorbeste de el, nu ca
de un dusman si vrajma§, ci ca unul care scrie istoria. N-a spus: „Iuda
eel spurcat si prea spurcat", ci 1-a numit dupa orasul din care se tragea:
,Juaa Iscariotul". Era §i un alt Iuda, Levetil, ce se zicea Tadeul, despre
care evanghelistul Luca spune ca era fiul lui Iacov, zicind: ,Juda atlui
lacov" 34 . Deosebindu-1, dar, de acesta, evanghelistul Matei spune:

Juda Iscariotul, eel care L-a §i vindut" 35 .

Nu se rusineaza sa spuna: „ Ce I care L-a vindut", ca evanghelistul Matei
n-a ascuns nimic din cele ce par de ocara. Chiar de primul dintre toti apos-
tolii, de corifeul apostolilor, spune ca era om fara carte, un om simplu 36 .

Dar sa vedem unde i-a trimis Iisus si la cine!

,fe acesti doisprezece i-a trimis Iisus" 37 .

- Ce fel de oameni sint acestia?

- Pescari, vamesi! Patru erau pescari si doi erau vamesi: Matei si
Iacov; iar unul a fost si tradator.

- Si ce le spune lor?

- Le porunceste indata, zicindu-le:

Jn calea pdginilor sd nu mergetisi in cetate de samarineni sd nu intrati; ci
mai virtos mergeti cdtre oile cele pier date ah casei lui Israil" 38 .

„Sa nu socotiti, le spune Hristos, ca-i urasc pe iudei si ca-Mi fntorc
fa|a de la ei, pentru ca Ma ocarasc §i Ma numesc indracit. Pe ei am cau-
tat sa-i indrept mai intii §i la ei va trimit invatatori §i doctori, oprindu-va
de a merge la toti ceilalti. Nu numai ca va opresc sa vesti^i altor nea-
muri inaintea iudeilor, dar nici nu ingadui sa calcati pe drumul care
duce la alte neamuri §i sa intrati in vreun ora§ deal lor".

IV
Samarinenii erau du§mani ai iudeilor §i ei ar fi fost mai u§or de con-
vertit, pentru ca erau cu mult mai inclinati pentru primirea credin^ei,
pe cind iudeii erau mai greu de convertit. §i totu§i Domnul ii trimite pe
apostoli la o slujire mai anevoioasa, aratind prin aceasta cit de mult
purta grija de iudei. Totodata, cu aceste cuvinte inchide gurile iudeilor
si deschide drum predicii apostolilor, ca iudeii sa nu-i uivinuiasca iara§i ca

32. MaUi 10, 3.

33. MaUi 10, 4.

34. Luca 6, 16.

35. MaUi 10, 4.

36. Matei 4, 18.

37. MaUi 10, 5.

38. MaUi 10, 5-(i.

0M1U1 LA MATEI 397

se due la cei netaiafi imprejur si sa para ca au o scuza fndreptatita daca
rug de ei si le in tore spatele.

Hristos ii numeste pe iudei „oi pierdute" §i nu „oi fugite"; le gaseste
totdeauna pricini de iertare, pentru a le cistiga sufletele.

,^Iergind, propovdduifi zjicind: „S-a apropiat impdrdtia cerurilor" 39 .

Ai vazut maretia slujirii? Ai vazut vrednicia apostolilor? Nu le
porunceste si vorbeasca de lucruri pamintesti, ca acelea de care vor-
beau Moise §i profetii de mai inainte, ci de lucruri noi §i nemaiauzite
pina atunci. Aceia nu predicau despre astfel de lucruri, ci despre
pamint si despre bunatatile cele de pe pamint; acestia, insa, predica
despre imparatia cerurilor §i despre toate bunatatile cele de acolo. Nu
numai prin aceasta sint mai mari apostolii decit Moise §i profetii, ci si
prin supunerea lor; nu pregeta, nu se dau inapoi ca aceia din vechime;
desi au auzit ca au de infruntat primejdii §i razboaie sirele de nesuferit,
totusi primesc poruncile cu multa supunere, pentru ca sint predicatorii
imparatiei cerurilor.

- Dar ce lucru mare este, m-ai putea intreba, ca au ascultat cu u§u-
rin^a, cind n-aveau de predicat nimic trist §i impovarator?

- Ce spui? Nu li s-a poruncit nimic impovarator? N-ai auzit ca le-a
vorbit de temnite, de surghiun, de razboaiele dintre frati, de ura tuturor
oamenilor, pe care aveau sa le sufere putin mai tirziu? 40 1-a trimis sa
fie altera pricinuitori §i propovaduitori a mii de bunatati, iar lor le-a
spus si le-a vestit mai dinainte ca au sa sufere chinuri nemaiauzite.

Apoi, pentru a-i face vrednici de a fi crezu^i, le spune:

„iV bolnavi vindecati, pe lepro§i curdtiti, demonii scoateti; in dar ati luat,
tn dar dap" 47 .

Ati vazut ca Domnul are tot atit de mare grija de bunele purtari ale
ucenicilor Sai ca si de facerea de minuni, aratind ca minunile nu sint
nimic fara de bune purtari? Le smereste gindul, spunindu-le: Jn dar ati
luat, in dar dati/"$i le curateste sufletul de iubirea de argint. Apoi, ca sa
nu creada ca minunile sint o fapta a lor §i sa se mindreasca cu minunile
savfr§ite, le spune: Jn dar ati luat! mi darui^i nimic de la voi celor care
va primesc. Puterea aceasta, a facerii de minuni, n-ati primit-o ca o
plata a muncii voastre, nici nu v-a^i ostenit pentru ea. E harul Meu!
Cum 1-a^i primit, a§a da^i-1 §i altora! De altfel nici nu pute|i primi un
pre^ vrednic de minunile ce le savfrsi^i".

39. Matei 10, 7.

40. Matei 10, 17-22.

41. Matei 10, H.

30B SFINTUL 1QAN OURA DE AUR

Apoi, smulgindu-le din suflet de la inceput radacina pacatelor, le
spune:

„Sd nu aveti aur, nici argint, nici aramd in cingatorile voastre, nici traista
pe cale, nici doud haine, nici incdltdminte, nici toiag!" 42 .

Domnul n-a spus: „Sa nu luati cu voi!", ci: „Chiar daca in alt chip ai
putea sa iei, fugi de aceasta boala rea!"

'Multe lucruri a savirsit Domnul cu aceasta porunca! Primul, a facut
ca ucenicii sa nu cada sub banuiala; al doilea, i-a scapat de orice grija,
pentru ca tot timpul sa-1 inchine propovaduirii; al treilea, le-a aratat
puterea Lui. Aceasta le-a spus-o si mai tirziu: )r Ati avut oare nevoie de
ceva, cind v-am trimis goi sifdrd incdltdminte?" 43 . Nu le-a spus chiar de
la inceput: „Sd nu aveti", ci dupa ce le-a spus: „Pe lepro§i curdtiti, demo-
nii scoateti!", atunci le-a spus: „Sd nu aveti nimic; in dar ati luat, in dar
daft!" Porunca folositoare, porunca potrivita cu apostolia lor si cu
putinta de indeplinit.

Dar poate ca cineva m-ar intreba:

- Poruncile celelalte au o ratiune! Dar pentru ce a poruncit sa nu
aiba traista pe cale, nici doua haine, nici toiag, nici incaltaminte?

- Pentru ca voia sa-i deprinda sa duca o viata desavirsita; ca §i mai
Inainte nici de ziua de miine nu lea ingaduit sa se ingrijeasca 44 . In afara
de aceasta, avea sa-i trimita sa fie dascali ai intregii lumi. De aceea
Domnul ii face, ca sa spun asa, din oameni ingeri, scapindu-i de orice
grija lumeasca, pentru a avea numai o singura grija, aceea a invataturii;
dar mai bine spus, §i de aceasta grija ii scapa, spunindu-le: „Nu vd ingri-
jifi cum sau ce veji vorbi!" 45 . Deci ceea ce parea a fi foarte greu si apasator,
aceea mai cu seama le spune ca este u§or §i lesnicios. Ca nimic nu te
face atit de fericit ca scaparea de grija §i nelini§te; mai cu seama cind
este cu putinta ca aceia scapati de grija sa nu fie cu nimic pagubiti,
pentru ca Dumnezeu este alaturi de ei §i El e in locul tuturora.

Apoi, pentru ca apostolii sa nu spuna: „Cu ce ne vom procura
hrana cea de toate zilele?", nu le spune: „Ati auzit ca v-am spus mai
Inainte: „Uitafi-vd lapdsdrile cerului" 46 , ca nu erau inca destul de puter-
nici ca si savir§easca o astfel de porunca, ci a adaugat o porunca infe-
rioara acesteia, spunindu-le:

„Cd vrednic este lucrdtorul de hrana sa" 47 .

42. Matei 10, 9-10.

43. Luca 22, 35.

44. Matei 6, 34.

45. Matei 10, 19.
4(i. Matei 6, 26.
47. Matei 10, 10.

OM1UI I.A MATKI 399

Le arata ca trebuie sa fie hrantyi de ucenicii lor, pentru ca nici ei sa
nu se poarte cu trufie cu ucenicii lor, ca le dau totul ji nu primesc nimic
in schimb, dar nici ucenicii sa nu-i paraseasca, pentru ca sint trecuti cu
vederea.

V

Apoi, pentru ca apostolii sa nu spuna: „Ne porunce§ti sa traim din
cers.it?" sj sa se ru§ineze de asta, Domnul le arata ca hranirea lor este o
datorie a ucenicilor lor; de aceea ii nume§te pe apostoli lucratori, iar
hrana, plata. „Sa nu credeti, le spune Domnul, ca munca voastra este
mica §i neinsemnata, pentru ca munciti numai cu cuvintul; §i aceasta
munca e plina. de multe osteneli. Ceea ce va. dau invataceii nu va dau in
dar, ci o dau ca plata pentru ceea ce primesc, ca vrednic este lucrdtorul de
hrana sa". Hristos n-a spus aceste cuvinte ca sa arate ca atita merita
munca apostolilor - Doamne fere§te! -, ci ca sa le puna §i lor lege, sa nu
ceara nimic mai mult §i ca sa convinga §i pe cei care le dau hrana ca
fapta lor nu-i o pomana, ci o datorie.

„In orice ora§ sau sat veti intra, cercetafi cine este in el vrednic §i acolo
r&minefi pind plecati" 48 .

„Nu mseamna, le-a spus Domnul, ca v-am deschis u§a tuturor cind
v-am spus: Vrednic este lucrdtorul de hrana sa, ci sa fiti cu mare bagare
de seama unde intrati. Aceasta va va fi de folos §i pentru slava voastra §i
pentru hrana voastra. Daca dati peste un om vrednic, acela va va da
negrefit hrana, mai ales ca nu cereti nimic mai mult decit cele de nea-
pftrata trebuinta".

Domnul nu le porunce§te sa caute numai pe cei vrednici, §i nici sa
JC mute din casa in casa, pentru ca nici pe eel ce-i prime^te sa nu-1
intristeze §i nici ei sa nu-§i capete faima de oameni mincaciosi |i u§ura-
tici. Asta a vrut sa spuna Domnul prin cuvintele: „Acolo sa rdmineti pind
plecafi". Aceea§i porunca o gasim §i in celelalte Evanghelii 49 .

Ai va2ut ca Domnul, prin porunca aceasta, i-a facut sfinti pe uceni-
cii Sai, iar pe gazdele lor gata de jertfa, aratindu-le ca ei sint cei ce ci§-
tiga mai mult: $i slava §i folos.

Apoi, in continuare, spune:

Jntrind in casd, salutafi-o. §i de este casa aceea vrednicd, sd vind pacea
voastrd peste ea; iar de nu este vrednicd, pacea voastrd sd se intoarcd la voi" 50 .

48. Matii 10, 11.

49. Marcu (i, 10; I.uca «), 4.
, r )(). Matti 10, 12-1U.

400 SHNTtll, IOAN GURA DE AUR

Vezi ce amanun^ite porunci le da apostolilor? SJ pe buna dreptate!
li facuse doar atleti ai credintei, predicatori ai intregii lumi!

§ i, dupa ce, prin aceasta porunca, i-a pregatit sa fie masurati si pla-
cu^i tuturora, le spune:

„§i oricine nu va va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ie§ind din
casa aceea sau din ora§ul acela, scuturati praful de pe picioarele voastre. Amin,
Zic voud, mai u§or vafi pdmintului Sodomei §i Gomorei, inziuajudecdtii, decit
orasului aceluia" 51 .

„Pentru ca sinteti invatatorii lor, le spune Domnul, nu asteptati ca
ei sa va salute mai intii, ci luati-le-o inainte voi cu salutul!" Apoi le arata
ca salutul lor nu este un simplu salut, ci o binecuvintare, pentru ca zice:
„Daca este vrednica acea casa, va veni peste ea binecuvintarea; dar
daca este de ocara, prima pedeapsa, ca va pleca de la ea pacea; a doua,
ca va suferi pedeapsa Sodomei".

- §i ce ne foloseste noua pedeapsa acelora?, intreaba apostolii.

- Veti avea casele celor vrednici.

- Dar ce vor sa spuna cuvintele: „Scuturati praful de pe picioarele
voastre?"

- Cuvintele acestea vor sa arate sau ca apostolii n-au luat
nimic de la aceia, sau ca sa dea marturie de calatoria lunga pe care au
facut-o pentru ei.

Tu, insa, uita-mi-te ca Hristos n-a dat inca totul ucenicilor Sai. Nu
le-a daruit deocamdata cunoasterea de mai inainte, ca sa stie cine este
vrednic si cine nu, ci le porunceste sa cerceteze si sa caute sa-i
cunoasca.

- Dar atunci pentru ce Hristos a gazduit la un vames?

- Pentru ca vamesul a ajuns vrednic prin convertirea sa.

Tu, insa, uita-mi-te si la aceasta! Dupa ce Hristos i-a lipsit pe uce-
nici de toate, le-a dat totul; le-a ingaduit sa ramina in casele invataceilor
lor, dar sa nu aduca nimic cu ei cind intra in casele lor. I-a scapat astfel
pe apostoli 3e grija cea de toate zilele, iar pe invatacei i-a convins ca
apostolii intra in casele lor numai pentru mintuirea lor; si pentru ca nu
aduc cu ei nimic si pentru ca nu cer nimic mai mult decit cele de neapa-
rata trebuinta si pentru ca nu intra in casele tuturora. Domnul vrea ca
apostolii Lui sa fie straluciti, nu numai datorita minunilor, ci, inainte de
minuni, datorita virtutii lor. Ca nimic nu caracterizeaza atit filozofia ca
simplitatea; si, pe cit e cu putinta, desavirsirea. Acest lucru il stiau si fal-
sii apostoli. De aceea si Pavel spunea: „Pentru a se afla, ca si noi, in ceea ce
se laudd " ,J . Daca cei care sint printre straini si se due la necunoscuti nu tre-

.11. Mold 10, I I I").
.17. // Cm: II. \:>

OMII.II l.A MATK1 401

buie sa cearft nimic mai mult decit hrana cea de toate zilele, cu aUt mal
mult cei care stau acasa.

VI

Aceste 5J cuvinte sa le si facem, na numai sa le auzim, Ca nu §-au
spus numai despre apostoli, ci si despre sfintii de mai tirziu. Sa fim, a§a-
dar, si noi vrednici sai primim in casa noastra. Ca pacea vine §i pleaca
iarasi, dupa gindul celor care ii primeste; si asta se intimpla nu numai
datorita indraznirii invatatorilor, ci §i vredniciei celor care ii primesc.
Sa nu socotim ca e mica paguba de a nu ne bueura de o pace ca aceasta.
De demult a vestit-o profetul, spunind: „Cit de flumoase sint picioarele
celor care binevestesc pacea!" 54 . Iar Pavel, explicind vrednicia parii, a
adaugat: „ale celor ce binevestesc cele bune" 55 . Si Hristos da marturie despre
maretia pacii, spunind: „Pace las voud, pacea Mea dau voua" 56 .

Trebuie sa facem, deei, totul ca sa ne bucuram de pace si in casa si
in biserica, Ca §i in biserica preotul da pace; iar preotul tine locul lui
Hristos si trebuie sa-1 primim cu toata dragostea in imma noastra,
inainte de a ne impartasi. Daca este dureros sa nu te imparta§e§ti, apoi
cu cit mai dureros este sa alungi din inima ta pe eel care ti spune;
„Pace!" Pentru tine sta preotul in biserica, pentru tine sta eel ce predica,
muncindu-se §i trudindtu-se. Ce cuvint de aparare vei avea cind nu pri-
mes ti nici cuvintele preotului macar? Biserica este casa de obste a tutu-
rora; iar noi, care tinem locul apostolilor, intiam dupa ee afi intrat voi
mai intii, De aeeea, dupa legea pusa de Hristos apostolilor, indata ce
intram in biserica, spunem tuturora, indeobste: ,,Paee!" Nimeni, dar, sa
nu fie trindav, nimeni sa nu se uite pe sus cind intra in biserica preotii |i
predicatorii! Ca nu le va fi mica pedeapsa pentru o purtare ca aceasta!
As vrea mai degraba sa flu dispretuit de nenumarate ori atunci cind
intru in casa unuia din voi, decit sa nu flu ascultat, aici in biserica,
atunci cind vorbese. Dispretul acesta este pentru mine mai dureros
decit celalalt, pentru ca sj casa aceasta este mai de pre^ Bogatiile
noastre cele mari aici se gasesc! Aici sint toate nadejdile noastre! Ce nu
este mare si infricosator aici? Masa aceasta este cu mult mai de pret fi
mai dulce, iar candela mai de pret decit orice candela, |i §tiu asta toti
citi au scapat de boli, ungindu-se, cu credinta si la vreme euvenita, cu
unUlclcmni.il din candela! Dulapul acesta este cu mult mai bun
si de mai mare trebuin|a decit dulapurile din casele voastre; nu

h'A. De aici inrepe partea morala: In bisericA, preotul (ine locul apostolilor. Trebuie sa cautarri sa
sdvirsim japte de virtule mai mult decit si} umbl&m dupA minuni, ca mai mare lucru este sa ai o via(d vir-
tuoasd decit faierca de minuni.

t\\. Nauru I, ! r >.

M. Horn. 10, |. r .

.".Ii. loan I I, 77

I IS MM In AN ' IK! A 1)1 AUK 402

are in el haine, ci are incuiata in el milostenia, chiar daca sint putini cei
care au aceasta virtute! Avem si aici pat, mai bun decit eel din casa; ca
odihna data de Dumnezeiestile Scripturi este mai placuta decit orice
pat. Daca si faptele noastre, cele ale unirii si ale intelegerii, ar fi bune,
n-am mai avea alta casa decit casa de aici. Nu e greu lucrul acesta! O
marturisesc cele trei mii 57 si cele cinci mii 58 ; aveau o singura casa, o sin-
gura masa, un singur suflet; ca spune Scriptura: „Inima §i sufletul multi-
mii celor ce au crezut era una" 59 . Dar pentru ca sintem departe de virtutea
acelora si locuim fiecare in casele noastre, sa fim una, eel putin atunci
cind ne adunam aici, in biserica. Daca in celelalte fapte sintem saraci si
sarmani, sa fim in aceasta bogati! De aceea primiti-ma cu dragoste eel
putin aici, cind intra in biserica. Cind spun: „Pace voua" si voi raspun-
ilcli: „Si duhului lau!". sa nu o spuneti numai cu glasul. ci si cu siil'lctul:
nu numai cu gura, ci si cu inima. Daca aici tu zici: „Pace si duhului tau",
dar afara te razboiesti cu mine, scuipindu-ma si birfindu-ma, acoperin-
du-ma pe din dos cu ocari, ce fel de pace e asta? Eu, chiar daca te tin de
rau de nenumarate ori, iti spun: „Pace", cu inima curata, cu gind curat
ji nu pot spune de tine vreodata ceva rau; am inima de tata. Daca te cert
uneori, o fac cu mare grija; dar daca tu ma musti pe ascuns si nu ma pri-
mesti in casa Domnului, ma tem sa nu-mi maresti iarasi tristetea; nu
pentru ca m-ai ocarit, nici pentru ca m-ai scos din sufletul tau, ci pentru
ca ai indepartat pacea si ai atras asupra-ti acea cumplita osinda. Chiar
daca nu-mi voi scutura praful de pe picioarele mele, chiar daca nu va
voi intoarce spatele, totusi amenintarea Domnului ramine neclintita.
Va voi spune de nenumarate ori: „Pace" si nu voi inceta de a o spune.
Chiar daca ma veti umplea de ocari, chiar daca nu ma veti primi, nici
atunci nu-mi voi scutura praful de pe picioarele mele. Nu pentru ca nu
ascult de Stapinul, ci pentru ca ard de dragul vostru. De altfel, nici n-am
suferit ceva pentru voi, nici n-am venit la voi, dupa o lunga calatorie,
nici n-am venit imbracat ca un apostol si nici sarac ca un apostol - din
pricina asta eu sint eel dintii care ma tin de rau! - §i nici n-am venit fara
incatyaminte si fara a doua haina. De aceea poate nici voi n-ati facut
cele ce se cuvenea sa faceti. Dar asta nu va e de ajuns pentru aparare! E
drept, vina mea e mai mare, dar aceasta nu va da iertare.

VII

Pe vremea apostolilor, casele erau biserici; acum biserica a ajuns casa;
pe atunci nimic lumesc nu se graia in casa; acum nimic duhovnicesc

, r >7. Fa file 2, 1 1 .
, r )K. F/ifilr 1, 1.

. r i«i. I'd/iir I, :\:>.

OMII.II l,A MATI',1 403

nu se graieste in biserica; chiar aici, in biserica, ati adus piata. Dumne-
zeu va graieste, dar voi, in loc sa ascultati in tacere cele spuse, ati schim-
bat lucrurile si vorbiti de cu totul altceva. §i de-ati vorbi de treburile
voastre! Dar nu, vorbiti si auziti cuvinte ce nu se cuvin! De asta pling si
nu voi inceta a plinge. Nu sta in puterea mea sa schimb casa aceasta,
biserica aceasta, cu alta. Trebuie neaparat sa ramin aici pina voi pleca
din viata aceasta. Primiti-ma dar, asa cum a poruncit Pavel. Pavel nu
poruncise corintenilor sa-1 primeasca la masa lor, ci in inima si in sufle-
tul lor W) . Asta o cer si eu de la voi; dragostea, prietenia aceea calda si
sincera! Dar daca nici aceasta nu o vreti, atunci iubiti-va eel putin pe
voi insiva, indepartind din sufletul vostru trindavia. Indestulatoare
mingiiere voi avea cind voi vedea ca va purtati bine si ati ajuns mai
buni. §i asa, va voi arata si eu mai multa dragoste, chiar daca iubin-
du-va mai mult sint iubit mai putin. Multe sint lucrurile care ne unesc!
O singura masa ne sta tuturor inainte; un singur Tata ne-a nascut; cu
toti am iesit din acelasi pintece; aceeasi bautura ni s-a dat tuturora; dar,
mai bine spus. nu numai aeccasi bautura, ci in s-a dat sa beni si tlin'r-un
siiiiiur pntir. Ca Tatal. vrind sa nc laca sa nc iubim unii pc altii, a
mestesugit si aceea ca sa bem toti dintr-un singur potir, semn de foarte
puternica dragoste a unora cu altii.

Eu nu sint vrednic de apostoli! O marturisesc si n-a§ tagadui-o nici-
cind! Nu sint vrednic nu numai de ei, dar nici de umbra lor! Totusi
faceti cele ce trebuie facute! Asta intru nimic nu va va putea face de
rusine, ci chiar va va folosi mai mult. Ca atunci veti primi si mai mare
rasplata cind veti arata o dragoste atit de mare chiar fata de cei pe care-i
socot*;.: nevrednici. Nu va spun cuvintele mele; iar voi n-aveti alt inva-
^ator pe pamint; si eu va dau ceea ce am primit; dindu-va nu cer nimic
mai mult de la voi decit numai dragostea voastra. Iar daca sint nevred-
nic si de aceasta, voi fi totusi indata vrednic de ea, pentru ca va iubesc;
ca mi s-a poruncit sa iubesc nu numai pe cei ce ma iubesc, ci si pe dus-
mani. Cine ar fi, dar, atit de crud, cine atit de salbatic, incit, dupa ce a
primit o lege ca aceasta, chiar dear fi plin de nenumarate pacate, ar
mai putea sa intoarca spatele si sa urasca pe cei care-1 iubesc? Ne-am
impartasit din masa cea duhovniceasca, sa ne impartasim si din dragos-
tea cea duhovniceasca! Daca tilharii de drumul mare isi uita salbaticia
cind stau la masa unii cu altii, ce cuvint de aparare mai putem avea noi,
care ne impartasim mereu cu trupul Domnului, dar nici blindetea ace-
lora no imitam? Pentru multi oameni indestulatoare pricina de iubire a
Cost nu numai masa, ci si orasul in care locuiau. Noi, insa, care traim
desparliti unii de altii, de ce iertare mai sintem vrednici cind avem si

404 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

acelasi oras si aceeasi casa si aceea§i masa si aceeasi cale si aceeasi usa si
aceeasi radacina si aceeasi via{a si acelasi Pastor si acelasi Imparat si
acelasi tnvafator si acelasi Judecator si acelasi Creator si acelasi Tata si
cind toate ne sint comune?

Cereti, oare, sa fac minunile pe care le faceau apostolii cind intrau
in casele credinciosilor, sa curat leprosii, sa alung demonii, sa inviez
mor^ii? Dar cea mai mare dovada a nobletei si dragostei voastre este
tocmai aceea ca ati crezut in Dumnezeu fara aceste probe. §i pentru
aceasta pricina si pentru alta Dumnezeu a pus capat minunilor. Daca
acum, cind nu se mai fac minuni, oamenii inzestrati cu alte insusiri, de
pilda cu intelepciunea sau cu cuviosia, se lauda atita, se mindresc si se
dezbina unii de altii, ce prapastii nu s-ar face intre oameni daca ar mai
savirsi si minuni? Ca spusele mele nu suit un simplu gind al meu o
marturisesc corintenii, care erau impartiti in mai multe partide, tocmai
din aceasta pricina 61 . Nu cauta, dar, minuni, ci sanatatea sufletului! Nu
cauta sa vezi un mort inviat; ai aflat doar ca toata lumea va invia. Nu
cauta sa vezi orb tamaduit, ci uita-te ca acum toti oamenii vad mai bine
si mai cu folos. Cauta si tu sa vezi la fel cu ei si indreapta-ti ochiul tau!
Daca to|i am trai cum trebuie, paginii near admira mai mult decit pe
facatorii de minuni. Minunile sint luate de multe ori drept naluciri §i
mai au si alta faima rea, desi minunile facute de sfinti nu sint ca acestea;
via^a curata, insa, nu poate fi niciodata defaimata asa; ca virtutea in-
clude gurile tuturora.

VIII

Sa ne ingrijim dar de virtute! Mare e bogatia ei si e mare minune.
Virtutea da adevarata libertate. Chiar in robie, virtutea te face sa te
socotesti liber. Nu rupe lanturile robiei, dar face mai vrednici de res-
pect pe robi decit pe liberi, ca le da ceva mai mult decit le da libertatea.
Virtutea nu-1 face bogat pe eel sarac, dar face pe sarac mai fericit decit
bogatul. Iar daca vrei sa faci chiar minuni, scapa-te de pacate si ai reusit
totul! Pacatul este mare demon, iubite! Daca scoti din tine pacatul, ai
sftvirsit o minune mai mare decit cei care au pus pe fuga nenumarati
demoni. Asculta ce spune Pavel! Pavel pune virtutea mai presus de
minuni. „Rivniti, spune el, darurile cele mai bune. §i va ardt o cale cu mult
mai inaltd" 62 . § i voind sa le arate aceasta cale, nu le-a vorbit de invierea
de mor^i, nici de curatirea leprosilor si nici de alte minuni ca acestea, ci
in locul tuturora a pus dragostea . Asculta-L si pe Hristos ca spune: „Nu

(il. / Cor. 1, 10-13.
(i2. / Cor. 12, 31.
(i.i. / Cor. 13, 1-13.

OMILII 1.A MATKI 4JW

va bucurati ca demonii vi se pleaca, ci ca numele vostru s-a scris in
ceruri" 64 . §i inainte de aceasta, iarasi: ,M u ty Imi vor &ce in &ua aceea:
,flu cu numele Tdu am proorocit si am scos demonii §i am fdcut multe
minuni?" §i atunci le voi mdrturisi: Nu vd §tiupe voi!" 65 . Iar inainte de ras-
tignire, chemind pe ucenicii Sai, le-a spus: Jntru aceasta vor cunoaste tofi
cd sinteti ucenicii Mei", nu daca veti scoate demoni, ci „dacd veti avea dra-
goste intre voi" 66 ; § i iar&§i: «Intru aceasta vor cunoaste cd Tu M-ai trimis», nu
daca vor invia morti, ci „daca sint una" 67 . Adeseori minunile au fost de
folos altera, dar au vatamat pe eel care lea savir§it, ca 1-au ingimfat, 1-au
facut sa umble dupa slava de§arta sau 1-au vatamat §i in alt chip. O vata-
mare ca aceasta n-o sufera eel virtuos, eel care face fapte bune; faptele
bune sint de folos si lui si altora multi.

Pe acestea, dar, sa le savirsim cu multa sirguinta. Daca din om
nemilos, ai ajuns milostiv, ti-ai vindecat mina uscata! Daca in loc sa te
duci la teatru, te duci la biserica, ti-ai vindecat piciorul, care schiopata!
Daca ochii tai nu mai umbla dupa femei desfrinate §i nici dupa frumu-
sete straina, ti-ai deschis ochii tai cei orbi! Daca in loc de cintece dra-
cesti, inveti cintece duhovnicesti, ai inceput sa vorbesti, mut fund!
Acestea-s cele mai mari minuni! Acestea-s semne nemaiauzite! Daca ne
vom duce viata savirsind aceste minuni, vom ajunge prin ele si noi
oameni mari si minunati, vom atrage si pe toti cei pacatosi la virtute §i
ne vom bucura si de viafai ce va sa fie, pe care, faca Dumnezeu ca noi
toti sa o dobindim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, acum si pururea §i in vecii veci-
lor, Amin.

64. Luca 10, 20.

65. Maiei 7, 22-23.

66. loan 13, 35.

67. loan 17, 22-23.

OMILIA XXXIII

„Iata Eu va trimit pe voi ca oile in mijlocul lupilor.
Ftyi dar intelepti ca §erpii §i blinzi ca porumbeii" 1

Dupa ce Domnul i-a incredintat pe ucenici ca nu vor duce lipsa de
hrana cea de toate zilele, dupa ce le-a deschis casele tuturora, dupa ce
le-a spus ca atunci cind vor intra in casele oamenilor, sa intre imbracati
cuviincios, poruncindu-le sa nu intre ca niste vagabonzi si cersetori, ci
ca unii care sint cu mult mai vrednici de respect decit gazdele lor - ca
asta a aratat-o prin cuvintele: „Vrednic este lucrdtorul de plata lui" 2 si asta
a aratat-o §i prin porunca de a intreba cine este vrednic, ca sa ramina la
acela\ §i prin porunca de a saluta pe cei care-i primesc, ca si prin ame-
nin^area cu acele cumplite rele pe cei care nu-i primesc -; asadar, dupa
ce prin aceste porunci a scos din sufletul lor orice grija, dupa ce i-a inar-
mat cu puterea facerii de minuni si i-a facut tari ca fierul si diamantul -
ca i-a scapat de cele lume§ti §i i-a liberat de orice grija trecatoare - le-a
vorbit §i de relele ce aveau sa vina peste ei; si nu numai de acelea mici,
care aveau sa vina indata, ci §i de celelalte de mai tirziu, pregatindu-i de
la inceput §i mai dinainte pentru lupta cu diavolul.

Multe lucruri i-a invatat Hristos pe ucenicii Sai cu aceste porunci!
In primul rind, sa afle ca are puterea sa cunoasca mai dinainte viitorul;
in al doilea rind, sa nu le treaca prin minte ca aceste suferinte vin
asupra lor din pricina slabiciunii Invatatorului lor; in al treilea rind, sa
nu se minuneze cind suferintele vor veni peste ei, pe nea§teptate si pe
negindite; in al patrulea rind, sa nu se tulbure cind vor auzi de aceste
suferinte chiar in timpul rastignirii Sale. Ca s-au §i tulburat atunci, cind,
^inindu-i de rau, le-a spus: „Dar pentru ca v-am spus acestea, intristarea a
umplut inima voastra 4 . §i nimeni din voi nu Ma mai intreaba: „Unde Te
duci?" 5 ; §i doar nu le spusese ca era vorba de El, de pilda ca are sa fie
legat, biciuit §i omorit, ca sa nu le tulbure §i cu asta mintea lor. Deocam-
data le-a vestit mai dinainte cele ce aveau sa li se intimple lor.

1. Matei 10, 16.

2. Matei 10, 10.

3. Matei 10, 11.

4. loan Hi, fi.
, r ). loan Hi, 5.

407

OMll.ll I.A MATK1 _ _

Apoi, ca ucenicii sa afle ca este noua legea luptei §i strain chipul
bataliei, pentru ca ii trimite cu miinile goale, cu o singura haina, fara
incaltaminte, fara bat, fara cingatoare, fara punga si le porunceste sa fie
hraniti de gazdele lor, Domnul nici aici nu-§i opreste cuvintul, ci le
arata puterea Lui nespusa, spunindu-le: „Plecind asa, fiti blajini ca oile,
desi aveti sa mergeti la lupi; si nu atit la lupi, ci chiar in mijlocul lupi-
lor!" §i le porunceste sa aiba nu numai blindetea oilor, ci si neprihani-
rea porumbitei: „Asa, mai ales, Imi voi arata puterea, le spune Domnul,
cind oile vor birui lupii, desi sint in mijlocul lupilor, cind, mu§cate de
nenumarate ori, nu numai ca nu vor fi mincate, ci chiar pe lupi ii vor
schimba!" Da, este cu mult mai minunat si cu mult mai frumos sa schimbi
sufletul cuiva, sa-i prefaci gindirea'decit sa-1 ucizi. §i aceasta au facut-o uce-
nicii, desi erau numai doisprezece, iar lumea intreaga plina de lupi.

Sa ne fie, dar, rusine noua, care facem cu totul dimpotriva, care ca
lupii ne napustim asupra dusmanilor nostri! Daca ne purtam ca oile,
invingem; invingem, biruim, chiar daca ne-ar inconjura haite de lupi;
dar daca ne facem lupi, sintem biruiti, ca se departeaza de la noi ajuto-
rul Pastorului. Ca Pastorul nu pastoreste lupi, ci oi; iar Pastorul te para-
seste si pleaca de la tine ca tu nu-i ingadui sa-§i arate puterea Sa. Daca
suferind raul, iti arati blindetea si birui, atribuie-I Pastorului intreaga
biruinta; dar daca raspunzi cu lovituri si pumni, Ii intuneci biruinta.

Uita-mi-te cine au fost cei care au auzit aceste porunci aspre §i
grele! Oameni fricosi si de rind; oameni fara stiinta de carte si neinva-
tati; oameni necunoscuti; oameni care nu cunosteau deloc legile civile;
oameni care nu luasera' niciodata cuvintul in agora; pescari si vamesi;
oameni plini de nenumarate scaderi. Daca suferintele acelea erau in
stare sa tulbure chiar pe oamenii tari si mari, cum de n-au fost in stare sa
doboare si sa inspaiminte pe niste oameni lipsiti de experienta, pe niste
oameni carora niciodata nu le^a trecut prin minte ca pot face asa ceva
vreodata? §i nu i-a doborit!

- Era si firesc, ar putea sa-mi spuna cineva; ca Domnul le-a dat
putere sa curete leprosi, sa alunge draci.

- Dar iti voi spune si eu, ca tocmai puterea aceasta mai cu seama
era in stare sa-i inspaiminte, ca ei, care inviau morti, tocmai ei, sa sufere
acele groaznice chinuri: tribunalele, inchisorile, razboiul tuturor §i ura
obsteasca a lumii, tocmai ei, sa indure niste chinuri ca acelea, ei, care
faceau minuni.

- §i care le era mingiierea in fata acestor suferinte?

- Puterea Celui Care i-a trimis! Aceasta e pricina ca, inainte de
toate, Hristos le-a dat ucenicilor aceasta mingiiere, spunindu-le: Jata,
Eu vd trimitpe voUVz este de ajuns aceasta spre mingiierea voastra! Va

401 MFlNTUI. IOAN «URA DE AUR

este de ajuns aceasta ca sft vft dea curaj si sft nu va teme$i de nimic din
cele ce vor veni asupra voastra!"

II

Ai vazut autoritate? Ai vazut staplnire? Ai vazut putere nebiruita?
Cele spuse de Hristos au acest inteles: „Sa nu va tulburati, spune Dom-
nul ucenicilor Sai, ca, trimitindu-va. in mijlocul lupilor, va poruncesc s&
ftyi ca oil - * si ca porumbeii! Puteam sa fac cu totul dimpotriva, sa nu va
las sa sufertyi ceva, nici sa cadeti ca oile prada lupilor, ci puteam sa va
fac mai infricosatori decit leii! Dar aceasta va e mai de folos; aceasta va
face si pe voi mai straluci£i si aceasta propovaduieste si puterea Mea!"
Asa i-a grait si lui Pavel: ,fiestul iti esteliarul Men! Cd puterea Mea in sl&bi-
ciune se des&vir§e§te!" 6 „Eu, le spune Hristos ucenicilor Sai, Eu am facut
ca voi sa fiti asa!" Aceasta a lasat sa se inteleaga prin cuvintele: „Eu va
trimit ca oile". Nu va descurajati dar, le spune Domnul. §tiu, stiu bine ca
prin blinde^e mai cu seama ve|;i birui pe toti!"

Apoi, ca sa aduca ^i ucenicii ceva de la ei, sa nu li se para ca totul se
datoreste harului si sa nu socoteasca ei ca sint incununati pe degeaba §i
pe nemeritate, Domnul le spune: yj^iti, dar, intelepti ca §erpii §i blinzi ca
porumbeii".

- Dar ce poate intelepciunea noastra in fata unor primejdii atit de
mari? ar fi putut intreba ei. Cum vom putea fi intelepti cind sintem asal-
tafi de valuri atit de mari? Ce va mai putea face o oaie, oricit de blinda
ar fi, in mijlocul lupilor §i a atitor lupi? Ce folos va avea porumbita de
toata blindfe^ea ei in fata atitor ulii care se reped asupra ei?

- Cind e vorba de animale, nici un folos, raspunde Domnul; dar
cind e vorba de voi, cele mai mari foloase!

Dar sa vedem ce fel de intelepciune cere aici Domnul.

„In|elepciunea sarpelui, ne spune Hristos. Dupa cum sarpele sacri-
fica totul si nu se impotrivefte, chiar de-ar trebui sa i se taie trupul,
numai ca sA-i ramina teafar capul, tot a§a si tu, de-ar trebui sa dai ave-
rile, trupul §i chiar sufletul, da totul, afara de credinta. Credinta este cap
fi r&dacina; daca-ti pastrezi credinta, chiar de-ai pierde totul, pe toate le
dobindesti iarasi, cu mai multa stralucire".

Aceasta e pricina ca Domnul nu ne-a poruncit sa fim numai blinzi,
dar nici numai intelepti, ci le-a unit pe acestea amindoua, ca ele sa
ajunga virtute, sa ai intelepciunea sarpelui, ca sa te feresti sa nu fii lovit
in ceea ce ai m ai scump; dar sa ai §i olindetea porumbitei, ca sa nu te

6. // Cor. 12, 9.

OMII.II LA MATH 409

r&zbuni pe cei ce te nedrepta^esc §i nici sa pedepsesti pe cei ce uneltesc
fmpotriva ta. Pentru ca iarasj nu-i de nici un folos fntelepeiunea, daca
nu-i adaugi blinde^ea,

- Dar poate fi o porunca mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare ca
suferim raul ce ni se face?

- Nu, raspunde Domnul. Mai mult; nu-ti ingadui nici sa te revolti!
A§a e porumoita!

- Dar o astfel de porunca este ca §i cum ai porunci unei trestii arun-
cate in cuptor sa nu fie arsa de foe, ci sa stinga focul.

- Sa nu ne tulburam! Ucenicii Domnului au implinit porunca, au
dus-o la bun sfirsit §i au aratat prin faptele lor ca au fost intelepti ca ser-
pii §i blinzi ca porumbeii. N-au avut alta fire, ci aceeasi fire ca §i noi. Sa
nu socoteasca, dar, nimeni ca sint cu neputin^a de indeplinit poruncile
Domnului! Domnul cunoaste mai bine aecit to|i firea lucrurilor; stie ca
salbaticia se stinge nu cu salbaticie, ci cu blindete. lar daca vrei sa vezi
ca aceasta s-a petrecut in realitate, citestte cartea Faptelor Apostolilor si
vei vedea ca ori de cite ori iudeii s-au ridicat si si-au ascutit dintii fmpo-
triva ucenicilor, ucenicii, imitind pe porumbei si raspunzind cu blinde-
$ea cuvenita, au pus capat miniei iudeilor, le-au stins furia si le-au oprit
pomirea. Cind iudeii le-au spus: „Nu cuporuncA v-am pomncit sA nu mai
vorbifi in numele acesta?" 1 ucenicii, desi puteau face nenumarate minuni,
n-au grait nici un cuvint aspru, nici n-au tacut, ci s-au aparat cu toata
blinde$ea: Judecati, daca este dfept sd ascultAm mai mult de voi decit de
Dumne&u!" 8 Ai vazut blindetea porumbitei? Vezi §i £n£elepciunea §ar-
pelui: „Noi nu putem sd nu vorbim cele ce am vdzui si am auzit!" 9

Ai vazut ca trebuie sa fim desavirsiti in toate privin|ele, casanu fim nici
de primejdii dobortti, dar nici de minie biruiti? De aceea si spunea Domnul:

,fieriti-vA de oameni! V& vor da in soboare; $i in sinagogik lor vd mr
biciui; si vefifi dusipmiru Mine inaintea domnilor si a impdrafilor spre mdr-
turte lor si neamurilor" 10 .

Iaragi ii pregateste pe ucenicii Sai sa fie cu mintea treaza, dindu-le
porunca sa sufere totdeauna raul §i sa lase pe seama altora savirsirea
raului; ca sa cunof ti ca in suferirea raului sta biruinta § i suferinta da trofeele
cele strSlucite, Nu le-a st
ce voiesc sa va faca raur

. sous: „Loviti si vol cu pumnii §i impotriviti-va celor
i! , ci numai: „Veti suferi cele mai cumplite chinuri]"

III

Vai, cit de mare este puterea Celui Care a grait, cit de mare ftlozo-
fia celor care au ascultat! Se cuvine sa te minunezi mult ca ucenicii n-au

7. Fapte 5, 28.

8. Fapte 4, 19.

9. Fapte 4, 20.

10. Matei 10, 17-18.

j

410 SI'lNTHI, IOAN OURA DE AtlR

luat-o la fuga indata ce au auzit acestea! Erau doar niste oameni care se
temeau si de umbra lor, care n-au mers mai departe de lacul in jurul
caruia pescuiau. Cum de nu s-au gindit si nu si-au spus: „Unde vom gasi
scapare? Tribunalele sint impotriva noastra, imparatii impotriva
noastra, domnitorii, sinagogile iudeilor, popoarele elenilor, conducato
rii si supusii!" Prin cele spuse, Domnul nu le-a vorbit mai dinainte
numai de Palestina §i de suferintele de acolo, ci i-a lasat sa inteleaga si
lupk'lc de pc loata lala pamintului, spunindu-lc: „Vc[i J'i dusi iiuiiiucu
imp&ratilor si domnilor", aratindu-le ca mai tirziu are sa-i trimita predi-
catori si la pagini.

„Ai pornit cu razboi pe toata lumea impotriva noastra, puteau
spune ucenicii; ai inarmat impotriva noastra pe toti locuitorii pamintu-
lui, popoare, tirani, imparati! Iar cuvintele pe care ni le-ai spus mai tir-
ziu sint mult mai infricosatoare, ca din pricina noastra oamenii vor
ajunge ucigasi de frati, de copii, de parinti, ca ne-ai spus: „Va dafratepe
rate la moarte §i tatd pe fiu §i se vor scula fiii asupra parintilor si-i vor
ucide"". Cum vor mai crede oamenii in cuvintul nostru cind vor vedea
ca din cauza noastra copiii sint ucisi de parinti, fratii de frati si toate sint
pline de singe? Nu ne vor alunga, oare, de pretutindeni ca pe niste
demoni blestemati, ca pe niste ticalosi, ca pe niste pustiitori ai intregii
lumi, vazind ca pamintul este plin de singele rudelor si de niste crime
ca acestea? Buna va fi, oare, pacea pe care o vom da in casele in care
in tram, cind le umplem de atitea crime? Daca am fi mai multi, si nu
doisprezece! Daca n-am fi niste oameni simpli si fara de carte, ci niste
in^elepti, niste retori, niste oameni destoinici la cuvint! Dar, mai bine
spus, daca. am fi imparati care au ostiri si bogatie de bani! Cum vom
putea convinge pe cineva de adevarul invataturii noastre, cind noi
aprindem razboaie civile, ba chiar razboaie cu mult mai cumplite decit
razboaiele civile? Care om va da ascultare cuvintelor noastre, chiar
daca noi nu ne-am ingriji deloc de scaparea noastra?"

Dar ucenicii nici n-au gindit asa, nici n-au grait asa si nici nu I-au
cerut Domnului socoteala de poruncile date lor, ci I s-au supus, L-au
ascultat. Aceasta, nu datorita numai virtutii lor, ci si intelepciunii inva-
^atorului. Uita-te ca Domnul a impreunat cu fiecare suferinta o min-
giiere. Despre cei care nu-i vor primi, a spus: ,JWai usor va fi pamintului
Sodomei si Gomorei in ziua judecdtii decit orasului aceluia"' 2 . Acum iarasi,
dupa ce a spus: „Vetifi dusi inaintea domnilor si imparatilor", a adaugat:
«Pentru Mine, spre mdrturie lor §i neamurilor». Nu mica e mingiierea de a
suferi chinuri pentru Hristos si de a fi marturie acelora! Ca Dumnezeu

11. Matei 10, 21.
VI. Matei 10, 15.

OM 1 1. 1 1 I, A MA 1 1,1 411

l§i indeplineste totdeauna planurile Sale, chiar daca nici un om nu ia
aminte. Cu aceste cuvinte ii mingiie Domnul pe ucenicii Sai, nu din
pricina ca ucenicii doreau pedepsirea altora, ci pentru ca ucenicii sa fie
incredintati ca II vor avea, in orice imprejurare, alaturi de ei pe Cel
Care le-a spus si stia mai dinainte acestea; si sa fie incredintati de ase-
menea ca nu vor suferi pentru ca ar fi niste rai si niste ciumati. Pe linga
aceste mingiieri, le mai da si alta mingiiere, nu mica, spunind:

„Iar cind vd vor dape voi in mina lor, nu vd ingrijiti cum sau ce veti grai;
ca vi se va da voud in acel ceas ce veti grdi. Cd nu sinteti voi cei ce grditi, ci
Duhul Tatdlui vostru este Care grdieste in voi" 73 .

Ca sa nu spuna apostolii: „Cum vom putea sa-i convingem pe
oameni, cind ni se intimpla niste lucruri ca acestea?", Domnul le
porunceste sa aiba curaj cu privire la apararea lor. Altadata le spusese:
„ Vd voi da gurd §i intelepciune" 14 ; acum le spune: ,JDuhul Tatdlui este Care
graieste in voi", urcindu-i la vrednicia de profeti. De aceea, dupa ce le-a
spus de puterea ce le-o va da, le-a grait si de relele ce vor veni, de
ucideri si de junghien:

„Va da frate pe jrate la moarte si tatd pe fiu si se vor sculafiii asupra
pdrintilor si-i vor ucide" 15 .

§i Domnul nuS-a oprit aici, ci a adaugat lucruri cu mult mai infrico-
satoare, in stare sa cutremure si pietrele:

„§i veti fi uriti de toti" 16 .

Dar si acum mingiierea este alaturi, ca spune Domnul: „Veti suferi
acestea

„Pentru numele Meu" 77 .

Sj pe linga acestea, iarasi o alta mingiiere:

„Iar eel care va rdbda pind la sfirsit, acela se va mintui" 18 .

Cuvintele acestea erau in stare §i pentru alt motiv sa insufle curaj
ucenicilor: odala cu puterea prcdicarii Evangheliei avea sa inilacarezc
atit de mult pe oameni incit sa nesocoteasca glasul singelui, sa taga-
duiasca inrudirea si sa puna mai presus de toate cuvintul lui Dumnezeu,
care izgonea cu putere totul. „Daca nici tirania firii, le spune Domnul
ucenicilor Sai, nu are puterea sa infrunte cuvintul vostru, ci e biruita si
calcata in picioare, ce altceva va putea, oare, sa va biruiasca? Dar
pentru ca asa se vor petrece lucrurile, nu inseamna ca viata voastra va fi

13. Matei 10, 20

14. Luca 21, 1."

15. Matei 10, 21

16. Matei 10, 22.

17. Matei 10, 22.
IK. Matei 10, 22.

412 SFtNTUl. IOAN UURA DE AUR

linistita; nu va fi linistita ci ve^i avea dusmani §i vrajmafi ob§testi pe to$i
cei ce locuiesc in intreaga lume.

IV

Unde-i acum Platon? 19 Unde-i Pitagora? 20 Unde-i multimea de filo-
zofi stoici? 21 Platon s-a bucurat de multa cinste; dar a fost demascat si
vindut ca sclav; n-a reu§it sa infaptuiasca nici una din ideile sale, nici
chiar cu ajutorul unui tiran; mai mult, si-a tradat ucenicii si §i-a sfirsit
tic&los viata; iar gunoaiele filozofiei cinice 22 , toate, ca umbra si ca visul,
au pierit! §i n-au avut de luptat filozofii greci cu greutatile cu care au
luptat ucenicii Domnului! Pareau straluciti pentru filozofia lor - atenie-
nii au afisat chiar scrisorile lui Platon, pe care Dion 23 le trimisese lor -,
au trait in bel§ug si tihna toata viata si aveau nu putine bogatii. Astfel
Aristip 24 isi cumpara metrese scumpe; altul lasa prin testament mari
mojteniri; iar altul pa§ea pe spatele ucenicilor sai, care faceau pod din
spatele lor; despre Diogene din Sinope se spune ca se schimonosea in
pia^a publica 25 . Acestea sint faptele cele mari ale filozofilor! Nimic ase-
manator nu gasim in viata ucenicilor Domnului, ci mare curatenie
sufleteasca §i trupeasca, desavir§ita buna-cuviinta, razboi cu toata
lumea pentru adevar §i credinta, junghieri in fiecare zi, iar dupa aces-
tea, trofeele cele stralucite.

- Sint, insa, printre pSgini §i generali, de pilda Temistocle 26 ,
Pericle? 27 mi-ar putea spune cineva.

- Dar §i faptele lor sint jocuri de copii fafa de faptele pescarilor. Ce
ai putea spune despre ei? Ca Temistocle a convins pe atenieni sa se suie
in corabii cind Xerxe se pornise cu razboi impotriva Greciei. Dar
impotriva celor doisprezece nu se pornise Xerxe cu razboi, ci diavolul

19. Vezi note 9, de la Omilia L

20. Pitagora s-a nascut in insula Samos pe la 585 i.d.Hr. si a murit pe la 500 i.d.Hr., in Italia
de Sud, unde si-a des&surat activitatea sa de om politic, filozof si matematician. Este intemeieto-
rul filozofiei ce-i poarta numele.

21. Adeptii hlozofului Zenon din Citium (c. 336-C.264 i.d.Hr.), inteiaeietorul filozofiei
stoice.

22. Vezi note 22, de la Omilia X.

23. Dion de Siracuza, om de stat siracuzian, nascut in 409, mort in 354 i.d.Hr., prieten cu
Rlozoful Platon.

24. Aristip de Cirena, nascut pe la 430 i.d.Hr., filozof grec, intemeietorul scolii filozofice
hedoniste.

25. Vezi note 23, de la Omilia X.

26. Temistocle, general si om de stat atenian, seful partidului democrat. S-a nascut in
Atena, pe la 525 i.d.Hr. A cistigat celebra victorie de la Salamina asupra flotei persane conduse
de Xerxe. A murit in exil, in anul 460 i.d.Hr.

27. Pericle, general, orator si om de stat atenian, seful partidului democrat. S-a nascut pe la
495 si a murit in 429 i.d.Hr. A incurajat artele si literele si a impodobit Atena cu numeroase si
stralucite monumente, intre care Partenonul. Secolul sau, eel mai stralucit din istoria Greciei, a
fost numit secolul lui Pericle.

OM1LII LA MATE! 413

impreuna cu toata lumea §i cu nenumara|i demoni; §i nu numai o sin-

Eura data, ci tot timpul vietii lor. §i cei doisprezece au invins, au biruit!
ucru minunat este ca apostolii nu §i-au ucis du§manii, ci i-au schimbat,
i-au convertit. Aceasta, mai cu seama trebuie totdeauna observat ca cei
doisprezece nu §i-au ucis dusmanii, nici nu i-au sters de pe fa^a pamin-
tului, ci din demoni ce erau i-au facut sa se ia la intrecere cu ingerii; au
liberat pe oameni de tirania cea rea a diavolului si au alungat pe acei
demoni blestema|i, care tulburau totul, din piete §i din case; dar, mai
bine spus, chiar §i din pustie. Martore smt cetele de monahi pe care
apostolii le-au s&dit pretutindeni §i care curatesc nu numai tinuturile
locuite, ci §i cele nelocuite. §i ce-i mai minunat este ca n-au savirsit
acestea cu armele in miini, ci indurind chinuri si suferin^e, Dusmanii ii
aveau in puterea lor, iar ei erau doisprezece oameni: simpli, inlantui^i,
biciuifi, purtati de colo-colo; dar nu li s-a putut inchide gura; ci dupa
cum nu-i cu putin^a sa inlantuie§ti raza de soare, tot asa si limba ace-
lora. Pricina? Nu erau ei cei care vorbeau, ci puterea Duhului! A§a a
invins §i Pavel pe Agripa 28 ji pe Neron, care a intrecut pe to£i oamenii
in rautate. ,J)omnul, spune Pavel, mi-a stat inajutor§i m-a izk&vit din gura
leului" 2 -. Tu, insa, minuneaza-te de ucenicii Domnului, c& indati ce au
auzit pe Domnul spunindu-le: „Nu v& ingrijiti", au crezut, au ascultat §i
nimic din cele infricos&toare nu i-a spaimintat, Iar dac& spui c& Domnul
le-a dat destula mingiiere prin cuvintele: ,J)uhul Tatdlui nostru vafi Cei
Ce griie§te", apoi, tocmai pentru aceasta mai cu seama ma minunez de
ei ca nu s-au indoit, nici n-au cerut Domnului s&-i scape de chinuri s,i de
suferinte. §i aveau s& le sufere nu doi sau trei ani ci toata viata lor, Ca
asta a vrut sa spuna Domnul, cind le-a zis: Jar eel care va rabdapind la
sfir§it, acela se va mintui". Domnul vrea ca faptele mari savirsite de apos-
toli sa nu fie numai opera Lui, ci §i a ucenicilor Sai, Uita-te ca, chiar de
la inceput, unele fapte se datoresc Domnului, altele, ucenicilor. Astfel
facerea de minuni se datore§te Domnului 30 , iar saracia de buna voie,
ucenicilor 31 ; iara§i, deschiderea tuturor easel or se datore^te harului de
sus 32 , iar faptul ca ucenicii n-au cerut de la gazdele lor nimic mai mult
decit cele de trebuinta se datoreste filozofiei ucenicilor, ca „vrednic este
lucrdtorul de plata sa" 33 ; daruirea pacii se datore§te darului lui Dumne-
zcu' 11 , iar cautarca eclor vrednici si neinlrarca ucenicilor in oricc casa
sc datoreste ini'rinarii lor 3S ; iaragi, pedepsirea celor care nu-i pri-

28. Fapte 25, 23-26, 32.

29. II Tim. 4, 17.

30. Matei 10, 8.

31. Matei 10, 9-10.

32. Matei 10, 11.

33. Matei 10, 10.

34. Matei 10, 12- 13.
,!. r >. Matei 10, II.

4J4 . SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

mesc pe ucenici se datoreste Domnului 36 , iar plecarea cu blindete a uce-
nicilor din casele celor care le-au inchis usile, fara a-i tine de rau si fara
a-i ocari, se datoreste bunatatii ucenicilor ; darea Duhului si scaparea
de griji se datoreste Celui Ce i-a trimis 38 , iar blindetea oii si a porumbitei, ca
i indurarea cu curaj a suferintelor se datoresc tariei si intelepciunii ucenici-
or 39 ; suferirea urii oamenilor si curajul ucenicilor se datoresc lor 40 , iar min-
tuirea celor care sufera raul se datoreste Celui Ce i-a trimis; pentru aceea a
si spus Domnul Jar eel care va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui'

I

,,'"41

V

Multi oameni sint tari, de obicei, la inceput, dar mai pe urma se
descurajeaza; de aceea Domnul a spus: „Sfirsitul il caut!" Ce folos de
semanaturi frumoase la inceput, dar putin mai tirziu vestejite. De aceea
cere Domnul de la ucenicii Sai necontenita rabdare.

Dar ca sa nu spuna cineva: „Hristos a facut totul; asa ca nu e deloc
de mirare ca apostolii au fost curajosi; au fost curajosi pentru ca n-au
suferit!", tocmai de aceea Domnul le spune ucenicilor Sai: „E nevoie si
de rabdarea voastra! Va voi scoate din cele dintii primejdii, ca sa va
pastrez pentru altele si mai cumplite; iar dupa acelea vor urma iarasi
altele; si nu se vor opri cei ce va chinuiesc cit veti avea in voi suflare".
Aceasta a vrut sa spuna Domnul cind a zis: Jar eel ce va rabda pina la
sfirsit, acela se va mintui". De aceea, desi a spus: „Nu va, ingrijiti ce veti
grdi", totusi in alt loc zice: „Fiti gata de rdspuns oricui va cere socoteald de
nddejdea voastra" 42 . Cind este vorba de o discutie intre prieteni, Domnul
ne porunceste ca si noi sa ne ingrijim; dar cind este vorba de un tribu
nal infricosator, de popoare infuriate si de frica de pretutindeni, atunci
Domnul tic da ujutoiul Sau ca sa avem curaj. sa vorbim si sa nu nc
inspaiminlam. nici sa iradam drcp'.alca. ("a a lost cu tctiil clc miiarc ca
niste oameni care si-au petrecut toata viata lor sau pe malul lacului sau
in fata pieilor de facut corturi sau la vama sa poata deschide gura cind
erau dusi legati, cu capetele plecate, inaintea tiranilor asezati pe
scaunul de judecata, a satrapilor de linga ei, a sulitasilor, a ostasilor
cu sabiile scoase si a tuturor celor ce erau acolo! Din pricina invata-
turii pe care o propovaduiau, nu li se dadea voie nici sa vorbeasca,
nici sa se apere, ci ca pe niste pustiitori obstesti ai lumii, asa cau-

;)<i. Matei 10, 15.

37. Matei 10, 13.

3H. Matei 10, Hi.

Mi). Matei 10, 17-18.

10. Matei 10, 19.

11. Main 10, '12.

12. / I'chu 3, l. r >.

OMII.II I.A MATE1 4^5

tau sa-i schilodeasca in batai. „Cei care au tulburat toata lumea au venit §i
aid" 43 , spun Faptele Apostolilor; si iarasi: ,^ice§tia lucreazd impotriva rin-
duielilor cezarului, spunind ca Hristos Iisus este Dumnezeu" 44 . Tribunal ele
de pretutindeni erau stapinite de niste banuieli ca acestea, iar ucenicii
Domnului aveau nevoie de mare ajutor de sus, ca sa dovedeasca aceste
doua lucruri: si ca este adevarata invatatura pe care o propovaduiau si
ca nu strica legile obste^ti; sa nu cada nici in banuiala ca rastoarna
legile statului, atunci cind vorbeau de invatatura lor, dar nici sa strice
exactitatea dogmelor atunci cind aratau ca nu rastoarna ordinea
sociala. Toate acestea le vei vedea savirsite, cu priceperea cuvenita, si
de Petru si de Pavel §i de toti ceilalti apostoli. Ca pretutindeni in lume
erau acuzati ca sint niste rasculati, niste oameni care vor sa introduca in
lume alta ordine, alta invatatura; si totusi ei au indepartat si aceasta
banuiala; i-au convins pe oameni sa aiba o alta parere, fiind proclamati
de toti ca mintuitori, purtatori de grija §i binefacatori. Pe toate acestea le-au
savirsit prin rabdarea lor cea mare. De aceea §i Pavel spunea: „Infiecare zi
mor" 45 ; si pina la sfirsitul vietii lui a fost mereu in primejdie de moarte.
Ce-am merita 46 , oare, noi, care avem niste pilde ca acestea, care
traim in vremuri de pace §i totufi ne molesim si cadem? Nu duce
nimeni razboi impotriva noastra, §ii sintem junghiati; nu ne persecuta
nimeni, §i sintem istoviti. Ne bucuram de pace. Domnul ne-a poruncit
sa ne mintuim, dar nici aceasta n-o putem. Apostolii, cind toata lumea
ardea si flacarile cuprinsesera intregul pamint, au intrat in foe si au
smuls din mijlocul flacarilor pe cei cuprin^i de foe; tu, insa, nici pe tine
nu te poti salva. Ce indraznire mai putem avea, ce iertare? Nu ne mai
ameninta nici bicele, nici temnitele, nici conducatorii, nici sinagogile
iudaice, nici altceva din unele ca acestea, ci cu totul dimpotriva, noi
creftinii conducem §i stapinim. Imparatii sint binecredinciosi; multe
dregatorii si posturi de frunte sint ocupate de crestini; cre§tinii se
bucura de slava si de liniste; si nici a§a nu biruim. Aceia - §i dascali §i
ucenici - erau azvirliti in fiecare zi in temnite, trupul lor era plin de rani
§i de cicatrice, dar se bucurau mai mult decit cei din paradis. Noi nici in
vis nu suferim asa ceva, dar sintem mai moi decit ceara.

- Dar aceia, mi s-ar putea spune, faceau minuni!

- Pentru asta, dar, nu erau biciuiti? Pentru asta nu erau prigoniti?
§i acesta-i lucru ciudat ca adeseori erau chinuiti si munciti tocmai de
cei carora le facusera bine; si nici asa nu se tulburau, desi li se rasplatea

43. Fapte 17, (i.

44. l'aptc 17, 7.
I. r >. / Cm. l, r >, HI.

Id. l)c .in i iiiccpc pui'tcii miiiala: Trfbuir si) mbtltim iirin 1 isfril/i. Iiiirul in pildn rabdarea lui lav.

416 ; SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

binele cu r&u; dar tu, daca faci cuiva vreun bine cit de mic, iar mai apoi
acela i{i face vreun necaz, te superi, te tulburi §i-ti pare rau de binele facut.

VI

De s-ar intimpla sa se porneasca razboi §i prigoana impotriva bise-
ricilor — sa dca Dumnezcu sa nu se intimple asta vreodala! — , gindc.jte-tc
oil de mare ar fi risul, cit de marc ocara! §i pe buna drcptatc! Cind
nimeni nu se exerciteaza in casa sa, cum va fi stralucitor in timpul lup-
telor? Care atlet, care n-a facut exerci^ii cu un maestru de lupte, va
putea sa invinga pe adversarul sau la jocurile olimpice? N-ar trebui,
oare, ca si noi crestinii sa facem in fiecare zi exerci^ii de lupta, de bataie
cu pumnii si de alcrgarc 9 Nu vede^i ca asa numi^ii pentatle^i", cind n-au
pe nimeni cu care sa faca exercijii, umplu un sac cu nisip, il atirnS si
asa i§i exerciteaza forta lor? Nu vede|i ca atletii mai tineri fac cu colegii
de aceeasi vfrsta exerci^ii in vederea luptelor cu adversarii lor? Pe aces-
tia imita-i si tu si exerciteaza-te in luptele filozofiei!

Mutyi fyi a^ta minia, iti desteapta poftele, iti aprind flacara! Impo-
triveste-te patimilor, rabda cu eroism durerile sufletului, ca sa le poti
rabda si pe cele ale trupului, Ca si ferieitul Iov, de nu s-ar fi exercitat
cum trebuie inainte de a fi venit peste el luptele, n-ar fi stralucit atita in
timpul luptelor; de nu s-ar fi exercitat sa-si izgoneasca din suflet orice
minie, ar fi rostit un cuvint nesocotit atunci cind i-au murit copiii. Asa,
fnsa, a iesit biruitor in toate luptele; si cind a pierdut banii, si cind i-a
disparut atita avutie, §i cind i-au pierit copiii, si cind a pierdut dragostea
so^iei, si cind i-a fost biciuit trupul, si cind 1-au finut de rau prietenii, si
ctnd 1-au ocarft slugile. Iar daca vrei sa vezi exercitiile lui, asculta-1 pe
el, ca spune cum dispretuia banii: „Dacd m-asfi bucurat cind mi se inmul-
feau averile! Daca asfi ingropat aurul in pdmint! Daca mi-asfipus nddejdea
in pietrele pretiaase!" 48 De aceea nici nu s-a tulburat cind averile i-au fost
rapite, pentru ca nu le dorea nici cind le avea. Asculta cum se ingrijea
de cresterea copiilor lui! Nu-i rasfata peste masura, asa cum facem noi,
ci le cerea sa aiba via^a desavirsita. Daca aducea jertfe pentru pacatele
nestiute ale copiilor lui 49 , gindeste-te ce judecator aspru era al faptelor
lor stiute! Iar daca vrei sa auzi §»i luptele lui pentru cura^enia trupeasca
si sufleteasca, asculta-1 pe el spunlnd: ,JLegepus-am ochilor met, sa nu md
ait la fecioard" 50 . De aceea nu 1-a infrint sotia lui; o iubea si mai inainte,

47. Atlet care se exerciteaza in cele cinci exercitii atletice: alergare, lupta, pugilat, saritura
ji aruncurea cu discul.
4K. Iov 31, M, 24.
4<). Iov 1, 5.
, r )(). Iov 31, I .

OMILII LA MATEI 417

dar nu peste m&surS., ci cum se cade sa-ti iubesti sotia. De asta ma si mir.
Cum i-a trecut diavolului prin minte s3. pornescS. r&zboi impotriva lui
Iov, cind cunostea exercitiile lui? Cum de i-a trecut prin minte?
Vicleana fiara e diavolul si niciodatS. nu-si pierde nadejdea! Vina
noastrS. cea mai mare este ca noi deznadajduim de mintuirea noastra,
pe cind diavolul nu pierde niciodatS. nadejdea pieirii noastre. Dar
uita-te ca Iov se gindea, cu mult inainte, la chinurile si suferintele trupesti,
care ar fi putut sS. vina peste el. Nu avusese niciodata vreo suferintS, ca
trSise in bogatie, desfatare si lux, dar se gindea in fiecare zi la suferin-
tele celorlalti oameni. Aceasta ariitindu-o, spunea: „Frica de care m-am
temut a venit asupra mea §i de ceea ce m-am speriat, aceea mi s-a intimplat" 31 ;
si iara§i: >r Am plins de orice neputincios §i am suspinat cind am vdzut om in
nevoie" 52 . De aceea nu 1-a tulburat nici una din suferintele acelea mari si
cumplite care au cazut asupra lui. Dar nu mi te uita la pierderea averi-
lor, nici la moartea copiilor, nici la bubele lui de nevindecat, nici la vor-
bele rele ale sotiei sale, ci la celelalte suferinte ale lui, cu mult mai cum-
plite decit acestea!

- Dar ce suferinte mai mari decit acestea a indurat Iov? as putea fi
intrebat. Din istoria vietii sale nu cunoastem altele!

- Pentru ca dormim, nu le cunoastem! Cel care cautft cu grija fi cer-
ceteazS. bine margaritarul, va afla suferinte cu mult mai mari decit aces-
tea. Altele ii erau suferintele, mai cumplite si mai mari, in stare sa-i zgu-
duie si mai mult sufletul lui Iov. In primul rind cS. nu stia nimic lamurit
de imparitia cerurilor si de inviere; de aceea si spunea cu lacrimi: „Cd
nu voi trdi in veac, ca sd rabd!" 53 ; in al doilea rind, c& stia ci a facut mult
bine; in al treilea rind, cS. stia c& n-a filcut nici un rSu; si in al patrulea
rind, c5. socotea cS. sufera acestea de la Dumnezeu - ci dac& ar fi stiut eft
le suferi si de la diavolul, si asta 1-ar fi scandalizat din destul -, in al cin-
cilea rind, ca auzea pe prietenii lui invinuindu-1 de pftcat: ,Jf-ei fast
bitiuitpe cit aipdc&tuit!" ;\r\ al saselea rind, ci vedea ci cei ce trSiesc in
pacat sint fericiti si-si bat joe de el; in al saptelea rind, ca n-a vazut vreo-
datfi. pe un altul suferind atita.

VII

Iar dac3. vrei S3, afli cit de mari au fost suferintele lui Iov, gindeste-te
la cele ce se petrec acum. Cu toate ca acum £isteptam impara^ia cerurilor, ca
nSdajduim invierea si bvinS.t3.tile cele nespuse, ca ne stim vinova^i cu

51. Iov 3, 25.

52. Iov 30, 25.

53. Iov 7, 16.

54. Iov 11, fi.

4 It) SFlNTUl. KMN OURA DE AUR

mii de pacate, ca avem inaintea noastra pilde atit de mari, ca sintem
partaji unei atit de inalte filozofii, totu§i daca unii din noi pierdem o
farima de aur, §i aceea de cele mai multe ori furata, apoi socotim via^a
cu neputin^a de trait; mai mult: nici femeia nu ne piseaza la cap, nici
copiii nu ne sint uci§i, nici prietenii nu ne ocarasc, nici slugile nu ne
batjocoresc, ci sint chiar multi cei care ne mingiie: unii cu cuvintul, altii
cu fapta; ginde§te-te acum de cite cununi nu este vrednic Iov, care
vedea agonisita sa, ci§tigata prin munca cinstita, rapita fara rost §i fara
pricina, care vedea ca suferintele vin valuri-valuri peste el, el raminind
nemi§cat in mijlocul tuturor acestor incercari §i inaltind Stapinului
cuvenita multumire pentru toate? Chiar daca nimeni din ceilalti n-ar fi
spus vreun cuvint, numai cuvintele sotiei sale ar fi fost in stare sa zgu-
duie §si o stinca. Uita-te la viclenia ei! Nu-i aduce aminte de bani, nu-i
aduce aminte de camile, de turmele de oi §i de cirezile de vite -
cunoaste doar filozofia barbatului ei fata de acestea! -, ci de ceea ce-i
mai impovarator decit toate, de copii adica; apoi ii mai mare§te chinul
§i jalea, adaugind §i durerea §i necazurile ei 55 . Daca pe barbatii, care au
avut o via^a fericita §i n-au avut nici o suparare de multe ori femeile i-au
fnduplecat sa le faca pe voie, ginde§te-te ce suflet tinar a avut Iov, res-
pingind-o, de§i tabarise asupra lui cu arme atit de puternice; a calcat in
picioare doua din cele mai tiranice simtaminte: pofta §i mila. Multi au
putut sa-§i biruie pofta, dar au fost biruiti de mila. Viteazul Iosif §i-a sta-

Elnit cea mai tiranica patima, respingind pe egipteanca, femeia aceea
arbara, care-i intinsese nenumarate curse, dar nu §i-a putut stapini
lacrimile cind a vazut pe fratii lui, de§i-i facusera rau; mila i-a rascolit
tot singele; §i Iosif a aruncat jos masca §i s-a dat pe fata. Dar cind alaturi
Sta sotia, care roste§te cuvinte pline de jale §i-i mai vin in ajutor §i fap-
tele: ranile, bubele §i nenumaratele valuri de nenorociri, cum n-ai
putea spune, pe buni dreptate, ca sufletul lui Iov a fost mai tare decit
diamantul, de vreme ce n-a fost doborit de o atit de mare furtuna?
Ingaduiti-mi sa spun cu indraznire ca acel fericit barbat, daca n-a
fost mai mare chiar decit apostolii, apoi nicidecum n-a fost mai mic.
Apostolii aveau o mingiiere in suferintele lor, ca le indurau pentru
Hristos; §i leacul acesta era indestulator sa le inalte sufletele in fiecare
zi, ca aveau in orice imprejurare pe Stapinul, Care le spunea: pentru
Mine!" §i : ,J)in pricina Mea„ 56 §i: ,JDaca pe Mine, stapinul casei, M-au numit
Beel&bul" 57 ; Iov, insa, era lipsit de aceasta mingiiere; §i de mingiierea
minunilor §i de mingiierea harului. Ca Iov nici nu avea o atit de mare

55. Iov 2, 9.
5(i. Matei 5, 11.
57. Matei 10, 25.

OMILII LA MATEI 419

putere a Duhului. §i grozavia mare este ca Iov a indurat toate aceste
suferin^e, dupa ce dusese o viata imbelsugata si desfatata, dupa. ce se
bucurase de atita cinste; ca n-a fost un pescar sau un vames sau un om
care a trait cum a putut. §i ceea ce parea impovarator pentru apostoli,
aceea a suferit si Iov: ura prietenilor, a casnicilor, a dusmanilor, a
celor carora le facuse bine; dar el nu putea vedea ancora aceea sfinta,
portul acela neinvalurat, adica cele spuse de Domnul apostolilor:
,J*entru Mine!"

Ma minunez si de cei trei tineri din Babilon, ca au indraznit sa
infrunte cuptorul, ca s-au impotrivit tiranului. Dar asculta ce spun ei:
,jDumnezeilor tdi nu slujim, iar icoaneipe care ai ridicat-o nu ne inchinam!" 58
Mare mingiiere le era lor ca stiau bine ca pentru Dumnezeu indura
toate acele suferinte; dar Iov nu stia ca suferintele lui erau o lupta. Daca
ar fi stiut, nici n-ar fi simtit suferintele. Gindeste-te ca atunci cind a auzit
pe Dumnezeu spunindu-i: „Crezi, oare, ca Eu ti-am rdspuns pentru alta
pricind, decit pentru cd te ardti drept?" 59 , indata,' numai la auzul acestor
cuvinte, a rasuflat usurat, s-a smerit pe sinesi si a socotit suferintele lui o
nimica, graind a§a: ,J*entru ce sd maijudec, cind sint sfdtuit §i ddscdlit de
Domnul, au&nd acestea, eu care nu sint nimic?" 60 ; si iara§i: ,JAai inainte, cu
urechea Te-am auzji; iar acum ochiul meu Te-a vd^ut; pentru aceea m-am sme-
rit §i m-am topit si m-am socotit pdmint si tdrind" 61 .

Aceasta vitejie, deci, aceasta blindete a celui care a trait inainte de
darea legii si inainte de venirea harului sa o rivnim si noi cei care traim
dupa ce s-a dat legea si a venit hand, ca sa putem sa ne salasluim in
cerurile cele vesnice, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa le dobin-
dim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin.

58. Dan. 3, 18.

59. In 40, 3.

60. Iov 39, 34.

61. Iov 42,5-6.

OMILIA XXXIV

„Iar cind va vor prigoni in cetatea aceasta, fugiti in cealalta.

Ca amin zic voua, nu veti sfir§i cetatile lui Israel

pina ce va veni Fiul Omului" 1

Dupa ce le-a vorbit de suferintele acelea cumplite si infricosatoare
in stare sa sfarme si diamantul, pe care le vor avea de suferit dupa ras-
tignirea, fnvierea si inaltarea Lui, Domnul aduce iarasi cuvintul de
fapte mai putin dureroase, dindu-le adetilor Sai ragaz de rasuflare si de
linistire. Nu le-a poruncit sa infrunte pe prigonitori, ci sa fuga din fata
lor. § i pentru ca apostolii erau deocamdata la inceputul predicarii lor,
Domnul le vorbeste pe masura puterii lor de intelegere; nu le vorbeste
de prigoanele de mai tirziu, ci de cele de dinainte de cruce si de patimi.
Aceasta a aratat-o prin cuvintele: „Cd nu veti sfir§i cetdtile lui Israel pind ce
va veni Fiul Omului". Dar ca ucenicii sa nu spuna: „Ce vom face daca.
fugind dintr-o cetate, unde sintem prigoniti, si ducindu-ne in alta, sin-
tem prigoniti si acolo?", Domnul alunga din sufletele lor aceasta teama,
spunindu-le: „Nu veti ajunge sa strabateti Palestina si Eu voi veni
indata linga voi"; Uita-te ca si acum Domnul nu indeparteaza suferin-
tele de la ucenicii Sai, dar sta alaturi de ei in primejdii; ca n-a spus: „Va
voi scoate si voi pune capat persecutiilor".

- Dar ce?

- „Nu veti sfirsi cetatile lui Israel pina ce va veni Fiul Omului". Ca le era
indestulatoare mingiiere numai vederea Lui.

Tu, insa, uita-mi-te ca Domnul nu ingaduie totul harului, in orice
imprcjurarc, ci poruncc§tc ca si ucenicii lui sa-§i aduca §i ci partea lor.
„Daca va temeti, fugiti!", le spune El. Aceasta a aratat prin cuvintele:
,JFugiti!"§v. „Nu va temeti!* 2 Nu le-a poruncit ca ei sa fie cei dintii care sa
fuga, ci sa piece atunci cind sint prigoniti; si nici durata propovaduirii
lor nu va fi mare, ci atit cit sa strabata cetatile Israelului.

Apoi ii indeamna iarasi spre o alta latura a filozofiei. In primul rind
le indepartase din suflet grija de hrana; in al doilea rind, frica de pri-

1. Maid 10, 23.

2. Malei 10, 28.

OMH.11 I .A MATKI 421

mejdii; iar acum, frica de defaimare. De grija de hrana i-a scapat, spu-
nindu-le: „Vrednic este lucrdtorul de plata sa si aratindu-le ca multi oa-
meni ii vor primi; de teama de primejdii i-a scapat spunindu-le: „Nu
vd ingrijiti cum sau ce vetigrdi" 4 si: „Cel ce va rdbdapind in sfir§it, acela se va
mintui" .

Dar pentru ca era firesc ca apostolii in afara necazurilor acestea sa
mai capete si o faima rea - lucru ce pare multora mai impovarator ca
orice -, uita-te cu ce ii mingiie si acum Domnul: cu propria Sa persoana
si cu toate cuvintele spuse de lume despre El; iar mingiierea aceasta cu
nimic nu se poate egala. Dupa cum mai inainte spusese: „Vetifi uriti de
toti"§i adaugase: „Pentru numeleMeu" 6 , tot asa si acum. Dar ii mingiie si
in alt chip; adauga si o alta motivare pe linga aceasta.

- Care?

„Nu este ucenic maipresus de dascdlul sau, nici slugd maipresus de stdpi-
nul sau. Ajunge ucenicului sdfie ca dascdlul sau, iar slugii, ca stdpinul sau.
Dacdpe Stdpinul casei L-au numit Beel&bul, cu cit mai multpe casnicii Sdi?
Deci nu va temeti de ei!" 7

t

lata ca Domnul Se descopera pe Sine Insusi ca este Stapin al tutu-
rora, Dumnezeu si Creator.

- Ce? Nu exista. ucenic mai presus de dascalul sau, nici sluga mai
presus de stapinul sau?

- Atita vreme cit cineva este ucenic sau sluga, nu are aceeasi cinste
ca dascalul sau, ca stapinul sau. Nu-mi vorbi mie nici de cazurile rare, ci
judeca lucrurile dupa cazurile cele mai frecvente.

Hristos n-a spus: „Cu cit mai mult pe slugile Lui", ci: „pe casnicii
Lui", pentru a arata cit de apropiat este El de ucenicii Lui; iar in alt loc
spunea: „Nu va mai numesc slugi! Voi sinteti prietenii Mei" 8 . §i n-a spus:
„Daca au ocarit si au hulit pe stapinul casei", ci a aratat si felul ocarii:
,^,-au numit Beelzebul".

Apoi le mai da si alta mingiiere, nu mai mica decit aceasta, ci cea mai
mare mingiiere. Ucenicii nu puteau inca nlozofa; de aceea le trebuia o alta
mingiiere, care putea mai cu seama sa le dea curaj ; deci le da si aceasta min-
giiere. Cuvintele mingiierii par sa aiba un caracter general, dar Domnul nu
se refers, la toate imprejurarile din viata, ci numai la cazul acesta.

- Dar care este aceasta mingiiere?

3. Matei 10, 10.

4. Matei 10, 19.

5. Matei 10, 22.

6. Matei 10, 22.

7. Matei 10, 24-26.

8. loan 15, 15.

■\22 SHNTIII, IQAN UURA HE AUR

„Nimic nu este acoperit, care sd nu se descopere; nici ascuns, care sd nu se
vddeascd"'.

Cu alte cuvinte, Domnul a vrut sa spuna asa: „Va este destul spre
mingiiere ca si Eu, Dascalul si Stapinul vostru, sint incarcat cu aceleasi
ocari ca si voi! Dar daca sinteti inca tristi cind auziti acestea, apoi gindi-
^i-va ca nu dupa multa vreme veti scapa de aceasta faima proasta.
Pentru ce sinteti tristi? Ca va numesc sarlatani si inselatori? Dar astep-
ta^i putin si va vor numi mintuitori §i binefacatori ai intregii lumi. Tim-
pul descopera pe toate cele umbrite; va vadi defaimarea acelora §i va
face cunoscuta virtutea voastra. Cind, prin faptele voastre va veti arata
mintuitori si binefacatori, savirsind toata virtutea, oamenii nu se vor
uita la vorbele acelea, ci la adevarul lucrurilor. Aceia vor aparea defai-
matori, mincino§i §i birfitori, iar voi mai stralucitori ca soarele; ca tim-
pul, slobozind glas mai puternic decit trimbita, va va descoperi si va. va
predica si-i va face pe toti oamenii martori ai virtutii voastre. Sa nu va des-
curajeze, deci, cele ce va spun acum, ci nadejdea bunatatilor viitoare sa va
intareasca! Ca e cu neputinta sa ramina ascunse faptele voastre.

II

Apoi, dupa ce Domnul a alungat din sufletul ucenicilor toata neli-
nistea, teama si grija si i-a ridicat mai presus de defaimari, atunci, deci,
la timp potrivit, le vorbeste si de indraznirea ce trebuie s-o aiba la pre-
dicarea Evangheliei.

„Ceea ce va grdiesc la intuneric, spuneti la lumind; §i ceea ce auziti la
ureche, propovdduiti de pe case" 10 .

§ i nu era doar intuneric cind Domnul le spunea aceasta si nici nu le
vorbea la ureche! Dar vorbea figurat. A spus: „La intuneric" si: ,J-.a
ureche", pentru ca vorbea numai ucenicilor Sai si intr-un mic colt al
Palestinei, punind in opozitie felul vorbirii de acum cu indraznirea vii-
toare pe care Domnul avea sa o dea ucenicilor Sai. „Nu veti predica, le
spune Domnul, cuvintul Evangheliei intr-un oras sau doua sau trei, ci in
toata lumea, strabatind pamint si mare, tinuturi locuite si nelocuite,
graind cu toata indraznirea si tiranilor si popoarelor si filozofilor si reto-
rilor". De aceea a spus: ,J)e pe case"§i: JLa lumind", adica fara teama si
cu toata libertatea.

- Dar pentru ce Domnul n-a spus numai atit: „Propovdduiti de pe
case"^: „Spuneti la lumind", ci a adaugat: „Ceea ce va grdiesc la intuneric"
si: „Ceea ce auziti la ureche"?

<). Matei 10, 2(i.
10. Matei 10, 27.

OMII.II I. A MATKI 423

1 " '■ "" ""™"' ' ■ " ' " ' I' — ■■ " --■ ' ■ ■ " ■ ■' ■ ■ ■■ -. i i ' ii .. .1 ii

- Pentru ca sa le dea curaj. Dupa cum atunci cind a spus: „Cel ce
crede in Mine vaface si el lucrurile pe care Eu lefac, si mai mari decit acestea
vaface"", tot asa si acum a spus aceste cuvinte ca sa arate ca va savirsi
totul prin ei si mai mult decit a facut El Insusi. j# Eu, le spune Domnul
ucenicilor Sai, am facut inceputul; dar vreau sa savirsesc prin voi mai
mult". Cuvintele acestea nu-s numai ale Unuia Care porunceste, ci ale
Unuia care vesteste mai dinainte viitorul, ale Unuia Care are deplina
incredere in spusele Lui, ale Unuia Care arata ca apostolii vor invinge
toate piedicile, ale Unuia Care face sa dispara pe nesimtite nelinistea
pricinuita de clevetiri. „Dupa cum aceasta predicare a Evangheliei,
spune Domnul, tainuita deocamdata, se va raspindi pretutindeni, tot
asa si faima proasta, raspindita de iudei despre voi, va pieri iute".

Apoi, dupa ce le-a dat curaj si le-a inaltat sufletele, le vesteste iarasi
mai dinainte si primejdiile, inaripindu-le cugetul si ridicindu-i mai pre-
sus de toate.

- Ce le spune?

- „Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu-l pot ucide"' 2 .
Ai vazut cum Domnul a ridicat pe apostolii Sai mai presus de toate,

convingindu-i sa dispretuiasca nu numai grija cea de toate zilele si cle-
vetirile, nici numai primejdiile si intrigile, ci si ceea ce pare mai infrico-
sator decit toate, moartea; si nu moartea aceasta fireasca, ci moartea sil-
nica. Nu le-a spus: „Veti fi ucisii", ci le-a vestit-o cu maretia cuvenita
Lui, spunindu-le:

„Sd nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu-l pot ucide; ci teme-
ti-vd mai virtos de eel ce poate sd piarda si sufletul §i trupul in gheend" 73 .

§i acum Domnul procedeaza ca de obicei: indreapta cuvintul Sau
intr-o directie contrara. „Ce? ii intreaba El. Va temeti de moarte si de
aceea pregetati sa predicati? Dar tocmai pentru aceasta trebuie sa pre-
dicati, pentru ca va temeti de moarte! Aceasta va va scapa de adevarata
moarte. Chiar daca au sa va omoare, nu vor putea omori ceea ce e mai
bun in voi, oricit s-ar stradui". De aceea Domnul n-a spus: „Dar sufletul
nu-l ucid", ci: „Nu-l pot ucide", chiar daca ar voi nu vor reusi. Daca te
temi de chin, teme-te de chinul care-i cu mult mai cumplit!"

Uita-te ca Domnul iarasi nu le fagaduieste ca-i va scapa de moarte;
ii lasa sa moara. Ca este cu mult mai mare lucru sa convingi pe cineva
sa dispretuiasca moartea, decit sa-1 scapi de moarte. Asadar Domnul
nu-i arunca pe apostoli in primejdii, ci-i face sa fie mai presus de pri-

11. loan 14, 12.

12. Matei 10, 28.
1H. Matei 10, 28.

■\/>\ SIlNTlll, IOAN CiURA OK AUR

mejdii si, in purine cuvinte, intare§te in sufletele lor invctyatura despre
nemurirea sufletului.

Dupa ce a sadit, in doua sau trei cuvinte aceasta dogma mintuitoare
in sufletul lor, ii mingiie si cu alte temeiuri rationale. Ca sa nu soco-
teasca apostolii ca sint lasati in parasire, cind sint omoriti §i junghiati,
Domnuf aduce din nou vorba de purtarea de grija a lui Dumnezeu,
graindu-le asa:

,JVu se vind, oare, doudpdsdri la un ban. §i nici una nu cade in lat,fi.r& stirea
J'atdlui vostru cel din ceruri; dar §i toti perii capului vostru sint numdrati" 1 *.

„Ce e mai de pret ca o pasare? spune Domnul; totu§i nici pasarile
nu pier fara stirea lui Dumnezeu". Prin aceste cuvinte Domnul n-a spus
ca pasarile cad prin lucrarea lui Dumnezeu - o astfel de fapta ar fi
nevrednica de Dumnezeu - ci ca nimic nu se intimpla pe lume fara sti-
rea lui Dumnezeu. „Deci, daca Tatal vostru Cel ceresc, spune Domnul,
stie tot ce se intimpla pe lume, iar daca pe voi va iube§te cu mai multa
caldura de cum i§i iubeste un tata copiii - si a§a va iubef te incit va sint
numara^i §i perii capului vostru - atunci nu trebuie sa va temeti". Cu
aceasta n-a vrut sa spuna ca Dumnezeu numara. firele de par din cap, ci
ca Dumnezeu cunoa§te desavirsit totul §i ca are mare purtare de grija de
apostolii Sai. „A§adar daca Dumnezeu §tie tot ce se intimpla, spune
Domnul, si poate si vrea sa va mintuiasca, apoi sa nu socotiti ca. sinteti
parasi^i atunci cind suferiti. Nici nu vrea sa va scape de chinuri; vrea sa
va convinga sa dispretuiti chinurile, pentru ca dispretul chinurilor este
mai cu seama scapare de chinuri".

,J)ar sd nu vd temeti! Voi sinteti cu mult mai depret decit multe pdsdri'' 75 .

Vezi ca pe apostoli ii si cuprinsese frica? Domnul cunostea tainele
cugetelor lor; de aceea a adaugat: ,JDarsa nu va temeti!". Chiar daca dus-
manii vo§tri vor birui, vor birui numai ceea ce este de mai putin pret in
voi, adica trupul, care, daca nu-1 ucid du§manii vo§tri, piere negre§it,
cind firea o cere.

Ill

„Deci du§manii vostri, le spune Domnul mai departe, n-au putere
asupra trupului vostru, pentru ca moartea trupului este o lege naturala.
Daca te temi de uciderea trupului, apoi cu mult mai mult trebuie sa te
temi de ceea ce-i mai rau, sa te temi de eel ce poate sa piardd §i trupul §i
sufletul in gheend". Domnul nu le spune deschis acum ca El este Cel Ce
poate pierde si trupul §i sufletul in gheena; dar a aratat aceasta mai
inainte, spunind ci El este Judecatorul.

14. Matei 10, 29-30.
l. r ). Matei 10, 31.

UMII.M l,A MAIKI 425

Acum, insa, se intimpla contrarul. Noi nu ne temem de Cel Care
poate sa piarda sufletul, adica sa-1 chinuie in gheena, ci ne cutremu-
ram de cei care ucid trupul. §i aceasta, cu toate ca Domnul chinuie in
gheena odata cu sufletul si trupul, pe cind ceilalti nu numai sufletul, dar
nici trupul nu-1 pot chinui, ori la cite chinuri 1-ar supune, ci il fac si mai
stralucitor.

Ai vazut ca Domnul a aratat ca, muncile sint usoare? Dar deocam-
data moartea zguduise puternic sufletul ucenicilor si-i infricosase cum-
plit, pentru ca moartea nu ajunsese fnca usor de biruit si pentru ca nici
ei, cei care aveau s-o dispretuiasca, nu primisera harul Duhului. Asadar,
dupa ce Domnul a izgonit frica si nelinistea ce le zguduia sufletul, le da
iarasi curaj prin cuvintele pe care le adauga, alungind frica cu frica; si
nu numai cu frica, ci si cu nadejdea unor mari rasplati. Apoi ii ameninta
cu multa putere. Ii indeamna si prin una si prin alta; si prin nadejdea
rasplatirilor si prin amenintare, ca sa lupte cu indraznire pentru ade-
var. §i le spune:

>y A§adar tot eel care va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, voi
mdrturisi §i eu pentru el inaintea TatdluiMeu, Care este in ceruri; iar de eel ce
se va lepdda de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepdda §i Eu de el inaintea
Tatdlui Meu, Care este in ceruri" 1S .

Domnul indeamna pe ucenicii Sai sa propovaduiasca cu indraznire
Evanghelia, nu numai prin fagaduirea bunatatilor, ci si prin amenin-
tari; si-si termina indemnurile Sale cu niste cuvinte pline de tristete.

Uita-te cit de precise sint cuvintele Sale. N-a spus: „Pe Mine", ci
,Jntru Mine", aratind ca acela care marturiseste nu marturiseste cu propria
lui putere, ci ajutat de harul eel de sus. Despre eel ce se leapada n-a spus:
«lntru Mine", ci „De Mine", pentru ca se leapada fund lipsit de har.

As putea fi, insa, intrebat:

- Pentru ce atunci mai este invinuit daca se leapada fund parasit?

- Pentru ca parasirea se datoreste celui care a fost parasit.

- Dar pentru ce nu este de ajuns numai credinta cu mintea, ci se
mai cere si marturisirea cu gura?

- Pentru a ne indemna sa avem indraznire, sa avem mai multa dra-
goste si mai mult curaj si pentru a ne ridica la o si mai mare inaltime.
De aceea Domnul adreseaza aceste cuvinte tuturor crestinilor. Nu le
adreseaza numai ucenicilor Sai, pentru ca vrea sa-i faca oameni de
isprava nu numai pe ei, ci si pe ucenicii lor. Cel care a cunoscut aceste
cuvinte ale Domnului nu numai ca va propovadui Evanghelia cu
indraznire, dar va si suferi totul cu usurinta si cu draga inima. Credinta

Hi. Matei 10, 32-33.

42U SHNTUI. IOAN (JURA 1)E AUR

in aceste cuvinte ale Domnului a adus pe multi alaturi de apostoli.
Pentru eel ce staruie in rau pedeapsa e mai mare, iar pentru eel ce face
binele rasplata e mai mare. Pentru ca eel ce face binele are, cu timpul,
prisos de fapte bune; iar pacatosul socoteste ca are vreun cistig daca
amina pedeapsa; dar mai bine spus, nu face altceva decit sa-si mareasca
pedeapsa.

„Ai adaos de fapte bune, spune Domnul, ca M-ai marturisit tu mai
intii aici pc pamint. Voi avca §i Eu adaos, ca-ti voi da mai mult, ncspus
dc mult, ca tc voi marturisi acolo, in ccruri, inaintca Tatalui Mcu!"
Vezi ca acolo sint strinse si faptele bune si faptele rele? Pentru ce te gra-
besti si te zoresti? Pentru ce cauti rasplata aici pe pamint, cind esti min-
tuit prin nadejde? De aceea, daca faci o fapta buna si nu primesti ras-
plata ei aici pe pamint, nu te tulbura! Te asteapta, in veacul ce va sa fie,
cu adaos rasplata faptelor tale bune. Daca faci vreo fapta rea si nu esti
pedepsit aici, nu te trindavi! Te asteapta acolo pedeapsa daca nu-ti
schimbi viata, daca nu te faci mai bun".

Daca nu ma crezi, fncredinteaza-te din cele de acum de cele vii-
toare. Daca in timpul muceniciei sint atit de straluciti cei care-L martu-
risesc pe Hristos, gindeste-te cum vor fi in timpul incoronarii! Daca aici
pe pamint dusmanii ii lauda, cum nu te va admira si pe tine, cum nu te
va lauda eel mai iubitor Tata dintre toti paxintii? Atunci, pe lumea cea-
lalta, primim si rasplata pentru faptele noastre bune si pedeapsa pentru
cele rele. Asadar cei care se leapada de Hristos vor fi pagubiti si aici si
dincolo. Aici, pentru ca traiesc cu o constiinta rea - chiar daca nu mor
indata, de murit tot mor - dincolo, pentru ca vor suferi cea mai cum-
plita pedeapsa. Ceilalti vor cistiga si aici si dincolo; aici, isi vind cu bun
pre^ moartea lor, ajungind prin aceasta mai stralucitori decit cei in
via^a; dincolo, se bucura de bunatati nespuse. Ca Dumnezeu e gata nu
numai in a pedepsi, ci si in a rasplati; si spre rasplata mult mai gata
decit spre pedeapsa.

- Dar pentru ce Domnul vorbeste o singura data de rasplata si de
doua ori de pedeapsa?

- Pentru ca stie ca mai cu seama prin pedeapsa ajungem mai inte-
lep|i. De aceea, dupa ce a spus: „Temeti-va de eel cepoate sapiarda §i sufle-
tul §i trupul in gheend ", zice iarasi : ,JHd voi lepada §i Eu de el". Tot asa face
si Pavel; vorbeste des de gheena.

IV

Domnul a indemnat, asadar, in toate chipurile pe ucenicii Sai. Le-a
deschis cerurile, le-a pus inainte tribunalul acela infricosator, le-a aratat
marea mul^ime a ingerilor, inaintea carora vor fi incununati cu strigare;

OMII.1I I.A MATK.I 427

toate le usurau mai dinainte propovaduirea credintei. Deci, ca nu
cumva din pricina fricii sa fie impiedicata propovaduirea Evangheliei,
Domnul porunceste ucenicilor Sai sa se pregateasca chiar pentru a fi
ucisi si s& afle ca cei ce staruie in ratacirea lor vor fi pedepsiti pentru
aceasta fapta a lor.

Sa dispretuim 17 , asadar, moartea, chiar daca nu ne-a sosit timpul
mortii, ca ne vom muta la o viata cu mult mai buna.

- Dar trupul se strica!

- Tocmai pentru aceasta, mai cu seama, trebuie sa ne bucuram ca
trupul mort se strica, pentru ca ceea ce e muritor piere, dar nu piere
fiinta trupului. Daca ai vedea ca o statuie este data la topit, n-ai spune
ca statuia piere, ci ca se face din ea o statuie mai buna. Gindeste tot asa
si despre trup si nu boci! Atunci ar trebui sa bocesti, cind trupul ar
ramine sa fie supus chinurilor si pedepsei.

- Dar ar trebui, mi s-ar putea spune, sa se faca aceasta fara sa se
strice trupurile; sa ramina intregi asa cum sint.

- §i ce ar cistiga viii sau mortii? Pina cind sinteti iubitori de tru-

{)uri? Pina cind sinteti lipsiti de pamint si rammeti uimiti on fata umbre-
or? La ce ne-ar folosi aceasta? Dar mai bine spus, cTt nu rte-ar vatama!
Daca nu s-ar strica trupurile, in primul rind, majoritatea oamenilor ar fi
stapiniti de eel mai mare pacat, mindria. Daca acum, cind trupurile
noastre ni se strica, cind viermi izvorasc din trupurile noastre moarte,
multi oameni au avut ambitia sa se faca dumnezei, ce nu s-ar intimpla
daca trupurile noastre ar ramine asa cum sint? In al doilea rind, n-ar
mai crede nimeni ca trupul este facut din pamint. Daca acum, cind sfir-
situl trupului da marturie de originea sa, multi inca se mai indoiesc de
asta, ce nu s-ar presupune daca oamenii n-ar vedea descompunerea tru-
purilor? In al treilea rind, ar fi nespus de mult iubite trupurile si cea mai
mare parte din oameni nu s-ar mai ocupa cu altceva decit de trupuri.
Daca chiar acum unii oameni imbratiseaza mormintele si sicriele, cu
toate ca trupurile au pierit, ce n-ar face daca ar avea pastrat nevatamat
trupul? In al patrulea rind, n-ar mai fi dorite tare bunatatile cele vii-
toare. In al cincilea rind, ar capata mai multa crezare cei care sustin ca
lumea este vesnica si ar sustine ca. Dumnezeu nu este creatorul lumii. In
al saselea rind, nu s-ar mai cunoaste valoarea sufletului, nici insemnata-
tea existentei lui in trup. In al saptelea rind, multi din cei care pierd pe
cei scumpi ai lor ar parasi orasele, ar voi sa locuiasca linga morminte si,
ca si cum ar fi iesiti din minti, ar vorbi necontenit cu mortii lor. Daca si
acum oamenii picteaza chipurile celor morti, ca nu pot avea trupurile

17. De aici incepe partea morala: Trebuie neapirat sd se strice trupurile noastre; dacd nu s-ar
intimpla aceasta, s-ar petrece multe lucruri nepotrivite.

4^8 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

lor - ca nici nu e cu putinta, pentru ca trupurile mortilor, impotriva
voinfei lor se descompun §i pier - §i stau lipiti de tablourile celor morti,
ce nerozii n-ar mai nascoci oamenii, daca trupurile nu s-ar descom-
pune? Dupa parerea mea multi oameni ar inalta temple unor astfel de
trupuri, iar cei care pot sa faca vraji cu trupurile mortilor, ar indupleca
pe demoni sa vorbeasca prin trupurile celor morti, de vreme ce §i
acum, cei care practica necromania indraznesc sa faca multe lucruri
mai ciudate decit acestea. Cite slujiri idole§ti nu s-ar fi nascut de aici,
daca si acum unii oameni inca se straduiesc sa faca aceasta cu praful si
cenusa trupurilor moarte? Dar Dumnezeu, vrind sa stirpeasca aceste
nerozii §i sa ne invete sa ne departam de toate cele pamintesti, a facut sa
dispara dinaintea ochilor nostri trupurile celor morti. Omul indragostit
de trup, scos din minti de chipul frumos al unei fete, daca nu va vrea cu
rafiunea sa cunoasca uritenia la care ajunge trupul, o va cunoaste cu pri-
virea. Ca multe fete, de aceeasi virsta cu iubita lui, de multe ori mai fru-
moase decit ea, dupa ce au murit, la o zi sau doua, incep sa miroasa, sa
se topeasca, sa putrezeasca §i sa faca viermi. Gindeste-te, dar, ce fel de
frumuse^e iube§ti si pentru ce frumusete ti-ai iesit din minti! Daca tru-
purile nu s-ar strica, n-ai cunoaste bine acestea; ci, dupa cum demonii
se invirtesc pe lfnga morminte, tot asa si multi indragostiti ar sta necon-
tenit linga mormintele iubitelor lor, ar primi pe draci in sufletele lor §i
ar muri iute de aceasta cumplita nebunie. Asa, insa, descompunerea
trupului, in afara de toate celelalte mingiieri, aduce sufletului si aceasta
mingiiere, ca nu lasa sa se mai vada chipul celui mort si cu asta da uita-
rii durerea.

V

Daca trupurile nu s-ar descompune, n-ar mai fi nici morminte, ci ai
vedea ora§ele pline de morti in loc de statui, ca fiecare ar dori sa-si vada
mor^ii lui. Mare amestec s-ar naste de aici. Nimeni nu s-ar mai ingriji de
suflet, nimeni n-ar mai ingadui sa i se vorbeasca de nemurirea sufletului
§i s-ar mai ivi si alte multe nerozii, mai mari decit acestea, de care nici
nu-i bine sa vorbim.

Trupul putrezeste indata, tocmai ca sa vezi, in toata splendoarea,
frumuse^ea sufletului. Daca sufletul da trupului atita frumusete si atita
via^a, atunci sufletul e cu mult mai bun decit trupul; daca sufletul men-
fine trupul, care-i atlt de urft fi de hidos, atunci cu mult mai mult pe el
insusi. Nu trupul e frumos, ci alcatuirea §i inflorirea cu care sufletul colorea-
za trupul. Iube§te, dar, sufletul, care face ca si trupul sa fie frumos!

Dar de ce sa vorbesc de trupul mort? l{i voi arata ca chiar atunci
cind trupul este viu, toata frumuse^ea lui se datoreste sufletului. Daca

liMII II I A MAM 4^9

sufletul se bucura, infloresc trandafirii in obraji; dar daca sufera, toata
frumusetea aceea piere si obrajii se imbraca in haina de doliu. Daca
sufletul se bucura mereu, infloreste si trupul; dar daca sufera mereu,
ajunge mai slab si mai plapind ca pinza de paianjen. Daca sufletul se
minie, trupul ajunge dezgustator si fara de rusine; dar daca se uita cu
ochi linistiti, fata e plina de farmec. Daca sufletul pizmuieste, paloarea
si galbeneala ii inunda fata; dar daca iubeste, chipul straluceste de
multa frumusete. Din pricina aceasta multe femei, desi nu sint frumoase
la chip, au mult farmec, pentru ca sufletul le da acest farmec; altele dim-
potriva, nespus de frumoase, pierd din frumusete tocmai pentru ca
sufletul lor e urit. Gindeste-te cum se inrose§te un chip nevinovat! Cit
de placut, cit de frumos se face, cind, cuprins de rusine, se impurpu-
reaza cu fel de fel de culori! Cind, insa, este nerusinat, atunci fata e mai
urita ca fata unei fiare.

Nimic nu-i mai frumos, nimic nu-i mai placut ca frumusetea sufle-
tului! Dragostea trupeasca este insotita de durere; cea sufleteasca, insa,
e curata si neinvalurata. Care este omul care sa admire pe crainic si nu
pe imparat; Care este omul care se minuneaza de tilcuitor si nu de filo-
zof? Ai vazut niste ochi frumo§i? Cauta sa afli cum sint ochii sufletului!
Daca aceia nu-s frumosi, dispre^uieste-i pe acestia! Niciodata n-ai sa te
indragostesti de o femeie urita, care si-a pus pe fata o masca frumoasa,
dupa cum n-ai sa suferi ca o femeie frumoasa si cu chip placut sa-si aco-
pere cu masca frumusetea ei, ci ii dai masca la o parte si vrei sa-i vezi
frumusetea ei in toata splendoarea ei. Asa fa si cu sufletul si cauta sa-1
cunosti pe el mai intii! Sufletul este acoperit de trup ca de o masca. Toc-
mai din pricina aceasta trupul rarnine ceea ce este; sufletul, insa, chiar
daca este lipsit de frumusete, poate iute sa ajunga frumos. Daca ochiul
sufletului este urit, aspru si intunecat, poate sa ajunga frumos, potolit,
lini§it, dulce, prietenos.

Aceasta frumusete, deci, s-o cautam! Cu aceasta frumusete sa ne
impodobim chipul, ca si Dumnezeu sa pofteasca frumusetea noastra si
sa ne daruiasca bunatatile cele vesnice, cu harul §i iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor,
Amin.

OMILIA XXXV

„Sa nu socotiji ca am venit sa aduc pace pe pamint;
n-am venit sa aduc pace, ci sabie v '

»»i

Domnul rosteste iarasi cuvinte grele si pline de autoritate. Ras-
punde mai dinainte la obiectiile ce i s-ar fi putut face.

Pentru ca nu cumva ucenicii Lui, auzind aceste cuvinte sa spuna:
„Pentru aceasta ai venit pe lume, ca sa ne ucizi pe noi si pe cei ce vor
asculta de cuvintul nostru, pentru ca sa umpli lumea de razboi?", Dom-
nul le-o ia inainte si le spune: „N-am venit sa aduc pace pe pamint".

- Pentru ce atunci lea poruncit ucenicilor sa spuna pace in fiecare
casa in care vor intra 2 , pentru ce si ingerii spuneau la nastere: „Slava
intru cei de sus luiDumnezeu si pe pamint pace , pentru ce toti profetii au
binevestit pacea?

- Pentru ca atunci mai cu seama este pace, cind se taie ce este bol-
nav, cind e indepartat ceea ce da nastere la razvratire. Ca asa e cu
putin^a sa se uneasca cerul cu pamintul! §i doctoral tot asa salveaza res-
tul trupului, cind taie partea care nu se poate vindeca, iar generalul
cind seamana discordie intre conspiratori. Tot asa si la Turnul Babel; o
buna neintelegere a pus capat unei pari rele si a facut pace 4 . La fel si
Pavel a impartit in mai multe tabere pe cei ce se unisera impotriva lui 5 .
Iar in^elegerea dintre Ahaav §i Izabela, impotriva lui Nabute, a fost mai
cumplita decit orice razboi 6 . Nu totdeauna intelegerea este un lucra
bun, pentru ci ji ho^ii se inteleg intre ei. Razboiul, insa, nu este o
urmare a vointei lui Hristos, ci a vointei oamenilor. Hristos voieste ca
to{i oamenii sa se uneasca in credinta; dar, pentru ca se despart unii de
aljjii, ia na§tere razboiul.

- §i totusi Domnul n-a grait asa!

- Dar ce a spus?

- „N-am venit sd aduc pace".

1. Matei 10, 34.

2. Matei 10, 12.

3. Luca 2, 14.

4. Fac. 11, 1-9.

. r ). Fable 23, 6-10.
(i. Ill Regi 21, 1-1.5.

OMII.II I, A MAI'KI 431

Prin aceste cuvinte Domnul li mingiie pe ucenicii Sai, spunindu-le:
„Sa nu socotiti ca voi sinteti pricina dezbinarii dintre oameni; Eu sint
Cel Ce fac aceasta, pentru ca sufletul oamenilor e asa! Nu va tulburati,
dar, ca lucrurile se intimpla impotriva asteptarilor voastre. Pentru
aceasta am venit ca sa aduc razboi. Aceasta-i vointa Mea. Nu va tulbu-
rati, dar, daca pamintul este plin de razboaie si de intrigi. Cind va fi dat
la o parte ceea ce-i mai rau, atunci cerul se va uni cu ceea ce-i mai bun.

Domnul a spus aceste cuvinte ucenicilor Sai ca sa-i intareasca in
fata parerii proaste pe care o avea multimea despre ei. §i n-a spus: „raz-
boi", ci ceea ce-i mai cumplit decit razboiul: „Sabie".

Sa nu te miri daca Domnul intrebuinteaza cuvinte grele §i supara-
toare la auz! Intentionat a deprins auzul ucenicilor Sai cu cuvinte aspre,
pentru ca ei sa nu se dea in laturi atunci cind vor da de greutati. A intre-
buintat un astfel de limbaj pentru ca sa nu spuna cineva ca i-a induple-
cat prin linguseli, ascunzindu-le greutatile apostoliei. Aceasta e pricina
ca Domnul foloseste cuvinte aspre, cuvinte tari, chiar cind ar ft putut
sa-si exprime gindul altfel. E mai bine ca realitatea sa fie mai blinda
decit cuvintele.

Dar Domnul nu S-a multumit numai cu cele spuse, ci a explicat si
ce fel de razboi va fi acesta; arata ca va fi cu mult mai cumplit decit raz-
boiul civil, spunind:

„Cd am venit sa despartpe om de tatalsau sipefiica de mama eisipe nord
de soacra ei" 7 .

„Nu numai prietenii, nici numai cetatenii se vor ridica unii impo-
triva altora, spune Domnul, ci si rudele si firea se va dezbina in ea
insasi, ca am venit sa despart pe om de tatdl sdu si pe fiica de mama ei §i pe
nord de soacra ei. Razboiul nu va fi intre cunoscuti, ci intre cei care se
iubesc mai mult, intre cele mai apropiate rude".

Asta arata mai cu seama puterea Domnului, ca ucenicii au auzit
aceste cuvinte si totu§i le-au primit si ei si au convins §i pe altii sa le pri-
measca. Cu toate ca nu Hristos avea sa dea nastere acestui razboi intre
rude, ci rautatea rudelor, totu§i Hristos spune ca El o face. Asa obis-
nuieste Scriptura sa se exprime. §i in alta parte spune: ,JDumnezeu le-a
dat lor ochi ca sa nu vada" 8 . §i acum Dumnezeu foloseste acelasi fel de a
vorbi, pentru ca, dupa cum am mai spus, ucenicii, gindindu-se la aceste
cuvinte ale Domnului, sa nu se tulbure cind vor fi ocariti si insultati.

Daca unii socotesc impovaratoare cuvintele lui Hristos, sa-§i aduca
aminte de o veche intimplare. S-a petrecut de mult, in istoria poporului
evreu; ea arata inrudirea dintre Vechiul si Noul Testament si tot ea mai

7. Matei 10, IVA.

H. haia (i, !); lez. 1'2, '2; loan 12, 40.

W2 ■ SUlMTUI. IOAN UURA DE AIJR

arata ca aceeasi persoana a rostit si cuvintele de acum si pe cele de
atunci. Cind iudeii facusera vitelul de aur u si cind se inchinasera lui
BccU'cgor'", Dumnezeu numai atunci §i-a potolit minia, cind ficcare a
ucis pc scmenul sau".

Unde sint acum cei ce spun ca Dumnezeul Vechiului Testament
este un Dumnezeu rau, iar Dumnezeul Noului Testament un Dumne-
zeu bun? lata, Dumnezeul Noului Testament a umplut toata lumea de
singele rudelor! Cu toate acestea eu voi spune ca si aceasta este tot
opera marii Sale iubiri de oameni. § i ca sa arate ca El este Cel Care a
incuviintat uciderile petrecute in istoria poporului iudeu, Hristos amin-
teste o profe^ie; chiar daca nu sint folosite aceleasi cuvinte, totusi intele-
sul este acelasi.

- Care este profetia?

- „Vrdjmasii omului sint casnicii lui" 12 .

§i in istoria poporului iudeu s-a intimplat un lucru asemanator.
Erau profeti, dar erau si profeti mincinosi; poporul se impartea in
tabere; casele se invrajbeau; unii credeau in profeti, altii in profeti min-
cinoji. De aceea profetul ii indemna zicind: „Nu vd incredeti inprieteni,
nici nu n&d&jduiti in dbmnitori; ci si de cea cu care te culci in pat, pd&ste-te, sd
nu-i incredintezj. ceva" 13 ;§i: Dusmanii bdrbatului sint bdrbatii din casa lui" 14 .

Domnul a spus cuvintele acestea ca sa-i pregateasca pe cei care vor
primi fnvatatura Lui sa fie mai presus de toate. Nu-i rau sa mori, ci sa
mori rau. De aceea si spunea: „Foc am venit sd aduc pe pdmint" 15 . Cu
aceste cuvinte voia sa arate taria si caldura dragostei pe care o cerea.
Pentru ca Domnul ne-a iubit foarte mult, de aceea vrea ca si noi sa-L
iubim la fel. Aceste cuvinte au intarit pe ucenici! Ele i-au facut mai pre-
sus de toate! „Daca cei care vor asculta de cuvintul vostru, le spune
Hristos, vor dispretui rudele, copiii, parintii, ginditi-va ce fel de oameni
trebuie sa fiti voi, dascalii lor! Greutatile si necazurile nu se vor opri la
voi; se vor intinde si la ceilalti. Am venit sa aduc lumii mari bunatati,
dar cer si mare ascultare si mare dragoste".

„Cel care iubestepe tatd saupe mamd mai mult decitpeMine nu este vred-
nic deMine. §i eel care iubestepe fiu saupefiicd mai mult decitpeMine nu este
vrednic de Mine. §i eel care nu-si ia crucea lui si nu-Mi urmeazfi Mie nu este
vrednic de Mine" 16 .

9. Ie§. 32, 4.

10. Num. 25, 5.

11. Ie§. 32, 27.

12. Matii 10, 36.

13. Mih. 7, 5.

14. Mih. 7, 6.

15. Luca 12, 49.

Hi. Malti 10, 37-38.

OMII.II [.A MATKI 433

Ai vazut dregatoria Dascalului? Ai vazut ca arata ca este Fiul ade-
varat al Tatalui? Ai vazut ca porunceste sa lasam totul §i sa-L iubim
numai pe El?

„Dar pentru ce vorbesc, spune Hristos, de prieteni si de rude?
Chiar sufletul tau daca ti-1 iubesti mai mult decit pe Mine, e§ti departe
de afi ucenicul Meu!

- Ce? a§ putea fi intrebat. Nu sint cuvintele acestea potrivnice
Vechiului Testament?

- Nicidecum! Dimpotriva, cu totul de acord! Ca §i in Vechiul Tes-
tament Domnul porunceste ca inchinatorii la idoli sa fie nu numai uriti,
ci chiar uci§i cu pietre; iar in Deuteronom, admirindu-i pe acestia,
spune: „Cel ce zice tatalui sdu §i mamei sale: „Nu te-am vdzjit" si pe fratii sai
nu i-a cunoscut si pe fiii lui nu i-a stiut, acela a pazit cuvintele Tale" 11 .

Sa nu te miri, apoi, daca Pavel da multe porunci §i copiilor fi parin-
tilor si ca porunceste copiilor sa se supuna parintilor; dar le porunceste
sa se supuna in acelea care nu vatama credinta; in toate celelalte bine
sa le dea toata cinstea; dar daca parintii le-ar cere mai mult decit le
Llatorcaza, nu trebuie sa li se supuna; De accca spune Domnul la Luca:
,X>aca cineva vine la Mine si nu urastepe tatal sdu sipe mama sa sipefemeia
sa si pe copiii sai §i pe fratii sai, ba inca si sufletul sdu, nu poatefi ucenic al
Meu" 18 . Nu ne porunceste sa-i urim fara. pricina - asta ar fi o mare nele-
giuire! - ci: „Cind tatal tau, mama ta, femeia ta, copiii tai, spune Dom-
nul, vor sa-i iubefti mai mult decit pe Mine, atunci, tocmai pentru
aceasta, uraste-i; ca o dragoste ca aceasta pierde §i pe eel iubit §i pe eel
ce iubeste.

II

Hristos a spus acestea ca sa-i faca mai curajo§i §i pe copii, dar mai
blinzi §i pe parintii care ar avea de gind sa impiedice pe copii sa imbra-
tiseze credinta; Cind parintii vor vedea ca Hristos are atita putere si
tarie incit sa-i desparta pe copii de ei, parintii vor ceda, pentru ca vad ca
incearca. lucruri imposibile. De aceea Hristos ii lasa pe parinti §i se
adreseaza copiilor, invatindu-i pe parinti sa nu incerce nimic, pentru ca
sint zadarnice incercarile lor.

Apoi pentru ca parintii sa nu se revoke si nici sa se supere, iata cum
continua Domnul cuvintul Sau. Dupa. ce a spus: „Cel ce nu urd§te pe
tatal sdu §i pe mama sa", a adaugat: „si sufletul sdu". „Pentru ce-Mi vor-
be§ti, spune Domnul, de parinti, de frati, de surori §i de sotie? Nimic
nu-i mai aproape ca sufletul tau! §i totusi, daca nu-ti ura§ti sufletul,

1 7. Deut. 33, 9.

18. Luca 14, 2(i.

434 SFlNTlll. IOAN UUHA 1)K AUR

lucrezi impotriva Celui Ce te iubeste, impotriva Mea!" Hristos nu ne
porunceste sa nu urim sufletul, asa de mintuiala, ci sa-1 dam razboaie-
lor, luptelor, junghierilor, singiuirilor, ca „cel ce nu-si ia crucea sa si nu
vine dupd Mine, nupoatefi ucenic alMeu". Ucenicii lui Hristos nu trebuie
sa infrunte numai moartea aceasta fireasca, ci chiar moartea silnica-, si
nu numai moartea silnica, ci si moartea de ocara.

Deocamdata Domnul nu le-a vorbit nimic ucenicilor Sai de pati-
mile Sale; astepta sa fie instraiti mai bine in aceste invataturi, ca sa
poata primi mai cu usurinta cuvintul despre patimile Sale.

Nu se cuvine, oare, sa ne miram de ucenici, ca nu le-a zburat sufle-
tul din trap la auzul acestor cuvinte? Pretutindeni in fata lor suparari,
iar cele bune in nadejdi! Cum nu le-a zburat sufletul din trap? Nu,
pentra ca mare era puterea Celui Ce le graia, si mare si dragostea celor
ce-L ascultau! De aceea I s-au supus si nu I s-au impotrivit, desi auzisera
pe Domnul vorbindu-le de greutati mai mari si mai cumplite decit auzi-
scrii barbatii aceia mari: Moise si Ieremia.

„ Cel ce si-a aflat sufletul sdu il vapierde; iar eel ce si-a pierdut sufletul sdu
pentru Mine, il va afla'" 9 .

Ai vazut cit de mare e paguba celor care-si iubesc sufletul mai mult
decit trebuie §i cit e de mare ci§tigul celor ce si-1 urasc?

§i pentra ca poruncile Lui erau impovaratoare - ca le dadu-se
poranca sa se lupte cu parintii, cu copiii, cu firea, cu radeniile, cu lumea
intreaga, ba chiar si cu sufletul lor - Domnul le arata si folosul porunci-
lor; iar folosul este foarte mare. „Lupta aceasta, le spune Domnul, nu
numai ca nu va va vatama, ci va va fi de mare folos; daca nu luptati veti
fi vatamati!" §i ceea ce a facut Domnul totdeauna face si acum; le da
curaj, slujindu-se tocmai de cuvintele lor. „Pentru ce nu vrei sa-ti dis-
pre^uiesti sufletul? intreaba Domnul. Pentra ca-1 iubesti? Dar tocmai
pentru aceasta dispretuie§te-l! Atunci vei avea eel mai mare folos,
atunci vei arata ca-1 iubesti cu adevarat!"

Uita-te la nespusa intelepciune a lui Hristos! Hristos nu le poran-
ceste ucenicilor Sai sa-si urasca numai parintii, nici numai copiii, ci
chiar ceea ce le este mai scump, sufletul, ca sa nu mai aiba nici o
indoiala asupra poruncii de a-si uri parintii si copiii si ca sa stie ca asa le
vor fi si acelora de eel mai mare folos, de vreme ce, de dragul lui Hris-
tos, urasc ceea ce este mai necesar vietii, sufletul.

Indestulatoare erau si acestea ca sa-i convinga pe oameni sa pri-
measca in casele lor pe ucenici, pe cei ce aveau sa le vindece sufletele!
Care om n-ar fi primit, cu draga inima, in casa sa pe acesti oameni cura-

I!). Malei 10, 39.

OMII.II I, A MATKI 435

jo?i ?i viteji, care, ca niste lei, strabateau tot pamintul, care dispretuiau
pe toate cele ale lor ca sa mintuie pe altii? Totusi Domnul le da si o alta
rasplata celor ce primesc in casele lor pe ucenici; le arata ca are mai multa
grija de gazde decit de cei gazduiti. §i le da prima cinstire, spunind:

„Cel ce va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste; §i eel ce Md prime§te pe
Mine, prime§te pe Cel Ce M-a trimis pe Mine" 20 .

Ce cinste poate egala cinstea de a primi in casa ta pe Tatal si pe
Fiul? Dar pe lmga aceasta cinste le mai fagaduieste si o alta rasplata:

„Cel ce prime§te prooroc in nume de prooroc, plata de prooroc va lua; iar
eel ce primeste pe drept in nume de drept, plata de drept va lua" 21 .

Mai inainte Hristos amenintase cu pedepse pe cei care nu-i pri-
mesc pe ucenici 22 ; acum hotaraste rasplata de bunatati celor care vor
primi pe ucenici; §i ca sa cunosti ca Domnul se ingrijeste mai mult de
gazde decit de cei gazduiti n-a spus atit: „Cel ce primeste prooroc, sau „Cel
ce primeste pe drept", ci a adaugat: „In nume de prooroc" si Jn nume de
drept". Cu alte cuvinte: Daca nu-1 va primi pentru vreun ajutor lumesc, nici
pentru vreo pricina. trecatoare, ci pentru ca este prooroc sau drept, va primi
plata de prooroc sau plata de drept; va primi fie rasplata pe care trebuie sa
o ia un om care a gazduit pe un prooroc sau pe un drept, fie rasplata pe care
are s-o primeasca de la Dumnezeu insusi proorocul sau dreptul. Acela§i
lucru 1-a spus si Pavel : n Prisosinta voastra sa implineascd lipsa acelora, pentru
ca §i prisosinta acelora sa implineascd lipsa voastra" 23 .

Apoi, ca sa nu spuna nimeni ca din pricina saraciei n-a putut sa pri-
measca in casa pe ucenici, Domnul spune mai departe:

„§i eel ce va da de baut unuia din acestia mici numai unpahar cu apa rece
in nume de ucenic, amin grdiesc voud, nu-si va pierde plata sa" 24 .

„Da eel putin un pahar cu apa rece! spune Domnul. Nu faci nici o
cheltuiala; dar §i pentru aceasta vei primi rasplata. Fac totul pentru voi
cei care primiti pe ucenicii Mei".

Ill

Ai vazut cite mijloace de convingere a intrebuintat Hristos? Ai
vazut ca a deschis ucenicilor Sai casele din intreaga lume? Prin toate
cele spuse, Domnul a aratat ucenicilor ca gazdele lor suit datornicii lor.
In primul rind, cind le-a spus: „Vrednic este lucrdtorul de plata sa" 25 ; in al

20. Matei 10, 40.

21. Matei 10, 41.

22. Matei 10, 14-15.

23. // Cor. 8, 14.

24. Matei 10, 42.

25. Matei 10, 10.

,i;t(j SHNTUI, [PAN GURA de aur

doilea rind, cind i-a trimis fara sa aiba ceva cu ei 2h ; in al treilea rind,
cind i-a trimis sa lupte si sa se razboiasca pentru cei care ii primesc in
casele lor; in al patrulea rind, cind le-a dat puterea de a face minuni 27 ;
in al cincilea rind, cind, prin gura lor, a adus in casele celor ce-i primesc
pacea, pricina tuturor bunatatilor 28 ; in al saselea rind, cind i-a amenin-
jat pe cei care nu-i primesc cu pedepse mai grele decit pe sodomeni 29 ;
in al saptelea rind, cind a aratat ca aceia care ii primesc pe ei, II primesc
pe El si pe Tatal 30 ; in al optulea rind, cind a fagaduit celor care ii pri-
mesc rasplata de profet si de drept; in al noualea rind, cind le-a fagaduit
mari rasplati chiar pentru un pahar cu apa. Fiecare din aceste rasplati
era indestulatoare, chiar prin ea insasi, ca sa induplece pe orice om sa des-
chida ucenicilor largi usile casei lui. Spune-mi, care om n-ar primi, deschi-
zind largi usile casei lui, pe un general intors din razboi si din prima linie de
lupta, incarcat de victorii, acoperit de nenumarate rani si plin de singe?

- Dar 31 cine-i generalul acesta? as putea fi intrebat.

- Tocmai pentru a da raspuns acestei intrebari, Hristos a adaugat:
Jn nume de ucenic §i de profet §i de drept", ca sa cunosti ca rasplateste nu
dupa vrednicia celui gazduit, ci dupa gindul celui ce gazduieste.

Aici Domnul vorbeste de gazduirea proorocilor, dreptilor si uceni-
cilor; dar in alta parte porunceste sa fie gazduiti chiar cei mai nevoiasi
oameni si pedepseste pe cei care nu-i primesc. ,Jntrucit n-atifacut unuia
(linlr-ace§ti pre a mid, nicl Mie nu Mi-a^i facut!" 3 '; si dimpolriva, cine
primcslc pe acestia, primegte pe Hristos.

Chiar daca un om ca acesta n-a facut nimic bun, totusi e om,
locuieste acelasi pamint ca si tine, vede acelasi soare, are acelasi suflet,
are acelasi Stapin, se fmpartaseste din aceleasi taine ca si tine, este che-
mat la acelasi cer; dar are o mare indreptatire: saracia si nevoia de
hrana cea de toate zilele. Din casa ta pleaca incarcati cu multe daruri,
cei care in vreme de iarna te desteapta din somn, cu flaute si surle, stin-
gherindu-te in zadar si fara rost; in casa ta primesc plata, pentru scama-
toriile lor dresorii de rindunele, mascaricii si toti birfitorii; dar daca
bate la usa ta un om sarac, care-ti cere o bucata de piine, il umpli de
ocari si de sudalmi si-1 invinuiesti ca nu munceste. II insulti, il batjoco-
resti si nu te gindesti ca si tu nu muncesti, si totusi Dumnezeu iti da din
cele ale Lui. Nu-mi spune mie ca muncesti si tu, ci arata-mi ca faci ceva
din cele de neaparata trebuinta. Daca-mi spui ca te ocupi cu negotul,

2(i.

Matei

10,

9-10.

27.

Matei

10,

8.

28.

Matei

H),

12-13.

2!).

Matei

H),

14-15.

:«).

Matei

10,

40.

:n.

l)c aici inoepe pa

irtca

morala:

Despre

milo!

tfenie $i

despre

mila de

cei

nevoiasi.

:i2.

Matei

2. r ».

■15.

OMII.II I.A MATKI 437

ca {ii crisme si hoteluri, ca-ti administrezi averea si ti-o inmultesti, iti
voi raspunde si eu ca aceasta nu e munca! Munca e milostenia, rugaciu-
nile, ajutorarea celor nedreptatiti si toate cele ca acestea; dar de acestea
nu ne ocupam deloc. Totusi Dumnezeu niciodata nu ne-a spus: „Pentru
ca nu muncesti, nu-ti rasar soarele; pentru ca nu faci nimic din cele de
neaparata trebuinta, sting lima, incui pintecele pamintului, sec lacurile,
izvoarele, riurile, fac sa dispara aerul, incui cerurile ca sa nu mai dea
ploaie la vreme". Dumnezeu ni le da pe toate acestea cu imbelsugare.
§i le daruieste sa se desfateze cu ele chiar si unora care nu numai ca nu
muncesc, dar mai fac si fapte rele.

Asadar, cind vezi un sarac batind la usa ta si-i spui: „Nu mai pot trai
din pricina voastra!"; „Esti tinar, sanatos, n-ai nici un betesug si vrei sa
traiesti fara sa muncesti!"; „Esti poate sluga sau robul cuiva si ai fugit,
parasindu-ti stapinul!", ei bine, aceste cuvinte, pe care i le-ai spus, spu-
ne-ti-le tie! Dar mai bine spus, lasa-1 pe acela sa ti le spuna cu curaj! §i ti
le va spune cu mai mult drept: „Nu mai pot trai din pricina voastra!";
„Esti sanatos, dar nu muncesti!"; „Nu faci nimic din cite ti-a poruncit
Dumnezeu, ci ai fugit de la stapinul tau, de sub ascultarea poruncii
Lui!"; „Umbli de colo pina colo, traind in pacat, caintr-o tara straina!";
„Te imbeti, chefuie§ti, furi, rapesti, strici casele altora si tu ma invi-
nuicsti ca nu muncesc? Eu tc invinuiesc de l'aplc uritc, ca viclcncsti, juri,
minti, rapesti si faci si alte nenumarate pacate ca acestea!".

IV

Nu spun acestea ca sa legiuiesc lenea - Doamne fereste! - ci pentru
ca vreau, din toata inima, ca toti sa munceasca. Ca lenea e dascalul oricarui
pacat. Dar in acelasi timp, va rog sa nu fiti fara mila, nici cruzi. §i Pavel
de nenumarate ori a mustrat si a spus: ,J)aca cineva nu vrea sa lucres, nici sa
nu mdnince" 33 ; dar nu s-a marginit la atita, ci a adaugat: „Voi, insa, sa nu
obositi a face bine" 34 . Poruncile acestea nu sint potrivnice una alteia.

- Dar daca ai poruncit, Pavele, ca acela care nu munceste nici sa nu
manince, pentru ce atunci ne mai indemni sa dam de mincare celor ce
nu muncesc?

- Da, raspunde Pavel, am poruncit sa mtoarceti spatele celor ce nu
muncesc si sa nu va amestecati cu ei; dar am mai spus:„Nu-i socotiti vraj-
ma§i, ci povdtuiti-i 35 "Nu dau legi potrivnice, ci cu totul de acord unele
cu altele. Daca tu vei fi gata spre mila, atunci si saracul va scapa iute de
trindaveala, iar tu de cruzime .

:«. // Tes. ;-i, !().
M. II Tes. :•(, ll-i.

:i. r >. // Irs. :i, i. r ).

438 SrlNTUL IUAN GURA DE AUR

- Dar saracul, s-ar mai putea spune, minte §i nascoceste o multime
de nevoi si de necazuri!

- Dar tocmai pentru aceasta merita sa fie miluit, ca a ajuns intr-o
nevoie atit de mare ca nu se mai rusineaza de nimic.

Noi, insa, nu numai ca nu-1 miluim pe sarac, dar mai adaugam si
cuvinte pline de cruzime, spunindu-i: „Nu ti-am dat o data, de doua
ori?" Ce spui omule? Nu trebuie sa mai manince pentru ca a mincat o data?
De ce nu pui si stomacului tau aceasta lege? De ce nu-i spui: „Te-am umplut
ieri si alaltaieri, nu-mi mai cere acum!" Dar stomacului nu-i spui asa,
ci-1 umpli pina sa crape, pe cind saracului ii intorci spatele, desi iti cere
atit cit sa-si astimpere foamea. Ar trebui sa-1 miluiesti tocmai pentru ca
se nevoieste sa vina in fiecare zi la tine. Daca nu te indupleca alta pri-
cina, asta ar trebui sa te induplece si sa-1 miluiesti. Nevoia saraeiei il
sileste s-o faca si tu nu-1 miluiesti! Aude sudalmile si batjocurile tale §i
nu se rusineaza, pentru ca nevoia e mai puternica. Cruzimea ta, insa,
merge si mai departe. Nu numai ca nu-1 miluiesti, dar il mai faci si de
ris. Dumnezeu ti-a poruncit sa dai intr-ascuns milostenie; tu, insa, il
spui la toata lumea pe nenorocitul care ti-a batut la usa; il ocarasti, cind
ar trebui sa-1 miluiesti. Daca nu vrei sa-i dai, pentru ce il mai certi si-i
strivesti nenorocitul §i ticalosul lui suflet? A venit la tine ca la un liman,
cautindu-ti miinile. Pentru ce pornesti valurile §i-i faci si mai cumplita
furtuna? Pentru ce osindesti pe eel lipsit de libertate? Crezi, oare, ca ar
mai fi venit la tine daca ar fi stiut ca aude unele ca acestea? Iar daca a
venit, desi stia mai dinainte asta, apoi tocmai de aceea merita sa fie
miluit, iar tu sa te cutremuri de cruzimea ta, ca nici asa, vazindu-i
nevoia lui constringatoare, n-ai ajuns mai blind; sa te cutremuri ca nu
socotesti teama lui de foame indestulatoare aparare pentru lipsa lui de
rusine, ci-1 certi ca-i un nerusinat, de§i tu de multe ori ai fost mai nerusi-
nat ca el, chiar pentru lucruri mai grozave. Nerusinarea saracului are o
scuza; noi n-avem nici una facind de multe ori fapte de rusine §i vred-
nice de pedeapsa. Ar trebui, gindindu-ne la acelea, sa ne smerim. Dar
nu; in loc sa ne smerim, tabarim pe ace§ti nenorociti; ei ne cer leacuri,
iar noi le inmultim ranile. Daca nu vrei sa-i dai, pentru ce-1 mai love§ti?
Daca nu vrei sa-i daruiesti, pentru ce-1 mai ocarasti?

- Altfel nu intelege sa piece!

- Fa §i tu ce ti-a poruncit inteleptul acela: ,Jtdpunde cu blindete cele de
pace!" 36 Saracul nu ajunge atit de neru§inat pentru ca o vrea. Nu exista,
nu exista om care sa se faca de ris fara temei. Oricit s-ar stradui unii,
n-as putea fi convins vreodata ca un om care are toate ar prefera sa ceara
de pomana. Sa nu-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele lui Pavel! Chiar

.'Xi. tn(. Sir. 4, 8.

OMII.II I .A MA 1 1,1 _^________ 439

daca Pavel spune: „Dacd cineva nu vrea sd lucreze, nici sd nu mdnince" 37 , le
spune acelora; noua nu ne spune aceasta, ci cu totul dimpotriva: „Sd nu
obositi a face bine" 38 . Asa facem si noi in casa noastra! Cind doi din fami-
lia noastra sint certati, ii luam pe fiecare in parte si dam fiecaruia alte
sfaturi, potrivnice unele altora. Asa a facut si Dumnezeu si tot asa si
Moise. Lui Dumnezeu Moise i-a spus: ,J)acd le ierti lor pdcatul, iartd-l;
iar de nu, sterge-mdpe mine din cartea Ta" 39 ;iar iudeilor le-a poruncit sa se
junghie unii pe altii si pe toate rudele lor 40 . Desi spusele rui Moise sint
contrare unele altora, totusi amindoua urmaresc acelasi scop. Un alt
exemplu. Dumnezeu i-a spus lui Moise in auzul iudeilor: ,J^asd-Md,
vreau sdpierdpoporul!" 41 - chiar daca iudeii nu erau de fata cind Dumne-
zeu a rostit aceste cuvinte, totusi ei aveau sa le auda mai tirziu - iar fata
catre fata Dumnezeu 1-a sfatuit pe Moise cu totul altceva; mai tirziu
Moise fund silit a destainui aceste cuvinte, spunind asa: „Oare eu i-am
zpmislitpe ei, cd-mi spui: Ia-i, cum ia doicape prune de la sinul ei! 42 . Lucrul
acesta se intimpla si in familie. De multe ori tatal, indeosebi, tine de rau
pe pedagogul care-i ocaraste fiul, spunindu-i: „Nu fi asa de aspru, a§a de
nemilos!"; fiului sau, insa, ii spune cu totul altceva: rabda, chiar daca te
ocaraste pe nedrept!"; din sfaturi potrivnice scoate ceva folositor. Tot
asa si Pavel; oamenilor sanatosi, care se apucau de cersit, le spunea:
„Dacd cineva nu vrea sd munceascd, nicisd nu mdnince!" ca sa-i faca sa mun-
ceasca; iar celor care puteau sa miluiasca le spunea: ,Jar voi sd nu obositi
a face bine!", ca sa-i induplece la milostenie. Tot asa si in Epistola catre
Romani, cind sfatuieste pe crestinii dintre pagini sa nu se mindreasca
fata de iudei, comparindu-i cu un maslin salbatic 43 , pare a spune una
crestinilor dintre iudei §i alta crestinilor dintre pagini.

Sa nu fim, dar, nemilosi, ci sa ascultam de Pavel, care spune: „Nu
obositi a face bine!" Sa ascultam pe Stapin, Care spune: „Celui ce cere
dd-i!" 44 , si: ,JFiti milostivi ca Tatal vostru" 45 . Desi Hristos a spus multe,
totusi despre nici o fapta buna n-a spus asta, ci numai despre miloste-
nie. Ca nimic nu ne face egali cu Dumnezeu ca milostenia.

V

S-ar putea, insa, sa mi se spuna:

- Nu-i nimeni mai obraznic ca saracul!

37. 77 Tes. 3, 10.

38. II Tes. 3, 13.

39. Ies. 32, 32.

40. Ies. 32, 27.

41. Ies. 32, 10.

42. Num. 11, 12.

43. Rom. 11, 17.

44. Matei 5, 42.
I, r ). l.uca (i, :•{().

440 SHNTU1. IOAN GURA UE auk

- De ce, ma rog? Ca alearga in urma ta, cerindu-ti de pomana in
gura mare? Vrei sa-ti dovedesc ca noi sintem mai obraznici si mai neru-
sina^i decit saracii? Aminteste-ti, ce faci acum in vreme de post, cind de
multe ori maninci seara; de-1 vezi pe servitorul, care te serveste la masa,
ca merge incet, ai stricat tot folosul postului, izbind din picioare, oca-
rind si suduind pentru o mica intirziere. §i doar stii prea bine ca ai
sa-£i potolesti foamea, daca nu imediat, negresit peste citeva clipe. §i nu
te numesti nerusinat, ca te-ai salbaticit pentru nimica toata; dar pe sara-
cul care se teme si tremura pentru pricini mai mari - toata teama lui nu
e ca va astepta putin pina sa manince, ci ca va pieri de foame - pe sarac
il numesti indraznet, obraznic, nerusinat si-i arunci in obraz cele mai
insultatoare cuvinte. Nu-i asta, oare, cea mai mare nerusinare? Dar noi
nu ne gindim la nerusinarile pe care le savirsim. De aceea ii socotim pe
saraci o povara. Daca, insa, am cerceta purtarea noastra si am compara-o
cu a lor, n-am socoti pe saraci o povara. Nu fi aspru judecator! Chiar
daca ai fi fara de pacat, nici a§a legea lui Dumnezeu nu-ti ingaduie sa fii
judecator aspru al faptelor altora. Daca fariseul pentru asta a pierit 46 , ce
aparare mai putem avea? Daca Dumnezeu nu ingaduie nici oamenilor
cu fapte bune sa judece cu asprime faptele altora, cu mult mai mult
pacato§ilor. Sa nu fim, dar, cruzi, nici neomenosi; sa nu fim fara inima,
nici mai rai decit fiarele! Cunosc multi oameni care au ajuns la atita sal-
baticie ca, pentru putina oboseala, tree cu vederea pe cei ce mor de
foame si se scuza. cu astfel de cuvinte: „Nu-i servitorul meu aici!"; „Sin-
tem departe de casa"; „Nu cunosc nici un om cu bani". Cita cruzime!
Fagaduiesti mai mult, dar nu dai nici putin! Ca tu sa nu mergi putin,
acela piere de foame. Cita ocara! Cita mindrie! N-ar trebui sa-ti fie
greu, chiar daca ar trebui sa mergi zece stadii! Nu te gindesti ca asa ti se
mareste rasplata? Cind dai de pomana, primesti rasplata numai pentru
pomana data; dar cind mai si mergi, primesti rasplata si pentru obo-
seala. Pentru asta il admiram pe patriarhul Avraam, ca, desi avea 318
slugi 47 , a alergat el singur la cireada de vaci si a luat vitelul eel tinar 48 .
Dar printre noi sint unii atit de plini de mindrie ca fac milostenii prin
slugile lor, si nu se rusineaza.

- Imi poruncesti, dar, sa fac milostenie cu mina mea? Dar nu las
impresia ca ma mindresc?

- Asa, insa, nu dai de pomana cu mina ta pentru o alta pricina de
mindrie! Ti-i rusine sa fii vazut stind de vorba cu saracii! Dar sa
nu vorbim de asta! Da numai de pomana, fie ca vrei s-o faci cu mina ta,

4<>. Luca 18, 10-14.

47. Fac. 14, 14.

48. Fac. 18, 7.

OMI1.II l,A MATKI 441

fie cu mina altuia! Numai nu-1 mai tine pe'sarac de rau, nu-1 mai rani,
nu-1 mai ocari! Cel ce-ti cere are nevoie de leacuri, nu de rani; de mila,
nu de sabie! Spune-mi, daca cineva, lovit cu o piatra si cu rana la cap,
lasind pe ceilalti aralerga, minjit tot de singe, la picioarele tale, spune-mi,
1-ai lovi, oare, cu o alta piatra si i-ai mai face inca o rana? Nu cred; ci
ai cauta sa-i vindeci rana. Pentru ce, dar, cu saracii te porti altfel? Nu stii
cit poate face un cuvint? Poate ridica un om si-1 poate dobori. Un inte-
lept spune: )y Mai bun este cuvintul decit datul" 49 . Nu te gindesti ca-ti infigi
sabia in inima ta si-ti faci rana mai cumplita cind saracul, care a batut la
usa ta, pleaca ocarit, tacut, suspinind si cu obrajii plini de lacrimi?
Dumnezeu 1-a trimis la tine. Gindeste-te catre cine se indreapta ocara
cind tu il ocarasti pe sarac! Dumnezeu il trimite la tine si-ti porunceste
sa-i dai, dar tu nu numai ca nu-i dai, ba il mai si ocarasti! Daca nu-ti dai
seama de grozavia nebuniei tale, inchipuieste-ti aceeasi situatie intre
oameni si atunci vei cunoaste bine cit de mare e pacatul tau. Daca ai
porunci slugii tale sa se duca la o alta sluga, de-a ta ca sa ia de la acela
banii tai si sluga trimisa s-ar intoarce nu numai cu miinile goale, ci si
insultata, spune-mi, ce n-ai face insultatorului? Ce pedeapsa nu i-ai da
pentru ca tu esti eel insultat. Acelasi lucru gindeste-1 si despre Dumne-
zeu. Dumnezeu ii trimite pe saraci la noi; si daca le dam, le dam cele ce
sint ale lui Dumnezeu; iar daca pe linga faptul ca nu le dam, ii mai si
alungam de la usa noastra cu ocari, gindeste-te de cite fulgere si de cite
trasnete nu este vrednica fapta noastra!

Gindindu-ne la toate acestea, sa ne infrinam limba, sa scoatem din
sufletul nostru neomenia, sa intindem mina noastra spre milostenie, sa
mingiiem pe cei saraci nu numai cu bani, ci si cu cuvintul, ca sa scapam
si de pedeapsa cuvenita ocarilor si sa mostenim si imparatia cerurilor
pentru cuvintele noastre bune si milosteniile noastre, cu harul si cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea in vecii vecilor, Amin.

49. Int. Sir. 18, 16.

OMILIA XXXVI

„§i dupa ce a s££r§it Iisus de dat poruncile celor doisprezece
ucenici, a trecut de acolo ca sa invete si sa propovaduiasca

in cetatile lor" 1

Dupa ce Iisus i-a trimis pe ucenici, S-a retras ca sa le dea lor loc si
timp ca sa faca ce le-a poruncit. Ca atita vreme cit Hristos era de fata si
vindeca nimeni n-ar fi vrut sa se apropie de ucenici.

, Jar loan, auzind din inchisoare defaptele lui Iisus, trimitind pe doi din uceni-
cii sai, L-a intrebat, zicind: „Tu e§ti Cel Ce vine sau pe altul sa asteptdm?" 2

Evanghelistul Luca ne spune ca chiar acesti doi ucenici ai lui loan
i-au spus lui loan de minunile pe care le facea Iisus si ca atunci i-a
trimis' . Textul acesta de la Luca nu da na§tere la indoieli asupra adeva-
rului spuselor evanghelistului Matei, ci prezinta numai altfel lucrurile;
pune in lumina invidia ucenicilor lui loan; II pizmuiau pe Hristos. Alt
text prezinta foarte mare greutate de interpretare.

- Care-i acesta?

- Chiar intrebarea pusa de loan: „Tu e§ti Cel ce vine sau pe altul sa
astept&m?"

Cum? Cum, loan, care-L cunostea pe Hristos inainte de a fi facut
minuni, care a aflat-o de la Duhul, care a auzit-o de la Tatal, el, care L-a
propovaduit tuturora, el trimite acum pe ucenicii sai sa afle de la El
de este El sau nu?

Daca nu stii lamurit, Ioane, de este El Hristosul, cum mai poti fi
vrednic de credinta cind te pronunti asupra unor lucruri pe care nu le
cunosti? Cel care da marturie de altii trebuie mai intii sa fie el insusi
vrednic de credinta. Nu spuneai tu: „Nu sint vrednic sd-I dezleg cureaua
incdltdmintei Lui" 4 . Nu spuneai tu: >r Eu nu-Lcunosteam, dar Cel Care m-a
trimis sd botez cu apd, Acela mi-a spus: „Peste Care vei vedea Duhul pogorin-
du-Se si raminindpeste El, Acela este Cel Ce boteazd cu Duhul Sfint" 5 . N-ai

1. Matei 11, 1.

2. Matei 11, 2-3.
M. Luca 7, 18-19.
I. Luca 3, Hi.

. r >. loan 1, 33.

OMII.ll I .A MATKI 443

vazut tu Duhul in chip de porumbel?'' N-ai auzit tu vocea? 7 Nu-L opreai
tu, zicindu-I: ,fiu am trebuintd sdfiu botezflt de Tine?" 8 Nu spuneai chiar
tu ucenicilor tai: „Acela trebuie sd creased, iar eu sd md micsorez?" 9 N-ai
invatat tu pe tot poporul ca El il va boteza cu Duh Sfint si cu foe 10 si ca
El este Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii . N-ai propo-
vaduit tu toate acestea inainte de a face Hristos semne si minuni? Cum
dar acum, dupa ce Domnul a ajuns cunoscut tuturora, dupa. ce s-a dus
pretutindeni vestea despre El, dupa ce a inviat morti, a izgonit demoni
si a facut atitea minuni, acum trimiti sa afli de la El? Ce s-a intimplat?
Inselaciune erau toate acele cuvinte, minciuna si basm?

Care om cu judecata ar putea spune aceasta? Nici intr-un caz, loan
Botezatorul, care a saltat in pintecele maicii sale 12 , propovaduindu-L pe
Hristos inainte de a Se naste, nici intr-un caz locuitorul pustiei, omul
care a dus viata ingereasca! Chiar daca ar fi fost un om de rind, un om
neinsemnat, nici asa nu s-ar fi indoit dupa atitea marturii - si ale lui si
ale altora! De aceea este lamurit ca n-a trimis pe ucenicii sai pentru ca
se indoia si nici nu i-a pus sa-L intrebe, pentru ca nu stia. Nici nu s-ar
putea spune ca stia bine cine era Domnul, dar din pricina inchisorii
ajunsese mai fricos; ca nici nu se astepta sa fie scos din inchisoare; iar
daca se astepta, n-ar fi tradat adevarul, el, care era gata de moarte; iar
daca n-ar fi fost gata de moarte, nici n-ar fi aratat un atit de mare curaj
in fata unui intreg popor, care se gindea totdeauna sa verse singe de
profet, nici n-ar fi mustrat, cu atita indraznire, pe Irod, acel tiran crud,
in mijlocul orasului si al pietii, in auzul tuturora, ca si cum ar fi mustrat
un baietandru. Iar daca din pricina inchisorii a ajuns mai fricos, pentru
ce nu i-a fost rusine de ucenicii sai, in fata carora marturisise atitea
despre Hristos, ci i-a trimis pe ei sa-L intrebe, cind ar fi trebuit sa tri-
mita pe altii? Desi stia bine ca ucenicii lui II pizmuiau pe Hristos si
doreau sa-I gaseasca un cusur. - Pentru ce nu s-a rusinat de poporul
iudeu, inaintea caruia a predicat atitea despre Iisus? I-ar fi folosit, oare,
aceasta la liberarea lui din inchisoare? Nu, ca n-a fost aruncat in inchi-
soare din pricina lui Hristos, nici pentru ca I-a propovaduit puterea Lui,
ci din pricina ca a mustrat pe Irod pentru casatoria lui nelegiuita. Daca
ar fi gindit asa, nu s-ar fi putut spune, oare despre el ca s-a purtat ca un
copil fara de minte, ca un om care nu stie ce face?

Ce a urmarit, dar, loan Botezatorul cind a trimis pe ucenicii sai la
Hristos? Din cele spuse este clar ca loan Botezatorul nu se putea indoi;

6. Matei 3, 16.

7. Matei 3, 17.

8. Matei 3, 14.
<). loan 3, 30.

10. Luca 3, 16.

11. loan 1, 29.
VI. Luca 1, 41.

■Ml SI IN I HI, IOAN (JURA HE APR

dar nici chiar un om oarecare, nici unul foarte prost si nebun. Trebuie,
deci, sa lamurim acest lucru.

- Pentru ce, dar, loan i-a trimis pe ucenici sa-L intrebe?

- Ucenicii lui loan II evitau pe Iisus; acest lucru este clar oricui; tot-
deauna L-au pizmuit. Se vede chiar din cele ce spuneau dascalului lor:
„Cel Ce era cu tine dincolo de lor dan, pentru Care tu ai mdrturisit, iatd
boteazji si toti merg la El'" 3 ; si iarasi: „Neintelegere a fist intre ucenicii lui
loan si iudei pentru curdtire" 14 ; si iarasi: )r Au venit la Iisus ucenicii lui loan si
l-au zis: „Pentru ce noi si fariseii postim mult, iar ucenicii Tdi nu postesc?" 15

II

Ucenicii lui loan nu §tiau inca cine era Hristos; II socoteau un om
obisnuit, iar pe loan mai mult decit om; de aceea se intristau cind
vedeau ca Hristos capata din ce in ce mai multa vaza, iar dascalul lor,
loan, dupa cum insusi spusese, se micsora. Aceasta-i impiedica pe uce-
nicii lui loan sa se apropie de Iisus; invidia ridica zid in calea lor. Cita
vreme era loan cu ei, ii sfatuia necontenit si-i invata cine este Hristos;
dar nici a§a nu i-a convins. Deci, pentru ca avea sa moara, isi inmulte§te
straduintele. Se temea sa nu lase in mintea ucenicilor sai o idee gresita
despre Hristos si sa ramina despartiti de El. De la inceput loan Bote-
zatorul se straduise sa-i apropie pe ucenicii sai de Hristos; dar pentru ca
nu-i convinscsc, in pragul mortii, isi innoieste elbrturile. Daca lc-ar i'i
spus: „Duceti-va la El, este mai mare decit mine!", ucenicii sai nu 1-ar fi
ascultat - atit erau de lipiti de dascalul lor! - ci ar fi socotit ca graieste
asa smerindu-se; si asta i-ar fi lipit mai mult de el; iar daca ar fi tacut,
iarasi n-ar fi reusit nimic. Ce face, dar, loan? Asteapta sa auda din gura
ucenicilor lui ca Iisus savirseste minuni; si nici a§a nu-i indeamna si nici
nu-i trimite pe toti, ci pe doi din ei, pe care-i stia probabil mai asculta-
tori decit ceilalti, pentru ca intrebarea sa nu dea nastere la nici o
banuiala §i pentru ca sa cunoasca prin fapte deosebirea dintre Iisus si el.
§i le spune: „Duceti-va si intrebati-L: „Tu esti Cel Ce vine sau pe
altul sd asteptdm?" . Hristos, cunoscind gindul lui loan, nu le-a spus:
„Eu sint!" Raspunsul acesta i-ar fi suparat, cu toate ca acesta este
raspunsul firesc, ci-i lasa sa afle lucrul acesta prin fapte. Ca spune
Evanghelia, ca atunci cind ucenicii lui loan s-au apropiat de Iisus,
atunci El a vindecat multi bolnavi. Caci ce rost ar fi avut Domnul sa nu
raspunda cind a fost intrebat: „Tu esti?", ci sa vindece indata pe cei bol-
navi, daca n-ar fi urmarit ceea ce am spus? Ca socotea mai vrednica de

I.S. loan :t, 2(i.
II. loan ;i, '25.
I. r >. Multi !), II.

OMII.II l,A MATKI 445

credinta si mai neindoielnica marturia faptelor decit marturia cuvinte-
lor. Asadar, cunoscind gindul cu care i-a trimis loan - ca era Dumnezeu
- a vindecat indata pe orbi, pe schiopi si pe multi altii; nu pentru ca sa
invete pe loan - mai era nevoie cind loan era convins? - ci pe ucenicii
lui loan, care se indoiau. Dupa ce a vindecat pe bolnavi, le-a spus:

,J*Aergind, spuneti lui loan ceea ce auziti si vedeti! Orbii vdd, schiopii
umbla, leprosii se curdtesc, surzii aud, mortii inviazd, sdracilor li se bineves-
teste" 16 .

§i a adaugat:

„§i fericit este eel ce nu se va sminti intru Mine" 17 .

Graindu-le asa, le-a aratat ca stie si tainele inimilor lor. Daca le-ar fi
raspuns: „Eu sint", raspunsul acesta i-ar fi suparat, dupa cum am spus si
mai sus; ar fi gindit in ei insi§i chiar daca n-ar fi spus ceea ce-I spuneau
iudeii: „Tu marturisesti despre Tine Insuti" n '. De aceea Domnul nu le
graie§te asa, ci-i lasa sa cunoasca totul din minunile Sale, facind si mai
clara si mai presus de orice banuiala invatatura Sa. Pentru aceea, pe
nebagate de seama, ii §i mustra. Pentru ca ucenicii lui loan se sminteau
intru Iisus, Domnul pune in lumina necredinta lor, dar o lasa numai pe
seama constiintei lor, fara sa faca pe cineva martor al acestei invinuiri,
ci numai pe cei care o stiau. Spunindu-le: >f Fericit este celce nu se va sminti
intru Mine", i-a atras si mai mult. La ei a facut aluzie cind a spus
aceste cuvinte.

Asupra acestei probleme nu va voi spune numai parerile mele, ci
voi aduce si spusele altor interpreti ai Scripturii, pentru ca prin compa-
rarea acestor pareri sa fac mai clar adevarul. Este, dar, de neaparata tre-
buinta sa va spun si parerile altora.

- Ce spun aceia?

- Spun ca pricina pentru care loan a trimis la Iisus pe doi din uceni-
cii sai nu este cea aratata de mine. loan, spun ei, nu-1 cunostea pe Dom-
nul, dar nici nu-i era cu totul necunoscut. Ca El era Hristosul, stia; dar
ca avea sa moara pentru oameni, nu stia; de aceea a intrebat: „Tu e§ti
Cel Ce vine?", adica: „Tu esti Cel Care ai saTe pogori in iad?" Dar o ast-
fel de interpretare nu se poate sustine. loan Botezatorul stia aceasta. A
predicat-o inaintea celorlalte si aceasta a marturisit-o mai intii, zicind:
„Iata Mielul lui Dumnezeu, Care ridicd pdcatul lumii" 19 . L-a numit „Miel",
propovaduind crucea; iar prin cuvintele: „Care ridicd pdcatul lumii" a.
aratat acelasi lucru. Ca nu altfel, ci prin cruce a ridicat pacatul lumii. Ace-

16. Matei 11, 4-5.

17. Matei 11, 6.
1H. loan 8, 13.
li). loan 1, 2!).

44<) SFlNTUl. IOAN GURA I)E AUR

lasi lucru 1-a spus si Pavel: ,Jar zfipisul, care era impotriva noastrd, l-a
riidicat din mijloc, pironindu-l pe cruce " 20 ;iax loan Botezatoral, prin cuvin-
tele: „Vd va botezfl cu Duhul Sfint" 21 , a profetit cele de dupa inviere.

- Da, ne raspund ace§ti interpreti, loan stia ca Hristos va invia, stia
ca va da si Dun Sfint, dar ca va fi si rastignit nu stia.

- Dar cum avea sa invieze Cel Care n-a patimit, Cel Care n-a fost
rastignit? Cum este loan mai mare decit toti profetii, daca nu stia nici ce
stiau profetii?

Ill

Ca era mai mare decit toti profetii, Insu§i Hristos a marturisit-o 22 ;
iar ca profetii stiau de patimile Domnului, o stie toata lumea. Profetul
Isaia spune: „Ca o oaie lajunghiere S-a adus §i ca un mielfdrd deglas inain-
tea celui ce-L tunde pe El" 23 ; iar inainte de aceasta marturie, a spus: „§i va
fi rdddcina lui Iesei §i Cel Care se va scula sa stdpineasca neamurile; in El
vor ndddjdui neamurile" 24 . Apoi, dupa ce a vorbit de patimile Sale, a vor-
bit §i de slava Lui: „§i vafi odihna Lui, cinste" 25 . Acest profet a proorocit
nu numai ca va fi rastignit, ci si impreuna cu altii: „§i cu cei fdrddelege a
fost socotit" 26 ; nu numai atit, ci ca nici nu Se va apara: >r Acesta nuSi-a
deschis gura Sa" 27 si ca va fi osindit pe nedrept: Jntru smerenia Luijude-
cata Lui s-a ridicat" 28 . Iar inainte de proorocul Isaia, David a spus si
a descris judecata Domnului: „Pentru ce s-au intdritat neamurile sipopoa-
rele au cugetat cele desarte? Stdtut-au de fata imparatii pdmintului si boierii
s-au adunat impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sdu" 29 . In
alta parte vorbeste si de cruce, graind a§a: „Gdurit-au miinile Mele §i
picioarele Mele" 30 . David graie§te apoi, cu toata precizia si de faptele
indraznite de ostasi: Jmpdrtit-au hainele Mele lorusi si pentru cdmasaMea
au aruncat sorti" 31 ; iar in alta parte spune ca i-au dat lui Hristos si otet:
„§i au dat spre mincarea Mea fiere si in setea Mea M-au addpat cu otet" 32 .

20.

Col. 2, 14.

21.

Luca 3, 16.

22.

Luca 7, 28.

23.

Isaia 53, 7.

24.

Isaia 11, 10.

25.

Isaia 11, 10.

26.

Isaia 53, 12.

27.

Isaia 53, 7.

28.

Isaia 53, 8.

29.

Ps. 2, 1.

30.

Ps. 21, 18.

31.

Ps. 21, 20.

32.

Ps. <iK, 25.

OMII.II I .A MATKI 447

Daca profetii, cu ati|ia ani inainte, au vorbit si de judecata si de
osindirea Lui si de cei care au fost rastigniti impreuna cu El si de impar-
tirea hainelor si de sortul aruncat asupra lor si altele cu mult mai multe
- ca nici nu e de neaparata trebuinta sa le spun pe toate ca sa nu lungesc
cuvintul - sa nu fi stiut loan Botezatorul toate acestea, el care a fost mai
mare decit toti profetii? Cum se poate spune? Daca ignora totul, pentru
ce nu L-a intrebat pe Domnul asa: „Tu esti Cel Ce Te pogori in iad?", ci
numai: „Tu e§ti Cel Ce vine?"

Dar cu mult mai de ris decit interpretarea aceasta este si o alta
interpretare. Acesti din urma interpreti spun ca loan a pus aceasta
intrebare, pentru ca dupa ce va muri sa propovaduiasca si in iad pe
Domnul. Acestor interpreti este potrivit sa le spunem cuvintele lui
Pavel: ,JFratilor, nufiti copii cu mintea, ci cu rdutatea fiti prunci" 33 . Viata
de acum este timpul yietuirii noastre; dupa moarte, judecata si osinda;
ca spune Scrip tura: „In iad cine Te va laudape Tine? 'Cum s-au sfarimat
portile cele de arama, cum s-au frint zavoaYele cele de fier? 35 Prin trupul
lui Hristos! Atunci, pentru prima data, s-a aratat nemuritor trupul, stri-
cind tirania mortii. De altfel aceasta arata ca puterea mortii a fost dis-
trusa, dar nu ca au fost iertate pacatele celor care au murit inainte de
venirea lui Hristos. Daca n-ar fi asa, daca prin pogorirea Lui in iad ar fi
slobozit din gheena pe toti pacatosii de dinainte de venirea Lui, pentru
ce atunci spune Domnul: „Mzi u§or vafi pamintului Sodomei §i Gomorei" 36
Prin aceste cuvinte Domnul a spus ca vor fi pedepsiti si locuitorii Sodo-
mei si Gomorei; vor fi pedepsiti mai blind, dar tot vor fi pedepsiti. Desi
au primit si pe pamint cea mai grozava pedeapsa, totusi nu vor scapa
nici de pedeapsa de dincolo. Daca sodomenii si gomorenii nu vor
scapa de pedeapsa de pe lumea cealalta, cu atit mai mult cei care, inainte de
venirea lui Hristos, n-au suferit nici o pedeapsa pe lumea aceasta.

- Ce? Nu li se face oare, nedreptate oamenilor care au trait inainte
de venirea lui Hristos?

- Nicidecum! Era cu putinta sa. se mintuiasca si atunci, chiar daca
n-au marturisit pe Hristos. Pe vremea aceea nu li se cerea asta, ci sa. nu
slujeasca idolilor si sa cunoasca pe adevaratul Dumnezeu. Vechiul Tes-
tament spune: „Domnul Dumnezeul nostru unul este" 37 . De aceea sint
admirati macabeii, pentru ca au indurat acele suferinte pentru pazirea
legii; de aceea sint admirati si cei trei tineri din Babilon si altii multi dintre
iudei, pentru ca au dus o viata stralucita, plina de fapte bune si pentru ca

33. / Cor. 14, 20.

34. ft. 6, 5.

35. ft. 106, 16.

36. Luca 10, 12.

37. Deut. (i, 4.

448 SIlN'ltll, 1QAN (UJRA I)K ADR

au pazit masura acestei cunoasteri a lui Dumnezeu; nimic mai mult nu
li se cerea. Atunci, dupa cum am spus, era de ajuns pentru mintuire
numai cunoasterea lui Dumnezeu; acum, insa, nu, ci trebuie si cunoas-
terea lui Hristos. De aceea spunea Domnul: ,JDacd n-asfi venit§i nu le-as
fl vorbit, p&cat n-ar avea; dar asa, n-au dezjoinovdtire pentru pdcatul lor" 38 .
Pot asa si cu vietuirea. Atunci, inainte de venirea lui Hristos, era pier-
dut ce se ucidea; acum, insa, chiar eel care se minie 39 ; atunci era pedep-
sit adulterul si traitul cu o femeie straina; acum, insa, chiar uitatul cu
ochi pofticiosi 40 . Dupa cum se cere acum o cunostinta mai inalta, tot asa
se cere si o vietuire superioara. Deci nu era nevoie in iad de un inainte-
mergator. De altfel, daca necredinciosii dupa moarte s-ar mintui prin
credinta, nici un necredincios n-ar mai pieri; ca atunci toti s-ar pocai si
s-ar inchina. S, i ca este adevarat lucrul acesta, asculta-1 pe Pavel, care
spune: „Toata limba va mdrturisi §i tot genunchiul se vapleca, al celor ceresti
si al celor pdmxntesti si al celor de dedesubt" 41 ; si: „Vrdjmasul eel din urmd
care se nimiceste este moartea"' 42 . Dar nu mai au nici un folos necredin-
ciosii de pe urma acestei supuneri. Nu se supun de buna voia lor, ci, ca
sa spun asa, lucrurile ii silesc.

IV

Sa nu introducem, dar, astfel de invataturi babesti si basme iudaice!
Asculta ce spune Pavel despre acestea! „Citi au pdedtuit far a de lege,
spune e\,fdrd de lege vor pieri" 43 ; vorbeste de cei care au trait inainte de
darea legii; Jar citi au pdedtuit in lege, prin lege vor fi judecati" u ; vor-
beste de cei care au trait dupa ce Moise a dat legea si: „Pentru cd se desco-
perea minia lui Dumnezeu din cerpeste toatd pdgindtatea §i nedreptatea oame-
nilor" 45 ; si: ,JMnie si urgie si necaz si strimtorare peste tot sufletul omului care
lucreazd rdul, al iudeului mai intii §i alpdginului" 46 , desi paginii au suferit
aici pe pamint nenumarate rele, despre care ne vorbeste si istoria pro-
fana si Sfinta Scriptura. Cine ar putea povesti tragedia poporului babi-
lonian si a poporului egiptean? Dar ca se vor desfata de toate bunatatile
fi cei care inainte de venirea lui Hristos, necunoscindu-L pe Hristos,
s-au departat de slujirea la idoli, s-au inchinat lui Dumnezeu si au dus
o viata curata, asculta ce spune Pavel: ,J)ar slavd, cinste si pace

38. loan 15, 22.

39. Matei 5, 22.

40. Matei 5, 28.

41. Filip. 2, 10.

42. / Cor. 15, 26.

43. Rom. 2, 12.

44. Rom. 2, 12.

45. Rom. 1, 18.
1<>. Rom. 2, 8 «).

OM1I.II l,A MATKI i|(|

oricuiface binele, iudeului mai intii §i paginului" 4 ' '. Vezi, dar, ca au parte
de mari rasplatiri cei ce fac binele si tot asa de multe pedepse si munci
cei care fac raul?

Unde 48 sint, deci, cei care nu cred in existenta iadului? Daca cei
care au trait inainte de venirea lui Hristos, care n-au auzit nici din nume
de iad §i nici de inviere, vor fi pedepsiti pe lumea cealalta, dupa ce an
fost pedepsiti si aici, apoi cu mult mai mult noi, care am fost nascuti si
crescuti cu cuvintele filozofiei!

As putea fi, insa, intrebat:

- Dar e drept sa fie aruncati in iad cei care nici n-au auzit de iad?
Vor spune:„Daca ne amenintai cu iadul, ne-am fi temut si ne-arn
fi inteleptit!"

- Nu cred! Ca si noi, cei de astazi, auzim in fiecare zi vorbindu-ni-sc
de iad si totusi nu ne sinchisim deloc. In afara de asta, trebuie sa mai
spun si aceea ca acela care nu se teme de pedepsele care li stau in fata,
cu mult mai mult nu se va teme de pedepsele de pe lumea cealalta. Ca
pe oamenii mai putin ascutiti la minte si mai legati de pamint ii cumin-
tesc de obicei mai repede pedepsele imediate decit cele de mai tirziu.

- Deasupra noastra, insa, sta o frica mai mare, iadul, mi se poate
spune. Cei dinainte de venirea lui Hristos n-o aveau, asa ca li se face
nedreptate cind sint pedepsiti.

- Deloc! Mai intii, in fata lor nu stateau aceleasi lupte ca in fata
noastra. Ale noastre sint cu mult mai mari. Iar cei ce se ostenesc mai
mult au nevoie si de ajutor mai mare. §i nu mic ajutor ne este noua cres-
terea fricii. Daca noi avem avantajul fata de cei de dinainte de venirea
Domnului, sa stim pedepsele de pe lumea cealalta, ei au fata de noi
avantajul ca erau pedepsiti cumplit indata.

Dar multi mai fac inca o obiectie:

- Unde mai este dreptatea lui Dumnezeu, spun acestia, daca paca
tuind e§ti pedepsit si pe lumea aceasta si pe lumea cealalta?

- Vreti sa va aduc aminte chiar de cuvintele voastre, ca sa nu-mi
faceti greutati, ci ca voi insiva sa dati raspuns intrebarii voastre? Am
auzit pe multi oameni de-ai nostri revoltindu-se si graind asa cind afla
ca unui ucigas i s-a taiat capul in temnita: „Ticalosul si blestematu!
acela a ucis treizeci de oameni si chiar cu mult mai multi si indura
numai o singura moarte! Unde este dreptatea?" Deci voi insiva marturi-
siti ca nu-i de ajuns o singura moarte pentru pedepsirea lui. Cum se
face, insa, ca atunci cind e vorba de pedepsele de pe lumea cealalata
sinteti de alta parere? Sinteti de alta parere pentru ca nu judecati pe

47. Rom. 2, 10.

48. De aici inccpe partea morala: Despre iad.

|, r >() SI IN Till. 1QAN UUKA UE AUR

al^ii, ci pe voi insiva. Atit de mare piedica e dragostea de sine pentru
vederea dreptatii! De aceea cind judecam pe altii, ii cercetam cit mai
amanuntit cu putinta; dar cind ne judecam pe noi insine, inchidem
ochii. Daca am cerceta si faptele noastre asa cum le cercetam pe ale
altora, da, atunci, am da o hotarire dreapta! Facem si noi pacate vred-
nice, nu de o moarte, de doua sau de trei, ci de mii de morti! § i ca sa nu
vorbesc de alte pacate, sa ne amintim numai citi din noi nu ne lmparta-
sim cu nevrednicie cu sfintele taine. Unii ca acestia sint vinovati fata de
trupul si singele lui Hristos 49 . Deci cind vorbesti de ucigas, gindeste-te
ca si tu esti un ucigas. Acela a ucis un om; tu, insa, esti vinovat de ucide-
rea Stapinului Hristos; ucigasul acela nu se impartaseste cu Sfintele
Taine; noi, insa, ne apropiem de sfinta masa! Ce sint cei care musca si
maninca pe frati, care slobozesc din gura lor venin? Ce sint cei care iau
hrana saracilor? Daca este ucigas eel care nu da saracilor din averile
sale, cu mult mai mult eel care ia cele straine. Nu sint, oare, laco-
mii si zgircitii mai rai decit multi tilhari de drumul mare? Nu sint rapi-
torii mai rai decit multi ucigasi, decit multi jefuitori de morminte? Citi
nu sint cei care, dupa ce rapesc dreptul si averea altora, mai doresc si
singele lor. Spui: „Departe de noi asta! Doamne, fereste!" Acum spui:
„Doamne, fereste!", dar spune-o atunci cind ai un dusman; atunci
spune: „Doamne, fereste!"; atunci adu-ti aminte de cuvintele pe care ti
le-am spus; atunci cauta ca viata ta sa fie plina de fapte bune, ca sa nu
vina si peste noi urgia cazuta pe sodomeni, ca sa nu patim si noi ce-au
pa^it gomorenii, ca sa nu induram relele Tirului si ale Sidonului 50 . Dar
mai bine spus, ca sa nu suparam pe Hristos. Lucrul acesta e mai cumplit
si mai groaznic decit orice. Chiar daca multora li se pare iadul infrico-
sator, eu nu voi inceta de a striga mereu, ca a supara pe Hristos este mai
cumplit si mai infricosator decit gheena. § i va rog ca si voi sa ginditi la
fel. Asa vom scapa si de iad si ne vom bucura si de slava lui Hristos, pe
care, faca Dumnezeu, ca noi toti sa o dobindim, cu harul si cu iubirea
de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in
vecii vecilor, Amin.

49. I Cor. 11, 27.

50. Luca 10, 12-14.

OMILIA XXXVII

*§i ducindu-se ei, a inceput Iisus a grai multimilor despre

loan: „Ce ati iesit in pustie sa vedeti? Trestie clatinata

de vint? Dar ce ati iesit sa vedeti? Om imbracat in haine

moi? lata cei ce poarta haine moisint in casele imparatilor.

Dar ce ati iesit sa vedeti? Prooroc?

Da! Va spun voua §i mai mult decit prooroc!^ 1

Hristos a dat ucenicilor lui loan Botezatorul raspunsul cuvenit, iar
prin minunile savirsite indata in fata lor; au plecat incredintati ca El
este Cel Ce vine; dar trebuie sa indrepte si parerile gresite ale poporu-
lui despre loan Botezatorul. Ucenicii lui loan n-ar fi gindit niciodata
ceva nedrept despre dascalul lor; dar marea multime, din intrebarea
ucenicilor lui loan, ar fi banuit multe lucruri nepotrivite, ca nu cunostea
gindul cu care loan Botezatorul i-a trimis pe ucenicii sai. Era firesc deci
ca poporul sa gindeasca in sine si sa zica: „Cum, omul care a marturisit
atitea despre Hristos si-a schimbat acum convingerile si se indoieste
daca El sau altul este Cel Ce vine? Oare nu spune aceasta pentru ca
vrea sa porneasca lupta impotriva lui Iisus? Oare n-a ajuns loan mai fri-
cos din pricina inchisorii? Oare n-au fost fara temei si in zadar cele ce-a
spus mai fnainte? Asadar, pentru ca era cu putinta ca poporul sa
banuiasca multe ca acestea, iata cum Hristos indreapta parerile lor gre-
site si le curma banuiala.

„Ducindu-se ei, Iisus a inceput sa grdiascd multimilor".

- Pentru ce a inceput Iisus sa vorbeasca dupa ce au plecat cei doi
ucenici ai lui loan?

- Ca sa nu para ca linguseste pe loan Botezatorul. Indreptind pare-
rile gresite ale poporului, Domnul nu le da pe fata banuiala lor, ci le da
numai raspunsul cuvenit gindurilor ce le tulburau sufletul, aratindu-le
ca §tia tainele tuturora. Nici nu le spune, cum le spusese iudeilor: „Pentru ce
cugetati cele rele?" 2 . Chiar daca isi puneau si ei intrebari, apoi nu §i le pu-
neau din rautate, ci din pricina ca nu cunosteau rostul celor vorbite.

1. Matei 11, 7-9.

2. Matei <), 4.

|, r .2 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

l)c aceea nici nu le vorbeste mustrator, ci le mdreapta numai parerea si
il apara pe loan Botezatorul; le arata ca loan nu s-a departat de parerea
sa de mai inainte si nici nu s-a schimbat; ca nu-i un om usuratic si nesta-
lornic, ci statornic, neclintit; ca nu-i un om care sa tradeze ce i s-aincre-
din^at. §i dovedeste aceasta nu numai pe temeiul hotaririi Sale, ci si pe
marturia lor de mai inainte despre loan; si nu numai prin cele ce au
spus despre loan, ci si prin cele ce au facut, aratindu-le ca ei insisi dau
marturie de statornicia lui loan.

Pentru aceasta Iisus le spune: „Ce ati iesit sa vedeti in pustie ?"Ca si
cum le-ar fi spus: „Pentru ce v-ati adunat cu totii in pustie, parasind ora-
sele si casele? Ca sa vedeti un om plingaret si usuratic? Dar nu se poate
spune! Graba aceea cu care alerga toata lumea in pustie nu arata asta.
Nu s-ar fi revarsat atunci in pustie si la riul Iordan, cu atita rivna, atit de
mult popor si atit de multe orase daca nu v-ati fi asteptat sa vedeti un
om mare si minunat, mai neclintit ca stinca! Ca n-ati iesit sa vedeti o
trestie clatinata de vint; cu trestia se aseamana oamenii usuratici, oame-
nii care se departeaza lesne de drumul eel drept, oamenii care vorbesc
acum una, iar mai tirziu alta, oamenii pe care nu poti pune temei!" §i
iata ca Hristos lasa la o parte orice alta viclenie a lor si le vorbeste
numai de aceea pe care o tineau ascunsa atunci, scotindu-le din minte
banuiala ca loan Botezatorul ar fi un om usuratic.

„Dar ce ati ie§it sa vedeti? Om imbracat in haine moi? lata cei ce poarta
haine moi sint in casele imparatilor!"

Cu alte cuvinte Hristos le-a grait asa: „Ioan Botezatorul, prin firea
lui, nu era un om nestatornic; si aceasta ati aratat-o voi insiva prin rivna
voastra. Nici nu poate spune cineva ca la inceput a fost om statornic iar
mai pe urma a ajuns un usuratic, pentru ca a ajuns rob desfatarii. Unii
oameni prin fire sint asa, altii ajung. De pilda, un om este prin fire ner-
vos; altul capata aceasta boala in urma unei boli indelungate. Iarasi,
unii sint prin fire usuratici si nestatornici, iar altii ajung asa din pricina
ca s-au dedat desfatarii si au inceput sa duca o viata molatica. Dar loan
Botezatorul n-a fost nici prin fire usuratic. Nici voi n-ati iesit sa vedeti o
trestie, nici el n-a pierdut insusirea pe care o avea, pentru ca n-a ajuns
rob desfatarii.Ca n-a slujit desfatarii o arata imbracamintea lui, pustia si
temni^a. Daca ar fi vrut sa poarte haine moi, n-ar fi locuit in pustie, nici
in inchisoare, ci in palatele imparatesti. Ar fi putut, numai daca tacea,
sa se bucure de foarte mare cinste. Daca Irod il respecta atita pe loan,
care il mustrase si pe care-1 legase, apoi cu mult mai mult 1-ar fi lingusit
daca tacea. Mai este oare drept sa fie banuit loan Botezatorul de usura-
tate si de nestatornicie, cind el, prin viata sa, a dat dovada de statornicie
si de tarie de caracter?"

OMII.ll I .A MATKI _^ 453

II

Dupa. ce Domnul a caracterizat firea lui Joan Botezatorul si dupa
locul unde a trait si dupa imbracaminte si dupa multimea de popor,
care alerga la el, aduce si marturia proorocului Maleahi 3 . Dupa ce a
spus: „Ce ati ie§it sa vedeti? Prooroc? Da, va spun voua si mai mult decit proo-
roc", zice:

>r Acesta este. despre cares-a sens: Jala Irimitpe ingerul Meu inainteafetei
Tale, care va gdti calea Ta waiuiva Ta : " '.

Domnul, dupa ce a adus mai inainie marturia iudeilor, aduce si
marturia profetului Maleahi. Dar mai bine spus, a adus, in primul rind,
marturia pe care o dadusera iudeii despre loan; pentru ca atunci j>ro-
duci cea mai puternica dovada, cind aduci marturia dusmanilor. In al
doilea rind, a adus ca marturie viata lui loan Botezatorul; in al treilea
rind, propria Sa judecata; in al patrulea rind, marturia profetului. Prin
aceste marturii a inchis gurile tuturora.

Apoi, ca sa nu se spuna: „Pentru ce, dar, s-a schimbat loan acum
daca atunci era asa?", Domnul a mai adaugat si faptele lui loan de mai
tirziu: hainele, temnita si, pe linga acestea, si profetia. In sfirsit, pentru ca a
spus ca loan este mai mare decit un prooroc, arata si in ce este mai mare.

- In ce este mai mare?

- In aceea ca este aproape de Cel Ce a venit, de Hristos. „Trimit,
spune profetul, pe ingerul Meu inainteafetei Tale", adica, aproape de Tine.
Dupa cum cei care merg aproape de trasura imparatilor sint mai stralu-
citi decit ceilalti, tot asa si pe loan Botezatorul il vedem mergind alaturi
de venirea Domnului. Vezi ca si prin asta a aratat superioritatea lui
loan? Dar nu s-a marginit numai la atita, ci da si hotarirea Lui despre
loan, spunind:

,^.min zic voua: Nu s-a ridicat intre cei ndscuti dinfemei mai mare decit
loan Botezatorul" 5 .

Cele spuse au acest inteles: N-a nascut o femeie unul mai mare
decit loan Botezatorul. Singura hotarirea lui Hristos e indestulatoare;
dar daca vrei sa afli aceasta si din fapte, gindeste-te la masa lui, la vietui-
rea lui, la inaltimea sufletului lui. Ca si cum ar fi fost in cer, asa traia;
ajunsese mai presus de nevoile firii; mergea pe o cale necalcata de picior
omenesc; isi petrecea tot timpul in cintari duhovnicesti si in rugaciuni; nu
vorbea cu nici un om, ci necontenit numai cu Dumnezeu; n-a vazut pe nici
unul dintre oameni, nici n-a fost vazut de cineva; n-a fost hranit cu lapte; n-a

;S. Mai. 3, 1.
I. Mulct 1 I, 1(1.

r>. Mulct ii, ii.

•1,r,4 SKlNTlll, IOAN (JURA DE AUR

avut pat, nici acoperis; nu s-a dus la piata si nu s-a bucurat de nimic din
cele omenesti. §i totusi era in acelasi timp §i blind §i sever. Cu ucenicii
lui vorbea cu blindete; cu poporul iudeu, cu curaj; cu imparatul, cu
indraznire. De aceea si Hristos spunea despre el: ,J\u s-a ridicat intre cei
ndscuft dinfemei mai mare decit loan Botezfitorul". Dar iarasi, ca nu cumva
covir§itoarea lauda adusa lui loan sa zamisleasca in mintea ascultatori-
lor S4i cine stie ce nerozie, sa spuna adica iudeii ca loan este mai mare
decit Hristos, priveste cum indreapta Domnul si acest gind. Dupa
cuvintele lui Hristos, care zidisera suflete§te pe ucenicii lui loan cu pri-
vire la Hristos, vatamasera multimile, ca facura sa-1 socoteasca pe loan
un om usuratec si schimbator, tot astfel cuvintele Domnului, care indrepta-
sera parerea gresM a multimilor despre loan, ar fi pricinuit o vatamare si
mai mare, ca le-ar fi facut sa socoteasca pe loan mai mare decit Hristos; de
aceea Domnul, pe nesimtite, indreapta aceasta parere gresita, spunind:

„Iar eel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decit El" 6 .

Hristos era intr-adevar ma'i mic decit loan in ce priveste virsta si
parerea celor mai multi, care spuneau ca e un mincacios si un bautor de
vin 7 ; si: „Nu este acesiafiul teslarului?" 8 §i II dispretuiau ori de cite ori
gaseau prilejul.

- Ce dar, m-ar putea intreba cineva, Hristos Se compara, cu loan,
ca sa se arate ca este mai mare decit El?

- Nicidecum! Nici loan, cind spune: „Cel ce va veni dupa mine este
mai puternic decit mine" 9 nu o spune ca sa se compare cu Hristos; nici
Pavel, cind scrie, amintind de Moise, ca ,Jfristos S-a invrednicit de mai
multa slava decit Moise" 10 , nu o scrie ca sa-L compare pe Hristos cu
Moise; chiar Insusi Domnul, cind spune: „Iatd mai mutt decit Solomon
este aid" 11 , nu o spune ca sa se compare cu Solomon. Dar chiar daca am
admite ca aceste cuvinte au fost spuse de Domnul pentru a scoate la
iveala superioritatea Sa din compararea Lui cu loan, totusi a facut-o,
prin pogoramint din pricina slabiciunii ascultatorilor Sai. Ca era mare
admiratia oamenilor pentru loan Botezatorul; iar atunci il facuse mai
stralucit §i temnita §i indraznirea, cu care vorbise imparatului; si acestea
aveau mare pret in ochii multimii. Vechiul Testament obi§nuieste sa
indrepte sufletele celor rataciti comparind pe cele ce nu se pot com-
para. De pilda cind spune: „Nu este asemenea Tie intre dumnezei,
Doamne" 12 ; si iarasi: „M/ este Dumnezeu ca Dumnezeul nos(nt" Li .

6. Matei 11, 11.

7. Matei 11, 19.

8. Matei 13, 55.

9. Matei 3, 11.

10. Evr. 3, 3.

11. Matei 12, 42.

12. I's. 85, 7.

13. I's. 7<\ 13.

OMII.II I .A MATKI 4.f,. r ,

Unii interpreti sustin ca Hristos a spus cuvintele: „Cel mai mic in
impdrdtia cerurilor este mai mare decit el", despre apostoli; altii, despre
ingeri. Cind oamenii se departeaza de adevar, de obicei, se ratacesc. Ce
rost ar fi avut sa vorbeasca de ingeri sau de apostoli? De altfel, daca ar fi
vorbit de apostoli, ce 1-ar fi impiedicat pe Hristos sa-i numeasca pe
nume? Vorbind, insa, despre El Insu§i, pe buna dreptate Isi ascunde
persoana Sa din pricina parerii ce o avea muhhnea despre El - care mai
staruia inca - si pentru ca sa nu para ca se lauda. §i in alte imprejurari
Domnul face la fel.

- Ce se intelege prin „impdratia cerurilor"?

- Se intelege: In cele duhovnicesti si in toate cele ce privesc cerul.
Prin cuvintele; ,J<!u s-a ridicat intre cei ndscuti dinfemei mai mare decit

loan", Domnul arata cit de mare este deosebirea dintre El si loan, inla-
turind cu aceasta orice comparatie intre El si Botezatorul Sau.

Ill

Chiar daca si El era nascut din femeie, dar nu ca loan, nu era
simplu om, nici nu S-a nascut la fel ca omul, ci printr-o nastere straina si
minunata.

,JDin zilele lui loan Botezatorul pina acum, impdrdtia cerurilor se ia cu
sila §i cei silnici o rdpesc" 14 .

Dar ce legatura pot avea aceste cuvinte cu cele spuse mai inainte?

- Mare legatura si de acord unele cu altele. §i prin aceste cuvinte
Hristos ii impinge si-i sileste pe iudei sa creada in El; totodata, insa,
confirma si cele spuse mai inainte de loan despre El. „Daca toate s-au
implinit pina la loan, spune Domnul, atunci Eu sint Cei ce vine".

„Toti profetii si legea pina la loan au proorocit" 15 .

„N-ar fi incetat profetii, spune Hristos, daca n-a§ fi venit Eu! Nu
mai asteptati, deci, ceva mai mult, nici pe altcineva. Ca Eu sint Cei ce
vine se vede si din faptul ca au incetat profetii, dar si de acolo ca in fie-
care zi oamenii rapesc credinta in Mine. Atit de clara este aceasta cre-
dinta, incit multi oameni o rapesc".

- Dar spune-mi cine o rapeste?

- Toti citi se apropie de Mine cu rivna.
Apoi Hristos le da o alta dovada, spunindu-le:

„§i daca voiti sa primiti, acesta este Hie eel ce va sa vind"' 6 .

14. Malei 11, 12.

15. Malei 11, 13.
K). Malei 11, 14.

I.'iQ si'iNiui, ioan cura dk aiir

Ca spune Scriptura; „ Voi trimite voudpe Ilie Tesviteanul, care va intoar-
cc inima tatdlui spre fiu" 1 ' '. „Daca vreti sa va uitati cu luare arninte, spune
Hristos, acesta este Ilie; ca voi trimite pe ingerul Meu inaintea fetei Tale"

Bine a spus Hristos; ,J)acd voiti sa primiti"; arata ca nu sile§te pe
nimeni. „Nu va silesc", spune Domnul. A grait a§a pentru ca cere de la
to{i o inima sincera §i pentru ca sa arate ca loan este Ilie §i Ilie loan. Ca
amindoi au primit aceea§i slujire, amindoi au fost inainte-mergatori.
Din pricina aceasta nici n-a spus atit: „Acesta este Ilie", ci: „Daca vreti
sa primi|i, acesta este", adica: „Daca luati aminte cu inima curata la cele
ce se petrec in jural vostru". §i nici nu s-a marginit la atita, ci la cuvin-
tele: }y Acesta este Ilie, eel ce va sa vind", a adaugat:

„Cel ce are urechi de auzit sa auda" 18 ,

Pentru a arata ca este nevoie de intelegere. Hristos a spus atltea
cuvinte greu de inteles pentru a-i sili pe iudei la mtrebari. Daca nici a§a
n u i-a de§teptat din toropeala lor, cu atit mai mult daca le-ar fi grait
himurit §i pe inteles. Nici n-ar putea cineva spune ca nu indrazneau
sa-L intrebe sau ca era greu sa te apropii de Hristos. Cum nuL-ar fi
intrebat de lucruri de neaparata trebuinta daca ar fi dorit sa le §tie, cind
\ I in trebau de lucruri fara insemnatate, cind II ispiteau si nu incetau de
a-L plictisi, de§i le astupase gura de nenumarate ori? Cum n-ar fi cerut
L-xplicatii asupra cuvintelor spuse de El, mai cu seama ca aveau nevoie
de explicatii, cind II intrebau de cele scrise in lege, de pilda care este
cea dintii poranca din lege 19 §i altele asemenea, de care nici nu era
nevoie sa intrebe? Nu L-ar fi intrebat, oare, iudeii, mai ales cind Hristos
ii indemna la aceasta, cind El le deschidea calea intrebarii? Cind a
spus: „Cei silnici" o rapesc, Hristos le-a atitat curiozitatea; si acelasi
lucru 1-a facut §i cind a spus: „Cel ce are urechi de auzit, sa auda".

„Cu cine voi asemdna neamul acesta? Este asemenea copiilor care $ed in
piatd si spun: „V-am cintat din fluier §i n-ati jucat; v-am cintat de jale
si n-ati plins" 20 .

Iara§i se pare ca aceste cuvinte n-au legatura cu cele de mai inainte;
dar nu; ele sint urmarea fireasca a acelora. Urmaresc acelasi scop: arata
ca faptele §i predica lui loan sint de acord cu invatatura lui Hristos,
chiar daca cele facute sint potrivnice unele altora.

Acelasi lucru §i cu intrebarea pusa de Hristos. Vrea sa arate ca n-a lasat
iiimic la o parte din ceea ce trebuia facut pentru mintuirea lor. Ace-

17. Mai. 4, 5, (i.

18. Matei 11, 15.
1!). Marcu 12., 28.
20. Matei 11, Hi- 17.

OMtl.ll l,A MA'I'KI 457

lasi lucru 1-a spus si profetul despre vie; „Ce trebuia sa maifac viei aces-
teea si n-am f&cut?" .

«Cu cine voi asemana neamul acesta? Asemenea copiilor care sed inpiata
si spun: „V-am cintat din fluier §i n-ati jucat; v-am cintat de jale si n-ati
plins". Cd a venit loan, nici mincind, nici bind si zic: ,J)emon are!" A venit
Fiul Omului, mincind si bind, si zic: ,Jatd om mincdcios §i bdutor de vin, prie-
ten al vamesilor §i pdcdtosilor"» 2Z .

Cu alte cuvinte spune asa: „Fiecare din noi, si Eu si loan, am venit
pe o alta cale, dar am urmarit acelasi scop. Am facut si noi ca vinatorii;
acestia cind vad ca un animal este greu de prins si ca numai pe doua cai
va cadea animalul in capcanele lor, fiecare vinator, apucind o alta cale,
cu totul potrivnica celuilalt, haituieste fiara pentru ca negresit sa cada in
una din capcane".

Uita-te ca tot neamul omenesc a ramas mut de admiratie de minu-
natul post al lui loan, de traiui lui aspru si de viata lui de filozof. De
aceea Dumnezeu a rinduit ca loan, din copilarie, sa se hraneasca a§a,
pentru ca si prin asta sa fie vrednice de credinta cuvintele spuse de loan
despre Hristos.

- Dar pentru ce Hristos, a§ putea fi intrebat, n-a ales si El aceasta cale?

- Dar si El a venit mai cu seama pe aceasta cale, cind a postit patru-
zeci de zile, cind strabatea Palestina invatind, cind nu avea unde sa-si

J)lece capul 23 . Hristos, intr-un alt chip, a facut acela§i lucru si a atins ace-
a§i scop. A merge pe calea pe care a mers Hristos este tot una, daca nu
chiar cu mult mai mult cu a fi marturisit de eel care a mers pe cale de
post si de aspra vietuire. De altfel loan, in afara de viata si de traiui lui
altceva n-a mai aratat - ca ,Joan, spune Scriptura, n-a facut nici o
minune" 24 - pe cind Hristos avea si marturia semnelor si a minunilor.
Lasindu-1, dar, pe loan sa straluceasca prin post, Hristos a apucat pe o
cale potrivnica, stind la masa cu vamesii, mincind si bind.

IV

Sa-i intrebam, asadar, pe iudei: este postul un lucru bun si minu-
nat? Daca-i asa, atunci trebuia sa ascultati de loan, sa-1 primiti si sa cre-
deti in cele spuse de el! §i astfel cuvintele lui loan v-ar fi adus alaturi de
Iisus. Este lucru greu si impovarator? Daca-i asa, atunci trebuia sa ascul-
tati de Iisus si sa credeti in El, Care a mers pe alta cale decit loan! §i pe
o cale si pe alta, tot in imparatia cerurilor aveati sa intrati!

21. Isaia 5, 4.

22. Matei 11, 16-19.

23. Matei 8, 20.

24. loan 10, 41.

4. r )H ■ SI IN 1 1 II, IPAN (illKA 1)1', AUK

Dar iudeii, ca o flara rea cu firea, criticau si o cale si alta. Vina nu
este, deci, a acelora care n-au fost crezuti, ci a acelora care n-au crezut.
Nimeni nu critica si nici nu lauda in acelasi timp lucruri potrivnice. De
pilda eel care lauda pe omul vesel si voios, nu va lauda pe eel posomorit
si impovarator; si dimpotriva, eel care lauda pe omul posomorit nu va
lauda pe eel vesel. Este cu neputinta sa aprobe si pe unul si pe altul. De
aceea si Hristos spune: „V-am cintat dinfluier §i n-ati jucat!", adica: „Am
dus via^a voioasa si nu M-ati ascultat!"; si: „V-am cintat de jale §i n-ati
plins!", adica: )( Ioan a dus o viata aspra si grea si n-ati luat in seama!"
Hristos n-a spus: „Ioan a dus aceasta viata, iar Eu aceasta", ci pentru ca
si viata dusa de loan si viata dusa de Hristos urmareau acelasi scop, desi
lucrarile erau potrivnice, de aceea Domnul spune ca cele savirsite sint
comune. S-a mers pe cai contrare, din pricinaunui acord poruncit, care
^intea spre acelasi scop.

Ce cuvint de aparare mai puteti avea, deci, iudeilor? De aceea
Hristos a si adaugat:

„§i s-a indreptatit intelepciunea de la fiii ei" 25 .

Adica: „Chiar daca voi nu credeti, pe Mine nu Ma puteti invino-
va^i". Acelasi lucru ll spune profetul David despre Tatal: „Ca sa Te
indrept&testi intru cuvintele Tale" 26 . Chiar daca Dumnezeu nu reuseste
nimic cu purtarea Sa de grija fata de noi, totusi El plineste pe toate cele
ale Lui, pentru ca sa nu lase celor ce vor sa se poarte cu nerusinare nici
o umbra de nestiinta sau de indoiala.

Sa nu te miri ca exemplele folosite de Hristos cu flautul, dansul,
cintatul de jale si plinsul sint mai prejos de maretia Lui. Domnul vor-
beste pe masura intelegerii ascultatorilor Sai. §i Iezechiel foloseste o
mul^ime de exemple potrivite pentru ascultatorii sai, dar cu totul
nevrednice de maretia lui Dumnezeu 27 . Dar si acest lucru este mai cu
seama vrednic de purtarea Sa de grija.

Uita-te, insa, la iudei! Arunca pareri contrare unele altora. Au spus
despre loan Botezatorul ca are demon 28 si nu s-au oprit aici, ci spun si
despre Hristos acelasi lucru 29 , desi a mers pe alta cale decit loan. Asa se
contrazic iudeii totdeauna. Evanghelistul Luca, in afara de cele spuse
de evanghelistul Matei, le aduce si o alta acuzatie mai mare, zicind:
„Vamesii au sldvit pe Dumnezeu, primind botezul lui loan" 30 .

25. Malei 11, 19.

2(i. Ps. 50, 6.

21. lez. capitolele 4 §i 16.

28. Matei 11, 18.

2\). Marcu 3, 22.

M). Luca 7, 2!).

OMII.II l,A MATI',1 459

Atunci, deci, Domnul mustra orasele cind Jntelepciunea a fost
indreptdtitd", cind a aratat ca toate s-au implinit. Dar pentru ca iudeii
n-au crezut, ii nefericeste: iar lucrul acesta este mai mare decit daca i-ar
fi infricosat cu pedepse. Ii invatase doar §i prin cuvinte si prin facerea
de minuni; dar cind a vazut ca staruie in necredinta lor, ii mustra.

«Atunci Iisus a inceput sd rnustre ora§ele in care sefacuserd cele mai multe
minuni aleLui, cd nu s-aupocdit, zjcind: „ Vai tie, Horazime! Vai tie, Betsaida"» 31

Apoi ca sa cunosti ca locuitorii acestor orase nu erau asa prin firea
lor, da si numele orasului din care erau cinci apostoli; Filip si cele doua
perechi de frati ale corifeilor apostolilor erau de acolo.

,J)acd s-ar fi fdcut in Tir §i in Sidon minunile care s-au fdcut in voi,
s-ar fi pocdit cu sac §i cu cenusd. Dar zic voud, Tirului §i Sidonului mai usor le
va fi in ziua judecatii decit voud. §i tu, Capernaume, care pind la cer te-ai
indltat, pind la iad te vei cobori. Cd daca s-ar fi fdcut in Sodoma minunile care
s-au fdcut in tine, arfi rdmas pind in ziua de astdzi. Dar zic voud cdpdmintu-
lui Sodomei ii va fi mai usor in ziua judecatii decit tie" 32 .

Nu aminteste fara rost de Sodoma, ci ca sa le mareasca invinuirea.
Dovada cea mai mare a rautatii lor nu este ca sint aratati mai rai decit
pacatosii de pe vremea lor, ci mai rai chiar decit pacatosii care au fost
vreodata. §i in alta parte Hristos face o comparatie asemanatoare; ii osin-
de§te pe iudei, comparindu-i cu ninevitenii si cu imparateasa de la
miazazi 33 ; atunci ii comparase cu oameni virtuosi, acum, insa, cu pacatosii,
ccca cc-i cu mult mai impovarator. Accst fcl de a osindi il foloscgtc §i Iczechicl.
De accca si spunea Icrusalimului: „Ai indivptatft pe sttrorile tale, pivi toa-
te pdcatele tale" 34 . Hristos obisnuieste sa foloseasca, in toate imprejurarile,
pilde din Vechiul Testament. Dar Domnul nu-si opreste aici cuvintul, ci
mareste si mai mult frica iudeilor, spunindu-le ca vor suferi mai cumplit de-
cit cei din Sodoma si din Tir; ii sfatuieste si nefericindu-i si infricosindu-i.

V

Sa auzim 35 si noi aceste cuvinte ale lui Hristos. Ca nu numai celor
necredinciosi, ci si noua ne-a rinduit pedeapsa mai cumplita decit sodo-
menilor, daca nu vom primi in casa pe strainii care bat la usa noastra,
odata ce Domnul le-a poruncit sa-si scuture praful de pe picioarele lor 36 .
§i pe buna dreptate. Locuitorii acelor cetati, chiar daca au savirsit fara-

31. Matei 11, 20-21.

32. Matei 11, 21-24.

33. Matei 12, 41-42.

34. Iez. 16, 51.

35. De aici incepe partea morala: Nu trebuie sa ne ducem la teatrele cele rele; astfel de teatre iifac
pe oameni sd savirseascd multe fapte nechibzuite.

3(i. Matei 10, 14.

4li() SIlNllll, IOAN (JURA 1)1', AUK

delegi, le-au savirs,it inainte de darea legii §i de venirea harului. Dar de ce
iertare mai sintem noi vrednici, care cu atita rivna urim pe straini, care
inchidem celor nevoia§i u§ile, iar inainte de usi urechile? Dar mai bine
spus, nu numai saracilor, ci chiar apostolilor! §i inchidem saracilor u§ile,
pentru ca le inchidem si apostolilor. Cind Pavel iti citeste din epistolele
sale sj tu nu iei aminte, cind predica loan si tu nu asculti, cum mai poti
primi pe sarac cind nu primesti pe apostol? Dar ca sa fie necontenit
deschise §i saracilor casele noastre si apostolilor urechile, sa curatim
murdaria din urechile sufletului nostru. Dupa cum murdaria si ceara
din urechi astupa auzul trupului nostru, tot asa astupa auzul sufletului
nostru si cintecele cele desfrinate, discutiile despre afaceri, despre dato-
riile de bani, despre dobinzi si imprumuturi, mai grozave decit orice
murdarie. Dar mai bine spus, nu numai ca-1 astupa, ci-1 si murdaresc.
Iar cei care povestesc aceste lucruri baga murdarie in urechile sufletului
nostru. §i dupa cum barbarul acela ameninta pe iudei, spunindu-le:
„Minc<)ii-va baliga voaslra!" 37 §i cclclaltc, tot a§a si cci care cinta rintecc
desfrinate fac sa va mincati baliga voastra, nu cu cuvintul, ci cu fapta.
Dar mai bine spus, chiar cu mult mai grozav. Cintecele lor nerusinate
sint si mai de ru§ine chiar decit aceasta. Grozavia mai mare este ca nu
numai ca nu socotiti numai ca nu sinteti tulburati cind auziti aceste cin-
tece desfrinate, dar mai si rideti, cind ar trebui sa va fie scirba de ele si
sa fugiti. Iar daca spui ca nu sint dezgustatoare, urca-te pe scena si fa si
tu ce aplauzi! Dar mai degraba, plimba-te numai pe strada cu eel ce te-a
facut sa rizi. Dar lucrul acesta nu-1 faci. Atunci pentru ce-1 cinstesti cu
aplauzele tale? Chiar legile facute de pagini spun ca astfel de oameni
sint lipsiti de orice onoare. Tu, insa, impreuna cu tot ora§ul, ii primesti
in casa ta ca pe niste trimi^i imparatesti, ca pe niste generali; apoi inviti
pe toti oamenii, ca toti sa primeasca baliga in urechile lor. Daca auzi pe
sluga ta rostind vreun cuvint de rusine, pui de-1 bicuiesti; iar daca face
lucrul acesta fiul tau, sotia ta sau un prieten oarecare, socotesti fapta lor
ocara; dar daca oameni de doua parale, oameni care merita biciuiti, te
cheama sa asculti cuvinte de rusine, nu numai ca nu te revolti, ba dim-
potriva te bucuri si aplauzi. Poate fi, oare, o prostie mai mare decit
aceasta? Imi spui ca nu rostesti tu aceste cuvinte de rusine? Ce folos?
Dar mai bine spus, de unde stiu ca nu le si rostesti? Daca nu le-ai rosti
n-ai ride cind le auzi si nici n-ai alerga cu atita graba sa auzi cuvinte de
care ar trebui sa-li crape obrazul de rusine! Spune-mi, te bucuri cind
auzi ca se huleste numele lui Duinnezeu? Nu-i asa ca te cutremuri si-ti
astupi urechile? O cred! De t e? Pentru ca nici tu nu hulesti pe Dumne
/.en. Fa acelasi lucru si cu cuvinlelc de rusine! Si daca vrei sa-mi arati

:t7. hum :i<), 1 2.

OM11.II l.A MATK1 4(il

lamurit ca nu te bucuri sa rostesti cuvinte de rusine, atunci nici nu suferi
sa le auzi! Cind vei putea ajunge orn virtuos, cind iti hranesti auzul cu
astfel de cuvinte? Cind vei putea sa induri sudorile cele pentru castitate,
cind iti scurgi incetul cu incetul viata in ris, in cintece desfrinate si in
cuvinte de rusine? Abia de poate sa se pastreze sfint si curat un suflet
neintinat de toate aceste murdarii, dar unul hranit cu astfel de cuvinte si
cintece? Nu stiti, oare, ca sintem inclinati spre viciu? Cum vom putea
fugi de cuptorul acela cind facem din viciu o arta, o meserie? N-ai auzit
ce spune Pavel? „Bucurati-va in Domnul!" 38 . N-a spus: „In diavolul!"

VI

Cind vei mai putea asculta de Pavel? Cind vei mai putea simti
pacatele tale cind esti mereu ametit de cele ce vezi pe scena? Nu-i de
mirare, nici lucru mare ca ai venit la biserica. Dar mai bine spus, e de
mirare. Aici ai venit fara chef si de mintuiala; dincolo, insa, alergi cu
graba si cu multa tragere de inima. Se vede aceasta din cele ce aduni
acasa cind te intorci de la teatru. Fiecare din voi aduceti acasa, strinsa. la
un loc, toata mocirla de cuvinte si de cintece de ris, revarsata acolo
asupra voastra, Dar mai bine spus, n-o aduceti numai in casa, ci fiecare
o baga in sufletul lui. Intorci spatele cuvintelor de care nu trebuie sa te
scirbesti, iar pe cele de care trebuie sa te scirbesti nu le urasti, ba chiar
le iubesti. Multi oameni cind se intorc de la inmormintare se spala; dar
cind vin de la teatru nu suspina, nici nu varsa izvoare de lacrimi; si doar
mortul nu-i necurat, pe cind pacatul pune pe suflet atita necuratie ca nu
o poate curati toata apa izvoarelor, ci numai lacrimile si marturisirea.
Dar nimeni nu simte necuratenia asta. Pentru ca nu ne infricosam de
ceea ce trebuie, ci ne temem de ceea ce nu trebuie. Pentru ce sint aplau-
zele? Pentru ce zgomotul, strigatele satanice, vinzolelile diavolesti?
Pentru ca unul, tinar fiind, cu parul lasat pe spate, o face pe femeia si
cauta cu privirea, cu gesturile, cu hainele cu care e imbracat, cu tot ce
face, sa infatiseze chipul unei fete tinere. Pentru ca altul, dimpotriva, un
batrin, isi rade cu briciul parul capului, isi incinge mijlocul si, aruncind
inaintea parului rusinea, sta gata sa. primeasca palme, si-i pregatit sa
spuna si sa faca orice. Pentru ca. femeile, cu capetele descoperite, lipsite
de rusine, stau inaintea spectatorilor si vorbesc; isi dau toata silinta sa
fie cit mai nerusinate si varsa in sufletele ascultatorilor toata obraznicia
si nerusinarea lor; au o singura dorinta: sa smulga din radacini casti-
tatea, sa faca de rusine pe femei, sa-i faca cheful diavolului. Pe scena,
cuvinte de rusine si gesturi si mai pline de rusine; la fel pieptanatura,

;iK. Filip. 4, A.

4( j2 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

mersul, imbracamintea, vocea, miscarile miinilor si ale picioarelor,
intorsaturile ochilor, surlele, flautele, piesele de teatru, subiectele lor;
fntr-un cuvint, toate sint pline de eel mai mare desfriu. Spune-mi, cum
i^i mai poti veni in fire cind diavolul iti toarna in suflet atita desfrinare
si-ti umple atitea pahare de desfriu? Acolo iau nastere adulterele, acolo
se pune la cale stricarea caselor, acolo sint femei care-si vind trupul,
barbati care se prostitueaza, tineri storsi de vlaga; toate sint pline de
faradelege, toate pline de mascari, toate pline de rusine. N-ar trebui
sa rida cei ce se due la teatru, ci sa suspine si sa plinga cu amar.

- Ce? Sa inchidem teatrul? Ne spui sa darimam totul?

- Asa insa, din pricina teatrului, se darima totul. Spune-mi, din ce
pricina se intind curse casniciilor? Nu din pricina celor ce se petrec pe
scena? Din ce pricina se strica casele? Nu din pricina teatrului acestuia?
Nu din pricina teatrului barbatii se poarta rau cu sotiile lor? Nu din pri-
cina teatrului barbatii socotesc usuratice pe toate femeile? Nu din pri-
cina teatrului barbatii savirsesc adulter? Deci eel ce darima totul este
eel ce se duce la teatru! El aduce in viata aceasta cumplita tiranie.

- Nu-i asa, mi se raspunde. Legile statului au hotarit functionarea

teatrului.

- Dar sint, oare, de vina cei care fac legile ca sotiile sint parasite, ca
tinerii sint corupti si casele stricate?

- Dar care barbat a facut adulter din pricina pieselor jucate la

teatru?

- Dar care barbat n-a facut adulter? Daca ar fi sa ti-i spun pe nume,
^i-a§ arata multi barbati care s-au despartit de femeile lor, multi barbati
care au ajuns prizonierii acelor desfrinate, care au facut pe unii barbati
sa-si paraseasca caminele, iar pe altii, nici sa nu se mai gindeasca la
casatorie?

- Ce? Spune-mi: Sa desfiintam toate legile?

- Desfiintind teatrele, nu desfiintati legile, ci toate calcarile de lege.
Din aceste teatre ies cei care pingaresc orasele. In aceste teatre se pun la
cale rascoalele si tulburarile. Cei care traiesc de pe urma teatrelor, cei
care-si vind vocea ca sa-si umple pintecele, care n-au alta treaba decit
sa strige si sa faca toate nazbitiile, acestia mai ales sint cei care atita multimi-
le, cei care fac tulburari in orase. Cind tinerii nu muncesc deloc si cind sint
hraniti cu niste pacate atit de mari, ajung mai salbatici decit fiarele salbatice.

VII

Spune-mi, de unde au luat nastere scamatorii? Nu de la teatru, ca sa
distreze pe oamenii care nu se ocupa cu nimic, ca sa fie aplaudati cu
mare zgomot actorii, ca sa puna fata in fata pe curtezane cu femeile cin-

OM1I.I1 I. A MAIKI 4M

stite? §i s-a ajuns la atita vrajitorie, ca nu pregeta sa se slujeasca de oase
de mort. Nu teatrul e de vina cind oamenii sint siliti sa cheltuiasca o
groaza de bani pentru dansul acela dracesc de pe scena? De unde des-
friul si nenumaratele pacate? Vezi, dar, ca tu distrugi viata cind sustii
teatrele, iar eu o mentin si o intaresc atunci cind le darim!

- Sa darimam, dar, teatrele? as putea fi intrebat.

- O, daca s-ar putea sa fie darimate! Dar, mai bine spus, daca vreti,
din partea mea teatrul este darimat si desfiintat. Totusi nu va poruncesc
sa darimati teatrele. Lasati-le sa existe, dar faceti sa fie goale! O fapta ca
aceasta este de mai mare lauda decit darimarea lor. Daca nu vreti sa
imitati pe altcineva, atunci imitati-i pe barbari. Ei nu cunosc astfel de
spectacole. Ce cuvint de aparare mai putem avea cind noi, cetatenii
cerului, impreuna dantuitori cu heruvimii si partasi cu ingerii, sintem in
aceasta privinta mai rai decit barbarii? §i aceasta cind putem gasi alte
mii de distractii cu mult mai bune decit distractiile de la teatru. Daca
vrei sa te distrezi, du-te in gradini, pe malul riului si al lacurilor, plim-
ba-te pe cimpii, asculta cintecul greierilor, du-te deseori la mormintele
mucenicilor,unde-i sanatate trupului §i folos sufletului, unde nu-i vata-
mare, nici cainta dupa placere, ca la teatru. Ai sotie, ai copii! Ce placere
o poate egala? Ai casa, ai prieteni! Acestea-s cele ce desfateaza si ne dau
si cistig, pe linga curatenie trupeasca si sufleteasca. Spune-mi, ce este
mai dulce decit copiii? Ce este mai dulce decit sotia pentru un barbat
care vrea sa traiasca curat la trup §i la suflet? Se spune ca barbarii au
rostit cindva un cuvint plin de intelepciune. Auzind de aceste teatre
nelegiuite si de distractia aceasta plina de pacate, au spus: „Romanii au
nascocit aceste distractii ca si cum n-ar avea copii si sotii". Prin aceste
cuvinte au vrut sa arate ca nimic nu-i mai dulce decit copiii si sotia,
daca vrei sa duci o viata curata.

»

- Dar daca-ti voi arata, mi s-ar putea spune, ca sint oameni pe care
nu-i vatama cu nimic frecventarea teatrelor?

- Dar mai ales si asta e o paguba, ca-si pierd timpul acolo pe
degeaba si fara rost si ca sint sminteala pentru altii. Chiar daca pe tine
nu te vatama teatrul, faci pe altul sa mdrageasca mai tare teatrul. Cum
nu te vatami si tu cind dai prilej sa aiba loc aceste spectacole? §i scama-
torul si tinarul desfrinat si femeia desfrinata si toate acele dansuri diavo-
lesti, toate aduc pe capul tau vina celor petrecute pe scena. Daca n-ar fi
cine sa-i priveasca, n-ar fi nici cei ce au aceste meserii; asa, pentru ca
sint, iau si ei parte la focul eel vesnic pentru cele petrecute pe scena.
Deci chiar daca spectacolele de teatru n-ar vatama cu nimic curatenia

4(>4 SIlNTUl, IOAN UURA DE MIR

ta trupeasca si sufleteasca, ceea ce-i cu neputinta, totusi vei da amar-
nica socoteala pentru pierderea celorlalti; si a acelora care s-au dus la
teatru, pentru ca te-au vazut pe tine ca te duci, si a actorilor, pentru ca
prin ducerea ta la teatru i-ai facut sa aiba aceasta meserie. Daca nu te
duci la teatru ai mai mare ci§tig §i in ce priveste curatenia ta trupeasca §i
sufleteasca; dar chiar daca esti acum curat trupeste si sufleteste vei fi si
mai curat daca fugi de astfel de spectacole.

Asadar sa nu mai discutam in zadar, nici sa nascocim cuvinte de
aparare fara de temei! O singura aparare e buna. Sa fugim de cuptorul
babilonean, sa stam departe de desfrinata egipteanca, chiar daca ar tre-
bui sa scapam din miinile ei cu trupul gol. Facind asa, ne vom bucura
de mari placeri, constiinta nu ne va acuza, vom petrece toata viata
cura^i la suflet si trup si vom dobindi si bunatatile cele viitoare, cu harul
si iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea, acum si pururea'si in vecii vecilor, Amin.

OMILIAXXXVIH

•«In vremea aceea, raspunzind Iisus a zis:

„Te laud pe Tine, Parinte, Doamne al cerului

si al pamintului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti

si priceputi si le-ai descoperit pruncilor!
Da, Parinte, ca asa a fost bunavointa inaintea Ta" 1

I

Vezi prin cite mijloace cauta Hristos sa-i aduca pe iudei la credinja?
In primul rind, prin laudele aduse lui loan 2 ; aratind ca loan este un om
mare §i minunat, a declarat ca toate cele facute si spuse de el, prin care
loan ii atragea pe ascultatorii sai la cunoasterea lui Iisus, sint vrednice de
credinta. In al doilea rind, prin cuvintele: Jmpdratia cerurilor se ia cu
sila §i cei silnici o rapesc" 3 ; prin aceste cuvinte Hristos ii sile§te §i-i
impinge spre invafatura Lui. In al treilea rind, prin a arata ca toate cele
spuse de profeti s-au implinit 4 ; cu aceasta arata ca El este Cei vestit mai
inainte de profeti. In al patrulea rind, prin a arata ca s-au facut toate cite
trebuiau facute de El; acest lucru a vrut sa-1 spuna prin pilda cu copiii 5 . In
al cincilea rind, prin mustrarea celor ce nu vor crede in El si prin infrico-
§area §i amenin]area cu mari pedepse 6 . In al saselea rind, prin multumi-
rea pentru cei ce au crezut. Ca aici cuvintele: „Te land" inseamna: „I];i
multumesc". Domnul spune: „lti mvlturnesc ca ai ascuns acestea de cei
intelepti §i priceputi".

- Ce? m-ar intreba cineva. Se bucura, oare, Hristos de pierderea
acelora? Se bucura ca nu cunosc acestea?

- Nicidecum! Dar calea cea mai buna a mintuirii este aceea de a nu
sili pe cei care nu primesc cuvintele lui Hristos, pe cei care le dispretuiesc.
§i aceia au fost chemati la mintuire, dar n-au ajuns mai buni; §i-au pier-
dut curajul §i au dispretuit pe Domnul. Hristos i-a aruncat afara; dar n-a
facut-o ca sa-i piarda, ci ca sa aprinda in ei dorinja dupa ceea ce au pier-

1. Matei 11, 25-26.

2. Matei 11, 11.

3. Matei 11, 12.

4. Matei 11, 13-14.

5. Matei 11, 16-17.

6. Matei 11, 21-24.

486 SrtNTUI, IOAN CiUKA UK AUK

dut. Tot a§a §i cei care au crezut; auzind aceste cuvinte ale lui Hristos
aveau sa ajunga §i mai inflacarati in credinta. Se cuvine, dar, sa te bucuri
ca au fost descoperite acestea celor care vor sa le primeasca; dar nu se
cuvine sa te bucuri, ci sa plingi ca acestea au fost ascunse celor care nu
vor sa le primeasca, celor care le dispretuiesc. Asta o face si Domnul;
plinge cetatea care n-a vrut sa creada in El. Domnul deci nu se bucura
de necredinta lor, ci se bucura ca au cunoscut pruncii ceea ce n-au cunos-
cut inj;eleptii. La fel ca atunci cind Pavel spune: „Multumesc lui Dumne-
zeu ca ati fost robi pacatului, dar ati ascultat din inimd la felul de invata-
tura ce vi s-a predat" 7 . Nici Pavel deci nu se bucura ca romanii au fost
robii pacatului, ci ca, fiind a§a, s-au bucurat de niste daruri ca acestea.
Prin „intelepti" Hristos intelege aici pe carturari §i farisei. Si spune
aceasta ca sa-i faca mai rivnitori pe ucenicii Sai §i ca sa arate de ce mari
daruri au fost invredniciti pescarii §i ce daruri au pierdut carturarii §i
fariseii. Cind spune „intelepti" nu vorbe§te de intelepciunea cea adeva-
rata, care merita lauda, ci de intelepciunea aceea pe care pareau ca o au
carturarii §i fariseii datorita dibaciei §i vicleniei lor. De aceea nici n-a
spus: „Le-ai descoperit nebunilor", ci „pruncilor", adica oamenilor lipsiti
de viclenie, oamenilor cu inima curata. §i Domnul arata ca ace§ti intelepti
nu s-au bucurat de aceste daruri, nu numai pentru ca nu meritau, ci §i
pentru ca a§a era drept. Hristos ne invata deci, prin toate mijloacele, sa
fugim de mindrie §i sa imbrati§am smerenia. §i Pavel spune acela§i lucru
cu mai multa tarie, scriind a§a: „Dacd i se pare cuiva dintre voi ca este
intelept in veacul acesta, sa, se faca nebun, ca sdfie intelept" 8 . Ca asa se
arata harul lui Dumnezeu.

- Dar pentru ce multume§te Tatalui, de§i El a facut aceasta?

- Dupa cum in alte imprejurari Domnul Se roaga lui Dumnezeu si
mijloce§te, aratindu-ne marea Lui dragoste pentru noi, tot a§a face §i
acum; §i aceasta este tot un semn al marii Sale iubiri de oameni. Totodata
arata ca acesti „intelepti" n-au cazut numai din dragostea Lui, ci §i din
dragostea Tatalui. Domnul face acum ceea ce spusese ucenicilor Sai mai
inainte: „Nu aruncati cele sfinte ciinilor!" 9

Prin aceste cuvinte Hristos arata apoi ca aceasta este §i vointa Lui §i
a Tatalui: a Lui de a multumi §i a Se bucura de ceea ce s-a facut; a Tatalui,
aratind ca nici Tatal n-a facut lucrul acesta in urma rugamintii Lui, ci din
propria Lui initiativa. „Ca a§a a fost bunavointa inaintea Ta", adica:
„Asa Ti-a placut".

- Dar pentru ce a ascuns aceasta de intelepti?

7. Rom. 6, 17.

8. / Cor. 3, 18.

9. Matei 7, 6.

OMtl.ll l.A MATKI 467

- Asculta-1 pe Pavel, care spune: „Cdutind sa-§i impuna dreptatea
lor nu s-au supus dreptatii lui Dumnezeu" 10 .

Gindeste-te ce s-a petrecut in sufletele ucenicilor cind au auzit ca ei
au cunoscut ce n-au cunoscut inteleptii! Au cunoscut, pentru ca au ramas
prunci; au cunoscut, pentru ca Dumnezeu le-a descoperit.

Evanghelistul Luca spune ca Hristos S-a bucurat si a rostit aceste
cuvinte cind cei saptezeci s-au intors de la propovaduire §i i-au spus ca
demonii se pleaca in numele Lui 11 , ca sa-i faca mai rivnitori, dar si sme-
riti. Pentru ca era firesc ca apostolii sa se mindreasca cu izgonirea demo-
nilor; dar Domnul ii smereste intrucit ceea ce se facuse era o urmare a
revelatiei, §i nu a sirguintei apostolilor.

II

Carturarii si inteleptii, pentru ca s-au socotit ei insisi intelepti, au
cazut tocmai din pricina mindriei lor. Si Domnul spune ucenicilor Sai:
„Asadar, daca din pricina aceasta au fost ascunse acestea carturarilor §i
inteleptilor, temeti-va §i voi si ramineti prunci". Aceasta v-a facut sa va
bucurati de revelatie, dupa cum pe ceilalti „intelepciunea" lor i-a lipsit de
revelatie.

Cind Hristos a zis: „Te laud, Parinte, ca ai ascuns", n-a spus ca totul
se datore§te lui Dumnezeu; ci, dupa cum atunci cind Pavel a spus ca
Dumnezeu i-a predat pe ei mintii lor neincercate si a orbit gindurile lor 12 ,
Pavel n-a spus ca Dumnezeu face aceasta, ci ca oamenii Ii'dau lui Dumne-
zeu prilejul, tot asa §i acum, cind Iisus a spUs: „Ai ascuns".

Dar ca sa nu crezi ca Hristos spunind: „Te laud pe Tine, Parinte, ca
ai ascuns §i ai descoperit acestea pruncilor", este lipsit de aceasta putere
si ca multumeste a§o pentru ca nu poate sa faca lucrul acesta, spune:

„Toate Mi-au fost date de Total Meu" 13 .

Ucenicilor, care se bucurau ca demonii li se supun, Hristos le spune:
„Pentru ce va mirati ca demonii vi se supun? Ale Mele sint toate: Toate
Mi-au fost date Mie de Total". Iar cind auzi: „Mi-au fost date", sa nu
banuiesti nimic omenesc. Hristos folose§te aceste cuvinte ca sa nu crezi
ca sint doi Dumnezei nenascuti. Ca El a fost nascut si ca este in acelasi
timp §i Stapinul a toate o arata de multe ori si in diferite imprejurari.

Apoi spune si ceva mai mult, ca sa alunge din mintea ta orice gind
strain de adevar.

10. Rom. 10, 3.

11. Luca 10, 17-21.

12. Rom. 1, 28.

13. Matei 11, 27.

468 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

„Nimeni nu cunoaqte pe Fiul decit Total; nici pe Total nu-L cunoa§te
nimeni decit Fiul" 14 .

Celor care nu cunosc li se pare ca aceste cuvinte n-au nici o legatura
cu cele de mai inainte, dar legatura lor e mare, pentru ca dupa ce a spus:
„Toate Mi-aufost date de Total Meu", Hristos a adaugat: „Ce e de mirare
ca sint Stapinul a toate cind mai am o alta insu§ire §i mai mare, aceea de a
cunoaste pe Tatal §i de a fi de aceea§i fiinja cu El?" Si aceasta o arata indi-
rect, spunind ca numai El cunoa§te pe Tatal. Asta vrea sa o spuna prin
cuvintele: „Nimeni nu cunoa§te pe Total decit Fiul".

Dar uita-te cind spune Domnul aceste cuvinte ucenicilor Sai? Dupa
ce, prin minunile pe care le-au facut, ucenicii au luat dovada puterii Lui,
nu cind L-au vazut facind minuni, ci cind ei in§i§i au putut face atitea
minuni in numele Lui.

Apoi, pentru ca le spusese: „Ai descoperit acestea pruncilor", le
arata ca §i aceasta descoperire este tot opera Lui, ca le spune:

„Nici pe Tatal nu-L cunoa§te nimeni decit Fiul §i eel carina va voi
Fiul sd-i descopere" 15 .

Nu celui caruia i se va porunci, nici celui caruia i se va ordona, ci celui
caruia va voi El. Daca El descopera pe Tatal, apoi Se descopera §i pe El
InsusL De descoperirea aceasta nu vorbeste, pentru ca era recunoscuta;
vorbe§te numai de cealalta. Pretutindeni spune acela§i lucru. De pilda,
cind zice: „Nimeni nu poate veni la Tatal decit prin Mine" 16 . Prin aceste
cuvinte Domnul mai arata §i altceva, ca este de acord §i de acela§i gind cu
Tatal. „Atit de departe sint de a Ma lupta §i a Ma razboi cu Tatal, spune
Domnul, incit nici nu este cu putinta sa vina cineva la Tatal decit prin
Mine". Ca pe iudei ii smintea mai cu seama aceea ca li se parea ca Hristos
este potrivnic lui Dumnezeu. De aceea Domnul cauta pe toate caile, §i
prin minuni §i prin aceste cuvinte, sa le scoata din minte o astfel de idee.

Cind spune: „Nid pe Total nu-L cunoa§te nimeni decit Fiul", nu vrea
sa spuna ca nimeni nu L-a cunoscut pe Tatal, ci ca nimeni nu-L cunoaste
pe Tatal cu cunostinja pe care o are El despre Tatal. Aceasta se poate
spune §i despre Fiul. Domnul n-a vorbit aid despre un oarecare Dumne-
zeu necunoscut, cu neputinta de a fi cunoscut de cineva, asa cum susfine
Marcion 17 , ci lasa sa se inteleaga ca numai Fiul cunoaste desavir§it pe
Tatal. Cit despre noi oamenii, nici pe Fiul nu-L cunoastem cum trebuie;
§i aceasta o arata Pavel, cind spune: „Din parte cunoa§tem §i din parte
profetim" 18 .

14. Matei 11, 27.

15. Matei 11, 27.

16. loan 14, 6.

17. Despre Marcion vezi Omilia VII, nota 22.

18. I Cor. 13, 9.

OMII.II I,A MATEI 469

In sfirsit, dupa ce prin cuvintele Sale le-a aprins dorul de El, dupa ce
le-a aratat puterea Lui,ii cheama la El,spunindu-le:

„Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati §i Eu va voi odihni pe voi" 19 .
„Nu cutare §i cutare, ci toti veniti la Mine, toti cei impovarati, toti cei
intristati, toti cei cu pacate! Veniti, nu ca sa va pedepsesc, ci ca sa va iert
pacatele! Veniti, nu pentru ca am nevoie sa Ma slavrji, ci pentru ca doresc
mintuirea voastra. Ca Eu va voi odihni pe voi!" N-a spus numai: „Va voi
mintui", ci ceea ce-i cu mult mai mult: „Va voi da deplina odihna!"

„Luati jugul Meu pe voi si invatati de la Mine ca sint blind §i smerit
cu inima §i veti afla odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun §i
sarcina Mea usoara" 20 .

„Nu va temeti, spune Hristos, cind auziji de jug! Ca este bun! Nu va
infricosati ca v-am vorbit de sarcina! Ca e usoara!"

- Dar atunci pentru ce Hristos a spus mai inainte: „Strvmta este usa
si ingusta colea"? 1

- E strimta u§a si ingusta calea cind esti trindav, cind ip. pierzi cura-
jul! Daca indeplinesti poruncile lui Hristos, u§oara va fi si sarcina! De
aceea a si numit-o acum sarcina!

- Dar cum indeplinesc poruncile Sale?

- Daca esti smerit, blind si ingaduitor. Aceasta virtute este mama
intregii filozofii. De aceea cind pe Munte a inceput sa dea legile acelea
dumnezeiesti, cu aceasta virtute a inceput. Si acum face iara§i acelasi
lucru si da cea mai mare rasplata, spunind: „Nu vei fi numai altuia de
folos, ci tie inaintea tuturora; tu te vei odihni, ca veti afla odihna suflete-
lor voastre". Inainte de bunatatile cele viitoare iti da aid pe pamint ras-
plata; si-ti da §i premiul. Dindu-Se pe El Insusi ca pilda, Hristos face sa
fie bine primite cuvintele Sale.

Ill

„Pentru ce te temi? te intreaba Hristos. Nu te injosesti daca esti sme-
rit! Uita-te la Mine si la toate cele ale Mele! Invata de la Mine §i atunci vei
cunoaste bine ce mare bun este smerenia!"

Vezi cum ii indrumeaza spre smerenie in toate chipurile pe ucenicii"
Sai? Prin cele ce Insusi a facut: „lnvatati de la Mine cd sint blind"; prin
cele pe care aveau sa le cistige ucenicii Sai: „Veti afla odihna sufletelor
voastre"; prin cele pe care le daruieste: „Ca va voi odihni"; prin cele prin
care a facut usoara aceasta virtute: „Ca jugul Meu e bun §i sarcina Mea

19. Matei 11, 28.

20. Matei 11, 29-30.

21. Matei 7, 14.

470 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

usoard". Tot a§a face si Pavel, spunind: „Ca necazul nostru de acum, tre-
cdtor si usor, ne aduce slavd vesnicd, mai presus de mdsurd" 22 .

- Cum 23 e usoara sarcina, a§ putea fi intrebat, cind Hristos spune:
„Daca cineva nu urdste pe tatd si pe mama" 24 ; si: „Cel care nu-§i ia cru-
ceo sa si nu-Mi urmeazd Mie, nu este vrednic de Mine" 25 ; si: „Cine nu se
leapddd de toate avutiile sale nu poate fi ucenic al Meu" 26 , cind porun-
ceste sa-mi dau chiar viata? 27

- Sa te invete Pavel, care a spus: „Cine ne va despdrti de dragostea
lui Hristos? Necazul sau strimtorarea sau prigoana sau foametea sau
goliciunea sau primejdia sau sabia?" 28 ; si: „Suferintele vremii de acum
nu sint vrednice de slava viitoare ce are sa ni se descopere" 29 . Sa te
invete apostolii, care, dupa ce fusesera crunt biciuiti, s-au intors de la
sinedriul iudeilor, „bucurindu-se cd aufost invredniciti safie batjocoriti
pentru numele lui Hristos" 30 . Iar daca inca te temi site cutremuri cind
auzi de jug §i de sarcina, afla ca frica ta nu se datoreste jugului sau sarci-
nii, ci trindaviei tale! Ca de e§ti pregatit si ai mare rivna, toate iti vor fi
u§oare si lesnicioase. De aceea §i Hristos ne arata ca §i noi trebuie sa ne
ostenim; nu ne-a vorbit numai de cele bune si a tacut, nici numai de cele
impovaratoare, ci ne-a vorbit si de unele si de altele. A vorbit de jug si 1-a
numit bun; a vorbit de sarcina si a adaugat: u§oara, ca sa nu fugi de ele, ca
ar fi grele §i anevoioase, dar nici sa le dispretuiesti, ca ar fi foarte u§oare.

Daca si dupa toate cite ti-am spus, tot ti se pare grea §i anevoioasa
virtutea, gindeste-te ca mai greu, mai anevoios este pacatul. Pentru a ne
arata lucrul acesta, Hristos n-a spus mai intii: „Luati jugul Meu", ci mai
intii a spus: „Veniti toti cei osteniti §i impovdrati", aratind ca si pacatul
are osteneala si povara, este greu §i cu anevoie de purtat. Nici n-a spus
numai: „Cei osteniti", ci si: „cei impovdrati". Acela§i lucru il spunea si
prof etui David, descriind natura pacatului: „Ca o sarcina grea s-au
ingreuiat peste mine" 31 ; iar Zaharia, descriindu-1, zicea ca pacatul e greu
ca un talant 32 de plumb 33 . Viata cea de toate zilele arata acelasi lucru.
Nimic nu ingreuiaza atit de mult sufletul, nimic nu betejeste atit mintea,

22. II Cor. 4, 17.

23. De aid incepe partea morala: Jugid dreptatii este usor si duce la mintuire, pe
cind jugul pacatului, pe linga faptul ca este greu, ne si pierde.

24. Luca 14, 26.

25. Matei 10, 38.

26. Luca 14, 33.

27. Matei 10, 39.

28. Rom. 8, 35.

29. Rom. 8, 18.

30. Fapte 5, 41.

31. Ps. 37, 4.

32. Zah. 5, 7.

33. Cam 26 kg.

OMtUI I. A MATE1 ill

nimic nu trage sufletul atit de mult jos ca o constiinta pacatoasa; dupa
cum nimic nu-1 inaripeaza atita, nimic nu-1 face sa zboare sus, ca dobindi-
rea dreptatii si a virtutii. Ginde§te-te! Spune-mi, ce e mai impovarator
decit a fi sa'rac lipit pamintului, decit a intoarce obrazul cind te palmuieste
cineva, decit a nu raspunde cu bataie la bataie, decit a muri de moarte sil-
nica? §i totu§i, daca filozofam, toate acestea sint usoare, lesnicioase si
datatoare de placere. Dar nu faceti zgomot! Sa cercetam cu de-amanun-
tul pe fiecare din ele! Si, daca vreti, sa incepem cu ceea ce pare impovara-
tor in ochii celor multi: saracia. Mai intii, spune-mi, ce e mai greu si mai
impovarator: a te ingriji numai de un singur stomac sau de a avea grija de
mii si mii? A avea o singura haina si a nu cauta nimic mai mult sau a avea
dulapuri pline de haine, a te framinta zi si noapte pentru ele, a te teme, a
tremura pentru paza lor, a suferi, a ramine fara rasuflare pentru pierde-
rea lor, ca nu cumva sa le roada moliile, ca nu cumva sa le fure o sluga §i
sa fuga? Dar oricit a§ spune eu, cuvintul meu nu va putea infatisa lucrul
acesta asa de bine cum il infatiseaza viata cea de toate zilele. De aceea as
dori sa fie aid de fata unul din acei oameni care au ajuns pe piscul acela al
filozofiei, si atunci ai vedea bine cita placere produce jugul si sarcina lui
Hristos; atunci ai vedea ca nici unul din cei care au indragit saracia n-ar
primi sa fie bogat, oricit de multe bogatii i s-ar oferi.

- Dar bogatii, mi s-ar putea spune, n-ar primi niciodata sa ajunga
saraci si sa arunce de la ei grijile pe care le au.

- Si ce-i cu asta? Asta e dovada nebuniei lor si a bolii lor cumplite, nu
dovada ca bogatia este un lucru foarte placut.

IV

Ca bogatia nu-i un lucru placut ar putea sa ne-o marturiseasca cei
care se pling in fiecare zi ca nu-§i mai vad capul de griji, care socotesc
viata cu neputinta de trait. Astfel de griji nu au cei care au indragit sara-
cia, ci rid, sar si se lauda cu saracia lor mai mult decit cei cu diadema pe
capetele lor.

Tot astfel, daca iei bine aminte, este mai usor sa intorci si celalalt
obraz celui ce te palmuieste decit sa raspunzi cu palme. Raspunzi cu
palme? Incepi razboiul! Intorci si celalalt obraz? Ai pus capat razboiu-
lui! In primul caz, aprinzi focul celuilalt; in al doilea caz, ai stins si fla-
cara din sufletul tau. Este clar oricui ca e mai placut sa nu te arzi decit
sa te arzi. Si ceea ce-i adevarat pentru trup e cu mult mai adevarat
pentru suflet.

Ce e mai placut: a lupta sau a fi incununat? A te bate cu pumnii sau a
primi premiul? A lupta cu valurile sau a ancora in port? Deci e mai placut

472 SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

a muri decit a trai! Moartea ne scoate din mijlocul valurilor §i a pri-
mejdiilor; via|;a, dimpotriva, adauga primejdii la primejdii, ne supune
la mii §i mii de necazuri §i nevoi, din pricina carora socotesti via}a cu
neputinja de trait. Daca nu dai crezare cuvintelor mele, asculta pe cei
care au vazut chipurile mucenicilor in timpul muncilor; ca mucenicii
erau veseli §i voio§i in timp ce erau biciuiti §i scrijilati cu unghii de
fier, ca se bucurau §i se veseleau cind erau intin§i in tigai, sub care
ardea foe, mai mult decit cei care erau culcati pe pat de trandafiri. De
aceea si Pavel, cind avea sa piece de pe lumea aceasta si sa-§i sfir-
seasca via|;a prin moarte silnica, spunea: „Ma bucur §i impreuna cu
voi toti ma bucur. Tot astfel §i voi bucurati-va. §i impreuna cu mine
bucurati-va!" 3 *. Ai vazut cu cita tarie cheama Pavel pe toata lumea sa
ia parte la bucuria lui? Atit de mare bine socotea el plecarea din
lumea aceasta! Atit de dorita, atit de fermecatoare, atit de vrednica de
dorit socotea el moartea cea atit de infrico§atoare. Dar §i pentru alte
multe pricini este placut si usor jugul virtutii. Sa vedem acum, daca
vrei, §i care sint greutajile pacatului.

Sa aducem in fata noastra pe lacomi, pe negustori, pe cei care fac
negof cu polij;ele cele pline de ru§ine. Pot fi, oare, meserii mai impovara-
toare decit acestea? Cite suparari, cite griji, cite procese, cite primejdii,
cite uneltiri, cite lupte nu se nasc in fiecare zi de pe urma acestor ocupa-
^ii! Cite nelini§ti §i tulburari! Dupa cum nu po|i vedea marea niciodata
fara valuri, tot a§a nici sufletul unor astfel de oameni, fara grija, fara tris-
te^e, teama §i tulburare, ci peste grijile de mai inainte vin altele, iar peste
acestea navalesc iara§i altele §i nici nu se potolesc bine acestea si
altele se ridica.

Vrei sa vezi §i sufletele celor care insulta §i ale celor suparaciosi? Ce
"chin e mai mare decit chinul lor? Ce rana e mai dureroasa decit ranile
dinauntrul sufletului lor? Cuptorul din ei arde necontenit, iar flacara nu
se stinge niciodata.

Vrei sa vezi sufletele celor stapiniji de dragostea trupeasca, ale celor
care se dau in vint dupa placerile din viata aceasta? Ce robie poate fi mai
cumplita decit asta? Due viata lui Cain, traind necontenit cu frica §i cu
spaima; tremura pentru viata celor pe care-i iubesc; daca moare eel iubit,
jelesc mai amarnic decit dupa cele mai apropiate rude.

In sfir§it, care viaja e mai plina de tulburare, mai plina de nebunie
decit via^a celor ingimfaja?

34. Ftitp. 2, 17-18.

OM1LII LA MATE1 473

Jnvatati de la Mine, spune Domnul, ca sint blind §i smerit cu inima
si veti afla odihna sufletelor voastre". Blindetea este mama tuturor
bunatajjlor. Asadar nu te teme, nici nu fugi de un jug care-£i usureaza
toate greutajile din viaja, ci pune-1, cu draga inima, pe grumazul tau §i
atunci ii vei cunoaste bine dulceata lui. Nu-ti strive§te grumazul, ci sta pe
grumazul tau numai pentru buna rinduiala a vie|;ii tale: sa te induplece sa
pa§e§ti frumos, sa te duca pe calea cea imparateasca, sa te fereasca de
prapastiile din dreapta §i din stinga, sa te faca sa mergi cu usurinta pe
calea cea strimta.

A§adar, pentru ca atit de mari sint bunatatile acestui jug, pentru ca
atit de mare e siguranta, atit de mare bucuria, sa luam acest jug cu toata
inima §i cu toata rivna, ca sa aflam §i aid odihna sufletelor noastre §i sa
avem parte §i de bunatatile cele ce vor sa fie, cu harul §i cu iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea, acum §i
pururea §i in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XXXIX

„In vremea aceea a mers Iisus simbata prin semanaturi;

iar ucenicii Lui au flaminzit

si au inceput sa smulga spice si sa manince" 1 .

I

Evanghelistul Luca spune: „Intr-o simbata, a doua dupa cea dintii" 2 .

- Ce inseamna: „A doua dupa cea dintii"?

- Cind erau doua sarbatori la rind: §i simbata Domnului si o alta sar-
batoare care venea indata dupa simbata. Ca iudeii numesc fiecare sarba-
toare: simbata.

- Pentru ce Domnul, Care stia totul de mai inainte, i-a dus simbata
prin semanaturi? Voia cumva sa desfiinteze simbata?

- Voia, dar nu voia s-o faca la intimplare. De aceea niciodata n-a cal-
cat simbata fara pricina, ci avind pricini binecuvintate, ca sa poata des-
fiin^a §i porunca, dar sa nu supere nici pe iudei.

Au fost si mai inainte cazuri cind Domnul a calcat simbata din pro-
prie initiativa, ca de pilda cind a uns ochii orbului cu tina 3 si cind a spus:
„Tatal Meu pina acum lucreaza §i Eu lucrez" 4 . A facut lucrul acesta sla-
vind intr-un caz pe Parintele Sau, iar in celalalt tinind seama de slabiciu-
nea iudeilor.

In imprejurarea de fata Domnul apara pe ucenicii Sai spunind ca foa-
mea i-a silit sa smulga spice, desi, pentru pacatele recunoscute de toata
lumea ca pacate, o astfel de aparare nu-i valabila. Uciga§ul nu poate sa se
apere spunind ca furia 1-a silit sa ucida, nici eel care savirseste adulter nu
poate sa se apere spunind ca pofta 1-a silit la pacat; dar, mai bine spus,
nici o alta pricina nu pot spune. Aid insa spunind ca foamea i-a silit pe
ucenici sa smulga spice, Domnul i-a scapat de orice pacat. Tu insa minu-
neaza-mi-te de ucenici! Sint atit de simpli! Nu se intereseaza deloc de
cele trupe§ti, ci socotesc o nimica mincarea, masa. Lupta necontenit cu
foamea, dar nu se despart de Iisus. Daca nu i-ar fi silit cumplit foamea,
nici n-ar fi smuls spice din semanaturi.

1. Matei 12, 1.

2. Luca 6, 1.

3. loan 9, 6.

4. loan 5, 17.

OMI1.H 1,A MATK1 475

Dar fariseii ce spun?

«Iar fariseii vdzind I-au zis: „Iata ucenicii Tax fac ce nu se cade a
face simbata"» 5 .

Cu acest prilej fariseii nu sint atit de inversunati - de§i era firesc sa
fie -, nu se minie tare, ci se marginesc numai sa-i invinuiasca pe ucenici.
Dar cind Domnul a vindecat pe omul cu mina uscata 6 , atit de mult s-au
salbaticit, ca au pus la cale chiar uciderea §i moartea Domnului. Fariseii,
cind vad ca nu se face o fapta mare §i deosebita, stau lini§titi; dar cind vad
ca Iisus vindeca §i mintuie pe unii, se salbaticesc, se tulbura §i ajung de
nesuferit. Atit de mult dusmanesc mintuirea oamenilor!

Cum ii apara Iisus pe ucenicii Sai?

„N-ati citit, le spune fariseilor, ce a facut David in templu, cind a fla-
minzit el si cei dimpreuna cu el? Cum a intrat in casa lui Dumnezeu si a
mincat piinile punerii inainte, pe care nu se cadea sa le mdnince nici el,
nici cei dimpreuna cu el, ci numai preotii?" 7

Cind apara pe ucenici aduce ca marturie pe David; cind Se apara pe
Sine, pe Tatal. Si uita-te cit de mustrator: „N-ati citit ce a facut David?"
Ca mare era slava profetului David! De aceea §i Petru, mai tirziu, aparin-
du-se inaintea iudeilor, le-a spus a§a: „Se cade sa vorbesc cu indraznire
catre voi despre patriarhul David, ca a si murit si a si fost ingropat" 8 .

- Pentru ce Hristos nu-1 nume§te pe David imparat §i profet nici
acum, nici mai tirziu?

- Poate pentru ca Domnul I§i tragea neamul din David.

Daca fariseii ar fi fost ni§te oameni intelegatori, Iisus i-ar fi aparat pe
ucenici spunindu-le ca din pricina foamei au smuls spice; dar pentru ca
erau ticalo§i, lipsiti de omenie, le aminte§te intimplarea cu David.

Evanghelistul Marcu spune: „Pe vremea lui Aliatar arhiereul" 9 . Nu
este nici o contrazicere intre spusele lui Marcu §i cele istorisite in Vechiul
Testament, unde numele arhiereului este Abimelec 10 , ci arata ca arhie-
reul acesta avea doua nume. Evanghelistul Marcu mai adauga ca arhie-
reul i-a dat lui David piinile 11 . Aceasta este o mare aparare in sprijinul
ucenicilor, aratind ca chiar marele preot a ingaduit lui David §i celor dim-
preuna cu el sa manince piinile punerii inainte. §i nu numai ca a ingaduit,
dar i le-a §i dat cu miinile lui. Nu-mi spune ca David era profet! Nici ca
profet nu avea dreptul sa manince aceste piini. Dreptul acesta il aveau

5. Matei 12, 2.

6. Matei 12, 10-13.

7. Matei 12, 3-4;' I Regi 21, 6.

8. Fapte 2, 29.

9. Marcu 2, 26.

10. I Regi 21, 6.

11. Marcu 2, 26.

476 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

numai preo|,ii 12 . De aceea a §i adaugat Domnul: „Ci numai preotii". Sa fi
fost David de mii de ori profet, nu era preot! Dar chiar daca era profet, nu
erau cei dimpreuna cu el; ca §i lor li s-a dat sa manince.

- Ce vrei sa spui? a§ putea fi intrebat. Apostolii sint egali cu David?

- Pentru ce-mi vorbesti de dregatoria lor, cind se pare a fi calcarea
legii, de§i era o necesitate a firii? Dar chiar si asa, Iisus ii scapa §i mai mult
pe ucenici de vina cind arata ca unul mai mare decit ei a savir§it aceeasi f apta.

n

S-ar putea sa ma intrebe cineva:

-Ce legatura are insa toata istoria lui David cu calcarea simbetei?
El n-a calcat simbata!

- Prin intrebarea ce-mi pui imi dai un argument §i mai puternic, care
arata mai cu seama injelepciunea lui Hristos, ca a lasat deoparte calcarea
simbetei §i a dat ca exemplu o alta calcare de lege mai mare decit calcarea
simbetei. Nu-i acela§i lucru a calca simbata cu a te atinge de acea sfintita ma-
sa de care n-avea nimeni dreptul sa se atinga. Simbata s-a calcat de nenuma-
rate ori; dar, mai bine spus, s-a calcat totdeauna §i pentru taierea imprejur 13
§i pentru alte multe fapte; poti vedea ca s-a calcat simbata §i la cucerirea Ieri-
honului 14 . Calcarea de lege savirsrta de David insa s-a intimplat numai
atunci. Deci biruinta lui Iisus asupra fariseilor este §i mai stralucita. Pentru
ce nimeni n-a invinuit pe David, de§i calcarea de lege a lui David a dat na§te-
re la o §i mai mare crima? Uciderea celor 305 preoti de catre Saul 15 i§i are
doar acolo inceputul. Iisus insa n-o mai aminte§te; se margine§te numai la
ceea ce il impinsese pe David sa calce legea: foamea.

Iisus dezleaga, apoi, simbata §i in alt chip.

La inceput a dat ca exemplu pe David, pentru a infringe cerbicia farisei-
lor prin inalta dregatorie a lui David. Dupa ce le-a inchis gura §i le-a spulbe-
rat ingimfarea, aduce eel mai puternic argument.

-Care?

„Nu qtiti ca in templu preotii spurcd simbata §i sint nevinovati?" 16
Domnul vrea sa spuna a§a: „Cind ucenicii Mei au calcat simbata foa-
mea i-a silit s-o faca; cind insa preotii calca simbata chiar in templu, o
calca fara sa-i sileasca ceva".

Domnul nu-i scapa pe ucenici a§a dintr-o data de invinuirea adusa de
farisei. Mai intii ii scuza, apoi ii ataca pe farisei. Cel mai puternic argu-

12. Ie$. 29, 33.

13. Num. 28, 9.

14. Isus Navi 6, 4.

15. I Regi 22, 18.

16. Matei 12, 5.

OM11.11 1,A MATKI 477

ment 1-a adus la urma, cu toate ca si argumentul de mai inainte avea pro-
pria lui putere. „Sa nu-mi spuneji, le spune Domnul fariseilor, ca ucenicii
nu pot £i scapaji de vina odata ce aduc ca pilda pe un altul care a facut ace-
la§i pacat si nu i s-a socotit pacat! Cind eel care a savirsit o fapta nu este
invinuit, atunci fapta lui ajunge temei de aparare. Dar Domnul nu S-a
marginit la atita, ci aduce eel mai puternic argument, spunind ca fapta
ucenicilor Sai nici nu este pacat. Da, acesta este mai cu seama semnul
unei stralucite victorii, cind dovede§ti ca legea insa§i desfiinteaza sim-
bata; §i o desfiinteaza in doua chipuri: si in ce priveste locul §i in ce
prive§te simbata. Dar, mai bine spus, este desfiintata legea si in alt chip:
de preoti; mai mult, calcarea simbetei nici nu este pacat: „Sint nevino-
vati" spune Hristos. Ai vazut cite argumente a dat Domnul? Mai intii,
locul: „in templu"; in al doilea rind, persoanele: „preotii"; in al treilea
rind, timpul: „simbata"; in al patrulea rind, fapta insasi: „spurca"; n-a
spus: „dezleaga simbata", ci a folosit un cuvint cu mult mai greu: „spurca
simbata"; in al cincilea rind, nu numai ca nu sint pedepsiti, ci sint absol-
viti de orice vina: „sint nevinovati". Sa nu socotiti, le spune Iisus, ca
fapta asta a preotilor este la fel cu cea savirsrta de David! Fapta lui David
s-a savir§it numai o data, §i nu de preot, din pricina foamei; de aceea a si
fost iertat David si cei dimpreuna cu el; dar cealalta fapta, a preotilor, se
savirseste §i in fiecare simbata, si de preoti, si in templu, si potrivit legii.
Din pricina aceasta preotii sint absolviti de pacat, nu pe temeiul iertarii, ci
pe temeiul legii. „N-am spus ca preotii in templu spurca simbata, spune
Iisus, pentru ca sa-i invinovatesc §i nici nu-i scap de vina pentru ca
merita sa fie iertati, ci pentru ca legea nu socote§te fapta lor un pacat".
Se pare ca Domnul ia apararea preotilor; de fapt insa ii scapa pe ucenici
de orice vina. Cind spune: „preotii sint nevinovati", Hristos spune: „cu
mult niai mult ucenicii!"

- Dar ucenicii nu sint preoti!

- Dar sint mai mari decit preotii! Insusi Stapinul templului este de
fata. Adevarul, si nu tipul. De aceea a si spus:

„Dar va spun voua, ca mai mare decit templul este aid" 17 .

Desi fariseii au auzit niste cuvinte ca acestea, totu§i n-au spus nimic;
ca nu-i interesa pe ei mintuirea omului.

Apoi, pentru ca aceste cuvinte pareau grele pentru ascultatori, Iisus
schimba indata cuvintul §i vorbeste iara§i despre iertare. Si, cu oarecare
dojana, le spune asa:

„Daca ati §ti ce inseamna: Mild voiesc, iar nu jertfa, n-ati fi osindit
pe cei nevinovati" ls .

17. Matei 12, 6.

18. Matei 12, 7.

478 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Ai vazut ca aduce iara§i cuvintul despre iertare §i iara§i arata ca ucenicii
sint mai presus de iertare: „N-ati fi osindit pe cei nevinovati!"?Msd inainte
a dat de exemplu pe preoti, spunind acela§i lucru: „sint nevinovati".

Cuvintele acestea le spune de la El Insu§i, dar, mai bine spus, §i pe
acestea le ia din lege, ca a citat o spusa profetica 19 .

Ill
In sfir§it, aduce §i un alt argument:

„Ca Fiul Omului este Domn al simbetei" 20 .

In accst text Iisus vorbe§te despre El Insusi. Evanghelistul Marcu
spune ca a grait aceste cuvinte despre om in general, pentru ca a spus:
„Simbata a fost f acuta pentru om, §i nu omul pentru simbata" 21 .

- Dar atunci pentru ce a fost pedepsit eel ce a adunat lemne
simbata? 22

- Pentru ca daca ar fi fost dispretuite legile chiar de la inceput, cu
greu ar mai fi fost pazite mai tirziu. Ca multe §i mari foloase a adus sim-
bata la inceput; de pilda, i-a facut pe iudei sa fie blinzi §i iubitori de
oameni fata de cei ai lor; i-a invatat ca Dumnezeu este Creatorul §i purta-
torul de grija, dupa cum zice Iezechiel 23 ; i-a invatat sa se departeze ince-
tul cu incetul de pacat §i i-a facut sa fie cu luare aminte la cele duhovni-
ce§ti. Daca atunci cind le-a dat legea despre pazirea simbetei, Dumnezeu
ar fi spus: „Simbata faceti fapte bune, dar nu faceti fapte rele!",
iudeii n-ar fi pazit porunca. Dumnezeu insa a interzis fara deosebire
orice fel de fapta §i a spus: „ Simbata sa nu faceti nimic!" Si nici a§a n-au
ascultat. Cind Domnul a dat poruncile pentru pazirea simbetei a lasat sa
se in|;eleaga ca vrea atit numai, ca iudeii sa se departeze de pacat. Ca
spune Dumnezeu: „Nimic sa nu faceti simbata in afara de cele ce trebuie
fdcute pentru suflet' 124 . In templu simbata se lucra; §i se lucra cu zor §i de
doua ori mai mult decit in zilele de lucru. Astfel Domnul, prin umbra, ii
face sa intrezareasca adevarul.

A§ putea fi insa intrebat:

- Cum? A inlaturat Hristos atit de mare ci§tig?

- Doamne fere§te! Dimpotriva, a facut chiar mai mare ci§tigul.
Venise timpul ca oamenii sa fie invatati toate prin ni§te porunci supe-
rioare poruncilor Vechiului Testament. Nu mai trebuia acum sa fie legate

19. Osea 6, 6.

20. Matei 12, 8.

21. Marcu 2, 27.

22. Num. 15, 32-36.

23. lez. 20, 12, 20.

24. Ie§. 12, 16.

OMII.II I, A MA'l'KI 479

miinile celor scapa^i de pacat, miinile celor inaripati pentru savirsirea a
tot felul de virtuti; nu mai trebuia acum sa invete ca Dumnezeu a facut
tot ce e pe lume; nu mai trebuia acum sa invete sa fie blinzi cei chemati sa
imite ehiar iubirea de oameni a lui Dumnezeu - „Fiti milostivi, spune
Hristos, ca §i Total vostru Cei ceresc" 25 ; nu mai trebuia acum sa sarbato-
reasca o singura zi cei care au primit porunca sa sarbatoreasca toata viata
- „Sa praznuim, spune Pavel, nu cu aluatul eel vechi, nici cu aluatul rau-
tatii si al vicleniei, ci cu azimile curatiei §i ale adevdrului" 26 ; nu mai
trebuia acum sa sfea linga altar si jertfelnic cei care au pe Insusi Stapinul
universului in sufletul lor, cei ce vorbesc prin toate cu El: si prin ruga-
ciune si prin jertfa §i prin Scripturi si prin milostenie si prin aceea ca II au
inauntrul sufletului lor. Ce nevoie mai are de serbarea simbetei eel care
sarbatoreste necontenit, eel care locuieste in cer?

Sa sarbatorim, dar, necontenit 27 si sa nu faccm nici un pacat. Accasta-i
sarbatoare! Sa sporcasca t'aptele noastrc duhovnice§ti §i sa nc
departam de cele paminte§ti. Sa sarbatorim sarbatoarea duhovniceasca,
oprindu-ne miinile de la lacomie, slobozind trupul nostru de ostenelile
eele zadarnice si fara de folos indurate odinioara de poporul evreu in
Egipt. Ca intru nimic nu ne deosebim noi, cei care strfngem aur, de evreii
care in Egipt carau si framintau lutul, care faceau caramizi, care strin-
geau paie §i erau biciuiti. Si acum diavolul ne porunce§te sa facem cara-
mizi, ca atunci Faraon. Ce este altceva aurul decit lut? Ce este altceva
argintul decit paie? Aurul, ca paiele, aprinde flacara poftei; aurul, ca lutul,
asa il murdareste pe eel ce-1 tine in mina. Din pricina aceasta Tatal eel
ceresc nu ne-a trimis pe Moise din pustie, ci pe Fiul din cer. Asadar daca
dupa ce a venit El pe pamint ramii tot in Egipt, vei suferi ce-au suferit
evreii in Egipt; dar daca parasesti Egiptul §i te urci la Israelul eel duhov-
nicesc, vei vedea toate minunile.

IV

Nu este insa de ajuns atita pentru mintuire. Ca nu trebuie numai sa
scapam de Egipt, ci sa si intram in pamintul fagaduintei. Pentru ca §i
iudeii, dupa cum spune Pavel, au trecut si prin Marea Rosie 28 , au mincat
si mana, au baut si bautura duhovniceasca si totusi au pierit cu totii. Ca sa
nu patim §i noi ca ei, sa nu ne trindavim, sa nu sovaim, ci, cind auzim
iscoadele cele viclene ca hulesc §i acum calea cea strimta §i ingusta 29 §i

25. Luca 6, 36.

26. I Cor. 5, 8.

27. De aid incepe partea morala: Sa sarbatorim in chip adevarat Domnului, inde-
partindu-ne de orice pacat si savir$ind dumnezeie^tile virtuti.

28. Evr. 11, 29.

29. Matei 7, 14.

480 SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

graiesc la fel ca si iscoadele acelea trimise odinioara de Isus al lui Navi 30 ,
sa nu ne luam dupa marea mutyime, ci sa mergem dupa Iisus §i dupa
Halev, fiul lui Iefoni 31 . Sa nu ne departam de ei pina ce n-am intrat in
pamintul fagaduinjei §i n-am pus piciorul in cer; nici sa socotesti ane-
voioasa calatoria. „Cd daca, vrajma^i fiind, am fost impacati cu Dumne-
zeu, cu mult mai mult vom fi mintuiti cind sintem impacati" 32 .

- Dar calea aceasta, imi spui tu, este strimta §i ingusta!

- Cealalta cale insa, pe care ai mers mai inainte, nu era numai strimta
si ingusta, ci si de nestrabatut, plina de fiare salbatice. Si dupa cum nu era
cu putinta sa treaca iudeii prin Marea Ro§ie, daca nu se facea minunea
aceea, tot asa nu era cu putinta sa te sui la cer, daca ramineai in viata pe
care o duceai mai inainte, daca nu s-ar fi aratat intre timp apa botezului.
Daca a ajuns cu putinta ceea ce era cu neputinta, cu atit mai mult ajunge
usor ceea ce e greu.

- Dar acolo, pot fi iara§i intrebat, minunea s-a savir§it numai prin
harul lui Dumnezeu!

- Tocmai pentru aceasta mai ales este drept sa ai incredere si curaj.
Daca Dumnezeu te-a ajutat atunci cind era numai harul, cind nu-ti dadeai
nici o osteneala, oare nu te va ajuta cu mult mai mult acum? Daca te-a
mintuit atunci, cind stateai degeaba, nu va voi sa te ajute cu mult mai mult
acum, cind lucrezi?

fyi spuneam mai inainte ca trebuie sa ai curaj §i incredere ca se vor
face §i cele grele u§oare, din pricina ca ai vazut ca au ajuns cu putinta cele
cu neputinja. Acum iti voi spune §i aceea ca, daca sintem cu mintea
treaza, nici poruncile lui Hristos nu vor fi grele. Ca iata, moartea s-a cal-
cat, diavolul a cazut, legea pacatului s-a stins, harul Duhului s-a dat, viaja
durcaza pu^ini ani, greuU'iiilc vie^ii s-au impuiinat. §i ca sa cuno§ti accstea
§i din laple, uita-tc cit dc mul^i oamcni au facut fapte mai mari decit
cele poruncite de Hristos; tu insa te temi si de cele ce a poruncit. Ce
cuvint de aparare vei avea cind pregeti sa indeplinesti ceea ce ti-a porun-
cit, iar al$ii sar dincolo de semn? Pe tine te sfatuim sa dai milostenie din
averile tale; altul insa s-a despartit de toate averile lui; pe tine te rugam
sa traiesti in castitate cu sotia ta; altul insa nici n-a cunoscut femeie; pe
tine te indemnam sa nu fii invidios; altul insa din dragostea de om si-a
jertfit propria lui viata; pe tine te sfatuim sa fii iertator, sa nu fii aspru
cu cei ce-p. gresesc; altul insa a fost palmuit §i a intors §i celalaltobraz 33 .
Ce vom zice deci, spune-mi mie? Cum ne vom apara cind nu facem nici

30. Num. 13, 28.

31. Num. 13, 6.

32. Rom. 5, 10.

33. Matei 5, 39.

OMII.II I .A MATKI 481

poruncile lui Hristos, iar atyii ne intrec atit de mult? §i nu ne-ar
intrece, daca poruncile lui Hristos n-ar fi fost usoare. Spune-mi: Cine
se topeste: eel care pizmuieste fericirea si bunastarea altora sau eel
care se bucura si se veseleste impreuna cu acestia? Cine banuieste
totul si tremura necontenit: eel cast sau desfrinatul? Cine se bucura
cu bune nadejdi: eel care rapeste averile altora sau eel care miluieste
si da celui nevoias din cele ale lui?

Gindindu-ne dar la acestea, sa nu ne trindavim de a merge pe caile
virtutii, ci sa ne pregatim cu toata rivna pentru aceste lupte frumoase: sa
ne ostenim putina vreme, ca sa luam cununile cele ve§nice §i nevestejite,
pe care, faca Dumnezeu, ca noi toti sa le dobindim, cu harul §i cu iubirea
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in
vecii vecilor, Amin.

OMILIA XL

„Si trecind de acolo,

a venit in sinagoga lor;

si iata un om avind mina uscata" 1

Iara§i Iisus vindeca simbata, ca sa apere cele facute de ucenicii Sai.

Ceilalti evangheli§ti spun ca Iisus 1-a pus pe om in mijloc §i a intrebat
pe farisei daca este ingaduit sa faci bine simbata 2 . Uita-te cit de milostiv e
Domnul! L-a pus in mijloc ca vederea lui sa-i piece pe farisei spre mila;
ca, infrinti de infati§area bolnavului, sa le scoata din suflet rautatea; ca,
ru§inati de om, sa puna capat salbaticiei lor. Dar salbaticii §i uritorii de
oameni vor mai degraba sa vatame slava lui Hristos decit sa vada mintuit
un om. In doua chipuri i§i arata rautatea lor: §i luptind impotriva lui Hris-
tos, dar §i impiedicindu-L, cu mare inversunare, sa faca bine oamenilor.

Ceilalti evanghelisti spun ca Iisus i-a intrebat pe farisei 3 ; evanghe-
listul Matei insa spune ca Iisus a fost intrebat de farisei:

„§i L-au intrebat, zicind: „Daca este ingaduit sa vindece simbata",
ca sa-L invinuiasca" 4 .

Se poate ca s-a intimplat §i una §i alta. Fiirid ni§te ticalo§i §i stiind ca
Iisus tot are sa-1 vindece, s-au grabit sa I-o ia inainte cu intrebarea,
nadajduind ca prin asta au sa-L impiedice. De aceea L-au §i intrebat:
„Daca este ingaduit sa vindece simbata"; nu ca sa afle, ci „ca sa-L invi-
nuiasca". Le era de ajuns vindecarea, daca voiau sa-L invinuiasca; dar
voiau sa-L prinda §i in cuvint; de aceea cautau sa aiba mai multe capete
de acuzare.

Dar Domnul eel iubitor de oameni o face §i pe aceasta §i le raspunde.
Le arata bunatatea Sa, le ingaduie totul, punind in lumina neomenia lor.

il pune pe om in mijloc; nu se teme de ei, ci se grabeste sa le fie de
folos, sa-i piece spre mila. Dar cind nici asa nu i-a induplecat, S-a intristat
§i S-a miniat pe ei, din pricina invirto§arii inimii lor, §i le-a zis:

1. Matei 12, 9-10.

2. Marcu 3, 4; Luca 6, 8.

3. Marcu 3, 4; Luca 6, 8.

4. Matei 12, 10.

OMIM1 LA MATE! 483

„ Care este omul dintre voi care, de ar avea o oaie §i ar cadea aceea
simbata in groapa, nu o va apuca §i o va scoate? Dar omul cu cit se deose-
beste de oaie? Pentru aceea este ingaduit a face bine simbata" 5 .

Iisus le inchide gura cu aceasta pilda, ca fariseii sa nu-si intinda
§i mai departe neru§inarea lor §i ca sa nu-L mai invinuiasca iarasi de
calcarea legii.

Uita-mi-te insa cit de felurite §i de potrivite dovezi aduce Domnul
pentru desfiintarea simbetei. Cind a facut tina si a vindecat pe orbul din
nastere intr-o simbata nici nu-Si indreptateste fapta Sa 6 , desi L-au invi-
nuit fariseii si atunci; era insa de ajuns chipul in care a creat ochii orbu-
lui, ca sa arate ca El este Stapinul legii. Cind a vindecat pe slabanogul de
la Vitezda, cind slabanogul §i-a luat patul 7 si cind fariseii L-au invinuit,
Domnul I§i justifica fapta §i ca om §i ca Dumnezeu; ca om, cind spune:
„Daca omul primeste taiere imprejur simbata, ca sa nu se strice legea - si
n-a spus ca sa se foloseasca omul -, pe Mine va miniati ca am facut sim-
bata pe un om intreg §i sanatos"? 8 ; ca Dumnezeu, cind spune: „TatalMeu
pina acum lucreaza §i Eu lucrez" 9 . Cind fariseii i-au invinuit pe ucenici ca
nu pazesc simbata, le-a spus: „N-ati citit ce a facut David cind aflamin-
zit, el si cei dimpreuna cuel? Cum a intrat in casa lui Dumnezeu si a min-
cat piinile punerii inaintc?"' ; si lc-a adus ca martori si pe prcoji 11 . Si
acum iarasi ii intreaba: „Este ingaduit simbata a face bine sau a face
rau?" 12 ; si „Care dintre voi, de-ar avea o oaie...?" 13 Domnul cunostea
dragostea lor de bani; stia ca sint mai mult iubitori de bani decit iubitori
de oameni.

Celalalt evanghelist 14 spune ca, intrebind acestea, Domnul S-a uitat
in ochii fariseilor, pentru ca si prin cautatura Lui sa-i atraga spre mila;
totu§i nici a§a nu s-au facut mai buni. Cu toate ca acum il vindeca pe om
numai cu cuvintul, iar in alte multe imprejurari, punindu-Si miinile pe
bolnavi, totusi nimic din acestea nu i-a facut buni. Omul cu mina uscata
s-a vindecat, dar fariseii, prin vindecarea aceluia, au ajuns mai rai. Hris-
tos voia sa-i vindece pe farisei inaintea omului cu mina uscata §i a intre-
buintat nenumarate chipuri de vindecare; §i faptele Sale de mai inainte, si

5. Matei 12, 11-12.

6. loan 9, 1-41.

7. loan 5, 1-18.

8. loan 7, 23.

9. loan 5, 17.

10. Matei 12, 3-4.

11. Matei 12, 4.

12. Marcu 3, 4.

13. Matei 12, 11.

14. Marcu 3, 5.

4H4 h'UNTDI. 1QAN CiUltA I)K AUK

cuvintele; dar pentru ca zaceau de o boala de nevindecat, Domnul Se
indreapta spre bolnav si

„Atunci a zis omului: Jntinde mina ta!" §i a intins-o si s-a facut
s&natoasa ca si cealalta" 15 .

- Ce au facut fariseii?

- Au iesit, spune evanghelistul, si s-au sfatuit sa-L omoare:

Jar fariseii iesind, au facut sfat impotriva Lui, ca sa-L piarda" 16 .
Nu le facuse nici un rau si incercau sa-L omoare!

II

Atit de mare rau e invidia! Duce razboi nu numai impotriva straini-
lor, ci si impotriva prietenilor si cunoscutilor.

Evanghelistul Marcu spune ca fariseii au facut sfat cu irodianii impo-
triva lui Iisus 17 .

- Ce a facut Cel blind si pasnic?

- Cind a aflat aceasta, a plecat de acolo.

Jar Iisus, cunoscind gindurile lor, a plecat de acolo" 18 .

Unde sint, dar, cei care spun acum ca ar trebui sa se faca minuni?
Hristos a aratat prin acestea ca un suflet nesimtitor nici de minuni nu se
lasa convins; a mai aratat ca fariseii invinuiau pe degeaba pe ucenici. Dar
trebuie observat mai cu seama aceasta, ca fariseii i§i ies din fire mai ales
cind se face bine oamenilor; cind vad ca cineva este scapat de boala sau
de pacat, atunci II §i invinuiesc pe Hristos si se §i salbaticesc. Cind Hristos
voia sa mintuie pe femeia pacatoasa II huleau; tot asa §i cind minca la
masa cu vame§ii; acum iarasi, pentru ca vedeau ca avea sa faca sana-
toasa mina omului. Tu insa uita-mi-te ca Iisus nici nu parase§te grija de
bolnavi, dar nici nu tine seama de invidia fariseilor.

„§i au mers dupd El multimi multe §i i-a vindecat pe toti. §i a porun-
cit celor vindecati sa nu-L faca nimanui cunoscut" 19 .

Mul|imile mergeau totdeauna dupa El si se minunau de El; fariseii
insa nu se lasau de rautatea lor.

Apoi, ca sa nu te tulburi de cele petrecute si de ciudata furie a farisei-
lor, evanghelistul aduce marturie si pe proorocul Isaia, care vestise de
mai inainte acestea. Atit de mare este precizia profetilor, ca nici aceste

15. Matei 12, 13.

16. Matei 12, 14.

17. Marcu 3, 6.
Hi. Matei 12, 15.
19. Matei 12, 15-16.

OMII.II I.A MATtCI 485

fapte nu le-au trecut sub tacere, ca au profetit si drumurile Lui si trecerile
Lui de la un loc la altul si scopul cu care facea aceste calatorii; aceasta, ca
sa cunosti ca toate profetiile s-au rostit de Duhul Sfint. Daca este cu
neputinta sa cunoastem tainele oamenilor, cu atit mai mult ar fi fost
cu neputinta sa cunoastem scopul lui Hristos, daca nu ni 1-ar fi des-
coperit Duhul.

-Dar ce spune prof etui?

-Evanghelistul a adaugat:

^ Ca sa se plineascd ceea ce s-a zis de Isaia profetul, care zice: „Iata
Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu, intra Care a binevoit sufletul
Meu. Voi pune Duhul Meu peste El si judecata va vesti neamurilor.
Nu se va sjadi, nici nu va striga, nici nu va auzi cineva pe uliti glasul
Lui. Trestie zdrobita nu va fringe §i festila care pilpiie nu va stinge
pina ce va scoate la biruinta judecata Lui; §i in numele Lui vor
nadajdui neamurile) 20 .

Profetul Isaia lauda bunatatea si puterea nespusa a lui Hristos si
deschide neamurilor usa mare si vadita; vorbeste mai dinainte de relele
care vor veni peste iudei si arata unirea Fiului cu Tatal. Ca zice: „Iata
Fiul Meu, pe Care L-am ales, iubitul Meu, intru Care a binevoit sufletul
Meu". Iar daca „L-a ales", inseamna ca Hristos nu dezleaga legea veche,
ca potrivnic al legii, nici ca dusman al Legiuitorului Vechiului Testament,
ci ca fiind in deplina unire cu Tatal. Proclamindu-I bunatatea Lui, profe-
tul spune: „Nu se va sfadi, nici nu va striga". Iisus voia sa-i vindece pe
iudei, dar ei L-au respins. Hristos insa nici asa nu li s-a impotrivit. Pro-
fetul, pentru a-I arata si taria Lui si slabiciunea lor, spune: „Trestie zdro-
bita nu va fringe". Ii era u§or Domnului sa-i sfarime ca pe o trestie;
dar ei nu erau nici trestie nevatamata, ci trestie zdrobita! „§ife§tila
care pilpiie nu va stinge". Prin aceste cuvinte profetul infatiseaza si
minia aprinsa a fariseilor, dar si puterea Lui in stare sa le surpe minia
si sa le-o stinga cu toata usurinta. Cuvintele profetului arata marea
blindete a lui Iisus.

»

-Dar ce? Totdeauna va fi asa? as putea fi intrebat. Ii va suferi pina la
sfir§it Hristos sa unelteasca unele ca acestea si sa se infurie?

Nicidecum! Ci, dupa ce Hristos Isi va fi implinit toata opera Sa, va
face si aceasta. Si lucrul acesta 1-a aratat profetul cind a spus: „Pina ce
va scoate la biruinta judecata Lui; §i in numele Lui vor nadajdui neamu-
rile". Precum spune si Pavel: „Fiind gata sapedepsim toata neascultarea
cind se va implini ascultarea voastra" 21 .

20 Matei 12, 17-21.
21. II Cor. 10, 6.

486 SKINTUI. IUAN UUHA UK AUK

- Ce inseamna cuvintele: „Cind va scoate la biruinta judecata Lui"?

- Cind Fiul va implini toata opera Lui, spune profetul, atunci va aduce
peste ei §i razbunarea, o razbunare deplina. Vor suferi cumplit atunci cind va
sta inaintea lor stralucitor semnul Lui de biruinta, atunci cind va birui drep-
tatea Lui §i nu le va mai ramine nici o scuza neru§inata de impotrivire.
Prin cuvintul „judecata", profetul vrea sa spuna: „dreptate".

Dar planul lui Dumnezeu nu se margineste la atita, la pedepsirea
cclor necrcdinciosi numai, ci si la tragcrca intregii omcniri la El. Dc accca
profetul a §i adaugat: „In numele Lui vor nadajdui neamurile". Apoi, ca
sa cunosti ca acest lucru se face dupa vointa Tatalui, profetul, la inceputul
acestei profetii, a intarit aceasta, odata cu cuvintele de mai inainte, spu-
nind: Jubitui Meu, intru Care a binevoit sufletul Meu". Este lamurit ca
Iubitul lucreaza dupa vointa Celui iubit, a Tatalui.

„Atunci au adus la El pe un indrdcit, orb §i mut §i l-a vindecat, incit
eel orb §i mut graia §i vedea" 22 .

Ill

O, viclenie a diavolului! A astupat diavolul cele doua cai prin care
omul acela avea sa creada: §i vederea §i auzul! Dar Hristos pe amindoua i
le-a deschis.

„§i se mirau multimile zicind: „Nu cumva Acesta este Fiul lui
David?" Iar fariseii spuneau: „Acesta nu scoate pe demoni decit cu Beel-
zebul, cdpetenia demonilor" 23 .

Ce lucru mare spusesera multimile! Totu§i fariseii nici aceasta nu o
sufereau. A§a dupa cum am spus mai inainte, pe ei ii pi§ca totdeauna
binefacerile facute oamenilor de Hristos §i nimic nu-i intristeaza atit cit
mintuirea oamenilor. §i doar Domnul Se indepartase ca sa le dea prilej
sa puna capat rautatii lor. Dar iara§i s-a aprins rautatea lor, pentru ca
iara§i Domnul a facut un bine. Se revoltasera mai mult decit demonul!
Acela a ie§it din trupul omului, a plecat, a luat-o la fuga, fara sa ros-
teasca ceva; fariseii insa incercau cind sa-L ucida, cind sa-L defaime! Dar
pentru ca nu izbuteau, li vatamau slava.

A§a 24 este invidia! Nu este pacat mai rau decit invidia. Desfrinatul
chiar daca simte oarecare placere, savir§e§te pacatul in scurta vreme;
invidiosul insa se chinuie §i se pedepse§te pe sine insu§i inaintea celui
invidiat, iar pacatul lui nu inceteaza niciodata, ci lucreaza necontenit.
Dupa cum porcul se bucura de mocirla, iar diavolul de vatamarea
noastra, tot a§a §i invidiosul se bucura de raul semenului sau. Atunci se
lini§te§te §i rasufla u§urat, cind peste semenul sau a venit un necaz sau o

22. Matei 12, 22.

23. Matei 12, 23-24.

24. De aici incepe partea morala: Despre invidie. Cuvint foarte folositor.

OM1I.II I .A MA'I'KI 487

rusine; soco teste nenorocirile altora propriile sale bucurii, iar fericirea si
bunastarea altora, propria sa nenorocire. Nu urmareste sa aiba el bucu-
rie, ci semenul sau sa aiba necazuri si scirbe. Nu merita, oare, sa love§ti
cu pietre si sa stilce§ti in batai pe acesti oameni ca pe ciinii turbati, ca pe
diavolii afurisiti si ca pe iele? Dupa cum unii gindaci se hranesc cu murda-
rie omeneasca, tot asa si invidiosu se hranesc cu nenorocirile altora; sint
dusmanii §i vrajmasii oamenilor. Celorlalti oameni le e mila cind se jun-
ghie un animal; dar tu, invidiosule, devii fiara, tremuri, te ingalbenesti la
fata cind vezi ca unui om ii merge bine. Poate fi o nebunie mai cumplita
decit aceasta? De aceea au putut desfrinatele si vamesii sa intre in impa-
ratia cerurilor! Invidio§ii erau inauntru, dar au fost scosi afara. Ca spune
Hristos: Jar fiii imparatiei vor fi sco§i afara!" 25 . Desfrinatele si vamesii
s-au izbavit de pacatele lor si au dobindit ceea ce nicicind nu se asteptau;
invidiosii insa au pierdut si bunatatile pe care le aveau. §i pe buna drep-
tate. Ca invidia face din om diavol; face din om demon salbatic. Invidia a
savirsit eel dintii omor; invidia n-a mai cunoscut glasul singelui 26 ; invi-
dia a pingarit pamintul; mai tirziu invidia, deschizind gura pamintului, a
inghitit §i a omorit pe Datan, Core si Abiron §i pe tot poporul acela 27 .
Ar putea insa cineva sa-mi spuna ca e usor sa critici invidia; ar trebui
mai degraba sa vedem cum putem scapa de aceasta boala.

- Cum vom scapa, dar, de acest pacat? Daca ne vom gindi ca, dupa
cum desfrinatului nu-i este ingaduit sa intre in biserica, tot asa nici invi-
diosului; ba cu mult mai mult acestuia decit aceluia. Acum insa noi nici
nu socotim invidia pacat. De aceea nici nu ne sinchisim. Daca insa am
ajunge sa ne dam seama bine ca invidia e un mare pacat, ne-am dezbraca
u§or de el. Plingi deci si suspina! Boceste si roaga pe Dumnezeu! Fii
incredintat ca esti stapinit de un greu pacat si pocaieste-te! Daca gindesti
a§a, scapi repede de boala.

- Dar cine nu stie ca invidia este un pacat?

- Toata lumea o stie! Dar nu toti au despre invidie aceea§i parere
proasta ca despre desfrinare §i adulter. Pe cine 1-a mustrat constiinta
cind a invidiat? Cine a rugat pe Dumnezeu pentru acest pacat, ca Dum-
nezeu sa-i fie milostiv? Nimeni, niciodata! Dar daca posteste si da sara-
cului citiva banuti si e invidios, oricit de invidios ar fi, nu socoteste ca a
facut un mare pacat, desi este stapinit de cea mai grozava patima. Din ce
pricina a ajuns Cain atit de rau? Din ce pricina Isav? Din ce pricina copiii

25. Matei 8, 12.

26. Fac. 4, 2-8.

27. Num. 16, 1-35.

488 SKlNTUI. IQAN UUHA I)K AUR

lui Laban? Din ce pricina fiii lui Iacov? Din ce pricina Core, Datan si Abi-
ron? Din ce pricina Maria, sora lui Moise? Din ce pricina Aaron? Din ce
pricina insu§i diavolul? Din pricina invidiei!

IV

Pe linga acestea mai gindeste-te si la aceea ca tu, cu invidia ta, nu faci
rau cclui pc care-1 invidiczi, ci Jic iji infigi sabia in tine insuti. Cu cc 1-a
vatamat Cain pe Abel? Nu 1-a trimis oare, fara sa vrea, pe Abel mai
repede in imparatia cerurilor, iar asupra lui a adus nenumarate nenoro-
ciri. Cu ce 1-a vatamat Isav pe Iacov? Nu 1-a imbogatit, oare, pe Iacov §i
1-a facut sa se bucure de mii de bunatati, iar el a pierdut casa parinteasca
si a ratacit in pamint strain dupa ce 1-a invidiat? Ce rau i-au facut lui Iosif
copiii lui Iacov cind au impins invidia lor pina la omor? N-au suferit ei,
oare, de foame si n-au ajuns in primejdie de moarte, iar Iosif a ajuns
imparatul intregului Egipt? Cu cit invidiezi mai mult, cu atit ii faci mai
mare bine celui invidiat. Dumnezeu rinduieste asa lucrurile. Cind vede
pe eel nevinovat nedreptatit, il inalta si mai mult, il face §i mai stralucitor,
iar pe tine te pedepseste. Daca Dumnezeu nu lasa nepedepsiti pe cei care
se bucura de nenorocirile dusmanilor - „Nu te bucura de caderea dusma-
nilor tai, zice Scriptura, ca nu cumva sa te vada Dumnezeu §i sa nu-I
placi Lui" 28 -, cu atit mai mult pe cei care invidiaza pe cei care nu le-au
facut nici un rau. Sa taiem deci fiara cea cu multe capete. Ca invidia are
multe chipuri. Daca eel care iubeste pe eel care-1 iubeste nu face nimic
mai mult decit vamesul 29 , unde se va gasi eel care uraste pe eel care nu i-a
facut nici un rau? Cum va scapa de iad cind este mai rau decit paginii? De
aceea ma doare cumplit inima, ca noi, care am primit porunca sa imitam
pe ingeri, dar, mai bine spus, pe Stapinul ingerilor, imitam pe diavol!
Multa este invidia chiar in biserica! Dar invidia ne stapineste mai mult pe
noi elerieii decit pe credinciosi. Din pricina aceasta trebuie sa ne vorbim
noi elerieii noua insine. Spune-mi, pentru ce invidiezi pe semenul tau?
Pentru ca-1 vezi incarcat de onoruri si vorbit de bine? Dar nu te gindesti
cit rau aduc onorurile celor care nu sint cu luare aminte asupra lor? Ii
imping spre slava desarta, spre mindrie, spre ingimfare, spre dispret; ii
fac mai trindavi; pe linga toate acestea onorurile se vestejesc repede. Si
ceea ce-i mai cumplit e ca pacatele pe care le nasc onorurile ramin
vesnice, pe cind placerea apare §i dispare. Spune-mi: pentru acestea il
invidiezi?

- Dar clericul cu o functie inalta, imi poti spune, face tot ce vrea:
pedepseste pe dusmani si face bine celor ce-1 lingusesc; are mare putere.

28. Proxy. 24, 17-18.

29. Matei 5, 46.

OMII.II I .A MATKI 489

- Cuvintele acestea pornesc din gura unor oameni indragostiti de
cele din lume, din gura unor oameni lipiti de pamint. Pe omul duhovni-
cesc insa nimic nu-1 poate mihni.Ce rau poate sa-i faca? Isi va pierde
funcjia? §i ce-i cu asta? Daca a pierdut-o pe drept, este spre folosul sau;
ca nimic nu supara pe Dumnezeu ca a fi preot fara sa meriti. Daca a pier-
dut-o pe nedrept, atunci osinda se indreapta spre eel ce 1-a depus din
treapta, nu spre el; ca acela care sufera o nedreptate si o suporta cu bar-
batie dobindeste prin asta mai mare indraznire inaintea lui Dumnezeu.
Sa nu urmarim, dar, sa avem functii inalte, sa fim inconjurati de onoruri
si putere, ci sa fim virtuo§i §i filozofi. Functiile inalte imping de multe ori
la fapte care nu-s pe placul lui Dumnezeu. Trebuie sa ai suflet tare, ca sa
indeplinesti o functie inalta asa cum trebuie. Cel care nu are o astfel de
functie filozofeaza vrind-nevrind; eel care are o functie inalta insa
pateste ceea ce ar pati un barbat care ar trai la un loc cu o fata placuta la
chip si frumoasa, dar care ar fi primit porunca sa nu se uite la ea, fara a fi
pedepsit. Asa e §i puterea. De aceea pe multi functia inalta i-a facut chiar
fara voia lor sa injure, i-a scos din fire, le-a luat friul limbii, le-a deschis
usa gurii; sufletul lor, purtat ca de vint, scufunda corabia in eel mai mare
adinc de pacate. Pe un om inconjurat de atit de mari primejdii il admiri?
Un astfel de om spui ca merita imitat? Ce nebunie! In afara de cele ce
Ji-am spus, mai gindeste-te citi du§mani, citi pirisi, citi lingusitori nu-1
inconjoara! Spune-mi, merita un astfel de om sa fie socotit fericit? Cine o
poate spune?

- Dar este laudat de multime un om cu o astfel de functie!

- Si ce importanta are? Nu poporul este dumnezeul in fata caruia
trebuie sa dea socoteala! Cind vorbesti de popor, vorbe§ti de alte pie-
dici, greutati §i primejdii. Laudele poporului, cu cit il fac mai stralucitor,
cu atit ii maresc si mai mult primejdiile, grijile §i tristetile. Un om ca
acesta nu poate deloc sa rasufle sau sa se odihneasca; atit de cumplit sta-
pin are! §i pentru ce vorbesc de odihna §i de rasuflare? Chiar de-ar face
mii de fapte bune, unul ca acesta cu greu va intra in imparatia cerurilor.
Ca nimic nu pierde atita pe un om cit slava de la oameni? II face la§, rau,
lingusitor, fatarnic. Pentru ce fariseii spuneau ca Hristos are demon? Nu
pentru ca doreau slava de la oameni? Pentru ce multimile aveau o parere
dreapta despre El? Nu pentru ca nu erau stapiniti de aceasta boala?
Nimic, nimic nu ne face atit de nelegiuiti si de nebuni ca umbletul dupa
slava de la oameni! §i nimic nu ne face atit de pretuiti §i de tari ca dispre-
tul pe care-1 aruncam acestei slave! De aceea omul cu o functie inalta tre-
buie sa aiba un suflet foarte tare, ca sa poata tine piept unui iures atit de
mare si unui vint atit de puternic. Cind ii merge bine se pune pe el inain-
tea tuturora; cind i se schimba soarta, vrea sa se ascunda sub pamint.
Patima, dorinta de slava, il copleseste; ea ii este si iad si rai.

490 SKtN'I'UI. IQAN OUHA OK AUR

V

Spune-mi, merita invidiati astfel de oameni? Nu merita, oare, mai
degraba sa-i plingi si sa-i jelesti? Este clar oricui. Pizmuind pe un om
inconjurat de slava de la oameni, te asemeni cu unul care, uitindu-se la un
altul legat, biciuit §i sfisiat de fiare nenumarate, i-ar pizmui ranile si lovi-
turile. Tot atitea legaturi si tot atitia stapini are citi oameni are si multi-
mea. Si ceea ce-i mai cumplit e ca fiecare din acesti oameni are o alta
parere, ca toti il judeca dupa cum ii taie capul, fara nici o cercetare si
aproba parerea unuia si a altuia. Nu-i, oare, mai cumplit acest lucru decit
furia valurilor, decit furia furtunii? Pe un om care umbla dupa slava lumii
il incinta u§or placerea slavei, dar tot atit de u§or ii §i pleaca la pamint
capul. Totdeauna e in mijlocul furtunii; niciodata pe vreme buna! Inainte
de a iesi in public ca sa-si tina discursul, tremura §i se zbate; dupa ce se
intoarce acasa sau moare de tristete sau se bucura peste masura; iar
bucuria aceasta e mai cumplita decit tristetea. Ca bucuria este un rau tot
atit de mare ca si tristetea se vede din urmarile pe care le are bucuria
asupra sufletului: il face usuratic, mindru, dispretuitor. Despre adevarul
spuselor mele te poate incredinta viata barbatilor din vechime. Cind era
bun David? Cind se bucura sau cind era strimtorat? Cind erau buni
iudeii? Cind suspinau si chemau pe Dumnezeu sau cind se bucurau in
pustie si se inchinau vitelului? De aceea si Solomon, eel care a stiut mai
bine decit toti ce este bucuria, spune: „Mai bine este sd te duel intr-o casa
in care se jele§te, decit intr-o casa in care se ride" 30 . De aceea si Hristos
pe unii ii fericeste, zicind: „Fericiti ceice pling" 31 , iar pe ceilalti ii neferi-
ceste: „Vai voua celor ce rideti, ca veti plinge!" 32 Si pe buna dreptate.
Sufletul, cind huzureste, devine mai usuratic, mai trindav; cind insa e
intristat, se smereste, se cuminte§te, scapa de tot roiul de pacate, are gin-
duri mai inalte, ajunge mai puternic.

Stiind toate acestea, sa fugim de slava ce ne-o da lumea §i de bucuria
nascuta din ea, ca sa dobindim slava cea adevarata §i vesnica, de
care faca Dumnezeu ca noi toti sa avem parte, cu harul §i iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii
vecilor, Amin.

30. Eel. 7, 3.

31. Matei 5, 4.

32. Luca 6, 25.

OMILIA XLI

ilar Iisus, cunoscind gindurile lor, le-a zis:

„Orice imparatie dezbinata in sine se va pustii;

si orice cetate sau casa dezbinata in sine nu va dainui.

Si daca satana scoate pe stana, s-a dezbinat in sine.

Deci cum va dainui imparatia lui?^ 1

Fariseii Ii adusesera §i invinuirea ca scoate demonii cu Beelzebul 2 .
Hristos insa nu i-a tinut indata de rau, ci le-a dat prilej ca din mai multe
minuni sa-I cunoasca puterea, iar din invatatura Sa sa cunoasca maretia
Lui. Dar pentru ca fariseii staruiau, spunind mereu aceleasj lucruri, Hris-
tos ii mustra. Le arata Dumnezeirea Sa, in primul rind dindu-le pe fata
gindurile lor ascunse, iar in al doilea rind, izgonind cu u§urinta demonii.

Invinuirea adusa de farisei lui Hristos era cu totul neru§inata. Dar,
dupa cum spuneam mai inainte, invidia nu urmare§te ce sa spuna, ci
numai sa spuna. Cu toate acestea nici asa Hristos nu i-a dispretuit, ci Se
apara cu blindetea proprie Lui, ca sa ne invete sa fim blinzi cu dusmanii
no§tri. Daca du§manii nostri ne acuza de lucruri de care habar n-avem,
care n-au nici un temei, sa nu ne infuriem, sa nu ne tulburam, ci sa le
cerem socoteala cu toata blindetea. Lucrul acesta 1-a facut mai cu seama
Hristos, dindu-le cea mai puternica dovada ca spusele lor erau minciuni.
Un om care are demon nu se poarta cu atita blindete; un om care are
demon nu cunoaste gindurile ascunse ale oamenilor. Fariseii nici nu
indraznisera sa dea pe fata invinuirea pe care o aduceau Domnului, ci o
rasuceau in mintea lor §i din pricina ca o banuiala ca aceasta era prea
neru§inata, §i din pricina ca se temeau de multime. Hristos insa le arata
ca le cunoa§te gindurile; nu-i invinuiegte si nici nu le dezvaluie rautatea
in auzul tuturor, ci le da raspunsul cuvenit, lasind pe seama con§tiintei
fiecaruia mustrarea gindurilor lor. Hristos urmarea un singur lucru
numai: sa fie de folos pacato§ilor, nu sa dezvaluie pacatele lor inaintea
lumii. Nimic nu-L impiedica, daca ar fi voit, sa-Si lungeasca cuvintul, sa-i
faca pe farisei de ris si, pe linga aceasta, sa-i mai §i pedepseasca foarte

1. Matei 12, 25-26.

2. Matei 12, 24.

492 .SKtNTUI, 1QAN CiURA l)K AUH

aspru. Totusj le lasa pe toate acestea la o parte §i urmareste un singur
lucru; sa nu-i indirjeasca mai mult, ci sa-i faca mai blinzi, mai capabili de
indreptare.

Cum Se apara Hristos? Nu cu Sfinta Scriptura - nici n-ar fi dat aten-
\ie cuvintelor Scripturii, ci dimpotriva chiar le-ar fi rastalmacit -, ci cu
fapte din viata cea de toate zilele. „Orice imparatie, spune El, dezbinata
in sine, nu va ddinui; iar cetatea si casa, daca se impart, iute se prabu-
sesc". tntr-adevar nu aduc atita paguba §i stricaciune razboaiele cit raz-
boaiele civile. A§a se intimpla §i cu trupurile §i cu orice lucru. Hristos insa
aduce deocamdata ca exemplu cazurile cele mai cunoscute. Intr-adevar,
ce este mai puternic pe pamint decit imparatia? Nimic! §i cu toate acestea
§i ea piere din pricina rascoalelor.

- Daca intr-o imparatie multimea intereselor este pricina dezbinari-
lor, poti spune asta despre o cetate, despre o casa? as. putea fi intrebat.

- Fie ea e vorba de o imparatie, de o cetate sau de o casa, dezbinarea
are acela§i rezultat: pieirea.

Cu alte cuvinte Hristos spune a§a: „Daca Eu am demon si cu el scot
pe demoni, inseamna ca este dezbinare si lupta intre demoni, inseamna
ca se scoala unii impotriva altora; iar daca se scoala unii impotriva altora,
puterea lor a pierit, s-a dus. „Cd daca satana scoate pe satana, s-a dezbi-
nat in sine"; - n-a spus: „ Scoate pe demoni", ca sa arate cit de mare inte-
legere este intre ei - iar daca s-a dezbinat a ajuns mai slab §i e pierdut; iar
daca e pierdut, cum mai poate scoate pe celalalt?"

Ai vazut cit de ridicola le e invinuirea, cit de mare prostia §i contra-
dicjia lor? Nu se poate sustine ca satana §i imparateste §i scoate in acela§i
timp §i pe demoni §i ca domne§te tocmai pentru pricina pentru care ar
trebui sa cada.

Acesta este primul raspuns dat de Hristos fariseilor. Dupa acesta, al
doilea. In acesta vorbe§te de ucenici. Totdeauna Hristos spulbera obiec-
(iile fariseilor nu numai intr-un chip, ci in doua si trei chipuri. Vrea sa le
inchida gura lor neru§inata. A§a a facut §i cind a desfiintat simbata; a dat
ca exemplu pe David, pe preoti §i marturia care spune: „Mila voiesc, iar
nu jertfa" 3 , precum §i pricina instituirii simbetei, ca a spus: „Simbata a
fost f acuta pentru om, §i nu omul pentru simbata" 4 . Acela§i lucru il face §i
acum. Dupa primul raspuns, da un al doilea raspuns, mai clar decit eel
dintii. Si le spune:

„Docd Eu scot demoni cu Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot?" 5

3. Osea 6, 6.

4. Marcu 2, 27.

5. Matei 12, 26.

OMII.II l.A MATKI 493

II

Vezi-I §i aici bunatatea lui Hristos! Ca n-a spus: „Ucenicii Mei", nici
„Apostolii Mei cu cine-i scot?", ci: „fiii vo§tri cu cine-i scot?", pentru ca,
daca fariseii ar voi sa se intoarca la aceeasi noblete a apostolilor, sa aiba,
datorita acestor cuvinte ale lui Hristos, prilej de intoarcere; dar daca vor
ramine incapatinati si vor starui in gindurile lor sa nu mai poata avea nici
o scuza. Cuvintele lui Hristos au acestinteles: „Fiii vo§tri, adica apostolii,
cu cine scot pe demoni?". Ca apostolii scosesera pe demoni pentru ca
luasera puterea aceea de la Hristos. Dar pe apostoli fariseii nu i-au invi-
nuit deloc, ca ei nu luptau impotriva scoaterii demonilor, ci numai impo-
triva lui Hristos. Hristos deci, voind sa arate ca spusele lor pornesc numai
din invidie, le vorbe§te de apostoli. „Daca Eu asa scot pe demoni, le
spune El, apoi cu mult mai mult apostolii, care au luat aceasta putere
de la Mine! §i totusi apostolilor Mei nu le-ati adus aceasta invinuire!
Cum, dar, Ma invinuiti pe Mine, autorul faptelor savirsite de ei, iar pe ei
nu-i invinuiti. Fapta aceasta a voastra nu va va scapa de osinda, ci va va
face osinda si mai cumplita". De aceea Hristos a si adaugat:

„Pentru aceasta ei vor fi judecdtorii vostri" 6 .

„Pentru ca apostolii sint din neamul vostru, le spune Hristos, pentru
ca au scos si ei demoni, pentru ca au crezut in Mine si M-au ascultat, este
lamurit ca va vor osindi pe voi care ati lucrat si ati grait impotriva Mea".

„Iar daca Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demonii, atunci a ajuns la
voi imparatia lui Dumnezeu" 7 .

- Ce inseamna: ,,imparatia"?

- Venirea Mea, raspunde Domnul.

Uita-te, ca iarasi ii atrage spre El; le vorbeste frumos, cauta sa-i faca
sa-L cunoasca §i le arata ca ei lupta impotriva binelui lor §i impotriva
mintuirii lor. „Ar trebui sa va bucurati si sa saltati, le spune Domnul, ca
am venit sa va daruiesc bunatatile acelea mari si nespuse, cintate de mult
de profeti, ca a venit timpul fericirii voastre! Dar voi faceti cu totul dim-
potriva; nu numai ca nu primiti aceste bunatati, dar le mai §i defaimati §i
nascociti vinovatii neintemeiate.

Evanghelistul Matei spune: „Daca Eu cu Duhul lui Dumnezeu, scot
demonii"; iar evanghelistul Luca spune: „Dacd Eu cu degetul lui Dum-
nezeu, scot demonii" 8 , prin aceste cuvinte Domnul vrea sa arate ca scoa-
terea demonilor este lucrarea unei puteri foarte mari si nu a unui har
oarecare. Hristos deci conchide si spune: „daca lucrurile stau asa,

6. Matei 12, 27.

7. Matei 12, 28.

8. Luca 11, 20.

494 ■ SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

atunci Fiul lui Dumnezeu a venit". N-o spune pe fata, ci pe ocolite. Si ca
sa nu le fie fariseilor greu cuvintul acesta il lasa sa se inteleaga spunind:
„Deci a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu". Ai vazut covirsitoarea Lui
inj,elepciune! A aratat venirea Lui cea stralucitoare, tocmai prin invinui-
rile pe care fariseii I le aduceau. Apoi, ca sa-i atraga la El n-a spus numai
atit: „A ajuns imparatia", ci: „A ajuns la voi", ca si cum le-ar fi spus: „Au
ajuns la voi bunatatile! Pentru ce sinteti impotriva propriului vostru
bine? Pentru ce duceti razboi propriei voastre mintuiri? Acesta este tim-
pul despre care de demult au prezis profetii; acesta este semnul venirii
cintate de ei; acestea se savirsesc prin putere dumnezeiasca. Ca se savir-
sesc aceste fapte o stiti si voi; si ca se savirsesc prin putere dumnezeiasca,
o striga faptele. Nici nu este cu putinta ca satana sa fie mai puternic acum,
ci neaparat slab. Iar cine este slab nu poate, ca si cind ar fi tare, sa scoata
pe demonul eel tare". Hristos a grait asa ca sa arate puterea dragostei si
slabiciunea dezbinarii §i certei. De aceea, cu timp §i fara timp, Hristos ii
indeamna la dragoste pe ucenici Sai si le spune ca diavolul face totul ca sa
surpe dragostea.

Dupa ce a dat al doilea raspuns, il da si pe al treilea, graind asa:

„Cum poate cineva sa intre in casa celui tare si lucrurile lui sa le

jefuiascd, daca nu va lega intii pe eel tare §i atunci sd-i jefuiasca
lucrurile lui?" 9

Din cele spuse s-a vazut ca satana nu poate scoate pe satana. §i o stie
toata lumea ca nu poate fi scos nici altfel, daca nu-1 biruie mai intii. Ce
rezulta de aici? Ceea ce a spus si mai inainte; dar acum o spune cu mai
multa stralucire. Cu alte cuvinte Domnul spune asa: „Departe de Mine de
a Ma folosi de diavol ca de un aliat! Ii due razboi, il pun in lanturi!
Dovada? I-am jefuit lucrurile lui!" Vezi ca s-a dovedit contrariul de ce
incercau sa mestesugeasca fariseii? Aceia voiau sa arate ca nu scoate dra-
cii cu puterea Lui, ci cu puterea lui Beelzebul. Hristos insa le arata ca
scoate nu numai pe demoni, ci ca-1 are legat, datorita marii Sale puteri,
chiar pe seful demonilor, pe Beelzebul; si ca pe acela 1-a biruit inainte de
demoni cu puterea Sa. §i se vede lucrul acesta din cele petrecute. Daca
Beelzebul este §eful demonilor, iar demonii ii sint supu§i, cum ar fi cu
putinja ca demonii sa fie alungati atita vreme cit satana, cit Beelzebul,
nu-i nici invins, nici supus?

Mie mi se pare ca aceste cuvinte ale lui Hristos au in ele si o profetie,
anume ca nu numai demonii sint „lucrurile" diavolului, ci si oamenii care
fac faptele diavolului. Domnul a rostit aceste cuvinte pentru a arata ca El
nu scoate numai demoni, ci ca alunga si toata ratacirea din lume, ca

9. Matei 12, 29.

OMII.ll l,A MATKI 495

surpa toata vrajitoria diavolului §i ca face fara putere pe toate cele ale lui.
Hristos n-a spus: „Va lua", ci: „Va jefui", aratind ca va face aceasta cu
putere de Stapin.

Ill

Hristos nu-1 nume§te pe satana puternic pentru ca ar fi prin fire
puternic - sa nu fie! -, ci pentru a arata tirania lui de mai inainte, dobin-
dita datorita trindaviei noastre.

„Cel care nu-i cu Mine impotriva Mea este; §i eel care nu aduna cu
Mine risipeste" 10 .

lata §i al patrulea raspuns.

„Ce vreau Eu? intreaba Hristos. Vreau sa aduc pe oameni la Dumne-
zeu, sa-i invat virtutea, sa le vestesc imparatia cerurilor! Ce vor demonii
§i diavolul? Cele potrivnice acestora. Deci cum este cu putinta sa lucreze
impreuna cu Mine eel care nu aduna cu Mine, eel care nu-i cu Mine? Dar
pentru ce spun sa lucreze impreuna cu Mine? Dimpotriva, dorinta lui
este de a risipi cele ale Mele. Cum e cu putinta, dar, ca satana, care nu
numai ca nu lucreaza impreuna cu Mine, ci §i risipe§te pe cele ale mele, sa
arate atita unire cu Mine incit sa scoata demonii cu Mine?"

Se poate prea bine presupune ca Hristos a spus aceste cuvinte nu
numai despre diavol, ci §i despre Sine, ca §i El este impotriva diavolului §i
impra§tie pe cele ale diavolului.

Dar m-ar putea intreba cineva:

- Cum este „impotriva Mea eel care nu-i cu Mine"?

- "Prin aceea ca nu aduna cu Mine!", raspunde Hristos.

Iar daca acest lucru este adevarat, apoi cu atit mai mult eel care-i
impotriva lui Hristos. Daca eel care nu lucreaza impreuna cu Hristos este
du§man al lui Hristos, cu atit mai mult eel care duce razboi impotriva lui
Hristos.

Hristos a spus toate aceste cuvinte ca sa arate ca dusmania Lui fata
de diavol este mare si nespusa. Spune-mi, daca ar trebui sa duci razboi
impotriva cuiva §i cineva n-ar vrea sa-ti dea ajutor, prin insu§i acest fapt
n-ar fi el impotriva ta?

Daca in alta parte Hristos a spus apostolilor: „Cel ce nu este impo-
triva voastra este pentru voi" 11 , apoi aceste cuvinte nu sint potrivnice
celor spuse mai inainte. Intr-un loc a aratat ca acela este impotriva lor, in
celalalt loc a aratat ca este numai in parte cu ei, ca raspuns la cuvintele
apostolilor: „in numele Tau scoate demoni" 12 .

10. Matei 12, 30.

11. Luca 9, 50.

12. Luca 9, 49.

496 SFINTUL IOAN GURA DE AUR

Dupa parerea mea, Hristos in aceste cuvinte S-a gindit si la iudei,
punipdu-i impreuna cu diavolul. Ca si iudeii erau impotriva lui Hristos si
imprastiau ce aduna El.

Ca S-a gindit si la ei, a aratat-o graind asa:

„Pentru aceasta zic voud, ca orice pdcat §i defaimare se va ierta
oamenilor" 13 .

Dupa ce Domnul a terminat cu apararea, dupa ce a raspuns obiectii-
lor fariseilor si dupa ce le-a dovedit ca se obraznicesc in zadar, ii infrico-
seaza. Ca pentru sfatuirea si indreptarea oamenilor nu-i nevoie numai de
apararea invataturilor §i de darul de a convinge pe ascultatori, ci si de
amenintare, asa cum a facut Hristos in toate imprejurarile cind a legiuit si
a sfatuit.

Se pare insa ca cele spuse de Hristos sint tare neclare; dar daca ne
uitam cu luare aminte la ele, intelegerea lor este usoara.

Sa ascultam, dar, bine aceste cuvinte. Hristos spune:

„Orice pdcat §i defaimare se va ierta oamenilor; dar defdimarea
Duhului nu se va ierta lor. §i celui care va zice cuvint impotriva Fiului
Omului i se va ierta lui; dar celui care va zice cuvint impotriva Duhului
Sfint nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in eel ce va sa fie" 14 .

- Ce vrea sa spuna Domnul prin aceste cuvinte?

- „Multe ati spus impotriva Mea! zice El. Ca sint un inselator, ca sint
impotriva lui Dumnezeu. Va iert acestea, daca va pocaiti, si nu va pedep-
sesc. Dar defaimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se
pocaiesc".

- Cum e cu putinta asta? Ca a fost iertat si acest pacat celor ce s-au
pocait. Multi din cei care au defaimat au crezut mai tirziu si toate pacatele
li s-au iertat. Ce inteles au, dar, cele spuse? Ca dintre toate pacatele
acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?

- Pentru ca despre Hristos iudeii nu stiau cine este, dar despre Duhul
aflasera de multa vreme. Tot ce-au grait profetii au grait prin Duhul
Sfint; toti cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clara despre
Duhul Sfint.

Intelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta: „Fie! spune El. Puteti
pacatui fata de Mine, din pricina trupului cu care sint imbracat; dar nu
puteti spune si de Duhul Sfint: „Nu-L cunoa§tem!". De aceea defaimarea
voastra nu va va fi iertata si veti fi pedepsiti §i aici §i dincolo". - Multi au
fost pedepsiti numai aici; de pilda, desfrinatul din Corint 15 §i corintenii

13. Matei 12, 31.

14. Matei 12, 31-32.

15. I Cor. 2, 6.

OMILII LA MATK1 . 497

care s-au imparta§it cu nevrednicie cu dumnezeiestile taine 16 . - „Dar voi,
continua Hristos, ve£i fi pedepsiti §i pe lumea aceasta §i pe cealalta. Va
iert toata defaimarea adusa Mie inainte de rastignire! Va iert chiar rastig-
nirea! Numai pentru necredinta voastra nu veti fi pedepsiti!" - Ca nici cei
care au crezut inainte de rastignire nu aveau o credinta totdeauna
deplina. Inainte de patimi Hristos poruncea sa nu-L faca nimanui cunos-
cut; iar in timpul rastignirii a spus ca le-a iertat lor pacatul acesta - "Dar
cele ce a}A spus despre Duhul Sfint, acelea nu vor avea iertare!".

Ca Domnul S-a gindit la defaimarile aduse Lui inainte de rastignire
se vede din cuvintele pe care le-a adaugat: „Celui care va zice cuvint
impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice cuvint
impotriva Sfintului Duh, nu i se va ierta lui".

- Pentru ce?

- „Pentru ca Duhul Sfint va este cunoscut, spune Hristos, pentru ca
aji pacatuit fata de fapte evidente. Chiar daca spuneti ca pe Mine nu Ma
cunoasteti, dar nu puteti spune ca nu cunoa§teti pe Sfintul Duh, ca scoa-
terea demonilor §i tamaduirile sint lucrarea Sfintului Duh. Deci nu M-ati
ocarit numai pe Mine, ci §i pe Duhul eel Sfint. De aceea osinda voastra
este de neinlaturat §i aici si dincolo.

Unii oameni vor fi osinditi §i aici §i dincolo; altii numai aici; unii
numai dincolo, altii nici aici, nici dincolo. Aici §i dincolo, ca iudeii - ca au
fost pedepsiti §i aici, cind au indurat acele nemaiauzite suferinte la cade-
rea Ierusalimului; §i indura §i dincolo cea mai cumplita pedeapsa -, ca
locuitorii Sodomei §i multi altii. Numai dincolo, ca bogatul care se pirjolea
in iad §i nu era stapin nici pe o picatura de apa; numai aici, ca desfrinatul
din Corint; dar nici aici nici dincolo, ca apostolii, ca profetii, ca fericitul
Iov; ca suferintele lor nu erau osinda, ci lupte §i incercari.

IV

Sa ne sirguim 17 , dar, sa facem parte din ace§tia din urma! Daca nu din
ace§tia, atunci eel putin din cei care-§i spala aici pacatele. Infrico§ator este
scaunul acela de judecata, osinda de neinlaturat, iar chinul de nesuferit.
Daca vrei sa nu fii pedepsit nici aici, judeca-te singur, cere-ti singur socoteala
de faptele tale! Asculta ce spune Pavel: „Dacd ne-am judeca pe not inline,
n-am mai fi judecati" 18 . Daca faci asta §i mergi inainte pe acest drum, vei
dobindi §i cununa.

- Dar cum sa ma pedepsesc pe mine insumi? m-ai putea intreba.

- Plingi, suspina cu amar, smereste-te, chinuie§te-te, adu-ti aminte
de pacatele tale, unul cite unul. Nu mic mijloc de pedepsire a sufletului

16. I Cor. 11, 18-32.

17. De aici incepe partea morala: Trebuie sa jacem fapte Tpotrivnim pacatelor, de
vrem sa }im invredniciti de imparatia cerurilor.

18. J Cor. 11. 31.

498 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

este acesta, Daca. aiajuns. la zdrobirea inimii, atunci stii ca prin aceasta
mai cu.seama se pedepse§te sufletul. Daca ti-ai adus aminte de pacatele
t^'e, atunci stii cita durere se naste de aici. De aceea Dumnezeu da unei
aslfel de pocainteca rasplata indreptatirea. spunind; „Spune tumai intii
pacatele tale, ca sa te indreptezi!" 1J .Nu'-i putin iucru pentru indreptarea
ta adunarea in rainte a tuturor pacateior tale, intoarcerea lor si pe o parte
si pe alta, dupa felul lor, si trecerea jor pe dinaintea ochilor tai. Cel care
face lucrul acesta ajunge la o atit de mare zdrobire de inima, ca socoteste
ca mcinu meritasa mai traiasca. Iar eel care a ajuns la aceasta socoteala
va fi mai moale ca ceara. Nu-mi vorbi mie numai de desfrinare, nici de
adulter, nici de pacate recunoscute de toata lumea ca pacate. ci aduna in
inintsa ta uneltirile tale ascunse. calomniile, grairile de rau, desertaciu-
nile. pizmuiriie tale si toate pacatele la fel cu acestea! Ca si pentru aceste
pacate nu ver suferi mica pedeapsa.' Cel care ocaraste se duce in iad 20 ;
betivul nu' are parte de imparatia cerurilor 21 : cel care nu iubeste pe
aproapele sau supara atit de mult pe Dumnezeu, ca nici mucenicia nu-i
este de vreun foios 22 : cel care nu poarta grija de ai sai s-a lepadat de
credinta 23 : cel care dispretuieste pe saraci este aruncat in foe 24 . Nu socoti.
dar. mid aceste pacate, ci aduna-le pe toate si scrie-le ca ihtr-o carte.
Daca le scrii tu, Dumnezeu ti le sterge, dupa cum daca tu ne le scrii, Dum-
nezeu ti le si scrie §i te §i pedepseste. Este, dar, cu mult mai bine ca paca-
tele noastre sa fie serise de noi §i sa ne fie §terse sus, decit, dimpotriva, ca
noi sa le uitam, iar Dumnezeu sa ni le puna inaintea ochilor no§tri in ziua
cea infrico§atoare. A§adar, ca sa nu se intimple asta, satrecem pe dinain-
tea constiintei noastre cu toata luarea aminte toate pacatele noastre §i
vcm vedea atunci ca sintem vinovafi de multe pacate. Cine nu-i lipsit de
lacomie? Sa nu-mi vorbesti mie de o lacomie masurata, ci ginde§te-te ca
si pentru aceasta mica lacomie vom fi pedepsiti. Si pocaie§te-te! Cine nu
ocaraste? Dar si ocara te arunca in iad 25 . Cine n-avorbit de rau in ascuns
pe semenul sau? Dar si vorbitul de rau te lipse§tedeimparatia cerurilor.
Cine nu s-a mindrit? Dar §i omul mindru este mai neeurat decit totL Cine
nu s-a uitat cu ochi pofticio§i? Dar si acesta a savir§it adulter 26 . Cine no
s-a miniat pe fratele sau in zadar? Dar §i acesta este vinovat
sinedriului 27 . Cine n-a jurat? Dar §i juramintul este de la cel rau 28 . Cine

19. Isaia 43, 26.
2Q:;Mtttei5, 22.

21. I, Cor. 6, ,.1;0.

22, I Cor. 13, 13.

24. Luca 16, 22-31.

25. Matei 5, 22.

26. Matei 5* 28,

27. Matei 5, 22.

28. Matei 5, 34-37.

OMILII LA MATEI 499

n-a jurat strimb? Dar §i juramintul strimb e mai mult decit de la eel rau.
Cine n-a slujit lui mamona? Dar §i acesta a cazut din adevarata robie, cea
intru Hristos 29 . Pot sa numesc §i alte pacate mai multe ca acestea; dar sint
de ajuns §i acestea si indestulatoare sa duca la pocainta pe un om care nu
are inima de piatra §i nu-i cu totul nesimtit. Daca fiecare din aceste pacate
arunca in iad,: ce nu vor face adunate toate la un loc?

- Atunci cum ne mai putem mintui? ma poti intreba.

- Daca vei intf ebuinta pentru fiecare pacat doctoria potrivnica paca-
tului : milostenia, rugaciunile, cainta, pocainta, smerenia, inima zdrobita,
dispretuirea averilor. Dumnezeu a pus nenumarate cai de mintuire daca
vrem sa luam aminte.

Sa luam, dar, aminte §i cu toate doctoriile acestea sa ne curatim
ranile facind milostenii, lasind ura ceo purtam celor ce ne-au suparat,
mul|;umind lui Dumnezeu pentru toate, postind dupa putere, rugindu-ne
cu inima curata si sa nu ne facem prieteni cu bogatia cea nedreapta 30 . A§a
vom putea dobindi §i iertarea pacatelpr noastre §i vom dobindi §i bunata-
ifile fagaduite, de care faca Dumnezeu ca noi toti sa ne invrednicim cu
harul sj iubirea de pameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia slava
§i puterea in yecii Vecilor, Amin.

29. Matei 8, 24.

30. Lnea 16, 9.

OMILIA XLTI

,Sau facet: pomui bun si rodul Iui bun;

sau facet: pomui rau si rodul lui rau;

ca din rod se cunoaste pomui" 1 .

"Hristos ii rusjneaza iarasi pe farisei in alt chip; nu Se margineste la
mustrarile de mai inainte. §i nu face lucrul accsta ca sa scape El de invi-
nu : re - erau de ajuns cele spuse mai inainte -, ci ca pe ei sa-i indrepte.

Cu alte cuvinte, Domnul le spune asa:,.Niei unul din voi n-a repro§at
< •e\ov pe care i-am vindecat ca n-ar fi fosl vindecati f?i nici n-a spus ca e un
lu.cru rau ca oamenii sa fie scapati de demoni". Oricit de neru§ina$i ar fi
Cost fariseii, totusi n-ar fi putut spune aceasta, pentru ca ei nu criticau
faptele savirsite de Domnul. ci huleau pe Domnul. pe Cel Care le savir-
sen. Lucrul acesta arata ca invinuirea lor era §i impotriva dreptei ra^iuni,
si impotriva ordinii firesti a lucrurilor. Iar a urzi ni§te invinuiri ca aces-
lea, care sint impotriva bunului simt, inseamna a fi de o nerusinare fara
margini, in afara de faptul ca mai faci §i rau.

Dar uita-te ca Hristos nu dore§te sa se certe cu fariseii! Nu le-a spus:
..Faceti pomui bun. pentru ca si rodul este bun", ci le inchide cu desavir-
sire sura si le arata §i blindej;ea Lui §i neru§inarea lor, spu-
nindu-lc: ..Daca vreti sa-Mi critical faptele Mele, nu va opresc. Numai
criticati-le cu dreapta judecata §i fara sa va contraziceti!" Asa avea sa fie
data pe lata rautatea fariseilor §i mai lamurit, pentru ca indraznisera sa
ci-itice ni.ste fapte evidente. „Rautatea voastra este fara rost, le spune
Hristos, iar spusele voastre se contrazic. Felul pomului se cunoa§te dupa
rod, si nu rodul dupa pom. Voi insa faceti contrariul. Chiar daca pomui
face rodul, totu§i rodul ne spune de ce fel e pomui. §i ar fi fost firesc ca
voi sau sa critical §i faptele Mele §i pe Mine, Cel Ce le-am savir§it, sau sa
nu Ma critica|i, daca-Mi laudati faptele. Asa, insa, voi faceti cu totul con-
trariul. Neputind critica faptele, fructul adica, criticati pomui, numin-
du-Ma indracit. Iar aceasta este curata nebunie". Hristos spune §i acum
ceea ce spusese mai inainte, ca pomui bun nu poate sa faca fructe rele §i
nici pomui rau, fructe bune. Deci invinuirile fariseilor sint cu totul con-
trare logicii §i naturii.

1. Matei 12, 33.

i 'Mil. II I, A MATI'.I ,-)() 1

Apoi Domnul. pentru ca n-a vorbit de El, ci de Duhul Sfint, ii mustra
cu asprime. zicindu-le:

..Pui de vipere, cum puteti grdi cele bune, rdi fiind?" 2

Prin acesie cuvinte Domnul ii §i tine de rau pe farisei, dar §i demon-
streaza prin <.i cele spuse pina acum.

..Tata, le spune Hristos. voi nu puteti face roduri bune. pentru ca sin-
!eti pomi rai. Asadar nu ma minunez ca graiti asa. Ati lost crcscuti rau,
hinleti copiii unor stramosi rai si aveti sufletul rau".

Uita-te ce aeuzatii precise le aduce! Sint l'ara scapare. N-a spus:
..Cum puteti sa vorbiti cele bune, cind sinteti pui de vipera?"', ci le zice:
..Cum puteti grai cele bune, fiind rdi?". I-a numit pui de vipera pentru ca
se laudau cu stramosii lor. Aratindu-le ca de aici n-au nici un ci§tig, le-a
smuls inrudirea cu Avraam si le da alti stramosi, pe masura naravurilor
lor. viperele! I-a lipsit de stralucirea numelui lui Avraam.

„Cd din prisosul inimii grdieste gura' ,:: .

Aici Hristos arata iarasi Dumnezeirea Sa, care cunoaste cele
ascunse: mai arata ca oamenii vor fi pedepsiti nu numai pentru cuvintele
lor. ci si pentru gindurile lor rele si ca El. ca Dumnezeu, le cunoaste.
Totodata Domnul mai spune ca e cu putinta ca §i oamenii sa cunoasca
in oarecare masura gindurile altor oameni: ca e firesc ca atunci cind rau-
tatea nu mai poate fi stapinita inauntrul sufletului sa izbucneasca in afara
prin cuvintele rostite cu gura. Deci cind auzi pe un om spunind cuvinte
rele. nu socoti ca numai atita rautate are in el cit o arata cuvintele, ci gin-
deste-te ca izvorul e cu mult mai mare. Rautatea rostita cu cuvintul e
numai prisosul rautatii dinauntru.

Ai vazut cit de aspru i-a mustrat pe farisei? Daca cuvintele lor sint
atit de rele si sint nascute din vointa diavolului, ginde§te-te cit de rea e
radacina si izvorul acestor cuvinte! E si firesc sa fie asa; ca limba, de
multe ori, se ru§ineaza §i nu varsa toata rautatea; inima insa, neavind
nici un martor, zamisleste fara teama oricite rele vrea; ca de Dumnezeu
nu se sinchiseste. A§adar, intrucit cuvintele sint rostite inaintea tuturora
§i cercetate de oameni, iar gindurile inimii ascunse, de aceea rautatea
limbii e mai mica, iar a inimii mai mare. Cind muljimea gindurilor inte-
rioare ajunge nespus de mare, atunci tainele inimii ies afara cu mult zgo-
mot. Dupa cum cei ce varsa la inceput se silesc sa-§i Jina inlauntru sucu-
rile care le dau asalt, dar cind sint biruiti scot pe gura multa murdarie, tot
a§a §i oamenii care au in inimile lor ginduri rele si vorbesc de rau pe
semenii lor.

2. Matei 12, 34.

3. Matei 12, 34.

502 SKINTUI. IllAN C'.UKA l>K AUK

„Omul eel bun din comoara cea bund scoate pe cele bune, iar omul
rau din comoara cea rea scoate pe cele rele" 4 .

II

„Sa nu socotiti, spune Hristos, ca lucrul acesta se intimpla numai
cind e vorba de rautate, ci si cind e vorba de bunatate. Bunatatea
dinauntrul unui om e mai mare decit o arata cuvintele".

Cu aceste cuvinte Domnul a aratat ca trebuie sa-i socotim pe farisei
mai rai decit ii arata cuvintele, iar pe El mai bun de cum II arata spusele
Sale. Prin „comoara" Domnul vrea sa arate multimea gindurilor inimii.

Apoi le mareste iarasi frica si le spune: „Sa nu socotiti ca totul se
margineste la asta si la osinda oamenilor! Nu! Toti cei care nutresc astfel
de ginduri rele vor primi cea mai cumplita pedeapsa". Si n-a spus:
„Voi",ca voia sa dea invatatura aceasta intregului neam omenesc; dar, in
acela§i timp, voia si sa-Si indulcesaca cuvintele Sale.

„Dar va zic voua ca pentru orice cuvint de§ert, pe care il vor rosti
oamenii, vor da seama in ziua judecatii" 5 .

Priri „cuvint desert" se intelege cuvintul care nu corespunde fapte-
lor: niinciuna, calomnia. Unii tilcuitori spun ca prin „cuvint desert" se
intelege uh cuvint grait fara rost, de pilda cuvintele care dau nastere la ris
nesabuit sau cuvintele de rusine, nerusinate si nepotrivite.

„Cd din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei
osindi" 6 .

Ai vazut ca tribunalul nu e aspru? Ca pedepsele sint usoare? Judeca-
torul nu-];i va hotari osinda intemeiat pe cuvintele pe care altul le-a spus
despre tine, ci pe cuvintele pe care tu insuti le-ai grait. Iar aceasta este cea
mai desavirsita dreptate. Tu esti stapin §i sa le spui si sa nu le spui.

Asadar, nu trebuie sa se nelinisteasca si sa tremure cei vorbiti de
rau, ci cei care vorbesc de rau. Nu sint siliti sa se dezvinovateasca cei vor-
biti de rau de cuvintele rele pe care le-au auzit, ci cei care vorbesc de rau,
pentru cuvintele pe care le-au vorbit. Pe acestia ii ameninta toata pri-
mejdia. Trebuie sa fie deci fara grija cei vorbiti de rau; nu vor fi trasi la
raspundere pentru cuvintele rele spuse de altii! Trebuie sa se nelinis-
teasca §i sa tremure cei care vorbesc de raU, pentru ca ei vor fi tiriti in
fata infricosatoarei judecati pentru cele ce au grait. Aceasta e o cursa a
diavolului; ca pacatul acesta al vorbitului de rau nu are nici o placere, ci

4. Matei 12, 35.

5. Matei 12, 36.
(i. Matei 12, 37.

OMII.II l..\ MATH ftd.'t

numai paguoa. Omul care vorbeste de rau stringe in sufletul sau comoara
rea. Daca omul care are in el un germene de boaia se imbolnaveste ei inai
iniii. cu mull mai mult eel care stringe in el insusi rautatea, care e mai
amara decil once germene de boala, va sui'eri cele mai grele chinuri,
pentru ca isi baga in suflet o cumpiita boala. Si se vede aceasta din cele ce
scoate pe gura. Daca pe ceilaiti ii supara atita vorbele lui, cu mult mai
mult supara sufletul care le zamisleste. Cei care vorbeste de rau pe allul
se pierde pe ei insusi mai intii, dupa cum cei care calca pe foe se frige, eel
cv.:e se izcesie ae otei se vaiama, iar cei care iove§Le intr-un cui singe-
reaza. Dar cei care stie sa sufere cu curaj nedreptatea este otel, cui si foe,
pe cind cei care pune la caie si savirseste nedreptatea este mai slab decit
lutui. Asadar nu e rau sa fii nedreptatit. ci e rau sa nedreptatesti si sa nu
stii sa induri nedreptatea. Cite nedreptati n-a indurat David? Cite
nedreptati n-a facut Saul? Si cine a ajuns mai puternic si mai fericit? Cine
a ajuns mai de plins si mai de jelit? Nu. oare, Saul, eel care a nedreptatit?
Uita-te! Saul i-a fagaduit lui David ca daca va rapune pe Goliat il va face
ginere si-i va da cu draga inima pe fiica sa de sotie 7 . David a rapus pe
Goliat, dar Saul nu s-a tinut de cuvint; nu numai ca nu i-a dat pe fiica lui,
dar cauta sa-1 si omoare. Si cine a ajuns mai stralucit? Nu era, oare, Saul
strins de git de tristete si de demonul eel viclean. iar David stralucea mai
mult decit soarele prin victoriile sale si prin dragostca lui dc Dumnczcu?
Iarasi, cind femeile cintau spre slava lui David 3 , n-a fost Saul sufocat de
invidie, iar David, care a suferit totul in tacere, a cucerit pe toti si i-a legat
strins de el? Dar cind 1-a avut in mina pe Saul si nu i-a facut nimic 9 , cine a
fost iarasi fericit si cine a fost ticalos? Cine a fost mai slab si cine a fost mai
puternic? Nu David, care nu s-a razbunat pe Saul nici cind avea dreptul
sa se razbune? Si pe buna dreptate! De ce? Si Saul avea de aliat §i ajutor
osta§i inarmati, pe cind David, dreptatea mai puternica decit mii de
ostasi. De aceea lui David, desi fusese prigonit pe nedrept de Saul, nici nu
i-a trecut prin minte sa-1 omoare, cu toate ca avea tot dreptul sa o faca.
Stia din cele petrecute mai inainte ca nu savir§irea raului te face mai
puternic, ci suferirea raului. Ce poti spune de Iacov? N-a fost, oare,
nedreptatit de Laban? N-a indurat rele de la el? Dar cine a fost mai puter-
nic? Laban, care avindu-1 in miini pe Iacov nu indraznea sa-1 atinga, ci se
temea si tremura, sau Iacov, care, fara arme, fara osta§i, ajunsese pentru
Laban mai de temut decit mii de imparati?

7. I Regi capitolele 17 §i 8.

8. 1 Regi 18, 7.

9. / Reqi 24, 1-8.

504 SKlNTUI, IOAN (JUliA 1)K AUK

III

Dar ca sa va dau si o alta dovada mai puternica decit cele spuse, voi
vorbi tot de David, dar despre faptele lui contrare celor amintite mai
inainte. Cind a suferit nedreptatea a fost puternic; cind a savirsit nedrep-
tatea a fost mai slab decit toti. I-a facut rau lui Urie si s-a schimbat rin-
duiala. Slabiciunea a trecut de partea celui care a facut raul, iar pute-
rea, de partea celui ce a suferit raul. Urie, mort fiind, a ravasit casa lui
David; David, imparat si viu, n-a avut nici o putere, iar Urie, numai gene-
ral si ucis, a intors pe dos toata viata lui David 10 .

Vreti sa va fac in alt chip mai clare spusele mele? Sa cercetam si pe
cei care se razbuna chiar cind au dreptate. Stie toata lumea ca aceia care
fac rau sint mai ticalo§i decit toti ticalosii, pentru ca poarta razboi pro-
priului lor suflet.

- Dar cine s-a razbunat pe buna dreptate si a aprins nenumarate rele
§i a adus asupra sa necazuri si dureri?

- Ioab, generalul lui David 11 . El a aprins §i razboiul si a suferit si o multi-
me de rele. Nu s-ar fi intimplat nimic daca Ioab ar fi stiut sa filozofeze.

Sa fugim, dar, de acest pacat! Sa nu facem rau semenului nostru nici
cu cuvintul, nici cu fapta. Hristos n-a spus: „Daca-l vei vorbi de rau si-1
vei duce in fata judecatii", ci atit: „Daca-l vei vorbi de rau chiar in tine
insuji, §i atunci vei primi cea mai cumplita pedeapsa". Chiar daca este
adevarat ceea ce spui, chiar daca le spui fiind convins de adevarul spuse-
lor tale, §i atunci vei fi pedepsit! Dumnezeu te va pedepsi nu pentru cele
savir§ite de eel grait de rau, ci pentru cele ce tu le-ai grait despre el! Ca
„din cuvintele tale te vei osindi", a spus Hristos. N-ai auzit ca §i fariseul,
cind a vorbit de rau pe vames, a spus adevarul, a vorbit de pacate cunos-
cute de toata lumea, n-a dat la iveala pacatele tainuite ale vame§ului §i
totu§i a primit cea mai mare pedeapsa 12 ? Daca nu trebuie sa judecam §i sa
osindim pacatele altora, pe care le §tie toata lumea, cu mult mai mult
pacatele de care nu sintem siguri. Pacatosul are Judecatorul sau. Nu rapi,
dar, dreptul de judecata al Unuia-Nascut! Lui Ii este rezervat scaunul de
judecata. Vrei sa judeci §i tu? Ai §i tu un scaun de judecata, care iti aduce
mult ci§tig §i nici o paguba. Ia-ti con§tiinta ta judecator! Adu inaintea ei
toate pacatele tale. Cerceteaza 13 toate pacatele sufletului tau, cere-i ama-
nunfita socoteala §i spune-i: „Pentru ce ai indraznit sa faci cutare §i
cutare pacat?" Iar daca nu vrea sa-ti judece pacatele tale si le judeca pe
ale altora, graieste-i a§a: „Nu te judec pentru pacatele altora! Nu pentru

lair

10. II Regi 12, 11-14.

11. // Regi 3, 21-39.

12. Do aid incepe partea morala: Despre lacomie si nedreptate. Cel ce face nedrep-
I'.ste mai pagubit decit eel nedreptatit.

13. Luca 18, 10-14.

OMIL1I I .A MA'l'KI 505

acelea te-am chemat sa te dezvinovatesti! Ce te priveste pe tine daca altul
este pacatos? Te intreb pe tine: Pentru ce ai savir§it cutare §i cutare
pacat? Apara-te pe tine, nu acuza pe altul! Uita-te la pacatele tale, nu la
ale altora!" Chinuie-ti cu astfel de intrebari necontenit sufletul! Iar daca
nu are nimic de spus, daca ii este ru§ine sa le spuna, snope§te-l in batai,
ca pe o slujnica mindra §i desfrinata. A§aza in fiecare zi inaintea ta acest
scaun de judecata! Zugravesjte in fata mintii tale riul eel de foe, viermele
eel neadormit §i toate celelalte chinuri din iad! Nu-ti lasa sufletul sa faca
cirda§ie cu diavolul! Nu-i ingadui sufletului tau sa-ti spuna cu neru§inare:
„Diavolul a venit la mine, el a uneltit impotriva mea, el m-a ispitit!", ci
graieste-i a§a: „Daca tu nu vrei, toate uneltirile diavolului sint de prisos!"
Daca-ti spune iara§i: „Sint imbracat cu trup, am pe mine carne, loeuiese
in lume, traiesc pe pamint!", raspunde-i: „Toate acestea sint scuze §i pre-
texte! §i cutare are carne, este traitor in lume §i locuitor pe pamint §i
totu§i face fapte vrednice de lauda! §i tu, cind faci o fapta buna, o faci tot
imbracat in trup!" Daca se supara cind ii vorbesti a§a, nu-ti lua mina de
pe el, ca nu moare daca-1 bati, ci-1 izbave§ti de moarte. Daca-ti spune
iara§i: „Cutare m-a suparat!", raspunde-i: „Tu insa poti sa nu te superi!
De multe ori ti-ai stapinit minia!" Daca iti spune iara§i: „Frumusetea
cutarei femei ma face sa-mi zboare mereu gindul la ea!", raspunde-i:
„Poti sa te stapine§ti!" Da-i pilde pe cei care au biruit ispita, da-i
pilda pe cea dintii femeie care n-a scapat de pedeapsa, desj a spus: „§ar-
pele m-a amagit" 14 .

IV

Cind iti cercetezi a§a pacatele tale, sa nu fie nimeni de fata, sa nu te
tulbure nimeni! Dupa cum judecatorii cind dau sentinta stau dupa o per-
dea, tot a§a §i tu, in loc de perdea, cauta timp §i loc lini§tit. Cind te scoli de
la masa dupa cc ai cinat §i te duci sa te culci, judcca-Ji laplclc talc. Accsta-i
timpul ecl mai potrivit. Iar kx; cstc patul §i camera de culcarc. Accasta a
poruncit-o §i prof etui, cind a spus: „Caiti-va de cele ce ati grait in inimile
voastre in a§ternuturile voastre!" 15 Pedepse§te-ti cumplit sufletul pentru
mici pacate, ca sa nu savir§e§ti pacate mari. Daca faci lucrul acesta in fie-
care zi, vei sta cu indraznire in fata acelui infrico§ator scaun de judecata.
A§a a ajuns Pavel curat. Pentru aceea §i spunea: „Dacd ne-am judeca pe
noi inline, n-am mai fi judecati" 16 . A§a curatea Iov pacatele fiilor sai 17 .
Daca aducea jertfa pentru pacatele lor ne§tiute, cu atit mai mult le cerea

14. Fac. 3, 13.

15. Ps. 4, 4.

16. / Cor. 11, 31.

17. Iov 1, 5.

500 SKINTUI. IOAN CilJKA UK AUK

socoteala pentru cele §tiute. Dar noi nu facem asa, ci cu totul dimpotriva.
Abia ne-am bagat sub a§ternut ca si incepem sa ne gindim la cele lumesti.
Unii baga in sufletul lor ginduri rusmoase, altii se gindesc la banii daii cu
camata, la afaceri si la treburi vremelnice. Cind avem o fata o pazim cu
loata strasnicia; dar ceea ce ne este mai de pret decit fata noastra, sufle-
tul, pe acesta il lasam sa se desfrineze, sa se pingareasca si-1 impuiem cu
mii si mii de ginduri rele. Daca dragostea de averi, dragostea de petre-
ceri, dragostea de trupuri frumoase, daca dragostea de razbunare sau
oricare alta dragoste pacatoasa vrea sa intre in sufletul nostru. ii deschi-
dem largi usile sufletului, o atragem inauntru, o chemam si-i dam toata
libertatea sa se a§eze inauntrul nostru. Ce poate fi mai groaznic ca a lasa
sa fie pingarit ceea ce este mai de pret in noi. sufletul, de atitea pacate si
pina intru atita sa se desfateze de ele pina ce se satura? Dar pacatele n-au
niciodata satiu! De aceea pacatele te parasesc numai atunci cind te ia
somnul. Dar, mai bine spus, nici atunci, ca §i visele §i vedeniile din somn
i\\ aduc inainte aceleasi pacate! Din pricina asta §i cind se face ziua savir-
^im de multe ori tocmai faptele pe care le-am trait in vis. Nu lasi sa-ti
intre un pic de praf in ochi, dar nici nu te uiti ca in suflet intra atitea si
tira§te dupa el povara unor atit de mari pacate! Cind vom mai putea
scoate din sufletul nostru aceasta murdarie pe care o depunem in fiecare
zi? Cind vom taia spinii? Cind vom semana semintele cele bune? Nu §tii
ca a venit timpul secerisului? §i noi nici n-am desfundat pamintul! Ce
vom spune daca vine Lucratorul §i ne intreaba ce am facut? Ce-I vom
raspunde? Ca nu ne-a dat nimeni seminte? Dar eu in fiecare zi am arun-
cat semintele! Ca n-a taiat nimeni spinii? Dar eu in fiecare zi am ascutit caz-
maua! Ca nevoile vietii ne-au cople§it? Dar pentru ce nu te-ai rastignit pe
tine lumii! 18 . Daca eel care a dat talantul inapoi a fost numit „sl u g&
vicleana" 19 , nu pentru ca nu 1-a dat inapoi, ci pentru ca n-a adus doi in loc
de unul, apoi ginde§te-te ce ne vor auzi urechile cind noi am si stricat talantul
pe care 1-am primit ! Daca acela a fost legat si aruncat acolo unde este scrisne-
tul dintilor 20 , ce vom pati noi, care aminam de la o zi la alta, care pregetam,
desi mii si mii de fapte ne indeamna spre virtute? Care fapt de pe lumea asta
nu-i in stare sa te indemne spre virtute? Nu vezi cit de trecator e traiul pe pa-
mint? Nu vezi cit de putin esti sigur de ziua de miine? Nu vezi cit te obo-
scst i pentru lucrurile de pe lumea aceasta? Nu vezi cita sudoare? Savir-
scsLi, oare, virtutea cu osLcneala. iar pacatul, fara osteneala? Nu! Ei

1!!. Gal. 6. 14.

19. MuU'i 25, 2ii.

20. MaU-i 25, 30.

OMII.II I. A MA'I'KI

507

bine, daca si pentru virtute si pentru pacat trebuie sa te ostenesti, pentru
ce nu vrei sa te ostenesti pentru virtute, care iti aduce mare cistig? Dar,
mai bine spus, sint virtuti care nu cer nici o osteneala. Ce oboseala cere sa
nu vorbesti de rau, sa nu minti, sa nu te juri, sa lasi ura ce o porti semenu-
lui tau? Nici o oboseala! Dimpotriva, savirsirea acestor pacate cere obo-
seala §i aduce peste tine multe griji. Ce cuvint de aparare mai putem avea
noi, ce iertare, cind nu facem nici aceste fapte bune care nu ne costa nici
un pic de oboseala? De aid se vede ca noi din lene si trindavie nu facem
nici acele fapte bune care nu ne cer vreo osteneala.

Gindindu-ne, dar, la toate acestea, sa fugim de pacat §i sa imbrati-
sam virtutea, ca sa avem parte si de bunatatile cele de aici, si de cele vii-
toare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XLIII

« Atunci I-au raspuns unii din carturari si farisei, zicind:
Invatatorule, vrem sa vedem de la Tine semn!"

Iar El raspunzind a zis:

„Neam viclean si desfrinat cere semn, si semn nu i se va da

decit semnul lui Iona proorocub 1

I

Poate fi o prostie mai mare, poate fi o lipsa mai mare de credinta
decit prostia acestor carturari si farisei, care, dupa atitea minuni, Ii spun.
ca si cum n-ar fi facut nici una: „Vrem sa vedem de la Tine semn!"?

- Pentru ce graiau asa?

- Ca sa-L atace iarasi. Pentru ca Hristos le astupase gura si le legase
limba lor nerusinata o data, de doua ori §i de mai multe ori, ei vin iarasi la
fapte. De aceea s-a minunat si evanghelistul, ca a spus: „Atunci I-au ras-
puns unii din carturari, cerindu-I semn" 2 .

- Cind atunci?

- Cind se cuvenea ca fariseii si carturarii sa se piece inaintea lui Hris-
tos, sa-L admire, sa se minuneze si sa I se inchine; tocmai atunci nu s-au
departat de viclenia lor. De cita linguseala si ironie nu sint pline cuvintele
lor? Nadajduiau ca a§a II atrag de partea lor! Dar ei cind II ocarasc, cind II
lingusesc, cind II numesc indracit, cind Invatator. §i o fapta si alta por-
neste tot din sufletul lor viclean, de§i spusele sint potrivnice unele altora.
De aceea §i Domnul ii mustra cu asprime. Cind fariseii Ii vorbeau cu
asprime si II ocarau, Domnul le vorbea cu blindete: cind insa II lingu-
ijeau, le graieste mustrator si cu multa tarie, aratindu -le ca este mai pre-
sus §i de minie, §i de lingu§eala. Nici nu izbucneste in minie cind cineva
se poarta rau cu El, §i nici nu se inmoaie cind II linguse§te cineva.

Uita-mi-te ca §i atunci cind Hristos ii ocara§te, propriu-zis nu-i oca-
la.sle, ci le arata cit de rai §i de vicleni sint. Caci ce le spune Domnul?
„Neam viclean si desfrinat cere semn". Cu alte cuvinte Hristos le spune
asa: ..Ce e de mirare ca va purtati asa cu Mine, pe Care deocamdata nu
Ma cunoastuti, cind v-ati purlat asa si cu Tatal Meu, despre Care stiati atit

1. Malri 12, :Vu lii).

2. Miirru il. 11.

OMIhll LA MATKI 509

de multe lucruri? L-afi parasit pe Tatal Meu §i ap. alergat la demoni, atra-
gind la ei si pe alji desfrinati". Profetul Iezechiel tot a§a ii ocara continuu 3 .
Domnul a spus aceste cuvinte ca sa le arate fariseilor ca este un acord
desavirsrt intre El §i Tatal. Voia sa le arate ca purtarea lor nu se deose-
beste de purtarea stramosilor lor; voia sa le descopere gindurile lor
ascunse §i sa le arate ca din fatarie §i ca dusmani cereau semn. I-a numit
„neam viclean", pentru ca totdeauna au fost nerecunoscatori fata de
binefacatorii lor, pentru ca ajungeau mai rai cind li se facea bine. Iar
acesta e semn de cea mai mare viclenie §i rautate. I-a numit „neam
desfrinat", pentru a le arata si necredinta lor de mai inainte si cea de
acum. Cu aceste cuvinte Hristos arata din nou egalitatea Sa cu Tatal; ca
necredinta in Hristos ii face desfrinati, a§a cum desfrinati erau numiti
cind nu credeau in Tatal.

- Apoi ce le mai spune, dupa ce i-a ocarit?

- „§i semn nu i se va da, decit semnul lui Iona proorocul".

lata ca vorbeste de pe acum despre invierea Sa §i face sa fie crezuta,
slujindu-Se de un simbol.

- Dar ce? Nu i s-a dat neamului acestuia semn? as putea fi intrebat.

- Nu i s-a dat semn la cererea fariseilor! Hristos nu facea semne ca
sa-i aduca la El pe farisei - ca ii §tia invirto§ati la inima -, ci ca sa-i
indrepte pe ceilalti. Sau acesta trebuie sa fie raspunsul la intrebarea
pusa, sau ca nu vor primi un semn la fel ca acela. Ca semn lor li s-a dat,
cind, prin pedepsirea lor, au cunoscut puterea lui Hristos.

Prin aceste cuvinte Hristos ii ameninta acoperit oarecum, ca §i cum
le-ar spune: „V-am facut mii §i mii de binefaceri; nici una din aceste bine-
faceri nu v-a indreptat spre Mine, nici n-ati voit sa va inchinati puterii
Mele. Dar veti cunoa§te prin suferintele ce le veti indura puterea Mea,
cind veti vedea Ierusalimul prabusit la pamint, cind veti vedea zidurile
lui darimate, cind veti vedea templul numai ruine, cind va veti pierde
patria §i libertatea de mai inainte, cind veti cutreiera iarasi pe intreaga
fata a pamintului ca ni§te fugari, fara casa si fara patrie". Toate acestea
s-au intimplat dupa rastignire. „Acestea va vor fi voua in loc de mari
semne". Si mare semn este ca nenorocirile venite atunci peste iudei mai
sint inca si astazi pe capul lor! Nenumarati oameni au incercat, dar nici
unul n-a reu§it sa indeparteze sentinta pronuntata odata asupra lor. Dar
Hristos nu le spune asta! Lasa ca timpul sa faca clare cuvintele Sale. Deo-
camdata le vorbeste despre invierea Sa, pe care aveau s-o cunoasca bine
prin suferintele pe care aveau sa le indure mai tirziu.

3. Icz. cap. 16.

BIO SFlNTlll. 1QAN OUHA UK AUR

„Cd precum Iona, le spune Hristos, a fost in pintecele chitului trei
zile si trei nopti, tot asa va fi si Fiul Omului in inima pdmintului, trei
zile si trei nopti" 4

Nu le-a spus pe fata ca va invia. Ar fi ris de El. A lasat sa se inteleaga
usta, pentru ca ei sa creada ca Domnul stia mai inainte de invierea Sa. Ca
fariseii stiau intr-adevar ca Domnul va invia se vede de acolo ca au spus
lui Pilat: „Amagitorul Acela a spus incd pe cind era viu: „Dupa trei zile
voi invia" 5 , cu toate ca ucenicii nu cunosteau aceasta; ca ei, inainte de
inviere, erau mai nepriceputi decit fariseii; de aceea fariseii s-au si osindit
pe ei insisi.

II

Vezi cit de precis vorbeste Domnul de invierea Sa, desi face numai
aluzie la ea? N-a spus: „in pamint", ci: „in inima pdmintului" , ca sa arate
si mormintul si ca nimeni sa nu spuna ca moartea a fost aparenta. A inga-
duit sa stea trei zile in mormint, ca sa dea adeverire ca a murit. Moartea
Lui nu este adeverita numai prin rastignirea pe cruce, nici numai prin
faptul ca toti au vazut ca §i-a dat duhul, ci si prin timpul zilelor cit a stat
in mormint. Despre inviere aveau sa dea marturie toate evenimentele de
mai tirziu; dar moartea Sa pe cruce ar fi fost pusa la indoiala daca n-ar fi
fost atunci multe semne si minuni care sa dea marturie; iar daca ar fi fost
pusa la indoiala moartea pe cruce, s-ar fi pus la indoiala si invierea. Din
pricina aceasta Domnul numeste moartea Sa: „semn". Daca n-ar fi fost
rastignit, n-ar fi fost dat semnul. De aceea citeaza simbolul, pe Iona, ca sa
fie crezut adevarul. Spune-mi, inchipuire a fost sederea lui Iona in pinte-
cele chitului? N-o poti spune! Prin urmare n-a fost inchipuire nici sede-
rea lui Hristos in inima pamintului. Ca nu e cu putinta ca simbolul sa fie
adevar, iar adevarul, inchipuire. Pentru aceasta, pretutindeni vestim
moartea Lui si la taina sfintei euharistii si la botez si la toate celelalte. De
aceea si Pavel striga cu mare glas: „Mie sd nu-mi fie a md lauda decit in
crucea Domnului nostra Iisus Hristos" 6 . Din acestea se vede ca aceia care
impartasesc parerile ereticului Marcion sint fiii diavolului, ca ei inlatura
tot ceea ce Hristos a cautat sa nu fie desfiintat; iar diavolul s-a sirguit fel si
chip sa le desfiinteze, adica crucea si patimile Sale. Pentru aceasta a spus
Domnul si in alt loc: „Stricati templul acesta §i in trei zile il voi ridica" 7 ;
§i: „Vor fi zile cind se va lua de la ei Mirele" 8 ; iar acum: „Nu i se va da
semn decit semnul lui Iona proorocul". Prin aceste cuvinte Hristos arata

4. Matei 12, 40.

5. Matei 27, 3.
fi. Gal. 6, 14.
7. loan 2, 19.
II. Matei 9, 15.

DMIl.ll l,A MAI'KI 51 1

ca va patimi pentru ei, dar ca ei nu vor ci§tiga nimic; aceasta a aratat-o si
mai tirziu. §i cu toate ca Domnul §tia aceasta, totusi a voit sa moara! Atit
de mare este purtarea Lui de grija de oameni! Ca sa nu socotesti ca iudeii
se vor purta ca si ninivitenii, ca se vor pocai; ca sa nu socotesti ca dupa
cum cetatea ninivitenilor a fost scapata de distrugere si dupa cum locui-
torii ei s-au pocait, tot asa se vor pocai §i iudeii dupa inviere, asculta-L pe
Domnul ca le prevesteste cu totul alta soarta. Ca nu vor culege nici un
rod, spre propriul lor bine, din moartea si patimile Domnului, ci vor
suferi chinuri nemaiauzite, a aratat-o Hristos prin pilda cu demonul iegit
din om 9 . Deocamdata le spune ca nu din vina Lui vor indura mai tirziu
mari nenorociri; le arata ca pe buna dreptate le vor suferi. Prin pilda cu
demonul iesit din om, Hristos infatiseaza nenorocirile iudeilor si pustii-
rea ce va veni peste ei; dar deocamdata le arata ca pe buna dreptate le
vor suferi pe toate acestea. Asa a facut si pe vremea Vechiului Testa-
ment. Cind avea sa stearga Sodoma de pe fata pamintului, i-a spus mai
inainte lui Avraam ca nu din vina lui se intimpla aceasta; i-a aratat cit de
rara e virtutea in Sodoma, incit nu s-au gasit, in niste cetati atit de mari,
nici zece oameni care sa fi ales calea virtutii 10 . Si cu Lot la fel; a pogorit
foe din cer dupa ce i-a aratat lipsa de ospitalitate a sodomenilor §i amo-
rurile lor rusinoase. La fel a facut si cind a dat potopul pe pamint. Prin
fapte i-a aratat lui Noe ca nu din vina lui trimite potopul pe pamint 11 ; la
fel si cu Iezechiel, cind era in Babilon, 1-a facut sa vada nenorocirile Ieru-
salimului 12 ; la fel si cu Ieremia, cind i-a spus: „Nu te ruga pentru poporul
acesta!" 13 , ii arata ca nu el este de vina: „ Oare nu vezi ce fac ace§tia?" u . Si
ceea ce a facut totdeauna o face si acum.

- Ce spune Hristos?

- „BCirba(d nbuviteni se vor sciila si vor osmdi ncamul acesta, ca
s-au pocait la predica lui I ona. §i iatd mai mull deck Iona este aici.'"'\

„Iona. spune Hristos, era rob, Eu Stapin; el a ie§it din chit, Eu am
inviat din moarte; Iona a predicat pieirea, Eu am venit binevestind
imparatia; ninivitenii au crezut fara vreo minune, Eu am facut multe
minuni; ninivitenii n-au auzit mai mult decit cuvintele lui Iona, Eu am
predicat o filozofie care biruie orice filozofie; Iona a venit ca slujitor, Eu
am venit fiind Insusi Stapinul si Domnul universului. N-am venit ame-
nintind, nici cerind socoteala, ci aducind iertare; ninivitenii erau ni§te

9.

Matei 12, 43-45.

10.

Fac. 18, 60-19, 28

11.

Fac. cap. 6 §i 7.

12.

lez. cap. 5.

13.

Icr. 7. 15.

14.

Icr. 7, 16.

15.

Matei 12, 41.

PI 2 SKlNTUL IOAN GURA DE AUR

barbari, iudeii au ascultat cuvintele a nenumaraj;i profeji; despre Iona
nimeni n-a profefit; despre Mine, to$i; iar faptele adeveresc cuvintele;
Iona a luat-o la fuga, voind sa piece, ca sa nu fie batjocorit de niniviteni;
Eu am venit stiind ca am sa fiu rastignit si batjocorit; Iona n-a suferit sa
fie ocarit pentru cei mintuiti; Eu am suferit moartea, si moartea cea mai
rusinoasa, iar mai tirziu am trimis pe altii; Iona era un strain, un om de
alt neam, un necunoscut; Eu, inrudit cu ei dupa trup, cu aceiasi stramosi
ca si ei. Si s-ar putea aduce si alte multe puncte deosebitoare, daca s-ar
starui mai mult.

Ill
Dar Domnul nu se margineste la atita, ci adauga si alta pilda zicind:

„Impdrdteasa de la miazazi se va scula la judecatd cu neamul acesta
si-l va osindi, ca a venit de la marginile pamintului ca sa auda intelep-
ciunea lux Solomon. Si iota mai mult decit Solomon este aici" 16 .

Pilda cu imparateasa de la miazazi este mai puternica decit pilda cu
Iona. Iona s-a dus la niniviteni; imparateasa de la miazazi n-a asteptat ca
Solomon sa vina la ea, ci ea s-a dus la el; era o femeie,o barbara, si intr-o
situate cu totul alta decit ninivitenii; nu o ameninta nimic, nu o infricosa
moartea, ci dorea numai sa auda cuvinte intelepte. Si iata aici este cineva
mai mare decit Solomon! „Acolo, spune Domnul, a venit o femeie; aici
am venit Eu; ea a venit de la marginile pamintului; Eu strabat sate si
orase; Solomon i-a vorbit imparatesei despre pomi, despre copaci,
vorbe care nu puteau sa-i aduca mare folos celei ce se dusese la el; Eu
vorbesc de lucruri tainice si de taine prea infricosatoare".

Asadar, dupa ce Hristos i-a osindit pe carturari si pe farisei, dovedin-
du-le in chip stralucit ca au savirsit pacate de neiertat, ca neascultarea lor
se datoreste nerecunostintei lor, si nu slabiciunii Dascalului; dupa ce a
dovedit aceasta, printre altele si prin exemplele cu niniviteniisi cu impa-
rateasa de la miazazi, le spune si osinda ce va veni peste ei; in chip
ascuns, dar le-o spune. Mare frica le insufla pilda pe care le-o da:

„Cind duhul necurat iese din om umbla prin locuri fdrd de apa, cau-
tind odihna; §i neaflind, zice: „Md voi Cntoarce in casa mea, de unde am
ie§it; §i venind o afld goala, m&turata §i impodobita. Atunci se duce si ia
cu sine alte §apte duhuri mai rele decit el §i intrind locuieste acolo; §i
ajung cele de pe urmd ale omului aceluia mai rele decit cele dintii. Asa va
fi si cu neamul acesta" 17 .

16. Matei 12, 42.

17. Matei 12. 43-45.

OMII.II I. A MATKI 513

Prin aceste cuvinte, Hristos arata ca vor suferi cele mai cumplite chi-
nuri nu numai in veacul ce va sa fie, ci si aid pe pamint. Pentru ca le spu-
sese: „Barbatii niniviteni se vor scula la judecatd si vor osindi neamul
acesta"; ca nu cumva sa dispretuiasca osinda la gindul ca va veni peste ei
atit de tirziu pedeapsa si din pricina asta sa ajunga mai trindavi, in pilda
aceasta le spune ca chiar pe lumea aceasta vor indura grozave nenoro-
ciri. Profetul Osea tot a§a ii ameninta, spunindu-le ca vor fi ca „profetul
eel iesit din minti, ca omulpurtator de duh rdu" 18 , adica vor fi ca profetii
cei mincino§i, ca cei nebuni, ca cei chinuiti de duhurile cele necurate.
Cind Osea spune: „Profetul eel ie§it din minti" se gindeste la profetul eel
mincinos, de pilda ghicitorii. Asta o spune si Hristos despre iudei, cind le
da ca pilda pe omul cuprins de duhuri necurate; le spune ca vor suferi
cele mai cumplite chinuri. Ai vazut cum ii indeamna in toate chipurile sa
dea atentie cuvintelor Sale? Ii indeamna prin osinda ce o vor primi pe
pamint, prin osinda de pe lumea cealalta, prin oamenii cu nume bun, cum
au fost ninivitenii §i imparateasa de la miazazi, prin oamenii pacatosi,
cum au fost cei din Tir si din Sodoma. Profetii faceau la fel. Le dadeau
iudeilor ca pilda pe fiii lui Rehabin 19 , pe mireasa care nu uita podoaba si
cingatoarea data de mirele ei 20 , pe boul care-§i cunoa§te stapinul sau §i pe
magarul care §tie ieslea 21 . Tot a§a §i Hristos, acum infatiseaza prin pilda
aceasta nerecunoglinta lor, dar totodatri lc spune si pedeapsa cc-i asteapta.
a§teapta.

- Ce vrea sa spuna Domnul prin aceasta pilda?

-,Dupa cum indracitii, spune Hristos, se imbolnavesc si mai grozav
daca nu se ingrijesc dupa ce au scapat de boala, tot a§a se va intimpla si cu
voi. Erati stapiniti de demoni mai inainte, cind va inchinati idolilor, cind
junghiati demonilor pe fiii vo§tri, cind va purtati ca ni§te nebuni, totu§i nu
v-am parasit, ci am scos din voi, prin profeti, demonul acela si in sfirsjt
am avenit Eu, voind sa va curatesc §i mai mult. Dar pentru ca nu vreti sa
dati ascultare cuvintelor Mele, ci ati ajuns §i mai rai - ca uciderea lui Hris-
tos este o fapta cu mult mai grozava §i cu mult mai cumplita decit ucide-
rea profetilor -, de aceea veti indura necazuri §i mai cumplite decit inain-
tasii vostri, decit cele din Babilon §i din Egipt, decit cele de pe timpul lui
Antioh I" . Si intr- adevar nenorocirile venite peste ei pe timpul lui Vespa-
sian §i Tit au fost cu mult mai groaznice decit acestea. De aceea §i spunea
Domnul: „ Va fi necaz mare, cum n-a fost niciodatd si nici nu va mai fi" 22 .

18.

Osea 9, 8.

19.

Ier. 35, 14-19.

20.

ler. 2, 32.

21.

haia 1 , 3.

22.

Matci 24, 21.

I'll 4 SKlN'I'UI. IOAN (ilIHA l)K AUK

Hilda spusa de Hristos nu arata numai asta, ci si aceea ca iudeii vor fi
lipsijj de orice virtute §i ca prin lucrarea demonilor vor ajunge usor pe
mina lor, mai mult decit pe timpul profetilor. Pe vremea aceea, chiar daca
pacatuiau, dar mai erau printre ei §i oameni virtuosi si mai era si purtarea
de grija a lui Dumnezeu si harul Duhului Sfint, care avea grija, indrepta si
implinea pe toate. „Acum, spune Hristos, vor fi cu totul lipsiti si de
aceasta purtare de grija, asa ca virtutea va fi mai rara, nenorocirile mai
mari, lucrarea demonilor mai tiranica". §titi doar ca chiar pe timpul
nostru, cind Iulian 23 , eel ce a intrecut pe toti in necredinta si a fost cuprins
de furie draceasca impotriva noastra, iudeii au trecut de partea paginilor
si faceau tot ce era pe placul lor! Daca iudeii s-au mai cumintit putin, apoi
s-au linistit de frica imparatilor. Ca de n-ar fi frica asta, ar indrazni
lucruri cu mult mai groaznice decit cele dinainte. Dar in toate celelalte
rautati, iudeii de acum ii intrec pe inaintasii lor: in sarlatanie, in vrajitorie,
in desfrinare. Nu se dau in laturi nici de la alte fapte, desi sint stapiniti de
un friu atit de puternic, frica de imparati; de multe ori au pus la cale ras-
coale, s-au razvratit impotriva imparatilor §i au adus peste ei cele mai
cumplite rele.

IV

Unde sint cei care cer minuni? Sa auda acestia ca e nevoie de inima
curata! Daca n-ai inima curata, minunile nu-ti sint de nici un folos. lata
ninivitenii au crezut fara minuni; iudeii insa au ajuns mai rai, dupa atitea
minuni; s-au facut pe ei insisi locas pentru nenumarati demoni §i au atras
asupra lor mii si mii de nenorociri. §i pe buna dreptate. Cind ai scapat
de nenorociri si nu te cumintesti, vei indura nenorociri cu mult mai cum-
plite decit cele de mai inainte. De aceea a spus Hristos: „demonul nu
yaseste odihna", ca sa arate ca demonii cu uneltirile lor pun negresit mina
pe omul care nu se cuminteste. §i ar trebui sa se cuminteasca pentru
doua pricini: prima, ca a suferit mai inainte; a doua, pentru ca a scapat.
Dar, mai bine spus, mai este si o a treia pricina: amenintarea ca are sa
sufere ceva si mai rau; dar nici una din aceste pricini nu i-a facut pe iudei
mai buni.

Este timpul ca aceste cuvinte sa nu fie spuse numai iudeilor, ci si
noua 24 , care, dupa ce am fost luminati prin baia botezului, dupa ce am
fost absolviti de pacatele de mai inainte, continuam sa savirsim aceleasi
pacate; mai cumplita va fi pedeapsa pentru aceste pacate dupa ce am fost
eliberati de ele. Pentru aceea a si spus Hristos paraliticului: Jatd te-ai

.'V lull. id ApuM.-ilul (.\G\ 36.V), inipi"ir;il bi/anlin.

'.'A. I ><■ aici incepe paitcii morula: Nu. trebuie sa nc pwrdem curajul si sd nc nelinix-
lim i)iirni(l la triiultivia altorti; (jimlul accsla este fard i/c fo/os.

I IMII.il I. A MATKI

515

facut sanalos! De acum sd nu mai gresesti, ca sd nu-ti fie tie ceva mai
rdu.' "•'•''. §i i-a spus aceasta unui om care zacuse treizeci si opt de ani.

- Dar ce chin poate fi mai mare decit acesta? as putea fi intrebat.

- Da, pot fi chinuri si mai mari si mai cumplite. Sa nu ni se intimple sa
suferim cit putem suferi! Pedepsele pe care ni le poate da Dumnezeu
sint nesfir§ite, dupa cum nesfir§ita este §i mila Lui §i tot a§a si minia Lui.
Invinuirea aceasta a adus-o Dumnezeu §i Ierusalimului prin profetul
Iezechiel, cind a spus: „Te-am vdzut pdtatd de singe §i te-am spdlat si
te-am uns §i ti s-a dus vestea de frumusetea ta! Dar iardsi ai fdcut des-
frinare cu vecinii tail" 26 . Din pricina asta Dumnezeu te ameninta si mai
eumplit cind paeatuiesti din nou. Si totusi nu te gindi numai la pedeapsa!
Gindeste-te §i la nesfirsita rabdare a lui Dumnezeu! De cite ori nu savir-
sim aceleasi pacate, si Dumnezeu inca ne rabda! Dar sa nu prindem curaj,
ci sa ne temem! Faraon, daca s-ar fi invatat minte de la cea dintii
pedeapsa, n-ar mai fi suferit pe celelalte, nu s-ar fi inecat cu toata oastea
lui in Marea Ro§ie. Graiesc asa pentru ca stiu multi oameni care vorbesc
si acum ca §i Faraon si zic: „Nu vreau sa stiu de Dumnezeu!" si-i pun pe
cei de sub stapinirea lor sa calce lut si sa faca caramizi. Citi oameni se
indura sa usureze munca oamenilor de sub stapinirea lor, de§i Dumne-
zeu le porunceste sa puna capat impilarii? §i n-avem de trecut acum
Marea Rosie, ci un ocean de foe; nu o mare ca Marea Rosie, nici numai
atit de mare, ci cu mult mai mare si mai salbatica; un ocean cu valuri de
foe, un foe neintilnit pe pamint, un foe infricosator, un adinc fara de fund
cu flacari neinchipuit de cumplite. Poti vedea cum focul alearga pretu-
tindeni ca o fiara salbatica. Daca focul acesta material de pe pamint s-a
napustit ca o fiara din cuptorul Babilonului si i-a ars pe cei ce sedeau
afara, ce nu va face focul celalalt, nematerial, celor peste care se va
napusti? Asculta ce spun profetii despre ziua aceea: „Ziua Domnului este
nelipsitd de minie si plind de urgie" 27 . Nu va fi nimeni care sa ne apere;
nimeni care sa ne scape; nicaieri chipul eel blind si linistit al lui Hristos.
Ci, dupa cum cei osinditi in mine, la munca silnica, sint dati pe mina unor
oameni fara de inima si nu vad pe nici unul din cunoscutii lor, ci numai pe
cei care-i pazesc, tot asa va fi si atunci; dar, mai bine spus, nu asa, ci chiar
cu mult mai eumplit. Aici pe pamint mai poti sa faci o cerere de gratiere
imparatului, il mai poti ruga sa-ti ridice osinda; dar acolo nu. Cei ce au
intrat acolo nu mai scapa, ci ramin acolo, se pirjolesc si simt atita durere
cit nu se poate spune cu cuvintul. Daca nimeni nu poate sa infatiseze prin
cuvinte durerile cumplite ale celor arsi in foe, cu mult mai mult suferin-

25. loan 5, 14.

20. \cz. IB, (i, 9, 14, 2fi.

27. Isain Ki, !).

!">l(i SMNTlll. IOAN (illltA l)K AUK

j,Ho pricinuite de focul de acolo. Aid pe pamint se termina totul intr-o
scurta scurgere de timp; dincolo insa focul arde mereu si nu se mistuie
ce se arde.

Ce vom face acolo? Ca aceeasi intrebare imi pun §i mie.

- Daca tu, dascalul nostru, iti pui aceea§i intrebare, m-ar putea
intreba cineva, atunci ce sa mai zic de mine? Ce e de mirare ca eu sa fiu
muncit in iad?

- Nu, va rog, nimeni sa nu umble dupa aceasta mingiiere. Asta nu-i o
usurare. Spune-mi: Nu era diavolul fara de trup? Nu era mai bun decit
oamenii? Si cu toate acestea a pacatuit. Va avea mingiiere vreun om ca
este pedepsit impreuna cu diavolul? Deloc! Ce s-a intimplat cu toti cei
din Egipt? Nu vedeau pe conducatorii lor pedepsiti si fiecare casa indo-
liata? Oare i-a usurat lucrul acesta si i-a mingiiat? Nu! §i se vede aceasta
din cele ce-au facut mai tirziu. Biciuiti, ca de o flacara, au tabarit pe impa-
rat si 1-au silit sa dea drumul evreilor. Ciudat e gindul acesta de a socoti o
mingiiere ca nu esti numai tu pedepsit, ci de a-ti spune: „Sint si eu pedep-
sit ca toti ceilalti!"

Dar pentru ce trebuie sa vorbesc de chinurile din iad? Gindeste-te la
cei care sufera de podagra. Cind ii chinuie cutitele durerii, poti sa le arati
mii de bolnavi cu suferinte mai mari decit ale lor, nici nu te baga in
seama! Durerea lor e atit de puternica incit nu ingaduie mintii sa aiba o
clipa de ragaz sa se mai gindeasca §i la altii si sa se mingiie. Sa nu ne hra-
nim, dar, cu aceste nadejdi zadarnice! Te poti mingiia cu nenorocirile
altora cind e vorba de suferintele mici; dar cind durerea e covirsitoare,
cind toate cele dinauntrul tau sint pline de tulburare, cind sufletul nu mai
poate sa-si dea seama nici de el insusi, de unde mai poti culege mingiiere?

V

Deci sint de ris si de batjocura toate aceste cuvinte; sint basme de
adormit copiii. Mingiierea de care-mi vorbesti poti s-o capeti cind ai o
suparare, o suparare mica, atunci cind auzim ca si cutare a patit la fel. Dar
sint cazuri cind nici supararea nu ne-o mingiie. Daca deci suferintele
altora n-au nici in aceste nnei su^arari vreo putere, cu mult mai mult nu
vor avea vreo putere cind e vorba de dureri si chinuri nespuse, care atrag
dupa ele scrisnetul dintilor. Stiu ca va supar si va intristez cu aceste
cuvinte. Dar ce sa fac? N-as vrea sa graiesc asa! A§ vrea ca si eu si voi toti
sa indragiti virtutea. Dar pentru ca cei mai multi dintre noi traim in
pacate, as vrea sa-mi dea cineva atita putere ca sa va intristez cu adevarat
.si sa ating sufletul ascultatorilor mei. Atunci as gasi si eu liniste. A§a insa
ma lorn ca nu cumva unii ascultatori sa dispretuiasca cuvintele mele, iar
osinda sii ajunga si mai mare din pricina nepasarii cu care sint ascultat.

< >MI1 II I, A MA'I'KI f,|7

Daca o sluga dispretuieste amonintarea stapinului sau, negresit sluga nu
ramine nepedepsita, pentru ca dispretul aratat stapinului este o pricina
de si mai mare pedeapsa.

De aceea va rog sa ne zdrobim inimile cind auzim vorbindu-se de
iad. Intr-adevar nimic nu este mai placut decit de a vorbi de iad, pentru ca
nimic nu-i mai amar decit chinurile din iad.

- Dar cum poate fi placut sa aud vorbindu-mi-se de iad? m-ar putea
intreba cineva.

- Pentru ca este neplacut sa ajungi in iad! Pentru ca aceste cuvinte,
suparatoare in aparenta, indeparteaza iadul de la noi si in locul lui ne dau
o alta placere: ne schimba sufletele, ne fac mai evlaviosi, ne inalta mintea,
ne inaripeaza gindul, alunga atacul eel rau al poftelor, sint doctorie. De
aceea ingaduiti-mi ca, vorbindu-va de iad, sa va vorbesc si de rusinea din
iad. Ca dupa cum ninivitenii vor osindi atunci pe iudei, tot a§a §i pe noi ne
vor osindi multi din cei care par acum cu mult mai prejos de noi. Sa ne
gindim, dar, cit de mare va fi batjocura, cit de mare osinda. Sa ne gindim,
eel putin acum, sa punem inceput §i usa de pocainta. Mie-mi spun aceste
cuvinte, pe mine ma indemn mai intii! Sa nu se supere deci nimeni ca
l-a§ osindi. Sa apucam pe calea cea strimta! 28 Pina cind petrecerile, pina
cind chefurile? Nu ne-am saturat de trindaveala, de ris §i de aminari?
Pentru ce s-o luam mereu de la inceput? Mereu masa, ghiftuiala, lux,
bani, mosii, case! §i care-i sfirsitul? Moartea! Care-i sfir§itul? Cenusa,
pulbere, sicrie, viermi! Sa incepem, a§adar, a alta viata! Sa facem din
pamint cer! Sa aratam paginilor, aid pe pamint, de cite bunatati sint lip-
siti ei! Cind vor vedea ca noi ducem o viata virtuoasa, vor avea in fata ch^
pul imparatiei cerurilor. Cind vor vedea ca sintem blinzi, fara minie, fara
pofte urite, neinvidiosi, nelacomi, cind vor vedea ca savir§im numai fapte
bune, vor spune: „Daca aici pe pamint crestinii au ajuns ingeri, ce vor fi
dupa ce vor pleca dupa lumea aceasta? Daca aici pe pamint, unde
loeuiese ca niste straini, sint atit de stralucitori, cum vor fi cind vor ajunge
in patria lor?" Asa si paginii se vor face mai buni, iar cuvintul credintei se
va intinde nu mai putin decit pe timpul apostolilor. Daca apostolii au fost
numai doisprezece si au intors la credinta orase §i tari intregi, ginde§te-te
la ce inaltime va ajunge credinta noastra, daca toti am fi dascali prin viata
noastra virtuoasa! Nu il atrage pe un pagin la credinta atit de mult un
mort inviat cit un om care filozofeaza, un om virtuos. De un mort inviat
se minuneaza, dar de la un om ca acesta cistiga. Minunea a fost si a trecut;
viata virtuoasa ramine §i lucreaza continuu in sufletul lui. Sa avem, dar,
grija de noi in§ine, ca sa ci§tigam §i pe pagini.

28. Matci 7, 14.

f)||( SMNTUI. MIAN (lllllA I IK AUK

Nu-ti spun cuvinte grelc de implinit. Nu-ti spun: „Nu te easatori!".
Nu-{,i spun: „Paraseste orasele! Nu te mai ocupa cu treburile publice!".
I Mmpotriva, iti spun: „Stai in mijlocul oraselor, ocupa-te cu treburile
publice, dar fii virtuos!" Vreau ca cei care traiesc in lume sa fie mai vir-
tuosi decit cei care populeaza muntii.

- Pentru ce?

- Pentru ca mai mult folos aduce un om virtuos care traie§te in lume,
decit unul care traieste in munti. Ca „nimeni nu aprinde faclie §i o pune
sub obroc" 29 . Pentru aceasta vreau ca toate luminarile sa fie puse in sfes-
nice, ca sa faca lumina multa. Sa aprindem deci aceasta lumina, ca sa
scapam de ratacire pe cei care stau in intuneric. Nu spune: „Am femeie,
am copii, trebuie sa am grija de casa! Nu pot sa mai fac si asta!" De n-ai
avea nici una din aceste griji, dar daca e§ti un trindav, nu esti de nici o
isprava! De-ai avea toate aceste griji, dar daca e§ti om vrednic, vei fi §i
virtuos! Un singur lucru se cere: sa ai tragere de inima! Nimic nu te va
putea impiedica: nici virsta, nici saracia, nici bogatia, nici imprejurarile
viej-ii, nici altceva. Au implinit poruncile Domnului batrini, tineri, oameni
casatoriti, oameni cu copii, meseria§i, osta§i. Daniel era tinar, Iosif era
rob, Acvila, me§te§ugar, Lidia, vinzatoare de purpura 30 ; era conducatoa-
rea unui atelier; altul era paznic de temnita, un altul era suta§, de pilda
Cornelie, altul era bolnav, ca Timotei, altul rob fugar, ca Onisim; dar nici
unuia nimic din acestea nu le-a fost o piedica, ci toti au stralucit prin vir-
tutc; si barbati si t'emei si tineri si batrini si robi si libcri si ostasi si
oameni din popor.

Sa nu punem inainte fel de fel de pretexte netrebnice, ci sa cautam sa
avem tragere de inima! Oricine am fi, vom putea fi virtuosi si vom
dobindi §i bunatatile viitoare, cu harul §i iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui §i Sfintului Duh slava, putere si
cinste, acum si pururea §i in vecii vecilor, Amin.

29. Matei 5, 15.

30. Fapte 16, 14.

OMILIA XLIV

<< Si inca graind El multimilor,

iata mama Lui si fratii Lui stateau afara, cautind

sa vorbeasca cu El. Si I-a spus Lui cineva: „Iata Mama Ta

si fratii Tai stau afara, cautind sa-Ti vorbeasca".
Iar El, raspunzind, a zis celui ce-I spusese:

„Cine este Mama Mea si cine sint fratii Mei?"
Si intinzindu-Si mina spre ucenicii Sai, a zis:
„Iata Mama Mea si fratii Mei!">>'

I

In aceste cuvinte se arata cu multa stralucire ceea ce va spuneam §i
mai inainte ca toate suit de prisos daca lipse§te virtutea. Va spuneam ca §i
virsta §i firea §i locuirea in pustie §i toate cele asemenea acestora sint fara
de folos, daca lipsegte vointa cea buna. Astazi invatam altceva §i mai
mult, ca nici purtarea in pintece a lui Hristos, nici nasterea aceea minu-
nata nu are vreun ci§tig, daca lipse§te virtutea. Aceasta se vede mai cu
seama din cuvintele evanghelistului: „Inca graind El multimilor I-a spus
cineva: „Mama Ta §i fratii Tai Te cauta". Iar El ii raspunde: „Cine este
Mama Mea §i cine sint fratii Mei?" Domnul n-a grait asa ca sa faca de ris
pe Mama Lui sau ca sa Se lepede de Aceea care L-a nascut. Daca I-ar fi
fost ru§ine de Ea, nici n-ar fi trecut prin pintecele Ei, ci ca sa arate ca nici
Mama Lui n-are nici un folos de pe urma acestei nasteri daca nu face tot
ce trebuie. Ceea ce incercase Mama Lui pornise dintr-o ambitie de§arta.
Voia sa arate poporului ca are putere, ca are stapinire asupra copilului Ei.
Mama Lui nu-§i inchipuia inca ceva mare despre El. De aceea a §i venit la
El intr-un timp nepotrivit. Uita-te §i la mindria Ei si la mindria fratilor
Lui! Ar fi trebuit, daca au venit, sau sa asculte cu poporul sau, daca nu
voiau, sa fi a§teptat pina termina de vorbit si dupa aceea sa se fi apropiat
de El. Dar ei nu. II striga de afara; §i fac asta in fata tuturor oamenilor,
aratindu-§i ambitia lor de§arta. Vor sa arate ca Ii poruncesc cu multa
putere. Aceasta o arata §i evanghelistul, invinovatindu-i; ca asta a lasat
evanghelistul sa se inteleaga atunci cind a spus: „Inca graind El multimi-

1. Matei 12, 46-48.

r>:><) NKlNTIII, IDANCllllA UK AIIH

lor". Ca si cum ar fi spus: „Nu puteau gasi un alt timp? Nu puteau sa-I
vorbeasca indeosebi?" Dar ce voiau sa-I spuna? Daca voiau sa-L intrebe
de dogmele adevarului, ar fi trebuit sa o faca in auzul tuturor, sa graiasca
inaintea tuturor, ca sa se foloseasca si ceilalti; iar daca voiau sa-L intrebe
dcspre alte lucruri, care-i priveau numai pe ei, n-ar fi trebuit sa fie atit de
grabiti. Daca Hristos n-a dat voie ucenicului Sau sa se duca sa-si ingroape
pe tatal sau 2 , pentru ca sa nu-i intrerupa mergerea dupa Dinsul, cu atit
tnai mult n-ar fi trebuit intrerupta cuvintarea Sa, pentru lucruri fara
insemnatate. Lucrul acesta arata ca au facut asta numai din slava desarta.
Acelasi lucru il arata si evanghelistul loan cind spune: „Nici fratii Lui nu
credeau in El" 3 . Evanghelistul loan ne da si cuvintele lor, pline de multa
prostie, spunind ca fratii Lui voiau sa-L ia cu ei la Ierusalim, nu pentru
alta pricina, ci ca sa culeaga si ei slava de pe urma minunilor Lui. „Daca
faci acestea, I-au spus ei, arata-Te lumii; ca nimeni nu face ceva in
ascuns, ci cautd sa sefaca cunoscut!" 4 Domnul i-a mustrat §i a osindit gin-
dul lor pamintesc 5 . Pentru ca iudeii II birfeau si spuneau: „Nu este acesta
Fiul teslarului, pe al Carui tata §i Mama not ii cunoastem? Fratii Lui nu
sint, oare, printre noi?" 6 De aceea fratii Lui, voind sa §tearga din mintea
oamenilor aceasta origine joasa a neamului lor, Ii cereau sa faca minuni.
Aceasta e pricina ca Hristos ii refuza; voia sa le vindece patima mindriei
si a slavei de§arte. Daca Hristos ar fi voit saSe lepede de Mama Lui, apoi
5'-ar fi lepadat de Ea atunci cind iudeii II birfeau. Dar nu S-a lepadat de
Ea, pentru ca II vedem ca are atit de multa grija de ea incit atunci cind era
pe cruce o lasa in seama celui mai iubit dintre ucenicii Sai, avind foarte
mare grija de Ea. Acum insa, cu acest prilej, nu face asta, ca are o alta
grija pentru Mama I ui §i pentru fratii Lui. Pentru ca ei vedeau in El un
simplu om si se mindreau, Hristos cauta sa le scoata din cap mindria.
Nu-i ocaraste; ii indreapta. Nu mi te uita numai la cuvintele lui Hristos,
care au in ele un pic de mustrare, ci §i la nechibzuinta §i indrazneala frati-
lor Lui si la Cine era Cel ce i-a mustrat! Nu era un simplu om, ci Fiul,
Unul-Nascut al lui Dumnezeu. Ce a urmarit Domnul prin mustrarea Sa?
N-a vrut sa-i faca de ocara, ci sa-i scape de cea mai tiranica patima, min-
dria; sa-i faca incetul cu incetul sa aiba despre El ideea ce I se cuvine §i sa
convinga pe Mama Lui ca El nu e numai Fiul Ei, ci si Stapinul Ei. Vei
vedea ca mustrarea Sa este pe masura Dumnezeirii Sale, dar de folos si
Mamei Lui. In afara de acestea este o mustrare blinda. Ca n-a spus:
„Du-te si spune-i Mamei Mele: „Nu esti Mama Mea"! Nu, ci a spus celui

2. Matei 8, 21-22.

3. loan 7, 5.

4. loan 7, 4.

5. loan 7, 6 8.

(i. Matei 13, S5 56; Marcu 6, 3.

c IMII.M I .A MATKI T)21

care spusese ca Mama Lui sta afara: „Cine este Mama Mea?" Prin aceasta
intrebare Domnul a mai urmarit si altceva.

- Ce anume?

- Sa nu neglijeze nimeni virtutea, nici aceia, nici altii, bazindu-se pe
inrudirea cu Hristos. Daca n-ai nici un folos, nici daca-I e§ti mama, de
nu esti virtuos, cu atit mai putin se poate mintui altcineva numai pentru ca se
inrude§te cu Hristos. Exista o singura inrudire cu Hristos: sa-I faci voia Lui!
Aceasta inrudire este mai buna si mai proprie decit inrudirea de singe.

II

Stiind, dar, acestea, sa nu ne rnindrim cu copiii no§tri buni, daca nu
avem si noi virtutea lor, nici cu parintii nostri vrednici, daca nu avem si
noi purtarea lor. Se poate sa nu fie tata eel care are copii si sa fie tata eel
care n-are copii. De aceea Hristos, altadata, cind o femeie I-a spus: „Feri-
cit este pintecele care te-a purtat si pieptul la care ai supt" 7 , nu i-a spus:
„Nu M-a purtat pintecele ! " , nici : „Nu am supt la piept ! " , ci : „ Cu adev drat,
fericiti sint cei care fac voia Tatalui Meu!" 8 Vezi, dar, ca Hristos, in toate
imprejurarile, nu tagaduieste inrudirea Sa de singe, dar mai adauga si
inrudirea prin virtute. Cind Inainte Mergatorul spunea: „Pui de vipere,
sa nu credeti ca puteti spune ca avem tata pe Avraam!" 9 , nu vrea sa
spuna ca nu se trageau din Avraam dupa trup, ci ca nu le este de nici un
folos ca se trag din Avraam daca nu se inrudesc si la purtari cu Avraam.
Acelasi lucru 1-a aratat si Hristos prin cuvintele: „Daca ati fi fiii lui
Avraam, ati face faptele lui Avraam!" 10 Nu-i lipseste de inrudirea lor
dupa trup cu Avraam, dar ii invata sa caute inrudirea cealalta, mai mare
si mai proprie decit aceasta, inrudirea dupa virtute. Lucrul acesta 1-a
urmarit Hristos si acum, dar o spune mai blind, mai cu grija. Vorbea
Mamei Lui! N-a spus: „Nu este Mama Mea, nici aceia nu sint fratii Mei,
pentru ca nu fac voia Mea!". Nu i-a ocarit, nici nu i-a osindit, ci i-a facut
stapini pe vointa lor; si graindu-le cu blindete, a spus:.

„Cel ce face voia Tatalui Meu, aceia este fratele Meu, sora Mea §i
mama mea" 11 .

Deci de vor sa fie asa, sa mearga pe aceasta cale! Cind femeia aceea a
strigat, zicind: „Fericit este pintecele care Te-a purtat", Hristos n-a spus:
„Nu este Mama Mea'S ci: „Daca vrea sa fie fericita, sa faca voia Tatalui
Meu. Unul ca acesta Imi este frate, sora si mama!"

7. Luca 11, 27.

8. Luca 11, 28.

9. Matei 3, 7, 9.

10. loan 8, 39.

11. Matri 12, 50.

'M2 . .SMNTIII. JOAN (iDIIA J)K AIJH

Vai, ce cinste! Vai, ce virtute! La ce inaltime ametitoare urea Hristos
pe eel eare face voia Lui. Cite femei n-au fericit pe Sfinta Fecioara §i
pintecele Ei! Cite femei nu s-au rugat sa ajunga astfel de mame! Ar
fi dat orice!

Dar ce le impiedica? Nimic! lata Hristos ne-a deschis cale larga si a
dat putinta nu numai femeilor, dar si barbatilor sa ajunga la aceasta vred-
nicie. Dar, mai bine spus, la una cu mult mai mare. Ca facerea voii lui
I Iristos ne face cu mult mai mult mame ale lui Hristos decit durerile nas-
torii. Deci daca merita sa fie fericita Maica Domnului, apoi cu mult mai
mult trebuie sa fie fericiti cei ce ajung mame ale lui Hristos, prin facerea
voii Lui, cu cit aceasta din urma este §i mai proprie.

Nu te margini numai sa dore§ti sa fii mama a lui Hristos, ci paseste cu
multa rivna §i pe calea care te duce la implinirea dorintei.

Dupa ce Hristos a rostit aceste cuvinte, a iesit din casa. Ai vazut ca
Domnul i-a si mustrat pe fratii si pe Mama Lui, dar a si facut ce doreau?
Acelasi lucru 1-a facut si la nunta din Cana Galileii 12 . §i acolo o tinuse de
rau pe Mama Lui, ca-I ceruse un lucru intr-un timp nepotrivit; cu toate
acestea ii face voia. Cind o tine de rau, ii indreapta parerile Ei gre§ite
despre El, iar cind ii face voia, Isi arata dragostea fata de Mama Sa.

Tot a§a si acum, cind L-a chemat sa iasa afara din casa: i-a tamaduit
si boala slavei de§arte, dar i-a dat Mamei Sale si cinstea cuvenita, ie§ind
afara din casa, desi Ii ceruse lucrul acesta intr-un timp cu totul nepotrivit.

„In ziua aceea, spune evanghelistul, ieqind Iisus din casa, §edea
ling a mare" 13 .

„Daca vreti sa Ma vedeti si sa Ma ascultati, le spune Iisus, iata ies §i
va vorbesc".

Pentru ca facuse multe minuni, Hristos vrea sa le fie iarasi de folos
prin invataturile Sale. S-a asezat linga mare, pescuind si stringind in
mrejele Sale pe cei de pe uscat. S-a asezat linga mare nu fara de rost.
Klvanghelistul o spune tocmai pentru a arata ca Hristos S-a asezat linga
mare, voind sa stringa la un loc pe toti ascultatorii Sai, ca sa nu lase pe
nimeni in spatele Sau, ci sa-i aiba pe toti in fata Sa.

„KJ!i s-au adunat la El, spune evanghelistul, multimi multe, incit El,
intrind in corabie, sedea in ea si toata multimea statea pe tdrm" 14 .
Asezindu-Se in corabie le graia in pilde.

„§i le-a grdit lor multe in pilde

»15

12. loan 2, 1-11.
Ki. Matci 13, 1.

14. Matci 13, 2.

15. Matci 13, 3.

OMII.II I. A MA'I'KI 523

Cind a grail mullimilor pe Munte nu le-a grait asa; n-a tesut cuvintul
Sau cu atilea pilde; atunci erau numai oameni simpli, oameni cu inima
eurata; dar acum erau si carturari si farisei.

Uita-mi-te care este cea dintii pilda pe care o spune Hristos! Ca
evanghelistul Matei le-a dat pe toate pe rind.

- Care este, dar, pilda cea dintii pe care o spune?

- Aceea pe care trebuia s-o spuna mai cu seama intii, aceea care ii
facea mai atenti pe ascultatori. Pentru ca voia sa le vorbeasca in chip
ascuns, le de§teapta mai intii, printr-o pilda, atentia. Din pricina aceasta
un alt evanghelist spune ca i-a tinut de rau ca nu inteleg, spunindu-le:
„Cum nu intelegeti pilda aceasta?" 16 .

Nu numai din pricina aceasta le graia in pilde, ci si pentru a-si face
mai puternic cuvintul Sau, pentru a fi tinut mai bine minte si pentru ca sa
faca intuitive invataturile Sale. Tot a§a faceau §i profetii.

Ill

Care este, dar, pilda?

„Iata, a ie§it semandtorul sa semene" 17 .

- De unde a iesjt Cel ce e de fata pretutindenea si toate le pline§te?
Sau: Cum a ie§it?

- N-a iesit din vreun loc oarecare! A iesit in raport cu noi si in icono-
mia Sa fata de noi, ajungind mai aproape de noi prin intruparea Sa.
Pentru ca noi n-am putut ie§i, din pricina ca pacatele ne astupau ca un zid
iesirea, a venit El la noi.

- Pentru ce a iesit? Sa piarda pamintul plin de spini? Sa pedepseasca
pe lucratori?

- Nicidecum, ci ca sa lucreze pamintul, sa-1 cultive, sa semene cuvin-
tul credintei. Prin saminta, Domnul intelege invatatura Sa; prin pamint,
sufletele oamenilor; prin semanator, pe Sine Insu§i.

- Ce s-a intimplat cu saminta aceasta?

- Trei parti au pierit si s-a mintuit numai o parte.

„§i semanind el, unele au cazut linga cale §i au venit pasarile §i le-au
mincat". - N-a spus ca el le-a aruncat, ci ca semintele au cazut - „Iar altele
au cazut pe pietris, unde n-aveau mult pamint; §i indatd au rasarit, ca nu
aveau pamint adinc; dar cind a rasarit soarele s-au palit, si pentru ca nu
aveau radacina, s-au uscat. Iar altele au cazut intre spini; si au crescut spinii
si le-au inabus.it. Iar altele au cazut pe pamint bun. §i au dat roada: una o
sutd, alta saizeci, iar alta treizeci. Cel care are urechi de auzit sa auda" u .

16. Marcu 4, 13.

17. Matei 3, 3.
Hi. Matei 3, 4 9.

!>2'1 SKlNTUI II IAN tlllUA l)K AUK

Numai a patra parte din seminte s-a minluit; dar nici aceasta la fel, ci
si aici multa este deosebirea. Hristos a spus acestea, ca sa arate ca
gniieste tuturor oamenilor fara deosebire. Dupa cum semanatorul nu
face deosebire intre pamintul pe care-1 lucreaza, ci arunca fara alegere
scmintele, tot asa si El nu face deosebire, ci vorbeste tuturora: bogatului
si saracului, inteleptului si neinteleptului, trindavului si harnicului, cura-
josului si fricosului. Isi indeplineste lucrul Sau, desi stia mai dinainte care
va fi rezultatul. Vorbe§te tuturora, fara deosebire, ca sa poata spune: „Ce
trebuia sa fac si n-amfacut?" 19 §i profetii vorbesc de poporul iudeu ca de
o vie. „ Vie s-afacut iubitul meu" , spune Isaia 20 , iar David: „DinEgipt am
mutat via" 21 . Domnul vorbeste despre lumea intreaga ca de un pamint de
semanat.

- Ce vrea sa spuna Domnul?

- Vrea sa spuna ca lumea va asculta repede, va primi cu multa usu-
rinta cuvintul si va da indata rod.

Cind auzi: „Iesit-a semanatorul sa semene", sa nu socotesti a f i o
i-epetare. Semanatorul iese adesea si pentru alte treburi: sau sa destele-
ncasca pamintul, sau sa taie ierburile, sau sa smulga spinii, sau sa faca
alta lucrare asemanatoare. Acesta insa a iesit sa semene.

- Spune-mi, pentru ce s-a pierdut cea mai mare parte din saminta?

- Nu din pricina semanatorului, ci din pricina pamintului, care a pri-
mit saminta, adica a sufletului, care n-a ascultat de invatatura Domnului.

- Dar pentru ce Domnul n-a spus deschis: Trindavii au primit inva-
tatura, dar au pierdut-o; au primit-o si bogatii, dar au inabusit-o; au pri-
mit-o si usuraticii., dar au lepadat-o?

- N-a vrut sa-i mustre cu asprime, ca sa nu-i arunce in deznadejde, ci
a lasat mustrarea pe seama constiintei ascultatorilor.

N-a patit lucrul acesta numai saminta, ci §i mreaja. Si mreaja a adu-
nat din mare multi pesti nefolositori 22 .

Hristos a spus pilda aceasta ca sa intareasca pe ucenici, sa-i invete sa
nu se descurajeze cind vor vedea ca cei care pier sint mai multi decit cei
care primesc cuvintul. Asa s-a intimplat si Stapinului lor. Hristos stia negre-
sit mai dinainte ca acesta va fi rezultatul, dar nu s-a oprit din semanat.

- Dar ce ratiune are, as putea fi intrebat, sa semene in spini, pe pie-
tris, pe cale?

- N-ar avea n ; ci o ratiune, daca ar fi vorba intr-adevar de seminte si
dv pamint; dar are mare lauda pentru ca in aceasta pilda este vorba de
suflete si de invataturi. Ar merita sa fie tinut de rau semanatorul care ar

19.

Isaia 5, 4.

20.

Isaia 5, 1.

21.

/'x. 79, 9.

22.

Malfi U, 47 48

« IMII.II I .A MA'I'KI

somana saminta lui in spini, pe pietris sau pe cale. Ca nu e cu putinta ca
pietrisul sa se faca pamint, nici calea sa nu mai fie cale, nici spinii sa nu
mai fie spini; dar cu oamenii nu-i asa. E cu putinta ca pietrisul sa se
schimbe §i sa se faca pamint gras; e cu putinta sa nu fie calcata in picioare
calea, nici sa stea deschisa tuturor trecatorilor, ci sa ajunga tarina rodi-
toare; e cu putinta ca spinii sa dispara, iar semintele sa creasca in voie.
De n-ar fi fost cu putinta lucrul acesta, Hristos n-ar fi semanat. Daca
nu s-a petrecut cu toti schimbarea, apoi nu-i de vina Semanatorul, ci cei
care n-au voit sa se schimbe. Semanatorul Si-a facut lucrul Sau; dar
aceia s-au lepadat de invataturile Lui; El, Care a aratat o atit de mare
iubire de oameni, n-are nici o vina.

Uita-mi-te insa si la aceea ca nu este o singura cale de pieire, ci felu-
rite cai §i deosebite unele de altele. Unii din cei ce pier se aseamana cu
semintele cazute pe cale; ace§tia sint oamenii neglijenti, trindavi, nepasa-
tori; altii se aseamana cu semintele cazute pe pietris; acestia sint oamenii
slabi. Ca spune Domnul: „Sdminta semanatd pe pietri§ este eel care aude
cuvintul §i-l prime§te indatd cu bucurie; dar n-are radacina in sine, ci
este pina la o vreme. Facindu-se necaz si prigonire pentru cuvint, indatd
se sminte§te 23 . La eel care aude cuvintul adevdrului §i nu-l intelege vine
vicleanul §i rdpeste din inima lui ce a fost semanat. Acesta este eel sema-
nat pe cale" 2i . Nu este acelasi lucru a lasa sa se vestejeasca invatatura,
fara sa te ispiteasca cineva, fara sa te sileasca cineva, cu a o lasa sa se ves-
tejeasca din pricina ispitelor si incercarilor. Cei care se aseamana cu
semintele cazute in spini sint mai de neiertat decit acestia.

IV

Ca sa nu patim si noi asa, sa ascundem in inima noastra, cu multa
rivna, cele spuse, ca sa le avem necontenit in minte. Atunci, chiar daca
vine diavolul sa ni le rapeasca, noi sintem stapini sa nu ni le rapeasca;
chiar daca au sa se usuce semintele, apoi nu se usuca din pricina arsitei,
ca Hristos n-a spus ca s-au uscat din pricina arsitei, ci din pricina ca n-au
avut radacina -; chiar daca se inabusa semintele, apoi nu se inabusa din
pricina spinilor, ci din pricina celor care au lasat sa creasca spinii. Poti,
daca vrei, sa impiedici cresterea acestei buruieni rele §i sa te folosesti
cum trebuie de bogatii. De aceea Hristos n-a spus: „veacul", ci: „grija
veacului" 25 ; n-a spus nici: „bogatia", ci: „In§eldciunea bogatiei" 26 .

Sa nu dam, dar, vina pe lucruri, ci pe vointa noastra stricata. Se
poate sa fii si bogat si sa nu fii inselat; sa fii in veacul acesta si sa nu fii ina-

23. Matei 13, 20-21.

24. Matei 13, 19.

25. Matei 13, 22.

26. Matei 13, 22.

;>:>(> NKlNTIII, II JAN (ilJHA l)K Alllt

busjt de griji. Bogatia are doua cusururi potrivnice unul altuia: unul, care
incordeaza si intuneca sufletul omului, grija; altul, care il molese§te, des-
fal.area. Bine a spus ' [ristos: „in§eldciunea bogatiei". Ca toate cele ale
>ogatiei sint inselaciuru! Sint numai nume, nu realitati. Placerea, slava,
;',atoala si toate acestea sint o nalucire, nu adevar.

Dupa ce Hristos a vorbit de felurite pierderi ale semintei, vorbeste §i
de pamintul eel bun. Nu ne lasa sa ne deznadajduim, ci ne da nadejde de
poeainta si ne arata ca este cu putinta sa ne prefacem din pietris, din spini
si din cale in pamint bun.

- Dar daca pamintul a fost bun, ne-ar putea intreba cineva, daca a
lost acelasj semanator si aceleasi seminte, pentru ce o saminta a dat o
suta, alta §aizeci, iar alta treizeci?

- Iarasi si aici deosebirea de rod se datore§te felului pamintului. Dar
chiar acolo unde pamintul este bun, este totusi mare deosebire in felul
pamintului. Vezi, dar, ca nu-i de vina semanatorul, nici semintele, ci
pamintul care a primit semintele? Nu datorita firii, ci vointei! §i in
aceasta privinta, cit e de mare dragostea lui Dumnezeu de oameni, ca nu
cere o masura de virtute, ci pe cei din rindul dintii ii prime§te, pe cei din
rindul al doilea nu-i scoate afara, iar celor din rindul al treilea le face loc.
1 1 ristos spune aceasta ca sa nu socoteasca cei care au mers dupa El ca le
este de ajuns pentru mintuire numai auzirea cuvintelor Lui.

- Dar pentru ce Domnul n-a amintit §i de celelalte pacate, de pilda de
pofta trupului, de slava desarta?

- Pentru ca, vorbind de grija veacului acestuia §i de inselaciunea
bogatiei, a vorbit de toate pacatele. Ca si slava desarta §i toate celelalte
[>acate vin de pe urma grijii veacului acestuia si a inselaciunii bogatiei,
de pilda: placerea, lacomia la mincare si bautura, invidia, umbletul dupa
slava lumii si toate cele ca acestea.

In afara de spini, a mai adaugat §i calea si pietri§ul, vrind sa ne arate
ca nu e de ajuns numai despartirea de bani si de averi, ci trebuie sa savir-
sim si celelalte virtuti. Ce folos daca te-ai desparti de bani si de averi, dar
esti lipsit de barbatie si moliu? Ce folos daca nu esti lipsit de barbatie, dar
esti trindav §i nepasator la ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu? Nici nu
ne este de ajuns spre mintuire o singura parte, ci trebuie sa ascultam
mai intii cu mare luare aminte cuvintul lui Dumnezeu si sa-1 avem tot-
deauna in minte; apoi avem nevoie de barbatie; in sfirsit, avem nevoie de
dispretul banilor §i de dezlipirea de toate cele lumesti. Din pricina
aceasta Hristos a pus ca o prima conditie a mintuirii auzirea cuvintului, ca
de ea e nevoie mai intii - „cum vor crede, daca nu vor auzi?" 27 , dupa cum

1'.7. Horn. 10, 14.

OMII.II I. A MATKI !>27

si noi, daca nu vom fi cu luare aminte la cele spuse, nici nu vom putea §ti
ce trebuie sa facem -, apoi e nevoie de barabatie si de dispretuirea tutu-
ror celor de aici.

Auzind 2i! dar acestea, sa facem zid de jur imprejurul nostru, fiind cu
luare-aminte la cuvintele lui Dumnezeu, infigind adinc in sufletele
noastre radacinile lor si curatindu-ne pe noi in§ine de toate grijile cele
lumesti. Daca le facem pe unele, iar pe altele le lasam, nu avem nici un
folos. Nu pierim din pricina celor pe care le facem, ci din pricina celor pe
care le-am neglijat. Ce importanta are daca nu pierim din pricina boga-
tiei, dar pierim din pricina trindaviei; daca nu pierim din pricina trinda-
viei, dar pierim din pricina lipsei de barbatie? Ca §i lucratorul de pamint
plinge la fel saminta fie ca o pierde intr-un chip, fie ca o pierde in altul. Sa
nu ne mingiiem ca nu pierim in toate chipurile, ci sa plingem ca pierim
intr-un chip oarecare! Sa ardem spinii! Ca ei inabusa cuvintul. §tiu asta
bogatii care nu sint buni nici pentru cer, nici pentru pamint. Ajungind
robii si prizonierii placerilor, nu se mai pot ocupa nici de treburile
publice; iar daca nu se pot ocupa de treburile publice, cu mult mai mult
nu se pot ocupa de treburile cerului. Ca bogatia vatama gindurile pe doua
cai: si prin traiul eel bun, si prin griji. Numai una din acestea este in stare
singura sa scufunde corabia sufletului. Ginde§te-te ce mare e viltoarea
cind amindoua tabarasc asupra sufletului!

- Sa nu te minunezi daca Hristos a numit spini imbuibarea. Nu-ti dai
seama de asta pentru ca esti beat de patima. Cei sanatosi insa stiu ca
imbuibarea, traiul eel bun inteapa mai cumplit decit spinii, ca petrecerile
mistuie sufletul mai mult decit grija §i pricinuiesc amare dureri si sufle-
tului si trupului. Nu biciuie§te atit grija cit imbuibarea. Ginde§te-te cu cit
mai cumplite decit spinii sint insomniile, zvicniturile timplelor, durerile
de cap si junghiurile de stomac ale unuia care se imbuibeaza! Dupa cum
spinii singereaza miinile, ori din ce parte i-ai apuca, tot asa si imbuibarea
vatama si picioarele si miinile si capul §i ochii si, pe scurt, toate madula-
rclc. Imbuibarea estc stcarpa si lara dc rod, ca si spinul, dar pricinuicstc
mai cumplite dureri decit spinul si vatama partile cele mai de seama ale
trupului: il imbatrineste inainte de vreme, ii slabeste simturile, ii intuneca
judecata, ii beteje§te mintea sprintena mai inainte, ii vlaguieste trupul, il
face depozit plin de murdarie, aduna in jurul lui roi de suferinte, ii
ingreuiaza cu mult povara si face incarcatura mai mare decit puterile lui.
De aici caderile lui dese si nenumarate §i naufragiile lui repetate.
Spune-mi, pentru ce-ti ingrasi trupul? Crezi ca vrem sa te aducem jertfa?
Crezi ca vrem sa te servim la masa? Pasarile le ingra§am bine, dar mai

28. Dc aici incopc partca morula : Nu estc de ajuns o singura virtute pentru mintuire,
ci trehuie xii cmilam sa le sanirsim pe toate cu toata rivna.

!)'.ill .SKINT!!!. lOAN (HlltA l>K AUH

bine spus nici pe acelea nu le ingra§am prea mult, ca daca sint prea grase
vatama sanalatea. Atit de mare rau e imbuibarea, incit vatama §i pe ani-
male. Intr-adevar, daca imbuibam prea mult animalele, le facem sa nu ne
rnai fie de folos nici noua, nici lor. Din pricina grasimii o parte din minca-
ruri ramin nemistuite §i stomacul le arunca afara; §i dimpotriva, anima-
lele pe care nu le imbuibam, dar pe care am putea spune ca le tinem la
post, carora le dam mincare cu masura, pe care le punem la treaba §i le
muncim, acele animale ne sint de mare folos si noua §i lor §i pentru hrana
sj pentru alte treburi. Sint mai sanato§i oamenii care se hranesc cu ani-
male slabe. Si dimpotriva, oamenii care se hranesc cu animale ingra§ate
se aseamana cu ele, ajung greoi, predispusi la boli §i-§i fac mai cumplit
lantul care-i incercuie. Nu este un du§man mai mare pentru trup decit
imbuibarea. Nimic altceva nu-1 vatama atita, nimic nu-1 sfi§ie, nu-1
doboara §i nu-1 strica mai mult. De aceea trebuie sa ne miram mai ales de
prostia acestor oameni, ca n-au nici atita mila de stomacurile lor cita mila
au altii de burdufurile de vin. Negustorii de vin nu pun prea mult vin in
burdufuri de teama sa nu plesneasca; lacomii insa nu au nici atita grija
de nenorocitul lor stomac; ci dupa ce-1 indoapa pina sa plesneasca mai
toarna in el §i vin pina ce da afara pe urechi, pe nas §i pe git. Indoita vata-
mare i§i pricinuiesc cu asta: isi vatama §i duhul, dar §i puterea care rin-
duie§te viata trupului. Nu ti-a fost dat de asta gitlejul ca sa ti-1 umpli pina
la gura cu vin stricat §i cu alte stricaciuni! Nu pentru asta, omule, ci ca sa
cinti mai cu seama lui Dumnezeu, sa inalti sfinte rugaciuni, sa cite§ti legile
dumnezeie§ti, sa dai sfaturi folositoare semenilor tai. Dar tu, ca si cum 1-ai fi
primit pentru altceva, nu la§i gitului nici o clipa de ragaz pentru o ast-
fel de slujba sfinta, ci il supui toata viata acestei robii amare a pintecelui.
Te asemeni cu un om care a primit o chitara cu corzile de aur, bine acor-
date, dar cmul acela, in loc sa cinte cu ea melodii incintatoare, o acopera
cu murdarie omeneasca §i noroi. N-am numit mincarea murdarie ome-
neasca, ci imbuibarea, neinfrinarea la mincare §i bautura. Nu mai este
mincare mincatul peste masura, ci numai vatamare. Numai stomacul a
fost dat sa primeasca mincarurile; gura, gitlejul, limba au un alt rost, cu
mult mai mare. Dar, mai bine spus, nici stomacul n-a fost dat numai
pentru primirea mincarurilor, ci pentru primirea cu masura a mincaruri-
lor. Stomacul insu§i ne spune, strigind in fel §i fel de chipuri cind il incar-
cam peste masura din pricina lacomiei noastre. Dar nu numai ca ne
striga, ci se §i razbuna pentru nedreptatea ce-i facem, pedepsindu-ne
cumplit. In primul rind ne pedepse§te picioarele, pentru ca ele ne poarta
.•ji ne due la acele ospete rele; apoi ne leaga miinile, care ii slujesc, pentru
ca ele baga in el atit de multe si atitea feluri de mincaruri. Multora din pri-
cina imbuibarii li s-au strimbat gura, ochii si capul. Si dupa cum o sluga,

OMII.II I, A MA'I'KI 529

careia i s-a poruncit sa faca ceva peste puterile sale, de deznadejde, oca-
raste pe eel care i-a dat porunca, tot a§a §i stomacul, silit sa primeasca
mai mult decit poate tine, ii ruineaza si imbolnave§te si creierul odata cu
celelalte madulare. Bine a rinduit Dumnezeu ca sa se nasca o boala atit
de grea din pricina necumpatarii, pentru ca atunci cind nu vrei sa filozo-
fezi sa te inveti sa fii cumpatat fara de voie, de teama unei boli atit de
cumplite.

§tiind toate acestea sa fugim de imbuibare, sa cautam sa fim cum-
patati la mincare si la bautura, ca sa ne bucuram si de sanatatea trupului
si, scapind sufletul de orice boala, sa avem parte si de bunatatile ce vor sa
fie, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XLV

„Si apropiindu-se ucenicii I-au zis:

,,Pentru ce le graiesti in pilde?" Iar El, raspunzind,

le-a zis: „Ca voua vi s-a dat sa cunoasteti tainele

imparatiei cerurilor, iar acelora nu li s-a dat" 1

Se cuvine sa admiram pe ucenici ca stiau cind trebuie sa-L intrebe pe
Hristos daca doreau sa afle ceva. §i nu fac aceasta inaintea tuturora.
Lucrul acesta 1-a aratat Matei prin cuvintele: „§i apropiindu-se". Ca cele
co spun eu nu sint o simpla banuiala, o arata Marcu mai lamurit, cind
spune ca ucenicii s-au apropiat de Domnul, indeosebi 2 . A§a ar fi trebuit
sa faca §i fratii lui §i Mama Lui 3 ; n-ar fi trebuit sa-L cheme afara §i sa
urate ca sint §i ei cineva.

Uita-te apoi si la dragostea de oameni a apostolilor; cit de mult se
intereseaza de soarta altora; ii preocupa mai intii soarta altora si apoi
soarta lor; ca II intreaba pe Hristos: „Pentru ce le graiesti lor in pilde?"
N-au spus: „Pentru ce ne graiesti noua in pilde?" §i in alte multe rinduri
sint tot atit de iubitori §i de purtatori de grija de toti oamenii, ca atunci
cind spun: „Da drumvl multimilor!" 4 ; sau: „§tii ca s-au scandalizat?" 5 .

Ce le raspunae Hristos? „Voua vi s-a dat, le spune El, sa cunoa§teti
tainele imparatiei, iar acelora nu li s-a dat". N-a spus aceasta ca sa arate
ca apostolii Sai cunosc tainele imparatiei cerurilor datorita predestinarii
sau sortii sau intimplarii, ci ca iudeii sint vinovati de nenorocirile ce vin
peste ei; §i a spus aceasta voind sa arate ca a cunoaste tainele imparatiei
cerurilor este un dar, este un har dat de sus. Dar pentru ca-i un dar, nu
inseamna ca este suprimat liberul arbitru. §i aceasta se vede din cuvin-
tele pe care le spune Hristos mai departe. Uita-te cum! Ca nici iudeii sa
cada in deznadejde §i nici apostolii sa se trindaveasca auzind ca acest dar
le este dat de sus, Hristos arata ca in noi este inceputul acestui dar, ca de
noi depinde sa-1 avem sau nu.

1. Matei 13. 10-11.

2. Marcu 4, 10.

3. Mater 12. 40 50.
I. Main 14, Hi.

fi. Main 15, \2.

OMII.II I. A MATK1 531

„Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar celui ce n-are i se va
lua si ceea ce i se pare cd are" 6 .

Cuvintele acestea sint cu totul neclare, de§i in ele se vede dreptatea
nespusa a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte Domnul spune asa: „Cind
cineva are rivna si tragere de inima, Dumnezeu ii da totul; cind insa nu
le are pe acestea §i nu aduce nici partea lui de munca §i de osteneala,
atunci nici Dumnezeu nu-i da". Ca spune Domnul: „Se va lua de la el §i
ceea ce i se pare ca are"; nu Dumnezeu ii ia, ci Dumnezeu nu-1 invredni-
ce§te de darurile Sale. A§a facem §i noi. Cind vedem pe cineva ca ne
asculta cu trindavie, ca nu-1 convingem sa fie atent, desi il rugam in repe-
tate rinduri, tacem; ca daca am continua sa vorbim, ii marim trindavia; pe
altul insa, pe care-1 vedem ca ne asculta cu luare-aminte, il luam linga noi
§i-l invatam o multime de lucruri. Si bine a spus Domnul: „§i ceea ce i se
pare ca are". Ca nici nu are nimic.

Apoi a facut mai clar ceea ce a spus, aratind ce inseamna: „Celui ce
are i se va da, iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce i se pare ca are", ca a
adaugat:

„Pentru aceasta le vorbesc in pilde, cd vazind nu vad" 7 .

- Dar ar fi trebuit sa le deschida ochii, daca nu vad, mi s-ar putea
spune.

- Daca orbirea ar fi fost din fire, ar fi trebuit sa le deschida ochii; dar
pentru ca orbirea lor era de buna voie, pentru ca o faceau pe orbii, de
aceea Hristos n-a spus atit: „Nu vad", ci a spus: „ Vazind nu vad". Deci
orbirea se datore§te rautatii lor. L-au vazut iudeii pe Hristos scotind
demoni §i spuneau: „Cu Beelzebul, domnul demonilor, scoate pe
demoni" 8 . L-au auzit ca ii aduce la Dumnezeu, ca este multa unire intre El
§i Dumnezeu §i totusi au spus: „Acesta nu este de la Dumnezeu". Asadar
pentru ca sustineau cu totul dimpotriva de ceea ce vedeau si auzeau, de
aceea Hristos le spune: „Le iau si auzul; n-au nici un folos ca aud, ci mai
multa osinda au".

Nu numai ca iudeii nu credeau in El, ci II si mustrau, II invinuiau si
unelteau impotriva Lui; Hristos insa nu le-o spune; nu vrea sa le fie un
aspru acuzator. La inceput nu le-a vorbit in pilde, ci cu multa claritate;
dar pentru ca ei s-au facut mai rai, le vorbeste in pilde.

Apoi pentru ca sa nu creada ca spusele Sale sint o invinuire nein-
temeiata §i nici sa spuna: „Ne invinuieste §i ne calomniaza a§a, pentru
ca-i dusmanul nostru", aduce marturie pe prof etui Isaia, care-i invi-
nuise la fel:

6. Matei 13, 12.

7. Matei 13, 13.

8. Matei 12, 24.

rj,')2 SMNTlll. IOAN (illllA l)K AUK

„Ca se impline§te cu ei proorocia lui Isaia, care spune: „Cu auzul
veti auzi si nu veti intelege si vdzind veti privi, dar nu veti vedea" 9 .

Vezi ca §i prof etui le aduce exact aceea§i invinuire? Nici el n-a spus:
„Nu vedeti", ci: „Veti privi, dar nu veti vedea"; nu le-a spus: „Nu veti
auzi", ci: „Veti auzi si nu veti intelege". Prin urmare ei s-au lipsit mai
intii de vaz §i de auz; ei si-au astupat urechile, ei §i-au inchis ochii, ei §i-au
invirtosat inima.

Nu numai ca nu auzeau, dar

„Auzeau greu" 10 .

§i au facut aceasta, spune profetul,

„Ca nu cumva sa se intoarcd, si sa-i vindec" 11 .
Aceste cuvinte arata ca rautatea lor este mare §i cu sirguinta depar-
tarea lor de Dumnezeu.

II

Hristos le graie§te a§a ca sa-i atraga §i sa-i imboldeasca; le arata ca-i
va vindeca de se vor intoarce. Ca si cum ar fi spus: „Poporul acesta n-a
vrut sa Ma vada! Dar Eu sint ingaduitor cu el! Le voi da, indata ce Ma
vor ruga". Le graie§te a§a, ca sa le arate in ce chip ar putea avea loc o
impacare.

Tot astfel §i aici, Domnul spune: „Ca nu cumva sa se intoarcd si sa-i
vindec". Arata ca este cu putinta sa se intoarca; ca se pot mintui de se vor
pocai; le arata ca tot ce face El nu-i spre slava Sa, ci spre mintuirea lor.
Daca Domnul n-ar fi voit sa-i asculte §i sa-i mintuie, ar fi tacut §i nu le-ar
fi grait in pilde. Si le vorbeste in pilde tocmai pentru a-i imboldi spre
intoarcere. Ca „Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca
si sd fie viu" 12 .

Ca pacatul iudeilor nu se datora firii lor, nici necesitatii si nici unei
silnicii din afara, asculta ce le spune Domnul apostolilor Sai:

„Iar ochii vostri sint fericiti ca vdd si urechile voastre ca aud" 13 .

Nu vorbe§te negre§it nici de vederea cu ochii, nici de auzul cu ure-
chile, ci de vederea si auzul cu mintea. Si apostolii erau tot iudei; nascuti
si crescuti la fel cu toti ceilalti; cu toate acestea cu nimic nu i-a vatamat profe-
tia lui Isaia, pentru ca aveau bine infipta in ei radacina faptelor bune, adica
vointa §i gindul lor. Observa ca §i cuvintele adresate lor: „Voud vi

9. Matei 13, 14.
10. Matci 13, 15.
1 1. Matci 13, 15.
K>. h-z. If), 23.
13. Matci 13, Hi.

OMII.II l,A MATKI 533

s-a dot" nu aduc cu ele ideea de necesitate. Nici nu i-ar fi fericit daca
fapta lor nu s-ar fi datorat lor.

Sa nu-mi spui mie ca Hristos le vorbea iudeilor intunecat; puteau §i
ei sa se apropie de El si sa-L intrebe ca ucenicii; dar n-au voit, ca erau
trindavi si lene§i. Dar pentru ce spun ca nu voiau, cind faceau contrariul?
Nu numai ca nu credeau in El, nu numai ca nu-L ascultau, dar porneau si
razboi impotriva Lui si priveau cu dezgust spusele lui Hristos. Aceasta o
spune profetul, invinuindu-i prin cuvintele „greu au auzit". Ucenicii insa
nu erau ca ei; de aceea i-a si fericit.

Hristos ii intareste pe apostolii Sai si in alt chip, spunindu-le iarasi:

„Amin zic voua, multi profeti si drepti au dorit sa vada cele ce vedeti
si n-au vazut §i sa audd cele ce auziti si n-au auzit" 14 .

„Au dorit sa vada, le spune Domnul, venirea Mea pe pamint, minu-
nile acestea, glasul Meu si invatatura Mea!". In aceste cuvinte Domnul nu
pune pe apostolii Sai mai presus numai de neamul acesta stricat al iudei-
lor, ci chiar mai presus de profeti, de iudeii care au savirsit numai fapte
bune; le spune ca sint mai fericiti decit profetii.

- Pentru ce?

- Pentru ca apostolii vad nu numai cele ce iudeii n-au vazut, ci chiar
pe acelea pe care profetii au dorit sa le vada; aceia le-au vazut numai prin
credinta; acestia insa, cu ochii trupului, cu mult mai limpede.

Ai vazut din nou ca Hristos une§te Vechiul Testament cu Noul Testa-
ment, aratind ca profetii Vechiului Testament nu numai ca stiau cele ce
aveau sa se petreaca in Noul Testament, ci si ca le doreau cu infocare? Nu
le-ar fi dorit daca ar fi fost slujitorii unui alt Dumnezeu, ai unui Dumne-
zeu potrivnic Dumnezeului Noului Testament.

„Voi, deci, ascultati pilda semanatorului!" 15

Si le spune cele ce v-am spus mai inainte despre trindavie si rivna, de-
spre frica si curaj, despre bogatie si saracia de buna voie. Le arata cita va-
tamare aduc unele §i cit folos celelalte. Apoi le vorbeste de feluritele chipuri
de virtute. Hristos, fiind iubitor de oameni, nu le-a deschis numai o singura
cale si nici nu le-a spus: „Daca nu dati rod insutit, va arunc de la Mine!", ci a
aratat ca se mintuie si eel ce face saizeci; si nu numai acesta, ci si eel ce face
treizeci. A facut aceasta ca sa faca usoara mintuirea.

Nu poti 16 trai in feciorie? Insoara-te si fii cast casatorit! Nu poti trai in
bogatie? Da saracilor din averile tale! Nu suferi povara bogatiei? Imparte

14. Matei 13, 17.

15. Matei 13, 18.

1 6. De aici incepe partea morala: Dumnezeu ne-a dat porunci foarte drepte. In locul
marilor bunatati pe care ni le da trebuie sa dam celor nevoiasi dupa putere chiar nein-
semnale bunatati.

.').'( 4 SKlNTUl, IOAN IUJHA L)K AUK

cu Hristos averile tale! Nu vrei sa-I dai Lui toate averile tale? Da-I juma-
tate, da-I a treia parte! Hristos este fratele tau si impreuna-mo§tenitor.
Fa-L si aici pe pamint impreuna-mostenitor. Tot ce-I dai Lui, tie-ti dai!
Nu auzi ce spune profetul Isaia: „Nu trece cu vederea pe cei din semintia
ta" 1 1 ? Daca nu trebuie sa treci cu vederea pe rudele tale, cu atit mai mult
pe Stapin, Care, in afara ca ti-i Stapin, mai are cu tine si dreptul de inru-
dire si inca alte drepturi cu mult mai mari. Te-a facut chiar partas. la cele
ale Lui fara sa ia ceva de la tine. El a fost Acela Care a pus inceput acestei
nespuse binefaceri. N-ar fi, oare, cea mai mare nechibzuinta sa nu fii
iubitor de oameni cind ai primit atitea daruri, sa nu raspunzi cu rasplatiri
pentru harul primit, sa nu dai cit de cit in locul unor bunatati mai mari?
Hristos te-a facut mo§tenitor al cerurilor; tu insa nu-I dai in schimb nici
bunatatile de pe pamint. Hristos S-a impacat cu tine, desi n-ai facut nici o
fapta buna, ba inca Ii mai erai si dusman; tu insa nu-L rasplatesti desi ti-i
prieten si binefacator, desi ar trebui sa-I multumesti chiar numai ca-ti
ingaduie sa-I dai ceva, fara sa mai socotim imparatia cerurilor si toate
celelalte bunatati. Cind slugile invita la o masa data de ei pe stapinii lor,
nu socotesc ca fac o favoare stapinilor lor, ci ca o primesc. Intre noi §i
Hristos insa lucrurile stau cu totul altfel. N-a chemat la masa mai intii
sluga pe stapin, ci stapinul a chemat mai intii la masa lui sluga. Tu insa
nu-L chemi la masa nici dupa ce te-a chemat El! El, eel dintii, te-a adus
sub acoperisul Lui; tu insa nu-L aduci sub acoperi§ul tau nici dupa ce te-a
adus El. Gol fiind, te-a imbracat; tu insa nici dupa aceasta nu-L gazduiesti
cind e strain. El, eel dintii, te-a adapat din potirul Lui; tu insa nu-I dai in
schimb nici putina apa rece! Te-a adapat cu Duhul Sfint; tu insa nu-I
mingii nici setea trupului! Te-a adapat cu Duhul cind erai vrednic de
osinda; tu insa II treci cu vederea cind este insetat, cu toate ca milostenia
ta o faci din cele ale Lui!

Ill

Nu-mi socotesti mare lucru in miinile tale potirul din care Hristos
are sa bea §i are sa-1 duca la gura? Nu vezi ca numai preotului ii este inga-
duit sa duca la gura altora potirul cu singele Domnului? „Dar Eu, spune
Domnui, nu tin seama de asta! Imi intinzi tu, preote, potirul, il primesc!
Mi-1 intinzi tu, mireanule, nu te refuz! Nu intreb cine Mi-1 intinde. Nu
cor singe, ci apa rece!" Ginde§te-te cui dai de baut §i cutremura-te. Gin-
dosjo-te ca tu ajungi preot al lui Hristos dind cu mina ta nu trup, ci piine;
nu singe, ci un pahar cu apa rece. Hristos te-a imbracat cu haina mintui-
rii; si te-a imbracat El cu miinile Lui! Imbraca-L si tu pe El cu miinile slu-

IV hunt T>1!, 7.

OMI1.11 I.A MATKI 535

gii tale. Te-a facut slavit in ceruri, scapa-L si tu de frig, de goliciune, de
ru§ine. Te-a facut sa locuie§ti cu ingerii, da-I §i tu atit loc de gazduire in
casa ta cit loc dai slugii tale! „Nu Ma ingretosez, iti spune Hristos, de o
astfel de gazduire, desi Eu ti-am deschis tot cerul. Te-am scos din cea mai
cumplita temnita; nu-ti cer asta, nici nu-ti spun: „Scoate-Ma si tu!", dar
Mi-i destula mingiiere numai daca vii sa Ma vezi cind sint intemnitat.
Te-am inviat cind erai mort; nu-ti cer asta, dar iti spun: „Cerceteaza-Ma
cind sint bolnav!"

De cite iaduri nu sintem vrednici cind Hristos ne da daruri atit de
mari si ne cere lucruri atit de usoare, dar noi nici pe acestea nu I le dam?
Pe buna dreptate deci mergem in focul pregatit diavolului si ingerilor
lui 18 , ca sintem mai nesimtitori decit pietrele. Spune-mi cit de mare ne
poate fi nesimtirea noastra, cind, dupa ce am primit atitea daruri, cind
stim ca vom primi atitea daruri, mai sintem robii averilor de care tot ne
vom desparti dupa putina vreme fara voia noastra? Altii si-au dat viata si
si-au varsat singele; dar tu nici pe cele de prisos nu le dai pentru ceruri,
pentru cununi atit de mari. Ce iertare meriti, ce cuvint de aparare, cind
arunci cu placere saminta in pamint, cind dai cu dobinda oamenilor banii
tai fara sa te sinchise§ti de ceva, dar esti crud §i neomenos atunci cind e
vorba ca prin cei nevoiasi sa hrane§ti pe Stapin?

Gindindu-ne deci la toate acestea, si socotind cele ce am primit, cele
ce vom primi §i cele ce ni se cer, sa aratam toata rivna in cele duhovni-
ce§ti. Sa ajungem odata blinzi §i iubitori de oameni, ca sa nu atragem
asupra noastra osinda cea cumplita. Ce nu ne poate osindi? Totul! Ca
ne bueuram de atit de mari §i atit de felurite daruri! Ca nu ni se cere mare
lucru! Ca ni se cere sa dam acele lucruri pe care le vom lasa aici pe pamint
fara voia noastra! Ca sintem foarte ambitiosi cind e vorba de treburile
acestei lumi! Fiecare din acestea, chiar numai una, este in stare sa ne
osindeasca; dar cind se ingramdesc toate la un loc, ce nadejde de min-
tuire mai putem avea? Ca sa scapam, dar, de toata aceasta osinda, sa fim
darnici cu cei saraci. A§a ne vom bucura §i de bunatatile de aici §i de toate
cele de dincolo, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa le dobindim cu harul
§i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea in vecii vecilor, Amin.

18. Matei 25, 41.

OMILIA XLVI

„Alta pilda a pus inaintea lor, zicind:
„Asemanatu-s-a imparatia cerului omului care a semanat
saminta buna in tarina sa. Dar, pe cind dormeau oamenii,
a venit vrajmasul lui si a semanat neghina printre griu
si s-a dus. Iar cind a crescut paiul si a facut rod atunci s-a
aratat si neghina. Si venind slugile stapinului casei i-au zis:
„Doamne, au n-ai semanat saminta buna in tarina ta?

De unde, dar, are neghina?" Iar el le-a zis:
„Un om vrajmas a facut aceasta!" Iar slugile i-au zis:

„Vrei deci sa mergem sa o plivim?" Iar el le-a zis:
„Nu, ca nu cumva plivind neghina, sa smulgeti si griul
impreuna cu ea. Lasati sa creasca amindoua impreuna

pina la seceris" 1

- Ce deosebire este intre pilda aceasta si cea de mai inainte?

- In pilda de mai inainte Domnul vorbeste de oamenii care nu sint cu
luare-aminte la cuvintele si invataturile Lui, care se departeaza de El si
lasa in parasire saminta; in pilda aceasta vorbeste de eretici.

Dupa ce Hristos le-a explicat ucenicilor Sai pentru ce le graieste in
pilde, le vorbeste mai dinainte si de erezii, ca ucenicii sa nu se tulbure.

In pilda semanatorului a vorbit de cei care n-au primit cuvintul Sau;
in pilda aceasta spune ca 1-au primit si unii care au stricat invatatura Sa.
Ca si acesta este un viclesug al diavolului de a strecura in invatatura ade-
varata invataturi gre§ite, colorindu-o ca sa semene mult cu adevarul,
spre a in§ela cu u§urinta pe cei lesne de inselat. De aceea Hristos nu o
numeste saminta, ci neghina, ca seamana la infatisare cu griul.

Apoi vorbeste si de felul vicle§ugului, spunind: „Pe cind dormeau
oamenii". Nu mica primejdie atirna deasupra conducatorilor credinciosi-
lor; si mai cu seama deasupra celor carora li s-a incredintat paza sema-
naturilor; dar nu numai deasupra conducatorilor, ci si deasupra credin-
ciosilor.

1. Matoi 13, 24 30.

OMII.II I. A MAI'I'-.I 537

Pilda aceasta mai arata ca erezia este posterioara adevarului, lucru
confirmat si de desfasurarea faptelor. Intii au fost profetii, apoi profetii
mincinosi; intii apostolii, apoi apostolii mincino§i; intii Hristos, apoi
antihrist. Daca diavolul n-ar vedea ce sa imite sau pe cineva impotriva
caruia sa unelteasca, nici n-ar intreprinde nimic §i nici n-ar §ti ce sa faca.
A§a insa, pentru ca a vazut ca o saminta a dat o suta, alta saizeci, iar alta
treizeci, vine pe alta cale. §i pentru ca n-a putut nici sa smulga semintele
care prinsesera radacina, nici sa le inabuse si nici sa le arda, unelteste o
alta inselaciune: arunca intre semintele bune semintele lui.

- Dar prin ce se deosebesc cei care dorm, m-ai putea intreba, de cei
ce se aseamana cu semintele cazute pe cale?

- Se deosebesc prin aceea ca pe cei care se aseamana cu saminta
cazuta pe cale i-a rapit diavolul repede; nici nu i-a lasat sa prinda rada-
cina; cu ceilalti diavolul are nevoie de mai multa viclenie.

Hristos a spus acestea ca sa ne invete sa priveghem neincetat. „Chiar
daca ai scapat de vatamarile de mai inainte, ne spune Domnul, mai este §i
o alta vatamare. Dupa cum dincolo pieirea iti venea de la cale, de la pie-
tris si de la spini, tot asa si aid pieirea iti vine de la somn; deci trebuie sa
stai de paza totdeauna. De aceea §i spune Domnul: „Cel care va rabda
pind la sfir§it, acela se va mintui" 2 .

Un lucru ca acesta s-a intimplat chiar la incepaturile Bisericii. Multi
intii-statatori ai Bisericii aducind in Biserici oameni vicleni - eretici
ascunsi - au lasat cale deschisa unei astfel de uneltiri. Diavolul nici n-a
mai avut nevoie sa se osteneasca, odata ce a rasadit pe aceia in mijlocul
Bisericilor.

- Dar cum e cu putinta sa nu dormi? m-ar intreba cineva.

- Daca ar fi vorba de somnul acesta al trupului, ar fi cu neputinta.
Dar nu-i vorba de somnul acesta, ci de somnul vointei. Si se poate sa nu
dormi niciodata cu vointa. De aceea si Pavel spunea: „Privegheati, stati
in credinta" 3 .

Hristos arata apoi ca acest somn al vointei nu-i numai nefolositor, ci si
vatamator. Diavolul atunci i§i seamana saminta sa dupa ce pamintul a fost
lucrat, ca nu mai are nevoie de nici o munca. Tot asa fac §i ereticii care i§i ras-
pindesc otrava lor; §i o fac nu pentru alta pricina, ci de dragul slavei de§arte.
§i Hristos descrie cu de-amanuntul toata in§elaciunea aceasta nu numai prin
cuvintele de pina acum, ci §i prin cele ce urmeaza. Ca iata ce spune Domnul:
„Cind a crescut paiul §i a facut rod, atunci s-a aratat si neghina". Asa fac si
ereticii. La inceput isi ascund erezia; dar dupa ce lumea capata incredere in
ei, dupa ce crede in cuvintul lor, atunci incep sa-si verse ortrava.

2. Matei 10, 22.

3. I Cor. 16, 13.

MH SKlNTIII, IOAN (il)UA 1)K AUK

- Dar pentru ce Domnul aduce in scena pe slugile care i-au spus sta-
pinului casei ce se intimplase in tarina sa?

- Ca sa aiba prilej sa spuna sa nu-i omoare pe eretici.

Pe omul care a semanat neghina il numeste vrajmas. din pricina vata-
marii pe care o aduce oamenilor. Diavolul ne vatama pe noi; dar originea
acestei vatamari nu se datore§te urii pe care diavolul ne-o poarta noua, ci
urii pe care o poarta lui Dumnezeu. De aid se vede, dar, ca Dumnezeu ne
iube§te pe noi mai mult decit ne iubim noi pe noi in§ine.

Uita-te si la o alta viclenie a diavolului! N-a semanat neghina sa
inainte de semanarea griului, pentru ca atunci nu putea sa piarda pe
nimenea, ci cind toata tarina era semanata, ca sa iroseasca toata munca
lucratorului. Diavolul le face pe toate a§a pentru ca ura§te pe lucrator.

Uita-te acum §i la dragostea slugilor. Se grabesc sa smulga neghina,
chiar daca nu o vor face cu bagare de seama. Rivna asta a lor arata grija
lor de saminta §i urmaresc un singur lucru: nu ca sa fie pedepsit eel care a
semanat neghina, ci ca sa nu se piarda saminta semanata. Ca nu pedepsi-
rea aceluia era treaba care trebuia facuta mai intii. De aceea slugile urma-
resc sa indeparteze raul din tarina. Dar nici aceasta n-o urmaresc fara
socoteala; ca nu-§i ingaduie sa se apuce de lucru de capul lor, ci a§teapta
hotarirea stapinului, intrebindu-1: „Vrei?"

- Ce le raspunde stapinul?

- Ii impiedica, spunind: „Nu, ca nu cumva sa smulgeti §i griul odata
cu neghina". Hristos a grait a§a pentru a impiedica razboaiele, varsarile
de singe, omorurile. Ereticul nu trebuie omorit; o fapta ca aceasta ar
aduce razboi neimpacat in lume.

II

Pentru doua pricini opre§te Hristos slugile Sale de a plivi griul: una,
sa nu fie vatamat griul; alta, sa fie osinditi cei cuprin§i de aceasta boala de
nevindecat. „Deci, spune Hristos, daca vrei sa fie §i ei pedepsiti, fara sa
fie vatamat griul, a§teapta timpul potrivit de pedeapsa".

- Ce inteles au cuvintele: „Ca nu cumva sa smulgeti si griul odata cu
neghina!"?

- Prin aceste cuvinte Domnul a spus sau: „Daca veti ridica armele §i
veti ucide pe eretici, veti fi siliti sa ucideti odata cu ei §i multi sfinti!"; sau:
„Se poate ca multe din aceste neghine sa se schimbe §i sa ajunga griu.
Deci, daca smulgeti neghina inainte de vreme pierdeti §i neghina care va
ajunge griu, ca omoriti §i pe cei care poate se vor schimba §i vor ajunge
buni". Deci Hristos nu ne opre§te sa inchidem gura ereticilor, sa le oprim
indrazneala lor, sa risipim adunarile §i asociatiile lor, ci ne opreste sa-i
ucid( > m, sa-i junghiem. Tu insa uita-te la blindetea lui Hristos! Nu se

OMII.II I. A MA'I'KI

5,-)i>

margineste numai sa hotarasca, nici sa opreasca, ci da si motivele hotari-
rii Sale §i ale opreli§tii.

- Dar ce se va intimpla daca neghina ramine pina la treieri§? a§ putea
fi intrebat.

„Atunci voi zice seceratorilor: „Pliviti mai intii neghina si legati-o
in snopi, ca s-o ardem" 4 .

Hristos le aduce iara§i aminte ucenicilor de cuvintele lui loan Bote-
zatorul, care II aratase pe El Judecator §i le spune: „Atita vreme cit
neghina sta alaturi de griu trebuie crutata; se poate ca si ea sa ajunga griu.
Dar daca ramine neghina, va primi cumplita pedeapsa, ca voi spune
seceratorilor: „Pliviti mai intii neghina!"

- Pentru ce mai intii neghina?

- Ca sa nu se teama ucenicii ca odata cu neghina este adunat §i griul.

„§i legati neghina in snopi ca sa o ardeti, iar griul adunati-l in jit-
nite" 5 .

Alta pilda le-a pus lor inainte zicind:

„Asemenea este imparatia cerurilor grduntelui de mustar" 6 .

Pentru ca in pilda semanatorului Hristos spusese ca trei parti de
saminta s-au pierdut §i a scapat numai o parte, iar in pilda urmatoare, ca
§i pe aceasta saminta scapata de pieire o pindesc multe §i mari primejdii,
ca sa nu spuna ucenicii: „Cine §i citi vor fi cei credincio§i?", Hristos, prin
pilda grauntelui de mu§tar, indeparteaza din sufletul lor aceasta frica, ca
sa le intareasca credinta §i sa le arate ca predica Evangheliei se va intinde
peste tot. Dinpricina aceasta a dat ca pilda grauntele de muster, foarte
potrivita cu ideea ce voia sa o infati§eze.

„Grauntele de mustar, spune Domnul mai departe, este mai mic
decit toate semintele; dar cind creste este mai mare decit ierburile §i se
face pom incit vin pasarile cerului §i se sala§luiesc in ramurile lui" 7 .

Prin aceasta pilda Hristos a vrut sa dea o dovada de maretie. „A§a va
fi, spune El, §i cu predicarea Evangheliei!" Intr-adevar, ucenicii au fost
mai slabi decit toti oamenii, mai mici decit toti; totu§i predica lor s-a
intins pe toata fata pamintului, pentru ca mare era puterea din ei.

Acestei pilde Domnul ii mai adauga §i o alta pilda: pilda cu aluatul.

„Imparatia cerurilor este asemenea aluatului, pe care luindu-l o
femeie l-a ascuns in trei mdsuri de faina, pina ce s-a dospit toata" 8 .

4. Matei 13, 10.

5. Matei 13, 30.

6. Matei 13, 31.

7. Matei 13, 32.

8. Matei 13, 33.

MO SKlNTDI. 1QAN GUHA l)K AUK

„Dupa cum putinul aluat, spune Hristos ucenicilor Sai, a facut ca si
faina cea multa sa se prefaca in aluat, tot a§a si voi veti transforma
intreaga lume". §i uita-te la intelepciunea lui Hristos! la pilde din natura
pentru a arata ca dupa cum este cu neputinta ca aceste pilde sa nu-si
urmeze cursul lor natural, tot asa si ideile pe care le infatiseaza ele. „Sa
nu-Mi spuna nimeni dintre voi, spune Domnul ucenicilor Sai, ce vom
putea noi, doisprezece oameni, in fata unei multimi atit de mari? Tocmai
amestecul vostru in aceasta multime §i nedepartarea voastra de ea vor
face sa straluceasca puterea voastra. Ca si aluatul; atunci dospeste fra-
mintatura, cind este alaturi de faina; si nu atit alaturi, ci cind se amesteca
cu faina - ca Domnul n-a spus: ,,1-a pus", ci: „l-a ascuns" -, tot asa si voi
cind va veti lipi §i va veti uni cu cei ce va poarta razboi, atunci ii veti birui.
Si dupa cum aluatul se afunda in faina, dar nu se pierde, ci incetul cu ince-
tul face ca toata faina sa aiba aceeasi putere ca §i el, tot asa va fi §i cu pre-
dica voastra. Sa nu va temeti ca v-am spus ca vor veni peste voi o mul-
time de necazuri §i suparari. Asa veti straluci §i-i veti birui pe toti".

Prin trei masuri de faina Hristos a vrut sa arate ca e vorba de mult.
Ca se §tie ca numarul acesta se intrebuinteaza pentru a desemna multi-
mea, multul.

Sa nu te minunezi ca Domnul a amintit de grauntele de mustar §i de
aluat cind a vorbit de imparatia cerurilor! Vorbea cu niste oameni fara
stiinta de carte, cu niste oameni de rind, cu niste oameni care aveau
nevoie de astfel de pilde pentru a fi ci§tigati. Atit erau de nepriceputi,
incit chiar dupa toate acestea aveau nevoie de multa tilcuire.

Unde sint, dar, paginii? Sa cunoasca puterea lui Hristos, privind la
adevarul lucrurilor! Sa I se inchine Lui pentru doua pricini: si pentru ca a
spus mai dinainte ca Evanghelia se va raspindi pe tot pamintul, §i pentru
ca s-au implinit cuvintele Lui. Ca Hristos este Cel Ce a pus puterea in
aluat. De aceea a si amestecat pe cei ce cred in El cu multimea oamenilor
ca sa dam §i celorlalti priceperea noastra. Nimeni sa nu puna vina pe pu-
(.inatatea celor credincio§i! Mare este puterea predicii! Framintatura dospita
ajunge pe viitor aluat. Si dupa cum scinteia cind cade pe lemne le aprinde si
pe acestea §i mai aprinde si altele, tot asa cu predicarea Evangheliei.

- Dar Hristos n-a vorbit de foe, ci de aluat. Pentru ce oare?

- Pentru ca focul singur nu poate face nimic daca nu are si lemne; pe
cind aluatul savirseste totul prin el insu§i.

Daca doisprezece 9 oameni au plamadit toata lumea, gindeste-te cit
de pacatosi si de rai sintem noi, cind nu putem aduce la credinta pe cei ce

9. Do aid inccpo partea morala: Despre apostoli $i despre toti sfintii. Ei au stralucit
mai mull prin viata $i virtutca lor $i prin harixnw. Cea mai buna, virtute este dragostea si
milostenia; ele biriiie feeioria.

OMII.Il I. A MATKI 54j_

au ramas, desi sintem atit de multi, de§i sintem destul aluat pentru a pla-
madi mii de lumi.

Ill

Mi s-ar putea insa spune:

- Aceia au fost apostoli!

- Si ce-i cu asta? N-au trait §i ei cum traie§ti §i tu? N-au crescut si ei in
ora§e? Nu s-au bucurat de aceleasi lucruri? N-au avut si ei cite o meserie?
Erau, oare, ingeri? S-au pogorit din cer?

- Nu, dar au facut minuni!

- Nu minunile i-au facut pe ei minunati! Pina cind vom intrebuinta
minunile facute de apostoli ca scuza pentru trindavia noastra? Uita-te la
ceata sfintilor. Nu stralucesc datorita minunilor. Multi au izgonit demoni,
dar pentru ca au savirsit faradelegi, n-au ajuns minunati, ci chiar au fost
pedepsiti.

- Atunci, ce i-a facut mari pe apostoli?

- Dispretul averilor, dispretul slavei, despartirea de toate grijile si
afacerile lumesti. Daca n-ar fi facut asta, ci ar fi fost robii patimilor, chiar
daca ar fi inviat mii de morti, n-ar fi avut nici un folos, ci ar fi fost socotiti
niste §arlatani. A§a ca viata omului il face pe om stralucit. Ea atrage ha-
rul Duhului. Ce minune a facut loan Botezatorul, eel care a adus la
pocainta atitea ora§e? Ca n-a facut nici o minune, asculta-1 pe evanghe-
list: Joan n-a facut nici o minune" 10 . Prin ce a ajuns Hie minunat? Nu
prin indraznirea lui fata de imparat? Nu prin rivna lui fata de Dumnezeu?
Nu prin saracia lui de bunavoie? Nu datorita cojocului, pesterii §i munti-
lor? Minunile le-a facut dupa toate acestea! L-a vazut, oare, diavolul pe
Iov facind minuni §i s-a minunat? Nici o minune. Dar Iov avea o viata
stralucita §i o rabdare mai tare ca otelul. Ce minune a facut David, pe cind
era inca tinar, ca sa spuna Dumnezeu despre el: „Am gasit pe David, fiul
lui Iesei, barbat dupa inima Mea" 11 ? Ce mort au inviat Avraam, Isaac sau
Iacov? Ce lepros au curatit? Nu §tii ca minunile ne vatama de multe ori
daca nu sintem treji la minte? Din pricina asta multi corinteni s-au dezbi-
nat intre ei 12 ; din pricina asta multi romani s-au mindrit 13 ; din pricina
asta Simon Magul a fost scos din rindul crestinilor 14 ; din pricina asta n-a
fost primit in rindul ucenicilor carturarul care dorea sa mearga dupa El si
a auzit din gura Domnului: „Vulpile au vizuini, iar pasarile cerului

10. loan 10, 4.

11. I Regi 13, 14; Fapte 13, 22.

12. I Cor. 1, 10-12.

13. Rom. 2, 1-5.

14. Faplc 8. 9-23.

342 SKlNTUI, IOAN CUKA l)K AUK

cuiburi"' r '. Fiecare din acestia au cazut si au pierit pentru ca doreau sa-si
agoniscasca de pe urma minunilor unul averi, iar altul slava. Sirguinia de
a duce o viata curata, dragostea de virtute nu nurnai ca nu dau nastere la
o dorinta ca aceasta, ci chiar o stirpesc daca esfe Ce le-a spus Hristos
ucenicilor Sai cind le-a dat porunci? Le-a spus: „Faceti minuni ca sa vada
oamenii!"? Deloc! Dar ce? „Asa sa lumineze lumina voastrd inaintea
oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Total
vostru Cel din ceruri" 16 . Lui Petru nu i-a spus: „Daca Ma iubesti, fa
minuni!", ci: „Pa§te oile Mele" 17 . Totdeauna Hristos il prefera pe Petru
impreuna cu Iacov si cu loan inaintea tuturor celorlalti ucenici. Spune-mi,
pentru ce ii prefera pe acestia? Din pricina minunilor facute de ei?
Nu! Pentru ca toti apostolii la fel au curatit lepro§i, au inviat morti §i
tuturor la fel le-a dat aceeasi putere. Din ce pricina, dar, acesti trei apos-
toli erau mai presus de ceilalti? Din pricina virtutii sufletului lor! Vezi,
dar, ca totdeauna este nevoie de viata curata si de aratarea ei prin fapte.
„Din roadele lor ii veti cunoa§te pe ei" 18 , spune Domnul.

IV

In ce consta viata noastra? Oare in facerea de minuni sau intr-o vie-
J.uire virtuoasa? Negre§it ca intr-o vietuire virtuoasa. Minunile aid isi au
originea si la aceasta due. Omul cu viata virtuoasa atrage asupra lui harul
facerii de minuni; iar eel care prime§te acest har, pentru aceea il primeste
ca sa indrepte viata altora. Ca si Hristos pentru aceasta a facut minunile
acelea, ca prin ele sa fie vrednic de credinta, ca sa-i atraga la El pe oameni
si sa-i faca sa duca o viata virtuoasa. De aceea si Hristos vorbeste mai
mult de viata virtuoasa. §i nu Se margineste numai la minuni, ci ameninta cu
iadul, fagaduieste imparatia cerurilor, pune acele legi minunate si face totul
pentru viata virtuoasa, ca sa faca pe oameni ingeri. Dar pentru ce spun ca
Hristos face totul in acest scop? Spune-mi, daca ti s-ar da sa alegi intre a
invia morti in numele Lui si a muri pentru numele Lui, ce ai alege? Nu-i
asa ca ai alege moartea pentru numele Lui? Pentru ce? Pentru ca invierea
mortilor e minune, pe cind moartea pentru Hristos, fapta. Daca ti s-ar da
sa alegi intre puterea de a preface paiele in aur si puterea de a dispretui
averile, cum dispretuiesti paiele, n-ai alege, oare, puterea de a dispretui
averile? Si pe buna dreptate, ca pe oameni puterea aceasta ii uimeste mai
mult. Daca oamenii ar vedea ca se pot preface paiele in aur, ar dori §i
ei, ca Simon Magul, sa aiba aceasta putere si ar creste in ei §i mai

15. Matei 8, 20.

10. Matei 5. 16.

17. loan 21, 15.

18 Matei 7. 10.

OM 1I.H I.A MA'I'Kl 543

mult dragostea de averi; dar daca ar vedea ca toti nesocotesc §i dispre-
tuiesc aurul ca pe paie, ar scapa de aceasta boala.

Vezi, dar, ca viata virtuoasa ne este de mai mult folos? §i eu nu
numesc viata virtuoasa postul, nici imbracatul cu sac §i nici culcatul
pe cenu§a, ci dispretul averilor - a§a cum trebuie dispretuite - milos-
tenia, impartirea piinii tale cu eel sarac, infrinarea miniei, alungarea
slavei de§arte, stirpirea invidiei. A§a ne-a invatat §i Hristos: Jnvatati
de la Mine, ne spune El, ca sint blind §i smerit cu inima" 19 . N-a spus:
„Ca am postit", de§i putea spune, ca a postit El patruzeci de zile 20 , dar
n-o spune, ci spune: „Ca sint blind si smerit cu inima". §i iarasi, cind
i-a trimis pe apostolii Sai la propovaduire nu le-a spus: „Postiti!", ci:
„Mincati tot ce vi se pune dinainte!" 21 Cind insa a fost vorba de bani,
le-a cerut multa purtare de grija, spunind: „Sa nu aveti aur sau
argint, nici arama in cingdtorile voastre" 22 . Nu spun acestea, defai-
mind postul, - Doamne, fereste! -, ci laudindu-1 foarte. Dar sufar cind
va vad ca neglijati toate celelalte virtuti si socotiti ca postul va este de
ajuns pentru mintuire; si doar postul este cea mai mica parte din
corul virtutilor. Cea mai mare virtute este dragostea, bunatatea,
milostenia. Aceste virtuti depa§esc chiar virtutea fecioriei. Deci, daca
vrei sa fii egal cu apostolii, nimic nu te impiedica! E de ajuns numai sa
savirsesti virtutea dragostei si nu esti intru nimic mai mic decit apos-
tolii. Nimeni, dar, sa nu umble dupa minuni! Demonul sufera cind
este izgonit din trup, dar cu mult mai mult sufera cind vede sufletul
scapat de pacat. Ca pacatul este marea lui putere. Pentru aceasta a
murit Hristos, ca sa-i sfarime aceasta putere. Pacatul a adus pe
pamint moartea. Din pricina pacatului toate se intorc pe dos. Ai stir-
pit pacatul? Ai taiat taria diavolului, i-ai strivit capul, i-ai zdrobit toata
puterea lui, i-ai impra§tiat oastea lui §i ai facut o minune mai mare
decit toate minunile. Cuvintele acestea nu sint ale mele, ci ale fericitu-
lui Pavel. Dupa ce Pavel a spus: „Rivniti harurile cele mai bune §i va
ardt o cale inca §i mai inalta" 23 , n-a vorbit de facerea de minuni, ci de
dragoste, radacina tuturor virtutilor. A§adar daca savir§im aceasta
virtute §i toata filozofia pe care ea o cuprinde, nu vom avea nevoie
deloc de minuni. Dupa cum daca ne lipse§te dragostea, nu ci§tigam
nimic cu facerea de minuni.

19. Matei 11, 29.

20. Matei 4, 2.

21. Luca 10, 8.

22. Matei 10, 9.
T.\. 1 Cor. 12, :S1.

544 SKtNTl.)!, IOAN CUJKA l)K AUK

Gindindu-ne, dar, la toate acestea, pe temeiul carora apostolii au
ajuns mari, sa le rivnim viata. Prin ce au^juns apostolii mari? Asculta-1
pe Petru, care spune: „Iata noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie! Ce va
fi, oare, noua?" 24 . Asculta-L §i pe Hristos, Care spune: „Veti §edea pe
douasprezece tronuri" 25 ; §i: „Oricine a lasat casa saufrati sau tata sau
mama va primi insutit in veacul acesta si viata vesnica va mosteni" 26 .

Dezlipindu-ne, dar, de toate cele lumesti, sa ne afierosim lui Hristos
ca, dupa cuvintul Lui, sa ajungem egali cu apostolii §i sa ne bucuram de
viata ve§nica, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim cu harul
§i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i
puterea in vecii vecilor, Amin.

24. Matei 19, 27.

25. Matei 19, 28.

26. Matei 19, 29.

OMILIA XLVII

„Acestea le-a grait Iisus multimilor in pilde

si fara de pilda nu le graia nimic,

ca sa se plineasca ceea ce s-a zis prin proorocul care zice:

«Voi deschide in pilde gura Mea;

voi spune cu voce tare cele ascunse

de la intemeierea lumiiw-" 1

I

Evanghelistul Marcu spune: „Dupd cumputeau sa inteleaga, le graia
lor cuvintvl in pilde" 2 .

Apoi, pentru a arata ca graitul in pilde nu este o noutate, citeaza pe
prof etui David 3 , care a prezis acest fel de invatatura a lui Hristos.

Dupa ce evanghelistul ne-a aratat care era gindul lui Hristos, anume
ca le graia in pilde, nu pentru ca ascultatorii Sai sa nu priceapa nimic, ci ca
sa-i faca sa-L intrebe, evanghelistul a adaugat: „§i fara de pilde nu le
graia nimic", cu toate ca Hristos a grait multe fara pilde. Si totu§i atunci
nimeni nu I-a pus vreo intrebare. Pe profeti iudeii de altadata adeseori ii
intrebau, de pilda pe Iezechiel §i pe multi altii; iudeii de acum insa n-au
facut lucrul acesta, de§i spusele Domnului erau in stare sa le tulbure
sufletul §i sa-i indemne sa-L intrebe. §i doar pildele ii amenintau cu cea
mai mare pedeapsa; totu§i pe iudei nici lucrul acesta nu i-a mi§cat; de
aceea Hristos i-a lasat §i a plecat.

„Atunci Iisus, lasind multimile, a plecat la casa Lui" 4
A plecat la casa Lui §i nici un carturar n-a mers dupa Dinsul. De aici
se vede ca nu pentru alta pricina se tineau carturarii dupa El, ci ca
sa-L prinda in cuvint. Vazind deci Hristos ca nu inteleg cuvintele Sale,
i-a lasat.

„§i s-au apropiat ucenicii Lui, intrebindu-L despre pilda neghinelor" 5 .
Acum s-au apropiat de El sa-L intrebe, de§i sint cazuri cind voiau sa
§tie ceva dar se temeau sa-L intrebe.

1.

Matei 13, 34-35.

2.

Marcu 4, 33.

3.

Ps. 77, 2.

4.

Matei 13, 36.

5.

Matei 13, 36.

54(1 SKlNTUl, IOAN (il)KA l)K AUK

- De unde le-a venit acum ucenicilor indraznirea?

- Auzisera pe Hristos spunindu-le: „yoiui vi s-a dot sa cunoa§teti
tainele imparatiei cerurilor" 6 §i au prins curaj. De aceea II §i intreaba in-
deosebi; nu de teama de a da nastere la invidie in sufletul multora, ci pentru a
pazi legea Stapinului, Care le spusese: „Iar acestora nu It s-a dat!" 1 .

- Dar pentru ce ucenicii lasa la o parte pilda cu aluatul §i pilda cu
grauntele de mu§tar §i-L intreaba numai despre pilda neghinelor?

- Le-au lasat pe celelalte la o parte pentru ca erau mai clare; voiau
insa sa cunoasca tilcul acesteia si pentru ca era inrudita cu pilda semana-
torului, dar §i pentru ca pilda aceasta cuprindea mai multe invataturi. Nu
se poate spune, apoi, ca ucenicii doreau sa afle daca nu cumva Domnul le
spune acelasi lucru a doua oara. Vazusera doar cita amenin];are cuprin-
dea pilda neghinelor. De aceea nici Domnul nu-i tine de rau, ci le impli-
neste dorinta.

§i ceea ce spuneam totdeauna, spun §i acum ca pildele nu trebuie
interpretate cuvint cu cuvint, pentru ca s-ar ajunge la interpretari
absurde. §i lucrul acesta ni-1 arata Domnul acum; ca a§a §i interpreteaza
pilda. Nu mai vorbe§te de slugile care s-au dus la stapinul casei, ci le lasa
la o parte §i interpreteaza numai partile principale ale pildei, in vederea
carora a fost rostita, aratind totodata ca El este Judecatorul §i Stapinul
universului.

„Iar El raspunzind, le-a zis: Cel ce a semdnat saminta cea buna, este
Fiul Omului; tarina este lumea; saminta cea buna, sint jiii Imparatiei, iar
neghinele, jiii celui rau; vrajmasul care le-a semdnat este diavolul; sece-
risul este sfirsitul veacului, iar secerdtorii sint ingerii. Deci cum se pli-
veste neghina §i se arde in foe, a§a vafi la sfirsitul veacului acestuia. Va
trimite Fiul Omului pe ingerii Lui §i vor aduna din impardtia Lui toate
smintelile si pe cei ce fac fdrddelege si-i vor arunca in cuptorul eel de foe.
Acolo va fi plingerea si scrisnirea dintilor. Atunci dreptii vor strdluci ca
soarele in impardtia Tatdlui lor" 8 .

De vreme ce Domnul Hristos este semanatorul, de vreme ce-Si sea-
mana tarina Lui §i culege din imparatia Lui, este clar ca lumea aceasta
este a Lui.

Uita-te insa la nespusa Sa iubire de oameni! Este inclinat spre face-
rea de bine §i nepornit spre pedeapsa! Cind seamana, seamana El cu
mina Lui; dar cind pedepse§te, o face prin altii, adica prin ingeri.

„Atunci dreptii vor strdluci ca soarele in impardtia Tatdlui lor". Prin
aceste cuvinte Hristos nu vrea sa spuna ca dreptii vor straluci numai

6. Matei 13, 11.

7. Matei 13, 11.

ti. Matei 13, 37 43.

OM1I.II I. A MATKI 547

atita, ci s-a folosit de aceasta pilda cunoscuta noua pentru ca nu stim alt-
ceva mai stralucitor decit soarele.

- In alte locuri Hristos spune ca secerisul este aproape, ca atunci cind
vorbeste despre samarineni: „Ridicati ochii vo§tri §i priviti holdele ca
sint albe spre seceri§" g ; sau: „Secerisul este mult, iar lucrdtori putini" 10 .
Pentru ce, dar, in aceste locuri spune ca secerisul este aproape, iar in
pilda neghinelor ca secerisul va fi la sfirsitul veacului?

- Pentru ca alt inteles are cuvintul intr-un loc, §i alt inteles are in alt loc.

- Dar pentru ce spune in alta parte ca „altul este eel ce seamana §i
altul eel cesecer a" 11 , iar in pilda neghinelor spune ca El este Cel ce sea-
mana?

- Pentru ca acolo Hristos n-a vorbit despre El, ci a pus in fata profeti-
lor pe apostoli fie ca le graia iudeilor, fie ca le graia samarinenilor. Ca si
prin profeti tot El a semanat. Sint insa locuri cind numeste acela§i lucru
§i seceris §i semanat, intrebuinj;ind cuvintul si intr-un sens si in altul.

II

Cind vorbeste de ascultarea §i supunerea ascultatorilor Sai, Domnul
numeste seceri§ supunerea si ascultarea lor, ca acestea due lucrul la bun
sfir§it; dar cind cauta rodul ascultarii, atunci fapta aceasta o numeste
saminta, iar sfir§itul lumii il numeste seceris.

- Dar pentru ce in alta parte se spune ca dreptii vor fi rapiti intii? 12

- Pentru ca dreptii vor fi rapiti intii; dar cind va veni Hristos, cei rai
sint dati muncilor si atunci cei drepti intra in imparatia cerurilor. Cei
drepti trebuie sa fie in cer; dar aid pe pamint va veni Hristos si va judeca
pe toti oamenii; §i dupa ce va pronunta asupra celor rai sentinta, se va
scula, ca un imparat inconjurat de prietenii Sai, si-i va duce pe drepti spre
mostenirea lor cea fericita. Ai vazut, dar, ca osinda celor rai este indoita?
Una, ca ard in foe; a doua, ca au cazut din slava cereasca.

- Dar pentru care pricina Hristos le graie§te apostolilor Sai mai
departe tot in pilde, desi carturarii §i fariseii nu mai erau de fata?

- Le graie§te in pilde pentru ca in urma invataturilor lui Hristos au
ajuns mai priceputi, asa ca puteau intelege pildele Sale. Intr-adevar,
dupa ce le-a spus toate pildele, i-a intrebat: „Ati inteles toate acestea? Iar
ei I-au spus: „Da, Doamne!" 13 . Astfel pildele, pe linga celelalte invataturi,
au savir§it §i acest mare lucru: i-au facut pe apostoli §i mai ascutiti la minte.

9. loan 4, 35.

10. Luca 10, 2.

11. loan 4, 37.

12. J Tes. 4, 17.

13. Matei 13, 51.

548 SKIN'I'UI, IOAN UUKA l)K Alllt

Ce le-a mai spus Domnul?

„Asemenea este imparatia cerurilor cu o comoara ascunsa in tarina,
pe care gdsindu-o un om a ascuns-o; §i de bucuria ei vinde tot ce are si
cumpara tarina aceea. Iard§i asemenea este imparatia cerurilor cu un
negustor care cautd margaritare frumoase; si gasind un margdritar de
mare pret, mergind a vindut tot ce avea §i l-a cumpdrat" 14 .

Dupa cum pildele grauntelui de mustar si aluatului se deosebesc
foarte putin intre ele, tot a§a §i aceste doua pilde: a comorii ascunse in
farina si a margaritarului. Amindoua arata ca trebuie sa lasam totul la o
parte pentru ascultarea cuvintului lui Dumnezeu. Pildele celelalte, a
aluatului §i a grauntelui de mustar, vorbesc de puterea predicarii cuvin-
tului lui Dumnezeu, ca el va cuprinde toata lumea; pildele acestea, a
comorii ascunse in tarina si a margaritarului, ca pe un lucru scump si de
mare pret, infati§eaza cuvintul lui Dumnezeu. Cuvintul lui Dumnezeu se
intinde ca grauntele de mu§tar si cuprinde totul ca aluatul; dar este si de
mare pret, ca margaritarul, §i are nenumarate bogatii ca o comoara.

Pildele acestea nu ne invata numai ca trebuie sa ne departam cu totul
de cele lume§ti si sa imbrati§am cuvintul lui Dumnezeu, ci §i sa facem
lucrul acesta cu bucurie. Cel care s-a despartit de tot ce are trebuie sa §tie
ca pierderea aceasta este un ci§tig, §i nu o paguba.

Vezi ca este ascuns in lume cuvintul lui Dumnezeu? Vezi ca in cuvin-
tul lui Dumnezeu sint toate bunatatile? Daca nu vinzi totul nu cumperi!
Daca n-ai un suflet ca acesta, veghetor §i cercetator, nu gasesti!

Asadar doua lucruri trebuie sa indeplinim: sa ne departam de cele
lumesti §i sa priveghem. Ca spune Domnul ca trebuie sa fim asemenea
unui negustor „care cautd margaritare frumoase si gasind unul de mare
pret, a vindut totul si l-a cumpdrat". Adevarul este unic, si nu impartit in
mai multe parti. §i dupa cum numai eel care are margaritarul stie ca este
bogat, iar ceilalti nu §tiu de multe ori ce are el in mina - ca margaritarul
este mic -, tot asa si cu cuvintul lui Dumnezeu: cei care il au stiu ca sint
bogati; necredincio§ii insa, necunoscind aceasta comoara, nu §tiu de
boga^ia noastra.

Apoi, ca sa nu ne incredem prea mult in predicarea cuvintului lui
Dumnezeu, nici sa socotim ca ne este de ajuns pentru mintuire numai
credinfa, Hristos a spus §i alta pilda infrico§atoare.

- Care?

- Pilda navodului!

„Asemenea este imparatia cerurilor cu un ndvod aruncat in mare,
care a adunat tot felul de pesti; pe care, cind s-a umplut, pescarii, scotin-

14. Motet 13, 44 4fi.

DM11,11 I, A MA'I'KI 549

du-l la tarm si sezind, au ales pestii cei buni in vase, iar pe cei rat i-au
aruncat a/ard"' 5 .

- Dar ce deosebire este intre pilda aceasta si pilda neghinelor? Ca si
acolo unii se mintuie, iar altii pier!

- Cei din pilda neghinelor pier din pricina ca au imbratisat ni§te
invataturi straine; cei din pilda de mai inaintea acesteia, din pilda sema-
natorului, pier din pricina ca n-au dat atentie cuvintelor lui Dumnezeu;
iar ace§tia, cei din pilda navodului, pier din pricina vietii lor stricate §i sint
mai ticalosi decit toti, ca au cunoscut cuvintul lui Dumnezeu, au fost pes-
cuiti, dar nici asa nu s-au putut mintui.

- In alta parte Hristos spune ca Insusi Pastorul desparte pe cei rai de
cei buni 16 ; aici spune ca ingerii o fac, ca si in pilda neghinelor. Cum se
explica aceasta?

- Deosebirea se explica prin aceea ca odata le vorbeste mai simplu,
iar altadata mai inalt.

Hristos interpreteaza pilda navodului fara sa fie intrebat, de buna Sa
voie; a explicat numai o parte din ea marind frica. Ca nu cumva auzind ca
a aruncat afara pestii cei rai sa socoteasca aruncarea lor lipsita de primej-
die, Hristos, prin interpretarea Sa, a aratat pedepsirea lor, spunind:

„§i-i vor arunca in cuptor; acolo va fi plingerea si scrisnirea
dintilor" 17 .

Durerea aceasta nu se poate zugravi prin cuvint.

Ai vazut cite cai de pieire sint? Una, datorita pietrisului; alta, datorita
spinilor; alta, datorita caii; alta, datorita neghinelor; alta, datorita navo-
dului. Nu fara pricina a spus Domnul ca „larga este calea care duce la
pieire §i multi sint cei care merg pe ea" 18 .

Dupa ce le-a spus ucenicilor Sai aceste pilde, dupa ce si-a sfirsit spu-
sele Sale cu un cuvint infricosator, aratindu-le mai multe decit pildele,
le-a zis, dar, mai bine spus, a stat de vorba cu ei:

„Ati inteles toate acestea?" Iar ei I-au spus: „Da, Doamne!" 19
Apoi, pentru ca au inteles, ii lauda iarasi, zicind:

„Pentru aceasta, orice carturar care cunoaste cele despre imparatia
cerurilor se aseamdna cu omul stapin de casd, care scoate din vistieria sa
noi §i vechi" 20 .

De aceea si in alta parte spune: „Voi trimite la voi intelepti si
carturari" 21 .

15. Matei 13, 47-48.

16. Matei 25, 32.

17. Matei 13, 50.

18. Matei 7, 13.

19. Matei 13, 51.

20. Matei 13, 52.

21. Matei 23, 34.

550 SKtNTUL lOAN GUHA UK AUR

III

Ai vazut ca nu inlatura Vechiul Testament, ci il lauda §i-l slaveste,
numindu-1 vistierie?

Deci toti citi nu cunosc Scripturile nu sint stapini de casa; nu le au
nici ei §i nici nu le primesc de la altii, ci se uita cu nepasare la ei in§i§i cum
pier de foame. Nu numai ace§tia, dar §i ereticii nu se pot bucura de
aceasta fericire a Domnului. Ca nu scot noi §i vechi; nici pe cele vechi nu
le au; de aceea nu le au nici pe cele noi; dupa cum si cei care nu le au pe
cele noi nu le au nici pe cele vechi, ci sint lipsiti §i de unele §i de altele; ca
acestea doua, cele vechi §i cele noi, - Vechiul Testament si Noul Testa-
ment -, sint strins unite unele cu altele, sint impletite unele cu altele.

Sa auzim 22 dar, toti cei care neglijam citirea Sfintelor Scripturi, cita
paguba suferim, cita saracie! Cind vom putea vietui cre§tine§te, cind nici
nu cunoa§tem legile dupa care trebuie sa vietuim? Bogatii §i cei care se
dau in vint dupa bani si dupa averi i§i scutura mereu hainele lor ca sa nu
fie mincate de molii. Tu insa, de§i vezi ca uitarea iti roade sufletul mai
grozav decit o molie, nu deschizi cartile sfinte, nu pui capat prapadului,
nu-ti impodobe§ti sufletul, nu te uiti mereu la icoana virtutii, nu cauti sa
afli care sint madularele virtutii, care e capul ei! Ca virtutea are §i cap si
madulare mai frumoase decit trupul eel mai frumos §i mai bine facut.

- Care-i capul virtutii? m-ai intreba.

- Smerenia. Din pricina asta Hristos cu ea si-a inceput predica de pe
munte, spunind: „Fericiti cei sdraci cu duhul" 23 . Capul acesta nu-i impo-
dobit cu par, nici cu bucle, ci are o frumusete ca aceea care atrage privirile
lui Dumnezeu. „La cine voi privi, spune Domnul, dacd nu la eel blind §i
smerit care tremura de cuvintele Mele?" 24 ; si: „Ochii Mei peste blinzii
pamintului" 25 ; §i: „Aproape este Domnul de cei smeriti cu inima" 26 .
Capul acesta aduce lui Dumnezeu, in loc de par si bucle, jertfe bine pla-
cute. Este altar de aur §i jertfelnic duhovnicesc. Ca „jertfa lui Dumnezeu,
duh umilit" 27 . Smerenia este mama intelepciunii. Daca ai smerenia le vei
avea §i pe toate celelalte. Ai vazut capul? Un cap atit de frumos n-ai vazut
niciodata! Vrei sa-i vezi si fata? Dar, mai bine spus, vrei s-o cuno§ti?
Deocamdata cunoaste-i culoarea! E ro§ie, infloritoare §i plina de farmed
Afla din ce pricina e asa!

- Din ce pricina?

22. De aici incepe partea morala: Acuzare celor care nu citesc Sfintele Scripturi:
Care sint virtutile madularelor; in care vorbeste si despre Matei si despre iubitorul de
arqint. Ce jel este eel sarac de buna voie.

23. Matei 5, 3.

24. Isaia 66, 2.

25. /'.s. 33, 14.

26. I's. 33, 17.

27. I's. 50, lit.

OMII.II LA MA'I'KI 551

- Din pricina ca roseste si se rusineaza! De aceea un intelept a si
spus: Jnaintea celui ru§inos va merge farmecul" 28 . Frumusetea chipului
smereniei raspindeste si asupra celorlalte madulare multa frumusete.
De-ai amesteca mii de culori, nu vei reu§i sa faci o frumusete ca aceasta.
Daca vrei sa-i vezi si ochii, vezi-i ca sint incondeiati minunat cu buna-
cuviinta §i cu cumintenie; sint atit de frumosi si de patrunzatori pentru ca
II vad chiar pe Domnul. „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vox vedea
pe Dumnezeu" 29 . Gura smereniei este intelepciune si pricepere, cunoaste
cintarile cele duhovnicesti; inima ei este iscusita in cercetarea Scripturi-
lor, in pazirea adevaratelor invataturi, in milostenie, in bunatate. Dupa
cum nu-i cu putinta sa traiesti fara inima, tot a§a nici nu-i cu putinta sa te
mintui cindva fara aceasta inima duhovniceasca. Din ea se nasc toate cele
bune. Smerenia are §i miini §i picioare: faptele cele bune; are si suflet:
dreapta credinta; are §i piept de aur §i mai tare decit diamantul: barba-
tia; ii e u§or sa sfarime orice, dar pieptul ei nimic nu-1 poate sfarima; in
sfir§it, duhul smereniei, care este in cap §i in inima, este dragostea.

rv

Vrei sa-ti arat chiar prin fapte icoana unui om ca acesta? Ginde§te-te
la evanghelistul care a scris aceasta evanghelie, la Matei. Nu avem in scris
toata viata lui, totusi chiar din putinele lucruri pe care le stim despre el, ii
vedem stralucitul lui chip. Ca era smerit §i cu inima zdrobita! Auzi-1 ca se
nume§te vame§ chiar in Evanghelia scrisa de el 30 . Ca era milostiv! Vezi-1
ca s-a despartit de toate averile sale si a mers dupa Iisus. Ca era binecre-
dincios se vede din invataturile sale. §i priceperea lui o poti vedea u§or,
ca a scris Evanghelia; dragostea lui, ca a purtat grija de intreaga lume;
facerile sale de bine, de la tronul pe care are sa stea 31 ; iar barbatia lui, de
acolo ca a ie§it bucurindu-se de la sinedriu 32 .

Sa rivnim si noi virtutea aceasta, dar, mai mult decit toate, smerenia
§i milostenia, fara de care nu ne putem mintui. §i aceasta o arata cele zece
fecioare 33 §i fariseul 34 . Fara feciorie te poti mintui; dar fara milostenie, cu
neputinta. Milostenia este de neaparata trebuinta §i le tine pe toate. Nu
fara motiv am numit eu milostenia inima virtutii. Dar inima aceasta ince-
teaza iute de-a mai bate, daca nu da tuturor duhul ei. Intocmai ca o fin-
tina: daca tine in ea apa izvoarelor sale, se strica; tot asa si cu bogatii, cind

28. Int. Sir. 32, 11.

29. Matei 5, 8.

30. Matei 9, 9.

31. Matei 19, 28.

32. Fapte 5, 40-41.

33. Matei 25, 113.

34. Lwa 18, 10 14.

552 SKlN'l'lll, IQAN CilJHA UK AUK

[in averile lor numai pentru ei insisi. De aceea §i obisnuim sa spunem de
boga|i: „Cutare e putred de bogat", dar nu spunem: „Mult ii este belsu-
gul" sau: „Mare ii este comoara". Putrezi nu sint numai cei care au boga-
f.ii, ci chiar bogatia insasi. Hainele se strica, aurul se roade, griul se
maninca de viermi, iar sufletul, din pricina grijilor, este ros si mai putred
decit toate cele ale lui. Daca ai vrea sa-ti pun in fata sufletul unui iubitor
de argint, 1-ai vedea gaurit peste tot de griji, putred de pacate si ros de
viermi ca o haina mincata de molii, fara nici o bucatica intreaga. Nu-i asa
insa sufletul celui sarac, al saracului care de buna sa voie voieste sa fie
sarac. Sufletul ii straluceste ca aurul, sclipeste ca margaritarul, infloreste
ca trandafirul. Nu-1 roade molia, nu-1 fura hotii, nu-1 tulbura grija lumii,
ci-i ca ingerii; asa traieste pe pamint. Vrei sa vezi frumusetea acestui
suflet? Vrei sa cuno§ti bogatia saraciei? Nu porunce§te oamenilor, ci
demonilor; nu sta alaturi de imparat, ci alaturi de Dumnezeu; nu este
ostas impreuna cu oamenii, ci impreuna cu ingerii; nu are doua, trei,
douazeci de scrinuri, ci atita bogatie ca socote§te toata lumea o nimica; nu
are vistierie, dar are cerul; nu are nevoie de robi; dar, mai bine spus, are
roabe patimile; are roabe gindurile care robesc pe imparati; are rob gin-
dul care porunceste celui imbracat in purpura; gindul care-1 inspaiminta
pe imparat, gindul pe care imparatul nu indrazne§te sa-1 priveasca in
fafa. Ride de tronul imparatesc, de aur si de toate cele ca acestea ca de
niste jocuri de copii; le socote§te pe toate acestea tot atit de vrednice de
dispret ca pe cercurile de joaca, cuburile si bilele. Are o podoaba pe care
nu pot s-o vada cei care se joaca cu ni§te jucarii ca acestea.

Ce poate fi deci mai bun decit acest sarac? Cerul este pardoseala
locuinfei lui; iar daca pardoseala casei lui este asa, gindeste-te cum ii este
tavanul!

- Dar n-are cai si trasuri! mi s-ar putea spune.

- Ce nevoie are de acestea eel care are sa mearga pe nori si are sa fie
cu Hristos?

Gindindu-ne, dar, la toate acestea, §i barbatii §i femeile, sa cautam
bogatia aceea, bogatia cea neimputinata, ca sa avem parte §i de imparatia
cerurilor, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si stapinirea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XL VIII

„Si dupa ce a sfirsit Iisus pildele acestea,
a trecut de acolo" 1

I

- Pentru ce evanghelistul a spus: „acestea"?

- Pentru ca Domnul avea sa mai spuna §i alte pilde.

- Pentru ce a trecut de acolo?

- Pentru ca voia sa semene cuvintul pretutindeni.

„§i venind in patria Lui, li invata in sinagoga lor" 2 .

- Care loc il numeste acum patria Lui?

- Dupa parerea mea, Nazaretul, ca „n-a facut acolo multe minuni" 3 ;
in Capernaum a facut minuni, de aceea si spunea: „§i tu, Capernaume,
care pind la cer te-ai inaltat, pind la iad te vei cohort; ca dacd s-arjijdcut
in Sodoma minunile care s-au facut in tine, ar fi rdmas pind in ziua de
astdzi" 4 .

Venind deci in Nazaret, nu mai face minuni, ca locuitorilor Nazare-
tului sa nu li se aprinda si mai mult invidia, ca sa nu fie osinditi mai cum-
plit pentru ca li se mareste necredinta. In loc sa faca minuni, ii invata;
minune tot atit de mare ca si minunea insasi. §i cei mai prosti oameni ar fi
trebuit sa se minuneze §i sa ramina uimiti de puterea cuvintelor Lui;
nazarinenii, dimpotriva; II batjocoreau din pricina originii de jos a presu-
pusului Lui tata, desi nazarinenii aveau in trecutul lor o multime de
exemple de acestea, cind din parinti neinsemnati au iesit copii vestiti.
David era fiul lui Iesei, un plugar de rind; prof etui Amos era fiul unui pas-
tor de capre §i el insusi tot pastor de capre. Moise legiuitorul cit de
departe era de tatal lui! Ar fi trebuit ca nazarinenii sa I se inchine Lui §i sa
fie uimiti de invatatura Lui si de aceasta mai ales ca rostea niste cuvinte
ca acelea, desi se tragea din niste oameni de jos. Era lamurit pentru ori-
cine ca o astfel de invatatura nu se datora sirguintei omene§ti, ci harului
dumnezeiesc; dar ei II dispretuiau tocmai pentru pricinile pentru care ar
fi trebuit sa-L admire.

1. Matei 13, 53.

2. Matei 13, 54.

3. Matei 13, 58.

4. Matei 11, 23.

554 SI'INTUI. IOAN GUHA I)K AUK

Hristos se ducea adeseori in sinagogile lor, ca nu cumva, din pricina
sederii lui necontenite in pustie, sa-1 invinuiasca iudeii §i mai mult ca este
un singuratic §i un dusman al societatii.

Deci nazarinenii uimiti §i nedumeriti spuneau:

„De unde are El intelepciunea aceasta §i puterile?" 5

Numeau „puteri" sau minunile Sale, sau chiar intelepciunea Lui.

„Nu este acesta fiul teslarului?" 6 .

Mai mare e minunea §i mai mare le e uimirea!

„Nu se nume§te mama Lui Maria? §i jratii Lui, Jacob, Iosi, Simion §i
Iuda? Surorile Lui nu sint toate la noi? De unde are El acestea? §i se
sminteau de El" 7 .

Vezi ca in Nazaret a avut loc discutia aceasta? „Nu sint, oare, cutare §i
cutare fratii Lui?", spuneau nazarinenii.

Si ce-i cu asta, nazarinenilor? Tocmai aceasta ar fi trebuit sa va
aduca la credinta! Dar de multe ori invidia fringe gitul celui invidios.
Lucrurile mari si minunate care erau in stare sa-i atraga la Hristos, toc-
mai acelea i-au smintit pe nazarineni.

Ce le raspunde Hristos?

«lar Iisus le-a zis: „Nu este profet dispretuit decit in patria sa §i in
casa sa". §i n-a facut multe minuni, spune evanghelistul, din pricina
necredintei lor"» 8 .

- Ar f i trebuit sa faca §i acolo multe minuni! ar putea spune cineva.
Pentru ce n-a facut, daca prin ele reu§ea sa fie admirat?

- Hristos nu umbla dupa laudele lumii, ci urmarea folosul oamenilor.
Neputindu-le fi de folos nazarinenilor, s-a trecut cu vederea pe El Insusj
ca sa nu le mareasca §i mai mult osinda. Totu§i uita-te dupa cita vreme a
venit la ei §i cite minuni facuse pina atunci! Dar nici a§a nazarinenii nu
L-au putut suferi, ci iarasj ardeau de invidie.

- Dar pentru ce atunci a mai facut acolo chiar putine minuni?

- Ca sa nu spuna nazarinenii: „Doctore, vindeca-te pe tine insuti!" 9 ;
ca sa nu spuna: „Ne este du§man §i vrajma§! Dispretuie§te pe concetate-
nii Sai"; ca sa nu spuna: „Daca ar fi facut minuni, am fi crezut §i noi in
El!" De aceea deci a facut minuni §i in Nazaret, dar putine. A facut minuni
ca sa-Si implineasca misiunea Sa; a facut insa putine minuni, ca sa nu-i
osindeasca mai mult.

Ginde§te-te cit de mare era puterea cuvintelor Sale, ca nazarinenii
se minunau de El, de§i erau cuprin§i de invidie. §i dupa cum atunci cind

58.

5.

Matei 13, 54

6.

Matei 13, 55

7.

Matei 13, 55

li.

Matei 13, 57

i).

Luca 4, 23.

OMII.II I. A MATKI 555

vindeca pe cei indracijj, iudeii nu-I tagaduiau vindecarile, ci nascoceau
pricini neintemeiate, spunindu-I: „Cu Beelzebul scoate demonii" 10 , tot
asa si nazarinenii; nu gasesc vina invataturii Lui, ci recurg la josnicia nea-
mului Sau. Tu uita-te la blindetea Invatatorului! Nu-i ocaraste, ci cu
multa blindete le spune: „Nu este profet dispretuit decit in patria sa".
§i nici aici nu s-a oprit, ci a adaugat: „§i in casa sa". Dupa parerea mea
Domnul a adaugat aceste cuvinte pentru a-i arata §i pe fratii Lui.

II

In Evanghelia dupa Luca Hristos I§i §i exemplified spusele Sale
zicind ca nici Hie nu s-a dus la ai sai, ci la o vaduva de alt neam; Elisei la
fel; n-a vindecat de lepra pe altcineva decit pe un strain, pe Neeman 11 .
Astfel israelitii nici n-au primit vreun bine, dar nici n-au facut, ci strainii.
Hristos a dat aceste exemple pentru a le arata obiceiul lor rau §i a arata ca
nu-i o noutate ceea ce sufera El de la iudei.

„In vremea aceea a auzit Irod Tetrarhul vestea despre lisus" 12 .

Tatal acestuia, imparatul Irod, eel care omorise copiii 13 , murise.
Evanghelistul Matei n-a insemnat fara rost timpul, ci ca sa cunosti min-
dria §i nepasarea tiranului. N-a aflat de Hristos de la inceput, ci dupa
multa trecere de vreme. A§a sint puternicii zilei, cei inconjurati de fast §i
stralucire. Afla tirziu acestea, pentru ca le dau putina importanta.

Tu insa uita-mi-te ce putere are virtutea! Irod se teme de loan Bote-
zatorul, care era mort; si cuprins de teama, a inceput sa filozofeze despre
inviere.

«§i a zis slujitorilor sai: „Acesta este loan, pe care eu l-am omorit. El
a inviat din morti §i de aceea se fac minimi prin el» 14 .

Ai vazut cit de mare ii este frica? Nici atunci n-a indraznit sa spuna
asta strainilor, ci a spus slujitorilor sai teama lui. Totu§i parerea lui Irod
era o parere de osta§, parere absurda. Multi au inviat din morti, dar nici
unul n-a facut minuni. Dupa parerea mea, cuvintele lui Irod exprima si
laudaro§enie si frica. A§a sint cei fara judecata; de multe ori sint stapiniti
de simtaminte contrarii.

Evanghelistul Luca spune ca multimile spuneau: „Acesta este Rie
sau Ieremia sau unul din profetii cei de demult" 15 . Irod insa, ca sa spuna
ceva mai cu cap decit ceilalti oameni, a spus ca a inviat loan Botezatorul.

10.

Luca 11, 15.

11.

Luca 4, 25-27.

12.

Matei 14, 1.

13.

Matei 2, 16-18

14.

Matei 14, 2.

15.

Luca 9, 8.

556 SFtNTUL 1QAN GURA DE AUR

Se poate chiar ca la inceput unii sa-i fi spus lui Irod ca Iisus este loan
- multi spuneau asta -, iar el sa fi tagaduit si sa spuna: „Nu, nu poate sa
fie loan! Pe loan eu 1-am omorit", pentru a se lauda si a se fali. Aceasta o
spun si evanghelistii Marcu si Luca ca Irod spunea: „Eu i-am tdiat caput
lui loan" 16 . Dar cind s-a intins zvonul ca Iisus este loan inviat din morti,
atunci §i Irod a spus la fel ca toata lumea.

Evanghelistul Matei ne spune apoi si istoria lui loan Botezatorul.

- Dar pentru ce n-a istorisit-o mai inainte?

- Pentru ca toata grija evangheli§tilor a fost de a vorbi de viata si
invatatura lui Hristos. N-au vorbit de o intimplare straina decit numai
daca avea legatura cu Hristos. Asadar, nici acum n-ar fi pomenit de isto-
ria aceasta, daca n-ar fi avut legatura cu Hristos si daca Irod n-ar fi spus
ca Iisus este loan inviat din morti.

Evanghelistul Marcu spune ca Irod il pretuia pe loan Botezatorul 17 ,
cu toate ca fusese mustrat de el. Atit de multa putere are virtutea!
Evanghelistul Matei istoriseste mai departe asa:

„Cd Irod, prinzind pe loan, l-a legat si l-a pus in temnita pentru Iro-
diada, femeia lui Filip, fratele sdu. Ca ii zicea loan: „Nu ti se cade s-o ai!"
$i vrind sa-l omoare, s-a temut de multime, ca il avea drept prooroc" 18 .

- Dar pentru ce loan nu i-a vorbit femeii, ci barbatului?

- Pentru ca Irod era principalul vinovat.

Asculta cum ii indulceste evanghelistul vina lui Irod! Iti face impresia
ca povesteste mai mult o intimplare decit ca aduce o acuzatie.

„Praznuindu-si Irod ziua nasterii, fiica Irodiadei a jucat in fata oas-
petilor §i a placut lui Irod" 19 .

O, ospat dracesc! O, adunare satanica! O, joe nelegiuit si plata a unui
joe §i mai nelegiuit! S-a savirsjit cea mai blestemata ucidere din toate uci-
derile! Cel ce merita sa fie incununat si sa i se strige numele in gura mare
este ucis! Biruinta demonilor sta la masa, iar chipul biruintei este vrednic
de fapta savirsita!

„Fata Irodiadei a jucat inaintea lui §i a placut lui Irod. De aceea cu
juramint s-a jurat sd-i dea orice va cere. Iar ea, indemnatd jiind de
mama ex, a zis: „Da-mi aid pe tipsie capul lui loan Botezatorul!" 20

Indoita crima! Si ca a jucat si ca a placut! Si a placut atit de mult, ca
plata jocului a fost crima!

16. Marcu 6, 16; Luca 9, 9.

17. Morcu 6, 20.

18. Matei 14, 3-5.

19. MaU-i 14, 6.

20. Matei 14, 6 8.

OMII.II l,A MATKI 557

Ai vazut cit de crud a fost Irod, cit de lipsit de inima, cit de nejudecat?
S-a legat cu un juramint si apoi o lasa pe fata sa-i ceara ce vrea! Cind a
vazut la ce grozavie a dat na§tere juramintul sau, s-a intristat Irod, ne
spune evanghelistul, desi la inceput el 1-a aruncat in temnita. De ce se mai
intristeaza? Asa e virtutea! §i rah o admira si o lauda! Dar, o, Irodiado,
femeie nebuna! §i tu ar fi trebuit sa-1 admiri pe loan; si tu ar fi trebuit sa i
te inchini lui, ca el cauta sa te scape de pacat! Dar nu! Irodiada pune la
cale crima, Tntinde cursa si cere favor dracesc.

„§i s-a temut Irod pentru juramint §i pentru oaspeti" 21 .

Pentru ce, Iroade, nu te-ai temut de ceea ce-i mai cumplit? Daca te-ai
temut ca ai martori pentru calcarea ta de juramint, cu mult mai mult tre-
buia sa te temi ca ai martori atit de multi pentru o crima atit de nelegiuita.

Ill

Dar pentru ca socot ca multi nu cunosc pricina acuzatiei aduse de
loan lui Irod, acuzatie care a dat nastere crimei, e de neaparata trebuinta
sa v-o spun, ca sa cunoasteti intelepciunea lui Moise legiuitorul.

Care este deci legea veche pe care a calcat-o Irod si pe care a incer-
cat s-o apere loan? Femeia unui barbat care murea fara copii trebuia sa
fie data fratelui lui 22 . Pentru ca moartea era socotita un rau de nemingiiat
si pentru ca in legea veche se facea totul in vederea vietii acesteia pamin-
testi, legea poruncea ca fratele eel viu sa se casatoreasca cu sotia fratelui
raposat, iar copilul nascut din aceasta casatorie sa poarte numele celui
raposat, ca sa nu se stinga casa lui. Daca se intimpla ca raposatul sa nu
lase copii - cea mai mare mingiiere in fata mortii -, atunci jalea era fara
margini. Pentru aceasta legiuitorul a izvodit o mingiiere pentru cei lipsiti
din fire de copii si a poruncit ca acela nascut sa fie socotit copilul raposa-
tului. Cind de pe urma unui barbat raposat raminea un copii, o astfel de
casatorie nu era ingaduita.

- §i de ce? a§ putea fi intrebat. Daca un altul strain se putea casatori
cu vaduva, apoi cu atit mai mult fratele raposatului!

- Nicidecum! Legea voia ca inrudirea dintre oameni sa se intinda cit
mai mult si sa existe multe prilejuri pentru intinderea acestei inrudiri
intre oameni.

- Dar atunci pentru ce nu avea voie sa se marite cu un strain sotia
celui raposat fara copii?

- Pentru ca din o astfel de casatorie copilul ce s-ar fi nascut n-ar mai
fi fost socotit al celui raposat. A§a insa, pentru ca era odrasla fratelui

21. Matei 14, 9.

22. Deut. 25, 5.

5BH SKlNTUl. IOAN UUKA l)K AUK

celui raposat, putea fi socotit copilul acestuia. De altfel un strain nu avea
nici un'interes sa continue familia celui raposat. Fratele insa dobindea
acest drept din pricina inrudirii.

Irod se casatorise cu femeia fratelui lui, de la care ea avea un copil.
Pentru asta il tinea de rau loan Botezatorul. §i-l tinea de rau cu masura.
E §i indraznet, dar si blind in acela§i timp.

Tu insa uita-mi-te ca toata adunarea aceea de la masa lui Irod era o
adunare draceasca. In primul rind, era alcatuita din betie §i desfriu. Nimic
sanatos nu putea fi in ea! In al doilea rind, oaspetii erau ni§te stricati, iar
gazda, mai stricata decit toti. In al treilea rind, petrecerea lor era fara
judecata. In al patrulea rind, fata, din pricina careia casatoria lui Irod cu
Irodiada era o calcare de lege, pe care maica-sa ar fi trebuit sa o ascunda,
ca era o insulta pentru ea, intra in sala de ospat, se da in spectacol §i
fecioara intrece pe desfrinate! Chiar timpul cind a facut Irod ospatul invi-
nuie§te nu putin faradelegea aceasta. Cind ar fi trebuit sa multumeasca
lui Dumnezeu ca in ziua aceea 1-a adus la lumina, Irod tocmai atunci
indrazne§te acele faradelegi; in ziua in care trebuia sa dezlege pe eel
legat, atunci adauga lanturilor uciderea.

Ascultati, fecioare, dar, mai bine spus, ascultati §i voi femei maritate,
care la nuntile altora va schimonositi a§a, sarind, zbenguindu-va, facind
de ris pe femei! Ascultati §i voi, barbatilor, care umblati dupa ospete
bogate §i pline de betie! Temeti-va de prapadul diavolului! Cu atita
putere 1-a prins diavolul atunci pe acel ticalos imparat, incit s-a jurat sa-i
dea chiar jumatate de imparatie. Ca aceasta o spune evanghelistul
Marcu: «I s-a jurat ei: „Orice vet cere de la mine, iti voi da tie pina la
jumatate din imparatia mea" 23 . A§a de mult a tinut la tronul sau §i atit de
robit de patima a ajuns dintr-o data, incit de dragul unui dans a renuntat
chiar la domnie! Ce e de mirare ca s-a petrecut lucrul acesta atunci, cind
chiar acum, dupa atit de mare filozofie, din pricina dansului multi tineri
ajung ni§te desfrinati §i-§i pierd sufletele fara macar sa fie constrin§i de
juramint! Ajung robi din pricina placerii! Sint purtati ca o cireada de vite
oriunde ii tira§te lupul! A§a a patit atunci §i acel nebun imparat, ca a facut
doua mari nebunii: prima, ca a facut stapina pe gindurile §i vointa lui pe
fata aceea atit de nebuna §i beata de patima, care nu se dadea inapoi de la
nimic; a doua, ca s-a legat cu juramint. Da, Irod a fost atit de nelegiuit; dar
mai nelegiuita decit toti a fost Irodiada; §i decit fiica-sa, §i decit tiranul. Ca
ea a fost arhitectul tuturor acestor nenorociri; ea a urzit toata aceasta
drama; ea, care trebuia sa-i fie recunoscatoare profetului. Fiica ei, con-
vinsa de ea, s-a schimonosit, a dansat §i a cerut uciderea; iar Irod a fost

2.'). Marcu 6, 23.

OMII.II I, A MA'I'KI 559

prins de ea in mreje. Vezi ca pe buna dreptate spunea Hristos: „Cel
care-si iubeste pe tatdl lui sau pe mama lui max mult decxt pe Mine nu
este vrednic de Mine" 24 . Daca fata ar fi pazit porunca aceasta, n-ar fi cal-
cat in picioare atitea legi §i n-ar fi savir§it crima aceea. Ce poate fi mai rau
decit o salbaticie ca aceasta? Sa ceri ca rasplata uciderea unui om, ucide-
re nelegiuita, ucidere in timpul ospatului, ucidere in vazul tuturora §i fara
de ru§ine! Nu i-a grait, apropiindu-se indeosebi de Irod, ci in auzul tutu-
rora; si-a aruncat masca, cu capul gol; §i, luind ca avocat pe diavol, asa a
spus ce-a spus! Iar diavolul a facut ca dansul fetei sa placa lui Irod si
sa-i cada astfel Irod in mina sa. Unde-i dans, acolo-i si diavolul! Nu
pentru asta ne-a dat Dumnezeu picioare, ci ca sa mergem cu buna rin-
duiala; nu ca sa ne schimonosim, nu ca sa sarim ca si camilele - ca si cami-
lele sint neplacute cind danseaza, cu atit mai putin femeile -, ci ca sa dan-
tuim impreuna cu ingerii. Daca trupul capata o infatisare plina de urite-
nie, cind se schimonoseste asa, apoi cu mult mai mult sufletul! Dracii
dantuiesc asa! Slugile dracilor se pocesc a§a!

IV

Uita-te §i la cererea fetei! „Da-mi aid pe tipsie capul lui loan Boteza-
torul!". Vezi cit e de lipsita de ru§ine? A intrat toata pe mina diavolului!
Aminte§te de vrednicia lui loan, numindu-1 Botezator; §i nici asta n-o
face sa se rusineze! Ci, ca §i cum ar vorbi de o mincare oarecare, asa cere
sa i se aduca pe tipsie acel fericit cap! §i nu spune nici pentru care pricina;
ca nici n-avea ce spune! Ci cere simplu sa fie cinstita cu nenorocirea
altuia! N-a spus: „Aduceti-l incoace si junghiati-1 aici!" N-ar fi putut
indura indraznirea celui care avea sa moara. Se temea sa auda glasul
infrico§ator al celui junghiat; ca nici n-ar fi tacut eel care avea sa fie ucis.
De aceea a §i spus fata: „Da-mi aici pe tipsie! Doresc sa vad amutita
limba aceea!". Nu se grabea numai sa scape de mustrarile aceluia, dar se
grabea sa ocarasca §i sa-§i bata joe de eel omorit.

Dumnezeu insa a ingaduit §i nici n-a dezlantuit trasnet din cer ca sa
arda chipul acelei neru§inate, nici n-a poruncit sa se despice pamintul §i
sa inghita tot ospatul acela nelegiuit. N-a facut asta §i ca sa incununeze cu
§i mai mari cununi pe drept, si ca sa lase mare mingiiere celor care vor
suferi mai tirziu pe nedrept.

Sa auzim 25 , a§adar, acestea toti citi facem fapte de virtute, dar sufe-
rim necazuri de la oamenii rai! Ca §i atunci Dumnezeu a ingaduit sa fie
junghiat eel care a trait in pustie, eel incins cu cingatoare de piele, eel

24. Matei 10, 37.

25. De aici incepe partea morala: Despre cinstitul cap al sfintului loan Botezatorul.
Drspre indrdzncala femciasca !ji despre femeile desfrinate si despre dansul dracesc.

5H() SI'INTUI, 1DAN HUHA l)K AUK

imbracat cu haina de par; profetul, eel mai mare profet dintre toti profe-
J.ii, decit care altul mai mare n-a fost intre cei nascuti din femei 26 , a inga-
duit Dumnezeu sa fie junghiat de o fata desfrinata §i stricata omul care
apara legile dumnezeiesti. Gindindu-ne, dar, la acestea, sa induram cu
curaj oricit am suferi. Ca si atunci ucigasa si nelegiuita aceea a dorit sa se
razbune atit cit a putut pe eel ce o suparase. §i-a saturat minia; si Dum-
nezeu ingaduia. Si doar loan nu-i spusese ei nimic, n-o acuzase pe ea, ci
pe barbatul ei il invinuia; dar constiinta ei era acuzator cumplit. De aceea,
miniata si furioasa, porneste cu furie spre pacate si mai mari; §i murda-
reste deopotriva pe toti: pe ea, pe fata ei, pe sotul raposat, pe sotul adul-
ter cu care traia. Se lupta sa faca pacate si mai mari decit cele dinainte!
„Daca nu suferi ca barbatul meu este un adulter, pare a-i spune ea lui
loan Botezatorul, ei bine eu il voi face si ucigas; il voi face sa te ucida pe
tine, acuzatorul lui!".

Ascultati toti citi faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascul-
tati toti citi faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapini pe gindu-
rile si vointa voastra spre pierderea voastra §i va sapati voi in§iva
groapa! Ca si Irod a§a a pierit! Se astepta ca fata sa-i ceara un dar vrednic
de ospatul ce-1 dadea. Era doar o copila, era la ospat, la o serbare, si se
astepta sa-i ceara un dar frumos §i placut, nu capul Botezatorului!
Dar s-a inselat! Cu toate acestea nimic nu-1 dezvinovateste pe Irod. Chiar
daca fata aceea ar fi avut sufletul unor barbari care se lupta cu fiarele sal-
batice, Irod n-ar fi trebuit sa-si piarda mintile, nici sa se puna in slujba
unei porunci atit de tiranice! Mai intii, cine nu s-ar fi cutremurat la vede-
rea acelui sfint cap, adus la ospat, din care picura singe? §i totu§i nu s-a
cutremurat nici nelegiuitul Irod, nici femeia lui, mai blestemata decit el.
Asa sint femeile desfrinate! Sint mai indraznete si mai crude decit orice
om. Daca noi, care auzim aceste cuvinte, ne cutremuram, cit trebuie sa
fi cutremurat atunci privelistea aceea? Care erau simtamintele oaspetilor
cind au vazut in mijlocul ospatului capul acela de curind taiat, din care
picura singe? Dar pe setoasa de singe Irodiada, pe femeia mai salbatica
decit ielele, pe ea n-a miscat-o deloc vederea aceasta, ci a desfatat-o! Ar fi
trebuit, daca nu de alta pricina eel putin din pricina vederii acelui cap taiat, ar
f i trebuit sa-i amorteasca sufletul. Dar asa ceva n-a patit ucigasa si setoasa de
singele profetilor! Asa e desfrinarea! Nu face numai desfrinati, ci si ucigasi!
Femeile care doresc sa faca adulter sint gata sa §i ucida pe sotii lor; sint gata
sa faca nu numai o crima, nici doua, ci nenumarate. Multi sint martorii unor
astfel de drame! Lucrul acesta 1-a facut atunci si Irodiada, nadajduind ca prin
uciderea lui loan pacatul sau are sa-i fie uitat si acoperit. Dar a iesit cu totul
altceva, ca loan a strigat mai tare dupa ce a fost ucis.

2(J. Matei 11, 11.

MMII.II LA MA'I'KI 5(j 1

V

Rautatea insa se uita numai la prezent, ca §i cei cuprin§i de friguri,
care cer apa rece atunci cind nu trebuie. Daca Irodiada n-ar fi ucis pe acu-
zatorul ei, pacatul ei n-ar fi ajuns atit de cunoscut. Cind Irod 1-a aruncat in
inchisoare pe loan, ucenicii lui n-au spus nimic; dar cind 1-a omorit, au
fost siliti sa spuna pricina uciderii. Voiau sa ascunda adulterul Irodiadei;
nu voiau sa trimbiteze pacatele semenilor lor; dar cind uciderea lui loan
i-a silit, atunci dezvaluie lumii tot pacatul Irodiadei. Ucenicii lui loan sint
siliti deci sa spuna pricina uciderii lui loan, ca sa nu se spuna pe nedrept
ca §i dascalul lor a fost ucis pentru aceeasi pricina ca §i Teuda §i Iuda 27 .
Deci cu cit ai vrea sa ascunzi in acest chip pacatul, cu atit mai mult, il dez-
golesti. Pacatul nu se ascunde prin adaos de pacate, ci prin pocainta §i
marturisire.

Uita-te §i la chipul in care istoriseste evanghelistul Matei intimpla-
rea! Nu apasa pe nimeni; pe cit ii sta in putinta chiar le ia apararea.
Despre Irod spune: Pentru juramint si pentru oaspeti; §i ca s-a intristat.
Despre fata: ca a fost indemnata de mama ei §i ca i-a adus mamei ei capul,
ca §i cum evanghelistul ar spune: „A implinit porunca mamei sale". Toti
dreptii sufera, nu pentru cei care sufera nedreptati, ci pentru cei care fac
nedreptati, pentru ca acestia sint cei care sufera nedreptatile. Nici loan
Botezatorul n-a suferit vreo nedreptate, ci cei care 1-au ucis.

Sa irnitam si noi pe drepti si sa nu trimbitam pacatele semenilor
nostri; ci, pe cit putem, sa le tinem sub umbra. Sa avem suflet de filozof.
Evanghelistul Matei a vorbit §i el de Irodiada, femeie desfrinata si uci-
ga§a; dar, cit i-a stat in putinta, n-a apasat-o, nici n-a spus: „A fost
indemnata de ucigasa, de blestemata", ci: „A fost indemnata de mama
ei". A intrebuintat eel mai frumos nume din toate numele.

Tu insa ocarasti, vorbesti de r&u pe semenul tau si n-ai suferi vreo-
data sa vorbesti de semenul tau, care te-a suparat, a§a cum a vorbit evan-
ghelistul Matei de desfrinata, ci cu multa salbaticie, cu ocari, numindu-1
viclean, facator de rele, siret, prost si in alte multe chipuri, mai grele ca
acestea. Ne salbaticim chiar si mai mult; §i, ca si cum am vorbi de oameni
de alta speta decit noi, ii birfim, ii ocarim, ii suduim. Sfintii n-au facut a§a,
ci ii pling pe pacatosi mai mult decit sa-i blesteme. Sa facem §i noi tot a§a!
Sa plingem pe Irodiada si pe toti care sint la fel cu ea.

Se dau si acum multe ospete asemanatoare ospatului lui Irod. Chiar
daca nu-i ucis loan Botezatorul, dar sint ucise madularele lui Hristos §i cu
mult mai cumplit. Dansatoarele de astazi nu cer pe tipsie capul, ci sufle-
tcle comt\senilor. Cind ii fac sclavi, cind le infierbinta sufletele cu amoruri

?.'i. luijttf !), .'!!) ,T, I )cs|ii -c Ti'iid.-i :;i IiuIji s.i se \';k|:i noli'lc ?il si .'!() de la Omilia X.

jj 82 SFlNTUl. IOAN OURA UK AUR

nelegiuite, cind ii inconjura cu femei desfrinate, nu le taie capetele, ci le
junghie sufletele, facind din ei adulteri, stricati si desfrinati. Sa nu-mi
spui mie ca nu \i se vatama cu nimic sufletul daca bei vin, daca te imbeti,
daca te Ui$i la o femeie care danseaza §i cinta cintece de ru§ine! Sa nu-mi
spui ca, biruit de placere, nu cazi in desfrinare! Si tu savirsesti pacatul
acela infricosator, pentru ca faci madularele lui Hristos madulare ale unei
desfrinate 28 . Chiar daca nu-i de fata fata Irodiadei, dar este de fata diavo-
lul, care a dansat atunci prin ea; §i diavolul dantuieste acum prin desfri-
natele acestea §i pleaca ducind cu el roabe sufletele tuturor oaspetilor.
Iar daca puteti sa nu va imbatati, totu§i sinteti parta§i la un pacat §i
mai cumplit. Niste' ospete ca acestea sint totdeauna fructul hotiilor si jafu-
rilor. Nu te uita la carnea de pe masa, nici la dulciuri, ci ginde§te-te prin ce
mijloace au fost adunate. §i vei gasi ca sint adunate prin asuprire, prin
silnicie, prin zgircenie, prin jaf.

- Dar ospetele la care iau parte eu, mi-ai putea spune, nu sint de felul

acestora!

- Sa nu fie! Nici eu n-o vreau! Dar chiar daca ospetele la care luati
parte se fac cu bani munciti §i cinstiti, totu§i nici a§a ospetele luxoase nu
sint lipsite de pacate. Asculta-1 pe profetul Amos cum tine de rau chiar
aceste ospete, zicind a§a: ,,. Vai de cei care beau vin strecurat §i se parfu-
meaza cu cele mai de jrunte parfumuri!" 29 Vezi, dar, ca si luxul este invi-
nuit? Profetul invinuieste aid nu numai lacomia, ci §i viata luxoasa.

VI

Tu maninci peste masura, iar Hristos nu are nici cele de trebuinta cu
care sa-§i ogoiasca foamea! Tu maninci felurite dulciuri, iar El nici piine
uscata! Tu bei vin de Tasos 30 , iar Lui, Care inseteaza, nu I-ai dat nici un
pahar cu apa rece! Tu te culci pe saltele moi §i inflorate, iar El
ingheaja de frig!

De aceea, chiar daca ospetele n-au la temelia lor jaful §i lacomia,
sint tot a§a de blestemate, pentru ca la astfel de ospete maninci §i bei
peste trebuinta, iar lui Hristos nu-I dai nici cit ii trebuie, desj tu te
desfatezi cu cele ale Lui. Daca ai fi epitropul unui copil §i i-ai lua toate
averile lui, iar pe el 1-ai lasa in cea mai crunta saracie, nu-i a§a ca
toata lumea te-ar acuza §i ai fi pedepsit de legi? §i nu socotesti, oare,
ca n-ai sa fii tras la raspundere §i pedepsit cind cheltuiesU in zadar
averile pe care le-ai luat de la Hristos? Nu spun aceste cuvinte celor

28. I Cor. 6, 15.

29. Amos 6, 6. .

30. Insula greaca, la nord de Marea Egee, renumita printre altele prm vmul sau de

mure calitate.

OMII.II 1,A MATKI 5fl3

care aduc la mesele lor femei desfrinate. Cu ace§tia nici nu stau de vorba,
dupa cum nu stau de vorba nici cu ciinii. Nu spun aceste cuvinte nici jefui-
torilor, lacomilor §i celor care ghiftuiesc pe altii; n-ara nici o parta§ie cu
ei, dupa cum n-am nici o parta§ie nici cu porcii, nici cu lupii, ci le spun
celor care se bucura singuri de averea lor, dar nu dau altora, celor care-§i
maninca singuri averea mo§tenita de la parinti. Sa se §tie ca nici ace§tia
nu sint scutiti de vina. Spune-mi cum ai sa scapi de vina, cum ai sa fii fara
de pacat cind parazitul tau se ghiftuie, cind ciinele sta linga masa ta, iar
Hristos nu Se vede Jnvrednicit nici cu atita; cind unul prime§te de la tine
atitea bunatati, pentru ca te face sa rizi, iar Hristos nu prime§te nici o firi-
mitura, de§i iti deschide imparatia cerurilor; and unul pleaca incarcat de
bunatati, pentru ca ti-a spus o gluma, iar Hristos, Care ne-a dat niste
invataturi ca acestea, fara de care nu ne-am deosebi nici de ciini, nu-I
invrednicit de aceleasi bunatati ca celalalt? Te cutremuri cind auzi cuvin-
tele mele? Dar cutremura-te §i de f-aptele tale! Da afara din casa ta para-
zitii §i cheama pe Hristos ca sa stea la masa cu tine! Daca Hristos Se va
imparta§i din mincarurile §i din masa ta, te va judeca cu blindete in ziua
cea infrico§atoare. Hristos stie sa respecte masa. Daca §tiu lucrul acesta
tilharii, cu mult mai mult Stapinul. Ginde§te-te ca pe femeia cea paca-
toasa a mintuit-o Domnul stind la masa, iar pe Simon 1-a tinut de rau,
zicindu-i: „Sarutare nuMi-ai dat!" 31 Daca Hristos te hraneste, cu toate ca
tu nu faci lucrul acesta, cu mult mai mult te va rasplati daca il faci! Nu te
uita ca saracul vine la tine murdar §i in zdrente, ci gindeste-te ca prin el
Hristos iti trece pragul casei §i inceteaza cu cruzimea ta, cu cuvintele neo-
menoase cu care impro§ti pe saracii ce bat la u§a ta, numindu-i §arlatani,
trindavi §i cu alte cuvinte mai grele ca acestea. Cind le arunci in obraz
aceste cuvinte ginde§te-te ce fac mascaricii pe care i-ai invitat la masa! Ce
folos iti aduc casei tale? Iti fac placut ospatul? Cum pot sa ti-1 faca placut,
cind se lasa palmuiti de altii §i spun mascari? Nu-i o ru§ine mai mare decit
atunci cind love§ti pe eel facut dupa chipul lui Dumnezeu, cind te distrezi
din insulta ce i-o aduci, cind faci din casa ta teatru, cind umpli ospatul cu
comedianti, cind tu, om de neam bun §i liber, faci ceea ce fac sclavii pe
scena. Ca si pe scena e ris, §i pe scena se dau palme! Spune-mi, numesti
tu distractie ceea ce merita §iroaie de lacrimi, plinset §i suspine? Ar trebui
sa indrumezi pe oaspetii tai spre o viata serioasa, ar trebui sa-i sfatuie§ti
sa faca ceea ce se cuvine; dar tu ii indemni sa injure §i sa spuna cuvinte
nepotrivite. Si nume§ti aceasta distractie! Socote§ti temei de placere
ceea ce-i temei de munca iadului? Cind parazitii acestia nu mai stiu sa
spuna nici un cuvint de spirit, nici o gluma, atunci to tul se termina cu

31. Luca 7, 45.

5(14 SKlNTlll, IUAN (illKA UK AUK

juraminte si juraminte false. Sint, oare, vrednici acestia sa te faca sa rizi
sau sa plingi si sa suspini? Care om cu judecata ar putea-o spune?

VII

Nu spun lucrurile acestea ca sa va impiedic sa va distrati. Distrati-va,
dar nu cu un astfel de pret! Hrana voastra sa fie temei de iubire de
oameni, de milostenie, nu de cruzimi! Hraneste-ti oaspetele, pentru ca-i
siirac! Hraneste-1, pentru ca Se hraneste Hristos! Nu-1 hrani pentru ca
spune cuvinte dracesti, pentru ca se injoseste! Nu te uita ca fata ii ride, ci
cerceteaza-i sufletul si atunci vei vedea ca-si blesteama de mii de ori
viata, ca ofteaza si suspina! Daca nu-ti arata viata lui cea grea si nenoro-
cita, apoi o face pentru tine, ca sa te distreze!

Sa fie, dar, oaspeti ai tai oamenii saraci si liberi, nu cei care se jura pe
nedrept, nu comediantii! Iar daca vrei sa ai rasplata pentru mincarea ce
lo-o dai, porunceste-le sa mustre si sa indrepte daca vad ca se face ceva
nepotrivit in casa ta; porunceste-le sa-ti ajute la purtarea de grija a casei,
la supravegherea slugilor. Ai copii? Fa-i si pe ei tatal copiilor tai, sa
imparta cu tine purtarea de grija de copii! Sa-ti aduca v ci§tiguri bine pla-
cute lui Dumnezeu! Pune-i pe ei la o negutatorie duhovniceasca! Daca
vezi pe unii ca au nevoie de sprijin, porunceste-le sa te ajute, porun-
ccste-le sa te slujeasca. Prin ei culege pe straini de pe drumuri, prin ei
imbraca pe cei goi, prin ei trimite ajutoare celor intemnitati, prin ei scoate
pe altii din nevoi! Aceasta sa-ti fie rasplata hranei pe care le-o dai; de
folos si tie si lor si fara de osinda. Prin ei si prietenia dintre tine §i ei se
stringe mai mult. Altfel, chiar daca par ca te iubesc, totusi se rusineaza de
tine ca sint hraniti de pomana. Daca insa iti fac astfel de servicii se simt
mai la largul lor la masa ta, iar tu le dai de mincare cu mai multa placere,
la gindul ca cheltuiala nu iti este zadarnica; ei iti calca pragul casei tale cu
curaj si in tout a voia, iar casa ta va ajunge biserica in loc de teatru; diavo-
lul va fi alungat si va intra in casa ta Hristos, va intra corul ingerilor. Ca
unde e Hristos, acolo sint si ingerii; iar unde sint Hristos si ingerii, acolo-i
si cerul, acolo-i lumina mai stralucitoare decit lumina soarelui acestuia
pamintesc. Iar daca vrei sa culegi §i o alta mingiiere de pe urma acestora,
pe care-i chemi la masa ta, porunceste-le ca, atunci cind au ragaz, sa ia
Biblia in miini si sa citeasca legea dumnezeiasca. Astfel de ospete iti vor fi
mai placute decit celelalte; te fac §i pe tine si pe oaspetii tai mai vrednici;
celelalte ospete acopera de ru§ine si pe gazda si pe invitati; pe tine, gazda,
pentru ca insulti §i te imbeti, iar pe invitati, ca ajung ni§te ticalosi si ni§te
ghifluiti.

Daca dai do mincare unui sarac ca sa-1 insulti, apoi fapta ta e mai
cumplila decit. daca 1-ai omori; dar daca-i dai de mincare ca sa-i vii in aju-

OMII.II I .A MA'I'KI 565

tor si sa-i fii de folos, atunci fapta ta este mai buna decit daca ai scapa de
la moarte un osindit. Facind altfel insa il injosesti mai mult decit pe slu-
gile tale; ca slugile tale au mai mult curaj si mai multa libertate decit el in
gind si miscari. Daca te vei purta a§a il vei face egal cu ingerii. Libe-
reaza-te, dar, si pe tine si pe el! Nu-mi mai spune de saracul, care-ti cere
de mincare, ca traieste pe spinarea ta, nu-1 mai numi parazit! Numeste-1
oaspetele tau! Nu-i mai spune lingusitor, numeste-1 prieten! Pentru
aceasta a lasat Dumnezeu prietenia, nu spre raul celor iubiti si al celor ce
iubesc, ci spre binele si folosul lor. Prieteniile de la ospetele la care se bea
si se maninca peste masura sint mai groaznice decit dusmaniile; ca de pe
urma dusmanilor, daca voim, putem chiar sa cistigam, sa ne folosim; dar
de pe urma prietenilor de la chefuri si betii nu putem avea decit paguba.
Nu tine, dar, linga tine prieteni care sint dascalii pagubei tale! Nu tine
linga tine prieteni care indragesc mai mult masa ta decit prietenia ta! Ca
toti acestia termina §i cu prietenia odata ce au terminat masa si petrece-
rea; ceilalti insa, prietenii de dragul virtutii, ramin vesnic linga tine,
indura alaturi de tine toate durerile si toate necazurile tale. Prietenii de
masa si de betii, neamul parazitilor, de multe ori se razbuna pe tine §i-ti
fac nume prost. Cunosc multi oameni vrednici care au capatat o faima
proasta, facuta tocmai de prietenii lor de chefuri si betii; au spus despre
dinsii ca sint ni§te sarlatani, niste desfrinati care strica casele altora, niste
corupatori de copii. §i lumea le da crezare, crede ca traiesc cu copiii,
odata ce nu se ocupa cu nimic si-si irosesc viata fara rost.

Sa cautam, dar, sa scapam de aceasta faima proasta; dar, inainte de
toate, sa cautam sa scapam de iad! Sa facem cele placute lui Dumne-
zeu! Sa punem odata capat acestui obicei diavolesc, pentru ca atunci cind
mincam si bem sa facem toate spre slava lui Dumnezeu 32 , ca sa ne bucu-
ram si de slava Lui, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim, cu
harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia
slava si puterea, acum si pururea §i in vecii vecilor, Amin.

32. I Cor. 10, 31.

OMILIA XLIX

„§i auzind Iisus a plecat de acolo cu corabia in loc pustiu
indeosebi; si auzind multimile s-au dus dupa El pe jos

din toate cetatile" 1

I

lata ca Hristos pleaca adesea: §i cind a fost prins loan Botezatorul §i
cind a fost ucis loan §i cind iudeii au auzit ca face din ce in ce mai multi
ucenici. Vrea ca multe din faptele Sale sa le faca a§a cum le-ar face orice
om; nu sosise inca timpul ca sa-Si dea pe fata Dumnezeirea Sa. Din
pricina aceasta §i spunea ucenicilor Sai sa nu spuna nimanui ca El
este Hristosul; voia ca dupa invierea Sa sa faca cunoscuta deplin Dumne-
zeirea Sa. De aceea nici n-a fost foarte aspru cu iudeii care nu credeau in
El, ba ii §i iarta.

Cind a plecat de acolo, nu S-a dus intr-un oras, ci in pustie §i cu cora-
bia, ca sa nu-L urmeze nimeni.

Uita-mi-te insa ca ucenicii lui loan s-au apropiat mai mult de Iisus! Ei
au fost aceia care I-au vestit uciderea lui loan; au lasat totul §i s-au dus la
El. La apropierea lor de Iisus a ajutat mult, in afara de nenorocirea
aceasta, §i rapunsul dat mai inainte de Domnul intrebarii lor: „Tu esti Cel
Ce vine sau pe altul sa a§teptam?" 2 .

- Dar pentru care pricina n-a plecat Iisus inainte de a I se vesti ucide-
rea lui loan, ca stia doar cele petrecute, inainte de a fi anuntat?

- Domnul vrea sa arate prin toate adevarul intruparii Sale. Vrea sa
convinga de lucrul acesta nu numai cu vederea, ci §i cu fapta, pentru ca
§tia viclenia diavolului §i ca toate le face diavolul ca sa spulbere aceasta
invafatura. Pentru aceasta, dar, a plecat Iisus. Multimile insa nici a§a nu
se despart de El, ci II urmeaza tintuite. Tragedia lui loan nu le-a infrico-
sat. Atit de mare le era dorul de Iisus, atit de mare le era dragostea de El.
O astfel de dragoste §i un astfel de dor biruie totul, infrunta orice primej-
die. Din pricina aceasta au luat indata §i rasplata.

1. Matei 14, 13.
:>.. Matei 1 1, .'V

OMII.II l,A MATKI 567

„Iesind Iisus a vdzut multime multa si I s-a facut mild de ei §i a vin-
decat pe bolnavii lor" 3 .

Mare era si staruinta multimii, dar faptele facute de Domnul depa-
seau rasplata oricarei staruinte. De aceea si evanghelistul spune ca mila
Domnului pentru multime era pricina vindecarilor savirsite atunci. Mila
adinca si covirsitoare. Pe toti i-a vindecat. Acum nu le mai cere credinta.
Mergerea lor dupa Iisus, parasirea oraselor, cautarea Lui cu toata sir-
guinta, raminerea lor pe linga Hristos, de§i-i chinuia foamea, toate arata
credinta lor.

Hristos insa avea sa-i hraneasca. Dar n-o face din proprie ini-
^iativa, ci a§teapta sa fie rugat. Dupa cum am spus §i mai inainte,
Hristos paze§te totdeauna aceasta rinduiala, de a nu face o minune
inainte de a fi rugat.

- Dar pentru ce nu s-a apropiat nimeni din multime ca sa-I spuna
Domnului ca multimea e infometata?

- Aveau un deosebit respect pentru El, iar dragostea lor de a fi ala-
turi de Hristos ii facuse sa uite §i de mincare. Dar nici ucenicii nu s-au
apropiat de El sa-I spuna: „Da-le de mincare!" Erau inca nedesavir§iti.

- Dar cum s-au petrecut lucrurile?

„Iar facindu-se seard, spune Evanghelistul, s-au apropiat ucenicii
Lui, zicind: „Locul este pustiu §i vremea iota a trecut! Slobozeste multi-
mile, ca sa se duca sa-si cumpere de mincare!" 4 .

Daca ucenicii chiar dupa savir§irea minunii inmultirii piinilor uita-
sera de minune - ca dupa ce strinsesera co§urile cu firimituri 5 , au socotit
mai tirziu ca Hristos le-a vorbit de piini cind a numit aluat invatatura
fariseilor 6 -, cu mult mai mult acum, cind nu vazusera minunea, nu se
a§teptau ca Hristos sa faca o minune ca aceasta; si doar vindecase Hristos
mai inainte multi bolnavi; totusi nu se asteptau la minunea inmultirii pii-
nilor. Atit erau de nedesavir§iti deocamdata!

Tu insa uita-mi-te la intelepciunea Invatatorului! Cu cita intelep-
ciune ii aduce la credinta. Nu le-a spus indata: „Le voi da Eu de min-
care!"; nici n-ar fi fost crezut.

- Dar ce le spune?

„Iar Iisus le-a zis: „N-au trebuinta sd piece! Dati-le voi sd
mdnince!" 7 .

3. Matei 14, 14.

4. Matei 14, 15.

5. Matei 14, 20.

6. Matei 16, 5-7.

7. Matei 14, 16.

568 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

N-a spus: „Le dau Eu lor!", ci: „Dati-le voi!". Ucenicii vedeau inca in
Hristos un om. Dupa ce facuse atitea minuni inaintea lor, ucenicii inca nu
se dumirisera, inca vorbeau cu El ca si cu un om, zicindu-I:

„Nu avem decit cinci piini si doi pe§ti" 8 .

Evanghelistul Marcu spune ca n-au inteles ce le spusese Hristos, ca
inima lor era impietrita 9 . § i pentru ca gindurile ucenicilor Sai erau inca ginduri
paminte§r, Hristos da pe faja gindurile Sale §i zice:

„Aduceti-Mi-le aid!" 10

Chiar daca locul e pustiu, dar e de fata Cel Ce hraneste lumea! Chiar
daca „vremea a trecut" 11 , dar vorbe§te cu voi Cel Ce nu-i supus vrerii!

Evanghelistul loan spune ca piinile erau de orz 12 §i nu la intimplare a
spus aceasta, ci ca sa ne invete sa calcam in picioare mindria ce ne-o da
luxul. Ca masa profetilor era ca aceasta.

„Luind deci cele cinci piini §i cei doi pe§ti §i poruncind multimilor
s& se a§eze pe iarba, cautind la cer le-a binecuvintat; §i fringindu-le, le-a
dat ucenicilor Lui, iar ucenicii multimilor; §i au mincat toti §i s-au sdtit-
rot; si au luat rama§itele de firimituri douasprezece co§uri pline. Iar cei
ce mincasera erau barbati ca la cinci tnii, afara de jemei §i de copii" 13 .

n

A§ putea fi intrebat:

- Pentru ce a cautat la cer §i a binecuvintat?

- Trebuia sa incredinteze pe oameni ca este de la Tatal §i egal cu
Tatal. Dar cuvintele prin care demonstreaza acest adevar par a se con-
trazice unele cu altele. Egalitatea Lui cu Tatal o arata prin aceea ca face
totul cu putere; iar existenta Lui de la Tatal n-ar fi putut-o dovedi altfel
daca n-ar fi facut totul cu smerenie, daca n-ar fi raportat totul la Tatal §i
daca nu L-ar fi chemat atunci cind savirsea minunile. Din pricina aceasta
nu face toate minunile numai cu propria Sa putere, dar nici nu le face pe
toate numai cu ajutorul Tatalui, pentru ca sa ne incredinteze si de una §i
de alta. Uneori face minuni cu propria Sa putere, alteori rugindu-Se de
Tatal. Apoi, ca sa nu para ca este o contrazicere in purtarea Sa, cind e
vorba de minuni de mica importanta ridica ochii la cer; dar cind e vorba

8. Matei 14, 17.

9. Marcu 8, 17-21.

10. Matei 14, 18.

11. Motet 14, 15.

12. loan 6, 9.

13. Matei 14, 19-21.

OMIL1I LA MATK1 569

de minuni rnari le face pe toate cu propria Sa putere, ca sa cuno§ti ca
atunci cind face minuni de mica importanta se uita la ceruri pentru ca sa
cinsteasca pe Tatal, §i nu pentru ca are nevoie sa primeasca putere de la
altcineva. Astfel cind a iertat pacatele, cind a deschis raiul §i a bagat pe til-
har in rai, cind a desfiintat legea veche cu multa putere, cind a inviat
nenumarati morti, cind a potolit furtuna marii, cind a dat la iveala tainele
inimilor oamenilor, cind a creat ochi, fapte pe care numai Dumnezeu le
poate face §i nimeni altul, nu-L vedem rugindu-Se; dar cind a inmultit
piinile, minune cu mult mai mica decit toate celelalte, atunci I§i ridica
ochii la cer. Pentru ce? Pentru ca sa ne arate, dupa cum am spus mai sus,
Dumnezeirea §i omenirea Sa, dar in acela§i timp sa ne §i invete sa nu ne
a§ezam la masa pina nu multumim Celui Ce ne-a dat hrana.

- Dar pentru ce nu face piine din nimic?

- Ca sa inchida gura marcionitilor §i maniheilor, care spun ca lumea
nu-i creatia lui Dumnezeu, ca sa ne invete chiar prin fapte ca toate cele
vazute sint lucrurile Lui §i creaturile Lui §i ca sa ne arate ca El este Cel
Care face ca pamintul sa rodeasca, Cel Care a spus la inceputul lumii: „Sa
rasara pamintul iarbd verde" 14 ; §i: „Sa scoata apele vietati cu suflete
vii" 15 . Aceasta nu-i o minune mai mica decit inmultirea piinilor, chiar
daca vietatile din apa n-au fost create din nefiinta, ci din apa. Nu este o
minune mai mica a scoate din pamint roade, iar din apa vietati, ca a face
din cinci piini un numar atit de mare de piini, iar din doi pesti, o multime
de pesti. Acesta era un semn ca Hristos stapinegte §i pamintul §i marea.

Domnul Hristos facea totdeauna minuni cu cei bolnavi; acum savir-
§e§te o minune prin care face bine la toti, pentru ca §i cei multi sa nu fie
numai privitorii minunilor savir§ite asupra altora, ci sa se bucure §i ei de
darul Lui.

Si ceea ce parea altadata iudeilor lucru minunat in pustie - ca ziceau:
„Poate, oare, sa ne dea piine §i sa gateasca masa in pustie?" 16 -, aceea a
aratat Iisus cu fapta. Pentru aceasta i-a dus intr-un loc pustiu, ca sa nu
aiba nimeni nici o indoiala despre minune, ca nimeni sa nu creada ca a
adus ceva la masa din vreun sat invecinat. De aceea §i evanghelistul
aminte§te §i timpul, nu numai locul.

Si altceva mai invatam de aid; aflam de filozofia ucenicilor fata de
cele de neaparata trebuinta vietii; ne face sa cunoa§tem cit de putin
tineau ei la hrana. Erau doisprezece oameni §i aveau pentru hrana lor
numai cinci piini §i doi pesti! Atit de putin pret puneau ei pe cele trupesti!
Erau lipiti numai de cele duhovnice§ti! Si nici pe acestea putine nu le-au

14. Fac. 1, 11.

15. Fac. 1, 20.

16. Ps. 77, 22.

570 SFlNTUL lOAN GUHA l)K AUH

oprit pentru ei, ci le-au dat cind li s-au cerut. De aid trebuie sa invatam ca
chiar daca avem putin, §i acest putin al nostru sa-1 dam celor saraci. Cind
li s-a poruncit sa aduca cele cinci piini, ucenicii n-au spus: „De unde vom
mai avea hrana? Cu ce ne vom potoli foamea noastra?", ci au ascultat
indata.

In afara de pricinile aratate mai sus, dupa parerea mea, Domnul
inmutyeste piinile din niste piini existente pentru ca sa intareasca si mai
mult credinta apostolilor Sai; ca erau inca sovaielnici in credinta. De
aceea a si cautat la cer. Pentru celelalte minuni ucenicii aveau multe
pilde; dar o minune ca aceasta nu mai vazusera.

Asadar, Domnul a frint piinile si le-a dat multimilor prin ucenicii Sai,
l'acindu-le ucenicilor o deosebita cinste. A facut-o nu numai ca sa-i cin-
steasca, ci ca nici sa nu aiba vteo indoiala cind se va face minunea si nici
sa nu o uite cu trecerea timpului; ca miinile lor au fost martore. Tot
pentru aceea Hristos lasa multimile sa flaminzeasca mai intii si asteapta
sa vina mai intii apostolii la El §i sa-L intrebe; si prin ei asaza multimile; si
tot prin ei le imparte piinile si pe§tii, voind ca fiecare apostol sa fie martor
al minunii prin cele ce-a spus si prin cele ce-a facut. De aceea a si luat pii-
nile de la apostoli, pentru ca sa aiba multe marturii ale minunii inmultirii
piinilor si sa li se intipareasca bine in minte minunea. Daca ar fi uitat
minunea cu toate aceste fapte premergatoare, ce nu s-ar fi intimplat daca
Domnul n-ar fi facut nici una din ele?

Hristos porunceste ca multimile sa se aseze pe iarba pentru a le
invaja sa filozofeze. Ca nu voia sa hraneasca numai trupurile, ci sa
instruiasca §i sufletele.

Ill

Si prin locul in care a hranit multimile, §i prin aceea ca nu le-a dat
decit piine §i pe§te §i prin aceea ca le-a dat tuturora aceleasi bucate §i le-a
facut comune §i prin aceea ca n-a dat unuia mai mult, iar altuia mai putin,
Hristos ii invata smerenia, infrinarea si dragostea; ii invata sa se soco-
teasca la fel unii fata de altii §i toate bunurile pamintului sa fie comune.

„§i fringindu-le, le-a dat ucenicilor Sai, iar ucenicii multimilor".
Fringind cele cinci piini le-a dat ucenicilor; iar cele cinci piini au izvorit in
miinile ucenicilor. Minunea insa nu s-a oprit aici, ci a facut sa mai si pri-
soseasca; sa primeasca nu piini intregi, ci firimituri, ca sa arate ca acestea
erau resturile acelor piini si ca sa afle de minune si cei care n-au fost de
fata. De aceea a si lasat multimile sa flaminzeasca, ca sa nu socoteasca
nimeni o nalucire minunea. De aceea a facut sa prisoseasca douasprezece
coijuri, ca sa poarte si Iuda un cos. Ar fi putut Hristos sa potoleasca si in

OM1I.II l,A MATKI _____ 5_

alt chip foamea mutyimilor, dar atunci ucenicii n-ar mai fi cunoscut pute-
rea tnvaJ;atorului lor, pentru ca si pe timpul lui Hie s-a facut o minune
la fel 17 . Atit de mult s-au minunat iudeii de aceasta minune, incit au vrut
sa-L faca pe Hristos §i imparat, desi nu facusera asta la celelalte minuni 18 .

Ce cuvint ar putea infatisa cum s-au inmultit piinile, cum s-au revar-
sat in pustie, cum au ajuns la atita multime de oameni, ca erau cinci mii de
barbati fara de femei si de copii; si aceasta-i cea mai mare lauda a popo-
rului ca stateau linga Hristos si femei si barbati; cum s-au facut firimitu-
rile; ca §i minunea aceasta nu-i mai mica decit inmultirea piinilor; si s-au
facut atitea firimituri incit co§urile de firimituri sa fie egale cu numarul
ucenicilor; nici mai multe, nici mai putine.

Luind deci firimiturile, Hristos nu le-a dat multimilor, ci ucenicilor,
ca multimile erau mai nedesavirsite in credinta decit apostolii.

Dupa ce a facut minunea,

„Indata a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa meargd inaintea Sa
de cealalta parte, pina ce va slobozi multimile" 19 .

Daca, atunci cind Hristos era cu ei, ucenicii puteau socoti nalucire si
nu realitate minunea savirsita de El, apoi nu o mai puteau socoti asa cind
Hristos nu era de fata. Pentru aceasta Hristos ingaduie ca minunile sa fie
supuse unei amanuntite cercetari: a poruncit ucenicilor sa ia cosurile cu
firimituri - dovada minunii savirsite - si sa se desparta de El. De altfel
cind face vreo minune mare, Hristos cauta sa se scape si de multime si de
ucenici, invatindu-ne sa nu urmarim a fi slaviti de multime §i a tiri mul-
|;ime de oameni dupa noi. Prin cuvintul „a silit" evanghelistul arata ca
ucencii nu voiau nicidecum sa se desparta de Invatatorul lor. §i i-a trimis,
asa-zicind, ca sa slobozeasca multimile; de fapt insa voia sa se suie in
munte. A facut iarasi aceasta ca sa ne invete ca nici sa nu ne amestecam
mereu cu multimea, dar sa nu fugim totdeauna de ea, ci sa facem cu folos
pe amindoua, schimbindu-le una cu alta atit cit trebuie.

Sa invatam 20 , asadar, §i noi sa stam linga Iisus; dar nu pentru daruri
materiale, ca sa nu fim §i noi tinuti de rau ca iudeii, carora le-a zis: „Ma
cautati, nu pentru ca ati vazut minuni, ci pentru ca ati mincat din piini §i
v-ati saturat" 21 . De aceea Hristos nu face des aceasta minune, ci numai

17. 117 Regi 17, 9-16.

18. loan 6, 15.

19. Motet 14, 22.

20. De aici incepe partea morala: §i averile sint o meserie maifolositoare decit toate
celelalte meserii, al cdrei Dascal este Hristos; meseriile cele nefolositoare nici nu pot
fi numite meserii. Invinuire adusa tinerilor care poarta incaltaminte injrumusetata cu
podoabe.

21. loan 6, 26.

872 SFlNTUL IOAN GURA PE AUR

de doua ori, ca sa-i invete pe iudei sa nu slujeasca pintecelui, ci sa stea
necontenit lipiti de cele duhovnice§ti.

Sa ne lipim, dar, si noi de acestea si sa cautam piinea cea cereasca; si
primind-o, sa indepartam de la noi toata grija cea lumeasca. Daca multi-
mile acelea §i-au lasat si case §i orase si neamuri, totul, §i stateau in pustie
si nu plecau, de§i erau siliti de foame, cu mult mai mult noi trebuie sa ara-
tam mai multa filozofie cind ne apropiem de o masa ca aceasta; trebuie sa
iubim cele duhovnicesti §i dupa acestea sa cautam pe cele materiale. Pe
iudei i-a tinut de rau, nu pentru ca-L cautau pentru piine, ci pentru ca-L
cautau numai pentru piine, §i pe aceasta inainte de toate. Daca dispre-
{uim darurile mari dar ne lipim de cele mici, pe care Cel ce ni le da vrea
sa le dispretuim, atunci pierdem si pe cele mari, dupa cum daca le iubim
pe acelea, atunci ni le da si pe acestea; ca darurile cele mici sint un adaos
la cele mari. Darurile cele materiale, oricit de mari ar fi ele, sint mici in
comparatie cu cele duhovnicesti.

Sa nu umblam, dar, dupa darurile cele materiale, ci sa le socotim
indiferente; si stapinirea lor si pierderea lor; ca si Iov nu-§i lipea inima
de avutii cind le avea si nici nu le cauta cind le-a pierdut! Bunurile mate-
riale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca sa facem bine cu ele,
nu pentru ca sa le ingropam in pamint. Fiecare meserias isi cunoaste
meseria sa; bogatul insa nu cunoaste nici o meserie; nu stie nici sa'bata
cu ciocanul, nici sa cirmuiasca o corabie, nici sa teasa, nici sa zideasca, nici
vreo alta meserie asemanatoare! Sa invete, asadar, §i bogatul o meserie!
Sa intrebuinteze cum trebuie averile sale: sa miluiasca pe cei nevoia§i!
§i va cunoaste atunci o meserie mai buna decit toate celelalte meserii.

IV

Da, milostenia este superioara tuturor meseriilor. Atelierul acestei
meserii este faurit in ceruri; uneltele ei nu sint facute din fier si din
arama, ci din bunatate si din vointa. Hristos este Dascalul acestei meserii,
El si Parintele Lui. „Fiti, spune Domnul, milostivi ca Total vostru Care
este in ceruri!" 22 §i minunat lucru este ca aceasta meserie e mai buna
decit toate celelalte meserii; n-are nevoie nici de oboseala, nici de timp ca
s-o savir§esti. E de ajuns sa vrei, §i ai facut totul.

Sa vedem acum care este scopul acestei meserii?

- Care e deci scopul ei?

- Cerul, bunatatile cele ceresti, slava cereasca cea nespusa, camarile
cele duhovnicesti, facliile cele stralucitoare, petrecerea cu Mirele §i cele-
lalte, pe care nici cuvintul si nici mintea nu le pot infatisa. Deci meseria

22. lAtra 6, afi.

OMll.II LA MATE1 _____^__ 5 ?3

aceasta se deosebe§te mult §i in aceasta privinta de toate celelalte mese-
rii. Cele mai multe meserii sint de folos viejii acesteia pamintesti, pe cind
meseria aceasta, milostenia, este de folos §i vietii acesteia pamintesti, dar
§i vietii celei viitoare. Daca se deosebe§te atit de mult de meseriile tre-
buincioase noua in viata aceasta, de pilda de medicina, de arhitectura §i
de altele asemenea, apoi cu mult mai mult se deosebeste de celelalte
meserii, pe care, daca le-am cerceta bine, nici meserii nu le-am putea
numi. Din pricina aceasta, in ce ma priveste, pe meseriile de prisos nici
meserii nu le-a§ putea numi. La ce ne este de folos meseria de a face min-
caruri alese §i complicate? La nimic! Ba dimpotriva este §i foarte nefolo-
sitoare §i vatamatoare: ne vatama §i trupul §i sufletul, pentru ca baga cu
multa darnicie in casa noastra desfatarea, mama tuturor bolilor §i a tutu-
ror viciilor. Nu numai asta nu-i meserie; as. putea spune ca nu sint mese-
rii nici pictura §i nici brodatul, ca ne fac sa cheltuim banii de prisos. Mese-
riile trebuie sa ne procure §i sa ne dea cele necesare traiului nostru, cele
care intretin viata noastra. Pentru aceasta ne-a dat Dumnezeu intelep-
ciune, ca sa descoperim mijloacele prin care sa putem ajuta viata noastra.
Spune-mi, la ce ne folose§te sa zugravim §i sa pictam figuri de animale pe
peretii caselor sau pe haine? De aceea ar trebui indepartate multe lucruri
din meseria cizmarilor §i a tesatorilor, ca ace§ti me§te§ugari au facut din
produsele meseriei lor produse de lux, au pierdut din vedere necesarul §i
au transformat meseriile lor intr-un artificiu de meserie. Acela§i lucru se
intimpla~§i cu arhitectura. Atita vreme cit arhitectura zide§te case §i nu
teatre, atita vreme cit face lucruri necesare vietii §i nu lucruri de prisos, o
numesc meserie. Tot a§a §i cu tesatoria; o numesc meserie atita vreme cit
£ese haine §i imbracaminte, dar nu cind imita pinza de paianjen, nu cind
stirneste risul §i duce la moliciune. Tot a§a §i cu meseria de cizmar; atita
vreme cit face incaltaminte nu o voi lipsi de numele de meserie; dar daca
face pentru barbati incaltaminte ce se potriveste numai pentru femei,
daca face pe barbat ca prin incaltamintea sa sa ajunga un afemeiat §i un
stricat, atunci meseria asta o voi rindui-o intre meseriile vatamatoare §i
de prisos §i nu o voi numi deloc meserie. §tiu ca in multe privinte par un
chi^ibu§ar cind ma ocup de aceste lucruri; lucrul acesta insa nu ma va
face sa nu vorbesc mai departe. Pricina tuturor pacatelor este ca aceste
pacate par mici §i de aceea le neglijam.
Dar mi s-ar putea spune:

- Dar ce pacat este sa porti o incaltaminte frumoasa, stralucitoare,
care vine bine pe picior? Poate fi numit acesta un pacat?

- Vreti sa-i raspund a§a cum trebuie celui care vorbe§te a§a? Vreti
sa-i arat toata hido^enia gindirii lui? Nu va veti supara? Dar, mai bine
spus, chiar daca va vcti supara, nu-mi fjasa. Voi sinteti vinovati ca vor-

521 SKlNTUl, IOAN GURA DE AUR

besc ca un nebun, voi toti care nu socotiti lucrul acesta pacat, voi care ma
siliti sa ma napustesc asupra luxului vostru.

V

Haide, dar, sa cercetam si sa vedem ce mare este raul acesta! Cita
ocara, cita batjocura nu meritati cind va brodati incaltamintea cu fire de
matase, cu care nu-i frumos sa va brodati nici hainele? Daca dispretuiti
spusele mele, ascultati glasul lui Pavel, care opreste acestea cu m'ult'a
asprime si atunci veti simti batjocura.

- Ce spune Pavel?

- „Femeile sa nu se impodobeasca cu impletituri de par sau cu aur
sau cu margaritare sau cu haine scumpe" 23 . De ce iertare mai poti fi,
oare, vrednic cind Pavel nu ingaduie sotiei tale sa poarte haine scumpe §i
luxoase, iar tu intinzi luxul acesta si la incaltaminte si faci sa se oste-
neasca atitia oameni ca tu sa porti luxul acesta plin de batjocura si de
ocara? Pentru aceste fire de matase, pe care tu le iei si le cosi pe incalta-
mintea ta, cu care impodobesti pielea incalta.nintei tale, se construiesc
corabii, se tocmesc vislasi, timonieri si capitani de corabie, se intind pin-
zele §i se porneste in largul marii; oamenii i§i parasesc sotiile, copiii si
patria; negustorul isi incredinteaza viata valurilor marii, se duce in tari
straine locuite de barbari, indura o multime de primejdii. Poate fi, oare, o
nebunie mai mare ca aceasta? In timpurile vechi nu era asa! Barbatii se
incaltau a§a cum se cade sa se incalte un barbat! Daca vommerge tot asa
ma tem ca tinerii nostri cu timpul vor purta incaltaminte femeiasca §i nu
se vor ru§ina! §i mai grozav este ca parintii vad lucrul acesta si nu se
revolta, ci-1 socotesc indiferent. Vreti sa va spun insa ceva si mai gro-
zav? Se cheltuiesc atitia bani cind printre noi sint atitia saraci! Vreti sa va
aduc in fata voastra pe Hristos, mort de foame, gol, osindit de toti, inlan-
^uit? Nu meritati, oare, sa va trazneasca Dumnezeu cind nici nu'-l bagati
in seama pe eel sarac, lipsit §i de hrana cea de toate zilele, iar voi va impo-
dobiti cu atita rivna incaltamintea? Hristos, cind a dat porunci ucenicilor
Sai, nu le-a ingaduit sa aiba nici incaltaminte 24 ; noi insa nu numai ca nu
vrem sa umblam cu picioarele goale, dar nici nu ne incaltam cum trebuie
sa ne incaltam. Poate fi, oare, o slutenie mai mare ca aceasta? Poate fi o
batjocura mai mare? Ca sa impodobesti pielea incaltamintei tale trebuie
sa ai suflet de femeie, sa fii crud §i neomenos, sa fii doritor de lux si de
lucruri fara de valoare. Cind va mai putea sa ia aminte la cele de neapa-
i-ata trebuinta un om care se ocupa cu aceste lucruri de prisos? Cind va
mai putea un tinar ca acesta sa se mai ingrijeasca de suflet sau sa se gin-

23. / Tim. 2, 9^

24. Mati-i 10, 10.

OMII.II l,A MATKI

575

deasca ca are suflet? Un om de nimic va fi omul care se vede silit sa
admire niste lucruri ca acestea. Un om crud va fi omul care pentru acestea va
trece cu vederea pe saraci. Un om lipsit de virtute va fi omul care-si chel-
tuie§te cu acestea toata rivna sa. Cind va mai putea sa se uite la f*er
omul care se intereseaza de calitatea firelor de matase, de stralucirea
culorilor §i de florile brodate in pielea incaltamintei? Cind va mai putea
admira frumusetea cerului omul care ramine uimit de frumusetea pielii
incaltamintei sale §i se uita numai la picioare? Dumnezeu a intins cerul, a
aprins soarele, ca sa-ti atraga spre inaltime privirile; tu, insa, la indemnul
diavolului, te silesti sa prive§ti in jos si la pamint, cum fac porcii. Diavolul
eel viclean a nascocit schimonoseala aceasta ca sa-ti abata privirile de la
frumusetea cerului. Pentru aceasta te-a adus aid; iar Dumnezeu, Care-ti
arata cerul, este invins in sufletul tau de diavol, care ti-arata pielea incal-
tamintei tale! Dar, mai bine spus, nu-ti arata nici pielea - ca §i pielea este
opera lui Dumnezeu -, ci pacatul si meseria pusa in slujba pacatului. §i
astfel tinarul, indragostit de incaltamintea brodata cu fire de matase,
merge uitindu-se in jos la pamint, desi a primit porunca sa filozofeze
despre cer! Se mindre§te cu incaltamintea sa mai mult decit daca ar fi
facut cine stie ce fapta de vitejie; cind iese in ora§ merge in virful picioa-
relor; este cuprins de griji §i de neplaceri zadarnice ca nu cumva sa i se
murdareasca incaltamintea: iarna de noroi, iar vara de praf. Ce faci,
omule? Ai aruncat, cu nebunia aceasta, tot sufletul tau in noroi. Vezi ca
este tirit pe jos §i nu te uiti la el, dar ai atita grija de incaltamintea ta.
Cunoa§te odata rostul .incaltamintei! Ru§ineaza-te de parerea ce ti-ai
facut-o de rostul ei. Pentru aceasta a fost facuta incaltamintea, ca sa calci
cu dinsa glodul, noroiul si toata murdaria de pe jos! Daca nu vrei sa ti se
murdareasca ghetele, atirna-ti-le de git sau pune-ti-le pe cap!

Rideti cind ma auziti graind asa! Mie insa, imi vine sa pling de nebu-
nia tinerilor acestora §i de dragostea lor de lux. Ce e mai placut? Sa-§i
murdareasca pielea trupului lor cu noroi decit pielea incaltamintei lor? Si
ajung tinerii acestia josnici si zgirciti; dar zgirciti in felul lor. Obi§nuiti sa
se innebuneasca §i sa se dea in vint dupa lux, au nevoie de mari venituri
sj de multe cheltuieli pentru hainele §i luxul lor. Daca tinarul are un Lata
darnic, ajunge si mai robit de lux, ca ii cre§te aceasta dorinta nebuna; iar
daca are un tata zgircit, e nevoit sa savirseasca alte ticalo§ii pentru a
aduna aur pentru ni§te cheltuieli ca acestea. Din pricina aceasta multi
tineri §i-au vindut tineretea lor, au ajuns parazitii oamenilor bogati, au
facut .<?i alte servicii rusinoase, cumparind, prin aceste servicii, implinirea
unci astfel de pofte. Se vede, dar, din aceasta ca un tinar ca acesta va fi
zgircit, josnic si lenes i}i va fi silit, sa faca si multe alte pacate; va fi §i crud si

876 HrtNTUl. IQAN OUHA l)K AUH

iubitor de slava; si nimeni nu ma va contrazice; crud, pentru ca de dorul
impodobirii pare ca nici nu vede pe sarac, ca isi impodobeste cu aur ghe-
tele, dar trece cu vederea pe saracul lesinat de foame; iubitor de slava,
pentru ca este invatat sa fie laudat de oameni chiar pentru toate fleacu-
rile. Cred ca un general nu se lauda atita cu luptele si victoriile sale cit se
lauda tinerii acestia desfrinati cu podoabele de pe incaltamintea lor, cu
hainele lor lungi, care se tiriie pe pamint, cu parul capului lor, desi toata
podoaba lor este opera altor mesteri. Daca nu se stapinesc sa se laude cu
munca altora, cum pot sa se stapineasca a se lauda cu ceea ce fac?

Sa va spun, oare, §i altele mai grozave decit acestea sau va sint de
ajuns si acestea? Cred ca sint de ajuns. Trebuie, dar, sa-mi opresc aici
cuvintul. Ca acestea le-am adresat celor care au totdeauna obiceiul sa
spuna ca faptele osindite de mine nu sint cine stie ce pacate! Stiu ca multi
tineri nici nu vor lua aminte la cuvintele mele, fiind imbatati de patima.
Dar aceasta nu m-a facut sa tac. Parintii cu judecata §i sanato§i la suflet
vor putea, impotriva vointei copiilor lor, sa-i faca sa se imbrace §i sa se
incase asa cum se cuvine. Sa nu spuna tatal: „Nu-i nimic aceasta!" sau:
„Nu-i nimic aceea!" D astf el de judecata, da, o astfel de judecata a stricat
totul. Ar trebui instruiti copiii nostri §i in aceasta privinta! Sa-i facem sa
fie, chiar in lucrurile mici, plini de cuviinta, mari la suflet, sa nu se uite la
forma lucrurilor, ci la fondul lor; a§a vor fi vrednici §i in lucrurile mari. Ce
este mai neinsemnat decit invatarea literelor alfabetului? §i totusi cu aju-
torul lor ajung oratori, invatati, filozofi! Daca nu vor cunoaste literele, nu
vor cunoaste nici retorica, nici stiinta si nici filozofia!

Cuvintele acestea nu le adresez numai tinerilor, ci si femeilor si fete-
lor. §i ele sint supuse, ca si tinerii, acelora§i pacate; ba cu mult mai mult
fetelor, cu cit unei feeioare ii sta bine buna-cuviinta. A§adar socotiti cele
spuse catre tineri ca spuse §i catre voi, ca sa nu repet din nou acelea§i
lucruri.

Este timpul deci sa termin cuvintul cu o rugaciune. Rugati-va, dar,
tofi impreuna cu mine, ca mai cu seama tinerii Bisericii sa traiasca in
buna-cuviinta §i sa ajunga la batrineti cinstite. Ca nu este bine ca aceia
care nu traiesc a§a sa ajunga la batrinete; dar pentru cei care traiesc in
tinere^e ca ni§te batrini, pentru aceia ma rog sa ajunga la adinci batrineti,
s& fie parintii unor copii vrednici, sa bucure pe cei ct i-au nascut, dar mai
inainte de toti pe Dumnezeu, Creator ul lor; sa alunge departe de ei orice
"joala sufleteasca, nu numai aceea cu privire la incaltaminte, nici numai
aceea cu privire la haine, ci orice boala sufleteasca, orice pacat. Un tinar,
de a carui educatie nu te ocupi este ca un pamint intelenit pe care cresc
mulj,i spini. Sa aruncam, dar, asupra tinerilor focul Duhului Sfint, sa
ardem dorin|,ele lor rele, sa intoarcem brazdele ogorului sufletului lor si

OMU.I1 LA MATE! 677

sa-i facem gata de a primi saminja. Sa aratam lumii pe tinerii no§tri mai
cuminji §i mai in^elepji decit batrinii paginilor. Atunci e lucru de mirare,
cind cumin^enia straluceste in viata tinarului! Daca esti cuminte la batri-
ne\e, n-ai mare merit; virsta te ajuta sa fii cuminte! Minunat lucru este sa
fii lini§tit in mijlocul valurilor, sa nu te arzi cind e§ti in cuptor, sa nu fii
desfrinat cind esti tinar.

Gindindu-ne, dar, la toate acestea, sa imitam pe fericitul Iosif,
care a strilucit prin toate faptele lui, ca sa avem parte §i noi de ace-
lea§i cununi ca §i el, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa le dobin-
dim cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
cu Care Tatalui slava impreuna cu Sfintul Duh, acum §i pururea §i in
vecii vecilor, Amin.

OMLIAL

„Slobozind multimile, S-a suit in munte

ca sa Se roage indeosebi. Si facindu-se seara

era singur acolo. Iar corabia era in mijlocul marii,

invaluindu-se de valuri, ca era vintul impotriva" 1

I

Pentru care pricina S-a suit in munte? Ca sa ne invete ca bun lucru
este pustia §i singuratatea cind trebuie sa stam de vorba cu Dumnezeu.
Hristos Se retrage des in pustie §i-Si petrece de multe ori intreaga noapte
in rugaciune, ca sa ne invete sa cautam timp potrivit si loc potrivit in
care sa ne facem netulburati rugaciunea. Pustia este mama linistii,
port linistit, care ne scapa de toate tulburarile. Pentru aceea Se suia
Hristos in munte.

Ucenicii insa sint iara§i in primejdie pe mare; §i i-a prins o furtuna
tot a§a de cumplita ca §i cea de mai inainte 2 . Dar atunci II aveau pe Hris-
tos in corabie; acum insa sint singuri. Iisus ii duce §i-i ridica incetul cu
incetul spre lucruri mai inalte §i-i invata sa indure totul cu curaj. De aceea
cind i-a prins intiia oara furtuna pe mare Hristos era de fata, dar dormea,
ca sa-i poata ajuta §i linisti indata. Acum insa, pentru a-i supune la o rab-
dare §i mai mare, nu mai ramine cu ei in corabie, ci pleaca §i ingaduie ca
furtuna sa se dezlantuie pe cind ucenicii erau in mijlocul marii, pentru ca
sa nu mai aiba din nici o parte vreo nadejde de mintuire; ii lasa sa fie
noaptea bintuiti de furtuna, pentru a le trezi, dupa parerea mea, inima lor
amor|;ita. Era noapte. Iar noaptea impreuna cu furtuna le marea §i mai
mult frica. In afara de zdruncinarea sufletului lor, Hristos i-a facut sa-L
doreasca §i mai mult si sa se gindeasca necontenit la El. Aceasta este pri-
cina ca Domnul n-a venit la ei indata ce a izbucnit furtuna.

„§i in a patra strajd a noptii a venit la ei, mergind pe mare" 3
A venit la ei ca sa-i invete sa nu caute sa scape indata de necazurile
ce-i apasa, ci sa le suporte cu curaj. Cind ucenicii nadajduiau sa scape de

1. Matei 14, 23-24.

2. Matei 8, 23-27.

3. Matei 14, 25.

OMILI1 1,A MATEI 579

frica, tocmai atunci li se maregte frica, pentru ca: „Vazindw-L ucenicii
umblind pe mare s-au spaimintat, zicind cd este o ndlucd si de fried au
strigat" 4 .

A§a face totdeauna Hristos. Cind vrea sa scape pe cineva de necazuri
aduce pe capul lui altele §i mai cumplite §i mai infricosatoare. Asa
cum s-a intimplat §i acum. Dupa furtuna i-a inspaimintat §i vederea Lui
nu mai putin decit furtuna. De aceea Hristos n-a gonit nici intunericul §i
nici nu S-a aratat indata ucenicilor Sai ca sa-i intareasca, dupa cum spu-
neam, ci i-a trecut din spaima in spaima, invatindu-i sa fie rabdatori. Tot
asa a facut si cu Iov. Cind avea sa puna capat fricii §i incercarii, atunci, la
sfirgit, a ingaduit sa vina peste el un necaz si mai mare; nu ma gindesc la
moartea copiilor, nici la vorbele sotiei, ci la ocarile slugilor si ale prieteni-
lor lui. La fel si cu Iacov; cind avea sa scape de chinurile indurate pe
pamint strain, atunci a ingaduit sa se dezlantuie §i sa se nasca in sufletul
lui o spaima si mai mare: socrul lui pusese mina pe el §i-l ameninta cu
moartea; scapa de socrul lui, dar cade in miinile fratelui sau §i deasupra ca-
pului sau atirna primejdie de moarte. Pentru ca nu este cu putinta ca drep]ii
sa fie supu§i vreme indelungata la crunte incercari, Domnul, voind sa-i faca
sa aiba mai mare folos, le inaspreste incercarile tocmai cind au a scapa de
chinuri §i necazuri. Lucrul acesta 1-a facut §i cu Avraam; cea din urma
incercare la care 1-a supus a fost jertfirea fiului sau. Suferintele cele mai
groaznice se indura cu u§urinta cind stii ca sfir§itul suferintelor tale bate
la u§a, ca este aproape scaparea. A§a a facut §i acum Hristos, pe fur-
tuna aceea groaznica, cu ucenicii Sai. Nu S-a descoperit pe Sine pina ce
apostolii n-au strigat. Cu cit mai mult li s-a marit spaima, cu atit mai mult
s-au bucurat de venirea Lui.

Apoi, pentru ca au strigat, „Indata le-a grdit lor Iisus, zicind:
«lndrdzniti, Eu sint, nu vd temeti»" 5 .

Aceste cuvinte le-au alungat frica §i i-au facut sa prinda curaj. Dar
pentru ca ucenicii nu L-au cunoscut la chip si din pricina mergerii minu-
nate pe mare §i din pricina noptii, Hristos li Se face cunoscut cu glasul.

Dar ce a facut Petru, apostolul eel plin de caldura in toate imprejura-
rile, apostolul care o ia totdeauna inaintea celorlalti? I-a spus lui Hristos:

„Doamne, dacd e§ti Tu, porunce§te sa vin la Tine pe apd!" 6
N-a spus: „Roaga-Te! Inalta rugaciuni!", ci: „Porunce§te!" Ai vazut
cit de puternica e caldura dragostei lui, cit de mare ii este credinta? Si
totu§i aceasta il primejduieste de multe ori, pentru ca cere totdeauna

4. Matei 14, 26.

5. Matei 14, 27.

6. Matei 14, 28.

880 SFlNTUL 1QAN QURA DE AUK

ceva peste masura de mare. Ca §i acum a cerut un lucru foarte
mare; din dragoste numai, nu din fala. Ca nici n-a spus: „Porunceste sa
merg pe apa!"

- Dar ce?

- „Porunce§te sa vin la Tine!" Nimeni nu iubea atita pe Iisus. Asa a
facut §i dupa inviere 7 . Si acum n-a avut rabdarea sa mearga odata cu cei-
lal^i cu corabia pina la El, ci a pornit-o singur inainte; iar lucrul acesta
arata nu numai dragostea, ci §i credinta lui. N-a crezut ca numai Hristos
poate merge pe mare, ci ca poate §i pe altii sa-i aduca la El pe mare. Si
Petru doreste indata sa fie alaturi de El.

„Iar El i-a zis: „Vino!" §i coborindu-se Petru din corabie, a rivers pe
apa §i a venit la Iisus. Dar vazind vintul tare, s-a infricosat si incepind sa
se scufunde, a strigat, zicind: „Doamne, scapa-ma!" §i indata Iisus,
intinzind mina, l-a apucat §i i-a zis: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai
indoit?" 8

Minunea aceasta, a mergerii lui Iisus pe apa, e mai mare decit minu-
nea de mai inainte, a potolirii furtunii. De aceea a §i facut-o mai pe urma.
Dupa ce a aratat mai inainte ca are putere asupra marii, a savir§it §i
aceasta minune mai mare. Atunci certase numai vinturile; acum merge El
Insu§i pe apele marii §i da §i altuia puterea de a face lucrul acesta. Daca
Hristos i-ar fi poruncit El lui Petru sa mearga pe apa, Petru n-ar fi primit,
pentru ca nu avea atit de mare credinta.

n

- Dar atunci pentru ce Hristos i-a incuviintat cererea lui?

- lata de ce! Daca Domnul i-ar fi raspuns lui Petru: „Nu po$i!", Petru,
inflacarat cum era, L-ar fi contrazis. De aceea £1 lasa sa se convinga prin
fapte, ca pe viitor sa se intelepteasca. Dar nici a§a Petru nu se poate sta-
pini. Se coboara in mare si este invaluit de valuri; ca s-a temut; lucrul
acesta furtuna a facut-o; vintul i-a bagat frica in suflet.

Evanghelistul loan spune ca „ucenieii voiau sa-L ia in corabie; si
indata corabia a sosit la pamintul la care mergeau" 9 . Deci chiar cind uce-
nicii se apropiau de tarm, Hristos S-a suit in corabie.

Coborindu-se deci Petru din corabie, a pornit-o spre Iisus; §i nu se
bucura atita Petru ca merge pe apa cit se bucura ca merge la Iisus. A
biruit primejdia cea mare, marea, dar a fost biruit de una mai mica, vin-
tul! Asa e omul! De multe ori reuseste in fapte mari, dar e infrint in cele

7. loan 20, 2-4.

8. Matei 14, 29-31.

9. loan 6, 21.

OMILII LA MATEI 581

mici. Asa a pajit proorocul Hie cu Izabela, Moise cu egipteanul, David cu
Bersabee. La fel §i Petru. Frica de furtuna era inca puternica in sufletul
lui, totu§i a indraznit sa pa§easca pe apa; dar in fata bataii vintului n-a
mai putut sa se tina, cu toate ca era aproape de Hristos. Deci la nimic nu-ti
foloseste sa fii aproape de Hristos daca nu esti aproape cu credinta!

Cufundarea lui Petru a aratat deosebirea dintre Dascal §i ucenic, dar
i-a mingiiat pe ceilalti ucenici. Daca se suparasera pe cei doi frati care-I
cerusera lui Iisus sa-i puna de-a dreapta §i de-a stinga 10 , apoi cu mult mai
mult acum. Ca nu primisera Duhul Sfirit. Dar dupa pogorirea Duhului Sfint
nu mai sint a§a! In toate imprejurarile ii dau intiietate lui Petru: pe el il pun sa
vorbeasca inaintea multimilor, de§i era mai neinstruit decit ceilalti.

- Dar pentru ce Domnul n-a poruncit sa inceteze vintul, ci, intinzind
mina, 1-a apucat?

- Pentru ca era nevoie de credinta lui Petru. Cind noi nu facem ce
trebuie sa facem, nici Dumnezeu nu sta alaturi de noi. Pentru a-i arata lui
Petru ca nu furia vintului 1-a facut sa se scufunde, ci putinatatea credintei
lui, Hristos ii spune: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" Deci,
daca Petru n-ar fi fost slab in credin|a, ar fi infruntat cu usurinja vintul.
De aceea Hristos ingaduie ca vintul sa sufle mai departe §i dupa ce 1-a luat
de mina, pentru a-i arata ca atunci cind credinta ii era puternica, vintul
nu-1 putea vatama cu nimic. Hristos a facut cu Petru asa cum face o
pasare cu puiul ei, sprijinindu-1 cu aripile §i aducindu-1 din nou in cuib,
cind puiul iese din cuib inainte de vreme §i cade.

„§i cind au intrat ei in corabie, atunci a stat vintul" 11 .

Cind a potolit furtuna pe mare oamenii din corabie au spus: „Cine
este omul acesta, ca §i vinturile §i marea ascultd de El?" 12 Acum insa nu
mai graiesc a§a.

„Iar cei din corabie venind I s-au inchinat Lui, zicind: „Cu adeva-
rat Fiul lui Dumnezeu e§ti!" 13

Vezi, dar, ca Hristos ii duce incetul cu incetul pe toti spre ginduri din
ce in ce mai inalte? A intarit credinta lor §i prin mergerea Lui pe mare §i
prin porunca data lui Petru de a merge §i el pe mare §i prin scaparea lui
de inec. Atunci certase marea; acum n-o mai cearta, dar I§i arata puterea
Lui altfel, intr-un chip cu mult mai mare. De aceea au §i spus cei din cora-
bie: „Cu adevdrat Fiul lui Dumnezeu e§ti!"

- Ce a facut Hristos? I-a tinut de rau pe cei care au grait asa?

10. Matei 20, 20-24.

11. Matei 14, 32.

12. Matei 8, 27.

13. Matei 14, 33.

582 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR

- Cu totul dimpotriva, chiar a intarit cuvintele lor §i a tamaduit pe cei
ce se apropiau de El cu mai multa putere, §i nu ca mai inainte.

„§i trecind, a venit in pamintul Ghenizaretului. §i cunoscindu-L
oamenii locului aceluia au trimis in tot tinutul acela si I-au adus Lui pe
tofi bolnavii s.i-L rugau sa se atinga de poalele veqmintelor Lui; §i citi se
atingeau se tamaduiau" 14 .

Bolnavii nu se mai apropiau acum de Hristos ca mai inainte; nu-L
mai chemau in casa lor, nu-I mai cereau sa puna mina pe ei, sa porun-
ceasca cu cuvintul; i§i capatau acum tamaduirea intr-un chip cu mult mai
inalt, cu mult mai filozofic §i cu mai multa credinta. Femeia cu curgere
de singe i-a invatat pe toti sa filozofeze.

Evanghelistul, ca sa arate ca Domnul a venit dupa multa vreme iara§i
in acele locuri, zice: „§i cunoscindu-L oamenii locului aceluia, au trimis
in tinutul acela §i I-au adus Lui pe cei bolnavi". Timpul cit Hristos a lipsit
dintre ei, nu numai ca nu le-a slabit credinta, ba, dimpotriva, le-a marit-o
si le-a pastrat-o in floare.

Sa ne atingem 15 §i noi de poalele hainei Lui! Dar, mai bine spus, daca
vrem putem sa-L avem pe Hristos in intregime. Si acum trupul Lui sta in
faja noastra; nu numai haina Lui, ci §i trupul Lui. Nu numai ca sa ne atin-
gem de El, ci sa-L §i mincam §i sa ne §i sdturam. Sa ne apropiem deci de
El, cu credinta, fiecare cu boala lui! Daca ei care s-au atins de poalele hai-
nei Lui au atras o atit de mare putere, cu mult mai mult noi, care-L tinem
in intregime! A ne apropia cu credinta nu inseamna numai a primi sfin-
tele taine ce stau inaintea noastra, ci §i a le §i atinge cu inima curata §i a fi
insufle^i de acelea§i ginduri §i simtaminte ca §i cum ne-am apropia de
Insu§i Hristos. Ce daca nu-I auzi glasul? Dar II vezi asezat pe Sfinta
Masa! Dar, mai bine spus, Ii auzi §i glasul! Iti graie§te prin evangheli§ti.

m

Crede|i, dar, ca §i acum este Cina cea de Taina la care Domnul a min-
cat. Intru nimic nu se deosebe§te aceea de aceasta. Pe aceasta n-o savir§e§te
un om, iar pe cealalta Hristos, ci El o savir§este §i pe aceasta §i pe aceea.
Cind il vezi pe preot ca-ti da trupul §i singele Lui, nu socoti ca preotul
face asta, ci ca mina lui Hristos se intinde spre tine. Dupa cum atunci cind
te botezi, nu te boteaza preotul, ci Dumnezeu este Cei Care-ti tine capul

14. Matei 14, 34-36.

15. De aici incepe partea morala: Trebuie sa ne apropiem. de preot ca de Hristos, cd
El s&virseste si acum Taina Sfintei Impartasanii. Mai mare este milostenia decit jertfa.
Trebuie si se s&virseasca intii milostenia si numai dupa aceea sa afierosim bisericii vase
sfinte de mare pret.

OMILII LA MATEI 583

cu putere nevazuta; §i nici inger, nici arhanghel, nici altcineva nu indraz-
neste sa se apropie §i sa te atinga, tot asa §i acum. Cind Dumnezeu ne
na§te prin baia botezului, darul este numai al Lui. Nu vezi ca aici pe
pamint cei care infiaza pe cineva nu ingaduie ca slugile lor sa faca acte de
infiere, ci ei in§i§i se due la tribunal? Tot asa §i Dumnezeu n-a ingaduit ca
ingerii sa ne faca acest dar, ci El Insu§i este de fata, poruncind §i zicind:
„§i tata al vostru sa nu numiti pe pamint" 16 . Hristos n-a spus aceste
cuvinte ca sa dispretuiesti pe parinti, ci ca, inaintea tuturor acestora, sa
preferi pe Creatorul tau, pe Cel Ce te-a inscris printre copiii Lui. Caci Cel
Ce a dat ceea ce-i mai mult, adica pe El Insu§i, cu mult mai mult nu va
refuza sa-ti dea §i trupul Sau.

Sa auzim, dar, §i preoti §i credincio§i, de ce am fost invredniciti! Sa
auzim §i sa ne cutremuram! Ne-a dat sa ne saturam cu sfintul Lui trup! S-a
dat pe El Insu§i jertfa! Ce cuvint de aparare mai avem cind fiind hraniti
asa pacatuim atita! Cind mincind Mielul, sintem lupi! Cind fund hraniti cu
Oaia, rapim ca leii! Taina aceasta a sfintei imparta§anii ne porunceste sa
fim totdeauna curati nu numai de jaf §i de rapire, dar chiar de cea mai
mica dusmanie. Ca taina a pacii este taina aceasta. Taina aceasta nu ne
lasa sa ne lipim inima de bani. Daca Dumnezeu nu S-a crutat pe El Insu§i
pentru noi, ce n-am merita daca am cruta banii, dar nu ne-am cruta sufle-
tul, pentru care Hristos nu S-a crutat pe Sine? Dumnezeu a dat iudeilor
in fiecare an un numar de sarbatori ca sa-§i aduca aminte de binefacerile
primite de la Dumnezeu. Tie insa, prin aceste sfinte taine, sa-ti aduca
aminte in fiecare zi de binefacerile lui Dumnezeu. Nu te ru§ina deci de
cruce! Ea este cinstea noastra! Ea este taina noastra! Cu acest dar sa ne
impodobim, cu el sa ne gatim! De a§ spune ca Dumnezeu a intins cerul, ca
a facut marea §i uscatul, ca a trimis profeti §i ingeri, nu voi spune nimic
egal crucii. Crucea este capul tuturor bunatatilor, ca Dumnezeu n-a cru-
|at pe Fiul Sau pentru mintuirea slugilor Sale, instrainate de El. Nici un
Iuda sa nu se apropie de aceasta masa, nici un Simon Magul! Ca §i unul §i
altul au pierit din pricina iubirii de argint! Sa fugim de aceasta prapastie;
nici sa socotim ca ne este de ajuns spre mintuire daca facem dar acestei
sfinte mese un potir de aur batut in pietre scumpe dezbracind pe vaduva
§i orfani. Daca vrei sa cinstesti jertfa, adu-I sufletul pentru care Hristos
S-a jertfit. Sufletul fa-ti-1 de aur. Care ti-i cistigul daca sufletul ti-i mai
rau decit plumbul §i lutul, iar potirul daruit, de aur? Nici unul! Sa nu cau-
tam, dar, sa daruim bisericii vase sfinte de aur, ci sa cautam ca ele sa fie §i
din munca cinstita. Munca aceasta cinstita, in care nu intra nici jaful, nici
furtul, este mai de pret decit aurul din potirul daruit! Biserica nu-i un loc
unde se aduna vase de aur §i de argint, ci un loc de adunare a ingerilor;

16. Matei 23,9.

584 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

De aceea trebuie sa aducem la biserica sufletele noastre. Dumnezeu Se
apropie de darurile noastre de aur numai daca §i sufletul nostru este de
aur. Nu era de argint masa aceea de la Cina cea de Taina, nici nu era de
aur potirul din care a dat Hristos ucenicilor singele Sau! Dar toate erau de
pre^, toate infricosatoare, pentru ca erau pline de Sfintul Duh! Vrei sa
cinstesti trupul lui Hristos? Nu-L trece cu vederea cind este dezbracat!
Nu-L cinsti aid in biserica cu haine de matase, iar afara II la§i sa degere
de frig, ca n-are cu ce se imbraca! Cel care a spus: „Acesta este trupul
Meu" 17 , §i prin cuvint a intarit lucrul, Acela§i a spus §i: „Flamind M-ati
v&zut §i nu M-ati hranit" 18 §i: „lntrucit n-ati facut unuia dintre aces,ti
prea mici, nici Mie nuMi-ati facut" 19 . Trupul lui Hristos de pe altar n-are
nevoie de acoperfiminte pretioase, ci de suflet curat; dar eel gol, eel fla-
mind are nevoie de multa ingrijire. Sa invatam, dar, sa filozofam §i sa cin-
stim pe Hristos, asa cum El vrea. Cea mai placuta cinste pentru Cel pe
Care II cinstim este sa-L cinstim asa cum vrea El, nu cum socotim noi. Si
Petru socotea ca-L cinsteste, oprindu-L sa-i spele picioarele 20 . Dar ceea
ce voia sa faca nu era cinste, ci cu totul dimpotriva. Tot asa §i tu, cinste§-
te-L pe Hristos cu cinstea pe care El ti-a poruncit-o, cheltuind cu saracii
avujia ta. Dumnezeu n-are nevoie de vase de aur, ci de suflete de aur.

IV

Si acestea le spun nu ca sa va opresc de a face daruri bogate bisericii!
Cer insa ca, odata cu aceste daruri, ba chiar inainte de acestea, sa face|;i
milostenie! Dumnezeu prime§te §i darurile voastre, dar cu mult mai mult
milostenia voastra. Intr-un caz se folose§te numai cel ce face darul, in
celalalt, §i cel care-1 prime§te; intr-un caz, darul pare a fi prilej de ambi-
fie, in celalalt, intreg darul este milostenie §i iubire de oameni. Care e
folosul cind sfinta masa e plina de potire de aur, iar Hristos piere de
foame? Satura-L pe El mai intii, ca-i flamind, §i dupa aceea impodobe§-
te-I din belsug §i masa Lui! Faci potir de aur, dar nu dai un pahar cu apa
rece! §i care-i folosul? Imbraci sfinta masa cu stofe brodate cu aur, iar lui
Hristos nu-I dai nici acoperamintul de care are nevoie! Care-i cistigul
faptei tale? Spune-mi, daca ai vedea pe cineva lipsit de hrana cea de toate
zilele §i 1-ai lasa sa piara de foame, dar i-ai imbraca cu argint masa lui, |i-ar
muljumi oare? Nu s-ar supara mai degraba pe tine? La fel, daca ai vedea
pe cineva ca umbla in zdren^e §i ca ingheata de frig §i nu i-ai da o haina sa se
imbrace, dar i-ai inatya statuie de aur, spunind ca faci asta in cinstea lui, nu

17. Matei 26, 26.

18. Matei 25, 45.

19. Matei 25, 42.

20. loan 13, 8.

OMILII LA MATEI 585

Ji-ar spune, oare, ca-ji ba|i joe de el, n-ar socoti o ocara fapta ta, §i inca
cea mai mare ocara? Acela§i lucru ginde§te-l §i de Hristos, cind colinda
strazile §i drumurile strain §i pribeag cautindu-Si adapost. Nu vrei sa-L
primesti, dar impodobe§ti pardoseala bisericilor Lui,impodobesti zidu-
rile lor §i capetele coloanelor lor! Atirni candele cu zale de argint in bise-
rica Lui, dar pe El, inlantuit in temnita, nici nu vrei sa-L vezi!

Si spun acestea nu ca sa te impiedic sa fii darnic cu biserica lui Hris-
tos, ci te indemn sa faci daruri bisericii odata cu milosteniile, dar, mai
bine spus, acestea inaintea acelora. Nimeni nu te-a tinut vreodata de rau
daca n-ai facut daruri bisericii; dar te-a amenintat Hristos §i cu iadul §i cu
focul eel nestins §i cu osinda la un loe cu demonii daca nu faci milostenii.
Sa nu impodobim, dar, biserica §i sa trecem cu vederea pe fratele nostru
care-i strimtorat §i necajit. Biserica aceasta e mai de pret decit cealalta
biserica. Odoarele scumpe pe care le daruiesti bisericii pot fi luate §i de
imparati necredincio§i §i de tirani §i de tilhari. Dar tot ce faci pentru fra-
tele tau flamind, strain §i gol, nici diavolul nu poate jefui; se afla intr-o
vistierie care nu poate fi jefuita.

Poate ca cineva ma va intreba:

- Dar atunci pentru ce Hristos a spus: „Pe saraci pururea ii aveti cu
voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea"? 1

- Dar tocmai pentru aceasta trebuie sa-L miluim, ca nu-L avem pe El
pururea flamind, ci numai in viata aceasta. Iar daca vrei sa cunosti tot
intelesul spuselor Domnului, afla ca aceste cuvinte n-au fost spuse
pentru ucenici, chiar daca pare asa, ci pentru slabiciunea femeii care I-a
uns picioarele cu mir 22 . Pentru ca ea era inca nedesavir§ita, iar ucenicii
puneau la indoiala fapta ei; Domnul a spus aceste cuvinte ca sa o incura-
jeze. Ca a grait a§a, ca s-o mingiie, a adaugat: „Pentru ce faceti suparare
femeii?" 23 Iar ca noi II avem pe Hristos pururea cu noi, o spune El Insush
„§i iota Eu sint cu voi in toate zilele pina la sfir§itul veacului" 24 . Din
toate acestea se vede ca Domnul nu pentru alta pricina a spus aceste
cuvinte, ci pentru ca nu cumva mustrarea pe care au facut-o ucenicii
femeii sa nu vestejeasca credinja ei atunci odraslita. §i sa nu aducem, dar, ca
argument impotriva milosteniei cuvintele Domnului spuse pentru oare-
care iconomie, ci sa citim toate legile puse de El despre milostenie, atit in
Noul cit §i in Vechiul Testament, ca sa depunem multa rivna pentru
milostenie. Ga milostenia ne curate§te pacatele: „Dati milostenie, spune

21. Matei 26, 11.

22. Matei 26, 6-13.

23. Matei 26, 10.

24. Matei 28, 20.

886 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR

Domnul, si toate va vor fi curate" 25 . Milostenia e mai mare decit
jertfa: „Milavoiesc, iarnujertfa" 26 . Milostenia deschide cerurile: „Ruga-
ciunile tale si milosteniile tale s-au suit spre pomenire inaintea lui Dum-
nezeu" 27 . Milostenia este mai necesara decit fecioria. Fecioarele care
n-au facut milostenie au fost aruncate afara din camara de nunta §i au
intrat numai cele ce facusera milostenie 28 .

Pe acestea toate stiindu-le, sa semanam cu darnicie, ca sa seceram
rod §i mai imbel§ugat §i sa avem parte de bunatafile cele viitoare cu harul
§i cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia slava in
veci, Amin.

25. Luca 11, 41.

26. Osea 6, 6; Matei 9, 13.

27. Fapte 10, 4.

28. Matei 25, 1-13.

OMILIALI

„Atunci au venit la Iisus

carturarii si fariseii din Ierusalim, zicind:

„Pentru ce ucenicii Tai calca datina batrinilor?

Ca nu-si spala miinile cind maninca piine" 1

I

„Atunei".
-Cind?

- Cind Iisus a facut nenumarate minuni, cind a vindecat pe bolnavi
prin atingerea de marginea ve§mintelor Lui. Pentru aceasta §i evanghe-
listul inseamna timpul cind au venit la El carturarii §i fariseii din Ierusa-
lim, ca sa arate nespusa lor rautate, caci nu se dadeau inapoi de la nimic.

- Ce inseamna: „Carturarii si fariseii din Ierusalim"?

- Carturarii §i fariseii erau imprastiati pretutindenea §i impartiti in
douasprezece parti. Cei din Ierusalim insa erau mai rai decit ceilalti,
pentru ca se bucurau §i de mai multa cinste §i erau §i mai ingimfati. Uita-
mi-te cum i§i dau pe faja rautatea lor! Ca nici nu spun: „Pentru ce ucenicii
Tai calca legea lui Moise?", ci: „Pentru ce calco datina batrinilor?" De aid
se vede ca preotii introdusesera o multime de inovatii, de§i Moise le
poruncise, infrico§indu-i §i amenintindu-i, sa nu adauge, nici sa scoata
ceva din lege: „Sa nu adaugati, spune el, la cuvintul pe care vi-l porun-
cesc voud astazi §i sa nu scoateti din el" 2 . §i totu§i faceau inovatii! Era de
pilda aceasta inovatie: ca nu trebuie sa maninci cu miinile nesplalate, ca
trebuie sa spele paharele §i vasele de arama §i ca trebuie sa se spele pe ei
in§i§i. Cind trebuia deci sa scape de aceste practici, pentru ca venise tim-
pul, atunci ei s-au legat mai mult de mai multe practici de teama sa nu
le rapeasca cineva puterea, voind sa fie mai aspri chiar decit legiuitorii.
Faradelegea ajunsese atit de mare ca erau pazite poruncile lor, dar erau
calcate poruncile lui Dumnezeu; §i aveau aceste practici atita putere incit
calcarea lor era pricina de acuzatie. De aceea crima carturarilor §i a fari-
seilor era dubla: §i pentru ca introduceau inovatii, §i pentru ca pedepseau
cu stra§nicie pe cei care le calcau; de Dumnezeu nici nu le pasa.

1. Matei 15, 1-2.

2. Prut. 4, 2.

888 SFiNTUL IOAN GURA DE AUR

Lasind deci la o parte celelalte practici: oalele §i vasele de arama -
ca ar £i fost de batjocura -, carturarii §i fariseii din Ierusalim vorbeau
numai de spalarea miinilor inainte de masa, practica ce li se parea de mai
mare insemnatate decit toate celelalte; aveau astfel de gind, dupa pare-
rea mea, sa-L faca pe Domnul sa Se minie. De aceea au §i amintit de
batrini, pentru ca Hristos, dispretuind a§ezamintul batrinilor, sa le dea
putinja de a-L ataca.

Dar se cuvine sa cercetam mai intii pentru care pricina §i ucenicii
mincau cu miinile nespalate.

- Pentru ce, dar, mincau asa?

- Nu faceau inadins lucrul acesta, ci pentru ca dispretuiau tot ceea ce
era de prisos §i dadeau atentie numai la ceea ce era neaparat trebuincios.
Nu era pentru ei lege nici spalatul miinilor inainte de masa, nici nespala-
tul, ci faceau §i una §i all a cum se intimpla. Cind apostolii nu tineau seama
nici chiar de hrana cea de neaparata trebuinta vietii, cum aveau sa mai
fina seama de ni§te fleacuri? Se intimpla adesea sa manince pe nepreva-
zute, ca de pilda cind au mincat in pustie sau cind au rupt spice; aceste
fapte insa carturarii §i fariseii le-au socotit crime, ei care treceau cu vede-
rea totdeauna poruncile mari, dar faceau mare caz de cele de prisos.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- Nu le-a raspuns la invinuirea adusa, nici nu S-a aparat, ci indata ii
invinuieste, naruindu-le indrazneala §i aratindu-le ca omul cu mari
pacate nu trebuie sa vorbeasca de pacatele cele mici ale altora. „Voi tre-
buie sa fi^i invinuiti, le spune Hristos, nu sa invinuiti!"

Observa ca, atunci cind Hristos voieste sa desfiinteze o porunca din
lege, o face sub forma de intrebare. Asa a facut §i acum. N-a vorbit indata
de porunca ce a fost calcata, dar nici n-a spus: „Nu-i nimic!" - ca i-ar fi
facut §i mai obraznici -, ci le taie mai intii obraznicia, acuzindu-i de un
pacat cu mult mai mare §i intorcind invinuirea impotriva lor; §i nici n-a
spus: „Bine au facut ucenicii Mei calcind aceasta porunca!", ca sa nu-L
poata acuza; dar nici n-a spus ca ucenicii au facut rau, ca sa nu intareasca
datina lor; §i iara§i, nici nu invinuie§te pe batrini ca sint ni§te calcatori de
lege si ni§te pingari|;i, pentru ca atunci I-ar fi intors spatele ca unui hulitor
§i ocaritor, ci, lasind toate acestea, apuca o alta cale. In aparenta tine de
rau pe cei de fa$a, dar de fapt ataca pe cei care au legiuit acestea. Nu
pomeneste deloc de batrini, dar in invinuirea adusa carturarilor §i fari-
seilor ii cuprinde §i pe ei §i arata ca pacatul lor este dublu: intii, ca nu
asculta de Dumnezeu, §i al doilea, ca fac aceasta de dragul oamenilor; ca
§i cum le-ar spune: „Asta, da, asta v-a pierdut, ca ascultati in toate de
batrini!" Dar nu le graie§te a§a, ci le spune:

OMILI1 LA MATH ' 589

„Pentru ce si voi c&lcati porunca lui Dumnezeu pentru datina
voastra? Ca Dumnezeu a poruncit: «Cinsteqte pe total tau §i pe mama
ta!» si: «Cel care grdieste de rau pe total lui si pe mama lui cu moarte sa
se sfirseasca». Dar voi spuneti: Cel care va zice tatdlui sdu sau mamei
sale: «Darul meu, care ti-ar putea fi de folos, este dot lui Dumnezeu*
acela sa nu cinsteasca pe total si pe mama sa! Deci ati desfiintat
porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra" 3 .

II

N-a spus: „datina batrinilor", ci „datina voastra"; §i: „Voi spuneti";
§i n-a spus: „Batrinii spun", ca sa fie suportat mai cu usurinta cuvintul
Sau. Pentru ca fariseii §i carturarii voisera sa arate ca ucenicii sint niste
calcatori de lege, Hristos le arata ca ei calca legea §i ca ucenicii Lui sint
slobozi de pacat. Ceea ce-i poruncit de oameni - §i mai ales de niste
oameni nelegiuiti - nu-i lege; de aceea §i Hristos o numeste „datina". Si
pentru ca porunca de a te spala pe miini inainte de a minca nu era o
porunca potrivnica legii, Hristos citeaza o alta datina, potrivnica legii. Cu
alte cuvinte, le spune asa: „Ati inva]at pe tineri ca, sub masca evlaviei, sa
dispretuiasca pe parinti".

- Cum §i in ce chip?

- Daca un parinte spunea copilului sau: „Da-mi oaia aceasta pe care
o ai sau vitelul sau altceva la fel", copilul ii raspundea: „Ceea ce vrei sa ai
de la mine este daruit lui Dumnezeu §i nu-1 poti primi!" De aici se naste
un indoit rau. Sub pretextul ca-i juruit lui Dumnezeu nu-1 dadeau nici lui
Dumnezeu, §i nu ajutau nici pe parinji. Ocarau pe paring in numele lui
Dumnezeu §i pe Dumnezeu in numele parinjilor. Hristos insa nu le-a
spus de la inceput lucrul acesta, ci mai intii le citeste legea prin care arata
ca legea voie§te tare mult ca parintii sa fie cinstiti: „Cinsteste pe total tau
§i pe mama ta, ca sa traie§ti multi ani pe pamint" 4 ; §i iara§i: „Cel care va
grai de rau pe total sau sau pe mama sa, cu moarte sa moara!" 5 . Hristos
lasind la o parte textul cu rasplata data copiilor care cinstesc pe parinti 6 ,
citeaza textul eel mai infricosator, adica pedeapsa care-i ameninta pe cei
care nu cinstesc pe parintii lor, voind sa-i infricoseze §i sa-i intoarca pe
calea cea buna pe cei care au minte; §i le arata ca sint vrednici de moarte.
Cu alte cuvinte Hristos le spune asa: „Daca-i pedepsit cu moartea eel care
necinsteste numai cu cuvintul pe parintii sai, cu atit mai mult voi care-i
necinstiti cu fapta. §i nu numai ca-i necinstiti, dar invatati §i pe altii sa-i

3. Motet 15, 3-6.

4. lef. 20, 12.

5. Je§. 21, 16.

6. 7e?. 20, 12.

890 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

necinsteasca. Cum indrazniti, dar, sa invinuiti pe ucenici, voi, care nici nu
trebuie sa traiji? Ce e de mirare ca Ma ocariti a§a pe Mine, pe Care deo-
camdata nu Ma cunoasteti, cind faceti acela§i lucru §i Tatalui?" In toate
imprejurarile Domnul le spune si le arata ca aid i§i are inceputul nebu-
neasca lor mindrie.

Unii interpreteaza altfel cuvintele: „Darul meu, care ti-ar putea fi de
folos, este dat lui Dumnezeu" §i spun ca inseamna: „Nu-ti datorez cinste!
Iar daca te cinstesc, rti fac un har!" Hristos insa n-a pomenit de o ocara
ca aceasta. Evanghelistul Marcu face mai clar textul acesta spunind:
„Este corban lucrvl meu care ti-ar putea fi de folos" 7 , iar cuvintul „cor-
ban" nu inseamna dar sau pomana, ci se intrebuinteaza special cind e
vorba de ceva afierosit lui Dumnezeu.

Asadar dupa ce le-a aratat ca ei, care calca legea, nu pot avea dreptul
sa invinuiasca pe cei care calca o datina a batrinilor, le spune ca §i profe-
tul Isaia graieste la fel. Dupa ce le-a dovedit vinovatia lor merge mai
departe si procedeaza ca de obicei, citind cuvintele Scripturii si aratind cu
aceasta ca este perfects armonie intre el §i Dumnezeu.

- Dar ce spune profetul?

„Poporvl acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de
Mine. In zadar Ma cinsteste, invatind invataturi ce sint porunci ale
oamenilor" 8 .

Ai vazut cita armonie este intre profejie §i cuvintele Domnului? Ai
vazut ca profetul arata cu mult inainte rautatea lor? Invinuirea adusa de
Hristos acum le-o adusese Isaia cu mult inainte. De demult spusese Isaia
ca iudeii ll dispretuiesc pe Dumnezeu. „In zadar Ma cinstesc!" spunea
Isaia; dar de poruncile lor fac mare caz: Jnvdtind invataturi ce sint
porunci ale oamenilor". Asa ca ucenicii Domnului aveau toata dreptatea
cind nu |ineau aceste porunci.

Dupa ce Hristos le-a dat carturarilor si fariseilor lovitura mortala §i prin
fapte si prin propriile lor cuvinte, dupa ce le-a marit vina §i prin cuvintele
profetului, nu Se mai adreseaza lor, ca sint de neindreptat, ci I§i indreapta
cuvintul catre popor, ca sa dea o invajatura inalta, mare §i plina de multa filo-
zofie. Invinuirea adusa de carturari §i farisei ucenicilor ii da Domnului prile-
jul sa dea o porunca mai mare, anume aceea a desfiintarii prescriptiunilor cu
privire la mincaruri. Dar uita-te cind da aceasta porunca! Dupa ce a curajit
pe lepros, dupa ce a desfiinjat pazirea simbetei, dupa ce a aratat ca este Im-
paratul pamintului si marii, dupa ce a dat legile Sale, dupa ce a iertat
pacatele, dupa ce a inviat morti, dupa ce le-a dat iudeilor multe dovezi
despre Dumnezeirea Sa; atunci le vorbeste §i despre mincaruri.

7. Marcu 7, 11.

8. Matei 15, 8-9.

OM1U1 LA MATH . 891

in

Intreg iudaismul se menjine prin poruncile cu privire la mincaruri;
desfiinjeaza poruncile acestea si-ai desfiinjat iudaismul! Cu aceasta Hris-
tos a aratat ca trebuie desfiinjata §i taierea imprejur. Dar deocamdata nu
da aceasta porunca, ca era mai veche decit toate celelalte porunci §i se
bucura de mai multa trecere; aceasta o va legiui prin ucenicii Sai. Atit de
mare era aceasta porunca a taierii imprejur incit chiar ucenicii, dupa tre-
cere de atita vreme, cind au vrut sa o desfiinteze, mai intii o intrebuin-
Jeaza §i apoi o desfiinteaza.

Dar iata cum da Hristos legea pentru desfiintarea prescriptiunilor cu
privire la mincaruri.

„Chemind multimile, le-a zis: «Auziti §i intelegeti*" 9 .

Domnul nu da aceasta porunca fara nici o pregatire, ci face ca sa fie
bine primit cuvintul Sau mai intii prin cinstea §i atenjia pe care o da mul-
jimii - ca aceasta a vrut sa spuna evanghelistul prin cuvintele: „Chemind
multimile" - §i apoi prin timpul pe care il alege. Hristos incepe sa dea
aceasta lege atunci cind multimile puteau primi mai cu usurinja spusele
Sale, adica dupa ce daduse pe fa^a rautatea carturarilor §i fariseilor, dupa
ce-i biruise, dupa ce aratase ca §i profetul Isaia i-a invinuit. Si iara§i, nu-i
cheama pe ascultatorii Sai fara pregatire, ci-i face mai cu luare-aminte,
spunmdu-le: Jntelegeti", adica: „Fiti atenti! Fiti cu mintea treaza, ca
merita atentie legea pe care v-o dau! Daca ati ascultat pe carturari §i fari-
sei, care, de dragul datinei lor, au desfiintat legea cind nu trebuia, cu mult
mai mult trebuie sa Ma asculta];i pe Mine, Care va due la timp potrivit
spre o mai inalta filozofie". Hristos n-a spus: „Nu-i nimic pazirea porun-
cflor cU privire la mincaruri"; nici n-a spus: „Gre§it v-a dat Moise aceste
porunci"; §i nici: „Poruncile acestea vi le-a dat Moise pentru ca a vrut sa
|ina seama de slabiciunile voastre", ci a grait sub forma de sfat §i de
mdemn, dind ca marturie cele ce se petrec in fiecare zi, zicind:

„Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura" 10 .

Hristos ia exemple din natura §i cind legiuie§te §i cind pronunja
hotariri. La auzul acestor exemple carturarii §i fariseii nu-Lputeau con-
trazice §i nici nu-I puteau spune: „Ce spui? Dumnezeu a poruncit sa
pazim anumite reguli cu privire la mincaruri si Tu ne dai o alta lege?", ci
au plecat pentru ca le inchisese desavirgit gura, nu numai prin aceea
ca i-a invins, dar §i prin aceea ca a dat pe fata viclenia lor, ca a dezgolit si
faptele lor ascunse §i tainele sufletelor lor.

9. Matei 15, 10.
10. Matei 15, 11.

592 SFtNTUL 1QAN OURA DE AUR

Dar uita-mi-te ca Hristos nu are inca suficient curaj sa vorbeasca
deschis impotriva prescripjiunilor legii cu privire la mincaruri. De aceea
nici n-a spus: „Nu mincarurile spurca pe om", ci: „Nu ce intra in gura
spurcd pe om". §i se poate presupune ca aceste cuvinte sa fie spuse §i
despre miinile nespalate. tntr-adevar, Hristos a vorbit despre mincaruri
dar s-a gindit §i la spalarea miinilor.

Atit de inradacinata era in sufletele iudeilor pazirea regulilor cu pri-
vire la mincaruri, incit Petru, chiar dupa inviere, a spus: „Nu, Doamne,
pentru ca niciodata, n-am mincat ceva spurcat §i necurat" 11 . Chiar daca a
spus aceste cuvinte pentru aljii, ca sa aiba o aparare fa$a de cei care 1-ar
invinui ca s-a dus la cei netaiati imprejur §i ca sa poata arata ca s-a impo-
trivit, dar n-a reusrt, totu§i cuvintele sale arata ca aceste reguli cu privire
la mincaruri aveau multa autoritate. Din pricina aceasta §i Hristos n-a
vorbit de la inceput deschis despre mincaruri, ci a spus: „Cele care intra
in gura". Iara mai pe urma pare ca vorbeste mai lamurit; dar la sfir§it
invaluie din nou gindul Sau spunind: „Iar a minca cu miini nespalate nu
spurcd pe om" 12 . Face lucrul acesta ca sa para ca despre mincatul cu mii-
nile nespalate a inceput sa vorbeasca §i ca numai despre aceasta a vorbit.
De aceea n-a spus: „Mincarurile nu spurca pe om", ci a vorbit despre
spalatul miinilor, pentru ca fariseii sa nu-I poata intoarce cuvintul.

La auzul acestor cuvinte fariseii s-au scandalizat; mul];imile insa nu.

„Apropiindu-se ucenicii Lui I-au zis: «§tii ca fariseii, auzind acest
cuvint, s-au scandalizat?* 13

§i doar Domnul nu le graise fariseilor!

- Ce-a facut Hristos?

- N-a cautat sa potoleasca scandalizarea lor, ci i-a mustrat, spunind:

„Orice rdsad pe care nu l-a sadit Total Meu eel ceresc vafi smuls din
r&ddcina" 14 .

Hristos stia sa §i dispre|;uiasca scandalizarea, dar §i sa n-o dispre-
(uiasca. Alta data spunea: „Dar ca sa nu-i scandalizdm, aruncd undita in
mare" 15 ; oare acum zice:

„Ldsati-i! Sint cdlduze oarbe orbilor. Daca orb pe orb va cdlduzi,
amindoi vor eddea in groapd" 16 ?

Ucenicii I-au spus lui Hristos ca fariseii s-au scandalizat, nu numai
pentru ca s-au intristat din pricina fariseilor, ci §i pentru ca ei fusesera

11. Fapte 10, 14.

12. Motet 15, 20.

13. Matei 15, 12.

14. Matei 15, 13.

15. Matei 17, 27.

16. Matei 15, 14.

OM1LII l.A MATK1 593

pu^in tulbura^i de spusele lui Hristos. Si pentru ca nu indrazneau s-o
spuna in numele lor, o spun despre aljii, voind sa se lamureasca. Ca asa
stau lucrurile, asculta ce-I spune lui Hristos Petru, ucenicul eel plin de
caldura, eel care o ia totdeauna inaintea tuturora:

„Spune-ne noua pilda aceasta!" 17

Petru isi acopera tulburarea din sufletul lui; nu indrazneste sa spuna
deschis: „Sint scandalizat, Doamne!", si II roaga sa-1 scape de aceasta
tulburare, talmacindu-i cele spuse. De aceea a si fost mustrat.

Dar pentru ce a spus Hristos: „Orice rdsad pe care nu l-a sadit Total
Men Cel ceresc va fi smuls din radacina"?

Ereticii manihei spun ca aceste cuvinte au fost spuse despre legea
Vechiului Testament. Dar cuvintele spuse mai inainte de Hristos le inchide
gura. Daca le-ar fi spus despre legea veche, atunci pentru ce ia mai
inainte apararea legii vechi, pentru ce se lupta pentru ea, zicind: „Pentru
ce ati calcat porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra?", pentru ce
citeaza pe profetul Isaia? Nu! Cuvintele acestea n-au fost spuse despre
legea veche, ci despre farisei si despre datinile lor. Cind Dumnezeu a
spus: „Cinste§te pe total tau §i pe mama ta", cum nu este rasad al lui
Dumnezeu ceea ce este spus de Dumnezeu?

IV

Cuvintele imediat urmatoare arata, la fel, ca a vorbit despre farisei si
despre datinile lor; ca a adaugat: „Sint calduze oarbe orbilor"! Daca ar fi
vorbit despre legea veche, ar fi spus: „Este calauza oarba orbilor!"; dar
n-a spus asa, ci: „Sint calduze oarbe orbilor", scutind legea de orice invi-
nuire si aruncind intreaga vina pe farisei. Apoi, ca sa desparta mutyimea
oamenilor de farisei, ca din pricina lor multimea oamenilor va cadea in
groapa, a spus: „Dacd orb pe orb va calauzi, amindoi vor cadea in
groapd". Mare nenorocire e sa fii orb! Dar sa fii orb, sa n-ai nici tu calauza
§i s-o faci §i pe calauza, este indoita §i intreita crima. Daca e primejdios ca
un orb sa n-aiba calauza, apoi cu mult mai mare e primejdia daca un orb
vrea sa fie calauza altui orb.

Ce-a facut Petru? N-a spus: „Ce inteles au cuvintele pe care le
spui?", ci a intrebat ca §i cum ar fi fost cu totul nedumerit. N-a spus:
„Pentru ce ai vorbit impotriva legii?" Se temea ca Hristos sa nu creada ca §i
el s-a scandalizat. De aceea a spus ca n-a inteles ce-a spus Hristos. Este clar
ca s-a scandalizat, nu ca n-a inteles. Cuvintele lui Hristos erau destul de
clare; de aceea l-a si mustrat, zicind: Jnca §£ voi sinteti nepriceputi?" 18

17. Matei 15, 15.

18. Matei 15, 16.

594 SFtNTUL 1QAN OURA DE AUK

Mutyimile poate ca n-au injeles cele spuse de Domnul; dar ucenicii
erau cei ce s-au scandalizat. De aceea la inceput, ucenicii, voind sa se
lamureasca ei in§i§i, L-au intrebat oarecum in numele fariseilor; dar cind
au auzit marea amenintare cu care i-a ameninjat, cind L-au auzit spu-
nind: „Orice rasad pe care nu l-a sddit Total Meu eel ceresc va fi smvls
din rdddcind" §i: „Sint calauze oarbe orbilor", s-au potolit. Petru, insa,
ve§nic aprins, nici a§a nu s-a putut stapini sa taca, ci a spus: „Spune-ne
noua pilda aceasta!"

- Ce i-a raspuns Hristos?

- I-a raspuns cu foarte multa asprime: „Inca §i voi sinteti neprice-
puti? Inca nu intelegeti?" A grait asa §i i-a mustrat ca sa le scoata din cap
prejudecata; dar nu s-a marginit la atita, ci mai adauga si alte cuvinte,
spunind: „Nu intelegeti cd ceea ce intra in gura merge in pintece §i se
aruncd afard; iar cele ce ies din gura, ies din inimd §i acelea spurcd pe
om; ca din inimd ies ginduri rele, ucideri, adultere, desfrindri, jurtiqa-
guri, blasfemii, mdrturii mincinoase; acestea sint cele ce spurcd pe om;
iar a minca cu miinile nespdlate nu spurcd pe om" 19 .

Ai vazut cum i-a mustrat §i i-a tinut de rau? Apoi, pentru a-i lamuri,
se serveste de exemple din natura.

Cuvintele: „Merge in pintece §i se aruncd^afard" sint spuse pe
masura puterii de intelegere a iudeilor. Le-a spus ca mincarurile nu
ramin in pintece, ci se arunca afara; dar chiar daca ar ramine in pintece,
ele n-ar spurca pe om. Iudeii insa nu erau inca in stare sa inteleaga asta.
De aceea §i legiuitorul Vechiului Testament ingaduie ca omul sa fie curat
atita vreme cit mincarurile sint in pintece. Dar cind sint date afara, nu mai
este curat omul; §i porunceste ca seara sa se spele, ca sa fie curat, masu-
rind timpul digestiei §i al aruncarii afara. „Dar cele ale inimii, spune Hris-
tos, ramin inauntru §i spurca pe om, §i cind sint inauntru §i cind ies
afara". Hristos pune mai intii gindurile rele; asa era felul iudeilor.
Dovada spuselor n-o mai face intemeiat pe natura lucrurilor, ci pe ceea
ce produce pintecele §i inima §i pe aceea ca unele ramin, iar altele nu.
Cele care intra din afara ies iara§i in afara; dar cele care se nasc inauntru,
acelea spurca atunci cind ies afara §i mai cu seama atunci cind ies afara. Dar,
dupa cum am spus mai inainte, iudeii nu erau inca in stare sa asculte aceste
lucruri cu cuvenita filozofie. Evanghelistul Marcu spune ca Domnul a grait
toate aceste cuvinte pentru a arata ca toate mincarurile sint curate 20 . Totu§i
Domnul nu declara, nici nu spune: „Mincatul cutaror mincaruri nu spurca pe
om, ca ascultatorii Sai nici n-ar fi suferit sa li se vorbeasca atit de deschis; de
aceea a adaugat: „Iar a minca cu miinile nespdlate nu spurcd pe om".

19. Matei 15, 17-20.

20. Marcu 7, 19.

OMIUI LA MATH 896

Sa cunoastem 21 , dar, care sint cele ce spurca pe om! Sa le cunoa§tem
9! sa fugim de ele! Vad ca mulfi au un astfel de obicei in biserica; se sir-
guiesc sa vina la biserica cu haine curate, cu miinile spalate; dar ca sa se
mfajiseze cu sufletul curat inaintea lui Dumnezeu nu sufla nimeni vreun
cuvint! Si spun lucrul acesta nu ca sa va opresc sa va spalati miinile sau
gura, ci ca vreau sa va spalati asa cum se cuvine, nu numai cu apa, ci, in
loc de apa, cu virtujl Gura se murdareste cu defaimari, blasfemii, ocari,
cuvinte pline de minie, cuvinte de rusine, ris §i glume. Daca te stii ca nu
rostesti nici una din acestea, nici nu esti murdarit cu aceasta murdarie,
indrazneste de vino la biserica; dar daca te-ai intinat de nenumarate ori
cu aceste pete, pentru ce te ostenesti degeaba clatindu-ti limba cu apa,
dar purtind pe ea aceasta murdarie vatamatoare §i ucigatoare?

V

Spune-mi, daca ai avea in miini murdarie omeneasca si noroi, ai
indrazni, oare, sa te rogi? Nicidecum! Si totusi nici una nu-i vatamatoare,
pe cind acelea sint pierzatoare. Pentru ce, dar, in cele indiferente esti
evlavios, iar in cele oprite, fara nici o grija?

- Ce vrei sa spui? a§ putea fi intrebat. Nu trebuie sa ma rog?

- Trebuie, dar nu murdar, nici cu un astfel de noroi pe tine.

- Dar daca ma murdaresc, ce sa fac?

- Curaj;este-te!

- Cum, in ce chip?

- Plinge, suspina, da milostenii, cere-ti iertare de la eel pe care 1-ai
suparat, impaca-te cu el, curateste-ti limba, ca sa nu minii mai mult pe
Dumnezeu. Daca cineva, atunci cind te roaga, ti-ar imbrati§a picioarele
cu miinile pline de murdarie omeneasca, nu numai ca nu 1-ai asculta, dar
1-ai izbi cu piciorul. Cum indraznesti, dar, sa te apropii a§a de Dumne-
zeu? Mina este limba celor care se roaga si cu ea imbrati§am genunchii lui
Dumnezeu. Nu ti-o minji deci ca sa nu-ti spuna §i tie Dumnezeu: „Chiar
daca veti inmulti rugaciunea voastra, tot nu va voi asculta" 22 ; ca: „in
mina limbii este viata si moarte" 23 ; si: „Din cuvintele tale te vei indrepta
§i din cuvintele tale te vei osindi" 24 . Paziti-va, dar, limba mai mult decit
lumina ochilor! Limba este cal imparatesc; daca-i pui friu §i o inve$i sa
mearga frumos, imparatul se va odihni pe ea si va sta pe ea; dar daca o
lasi sa umble fara friu §i sa zburde, ajunge caruta diavolului §i a demoni-

2 1 . De aid incepe partea morala: Nu folose§te la nimic daca, apropiindw-ne de Hris-
tos, ne curatim miinile §i hainele, dar nu avem curate gura $i limba de orice cuvint mur-
dar. §i despre a ne ruga cu buna-cuviinta, §i nu cu gura plina de blesteme.

22. Isaia 1, 15.

23. Prov. 18, 21.

24. Matei 12, 37.

896 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

lor! Nu indraznesti sa te rogi lUi Dumnezeu dupa ce ai avut legaturi cu
sofia ta, de§i lucrul acesta nu-i un pacat; dar inalti miinile catre Dumne-
zeu dupa ce ai ocarit si insultat - pacate care te arunca in iad -, inainte de
a te cura^i cum trebuie! Spune-mi, cum nu te cutremuri? N-ai auzit pe
Pavel spunind: „Cinstita e nunta §i patul neintinat" 25 ? Daca nu indraz-
negti sa te rogi dupa ce te scoli dintr-un pat neintinat, cum indraznesti sa
chemi numele eel infricosat §i cutremurator al lui Dumnezeu cind te scoli
dintr-un pat dracesc? Ca pat dracesc este limba care improasca ocari si
sudalmi. Ca §i adulterul, minia ne face multa placere, dar raspindeste
in noi seminje pierzatoare; da na§tere la ura draceasca si face cu totul alt-
ceva decit face casatoria. Casatoria face pe cei doi un singur trup; minia,
insa imparte pe cei uniti in multe parti, sfi§ie §i taie sufletul. A§adar, ca sa
te apropii cu indraznire de Dumnezeu, nu lasa minia sa patrunda in tine
cind are de gind sa te cuprinda, ci alung-o ca pe un dine turbat. A§a a
poruncit §i Pavel: „Ridicind miini sfinte, fara minie §i far a socoteli" 26 .
Nu-Ji face de ru§ine limba! Cum va mai putea sa se roage pentru tine cind
i§i pierde indraznirea? Impodobe§te-o cu blindete §i cu smerenie! Fa-o
vrednica de Dumnezeu, Caruia I se roaga! Umple-o de binecuvintare si
de milostenie. Se poate face milostenie §i cu limba. „Mai bun este cuvin-
tvl decit datul" 27 , spune Scriptura; si: „Raspunde saracului cu blindete
cele de pace" 28 . Iar restul timpului impodobe§te-l cu cuvintele legilor
dumnezeiesti. „Tot cuvintul tau sa fie in legea Celui Prea Inalt" 29 . Impo-
dobi^i asa, sa ne apropiem de Imparat, sa cadem la picioarele Lui nu
numai cu trupul, ci si cu mintea. Sa ne gindim de Cine ne apropiem,
pentru ce ne apropiem si ce voim sa dobindim. Ne apropiem de Dumne-
zeu, pe Care vazindu-L serafimii i§i feresc privirile neputind suferi stra-
lucirea; ne apropiem de Dumnezeu, de Care pamintul se cutremura
vazindu-L; ne apropiem de Dumnezeu, Care locuieste in lumina cea ne-
apropiata; ne apropiem de Dumnezeu, ca sa scapam de iad, ca sa ni se
ierte pacatele, ca sa ne izbavim de muncile acelea grozave, ca sa dobin-
dim cerurile §i bunatatile cele din ceruri!

VI

Sa cadem, dar, inaintea Lui §i cu trupul §i cu sufletul, ca El sa ne
ridice pe noi cei de jos. Sa-I graim cu blindete §i cu toata bunatatea.

- Dar cine-i atit de ticalos §i de nemernic, mi s-ar putea spune, incit
nici la rugaciune sa nu fie blind?

25. Evr. 13, 4.

26. / Tim. 2, 8.

27. Int. Sir. 18, 16.

28. Int. Sir. 4. 8.

29. Int. Sir. 9, 20.

OMILII LA MATE1 597

- Cine? Cel care se roaga blestemind, eel plin de minie impotriva
semenilor sai, eel care striga impotriva dusmanilor sai. Daca vrei sa invi-
nuie§ti, invinuieste-te pe tine insuti! Daca vrei sa-ti ascuti limba ca sa
musti, ascute-o impotriva pacatelor tale! Sa nu-I spui lui Dumnezeu ce
rau ji-a facut altul, ci ce rau ti-ai facut tu! Aeesta este propriu-zis rau.
Nimeni nu-ti va putea face vreun rau daca nu-ti faci tu rau! Deci, daca
vrei sa te pornesti impotriva celor care-ti fac rau, porneste mai intii
impotriva ta! Nimeni nu te oprestel Dar cum ai pornit impotriva altuia, ai
si pomit sa-ti faci tie un rau si mai mare! Deci, despre ce alt rau facut tie
de altii ai mai putea spune lui Dumnezeu?

- Cutare m-a ocarit, m-a jefuit, m-a inconjurat cu primejdii!

- Acestea insa nu-ti pot face nici un rau! Dimpotriva, daca sintem
treji la minte putem avea foarte mari foloase de peurma lor. Cel care
savirseste aceste fapte, acela este eel ce-si face lui§i rau, nu cel care suf era
raul ce i se face. Aceasta este mai cu seama pricina tuturor relelor, ca nu
stim cine este cel caruia i se face raul §i cine este cel ce face raul. Daca am
sti bine lucrul aeesta nu ne-am mai face rau noua in§ine, nu ne-am mai
ruga impotriva altuia, stiind ca este cu neputinta ca altul sa ne faca vreun
rau. Nu este rau a fi jefuit, ci a jefui. Deci, daca ai jefuit, acuza-te! Daca ai
fost jefuit, roaga-te pentru cel ce te-a jefuit, pentru ca ti-a adus foarte
mari foloase! Chiar daca n-a fost aceasta intentia jefuitorului, tu insa,
daca suferi cu curaj raul, vei avea mult de cistigat. Pe jefuitor si oamenii si
legile lui Dumnezeu il numesc un ticalos §i un nemernic; pe tine insa, cel
jefuit, te incununeaza si te lauda. Daca un bolnav cu mare temperatura ar
rapi de la cineva un vas cu apa §i §i-ar potoli cu ea pofta lui vatamatoare,
cui am putea spune ca a facut rau? Celui caruia i s-a rapit vasul cu apa sau
celui care 1-a rapit? Negre§it celui care a rapit vasul, ca §i-a marit febra §i
§i-a inrautatit boala. Tot a§a gindeste §i de iubitorul de avutii §i de iubito-
rul de argint. Ca aeesta este cuprins de ni§te friguri cu mult mai cumplite
decit acela; jefuind, i§i aprinde §i mai mult flacara. Si iarasi: daca un
nebun smulge din mina cuiva sabia §i se omoara, cine-i cel care sufera
raul? Cel care a smuls sabia sau cel caruia i s-a smuls sabia? Negresit cel
care a smuls sabia. Tot asa sa cugetam §i de rapirea averilor. Ceea ce-i
sabia in mina unui nebun, aceea-i avutia in mina iubitorului de avutii.
Dar, mai bine spus, chiar mai rau. Nebunul, luind sabia si strapungindu-
se cu ea scapa de nebunie si alta rana nu-§i mai poate face; dar iubitorul
de avutii isi face in fiecare zi mii de rani mai rele decit acela; nu scapa de
nebunia lui, ci isi mareste si mai mult nebunia; si cu cit face altora mai
multe rani, cu atit mai mult isi da prilej sa-si faca §i lui alte rani.

Gindindu-ne, dar, la acestea, sa fugim de aceasta sabie, sa fugim de
nebunie! Sa ne cumin^im, oricit de tirziu ar fi! Trebuie sa numim si

598 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

aceasta virtute cuminjenie nu mai putin decit cealalta cumintenie, vor-
besc de castitate, recunoscuta ca atare de to$i. In castitate, lupta se da
numai impotriva tiraniei poftei trupului; aici trebuie biruite multe §i felu-
rite pofte. Nu este, nu este o mai mare nebunie decit nebunia celui robit
de avufii. Pare ca stapineste, dar e stapinit; pare ca este domn, dar e rob;
are lanjuri imprejurul lui §i se bucura; face mai salbatica fiara §i se vese-
leste; ajunge rob §i se bucura §i salta; vede cum ciinele eel turbat se
repede la sufletul lui - §i ar trebui sa-1 lege §i sa-1 lase sa piara de foame -,
dar el ii da mincare din belsug, ca sa se repeada §i mai mult la el §i sa
ajungd §i mai furios.

Gindindu-ne, dar, la toate acestea sa dezlegam lanturile, sa ucidem
fiara, sa alungam boala, sa scoatem din sufletul nostru nebunia aceasta,
ca s6 ne bucuram de lini§te, de sanatate infloritoare; §i, calatorind cu
multa placere spre limanul eel neinviforat, sa avem parte §i de bunatajile
cele ve§nice, pe care faca Dumnezeu ca noi to^i sa le dobindim cu harul §i
cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i
puterea acum §i pururea §i in vecii vecilor, Amin.

OMILIALH

„§i iesind Iisus de acolo, S-a dus in partile Tirului

si ale Sidonului. Si iata o femeie cananeanca, iesind

din hotarele acelea, a strigat catre El, zicind:

„Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David,

fiica mea rau se indraceste" 1

Evanghelistul Marcu spune ca Iisus a intrat intr-o casa, dar n-a putut
sa ramina tainuit 2 .

- Dar pentru ce S-a dus Iisus in partile acelea?

- Dupa ce Hristos a desfiinjat porunca Vechiului Testament cu pri-
vire la mincaruri, mergind pe aceea§i cale, a deschis §i neamurilor usa.
A§a §i Petru a fost trimis la Corneliu suta§ul, dupa ce mai intii primise
porunca de a desfiinta legea cu privire la mincaruri 3 .

Dar poate ca cineva m-ar intreba:

- Pentru ce Hristos S-a dus la pagini, cind El a spus ucenicilor Sai:
„In calea pdginilor sa nu mergeti"?*

- Mai intii, aceasta iji raspund, ca Hristos nu era obligat sa indepli-
neasca ceea ce poruncise ucenicilor Sai; in al doilea rind, ca nu S-a dus in
partile acelea ca sa predice, lucru pe care §i Marcu il lasa sa se inteleaga,
cind spune ca S-a ascuns, dar nu S-a putut tainui. Dupa cum nuerain
ordinea fireasca a lucrurilor ca Domnul sa nu Se duca sa propovaduiasca
mai intii paginilor, tot a§a nu era vrednic de iubirea Sa de oameni, ca sa
alunge pe cei care se apropiau de El. Daca trebuia sa Se duca dupa cei
care fugeau de El, cu atit mai mult nu trebuia sa iuga de cei care se Jineau
dupa El.

Uita-te cit de mult merita aceasta femeie cananeanca sa i se faca bine!
N-a indraznit sa se duca la Ierusalim, ca se temea si se socotea nevrednica.
Daca n-ar fi fost aceasta socotin|a, s^ar fi dus §i la Ierusalim; aceasta se ve-
de §i din taria rugamin^ii ei §i din aceea ca a ie§it din hotarele ei.

1. Motet 15, 21-22.

2. Marcu 7, 24.

3. Fapte 10, 9-16.

4. Matei 10, 5.

600 SFlNTUL 1QAN GURA DB AUR

Unii interpreteaza alegoric acest text §i spun: Cind a iesrt Hristos din
Iudeea, atunci a indraznit §i Biserica - simbolizata prin aceasta femeie -
sa se apropie de Hristos, ie§ind din hotarele ei. „Uita, spune prof etui,
poporul tau §t casa parintelui tau" 5 . Hristos a ie§it din hotarele Lui, iar
femeia din hotarele ei; §i asa au putut sa se intilneasca. Ca spune evan-
ghelistul: „Iata o femeie cananeancd, iesind din hotarele ei".

Evanghelistul o invinuie§te pe femeie, ca sa puna in lumina minunea
§i ca sa o Wide mai mult. Cind auzi de cananeanca, ginde§te-te la popoa-
rele acelea pline de faradelegi, care au rasturnat din temelii legile firii.
Aducindu-ti aminte de ele, gindeste-te §i la puterea venirii lui Hristos.
Cananeenii au fost sco§i din mijlocul iudeilor ca sa nu strice pe iudei; dar
ei s-au aratat mai intelepti decit iudeii, ca au ie§it din hotarele lor §i s-au
apropiat de Hristos, pe cind iudeii L-au alungat, de§i venise la ei.

Apropiindu-se, dar, femeia de Hristos n-a rostit alte cuvinte decit:
„Miluieste-md!"; §i la strigatul ei s-a strins in jur o multime de lume. Si
era o priveli§te de-ti storcea lacrimi; sa vezi o femeie strigind cu atita sfi-
giere de inima, sa vezi o mama rugindu-se pentru fiica ei, §i fiica ei atit
de greu bolnava! Mama nici n-a indraznit sa aduca pe indracita inaintea
Invajatorului, ci a lasat-o acasa zacind, §i ea insa§i a venit sa se roage. li
spune numai boala, fara sa mai adauge ceva! Nu-L trage pe doctor la casa
ei, ca omul acela imparatesc, care-I spusese: „Vino §i pune mina Ta!" 6 ;
§i: „Coboard inainte de a muri copilvl meu!" 7 Nu, ci povestindu-I neno-
rocirea sa §i grozavia bolii, cere mila Stapinului dind drumul la mari stri-
gate. Nu spune: „Miluie§te pe fiica mea!", ci: „Miluie§te-ma! Ai mila,
Doamne, de mine! Fata mea nu-§i da seama de grozavia bolii! Eu sint cea
care sufar mii §i mii de dureri, ca imi dau seama de grozavia bolii; §i
§tiind-o ma cuprind nebuniile!"

„Iar El nu i-a raspuns nici un cuvint" 8

Cft de neobisnuita §i de ciudata e purtarea Domnului! Pe iudeii cei
nerecunoscatori ii miluie§te necontenit, pe cei care-L hulesc ii roaga, pe
cei care-L ispitesc nu-i parase§te, iar pe aceasta femeie, care alearga la
El, care se roaga de El, care I se inchina, care arata atita credinta, de§i nu
fusese crescuta nici in lege, nici in profeti, pe aceasta n-o invrednice§te
nici cu un raspuns! Pe care om nu 1-ar fi scandalizat cind ar fi vazut ca
Hristos Se poarta cu o femeie cu totul altfel decit I se dusese vestea? Se
zvonise, doar, ca strabatea satele §i vindeca pe bolnavi! Pe cananeanca
insa o respinge, de§i ea venise la Dinsul! Pe care om nu 1-ar fi induiosat

5. Ps. 44, 12.

6. Matei 9, 18.

7. loan 4, 49.

8. Matei 15, 23.

OMILII LA MATEI 601

boala fetei, rugamintea mamei facuta pentru fiica ei atit de greu bolnava?
Nu s-a apropiat de Domnul ca una ce, era vrednica sau ca una care cerea
ce i se cuvenea, ci se ruga sa fie miluita, i§i istorisea numai nenorocirea ei;
§i nici a§a Hristos n-a invrednicit-o cu un raspuns!

Poate ca multi din cei ce au auzit-o s-au scandalizat! Cananeanca
insa nu s-a scandalizat. Dar pentru ce vorbesc de cei care au auzit-o?
Cred ca chiar ucenicii au suferit pentru nenorocirea femeii, ca s-au tulbu-
rat §i s-au intristat. Dar cu toate ca s-au tulburat, totu§i n-au indraz-
nit sa-I spuna: „Miluie§te-o", ci

„Apropiindu-se ucenicii Lui II rugau, zicind: „Slobozeste-o ca striga
in urma noastrd" 8 bIS

De multe ori §i noi spunem contrariul ca sa convingem pe cineva.
Hristos insa le-a raspuns:

„Nu sint trimis decit cdtre oile cele pierdute ale casei lui Israel" 9 .

n

Ce-a facut femeia cind a auzit aceste cuvinte? A tacut §i a plecat? A
renuntat de a mai starui cu atita rivna? Deloc! Ci a staruit mai mult! Noi
nu facem a§a, ci, cind nu dobindim ce cerem, incetam de a ne ruga, cind ar
trebui tocmai pentru aceasta sa staruim mai mult! §i totu§i pe care om nu
1-ar fi descurajat cuvintele rostite atunci de Hristos? Ar fi fost de ajuns sa
duca la deznadejde pe cananeanca numai tacerea Domnului, cu atit mai
mult un astfel de raspuns! A dus-o la o deznadejde nespus de mare §i
faptul ca a vazut ca o data cu ea sint refuzati §i mijlocitorii ei, dar §i aceea
ca a auzit ca nu i se poate implini cererea. Totusi femeia n-a deznadaj-
duit; §i cind a vazut ca mijlocitorii ei n-au nici o putere, s-a folosit de o
neru§inare vrednica de lauda. Mai inainte nici nu indraznea sa vina in
fata lui Iisus, ca ucenicii spusesera despre ea: „Striga in urma noastrd!"
§i tocmai cind ar fi trebuit sa piece, deznadajduita, tocmai atunci femeia
vine mai aproape §i I se inchina zicind:

„Doamne, ajutd-mi!" 10

- Ce inseamna asta, femeie? Ai mai multa indraznire decit apostolii?
Ai, oare, mai multa putere?

- N-am deloc nici indraznire, nici putere, ci chiar sint plina de ru§ine!
Dar indraznirea aceasta neru§inata I-o pun in fata in loc de rugaciune.
Poate va avea mila de indraznirea mea!

8 bis. Matei 15, 23.
9. Matei 15, 24.
10. Matei 15, 25.

602 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR

- Pentru ce faci asta? N-ai auzit ca a spus: „Nu sint trimis decit
pentru oile cele pierdute ale casei lui Israel?"

- Am auzit, raspunde femeia. Dar El este Domn. De aceea nu i-am
spus: „Roaga-Te pentru mine! Cere pentru mine ajutor de la Dumne-
zeu!, ci: „Ajv£a-ma!"

- Ce-a facut Hristos?

- Nu S-a multumit cucea spus, ci Isi prelungeste mai departe refu-
zul, spunind:

„Nu este bine sa iei piinea copiilor §i set o dai cateilor!" 11
Cind a invrednicit-o cu un raspuns, atunci a ranit-o mai mult decit cu
tacerea. Acum Domnul nu mai arunca vina pe altcineva, nici nu mai
spune: „Nu sint trimis", ci cu cit femeia isi intarea rugaciunea, cu atit §i
Hristos Isi intareste refuzul. Pe iudei nu-i mai numeste oi, ci copii, iar pe
ea catelus.

- Ce face femeia?

- Isi tocme§te apararea, slujindu-se tocmai de cuvintele Domnului.
„Chiar daca sint un cajelus, spune cananeanca, nu sint o straina!"

Pe buna dreptate spunea Hristos: „Spre judecatd am venit!" 12 Cana-
neanca filozofeaza; rabda §i crede, de§i e ocarita; iudeii, de§i sint tama-
dui]i §i cinstiti, ll rasplatesc cu cele potrivnice.

„§tiu si eu, Doamne, spune femeia, stiu ca hrana este trebuincioasa
copiilor; dar nici eu nu sint oprita, de§i sint un catelus. Daca nu mi-i inga-
duit sa maninc, atunci nu mi-i ingaduit sa maninc nici firimiturile. Dar
daca trebuie sa maninc §i eu cit de putin, atunci nici nu pot fi oprita chiar
daca sint un ca|elu§. Da, sint un catelus! Dar tocmai aceasta ma face sa
am parte si eu de mincare!".

Pentru aceasta o tot amina Hristos! §tia ca are sa graiasca asa!
Pentru aceasta i-a refuzat darul, ca sa-§i arate filozofia ei. Daca n-ar fi
voit s-o ajute, n-ar fi ajutat-o nici mai tirziu §i nici n-ar fi refuzat-o iara§i.
Hristos a facut acum ceea ce facuse mai inainte cu suta§ul cind i-a spus:
„Venind il voi vindeca" 13 , ca sa aflam credinta suta§ului §i sa-1 auzim
spunind: „Nu sint vrednic sa intri sub acoperamintul men," 14 ; ceea ce
facuse cu femeia cu scurgere de singe cind i-a spus: „Am simtit puterea
ce a iesit din Mine" 15 , ca sa-i faca cunoscuta credin|a ei; ceea ce facuse cu
samarineanca 18 , pentru a arata ca nu se departeaza de El, de§i o mustra.

11. Matei 15, 27.

12. Joan 9, 39.

13. Matei 8, 7.

14. Matei 8, 8.

15. Luca 8, 46.

16. loan 4, 7-42.

0M1LII LA MATEI 603

Tot a§a si acum. Hristos nu voia sa ramina ascunsa virtutea femeii. Deci
Hristos n-a spus cuvintele acelea ca s-o ocarasca, ci ca s-o atraga si sa
descopere comoara ascunsa in ea.

Tu vezi-mi si smerenia cananeencii, pe linga credinta ei! Hristos i-a
numit pe iudei „copii"; cananeanca nu s-a muljumit cu atita, ci i-a numit
„domni". Atit de putin s-a suparat de laudele aduse altora, ca a spus:

„Ca §i cateii mdninca din firimiturile ce cad de la masa domnilor
lor" 17 .

Ai vazut injelepciunea femeii, ca nici n-a indraznit sa-L contrazica,
nidi n-au durut-o laudele aduse altora si nici n-a revoltat-o ocara? Ai
vazut ce suflet tare? Hristos ii spune: „Nu este bine", iar ea raspunde:
„Da, Doamne!" Hristos ii nume§te pe iudei „copii", iar ea „domni"; Hris-
tos a numit-o cajelu§, iar ea §i-a adaugat §i ce fac ca$elu§ii. Ai vazut sme-
renia ei? Asculta acum §i laudaro§enia iudeilor! „Sintem saminta lui
Avraam §i n-amfost robi nimanui niciodata" 18 ; si: „Din Dumnezeu sin-
tem nascuti". Cananeanca nu graieste a§a, ci se numeste pe ea insasi
ca^elu§, iar pe aceia domni. De aceea a §i ajuns printre fii.

- Ce face Hristos?

- Ii raspunde:

„0, femeie, mare este credinta ta!" 19

Aceasta a fost pricina ca Hristos a tot aminat-o, ca sa-i dea prilejul sa
rosteasca aceste cuvinte, ca sa incununeze pe femeie.

„Fie tie precum voie§ti!" zo

Cu alte cuvinte Hristos ii spune a§a: „Credinta ta, femeie, poate
savirsi lucruri mai mari decit acestea! Dar fie jie precum voie§ti!". Cuvin-
tele acestea ale lui Hristos sint inrudite cu cuvintele acelea prin care a
spus: „Sa se jaca cerul s.i s-a jacv£" n .

„£i s-a tarnaduit fiica ei din ceasvl acela" 22 .

Ai vazut ca §i cananeanca a contribuit nu pu$in la vindecarea fiicei
sale? De aceea nici Hristos n-a spus: „Sa se vindece fiica ta"! ci: „Mare
este credinta ta! Fie tie precum voie§ti!", ca sa afli ca aceste cuvinte nu
s-au spus la intimplare, nici nu sint o linguseala, ci ca mare era puterea
credinjei ei. Hristos i-a dat incredinjsrea §i proba invederata a spuselor
Lui prin desfasurarea lucrurilor; ca fiica ei s-a tarnaduit indata.

17. Motet 15, 27.

18. loan 8, 33.

19. Motet 15, 28.

20. Motet 15, 28.

21. Foe. 1, 1.

22. Motet 15, 28.

804 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

III

Uita-mi-te insa ca apostolii au fost biruiti, n-au reu§it nimic, iar
femeia a reu§it! Atit de puternica este rugaciunea staruitoare! Hristos
vrea ca pentru nevoile noastre sa ne rugam mai degraba noi insine decit
atyii pentru noi. Da, apostolii aveau mare indraznire, dar cananeanca a
aratat mare staruinta. Prin cele facute, Hristos a justificat fata de ucenicii
Sai pricina aminarii §i a aratat ca pe buna dreptate n-a indeplinit
rugamintea lor.

„§i plecind Iisus de acolo, a venit linga Marea Galileii; si suindu-Se
in munte a §ezut acolo. £i au venit la El multimi multe, avind cu ei
schiopi, orbi, ciungi, muti. §i i-au aruncat pe ei la picioarele Lui; si i-a
vindecat pe ei, incit multimile se mirau vazindpe muti graind, pe ciungi
sdnatosi, pe schiopi umblind si pe orbi vazind si slaveau pe Dumnezeul
lui Israel" 23 .

Uneori Hristos merge El la bolnavi; alteori sta §i asteapta pe bolnavi
§i lasa ca §chiopii sa se urce pe munte. Acum bolnavii nu se mai ating de
hainele Lui; i§i facusera o idee mai mare despre El §i de aceea se arunca
la picioarele Lui. Bolnavii i§i arata in doua chipuri credinta: §i prin aceea
ca se urea in munte, cu toate ca sint §chiopi, §i prin aceea ca nu mai au
nevoie de altceva decit numai sa se arunce la picioarele Lui. §i era
minune mare §i nemaiintilnita sa vezi pe cei purtati pe targi umblind pe
picioarele lor §i pe cei orbi ca nu mai au nevoie de calauze! Pe toti i-a
uimit §i multimea celor vindecati §i u§urinta vindecarii.

Ai vazut ca pe fiica cananeencii a vindecat-o cu atita zabava, pe cind
pe ace§tia indata? Nu pentru ca ace§tia erau mai buni decit cananeanca,
ci pentru ca femeia aceea era mai credincioasa decit ace§tia. Pe femeie o
amina, zabove§te, ca sa scoata la lumina taria credintei ei; pe ace§tia insa
ii vindeca indata, ca sa inchida gura necredincio§ilor iudei §i ca sa le
curme orice cuvint de aparare. Cu cit cineva prime§te mai multe binefa-
ceri, cu atit merita mai mult pedepsit daca se poarta cu nerecunostinta,
ca nu s-a facut mai bun, de§i a fost cinstit. De aceea §i bogatii, pentru ca
sint rai sint pedepsiti mai mult decit cei saraci, pentru ca sint mai rai, ca
n-au ajuns blinzi §i milo§i, de§i au avut totul din bel§ug. Sa nu-mi spui ca
bogatii au facut milostenie! Nu vor scapa de pedeapsa daca nu vor face
milostenie pe masura avutiei lor. Milostenia nu trebuie judecata cu
masura datului, ci cu slobozenia inimii. Daca sint pedepsiti chiar cei care
n-au facut milostenie pe masura avutiei lor, apoi cu mult mai mult vor fi
pedepsiti cei care se dau in vint dupa cele de prisos, cei care-si cladesc

23. Matei 15, 29-31.

OMILI1 LA MATEI __ 605

case cu trei si patru etaje dar disprejuiesc pe cei flaminzi, cei care se ingri-
jesc de adunatul banilor, dar nu se ingrijesc deloc de milostenie.

Dar 24 , pentru ca a venit vorba de milostenie, haide sa reluam astazi
cuvintul acela despre milostenie inceput acum trei zile, pe care 1-am lasat
neterminat. Va amintiti ca atunci cind am vorbit despre luxul incaltamin-
telor, despre truda aceea zadarnica §i despre ticalosenia tinerilor, porni-
sem de la milostenie si am ajuns sa vorbesc de pacatele legate de lux. Ce
va spuneam atunci? Va spuneam ca milostenia este o meserie care-si are
atelierul in cer, iar Dascalul acestei meserii nu-i un om, ci Dumnezeu.
Apoi, cautind sa arat ce insusiri trebuie sa indeplineasca o meserie ca sa
poata fi numita meserie, am ajuns sa vorbesc de acele meserii care nu-s
deloc meserii, ci truda zadarnica; sint meserii rele, intre care am amintit
si meseria aceasta a facerii incaltamintelor de lux. Va aduceti aminte? Ei
bine, sa reluam azi cele spuse atunci §i sa aratam ca milostenia este o
meserie, §i cea mai buna din toate meseriile. Daca rostul unei meserii
este de a folosi la ceva §i daca nimic nu-i mai folositor decit milostenia,
atunci e vadit ca milostenia este o meserie §i cea mai buna din toate
meseriile. Milostenia nu ne face incaltaminte, nu ne tese haine, nu ne
zideste case de lut, ci ne prilejuieste viata vesnica, ne smulge din miinile
mortii, ne face straluciti §i in viata aceasta §i in cealalta, ne zide§te case in
ceruri, acele locuinte vesnice. Milostenia nu lasa sa ni se stinga
candelele 25 , nici nu ne lasa sa ne aratam la nunta cu haine murdare 26 , ci le
spala §i le face mai curate ca zapada. „De vor fi pacatele voastre ro§ii ca
purpura, ca zapada le voi inalbi" 27 . Milostenia nu ne lasa sa cadem acolo
unde a cazut bogatul eel nemilostiv, nici sa auzim acele infricosatoare
cuvinte 28 , ci ne calauzeste in sinul lui Avraam.

Fiecare din meseriile de pe lumea aceasta are un scop. De pilda plu-
garia are scopul de a ne hrani; tesatoria, de a ne imbraca; dar, mai bine
spus, nici aceasta, ca nici o meserie nu-si poate indeplini scopul sau.

IV

§i daca vreti, sa cercetam intii plugaria. N-ar exista meseria de plu-
gar daca n-ar exista meseria de fierar, ca sa imprumute de la ea tirnaco-
pul, fierul de plug, secera, securea §i altele multe; daca n-ar exista mese-
ria de timplar, ca sa faca carul de plug, sa f aca jugiil, sa f aca carul pentru

24. De aid incepe partea morala. Despre milostenie. Milostenia este mai mare decit
toate meseriile; jara milostenie toate se due si se pierd.

25. Matei 25, 1-12.

26. Matei 22, 11-13.

27. Isaia 1, 18.

28. Luca 16, 19-31.

fl° g SFtNTUL IOAN OURA PI AUH

treieratul spicelor; daca n-ar exista meseria de curelar, ca sa faca curele;
daca n-ar exista meseria de zidar, ca sa zideasca grajd pentru boii care
ara si case pentru muncitorii cimpului; daca n-ar exista meseria de taie-
tor de lemne, ca sa taie lemnele; §i, in sfir§it, daca n-ar exista meseria de
brutar. Tot asa §i cu meseria de tesator; cind vrea sa faca ceva cheama §i
multe alte meserii linga ea, ca s-o ajute in ce are de lucru; daca cele-
lalte meserii nu-i vin in ajutor §i nu-i intind mina, sta §i nu face nimic. Fie-
care meserie deci are nevoie de o alta meserie. Milostenia insa n-are
nevoie de nimic, ci numai de vointa. Daea-mi spui ca are nevoie de bani,
de case, de haine, de incaltaminte, iti spun §i eu: citeste cuvintele lui Hris-
tos pe care le-a spus despre vaduva 29 §i pune capat nelinistii tale! E§ti
foarte sarac? Daca arunci doi bani ca §i vaduva* aceea, ai savirsrt totul!
Daca dai celui flamind o bucata de piine neagra, singura pe care o ai, ai
implinit scopul acestei meserii. Sa imbratisam, dar, aceasta stiinta §i s-o
punem in practica ! E mai bine sa §tim aceasta meserie decit sa fim impa-
raji, decit sa purtam pe cap coroana. Meseria aceasta nu are numai insu-
§irea de a nu avea nevoie de alte meserii, ci mai are §i o alta calitate:
savirseste multe §i felurite lucruri: zide§te case, care ramin ve§nic in
ceruri; ii invaja pe cei care o savirsesc cum sa scape de moartea cea
nemuritoare; daruieste comori, care nu se termina niciodata, pe care nu
le atinge nici o paguba, nici furii, nici moliile, nici rugina, nici timpul. Daca
cineva te-ar invata numai atita, ca sa-ti fere§ti griul de paguba, ce n-ai da
ca sa-|;i po£ pastra griul nevatamat ani indelungati? Dar iata ca meseria
aceasta, milostenia, nu te invata numai despre pastrarea griului, ci §i
despre pastrarea tuturor avutiilor tale. Te invata cum pot ramine neluate
§i averile tale §i sufletul tau §i trupul tau. Dar pentru ce e nevoie sa-ti
spun cu de-amanuntul toate faptele rnari ale acestei meserii? Ea te invata
cum sa fii asemenea cu Dumnezeu, capul tuturor bunatatilor. Vezi, dar,
ca meseria aceasta nu savir§este numai un singur lucru, ci multe? Fara sa
aiba nevoie de ajutorul altei meserii, ne zideste case, ne tese haine, ne
aduna comori nejefuite, ne face biruitori asupra mortii, ne face stapini pe
diavoli, ne face asemenea lui Dumnezeu! Care meserie poate fi mai folo-
sitoare ca aceasta meserie? Celelalte meserii, in afara de cele spuse, se
marginesc la viata de aici; cind se imbolnavesc meseria§ii, meseriile ince-
teaza de a mai fi; lucrurile pe care le fac meseriile nu pot dura multa
vreme; apoi au nevoie de osteneala, de mult timp §i de altele nenuma-
rate; milostenia insa se arata mai ales atunci cind lumea aceasta a trecut;
cind murim, atunci mai ales straluce§te §i arata lucrurile facute de ea; n-are
nevoie nici de timp, nici de oboseala, nici de vreo alta munca grea, ci
lucreaza §i cind e§ti bolnav §i cind ai imbatrinit §i merge cu tine §i in viata

29. Luco 21, 2-4.

OM1LI1 LA MATE1 __ 807

ce va sa fie §i niciodata nu te paraseste. Meseria aceasta te face mai puter-
nic decit sofi§tii §i retorii; cei care stralucesc in aceste meserii au o mul-
Jime de oameni care ii invidiaza; dar cei care stralucesc in meseria
aceasta au o multime de oameni care se roaga pentru ei. Sofistii §i retorii
stau inaintea scaunului de judecata omenesc §i iau apararea celor
nedreptajiti, iar adeseori apara chiar pe facatorii de rele; meseria aceasta
insa sta inaintea scaunului de judecata al lui Hristos; §i nu face numai
meseria de aparator, ci indupleca chiar pe Judecator sa fie de partea celui
judecat §i sa-1 achite. Sa fi facut mii de pacate, te incununeaza §i te lauda.
Ca spune Hristos: „Dati milostenie §i toote vorfi curate" 30 . Dar pentru ce
vorbesc eu de cele de pe lumea cealalta? Acum, pe lumea aceasta, daca
am intreba pe oameni ce prefera sa fie pe pamint: multi sofisti §i retori
sau mutyi oameni milostivi §i filantropi, am vedea ca toti ar prefera sa fie
multi oameni milostivi §i filantropi. Si pe buna dreptate. Desfiinteaza
oratoria de pe pamint, §i viata nu se va vatama cu nimic. Viata a existat
multa vreme inainte de a fi oratoria; dar daca desfiintezi milostenia, toate
se due §i pier. §i dupa cum n-ar mai fi cu putinta sa mearga corabiile pe
mare daca s-ar darima porturile §i locurile de ancorat, tot asa nici viata
aceasta n-ar mai fi cu putinta sa se mentina daca ai desfiinta milostenia,
iertarea, iubirea de oameni.

Din pricina aceasta Dumnezeu n-a lasat milostenia numai pe seama
ratiunii, ci multe parti ale ei le-a pus sub tirania legilor naturii. Potrivit
acestor legi, parintii miluiesc pe copii, copiii, pe parinti. Legile acestea
stapinesc nu numai pe oameni, ci §i pe animalele necuvintatoare. Potrivit
acestor legi se fac legaturile intre frati, intre rude, intre necunoscuti, in
sfir§it legaturile de la om la om. Sintem inclinati din fire spre milostenie.
Aceasta ne face sa ne revoltam cind oamenilor li se face nedreptate, sa ni
se zbata inima cind vedem ca cineva este ucis; §i plingem cind vedem pe
cineva indurerat. Pentru ca Dumnezeu vrea tare mult sa se faca lucrul
acesta, a poruncit naturii sa contribuie §i ea mult la savir§irea milosteniei.
Prin aceasta Dumnezeu ne arata ca tine nespus de mult la milostenie.

Gindindu-ne, dar, la toate acestea sa ne ducem noi in§ine la §coala
milosteniei §i sa ducem §i pe copiii §i cunoscutii nostri. Inainte de alte
lucruri omul sa invete sa miluiasca. Pentru ca a milui inseamna a fi om!
„Mare §i cinstit lucru este omul milostiv" 31 . Daca nu esti milostiv, ai ince-
tat de a fi om! Milostenia ne face intelepti. Pentru ce te minunezi cind

30. Luco 11, 41.

31. Prov. 20, 6.

808 SFlNTUl- IOAN QUHA DK AUR

spun ca a milui imseamna a fi om? Spun inca ceva mai mult: A milui
inseamna a fi Dumnezeu. „Fiti milostivi, spune Hristos, ca $i Tatdi
vostru" 32 . Sa invajam, dar, sa fim milostivi pentru toate aceste pricini,
dar mai cu seama pentru ca si noi avem nevoie de multa mila. Sa nu soco-
tim ca traim, atita vreme eft nu facem milostenie. Iar cind spun milostenie
ma gindesc la milostenia aceea facuta din averi nepatate de jaf §i nedrep-
tate. Daca eel care se ingrijeste numai de el din averile lui §i nu da altuia
nimic, nu-i milostiv, cum poate fi milostiv acela care ia averile §i dreptu-
rile altora, chiar daca ar face cu ele mii de milostenii? Daca e o neomenie
sa te folosesti numai tu din averile tale, apoi cu mult mai mare neomenie
este sa le iei pe ale altora. Daca Dumnezeu pedepse§te chiar pe cei care
nu §i-au agonisit averile prin jaf §i nedreptate, pentru ca n-au facut
milostenie, apoi cu mult mai mult pe cei care au luat averile altora.
Sa nu-mi spui ca a nedreptatit pe unul, dar a miluit pe altul! Asta e groza-
via. Ar trebui ca nedreptatitul sa fie §i eel miluit. A§a insa ranesti pe unii
§i-i vindeci pe altii pe care nu i-ai ranit, cind ar trebui sa vindeci pe cei pe
care i-ai ranit; dar, mai bine spus, nici n-ar fi trebuit sa ranesti. Filantrop
nu-i acela care raneste intii, §i apoi vindeca, ci eel care vindeca pe cei
raniti. Vindeca, dar, mai intii ranile facute de tine §i apoi pe cele facute de
altii! Dar, mai bine spus, nici nu rani, nici nu dobori pe nimeni la pamint -
asta este treaba jucatorilor de la intrecerile atletice -, ci ridica pe cei
doboriti la pamint. Nu este cu putinta sa vindeci raul savir§it de jaf §i
nedreptate cu aceea§i masura de milostenie. Daca ai rapit unuia un obol,
nu trebuie sa faci milostenie cu un obol ca sa stirpe§ti rana jafului, ci cu un
talant. De aceea hotul trebuie sa dea impatrit de eft a luat; rapitorul insa
e mai rau decit hotul. Daca hotul trebuie sa dea impatrit decit a luat, apoi
rapitorul trebuie sa dea inzecit §i chiar cu mult mai mult. Ce bine ar fi
daca chiar a§a ar putea capata iertare pentru nedreptatea savirsfta; dar
nici atunci nu va primi plata pentru milostenia sa. De aceea Zaheu spu-
nea: „De am napastuit pe cineva, intorc impatrit §i vox da saracilor
jumatate din averile mele" 33 . Daca in timpul legii vechi trebuia sa intorci
impatrit, apoi cu mult mai mult pe timpul harului; daca hotul trebuie sa
intoarca, apoi cu mult mai mult rapitorul. Rapitorul in afara de paguba
mai aduce §i ocara celui jefuit. Deci daca ai intoarce de o suta de ori eft ai
rapit, tot n-ai intors tot. Vezi, dar, ca nu in zadar spuneam: Daca ai rapit
unuia un obol §i-i intorci un talant, abia daca poti tamadui rana facuta. Daca
asa abia poti tamadui rana, cum te vei apara inaintea lui Dumnezeu cind
strici rinduiala, cind rapesti averi intregi §i dai putin, §i nici acelora pe care
i-ai jefuit, ci altora in locul acelora? Ce iertare mai poti avea? Ce nadejde de

32. Luca 6, 36.

33. Luca 19, 8.

OMILII LA MATEI 609

mintuire? Vrei sa stii cit de mare rau faci cind miluie§ti a§a? Asculta ce
spune Scriptura: „Cel care aduce jertfa din averea saracilor este ca acela
ce omoara pe fiu inaintea tatalui lui" 34 .

Sa plecam, dar, de la biserica scriind in mintea noastra aceasta ame-
ninjare; s-o scriem peziduri, pemiini; s-oscriem in con§tiinta noastra;
s-o scriem pretutindenea, pentru ca teama sa ne creasca in a§a masura in
sufletul nostru incit sa ne impiedice miinile de a infige in fiecare zi cuti-
tul in semenii no§tri. Ca rapirea bunurilor §i drepturilor altora este mai
grozava decit uciderea, pentru ca rapirea ia viata celui sarac incetul cu
incetul.

Ca sa ne curatim deci de miasma aceasta, sa ne gindim §i noi la toate
acestea §i sa le spunem §i altora. A§a vom avea mai multa tragere de
inima spre milostenie, vom primi pentru milostenia noastra rasplatile
cuvenite §i ne vom bucura §i de bunatatile cele vegnice, cu harul §i cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i pute-
rea impreuna cu Tatal §i cu Sfintul Duh, acum §i pururea §i in vecii veci-
lor, Amin.

34. Int. Sir. 34, 22.

OMILIA LIII

„Iar Iisus, chemind pe ucenicii Sai, a zis:

.,Mi-e mila de multime, ca iata sint trei zile

de cind asteapta lingaMine §i n-au ce sa manince;

§i a-i slobozi flaminzi nu voiesc,

ca nu cumva sa se istoveasca pe cale" 1

§i mai inainte, cind avea sa faca minunea inmultirii piinilor, Dom-
nul a vindecat mai intii pe cei bolnavi cu trupul; si acum face acelasi
lucru; de la vindecarea celor orbi si schiopi trece la inmultirea piinilor.

- Dar pentru ce atunci ucenicii I-au spus: „Sloboze§te multimile" 2 ,
iar acum nu-i mai spun, desi trecusera trei zile de cind stateau in pustie?

- Sau pentru ca ucenicii ajunsesera mai buni sau pentru ca au vazut
ca multimile nu simteau prea tare foamea; ele slaveau pe Dumnezeu
pentru cele petrecute sub ochii lor.

Uita-te insa ca si acum Domnul nu vine la minune a§a dintr-o data,
ci ii cheama pe ucenici sa ia parte la savirsirea minunii. Multimile, care
venisera pentru vindecarea bolilor lor, nu indrazneau sa-I ceara piine;
dar El, Cel iubitor de oameni si purtator de grija, le da fara ca ei sa
ceara si spune ucenicilor Sai: „Mi-e mild; §i a-i slobozi flaminzi nu voiesc".
§i ca ucenicii sa nu-I spuna ca oamenii au venit cu mincare la ei, Dom-
nul le spune: „Ca iata sint trei zile de cind asteapta lingd Mine, asa ca chiar
daca au venit cu mincare la ei, au terminat-o". Din pricina aceasta §i
Domnul n-a facut minunea in prima sau a doua zi de §edere in pustie, ci
cind multimile au terminat toate merindele, pentru ca, venind foamea
peste ei, sa primeasca cu mai multa bucurie darul Domnului. De aceea
a si spus: „S& nu se istoveasca pe cale", aratind si ca erau departe de locuin-
^ele omenesti §i ca nu mai aveau nimic de mincare.

- Dar daca nu vrei sa-i sloboze§ti flaminzi, pentru ce, Doamne, nu
faci minunea?

- Ca prin intrebare si raspuns, spune Domnul, sa-i fac mai atenti pe
ucenici, sa-i faca sa-si arate credinta lor, apropiindu-se de Mine si spu-
nindu-Mi: „Fa-le piine!".

1. Matei 1.5, 32.

2. Matei 14, 1.5.

OMI1.II I, A MATKI till

Dar nici a§a ucenicii n-au injeles pricina cuvintelor lui Hristos; de
aceea mai pe urma le zice, dupa cum spune evanghelistul Marcu: ,^Ltit
de impietrite suit inimile voastre? Avefi ochisinu vedefi? Urechi avefisi nu
auziti?" 3 . Daca n-ar fi fost acesta gindul lui Hristos, atunci pentruce
le graieste asa de aspru ucenicilor, pentru ce arata ca multimile merita
sa li se faca bine, pentru ce mai adauga si mila ce-o simte pentru popor?
Evanghelistul Matei spune ca dupa aceasta i-a si certat, spunindu-le:
„Putin credincio§ilor, inca nu intelegeti, nici nu vd aduceti aminte de cele cinci
piini la cele cinci mii §i cite co§uri ati luat? Nici de cele sapte piini la celepatru
mii §i cite co§uri ati luat?" 4 Dupa cum se vede, evanghelistii sint de acord
unii cu al^ii.

- Dar ce fac ucenicii?

- Inca se tirasc pe jos, desi facusera multe ca sa-si poata aminti de
minunea aceea: intrebasera pe Hristos, primisera raspunsul Lui, sluji-
sera la savirsirea minunii si luasera fiecare cite un cos de firimituri; dar
ei erau inca nedesavirsiti. De aceea li si spun lui Hristos:

,J)e unde sa avem noi in pustie atitea piini?" 5

§i mai inainte si acum apostolii li aduc aminte lui Hristos ca sint in
pustie; graiesc asa pentru ca le era inca slaba credinta; dar fac prin
aceasta ca minunea sa nu fie pusa la indoiala. Ca sa nu poata nimeni
spune, asa cum spuneam si mai inainte, ca. au luat piine din vreun sat
apropiat, da marturie de locul unde se aflau, pentru a fi crezuta minu-
nea. Aceasta e pricina ca si minunea aceasta, ca si cea de mai inainte,
Hristos o face in pustie, foarte departe de vreun sat. Din toate acestea
insa ucenicii n-au inteles nimic; de aceea au si spus: „De unde sa avem
noi in pustie atitea piini?" Ucenicii socoteau ca Domnul le spusese
aceste cuvinte pentru ca avea de gind sa le porunceasca. lor sa hra-
neasca multimile. O judecata. cu totul gresita.. Cind a facut cea dintii
minune, le spusese: „Dati-le voi sd mdnince!" 6 , ca sa le dea prilej sa-L
roage. Dar acum nu le-a mai spus nici aceasta: ,J)ati-le voi sd mdnince!"

- Dar ce?

- Le-a spus: ,flli-e mild de multime si a-i slobozi fldminzi nu
voiesd", ca sa-i aduca. pe ucenicii Sai mai aproape de gindul Lui, ca sa-i
imboldeasca mai mult si sa-i faca sa inteleaga ca ei trebuie sa-I ceara sa
dea de mfncare multimilor. Intr-adevar cuvintele Lui aratau ca poate sa
nu-i slobozeasca flaminzi, aratau ca are aceasta putere. Acest lucru il
arata cuvintele: „Nu vreau".

3. Marcu 8, 17-18.

4. Matei 16, 8-9.

5. Matei 15, 33.
(i. Matei 14, Hi.

t)12 SFlNTUl. IOAN OURA DE AUR

Dar pentru ca ucenicii au pomenit de multime, de loc si de pustie,
ca ziceau: ,JDe unde sd avem noi in pustie atitea piini, ca sd se sature atita
mulftme?" 7 , neintelegind cuvintele lui Hristos, Domnul incepe sa faca
minunea §i le spune:

„Cite piini aveti?" Iar ei au spus: „§apte §i putini pe§ti" 8 .

Acum nu-I mai spun: „Dar ce ajung acestea la atita multime?" 9 , asa
cum spusesera mai inainte.

Astfel, chiar daca ucenicii n-au inteles totul, totusi, incetul cu
incetul ajung mai priceputi. Dar §i Hristos prin aceste cuvinte le tre-
zefte mintea lor; ii intreaba la fel ca §i la prima inmultire a piinilor,
pentru ca prin felul intrebarii sa le aduca aminte de cele ce se petrecu-
sera atunci.

Tu insa dupa cum ai vazut din acestea nedesavirsirea lor, tot a§a
cunoa§te §i filozofia sufletului lor, admira-le dragostea lor de adevar, ca
ei scriind toate acestea nu §i-au ascuns cusururile lor, desi erau mari! Ca
nici nu era o vina mica sa uite atit de iute o minune facuta mai inainte!
De aceea au §i fost tinuti de rau.

II

In afara de asta, gindeste-te si la o alta filozofie a lor! Cit de mult
dispre^uiau trebuintele pintecelui! Cit invatasera sa nu mai puna mare
pre£ pe mincare! Erau in pustie, stateau de trei zile acolo si aveau numai
japte piini!

Ca si mai inainte, Hristos asaza multimile jos pe pamint si in mii-
nile ucenicilor Sai face sa izvorasca piinile.

,^(4 poruncit multimilor sd sadd jos pe pdmint; §i luind cele sapte
piini sipestii, multumind, afrint §i a dat ucenicilor, iar ucenicii multimii" 10 .

Dar sfir§itul minunii nu mai e la fel:

,^4w mincat toti si s-au sdturat. §i au luat rdmdsitele de firimituri sapte
cosuri pline. Iar cei ce mincaserd erau patru mii de bdrbati, afara de
femei §i copii" 71 .

- Dar pentru ce la prima minune, cind erau cinci mii au prisosit
douasprezece cosuri de firimituri, iar acum patru mii si au ramas sapte
co§uri? Pentru ce, care e cauza ca au fost mai putine rama§itele, desi cei
ce mincasera au fost patru mii de barbati, afara de femei §i de copii?

7. Matei 15, 33.

8. Matei 15, 34.

9. loan (i, !).

10. Matei 15, 35-36.

11. Matei 15, 37-38.

OMI1.I1 l,A MATE! ^ 613

- Se poate spune sau ca au fost mai man acum cosurile sau, daca
aceasta nu-i explicatia cea dreapta, ca Domnul voia ca nu cumva ase-
manarea minunilor sa-i faca pe ucenici sa o uite; prin deosebirea dintre
minuni le desteapta amintirea, ca sa-si aduca aminte, datorita diferentei
dintre co§uri, si de o minune §i de alta. De aceea atunci a facut ca numa-
rul cosurilor sa fie egal cu numarul ucenicilor, iax acum co§urile sa fie
egale cu numarul piinilor; prin aceasta Domnul l§i arata puterea Sa
nespusa, arata ca Ii este cu putinta sa faca astfel de minuni §i intr-un
chip si in altul. Nici nu era apoi semn de mica putere ca a pastrat numa-
rul §i atunci §i acum; atunci cind erau cinci mii de barbati, iar acum
patru mii si ca n-a lasat sa fie ramas.ite de firimituri nici mai multe nici
mai putine decit cite cosuri erau si prima data si a doua oara, desi
numarul celor care mincasera era deosebit. Sfirsitul minunii este la fel
cu sfirsitul celei dintii minuni. SJ atunci, ca si acum, a lasat multimile,
iar El a plecat cu corabia. Evanghelistul loan spune aceasta 12 . Nici o
alta minune, ca minunea inmultirii piinilor, n-a facut multimile sa
mearga dupa El; dar nu numai sa mearga dupa El, ci voiau sa-L faca
imparat; Hristos, ca sa scape de banuiala ca ar urmari o astfel de tiranie,
dupa ce a facut minunea pleaca; §i nu pleaca pe jos, ca sa nu vina multi-
mile dupa El, ci Se suie intr-o corabie.

„§i slobozind multimile, S-a suit in corabie si a venit in tinutul Mag-
dala. §i apropiindu-se fariseii si saducheii II intrebau sa le arate semn din cer.
Iar El le-a zjs: „Cind seface seard spuneti: «Vafi senin, ca se inroseste cerul!»
§i dimineata ziceti: «Astazj, vafifurtuna, ca cerul este ro§u - posomorit». Fa fa
cerului stiti sa o deosebiti, iar semnele vremilor nu puteti? Neam viclean si
adulter cere semn, §i semn nu i se va da, decit semnul lui Iona profetul. §i lasin-
du-i, S-a dus" 13 .

Evanghelistul Marcu spune ca apropiindu-se fariseii §i vorbind cu
El, Hristos suspuwid cu duhul, a zis: „Pentru ce neamul acesta cere semn?" u ,
de§i intrebarea lor era vrednica de minie si de revolta. Totu§i Domnul
eel iubitor de oameni §i purtator de grija nu Se minie, ci Ii este mila de
ei si-i nefericeste ca sint bolnavi de o boala de nevindecat, ca tot II
mai ispitesc, de§i le daduse atitea dovezi de puterea Lui. Ca nici nu-L
intrebau ca sa creada in El, ci ca sa-L atace. Daca s-ar fi apropiat de El ca sa
creada, atunci le-ar fi dat semn. Cel ce a spus femeii cananeence „Nu este
bine" ", dar mai pe urma i-a dat semn 16 , cu mult mai mult le-ar fi dat lor
semn. Dar pentru ca fariseii nu intrebau ca sa creada, de aceea Hristos ii

12. loan 6, 15-17.

13. Maui 15, 39-16, 4.

14. Marcu 8, 11-12.

15. Matei 15, 26.

16. Matei 15, 28.

614 SFlNTUt. IOAN GURA DE AUK

nume§te in alta parte fatarnici, ca una spuneau §i alta gindeau. Daca ar
fi crezut, nici n-ar fi cerut semn. Se vede §i in alt chip ca nu credeau:
cind erau tinuti de rau §i biruiti nu ramineau linga El, nici nu spuneau:
„Nu stim si cautam sa aflam".

- Dar ce semn cereau ei din cer?

- Sau sa faca sa stea soarele sau sa opreasca luna sau sa coboare ful-
gere sau sa schimbe vremea sau altceva asemanator.

- Ce le raspunde Hristos la toate acestea?

- ,JFata cerului §titi sa o deosebiti, iar semnele vremilor, nu puteti"?
Uitati-va la bunatatea si blindetea lui Hristos! Nu i-a refuzat ca mai

inainte, nici nu le-a spus: „Nu se va da lui" 17 , ci le spune si pricina pentru
care nu le da semn, cu toate ca ei nu L-au intrebat cu gindul de a
cunoa§te.

- Care e, dar, pricina?

- „Dupa cum pe cer, le spune Hristos, altul este semnul furtunii si
altul semnul vremii bune §i nu te poti astepta la vreme buna cind vezi
semn de furtuna §i nici la furtuna cind vezi semn de vreme buna, tot asa
trebuie sa ginditi §i despre Mine! Altul este timpul acesta al venirii
Mele de acum si altul acela al venirii Mele viitoare. Acum e nevoie de
aceste semne pe pamint; dar semnele acelea din cer se pastreaza pentru
vremea aceea de la sfir§itul veacului. Acum am venit ca Doctor; atunci,
voi veni cajudecator; acum, sa caut pe eel ratacit; atunci, sa cer socoteala.
Pentru aceea am venit acum pe ascuns; atunci insa, cu multa strigare; voi
stringe cerurile 18 , voi ascunde soarele, nu voi mai lasa luna sa-si dea lumina
ei 19 ; atunci puterile cerului se vor clatina 20 ; §i aratarea venirii Mele va fi tot
atit de fulgeratoare ca fulgerul si vazuta de toti. Dar acum nu este timpul
acestor semne; ca am venit sa mor si sa sufar cumplite patimi. N-ati auzit pe
profetul care spune: „Nu se va certa, nu va striga, nici nu I se va auzj. afar a
glasul Lui"? 21 ; §i iarasi alt profet: „Se va pogori ca ploaia pe lind' "

i»22

III

„Daca ati spune, continua Domnul, ca trebuia sa fac semnele si
minunile facute pe timpul lui Faraon, va spun ca atunci trebuia sa. scap
poporul iudeu de un dusman §i trebuia sa se faca acele minuni; dar
acum nu-i nevoie de aceste minuni, pentru ca am venit la voi ca la ni§te
prieteni. Dar in afara de aceasta, pentru ce sa fac semne §i minuni mari cind

17. Matei 12, 39.

18. Evr. 1, 12.

19. Matei 24, 29.

20. Matei 24, 29.

21. haia 42, 2.

22. Ps. 71, (i.

0M1IJ1 IA MATEI 615

voi nu crede^i nici in cele mici. Le numesc mici in privinta infati§arii
lor; in privinta puterii insa acestea sint cu mult mai mari decit minunile
savirsite de Moise. Care minune a lui Moise se poate egala cu dezlega-
rea de pacate, cu invierea mortilor, cu izgonirea dracilor, cu crearea
trupurilor si cu indreptarea tuturor celorlalte madulare?".

Tu insa uita-te la invirtosenia inimii lor! Cum au auzit spunindu-li-se:
„Nu li se va da lor semn decit semnul lui Iona profetul", n-au mai intrebat
nimic. §i-ar fi trebuit sa-1 intrebe si sa afle ce vrea sa spuna cu aceste
cuvinte, ca stiau cine-i profetul, stiau cele intimplate cu el si auzisera a
doua oara aceste cuvinte din gura Domnului. Dar nu; fariseii, a§a cum
spuneam mai inainte, nu faceau acestea din dorinta de a cunoaste. De
aceea si Hristos i-a lasat si a plecat.

„§i mergind ucenicii Lui de cealalta parte, spune mai departe evan-
ghelistul, uitaserd sd ia piine" 23 .
Iar Iisus le-a zis lor:

„Cdutati §i va p&ziti de aluatul fariseilor si al saducheilor" 24 .

- De ce nu le-a spus deslusit: „Feriti-va de invatatura lor"?

- Voia sa le aduca aminte de cele petrecute mai inainte. §tia ca si
uitasera! Sa-i certe la intimplare pentru uitarea lor, nu avea rost; a-i
certa, insa, luindu-i pricina chiar pe ei, facea ca aceasta certare sa fie
bine primita.

- De ce nu i-a certat atunci cind au spus: „De unde sd avem noi in
pustie atitea piini?" 25 .

- Pentru ca pareau cuvintele lor spuse la timp si pentru ca nu voia
sa dea impresia ca voieste cu orice pret sa faca minunea. De altfel nu
voia sa-i certe pe ucenici in fata multimii §i nici sa se laude inaintea lor.
Acum insa mustrarea era mai indreptatita pentru ca ucenicii luasera parte
la cele doua minuni ale inmultirii piinilor. De aceea acum, dupa ce facuse §i
a doua minune, i-a tinut de rau si le-a dat pe fata §i gindurile lor ascunse.

- Dar ce cugetau in ei in§isi?

„Cd n-am luat piini" 26 , i§i ziceau ei.

Erau inca lipiti apostolii de legile de curatenie iudaice si de pres-
criptiunile cu privire la mincaruri. Pentru toate aceste pricini Hristos ii
cearta §i mai aspru, spunindu-le:

„Ce cugetati in voi in§iva, putin credincio§ilor, ca n-ati luat piine?
Inca nu intelegeti, nici nu pricepeti? S-a invirto§at inima voastra? Aveti
ochi §i nu vedeti? Aveti urechi §i nu auziti? Nu va aduceti aminte de cele

23. Matei 16, 5.

24. Matei 16, 6.

25. Matei 15, 33.

26. Matei Mi, 7.

()l() SKlNTUl, IQAN GURA de au>

cinci piini la cele cinci mii §i cite co§uri ati luat? Nici de cele sapte piini la
cele patru mii si cite cosuri ati luat?" 27 .

Ai vazut cit de maxe e indignarea Domnului? Niciodata nu-L
vedem ca-i cearta cu atita asprime.

- Pentru ce face asta?

- Ca sa le scoata din nou din minte gindul de a mai pazi legile
iudaice cu privire la mincaruri. De aceea atunci cind le vorbise intiia
oara despre lucrul acesta, le spusese numai atit: „Nu intelegeti, nici nu
pricepefi?" 28 ; acum, insa, cu multa asprime le spune: „Putin credinciosi-
lor". Nu totdeauna e buna blindetea! Dupa cum le dadea curaj, tot asa ii
si cearta, rinduind mintuirea lor prin aceasta invirstare. Dar uita-te ca
Domnul este blind chiar atunci cind cearta cu asprime. Aproape ca-§i
cere iertare de la ei pentru cuvintele aspre cu care i-a certat, spunindu-le:
„Nu vd aduceti aminte de cele cinci piini §i cite co§uri ati luat? §i de cele
sapte piini si cite co§uri ati luat?". Arata. si numarul celor care au mincat si
numarul co§urilor de firimituri, ca sa. le aduca deodata, aminte §i de cele
trecute §i sa-i faca mai atenti §i pentru cele viitoare.

§i ca sa afli cita putere a avut certarea §i ca a de§teptat mintea lor
cea adormita, asculta ce spune evanghelistul. Iisus nu le mai spusese
nimic, ci ii certase §i a adaugat atita doar:

„Cum nu intelegeti ca nu de piini v-am spus sa vd pdziti, ci de alua-
tul fariseilor §i saducheilor"? 29 , ca evanghelistul a §i continuat spunind:

,^.tunci au inteles ca nu le-a spus sd se pazfiasca de aluatul piinii, ci de
invdtdtura fariseilor §i saducheilor" 30 , cu toate ca acum Domnul nu le mai
talmacise spusele Sale.

lata cite lucruri bune a lucrat mustrarea! I-a desprins de pazirea
legilor iudaice cu privire la mincaruri, i-a facut mai atenti din nepasa-
tori ce erau, i-a scapat de putinatatea de credinta, ca sa nu se mai teama,
nici sa mai tremure, daca vreodata vor vedea ca au doar citeva piini,
nici sa le mai fie frica de foame, ci sa le dispretuiasca pe toate acestea.

Asadar 31 , nici noi sa nu lingusim pe cei mai mici decit noi, dar nici
sa cautam sa fun lingusiti de cei mai mari. Sufletul omenesc are nevoie de
amindoua aceste leacuri: de asprime si de bunatate. Pentru aceea Dumne-
zeu conduce lumea asa; uneori o cearta, alteori o cruta si nu lasa sa fie sin-
gure pe pamint nici numai cele bune, nici numai cele rele. Dupa cum

27. Matei 16, 8-10.

28. Matei 15, 16-17.

29. Matei 16, 11.

30. Matei 16, 12.

31. De aici incepe partea morala: Viafa e impletitd din clipe pldcute §i triste §i nupoatefi om
■ are sd fie fori dureri si bucurii. Nimic nu nepoate mingiia laplecarea noastrd din aceastd viatd ca o con -
//Unfa bund.

UMIUI LA MATEI ; 617

uneori e noapte, alteori e zi; uneori e vara, alteori e iarna, tot asa si in
via^a omeneasca uneori e durere, alteori e bucurie; uneori e boala,
alteori e sanatate. Sa nu ne minunam, dar, cind sintem bolnavi, pentru
ca ar trebui sa ne minunam si cind sintem sanatosi; sa nu ne tulburam
cind suferim, pentru ca ar trebui sa ne tulburam si cind ne bucuram.
Toate, si unele si altele, se intimpla in chip firesc si obisnuit.

IV

Pentru ce te minunezi ca ti se intimpla tie acestea? Poti vedea ca si
sfintii au avut si dureri si bucurii. §i ca sa afli aceasta voi aduce in fata
voastra pe sfintul despre care cred ca a avut viata cea mai plina de
bucurii, pe sfintul despre care crezi ca a fost lipsit de griji. Vreti sa cer-
cetam viata lui Avraam? Ce porunca a primit el indata? „Iesi dinpdmin-
tul tdu §i din rudenia ta!" 32 Ai vazut ce porunca dureroasa a primit? Dar
iata urmeaza o alta porunca plina de bucurie: „Si vino in pdmintul pe care
ti-l voi arata si te voi face pe tine neam mare" 33 .

- Ce vrei sa spui, m-ar putea intreba cineva, au incetat durerile si neca-
zurile lui dupa ce a ajuns in pamintul dat lui, dupa ce a intrat in port?

- Nicidecum! Vin iarasi peste el alte necazuri §i mai cumplite decit
cele de mai inainte: foametea, stramutarea in alta tara, rapirea sotiei lui;
dar dupa aceste necazuri urmeaza alte bucurii: pedepsirea lui Faraon,
liberarea sotiei sale, cinstea, daruri bogate, intoarcerea in patrie.
Intreaga lui viata a fost un lant impletit din bucurii si din dureri.

Acelasi lucru s-a petrecut si in viata apostolilor. De aceea si Pavel
spunea: „Cel Ce ne mingiie pe noi in tot necazfd nostru, ca sa putem min-
giia §i noi pe cei ce sint in tot necazul" 34 .

- Dar ce legatura au toate acestea cu mine, mi s-ar putea spune,
care sint totdeauna prins de dureri si de necazuri?

- Nu fi nerecunoscator, nici nemultumitor! Este cu neputinta ca
cineva sa fie totdeauna coplesit numai de dureri si de necazuri! Nici
firea n-ar putea rezista! Dar pentru ca voim sa fim totdeauna fericiti, de
aceea ni se pare ca sintem totdeauna necajiti. §i nu numai pentru
aceasta, ci si pentru ca uitam repede zilele de fericire si de bucurie pe
care le-am avut si ne aducem aminte numai de cele triste. De aceea spu-
nem ca avem numai necazuri si suparari. Nici nu-i cu putinta ca un om
sa fie vesnic numai trist si amarit.

§i, daca vreti, sa cercetkm si viata unui om care o duce numai in pla-
ceri, in lux si in chefuri si viata unui om impovarat de necazuri, chinuit si

32. Fac. 12, 1.

33. Fac. 12, 1-2.

34. // Cor. 1, 4.

618 SKlNTUL IOAN GURA DE AUK

nec&jit. §i vom vedea ca si eel dintii are necazuri si eel din urma bucu-
rii. Nu murmurati! Voi aduce in fata voastra un sclav §i un imparat. Voi
aduce in fata voastra de asemeni un om care munceste toata ziua cu pal-
mele si un altul care o duce numai in desfatari. Dar sa-ti vorbesc mai
intii de necazurile si supararile celui care o duce numai in desfatari.
Ginde§te-te ce furtuna trebuie sa fie in sufletul lui cind doreste o slava
pe care n-o poate ajunge, cind este dispretuit de slugi, cind este ocarit
de inferiori, cind il invinovateste o multime de lume, cind il critica si il
hulesc toti pentru luxul si chefurile lui. Despre celelalte cite i se
intimpla de obicei unuia care traieste in o astfel de bogatie nici nu se
poate vorbi: dusmaniile, ofensele, acuzatiile, pagubele, uneltirile invi-
diosilor, care, pentru ca nu pot pune mina pe averea lui, il hartuiesc, il
ataca in fel si fel de chipuri si ridica impotriva lui nenumarate furtuni.
Vrei sa-ti vorbesc si de bucuriile unui muncitor cu palmele? Este scapat
de toate aceste necazuri. Daca-1 ocaraste cineva, nu sufera; nu se crede
superior nimanui; nu tremura pentru bani si averi; maninca cu pofta,
doarme cu multa multumire. Nu simt atita placere cei care beau vin
de Tasos cit acesta care se duce la izvor si se desfateaza cu apele lui.
Bogatul nu are astfel de bucurii. Iar daca nu-ti sint de ajuns cele spuse,
haide sa punem fata in fata viata unui imparat si a unui sclav, ca sa fie
victoria si mai stralucita. Pe sclav il vei vedea deseori vesel; il vei vedea
jucindu-se si sarind; pe imparat, pe eel cu coroana §i in purpura, il vei
vedea trist, cu mii si mii de griji, totdeauna mort de frica.

Nu este cu putin^a, nu este cu putinta sa existe o viata omeneasca
lipsita de durere, dar nici lipsita de bucurie. Nici firea noastra n-ar
putea rezista, a§a cum spuneam mai inainte. Iar daca unui se bucura
mai mult, iar altul sufera mai mult, asta se datoreste celui ce sufera,
pentru ca e mic la suflet, si nu firii lucrurilor. Daca am vrea sa ne bucu-
ram necontenit, avem o multime de prilejuri. Daca imbrati§am virtu-
tea, nimic nu va putea sa ne intristeze. Virtutea da nadejdi de nezdrun-
cinat celor ce o practica, ii face placuti lui Dumnezeu, cu nume bun
inaintea oamenilor si-i umple de bucurie nespusa. Chiar daca virtutea
cere osteneala pentru savirsirea ei, totusi umple constiinta de multa
bucurie, face atita placere sufletului cita nici un cuvint n-o poate infa-
£isa. Ce ^i se pare placut in viata aceasta de pe pamint? Mesele bogate si
luxoase, sanatatea trupului, slava, bogatia? Dar daca pui fata in fata
toate placerile acestea cu bucuria constiintei, toate sint mai amare decit
orice in comparatie cu ea. Nimic nu-i mai placut decit o constiinta buna
si o nadejde tare.

0M1UI LA MATEI 61!)

Iar daca vreti sa cunoasteti mai bine adevarul spuselor mele, sa ne
ducem la un om pe patul de moarte sau la un batrin. Sa le aducem
aminte de mesele bogate si luxoase la care s-au desfatat, de slava si de
cinstea de care s-au bucurat in viata si de faptele bune pe care le-au
savirsit si sa-i intrebam de care se bucura mai mult; si vom vedea ca le e
rusine, rosesc de acelea, iar de acestea se bucura §i salta de veselie. Tot
asa si Ezechia, cind s-a imbolnavit §i era pe moarte, n-a facut pomenire
de mesele bogate, de slava, de imparatie, ci de dreptate, ca spunea:
,/ldu-Ti aminte, Doamne, ca am umblat inaintea Ta in cale dreaptd" 35 . Vezi-1
si pe Pavel ca tot din pricina faptelor bune salta si spune: ,JLupta cea
bund m-am luptat, cdldtoria am sdvir§it, credinta am pdzit" 36 .

- Dar ce putea spune Pavel? as putea fi intrebat.

- Multe si mai multe decit acestea! Cinstea cu care a fost cinstit de
credinciosi; cetele de credincio§i care-1 insoteau; multa ingrijire si res-
pectul ce i s-au dat. Oare nu-1 auzi pe el insu§i spunind: „Cape un inger
alluiDumne&u m-ati primit, ca pe Hristos lisus" ; si: ,J)acd eracuputin-
td v-afi fi scos ochii §i mi i-atifi dat" 38 ; si: „Pentru sufletul meu §i-aupus
grumazut" 39 . Pavel insa nu vorbeste de acestea, ci de ostenelile lui, de
primejdiile lui, de cununile lui dobindite pentru aceste osteneli si pri-
mejdii. §i pe buna dreptate. Toate ramin pe pamint §i numai faptele
noastre bune calatoresc impreuna cu noi. Pentru acelea vom da soco-
teala; pentru acelea vom primi plata. Nu stiti cum pacatele chinuie
sufletul in ultima zi a vietii, cum framinta inima? Atunci deci, cind se
intimpla asta, venind amintirea faptelor bune, mingiie sufletul tulburat,
ca seninul in mijlocul furtunii. Daca sintem cu mintea treaza, frica de
pacat va fi linga noi tot timpul vietii noastre; dar daca traim nepasatori,
va veni negresit peste noi frica aceasta, cind vom fi scosi din lumea aceasta.
Ca si intemnitatul sufera mai mult cind este scos din inchisoare si dus inain-
tea judecatii; atunci mai cu seama tremura, cind este aproape de scaunul de
judecata, cind trebuie sa dea socoteala de faptele sale. Aceasta e pricina ca
poti auzi pe multi spunind ca oamenii pe patul de moarte sint cuprinsi de fri-
ca si au vedenii groaznice, a caror vedere n-o pot suferi; ca se framinta cu
multa furie in patul in care zac §i se uita cu ochi ingroziti la cei de fata, deoa-
rece sufletul lor, ingramadindu-se inauntru, amina despartirea de trup,
neputind suferi vederea ingerilor care se apropie. Daca ne speriem

35. IV Regi 20, 3.

36. // Tim. 4, 7.

37. Gal. 4, 14.

38. Gal. 4, 15.

39. Rom. l(i, 4.

6 2° SHNTUL ioan oura de aur

la vederea unor oameni infricofatori, ce spaima nu ne va cuprinde la
vederea ingerilor amenin^atori si a puterilor cere§ti neinduratoare, care
se apropie in clipa cind sufletul este scos din trupul nostru, cind este dus
departe §i plinge cu amar, dar in zadar §i de pomana? Ca §i bogatul
nemilostiv, dupa ce a plecat de pe lumea aceasta, a plins mult, dar
plinsul nu i-a folosit la nimic.

Sa framintam toate aceste ginduri §i sa le avem mereu in minte, ca
sa nu pa|im §i noi la fel; sa ne fie necontenit vie in suflet frica de pacat,
ca sa scapam de pedeapsa pentru faptele rele §i sa dobindim bunatatile
cele vegnice, de care, faca Dumnezeu ca noi toti sa avem parte, cu harul
si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care
Tatalui slava, impreuna cu Sfintul Duh, acum si pururea §i in vecii veci-
lor, Amin.

OMILIA LIV

„Venind Iisus in partile Cezareii lui Filip,

a intrebat pe ucenicii Lui, zicind:

„Cine zic oamenii ca sint Eu, Fiul Omului?" 1

I

Pentru care pricina evanghelistul numeste pe intemeietorul
orasului?

Pentru ca mai este si o alta Cezaree, a lui Straton. Hristos n-a pus
aceasta intrebare ucenicilor Sai in Cezareea lui Straton, ci in Cezareea
lui Filip; i-a dus departe de iudei, pentru ca, scapati de orice teama si
neliniste, sa poata spune cu indraznire tot ce gindesc.

- Dar pentru ce nu i-a intrebat mai intii ce parere au ei despre El, ci
ce parere au oamenii despre El?

- Pentru ca spunind ei parerea oamenilor si apoi fiind intrebati din
nou: ,J)ar voi cine zjceti ca sint?" 2 , din felul intrebarii sa-i urce pe uceni-
cii Sai la o idee mai mare despre El, sa nu ramina la ideile de jos ale
oamenilor. De aceea nici nu le pune aceasta intrebare la inceputul pre-
dicarii Sale, ci dupa ce facuse multe minuni, dupa ce le spusese multe
invataturi inalte, dupa ce le daduse multe dovezi despre Dumnezeirea
Lui si despre acordul dintre El si Tatal; atunci le pune aceasta intrebare.
Nu i-a intrebat: „Cine zic carturarii si fariseii ca sint Eu?", de§i venisera
de multe ori la El si statusera. cu El de vorba, ci: „Cine zic oamenii cd sint
Eu?". Voia sa cunoasca parerea adevarata a poporului. Chiar daca

{>arerea poporului era cu mult mai prejos decit cea cuvenita, totusi era
ipsita de viclenie; parerea carturarilor si fariseilor insS. era plina de rau-
tate. §i pentru ca. tinea cu tarie sa fie marturisita inomenirea Sa, a spus:
)f Fiul Omului"; numind cu aceste cuvinte Dumnezeirea Sa, lucru pe
care il face si in alte parti; ca a spus: „Nimeni nu S-a suit la cer, decit Fiul
Omului, Care este in cer" 3 ;si iarasi: „Cindveti vedeapeFiul Omului suindu-
Se unde era mai inainte" .

Apoi dupa. ce ucenicii I-au spus:

1. Matei 16, 13.

2. Matei 16, 15.

3. loan 3, 13.

4. loan 6, 62.

*>22 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

„Unii loan Bote&torul, altii Hie, altii Uremia, iar altii unul din
profeti" 5 ,

si I-au facut cunoscuta parerea gresita a poporului, Hristos a adaugat:

,J)ar voi cine ziceti cd sint?" 6

Prin aceasta a doua intrebare, ii provoaca sa-si faca despre El o idee
mai mare, aratindu-le ca parerea poporului era cu totul departe de
vrednicia Lui. De aceea cere de la ei o alta parere; le pune o a doua
intrebare ca sa nu ajunga sa aiba aceeasi parere ca si ceilalti oameni
care, desi-L vazuser& facind minuni mai presus de puterile unui om, II
socoteau om, dar inviat din morti, dupa cum spunea si Irod 7 . Hristos
deci, pentru a-i departa de aceasta parere, ii intreaba: ,J)ar voi cine ziceti
cd sint?", adica: „Voi, care ati fost totdeauna cu Mine, care M-ati vazut
savirsind minuni, care ati facut prin Mine multe minuni!"

Ce face gura apostolilor, Petru eel totdeauna inflacarat, corifeul
cetei apostolilor? Au fost intrebati toti, dar numai el raspunde. Cind i-a
intrebat ce parere are poporul despre El, au raspuns toti apostolii la
intrebare; dar cind i-a intrebat pe ei, Petru sare, o ia inainte si spune:

„Tu e§ti Hristosul, Fiul lui Dumnezpu celui viu" 8 .
Ce i-a raspuns Hristos?

,JFericit e§ti, Simone, fiul lui Iona, cd nu trup §i singe ti-a descoperit tie
aceasta!" 9 .

Daca Petru n-ar fi marturisit ca este nascut din Insusi Tatal, martu-
risirea lui n-ar fi fost opera descoperirii; daca ar fi socotit ca este unul
din mutyii oameni, spusele sale n-ar fi fost vrednice de fericire. Cind
mai inainte, pe timpul furtunii pe mare, cei din corabie spusesera: „Cu
adevdrat esti Fiul lui Dumne&u , Hristos nu i-a fericit, desi graisera ade-
varat, ca nu marturisisera Fiimea lui Hristos ca Petru, ci socoteau ca
este cu adevarat Fiu, unul din cei multi, deosebit de majoritatea oame-
nilor, dar nu prin fiinta.

II

§i Natanail spusese: JRabi, Tu esti Fiul lui Dumne&u, Tu esti impd-
ratul lui Israel" 11 , dar Hristos nu numai ca nu 1-a fericit, ci 1-a tinut si de
rau, ca si cum ar fi spus ceva cu mult mai prejos de adevar; ca Hristos a

5. Matei 16, 14.

6. Matei 16, 15.

7. Matei 14, 1-2.

8. Matei 16, 16.
!). Matei 16, 17.

10. Matei 14, 33.

11. loan 1, 4!>.

OMIU1 LA MATB1 . 623

adaugat: „Pentru cd fi-am spus cd te-am vdzut sub smochin, cre&; mai mari
decit acestea vei vedea!" 12 .

-Dar atunci pentru ce il fericeste pe Petru?

- Pentru ca a marturisit ca este adevaratul Fiu al lui Dumnezeu. De
aceea Hristos n-a spus despre ceilalti apostoli ce-a spus despre Petru.
Lui ii arata si cine i-a facut aceasta descoperire. §i ca sa nu creada oame-
nii ca spusele lui Petru sint spuse din prietenie si linguseala si spre a-I
face placere, pentru ca ll iubea foarte mult pe Hristos, Domnul spune
in fa^a tuturor cine i-a insuflat aceasta marturisire. Hristos ii spune
aceasta ca sa cunosti ca Petru a grait, dar Tatal i-a poruncit ce sa
graiasca; ca sa nu crezi ca cele spuse de Petru sint o parere omeneasca,
ci sint o dogma dumnezeiasca.

- Dar pentru ce Hristos nu declara §i nici nu spune: „Eu sint Hristo-
sul", ci Se foloseste de intrebare facindu-i pe ucenici sa marturiseasca?

- Pentru ca modul acesta Ii era atunci mai potrivit si de nevoie;
pentru ca a§a ii putea face mai bine pe ucenici sa creada in cele ce a
spus Petru.

Ai vazut cum descopera Tatal pe Fiul? Ai cum vazut cum desco-
pera Fiul pe Tatal? Ca „Nimeni nu cunoastepe Tatal decit Fiul si cdruia va
voi Fiul sd-i descopere " ". Deci nu poti cunoa§te de la altul pe Fiul decit de la
Tatal, nici nu poti cunoaste de la altul pe Tatal decit de la Fiul. §i din aceasta
se vede deci ca Fiul este de aceea§i cinste si deofiinta cu Tatal.

Ce-i mai spune Hristos lui Petru?

„Tu e§ti Simon, fiul lui Iona" 14 .

„Tu te vei chema Chifa 1S . §i pentru ca ai predicat pe Tatal Meu,
numesc §i Eu pe eel ce te-a nascut!" Ca §i cum i-ar fi spus: „Dupa cum tu
e§ti fiul lui Iona, a§a si Eu sint Fiul Tatalui Meu".

De altfel era si de prisos ca Iisus sa mai spuna: „Tu estifiul lui Iona".
Dar pentru ca Petru spusese ca este „Fiul lui Dumne&u", Hristos spune
§i El: „Esti fiul lui Iona", ca sa arate ca El este Fiu al lui Dumnezeu, a§a
cum este §i Petru fiu al lui Iona, de aceeagi fiinja cu eel ce 1-a nascut.
Pentru aceasta Hristos a §i adaugat:

„Si Eu iti spun: „Tu esti Petru si pe aceasta piatrd voi zidi Bise-
rica Mea" 16 . '

Adica, pe credinta in marturisirea lui Petru. Prin aceste cuvinte Hristos
. arata ca multi au sa creada; ii inalta gindirea lui Petru §i-l face pastor.

12. loan 1, 50.

13. Matei 11, 27.

14. Matei 16, 17.

15. loan 1, 42.
Hi. Matei Hi, 18.

624 SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

„§i porjile iadului nu o vor birui" ' 7 .

„Daca nu vor putea bind Biserica, apoi cu atit mai mult pe Mine! Sa nu
te tulburi, deci, cind ai sa Ma auzi spunind: „Voi fi vindut §i voi fi rastignit".
Ii mai vorbeste apoi lui Petru si de o alta cinste:

„§i-ti voi da tie cheile cerurilor" 18 .

- Ce inteles au cuvintele: „Si-ti voi da tie"?

- „Dupa cum Tatal, ii spune Hristos, ti-a dat sa Ma cunosti, tot a§a
si Eu i£i voi da!" N-a spus: „Voi ruga pe Tatal", de§i mare era puterea pe
care i-o dadea si nespusa maretia darului, ci: „Eu iti voi da".

- Ce-mi vei da? Spune-mi!

„Cheile cerurilor! Cd toate cite vei lega pe pdmint vorfi legate si in ceruri;
§i toate f cite vei dezkga pe pdmint vorfi delegate §i in ceruri" 79 .

- Dar pentru ce alta data Domnul spusese ca nu este a Lui a da
de a §edea de-a dreapta §i de-a stinga 20 , iar acum ii spune lui Petru:
,JLu ifi voi da".

- Ai vazut ca Hristos il ridica pe Petru la o inalta conceptie despre
El, ca i se descopera pe sine Insu§i si-i arata ca este Fiu al lui Dumnezeu
prin aceste doua fagaduinte? Ii fagaduie§te ca-i va da lui Petru ceea ce
este propriu numai lui Dumnezeu, de a dezlega pacatele, de a face de
nebiruit Biserica in fata unei navale atit de mari de valuri, de a face pe
un pescar mai puternic decit o stinca, de§i ii va purta razboi intreaga
lume; tot asa §i Tatal, vorbind catre Ieremia, spune ca-1 va pune stilp de
arama §i zid 21 ; pe Ieremia la pus stilp unui singur neam; pe Petru insa
stilp al intregii lvuni.

Tare mi-ar place sa intreb pe cei care vor sa mic§oreze vrednicia
Fiului: Care daruri sint mai mari: cele pe care i le-a dat Tatal lui Petru
sau cele pe care i le-a dat Fiul? Tatal i-a daruit lui Petru descoperirea
Fiului; Fiul insa i-a daruit puterea de a semana pretutindeni in lume
descoperirea Tatalui §i descoperirea Fiului; i-a incredintat lui, unui om
muritor, stapinire peste toate cele din ceruri, dindu-i cheile Cel Ce a
intins Biserica peste toata fata pamintului si a spus ca Biserica este mai
puternica decit cerul: „Cerul §i pdmintul vor trece, a spus El, dar cuvintele
Mele nu vor trece" 22 . Cum, dar, poate fi mai mic Fiul, Care a dat astfel de
daruri, Care a savirsit astfel de lucruri? Cind spun asta nu impart faptele
Tatalui si ale Fiului, ca „Toate prin El s-aufdcut sifdrd de El nimic nu s-a

17. Matei 16, 18.

18. Matei 16, 19.

19. Matei 16, 19.

20. Matei 20, 23.

21. lex. 1, 18.

22. Matei 24, 35.

OMIUl LA MATEI _— ^

flicut" 23 , ci ca sa fac sa amu^easca limba nerusinata a acelora care
indraznesc unele ca acestea.

Ill

In toate cuvintele rostite de Domnul, vezi-I puterea Luil^w iti zjic:
Tu e§ti Petru"; ,J£u voi zjdi Biserica"; ,JEu iti voi da cheile cerurilor".

„§i atunci, dupa ce a sous acestea, a poruncit ucenicilor sd nu spund
nimdnui cd El este Hristos .

- Dar pentru ce a dat ucenicilor porunca aceasta?

- Ca ucenicii sa intipareasca in sufletele ascultatorilor curata si ne-
stramutata credinta ce se cuvine sa o aiba despre El numai dupa ce vor
fi indepartate toate pricinile de sminteala, dupa ce va fi rastignit, dupa
ce vor fi savirsite toate celelalte patimi ale Lui, dupa ce nu va mai fi
nimic care sa tulbure credinta oamenilor in El. Pina atunci inca nu stra-
lucise in toata frumusetea puterea Lui. De aceea voia ca apostolii sa
spuna tuturora ca este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci cind si adeva-
rul lamurit al lucrurilor si puterea faptelor vor confirma spusele aposto-
lilor. Ca nu este acelasi lucru a-L vedea pe Hristos cind facind minuni
in Palestina, cind fund ocarit si alungat - mai cu seama ca dupa minu-
nile savirsite avea sa urmeze si rastignirea - cu a vedea ca toata lumea
se inchina Lui si crede in El si ca nu mai patimeste nimic din cele ce a
patimit. Aceasta a fost pricina ca Domnul a poruncit apostolilor sa nu
spuna nimic. Daca smiilgi din sufletul oamenilor o credinta ce fusese
odata inradacinata si vrei s-o sadesti din nou, cu greu mai prinde rada-
cina; dar daca ramine nemiscata, daca nu se atinge nimeni de ea odata
ce a fost plantata rasare cu usurinta si creste tot mai frumos. Daca apos-
tolii, care s-au bucurat de vederea multor minuni, care au luat parte la
atitea taine nespuse, s-au smintit numai cind au auzit de patimile §i de
rastignirea Lui - dar, mai bine spus, nu s-au smintit numai apostolii, ci
si Petru, corifeul lor -, gindeste-te ce-ar fi zis marea multime daca, stiin-
du-L Fiul lui Dumnezeu, L-ar fi vazut rastignit, scuipat, ei, care n-aveau
idee de toate aceste taine nespuse ale credintei noastre si nici nu se
bucurasera de harurile Sfintului Duh? Dac& ucenicilor le spusese: Jncd
multe am a vd spune, dar nu le puteti purta acum" 25 , apoi cu atit mai
mult si-ar fi pierdut curajul ceilalti oameni, daca le-ar fi descoperit lor,
inainte de vremea cuvenita, cea mai mare tain£ din toate tainele credin-
tei noastre. Aceasta-i pricina pentru care Hristos ii opreste pe
apostoli sa spuna ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. §i ca sa
afli cit de bine a fost ca lumea s& cunoasca mai tirziu deplina invata-

23. loan 1, 3.

24. Matei 16, 20.

25. loan 16, 12.

Ii2(> si IN 1 1 U. Ii )AN lilIHA HI 1 , AUH

lura, dupa ce au fost indepartate toate pricinile de sminteala, afla-o
chiar de la corifeul apostolilor. Insusi Petru, dupa atitea minuni, s-a ara-
tat asa de slab, incit chiar L-a tagaduit si s-a temut de o fata proasta; dar,
dupa rastignire, dupa ce a avut dovezile sigure ale invierii, cind nu mai
era nimic care sa-1 sminteasca si sa-1 tulbure, era atit de neclintit in inva-
tatura Duhului, incit sarea mai tare ca un leu asupra poporului iudeu,
desi il amenintau mii de primejdii si-1 pindea moartea la fiecare pas. Pe
buna dreptate deci Hristos a poruncit sa nu le spuna aceasta multimilor
inainte de rastignire, ca nici El n-a indraznit inainte de cruce sa spuna
totul celor care aveau sa porneasca la propovaduire: „Incd multe am a va
spune, dar nu le puteti purta acum" 26 . Apostolii, apoi, nu intelesesera
multe din cuvintele lui Hristos, anume acelea pe care, inainte de
rastignire, nu le lamurise. Dar dupa ce a inviat, atunci au inteles toate
cele spuse.

,J)e atunci a inceput lisus a spune ucenicilor Sai ca trebuie sa pdtimeascd" 2 ' '.
- Cind: „De atunci"?

- De cind a fixat in sufletul lor dogma ca este Fiul lui Dumnezeu,
de cind a deschis usa paginilor. Dar apostolii nici acum n-au inteles
spusele Domnului; „cd era ascuns cuvintul acestapentru ei" 28 , spune evan-
ghelistul Luca; erau ca in intuneric, pentru ca nu stiau ca Hristos tre-
buie sa invieze. Din pricina aceasta si Hristos staruie asupra cuvintelor
grele de inteles, vorbeste mai pe larg, ca sa le deschida mintea si sa pri-
ceapa ce inteles au cuvintele Sale; dar „n-au inteles; ci era cuvintul ascuns
pentru dinsii"; apostolii se temeau sa-L intrebe; nu daca are sa moara, ci
cum, in ce chip si ce este in sfirsit aceasta taina a invierii. Nici nu stiau
ceea ce este insasi invierea din morti si socoteau ca este cu mult mai
bine a nu muri. De aceea, in timp ce ceilalti erau tulburati si nedume-
riti, tot Petru, eel infocat, singur indrazneste sa vorbeasca cu El de aces-
tea. Dar nici el nu are curajul sa-L intrebe in fata tuturor, ci II ia indeo-
sebi, adica despartindu-se de ceilalti ucenici si zice:

,J\4ilostiv fii Tie, Doamne! Sa nu-ti fie Tie aceasta" 29 .

- Ce s-a intimplat? Omul, care a avut parte de descoperirea Tata-
lui, omul caruia i s-a spus fericit, tocmai el sa cada atit de repede, toc-
mai el sa greseasca, incit sa se teama pentru patimile Domnului?

- §i ce e de mirare ca Petru a gindit asa, de vreme ce n-a primit o
descoperire in aceasta privinta? Tocmai aceste cuvinte ale lui Petru sa-ti

2fi. loan 16, l l 2.

27. Matei Hi, 21.

28. Luca 18, 34.
2!). Matei Hi, 22.

OMII.il I, A MA I I.I t>27

urate ca nici cuvintele acelea:„7W e$ri Hrisiosul, Fiul lui Dumnezeu celui
viu" nu le-a rostit de la el! Uita-te la Petru cum se tulbura, cum so
t'raminta la auzul acestor cuvinte care nu-i fusesera descoperite! De§i le
auzise de nenumarate ori, totu§i nu §tie ce injeles au spusele lui Hristos.
Ca este Fiul lui Dumnezeu, §tie; dar ce este taina crucii §i a invierii, nu-i
este inca lamurita. „Era cuvintul acesta ascuns pentru ei", spune evan-
ghelistul Luca. Vezi ca a avut dreptate Hristos cind a poruncit sa nu
spuna altora? Daca aceasta taina i-a tulburat atita pe cei care trebuiau
s-o §tie, ce n-ar fi pajit ceilalji? Hristos, pentru a arata ca nu merge la
patima impotriva voinjei Lui, 1-a certat pe Petru §i 1-a numit satana M .

IV

Sa auda asta toji ciji se rusjneaza de patima crucii lui Hristos! Daca
Petru, corifeul apostolilor, facind asta inainte de a cunoagte toate tainele
lui Hristos, a fost numit satana, ce iertare mai pot avea cei care
tagaduiesc taina intruparii Fiului lui Dumnezeu dupa ce au atitea
dovezi? Cind omul care a fost lericit de Hristos, cind omul care a facut
o marturisire ca aceea a auzit astfel de cuvinte, ginde§te-te ce vor pap
cei care se leapada dupa inviere de taina crucii. Hristos n-a spus: „Satana
a grait prin gura ta", ci:

,JWergi inapoia Mea, satano!" 31

Ca dorinta a vrajmasului era sa nu patimeasca Hristos! De aceea l-o
certat pe Petru cu atita asprime, pentru ca stia ca §i Petru §i ceilalti apos-
toli se temeau de patimile Domnului si nu le primeau cu usurinta. De
aceea ii §i da pe fata gindurile inimii lui Petru, spunind:

„Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor" 32 .

- Ce inteles au cuvintele: „Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele
ale oamenilor"?

Petru, judecind lucrurile cu gind omenesc si pamintesc, socotea
patimile si rastignirea Domnului ca ceva rusinos §i necuviincios. A§a-
dar Hristos mustrtndu-1, ii zice: „Nu-i necuviincios ca Eu sa sufar pati-
mile; dar tu le judeci dupa gindurile tale trupesti; daca ai asculta, dupa
Dumnezeu, cuvintele Mele, desfacut de orice gind trupesc, ai §ti ca Mie
mai cu seama Mi se cuvine acest lucru. Socote§ti ca. este nedemn de
Mine sa patimesc? Eu insa iti spun ca este un gind al diavolului ca Eu sa
nu patimesc!" Hristos ii potoleste nelinistea si teama lui Petru cu ginduri cu
totul contrare gindurilor lui. A§a s-au petrecut lucrurile si la botez cu loan.

30. Matei Hi, 23.

31. Matei l(i, 23.

32. Matei lfi, 23.

(i2K SI'lN'l'UI, IOAN CiURA UK AUR

loan Botezatorul socotea ca nu este vrednic sa-L boteze pe Hristos;
Hristos, insa 1-a convins sa-L boteze, spunindu-i: ,^sa se cuvine noud" 33 .
Asa a fost chiar cu Petru mai tirziu; cind Petru II oprea sa-I spele picioa-
rele, Hristos i-a spus: „N-ai parte cu Mine, daca nu-ti spdl picioarele!" 34 . La
fel si acum, 1-a convins pe Petru cu ginduri contrare gindurilor lui; si
prin asprimea certarii i-a potolit teama pentru patimile lui Hristos.

Nimeni 35 , dar, sa nu se rusineze de cruce, simbolul sfint al mintuirii
noastre, capul bunatatilor, pentru care traim si pentru care sintem! Ca
pe o cununa asa sa purtam crucea lui Hristos! Prin cruce se savirsesc
toate cele ale noastre. Daca trebuie sa te nasti din nou, crucea este ala-
turi! Daca trebuie sa te hranesti cu hrana aceea tainica, daca trebuie sa
te hirotonesti, daca trebuie sa faci orice, pretutindeni este alaturi de noi
crucea, semnul biruintei! De aceea o scriem cu multa rivna si pe case si
pe ziduri si pe ferestre si pe frunte si in cugetul nostru. Crucea este sem-
nul mintuirii noastre, al libertatii noastre obstesti, al blindetii Stapinului
nostru, ca „S-a adus ca o oaie spfejunghiere" 36 . Cind iti faci semnul crucii,
gindeste-te atunci la tot ce s-a petrecut pe cruce si stinge minia si toate
celelalte patimi. Cind Iji faci semnul crucii umple-Ji fruntea cu
multa indi aznire,fa-ti liber sufletul. §tii, doar, care sint acelea care-ti dau
libertatea! Pentru aceasta si Pavel, indemnindu-se la asta, adica la libertatea
ce nu se cuvine noua, asa ne-a indemnat; amintind de cruce si de singele
Stapinului a spus: ,^Ati fost cumparati cu pret! Nu fiti robi oamenilor!" 31 .
„Gindeste-te, ne spune Pavel, la pr etui dat de Domnul pentru tine si nufi
rob nici unui om!" Pavel numeste crucea pret. Nici nu trebuie sa o facem
a§a de mintuiala cu degetele, ci mai intii sa o facem cu inima cu multa
credinta. Daca-ti faci asa cruce pe fata, nu va putea sta alaturi de tine
nici unul din demonii cei necurati, ca vede sabia care i-a dat lovitura,
vede sabia cu care a fost lovit de moarte. Daca noi ne cutremuram cind
vedem locurile in care sint executati condamnatii la moarte, gindeste-te
ce trebuie sa sufere diavolul cind vede arma prin care Hristos i-a dobo-
rit toata puterea lui si a taiat capul balaurului.

Sa nu te rusinezi, dar, de un atit de mare bine, ca sa nu se rusineze
Hristos de tine cind va veni cu slava Lui, cind inaintea Lui se va vedea
crucea stralucind mai mult decit razele soarelui. §i va veni atunci cru-
cea slobozind glas cu chipul ei, vorbind intregii lumi pentru Stapin, aratind
ca n-a lasat nimic din ceea ce trebuia facut pentru mintuirea oamenilor.

33. Matei 3, 15.

34. loan 13, 8.

3. r >. De aici incepe partea morala: Despre ru§inea de a m&rturisi cinstita cruce; Despre premiile
date de impdratul pdmintesc $i Impdratul ceresc. Ce fel sint premiile pentru cei ce fac milostenie.
3(>. Fapte 8, 32; lsaia . r >3, 7.
37. / Cor. 7, '23.

OMII.II I .A MAI 1,1 (i2!)

Crucea, semnul acesta, §i pe timpul inaintasjlor no§tri §i acum, a deschis
u§ile cele fncuiate, crucea a facut fara de putere otravurile; crucea a
luat puterea cucutei; crucea a vindecat muscaturile cele veninoase ale
fiarelor; daca crucea a deschis portile iadului, daca a dat la o parte bol-
£ile cerului, daca a redeschis intrarea in rai si a taiat puterea diavolului,
ce e de mirare ca are putere asupra otravurilor, asupra fiarelor salba-
tice, asupra celorlalte de acest fel.

V

Intipareste-ti deci in inima ta crucea, stringe in brate crucea, sem-
nul mintuirii sufletelor noastre! Crucea aceasta a mintuit lumea, a intors
lumea la Dumnezeu, a alungat ratacirea, a adus din nou pe lume adeva-
rul, a prefacut pamintul in cer si a facut pe oameni ingeri. Din pricina
crucii demonii nu mai sint infricosatori, ci usor de dispretuit. Nici
moartea nu mai este moarte, ci somn. Din pricina crucii toate puterile
care ne purtau razboi au fost aruncate la pamint si calcate in picioare.
Daca cineva te va intreba: „Te inchini Celui rastignit?", raspunde-i cu
glas plin de bucurie §i cu fata vesela: „Da, ma inchin si nu voi inceta
vreodata de a ma inchina!" Daca ride de tine, plfnge-1, pentru ca e
nebun! Multumeste Stapinului ca ne-a dat niste bunatati ca acestea pe
care nimeni nu poate sa le cunoasca fara descoperire de sus. Acela ride
pentru ca „omul trupesc nu prime§te pe cele ale Domnului" 38 . Asa fac §i
copiii cind vad ceva mare si minunat; de i-ai vorbi unui copil de taine,
va ride. Paginii se aseamana cu acesti copii; dar, mai bine spus, sint
chiar mai nedesavirsiti decit copiii; de aceea sint si mai ticalosi; ca nu
fac si nu gindesc in frageda virsta ceea ce fac si gindesc copiii, ci in
puterea virstei; de aceea nici nu merita iertare. Noi insa cu voce mare
strigind tare si puternic, sa inaltam glasul si sa spunem, si cind sint de
fata toti paginii cu mai multa indraznire: „Lauda noastra este crucea; ea
este capul tuturor bunatatilor, ea este indraznirea si toata biruinta
noastra!" As dori sa pot spune cu Pavel: „Prin cruce lumea este rdstignitd
pentru mine §i eu pentru lume" 39 ; dar nu pot, ca sint stapinit de fel de fel
de patimi! De aceea va indemn si pe voi, si inainte de voi pe mine, sa
fim rastigniti pentru lume, sa nu avem nimic comun cu pamintul, ci sa
dorim patria cea de sus, slava si bunatatile de acolo. Sintem ostasi ai
Imparatului ceresc §i ne-am imbracat cu noi armele cele duhovnicesti!
Pentru ce traim ca niste oameni care-si due viata prin crisme, ca
niste oameni fara de capatii; dar, mai bine spus, pentru ce ducem viata
de viermi? Acolo unde-i Imparatul, acolo trebuie sa fie si ostasul
lui. §i am ajuns osta§i, nu din cei care stau departe de Imparat, ci

38. / Cor. 2, 14.

39. Gal. (>, 14.

(,.!(> SIlNllll. IOAN HtlKA l)K AUK

din cei care stau in apropierea Lui. Imparatul de pe pamint nu poate
suferi ca toti ostasii sa fie in palatele imparatesti, nici alaturi de el;
imparatul cerurilor insa vrea ca toti ostasii Lui sa fie aproape de tronul
r.ol imparatesc.

- Dar cum e cu putinta sa stam linga tronul acesta fiind aici pe
pamint?

- §i Pavel era pe pamint, dar era acolo unde sint serafimii, unde
sint heruvimii; era mai aproape de Hristos decit ostasii din garda impa-
ratului pamintesc. Acestia isi mai plimba ochii de colo-colo, pe Pavel
insa nu-1 impresiona, nimic nu-1 atragea, ci toata gindirea ii era indrep-
tata spre Imparat. Deci, daca voim, ne este cu putinta asta si noua. Daca
Imparatul nostra Hristos ar fi departat de noi prin spatiu, ai avea drep-
tate sa te intrebi cum poti fi linga El; dar cum El este de fata in orice loc,
atunci este alaturi de orice om care II doreste, de orice om cu viata
curata. De aceea si profetul spune: „Nu ma voi teme de rele, cdTu cu mine
esti!" 40 §i Insusi Dumnezeu spune: ,JDumnezfu de aproape sint Eu, §i nu
Dumnezeu de departe" 4 ' '. Dupa cum pacatele ne departeaza de El, tot asa
faptele bune ne apropie de El. Tot Dumnezeu spune: „Inca grdind tu, Eu
voi z.ice: „Iata aici sint!" 41 Care parinte raspunde asa de repede copiilor
sai? Care mama este atit de cu grija si necontenit treaza ca sa nu plinga
nicicind copilul ei? Nu-i nici unul; nici tatal, nici mama; Dumnezeu
insa sta totdeauna si asteapta doar - doar II va chema una din slugile
Sale; si niciodata nu-§i intoarce urechea daca II cheama cum trebuie.
De aceea ne spune: „Incd grdind tu, nu astept sa termini si indata te
ascult". Sa-L chemam, dar, pe Hristos, asa cum vrea El sa fie chemat.

- Dar cum vrea sa fie chemat?

- Iti spune El: ,JDezleagd toata legdtura nedreptdtii; dezleagd legdturile
cele cu sildfdcute; rupe toata scrisoarea cea cu nedreptate; fringe celuifldmind
piinea ta sipe saracii ceifdrd de casd adu-i in casa ta; de vezipe eel got, imbra-
cd-l §i nu trece cu vedereape cei din sdminta ta; atunci va izbucni de dimineatd
lumina ta §i sdnatatea ta curind va rdsdri §i va merge inaintea ta dreptatea ta
si slava lui Dumnezeu te va inconjura. Atunci Ma vei striga §i te voi auzi- Incd
grdind tu, Eu voi zice: lata, aici sint!" 43 .

- Dar cine poate face toate acestea?

- Spune-mi cine nu poate? Ce este greu in cele spuse? Ce este ane-
voios? Ce nu-i usor? Nu sint numai cu putinta, ci si usoare, pentru ca
multi au depasit masura celor spuse. N-au rupt numai contractele
nedrepte, dar s-au lipsit de toate averile lor; n-au primit numai in

40. Ps. '22, 4.

4 1. ler. 2H, 23.

12. haia . r >H, !).

111. haia . r >8, (i «».

QMII.II i.a MAll;l (i;j |

c asa lor si la masa lor pe cei saraci, dar chiar prin sudoarea trupului lor
au muncit ca sa-i hraneasca; n-au trecut numai cu vederea pe cei din
saniinta lor, dar au facut bine si la vrajmasi.

VI

Dar, pe scurt, ce este greu in cele spuse? Dumnezeu nu ti-a spus:
/fieri muntii, strabate oceanele, sapa atitea si atitea hectare de pamint,
slai nemincat, imbraca-te in sac", ci: „Da din averile tale celor
saraci, da-le piine, rape contractele facute cu nedreptate!". Spune-mi,
esie ceva mai usor decit acestea? Iar daca socotesti ca sint grele, uita-
mi-le si la rasplata, si-ti vor fi toate usoare! Dupa cum in hipodroame
imparatii pun inaintea luptatorilor atletici coroane, premii si haine, tot
asa si Hristos pune in mijlocul stadionului rasplatile, intinzindu-ni-le
prin cuvintele profetului ca prin multe miini. Imparatii apoi, fie ei de
mii de ori imparati, pentru ca sint oameni, pentru ca au bogatii care se
sfirsesc si pentru ca darnicia lor se termina, se ambitioneaza sa arate
ca putinele lor daruri sint multe; de aceea fiecare dar, pe care il dau
invingatorilor in luptele adetice, il dau prin unul din slujitorii lor si asa
il aduc in mijlocul hipodromului. Imparatul nostra insa face cu totul
dimpotriva; aduce darurile si rasplatile Sale dintr-o data, pentru ca este
foarte bogat si pentru ca nu face nimic de fala; le aduce dintr-o data, ca,
daca ar fi sa le intinda, ar fi nesfirsit de multe si ar avea nevoie de multe
miini ca sa le tina in brate.

Dar ca sa afli asta, sa cercetam cu de-amanuntul fiecare din raspla-
tile date noua prin gura profetului Isaia!

,^.tunci va izjbucni de dimineata lumina ta". Oare nu ti se pare ca
este vorba de un singur dar aici? §i totusi nu-i vorba de un singur dar.
Cuvintele acestea cuprind in ele multe daruri: si premii si cununi si alte
rasplati. §i daca vreti am sa arat cu de-amanuntul toata bogatia aceasta,
atit cit imi este cu putinta s-o arat. Numai sa nu va oboseasca! In primul
rind, sa aflam ce inseamna: „Va izbucni". N-a spus: „Se va arata"; ci:
„Va izjbucni", voind sa ne arate iuteala §i bogatia; voind sa ne arate ca
doreste cu putere mintuirea noastra, ca doreste sa ne dea aceste bunatati, ca
se grabeste si ca nimic nu-I va putea opri avintul Lui nespus. Prin toate aces-
tea ne arata multimea darurilor Lui si nemarginita Lui bogatie.

- Ce inseamna: „De dimineata"?

- Adica nu dupa ce ai ajuns in ispite, nici dupa ce au venit peste
line relele, ci o ia inaintea ispitelor si relelor. Dupa cum despre fructe
spunem ca un fruct e „de timpuriu" cind se coace inainte de vreme, tot
asa si aici prin „de dimineata" 'a grait asa ca sa arate iarasi iuteala rasplati
rii, procum si spunca: Jnca graind tu, Eu voi zice: lata aici sint!"

(i'A'l SFlNTUL 1QAN GURA DK AUR

- Dar de care Jutnina" e vorba? Ce este aceasta Jumind"?

- Nu aceasta de pe pamint, ci una cu mult mai buna, lumina care
ne arata cerul, ingerii, arhanghelii, heruvimii, serafimii, tronurile, dom-
niile, incepatoriile, stapiniile, toata oastea cerului, curtile cele impara-
testi, corturile cele ceresti. Daca vei fi invrednicit de lumina aceea, vei
vedea toate acestea si vei scapa de iad, de viermele eel neadormit, de
scrisnyrea dintilor, de legaturile cele nedezlegate, de strimtorare, de
necaz, de intunericul eel de nepatruns, de taierea in doua, de riul eel de
foe, de blestem, de tinuturile durerii si te vei duce acolo de unde au
fugit durerea si intristarea; acolo unde-i multa bucurie, pace, dragoste,
desfatare si veselie; acolo unde-i viata vesnica, slava. nespusa, frumusete
negraita; acolo unde sint corturile cele vesnice, slava cea tainica a
Imparatului, bunatatile acelea „pe care ochiul nu le-a v&zut §i urechea nu le~
a auzit §i la inima omului nu s-au suit?" 44 ; acolo unde este Mirele eel
duhovnicesc, camarile de nunta ale cerului, fecioarele care tin in miini
candelele cele stralucitoare si cei ce au haina de nunta; acolo unde sint
averile cele multe ale Stapinului si vistieriile cele imparatesti.

Ai vazut cit de mari sint rasplatile, ai vazut cit ne-a aratat printr-un
singur cuvint, ai vazut ca. ne-a pus inainte toate bogatiile Sale? §i asa,
daca vom cerceta fiecare cuvint din spusele profetului, vom gasi boga-
£ie mare si ocean nemarginit.

Spune-mi, acum vom mai amina inca, vom mai pregeta sa miluim
pe cei nevoiasi? Nu, va rog, chiar de-ar trebui sa dam toata. averea,
chiar de-ar trebui sa fim aruncati in foe, sa fim taiati de sabie, sa infrun-
tam cutitele, chiar de-ar trebui sa patim orice altceva, pe toate sa le sufe-
rim cu usurinta, ca sa avem parte de haina imparatiei cerurilor si de
slava aceea tainica, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim,
cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia
slava si stapinirea in vecii vecilor, Amin.

44. / Cor. 2, 9.

OMILIA LV

„Atunci Iisus a spus ucenicilor Sai:

«Daca cineva voieste sa vina dupa Mine,

sa se lepede de sine, sa-§i ia crucea lui

si sa-Mi urmeze Mie» M1

I

- Cind ,rAtunci"?

- Cind Petru a spus: ,JMilostiv fii Tie! Sa nu-Ti fie Tie aceasta" 2 si
cind a auzit: ,JMergi inapoia Mea, satano!" 3 .

Domnul nu S-a multumit numai sa-1 mustre pe Petru, ci, voind sa
arate cu prisosinta nechibzuinta cuvintelor sale §i ci§tigul patimii Lui, a
spus: „Tu, Petre, Imi spui: «Milostiv fii Tie! Sa nu-Ti fie Tie aceasta!»
Eu insa iti spun: Nu numai ca. iti este vatamator si pierzator sa impiedici
§i sa opresti patimile Mele, dar nici tu nu vei putea sa te mintui daca nu
esti pregatit totdeauna de moarte". Hristos ii invata pe ucenici ci§tigul
mare al patimilor Sale, nu numai prin cuvintele spuse mai inainte, ci si
prin cele de mai tirziu, ca nu cumva sa socoteasca ei ca patimile Sale
sint nevrednice de El. In Evanghelia dupa loan, spune: ~JDaca bobul de
griu, care cade in pdmint, nu moare, rdmine singur; dar dacd moare, multd
roadd aduce" 4 . Prin aceste cuvinte vrea sa arate cu mai multa putere de
expresie acelasi lucru; nu spune numai despre El ca trebuie sa moara, ci
§i despre apostoli. „Atit de mare ci§tig are lucrul acesta, le spune Hris-
tos ucenicilor Sai, xncit §>i pentru voi este cumplit lucru daca nu vreti sa
muriti si bun lucru, daca sinteti gata de moarte". Toate acestea insa le
va spune mai tirziu; deocamdata ii pregate§te de moarte numai intr-o
singura privinta. Uita-te cit de neconstringator este cuvintul Lui! N-a
spus: „De vreti sau de nu vreti, trebuie sa patimiti asta!"

- Dar ce a spus?

- „Dacd vrea cineva sa vina dupa Mine". Nu silesc, nu constring, ci
las pe fiecare sa fie stapin pe vointa sa. De aceea si spun: ,J)acd vrea
cineva". Chem la bine, nu la rau §i la greu; nu la pedeapsa sau osinda, ca

1. Matei 16, 24.

2. Matei 16, 22.

3. Matei 16, 23.

4. loan 12, 24.

'';L!_ SI INI HI, IOAN lillKA l)K AI IK

sa coustring. Insasi natura lucrului spre care va chem este in stare sa va
atraga". Graindu-le acestea, Hristos ii atragea la El si mai mult. Cel care
mtrebuinteaza sila de multe ori indeparteaza; dar eel care-1 lasa pe
ascultator sa fie el stapin pe el insusi, il atrage mai mult. Cuvintul bun e
mai puternic decit constringerea. De aceea si Hristos spunea: „Daca
vrea cineva". „Mari sint bunatatile pe care vi le dau, le spune Hristos.
Suit atit de mari incit voi, de buna voastra voie, veti alerga spre ele!"
I )aca cineva ti-ar da aur, daca ti-ar oferi comori, n-ar avea nevoie sa
mtrebuinteze sila ca sa te cheme. Daca pentru ca sa te cheme la aur si la
i omori nu-i nevoie de sila, apoi cu mult mai mult atunci cind Hristos te
c heama la bunatatile cele din ceruri. Daca natura lucrului nu te sileste
sa alergi dupa el, atunci nici nu esti vrednic sa-1 primesti; iar daca 1-ai
primit, atunci nici nu-ti dai seama bine ce-ai primit. De aceea nu ne
sileste Hristos, ci ne indeamna, avind grija de noi.

Deoarece cuvintele lui Hristos despre patimile Sale pareau ca prici-
uuisera multa framintare si tulburare in sufletele apostolilor, Hristos le
spune: „Nu-i nevoie sa va framintati si sa va tulburati! Daca socotiti ca
spusele Mele nu sint pricinuitoare de nenumarate bunatati, daca soco
I \\\ ca nu veti avea parte de bine de veti suferi si voi, nu va silesc, nici nu
va constring; ci, daca cineva vrea sa Ma urmeze, pe acela il chem. Sa nu
socotiti ca a Ma urma inseamna a face numai ceea ce faceti voi acum!
Nu! Trebuie sa va osteniti mult, sa infruntati primejdii daca voiti sa
mergeti dupa Mine! Nu, Petre! Sa nu te astep'ti sa meriti cununi numai
pentru ca ai marturisit ca sint Fiul lui Dumnezeu si sa socotesti ca iti
iste de ajuns aceasta pentru mintuire! Sa nu socotesti ca poti sate odih-
nesti, ca si cum ai fi facut totul! Pot, pentru ca sint Fiul lui Dumnezeu, sa
lac sa nu vina peste tine nici necaz si nici suferinta; dar pentru tine nu
vieau; vreau ca si tu sa iei parte cu ceva si sa ajungi mai incercat". Un
oiganizator de jocuri atletice publice, daca ar avea un prieten printre
atle^i, n-ar voi sa-1 incununeze numai pentru ca este prieten cu el, ci si
pentru ostenelile sale, pentru vrednicia lui; si aceasta mai cu seama
pentru ca il iubeste. Tot asa si Hristos; pe aceia pe care-i iubeste, pe
aceia mai ales vrea sa-i vada biruitori si prin propriile lor puteri, nu
numai prin ajutorul Lui.

Vezi cit de usor de suportat isi face Hristos cuvintul Lui! Nu-i
mipiesoaia pe ucenicii Sai numai cu necazuri si suferinte, ci daintregii
uiui (» dogma de obste, spunind: Daca vrea cincva!"Fie femeie, fie bar
>.i(, lii' couducalor, Pil- supus, sa nK:arga pe aceasta cale!

(."ele spuse de 1 iris!,.-, na: a . i,;)i-i:ide <- MD-sira idee, dar ele cuprind
■ ■< i ill iia : „sa sc /</>,</■ : ,lc :>;■. ...;.!;:., -,./ , ■ i,i cinua Uu"; si a treia: „sa-
'■'/ n r n if; j Mil"; pimieU ( i- ....a :.i,,; ei. ., ., . i.: ,■ i v .ie ',me stiilatoare.

OMII.II I.A MAUI

(iH. r .

Dar sa vedem mai intii ce inseamna: a te lepada de tine. Mai intii
insa sa vedem ce inseamna a te lepada de altul, si atunci vom sti ce
inseamna a te lepada de tine.

- Ce inseamna, dar, a te lepada de altul?

- Cel care se leapada de altul se instraineaza complet de acela; nu-1
ajuta, nu-1 sprijina, n-are mila, nu sufera de-1 vede biciuit, legat, intem-
nitat, chinuit pe eel de care s-a lepadat, de i-ar fi frate, prieten sau orice.
Asa de straini vrea Domnul sa fim fata de trupul nostru; sa nu ne fie
mila de el de este biciuit, surghiunit, ars sau in alt fel chinuit! Daca ne
purtam asa cu el, atunci avem mila de el. Ca si parintii atunci au mila de
copiii lor cind poruncesc dascalilor, carora ii incredinteaza, sa n-aiba
mila de ei. Tot asa si Hristos n-a spus numai: „Sa n-ai mila de tine
insuti!", ci ceva mai mult: „Sa te lepezi de tine insuti!", adica: „Sa n-ai
nimic comun cu tine insuti, ci sa te dai primejdiilor, muncilor; asa suflet
sa ai, ca si cum n-ai suferi tu acestea, ci altul!". §i n-a spus: „Sa se taga-
duiasca", ci: „Sa se lepede". Iar a te lepada e mai mult decit a te tagadui.

II

„§i sd-§i ia crucea lui". Luarea crucii este o urmare a lepadarii de
sine. §i ca sa nu socotesti ca a te lepada de tine inseamna numai a suferi
cuvintele rele, ocarile si insultele, Hristos spune pina unde trebuie sa
mearga lepadarea de sine; adica pina la moarte, chiar moartea rusi-
noasa. De aceea n-a spus: „Sa se lepede de sine pina la moarte", ci: „Sd-§i
ia crucea lui", aratind moartea cea rusinoasa; si ca nu trebuie facuta
aceasta o data, nici de doua ori, ci toata viata. „Sa ai necontenit, spune
Hristos, inaintea ochilor moartea aceasta si sa fii pregatit, in fiecare zi,
de junghiere! Multi au dispretuit averile, desfatarea, slava, dar n-au
putut dispretui moartea, ci s-au temut de primejdii. De aceea Eu vreau
ca luptatorui Meu sa lupte pina la singe, sa stea in arena pina la jun
ghiere. De-ar trebui sa sufere moartea, o moarte rusinoasa, o moarte
blestemata, o moarte cu proasta faima, pe toate sa le sufere cu curaj si,
mai mult, sa se bucure de aceasta moarte".

„§i sa-mi urmezi Mie!"¥entm ca se poate sa suferi chinuri si sa nu-1
urmezi lui Hristos, cind nu le suferi pentru El - ca si tilharii, jefuitorii de
morminte, inselatorii sufera o multime de chinuri -, de aceea, ca sa nu
socotesti ca sint de ajuns numai suferintele, Hristos a adaugat si pricina
pentru care sa induri suferintele.

- Care este pricina aceasta?

- Sa urmezi lui Hristos facind si suferind acestea; sa suferi toate
pentru Hristos si sa ai si celelalte virtuti; ca si aceasta vor sa spuria
cuvintele: Sa-mi urme/.e Mie"; nu trebuie sa arali barbiUie numai in sule

''■ )( > SUN TIIL IOAN CiURA UE AUR

rin^e, ci sa arati si castitate si blindete si toata filozofia. Asta inseamna
a-L urma cum trebuie; inseamna a savirsi si celelalte virtuti si a suferi
toate pentru Hristos. Sint oameni care urmeaza diavolului si sufera chi-
nuri si-si dau pentru el sufletele lor; noi insa suferim pentru Hristos;
dar, mai bine spus, pentru noi insine; aceia, ca sa se vatame pe ei, si aici
si dincolo; noi insa, ca sa cistigam si viata aceasta si pe cealalta. Nu-i,
oare, cea mai mare ticalosie ca noi sa nu aratam acelasi curaj ca si cei
care sufera chinuri spre pieirea lor, cind avem sa culegem atitea
cununi? §i doar in ajutorul nostra sta Hristos, pe cind in ajutoral ace-
lora nimeni!

Poranca aceasta a mai dat-o Hristos apostolilor Sai 5 cind i-a trimis
la propovaduire, zicindu-le: Jn calea paginilor sa nu mergeti" 6 ;§i: „Vd tri-
mit ca oile in mijlocul lupilor" 7 ; si: „La dregdtori §i impdrati vetifi dusi" 8 ;
acum insa este mai tare si mai aspru. Atunci le vorbise numai de
moarte; acum insa le vorbeste si de cruce, si de o cruce continua. Ca
spune: „Sd-§i ia crucea lui", adica sa o ia si sa o poarte mereu. Asa obis-
nuieste sa faca totdeauna Hristos. Poruncile cele mari nu le da la inceput, ci
treptat, incetul cu incetul, ca sa nu descurajeze pe ascultatorii Sai.

Apoi, pentru ca spusele Sale pareau greu de indeplinit, vezi cum
usureaza greutatea lor prin cuvintele ce le spune in urma. Da rasplati
care depasesc cu mult mai mult sudorile; si nu numai rasplati, ci si
pedepse celor ce savirsesc raul. §i staruie mai mult asupra pedepselor
decit asupra rasplatilor, pentru ca de obicei pe oameni ii intelepteste nu
atit darea bunatatilor, cit amenintarea cu pedepse. Uita-te ca §i acum
incepe cu pedepsele si tot cu pedepsele sfirseste!
„Cel care vrea sa-§i mintuie sufletul il va pierde; iar eel care-si va pierde sufietul
pentru Mine il va afla. Cdci ce vafohsi omul dacd va dobindi lumea toata, dar i§i va
pierde sufletul sdu? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sdu?" 9

Ceea ce spune Hristos are acest inteles: „Nu va dau aceasta
poranca pentru ca nu vreau sa va crut, ci pentru ca vreau foarte mult sa
va crut". Tatal care cruta pe copilul lui il pierde; dar daca nu-1 cruta il scapa.
Lucral acesta il spunea si un barbat intelept: „Dacd-l vei bate cunuiauape
fiul tdu nu va muri; vei izjbavi sufletul lui de moarte" 10 ; si iarasi: „Cel ce este
moale cufiul lui va lega rdnile lui" 71 . Asa se intimpla si cu ostasii. Dacagene-
ralul isi cruta ostasii si-i lasa sa stea mereu in cetate, ii pierde si pe ei

5.

Matei

10,

38.

(i.

Matei

10,

5.

7.

Matei

10,

16.

8.

Matei

10,

18.

<).

Matei

Hi,

25-

26.

10.

frov.

2H,

13.

II.

hit. .V;

ir. .'•■

10, 7

OMII.II I. A MA'I'KI

()37

si pe cei din cetate. „Ca sa nu vi se intimple si voua lucrul acesta, spune
Hristos, trebuie sa fiti pregatiti necontenit de moarte. Ca §i acum are sa
izbucneasca un cumplit razboi. Nu sta, dar, inauntru, ci iesi afara si
lupta; atunci traiesti, cind cazi pe cimpul de bataie!" Daca in razboaiele
acestea de pe pamint ostasul, care este pregatit totdeauna sa fie ucis,
cauta sa fie mai viteaz si mai de neinvins, cauta sa fie infricosator pentru
dusmani, desi, daca moare imparatul lui, pentru care a pus mina pe
arma, nu are putere sal invie, cu mult mai mult in razboaiele acestea
duhovnicesti, unde sint atitea nadejdi de inviere, eel care-si va da sufle-
tul sau spre moarte il va gasi. In primul rind, pentru ca nu va fi biruit iute; in
al doilea rind, pentru ca daca moare va fi calauzit spre o viata mai buna.

Ill

Apoi Hristos a spus: „Cel care vrea sa-si mintuie sufletul il vapierde, iar
eel care-si vapierde sufletul il va afla". §i intr-un caz e vorba de mintuire si
de pierdere si in celalalt caz e vorba tot de mintuire si de pierdere. A
grait asa ca sa nu socotesti ca e vorba de aceeasi pierdere si de aceeasi
mintuire in primul caz ca in al doilea caz, ci ca sa cunosti bine ca este
tot atit de mare deosebire intre o mintuire §i alta cita deosebire este
intre pierdere §i mintuire. Hristos argumenteaza prin contrarii. §i conti-
nua: „Ce vafolosi omul daca va dobindi lumea toata, dar isi vapierde sufletul
sau?" Ai vazut ca o mintuire dobindita cum nu trebuie este o pierdere
mai rea decit orice pierdere, pentru ca nu se mai poate rascumpara cu
nici un chip? „Sa nu-Mi spui, ne graieste Domnul, ca eel care fuge de
astfel de primejdii si-a mintuit sufletul sau!" Nu si 1-a mintuit! Hristos
pune pe fiecare fata in fata cu sufletul lui. Ce folos va avea de-ar
dobindi toata lumea, dar si-ar pierde sufletul? Spune-mi, ce ai cistiga
din faptul ca e§ti stapin, dar ai vedea pe slugile tale desfatindu-se, iar tu
suferind cumplit? Nimic! Acelasi lucru ginde§te-l §i de sufletul tau!
Cind trupul se desfateaza si se imbogateste, sufletul isi asteapta pieirea.

„Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?". Hristos staruie iarasi
asupra aceluiasi lucru. „Ai, oare, alt suflet, iti spune Domnul, ca sa-1 dai
in schimbul sufletului tau?" Nu ai! Daca pierzi bani, paguba o poti
repara tot cu bani; asa e si daca pierzi case, robi sau orice altceva din
averile tale; dar daca-ti pierzi sufletul, nu mai poti da in schimbul lui alt
suflet. De-ai avea lumea toata, de-ai fi imparatul lumii, n-ai putea sa cum-
peri un singur suflet, chiar de-ai da pentru el toate bogatiile lumii, cu lumea
la un loc ! §i ce e de mirare daca se intimpla aceasta cu sufletul, cind si cu tru-
pul se intimpla la fel? De-ai purta nenumarate coroane pe cap, dar daca iti
este bolnav trupul de o boala de nevindecat, nu-ti vei putea insanatosi tru-
pul de-ai da toata imparatia ta, de-ai adauga nenumarate trupuri, orase si

1)38 SI IN I HI, IQAN HUKA 1)K AUK

bani! Acelasi lucru gindeste-1 si despre suflet; dar, mai bine spus, chiar
cu mult mai mult despre suflet. Lasa, dar, totul la o parte si cheltuieste-ti
toata rivna numai pentru suflet!

IV

Nu te ingriji de lucruri straine! Ingrijeste-te de tine si de cele ale
tale! Noi cei de astazi ne asemanam, in ceea ce facem, cu muncitorii din
mine. De pe urma muncii lor n-au nici folos si nici nu se imbogatesc, ci
se vatama mult, ca-si pun viata in primejdie pentru altii, se primej-
duiesc in zadar si nu cistiga nimic de pe urma sudorii si mortii lor. §i
astazi sint multi care imita pe acestia, care robesc in mine pentru imbo-
gatirea altora; dar, mai bine spus, sint chiar mai nenorociti decit aces-
tia, cu atit mai mult cu cit pe noi ne asteapta si iadul dupa aceste munci.
Sudorilor muncitorilor din mine le pune capat moartea; pentru noi insa
moartea este inceput de nenumarate munci. Iar daca ai spune ca imbo-
gatindu-te te desfatezi de ostenelile tale, arata-mi ca iti este fericit sufle-
tul si atunci te voi crede! Ca sufletul este bunul eel mai de seama pe
care il avem. Daca trupul se ingrasa, iar sufletul se ofileste nu iti este de
vreun folos buna stare a trupului, dupa cum cind slujnica e vesela,
bunastarea slujnicei nu-i de nici un folos stapinei ei pe moarte si nici
frumusetea imbracamintei, de vreun folos pentru un trup bolnav. Dar
Hristos iti va spune iarasi: „Ce va da omul in schimb pentru sufletul lui?"
Mereu si mereu iti porunceste sa te ocupi numai de suflet si numai de el
sa te ingrijesti.

Dupa ce i-a infricosat pe ucenici cu aceste cuvinte, Hristos ii min-
giie cu bunatatile Lui.

„Cd are sa vind Fiul Omului intru slava Tatalui Sdu cu sfintii Sdi ingeri
si atunci va raspldti fiecdruia dupa faptele lui" 12 .

Ai vazut ca slava Tatalui si a Fiului este una? Iar daca slava este
una, atunci e clar ca si fiinta Lor e una. Daca in cele de o singura fiinta
este cu putinta sa fie deosebire de slava, ca spune Pavel: „AUa e slam,
soarelui §i alta slava lunii si alta slava stelelor, ca stea de stea se deosebeste in
slavd " '\ desi toate sint de o singura fiinta, cum ar putea sa se creada ca
sint de fiinte diferite aceia care au o singura slava? Hristos n-a spus ca
va veni cu o slava asemanatoare slavei Tatalui, ca sa nu presupui iarasi
deosebire intre Tatal si Fiul, ci a aratat precis ca va veni „intru slava
Tatdlui Sdu", ca sa credem ca au una si aceeasi fiinta.

„Pentru ce te temi, dar, Petre, ii spune Hristos, cind auzi de moarte?
Atunci Ma vei vedea intru slava Tatalui. Iar daca Eu sint in slava, ve£ fi si

12. Malei Hi, 27.
I.'!. / Cor. l.S, .11.

OM1I.1I I .A MATKI <>.')!>

voi. Cele ale voastre nu se marginesc la viata aceasta de pe pamint, ci
va asteapta o alta soarta mai buna!"

Cind Hristos a vorbit de bunatati, nu s-a oprit la ele, ci a amestecat
cu ele si pedepsele cele infricosatoare: a vorbit de scaunul acela de
judecata, de raspunderile de care nu vom putea scapa, de hotarirea cea
dreapta a lui Dumnezeu, de judecata cea neinselata. Cu toate acestea n-a
lasat sa fie impovarator cuvintul Sau, ci a strecurat in el si bune nadejdi.
Ca n-a spus: „Atunci va pedepsi pe cei pacatosi", ci: „Va rasplati fiecd-
ruia dupa faptele lui". A spus aceste cuvinte nu numai ca sa aminteasca
pacatosilor de pedeapsa, ci sa aminteasca si celor buni de premii si cununi.

Hristos 14 a spus aceste cuvinte ca sa dea curaj barbatilor virtuosi; eu
insa totdeauna ma cutremur cind aud aceste cuvinte, pentru ca nu sint prin-
tre cei incununati. Socot ca si altii impartasesc impreuna cu mine teama si
nelinistea. Pe care om, care-si cerceteaza constiinta, nu-1 pot inspaiminta
cuvintele acestea, nu-1 pot face sa se cutremure si sa-1 convinga ca avem ne-
voie de sac si de un post mai aspru decit ninivitenii? Ca nu e vorba acum de
distrugerea orasului si de pieirea tuturora, ci de pedeapsa cea vesnica si de
focul eel nestins.

V

De aceea ii laud si ii admir pe monahii care loeuiese in pustie, in afara
de alte pricini si pentru aceste cuvinte. Aceia, dupa masa de la amiaza, dar,
mai bine spus, dupa masa de seara - ei nu stiu nicicmd de masa de la amia-
za, ca §tiu ca timpul de acum este timp de jale si de post -, deci dupa masa
de seara inalta lui Dumnezeu imne de multumire si-si amintesc si de aceste
cuvinte ale lui Hristos. §i daca vreti sa auziti aceste imne ca sa le rostiti si voi
mereu, va voi spune rugaciunea aceea sfinta. Cuvintele acestei rugaciuni
sint asa:

„Binecuvintat esti, Dumnezeule, Cei Ce ma hranesti din tineretile me-
le, Cei Ce dai hrana la tot trupul. Umple de bucurie si de veselie inimile
noastre, ca avind totdeauna toata indestularea, sa prisosim spre tot lucrul
bun, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, cu Care Tie slava, cinste si putere,
impreuna cu Sfintul Duh, in vecii vecilor, Amin. Slava Tie, Doamne; slava
Tie, Sfinte; slava Tie, Imparate, ca ne-ai dat noua mincare spre bucurie.
Umple-ne pe noi de Duhul Sfint, ca sa fim gasiti bineplacind inaintea Ta, si
nu rusinati, cind vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui".

Merita lauda tot imnul acesta, dar mai ales cuvintele de la sfir§it. Fiindca
de obicei masa si mincarea lenevesc si ingreuiaza, monahii pun cuvintele
acestea ca un friu sufletului, aducindu-i aminte in timpul odihnei

I \ . De aici incepe parlea morala : Despre monahi, ca sint vrednici de lauda, daca socotesc timpul
de acum limp de jale.

MO SIINIIII, IOAN (iUKA IMS AUR

de timpul judecSJii. Au aflat ce a patit poporul lui Israel din pricina
unei mese luxoase si imbelsugate. ,^4 mincat, spune Scriptura, §i s-a
ingrdsat si a azjoirlit din picioare eel iubit" 15 . De aceea si Moise spunea:
„Cind mdninci, cind bei §i te saturi adu-ti aminte de Domnul Dumne&u t&u" 16 .
Ca poporul lui Israel, dupa ce a mincat, a indraznit acele fapte nele-
giuite. Cauta, dar, si tu sa nu pate§ti la fel. Nu jertfe§ti acum oi §i vitei
idolilor de piatra si de aur, dar cauta sa nu jertfesti sufletul tau miniei, sa
nu jertfesti mintuirea ta desfrinarii si nici celorlalte patimi! De aceea si
monahii, temindu-se de aceste prapastii de pacate, dupa masa, dar, mai
bine spus, dupa post, ca post este masa lor, fac pomenire de infricosa-
toarea judecata si de ziua cea din urma. Daca monahii aceia, care i§i
pun in buna rinduiala trupul si sufletul lor prin posturi, prin culcatul pe
pamint gol, prin privegheri, prin imbracatul cu sac si prin alte nevointe
calugaresti, au nevoie inca sa-si aduca aminte de ziua cind Domnul va
i asplati fiecaruia dupa faptele sale, cind vom putea spune, oare, noi ca
traim cum trebuie cind intindem mese care aduc asupra noastra mii §i
mii de naufragii, cind nu ne rugam deloc nici la inceputul, nici la sfirsi-
tul mesei?

De aceea, ca sa scapam de aceste naufragii, voi explica rugaciunea
de care am vorbit, pentru ca, vazind cistigul ei, s-o spunem totdeauna la
masa, ca sa potolim saltarile pintecelui si sa aducem in casele noastre
felul de vietuire si legile ingerilor acelora care loeuiese pustia. Ax tre-
bui sa va duceti acolo, printre monahi, ca sa culegeti de la ei aceste
roade; dar, pentru ca nu voiti, ascultati eel putin din gura mea melodia
aceasta duhovniceasca. si fiecare dupa ce maninca sa spuna aceste
cuvinte, incepind asa:

„Binecuvintat esti, Dumnezeule". Cu acest inceput de rugaciune
monahii implinesc indata legea apostolica, ce porunce§te: „Orice facem
cu cuvintul §i cu fapta sa o facem in numele Domnului nostru Iisus Hris-
tos, multumind lui Dumnezeu §i Tat&lui prin El" 17 . Multumirea pe care o
aduc monahii aceia lui Dumnezeu nu este numai pentru acea singura
zi, ci pentru toata viata, ca spun: „Cel Ce ma hraneste din tineretile
mele". Invatatura plina de filozofie. Odata ce Dumnezeu ne hraneste,
nu trebuie sa ne ingrijim de hrana. Daca imparatul eel de pe pamint ti-
ar fagadui ca-ti da din vistieriile sale hrana cea de toate zilele, n-ai mai
avea nici o grija; cu mult mai mult ar trebui sa fii fara de grija cind iti da
Dumnezeu, Care-ti varsa de toate ca dintr-o fintina. Monahii aceia rostesc
aceste cuvinte ca sa se convinga si ei si sa convinga si pe ucenicii lor sa

l. r >. Dent. 32, 15.
Mi. Deul. (i, 11-12.
17. Col. .'(, 17.

DM11,11 I .A MA 1 1.1 ^ (J4I

lepede orice grija lumeasca. Apoi, ca sa nu socotesti ca inalta multumi-
rea aceasta numai pentru ei, adauga zicind: „Cel Ce dai hrana la tot tru-
pul", muljumind pentru intreaga lume. Ca si cum ar fi parintii intregii
lumi, asa inalta lauda lui Dumnezeu pentru toti oamenii si se intaresc
prin aceasta spre o dragoste curata de frati. Nici nu pot sa urasca pe
aceia pentru care multumesc lui Dumnezeu ca sint hraniti. Ai vazut ca
si in cuvintele de mai inainte si in cuvintele de acum, prin multumirea
adusa lui Dumnezeu, sporesc dragostea si arunca orice grija lumeasca?
Daca Dumnezeu da hrana la tot trupul, apoi cu mult mai mult celor
care si-au inchinat Lui viata; daca da hrana celor legati cu grijile
lumesti, apoi cu mult mai mult celor ce au lepadat aceste griji. Hristos
dind aceeasi invatatura spunea: „Sinteti mai depret decitpasarile!" 18 . Spu-
nea acestea ca sa ne invete sa nu ne incredem in bogatie, in pamint si in
seminte. Ca nu ne hranesc acestea, ci cuvintul lui Dumnezeu.

Cu aceste cuvinte ale rugaciunii monahii aceia inchid gura mani-
heilor, valentinienilor 19 si tuturor celor care bolesc de ereziile lor. Ca
nu poate sa fie rau Dumnezeul Aceia Care da tuturora bunatatile Lui si
chiar celor ce-L hulesc pe El.

Urmeaza apoi cererea: „Umple de bucurie si de veselie inimile
noastre".

- Dar de care bucurie e vorba? Nu cumva de bucuria cea pamin-
teasca?

- Doamne fere§te! Daca monahii aceia ar voi-o pe aceasta, n-ar
popula culmile muntilor si pustia, nu s-ar imbraca in sac; ei vorbesc de
bucuria aceea care n-are nimic comun cu viata aceasta, de bucuria inge-
rilor, de bucuria cea de sus. §i n-o cer asa de mintuiala, ci cu multa sta-
ruinta. Nu spun: „Da", ci: „Umple!". §i apoi nu spun: „Pe noi", ci: „Ini-
mile noastre!". Bucuria aceasta este bucuria inimii, ca „roada Duhului
este dragostea, bucuria, pacea" 20 . Pentru ca pacatul aduce intristare, de
aceea cer ca prin bucurie sa se sadeasca in sufletele lor dreptatea; altfel
nici nu poate fi bucurie.

„Ca avind totdeauna toata indestularea, sa prisosim spre tot lucrul
bun". lata ca implinesc cuvintele acelea evanghelice care spun: „Piinea
noastra cea de toate zilele dd-ne-o noud astdzi" 2 '. §i aceasta o cer tot pentru
cele duhovnicesti: „ca sa prisosim spre tot lucrul bun", spun ei.

18. Luca 12, 7.

19. Valentinienii, adeptii gnosticului Valentin. Valentin, eretic gnostic din secolul al doi-
lea, s-a nascut probabil in Alexandria. A raspindit invatatura sa in Egipt si in Asia, iar intre anii
1 3(i si 1 fi.5, in Roma. Descoperit aici ca eretic, a fost izgonit din Biserica si a fugit in Cipru.

20. Gal. 5, 22.

2 1 . Matei (i, 11.

M'2 SI'lNTUl, IOAN CiUKA l)K AUK

N-au spus: „Ca sa facem numai ceea ce ni s-a poruncit", ci: „Ca sa
facem mai mult decit ni s-a poruncit". Acest inteles il au cuvintele: „Ca
sa prisosim". Ii cere lui Dumnezeu sa-i indestuleze in cele de neaparata
trebuinta; dar ei nu vor sa I se supuna Lui numai cu indestulare, ci cu
multa prisosinta §i in toate. Aceasta e fapta de robi recunoscatori si de
barbati filozofi, care fac totdeauna §i in toate cu prisosinta. Apoi, pentru
ca sa-si aduca lorusi aminte de propria lor neputinta, ca nu pot face nici
o fapta buna fara ajutorul eel de sus, dupa ce au spus: „Ca sa prisosim
spre tot lucrul bun", adauga: „Intru Hristos Domnul nostru, cu Care
J ie slava, cinste si putere, in veci, Amin". Incepusera rugaciunea cu o
doxologie si o termina tot cu o doxologie.

VI

Apoi par ca incep o alta rugaciune; dar nu, caci continua aceeasi
rugaciune. Asa face si Pavel la inceputul Epistolei catre Galateni; ter-
mina cu doxologie, spunind: „Dupd vointa lui Dumnezeu §i Tatdl, Caruia
slava in veci, Amin" 22 , dar continua sa. vorbeasca de subiectul despre care
scria. Iar in alta epistola, dupa ce a spus: „Au cinstit si au slujit fapturii in
locul Fdcdtorului, Care este binecuvintat in veci, Amin" 23 , nu-si termina
cuvintul, ci continua. Sa nu invinuim, dar, nici noi pe acesti ingeri ca
fac ceva nepotrivit cind, dupa ce termina cu o doxologie, continua sfin-
tele lor cintari. Urmeaza unor legi apostolice: incep cu doxologie si sfir-
sesc cu doxologie. Iar dupa acest sfir§it continua, facind iarasi inceput.
De aceea spun: „Slava Tie, Doamne; Slava Tie, Sfinte; Slava Tie, Impa-
rate, ca ne-ai dat noua mincare spre bucurie". Nu trebuie sa multumim
lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui cele mari, ci §i pentru cele mici.
Monahii multumesc deci lui Dumnezeu si pentru hrana facind de
rusine erezia maniheilor si pe toti care spun ca viata aceasta pamin-
teasca e rea. §i pentru ca nu cumva, din pricina inaltei lor filozofii §i a
dispretului stomacului, sa banuie§ti despre ei ca socotesc spurcate min-
carurile, de pilda acelea de la care se abtin, prin rugaciunea aceasta te
invata ca ei se abtin de la foarte multe nu pentru ca socotesc spurcate
fapturile lui Dumnezeu, ci pentru ca pun in practica filozofia lor.

§i iata ca dupa ce au multumit pentru cele primite, cer daruri si mai
mari; nu ramin la cele lumesti, ci se urea mai presus de ceruri si spun:
„Umple-ne pe noi de Duhul Sfint". Caci nici nu este cu putinta sa
traiesti cum trebuie daca nu esti plin de harul Sfintului Duh, dupa cum
nu este cu putinta sa faci o fapta buna sau mare daca nu te bucuri de aju-
torul lui Hristos.

'12. Gal. I, 4-f>.
X\. Rom. 1, 2. r ).

OMII II I, A MAI1.I ().|,|

Dupa cum atunci cind au spus: „Ca sa prisosim spre tot lucrul
bun", au adaugat: „lntru Hristos Iisus", tot asa si acum spun: „Umple-
ne pe noi de Duhul Sfint, ca sa fim gasiti bineplacind inaintea Ta". Ai
vazut ca pentru cele lumesti nu se roaga, ci numai multumesc; dar
pentru cele duhovnicesti si multumesc §i se roaga? Hristos spusese:
„Cdutati impdrdtia cerurilor, si toate acestea se vor adduga voud 24 . Uita-mi-te
§si la o alta filozofie a acestor monahi! Ca spun: „Ca sa fim gasiti bine-
placind inaintea Ta, §i nu ru§inati". „Nu ne pasa ca sintem luati in ris, ca
multimea ne batjocore§te; nu ne vom intoarce de pe calea ce-am apu-
cat, orice ar spune oamenii despre noi, batjocorindu-ne §i ocarindu-ne;
toata lupta noastra este sa nu fim rusinati atunci, in ziua cea mare a
judecatii!" Cind monahii spun acestea, aduc inaintea ochilor lor si riul
eel de foe, dar §i rasplatile si premiile. Nu spun: „Ca sa nu fim pedep-
siti", ci: „Ca sa nu fim ru§inati". „Pentru noi, spun monahii, a supara pe
Stapin e mai groaznic decit a fi aruncati in iad". Dar pentru ca pe majo-
ritatea oamenilor nu-i infricos.eaza aceasta, fund legati de pamint,
monahii au adaugat in rugaciunea lor: „Cind vei rasplati fiecaruia dupa
faptele lui".

Ai vazut de cit de mare folos ne-au fost ace§ti oameni straini de
lume §i calatori pe pamint, ace^ti locuitori ai pustiei, dar, mai bine spus,
acefti locuitori ai cerului? Noi, straini ai cerului §i locuitori ai pamintu-
lui; ei, dimpotriva.

Dupa rugaciunea aceasta, monahii, cu inima zdrobita §i cu ochii
plini de multe lacrimi, se due la culcare, dormind atit cit sa se odih-
neasca putin. §i iara§i fac din noapte zi, petrecind noaptea in rugaciuni
de multumire §i cintari de psalmi. Nu numai barbatii, ci §i femeile pun
in practica aceasta filozofie, invingind slabiciunea firii cu prisosul voin-
tei lor. Sa ne ru^inam, dar, noi barbatii, de taria acestor femei si sa ince-
tam de a ne mai da in vint dupa lucrurile din lumea aceasta, dupa
umbra, dupa visuri, dupa fum. Cea mai mare parte a vietii noastre o
ducem in nesimtire; copilaria ne este plina de ignoranta; batrinetea
iara§i ne ve^tejeste simtirea; virsta de la mijloc, putina cita este, este sin-
gura care mai poate sa ne bucure in chip consent de bucuria de a trai;
dar, mai bine spus, nici aceasta nu ne bucura curat de viata, ca e pinga-
rita de nenumarate griji si de osteneli. De aceea, va. rog sa cautam buna-
tatile cele ve§nice si nemuritoare, sa cautam viata care nu imbatrineste
niciodata. Poti trai §i in ora§ §i sa duci viata pe care o due monahii in

24. Matei (i, 33.

()44 .SFlNTUI. IOAN UURA DE AUR

pustie, sa pui in practica filozofia lor; po£i avea si sotie, po^i locui in
casa si in lume si sa te rogi, sa povestesti, sa fii cu inima zdrobita. Cei de
la inceput, care au fost invatati de apostoli invatatura cre§tina, locuiau
in ora§e, dar aveau aceeasi evlavie ca si cei care locuiesc pustia; atyii au
avut ateliere, ca Priscila si Acvila; toti profetii au avut femei §i case, ca
Isaia, ca Iezechiel, ca Moise; §i aceasta cu nimic nu le-a vatamat virtu-
tea. Sa-i imitam si noi pe ace§tia, sa multumim necontenit lui Dumne-
zeu, sa-I inaltam necontenit cintari, sa traim in curatenie sufleteasca si
trupeasca si sa ne ingrijim §i de celelalte virtuti; sa aducem in orase filo-
zofia pustiei, ca sa fim bineplacuti inaintea lui Dumnezeu §i pretuiti de
oameni si sa avem parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu
Care Tatalui slava, cinste si putere, impreuna cu Sfintul §i de viata faca-
torul Duh, acum si pururea §i in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LVI

„Amin, amin zic voua, sint unii din cei ce stau aici

care nu vor gusta moartea

pina ce nu vor vedea pe Fiul Omului

venind intru imparatia Sa" 1

I

Hristos vorbise mult despre primejdiile, moartea, patimile Sale si
despre uciderea ucenicilor Sai; le daduse acele porunci aspre; greutatile
si primejdiile erau in viata aceasta, inaintea ochilor, iar bunatatile, in
nadejdi si in asteptare; le spusese de pilda ca aceia care-si vor pierde
sufletul si-1 vor cistiga 2 ; ca are sa vina cu slava Tatalui Sau, ca are sa
rasplateasca 3 . Vrind insa sa-i incredinteze pe ucenici si cu vazul si sa le
arate cum este slava aceea cu care are sa vina - atit cit erau in stare so
cunoasca -, le-o arata si le-o descopera aici pe pamint, ca ucenicii sa nu
se intristeze nici de moartea lor si nici de moartea Stapinului lor; si mai
ales Petru, pe care-1 indurerasera mult spusele Domnului. §i iata ce face
Hristos! Dupa ce le-a vorbit de iad si de imparatia cerurilor - ca prin
cuvintele: „Cel ce §i-a aflat sufletul sau il va pierde; §i eel ce si-l va pierde
pentru Mine, il va afla" 4 si prin cuvintele: „Va rdsplati fiecdruia dupdfap-
tele lui" 5 , a aratat si iadul si raiul -, asadar, dupa ce a vorbit de amin-
doua, Hristos le pune inaintea ochilor slava din imparatia cerurilor.
Dar iadul nu li-1 arata incS.

- Pentru ce?

- lata de ce! Daca ar fi avut in fata Lui alti oameni, care erau mai
legati de pamint, ar fi fost de neaparata trebuinta si aceasta, dar pentru
ca ucenicii erau oameni alesi si cu judecata, Hristos ii indeamna cu
bunatatile ceresti. SJ nu numai pentru aceasta pricina le arata slava din
imparatia cea cereasca, ci si pentru ca o astfel de instruire era mai potri-
vita cu El. Cu aceasta nu vreau sa spun ca. Domnul nu vorbeste de chi-
nurile iadului; sint cazuri cind aproape le pune sub ochi, de pilda

1. Matei 16, 28.

2. Matei 16, 25.

3. Matei 16, 27.

4. Matei 10, 39.
, r >. Matei 16, 27.

(,.|(, MINI HI. IOAN (JURA Dl'. AUK

atunci cind vorbeste de bogatul nemilostiv si saracul Lazar 1 ', de robul
care a cerut tovarasului sau suta de dinari 7 , de eel ce a intrat la nunta
fara haina de nunta 8 si de altele mai multe.

„§i dupa §ase zjle a luat pe Petru, pe Iacov §i pe loan" 9 .

Alt evanghelist spune dupa opt zile 10 . Nu este o contrazicere intre
unul si altul, ci un acord perfect. Unul a socotit §i ziua in care a rostit
Domnul cuvintele: ,yAmin, amin, zj-c voud, sint unii din cei ce stau aid",
precum §i ziua in care i-a suit in munte; celalalt socoteste numai zilele
de la mijloc.

Tu insa uita-mi-te ce suflet de filozof are Matei! Nu tainuieste ca
Domnul i-a cinstit pe ceilalti apostoli mai mult decit pe el. Acest lucru il
face de multe ori si evanghelistul loan, laudind, cu mult adevar, in chip
deosebit pe Petru. Ceata aceasta de sfinti era lipsita de invidie si de
slava de§arta.

Luind, dar, pe corifeii apostolilor, „I-a suit intr-un munte inalt,
indeosebi, si S-a schimbat la fata inaintea lor; si a stralucit fata Lui ca soarele,
iar hainele Lui s-aufdeut albe ca lumina. §i s-au ardtat lor Moise §i Hie, vor-
bind cu El"' 7 .

- Pentru ce a luat numai pe ace§ti apostoli?

- Pentru ca acestia depaseau pe ceilalti apostoli; Petru, prin aceea
ca-L iubea foarte mult pe Hristos; loan, prin aceea ca era foarte iubit de
Hristos; iar Iacov, prin raspunsul pe care 1-a dat Domnului impreuna cu
fratele lui zicind: „Putem sd bem paharul" 12 , dar nu numai prin acest ras-
puns, ci si prin faptele sale; printre altele si prin acelea ca a implinit
ceea ce a spus; atit de greu si impovarator ajunsese inaintea iudeilor,
incit Irod a socotit ca le face eel mai mare dar daca il omoara pe Iacov 13 .

- Dar pentru ce nu i-a suit pe munte indata. dupa ce spusese acele
cuvinte?

- Pentru ca ceilalti apostoli sa nu incerce un sentiment josnic ome-
nesc. De aceea Hristos nici n-a spus numele acelora care aveau sa se
suie pe munte. Ca ar fi dorit mult si ceilalti ucenici sa mearga §i ei cu El,
de vreme ce aveau sa vada chipul slavei celei ceresti; si ar fi fost indure-
rati vazindu-se trecuti cu vederea; chiar daca slava, pe care avea sa le-o
arate, era oarecum materiala, totu§i era un lucru mult dorit.

(i. Luca 16, 19-31.

7. Matei 18, 23-34.

8. Matei 22, 8-13.

9. Matei 17, 1.
10. Luca !), 28.

I I. Matei 17, 1-3.

12. Matei 20, 22.

13. luiplr 12, 1 2.

DM11,11 l.A MAIKI (,47

- Dar pentru ce atunci Domnul le-a spus mai dinainte ca unii din
cei ce stau cu El nu vor muri pina ce nu vor vedea slava Sa?

- Pentru ca aceia care vor fi martori sa inteleaga mai usor cele
despre care le vorbise mai inainte si pentru ca, fund cuprin§i de o mai
puternica dorinta, datorita numarului zilelor, sa se suie in munte cu
minte treaza §i cu luare-aminte.

- Dar iarasi, pentru ce aduce pe Moise si pe Hie?

- Se pot spune multe pricini! Prima este aceasta: pentru ca unii spu-
neau ca El este Ilie, altiica este Ieremia, iar altii, uriul din profetii cei din
vechime 14 , Hristos aduce pe corifeii profetilor, ca ucenicii sa vada si
prin aceasta deosebirea dintre robi si Stapin si ca pe buna dreptate a
fost laudat Petru cind L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu 15 . In afara de
asta se mai poate spune si o alta pricina: iudeii II invinuiau continuu pe
Hristos ca este calcator de lege si-L socoteau hulitor, pentru ca Isi atri-
buie o slava ce nu I se cuvenea, anume slava Tatalui, §i spuneau: „Acesta
nu este de la Dumnezeu, pentru ca nu p&ze§te simbata" 16 si iarasi: „Pentru
lucru bun nu Te lovim cu pietre, ci pentru hula; ca omfiind, Tefacipe Tine
Dumnezeu" 1 ' '; de aceea Hristos, ca sa. arate ca amindoua aceste invinuiri
sint pornite din invidie, ca sa arate ca nu poate fi invinuit nici de una,
nici de alta, ca nici nu calca legea si nici nu-§i atribuie o slava ce nu I se
cuvine cind spune ca este egal cu Tatal, aduce alaturi de Sine pe acefti
doi oameni ai Vechiului Testament, care au stralucit si in una si in alta.
Intr-adevar, Moise, a dat legea; iar iudeii puteau sa gindeasca asa:
Moise nu s-ar fi uitat la Hristos cu bucurie daca ar fi fost un calcator de
lege, cum socoteau ei, nici nu I-ar fi slujit daca ar fi fost un stricator de
lege si un dusman al lui Moise, datatorul de lege. Ilie, la rindul lui, era
un mare aparator al slavei lui Dumnezeu; iar Ilie n-ar fi stat alaturi de El
si n-ar fi ascultat de El daca Hristos ar fi fost potrivnic lui Dumnezeu,
daca S-ar fi numit pe Sine Dumnezeu, fara ca sa fie ceea ce spune ca
este, daca S-ar fi facut pe Sine egal Tatalui fara sa aiba dreptul sa faca
lucrul acesta.

II

Se mai poate spune si o alta pricina pe lmga cele spuse.

- Care?

- Ca sa afle ucenicii ca are stapinire asupra mortii si vietii, ca stapi-
neste §i pe cele de sus si pe cele de jos. De aceea aduce pe muntele
Taborului si pe Moise, care murise, si pe Ilie, care nu murise.

14. Matei 16, 14.

15. Matei 16, 16-17.

16. loan 9, 16.

17. loan 10, X\.

<>4K SIlN'llll. 1QAN CUiRA 1)E AUR

Iar a cincea pricina - ca aceasta e a cincea, pe linga cele de mai
inainte - ne-o descopera insusi evanghelistul.

- Care-i aceasta?

- Ca sa le arate slava crucii, sa mingiie pe Petru §i pe ceilalti ucenici
care se infricosasera de patimile Domnului si sa le dea curaj. Moise §i
Hie, fiind alaturi de Hristos, nu taceau, ci „vorbeau, spune evanghelistul
Luca, de slava care avea sa se implineascd in Ierusalim , adica patimile si
crucea. Ca slava este numele ce se da totdeauna patimilor §i crucii.
Hristos nu i-a incurajat pe ucenicii Sai numai prin cuvintele spuse de
Moise si Hie, ci si prin virtutea acestor barbati; si aceasta virtute mai cu
seama le-o cerea ucenicilor Sai. Intr-adevar, dupa ce a spus: „Cel care
vrea sd vina dupa Mine sd-§i ia crucea lui si sd-Mi urmezp Mie" 19 , a adus
inaintea ucenicilor pe acesti barbati care §i-au pus viata in primejdie de
nenumarate ori pentru poruncile lui Dumnezeu si pentru poporul
incredintat lor. Fiecare din ei, pierzindu-§i sufletul si 1-a aflat; fiecare
din ei a stat cu indraznire in fata tiranilor: Moise inaintea lui Faraon,
Hie, inaintea lui Ahav; si au stat pentru niste oameni nerecunoscatori §i
neascultatori; §i au fost tiriti in primejdie de moarte chiar de cei min-
tui^i de ei; fiecare din ei a voit sa scape poporul de inchinarea la idoli;
fiecare din ei era om obisnuit: Moise era zabavnic la limba §i slab la
glas 20 ; Hie, un taran; fiecare era foarte sarac: Moise nu avea nimic, iar
Hie nu avea ceva mai mult decit cojocul. §i toate acestea pe timpul Ve-
chiului Testament, cind nu fusese dat harul eel atit de mare al facerii de
minuni. Moise, e drept, a despartit Marea Rosie 21 , dar Petru a mers pe
apa 22 , era in stare sa mute muntii, tamaduia bolile trupului, alunga
demonii salbatici; facea cu umbra trupului lui acele minuni nespus de
mari 2a ; a adus toata lumea la credinta. Hie, e drept, a inviat un mort 24 ,
dar apostolii au inviat nenumarati morti si nu primisera inca Sfintul
Duh. Asadar si pentru aceasta ii aduce Hristos pe munte pe Moise si pe
Hie. Voia ca ucenicii Lui sa fie urmatori acestor barbati si in conduce-
rea poporului, §i in staruinta, si in tarie; sa fie blinzi ca Moise, rivnitori
ca Hie si tot atit de purtatori de grija ca si ei; Hie a indurat foa-
metea trei ani de zile pentru poporul iudeu 25 , iar Moise a spus:
„De le ierti lor pdcatul, iarta-l! Iar de nu, sterge-ma §i pe mine din car-
tea pe care ai scris-o" 26 . De toate acestea le-a amintit Hristos

18. Luca 9, 31.
I!). Matei 16, 24.

20. lei 4, 10.

21. leij. 14, Ki-31.

22. Matei 14, 2!t.

23. /■ii/ilr , r >, l. r ).

24. Ill Rcgi 17, 17-24.
2S IIIRe B i 17, 1, 18, 1
?<> Irs 32, V2

OMII.II I, A MAIKI 649

ucenicilor Sai punindu-le in fata pe Moise si pe Hie. I-a adus in slava,
pentru ca apostolii sa nu se ridice numai pina la inaltimea lor, ci sa-i
intreaca prin faptele si luptele lor. Cind apostolii I-au spus: „Sa spunem
sd se pogoarefoc din cer" 27 si au facut pomenire de Hie, care pogorise foe
din cer, Domnul le-a raspuns: „Nu §titi ai cdrui Duh sinteti" 28 . Le-a ras-

Euns asa ca sa-i invete sa nu se razbune, ca harul lor este mai mare decit
arul lui Hie. Sa nu socoteasca nimeni ca eu il osindesc pe Hie ca pe un
om nedesavirsit! Nu spun asta; dimpotriva, era un om desavirsit; dar in
vremea lui, cind mintea oamenilor era mai copilaroasa, era nevoie de
aceasta pedagogie. Moise de asemeni era si el in aceasta privinta desa-
virsit; cu toate acestea Hristos cere de la ucenicii Sai mai mult decit de
la Moise: „Daca nu va prisosi dreptatea voastrd mai mult decit a carturari-
lor §i a fariseilor, nu veti intra intru impdrdtia cerurilor!" 29 . Aposto-
lii n-aveau sa mearga in Egipt, ci in toata lumea; mai cumplita decit Egip-
tul; n-aveau sa stea de vorba cu Faraon, ci sa se lupte cu diavolul, cu insusi
tiranul rautatii. Scopul luptei lor era de a lega pe diavol si de a-i rapi
toate armele lui; si au facut asta, nu despartind marea, ci despartind cu
toiagul lui Iesei adinc de necredinta, cu valuri cu mult mai cumplite
decit valurile Marii Rosii. lata, dar, cu cite ii inspaiminta Hristos pe
apostoli, care erau oameni: cu moartea, saracia, necinstea, cu mii si mii
de suferinte. Se cutremurau in fata acestora mai mult decit se cutremu-
rasera iudeii altadata in fata Marii Rosii. §i cu toate acestea Hristos i-a
convins sa infrunte toate primejdiile si sa treaca peste ele cu aceeasi
siguranta ca si pe uscat.

Pentru a-i indemna deci spre toate aceste lupte, Hristos a adus
al&turi de El, pe Muntele Taborului, pe cei care au stralucit in Vechiul
Testament.

- Ce spune Petru eel inflacarat?

- ,JSine este noud sd Jim aid!" 30

Petru auzise ca Hristos trebuie sa mearga la Ierusalim si sa pati-
measca; temindu-se si tremurind inca pentru Hristos, chiar dupa ce
fusese certat, se apropie de El; dar nu mai indrazneste sa-I spuna ca mai
inainte: ,JUilostiv fii Tie!" 31 , ci, tot din pricina aceleiasi frici, Ii spune
acelasi lucru, dar cu alte cuvinte. Vazuse muntele, singuratatea, pustia.
Socotea ca locul acesta ll va feri de orice primejdie; dar nu numai locul, ci
si neducerea Lui la Ierusalim. Petru dorea, deci, ca Hristos sa stea acolo
necontenit. De aceea a §i vorbit de colibe. „Daca s-ar face aceste colibe, i§i

27. Luca 9, 54.

28. Luca 9, 55.

29. Malei 5, 20.
:«). Matei 17, 4.
.11. Matei l(i, 22.

''■ r>(l ____^__ S) IN I 111, IOAN (UIRA l)K AUR

spunea Petru, nu ne vom mai sui in Ierusalim; iar daca nu ne suim in
Ierusalim, nu va muri. Ca spune Domnul ca acolo au sa tabarasca
asupra Lui carturarii'.' Dar Petru n-a indraznit sa graiasca asa. De aceea,
ca sa-si ajunga scopul, se exprima altfel, graieste linistit, fara teama de a
mai fi certat, spunind: „Bine este noud sdfim aid, unde sint si Moise si
Hie; Hie, care a coborit foe pe munte, si Moise, care a intrat in nor si a
vorbit cu Dumnezeu! Nimeni nu va sti unde sintem!".

Ill

Ai vazut cit de infiacarata era dragostea lui Petru pentru Hristos?
Nu te uita ca rugaciunea lui era nesocotita! Uita-te cit de inflacarat era,
cit de mult ardea de dragoste pentru Hristos!

Ca nu spunea aceste cuvinte tremurind pentru viata lui, asculta ce
a spus Petru cind Hristos a vestit mai dinainte patimile si moartea Sa:
„Sufletul men mi-l voi pune pentru Tine" 32 ; si: „Chiar de ar trebui sa mor
cu Tine, nu ma voi lepdda de Tine"! 33 Vezi-1, apoi, ca s-a aruncat chiar in
mijlocul primejdiilor. Cind era atita popor injur, nu numai ca n-a fugit,
ci a scos sabia si a taiat urechea slugii arhiereului 34 . Deci nu gindea la el,
ci tremura pentru Dascalul sau.

Dar pentru ca Domnul graise cu tarie sa patimeasca si sa moara,
Petru nu mai graieste ca mai inainte, ci, gindindu-se sa nu mai fie certat
din nou, zice:

,J)acd vrei sa facem aici trei colibe: Tie una, lui Moise una §i
lui Ilie una" 35 .

Ce spui, Petre? Oare nu cu putin mai inainte ai aratat cit de
mare este deosebirea intre El si robi? Pentru ce-L mai numeri iara§i
impreuna cu robii?

Ai vazut cit de nedesavirsiti in credinta erau apostolii inainte de
rastignirea Domnului? Chiar daca Tatal ii descoperise lui Petru ca Hris-
tos este Fiul lui Dumnezeu, totusi descoperirea aceasta nu este mereu
vie in sufletul lui; spaima il tulbura si uita cine este Hristos. Nu vorbesc
numai de spaima pricinuita de patimile si rastignirea Domnului, ci si de
spaima pricinuita de cele vazute pe Muntele Taborului. Ceilalti evan-
ghelisti arata lucrul acesta; ei spun ca tulburarea lui Petru se datoreste
spaimei sale si de aceea a rostit acele cuvinte. Evanghelistul Marcu
spune: „Cd nu stia ce sa spund; ca erau infrico§ati" 36 ; iar evanghelistul
Luca, dupa ce a spus: „Sd facem trei colibe", a adaugat: „nestiind ce

:-!2. loan 13, 37.
M. Marcu 14, 31.
34. loan IK, 10.
3. r >. Matci 17, 4.
3(i. Mar<u i), (i.

OMH.H I.A MA'I'KI |^2

spune" 17 . Apoi, ca sa arate ca si Petru si ceilalti apostoli erau cuprinsi de
mare frica, a spus: ,JLrau ingreuiati de soma; si desteptindu-se au v&zut slava
Lui" 3S . Evanghelistul numeste ' „somn" ameteala mare pricinuita de
vederea aceea. Dupa cum ni se intuneca privirile din pricina unei
lumini prea mari, tot asa au patit si ei atunci. Nu era noapte, ci zi; iar
stralucirea covirsitor de mare a slavei le ingreuiase ochii lor slabi.

Ce s-a intimplat mai departe? N-a vorbit Hristos, nici Moise, nici
Hie. Dar eel mai mare decit toti, al Carui cuvint este adevarul, Tatal,
sloboade glas din nor.

- Pentru ce din nor?

- Asa Se arata totdeauna Dumnezeu! „Nor §i negurd imprejurul Lui" 39 ;
si: „§ade pe nor usor" 40 ; si iarasi: „Cel ce a pus nori suirea Lui" 41 ' , si: „Nor
L-a luat de la ochii lor" 42 ; si: „Ca Fiu al Omului, venindpe nori" 43 . Glasul a
venit din nor ca sa creada apostolii ca glasul vine de la Dumnezeu. § i
norul era luminos.

„§i inca grdind el, iata nor luminos i-a umbrit. §i iatd glas din nor,
zicind: ,^.cesta este Fiul Meu eel iubit, intru Care am binevoit! De Acesta
sa ascultati!" 44 .

Cind Dumnezeu ameninta, norul este intunecos, ca pe Muntele
Sinai. Ca spune Scriptura: ,^4 intrat Moise in nor si in negurd; §i ca abu-
rul, asa se purta fumul" 45 . Profetul David, vorbind de amenintarea lui
Dumnezeu, spune: Jntunecoasa apd in norii v&zduhului" 46 . Acum insa
norul este luminos, pentru ca voia sa invete, nu sa inspaiminte. Petru
spunea: „Sd facem trei colibe"; Tatal insa a aratat o coliba nefacuta de
mina omeneasca. De aceea pe Muntele Sinai, fum si abur de cuptor;
aici, lumina nespusa si glas. Apoi, ca sa arate ca n-a vorbit de unul din
cei trei, ci numai de Hristos, cind s-a auzit glasul, cei doi, Moise si Hie,
s-au facut nevazuti. Daca Tatal ar fi vorbit de unul din cei trei, cei doi
n-ar fi plecat, ca sa ramina Domnul singur.

-Dar pentru ce norul nu L-a acoperit numai pe Hristos, ci pe
toti trei?

- Daca L-ar fi acoperit numai pe Hristos, s-ar fi crezut ca El a vor-
bit. De aceea si evanghelistul, intarind asta, spune ca glasul era din nor,
adica de la Dumnezeu.

37.

Luca 9, 33.

38.

Luca 9, 32.

39.

Ps. 96, 2.

40.

Isaia 19, 1.

41.

Ps. 103, 4.

42.

Fapte 1, 9.

43.

Dan. 7, 13.

44.

Matei 17, . r >.

4. r >.

les. 24, IK.

Ki.

IS. 17, 13.

Il - r ''^ _^____ SHNTUI. IQAN GURA DE AUR

- Ce a spus glasul?

- ty Acesta este Fiul Meu eel iubit!".

Daca este iubit, nu te teme, Petre! Ar fi trebuit, Petre, sa fi cunoscut
de mult puterea Lui si sa te fi incredintat de invierea Lui. Dar pentru ca
nu stii, vocea Tatalui sa te incredinteze! Daca Dumnezeu este puternic,
dupa cum si este, atunci e clar ca si Fiul e la fel. Nu te teme, dar, Petre,
de patimile Fiului! Daca nu intelegi inca, atunci gindeste-te la aceea ca
este si Fiu si este si iubit. ,^icesta este FiulMeu eel iubit", a spus Tatal. Iar
daca este iubit, nu te teme! Nimeni nu paraseste pe eel pe care-1 iubeste.
Asadar nu te tulbura. De L-ai iubi pe Hristos de mii de ori, nu-L iubesti
cum II iubeste Tatal Sau, Jntru Care a binevoit". ll iubeste nu numai
pentru ca L-a nascut, ci si pentru ca este in totul egal cu El si de acelasi
gind cu El. Deci dragostea este indoita, dar, mai bine spus, chiar intreita:
pentru ca este Fiu, pentru ca este iubit, pentru ca in El a binevoit.

- Ce inteles au cuvintele: , Jntru Care am binevoit"?

- Ca si cum ar spune: „Intru Care Ma odihnesc; intru Care Imi
gasesc placerea". Pentru ca este in totul egal cu Tatal, pentru ca este o
vointa si in El si in Tatal, pentru ca, raminind Fiu, este una in totul cu
Cel ce L-a nascut.

,J)e Acesta sa ascultati!"

Deci, nu te impotrivi, Petre, cind El vrea sa fie rastignit!

„§i auzind, au cdzut cufata la pamint si s-au spdimintat foarte. §i apro-
piindu-Se Iisus, S-a atins de ei §i le-a zis: «Sculati-va §i nu vd temeti!» §i ridi-
cindu-si ochii lor, n-au vdzut pe nimeni, decit numai pe Iisus"' 47 .

IV

Pentru ce s-au spaimintat ucenicii cind au auzit cuvintele Tatalui?
§i mai inainte s-a auzit un glas ca acesta, la Iordan 48 si era multa lume
de fa£a, dar nimeni nu s-a spaimintat; si iarasi, mai tirziu, cind glas a
venit din cer, unii spuneau ca a tunat 49 ; dar, nici atunci, nimeni nu s-a
spaimintat. Pentru ce deci pe Muntele Taborului ucenicii au cazut cu
fefele la pamint?

- Pentru ca era pustietate, inaltime, liniste adinca, schimbare la fata
plina de frica, lumina neamestecata si nor intins; toate acestea i-au
umplut de mare spaima; spaima li stringea din toate partile; temindu-se
au cazut cu fetele la pamint si s-au inchinat. Dar pentru ca nu cumva
spaima prelungita prea mult sa-i faca sa uite tot ce s-a petrecut pe
munte, Hristos pune indata capat spaimei lor; Se arata singur si le
[)orunceste sa nu spuna nimanui nimic pina dupa invierea Sa din morti.

17. Matei 17, (i-H.
1«. Matei H, 17.
If), loan VI, 28 -29.

OMI1.11 l.A MAII.I

„Coborindu-Se din munte, le-a poruncit sd nu spund nim&nui vedenia
pind cind va invia din morti" 50 .

Cu cit erau mai mari faptele pe care ucenicii le spuneau despre
Hristos, cu atit erau primite mai greu de multime. Daca ucenicii ar fi
vorbit de rastignirea Lui, sminteala ar fi fost si mai mare; de aceea Hris-
tos le porunceste sa taca; si nu fara temei, ci amintindu-le din nou de
patimile Sale; aproape ca le spune §i pricina pentru care le-a poruncit
sa taca. Nu le-a poruncit sa nu spuna nimanui niciodata, ci pina cind va
invia din morti. Trece sub tacere ceea ce era infricosator si face pome-
nire numai de ceea ce era frumos, de inviere.

- Dar ce? Dupa inviere ucenicii nu aveau sa se mai sminteasca?

- Deloc! Numai in timpul de dinainte de rastignire mai puteau sa-si
puna intrebari. Dupa rastignire ucenicii primisera Duhul Sfint, aveau in
sprijinul lor glasul minunilor savirsite de ei; si toate cite spuneau erau
primite cu u§urinta, pentru ca proclamau puterea lui Hristos mai tare
decit o trimbita; nici o sminteala nu mai putea pune piedica celor ce se
savirseau.

Nimeni deci n-a fost mai fericit decit apostolii, mai ales decit cei
trei apostoli care au fost invredniciti sa stea sub acelasi nor cu Stapinul.
Dar daca vrem, vom vedea si noi pe Hristos. Nu asa cum L-au vazut
aceia atunci in munte, ci cu mult mai stralucitor. In ziua cea din urma,
nu va veni a§a; atunci pe Tabor, pentru a-i cruta pe ucenici, a dat dru-
mul numai la atita stralucire cit puteau ei suferi; in ziua cea din urma
insa va veni cu insasi slava Tatalui; si nu numai cu Moise §i Hie, ci cu
ostire nenumarata de ingeri, cu arhangheli, cu heruvimi, cu popoarele
acelea nenumarate de puteri ceresti; nu va avea un nor deasupra capu-
lui Lui, ci cu cerul infasurat. Dupa cum atunci cind se face judecata
inaintea poporului se dau la o parte perdelele, iar judecatorii sint vazuti
de toti cei de fata, tot asa si atunci, in ziua cea mare a judecatii lumii,
toti ll vor vedea pe Hristos stind pe scaunul de judecata; toti oamenii
vor sta inaintea Lui; si El, cu gura Lui, va grai oamenilor. Unora le va
spune: „Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, ca am fldminzit §i Mi-ati dat
sa maninc" 51 ; altora le va zice: ,J5ine, sluga buna §i credincioasd, pesteputin
aifost credincioasd, peste multe te voipune" 2 ; altora le va spune cu totul alt-
ceva; unora: „Duceti-vdinfoculcelvesnic, careestepregatitdiavoluluisiingerikr
lui" 53 ; iar altora: „Slugd vicleand §i Unesd " 54 ; pe unii ii va taia in doua 55 si-i va

50. Matei 17, 9.

51. Matei 25, 34-35.

52. Matei 25, 21.

53. Matei 25, 41.

54. Matei 25, 26.

55. Matei 24, 51.

051 SI IN I HI. IOAN (;i)RA 1)E ADR

da chinuitorilor '', iar altera le va porunci sa fie legati de miini si de
picioare si aruncati in intunericul eel mai din afara . Dupa secure 58
vine cuptoruP; iar cei aruncati din navod 60 acolo vor cadea. „Atunci
drept,ii vor straluci ca soarele" 6 ', dar, mai bine spus, mai mult decit soa-
rele. A spus atita, nu pentru ca atita va fi lumina lor, ci pentru ca nu
cunoastem o lumina mai stralucitoare decit a acestui astru; a vrut sa
infSJiseze stralucirea viitoare a sfintilor cu ajutorul unei straluciri cunos-
cute noua. Pentru ca si pe munte, cind evanghelistul a spus ca „a strdlu-
cit ca soarele", pentru aceeasi pricina a grait asa. Ca lumina de pe Tabor
era mai mare decit lumina soarelui, au aratat-o ucenicii care au cazut cu
fe^ele la pamint. Daca n-ar fi fost o lumina neamestecata, ci una la fel cu
a soarelui, n-ar fi cazut la pamint, ci ar fi putut-o suferi cu usurinta.
Dreptii 62 , dar, vor straluci atunci ca soarele; si mai mult decit soa-
rele, iar pacatosii vor suferi cele mai groaznice chinuri. Atunci nu va
mai fi nevoie nici de documente, nici de dovezi, nici de martori. Cel
Care va judeca va fi totul: si martor si dovada sijudecator. El le stie
bine pe toate, ca „toate sintgoale si descoperite inaintea ochilor Lui" 63 . Nu se
va vedea atunci nici bogat, nici sarac, nici puternic, nici slab, nici inte-
lept, nici neintelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste masti vor dispa-
rea si se vor cerceta numai faptele fiecaruia. Daca la tribunalele acestea
de pe pamint, cind este judecat cineva pentru impilare sau crima, ori-
cine ar fi, fie el prefect, consul, orice, i se iau toate demnitatile si vinova-
tul primeste cea mai grea pedeapsa, cu mult mai mult va fi aceasta atunci.

V

Ca sa nu se intfmple asa, sa lepadam hainele cele murdare, sa luam
armele luminii si slava lui Dumnezeu ne va acoperi. Care porunca a Dom-
nului este grea? Care nu-i usoara? Asculta ce spune profetul si atunci vei
cunoaste usurinta poruncilor! ,JSlici daca ti-ai arcui ca un cere gruma&il tau §i
dacd ai asterne sub tine sac §i cenusd, nici asa nu vei chemapostprim.it; ci dezleagd
toatd legdtura nedreptdtii, dezleagd legdturile cele cu sila jacute" 6 * '.

Uita-te la intelepciunea profetului! Da mai intii porunci grele, pe care
apoi le inlatura si cere sa te mintui indeplinind poruncile usoare; cu
aceasta arata ca Dumnezeu n-are nevoie de osteneli, ci de ascultare. Apoi

56. Matei 18, 34.

57. Matei 22, 13.

58. Matei 3, 10.

5!). Matei 13, 42, 50.

<«>. Matei 13, 48.

<>1. Matei 13, 43.

(>2. Do aici incepe partea morala: Despre judecata din urmd; atunci dreg&toriile dispar. Invi-
nuire cdmdtarilor $i sfdtuire pentru a face mai degrabd milostenie.

<i3. Kvr. 4, 13.

M. haia 58, 5-(i.

OMII.II I .A MATH W>/>

arata ca virtutea este usoara, iar pacatul greu; si ilustreaza aceasta chiar
cu numele date virtutilor si pacatelor. Profetul numeste pacatul lant si
legatura, iar virtutea liberare si scapare de lanturi si legaturi. „Dezleagd,
spune profetul, toata legatura nedreptatii" 65 ; numeste asa politele si chi-
tantele. „Lasa in libertate pe cei zdrobiti" 66 , adica pe cei ce sufera. Asa e
datornicul: cind vede pe eel ce 1-a imprumutat, i se zbate inima si se
teme de el mai rau ca de o fiara salbatica. „Ia in casa tape saraciifara de
addpost. Dacd vezi pe eel gol, imbracd-l. Nu trece cu vederea pe cei din nea-
multdu" 67 .

Intr-o cuvintare de mai inainte, vorbindu-va de rasplatile primite
de cei ce indeplinesc aceste porunci, va aratam bogatia acestor rasplati.
Acum sa vedem daca aceste porunci sint grele, daca sint mai presus de
puterile omenesti. Asa ceva nu vom gasi, ci cu totul dimpotriva; ca fap-
tele bune au multa usurinta, iar cele rele sint cu multa sudoare. Este,
oare, o greutate mai mare ca aceea de a da bani cu imprumut, de a te
ingrji de dobinzi si de polite, de a cere garantii, de a te teme si a tremura
pentru amanete, pentru capete, pentru procente si pentru giranti? Asa
sint afacerile! Iar siguranta aceasta aparenta si nascocita a polite! or si a
girantilor este mai subreda decit orice si plina de banuieli. A face milos-
tenie insa e mai usor si fara bataie de cap.

Sa nu negutatorim, dar, nenorocirile altora, nici sa facem trafic cu
iubirea de oameni. S, tiu ca multi aud cu neplacere cuvintele acestea.
Dar care ar fi folosul tacerii? Daca as tacea si nu v-as supara deloc cu
spusele mele, ar fi cu neputinta sa va scap de pedeapsa cu tacerea, ba,
dimpotriva, tocmai tacerea ar mari pedeapsa; si nu numai voua, ci si
mie mi-ar pricinui pedeapsa o tacere ca aceasta. Ce folos de vorbe pla-
cute, daca nu ajuta la treburi, ba te mai si vatama? Ce cistig sa te bucur
cu cuvintul, dar de fapt sa te supar? Ce cistig ai sa-ti incint auzul, dar sa-ti
chinuiesc sufletul? De aceea e de neaparata trebuinta sa va supar aici
pe pamint, ca sa nu fim osinditi dincolo.

S-a abatut, iubite frate, asupra Bisericii o cumplita boala, o boala
care are nevoie de multa ingrijire. Cei care au primit porunca sa nu-si
adune comori nici din munca lor dreapta si cinstita, ci sa deschida case-
le lor celor nevoiasi, aceia cistiga bani si averi de pe urma saracirii altora,
nascocind un jaf frumos la chip si o lacomie ce-si gaseste scuze. Nu-mi
spune ca legile ingaduie procentele. §i vamesul implineste legea, dar e
pedepsit. S, i noi vom pati la fel daca nu incetam a impila pe cei saraci,
daca nu incetam a face cu nerusinare negot cu nevoile si nenorocirile

(i5. haia . r >8, (i.
(i(i. Isaia 5H, (i.
(i7. Isaia . r >8, 7.

('■ r ><> si'lN'lill, IOAN CU1RA l)K A»R

altora. De aceea ai bani, ca sa pui capat saraciei, nu ca sa negutatoresti
saracia. Tu insa, sub masca ajutorarii celui nevoias, ii faci si mai mare
nenorocirea si vinzi cu bani iubirea de oameni. Vinde-o, nu te opresc;
dar vinde-o pentru imparatia cerurilor. Sa nu iei in schimbul unei fapte
atit de mari un pret mic, o dobinda neinsemnata, ci viata cea nemuri-
toare. Pentru ce te porti ca un om sarac si nevoias, ca un chitibusar, vin-
zind lucruri de mare pret pe nimica, pentru bani care azi sint si miine
nu sint, cind ar trebui sa le dai pe imparatia cerurilor care ramine ves-
nic? Pentru ce lasi pe Dumnezeu si vrei sa cistigi cistiguri omenesti?
Pentru ce lasi deoparte pe Cel Care poate sa te imbogateasca si superi
pe eel care n-are nici letcaie? Pentru ce lasi pe Cel Care poate sa-ti dea
si inchei contracte cu un nerecunoscator? Acela doreste sa-ti dea inapoi
ce I-ai dat; acesta se supara cind iti intoarce banii; acesta abia iti da pro-
centul; Acela iti da insutit si viata vesnica; acesta, cu ocari si cu
sudalme; Acela, cu laude si cu strigate de bravo; acesta te pizmuieste;
Acela iti impleteste cununi; acesta abia de-ti intoarce aici pe pamint ce
i-ai dat; Acela, si aici si dincolo. Nu este, oare, culmea prostiei sa nu stii
nici sa cistigi? Citi n-au pierdut si capitalul pentru procente? Citi n-au
cazut in primejdii pentru procente? Citi n-au cazut in neagra saracie si
n-au adus si pe altii pentru negraita lor lacomie?

VI

Sa nu-mi spui ca cel care se imprumuta se bucura si ca-ti multu-
meste pentru imprumut. Face lucrul acesta din pricina cruzimii tale. §i
Avraam, cind si-a dat sotia in miinile barbarilor , a facut asta ca sa-i fie
bine primita istetimea lui; dar nu de buna voie, ci de frica lui Faraon;
tot asa si saracul este silit din pricina cruzimii tale sa-ti multumeasca
pentru imprumut, pentru ca tu socotesti ca nu merita sa-1 imprumuti.

Dar mi se pare ca tu, chiar cind scapi pe cineva dintr-o primejdie,
pretinzi rasplata pentru ca 1-ai scapat.

- Vai de mine, sa ma fereasca Dumnezeu de asta! mi s-ar raspunde.

- Ce spui, omule? Nu vrei sa ceri bani cind scapi pe cineva dintr-o
primejdie mai mare, dar esti atit de neomenos cind e vorba de o primej-
die mai mica! Nu vezi cita pedeapsa sta deasupra cametei? Nu auzi ca si
in Vechiul Testament este oprita camata? 69

Dar care e scuza celor mai multi camatari?

- Daca iau dobinzi pentru banii imprumutati, o fac pentru ca sa
ajut pe cel sarac, mi se spune.

(iK. Fac. 12, 10-20.
(if). Deul. 15, 7-8.

OMI1.II I -A MATKI tj->]_

- Nu pacatui, omule! Dumnezeu nu vrea astfel de jertfa. Nu insela
legea lui Dumnezeu. Mai bine sa nu-i dai saracului deloc decit sa-i dai
dintr-un astfel de cistig. Din pricina dobinzilor nedrepte faci sa fie nele-
giuiti chiar banii adunati prin munca dreapta §i cinstita. Este la fel ca si
cum ai forta un pintece bun sa nasca scorpii.

Dar pentru ce vorbesc eu de legea lui Dumnezeu? Nu numiti chiar
voi insiva o murdarie datul banilor cu imprumut? Daca voi, care ci§ti-
ga$i de pe urma imprumutului, il osinditi asa, ginditi-va ce osinda va
rosti Dumnezeu asupra voastra!

Daca vrei sa vezi ce spun si legile civile despre datul banilor cu
imprumut, afla ca ele socotesc fapta aceasta cea mai mare rusine. Legile
civile nu ingaduie oamenilor cu mari dregatorii, celor care fac parte din
marele sfat, numit senat, sa se faca de ru§ine cu astfel de cistiguri; legea
le interzice ni§ te cistiguri ca acestea. Nu se cuvine, oare, sa ne cutremu-
ram cind nu dam atita pretuire vietuirii cere§ti cita pretuire dau legiui-
torii romani senatului, cind socotim de mai putin pre| cerul decit
pamintul, cind nu ne rufinam de o fapta atit de necugetata? Caci ce
poate fi, oare, mai necugetat decit a te sili sa semeni fara sa ai pamint,
ploaie si plug? De aceea cei ce au nascocit aceasta plugarie rea secera
neghina care se arunca in foe.

Nu sint, oare, o multime de negutatorii drepte §i cinstite: lucrarea
pamintului, cre§terea oilor, a vitelor, a pasarilor, munca cu bra^ele, chi-
vernisirea averilor? Pentru ce, dar, te porti ca un nebun si ca un om fara
de minte, cultivind zadarnic spini?

Vrei sa-mi spui ca vin peste rodurile pamintului o multime de
nenorociri: grindina, taciunele, ploaia prea multa? Dar nu atitea cite
vin peste banii dati cu imprumut. Oricit de multe ar fi nenorocirile
acestea, paguba nu atinge decit venitul pamintului. Capitalul - adica
pamintul - ramine intreg. Dincolo insa adeseori multi din cei care dau
bani cu imprumut au pierdut nu numai dobinzile, ci fi capitalul. Iar
inainte de paguba sint si necontenit tristi. Niciodata nu se bucura de
averile lui eel care da bani cu dobinda, nici nu se veseleste de ele, ci
cind prime§te dobinda nu se bucura ca are un venit, ci se intristeaza ca
dobinzile nu depa§esc capitalul. §i inainte ca aceasta odrasla rea,
dobinda, sa se nasca desavirsit, camatarul o sile§te sa nasca §i ea, prefa-
cind dobinzile in capital. §i forteaza pe ace§ti pui de vipera nevirstnici,
sa nasca si ei inainte de vreme. Asa sint dobinzile; mistuie si sfisie sufle-
tele nenorocitilor camatari mai mult decit viperele.

Aceasta este legatura nedreptatii! Acestea sint legaturile cele cu sila
facute! Cimatarul spune: „Dau bani cu imprumut, nu ca sa iei, ci ca sa
dai mai mult decit ti-am dat". Dar Dumnezeu ne porunceste sa nu luam ina-

(), r »H SIlNllll, IQAN (ll)KA l)K A1IH

poi nici banii pe care i-am dat: „Dafi, ne spune Dumnezeu, celor de la
care nu a$teptati sd mai luati" 70 . Tu insa ceri mai mult decit ai dat si
silesti pe eel pe care 1-ai imprumutat sa se socoteasca dator, sa-ti puna in
pal ma §i ce nu i-ai dat. §i crezi ca prin asta iti mare§ti averea! Nu. In loc
sa ^i-o mare§ti iti aprinzi focul eel nestins.

A§adar, ca sa nu se intimple una ca aceasta, sa taiem pintecele eel
rau care zamisleste dobinzile, sa stirpim odraslele cele neleguite, sa
secam pintecele acesta pustiitor si sa urmarim numai cistigurile cele
mari si adevarate.

- Dar care sint acestea?

- Asculta-1 pe Pavel, care spune: )t Mare ci§tig este evlavia unita cu
indestularea cu ceea ce ai" 71 .

Sa ne imbogatim, dar, numai cu aceasta bogatie, ca sa ne bucuram
si aici pe pamint de tihna si sa avem parte si de bunatatile cele viitoare,
cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia
slava si puterea impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor, Amin.

70. Luca 6, 35.

71. I Tim. 6, 6.

OMILIA LVII

„§i L-au intrebat pe £1 ucenicii Lui, zicindu-I:

«Pentru ce spun carturarii

ca trebuie sa vina Hie mai intii? »"'

I

Ucenicii nu §tiau lucrul acesta din Scripturi, ci carturarii il spuneau §i
raspindisera in poporul simplu cuvintul acesta despre Hie ca §i despre
Hristos. De aceea si samarineanca zicea: „§tim ca va veni Mesia; cindva
veni Acela ne va spune noud toate" 2 ; iar iudeii il intrebau pe loan Boteza-
torul: „Esti Ilie sau proorocul?" 3

Deci, dupa cum am spus, era imparnintenit printrc iudci cuvintul
despre Hristos si despre Ilie, dar nu era talmacit de carturari cum trebuia.

Scripturile vorbesc de doua veniri ale lui Hristos; aceasta care a
avut loc si cea viitoare. Aratindu-le pe acestea, Pavel spunea: „S-a ardtat
harul eel mintuitor al lui Dumnezfiu, invdtindu-ne ca, lepddind necredinta §i
pofiele cele lumesti, sa vietuim cu cumintenie, cu dreptate §i cu cucernicie" 4 .
Aceasta este o venire a lui Hristos. Asculta ca o arata si pe cealalta!
Dupa ce a spus cele de mai sus, a adaugat: >y A§teptind fericita nddejde §i
ardtarea marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus Hristos" 5 . §i profe-
tii vorbesc de doua veniri ale lui Hristos. Inainte-Mergator al celei de a
doua veniri va fi Ilie; al celei dintii a fost loan Botezatorul, pe care
Hristos il numea si Ilie, nu pentru ca era Ilie, ci pentru ca implinea sluji-
rea aceluia. Dupa cum Ilie va fi inainte-mergatorul celei de a doua
veniri a lui Hristos, tot asa §i loan a fost Inainte-Mergatorul celei dintii.
Carturarii insa amestecau cele doua veniri si rataceau poporul; vorbeau
poporului numai de venirea cea de a doua a lui Hristos si spuneau:
„Daca acesta ar fi Hristos, atunci ar trebui ca Ilie sa vina mai intii".
Pentru aceasta ucenicii au intrebat: „Pentru ce spun carturarii cd trebuie sa
vind Ilie mai intii ?"\n acest scop si fariseii au trimis la loan sa-1 intrebe:
„Daca tu e§ti Ilie?". Nu pomenesc deloc de venirea Lui cea dintii.

1.

Matei

17,

10.

2.

loan 4

, 25

:t.

loan 1

, 21

\.

Tit 2,

11-

12.

u.

lit 2,

1:1.

Ii(>() SI-lNIUI. 1QAN (;1IKA l)K AUK

Care este, dar, dezlegarea pe care a dat-o Hristos?

Hristos spune: „Ilie va veni inainte de a doua Mea venire; dar Hie a
venit si acum - numindu-1 asa pe loan Botezatorul -, acesta a venit ca
Hie. Dar daca vrei sa intrebi de Hie Tesviteanul, va veni si acesta".
Pentru aceasta a si spus Hristos ucenicilor Sai:

Jlie va veni si va asezfl- la loc pe toate" 6

- Pe care Joate"?

- Acelea despre care vorbea profetul Maleahi: „Voi trimite la voipe
Hie Tesviteanul, care va intoarce inima tatdlui sprefiu, ca sa nu vin si sa bat cu
desdvirsire pamintul"' '. Ai vazut preciziunea cuvintelor profetice? Hristos
a numit pe loan Botezatorul Ilie, pentru ca amindoi au aceeasi slujire; si
ca sa nu socotesti ca profetul numeste pe loan Botezatorul Hie, profetul
a adaugat si patria lui Ilie, numindu-1 „Tesviteanul"; dar loan Botezato-
rul nu era tesvitean. Pe linga aceasta, profetul ii mai da inca un semn
deosebitor: „Ca sa nu vin §i sa bat cu desavirsire pamintul". Prin aceste
cuvinte arata venirea a doua a lui Hristos, venirea cea infricosatoare. In
cea dintii venire, Hristos n-a venit sa bata pamintul. Ca „n-am venit,
spune Hristos, sdjudec lumea, cisa mintuiesc lumea" 8 . Profetul a grait deci
asa pentru a arata ca Tesviteanul are sa vina inaintea acelei veniri, cind
va avea loc judecata lumii. §i ne spune profetul si pricina venirii lui Ilie.

- Care este pricina?

- Ca, prin venirea sa, sa induplece pe iudei sa creada in Hristos, ca
sa nu piara cu desavirsire toti cind va veni Hristos. De aceea si Domnul
le aduce aminte de cuvintele profetului, spunind: „§i va asezfl. la loc pe
toate", adica va indrepta necredinta iudeilor care vor trai pe vremea
aceea. De aceea si cuvintele profetului sint foarte precise; n-a spus: „Va
intoarce inima fiului spre tata", ci: „Va intoarce inima tatdlui sprefiu";
pentru ca iudeii au fost parintii apostolilor, profetul spune ca Ilie va
intoarce inimile parintilor, adica cugetul poporului iudeu, la invatatu-
rile fiilor, adica ale apostolilor.

„Dar va spun voud ca Ilie a §i venit §i nu l-au cunoscut, ci i-au fdcut
cite au voit. Asa are sa pdtimeascd §i Fiul Omului de la ei. Atunci au inte-
les cd despre loan le-a vorbit" 9 .

Apostolii au inteles, desi nu spusesera lucrul acesta nici carturarii,
nici Scripturile; si au inteles repede, pentru ca au ajuns mai ascutiti la
minte si mai atenti la cele spuse.

(>. Matei 17, 11.

7. Mai H, 24.

K. loan 12, 47.

!>. Main 17, 12 l.'l.

OMII.II I.A MATH tl()l

- De unde au cunoscut ucenicii aceasta?

- Hristos le spusese doar mai inainte: )r Acesta este Hie, care are sd
vind"' . Aid insa le spune si ca:

,^4. venit" si ca „Ilie va veni si va aseza la loc pe toate".

Sa nu te tulburi si nici sa socotesti ca e o incurcatura de cuvinte
cind Hristos spune o data ca Hie are sa vina, iar alta data, ca a si venit.
Toate spusele sint adevarate. Cind spune ca „Ilie va veni"§\ ca „va asezfl.
la locpe toate", vorbeste de Hie Tesviteanul si de intoarcerea la credinta
a iudeilor, care se va petrece atunci; iar cind spune ca „acesta este eel care
are sd vind", numeste pe loan Botezatorul Hie, dupa felul slujirii sale. §i
profetii numeau cu numele de David pe imparatii de seama, iar pe iudei ii
numeau capetenii de sodomeni si fii de etiopieni din pricina purtarilor lor.

Deci, dupa cum Hie va fi inainte-mergatorul celei de a doua veniri
a Domnului, tot asa loan a fost inainte-mergatorul celei tiintii veniri.

II

Dar nu numai pentru aceasta pricina Hristos il numeste pretutin-
deni Hie pe loan Botezatorul, ci si pentru ca sa arate ca este un deplin
acord intre El si Vechiul Testament si ca venirea lui loan Botezatorul
este potrivit profetiei. De aceea a si adaugat iarasi: >r A venit §i nu l-au
cunoscut, ci i-au fdcut toate cite au voit".

- Ce inseamna „Toate cite au voit"?

Inseamna: L-au aruncat in temnita, l-au ocarit, l-au omorit, i-au
adus capul pe tipsie.

,^sa are sd pdtimeascd §iFiul Omului de la ei". Vezi ca Hristos gaseste
iarasi prilej potrivit sa aminteasca ucenicilor de patimile Sale, pentru
ca, prin patimile lui loan, sa le aduca multa mingiiere. §i nu numai
prin aceasta, ci si prin aceea ca face indata mari minuni. Ori de cite ori
vorbeste de patimile Sale, Hristos face indata minuni; si dupa ce vor-
beste de patimile Sale, si inainte de a vorbi. Se poate vedea aceasta pre-
tutindeni. >y Atunci, spune evanghelistul, a inceputsd le arate ca trebuiesd se
ducd la Ierusalim si sd moard §i sd pdtimeascd multe" 11 .

- Cind >r Atunci"?

- Cind Petru a marturisit ca este Hristosul si Fiul lui Dumnezeu 12 .
Iarasi in Muntele Taborului, cind a aratat ucenicilor vederea aceea

minunata fi cind profetii vorbeau despre slava Lui, Hristos le-a vorbit
de patimile Sale 13 . Acum, dupa ce vorbeste de patimile lui loan, a adaugat:

10. Matei 11, 14.

11. Matei Hi, 21.

12. Matei Hi, Hi.
I.'t. Matei 17, 12.

!,(,■/ SI'lNTUI, IOAN UlIRA 1)K AIIH

„Asa si Fiul Omului va pdtimi de la ei". Putin mai tirziu, cind a scos
demonul pe care ucenicii n-au putut sa-1 scoata 14 , face iara§i acela§i
lucru. Ca si atunci, „intorcindu-se ei in Galileea, Iisus le-a spus cd Fiul Omu-
lui are sdfte dat in miinile oamenilor pdcatosi; si-L vor omori §i a treia zi va
invia" 15 . Hristos face aceste minuni ca prin maretia minunilor sa
potoleasca tristetea covirsitoare a apostolilor, sa-i mingiie in once
chip. Tot asa si acum, prin amintirea mortii lui loan, le dadea mu^ta
mingiiere.

Dar poate ca cineva m-ar intreba:

- Pentru ce Hristos nu 1-a trimis si acum pe Hie, inviindu-1, daca
prin venirea lui avea sa dea atitea marturii bune?

- Acestei intrebari voi raspunde: §i acum, la cea dintii venire a Lui,
iudeii n-au crezut in El, desi socoteau ca Hristos este Hie; ca apostolii
I-au spus: „Unii zic cd estillie, altii Ieremia" 16 . De altfel, intre loan Bote-
zatorul si Hie nu este alta deosebire decit de timp.

- Daca iudeii n-au crezut acum, cum vor crede atunci, la a doua
venire? as putea fi intrebat.

- Vor crede, pentru ca Hie „va a§eza la he pe toate". Vor crede nu
numai pentru ca va fi cunoscut, ci §i pentru ca pina in ziua aceea slava
lui Hristos se va intinde din ce in ce mai mult si va fi si pentru lume mai
stralucitoare decit lumina soarelui. Cind deci dupa atita pretuire si
asteptare va veni Hie, propovaduind aceleasi invataturi ca si loan Bote-
zatorul si vestind si el pe Hristos, iudeii vor primi mai usor spusele lui.
De altfel Hristos pare ca ii scuza pe iudei, cind spune ca „nu l-au
cunoscut".

Domnul nu mingiie pe ucenicii lui numai prin aceste cuvinte, ci si
prin aceea ca le arata ca toate patimile ce le va suferi de la iudei le va
suferi pe nedrept; ii mai mingiie apoi si prin aceea ca insoteste aceste
prevestiri triste cu doua minuni: minunea schimbarii la fata de pe Mun-
tele Taborului si minunea pe care o savirseste indata.

Cind apostolii au auzit cele spuse de Hristos, nu L-au mai intrebat
cind are sa vina Hie, fie ca erau zdrobiti de tristete la auzul patimii
Domnului, fie ca s-au temut. De multe ori, apostolii tac atunci cind vad
ca Hristos nu vrea sa le spuna ceva lamurit. De pilda cind erau in Gali-
leea si cind le-a spus: „Fiul Omului are s^fie dat §i-L voromori" 17 ,evanghe-
listul Marcu a adaugat: ,JLi nu intelegeau cuvintul §i se temeau sd-L
intrebe"'", iar evanghelistul Luca spune ca „era cuvintul ascuns pentru ei ca
sd nu-l priceapd §i se temeau sd-L intrebe de cuvintul acesta"' .

M. Matei 17, 14-18.
l. r >. Matei 17, Tl ■ 2X
1(). Main Mi, H.
17. Marcu 9, 31
IK MhtcuV. M
IV (mil 1 ). '1*>

OMII.I1 I .A MATKI (jfi.i

„ Venind ei spre multime, s-a apropiat de El un om, ingenunchind inaintea
Lui §i zicind: «Doamne, miluie§te pe fiul meu, c& este lunatic §i rdupdtime§te;
de multe ori cade in foe $i de multe ori in apL §i 1-am dus la ucenicii T&
$i n-au putut s&-l vindece " 20 .

Scriptura ni-1 arata pe acest om foarte slab in credinta. Din multe
lapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sint cu putintd
celui ce crede" 21 ; din cele spuse chiar de eel care a venit la Hristos: >r Ajutd
necredintei mele!" 22 ; din porunca data de Hristos demonului ca sa nu mai
intre in fiul lui 23 ; si in sfirsit din cele spuse de om lui Hristos: ,JDacd pott!" 24

As putea fi insa intrebat:

- Dar daca necredinta aceluia a fost de vina ca ucenicii n-au scos
demonul din fiul lui, pentru ce Hristos ii mai invinuieste? 25

- Ca sa le arate ca pot vindeca intotdeauna, chiar fara credinta
celor ce se apropie de ei. Dupa cum de multe ori a fost de ajuns credinta
celui ce cerea pentru a dobindi cererea chiar de la sfinti mai mici, tot
asa de multe ori a fost de ajuns numai puterea sfintilor pentru savirsirea
unei minuni, chiar daca nu credeau cei care veneau la ei. Amindoua
aceste cazuri se vad in Sfintele Scripturi. Corneliu si cei din casa lui au
atras harul Duhului numai prin credinta lor 26 . Pe vremea lui Elisei insa
un mort a inviat fara sa creada cineva. Cei care au aruncat mortul in
groapa lui Elisei, 1-au aruncat fara nici o socoteala si la intimplare, nu
din credinta, ci de teama; temindu-se de tilhari, au aruncat mortul in
groapa si au fugit; iar mortul a inviat numai prin puterea sfintului trup
al lui Elisei 27 . De aici se vede ca si unii din ucenici erau slabi in credinta,
dar nu toti. Stilpii nu erau acolo.

Ill

Priveste acum si in alt chip nesocotinta omului acestuia! Vine la
Iisus si, de fata cu toti oamenii, vorbeste impotriva ucenicilor Lui, spu-
nind: „L-am adus la ucenicii Tdi §i n-au putut sd-l vindece". Hristos insa, in
fata intregii multimi, scapa pe ucenici de invinuirea adusa si arata ca
vina cea mare o are el, tatal copilului, spunind:

„0, neam necredincios §i inddrdtnic! Pind cind voi ft cu voi!" 28

20. Matei 17, 14-16.

21. Marcu 9, 23.

22. Marcu 9, 24.

23. Marcu 9, 25.

24. Marcu 9, 22.

25. Matei 17, 20.
2(i. Fapte 10, 1-48.
27. IV Rtgi 13, 21.
2K. Matei 17, 17.

(i(>4 SIlNIMI. IQAN (illKA l)K AUK

Nu adreseaza aceste cuvinte numai tatalui copilului, ca sa nu-1 rusi-
neze, ci tuturor iudeilor. Daca Hristos n-ar fi luat apararea ucenicilor
Sai, poate ca multi din cei de fata s-ar fi smintit si ar fi gindit despre uce-
nici ce nu trebuia.

Prin cuvintele: „Pind cind voifi cu voi!", Domnul arata cit de placuta
ii este moartea; arata ca o doreste, ca vrea sa piece cit mai repede si ca
pentru El nu rastignirea e grea, ci raminerea impreuna cu iudeii.

Hristos insa nu S-a marginit sa-1 tina numai de rau.

- Dar ce spune?

- „Aduceti-Mi-l aid.'" 29

Hristos il intreaba pe tatal copilului de cita vreme se chinuie fiul
lui '". Pune aceasta intrebare si pentru a apara pe ucenici de mvinuire,
dar si pentru a sadi in sufletul tatalui bune nadejdi, ca sa creada ca fiul
lui va fi izbavit de boala sa. Apoi il lasa pe copil sa se zvircoleasca. N-o
face spre lauda - ca se adunase multimea si a tinut-o de rau -, ci o face
pentru tatal copilului; pentru ca tatal, cind va vedea pe demon ca se tul-
bura de cuvintele Domnului, sa fie adus macar asa sa creada in minu-
nea pe care o va face.

Cind tatal ii spune: ,J)in pruncie" 37 si: „Dacapoti, ajutd-md!" 32 , Hris-
tos ii raspunde: „Toate sint cu putintd celui ce crede!" 33 , si intoarce impo-
triva tatalui invinuirea pe care acesta o adusese ucenicilor. Cind lepro-
sul a spus: ,J)acd vrei, poti sa ma curdtesti" 34 , leprosul a dat marturie de
puterea lui Hristos, iar Domnul 1-a laudat si a intarit spusele lui, zicind:
„ Vreau! Curateste-te!" 35 Cind insa tatal copilului a rostit cuvinte nevred-
nice de puterea lui Hristos, spunind: „Dacd poti, ajutd-md!", Domnul il
indreapta pentru ca nu graise asa cum trebuia.

- §i ce-i spune Domnul?

- „Dacd poti sa crezi toate sint cu putintd celui ce crede!" 36 Cu alte
cuvinte Hristos ii spune asa: „Atit de mare este puterea Mea, ca pot sa
dau si altora puterea de a face minuni. Deci, daca crezi cum trebuie, si
tu poti vindeca si pe fiul tau si pe altii multi". §i dupa ce a spus aceste
cuvinte, a vindecat pe indracit.

Tu insa sa vezi aici nu numai purtarea de grija si facerea de bine a
lui Hristos, ci si aceea ca din clipa aceea n-a mai ingaduit demonului sa
locuiasca in el, ca daca tinarul nu s-ar fi bucurat si atunci de multa purtare

2\). Matei 17, 17. 33. Marcu 9, 23.

.10. Marcu !), 21. 34. Matei 8, 2.

.! I . Marcu i), 21. 35. Matei 8, 3.

.12. Marcu !t, 22 36. Marcu9, 23.

OMIIII l.A MATH (jit, r i

de grija a lui Dumnezeu, demonul 1-ar fi ucis de mult. Ca spunea tatal
lui ca il arunca in apa si in foe. Iar demonul care a indraznit aceasta 1-ar
fi ucis negresit, daca Dumnezeu n-ar fi pus friu puternic marii lui furii,
asa cum i-a aparat si pe indracitii aceia care umblau goi, care alergau
prin pustietati si se taiau in pietre 37 .

Sa nu te tulburi ca tinarul acesta este numit lunatic, si nu indracit.
Asa il numea tatal lui.

- Pentru ce atunci si evanghelistul Matei spune ca Hristos a vinde-
cat multi lunatici?

- II numeste asa, slujindu-se de felul de a vorbi al multimii. Ca dia-
volul, ca sa huleasca luna, tabara§te peste cei stapiniti de el si-i face sa
mearga dupa mersul lunii. Nu trebuie insa sa se creada ca luna lucreaza
asupra lor - Doamne pazeste! -, ci ca diavolul falsifica adevarul pentru
a huli luna. De aceea, aceasta parere gresita a prins in popor; unii
oameni simpli, inselati fiind, numesc pe unii ca acestia demoni; dar
nici aceasta nu-i adevarat.

yr Atunci apropiindu-se ucenicii Lui indeosebi, L-au intrebat pentru ce ei
n-au putut sa scoatd demonul" 38 .

Mi se pare ca apostolii L-au intrebat pentru ca erau nelinistiti si se
temeau sa nu fi pierdut harul ce li se daduse. Ca primisera putere impo-
triva demonilor necurati 39 . De aceea II §i intreaba, apropiindu-se de El
indeosebi; nu-L intreaba indeosebi pentru ca le-ar fi fost rusine - ca
fapta se petrecuse, iar neputinta lor, vadita, asa ca era de prisos sa le
mai fie rusine sa-si marturiseasca neputinta lor si cu cuvintul -, ci
pentru ca voiau sa-L intrebe despre un lucru mare §i tainic.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- „Dinpricina necredintei voastre, le-a spusEl. Daca veti avea credintd cit
un grdunte de mustar si veti zice muntelui acestuia: «Muta-te!», se va muta si
nimic nu va va fi cu neputinta" 40 .

Daca ai intreba: „Ce munte au mutat apostolii?", iti voi spune ca ei
au facut minuni cu mult mai mari, inviind nenumarati morti. De altfel
nici nu este acelasi lucru a muta un munte cu a urni moartea din trup.
Se spune ca mai tirziu unii sfinti, cu mult mai mici decit apostolii, au
mutat si munti cind a fost nevoie. A§adar e lamurit ca, daca ar fi fost nevoie,
ar fi mutat §i apostolii munti. Nu-i invinui, dar, daca n-a fost nevoie atunci sa
mute muntii! De altfel si Hristos n-a spus: „Negresit veti muta munti", ci ca
„veti putea face si asta". Iar daca n-au mutat munti, nu i-au mutat, nu

37. Marcu 5, 5; Matei 8, 28.
:^8. Matei 17, 19.
Ml Matei 10, 8.
40. Matei 17, 20.

<><>(>

M I IM'I I ■ I . K IAN (IIIRA I)K AUK

pent™ ca n-au putut - cum sa nu fi putut, cind an t'acut minuni mai
mari? -, ci pentru ca n-au voit, ncfiind nevoie. Se poate insa ca apostolii
sft fi mutat si munti, dar sa nu se fi scris. Ca nu s-an scris toate minunile
pe care le au savirsit.

Dar pe vremea aceea, cind li s a adus lunatic ill, apostolii erau cu
mult mai nedesavirsiti.

- Ce vrei sa spui? Nici aceasta credinta no aveau atunci?

- N-o aveau! Nici ei nu erau totdeauna la fel de credinciosi. De
pilda Petru, o data este numit fericit de Domnul", alta data este tinut de
rau' 2 . Si ceilalti apostoli au fost tinuti de rau ca sint niste nepriceputi,
cind n-au inteles pilda cu aluatul 41 . S a intimplat, dar, ca si atunci, cu
acela§i prilej, apostolii sa fi fost slabi in credinta. Ca inainte de rastig-
nire nu erau desavirsiti.

Hristos vorbeste aici de credinta in minimi si aminteste de
grauntele de mustar, ca sa arate cit de mare este puterea credintei.
Grauntele de mustar pare mic, mic de tot, dar are o putere mai
mare decit toate semintele.

Hristos da deci ca pilda grauntele de mustar pentru a arata ca chiar
putina credinta adevarata poate foarte mult. §i nu sa marginit numai la
atita, ci a si adaugat ca si muntii ii poate muta credinta. Merge chiar mai
departe, c& spune: „Nimic nu va va fi cu neputinta".

IV

Te rog sa admiri cu acest prilej filozofia ucenicilor si puterea Duhului.
Filozofia ucenicilor, ca nu si-au ascuns slabiciunea; puterea Duhului,

ca pe cei care nu aveau credinta nici cit un graunte de mustar, Sfintul
l)uh i-a urcat incetul cu incetul atit de sus, incit a izvorit din ei credinta
bogata ca riurile si izvoarele.

„Acest neam de demoni nu iese decit cu rugaciune §i cu post" 44 .

Hristos vorbeste aici de toate neamurile de demoni, nu numai de
demonii care stapinesc pe lunatici.

§i iata ca le pune de mai inainte temciul invataturii despre post.

Sa nu mi spui mie de ca/urile ran- c ind unii au scos demonii si fara
post! Chiar daca poli spune un caz sail doua de oameni care sa fi scos
lara post pe demoni, iti spun ca esle cu neputinta ca un om, care traieste
in deslataii, sa izbaveasca pe (in<\a tare suferk de o astfel de boala.

I I. Mala Id, I 7

V.>. Mm, i l(>, .'.',.

It. Main l(.. I. I.'

I I Mm, i I /. '.' I.

OM11.I1 l.A MA I l-.l (><>7

Pentru vindecarea unui om, care are o boala ca aceasta, este mai cu
seama nevoie de post.

- Dar daca ai credinta, pentru ce trebuie sa mai si postesti? m-ar
putea intreba cineva.

- Pentru ca impreuna cu credinta postul ne da mai mare putere.
Postul sadeste in sufletul omului filozofie, face din om inger, doboara
puterile cele netrupesti; dar nu postul singur, ci e nevoie si de ruga-
ciune; §i in primul rind de rugaciune.

Sa-ti arat 45 la cite bunatati da nastere rugaciunea unita cu postul!
Omul care se roaga cum trebuie si posteste nu are nevoie de multe
lucruri; iar omul care nu are nevoie de multe lucruri nu poate indragi
banii si averile, ci este inclinat spre milostenie. Cel care posteste este
usor §i inaripat; se roaga cu mintea treaza, postul stinge poftele cele
rele, pogoara mila lui Dumnezeu, smereste sufletul ingimfat. De aceea
si apostolii posteau aproape totdeauna. Cel care se roaga si posteste are
doua aripi si este mai usor decit vintul. Cind se roaga nu casca, nu se in-
tinde, nu amorteste, cum patesc cei mai multi, ci este mai iute ca focul si
este mai presus de pamint. De aceea mai cu seama unul ca acesta este
dusman si vrajmas demonilor. Nimic nu este mai puternic ca un om
care se roaga cum trebuie. Daca o femeie a avut puterea sa induplece
pe un judecator crud, care nici de Dumnezeu nu se temea si nici de
oameni nu se ru§ina 46 , cu mult mai mult va atrage asupra sa mila lui
Dumnezeu cel care se roaga neincetat Lui, care-si infrineaza pintecele
si alunga de la el desfatarea si imbuibarea.

Daca iti este trupul neputincios si nu poti posti neincetat, nu iti este
neputincios ca sa te rogi, nici fara putere ca sa dispretuiesti poftele pin-
tecelui. Chiar daca nu poti sa postesti, totu§i poti sa nu te imbuibezi.
Nu-i putin lucru si acesta, nici departe de post, ci in stare sa puna capat
furiei diavolului. Ca nimic nu este atit de placut diavolului, ca desfata-
rea si betia, pentru ca ele sint izvorul si mama tuturOr pacatelor. Cu
betia si imbuibarea i-a facut odinioara diavolul pe iudei sa se inchine la
idoli 47 . Cu ele a aprins in sodomeni pofte nelegiuite 48 , ca spune profe-
tul: >r Aceasta este fdrddelegea sodomenilor, se rdsfdtau intru mindrie, in imbui-
bare cu piine §i in desf&tari" 49 . Cu ele a pierdut diavolul pe nenumarati altii
si i-a aruncat in iad. Ce rau nu savirsesc betia si desfatarea? Face din oameni
porci si mai rai decit porcii. Porcul se tavaleste in noroi si se hraneste cu
murdarie, dar omul care bea si se imbuibeaza maninca la o masa. mai dez-

45. De aici incepe partea moralS: Despre post si rugaciune §i impotriva celor ce trdiesc in desfd-
tdri si se imbatd.

46. Luca 18, 2-8.

47. hs. 32, l-(i.

48. Fac. 19, 4-8.

49. lez- H), 49.

<>(>8 MtN Till, [PAN UURA I)E AUR

gustatoare decit masa porcului; ca la o astfel de masa pune la cale
impreunari neingaduite si iubiri nelegiuite. Unul ca acesta nu se deose-
be§te de un indracit: este tot atit de nerusinat, tot atit de furios. De
indracit ne este mila, pe acesta il urim, ii intoarcem spatele.

- Pentru ce?

- Pentru ca de buna lui voie aduce asupra sa nebunia asta si face
c analuri de hazna din gura, din ochi, din nas, intr-un cuvint, din toate
madularele sale. Daca ai putea sa te uiti acum §i inauntrul lui, ai vedea
ca sufletul lui e inghetat si amortit ca in vreme de iarna si de ger, iar din
pricina furtunii prea mari cirma sufletului nu-i mai poate fi de vreun
folos. Ma rusinez sa spun cite rele sufera - barbati si femei - din pricina
be^iei §i a imbuibarii; o las pe seama constiintei acelora care cunosc, pe
propria lor piele, relele acestea. Ce poate fi mai rusinos decit o femeie
beata sau numai ametita? Cu cit vasul e mai slab, cu atit si naufragiul e
mai mare, fie ca e femeie libera, fie ca e roaba. Femeia libera se face de
ris in fata cetelor ei de roabe; roaba iarasi la fel, intre roabe. §i fac - si
una §i alta - sa fie hulite de oamenii fara de minte darurile lui Dumne-
zeu. Cind se intimpla astfel de betii, aud pe multi spunind: „Sa nu mai
fie vin". Ce nesocotinta! Ce nebunie! Invinuiesti darurile lui Dumne-
zeu pentru ca pacatuiesc altii? Aceasta insa e curata nebunie! Nu-i vinul
de vina, ci neinfrinarea celor care se folosesc rau de vin. Spune, dar, „Sa
nu fie betie! Sa nu fie imbuibare!"; dar daca spui: „Sa nu fie vin!", vei
spune, pasind inainte putin cite putin: „Sa nu fie cutit!", din pricina uci-
ga§ilor; „Sa nu fie noapte!", din pricina hotilor; „Sa nu fie luminal", din
pricina clevetirilor; „Sa nu fie femeie!", din pricina desfrinarilor; §i, ca
sa spun pe scurt, ai desfiintat tot ce e pe lume.

V

Dar sa nu faci a§a! Gindul acesta vine de la diavol. Nu huli vinul, ci
be^ia! la pe betiv, cind este treaz; zugraveste-i toata hidosenia betiei si
spune-i: „ Vinul a fost dat ca sa ne veselim, nu ca sa ne facem de ocara;
ca sa ridem, nu ca sa fim de ris; ca sa ne insanatosim, nu ca sa ne imbol-
navim; ca sa indreptam slabiciunea trupului, nu ca sa surpam taria
sufletului. Dumnezeu te-a cinstit cind a dat pe pamint acest dar, vinul.
Pentru ce te faci de ocara cu necumpatarea ta? Asculta ce spune Pavel:
„Fok>sette-te de putin vin, pentru stomacultau ppentm deseie tale suferinte" 50 .
Daca Timotei, sfintul acela, care era bolnav §i suferea de nenumarate boli,
n a bftut vin pina ce nu i-a ingaduit Pavel, dascalul lui, ce iertare mai putem
avea noi care, sanatosi fiind, ne imbatam? Aceluia Pavel ii spunea: „Folo-

, r )(). / Tim , r ), '2H.

OM1I.IM.A MAII.I 'l±-

se§te-te de putin vin pentru stomacul tdu "; iar acelora dintre voi, care va
imbatati, va spune: „Folositi-va de putin vin pentru desfrinarile voastre,
pentru desele voastre cuvinte de rasine, pentru celelalte pofte rele, pe
care de obicei le naste betia!"

Iar daca nu vreti sa va abtineti de la vin pentru pricinile acestea,
abtineti-va eel putin pentru rusmea si necazurile ce le aduce cu sine
betia! Vinul a fost'dat ca sa ne veselim. „Vinul, spune Scriptura, vesele§te
inima omului" 51 ; dar voi pingariti si aceasta insusire a vinului. Ce veselie
poate sa-ti mai faca vinul, cind nu mai esti in toata firea, cind te doare
tot trupul, cind vezi ca toate se invirt in jurul tau, cind te ia ameteala si
cind te legi la cap ca bolnavii de friguri, care-si frectioneaza capetele cu
untdelemn?

Aceste cuvinte nu le adresez tuturora; dar, mai bine spus, le adre-

sez tuturora; nu pentru ca toti va imbatati - Doamne fereste! -, ci

pentru ci cei care nu se imbata n-au grija de cei ce se imbata. De aceea

ma adresez mai degraba voua, celor sanatosr, pentru ca si doctoral lasa

pe bolnavi si vorbe§te cu cei care stau linga bolnavi. Catre voi, dar,

indrept cuvintul meu, rugindu-va sa nu fiti stapiniti vreodata de aceasta

patima si sa scapati de ea pe cei stapiniti de ea, ca sa nu para mai rai

decit animalele; Animalele nu beau mai mult decit au nevoie; betivii

insa sint mai lipsiti de judecata decit animalele, ca depasesc hotarele

cumpatarii. Cit de' superior le este magarul? Cit de superior le este cii-

nele? Fiecare din aceste animale §i din toate celelalte animale, fie de

maninca, fie de bea, cunoaste hotarul satiului si nu trece dincolo de tre-

buinta! Chiar de-ar fi nenumarati cei care le-ar sili, nu vor vrea sa

manince si sa bea mai mult decit le trebuie. Deci si in aceasta privinta,

voi, betivilor, sinteti mai rai chiar decit animalele cele necuvintatoare;

nu numai oamenii treji va socotesc asa, ci chiar voi in§iva. Ca voi insiva

va socotiti mai rai decit ciinii si magarii se va vedea din cele ce voi

spune. Pe animalele acestea nu le silesti sa manince peste masura; iar

daca cineva te-ar intreba: „Pentru ce?", i-ai raspunde: „Ca sa nu se

imbolnaveasca!" De tine insa n-ai niciodata aceasta purtare de grija!

Vezi ca te socotesti a fi de mai putin pret decit animalele acelea? N-ai

nici o grija de tine, desi e§ti necontenit in mijlocul furtunii. Nu te simti

rau din pricina betiei numai in ziua in care te-ai imbatat, ci §i a doua zi.

§i dupa cum unu'i om, care scapa de friguri, ii mai ramine in trap

slabiciunea pricinuita de friguri, tot asa si tie, dupa ce ti-a trecut betia,

se mai invirte in sufletul si trupul tau mahmureala pricinuita de betie.

Nenorocitul tau trap sta intepenit, ca o corabie dupa naufragiu; iar

sufletul tau, mai nenorocit ' decit trupul, dezlantuie furtuna, desi se

, r >l I's. 1 03, l().

<»70 SIlNini, IDAN CillRA 1)K AUR

potolise. §i tocmai cind se parea ca se cuminteste, atunci i se aprinde
pofta, atunci mai cu seama il apuca dorul de betie si-i tree pe dinaintea
ochilor vin, butoaie cu vin, sticle si pahare pline. §i dupa cum o cora-
bie, naufragiata de furtuna, dupa ce a trecut furtuna ramine cu paguba
pricinuita de furtuna, tot a§a §i cu betivul. §i dupa cum corabierii, in
timpul furtunii, arunca in mare marfurile din corabie, asa si betivul
arunca de la el toate faptele lui bune. De-ar fi cu trupul §i cu sufletul
curat, de-ar fi ru§inos, priceput, blind, smerit, betia le arunca pe toate
acestea in oceanul faradelegii. Dar dupa ce a fost aruncat totul afara, nu
mai este nici o asemanare intre corabie si betiv. Corabia se usureaza

■A » 5 A

dupa ce a aruncat incarcatura, dar betivul se ingreuiaza si mai mult. In
locul bogatiei aceleia primeste nisip, apa sarata si toate gunoaiele
be^iei, care ineaca indata corabia cu calator si cu cirmaci cu tot.

Ca sa nu patim §i noi a§a, sa ne izbavim de aceasta furtuna. Nu poti
vedea imparatia cerurilor daca esti betiv. „Nu vd in§elati, spune Pavel,
nici betivii, nici hulitorii nu vor mo§teni imparatia lui Dumnezeu" 52 . Dar
pentru ce vorbesc eu de imparatia cerurilor? Daca e§ti betiv nu poti
vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Betia face din zi noapte si din
lumina intuneric. Betivii au ochii deschisi, dar nu vad nici ceea ce le sta
inaintea picioarelor. Grozavia nu-i numai atita, ci, pe linga asta, betivii
mai indura o alta pedeapsa §i mai cumplita: sint tristi fara pricina,
furiosi, bolnavi, luati necontenit in lis si ocariti. Ce iertare mai pot avea
ace§ti oameni, care i§i pricinuiesc singuri atitea nenorociri? Nici una!

Sa fugim, dar, de aceasta boala, ca sa dobindim §i bunatatile de aici
si pe cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostra
Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, impreuna cu Tatal si cu Sfintul
Duh, in vecii vecilor, Amin.

52. J Cor. 6, 10.

OMILIA LVIII

„Dupa ce s-au intors in Galileea, le-a zis lor Iisus:

„Fiul Omului are sa fie dat in miinile oamenilor;

§i-L vor omori §i a treia zi va invia".

§i s-au intristat ei foarte" 1

I

S-au intors in Galileea ca sa nu zica ucenicii: „Pentru ce stam
mereu aici?" Apoi le-a vorbit lor iara§i de patimile Sale. Ucenicii, cind
au auzit asta, nici nu mai voiau sa vada Ierusalimul. Si iata, cu toate ca
Petru a fost tinut de rau ca s-a impotrivit patimilor Sale 2 , ca Moise si Hie
au vorbit despre patimile Lui §i au numit patimile Lui slava 3 , ca Tatal a
slobozit glas de sus 4 , ca s-au facut atitea minuni §i ca invierea era la usa
- §i Domnul le spusese doar ca n-are sa ramina multa vreme mort, ci a
treia zi va invia -, totu§i ucenicii nici a§a n-au putut indura spusele
Domnului despre patimile Sale, ci „s-au intristat"; §i nu putin, ci
, foarte". S-a intimplat lucrul acesta pentru ca ucenicii nu intelegeau
inca puterea cuvintelor Domnului. Evanghelistii Marcu §i Luca lasa sa
se inteleaga aceasta. Unul spune: „Nu intelegeau cuvintulsi se temeau sd-L
Intxebe" 5 ; celalalt: „Iar cuvintul acesta era ascuns fa& de ei ca sA nu-1
priceapZ si se temeau si-L intrebe de cuvintul acesta" 6 .

- Dar daca nu-L pricepeau, cum s-au intristat?

- Pricepeau ei, dar nu totul. Stiau ca va muri, ca II auzisera vorbin-
du-le mereu de asta; dar ce era moartea aceasta, ca va lua sfirsit repede
§i ca va savirsi nenumarate bunatati, aceasta n-o stiau inca lamurit. Nu
stiau nici ce este insasi invierea; n-o pricepeau. Se intristau pentru ca
erau tare legati de Dascalul lor.

„§i venind ei in Capernaum s-au apropiat de Petru cei care iau dajdie
si i-au spus: „fnv&t£torul vostru nu d& dajdie?" 7

1. Matei 17, 22-23.

2. Matei 16, 23.

3. Luca 9, 31.

4. Matei 17, 5.

5. Marcu 9, 32.
(>. Luca 9, 45.
7. Matei 17, 21.

(>'/"/ SIlNTIII. IOAN (;(IKA l)K AUK

- Ce era aceasta dajdie?

- Cind Dumnezeu a omorit pe intiii nascuti ai egiptenilor, a luat
semintia lui Levi in locul acestora 8 ; dar pentru ca numarul celor din
semintia lui Levi era mai mic decit numarul celor uci§i din intiii nascuti
ai iudeilor, Dumnezeu a poruncit sa se plateasca cite un siclu 9 in locul
celor care lipseau la numar 10 . §i de atunci s-a impamintenit obiceiul ca
cei intii nascuti sa plateasca aceasta dajdie. Pentru ca Hristos era eel
intii nascut, iar Petru se parea a fi primul dintre ucenici, cei ce stringeau
aceasta dajdie au venit la el. Dupa parerea mea, fiecare trebuia sa pla-
teasca aceasta dajdie in ora§ul sau. De aceea au venit sa-I ceara dajdie
in patria Lui, pentru ca patrie a lui Hristos era socotit Capernaumul.
N-au indraznit sa se apropie de Hristos, ci de Petru. §i nu s-au apropiat
de el cu asprime, ci cu multa blindete. Nu 1-au invinuit, ci 1-au intrebat,
zicindu-i: „lnvatatorul vostru nu da dajdie ?"N-aveau inca despre Hristos
parerea ce se cuvenea s-o aiba despre El, ci vorbeau de El ca despre un
om; totu§i II respectau §i-L cinsteau pentru minunile pe care le facuse.

- Ce le-a raspuns Petru?

- Da, a raspuns el.

Cu acest cuvint Petru le-a spus ca fi Invatatorul sau da dajdie. Lui
Hristos insa Petru nu I-a spus nimic, poate pentru ca se ru§ina sa vor-
beasca cu El despre aceste lucruri. De aceea blindul Iisus, Care le
cuno§tea pe toate bine, luindu-i-o inainte, ii zice:

„Ce ti se pare, Simone? Imparatii pamintului de la cine iau dajdie sau
bir? De la fiii lor sau de la cei straini?" La raspunsul lui Petru: ,J)e la
cei strdini", Domnul a zis: „Deci fiii sint scutiti" 11 .

Hristos i-o ia inainte ca sa nu socoteasca Petru ca graiefte a§a
pentru ca a auzit ce a vorbit cu cei ce stringeau dajdie. Ii arata ca §tie de
ce este vorba §i-i da curaj, pentru ca Petru pregetase mai inainte sa-I
vorbeasca de plata dajdiei.

Cu alte cuvinte, Hristos ii spune lui Petru asa: „Eu sint scutit de bir.
Daca imparatii pamintului nu iau bir de la fiii lor, ci de la cei straini, cu
mult mai mult Eu trebuie sa fiu scutit de plata dajdiei, ca nu sint Fiul
unui imparat pamintesc, ci al Imparatului cerurilor §i Imparat".

Vezi cum desparte pe cei care sint fii de cei care nu sint fii? Daca
n-ar fi Fiu ar fi dat in zadar exemplul cu imparatii.

- Da, mi s-ar putea spune de eretici, Hristos este Fiu, dar nu Fiu
adevarat.

8. Num. 3, 45.

!). Moneda de argint la evrei, in valoare de patru drahme antice, adica aproape patru
Irani i aur.

l(). Num. .'!, 4(i-48.
I I. Matri 1 7, 2. r > 2(i.

OMII.II I, A MA 1 1,1 673

- Deci nu este Fiu; iar daca nu-i Fiu, nu-i nici Fiu adevarat, nici Fiu
al Tatalui, ci strain Tatalui. Iar daca !i este strain, nici exemplul nu are
putere.

Hristos n-a vorbit de fii in general, ci de fiii cei adevarati si proprii
care iau parte cu parintii la dregatoria imparateasca. De aceea a pus pe
cei straini deosebiti, numind straini pe cei care nu sint nascuti din
aceiasj parinti, iar fii, pe cei nascuti din aceiasi parinti.

Uita-mi-te si la aceea ca si cu acest prilej Hristos confirms cunos-
tinta care i-a fost descoperita lui Petru 12 . §i nu S-a oprit aici, ci arata si
prin pogaramint aceiasi lucru, semn al unei mari intelepciuni.

Dupa ce Hristos a gra.it acestea, a zis:

„Dar ca sa. nu-i smintim, du-te, arunca undita in mare sipestelepe care-l
vei prinde intii ia-l si vei gdsi in el un statir ". Luindu-l pe acela, dd-l lor
pentru Mine si tine" 74 .

Vezi ca Hristos nici nu spune ca nu plateste dajdie, dar nici nu
porunceste de-a dreptul s-o plateasca; ci mai intii a aratat ca nu trebuie
sa plateasca aceasta dajdie, apoi spune s-o plateasca. O plateste ca sa nu
sminteasca nici pe cei care incasau dajdia si nici pe ucenicii Sai. N-o plateste
pentru ca era obligat, ci pentru ca sa indrepte slabiciunea acelora.

II

In alte imprejurari Domnul n-a tinut seama ca sminteste pe cei din
jurul Lui, de pilda atunci cind a vorbit despre mincaruri 15 . Prin aceasta
ne invata sa cunoastem care sint imprejurarile cind trebuie sa tinem
seama de cei care se smintesc si care sint imprejurarile cind nici nu tre-
buie sa-i luam in seama.

Hristos arata iarasi cine este El prin felul in care plateste dajdia.

- Dar pentru ce n-a poruncit sa plateasca dajdia din banii pusi
de-o parte?

- Pentru ca sa arate, cum am spus mai inainte, si cu aceasta ca este
Dumnezeul universului si ca are putere si peste mare. A aratat-o si cind
a certat marea 16 , si cind a poruncit lui Petru sa mearga pe valurile
marii 17 ; dar o arata si acum intr-un alt chip, umplind de multa uimire si
cu acest nou chip. Ca nu era putin lucru sa spuna mai dinainte ca din acele
adincuri ale marii va plati dajdia chiar cu eel dintii peste care va cadea in

12. Matei 16, 16.

13. Statirul de argint valora 3,71 franci aur.

14. Matei 17, 27.
I. r >. Matei l. r >, 2-20.
K). Matei H, 26.

17. Matei !■!, 2K 2!).

(,7-1 MINIM. IDAN (IIIUA UK AUK

undi^a; nu era putin lucru ca, la porunca Lui, Petru sa arunce undita in
acel adinc si sa scoata pestele care purta in gura statirul, ci puterea dum-
nezeiasca si negraita era in stare sa faca asa ca marea sa aduca daruri si
sa I se supuna totdeauna: sa taca atunci cind este furioasa, sa primeasca
pe fata apelor ei pe Petru, cind este salbatica, iar acum iarasi sa dea
pentru Domnul dajdia ceruta de incasatorii de biruri.

„Dd-le lor statirul, spune Hristos lui Petru, pentru Mine si tine". Ai
va/ut covirsitoarea cinste data lui Petru? Vezi acum si cugetul de filozof
al lui Petru! Se pare ca Marcu, ucenicul lui, n-a scris in Evanghelia sa
aceasta intimplare pentru a arata marea cinste data de Hristos lui Petru,
dar a scris de lepadarea lui 18 si a trecut sub tacere faptele care-1
faceau stralucit; poate pentru ca dascalul sau la oprit sa scrie despre el
lucruri mari.

Hristos a spus: „Pentru Mine si tine", pentru ca si Petru era
intii nascut.

Dupa cum ai ramas uimit de puterea lui Hristos, tot asa minuneaza-te si
de credinta ucenicului, ca a ascultat de Hristos intr-o fapta atit de
indoielnica; in chip firesc era foarte indoielnic sa gasesti un ban in gura
unui peste. De aceea Hristos, pentru a-i rasplati credinta, 1-a pus alaturi
de El la plata dajdiei.

Jn acel ceas s-au apropiat de El ucenicii Lui, zicindu-I: „Cine este, oare,
mai mare in impdrdtia cerurilor?" 19

Ucenicii incepusera sa fie gelosi pe Petru. De aceea si evanghelistul
noteaza lucrul acesta prin cuvintele: „In acel ceas", adica atunci cind
Hristos 1-a pretuit pe Petru mai mult decit pe ceilalti ucenici. Dintre cei
doi frati, Iacov si loan, unul era intii nascut, dar lor nu lea facut aceasta
cinste. §i pentru ca apostolilor le era rusine sa marturiseasca josnicul lor
sentiment, nu spun pe fata: „Pentru ce il pretuiesti pe Petru mai mult
decit pe noi?", nici nu-I zic: „Este el, oare, mai mare decit noi?" - le era
rusine -, ci-L intreaba fara sa numeasca pe cineva: „Cine este, oare, mai
mare?" Ucenicii n-au fost pizmasi cind au vazut ca Hristos a luat pe cei
trei pe munte; dar i-a durut cind Invatatorul lor a dat numai unuia pre-
|uirea asta. §i nu i-a suparat numai asta! Se strinsesera mai multe lucruri
care le-au aprins nemultumirea. Mai inainte Domnul ii spusese lui
Petru: „Iti voi da cheile impdrdtiei cerurilor" 20 si: „Fericit esti, Simone,fiul
lui Iona!" 2 ' Iar acum: „Dd-l lor pentru Mine §i tine". Ii nemultumea apoi si
indraznirea mare pe care o vedeau la Petru.

IK. Marcu 14, Wi-72.
I!l. Matei 18, 1.
'20. Matei ](), If).
■21. Matei l(i, 17.

PMII.II I .A MA 1 1,1 (,y;,

lar data evanghelistuJ Marcu spune ca nu L-au intrebat ucenicii pe
Domnul, ci ca vorbisera intre ei pe cale cine dintre ei este mai mare i2 ,
aceasta nu contrazice deloc spusele evanghelistului Matei. Se poate ca
ucenicii sa fi facut si una si alta; se poate ca si mai inainte, in alt timp,
ucenicii sa fi fost gelosi pe Petru si o data si de doua ori; dar acum au si
vorbit intre ei si L-au si intrebat pe Hristos.

Tu insa sa nu-mi vezi numai vina lor, ci gindeste-te si la altceva! In
primul rind ca nu cereau nimic din cele de aici; in al doilea rind ca mai
tirziu au alungat din sufletul lor si aceasta micime si ca dadeau unul
altuia intiietatea. Noi insa nu putem sa-i ajungem pe ucenici nici in scaderile
lor, nu cautam sa aflam cine e mai mare in imparatia cerurilor, ci cine e mai
mare in imparatia pamintului, cine e mai bogat, cine e mai puternic.

- Ce a facut Hristos?

- Le descopera constiinta lor. Raspunde micimii lor sufletesti, nu
cuvintelor lor.

„§i chemind un copil a spus: «Daca nu va veti intoarce §i nu veti fi ca
acest copil nu veti intra in imparatia cerurilor»" 23 .

„Voi intrebati, le spune Hristos, cine e mai mare si va certati pentru
intiietate. Eu insa va spun ca cine nu-i mai smerit decit toti nu este vred-
nic sa intre in imparatia cerurilor".

§i le da si o pilda minunata; dar nu le da numai pilda, ci si asaza un
copil in mijlocul lor, rusinindu-i prin vederea copilului si facindu-i sa
fie tot asa de smeriti si nevinovati ca si un copil. Copilul este strain de
invidie, de slava desarta, de dragostea de intiietate si are cea mai mare
virtute, nevinovatia, curatia, smerenia. Nu e nevoie numai de barbatie
§i de pricepere, ci si de aceasta virtute, de smerenie si de nevinovatie.
De-am avea cele mai mari virtuti, daca ne lipsesc virtutile acestea, min-
tuirea noastra schioapata. Un copil daca e ocarit si lovit nu se supara,
nici nu prinde pica; iar daca e pretuit si slavit, nu se ingimfa.

Ill

Ai vazut cum ne indeamna iarasi Hristos sa savirsim faptele pe care
insasi firea noastra ni le porunceste? Aratind ca putem sa le savirsim cu
libera noastra vointa, Hristos stinge furia cea rea a ereticilor manihei.
Daca natura este rea, dupa cum sustin maniheii, atunci pentru ce Hristos
scoate din natura pilde pentru filozofia Sa? Dupa parerea mea Hristos a pus
in mijloc un copil, un copil foarte mic, lipsit de toate patimile cele rele.
Un astfel de copil nu-i mindru, nu umbla dupa slava, nu-i invidios, nu-i

22. Marcu !), M.
2;i. Matei 17, 2 .').

(,7(i MlNTIII. IUAN (illKA 1)1'. AUK

certaret; este lipsit de toate patimile de acest fel si are multe virtuti:
nevinovatia, smerenia; nu-1 intereseaza cistigurile banesti, nu-i lauda-
ros. Este stapinul unei indoite filozofii: are aceste virtuti si nu se lauda
cu ele. De aceea Domnul 1-a dat ca pilda si 1-a asezat in mijloc.

Dar nu §i-a oprit cuvintul Sau la atita, ci duce mai departe sfatul
acesta, zicind:

„Cine va primi pe un copil ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma prime§te" 24 .
Nu veti primi, le spune Hristos, numai mare rasplata daca veti fi ca
niste copii, ci si daca veti cinsti, pentru Mine, pe altii care se aseamana
cu copiii; va dau ca rasplata imparatia cerurilor pentru cinstea data
acestora. Dar, mai bine spus, le da o rasplata cu mult mai mare, ca Hris-
tos spune: „Pe Mine Ma primeste. Atit de tare Imi este de draga smerenia
si nevinovatia!"

Hristos numeste aici „copil"pe oamenii curati la inima si smeriti, pe
cei neluati in seama si dispretuiti de multime.

Apoi, pentru ca sa ne faca mai usor de primit invatatura Sa, o inta-
reste nu numai prin cinstea data celui care o urmeaza, ci si prin
pedeapsa primita de eel ce o calca.

Jar eel care va smintipe unul din acestia mici, mai de folos i-arfi sd-si
atirne o piatrd de moard de git §i sa se inece in adincul mdrii" 25 .

„Dupa cum cei care ii cinstesc pe acestia pentru Mine, spune Hris-
tos, au cerul, dar, mai bine spus, o cinste chiar mai mare decit imparatia
cerurilor, tot asa si cei care ii necinstesc si-i ocarasc - ca asta inseamna a
sminti - vor primi cea mai cumplita pedeapsa". Sa nu te minunezi daca
Hristos numeste smintirea ocara; ca multi oameni slabi la suflet s-au
smintit nu putin pentru ca au fost dispretuiti si ocariti. Hristos deci,
marind si crescind vina, arata vatamarea pricinuita de smintire. §i
pentru a arata pedeapsa ce-1 asteapta pe eel care sminteste, Hristos nu
mai foloseste aceleasi cuvinte, ci arata grozavia pedepsei slujindu-se de
ilde cunoscute noua. Cind vrea sa convinga mai ales pe cei mai greoi
a minte da exemple din lumea inconjuratoare. De aceea §i acum, vrind
sa arate ca vor suferi cumplita pedeapsa cei care dispretuiesc pe acestia
mici care cred in El, a dat ca exemplu o pedeapsa trupeasca - piatra de
moara si inecul - ca sa le fringa mindria, desi ar fi fost firesc sa continue spu-
sele Lui de mai inainte a§a: „Cel care nu primeste pe unul din acestia mici,
pe Mine nu Ma primeste", ca si pedeapsa aceasta este mai amara decit orice
pedeapsa. Dar pentru ca oamenii sint foarte nesimtitori si greoi la minte, iar
cuvintele acestea, desi infricosatoare, nu iar fi miscat atita, Hristos da

21. Matei 1 7, . r >.
2. r >. Malei 1 7, (i.

I

< IMil.ll I. A MAI II (,77

t a pilda piatra de moara si inecul. N-a spus: „Va fi atirnata o piatra de
moara de grumazul lui", ci: ,JWai de folos i-ar fi sd-§i atirne o piatra de
moara ", aratind ca il asteapta o alta pedeapsa mai grozava decit asta.
Daca pedeapsa aceasta prin inec e de nesuferit, apoi cu mult mai mult
cealalta. Ai vazut cum Domnul a facut in doua chipuri infricosatoare
amenintarea Sa? Mai intii o face lesne de priceput, comparindu-o cu un
exemplu cunoscut noua; apoi face ca prin grozavia acestei pedepse sa
ne gindim la cealalta pedeapsa, cea de dincolo, cu mult mai mare decit
pedeapsa aceasta trupeasca. Ai vazut cum a smuls din radacini mindria? Ai
vazut cum a vindecat buboiul slavei desarte? Ai vazut cum ne-a invatat sa
nu indragim deloc locurile dintii? Ai vazut cum a convins pe cei ce doresc
locurile cele dintii sa caute, in once imprejurare, locul eel din urma?

Nimic 2h nu-i mai rau decit mindria! Mindria scoate pe om din
minti si face sa i se duca vestea de prost; dar, mai bine spus, mindria il
prosteste de tot. Dupa cum nu-i nevoie sa cauti un alt exemplu de pros-
tie atunci cind vezi ca unul de trei coti se sileste sa fie mai inalt decit
muntii sau chiar crede ca e mai inalt §i se intinde sa depaseasca culmile
muntilor, tot asa nu cauta o alta dovada de nebunie atunci cind vezi un
om mindru, care se socoteste a fi mai bun decit toti, care socoate o
insulta sa traiasca la un loc cu toata lumea. Acesta este cu mult mai de
ris decit un prost din nastere cu eft el, de buna voie, isi face aceasta
boala. §i nu numai din pricina aceasta e un ticalos, ci si pentru ca, fara
sa-si dea seama, cade in insasi prapastia pacatului.

Cind un om ca acesta isi va cunoaste pacatul cum trebuie? Cind isi
va da seama ca pacatuieste? Diavolul pune mina pe el ca pe un rob rau
si inlantuit si pleaca cu el; il duce si-1 poarta lovindu-1 peste tot trupul si
acoperindu-1 cu mii de ocari. §i-l prosteste atit de mult ca-1 face sa se
creada mare si fata de copii si de sotie si chiar fata de proprii lui stra-
mosi. Pe altii, dimpotriva, diavolul ii face sa se laude cu stralucirea stra-
mosilor lor. Poate fi, oare, o mai mare prostie decit aceea sa te min-
dresti cu lucruri cu totul potrivnice unele altora? Unii se mindresc
pentru ca, parintii, bunicii si strabunicii lor au fost niste oameni de rind;
altii, pentru ca au fost straluciti si vestiti. Cum ai putea smeri mindria si
a unora si a altora? Spunindu-le unora: „Urca-te tu, care te falesti cu
stramosii tai, urca-te mai sus de bunici si de strabunici si ai sa gasesti
printre strabunii tai o multime de bucatari, de vizitii, de negustori!";
altora, celor care se mindresc ca se trag din niste stramosi de rind, spu-
ne-le dimpotriva: „§i tu, daca ai merge mai sus pe scara strabunilor tai,
vei afla multi stramosi cu mult mai straluciti decit tine!"

'Hi. De aici iiucpc jjarU-a morala: Despre mindrie p despre a nu ne lauda cu stramosi. Numai
arel/i <■ no/ril aire art' sujletul rural, in aceaslfi parte •ji despre a nu te bucura impreund cu cei cdrora le merg
Unite din fitiit.

(>7H SlINHII. IOAN (JIIKA [)K AUK

IV

Haide sa dovedim si din Scriptura ca viata omeneasca are acest
drum. Solomon a fost fiul unui imparat, al unui imparat stralucit; dar
David, tatal lui Solomon, se tragea din niste oameni de rind si neinsem-
nu\i; iar bunicul dinspre mama la fel; ca nici nu si-ar fi maritat fiica cu
un simplu soldat. Dar daca mergi mai sus pe scara neamului lui Solo-
mon, dincolo de acesti stramosi de rind, vei gasi un neam stralucit si
nobil. Asa e cazul si cu Saul; si tot asa se petrec lucrurile cu multi altii.
Sa nu ne laudam dar cu stramosii!

Ce este neamul? Spune-mi! Nimic, ci numai un nume lipsit de con-
tin ut. Si aceasta o vei sti in ziua aceea; dar pentru ca n-a sosit ziua
aceea, haide sa va conving, din cele ce se petrec pe lumea aceasta, ca nu
trebuie sa ne mindrim cu stramosii. Daca izbucneste un razboi sau vine
foametea sau altceva de acest fel, pier toate fumurile nobletei. Daca
vine boala sau ciuma, ele nu stiu sa faca deosebire intre bogat si sarac,
intre eel slavit si eel fara de slava, intre nobil si omul de rind; nici moar-
tea, nici celelalte schimbari ale soartei, ci toate lovesc deopotriva pe
toti. §i daca trebuie sa spun ceva ciudat, ele lovesc mai mult pe cei
bogati. Cu cit sint mai nepregatiti pentru astfel de incercari, cu atit pier
mai repede cind sint cuprinsi de ele. La bogati frica e si mai mare.
Bogatii se tern si de cei ce au puterea in mina, dar se tern si de popor nu
mai putin ca de cei ce au puterea in mina; ba chiar cu mult mai mult.
Multe case de bogati au fost culcate la pamint de minia multimii si de
amenintarea conducatorilor. Saracul este scapat de aceste doua valuri.

Nu-mi vorbi, dar, de nobletea neamului tau! Daca vrei sa-mi arati
ca esti nobil, arata-mi libertatea sufletului tau, aceea pe care a avut-o
lericitul loan Botezatorul care, desi sarac, a spus lui Irod: „Nu ti se cade
sd ai pe femeia lui Filip, fratele tau!" 27 , aceea pe care a avut-o Hie, care a
spus lui Ahav: „Nu stric eu pe Israel, ci tu §i casa tatdlui tau!" 28 ; aceea pe
care au avut-o profetii; aceea pe care au avut-o toti apostolii.

Dar sufletele celor robiti de bogatie nu sint asa, ci, ca si cum ar fi
sub ochii a mii de supraveghetori si calai, nu indraznesc sa ridice privi-
iile pentru a apara virtutea si dreptatea. Dragostea de bani, dragostea
de slava, dragostea de lucrurile din lumea aceasta ii inspaiminta si-i
lace slugarnici si lingusitori. Nimic nu distruge asa de mult libertatea ca
amestecul in afacerile lumesti si ca dorinta de a fi inconjurat de lucruri ce
par stralucitoare. Un om ca acesta nu are numai un stapin, doi sau trei, ci ne-
numarati stapini. Si daca vreti sa enumar pe acesti stapini, atunci sa aduc
niaintea voastra pe un om care se bucura de mari onoruri in palatul

'11. Mam, (i, 18.
7K /// Kf.iji IK, IK.

OMII.II I. A MAII'.I ()7!)

imparatesc, pe un om care are averi nenumarate, putere mare, patrie
vestita, stramo§i renumiti, care este admirat de toti. Sa vedem acum
daca nu cumva acest om mare nu este mai slugarnic decit toti; sa
punem in fata lui nu un simplu rob, ci robul unui rob - ca multi robi au
§i ei robi la rindul lor. Acest rob al robului are un singur stapin. Ce
importanta are daca nu e liber? Important este ca are un singur stapin §i
ca spre el se uita ca sa-i intre in voie. Chiar daca pare ca sta si sub stapi-
nirea stapinului aceluia, totu^i el se supune numai unui singur stapin;
daca se poarta bine cu acesta, traieste toata viata tihnit. Celalalt, eel din
palatul imparatesc, nu are numai unui sau doi stapini, ci stapini multi si
foarte aspri. In primul rind, toata grija lui este fata de imparat. Nu-i ace-
la§i lucru sa ai stapin pe un oarecare si sa ai stapin pe imparat, caruia
multi ii soptesc la urechi fel de fel de vorbe, care pleaca urechea cind la
unii, cind la altii. Chiar daca acesta n-are nimic pe constiinta,
banuieste pe toti: si pe cei de acelasi rang cu el si pe subalternii lui; si pe
prieteni §i pe dusmani.

Dar, mi s-ar putea spune:

- §i robul de care mi-ai vorbit se teme de stapinul sau!

- Este, oare, la fel a te teme numai de un stapin cu a te teme de mai
multi? Dar, mai bine spus, daca ai cerceta cu de-amanuntul lucrurile, ai
afla ca robul de care am vorbit nu se teme nici de singurul lui stapin.

- Cum si de ce?

- Pentru ca acela nu are pe nimeni care sa doreasca sa-1 scoata din
robia sa si sa intre el; de aceea nu este nimeni care sa unelteasca impo-
triva lui; dincoace, in palatul imparatesc, toti n-au alta grija decit sa
doboare pe eel care este in gratiile imparatului, pe eel ce este mai iubit
de imparat. De aceea acesta este nevoit sa linguseasca: pe cei mai mari
decit el, pe cei de o seama cu el, pe prieteni. Unde domne^te invidia §i
dragostea de slava nu exista prietenie sincera. Dupa cum nu-i cu
putinta sa se iubeasca sincer §i adevarat cei de aceea§i meserie, tot a§a
nu pot sa se iubeasca cei de acelasi rang §i cei ce urmaresc in viata acelea§i
scopuri. De aceea este cumplita lupta in palatele imparate§ti. Ai vazut ce roi
de stapini are unui ca acesta si ce stapini aspri? Vrei sa-ti arat si altceva mai
cumplit? Toti cei cu slujbe inferioare se silesc sa-1 intreaca; iar cei cu slujbe
mai mari decit el il impiedica sa-i ajunga si sa le-o ia inainte.

V

Dar ce ciudatenie! Fagaduisem sa va arat pe stapinii omului care se
bucura de mari onoruri la palatul imparatesc! Dar in cursul vorbirii si
in focul luptei am facut mai mult decit fagaduisem; in loc sa va arat sta-
pinii lui, v ;im anital dusnianii lui; dar, mai bine spus, aceia^i oameni sint ^i

<>H<> SIlNllll. I()AN (illKA DK AUK

dusmani si stapini. Sint slujiti ca ni§te stapini, dar sint temuti ca niste
dusmani si se unelteste ca impotriva unor vrajmasi. Poate fi, oare, o
nenorocire mai mare decit aceasta, ca aceia§i oameni sa-ti fie stapini si
dusmani? Robului, chiar daca i se porunce§te, se bucura totusi de purta-
ira de grija si de buna vointa a celor care fi poruncesc; dar celorlalti li
se si porunceste, li se duce si razboi si se maninca si unii pe altii. Luptele
dintre dinsii sint mai cumplite decit cele de pe cimpul de bataie, pentru
(a se insuliteaza pe ascuns; sub masca prieteniei savirsesc fapte de vraj-
masi; adeseori izbindesc calcind pe cadravrele altora.

Printre cre§tini insa lucrurile nu stau asa. Daca cineva sufera, multi
sint cei ce sufera impreuna cu el; daca un altul are vreo izbinda, multi
sint cei ce se bucura impreuna cu el. Nu spune, oare, apostolul: „Dacd
pdtimeste un madular, pdtimesc toate madularele impreuna cu el; daca se sld-
veste un madular, se bucurd toate madularele impreuna cu el"? 29 . Uneori
spune: „Care-mi este nddejdea sau bucuria mea, daca nu chiar voi?" 30 ;
alteori: „Cd acum trdim, daca voistati tari in Domnul" 31 ; uneori: „Cu multd
supdrare §i stringer e de inima v-am scris" 32 ; iar alteori: „Cine este slab §i eu sd
nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sd nu ard?" 33 .

Pentru ce, dar, mai induram inca furtuna si valurile grijilor lumesti
si nu alergam la limanul eel neinviforat? Pentru ce nu parasim bunurile
acelea care numai cu numele sint bunuri si nu pasim spre bunurile cele
adevarate? Slava, puterea, bogatia si succesul si toate cele asemenea
sint nume, si nu realitati.

§i, daca vrei, sa cercetam mai intii slava, foarte dorita si iubita de
cei indragostiti de cele din lume. Nu spun ca slava tine putina vreme,
nici ca se stinge repede. Arata-mi-o cind e in floare! Nu sterge de pe fata
acestei desfrinate sulimanurile si incondeierile ochilor, ci ad-o fnaintea
noastra si arata-ne-o asa infrumusetata cum este, ca tocmai cind e asa de
frumoasa sa-i vadesc uritenia ei! Vorbeste-mi de toata frumusetea ei, de
mul{.imea tuturor acelora care insotesc pe marele om incarcat de slava,
de strigatul crainicului, de supunerea popoarelor, de tacerea multimi-
lor, de aplauzele tuturor celor intilniti pe cale, de dorinta tuturora de a-1 ve-
dea pe eel incarcat cu slava! Nu sint, oare, acestea cele ce dau stralucire?

Haide acum sa vedem daca nu cumva toate acestea sint de prisos si
nu sint numai o inchipuire zadarnica! Ajunge, oare, un om inconjurat de
slava mai bun la trup sau la suflet? Ca trupul si sufletul alcatuiesc omul! ll
lac ele, oare, mai inalt sau mai puternic sau mai sanatos sau mai iute sau

29. I Cor. 12, 26.

.')(). / 7'ct. 2, li).

:tl. / Tes. 3, 8.

.'12. // Cor. 2, 4.

:i:t. // Cor. 1 I, 2!».

(IMII.II [.A MAIM (i81

cu simturile mai ascutite si mai bune? Nimeni no poate spune! Sa mer-
gem acum la suflet. Poate ca vom gasi ca slava adauga vreun cistig sufletu-
lui. Va fi, oare, unul ca acesta, datorita slavei, mai intelept, mai blind, mai
priceput? Deloc, ci cu totul dimpotriva, mai rau. §i ceea ce se petrece cu
sufletul se petrece si cu trupul, ca trupul nu primeste ceva peste insusirile
sale firesti; cu sufletul nu este insa numai aceasta grozavia, ca nu primeste
ceva bun, ci ca primeste, datorita slavei, multa rautate. Sufletul ajunge
mindru, doritor de slava desarta; il impinge la minie si la o multime de
cusururi de felul acestora.

Poate insa ca cineva mi-ar spune:

- Dar se bucura, se veseleste, se lauda cu acestea!

- Mi-ai vorbit tocmai de culmea rautatilor! Mi-ai vorbit tocmai de
ce este de nevindecat in aceasta boala. Cel care se bucura de toate aces-
tea nici nu vrea sa scape de aceste pacate, ca placerea inalta zid in calea
vindecarii lui. Deci asta-i mai cu seama grozavia, ca nu sufera, ci chiar
se bucura cind bolile i se maresc. Nu totdeauna e buna, bucuria. Se bucura
si hotii cind fura; se bucura si desfrinatul cind strica casa altuia; se bucura
si lacomul cind rape§te avutul altuia; se bucura si ucigasul cind ucide. Nu
trebuie sa ne uitam daca se bucura, ci daca se bucura de un lucru bun si
folositor. Sa cercetam dar cu atentie de nu gasim cumva in bucuria omului
slavit bucuria desfrinatului, bucuria hotului.

Spune-mi, pentru ce se bucura? Pentru ca e slavit de multime, pentru
ca poate sa se laude, pentru ca il cauta ochii ruturora? Poate fi, oare, ceva
mai rau decit bucuria asta, decit dragostea asta nebuna? Daca nu e un rau,
atunci nu va. mai bateti joe de cei care umbla dupa. slava desarta si nu-i mai
acoperiti cu mii de batjocuri! Incetati de a mai blestema pe cei mindri, pe
cei ingimfati! Dar asta n-aveti s-o faceti. Merita deci niste oameni ca ace§-
tia mii si mii de acuzatii, de-ar fi ei inconjurati de mare suita! §i spun
aceasta despre oameni cu putere, care mai pot fi suportati, pentru ca cei
mai multi dintre ei sint mai plini de pacate decit hotii de drumul mare,
decit ucigasii, decit desfrinatii, decit jefuitorii de morminte, pentru ca
intrebuinteaza rau puterea pe care o au. Fura mai cu nerusinare decit hotii
de drumul mare, ucid cu mai multa cruzime decit uciga§ii, fac mai mari
desfrinari decit desfrinatii; nu sparg zidul unui mormint, ci averi §i case
nenumarate, pentru ca puterea le da aceasta usurinta.. Sint robii unei cum-
plite robii; se supun cu liniste patimilor; bat fara mila pe semenii lor, dar
tremura de frica tuturor celor ce le cunosc faptele. Liber, cu putere §i mai
imparat decit imparatii este numai eel scapat de patimi.

Cunoscind, dar, toate acestea sa cautam adevarata libertate si sa. ne
scapam de robia cea amara. Sa nu socotim o fericire nici slava puterii,
nici tirania bogatiei, nici altceva de felul acestora, ci numai virtutea. Asa ne
vom bucura si aici de tihna si vom dobindi si bunatatile viitoare, cu harul
si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si pute-
iva, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LIX

„Vai lumii din pricina smintelilor!

Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai de omul acela

prin care vin smintelile!" 1

I

Daca trebuie sa vina sminteli, ar putea spline unul din cei potrivnici,
pentru ce Hristos vaita lumea, cind ar trebui s-o apere si sa-i intinda mina?
Asa face un doctor si un aparator? A vaita lumea este insa treaba unui om
de rind.

Ce putem raspunde unei limbi atit de nerusinate?

Pentru ce ceri, omule, de la Dumnezeu sa aiba mai multa purtare de
grija de lume decit are? Dumnezeu fund, S-a facut pentru tine om, a luat
chip de rob, a suferit cele mai grele ocari si chinuri si n-a lasat nimic din
ceea ce atirna de El. Dar pentru ca noi nerecunoscatorii n-am scos tot folo-
sul de pe urma acestei mari purtari de grija, ne vaita ca dupa atit de mare in-
grijire am ramas tot bolnavi. E la fel ca si cum ai vaita pe un bolnav care,
desi a avut destula ingrijire, nu s-a supus prescriptiilor medicale si ai spune,
jelindu-1: „Vai de cutare om ca si-a inrautatit boala din pricina nepasarii si
trindaviei lui!"

Pentru bolnav nu-i de nici un folos vaitatul; pentru sufletul omenesc
insa cunoa§terea de mai inainte a ceea va fi cu el si vaitatul sint mijloace
de tamaduire. Adeseori multi oameni nu s-au folosit cu nimic de pe urma
sfaturilor, dar s-au ridicat din pacatele lor de pe urma vaitatului. Din pri-
cina aceasta mai cu seama Hristos a intrebuintat aici cuvintul „ Vai!", ca
sa-i ridice pe cei cazuti, sa-i faca gata de lupta, sa-i faca veghetori. In
afara de aceasta, Hristos Isi arata fata de pacatosi bunavointa si blinde-
^ea Lui,ca ii vaita chiar pe cei care se impotrivesc Lui; nu numai ca nu
Se supara pe ei, ci si cauta sa-i indrepte si prin aceea ca ii vaita, si prin
aceea ca le spune mai dinainte ce se intimpla cu ei; numai si numai ca
sa-i aduca la o stare mai buna.

- Dar cum e cu putinta lucrul acesta? as putea fi intrebat. Daca e de
neaparata trebuinta sa vina sminteli, cum se poate sa scapam de ele?

- Ca e de neaparata trebuinta sa vina sminteli, da; dar nu e de nea-
parata trebuinta sa piara cei peste care vin smintelile. E la fel ca si cum un

I Main IK, 7.

DM 1 1. 1 1 I, A MA ill ()H,'t

doctor ar spune - ca nimic nu ma impiedica sa ma folosesc iarasi de
aceleasi exemple -: „E de neaparata trebuinta sa vina cutare boala; dar
nu e de neaparata trebuinta sa se imbolnaveasca eel care ia toate
masurile de paza".

Hristos a grait asa, dupa cum spuneam si mai inainte, ca sa tre-
zeasca si constiinta ucenicilor Sai odata cu a celorlalti. Ca sa nu dormi-
teze, ca si cum aveau sa fie trimisi sa duca o viata tihnita si netulburata;
le arata ca au sa se ridice impotriva lor razboaie din afara si dinauntru.
Ajia cum a aratat Pavel, spunind: ,J)in afara lupte, dinauntru temeri" 2 ; si:
„In primejdii intrefratii cei mincinosi" 3 ; si celor din Milet graindu-le, le-a
spus: „§i se vor ridica unii dintre voi grdind lucruri sucite" 4 . Apoi Insusi
Hristos spunea: „Vrajmasii omului sint casnicii lui" 5 .

Cind Hristos spune ca este de neaparata trebuinta sa vina sminteli
nu distruge libertatea vointei, nici nu supune viata omului necesitatii
lucrurilor, ci spune mai dinainte ceea ce negresit va fi. Acelasi lucru 1-a
spus si evanghelistul Luca cu alte cuvinte: ,JLste cu neputinta sa nu vina
smintelile" 6 .

- Dar ce inseamna „sminteli"?

- Sminteli sint cele ce te impiedica sa mergi pe drumul eel drept.
Asa numesc oamenii de teatru pe cei care sint destoinici sa faca pe altii
sa cada.

Nu prezicerea aceasta a lui Hristos aduce sminteli - Doamne
fereste! -, nici pentru ca a spus asta de mai inainte se intimpla sminteli,
ci pentru ca aveau sa fie negresit sminteli, de aceea Hristos a spus-o mai
dinainte. Daca cei care aduc sminteli n-ar voi sa fie rai, sminteli n-ar
veni; iar daca aceste sminteli n-ar veni, nici Hristos nu le-ar fi spus mai
dinainte. Dar vin pe lume sminteli pentru ca oamenii fac fapte rele si
savirsesc pacate grele; iar Domnul nu face altceva decit sa spuna mai
dinainte ceea ce are sa se intimple.

- Dar daca cei rai s-ar indrepta, mi s-ar putea spune iarasi, si n-ar
mai fi pe lume nici unul care sa aduca sminteli, n-ar fi, oare, dovedit
cuvintul lui Hristos ca minciuna?

- Deloc, ca nici Hristos n-ar fi rostit aceste cuvinte. Daca aveau sa
se indrepte toti oamenii, Hristos n-ar fi spus: „Este de neaparata trebuinta
sa vina smintelile"; dar pentru ca stia mai dinainte ca oamenii, de buna lor
voie, vor ramine neindreptati, de aceea a spus ca negresit sminteli vor veni.

- Dar pentru ce nu i-a pierdut? mai pot fi intrebat din nou.

2. // Cor. 7, 5.

3. II Cor. 11, 26.

4. Fapte 20, 30.
. r .. Matei 10, 3(i.
(i. I.uca 17, 1.

( >H4 SFlNTUL 1UAN GURA DE AUR

- Pentru ce ar fi trebuit sa-i piarda? Pentru cei pe care ei ii smin-
tesc? Dar cei care se smintesc nu pier din pricina acefora, ci din pricina
trindaviei si nepasarii lor. Dovada, oamenii virtuosi; nu numai ca nu se
vatama cu nimic din pricina lor, ci si cistiga foarte mult. De pilda Iosif,
lov, toti dreptii si apostolii; iar daca multi pier, apoi asta se intfmpla
pentru ca ei dorm. Daca n-ar fi asa, ci pieirea s-ar datora smintelilor, ar
tiebui ca toti sa piara; iar daca sint oameni care scapa de sminteli, eel
care nu scapa, sa puna pe socoteala lui pieirea. Ca smintelile, dupa cum
am spus mai inainte, desteapta pe oameni, ii fac mai priceputi, le ascut
sufletul; ridica iute nu numai pe eel care se pazeste, ci si pe eel cazut; ii
fac mai tare, nu mai poate fi biruit cu usurinta. Deci, daca sintem cu
mintea treaza, nu mic cistig vom avea de pe urma smintelilor: ne fac sa
fim necontenit treji; dar daca dormim cind dusmanii sint linga noi si
cind tabarasc ispitele asupra noastra, cine sintem noi ca sa traim in
tihna? §i daca vrei, gindeste-te la eel dintii om! Daca el, care n-a trait
decit citava vreme in rai - poate ca nici o zi intreaga -, care s-a bucurat
de desfatarea raiului, a cazut intr-un pacat atit de mare, ca i-a trecut prin
minte sa ajunga egal cu Dumnezeu, ca a socotit binefacator pe insela-
(or, ca n-a putut pazi o singura porunca, ce n-ar fi facut daca traia toata
via^a fara nici o grija?

II

Dar cind spun acestea, mi se obiecteaza altele, intrebind:

- Dar pentru ce 1-a facut Dumnezeu pe om asa?

- Nu Dumnezeu 1-a facut pe om asa! Doamne fereste! Nici nu 1-ar fi
pedepsit daca 1-ar fi facut asa. Daca noi nu tinem de rau pe slugile
noastre pentru faptele de care noi sintem de vina, cu mult mai mult
Dumnezeul universului.

- Dar din ce pricina a ajuns omul a§a?

- Din pricina lui si a trindaviei lui.

- Ce inseamna „din pricina lui"?

- Intreaba-te pe tine insuti! Daca cei rai nu sint rai din pricina lor,
11 u pedepsi sluga, nu-ti certa nevasta cind greseste, nu-ti bate copilul, nu
mustra prietenul si nici nu uri pe du§manul care Iti face rau. Daca toti
ace§tia nu gre§esc de buna lor voie, din pricina lor, atunci nu trebuie sa-i
pedepsesti, ci sa-i miluiesti.

- Dar eu nu pot filozofa, imi spui tu.

- Poti filozofa odata ce iti dai seama ca nu sint ei de vina pentru
faptele lor, ci alte pricini i-au silit sa le faca. Cind iti este bolnav slujitorul si
\m poate sa-ti indeplineasca poruncile, nu numai ca nu-1 certi, ci chiar il
icr|i. Deci tu insuti marturisesti ca de o fapta este vinovat el, iar de alta nu.
I -a lei si cu eel dintii om. Daca ai sti ca omul a fost rau din nastere, nu numai

( )MII, II I.A MATI.I [>M

ca nu l-ai certa, ci chiar 1-ai ierta. Daca iti ierti sluga ca nu ti-a indeplinit
porunca din pricina bolii, apoi cu atit mai mult trebuie sa-1 ierti pe eel
dintii om ca n-a ascultat de Dumnezeu, din pricina ca dintru inceput a
fost creat asa.

Dar si in alt chip se poate usor inchide gura celor ce graiesc impo-
triva. Adevarul este bogat in argumente. Pentru ce nu ti-ai certat nicio-
data slujitorul ca nu-i frunios la chip, ca nu-i inalt la trup, ca n-are aripi?

- Pentru ca acestea tin de fire!

- Deci nu poti tine de rau pe eel care nu le are. Nimeni nu ma va
contrazice. Dar cind certi pe cineva arati prin asta ca fapta pentru care
il certi nu se datoreste firii, ci vointei. Daca marturisim ca sint greseli
legate de firea omeneasca, acelea pe care nu le osindim, atunci este evi-
dent ca sint si greseli savirsite cu vointa, acelea pe care le osindim. Nu-mi
umbla cu argumente sucite, nici cu sofisme $i cu cuvinte incurcate,
mai subrede ca pinza de paianjen, ci raspunde-mi la intrebarea mea:

- Dumnezeu a facut pe toti oameni?

- Negresit!

- Cum se face atunci ca nu sint egali toti in ce priveste virtutea si
viciul? Pentru ce unii sint buni §i blinzi, pentru ce altii sint rai §i vicleni?
Daca aceasta nu se datoreste vointei, ci firii, pentru ce unii sint intr-un
fel, iar altii intr-alt fel? Daca toti cei rai ar fi rai datorita firii, atunci ar
trebui sa nu existe nici un om bun; si, dimpotriva, daca toti cei buni ar fi
buni datorita firii, atunci ar trebui sa nu existe nici un om rau. Toti
oamenii au o singura fire; deci ar trebui ca toti sa fie la fel: sau buni sau
rai. Daca am sustine ca atit cei buni cit si cei rai sint prin fire sau buni
sau rai - ceea ce nu-i adevarat, dupa cum am demonstrat -, ar trebui ca
oamenii sa fie neschimbatori, ca firea este neschimbatoare. Dar iata toti
sintem muritori §i supu§i patimilor si nimeni nu-i nepatimitor, oricit s-ar
stradui omul. In schimb vedem ca multi oameni ajung din buni rai si
din rai buni; unii din nepasare, altii prin staruinta. Aceasta arata ca
binele si raul moral nu tin de fire. Firea nu se schimba, nici nu capata
adaugiri prin staruinta. Dupa cum nu avem nevoie sa ne obosim ca sa
vedem si sa auzim, tot asa n-am avea nevoie nici de sudori pentru savir-
sirea virtutii, daca virtutea ar fi strins unita cu firea. De altfel pentru ce
sa fi facut Dumnezeu si oameni rai, cind putea sa-i faca pe toti buni?

-De unde vine atunci raul? as putea fi intrebat.

- Intreaba-te pe tine insuti! Datoria mea este de a-ti arata ca raul nu
vine nici de la natura, nici de la Dumnezeu.

- Atunci se naste de la sine?

- Nu!

- Atunci e nenascut?

I'M' 1 SI IN II II, IOAN <;ilKA l>K AUK

- Nu pacatui, omule! Fugi de nebunia aceasta de a cinsti cu aceeasi
cinste - §i cu cinstea cea mai inalta - si pe Dumnezeu si raul. Daca raul
este nenascut, atunci va fi §i puternic §i deci nu va putea fi nici nimicit,
nici adus la nefiinta.

III

Cum ar putea exista pe lume atiti oameni buni, daca raul ar avea
atita putere? Cum ar putea fi cei nascuti mai puternici decit ceea ce este
nenascut?

- Dar Dumnezeu va nimici raul! ni s-ar putea spune.

- Cind? Cum va putea nimici pe eel de aceeasi cinste cu El, pe eel
de aceeasi putere cu El, pe eel de aceeasi virsta cu El, asa dupa cum sus-
(ii ca este raul. O, rautate a diavolului! Ce rau mare a nascocit! Cu ce
defaimare mare a induplecat pe om sa ponegreasca pe Dumnezeu! Cu
ce masca de cucernicie a nascocit alta invatatura defaimatoare! Voind
sa arate ca raul nu vine de la Dumnezeu, a adus o alta invatatura rea,
sus^inind ca raul este necreat, este vesnic.

- Atunci de unde vine raul? ma intrebati.

- Din a voi si din a nu voi.

- Dar acest a voi si a nu voi de unde vine?

- De la noi. Cind imi pui aceste intrebari faci la fel ca si cum m-ai
intreba de unde vine a vedea si a nu vedea, iar eu raspunzindu-ti: de la
aceea a inchide si a nu inchide ochii, m-ai intreba iarasi: Dar a inchide
si a nu inchide ochii de unde? apoi, auzindu-mi raspunsul, ca lucrul
acesta depinde de noi §i de vointa noastra, m-ai intreba iara§i de alta
pricina. Ca raul nu este nimic altceva decit neascultarea de Dumnezeu.

- Dar de unde a descoperit omul neascultarea de Dumnezeu? ma
intrebi.

- Spune-mi, ii era greu s-o descopere?

- Nici eu nu spun ca-i era greu; dar de unde a voit sa nu asculte de
Dumnezeu?

- Din pricina trindaviei lui. Era stapin sa se indrepte si spre bine si
spre rau, sa asculte si sa nu asculte de Dumnezeu; dar a inclinat mai
mult spre rau, spre neascultarea de Dumnezeu.

Iar daca inca mai esti nedumerit si te apuca ametelile cind auzi
acestea, nu-ti voi spune cuvinte grele de priceput si incurcate, ci simple
si deslu§ite.

Nu-i asa ca ai fost uneori rau iar alteori bun? Da! Ceea ce vreau sa
spun este aceasta: Ti-ai infrinat vreodata poftele si apoi ai fost iarasi
biruit de pofte? Te-ai imbatat si apoi te-ai infrinat de la betie? Te-ai
miniat vreodata si apoi nu te-ai miniat? Ai trecut vreodata cu vederea pe

I IMII.II I.A MAIi'.l

(>H7

eel same si apoi iarasi nu 1-ai trecut? Ai f'acut vreodata desfrinare si te-ai
cumin^it iarasi? Spune-mi, de unde toate acestea? De unde? Chiar daca
nu-mi spui tu, ti-o spun eu! Pentru ca intr-un caz ti-ai dat toata silinta,
iar in celalalt caz ti s-a slabit rivna si te-ai trindavit.

Oamenilor care au renuntat de a mai face vreo sfortare si sint
cufundati in pacate pina peste cap, oamenilor nesimtiti si nebuni, care
nu vor sa asculte sfaturile pentru indreptarea lor, nici nu vreau sa le vor-
besc de aceasta filozofie; dar voi vorbi cu placere oamenilor care
uneori sint buni, iar alteori rai.

Ai rapit vreodata cele ce nu ti se cuveneau, iar dupa aceea, zdrobit
de mila, ai dat celui sarman si averile tale? De unde ti-a venit aceasta
schimbare? Nu e clar ca de la vointa, de la voia ta cea libera? E clar; si
nu va fi nimeni care sa nu spuna aceasta.

De aceea va rog sa va dati toata silinta si sa fiti virtuosi si nu veti
mai avea nevoie de aceste intrebari. Daca voim, raul este numai un
nume. Nu cerceta, dar, de unde vine raul, nici nu te mai indoi, ci, stiind
ca raul vine numai din trindavie, fugi de rau.

Daca-ti va spune cineva ca raul nu depinde de noi, graieste-i asa
cind il vezi ca se minie pe sluga sa, ca se supara pe femeia sa, ca tine de
rau pe copilul sau, ca invinuieste pe cei care fac rau: „Pentru ce spui ca
raul nu depinde de noi? Daca nu depinde de noi, pentru ce mustri?"
Spune-i iarasi: „Depinde de tine sa ocarasti si M insulti? Daca nu
depinde de tine, atunci nimeni nu poate sa se supere pe tine ca 1-ai oca-
rit si insultat; dar daca depinde de tine sa ocarasti si sa insulti, atunci
raul depinde de tine si de trindavia si nepasarea ta". Sa te mai intreb:
„Crezi ca sint oameni buni? Daca nu-i nici un om bun, de unde ai
cuvintul „bun", de unde laudele pentru cei buni?" Iar daca sint oameni
buni, e clar ca acestia vor osindi pe cei rai; iar daca nici un om nu-i rau,
nici din voia sa, nici din fire, atunci cei buni fac o nedreptate cind osin-
desc pe cei rai si prin fapta aceasta a lor ajung si ei rai. Caci ce este mai
rau ca a invinui pe un nevinovat? Iar daca acestia ramin buni in fata
noastra - ca tocmai acesta este semnul bunatatii lor -, atunci chiar cei
mai nepriceputi oameni pot intelege ca nimeni nu-i rau prin vreo con-
stringere din afara.

Iar daca dupa toate cele ce ti-am spus inca mai intrebi: „De unde
vine raul?", iti voi spune: din trindavie, din insotirile cu cei rai, din dis-
pretuirea virtutii. De aici vine si raul si intrebarea ce §>i-o pun unii: „De
unde vine raul?" Nici un om care savirseste fapte bune, care alege o
viata cinstita si curata nu-si pune aceasta intrebare. §i-o pun cei care savir-
sesc pacate; ei impletesc pinza de paianjen, voind ca prin aceste invataturi
gresite sa izvodeasca o mingiiere neroada purtarii lor stricate. Noi insa sa
rupem aceasta pinza de paianjen nu numai cu cuvintele, ci si cu fap-

()HH SI IN 1 1 II. IQAN (iUKA l)K AUK

tele. Ca nimeni nu-i constrins sa savirseasca raul. Daca omul ar face
raul din constringere, Hristos n-ar fi spus: „Vai de omul prin care vine
sminteala ". Pe aceia ii vaita, pe aceia care sint rai din propria lor voie. Sa
nu te minunezi ca Hristos spune: „prin care". Cu aceste cuvinte Hristos
nu vrea sa spuna ca altul pricinuieste prin el sminteala, ci ca el savir-
seste totul. Scriptura obisnuie§te sa intrebuinteze expresia: „prin care"in
loc de: „de la", ca de pilda cind spune: >r Am dobindit omprin Dumne&u" 7 ,
exprimind nu a doua cauza, ci prima. Si iarasi: „Nu este, oare, prin Dum-
ne&u Idmurirea lor?" 8 ; §i: „Credincios este Dumnezeu prin Care atifost che-
mati la impdrtdsirea cu Fiul Lui" 9 .

IV

Si ca sa afli ca nimeni nu savirseste raul din constringere, asculta ce
spune Hristos mai departe. Dupa ce vaita, spune:

„Dacd mina ta sau piciorul tdu te sminteste, taie-le si aruncd-le de la
tine. Cd mai bine iti este sa intri in viatd schiop sau dung, decit sa ai amindoua
miinile sau picioarele §i sa fii aruncat in foe. §i daca ochiul tdu eel drept te
sminteste, scoate-l. Cd mai bine iti este sd intri in viatd cu un singur ochi, decit
sd ai doi ochi §i sd fii aruncat in gheena focului" 10 .

Hristos nu vorbeste aici de madularele trupului - Doamne fereste!
-, ci de prieteni, de cunoscuti, de cei pe care-i socotim niste madulare
de neaparata trebuinta. Aceasta a spus-o si mai inainte 11 §i o spune si
acum. Ca. nimic nu este atit de vatamator ca prieteniile rele. Ce nu
poate constringerea, poate de multe ori prietenia, fie spre paguba, fie
spre folosul nostra. De aceea Domnul ne porunceste, cu toata asprimea,
sa indepartam de linga noi pe cei ce ne vatama, lasind sa se inteleaga ca.
acestia sint cei care ne smintesc.

Ai vazut cum a oprit vatamarea pricinuita de sminteli? Mai intii
prin aceea ca a spus mai dinainte ca vor fi negresit sminteli, ca nimeni
sa nu se trindaveasca., ci sa le astepte cu mintea treaza; apoi prin aceea ca a
aratat ca smintelile sint un mare rau - ca. Hristos n-a spus numai atita: „ Vai
lumii din pricina smintelilor!", ci a aratat si marea vatamare pricinuita de
ele; in sfir§it prin aceea ca vaita iara§i mai mult pe eel care aduce smintelile.
Cu vintele : ,j)ar vai de omul aceia "arata cit de mare este pedeapsa acelui om .
Dar nu numai atita, ci prin o pilda mare§te mai mult teama. Apoi nu Se mul-
{umeste cu acestea, ci arata si calea prin care putem evita smintelile.

7. Fac. 4, 1.

8. Fac. 40, 8.
!). / Cor. 1, 9.

10. Matei 18, 8-9.
1 1 . Matei 5, '29-30.

(IMII.II I. A MA I i;l ()89

- Care este aceasta cale?

- „Curma, spune Hristos, prietenia cu cei rai, chiar daca ti-ar fi cei
mai buni prieteni!" §i da si un argument ce nu poate fi combatut: „Daca
ti-i pastrezi ca prieteni, nici pe ei nu-i cistigi si te pierzi si pe tine; dar de
curmi prietenia cu ei, Iti c£§tigi mintuirea". Prin urmare, daca cineva te
vatama cu prietenia lui, rupe orice legatura cu el. Daca ne taiem de
multe ori unele din madularele noastre, cind nu mai pot fi vindecate si
mai imbolnavesc si pe celelalte, apoi cu mult mai mult trebuie sa facem
aceasta cu prietenii. Daca raul ar fi innascut firii, atunci ar fi de prisos
sfatul si indemnul, de prisos si paza de prieteniile rele; dar daca nu-i de
prisos - dupa cum nici nu este -, este lamurit ca raul depinde de vointa
noastra.

„Cdutati sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voud ca
ingerii lor vdd pururea fata Tatalui Meu, Care este in ceruri" 12 .

Prin cei mici Hristos nu numeste pe cei mici la trup, ci pe cei soco-
titi mici de oameni, pe cei saraci, pe cei pe care ii dispretuieste toata
lumea, pe cei necunoscuti - cum poate fi socotit mic eel care-i mai de
pret decit toata lumea, cum poate fi socotit mic eel care-i prietenul lui
Dumnezeu -, pe cei socotiti asa dupa parerea majoritatii oamenilor. §i
Hristos nu ne spune sa ne ferim sa dispretuim numai pe multi din aces-
tia mici, ci sa ne ferim sa dispretuim chiar pe unul singur. lata ca si prin
aceasta porunca ridica zid in calea vatamarii prilejuite de sminteli.
Dupa cum fuga de cei rai ne aduce un foarte mare cistig, tot asa si cinsti-
rea celor buni. Cei care ia aminte la aceasta porunca dobindeste un
indoit cistig: unul, prilejuit de curmarea prieteniilor cu cei care-1 smin-
tesc, al doilea, prilejuit de slujirea si cinstirea acestor sfinti. Hristos ne
spune apoi si o alta pricina pentru care trebuie sa-i respectam pe acestia
mici: „Cd ingerii lor vdd pururea fata Tatalui Meu, Care este in ceruri".
Aceste cuvinte arata lamurit ca sfintii au ingeri si ca fiecare om are inge-
rul sau. Apostolul Pavel spune despre femeie: „Femeia este datoaresa aiba
acoperdmint pe capul ei pentru ingeri" 13 ; iar Moise spune: ,^4 pus hotarele
neamurilor dupa numarul ingerilorlui Dumnezeu ' ,4 . Hristos nu vorbeste
in textul acesta de niste ingeri oarecare, ci de niste ingeri deosebit de
insemnati; spunind ca „vdd pururea fata Tatalui Meu", nu spune altceva
decit ca ingerii celor mici au foarte mare indraznire inaintea lui Dum-
nezeu si multa cinste.

„Cd a venit Fiul Omului sa mintuiasca pe eel pier dut" 15 .

12. Matei 18, 10.

I.'i. / Cor. 11, 10.

II. I)eul. :\2, H.

l. r >. Muln IK, II.

|,i)() SI'lNllll. IOAN C1IUA III, AUK

Aduce iarasi un argument mai puternic decit eel de mai inainte.
Adauga apoi si o pilda, prin care arata ca si Tatal vrea sa mintuiasca pe
cei pierduti:

„Ce vi se pare voud? spune Hristos. Dacd ar avea un om o sutd de oi
si s-ar rdtdci una din ele, nu lasd pe cele noudzeci si noud §i ducindu-se in
munti cautd pe cea rdtdcita? §i dacd i se va intimpla s-o gdseascd se bucurd de
t.a mai mult decit de cele noudzeci §i noud care nu s-au rdtdcit. Tot a§a nu este
vrerea inaintea Tatdlui vostru ca sa piard vreunul din acestia mici" 76 .

Vezi prin cite mijloace ne indeamna Hristos sa avem grija de fratii
nostri cei mici? Sa nu spui, dar, cutare-i fierar, cutare-i cizmar, cutare-i
plugar, cutare-i prost si sa-1 dispretuiesti! Ca sa nu faci asta, uita-te prin
cite mijloace cauta Hristos sa te faca smerit si sa ai grija de ei. A pus in
mijloc un copil si a spus: „Fiti ca si copiii!" 17 ; si: „Cel care vaprimipe un
prune ca acesta, pe Mine Ma primeste" 18 ; si: „Cel care va sminti" 19 va suferi
cele mai cumplite chinuri. §i nu S-a multumit numai cu pilda pietrei de
moara M , ci a mai adaugat si „Vai" 21 , §i a poruncit sa o curmam cu priete-
n ii care ne smintesc, chiar daca ne-ar fi tot atit de dragi ca si miinile
^i ochii 22 . Ne indeamna sa respectam pe acesti frati mici pentru respec-
tul pe care-1 datoram ingerilor, carora acestia au fost incredintati,
pentru respectul pe care-1 datoram voii lui Hristos si patimilor Sale -
deoarece a aratat crucea cind a spus: „ A venitFiul Omuluisd mintuiasca
pe celpierdut", dupa cum si Pavel spune despre frate: „Pentru care a murit
Hristos" 23 -, pentru respectul ce-1 datoram Tatalui, ca nici El nu vrea sa
piara unul din cei mici; si, in sfirsit, pentru obiceiul ob§tesc al oameni-
lor, ca pastorul lasa oile care sint la loc sigur si cauta pe cea pierduta; iar
cind o gaseste pe cea pierduta se bucura tare de gasirea si de mintuirea ei.

V

A§adar, daca Dumnezeu Se bucura atit de mintuirea unuia din ace§tia
mici, pentru ce sa-i dispretuiesti pe cei ce sint atit de dragi lui Dumnezeu,
cind ar trebui sa-ti dai chiar viata pentru unul din ei? Imi spui ca e un nepu-
tincios si un om rind? Dar tocmai pentru aceasta trebuie sa faci

Hi. Matei 18, 12- 14.

17. Matei 18, 2-3.

18. Matei 18, i).
I!). Main 18, ().

20. Matei 18, (>.

21. Mala 18, 7.

22. Main 18, 8-<>.
2.1 Knm. II, l. r >.

DMII.II I. A MAI 1,1 (,f)|

totul ca sal mintui. Ca si Hristos a lasat cele nouazeci si noua de oi; n-a
avut putere mintuirea atitor oi sa acopere pierderea uneia singure.
Evanghelistul Luca spune ca a luat-o pe umeri 24 si ca a spus: „Mm mare
bucurie se face pentru un pacatos care se pocaieste, decit pentru nouazeci si
noud de drepti" 25 . A aratat marea Lui grija de eel pierdut si prin aceea ca
pentru el a lasat pe cei mintuiti §i prin aceea ca Se bucura mai mult de
mintuirea lui.

Sa nu dispretuim, dar, sufletele unor astfel de oameni! Pentru sufle-
tele lor a spus Hristos toate cuvintele acestea. A doborit cerbicia celor
mindri si prin amenintarea ca nu poate intra in imparatia cerurilor eel
care nu este ca un copil si prin amintirea pietrei de moara. Nu este mai
mare dusman al dragostei ca mindria. Prin cuvintele: „Trebuie sa vina
smintelile" 26 , ne-a facut sa fim cu mintea treaza; iar prin adaosul: „Vai de
eel prin care vine sminteala" 27 , ne-a atras atentia sa ne straduim ca sa nu
vina prin noi sminteala. Prin porunca de a rupe orice fel de legaturi cu
cei ce aduc sminteli, a facut usoara mintuirea; iar prin porunca de a nu
dispretui pe cei mici - si nu-i o simpla porunca, ci una aspra, ca zice:
„Cautati sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici" 28 - si prin cuvintele:
Jngerii lor vddfata faiatui Meu" 29 , ca: „Pentru asta arnvenitEu" 30 si ca:
„Tatal Meu vrea asta" 31 , a facut mai rivnitori pe cei care trebuie sa aiba
grija, de cei mici.

Vezi ce zid puternic a tras Domnul in jurul lor si cita grija are de cei
dispretuiti si de cei pierduti, ca ameninta cu cele mai cumplite chinuri
pe cei care ii smintesc si fagaduieste mari bunatati celor care ii ingrijesc
si le slujesc, dindu-Se ca pilda si pe El si pe Tatal?

Pe Hristos 32 sa-L imitam si noi si sa nu pregetam a veni in ajutorul
fratilor nostri umiliti si nenorociti. Sa-ti fie toate usoare cind e vorba de
mintuirea fratelui tau, fie ca trebuie sa-i slujesti, fie ca este mic, fie ca
este om de jos, fie ca treaba.aceasta e obositoare, fie ca trebuie sa stra-
bati munti si prapastii. Atit de drag Ii este lui Dumnezeu sufletul fratelui
tau, ca nu Si-a crutat nici propriul Sau Fiu 33 . De aceea, va rog, de cum se
lumineaza de ziua sa iesim iute din casa si sa avem acest singur scop; si,
inainte de toate, aceasta grija: sa scapam pe eel ce se primejduieste; si nu

24. Luca 15, 5.

25. Luca 15, 7.

26. Matei 18, 7.

27. Matei 18, 7.

28. Matei 18, 10.

29. Matei 18, 10.

30. Matei 18, 11.

31. Matei 18, 14.

32. De aici incepe partea morala: Trebuie sa intindem mind de ajutor celor ce se gdsescjos; mai
ales celor din casa noastra; cd nu ne e de ajuns pentru mintuire numai virtutea noastrd. In acest cuvint p
drsprr fiurtarea de grija de su/lel.

33. loan 3, l(i; Rom. K, 32.

U'f/ M IN I I 'I. II IAN <;i IU A 1)K AUK

mil gindesc numai la primejdia care ameninta trupul - ca lucrul acesta
ilk i nu-i primejdie -, ci la primejdia care ameninta sufletul, primejdie
adusa de diavol peste oameni. Negustorul strabate marile ca sa-si
mareasca avutia; meseriasul face totul ca sa-si adauge alta avere la
aceea pe care o are. Sj noi, dar, sa nu ne multumim sa ne mintuim
numai sufletul nostru, ca sa nu ne punem in primejdie mintuirea
noastra. Ostasul care in razboi si pe cimpul de batalie se gindeste sa se
salveze prin fuga numai pe el, pierde si pe altii impreuna cu el; eel
viteaz insa, care foloseste armele sale si pentru apararea celorlalti, se
salveaza si pe el impreuna cu ceilalti. §i noi avem de dus un razboi, si
im razboi mai crincen decit toate razboaiele; de aceea trebuie sa ne lup-
tam si sa ne batem, asa cum ne-a poruncit Imparatul nostru; sa fim gata
sa infruntam junghierile, ranile, uciderile; sa nu avem decit un singur
gind: mintuirea tuturora; sa incurajam pe cei ce s-au oprit, sa ridicam
pe cei cazuti.

In aceasta lupta multi frati de-ai nostri zac la pamint, acoperiti de
rani, plini de singe si nu-i nimeni care sa-i ingrijeasca: nici mirean, nici
preot, nimeni; n-au alaturi de ei nici ajutator, nici prieten, nici frate; ca
to^i ne gindim numai la noi insine. De aceea ne inecam cu totii. Numai
atunci sintem tari, atunci sintem biruitori,cind nu urmarim interesul
nostru; acum insa sintem slabi si ne biruie cu usurinta si oamenii si dia-
volul, pentru ca urmarim numai interesul nostru, pentru ca nu ne apa-
ram unii pe altii, nici nu ne intarim cu dragostea cea dupa Dumnezeu,
ci cautam alte pricini de prietenie: unii neamurile, altii obisnuinta, altii
tovarasii de slujba, altii vecinii; orice alta pricina, afara de credinta in
Dumnezeu; §i ar trebui ca numai credinta in Dumnezeu sa lege pe prie-
teni. Lucrurile insa se petrec cu totul dimpotriva; sintem prieteni cu
iudeii si cu paginii, si nu sintem prieteni cu fiii Bisericii.

VI

- Da, mi se rapunde, pentru ca fiii Bisericii sint niste rai, pe cind
aceia sint buni si blinzi.

- Ce spui? Numesti rau pe fratele tau, tu care ai primit porunca sa
nu-i spui nici „netrebnicule " .?Nu iti este rusine, nu rosesti sa faci de
ocara pe fratele tau, madularul tau, care are aceeasi mama ca si tine,
c are se impartasesle de la aceeasi masa? Daca fratele tau dupa trup a
savir^it o multime de faradelegi, te silesti sa-1 acoperi si socotesti ca e§ti
si tu rusinat cind el este facut de rusine, pentru ce atunci pe fratele eel
duhovnicesc, pe care ar trebui sa-1 scapi de defaimare, tu insuti il improsti
cu defaimari? Spui ca este un rau, ca nu-1 poti suferi? Dar tocmai pentru
aceasta fii prieten cu el, ca sa nu mai fie asa, ca sal schimbi, ca sa-1 aduci

.il. Mnlei . r >, 2<).

OMII.II I, A MATH (i!).'i

pe calea virtutii. Spui ca nu te asculta, ca nu-ti sufera sfatul? De unde
stii? Ai incercat sal sfatuiesti si sa-1 indrepti?

- Lam sfatuit de multe ori! imi spui.
-De cite ori?

-De multe ori! O data si de doua ori!

- Vai de mine! Asta inseamna de multe ori? N-ar fi trebuit sa obo-
sesti, nici sa deznadajduiesti, chiar de-ai facut asta tot timpul. Nu vezi
ca Dumnezeu ne sfatuieste necontenit prin profeti, prin apostoli, prin
evanghelisti? Ce? Am savirsit tot ce ne-a sfatuit? Ne-am lasat convinsi?
Deloc! A incetat, oare, Dumnezeu de a ne sfatui? A tacut, oare? Nu ne
spune in fiecare zi: „Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona!" 35 , si
totusi multora le creste multimea averilor si tirania? Nu ne striga in fie-
care zi: Jertati si vi se va ierta!" 36 , si totusi noi ne salbaticim tot mai
mult? Nu ne sfatuieste necontenit sa ne infrinam poftele, sa fim mai
presus de placerile cele rusinoase, si totusi multi se tavalesc in acest
pacat mai rau decit porcii? Dar Dumnezeu nu inceteaza de a ne grai.
Pentru ce nu gindim si noi acestea, in noi insine, pentru ce nu spunem:
Dumnezeu ne vorbeste si nu Se opreste de a ne vorbi, cu toate ca nu-L
ascultam deloc? De aceea si Dumnezeu spunea: „Putini sint cei ce se min-
tuiesc" 37 . Daca nu ne este de ajuns pentru mintuire numai virtutea
noastra, ci trebuie sa facem si pe altii virtuosi, ce vom pati cind nu ne
mintuim nici pe noi si nici pe altii? De unde mai putem avea nadejde
de mintuire? Dar pentru ce aduc acuzatia ca nu ne ingrijim de mintui-
rea celorlalti, cind noi nu spunem nici un cuvint de mintuire celor din
casa noastra, sotiei, copiilor, slugilor, ci ne ingrijim de altele in locul
acelora; ne ingrijim sa avem cit mai multe slugi, sa ne slujeasca repede,
sa lasam copiilor nostri mostenire mare, sa aiba sotia noastra aurarii,
haine scumpe, podoabe! Nu ne ingrijim deloc de sufletul si de mintui-
rea noastra, ci de averile si de mosiile noastre. Nu ne ingrijim de sotia
noastra, ci de gatelile si podoabele ei. Nu ne ingrijim de copiii nostri, ci
de averile ce le vom lasa mostenire. Facem ca unul care, in loc sa-si
repare casa darapanata si cu zidurile crapate, se apuca de zideste in
jural ei ziduri mari si frumoase; sau ca unul care, in loc sa-si ingrijeasca
trupul bolnav, il imbraca in haine de aur; sau ca unul care lasa pe sta-
pina casei sa zaca bolnava in pat si sa se vaicareasca, iar el se ingrijeste de
slujnice, de razboaiele de tesut, de vasele si mobilele din casa si de alte lu-
cruri. Tot asa facem si noi. Ne ingrijim de case si de slugi si lasam sufletul
prada patimilor, prada bolilor, ticalosiilor, miniilor, ocarilor, poftelor nesa-
buite, slavei desarte, razvratirilor. II lasam sa se tirasca pe pamint si

:i. r >. Malri (>, 2\.
,'((). Matti (i, 1-1.
.17. I. uai 1.1, 'l.\.

d!M SI IN'IUI. IOAN OURA DE AUR

s& I'm sfisiat de atitea fiare! Daca se intimpla sa scape un urs din cusca,
incuiem casele, ne cautam scapare in locuri strimte, ca sa nu cadem in
ghiarele fiarei. Cind insa ne sfi§ie sufletul nostru nu o fiara, ci multe gin-
duri rele, nici nu luam seama. In oras avem mare grija ca animalele sal-
batice sa fie inchise in custi si in locuri pustii; nu le tinem alaturi de
senat, de tribunal, de palatul imparatesc, ci departe si legate; in sufletul
nostru insa, unde-i senatul, unde-i palatul imparatesc, unde-i tribunalul,
animalele salbatice se plimba in voie; urla si fac zgomot chiar in jurul
mintii §i tronului imparatesc. De aceea s-au rasturnat toate cu susul in
jos; toate sint pline de tulburare, si cele dinauntru si cele din afara; nu
ne deosebim de un oras tulburat de navalirea barbarilor. Se intimpla la
lei ca si cu un cuib de pasarele in care a intrat un sarpe; pasarelele scot
f ipete ascutite si zboara pretutindeni, pline de frica si tulburate, nestiind
cum sa puna capat spaimei lor.

VII

De aceea, va rog sa ucidem sarpele, sa inchidem fiarele, sa le
gituim, sa le ucidem. Sa dam aceste ginduri rele ascutisului sabiei
Duhului' 18 , ca sa nu ne ameninte si pe noi profetul, cum a amenintat
Iudeea, ca „onocentauri 39 , arid §i §erpi vor dantui in ea" 40 . Sint, da, sint si
oameni mai rai decit onocentaurii; traiesc si azvirl din picioare ca si
cum ar fi in pustie. Asa sintem cea mai mare parte din tineretea noastra:
plini de pofte salbatice, sarim ca si onocentaurii, azvirlim din picioare,
umblam incoace si incolo fara friu, nu cunoastem nici o indatorire. De
vina sint parintii, care silesc pe crescatorii de cai sa creasca cu multa
grija caii si nu ingaduie sa ramina multa vreme nedomesticit minzul, ci
sa-i puna de timpuriu friu si zabale, dar lasa pe copiii lor sa umble
vreme indelungata de ici-colo fara friu, sa-si piarda curatenia lor tru-
p(>asca si sufleteasca, sa se faca de rusine, umblind cu femei desfrinate,
jucind zaruri si frecventind teatrele cele nelegiuite, cind ar trebui ca
inainte de a cunoaste tinarul desfriul sa-1 casatoreasca cu o fata cuminte
si inteleapta; ea va scoate pe barbatul ei de pe caile pline de pacate si va
fi pentru el ceea ce e friul pentru minz. Nu au alta pricina desfrinarile si
adulterele decit aceea ca tinerii sint lasati de capul lor. Daca tinarul are
insa o sotie priceputa, se va ingriji si de casa si de slava sa si de bunul sau nu-
me. Imi spui ca-i tinar? Da, o stiu si eu. Dar daca Isaac s-ainsuratla virstade
patruzeci de ani si a trait in feciorie pina atunci, cu mult mai mult acum, pe
vremea harului, ar trebui ca tinerii sa practice aceasta filozofie.

UK. lifes. (>, 17.

.'01. Monstru, juuifUntc wti, jumutulc niagar, c.onsiderat geniu al raului.

1(1 hiiia \A, '22.

OMI1.II I .A MA I II <>!). r >

- Dar ce sintem noi de vina?

- Da, sinteti de vina, ca nici nu vreti sa va ingrijiti de curatenia lor
trupeasca si sufleteasca, ci ii lasati sa se faca de rusine, sa se intineze, sa
ajunga niste blestemati, nestiind care e cistigul casatoriei; ca ea pas-
treaza trupul curat; daca n-ar avea aceasta parte buna casatoria n-ar fi
de nici un folos. Voi insa faceti cu totul dimpotriva; cind copiii s-au
umplut de toate murdariile, atunci ii casatoriti, in zadar si fara de folos.

- Copilul, spun parintii, trebuie sa astepte pina ce-si face o situatie,
pina ce ajunge stralucit in treburile publice.

- Da, de lucrul acesta vorbeste toata lumea! De sufletul lui insa nu
spuneti nici un cuvint, ci il dispretuiti si-1 aruncati. De aceea s-au ames-
tecat toate; sint toate pline de neorinduiala si de tulburare, ca socotim
sufletul un lucru de prisos, ca nu ne ingrijim de cele de neaparata tre-
buinta, dar avem mare grija de cele neinsemnate. Nu-ti dai, oare, seama
ca nimic nu-1 va bucura atita pe copil ca pastrarea lui curat de necurate-
nia desfrinarii? Nimic nu este egal cu sufletul! Ca spune Hristos: „Ce-ar
folosi omul de-ar dobindi lumea toata, dar §i-ar pierde sufletul sdu"? 47 Dra-
gostea de bani a stricat si a surpat totul; a indepartat frica de Dumne-
zeu; a pus stapinire pe sufletele oamenilor, cum pune stapinire un tiran
pe o cetate. Aceasta e pricina ca nu ne ingrijim nici de mintuirea copii-
lor nostri §i nici de mintuirea noastra. Avem numai un singur scop in
viata: sa ajungem cit mai bogati, sa lasam copiilor avere; aceia, iara^i
altora, iar aceia, celor de dupa ei, ajungind niste oameni care tree ave-
rile si mobile din mina in mina, dar nu stapini. Din pricina aceasta este
atita prostie pe lume; din pricina aceasta socotim mai de putin pret pe
copiii nostri decit pe robi. Pe robi ii tinem de rau cind gresesc, daca nu
de dragul lor, de dragul nostru; copiii nostri insa nu se bucura nici de
aceasta purtare de grija, ci sint mai de putin pret decit robii! Dar pentru
ce vorbesc de robi? Ii socotim de mai putin pret chiar decit vitele! Mai
multa grija avem de magari §i de cai decit de copii! Daca ai un catir,
mare iti este grija sa gasesti un vizitiu bun si priceput; sa nu fie crud, hot
sau betiv si sa-si cunoasca meseria. Dar cind e vorba sa cautam un
pedagog pentru sufletul copilului nostru, il luam la intimplare pe eel
dintii venit. §i doar nu este o arta mai mare ca aceasta. Care arta poate
fi egala cu arta de a educa sufletul copilului, de a-i forma mintea tinaru-
lui? Cel care practica aceasta arta trebuie sa fie mai priceput si mai
talentat decit un pictor si decit un sculptor. Noi insa de arta aceasta nu
ne interesam deloc, ci urmarim numai un singur scop: sa le fie instruita

41. Matei 16,26

I |!>(| MINI 111. IOAN GURA l)K AUK

limba ca sa ajunga buni oratori. §i aceasta o facem tot de dragul bani-
lor. Nu le instruim limba ca sa poata vorbi, ci ca sa poata cistiga bani, sa
inve^e cum sa vorbeasca. Daca ar fi cu putinta sa se imbogateasca si fara
asta, nimeni nu s-ar mai interesa nici de arta de a vorbi.

Ai vazut cit de mare e tirania banilor? Ai vazut cum a pus stapinire
pe toate? Banii leaga pe om cum legi un rob fugar sau o fiara salbatica
si I tirasc unde vor.

Dar ce folos am de pe urma acestor invinuiri? Eu atac tirania bani-
lor cu cuvintele, iar ea ne stapineste cu faptele. Dar nici eu nu voi inceta
de a o ataca cu cuvintul. Daca voi aduce un folos cit de mic, am cistigat
si eu si voi; iar daca voi veti starui in faptele voastre, eu mi-am facut
datoria. Faca insa Dumnezeu sava scape si pe voi de aceasta boala si sa-mi
dea si mie prilejul sa ma laud cu voi! Ca Lui se cuvine slava si puterea
in vecii vecilor. Amin.

OMILIA LX

„Daca-ti va gre§i fratele tau, mergi,
mustra-1 intre tine §i el singur;
daca te va asculta, ai ci§tigat pe fratele tau

s„wi

Pentru ca vorbise foarte aspru impotriva celor ce smintesc pe
altii si-i fnfricosase in multe chipuri, iata cum Hristos ii smereste si pe
cei ce-au fost smintiti, ca sa nu ajunga din pricina asta iarasi nepasatori
si ca nu cumva, socotind ca toata vina a fost aruncata pe cei ce i-au
smintit, sa cada in alt pacat, sa ajunga mindri, sa duca viata fara grija si
sa doreasca sa fie slujiti in toate. De aceea Hristos porunceste ca mustra-
rea pentru greseli sa se faca numai intre cei doi, pentru ca sa nu ajunga,
prin marturia mai multor oameni, mai apasatoare invinuirea, iar eel
vinovat sa se incapatineze si sa fie greu de indreptat. De aceea a spus:
,JWustrd-l intre tine §i el singur; §i daca te va asculta, ai cistigat pe fratele tau ".

- Ce inseamna: ,J)acd te va asculta"?

- Daca isi va recunoaste vinovatia; daca va fi convins ca a gresit,
„ai cistigat pe fratele tau". Hristos n-a spus: „Ai destula satisfactie", ci: „ai
cistigat pe fratele tau", aratind ca dusmania pagubeste si pe unul si pe
altul. N-a spus: „A cistigat numai acela", ci: „Tu l-ai cistigat". Prin aceste
cuvinte a aratat ca inainte de a se impaca pagubea si unul si altul; unul
pagubea pe fratele sau, celalalt isi pagubea mintuirea sa.

Aceeasi porunca a dat-o si in cuvintarea de pe Munte. Atunci a dus
pe eel care a suparat la eel pe care 1-a suparat, spunind: ,J)acd iti vei
aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva
impotriva ta, du-te si impaca-te cu fratele tau" 2 ; a mai poruncit ca acela
care a suferit o nedreptate sa ierte pe semenul sau, zicind: „§i ne iartd
noud greselile noastre, precum §i noi iertdm gresitilor nostri" 3 . Acum ne mai
arata si o alta cale. Nu mai porunceste ca acela care a suparat sa se duca
la eel pe care 1-a suparat, ci eel care a fost suparat sa se duca la eel
care 1-a suparat. II pune pe acesta sa se duca la celalalt, pentru ca ace-
luia care a facut greseala ii e mai greu sa se duca sa-si ceara iertare, ii e

1. Matei 18, 15.

2. Matei . r >, 2,'i.
,'i. Main d, 12.

(>!W

SltNTUI. IOAN (iURA l)K AUK

rusine, roseste. §i nu-i porunceste sa se duca asa de ochii lumii, ci ca sa
indrepte ce sa facut. Nu spune: „Invinuieste-l!", nici: „Cearta-l cu
asprime!", nici: „Cere-i socoteala, pedepseste-1", ci: ,JHustrd-l". Acela e
cuprins de minie si de rusine cum e cuprins de un somn adinc un om
care s-a imbatat; trebuie ca tu, care esti sanatos, sa te duci la eel bolnav,
sa te judeci cu el fara martori, pentru ca leacul sa fie primit cu usurinta.
Cind Domnul spune: ,JWustrd-l", nu spune altceva decit: „Adu-i aminte
de greseala lui; spune-i ce ai patimit din pricina lui". Cuvintele acestea,
daca sint spuse cum trebuie, alcatuiesc o parte a apararii lui si-1 due
foarte repede la impacare.

- Ce sa fac daca nu ma asculta si este incapatinat?

- „Ia cu tine incd unul sau doi, ca prin gura a doi martori sa stea tot
cuvintul" 4 .

Cu cit este el mai obraznic si mai incapatinat, cu atit trebuie sa ne
dam mai multa silinta sa-1 vindecam, nu sa-1 miniem si sa-1 infuriem. §i
doctorul nu se opreste, nici nu se necajeste, cind vede ca o boala se vin-
deca greu, ci atunci mai cu seama isi da toata silinta. Acelasi lucru ne
porunceste si Hristos sa facem: „Pentru ca ai fost slab singur, mai iainca
doi, ca sa fii mai puternic; sint de ajuns cei doi ca sa-1 indrepte pe eel ce
a gresit".

Vezi, dar, ca Domnul nu cauta numai folosul celui care a fost supa-
rat, ci si al celui care a suparat? La drept vorbind, eel stapinit de minie
este eel ce sufera. El boleste, el este neputincios. De aceea de multe ori
Hristos porunceste sa se duca eel care a fost suparat la eel care 1-a supa-
rat, cind singur, cind impreuna cu altii. Daca staruie in greseala sa, sa ia
cu el si Biserica:

„Spune-l Bisericii" 5 .

Daca Hristos ar fi urmarit numai folosul celui care a fost supa-
rat, n-ar fi poruncit sa iertam de saptezeci de ori cite sapte pe eel ce se
pocaieste 6 , n-ar fi poruncit sa cautam saindreptam de atitea ori greseala
fratelui nostru, ci ar fi poruncit sa-1 lasam, daca de la prima vorbire cu el
ramine neindreptat; asa insa ne porunceste sa incercam o data, de doua
ori si de trei ori, ca sa-1 vindecam: intiia oara singuri; a doua oara cu doi
martori, iar a treia oara cu mai multi. Cind e vorba de cei care sint in
afara de Biserica, nu ne spune asta, ci: „Dacd te loveste cinevapeste obrazul
drept, intoarce-i sipe celalalt" 7 ; dar cind e vorba de cei care apartin Bise-
ricii nu da aceasta porunca. Acelasi lucru il spune si Pavel, zicind:

■I. Matei 18, Hi.
. r ,. Matei 18, 17.
(). Matei 18, 22.
7. Matei , r >. It!).

OMII.II l.A MAI

<>!)«>

„Ce am eu sdjudecpe cei din afard?""; dar porunceste sa mustri pe frati,
sa te indepartezi de ei si sa o curmi cu ei daca nu te asculta, ca sa se rusi-
neze". Tot asa face si Hristos cind da aceste legi despre purtarea fratilor
intre ei. Ii da celui care a suparat pe fratele sau trei dascali si judecatori,
care sa-i arate deslusit ce a facut el in timpul betiei sale, al furiei sale. El
este eel care a rostit §i a savirsit toate nesocotintele si greselile acelea,
dar el are nevoie de dascali, ca un om beat. Ca minia §i pacatul scot pe
om din minti mai grozav decit betia §i-i innebunesc $i mai mult
sufletul. Care om a fost mai priceput decit David? Totusi, cind a paca-
tuit nu si- a mai dat seama ce face; pofta a pus stapinire pe toate gindu-
rile sale si i-a umplut ca un fum sufletul. De aceea a avut nevoie de
lumina profetului Natan, de cuvintele lui, care sa-i aduca aminte de
cele savirsite 10 . Pentru aceasta si acum Hristos aduce pe acesti dascali la
eel ce a pacatuit, ca sa-i vorbeasca de cele ce a facut.

II

As putea fi insa intrebat:

- Dar pentru ce porunceste Hristos ca acela care a fost suparat sa
mustre pe eel care 1-a suparat, si nu altul?

- Pentru ca eel vinovat £l sufera mai usor pe eel nedreptatit, pe eel
suparat, pe eel amarit. N-ar suferi cu aceea§i inima mustrarea altuia
cum sufera mustrarea aceluia, mai cu seama ca ii mustra intre patru
ochi. Nu-1 va pleca, oare, mai usor spre impacare decit oricare alt om,
cind eel care trebuia sa-1 pedepseasca pentru ocara adusa tocmai el ii
arata ca se ingrijeste de mintuirea lui? Vezi, dar, ca Hristos a dat
porunca aceasta nu ca sa pedepsim pe eel care ne ocaraste si ne gre-
seste, ei ca sa-1 indreptam? De aceea nici nu ne porunceste sa luam
indata cu noi doi martori, ci numai cind acela se incapatineaza. §i nici
atunci nu ne ingaduie sa luam multi oameni, ci sa aducem, alaturi de noi,
numai doi oameni sau chiar numai unul; dar daca nu tine seama nici de ei,
atunci ne porunceste sa-1 spunem Bisericii.

Cita grija are Hristos de a nu da la iveala pacatele semenilor nostri!
Ar fi putut porunci sa-1 spunem dintru inceput Bisericii pe eel ce ne-a
gresit. Dar n-a poruncit aceasta, tocmai pentru ca sa nu vadim greselile
fratilor nostri, ci legiuieste sa o facem dupa intiia §i a doua sfatuire.

- Ce inseamna: „Ca prin gura a doi sau trei martori sa stea tot cuvintul"?

- Ai destula marturie, iti spune Hristos, ca ai facut tot ce trebuia, ca
n-ai lasat nimic din cele ce depindeau de tine.

8. / Cor. . r >, 12.
!). / Cor. , r >, 11 i:t.
10 // lirf^i VI, I II.

7(l() SllNIVII, IQAN (JURA UK APR

Jar daca nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii" 11 , adica intii-stata-
torilor Bisericii. Jar de nu va asculta nici de Bisericd, sd-ti fie tie ca un
pdgin si vames" 12 .

Deci unul ca acesta sufera de o boala de nevindecat. Uita-mi-te ca
in toate impreiurarile Hristos da pe vames ca pilda de cea mai mare
pacatosenie. Mai inainte spusese: „Nu §i vamesiifac lafel?" 73 ;iax mai tir-
ziu spune iarasi: „Vamesii §i desfrinatele intra inaintea voastrd in impdrd-
t-ia cerurilor" ' , adica oameni tare osinditi si aspru judecati. Sa auda
aceste cuvinte cei care se reped la cistiguri nedrepte, cei care iau
dobinda la dobinzi.

- Dar pentru ce 1-a rinduit la un loc cu vamesii?

- Ca sa mingiie pe eel nedreptatit si sa infrico§eze pe celalalt.

- Aceasta e singura lui pedeapsa?

- Nu! Asculta ce spune Hristos mai departe!

„Oricite veti lega pe pdmint vor ft legate in ceruri" 15 .

Hristos n-a spus intii-statatorului Bisericii: „Leaga pe unul ca
acesta!", ci: „Oricite vei lega", ingaduind totul celui nedreptatit; lega-
tura ramine nedezlegata, iar vinovatul va suferi cea mai grea pedeapsa.
Nu-i de vina eel care 1-a spus Bisericii, ci eel care nu s-a lasat convins de
Biserica. Ai vazut ca 1-a legat cu doua lanturi: si cu pedeapsa de pe
lumea aceasta si cu chinul de pe lumea cealalta? L-a amenintat cu
aceste pedepse pentru ca sa nu i se intimple asta, ci, temindu-se si de
alungarea din Biserica si de primejdia legaturii cu care are sa fie legat in
ceruri, sa ajunga mai blind. Acela, cunoscind acestea, isi va potoli
minia, daca nu de la inceput, eel putin in fata atitor judecatori, care-i
stau in fata. De aceea a si pus Hristos primul, al doilea si al treilea scaun
de judecata; nu 1-a alungat dintr-o data; daca nu asculta de mtiiul scaun
de judecata, sa vina la al doilea; daca-1 dispretuie§te §i pe acesta, sa se
teama de al treilea; iar daca nu tine seama nici de acesta, sa se spai-
minte de pedeapsa viitoare si de hotarirea si judecata lui Dumnezeu.

Jardsi&c voud.Dacd doi dintre volse vor invoi pe pdmint pentru orice lucru
ce-l vor cere, li se va da lor de la TatdlMeu, Care este in ceruri. Ca unde sint doi sau
trei adunati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocul lor" 16

Vezi ca pune si in alt chip capat vrajbei, ca spulbera micimea sufle-
teasca si ca impaca pe cei certati nu numai prin amenintarea cu
pedeapsa, ci si prin bunatatile pe care le rode§te dragostea?

11. Matei 18, 17.

12. Matei 18, 17.
III. Matei 5, 46.
1-1. Matei 21, 31.
1.1. Matei 18, 18.

1<>. Matei 18, 19 20.

( 1MII II I. A MAI II 701

Dupa ce a aratat pedepsele ce-i asteapta pe cei certati, arata acum
rasplatile cele mari pe care le primesc cei ce traiesc in pace. Cei ce se
in^eleg indupleca pe Tatal sa le dea ceea ce cer si au in mijlocul lor pe
Hristos.

- Oare nu sint nicaieri doi oameni care se inteleg?

- In multe locuri si poate pretutindeni.

- Pentru ce atunci nu dobindesc tot ce cer?

- Pentru ca multe sint pricinile care fac sa nu dobindeasca. ce cer;
sau cer de multe ori cele ce nu le sint de folos. §i pentru ce te minunezi
ca se intimpla aceasta unora, cind si Pavel a patit la fel cind a auzit:
„Destul iti este harulMeu! Cdputerea Mea in sldbiciune se desdvirseste" 11 ; sau
sint nevrednici cei ce cer §i nu aduc lui Dumnezeu §>i din partea lor ceea
ce sint datori sa aduca; pentru ca Hristos vrea ca aceia care cer sa fie ca
apostolii; de aceea a si spus: „dintre voi", adica virtuosi, cu o viata inge-
reasca; sau se roaga impotriva dusmanilor lor, cerind lui Dumnezeu sa-i
razbune si sa-i pedepseasca pe du§mani; iar aceasta nu-i ingaduit, ca
spune Domnul: )r Rugati-vd pentru dusmanii vostri" 18 ; sau cer mila de la
Dumnezeu, desi pacatuiesc si nu se pocaiesc; si e cu neputinta ca aces-
tia sa primeasca, nu numai daca se roaga ei, dar chiar daca s-ar ruga
pentru ei altii care au mare indraznire inaintea lui Dumnezeu; de pilda
s-a rugat si Ieremia pentru iudei, dar a auzit: „Nu te ruga pentru poporul
acesta, ca nu te voi asculta" 19 . Daca ai toate acestea, adica. daca ceri cele
de folos, daca aduci lui Dumnezeu si tu din partea ta ceea ce esti dator
sa aduci, daca ai o viata apostolica, daca ai dragoste de aproapele si
traiesti cu el in buna intelegere, roaga-te si vei dobindi ce ceri, ca*iubi-
tor de oameni e Stapinul.

Ill

Apoi, dupa ce a spus: „De la Tatal Meu" - ca sa arate ca El este Cei
Ce da si nu numai Tatal Sau - a adaugat: „Cd unde sint doi sau trei adu-
nati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocul lor".

- Ce? Nu sint adunati doi sau trei in numele Lui?

- Sint, dar rar. Aici Hristos nu vorbeste simplu de adunare, nici nu
cere numai lucrul acesta, ci mai cu seama ceea ce am spus mai inainte,
anume si cealalta virtute odata cu aceasta; iar virtutea aceasta o cere cu
multa staruinta. Cu alte cuvinte, Hristos spune asa: „Daca cineva Ma
are pe Mine pricina premergatoare a dragostei lui fata de aproapele,
voi fi cu el daca savirseste si celelalte virtuti".

17. // Cor. 12, I).
IH. Malei . r >, -M.
I«l. In. II, 11.

702 SI'lNTUI, IOAN <!UKA l)K AUK

Acum 20 insa vedem ca majoritatea oamenilor au cu totul alte
temeiuri de dragoste si prietenie. Unul iubeste pentru ca e iubit; altul,
pentru ca este cinstit; altul, pentru ca cutare i-a lost de folos la o nevoie
sau la o afacere oarecare; altul, pentru alta pricina asemanatoare. Cu
greu vei gasi pe cineva care, pentru dragostea de Hristos, sa iubeasca pe
aproapele sau cu adevarat si asa cum trebuie sa-1 iubeasca. Pe cei mai
inulti dintre oameni ii leaga unii de altii afacerile si treburile lumesti.
Pavel n-a iubit asa, ci pentru Hristos. Din pricina aceasta la Pavel, chiar
cind nu era iubit asa cum iubea el, dragostea lui nu se stingea,
pentru ca-i pusese radacina puternica dragostea de Hristos. Acum insa
lucrurile sint cu totul altfel. Daca vom cerceta cu atentie vom vedea ca
la majoritatea oamenilor allele sint pricinile care ii fac sa se iubeasca
intre ei decit dragostea de Hristos. §i daca mi-ar da cineva putinta sa fac
aceasta cercetare aici, intr-o atit de mare multime de oameni, as arata
ca pricini curat lumesti leaga pe oameni unii de altii. §i se vede aceasta
din pricinile care fac din prieteni dusmani. Pentru ca oamenii se unesc
intre ei pe temeiul acestor pricini trecatoare, de aceea nici prieteniile
dintre ei nu sint nici calduroase, nici nu dainuiesc. Se intrerupe dragos-
tea de se isca intre ei insulte, pagube de bani, invidie, dragoste de slava
desarta si altele la fel cu acestea. Se intrerupe dragostea, ca nu are rada-
cina duhovniceasca. Daca ar fi avut o astfel de radacina, nici o pricina
lumeasca n-ar fi stricat dragostea duhovniceasca. Dragostea de aproa-
pele intemeiata pe dragostea de Hristos este trainica, nestricata, nebi-
ruita, nesfarimata. N-o pot sfarima nici calomniile, nici primejdiile, nici
moartea, nici altceva asemanator. Orice ar patimi un om care iubeste
asa pe aproapele sau nu va inceta niciodata a-1 iubi, pentru ca se uita la
pricina dragostei sale, la Hristos. Dar eel care iubeste pentru ca e iubit
si el la rindul sau, o termina repede cu dragostea daca prietenul sau il
supara cu ceva; dimpotriva, eel legat de semenul sau cu lantul dragostei
de Hristos niciodata nu va pune capat prieteniei. De aceea si Pavel spu-
nea: ,J)ragostea niciodata nu cade .

Ce poti sa spui? Ca te ocaraste eel pe care 1-ai cinstit? Ca a vrut sa te
junghie eel caruia i-ai facut bine? Dar daca-1 iubesti de dragul lui Hris-
tos, atunci aceasta dragoste te face sa-1 iubesti si mai mult. Pricinile care
due in celelalte feluri de dragoste la racirea dragostei ; tocmai acelea due aici
la sporirea ei. Mai intii, ca un om care-ti raspunde la dragoste cu ura este
pentru tine pricina de rasplata; in al doilea rind, ca omul acesta care-ti ras-
punde la dragoste cu ura are nevoie de mai mult ajutor, de mai mare

'20. De aici incepe partea morala: Despre dragoste. Sintem uniti unii cu altii mai mult pentru
pricini lumesti decit pentru dragostea de Hristos; de aceea si dragostea dintre noi se spulberd repede, pe
i iiiil dragostea care are temei pe Hristos riimine vesnicd.

■J.\. I Cor. i:t, 8.

( >MII II I .A MAI T.I

703

ingrijire. I)e aceea pe omul care iubeste pe oameni de dragul lui Hristos
nu-1 intereseaza din ce familie e cutare, din ce tara, daca e bogat, dacaii
raspunde la dragoste cu dragoste sau altceva asemanator, ci fie ca-1
uraste, fie ca-1 ocaraste, fie ca-1 ucide, el continua sa-1 iubeasca, pentru
ca are indestulatoare pricina de iubire pe Hristos; de aceea si sta neclin-
tit, tare si nemiscat in dragostea sa, ca se uita la Hristos. Ca si Hristos tot
asa a iubit pe dusmani, pe cei nerecunoscatori, pe ocaritori, pe hulitori,
pe cei ce-L urau, pe cei ce nici nu voiau sa-L vada, pe cei care preferau
lemnele si pietrele in locul Lui. I-a iubit cu cea mai inalta dragoste, fata
de care alta la fel nu poti gasi. ,JWai mare dragoste ca aceasta nu are nimeni,
spune Hristos, ca sa-sipuna cineva sufletul lui pentru prietenul lui" 22 . Uita-
te cum continua sa-i iubeasca pe cei care L-au rastignit, pe cei care
L-au batjocorit! Vorbeste si Tatalui despre ei, spunind: Jarta-le lor, ca
nu stiu ce fad" 23 , iar dupa inviere a trimis si pe ucenicii Lui la ei.

Sa cautam, dar, si noi aceasta dragoste, sa nazuim spre ea, ca sa
ajungem imitatorii lui Hristos si sa avem parte si de bunatatile cele de
aici si de cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin.

22. loan 15, 13.

23. Luca 23, 34.

OMILIA LXI

„Atunci apropiindu-se de El Petru a zis:

«Doamne, de cite ori imi va gre§i fratele meu §i-l voi ierta?

Pina la §apte ori?» Zisu-i-a lui Iisus:

«Nu-ti zic de §apte ori,

ci de §aptezeci de ori cite fapte" 1

I

Petru a socotit ca-I spune lui Hristos mare lucru; de aceea a adaugat
cu incredere: „Pind la sapte ori"? Cu alte cuvinte Petru II intreaba pe
Iisus: „De cite ori sa fac ceea ce ai poruncit sa fac? Daca fratele meu imi
greseste mereu, dar se caieste cind il mustru, de cite ori poruncesti sa-1
tot iert? Cu eel ce nu se caieste de greseala facuta si nici nu se recu-
noaste vinovat, mi-ai spus s-o curm cu el, zicind: „Sa-tifie tie ca unpdgin
si vames" 2 . Cu acesta insa nu mi-ai dat o astfel de poru'nea, ci mi-ai
poruncit sa mi-1 apropii. De cite ori, dar, trebuie sa-1 iert daca se
pocaieste, dupa ce il mustru? E destul de sapte ori?"

- Ce-i raspunde lui Petru Hristos, bunul si iubitorul de oameni
Dumnezeu?

- „Nu-ti spun de sapte ori, ci de sapte&ci de ori cite sapte!"
Aceste cuvinte ale lui Hristos nu arata un numar precis, ci un

numar nesfirsit; e vorba sa iertam pururea si necontenit. Dupa cum
cuvintul „de o mie de ori" arata de „nenumarate ori", tot asa §i aici.
Cind Scriptura spune: „Cea stearpa a nascut sapte" 3 , spune ca'a nascut
multi copii. Deci Hristos n-a marginit iertarea la numarul acesta, ci a
aratat ca trebuie sa iertam pururea si necontenit. Asta a aratat-o si prin pilda
pe care a spus-o indata. Ca sa nu se para ca da o porunca grea si impovara-
toare, cind a spus: „De saptezeci de ori cite sapte", a dat pilda cu datornicul
nemilostiv 4 . Prin aceasta pilda Hristos a urmarit mai multe lucruri: intii, a
deschis cale poruncii Sale de a ierta necontenit; apoi, a smerit pe eel care se
mindreste ca iarta; in sfirsit a aratat ca nu e greu sa ierti, ci foarte usor. De
aceea a dat ca pilda iubirea Sa de oameni, pentru ca'punind fata in fata

1. Malei 18, 21-22.

2. Malei 18, 17.
.'!. / Re/ii 2, . r >.

1. Mulri 18, X\ \\\.

c 1MII.II I. A MA III /<).')

iubirea ta de oameni cu iubirea Lui, sa cunosti ca chiar daca ai ierta de
saptezeci de ori cite sapte, chiar daca ai ierta necontenitpe toti cei ce-ti
gresesc, iubirea ta de oameni fata de bunatatea lui Dumnezeu cea
nemarginita - de care ai sa ai atita nevoie cind ai sa fii judecat si ai sa
dai seama de faptele tale - e ca o picatura de apa fata de un ocean
nemarginit; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult. De aceea a si
adaugat zicind:

,yAsemdnatu-s-a imparatia cerurilor cu un imparat care a vrut sa se soco-
teasca cu slugile sale. §i incepind sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic
cu zece mii de talanti. Neavind el cu ce sa plateasca, aporuncit sa-l vinddpe el,
pe femeia lui, pe copiii lui §i toate cite avea" 5 .

Acest datornic insa, dupa ce s-a bucurat de iubirea de oameni a sta-
pinului sau, s-a dus si a sugrumat pe tovarasul lui care-i datora o suta de
dinari. Stapinul miniat a poruncit sal bage iarasi la inchisoare pina ce
va plati tot.

Ai vazut cit de mare este deosebirea dintre pacatele ce le facem fata
de oameni si cele pe care le facem fata de Dumnezeu? Este atita deose-
bire cita este intre zece mii de talanti si o suta de dinari; dar, mai bine
spus, chiar cu mult mai mult. Lucrul acesta se datoreste |i deosebirii
dintre persoane si lantului pacatelor noastre. Cind ne vede un om ne
oprim de la pacat si pregetam a pacatui; dar cind ne vede Dumnezeu in
fiecare zi, nu ne oprim de la pacate, ci le savirsim fara teama pe toate, si
cu fapta si cu cuvintul. Pacatele noastre ajung mai grele, nu numai
pentru asta, ci si pentru binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu,
ca §i pentru cinstea cu care ne cinsteste El.

Daca vreti sa aflati ca pacatele noastre fata de Dumnezeu sint ca
zece mii de talanti, dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult, voi
incerca sa v-o arat pe scurt. Ma tern insa sa nu le dau si mai mult prilej
de pacatuire celor care sint inclinati spre pacat si celor carora le place
sa pacatuiasca mereu, sau sa arunc in deznadejde pe cei cu frica de
Dumnezeu si sa-i fac sa intrebe ca si ucenicii: „Dar atunci cinepoate sa se
mintuiasca?" 6 . Cu toate acestea tot voi grai, ca sa intaresc si mai mult in
credinta pe cei credinciosi si sa-i fac si mai buni. Cei care nu simt nici o
durere cind pacatuiesc, pentru ca pacatele au pus stapinire cu totul pe
sufletul lor, nu se vor departa de pacate si de rautate; iar daca din pri-
cina cuvintelor mele vor lua curaj sa pacatuiasca si mai mult, nu sint de
vina spusele mele, ci nesimtirea lor; ca spusele mele vor putea smeri si
duce pe calea pocaintei daca vor lua aminte la ele. Dimpotriva, cei cu
frica de Dumnezeu, cind vor vedea marimea pacatelor lor, vor
cunoaste si puterea caintei si se vor alipi si mai mult de ea. De aceea tre-
buie neaparat sa va vorbesc.

. r ). Main IH, 2A 2. r >.
(I. Mn nu 1(1, \>U

/()(, si IN I I II. IOAN tilIRA DE ADR

Dcci voi grai si voi pune inaintea voastra pacatele cite le savirsim
lata de Dumnezeu si cite le savirsim fata de oameni. Nu voi pune inain-
tea voastra pacatele pe care si le stie fiecare,ci pe cele generale; pe cele
pc care le stie fiecare sa le adauge constiinta fiecaruia. Voi face aceasta
vorbind mai intii de binefacerile facute noua de Dumnezeu.

- Care sint aceste binefaceri?

- Ne-a creat din nimic; a facut pentru noi toate cele pe care le
vcdem: cerul, marea, pamintul, aerul, pe toate cele din ele: animalele,
plantele, semintele. Trebuie sa vorbesc pe scurt, din pricina noianului
uemarginit de opere facute de Dumnezeu. Dintre toate fiintele de pe
pamint numai noua oamenilor ne-a dat un astfel de suflet. Pentru om a
sadit raiul, i-a dat un ajutor, 1-a pus stapin peste toate fiintele necuvinta-
toare, cu slava si cu cinste 1-a incununat. Dupa acestea, cu toate ca a fost
nerecunoscator fata de Binefacatorul sau, a fost totusi invrednicit de
daruri si mai mari.

II

Nu te uita numai la aceea ca 1-a scos afara din rai, ci uita-te si la cis-
(igul pe care 1-a avut din izgonirea din rai. Dupa ce 1-a izgonit din rai,
dupa ce i-a dat acele nenumarate bunatati si dupa ce i-a facut felurite
binefaceri, a trimis si pe Fiul Sau la cei carora le-a facut bine si totusi II
urasc: ne-a deschis cerul, ne-a deschis largi portile raiului si ne-a facut
lii pe noi cei nerecunoscatori, pe noi dusmanii Lui. De aceea bun prilej
este si acum sa zicem: „0, adincul bogatiei §i al intelepciunii §i al §tiintei lui
Dumnezeu"! 7 Ne-a dat si botezul iertarii pacatelor, izbavirea de pedeapsa,
mostenirea imparatiei cerurilor; a fagaduit mii de bunatati celor care fac bi-
nele; ne-a intins mina, a revarsat Duhul Sfint in inimile noastre.

Dar ce s-a intimplat? Cum ar fi trebuit sa ne purtam dupa ce ne-a
dat atit de multe si de mari bunatati? Oare, daca am fi murit in fiecare zi
pentru Cei Ce ne iubeste atita, am fi putut plati noi dupa vrednicie aceste bi-
nefaceri, sau mai bine spus am fi putut plati noi cea mai mica parte din dato-
iie? Nicidecum! Ca si plata aceasta s-ar fi intors tot spre folosul nostru.

Cum ne purtam, dar, noi care sintem datori sa murim in fiecare zi
pentru El? Cum? Ii calcam in fiecare zi legile Lui!

Sa nu va revoltati daca am sa-mi ascut limba impotriva pacatosilor.
Nu va voi invinui numai pe voi, ci si pe mine.

Cu cine vreti sa incep? Cu robii? Cu oamenii liberi? Cu militarii? Cu
oainenii din popor? Cu dregatorii? Cu cetatenii de rind? Cu femeile? Cu
barbalii? Cu batrinii? Cu linerii? Cu ce virsta? Cu ce slujba? Cu ce meserie?

V Kiwi. I I, X\.

I IMII II I A MA I II '/()•,

Victi s;i inccp cu militarii ? Ce pacate nu lac acestia in fiecare zi.'
( )c anise, insulta, se inlurie, lac negot cu nenorocirile altora, se asca-
maiii'i lupilor; niciodata nu sint cu miinile curate de pacate, dupa cum
maica nu i niciodata f'ara valuri. Care patimi nu-i supara? Care boala
mi lc asediaza sufletul? Pizmuiesc pe cei de acelasi grad cu ei, invidiaza
si imibla dupa slava desarta; sint lacomi si hrapareti cu cei mai mici
(lecit ci; sint dusmani si sperjuri cu cei cu care sint in proces, cu cei care
alcai'ga la ei ca la un port. Cit jaf, cita lacomie, cite calomnii, cite sarla-
lanii, cite linguseli slugarnice! Haide acum sa punem fata in fata aceste
faple cu legea lui Hristos! „Cel ce va zicefratelui sdu: „Nebunule!" vinovat
va ji de gheena focului" 8 ; „Cel care se uitd la ofemeie ca sa opofteascd a sifacut
desfrinare cu ea" 9 ; „Dacd nu se va smeri cineva pe sine ca un copil, nu va
intra in imparatia cerurilor" w . Militarii insa isi fac o meserie din a se
purta cu ingimfare cu cei de sub ei si cu cei dati pe mina lor; iar acestia
tremura si se tern de ei mai grozav ca de niste fiare salbatice. Nu fac
nimic pentru Hristos, ci totul pentru pintece, pentru bani, pentru slava
desarta. Este, oare, cu putinta sa numeri cu cuvintul pacatele savirsite
cu fapta de ei? Cine poate povesti glumele lor, risetele lor, discutiile lor
lara rost, cuvintele lor de rusine? Despre lacomia lor nici nu se poate
vorbi! Dupa cum monahii care locuiesc in munti nu stiu cei lacomia,
lot asa si militarii, dar intr-un inteles contrar. Monahii nu stiu ce-i laco-
mia pentru ca boala asta este departe de ei; militarii insa sint atit de
ametiti de ea, incit nici nu simt ce mare pacat e lacomia. Pacatul acesta
a alungat atit de departe virtutea si-i tiranizeaza atit de mult, incit nici
nu mai socotesc lacomia pacat greu.

Vreti sa lasam pe militari de-o parte si sa venim la alti oameni mai
cu frica de Dumnezeu! Hai sa cercetam viata muncitorilor si a meseria-
silor. Acestia par ca traiesc din munca cinstita si din sudoarea lor. Dar si
acestia, cind nu iau aminte la ei insisi, savirsesc multe pacate in munca
lor. Ca la osteneala muncii lor adauga nedreptati la cumparari si la vin-
zari; adeseori in lacomia lor, se jura, jura strimb, spun minciuni; sint
prinsi cu totul de afaceri lumesti si traiesc lipiti de cele de pe pamint. Ca
sa ci§tige bani, fac orice. Ca sa dea din banii lor si celor nevoiasi, nu-si
dau multa osteneala, ca totdeauna voiesc sa-si mareasca averea. Cine
poate povesti ocarile, insultele, imprumuturile, dobinzile, contractele
pline de sarlatanii, afacerile cele rusinoase ale acestor oameni?

X. Main :"., T2.

!). Main . r >, :>X.

ID Mali i |H. 1

'/OK SI IN II II. IOAN (UlllA l)K AUK

III

Vreti insa sa-i lasam si pe acestia si sa venim la altii, care par mai
drepti decit ei?

- Cares acestia?

- Proprietarii de pamint, cei care se imbogatesc de pe urma pamin-
tului. Poate fi, oare, o meserie mai nedreapta decit aceasta? Daca ai cer-
ceta cum se folosesc de nenorocitii si de sarmanii muncitori de pamint
de pe mosiile lor, ai vedea ca mosierii sint mai cruzi chiar decit barba-
rii. Pun pe spatele acestor oameni, topiti de foame si munciti toata viata
lor, sarcini necontenite si impovaratoare; ii pun la munci istovitoare; se
folosesc de trupurile lor ca de magari si de catiri, dar, mai bine spus, ca
de pietre; nu-i lasa nici macar sa rasufle putin; fie ca e treaba pe ogoare,
fie ca nu, la fel ii chinuie si nu le dau ragaz. Ce poate fi mai jalnic ca sta-
rea acestor oameni care, dupa ce s-au chinuit toata iarna, supti de frig,
de ploaie si nedormiti, ies din iarna cu miinile goale, ba inca si cu dato-
rii; se tem sj tremura, mai mult ca de foame §i de moarte, de bataile
vechililor, de chinuri, de cercetari, de intemnitari, de lucrari de care nu pot
scapa. Cine poate spune afacerile ce le fac mosierii pe spatele acestor
nenorociti? Cine poate spune citi bani cistiga de pe urma muncii lor?
Din munca si din sudoarea lor mosierii umplu teascurile si butoaiele,
dar nu le dau voie sa ia acasa cit de putin. Varsa tot rodul pamintului in
butoaiele lor cele nelegiuite si le arunca muncitorilor pentru munca lor
citiva banuti. Mosierii nascocesc noi feluri de dobinzi, de care nu
pomenesc nici legile paginilor. Intocmesc polite de imprumut pline de
blestem. Silesc pe cei ce se imprumuta de la ei sa le dea o dobinda de
cincizeci la suta, nu unu la suta. §i cer o dobinda atit de mare de la unul
care are de hranit femeie si copii, de la unul care este om ca si el, de la
unul care-i umple cu munca lui hambarele si pivnitele. Mosierii insa nu
se gindesc la aceasta. De aceea bun prilej este acum sa rostesc cuvintele
profetului: „Spaiminteazfi,-te,cerule, cutremura-te,pamintule" 11 . La cita. sal-
baticie s-a pogorit neamul omenesc!

Nu spun asta ca sa critic cumva meseriile, agricultura, armata, ogoare-
le, ci pe noi insine! Pentru ca si Cornelie sutasul era militar, Pavel eramese-
rias, fkcator de corturi, si dupa ce predica se indeletnicea cu meseria sa; Da-
vid era imparat, iar Iov avea mosii intinse si multe venituri. Dar pentru nici
unul din ei ocupatiile lor nu le-au fost o piedica in calea virtutii.

Gindindu-ne, dar, la toate acestea si avind in minte si cele zece mii
de talanti ce-I datoram lui Dumnezeu, sa ne sileasca ginduriie acestea sa ier-
lam aproapelui nostru datoria mica si neinsemnata ceo are catre noi! E

I I. In. 2, VI.

< IMIIJI I, A MAI I.I '/()()

voiha, dour, sa dam socoteala numai de poruncile ce ne-au fost incre-
dintalc sa le pa/.im; numai datoria asta o avem de plata, ca toata datoria
cc o avem noi lata de Dumnezeu n-o putem plati oricit ne-am stradui.
De aceca. Dumnezeu ne-a dat o cale usoara si lesnicioasa pentru plata
daloiiei, in stare sa stearga toate datoriile noastre, iar aceasta cale este
aceea a iertarii greselilor celor ce ne gresesc, a netinerii de minte
a laului ce ni 1-au facut altii.

Dar ca sa cunoastem bine aceasta cale sa auzim continuarea pildei
spuse de Domnul.

„/ s-a adus lui un datornic cu zece mii de talanti. Neavind el sa pld-
teascd, a poruncit sd-l vindd pe el §i pe femeia lui §'i pe copiii lui" 72 .

- Pentru ce a poruncit sal vinda pe el, pe femeia lui si pe copiii lui?

- Nu din cruzime, nici din neomenie - ca paguba s-ar fi rasfrint si
asupra ei, ca era roaba si sotia aceluia -, ci dintr-o nespusa purtare de
grija. Stapinul voia sal inspaiminte cu amenintarea aceea, sa-1 faca sa se
mage, nu sal vinda. Daca ar fi vrut sa-1 vinda, nu i-ar fi ascultat ruga-
mi n tea, nici nu i-ar fi iertat datoria.

- Dar pentru ce n-a facut asta inainte de a-i face socoteala, pentru
ce nu i-a iertat inainte datoria?

- Pentru ca a vrut sa-1 faca sa-si dea seama de ce mare datorie il
izbaveste, ca sal faca si prin asta mai milostiv cu tovarasii sal Daca si
dupa ce a aflat cit de mare este datoria sa, daca si dupa ce a cunoscut
marimea iertarii de care s-a invrednicit, el tot la mai luat de git pe tova-
rasul sau ca sa-i plateasca datoria, pina la ce cruzime nu s-ar fi urcat
daca n-ar fi fost dascalit mai inainte cu atit de mari pilde de blindete si
de omenie!

- Ce-a spus insa datornicul acesta stapinului sau?

- Jngaduieste-ma si-ti voi plati tot!" Iar stapinul lui, milostivindu-se, l-a
sloboz.it si i-a iertat datoria" 13 .

Ai vazut iarasi cit de covirsitoare este iubirea de oameni a stapinu-
lui? Sluga a cerut numai o aminare a datoriei, iar stapinul i-a dat mai
mult decit a cerut: i-a lasat toata datoria si l-a iertat. De la inceput avea
de gind sa-1 ierte; dar nu voia sa fie al lui darul, ci si al rugaciunii ace-
luia, ca sa nu piece neincununat. Chiar daca a cazut sluga aceea la
pamint si s-a rugat, totusi iertarea se datoreste in intregime bunatatii
stapinului. Pricina iertarii a aratat-o prin cuvintele: „Cd milostivindu-se,
i-a iertat datoria". Dar stapinul voia sa vina si datornicul cu ceva, ca sa
nu i lie rusinea prea mare; voia sa invete, prin propriile sale suferinte,
sa lie iertator cu tovarasul sau.

1'.'. Main 18, 2\ 2. r >.
I.! Main IK, '.'li '.'/'.

V |l) M M\ HI H 'AN C.IIRA l)K AUK

IV

hna acum datornicul acesta a fost un om bun si cumsecade. A mar-
lurisit ca este dator, a fagaduit ca are sa plateasca datoria, a cazut la
|)icioarele stapinului sau, la rugat, si-a recunoscut pacatele, a cunoscut
marimea datoriei sale. Dar faptele lui de mai tirziu nu sint vrednice de
i cle de mai inainte. Dupa ce a iesit de la stapinul sau, nu dupa multa
vivme, ci indata, pe cind ii suna inca in ureche binefacerea, a intrebuin-
lat in rau darul si libertatea data de stapin.

„Gdsind pe unul din tovardsii lui, care ii era dator o suta de dinari, il
sugrumd, zicind: «Plateste-mi ce-mi esti dator !»" u

Ai vazut iubirea de oameni a stapinului! Ai vazut si cruzimea slugii!
Ascultati, cei care faceti acestea pentru bani! Daca nu trebuie sa va pur-
tati asa cind va greseste cineva, cu mult mai mult cind va datoreaza bani.

- Ce i-a spus tovarasul lui?

- „Ingdduie§te-mi §i-ti voi plati tot!" "

El insa nu s-a rusinat nici de cuvintele care 1-au scapat pe el de
datorie - ca si el rostise aceleasi cuvinte si i s-a iertat datoria cea de zece
mii de talanti -, nici n-a cunoscut limanul care la scapat de la inec si
nici chipul in care la rugat tovarasul lui nu i-a mai adus aminte de iubi-
rea de oameni a stapinului sau, ci pe toate acestea alungindu-le din
minte din pricina lacomiei, a cruzimii si a urii, a ajuns mai salbatic ca o
liara si a inceput sa-1 stringa pe tovarasul lui de git. Ce faci, omule?
Nu-ti dai seama ca facind asa te acuzi pe tine insuti, iti infigi sabia in
pieptul tau si anulezi hotarirea si darul stapinului tau? Dar nu s-a gindit
la nimic din acestea, nu si-a adus aminte de binefacerile primite si nici
nu i s-a muiat inima, desi rugaciunea tovarasului sau nu era pentru o
datorie la fel de mare cu datoria pentru care se rugase el. Se rugase
pentru zece mii de talanti; tovarasul lui, pentru o suta de dinari. Unul il
rugase pe stapin, celalalt pe unul de seama lui; unul dobindise iertarea
intregii datorii, celalalt ii cerea numai o aminare. §i nici atit n-a vrut, ci
J-a bdgat la inchisoare. Iar tovard§ii lui vdzind, au spus stapinului lor" 16 .

Nici oamenilor nu le-a placut, dar lui Dumnezeu! Li s-a facut mila
celor ce nu datorau nimic.

- Ce a facut stapinul?

- A spus:

„Sluga vicleana, toala datoria aceea U-am ieitat-o pentru ca m-ai rugat Nu
tivbuia sa-li fie mila ?i fie de tovarasul tau, dupa cum mi avut $i eu mi/a de line?" ' 7 .

M. Stnlei IK, 2K.

I.V Main IK, '29.

I(i. Main IK, HO ,'il.

!7 Main IK, .'!'.' ;ct.

( IMIMI I. A MAI I.I y | |

Ve/.i ianisi bunatatea stapinului! Sta la judecata cu sluga sa si totusi
so scu/a ca trebuie sa ia inapoi darul ce i la facut. Dar, mai bine spus,
nu la luat el inapoi, ci eel ce a primit darul i-a dat prilej sa-i ia ina-
poi darul. De aceea si spune: „loatd datoria aceea ti-am iertat-o pentru
cd m-ai rugat. Nu trebuia sd-tifie mild §i tie de tovard§u! Mw?" Chiar daca ti
se parea greu sa ierti o suta de dinari, totusi ar fi trebuit sa te uiti si
la cistigul ce 1-ai avut si la acela pe care 1-ai mai fi avut mai tirziu. Chiar
daca este impovaratoare porunca, totusi trebuia sa te gindesti la rasplata.
Nu trebuia sa te gindesti ca acela te-a suparat, ca nu ti-a platit datoria, ci ca
tu ai suparat tare pe Dumnezeu, pe Care-L impacasesi numai cu o rugamin-
te. Daca-ti este atit de greu sa fii prieten cu eel ce te-a suparat, apoi cu mult
mai greu este sa cazi in iad; iar daca ai pune fata in fata una cu alta, ai vedea
ca e mult mai usor sa te impaci cu eel ce te-a suparat decit sa cazi in iad.

Cind sluga aceasta datora stapinului sau zece mii de talanti, stapi-
nul nu 1-a numit „viclean", nici nu la ocarit,ci 1-a miluit; dar cind s-a
purtat cu tovarasul sau ca un ticalos, atunci ii spune: „Slugd vicleana".

Sa auzim noi cei lacomi cuvintele acestea. Ca noua ne sint adre-
sate. Sa auzim aceste cuvinte noi cei nemilosi si cruzi. Ca nu sintem
cruzi cu altii, ci cu noi insine. Cind vrei sa faci rau cuiva, gindeste-te ca
tie iti faci rau, nu aceluia; iti legi pacatele tale, nu pe ale aproapelui.
Orice rau ai face unui om il faci ca un om si numai pe lumea aceasta;
Dumnezeu insa, nu asa, ci te va pedepsi mai cumplit cu pedeapsa cea
de pe lumea cealalta.

„§i l-a dat chinuitorilor pind ce va pldti toata datoria" 18 .

Cu alte cuvinte, 1-a dat pentru totdeauna pe mina chinuitorilor, ca
niciodata nu va putea plati toata datoria. Pentru ca binefacerea stapinu-
lui nu tea facut mai bun, ramine ca pedeapsa sa te indrepte. Lui Dum-
nezeu nu-I pare rau de darurile si harurile ce le face oamenilor; dar rau-
tatea acestui datornic a fost atit de mare ca a desfiintat si aceasta lege.
Ce poate fi mai cumplit decit rautatea, cind ea duce la desfiintarea unui
dar dumnezeiesc atit de mare si atit de bogat?

Stapinul nu 1-a dat pe mina chinuitorilor asa simplu, ci cu minie.
Cind poruncise sa-1 vinda nu se vedea minie in cuvintele sale; de altfel
nici nu 1-a vindut; amenintarea era doar un prilej foarte nimerit ca sta-
pinul sa-si arate iubirea sa de oameni. Acum insa hotarirea sa este plina
de minie: porunceste sal pedepseasca si sal chinuiasca.

Ce mai spune pilda?

„A$a vaface §i voud TatdlMeu, daca nu veti ierta fiecare fratelui sau din
iniind greselile lor" 1 ''.

IK. Mulri IK, .11.
Ml. Main IK, .(.'>

M IN I HI Ic IAN (.1 lltA III. AUK

Nu spune: „Tatat vostru", ci: „Tatal Meu". Ca nu se cuvine ca Dum-
nezeii sS lie numit Tata al unui om atit de rau si de crud.

V

Doua 20 lucruri cauta Hristos sa ne invete prin aceasta pilda: unul,
ca noi sa ne recunoastem greselile noastre; al doilea, sa iertam celor ce
ne gresesc. Ne cere sa ne recunoastem greselile noastre in vederea ier-
(arii gresitilor nostri, ca sa ne fie mai usoara iertarea; pentru ca eel care
i ecunoaste ca greseste este mai iertator cu aproapele sau. Sa nu iertam
insa numai cu gura, ci din inima, ca nu cumva, razbunindu-ne pe cei ce
iu' ail gresit, sa implmtam sabia in noi insine. Tea suparat, oare, atit de
mult eel ce ti-a gresit cita suparare iti pricinuiesti tie insuti cind tii
niereu viu in minte raul ce ti la facut acela si mai atragi asupra ta si
pedeapsa lui Dumnezeu? Dar daca esti treaz si filozofezi, raul se va
intoarce pe capul aceluia si el va suferi. Daca te superi si te necajesti,
alunci tu te vatami singur, nu celalalt. Nu spune dar: „M-a ocarit, m-a
i alomniat, mi-a facut numai rau!" Cu cit vei spune ca ti-a facut mai
mult rau, cu atit arati mai mult ca el este binefacatorul tau. Iti da prilejul
sa ti speli pacatele. Deci cu cit iti face mai mult rau, cu atit acela ajunge
mai mare pricina de iertare a pacatelor tale. Daca vrem, nimeni nu ne
poate face vreun rau, ci chiar dusmanii ne pot fi de foarte mare folos.
Dar pentru ce vorbesc eu de oameni? Este, oare, cineva mai rau decit
diavolul? Ei bine si diavolul poate sa ne fie mare pricina de laude si de
cununi. O arata Iov. Deci pentru ce te mai temi de omul care te dusma-
iicste, cind chiar diavolul iti este pricina de incununare? Vrei sa-ti spun
cite cistigi de induri cu fata senina relele ce ti le fac dusmanii? Cel dintii
si eel mai mare cistig este scaparea de pacate. Al doilea cistig, taria
sulleteasca si rabdarea. Al treilea cistig, blindetea si iubirea de oameni.
Da, omul care stie sa nu se minie pe cei care-1 supara va fi cu mult mai
blind cu prietenii. Al patrulea cistig, ca nu se minie niciodata; iar
aceasta nu are egal. Ca omul care nu se minie scapa si de tristetea prici-
i ui i til de minie si nici nu-si cheltuieste viata in suparari si dureri zadar-
n ice; omul care nu stie cei ura nu stie nici ce-i supararea, ci se bucura
de multumire sufleteasca si nenumarate bunatati.

Deci, daca urim pe altii ne pedepsim pe noi insine, dupa cum daca iu-
bim pe altii ne facem noua insine bine. In afara de aceasta esti respectat de
loti, chiar de dusmani, fie ei chiar demoni; dar, mai bine spus, daca nu
1 1 rasti, nici nu vei avea dusmani. Iar eel mai mare si eel dintii bine este ca do-
bmdesti iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Daca ai facut pacate, vei

70. I)i' iiici incepe pailcii nidiahl: ,S'a nu purloin ura celor care ne ocar&sc, celor care ne calom-
iiiu il \i nr joe n)u, it si) iniliirinn hi turn/; ha, nun mull, sa ne rugam pentru ei.

( IMII.II I .A MAI II '/' l.i

dohindi ieitaie; daca ai facut lapte bune, vei capata mai multa indraz-
uirc inuinlea lui Dunmezeu.

Sa cauiam, dar, sa nu urim pe nimeni, ca si Dumnezeu sa ne
iubeasca pe noi, sa.Se milostiveasca si sa ne miluiasca, chiar daca paca-
tele noastre ar fi de zece mii de talanti.

Imi spui ca cineva ti-a facut rau? Miluieste-1, nu-1 uri! Plingi si jeles-
le-l, nu i intoarce spatele! Ca n-ai suparat tu pe Dumnezeu, ci el! Pe tine
Dumnezeu te lauda daca suferi fara gind de razbunare raul ce ti sa
facut. Gindeste-te ca Hristos, cind avea sa fie rastignit pe cruce, Se
bucura pentru El, dar plingea pentru rastignitorii Sai. Tot asa tre-
buie sa facem si noi. Cu cit ni se face mai mult rau, cu atit mai mult
trebuie sa plingem pe cei care ne fac rau. De aici, pentru noynari buna-
tati, pentru aceia, chinuri si pedepse.

Ai fost ocarit si lovit in fata oamenilor? Acela s-a facut de ru-
sine si s-a necinstit in fata oameniloi; a deschis impotriva lui gura a
nenumarati acuzatori, iar tie ti-a impletit mai multe cununi si a adunat
in jurul tau multi laudatori ai indelungii tale rabdari.

Te-a birfit la altii? Ce-i asta, cind stii ca Dumnezeu este Acela Care
are sa-ti ceara socoteala de faptele tale, si nu oamenii la care ai fost birfit.
Birfitorul tau si-a adaugat lui si pricina de pedeapsa, ca sa dea socoteala nu
numai de pacatele lui, ci si de cele ce le-a spus despre tine. Pe tine te-a birfit
in fata oamenilor, el insa a fost birfit in fata lui Dumnezeu.

Daca nu-ti sint de ajuns cele ce ti-am spus, gindeste-te ca si Stapinul
tau a fost birfit si de satana si de oameni; si a fost birfit fata de cei pe
care-i iubea eel mai mult. Iar Fiul Lui Cei Unul-Nascut aceleasi le-a
patimit. De aceea §i spunea: Dacape stapinul casei \-a numit Beelzebul,
cu mult mai mult pe casnicii lui?" 21 . §i nu numai ca vicleanul diavol L-a bir-
fit, dar a si fost crezuta birfirea lui; si nu L-a birfit cu birfeli obisnuite, ci
cu ocari si cu pacate foarte mari: L-a facut indracit 22 , a spus ca este
inselator 23 si impotriva lui Dumnezeu.

Ti s-au rasplatit cu rau binefacerile? Plingi si jele§te mai ales pe eel
ce ti-a facut rau, iar de tine bucura-te ca ai ajuns asemenea lui Dumne-
zeu, Care rasare soarele peste rai si peste buni 24 . Iar daca imitarea lui
Dumnezeu te depaseste - desi nu-i greu pentru mintea treaza -, daca
totusi ti se pare asta peste puterile tale, haide sa te due la niste oameni,

21. Matei 10, 25.

22. loan 7, 20.

23. Matei 27, iVX
2\. Matei h, 1. r >.

'(]_■} MINIMI. IC IAN CI IK A III'. AUK

cu si tine, la losif, care a suferit o multime de rele de la fratii lui si totusi
lea facut bine 2 ', la Moise, care s-a rugat pentru cei care uneltisera de
atitea ori impotriva lui 2 ", la Pavel, care se ruga sa fie anatema pentru
iudei 27 , desi nu putea sa numere suferintele indurate de la ei, la §tefan,
care fiind batut cu pietre, s-a rugat sa li se ierte lor pacatul acela 28 .
Gindindu-ne la toate acestea, sa scoatem din sufletul nostru toata
minia, ca si Dumnezeu sa ne ierte si noua toate pacatele, cu harul si
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui si
Slintului Duh slava, putere si cinste acum si pururea si in vecii vecilor,
Amin.

25. Fac. 45, 1-15.

26. Ie§. 32, 32.

27. Rom. 9, 3.

28. Fapte 7, 60.

OMILIA LXII

„§i a fost cind a sflrsit Iisus cuvintele acestea,

a trecut din Galileea §i a venit in hotarele Iudeii,

dincolo de Iordan" 1

I

Adesea Hristos a parasit Iudeea din pricina invidiei fariseilor.
Acum vine iarasi in Iudeea, pentru ca patimile erau aproape. Nu5e suie
deocamdata la Ierusalim, ci ramine in hotarele Iudeii.

Cind a venit in Iudeea,

„Au mers dupd El multimi multe §i i-a vindecat pe ei" 2 .

Hristos nu invata continuu cu cuvintul, dar nici nu facea necontenit
minuni, ci facea cind una, cind alta spre a-i mintui in felurite chipuri pe
cei ce stateau linga El si II urmau. Pe temeiul minunilor arata vrednice
de credinta invataturile Sale, iar pe temeiul invataturii cuvintelor Sale
marea folosul minunilor. Lucra asa pentru a-i calauzi la cunoasterea lui
Dumnezeu.

Uita-mi-te si la aceea ca evanghelistii amintesc de popoare intregi
printr-un singur cuvint si nu spun numele fiecaruia din cei vindecati.
Evanghelistii nu spun ca a vindecat pe cutare si pe cutare, ci ca a vinde-
cat multi, invatindu-ne sa nu ne mindrim.

Hristos a vindecat facind bine celor vindecati; iar prin ei, altora
multi. Vindecarea acestora a fost pentru altii temei de cunoastere a lui
Dumnezeu, dar nu pentru farisei; ei tocmai din pricina asta se salbati-
ceau mai mult si veneau la El ca sa-L ispiteasca. §i pentru ca nu puteau
ataca minunile, Ii puneau intrebari.

„Apropiindu-se de El §i ispitindu-L, ziceau: ,JEste ingdduit omului sd-§i
lase femeia pentru orice pricina?" 3

Ce nebunie! Socoteau ca Ii vor in chide gura cu aceasta intrebare,
desi primisera dovezi de puterea Sa. Cind au vorbit cu El multe despre

I. Matei I!), I.
•2. Main I!), 2.
IS. Mulfi I!), :t.

7I*> SKIN lit!. 1QAN (JURA ue aur

simbata', cind I-au spus ca huleste', cind au spus ca are demon 6 , cind au
certat pe ucenici ca merg prin semanaturi 7 , cind L-au intrebat pentru ce
ucenicii maninca cu miinile nespalate 8 , Hristos, inchizindu-le gura §i
legindu-le limba lor nerusinata, i-a slobozit, dar nici asa nu s-au potolit.
Asa e rautatea, asa e invidia: nerusinata si obraznica. De i-ai inchide
gura de mii de ori, de mii de ori da iarasi asalt.

Uita-mi-te la viclenia lor si din felul intrebarii. Nu I-au spus: „Ai
poruncit ca femeia sa nu fie lasata", ca Domnul daduse o astfel de lege 9 .
N-au pomenit de cuvintele Lui, dar au pornit de la ele, gindind ca fac
latul mai mare; si voind sa-L faca sa se contrazica, nu spun: „Pentru ce
ai dat cutare si cutare lege?", ci, ca si cum n-ar fi vorbit deloc despre
aceasta, si ca si cum Domnul n-ar fi dat nici o lege, II intreaba: ,J)aca
este ingdduit", nadajduind ca Hristos uitase ce spusese. §i daca le-ar fi
raspuns ca este ingaduit sa o lase, erau gata sal puna in fata cele
spuse de El si sa-L intrebe: „Cum? N-ai spus mai dinainte contra-
riul?" Iar daca le-ar fi raspuns ceea ce spusese mai inainte, sa-I puna in
fata legea data de Moise.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- N-a spus: „Pentru ce Ma ispititi.fatarnicilor?", desi mai tirziu le-o
spune 10 . Nu, acum nu le graieste asa.

- Pentru ce oare?

- Pentru ca sa-Si arate odata cu puterea si blindetea. Nu tace tot-
deauna, ca sa nu socoteasca dusmanii Sai ca nu le cunoaste viclenia; dar
nici nu-i mustra totdeauna, ca sa ne invete sa suferim toate cu blindete.
Dar ce raspuns le da?

„N-ali ciltl '/are, cdeiCarei-afdcutdintruinceput,bdrbat§ifemeie
i-afdcut? Si a <./„ .Pentru aceea va lasa omulpe tatdl sdu §ipe mama sa §i se
va lipi de femeia sa si vorfi cei doi un trup. Deci nu mai sint doi, ci un trup.
Asadar, ceea ce a unit Dumnezeu omul sa nu despartd" 11 .

Uita-te la intelepciunea Invatatorului! Cind a fost intrebat: ,JDacd
este ingdduit", n-a raspuns indata: „Nu-i ingaduit", ca ei sa nu se tulbure
si sa faca galagie ci, inainte de a arata care-i hotarirea Sa, o face cunoscuta
prin felul raspunsului Sau. aratind ca aceasta este si porunca Tatalui

■1. MaUi

VI

.">. MuU i :

I

(I 1 mill /

./(

7 .I/,// .

; I

X l/rt/, .

\ :')

'.) M,/i,

i

K) Ma..

.'.■

1 ! Mill:

1'.

OMII.II LA maii:i 7J_7

Sau si ca a dat porunca Sa cu privire la casatorie fara sa fie impotriva lui
Moise, ci cu totul de acord cu el. Uita-te ca Domnul intareste spusele
Sale nu numai pe crearea omului, ci si pe porunca lui Dumnezeu. N-a
spus ca Dumnezeu a creat numai un singur barbat si o singura femeie,
ci si ca a poruncit ca un singur barbat sa se uneasca cu o singura femeie.
Daca Dumnezeu ar fi voit ca barbatul sa o lase si sa ia alta, ar fi facut un
singur barbat si mai multe femei. Dar asa si prin felul crearii lor si prin
felul legii date, a aratat ca un barbat trebuie sa traiasca necontenit cu o
singura femeie si sa nu se desparta niciodata de ea. §i iata cum spune:
„Cel Care i-a facut dintru inceput, barbat §i femeie i-a facut", adica au fost
facuti dintr-o singura radacina si au ajuns un singur trup. „§i vorfi cei doi
un singur trup". Apoi, ca sa infricoseze pe cei care invinuiesc legea
veche si ca sa o si intareasca totodata, n-a spus: „Nu trebuie, dar, sa va
lasati femeile! Nu trebuie sa va despartiti!", ci: „Ceea ce a unit Dumnezeu,
omul sa nu desparta", „Daca tu, le zice Hristos, imi spui de Moise, Eu iti
spun de stapinul lui Moise. In afara de aceasta, Ma sprijin si pe timpul
cind s-a legiuit casatoria. Dumnezeu dintru inceput i-a facut pe ei bar-
bat si femeie 12 ; si legea aceasta, chiar daca pare data acum de Mine, este
mai veche decit legea lui Moise si-i foarte chibzuita, ca n-o aduce
numai pe femeie alaturi de barbat, ci-i porunceste sa lase pe tatal §i pe
mama ei; si nici nu legiuieste ca barbatul sa vina la femeia sa, ci sa se
lipeasca de ea; iar prin acest cuvint arata ca unirea este de nedesfacut.
Apoi nici nu se margineste numai la atita, ci cere ca unirea lor sa fie si
mai strinsa, ca spune: „Vor fi cei doi un trup".

II

Apoi, dupa ce a citat legea aceasta veche, data si cu fapta si cu
cuvintul, dupa ce a aratat ca este vrednica de credinta pentru ca Dum-
nezeu a dat-o, Hristos, cu autoritate, o talmaceste si El si legiuieste,
zicind: „Deci nu mai sint doi, ci un trup". Dupa cum este o crima sa tai
trupul omenesc, tot asa este o nelegiuire sa desparti femeia de barbat. §i
Hristos nu S-a oprit la atita, ci a adaugat si pe Dumnezeu, zicind: „Ceea
ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta".

Hristos arata deci ca divortul este si impotriva firii si impotriva
legii; impotriva firii, pentru ca se taie trupul; impotriva legii, pentru ca
cei ce vor sa divorteze fac lucrul acesta impotriva lui Dumnezeu Care
i-a unit §i a poruncit sa nu se desparta.

Ce ar fi trebuit sa faca fariseii la auzul acestui raspuns? N-ar fi tre-
buit, oare, sa se linisteasca si sa laude raspunsul lui Hristos? N-ar fi tre-

12. I'm. 1, 27.

71H SI INIIII, 1UAN C1URA 1)E AUR

buit, oare, sa admire intelepciunea Lui si sa ramina uimiti de acordul
dintre El si Tatal? Dar nu! Fariseii n-au facut nimic din toate acestea, ci
ll intreaba, luind, asa-zicind, apararea legii date de Moise:

„Pentru ce atunci Moise a poruncit sa i se dea carte de despdrtenie si sa o
lose?"' 3

Desi n-ar fi trebuit ca fariseii sa-I faca aceasta obiectie, ci Domnul
sa le-o faca lor, totusi Hristos nu-i ataca, nici nu le spune: „Ce sint Eu de
vina daca Moise a dat porunca aceasta?", ci le zadarniceste intrebarea.
Daca Hristos ar fi fost dusman al Vechiului Testament, n-ar fi luat apa-
rarea lui Moise, n-ar fi intarit ceea ce s-a facut la inceput, n-ar fi cautat
sa arate ca e de acord cu cei vechi.

- Moise, m-ar putea intreba cineva, mai daduse inca si alte multe
porunci: despre mincaruri, despre simbata. Pentru ce fariseii nu L-au
atacat niciodata asa ca acum?

- Voiau sa ridice impotrivaLui multime de barbati; ca iudeilor le
era indiferent divortul si toti il practicau. Din pricina aceasta fariseii,
din toate poruncile date de Hristos pe Munte, au amintit acum numai
de porunca aceasta.

Dar Hristos, intelepciunea cea negraita, ia apararea lui Moise,
spunindu-le:

)y Moise, din pricina invirtosarii inimilor voastre, a legiuit asa" u .

Pentru ca Hristos daduse legea, de a'ceea n-a lasat ca Moise sa fie
invinuit, ci il scapa de vina si intoarce toata vina pe capul lor. Asa face
Hristos totdeauna. Cind fariseii le-au gasit vina ucenicilor ca smulg
spice simbata, Hristos le arata ca si ei sint de vina 15 ; cind fariseii i-au
invinuit pe ucenici de calcare de lege pentru ca au mincat cu miinile
nespalate, Hristos le arata ca ei sint calcatori de lege 16 ; la fel cu
simbata 17 si in alte multe cazuri; si tot asa si acum.

Apoi, pentru ca spusele Sale erau prea apasatoare si le aduceau
mare invinuire, Hristos vorbeste din nou de legea cea vechej spunind
ceea ce spusese mai inainte:

„Dar la inceput n-a fost asa" 18 .

Cu alte cuvinte Hristos le spune asa: „Dumnezeu la inceput a dat
cu fapta cu totul alta lege". §i ca fariseii sa nu spuna: „De unde se vede ca

13. Matei 19, 7.

14. Matei 19, 8.
If). Matei 12, 1-7.
I(i. Matei l. r >, 2-20.
17. Matei 12, 10-12.
IK. Matei 19, K.

OMII.II I, A MA I I.I 7_19

din pricina invirto§arii inimilor noastre Moise a dat porunca aceasta?",
Hristos le inchide iarasi gura cu ceea ce facuse Dumnezeu la inceput.
Daca porunca lui Moise ar fi fost o porunca mare si folositoare,
Dumnezeu n-ar fi dat porunca aceea la inceputul lumii, n-ar fi facut pe
cei dintii oameni asa - un barbat si o singura femeie - si nici n-ar
ft grait asa.

„Dar va spun voud: „Oricine va lasa pe femeia sa, afard de cuvint de
desfrinare §i va lua alta, sdvir§e§te desfrinare" 19 .

Hristos da lege, dupa ce cu autoritate le inchisese gura fariseilor, asa
cum facuse cind a fost vorba de mincaruri si cind a fost vorba de sim-
bata. Cu privire la mincaruri, dupa ce i-a facut pe farisei sa taca, Hristos
a spus multimii: „Nu ce intra in gura spurca pe om" 20 . Cu privire la sim-
bata le-a zis, inchizindu-le gura: „Deci se cade sdfaci bine simbdta" 21 . Tot
asa face §i acum. §i ceea ce s-a intimplat atunci se intimpla §i acum.
Dupa cum atunci iudeii au ramas cu gurile inchise, iar ucenicii s-au tul-
burat §i s-au apropiat de Hristos impreuna cu Petru §i I-au zis: „Spune-ne
noud pilda aceasta" 21 , tot asa si acum, tulburindu-se au spus:

„Dacd asa este pricina omului cu femeia, e defolos sd nu se insoare" 23 .

§i doar acum intelesera mai bine decit inainte ce le spusese. De
aceea atunci tacusera; acum insa II intreaba, cu toate ca legea data de
Hristos a fost facuta mai deslusita prin intrebarile fariseilor si raspunsu-
rile Domnului. Ucenicii nu indraznesc sa-L contrazica pe fata; Ii aduc
la cunostinta ceea ce li se parea greu si impovarator in aceasta porunca,
spunind: „Dacd asa este pricina omului cu femeia, e defolos sa nu se insoare".
Ca li se parea si lor o mare povara sa fii dator sa traiesti cu o femeie
plina de rautate si sa tii in casa necontenit o fiara salbatica.

Ill

§i ca sa afli ca i-au tulburat pe ucenici foarte mult cuvintele lui
Hristos, evanghelistul Marcu spune ca ucenicii I-au pus aceasta
intrebare indeosebi 24 .

- Ce inseamna cuvintele: „Daca asa este pricina omului cu femeia"?

- Inseamna sau: daca pentru aceasta s-au unit, ca sa fie una; sau:
daca barbatul isi atrage prin divort invinuire si daca lasindu-o paca-

19. Matei 19, 9.

20. Matei 15, 11.
'21. Matei 12, 12.
22. Matei l. r >, 15.
T.\. Matei 19, 10.
2/1. Ma mi 10, 10.

720 SMNTUI. IOAN (HIHA l)K AllR

tuieste, atunci este mai usor pentru el sa lupte impotriva firii si impo-
triva lui decit impotriva unei femei rele.

- Ce le raspunde Hristos?

- N-a spus: „Da, este mai usor! Faceti asta!", ca sa nu socoteasca.
ucenicii ca fecioria este o lege, ci a adaugat:

„Nu toti inteleg cuvintul acesta, ci cei car or a s-a dat" 25 .
Hristos lauda fecioria §i arata ca este un mare lucru. Cu aceste
cuvinte ii atrage si-i indeamna pe ucenici sa traiasca in feciorie.

- Este, oare, vreo contrazicere intre ceea ce a spus Hristos si ceea ce
au spus ucenicii? Hristos a spus ca fecioria e un lucru mare; ucenicii
spun ca-i mai usor sa traiesti in feciorie decit sa fii casatorit.

- Nu! Fecioria este si grea, dar si mai usoara decit casatoria. Hristos
a marturisit ca este un lucru mare, ca sa-i faca pe ucenicii Sai mai rivni-
tori; ucenicii arata, prin cuvintele lor, ca e mai usoara decit casatoria, ca
prin aceasta sa imbratiseze si mai mult fecioria si infrinarea. Pentru ca
parea greu sa le vorbeasca despre feciorie, Hristos ii face pe ucenicii Sai
sa o doreasca, din pricina ca legea ii constringea sa nu se desparta de femei.

Apoi le arata ca este usoara fecioria spunind:

„Sint eunuci, care din pintecele maicii lor s-au nascut a§a; §i sint eunuci,
care au fost facuti eunuci de oameni; §i sint eunuci, care s-au facut pe ei insi§i
eunuci pentru impdrdtia cerurilor" 26 .

Prin cuvintele acestea, Hristos ii face sa aleaga fecioria fara sa-§i
dea seama. Le arata ca este cu putinta virtutea aceasta, ca §i cum le-ar fi
spus: „Gindeste-te ce-ai fi facut daca ai fi fost eunuc din fire sau daca
al{ii te-ar fi facut eunuc? Ai fi fost lipsit si de placere §i n-ai fi avut nici
plata! Dar a§a multumeste lui Dumnezeu ca suferi cu plata si cu cununi
ceea ce sufera aceia fara cununi! Dar, mai bine spus, nu suferi nici asta;
i£ este cu mult mai u§or, pentru ca viata ta este calauzita de nadejde §i
de conftiinta faptei bune ce o savir§e§ti §i pentru ca nici pofta nu e atit
de puternica. Taierea mMularului nu poate potoli asa de usor astfel de
valuri si nici nu poate face liniste, cit o poate friul gindului, dar, mai
bine spus, chiar nu numai gindul".

Hristos a vorbit de eunuci ca sa-i indemne pe ucenici sa traiasca in
feciorie. Daca Hristos n-ar fi avut de gind sa spuna lucrul acesta, ce rost
ar mai fi avut sa vorbeasca de ceilalti eunuci? Cind spune: „S-au facut pe
ei insisi eunuci", nu vorbeste de taierea madularelor - Doamne fereste!
-, ci de taierea gindurilor celor rele. Ca blestemat este eel ce-§i
taie madularul, dupa cum spune Pavel: „0, de s-ar tdia de tot cei ce va

25. Matei li), 11.
'2<>. Matei l<>, 12.

OMIUI I .A MATKI 721

r&zyr&tesc!" 27 §i pe buna dreptate! Unul ca acesta este un ucigas; da pri-
lej sa fie hulita creatia lui Dumnezeu, deschide gurile maniheilor si
savir§e$te aceea§i faradelege ca §i paginii care se ciuntesc. Taierea
madularelor a fost dintru inceput fapta unei lucrari diavolesti si a unei
uneltiri dracesti, ca sa defaime opera lui Dumnezeu si sa poceasca pe
om; ca sa puna totul pe seama naturii madularelor si nu a vointei libere;
din pricina aceasta multi pacatuiesc fara teama, pentru ca se socotesc
fara vina; acestia isi pricinuiesc o indoita vatamare: una, ca-si ciuntesc
madularele; a doua, ca impiedica vointa de a savirsi fapte bune. Diavo-
lul le-a legiuit pe acestea! Dar in afara de lucrul acesta, diavolul a mai
adus pe lume si o alta invatatura rea! A deschis drum invataturii despre
soarta si destin, ca sa pingareasca libertatea data noua de Dumnezeu, ca
sa ne convinga ca natura este rea; iar cu asta a mai semanat si alte inva-
taturi rele, de§i nu pe fata. Asa sint otravile diavolului! De aceea, va rog
sa fugiti de o nelegiuire ca aceasta, de taierea madularelor. In afara de
asta trebuie sa va mai spun ca taierea madularelor nu stinge pofta, ci o
aprinde mai mult. In alta parte isi are izvoarele saminta care este in noi,
din alta pricina isi inalta pofta valurile sale. Unii spun ca pofta trupului
se na§te din creier; altii spun ca din coapse. Eu insa as spune ca nu se
naste din alta parte decit dintr-o vointa desfrinata si dintr-o minte nesu-
pravegheata. Daca sufletul ne este curat, nu ne vatama deloc miscarile
trupului.

Dupa ce Hristos a vorbit despre eunuci, care fara rost si in zadar se
fac eunuci daca nu-si alunga si din minte gindurile cele pacatoase, dupa
ce a vorbit despre cei care traiesc in feciorie pentru imparatia cerurilor,
a adaugat:

„Cine poate intelege, sa inteleaga!" 18

Datorita bunatatii Lui nespuse, Hristos nu face din feciorie lege de
vietuire; dar ii face pe ucenici sa imbratiseze fecioria cu mai multa
rivna, aratindu-le ce mare fapta de virtute este fecioria. §i aceste ultime
cuvinte le-a spus dupa ce a aratat ca este cu putinta fecioria, ca sa le
aprinda si mai mult dorinta de a voi acest fel de vietuire.

IV

As putea fi insa intrebat:

- Daca vietuirea in feciorie este o fapta de vointa, pentru ce Hristos
a spus la inceput: „Nu Mi inteleg cuvintul acesta, ci cei cdrora s-a dat"?

- Ca sa afli ca mare este lupta aceasta, nu ca sa banuiesti cumva ca
fecioria este un destin constringator, s-a dat acelora care voiesc. A grait
asa ca sa arate ca acela care intra in aceasta lupta are nevoie de mult aju-

27. Gal. fi, 12.

28. Matei l<), 12.

Ti'l M'tNTl'l, KJAN HURA l)E AUR

tor de sus; dar de acest ajutor se bucura numai eel care voieste sa
traiasca in feciorie. Hristos Se foloseste de obicei de aceste cuvinte cind
este vorba de o fapta deosebit de mare, de pilda cind zice: „Vou& vi s-a
dat sd cunoasteti tainele* 29 . §i ca e adevarat ca fecioria este o mare fapta
de vointa se vede din cuvintele spuse de Domnul cu acest prilej. Daca
fecioria ar fi numai un dar de sus si daca cei care traiesc in feciorie n-ar
contribui cu nimic, atunci de prisos le-a mai fagaduit Hristos imparatia
cerurilor si de prisos i-a mai deosebit de ceilalti eunuci.

Uita-te cum din rautatea unora au cistigat altii! Iudeii au plecat fara
sa invete ceva - ca nici nu L-au intrebat ca sa invete -, dar ucenicii si de
aici au cistigat.

,^ituncil s-au adus copii ca sd-fiipund miinilepe ei §i sd Se roage; iar uce-
nicii i-au certat; dar El le-a zis: «Lasati copiii sa vind la Mine, ca a unora ca
acestia este imparatia cerurilor». Si punindu-Si peste ei miinile, a plecat de
acolo" 30 .

- Pentru ce ucenicii au certat copiii?

- Pentru vrednicia Invatatorului.

- Ce a facut Hristos?

- Hristos, ca sa-i invete pe ucenici sa fie smeriti si sa calce in
picioare mindria lumeasca, ia in brate pe copii, ii imbrati§eaza §i faga-
duieste unora ca acestia imparatia cerurilor. Fagaduinta aceasta o
facuse s^mai inainte 31 .

§i noi, dar, daca voim sa mostenim imparatia cerurilor, sa cautam
cu toata rivna a dobindi aceasta virtute. Ca aceasta este definitia filozo-
fiei: sa fii cu pricepere curat la suflet. Aceasta este viata ingereasca. Da,
sufletul copilului este lipsit de orice patima. Nu se razbuna pe cei care
l-au suparat, ci se duce ca la niste prieteni, ca si cum nu s-ar fi intimplat
nimic. Oricit 1-ar bate maica-sa, pe ea o cauta, pe ea o prefera tuturora.
De i-ai arata o imparateasa cu coroana pe cap, nu o va prefera mamei
sale imbracata in zdrente, ci dore§te s-o vada mai degraba pe maica-sa,
asa imbracata cum e, decit pe imparateasa gatita cu podoabe. Copilul
nu judeca ce-i al sau si ce-i strain pe temeiul saraciei si bogatiei, ci pe te-
meiul prieteniei. Nu cauta mai mult decit ii este de neaparata trebuinta;
cind s-a saturat de supt, lasa la o parte sinul mamei. Copilul nu se intristeaza
de cele ce ne intristam noi, de pilda de paguba de bani si de altele ca aces-
tea; si iarasi, nu se bucura de cele ce ne bucuram noi, de aceste lucruri pieri-
toare, nici nu-1 uimeste frumusetea trupurilor. De aceea spunea Hristos:
„Cd a unora ca acestia este imparatia cerurilor", ca sa savirsim cu vointa

2!). Matei 13, 11.

30. Matei 19, 13-15.

31. Matei 1H, 2 3.

OMII.II l,A MAIKI 723

acelea pe care copiii le fac prin fire. Pentru ca fariseii din nici o alta
pricina nu faceau ceea ce faceau decit numai din rautate si mindrie,
de aceea Hristos porunce§te necontenit ucenicilor sa fie cu inima
curata; face aluzie la farisei, dar ii invata pe ucenici. Pentru ca
nimic nu ingimfa pe om atit de mult ca slujbele inalte §i ca scaunele
cele de frunte §i pentru ca apostolii aveau sa se bucure de multa
cinste in toata lumea, de aceea Hristos le pregateste mai dinainte
sufletul; nu-i lasa sa fie stapiniti de josnice simtaminte omenesti, nu
le ingaduie sa ceara onoruri de la oameni, nici sa faca pe grozavii in
fa£a lor. Chiar daca par a fi lucruri mici acestea, totufi sint pricina
de mari rele. Fariseii, pentru ca erau asa instruiti, au cazut in adin-
cul pacatelor; de aceea umblau dupa. salutari, dupa cele dintii
scaune in adunari, dupa locuri de cinste; de la acestea au alunecat
la dragostea nebuna de slava, apoi de aici la necredinta. Din pricina
aceasta fariseii au plecat atragindu-si asupra lor blestemul, pentru
ca L-au ispitit pe Domnul, iar copiii au plecat binecuvintati, pentru
ca erau lipsiti de toate aceste pacate.

Sa fim 2 si noi cum sint copiii; sa fim prunci fata de pacat. Altfel
nu este cu putinta, nu este cu putinta sa vedem cerul. Cel viclean si
eel rau vor cadea negre§it in iad. Dar inainte de iad, vor suferi aici
pe pamint cele mai cumplite rele. Solomon zice: „Dacd e§tt rau,
numai tu singurai parte dtme; dar dac&etfi bun, $i tu $i aproapele tau" 31 .
Uita-te ca lucrul acesta s-a intlmplat §i pe timpul celor din vechime.
Nimeni n-a fost mai rau ca Saul $i nimeni n-a fost mai curat la
inima §i mai bun ca David. Cine a fost mai puternic? Nu 1-a avut
David pe Saul de doua ori in miinile sale si 1-a crutat, de§i putea sa-1
omoare? 34 Nu-1 avea prins ca intr-o plasa, ca intr-o inchisoare, si i-a
crutat viata? L-a lasat viu ca sa piece, cu toate ca altii il indemnau
sa-1 omoare, cu toate ca chiar el avea impotriva lui Saul nenumarate
pricini de invinuire. Saul il urmarea cu toata o§tirea lui, pe cind
David, deznadajduit, nu avea linga el decit citiva fugari; era impre-
surat si fugea din loc in loc; totusi fugarul a biruit pe imparat,
pentru ca unul lupta cu dreptate, iar celalalt cu rautate. Poate fi,
oare, cineva mai rau si mai viclean decit Saul, care a incercat sa
ucida pe generalul armatei sale, pe eel care a purtat, victorios §i
triumfator, toate razboaiele, pe eel care a suferit ostenelile, dar i-a
adus lui Saul cununile?

32. De aici incepe partea morala: Despre blindefea lui David ji rdutatea lui Saul. Sfdtuire
pentru a ne insup blindefea §i a ne depdrta de rdutate.
Xi. /Vod. <), 12.
.14. / Rej>i 24, 2 H; 21), 2 1.'!.

TJA SUNTIH, ioan ourA oe aur

V

Asa e invidia! Unel teste totdeauna impotriva propriului ei bine;
roade pe eel invidios si-1 arunca in nenumarate necazuri. Cita vreme
David a stat linga Saul, nenorocitul acesta n-a dat drumul acelui strigat
jalnic, nu s-a plins, nici n-a zis: „Necajit sint foarte cd cei de alt neam due
r&zfroi impotriva mea §i Domnul S-a depdrtat de mine" 35 . Cita vreme nu
s-a despartit de David, n-avea grija. de razboaie, era in siguranta §i sla-
vit; ca slava generalului trecea asupra imparatului. David nu era un
tiran, nici nu se gindea sa-i ia tronul, ci facea totul pentru Saul §i-i era
foarte devotat. Se vede aceasta din cele intimplate mai tirziu. Un om,
care n-ar cerceta bine sufletul lui David, ar socoti ca David s-a purtat
asa pe cind era sub ordinele lui Saul, pentru ca se supunea legii asculta-
rii. Dar ce 1-a tinut, ce 1-a induplecat pe David sa nu porneasca cu raz-
boi impotriva lui Saul, cind fusese alungat din imparatia aceluia? Dar,
mai bine spus, ce nu era care sa nu-1 atite la ucidere? Nu-1 prigonise
Saul o data, de doua ori, de mai multe ori? Nu suferise atita David?
Avea ceva sa i se reproseze? Nu fusese viata lui David mereu in primej-
die, iar tronul si viata lui Saul in siguranta? N-a trebuit David sa rata-
ceasca si sa fuga necontenit, sa tremure de frica mortii, atita vreme cit
traia §i era imparat Saul? Dar nici una din aceste pricini nu 1-a silit sa-§i
minjeasca sabia cu singele lui Saul; ci, cind 1-a vazut dormind, prins,
singur, cind putea sa-i atinga capul, cind multi din cei care erau cu el il
indemnau sa-1 omoare pe Saul, cind ii spuneau ca prilejul acesta i s-a
dat de Dumnezeu, David a tinut de rau pe cei care il indemnau, si-a
oprit mina de la ucidere si 1-a lasat sanatos si nevatamat. SJ ca si cum ar
fi fost paznicul si garda personala a lui Saul, nu dusmanul lui, asa a mus-
trat de tradare pe osta§ii imparatului. Ce poate egala acest suflet? Ce
poate egala blindetea aceea? Aceasta se poate vedea din cele ce am
spus, dar mult mai bine se poate vedea din cele ce se petrec acum. Cind
ne uitam la rautatea noastra, atunci ne dam si mai bine seama de virtu-
tea sfintilor acelora.

»

De aceea mergeti, va rog, pe urmele lor. Ti-i draga slava si de dra-
gul ei uneltesti impotriva aproapelui tau? Dispretuieste-o, pune capat
uneltirilor, §i te vei bucura de mai multa slava! Dupa cum afacerile sint
potrivnice zgirceniei, tot asa si dragostea de slava este potrivnica dobin-
dirii slavei. Dar daca vreti, sa cercetam lucrul acesta cu de-amanuntul.
§i pentru ca nimeni nu se teme de iad, iar de imparatia cerurilor nu facem
multa vorba, sa va sfatuiesc slujindu-ma de cele ce se petrec pe pamint.

Spune-mi, care sint oamenii care se fac de lis? Nu sint, oare, aceia care
fac totul pentru a fi slaviti de multime? Care sint acum oamenii vred-

:i. r >. / Kegi 28, 15.

OMII.II I .A MA'IKl 72/)

nici de lauda? Nu sint, oare, aceia care dispretuiesc laudele multimii?
Deci daca dragostea de slava desarta este un lucru de rusine, iar daca
indragostitul de slava nu-si poate tainui dragostea, atunci urmeaza ca el
va ajunge de ris, iar dragostea sa de slava a ajuns pricina dezonoarei
sale. Nu numai aceasta il face de rusine, ci si aceea ca este silit sa faca o
multime de lucruri rasinoase, pline de cea mai josnica slugarnicie. §i
dupa cum in afaceri oamenii de obicei pierd daca au boala dragostei de
cistig - sint de multe ori inselati, iar cistigurile mici le aduc pagube
mari, dupa cum spune si proverbul -, tot asa si pentru desfrinat, patima
lui este o piedica in simtirea placerii. Pe oamenii dedati cu totul placeri-
lor, pe afemeiati, femeile ii plimba de colo pina colo ca pe niste robi.
Nu se poarta cu ei cum s-ar purta cu niste barbati, ci ii palmuiesc, ii
scuipa, ii due oriunde vor, isi rid de ei, dmdu-le tot felul de porunci. La
fel cu acestia este si ingimfatul, omul innebunit dupa slava, omul care se
crede mare. Nu-i altul mai decazut si mai fara de onoare decit el.
Oamenilor le place sa se lupte, dar impotriva nimanui nu lupta cu atita
placere ca impotriva ingimfatului, ca impotriva omului care se uita la
to{i pe deasupra, ca impotriva celui robit de slava. Acesta, pentru a-si
pastra lustrul mindriei se poarta fata de cei mai multi oameni ca un
rob: lingu§e§te, slugarnice§te, robeste intr-o robie mai cumplita decit
robia unui sclav cumparat cu bani.

Cunoscind, dar, toate acestea, sa indepartam din sufletul nostru
aceste patimi, ca sa nu fim pedepsiti si aici si sa fim munciti fara de sfir-
sit si dincolo. Sa ne indragostim de virtute. Asa vom culege chiar
inainte de a intra in imparatia cerurilor bunuri foarte mari aici pe
pamint, iar cind vom pleca acolo vom avea parte de bunatatile cele ves-
nice, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa le dobindim cu harul si cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXIII

„§i iata, venind un tinar la £1, I-a zis:

„Invatatorule bune, ce sa fac pentru

ca sa mostenesc viata de veci?" 1

I

Unii il defaima pe tinarul acesta, spunind ca era viclean si rau, ca a
venit la Iisus spre a-L ispiti; eu insa nu voi sta la indoiala sa spun ca era
un iubitor de argint, un om biruit de averi, pentru ca §i Hristos tot
aceasta mustrare i-a facut. Nu-1 socotesc deloc viclean. §i e primejdios
sa indrazne§ti sa te pronunti asupra unor lucruri pe care nu le cunosti,
mai cu seama atunci cind ai de gind sa invinuiesti. De altfel §i evanghe-
listul Marcu inlatura banuiala ca tinarul acesta ar fi un ispititor. El
spune: ,^A alergat la El si ingenunchind inaintea Lui, Il ruga" 2 ; §i: „Cautind
la el Iisus, l-a iubit" 3 .

Tirania banilor este mare; dovada, tinarul acesta. De-am savirsj
toate virtuiile, dragostea de bani le prihaneste pe toate. Pe buna drep-
tate a spus Pavel ca este radacina tuturor relelor: Jubirea de argint este
rdddcina tuturor relelor" 4 .

- Dar pentru ce Hristos i-a raspuns, zicind:

„Nimeni nu este bun" 5 .

- Pentru ca tinarul a venit la El ca la un simplu om, ca la unul din
cei multi, ca la un invatator iudeu. De aceea si Hristos ii vorbeste ca
om. Totdeauna Hristos vorbeste cu cei care vin la El potrivit socotintei
ce o au ei despre El. De pilda: „Noi ne inchinam la ceea ce stim" 6 ; §i: ,J)acd
mdrturisesc Eu de Mine Insumi, marturia Mea nu este adevdratd" 7 . Acum
cind zice: „Nimeni nu este bun", nu graieste asa pentru a arata ca nu este
bun - Doamne fereste! -, ca n-a spus: „Nu sint bun", ci: „Nimeni nu este
bun", adica nici un om. §i iarasi, cind spune aceasta nu o spune pentru a

1.

Matei 19, 16.

2.

Marcu 10, 17.

3.

Marcu 10, 21.

4.

/ Tim. (i, 10.

5.

Matei 19, 17.

(i.

loan 4, 22.

7.

loan 5, 31.

OM1I.II I .A MAIKI 727

lipsi pe oameni de bunatate, ci pentru a pune bunatatea oamenilor in
comparable cu bunatatea lui Dumnezeu. De aceea a si adaugat:

,J)ecit unul Dumneznu" 8 .

§i n-a spus: „Decit Tata.1 Meu", ca sa afli ca nu S-a descoperit tina-
rului pe El insusi. Tot asa §i mai inainte a numit pe oameni rai, zicind:
,J)acd voi,fiind rai, stiti sa dati daruri bunefiilor vostri" 9 ; i-a. numit rai, fara
sa numeasca intreaga fire omeneasca rea - ca „voi" nu. inseamna: „voi
oamenii" -, ci i-a numit asa, comparind bunatatea oamenilor cu buna-
tatea lui Dumnezeu; de aceea a si adaugat: „Cu cit mai virtoslatdl vostru
va da cele bune celor care cer de La El" .

- Dar ce L-a facut pe Hristos, m-ar intreba cineva, sau la ce I-a folo-
sit ca sa-i raspunda tinarului a§a?

- Hristos voia sa-1 ridice incetul cu incetul la cunoasterea de Dum-
nezeu si sa-1 invete sa nu mai fie lingusitor; voia sa-1 desprinda de cele
de pe pamint si sa-1 apropie de Dumnezeu; voia sa-1 convinga sa caute
cele viitoare, sa §tie ce este adevaratul Bine, radacina si izvorul tuturor
bunatatilor; §i numai pe acest Bine, pe Dumnezeu, sa-L cinsteasca. §i
alta data, cind Hristos a spus: „Sd nu numiti pe nimeni invatdtor pe
pdmint" 11 , a spus-o pentru a arata deosebirea dintre El si alti invatatori
§i pentru ca lumea sa stie ca El este principiul tuturor lucrurilor.

Mare rivna avea tinarul acesta de I-a pus Domnului o astfel de
intrebare! A venit la Hristos sa-L intrebe de viata ve§nica, in timp ce
altii veneau minati de alte pricini: unii sa-L ispiteasca, altii ca sa-i vin-
dece, sau pe ei sau pe altii. Pamintul, adica sufletul tinarului, era bun §i
gras, dar multimea spinilor inabu§ea saminta. Uita-te ca era chiar pre-
gatit pentru ascultarea poruncilor; II intrebase doar: „Ce sdfac ca sa mos-
tenesc viata de veci?"Era. deci gata sa faca. tot ce-i va spune Hristos. Daca.
ar fi venit la Hristos ca sa-L ispiteasca, evanghelistul ne-ar fi spus-o,
cum a facut cu altii, de pilda cu legiuitorul 12 . Iar daca evanghelistul ar fi
tacut, n-ar fi ingaduit Hristos ca tinarul sa ramina tainuit, ci sau 1-ar fi
mustrat pe fata sau ar fi dat sa inteleaga. ca e un ispititor, ca sa nu creada
ca L-a inselat, ca s-a putut ascunde de El §i prin aceasta sa se vatame.
Daca ar fi venit sa-L ispiteasca, n-ar fi plecat intristat de ce auzise. Fari-
seii niciodata n-au plecat intristati, ci se salbaticeau cind li se inchidea
gura. Tinarul acesta nu; ci a plecat trist; semn puternic ca n-a venit la
Hristos cu gind rau, ci cu gind slab; semn puternic ca dorea viata ves-
nica, dar era stapinit de o alta patima, o patima foarte cumplita. Cind
Hristos i-a spus:

8. Matei 19, 17.

9. Matei 7, 11.

10. Matei 7, 11.

11. Matei 23, 10.

12. Matei 22, 35-H9.

72H SI INIDI, IOAN OURA DE AUR

,J)acd voie§tisd intri in viatd, pdzfiste poruncile, elL-a intrebat: „Care?" n '.
Nu L-a ispitit - Doamne fereste! -, ci credea ca sint alte porunci in
afar a de cele din lege, care puteau sa-1 ajute sa intre in viata; iar aceasta
arata ca dorea cu tarie sa indeplineasca §i aceste porunci. Apoi, cind
Hristos i-a spus poruncile legii, el i-a raspuns:

„Pe toate acestea le-am p&zit din tinerete" 14 .
§i nu s-a oprit aici, ci-L mai intreaba iara§i:

„Ce imi mai lipse§te incd?"' 5 .

§i intrebarea aceasta era un semn al puternicei lui dorinte de a mos-
teni viata de veci. Nu era putin lucru sa creada ca-i mai lipseste ceva, ca
nu-i sint de ajuns cele spuse, ca sa dobindeasca ce dorea!

- Ce-i spune Hristos?

- Pentru ca avea sa dea o mare porunca, adauga si rasplata, spunind:

,J)acd vrei sdfii desdvir§it, mergi, vinde-ti averile §i le dd sdracilor si vei
avea comoard in cer; §i vino §i urmeazfl Mie!" 16 .

II

Ai vazut cite premii, cite cununi da celor care merg pe drumul
acesta de lupta? Daca tinarul L-ar fi ispitit, Hristos nu i-ar fi grait a§a. li
graieste asa, -a sa-1 atraga la El; ii arata ca il asteapta mare rasplata; lasa
totul la libera lui alegere si pune in umbra prin tot ce spune aparenta
greutate a sfatului Sau. De aceea, inainte de a-i vorbi de lupta §i obo-
seala, ii arata premiul, zicind: ,J)acd vrei sdfii desdvirsit"; apoi ii spune:
„ Vinde-ti averile si le da sdracilor"; §i indata ii vorbe§te iara§i de rasplati:
„ Vei avea comoard in cer; si vino si urmeazfl Mie". Iar urmarea lui Hristos
are mare rasplata: „§i vei avea comoard in cer". Pentru ca era vorba de
averi, Hristos l-a sfatuit sa se lipseasca de toate; dar ii arata ca nu i se vor
lua averile, ci se vor mai adauga altele la acelea pe care le are si ca are
sa primeasca mai mult decit i-a poruncit sa dea; dar nu numai mai mult,
ci cu atit mai mult cu cit cerul e mai mare decit pamintul si inca si mai
mult. A spus „comoard", ca sa arate, atit cit se poate omeneste arata, cit
de bogata este rasplatirea; ca nu se pierde, ca nu poate fi furata. Nu-i de
ajuns sa dispretuie§ti banii §i averile, ci trebuie sa hrane§ti cu ele pe
saraci si inainte de toate sa urmezi lui Hristos, adica sa faci toate cele
poruncite de El, sa fii gata de junghiere, de moarte in fiecare zi. ,JDacd

l,t. Matei 19, 17-18.
M. Matei 19, 20.
I. r >. Matei 19, 20.
16. Matei 19,21.

DM11,11 l.A MA'I'KI 729

cine va voieste sd vind dupd Mine, sd se lepede de sine, sd-§i ia crucea lui §i sd-Mi
urmezfi Mie"' 7 . Porunca aceasta de a-ti varsa singele e cu mult mai mare
decit porunca de a te lipsi de averi; §i nu putin ajuta la aceasta desparti-
rea de averi.

,^uzind, tinarul a plecat intristat" 18 .

Evanghelistul, ca si cum ar fi vrut sa arate ca a patimit ceva
firesc, a zis:

„Cd avea avutii multe" 79 .

Nu sint stapiniti de patima aceasta cei care au putine averi la fel ca
aceia care sint inconjurati de multe avutii! Dragostea de avutii este mai
tiranica la acestia din urma. Am spus mereu si nu voi inceta de a o
spune ca inmultirea averilor aprinde mai mult flacara, ii face mai saraci
pe cei bogati; ca bogatia le inmulteste dorinta si-i face sa duca lipsa de
multe. Uita-te si aici cit de puternica era dragostea de averi la tinarul
acesta! Se apropiase de Domnul cu bucurie si cu dorinta de a ajunge
mai bun; dar cind Hristos i-a poruncit sa se desparta de averi, dragostea
de averi 1-a apasat si 1-a ingreuiat atita, ca nu 1-a mai lasat sa mai
graiasca ceva, ci 1-a facut sa piece tacut, trist si amarit.

Ce a spus Hristos?

„Cit de greu vor intra bogatii in imparatia cerurilor!" 20 .

Hristos nu defaima averile, ci pe cei stapiniti de averi. Daca un
bogat intra cu greu in imparatia cerurilor, cu mult mai greu lacomul.
Daca esti impiedicat sa intri in imparatia cerurilor cind nu dai averile
tale, g£nde§te-te ce foe stringi pe capul tau cind iei averile altora!

- Dar pentru ce Hristos a spus ucenicilor ca bogatul va intra cu
greu in imparatia cerurilor, cind ucenicii erau saraci si n-aveau nimic?

- Ca sa-i invete sa nu se ru§ineze de saracie; I§i indreptateste oare-
cum porunca ce le-o daduse de a nu avea nici un fel de avere 21 .

Cind a spus ca e greu, a spus mai mult chiar, a spus ca e §i cu nepu-
tinta; si nu simplu cu neputinta, ci a spus cu tarie ca e cu neputinta, ara-
tind lucrul acesta cu pilda camilei si a acului.

,JAai lesne este sd intre cdmilaprin urechile acului, decit bogatul in impd-
rdtia cerurilor" 22 .

17. Matei 16, 24.

18. Matei 19, 22.

19. Matei 19, 22.

20. Matei 19, 23.

21. Matei 10, 9-10.

22. Matei 19, 24.

730 SFlNIUI, IOAN (JURA l)K AUR

Prin aceasta pilda Hristos a aratat ca nu mica este rasplata pentru
cei care sint boga^i si pot sa filozofeze. De aceea a §i spus ca aceasta e
lucrarea lui Dumnezeu, ca sa arate ca eel care vrea sa indeplineasca
porunca are nevoie de mult har.

Tulburindu-se ucenicii la auzul acestor cuvinte, Hristos a spus:

Aceasta este cu neputintd la oameni, dar la Dumnezeu toate-s cuputinta" 23

- Dar pentru ce s-au tulburat ucenicii cind ei erau saraci, ba chiar
foarte saraci? Pentru ce dar s-au tulburat?

- S-au tulburat, pentru ca se intristau de mintuirea celorlalti
oameni, pentru ca aveau mare dragoste de toti oamenii, pentru ca i§i §i
capatasera inima de invatatori. Cuvintele lui Hristos i-au facut sa tre-
mure §i sa se teama atit pentru intreaga lume, incit au avut nevoie de
multa mingiiere. De aceea Hristos S-a uitat mai intii la ei si apoi le-a zis:
„Cele cu neputintd la oameni sint cuputinta la Dumnezeu". A mingiiat sufle-
tul lor cutremurat de spaima cu privirea Lui blinda §i dulce. Dupa ce
le-a potolit nelini§tea - ca aceasta a aratat-o evanghelistul prin cuvintul:
„privind la ei" -,£i incurajeaza cu cuvintul, le vorbe^te de puterea lui
Dumnezeu §i a§a ii face sa aiba incredere.

Iar daca vrei sa afli in ce chip ajunge cu putinta ceea cei cu nepu-
tinta, asculta. Hristos n-a spus: „Cele cu neputintd la oameni sint cu putintd.
la Dumnezeu" ca. sa te descurajeze §i sa te faca sa te departezi de virtutea
aceasta ca fund cu neputinta de indeplinit, ci ca sa te ginde§ti la maretia
acestei fapte, ca sa sari cu u§urinta la indeplinirea ei, ca sa rogi pe Dum-
nezeu sa-ti ajute in aceste lupte frumoase si sa dobinde§ti viata ve§nica.

Ill

- Dar cum pot ajunge cu putinta cele cu neputinta?

-Daca te lepezi de averi, daca te desparti de bani, daca smulgi din
sufletul tau pofta cea rea. Ca savirsirea unei astfel de fapte nu se dato-
reste numai lui Dumnezeu; Hristos a grait asa ca sa arate maretia aces-
tei fapte. Asculta ce spune indata. Cind Petru I-a spus: „latd noi am lasat
toate §i Ti-am urmat Tie"§i L-a intrebat: „Ce, oare, vafi now?" 24 , Hris-
tos, dupa ce a aratat care e rasplata lor 25 , a adaugat: „§i oricine a lasat
case sau tarine sau frati sau surori sau tatd sau mama va lua insutit si viata
vesnicd va mosteni" 26 . Asa ajung cu putinta cele cu neputinta !

23. Matei 19, 26.

24. Matei 19, 27.

25. Matei 19, 28.
2(i. Matei 19, 29.

OMII.II 1,A MATKI 7JH

- Dar cum poate bogatul lasa toate averile sale? ma intrebi. Cum
mai poate iesi la suprafata eel care a fost cufundat intr-o pofta atit de
mare de averi?

- Daca va incepe sa se desparta de cele ce are, daca va renunta la
tot ce e de prisos. Facind asa, va putea merge si mai departe.si va alerga
mai usor pe aceasta cale.

Nu cauta 27 , dar, sa faci totul dintr-o data; ci, daca ti se pare greu sa
te lepezi dintr-o data de averi, paseste pe scara aceasta, care te duce la
cer, incetul cu incetul, treapta cu treapta. Dupa cum celor bolnavi de
friguri, carora li se varsa fierea in ei, nu numai ca nu li se stinge setea
daca maninca si beau, ci li se aprinde si mai mult arsita, tot a§a si cu
iubitorii de averi; acestia aprind si mai mult pofta aceasta rea - mai
amara chiar decit fierea - daca o hranesc cu averi. Atunci o sting, cind
scot din sufletul lor pofta de cistig, dupa cum mincarea putina §i golirea
stomacului scapa pe om de boala de fiere.

- Dar cum ajungi sa-ti scoti din suflet pofta de cistig?

- Daca te gindesti ca nu-ti va inceta pofta de cistig atita vreme cit
esti bogat, atita vreme cit te topesti de dorinta de a avea mai mult.
Odata scapat de averi, vei pune capat si acestei boli. Nu umbla, dar,
dupa cit mai multe averi, ca sa nu umbli dupa lucruri ce nu le poti
atinge, ca sa nu te imbolnavesti de o boala fara leac, ca sa nu ajungi un
om vrednic de mila, innebunit dupa averi.

Raspunde-mi la intrebarea aceasta: Cine se chinuie §i sufera: Cel
care doreste mincaruri si bauturi scumpe si nu-si poate satisface pofta
cum vrea sau eel care nu are aceasta pofta? Negresit, eel care pofteste,
dar nu poate sa aiba parte de ce pofteste. Atit este de dureros sa nu-ti
poti satisface pofta cind poftesti ceva si sa nu bei cind iti este sete, ca
Hristos, vrind sa ne descrie chinul din iad, ni 1-a zugravit sub chipul
unui om care nu-si poate satisface dorinta; ne-a dat ca pilda pe bogatul
care se pirjolea de sete; dorea o picatura de apa si n-o putea avea; asa se
chinuia 28 . Deci omul care dispretuieste banii si averile pune capat pof-
tei; iar eel care vrea sa se imbogateasca §i umbla dupa cit mai multe
bogatii isi aprinde si mai mult pofta si n-o stinge niciodata; de-ar cistiga
mii de talanti, pofteste al^ii tot pe atit de multi; de-i cistiga si pe acestia, pof-
teste altii de doua ori pe atitia; si, mergind tot asa inainte, dore§te ca totul sa i
se prefaca in aur : si muntii si pamintul si marea. Este innebunit de o nebunie
noua si infricosata, care nu poate fi niciodata strnsa. §i ca sa cunosti ca

27. De aici incepe partea morala: Despre iubirea de argint. Cei cuprin^i de aceastd patimd sint
atit de innebuniti cd vor sd fie aur fi marea }i pdmintul.

28. Luca Hi, 24.

7 '^ ____^^_ SKlNTlll, 1QAN UURA DE AUR

raul accsta nu-1 opre$te adaugindu-i mereu noi averi, ci luindu-i ave-
rile, ia aminte la cele ce-ti spun: Daca ti-ar veni vreodata pofta nebu-
neasca sa zbori si sa mergi prin vazduh, spune-mi cum ti-ai potoli pofta
aceasta nebuna? Ti-ai face, oare, aripi, ti-ai construi, oare, alte mijloace
de zburat sau ti-ai convinge mintea ca doresti lucruri imposibile §i ca nu
trebuie sa incerci asa ceva? Negresit ca ti-ai convinge mintea.
-Dar e cu neputinta sa zbori, mi-ai raspunde.

- Dar e mai cu neputinta sa afli hotar poftei acesteia. Este mai usor
ca oamenii sa ajunga sa zboare, decit sa puna capat poftei de averi prin
adaugirea de averi. Cind cele poftite sint cu putinta se poate pune capat
poftei prin satisfacerea poftei; dar cind cele poftite sint cu neputinta, un
singur lucru trebuie sa urmarim: sa indepartam de la noi pofta; altfel
nu-i cu putinta sa-ti linistesti sufletul.

Asadar, ca sa nu ne chinuim zadarnic sufletul, sa parasim dragostea
de averi, care ne supara necontenit si niciodata nu poate sa taca, si sa ne
indreptam spre o alta dragoste, care ne face fericiti si are multa usu-
rin^a. Sa dorim comorile cele de sus! Nici oboseala nu-i atit de mare, iar
cistigul, nespus. E cu neputinta sa nu izbutesti cind priveghezi cit de cit, cind
esti cu mintea treaza, cind dispretuiesti averile, dupa cum neaparat trebuie
sa pierzi comorile cele de sus cind esti robit de averi si inlantuit de ele.

IV

Gindindu-te, dar, la toate acestea, alunga din sufletul tau pofta
aceasta rea dupa averi si bani. Nici asta n-o poti spune: ca daca esti lip-
sit de comorile cele viitoare, esti fericit cu comorile acestea paminte§ti.
Dar chiar daca ar fi asa, asta ar fi cea mai mare pedeapsa si chin. Dar
nu-i cu putinta asta. Pofta de bani si de averi, inainte de a te arunca in
iad, te arunca aici, pe pamint, in niste chinuri groaznice. Pofta aceasta a
dartmat multe case, a dezlantuit cumplite razboaie, a silit pe multi sa-si
puna capat zilelor; dar inainte de aceste primejdii prihaneste nobletea
sufletului; il face pe om las, lipsit de curaj, obraznic, mincinos, cleveti-
tor, rapitor, lacom si adeseori il impinge sa savirseasca cele mai mari
p&cate.

Poate insa ca te incinta sa vezi stralucirea argintului, multimea slu-
gilor, frumusetea caselor, cinstea si respectul cind iesi in oras!

- Cum se poate vindeca rana aceasta grea?

- Daca te gindesti ce fac din sufletul tau bogatiile; daca te gindesti
cit il intuneca, cit il pustiesc, cit il fac de neru§inat, cit il uritesc. Daca te
gindesti cite rele ai savirsit ca sa aduni atitea averi; daca te gindesti cu
cite oboseli si cu cite primejdii iti pastrezi bogatiile. Dar, mai bine spus, nici
mi le poti pastra pina la sfirsit, ci tocmai cind ai inlaturat toate primejdiile,

OMI1JI l.A MA'l'KI 733

r e

atunci vine moartea si de multe ori arunca toate bogatiile tale in
miinile dusmanilor tai, iar pe tine te duce cu miinile goale, fara sa.'
oti lua ceva din toate averile tale, ci numai ranile si buboaiele ce
e-ai capatat din pricina lor. A§a pleaca sufletul tau de pe lumea
aceasta!

Cind vezi, dar, pe cineva stralucind pe dinafara din pricina hai-
nelor si din pricina suitei lui numeroase, cerceteaza-i cu de-a-
manuntul constiinta lui si vei gasi inauntru numai pinza de paian-
jen, vei vedea mult praf. Ginde$te-te la Pavel §i la Petru! Ginde§te-te
la loan Botezatorul §i la Hie! Dar, mai bine spus, ginde§te-te la
Insusi Fiul lui Dumnezeu, Care nu avea unde sa-§i piece capul 29 .
Imita-L pe El si pe robii Lui! Gindeste-te cit de mare si de nespusa
este bogatia lor! Iar daca dupa ce ai privit putin bogatiile lor ti se
intuneca iara§i mintea §i vederea din pricina bogatiilor de pe
pamint, ca §i cum te-ar fi lovit intr-un naufragiu ni§te valuri puter-
nice, asculta hotarirea lui Hristos, Care-ti spune ca este cu nepu-
tinta sa intre bogatul in imparatia cerurilor. Pune in fata acestei
hotariri a lui Hristos muntii, pamintul si marea §i prefa-le pe toate,
daca vrei, cu mintea in aur. Vei vedea ca toata aceasta bogatie de
aur nu egaleaza pierderea imparatiei cerurilor. Imi vorbesti de ati-
tea si atitea hectare de pamint, de zece, de douazeci sau chiar mai
multe case, de tot atitea bai, de mii de robi sau de doua ori pe
atitia, de trasuri ferecate in aur §i argint! Eu iti spun numai atita:
Daca fiecare dintre voi, bogatilor, si-ar parasi saracia lui - ca boga-
tia voastra e saracie fata de aceea de care vreau sa va vorbesc - si ar
ajunge proprietarul intregii lumi; daca fiecare din voi ar avea sub
stapinirea lui atitia oameni citi sint acum peste tot pe pamint si pe
mare; daca. fiecare din voi ar stapini toate: lumea, pamintul, marea,
casele, orasele si neamurile; daca pretutindeni toate izvoarele i-ar
izvori aur in loc de apa, ei bine, eu voi spune ca un om atit de
bogat nu face trei parale daca. pierde imparatia cerurilor! Daca se
chinuiesc cumplit cei care iubesc aceste bogatii trecatoare, atunci
cind nu le dobindesc, ce n-ar mingiia, oare, daca si-ar da seama cit
de mari sint bogatiile cele negraite de pe lumea cealalta? Nimic!
Nu-mi vorbi mie de bogatia averilor, ci ginde§te-te la paguba mare
ce o sufera indragostitii de averi din pricina averilor lor! Pierd cerul
de dragul bogatiei lor; patesc la fel ca unul care pierzind onorurile
cele mari din palatele imparatesti, are numai o gramada de baligar
si se fuduleste cu ea. Ca intru nimic nu se deosebeste multimea

2!>. Matei 8, 20.

7,< * _ SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

bogatasilor de o gramada de baligar. Dar, mai bine spus, baligarul e
mai bun decit averile; e de folos §i pentru ingra§area parnintului §i
pentru incalzitul bailor §i pentru multe alte treburi de acest fel; dar
aurul ingropat la nimic din acestea nu este de folos. §i dear fi numai
nefolositor! Dar asa, daca nu este intrebuintat cum trebuie, aurul
aprinde multe cuptoare in sufletul stapinului lui, da nastere la nenuma-
rate rele. Din pricina asta scriitorii pagini au numit iubirea de argint
acropola a rautatilor, iar fericitul Pavel a numit-o, cu mult mai bine §i
mai nimerit, radacina a tuturor relelor 30 .

Gindindu-ne la toate acestea, sa invatam sa rivnim cele ce merita a
fi rivnite. Sa nu rivnim case stralucite §i nici mo§ii intinse, ci pe barbatii
care au multa indraznire inaintea lui Dumnezeu, pe cei care se imbogk-
Jesc in ceruri, pe stapinii acelor comori, pe cei cu adevarat bogati, pe
cei saraci de dragul lui Hristos, ca sa dobindim bunatatile cele vesnice,
cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu
Care Tatalui impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere, cinste, acum §i
pururea §i in vecii vecilor, Amin.

30. / Tim. 7, 10.

OMILIA LXIV

„Atunci raspunzind Petru I-a zis:

«Iata noi am lasat toate §i Ti-am urmat Tie!

Ce va fi noua?» M1

Pe care „toate"\e-ai lasat, o, fericite Petre? Undita, plasa, pescuitul?
Pe acestea le numesti tu „toate"?

- Da, imi raspunde Petru. Dar nu spun asta din laudarosenie, ci
pentru ca vorbesc prin aceasta intrebare in numele tuturor saracilor.

Da, Hristos spusese: )t Dacd vrei safii desavirsit, vinde-ti averile tale si
dd-le sdracilor si vei avea comoard in ceruri" 2 . Deci, ca sa nu spuna un
sarac: „Ce? Daca sint sarac, nu pot fi desavirsit?" Petru II intreaba pe
Hristos, ca sa afli tu, saracule, ca saracia nu te impiedica sa fii desavirsit.
Petru II intreaba pe Hristos, ca sa nu te indoiesti daca raspunsul la intre-
barea ta ti-ar fi venit de la Petru -ca Petru era inca nedesavirsit si
n-avea inca Duhul Sfint -, ci ca sa ai deplina incredere, pentru ca pri-
mesti raspuns de la Invatatorul lui Petru. Asa cum facem noi, cind vor-
bim adeseori de anumite fapte in numele unor persoane cu totul straine
noua, tot asa a facut si apostolul; a pus aceasta intrebare lui Hristos in
numele intregii omeniri. Ca Petru stia bine cele ce-1 priveau pe el se
vede din cuvintele spuse de Hristos mai inainte despre el 3 . Primise aici
pe pamint cheile imparatiei cerurilor si avea cu mult mai multa incre-
dere de cele de dincolo.

Uita-te cit de precis Ii raspunde Petru lui Hristos! Asa cum ceruse
Hristos. Hristos ceruse de la tinarul bogat doua lucruri: sa dea saracilor
averile si sa-L urmeze. De aceea §i Petru spune ca a facut aceste doua
lucruri: a lasat toate si I-a urmat: „Iatd noi am lasat toate §i Ti-am urmat
Tief'Lasaxea. averilor s-a facut in vederea urmarii lui Hristos; iar urma-
rea lui Hristos a ajuns mai usoara odata ce a lasat averile.

§i pentru ca ucenicii au lasat toate, Hristos ii bucura si le da curaj,
spunindu-le:

1. Matei 19, 27.

2. Matei 1!), 21.

3. Matei 1(>, 17 1!).

7,'i(i SHNTU1, H)AN (illKA [)K AUR

„Amin zic voud, cd voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la nasterea din nou
a lumii, cind va sedea Fiul Omului pe tronul slavei Lui, veti sedea si voi
pe doudsprezece tronuri judecind cele dou&sprezece semintii ale lui Israel" 4 .

- Ce vrea sa spuria Hristos? Va sta pe un tron si Iuda Iscarioteanul?

- Deloc!

- Atunci pent™ ce spune: „Veti §edea pe cele dou&sprezece tronuri"?
Cum se va indeplini aceasta fagaduinta?

- Asculta cum §i in ce sens! Dumnezeu a dat prin profetul Ieremia
iudeilor o lege, care graieste asa: „ln sfirsit voi vorbi impotriva unui neam
si a unei impdrdtii, ca sd le nimicesc §i sd lepierd. §i dacd se va intoarce neamul
acela de la rdutdtile lor, Ma voi cdi §i Eu de rdutdtile ce am socotit sd lefac lor.
§i, in sfirsit, voi vorbi despre un neam §i despre o impdrdtie, ca sd le zidesc din
nou §i sd le rdsddesc. §i dacd vor face ceea ce este rdu inaintea Mea, ca sd nu
audd glasul Meu, Md voi cdi §i Eu de bundtdtile ce am grdit sd lefac lor" 5 .
„Voi pazi, spune Hristos, aceeasi lege §i cu privire la cei buni, chiar
daca am spus ca am sa-i zidesc din nou, totu§i nu o voi face, daca se
arata nevrednici de fagaduinta". Acelasi lucru s-a petrecut si cu eel din-
tii om. Dumnezeu a spus: „Groazd si fried de voi vor aveafiarele" 6 ; si n-a
fost asa, pentru ca omul de la inceput s-a aratat nevrednic. Tot asa si cu
Iuda Iscarioteanul. Ca sa nu ajunga unii invirto§ati la inima, pierzin-
du-§i nadejdea din pricina pedepselor hotarite, dar nici sa nu ajunga
niste trindavi din pricina fagaduintelor facute celor buni, Dumnezeu ii
vindeca si pe unii §i pe altii prin cele spuse mai inainte, ca si cum ar fi
spus: „Daca te amenint, sa nu te deznaduiesti, poti sa te pocaiesti si sa
anulezi hotarirea Mea ca ninivitenii. Daca-ti fagaduiesc ceva bun, sa nu
te trindave§ti din pricina fagaduintei; daca e§ti nevrednic, nu-ti folo-
seste la nimic fagaduinta Mea, ci vei fi pedepsit si mai mult; ca Eu faga-
duiesc numai celui cu adevarat vrednic". Aceasta e §i pricina ca si
atunci cind a grait ucenicilor nu le-a fagaduit fara o oarecare socoteala. N-a
spus numai: „Voi", ci a adaugat: „Cei ce Mi-ati urmat Mie", ca sa scoata
pe Iuda din rindul ucenicilor Sai §i sa atraga linga El pe cei de mai tir-
ziu. Hristos nu vorbise numai catre ucenici, nici catre Iuda, care a ajuns
nevrednic mai tirziu. Ucenicilor Sai le fagaduise cele viitoare, spu-
nindu-le: „Veti sedea pe doudsprezece tronuri" - ajunsesera mai inalti cu
mintea §i nu mai umblau dupa cele de pe pamint -, celorlalti le faga-
duieste si cele de pe pamint, zicind:

4. Matei 19, 28.
/">. hr. 18, 7-10.
Ii. Far. S), '2.

OMII.il l,A MAIKI 737

„0ricine a Idsatfrati sau surori sau tatd sau mama saufemeie sau copii
sau farine sau casepentru numele Meu va lua insutit in veacul acesta §i va mos-
teni viatd vesnicd"' '.

Ca sa nu socoteasca unii auzind cuvintul „Fb/"ca Domnul a vorbit
aici numai de ucenici, ca adica numai ei au sa se desfateze in veacul vii-
tor de cele mai man si mai de frunte daruri, Hristos a intins fagaduinta
Sa la oamenii de pe tot pamintul si ii incredinteaza de cele viitoare pe
temeiul celor din lumea aceasta. La inceput, cind ucenicii erau mai
nedesavirsiti, le graia numai pe temeiul celor din lumea aceasta; cind i-a
luat de pe malul marii, cind i-a desprins de la meseria lor, cind le-a poruncit
sa lase corabia nu le-a vorbit de ceruri, de tronuri, ci de lucrurile de pe
lumea aceasta, spunindu-le: „ Va voifacepe voipescari de oameni" 8 ; dar cind
au ajuns sa gindeasca mai inalt, le-a vorbit si de cele de dincolo.

II

- Ce inseamna: Judecind cele douasprezece semintii ale lui Israel"?

- Inseamna: „Osindind pe cele douasprezece semintii ale lui
Israel". Ucenicii n-au sa stea ca judecatorii; ci, dupa cum Hristos a spus
ca imparateasa de la miazazi va osindi neamul acesta, iar ninivitenii ii
vor osindi pe iudei, tot asu si ucenicii. De aceea n-a spus: „Neamurile si
lumea", ci: „Semintiile lui Israel". Atit iudeii cit si apostolii fusesera nas-
cuti si crescuti in aceleasi legi, in acelea§i obiceiuri, in acelasi fel de vie-

gire; de aceea, atunci cind iudeii vor spune ca „n-am putut crede in
ristos, pentru ca legea ne-a oprit sa primim poruncile Lui", Hristos ii
va aduce in fata lor pe apostolii Sai, care primisera aceeasi lege si crezu-
sera in El; si ei ii vor osindi pe iudei. Acela§i lucru il spusese Hristos
despre apostoli si mai inainte: „Pentru aceasta ei vor fi judecatorii vo§tri" 9 .
Poate ca cineva m-ar intreba:

- §i ce mare lucru le-a fagaduit, daca, vor avea si ei acelasi drept ca
§i ninivitenii §i imparateasa de la miazazi?

- Apostolii n-au numai acest drept. Domnul le fagaduise multe si
mai inainte si le-a fagaduit multe si mai tirziu. De altfel chiar acum,
cind le fagaduie§te ca vor judeca cele douasprezece semintii ale lui
Israel, fagaduinta data lor are ceva mai mult decit fagaduinta facuta
ninivitenilor si imparatesei de la miazazi. Despre niniviteni si impara-
teasa de la miazazi a spus numai atit: ,fiarbatii niniviteni se vor scula §i vor
osindi neamul acesta" ; si: „Impdrdteasa de la miazazi ii va osindi" 1 ';
despre apostoli nu spune numai atit.

7. Matei 19, 29.

8. Matei 4, 19.

9. Matei 12, 27.

10. Matei 12, 41.

11. Matei 12, 42.

7.IH SHNTUI. IQAN (JURA l)E AUR

- Dar ce?

- „Cind va sedea Fiul Omului pe tronul slavei Lui, atunci §i voi veti
§edea pe dou&sprezece tronuri", aratind ca ucenicii vor imparati cu El §i
vor lua parte la slava aceea. „Dacd rdbddm, spune Pavel, vom si impdriiti
impreund" 72 . Tronurile nu inseamna. scaun de judecata; numai Hristos
sta pe scaun de judecata si judeca. Prin „tronuri" a lasat sa inteleaga
slava §i cinstea nespusa. de care se vor bucura apostolii.

Deci apostolilor le-a fagaduit acestea, iar tuturor celorlalti viata
vesnica si pe pamint insutit. Daca tuturor celorlalti le da viata vesnica si
insutit, cu mult mai mult apostolilor le va da si acestea de aici §i cele din
veacul viitor. §i fagaduinta lui Hristos s-a implinit. Apostolii au lasat
unditele si plasele, dar au avut in stapinirea lor averile tuturora, pretu-
rile caselor si ale ogoarelor 13 si insesi trupurile credinciosilor. Credin-
ciosii si-ar fi dat chiar si viata de multe ori pentru ei, dupa cum marturi-
se§te Pavel despre multi, cind zice: ,J)acd era cuputintd, v-atifiscos ochii
§i mi i-ati fi dat" 14 .

Cind Hristos a spus: „Oricine a lasat pe femeia sa", n-a rostit aceste
cuvinte ca sa strice casatoriile, ci, dupa cum atunci cind a vorbit despre
suflet, zicind: „Cel ce §i-a pierdut sufletul pentru Mine il va afla" 15 , n-a
grait asa ca sa ne omortm, nici ca sa ne despartim sufletul de trup, ci ca
sa punem credinta mai presus de orice, tot asa §i acum, cind ne spune sa
lasam sotie §i frati. Mi se pare ca in acest text Hristos face aluzie si la

f>ersecutii. „Vor fi multi parinti, spune Hristos, care vor trage pe copiii
or la necredinta; vor fi femei care vor sili pe barbatii lor sa se lepede de
credinta; cind va vor porunci una ca asta sa nu va mai fie nici parinti,
nici copii". Tot asa spune si Pavel: Jar daca se desparte eel necredincios,
despartd-se!" 16

A§adar, dupa ce a inaltat gindurile ucenicilor Sai si i-a convins sa
aiba incredere si in ei si in lumea intreaga, a adaugat:

,JUulti dintii vor fi pe urmd, si cei de pe urmd intii" 77 .

Cuvintele acestea, desi au fost spuse de Hristos in general despre
mutyi alti oameni, totusi au fost spuse si despre cei ce erau de fata si
despre fariseii cei necredinciosi. Acelasi lucru il spusese si mai inainte:
yjdulti vor veni de la rdsarit §i de la apus §i se vor odihni cu Avraam §i cu
Isaac si cu Iacov; iar fiii impdrdtiei vor fi izgoniti afar a'

i»18

12.

// Tim. 2, 12.

13.

Fapte 4, 34-35.

14.

Gal. 4, 15.

15.

Matei 10, 39.

Hi.

/ Cor. 7, 15.

17.

Matei 1!), 30.

IK.

Matei K, 1 1 12.

UMI1.II l,A MAII.I 7H9

Apoi le spune si o pilda, ca sa dea mult curaj si rivna credinciosilor
de mai tirziu:

tr Asemenea este imparatia cerurilor omului stdpin de casa, care a ie§it dis-
de-dimineatd sa tocmeascd lucratori la via sa. §i invoindu-se cu ei cu un dinar
pe zi, i-a trimis in via sa. §i in ceasul al treilea a vdzutpe altii stindfdrd lucru;
si a zis §i acelora: „Duceti-vd §i voi in via mea, si ce vafi cu dreptul vd voi da
voud". §i in ceasul al saselea si al noudlea afdcut asemenea; iar in al unspreze-
celea ceas a vdzut pe altii stindfard lucru si le-a zis lor: „De ce ati stat aid
toatd ziuafdrd lucru?" Iar ei i-au spus: „Nu ne-a tocmit nimeni". Zis-a lor:
,JWergeti §i voi in via mea §i ce vafi cu dreptul veti lua". Iar cind s-afdcut
seard, a spus stdpinul viei ingrijitorului sdu: „Cheamd pe lucratori §i dd-le
plata, incepindde la cei din urmdpind la ceidintii". §i venindceidin ceasul al
unsprezecelea au luat cite un dinar. Cei dintii au socotit ca vor lua mai mult,
dar au luat §i ei tot cite un dinar. §i dupa ce l-au luat, cirteauimpotriva stdpi-
nului casei, zicind: )r Ace§tia de pe urmd un ceas au lucrat §i i-aifdcut lafel cu
noi, care am dus greutatea zilei §i arsita". Iar el rdspunzind a zis unuia dintre
ei: „Prietene, nu te nedreptdtesc! Oare nu cu un dinar te-ai invoit cu mine? la
ce-i al tdu §i du-tef Vreau sd-i dau §i acestuia din urmd ca §i tie. Oare nu mi se
cade sdfac ce vreau cu ale mele? Sau ochiul tdu este rdu, pentru ca eu sint
bun?". Asa vorfi cei de pe urmd intii si cei dintii pe urmd. Ca multi sint che-
mati, dar putini ale§i" 79 .

Ill

Ce vrea sa ne spuna pilda aceasta? Cele spuse la inceput nu sint de
acord cu cele de la sfirgit, ci arata cu totul altceva. In aceasta pilda Hris-
tos ne spune ca toti lucratorii se bucura de aceea§i plata; nu ne spune ca
pe unii ii izgoneste, iar pe altii ii primeste. Cu toate acestea inainte de a
spune pilda aceasta si la sfirsitul pildei spune ca „Cei dintii vorfipe urmd
si cei din urmd intii" 20 ; cu alte cuvinte, chiar cei dintii din cei dintii nu
mai ramin cei dintii, ci ajung in urma acelora. §i Hristos, ca sa arate ca
lucrul acesta a vrut sa-1 spuna, a adaugat: „Cd multi sint chemati, dar
putini alesi". Deci o indoita muscatura pentru unii, iar pentru altii, min-
giiere si indemn. Pilda insa nu spune asta, ci atit: ca cei din urma vor fi
egali cu cei vrednici, cu cei care s-au ostenit mult, ,,1-aifdcut §ipe ei lafel
cu noi, spun ei, care am dus greutatea zilei §i arsita".

Ce vrea, dar, sa spuna pilda aceasta?

19. Matei'U), 1- Ki.

'20. Malei 19, :«); 20, Ki.

740 SHNTU1. lOAN GURA de aur

Mai intii trebuie sa lamurim pilda si apoi vom dezlega si greutatile
celelalte. Via inseamna poruncile si legile lui Dumnezeu; timpul de
munca, viata de pe pamint; lucratorii, feluritii oameni chemati si inde-
plineasca poruncile; dis-de-dimineata, ceasul al treilea, al saselea, al
noualea si al unsprezecelea, cei care au venit la diferite virste si au inde-
plinit poruncile lui Dumnezeu de cind au venit.

Intrebarea care se pune este aceea: daca cei dintii care au indepli-
nit frumos poruncile, care au placut lui Dumnezeu, care au stralucit
toata ziua datorita muncii lor sint stapiniti de eel mai josnic viciu, de
pizma, de invidie. Cei dintii, cind au vazut ca cei din al unsprezecelea
ceas au luat tot cite un dinar au spus: >r Ace§tia din urmd au lucrat un ceas §i
i-aifacut lafel cu noi, care am dus greutatea zjlei si arsita". Cu toate ca n-au
fost pagubiti cu nimic, nici nu li s-a mic§orat plata, totusi s-au suparat §i
s-au miniat ca stapinul viei a facut bine celorlalti. Iar un om care face
asta este un pizmaret si un invidios. §i ceea ce-i inca mai uimitor, stapi-
nul casei mai ia §i apararea eel or din ceasul al unsprezecelea si se justi-
fies, inaintea celui care a grait asa, il face rau si pizmaret, zicindu-i:
„0are nu cu un dinar te-ai invoit cu mine? Ia ce-i al tdu §i du-te! Vreau sd-i
dau §i acestuia din urmd ca §i tie. Sau ochiul tdu este rau, pentru ca eu sint
bun ?" Acelasi lucru se poate vedea §i in ale pilde. Cu aceea§i durere a
grait si fiul eel mare, eel vrednic, cind a vazut ca fratele sau eel desfrinat
s-a bucurat de multa cinste, ba chiar mai mult decit el 21 . Dupa cum
lucratorii cei din ceasul al unsprezecelea s-au bucurat de niai multa
cinste pentru ca au fost platiti primii, tot asa §i fiul eel desfrinat a fost
cinstit mai mult, pentru ca a primit bogate daruri. Chiar fiul eel vrednic
o marturiseste.

- Ce trebuie sa spunem de toate acestea?

- lata ce! In imparatia cerurilor nimeni nu-§i apara drepturile,
nimeni nu invinuieste - Doamne fereste! -, acolo, pe tarimul acela, nu-i
nici invidie, nici pizma. Daca aici pe pamint cei sfinti isi dau si sufletele
lor pentru cei pacatosi, cu mult mai mult dincolo, pe lumea cealalta, se
veselesc cind ii vad pe altii bucurindu-se de aceleasi bunatati; socotesc
bucuria acelora propria lor bucurie.

- Dar pentru ce Hristos a alcatuit asa cuvintul Sau?

- Aici e vorba de o pilda. Iar pildele nu trebuie explicate cuvint cu
cuvint, ci trebuie sa cautam scopul pentru care au fost facute, iar scopul
sa-1 culegem si sa nu cautam nimic mai mult.

- Pentru ce, dar, a alcatuit asa pilda aceasta? Ce-a vrut sa arate?

- Hristos prin pilda aceasta a vrut sa-i faca mai rivnitori pe cei care
la adinci batrineti isi scimba viata si ajung mai buni. A vrut sa nu-i lase sa

'21. I.uut l. r >, 25 30.

OMII.II l.A MA I I.I 741

creada ca vor avea o plata mai mica. De aceea ii arata pe altii suparati
pentru fericirea acestora, dar nu face aceasta ca sa-i arate cu adevarat
suparati si miniati - Doamne fereste! -, ci ca sa arate ca cei din urma
s-au bucurat de o cinste atit de mare, ca au putut naste in altii invidie. §i
noi de multe ori facem asa, spunind: Cutare m-a tinut de rau ca te-am
invrednicit cu o cinste atit de mare; nu graim asa ca am fi fost intr-ade-
var ^inuti de rau sau ca am voit sa defaimam pe eel pe care 1-am cinstit,
ci pentru a-i arata maretia darului de care s-a bucurat.

- Dar pentru ce n-au fost tocmiti toti in acelasi timp?

- Cit a depins de stapinul casei, i-a tocmit pe toti in acelasi timp;
dar daca n-au ascultat toti in acelasi timp, deosebirea se datoreste voin-
tei celor chemati. De aceea sint chemati unii dis-de-dimineata, altii in
ceasul al treilea, altii in al saselea, altii in al noualea, altii in al unspreze-
celea ceas, atunci cind aveau sa asculte. Lucrul acesta 1-a aratat si
Pavel cind a spus: „Cind a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pintecele
maicii mele" 22 .

- Cind a binevoit Dumnezeu?

- Cind Pavel avea sa asculte! Dumnezeu voia chiar de la inceput;
dar pentru ca Pavel n-ar fi ascultat, Dumnezeu^. voit atunci cind avea si
el sa asculte. Tot asa 1-a chemat si pe tilhar, desi putea sa-1 cheme si mai
inainte; dar acela n-ar fi ascultat. Daca Pavel n-ar fi ascultat de la ince-
put, cu mult mai mult tilharul. Nu are vreo importanta ca lucratorii cei
din ceasul al unsprezecelea au spus: „Nimeni nu ne-a tocmit", pentru
ca, dupa cum am spus, cind e vorba de pilde, pildele nu trebuie expli-
cate cuvint cu cuvint. De altfel nu stapinul casei rosteste aceste cuvinte,
ci lucratorii; stapinul casei nu-i mustra ca sa nu-i rusineze; el vrea sa-i
tocmeasca. Cit a depins de el, stapinul casei i-a chemat pe toti de la
inceput; o arata si pilda, cind spune ca s-a dus dis-de-dimineata ca sa
tocmeasca lucratori.

IV

Asadar totul ne arata ca pilda aceasta a fost spusa si pentru cei care
s-au ingrijit de virtute de la inceputul vietii, si pentru cei care s-au ingri-
jit de ea mai tirziu, la batrinete. Pentru cei dintii, ca sa nu se mindreasca
si nici sa ocarasca pe cei care au pasit pe calea virtutii in ceasul al uns-
prezecelea. Pentru cei din urma, ca sa afli ca pot sa-si indrepte toata
viata lor in scurta vreme. Hristos spusese mai inainte ca e nevoie de rivna,
de multa tarie si de zel tineresc pentru a te lepada de averi si a dispretui toate
lucrurile, de aceea Domnul, ca sa aprinda si in cei din ceasul al unsprezece-
lea flacara dragostei, ca sa le intareasca vointa, le arata ca pot si ei, care

22. Gal. I, \. r >.

742 SI IN 1 Ul, IQAN GURA pE AUR

au venit in urma, sa ia plata unei zile intregi. Dar nu le graieste asa ca
sa-i faca sa se mindreasca si ei la rindul lor, ci le arata ca totul se dato-
re§te iubirii Sale de oameni. Datorita acestei iubiri de oameni nu vor
pieri; datorita ei se vor bucura de bunatatile cele negraite ale raiului.

Asta mai cu seama a vrut sa spuna Hristos prin pilda aceasta.

Nu te minuna ca Domnul Isi incheie pilda cu cuvintele: „Asa vorfi
cei de pe urma intii §i cei dintii pe urma, ca multi sint chemati, dar putini
alesi!". Cuvintele acestea nu sint o concluzie a pildei, ci Hristos vrea sa
spuna ca, dupa cum s-a intimplat una, tot asa se va intimpla si cealalta.
In pilda n-au ajuns cei de pe urma intii, ci toti, mai presus de nadejdi si
impotriva a§teptarilor, au primit aceeasi plata. S, i dupa cum s-a intim-
plat, mai presus de nadejdi si impotriva asteptarilor, ca acei a de mai tir-
ziu sa ajunga egali cu cei de la inceput, tot asa se va intimpla un lucru si
mai mare si mai minunat decit acesta, anume ca aceia din urma sa
ajunga inaintea celor dintii si dupa ei sa vina cei dintii. Prin urmare alta
vrea sa spuna pilda si alta vor sa spuna cuvintele de la sfirsitul pildei.

Dupa parerea mea, Hristos a spus aceste cuvinte facind aluzie la
iudei si la credinciosii care la inceput au stralucit prin viata si credinta
lor, dar, mai pe urma, neglijind virtutea, au cazut jos de tot, si iara§i si la
aceia care s-au ridicat din viata lor ticaloasa si i-au intrecut pe multi.
Astfel de schimbari vedem ca se intimpla si in credinta si in viata.

De c. ^a 23 , va rog sa ne dam toata silinta sa raminem in dreapta
credinta si sa avem o viata plina de fapte bune. Daca nu adaugam si o
via^a egala credintei, vom suferi cele mai grele pedepse. Lucrul
acesta 1-a aratat fericitul Pavel cu pilde din vremurile de demult, cind a
spus: „Toti au mincat aceea§i mincare duhovniceasca §i toti au bdut aceea§i
bduturd duhovniceasca" 24 ; si a adaugat ca nu s-au mintuit: )y Au pierit in
pustie" 25 . Acelasi lucru 1-a aratat si Hristos in Evanghelii, cind a spus ca
unii au fost aruncati in iad, de§i scosesera demoni si profetisera 26 . Toate
pildele Domnului: pilda fecioarelor, pilda navodului, pilda semintei
cazute intre spini, pilda pomului care n-a facut roade cer virtutea ara-
tata prin fapte. Despre dogme Hristos vorbeste de putine ori; ca nici nu
au nevoie de multa osteneala; despre purtarea omului insa vorbeste de
multe ori; dar, mai bine spus, totdeauna; ca trebuie sa lupti necontenit
pentru a duce o viata virtuoasa; de aceea este nevoie si de osteneala.

23. De aici incepe partea morala: Daca ne lipse§te o singurd virtute, vor venipeste noi multe rele
)■«' vom ft lipsi(i $i de imp&rdtia cerurilor. Despre milostenie. Despre a nu osindi, nici a imita pe cei cefac
farddelege, ci pe cei care sdvirsesc fapte bune.

'1\. I Cor. 10, 3-4.

2. r >. / Cor. 10, 3.

71). Maki 7, 'I'l 23.

DM11,11 I .A MATI.I 743

Dar pentru ce spun ca trebuie implinita toata virtutea? Daca negli-
jam o parte din virtute, aducem mari rele asupra noastra. De pilda,
daca nu faci milostenie, esti aruncat in iad; si doar milostenia nu-i toata
virtutea, ci numai o parte a ei! Fecioarele cele nebune, de aceea au fost
osindite, ca n-au facut milostenie 27 ; bogatul, tot de aceea s-a pirjolit in
iad 28 . Cei care nu hranesc pe eel flamind, de asta sint osinditi impreuna
cu diavolul 29 . Iarasi, a nu ocari pe semenul tau e o parte foarte mica a
virtutii; cu toate acestea, si aceasta scoate din imparatia cerului pe cei ce
nu o savirsesc, ca „Cel care va zice fratelui sdu: «Nebunule» vinovat vafi
gheenei focului" 30 . Iarasi, castitatea este §i ea numai o parte a virtutii; cu
toate acestea fara ea nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, ca spune Pavel:
„Cdutati pacea §i sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" 31 .
Smerenia, la fel, este o parte a virtutii; cu toate acestea, daca savirse§ti
toate celelalte fapte bune, dar n-o savir§e§ti pe aceasta esti necurat
inaintea lui Dumnezeu; dovada fariseul care, de§i s-a dus la templu cu
nenumarate fapte bune, le-a pierdut pe toate, ca i-a lipsit smerenia 32 .

Vreau insa sa va spun ceva mai mult; nu ni se incuie cerul numai
daca nu facem o singura virtute din toate virtutile, ci patim acelasi lucru
daca le facem pe toate, dar nu le facem cum trebuie si cu prisosinta.
,J)aca nu vaprisosi dreptatea voastrd, spune Hristos, mai mult decit a cartu-
rarilor §i fariseilor t nu veti intra in imparatia cerurilor" 33 . Deci chiar daca
faci milostenie, dar daca nu faci mai multa decit carturarii si fariseii, nu
vei intra in imparatia cerurilor.

- Cita milostenie dadeau ei? m-ar intreba cineva.

- Tocmai aceasta vreau s-o spun acum, pentru ca cei ce nu dau
milostenie sa dea, iar cei ce dau sa nu se mindreasca, ci sa dea mai mult.
Cita milostenie dadeau ei, dar? Dadeau zece la suta din tot ce aveau;
iarasi inca o data zece la suta si dupa asta inca o data, a treia oara. Deci
dadeau milostenie cam a treia parte din averea lor. Caci cele de trei ori
cite zece la suta atita fac. In afara de asta mai dadeau si pirga de fructe,
primii nascuti §i altele mai multe, de pilda: pentru pacate, pentru cura-
^ire, in sarbatori, la anul jubiliar, la stingerea datoriilor, la liberarea
robilor, la imprumuturile fara dobinzi. Deci daca nu face mare lucru eel
care da milostenie a treia parte din averea sa, dar, mai bine spus, jumatate -
ca adunate toate acestea cu celelalte fac jumatate -, deci daca nu face mare

27. Matei 25, 1-12.

28. Luca 16, 19-26.

29. Matei 25, 41-42.

30. Matei 5, 22.

31. Evr. 12, 14.

XI. Luca 18, 10 14.
33. Matei 5, 20.

741 S| IN I 111, IQAN CUKA l)K APR

lucru eel care da milostenie jumatate din averile sale, de ce nu va fi
vrednic eel care nu da nici a zecea parte? Pe buna dreptate, dar, a spus:
„Putini sint cei ce se mintuie" 34 .

V

Sa nu neglijam, dar, de a avea grija de viata noastra. Daca neingri-
jindu-ne numai de o parte a virtutii atragem asupra-ne atita pierdere,
cum vom scapa de iad cind ne facem vinovati de atitea pacate? Ce
pedeapsa nu vom primi?

Poate ca cineva ma va intreba:

- Dar ce nadejde de mintuire mai avem, daca fiecare din pacatele
amintite mai sus ne arunca in iad?

- §i eu iti spun asa: Daca luam aminte de noi insine, putem sa ne
mintuim cautind leacurile milosteniei, ca sa ne vindecam ranile. Nu
insanatoseaza untdelemnul atit de mult trupul cit insanatoseaza milos-
tenia sufletul; milostenia face sufletul de nebiruit, iar diavolul nu-1
poate dobori; ori de unde 1-ar apuca ii scapa din miini, ca untdelemnul
acesta nu-i ingaduie diavolului sa ne apuce de spate. Sa ne ungem, dar,
necontenit cu acest untdelemn. Este temei de sanatate, datator de
lumina, pricina de bucurie.

- Dar cutare, imi spui tu, are atitia §i atitia talanti de aur §i nu face
deloc milostenie.

- §i ; te priveste? Vei fi si mai admirat daca, in saracia ta, esti mai
darnic decit el. Lucrul acesta 1-a facut pe Pavel sa admire pe macedo-
neni; nu ca au dat milostenie, ci ca au dat desi erau saraci 35 .

Nu te uita, dar, la cei care nu fac milostenie, ci la Invatatorul obs-
tesc al universului, Care nu avea unde sa-§i piece capul 36 .

- Dar pentru ce cutare si cutare, ma intrebi iarasi, nu fac milostenie?

- Nu judeca pe altul, ci scapa-te pe tine de invinuire! Pentru ca e
mai mare osinda cind mustri pe altii, si tu nu faci, cind judeci pe altii de
un pacat, si tu esti vinovat de acelasi pacat. Daca nu ne este ingaduit sa
judecam pe altii nici cind facem fapte bune, cu atit mai mult cind paca-
tuim. Sa nu judecam, dar, pe altii, nici sa nu ne trindavim uitindu-ne la
altii, ci sa ne uitam la Iisus si de la El sa luam pilda. Eu, oare, ti-am facut
bine, eu, oare, te-am rascumparat, ca sa te uiti la mine? Altul este Cei Ce ti-a
dat tie toate acestea! Pentru ce, dar, la§i pe Stapin §i te uiti la eel de o seama
cu tine? Nu L-ai auzit pe El spunind: ,~Invatati de la Mine ca sint blind §i sme-
rit cu inima" 3 ' ' ; §i iara§i: „Cel care vrea sa fie eel dintii intre voi sa fie slu-

M. Luca 13, 23.
3. r ). // Cor. !), 2.
3<i. Matei H, 20.
37. Matei II, 29.

OMtl.ll I .A MATKI 745

jitorul tuturora"" 1 ; si iarasi: „Precum si Fiul Omului n-a venit sd I se slu-
j eased, cisd slujeascd" 39 ?Pe linga acestea, iarasi, ca sa nu ajungi si tu trin-
dav din pricina trindaviei semenilor tai, Domnul te indeparteaza de
acestia, spunind: „Pilda M-am dat voud pe Mine Insumi, ca precum v-am
Jilcut Eu sd faceti §i voi" 40 .

Nu este nimeni din oamenii de pe pamint care sa-ti poata fi das-
cal al virtutii, nici in stare sa te calauzeasca la virtute? Atunci mai
mare iti este lauda, mai mare iti este slava, ca tu, fara dascal, ai ajuns de
admirat. §i-i cu putinta lucrul acesta si foarte usor, daca vrem; arata cei
din vechime, care au savir§it virtutea, de pildaNoe, Avraam, Melchisedec,
Iov §i toti oamenii la fel cu ei. Spre ace$tia trebuie neaparat sa
va uitati in fiecare zi, dar nu spre aceia pe care niciodata nu ince-
ta^i a-i imita si a-i da ca pilda, cind va adunati unii cu altii; ca
pretutindeni nu aud rostindu-se alte cuvinte decit acestea: „Cutare
si-a cumparat atitea si atitea hectare de pamint; cutare s-a imboga-
^it; cutare isi face case". Pentru ce ramii, omule, cu gura cascata de
uimire la cele din afara? Pentru ce te uiti la altii? Daca vrei sa te uiti
la altii, atunci uita-te la cei care au savirsit virtutea, uita-te la cei
vrednici, uita-te la cei care au indeplinit legea cu de-amanuntul, nu
la cei care o calca §i o necinstesc. Daca te vei uita la ace§tia, vei
culege de la ei o multime de pacate; vei ajunge trindav, vei ajunge
ingimfat, vei osindi pe altii. Dar daca te vei uita la cei ce-au savirsit
virtutea, vei stringe linga tine nenumarate fapte bune; vei ajunge
smerit, silitor, cu inima zdrobita. la aminte la ce a patit fariseul cind
a lasat faptele lui bune si s-a uitat la eel cu pacate 41 . Asculta si
teme-te! Uita-te cit de minunat a ajuns David, cind s-a uitat la stra-
mosii lui cei virtuosi. „Strdin sint eu, spunea el, si pribegesc ca toti
pdrintii mei" 42 . David si toti cei ca el au lasat pe cei pacatosi si s-au
uitat la cei virtuosi. Fa si tu a§a! Nu te face judecatorul gre§elilor
altora, nici cercetatorul pacatelor celorlalti! Nu ti s-a poruncit sa
judeci pe altii, ci pe tine. „Cd daca ne-am judeca pe noi insine, spune
Pavel, n-am mai fi judecati; dar fiind judecati de Domnul sintem
pedepsiti" 43 . Tu insa ai rasturnat ordinea aceasta. Nu-ti ceri soco-
teala de pacatele mari sau mici, dar iscodesti cu de-amanuntul paca-

38. Matei 20, 26.

39. Matei 20, 28.

40. loan 13, 15.

41. Luca 18, 10-14.

42. Ps. 38, 1 7.

43. / Cor. II, 31 32.

74(i SI'tN'rill. MIAN (UlltA 1)K AUK

tele altora. Sa nu mai facem lucrul acesta. Sa lasam la o parte neo-
rinduiala asta; sa facem inauntrul constiintei noastre scaun de jude-
cata pentru toate pacatele savirsite de noi. Sa fim noi insine si acu-
zatorii si judecatorii si calaii pacatelor noastre. Iar daca vrei sa isco-
desti si faptele altora, iscodeste faptele lor bune, nu pacatele lor.
Pentru ca amintirea pacatelor noastre, rivnirea faptelor bune ale
altora, chipul acelui scaun infricosator de judecata piscindu-ne ca si
cu un ac in fiecare zi constiinta, sa ajungem smeriti si mai rivnitori
ca sa dobindim bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna
cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii
vecilor, Amin.

OMILIA LXV

„§i suindu-Se Iisus la Ierusalim,

a luat pe cei doisprezece ucenici indeosebi

§i pe cale le-a zis lor: «Iata ne suim in Ierusalim,

§i Fiul Omului va fi dat arhiereilor §i carturarilor;

§i-L vor osindi la moarte; §i-L vor da neamurilor

ca sa-L batjocoreasca §i sa-L bata §i sa-L rastigneasca;

§i a treia zi va invia" 1

I

Venind din Galileea, Hristos nu Se suie indata in Ierusalim, ci mai
intii face minuni, inchide gura fariseilor si le vorbeste ucenicilor Sai de
saracia de buna voie: „De vrei sdfii desdvirsit, vinde-ti averile" 2 ; de fecio-
rie: „Cine poate intelege sa inteleaga" 3 ; de smerenie: „Dacd nu vd veti
intoarce §i nu vetifi ca §i copiii, nu veti intra in impdrdtia cerurilor" 4 ; de ras-
plata de pe pamint: „Oricine a Idsat case saufrati sau surori vaprimi insutit
in veacul acesta" 5 ; de rasplatile de dincolo: „§i viatd vesnicd va dobindi" 6 .
Deci dupa toate acestea S-a apropiat de Ierusalim. §i, pe cind Se suia,
le-a vorbit ucenicilor iarasi de patimile Sale. Pentru ca ucenicii, dupa
cum era si firesc, nu voiau sa se intimple lucrul acesta si doreau sa-1 uite,
Hristos il aminteste des, ca sa deprinda sufletul lor cu patimile Sale prin
necontenita pomenire de ele si sa puna capat tristetii lor. Era de neapa-
rata trebuinta sa le vorbeasca indeosebi, ca nu era bine sagraiascainfata
multimilor de patimile Sale si nici sa le vorbeasca deslusit; de altfel nici n-ar
fi cistigat ceva din aceasta. Daca ucenicii s-au tulburat cind au auzit de pati-
mile Sale, apoi cu mult mai mult multimile.

- Cum? Hristos n-a vorbit multimilor de patimile Sale?

- A vorbit si multimilor, dar nu atit de deslusit. Le-a spus: „Stricati tem-
plul acesta §i in trei zjle il voi ridica" 7 ; si: „§i neamul acesta cere

1. Matei 20, 17-19.

2. Matei 19, 21.

3. Matei 19, 12.

4. Matei 18, 3.

5. Matei 19, 29.
(>. Matei 19, 29.
7. loan 2, 19.

7-1K SI tNIlll, IQAN (JURA l)K AUK

semn f §i semn nu i se va da lui decit semnul lui Iona" 8 ; si iarasi: „lncd putind
vreme sint cu voi §i Md veti cduta §i nu Md vetigdsi" 9 . Ucenicilor Sai insa nu
le-a vorbit asa, ci le-a vorbit tot atit de deslusit de patimile Sale, precum
le vorbise si de celelalte.

- Dar pentru ce atunci le-a mai vorbit multimilor de patimile Sale,
daca multimile nu intelegeau puterea cuvintelor Lui?

- Ca multimile sa-si dea seama mai tirziu ca stia mai dinainte de
patimile Sale; sa-si dea seama ca a mers de buna voie la patimi, nu fara
sa stie, nici silit. Ucenicilor insa nu numai pentru aceasta pricina le-a
vorbit mai dinainte, ci, dupa cum am mai spus, ca prin asteptare sa-i
deprinda cu patimile Sale, sa le indure mai usor, ca nu cumva venind
ele pe neasteptate sa-i zdruncine foarte tare. De aceea la inceput le-a
vorbit numai de moartea Sa; dar dupa ce ei au mai cugetat la moartea
Sa, dupa ce s-au deprins cu acest gind, le-a adaugat si celelalte patimi,
de pilda ca-L vor da neamurilor, ca-L vor batjocori, ca-L vor bate; dar
si pentru aceasta: sa astepte si invierea, atunci cind vor vedea ca pati-
mile s-au petrecut asa cum le spusese. Trebuia negresit sa fie crezut si
cind le vorbea de lucruri pline de bucurie, odata ce nu le-a ascuns nici
pe cele triste si in aparenta insultatoare.

Uita-mi-te cit de Intel ept alege timpul pentru a le vorbi de patimi!
Nu le-a vorbit de la inceput, ca sa nu-i tulbure; nu le-a vorbit nici in vre-
mea patimilor, ca sa nu-i zdruncine, ci atunci aduce vorba de ele cind
ucenicii au cunoscut din destul puterea Lui, cind le-a dat mari faga-
duinte despre viata vesnica. Le vorbeste o data, de doua ori, de mai
multe ori, intretesind cuvintele despre patimile Sale cu minunile si
invataturile Sale. Alt evanghelist spune ca Domnul le-a adus ca martori
si pe profeti 10 ; un altul spune ca apostolii n-au inteles cele spuse 11 , ci
cuvintul acesta le era ascuns si ca mergeau dupa El plini de spaima 12 .

- Prin urmare, mi s-ar putea spune, daca n-au inteles ce le spunea,
degeaba le-a mai spus; ca daca n-au inteles cele ce au auzit, apoi nici nu
puteau sa a§tepte patimile Sale; iar daca nu le asteptau, nici nu puteau
sa nadajduiasca.

- Eu insa iti voi spune un lucru si mai plin de uimire. Daca n-au
inteles, pentru ce s-au intristat? Ca un alt evanghelist spune ca s-au
intristat . A§adar, daca ucenicii n-au inteles, pentru ce s-au intristat?
Pentru ce Petru a spus: ,JAilostiv fii Tie, Doamne, sd nu-Ti fie Tie

8.

Matei 12, 39.

!>.

loan 7, 33-34.

10.

Luca 9, 31.

11.

Marcu 9, 32.

12.

Marcu 9, 32.

13.

loan Hi, (>.

OMII.II I.A MA I I.I 74!)

aceasta!" 14 '. Ce trebuie sa spunem? Ca avea sa moara, o stiau, chiar daca
nu intelegeau bine taina mintuirii, chiar daca nu intelegeau bine nici
invierea si nici ceea ce avea sa savirseasca Hristos. Lucrul acesta le era
ascuns. De aceea erau si tristi. Vazusera oameni morti, inviati de alti
oameni; dar nu mai vazusera niciodata ca un om sa se invieze pe sine
insusi; si asa sa invieze ca sa nu mai moara. Asta n-o intelegeau, desi
le-o spusese de nenumarate ori; dar nu intelegeau bine nici ce rost are
moartea Lui si cum va veni. De aceea mergeau dupa El plini de spaima.
Dar nu numai pentru asta, ci, dupa parerea mea, ei se spaimintau toc-
mai pentru ca El le vorbea de patimile Sale.

II

Cu toate ca-L auzeau vorbindu-le necontenit de invierea Sa, totusi
nimic din cele spuse nu le dadea curaj. Ceea ce mai cu seama ii tulbura,
in afara de moartea Lui, era si aceea ca-L auzeau spunindu-le ca an
sa-L batjocoreasca, sa-L bata si cite altele ca acestea. Cind se gindeau la
minunile ce le-a facut, la indracitii pe care i-a vindecat, la mortii pe care
i-a inviat si la toate celelalte faced de minuni si apoi auzeau acestea, se
spaimintau; cum poate sa sufere acestea Cel Ce a facut minuni atit de
man? Aceasta ii fecea sa fie si nedumeriti; cind credeau, cind nu cre-
deau; nu puteau intelege spusele Lui.

Ca n-au inteles bine spusele Sale se vede si de acolo ca indata ce a
terminat Hristos de grait aceste cuvinte, s-au apropiat de El fiii lui Zeve-
deu, ca sa-I vorbeasca despre intiietate.

,.V5em, au spus ei, ca unul sa sada de-a dreapta Ta si altul de-a stinga Ta " ls .

- Dar pentru ce evanghelistul Matei spune ca mama lor I-a facut
aceasta cerere? 16

- E cu putinta si una si alta. Poate ca au luat cu ei si pe mama lor, ca
rugamintea lor sa aiba mai multa greutate si prin aceasta sa induplece
pe Hristos. Dar ca intr-adevar, precum am spus, cererea pornea mai
mult din partea lor, si ca ei de rusine au pus-o pe mama lor in frunte,
uita-te ca Hristos lor le adreseaza cuvintul.

Dar mai bine sa vedem mai intii ce au cerut, cu ce gind si de unde
le-a venit acest gind.

- De unde, dar, le-a venit gindul acesta?

- Vedeau ca Hristos ii pretuieste pe ei mai mult decit pe ceilalti
ucenici si se asteptau ca datorita acestui lucru Hristos le va implini si
cererea aceasta.

14. Matei 16, 22.
\5. Marcu 10, 37.
Hi. Matei 20, 20-21.

7, r )() SI'lN TU1, IUAN UURA DE AUR

- Dar pentru ce au cerut ei lucrul acesta lui Hristos? —

- Asculta pe un alt evanghelist, care ne arata lamurit de ce au facut
aceasta cerere. Au cerut aceasta „pentru ca erau aproape de Ierusalim §i
li se pdrea cd indata are sa se arate imparatia lui Dumnezeu" 17 . Credeau
ca imparatia lui Dumnezeu bate la usa; credeau ca este vorba de o
imparatie paminteasca; credeau ca daca au sa dobindeasca cele ce cereau,
n-au sa mai aiba nici o suparare. Dar nu numai pentru aceasta o cereau,
ci si pentru ca socoteau ca asa vor scapa de necazuri. De aceea si Hris-
tos le alunga mai intii din minte aceste ginduri, spunindu-le ca trebuie
sa se astepte la ucideri, la primejdii si la cele mai cumplite greutati.

„Puteti sd beti paharul pe care-l voi bea Eu ?" u .

Nimeni sa nu se tulbure, ca apostolii erau asa de nedesavirsiti. Nu
avusese inca loc rastignirea; nu li se daduse inca harul Sfintului Duh.
Daca vrei insa sa cuno§ti virtutea apostolilor, uita-te la ei mai tirziu, si-i
vei vedea mai presus de orice patima. De aceea Hristos le descopera.
cusururile, ca sa cunoasca mai tirziu ce au ajuns datorita harului. Se
vede, dar, de aici ca fiii lui Zevedeu n-au cerut ceva duhovnicesc, nici
n-aveau idee de imparatia cerurilor.

Dar sa vedem cum se apropie de Hristos si ce spun:

„Vrem, spun ei, ca sd nefaci ceea ce-Ti vom cere" 79 . Hristos i-a intre-
bat: „Ce voiti?" 20 Cunostea doar ce vor; dar i-a intrebat, ca sa-i sileasca
sa raspunda, sa le descopere rana si asa sa le dea leacul. Iar cei doi uce-
nici, pentru ca erau minati de o patima josnica omeneasca, II intreaba
pe Hristos indeosebi, ca sa nu afle ceilalti ucenici. Ca spune evanghelis-
tul: „au venit la El" 21 fara sa stie ceilalti; si asa I-au spus ce-au voit. Dupa
parerea mea, voiau sa li se dea sa stea pe tronurile cele de frunte, pentru
ca ll auzisera pe Hristos spunind: „veti sedea pe doudsprezece tronuri" 22 .
§tiau ca sint pretuiti de Hristos mai mult decit ceilalti ucenici, dar se
temeau de Petru si pentru aceea li spun: „Zi ca sd sedem unul de-a dreapta
Ta si altul de-a stinga Ta" 23 . II silesc, spunindu-I: „Zi".

- Ce le-a raspuns Hristos?

- Pentru a le arata ca nu cer ceva duhovnicesc - ca daca si-ar fi dat
seama ce cer, nici n-ar fi indraznit sa ceara -, le-a spus:

„Nu stiti ce cereti!" 24

17. Luca 19, 11.

18. Matei 20, 22.

19. Marcu 10, 35.

20. Marcu 10, 36.

21. Marcu 10, 35.

22. Matei 19, 28.

23. Marcu 10, 37.

24. Matei 20, 22.

DM 1 1, 1 1 I. A MATKI

Nu va da^i seama ce lucru mare si minunat cereti! Depaseste chiar
puterile cele de sus!
Apoi i-a intrebat:

„Puteti sd beti paharul be care-l voi bea Eu si sd va botezati cu bote-
zul cu care Md botez Eu?" .

Ai vazut cum i-a abatut de la gindul lor, vorbindu-le de lucruri cu
totul contrare? „Voi, le-a spus Hristos, Imi vorbiti de onoruri si cununi;
Eu insa va vorbesc de lupte si sudori. Timpul de acuma nu-i timpul ras-
platilor si nici nu se arata acum slava aceea a Mea. Vremea de fata este
vreme de ucideri, de lupte, de primejdii!". Ai vazut cum i-a sfatuit si
cum i-a abatut de la gindul lor prin felul cum i-a intrebat? Nu i-a intre-
bat: „Puteti sa mergeti pina. acolo incit sa fiti ucisi? Puteti sa va varsati
singele vostru?"

- Dar cum i-a intrebat?

- „Puteti bea paharul?". Apoi, ca sa-i incurajeze, le spune: „pe
care-l voi bea Eu ". Vrea sa-i faca mai rivnitori prin aceea ca vor bea si ei
acelasi pahar ca si Hristos. Numeste botez patimile si moartea Sa, pentru
a arata ca patimile si moartea Sa vor fi mare curatire pentru intreaga lume.

„Ei i-au zis Lui: „Putem" 26 .

Atit de mult doreau ce cereau, ca au fagaduit indata. Nici acum nu
stiau ce spun, ci se asteptau sa auda ce cereau.

- §i ce le-a spus Hristos?

paharul Meu il veti bea §i cu botezul cu care Eu Ma botez vd veti botezfl" 27 -
Mari lucruri le-a proorocit; adica: „Veti fi invredniciti de mucenicie;
veti suferi ce voi suferi si Eu; va veti sfirsi viata de moarte silnica; veti
avea partasie cu Mine la toate acestea,

„Dar a §edea de-a dreapta Mea §i de-a stinga Mea nu este alMeu a da, ci se
va da celor pentru care s-a pregdtit de Tatdl Meu" 28 .

Ill

Dupa ce le-a inaltat sufletele, dupa ce i-a facut sa gindeasca mai
inalt si dupa ce i-a facut sa nu mai fie biruiti de suparare, le arata ca
cererea lor nu e dreapta.

- Dar ce vrea sa spuna Hristos prin aceste cuvinte?

25. Matei 20, 22.
2(i. Matei 20, 22.

27. Matei 20, 23.

28. Matei 20, 23.

TW1 SI IN llll, IQAN (JURA l)K AIJH

- Multi au spus ca trebuie lamurite doua probleme: una, daca este
gatit cuiva sa §ada de-a dreapta Lui; a doua, daca Domnul tuturora are
putere sa dea aceasta cinste ce s-a gatit. Ce vor sa spuria dar cuvintele
acestea? Daca lamurim prima problema, o lamurim si pe a doua.

- Este deci gatit cuiva sa stea de-a dreapta Lui?

- Nimeni nu va §edea nici de-a dreapta Lui, nici de-a stinga Lui.
Nimeni nu se poate apropia de tronul acela; nu vorbesc numai de
oameni, de sfinti si de apostoli, ci si de ingeri, de arhangheli si de toate
puterile cele de sus. §ederea de-a dreapta este numai a Unuia-Nascut; o
spune Pavel, prin cuvintele: „Caruia dintre ingeri a zis vreodatd: „§ezi
de-a dreapta Mea?" 29 ,J)e ingeri zj.ce: „Cel ce face pe ingerii Sai duhuri" 30 .
Jar cdtre Fiul: „Tronul Tdu, Dumnezeule!" .

- Dar atunci pentru ce Hristos a spus: „A §edea de-a dreapta §i de-a
stinga nu este al Meu a da", ca si cum ar fi unii care stau?

- Domnul nu spune aceste cuvinte ca si cum ar fi unii care stau, -
Doamne fere§te! -, ci raspunde la gindul eel or care L-au intrebat, cobo-
rindu-Se la judecata lor. Cei doi ucenici nu cunosteau nici maretia tro-
nului aceluia si nici sederea de-a dreapta Tatalui, odata ce nu intele-
geau lucruri cu mult mai usoare decit acestea, pe care le auzeau in fie-
care zi; ei cautau atit, numai sa fie primii, sa stea inaintea celorlalti, sa
nu fie nimeni inaintea lor linga Hristos. Dupa cum spuneam mai
inainte, ei cautau locurile de frunte pentru ca n-au inteles ce-a vrut sa
spuna Hristos cind le-a zis: „Veti sedea pe doudsprezece tronuri". Cu alte
cuvinte, Hristos le spune a§a: „Veti muri pentru Mine, veti fi uci§i din
pricina propovaduirii Evangheliei si veti fi partasi cu Mine la suferinte;
dar nu-i de ajuns numai atita ca sa va bucurati de cele dintii locuri si sa
sta^i in primul rind; se poate sa vina altul, care in afara de mucenicie sa
aiba toate celelalte virtuti intr-un grad cu mult mai mare decit voi; si
pentru ca acum va iubesc pe voi §i va prefer altora, n-am sa-1 dau la o

[jarte pe eel care a ajuns vestit prin faptele sale ca sa va. dau voua locurile ce-
e de frunte". Domnul insa nu le-a grait asa ca sa nu-i intristeze, ci in chip
ascuns a lasat sa se inteleaga acelasi lucru, cind a spus: ^aharulMeu veti bea
si cu botezul cu care Eu Ma botez, va veti boteza; dar a sedea de-a dreapta Mea si
de-a stinga nu este alMeu a-l da, ci se va da celor pentru care s-a pregdtit".

- Cui s-a gatit?

- Celor care pot sa ajunga straluciti prin fapte. De aceea n-a spus:
„Nu este al Meu a da, ci al Tatalui Meu", ca sa nu spuna cineva ca Hris-
tos este neputincios si n-are putere sa dea.

'2!). Kvr. 1, 13.
:t(). Kvr. 1, 7.
.'! I. Kvr. I, 8.

OMII.II [,A MATKI 753

- Dar ce a spus?

- „Nu este al Meu, ci se va da celor pentru care s-a pregdtit".

Ca sa fac insa mai lamurit cuvintul acesta, va voi da un exemplu. Sa
ne inchipuim un arbitru de lupte adetice §i ca in arena iau parte la lupte
multi atleti renumiti; doi dintre ace§tia insa, buni prieteni en arbitrul, se
due la el §i-i spun: „Fa ca sa fim noi incununati si proclamati invinga-
tori", intemeiati pe prietenia lor cu arbitrul si pe bunavointa lui. Arbi-
trul, insa le raspunde: „Nu este al meu a da, ci celor ce s-a gatit pe
temeiul ostenelilor §i sudorilor lor". Il vom osindi, oare, pe acest
arbitru, spunind ca-i un neputincios? Deloc, ci-i vom lauda dreptatea,
ca nu cauta la fata oamenilor. As_adar, dupa cum nu putem spune
despre arbitru ca nu da cununa pentru ca nu are putere, ci pentru ca nu
vrea sa calce legea luptelor atletice, nici sa strice ordinea dreptatii, tot
a§a pot spune §i eu despre Hristos. Pentru aceasta Hristos ii indeamna
in toate chipurile pe ucenicii Sai sa aiba nadejdea mintuirii lor §i a
izbinzii lor intii in hand lui Dumnezeu, apoi in faptele lor bune. De
aceea a spus: „Celor ce s-a gatit". Hristos le spune: „Dar daca altii vor fi
mai buni decit voi? Dar daca altii vor face fapte mai mari? Vreti cumva
sa primiti cele dintii locuri pentru ca ati fost ucenicii Mei, chiar daca nu
va veti arata vrednici de aceasta alegere?" Ca Hristos este stapin peste
toate se vede de acolo ca are toata judecata. Asa ii spune lui Petru: Jti
voi da tie cheile Imparatiei cerurihr" 31 ; iar Pavel, aratind aceasta, spunea: ,Jtfi
s-a gatit de acum cununa dreptatii, pe care mi-o va daDomnul, dreptuljudecdtor, in
zjua aceea; dar nu numai mie, ci §i tuturor care au iubit ardtarea Lui" 33 . Aratarea
lui Hristos a fost; §i ca nimeni nU va sta inaintea lui Pavel, o stie oricine.

Sa nu te minunezi daca Hristos n-a grait fiilor lui Zevedeu mai clar. I-a
refuzat fara sa-i supere; a voit sa-i faca sa nu se mai gindeasca in zadar §i fara
rost la locurile cele dintii - ca le venise acest gind dintr-o pornire josnica
omeneasca - §i sa nu-i intristeze; §i I-au reu§it acestea doua prin neclaritatea
cuvintelor sale.

,^itunci s-au miniat cei zece pe cei doi" 34 .

- Cind „atunci"?

- Cind i-a tinut de rau pe cei doi frati. Atita vreme cit Hristos
hotara, ucenicii nu se miniau, ci taceau vazind ca cei doi frati sint prefe-
rati §i ii iubeau pentru ca respectau §i cinsteau pe Invatator; chiar daca
sufereau in inima lor, totu^i nu indrazneau sa-§i dea pe fata suferinta. Au fost
gelo^i §i pe Petru, cind Domnul a platit dajdie §i pentru el 35 , dar nu s-au

32. Matei 16, 19.

33. // Tim. 4, 8.

34. Matei 20, 24.
3. r ). Matei 17, 27.

7,54 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

miniat, ci 1-au intrebat numai: „Cine este, oare, mai mare?" 36 . Acum insa
ucenicii se minie, pentru ca cei doi cer sa fie primii. §i nici acum nu s-au
miniat indata, atunci cind au cerut, ci cind i-a tinut Hristos de rau si
cind a spus ca n-au sa fie ei primii daca nu se vor arata vrednici de
intiietate.

IV

Ai vazut cit de nedesavirsiti erau ucenicii? Fiii lui Zevedeu voiau sa
fie mai rnari decit cei zece, iar ace§tia ii pizmuiesc pe cei doi! Dar, dupa
cum am spus, arata-mi-i mai tirziu §i-i vei vedea scapati de toate aceste
patimi. Auzi-1 chiar pe loan, care acum a venit la Iisus sa-i ceara sa sada
de-a dreapta Lui, cum in Faptele Apostolilor da totdeauna lui Petru
intiietatea si cind vorbeste poporului si cind face minuni; in Evanghelia
sa nu ascunde faptele mari ale lui Petru, ci vorbeste de marturisirea pe
care Petru a facut-o in timp ce toti ceilalti apostoli taceau 37 ; spune ca
Petru a intrat intii in mormintul Domnului 38 ; il pune pe apostolul Petru
inaintea Lui. Cind au stat amindoi alaturi de Cei rastignit, loan, pentru
a nu se lauda pe el insusi, spune atit despre el: ,JLra cunoscut ucenicul
acela marelui preot" 39 . Iacov, la rindul sau, n-a trait multa vreme, dar de
la inceput a fost atit de inflacarat, ca lasind toate cele omenesti s-a inaltat
la o inal^ime negraita, incit a fost indata ucis 40 . Astfel, dupa inviere apostolii
au ajuns virfuri de credinta si de fapte bune. Atunci insa s-au suparat.

- Ce-a spus Hristos ucenicilor?

„Chemindu-i le-a zis: „Ocirmuitorii neamurilor domnesc peste eh" 41 .
Pentru ca apostolii erau tulburati si zguduiti, Domnul ii imbuneaza,
chemindu-i §i luindu-i alaturi de El inainte de a le vorbi. Caci cei doi,
despartindu-se de ceata celor zece, statusera mai aproape de El, pentru
ca Ii vorbisera indeosebi. De aceea Hristos ii cheama si pe ceilalti uce-
nici ca sa le spuna §i lor despre ce fusese vorba §i sa potoleasca astfel si
boala unora si a altora. Acum nu-i mai smereste la fel ca mai inainte,
cind L-au intrebat: „Cine e mai mare" 42 ; atunci a adus in mijloc un copil
si le-a poruncit sa fie nevinovati si smeriti ca §i copiii 43 , acum, cu un
exemplu potrivnic celui de mai inainte, ii mustra mai tare, spunindu-le:

36. Matei 18, 1.

37. loan 6, 67-69.

38. loan 20, 6.

39. loan 18, 16.

40. Fapte 12, 2.

41. Matei 20, 25.

42. Matei 18, 1.

43. Matei 18, 2-4.

OMII.II I .A MAIKI 755

„Ocirmuitorii neamurilor domnesc peste ele §i cei mari le stdpinesc. Intre
voi nu vafi asa; ci acela care dintre voi vrea sdfie mare, acela sol fie slujitorul
tuturora; iar eel care vrea sd fie intiiul sd fie eel din urmd dintre toti" 44 .

Le arata ca numai neamurilor le e drag sa umble dupa intietati.
Patima aceasta e tiranica si supara chiar pe marii barbati. De aceea are
nevoie §i de o taietura mai adinca; asta e pricina ca Hristos ii §i mustra
mai tare si le rusineaza sufletul lor ingimfat, comparindu-i cu neamu-
rile. Cu aceste cuvinte Hristos le taie gelozia celor zece, iar celor doi
mindria, ca si cum le-ar zice: „Nu va miniati ca si cum ati fi fost insul-
ta£i! Cei care umbla dupa intiietati se vatama si se fac de rusine pe ei
insisi; sint printre cei din urma. Viata noastra nu trebuie sa fie la fefcu a
neamurilor. Ocirmuitorii neamurilor domnesc peste ei; pentru Mine,
eel din urma este intiiul. Vorbele Mele nu-s spuse pentru a fi spuse;
ave$i dovada lor in ceea ce fac §i ceea ce sufar. Eu am facut chiar mai
mult. Sint Imparatul puterilor celor de sus si am voit sa Ma fac om, am
primit sa fiu dispretuit si ocarit. §i nu M-am marginit numai la atita, ci
am venit si la moarte".

De aceea a spus:

,J)upd cum Fiul Omului n-a venit ca sdlse slujeasca, ci ca sd slujeascd si
sd-§i dea sufletul Lui rdscumpdrare pentru multi" 45 .

„Nu m-am oprit la atita, a spus Hristos, ci Mi-am dat si sufletul ras-
cumparare. §i pentru cine? Pentru dusmani. Tu, daca te smeresti, te
smeresti pentru tine insuti; Eu insa Ma smeresc pentru tine!".

Nu te teme 46 , dar, iubite, ca-ti pierzi onoarea daca te smeresti! Ori-
cit te-ai smeri, nu te poti cobori atita cit S-a coborit Stapinul Tau. Totusi
coborirea aceasta a Lui a ajuns inaltarea tuturora si a facut sa stralu-
ceasca slava Lui. Inainte de a Se face om, era cunoscut numai de ingeri;
dar cind S-a facut om si a fost rastignit, nu numai ca nu I s-a micsorat
slava aceea, ci a mai primit si alta, aceea ca L-a cunoscut intreaga lume.
Nu te teme, dar, ca ti-ai pierde onoarea daca te smeresti. Prin smerenie
slava ta straluceste si mai mult; prin smerenie ajunge si mai mare. Sme-
renia este usa imparatiei cerurilor. Sa nu mergem, dar, pe o cale potriv-
nica. Sa nu ne ducem razboi noua insine! Daca vrem sa parem mari, nu
vom fi mari, ci mai dezonorati ca toti.

Ai vazut cum Hristos ii indeamna totdeauna pe ucenici sa apuce o
cale potrivnica aceleia pe care voiau sa apuce ei si ascultindu-L le da ceea ce
doreau? Asa a facut cu iubitorii de avutii si cu iubitorii de slava desarta.
„Pentru ce vrei sa faci milostenie inaintea oamenilor? te intreaba Hristos.

44. Matei 20, 25-27.

45. Matei 20, 28.

4li. De aici incepe partcu morals : Despre smerenie si impotriva celor mindri.

7, r )(i SIINIUI, IOAN (UIUA l)K AUR

Ca sa fii slavit? Nu mai fa asa si te vei bucura negresit de slava. Pentru
ce aduni ban linga ban? Ca sa te imbogatesti? Nu mai aduna si te vei
imbogati!" Tot asa si acum, cu intiietatea: „Pentru ce iti este draga
intiietatea? Ca sa fii in fruntea celorlalti? Alege insa eel din urma loc si
atunci te vei bucura de intiietate. Deci, daca vrei sa fii mare, nu cauta sa
fii mare si atunci vei fi mare. A face altfel inseamna a fi mic".

V

Ai vazut cum Hristos i-a vindecat pe apostoli de aceasta boala. Le-a
aratat ca daca apuca pe calea ce apucasera ei, nu reusesc sa fie primii;
iar daca apuca pe calea aratata de El, reusesc. Le graieste asa, ca pe una
s-o evite, iar pe cealalta s-o urmeze. De aceea a amintit si de neamuri,
ca sa arate si prin aceasta ca umblatul dupa intiietati este rusinos si urit.
Cel care se inalta se va smeri, iar eel care se smereste se va fnalta.
^mea cea buna si adevarata, care nu sta numai in
nume. Inaltimea pe care o da lumea este cu silnicie si plina de frica;
inaltimea pe care o da smerenia te face asemenea cu Dumnezeu. Un
astfel de om ramine inalt, chiar daca nu-i admirat de nimeni; celalalt,
chiar daca-i onorat de toti, este mai mic decit toti. Cinstea ce se da este
data cu silnicie, de aceea se si spulbera repede; cinstea cealalta se da de
buna voie, de aceea e si trainica. Pe sfinti, de aceea ii admiram, pentru
ca se smereau mai mult decit toti, desi erau mai mari decit toti.
Aceasta-i face sa ramina mari pina in ziua de azi; nici moartea nu poate
pune capat inaltimii lor. Dar, daca vreti, sa cercetam aceasta cu ajutorul
ratiunii. Inalt se numeste acela care este inalt sau prin statura trupului
sau prin locul in care staj un alt om, care nu indeplineste aceste condi-
^ii, se numeste mic. Sa vedem acum care om este inalt: eel mindru sau
eel smerit, ca sa vezi ca nimic nu-i mai inalt decit smerenia si nimic mai
josnic decit mindria. Cel mindru vrea sa fie mai mare decit toti oame-
nii; spune ca nimeni nu-i egal cu el; si oricita cinste i s-ar da, doreste si
mai multa; si staruie si socoteste ca nu are nici una; dispretuieste pe
oameni, dar doreste sa fie cinstit de ei. Poate fi, oare, o lipsa mai mare
de judecata? Un om mindru e o adevarata enigma: vrea sa fie slavit de
aceia pe care-i socoteste o nimica. Ai vazut ca acela care vrea sa fie inalt
a cazut jos si sta la pamint? Cel mindru socoteste ca toti oamenii sint o
nimica pe linga el; el insusi o declara. Asa e mindria. Pentru ce alergi
atunci, mindrule, la cel ce e o nimica? Pentru ce ceri de la ei cinste?
Pentru ce doresti sa fii inconjurat de atita multime de oameni? lata
omul mic, care sta pe un loc mic!

Haide sa cercetam acum pe omul cu adevarat inalt! Omul acesta stie
cit pretuieste un om; stie ca omul este un lucru mare; isi da seama ca el este
cel mai mic dintre toti oamenii si din pricina aceasta socoteste mare

OMII.H I.A MA 1 1,1 757

orice cinste i se da. Un om ca acesta este consecvent cu sine insusi; este
mare; nu-si schimba parerea. Socoteste mari pe oameni si mari si ono-
rurile ce i le dau oamenii, chiar daca aceste onoruri sint mici, pentru ca
socoteste pe oameni mari. Ingimfatul insa socoteste o nimica pe cei ce-1
onoreaza, dar spune ca sint mari onorurile ce i le dau ei. Iarasi, eel sme-
rit nu-i stapinit de nici o patima. Pe el nu-1 poate supara minia, nici dra-
gostea de slava, nici gelozia, nici invidia. Poate fi ceva mai inalt decit
un suflet lipsit de toate aceste pacate? Ingimfatul insa este stapinit de
toate aceste pacate; se tavaleste in ele ca un vierme in balegar. Invidia,
gelozia si minia ii supara vesnic sufletul. Te intreb acum: cine e inalt?
Cel care-i mai presus de patimi sau robul lor? Cel care tremura si se
teme de ele sau cel nebiruit si nestapinit de ele? Care pasare spunem ca
zboara mai sus? Aceea care zboara mai presus de miinile si laturile
vinatorului sau aceea pe care vinatorul poate sa o prinda fara lat, din
pricina ca zboara pe jos si niciodata nu poate sa se inalte? Ca aceasta
pasare este si ingimfatul; orice lat il prinde cu usurinta, pentru ca se
tira§te pe jos.

VI

Dar daca vrei sa vezi ca mindria injoseste, gindeste-te si la caderea
din cer a diavolului. Poate fi,oare, cineva mai jos decit diavolul, pentru
ca s-a mindrit? Poate fi oare, cineva mai inalt decit un om care voieste
sa se smereasca pe el insusi? Diavolul se tiriie pe jos si sta sub picioarele
noastre - „Veti cdlca, spune Hristos, peste §erpi §i peste scorpii" 47 . Omul
smerit insa sta sus cu ingerii. Dar daca vrei sa vezi soarta celor mindri si
in viata oamenilor, gindeste-te la barbarul acela, la Nabucodonosor,
care avea atita armata, dar nu stia ce stie toata lumea, de pilda ca piatra
este piatra si idolii sint idoli; de aceea a ajuns mai jos decit toti. Cei
evlaviosi si credinciosi insa merg chiar mai presus de soare. Poate fi,
oare, cineva mai inalt decit ei? Depasesc boltile cerului, tree pe linga
ingeri §i se opresc chiar la tronul imparatesc.

Dar ca sa-ti dai seama si altfel de josnicia celor mindri, te intreb:
Cine se injoseste? Cel ajutat de Dumnezeu sau cel caruia Dumnezeu ii
sta impotriva? Negresit cel caruia Dumnezeu ii sta impotriva. Asculta,
dar, ce spune Scriptura de fiecare din ei: „Dumnezeu sta impotriva celor
mindri, iar celor smeriti le da har" 48 . Te voi intreba iarasi altceva: Cine
este mai inalt: Cel care slujeste lui Dumnezeu si-I aduce jertfa sau cel
care sta departe §i nu are nici o indraznire catre Dumnezeu?

- Dar ce jertfa aduce cel smerit? ma intrebi.

•17. I. ura 10, li).
■18. lucov 1, (i.

758 SFtNTUL IQAN GURA de aur

- Asculta ce spune David: ,Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima
injrintd si smeritd Dumnezeu nu o va urgisi" 49 . Ai vazut curatenia celui
smerit? Vezi acum si necuratenia celuilalt: „Necurat este inaintea lui
Dumnezeu tot eel ingimfat" 50 . In afara de asta, in eel smerit se odihneste
Dumnezeu. „Spre cine voi cduta, spune Dumnezeu, dacd nu spre eel smerit §i
blind, care tremurd de cuvintele mele?" 51 Ingimfatul insa se tiraste la
pamint impreuna cu diavolul si va suferi aceleasi chinuri ca si el. De
aceea si Pavel spunea: „Ca nu cumva ingimfindu-se sd cadd in osinda diavo-
lului" 52 . Ingimfatului i se intimpla tocmai ce nu vrea. Vrea sa se laude ca
sa fie onorat; dar este eel mai dispretuit om. Dintre toti oamenii, cei
mindri mai ales se fac de batjocura; toti il urasc si-1 dusmanesc, sint
biruiti cu usurinta de dusmani, cad usor prada miniei, sint necurati
inaintea lui Dumnezeu. Poate fi, oare, cineva mai rau decit acesta?
Ingimfatul este culmea relelor. Poate fi, oare, cineva mai placut decit
cei smeriti? Cine sint mai fericiti ca ei, de vreme ce sint doriti si iubiti
de Dumnezeu? Pe cei smeriti oamenii ii slavesc; toti ii cinstesc ca
pe parinti, ii imbratiseaza ca pe frati, ii iubesc ca pe propriile lor
madulare.

Sa fim, dar, smeriti, ca sa ajungem inalti. Mindria smereste cu
multa covirsire. Mindria 1-a smerit pe Faraon. Faraon a spus: „Nu §tiu
pe Domnul!" 53 si a ajuns mai rau decit mustele, broastele, lacustele; apoi
a pierit in mare cu toate armele si caii lui 54 . Cu totul altfel a fost
Avraam. Avraam a spus: „Eu sint pamint §i cenusd" 55 si a biruit nenu-
marati barbari; iar cind a cazut in miinile egiptenilor s-a intors in tara
lui mai stralucit, ducind si trofee cu el. A fost totdeauna inalt, pentru ca
virtutea aceasta a smereniei era lipita de sufletul lui. De aceea Avraam
este pe buzele tuturora, de aceea este incununat si laudat, pe cind
Faraon a ajuns pamint si cenusa, ba chiar mai rau. Nimic nu uraste
Dumnezeu atit de mult ca mindria. De aceea de la inceput Dumnezeu a
facut totul, ca sa dezradacineze din sufletul omului acest pacat. De
aceea am ajuns muritori, inconjurati de scirbe si de dureri. De aceea
sintem in osteneli, in sudori. De aceea muncim necontenit si mun-
cim din greu si cu chin. Din pricina mindriei a pacatuit eel dintii

49.

Ps. 50, 18.

50.

Prov. 16, 6.

51.

haia 66, 2.

52.

/ Tim. 3, 6.

53.

to}. 5, 2.

54.

/ef. 14, 27-28.

55.

Fac. 18, 27.

OMII.II I, A MA 1 1,1 7/5!)

om, nadajduind sa ajunga egal cu Dumnezeu, de aceea n-a mai avut
ceea ce avea. Asa e mindria. Nu numai ca nu adauga nimic
bun vietii noastre, dar ne ia si ceea ce avem. Smerenia, dim-
potriva: nu numai ca nu ne ia si ceea ce avem, dar ne adauga si ceea
ce nu avem.

Pe aceasta, dar, sa o cautam, pe aceasta sa o urmarim, ca sa ne
bucuram §i de cinstea de pe lumea aceasta si sa avem parte si de
slava ce va sa fie, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui impreuna cu Sfintul Duh, slava
si putere, acum si pururea §i in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXVI

„§i iegind ei din Ierihon, au mers dupa £1 multimi multe.

§i iata doi orbi, §ezind linga cale,

auzind ca trece Iisus, au strigat, zicind:

«Miluie§te-ne pe noi, Doamne, Fiul lui Davidlw" 1

I

Observa de unde a plecat Iisus spre Ierusalim §i unde a stat inainte
de a ajunge in Ierusalim. Mi se pare ca trebuie cercetat §i lucrul acesta:
Pentru ce ji mai inainte nu s-a dus direct din Iudeea in Galileea, ci a tre-
cut prin Samaria? Dar aceasta o vom lasa pe seama oamenilor care
iubesc §tiinta. Daca ar vrea cineva sa cerceteze cu de-amanuntul, va
vedea ca evanghelistul loan da unele lamuriri §i arata §i pricina 2 .

Noi insa sa ne ocupam de textul pe care 1-am citit §i sa-i auzim pe
acesti orbi, care vedeau mai bine decit multi oameni cu ochi sanatosi.
N-aveau nici calauza, nu puteau nici sa vada pe Domnul, Care Se apro-
pia si totu§;i isi dadeau toate silintele sa se duca la El. Au inceput sa
strige in gura mare. Cu cit li se inchidea gura mai tare, cu atit strigau
mai puternic. A§a-i sufletul sirguincios §i staruitor! Tocmai piedicile il
fac mai staruitor. Hristos a lasat pe ceilauti sa le spuna sa taca, pentru a
vadi §i mai mult sirguinta lor §1 ca sa cunosti ca pe merit au capatat vin-
decarea. De aceea Hristos nici nu i-a intrebat: „Credeti!", cum faeuse
cu multi altii. Strigatul si venirea lor la Hristos au fost indestulatoare ca
sa faca vadita credinta lor.

Invata de aici, iubite, ca chiar de-am fi cei mai de jos si mai neluati
in seama oameni, daca ne apropiem cu rivna de Dumnezeu, vom putea
prin noi insine dobindi ce cerem. Uita-te ca §i ace§ti doi orbi n-aveau
mijlocitori pe nici unul din apostoli, ba dimpotriva multi oameni le
spuneau sa taca din gura §i totu§i au putut trece toate piedicile, au putut
sa vina la Iisus. Evanghelistul nu ne da marturie despre ei ca viata lor
imbunatatita, le putea da indraznire, dar rivna lor tinea locul tuturor vir-
tu^ilor. Sa-i imitam si noi pe ace§tia. Daca Dumnezeu zabove§te sa ne
dea ce cerem, chiar daca multi ne indeamna sa nu ne mai rugam, noi sa
nu contenim deloc rugaciunea. Cu asta mai cu seama atragem asupra

1 . Matei 20, 29-30.

2. loan 4, 1-4.

OMII.ll I .A MATKI 76J_

noastra Indurarea lui Dumnezeu. Uita-te la acesti orbi! Nu le-a oprit rivna
nici saracia lor, nici betejiciunea trupului lor, nici mustrarile oamenilor, nici
ca Hristos nu-i auzea. Nimic. Asa-i un suflet inflacarat §i chinuit.

- Ce a facut Hristos?

„I-a strigat si le-a £«: «Ce vreti sd vdfac?» Ei I-au zis: «Doamne, sd
se deschidd ochii no§tri!»" 3

- Dar pentru ce ii mai intreaba Hristos?

- Ca sa nu crezi ca una voiau ei sa ceara si alta le-a dat Iisus. Avea
totdeauna Hristos obiceiul ca mai intii sa faca cunoscut si sa descopere
tuturora virtutea celor ce cereau vindecarea si apoi ii vindeca; pe de o
parte ca sa-i faca si pe ceilalti la fel de rivnitori, iar pe de alta parte ca sa
arate ca sint vrednici de dar. Asa a facut cu femeia cananeanca 4 ; asa a
facut cu sutasul 5 ; asa a facut cu femeia cu scurgere de singe 6 ; dar, mai
bine spus, femeia aceea minunata a luat-o inaintea intrebarii Stapinu-
lui; totusi, nici asa, Hristos n-a trecut-o cu vederea, ci chiar dupa vinde-
care o face cunoscuta. Ii placea lui Hristos foarte mult sa vesteasca lumii
faptele bune ale celor ce veneau la El si-L rugau; ba chiar le arata mai bune
decit erau ele in realitate. Tot asa face §i acum cu acefti doi orbi.

Apoi, dupa ce orbii au spus ce voiau, Hristos, milostivindu-Se,S-a
atins de ei. Mila lui Hristos este pricina vindecarii lor; din mila de lume
a si venit in lume. Cu toate ca Hristos era numai mila si har, totusi cerea
ca oamenii sa merite mila si harul Lui. Ca orbii meritau mila si harul lui
Hristos se vede din strigatele lor; se mai vede si de acolo ca n-au plecat
dupa ce au capatat vindecarea, asa cum fac multi, fiind nerecunoscatori
dupa ce li se face bine. Orbii n-au fost asa, ci inainte de a primi darul sint sta-
ruitori, iar dupa ce au primit darul, recunoscatori: au mers dupa El 7 .

„§i cindS-a apropiat delerusalim §i a venit in Betfaghe, spreMunteleMaslini-
lor, a trimis doi din uceniciiLui, zjicind: «Mergeti in satul care este inaintea voastrd
si vetigdsi o asind legata si un mini cu ea. De^egindu-o aduceti-o la Mine. §i de vd
va spune voud cineva ceva, veti zice ca Domnul are nevoie de acestea §i indatd le va
trimite». Iar aceasta s-a facut ca sd se implineascd ceea ce s-a zjsprinprofetulZaha-
ria: «Zicetifiicei Sionului: «Iatd Imparatul tdu vine la tine blind §i §ezjindpe asind
§i minz,fiul celei de subjug»" 8 .

Mai fusese Hristos la Ierusalim si mai inainte, dar niciodata cu atita
stralucire.

3. Matei 20, 32-33.

4. Matei 15, 22-28.

5. Matei 8, 5-13.

6. Matei 9, 20-22.

7. Matei 20, 24.

8. Matei 21, 1-5.

7(>2 SIlNTUI, IOAN (JUKA UE AUR

- Care e pricina?

- Venirile celelalte la Ierusalim erau inceputuri ale mintuirii nea-
mului omenesc; nici nu era prea cunoscut si nici timpul patimilor nu
era aproape. De aceea Se amesteca in multime si mai mult Se ascundea.
Daca ar fi intrat mai inainte cu stralucire in Ierusalim, i-ar fi miniat mai
mult pe iudei, in loc sa fi stirnit admiratia lor. Dar cind iudeii au cunos-
cut indeajuns puterea Lui, cind rastignirea batea la usa, atunci Hristos
straluceste mai mult si face mai stralucite toate acelea care puteau minia
pe iudei. Putea sa intre Domnul si la inceput asa in Ierusalim; dar nu
era nici folositor, nici trebuincios.

Uita-mi-te cite minuni se savirsesc si cite profetii se implinesc cu
prilejul acestei intrari in Ierusalim! A spus: „Veti gdsi o asind". A prezis
ca nimeni nu-i va impiedica, ca vor tacea cind vor auzi. Aceasta este o
grea osinda pentru iudei, ca oameni care nu L-au cunoscut niciodata pe
Hristos, nici nu L-au vazut, se indupleca sa-I dea averea lor fara sa se
impotriveasca si sa I-o dea prin ucenici, iar iudeii, desi au fost alaturi de
Hristos pe cind facea minuni, nu s-au lasat induplecati.

II

Sa nu socotesti putin lucru ceea ce s-a facut! Cine i-a induplecat pe
oamenii aceia sa nu se impotriveasca atunci cind li s-au luat vitele lor,
cu toate ca erau poate niste oameni saraci, ni§te plugari? Dar pentru ce
spun, sa. nu se impotriveasca? Sa nu intrebe! Sau daca au intrebat, sa
taca si sa dea. Ca si una si alta sint fapte la fel de minunate. Minunat
lucru e ca n-au intrebat nimic cind li s-au luat vitele; la fel de minunat e
ca, spunindu-li-se si auzind ca Domnul are trebuinta de ele, le-au dat §i
nu s-au impotrivit, cu toate ca nu L-au vazut pe El, ci pe ucenicii Sai. Cu
aceste fapte Hristos le arata ucenicilor ca ar putea sa-i impiedice pe
iudei chiar impotriva vointei lor de a-L da mortii, ar putea sa-i faca fara
de glas, dar ca nu vrea. Odata cu acestea Hristos ii mai invata pe uce-
nici si alte lucruri: sa-I dea de buna voie orice le-ar cere, chiar de le-ar
porunci sa-I dea sufletul lor; si pe acesta sa 1-1 dea si sa nu se impotri-
veasca. Daca niste oameni necunoscuti l-au dat averile lor, cu mult mai
mult ei trebuie sa se desparta de toate.

In afara de cele spuse, Hristos a indeplinit o indoita profetie: una
prin fapte, alta prin cuvinte. Profetia prin fapte a fost sederea Lui pe
asina; profetia prin cuvinte a fost aceea a profetului Zaharia, care a spus
ca tmparatul va sedea pe asina. Hristos a sezut pe asina si a impli-
tiit profetia, punind inceput iarasi altei profetii si vestind mai dinainte
cele viitoare.

- Cum si in ce chip?

OMII.II I. A MATKI 703

- A vestit mai dinainte chemarea neamurilor celor necurate; ca El
Se va odihni in aceste neamuri, ca neamurile vor veni la El si vor merge
dupa El. Profetia a urmat profetiei.

Dupa parerea mea, Hristos n-a sezut pe asina numai in acest scop,
ci ca sa ne dea si masura de filozofie. Prin aceste fapte ale Sale, Hristos
n-a implinit numai profetiile, nici n-a sadit numai dogmele adevarului, ci
ne-a indreptat si viata, dindu-ne reguli pentru cele de neaparata tre-
buinta, ca prin toate sa desavirseasca viata noastra. De aceea cind a fost
sa Se nasca, n-a cautat casa stralucita, nici mama bogata si de neam
bun, ci saraca, logodita cu un dulgher; S-a nascut intr-o coliba si a fost
asezat intr-o iesle; nu §i-a ales ca ucenici retori si intelepti, nici bogati si
nobili, ci saraci, nascuti din familii sarace si neinsemnate; cind intindea
masa, uneori punea pe masa piini de orz, alteori, la vremea mesei, tri-
mitea pe ucenici sa cumpere de-ale mincarii din piata 9 ; cind Isi facea
patul, §i-L facea din fin; cind Se imbraca, Se imbraca cu haine ieftine,
intru nimic deosebite de ale majoritatii oamenilor; casa nu avea. Daca
trebuia,de la un loc la altul mergea cu piciorul; si calatorea atit de mult
pe jos ca si obosea 10 . Cind statea jos n-avea nevoie de scaun, nici de per-
nite la picioare, ci statea pe pamintul gol, fie pe munte, fie linga o fin-
tina; iar la fintina n-a stat pentru alta pricina, ci numai ca sa vorbeasca
cu samarineanca". Pune apoi muNuri supararii; cind trebuia sa
plinga, lacrima potolit 12 ; pune, dupa cum am spus, reguli si hotare pina
unde trebuie sa mergi, si nu mai departe. Pentru aceea si acum, pentru
ca se intimpla ca unii oameni mai slabi sa aiba nevoie de animale, si
aici a pus o masura, aratind ca nu trebuie sa fie purtati de cai, nici de
catiri inhamati, ci sa se foloseasca de asin; sa nu se mearga mai departe,
ci totdeauna sa se margineasca la ceea ce au nevoie.

Sa vedem acum profetia. Si aceea prin cuvinte, si aceea prin fapte.
Care este profetia? „Iata Imparatul tau vine la tine, blind §i calarepe asina
si minz tinar" 13 . Imparatul acesta nu vine in trasuri precum ceilalti impa-
rati; nu cere biruri, nu baga frica in lume si nu are in jurul Sau garda, ci
e plin de blindete. Intreaba, iubite, pe iudei: Care imparat a venit la
Ierusalim calare pe asin? N-are sa poata sa spuna de un altul, ci numai
de Acesta. Hristos a venit, dupa cum am spus, calare pe minz
tinar, vestind mai dinainte cele viitoare. Prin minzul asinei este aratata
aici Biserica si poporul eel nou, care era altadata necurat, dar a ajuns
curat dupa ce a sezut Iisus pe el. Uita-te cum este implinita intocmai

9.

loan 4,

8.

10.

loan 4,

6.

11.

loan 4,

7.

12.

loan 1 1

, 3.1.

i;t.

'/.ah. i),

<>.

7M SI IN II II, IQAN (illKA [)K AUK

icoana profetiei! Ucenicii au dezlegat si asina si minzul ei. Prin apostoli
au fost chemati §i iudeii §i am fost chemati §i noi; prin apostoli am fost
adusi alaturi de Hristos. §i pentru ca fericirea noastra i-a facut zelosi pe
iudei, de aceea asina vine in urma minzului ei. In adevar, dupa ce va
sedea Hristos pe neamuri, vor veni si ei plini de zel la Hristos. Aceasta a
aratat-o Pavel zicind: „Cd impietrire s- a facut in parte in Israel pina ce
va intra plinatatea neamurilor; §i asa se va mintui tot Israelul" 14 . Ca sederea
lui Iisus pe minz tinar a fost o profetie se vede din cele spuse. Daca n-ar
fi fost o profetie, profetul nu s-ar fi ingrijit sa spuna cu atita preciziune
virsta asinului. Dar prin profetia sa profetul nu arata numai aceasta, ci §i
aceea ca apostolii vor aduce cu usurinta pe neamuri la Hristos. Dupa cum
nimeni nu s-a impotrivit cind apostolii au luat asina si minzul, tot asa
nici cind au adus neamurile la Hristos, nimeni din cei care-i stapineau
n-a putut sa-i impiedice. Hristos n-a stat pe parul minzului, ci pe hai-
nele apostolilor. Dupa ce au luat minzul, apostolii au dat totul, dupa
cum spunea §i Pavel: „Eu voi cheltui cu placere §i ma voi cheltui sipe mine
pentru sufletele voastre" 15 . Uita-te la blindetea minzului! Era nedomesticit
si neinvatat cu friul; dar n-a sarit, ci a mers in buna rinduiala. §i aceasta
era o profetie pentru viitor; a aratat supunerea neamurilor si grabnica
lor schimbare in buna rinduiala. Pe toate le-a lucrat cuvintul, pe care 1-a
spus Hristos: „Dezlegind-o, aduceti-o la Mine". A§a ca cele fara rinduiala
au ajuns cu buna rinduiala, cele necurate, curate.

Ill

Uita-te insa acum la josnicia iudeilor. Facuse Hristos atitea minuni
inaintea lor si niciodata nu s-au minunat de El atita. Dar cind au vazut
ca lumea alearga inaintea Lui, atunci s-au minunat.

„§i s-a cutremurat toatd cetatea zicind: „Cine este Acesta?" Iar multimile
liceau: >t Acesta este Iisus profetul Cel din Nazaretul Galileii" 16 .

Chiar cind pareau ca spun ceva mare despre Hristos, si atunci gin-
dul iudeilor era tot pamintesc si josnic. Hristos insa n-a intrat calare in
Ierusalim pentru ca iubea pompa, ci, dupa cum am spus, ca sa implineasca
profevia, sa ne inve^e filozofia §i totodata sa mingiie pe ucenicii
Sai, indurerati de moartea Sa, aratindu-le ca sufera totul de buna voie.
Minuneaza-te de precizia cuvintelor profetilor! Le-au prezis mai
dinainte pe toate; pe unele le-a proorocit David, pe altele Zaharia.

H. Rom. II, 25-2fi.
I. r >. // Cor. VI, \5.
Hi. Maid 2 1, lO-ll.

OMI1.II I.A MA'I'KI 7(i5

I

Sa facem si noi 17 ce au facut multimile cind a intrat Iisus in Ierusa-
lim; sa-L laudam, sa dam hainele noastre celor care II poarta pe Hris-
tos, saracilor adica! Ce meritam noi, oare, cind unii si-au pus hainele pe
asina pe care §edea Hristos, altii au asternut hainele la picioarele Lui,
iar noi nu sintem nici atit de darnici cind II vedem gol! §i doar nu ni s-a
poruncit sa ne lasam dezbracati, ci sa dam din banii ce-i avem pusi deo-
parte. Aceia II insoteau, mergind inaintea si in urma Lui, iar noi, cind
Se apropie de noi nu-L primim, II alungam si-L ocarim ! Cita osinda nu
merita o astfel de fapta! Cita pedeapsa! Vine la tine Stapinul §i te roaga,
dar tu nici nu vrei sa-I asculti rugamintea, ci II tii de rau, II certi, cu
toate ca ai auzit cuvintele Lui. Daca esti atit de suparacios, atit de zgircit
si atit de tirzielnic atunci cind dai o bucatica de piine si citiva banuti, ce
ai face daca ar trebui sa dai toata avutia ta? Nu vezi cit de darnici sint
cei ce fntretin teatrele, citi bani cheltuiesc cu curtezanele? Tu nu dai lui
Hristos nici iumatate din ce dau aceia, ba adeseori nici cea mai mica
parte. Diavolul iti porunceste sa dai oamenilor care nu merita; si dfnd,
aduci peste tine iadul; Hristos iti porunce§te sa dai celor saraci §i-ti faga-
duieste imparatia cerurilor si nu numai ca nu dai, dar mai si ocarasti.
Vrei mai degraba sa asculti de diavol, ca sa fii pedepsit, decit sa asculti
de Hristos si sa te mintui. roate fi, oare, o nebunie mai mare ca aceasta?
Unul va da iadul, Celalalt imparatia cerurilor! §i-L lasati pe Acesta si
alergati la celalalt. Pe unul 11 alungati cind se apropie, pe altul il che-
mati, desi e departe. E la fel ca si cum n-ai asculta de un imparat imbra-
cat in purpura §i cu coroana pe cap, dar ai asculta de un tilhar care-si
vintura sabia si te ameninta cu moartea.

Gindindu-ne la toate acestea, iubitilor, sa deschidem odata ochii si
sa ne venim in fire. Ma rusinez sa va mai vorbesc despre milostenie!
V-am vorbit de multe ori, dar n-am dobindit mare lucru de pe urma sfatu-
rilor ce vi le-am dat. Ati facut ceva, dar nu atit cit am voit. Va vad ca
semanati, dar nu cu mina plina. De aceea ma si tern ca nu cumva sa
secerati cu zgircenie. Ca sa va convingeti ca semanam cu zgircenie, sa
cercetam, daca vreti, care sint mai multi in oras: saracii, sau bogatii, si
care nu sint nici saraci, nici bogati, ci ocupa locul din mijloc. Zece la
suta din populatia ora^ului e formata din bogati, iar zece la suta din
saraci, care n-au nici un fel de avere; restul populatiei e formata din
oameni de mijloc. Sa impartim acum numarui locuitorilor orasului
la numarui saracilor §i veti vedea ce ru§ine este pentru ora§ul
nostru. Cei foarte bogati sint putini, cei cu averi mijlocii sint multi;
saracii sint cu mult mai putini decit ace§tia. Cu toate acestea, de§i
sint atit de multi oameni in oras care pot sa hraneasca pe cei fla-
minzi, totu§i multi se culca fara sa fi mincat ceva. § i se culca fla-

17. De aici incepe partea morala: Despre milostenie. Trebuie sd facem milostenie inainte de a
pla-ti imfiozitele, pentru cd Dumnezeu ne-a ddruil multe si ne va mai rfdriii.

— . ___ SFtNTUL 1QAN GURA DE AUR

mfnzi, nu pentru ca cei care au nu pot sa-i indestuleze cu usurinta, ci
pentru ca mare e cruzimea §i neomenia lor. Daca cei bogati §i cei cu
averi mijlocii ar imparti intre ei pe cei ce au nevoie de piine si imbraca-
minte, abia daca ar reveni un sarac la cincizeci sau la o suta de locuitori.
Cu toate acestea, desi sint atit de multi cei care pot hrani pe cei
nevoiasi, totusi saracii isi pling in fiecare zi saracia lor. Si ca sa cunosti
neomenia lor, gindeste-te cite vaduve si cite-fecioare ajuta in fiecare zi
Biserica! §i Biserica are numai venitul unuia dintre cei mai mari boga-
tasi din orasul nostru. Iar numarul celor ajutati de Biserica se urea la trei
mii. In afara de aceste trei mii de suflete, Biserica mai ajuta zilnic pe cei
din inchisori, pe bolnavii din spitale, pe sanatosi, pe straini, pe schilozi,
pe cei care stau la usa bisericii pentru hrana si lmbracaminte, pe scurt
pe toti care cer ajutor in fiecare zi. Cu toate acestea averea Bisericii nu
se imputineaza. Deci daca numai zece bogati ar vrea sa ajute pe saraci,
asa cum ajuta Biserica, n-ar mai fi nici un sarac in orasul nostru.

IV

Mi s-ar putea obiecta:

- Dar atunci ce mo^tenire mai las copiilor mei?

- Le ramine capitalul; iar venitul averilor tale, depus pentru ei in
ceruri, va fi si mai mare. Nu vreti sa dati saracilor tot venitul averilor
voastre? Atunci ajutati-i cu jumatate din venit, cu o treime, cu o
patrime, cu o zecime! Cu harul lui Dumnezeu, orasul nostru ar putea
hrani saracii din zece orase. Daca vreti, sa facem o socoteala. Dar, mai
bine spus, nici nu-i nevoie de socoteala. Atit e de usor lucrul acesta ca
se vede de la sine. Uitati-va cit de mult varsa adeseori o singura familie
pentru cheltuielile publice! Nu pregeta sa verse acesti bani si nici nu
simte deloc cheltuiala! Daca fiecare bogat ar voi sa dea saracilor cit dau
pentru aceste cheltuieli, intr-o clipita de vreme ar cuceri cerul. Ce ier-
tare mai putem avea, ce umbra de raspuns mai putem da lui Dumne-
zeu, cind din averile pe care avem sa le parasim negresit cind vom fi
dusi de pe lumea aceasta, nu dam saracilor cu atita darnicie cu cita dar-
nicie dau altii celor ce joaca pe scena, mai cu seama ca avem sa cistigam
atita de pe urma acestei darnicii? Chiar daca am trai vesnic pe pamint, n-ar
trebui sa ne zgircim cind e vorba de aceasta frumoasa cheltuiala. Dar cind
stim ca dupa putina vreme vom fi du§i de pe lumea aceasta, cind stim ca
avem sa fim scosi goi din lumea aceasta, fara sa luam ceva cu noi, ce aparare
mai putem avea, cind n-am dat celor flaminzi si celor sugrumati de saracie
uimic din veniturile noastre? Nu te silesc sa-tiimputinezi averile! Nu pentru
eft nu vreau, ci pentru ca te vad ca pregeti mult. Nu spun, dar, sa-ti micsorezi
av(>rca! Nu! Iti spun sa ajuti pe saraci din veniturile averilor tale! Sa nu

OMII.II I. A MAIKI 7()7

cau{i sa stringi alte averi cu aceste venituri! Sa-ti fie de ajuns banii din
venituri care curg ca din izvor! Fa-i partasi la ele pe cei saraci si fii un
bun econom al darurilor date tie de Dumnezeu.

- Dar platesc impozite! mi-ar spune cineva.

- De aceea, dar, nu dai saracilor, pentru ca nu vine nimeni la por-
tile tale sa-ti ceara cum vine stringatorul de bani? Acestuia insa, care ia
cu sila si te tortureaza, nu indraznesti sa i te impotrivesti, fie ca-ti rodesc
ogoarele, fie ca nu; dar lui Hristos, Care-ti cere cu atita blindete, si
numai atunci cind iti rodesc ogoarele, nu-I raspunzi nici cu cuvintul.
Cine te va scoate din muncile cele nesuferite ale iadului? Nimeni! Daca
esti atit de grabnic la plata impozitelor, pentru ca stii ce cumplita
pedeapsa vine peste cei care nu si le platesc, gindeste-te ca-s mai cum-
plite pedepsele celor care nu dau celor saraci. Nu-i vorba sa te lege, sa
te bage la inchisoare, ci sa te arunce in focul eel vesnic. Pentru toate
aceste pricini, dar, sa platim in primul rind acest impozit, impozitul
catre cei saraci. U§urinta e mare, rasplata mai bogata, cistigul mai fru-
mos; dar si pedeapsa e mai aspra, daca ne purtam ca niste nerecunosca-
tori. Vin peste noi chinurile iadului, care n-au sfirsit.

Daca-mi vorbe§ti de armata pe care trebuie sa o intretii, pentru ca
te apara de barbarii care-ti poarta razboi, iti spun ca si aici e vorba de o
armata, armata saracilor, §i de un razboi, razboiul ce-1 due saracii
pentru tine. Cind ei primesc milostenie din miinile tale, se roaga lui
Dumnezeu si-L fac pe Dumnezeu milostiv cu tine; iar cind II fac milos-
tiv pe Dumnezeu, in loc de barbari resping uneltirile demonilor. Nu-1
lasa. pe eel rau sa se inversuneze impotriva ta, nici sa te asalteze mereu,
ci ii fring puterea.

V

Vazind, dar, pe acesti ostasi ca lupta pentru tine in fiecare zi impo-
triva diavolului prin rugaciunile lor catre Dumnezeu, plateste-ti si tu
acest frumos impozit, hrana celor saraci. Blindul nostra Imparat n-a pus
niste oameni anumiti ca sa stringa acest impozit pentru saraci, ci vrea ca
tu sa-1 dai de bunavoie. De-1 dai putin cite putin, ti-1 primeste; de esti
lipsit si nu-1 poti plati vreme indelungata, nu sileste pe eel ce n-are! Sa
nu-I dispretuiesti, dar, indelunga Lui rabdare, ci sa adunam, nu minie,
ci mintuire; nu moarte, ci viata; nu chin si pedeapsa, ci cinste si cununi.
Nu-i nevoie sa plate§ti ca sa ti se duca impozitul acesta de pe pamint la
cer. Nu-i nevoie sa te obosesti ca sa-ti schimbi banii. Daca depui in mii-
nile saracilor impozitul acesta, Insusi Stapinul ti-1 duce in cer. Stapinul
se ingrijeste sa faci o afacere frumoasa. Nu-i nevoie sa cauti om ca sa-ti duca
impozitul tau. Depune 1 numai si el pleaca indata. Nu ca sa hraneasca

7(iH SI'lNTUI, UIAN tilIRA 1)K AUR

ostasi, ci ca sa-ti ramina tie cu frumos cistig. Impozitul ce-1 platesti strin-
gatorilor de biruri nu-1 mai capeti inapoi, dar impozitul ce-1 platesti
cerului il primesti inapoi insotit de multa cinste, cu mult ciftig, cu cisti-
guri duhovnicesti. Impozitul ce-1 platesti stringatorilor de biruri este o
obligatie; impozitul ce-1 dai cerului este un imprumut; imprumuti pe
Dumnezeu. Dumnezeu iti iscale§te o polita, spunindu-ti: „Cel ce
miluie§tepe sdrac, imprumutd pe Dumnezeu . Dumnezeu iti da arvuna si
garanlie, cu toate ca este Dumnezeu.

- Ce arvuna?

- Cele din viata aceasta, cele materiale, cele duhovnicesti, incepa-
tura celor viitoare.

Pentru ce, dar, amini, pentru ce pregeti sa imprumuti pe Dumne-
zeu, cind ai luat de la El atitea daruri si cind mai a§tepti atitea? lata ce
ai primit! Dumnezeu ti-a plasmuit trupul, a pus in tine suflet, te-a cinstit
cu ratiune si cu grai numai pe tine din toate vietuitoarele de pe pamint;
{i-a dat sa te folosesti de toate cele ce vezi; ti-a daruit.cunoasterea Lui; a
dat pe Fiul Lui pentru tine, ti-a daruit botezul, plin de atitea bunatati;
^i-a dat sfinta impartasanie; ti-a fagaduit imparatia cerurilor si bunata-
(ile cele negraite. Cind ai luat, dar, atitea daruri §i mai ai atitea de pri-
mit - voi spune iara§i ce-am mai spus -, mai e§ti inca zgircit cu banii,
care azi sint,si miine nu mai sint? Ce iertare vei avea? Te gindesti
negresit la copii si de dragul lor sovai? Invata-i si pe ei sa urmareasca
niste cistiguri ca acestea. Daca ai avea bani dati cu imprumut si aduca-
tori de dobinzi, iar eel pe care 1-ai imprumutat ar fi bun platnic, ai pre-
fera de mii de ori sa la§i copilului tau in loc de bani polita de imprumut,
ca sa-i aduca multe venituri si sa nu mai fie silit sa umble §i sa caute alti
oameni pe care sa-i imprumute. Da, dar, copiilor tai polita pe care ti-a isca-
lit-o Dumnezeu si lasa-le lor pe Dumnezeu datornic. Tu nu-ti vinzi mo§iile,
ca sa dai copiilor mostenire bani, ci le pastrezi, ca mosiile sa le aduca veni-
turi si ca sa-§i mareasca cu ele si mai mult averea. Pentru ce te temi, dar, sale
lasi ca mostenire polita aceasta, mai bogatain venit ca o mosie si aducatoare
de atitea cistiguri? Poate fi, oare, o mai mare prostie si o mai mare nebunie?
§i §tii doar bine ca polita aceasta o la§i §i copiilor tai §i o iei §i cu tine cind vei
pleca de pe lumea aceasta. Asa suit cele duhovnice§n! Bogate §i darnice.

Sa cautam, dar, sa nu saracim! Sa nu fim nemilostivi si cruzi cu noi
inline, ci sa facem aceata buna negutatorie, ca veniturile ei sa le luam si
cu noi la plecarea de pe lumea aceasta, si sa le lasam si copiilor no§tri
pentru a avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatal impreuna cu
Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum §i pururea §i in vecii vecilor, Amin.

18. I*rm>. 1!), 17.

OMILIA LXVII

„§i intrind Iisus in templu, a scos afara

pe cei ce vindeau §i cumparau in templu;

§i a rasturnat mesele schimbatorilor de bani

§i scaunele celor ce vindeau porumbei;

§i le-a zis lor: „Este scris: «Casa Mea casa de rugaciune

se va chema», iar voi ati facut-o pestera de tilhari" 1

I

Despre alungarea vinzatorilor din templu vorbe§te si evanghelistul
loan; dar el, la inceputul Evangheliei 2 ; Matei, la sfirgit. De aceea e cu
putinta ca aceasta sa se fi intimplat de doua ori si in diferite timpuri. S, i
se vede lucrul acesta si din timpul cind a alungat pe vinzatori si din ras-
punsul ce 1-a dat. loan ne spune ca Iisus a alungat pe vinzatori din
templu chiar de Pa§li, Malei, cu mult inainte de Pa§ti. Atunci iudeii L-au
intrebat: „Ce semn ne arafi?" 3 ; acum iudeii tac, de§i-i mustrase; ca
acum toti se minunau de Hristos. Aceasta este vina mai mare a iudeilor,
ca desi Hristos alungase de doua ori pe vinzatori din templu, ei conti-
nuau sa faca acolo comert si sa-I spuna ca este impotriva lui Dumnezeu,
cind ar fi trebuit ca dintr-o fapta ca aceasta a lui Hristos sa-si dea seama
cit de mult II cinsteste El pe Tatal §i sa-I cunoasca puterea Lui. Facuse
doar atitea minuni si vazusera ca faptele Lui sint de acord cu cuvintele
Sale. Dar iudeii nu s-au lasat convinsi, ci s-au miniat; si doar fl auzisera
pe profetul loan Botezatorul strigindu-le cine e Hristos, iar pe copii, cu
toata virsta lor, strigindu-I: „Osana" 4 . De aceea si El il ia pe profetul Isaia
ca acuzator al lor, spunind: „CasaMea, casa de rugaciune se va chema" 5 . Nu nu-
mai prin aceasta I§i arata puterea Lui, ci §i prin vindecarea feluritelor boli.

t ,§i au venit la El schiopi si orbi §i i-a vindecat" 6 .

I§i arata puterea §i stapinirea Sa; dar arhiereii si carturarii nici a§a
nu se conving, ci, sugrumati de minie, §i din pricina minunilor savir§ite
§i din pricina copiilor, pe care-i auzeau cintfndu-I: „Osana", ii spun:

1. Matei 21, 12-13.

2. loan 2, 14-16.

3. loan 2, 17.

4. Matei 21, 15.

5. Isaia 56, 7.
(i. Malei 21, H.

770 SIlNIUI, IQAN (MIKA 1)K AUR

„Nu auzi ce zic acestia?" 7

§i ar fi trebuit ca Hristos sa-i intrebe pe ei: „Nu auziti ce zic aces-
tia?", ca Ii cintau ca lui Dumnezeu.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- Pentru ca arhiereii si carturarii vorbeau impotriva unor fapte
vadite, ii mustra cu asprime, zicindu-le:

„Niciodata n-ati citit: ,J)in gura pruncilor si a celor ce sug voi pregdti
laudd" 8 .

Bine a spus: „Din gura"; caci cele spuse nu ieseau din mintea lor, ci
puterea lui Hristos a condus nevirstnicia limbii lor. Copiii acestia erau
o preinchipuire a neamurilor, care gingureau, dar care dintr-o data au
cintat cu mintea si cu credinta maretiile lui Dumnezeu. Osanalele
copiilor i-au mingiiat mult pe apostoli; copiii le-au luat-o inainte si le-au
alungat din suflet toata nelinistea; i-au invatat sa nu se mai intrebe cum
ei, ni$te oameni simpli §i neinvatatf, vor putea vesli Evanghelia; i-au
invatat ca Acela Care a facut pe acesti copii sa-L laude le va da si lor
cuvint. Minunea aceasta a aratat nu numai atita, ci si ca Hristos este
Creatorul naturii. Copiii, desi erau nevirstnici, rosteau cuvinte pline de
in teles si cintau imnele puterilor celor de sus; barbatii insa, oameni
virstnici, erau plini de nebunie si de furie. Asa e rautatea.

Pentru ca multe ii miniasera pe arhierei si carturari - si strigatele
multimii si alungarea vinzatorilor si minunile si osanalele pruncilor -
Hristos ii paraseste din nou ca sa le micsoreze taria mriei lor; nu mai
voieste sa le dea invataturi, ca nu, fierbind de invidie, sa-i infurie si mai
mult cuvintele Sale.

>y A doua zi, dimineata, intorcindu-Se in ora§, a fldminzit" 9 .

- Cum a flaminzit dimineata?

- Trupul lui Hristos isi arata nevoile sale, atunci cind Hristos ii
ingaduia.

„§i vazind un smochin lingd cale, a venit la el §i n-a gasit nimic in el decit
numai frunze" 10 .

Un alt evanghelist spune: „Cd incd nu era vremea smochinelor" 11 . Daca
nu era vremea smochinelor, pentru ce evanghelistul acesta mai spune
ca „a mers sa vada de va gdsi ceva in el"? De aici se vede ca aceasta era
numai o banuiala a ucenicilor; ca ucenicii nu erau inca desavirsiti. De
altfel evangheli§tii scriu totdeauna in Evangheliile lor si ce banuiau uce-

7. Matei 21,

16.

8. Matei 21,

16; Ps. 8,

!). Matei 2\,

18.

10. Matei 21,

1!).

1 1 . Marni 1 1 .

, 1:1.

OMII.II I .A MA I I.I 77|

nicii. Dupa cum banuiala lor era ca Hristos S-a dus la smochin ca sa
vada de va gasi ceva in el, tot asa, tot o banuiala a lor era ca 1-a bleste-
mat, pentru ca smochinul n-a avut rod.

- Dar atunci pentru ce 1-a blestemat?

- Pentru ucenici; ca sa le dea curaj, sa-i intareasca. Pina atunci
Hristos facuse numai bine; nu pedepsise pe nimeni; trebuia, dar sa dea
dovada ca are si puterea de a pedepsi, ca sa afle si ucenicii si iudeii ca

Koate usca pe rastignitorii Lui, dar de buna Sa voie ii iarta si nu-i usuca.
f-a vrut sa-S, i arate puterea Sa pedepsitoare asupra oamenilor, ci a dat
dovada de aceasta putere, blestemfnd un pom. Cind se intimpla una ca
aceasta cu un pom, cu un animal necuvintator sau cu un loc, nu iscodi,
nu spune: „Era drept sa se usuce smochinul, daca nu era vremea smoc-
hinelor?" A grai asa este cea mai mare ocara; ci uita-te la minune;
minuneaza-te si slaveste pe Cel Ce a facut minunea. La fel multi, exer-
citindu-si simtul lor de dreptate, s-au intrebat daca a fost drept ca Hris-
tos sa inece atitia porci in mare in tinutul gherghesenilor 12 . Dar
nici aici nu trebuie sa-ti pui astfel de intrebari, ca si porcii sint animate
nerationale si necuvintatoare, dupa cum si smochinul este neinsufletit.

- Dar atunci pentru ce a dat o astfel de infatisare acestui fapt si
pentru ce acest temei pentru blestem?

- Am spus-o si mai inainte: Hristos nu S-a dus la smochin ca sa
gaseasca rod in el; asta era numai banuiala ucenicilor. Iar daca nu era
inca timpul fructelor, in zadar sustin unii ca smochinul uscat inchipuie
legea veche. Credinta este fructul legii; si atunci era timpul acestui fruct
si 1-a dat. Ca. a spus Hristos: Jata holdele sint albe spre secerif' 13 ; si:
„ V-am trimis pe voi sa secerati unde nu v-ati ostenit" u .

II

Uscarea smochinului nu are deci aceasta insemnare, ci, dupa cum
am spus, arata puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele:
„Cd nu era vremea smochinelor"ne arata ca nu S-a dus la smochin pentru
ca-i era foame, ci pentru ucenicii Sai. Ucenicii s-au mirat foarte tare ca
s-a uscat smochinul, desi Hristos facuse pina atunci minuni si mai mari.
Dar, dupa cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei;
acum, pentru prima oara §i-a aratat Hristos puterea Lui pedepsitoare.
De aceea nici n-a facut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin,
eel mai umed dintre toti pomii, ca si prin aceasta sa se arate si mai mare

12. Matei 8, 28-32.

13. loan 4, 35.

14. loan 1, 38.

772 MFlNTUL IUAN GURA 1)K AUK

minunea. §i ca sa afli ca minunea aceasta a facut-o Hristos pentru ei, ca
sa-i indemne sa fie curajosi, asculta ce le spune mai departe!

- Ce le spune?

~ „§i voi vetiface lucruri mai mari dacd veti avea credintd §i nu vd veti
indoi"' 5 .

Vedeti, dar, ca totul s-a facut pentru ei, ca sa nu se teama si sa nu se
infricoseze de uneltiri si de necazuri. De aceea, pentru a-i lipi de ruga-
ciune si de credinta, le mai spune inca o data: ,J)acd veti avea incredere
in credintd §i in rugdciune, nu vetiface numai aceasta minune, ci veti muta si
muntii si veti face si alte minuni mai mari" 16 . Dar mindrii si ingimfatii
iudei, vrind sa-I intrerupa invatatura, au venit la El si L-au intrebat:

„Cu ce putere faci acestea?" 77

Pentru ca nu-L puteau invinui ca face minuni, arhiereii si batrinii
poporului II tin de rau pentru ca a alungat pe vinzatorii din templu.
Evanghelistul loan ne spune ca atunci cind a alungat pe vinzatori din
templu, li pun tot aceasta intrebare; nu cu acelea§i cuvinte, dar cu ace-
lasi gind. Atunci II intreaba: „Ce semn ne ardti cdfaci acestea?" 18 , iar Hris-
tos le raspunde zicind: „Stricafi lemplul acesta §i Eu in trei zile il voi
rid/ca" 19 ; acum insa Hristos ii pune in incurcatura. De aici se vede ca atunci
era la inceputul minunilor, acum la sfirsitul lor.

Cu alte cuvinte, arhiereii II intreaba asa: „Ai primit scaun de inva-
^ator de alungi pe vinzatori din templu? Ai fost hirotonit preot, ca-Ti iei
aceasta putere?" §i doar Hristos nu facuse o obraznicie, ci Se lngrijise
de buna rinduiala a templului; dar arhiereii si batrinii poporului,
pentru ca nu-I puteau spune nimic altceva, Ii aduc aceasta acuzatie.
Cind i-a alungat pe vinzatori din templu, n-au indraznit sa-I spuna ceva
din pricina minunilor; II tin de rau mai tirziu cind L-au vazut din nou in
templu.

- Ce le raspunde Hristos?

- Nu le raspunde direct la intrebarea lor; le arata ca daca ar voi sa
vada puterea Lui, ar putea-o face; dar n-o face, ci le raspunde prin o
intrebare, spunind:

„Botezul lui loan de unde este? Din cer sau de la oameni?'*

- Dar ce legatura este intre intrebarea arhiereilor si intrebarea lui
Hristos?

15. Matei 21, 21.
Hi. Matei 21, 21.

17. Matei 21, 23.

18. loan 2, 18.
1!). loan 2, 19.
20. Matei 21, 25.

DM 1 1, 1 1 I, A MATKI 773

- Foarte mare legatura! Daca ei ar fi raspuns „Din cer", Hristos i-ar
fi intrebat: „Atunci pentru ce n-ati crezut in el?" 21 . Daca arhiereii si
batrinii poporului ar fi crezut in loan Botezatorul, nu L-ar mai fi intre-
bat pe Iisus cu ce putere alunga pe vinzatori din templu; ar fi stiut de la
loan cine este Iisus, ca loan le spusese: „Nu sint vrednic sd-I dezleg cureaua
incdlfdmintei Lui" 21 ; si: Jata Mielul lui Dumnezeu, Care ridicd pacatul
lumii" 23 ; si: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu" 24 ; si: „Cel Ce vine de sus dea-
supra tuturor este" 25 ; sr. „Lopata este in mina Lui §i va curati aria Lui" 26 .
Deci, daca ar fi crezut in loan, nimic nu i-ar fi impiedicat sa stie cu
ce putere a facut acestea. Dar pentru ca ei I-au raspuns cu viclenie:

„Nu stim" 27 ,

Hristos n-a spus: „Nici Eu nu stiu".

- Dar ce?

„Nici Eu nu va spun" 28 .

Daca arhiereii si batrinii poporului n-ar fi stiut, Hristos i-ar fi inva-
^at; dar pentru ca intrebarea lor a fost pusa cu viclenie, pe buna drep-
tate Hristos nu le raspunde.

- Dar pentru ce n-au spus ca botezul lui loan este de la oameni?

- Pentru ca „se temeau de popor" 29 .

Ai vazut ce inimi sucite? Dispretuiesc mereu pe Dumnezeu si fac
totul de ochii lumii. De loan Botezatorul se temeau, nu pentru ca il res-
pectau, ci de ochii lumii; tot de ochii lumii nu voiau sa creada in Hris-
tos. Asta e pricina tuturor relelor savirsite de ei!

Apoi Domnul le-a grait:

„Ce vi separe? Un om avea doifeciori; §i a zis celui dintii: „Du-te astazi §i
lucreazd in via mea!" Iar el rdspunzind a zis: „Nu vreau" dar mai pe urmd,
cdindu-se, s-a dus. §i mergind la al doilea i-a spus lafel; iar acela rdspunzind,
a zis: „Eu, Doamne, voi merge" si n-a mers. Care din acesti doi a facut voia
tatdlui?" Iar ei au zis: „Cel dintii" 30 .

li mustra iara§i prin pilde! Arata in chip ascuns nerecuno§tinta
iudeilor si ascultarea neamurilor, foarte mult osindite de ei. Cei doi feciori
sint aceste doua popoare: iudeii §i neamurile; §ii a§a s-a intimplat §i cu nea-

21.

Matei 21, 25.

22.

Luca 3, 16.

23.

loan 1, 29.

24.

loan 1, 34.

25.

loan 3, 31.

2(i.

Matei 3, 12.

27.

Main 21, 27.

28.

Matei 21, 27.

2<).

Matei 21, 2(i.

:io.

Matei 21, 2H 31.

77-1 SUNTlll. IOAN (JURA DE AUR

murile §i cu iudeii. Neamurile, de§i n-au fagaduit sa asculte, de§i n-au
auzit legea, au aratat, cu fapta, ca asculta; iudeii, de§i au spus: „Toate cite
va spune Dumnezeu vomface si vom asculta" 3 ', cu fapta n-au ascultat. Dar
ca nu cumva iudeii sa creada ca legea le va fi de folos, Hristos le arata
ca insa§i legea ii va osindi. Acela§i lucru il spune §i Pavel: ,JSfu auzj-torii
legii sint drepti inaintea lui Dumnezeu, ci fdcdtorii legii se vor indreptdti" 32 . §i
pentru ca sa-i faca pe iudei sa se osindeasca singuri, ii pune pe ei sa ros-
teasca hotarirea de osindire, asa cum a facut in pilda urmatoare, cu
lucratorii cei rai trimi§i sa lucreze in vie 33 .

Ill

Ca sa-§i ajunga scopul, Hristos pune vina pe alta persoana. §i pentru ca
arhiereii §i batiinii poporului n-ar fi voit sa-§i marturiseasca deschis vina lor,
Hristos, prin pilda celor doi feciori, ii duce acolo unde voia. Iar cind ei au
rostit hotarirea lor de osindire, neintelegind cele spuse, Hristos le descopera
atunci intelesul ascuns al pildei Sale, spunindu-le:

„Vame§ii §i desfrinatele merg inaintea voastra in imparatia cerurilor. Ca a
venit la voi Ioanpe calea dreptdtii §i n-ati crezut in el, ci vame§ii §i desfrinatele au
crezut in el; dar voi vdzind, nu v-ati edit nici dupd aceea, ca sd credeti in el" 34 .

Daca le-ar fi spus numai atit: „Desfrinatele merg inaintea voastra in
imparatia cerurilor", li s-ar fi parut impovarator cuvintul; dar a§a, dupa
ce §i-au i _ stit ei insisi sentinta, nu li s-a mai parut greu. De aceea Hristos
adauga §i pricina pentru care au luat-o inaintea lor desfrinatele §i vame^ii.

- Care-i pricina?

- „Ioan a venit la voi, le-a spus Hristos, nu la desfrinate §i vame§i; §i
nu numai atit, ci a mers pe calea dreptdtii". Nu puteti sa-i aduceti nici
vina ca a fost un om trindav si fara de folos; dimpotriva, a fost un om cu
viata nepatata, cu multa purtare de grija, iar voi n-ati tinut seama de el!
Pe linga aceasta vina,§i o alta, ca vame^ii au ascultat de loan; si dupa
asta, iara§i alta, ca nici dupa ce au crezut vame§ii voi n-ati crezut! Ar fi
trebuit ca voi sa credeti inaintea lor; dar asa, pentru ca n-ati cre-
zut nici dupa ce-au crezut ei, nu mai aveti nici o iertare. Nespusa este
lauda acelora §i tot nespusa osinda voastra! La voi a venit §i nu 1-ati primit;
n-a venit la aceia §i 1-au primit. Nici pe vame§i nu i-ati avut dascali! lata prin
cite cuvinte le implete^te lauda vame§ilor §i osinda arhiereilor ! „La voi a ve-
nit, nu la vamesi!" Voi n-ati crezut in el. Pe vamesi necredinta voastra

:U. /e}. li), 8.
:!2. Rom. 2, 13.
.'<;■{. Matei 21, 33-41.
M. Malei 21, 31-32.

OMII.II I A MA 11,1 7 7 5

nu i-a smintit! Ei au crezut; iar credinta lor nu va fost de folos! Cuvin-
tele „Merg inaintea voastrd" n-au fost spuse ca sa arate ca arhiereii si
batrinii poporului vor merge in imparatia cerurilor dupa vamesi, ci ca
sa aiba nadejde ca vor merge si ei, daca vor voi. Nimic nu-i atita pe
oamenii indragostiti de cele lumesti ca ambitia. De aceea Hristos spune
mereu: „Cei dintii pe urmd §i cei de pe urmd intii" 35 ; de aceea le-a vorbit
de desfrinate si de vamesi, ca sa-i ambitioneze. Ca aceste doua pacate
sint pacate mari, nascute amindoua din dragoste pacatoasa: unul din
dragostea de trup, altul din dragostea de bani. Le arata apoi ca a crede
in loan Botezatorul inseamna a asculta de legea lui Dumnezeu. Desfri-
natele au intrat in imparatia cerurilor, nu numai datorita harului, ci si
dreptatii. N-au intrat raminind desfrinate, ci ascultind, crezind, curatin-
du-se, schimbindu-se; asa au intrat. Ai vazut cit de usor de primit a
facut cuvintul Sau, desi a fost mai taios, prin pilda celor doi feciori
si a desfrinatelor? Nu i-a intrebat pe arhiereii si batrinii poporului
direct: „Pentru ce n-ati crezut in loan?", ci, ceea ce era cu mult mai
usturator, dupa ce le-a pus inainte pe vamesi si pe desfrinate, atunci ii
invinuieste. Ii convinge ca purtarea lor este de neiertat si le arata ca
toate faptele lor sint facute de frica oamenilor si pentru slava desarta. Pe
Hristos nu-L marturiseau de frica, pentru ca sa nu fie dati afara din sina-
goga; iar pe loan Botezatorul nu indrazneau sa-1 vorbeasca de rau, nu
din evlavie, ci tot de frica. De toate acestea Domnul i-a tinut de rau prin
cuvintele pe care le-a spus; iar la urma, le-a facut o rana si mai usturatoare,
spunindu-le: „Dar voi vdzind, nu v-ati edit nici dupa aceea, ca sa credeti in el".
Rau lucru 36 este sa nu alegi de la inceput binele; dar mai mare e raul
cind nici nu vrei sa te schimbi. Aceasta mai cu seama ii face rai pe
multi oameni. Eu vad ca si acum sint unii care sufera de aceasta nesim-
tire vrednica de osinda. Nimeni sa nu mai fie asa, ci chiar de-ar fi cazut
in eel mai mare pacat, sa nu deznadajduiasca de schimbarea lui in bine.
Ii este usor sa se ridice chiar din adincurile rautatii.

N-ati auzit, oare, de desfrinata aceea, care a lasat in urma pe toti in
desfrinari, dar a intrecut pe toti in evlavie? Nu ma gindesc la femeia
pacatoasa din Evanghelie, ci la una din zilele noastre, de loc din eel mai
pacatos oras al Feniciei 37 . Femeia aceasta desfrinata a trait pe vremuri
in orasul nostru; era cea mai buna artista; numele ei era pe buzele tuturora,
nu numai in orasul nostru, ci pina departe in Cilicia si Capadochia. Pe multi
i-a lasat fara averi, pe multi orfani i-a prins in mrejele ei. Multi au acu-

35. Matei 19, 30; 20, 16; Manu 10, 31; Luca 13, 30.

3(i. De aid incepc partea morala: Despre pocdintd. Cei pdcdto$i sd nu-$i piardd nddejdea, iar cei
ic stau sa tiu dormiteze.

37. Simla IVla^hia, a caroi poineniro sc pia/.uuic^U' la 8 oclomhiio.

77(> SltNllll, IQAN CUJKA UK AUR

zat-o §i de vrajitorie, ca isi intindea laturile ei nu numai cu ajutorul fru-
musetii trupului ei, ci §i cu farmecele. Curtezana aceasta a prins in mre-
jele ei si pe fratele imparatesei. Tirania ei era cumplita. Dar, dintr-o
data, nu §tiu cum, da, mai bine spus, stiu bine, a voit, s-a schimbat §i a
atras peste ea harul lui Dumnezeu; a dispretuit tot ce era in jural ei, a
aruncat toate farmecele cele diavolesti si a alergat la cer. Cu toate ca nu
era o pacatoasa mai mare si mai neru§inata decit ea pe cind juca pe
scena, totusi mai tirziu a lasat in urma pe multe femei prin covirsitoarea
ei infrinare; s-a imbracat in sac si a§a a sihastrit toata viata. Din pricina
ei s-a tulburat si prefectul orasului; a trimis ostasi inarmati, dar n-au
putut s-o aduca inapoi pe scena, nici s-o scoata de la calugaritele care o

fmmisera. Femeia aceasta a fost invrednicita de tainele cele negraite ale
ui Hristos si a aratat rivna vrednica de harul primit. §i asa si-a sfirsit
via^a, dupa ce si-a spalat prin har toate pacatele si dupa ce dupa botez a
dus o viata plina de filozofie. Pe amantii ei de altadati, care venisera s-o
vada, nu i-a invrednicit nici cu o privire, inchizindu-se in minastire §i
traind multi ani ca intr-o inchisoare.

Asa vor fi cei de pe urma intii si cei dintii, pe urma. Atit de inflaca-
rat trebuie sa ne fie sufletul nostra totdeauna! Atunci nimic nu ne va
impiedica sa ajungem mari si minunati.

IV

Nici un pacatos, dar, sa nu se deznadajduiasca! Nici un om cu fapte
bune sa nu dormiteze! Acesta sa nu se increada, ca de multe ori femeia
pacatoasa i-o ia inainte. Cei pacatos sa nu se deznadajduiasca, pentra ca.

fioate s& lase in urma chiar pe cei dintii. Asculta ce spune Dumnezeu
erusalimului: „§i am zis dupa ce ea afacut toate aceste desfrinari: Jntoarce-
te la Mine §i nu s-a intors" 38 . Cind ne intoarcem la dragostea cea mare de
Dumnezeu, Dumnezeu nu-§i mai aduce aminte de faptele noastre cele
de mai inainte. Dumnezeu nu-i ca omul; nu ne ocaraste pentru cele din
trecut §i nici nu ne spune daca ne pocaim: „De ce ai stat atita vreme
departe de Mine?" ci ne iubeste cind ne ducem la El; numai sa ne apro-
piem cum trebuie. Sa ne lipim strins de El si sa ne tintuim inimile
noastre cu frica de Dumnezeu. Niste lucruri ca acestea s-au petrecut nu
numai pe vremea Noului Testament, ci si pe vremea Vechiului Testa-
ment. Cine a fost mai rau ca Manase? Dar a putut sa-L piece pe Dum-
nezeu spre mila 39 . Cine a fost mai fericit ca Solomon? Dar a cazut cind a
dormitat 40 . Dar, mai bine spus, se poate vedea §i una si alta la acela§i om,

:IH. ler. H, 7.

.'(!). IV Re/ii2\, 9-18.

•10. /// Regi II, 4.

OMII.II I. A MAIKI 777

la tatal lui Solomon, la David, care a fost si bun si rau. Cine a fost mai
fericit ca Iuda? Dar a ajuns vinzator 41 . Cine a fost mai pacatos ca Matei?
Dar a ajuns evanghelist 42 . Cine a fost mai rau ca Pavel? 43 Dar a ajuns
apostol . Cine a fost mai zelos decit Simon Magul? 45 Dar a ajuns mai
ticalos decit toti 4 *'. Poti vedea astfel de schimbari, oricite vrei, si in tre-
cut si acum, in fiecare zi. De aceea spun: Nici eel de pe scena sa nu dez-
nadajduiasca, nici eel din Biserica sa nu se increada! Acestuia Dumne-
zeu ii spune: „Celui ce i se pare ca std, sa ia aminte sa nu cada" 47 ; celuilalt:
„Oare eel ce cade nu se scoald?" 48 si: ,jntariti-va, miini slabe sigenunchi sld-
bdnogiti!" 49 . Iarasi acestuia ii spune: „Privegheazfi!" 50 ; celuilalt: ,JDesteap-
td-te,cel ce dormi,§i te scoald din morti!" 51 . Acestia trebuie sa pastreze ce au,
ceilatyi, sa ajunga ce nu sint. Acestia sa-si pastreze sanatatea, ceilalti sa
scape de boala, ca bolesc. Multi din cei bolnavi se fac sanatosi si multi
din cei sanatosi se imbolnavesc pentru ca se trindavesc. Acestora le
spune: Jatd te-aifdeut sdndtos; sa nu mai gre§e§ti, ca sa nu-fifie tie ceva mai
rdu!" 5Z ; acelora: „Vrei sa tefaci sdndtos? 53 Scoald-te, ia-tipatul tau si mergi
la casa ta!" 54 . Da, cumplita, cumplita paralizie este pacatul! Dar, mai
bine spus, nu-i numai paralizie, ci si altceva mai cumplit. Pacatosul nu
numai ca nu lucreaza pe cele bune, dar savirseste si pe cele rele. Dar
chiar daca ai fi asa, de-ai vrea sa te ridici putin, se risipesc toate pacatele
tale. De-ai fi de treizeci de ani bolnav, dar daca te silesti sa te faci sana-
tos, nimeni nu te impiedica. Hristos este si acum linga tine si-ti spune:
Ja-tipatul tau!" Numai sd vrei sa te scoli. Nu dezmdajduif N-ai om?Dar aipe
Dumnezfiu!N-aipe cineva sa te arunce in scdlddtoare^Dar ai pe Acela Care te
face sa nu mai ai nevoie de scaldatoare. N-ai pe cineva sa te arunce?
Dar ai pe Cei Ce-ti porunceste sa-ti iei patul. Acum nu mai poti spune:
,J*ind merg eu, altul sepogoard inaintea mea " 56 . Daca vrei sa cobori la izvor, ni-
meni nu te impiedica. Harul nu se termina, nu se cheltuieste, este un izvor
care curge necontenit. Din plinatatea lui toti ne vindecam si la suflet si la
trup 57 . Sa ne apropiem, dar, si acum. Rahav era o desfrinata si s-a min-

41. Matei 26, 14-15.

42. Matei 9, 9.

43. Fapte 8, 1-3; 9, 1-2.

44. Fapte 9, 3-9.

45. Fapte 8, 13.

46. Fapte 8, 18-24.

47. / tor. 10, 12.

48. Ier. 8, 4.

49. Isaia 35, 3.

50. Matei 24, 42.

51. Efes. 5, 14.

52. loan 5, 14.

53. loan 5, 6.

54. loan 5, 8.

55. loan 5, 7.

56. loan 5, 7.

57. Evr. II, 31; Iticov '2, 25.

77H SI'lNTUl. IOAN CU1RA 1)K AUR

mintuit! Tilharul era un ucigas si a ajuns cetatean al raiului™! Iuda afost
cu Invatatorul si a pierit! Tilharul a fost pe cruce si a ajuns ucenic! Aces-
tea-s minunile lui Dumnezeu. Asa au ajuns vestiti magii! Asa a ajuns
evanghelist vamesul! Asa a ajuns apostol hulitorul!

V

La acestea uita-te si niciodata nu deznadajdui, ci ai totdeauna
incredere si ridica-te! Apuca numai pe drumul care duce acolo si o vei
lua repede inaintea altora! Nu-ti incuia poarta, nici nu-ti ridica zid la
intrare! Timpul de aici este scurt si osteneala putina. Dar chiar de-ar fi
osteneala mare, nici asa n-ar trebui sa deznadajduiesti. De nu te oste-
nesti cu aceasta prea frumoasa osteneala, facind pocainta si savirsind
virtutea, te ostenesti si te chinuiesti negresit cu cele lumesti. Iar daca si
aici si dincolo e osteneala, pentru ce nu alegem osteneala aceea care are
mult rod si mare rasplata? Mai ales ca nu-i aceeasi osteneala intr-o parte
si in alta. In ostenelile cele lumesti primejdiile sint continui, pagubele
neintrerupte, nadejdea firava, slugarnicia mare, cheltuiala de bani, de
trupuri, de suflet! Dar cind te astepti sa culegi roadele, daca le culegi,
ele sint cu mult mai prejos de nadejdi! Sudoarea pentru lucrurile cele
lumesti nici nu rodeste totdeauna. Dar chiar daca fructele ostenelilor nu
cad inainte de vreme, ci aduc roada bogata, fructele acestea nu traiesc
multa vreme. De altfel ostenelile acestea lumesti atunci rodesc, cind
imbatrinesti, cind nu poti sa te mai desfatezi cum vrei cu roadele lor.
Osteneala, cind iti este trupul in putere; roade si desfatare, la batrinete,
cind iti este trupul istovit, cind timpul a vestejit simtirea. Dar chiar
daca nu ti-a vestejit-o, gindul ca in curind vei muri nu-ti da pace sa te
bucuri de roada ostenelilor tale. Dincolo, in osteneala pentru virtute,
nu-i asa. Te ostenesti intr-un trup stricacios si muritor, dar cununa o pri-
mesti intr-un trup nestricacios, nemuritor, care nu are sfirsit. Osteneala
este intii si scurta; rasplata insa mai pe urma si nesfirsita, ca sa ne desfa-
tam in tihna si fara teama. Nu avem sa ne mai temem de schimbari, de
pierderi ca la ostenelile cele pamintesti. Ce fel de bunatati sint acelea
care nu sint sigure, care traiesc putin, care sint lut, care dispar inainte
de a aparea si care se dobindesc cu multe osteneli? Ce bunatati insa se
pot egala cu bunatatile celelalte, cu bunatatile cele vesnice, cele
neimbatrinitoare, cele ce nu sint insotite de durere, cele ce-ti dau
cununi chiar in timpul luptelor, chiar in timpul ostenelilor? Omul care
dispretuieste banii si averile a si luat aici pe pamint rasplata,

, r .H. Luca 21), AW.

oMii.li i.a mai 1,1 779

fiind scapat de griji, de gelozie, de calomnii, de uneltiri, de invidie.
Omul care traieste in curatenie trupeasca si sufleteasca, omul care
traieste cu buna-cuviinta este incununat si se desfateaza inainte de a
pleca de pe lumea aceasta, scapind de necuviinte, de rusine, de primej-
dii, de invinuiri si de cele la fel cu acestea. Asa cum toate celelalte fapte
de virtute ne dau chiar aici pe pamint rasplata.

Asadar, ca sa avem parte si de bunatatile cele de pe pamint si de
bunatatile cele viitoare, sa fugim de pacat si sa imbratisam virtutea.
Facind asa, ne vom desfata si aici si vom dobindi si cununile cele vii-
toare pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa le dobindim cu harul si cu
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si
puterea, in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXVIII

„Ascultati alta pilda. Era un om stapin pe casa, care a
sadit vie si a imprejmuit-o cu gard; si a sapat tease si a
zidit turn; si a dat-o lucratorilor si s-a dus departe. Dar
cind s-a apropiat vremea roadelor, a trimis slujitorii sai
la lucratori ca sa ia roadele. Dar lucratorii luind pe sluji-
tori, pe unii i-au batut, pe altii i-au omorit, iar pe altii
i-au ucis cu pietre. Iarasi a trimis alti slujitori, mai multi
decit cei dintii, si le-au facut la fel. Mai pe urma a trimis
la ei pe fiul lui, zicind: „Poate se vor rusina de fiul meu".
Dar lucratorii, vazind pe fiul, au zis intre ei: „Acesta
este mostenitorul! Veniti sa-1 ucidem §i sa-i luam mo§te-
nirea lui". §i, scotindu-1 afara din vie, 1-au omorit. Deci
cind va veni stapinul viei, ce va face lucratorilor ace-
lora?" Zis-au Lui: ,JPe cei rai cu rau ii va pierde si via o
va da altor lucratori, care vor da roadele la vremea
lor". Zis-a lor Iisus: „Niciodata n-ati citit in Scripturi:
,J*iatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceea a
ajuns in capul unghiului?" 1 .

I

Multe lucruri arata Hristos in aceasta pilda! Ca Dumnezeu a purtat
de grija iudeilor de la inceput; ca ei dintru inceput au fost ni§te uciga§i;
ca Dumnezeu n-a lasat nimic din cele ce trebuiau pentru purtarea lor de
grija; ca nu S-a intors dinspre ei nici dupa ce au ucis pe profeti, ci a tri-
mis chiar pe Fiul Lui; ca unul s_i acelasi este Dumnezeul Noului §i Ve-
chiului Testament; ca moartea Lui are sa savir^easca mari lucruri; ca
iudeii au sa sufere cea mai cumplita pedeapsa pentru rastignirea Lui si pen-
tru indrazneala lor, ca au sa fie chemate neamurile §i ca iudeii au sa cada.

Domnul a spus aceasta pilda indata dupa pilda cu cei doi feciori 2 , ca §i
prin aceasta pilda sa arate cit de mare e crima iudeilor, ca sa arate ca e cu
(otul de neiertat.

1. Matei2\, 33-42.

2. Main '21, 28- HO.

DM11,11 l,A MAIM 7fU

- Pentru ce?

- Pentru ca au fost intrecuti de desfrinate si de vamesi - si cu mult -,
desj au avut parte de o atit de mare purtare de grija.

Uita-te cit de mare e purtarea de grija a lui Dumnezeu §i cit de
negraita lenea lor! Dumnezeu a facut ce trebuiau sa faca lucratorii: a
imprejmuit via cu gard, a sadit-o si toate celelalte. Putin lucru a lasat in
seama lor: sa aiba grija de cele din vie, sa pazeasca ce le-a dat. N-a fost
uitat nimic, ci toate erau intr-o desavirsita ordine. Desi iudeii s-au bucu-
rat de atitea daruri din partea lui Dumnezeu, n-au cistigat nimic de pe
urma lor: i-a scos din Egipt, le-a dat legea, le-a ridicat Ierusalimul, le-a
zidit templul, le-a facut jertfelnicul. „$* a plecat departe", adica a fost
indelung rabdator; nu i-a pedepsit totdeauna indata pentru pacatele
lor. Nume§te „plecare departe" indelunga Sa rabdare. )r A trimis slugile
Sale", adica pe profeti, „sa ia rodul", adica ascultarea aratata prin fapte.
Dar iudeii si acum si-au aratat rautatea lor; nu numai ca n-au dat rod
dupa ce s-au bucurat de o atit de mare purtare de grija - si acesta-i semn
de lenevie -, dar s-au purtat si rau cu cei care au venit sa ia rodul.
Oamenii care nu pot sa dea §i suit datori nu trebuie sa se minie, nici sa
se supere, ci sa se roage. Iudeii nu numai ca s-au miniat, dar si-au minjit
si miinile cu singe. Au dat altora pedepsele pe care trebuia sa le pri-
measca ei. Dumnezeu a trimis apoi al doilea rind de slugi si al treilea
rind ca sa arate si rautatea lor si bunatatea Lui.

- Dar pentru ce n-a trimis indata pe Fiul Lui?

- Pentru ca ei sa-si recunoasca pacatul savirsit fata de cei trimi§i
mai inainte, sa-si potoleasca minia §i sa se rusineze de venirea Lui. Mai
sint si alte pricini. Dar deocamdata sa mergem mai departe.

- Ce inseamna cuvintele „Poate se vor rusina?"

- Nu inseamna ca Dumnezeu nu stia ce au sa-I faca Fiului Sau -
Doamne fereste! - Nu! Prin aceste cuvinte a vrut sa arate cit de mare e
pacatul lor, ca n-au nici o iertare. De§i §tia ca au sa-L omoare, totu§i a
trimis pe Fiul Sau. Prin cuvintele: „Se vor rusina" arata ce-ar fi trebuit sa
faca, ca ar fi trebuit sa se rusineze de El. §i in alt loc din Scriptura Dum-
nezeu spune: „Dacd, oare, vor auzi" 3 ; nu graieste asa pentru ca nu stia ce
are sa se intimple, ci ca sa nu spuna unii din cei pacato§i ca spusele de
mai inainte ale lui Dumnezeu i-au minat cu sila la neascultare. In acest
scop Se foloseste Dumnezeu de cuvintele: „Dacd oare" si „poate". S-au
purtat ca niste nerecunoscatori fata de slujitori, dar ar fi trebuit sa res-
pecte vrednicia Fiului.

- Ce-ar fi trebuit sa faca ei?

14. hi. 2, . r >.

782 SH'lNTUL IOAN GURA DE AUR

- Ar fi trebuit sa alerge, ar fi trebuit sa-si ceara iertare pentru cri-
mele savirsite! Dar nu, ei fac o crima mai mare decft cea dinainte, ala-
tura crima de crima; §i totdeauna crimele din urma intuneca pe cele
dinainte. Aceasta o arata si Hristos, spunind: „Umpleti mdsura pdrintilor
vostri" 4 . De demult profetii le-au adus aceeasi invinuire, zicind: ,JWiinile
voastre sintpline de singe ; si: „Singiuiri cu singiuiri se amesteca" 6 ; si: „Cei
ce ziditi Sionul cu singiuiri" 7 . Dar nu s-au inteleptit, desi au primit aceasta
mare porunca: „Sa nu urizi" 8 , desi li s-a poruncit de nenumarate ori sa
se departeze de acest pacat, desi au fost indrumati prin multe si felurite
mijloace la pazirea acestei porunci, ei nu si-au lasat obiceiul lor eel rau!

- Ce au spus slujitorii cind L-au vazut pe Fiul?

- „Haide sd-L ucidem!"

Pentru ce? Ce vina mare sau mica I-ati gasit? Pentru ca v-a cinstit?
Pentru ca, Dumnezeu fund, S-a facut om pentru voi? Pentru ca a facut
acele nenumarate minuni? Pentru ca v-a iertat pacatele? Pentru ca v-a
chemat la imparatia cerurilor?

Uita-te cit de mare este prostia lor pe linga necredinta lor! Uita-te
la pricina uciderii! E plina de nebunie, ca spun: „Sa-L ucidem §i vafi a
noastrd mostenirea"!

- §i unde se sfatuiesc sa-L omoare?

- Afara din vie!

II

Ai vazut cum profeteste si locul unde au sa-L ucida? „§i scotindu-L
afard L-au omorit".

Evanghelistul Luca spune ca atunci cind Hristos a rostit pedeapsa
lucratorilor acelora, iudeii au spus: „Sd nufie!" 9 si ca Hristos a adaugat
marturia din Scriptura: „Privind la ei a zis: „Ce insemneazfl, dar, ceea ce s-a
scris: ,J*iatra pe care n-au luat-o in seamd ziditorii, aceea s-a pus in capul
unghiului?" 10 .

Matei, dimpotriva spune ca iudeii au pronuntat pedeapsa lucratori-
lor acelora. Nu-i o contrazicere intre Luca si Matei, ca s-a intimplat si
una si alta. Iudeii au rostit si sentinta impotriva lor, dar dindu-si seama
indata de ce-au spus, au zis: „Sd nufie!". Hristos a pus inaintea lor cuvin-
tele profetului David 11 , ca sa-i convinga ca vor fi negresit pedepsiti. Totusi,

4. Matei 23, 32.

5. haia 1, 15.
fi. Osea 4, 2.
7. Mih. 3, 10.
H. /«f 20, 13.
!). Luca 20, 16.

10. Luca 20, 17.

tl. Matei 21, 42; Ps. 117, 21-22.

OMII.II l,A MA I II 783

nici asa Domnul nu le-a descoperit lamurit iudeilor ca via va fi data
neamurilor, ca sa nu le dea prilej de atac, ci lasa numai sa se inteleaga,
cind zice : „ Via o va da altora ". De aceea §i Domnul le-a spus asta prin pilda,
ca insist iudeii sa pronunte sentinta impotriva lor. Tot asa s-a intimplat si cu
David, cind §i-a dat sie§i pedeapsa, in urma pildei spuse de Natan 12 .

Uita-mi-te §i acum cit de dreapta este sentinta. O pronunta chiar cei ca-
re au sa fie pedepsiti.

Apoi, pentru ca iudeii sa afle ca pedeapsa aceasta nu e ceruta numai de
simtul de dreptate, ci ca a prezis-o de mult si ca harul Sfintului Duh si
Dumnezeu au hotarit-o, Hristos a adaugat profetia lui David §i-i mustra spu-
nindu-le:

„Niciodatd n-ati citit ca piatra pe care n-au bdgat-o in seama ziditorii,
aceasta a ajuns in capul unghiului? De la Dumnezeu s-a facut aceasta §i este
minunat in ochii nostri" 13 .

Prin toate acestea Hristos le-a aratat iudeilor ca ei, pentru necre-
dinta lor, au sa fie scosi si au sa fie chemate neamurile. Aceasta le-a
spus-o invaluit prin vindecarea fiicei cananeencei, prin minzul asinei,
prin vindecarea slugii suta^ului si prin alte multe pilde. Aceasta o arata
§i acum. De aceea a si adaugat: ,J)e la Domnul s-a facut aceasta si este
minunatd in ochii nostri". Le-a spus mai dinainte ca vor forma un singur
popor neamurile care vor crede si iudeii citi vor crede, cu toata deose-
birea mare de pina atunci dintre neamuri si iudei. Apoi, ca sa afle iudeii
ca cele ce se vor face nu sint impotriva lui Dumnezeu, ci cu totul pe pla-
cul Lui, ca vor fi minunate §i pline de uimire pentru cei ce le vor vedea,
a adaugat: ,J)e la Domnul s-a facut aceasta".

Hristos Se numeste pe El „piatrd", iar pe invatatorii iudeilor, ,jj,ditori";
asa a spus si Iezechiel: „Cei ce zidesc zidul si-l spoiescjard sdfie bine facut" 14 .

- Dar cum nu L-au bagat in seama?

- Nu L-au bagat in seama pentru ca au spus despre Hristos: yy Acesta
nu este de la Dumnezeu 15 ; si: >r Acesta amdgeste poporul" ; si: „Tu e§ti samari-
nean §i ai demon" 17 .

Apoi, ca sa §tie iudeii ca paguba nu se margineste numai la scoate-
rea din vie, a adaugat si pedepsele, zicind:

„Cel ce va cadea peste piatra aceasta se va sfarima, §ipeste cine va cddea ea
il va zdrobi" 18 .

12. IIRegi 12, 1-7.

13. Ps. 117, 21-22. •

14. k z . 13, 10.

15. loan !), l(i.
Hi. loan 7, 12.

17. loan K, -18.

18. Matei 21, -U.

7H4 .SIlNTHI, IQAN (;IIKA OK AUK

E vorba aici de doua pieiri: una, aceea ca iudeii s-au poticnit si s-au
smintit; acest inteles il au cuvintele: „Cel ce va cddea pe piatra aceasta";
alta, aceea a caderii lor in robie, a prapadului de obste si a nenorocirilor
ce au sa vina peste ei, pe care le-a aratat Hristos mai dinainte deslusit,
zicind: „// va zjdrobi". Prin aceste cuvinte a facut aluzie si la invierea Lui.

Profetul Isaia spune ca Domnul invinuieste via; in parabola
aceasta, Domnul invinuieste si pe conducatorii poporului. In Isaia
Domnul spune: „Ce trebuia sdfac viei Mele si nu i-am facut?" 79 . In alta
parte spune iarasi: „Ce gre§eald au gdsit pdrintii vostri intru Mine?" 20 ; si
iarasi: „PoporulMeu, ce ti-am facut? Sau cu ce te-am supdrat?" 27 Prin aceste
cuvinte Domnul arata nerecunostinta iudeilor; le arata ca au rasplatit
lui Dumnezeu cu rau, desi s-au bucurat de toate binefacerile; in pilda
lucratorilor viei arata tot acelasi lucru, dar cu mai multa tarie. Acum
Domnul nu mai spune: „Ce trebuia sdfac viei Mele §i nu i-am facut?", ci ii
pune pe iudei sa declare ei ca nu le-a lipsit nimic, ii pune pe ei sa se
osindeasca singuri. Cind iudeii i-au raspuns lui Hristos: „Pe cei rdi cu rdu
ii va pierde si via o va da altor lucratori", nu spun altceva decit aceasta,
rostind impotriva lor o sentinta definitiva. §tefan le-a adus aceeasi invi-
nuire, care mai cu seama i-a durut, ca s-au bucurat pururea de multa
purtare de grija a lui Dumnezeu, dar ei au rasplatit cu rau pe Binefaca-
torul lor 22 . Foarte puternica dovada ca nu e vinovat de osinda venita
peste ei Cel ce i-a pedepsit, ci sint de vina cei care au fost pedepsiti.
Acelasi lucru il arata si Hristos acum si prin pilda si prin profetie.
Nu S-a marginit sa le spuna numai pilda, ci a adaugat si doua profetii,
pe a lui David si pe a Sa.

Ce-ar fi trebuit sa faca iudeii cind au auzit aceasta? N-ar fi trebuit,
oare, sa I se inchine? N-ar fi trebuit, oare, sa se minuneze de purtarea de
grija a lui Dumnezeu, atit cea din vechime cit si cea de mai tirziu? Daca
n-au ajuns cu nimic mai buni din acestea, n-ar fi trebuit, oare, sa fie mai
in^elepti eel putin de frica pedepsei? Dar iudeii n-au ajuns mai buni.

Ce s-a intimplat mai departe?

>r 4uzindu-L, au inteles ca despre ei graieste. §i cdutind sa-L prinda s-au
temut de popor, cd II aveau ca profet .

§i-au dat seama arhiereii si fariseii ca de ei vorbeste.

Uneori cind voiau sa-L prinda, Hristos pleca din mijlocul lor, fara sa fie
vazut; alteori, cind Se arata intre ei, tinea piept dorintei lor arzatoare

19. Isaia 5, 4.

20. Mih. (i, 3.

2 1 . Mih. fi, 3.

22. Fapte 7, 50-53.

23. Matei 21, 45-46.

OMII.II I. A MA I I.I 785

de a-L prinde. De aceea multimile minunindu-se, ziceau: „Nu este, oare,
Acesta Iisus? Iatd vorbeste pe fatd si nimic nu-i spun" 24 .

Acum, pentru ca arhiereilor §i fariseilor le era frica de popor, Dom-
nul Se multume§te cu atita, nu mai face o minune, ca mai inainte, ca sa
piece din mijlocul lor fara sa fie vazut. Nu voia sa faca pe toate mai pre-
sus de fire, ca sa-i incredinteze pe oameni de Tntruparea Sa. Arhiereii si
fariseii insa nu s-au inteleptit nici de la multime, nici de la cele spuse.
Nu s-au temut nici de mariuria profetflor, nici de sentinta ce si-au dat-o,
nici deparereamultimii. Atit de mult i-a orbit dragostea deputere,
dragostea de slava desarta si cautarea celor vremelnice.

Ill

Nimic nu ne pierde, nu ne arunca a§a de u§or in prapastie §i nu ne
face sa pierdem asa de repede bunatatile cele viitoare ca lipirea sufletu-
lui nostru de lucrurile cele pieritoare; si nimic nu ne face sa ne bucuram
§i de unele si de altele ca alegerea bunatatilor celor viitoare inaintea
tuturor celor pa.mintes.ti. Hristos a spus: „Cdutati impdrdtia luiDumnezeu
si toate acestea se vox adduga voud" . Dar chiar daca. nu ni s-ar adauga
acestea, n-ar trebui sa dorim asa bunurile cele trecatoare. Alegindu-le,
dar, pe cele nepieritoare, ni se adauga §i cele pieritoare. §i nici a§a unii
nu se lasa convin§i, ci se aseamana cu ni§te pietre nesimtitoare; urma-
resc umbre de placere.

Ce este 26 placut pe lumea aceasta? Ce este incintator? Vreau sa va
vorbesc astazi cu mai multa indraznire. Ingaduiti-ma ca sa aflati ca
viata aceea, in aparenta grea §i impovaratoare, viata monahilor, viata
celor ce s-au rastignit pentru lume 27 este cu mult mai dulce, cu mult mai
de dorit decit cea din lume, aparent placuta §i incintatoare. Martori imi
sinteti voi insiva, meseria§i, militari si toti citi traiti fara sa munciti, toti
citi traiti in zadar, care va. petreceti ziua §i noaptea la teatre, voi care
adeseori va doriti moartea cind vin peste voi necazuri mari si suparari §i
fericiti pe cei din munti, pe cei din pe§teri, pe cei ce nu s-au casatorit, pe
cei ce due o viata departata de afacerile lume§ti! Chiar daca. ocupatiile aces-
tea ale voastre par ca dau drumul la nenumarate izvoare de placeri si de bu-
curii, totu§i odata. cu ele dau na§tere la tot atitea sageti mai amare decit pla-
cerile §i bucuriile. Daca te-ai indragostit de o dansatoare suferi un chin mai
cumplit decit daca ai face nenumarate expeditii militare si nenumarate

24. loan 7, 25-26.

25. Matei fi, 33.

2(i. De aici incepe partea moral&: Despre monahi. Viata lor pare impovdrdtoare, dar e mai dulce
decit viata care pare pldcutd $i lesnicioasd.
'11. Gal. (i, 14.

781) MINI HI, UMN UUKA DE AUR

calatorii indepartate. Ajungi intr-o stare mai nenorocita decit un ora§
asediat. Dar sa nu mai vorbim acum de starea sufleteasca a acestora; sa
o lasam pe seama constiintei celor robiti de astfel de patimi. Sa vorbim
de viata majoritatii oamenilor. § i vom gasi ca atit de mare e deosebirea
dintre viata acestor oameni si viata celor din munti si din pustiuri cit de
mare e deosebirea dintre un port §i marea bintuita necontenit de vin-
turi. Semnele prevestitoare ale traiului linistit si tihnit al monahilor le
vezi chiar din locurile in care si-au gasit salas. Au fugit de tirguri, de
ora§e, de zgomotul din ele §i s-au dus sa traiasca in munti. Traiul lor n-are
nimic comun cu cele din lume; nu sufera nimic din cele omenesti:
scirbe lumesti, dureri, griji, primejdii, uneltiri, gelozie, invidie, dragoste
trupeasca; nimic din cele de acest fel. Acolo, in munti, cugeta de pe
acum despre imparatia cerurilor. Vorbesc cu dumbravile, cu muntii, cu
izvoarele; dar inainte de toate acestea, cu Dumnezeu, inconjurati de
tacere si liniste adinca. In chiliile lor zgomot nu se aude. Sufletul lor,
usor si curat, cu mult mai curat decit aerul eel mai proaspat, nu-i bintuit
de nici o patima, de nici o boala. Lucrarea lor, lucrarea aceea pe care o
facea Adam la inceput si inainte de pacat, cind era imbracat cu slava,
cind vorbea cu indraznire cu Dumnezeu, cind locuia tinutul acela plin
de multa fericire. Intrucit sint mai prejos monahii de Adam eel de
dinainte de calcarea poruncii, cind a fost pus sa lucreze in paradis?
Adam n-avea nici o grija lumeasca. Nici acestia. Adam vorbea cu Dum-
nezeu cu constiinta curata. Tot asa si acestia. Dar, mai bine spus, chiar
cu mai multa indraznire decit Adam, cu cit se bucura si de mai mare
har prin daruirea Duhului. Ar trebui sa vedeti cu propriii vostri ochi
traiul acestor oameni. Dar pentru ca nu vreti, ca va place sa traiti in
ora§, in mijlocul zgomotelor, va voi infatisa macar cu cuvintul o parte
din traiul acelor oameni. Nici nu-i cu putinta sa va vorbesc de intregul lor
trai. Aceste stele ale lumii, cind rasare soarele, dar, mai bine spus, cu mult
inainte de rasaritul soarelui, se scoala din pat sanatosi, cu mintea limpede si
treji - ca nu-i necajeste supararea, grija, durerea de cap, oboseala, roiul de
afaceri; nimic din acestea, ci traiesc ca ingerii in cer -, se scoala, a§adar, in-
data din pat, veseli si voiosi; alcatuiesc un singur corp, si cu cugetul plin de
bucurie cinta cu totii ca si cum ar avea un singur glas, cinta imne Dumne-
zeului universului, laudindu-L atit pentru binefacerile facute lor cit §i pentru
binefacerile facute intregii lumi. Incit, daca vreti, lasindu-1 pe Adam, sa
intrebam: In ce se deosebeste de ingeri corul acesta care cinta pe
pamint si spune: „Slava intru cei de sus luiDumnezpu §i pe pdmint pace, intre
oameni bundvoire" 28 . Imbracamintea lor este vrednica de barbatia lor. Nu
se imbraca cu haine care sa se tiriie dupa ei, cu haine moi, cu haine

'28. Luca '1, 14.

OMII.II I A MA I K.I 7K7

decollate, ci imbr&c&mintea lor este imbracamintea acelor fericiti ingrri:
a lui Hie, a lui Elisei, a lui loan Botezatorul, a apostolilor; se imbrat a cu
haine facute de ei, unele din par de capra, altele din par de camila; unii
din ei se mulpamesc numai cu piei, §i acestea lucrate de multa vreme.
Apoi, cind spun acele cintari, plecindu-§i genunchii, ll roaga pe Dumne-
zeu eel laudat de ei pentru lucruri care nici nu le tree unora repede prin
minte. Nu cer nimic pamintesc, nici nu fac cuvint de a§a ceva; cer s& stea
cu indraznire inaintea divanului celui infricos.ator de judecata, cind va
veni Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, sa judece viii §i mortii; sa nu auda
nici unul din ei glasul acela infrico§ator, care spune „Nu va cunosc pe
voi" 29 ; sa-si termine viata aceasta obositoare cu constiinta curata si cu
multe fapte bune; sa aiba vinturi bune in calatoria lor pe oceanul aces-
tei vieti. Rugaciunea lor este condusa de parintele si inaintestatatorul
lor. Apoi, dupa ce au terminat acele sfinte si neintrerupte rugaciuni,
cind rasare soarele se scoala in picioare, se duce fiecare la lucrul sau,
adunind din munca lor mult ci§tig pentru ajutorarea eel or nevoiasi.

IV

Unde sint acum cei care-si cheltuiesc toata viata in dansuri diavo-
le§ti, in cintece desfrinate, cei care stau toata ziua la teatru? Ma ru§inez
numai cind mi-aduc aminte de aceia. Dar pentru slabiciunea voastra
trebuie sa fac si aceasta. Ca si Pavel zice: „Dupd cum atifacut mddularele
voastre roabe necuratiei, tot a§a acumfaceti mddularele voastre roabe dreptdtii
spre sfintenie" 30 . §i noi, dar, haide sa punem fata in fata ceata femeilor
desfrinate de pe scena si a tinerilor stricati cu ceata acestor fericiti bar-
bap;, ca sa le vedem placerea lor, din pricina careia multi tineri, trindavi
si nepasatori, cad in mrejele acelor curtezane. §i vom vedea ca deosebi-
rea dintre unii si altii este tot atit de mare cit de mare este deosebirea
intre cintarea aceea nespus de dulce a ingerilor si urletul ciinilor si gro
haitul porcilor pe maidane. Prin gura unora graieste Hristos; prin limba
celorlalti graieste diavolul. Vrei sa-mi spui ca flautele acompaniaza pe
cei de pe scena, chiar daca vocea lor e stinsa, infati§area neplacuta,
obrajii umflati si nervii tociti? La monahi insa rasuna harul Duhului
Sfint, folosind gurile acelor sfinti in loc de fluier, de titera si flaut. Dar,
orice as spune, nu-i cu putinta sa infati§ez unor oameni lipiti de lut §i de
lucrurile facute din lut placerile si bucuriile monahilor. De aceea as voi
chiar sa iau pe unul din cei ce se dau in vint dupa lucrurile acestea, sa-1 due
acolo §i sa-i arat ceata acestor sfinti si n-ar mai avea nevoie de cuvintele me-
le. Dar chiar daca vorbesc unor oameni de lut, totusi voi incerca §i cu cuvin-
tul sa-i smulg, cit de cit, din noroi si din mocirla. La teatru spec-

29. Matei 25, 12.
HO. Rom. (i, IS.

788 SKtNTUl. IOAN GURA DE AUR

tatorul se aprinde indata de dragostea trupeasca. Ca si cum n-ar fi de
ajuns chipul desfrinatei ca sa-i aprinda sufletul, ll mai atita si vocea ei.
Printre monahi, chiar daca sufletul ar avea astfel de porniri, sint date
toate indata la o parte. La teatru nu numai vocea desfrinatei, nici numai
chipul ei, ci si hainele, mai mult decit acestea, ii tulbura pe spectatori.
Daca se duce la teatru un om sarac, unul din aceia lipiti de lucrurile din
lumea aceasta, din aceia pe care nu-i intereseaza mintuirea sufletului
lor, adeseori din pricina celor ce vede acolo se descurajeaza si zice in el
insusi: „Desfrinata aceasta si desfrinatul acesta, fii de bucatari si de ciz-
mari, ba adeseori chiar fii de slujnice, traiesc in atita desfatare; iar eu,
om liber, din parinti liberi, care traiesc din munca cinstita, nici in vis nu
pot duce o astfel de viata". §i pleaca de la teatru coplesit de tristete.
Printre monahi asa ceva nu se intimpla, ci tocmai dimpotriva. Cind
acela§i om va vedea ca feciori de oameni bogati, coboritori din stra-
mosi vestiti, se imbraca cu haine cu care nu s-ar imbraca nici cei mai
saraci dintre saraci, cind ii va vedea ca se bucura de imbracamintea lor,
ginditi-va cit de mingiiat va pleca, ce mingiiere va avea pentru saracia
lor! Iar daca e bogat, pleaca inteleptit, ajunge mai bun. In teatru insa,
cind eel sarac vede pe desfrinata incarcata de aur, se plinge §i jele§te
cind stie ca femeia lui nu poate avea astfel de podoabe; iar cei bogati isi
dispretuiesc si-§i nesocotesc sotiile dupa ce au vazut pe aceasta desfri-
nata. Cind §i statura desfrinatei si cautatura si vocea si mersul ei, cind
toate acestea atita poftele spectatorilor, spectatorii pleaca de la teatru
infocati §i se intorc acasa cu sufletul robit. De aici ocarile si necinstea;
de aici invrajbirea dintre soti, certurile si uneori chiar moartea; de aici
viata celoj: robiti de desfrinatele de pe scena, nu mai e viata; nu le mai
plac sotiile, nu-si mai iubesc copiii, casniciile lor se intorc pe dos si li se
pare ca-i supara chiar lumina soarelui. Cine pleaca insa dintre cetele
monahilor nu duce cu sine astfel de porniri dezgustatoare. Sotia pri-
meste acasa pe barbatul ei potolit, blind, scapat de toate placerile cele
nebunesti; vede ca se intelege cu el mai bine decit inainte.

Asa sint relele pe care le naste ceata celor de pe scena; asa sint
bunatatile pe care le naste ceata celor din munti §i din pesteri. Una
face din oi lupi, cealalta, din lupi miei.

Dar n-am spus inca nimic din placerile si din bucuriile monahilor.
Poate fi, oare, o placere mai mare ca aceea de a nu ti se tulbura sufletul,
de a nu te indurera, de a nu te intrista, de a nu suspina? Sa mergem
insa mai departe §i sa vedem ce placere pricinuie§te teatrul cu cintecele
si spectacolele sale si ce placere pricinuiesc cintecele si chipurile monahilor.
$i vom vedea ca in teatru placerea tine pina seara, atit cit spectatorul sta
in teatru; iar dupa ce s-a terminat spectacolul, placerea ceo gustase il

OMII.II l.A MATH 7K!)

chinuie mai cumplit decit in^epaturile de ace. Dincolo, printre monahi,
placerea este mereu in floare §i neschimbata in sufletele celor ce-i pri-
mesc. Infatisarea monahilor e infatisare de barbati; locul in care
locuiesc e placut; felul lor de trai, dulce; viata curata; cintarile frumoase
si duhovnicesti, pline de farmec. Toate acestea sint pururea printre ei.
Cei ce locuiesc aceste porturi fug de zgomotele multimii ca de furtuna.
Monahii nu cinta numai si se roaga, ci si citesc. Priveliste incintatoare
pentru cei ce-i vad. Dupa ce se termina slujba, unul ia in miini pe Isaia
si sta de vorba cu el; altul vorbeste cu apostolii; altul citeste cartile alca-
tuite de altii, filozofeaza despre Dumnezeu, despre univers, despre cele
vazute, despre cele nevazute, despre cele materiale, despre cele spiri-
tuale, despre nimicnicia vietii acesteia, despre maretia vietii viitoare.

V

Se hranesc cu o hrana minunata; nu pun pe masa lor carne de vita,
fiarta sau fripta, ci cuvintele lui Dumnezeu mai dulci decit mierea si
fagurele 31 , miere minunata si cu mult mai buna decit mierea cea veche
cu care se hranea in pustie loan Botezatorul. Mierea aceasta n-o aduna
din flori niste albine salbatice, nici n-o depun in stupi dupa ce o fac
buna la gust cu roua, ci o pregateste harul Sfintului Dun, care in loc sa o
mai depuna in casute de ceara, in faguri si in stupi, o depune in sufletele
sfin^ilor, ca, acela care voieste, sa o poata minca necontenit si in toata
voia. Monahii, imitind si ei aceste albine, zboara in jurul fagurilor carti-
lor sfinte si culeg din ele multa placere. Iar daca vrei sa cunosti dulceata
mincarii lor, apropie-te de ei si vei vedea ce lucruri placute si bune la
gust, ce lucruri de mireasma duhovniceasca ies din gurile lor. Gurile lor
nu pot scoate un cuvint de rusine, de batjocura, un cuvint aspru; ci toate
cuvintele lor sint vrednice de cer. N-ai gresi daca ai compara gurile
majoritatii oamenilor care fac afaceri in piata, care se dau in vint dupa
cele lumesti cu canalele unei haznale, iar gurile monahilor acestora cu
izvoare din care curge miere, din care izvoraste apa curata. Iar daca
cuiva nu i-ar placea ca am comparat gura majoritatii oamenilor cu
canalele unei haznale, sa stie acela ca i-am crutat mult cind am grait
asa. Scriptura nu foloseste aceasta masura, ci comparatii cu mult mai
tari, ca spune: „Veniitde aspidd sub buzpk lor sigroapd deschisd gitlejul lor" 32 .
Gurile monahilor nu sint ca acestea, ci pline de buna mireasma.

Asa sint placerile si bucuriile pe care le au monahii pe pamint! Dar
bucuriile cele de dincolo care cuvint le va putea infatisa? Ce minte va
putea intelege mostenirea cea ingereasca, fericirea cea negraita, buna-
tatile cele nespuse?

:ti. I's. ih, ii.
:v/. Rum. :i, i:t.

790 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Poate ca pe multi v-au inflacarat acum cuvintele mele si v-au facut
sa dori^i aceasta frumoasa vietuire! Ce folos ca aveti acest foe numai
cind sinteti aici, dar vi se stinge flacara si vi se vestejeste dorul acesta
indata ce ie§iti de aici!

- Ce sa fac sa nu se intimple asta?

- Cind dragostea ti-i fierbinte, du-te la ingerii aceia, infierbint-o si
mai mult. Nu te va putea inflacara atit de mult cuvintul meu cit vederea
celor de acolo. Sa nu-mi spui: „Sa vorbesc cu femeia mea, sa-mi rin-
duiesc mai intii treburile!" Aminarea aceasta e inceput de trindavie.
Asculta! Unul a vrut sa-si puna in rinduiala treburile casei sale si profe-
tul Hie nu 1-a lasat 33 . Dar pentru ce vorbesc eu de rinduirea treburilor
gospodaresti? Un ucenic a vrut sa ingroape pe tatal sau si Hristos nu i-a
fngaduit 34 . Si totusi ce treaba ti se pare mai de neaparata trebuinta decit
ingroparea tatalui?Dar nici pe aceasta n-a ingaduit-o.

- Pentru ce oare?

- Pentru ca diavolul ne asalteaza puternic, cautind sa se strecoare
inauntrul nostru. Daca reuseste sa stam putina vreme trindavi si sa. ami-
nam, apoi ne face si mai mare trindavia. De aceea cineva ne indeamna:
„Nu amina depe o zipe alta" 35 . Daca nu amini, vei savirsi fapte bune din
ce in ce mai multe si-ti vei pune in buna rinduiala si treburile gospoda-
riei tale. Hristos a spus: „Cautati impdrdtia luiDumnezeu §i toate acestea se
vor adduga voud" 36 . Daca sintem fara de grija cind vedem ca altii isi
neglijeaza treburile lor §i se ocupa de ale noastre, cu mult mai fara de
grija vom fi cind Dumnezeu Se ingrijeste de treburile noastre si poarta
grija de ele. Nu te ingriji, dar, de treburile tale, ci lasa-le in grija lui
Dumnezeu! Daca te ingrijesti tu de ele, te ingrijesti ca om; dar daca
Dumnezeu poarta grija de ele, poarta grija. de ele ca Dumnezeu. Nu te
ingriji de ele, neglijind treburile de mai mare insemnatate, pentru ca
atunci nici Dumnezeu nu va purta multa grija de treburile tale. Ca sa
aiba multa grija de ele las&-I-le pe toate in seama Lui! Daca neglijezi
insa pe cele duhovnicesti si te indeletnicesti cu treburile tale, Dumne-
zeu nu va purta multa grija de treburile tale. Deci, daca vrei sa-ti
mearga bine treburile tale si sa scapi de orice griji, indeletniceste-te cu
cele duhovnicesti, dispretuieste pe cele lumesti!

Facind asa, vei avea si pamintul odata cu cerurile si vei dobindi §i
bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin.

33. Ill Regi 19, 20.

34. MateiH, 21-22.
3. r >. hi(. Sir. . r >, 8.
36. M.ttci 6, 33.

OMILIA LXIX
„§i raspunzind Iisus a grait iarasi in pilde: „Asemanatu-
s-a imparatia cerurilor unui imparat, care a facut nunta
fiului sau. §i a trimis slugile sale ca sa cheme pe cei pof-
tfyi la nunta §i n-au voit sa vina. Iara§i a trimis pe alte
slugi, zicind: „Spuneti celor chemati: Am gatit ospatul
meu; juncii mei §i ceie ingrasate ale mele s-au junghiat
§i toate sint gata! Veniti la nunta!" Dar ei, netinind
seama, s-au dus unul la tarina sa, altul la negutatoria lui;
iar ceilalti, prinzind pe slugile lui, le-au ocarit §i le-au
omorit. §i auzind imparatul s-a miniat §i trimitind ostile
sale a pierdut pe ucigasii aceia §i cetatea lor a ars-o.
Atunci a zis slugilor sale: „Iata nunta este gata, dar cei
poftiti n-au fost vrednici. Deci mergeti la raspintiile
drumurilor §i pe citi veti afla, chemati-i la nunta". §i
iesind slugile acelea la raspintii, au adunat pe toti citi au
aflat, §i buni §i rai, §i s-a umplut casa de oaspeti. Iar
imparatul intrind sa vada pe oaspeti, a vazut acolo un
om care nu era imbracat in haina de nunta. §i i-a zis:
,^*rietene, cum ai intrat aici neavind haina de nunta?"
Iar el tacea. Atunci imparatul a zis slugilor: „Legindu-i
miinile §i picioarele, luati-1 §i aruncati-1 in intunericul
eel mai din afara. Acolo va fi plingerea §i scri§nirea din-
jilor. Ca multi sint chemati, dar putini ale^i" 1

I

Ai vazut cita deosebire este intre fiu si slugi si in pilda de mai
inainte §i in pilda aceasta? Ai vazut cit de mult se aseamana aceste doua
pilde, dar si cit de mult se deosebesc? §i pilda aceasta ca si cealalta arata
indelunga rabdare a lui Dumnezeu, marea Lui purtare de grija §i nere-
cunostinta iudeilor. Dar are ceva mai mult decit cealalta. Vesteste mai
dinainte si caderea iudeilor si chemarea neamurilor; in afara de aceasta
mai arata cita nevoie este de o viata virtuoasa §i cit de mare e pedeapsa
celor ce n-au grija de purtarea lor.

§i este bine ca pilda aceasta vine dupa cealalta. Pentru ca in pilda
de mai inainte Hristos a spus: „§i se va da neamului care vaface roadele

1. Maid Tl, 111.

7i)2 SFlNTUL 1QAN CJURA DE AUR

ei" 2 , in pilda aceasta arata si carui neam se va da via; si nu numai
aceasta, ci arata iarasi si negraita purtare de grija de iudei. In cealalta
pilda se parea ca numai inainte de rastignire ii cheama pe iudei; in

Eilda aceasta Se sileste sa-i cheme chiar dupa ce iudeii L-au ucis pe
•omnul. Cind trebuia sa le dea pedeapsa aceea prea cumplita, atunci ii
cheama la nunta si-i cinsteste cu cea mai inalta cinste. In pilda cealalta
n-a chemat intii neamurile, ci pe iudei, in pilda aceasta la fel. Dar dupa
cum in pilda cealalta atunci a dat altora via cind iudeii n-au vrut sa-L
primeasca, ci chiar L-au ucis cind a venit la ei, tot asa §i in pilda aceasta,
atunci a chemat pe altii la nunta cind iudeii n-au vrut sa vina. Poate fi,
oare, o nerecunostinta mai mare ca a lor? Sa fie chemati la nunta si sa
nu vina! Cine n-ar vrea sa vina la nunta, la nunta unui imparat,a unui
imparat care face nunta fiului sau?
Poate ca cineva m-ar intreba:

- Pentru ce Hristos a vorbit aici de nunta?

- Ca sa cunosti cita grija are Dumnezeu de noi, cit de mult ne
doreste; ca sa cunosti cita stralucire au cele din imparatia Sa; ca acolo
nimic nu-i trist, nimic dureros, ci toate sint pline de bucurie duhovni-
ceasca. De aceea si loan Botezatorul II numeste pe Hristos Mire 3 ; de
aceea si Pavel spune: „Cd v-am logodit unui singur barbat" 4 ; §i iarasi:
„Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos §i in Bisericd" 5 .

- Dar pentru ce spune ca mireasa nu-i logodita cu Tatal, ci cu Fiul?

- Pentru ca mireasa care-i logodita cu Fiul este logodita si cu Tatal.
Scriptura nu face deosebire; graieste cind intr-un fel cind in altul,
pentru ca Tatal si Fiul sint de aceeasi finta.

In pilda aceasta Hristos a vorbit si de invierea Sa. Pentru ca mai
inainte vorbise de moartea Sa, arata ca dupa moartea Sa este nunta si
atunci este Mire.

Dar nici asa iudeii n-au ajuns mai buni, nici mai blinzi. Poate fi,
oare, o rautate mai mare?

Aceasta este a treia acuzatie adusa iudeilor. Prima acuzatie, ca au
omorit pe profeti; a doua, ca au omorit pe Fiul; a treia, ca n-au venit la
nunta cu toate ca au fost poftiti la nunta chiar de Cel ucis, de Cel pe
Care ei II ucisesera, ci au nascocit o multime de scuze: ca si-au cumpa-
rat pereche de boi, ca si-au luat tarine, ca s-au insurat. Desi scuzele lor
par intemeiate, totusi noi invatam de aici un lucru: Oricit de grabnice si
de necesare ar fi treburile noastre, sa nu le punem niciodata mai presus
de cele duhovnicesti.

2. Maid 21, 43.

H. loan 3, 29.

4. // Cor. 11, 2.

. r >. Ejh. , r >, 32.

OMll.ll l.A MAIK1 7!>3

Imparatul nu i-a poftit la nunta in ziua nuntii, ci cu mult inainte de
nunta. Ca se spune in pilda: „Spuneti celor chemati!"; si iarasi: „Chemati
pe cei poftiti". Aceasta le mare§te §i mai mult vina.

- Dar cind si prin cine au fost chemati?

- Prin toti profetii, apoi prin loan Botezatorul - loan ii trimitea pe
to{i iudeii la Hristos, spunindu-le: >y Acela trebuie sd creased, iar eu sd md
micsorez" 6 , - ?i prin Fiul: „Veniti la Mine toti cei ostenitisi impovdrati §i Eu
vd voi odihni" 7 ; si: „De inseteazd cineva, sd vind la Mine §i sd bea" 8 . I-a che-
mat nu numai cu cuvintul, ci si cu fapta; iar dupa inaltarea Sa la cer, prin
Petru si prin ceilalti apostoli. Pavel spune: „Cel ce a lucratprin Petru la che-
marea celor tdiati imprejur, Acela a lucrat si prin mine la chemarea neamuri-
lor" 9 . Pentru ca iudeii, cind L-au vazut pe Fiul, s-au miniat §i L-au omo-
rit 10 , de aceea Dumnezeu ii cheama din nou prin slugile Sale. §i la ce-i
cheama, oare? La osteneli, la oboseli, la sudori? Nu! La veselie! Le spu-
sese: Juncii mei si cele ingrasate ale mele s-au junghiat". Uita-te cit de
bogat este ospatul! Cit de mare e darnicia! §i nici aceasta nu i-a facut sa
se rusineze, ci, cu cit era mai indelung rabdator, cu atit se impietreau
mai mult la inima! N-au venit, nu pentru ca erau ocupati, ci pentru ca
s-au trindavit.

- Dar atunci pentru ce unii din cei poftiti la nunta spun ca s-au casatorit,
iar altii ca §i-au cumparat perechi de boi? Acestea-s doar treburi!

- Nu-s deloc treburi. Cind ne cheama treburile cele duhovnice§ti
nici o treaba nu este de neaparata trebuinta.

Dupa parerea mea cei poftiti la nunta s-au folosit de aceste scuze
sa-si acopere lenevia lor. Grozavia nu-i numai aceea ca n-au venit la
nunta, ci alta, cu mult mai grozava si mai nebuneasca, ca au batut, au
ocarit si au omorit slugile. Cei poftiti la nunta sint mai rai decit lucrato-
rii viei. Slugile din pilda de mai inainte venisera sa ceara venitul si roa-
dele viei si au fost ucise; slugile din pilda aceasta au venit sa-i cheme la
nunta Celui ucis de ei si au fost ucise si ele. Poate fi, oare, o nebunie mai
mare? Mustrarea aceasta le-o face §i Pavel, zicind: „Care sipe Domnul
L-au ucis si pe profetii lor §i ne-au prigonit si pe noi" 11 .

Apoi, ca nu cumva cei poftiti la nunta sa spuna: „Nu venim la
nunta Ta, pentru ca Tu e§ti impotriva lui Dumnezeu", asculta cum ii
poftesc vornicii: „Tatal face nunta! El va pofteste!"

- Ce s-a intimplat dupa aceasta?

fi. loan 3, 30.

7. Matei 11, 28.

8. loan 7, 37.

9. Gal. 2, 8.

10. Matei 2 1,38-39.

11. / 7Vx 2, l. r ».

794 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

- Pentru ca n-au vrut sa vina, ba dimpotriva. au mai §i ucis pe cei tri-
misi la ei, imparatul le-a ars orasele, a trimis o§ti si i-a ucis.

Hristos a spus acestea ca sa vesteasca mai dinainte cele ce aveau sa
se intimple sub Vespasian 12 si Tit 13 , pentru ca, necrezind in El, au
miniat pe Tatal; Tatal ii pedepseste. Distrugerea Ierusalimului n-a avut
loc indata dupa omorirea lui Hristos, ci dupa patruzeci de ani, ca sa
arate indelunga Lui rabdare; dupa ce au ucis pe §tefan, dupa ce au
omorit pe Iacov, dupa ce si-au batut joe de apostoli. Ai vazut cum s-au
adeverit cuvintele lui Hristos? Ai vazut cit de degraba? S-au implinit
inca pe cind traia loan Evanghelistul, pe cind traiau multi din cei care
au fost impreuna cu Hristos. Au fost martori ai celor intimplate cei care
L-au auzit pe Hristos rostind aceste cuvinte.

Dar uita-te la nespusa purtare de grija a lui Dumnezeu fata, de
iudei! A sadit vie, a inzestrat-o cu tot ce-i trebuia, a desavirsit-o. Cind
i-au ucis slugile, a trimis alte slugi; cind le-au ucis si pe acelea, a trimis
pe Fiul Sau; dupa ce §i Fiul a fost ucis, Tatal ii cheama la nunta; dar
n-au voit sa vina; apoi a trimis alte slugi; dar ei le-au ucis si pe acelea. §i
numai atunci ii ucide §i pe ei, cind nu li se mai putea vindeca boala. Ca
boala lor era de nevindecat se vede de acolo ca ei n-au crezut, in timp
ce desfrinatele si vame§ii au crezut. Deci iudeii sint osinditi nu numai
pentru ca au savir§it acele nelegiuiri, ci si pentru ca altii au putut savirsi
fapte bune.

Iar daca cineva ar spune ca neamurile au fost chemate indata dupa
inviere, nu dupa ce au fost biciuiti apostolii, dupa ce au suferit multe de
la iudei - ca dupa inviere le-a spus lor Hristos: )f Mergeti, invdtati toate
neamurile" 14 -, voi raspunde ca si inainte de rastignire §i dupa rastignire
pe iudei i-a chemat intii. Inainte de rastignire Hristos spune ucenicilor
Sai: „Mergeti la oile celepierdute ale casei luilsrail" 15 ; dupa rastignire iarasi
nu i-a oprit pe apostoli sa-i cheme pe iudei, ci chiar le-a poruncit,desi le
spusese: Jnv&tati toate neamurile", pentru ca atunci cindS-a inaltat la
cer le-a spus ca pe iudei sa-i cheme intii: „Veti luaputere, venind Sfintul
Duhpeste voi,§i-Mi vetifi Mie martori in Ierusalim §i in toatd Iudeeapind la
marginile pdmintului' ' ;iar Pavel spune: „Cel Ce a lucrat prin Petru la che-
marea celor tdiati imprejur, Acela a lucrat §iprin mine la chemarea neamuri-
lor" 18 . De aceea apostolii s-au indreptat mai intii spre iudei, stind multa vre-
me in Ierusalim; apoi, fund alungati, s-au imprastiat printre neamuri.

12. Vespasian, imp&rat roman (69-79).

13. Tit, imparat roman, fiul lui Vespasian (+ 81).

14. Matei 28, 19.

15. Matei 10, 6.
lfi. Matei 28, 19.

17. Fapte 1, 8.

18. Gal. 2, 8.

OMI1.II I .A MATK1 795

II

Tu uita-te §i aici la bunatatea lui Dumnezeu! A spus: „Pe citi ii veti
afla, chemati-i la nunta!". Mai inainte, dupa. cum am spus, apostolii,
traind mai mult in Iudeea, au propovaduit si iudeilor si neamurilor. Dar
pentru ca iudeii continuau sa unelteasca impotriva apostolilor, asculta-1
pe Pavel cum interpreteaza pilda aceasta! Pavel graieste asa: „Voud tre-
puia sd se grdiascd intii cuvintul lui Dumnezeu; dar pentru cd v-ati judecat
nevrednicipe voi in§ivd, iatd ne intoarcem la neamuri" 19 . De aceea a spus si
Hristos: ,^Nunta este gata, dar cei pofliti n-au fost vrednici". §tia si mai
dinainte ca iudeii nu vor fi vrednici; dar a trimis sa-i cheme, ca sa nu le
ramina nici o scuza nerusinata de impotrivire; desi stia ce au sa faca
iudeii, totusi a trimis §i a venit la ei mai intii, ca lor sa le inchida gura,
iar pe noi sa ne invete sa plinim toate, chiar daca. n-ar avea nimeni de
cistigat de pe urma muncii noastre.

Dar pentru ca iudeii n-au fost vrednici, de aceea Hristos a spus:
,J)uceti-vd la rdspintiile drumurilor sipe citi veti afla, chemati-i; pe oricine
a$i intilni, pe cei lepadati". Ca doar spusese in nenumarate rinduri:
,J)esfrinatele §i vamesii vor mosteni impdrdtia cerurilor" 20 ; si: „Cei dintii vor
fipe urmd §i cei de pe urma, intii" 21 . A aratat ca pe buna dreptate se face
aceasta. Ceea ce-i ustura mai mult decit toate pe iudei si ceea ce-i rodea
mai cumplit decit distrugerea Ierusalimului era ca vedeau neamurile
intrind in drepturile lor si in drepturi mai mari decit ale lor.

Apoi, ca sa nu creada neamurile ca se pot mintui numai prin cre-
din^a, Hristos le vorbeste si de osinda faptelor rele; celor care n-au cre-
zut inca le spune sa. se apropie cu credinta, iar celor care au crezut le
spune sa se ingrijeasca de viata si de faptele lor. Viata si fapta sint haina
de nunta; chemarea este har al lui Dumnezeu.

- Dar pentru ce-i mai cerceteaza cu atentie pe cei poftiti la nunta?

- Pentru ca chemarea §i curatirea sint un har al lui Dumnezeu; dar
a ramine chemat si curat imbracat atima de rivna celor care au fost che-
mati. Chemarea nu se datoreste vredniciei omului, ci harului. Ar trebui,
dar, sa rasplatim lui Dumnezeu pentru harul ce ni 1-a dat si sa nu aratam
atita rautate, dupa ce ne-a cinstit.

- Dar eu, mi s-ar putea spune, nu m-am bucurat de atitea bunatati
ca iudeii.

- Te-ai bucurat de bunatati mult mai mari. Ai primit, dintr-o data, fara
sa fii vrednic, bunatatile pe care poporul iudeu lea primit in decursul

19. Fapte 13, 46.

20. Matei'l\, 31.
'21. Malei I!), :«).

7!)(l SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

intregii lui istorii. De aceea si Pavel spune: „Neamurile sa slaveasca pe
Dumnezeu pentru mild" 22 . Ai luat ce li se cuvenea lor. De aceea si
pedeapsa e mai mare pentru ei, ca n-au implinit poruncile lui Dumne-
zeu. Dupa cum cei^poftiti la nunta au ocarit pe imparat pentru ca n-au
venit, tot asa si tu 11 ocarasti daca, dupa ce ai fost chemat, te asezi la
ospa^ulLui de nunta cu o viata stricata. A te duce la nunta cu haine mur-
dare, aceasta inseamna: a pleca de pe lumea aceasta avind o viata necu-
rata. De aceea si tacea eel ce intrase la nunta fara haina de nunta. Vezi
ca desi pacatul lui sarea in ochi, totusi Dumnezeu nu-1 pedepseste
inainte de a-§i fi rostit insu§i pacatosul pedeapsa? Ca s-a osindit singur
prin aceea ca n-a avut ce sa raspunda; si astfel este dat chinurilor celor
groaznice. Cind auzi ca a poruncit sa-1 arunce in intunericul eel mai din
afara, nu socoti ca numai aceasta ii este pedeapsa, ca 1-a trimis doar
acolo in locul acela intunecos, ci si acolo unde-i plingerea si scrisnirea
dintilor. Iar prin plingerea si scrisnirea dintilor arata ca chinurile acelea
sint cu neputinta de indurat.

Auziti 3 voi toti citi va impartasiti cu sfintele taine, citi ati venit la
ospatul eel de nunta si aveti sufletul imbracat cu fapte murdare! Auziti
de unde ati fost chemati? De la raspintiile drumurilor! Ce sinteti? Nist'e
ologi, niste betegi la suflet, ceea ce-i cu mult mai cumplit deci't beteji-
ciunea trupului. Rusineaza-te de bunatatea Celui Ce te-a chemat!
Nimeni sa nu ramina aici cu haine murdare, ci sa-si curete haina sufle-
tului. Auziti, femei! Auziti, barbati! Nu avem nevoie de hainele acestea
(esute cu aur, care ne impodobesc trupul, ci de hainele acelea ce ne
fmpodobesc sufletul. Atita vreme cit ne impodobim trupul e greu sa ne
impodobim sufletul. Nu e cu putinta ca in acelasi timp sa ne impodo-
bim §i sufletul §i trupul. Nu e cu putinta ca in acelasi timp sa slujim si lui
mamona si sa ascultam si de Hristos asa cum trebuie! Sa aruncamdeci
de pe noi aceasta cumplita tiranie. N-ai indura cu liniste sa vezi pe unul
ca i^i impodobeste casa atirnindu-i perdele de aur, dar pe tine te lasa sa
stai gol in zdrente. §i iata, acum aceasta o faci tu cu tine insuti. Iti impodo-
besti casa sufletului tau, adica trupul, cu fel de fel de stofe, iar sufletul il lasi
sa stea imbracat in zdrente. Nu stii ca trebuie sa impodobesti mai mult pe
imparat decit pe ostas? Pentru impodobirea ostasului se fac stofe de in; pen-
tru imparat, purpura si coroana. Tot asa si tu. Imbraca-ti trupul cu o imbra-
caminte mai proasta, dar sufletul imbraca-ti-1 cu purpura. Pune-i coroana
^i a$aza-l intr-o trasura inalta si stralucitoare. Acum insa tu faci cu totul
dimpotriva. Im podobesti ostasul, trupul, cu fel de fel de podoabe, dar pe

fl. Rom. 15, <).

'2.'i. I)c aici incept- pai tea niorala: Despre judecatd, despre a ne ingriji de minte $i de suflet $i a
disprefui tele trupe^ti. K cu neputintd sd-ti impodobesti fi trupul fi in acelafi timp sd-ti impodobesti fi
sufletul fi minted.

MMII.II I A MAIKI 7!)7

imparat, sufletul, il lasi sa se tiriie legat in urma patimilor celor paca-
toase. Nu te gindesti, oare, ca ai fost chemat la nunta, §i la nunta lui
Dumnezeu? Nu te gindesti, oare, ca in aceste sali de ospat sufletul poftit
la nunta trebuie sa intre imbracat cu haine brodate cu aur?

Ill

Vrei sa-ti arat oameni imbracati asa, oameni care au haina de
nunta? Amintiti-va de sfintii aceia despre care v-am vorbit inainte, care
se imbraca cu haine de par, care locuiesc pustia. Acestia sint mai ales
aceia care au haina de nunta. Se va vedea aceasta din cele ce voi spune:
Oricit de multa porfira le-ai da lor, nu o vor primi. Dupa cum un impa-
rat s-ar ingretosa de hainele peticite ale unui sarac, daca i s-ar porunci
sa le imbrace, tot asa si monahii aceia se ingretoseaza de purpura. Scir-
birea nu le vine din alta parte, ci de acolo ca-si cunosc frumusetea
imbracamintei lor. De aceea dispretuiesc ca pe o pinza de paianjen
mantia de purpura. Imbracamintea lor de sac i-a invatat aceasta. Desi
se imbraca in sac, sint cu mult mai presus, cu mult mai stralucitori decit
imparatii. De-ai putea deschide portile mintii lor, de-ai putea sa le vezi
sufletul si toata podoaba dinauntru, ai cadea cu fata la pamint, ca ti-ar
lua ochii stralucirea frumusetii lor interioare, lumina hainelor lor si stra-
fulgerarea constiintei lor. As putea vorbi si de alti barbati mari si minu-
nati din vechime; dar pentru ca pe oamenii care nu se pot inalta la cele
spirituale ii conving mai repede exemplele din fata ochilor lor, de
aceea va trimit la locuintele acestor monahi. Pe fetele lor nu veti zari
tristetea, pentru ca, zidindu-si colibele lor in ceruri, salasluiesc departe
de necazurile si scirbele din lume; due razboi impotriva diavolului si,
ca si cum ar dansa, a§a se razboiesc cu el. De aceea, pentru ca due raz-
boi, si-au facut colibe si au fugit de orase, de piete, de case. Ostasul de
pe cimpul de lupta nu poate sa locuiasca in casa, ci isi face un sala§ vre-
melnic si asa locuieste, pentru ca are sa piece indata de acolo. Asa
locuiesc toti monahii aceia; cu totul altfel decit noi; ca noi nu traim ca si
cum am trai intr-o tabara de lupta, ci ca si cum am trai intr-un oras pas-
nic. Cine pune, oare, intr-o tabara de lupta temelii? Cine zideste, oare,
casa pe care are s-o paraseasca putin mai tirziu? Nimeni! Dimpotriva,
daca ar incerca cineva sa faca asa ceva ar fi ucis ca tradator. Cine cum-
para intr-o tabara de lupta hectare de pamint? Cine incheie afaceri?
Nimeni! §i pe buna dreptate. „Ai venit ca sa lupti, i se poate spune, nu
sa faci negot! Pentru ce te ostenesti intr-un loc pe care-1 vei parasi peste
citava vreme? Fa aceasta cind ne vom intoarce in tara!" Aceste cuvinte
ti le spun §i eu acum: Fa aceasta cind ne vom duce in cetatea cea de sus.
bar, mai bine spus, acolo nu trebuie sa te ostenesti; Imparatul eel
ceresc va face totul pentru tine. Aici pe pamint e de ajuns sa ai

Ill* SKlNTUL IOAN UURA UE AUR

numai o groapa si sa o intaresti; de locuinta nici nu-i nevoie. Ai auzit ce
via^a due scitii! Traiesc tot timpul in caruti. Ai auzit ce viata due popoa-
rele nomade! A§a ar trebui sa traiasca crestinii. Sa traiasca intocmai ca
niste calatori pe pamint, razboindu-se cu diavolul, dezlegind pe cei
$inu{i robi de el; sa se scape de toate grijile lumesti. Pentru ce-ti faci
casa, omule? Ca sa te legi si cu mai multe lanturi? Pentru ce ascunzi
aurul in pamint? Ca sa chemi pe vrajmas imp'otriva ta? Pentru ce te
imprejmuiesti cu ziduri? Ca sa-ti faci inchisoare? Dar, daca ti se par a fi
grele acestea, sa mergem la colibele sfintilor acelora, ca sa vedem cu
fapta cit sint de usoare toate. Ei isi fac co'libe. Daca trebuie sa le para-
seasca, le parasesc cum parasesc ostasii taberele cind se termina raz-
boiul. Asa traiesc sfintii acestia! Dar, mai bine spus, tabara lor e cu mult
mai placuta. Ca e mai placut sa vezi o pustie plina de colibele monahi-
lor, decit sa vezi o tabara in care ostasu intind corturi, infig sulite, atirna
de virful sulitelor fi§ii de pinza de culoare galbena, decit sa vezi mul-
^ime de oameni cu coifuri de arama pe cap, cu piepturile stralucind de
scuturi, infasura^i numai in fier, decit sa vezi un cort imparatesc facut in
graba, o cimpie intreaga acoperita de lume care maninca si cinta. Nu e
atit de placuta privelistea aceasta ca cealalta, de care-ti vorbesc acum.
Daca ne-am duce in pustie ca sa vedem corturile ace'stor osta§i ai lui
Hristos, nu vom vedea corturi intinse, nici virfuri de sulite, nici cort
imparatesc facut din stofe de aur, ci vom vedea ca pustia in care
locuiesc acesti ostasi ai lui Hristos este tot atit de minunata si frumoasa
ca si un pamint pe care ai intinde frumusetea multor ceruri. Ca locuin-
^ele lor nu sint mai prejos de ceruri; ingerii si Stapinul ingerilor se
pogoara la ei. Daca au venit la Avraam, la un om care avea sotie §i hra-
nea copii, pentru ca era primitor de straini, cu atit mai mult vin aid si
dan|uiesc cu ei dansul eel cu cuviinta, pentru ca gasesc la ei cu mult mai
multa virtute, pentru ca gasesc oameni care s-au lepadat de trup, care
dispre^uiesc trupul, desi sint in trup. La masa lor lacomia nu-si gaseste
loc; masa lor e plina de filozofie; nu curg piraie de singe, nu se taie
carne, nu se aude de dureri de cap de pe urma bauturii, nu se vad min-
caruri drese; nu sim^i mirosuri de carne fripta, nici mm inecacios; nu se
v4d alergaturi, zgomote, tulburari si strigate suparatoare; pe masa lor,
piine si apa; apa, din izvor curat; piinea, din munca miinilor lor; iar
daca vor sa manince ceva deosebit, maninca fructe; mai mare e place-
rea la mesele lor decit la mesele imparatilor; la mesele lor nu te temi si
nu ty este frica de nimeni; nu te tine de rau boierul, nu te minie sotia, nu
te supara copilul, nu se ride in gura mare, nu te ingimfa multimea lingusito-
rilor; masa aceea e lipsita de o astfel de tulburare; e masa de ingeri; sub ei au
numai iarba, a§a cum a avut Hristos in pustie cind a hranit multimile. Multi
nu-§i fac nici acoperis, ci in loc de acoperis au cerul; in loc de lumina

DMII.II I.A MATKI

7!)9

opai^ului au luna; n-au nevoie nici de ulei, nici de opait, ca luna le da de
sus o lumina vrednica de ei.

IV

Cind ingerii din cer privesc la masa lor, ingerilor le place si se vese-
lesc. Daca ingerii se bucura de un pacatos care se pocaieste 24 , cum nu se
vor bucura de atitia drepti care traiesc ca ei? La ei nu-i nici stapin, nici
rob; toti sint robi, toti sint stapini. Sa nu socotesti o enigma cuvintele
mele; sint robi unii al'tora, stapini unii altora. Cu lasarea serii nu se lasa
si in sufletul lor tristetea, asa cum li se intimpla multor oameni care se
gindesc la grijile pricinuite de necazurile zilnice. Dupa cina nu-i
cuprinde teama de tilhari, nu incuie usile, nu trag zavoarele, nici nu se
tern de altele de care se tem oamenii: sa stinga cu grija luminile si focu-
rile, ca nu cumva o scinteie sa le aprinda casa. Convorbirile lor sint la
fel de linistite si de potolite. Nu vorbesc ca noi de lucruri care nu-i pri-
vesc. Nu spun: „Cutare a ajuns mare dregator; cutare si-a pierdut
slujba; cutare a murit; cutare a dobindit o mostenire" si altele de acest
fel. Nu! Ei vorbesc totdeauna de cele viitoare si filozofeaza. §i, ca si
cum ar locui in alta lume, ca si cum s-ar fi mutat in cer, ca si cum ar trai
acolo, asa vorbesc despre toate cele de acolo, despre sinurile lui
Avraam, despre cununile sfintilor, despre vietuirea impreuna cu Hris-
tos; despre cele din lumea aceasta nici pomenire, nici cuvint; ci, dupa
cum pe noi nu ne intereseaza ce fac furnicile in musurqaiele lor, tot asa
nici pe ei nu-i intereseaza ce facem noi, ci-i intereseaza Imparatul eel de
sus, razboiul ce-1 au de dus, uneltirile diavolului, faptele mari pe care
sfintii le-au savirsit. In ce ne deosebim noi de furnici cind ne comparam
cu ei? Dupa cum acelea se ingrijesc de trupurile lor, tot asa si noi. §i
de-am face numai atita! Dar noi facem lucruri cu mult mai rele, ca nu
ne ingrijim numai de cele de neaparata trebuinta, ca furnicile, ci si de
cele de prisos. Ca furnicile traiesc din cistigul cinstit al muncii lor; noi,
din rapiri; si nici cu furnicile nu ne asemanam, ci cu leii si leoparzii;
dar, mai bine spus, sintem mai rai decit aceste fiare. Fiarelor acestora
natura le-a dat sa se hraneasca asa; pe cind pe noi, oamenii, Dumnezeu
ne-a cinstit cu ratiune si egali, dar am ajuns mai rai decit fiarele. Sintem
deci mai rai decit animalele necuvintatoare; monahii aceia sint insa
egali cu ingerii, straini de toate cele de aid si trecatori pe acest pamint.
Se deosebesc cu totul de noi si in imbracaminte si in hrana si in casa si in in-
caltaminte si in grai. Daca i-ar auzi cineva pe ei vorbind si ne-ar auzi si pe
noi, si-ar da bine seama ca ei sint cetateni ai cerului, iar noi, nici macar vred-
nici de pamint. De aceea, cind un mare dregator se duce la ei, atunci

'M. I. Ufa \F>, 7.

H»» SlINTlll, 1QAN CJURA DK AUR

mai cu seama iese la iveala toata desertaciunea lumii. Dregatorul acela,
care se crede grozav de mare cu slujba lui, acolo intre monahi sta si el
pe un pat de iarba sau pe o perna ponosita alaturi de un monah care
munceste cu palmele pamintul, alaturi de un om care nu cunoaste
nimic din cele din lume. Acolo nimeni nu-1 linguseste, nimeni nu-1
lauda. I se intimpla acelasi lucru si lui ca si unuia care s-ar duce la un
giuvaergiu sau intr-o gradina de trandafiri; si dupa cum acesta primeste
ceva din stralucirea aurului si a trandafirilor, tot asa si dregatorul
ramine cu ceva de pe urma stralucirii vietii monahilor acelora: scapa de
fngimfarea lui de mai inainte. §i dupa cum un om mic de statura, daca
se suie pe un loc inalt, pare si el mai inalt, tot asa si oamenii care vin sa
vada sufletele inalte ale acestor vietuitori, par si ei inalti atita vreme cit
ramin acolo; dar cind pleaca dintre ei ajung iarasi mici, ca s-au pogorit
de pe inaltimea aceea. Printre monahi nu-i nimic nici imparatul, nici
prefectul; ci, dupa cum ridem cind vedem pe copii ca o fac pe impa-
ra^ii sau prefectii, tot asa si monahii dispretuiesc ingimfarea celor
care sperie pe cei din lume. §i se vede lucrul acesta din aceasta:
daca li s-ar da monahilor acestora in deplina siguranta tronul impa-
ratesc, nu 1-ar primi; 1-ar primi insa daca n-ar nazui dupa ceva mai
maret decit un tron imparatesc, daca n-ar socoti trecator tronul
imparatesc.

Ce dar? Nu vom trece odata de la viata aceasta a noastra nefericita
la viata fericita a acestor monahi? Nu ne vom duce la acesti ingeri? Nu
vom lua si noi haine curate, ca sa praznuim la nunta Fiului de imparat?
Pentru ce stam si cersim? Pentru ce stam intr-o stare mai rea decit cerse-
torii de la rascrucile drumurilor? Dar, mai bine spus, intr-o stare mai
rea si decit cersetorii si decit cei mai ticalosi decit ei. Da, cei ce se imbo-
ga^esc din munca si averile altora sint intr-o stare mai rea decit cerseto-
rii. Ca e mai bine sa cersesti decit sa jefuiesti. Cersitul se iarta; jefuitul se
osindeste. Cersitul nu supara pe Dumnezeu; jefuitul supara si pe
oameni si pe Dumnezeu. De pe urma jafului suferi numai osteneli si de
multe ori altii se bucura de ostenelile tale.

Cunoscind, dar, toate acestea, sa indepartam din sufletul nostru
toata lacomia; sa ne lacomim dupa bunurile cele de sus rapind, cu toata
rivna, imparatia cerurilor 25 . Nu poate, nu poate sa intre in imparatia
cerurilor eel care se trindaveste. Faca Dumnezeu ca noi toti sa ajungem
rivnitori si cu mintea treaza, ca sa dobindim imparatia cerurilor, cu
harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia
slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

2/i. Matei 11, 12.

OMILIA LXX

j^Atunci mergind fariseii au facut sfat
ca sa-L prinda in cuvint" 1

- Cind >y Atunci"?

-Atunci cind mai cu seama ar fi trebuit sa se caiasca, atunci cind ar
fi trebuit sa se minuneze de bunatatea Lui, cind ar fi trebuit sa se teama
de viitor, cind ar fi trebuit ca acelea trecute sa-i incredinteze de cele vii-
toare. Faptele intareau spusele lui Hristos. Vame^ii si desfrinatele au
crezut; profetii §i dreptii au fost omoriti; si pe temeiul acestor fapte ar fi
trebuit sa nu I se mai impotriveasca Domnului in cuvint cind le vorbea
de pieirea lor, ci sa creada si sa se intelepteasca. Totusi nici asa nu pun
capat rautatii lor, ci zamislesc alte rautati si merg inainte. $i pentru ca nu pu-
teau pune mina pe El, ca se temeau de popor, fariseii au luat alta cale: sa-L
arunce in primejdie si sa-L faca vinovat de crima impotriva statului.

„Au trimis la El pe ucenicii lor impreund cu irodianii, 2j.c1nd.u-I: Jnvatatorule,
§tim ca e§ti omul adevdrului §i caka lui Dumnezpu in adevar inveti §i nu-Ti este
teama de nimeni, ca nu cauti la fata oamenilor. Deci spune-ne noua, ce Ti separe?
Se cade a da dajdie cezfirului sau nu?" 2

Iudeii plateau tribut, ca erau sub stapinirea romanilor. §i pentru ca
fariseii vazusera ca Teuda si Iuda fusesera condamnati nu cu mult
inainte la moarte pentru ca pusesera la cale o rascoala impotriva ordinii
statului 3 , voiau ca prin cuvintele acestea ale lor sa-I puna in spate
aceea§i vina. De aceea au trimis la Iisus §i pe ucenicii lor §i pe irodiani,
ca sa-I sape, dupa cum gindeau ei, o indoita prapastie, si de o parte si de
alta; sa-I intinda laturile din toate partile ca sa-L prinda orice raspuns ar
da. Daca raspundea pe placul irodianilor, sa-L invinuiasca fariseii; daca
raspundea pe placul fariseilor, sa-L acuze irodianii. Hristos platise daj-
die 4 , dar ei n-o stiau. Fariseii se asteptau sa-L prinda fie intr-un chip, fie
in altul. Dar mai mult doreau sa spuna ceva impotriva irodianilor. De aceea
i-a §i trimis pe ucenicii lor, ca pornindu-L impotriva irodianilor in pre-

1. Matei 22, 15.

2. Matei Tl, 16-17.

3. Fapte 5, 3(i-37.

4. Matei 17, 24-27.

802 SHNTUI. IOAN GURA DE AUR

zenta lor sa-L dea pe mina lui Irod ca pe unul ce vrea sa-i ia puterea.
Aceasta a lasat-o si evanghelistul Luca sa se inteleaga, cind a spus ca
L-au intrebat in fata multimilor 5 , ca sa aiba mai multi martori. Dar a
ie§it cu totul altceva. §i-au aratat prostia lor inaintea mai multor
oameni. Uita-te la linguseala si viclenia lor ascunsa! „§tim, spun ei, ca
omul adevdrului esti!" Pentru ce atunci, fariseilor, spuneati ca este un
inselator 6 , ca amageste poporul 7 , ca are demon 8 , ca nu este de la Dum-
nezeu 9 ? Pentru ce cu putin inainte v-ati sfatuit sa-1 ucideti 10 ? Dar fariseii
fac tot ce le porunceste viclenia lor. Putin mai inainte, cind L-au intre-
bat cu obraznicie: „Cu ce putere faci acestea?"", n-au capatat raspuns; de
aceea nadajduiesc ca acum cu linguseala sa-L inmoaie si sa-L faca sa
spuna ceva impotriva legilor statului, ceva impotriva ordinii de stat.
Fariseii l-au marturisit adevarul cind l-au spus: „§tim ca omul adevarului
e§ti"; au spus ceea ce era; dar n-au grait cu gind curat, nici de buna voie.
li mai spun: „Nu-Ti este teama de nimeni". Ai vazut cum se descopera ca
au de gind sa-L faca sa rosteasca niste cuvinte care-1 pot supara pe Irod,
dar sa-I bage si vina ca doreste sa puna mina pe putere, ca Se rascoala
impotriva legilor statului, ca sa-L osindeasca pe Hristos ca pe un razvra-
tit si ca pe unul care a vrut sa puna mina pe putere? Cuvintele: „Nu-Ti
este teama de nimeni" si: „Nu cauti la fata omului", le-au spus fariseii gin-
dindu-se la Irod si la cezar.

,J)eci spune-ne noua, ce Tise pare?" Acum II cinstitiji-L socotiti Inva-
tator, dar atunci cind va vorbea de mintuirea voastra II dispretuiati si-L
ocarati de multe ori! De aceea fariseii sint de acord cu irodianii. Uita-te
cit sint de vicleni! Nu-I spun: „Spune-ne noua: Este bine, este de folos,
este legal?" Nu, ci: „Ce Ti separe?"; urmareau deci un singur lucru: sa-L
tradeze, sa-L declare dusman cezarului. Evanghelistul Marcu aratind
lucrul acesta pune in lumina mai bine cutezanta si gindul lor ucigas,
spunind ca L-au intrebat: „Sa dam dajdie cezarului sau sa nu dam?" 12 Fier-
beau de minie, zamisleau viclenie, dar se fatareau ca-L cinstesc.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- „Pentru ce Ma ispititi, fdtarnicilor?" 73

Ai vazut cit de aspru le vorbeste? Cu cuvintul le face mai adinca taietu-
ra, cind vede ca rautatea lor e vadita si desavirsita. Mai intii ii zapa-

5.

Luca 20, 27.

6.

Matei 27, 63.

7.

loan 7, 12.

8.

loan 10, 20.

!).

loan <), Hi.

10.

Matei 2 1 , 46.

11.

Matei 21, 23.

12.

Marcu 12, 14.

i:t.

Matei 22, IK.

OMII.II I .A MATH 803

ceste, apoi le inchide gura, descoperindu-le tainele sufletului lor si
facind cunoscut tuturora cu ce ginduri au venit la El. Hristos a facut
lucrul acesta ca sa puna capat rautatii lor, sa nu mai fncerce sa-L atace
din nou. li {ine de rau, desi fariseii fi aratasera multa cinstire prin cuvin-
tele lor. ll numisera invatator, marturisisera ca e adevarul si ca. nu cauta
la fa{a omului; dar El, Dumnezeu fiind, nu S-a lasat inselat de nici unul
din aceste cuvinte lingusitoare. Asta ar fi trebuit sa-i faca pe farisei sa
vada ca mustrarea pe care le-o face Hristos nu se intemeiaza pe o simpla
presupunere, ci este un semn ca. El cunoaste tainele sufletului lor.

II

Dar Domnul nu S-a marginit numai la mustrare, desi era de ajuns
numai darea pe fata a gindului lor ca sa-i faca sa se rusineze de rautatea
lor; nu S-a oprit la atita, ci le-a inchis gurile si in alt chip, spunindu-le:"

„Ardtati-Mi banul dajdiei!" u

§i dupa ce 1-au aratat, asa cum facea totdeauna, a pronuntat sen-
tin^a prin gura lor si-i face pe ei in§isi sa declare ca se cade sa. plateasca
dajdie. Stralucita si mare victorie! Cind Hristos le pune intrebarea, nu-i in-
treaba pentru ca El n-ar fi stiut ce urmareau aceia, ci mtreaba pentru ca voia
sa-i faca pe ei responsabili de propriile lor raspunsuri. Cind i-a intrebat:

„Al cui este chipul de pe ea?" 15
si ei I-au raspuns:

,^4/ cezfirului!" w ,
Domnul le-a spus:

„Dati cezfirului cele ce sint ale cezfirului" 1 ' '.

Nu e vorba deci de un simplu dat, ci de o restituire. Lucrul acesta il
arata si chipul si scrierea de pe ban.

Apoi, ca sa nu spuna fariseii: „Ne porunce§te sa ne supunem oame-
nilor", Hristos a adaugat:

„§i lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu" 78 .

Se cade, dar, sa dam oamenilor cele ale oamenilor si sa dam lui
Dumnezeu cele ce datoram lui Dumnezeu. De aceea si Pavel zice:
„Dati tuturor cele datorate: celui cu darea, dare; celui cu vama, vama; celui cu
frica, fried" w . Cind auzi pe Hristos spunind: „Dd cele ale cezflru-

14. Matei 22, 19.

15. Matei 22, 20.
Hi. Matei 22, 21.
17. Matei 22, 21.
IK. Matei 22, 21.
lit. Horn. I.I, 7.

H04 SKlNTUI. IOAN GURA DE AUR

lui cezfirului", afla ca iti spune sa dai cezarului numai acelea care nu
vatama cu nimic credinta; altfel n-ar mai fi o dajdie §i o vama data ceza-
rului, ci diavolului.

Cind fariseii si irodianii au auzit acest raspuns li s-a inchis gura si
s-au minunat de intelepciunea Lui. Ar fi trebuit sa creada, ar fi trebuit sa
se spaiminte; le daduse doar dovada Dumnezeirii Lui: le descoperise
tainele sufletului lor §i le inchisese cu blindete gurile. Dar ce-au facut
ei? Au crezut? Nicidecum, ci,

„Ldsindu-L, au plecat" 20 .

Dupa ei au venit saducheii. Ce nebunie! Fariseilor li se inchisese
gura si ei se apropie de Domnul! Ar fi trebuit sa fie mai prevazatori. Dar
asa-i obraznicia! E nerusinata, cutezatoare, incearca imposibilul! De
aceea si evanghelistul, uimit de nebunia lor, o vadeste, zicind:

„In ziua aceea au venit la El saducheii" 21 .

- In care zi?

- In care a vadit viclenia fariseilor si i-a rusinat.

- Cine sint saducheii?

- Alta secta la iudei in afara de aceea a fariseilor §i cu mult infe-
rioara acesteia. Saducheii sustineau ca nu exista nici inviere, nici suflet.
Erau oameni necredincio^i, indragostiti de cele materiale. Erau multe
secte la iudei. De aceea si Pavel spune: „Sint fariseu, din secta cea mai
riguroasd a legii noastre" 22 .

Saducheii nu-L intreaba direct despre inviere, ci plasmuiesc o pri-
cina §i nascocesc un fapt, care, dupa parerea mea, nu s-a petrecut nicio-
data. Au de gind sa-L puna in incurcatura pe Hristos si voiesc sa strice
credinta §i in inviere §i in modul invierii. S-au apropiat tot cu blindete
de Domnul §i I-au spus:

Jnvatatorule, Moise a zis: Dacd va muri cineva, neavind copii, sa iajra-
tele lui pe femeia lui §i sa lose urmasi fratelui lui. La noi aufost saptefrati; si
eel dintii, insurindu-se, a murit §i neavind urmasi a lasatpe femeia lui fratelui
sdu. Asemenea §i al doilea §i al treilea pina la al saptelea. Iar mai pe urmd a
murit §i femeia. Deci, la inviere, a cdruia dintre cei sapte va fi femeia?" 23

Uita-te la raspunsul de adevarat invatator dat de Domnul saduchei-
lor! Chiar daca au venit la El cu gind viclean, totusi L-au intrebat si
pentru ca nu stiau ei insisi ce raspuns sa dea. De aceea nici Hristos nu le

20. Matei 22, 22.

21. Matei 22, 23.

22. Faptt 26, 5.

23. Matei 22, 24-28.

OMI1.II l,A MATI',1 HO/)

spune: „Fa£arnicilor!". Apoi pentru ca Hristos sa nu-i intrebe pentru ce
sapte fra^i au £inut aceeasi femeie, saducheii citeaza pe Moise, desi,
dupa cum am spus, eu socot ca aceasta este o nascocire a lor. Pentru ca
eel de-al treilea frate n-ar fi luat-o, cind a vazut ca cei doi frati dinaintea
lui au murit; daca ar fi luat-o al treilea, n-ar fi luat-o al patrulea, nici al
cincilea; daca ar fi luat-o toti acestia, apoi nici intr-un caz n-ar fi luat-o
eel de-al saselea sau eel de-al saptelea frate, ca ar fi socotit-o pe femeie
piaza rea, ca iudeii sint superstitiosi; daca acum multi au aceasta boala,
cu mult mai mult pe vremea aceea. Dar, in afara de asta, iudeii fugeau
de astfel de casatorii, desi-i silea legea; astfel Rut, moabiteanca, ramasa
vaduva, abia s-a casatorit cu o rubedenie tare indepartata 24 , iar Tamara,
tot din pricina aceasta, a fost silita sa traiasca. cu socrul ei 25 .

- Dar pentru ce saducheii n-au nascocit numai doi sau trei frati, ci
sapte?

- Ca sa-si bata joe, dupa socotinta lor, si mai mult de inviere. De
aceea si spun: „Toti au avut-o" 26 , ca sa-L incurce.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- Le-a raspuns la amindoua intrebarile lor; dar nu cuvintelor lor, ci
gindurilor lor, descoperind totdeauna gindurile lor ascunse; uneori lasa
mustrarea pe seama con§tiintei celor ce-L intreaba, alteori ii mustra in
auzul tuturora.

Uita-te cum Hristos le raspunde la amindoua intrebarile lor! Le
arata intii ca este inviere, apoi ca invierea nu-i asa cum si-o inchipuie ei.

Ca le spune:

„Vd rdt&citi, ne§tiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" 27 .

Pentru ca saducheii se dadusera cunoscatori ai Scripturii, citind pe
Moise si legea, Hristos le-a aratat ca tocmai intrebarea pusa de ei ii
vade§te necunoscatori ai Scripturii. De aceea au §i venit sa-L ispiteasca,

f)entru ca nu stiu Scripturile si pentru ca nu cunosc cum trebuie puterea
ui Dumnezeu. „Ce e de mirare, le spune Domnul, ca Ma ispititi pe
Mine Care va sint inca necunoscut, cind nu cunoasteti nici puterea lui
Dumnezeu, despre care ati primit atitea dovezi si pe temeiul ratiunii si
al Scripturii? Ratiunea singura ar fi fost in stare sa va faca sa cunoasteti
ca toate sint cu putinta la Dumnezeu?

Ill

Hristos le raspunde la intrebare. §i pentru ca pricina necredintei
saducheilor in inviere era credinta lor ca pieirea este soarta tuturor

24. Rut 4, 1-10.

25. Fac. IW, 11-18.
2(i. Matei 22, 28.
27. Matei 22, 2!».

80(> SFlNTUL [PAN OURA DE AUR

lucrurilor din lume, de aceea Hristos le-a indreptat mai intii parerea lor
gre§ita despre soarta lucrurilor din lume - ca asta era pricina necredin-
{ei lor in inviere -, apoi le arata cum va fi invierea:

„Cd la inviere, le spune Hristos, nici nu se insoara, nici nu se mdritd, ci
sint ca ingerii lui Dumnezeu din cer" 28 .

Evanghelistul Luca spune: „Cajiii luiDumnezeu" 29 . Asadar daca nu
se insoara, intrebarea este de prisos. Nu pentru ca nu se insoara, de
aceea sint ingeri, ci pentru ca sint ca ingerii, de aceea nu se insoara.

Prin acest raspuns Hristos a inlaturat si celelate pareri gresite
despre inviere, dupa cum si Pavel, printr-un cuvint, a lasat sa se inte-
leaga totul: „Cdci chipul lumii acesteia trece" 30 .

Hristos a aratat deci cum va fi invierea; dar totodata a aratat ca este
inviere. Cu toate ca a fost dovedita si existenta invierii odata cu aratarea
chipului cum va fi invierea, totusi Hristos adauga cu prisosinta si alte
dovezi; nu se margineste sa le raspunda numai cuvintelor lor, ci le ras-
punde §i gindurilor lor. Astfel, cind nu sint prea vicleni, ci II intreaba
din ne§tiinta, Hristos ii invata cu draga inima; dar cind II intreaba
numai din rautate, nici nu le raspunde la intrebare. §i le-a inchis gura
saducheilor tot cu Moise, pentru ca si ei pe Moise il adusesera ca temei,
fi le-a zis:

Jar despre invierea mortilor n-ati citit ca: „Eu sint Dumnezfiul lui
Avraam §i Dumne&ul lui Isaac si Dumne&ul lui Iacov? Nu este Dumnezeul
mortilor, ci al viilor" 31 .

„Nu este Dumnezeu al celor ce nu exista, le spune Hristos, al celor
ce odata au murit si nu vor mai in via". N-a spus: ,JZram", ci: „Sint"&\
celor ce exista, al celor ce traiesc. Dupa cum Adam a murit prin hotari-
rea lui Dumnezeu in ziua in care a mincat din pom, chiar daca a mai
trait dupa aceea, tot asa si acesti patriarhi traiesc prin fagaduinta invie-
rii, chiar daca. au murit.

- Dar atunci pentru ce se spune in alta parte: „Ca sa domneascd §i
peste morti si peste vii" 32 ?

- Nu este nici o contrazicere intre un text si altul. Prin „morti"se
in^eleg aici cei care au sa fie vii. De altfel altceva se spune in cuvintele:
„Eu sint Dumnezeul lui Avraam." si altceva in „Ca sa domneascd si peste
morti si peste vii". Domnul cunoaste §i un alt fel de moarte, despre care a
spus: „Ldsati mortii sa-§i ingroape mortii lor" 33 .

28.

Matei 22, 30.

2«).

Luca 20, 36.

30.

/ Cor. 7, 31.

31.

Matei 22, 31-32

32.

Rom. 14, !).

33.

Matei 8, 22.

OMII.II l,A MAI II 807

„§i auzind mulfimile se mirau de invdtdtura Lui" 34 .

Saducheii n-au cules vreun folos din cuvintele lui Hristos; ci, fund
biruiti, au plecat; dar multimile cele curate la inima au cules folos.

Asadar pentru ca asa este invierea, haide sa facem totul ca sa
avem parte de locurile cele dintii de acolo! Iar daca vreti sa va arat ca
chiar inainte de inviere exista oameni care traiesc si se bucura de roa-
dele invierii, chiar aici pe pamint, sa mergem iarasi in pustie. Va voi
vorbi iarasi de viata acelorasi monahi, pentru ca vad ca ma ascultati cu
multa placere.Sa vedem, dar, si astazi taberele cele duhovnicesti. Sa
vedem viata fericita, lipsita de teama.

Monahii acestia nu locuiesc in corturi, cu sulite ca ostasii - ca aici
pusesem capat cuvintului meu -, nici cu scuturi si plato§e; n-au nici una
din aceste arme si totusi savir§esc fapte pe care ostasii nu le pot savirsi
nici cu armele. Iar daca vrei, poti sa-i vezi! Vino, da-mi mina, sa mer-
gem amindoi pe cimpul de batalie si sa vedem batalia lor. Monahii
acestia lupta in fiecare zi; ucid pe potrivnici, inving toate poftele care
ne supara pe noi. § i vei vedea toate poftele acestea culcate la pamint,
nemaiputind sa faca vreo miscare. Vei vedea intr-adevar infaptuit
cuvintul acela apostolic: „Cei ce sint ai lui Hristos si-au rdstignit trupul
impreund cu patimile §i cu poftele" 36 . Ai vazut multimea de morti zacind
gramada, ucisi cu sabia Duhului? De aceea nu se aude acolo de betie,
nici de lacomie la mincare. O arata masa lor, semnele de biruinta care
stau pe ea. Betia si lacomia la mincare, aceasta fiara cu multe fete si cu
multe capete, zace moarta, biruita de bautura de apa. Ca §i Scila 37 §i
Hidra 38 din mitologie, betia are multe capete. Din uiuil se na§te desfri-
narea, din altul, minia, din celalalt, lenea, din celalalt, dragostea paca-
toasa; dar toate sint doborite la pamint. Taberele celelalte, ale osta§ilor,
sint biruite toate de aceste patimi, chiar de-ar fi biruit ele zeci de mii de
dusmani; in fata acestor falange de patimi nu pot rezista nici armele,
nici sulitele, nici orice alta arma. §i-i vei gasi pe ostasi, pe ace§ti uriasi,
pe ace§ti eroi care au savir§it atitea fapte de barbatie pe cimpul de
bataie, legati, fara lanturi, de somn si de betie, zacind la pamint fara sa
fie ucisi si fara sa aiba rani, ca pe niste raniti, dar, mai bine spus, chiar mai
rau; ci. ranitii mai dau un semn de viata; dar acestia nici atita, ci indata cad.

Ai vazut ca tabara monahilor este mai puternica §i mai minunata?
Pe dusmanii aceia, care ii biruie pe ostasi, monahii ii ucid numai cu

34. Matei 22, 33.

35. De aici incepe partea morala: Despre monahi. Monahii sint mai incercati decit cei inarmati
cu sulite. Despre cei ce petrec si se desf&teazfi si despre cei cenu petrec si nici nuse desf&teazfi; si de unde isi
adund si unii si altii cele ce pun pe mesele lor.

3(i. Gal. r>, 24.

.'•17. Vezi nota 4. r ), Omilia IV, K.

38. Ijarpe moiistruos < u iinua capete.

HOH SKINTUI. IOAN (il)KA l)K AUR

vointa. Fac atit de neputincioasa betia, maica aceasta a tuturor rautati-
lor, ca nici nu-i mai necajeste. Cind betia, generalul patimilor, zace la
pamint, cind capul ii este taiat, trupul sta liniftit. §i victoria aceasta o
savirseste fiecare din monahii care locuiesc pustia. In razboiul dus de
monahi nu-i ca in razboaiele celelalte, unde dusmanul, care a fost ranit
§i a cazut, nu mai poate ataca pe nimeni. In razboiul purtat de monahi
fiecare trebuie sa doboare fiara, pentru ca eel care n-a lovit-o si n-a
doborit-o la pamint este suparat de fiara mai departe.

IV

Ai vazut victorie stralucita? Ostirile intregului pamint nu pot sa fie
toate biruitoare; monahii insa sint toti biruitori; toti dusmanii lor stau
intinsi de-a valma raniti la pamint: cuvintele si gindurile cele nebu-
nesti, mindria cea dezgustatoare si toate pe cite betia le inarmeaza.
Monahii imita pe Stapinul lor, de Care Scriptura, minunindu-se, zice:
„Din piriu pe cale va bea, de aceea va inalta capul" 39 .

Vreti sa vedeti si o alta multime de morti? Sa vedem poftele pe care
le odrasleste traiul bun, poftele pe care le nasc bucatarii, cofetarii si cei
ce dau ospete. Ma rusinez sa vorbesc de toate; totusi voi vorbi de pasa-
rile aduse din Faza 40 , de mincarurile amestecate cu sos mult, de minca-
rurile calde, de mincarurile reci, de regulile de pregatit mincarurile. S. i,
ca si cum ar avea de guvernat un ora§ sau de comandat o armata, tot a§a
si acestia legiuiesc si rinduiesc ce mincaruri sa se serveasca intii si ce
mincaruri pe urma. Unii servesc intii pasari la gratar umplute cu peste;
al^ii incep cu alte mincaruri aceste ospete nelegiuite. §i e intrecere mare
si in ce priveste calitatea si in ce priveste ordinea mfncarurilor si in ce
priveste multimea lor. Se lauda cu lucruri de care ar trebui sa se
ascunda sub pamint; unii, ca au stat la masa o jumatate de zi, altii, o zi
intreaga, iar altii ca au mai adaugat §i noaptea. Cunoaste-ti, nenoroci-
tule, masura stomacului! Rusineaza-te de lacomia ta fara de masura.

Asa ceva nu vezi la ingerii aceia. §i aceste pofte sint moarte. Minca-
rurile sint pentru nevoia trupului, nu pentru imbuibare si desfatare. Nu
sint acolo vinatori de pasari, nici pescari, ci piine si apa. Sint alungate
de acolo tulburarile, zapaceala si zgomotul, totul, si din chilie si din
trup; linistea e mare, ca intr-un port. La cei ce se imbuibeaza si petrec
viforul e cumplit. Spinteca, te rog, cu mintea, stomacul unui om care se
imbuibeaza cu atitea mincaruri si bauturi! Vei vedea ca e o lada de gunoi, o
hazna necurata, un monrunt varuit. Imi este rusine sa spun ce se intimpla cu

.(<). I's. 109, 8.

■10. ()ra$ in Armenia.

OMII.II I .A MA I I.I 809

el mai departe: ghioraiturile cele dezgustatoare, varsaturile, iesirile pe
jos si pe sus. Dar du-te si la monahi! Ai sa vezi acolo moarte toate aceste
pofte, dupa cum moarta e si dragostea cea trupeasca pe care o naste
imbuibarea. Ai sa vezi ca toate aceste pofte sint aruncate la pamint, cu
caii si cu purtatorii de poveri - caci cuvintele: purtator de poveri, arma
si cal sint denumiri rusinoase ale unor fapte rusinoase -, ai sa vezi ca
stau linistite si armele si calul si calaretul. La cei ce se imbuibeaza insa,
cu totul dimpotriva; stau aruncate la pamint sufletele lor moarte. La
sfinfii aceia biruinta e stralucita nu numai la masa, ci si la toate cele-
lalte: la bani, la slava, la invidie si la toate bolile cele sufletesti.

Nu ti se pare, oare, ca tabara monahilor e mai puternica decit
tabara ostasilor? Nu ti se pare oare masa lor mai buna? Cine va fi impo-
triva? Nimeni! Nici chiar cei subjugati de pofte si placeri, oricit de sub-
jugati ar fi! O masa te inalta la cer; cealalta te trage la iad; pe una o
porunceste diavolul, pe cealalta, Hristos; una are ca lege imbuibarea si
desfriul, cealalta filozofia si castitatea; la una vine Hristos, la cealalta
diavolul. Unde-i betie, acolo-i diavolul; unde-s cuvinte de rusine,
unde-i imbuibare, acolo dantuiesc demonii. O masa ca aceasta a avut
bogatul acela 41 . De aceea n-a fost stapin nici pe o picatura de apa.

V

Monahii acestia n-au o masa ca aceasta, ci cugeta si traiesc chiar de
pe pamint viata ingerilor. Nu se insoara, nu dorm mult, nu se imbui-
beaza; putin le mai lipseste ca sa fie fara de trup. Nimeni nu poate
invinge asa de u§or pe dusmanii sai ca monahul; ii invinge chiar cind
sta la masa. De aceea profetul spune: „Gdtit-ai inaintea mea masa, impo-
triva celor ce ma necdjesc" 42 . N-ai gresi daca ai spune si despre masa lor
aceste cuvinte. Ca nimic nu stinjeneste atita sufletul ca pofta cea paca-
toasa, ca imbuibarea, ca betia, ca pacatele ce se nasc din ele. §tiu bine
aceasta cei care au incercat pe propria lor piele aceste pacate. Dar vei
sti si mai bine deosebirea dintre o masa si alta daca ai afla de unde
aduna banii o masa si de unde, alta.

- De unde sint adunati banii celor care au mesele pline de tot felul
de mfncaruri si bauturi?

- De pe urma a nenumarate lacrimi! De la vaduve lasate pe dru-
muri, de la orfani jefuiti! Masa cealalta , a monahilor, isi aduna banii de
pe urma muncii lor cinstite. Masa lor se aseamana cu o femeie fru-
moasa si mindra la chip, care n-are nevoie de sulimanuri, ca isi are fru-

41. l.uca Mi, l«)-:u.
■VI. I's. 22, (i.

H 10 SFlNTlll. IOAN (JURA DE AUR

muse^ea ei fireasca. Masa celorlalti se aseamana cu o desfrinata nerusi-
nata si urita la chip, care, desi isi da cu multe sulimanuri pe obraji, nu
reuseste sa-si ascunda uritenia, ci i se vadeste uritenia cu cit te apropii
mai mult de ea. Sj masa lor e tot asa: atunci isi arata mai mult hidosenia
cind stai mai aproape de ea. Nu te uita la oaspeti cind se due la ospat, ci
cind se intorc! Atunci vei vedea hidosenia mesei! Masa monahilor,
pentru ca este curata si cinstita, nu lasa pe comeseni sa graiasca cuvinte
de rusine; masa celorlalti, pentru ca e desfrinata si necinstita, nu lasa sa
se auda un cuvint cumsecade; una cauta folosul celui ce sta la masa;
cealalta, pierderea lui; una nu te lasa sa minii pe Dumnezeu; cealalta nu
te lasa sa nu-L minii.

Sa ne ducem, a§adar, la monahi! De acolo vom afla cu cite legaturi
sintem legati; de acolo vom invata sa intindem masa plina de nenuma-
rate bunatati, masa prea placuta, masa fara multe cheltuieli, masa lip-
sita de griji, de invidie, de gelozie, de orice boala; masa plina de bune
nadejdi, masa cu multe biruinte. Acolo sufletul nu ti se tulbura; acolo
nu-i suparare; acolo nu-i minie; peste tot, liniste, peste tot, pace. Nu-mi
vorbi mie de tacerea slugilor din casele bogatilor, ci de strigatul ospete-
lor. Nu ma gindesc la strigatul unuia catre altul - si acesta-i de ris -, ci la
strigatul dinauntrul fiecarui oaspete, eel din sufletul lui, care aduce

{>este el cumplita robie; ma gindesc la tulburarile gindurilor, la viforul,
a intunecimea si la furtuna din sufletul lor, din pricina carora toate se
amesteca in mintea lor, totul se zapaceste, ca intr-o lupta data in intune-
cimea noptii. In corturile monahilor nimic din toate acestea, ci multa
liniste, multa pace. Mesei celeilalte ii urmeaza un somn asemanator cu
moartea; mesei acesteia, trezvie, priveghere; aceleia, iadul; acesteia,
imparatia cerurilor §i cununile cele nemuritoare.

Sa cautam, dar, sa avem si noi in casele noastre o astfel de masa, ca
sa ne bucuram si de roadele ei, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa
avem parte, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXI

„Iar fariseii, auzind ca a inchis gura saducheilor,

s-au adunat impreuna §i L-a intrebat unul din ei,

invatator de lege, ispitindu-L §i zicind:

,Jnvatatorule, care porunca este mai mare in lege?" 1

I

Evanghelistul arata iarasi pricina pentru care fariseii ar fi trebuit sa
taca; si cu asta da pe fata si obraznicia lor.

- Cum si in ce chip?

- Prin aceea ca ei II ataca din nou pe Hristos, desi auzisera ca inchi-
sese gura saducheilor. Ar fi trebuit ca aceasta sa-i potoleasca; dar nu; se
silesc sa-L atace mai grozav decit inainte. Acum pun pe un legiuitor
sa-L intrebe; nu pentru ca voiau sa afle, ci pentru ca voiau sa-L ispi-
teasca. §i-L intreaba: „Care este cea dintii porunca?" §i pentru ca cea din-
tii porunca este aceasta: „Sa iubesti pe Domnul Dumne&ul tau", ei Ii pun
aceasta intrebare cu nadejdea ca-L vor prinde, ca adica Hristos are sa
indrepte aceasta porunca ca sa arate ca si El este Dumnezeu.

- Ce le-a raspuns Hristos?

- Le-a aratat ca au ajuns aici pentru ca n-au nici un pic de dragoste,
pentru ca sint mistuiti de invidie, pentru ca-i roade pizma. §i le-a spus:

„Sd iubesti pe Domnul Dumnezeul tau. Aceasta este cea dintii si cea mai
mare porunca; iar a doua, asemenea acesteia: Sa iubesti pe aproapele tau cape
tine insuti" 2 .

- Pentru ce a spus: „Asemenea acesteia"?

- Pentru ca porunca aceasta, a doua, deschide drum celei dintii si
este si ea la rindul ei intarita de aceasta: „Oricine face fapte rele waste
lumina si nu vine la lumind" 3 ; si iarasi: „Zis-a eel nebun in inima sa: „Nu
este Dumnezeu" 4 .

- §i ce urmeaza de aici?

1. Matei 22, 34-36.

2. Matei 22, 37-39.

3. loan 3, 20.

4. Ps. 13, 1; 52, 1.

HI2 SIlNTlll, IPAN CIIKA l)K AUK

- O spune profetul in continuare: „S-au stricatsi uriti s-au fdcut intru
indeletnicirile lor" 5 ; §i iarasi: „Raddcina tuturor relelor este iubirea de argint,
pe care poftindu-o unit, s-au rdtdcit de la credinta" 6 ; si: „Cel care Ma iubeste
va p&zi poruncile Mele" 7 . Iar poruncile Lui si capul poruncilor Lui sint
acestea: „Sd iubestipe Domnul Dumnezeul tau §ipe aproapele tau cape tine
insuti".

Deci daca a iubi pe Dumnezeu inseamna a iubi pe aproapele -
„Daca Ma iube$ti, Petre, spune Hristos, pastorate oileMele" 8 -, iar daca a
iubi pe aproapele inseamna a implini poruncile, atunci pe buna drep-
tate a spus Hristos:

„In aceste doua porunci se cuprind toatd legea si profetii" 9 .

Domnul face acum ceea ce facuse mai inainte cu saducheii. Aceia
ll intrebasera despre modul invierii; i-a invatat despre inviere, dar i-a
invatat mai mult decit cerusera ei. §i acum a fost intrebat de cea dintii
porunca; El insa vorbeste si de a doua, foarte apropiata de cea dintii; ca
a doua este asemenea celei dintii - lasindu-le sa inteleaga ca din rautate
L-au intrebat. Ca „dragostea nu pizjnuieste" 10 . Cu aceasta le dovedeste ca
El asculta si de lege si de profeti.

- Dar pentru ce evanghelistul Matei spune ca legiuitorul L-a intre-
bat ca sa-L ispiteasca, iar evanghelistul Marcu, dimpotriva: „Vazind
Iisus, spune el, ca a rdspuns intelept, i-a zis lui: „Nu e§ti departe de impdrdtia
lui Dumnezeu" 71 .

- Nu este nici o contrazicere intre un evanghelist si altul, ci chiar
deplin acord. La inceput, legiuitorul L-a intrebat pe Hristos pentru a-L
ispiti; dar, folosindu-se de pe urma raspunsului, a fost laudat. Hristos nu
l-a laudat la inceput, ci cind legiuitorul a spus ca dragostea de aproapele
este mai mare decit arderile de tot 12 ; atunci i-a zis: „Nu e§ti departe de
impdrdtia lui Dumnezeu" 13 . Legiuitorul trecuse cu vederea toate porun-
cile cele mici si a vorbit de dragoste, care este capul virtutilor. Toate
celelalte porunci - si simbata si celelalte - sint date in vederea acestei

gorunci. Hristos insa nici nu l-a laudat desavirsit, ca ii lipsea inca ceva.
punind: „Nu esti departe", i-a aratat ca e inca departe, ca sa-1 faca sa
caute ce-i mai lipsea.

5. Ps. 52, 2.
fi. Tim. 6, 10.

7. loan 14, 15.

8. loan 21, 16.

9. Matei 22, 40.
10. / Cor. 13, 4.

I I. Marcu 12, 34.

12. Marcu 12, 33.

13. Marcu 12, 34.

OMII.II I .A MATKI HH

Sa nu te minunezi ca 1-a laudat, cind legiuitorul I-a spus: „Unul este
Dumnezeu si nu este altul afar A de El", ci cunoa§te §i aici ca Domnul ras-
punde dupa sufletul celor care vorbeau cu El.

Oricit de multe lucruri ar spune ei despre Hristos, nevrednice de
slava Lui, totu§i nu vor indrazni sa spuna ca El nu este Dumnezeu.

- Dar atunci pentru ce il mai lauda, cind legiuitorul spune ca nu
este alt Dumnezeu in afara de Tatal?

- Cind Hristos ii lauda raspunsul lui, nu vrea sa. spuna ca El nu-i
Dumnezeu - Doamne, fereste! Dar pentru ca nu era timpul potrivit sa
descopere Dumnezeirea Sa, il lasa sa ramina in invatatura lui de mai
inainte; il lauda. insa ca stie bine invataturile cele vechi, ca sa-1 faca des-
toinic sa primeasca la vreme potrivita §i invatatura Noului Testament.
De altfel cuvintele: „Unul este Dumnezeu §i in afara de El nu este Dumne-
zeu " nu sint spuse nici in Vechiul Testament, nici in alta parte pentru
lepadarea Fiului, ci in opozitie cu idolii. Deci, Domnul, laudind pe
legiuitorul acesta, care a grait a§a, il lauda in sensul explicatiilor de mai
inainte.

Apoi, dupa ce a raspuns, ii intreaba si El la rindul Sau pe farisei:
„Ce vi se pare de Hristos? Al cui Fiu este? Ei au spus: !r Al lui David" 74 .
Uita-te, te rog, cind pune Hristos fariseilor intrebarea: >y Al cui Fiu
este Hristos"? Dupa ce facuse atitea minuni, dupa ce savirsise atitea
semne, dupa ce I se pusesera atitea intrebari, dupa ce aratase si cit de
mare este acordul dintre El si Tatal - acord si in cuvinte si in fapte -,
dupa ce laudase pe invatatorul de lege, care spusese: „Unul este Dumne-
zeu", ca sa nu poata spune fariseii: „A facut minuni, dar este impotriva
legii, este potrivnic lui Dumnezeu". De aceea le pune atit de tirziu intre-
barea aceasta, ca sa-i indrumeze pe nesimtite si sa dea si ei marturie ca
El este Dumnezeu. Pe ucenicii Sai i-a intrebat mai intii ce spun oamenii
despre El si apoi pe farisei. Pe acestia nu i-a intrebat cum i-a intrebat pe
ucenici; ar fi spus ca este un inselator, un viclean, pentru ca ei graiesc
orice fara teama. De aceea le cere hotarirea lor.

II

Pentru ca avea sa mearga la patima, Hristos citeaza profetia care II
propovaduise limpede ca Domn. N-o citeaza asa dintr-o data, nici n-o
spune din proprie initiativa, ci minat de o pricina binecuvintata.

Domnul i-a intrebat al cui Fiu este Hristos; dar pentru ca n-au spus
adevarul despre El - ca au spus ca El este simplu om -, Hristos le
indreapta parerea lor gresita si citeaza pe David, care propovaduise

14. Matei'l'l, 42.

H 14 SKlNlUI, IOAN U1IRA OE AUR

Dumnezeirea Lui. Fariseii socoteau ca Hristos este un simplu om; de
aceea au si raspuns: >y Al lui David". Hristos insa, indreptindu-le parerea
lor, citeaza pe profet, care marturiseste ca este Domn, ca este cu adeva-
rat Fiu §i de aceeasi cinste cu Tatal. §i nu S-a oprit aici; ci, ca sa-i infri-
co§eze, adauga §i urmatoarele, zicind:

„Pind ce voi pune pe vrdjma§ii Tdi asternut picioarelor Tale" 15 .

Pentru ca macar a§a sa-i aduca la Sine. § i ca sa nu spuna fariseii ca
David L-a numit ,J)omn "lingusindu-L si ca spusa aceasta este numai o
spusa omeneasca, iata ce intrebare le pune Hristos fariseilor:

,J)ar cum David cu duhul II numeste Domn?" 16

Vezi ca ii face sa primeasca pe nesimtite adevarul despre El si
despre slava Sa? Mai intii a spus: „Ce vise pare voua? Al cui Fiu este?", ca
prin intrebare sa-i faca sa dea raspunsul eel drept; dar pentru ca fariseii
au raspuns: >r Al lui David", Hristos n-a spus: „Dar iata ce graie§te
David", ci tot sub forma de intrebare zice: ,JDar cum David cu duhul ll
numeste Domn?", tot ca sa nu-i supere spusele Sale. De aceea nici n-a
spus: „Ce vi se pare voua despre Mine?", ci: „Despre Hristos". Tot asa si
apostolii aduc vorba despre Hristos tot pe nesimtite, cind spun: „Se
cuvine sa vorbim cu indrdznire despre patriarhul David ca a si murit si a §ifost
ingropat" ' 7 . §i Hristos la fel, tot pentru aceea§i pricina, da invatatura
aceasta sub forma de intrebare §i sub forma de silogism, spunind:

,JDar cum David cu duhul ll numeste Domn? zicind: „Zis-a Domnul
cdtre Domnul Meu: „§ezi de-a dreapta Mea pind ce voi pune pe vrdjma-
sii Tdi asternut picioarelor Tale". Deci dacd David ll numeste Domn, cum este
Fiu al lui?" 78

Prin aceste cuvinte Hristos nu vrea sa spuna ca nu-i Fiul lui David -
Doamne fere§te! -, ca n-ar fi tinut de rau pe Petru pentru asta, ci ca sa
indrepte parerea gresita a fariseilor despre El. Deci cind Hristos spune:
„Cum este Fiu al lui?", spune aceasta: „Este Fiul lui David, dar nu asa
cum ziceti voi!" Fariseii spuneau ca Hristos este numai Fiul lui David,
nu si Domn. §i lucrul acesta il spune Hristos dupa ce a adus marturia
profetului David, dar si atunci tot pe nesimtite: „Deci dacd David II
numeste Domn, cum este Fiu al lui?"

Fariseii insa nu I-au dat nici un raspuns, desi au auzit aceste
cuvinte. Nici nu voiau sa invete ceea ce trebuia. De aceea si Hristos
adauga zicind ca Hristos este Domn lui David. Dar, mai bine spus, nici
aceste cuvinte nu le-a grait in chip absolut, ci a luat in sprijinul Sau si pe

15. Matei 22, 44.
l(i. Matei 22, 43.
1 7. Fapte 2, 29.
IH. Matei 22, 4H-4. r >.

OMIl.ll I.A MAUI 815

profetul David, pentru ca fariseii nu credeau in cuvintele Lui si pentru a
nu fi birfit de ei. Lucrul acesta mai cu seama trebuie sa-1 avem in
vedere: sa nu ne smintim cind Domnul spune despre El ceva umilitor si
josnic. Pricina, in afara de altele multe, este aceea ca El Se coboara pina
la judecata si sufletul celor cu care vorbeste. De aceea si acum invata
sub forma de intrebare si raspuns. Dar si sub forma aceasta lasa sa I se
intrevada Dumnezeirea Sa. Nu-i acelasi lucru a auzi ca este Domn al
iudeilor cu a auzi ca este Domn al lui David.

Uita-mi-te si ce prilej potrivit a gasit Domnul ca sa vorbeasca de
Dumnezeirea Sa. Cind legiuitorul I-a spus ca „Unul este Domnul", atunci
a vorbit si despre El ca este Domn si pe temeiul profetiei lui David, nu
numai pe temeiul faptelor Lui. Le-a aratat, apoi, ca Tatal II va razbuna:
„Pin& ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale". §i aceste
cuvinte arata acordul dintre El si Tatal si egalitatea de cinste.

Acest sfirsit pune Hristos discutiei Sale cu fariseii. Sfirsit sublim si
maret, in stare sa le coasa gurile. Din pricina acestui sfirsit fariseii au
tacut; nu de buna voie, ci pentru ca n-au mai avut ce spune. §i astfel au
primit o lovitura de moarte, ca sa nu mai indrazneasca sa mai vina la El
cu astfel de intrebari.

Ca spune evanghelistul:

„Nimeni n-a mai indrazfl.it din acea zi sa-L mai intrebe" 79 .

Nu putin au folosit multimile de pe urma acestor discutii cu fariseii.
De aceea de acum inainte Hristos Isi indreapta catre multimi cuvintul.
Izgonise lupii, sfarimase uneltirile lor.

Fariseii n-au cistigat nimic, pentru ca erau stapiniti de slava
desarta, pentru ca erau cuprinsi cu totul de aceasta patima cumplita.

Cumplita 20 este patima aceasta si are multe capete. Din pricina sla-
vei desarte unii oameni iubesc cu infocare slujbele inalte, altii banii si
averile, altii puterea. §i, tot mergind asa inainte, slava desarta ii face pe
unii ca, tot de dragul ei, sa dea milostenii, sa posteasca, sa se roage, sa
predice. Multe sint capetele acestei fiare. Nu e deloc de mirare ca
oamenii sa umble dupa slava desarta cind sint bogati, cind sint puter-
nici; dar sa posteasca, sa se roage de dragul slavei desarte, asta e ciudat,
asta merita multe lacrimi. Sa nu ma marginesc insa numai la mustrari.
Haide sa spun in ce chip putem scapa de slava desarta. Pe cine sa-i
invat mai intii? Pe cei care cauta sa fie laudati si slaviti de lume pentru
bogatia lor sau pentru hainele lor frumoase si scumpe sau pentru sluj-
bele lor inalte sau pentru predica si invatatura lor sau pentru arta si

19. Matei 22, 4(i.

20. Dt' iiici inccpc parlca moralfl: Despre cei care umbld dupd slava desarta si mai ales despre cei
care fac milostenie pentru a ft vihzufi.

Hl(> SKlNTlll. IOAN UURA »E AUR

meseria lor sau pentru vigoarea trupului lor sau pentru frumusetea lor
sau pentru bijuteriile §i podoabele lor sau pentru cruzimea lor sau
pentru iubirea lor de oameni sau pentru milostenia lor sau pentru rauta-
tea lor sau pentru sfirsitul vietii lor sau pentru soarta dupa sfirsitul vietii
lor? Ca, dupa cum am spus, patima aceasta are multe gheare si si le intinde
chiar dincolo de viata noastra. Se spune: „Cutare a murit"; iar ca sa fie ad-
mirat si laudat se spune ca a rinduit ce sa se faca dupa moartea lui; de aceea
cutare e sarac si cutare e bogat. Grozavia e aceea ca oamenii gasesc in
stari cu totul contrarii pricini pentru a umbla dupa laudele lumii.

Ill

Pe cine, dar, sa-1 invat mai intii? Pe cine sa-1 rinduiesc mai intii in
ordine de bataie impotriva acestei patimi? O singura cuvintare nu-i de
ajuns sa-i cuprinda pe toti. Vreti sa incepem cu cei care umbla dupa
slava desarta cind fac milostenie? Dupa parerea mea, da, pentru ca eu
iubesc tare mult milostenia si sufar cind o vad prihanita, cind vad ca
slava desarta unelteste impotriva ei, asa cum o doica o face pe codoasa
pe linga fata unui imparat; cum o creste spre rusinea si paguba ei si o
strica; cum ii porunceste sa dispretuiasca pe tatal ei, dar sa se impodo-
beasca spre placerea unor barbati murdari si de multe ori de dispretuit;
cum pune pe ea podoabe de ru§ine §i lipsite de cinste, a§a cum vor strai-
nii, nu cum vrea tatal ei. Haide, dar, sa ma adresez acestora. Sa ne in-
chipuim o milostenie facuta cu multa darnicie, dar cu scopul de a fi
vazuta si stiuta de oameni. In primul loc, slava de§arta o scoate din
camara cea parinteasca. Tatal poruncise sa nu fie vazuta nici de mina
stinga 21 ; dar slava de§arta o arata robilor, oricui se intimpla, chiar eel or
care nici n-o cunosc. Ai vazut ca o face desfrinata §i prostituata si o
impinge sa faca dragoste cu oameni ticalosi si sa se poarte cum vor
aceia? Vrei sa vezi ca milostenia facuta pentru slava desarta nu face
numai desfrinat pe un astfel de suflet, ci si nebun? Uita-te cu luare
aminte la el! Poate fi, oare, o nebunie mai mare ca aceea ca milostenia
sa lase cerul si sa fuga dupa sclavi fugari, dupa stricatori de case, sa
alerge pe strazi §i ulite dupa oameni care o urasc, dupa niste oameni
hido§i §i uriti la chip, care nu vor nici s-o vada, care o urasc tocmai
pentru ca moare de dorul lor? Ca pe nimeni nu urasc oamenii atit de
mult ca pe cei care au nevoie de slavirea lor. Ii invinuiesc in fel si fel de
chipuri §i se petrece cu ei ce s-ar petrece cu o fiica de imparat, fecioara,
pe care ai cobori-o de pe tronul ei imparatesc si i-ai porunci sa traiasca
cu niste gladiatori care si-ar bate joe de ea. Ca oamenii atunci mai mult
i\\ intorc spatele cu cit umbli mai mult dupa ei. Daca ceri insa de la Dumne-

21. Malei (i, 3.

OMII.I1 1.A MATEI 817

zeu slava, cu atit mai mult te atrage, te lauda si-ti da mare rasplata. Daca
vrei sa vezi si in alt chip paguba ce-o ai cind dai milostenie de dragul
slavei de§arte, de ochii lumii si spre fala, gindeste-te la marea durere si
necontenita triste^e ce-£i va patrunde in suflet cind vor suna in urechile
tale cuvintele lui Hristos, spunindu-ti ca ti-ai pierdut toata rasplata 22 . In
toate imprejurarile slava de§arta este un rau, dar mai cu seama in iubi-
rea de oameni; e o mare cruzime, pentru ca trimbitezi nenorocirile
altera si insulti aproape pe cei saraci. Daca insulti pe eel caruia i-ai facut
bine, daca-i vorbesti de binefacerile ce i le-ai facut, gindeste-te ce faci
cind le spui in fata altora multi.

- Cum sa scapam de aceasta patima?

- Daca invatam sa facem milostenie, daca §tim cine sint cei de la
care cautam slava.

Spune-mi, cine este dascalul milosteniei? Negresit Dumnezeu,
Care ne-a invatat milostenia, Care o cunoaste mai bine decit toti, Care
miluieste la nesfirsit. Te intreb acum! Daca ai invata luptele atletice, la
cine te-ai uita sau cui ai vrea sa-i arati exercitiile tale? Celui care vinde
zarzavaturi, pescarului sau instructorului tau? Ceilalti sint multi, dar
instructorul este unul. Ce-ti pasa de rid altii, daca instructorul tau te
admira? Nu rizi §i tu de ei impreuna cu el? Sau ce? Daca inveti luptele
atletice nu te uiti, oare, la eel care §tie sa te invete sa lupti? Daca inveti
arta oratorica, nu-i a§a ca dore§ti laudele dascalului de retorica si dis-
pretuiesti laudele celorlalti? Nu-i, oare, o prostie ca in celelalte meserii
sa te ui^i numai la dascal, iar cind e vorba de milostenie sa faci cu totul
dimpotriva? §i doar paguba nu-i aceea§i. Acolo, daca lupti pentru pare-
rea mul^imii § i nu pentru a dascalului, paguba priveste numai lupta; aid
insa paguba prive§te viata vesnica. Ai ajuns prin milostenie asemenea
lui Dumnezeu? Fii asemenea Lui si prin a nu-ti arata milostenia. Hristos
spunea celor pe care-i vindeca sa nu spuna nimanui. Imi spui ca vrei sa
fii numit de oameni milostiv? Pentru care cistig? Pentru nici unul, dar
pentru nesfirsita paguba. Aceia pe care-i chemi sa fie martori miloste-
niei tale ajung tilhari ai comorilor celor din ceruri. Dar, mai bine spus,
nu ei, ci noi insine ne furam comorile noastre §i impra§tiem cele depuse
sus. Ce nenorocire nemaiintilnita! Ce patima nemaiauzita! Cind n-o
roade molia, nici n-o sapa tilharul, o imprastie slava desarta. Aceasta-i
molia comorilor tale de sus; acesta-i tilharul boga^iilor tale din ceruri.
Slava de§arta ne cara bogatia cea nejefuita; ea pingareste si strica totul.
Diavolul a vazut ca in tinutul acela de sus nu pot patrunde tilharii si
moliile, nici alte primejdii; de aceea diavolul a pus slava desarta sa ne
care de acolo toata bogatia.

22. Matei (i, I -4.

HIH SFlNTUI. ioan uura »k auk

IV

Doresti slava? Nu iti este de ajuns slava ce ti-o da eel ce a primit miloste-
nia, adica slava pe care ti-o da Bunul Dumnezeu, ci dore§ti si slava de la
oameni? Vezi sa nu patefti cu totul dimpotriva. Sa fii osindit nu pentru ca n-ai
facut milostenie, ci pentru ca ti-ai trimbitat milostenia, pentru ca te-ai falit cu
ea, pentru ca ai facut pricina de lauda din nenorocirile altora. Milostenia e o
taina. Inchide, dar, u§ile, ca sa nu vada cineva ce nu-i ingaduit sa arati! Aces-
tea-s mai cu seama tainele noastre: milostenia si dragostea de oameni a lui
Dumnezeu. Dumnezeu ne-a miluit dupa mare mila Sa, de§i noi nu-L ascultam.
La slujba noastra din biserica cea dintii cerere catre Dumnezeu este o cerere
dupa mila lui Dumnezeu, rugindu-ne sa miluiasca Dumnezeu pe cei stapiniti
de duhurile necurate; a doua cerere, tot o cerere dupa mila lui Dumnezeu: ne
rugam sa miluiasca Dumnezeu pe cei ce fac pocainta; a treia cerere iara§i este
pentru noi inline; iar aceasta cerere o rostesc copiii cei neprihaniti ai poporu-
lui, care se roaga lui Dumnezeu pentru mila. Pentru cei ce au savir§it pacate
multe §i care au nevoie de mustrare ne rugam lui Dumnezeu noi preotii dupa
ce noi in§ine ne-am osindit pacatele noastre. Pentru noi insa se roaga copiii,
pentru ca imparatia cerurilor este a acelora care sint nevinovati ca ei. Aceasta
arata ca mai cu seama aceia care sint nevinovati si smeriti ca §i copiii, aceia pot
sa se roage lui Dumnezeu pentru cei pacato§i. Cita mila, cita iubire de oameni
aduce de la Dumnezeu aceasta taina a milosteniei o §tiu cei care fac milostenie
a§a cum o cere Dumnezeu. §i tu, dar, cind miluie§ti dupa puterile tale pe
vreun om, inchide u§ile casei tale! Sa §tie ca miluie§ti numai eel pe care-1
miluie§ti; §i, daca se poate, nici acesta. Dar daca la§i u§ile deschise, trimbitezi
taina. Gindeste-te ca te osindeste chiar aceia caruia ii ceri sa te slaveasca; de iti
este prieten, te osinde§te in cugetul lui; de iti este dusman, isi bate joe de tine
fa^a de alti oameni. Capeti cu totul altceva de ce doreai. Dore§ti sa-ti spuna:
„Ce milostiv e!", dar el nu-ti va spune asta, ci: „Cit de draga ii este slava
dejarta! Cum cauta sa placa oamenilor!" §i inca alte ocari cu mult mai grele ca
acestea. Dar daca ascunzi taina va spune despre tine cu totul alte cuvinte: „Cit
de mult iube§te pe oameni! Cit e de milostiv!" Fii incredintat ca Dumnezeu nu
lasa ca milostenia ta sa ramina ascunsa; daca tu o ascunzi, o face cunoscuta
Dumnezeu; atunci mai mare e minunea, mai mare e ciftigul.

Milostenia deci facuta de ochii lumii nu ne aduce slava. Cu cit ne sirguim
§i ne silim sa dobindim mai multa slava, cu atit sintem mai lipsiti de slava. Nu
numai ca nu dobindim slava de om milostiv, ci nume rau; §i pe linga aceasta
suferim §i mare paguba.

Pentru toate aceste pricini, sa nu umblam dupa slava lumii; sa dorim
numai slava lui Dumnezeu. A§a vom dobindi si slava aceasta de aici §i ne
vum bucura ^i de bunatatile cele ve^nice, cu harul §i cu iubirea de oameni a
Doniiiului nostril Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXII

„Atunci Iisus a grait multimilor §i ucenicilor Lui, zicind:

„Pe scaunul lui Moise aii §ezut carturarii §i fariseii.

Deci toate cite va vor zice sa faceti, faceti;

dar dupa faptele lor sa nu faceti" 1

I

- Cind „atunci"?

- Dupa ce a spus cuvintele de mai inainte; dupa ce a inchis gura
fariseilor; dupa ce n-au mai indraznit sa-L ispiteasca; dupa ce a aratat ca
rautatea lor e de nevindecat.

§i pentru ca vorbise de Domn §i de Domn, revine iarasi asupra legii.
Poate insa ca cineva mi-ar spune:

- Dar legea n-a spus a§a, ci: „Domnul Dumnezeul tau este un sineur
Domn" 2 .

- Da! Dar Scriptura numeste lege intreg Vechiul Testament. Hris-
tos graieste a§a pentru a arata ca este un perfect acord intre El §i Tatal.
Daca I-ar fi potrivnic, ar grai lucruri potrivnice legii; dar asa, cere sa se
respecte atit de mult legea, incit porunceste sa se pazeasca legea chiar
daca invatatorii de lege sint niste stricati. Tot acum vorbeste si despre
viata §i despre purtarea in viata, pentru ca viata stricata si dragostea de
slava au fost mai ales pricina necredintei fariseilor. A^adar, pentru a
fndruma pe calea cea dreapta pe ascultatorii Sai, le porunce§te cu tarie
sa nu dispretuiasca pe invatatori §i nici sa nu se ridice impotriva preoti-
lor; ca aceasta mai cu seama contribuie in primul rind la mintuire. Hris-
tos insa nu da numai o astfel de porunca, ci o si indeplineste. Invatatorii
§i preotii iudeilor erau intr-adevar niste stricati; dar Hristos nu-i da jos
de pe scaunele lor de cinste. Cu aceasta le face si mai mare osinda, iar
ucenicilor nu le da pricina de neascultare. §i ca sa nu poata spune
nimeni: „Am fost un trindav, pentru ca dascalul meu a fost stricat",
Hristos le ia si aceasta scuza. Deci Hristos ii lasa pe carturari si pe farisei
in posturile lor inalte, desi erau ni§te rai. Cu toate ca le adusese atitea
invinuiri, totusi spune: „Toate cite va vor zice sa faceti, faceti; ca nu sint ale
lor cuvintele ce le spun, ci ale lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a

1. Matei 23, 1-3.

2. Deut. (i, 4.

820 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

legiuit prin Moise". Uita-te cit de mult il respecta Hristos pe Moise! §i,
pentru a arata din nou acordul Sau cu Vechiul Testament, spune ca cin-
stea pe care o au invatatorii si preotii o datoreaza lui Moise, ca „§edpe
scaunul lui Moise". §i pentru ca n-a putut sa-i faca vrednici de credinta pe
temeiul vietii lor, ii face vrednici de credinta pe temeiul faptelor care le
mai ingaduie asta, adica al scaunului pe care stau si al succesiunii.
Cind ll auzi pe Hristos spunind: „toate " sa nu intelegi prin acest
cuvint toata legiuirea Vechiului Testament, de pilda poruncile cu pri-
vire la mincaruri, cele cu privire la jertfe si toate acele porunci aseme-
nea acestora. Cum putea sa vorbeasca Hristos de respectarea acestor
porunci cind El le desfiintase mai inainte? Prin cuvintul „toate", Hristos
intelege acele porunci ale Vechiului Testament care ne dau reguli de
purtare, care ne fac mai buni, care sint de acord cu poruncile Noului
Testament, care nu ne lasa sa mai fim sub jugul legii.

- Dar pentru ce Hristos n-a legiuit acestea pe temeiul legii harului,
ci pe temeiul legii lui Moise?

- Pentru ca nu era inca timpul ca inainte de rastignire sa vorbeasca
deslusit despre ele. Dupa parerea mea insa, in afara de aceasta, Hristos
a spus acele cuvinte si pentru a rindui mai dinainte si altceva. Hristos
avea sa invinuiasca pe carturari §i pe farisei-, si ca nu cumva oamenii
simpli sa creada ca face asta pentru ca umbla dupa scaunul lor sau
pentru ca ii uraste, de aceea indeparteaza mai intii o astfel de banuiala
§i apoi incepe sa-i invinuiasca.

- Dar pentru ce ii mustra pe carturari si farisei? Pentru ce vorbeste
indelung impotriva lor?

- Ca sa fereasca multimile de a cadea in pacatele fariseilor §i cartu-
rarilor. Ca nu-i acelasi lucru a opri de la rau cu a arata pe cei ce paca-
tuiesc, dupa cum nu-i acela§i lucru a indemna spre fapte bune cu a
aduce in mijloc pe cei ce savirsesc binele. De aceea si spunea mai
dinainte: „Dar dupafaptele lor sa nufaceti". Se slujeste de acest mijloc de
indreptare ca oamenii sa nu creada ca trebuie sa §i faca ce fac ei, odata
ce trebuie sa-i asculte; si astfel aparenta lor cinste ajunge invinuire.
Poate fi, oare, un mai mare ticalos decit un dascal care i§i mintuie uce-
nicii cind acestia se feresc sa faca ce face el? Prin urmare, cinstea, care
parea a fi pentru ei o cinste, este de fapt cea mai mare acuzatie, ca prin
via^a lor strica pe cei care ii imita. De aceea §i Hristos ii acuza pe cartu-
rari si farisei. Dar nu numai pentru atita, ci si pentru a arata ca necre-
din^a lor de mai inainte si rastignirea pe care au savirsit-o mai tirziu nu se da-
toreaza Celui rastignit, Celui Care n-a fost crezut, ci nerecunostintei lor.

Priveste de unde Isi incepe Hristos invinuirile si de unde le inmul-
^e§te! Ca spune:

OMII.I) I .A MATH 821

„Cd zic, dar nu fac" 3 .

Orice om care calca legea merita sa fie pedepsit, dar mai ales eel
care-i pus sa inve^e pe altii este drept sa fie pedepsit indoit si intreit; o
data, pentru ca el calca legea; a doua oara, pentru ca, fiind dator sa
indrepte pe ceilal^i, §chioapata; de aceea este vrednic de o pedeapsa §i
mai mare din pricina slujbei sale de cinste; a treia oara, pentru ca ii
strica pe ceilalti §i mai mult prin aceea ca, fiind invatator, savirseste ast-
fel de calcari de lege.

Apoi Hristos le aduce si alta invinuire: ca sint o povara pentru
supusii lor:

„Cd leagd sarcinigrele si cu anevoie depurtat §i lepunpe umerii oameni-
lor, iar ei nici cu degetul nu vor sa le miste" 4 .

Le spune ca savir§esc un indoit pacat: sint neiertatori cu cei de sub
conducerea lor, cerindu-le sa duca o viata aspra, iar lor isi ingaduie
toate libertatile. Un adevarat conducator de oameni trebuie sa fie cu
totul dimpotriva: sa fie neiertator cu el insusi si aspru judecator al fapte-
lor lui, iar cu cei de sub conducerea lui, iertator §i blind. Dar carturarii
§i fariseii faceau dimpotriva.

II

A§a sint toti cei care filozofeaza cu cuvintul: sint neiertatori §i
necrutatori, pentru ca nu §tiu cita greutate cere savirsirea faptelor bune.
Nu e mic pacatul acesta si nici nu le mar este putin vina de mai inainte.
Tu uita-mi-te cum le mare§te Domnul si aceasta vina. Ca n-a spus: „Nu
pot",ci: „Nuvor"; n-a spus: „Sa le poarte", ci: „Nici cu degetul sa le miste",
adica nici sa se apropie de ele, nici sa le atinga.

- Dar care sint faptele pe care le savirsesc fariseii si carturarii cu
draga inima si cu placere?

- Cele oprite!

„Cd toate faptele lor lefac, spune Domnul, ca sdfie vdzyiti de oameni" 5 .

Hristos a spus aceste cuvinte ca sa arate cit de ahtiati sint dupa
slava desarta; §i slava de§arta i-a pierdut. Mai inainte i-a invinuit ca sint
cruzi si trindavi; acum ii invinuieste ca sint innebuniti dupa slava.
Aceasta i-a departat de Dumnezeu; aceasta i-a facut sa lupte intr-o alta.
arena; aceasta i-a pierdut. Un atlet care cauta sa placa spectatorilor face
in fa£a spectatorilor acele exercitii care sint pe gustul lor. Daca face
exercitii in fata unor spectatori curajosi, cauta sa execute acele exercitii

'A. Matei 23, 3.

4. Matei 23, 4.

5. Malti 23, !>.

822 SFlNTUL 1QAN GURA de aur

care au nevoie de curaj; dar daca face exercitii in fata unor spectatori
nepasatori §i trindavi, ajunge §i el un trindav. De pilda: are spectatori
carora le place sa rida? Ajunge si el un mascarici, ca sa distreze pe specta-
tori! Are spectatori seriosi si cu judecata de filozofi? Cauta si el sa fie la
fel, pentru ca de aceleasi simtaminte sint insufletiti si cei care il aplauda.
Uita-te ca si acum Domnul ii invinuieste iarasi cu tarie, pentru ca
fariseii si carturarii nu faceau unele fapte cu un scop si altele cu alt scop,
ci toate pentru slava desarta. Invinuindu-i ca umbla dupa slava desarta,
le arata ca nu cauta slava desurta savir§ind fapte mari §i de neaparata
trebuinta - de altfel nici nu aveau, ci erau lipsiti de fapte mari -, ci fapte
mici si neinsemnate, dovezi si ele ale rautatii si pacatoseniei lor, cum
sint filacteriile si ciucurii de la haine.

„Cd isi latesc filacteriile lor §i-§i mar esc ciucurii hainelor lor" 6 .

- Ce sint filacteriile si ciucurii?

- Pentru ca iudeii uitau adesea binefacerile lui Dumnezeu, de aceea
Dumnezeu a poruncit sa scrie pe cartulii mici minunile Sale si sa si le
atirne de miinile lor. De aceea si spunea Dumnezeu in Deuteronom: ,J§i
le leagdpe ele safie semnpe mina ta §isdfie neclatite inaintea ochilor tai" 7 . Aceste
cartulii se numeau filacterii. Asa cum fac si acum multe femei care au
atirnata de git Evanghelia. Apoi, ca sa le aduca iarasi aminte de porun-
cile Lui, Dumnezeu a facut cu ei ceea ce fac adeseori multi oameni care
isi leaga degetul cu un petic sau cu un fir de lina ca sa nu uite ceva. Tot
asa si Dumnezeu a poruncit iudeilor, ca unor copii, sa-§i coasa de haine,
la marginea de la picioare, o fisie de pinza de culoare violeta, pentru ca
uitindu-se la ea sa-si aduca aminte de poruncile Lui 8 . Aceste fisii de
pinza se numeau ciucuri. La aceste lucruri erau cu mare luare aminte
carturarii si fariseii! Isi lateau bucatile de stofa in care aveau cartulii-
le acelea si-si mareau ciucurii de la haine! Dar aceasta este o nebu-
neasca dorinta de slava desarta. Pentru ce umbli, fariseule, dupa lauda
si cinste? Pentru ce-ti latesti filacteriile? Faci, oare, cu asta vreo isprava?
I^i foloseste la ceva? Cistigi ceva de pe urma lor? Dumnezeu nu-ti cere
sa-^i maresti ciucurii, sa-ti latesti filacteriile, ci sa-ti aduci aminte de cele
ce-a facut pentru tine. Daca nu trebuie sa umblam dupa. lauda si cinste
cind facem milostenie si cind postim, desi acestea sint fapte bune savir-
fite cu truda noastra, pentru ce te lauzi, iudeule, cu niste fapte care te
acuza mai ales de trindavie?

Dar carturarii si fariseii nu sufereau numai de aceste boli, ci §i de
altele. Ca spune Hristos:

(i. Matei 23, 5.

7. Deut. 6, 8.

8. Num. 1.5, 38-40.

OMll.il I .A MAi'K.I 823

tt Le place sd stea in caput mesei la ospefe si in scaunele cele dintii in sina-
gogi, sd fie salutati in piete §i sd fie numiti de oameni invdtdtori"".

Pe acestea chiar de le socotesti mici, totu§i pricinuiesc mari rele.
Ele au pierdut orase sj biserici. Si acum imi vine sa pling cind aud de
scaunele dintii si de salutari, cind ma gindesc la cite rele au dat ele na§tere in
bisericile lui Dumnezeu! Nu e nevoie sa va vorbesc acum de ele! Dar,
mai bine spus, cei mai in virsta nici n-au nevoie sa le afle de la mine.

Uita-mi-te in ce locuri a pus stapinire slava desarta pe sufletul car-
turarilor si fariseilor! Acolo unde li s-a poruncit sa nu umble dupa slava
desarta, in sinagogi, acolo unde se duceau sa-i invete pe altii! Sa
umblam dupa locurile din frunte la ospete nu pare a fi atit de rau; desi
chiar acolo invatatorul trebuie sa fie pilda, nu numai in biserica, ci pre-
tutindeni. §i dupa cum omul, oriunde s-ar arata, trebuie sa se vada ca se
deosebe^te de animale, tot a^a si invatatorul trebuie sa arate ca este
invatator §i cind graie^te §i cind tace si cind sta la masa §i cind face orice
altceva; trebuie sa se vada ca este invatator §i din mers §i din privire §i
din tinuta, intr-un cuvint din totul. Carturarii si fariseii insa erau de bat-
jocura pretutindeni; pretutindeni se faceau de ris, gindindu-se sa savir-
§easca acele fapte de care trebuiau sa fuga. Hristos spune ca: „le place";
daca „a-ti placea" e un pacat, cit de mare e „a face", cit de mare pacat e
umbletul dupa locurile din frunte §i straduinta de a le dobindi?

Ill

Hristos S-a marginit pina acum sa tina de rau pe carturari §i farisei
numai pentru pacatele lor mici si nefnsemnate, de care ucenicii Lui nu
aveau nevoie sa fie indreptati. Dar cind a fost vorba de pricina pacate-
lor, de dragostea de putere, de rapirea scaunului de invatator, atunci
Hristos aduce pacatul acesta in mijloc si cauta sa-1 dezradacineze din
sufletul ucenicilor Sai, poruncindu-le cu tarie. Ce le spune?

„Dar voi sa nu va numiti invatatori" 10 .
Apoi adauga si pricina:

„Cd unul este Invatatorul vostru; iar voi toti sinteti frati" 11 .

Nimeni n-are ceva mai mult decit altul, ca nimeni nu-i ceva prin el
insu§i. De aceea §i Pavel spune: „Cine este Pavel? Cine este Apolon? Cine
este Chifa? Nu sint oare slujitori?" 72 N-a spus: „Invatatori".

Si iara§i:

9. Matei 23, 6-7.

10. Matei 23, 8.

11. Matei 23, 8.

12. / Cor. 3, , r ).

824 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

„Sd nu numiti pe nimeni tatd" 13 .

N-a spus aceasta ca sa nu numeasca „tatd"pe tatal lor, ci ca sa stie
pe cine trebuie sa-L numeasca in chip propriu „Tata". Dupa cum inva-
^atorul nu-i propriu vorbind invatator, tot asa nici tatal. Ca Dumnezeu
este pricina tuturora: si a invatatorilor si a tatilor.

$i iarasi adauga:

„Mri invdtdtori sd nu vd numiti, cd unul este Invdtdtorul vostru, Hristos" 14 .

N-a spus: „Eu". Dupa cum mai inainte a spus: „Ce vi separe de Hris-
tos?" 15 §i n-a spus: „Despre Mine", tot a§a §i acum.

Tare as dori sa intreb acum: Ce au de spus cei care sustin ca numai
Tatalui I se potrivesc cuvintele: „Unul" §i „Unul", §i il refuza Celui
Unuia-Nascut? Este Tatal invatator? Toti o vor spune si nimeni nu se va
impotrivi!

- Dar pentru ce atunci, mi se va obiecta, Hristos a spus ca unul este
lnvatatorul vostru, Hristos?

Dupa cum cind Hristos a spus ca i3 unul este Invdtdtorul' 'nu spune ca
Tatal nu este Invatator, tot asa si Tatal cind spune ca „unul este
Invdtdtorul" nu spune ca Fiul nu este Invatator. Cuvintele „unul" si
„unul" sint spuse pentru a deosebi pe Tatal si pe Fiul de oameni si de
intreaga create.

Asadar, dupa ce Hristos a indepartat boala slavei desarte si a vin-
decat-o, ii invata pe ucenici cum sa fuga de ea prin smerenie. De aceea
a si adaugat:

,Jar eel ce este mai mare intre voi sdfie slujitorul vostru. Cdci eel care se va
indlfa pe sine se va smeri, §i eel care se va smeri pe sine se va indlta" 76 .

Nimic nu egaleaza smerenia! De aceea Hristos le §i aduce adeseori
aminte ucenicilor de aceasta virtute; si cind a adus in mijlocul lor pe
copii 17 §i acum; iar cind pe Munte a inceput sa vorbeasca despre feri-
cire, cu smerenia a inceput 18 ; iar acum smulge din radacini mindria,
zicind : „ Cel ce se va smeri pe sine se va indlta ". Ai vazut cum ii duce pe uce-
nici intr-o directie cu totul contrara mindriei? Nu numai ca-i opreste de
a dori locurile cele din frunte, ci le porunceste sa umble dupa cele din
urma. „Asa iti vei putea indeplini dorinta!, spune Domnul. De aceea eel
care doreste cele dintii locuri trebuie sa umble dupa eel din urma loc;
caci eel care se va smeri pe sine, se va indlta".

13. Matei 23, 9.

14. Matei 23, 10.

15. Matei 22, 42.

16. Matei 23, 11-12.

17. Matei 18, 2-6.

18. Matei 5, 3.

OM1L1I LA MAI El 8^5

- Dar unde gasim noi aceasta smerenie?

- Vre^i 19 sa mergem iarasi in cetatea virtutii, la corturile sfintilor
monahi, adica in munti §i in vilcele? Acolo vom vedea aceasta inaltime
a smereniei. Acolo vom vedea cum se smeresc, §i in ce prive§te imbra-
camintea §i in ce privefte locuinta §i in ce prive§te slugile, oameni care
straluceau in lume prin slujbele lor inalte, oameni care sclipeau prin
luxul §i boga^ia lor. Prin tot ce fac §i-i inconjoara scriu smerenia lor, ca
si cum ar scri-o cu literele. §i cele ce hranesc mindria: imbracamintea
frumoasa, locuintele luxoase si stralucitoare, multimea slugilor care de
multe ori fac pe om de se mindreste chiar fara voia lui, toate acelea sint
acolo stirpite. Ei singuri isi aprind focul, ei i§i taie lemne, ei isi fac de
mincare, ei slujesc pe cei care vin la ei. Acolo nu auzi om care sa oca-
rasca, nu vezi om ocarit, nu-i om caruia sa i se porunceasca, nici om
care sa porunceasca, ci toti sint slugi §i fiecare spala picioarele straini-
lor; si in asta se iau la intrecere unii cu altii; §i fac asta fara sa cerceteze
cine e strainul venit la ei, nici daca e rob, nici daca e liber, ci tuturor le
spala picioarele. Acolo nimeni nu-i mare, nimeni nu-i mic.

- Dar atunci ce-i acolo? Amestec?

- Doamne fere§te! Ci cea mai buna rinduiala. Chiar de-ar fi cineva
mic, eel mare nu se uita la asta, ci eel mare se socote§te a fi mai mic
decit eel mic §i prin aceasta ajunge mai mare. Toti maninca aceea§i
mincare: §i cei ce slujesc si cei ce sint slujiti; toti se imbraca cu acela§i
fel de haina; toti loeuiese in acela§i fel de locuinte, toti due aceeafi
via^a. Acolo este mare acela care sare sa faca cea mai de jos slujba; nu se
aud acolo cuvintele: „al meu" si „al tau"; cuvintele acestea, pricina a
nenumarate lupte, sint izgonite dintre ei.

IV

Pentru ce te minunezi ca viata, masa §i imbracamintea lor este una,
cind si sufletul este unul in toti, nu numai in ce priveste fiinta sufletului
- ca aceasta e una in toti -, ci §i in ce prive§te dragostea? Cum ar fi, dar,
cu putin^a ca sufletul sa se mindreasca fata de el insu§i? Acolo nu-i nici
saracie, nici bogatie; nu-i nici slava, nici necinste! Cum ar fi, dar, cu
putin^a sa se strecoare printre ei mindria si ingimfarea? Sint §i mici §i
mari in ce prive§te virtutea. Dar, dupa cum am spus, nimeni nu se uita
la asta. Cei mic nu sufera ca are sa fie dispretuit, ca nici nu este cine sa-1
dispre^uiasca. Iar daca-1 dispretuieste cineva, apoi acela a invatat acolo
mai cu seama s3. fie dispretuit, sa fie batjocorit, sa fie socotit o nimica, §i

19. De aici incepe partea morala: Despre monahi. Monahii mai cu seamd practicd smerenia. Tre-
buie ca noi sd ne ducem des la locuintele acestor sfinfi, ca sd ne curdfim multele noastre pete sufletesti.

H2(i SI'lNTUI. IOAN CiURA l)K AUK

prin cuvinte si prin fapte. Monahii acestia traiesc numai printre saraci si
schilozi, iar mesele lor slnt pline cu astfel de oaspeti. De aceea si sint
vrednici de ceruri. Unul tamaduieste ranile celor bolnavi, altul calau-
zeste pe eel orb, iar altul sprijina pe eel schilod. Acolo nu vezi droaia de
lingusitori, nici de paraziti; dar, mai bine spus, monahii acestia nici nu
stiu ce-i linguseala. Ce i-ar putea face, dar, sa. se mindreasca? Toti sint
egali; de aceea le e si foarte usor sa alunge mindria din sufletul lor. Ega-
litatea aceasta dintre ei ii invata si pe cei ce se due la ei sa fie smeriti mai
mult decit daca i-ar sili cineva sa se smereasca. Dupa cum eel lovit si eel
ce se lasa a fi lovit il instruieste pe eel rau si obraznic care loveste, tot
asa si eel care nu umbla dupa slava, ci o dispretuieste, il instruieste pe
eel ambitios. Iar aceasta o fac cu indestulare monahii acestia. Pe cit de
mare e printre noi lupta dupa dobindirea locurilor din frunte, pe atit de
mare e printre ei lupta de a nu le dobindi, de a fugi de ele; isi dau multa
silinta sa cinsteasca pe altii cu prisosinta, si nu sa fie cinstiti de altii.
De altfel, chiar indeletnicirile lor ii fac sa fie smeriti si nu le inga-
duie sa se mindreasca. Spune-mi, se va ingimfa, oare, vreodata un om
care sapa pamintul, care uda gradinile, care sadeste legume si pomi,
care impleteste co§uri de nuiele, care tese pinza de sac sau care face o
alta munca la fel cu aceasta? Nu! Va suferi, oare, de aceasta boala un
om care traieste in saracie, care se lupta cu foamea? Nu! De aceea le e
foarte usor monahilor sa fie smeriti. Dupa cum in lume este greu sa fii
smerit si modest din pricina multimii celor care te lauda si te admira,
tot asa acolo e foarte usor. Monahul are de jur imprejurul lui numai pus-
tie; se uita cum zboara pasarile, cum se clatina copacii, cum adie vintul,
cum murmura piraiele cind cad din piatra in piatra. De unde, dar, sa se
mindreasca el, cind traieste intr-o atit de mare singuratate? Traiul
nostru insa, in mijlocul lumii, nu ne va fi o scuza a mindriei noastre. §i
Avraam a trait printre cananeeni si spunea: ,JLu sint pamint §i cenusa" 10 ;
si David a trait in mijlocul ostirilor sale si spunea: ,JLu sint vierme, §i nu
om" 2 '; la fel si Apostolul a trait in mijlocul intregii lumi si spunea: „Nu
sint vrednic sa m& numesc apostol" 22 . Ce mingiiere vom avea noi, dar, ce
cuvint de aparare, cind nu ne smerim, desi avem atitea exemple? Dupa
cum aceia sint vrednici de nenumarate cununi pentru ca au fost cei din-
tii care au mers pe calea virtutii, tot asa si noi sintem vrednici de nenu-
marate pedepse pentru ca nu sintem insufletiti de aceeasi rivna, desi
avem pildele celor dinaintea noastra, despre care ne vorbesc Scriptu-
rile, desi avem pildele acestea vii, pe care le admiram pentru faptele

20. Fac. 18, 27.

21. ft. 21, (i.

22. / Cor. 15, 9.

OM1I.11 I.A MATH |W7

lor. Ce po^i sa spui, daca nu te indrep^i? Ca nu §tii sa cite§ti, ca n-ai citit
Scripturile ca sa afli de virtutile barbatilor din vechime? Dar tocmai
pentru aceasta tu e§ti de vina; ca biserica e deschisa totdeauna, dar tu
nu intri in ea ca sa te imparta§e§ti din izvoarele cele curate ale Sfintelor
Scripturi. Dar daca nu cuno§ti din Scripturi pildele de virtute ale barba-
tilor celor du§i dintre noi, ar trebui sa vezi pildele acestea vii de virtute,
care traiesc in vremea noastra. Nu-i nimeni sa te duca la ei? Vino la
mine §i-ti voi arata eu locuintele sfintilor acestora! Vino §i invata ceva
folositor de la ei! Sint faclii ce lumineaza fata intregului pamint; sint
ziduri de aparare pentru ora§e. De aceea s-au dus in pustie, ca sa te
inveje §ii pe tine sa dispretuiesti zgomotul din lume. Ei, pentru ca sint
puternici, pot avea liniste chiar in mijlocul furtunii; tu insa, care e§ti
izbit din toate partile de valuri repetate, ai nevoie de lini§te, ai nevoie sa
rasufli putin. Du-te, dar, cit mai des la ei, pentru ca, prin rugaciunile §i
sfaturile lor, sa-ti cureti petele sufletului, ca sa duci §i aici pe pamint o
via^a plina de fapte bune §i sa ai parte §i de bunatatile cele viitoare, cu
harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin
Care §i cu Care Tatalui, slava, putere §i cinste, impreuna cu Sfintul
Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXIII

„Vai voua, carturari §i farisei fajarnici,

ca mincati casele vaduvelor §i de ochii lumii faceti

rugaciuni lungi; pentru aceasta mai mare osinda veti fua" 1

I

Prin aceste cuvinte Hristos ii tine de rau pe carturari si farisei
pentru lacomia lor. §i grozavia este ca nu-si umpleau stomacurile de pe
urma bogatilor, ci de pe urma vaduvelor; storceau si eel din urma ban
al unor femei care trebuiau ajutate. Hristos n-a spus atit: ca le
„mdnincd", ci ca le „mistuie". Este apoi mai cumplit si felul in care le
maninca averea spunind: „de ochii lumii faceti rugaciuni lungi". Orice
om care face rau este vrednic de pedeapsa; dar de mai mare pedeapsa
este vrednic omul care face rau sub masca evlaviei, eel care se foloseste
de credinta pentru a-§i acoperi rautatea.

- Dar pentru ce nu i-a indepartat Hristos din slujba lor?

- Pentru ca nu-I ingaduia inca timpul. De aceea ii lasa deocamdata
in slujba lor. Dar, prin cuvintele pe care le spune, desteapta poporul ca
sa nu se lase inselat de ei, sa nu se ia dupa dinsii din pricina dregatoriei lor.

Cind Hristos a spus: „Cite vd vor zice voud sd faceti, faceti" 2 , a aratat
cit de plina de pacate e viata carturarilor si fariseilor. A grait asa ca nu
cumva oamenii mai simpli sa creada ca trebuie sa faca ce fac carturarii
si fariseii.

„ Vai voud, cd inchideti impdrdtia cerurilor inaintea oamenilor! Cd voi nu
intrafi §i nici pe cei ce vor sd intre nu-i Idsati sd intre" 3 .

Daca te fnearei de pacate cind nu esti de folos celor din jurul
tau, ce iertare mai poti avea cind faci rau altora si cind impiedici
pe al^ii sa faca bine?

- Ce inseamna: „pe cei ce vor sd intre"?

- Adica pe cei ce ar putea sa intre in imparatia cerurilor. Cind trebuia
sa dea altora porunci, carturarii si fariseii faceau cu neputinta de purtat

1. Matei 23, 14.

2. Matei 23, 3.

3. Matei 23, 13.

OMIUI I.A MATKI 829

poverile acestor porunci; dar cind trebuia sa faca ei ceva din cele ce
aveau datoria sa faca, faceau cu totul dimpotriva: nu numai ca nu
faceau nimic, ci, ceea ce-i cu mult mai rau, stricau si pe altii. Ace§tia sint
asa numi^ii ciumati, oamenii care fac totul spre pierderea altora, care
fac altceva decit ce trebuie sa faca invatatorii. Ca misiunea dascalului
este de a mintui pe eel pierdut; a ciumatului, de a pierde pe eel ce vrea
sa se mintuie.

Apoi le aduce §i alta invinuire:

„Cd inconjurati marea §i uscatul ca sd faceti unprozelit; iar cind se face, il
faceti fiu al gheenei de doud ori mat mult decit voi" 4 .

Cu alte cuvinte Hristos le spune asa: „Nu ave^i grija de acest proze-
lit nici cind 1-ati dobindit de curind §i cu nenumarate oboseli. §i cu
' toate ca avem mai mare grija de cei pe care i-am dobindit de curind,
totu§i nici aceasta pe voi nu va face mai buni". Prin aceste cuvinte Hris-
tos le aduce doua invinuiri: una, ca nu sint de nici un folos pentru min-
tuirea oamenilor §i ca au nevoie de multa. sudoare pina sa ci§tige un om;
a doua, ca nu sint in stare sa pastreze pe eel dobindit. Dar, mai bine
spus, nu numai ca nu sint in stare, ci sint si niste tradatori, ca, prin viata
lor pacatoasa, il strica pe eel dobindit §i-l fac mai rau decit era. Ca uce-
nicul ajunge si mai rau cind vede ca are un astfel de dascal; ca nu se
opreste la rautatea dascalului lui. Cind dascalul este virtuos, ucenicul il
imita; dar cind e rau, il intrece din pricina u§urintei spre rau.

,Jl faceti, spune Hristos, fiu al gheenei", adica un adevarat iad. §i a
mai spus: ,J)e doua ori mai mult decit voi", ca sa-i infrico§eze si pe uceni-
cii lor, dar sa-i mustre §i mai aspru pe carturari §i farisei, pentru ca sint
dascali ai rautatii. §i nu se marginesc numai la atita, ci se straduiesc sa
sadeasca in sufletul ucenicilor lor si mai multa rautate; ca-i fac cu mult
mai rai de cum sint ei. Iar o fapta ca aceasta n-o poate face decit un
suflet cu totul stricat.

Apoi Domnul I§i bate joe de prostia carturarilor §i fariseilor, pentru
ca ei poruncesc sa fie nesocotite cele mai mari porunci.

- Cum asta? Doar mai inainte Hristos spusese cu totul altceva, ca
„leagd sarcini grele §i cu anevoie de purtat" 5 ?

- Dar faceau §i aceasta. Faceau totul ca sa strice pe cei de sub conduce-
rea lor; erau neinduratori cu poruncile mici si ingaduitori cu cele mari.

„Cd dati zeciuiald din izma si din mdrar §i ati Idsatpe cele mai grele ale
legii: judecata si mila §i credinta. Pe acestea se eddea sd le faceti, iarpe acelea sd
nu le Idsati" 6 .

4. Matei 23, 15.

5. Matei 23, 4.
(i. Matei 23, 23.

M(> SKlNTDI, IOAN CUKA l)K AUR

Aici pe buna dreptate le graieste Hristos: ca unde este zeciuiala
acolo este si milostenie.

- Dar ce rau faceau daca dadeau milostenie?

- Nu faceau nici un rau. Dar carturarii si fariseii nu dadeau miloste-
nie ca sa pazeasca legea. Nici Domnul nu spune sa nu dea zeciuiala. De
aceea acum le spune: „Pe acestea se cddea sa lefaceti, iarpe acelea sa nu le
Idsati". Dar cind a vorbit de cele ce spurca pe om si de cele ce nu spurca
pe om n-a mai grait asa, ci face deosebirea intre ce-i curat si ce-i necurat
si arata ca in chip necesar curateniei celei dinauntru ii urmeaza curate-
nia din afara 7 . Contrariul e cu neputinta. Cind prescriptiunile legii
poruncesc milostenia, Hristos trece peste ele fara sa vorbeasca despre
ele; §i pentru ca poruncesc milostenie, dar si pentru ca nu era venit tim-
pul sa se desfiinteze dea dreptul si lamurit prescriptiunile legale; dar
cind vorbeste de pazirea curateniilor trupesti, le desfiinteaza cu toata
claritatea. De aceea despre poruncile care au in vedere milostenia
spune: „Pe acestea se cddea sa le faceti, iar pe acelea sa nu le Idsati". Dar
despre poruncile cu privire la curatirile trupesti nu mai graieste asa.

- Dar cum?

„Cd voi curdtiti partea din afara apaharului §i a blidului, dar induntru
sintpline de rdpire §i de nedreptate. Curdtd partea dinauntru apaharului, ca
sd fie curatd §i cea dinafard" 8 .

A luat ca pilda niste lucruri cunoscute si familiare oricarui om:
paharul si blidul.

II

Apoi, pentru a arata ca nu avem nici o paguba de nesocotim curati-
rile cele trupesti, dar sintem foarte aspru pedepsiti de nu ne ingrijim de
curatenia sufletului, adica de virtute, a numit curatirile cele trupesti
„ftntar" - ca tintarii sint mici si de nimic -, iar curatenia sufletului
„cdmild", ca este de cea mai mare insemnatate. De aceea si spune:

„Voi care strecurati tintarul si inghititi cdmila" 9 .

Curatirile cele trupe§ti au fost legiuite in vederea curateniei sufle-
testi, in vederea milei si a judecatii. Deci n-avem nici un folos cind sint
indeplinite numai poruncile cu privire la curatirile trupesti. Cind porun-
cile cele mici au fost date in vederea poruncilor celor mari, nu folosesti ni-
mic daca le nesocotesti pe cele mari si le pazesti numai pe cele mici. Ca nu
stau poruncile cele mari in urma celor mici, ci negresk cele mici in

7. Matei 15, 1-20.
H. Matei 23, 25-26.
<>. Matei 23, 24.

OMII.ll l,A MATI.I H31

urma celor mari. Hristos a spus aceste lucruri ca sa arate ca chiar
inainte de venirea harului nu aceste curatiri trupesti erau indatoririle de
capetenie, nici nu erau cele ce trebuiau neaparat indeplinite, ci altele
erau cele ce se cereau. Daca asa stateau lucrurile inainte de venirea
harului, apoi cu atit mai mult sint cu totul nefolositoare aceste curatiri
trupesti acum cind ni s-au dat porunci atit de inalte. Acum nimeni nu
trebuie sa le mai indeplineasca. Raul ramine rau in orice imprejurare,
dar mai cu seama atunci este rau cind socotesti ca nici n-ai nevoie de
indreptare; si este inca si mai cumplit raul cind, rau fund, socoti ca mai
po£i indrepta si pe altii. Lucrul acesta vrea sa-1 arate Hristos cind ii
numeste pe carturari si pe farisei calauze oarbe 10 . Daca este cea mai
mare nenorocire si ticalosie ca un orb sa creada ca nu are nevoie de
calauza, gindeste-te in ce prapastie ii duce pe altii cind el vrea sa le fie
calauza! Hristos spunea aceste cuvinte ca sa arate cit de ahtiati dupa
slava sint carturarii si fariseii, ca sa arate cit de puternica e furia bolii
lor. Pricina tuturor pacatelor lor era dorinta lor de a face totul de ochii
lumii. Aceasta i-a indepartat si de credinta; aceasta i-a facut sa nesoco-
teasca adevarata virtute si sa se indeletniceasca numai cu curatirile cele
trupesti, nesocotind curatia sufletului. De aceea Hristos, calauzindu-i
pe carturari si pe farisei la adevarata virtute si la curatia sufletului, le
aminteste de mila, de judecata si de credinta. Acestea tin viata noastra,
acestea ne curatesc sufletul: dreptatea, milostenia, iubirea de oameni §i
adevarul. Dreptatea si iubirea de oameni ne fac sa fim iertatori; nu ne
lasa same purtam cu asprime si fara indurare cu cei ce pacatuiesc - iar
cu aceasta avem un indoit cistig: ajungem si milostivi si dobindim si noi
multa mila de la Dumnezeul universului -, ne fac sa suferim impreuna
cu cei ce sint in nenorociri si sa le luam apararea; dreptatea la rindul ei
nu ne lasa sa fim inselatori si vicleni.

Nici cind a spus: „Pe acestea se cddea sa lefaceti, iar pe acelea sa nu le
l&sati", Hristos nu le-a spus ca sa arate ca trebuie sa indeplinim pre-
scriptiile legii - Doamne, fereste! -, aceasta am dovedit-o mai inainte;
nici cind a vorbit despre blid si despre pahar, spunind: „Curata partea
din&untru apaharului §i a blidului, ca sane curata si partea din afard", n-a
poruncit sa tinem seama de chitibusurile legii vechi, ci dimpotriva face
totul ca sa arate ca ele sint de prisos. N-a spus: „Curatiti partea din
afara", ci: „Partea dinduntru"; si negresit va fi curata si partea din afara.
De altfel, aici Hristos nu vorbeste de pahar si de blid, ci de suflet si trup,
numind trupul partea din afara, iar sufletul, partea dinauntru. Daca e
nevoie sa fie curata partea dinauntru a blidului, cu atit mai mult sufletul
tau! „Voi insa, le spune Hristos carturarilor si fariseii or, faceti dimpo-
triva! Paziti poruncile mici, pe cele din afara, si le nesocotiti pe cele mari,

10. Malti %\ 2\.

H32 _____ SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

pe cele dinauntru. De aceea paguba voastra este foarte mare, ca, soco-
tind ca a|i savirsit totul, nesocotiti pe celelalte; iar nesocotindu-le, nici
nu va mai dati osteneala, nici nu incercati sa le sava-siti".

Apoi ii tine iara§i de rau pentru umblatul lor dupa slava desarta,
numindu-i „morminte v&ruite si spunindu-le: ,fdtarnicilor". Ca slava
desarta este pricina tuturor relelor si pricina pieirii lor. Nu i-a numit
numai morminte varuite, ci a spus ca sint plini de necuratie si fatarie.
Spunea acestea ca sa arate pricina pentru care n-au crezut; n-au crezut
pentru ca sint plini de fatarnicie si nelegiuire. Mustrarea aceasta nu le-a
tacut-o numai Hristos, ci si profetii in repetate rinduri, mustrindu-i ca,
fund conducatorii lor, rapesc averile altora si nu judeca cu dreptate.
Mereu vei gasi pe profeti ca le spun s& lase la o parte jertfele si sa urma-
reasca dreptatea. Prin urmare nu sint o noutate pentru ei nici poruncile
lui Hristos, nici mustrarea Lui, dar nici imaginea mormintului. Profetul
a intrebuintat-o; dar nu i-a numit simplu: „mormint", ci: „groap& des-
chisd, gitlejul lor" 72 .

§i astazi 13 sint multi oameni la fel cu carturarii si fariseii. Se impo-
dobesc pe din afara, dar pe dinauntru sint plini de toata nelegiuirea. §i
astazi mare e grija si multe sint chipurile curatirii pe din afara; dar
pentru curatirea sufletului, nici o grija. Daca ai zgindari putin de tot
constiinta unui om, ai da peste gramezi de viermi, peste venin si peste
duhoare nespusa, adica poftele cele desfrinate §i rele care sint mai
necurate decit viermii.

Ill

Ca fariseii si carturarii sint asa nu-i atit de grozav, desi e grozav, dar
ca noi, care am fost invredniciti sa fim temple ale lui Dumnezeu, noi sa
ajungem dintr-o data morminte pline de atita duhoare, da, asta este cul-
mea ticaloseniei. Cit de mare ne e, oare, ticalosia cind ajunge mormint
locul unde locuieste Hristos, unde a lucrat Duhul Sfint, unde s-au savir-
sit atitea taine? Cite bocete si plinsete nu trebuie scoase cind madula-
rele lui Hristos ajung morminte pline de necuratie? Gindeste-te, omule,
ca te-ai nascut a doua oara, gindeste-te la darurile de care ai fost invred-
nicit; gindeste-te la haina ce-ai primit, ca ai fost facut templu de nesfari-
mat, ca ai fost facut templu frumos impodobit. N-ai fost impodobit cu aur,
nici cu margaritare, ci cu Duhul Sfint, mai de pret decit aurul si margaritare-
le. Gindeste-te ca nimeni nu zideste mormint in oras; asadar nici tu nu poti

11. Motet 23, 27.

12. Ps. 5, 9.

13. De aici incepe partea morala: Despre cei care se impodobesc; unit ca acestia se aseamdnd cu
mormintele. Mustrare celor care se uitd dupd femeile frumoase si mai cu seamd in bisericd. Aici si despre
cum si ne cdsitorim.

OMII.il I.A MATI.I 833

fi mormint in cetatea cea de sus. Daca nu-i ingaduit sa zidesti mormint
in oras, aici pe pamint, cu atit mai mult acolo. Dar, mai bine spus, chiar
aici pe pamint e§ti de risul tuturora daca plimbi un suflet mort; dar nu
numai ca esti de ris, dar mai fug si toti de tine. Spune-mi, nu s-ar da toti
la o parte, n-ar fugi toti de tine daca ai plimba de colo pina colo un
cadavru? Gindeste asa si de sufletul tau! E mult mai groaznic sa plimbi
prin lume un suflet omorit de pacate, un suflet stricat, decit un cadavru.
Cine va avea, dar, mila de un astfel de suflet? Nimeni! Cind tu nu ai
mila de sufletul tau, cum va avea mila de el un alt om cind tu te porti
atit de crud cu propriul tau suflet, ca un dusman, ca un vrajmas? Ce n-ai
face, oare, unui om care ar indrazni sa ingroape un mort acolo unde
dormi §i maninci tu? Tu insa ingropi sufletul tau mort nu acolo unde
maninci, nici acolo unde dormi, ci in biserica, intre madularele lui
Hristos, si nu te temi ca are sa cada de sus mii de trasnete si fulgere
pesta capul tau? Cum indraznesti, dar, sa pasesti in biserica lui Dumne-
zeu, in templul eel sfint, cind iese din tine o duhoare atita de grea? Ai
primi cea mai cumplita pedeapsa daca ai duce un mort in palatul impa-
ratesc §i 1-ai ingropa acolo. Gindeste-te ce cumplita, ce mare pedeapsa
vei primi pentru ca intri in biserica si umpli casa cea sfinta a lui Dumne-
zeu cu atita duhoare! Adu-ti aminte de femeia cea pacatoasa, care a uns
cu mir picioarele lui Hristos si a umplut toata casa cu bun miros 14 . Tu
insa faci cu totul altceva in casa lui Dumnezeu. Spui ca nu simti duhoa-
rea ce iese din tine? Dar asta mai ales e grozavia bolii; de aceea nici nu
te poti vindeca; esti mai bolnav decit cei care au rani pe trupurile lor,
de care nu te poti apropia din pricina mirosului greu ce iese din ranile
lor. Cei bolnavi de astfel de boli simt mirosul ranilor lor; boala lor nu
merita osinda, ci mila; boala ta insa, ura §i osinda.

Afadar pentru ca boala ta e mai grozava din aceasta pricina, adica
pentru ca nici nu-ti dai seama cum trebuie ca esti bolnav, haide, asculta
ce-am sa-ti spun, ca sa cunosti bine cit de mult te vatama boala.

Mai intii asculta ce spui cind inalti cintare de rugaciune catre Dum-
nezeu! Spui asu: „Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tdmiia inaintea Ta" 15 .
Cind din tine §i din faptele tale nu iese tamiie, ci mm si miros urit, ce
osinda nu meriti?

- Dar care e fumul acesta cu miros urit?

- lata care! Multi oameni vin la biserica ca sa se uite dupa femei
frumoase; altii, ca sa vada care copii sint mai frumo§i §i mai bine facuti
la trup. Nu e de mirare, oare, ca nu-i trasneste Dumnezeu, ca nu se scu-
funda pamintul sub ei? Da, faptele acestea sint vrednice de iad si de

14. I. tun 7, 37 :iH.
I. r >. I'y I 10, 2.

K34 SKlNTUl. IOAN (JURA DK AUR

trasnete; dar Dumnezeu, fiind indelung rabdator si mult milostiv, £§i
opreste deocamdata minia si te cheama sa te pocaiesti §i sa te indrepti.
Ce faci, omule? Te uiti in biserica dupa femei frumoase si nu te
cutremuri cind aduci o ocara atit de mare casei lui Dumnezeu? Crezi ca
biserica este casa de desfriu si de mai putin pret decit piata? In piata te
temi §i iti este ru^ine sa te uiti dupa femei, dar in biserica lui Dumnezeu,
unde Dumnezeu iti vorbefte si te ameninta pentru aceste fapte, faci des-
frinare §i savir§esti adulter chiar in timpul cind auzi sa nu faci acestea?
§i nu te cutremuri, nu te spaimintezi? Teatrele cele desfrinate va invata
sa va desfrinati; teatrele, aceasta ciuma cu anevoie de stirpit, aceste far-
mece pline de otrava, aceste curse cumplite pentru cei nepasatori,
aceasta pieire insotita de placere pentru cei neinfrinati. De aceea si pro-
fetul mustrind, zicea: „Nu sint buni nici ochii tai, nici inima ta" 16 . Ar fi mai
bine ca astfel de oameni sa fie orbi, ar fi mai bine sa fie bolnavi decit sa-si
foloseasca la aceasta ochii. Ar trebui sa aveti in suflelul vostru un zid
care sa va desparta de femei; dar pentru ca nu vreti sa ridicati in sufle-
tele voastre un astfel de zid, sfintii parinti au socotit ca trebuie sa va des-
parta de ele prin scinduri. Dar, dupa cum aud pe cei batrini spunind, in
vechime nu erau aceste despartituri intre barbati §i femei, ca „in Hristos
Iisus nu este nici parte barbateasca, nici parte femeiascd"" . Pe vremea apos-
tolilor barbatii stateau in biserica la un loc cu femeile; §i barbatii erau
barbati, iar femeile, femei; acum e cu totul dimpotriva: femeile au apu-
caturi de curtezane, iar barbatii nu sint intru nimic mai buni decit arma-
sarii furiosi. N-ati auzit din Faptele Apostolilor ca in camera cea de
sus erau amestecati barbati si femei si ca adunarea aceasta era vrednica
de cer? 18 §i pe buna dreptate, ca atunci femeile erau pline de intelep-
ciune, iar barbatii, de cuviinta §i cumintenie. Ascultati ce spune vinza-
toarea de porfira: „Dacd m-ati socotit credincioasd Domnului, intrati §i
rdmineti la mine!" 79 . Sa auziti pe femeile acelea care mergeau impreuna
cu apostolii, care aveau suflet de barbat, de Priscila 20 si de Persida 21 §i
de celelalte. Femeile de astazi se deosebesc tot atit de mult de aceste
femei pe cit se deosebesc barbatii de azi de barbatii de atunci.

IV

Pe vremea aceea femeile nu capatau nume rau nici cind mergeau
in calatorie; acum insa, de§i sint crescute §i stau in camerele lor, abia de

l(j. ler. 22, 17.

17. Gal. 38.

18. Fapte 1, 13-14.
11). Fapte Hi, 15.

20. Fapte 18, 2-18.

21. Rom. Mi, 12.

OMII.II l,A MAIKI H'A5

pot scapa de aceasta banuiala. Aceasta, din pricina ca se impodobesc,
ca traiesc in lux si desfatare. Pe vremea aceea femeile aveau o singura
grija: sa raspindeasca cuvintul Evangheliei; acum insa, sa fie imbracate
luxos, sa para frumoase si placute la chip. Asta e slava lor, asta e mintui-
rea lor! Cit despre faptele cele inalte si mari de virtute nici in vis nu se
gindesc la ele. Care femeie si-a dat silinta sa faca mai bun pe barbatul
ei? Care barbat s-a ingrijit sa indrepte pe femeia lui? Nimeni! Dimpo-
triva, toata grija femeii este umbletul dupa aurarii si giuvaiericale, dupa
haine luxoase, dupa celelalte impodobiri ale trupului, dupa marirea
averii; iar grija barbatului tot aceasta si altele mai multe; toate, griji
lumesti. Care om care vrea sa se insoare mai intreaba ce purtari si ce
crestere are fata pe care vrea s-o ia de sotie? Nimeni! Ci intreaba indata
de bani, de mosie, de cita avere are fata si ce fel de avere, ca si cum ar
avea de cumparat ceva sau de facut un contract obisnuit. De aceea si
numesc casatoria contract. Aud pe multi spunind: „S-a incheiat un con-
tract intre cutare si cutare", adica s-au casatorit. Ocarasc darurile lui
Dumnezeu; §i a§a se insoara §i se marita ca §i cum ar cumpara §i ar
vinde; iar contractele de incheierea casatoriilor se fac cu mai multa
grija decit contractele de vinzare-cumparare.

Aflati insa cum se casatoreau cei vechi §i faceti ca ei!

- Dar cum se casatoreau aceia?

- Se interesau ce purtari are fata, ce apucaturi, ce insu§iri sufletesti.
De aceea n-aveau nevoie de contracte, nici de garantia hirtiei si cerne-
lii. In locul tuturor acestora le era de ajuns purtarea miresei. Va rog,
dar, §i pe voi, nu umblati dupa bani si dupa avere, ci dupa purtari, dupa
bunatatea inimii. Cauta fata evlavioasa, fata cuminte! Aceste insusiri
sint mai bune decit nenumarate comori. De cauti pe cele ale lui Dum-
nezeu, le vei avea si pe cele din lumea aceasta; dar daca le nesocotesti
pe acelea si umbli dupa acestea, nici de acestea n-ai parte.

- Dar cutare, mi se spune, a ajuns bogat de pe urma femeii!

- Nu iti este rusine sa-mi dai astfel de exemple? Am auzit pe multi
spunind: „Mai bine sa ajung saracul saracilor, decit sa ajung bogat de
pe urma femeii!" Da! Ce poate fi mai neplacut decit o astfel de bogatie?
Ce poate fi mai amar decit aceasta buna stare? Ce poate fi mai rusinos
decit de a ajunge vestit pe aceasta cale si a se spune de toti: „Cutare a
ajuns bogat de pe urma femeii!" Nu mai vorbesc de neplacerile dinaun-
trul casei, care, vrind-nevrind, vin peste eel care s-a casatorit asa. Nu
mai vorbesc de infumurarea femeii, de slugarnicia barbatului, de certu-
rile dintre sot si sotie, de ocarile slugilor. Slugile ii spun in obraz:
„Sarac, coate goale, om de nimic, nascut din oameni de nimic! Ce a
avut cind a venit aici? Nimic! Nu i, oare, a stapinei noastre toata avc

HH() SKlNllil. 1QA.N (JURA UK AUR

rea?" Dar nu-ti pasa de aceste cuvinte! Nu-ti pasa ca nu esti om liber. §i
parazitii aud cuvinte mai grele decit acestea si nu se supara. Tot asa si
ace§ti barbati; ba, dimpotriva, se mai si falesc cu ru§inea lor. Cind le
spui ce se spune despre ei, iti raspund: „S-o due eu bine, sa-mi fie viata
dulce si placuta si poate sa ma si inabuse femeia!" O, diavole! Ce pro-
verbe ai raspindit printre oameni? Sint in stare sa distruga toata viata
unor astfel de oameni. Uita-te la aceste cuvinte dracesti si pierzatoare!
Sint pline de pierzanie. Aceste cuvinte nu spun altceva decit acestea:
„Sa nu-ti pese de cineva, sa nu-ti pese de dreptate! La pamint cu drepta-
tea si cu cinstea! Un singur lucru cauta: placerea! Te inabusa o astfel de
casatorie? Nu-i nimic, indrageste-o! Te scuipa toti cei care te intilnesc?
Iti arunca cu noroi in obraz, te alunga ca pe un ciine? Nu-i nimic!
Indura totul!" Un pore, daca ar avea grai omenesc, ar grai oare, altfel?
Ar grai, oare, altfel ciinii cei necurati? Dar poate ca nici porcii, nici cii-
nii n-ar rosti cuvintele pe care diavolul ii pune pe oameni sa le rosteasca
in nebunia lor. De aceea va rog, dati-va seama de grozavia acestor
cuvinte! Fugiti de astfel de proverbe! Culegeti proverbele cele din
Scriptura, cu totul potrivnice acestora.

- Care sint acestea?

- „Nu merge dupa pofia sufletului tdu §i pune friu poftelor tale" 22 . Iar
despre femeia desfrinata Scriptura spune cu totul altceva decit prover-
bele cele dracesti: „Nu te uita la femeia rea! Ca miere picura din buzple
femeii desfrinate, care indulcesc o clipa gitlejul tdu, dar maipe urmd le veigdsi
mai amare decit fierea §i mai tdioase decit sabia cea cu doud tdi$uri" 23 . Aceste
proverbe sa le auzim, nu pe acelea. Datorita acelor proverbe ajung
oamenii robi; datorita lor se nasc cuvinte slugarnice; datorita lor oame-
nii ajung animale necuvintatoare, pentru ca oamenii vor sa urmareasca
peste tot numai placerea. Da, datorita lor, datorita acestor proverbe
dracesti, care sint, si fara de cuvintele mele, prin ele insele de ris si de
batjocura. Intr-adevar, ce cistig mai ai de pe urma placerii odata ce
te-ai inabusit?

Incetati, dar, de a va mai face de ris! Incetati de a mai aprinde pe
capul vostru iadul si focul eel nestins! Sa privim, desi tirziu, asa cum tre-
buie la cele viitoare, indepartind ceea ce ne vatama lumina ochilor, ca
sa petrecem viata de aici cu buna-cuviinta, cu sfintenie si cu evlavie si
sa avem parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava in vecii vecilor,
Amin.

•22. Int. Sir. 18, 30.
2.1. Ihov. 5, 3-4.

OMILIA LXXIV

„Vai voua, ca ziditi mormintele profetilor

§i impodobiti mormintele lor §i ziceti:

„Daca am fi fost in zilele parintilor no'sfci,

n-am fi fost parta§i cu ei la singel'e profetilor" 1

I

Hristos nu spune: „Vai/"pentru ca fariseii si carturarii zidesc
mormintele profetilor, nici pentru ca osindesc pe parintii lor, ci pentru ca
si prin cele ce fac si prin cele ce spun savirsesc o fapta si mai rea,
deoarece se prefac numai ca-si osindesc parintii. Ca osindirea rostita de
ei era numai o fatarie o spune evanghelistul Luca: „Caie si incuviinlali
fapta si le ziditi si mormintele" 2 . „Vai voua", le spune Hristos, ca ziditi
mormintele profetilor, iar parintii vostri i-au ucis. Deci marturisiti si
incuviintafi faptele parintilor vostri; ca ei i-au ucis, iar voi le ziditi
mormintele"\ Prin aceste cuvinte Hristos le osindeste gindul cu care
zideau ei mormintele profetilor ca nu le zideau ca sa cinsteasca pe cei
ucisi, ci ca sa se laude cu aceste ucideri. Se temeau ca nu cumva prin
disparitia cu vremea a mormintelor sa se piarda §i dovada si amintirea
unei fapte atit de indraznete. Cu aceste ginduri zideau mormintele
profetilor; inaltau morminte stralucitoare, ca §i cum ar fi inaltat semne
de biruinta. Se impodobeau deci §i se faleau cu nelegiuirile parintilor lor.
Hristos le spune: „Nelegiuirile puse la cale de voi astazi arata ca si voi
sSvirsiti aceeasi fapta ca si parintii vostti. Chiar daca spuneti contrariul,
chiar daca-i osinditi, chiar daca ziceti, de pilda: „N-am fi fostparta$i cu
ei dac^ am fi trait in zilele lor", totusi vorbele voastre vadesc gindul
vostru! "Hristos a spus acestea in chip invaluit ca intr-o ghicitoare, dar
totusi le-a spus.

Dupa ce a spus: „§i ziceti: „Dac& am fi fost in zilele parintilor nostri,
n-am fi fostp&rtasi cu ei la singele profetilor" a adaugat:

„Asadar marturisiti voi insivZ ca sinteti Gti celor ce au ucis pe profeW*.

Dar are cineva vreo vina, mi s-ar putea spune, ca este fiul unui
uciga§, cind nu este parta§ la gindul tatalui sau?

1. Matei 23, 29-30.

2. Luca 11, 48.

3. Luca 11, 47-48.

4. Matei 23, 3 1 .

83K SFlNTUL lOAN GURA OK AUK

- Nu, n-are nici o vina. Dar Hristos le adreseaza aceste cuvinte
tocmai pentru a arata inrudirea dintre ei si parintii lor in ce private
rautatea. Asta o arata si prin cele ce spune mai departe, ca a adaugat:

„§erpi, pui de vipere!" 5

„Dupa cum puii de vipere, spune Hristos, seamana cu parintii lor
din pricina otravii ucigatoare din ei, tot asa si voi semanati cu parintii
vostri din pricina gindului vostru ucigas".

Apoi dupa ce a dezvaluit gindul carturarilor si al fariseilor, gind
necunoscut multimilor, Domnul Isi intemeiaza spusele Sale pe faptele
ce ayeau sa le savirseasca si pe care le vor cunoa§te mai tirziu cu totii.

Intr-adevar, dupa ce a spus: „A$adar marturisiti voi in$iva ca sinteti fiii
celor ce au ucis pe profeti", pentru a le arata ca vorbeste de inrudirea de
rautate cu parintii lor si ca minteau cind spuneau: „N- am fi fost partasi cu
ei", Domnul a adaugat:

„Umpleti, dar, §i voi masura parintilor vo§tri" 6 .

Negresit nu le porunceste sa faca asta, ci le arata mai dinainte ce are
sa se intimple, adica uciderea Lui. De aceea dupa ce i-a mustrat si le-a
aratat ca mint cind spun pentru a se apara ca „n-am fi fost partasi cu ei"
- intr-adevar, cind n-au crutat pe Stapin, cum ar fi crutat pe slugile Sta-
pinului? -, Domnul Se folose§te de ni§te cuvinte §i mai pline de dispret,
numindu-i serpi si pui de vipere §i le spune:

„Cum veti scdpa de osinda gheenei" 7 , cind indrazniti sa faceti aceste
fapte, cind le tagaduiti, cind va ascundeti gindul? Apoi ii mustra si in alt
chip, spunindu-le:

„Voi trimite la voi profeti, intelepti §i cdrturari; §ipe unii dintre ei ii veti
ucide §i-i veti rdstigni §i-i veti biciui in sinagogile voastre" 8 .

Ca sa nu spuna carturarii si fariseii: „Da, am rastignit pe Stapin, dar
vom cruta pe slugile Sale, daca vom trai pe vremea aceea", Domnul le
spune: „Iata va trimit si pe slugile Mele, profeti si ei; dar nici pe acestia
nu-i veti cruta". A grait a§a ca sa le arate ca nu e deloc ciudat sa fie ucis
de fiii acelora care au ucis pe prooroci, ca si ei sint niste ucigasi si niste
viclenij viclenia le umple sufletele lor si-i intrec pe parintii lor in nele-
giuiri. In afara de cele spuse le mai arata ca sint si tare iubitori de slava
desarta. Cind carturarii si fariseii spun: ,JDaca am fi fost in zilele parintilor
nostri, n- am fi fost partasi cu ei", apoi o spun ca sa se laude; filozofeaza
numai cu cuvintul, dar cu fapta fac cu totul altceva.

, r >. Matei 23, 33.

(i. Matei 23, 32.

7. Matei 23, 33.

H. Matei '23, 34.

OMI1.II l,A MATKI KM

„§erpi, put de viper e", cu alte cuvinte, copii rai din niste parinti rai si
mai rai decit cei ce i-au nascut. Le arata ca ei indraznesc sa faca nele-
giuiri mai mari decit parintii lor si prin aceea ca le savirsesc dupa nele-
giuirile savirsite de parintii lor, dar si prin aceea ca sint cu mult mai
cumplite decit nelegiuirile acelora, cu toate ca spun ca niciodata n-ar fi
facut astfel de fapte. Ei merg pina la sfirsit si pun cununa rautatilor.
Parintii lor au ucis slugile care venisera in vie; ei L-au ucis pe Fiul si pe
cei care i-au chemat la nunta 9 .

Domnul a spus toate aceste cuvinte carturarilor si fariseilor ca sa le
taie orice inrudire cu Avraam si ca sa le arate ca inrudirea aceasta nu le
aduce nici un cistig daca nu savirsesc faptele lui Avraam. De aceea a si
adaugat: „Cum veti scdpa de osinda gheenii, cind faceti fapte la fel cu cei
care au ucis pe profeti?". Cu aceste cuvinte le aduce aminte si de invi-
nuirile lui loan Botezatorul; ca si loan tot asa i-a numit; si el le-a amintit
de judecata ce va sa fie.

Dar pentru ca pe ei nu-i infricosa deloc judecata si iadul si din pricina ca
nu credeau, dar si din pricina ca iadul si judecata aveau sa fie mai tirziu,
Hristos ii infricoseaza cu pedepse pe lumea aceasta si le spune:

,J)e aceea lata Eu trimit la voi profeti §i carturari §ipe unii din ei ii veti
ucide, ii veti rdstigni §i-i veti biciui, ca sa, vindpeste voi tot singele drept varsat
pepdmint, de la singele lui Abel eel drept pina la singele lui Zaharia,fiul lui
Barahia, pe care l-ati ucis intre templu §i altar. Amin zic voud ca vor veni aces-
tea toate peste neamul acesta" 10 .

II

lata cu cite argumente cauta Hristos sa-i fereasca de pedeapsa ce-i
ameninta! Le-a spus: „Osinditi faptele parintilor vostri, pentru ca spu-
neti: „N-am fi fost pdrtasi cu ei"; iar cuvintele acestea ar fi fost indestula-
toare sa-i puna pe drumul eel drept. Apoi le-a spus: „Desi-i osinditi,
totusi si voi faceti fapte mai rele decit ei". §i aceste cuvinte ar fi fost
indestulatoare sa-i faca de rusine. In sfirsit le-a spus: „Faptele voastre nu
vor ramine nepedepsite". §i-i infricoseaza nespus amintindu-le de iad.
Dar pentru ca pedeapsa din iad avea sa fie pe lumea cealalta, i-a ame-
nintat si pe lumea aceasta cu pedepse, zicind: „Cd vor veni toate acestea
peste neamul acesta ". A adaugat si grozavia pedepsei, spunindu-le ca vor su-
feri niste pedepse cum n-au mai fost pe lume. Dar nu s-au facut mai buni.

Iar daca cineva m-ar intreba: „Pentru ce vor suferi niste pedepse
cum n-au mai fost pe lume?", ii voi raspunde ca au si savirsit nelegiuiri
cum n-a savirsit nimeni altul pe lume, ca nu s-au inteleptit din cele

i). Matei 21, :■).'■( -44; 22, 2-14.
10. Malti 2;(, 34 :«i.

840 SIlNllU, IQAN UURA OK AUR

petrecute in trecut. Sau n-ai auzit pe Lameh spunind: ,J)acd pentru Cain
r&zjbunarea vafi de §apte ori, apoi pentru Lameh rdzbunarea vafi de §aptezfici
de ori cite §apte" J7 ? Cu alte cuvinte, Lameh spune a§a: „Eu merit mai
mari pedepse decit Cain".

- Pentru ce?

- Desi Lameh n-a omorit pe fratele sau, totusi a fost pedepsit mai
cumplit pentru ca nu 1-a inteleptit pilda lui Cain. Acela^i lucru i\ spune
Dumnezeu si in alta parte: „Eu sint Cel Ce pedepsesc pe copii pentru pdcatele
pdrintilor, care Ma urasc pe Mine, pind la al treilea §i al patrulea neam" 12 .
Dumnezeu nu vrea sa spuna aici ca au sa fie pedepsiti altii pentru paca-
tele altora, ci ca vor suferi pe buna dreptate aceeasi pedeapsa ca si
inainta§ii lor, pentru ca nu s-au facut mai buni, desi au avut inaintea
lor pilde de pacatosi pedepsiti.

Uita-te ca la timp potrivit a pomenit Hristos de Abel, aratind ca si
uciderea lui Abel se datoreste tot invidiei. „Ce mai puteti spune, cartu-
rarilor si fariseilor? le graieste Hristos. N-ati stiut, oare, ce-a patit Cain?
A privit, oare, Dumnezeu cu liniste la cele ce s-au petrecut? Nu 1-a
pedepsit, oare, pe Cain cu cea mai cumplita pedeapsa? N-ati auzit cite
au patit parintii vostri care au ucis pe profeti? N-au fost dati la nenuma-
rate chinuri si munci? Pentru ce, dar, nu v-ati facut mai buni? Dar
pentru ce vorbesc eu de chinurile parintilor vo§tri si de cele ce-ati patit?
Tu, care osindesti pe parintii tai, pentru ce faci fapte mai rele decit ei? Voi
in§iva ati hotarit: „Pe cei rdi cu rdu ii va pierde!" Ce iertare veti mai avea
deci cind savirsiti astfel de fapte, dupa ce ati pronuntat o astfel de sentinta?

- Dar cine este Zaharia de care vorbeste Domnul?

- Unii spun ca este tatal lui loan Botezatorul; altii spun ca este un
profet; altii spun ca este un preot care avea doua nume, pe care Scrip-
tura il numea si Iodae. Tu insa uita-te la aceea ca nelegiuirea lor era
indoita. Nu numai ca omorau pe sfinti, dar ii omorau si in loc sfint.

Cu aceste cuvinte Hristos a infricosat si pe carturari §i pe farisei,
dar a mingiiat si pe ucenicii Sai, aratindu-le ca §i dreptii de mai inainte
de din§ii au suferit la fel. Pe carturari §i farisei ii infrico§a, prezicindu-le
ca dupa cum parintii lor au fost pedepsiti, tot a§a si ei vor suferi cele mai
groaznice pedepse. De aceea ii nume§te pe trimi§ii Sai „profeti, intelepti
p cdrturari", luindu-le cu asta carturarilor si fariseilor orice cuvint de
aparare. „Nu puteti spune, le zice Domnul, ca „ne-am smintit, pentru ca
ne-ai trimis la noi apostoli dintre pagini". Nu! V-ati purtat asa pentru ca
sinteti niste ucigasi, pentru ca vi-i sete de singe!" De aceea le-a si spus mai

11. Fac. 4, 24.

12. /«.}'. 20, 5.
\\. Malci 21, 41.

1)M1I,II I. A MATKI M I

dinainte: „Pentru asta trim.it profeti si cdrturari". Aceea§i invinuire le-au
adus-o to{i profetii, zicind: „Singiuri cu singiuri amestecd"' 4 si ca sint bar-
ba^ii singiurilor. De aceea Dumnezeu a poruncit in Vechiul Testament
sa I se aduca singe ca jertfa; a vrut sa arate ca daca singele de animale
este atit de pretios, apoi cu mult mai mult singele omului. Acest lucru il
spune si lui Noe: „Voi razjbuna tot singele vdrsat" 75 . §i poti gasi nenuma-
rate locuri asemanatoare in care Dumnezeu le porunceste sa nu ucida;
aceasta e si pricina ca le-a poruncit sa nu manince animale sugrumate.
O, iubire de oameni a lui Dumnezeu! Desi Dumnezeu stia de mai
inainte ca au sa ramina tot neindreptati, totu§i El face cele ale Lui. „Ii
trimit, spune Dumnezeu, desi stiu ca au sa fie ucisi!" Deci Hristos le
dovedeste si cu aceste cuvinte ca degeaba au spus: „N-am fi fast partasi
cup&rintii nostri". Ca si ei, carturarii si fariseii, au ucis pe profeti chiar in
sinagogi si n-au respectat nici locul, nici vrednicia persoanelor si nici
n-au ucis niste oameni oarecare, ci profeti si intelepti, ca sa nu-i mai
mustre. Prin profeti §i intelepti Hristos intelege pe apostoli si pe urmasii
acestora; ca multi din ei profeteau.

Apoi, voind sa le mareasca frica, spune: ,fimin, amin zic voua, ca vor
veni acestea toate peste neamul acesta ". Cu alte cuvinte spune asa: , z Voi
intoarce totul peste capetele voastre si Ma voi razbuna cumplit". Intr-
adevar, un om care a vazut multi pacato§i si nu s-a cumintit, ci savir-
§este §i el iarasi aceleasi pacate, si nu numai pe acelea, ci si altele cu
mult mai mari, este drept sa fie pedepsit mai greu decit aceia. Dupa
cum daca omul acela ar fi voit sa se faca mai bun, prin pildele celor de
dinaintea lui, ar fi avut mult de ci§tigat, tot a§a, pentru ca a ramas nein-
dreptat, merita o pedeapsa mai mare, ca n-a cules nici un rod, de§i s-a
bucurat de mai multa invatatura prin pilda celor care mai inainte au
pacatuit si au fost pedepsiti.

HI

Hristos isi indreapta, apoi, cuvintul catre Ierusalim, voind cu
aceasta sa invete tot pe ascultatorii Sai si spune:
Jerusalime, Ierusalime!" u

- Ce vrea sa spuna Domnul prin aceasta repetare a numelui
Ierusalimului?

- Vrea sa arate ca-I este mila de Ierusalim; ca-1 neferice^te §i
ca-1 iube§te mult. Ca fata de o iubita, iubita cu nesat, dar care are sa
fie pedepsita pentru ca a intors spatele iubitului, asa se justifica si Hris-

14, Osea 4, 2.
I. r >. Fac. <), (i.
I(i. Mutii X\, :\7.

H42 ShlNTUL IOAN GURA DE AUR

tos in fa|a Ierusalimului, vrind sa-1 pedepseasca. Asa face Domnul si in
profe^ie, cind spune: >r Am zis: „Intoarce-te la Mine si nu s-a tutors" ' 7 .

Apoi, dupa ce a chemat cetatea Ierusalimului, ii vorbeste si de cri-
mele ei.

„Care omori pe profeti si ucizi cupietrepe cei trimisi la tine; de cite ori am
voit sd adun pe fiii tdi §i n-ai voit" 18 .

Prin aceste cuvinte Hristos se justifica inaintea Ierusalimului si-i
spune: „Cu toate ca te-ai purtat asa, totusi Eu nu Mi-am intors fata de la
tine, n-am incetat a te iubi; chiar asa, am vrut sa te atrag spre Mine; nu o
data si de doua ori, ci de nenumarate ori. De cite ori am voitsd adun pe fiii
tdi, cum adund closca puii sdi, §i n-ai voit". A grait asa ca sa arate ca tot-
deauna din pricina pacatelor lor s-au risipit fiii Ierusalimului. Dragos-
tea Sa de Ierusalim o infati§eaza. Domnul prin imaginea clostii. Ca
inflacarata e dragostea clostii pentru puii ei! Imaginea aceasta a aripilor
este foarte des intrebuintata de profeti. O gasim si in Cintarea lui
Moise 19 si in Psalmi 20 . Prin aripi se arata acoperamintul lui Dumnezeu
si marea Lui purtare de grija. „Dar n-ati vrut!", le spune Domnul ierusa-
limlenilor.

,Jatd se lasd casa voastrd pustief 21 ,
adica lipsita de ajutorul Meu". Deci Hristos a fost acela Care si mai
inainte era in fruntea ierusalimlenilor; El i-a tinut, El le-a purtat de
grija; deci Hristos a fost Acela Care i-a pedepsit totdeauna. Acum le
pune inaintea ochilor o pedeapsa de care s-au temut totdeauna nespus
de mult; iar pedeapsa aceasta este pieirea totala a statului iudaic.

„Cd zic voud: De acum nu Md veti mai vedeapind cind veti spune: ,JSine-
cuvintat este Cel Ce vine intru numele Domnului" 22

§i aceste cuvinte sint cuvintele unui indragostit care iube§te tare,
care cauta sa-i miste nu numai cu cele petrecute in trecut si sa-i atraga,
ci si cu cele ce vor fi in viitor. Ca aici Hristos vorbeste de ziua viitoare a
celei de a doua veniri.

- Ce dar? Nu L-au mai vazut iudeii pe Hristos dupa ce a rostit
aceste cuvinte?

- N-a spus asta! Cind Domnul a spus: ,J)e acum"n-a, aratat momen-
tul in care a vorbit, ci tot timpul pina la rastignire.

Pentru ca fariseii si carturarii II acuzau totdeauna ca este impotriva
lui Dumnezeu si vrajmas lui Dumnezeu, Hristos ii indeamna sa-L

17. Ier. 3, 7.

18. Maui 23, 37.
Ii). Deut. IV2, 11.

20. Ps. Hi, 8; 54, (i; 60, 4; 62, 8; 90, 4.

2 1 . Matei 23, 38.

22. Matei 23, 39.

OMIIJI l,A MATKI K43

iubeasca; le arata ca este de acord cu Tatal si ca El este Cel Care a grait
prin prooroci. De aceea Se folose§te de aceleasi cuvinte ca §i profetii.
Prin aceste cuvinte Hristos a facut aluzie si la invierea Lui si la a
doua Sa venire. Le arata chiar celor care nu cred deloc in El ca atunci,
la a doua Sa venire, se vor inchina Lui negresit.

- §i cum le-a aratat?

- Facindu-le o multime de profetii: ca va trimite profeti; ca-i vor
omori; ca-i vor ucide in sinagogi; ca iudeii vor suferi cele mai groaznice
pedepse; ca va ramine casa lor pustie; ca vor indura necazuri si nenoro-
ciri cum n-au mai fost niciodata mai inainte. Toate aceste profetii erau
in stare sa-i convinga de a doua Lui venire chiar pe cei mai incapatinati
si pe cei mai chitibusari oameni. Sa-i intrebam pe acestia: A trimis Hris-
tos profeti §i intelepti? Au fost ace§tia uci§i in sinagogi? A ramas casa
lor pustie? Au venit toate acele pedepse peste neamul acela? Negresit!
Nimeni nu se va impotrivi. Asadar, dupa cum toate acestea s-au impli-
nit, tot asa se vor implini si celelalte profetii ale Lui; si atunci, la a doua
Sa venire, se vor inchina negresit inaintea Lui. Dar atunci orice cuvint
de aparare le va fi fara de folos, dupa cum fara de folos le-a fost cainta
pentru pieirea statului lor.

De aceea 23 sa facem fapte bune atit timp cit mai avem vreme. Ca
dupa cum iudeii n-au avut nici un folos ca au stiut mai dinainte de piei-
rea statului lor, tot asa si noi nu vom avea nici un folos daca ne caim de
rautatile noastre dupa ce plecam de pe lumea aceasta. Nu mai este
nevoie de capitan cind corabia s-a scufundat din pricina trindaviei lui §i
nici de doctor cind a murit bolnavul; dimpotriva, inainte de sfirsit e
nevoie de ei; atunci si capitanul corabiei si doctorul trebuie sa faca
totul, trebuie sa-si dea toata osteneala ca nici corabia, nici bolnavul sa
nu se primejduiasca §i nici ei sa nu se faca de rusine. Dupa ce au pierit si
corabia si bolnavul, totul e fara de folos. Asadar §i noi atita vreme cit
sintem bolnavi, cit sintem cu pacate, sa chemam doctorii, sa cheltuim
bani ca, ridicindu-ne din pacate, sa plecam sanato§i de pe lumea
aceasta. Sa aratam fata de noi insine, atunci cind sufletul ne este bolnav,
aceeasi purtare de grija ce-o aratam fata de slugile noastre cind le este
trupul bolnav. Desi noi sintem mai aproape de noi insine decit de slugi,
iar sufletele noastre ne sint mai de trebuinta decit trupurile slugilor,
totusi ar fi de dorit sa avem fata de noi insine tot atita grija cit avem de
slugi. Daca nu facem aceasta acum, apoi, dupa ce vom pleca de pe
lumea aceasta, nu ne mai poate fi de vreun folos orice cuvint de
aparare.

'2'.\. D<" aioi int'cpe partea moralS: Cind ni se imbolndveste sufletul trebuie sd mergem la doctorii
suflelesti en sa fhn povaluiti tie ei. lot aid si despre vamesi.

H44 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

IV

- Dar cine-i atit de ticalos, mi-ar putea spune cineva, incit sa nu se
ingrijeasca de el nici cit se ingrijeste de slugile lui?

- Da, aceasta-i de mirare: ca ne pretuim atit de putin, incit ne dis-
pretuim pe noi inline mai mult decit pe slugi. Cind slugile noastre sint
cuprinse de friguri, chemam doctori, le dam o camera deosebita si-i
silim sa ia doctoriile prescrise de doctori. Daca nu voiesc sa ia docto-
riile, ne suparam, punem alaturi de ei paznici care sa nu le ingaduie sa
faca ce poftesc. Daca doctorii spun ca doctoriile pe care le pregatesc ei
sint scumpe, consimtim sa le cumparam; si facem tot ce cer doctorii; si-i
platim pentru aceste retete medicale. Cind insa ne este bolnav sufletul -
dar, mai bine spus, nu este vreun timp cind sa nu ne fie bolnav -, nici
nu chemam doctor, nici nu cheltuim bani, ci ne purtam cu atita nepa-
sare fata de suflet ca si cum ar fi bolnav calaul, dusmanul sau vrajmasul
nostru. Nu spun lucrul acesta ca sa va tin de rau pentru grija ce-o aveti
de slugile voastre, ci ca sa va cer sa aveti si de sufletul vostru tot atita
grija.

- §i cum sa facem? as putea fi intrebat.

- Arata lui Pavel sufletul tau bolnav! Adu in casa ta pe Matei! Asa-
za-te linga loan! Asculta de la ei ce trebuie sa faca un bolnav ca tine! Ei
iti vor spune negresit si nu vor tine tainuite sfaturile lor. Ei n-au murit,
ci traiesc si graiesc.

Nu-si da seama sufletul tau ca e cuprins de friguri? Sileste-1 tu! Des-
teapta-i cugetul! Adu inaintea lui pe profeti! Acestor doctori nu trebuie
sa le dai bani; nici nu cer plata pentru osteneala lor, nici pentru docto-
riile ce le pregatesc. Te silesc insa sa faci o cheltuiala. Sa dai milostenie!
In celelalte privinte iti dau ei tie bani; de pilda, cind iti poruncesc sa
traiesti in castitate, te scapa de o multime de cheltuieli zadarnice si
prostesti; cind iti poruncesc sa te lasi de betie, te fac mai bogat. Ai vazut
arta acestor doctori? Te fac sanatos si-ti mai dau si bani.

Asaza-te, dar, linga ei si afla de la ei ce boala ai. De pilda: Ti-s dragi
banii si averile si le doresti cum doresc apa rece cei bolnavi de friguri?
Asculta ce sfat iti dau ei! Dupa cum doctorul iti spune: „Daca nu-ti
stapinesti pofta, vei pieri si va veni peste tine cutare si cutare neno-
rocire, tot asa si Pavel iti spune: „Cei ce voiesc sa se imbogdteascd cad in
ispita si in cursa diavolului si in pofte nesocotite §i vdtdmdtoare, care cufundd
pe oameni in ruind si pierzare" 24 . Esti nerabdator? Asculta ce spune
Pavel: Jncd putin si Cel Ce vine va veni §i nu va zdbovi" 25 ; „Domnul este

24. / Tim. <i, !).

2. r >. Ear. 10, H7.

OMII.II I. A MA1KI H4. r >

aproape, de nimic sd nu vd ingrijorati" 2b ; si iara§i: „Chipul lumii acesteia
trece" 27 . Ca un doctor, nu porunceste numai, ci si mingiie. Sj dupa cum
doctorii izvodesc altceva in locul apei reci poftite de bolnavi, tot asa si
Pavel indreapta pofta ta in alta parte. Te intreaba: „Vrei sa te imboga-
|;esti? Imbogateste-te in fapte bune! Doresti sa stringi comori? Nimeni
nu te impiedica! Numai stringe-le in ceruri!" §i dupa cum doctorul iti
spune ca apa rece e vatamatoare dintilor, nervilor si oaselor, tot asa si
Pavel iti spune mai pe scurt, - ca ii place sa graiasca pe scurt -, dar cu
mult mai deslusit si mai puternic: „Rdddcina tuturor relelor este iubirea de
argint" 28 . De ce anume trebuie sa te folose§ti? Ti-o spune Pavel si pe
aceasta! De indestularea cu ceea ce ai in locul lacomiei si jafului. >r Este §i
un mare cistig, iti spune Pavel, indestularea cu ce ai unitd cu evlavia" 29 . Iar
daca acest sfat nu-ti place si doresti mai multe bogatii si inca nu intelegi
sa arunci pe toate cele de prisos, iti spune si tie, care esti asa de bolnav,
cum trebuie sa te folosesti de aceste bogatii: „Cei care se bucurd de avutii
sdfie ca §i cum nu s-ar bucura; cei care au, ca §i cum n-ar avea; §i cei ce sefolo-
sesc de lumea asta, ca §i cum nu s-ar folosi" 30 . Ai vazut ce doctorii iti pres-
crie

?

Vrei sa-ti aduc pe linga Pavel si pe alt doctor? Sint de parere ca da,
pentru ca acestia nu sint ca doctorii de trupuri, care adesea se iau la
intrecere intre ei spre pieirea bolnavului. Nu sint asa; ca urmaresc insa-
natosirea bolnavilor, nu ambitia lor. Sa nu te temi, asadar, de multimea
doctorilor. In toti vorbeste unul: Invatatorul Hristos!

V

lata, intra iarasi un alt doctor la tine si-ti graieste lucruri grele
despre aceasta boala. Dar mai bine spus iti graie§te prin el Invatatorul.
„Nu puteti sluji §i lui Dumne&u §i lui mamona!" 31

- Da, mi se poate spune. Dar cum vor fi acestea? Cum putem pune
capat poftei? Trebuie sa ne-o spuna si pe aceasta! Cum o vom §ti?

- Asculta-L pe Invatator si El ti-o spune: „Nu vd adunati comori pe
pdmint, unde moliile si rugina le stricd si undefurii le sapd §i lefurd" 32 . Ai
vazut ca prin locul unde stau aceste comori si prin cei care le vatama iti
muta pofta aceasta de aici de pe pamint si ti-o tintuieste in cer, unde nici o
comoara nu poate fi jefuita? Hristos iti spune: „Daca-ti muti avutia acolo,

26.

Filip.

4,

5-6.

27.

I Cor.

7,

31.

28.

I Tim.

6.

, 10.

29.

I Tim.

6.

, 6.

30.

1 Cor.

7,

30,

:u.

Malei

fi,

24.

:i2.

Malii

(i.

I!>.

31.

H4(> SllNTUI, IOAN UURA UE AUR

unde nici molia, nici rugina nu o strica, unde nici furii nu o sapa si
n-o fura, vei alunga aceasta boala si vei aduna sufletului tau mare
bogatie.

Dupa ce ti-a grait asa, iti mai da si pilde, ca sa te inteleptesti. §i
dupa cum un doctor infricoseaza pe bolnav si-i spune: „Cutare bol-
nav a murit pentru ca a baut apa rece", tot asa si Doctorul nostru iti
da ca pilda un bogat care e bolnav, dar doreste sa traiasca §i sa fie
sanatos; nu poate insa. dobindi nici una nici alta din pricina ca e sta-
pinit de lacomie si pleaca pe lumea cealalta cu mina goala 33 . Dupa
aceasta iti da iarasi o alta pilda, pe un bogat care se pirjolea de sete
si nu putea avea nici o picatura de apa 34 . Apoi Hristos, pentru a-ti
arata ca poruncile Lui sint u§oare, iti spune: „Uitati-va la pdsdrile ceru-
lui" 35 . Dar, ingaduitor fiind, Invatatorul nostru nici pe bogati nu-i lasa
sa se deznadajduiasca. Le spune: „Cele ce nu sint cuputinta la oamenisint
cuputinta la Dumnezeu" 36 . Chiar daca esti bogat, Doctorul poate sa te
vindece. Nu nimiceste bogatia, ci inrobirea ta de avutii, patima zgir-
ceniei.

- Dar cum se poate mintui eel bogat?

- Daca face comune averile sale cu cei saraci, ca Iov de pilda;
daca-si alunga din suflet dorinta de mai mult, daca cheltuielile nu-i
depasesc necesarul.

Pe linga aceste pilde iti mai da si pilda vamesului, care era sta-
pinit cumplit de frigurile zgirceniei si lacomiei, dar s-a scapat iute
de ele. Cine-i mai lacom ca vame§>ul? §i cu toate acestea a ajuns sarac
de bunavoie, pentru ca a ascultat de poruncile Doctorului. Hristos avea
ucenici la fel cu noi, bolnavi de aceleasi boli pe care le avem si noi, dar
i-a insanatosit repede. Ni-i da pe toti ca pilda, ca sa nu ne deznadaj-
duim. lata vamesul acesta, care a scris aceasta Evanghelie! 37 Iarasi un
altul, §ef de vamesi, care a fagaduit sa dea impatrit decit a rapit si juma-
tate din tot ce avea, ca sa-L primeasca pe Iisus in casa lui 38 .

Iti sfiriie inima insa si poftesti cu patima bani si averi? „In locul
avutiilor tale ai avutia intregului pamint", iti spune Hristos. „Iti dau, iti
spune El mai departe, mai mult decit poftesti, ca iti deschid casele tutu-
ror bogatasilor din lumea intreaga, caci eel care a lasatpe tatal sau sau pe ma-
ma sa sau tarine sau case va lua insutit " 39 . Deci nu numai ca te bucuri de mai

33. Luca 12, 16-20.

34. Luca 16, 19-31.

35. Matei 6, 26.

36. Luca 18, 27.

37. Matei 9, 9.
3H. Luca 19, 1-9.
39. Matei 19, 29.

(IMII.II l,A MAIKI H47

multe avu^ii, ci i^i vei potoli desavirsit setea aceasta cumplita dupa avu-
^ii si vei indura totul cu usurinta; nu numai ca nu vei dori sa ai mai mult,
ci dimpotriva de multe ori nu vei dori nici cele de neaparata trebuinta.
De pilda, Pavel rabda de foame si se lauda mai mult cind statea nemin-
cat decit cind minca 40 . Un atlet, care lupta sa fie incununat, nu vrea sa
stea degeaba si sa trindaveasca; un negustor, care cistiga de pe urma
negotului pe mare, nu doreste sa stea fara de lucru. Asadar si noi, de
vom gusta cum trebuie din roadele cele duhovnicesti, nu vom mai
socoti ca sint ceva lucrurile de pe lumea aceasta, pentru ca vom fi stapi-
ni^i, da, de o prea buna betie, de dorinta bunatatilor celor viitoare. Sa
gustam, dar, din rodurile cele duhovnicesti, ca sa scapam si de zgomo-
tul celor din lumea aceasta si sa avem parte si de bunatatile cele vii-
toare, cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

40 Filip. 4, 11.

OMILIA LXXV

„§i ie§ind Iisus din templu Sa dus;

si s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca sal arate

cladirile templului; iar El raspunzind lea zis lor:

„Vedeti toate acestea? Amin, amin, zic voua! Nu va ramine

aici piatra pe piatra care sa nu se risipeasca" 1

Mai inainte Domnul spusese: „Se lasa casa voastra pustie" 2 si prezi-
sese ca vor veni o multime de nenorociri peste iudei; ucenicii, dupa ce
au auzit acestea, oarecum mirati, s-au apropiat de Hristos si I-au aratat
frumusetea templului; erau nedumeriti cum au sa piara atitea frumuseti,
atita bogatie si atita varietate arhitectonica. Acum Hristos nu le mai
vorbeste de pustiirea templului, ci prezice completa lui darimare. Le
spune: „ Vedeti toate acestea?Le admirati si va mirati de ele? Nu va ramine
piatra pe piatrd!"

Poate ca cineva m-ar intreba:

- Dar cum au ramas atunci ruinele templului?

- §i ce-i cu asta? Ruinele templului nu zadarjiicesc hotarirea Dom-
nului. Hristos a spus acestea pentru a arata pustiirea desavirsita sau a
templului sau a locului in care se afla templul. Sint insa parti din templu
care au fost distruse pina in temelii. In afara de acestea, putem sa spu-
nem ca pe temeiul celor ce s-au intimplat chiar cei mai circota^i oameni
trebuie sa se convinga ca vor pieri desavirsit si resturile de templu care
au mai ramas.

»§i, §e&nd El pe Muntele Mdslinilor, s-au apropiat ucenicii indeosebi,
Zicind: „Spune-ne noua cind vorfi acestea? §i care este semnul venirii Tale si al
sjirsitului veacului?" 3

Ucenicii s-au apropiat de El indeosebi, pentru ca aveau sa-L intrebe
despre aceste lucruri; doreau cu infocare sa afle ziua venirii Lui ca pofteau
tare sa vada slava aceea care era pricina a nenumarate bunatati.

1. Matei 24, 1-2.

2. Matei 23, 38.

3. Matei 24, 3.

OMII.I1 I -A MA'I'KI K49

Doua lucruri ll intreaba: intii, „Cind vorfi acestea?", cu alte cuvinte,
cind va fi distrus templul; si apoi: „Care estesemnul venirii Tale?". Evan-
ghelistul Luca spune ca I-au pus numai o singura intrebare: despre dis-
trugerea Ierusalimului 4 , pentru ca socoteau ca atunci va fi si venirea
Lui. Evanghelistul Marcu insa spune ca nu L-au intrebat toti despre sfir-
situl Ierusalimului, ci numai Petru si loan, pentru ca ei aveau mai multa
indraznire 5 .

- Ce le-a raspuns Iisus?

„ Vedeti sd nu va amdgeascd cineva! Ca multi vor veni in numele Meu,
zicind: ,Ji,u sint Hristos" si pe multi ii vor amdgi. Veti auzi de r&zboaie si de
vesti de r&zboaie. Vedeti sd nu va spdimintati; cd trebuie sdfie toate acestea; dar
incd nu-i sfirsitul" 6 .

Ucenicii cind au auzit de pedeapsa ce avea sa vina asupra Ierusali-
mului o socoteau ca o pedeapsa care nu-i privea; socoteau ca ei au sa fie
in afara de orice tulburare; visau numai bunatati si se asteptau sa-i
intimpine cit de curind aceste bunatati. De aceea Hristos le prezice
iarasi greutati si necazuri; ii face sa fie gata de lupta; le porunceste sa-si
indoiasca privegherea, ca nici sa nu fie amagiti de inselaciunea celor
care cauta sa-i insele si nici sa nu fie striviti de greutatea nenorocirilor
ce vor veni. „Indoit va fi razboiul, le spune Domnul; veti avea de luptat
si cu inselatorii si cu dusmanii. Dar razboiul cu inselatorii este cu mult
mai cumplit pentru ca ataca intr-o vreme cind starile de lucruri sint tul-
buri si amestecate si cind oamenii sint infricosati si ingrijorati". Intr-adevar
mare a fost atunci tulburarea! Imperiul roman era in floarea puterii lui;
orasele erau cucerite unele dupa altele; ostirile si armele erau in mis-
care; se credea cu usurinta orice. Hristos insa le-a vorbit numai de raz-
boaiele din Ierusalim, nu de razboaiele din afara Palestinei, de pe intin-
sul pamintului. Ce i-ar fi interesat pe ucenici razboaiele din alte parti?
De altfel Hristos nici n-ar fi spus o noutate daca ar fi vorbit de nenoroci-
rile din lumea larga, cind stiut este ca astfel de nenorociri se intimpla
totdeauna. Razboaie, rascoale si lupte au fost si mai inainte; dar Hristos
le vorbeste de razboaiele iudaice, care vor veni nu peste multa vreme.
Puterea romana era de altfel o grija pentru iudei. Hristos deci le prezice
si aceste razboaie, pentru ca si acestea erau in stare sa-i tulbure pe ucenici.
Le arata apoi ca si El ii va ataca pe iudei si va porni cu razboi impotriva lor;
nu le vorbeste numai de lupte, ci si de plagi trimise de Dumnezeu, foamete,
ciuma, cutremure, aratindu-le ca El a ingaduit ca razboaiele acestea sa vina
peste ei; mai mult, ca aceste razboaie nu sint ca razboaiele obisnuite de

4. Luca 21,7.
, r ). Marcu VA, 3.
(i. Matei 24, 4--(i.

H. r )() SHNTUl. ioan gurA de aur

mai inainte dintre oameni, ci razboaie pornite din urgie dumnezeiasca.
De aceea nu S-a marginit sa spuria c£ vor veni razboaie, nici ca vor
izbucni dintr-o data, ci ca vor fi insotite de semne. Dar ca sa nu spuna
iudeii ca sint de vina crestinii de toate aceste nenorociri, Hristos a
spus-o mai dinainte si a prezis si pricina nenorocirilor lor: ,^imin zic
voud, cd vor veni toate acesteapeste neamul acesta", ca sa le aduca aminte de
crima pe care o vor savirsi iudeii. Apoi, pentru ca sa nu socoteasca uce-
nicii Lui, la auzul acestui roi de nenorociri, ca are sa fie zdrobita predi-
carea Evangheliei, a adaugat: „Vedetisd nu vd spdimintati, ca trebuiesdfie
toate acestea", adica „toate cite le-am prezis. Atacul incercarilor n-are sa
puna capat spuselor Mele, ci va fi tulburare si zapaceala mare. Dar pre-
zicerile Mele nu vor fi clatinate cu nimic".

Apoi, pentru ca spusese iudeii or: „Nu Md veti mai vedeapina cindnu
vefi z}ce: ,JSinecuvintat Cel Ce vine intru numele Domnului" 7 , si pentru ca
ucenicii socoteau ca odata cu distrugerea Ierusalimului va fi si sfirsitul
lumii, Iisus le indreapta aceasta idee gresita si le spune: ,J)ar inca nu-i
sfir§itul". Ca banuiala ucenicilor era asta, pe care am spus-o eu, o afli
chiar din intrebarea lor. Caci ce-au intrebat? „Cind vor fi acestea?", cu
alte cuvinte: „Cind va fi darimat Ierusalimul?" si: „Care este semnul veni-
rii Tale si al sfir§itului veacului?"ilnstos insa n-a raspuns indata la intre-
barea aceasta, ci mai intii le-a vorbit de cele ce erau mai grabnice si pe
care trebuia sa le afle mai intii. Ca n-a vorbit indata nici de lerusalim,
nici de venirea Lui cea de a doua, ci de nenorocirile care asteptau la
usa. De aceea ii si face gata de lupta, spunindu-le: „Vedeti sa nu vd amd-
geasca cineva; cd multi vor veni in numele Meu zicind: ,JLu sint Hristos". Deci
dupa ce le-a trezit atentia ca sa asculte cuvintele Lui - ca le spusese:
„ Vedeti sd nu vd amdgeascd cineva " -, dupa ce i-a facut gata de lupta, dupa
ce i-a facut sa fie veghetori si dupa ce le-a vorbit mai intii de hristosii
mincinosi, atunci le vorbeste si de nenorocirile Ierusalimului; si, ca tot-
deauna, pe temeiul faptelor trecute ii incredinteaza de cele ce se vor
intimpla in viitor chiar pe cei mai grei de cap si mai circotasi.

II

Precum am spus mai inainte, prin razboaie si vesti de razboaie
Hristos intelege tulburarile ce vor veni peste iudei. Apoi, pentru ca uce-
nicii credeau ca dupa acel razboi va veni sfirsitul lumii, iata cum ii
intoarce de pe calea cea gresita, spunindu-le: ,JDar inca nu-i sfirsitul",
„cd se va scula neam peste neam si impdrdtie peste impdrdtie" 8 .

7. Matei 23, 39.

8. Matei 24, 7.

OMII.II I.A MATKI H/U

Vorbeste despre inceputurile nenorocirilor iudeilor.

„Dar toate acestea sint inceputul durerilor" 9 .
Adica al celor ce li se vor intimpla.

>r Atunci vd vor da pe voi la chinuri §i vd vor ucide" 10 .

La timp potrivit a vorbit si de necazurile ce vor veni peste ucenici,

f>entru ca necazurile sint mai usoare cind sint impartasite de toata
umea. Dar nu numai prin aceasta le usureaza necazurile, ci si prin
adaosul: ,J*entru numele Meu", ca a spus:

»Vetifi uriti de toti pentru numele Meu. Atunci se vor sminti multi si se
vor vinde uniipe altii; si se vor scula multi hristo§i mincinosi siprofeti minci-
nosi si vor amdgipe multi. §i dinpricina inmultirii fdrddelegii se va rdci dra-
gostea multora; dar eel care va rdbda pind la sfir§it, acela se va mintui" 11 .

Atunci e mai mare nenorocirea cind este si razboi intre cei de ace-
lasi neam; ca atunci multi ajung frati mincinosi. Ai vazut ca razboiul
este intreit din partea inselatorilor, din partea dusmanilor si din partea
fra|ilor mincinosi? lata ca si Pavel se plinge de aceleasi lucruri, spu-
nind: ,J)in afar a lupte, dinduntru temeri" 12 ; si: ,J*rimejdii intre fratii cei
mincinosi" 13 ; si iara§i: „Cd unii ca acestia sint apostoli mincinosi, lucrdtori
vicleni, care iau chip de apostoli ai luiHristos" 14 . Apoi iarasi, ceea ce-i mai
groaznic decit toate, e ca in nenorocirile acestea nu vor avea nici min-
giierea dragostei. Apoi, pentru a le arata ca pe omul curajos si rabdator
nimic din acestea nu-1 va vatama, le spune: „Nu va temeti, nici nu va
tulburati! Daca veti arata rabdarea cuvenita nu veti fi biruiti de nenoro-
ciri! Iar dovada lamurita este ca Evanghelia va fi propovaduita pe
intreaga fata, a pamintului. A§a ca voi veti fi mai presus de necazuri si
nenorociri". Dar ca sa nu-L intrebe ucenicii: „Cum vom trai, cum vom
scapa din toate aceste necazuri si nenorociri?", Domnul le-a spus mai
mult decit intrebasera ei: „Veti si trai si veti si propovadui pretutin-
deni". De aceea a si adaugat:

„§i se va propovadui Evanghelia aceasta in toata lumea spre mdrturie
tuturor neamurilor. §i atunci va veni sfirsitul" 15 .

Adica sfirsitul Ierusalimului. Ca a vorbit de sfirsitul Ierusalimului.
§i ca Evanghelia a fost propovaduita inainte de caderea Ierusalimului,

9. Matei 24, 8.

10. Matei 24, 9.

11. Matei 24, 9-13.

12. 77 Cor. 7, 5.

13. II Cor. 11, 26.

14. // Cor. 11, 13.

15. Matei 24, 14.

H52 SFlNTUl. KMN GURA DE AUR

asculta ce spune Pavel: ,Jn tot pdmintul a iesit vestirea lor" 16 ; §i iara§i:
Evanghelia fiind propovaduita la toatdfdptura cea de sub cer" 17 . §i-l vezi pe
Pavel alergind din Ierusalim pina in Spania 18 . Daca un singur apostol a
strabatut atita parte a lumii, gindeste-te cit pamint au strabatut ceilalti
apostoli! Ca tot Pavel, scriind altora, spunea iarasi de propovaduirea
Evangheliei ca „aduce roadd §i creste in toatd zidirea cea de sub cer" 19 .

- Ce inseamna: „Spre mdrturie tuturor neamurilor?"

- Inseamna: Evanghelia a fost propovaduita pretutindeni, dar n-a
fost crezuta pretutindeni. De aceea Hristos a spus: „Spre mdrturie celor
ce n-au crezut", adica spre mustrare si invinuire; „Spre mdrturie", adica
cei care au crezut vor da marturie impotriva celor care n-au crezut si-i
vor osindi. De aceea Ierusalimul a fost darimat dupa ce a fost propova-
duita Evanghelia in toata lumea, tocmai pentru ca nerecunoscatorii
iudei sa nu mai aiba nici o umbra de aparare. Caci ce iertare mai pot
avea cei care au vazut puterea Lui stralucind pretutindeni si cuprinzind
in scurta vreme intreaga lume, dar ei staruiesc inca in incapatinarea
lor? Ca a fost propovaduita atunci Evanghelia pretutindeni, asculta ce
zice Pavel: Evanghelia fiind propovaduita la toatdfdptura cea desub cer" 20 .
Acesta este si eel mai mare semn al puterii lui Hristos, ca in douazeci
sau treizeci de ani cuvintul Evangheliei a ajuns pina la marginile lumii.
„Dupa aceasta va veni sfirsitul Ierusalimului", spune Hristos. Ca lucrul
acesta a vrut sa-1 spuna, o arata cuvintele Sale urmatoare. §i ca sa-i
incredinteze de pieirea Ierusalimului, citeaza profetia lui Daniel,
zicind:

„Cind veti vedea uriciunea pustiirii, ce s-a zis prin proorocul Daniel 21 ,
stind in locul eel sfint. Cine citeste sa inteleagd" .

I-a trimis la Daniel. Hristos numeste „uriciune " statuia. celui care a
cucerit atunci cetatea Ierusalimului, pe care eel ce a pustiit cetatea si
templul a pus-o inauntrul templului. De aceea a si numit-o „a pustiirii".

Apoi, ca ucenicii sa afle ca toate acestea se vor intimpla chiar in
timpul vietii unora din ei, a spus: „Cind veti vedea uriciunea pustiirii".

Ill

Din cele intimplate poti admira puterea lui Hristos si curajul apos-
tolilor Lui, ca au propovaduit Evanghelia in ni§te vremuri ca acelea, in

16. Rom. 10, 18.

17. Col. 1, 23.

18. Rom. 15, 24, 28.

19. Col. 1, 6, 23.

20. Col. 1, 23.

21. Dan. 9, 27.

22. Matei 24, 15.

OM1I.II l,A MATKI K/W

care se ducea razboi impotriva poporului iudeu, in care iudeii erau
socottyi niste razvratiti, in care cezarul a poruncit ca toti iudeii sa-fie pri-
goniti. S-a intimplat atunci cu apostolii ce s-ar petrece cu niste oameni
care n-au condus niciodata o corabie si nici n-au vazut marea, dar
carora li s-a poruncit sa se aseze la cirma unei corabii, sa o conduca si sa
poarte razboi pe mare, cind marea isi inalta de pretutindeni valurile,
cind se intuneca tot vazduhul, cind corabiile se ineaca una dupa alta,
cind sus pe punte toti se razvratesc, iar jos din mare navalesc fiarele
marii, care impreuna cu valurile inghit pe calatori; cind trasnete se slo-
bod din inaltul cerului, cind piratii navalesc, cind corabierii isi intind
unii altora curse; si s-ar porunci unor astfel de oameni ca pe o vreme ca
aceea sa scufunde si sa biruie un stol nenumarat de corabii incarcate cu
ostire, care vin impotriva corabiei lor. Da, apostolii erau uriti de nea-
muri ca iudeii; erau omoriti cu pietre de iudei ca vrajmasi ai religiei lor.
Loc de liniste nu era pentru ei. Pretutindeni numai prapastii, stinci pri-
mejdioase, piedici in orase, in sate, in case. Orice om ducea razboi
impotriva lor; si voievodul si generalul si omul de rind; toate neamu-
rile, toate popoarele. §i era atita tulburare cit nu se poate zugravi cu
cuvintul. Poporul iudeu era foarte urit in imperiul roman pentru ca pri-
cinuise imperiului o multime de necazuri; propovaduirea Evangheliei
insa n-a fost intru nimic vatamata de aceasta; Ierusalimul fusese cucerit
§i ars, iar locuitorii supu§i la nenumarate munci; apostolii insa, care
erau in Ierusalim, au introdus in imperiul roman legi noi si aceste legi
au biruit legile romane. Ce lucruri noi §i nemaiauzite! Romanii au
biruit atunci nenumarate zeci de mii de iudei, dar n-au pulut bind
doisprezece oameni, care au luptat cu ei, goi §i fara arme. Ce cuvint ar putea
infa^i§a minunea aceasta?

Un inva.ta.tor trebuie sa aiba doua insu§iri: una, sa fie vrednic de
credinta; alta, sa fie iubit de ucenicii lui; in afara de aceste insusiri si pe
linga acestea se mai cere ca invataturile lui sa fie bine primite si sa fie

}>redate intr-un timp lipsit de tulburare si razvratire. Pe vremea aposto-
ilor insa, cind au propovaduit Evanghelia, toate acestea erau impo-
triva. Nici apostolii nu pareau sa fie vrednici de credinta, ca indepartau
pe oameni de la cele ce pareau a fi buna credinta; nu erau nici iubiti, ci
dimpotriva uriti, ca faceau pe oameni sa se lepede de cele ce iubeau: de
obiceiuri, de datinile stramosesti, de legi. Apoi poruncile lor erau grele,
iar faptele de la care ii abateau pe oameni, pline de placere. O multime
de primejdii, nenumarate primejdii de moarte indurau si apostolii si cei
care credeau in cuvintul lor; iar in afara de asta timpul era plin de greutati,
de razboaie, de rascoale, de tulburari. Numai acestea si ar fi fost in stare sa
zadarniceasca totul, fara sa mai fi fost si greutatile de care am vorbit mai sus.
Potrivita vreme este acum sa spunem: „Cine va grdi puterile Domnului?

H. r >4 SFlNTUL IUAN GURA DE AUR

Cine vaface auzite toate laudele Lui?" 23 Daca iudeii, cu toate minunile
facute, nu 1-au-ascultat pe Moise sa paraseasca o tara in care erau supu§i
la framintarea lutnlui si facerea caramizilor si erau chinuiti si omoriti in
fiecare zi, ce i-a convins pe cei care ail crezut in cuvintele apostolilor sa
se lepede de o viata lipsita de griji si sa imbratiseze o alta viata plina de
primejdii, de singiuri, de moarte, §i aceasta cind cei ce predicau
aceasta viata erau iudei, straini de neamul lor si cumplit dusmaniti din
toate partile? Sa nu aduci in mijlocul popoarelor, nici in mijlocul orase-
lor, nici in mijlocul oamenilor, ci intr-o casa mica pe un om urit de toti
cei din casa si sa incerci cu ajutorul acestuia sa abati pe tata, pe sotie si
pe copii de la tot ce iubesc ei, oare nu 1-ai vedea snsiat inainte de a
deschide gura? Oare nu-1 vor omori cu pietre inainte de a calca pragul casei,
daca intrarea in casa a unui astfel de om da nastere la cearta §i bataie
intre barbat §i femeie? Iar daca acest om mai este si u§or de dispretuit,
daca mai da si porunci grele, daca mai si porunceste celor ce traiesc in
huzur si desfrinari sa filozofeze, sa traiasca adica cumpatat, daca in
afara de acestea mai are de luptat §i cu o multime de du§mani care il
covirsesc, nu-i a§a ca toti vor cauta sa-1 ucida? Ei bine, ceea ce este cu
neputinta sa se intimple intr-o singura casa, aceea Hristos a savirsit in
intreaga lume, aducind pe apostoli, pe doctorii lumii, printre prapastii,
printre ripi, printre stinci primejdioase, in timp ce razboiul cuprinsese
§i pamintul §i marea.

Iar daca vrei sa afli mai bine tAte acestea, adica foametea, ciuma,
cutremurele si toate celelalte nenorociri, cite§te istoria in care Iosif 24 a
scris despre acestea si vei cunoa§te totul cu de-amanuntul. De aceea §i
Hristos spunea: „Nu va spaimintati, cti trebuie sa se intimple toate acestea";
§i: „Cel ce va rdbdapind la sfir§it, acela se va mintui"; si: „Se vapropovddui
Evanghelia aceasta in toatd lumea". De frica nenorocirilor prezise apostolii
erau abatuti §i descurajati; de aceea Domnul ii intareste, spunindu-le ca,
chiar daca ar veni peste ei mii de nenorociri, Evanghelia trebuie sa fie pro-
povaduita. pretutindeni in lume §i numai dupa aceea va veni sfirsitul.

IV

Ai vazut cum stateau arunci lucrurile §i cit de felurit era razboiul? Si asta
la inceput, cind fiecare fapta mare avea nevoie de multa liniste! Cum sta-
teau, dar, pe atunci lucrurile? Nimic nu ne impiedica sa le rezumam.
Cei dintii razboi era razboiul in§elatorilor: „Vor veni, spune Domnul,
hristo§i mincinosi si profeti mincinosi"; al doilea razboi, razboiul roma-

23. Ps. 105, 2.

24. Iosif Flaviu, istoric iudeu, n&scut in Ierusalim pe la 37. mort In anul 100. In tim-
pul asediului lui Vespasian era in Ierusalim, asa ca a fost martor al implinirii profefiei Mintuito-
ruhii. Iosif Flaviu a scris: R&zboiul iudaic. Antichil&lile iudairc, Aulobiografia.

OMll.lt l.A MAIKI KM

nilor: „Vefi auzi de r&zboaie", spune Domnul; al treilea razboi, razboiul
care aduce foamete; al patrulea razboi, eel ce aduce ciuma si cutre-
mure; al cincilea razboi: „Vd vor da pe voi la chinuri"; al saselea razboi:
„Vefifi uriti de toti"; al saptelea razboi: „Se vor vinde uniipe altii §i se vor
uri unii pe altii"; aici arata razboiul intre cei din acelasi popor; apoi,
hristosi mincinosi §i frati mincino§i; apoi „se va rdci dragostea", care este
pricina tuturor relelor. Ai vazut cite feluri de razboaie noi si nemaiau-
zite? Ei bine, in ciuda acestora si a altora cu mult mai mari decit acestea
- ca pe linga razboiul intre cei din acelasi popor s-a adaugat si razboiul
intre rude -, Evanghelia a biruit intreaga lume, pentru ca spune Dom-
nul: „Se va propovddui Evanghelia in toatd lumea".

Unde 25 sint, dar, cei care pun in fata dogmelor Bisericii tirania cea-
sului in care se nasc oamenii si periodicitatea timpurilor? Cine a men-
fionat vreodata ca s-a aratat un alt Hristos, ca s-a mai petrecut un lucru
ca acesta datorita periodicitatii timpurilor? Pot sa spuna multi ca. s-au
scurs sute de mii de ani de la facerea lumii, dar aceasta n-o pot nascoci!
Despre ce alta periodicitate ne mai pot vorbi? N-a mai fost nici o alta
Sodoma, nici o alta Gomora, nici un alt potop. Pina cind va jucati vor-
bind de periodicitatea timpurilor si de ceasul in care se nasc oamenii?

- Dar cum se face, a§ putea fi intrebat, ca se implinesc multe din
cele spuse de acesti oameni?

- Pentru ca tu te-ai lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca tu
te-ai lepadat de El, pentru ca tu te-ai asezat in afara purtarii Lui de grija,
pentru aceea diavolul iti intoarce treburile tale §i ti le muta dupa cum
vrea el. Dar nu poate face asta cu sfintii, dar, mai bine spus, nici cu noi
pacatosii, care dispretuim mult purtarea de grija a lui Dumnezeu. Chiar
daca viata noastra e asa cum este, totusi sintem mai presus de uneltirile
demonilor, pentru ca, prin hand lui Dumnezeu, ne tinem cu multa tarie
de dogmele adevarului.

Dar, in general vorbind, ce este credinta in atotputernicia ceasului
in care se naste omul? Nimic altceva decit o nedreptate ce se face firii, o
confuzie, o idee care te face sa crezi ca totul se face la intimplare, dar,
mai bine spus, nu numai la intimplare, ci si impotriva ratiunii.

Poate ca cineva m-ar intreba:

- Daca nu este ceasul in care se na§te omul, pentru ce cutare se
imboga^este si pentru ce cutare e sarac?

- Nu stiu. Deocamdata iti voi raspunde asa, ca sa te invat sa nu iscodesti
totul si ca sa te invat ca lucrurile de pe lumea aceasta nu se petrec la

2. r ). De aici incepc partea morala: S& nu ctrcetezi de unde. vine bogdfia fi sdrdcia. Despre cei ce
spun ctl in vinfii omului este holftrilar ceasul nastrrii si ca loale se petrec la intimplare.

H. r )() SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

fntimplare. Iar pentru ca nu §stii pricinile unor lucruri, nu trebuie sa
inventezi pricini care nu sint pricini. Mai bine e sa nu stii bine decit sa
stii rau. Omul care nu stie pricina unui lucru va ajunge indata sa
gaseasca adevarata pricina; dar eel care nascoceste o pricina falsa,
pentru ca nu o stie pe cea adevarata, nu va putea ajunge cu usurinta, la
cea adevarata, ci va avea nevoie si de mai multa munca si de mai multa
sudoare ca sa spulbere pricina falsa de mai inainte. Pe o placuta, daca e
curata, poti scrie cu usurinta orice vrei; dar daca e scrisa, nu e atit de
usor; trebuie mai intii sa stergi ce a fost scris rau. Tot asa si cu doctorii;
un doctor care nu da nici o doctorie este cu mult mai bun decit unul
care da doctorii vatamatoare; un arhitect care cladeste case subrede
este mai rau decit unul care nu cladeste deloc; la fel si cu pamintul:
este cu mult mai bun pamintul care nu are nici un rod decit eel care
are spini. Sa nu alergam sa cunoastem totul, ci sa induram ca nu stim
unele lucruri, decit sa le stim gresit, pentru ca nu cumva atunci cind
vom gasi dascal sa-i facem indoita osteneala; dar, mai bine spus, ade-
seori multi au ramas neindreptati numai pentru ca la inceput au dobin-
dit invataturi gresite. Nu este aceeasi osteneala sa semeni dupa ce mai
intii trebuie sa smulgi ierburile cele rele ce au prins radacina, cu a
semana un ogor curat. Dincolo trebuie sa intorci brazda mai intii si apoi
sa semeni alte seminte; dincoace, auzul este gata pregatit.

Deci, din ce pricina se imbogateste cineva? Va voi spune; unii,

()entru ca Dumnezeu le da bogatie au dobindit bogatia cu ingaduinta
ui Dumnezeu; iar altii, pentru ca Dumnezeu le ingaduie sa stringa
bogatii. Aceasta e cea mai scurta si cea mai simpla explicatie.

- Cum? ai putea sa ma intrebi. Dumnezeu face ca sa se imboga-
^easca desfrinatul, eel ce savir§este adulter, stricatul, omul care intre-
buin|;eaza rau averile sale?

- Nu face asta Dumnezeu, dar le ingaduie sa se imbogateasca.
Mare e deosebirea, nespus de mare, intre a face si a ingadui.

- Dar, in definitiv, pentru ce ingaduie Dumnezeu asta?

- Nu e inca vremea judecatii, ca sa ia fiecare plata faptelor sale.
Poate fi, oare, un om mai rau decit bogatul acela care nu-i dadea lui
Lazar nici firimiturile care cadeau de la masa lui? 26 § i a ajuns mai neno-
rocit decit toti, ca nici pe o picatura de apa nu era stapin; si asta mai ales
pentru ca a fost crud cind era bogat. Daca sint doi oameni la fel de rai,
care aici pe pamint nu au aceeasi stare materials., unul e bogat si altul e
sarac, apoi dincolo pe lumea cealalta nu vor fi pedepsiti la fel, ci boga-
lul mai cumplit.

'2<>. I. urn Hi, 19-H1.

OMII.II l,A MATKI 857

Vezi, dar, ca bogatul este pedepsit mai cumplit, pentru ca a primit
pe lumea asta averi! §i tu deci cind il vezi pe eel bogat ca ii merge bine,
desi-i un ticalos si un nelegiuit, suspina §i lacrimeaza ca bogatia aceasta
ii este adaos de pedeapsa. Dupa cum cei care fac o multime de pacate,
dar nu vor sa se pocaiasca, i§i aduna loru§i multa urgie, tot a§a §i cei ce
s-au bucurat de buna stare si n-au fost pedepsiti aici pe pamint vor
suferi dincolo mai mare osinda. §i daca. vrei, iti voi dovedi lucrul acesta
nu numai cu pilde din viata viitoare, ci si cu pilde din viata aceasta.
Cind fericitul David a savirsit acel pacat cu Batseba si a fost mustrat de
profet, a fost invinuit mai mult tocmai pentru ca a savirsk acel pacat
cind se bucura de toate bunatatile. Asculta cum il mustra Dumnezeu
mai ales pentru asta: „Nu te-am unsEupe tine impdrat?Nu te-am scdpatEu
din mina lui Saul si ti-am dat toate cele ale domnului tdu si toatd casa lui
Israel §i Iuda? Si daca acestea iti erauputine, ti-as maifi addugat inedpe ati-
tea. Pentru ce ai fdcut ceea ce este rdu inaintea Mea?" 27

Nu primesc aceleafi pedepse toti pacato§ii, ci pedepsele sint multe
si felurite; se tine seama si de timpul cind au fost savirsite §i de persoane
§i de functii §i de priceperea fiecaruia si de altele multe. §i ca sa fac mai
deslu§ite cele ce vreau sa spun, am sa iau un pacat, de pilda desfrinarea,
si ai sa vezi cite feluri de pedepse voi gasi pentru acest pacat. Nu
pedepse nascocite de mine, ci din dumnezeie§tile Scripturi.

A facut cineva desfrinare inainte de darea legii? Altfel este pedep-
sit. §i aceasta o arata Pavel: „Citi au pdedtuit fard lege, Jdrd lege vor si
pieri" 18 . A facut cineva desfrinare dupa ce s-a dat legea? Va fi pedepsit
mai greu. „Citi au pdedtuit in lege, spune Pavel, prin lege vorfijudecati" 29 .
A facut cineva desfrinare, preot fund? Din pricina vredniciei lui preo-
^esti prime§te adaos foarte mare la pedeapsa. De aceea fetele celorlalti
oameni erau ucise de faceau desfrinare, pe cind fetele preotilor erau
arse de vii 30 . Prin porunca aceasta legiuitorul arata, cu putere, cit de
mare pedeapsa asteapta pe un preot care savir§e§te acest pacat. Daca
fata preotului este pedepsita. mai greu, pentru ca-i fiica de preot, apoi cu
mult mai mult preotul. A fost silita o femeie sa faca desfrinare? Nu-i
pedepsita! A facut desfrinare o femeie bogata §i o sarmana? Pedeapsa
este felurita. Se vede asta din cele ce am spus mai dinainte, din cele ce
am spus despre David. A facut cineva desfrinare dupa venirea lui Hristos?

27. IIRegi 12, 7-9.

28. Rom. 2, 12.
2!). Rom. 2, 12.
\W. Lev. 21, 9.

858 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

De moare nebotezat va fi pedepsit mai mult decit toti cei care au paca-
tuit inainte de venirea lui Hristos. A facut cineva desfrinare dupa ce a
fost botezat? Nu mai are nici o mingiiere din pricina pacatului. §i asta a
aratat-o Pavel, zicind: ,J)e cdlca legea luiMoise era omoritfdrd milape mdr-
turia a doi sau trei. Ginditi-vd cu cit mai asprd vafi pedeapsa cuvenitd celui
care a cdlcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu §i a nesocotit singele Testamen-
tului §i a batjocorit harul lui Dumnezeu?" 31 . A facut desfrinare un preot?
Pacatul lui este culmea tuturor pacatelor.

Ai vazut cit de diferite sint pedepsele pentru acela§i pacat? Alta era
pedeapsa desfrinarii inainte de darea legii, alta dupa darea legii si alta a
preotului legii vechi; acum alta este pedeapsa femeii bogate, alta a
femeii sarmane, alta a catehumenei, alta a femeii botezate, alta a preo-
tului legii noi. Iar pedeapsa data pacatului este felurita, dupa stiinta
celui care savir§e§te pacatul: „Cel ce stie voia domnului lui si nu oface vafi
bdtut mult" 31 . Cind pacatul este savir§it in urma altor exemple,
pedeapsa e mai grea. De aceea si spune Domnul: „Dar voi vazind nu v-afi
pocait nici dupa aceea"", desi ati avut parte de o mare purtare de
grija". De aceea si Hristos a si mustrat Ierusalimul, zicind: ,£>e cite ori
am vrut sd adunpefiii vo§tri §i nu ati vrut" 34 . Alta este pedeapsa pentru eel
care savirseste pacatul traind in desfatari. O arata pilda bogatului nemi-
lostiv si a lui Lazar 35 . Mareste apoi pedeapsa pacatului §i locul in care
este savir§it pacatul; aceasta a vrut sa arate Domnul cind a spus: „lntre
templu §i altar" 36 . Pacatul se pedepseste apoi si dupa felul pacatelor: „Nu
e de mirare dacd este prim cineva furind" 37 ; si iara§i: „Ai ucispefiii tdi §ipe
fiicele tale; aceasta este mai mult decit toate desfrinarile tale si uriciunile
tale" 38 . Pacatul se mai pedepseste si dupa persoana fata de care se savir-
§e§te pacatul: ,J)acd va pdcdtuifatd de un om, se vor ruga pentru el; dar dacd
va pdedtui fatd de Dumnezeu, cine se va ruga pentru el?" 39 Pacatul este
pedepsit mai rau si cind cineva intrece in trindavie pe cei ce sint cu
mult mai rai decit el, asa cum mustra Dumnezeu prin profetul Iezechiel,
zicind: „Nicidupadreptatileneamurilorn-atifacut' K0 . La fel si cind
nu se intelepte§te cineva nici prin exemplele altora: >r A vdzut pe sora

31. Evr. 10, 28-29.

32. Luca 12, 47.

33. Matti 21, 32. .

34. Maui 23, 37.

35. Luca 16, 19-31.

36. Matti 23, 35.

37. Prov. 6, 30.

38. let. 16, 20-22.

39. / Regi 2, 26.

40. le Z . 5, 7.

OMH.H 1.A MA1T.1 *S9

ei §i s-a socotit dreaptd "*'. Tot asa cind cineva are parte de mai multa pur-
tare de grija: „Dac& s-arfifdcut in Tir si in Sidon minunile acestea, de mult
s-arfipocd.it; dar mai usor vafi Tirului si Sidonului decit orasului aceluia" 42 .
Ai vazut cita precizie in darea pedepselor? Ai vazut ca nu sint pedepsite
la fel aceleasi pacate? Pedeapsa noastra insa ni se mare§te §i mai mult
cind ne bucuram de indelunga rabdare a lui Dumnezeu, dar nu ne folo-
sim de ea. Asta o arata Pavel, cind spune: ,J)ar dupd impietrirea ta §i
dupd inima ta cea nepocditd iti aduni minie" 43 .

§tiind, dar, toate acestea sa nu ne scandalizam, sa nu ne tulburam
de nimic din cele ce se petrec pe lume si nici sa nu ne framintam gindu-
rile, ci sa lasam totul pe seama tainicei purtari de grija a lui Dumnezeu;
sa facem fapte bune si sa fugim de pacat, ca sa avem parte si de bunata-
£ile cele viitoare, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, prin Care §i cu Care Tatalui slava, impreuna cu Sfintul Duh,
acum §i pururea§i in vecii vecilor, Amin.

41. Iez. 16, 51-52.

42. Matei 11, 21-22.

43. Rom. 2, 5.

OMILIA LXXVI

„ Atunci cei din Iudeea s& fiig& in munti,
iar eel de pe casa sa nu se coboare ca si ia cele din casa lui;
' eel din taring si nu se Intoarca inapoi

ca sft-si ia hainele lui" 1

I

Dupa ce a vorbit de nenorocirile ce vor veni peste Ierusalim, de
luptele pe care aveau sa le duca apostolii si dupa ce le-a spus ca vor
ramine nebiruiti si ca vor strabate toata lumea, Hristos le vorbeste din
nou de nenorocirile iudaice, aratind ca atunci cind apostolii vor fi stra-
luciti, invatind toata lumea, iudeii vor fi in necazuri si suparari.

Uita-te cum infatiseaza razboiul iudaic! Zugraveste grozavia lui prin
fapte in aparenta mici. „Atunci, spune El, cei din Iudeea safuga in munti".

- Cind >r Atunci"?

- Cind se vor fntimpla acestea, cind „uriciunea pustiirii va sta in
locul eel sfint" z . Mie mi se pare ca aici vorbeste de ostirile romane.
„Fugiti, dar, atunci, le spune Domnul. Atunci nu mai este nici o
nadejde de scapare".

Pentru ca. se intimplase de multe ori ca iudeii sa scape din razboaie
grele, de pilda pe timpul lui Senahirim 3 si pe timpul lui Antioh 4 - ca
atunci au intrat ostiri straine in Ierusalim si templul a fost ocupat, dar
Macabeii au pus pe fuga pe dusmani si au prefacut infringerea in victo-
rie -, deci ca ucenicii sa nu creada c& si in acest razboi lucrurile vor lua
tot o astfel de intorsatura, Hristos ii opre§te sa nutreasca aceste nadejdi.
„Ar fi de dorit, le spune El, ca sa scapati numai cu trupul gol!" De aceea
nu-i lasa pe cei de pe acoperis sa intre in casa sa-si ia hainele; arata prin
asta ca nimeni nu poate scapa de aceste nenorociri, pentru ca nenoroci-
rile sint fara de iesire, pentru ca va pieri neaparat eel surprins de ele.
Aceasta e pricina ca vorbeste si de eel din tarina, zicind: „Nici elsd nu se
intoarcd sd-§i ia hainele lui". Dacatrebuie safuga cei ce sint in Ierusalim, cu
atit mai mult nu trebuie sa-si caute scaparea in Ierusalim cei ce sint pe cimp.

1. Matei 24, 16-18.

2. Matei 24, 15.

■A. IVRegi 18, 13-19, 36.
4. I Mac. 6, 17; 7, 4

OMI1.II I .A MMKI H|H

„Vai de cele ce vor avea in pintece si vor al&pta!" 5
Vai de cele ce vor avea in pintece, pentru ca sint mai greoaie,
pentru ca nu pot fugi cu usurinta, impovarate fiind de povara sarcinii.
Vai de cele ce vor alapta, pentru ca, legate fiind de lantul dragostei de
copii, n-au sa poata sa se salveze impreuna cu cei pe care-i alapteaza.
Po£i u§or sa-ti lasi averile si sa fugi; poti usor sa-ti pui in siguranta ave-
rile si hainele; dar cum poti sa inabusi glasul singelui, cum poate fi
usoara cea insarcinata, cum poate femeia care alapteaza sa-si para-
seasca pruncul ei?

Apoi Hristos, tot pentru a arata grozavia nenorocirii, spune:

,Jlugati-vd ca sa nufiefaga voastrd iarna, nici simbata. Ca vafi atunci
necaz mare, cum n-a mai fist de la inceputul lumiipind acum, nici nu va maifi" 6 .

Vezi ca Hristos adreseaza aceste cuvinte iudeilor si ca vorbeste de
nenorocirile acelea ce vor veni peste ei? Le adreseaza iudeilor, pentru
ca apostolii nu pazeau simbata §i nici nu vor fi in Ierusalim cind Vespa-
sian va dezlantui aceste nenorociri. Cei mai multi dintre ei plecasera
inainte de pe lumea aceasta, iar daca mai ramasese in viata careva era
atunci in alte parti ale lumii.

- Dar pentru ce sa nu fie fuga lor nici iarna, nici simbata?

- Sa nu fie iarna, din pricina greutatii timpului; simbata, din pri-
cina puterii legii. Pentru ca era nevoie de fuga - §i de o fuga la repezeala
- si pentru ca iudeii nu puteau fugi simbata din pricina legii §i nici
iarna, din pricina greutatii timpului, de aceea Hristos a spus: ,Jiugati-vd,
cd va fi atunci necaz mare, cum n-a mai fast, nici va mai fi".

Si nu socoteasca cineva ca aceste cuvinte sint o exagerare! Sa afle
adevarul spuselor lui Hristos din scrierile lui Iosif Flaviu! Canimeni nu
poate spune despre Iosif Flaviu ca, fiind crestin, a exagerat inadins tra-
gedia iudeilor, pentru a intari spusele lui Hristos. Nu! Iosif Flaviu a fost
iudeu - si un iudeu habotnic - rivnitor al legii, unul dintre iudeii de
dupa venirea lui Hristos.

- Ce spune Iosif?

- Spune ca nenorocirile acelea au intrecut nenorocirile oricarei tra-
gedii; ca a fost un razboi cum nu s-a mai abatut niciodata unul ca acesta
peste poporul iudeu. Atit de mare era foametea, ca mamele isi mincau
proprii copii si ca se luptau unele cu altele ca sa-si manince copiii. Mai
spune ca multi morti au fost spintecati ca sa li se manince maruntaiele 7 .

5. Matei 24, 19.

6. Matei 24, 20-21.

7. Iosif Flaviu, R&zboiul iudeilor, Cartea V, cap. X, 2-3; Cartea VI, cap. Ill, 3-4, cf. Oeuvres
completes de Flavius Josephe, TraUuiies en Iroin,ais sous la direction de Theodor Reinach, Tome
sixiome, Guerre desjuifs, Livrcs IV -VII, traduction de Rene Harmand, revisee et annotee par S.
Reinach et J. Weill, Paris, l<)32, |>. HO 142; p. IK4 IH. r >.

862 SFlNTHl, IQAN GURA DE AUR

Cu placere i-as intreba.pe iudei: Pentru ce a venit peste ei minia
aceasta asa de cumplita a lui Dumnezeu, mai cumplita decit toate cele
ce au fost mai inainte, nu numai in Iudeea, ci in intreaga lume? Nu e
lamurit ca hotarirea aceasta dumnezeiasca este din pricina rastignirii
lui Hristos? Toti o vor spune; iar odata cu toti si mai presus de toti ade-
varul lucrurilor. Gindeste-te cit de cumplite au fost acele nenorociri,
cind ele nu pot sta fata in fata nici cu cele din trecut, nici cu cele din vii-
tor, cind nici in intreaga lume, nici in alt timp, din trecut sau din viitor,
nu se va putea spune ca au mai fost astfel de nenorociri. §i pe buna
dreptate, ca nici n-a mai indraznit vreun om, nici inainte de iudei, nici
dupa ei, sa mai savirseasca o fapta atit de nelegiuita si atit de infricosatoare.
De aceea a si spus Domnul: „ Vafi necaz cum n-a mai fost, nici nu va maifi".

„§i de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, n-ar mai fi scdpat nici un trup;
dar pentru cei alesi se vor scurta zilele acelea" 8 .

Prin aceste cuvinte Domnul arata ca iudeii erau vrednici de o
pedeapsa mai grea decit cea spusa. Prin „zile "intelege zilele razboiului
§i ale asediului Ierusalimului. Cu alte cuvinte, Domnul spune asa:
w Daca razboiul romanilor impotriva ora?ului ar fi tinut mai mult, ar fi
pierit toti iudeii" - prin: „nici un trup" Hristos vrea sa spuna nici un
ludeu - „§i cei din Iudeea §i cei din afara de Iudeea". Intr-adevar roma-
nii n-au pornit razboi numai impotriva iudeilor din Iudeea, ci impo-
triva iudeilor raspinditi in intreaga lume; pe toti ii prigoneau si-i alun-
gau din pricina urii ce le-o purtau.

II

- Pe cine numeste Domnul aici „alesi"?

Pe crestinii care traiau printre iudei in timpul asediului. Ca sa nu
spuna iudeii ca acele nenorociri s-au intimplat din pricina predicarii
Evangheliei si a inchinarii la Hristos, Domnul arata ca nu numai ca nu
sint crestinii pricina acelor nenorociri, ci, dimpotriva, daca n-ar fi fost
crestinii ar fi pierit toti pina la unul. Daca Dumnezeu ar fi ingaduit sa se
prelungeasca razboiul, n-ar mai fi ramas nici urma de iudeu. Dar ca sa
nu piara impreuna cu iudeii cei necredinciosi si iudeii care se facusera
crestini, Hristos a stins repede lupta si a pus capat razboiului. Pentru
aceea a spus: ,J)ar pentru cei alesi se vor scurta zfiele acelea". Domnul a
grait asa ca sa mingiie pe crestinii care traiau printre iudeii asediati, ca
sa le usureze sufletul §1 sa nu se teama ca vor pieri si ei impreuna cu
iudeii. Daca aici pe pamint Dumnezeu are atita purtare de grija de
alesii Sai, ca pentru ei mingiie si pe altii, si ca pentru crestini mai
ramin resturi din iudeii necredinciosi, gindeste-te cita cinste vor avea
alesii Sai pe vremea cununilor? Hristos ii mingiie sa nu fie indu-

8. Matei 24, 22.

OM11.II l.A MATKI M3

rera^i din pricina acestor nenorociri. Da, si iudeii vor suferi la fel cu ei,
dar cu nici un folos, ci spre raul sufletului lor. Hristos nu numai ca-i
mingiie pe ucenici, ci ii si indeparteaza pe nebagate de seama si pe
nesim^ite de obiceiurile iudaice. Intr-adevar, daca nu va mai fi vreo
schimbare si nici templul nu va mai fi inaltat si nu va mai ramine in
picioare, atunci este evident ca va inceta si legea. Hristos n-a spus lamu-
rit aceasta, dar prin pieirea desavirsita a templului a lasat sa se
injeleaga asta. N-a spus-o lamurit ca sa nu-i inspaiminte inainte de
vreme; de aceea nici n-a vorbit la inceput de aceste nenorociri, ci, vai-
tind mai intii Ierusalimul, i-a facut pe ucenici sa-I arate cladirile tem-
plului si sa-L intrebe, pentru ca El, raspunzindu-le, asa-zicind la intre-
bare, sa le prezinte toate cele ce se vor intimpla in viitor. Tu insa uita-
mi-te la rinduiala facuta de Duhul Sfint, ca de toate acestea n-a scris
nimic evanghelistul loan, ca sa nu se creada ca le-a scris cunoscind isto-
ria celor petrecute - ca loan a trait multa vreme dupa cucerirea Ierusali-
mului -, ci au scris evanghelistii care au murit inainte de caderea Ieru-
salimului si n-au vazut grozaviile razboiului iudaic, ca din toate partile
sa straluceasca taria profetiei lui Hristos.

„Atunci de va va zj.ce cineva: „Iatd aid este Hristos sau acolo", sa nu
credeti. Ca se vor scula hristo§i mincinosi siprofeti mincinosi si vor face semne §i
minuni, ca sd rdtdceascd de vafi cuputintd sipe cei alesi. Iatd v-am spus voud
de mai inainte. Deci daca va vor zice: ,Jatd este inpustie", sa nu iesiti! ,Jatd
este in cdmdrif", sd nu credeti. Cd precum fulgerul iese de la rdsdrit §i se aratd
pind la apus, tot asa vafi si venirea Fiului Omului. Ca unde vafistirvul, acolo
se vor aduna si vulturii" 9 .

Dupa ce a terminat de vorbit de Ierusalim, Hristos trece la venirea
Lui cea viitoare si vorbeste de semnele premergatoare ale acesteia, folo-
sitoare nu numai ucenicilor Sai, ci §i noua si tuturor ce vor fi dupa noi.

- Cind „atunci"?

- Aici, dupa cum am spus de multe ori, cuvintul „atunci"xm arata
continuarea timpului celor spuse mai inainte. Cind voia sa spuna ca un
fapt vine indata dupa alt fapt, Hristos adauga: Jndatd dupa necazjd ace-
lor zile"; aici insa nu graieste asa, ci spune: „atunci"; nu arata cele ce se
vor intimpla dupa caderea Ierusalimului, ci cele ce se vor intimpla in
timpul in care aveau sa se intimple cele despre care avea sa vorbeasca.
Tot asa si cind evanghelistul spune: ,Jn zilele acelea a venit loan Botezdto-
rul" 70 nu vorbeste de timpul imediat urmator, ci de timpul de mai tirziu,
dupa multi ani, in care s-au intimplat acelea despre care avea sa vor-
beasca. Intr-adevar dupa ce a vorbit de nasterea lui Hristos, de venirea

<). Matei 24, 23 28.
1.0. MiiU'i It, 1.

H()4 SIlNlUl. IOAN OURA DE AUR

magilor si de moartea lui Irod, evanghelistul spune indata: ,Jn zjilele ace-
lea a venit loan Botezjitorul", desi trecusera treizeci de ani. Scriptura are
obiceiul sa foloseasca acest mod de istorisire. Tot asa si aici, Hristos,
trecind peste tot timpul de la caderea Ierusalimului pina la inceputurile
sfirsitului lumii, vorbeste de timpul care e cu putin inainte de sfirsitul
lumii. ,rAtunci de va va zice cineva: ,Jata Hristos este aici sau acolo ", sa nu cre-
deti". Deocamdata Hristos ii face atenti pe ucenicii Sai asupra locului,
vorbindu-le de caracteristicile venirii Lui si de semnele hristosilor min-
cinosi. Le spune ca venirea Sa de atunci nu va fi asa cum s-a aratat la
intiia Sa venire in Betleem, nu va fi intr-un colt mic al lumii, ca sa nu-L
stie nimeni la inceput, ci va fi vadita si cu toata stralucirea, incit nu va
mai fi nevoie sa o mai vesteasca cineva. Nu e mic semnul acesta de a nu
veni pe nestiute. Observa ca acum nu mai vorbeste de razboi - ca. acum
cuvintul Sau se ocupa de venirea Lui -, ci despre cei care vor incerca sa
amageasca pe oameni. Unii ii vor insela pe multi pe vremea apostolilor
- „cd vor veni §i vor insela pe multi" -, altii ii vor insela inainte de a doua
Lui venire; acestia din urma vor fi mai rai decit cei dintii, ca „vor face
semne si minuni, ca sa rdtdceascd de vafi cuputintd sipe cei alesi". Aici Hris-
tos vorbeste de antihrist si arata ca unii chiar ii vor sluji lui. De antihrist
vorbeste si Pavel la fel. Dupa ce 1-a numit „omul pdcatului" si )t Fiulpier-
Zfirii , a adaugat: jy 4 cdrui venire este dupd lucrarea satanei, cu toata pute-
rea si cu semne §i cu minuni mincinoase §i cu toata amdgirea nedreptatii la cei
ce pier" 12 . §i uita-te cum le spune Hristos sa se fereasca! „Sd nu iesitiia
pustie, sa nu intrati in camari"! N-a spus: „Plecati dupa el, dar sa nu-1
credeti", ci: „Sd nu iesiti si nici sa nu plecati dupa el! Ca mare va fi
atunci inselaciunea, pentru ca se vor face si minuni spre a insela pe
oameni".

Ill

Asadar, dupa. ce Hristos a spus cum va veni antihrist, si ca va veni
intr-un loc anumit, spune cum va veni si El.

- Cum va veni El?

- ,J)upd cumjulgerul iese de la rdsdrit §i se arata pind la apus, asa vafi si
venirea Fiului Omului. Ca unde va fi stirvul, acolo §i vulturii".

- Cum se arata fulgerul?

- Fulgerul n-are nevoie de vestitor, n-are nevoie de predicator, ci se
arata intr-o clipita de ochi si celor ce stau in case si celor din camari, pe
fa£a intregului pamint. Asa va fi si venirea lui Hristos: se va arata dintr-o
data pretutindeni prin stralucirea slavei Sale.

11. // Tes. 2, 3.

12. // Tes. 2, <)• 10.

OM11.I1 I .A MATKI K(i,r,

Vorbeste apoi si de un alt semn: „Unde va fi stirvul, acolo si vultu-
rii". Prin aceste cuvinte arata multimea ingerilor, a mucenicilor, a tutu-
ror sfintilor.

»

Apoi vorbeste de minuni infricosatoare.

- Care sint aceste minuni?

Jndata dupd necazul acelor zile, spune el, soarele se va intuneca" 13 .

- Despre necazul caror zile vorbeste?

- Despre necazul zilelor din timpul lui antihrist si a profetilor min-
cino§i. Va fi atunci necaz mare, pentru ca vor fi multi inselatori. Dar
zilele acestea nu vor tine multa vreme. Daca razboiul iudaic s-a scurtat
pentru cei ale§i, cu mult mai mult incercarea aceasta se va scurta tot
pentru cei alesi. De aceea n-a spus: „Dupd necazul", ci: Jndata dupd neca-
zul acelor zile soarele se va intuneca "; ca toate se vor petrece cam in acelasi
timp. Profetii mincinosi si hristosii mincinosi vor veni si vor tulbura
lumea; dar indata va veni si Hristos si nu mica tulburare va cuprinde
atunci lumea.

- Dar cum va veni?

- Insa§i natura se va schimba: „Soarele se va intuneca"; nu va dispa-
rea, dar lumina lui va fi biruita de lumina venirii Lui.

„Stelele vor cddea" 14 .

Caci ce nevoie va mai fi de ele, cind nu va mai fi noapte?

„§i puterile cerurilor se vor clatina" 15 .

§i pe buna dreptate, cind vad ca se face o atit de mare schimbare!
Daca puterile cerurilor s-au cutremurat si s-au minunat atita cind s-au
facut stelele - ca atunci cind „s-au facut stelele, spune Dumnezeu, M-au
Idudat cu glas mare toti ingerii" 16 -, cu mult mai mult vazind ca toata
natura se schimba, ca oamenii dau socoteala, ca toata lumea sta inain-
tea infricosatorului scaun de judecata, ca toti oamenii de la Adam si
pina la venirea Lui dau raspuns de cele ce au facut. Cum, dar, sa nu se
cutremure, cum sa nu se clatine?

)r Atunci se va arata semnul Fiului Omului pe cer" 17 .

Adica crucea, care va fi mai stralucitoare decit soarele; soarele se
va intuneca §i se va ascunde, iar crucea se va vedea; §i nu s-ar
vedea daca n-ar fi cu mult mai stralucitoare decit razele soarelui!

- Dar pentru ce se arata semnul acesta?

13. Matei 24, 29.

14. Matei 24, 29.

15. Matei 24, 29.
Hi. lov 38, 7.

17. Matei 21, 30.

H()(i SHNTlll, IOAN (UIRA l)K AUK

- Ca sa inchida cu covirsire gura cea nerusinata a iudeilor, Hristos
vine cu crucea la judecata, pentru ca ea Ii este cea mai mare indrepta-
(ire; I§i arata nu numai ranile, ci si moartea Lui cea de ocara.

„Atunci vor plinge semintiile" 18 .

Cind vor vedea crucea nu va mai fi nevoie de invinuire. Vor plinge
semintiile iudaice pentru ca moartea Lui nu le-a folosit la nimic, pentru
ca au rastignit pe Acela Caruia trebuiau sa I se inchine.

Ai vazut cit de infricosator a descris Hristos venirea Lui? Ai vazut
cum a trezit cugetele ucenicilor Sai? De aceea vorbe§te mai intii de par-
tile dureroase ale venirii Lui, apoi de cele frumoase, pentru ca si prin
aceasta sa-i mingiie pe ucenici si sa-i linisteasca. Le aminteste din nou
de patimile §i invierea Lui §i, cu stralucit chip, le aduce aminte de cru-
cea Lui, ca sa nu se rusineze, nici sa se indurereze, pentru ca El va veni
atunci avind inaintea Lui, in loc de alt semn, crucea. Alt profet spune ca
„vor vedea pe Celpe Care L-au impuns 19 . Vor plinge fiindca vor vedea ca
El este Acela.

Dar pentru ca a pomenit de cruce a adaugat:

„Vor vedea pe Fiul Omului venind", nu pe cruce, ci „pe norii cerului,
cu putere §i slava multd" 20 .

„Sd nu socote§ti, spune Domnul, cind auzj. de cruce, ca iardsi e vorba
de ceva dureros si trist!" Nu! Domnul va veni cu putere si slava multa.
Aduce crucea, ca pacatul iudeilor sa se osindeasca prin el msusi. O
aduce intocmai ca un om care fiind lovit cu o piatra arata piatra
sau haina insingerata.

Va veni pe nori, asa cum S-a inaltat; si semintiile vazind aceasta
vor plinge. Nenorocirea lor insa nu se va margini numai la plinsete, ci
plinsul va fi ca sa-si pronunte ele insele sentinta, ca sa se osindeasca sin-
gure. Atunci iarasi

„ Va trimite pe ingerii Lui cu sunet mare de trimbita §i vor aduna pe cei
ale§i de la celepatru vinturi, de la marginile cerurilor pind la marginile lor" 21 .

Cind auzi aceste cuvinte ginde§te-te la chinul celor ce nu vor fi adu-
na£i cu cei alesi. Ca aceia nu vor primi numai osinda de pe lumea de
aici, ci §i pe aceasta. §i dupa cum Hristos spunea mai inainte ca vor
zice: „Binecuvintat Cei Ce vine intru numele Domnului" 22 ', tot asa si acum
spune: „Cd vor plinge". Hristos le vorbise ucenicilor de razboaiele cele

18. Matei'24, 30.

1(1. Zah. 12, 10.

20. Matei 24, 30.

21. Matei : 24, 31.

22. Malei 23, 30.

OMII.H I -A MA I I.I K()7

groaznice, pentru ca sa §tie ca pe rastignitorii Lui, in afara de nenorocirile de
pe pamint, ii asteapta si chinurile de dincolo. Ni-i arata plinsi, despartiti de
cei alesi si dati gheenei. Prin aceste cuvinte Hristos le da iarasi curaj ucenici-
lor Sai, aratindu-le de cite rele vor scapa si de cite bunatati se vor bucura.

IV

Poate ca m-ar intreba cineva:

- Daca Hristos vine cu atita slava si stralucire, pentru ce-i cheama
prin ingeri pe cei alesi?

- Ca si prin aceasta sa-i cinsteasca. Pavel spune ca vor fi rapiti in
norF, dar a grait §i de chemarea prin ingeri cind a vorbit despre
inviere: „Ca lnsu§i Domnul, spune el, Se vapogoridin cer la poruncd, lagla-
sul arhanghelului" 24 . Deci ingerii vor stringe pe cei inviati, iar norii vor
rapi pe cei strinsi; si toate acestea, intr-o clipita de vreme. Hristos nu-i
va chema pe cei alesi, raminind sus in ceruri, ci vine in glas de trimbita.

- Pentru ce sint trimbitele si glasul?

- Pentru desteptare, pentru bucurie, pentru infatisarea uimirii de
cele intimplate, pentru durerea celor lasati.

Vai de noi 25 in ziua aceea infricosatoare! Ar trebui sa ne bucuram
cind auzim de ea. Dar nu! La auzul ei ne indureram, sintem tristi si aba-
tuti. Sau numai eu sufar lucrul acesta, iar voi va bucurati cind auziti de
ea? In ce ma priveste, imi intra frica in oase cind vorbesc de cele de
atunci. Pling cu amar si suspin din adincul inimii. Pling si suspin ca
pentru mine nu va fi gatita slava celor alesi, ci cuvintele care au fost
spuse mai tirziu de Domnul catre fecioarele cele nebune 26 si catre robul
eel viclean care si-a ingropat talantul pe care 1-a primit 27 . De aceea
pling, ca vom cadea din o atit de mare slava, din o atit de mare nadejde
de bunatati, si aceasta pentru totdeauna, pentru vecie, pentru ca n-am
voit sa ne dam cit de cit silinta. Chiar daca ar fi fost osteneala mare, iar
legea lui Hristos grea, si asa ar fi trebuit sa facem totul; chiar daca multi
trindavi ar parea sa aiba o scuza, zadarnica e drept, dar ar parea s-o
aiba, anume ca poruncile sint grele, ca oboseala e mare, ca timpul e
lung, ca povara e cu neputinta de purtat, totusi scuza asta nu le poate
sluji de aparare. Atunci are sa ne usture mai mult decit gheena faptul ca
am pierdut cerul si bunatatile cele negraite din pricina ca n-am vrut sa
asudam aici putina vreme. Da, aici si vremea este scurta si oboseala
putina; si totusi ne speriem si ne descurajam. Pe pamint te ostenesti, dar

TA. I Tes. 4, 17.
2i. I Tes. 4, 16.

25. De aici incepe partea morala: Despre acea infricosdtoare zi- Multi, din pricind cd nu sau
ostenit si n-au asudat putin, vor ft lipsiti de slava si de bundtdtile lui Dumnezeu.
2(). Malei 25, 12. '
27. Mnl.fi 25, 26 .'!().

H()K SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

in ceruri e cununa; e§ti chinuit de oameni, dar e§ti cinstit de Dumne-
zeu; alergi doua zile, dar rasplata e pentru veacuri nefirsite; lupta o dai
in trup stricacios, iar cinstirile, in trup nestricacios. Dar, in afara de
aceasta, trebuie sa ne mai gindim si la aceea ca daca nu vrem sa suferim
dureri de dragul lui Hristos, totu§i dureri suferim neaparat si din alta
parte. Nici n-ai sa fii nemuritor, daca nu mori pentru Hristos! Nici n-ai
sa pleci de pe lumea aceasta cu bani, daca nu-i arunci pentru Hristos!
Pe acestea le cere Hristos de la tine; si pe acestea le vei da, chiar daca
nu ti le-ar cere El, pentru ca esti muritor. Pe acestea vrea Hristos sa le
faci de buna ta voie. Numai atit iti cere Hristos: sa faci pentru El acelea
care datorita lor se due si pier. Ai vazut cit de usoara e lupta? Hristos iti
spune: „Prime§te sa suferi pentru Mine acelea pe care vrind-nevrind
trebuie sa le suferi! Adauga faptei tale numai asta si am din partea ta
indestulatoare ascultare! Aurul pe care vrei sa-1 imprumuti altuia,
imprumuta-Mi-1 Mie si cu mai mult cistig si spre mai multa siguranta.
Trupul, pe care vrei sa-1 dai sa lupte in armata altuia, da-1 sa lupte
pentru Mine si te voi rasplati din belsug cu rasplati mai presus de oste-
nelile tale!" In toate afacerile tale preferi pe eel care-ti da mai mult si
cind dai bani cu imprumut §i cind cumperi si cind intri in o§tire; dar
numai pe Hristos, Care-ti da mai mult decit toti si infinit mai mult, pe
El nu-L preferi. Ce inseamna razboiul acesta atit de mare impotriva lui
Hristos? Ce inseamna atita ura impotriva Lui? De unde vei avea ier-
tare, de unde cuvint de aparare, cind nu vrei sa preferi pe Dumnezeu
oamenilor nici in lucrurile in care preferi pe oameni oamenilor?
„Pentru ce dai pamintului comoara ta? Da-o in miinile Mele", iti spune
Hristos. Nu ti se pare, oare, a fi mai vrednic de credinta Stapinul
pamintului decit pamintul? Pamintul iti da inapoi cit ai pus in el, dar de
multe ori nici atit; Dumnezeu insa iti si rasplateste ca-I dai Lui in pas-
trare comoara ta. Ca ne iubeste tare mult! De aceea, de vrei sa dai bani
cu dobinda, El e gata sa primeasca banii tai! De vrei sa semeni, El iti prime§-
te saminta! De vrei sa zidesti, El te cheama la El si-ti spune: „Zideste intre
cele ale Mele!". Pentru ce alergi, dar, la cei saraci, la oameni care cersesc de
la altii? Alearga la Dumnezeu, Care-ti da lucruri mari pentru lucruri mici.
Cu toate acestea nici cind auzim acestea nu vrem sa alergam la
Dumnezeu, ci intr-acolo ne grabim, unde sint lupte, unde sint razboaie,
unde sint batai, judecati si calomnii.

V

Oare nu pe dreptate Isi intoarce Dumnezeu fata de la noi si ne
pedepseste, cind El ni Se da noua cu totul, iar noi II imbrincim? Negre-
sit! Dumnezeu iti spune: „De vrei sa te impodobesti, impodobeste-te cu

[IMII.II I A MA I hi #(>!)

podoaba Mea! De vrei sa te inarmezi, inarmeaza-te cu armele Mele! De
vrei sa te imbraci, imbraca-te cu haina Mea! De vrei sa te hranesti, hra-
neste-te la masa Mea! De vrei sa calatoresti, calatoreste pe calea Mea!
De vrei sa mostenesti, mosteneste mostenirea Mea! De vrei sa te duci in
patrie, intra in cetatea al carei mester si ziditor Eu sint! 28 De vrei sa-ti
zidesti casa, zideste-ti casa in corturile Mele! Eu nu-ti cer plata pentru
cele ce-ti dau, ci-ti mai datorez si rasplata de vrei sa te folosesti de toate
cele ale Mele! Ce darnicie o poate egala pe aceasta? „Eu iti sint tata, iti
spune Hristos, Eu iti sint frate, Eu iti sint Mire, Eu iti sint casa, Eu iti sint
hrana, Eu iti sint haina, Eu iti sint radacina, Eu iti sint temelie, sint tot
ce vrei! Ca sa n-ai nevoie de nimic, Eu iti voi si sluji! Ca am venit sa slu-
jesc, nu sa Mi se slujeasca 29 . Eu iti sint si prieten si madular si cap si frate
si sora si mama! Eu sint totul! Un singur lucru iti cer numai: sa-Mi fii
apropiat Mie! Eu sint sarac pentru tine, cersetor pentru tine, pe cruce
pentru tine, in mormint pentru tine. Sus, pentru tine mijlocesc; jos,
pentru tine solitor am venit de la Tatal. Tu esti totul pentru mine; si
frate si impreuna mostenitor si prieten si madular!" Ce vrei mai mult?
Pentru ce intorci spatele Celui Ce te iubeste? Pentru ce te ostenesti
pentru lume? Pentru ce torni apa intr-un vas gaurit? Ca aceasta faci
cind te ostenesti pentru viata aceasta paminteasca. Pentru ce-ti bagi
mina in foe? Pentru ce dai cu pumnii in aer? Pentru ce alergi in zadar?
Nu are, oare, orice meserie un scop? Negresit! Arata-mi si^u scopul
stradaniei tale lumesti! Dar nu poti! Ca „De§ertdciunea de§ertdciunilor,
toate sint desertaciuni!" 30 Sa mergem la morminte! Arata-mi pe tatal tau!
Arata-mi pe sotia ta! Unde-i eel ce se imbraca cu haine de aur? Unde-i
eel ce se plimba cu trasura? Unde-i eel ce era inconjurat de ostasi, eel ce
purta Centura, eel strigat de crainici? Unde-i eel ce pe unii ii ucidea, iar
pe altii ii arunca la inchisoare? Unde-i eel ce ucidea pe cine voia si slo-
bozea pe cine voia? Nu vad decit oase, viermi, paianjeni. Toate acelea
pamint, toate acelea basm, toate umbra si vis, o simpla povestire, o
zugraveala; dar, mai bine spus, nici zugraveala. De-ar fi zugraveala, am
vedea-o intr-un tablou. Dar nici tablou nu-i. §i daca nenorocirea s-ar
margini la atita! Dar nu! Onorurile, desfatarea, luxul, stralucirea sint
umbra si cuvinte; odraslele lor insa nu mai sint nici umbra, nici cuvinte,
ci ramin §i tree cu noi dincolo si vor fi cunoscute de toti: rapirile, laco-
miile, desfrinarile, adulterele, nenumaratele pacate; nu sint zugravite
intr-un tablou, nici pe cenusa, ci scrise sus; si cuvintele si faptele! Cu
ce ochi ne vom uita la Hristos? Daca nu cutezam sa ne uitam in ochii

28. Evr. 11. 10.
'20. Matci '20, '28.
:t(). Ed. 1,2.

870 SKlNTUl. IOAN GURA 1)K AUR

tatalui nostru, cind stim ca i-am gresit, cum vom putea sa ne uitam
atunci in ochii lui Hristos, Care-i mai nespus de blind decit un parinte?
Cum vom cuteza? §i doar ne vom infati§a inaintea scaunului de jude-
cata al lui Hristos §i vor fi cercetate cu de-amanuntul toate faptele
noastre! Iar daca cineva nu crede in judecata viitoare, sa se uite la cele
ce se petrec pe pamint, la cei din inchisori, la cei din ocne, la cei ce
dorm pe baligar, la cei indraciti, la cei nebuni, la cei ce se lupta cu boli
de nevindecat, la cei ce se zbat necontenit in saracie, la cei ce traiesc fla-
minzi, la cei zdrobiti de dureri fara margini, la cei robiti. N-ar suferi
acestia acestea acum, de nu i-ar astepta osinda si chin si pe ei §i pe toti
ceilalti care ar savirsi acelea§i pacate. Iar daca unii n-au suferit aici pe
pamint nici o pedeapsa, apoi aceasta sa-ti fie semn ca trebuie sa fie ceva
dupa plecarea lor de aici. Ca Dumnezeu, Acela§i Dumnezeu pentru
toti, n-ar putea pe unii sa-i pedepseasca, iar pe altii, care au savirsit ace-
leasi pacate sau chiar mai grele, sa-i lase nepedepsiti, daca nu i-ar
pedepsi pe lumea cealalta.

Asadar §i noi sa ne smerim pe noi inline cu aceste ginduri si pilde,
iar cei care pun la indoiala judecata viitoare sa creada si sa se faca mai
buni, pentru ca, traind aici pe pamint intr-un chip vrednic de imparatia
cerurilor sa avem parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si iubirea
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava in vecii veci-
lor, Amin.

OMILIA LXXVII

„Iar de la smochin invatati pilda:

Cind mladita lui este frageda §i da frunze, cunoa§teti

ca aproape este vara. Tot a§a §i voi, cind veti vedea

acestea toate, cunoasteti ca aproape este linga u§i M1

Pentru ca Hristos spusese: Jndata dupa necazul acelor zile" 2 , iar uce-
nicii cautau sa stie cit timp dupa necazul acelor zile si mai ales doreau
sa stie ziua, de aceea le da pilda smochinului, aratindu-le ca nu este
mult, ci indata va fi si venirea Lui. Le-a aratat aceasta nu numai prin
pilda smochinului, ci si prin cuvintele spuse dupa aceea: „Cunoa§teti ca
aproape este, linga usi".

Prin aceste cuvinte Hristos mai profeteste si altceva: profeteste
pentru drepti vara cea duhovniceasca §i linistita, care va fi in ziua
aceea, dupa iarna veacului acestuia; pentru pacatosi, dimpotriva, iarna
dupa vara. Aceasta a aratat-o cind a spus putin mai jos ca ziua aceea va
veni peste ei in timp ce ei vor minca si vor chefui 3 . Dar S-a slujit de
pilda smochinului nu numai ca sa arate cit mai este de la acele zile pina
la venirea Lui - ca ar fi putut s-o spuna si in alt chip -, ci ca sa si incre-
dinteze prin aceasta pilda ca negre§it cuvintele ISale se vor implini.
Dupa cum trebuie sa vina neaparat vara, cind mladita smochinului este
frageda §i infrunzeste, tot asa si venirea Lui. Hristos da totdeauna ca
pilda un fapt din natura cind vrea sa spuna ca ceva trebuie sa se
intimple neaparat. §i fericitul Pavel face adeseori la fel ca Hristos. De
aceea, dupa cum cind Domnul vorbeste despre inviere, spune: „Bobul
de grin c&zind inpamint, de nu va muri, ramine singur; iar de va muri, multa
roadd aduce" 4 , tot a§a si fericitul Pavel, fund invatat de Domnul, s-a folo-
sit de aceeasi pilda cind a vorbit corintenilor despre inviere: „Nebun ce
esti! spune el, Ceea ce semeni tu nu capdtd viata daca nu moare" 5 .

Apoi, pentru ca apostolii sa nu mai revina asupra aceluiasi lucru si
sa-L intrebe: „Cind?", Domnul le aduce aminte de cele spuse mai
inainte, zicind:

1.

Matei 24, 32-33.

2.

Matei 24, 29.

3.

Matei 24, 37-39.

4.

loan 12, 24.

. r ..

/ Cor. l. r >, 3<>.

H72 SI'INTUI. IOAN (U1RA l)K AUR

„Amin grdiesc voud, nu va trece neamul acesta pind ce nu vor fi
toate acestea" 6 .

- Care „toate acestea"? Spune-mi!

- Cucerirea Ierusalimului, razboaiele, foametea, ciuma, cutremu-
rcle, hristosii mincinosi, profetii mincinosi, insamintarea Evangheliei
pretutindeni, razvratirile, tulburarile si toate celelalte cite am spus ca se
vor intimpla pina la venirea Lui.

- Dar atunci pentru ce a spus: „neamul acesta"?

- Hristos n-a vorbit despre generatia de oameni de pe vremea Lui,
ci despre neamul credinciosilor. Intr-adevar Scriptura intrebuinteaza
cuvintul „neam" nu numai pentru a arata pe oamenii care traiesc in ace-
lasi timp, ci si pe cei care au aceeasi religie si acelasi fel de vietuire, de
pilda cind spune: jr Acesta este neamul celor ce cautdpe Domnul" 7 . Ceea ce
spusese mai inainte ca: „Trebuie sd fie toate" 8 si ca: „Se va propovddui
Evanghelia" 9 , acelasi lucru il arata si aici cind spune ca toate acestea se
vor intimpla negresit si ca va dainui neamul credinciosilor, nefiind
nimicit de nenorocirile amintite. Ierusalimul va fi darimat, cea mai
mare parte dintre iudei va pieri, dar neamul credinciosilor nu va fi
biruit nici de foamete, nici de ciuma, nici de cutremur, nici de zgudui-
rile razboaielor, nici de hristosii mincinosi, nici de profeti mincino§i,
nici de inselatori, nici de tradatori, nici de cei ce smintesc, nici de fratii
cei mincino§i, nici de vreo alta incercare de acest fel.

Apoi, pentru a le intari si mai mult credinta, le spune:

„Cerul si pdmintul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" 10 .

Cu alte cuvinte, Hristos spune asa: „Mai u§or vor pieri aceste zidiri,
tari §i nezdruncinate, decit sa piara ceva din cuvintele Mele". Cei care
se impotriveste acestora sa cerceteze cele spuse de Hristos si, de le va
gasi adevarate - si le va gasi negre§it -, sa se incredinteze din cele tre-
cute §i de cele viitoare, sa le cerceteze pe toate cu de-amanuntul si va
vedea ca sfir§itul faptelor marturise§ste adevarul profetiei Sale. A dat ca
pilda stihiile firii: cerul §i pamintul; si a aratat, in acela§i timp, ca Bise-
rica este mai de pret decit cerul §i pamintul, dar totodata S-a aratat §i pe
Sine ca este Creator al universului. Pentru ca a vorbit de sfirsitul lumii,
lucru pus la indoiala de multi, Hristos a dat ca pilda, cerul si pamintul
spre a-§i face cunoscuta nespusa Lui putere si spre a arata cu multa
autoritate ca este Stapinul universului; iar prin aceasta sa faca vrednice
de crezare spusele Sale chiar celor ce le pun foarte tare la indoiala.

(i. Matei 24, 34.

7. I's. 23, (i.

8. Matei '24, fi.
!). Matei 24, 14.

II). Matei 21, 3. r >.

<JMII.II I.A MATKI H73

,Jar de zitia aceea §i de ceasul acela nimeni nu stie; nici ingerii din ceruri,
nici Fiul, ci numai Tatdl" 11 .

Cind a spus ucenicilor ca „nici ingerii", le-a inchis gura, ca sa nu mai
caute sa afle ceea ce nu stiu nici ingerii; cind a spus ca „nici Fiul" ii
opreste nu numai sa stie, dar sa si cerceteze. Ca aceasta a fost intentia
Domnului rostind aceste cuvinte se vede si de acolo ca le-a inchis gura
cu mai multa asprime dupa inviere, cind i-a vazut ca sint si mai curiosi.
Acum le-a mai vorbit de multe si nenumarate semne ale venirii Lui;
dupa inviere insa le spune scurt: „Nu este al vostru a §ti anii sau
vremurile" 12 . Apoi, ca apostolii sa nu spuna: „Sintem nedumeriti, sintem
dispretuiti, odata ce nu sintem vrednici sa stim nici lucrul acesta",
Domnul continua: „Pe care Tatdl le-a pus in a Sa Stdpinire" 73 . Domnul
tinea mult sa-i cinsteasca pe ucenici si sa nu le ascunda nimic; de aceea
atribuie aceasta cuno§stinta Tatalui Sau, ca sa le arate apostolilor ca
infricosator este lucrul acesta si sa nu-L mai intrebe. Daca n-ar fi aceasta
explicatia, daca Fiul intr-adevar n-ar sti ziua aceea, cind o va sti? O va
sti, oare, odata cu noi? Cine poate spune lucrul acesta? Fiul II §tie bine
pe Tatal si tot a§a de bine cum §i Tatal II §tie pe Fiul. Se poate, oare, sa
nu stie ziua aceea? Mai mult! Duhul cerceteaza si adincurile lui Dum-
nezeu 14 ; se poate, oare, ca Fiul sa nu stie nici timpul judecatii? Se poate,
oare, ca Fiul sa stie cum trebuie sa judece, se poate sa stie tainele fiecarui om
si sa nu stie ceea ce-i cu mult mai neinsemnat decit aceasta? Se poate, oare,
sa nu stie ziua, odata ce „toateprin El s-aufdcut sifdrd de El nimic nu s-afd-
cut " ,5 ?Cel Ce a facut neamurile, a facut negresit si anii; iar daca a facut anii,
a facut si ziua aceea. Cum poate, dar, sa nu stie ziua pe care a facut-o?

II

Voi, ereticilor, spuneti ca stiti si fiinta Fiului; si Fiul sa nu stie, oare,
nici ziua venirii Lui; sa n-o stie Fiul, Care este necontenit in sinul Tata-
lui? 16 . §i este un lucru cu mult mai mare - si nespus mai mare - sa stii
fiinta Fiului decit sa stii zilele! Cum? Va atribuiti voua mai multa price-
pere, iar Fiului nu-I ingaduiti cit de cit, Fiului, „In Care sint ascunse toate
comorile intelepciunii §i ale cunostintei" 17 ?Dar nici voi nu stiti ce este fiinta
lui Dumnezeu oricit v-ati zbate si nici Fiul nu ignoreaza ziua aceea, ci o
stie foarte bine. De aceea, dupa ce Hristos a spus ucenicilor totul,

11. Matei'lA, 36.

12. Fapte 1, 7.

13. Fapte 1, 7.

14. / Cor. 2, 10.
l. r ). loan 1, 3.
Mi. ban I, 18.
17. Col. V, :t.

874 sUntui. ioan gurA de aur

dupa. ce a spus vremurile si imprejurarile si i-a dus chiar pina la usi - ca
le-a spus: „Aproape este, linga u§i"-^a. trecut sub tacere ziua. „De cauti
ziua si ceasul acela, iti spune Domnul, n-ai s-o auzi de la Mine! Dar de
intrebi de timpuri si de semnele inainte mergatoare acelei zile, nu-ti voi
ascunde nimic si ti le voi spune pe toate cu de-amanuntul. Ca Eu
cunosc ziua aceea ti-am aratat prin multe; ti-am spus cita vreme va
trece, ^i-am spus toate cele ce se vor intimpla si cit va trece de la acele
intimplari pina in ziua aceea - ca asta a aratat pilda cu smochinul - si
te-am adus chiar pina in pridvorul acelei zile. Daca nu-ti deschid si usa,
apoi o fac asta spre folosul tau".

Dar ca sa vezi si altfel ca nu din pricina nestiintei a trecut Hristos
sub tacere ziua, uita-te ca, dupa cele spuse, a mai adaugat si un alt semn.

„Precum in zilele lui Noe mincau si beau, se insurau §i se maritau pina in
Ziua cind a venit potopul §i i-a luat pe toti, tot asa va fi §i venireaFiu-
lui Omului" 78 .

A spus acestea, ca sa arate ca va veni dintr-o data, pe neasteptate,
cind majoritatea oamenilor vor petrece si vor benchetui. §i Pavel spune
lucrul acesta, graind asa: „ Cind vor zicepace §i liniste, atuncifara de veste va
veni peste ei pieirea" 19 ; si ca sa arate ca vine pe neasteptate, a spus: „ca si
durerea celei ce are in pintece" 10 .

- Dar atunci, cum de a spus Hristos: „Dupd necazul acelor zih" 27 ?
Daca atunci va fi petrecere, pace si liniste, dupa cum zice Pavel, pentru
ce Hristos a spus: ,JDupd necazul acelor zile"? Cum. e necaz, cind e petre-
cere si veselie?

- Petrecere, veselie si pace pentru cei ce traiesc ca niste nesimtiti.
De aceea Pavel n-a spus: „Cind va fi pace", ci: „Cind vor zice pace §i
liniste", aratind nesimtirea lor, ca si a acelora de pe vremea lui Noe,
care se desfatau in niste pacate ca acestea. Dar nu dreptii, ci cei care
traiau in necaz si suparari. In aceste cuvinte Domnul arata ca atunci
cind va veni antihrist oamenii cei fara de lege se vor deda la cele mai
rusinoase placeri si nu vor mai nadajdui in mintuirea lor. Atunci imbui-
bari, ospete si betii. De aceea Domnul a si dat o pilda care se potriveste
cu realitatea: „Ca atunci, spune El, cind Noe facea corabia si cind
oamenii n-au crezut". Atunci corabia statea in mijlocul lor si le vestea
mai dinainte nenorocirile ce vor veni, dar ei se uitau la ea, petreceau si
se veseleau ca si cum nu avea sa vina nici o nenorocire. Tot asa si atunci
cind se va arata antihrist; dupa antihrist, sfirsitul lumii si chinurile cele

18. Matei 24, 37-38.
I!). / Tea. 5, 3.

20. / Tes. 5, 3.

2 1 . Matei 24, 29.

OMH.il I, A MATH 875

de la sfirsitul lumii §i pedepsele cele cu neputinta de suferit; dar cei sta-
piniti de betia raut&tii nici nu-si vor da seama de grozavia celor ce vor
veni peste ei. De aceea si Pavel a spus: „ca durerea celei ce are inpintece".
Asa vor veni peste ei nenorocirile acelea groaznice si de neindurat.

- Dar pentra ce Domnul n-a dat ca pilda nenorocirile venite
asupra Sodomei?

- A vrut sa dea pilda de o nenorocire ce a cuprins intreaga lume; o
nenorocire care n-a fost crezuta, de§i a fost prezisa. De aceea, pentru ca
majoritatea oamenilor nu cred in cele viitoare, Hristos ii incredinteaza
de acestea prin cele intimplate in trecut, ca sa le zguduie sufletul. In
afara de cele spuse, Hristos ne mai spune totodata ca El a facut si pe
cele de pe timpul lui Noe.

Apoi da iarasi un alt semn, prin care arata cu prisosinta ca nu-I este
necunoscuta ziua venirii Lui.

- Care-i acest semn?

- „Atunci din doi care vor fi in tarina, unul se va lua §i altul se va lasa.
Din doud care vor mdcina la moard, una se va lua §i alta se va lasa. Deciprive-
gheati ca nu §titi in care ceas vine Domnul vostru" 22 .

Toate acestea sint dovezi ca El §tie ziua aceea §i ca vrea sa-i impie-
dice pe ucenici de a-L mai intreba. De aceea a grait si de zilele lui Noe,
de aceea a §i spus: „doi de vor fi intr-un pat" 23 , pentru a arata ca va veni
asa pe neasteptate, asa, cind toti vor fi fara de grija; cuvintele „doua care
macind" spune tocmai ca n-au nici o grija. In afara de aceasta Domnul
mai arata ca sint luati si lasati si robii si stapinii si cei care traiesc fara sa.
munceasca §i cei ce muncesc §i cei cu ranguri mari §i cei fara ranguri,
a§a cum spune in Vechiul Testament: „De la eel ce sade pe tron pind la
roaba cea de la moard" 24 . Pentru ca mai inainte spusese ca bogatii se min-
tuie cu anevoie 25 , acum arata ca nu pier negresit toti bogatii §i nici nu se
mintuie toti saracii, ci §i din aceia §i din ace^tia unii se mintuie, iar altii pier.
Mie mi se pare ca Hristos a vrut sa arate ca venirea Lui va fi noaptea. Ace-
lasi lucru il spune si evanghelistul Luca 26 . Vezi ca le stie foarte bine pe toate?

Apoi iara§i, pentru ca ucenicii sa nu-L mai intrebe, a adaugat
„Privegheati, deci, ca nu §titi in care ceas vine Domnul vostru". N-a spus
„Nu stiu", ci: „Nu §titi". Cind era aproape sa le spuna ceasul venirii
Sale, Hristos Se opreste si iarasi ii departeaza de intrebare, pentru
ca vrea sa-i faca sa fie necontenit pregatiti. Le spune: „Prive-

22.

Matei 24, 40-42.

23.

Luca 17, 34.

24.

lei H, , r ).

2. r >.

Matei Ii), 23.

Vli.

I.uai 17, 31.

H7() SllNI'DI, U)AN (JURA l)K AUR

gheati!", aratindu-le ca nu le spune ziua si ceasul venirii Sale, tocmai
pentru a priveghea.

>r Aceea sd cunoasteti, cd daca ar sti stdpinul casei la ce strajd din noapte
vinefurul ar priveghea si n-ar lasa sd-i spargd casa. De aceea si voifitigata cd
in ceasul in care nu ginditi Fiul Omului va veni" 2 ' ' .

De aceea le spune sa privegheze, ca sa fie totdeauna gata; de aceea
le spune: „Atunci va veni, cind nu va asteptati"; voieste sa fie totdeauna
gata de lupta, sa fie totdeauna virtuosi. Cu alte cuvinte spune asa: „Daca cei
mai multi oameni ar sti cind mor, negresit ca s-ar stradui in ceasul acela".

Ill

Dar pentru ca oamenii sa nu se straduiasca numai pentru ziua
aceea, Domnul nu spune nici ziua cea de obste a sfirsitului lumii, nici
ziua mortii fiecaruia, pentru ca vrea ca oamenii sa o astepte totdeauna,
pentru ca totdeauna sa se straduiasca. Aceasta e pricina ca e necunoscut
sfirsitul vietii fiecaruia din noi.

In acest text Hristos Se descopera pe Sine insusi ca este Domn;
nicaieri nu o spusese atit de clar.

Prin pilda cu stapinul casei mie mi se pare ca Domnul a vrut sa-i
indemne spre virtute pe cei trindavi; ca ei n-au nici atita grija de sufletul
lor cita grija au de banii si averile lor cei care se asteapta sa-i atace hotii.
Acestiaycind se asteapta sa fie atacati, privegheaza si nu lasa sa li se fure
ceva din casa. „Voi insa, spune Domnul, desi stiti ca va veni ziua aceea
- si negresit va veni -, nu privegheati nu sinteti pregatiti ca sa nu fiti
dusi pe nepregatite de aici. De aceea, ziua aceea vine spre pierzarea
celor ce dorm. Dupa cum stapinul casei, de ar sti cind vine fund, ar
scapa de el, tot asa si voi, daca ati fi pregatiti, ati scapa de pieire".

Asadar, pentru ca le-a amintit de judecata, Isi indreapta cuvintul
Sau si spre dascali, vorbindu-le de osinda si rasplata. Mai intii vorbeste
de cei ce savirsesc fapte bune si termina cu cei ce fac pacate, pentru a-§i
incheia cuvintul cu o infricosare.

Mai intii spune acestea:

„Cine este, oare, sluga credincioasa §i inteleaptd pe care a pus-o domnul
sdu peste slugile sale, ca sa le dea hrana la vreme? Fericitd este sluga aceea pe
care venind domnul o va gdsi facind a§a. Amin zic voud cd peste toate averile
sale o va pune" 28 .

Spune-mi, te rog, sint, oare, cuvintele acestea ale unui om care nu
stie? Daca spui ca nu stie ziua parusiei Lui, pentru ca a spus: „Nici Fiul nu

'11. Matei '24, 43-44.
2H. Matei 24, 4. r > -47.

OMll.ll LA MATH K77

o stie", ce ai sa spui cind acum a spus: „Cine este oare?". Sau spui ca si
aceste cuvinte le-a spus tot pentru ca nu stia? Departe cu astfel de gin-
duri! Nici un ie§it din minti n-ar sustine asta; de§i dincolo ar putea
spune pricina, dar aici nici atit. Cind il intreaba Hristos pe Petru: „Petre,
Md iubesti?" 29 , il intreaba, oare, pentru ca nu stia? Sau cind intreaba:
„Unde l-atipus?" 30 , intreaba pentru ca nu stia? Vei gasi in Scriptura ca si
Tatal graieste asa; ca si El zice: „Adam, unde esti? ; si: „Strigarea Sodo-
mei si Gomorei s-a inmultit spre Mine; coborindu-Ma voi vedea defac dupd
strigarea care vine la Mine; iar de nu, sa stiu" 31 ; iar in alta parte zice: „Dacd
ar auzi, daca ar intelege!" 33 ; in sfirsit, in Evanghelie spune: „Poate se vor
nx$ina de Fiul Meu" M . Sint, oare, toate aceste cuvinte, cuvinte de
nestiinta? Tatal nu le-a spus pentru ca nu stia, ci pentru a rindui cele ce
erau cu cuviinta. Cu Adam, ca sa-1 faca sa-si spuna pacatul; cu sodome-
nii, ca sa ne invete sa nu osindim niciodata inainte de a cerceta lucru-
rile; cu profetul, ca sa nu creada oamenii fara judecata ca o prezicere
duce neaparat la savirsirea pacatului prezis; cu pilda din Evanghelie, ca
sa arate ca ar fi trebuit sa faca asta, sa se rusineze de Fiul. Aici, in cazul
nostra, a spus-o si ca ucenicii sa nu mai iscodeasca, sa. nu mai caute sa afle,
dar si ca sa arate ca o astfel de cunostinta e o cunostinta rara si de mult pret.

§i vezi cita nestiinta exprima cuvintul Sau, daca nu stie pe sluga pe care
a pus-o! Ca o fericeste! „Fericitd este sluga aceeal", zice El; dar nu spune
care este sluga aceea; ca zice: „Cine este, oare, sluga pe care o vapune dom-
nul sau?"; si: „Fericitd este sluga aceea pe care o va afla fdcind asa".

Cuvintele acestea insa nu s-au spus numai despre avere si bani, ci §i
despre cuvintul de invatatura, despre facerea de minuni, despre
harisme si despre toata iconomia care a fost incredintata fiecaruia
dintre apostoli. Pilda aceasta se potriveste si conducatorilor lumesti. Ca
fiecare trebuie sa foloseasca darurile ce le are, fie ca are intelepciune,
fie ca are dregatorie, bogatie sau orice, spre folosul obstesc, nu spre
vatamarea oamenilor si nici spre pierderea sa proprie. De aceea Hristos
le cere aceste doua insusiri: intelepciune si credinta. Ca si pacatul din
prostie se savirseste. Domnul nume§te pe sluga aceasta „credincioasd", ca
nici n-a dosit, nici n-a cheltuit in zadar si fara rost averea stapinului sau; o
numeste „inteleaptd ", ca a stiut sa chiverniseasca cum trebuie cele incredin-
tate lui. §i noi avem nevoie de aceste doua insusiri: sa nu dosim bunurile
Stapinului nostra, ci sa le chivernisim cum trebuie. Daca ne lipseste una,

29.

loan 21, 15.

30.

loan 11, 34.

31.

Fac. 3, !).

32.

Fac. 18, 20-2

33.

lez. 2, 5.

31.

Main 21, 37.

H7H MlNllll, IOAN OURA DE AUR

cealalta schioapata. Daca esti credincios si nu furi, dar irosesti si pierzi
lucrurile incredintate si le cheltuie§ti pe ce nu trebuie, savirsesti mare
pacat. Daca §tii sa chivernisesti bine lucrurile, dar le dosesti, iarasi nu
savirsesti un mic pacat. Sa auda aceste cuvinte si cei cu averi. Ca Hris-
tos n-a adresat cuvinte numai dascalilor, celor ce invata cuvintul lui
Dumnezeu, ci si bogatilor. § i unora si altora li s-a incredintat bogatie. O
bogatie mai mare, mai necesara, dascalilor; una mai mica, voua, bogati-
lor. Cind dascalii imprastie bogatii mai mari, iar voi nu vreti sa aratati
nici cu bogatia de mai mica insemnatate marinimie sufleteasca, dar,
mai bine spus, nu marinimie sufleteasca, ci recunostinta - ca dati averi
straine -, ce aparare mai puteti avea?

Dar deocamdata, inainte de a auzi pedeapsa data celor ce fac cele
potrivnice, sa auzim cinstea data slugii celei credincioase si intelepte:
,^min zic voua, peste toate averile sale o vapunef'Ce cinste poate fi tot atit
de mare ca cinstea aceasta? Ce cuvint va putea infatisa vrednicia, ferici-
rea, cind Imparatul cerurilor, Cel Ce are totul, o va pune peste toate
averile Sale? De aceea o si numeste inteleapta, pentru ca a stiut sa nu
sacrifice pe cele mari in locul celor mici, ci, inteleptindu-se aici pe
pamint, a dobindit cerurile.

IV

Apoi, asa cum face intotdeauna, Hristos indreapta pe ascultatorul
Sau nu pe temeiul cinstei ce o gateste celor buni, ci al pedepsei care-i
asteapta pe cei rai. De aceea a si adaugat:

„ Jar daca va zice sluga cea rea in inima sa: „Intirzie domnul meu sa
vini!"si va incepe sa bate pe celelalte slugi si sa manince §i sa bea cu
belivti, veni-va domnul slugii aceleia in ziua in care nu se asteapta si in
ceasul in care nu stie si o va taia pe ea in doua si partea ei cu fatarnicii o
va pune. Acolo va fi plingerea si scrisnirea din{ilor" 3S .

Iar daca cineva ar spune: „Ai vazut ce gind ii poate trece slugii prin
minte, daca nu e cunoscuta ziua aceea, ca spune: Jntirzie domnul meu!",
eu ii voi raspunde ca un astfel de gind ii trece slugii prin minte, nu
pentru ca nu stie ziua, ci pentru ca e rea. De ce nu i-a trecut gindul
acesta prin minte slugii celei intelepte si credincioase? Ce spui, sluga
ticaloasa? Chiar daca intirzie acum domnul tau, totusi trebuie sa te
a§tepti ca are sa vina odata si odata! Pentru ce nu te ingrijesti?

De aici cunoastem ca Domnul nu intirzie; sluga cea rea a gindit as-
ta, nu Domnul. De aceea o si mustra. Ca Domnul nu intirzie, asculta-1 pe

.i. r .. Maid '24, 48 51.

OMII.II l.A MA I I.I H7!)

Pavel, care spune: „Domnul este aproape! Nimic sd nu vd ingrijoreze.'" 1 ''; si:
„Cel ce va sd vind va veni si nu va intirzia" 17 .

Tu insa asculta si celelalte cuvinte ale lui Hristos si afla din ele ca
Domnul aminteste necontenit ca e necunoscuta ziua aceea, ca sa arate
slugilor Sale ca nestiinta aceasta este spre folosul lor, ca nestiinta
aceasta este in stare sa-i destepte si sa-i scoata din trindavie. N-are nici o
insemnatate daca unele slugi n-au cistigat nimic de aici; nici din cele-
lalte ajutoare ale lui Dumnezeu multi n-au tras nici un folos; cu toate
acestea Dumnezeu nu inceteaza de a-§i face lucrul Sau.

- Dar ce spune prin cuvintele urmatoare: „Va veni in ziua in care nu
se asteapta §i in ceasul in care nu §tie"?

- Spune ca o va pedepsi cumplit.

Vezi ca Hristos pretutindeni vorbeste de acelasi lucru, de nestiinta
zilei si a ceasului aceluia? Ne arata ca ne este de folos aceasta nestiinta,
ca ne face sa fim totdeauna pregatiti. Aceasta cauta Domnul, ca noi sa
priveghem totdeauna. §i pentru ca totdeauna pacatuim cind traim in
huzur, iar in necazuri ne cumintim, de aceea Hristos, cu orice prilej,
spune ca atunci vin relele peste noi cind sintem tihniti si fara de griji. §i
dupa cum a aratat asta mai inainte prin pilda celor de pe timpul lui
Noe, tot asa spune si acum: Cind sluga aceea se imbata, cind bate,
atunci vine si pedeapsa cumplita.

Sa 38 nu ne uitam insa numai la pedeapsa gatita aceluia, ci sa cautam
sa nu facem si noi, fara sa ne dam seama, aceleasi fapte. Slugii aceleia i
se aseamana toti cei care au bani si averi si nu le dau celor nevoiasi. Si
tu esti iconom al averilor tale si nu mai putin decit eel ce chivernise§»te
averile Bisericii. Dupa cum acesta nu are puterea sa imprastie fara rost
si la intimplare cele date de voi pentru saraci, pentru ca au fost date
pentru hrana saracilor, tot a§a nici tu nu poti imprastia fara rost si la
intimplare averile tale. Chiar daca averea o ai mostenire de la parinti -
§i asa ai tot ce ai -, totusi si asa toate ale tale sint ale lui Dumnezeu. Apoi
daca tu pretinzi ca banii pe care i-ai dat Bisericii sa fie chivernisiti cu
scumpatate, crezi, oare, ca Dumnezeu nu-ti va cere socoteala cu mai
multa asprime de averea incredintata tie, crezi, oare, ca va suferi sa-I
cheltuiesti averea fara rost si la intimplare? Nu se poate asta, nu se
poate! De aceea ti-a dat averea, ca sa le dai celor saraci hrana la timp.

- Ce inseamna la timp?

36. Filip. 4, 5-6.

37. Evr. 10, 37.

38. De aici incepe partoa morala: Despre milostenie. Trebuie sdfim iconomi ai lui Dumnezeu; sd
nu risipim averea in cheltuieli zadarnke, fie id o avem de la pdrinli, fie cd am cistigat-o prin munca
noastrd. lot aici si drsprr a mi hale pe sdraei.

HHO SHNTUL 1QAN GURA DE AUR

- Inseamna atunci cind au nevoie, atunci cind sint flaminzi. Dupa
cum tu pui un om ca sa administreze averile tale, tot asa si Dumnezeu
te-a pus pe tine administrator si vrea ca sa cheltuiesti averile cum tre-
buie. De aceea ti-a si lasat averile - desi putea sa ti le ia -, tocmai pentru
ca sa ai prilej sa faci fapte bune, pentru ca, punind averile spre trebuinta
altora, sa faca §i mai calduroasa dragostea dintre oameni. Tu insa ai primit
de la Dumnezeu averea si nu numai ca n-o dai celor nevoiasi, ba ii mai si
bati. Daca a nu da este un pacat, apoi bataia ce iertare mai poate avea?

V

Dupa parerea mea, Hristos face aluzie aici la oamenii care se
poarta rau cu semenii lor, la oamenii lacomi si hrapareti, aratindu-le ce
mare vina au cind ii bat pe cei carora li s-a poruncit sa-i hraneasca.
Dupa parerea mea face aluzie si la cei care o due in chefuri. Mare
osinda atirna deasupra chefliilor! „Mdninca §i bea cu betivii", a spus Hris-
tos pentru a arata imbuibarea. Nu pentru aceasta ai primit, omule,
avere, ca s-o risipe§ti in chefuri si petreceri, ci ca s-o cheltuiesti in milos-
lenii! Crezi, oare, ca averile ce le ia sint ale tale? Nu! Ji-au fost incredin-
£ate tie de Dumnezeu averile saracilor, fie ca le ai prin munca dreapta si
cinstita, fie ca le ai mostenire de la parinti. Crezi, oare, ca Dumnezeu
nu ti le-ar fi putut lua? Dar n-o face, pentru ca vrea ca tu sa fii stapin
cind esti darnic cu cei nevoiasi.

Te rog sa te uiti si ai sa vezi ca, in toate pildele Sale, Hristos osin-
deste pe cei care nu intrebuinteaza averile lor pentru ajutorarea celor
saraci. Nici fecioarele cele nebune n-au fost osindite pentru ca au rapit
averi straine, ci pentru ca n-au dat saracilor averile lor 39 ; nici eel ce a
ascuns talantul in pamint n-a fost osindit pentru ca a fost un lacom, ci
pentru ca nu si-a inmultit talantul dat 40 ; nici cei care au trecut cu vede-
rea pe cei flaminzi nu sint osinditi pentru ca au rapit averile straine, ci
pentru ca n-au impartit la saraci averile lor 41 , ca si sluga aceasta.

Sa auzim toti citi ne imbuibam, toti citi cheltuim in ospete costisi-
toare bogatia, care nu-i a noastra, ci a celor nevoia§i si saraci. Sa nu-ti
inchipui ca averile sint ale tale, din pricina ca Dumnezeu, din larga Lui
iubire de oameni, ti-a poruncit sa le dai ca din ale tale. Ti le-a dat ca sa
poti ajunge si tu virtuos. Nu socoti, dar, ca sint ale tale averile pe care la
ai ! Nu ! Cind ii dai saracului, ii dai averile lui. N-ai spune ca imprumutind pe
cineva cu bani, ca sa faca vreo negustorie, ca banii pe care i-ai dat cu impru-
mut sint ai lui. Tot a§a §;i cu averile tale. Ti le-a dat Dumnezeu ca sa negu-

39. Matei 25, 1-12.

40. Matei 25, 24-30.
11. Matei 25, 41-46.

OMII.II l,A MA'I'KI 8>U

{atoresti cerul. Nu face, dar, pricina de nerecunostinta covirsitoarea
iubire de oameni a lui Dumnezeu. Gindeste-te ce fericire este ca putem
gasi dupa bolez o cale care sa ne dezlege de pacate! Daca Dumnezeu n-ar
fi spus: „Dafi milostenie!"* 2 , cfti n-ar fi spus: „0, de-ar fi cu putinta sa
dam averile noastre ca sa scapam de muncile cele viitoare!" Dar pentru
ca-i cu putinta asta, oamenii au ajuns din nou nepasatori.

- Dau insa milostenie! mi se spune.

- §i ce-i cu asta? Niciodata n-ai dat cit a dat vaduva aceea care a
pus in cutia bisericii doi banuti 43 , dar, mai bine spus, n-ai dat nici juma-
tate, nici cea mai mica parte din cit a dat ea; caci cea mai mare parte din
averile tale o arunci pe cheltuieli netrebnice, in ospete, in betii, in des-
friuri; uneori inviti tu oaspeti, alteori esti tu invitat; uneori cheltuiesti
tu, alteori silesti pe altii sa cheltuiasca, ca sa-ti fie indoita si osinda; si
pentru cele ce insuti faci si pentru cele ce indemni pe altii sa faca.
Uita-te ca si aceasta invinuire i se aduce slugii! ,JAaninca §i bea cu befi-
vii", spune Domnul. Nu pedepseste numai pe betivi, ci si pe cei care
sint cu ei; si pe buna dreptate, ca odata cu stricarea lor, mai fac si pe
semenii lor sa-si piarda mintuirea. Or, nimic nu minie atita pe Dumne-
zeu cit dispretul ce-1 arati indatoririlor ce le ai fata de semenii tai. De
aceea Dumnezeu, aratindu-§i minia, a poruncit sa fie taiata in doua
sluga aceea; de aceea a si spus ca dragostea este semnul dupa care se
cunosc ucenicii Lui 44 ; pentru ca neaparat eel ce iubeste poarta grija de
buna stare §i de mintuirea celui pe care il iubeste.

Sa mergem, dar, pe aceasta cale, pe calea milosteniei, ca aceasta
mai cu seama este calea care ne urea la cer; este calea care ne face imi-
tatori ai lui Hristos, este calea care ne face sa fim, pe cit ne este cu
putinta, asemenea lui Dumnezeu. Uita-te acum cit de necesare sint vir-
tutile care isi au salasul pe aceasta cale. SJ daca vreti, sa le cercetam si sa
le judecam asa cum le-a gindit Dumnezeu. Sa ne inchipuim doua cai
pentru o buna vietuire: pe una din ele sa mearga eel care se ingrijeste
numai de cele ale lui, pe cealalta sa mearga eel care se ingrijeste si de
cele ale aproapelui sau. Sa vedem care din aceste cai merita mai multe
laude, care cale ne duce spre virful virtutii. Cel care merge pe cea dintii
cale, eel care cauta adica numai pe cele ale lui, este tare invinuit de
Pavel - iar cind spun Pavel, spun Hristos -, celalalt, eel care merge pe
calea cea de-a doua, este laudat si incununat.

- De unde se vede asta?

12. Luca 12, .'«.
I'i. l.uca 21, 2.
•M. limn i:t, :(. r ..

882 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

- Asculta ce spune Pavel de unul si ce spune de celalat. „Nimeni sd
nu caute ale sale, spune el, cifiecare pe cele ale aproapelui" 45 . Vezi, ca pe
unul il dezaproba, iar pe celalalt il da ca pilda? §i iarasi: „Fiecare din voi
sd caute sd placd aproapelui sdu in bine spre zidire" 46 . Apoi, pe linga
indemn, si lauda nespusa: „Cd §i Hristos nu §i-a cdutat pldcerea Sa" 47 .
tndestulatoare sint cuvintele acestea ca sa arate de partea cui e biruinta.
Dar ca biruinta sa fie vadita, sa vedem care fapta buna se margineste
numai la noi si care fapta buna trece de la noi la altii. Postul, culcatul pe
pamint, traitul in feciorie, castitatea aduc ci§tig numai celor ce le savir-
sesc; milostenia insa, invatarea altora, dragostea tree de la noi la aproapele.
§ i despre asta auzi-1 tot pe Pavel, care spune: „De a§ impdrti averile mele, de
a§ da trupul meu sd-l ardd, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste" 48 .

VI

Vezi ca dragostea este prin ea insasi cu stralucire laudata si incunu-
nata? Dar daca vreti, sa o punem fata in fata cu un al treilea caz. De
pilda, un om sa posteasca, sa traiasca. in castitate, sa sufere mucenicia,
sa-i fie ars trupul; iar un altul pentru ajutorarea aproapelui sa amine
mucenicia, dar nu numai sa o amine, ci chiar sa fuga de mucenicie.
Care din acestia doi va fi mai slavit dupa plecarea de aici? Ca sa ras-

f)und la aceasta intrebare n-am nevoie de multe cuvinte, nici de inde-
ungata demonstratie. Fericitul Pavel hotaraste si spune: >r A ma desfacesi
afi impreund cu Hristos este mai bine; dar a rdmine in trup, este mai de tre-
buintd pentru voi" 49 . Vezi, dar, ca Pavel a pus ajutorarea aproapelui mai
presus de plecarea la Hristos? Ca a face voia lui Hristos inseamna mai
cu seama a fi impreuna cu Hristos; iar voia lui Hristos nu este alta decit
a te ingriji de folosul aproapelui. Vrei sa-ti dau si al patrulea caz? Hris-
tos il intreaba pe Petru: „Petre, Ma iubesti tu oare?"; apoi ii spune:'' „Paste
oile Mele" 50 . De trei ori i-a pus aceasta intrebare si de trei ori i-a spus ca
aceasta este dovada dragostei 51 . Hristos n-a spus aceste cuvinte numai
preotilor, ci fiecaruia dintre noi, carora ni s-a dat in grija chiar o mica
turma. Sa nu dispretuiesti turma pentru ca e mica. Ca „Tatdl Meu, spune
Hristos, a binevoit intru ei" 52 . Fiecare dintre noi are o oaie; sao ducafiecare
la pasunile ce-i priesc. Barbatul, cind se scoala din pat, sa nu caute altceva
decit sa faca §i sa spuna ceea ce poate face mai credincioasa toata casa lui.

45. / Cor. 10, 24.

46. Rom. 1.5, 2.

47. Rom. 1.5, 3.

48. / Cor. 13, 3.
4!). Filip. 1, 23-24.
. r >0. loan 21, 1.5.
.51. loan 21, 16-17.
.52. I.uai 12, 32.

UMH.II I .A MATI',1 HM

Femeia iarasi sa fie gospodina; dar inainte de aceasta grija sa aiba o alta
grija mai de neaparata trebuinta, anume ca intreaga ei casa sa savir-
seasca cele ceresti. Daca in treburile cele lumesti ne straduim sa punem
indatoririle noastre obstesti inaintea grijii ce o avem de casa, ca nu
cumva din pricina neglijarii acestora sa fim batuti, tiriti in piata si umi-
ltyi in fel si fel de chipuri, cu mult mai mult trebuie sa facem aceasta
cind e vorba de cele duhovnice§ti, sa punem mai presus de toate cele-
lalte indatoririle ce le avem catre Dumnezeu, Imparatul tuturora, ca sa
nu ajungem acolo unde-i scrisnetul dintilor. Sa cautam sa savirsim acele
virtuti care odata cu mintuirea noastra pot aduce mari foloase si seme-
nilor nostri. O putere ca aceasta are milostenia, o putere ca aceasta are
rugaciunea. Dar, mai bine spus, chiar rugaciunea ajunge prin miloste-
nie puternica si inaripata. Ca spune Scriptura: „Rugdciunile tale §i milos-
teniile tale s-au suit spre pomenire inaintea lui Dumnezeu" 53 . Nu numai
rugaciunea isi are in milostenie taria ei, ci si postul. Daca postesti fara sa
faci milostenie, postul nu mai e socotit post; eel care posteste, fara sa
faca milostenie, e mai rau decit unul care se imbuibeaza, decit un betiv,
si cu atit mai rau cu cit nemilostenia e mai mare pacat decit huzurul si
petrecerile. Dar pentru ce vorbesc de post? Chiar daca traiesti in casti-
tate, chiar daca traiesti in feciorie, ramii in afara camarii de nunta daca
nu faci milostenie. §i totusi, ce virtute poate egala fecioria care, din pri-
cina superioritatii ei, nici in Noul Testament nu are porunca de lege si
totusi este izgonita din camara de nunta daca nu-i insotita de miloste-
nie. Daca cei care traiesc in feciorie sint aruncati afara pentru ca n-au
facut milostenie cu darnicia cuvenita, cine va putea dobindi iertare fara
milostenie? Nimeni; ci va pieri neaparat eel ce nu are aceasta virtute.
Daca in treburile cele pamintesti nimeni nu traie§te pentru el insu§i, ci
si mestesugarul si ostasul si plugarul si negustorul cu totii lucreaza
pentru binele obstesc si pentru folosul aproapelui, cu mult mai mult tre-
buie sa facem asta in treburile cele duhovnicesti. Ca aceasta inseamna
mai cu seama a trai: daca traiesti numai pentru tine, fara sa-ti pese de
toti ceilalti, traiesti de prisos, nu mai esti nici om si nici nu faci parte din
neamul omenesc.

Dar mi s-ar putea spune:

- Ce? Sa neglijez interesele mele si sa ma ocup de ale altora?

- Nu inseamna ca-ti neglijezi interesele tale cind te ocupi de ale
altora. Omul care se ocupa de nevoile altora nu supara pe nimeni, ci pe
toti ii miluieste, pe toti ii ajuta dupa puterile lui; pe nimeni nu jefuieste, pe

r>:i. luiptr io, i.

884 SFfNTUL IOAN GURA DE AUR

nimeni nu nedreptateste; nu fura, nu da marturie mincinoasa.; se depar-
teaza de orice pacat, lmbratiseaza orice fapta buna; se roaga. pentru
dusmani, face bine celor ce-1 dusmanesc; nici nu va ocari pe cineva,
nici nu-1 va vorbi de rau, chiar de ar auzi ca 1-a vorbit acela de rau de
mii si mii de ori, ci va spune cuvintele apostolice: „Cine este slab §i eu sd
nufiu slab? Cine se sminteste si eu sd nu ard?" 54 . Dar daca urmarim numai
interesele noastre, atunci negresit nu vom urmari deloc binele semeni-
lor no§tri.

Convin§i fiind din toate acestea ca nu e cu putinta sa ne mintuim
de nu urmarim folosul obstesc al semenilor nostri §i uitindu-ne §i la
sluga aceea care a fost taiata in doua §i la eel ce a ascuns talantul in
pamint, sa apucam aceasta cale de care v-am vorbit, ca sa avem parte §i
de viata cea vesnica, pe care faca Dumnezeu ca noi toti s-o dobindim,
cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia
slava in vecii vecilor, Amin.

54. II Cor. 11, 29.

OMILIA LXXVIII

„Atunci se va asemana imparatia cerurilor cu zece
fecioare care luindu-§i candelele lor aii ie§it intru intimpina-
rea mirelui. Dar cinci din ele erau intelepte, iar cinci
nebune, care n-au luat untdelemn, iar cele intelepte au luat
untdelemn in vasele lor cu candelele lor! §i zabovind
mirele, au atipit toate §i au adormit. Iar la miezul noptii s-a
facut strigare: „Iata, mirele vine, ie§iti intru intimpiiiarea
lui". Atunci sau sculat toate fecioarele acelea §i §i-au
impodobit candelele. Iar cele nebune au zis celor inte-
lepte: „Dati-ne §i noua din untdelemnul vostru, ca se
sting candelele noastre". §i au raspuns cele intelepte
zicind: „Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga noua, nici voua,
ci mai bine mergeti la cei ce vind §i va cumparati". Deci
mergind ele sa cumpere, a venit mirele, §i cele'ce erau
gata au intrat cu el la nunta §i s-a inchis u§a. Iar mai pe
urma au venit §i celelalte fecioare zicind: „Doamne,
Doamne, deschide-ne noua!" Iar el, raspunzind, a zis:
,^Ju va cunosc pe voi!". Drept aceea privegheati, ca nu
?titi ziua, nici ceasul in care Fiul Omului va veni.Ca pre-
cum un om, plecind departe, a chemat slugile sale §i lea
dat avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, iar altuia doi,
iar altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui, §i s-a dus. Mer-
gind indata, eel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei §i a
facut alti cinci talanti. Asemenea §i eel cu doi, a ci§tigat
inca doi. Iar eel ce luase unul, ducindu se a sapat in
pamint §i a ascuns argintul stapinului sau. Iar dupa multa
vreme a venit domnul slugilor acelora §i a facut soco-
teala cu ele. §i venind eel ce a luat cinci talanti, a adus
alti cinci talanti, zicind: „Doamne, cinci talanti mi-ai dat;
lata alti cinci talanti am ci§tigat cu ei". Zis-a lui stapinul
sau: „Bine, sluga buna §i credincioasa, peste putine ai fost

KH(j SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

credincioasa, peste multe te voi pune. Intra intru bucuria
domnului tau!". Venind §i eel ce luase doi talanti a zis:
„Doamne, doi talanti mi-ai dat, alti doi am cistigat cu ei!"
Zis-a lui stapinul sau: „Bine, sluga buna §i credincioasa,
peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune.
Intra intru bucuria domnului tau". §i venind §i eel ce luase
un talant a zis: „Doamne, am stiut ca e§ti om aspru, care
seceri unde n-ai semanat §i aduni unde n-ai risipit. §i temin-
du-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamint. Iata,ai
al tau!" Iar stapinul sau raspunzind, i-a zis: „Sluga vicleana
§i lene§a, §tiai ca secer unde n-am semanat §i adun unde
n-am risipit? Trebuia sa dai argintul meu la zarafi §i,
venind eu, a§ fi luat al meu cu dobinda. Luati, deci, de la
el talantul §i dati-1 celui ce are zece talanti. Ca tot celui ce
are i se va da fi-i va prisosi, iar de la eel ce n-are §i ceea
ce are i se va lua; iar pe sluga cea netrebnica aruncati-o
in intunericul eel mai din afara. Acolo va fi plingerea §i
scri§nirea dintilor"'.

Aceste pilde se aseamana cu pilda de mai inainte a slugii celei cre-
dincioase si a celei necredincioase, care a mincat averea stapinului 2 .
Patru sint toate pildele care, in chip deosebit, ne sfatuiesc acelasi lucru,
adica sa ne sirguim sa facem milostenie si sa fim de folos aproapelui in
toate chipurile cu putinta, ca altfel nu se poate sa ne mintuim. In pildele
acestea vorbeste, in general, despre orice ajutor pe care trebuie sa-1
dam aproapelui; in pilda eel or zece fecioare vorbeste, in special, de
milostenia facuta cu bani si cu bunuri materiale §i se slujeste de cuvinte
mai tari decit in pilda de mai inainte. In pilda de mai inainte il pedep-
seste pe eel care bate, care se imbata, care risipeste si pierde averea sta-
pinului; in pilda celor zece fecioare pedepseste chiar pe cei care nu
ajuta pe semenii lor si nu-§i golesc din belsug averile lor pentru ajutora-
rea celor nevoia§i. Fecioarele cele nebune aveau untdelemn, dar nu din
belsug; de aceea au si fost pedepsite.

- Dar pentru care pricina Hristos Se slujeste in pilda aceasta de
fecioare si nu da ca pilda o alta persoana?

1. Matei 25, 1-30.

2. Matei 24, 45-51.

OMII.II I .A MAi'KI K87

- Pentru ca a spus lucruri mari despre feciorie: „Sint eunuci, spune
El, care s-auf&cutpe ei insisi eunuci pentru impdrdtia cerurilor" 3 . §i: „Cine
poate sd inteleagd sd inteleagd" 4 . Hristos stia ca fecioria se bucura de mare
vaza in ochii celor mai multi oameni. Ca fecioria este intr-adevar mare
lucru, se vede de acolo ca nici in Vechiul Testament n-a fost savirsita de
acei sfinti barbati din vechime si nici in Noul Testament nu este
porunca de lege. Hristos n-a poruncit fecioria, ci a lasat-o la libera ale-
gere a ascultatorilor. De aceea si Pavel spune: „Dar despre fecioare nu am
poruncd a Domnului" 5 . „Laud pe eel ce traieste in feciorie, spune el, nu
silesc pe eel ce nu vrea, nici nu fac din asta lege". Deci, pentru ca fecio-
ria era mare lucru si se bucura de mare vaza in ochii celor mai multi
oameni, Hristos spune pilda aceasta, pentru ca nu cumva eel care
traieste in feciorie sa socoteasca ca a facut totul si sa neglijeze celelalte
virtuti. Pilda este in stare sa convinga pe eel care traie§te in feciorie ca,
chiar daca are toate celelalte virtuti, dar daca-i lipsesc faptele bune ale
milosteniei, este izgonit din imparatia cerurilor impreuna cu desfrinatii
si sta alaturi de cei neomenosi si fara de inima. §i pe buna dreptate; ca
desfrinatul este biruit de dragostea de trup, pe cind el este biruit de dra-
gostea de bani. §i nu este la fel de puternica dragostea trupeasca si dra-
gostea de bani. Dragostea trupeasca este mai apriga si cu mult mai tira-
nica. §i cu cit e mai slab du§manul, cu atit sint mai de neiertat cei biruiti
de el. De aceea Domnul le numeste pe fecioarele acelea „nebune'\
pentru ca au biruit oboseli mai mari, dar au fost doborite de oboseli mai
mici. Prin candele Hristos intelege aici darul acesta al fecioriei, curate-
nia sfinteniei; prin untdelemn, iubirea de oameni, milostenia, ajutorul
dat celor nevoiasji.

„§i zfibovind mirele, au atipit toate §i au adormit". Prin aceste cuvinte
Hristos arata ca va trece mult timp pina la venirea Lui, abatindu-i pe
ucenici de la gindul lor, ca ei asteptau ca are sa se arate curind impara-
tia Lui. Intr-adevar ei nadajduiau asta; de aceea mereu si Hristos le
spulbera nadejdea aceasta. Mai mult, prin aceste cuvinte Hristos arata
ca si moartea este somn; ca spune: „au adormit".

Jar la miezul noptii s-a facut strigare". Hristos a grait asa sau pentru
iconomia parabolei, sau pentru a arata ca invierea se va face noaptea. §i
Pavel arata ca va fi strigare, spunind: )t La poruncd, la glasul arhanghelului
si la cea din urmd trimbitd Se va pogori din cer" 6 .

- Dar ce vor sa spuna trimbitele? Ce vrea sa spuna strigarea?

- Vestesc: „Vine Mirele!"

3. Matei 19, 12.

4. Matei 1!), 12.
. r i. / Cur. 7, 2. r >.
(>. / 7W. 1, Mi.

888 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

Dupa ce fecioarele cele intelepte si-au impodobit candelele lor,
„cele nebune au spus celor intelepte: „Dati-ne noua din undelemnul vostru ".

Domnul le nume§te iara§i „nebune", pentru ca vrea sa arate ca nu
este o mai mare nebunie ca aceea de a te imbogati aici pe pamint si a
pleca gol dincolo, unde avem nevoie mai cu seama de iubire de
oameni, unde avem nevoie de mult untdelemn. Nu numai pentru asta
sint nebune, ci si pentru ca nadajduiau ca mai pot dobindi ceva atunci,
pentru ca au cerut intr-o vreme nepotrivita. De§i nimic nu putea egala
darnicia si iubirea de oameni a fecioarelor celor intelepte - ca pentru
asta au §i fost incununate -, desi nu le cereau tot untdelemnul - ca le
spuneau: „Dati-ne si noua din untdelemnul vostru", aratind ca ele cer nu-
mai atit cit le trebuie - „ca se sting candelele noastre" -, totusi nici atit
n-au dobindit. Nici bunatatea celor de la care au cerut, nici neinsemnatatea
cererii, nici nevoia lor, nici lipsa nu le-au ajutat sa reu§easca in cererea lor.

Dar ce invatam noi de aici? Invatam ca pe lumea cealalta nimeni
nu va putea sa ne dea o mina de ajutor daca nu ne vor da mina de ajutor
faptele noastre. Nu pentru ca nimeni nu vrea, ci pentru ca nu poate. Tot
asa §i fecioarele cele nebune; cauta sa-si gaseasca scaparea acolo unde
nu-i putinta de scapare. Acelasi lucru 1-a aratat si fericitul Avraam, cind
a spus ca „prapastie mare este intre voi si noi si nu se poate trece chiar daca ar
vrea cineva" 7 .

, flier geti la cei ce vind si va cumparati" 8 .

- §i cine-s cei ce vind?

- Saracii.

- Unde sint?

- Aici pe pamint. Fecioarele acelea ar fi trebuit sa caute pe cei ce
vindeau atunci cind erau aici, nu in vremea aceea.

II

Ai vazut ce ci§tig mare avem de pe urma saracilor? Daca ai inde-
partat pe saraci, ai indepartat marea nadejde a mintuirii noastre. De
aceea trebuie sa adunam aici pe pamint untdelemn, ca sa ne fie de folos
dincolo, cind timpul ne va chema. Nu-i acela timpul stringerii, ci
acesta. Nu-ti cheltui, dar, averea in zadar in desfatari §i in slava desarta.
Dincolo ai nevoie de mult untdelemn.

Auzind acestea, fecioarele cele nebune au plecat, dar nu le-a folosit
la nimic plecarea.

Hristos a spus aceste cuvinte sau pentru iconomia pildei, sau pentru ca
a vrut sa arate ca, chiar de-am ajunge iubitori de oameni dupa plecarea

7. Luca 16, 2fi.

8. Luca Hi, 27-28.

OMII.II I .A MAIK1 HK!)

noastra de aici, nu ne va fi de nici un folos aceasta iubire de oameni ca
sa scapam de pedeapsa. Nici fecioarelor celor nebune nu le-a fost de
vreun folos graba cu care au plecat; ca n-au plecat aici pe pamint la cei
ce vind, ci dincolo, pe lumea cealalta. Nici bogatului celui nemilostiv
nu i-a fost de vreun folos ca a ajuns acolo atit de milostiv, ca se ingrijea
§i de mintuirea rudelor lui. Cel care trecea cu vederea pe saracul care
zacea la poarta sa se grabe^te acum sa smulga din primejdii §i din iad pe
cei ce nu i-a vazut ajun§i in iad §i se roaga de Avraam sa trimita pe
cineva sa le vesteasca chinurile de acolo. Dar n-a avut nici un folos,
dupa cum nici fecioarele cele nebune; pentru ca, fiind plecate dupa
untdelemn, a venit Mirele. Fecioarele care erau gata au intrat cu El la
nunta, iar celelalte au ramas pe dinafara. Dupa multe osteneli, dupa mii
si mii de sudori, dupa lupta aceea cumplita cu trupul, dupa ce au purtat
in miini flamurile biruintei lor asupra inver§unarii firii, au plecat rumi-
nate, cu candelele stinse §i cu ochii la pamint. Nimic n-are culori mai
intunecate ca fecioria lipsita de milostenie; asa si obi§nuiesc oamenii
sa-i numeasca pe cei nemilostivi: negri la suflet. Unde le e, dar, folosul
fecioriei, cind n-au vazut pe Mire fi nici nu li s-a deschis cind au batut,
ci au auzit acel infricosator cuvint: „Plecati, nu va cunosc pe voi!" Cind
Hristos a spus aceste cuvinte nu le-a ramas altceva decit gheena §i
munca cea de nesuferit; dar, mai bine spus, cuvintele acestea sint chiar
mai cumplite decit gheena. Acelea^i cuvinte le-a spus Hristos §i celor ce
au lucrat faradelegea 9 .

„Privegheati, dar, ca. nu stiti ziua, nici ceasul". Ai vazut cit de des sfir-
§e§te in acest chip Hristos cuvintele Sale, pentru a arata ca ne este de
folos ne§tiinta ceasului plecarii noastre de pe lumea aceasta?

Unde sint acum cei care trindavesc toata viata, iar cind ii tinem de
rau, spun: „In ceasul sfir^itului am sa las la saraci averile mele"? Sa
auda aceste cuvinte §i sa se indrepte! Multi n-au mai putut face asta
atunci, ca au fost rapiti dintr-o data §i n-au mai avut vreme sa spuna
celor apropiati ce planuri aveau.

Pilda aceasta a fost spusa de Domnul pentru a ne indemna sa facem
milostenie din banii §i averile noastre. A doua pilda a fost spusa despre
aceia care nu vor sa fie de folos semenilor lor nici cu averile, nici cu
cuvintul, nici cu sprijinul, nici cu altceva, ci ascund totul.

- Dar pentru ce in pilda aceasta vorbe§te de imparat, iar in cealalta
de mire?

- Ca sa afli cit de apropiate de inima lui Hristos sint fecioarele
care se despart de tot ce au. Ca in asta sta §i fecioria! De aceea §i
Pavel o define§te tot a§a, spunind: „Cea nemdritatd se ingrijeste de

!). Matei 7, '2H.

222 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

cele ale Domnului" 10 ; si: „Spre buna-cuviintd §i alipire stdruitoare de Dom-
nul"". „Sfdtuiesc numai", spune Pavel.

Iar daca in Evanghelia de la Luca 12 este altfel istorisita pilda talanti-
lor, trebuie sa spunem aceea ca alta este pilda de la Matei si alta pilda
de la Luca. In pilda de la Luca acelasi capitol a adus cistiguri diferite.
Cu o mina 13 unul a cistigat cinci mine, iar altul zece; de aceea si rasplata
lor este diferita. In pilda de la Matei, dimpotriva, de aceea si cununa
este la fel: eel care a luat doi talanti a mai adus inca doi, iar eel care a
luat cinci a adus tot pe atitia. In pilda de la Luca, din pricina ca din
aceiasi bani unul a adus un cistig mai mare, iar altul unul mai mic, e
drept sa nu se bucure de rasplatiri egale.

Uita-te ca Domnul, in toate pildele Sale, nu le cere robilor indata
socoteala. In pilda viei a dat lucratorilor via si a plecat 14 ; si in pilda
aceasta la fel a incredintat argintul sau si a plecat; ca sa afli indelunga
Lui rabdare. Mie mi se pare insa ca Hristos, spunind acestea, a facut
aluzie si la invierea Sa.

In pilda talantilor nu mai e vorba de lucratori de pamint si de vie,
ci toti sint muncitori. Nu mai vorbeste catre dregatorii poporului iudeu,
nici numai catre iudei, ci catre toti oamenii. Cind slugile acestea au
adus talantii lor - si pe cei cistigati si pe cei dati de stapin -, slugile isi
marturisesc recunostinta lor. Unul spune: ,JDoamne, cinci talanti mi-ai
dat", iar celalalt: „doi", aratindu-I Domnului lor ca El le-a dat pnlejul sa
lucreze, ca Lui trebuie sa-I multumeasca, ca Lui I se datoreste totul.

- Ce le spune Stapinul?

- „Bine, sluga buna - ca atunci esti bun cind ai ochi pentru nevoile
aproapelui - p credincioasa; peste putine aifost credincioasd, peste multe te
voipune. Intra intru bucuria Domnului tau!" li da toata fericirea cu acest
cuvint.

Sluga cea rea insa n-a grait asa.

- Dar cum?

-„§tiam ch e§ti om aspru; ca seceri wide n-ai semanat $i aduni de
unde n-ai risipit. §i, temmdu-ma, am ascuns talantul tau. lata, ai al tau"

- Ce-i spune stapinul?

- „Trebuia sa dai argintul meu la zflrafi", adica: „Trebuia sa vorbesti,
sa indemni, sa sfatuiesti. Nu te-ar fi ascultat nimeni? Asta nu te privea!"
Poate fi, oare, o mai mare bunatate?

10. / Cor. 7, 34.

11. I Cor. 7, 35.

12. Luca 19, 12-27.

13. Mina, moneda de 100 de drahme.
K. Matei 21, 33-41.

OMILII LA MATEI 891_

III

Oamenii nu fac a§a; ci eel care da cu imprumut, acela este obligat
sa-1 si ceara; Stapinul nu s-a purtat asa, ci a spus: „Trebuia sa dai argintul
meu la zfirafi si sa-Mi la§i Mie grija de a-1 cere, §i Eu l-a§ fi cerut cu
dobindd". Domnul numeste dobinda savirsirea faptelor bune. „Tu,
spune Domnul, trebuie sa faci ce-i mai usor si sa-Mi la§i Mie ce-i mai
greu". Dar pentru ca sluga aceea n-a facut asta, i-a spus:

„Luati de la el talantul $i dafi-i celui ce are zece talanti. Ch celui ce
are i se va da §i-i vaprisosi, iarde la eel cen-are $i ceea ce are i se va lua".

- Ce inteles au cuvintele acestea?

- Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvintului si al invatatu-
rii spre a fi de folos semenilor sai, dar nu se foloseste de el, pierde darul,
si, dimpotriva, eel ce se sirguieste sa fie de folos semenilor cu darul
acesta, capata si mai mult dar, dupa cum celalalt pierde si ce a primit.
Dar paguba lenesului nu se margineste la atita. Mai e si pedepsit fara
crutare; iar odata cu pedeapsa vine si hotarirea cea plina de invinuire:
„Pe sluga aceasta netrebnicd, spune stapinul, aruncati-o in intunericul eel
mai din afard, acolo va fi plingerea §i scrisnirea dintilor".

Ai vazut ca este pedepsit cu cea mai grozava pedeapsa nu numai
rapitorul si lacomul, nici numai eel ce savirseste fapte rele, ci si eel ce
nu face fapte bune?

Sa 15 ne intre in urechi cuvintele acestea! Cit mai este vreme sa ne
straduim pentru mintuirea noastra, sa luam untdelemn in candele, sa
inmultim talantul. Daca pregetam §i traim aici pe pamint in trindavie,
nimeni nu ne va milui acolo, pe lumea cealalta, chiar daca am varsa mii
si mii de lacrimi. S-a osindit pe el insusi, prin tacerea sa, si eel care s-a
dus la nunta cu haine murdare, dar nu s-a folosit 16 ; a dat inapoi talantul
incredintat si eel ce a primit un talant, dar a fost osindit; s-au rugat §i
fecioarele cele nebune, s-au apropiat de usa camarii de nunta, au batut,
dar totul in zadar si fara de folos.

Cunoscind toate acestea, sa aducem totul spre folosul aproapelui
nostra si averile si rivna si sprijinul nostra. Prin talanti intelegem aici
puterea fiecaruia, fie in a-1 sprijini pe aproapele nostra, fie in a-1 ajuta cu
bani, fie in a-1 invata, fie in a face orice alt lucra asemanator. Nimeni sa
nu spuna: „Un talant am si nimic nu pot face cu el!" Poti fi incununat si lau-
dat chiar cu un singur talant. Nu esti mai sarac decit vaduva din Evanghe-
lie 17 . Nu e§ti mai neinvatat decit Petra si loan, care erau si oameni de rind

15. De aici incepe partea morala: Despre dragostea de aproapele. Tot aici jt despre blindete §i
bunatate, despre a nu ocdrisi blestema. Dacd ocdrim si blestemdm ajungemgurd a diavolului; daca sintem
blinzi si buni, gurd a lui Hristos.

16. Matei 22, 11-13.

17. Luca 21, 2-3.

MB SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

si nestiutori de carte, dar pentru ca au fost rivnitori §i au pus totul in
slujba folosului obstesc au dobindit cerul. Nimeni deci nu-i atit de bun
prieten al lui Dumnezeu ca acela care traie§te spre folosul celor din
jurul sau. De aceea ne-a dat Dumnezeu cuvint, miini, picioare, tarie tru-
peasca, minte §i pricepere, ca toate acestea sa fie spre mintuirea noastra
§i spre folosul aproapelui. Cuvintul nu ne este de folos numai la inalta-
rea de cintari §i multumiri lui Dumnezeu, ci de folos §i pentru a invata
pe al^ii §i a-i sfatui. De-1 intrebuintam in acest scop sintem urmatorii lui
Dumnezeu; de facem dimpotriva, sintem urmatorii diavolului. Pentru
ca §i Petru, cind a marturisit pe Hristos a fost fericit de Domnul, ca a
grait cuvintele Tatalui 18 ; dar cind L-a sfatuit sa fuga de cruce, cind L-a
oprit, a fost certat cu asprime, ca gindea cele ce gindea diavolul 19 . Daca
osinda e atit de mare pentru ni§te cuvinte rostite din nestiinta, ce iertare
mai putem avea noi, cind de buna voie savir^im o multime de pacate?
Sa rostim, dar, ni§te cuvinte ca acelea, prin care sa se vada ca sint
cuvinte ale lui Hristos. Nu rostesc cuvintele lui Hristos nici numai cind
spun: „Scoala-te §i umbld" 20 , nici numai cind spun: „Tavita, scoald" 2 ', ci
cu mult mai virtos cind voi binecuvinta cind sint ocarit, cind ma voi
ruga pentru dusmani cind sint du§manit. Mai inainte spuneam ca limba
noastra este mina cu care atingem picioarele lui Dumnezeu; acum voi
spune ceva cu mult mai mult: ca limba noastra este limba a lui Hristos,
daca aratam cuvenita grija, daca rostim acele cuvinte pe care le vrea
Hristos.

- Dar ce cuvinte vrea Hristos sa rostim?

- Cuvinte pline de blindete, de bunatate. Sa graim a§a cum graia §i
El celor ce-L ocarau: Jr £« n-am demon" 22 ; §i iara^i: ,JDe am vorbit de rau,
mdrturise§te pentru rau" 23 . Daca graie§ti si tu a§a, daca graie§ti spre
indreptarea semenilor tai, ai o limba ce seamana cu limba lui Hristos.
lnsu§i Dumnezeu spune aceasta: „Cel ce osebe§tepe eel ce e cinstit de eel ne-
cinstit, ca gura Mea vafi" 24 . Asadar, cind limba ta va fi ca limba lui Hristos,
iar gura ta va fi ca gura Tatalui §i tu vei fi templu al Duhului Sfint, ce
cinste poate egala cinstea aceasta? Nici de ti-ar fi de aur gura, nici de ti-ar
fi de pietre pretioase, n-ar straluci ca arunci cind straluceste cu podoaba
blindetii. Ce gura este, oare, mai de dorit decit gura care nu sue sa ocarasca,
ci cauta sa binecuvinteze §;i sa vorbeasca de bine? Daca nu poti sa

18. Matei 16, 16-17.

19. Matei 16, 22-23.

20. Matei 9, 6.

21. Faptei), 40.

22. loan 8, 49.

23. loan 18, 23.
21. ler. I. r ), 19.

OMI1.I1 1.A MA1KI

HilH

binecuvintezi pe eel ce te-a blestemat, taci! Fa deocamdata numai atita!
Si mergind pe calea aceasta si straduindu-te cum trebuie, vei ajunge sa
§i binecuvintezi §i vei dobindi §i gura de care vorbeam.

IV

Sa nu socotesti o cutezanta spusele mele! Bun este Stapinul si darul
se datoreste bunatatii Lui. Cutezanta este sa ai gura la fel cu a diavolu-
lui, sa ai o limba asemanatoare demonului celui viclean, mai cu seama
cind te impartasesti cu niste taine ca acestea, cind te impartasesti cu
insusi Trupul Stapinului. G-indindu-te la acestea, fii si tu asemenea lui
Hristos dupa puterea ta. Cind ai ajuns asa, diavolul nici nu va mai putea
sa te priveasca; recunoaste in tine chipul eel imparatesc; cunoa§te
armele lui Hristos cu care a fost invins.

- Care sint armele acestea?

- Blindetea §;i bunatatea. Cind in munte a fost ispitit de diavol 25 ,
Hristos 1-a biruit si 1-a doborit la pamint, desi inca nu stia ca era Hristos.
Cu aceste cuvinte insa 1-a prins in plasa: prin blindete 1-a doborit, prin
bunatate 1-a biruit. Fa si tu la fel! Daca vezi ca un om ajunge diavol si se
apropie de tine, biruie-1 si tu tot ca Hristos. Ti-a dat Hristos putere sa fii
ca El dupa puterea ta. Nu te spaiminta cind auzi aceste cuvinte. Atunci
spaiminteaza-te ca nu esti ca El. Graieste §i tu ca El §i cu asta ai ajuns
asemenea Lui, atit cit unui om ii este cu putinta. De aceea eel care
graie§te asa este mai mare decit eel ce prooroceste. Proorocia este in
intregime har al lui Dumnezeu; cealalta fapta este §i oboseala ta §i
sudoarea ta. Invata-ti sufletul sa-ti plasmuiasca o gura asemanatoare
gurii lui Hristos. Hristos poate sa faca aceasta, daca vrei. Hristos
cunoaste me§tesugul, daca nu esti trindav.

- Dar cum se plasmuieste o astfel de gura, cu ce culori, cu ce material?

- Nu-i nevoie nici de culori, nici de material; e nevoie numai de
virtute, de blindete, de smerenie.

Sa vedem insa cum se plasmuie§te o gura a diavolului, ca sa nu ne
facem niciodata o gura ca aceea.

- Cum se plasmuie§te?

- Cu blesteme, cu ocari, cu invidie, cu injuraturi. Cind rostesti
cuvintele diavolului, iei limba diavolului.

Ce iertare vom avea, dar, mai bine spus, ce osinda nu vom suferi
cind lasam limba, care a fost invrednicita sa guste trupul Stapinului, sa
rosteasca cuvintele diavolului? Sa n-o lasam, ci sa ne dam toata silinta s-o in-
vatam sa unite pe Stapinul ei. Daca o invatam asa, ne vom irrfati$a cu multa in-
draznire inaintea scaunului de judecata al lui Hristos. Daca nu stii

'25. I, ma A, I i:».

894 SKlNTUI, IQAN CiURA DE AUR

sa vorbe§ti ca Hristos, nici Judecatorul nu te va auzi. Dupa cum atunci
cind se intimpla ca judecatorul sa fie un roman, nu te asculta daca nu te
aperi in limba stiuta de el, tot a§a si Hristos, daca nu graiesti cum
graieste El, nu te va asculta si nici nu Se va uita la tine.

Sa invatam, dar, sa graim asa cum este obisnuit Imparatul nostru sa
auda. Sa ne sirguim sa imitam limba Lui. Daca te loveste jale mare,
cauta ca nu cumva tirania tristetii sa-ti schimbe graiul gurii, ci sa graiesti
a§a cum a grait Hristos; a jelit si El pe Lazar 6 si pe Iuda 27 . Daca te
cuprinde frica, cauta sa graiesti iarasi asa cum a grait El; L-a cuprins si"
pe El frica pentru tine, potrivit dogmei intruparii; spune si tu: „Dar nu
cum vreau Eu, ci cum vrei Tu" 28 . Daca plingi, plunge potolit ca El. De cazi
in laturile vrajmasului, de te cuprinde durerea, poarta-te ca Hristos; si
Lui I s-au intins laturi si El a fost indurerat, dar a spus: ,Jntristat este
sufletul Meu pind la moarte" 29 . Ti-a dat tot felul de pilde ca sa pastrezi
mS,sura si sa nu strici canoanele date tie. Daca pastrezi masura in intris-
tare, in minie, in jale si in neliniste, vei putea avea o gura la fel cu gura
lui Hristos; si inca, de pe cind calci pe pamint ne vei arata o limba. ase-
menea Celui Ce locuieste in ceruri. Citi dintre noi nu dorim sa. vedem
chipul Domnului? lata, este cu putinta nu numai sa-1 vedem, dar sa si
fim asemenea Lui, daca ne sirguim.

Sa nu aminam, dar, de pe o zi pe alta! Hristos nu saruta cu atita
bucurie gura profetilor cu cita bucurie saruta gura oamenilor blinzi §i
buni. „Multi spune Domnul, Imi vor zice; „N-am profetit in numele Tdu?"
si le voi rdspunde: „Nu va §tiu pe voi" 30 . Gura lui Moise insa, pentru ca
Moise era foarte blind si bun - „Cd Moise, spune Scriptura, era un om
foarte blind, mai blind decit toti oamenii de pe pamint" 31 -, atit de mult Ii
placea Domnului si o iubea ca „vorbea cu el fata cdtrefatd, gura cdtregurd,
cum vorbeste unprieten cuprietenul lui" 32 . Nu poruncesti acum demonilor,
dar vei porunci atunci focului gheenei, de ai gura ta asemanatoare gurii
lui Hristos. Vei porunci adincului focului $i vei spune: „ Taci, inceteaz&l ""
si cu multa indraznire vei pa§i in ceruri §i te vei bucura de imparatia
cea cereasca, pe care faca Dumnezeu ca noi toti s-o dobindim cu harul
si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui
impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere, cinste, acum si pururea si in
vecii vecilor, Amin.

26.

loan 1 1,

33-35.

27.

loan 13,

21.

28.

Matei 26

, 39.

29.

Matei 26

, 38.

■M).

Matti 7,

22, 23.

;h.

Num. 12

, 3.

:t2.

let. 33, 1

11; Num. 12.

:-s:t.

Marcu 4,

39.

8.

OMILIA LXXIX

„Cind va veni Fiul Omului intra slava Tatalui Lui §i toti

sfintii ingeri cu £1, atunci va sta pe scaunul slavei Lui

§i va desparti oile de tapi; pe unii ii va primi,

ca fiind flamind L-au hranit, fund insetat I-au dat sa bea,

fund strain L-au gazduit, fiind gol L-au imbracat,
fiind bolnav L-au cercetat §i,in temnita fiind, L-au vazut;
§i le va da imparatia; iar pe cei care au facut cele potrivnice
ii va trimite in focul eel ve§nic, care este gatit diavolului,

§i ingerilor lui'

;»i

I

Sa ascultam acum cu rivna si cu toata zdrobirea de inima aceasta
prea frumoasa pericopa evanghelica, de care nu contenim a vorbi si cu
care Hristos Isi incheie cuvintele Sale. Si pe buna dreptate, ca mult Ii
placea Domnului sa vorbeasca de bunatate si milostenie. De aceea in
cuvintele de mai inainte a vorbit de milostenie in felurite chipuri; acum
vorbeste mai deslusit si mai cu tarie; nu mai vorbeste de doua sau trei
persoane, nici de cinci, ci de intreaga lume. De altfel si mai inainte,
cind a vorbit de doua persoane, n-a vrut sa arate doua persoane,
ci doua parti: pe cei care nu asculta de cuvintele Lui si pe cei
care asculta. Acum insa Se foloseste de cuvinte mai infricosatoare
si mai clare. De aceea nu mai spune: ^semdnatu-s-a imparatia cerurilor",
ci Se descopera pe El insusi, spunind: „Cind va veni Fiul Omului intru
slava Lui".

La intiia Sa venire, a venit intru necinste, intru ocari, intru
sudalme; la a doua venire, va sedea pe scaunul slavei Lui. Necontenit
pomeneste de slava. Pentru ca rastignirea era aproape si parea lucru de
ocara, de aceea le da curaj ucenicilor Sai, le pune sub ochi infricosatoa-
rea judecata si stringe in jur toata lumea. Nu numai prin aceasta face
infricosator cuvintul, ci si prin aceea ca arata cerurile goale. Toti ingerii
vor fi impreuna cu El si vor da marturie de toate slujbele facute de ei, la
porunca Stapinului, pentru mintuirea oamenilor. Totul va face ca ziua

I. Matei 25, 31-4(>.

H!)(i SFlNTUI, IOAN (JURA OK AUK

aceea sa fie infrico§atoare. Apoi „se vor aduna toate neamurile", adica
toti oamenii de pe pamint; „§i-i va despdrti pe ei unii de altii, cum des-
parte pastorul oile". Acum mi sint despartiti, ci toti amestecati unii cu
al^ii; atunci despartirea va fi facuta cu toata grija. Mai intii ii va desparti
si-i va face cunoscuti dupa locul in care stau: la dreapta si la stinga; apoi
si dupa nume va arata felul de vietuire a fiecaruia, ca pe unii ii numeste
fapi, iar pe altii oi. Ii numeste pe unii tapi, ca sa arate ca sint fara de rod;
ca tapii n-aduc nici un rod; pe altii ii nume§te oi, din pricina cistigului
mare adus de oi, ca mult cistig aduc oile: si lina si lapte si miei; tapul
n-aduce acest ci§tig. Animalele necuvintatoare sint roditoare §i nerodi-
toare prin firea lor. Oamenii sint roditori si neroditori prin vointa; de
aceea sint unii osinditi, iar altii incununati. Dar nu-i osindeste pina ce
nu-i judeca mai intii. De aceea ii si asaza inaintea Lui si le spune paca-
tele. Ei vor grai cu blindete, dar nu le e de nici un folos acum blindetea.
§i pe buna dreptate, ca au trecut cu vederea milostenia, fapta aceea atit
de mult iubita de Dumnezeu. Profetii neincetat spuneau aceasta: ,filila
voiesc, §i nujertfa" 2 , iar Legiuitorul, prin toate, spre milostenie i-a indem-
nat si cu cuvintul si cu lucrul. Insasi firea oamenilor tot asta ii invata.

Uita-te la ei! Nu sint lipsiti de o fapta buna sau doua, ci de toate fap-
tele bune. Nu numai ca nu L-au hranit pe Hristos, pe cind era flamind,
nici nu L-au imbracat cind era gol, dar n-au facut nici ce era mai usor:
nu L-au cercetat cind era bolnav. §i uita-te ce usoare porunci a dat! N-a
spus: „In temnita eram si nu M-ati liberat! Bolnav eram si nu M-ati vin-
decat!" Nu! Ci a spus: „Nu M-ati cercetat" si: „N-ati venit la Mine". Nici
cind le-a poruncit sa-L hraneasca pe cind era flamind, porunca Lui n-a
fost impovaratoare. Nu le cerea masa bogata si scumpa, ci atit cit era de
trebuinta, hrana cea de nevoie; si le-o cerea in haina de cersetor. Deci
toate sint in stare sa-i pedepseasca. Era putin ce le cerea. O piine. De
plins era eel ce cerea. Un sarac. Spre mila ii impingea firea celui ce
cerea. Era om. De dorit era fagaduinta. Fagaduise imparatia cerurilor.
Infricosatoare era pedeapsa. Amenintase cu gheena. Mare era vredni-
cia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin miinile sara-
cilor. Covirsitoare era cinstea. Primise Dumnezeu sa Se coboare atit de
mult. Drept era datul. Primea din averile Sale.

Dar in ciuda tuturor acestora, iubirea de argint i-a orbit pe cei pe
care a pus gheara, desi le statea deasupra capului o pedeapsa atit de
mare. Si mai inainte spusese Hristos ca aceia care nu vor primi pe cei
nevoiasi vor suferi pedepse mai cumplite decit sodomenii; iar acum
spune: Jntrucit n-ati f&cut unuia dintr-ace§ti frati ai Mei prea mici,
nici Mie n-ati fdcut".

'I. (hea (i, (>.

OMU.II l.A MA'IKI K97

- Ce spui, Doamne? Iti sint fra^i? Atunci pentru ce ii numesti „prea
mid"?

- De asta Imi sint frati, pentru ca sint smeriti, pentru ca sint arun-
cati si neluati in seama.

Pe unii ca acestia mai ales ii numeste Hristos frati; pe oamenii de
care nu vrea sa stie lumea, pe care-i dispretuieste lumea. Nu vorbesc
numai de acesti monahi si de cei care locuiesc in munti, ci de orice cre-
dincios; chiar daca e traitor in lume, dar daca e flamind si moare de foa-
me, daca e gol si strain, Hristos vrea ca el sa se bucure de toata aceasta pur-
tare de grija. Botezul si impartasirea cu sfintele taine ne fac frati.

II

Apoi, ca sa vezi si in alt chip cit e de dreapta judecata, Domnul ii
lauda mai intii pe cei care au facut fapte bune si spune: „Veniti, binecu-
vintatii Pdrintelui Meu, de mosteniti impdrdtia cea pregdtitd voud de la inte-
meierea lumii, ca amfldminzit §i Mi-ati dat sa mdninc" si toate celelalte.
Dar ca sa nu spuna cei osinditi: „Nu aveam cu ce face milostenie", Hris-
tos ii osindeste, punindu-le in fata pe ceilalti oameni care au fost in
aceeasi stare ca si ei; asa precum le osindeste pe fecioarele cele nebune,
punindu-le in fata pe fecioarele cele intelepte, cum osindeste pe sluga
care se imbata si se imbuiba, punindu-i in fata sluga cea credincioasa,
cum osindeste pe eel ce a ascuns talantul in pamint, punindu-i in fata pe
eel ce a adus inca doi talanti; intr-un cuvint, Hristos osindeste pe fiecare
om pacatos, punindu-i in fata pe cei ce au facut fapte bune. Uneori
pune in fata pacatosului pe un om egal cu el, ca aici si in pilda fecioare-
lor, alteori ii pune in fata pe cineva superior, ca atunci cind spune:
,fidrbatii niniviteni se vor scuta §i vor osindi neamul acesta, ca ei au crezut in
propovdduirea lui Iona. §i iatd mai mult decit lona este aici" 3 ; si: „Impdrd-
teasa de la miaz&zi va osindi neamul acesta, ca a venit sa asculte intelepciunea
lui Solomon. Si iatd mai mult decit Solomon este aici" 4 ; si iarasi, punind in
fata pe unul egal: iT Acestia vorfijudeedtorii vostri" 5 ; si iarasi punind in fata
pe unul superior: „Nu §titi, oare, cd vomjudecape ingeri? Cu cit mai multpe
cele lumesti!" 6 . Acum Hristos pune fata in fata pe egali cu egali: pe
bogati cu bogati si pe saraci cu saraci. Hristos arata ca e dreapta osinda
pronuntata asupra celor rai nu numai prin aceea ca ceilalti au facut
fapte bune, desi erau in aceeasi stare ca si ei, ci si prin aceea ca n-au
facut nici acele fapte bune pentru care saracia nu le era o piedica, de

3. Matei VI, 41.

4. Matei 12, \'l.
. r >. Matei 12, 27.
Ii. / Car. Ii, A.

H!)8 SFlNTlll. IQAN (UIHA l)li AUK

pilda adaparea unui insetat, vederea unui intemnitat, cercetarea unui
bolnav.

Dupa ce Hristos ii lauda pe cei ce au facut fapte bune, le arata cit e
de veche dragostea Lui pentru ei: „Veniti, le spune El, binecuvintatii
P&rintelui Meu, de mosteniti imparatia cea pregdtitd voud de la intemeierea
lumii". Cite bunatati nu pretuieste acest nume de a fi binecuvintat; si
mai ales de a fi binecuvintat de Tatal!

- §i pentru ce au fost invredniciti de o atit de mare cinste? Care e
pricina?

- „Pentru ca amfldminzit si Mi-ati dat sd mdninc; am insetat §i Mi-ati
dat sd beau" si celelalte.

Cita cinste cuprind aceste cuvinte, cita fericire! N-a spus: „Luati!",
ci: „mosteniti n , ca si cum ar fi ceva de la parinti, „ceva al vostru, ceva ce
vi se cuvenea de mult". „Inainte ca voi sa fiti, le spune Hristos, vi s-au
pregatit §i vi s-au hotarit acestea, pentru ca stiam ca aveti sa fiti a§a!"

- §i in schimbul caror lucruri primesc bunatati a§a de mari?

- In schimbul unui adapost, al unei haine, al unei piini, al unui
pahar cu apa, al cercetarii bolnavilor, al ducerii la cei intemnitati.

Pretutindeni, dar, ne cere sa dam un ajutor de care un nevoias are
neaparata nevoie. Sint insa cazuri cind ajutorul pe care ne cere sa-1 dam
nu umple toata nevoia celui nevoias. De pilda, dupa cum am mai spus,
eel bolnav si eel inchis nu au nevoie numai de cercetare, ci unui are
nevoie de libertate, si celalalt de vindecare; Hristos insa, blind fiiind,
ne cere sa facem numai cit putem; dar, mai bine spus, ne cere chiar mai
putin decit putem, lasindu-ne noua libertatea sa facem mai mult decit
ne cere.

Celorlalti le spune: ,JDuceti-vd de la Mine, blestematilor!"~Nu spune:
„Blestematilor de Tatal Meu!", ca nu Tatal i-a blestemat pe ei, ci faptele
lor. ,J)uceti-vd de la Mine, blestematilor, infocul eel ve§nic, eel pregatit" - nu
voua, ci - „diavolului §i ingerilor lui".

Cind a vorbit despre imparatie, dupa ce a spus: „Veniti de mosteniti
impdrdtia", a adaugat: „cea pregdtitd voud de la intemeierea lumii"; dar cind
a vorbit de foe, n-a mai grait asa, ci: „cel pregatit diavolului". „Eu, le
spune Hristos pacatosilor, v-am pregatit imparatia; focul nu-i pregatit
voua, ci: „diavolului §i ingerilor lui"; dar pentru ca voi insiva v-ati arun-
cat in el, vina e a voastra".

Hristos Isi indreptateste hotarirea Lui nu numai prin cele spuse mai
inainte, ci si prin cele ce le mai spune, aratind pricinile osindirii lor:
tr Amfldminzit §i nu Mi-ati dat sd mdninc". De-ar fi fost chiar un dusman
eel ce intindea mina, oare, suferintele lui, foamea lui, frigul lui, lanturile
lui, goliciunea lui, boala lui, umbletul lui de ici-colo sub cerul liber n-ar fi
fost in stare sa inmoaie si sa induplece chiar pe eel mai nemilos om? Aceste

OM.ll.il I.A MA'I'KI

H!)f)

suferin^e sfnt in stare sa puna capat si dusmaniei. Dar voi n-ati facul
aceasta nici prietenului vostru, care va e si prieten si binefecator sj stapin.
De vedem un ciine flamind, ni se face mila de el; o salbaticiune de-o
vedem inflaminzita, ni se moaie inima; dar tie nu ti se inmoaie inima
cind vezi pe Stapin flamind? Poti sa-ti mai aperi o astfel de purtare? Nu
i{i este, oare, indestulatoare rasplata de-ar fi numai atit ca ai hranit pe
Stapinul si Dumnezeul tau? Nu mai spun ca auzi niste cuvinte ca acelea
in fata intregii omeniri din gura Celui Ce sta in scaunul eel parintesc,
nu mai vorbesc de dobindirea imparatiei! Dar nu iti este indestulatoare
rasplata ca ai facut asta, ca ai miluit pe Hristos? Acum insa, in fata intre-
gii omeniri, la aratarea slavei aceleia nespuse, Domnul te va proclama
si te va fncununa, te va numi hranitorul Lui si gazduitorul Lui. Nu Se
rusineaza sa graiasca asa. Vrea sa-ti faca mai stralucitoare cununa.

Pentru aceasta pe buna dreptate sint osinditi aceia, iar acestia, dupa
har sint incununati. De-ar fi facut cei drepti mii si mii de fapte bune,
rasplatirea lor va fi tot un har de la Dumnezeu/ca li s-a dat cerul si
imparatia §i o atit de mare cinste in schimbul unor atit de mici si nein-
semnate fapte.

»?i afost cind a sfir§it Iisus cuvintele acestea, a zis ucenicilor Sdi: „§titi ca
dupd doud zile sint Pastile si Fiul Omului Se da sa se rdstigneascd" 7 '.

Iarafi la vreme potrivita vorbe§te despre patimile Sale, adica dupa
ce a amintit de imparatia cerurilor, de rasplatirile cele de acolo, de
osinda cea fara de moarte, ca si cum ar fi spus: „Pentru ce va temeti de
necazurile cele vremelnice, cind va asteapta niste bunatati ca acelea?".

Ill

Uita-te cum, prin cuvintele Sale de mai inainte, Hristos a pus in
umbra §i a indrumat pe alta cale ceea ce-i intrista pe ucenici; ca n-a
spus: „§titi ca dupa doua zile voi fi dat sa fiu rastignit".

- Dar ce a spus?

- „§titi ca dupa doua zile sint Pastile?"; apoi a adaugat: ,piul Omu-
lui Se da sa se rdstigneascd", aratind ca ceea ce se face este o taina, o sarba-
toare si o praznuire, care se savirseste spre mintuirea omenirii si ca §tie
mai dinainte tot ce are sa sufere. De aceea, pentru ca le era de ajuns uce-
nicilor atita pentru mingiierea lor, nu le-a mai spus nimic despre
inviere; era si de prisos sa le mai vorbeasca iar despre inviere dupa ce le
vorbise atita. De altfel, dupa cum am spus, le arata ca insesi patimile
Lui inseamna scapare de mii si mii de rele; ca Pa§tele le aducea aminte
de vechile binefaceri din Egipt.

7. Main 2(i, I 'I.

<)()() SFlNTUI. IOAN GURA DK AUR

>r Atunci s-au adunat arhiereii §i cdrturarii si bdtrinii poporului in curtea
arhiereului, care se numea Caiafa, si sfat au fdcut sd-L prindd cu viclenie pe
Iisus §i sd-L ucidd. Dar ziceau: „Nu in ziua praznicului, ca sd nu sefacd tulbu-
rare in popor" 8 .

Ai vazut cit de mult s-au stricat rinduielile iudaice? Cind pun la
cale niste treburi nelegiuite se due la arhiereu, voind sa ia puterea de a
savlrsi nelegiuirea de acolo de unde ar fi trebuit sa fie opriti.

- Dar citi arhierei erau?

- Legea porunceste sa fie un singur arhiereu, dar pe vremea aceea
erau mai multi. De aici se vede ca rinduielile iudaice incepusera sa se
destrame. Moise, dupa cum am spus, poruncise sa fie un singur arhie-
reu si la moartea acestuia sa urmeze altul; si odata cu viata acestuia se
termina si surghiunul acelora care savirsisera un omor fara de voie.

- Dar pentru ce erau pe vremea aceea mai multi arhierei?

- Pentru ca arhiereii erau cu anul. Lucrul acesta 1-a aratat evanghe-
listul Luca cind a vorbit de Zaharia si a spus ca era din ceata preoteasca
a lui Abia 9 . Deci evanghelistul Matei vorbeste de arhiereii care fusesera
arhierei si incetasera de a mai avea aceasta functie.

- Dar pentru ce au facut sfat? Ca sa-L prinda pe ascuns sau ca sa-L
omoare?

- §i pentru una si pentru alta; ca se temeau de popor; de aceea si
asteptau sa treaca sarbatoarea, ca spuneau: „Nu in ziua praznicului". Dia-
volul voia sa nu se intimple asta de Pasti, ca sa nu se faca cunoscute
patimile Sale; iudeii, ca sa nu se faca tulburare in popor. Uita-te la
iudei! Nu se temeau nici de Dumnezeu si nici ca se va face mai mare
crima lor din pricina sarbatorii, ci se temeau totdeauna de oameni. Dar
totusi pentru ca fierbeau de minie, s-au razgindit. Au spus: „Nu in ziua
praznicului"; dar gasind pe vinzator, n-au mai tinut seama de timp, ci
L-au junghiat chiar de sarbatori.

- Dar pentru ce L-au prins atunci?

- Pentru ca, dupa cum am spus, fierbeau de minie; se asteptau sa-L
gaseasca atunci si au facut totul, ca si cum ar fi fost orbiti. Chiar daca
Domnul S-a slujit de rautatea lor pentru indeplinirea iconomiei Sale,
totusi iudeii nu sint fara de vina, ci sint vrednici de mii si mii de
pedepse din pricina gindului lor. Intr-un timp cind ar fi trebuit sa elibe-
reze pe toti din inchisori, chiar pe cei vinovati, atunci ei au ucis pe Cel
nevinovat, pe Cel Ce le-a facut mii si mii de binefaceri, pe Cel Care, de dra-
gul lor, a lasat deocamdata la o parte pe pagini. Dar cit de mare este iubirea
de oameni a lui Hristos! Pe cei ce sint atit de rai, atit de incapatinati, plini de

8. Matei 2(i, 3-5.
!). Luca 1, 5.

OMII.II I .A MATKI })0 |

mii si mii de pacate, pe acestia iarasi ii mintuie, le trimite pe apostolii
Sai, care aveau sa fie junghiati pentru ei si care se roaga pentru ei; ca
spune Pavel: „Noi sintem soli pentru Hristos" 10 .

Avind", dar, ni§te pilde ca acestea, nu va spun sa murim pentru
dusmanii nostri, desi ar trebui s-o facem; dar, pentru ca sintem mai
slabi, spun deocamdata numai atit: eel putin sa nu dusmanim pe priete-
nii nostri, sa nu invidiem pe cei ce ne fac bine. Nu spun deocamdata sa
facem bine celor ce ne fac rau; doresc si asta; dar pentru ca sinteti legati
mult de cele pamintesti, va spun atit: cautati sa nu va razbunati! Sint,
oare, credinta si invatatura noastra teatru, sint fatarie? Pentru ce atunci
faceti lucruri cu totul potrivnice credintei si invataturii noastre? Nu s-au
scris in zadar toate cite a facut Domnul in timpul rastignirii si care
puteau sa-i intoarca pe iudei la credinta. Nu s-au scris in zadar, ci ca tu
sa imiti bunatatea lui Hristos, sa rivnesti iubirea Lui de oameni. Pe cei
care au venit la El sa-L prinda i-a facut sa se dea inapoi si sa cada la
pamint 12 , a vindecat urechea slugii arhiereului 13 si celor ce au venit sa-L
prinda le-a vorbit cu blindete 14 . Cind era sus pe cruce a facut mari
minuni: a intunecat soarele, a despicat pietrele, a inviat morti 15 , a infri-
co§at in vis femeia judecatorului 16 . Chiar cind era judecat, S-a purtat cu
multa blindete; iar blindetea Lui, nu mai putin ca minunile, putea sa-i
atraga pe iudei la credinta; a facut nenumarate profetii in timpul jude-
catii; iar cind era pe cruce a strigat: „Parinte, iartd-le lor pacatul!" 17 Cind
era in mormint, cite n-a facut pentru mintuirea iudeilor! Dar dupa
inviere nu i-a chemat, oare, indata pe iudei, nu le-a iertat pacatele, nu
le-a pus inainte mii si mii de bunatati? Poate fi, oare, ceva mai minunat
ca aceasta? Cei care L-au rastignit si L-au ucis au ajuns dupa rastignire
fii ai lui Dumnezeu. Ce purtare de grija o poate egala pe aceasta?

Cind auzim acestea sa ne acoperim fetele de rusine ca stam atit de
departe de Acela Care ne-a poruncit sa-L imitam. Sa cautam sa vedem
cit de departe stam de El, ca sa ne osindim pe noi inline, pentru ca
ducem razboi acelora pentru care Hristos §i-a dat sufletul Sau, pentru
ca nu voim sa ne impacam cu aceia pentru care, pentru ca sa-i impace

10. // Cor. 5, 20.

1 1. De aici incepe partea morala: Despre dorinta de rdzjbunare. Orice-ar fi, trebuie sa suferim
toate cele cite vinpeste noi. Se cuvine sa. ludm parte la durerile celor pedepsiti de Dumnezeu saupedepsiti in
alt chip.

12. loan 18, 6.

13. Luca 22, 51.

14. loan 18, 1-8.

15. Matei 27, 51 52.
Hi. Matei 27, 1<).

17. I.ura 2,'!, .'II.

t)()2 SFlNTUl. IQAN GURA DE AUR

cu Dumnezeu, Hristos nu S-a dat inapoi nici de la junghiere. Numai
daca §i acum nu veti spune ca e nevoie pentru aceasta de cheltuiala §i
de pierdere de bani, asa cum spuneti cind trebuie sa dati milostenie.

IV

Gindeste-te de cit de multe pacate e§ti vinovat! De te ginde^ti la
ele, atunci nu numai ca nu vei amina sa ierti pe cei ce ti-au facut rau, ci
chiar vei alerga la cei ce te-au suparat, ca sa ai prilej de a ti se ierta paca-
tele. Paginii nu asteptau rasplata si cu toate acestea de multe ori traiau
aceasta filozofie, adica iertau pe cei ce le faceau rau; iar tu, care ai
nadejdi atit de mari, tu amini de pe o zi pe alta, pregeti sa ierti pe cei ce
ti-au facut rau? Pentru ce nu vrei sa faci inainte de timp, de dragul legii
lui Dumnezeu, ceea ce va face timpul de la sine? Vrei sa ti se stinga du§-
mania fara de rasplata in loc sa ai rasplata? Nu vei avea nici o rasplata
daca timpul iti potole§te dusmania, ci, dimpotriva, mare pedeapsa,
pentru ca legea lui Dumnezeu nu te-a induplecat sa faci ceea ce timpul
a facut. Iar daca spui ca te apuca furiile cind iti aduci aminte de ce ti-a
facut dusmanul tau, adu-ti aminte §i de binele ce ti 1-a facut cindva, ca §i
de relele pe care tu le-ai facut altora. Te-a vorbit de rau §i te-a batjoco-
rit? Ginde§te-te ca §i tu ai vorbit de rau pe altii. Cum vrei sa fii iertat
cind tu nu ierti pe altii? Imi spui ca n-ai vorbit pe nimeni de rau? Dar ai
auzit pe cei ce vorbeau de rau pe altii §i ai incuviintat. Nici fapta asta
nu-i fara de pacat.

Vrei sa vezi ce mare bine este sa nu te razbuni pe eel ce ti-a facut
rau §i ca asta mai cu seama bucura pe Dumnezeu? lata ce-ti spun! Dum-
nezeu pedepse§te pe cei care se bucura cind unii sint pedepsiti pe buna
dreptate. Da, sint pedepsiti pe buna dreptate, dar tu nu trebuia sa te
bucuri. Profetul i-a tinut de rau pe ace§tia §i a adaugat zicind: „N-au
suferit deloc dinpricina durerii adinci a lui Iosif' 78 ; §i iara§i: „N-a ie§it eel ce
locuie§te in Enan sdplingd casa care este lipitd de ea" 19 . Cu toate ca si Iosif,
adica semintiile ie§ite din el, §i vecinii lor au fost pedepsiti cu voia lui
Dumnezeu, totu§i Dumnezeu vrea ca noi sa luam parte la suferintele §i
durerile acelora. Daca noi, rai fiind, ne miniem mai mult cind vedem
ca o sluga ride atunci cind pedepsim pe o alta sluga, si o pedepsim §i pe
aceea, cu mult mai mult Dumnezeu va pedepsi pe eel ce se bucura de
pedeapsa altora. Daca nu trebuie sa tabarirn asupra celor pedepsiti de
Dumnezeu, ci sa suferim impreuna cu ei, cu mult mai mult nu trebuie
sa tabarirn asupra celor care ne gre^esc. Acesta este semnul dragostei; iar
Dumnezeu pune dragostea mai presus de toate. Dupa cum in haina impara-

18. Amos ('), (i.
I!). Mih. 1, II.

OMII.II LA MATKI |M)3

teasca cele mai de pre{ dintre flori §i culori sint cele care slujesc la face-
rea hlamidei, tot asa si aici cele mai de pret fapte bune sint cele care
fntaresc si tin dragostea. Nimic nu pastreaza dragostea ca uitarea grese-
lilor celor ce ne-au gresit.

- Cum? Dumnezeu nu zice nimic de eel care ne gre§e§te noua si ne
face rau?

- Cum sa nu spuna? Nu duce, oare, Dumnezeu pe eel ce face rau la
eel caruia i-a facut rau? Nu-1 trimite la el chiar din fata altarului §i-l
cheama la sfinta masa abia dupa ce s-a impacat cu el 20 ? Dar pentru ca
Dumnezeu i-a dat o astfel de porunca, nu inseamna ca tu sa astepti sa
vina el la tine, pentru ca atunci ai pierdut totul. De aceea mai cu seama
Dumnezeu iti hotaraste rasplata nespusa, ca sa o iei tu inaintea aceluia;
ca daca te impaci la rugamintea lui, impacarea nu s-a facut de dragul
poruncii lui Dumnezeu, ci datorita staruintei celuilalt. De aceea si pleci
fara de cununa; cununa o ia el.

Ce spui? Ai dusmani si nu iti este rusine? Nu ne este de ajuns ca ne
este du§man diavolul? Pentru ce ne mai facem dusmani si pe cei de
aceeasi fire cu noi, pe oameni? O, daca nici diavolul n-ar voi sa ne duca
razboi, atunci nici el n-ar mai fi diavol! Nu stii, oare, cit de mare e pla-
cerea dupa impacare? N-are importanta ca nu-ti dai seama de ea cind
esti cuprins de du§manie. Atunci vei putea cunoaste bine ca e mai placut sa
iubesti pe eel ce ti-a facut rau decit sa-1 urasti, cind ai pus capat dusmaniei.

V

Pentru ce imitam pe cei nebuni, sfisiindu-ne unii pe altii, raz-
boindu-ne cu propriul nostru trup? Asculta ce cuvinte grele se spun in
legea veche despre unii ca ace§tia! „Cdile celor ce tin minte rdul due la
moarte" 21 ; „Omul tine minie asupra omului §i de la Dumne&u cere vin-
decare" 22 . Scriptura graieste asa, desi a ingaduit ochi pentru ochi si dinte
pentru dinte 23 .

- Atunci pentru ce mai tine de rau?

- Pentru ca legea veche a ingaduit asta nu ca sa ne scoatem unii
altora ochii §i dintii, ci pentru ca sa ne abtinem de la rau de frica de a nu
ni se scoate ochiul sau dintele. De altfel cuvintele acestea vorbesc de o
minie trecatoare, pe cind tinerea de minte a raului arata ca sufletul
cugeta numai la rau.

20. Matei 5, 23-24.

21. Prov. 12, 29.

22. !n(. Sir. 28, 3.
2.1. le;. '21. ^4.

!)()4 SI'INTMI, IOAN (;UKA DE AUR

Spui ca dusmanul tau ti-a facut rau. Dar nu ti-a facut atita rau cit rau
ty faci tie insuti tinind minte raul! De altfel nici nu-i cu putinta ca un om
bun sa sufere ceva rau. Sa ne inchipuim un om care are femeie si copii,
dar sa filozofeze 24 ; sa ne inchipuim ca are si o multime de pricini pentru
a fi atacat, ca are multe averi, putere mare, prieteni multi si cinste, dar
sa filozofeze; conditia aceasta trebuie neaparat adaugata. Sa ne inchi-
puim acum ca vin peste el multime de lovituri; sa-i faca un om rau
pagube. Dar ce inseamna aceste pagube pentru un om care socoteste o
nimica banii si averile? Sa-i omoare copiii! Dar ce inseamna aceasta
pentru un om care filozofeaza despre inviere? Sa-i ucida soiia! Dar ce
inseamna aceasta pentru un om care a fost invatat sa nu jeleasca pe cei
adormiti? Sa fie dat jos din slujbele sale de cinste! Dar ce inseamna
aceasta pentru un om care socoteste cele de pe lumea aceasta ca floarea
ierbii? Sa fie, de vrei, chinuit trupe§te §i aruncat in inchisoare! Dar ce
inseamna toate acestea pentru un om care a invatat ca „chiar daca omul
nostru din afar a se strica, eel dinauntru insa se innoieste din zi in zi" 25 ; si:
„Necazul lucreaza incercare" 26 .

Fagaduisem sa va arat ca un astfel de om nu este vatamat cu nimic;
dar cuvintul meu, mergind tot inainte, a aratat ca chiar ii sint de folos,
se innoieste si ajunge incercat.

Asadar sa, nu cautam sa, punem la inima relele ce ni le fac altii, ca
de le punem la inima ne facem noua insine rau si ne slabanogim sufle-
tul. Nu ne este atit de mare durerea pricinuita de rautatea semenului
nostru cit durerea pricinuita de chinul nostru sufletesc. De aceea plin-
gem si sintem abatuti cind ne ocaraste cineva; de aceea cind ne rapeste
cineva ceva patim ce patesc copiii cei mici, pe care ii zadarasc cei mai
in virsta si mai sugubeti suparindu-i pentru niste lucruri de nimic, nu
pentru cine stie ce mare lucru; aceia, daca ii vad pe cei mici ca se
supara, continua sa-i necajeasca; dar, daca ii vad ca rid, ii lasa, in pace.
Noi insa sintem si mai nepriceputi decit copiii; plingem tocmai pentru
acele lucruri pentru care ar trebui sa. ridem. De aceea, va rog sa lasam
aceasta judecata copilareasca §i sa imbratisam cerurile. Hristos vrea sa
fim barbati, barbati desavirsiti. Asa a poruncit si Pavel, zicind: „Fratilor,
nu fiti copii cu minted, ci cu rautatea fiti prunci" 27 .

Sa fim, dar, prunci cu rautatea, fugind de faptele cele rele! Sa
imbrati§am virtutea, ca sa avem parte si de bunatatile cele ve§nice, cu
harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia
slava si stapinirea in vecii vecilor, Amin.

24. Adici si trftiasca potrivit filozofiei crestine.
2. r >. // Cor. 4, Hi.
'2(i. Rom. .1, ;■).
'27. / Cor. 14, 20.

OMILIA LXXX

„§i fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon leprosul,

s-a apropiat de £1 o femeie, avind un alabastru cu mir

de mult pret §i 1-a turnat pe capul Lui,

pe cind §edea la masa" 1

I

Femeia aceasta pare sa fie una si aceeasi la toti evanghelistii, dar nu
este asa. La cei dintii trei evangheli§ti 2 , dupa parerea mea, este una §i
aceeasi femeie, dar la evanghelistul loan 3 , nu. La el este vorba de alta
femeie minunata, sora lui Lazar.

Nu fara rost a facut evanghelistul pomenire de lepra lui Simon, ci

Eentru a arata de unde a luat femeia curajul de a se apropia de Iisus.
epra era o boala necurata si molipsitoare. Femeia aceasta a vazut ca
Iisus 1-a vindecat pe Simon - ca altfel Iisus n-ar fi voit sa ramina la un
lepros - si ca Simon L-a oprit la masa; de aceea a prins si ea curaj, fiind
incredintata ca Iisus ii va sterge usor si necuratenia sufletului ei.

De asemeni nu fara rost a spus si numele orasului - Betania -, ca sa
afli ca Iisus de buna voie vine la patima. Hristos, Care mai inainte Se
departa de carturari si farisei, mai cu seama cind invidia lor era inver§u-
nata, acum vine aproape de ei, in Betania, ca la cincisprezece stadii de
Ierusalim 4 . Asa era rinduiala mintuirii lumii, ca mai inainte sa Se depar-
teze de ei, iar acum sa Se apropie.

Vazindu-L, dar, femeia si luind curaj de la intrarea Lui in casa lui
Simon leprosul, s-a apropiat de El. Daca femeia cu scurgere de singe -
desi nu avea o constiinta pacatoasa - s-a apropiat de El cu frica si cu
cutremur din pricina necuratiei ei fire§ti 5 , cu mult mai mult era de pre-
supus ca aceasta femeie sa pregete si sa sovaie din pricina constiintei ei
pacatoase. Asta e si pricina ca femeia aceasta se apropie de Hristos
dupa alte multe femei: samarineanca 6 , cananeianca 7 , femeia cu scurgere de

1 . Matei 26, 6-7.

2. Matei 26, 6-13; Marcu 14, 3-9; Luca 7, 37-50.

3. loan 12, 1-8.

4. loan 11, 18.

, r >. Matei !), 20-22.
(i. loan 4, , r >-42.
7. Matei l. r >, 21 28.

?)()<> SKlNTUl, 1QAN GURA DE AUR

singe" si altele multe. l§i dadea ea, femeia cea pacatoasa, bine seama cit
de necurata era; de aceea n-a venit la El cind era in mijlocul multimii, ci
cind era in casa. Toate celelalte femei venisera numai pentru vindeca-
rea lor trupeasca; ea s-a apropiat de El ca sa-L cinsteasca si sa-si
indrepte sufletul; nici nu avea vreo betejune trupeasca. Deci pentru
aceasta, mai cu seama, se cuvine s-o admiri. §i nici nu s-a apropiat de
Domnul ca de un simplu om - unui om simplu nu i-ar fi §ters picioarele
cu parul capului ei -, ci de cineva mai mare decit un om. De aceea,
madularul care era mai pretios din trupul ei, capul, pe acela 1-a pus la
picioarele lui Hristos.

,Jar ucenicii Lui vdzind s-au miniat, zicind: „Pentru ce risipa aceasta?
Cd se putea vinde scump acest mir, iar banii sd se dea sdracilor!" Dar Iisus
cunoscind a zis: „Pentru cefaceti supdrare femeii? Ca lucru bun a facut pentru
Mine. Cd pe sdraci pururea ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Md aveti pururea.
Cd vdrsind mirul acestape trupul Meu spre ingroparea Mea afdcut-o. Amin zic
voud! Oriunde se va propovddui Evanghelia aceasta,in toatd lumea,se va spune
§i despre ce a fdcut ea spre pomenirea ei" 9 .

- Dar de unde le-a venit ucenicilor gindul acela?

- Auzisera pe Dascalul lor zicind: „Mild voiesc, si nujertfd" 10 §i invi-
nuindu-i pe iudei ca au lasat in parasire poruncile cele mai grele: jude-
cata, mila si credinta 11 , iar lor vorbindu-le multe pe Munte despre
milostenie . Din pricina acestora ucenicii se socoteau in ei insi§i si gin-
deau ca daca arderile de tot nu-I sint pe plac si nici slujirea legii vechi,
cu atit mai mult ungerea cu mir. Ucenicii asa gindeau; dar El, vazind
cugetul femeii, o lasa sa toarne mir pe El. Mare era evlavia femeii §i
negraita rivna! De aceea Hristos, facind mare pogoramint, i-a ingi-
duit sa-I toarne mirul pe capul Lui. Daca nu S-a ferit sa Se faca om,
sa fie purtat in pintece, sa fie hranit cu lapte, pentru ce te minunezi
ca n-a oprit-o sa-L unga cu mir? Dupa cum Tatal a suferit mirosul si
fumul jertfelor, tot a§a §i Hristos, precum am spus mai inainte, a pri-
mit gindul cu care femeia pacatoasa i-a adus mirul. Iacov a uns cu
untdelemn stilpul in cinstea lui Dumnezeu 13 ; la jertfe se aducea unt-
delemn 14 , iar preotii se ungeau cu mir 15 . Ucenicii, insa, pentru ca.
nu-i cuno§teau gindul, au tinut-o de rau fara temei; iar prin vina pe
care i-o aduceau, au aratat darnicia femeii. Spunind ca. s-ar fi

8. Matei 9, 20-22.
<). Matei 26, 8-13.

10. Matei 9, 13.

11. Matei 23, 23.

12. Matei 6, 1-4.

13. Fac. 28, 18.

14. Lev. 2, 4.

15. Lev. 8, 12.

OMILI1 LA MATK1 907

putut vinde mirul cu trei sute de dinari"', au aratat cit a cheltuit ea cu
mirul acesta si cit de mare i-a fost marinimia sufletului ei. De aceea ii si
^ine Hristos de rau pe ucenici, zicindu-le: „Pentru ce faceti supdrare
femeii?"§i adauga si pricina, voind sa le aduca aminte iarasi de patimile
Sale, ca spune: „Spre ingroparea Mea afacut-o"; si inca o alta pricina: „Cd
pe sdraci pururea ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea"; si:
„0riunde se va propov&dui Evanghelia aceasta se va vorbi si de ce a facut ea".
Ai vazut ca prezice iarasi ca vor ie§i sa propovaduiasca neamuri-
lor? Ii mingiie de durerea pricinuita de moartea Lui, aratindu-le ca
dupa rastignire puterea Lui va straluci atit de mult, incit predica Evan-
gheliei se va raspindi peste tot pamintul. Cine-i, oare, atit de ticalos
incit sa se impotriveasca unui atit de mare adevar? §i iata, ceea ce a zis
s-a facut! In orice loc de pe fata pamintului te-ai duce vei auzi de fapta
acestei femei. §i doar nici nu era o persoana cu inalta dregatorie, nici
n-a avut multi martori cind a facut fapta aceasta, nici n-a savirsit-o in aduna-
re de lume ci in casa, - in casa unui lepros - de fata fund numai ucenicii.

II

Cine a facut sa se raspindeasca §i sa i se duca vestea pe fata intregu-
lui pamint? Cine? Puterea Celui Ce a spus aceste cuvinte! Faptele stra-
lucite ale nenumaratilor imparati si generali sint date uitarii, chiar daca
statuile lor mai sint inca printre noi. Nu mai sint cunoscuti nici din
auzite, nici dupa nume, desi au intemeiat orase, au inaltat ziduri impre-
jurul lor, au cistigat batalii, au biruit in razboaie, au robit popoare
multe, au dat legi si au ridicat statui! Dar toti cei de pe fata pamintului
cinta si vorbesc de o femeie pacatoasa care a varsat mir pe capul lui
Hristos, in casa unui lepros, de fata fund numai doisprezece barbati, iar
pomenirea faptei ei nu s-a ve§tejit, de§i a trecut atita amar de vreme.
Persi si indieni, sciti si traci, sarmati si mauri si locuitorii insulelor brita-
nice trimbiteaza ce s-a facut pe ascuns intr-o casa din Iudeea, de o
femeie pacatoasa.

Mare e iubirea de oameni a Stapinului! Ingaduie unei pacatoase
sa-I sarute picioarele, sa verse mir pe ele, sa I le stearga cu parul capului
ei! Da, Domnul ingaduie toate acestea si tine de rau pe cei care o cer-
tau. Ca nici nu se cadea sa fie nesocotita femeia cind aratase atit de
mare dragoste!

Te rog sa te uiti si la aceea ca ucenicii ajunsesera tare rivnitori
pentru milostenie.

- Dar pentru ce n-a spus numai atit ca a facut o fapta buna, ci mai
intii a spus: „De ce faceti supdrare femeii?"

Hi. Manu 14, , r >.

1>0K SI IN Till, IOAN tiURA DE AUK

- Ca sa-i invete pe ucenici sa nu ceara de la inceput oamenilor mai
slabi in credinta cele mai mari fapte. De aceea nici nu judeca in ea
insa§i fapta savirska de femeie, ci in legatura cu starea ei sufleteasca.
Daca Domnul ar fi vrut sa faca o lege din spusele Sale de acum, apoi
n-ar fi vorbit deloc de femeie; dar vorbeste de ea ca sa afli ca pentru ea
a spus aceste cuvinte, ca sa nu inabuse credinta ei ce odraslise, ci sa o
intareasca mai mult. Le graieste asa ucenicilor ca sa laudam si sa incal-
zim cu focul dragostei noastre pe eel care face o fapta buna, chiar daca
fapta lui nu-i desavirsit de buna si sa nu-i cerem aceluia de la inceput sa
fie cu totul desavirsit. Ca Insusi Domnul voia mai cu seama aceasta se
vede de acolo ca El, Care nu avea unde sa-§i piece capul 17 , a poruncit
ucenicilor Lui sa aiba punga 18 . Dar acum nu era timpul sa indrepte ce se
facuse, ci sa laude o fapta buna. Dupa cum daca cineva L-ar fi intrebat
inainte de a fi facut femeia lucrul acesta, El n-ar fi grait asa, tot asa, dupa
ce ea a facut aceasta, Hristos a urmarit un singur lucru, ca ea sa nu se
simta stinjenita din pricina mustrarii ucenicilor, ci sa piece mai buna,
ajungind mai plina de rivna, datorita blindetii Lui. Dupa ce a varsat
mirul, nici n-ar mai fi avut vreun rost mustrarea. § i tu, dar, daca vezi pe
cineva ca face niste sfinte vase si ca le aduce la biserica sau daca vezi pe
un om ca impodobeste zidurile sau pardoseala bisericii, nu porunci sa
vinda sau sa strice ce-a facut, ca sa nu-i inabusi rivna; dar daca te
intreaba inainte de a face, porunceste sa dea saracilor banii ce vrea sa-i
cheltuiasca; pentru ca si Hristos tot asa a facut, ca sa nu-i strice inima
femeii, si tot ce-a spus, spre mingiierea ei a spus-o.

Apoi, pentru ca a spus: „Spre ingroparea Mea afacut-o", ca sa nu lase
nedumerita pe femeie din pricina pomenirii unui astfel de lucru, adica
a ingroparii si a mortii Lui, vezi cum ii da iarasi curaj prin cele ce-i
spune mai departe, zicind: Jn toatd lumea se va vorbi de ceea ce a facut ea".
Cuvintele acestea au fost pentru ucenici mingiiere, dar si lauda si incu-
rajare. Ca a spus Domnul: „Toti o vor cinta mai tirziu; acum ea a vestit
mai dinainte patimile Mele, aducindu-Mi cele pentru ingropare.
Nimeni, dar, sa nu o tina de rau! Atit de putin Ma gindesc sa o osindesc
ca a facut ceva rau sau s-o tin de rau ca n-a lucrat cum trebuie, ca nu voi
lasa ascunsa fapta ei, ci lumea intreaga va sti ce a facut ea in casa si in
loc ascuns. Fapta ei porneste dintr-o inima evlavioasa, dintr-o credinta
fierbinte si dintr-un suflet zdrobit".

- Dar pentru ce Hristos nu i-a fagaduit femeii nimic duhovnicesc,
ci numai ca are sa fie pomenita vesnic?

17. Matei 8, 20.

18. loan 13, 29.

OMII.II I A MM I.I (HI!)

- Prin cele ce a spus a facut-o sa aiba incredere ca va primi $i pe
cele duhovnicesti. Daca a facut o fapta buna, apoi negresit va primi si o
rasplata vrednica de fapta ei.

„Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, ducin-
du-se la arhierei, a spus: „Ce voiti sa-mi dati si eu vi-L voi da voud?"' 9

- Cind „Atunci"?

- Cind Hristos spunea aceste cuvinte, cind a spus: „Spre ingropa-
rea Mea".

Iuda n-a fost miscat de aceste cuvinte, nici nu s-a temut cind a auzit
ca va fi propovaduita pretutindeni Evanghelia - ca erau cuvintele aces-
tea pline de putere nespusa -, ci atunci a lucrat faptele diavolului, cind
femeile, ba chiar femei pacatoase, Ii aratau atita cinste.

- Dar pentru ce evanghelistii ii mai adauga lui Iuda si numele de
familie?

- Ca mai era si un alt Iuda. Evanghelistii nu se feresc sa spuna ca
era din numarul celor doisprezece. Ei nu ascund nimic din cele ce par
de ocara. Puteau doar sa spuna atit ca era unul din ucenicii Lui. Ca mai
erau si alti ucenici. Dar nu, ci adauga: „Din cei doisprezece", ca si cum ar
spune: „Din ceata cea dintii a celor ce au fost alesi ca fund cei mai buni,
din cei ce erau cu Petru si loan". De un singur lucru se ingrijeau evan-
ghelistii, de adevar numai, nu de a ascunde faptele. De aceea au trecut
cu vederea multe minuni, dar nu tainuiesc nimic din ceea ce parea a fi
de ocara, ci dau pe fata orice parea a fi de ocara, fie fapta, fie cuvint.

Ill

§i fac aceasta nu numai primii trei evanghelisti, ci si evanghelistul
loan, eel ce rosteste cele prea inalte. El mai ales vorbeste de ocarile si
sudalmele ce I s-au adus lui Hristos.

§i vezi cit e de mare rautatea lui Iuda! Se duce de buna lui voie.
Face aceasta pentru arginti. §i pentru citi arginti! Evanghelistul Luca
spune ca Iuda s-a tocmit cu capeteniile oastei . Pentru ca iudeii faceau
mereu rascoale, romanii pusesera peste ei oameni care sa vegheze de
buna lor rinduiala; ca imperiul iudeilor disparuse, asa cum graisera
profetii.

De acestia deci apropiindu-se Iuda, le-a zis:

„Ce voiti sa-mi dati mie si eu vi-L voi da voud?" Iar ei s-au invoitcuelcu
treizeci de arginti. §i de atunci cduta prilej potrivit ca sd-L dea" 27 .

' 19. Matei 2(i, 14-15.

20. Luca 22, 4.

21. Matei 2(i, l. r > 1(1.

!>10 SFlNTUI. 1QAN GURA DE AUR

Iuda se temea de multime si voia sa-L prinda cind era singur. O, ce
nebunie! Cum 1-a orbit dintr-o data iubirea de arginti! Iuda, care L-a
vazut pe Hristos trecind de atitea ori prin mijlocul iudeilor fara sa poata
fi prins, care L-a vazut dind atitea dovezi de puterea §i Dumnezeirea
Lui, acum nadajduieste sa-L prinda; §i aceasta dupa ce Hristos ii spu-
sese atitea cuvinte, §i bune §i infrico§atoare, in stare sa alunge din minte
gindul acesta rau. Nici la Cina cea de Taina nu L-a parasit pe Domnul
grija aceasta, ci pina in cea din urma zi, despre aceasta ii vorbea. Dar in
zadar! Iuda n-a cistigat nimic. Dar pentru asta Stapinul n-a incetat sa-§i
faca lucrul Sau.

§tiind §i noi acestea sa nu incetam sa facem totul pentru cei paca-
to§i §i trindavi; sa-i sfatuim, sa-i invatam, sa-i rugam, sa-i povatuim, sa-i
indemnam, chiar daca nu avem nici un folos. Ca §i Hristos stia mai
dinainte ca n-are sa se indrepte vinzatorul, dar n-a incetat de a face
totul, sfatuindu-1, amenintindu-1, vaitindu-1; nu pe fata, nici aratat, ci
indeosebi. Chiar in vremea vinzarii a primit sa fie sarutat de el. Dar nici
aceasta nu i-a fost aceluia de vreun folos.

Atit de mare rau este iubirea de arginti. Iubirea de arginti l-a facut
pe Iuda §i vinzator §i jefuitor de cele sfinte.

Ascultati 22 toti iubitorii de argint, toti citi sinteti bolnavi de boala
lui Iuda! Ascultati §i feriti-va de boala aceasta! Daca Iuda, care a fost
impreuna cu Hristos, Care a savirsit atitea minuni, care s-a bucurat de
atitea invataturi, s-a scufundat intr-o prapastie atita de mare, pentru ca
nu s-a desprins de boala aceasta, cu mult mai mult voi, care nici nu
ascultati Scripturile si care sinteti si mereu prinsi de grijile lumii aces-
teia, cu mult mai mult voi veti fi mai u§or doboriti de patima aceasta
daca nu veti avea grija necontenit de voi insrva. In fiecare zi era Iuda cu
Acela Care nu avea unde sa-si piece capul 23 , in fiecare zi il invata cu
cuvintul §i cu fapta sa nu aiba nici aur, nici argint, nici doua haine 24 , §i
totusi nu s-a inteleptit. §i cum nadajduie§ti tu sa scapi de boala iubirii
de arginti, cind nu te ingrijesti deloc §i nici nu-ti dai multa silinta.

Cumplita, cumplita e fiara aceasta; totu§i, daca vrei, o poti birui cu
u§urinta. Nu-i o pofta legata de fire. Arata lucrul acesta §i cei ce au sea-
pat de ea. Poftele legate de fire le au indeobste toti oamenii; pofta aceasta
insa se na§te numai din pricina trindaviei; ea o odrasle§te, ea o creste; iar
cind pofta aceasta pune stapinire pe cei orbiti de ea, ii face sa traiasca impo-
triva firii. §i traiesc impotriva firii cind nu mai stiu de cei de o fire cu

22. De aici fncepe partea morala: Despre iubirea de arginti; aceasta cumplita boala se naste din
pricina trindaviei. Orice pdcat isi are obirsia in iubirea de arginti. Tot aici si sfdtuire cdtre sdraci.

23. Matei 8, 20.

24. Matei 10, 9-10.

OMII.II I. A MAI'KI ___^ SHI

ei, de prieteni, de fra^i, de rudenii, intr-un cuvint, de nimeni; si pe linga
acestia nici de ei insisi. De aici se vede ca pacatul acesta al iubirii de arginti
este ceva impotriva firii. In aceasta boala cazind Iuda, a ajuns vinzator.
Poate ca cineva m-ar intreba:

- Dar cum a ajuns Iuda vinzator, cind a fost chemat de Hristos?

- A ajuns vinzator pentru ca chemarea lui Dumnezeu nu este con-
stringatoare, nici nu siluieste vointa celor care nu vor sa aleaga virtutea,
ci indeamna, sfatuieste-, face totul si lucreaza ca sa-i convinga pe
oameni sa fie buni. Daca unii nu vor, nu-i sileste. Iar daca vrei sa afli
pricina pentru care Iuda a ajuns vinzator, vei afla ca iubirea de arginti
1-a pierdut.

- Dar cum a ajuns sa fie stapinit de aceasta patima? ai putea sa ma
intrebi.

- Pentru ca s-a trindavit. Trindavia e pricina unor astfel de schim-
bari, dupa cum rivna este pricina unor schimbari potrivnice. Citi
oameni, care au fost rilste salbatici, n-au ajuns acum mai blinzi decit
oile? Citi desfrinati nu s-au cumintit? Citi din cei ce erau lacomi mai
inainte n-au azvirlit acum si averile lor? §i iarasi, din pricina trindaviei
s-a intimplat contrariul. De pilda Ghiezi a trait impreuna cu un om
sfint, cu Ilie, dar a ajuns un rau; si el, tot din pricina aceleiasi boli, a
iubirii de arginti 5 . Din toate patimile, patima aceasta este cea mai cum-
plita. Din pricina ei, jefuirea mormintelor, din pricina ei, crimele, din
pricina ei, razboaiele si luptele, din pricina ei, orice rau. Un iubitor de
argint nu-i bun de nici o treaba, fie ca e capetenie de osti, fie ca sta in
fruntea popoarelor; dar, mai bine spus, nu-i bun de nici o treaba nu
numai in treburile cele de obste, dar nici in treburile lui proprii. De
vrea sa se insoare, nu-si ia femeie virtuoasa, ci pe cea mai rea din toate;
de vrea sa-si cumpere casa, nu cumpara o casa pe masura unui om liber,
ci una sa-i aduca cit mai mult venit; de vrea sa-si ia o sluga, apoi o ia pe
cea mai rea. Dar pentru ce vorbesc eu de comanda unei osti, de condu-
cerea unui popor, de chivemisirea casei? De este imparat, este mai ticalos
decit toti ticalosii, este o ciuma a omenirii, este mai sarac decit toti saracii
pamintului. Rapeste averile tuturora, dar socoate ca are mai putin decit toti.
Masurind pe cele ce are cu dorinta de a avea pe cele pe care nu le are inca,
le socoate pe cele ce le are o nimica fata de cele pe care vrea sa le aiba.

IV

De aceea si spune cineva: „Nimic nu-i mai nelegiuit ca iubitorul de
argint". Iubitorul de argint este dusmanul lui insusi si dusman de obste
al intregii lumi. Se indurereaza ca pamintul nu face aur in loc de spice de

'2. r .. IV Rep 5, 20 '27.

i>l 2 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

griu, ca izvoarele nu izvorasc aur in loc de apa si ca muntii nu sint de
aur in loc de piatra. Se necajeste cind anul e imbelsugat, e negru la fata
cind lumea o duce bine; intoarce spatele oricarei trebi care nu poate
sa-i aduca bani; indura orice, chiar cind e vorba sa cistige numai doi
banuti. Uraste pe toti; si pe saraci si pe bogati; pe saraci, canu cumva sa
vina sa-i ceara; pe bogati, ca nu are averile lor. Socoteste ca toti stapi-
nesc avutiile lui si se uita urit la toti, ca si cum ar fi nedreptatit de toti.
De indestulare nu stie, sat nu cunoaste. Este mai nenorocit decit toti
oamenii; dupa cum eel eliberat de toate acestea, eel care filozofeaza,
este mai de invidiat decit toti. Omul virtuos, chiar daca e sluga, chiar
daca e intemnitat, e mai fericit ca toti. Nimeni nu va putea sa-i faca
vreun rau, nici daca s-ar aduna toata lumea impotriva lui, nici daca s-ar
pune in miscare arme si ostiri si i-ar duce razboi. Dar omului ticalos si
rau, omului aceluia al carui chip 1-am facut mai sus, de-ar fi imparat,
de-ar purta mii si mii de coroane, un oarecare poate sa-i faca cele mai
mari necazuri. Atit de neputincios e viciul, atit de puternica e virtutea!

Pentru ce, dar, te jelesti, cind esti sarac? Pentru ce bocesti, cind esti
in sarbatoare? Ca zi de sarbatoare este starea ta. Pentru ce plingi? Ca zi
de praznuire este saracia ta,de esti om cu judecata. Pentru ce te tingui,
copile? Caci copil trebuie sa fii numit cind faci unele ca acestea. Te-a
batut cutare? Ei, si ce^i cu asta? Te-a facut mai rabdator! Ti-a rapit ave-
rile? Ti-a luat cea mai mare parte din povara! Ti-a ciuntit slava? Imi
vorbesti iarasi de un alt chip de libertate! Asculta ce spun si filozofii
pagini! Ei spun: „Nu suferi raul, daca nu ti-1 insu§e§ti". Ti-a luat casa,
casa aceea mare cu curte si gradina? Dar iata, inaintea ta e tot pamintul,
cladirile publice, pe care le poti avea dupa cum vrei, fie spre desfatarea
ta, fie spre folosul tau. §i ce este mai incintator sau mai frumos decit
bolta cerului? Pina cind sinteti sarmani si saraci? Nu poti fi bogat daca
nu i|i este bogat sufletul, dupa cum nu-i cu putinta sa fii sarac, daca n-ai
saracia in sufletul tau. Daca sufletul este mai de pret decit trupul, atunci
cele fara de pret nu pot atrage sufletul, ci sufletul, care e mai de pret,
atrage spre el pe cele fara de pret si le schimba. Daca inima se vatama
intr-un chip oarecare, apoi vatama intreg trupul; daca are batai neregu-
late, imbolnaveste tot trupul; dar daca bate regulat, da sanatate intregu-
lui trup. Daca unul din celelalte madulare ale truplui se imbolnaveste,
dar inima ramine sanatoasa, atunci se face usor sanatos si madularul
acela. Vreau sa fac insa mai lamurite cele ce vreau sa spun. Spune-mi,
ce folos de ramuri verzi, daca radacina e vesteda? Si, ce paguba de pe
urma frunzelor vestede, cind radacina e sanatoasa? Tot asa si aici. Nu-s
de nici un folos banii cind sufletul e sarac; si nu-i nici o paguba saracia
cind sufletul e bogat.

- Dar cum poate fi bogat sufletul cind e sarac in averi?

OMII.II I.A MAII.I !)K)

- Atunci mai cu seama e bogat; atunci se imbogateste. Daca, dupa
cum am aratat de atitea ori, un om bogat se cunoa§te dupa aceea ca dis-
pre^uieste banii §i ca nu are nevoie de nimic §i ca, dimpotriva, saracia se
cunoaste dupa aceea ca are nevoie de totul; iar daca un om sarac dis-

()retuie§te cu mai multa u§urinta banii decit un om bogat, atunci este
amurit ca saracia il face mai degraba pe un om bogat. De altfel toata
lumea stie ca bogatul mai mult decit saracul dore§te banii, dupa cum
betivul inseteaza mai mult decit eel care bea cu cumpatare. Pofta e asa
facuta.ca nu se stinge cind ii dai mai mult, ci, dimpotriva, se aprinde §i
mai tare cu cit ii dai mai mult; intocmai ca focul: cu cit pui mai multe
lemne pe el cu atit ajunge mai puternic si mai salbatic; §i pofta de bani
atunci mai cu seama create, cind ii dai mai mult aur. Deci daca dorinta
de mai mult e semn de saracie, iar daca bogatul are aceasta dorinta,
atunci el este eel sarac. Vezi ca atunci sarace§te sufletul cind omul este
bogat §i ca atunci se imbogateste cind omul este sarac? Iar daca vrei,
sa-ti dau un exemplu. Sa ne inchipuim doi oameni: unul care are o mie
de talanti, iar altul zece; sa luam si unuia §i altuia talantii. Care din ei va
suferi mai mult? Negre§it eel care a pierdut o mie de talanti. §i n-ar fi
suferit mai mult daca nu i-ar fi iubit mai mult; iar daca-i iube^te mai
mult inseamna ca-i dore§te mai mult, inseamna ca el este mai sarac. Do-
rim mai cu seama. ceea ce nu avem; ca pofta se na§te din lipsa; unde-i sa-
tiu nu-i pofta; ca atunci mai cu seama insetam, cind nu avem apa.

Am spus toate acestea ca sa arat ca nimeni nu ne poate face vreun
rau daca avem grija de noi inline. Raul nu ne vine de pe urma saraciei,
ci de pe urma noastra insine.

De aceea, va rog, sa scoatem cu toata rivna din sufletul nostra boala
aceasta a iubirii de arginti, ca sa ne imbogatim §i aici pe pamint §i sa ne
bucuram §i de bunatatile cele vesnice, pe care, faca Dumnezeu, ca noi
toti sa le dobindim cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostra
Iisus Hristos, Caruia slava in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXXI

„Iar in ziua cea dintii a azimelor,

au venit ucenicii la Iisus, zicindu-I:

„Unde vrei sa-ti gatim sa maninci Pastele?"

Iar El lea zis: „Mergeti in cetate la cutare §i spuneti-i:

„Invatatorul zice: Vremea Mea este aproape.

La tine vreau sa fac Pastele cu ucenicii Mei" 1

Evanghelistul numeste „ziua cea dintii a azimelor" znm de dinaintea
sarbatorii azimelor, ca iudeii obisnuiau sa numeasca totdeauna ziua
praznicului incepind cu ajunul praznicului; si aminte§te de aceasta zi
pentru ca in seara aceea avea sa se jertfeasca Pastele. Ucenicii au venit
deci la Iisus in a cincea zi a saptaminii. Aceasta zi o numeste evanghe-
listul Matei ziua cea dintii a azimelor, aratind timpul cind ucenicii au
venit la Hristos. Un alt evanghelist, Luca, zice asa: „§i a venit ziua azime-
lor, in care trebuia sa sejertfeascd Pastele,, 2 . Prin cuvintele: ,^4 venit" vrea. sa
spuna ca Pastele era aproape, batea la usa, vorbind negresit de ajunul
acelei sarbatori. Ca incepea de cu seara. De aceea si fiecare evanghelist
a adaugat: „Cind se jertfeau Pastele".

Ucenicii ii spun: „Unde voiesti sd-Ti gatim sa maninci Pastele?" Din
aceste cuvinte se vede iarasi ca Domnul nu avea casa, nici salas; eu insa
socot ca nici ucenicii nu aveau; ca daca ar fi avut L-ar fi chemat la casa
unuia din ei; dar nu aveau casa nici ucenicii; ei parasisera totul.

- Dar pentru care pricina a sarbatorit Iisus Pa§tele?

- Pentru a arata pina in ziua cea din urma, prin tot ce a facut si a
spus, ca nu este impotriva legii.

- Dar pentru ce ii trimite la un om necunoscut?

- Ca si prin aceasta sa arate ca putea sa nu patimeasca. Daca a
induplecat - si asta numai cu cuvintul- sufletul acestui om necunoscut
sa-i primeasca pe ucenici si sa-i lase sa pregateasca Pastele, ce n-ar fi putut
face rastignitorilor Sai, daca ar fi voit sa nu patimeasca? §i ceea ce a facut

1. Matei 26, 17-18.

2. Luca 2'L, 7.

»4
x »5

DMII.II I A MA I I.I )) | ,r,

cu asina, aceea face si acum; cu acel prilej a zis: „De vd va zice cineva
ceva, veti zice cd Domnul are trebuintd de ea" 3 . Tot asa si acum: „Invata-
torul a spus: „La tine sd fac Pastele".

Eu nu ma minunez numai de aceea ca un om necunoscut L-a primit
in casa lui, ci ca acest necunoscut a dispretuit ura multimii, desi se
astepta sa atraga asupra lui atita du§manie s_i razboi neimpacat.

Apoi, pentru ca ucenicii nu-1 cunosteau pe omul acesta, Domnul le
da si un semn dupa care sa-1 recunoasca - asa cum profetul Samuil ii
daduse lui Saul, zicind: „vei aflape unul urcind§i avind un burdufcu vin
- si le spune: „Vd va intimpina un om ducind un vas de lut cu apd

Vezi iara^i aratarea puterii Lui! N-a spus numai: „Sd fac Pa§tele'\ ci
a mai adaugat si altceva: „ Vremea Mea este aproape". A facut aceasta ca sa
le aduca aminte cit mai des ucenicilor de patima Sa, ca prin repetarea
acestei preziceri sa-i deprinda cu gindul acesta si sa cugete la cele ce se
vor intimpla, dar §i ca sa le arate si lor si gazdei si tuturor iudeilor ca
merge de buna voie la patima, lucru pe care l-a spus de atitea ori.

A mai adaugat si cuvintele: „Cu ucenicii Mei". Aceasta §i pentru ca
gazda sa faca pregatiri indestulatoare, dar si pentru ca sa nu creada ca
vrea sa se ascunda.

„§i facindu-se seard S-a a§ezat la masd cu cei doisprezece ucenici" 6 .

Vai de nerusinarea lui Iuda! Era si el acolo de fata. A venit sa se
impartaseasca si din taine si din mincaruri. Chiar masa la care statea il
mustra; fiara de-ar fi fost, ar fi trebuit sa ajunga blind. De aceea si evan-
ghelistul aminteste ca Hristos le-a vorbit de tradare pe cind ei mincau,
pentru ca §i timpul si masa sa arate rautatea tradatorului.

Ucenicii au facut asa cum le-a poruncit Iisus si:

„Fdcindu-se seard, S-a asezat la masa cu cei doisprezece. Si, pe cind min-
cau ei, a zis: }r Amin zic voud, unul din voi Ma va vinde" 7 .

Hristos, inainte de cina, ii spalase picioarele lui Iuda. §i uita-te cum
il cruta pe vinzator! N-a spus: „Cutare ma va vinde!", ci: „Unul
din voi", ca prin tainuirea aceasta sa-i dea din nou prilej de pocainta.
Hristos prefera sa-i infricoseze pe toti, ca sa mintuiasca pe Iuda.
„ Unul dm voi Ma va vinde, le spune Hristos, unul din voi cei doisprezece,
care atf fost cu Mine tot timpul, c&rora v-am spalat picioarele, carora
v-am fagaduit atitea!"

3. Matei 21, 2-3.

4. I Regi 10, 3.
, r ). l.uca 22, 10.
(i. Miiln 2(i, 20.

7. Mold 2(1, 20 21.

!)Hi SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

Jale nespusa a cuprins atunci ceata aceea sfinta! Evanghelistul loan
spune: „Ucenicii erau nedumeriti si se uitau unul la altul" 8 ; fiecare din ei
se intreba, temindu-se de el insusi, desi nu se stiau cu nimic pe cuget;
iar evanghelistul Matei spune:

Jntristfndu-se foarte, au inceput sa-I zica fiecare din ei: „Nu cumva sint
eu, Doamne?" Iar El, rdspunzind, a zis: ,^.cela este caruiaEu intingind piinea
i-o voi da" 9 .

lata ca numai atunci 1-a descoperit, cind a voit sa-i scape pe ceilalti
de aceasta tulburare. Ca ei ar si fi murit de frica. De aceea §i staruiau cu
intrebarile. Hristos a facut aceasta nu numai pentru ca voia sa-i scape
pe ceilalti ucenici de neliniste, ci §i pentru ca voia sa-1 indrepte pe vin-
zator. Iuda II auzise adeseori pe Hristos sfatuindu-1 pe departe; dar
nu s-a indreptat, ca era nesimtitor. De aceea Hristos, vrind sa-1 mustre
mai tare, ii smulge masca de pe fata.

Pentru ca ucenicii intristati au inceput sa spuna: „Nu cumva sint eu,
Doamne?", Hristos raspunzind, le-a spus:

„Cel ce a intins cu Mine mina in blid, acela Ma va vinde. Fiul Omului
merge precum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului
se vinde. Bine era de omul acela de nu se nastea" 10 .

Unii talmacitori ai Scripturii spun ca Iuda era asa de indraznet, ca
ll cinstea atit de putin pe Invatator, incit intindea mina in blid odata cu
Invatatorul. Eu insa socot ca Hristos a facut lucrul acesta ca sa-1 ru§i-
neze §i mai mult si sa-1 indrepte spre alt fel de ginduri. Putea sa-i folo-
seasca la ceva.

II

Nu trebuie sa trecem cu usurinta peste aceste cuvinte, ci sa ni le
intiparim bine in sufletele noastre, ca minia sa nu puna niciodata stapi-
nire pe noi. Dar cine nu va izgoni din sufletul sau tot veninul miniei §i al
furiei, cind se ginde§te la cina aceea, cind se gindeste ca vinzatorul sta-
tea la masa cu Mintuitorul tuturora, ca Stapinul vorbea cu atita blindete
cu eel care avea sa-L vinda?

Uita-te cit de blind ii vorbeste! ,J?iul Omului merge precum este scris
despre El". Cuvintele acestea le spunea iarasi ca sa dea curaj ucenicilor
Sai, ca sa nu socoteasca cumva ca patimile Sale se datoresc slabiciunii
Lui, dar si ca sa indrepte pe vinzator.

„Vai de omul acela prin care Fiul Omului se vinde! Bine era dacd omul
acela nu se ndsteaf" Vezi iara§i cita blindete in mustrarile Sale! Nici

8. loan 13, 22.
!). Matei 26, 22-23.
10. Matei 2(>, 23-24.

OMII.II I, A MAIKI 917

acum nu-i aspru, ci vorbeste cu multa mila si tot pe ocolite cu toate ca
nu numai nesinuirea lui Iuda de mai inainte, dar §i neru§inarea lui de
mai tirziu erau vrednice de cea mai mare indignare.

§i Iuda, dupa ce a fost descoperit ca el e vinzatorul, mai si spune inca:

„Nu cumva sint eu, Doamne?" 11 .

Ce nesimtire! §tia bine ca esteel si mai si intreaba! Evanghelistul
ne spune aceasta uimit de obraznicia lui.

- Ce-i raspunde prea blindul si prea bunul Iisus?

- „Tu ai spus!" 12

I-a raspuns a§a, desi ar fi trebuit sa-i spuna: „0, ucigasule, bleste-
matule, spurcatule! Mai indraznesti inca sa Ma mai intrebi, cind de
atita vreme zamislesti raul, cind ai plecat si ai facut invoieli dracesti,
cind te-ai tocmit sa iei argint, cind ai fost dat pe fata de Mine?" dar nu,
Hristos n-a grait asa!

- Dar cum?

- „Tu ai spus!", dindu-ne noua indreptari §i canoane de blindete.
Dar poate ca. cineva ma va intreba:

- Pentru ce il mai invinuieste pe Iuda, daca este sens ca El trebuie
sa patimeasca? Iuda a facut ce era scris in Scripturi.

- Dar Iuda nu L-a vindut cu gindul ca sa implineasca Scripturile, ci
din pricina rautatii lui. Daca n-ai cauta scopul, 1-ai absolvi si pe diavol
de toate crimele lui. Dar nu-i asa, nu-i asa! §i diavolul si Iuda sint vred-
nici de mii si mii de chinuri §i pedepse, chiar daca in urma faptelor lor a
fost mintuita lumea. Nu vinzarea lui Iifda ne-a lucrat mintuirea, ci inte-
lepciunea lui Hristos, bogata Lui pricepere, care s-a slujit de rautatile
altora pentru folosul nostru.

- Dar ce? Daca nu L-ar fi vindut Iuda, nu L-ar fi vindut, oare, un altul?

- §i ce legatura are intrebarea aceasta cu ceea ce urmarim noi sa
lamurim?

- Da, daca Hristos trebuia sa fie rastignit, trebuia sa fie rastignit
prin cineva; iar daca trebuia sa fie rastignit prin cineva, trebuia negre§it
sa fie rastignit printr-un om ca Iuda; iar daca toti oamenii ar fi fost buni,
mintuirea noastra nu s-ar fi putut savir§i.

- Departe de noi un astfel de gind! Atotinteleptul Dumnezeu §tia El
cum sa ne mintuiasca daca s-ar fi intimplat sa nu fie nici un vinzator.
Intelepciunea Lui e fara margini §i mai presus de mintea omeneasca.
Tocmai de acea Hristos il vaita pe Iuda, ca sa nu socote§ti ca el a slujit la
mintuirea noastra.

I I . Matei 2(>, 2. r >.
12. Matei 2<>, 25.

«)|K SI IN I HI. 1QAN CI IRA 1)K AUR

Dar poate ca voi fi intrebat iarasi:

- Daca ar fi fost bine ca Iuda sa nu se fi nascut, pentru ce i s-a mai
ingaduit lui §i tuturor railor sa vina pe lume?

- Ar fi trebuit ca tu sa invinuiesti pe cei rai, si nu pe Dumnezeu, ca
aceia fiind stapini pe vointa lor, sa nu ajunga rai, totusi au ajuns; tu insa
ii lasi pe cei rai la o parte §i iscode§ti pe cele ale lui Dumnezeu. Ca stii,
doar, ca nu este nimeni rau prin constringere.

- Ar trebui insa, mi s-ar mai putea spune, sa vina pe lume numai cei
buni, atunci n-ar mai fi fost nevoie de iad, nici de osinda, nici de
pedeapsa si n-ar mai fi fost nici urma de rautate; cei rai ar fi trebuit sau
sa nu se nasca sau sa moara indata ce s-au nascut.

- Se cuvine sa-ti spun mai intii cuvintele apostolice: „Dar tu, omule,
tu cine e§ti care raspunzi inaintea lui Dumnezeu? Oare fdptura va zice Celui
Ce afdcut-o: „Pentru ce m-aifacut asa?" u Iar daca vrei si argumente, iti
voi spune ca sint mai mult admirati cei buni cmd se gasesc printre cei
rai; atunci se vade§te mai ales bunatatea §i multa lor filozofie. Dar tu,
spunind acestea, nimice§ti temeiul luptelor §i al stradaniilor.

- Dar ce? Ca sa se arate acestia buni, trebuie sa fi pedepsiti altii?

- Doamne fereste! Ei nu sint pedepsiti ca sa se arate ceilalti buni, ci
sint pedepsiti pentru rautatea lor; nici n-au ajuns rai pentru ca au fost
adusi asa pe lume, ci pentru rautatea lor; nici n-au ajuns rai pentru ca au
fost adusi asa pe lume, ci pentru ca sint trindavi. De aceea si sint pedep-
siti. § i cum sa nu fie vrednici de pedeapsa, cind au avut atitia dascali de
virtute si n-au cistigat nimic. Dupa cum cei buni si virtuosi sint vrednici
de indoita cinste si pentru ca au ajuns de folos si pentru ca n-au
fost vatamati cu nimic de cei rai, tot asa si cei rai sint vrednici de
indoita pedeapsa si pentru ca au ajuns rai, cind puteau sa ajunga
buni - dovada cei care au ajuns buni - si pentru ca n-au cistigat nimic
de la cei buni.

Dar sa vedem ce spune nenorocitul acesta de Iuda, cind este vadit
de Invatatorul?

- Ce spune?

- „Nu cumva sint eu, Invatatorule?"

- Dar pentru ce nu 1-a intrebat de la inceput?

- Iuda socotea ca se poate ascunde cind Hristos a spus: „Unul din
voi". Dar cind 1-a facut cunoscut, a indraznit iara§i sa-L intrebe, inte-
meindu-se pe bunatatea Invatatorului, ca n-are sa-1 dea de gol. De
aceea La si numit: „Invdtdtorule".

I.I. Hnm. !), W.

OMII.II I .A MA III (J19

III

Ce orbire! Unde 1-a dus! Asa e iubirea de argint! li face pe oameni
nebuni, prosti, obraznici, ciini in loc de oameni; dar, mai bine spus, ii
face mai rai decit ciinii; din ciini ii face demoni; Iuda s-a imprietenit cu
diavolul, care-1 pierdea, si a vindut pe Iisus, Care-i facea bine, ajungind
el insusi diavol J»rin vointa. La astfel de oameni da nastere pofta nesa-
tioasa de bani. Ii face nebuni, sariti din minti, ahtiati cu totul dupa cis-
tig; asa cum a ajuns si Iuda.

- Dar cum se face ca Matei si ceilalti doi evanghelisti spun ca dia-
volul a intrat in el, cind a tocmit pretul vinzarii, iar loan spune: „Dupa
piine, a intrat in el satana" 14 ?

- Dar si evanghelistul loan stie ca a intrat diavolul in Iuda mai
inainte; ca spune mai sus: „§i fdcindu-se cind, cind diavolul pusese mai
dinainte gind in inima lui Iuda, ca sd-L vindd pe El" 15 .

- Dar daca stia, pentru ce a mai spus ca dupa piine a intrat in el
satana?

- O spune pentru ca satana nu intra in om dintr-o data, ci face mai
intii multe incercari, lucru pe care 1-a facut si cu Iuda. La inceput 1-a
incercat si s-a apropiat de el cu binisorul; cind a vazut ca este gata sa-1
primeasca, a intrat cu totul in el si a pus stapinire desavirsit pe el.

Dar se mai poate pune o intrebare:

- Pentru ce Domnul si ucenicii mincind Pastele, 1-au mincat impo-
triva legii? Ca nu trebuia sa-1 manince stind jos. Ce putem spune?

- La aceasta intrebare raspund ca au mincat Pastele stind in
picioare, iar dupa ce au mincat Pastele in picioare, s-au asezat la masa,
ca sa manince mai departe. Un alt evanghelist spune ca in seara aceea
nu au mincat numai Pastele, ci a mai si spus: ,Mult a ™ dorit sa mdninc
Pastele acesta cu voi" 16 , adica in anul acesta.

- Ce a vrut sa spuna Domnul?

- Ca atunci avea sa se faca mintuirea lumii, ca aveau sa fie date
Sfintele Taine, ca prin moartea Sa avea sa se puna capat tuturor pricini-
lor piine de tristete. Atit ii era la inima lui Hristos rastignirea!

Cu toate acestea nimic n-a muiat fiara cea neimblinzita, nici n-a
induplecat-o, nici n-a rusinat-o. Domnul 1-a vaitat, spunind: „Vai de
omul acela!" L-a infricosat, spunind: ,JRine era lui de nu se ndsteal"; 1-a
rusinat spunind: ,Jicela este cdruia Eu, intingindu-i piinea, i-o voi da".

Dar nici unul din aceste cuvinte nu 1-au oprit. Era stapinit de iubirea de
argint ca si cum ar fi fost nebun sau, mai bine spus, bolnav de o boala

14. loan 13, 27.
l. r >. loan l.'f, 2.
Hi. I.uiii 22, l. r ).

!)i!() SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

§i mai cumplita. Da, iubirea de argint este mai cumplita decit nebunia.
Ar fi facut, oare, un nebun ce-a facut Iuda? Nu scotea din gura lui balele
nebuniei, ci uciderea Stapinului; nu stringea miinile, ci le intindea spre
vinzarea scumpului singe. De aceea si nebunia lui e si mai mare, ca,
sanatos fiind, era nebun. N-a rostit cuvinte fara noima; dar ce cuvinte
mai fara noima sint acestea: „Ce vreti sd-mi dati §i eu vi-L voi da voud?" 17
Diavolul a grait prin gura lui Iuda.

- Dar n-a lovit Iuda pamintul cu picioarele, zguduindu-1?

- Nu! Este cu mult mai bine ca un om sa zguduie pamintul asa,
decit sa stea drept cum a stat Iuda.

- Dar nu s-a taiat cu pietre?

- Nu! §i era cu mult mai bine decit sa faca ce-a facut!
Vreti 18 sa va aduc in fata pe indraciti si pe iubitorii de argint §i sa-i

comparam pe unii cu altii? Sa nu se simta nimeni jignit! Nu jignesc
omul, ci biciuiesc patima. Indracitul sta fara haina pe el, se taie cu
pietre, strabate in fuga mare cai neumblate si anevoioase §i este alungat
cu stra§nicie de diavol. Nu ti se par, oare, acestea infrico§atoare?Ce ai
zice daca-ti voi arata ca iubitorii de argint fac lucruri mai groaznice
decit acestea cu propriul lor suflet; §i atit de groaznice, ca pot fi socotite
jocuri de copii faptele indracitilor in comparatie cu faptele zgircitilor.
N-ati fugi, oare, de boala aceasta, de zgircenie? Haide, dar, sa vedem
daca zgircitii sint mai de suferit decit indracitii! Nicidecum, ci, dimpo-
triva, mai nesuferiti. Sint mai neru§inati dcit mii §i mii de oameni ce-ar
umbla in pielea goala. Ca e cu mult mai bine sa nu ai pe tine haine,
decit sa te plimbi prin lume imbracat cu hainele §i averile dobindite
prin lacomie, ca aceia ce praznuiesc sarbatorile lui Dionisos 19 . Dupa
cum aceia i§i pun ma§ti si se imbraca cu haine de nebuni, tot asa si iubi-
torii de argint; si dupa cum nebunia ii face pe indraciti de se lasa in pie-
lea goala, tot a§a si lacomia ii imbraca cu averile altora pe cei cuprinsj.
de patima iubirii de argint; iar imbracamintea lor e mai de plins decit
goliciunea celorlalti. §i in cele ce voi spune, aceasta o voi arata.

De care nebun spuneam ca e mai nebun intre nebuni? De eel care
se taie numai pe el sau de eel care se taie si pe el, dar si pe toti pe care-i
intilneste? Negresit ca de acesta din urma. Nebunii se despoaie numai
pe ei in§i§i; lacomii, pe toti pe care-i intilnesc.

- Dar nebunii, mi s-ar putea spune, i§i sfi§ie hainele.

17. Matei'tt\, 15.

1 H. De aici incepe partea morala: Impotriva iubitorilor de arginti §i zgircitilor. Mai rdi decit
indricifii sint iubitorii de arginti. Viata de aici se aseamdnd unei mdri.

I!). Dionisos, I'iiil lui 7.eus si al Semclei, zeul viei si al vinului, identificat la romani cu
Huchus. C'ullul lui a contribuil la introducerea mislerelor.

OMII.ll I. A MAIKI 92[

- Fiecare ora jefuit §i nedreptatit de iubitorul de argint ar dori mai
degraba sa-i sfisie haina decit sa-1 despoaie de toata averea.

- Dar iubitorii de argint nu lovesc pe oameni in obraz.

- Dar tocmai asta fac lacomii. Iar daca nu o fac toti, apoi toti ii
lovesc in stomac, lasindu-i flaminzi si saraci lipiti pamintului.

- Dar iubitorii de argint nu musca cu dintii.

- Dare-ar Dumnezeu sa muste cu dintii, §i nu cu sagetile lacomiei,
care-s mai dureroase decit dintii. ,J)intii lor, arme §i sageti" 20 , spune
Scriptura. Te intreb: Cine suf era mai mult? Cel care a fost muscat o
data si s-a vindecat indata sau eel mincat necontenit de dintii saraciei?
Saracia fara de voie e mai cumplita decit cuptorul si fiara salbatica.

- Dar iubitorul de argint nu colinda prin pustietati ca indracitii.

- Dare-ar Dumnezeu sa colinde prin pustietati, si nu prin mijlocul
oraselor, ca s-ar bucura de tihna toti locuitorii oraselor. Dar asa sint mai
de nesuferit decit indracitii, pentru ca fac in orase ce fac aceia in pustie-
tati: prefac in pustie ora§ele. §i dupa cum in pustie nu-i nimeni care sa-i
impiedice pe indraciti, tot asa si iff orase nu-i nimeni care sa-i opreasca
pe iubitorii de argint, care jefuiesc averile tuturora.

- Dar iubitorul de argint nu azvirle cu pietre in cei pe care-i intilneste.

- §i ce-i cu asta? E mai usor sa te feresti de pietre. Dar cine dintre
cei cazuti in mina lacomilor poate sa se fereasca vreodata cu usurinta de
ranile pe care le fac nenorocitilor saraci, cu hirtia si cu cerneala, intoc-
mind acte pline cu mii si mii de rani?

IV

Sa vedem acum si cit rau isi fac lorusi iubitorii de argint. Merg goi
prin oras, ca nu au pe ei haina virtutii. Iar daca nu li se pare rusinos
lucrul acesta, apoi si asta se datoreste cumplitei lor nebunii, ca nici nu-si
mai dau seama de neru§inarea lor. Le este ru§ine cind sint cu trupul gol,
dar se lauda cind umbla cu sufletul gol. Iar daca vreti va voi spune si
pricina nesimtirii lor.

- Care-i pricina?

- Pentru ca sint goi intre multi goi; de aceea nu se rusineaza, dupa
cum nici noi, la baie, nu ne rusinam unii de altii. Daca ar fi multi oa-
meni imbracati cu haina virtutii, atunci rusinea le-ar sari mai bine in ochi.
Dar asa, asta merita mai cu seama multe lacrimi ca, fiind multi rai, faptele
rele nu mai sint o rusine. Pe linga altele, diavolul a facut-o si pe aceasta ca nu
ne mai dam seama de rele, ca alunga rusinea cu multimea celor ce savirsesc
raul. Daca un iubitor de argint ar trai in mijlocul multor virtuosi,

m i's. . r >(i, (>.

■^ SKlNTUI. 1QAN OURA UK MIR

atunci si-ar vedea mai bine goliciunea sa. Se vede, dar, din cele zise ca
iubitorii de argint sint mai goi decit indracitii.

Nimeni, apoi, n-ar putea sa ma contrazica atunci cind spun ca iubi-
torii de argint cutreiera pustietatile ca si indracitii. Pietele si locurile
largi ale orasului sint mai pustii decit pustia. Chiar daca sint in ele
oameni, totu§i nici unul nu-i om, ci §erpi, scorpii, lupi, vipere si aspide,
ca asa sint oamenii care fac raul. Pietele si locurile largi ale orasului nu
sint numai asemanatoare pustiei, ci mai anevoioase ca pustia. §i iata
dovada! Pietrele, prapastiile si piscurile pustiei nu ranesc atit pe cei ce o
strabat cit ranesc sufletele oamenilor jaful si lacomia iubitorilor de argint.

Am sa-ti arat acum ca iubitorii de argint traiesc si linga morminte,
ca indraciti; dar, mai bine spus, ei insisi sint morminte. §i se va vedea
din cele ce voi spune. Ce este un mormint? O piatra sub care sta un
trup mort. Este, oare, vreo deosebire intre trupurile iubitorilor de argint
si pietrele mormintelor? Nu! Dar, mai bine spus, sint chiar mai de plins
decit mormintele. Ca trupul lor nu este o piatra, care are sub ea un trup
mort, ci un trup mai nesimtitor decSt pietrele, un trup care poarta de
colo-colo un suflet mort. De aceea n-ai gresi daca i-ai numi morminte
pe iubitorii de argint. §i Domnul nostru asa i-a numit pe iudei si mai cu
seama pentru asta; ca a adaugat zicind: Jar pe dinduntru sint pline de
rdpire §i de nedreptate" 21 .

Vreti, in sfirsit, sa va arat ca iubitorii de argint l§i zdrobesc capetele
cu pietre? Spune-mi, de unde vrei sa afli aceasta mai intii? Din cele de
aici sau din cele viitoare? Dar pentru ca iubitorii de argint nu se sinchi-
sesc de cele viitoare, trebuie sa va vorbesc de cele de aici. De cite ori
nu-s mai grele decit pietrele grijile care zdrobesc capetele si macina
sufletele. Lacomii se tern sa nu iasa pe drept din casa lor ceea ce a intrat
pe nedrept; tremura de frica sa nu vina peste ei cele mai cumplite neca-
zuri; se minie, se infurie si pe ai lor si pe straini. Vin peste ei unele peste
altele: cind tristetea, cind frica si minia; si, ca si cum ar trece din prapas-
tie in prapastie, intind capul in fiecare zi dupa averile care n-au intrat
inca in stapinirea lor. De aceea nici nu se bucura de averile pe care le
au; asta si pentru ca se tern sa nu li se ia, dar §i pentru ca nu se gindesc la
altceva decit la averile pe care inca n-au pus mina. §i dupa cum eel ves-
nic insetat, chiar daca ar bea apa a mii si mii de izvoare, tot nu simte
nici o bucurie, pentru ca nu se satura, tot asa si iubitorii de argint, nu
numai ca nu se bucura, dar se mai si chinuie - oricit de multe averi ar
aduna in jurul lor - pentru ca nu cunosc sfirsitul unei astfel de pofte.

Asa patimesc iubitorii de argint aici pe pamint. Dar sa vorbim si de
/.iua viitoare. Chiar daca ei nu vor lua aminte la ce spun, totusi pentru noi

'21. Mala 2.1, 2h.

OMU.Il l.A MA IK) [J23

e de neaparata nevoie sa o spun em. In ziua cea viitoare ii vei vedea pe
unii ca acedia osinditi si chinuiti. Pe ei ii osindeste Domnul cind spune:
„Am fl&minz.it si nu Mi-ati dat sa mdninc; am insetat si nu Mi-ati dat sd
beau " 22 ; iar cind spune: „Duceti-vd infocul eel vesnic, care afostgdtit diavo-
lului" 23 , ii trimite acolo pe cei care s-au imbogatit in chip necinstit §i
rau. Din ceata iubitorilor de argint face parte sluga cea rea, care n-a dat
tovarasilor sai averile stapinului sau 24 ; din ceata lor face parte §i eel care
a ascuns talantul in pamint 25 , ca si cele cinci fecioare nebune 26 . Oriunde
te-ai duce, vei vedea pedepsiti pe iubitorii de argint. Vor auzi cind:
„Prdpastie intre noi §i voi" 27 , cind: „Duceti-vd de la Mine infocul care afost
gdtit diavolului" 28 ; cind vor fi taiati in doua §i vor pleca acolo unde este
scrisnirea dintilor 29 . Ii vei vedea alungati de pretutindeni; nu-si vor gasi
loc nicaieri, ci numai in iad.

V

La ce ne va folosi, oare, spre mintuire dreapta noastra credinta,
cind vom auzi spunindu-ni-se asa? Acolo, scrisnirea dintilor, intuneri-
cul eel mai dinafara, focul eel pregatit diavolului, taiatul in doua, alun-
garea; aid, vrajma§iile oamenilor, invinuirile, hulele, primejdiile, gri-
jile, uneltirile, ura tuturora, dispretul tuturora, chiar alcelor ce par ca ne
cinstesc. Dupa cum pe oamenii buni ii pretuiesc §;i ii admira nu numai
oamenii buni, ci §i cei rai, tot a§a pe oamenii rai ii urasc nu numai cei
buni, ci chiar cei rai. Ca sa vedeti ca acesta-i adevarul, am sa-i intreb
chiar pe iubitorii de arginti, daca nu se urasc unii pe altii, daca nu soco-
tesc pe ceilalti iubitori de arginti mai mari du§mani chiar decit pe cei
care le-au facut eel mai mare rau, daca nu se invinuiesc unii pe altii,
daca nu se simt ocariti cind le arunca cineva in obraz ocara aceasta de
zgirciti? §i intr-adevar aceasta-i cea mai grea ocara, aceasta-i dovada
unei mari rautati.

Daca nu poti dispretui averile, cum crezi ca ai sa poti birui alta
patima? Cum ai sa poti birui pofta, dorinta de slava, minia, furia? Nu te
crede nimeni de-ai spune asta! Se spune ca pofta trupului, minia si furia
se datoresc felului cum este alcatuit trupul fiecarui om; doctorii atribuie tot

22.

Matei 25,

42.

23.

Matei 25,

41.

24.

Matei 24,

48-

-51.

25.

Matei 25,

24-

-30.

2(i.

Matei 25,

8-

12.

27.

l.uca Hi,

2(i.

28.

Matei 25,

II.

2!).

Matei 21,

51.

9!M ; SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

alcatuirii trupului patimile mari; ei sustin ca oamenii mai foco§i sint
mai desfrinati, pe cind cei cu temperament rece sint inclinati spre
minie §i furie; dar nimeni n-a auzit vreodata pe cineva spunind ca este
cineva zgircit din pricina alcatuirii trupului lui. Deci iubirea de argint
se datore^te numai trindaviei §i este o boala a unui suflet nesimtitor la
durerea altuia.

De aceea, va rog sa ne sirguim sa indreptam toate patimile
acestea §i sa prefacem in virtuti patimile care stapinesc fiecare
virsta a noastra. Daca in fiecare virsta a vietii noastre vom naviga
tot pe alaturea de ostenelile cele pentru virtute, vom avea pretutin-
deni naufragii §i vom suferi cele mai groaznice chinuri, pentru ca
vom intra in port lipsiti de poverile cele duhovnice§ti. Mare intinsa
este viata noastra. §i dupa cum pe mare sint diferite golfuri §i dupa
cum marile au diferite furtuni - Marea Egee e bintuita de vinturi,
Marea Tireniana e anevoioasa, pentru ca-i ingusta, Marea Caribdei
de linga Libia e greu de strabatut, pentru ca se impotmolesc in ea
corabiile, Marea de Marmara, din fata Marii Negre, este ane-
voioasa din pricina ca-i furioasa §i invalurata, Marea de dincolo de
Cadix, din pricina pustietatii ei, pentru ca nu-i umblata §i pentru ca
nu §tim ce locuri sint la capatul ei, §i fiecare mare e anevoioasa
pentru alta pricina -, tot a§a §i cu viata noastra. Cea dintii mare este
marea virstei copilariei, care e tare agitata din pricina ne§tiintei, a
ujuratatii §i a nestatorniciei. De aceea punem copiilor pedagogi §ii
dascali, ca aces.tia, prin purtarea lor de grija, sa dea firii ceea ce-i
lipses,te, intocmai ca pe mare, prin me§te§ugul conducerii corabiei.
Dupa virsta aceasta urmeaza virsta tineretii, o mare in care vinturile
sint puternice, ca §i in Marea Egee, din pricina ca ne create pofta. §i
virsta aceasta e lipsita de indreptar, nu numai din pricina ca-i tulbu-
rata mai puternic, dar §i din pricina ca pacatele acestei virste nu sint
^inute de rau, iar tinerii nu mai au dascali §i pedagogi. Ginde§te-te
cit de mare e fur tuna cind vinturile sufla mai cu putere, cind cirma-
ciul este slab §i nu-i nimeni care sa-i vina in ajutor. Dupa aceasta
virsta vine virsta barbatiei, in care apar grijile gospodariei, grijile
casnice, cind vin peste barbat: femeia, casatoria, na§terea de copii,
gospodarirea casei §i alte roiuri de griji. Acum mai cu seama inflo-
resc iubirea de arginti s.i invidia.

Cum vom face fata vietii acesteia de pe pamint, cind fiecare
parte a virstei noastre e strabatuta de naufragii? Cum vom scapa de
pedeapsa ce va sa fie, cind in copilarie n-am invatat nimic sanatos,
cind in tinerete n-am fost cuminti, iar la barbatie n-am biruit patima

OMU.ll 1.A MA'I'KI -121

iubirii de argin^i? §i ajungem astfel la batrinete ca intr-o apa statuta
si clocita, pentru ca toate ranile acestea au slabanogit corabia sufle-
tului nostru §i i-au desfacut scindurile. Vom sosi in portul acela de
dincolo ducind cu noi, in loc de marfa duhovniceasca, gramezi de
gunoaie; vom face pe diavol sa rida, iar noi vom plinge §i vom
atrage asupra-ne pedepsele acelea de nesuferit.

Ca sa nu se intimple asta, sa fim cu ochii atintiti mereu asupra
noastra, sa stam impotriva tuturor patimilor, sa scoatem din sufletul
nostru dragostea de bogatie, ca sa dobindim §i bunatatile cele vii-
toare, cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXXII

„§i pe cind mincau ei, Iisus, luind piinea §i multumind,

a frint §i a dat ucenicilor Sai, zicind:

„Luati, mincati; acesta este trupul Meu"

§i luind paharul §i multumind, la dat lor zicind:

„Beti dintru acesta toti; acesta este singele Meu,

al legii celei noi, care pentru multi se varsa

spre iertarea pacatelor"^

Vai, cit de mare e orbirea vinzatorului! S-a impartasit cu tainele si a
ramas acelasi; s-a desfatat de masa cea prea infricosatoare si nu s-a
schimbat. Evanghelistul Luca a aratat aceasta spunind: ,JDupa piine, a
intrat in el satana" 2 . N-a spus-o ca sa dispretuiasca trupul Stapinului, ci
ca sa vadeasca nerusinarea vinzatorului. Pkcatul lui Iuda a ajuns mai
mare din doua pricini: si pentru ca s-a apropiat de taine cu astfel de
gind, si pentru ca apropiindu-se n-a ajuns mai bun, nici datorita fricii,
nici datorita binefacerii primite, nici datorita cinstei ce i s-afacut. Hris-
.tos nu 1-a oprit, desi stia totul, ca sa cunosti ca Dumnezeu nu lasa nimic
la o parte din cele ce pot indrepta pe cineva. De aceea, si mai inainte si
mai tirziu, i-a amintit necontenit si 1-a povatuit, si cu fapta si cu cuvintul
si cu frica si cu blindetea si cu amenintarea si cu cinstea. Dar nimic
nu 1-a facut sa se indeparteze de boala aceasta cumplita a iubirii de
arginti. De aceea Hristos, lasindu-1 pe Iuda, aminteste iarasi, prin sfm-
tele taine, de junghierea Sa; iar in timpul mesei vorbeste de cruce,
pentru ca, prin prezicerea repetata a mortii Sale, sa-i faca pe ucenici sa
primeasca cu usurinta patimile Sale. Ce n-ar fi patit ucenicii daca n-ar fi
auzit nimic de patimi, cind s-au tulburat atita^ desi le vorbise mai
dinainte atitea de patimile Sale, desi facuse atitea minuni inaintea lor?

„§i pe cind mincau ei, a luat piinea §i a frint".

- Dar pentru care pricina a savirsit taina aceasta in timpul Pastelor?

- Ca sa afli cu orice prilej ca El este legiuitorul Vechiului Testament si
ca pentru cele din Noul Testament au fost preinchipuite cele din Vechiul

1 . Matei 2(>, 2(i-28.

2. Luca 22, !(; loan 13, 27.

DM11,11 I .A MAIM 927

Testament. De aceea acum a pus adevarul in locul preinchipuirii. Seara
era dovada implinirii vremurilor, dovada ca faptele pentru mintuirea
oamenilor au ajuns la sfirsit.

„§i a multumit".

Ne Tnvata ca asa trebuie sa savirsim taina aceasta si ne arata ca
merge de buna voie la patima; ne mai invata ca trebuie sa suferim cu
multumire orice necaz si suparare, dindu-ne si prin aceasta bune
nadejdi. Daca preinchipuirea a slobozit poporul iudeu din o robie atita
de grea, apoi cu mult mai mult adevarul va slobozi lumea si va fi o bine-
facere pentru oameni. De aceea n-a dat sfintele taine mai dinainte, ci
cind trebuia sa inceteze legea Vechiului Testament. Hristos a pus capat
celei mai mari sarbatori a legii vechi si i-a mutat pe ucenici la o alta
masa, la o masa prea infricosatoare, spunind: „Luati, mincati; acesta este
trupul Meu, care se fringe pentru multi".

- Dar cum se face ca ucenicii nu s-au tulburat la auzul acestor
cuvinte?

- Pentru ca Hristos le spusese si mai inainte multe si mari lucruri
despre taina aceasta. De aceea acum nu mai staruie - ca si auzisera din
destul -, ci spune numai pricina patimilor Sale, adica iertarea pacate-
lor. Numeste singele Sau singe al Noului Testament, adica al fagaduin-
tei, al legii noi. Fagaduise de multa vreme singele Sau; singele Sau este
temelia Testamentului celui Nou. §i dupa cum Vechiul Testament avea
oi si vitei, tot asa si Noul Testament are singele Stapinului. Prin aceste
cuvinte Hristos arata ca are sa moara; de aceea vorbe§te de Testament;
§i aminteste de Testamentul de mai inainte, ca si el fusese sfmtit prin
singe. §i iarasi vorbeste de pricina mortii: „Care pentru multi se varsd spre
iertarea pdcatelor"; si adauga: ,^4.ceasta s-o faceti spre pomenirea Mea" 3 . Ai
vazut cum ii scoate si ii indeparteaza pe ucenici de obiceiurile iudaice?
„Dupa cum savirseati Pastele iudaic, le spune Hristos, spre pomenirea
minunilor din Egipt, tot asa savirsiti-1 si pe acesta spre pomenirea Mea.
Singele acela s-a varsat spre mintuirea celor intii-nascuti din Egipt;
acesta insa, spre iertarea pacatelor intregii lumi, ca „acesta e singele Meu,
care se varsd spre iertarea pdcatelor". A spus aceste cuvinte si spre a arata
prin ele ca patima si crucea sint o taina, dar §i spre a mingiia pe uce-
nici. §i dupa cum Moise a spus: )r Aceasta este voud pomenire vesnicd" 4 ,
tot a§a §i Domnul a spus: „Spre pomenirea Mea pind ce voi veni". De
aceea a §i spus: ,fllult am dorit sa mdninc Pastele acesta" 5 , cu alte

3. Luca 22, 19.
■1. /f,y. ;i, l. r >.
F>. I. uca 22, l. r >.

!>2H SFlNTUl. IOAN GURA DE AUR

cuvinte: „Mult am dorit sa va dau voua lucrurile acestea noi, sa va dau
un Paste prin care vreau sa va fac oameni duhovnice§ti".

A baut si Domnul din singe, ca nu cumva ucenicii, la auzul cuvinte-
lor Sale, sa spuna: „Ce? Bern singe §i mincam came?" si sa se tulbure -
ca multi s-au smintit de aceste cuvinte, cind a vorbit de lucrul acesta
mai inainte 6 .

- Deci, ca sa nu se tulbure si acum, a baut El mai intii, ca sa-i aduca
netulburati la impartasirea cu tainele. De aceea El Insusi a baut singele
Lui.

Dar poate ca voi fi intrebat:

- Ce,dar? Trebuie sa mai praznuim si Pastele vechi?

- Nicidecum! De aceea Hristos a spus: ,^.ceasta s-ofaceti", ca sa-i
indeparteze de Pastele Vechiului Testament. Daca Pastele acesta nou
da iertare pacatelor - precum si da -, Pa§tele eel vechi e de prisos. §i
dupa cum Pa§tele iudeilor e legat de amintirea binefacerilor facute lor
in Egipt, tot asa Domnul a legat strins de tainele acestea amintirea bine-
facerilor Sale, inchizind si prin asta gurile ereticilor. Cind ei ne intrea-
ba: „De unde se vede ca Hristos S-a jertfit?", noi le inchidem gura, in afara
de alte argumente, §i cu cele scoase din tainele acestea. Intr-adevar, ce rost
mai au tainele pe care le savir§im daca Iisus n-a murit?

II

Vezi cit de mare sirguinta Isi da Domnul ca sa ne aminteasca
necontenit ca a murit pentru noi? Domnul stia ca se vor ivi eretici: mar-
cionitii, valentinienii si maniheii, care aveau sa tagaduiasca iconomia
aceasta dumnezeiasca; de aceea aminte§te necontenit de patimile Sale.
Aminte§te de ele §i la darea Sfintelor Taine, pentru ca nimeni sa nu se
lase ratacit. Prin masa aceasta sfinta ne si mintuie, ne §i invata ca ea este
capul bunatatilor. De aceea si Pavel neincetat vorbeste de ea.

Apoi dupa ce a dat sfintele taine, spune:

„Nu voi mai bea din rodul vitei acesteiapina in zj-ua aceea cind il voi bea
cu voi nou intru imparatia Tatdlui Meu ' .

Le vorbise pina acum de patimile Sale si de rastignire; acum le vor-
beste iarasi de inviere, amintindu-le de Jmpdrdtie", numind invierea Sa
Jmpdrdtie".

- Dar pentru ce a mai baut dupa ce a inviat?

- Pentru ca oamenii, care nu dau crezare decit numai simturilor lor, sa
nu creada ca invierea a fost o nalucire; ca majoritatea oamenilor socot

(i. loan (i, 53-61.
7. Matei 2(i, 2!).

OMII.II I. A MAIKI !>2!)

bautul o dovada a invierii. De aceea si apostolii, pentru a-i incredinta
pe oameni de invierea Lui, graiau: „Noi care am mincat §i am b&ut
impreund cu El" 8 . Asadar, pentru a arata ca apostolii II vor vedea inviat
cu stralucire, ca va fi iarasi cu ei si ca ei vor fi martori ai celor facute de
El pe temeiul celor vazute si savirfite, Hristos a spus: )f Pind in zj.ua aceea
cind il voi bea nou cu voi; voi fund martorii acestora, ca voi Ma veti vedea
inviat".

- Ce inseamna cuvintul: „Nou"?

- Inseamna: Intr-un chip nou, intr-un chip strain. Ca dupa inviere
Hristos nu va mai avea trap patimitor, ci nemuritor, deci si nestricacios,
care nu va avea nevoie de hrana. Deci Hristos dupa inviere nici n-a
mincat, nici n-a baut, pentru ca n-a avut nevoie - ca trupul Lui nu avea
nevoie de mincare si de bautura -, ci a baut si a mincat pentru a-i incre-
dinta pe ucenici de invierea Sa.

- Dar pentru ce dupa inviere n-a baut apa, ci vin?

- Pentru ca sa smulga din radacini o alta invatatura gresita, o alta
erezie. Pentru ca unii aveau sa intrebuinteze numai apa la sfintele taine,
Domnul a intrebuintat vin §i cind a predat sfintele taine si a intrebuintat
tot vin cind a stat la o masa obisnuita, nu la savir§irea sfintelor taine; ca
a spus: >y Din rodul vitei", iar vita da nastere la vin, nu la apa.

,Jar dupa ce au cintat laude, au ie§it la Muntele M&slinilor" 9 .

Sa auda aceste cuvinte toti cei care maninca a§a cum maninca por-
cii, care izbesc cu picioarele cind stau la masa si se scoala de la masa
beti. Sa auda aceestia ca trebuie sa se scoale de la masa multumind si
cintind lui Dumnezeu laude. Ascultati aceste cuvinte toti citi nu a§tep-
tati sa se citeasca cea din urma rugaciune a sfintelor taine. Rugaciunea
aceasta preinchipuie rugaciunea facuta de Domnul dupa terminarea
Cinei celei de Taina. Domnul a multumit inainte de a da ucenicilor Sai
Sfintele Taine, ca si noi sa multumim; a multumit si a cintat laude si
dupa ce le-a dat, ca si noi sa facem la fel.

- Dar pentru ce S-a dus la Muntele Maslinilor?

- Ca sa Se faca vazut spre a fi prins, ca sa nu para ca Se ascunde; Se
grabea sa Se duca intr-un loc cunoscut si de Iuda.

„Atunci le-a zis lor: „Voi toti va veti sminti intru Mine" 10 .
Apoi a adaugat si profetia:

„Ca este scris: ,fiate-voi pdstorul §i se vor risipi oile" 11 .

8. Fapte 10, 41.

9. Matei 26, 30.

10. Matei 2(i, 31.

11. Matei '2(i, 31.

JWO SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

Prin aceste cuvinte Hristos ii si indupleca pe ucenici sa ia aminte
pururea la cele sense de profeti, dar le si arata ca este rastignit dupa
voia lui Dumnezeu. Nu scapa nici un prilej de a le spune ca El nu-i
strain Vechiului Testament, nici Dumnezeului vestit in el; nu scapa nici
un prilej de a le spune ca patimile Sale inseamna mintuirea lumii §i ca
tot ce se intimpla acum a fost propovaduit de profeti cu mult inainte. Le
spune ucenicilor toate aceste lucruri, ca sa-i faca sa aiba incredere
puternica si in implinirea spuselor pline de bucurie. Hristos ne mai
arata totodata §i noua ce fel de oameni erau ucenicii inainte de rastig-
nire si ce fel de oameni au ajuns dupa rastignire. In timpul rastignirii
nici n-au putut sa stea linga El; dar dupa moartea Lui au ajuns puternici,
mai tari ca diamantul.

§i fuga si frica ucenicilor este o dovada a mortii lui Hristos. Daca
unii au nerusinarea sa spuna ca Hristos n-a fost rastignit, dupa ce a spus
si a facut atitea, in ce faradelegi n-ar fi cazut daca nu s-ar fi intimplat
nimic din acestea? Pentru aceea, dar, Hristos intareste cuvintul despre
moartea Sa nu numai prin patimile Sale, ci si prin cele petrecute in
sufletele ucenicilor Sai si prin sfintele taine, ca prin toate sa-i rusineze
pe cei ce bolesc de boala lui Marcion. Pentru asta si ingaduie ca verhov-
nicul sa se lepede de El. Ca, intr-adevar, daca Hristos n-a fost legat si
nici n-a fost rastignit, de unde frica lui Petru si a celorlalti ucenici?

Dar Domnul nu i-a lasat sa ramina intristati, ci le-a spus:

,J)ar dupa ce voi invia, voi merge mai inainte de voi in Galileea" 12 .

Hristos nu S-a aratat indata din cer, nici n-a plecat intr-o tara inde-
partata, ci a ramas in neamul Sau in care a si fost rastignit, aproape in
aceleasi locuri, ca si prin aceasta sa incredinteze pe ucenici ca si Cel ras-
tignit si Cel inviat este una si aceeasi persoana; ca sa-i mingiie si mai
mult pe intristatii Lui ucenici. De aceea a si spus: ,Jn Galileea u , ca sa
scapati acolo de frica iudeilor", ca sa creada in Cel Ce le graise. De
aceea S-a si aratat lor in Galileea.

„Dar Petru, raspun&nd, a zis: „Chiar daca toti se vor sminti intru Tine,
eu niciodatd nu ma voi sminti" 14 .

Ill

Ce spui, Petre? Profetul a spus ca se vor risipi oile, Hristos a intarit
cele spuse si tu spui: „Nu!" Nu-ti sint de ajuns cuvintele dinainte, prin

VI, Mnlci 2(i, 32.
IK. Malei 28, 16- 17.
II. Mutti 2(i, X\.

OM1I.II 1,A MATKI !MJ_

care Hristos £i-a inchis gura, atunci cind ai spus: ,fllilostiv fit Tie,
Doamne!"' 5 .

Nu, lui Petru nu i-au fost de ajuns. §i de aceea Domnul il lasa sa
cada, pentru ca sa-1 invete si prin aceasta sa asculte totdeauna de ce
spune Hristos si sa ajunga, la incredintarea ca este mai vrednica de cre-
dinta hotarirea lui Hristos decit propriul lui cuget. Ceilalti ucenici, la
rindul lor, nu putin au cistigat de pe urma lepadarii lui Petru; si-au dat
seama de slabiciunea firii omenesti si de adevarul lui Dumnezeu. Cind
Hristos prezice ceva, nu trebuie sa o faci pe desteptul si nici sa te arati
mai grozav decit majoritatea oamenilor, ca spune Pavel: „ Vei avea laudd
fatd de tine insuti f §i nu fata de altul" 76 .

Petru ar fi trebuit sa se roage si sa spuna: „Ajuta-ne, Doamne, ajuta-
ne noua ca sa nu ne despartim de Tine!" Dar nu; el se increde in sine si
spune: „Chiar dacd toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata". „Chiar daca
Te vor parasi toti, spune Petru, eu nu Te voi parasi!"

A ajuns incetul cu incetul increzut. Hristos deci voind sa-1 sme-
reasca, a ingaduit sa se lepede de El. Pentru ca Petru nu L-a ascultat nici
pe El, nici pe profet - ca Domnul de aceea a adus marturia profetului,
ca sa nu I se impotriveasca nimeni - deci, pentru ca Petru nu I-a ascul-
tat cuvintele, il invata cu faptele. Ca pentru aceasta a ingaduit sa se
lepede, ca prin lepadarea de Hristos si se indrepte, asculta ce-i spune
Domnul: Jar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu piara credinta ta" 17 . A
spus aceste cuvinte voind sa-1 mustre cu asprime, ca sa-i arate ca pacatul
lui este mai greu decit celelalte pacate §i ca are nevoie de mai mult aju-
tor. Doua pacate savirsise Petru prin spusele sale: unul, ca se impotri-
vise cuvintelor Domnului; altul, ca se credea mai mare decit ceilalti
ucenici; dar, mai bine spus, mai savirsise si un al treilea, ca si-a atribuit
lui totul. Pentru a-1 vindeca de aceste pacate, Hristos a ingaduit deci ca
Petru sa, cada. De aceea Hristos, lasind la o parte pe ceilalti ucenici, Se
adreseaza lui Petru si-i spune: „Simone, Simone, iatd satana a cerut ca sa vd
cearnd ca griul" 18 , adica sa va tulbure, sa. va zapaceasca, sa. va ispiteasca;
„dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu piara credinta ta".

- Dar daca a cerut sa-i cearna pe toti, pentru ce Hristos n-a spus:
„M-am rugat pentru toti"?

- Negresit pentru pricina pe care am spus-o mai inainte. Domnul i
Se adreseaza numai lui Petru ca sa-1 mustre si sa-i arate ca pacatul lui
era mai greu decit celelalte pacate.

15. Matei 16, 22.
Hi. Gal. fi, 4.
17. I.uca 22, 142.
IK. I.ura 22, .11

<)32 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

- Dar pentru ce Hristos n-a spus: „Eu n-am ingaduit", ci: ,^i-am rugat"?

- Mergind la patima, Hristos foloseste cuvinte smerite, ca si-§i
vadeascS. firea Sa omeneasca. Cum ar fi avut nevoie sa Se roage ca s&
intareasca sufletul unui om care se clatina, El Care a zidit Biserica pe
marturisirea lui Petru si asa a intarit-o incit sa nu fie biruita de mii si mii
de primejdii si de morti, El, Care a dat lui Petru cheile imparatiei ceru-
rilor si 1-a facut domn peste o atit de mare putere, El, Care n-a avut
nevoie de rugaciune pentru a-i da lui Petru acestea? Cind i-a dat lui
Petru puterea, Hristos n-a spus: „M-am rugat", ci a spus cu autoritate:
„Voi zidi Biserica Mea §i-ti voi da tie cheile cerurilor".

- Dar pentru ce n-a grait si acum tot asa?

- §i pentru pricina pe care am spus-o si pentru slabiciunea ucenici-
lor. Ca ei n-aveau despre Domnul parerea ce I se cuvenea.

- Dar cum s-a facut ca Petru s-a lepadat de Domnul cu toate ca
Domnul S-a rugat pentru el?

- Domnul nu S-a rugat ca sa nu se lepede, ci ca sa nu piara credinta
lui, ca sa nu piara desavirsit. Acesta a fost un semn al purtarii de grija a
Domnului pentru Petru. Frica a alungat totul din sufletul lui; frica lui a
fost nemasurata, pentru ca Dumnezeu 1-a lipsit cu totul de ajutorul Lui.
§i 1-a lipsit cu totul pentru ca era cu totul mare in sufletul lui pacatul
lngimfarii si al impotrivirii. Deci, ca sa stirpeasca din radacina aceste
pacate, Hristos a lasat ca Petru sa fie cuprins de un mare zbucium sufletesc.

Ca pacatele acestea erau adinc infipte in sufletul lui Petru se vede
de acolo ca nu s-a multumit numai cu ce a spus mai inainte, impotrivin-
du-se si profetuiui si lui Hristos, ci si mai apoi, dupa ce Hristos i-a spus:

>r Amin graiesc tie, ca in aceasta noapte, inainte de a cinta cocosul, te vei
lep&da de trei ori de Mine" 19 ,

Petru a zis:

„Chiar dacd ar trebui sa mor impreund cu Tine, nu ma voi lepdda de
Tine" 20 .

Evanghelistul Luca aminteste ca Hristos cu cit oprea mai mult, cu
atit Petru se impotrivea mai tare 21 . Ce inseamna asta, Petre? Cind Dom-
nul a spus: „Unul din voi Ma va vinde" 22 , te temeai sa nu fii tu cumva vin-
zatorul si ai silit pe ucenicul pe care-1 iubea Iisus sa-L intrebe 23 , desi nu
te stiai cu nimic pe cuget, acum insa. te impotrivesti cind Hristos striga
si vorbeste destul de deslusit ca „toti va veti sminti"?§\ nu te impotrivesti
numai o data, ci chiar de doua ori si de mai multe ori. Tot asa spune si Luca.

19.

Matei 26, 34.

20.

Matei 26, 35.

21.

Luca 22, 34.

22.

Matei 26, 21.

23.

loan 13, 22-24

OMI1.II l,A MATK.I JW3

- Dar din ce pricing a facut Petru lucrul acesta?

- Din dragostea lui mare, din marea lui bucurie de a fi cu Hristos.
Cind Petru s-a vazut scapat din nelinistea din timpul vfnzarii, cind

a vazut cine era vinzatorul, a capatat curaj, a grait si s-a socotit mai mare
si mai tare decit ceilalti ucenici, zicind: „Chiar daca toti se vor sminti, eu
nu md voi sminti". Cuvintele acestea sint cuvinte de om ambitios. De alt-
fel chiar in timpul cinei apostolii se intrebau cine este mai mare intre
ei 2 \ Atit de mult ii tulbura pacatul acesta. Da, Hristos 1-a impiedicat pe
Petru sa fie ambitios, dar nici intr-un caz nu 1-a impins sa se lepede de
El - Doamne fere§te! -, ci 1-a lasat lipsit de ajutorul Lui §i i-a vadit firea
lui omeneasca. Uita-te msa cit de smerit este mai tirziu! Dupa inviere,
cind Petru a intrebat: ,JDar cu acesta ce vafi?" 25 , Hristos i-a inchis gura si
Petru n-a mai indraznit sa I se impotriveasca asa cum a facut acum, ci a
tacut. Iara§i la inaltarea Domnului, cind a auzit: „Nu este voud a sti anii
sau vremurile" 26 , Petru tace din nou si nu I se impotriveste. Mai tirziu,
cind era pe acoperis, cind a vazut pinza si a auzit vocea spunindu-i:
„Ceea ce Dumnezeu a curatit, tu nu spurca" 2 , Petru sta linistit si nu cere
lamuriri, desi nu stia bine ce inteles au cuvintele acelea.

IV

Toate acele pacate - ingimfarea, duhul de impotrivire si ambitia -
au lucrat caderea lui Petru. Inainte de cadere isi atribuia luigi totul §i
zicea: „Chiar de se vor sminti toti, eu nu ma voi sminti"; si: „Chiar de ar tre-
bui sa mor, eu nu md voi lepdda de Tine", cind ar fi trebuit sa spuna: „Daca
ma voi bucura de ajutorul Tau". Mai tirziu nu mai graieste asa, ci cu
totul dimpotriva: „Ce vd uitati la noi, ca §i cum cu puterea sau cu evlavia
noastrd l-am facut pe acesta sa umble?" 28

Din toate aceste fapte scoatem o mare invatatura: stradania omului nu
e indestulatoare, daca omul nu se bucura de ajutorul eel de sus; si iarasi: nu
cistigam nimic de pe urma ajutorului de sus daca nu ne straduim. §i una
si alta o arata Iuda si Petru. Iuda s-a bucurat de mult ajutor, dar nu i-a
folosit, pentru ca n-a voit si nici nu si-a adus partea lui de stradanie;
Petru s-a straduit, dar a cazut, pentru ca nu s-a bucurat de nici un ajutor
de sus. Din acestea doua se implete§te virtutea: din ajutorul eel de sus si
din stradania noastra. De aceea, va rog, nici sa nu dormiti, lasind totul
pe seama lui Dumnezeu, dar nici, straduindu-va si muncind, sa socotiti ca

24. Luca 22, 24.

25. loan 21, 21.
2(i. Fapte 1, 7.
27. Fapte 10, 15.
2H. Fapte H, 1'2.

()34 SFlNTUL IUAN GURA DE AUR

toate faptele voastre se datoresc numai ostenelilor voastre. Dumnezeu
nu vrea sa fim nepasatori; de aceea nu face El totul; dar nici nu vrea sa
fim ingimfati; de aceea n-a lasat totul in puterea noastra, ci, inlaturind
ce este vatamator si dintr-o parte si din alta, ne-a lasat ce ne este de
t'olos. Aceasta este pricina ca a lasat pe verhovnicul apostolilor sa cada,
smerindu-1; si asa 1-a imboldit spre mai mare dragoste. „Cd celui ce i s~a
iertat mai mult, va iubi mai mult" 29 .

Sa ne supunem 30 , dar, totdeauna lui Dumnezeu si sa nu ne impotri-
vim Lui, chiar daca par cuvintele lui Dumnezeu potrivnice judecatii si
vederilor noastre; sa punem cuvintul Lui mai presus de judecatile si
vederile noastre. Asa sa facem si cind ne impartasim cu sfintele taine.
Sa nu ne uitam numai la materia ce ne sta inaintea ochilor, ci sa avem
in minte permanent cuvintele Domnului. Cuvintul Lui nu insala nicio-
data, pe cind simturile ne insala usor. Cuvintul Lui n-a fost niciodata
dezmintit, pe cind simturile noastre de foarte multe ori gresesc. Cind
cuvintul Lui spune: >r Acesta este trupul Meu", sa ascultam si sa credem §i
sa vedem trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat noua ceva
material, ci, in lucrurile materiale, toate sint duhovnicesti. Tot asa si cu
taina botezului; botezul se face printr-un lucru material - apa -, dar se
savirseste ceva duhovnicesc - nasterea si reinnoirea. Daca ai fi fost fara
de trup, ti-ar fi dat daruri netrupesti; dar pentru ca sufletul este impletit
cu trupul, ti-a dat cele spirituale in cele materiale. Citi oameni nu spun
azi: „As fi voit sa-I vad chipul Lui, statura Lui, incaltamintea Lui!" lata
ll vezi, te atingi de El, II maninci! Doresti sa-I vezi hainele Lui? Dar El
Se da pe El Insusi tie nu numai sa-L vezi, ci chiar sa te atingi de El, sa-L
maninci, sa-L prime§ti inauntrul tau. Nimeni sa nu se apropie cu scirba,
nimeni sa nu se apropie cu pasi sovaitori. Toti sa fim inflacarati, toti sa
fim cu sufletele clocotitoare, toti sa fim cu mintile treze. Daca iudeii
mincau cu zel pastele stind in picioare, cu incaltamintea in picioare si
cu toiegele in miini, cu mult mai mult noi trebuie sa fim veghetori. Ei
trebuiau sa mearga in Palestina; tu insa trebuie sa mergi in cer.

V

De aceea trebuie sa fim totdeauna veghetori. Nu e mica pedeapsa
pentru cei ce se impartasesc cu nevrednicie. Adu-ti aminte cit te-ai revoltat
impotriva vinzatorului, impotriva rastignitorilor. Cauta, dar, sa nu te faci

29. Luca 7, 47.

:i(). I)c aici incepe partea morala: Despre impdrtdprea cu Sfintele Taine §i despre preoti. Si acum
pun Sfiniele Taine Hristos aclualizeazffl masa de la Cina cea de Taind. Tot aici si despre preotii care cunosc
/xiitilrlr ruiva si tiu-l opresi de a se impdrtdsi; din miinile lor se va cere singele lui Hristos.

OMII.II I -A MA'I'KI !)M

si tu vinovat de trupul si singele lui Hristos! Iudeii au junghiat prea sfin-
tul trup, dar tu il primefti intr-un suflet murdar, dupa ce ai primit atitea
binefaceri. Domnul nu S-a multumit numai sa Se faca om, sa fie pal-
muit §i junghiat, ci sa Se si uneasca cu noi; ne-a facut trup al Lui nu
numai prin credinta, ci chiar in realitate. Decit cine trebuie sa fie mai
curat eel ce se imparta^este cu aceasta jertfa? Nu trebuie sa fie, oare,
mai curata decit raza soarelui mina celui care taie acest trup, gura care se
umple de focul eel duhovnicesc, limba care se inro§e§te cu singele eel
prea infricosator? Ginde§te-te la cinstea cu care ai fost cinstit! Gin-
de§te-te la ce fel de masa iei parte! Ne hranim §i ne unim cu Acela de
Care ingerii se cutremura vazindu-L, pe Care nici nu indraznesc sa-L
priveasca fara frica din pricina strafulgerarii Lui; ajungem trup §i singe
al lui Hristos. „Cine va grdi puterile Domnului? Cine vaface auzite toate lau-
dele Lui?" 31 Care pastor hrane§ite oile sale cu madularele lui? Dar
pentru ce vorbesc de pastor? Sint marae care, dupa ce au nascut, dau de
multe ori pe copiii lor sa fie hraniti de alte mame. Hristos insa n-a indu-
rat lucrul acesta, ci Insu^i ne hraneste cu propriul Lui singe si prin toate
Se une§te strins cu noi. Uita-te, te rog, S-a nascut din fiinta noastra!

- Dar aceasta n-are legatura cu toti oamenii.

- Are totu§i legatura cu toti oamenii. Daca Dumnezeu a venit la
firea noastra, atunci negresit a venit la toti oamenii; iar daca a venit la
toti oamenii, atunci a venit si la fiecare.

- Dar atunci cum se face ca n-au exiles toti folosul venirii lui Hristos?

- De aceasta nu-i de vina El, Care a luat pentru toti fire omeneasca,
ci cei care n-au voit. Prin Sfintele Taine ale Sfintei Euharistii El Se
uneste cu fiecare din credincio§i; pe cei pe care i-a nascut ii hrane§te cu
trupul Lui; nu-i da altuia sa-i hranesca, ca sa te convingi iara^i, §i prin
aceasta, ca a luat trupul tau.

Asadar sa nu ne trindavim de vreme ce sintem invredniciti de o atit
de mare dragoste §i cinste. Nu vedeti pe copii cu cita graba se indreapta
spre sinul mamei lor, cu cita rivna i§i infig buzele in sin? Tot cu atita
graba sa ne apropiem §i noi de masa aceasta, de sinul potirului eel
duhovnicesc; dar, mai bine spus, sa sugem harul Duhului cu mai multa
rivna decit copiii de lapte. O singura durere sa simtim, aceea de a nu ne im-
partafi cu aceasta hrana. Tainele din fata noastra nu sint fapte ale puterii
omenefti. Domnul, Care le-a savirsit atunci la cina aceea, Acela§i le savir-
§e§te §i pe acestea acum. Noi preotii nu sintem decit slujitorii; El este Cei ce
le sfinteste §i le preface. Nici un Iuda sa nu fie aici! Nici un iubitor de argint!
Daca nu e§ti ucenic, pleaca! Masa aceasta nu-i prime§te pe unii ca ace^tia.

M. I's. l(). r ), 2.

!);■)(> SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

„Cu uceniciiMei vreau safacPa§tele!" 32 a spus Domnul. Masa aceasta este
masa aceea de la Cina cea de Taina, intra nimic mai prejos. N-a facut-o
pe aceea Hristos, iar pe aceasta un om. Nu, ci si pe aceasta tot El. Acesta
este foisoral acela unde era El cu ucenicii Lui atunci 33 . De acolo a plecat
la Muntele Maslinilor 34 . Sa plecam si noi de aici spre miinile saracilor.
Munte al Maslinilor este locul unde sint saracii. Multimea de saraci sint
maslini saditi in casa lui Dumnezeu, care picura untdelemnul de care
avem nevoie dincolo, pe tarimul celalalt, untdelemnul pe care 1-au avut
cele cinci fecioare intelepte, pe cind celelalte fecioare, pentru ca nu 1-au
luat de aici, au pierit 35 . Acest untdelemn sa-1 luam cind intram aici in
biserica, ca sa intimpinam pe Mire cu candelele aprinse. Acest untde-
lemn sa-1 luam si cind iesim de aici. Nici un om cu inima de piatra sa nu
se apropie de sfintele taine, nici unul care-i crud si nemilos, nici unul
care-i cu totul necurat.

VI

Cuvintele acestea vi le spun si voua care va impartasiti §i voua
celor ce impartasiti. Este de neaparata trebuinta sa vi se spuna si voua,
ca sa impartiti aceste daruri cu multa bagare de seama. Nu mica va va fi
osinda daca ingaduiti sa se imparta§easca de la aceasta masa cineva pe
care-1 stiti cu vreun pacat. Singele lui Hristos din miinile voastre se va
cere. De-ar fi general, de-ar fi mare dregator, de-ar fi chiar eel cu dia-
dema pe cap, opreste-1 daca se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai multa
putere decit el. Daca ti s-ar fi incredintat sa ai grija de curatenia apei
unui izvor din care bea o turma si ai vedea ca vine la apa o oaie plina
toata de noroi la gura, n-ai lasa-o sa se apiece sa bea, ca sa nu tulbure
izvorul; aici insa nu ti s-a incredintat izvoral unei ape, ci izvoral singe-
lui si al Duhului. §i cind ii vezi pe unii ca se apropie, desi au pacate mai
murdare decit pamintul si noroiul, nu te revolti si nu-i opresti? Ce ier-
tare mai poti avea? Pentru aceasta v-a cinstit Dumnezeu pe voi, preoti-
lor, cu aceasta cinste, ca sa-i deosebiti pe unii de altii. Aceasta e vredni-
cia voastra; aceasta-i trainicia voastra, aceasta-i toata cununa voastra,
nu ca sa umblati intr-o haina alba si stralucitoare.

- Dar de unde stiu eu pe cutare si pe cutare?

- Nu vorbesc de cei pe care nu-i cunosti, ci de cei pe care-i cunosti.
Vrei sa-ti spun ceva mai infricosator? Nu e atit de mare grozavia sa

fie aici cei indraciti, cit de mare grozavie e sa fie aici aceia despre care Pavel

32. Matei 26, 18.

33. Luca 22, 12.
M. Matei 2(i, 30.
3. r ). Main 25, 1-13.

OM11.II I.A MATH !K17

spunea ca au calcat in picioare pe Hristos, ca au socotit ceva de rind sin-
gele Testamentului si au batjocorit harul Duhului"'. Cel care paca-
tuieste si se apropie de sfintele taine este mai rau decit un indracit.
Indracitii, pentru ca sint stapiniti de demoni, nu sint pedepsiti; acestia
insa pentru ca se apropie cu nevrednicie sint dati osindei vesnice. A§a-
dar nu numai pe acestia sa-i alungam, ci pe toti pe care-i vedem ca se
apropie cu nevrednicie. Nimeni sa nu se impartaseasca, daca nu-i uce-
nic! Nici un Iuda sa nu se impartasesca, ca sa nu pateasca ce-a patit
Iuda. Trup al lui Hristos este si multimea aceasta. Vezi, dar, ca tu, care
impartasesti cu sfintele taine, sa nu minii pe Stapin daca nu cureti tru-
pul acesta! Vezi sa nu-i dai sabie in loc de hrana! Daca un om nevred-
nic vine din nestiinta sa se impartaseasca, opreste-1, nu te teme!
Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Daca te temi de om, vei fi dispretuit
de om. Dar daca te temi de Dumnezeu, vei fi respectat §i de om. Daca
nu indraznesti sa opresti de la sfinta impartasanie pe unul nevrednic,
adu-1 la mine. Nu-i voi ingadui o astfel de indrazneala. Mai degraba ma
voi desparti de suflet decit sa impartasesc cu singele Stapinului pe un
nevrednic; mai degraba imi voi raspindi singele meu decit sa imparta-
sesc cu singele acesta atit de infrico§ator pe unul care nu merita. Nu ai
nici o vina daca nu cunosti pe eel nevrednic, de§i 1-ai cercetat cu
de-amanuntul. Cele ce ti le-am spus, le-am spus de cei pe care-i cunosti.
Daca vom indrepta pe cei pe care-i cunoastem, Dumnezeu ni-i va face
cunoscuti repede si pe cei pe care nu-i cunoastem. Dar daca ingaduim
sa se impartaseasca cei pe care-i cunoastem ca sint pacatosi, pentru ce
sa ne mai faca Dumnezeu cunoscuti pe cei pe care nu-i cunoastem? Nu
spun cuvintele acestea ca sa oprim de la impartasire pe oameni, nici ca
sa-i alungam din biserica, ci ca sa-i aducem la Sfinta Impartasire dupa
ce s-au indreptat, ca sa ne dam silinta sa-i indreptam. Asa vom face
indurator si pe Dumnezeu. Vom gasi multi oameni care sa se imparta-
seasca cu vrednicie §i vom primi §i mare rasplata si pentru rivna noastra
si pentru grija ce o purtam de altii, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa
o dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava in vecii vecilor, Amin.

36. Evr. 10, 29.

OMILIA LXXXIII

„Atunci a mers Iisus impreuna cu ei la locul ce se nume§te

Ghetsimani si a zis ucenicilor: „§edeti aici pina ce voi
merge sa Ma rog acolo". §i luind pe Petru si pe cei doi fii

ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista §i a Se mihni

?i lea zis lor: „Intristat este sufletul Meu pina la moarte.

Ramineti aici si privegheati impreuna cu Mine" 1

I

Pentru ca acesti ucenici erau nedespartiti de Hristos, Hristos i-a
luat cu El si le-a spus: ,Jidmineti aici pina ce voi merge sa Ma rog". Ca Hris-
tos avea obiceiul sa Se roage singur, fara ei. A facut aceasta ca sa ne
inve^e sa ne rugam in liniste §i fnconjurati de multa tacere.

$i i-a luat pe cei trei si le-a spus: Jntristat este sufletul Meu pina la
moarte".

- Dar pentru ce nu i-a luat pe toti?

- N-a luat pe toti ucenicii, ca ucenicii sa nu-si piarda curajul, ci pe
acestia, care fusesera privitorii slavei Lui 2 . Dar si pe acestia i-a lasat
departe de El.

„§i mergind putin, S-a rugat zicind: „Parinte, daca este cu putintd, sa
treacd de la Minepaharul acesta; dar nu cum voiescEu, ci cum voiesti Tu '". §i a
venit la ei §i i-a gdsit dormind; §i a zis lui Petru: „Asa, n-atiputut veghea un
ceas cu Mine? Privegheati si vd rugati, ca sd nu cddeti in ispitd; ca duhul este
osirduitor, iar trupul neputincios" 3

Nu fara pricina S-a adresat numai lui Petru, desi dormeau §i ceilalti
doi, ci a vrut sa-1 mustre si cu acest prilej pentru pricina de care am vor-
bit mai inainte. Apoi, pentru ca si ceilalti spusesera acelasi lucru - ca
spune evanghelistul: „Cind Petru a zis: „Chiar de-arfi sa mor impreuna cu
Tine, eu nu md voi lepdda de Tine", au spus lafel §i toti ucenicii" 4 -, deci
pentru ca spusesera si ceilalti ucenici acelasi lucru', Hristos le-a grait

1. Matei'26, 36-38.

2. Matei 17, 1-8.

:i. Matei 26, 39-41.
4. Matei 26, 35.

OMII.II I.A MATKI !«H

tuturor, pentru a vadi slabiciunea lor. Ca ei, care spusesera ca voiesc sa
moara impreuna cu El, n-au putut atunci sa privegheze, nici sa se intris-
teze cu El cind era intristat, ci i-a biruit somnul.

Hristos S-a rugat cu staruinta, ca sa nu para ca rugaciunea Lui e o
fatarie. Sudoarea Ii curgea din aceeasi pricina, dar §i pentru ca sa nu
spuna ereticii ca agonia sufletului Sau era prefacatorie. Din pricina
aceasta sudoarea Lui, ca picaturile de singe 5 ; din pricina aceasta s-a ara-
tat un inger intarindu-L 6 ; din pricina aceasta, atitea nenumarate dovezi
de frica, ca sa nu spuna nimeni ca sint plasmuite cuvintele Evangheliei.
Din pricina aceasta §i rugaciunea Lui staruitoare. Prin cuvintele: ,J)acd
e cu putintd sa treaca" a aratat firea Lui omeneasca, iar prin cuvintele:
„Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti 7V' a aratat virtutea si intelepciunea
Lui, invatindu-ne sa urmam lui Dumnezeu, chiar cind firea noastra ne
trage in alta parte.

Dar pentru ca nu era de ajuns pentru oamenii fara de minte sa le
arate numai fata plina de tristete, Hristos a adaugat §i cuvintele. §i
iara§i, pentru ca nu le erau de ajuns numai cuvintele, au trebuit §i fap-
tele; §i a unit cuvintele cu faptele, ca si cei mai cirtitori oameni sa
creada ca a fost om §i a murit. Daca, dupa ce a facut toate acestea, mai
sint inca unii care nu cred ca a fost om cu adevarat, cu mult mai mult
n-ar fi crezut de n-ar fi fost acestea.

Vezi cu cite dovezi arata adevarul intruparii Sale? Cu cele ce ros-
te§te, cu cele ce patime§te.

Apoi vine la Petru si-i spune: )r A§a, n-ai putut veghea un ceas cu
Mine?" Toti dormeau, dar il mustra pe Petru, ca sa-i aduca aminte de
cuvintele pe care le rostise mai inainte. Cuvintele „cu Mine"mi sint puse
fara rost, ci ca §i cum i-ar fi spus: „N-ai putut sa priveghezi cu Mine, si ai
spus ca-ti vei pune sufletul pentru Mine?" §i celelalte cuvinte tot ace-
lasi lucru il arata, ca spune: „Privegheati §i vd rugati, ca sa nu cadeti
in ispitd".

Vezi cum ii invata din nou sa nu fie ingimfati, ci sa fie cu inima
zdrobita, sa fie smeriti si sa lase totul pe seama lui Dumnezeu?

Hristos Se adreseaza cind lui Petru, cind tuturor ucenicilor. Lui
Petru ii spune: „Simone, Simone, a cerut satana sa vd cearnd, darEu M-am
rugat pentru tine " 7 ;iar tuturor celorlalti: ,Jiugati-vd sd nu cadeti in ispitd" 8 .
Cu orice prilej le taie ingimfarea §i-i face gata de lupta. Apoi, ca sa nu
para cuvintul Sau impovarator, le spune: „Cd duhul este osirdui-

/>. Luca 22, 44.
(i. Luca 22, 43.
7. Luca 22, HI XI.
K. Luca 22, 10.

940 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

tor, iar trupul neputincios". „Chiar daca ai vrea sa dispretuiesti moartea,
spune Hristos, nu vei putea, atita vreme cit Dumnezeu nu-ti intinde
mina de ajutor; ca trupul trage in jos mintea".

„Si iarasi S-a rugat lafelzicind: „Pdrinte, daca nupoate trece acestpahar
de la Mine, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta!" 9

Prin aceste cuvinte arata ca vointa lui Hristos este una cu vointa lui
Dumnezeu §i ca trebuie sa urmam totdeauna vointa lui Dumnezeu si pe
aceasta s-o cautam.

„Si venind i-a gdsit dormind" 10 .

Era §i noaptea tirziu, dar si ochii ucenicilor erau ingreuiati de
tristete.

»

§i S-a dus a treia oara si a rostit iarasi aceleasi cuvinte, intarind ca a
fost om. Cind Scriptura arata ca un lucru s-a savir^it de doua si de trei
ori inseamna ca acel lucru este mai presus de orice indoiala. De pilda
Iosif il intreaba pe Faron: „De doua ori ai avut visul acesta? Ei bine, s-a
fdcut astapentru adevdr §i pentru ca safii incredintat ca se va intimpla cu ade-
vdrat" 11 . De aceea si Hristos a rostit acelea§i cuvinte o data si de doua
ori si de trei ori, pentru a ne incredinta ca a fost om cu adevarat.

- Dar pentru ce a venit a doua oara la ucenici?

- Ca sa-i mustre; dar ei erau atit de prin§i de tristete incit nici n-au
simtit venirea Lui. §i nu i-a mai mustrat, ci S-a departat putin. Prin
aceasta a aratat cit de mare era slabiciunea lor, ca n-au putut sa prive-
gheze, de§i fusesera tinuti de rau. Nu-i mai trezeste, nici nu-i mai cearta,
ca sa nu le raneasca §i mai mult sufletul, ci Se duce de la ei §i Se roaga.
Apoi Se intoarce §i le spune:

„Dormiti de acum §i odihniti-vd!" 72

§ i ar fi trebuit ca atunci sa privegheze ucenicii! Hristos insa le arata
ca ei nu vor suferi nici vederea chinurilor Lui, ci vor fugi si vor sta
departe de agonia Sa. Le mai arata ca nu are nevoie de ajutorul lor si ca
trebuie sa fie dat negresit in miinile pacatosilor.

,J)ormiti de acum §i odihniti-vd, le spune El. lata s-a apropiat ceasul
si Fiul Omului Se da in miinile pacatosilor" ".

Arata iarasi ca fapta aceasta intra in rinduiala mintuirii lumii.

9. Matei 26, 42.
l(). Matei 26, 43.

11. Fac. 41, 32.

12. Matei 26, 45.

13. Matei 26, 45.

OMII.II l.A MA'IKI <H\_

II

Dar nu numai asta, ci le §i da ucenicilor curaj, spunindu-le: „ln mii-
nilepdcdtosilor", ca sa le arate ca uciderea Lui este opera rautatii pacato-
§ilor, nu ca ar ft vinovat de vreun pacat 14 .

„Sculati-vd, sa mergem de aid! lata s-a apropiat eel ce Ma vinde!"

Hristos, prin tot ce face §i spune, ii invata pe ucenici ca vinzarea si

moartea Lui nu se datoreaza nici neputintei, nici silniciei, ci unei rin-

duieli mai presus de minte si de cuvint. § tia mai dinainte ca vinzatorul

se apropie; si nu numai ca n-a fugit, ci a si mers intra intimpinarea lui.

„§i incd vorbind El, iatd a venit Iuda, unul din cei doisprezece, si cu el
multime multd cu sdbii si bete, de la arhiereii §i bdtrinii poporului" 15 .

Frumoase unelte in miinile preotilor! Navalesc asupra Lui cu sabii
si cu bete!

Evanghelistul spune: ,j§i cu eiluda, unul din cei doisprezece". Evanghelis-
tul il numeste iarasi: „unul din cei doisprezece'' 'si nu-i este rusine sa o spuna.

Jar vinzatorul le ddduse semn, zicind: „Pe Care-L voi sdruta, Acela este,
prindeti-L" 16

Vai, cita rautate a intrat in sufletul vinzatorului! Cu ce ochi se uita
atunci la Invatator? Cu ce gura. II saruta? O, suflete ticalos! Ce-ai pus la
cale? Ce-ai indraznit? Ce semn ai dat vinzarii? „Pe Care-L voi saruta", a
spus Iuda. Se bizuia pe bunatatea Invatatorului. Bunatatea Lui, care,
mai mult decit orice, trebuia sa-1 ru§ineze si sa-1 lipseasca de orice ier-
tare ca a vindut pe Cei Ce era atit de bun!

- Dar pentru ce Iuda a spus ca le va da semn?

- Pentru ca de multe ori Domnul, fund inconjurat de iudei, a trecut

grintre ei fara. sa-L vada. §i s-ar fi putut intimpla §i atunci aceasta daca
[ristos ar fi voit. Voind deci sa-i arate lui Iuda lucrul acesta, Domnul a
orbit atunci vederile celor ce venisera, si i-a intrebat: „Pe cine cdutati?" 17
Dar ei nu L-au cunoscut, desi erau cu faclii si cu lumini si aveau pe Iuda
cu ei. Iar cind I-au raspuns: „Pe lisus", El le-a spus: ,Jiu sint Acela pe
Care-L cdutati"' 8 . Apoi il intreaba iarasi pe Iuda:

„Prietene, pentru ce ai venit?" 79

Atunci a ingaduit Hristos sa fie prins, dupa ce §i-a aratat puterea Sa.

Evanghelistul Luca spune ca, chiar in ceasul acesta al vinzarii, Hristos
cauta sa-1 indrepte pe Iuda, spunindu-i: „Iuda, cu o sdrutare vinzi pe Fiul
Omului?" 20 „Nici chipul vinzarii nu te rusineaza, Iudo?" ii spune

14. Matei 26, 46.

15. Matei 26, 47.

16. Matei 26, 48.

17. loan 18, 4.

18. loan 18, 5.

19. Matei 26, 50.

20. l.uca 22, 1K.

f)42 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Domnul. Totusi, pentru ca nici aceasta nu 1-a impiedicat pe vinzator,
Hristos a primit sa fie saratat si S-a dat lor de buna voie; si au pus mina
pe El; si L-au prins chiar in noaptea in care mincasera Pastele. Atit de
mult clocoteau de minie, atit erau de inversunati; dar nimic n-ar fi putut
daca Hristos nu le ingaduia. Aceasta insa nu-1 scapa pe Iuda de osinda
aceea de nesuferit, ci il osindeste si mai mult, pentru ca a ajuns mai sal-
batic decit o fiara, desi avusese atitea dovezi de puterea Lui, de blinde-
Jea si de bunatatea Lui.

§ tiind 21 , dar, aceasta, sa fugim de lacomie. Ea, da ea, 1-a innebunit
atunci pe Iuda; ea ii face pe cei stapiniti de aceasta patima sa ajunga
pina la cea mai cumplita cruzime si neomenie. Cind lacomia ii face pe
oameni sa nu se mai gindeasca la mintuirea lor, cum se mai pot gindi ei
la mintuirea altora? §i atit de tiranica, este patima aceasta incit biruie
uneori chiar apriga dragoste trupesca. De aceea, ma cuprinde o amarnica
rusine cind vad ca pe multi oameni ii opreste de la desfriu dragostea de
bani, dar nu vor sa traiasca in cumintenie §i curatie de frica lui Hristos. Sa fu-
gim, dar, de aceasta patima! Nu voi inceta niciodata de a o spune.

Spune-mi, omule, pentru ce aduni aur? Pentru ce-ti faci robia mai
amara? Pentru ce-ti faci inchisoarea mai impovaratoare? Pentru ce-ti
faci grija mai usturatoare? Inchipuie-ti ca-i al tau tot aural din mine, ca-i
al tau tot aural din palatele imparatesti! Daca ai avea toata gramada
aceea de aur nu te-ai folosi de ea, ci numai ai pazi-o. §i acum ai atita aur
si nu te folosesti de el, ci stai linga el ca linga niste averi straine; daca ai
avea mai mult aur, tot asa ai face, ba chiar cu mult mai mult. Asa obis-
nuiesc zgircitii. Cu cit au mai mult aur cu atit il cruta mai mult.

- Da, a§a e; dar §tiu ca-i al meu, ca-1 stapinesc.

- Stapinirea este numai in mintea ta, nu in realitate, ca nu te folo-
sesti de aurul tau.

- Vreau insa sa ajung cu el temut de oameni!

- Da, ai sa ajungi mai degraba prada si bogatilor si saracilor si hoti-
lor si birfitorilor §i slugilor; intr-un cuvint tuturor celor ce voiesc sa-ti
intinda curse. Daca vrei sa fii temut de oameni, taie partile tale slabe de
unde te pot apuca si intrista toti cei ce vor sa-ti ia aural. Sau n-ai auzit
proverbul care spune ca pe eel sarac si gol nu-1 pot dezbraca de-ar
navali asupra lui o suta? Saracia ii este eel mai mare aparator pe care
nici imparatul n-o poate invinge, nici supune.

Ill

Toti de-a valma il supara pe iubitorul de argint. Dar pentru ce vorbesc
de oameni, cind si moliile si viermii lupta impotriva lui? Dar pentru

2 I . De aid incepe partca morala: tmpotriva iubitorilor de argint $i lacomilor. Cu cit aduna mai
mult cu atit mai mull su/erd.

OMII.II l,A MATKI (H3

ce vorbesc de molii? Chiar de nu 1-ar supara nimeni, e de ajuns numai
timpul ca sa-i faca cea mai mare paguba unuia ca acesta. Te intreb: care-i
placerea bogatiei? Eu vad numai neplaceri. Spune-mi tu: Care-i placerea?

- Dar care-s neplacerile?

- Iata-le! Grijile, uneltirile, du^mania, ura, teama, setea necontenita
si chinul nesfirsit. Dupa cum indragostitul indura eel mai mare chin
cind stringe in brate iubita, dar nu-§i poate indeplini pofta, tot asa §i cu
bogatul. Are bogatie, sta alaturi de ea, dar nu-§i poate implini toata
pofta, ci se intimpla a§a cum a spus un barbat intelept: „Ca pofta eunucu-
lui de a strica fecioria unei fete!" z2 ; si: „Ca un eunuc care imbr&ti§eazfi o
fecioara $i suspind" 23 . Asa patesc toti bogatii. Cine poate vorbi de toate
celelalte neplaceri? Este urit de toti: de slugi, de cei ce muncesc pamin-
tul, de vecini, de cei ce se ocupa cu treburile statului, de cei nedreptatiti
de el, de cei carora nu le-a facut nici un rau; §i mai mult decit toti, de
sotie §i de copii; ca zgircitul nu-§i hraneste copiii ca pe niste oameni
liberi, ci mai rau decit ca pe ni§te prinsi de razboi §i ca pe robii cumpa-
rati din piata. Zgircitul i§i pricinuie§te luisi prilejuri de minie, de supa-
rare, de furie, de batjocura. Este bataia ob§teasca de joe a tuturora.

Acestea-s neplacerile bogatiei; si poate chiar mai multe decit
acestea. N-ai putea niciodata sa le zugrave§ti pe toate cu cuvintul,
ci numai viata de toate zilele le poate infatisa. Spune-mi, care-i placerea
ce ti-o da bogatia?

- Ma vad bogat §i ma socotesc bogat! mi se poate raspunde.

- Este, oare, o placere sa te socote§ti bogat? Bogatia nu-i decit un
nume care pricinuieste cea mai mare invidie. §i nu-i numai un nume, ci
§i un nume lipsit de continut.

- Dar bogatul se bucura la gindul ca e bogat.

- Se bucura de acelea de care ar trebui sa se intristeze.

- Sa se intristeze? Pentru ce?

- Pentru ca bucuria aceasta a lui il face sa nu mai fie bun de nimic.
ll face fricos §i la§; ^i cind pleaca in calatorie §i cind se gase^te in fata
mortii. Bogatul socote§te moartea o indoita nenorocire, pentru ca iube§-
te banii mai mult decit lumina zilei. Pe unul ca acesta nici cerul nu-1 desfata,
ca nu-i aduce aur; nici soarele, ca nu-i sloboade raze de aur.

- Dar sint unii bogati care se bucura de averile lor. Petrec,
mariincS, se imbata, traiesc in lux.

'II. /n( Sir. 20, H.
TA. Inl. Sir. :t(), 20.

!M4 sHntul ioan gurA de Aim

- Vorbindu-mi de ace^tia imi vorbe§iti de ni§te bogati mai rai decit
zgircitii. Ca ei mai cu seama, sint cei care nu se bucura de avutiile lor.
Zgircitul se abtine de la celelalte pacate si e inlantuit numai de o sin-
gula dragoste, dragostea de bani; acestia insa sint mai rai decit zgircitii;
ca in afara de pacatele de care mi-ai vorbit, mai atrag asupra lor o mul-
£ime de stapini cumpliti §i slujesc in fiecare zi, ca unor tirani amarnici,
stomacului, placerilor trupesti, betiei si celorlalte patimi desfrinate;
intretin curtezane, intind mese luxoase, gasesc placeri in tovara§iile cu
parazitii si lingusitorii, se dedau la amoruri impotriva firii, imbolnavin-
du-si de pe urma lor §i trupul §i sufletul cu mii §i mii de boli. Nu-§i chel-
tuiesc averile pe lucruri de folos, ci spre stricarea trupului si odata. cu el
§i spre stricarea sufletului. Fac la fel ca unul care, impodobindu-§i tru-
pul, ar socoti ca-§i cheltuie§te averea pe lucruri de folos. Prin urmare
numai acela gusta placerile bogatiei, numai acela este stapin pe averile
lui, care intrebuinteaza averile pe ceea ce trebuie; ceilalti sint robii si
prizonierii avutiilor lor; i§ii maresc patimile trupului si bolile sufletului.
Cum poate fi placere si desfatare acolo unde-i impresurare de du§mani
§i razboi, unde-i furtuna mai cumplita ca furtuna marii? Daca bogatia
da peste un prost, apoi il prosteste §i mai mult; daca da peste un desfri-
nat, apoi il face §i mai desfrinat.

- Dar ce folos are saracul de pe urma priceperii lui?

- Poate ca n-o stii! Nici orbul nu stie care-i folosul luminii. Asculta
pe Solomon, care spune: „Pe cit este deosebirea intre intuneric si lumina,
pe atit este mai presus inteleptul de nebun" 24 . Cum sa-1 invatam pe eel din
intuneric? Ca intuneric este dragostea de avutii si nu lasa sa se vada
cum sint ele in realitate, ci le arata altfel. Dupa cum eel care este in intu-
neric socoteste o nimica vasele de aur, pietrele pretioase sau hainele de
purpura, pentru ca nu vede frumusetea lor, tot a§a §i eel stapinit de iubi-
rea de argint nu vede cum trebuie frumusetile celor ce merita sa fie
dorite. Imprastie, te rog, intunericul pricinuit de patima aceasta §i vei
vedea ce sint avutiile! Nicaieri nu se vede aceasta asa de bine ca in sara-
cie; nicaieri nu se vadesc bogatiile a fi o nimica, ca in filozofie!

IV

O, oameni nebuni, care blestemati pe saraci §i spuneti ca saracia face
de rusine si viata oamenilor si casele lor! Din pricina aceasta amestecati to-
tul pe lume. Spune-mi, care e ru§inea casei unui sarac? Ca nu are pat de Ai-
des, ca nu are vase de argint? Ca toate lucruruile din casa lui sint de

'1\. Eel. 2, 13.

OMH.II I. A MATKI ■ 945

lut si de lemn? Dar tocmai aceasta da unei case cea mai mare slava si
stralucire. Cind nu te ocupi de cele lumesti poti sa-ti intrebuintezi tim-
pul cu grija de suflet. Cind vezi ca te ingrijesti numai de cele
lumesti, rusineaza-te de marea ta necuviinta. §i mai ales casele bogati-
lor sint lipsite de cuviinta. Poate fi, oare, o mai mare necuviinta decit
aceea de a imbraca lemnele cu covoare, de a fereca paturile cu argint ca
la teatru si ca pe scena? Care casa seamana mai mult cu scena si cu cele
de pe scena? Casa bogatului sau casa saracului? Nu-i asa ca a bogatului?
Deci ea este plina de necuviinta. Care casa seamana cu casa lui Pavel,
cu a lui Avraam? Nu-i asa ca a saracului? Deci ea este plina de podoabe
si de buna-cuviinta. §i ca sa cunosti ca mai cu seama aceasta este
podoaba unei case, mergi in casa lui Zaheu si afla cum si-a impodobit el
casa cind Hristos a vrut sa intre in ea! Zaheu n-a alergat la vecini ca sa
ceara scaune si paturi de fildes, nici n-a scos din lazi covoare tesute in
Lacedemonia, ci si-a impodobit casa cu podoaba potrivita lui Hristos.

- Care-i podoaba aceasta?

- „ Voi da, spune el, jumatate din averile mele sdracilor §i celui de la
care am rdpit ii voi intoarce impatrit!" 25

Asa sa ne impodobim si noi casele noastre, ca sa intre si in casa
noastra Hristos. Acestea-s usile cele bune; acestea-s covoarele cele fru-
moase; acestea se fac in ceruri; acolo se tes. Unde sint acestea ; acolo este
si Imparatul cerurilor. Dar daca-ti vei impodobi casa altfel, chemi pe
diavol si ceata lui. Du-te si in casa lui Matei vamesul! Ce a facut si el?
Mai intii s-a impodobit pe el cu rivna, apoi a lasat pe toate si a urmat lui
Hristos 26 . Tot asa si-a impodobit si Cornelie casa: cu rugaciuni si cu
milostenii 27 . De aceea, pina astazi, casa lui straluceste mai mult decit
palatele imparatesti. Uritenia unei case nu se datoreaza mobilelor ase-
zate la voia intimplarii, nici patului nearanjat, nici peretilor innegriti de
fum, ci pacatelor celor ce locuiesc in casa. Hristos arata lucrul acesta
prin aceea ca nu Se rusineaza sa intre intr-o casa ca aceasta daca in ea
locuieste un om virtuos; in cealalta insa niciodata nu va intra, chiar
de-ar avea acoperis de aur. Deci casa care primeste pe Stapinul univer-
sului e mai stralucita decit palatele imparatesti; cealalta casa, cu acope-
risurile de aur si cu coloane, se aseamana cu haznalele si cu canalele,
pentru ca are in ea vasele diavolului.

25. Luca 19, 8.
2(>. Matei 9, 9.
27. hapte 10, 4.

946 SFlNTUL 1QAN OURA DE AUR

N-am spus aceste cuvinte despre boga^ii care-§i cistiga averile lor in
mod cinstit §i le intrebuin^eaza cum trebuie, ci de bogatii lacomi §i zgir-
ctyi. La acejtia nici o rivna, nici o grija de cele de neaparata trebuin^a;
singura lor grija §i rivna este de a-§i umple pintecele, de a se imbata §i
de a savirsji alte necuviin^e la fel cu acestea; la ceilalti, grija de a filozofa.
De aceea Hristos n-a intrat niciodata intr-o casa luxoasa, ci in casa
vamesului Matei, in casa mai marelui vame§ilor, in casa pescarului. A
lasat la o parte palatele §i pe cei imbracati cu haine moi.

A§adar §i tu, daca vrei S&-L chemi pe Hristos in casa ta, impodobe§-
te-(i casa cu milostenii, cu rugaciuni, cu rugi §i cu privegheri de noapte.
Acestea-s podoabele lui Hristos; celelalte, ale diavolului, du§manul lui
Hristos. Nimeni, dar, sa nu-§i acopere fata de ru§ine ca are o casa urfta
daca are astfel de podoabe. Nici un bogat sa nu se ingimfe ca are o casa
luxoasa, ci mai bine sa-§i acopere fata de rusine §i sa caute sa aiba o casa
ca aceea, parasindu-o pe a lui, ca sa primesca pe Hristos si aici pe
pamint §i sa se desfateze §i dincolo,in corturile cele ve§nice, cu hand §i
cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava |i
puterea, in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXXIV

„§i iata unul din cei ce erau cu Iisus,

intinzind mina, a scos sabia §i lovind pe sluga arhiereului,

i-a taiat urechea. Atunci Iisus i-a zis:

„Intoarce sabia la locul ei; ca toti cei ce scot sabia,

de sabie vor muri. Sau ti se pare ca nu pot sa rog

pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult

de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini

Scripturile, ca asa trebuie sa fie? M1

I

- Cine a fost eel care a taiat urechea?

- Evanghelistul loan spune ca Petru 2 . A facut lucrul acesta din pri-
cina firii lui inflacarate.

Dar se cade sa ne intrebam: Pentru ce purta sabie? Ca purta sabie
se vede nu numai de aici, ci §i din raspunsul pe care ucenicii 1-au dat lui
Hristos: „Sint aici doud sdbii" 3 .

- Pentru ce, dar, le-a ingaduit Hristos sa poarte sabii?

- §i la intrebarea aceasta ne raspunde tot evanghelistul Luca, care,
spunind ca Hristos a zis ucenicilor Lui: „Cind v-am trimisfdrd depungd
§ifdrd traistd §ifdrd incdltdminte, ati avut nevoie de ceva?", iar cind ei au
raspuns: JDe nimic", le-a spus: ,Jar acum eel ce arepungd sd o ia, asemenea §i
traistd; iar eel ce n-are sabie sd-si vindd haina lui si sd-si cumpere sabie". Iar
cind ei au rdspuns: „Sint aici doud sdbii", le-a spus: ,JSint de ajuns" 4

- Dar de ce lea ingaduit sa poarte sabie?

- Ca sa-i incredinteze ca are sa fie vindut. De aceea le-a spus: „Sd-§i
cumpere sabie", nu ca sa se uiarmeze cu sabii - Doamne fereste! -, ci prin
cuvintele acestea a aratat vinzarea.

- Dar pentru ce le spune sa ia traista?

- I-a invatat sa fie treji, sa privegheze §i sa aiba multa rivna. La inceput,
pentru ca erau neiscusiti, Hristos i-a incalzit cu marea Lui putere;

1. Matei 26, 51-54.

2. loan 18, 10.

3. Luca 22, 38.

4. Luca 22, 35-38.

94H SUNTUI, lOAN tlllHA l)E MIR

acum insa ii scoate ca pe niste pui din cuib §i le porunceste sa se folo-
seasca de aripile lor. Dar ca sa nu socoteasca ucenicii ca le-a ingaduit sa
poarte sabie din pricina slabiciunii Lui, Domnul le aminteste de cele
petrecute mai inainte, spunindu-le: „Cind v-am trimis fdrd pungd, ati avut
lipsd de ceva?", ca si prin una si prin alta sa cunoasca puterea Sa; si
prin aceea ca i-a ocrotit si prin aceea ca acum ii lasa singuri.

- Dar de unde erau acolo sabii?

- Fusesera la cina si iesisera de la masa. Acolo erau si cutite pentru
miel. Ucenicii, auzind ca au sa vina unii impotriva Domnului, poate ca
au luat si sabii, ca sa le aiba de ajutor si sa lupte pentru Invatatorul lor.
Dar aceasta era numai ideea ucenicilor. De aceea Petru este certat de
Hristos ca. s-a slujit de sabie; si-1 cearta cu aspra amenintare.

Petru a atacat sluga care s-a apropiat; a atacat-o cu caldura; dar n-a
facut-o ca sa se apere pe el, ci pe invatatorul lui. Hristos insa n-a inga-
duit sa se faca vreo vatamare; a vindecat urechea slugii. A facut o mare
minune, in stare sa vadeasca blindetea §i puterea Lui, dar si iubirea si
bunatatea ucenicului. Petru a scos sabia din dragoste pentru Hristos si a
bagat-o la locul ei din supunere fata de Hristos. Cind a auzit: „Bagd
sabia ta la locul ei", a ascultat indata si niciodata in toata viata lui n-a mai
facut asta. Evanghelistul Luca spune ca ucenicii L-au intrebat pe Dom-
nul: „Sd lovim cu sabia?" 5 , dar Domnul i-a oprit. A vindecat sluga ranita,
iar pe ucenic 1-a certat si 1-a amenintat; si ca sa-1 convinga, a spus: „Toti
cei ce scot sabia, de sabie vor muri". Adauga si un temei cuvintelor Lui:
„Sau vi separe cd nupot sa rogpe TatdlMeu sd-Mi trimitd mai mult de doud-
spre&ce legiuni de ingeri? Dar ca sa se plineascd Scripturile". Cu aceste
cuvinte, Hristos, a stins minia lor, aratindu-le ca §i Scripturile hotarasc
lucrul acesta. De aceea i-a rugat mai inainte pe ucenici sa indure cu
resemnare tot ce se intimpla, cunoscind ca totul se intimpla dupa voia
lui Dumnezeu. §i i-a mingiiat pe ucenici cu doua temeiuri: unul, ca vor
fi pedepsiti cei ce fac rau: „Toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri"; al doi-
lea, ca El nu sufera acestea fara voia Lui: „Pot sa rogpe Tatdl Meu".

- Dar pentru ce n-a spus: „Sau credeti ca nu pot sa-i omor pe toti?"

- Pentru ca pareau a fi mai vrednice de crezare cuvintele spuse; ca
apostolii nu aveau inca despre Hristos parerea ce I se cuvenea. Cu
putin mai inainte spusese: Jntristat este sufletul Meu pind la moarte" 6 ; si:
„Pdrinte, sd treaca de la Mine paharul acesta"' '; a fost vazut apoi tulburat
sufleteste, plin de sudoare si intarit de inger. Asadar, pentru ca Hristos a
aratat multe slabiciuni omene§ti, n-ar fi fost crezut daca ar fi spus: „Cre-

S. Luca 22, 49.
(i. Matei 26, 38.
7. Matei 26, M).

OM1I.II 1.A MATKI 949

deji ca nu pot sa-i omor pe toti?" De aceea a spus: „Sau socotiti cd nupot
sd rogpe TatdlMeu ?"Apoi spune iarasi cuvinte pe care le-ar fi spus orice
om: „Sd-mi trimitd doudsprezece legiuni de ingeri". Daca un inger a ucis
o suta optzeci si cinci de mii de ostasi inarmati 8 , ar fi fost, oare, nevoie
de douasprezece legiuni pentru o mie de oameni? Nu! Dar Hristos
graieste asa din pricina fricii si slabiciunii ucenicilor; ca erau mor£ de
frica. De aceea aduce ca temei Scripturile, spunind: „Cum se vor implini
Scripturile?" li infricoseaza si mai mult cu cuvintele Scripturii: „Daca
Scripturile spun aceasta, le zice Domnul, pentru ce va impotriviti aces-
tor oameni, luptindu-va cu ei?"

II

Aceste cuvinte le-a spus ucenicilor Sai; celorlalti le graieste asa:

„Ca la un tilhar ati iesit cu sdbii si cu bete sd Md prindeti? In fiecare
zj. sedeam in templu invdtind si nu M-ati prins!" 9

Uita-te cite a facut Hristos ca sa zguduie sufletele celor care au taba-
rit asupra Lui: i-a aruncat cu fata la pamint, a vindecat urechea slugii,
i-a amenintat cu moartea, caci „cine scoate sabia de sabie va murifCu vin-
decarea urechii i-a incredintat si de adevarul acestor cuvinte. De fiecare
data Hristos !§i arata puterea Lui §i prin cele ce face si prin cele ce
spune ca se vor intimpla in viitor, pentru a le arata ca prinderea Lui nu
se datoreaza puterii lor. De aceea a si adaugat: Jn fiecare zi eram cu voi §i
sedeam invdtind si nu M-ati prins". §i cu aceste cuvinte le arata ca prin-
derea Lui s-a facut cu voia Lui. Trece peste minuni si vorbeste numai de
invatatura Sa, ca sa nu para ca se lauda. „Cind invatam, nu M-ati prins.
Cind am tacut, atunci ati tabarit asupra Mea! Eram in templu si
nimeni n-a pus mina pe Mine . Acum insa la o vreme nepotrivita si la miezul
noptii, v-ati aruncat asupra Mea cu sabii si cu bete. Pentru ce era nevoie de
aceste arme, cind am fost tot timpul in mijlocul vostru?" Cu aceste
cuvinte le-a aratat ca, daca nu S-ar fi dat de buna voie in mina lor, n-ar
fi putut pune mina pe El. Daca n-au putut sa-L prinda atunci cind ll
aveau in mina, daca n-au putut sa puna mina pe El atunci cind II aveau
in mijlocul lor, nici acum n-ar fi putut-o face, daca n-ar fi voit sa fie prins.
Hristos insa lamureste si nedumerirea aceasta: pentru ca acum a voit.

,J)ar aceasta s-a facut, a spus El, ca sd seplineascd Scripturile profetilor" 70 .

Ai vazut ca pina in eel din urma ceas si chiar in clipa vinzarii a facut to-

tul pentru indreptarea acelora, vindecind, profetind, amenintind: „De

8. IV Regi 19, 35.
!). Matei 2(i, 55.
10. Matei '2<i, 5(i.

950 SFtNTUL IQAN GURA DE AUR

sabie vor muri", spunind ca de buna Sa voie sufera: ,Jn fiecare q eram
cu voi, invdtindu-vd", aratind ca este de acord cu Tatal: „Ca sd se impli-
neascd Scripturile profetilor".

- Dar pentru ce nu L-au prins in templu?

- Pentru ca in templu n-ar fi indraznit din pricina multimii. De
aceea Hristos a si iesit afara din ora§, pentru ca si locul si timpul sa le
tngaduie sa-L prinda si pentru ca pina in eel din urma ceas sa le taie
orice cuvint de aparare. Cum ar fi putut da o invatatura potrivnica, El,
Care S-a dat pe Sine pentru ca sa. se implineasca profetiile?

,^itunci toti ucenicii Lui, Idsindu-L, aufugit"".

Cind L-au prins, ucenicii au stat pe loc; dar dupa ce a grait cuvin-
tele acelea catre cei ce L-au prins, au fugit. Au vazut ca nu mai este cu
putinta sa mai scape, de vreme ce de buna voie Se da pe mina lor si spu-
sese ca se face aceasta potrivit Scripturilor.

Dupa ce au fugit ei,

,JL-au dus la Caiafa; iar Petru L-a urmat §i a intrat sd vadd care este
sfirsitul" 12 .

Mare este dragostea ucenicului! N-a fugit nici cind a vazut pe cei-
lalti ucenici fugind, ci a ramas si a intrat impreuna cu El. E drept, a
intrat si loan, dar acesta era cunoscut la curtea arhiereului 13 .

- §i pentru ce L-au dus acolo unde erau adunati toti?

- Pentru ca sa se faca toate cu hotarirea arhiereilor. Caiafa era
atunci arhiereu; §i toti erau acolo §i-L asteptau pe Iisus. Pentru aceasta
privegheau §i erau treji! Scriptura spune ca nici n-au mincat atunci Pas-
tele, ci in acest scop au stat toata noaptea treji. Cind evanghelistul loan
a spus ca era dimineata, a adaugat: „N-au intrat in pretoriu ca sd nu se
spurce, ci sd mdnince Pastele" 14 .

- Ce putem spune?

- Ca au mincat Pastele in alta zi si au calcat in picioare legea din dorinta
de a-L ucide pe Hristos. Hristos n-a calcat timpul Pastelor; dar ei indraz-
neau orice, chiar daca ar fi calcat mii si mii de legi. Altadata, cind fierbeau
cumplit de minie, n-au putut pune mina pe El, de§i au incercat de multe ori
sa-L omoare; acum insa, cind au pus mina pe El intr-un chip atit de
neasteptat, au preferat sa lase si Pa§tele numai ca sa-si implineasca uci-
ga§a lor dorinta. De aceea s-au si adunat cu totii. Era o adunare de ciu-
mati. §i vrind sa dea ticalo§iei acesteia o infatisare de judecata, au

11. Matei 26, 56.

12. Matei 26, 57-58.

13. loan 18, 15.

14. loan 18, 28.

OMIUI I.A MATEI ^ 955

cautat §i martori. ,JDar mdrturiile nu se potriveau", spune evanghelis-
tul Marcu 15 . Atit era de plasmuita judecata! Totul era numai tulbu-
rare si zgomot.

,,£1 venind martori mincinosi au spus: ,^cesta a zis: „Voi d&rima templul
acesta si in trei zile il voi zidi" ' s .

Hristos intr-adevar spusese: Jn trei &le"; dar n-a spus: „ll voi
darima", ci „ddrimati"' 7 ; si n-a vorbit despre templul din ferusalim, ci
despre trupul Lui.

- Ce a facut arhiereul?

- Voind sa-L faca pe Domnul sa Se apere, ca sa-L prinda in
cuvint, a spus:

„Nu auzi ce mdrturisesc acestia impotriva Ta?" lar El t&cea" 18 .

Orice aparare ar fi fost fara de folos. Nimeni n-ar fi ascultat-o. Era
numai o forma de judecata. De fapt era un atac de tilhari care ataca la
drumul mare. De aceea a tacut Hristos. Arhiereul insa staruia, zicind:

„Te jur pe Dumnezeul eel viu sd ne spui dacd Tu e§ti Hristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu". Iar El a spus: „Tu ai zis.'Dar Eu vd spun: De acum
veti vedeape Fiul Omului sezind in dreapta puterii si venind pe nori". Atunci
arhiereul si-a sfisiat vesmintele lui, zicind: „A hulit!" 1S

A facut lucrul acesta ca sa fie §i mai impovaratoare invinuirea
adusa Domnului; a facut mai tari cuvintele sfisiindu-si hainele. Spusele
Domnului bagasera frica in ascultatori; de aceea arhiereul a facut acum
ceea ce facusera iudeii la uciderea lui § tefan cind si-au astupat urechile 20 .

Ill

§i ce hula era aceea? Ca Hristos spusese doar mai inainte cind erau
ei adunati: „Zis-a Domnul Domnului Meu: „§ezi de-a dreapta Mea"; si a til-
cuit aceste cuvinte 21 . Atunci n-au indraznit sa spuna ceva, ci au tacut si
de atunci nu L-au mai contrazis. Cum se face, dar, ca acum numesc spu-
sele Sale hula?

- Dar pentru ce le-a raspuns Hristos asa?

- Ca sa le taie orice cuvint de aparare; ca pina in cea din urma zi i-a
inva^at ca El este Hristos, ca sta in dreapta Tatalui si ca va veni iara§i sa
judece lumea; cuvinte care arata desavirsitul acord dintre El si Tatal.

15. Marcu 14, 56.

16. Matei 26, 60-61.

17. loan 2, 19.

18. Matei 26, 62-63.

19. Matei 26, 63-65.

20. Fapte 7, 57.

21. Matei 22, 41-45.

<)52 SI'lNTUL IUAN GUKA DE AUR

Asadar, dupa ce si-a sfisiat hainele, arhiereul a spus:

„Ce vi se pare?" 22

Nu pronunta el hotarirea, ci-i pofteste pe ceilalti, ca si cum ar fi fost
vorba de niste pacate cunoscute de toti si de o hula invederata. §tiau ca
daca ar fi ajuns sa se judece pricina si sa. se cerceteze cu de-amanuntul,
Hristos ar fi fost absolvit de orice vina; de aceea II osindesc fara jude-
cata si baga in mintea ascultatorilor gindul acesta, spunindu-le:

„Voi ati auzit hula!" 23

Aproape ca i-a silit si i-a constrins sa pronunte hotarirea.

- Ce au spus aceia?

- „Vinovat este de moarte!" 24

L-au si socotit osindit. Au procedat asa ca sa-1 faca si pe Pilat sa pro-
nunte aceea§i sentinta. Arhiereii stiau aceasta §i de aceea au spus:
„Vinovat este de moarte!". Aceiasi oameni sint si pirisi si judecatori,
aceiasi si cei ce pronunta hotarirea; aceia§i oameni au facut atunci totul.

- Dar pentru ce nu L-au invinuit ca a calcat simbata?

- Pentru ca de multe ori le inchisese gura. De altfel chiar din pri-
cina celor spuse atunci voiau sa-L prinda si sa-L osindeasca.

Arhiereul, luindu-o inainte, a scos din gura celor adunati hotarirea,
atragindu-i pe toti de partea lui prin sfirsierea hainelor. §i L-au dus la
Pilat ca pe unul ce fusese osindit. Astfel arhiereul a facut totul. Lui Pilat
nu i-a spus nici una din invinuirile aduse.

- Dar ce i-a spus?

- „De n-ar fifost acesta fdcdtor de rele, nu L-amfi dat tie!" 25 Voiau
sa-L omoare punindu-I in spate crime obstesti.

- Dar pentru ce nu L-au ucis pe ascuns?

- Pentru ca voiau sa-I atace si slava lui. Multi auzisera de El,
mutyi il admirau si se minunau de El; de aceea arhiereii si-au dat toata
silin^a sa-L ucida pe fata, inaintea tuturora. Hristos nu i-a impiedicat, ci
S-a slujit de rautatea lor spre vadirea adevarului, pentru ca moartea Lui
sa ajunga cunoscuta. A iesit cu totul altceva decit ce voiau arhiereii.
Voiau sa-L faca de ocara, sa-L faca. de rusine prin osindirea aceasta;
Hristos insa tocmai prin aceasta a stralucit mai mult. §i dupa cum
spuneau: „Sd-L omorim, ca nu cumva sa vina romanii si sa ne ia cetatea si
neamul" 2e si dupa ce L-au omorit s-a intimplat ce-au spus, tot asa si
acum; si-au dat toata silinta sa-L rastigneasca in fata intregii lumi, ca sa-I

22. Matei 26, 66.
2'A. Matei 26, 65.
24. Matei 26, 66.
2- r ). loan 18, 30.
26. loan 11, 48.

UMH.II I.A MATKI 953

vatame slava; dar a iesit cu totul dimpotriva. Iudeii aveau si ei puterea
sa-L ucida - asculta ce le spune Pilat: ,£,uati-L voi §i dupd legea voastr&jude-
cafi-L" 27 - dar n-au voit, pentru ca sa para ca a fost ucis ca un calca-
tor al legilor statului, ca unul ce a vrut sa ia puterea, ca un razvratit
impotriva ordinei de stat. De aceea L-au si rastignit impreuna cu tilha-
rii; de aceea au si spus: „Nu scrie: Acesta este Imparatul iudeilor", ci: ,JLl a
spus!" 28 . Toate acestea s-au facut pentru adevar, pentru ca iudeii sa nu
aiba nici macar o umbra de nerusinata aparare. La fel si cu mormintul!
Pecetile si paza au facut sa straluceasca si mai mult adevarul. Acelasi
lucru l-au facut si batjocoririle, bataile de joe si ocarile. Asa e minciuna.
Pe acolo se descopera, pe unde se unelteste. Asa s-a intimplat si acum.
Cei ce pareau biruitori, aceia mai ales au fost facuti de rusine, aceia au
fost biruiti si au pierit; iar Cel Ce parea invins, Aceia mai cu seama a
stralucit si a invins cu tarie.

Sa nu cautam 29 , dar, sa invingem in orice lmprejurare si nici sa
fugim de infringere. Sint victorii care vatama si sint infringeri care folo-
sesc. De pilda cei ce se minie; se pare ca biruie eel ce ocaraste mai mult;
dar nu; el este eel biruit de aceasta patima cumplita, el este eel vatamat.
§i dimpotriva,cel ce sufera cu curaj ocarile, aceia biruie, aceia invinge.
Celalalt n-a fost in stare s§.-§i stinga boala lui; acesta a curmat-o §i pe a
celuilalt; celalalt a fost biruit de propria lui patima; acesta a biruit si
patima aceluia; nu numai ca nu s-a ars, dar chiar a stins §i flacara celui-
lalt, care se urea la inaltime. Daca ar fi vrut si acesta sa aiba o aparentA
victorie, ar fi fost biruit si el, ca ocarfndu-1 pe celalalt ar fi facut sa sufere
el insusi mai mult si ar fi fost amindoi, ca niste femei, invinsi de minie
intr-un chip ru§inos §i vrednic de mila. A§a insa acesta, pentru ca s-a
purtat ca un filozof, a scapat si de aceasta rusine; iar prin frumoasa lui
biruinta a inaltat impotriva rniniei un trofeu stralucit si in el insusi si in
celalalt.

IV

Asadar sa. nu cautam in orice imprejurare sa invingem. Lacomul biruie
pe eel ce-1 jefuieste, dar biruinta lui e rea si aduce paguba biruitorului. Dar
daca eel jefuit, eel care pare invins, rabda ca un filozof, el este biruitorul, el
poarta. cununa. In orice imprejurare e mai bine sa fii infrint; si acesta e
eel mai bun chip de victorie. Daca te jefuieste cineva, daca te bate, daca
te invidiaza si daca nu mergi impotriva lui si esti biruit, atunci

27. loan 18, 31.

28. loan 19, 21.

29. De aici incepe partea morala-. Despre rdbdare jt minie; eel invim cind este batjacaril, aceia

mai cu seamd invinge. Tot aici fi despre losif si egipteanc/l .

esprt
if si

954 SFiNTUL IQAN QURA DE MJR

tu esti biruitorul. Dar pentru ce vorbesc eu de jaf si de invidie? Chiar
eel care-i dus la mucenicie, atunci biruie cind e legat, cind e biciuit,
cind e taiat in bucati, cind e omorit. §i ceea ce-i infringerea in razboi,
caderea luptatorului, aceea este la noi victorie. Niciodata nu invingem
cind facem rau! Dar totdeauna invingem cind suferim raul. Asa ajunge
fi victoria mai stralucitoare cind, prin rabdare, invingem pe cei ce ne
fac rau. De aici se vede ca victoria vine de la Dumnezeu. Victoria
aceasta este cu totul de alta natura decit victoria cea lumeasca. Aceasta
e mai cu seama si dovada tariei ei. Asa sfarima si stincile din mare valu-
rile ce le izbesc; asa au fost strigati si incununati si sfintii toti si au inal^at
trofee stralucitoare, cistigind aceasta biruinta., care nu urmarea un folos
material. Nici sa nu ridici bratul, nici sa te ostenesti! Dumnezeu iti da
aceasta putere ca sa birui, nu luindu-te de piept cu eel ce-ti face rau, ci
rabdind numai. Nu lua pozitie de atac, si ai si biruit; nu te lua la trinta,
si ai si fost incununat. Esti cu mult mai bun, cu mult mai puternic decit
potrivnicul tau. Pentru ce vrei sa te faci de ris? Nu-i da aceluia prilej sa
spuna: w Ne-am luat la bataie §i 1-am biruit!", ci lasa-1 pe el sa se minu-
neze §i sa se cruceasca de purtarea ta cea pa§nica §i sa spuna tutu-
rora ca ai invins fara sa te bati. A§a a biruit §i fericitul Iosif. A invins
totdeauna pe cei care-i faceau rau rabdind raul. §i fratii lui §i egip-
teanca au uneltit impotriva lui; dar el pe to£i i-a biruit. Nu-mi vorbi
de temnita in care a stat, nici de palatul in care locuia egipteanca, ci
arata-mi cine-i invinsul fi cine-i biruitorul, cine e trist §i cine se
bucura. Egipteanca n-a putut numai pe dreptul Iosif sal biruie, dar
n-a putut sa-§i biruie nici propria ei patimi. Iosif insa a biruit-o §i pe
ea §i a biruit §i aceasta patima cumplita. De vrei, asculta-i cuvintele
$i vei vedea victoria! „Ai adus aici in casd, spune ea, un sclav evreu ca sd-§i
batdjoc de mine" 30 . Nu el, ticaloaso §i nenorocito, si-a batut joe de
tine, ci diavolul care ti-a spus c& poti fringe otelul. Nu barbatul tau a
adus in casa ta un sclav evreu ca sa te ispiteasca, ci demonul eel
viclean a adus in sufletul tau desfriul eel necurat, el §i-a batut joe de
tine. Ce a facut Iosif? A tacut si a fost osindit, ca si Hristos. Ca toate
cele din Vechiul Testament sint preinchipuiri ale celor din Noul
Testament.

- Bine, bine, dar Iosif a ajuns la inchisoare, iar egipteanca sta-
tea in palate!

- §i ce-i cu asta? Iosif, desi era in lanturi, era mai stralucit decit
eel cu cununa pe cap; egipteanca insa, desi traia in camarile cele
imparatesti, era mai nenorocita decit un intemni^at. Dar nu trebuie sa

SO. Fac. 39, 14.

OM1U1 LA MATE! _ 9 - 5

vezi numai din asta victoria unuia §i infringerea alteia, ci si din chipul
in care au luat sfirsit lucrurile. Cine a facut ce-a vrut? Intemnitatul, si nu
impar&teasa. Intemnitatul s-a straduit sa-si pastreze curatenia trupeasca
si sufleteasca, iar egipteanca a vrut sa i-o rapeasca. §i cine a facut ceea
ce a voit? Cel care a suferit raul sau aceea care a facut raul? Negre§it ca
eel care a suferit raul, care a rabdat raul. Deci el este fnvingatorul.
§tiind, dar, acestea sa urmarim aceasta victorie, victoria aceea pe
care o dobindim suferind raul. Sa fugim de cealalta victorie, aceea pe
care o dobindim facind raul. Asa, vom duce viata aceasta de pe pamint
in toata linistea, lipsiti de griji si de necazuri si vom avea parte si de
bunatatile cele viitoare, cu harul §i cu iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia slava §i puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXXV

„Atunci L-au scuipat in obraz si L-au batut cu pumnii,

iar altii Ii dadeau palme, zicind:
„Profeteste-ne, Hristoase, cine este eel ce Te-a lovit!" 1

- Pentru ce au mai facut asta, odata ce aveau sa-L omoare? Pentru
ce mai era nevoie de batjocura aceasta?

- Ca sa afli, din tot ce s-a petrecut atunci, cit de rai la suflet erau
judecatorii Lui. Ca si cum ar fi dat peste un animal de vinat, asa erau de
salbataciti, asa erau de innebuniti; au facut petrecere din chinuirea Lui,
au tabarit asupra Lui cu bucurie, dindu-§i la iveala firea lor cea ucigasa.

Tu insa minuneaza-te de filozofia ucenicilor! Cu cita amanuntime,
cu cit adevar istorisesc totul! Se vede de aici firea lor iubitoare de
adevar. Istorisesc a§a cum s-au petrecut cele ce pareau o ocara; nu
ascund nimic, nu se ru§ineaza de nimic, ci socotesc cea mai mare slava
- dupa cum si este - ca Stapinul lumii a primit sa sufere unele ca acestea
pentru noi.

Lucrul acesta arata §i purtarea de grija cea nespusa a lui Hristos, dar
§i rautatea de neiertat a acelora care au indraznit acestea fata de Cel atit
de lini§tit si blind, fata de Cel Care lea incintat urechile cu cuvinte care
ar fi fost in stare sa faca din leu miel. Lui Hristos nu I-a lipsit blindetea,
dar nici acelora, ocara si salbatacia in tot ce faceau, in tot ce spuneau.
Pe toate acestea le-a prezis si profetul Isaia, vestindu-le mai dinainte §i
aratind intr-un cuvint toata aceasta ocara: ,Jn chipul in care multi se vor
minima de Tine, spune Isaia, in acelasi chip va fi necinstit chipul Tau de
oameni §i slava Ta, de fiii oamenilor" z . Ce poate egala, oare, ocara
aceasta? Au scuipat §i au palmuit obrazul acela de care marea s-a dat
inapoi cind L-a vazut, de care soarele §i-a tras inapoi razele sale cind L-a pri-
vit pe cruce. L-au lovit in cap, innebuniti de nebunia lor cumplita. L-au ranit
cu rani pline de ocara; ca L-au batut cu pumnii §i L-au palmuit; iar la ranile
acestea au mai adaugat si ocara scuipatului. Au rostit apoi §i cuvinte pline
de batjocura, spunind: „Profete§te-ne, Hristoase,cine este cel ce Te-a

1. Matei2d, 67-68.

2. Isaia 52, 14.

OM1I.I1 l,A MMKI 957

lovit!". ll batjocoresc a§a, pentru ca mul^i spuneau ca e profet. Alt evan-
ghelist spune ca faceau asta acoperindu-I fata cu haina 3 , ca §i cum ar fi
avut in fata lor un om de nimica, un om de trei parale. §i nu numai
oamenii liberi, ci §i sclavii fusesera cuprin§i atunci de aceasta nebunie.
Pe acestea sa le citim des, pe acestea sa le ascultam cum trebuie, pe
acestea sa le scriem in mintea noastra; ca acestea sfnt cinstea noastra.
Cu acestea ma laud tare; ma laud nu numai cu miile si miile de morti pe
care i-a inviat, ci si cu patimile pe care le-a patimit. Pe acestea Pavel
neincetat le aminteste: crucea, moartea, patimile, ocarile, insultele, bat-
jocoririle. Uneori spune: „Sd iesim la El purtind ocara Lui" 4 ; alteori:
„Care, in locul bucuriei ce-Istd inainte, a rdbdat crucea, dispretuind ru§inea" 5 .

Jar Petru sedea afard in curte; si s-a apropiat de el o slujnicd, zjcind: „§i
tu erai cu Iisus Galileanul". Jar el s-a lepddat inaintea lor, a tuturor zicind:
,JSlu §tiu ce zicif 'Iesind el lapoartd, I- a vdzutpe el alta §i azti-' „§i acesta era
acolo cu Iisus Nazarineanul". §i iardsi s-a lepddat cu jurdmint. lar dupd
putin, apropiindu-se de cei ce stdteau, au zis lui Petru: „Cu adevarat §i tu e§ti
dintre ei, ca §i graiul te vddeste". Atunci a inceput sa se blesteme §i sd sejure:
„Nu stiu peomul acesta ". §i indatd a cintat coco§ul. §i §i-a dus aminte Petru de
cuvintul lui Iisus, care spusese: ,ftlai inainte de a cinta cocosul, te vei lepdda de
Mine de trei ori". §i iesind afard a plins cu amar" 6 .

O, noi §i straine lucruri! Cind Petru L-a vazut pe Invatator numai
prins atit de tare clocotea ca a scos sabia si a taiat urechea slugii arhie-
reului; dar acum, cind ar fi trebuit sa se revoke §i mai mult, sa se inflaca-
reze §i mai mult, sa arda si mai mult - doar auzea cum II ocarasc pe
Domnul -, acum Petru se leapada de El.

- Dar pe care om nu 1-ar fi scos din minti cele petrecute atunci?

- Da, e drept; dar ucenicul, biruit de frica, nu numai ca nu se
revolta, dar se §i leapada; ii este frica §i de amenintarea unei sluj-
nice sarmane §i neinsemnate; si nu numai o data, ci de doua §i de
trei ori, in scurta vreme, si nu in fata judecatorilor; era doar afara,
in curte. L-au intrebat cind a iesit pe poarta; si nici asa nu si-a dat
seama indata de caderea lui. Evanghelistul Luca spune ca Hristos
S-a uitat la el 7 , aratind ca Petru nu numai ca s-a lepadat de Domnul,
dar ca nici nu §i-a adus singur aminte, desi a cintat coco§ul, ci a fost
nevoie sa i-o aminteasca tot Invatatorul; iar privirea Lui a fost in
locul glasului. Atit de speriat era, Evanghelistul Marcu spune, la

3. Luca 22, 64.

4. Evr. 13, 13.

5. Evr. 12, 2.

(i. Matei 2(i, (i!> 75.
7. /.Ufa 22, (i 1 .

9/5H SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

rindul sau, ca Petru s-a lepadat intiia oara atunci cfnd cocosul a cintat
intiia oara; iar cind s-a lepadat a treia oara, cocosul a cintat a doua
oara 8 . Marcu istorise§te mai cu de-amanuntul slabiciunea lui Petru §i ne
arata ca era mort de frica. Pe toate acestea Marcu Ie stia de la dascalul
sau, ca a fost ucenicul lui Petru. Aceasta mai cu seama trebuie sa. ne
uimeasca! Ca Marcu nu numai ca n-a ascuns gre§eala dascalului sau, ci
a si istorisit-o mai lamurit decit ceilalti evanghelisti, pentru ca a fost
ucenicul lui Petru.

II

Poate ca cineva m-ar intreba:

- Cum pot fi adevarate spusele evanghelistilor, cind Matei spune
ca Domnul a zis: >y Amin zic tie, ca mai inainte de a cinta cocosul te vei Updda
de Mine de trei ori" 9 , iar Marcu spune ca dupa ce s-a lepadat a treia oara
cocosul a cintat a doua oara 10 .

- Spusele evanghelistilor sint cu totul adevarate §i nu se contrazic.
Pentru ca de obicei cocosul cinta la fiecare cintat de trei ori §i de patru
ori, Marcu ne vorbeste despre aceste cintece repetate ale cocosului ca
sa arate ca nici glasul cocosului nu 1-a oprit pe Petru de la cadere §i nu
i-a adus aminte. A§a ca sint adevarate si spusele lui Matei §i ale lui
Marcu. Inainte de a termina cocosul intiiul sau cintat, Petru s-a lepadat
de trei ori. §i nici dupa ce i-a adus aminte Hristos de pacatul lui n-a
indraznit sa plinga inaintea tuturora, ca sa nu-1 dea de gol lacrimile, ci
„a ie§it afard §i a plins cu dmar".

Jar dacd s-a facut zj.ud, L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat" 11 .

Pentru ca arhiereii voiau sa-L omoare §i pentru ca nu puteau sa. faca
ei aceasta din pricina sarbatorii, L-au dus la guvernator.

Tu insa uita-mi-te cum s-au amestecat lucrurile, ca uciderea Lui sa
aiba loc in timpul sarbatorii Pa§telui. A§a fusese rinduit de sus.

,^itunci Iuda, eel ce L-a vindut, vd&nd ca a fost osindit, cdindu-se a intors
cei trei&ci de arginti" 72 .

Lucrul acesta il invinuieste §i pe Iuda §i pe arhierei. Pe Iuda, nu
pentru ca s-a cait, ci pentru ca s-a cait prea tirziu; s-a osindit singur; el
fnsusi a marturisit ca L-a vindut; pe arhierei, ca nu s-au cait, de§i le sta-
tea in puterea lor sa se schimbe.

Uita-te cind s-a cait Iuda! Cind pacatul s-a savirsjt deplin, si a luat
sfirsit. Asa e diavolul: nu-i lasa pe cei ce nu privegheaza sa vada pacatul

8. Marcu 14, 66-72.

9. Matei 26, 34.

10. Marcu 14, 72.

11. Matei 27 1-2.

12. Matei 27, 3.

UMII.II I,A MATK1 959

mai inainte, ca sa nu se pocaiasca cei prinsi de el. Iisus i-a grait atitea,
dar Iuda nu s-a indreptat; ca atunci s-a cait, cind a savir§it pe deplin
pacatul; dar nici atunci cu folos. Ca s-a osindit pe sine insu§i, ca a arun-
cat argin|ii, ca a infruntat dispretul poporului iudeu, toate bune si de
laudat; darca s-a sinucis, asta e de neiertat, asta e o fapta diavoleasca.
Diavolul 1-a indepartat de pocainta, ca sa nu aiba vreun folos de pe
urma ei. Facindu-1 sa-§i ia viata, moare de o moarte de rusine, ajunsa
cunoscuta intregii lumi.

Uita-mi-te insa ca prin toate straluce§te adevarul! §i prin cele ce fac
si prin cele ce sufera dusmanii lui Hristos! Chiar moartea aceasta a vfn-
zatorului coase gurile celor ce L-au osindit §i nu le lasa sa aiba nici
umbra de neru§inata aparare. Ce-ar mai putea spune aceia cind vinza-
torul rosteste o astfel de sentinta impotriva lui insu§i?

Dar sa auzim si cuvintele pe care le spune:

)r A tutors cei treizfid de arginti arhiereilor si a zis: „Gresit-am vin&nd
singe nevinovat". Iar ei au zjs: „Ce neprivestepe noi! Tu vei vedea!"§i, arun-
cind argintii in templu, a plecat si ducindu-se s-a spinzyrat" ".

N-a mai putut indura chinurile con§tiintei, care fl biciuiau. Uita-mi-te
ca §i iudeii patesc la fel. §i ei ar fi trebuit sa se indrepte in urma celor ce
patisera pina atunci; si ar fi trebuit sa se opreasca; dar nu, ei nu se
opresc pina ce nu implinesc pacatul. Pacatul lui Iuda se implinise, ca
pacatul lui era vinzarea; al iudeilor insa nu se implinise inca. Dar cind
l-au savirsit §i ei deplin, cind L-au tintuit pe Domnul pe cruce, atunci
i-au apucat §i pe ei chinurile constiintei si spun, cind: ,flu scrie: Acesta
este Impdratul iudeilor" 74 - Pentru ce va temeti, pentru ce va tulburati?
Pe cruce e tintuit doar numai un trup mort! -, cind II pazesc §i spun:
„Ca nu cumva sd-Lfare uceniciiLui §i sd spund cd a inviat. §i vafi rdt&cirea
cea din urma mai rea decit cea dintii" 15 . Chiar daca ar spune ucenicii c& a
inviat, minciuna s-ar vadi, daca n-ar fi inviat cu adevarat. Dar cum
aveau sa spuna ucenicii ca a inviat, cind ei nici n-au indraznit sa stea
linga El la prinderea Lui, cind verhovnicul apostolilor s-a lepadat de
trei ori de El §i n-a indurat nici amenintarile unei Tetiscane. Dar, dupa
cum v-am spus, arhiereii erau tulburati; §tiau ca fapta lor e o nelegiuire;
se vedea aceasta din cuvintele lor: „Tu vei vedea".

Ascultati, iubitorilor de argint! Ginditi-va ce a patit Iuda! A pierdut
§i banii, a savir§it §i pacatul §i §i-a pierdut §i sufletul. A§a e tirania iubirii
de argint. Nu s-a bucurat nici de arginti, nici de viata de aid, nici de cea vii-

13. Matei 27, 3-5.

14. loan 1!), 21.

15. Matei 27, (i4.

%(> SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

toare, ci pe toate le-a aruncat dintr-o data. §i dupa ce a fost disprefuit de
arhierei si de batrini, s-a spinzurat. Dar, dupa cum am spus, unii isi dau
seama c£ au pacatuit dupa ce au savirsit pacatul. Uita-te si la arhierei §i
la batrini! Deocamdata nu vor sa-si dea seama de grozavia faptei lor;
spun doar atit: „Tu vei vedea!"Dar tocmai aceste cuvinte le maresc vina.
Prin aceste cuvinte marturisesc ca fapta lor este o crima si o nelegiuire;
imbatati de patima insa nu vor sa se departeze de draceasca lor incer-
care, ci se invaluiesc nebuneste pe ei insisi cu valul unei nestiinte plas-
muite. Daca ar fi spus aceste cuvinte dupa ce L-au rastignit, dupa ce
L-au omorft, cuvintele acestea nu i-ar fi osindit atita, desi nici atunci
n-ar fi avut vreun temei spusele lor. Dar cum puteti spune asta cind II
aveti inca in miinile voastre, cind sta in puterea voastra sa-I dati dru-
mul? Apararea voastra va este cea mai mare invinuire.

- Cum si in ce chip?

- Pentru ca au aruncat in spatele vinzatorului toata vina - ca au
spus: „Tu vei vedea!"-, pentru ca puteau sa se scape si pe ei de crima uci-
derii lui Hristos, liberindu-L; dar ei au intrecut nelegiuirea lui Iuda; au
adaugat vinzarii rastignirea. Ce i-a impiedicat cind i-au spus lui Iuda:
„Tu vei vedea!" sa. se indeparteze de fapta lor necugetata §i indrazneata?
Nimic, ci au facut contrariul; au mai adaugat si omorul; s-au incurcat, si
prin cele ce au facut si prin cele ce-au spus, in niste pacate din care nu
mai pot scapa. Iar dupa acestea L-au dat pe mina lui Pilat; si au preferat
sa fie eliberat un tilhar, nu Iisus; au ucis pe Cel Care nu le-a facut nici
un rau, ci le facuse atita bine.

Ill

- Ce a facut Iuda?

- Cind a vazut ca osteneala i-a fost zadarnica si ca arhiereii nu vor
sa primesca argintii,

„/4 aruncat argintii in templu §i plecind s-a spinzurat. Iar arhiereii, luind
argintii, au zis: „Nu se cade sd-i punem in vistieria templului, ca sintpret de
singe". §i fdcind sfat au cumpdrat cu ei tarina olarului, pentru ingroparea
strdinilor. Pentru aceea s-a numit tarina aceea Tarina Singelui pina in ziua de
azi. Atunci s-a implinit ceea ce s-a spus de Uremia proorocul, care zice: „§i au
luat treizeci de arginti, pretul celui pretuit, §i i-au datpe eipe tarina olarului,
dupd cum mi-a spus mie Domnul" 16 .

Ai vazut cum arhiereii sint iarasi osinditi de constiinta lor? N-au
pus argintii in vistieria templului, ci au cumparat cu ei o tarina pentru ingro-

Ki. Matei 27, 5-10.

961 OMILII LA MATEI

parea strainilor, pentru ca stiau ca au cumparat cu banii acestia singe.
Era si aceasta o marturie impotriva lor si o dovada a tradarii. Numele
tarinii a strigat tuturora, mai tare ca o trimbita, crima lor. §i arhiereii
n-au facut numai asta, ci au tinut si sfat - si totdeauna au facut asa -, ca
sa nu fie nici unul nevinovat de acest pacat, ci toti vinovati.

Toate aceste lucruri le-a prezis de demult profetia. Vezi, dar, ca nu
numai apostolii, ci si profetii istorisesc cu de-amanuntul ocarile aduse
lui Hristos? Vezi ca paginile profetilor vorbesc §i vestesc mai dinainte
patimile lui Hristos? Iudeii, fara sa-si dea seama, au implinit profetia.
Daca arhiereii ar fi aruncat argintul in vistieria templului, fapta lor n-ar
fi ajuns atit de cunoscuta; dar asa, cumparind o tarina, au facut totul
cunoscut si generatiilor de mai tirziu.

Ascultati 17 toti cei ce faceti fapte bune cu bani strinsi de pe urma
crimelor, toti cei ce precupetiti sufletele oamenilor! Milosteniile aces-
tea sint milostenii iudaice, dar, mai bine spus, milostenii dracesti. Intr-
adevar, sint si acum oameni care fura averile altora, dar socotesc ca
scapa de orice pacat daca dau saracilor zece sau o suta de galbeni.
Despre ace§tia §i profetul spune: „A# acoperit cu lacrimi jertfelnicul
Meu' ns Hristos nu vrea sa fie hranit cu hrana strinsa din jafuri, nu primeste
aceasta hrana. Pentru ce ocarasti pe Stapin dindu-I necuratenii? Mai
bine sa-1 treci cu vederea pe eel topit de foame, decit sa-1 hranesti cu
astfel de averi. Jaful e o cruzime; iar milostenia facuta din jaf e si cru-
zime si ocara. Mai bine sa nu dai nimic decit sa dai din munca §»i sudoa-
rea altora. Spune-mi, daca ai vedea pe doi oameni, pe unul dezbracat,
iar pe altul cu haina pe el, si daca ai dezbraca pe eel cu haina si 1-ai
imbraca pe eel gol, n-ai face, oare, o ndreptate? Negresit! Daca nu
miluiesti, ci nedreptatesti, cind dai altuia tot ce ai luat de la altul, ce
pedeapsa nu vei primi cind nu dai nici cea mai mica parte din ce-ai
jefuit si cind mai nume§ti milostenie datul acesta? Daca erau tinuti de
rau oamenii care aduceau la jertfelnic animale betege, cum crezi ca vei
dobindi iertare facind o fapta mai rea decit ei? Daca un hot, chiar daca
dadea inapoi proprietarului ceea ce-i furase, facea totusi o nedreptate si
nedreptatea era atit de mare ca pacatul nu i se stergea decit daca intor-
cea impatrit - si asta in Vechiul Testament -, gindeste-te acum cit jara-
tec nu aduna pe capul lui nu eel ce fura, ci eel ce siluieste si nu da inapoi
celui jefuit, ci in locul aceluia ii da altuia; si nici nu da impatrit, dar nici
jumatate, si face asta nu pe vremea Vechiului Testament, ci acum, pe
vremea Noului Testament? Daca unul ca acesta nu-i pedepsit aici pe

17. De aici incepe partea morala: Cei care dau milostenie din averile dobindite prinjafsi lacomie
ar face mai bine si nu dea milostenie decit sa hrdneascd pe Hristos din niste averi ca acestea. Tot aici si
impotriva episcopilor care se prefac in perceptori si neglijeazd din pricina aceasta Biserica.

18. Mai. 2, 13.

<)6I2 SKlNTUl, IOAN (JURA DE AUR

pamint, plinge-1 mai ales pentru aceasta, ca-si aduna pe capul lui mai
mare urgie daca nu se pocaieste. Ce dar? „Credeti, oare, spune Hristos,
cd erau pdcdtosi numai aceia peste care a cdzut turnul? Vd spun voud cd nu!
Dar dacd nu vd veti pocdi, veti pieri §i voi la fel" ' 9 .

Sa ne pocaim, dar; sa facem milostenie cu bani agonisiti din munca
cinstita, nu din jaf; sa facem cit mai multa milostenie! Ginditi-va ca
iudeii hraneau opt mii de leviti, iar in afara de leviti mai hraneau si pe
vaduve si pe orfani; faceau si alte multe slujbe, iar pe linga acestea mai
slujeau si ca ostasi. Acum insa, din pricina voastra si din pricina neome-
niei voastre, Biserica trebuie sa aiba tarine, case, cladiri de inchiriat,
carute, catiri, ingrijitori de catiri si alte multe lucruri de acestea gospo-
daresti. §i ar trebui sa fie in administrarea voastra vistieria aceasta a
Bisericii, iar rivna voastra sa fie venitul ei. Dar asa se intimpla doua.
lucruri nepotrivite: si voi ramineti fara rod, si preotii lui Dumnezeu se
indeletnicesc cu ce nu se cuvine. Pe timpul apostolilor nu puteau, oare,
ramine casele §i tarinile in administrarea apostolilor? Pentru ce le-au
vindut §i le-au impartit? Pentru ca era mai bine asa.

IV

A§a insa frica i-a cuprins pe sfintii nostri parinti; v-au vazut ca va
innebuniti dupa stringerea de averi si ca nu imprastiati nimic pe milos-
tenie; de aceea au fost siliti sa intemeieze in Biserica aceste asezaminte
de binefacere, ca sa nu piara de foame cetele de vaduve, de orfani si de
fecioare. Sfintii parinti nu voiau sa se bage in aceste lucruri lipsite de
buna-cuviinta, ci doreau ca inima voastra sa le fie cistigul lor, de acolo
sa culeaga roade, iar ei sa se ocupe numai cu rugaciunea. Dar asa i-ati
silit sa se ocupe cu lucruri lume§ti si cu administrarea de averi. De aceea
s-au intors toate pe dos. Cind si voi §i noi ne ocupam de aceleasi tre-
buri, cine sa mai impace pe Dumnezeu? De aceea nu mai indraznim sa
mai deschidem gura inaintea lui Dumnezeu, pentru ca Biserica nu se deose-
be§te intru nimic de casele oamenilor de afaceri. Oare n-ati auzit ca aposto-
lii n-au primit sa imparta averi strinse fara de munca? Acum insa episcopii
nostri, prin grija de cele materiale, au ajuns epitropi, vechili, perceptori, ne-
gustori; ar fi trebuit sa se ingrijeasca de sufletele voastre, dar ei se zbatin fie-
care zi cu grijile ce-i preocupa pe incasatorii de dobinzi, pe perceptori, pe
contabili, pe casieri. Nu spun aceste cuvinte numai ca sa ma pling, ci ca sa
fac o indreptare, o schimbare; ca noi, care robim in aceasta crunta robie, sa
fim miluiti, iar voi sa ajungeti cistigul si vistieria Bisericii. Dar daca nu
voi^i, iata, saracii sint inaintea ochilor vostri! Noi nu vom inceta

10. Luca 13, 4-5.

QMli.ll l.A ma l l.l ^ !Mi;i

de a hrani ati^i saraci cty vom putea; pe citi nu-i vom putea hrani, vi-i
vom lasa voua, ca sa nu auziti in ziua cea infricosatoare cuvintele acelea
spuse celor nemilosi si cruzi: ,JM-ati v&zut fl&mind si nu M-ati hrdnit" 20 .
Neomenia aceasta a voastra ne face odata cu voi si pe noi de batjocura;
ca lasam rugaciunile, invatatura si celelalte indeletniciri sfinte si ne iro-
sim toata vremea unii cu vinzarea vinului, altii cu vinzarea griului, iar
atyii cu cumpararea altor marfuri vindute de altii. Din pricina aceasta,
lupte, certuri, sudalme, ocari, batjocuri in fiecare zi; din pricina aceasta
se dau fiecarui preot nume ce se potrivesc mai bine caselor de afaceri
decit preotilor. Ar fi trebuit ca in locul acestor nume preotii sa poarte
alte nume, acelea rinduite de apostoli: sa fie numiti hranitorii saracilor,
aparatorii nedreptatitilor, gazduitorii strainilor, ajutatorii celor incarce-
rati, purtatorii de grija ai orfanilor, sprijinitorii vaduvelor, indrumatorii
fecioarelor, §i nu ingrijitori de mosii, ingrijitori de case. Acele nume
sint odoarele Bisericii; acelea sint vistieriile cele potrivite; ele ne dau §i
noua multa inlesnire si voua mult folos; dar, mai bine spus, si voua
inlesnire odata cu folos. Socot ca prin harul lui Dumnezeu sintem aici
in Antiohia cam la o suta de mii de crestini; iar daca fiecare ar da unui
sarac o piine, toti saracii ar fi indestulati; iar daca fiecare ar da cite un
obol, n-ar mai fi in oras nici un sarac si n-am mai indura noi preotii ati-
tea ocari si batjocuri de pe urma administrarii caselor si mosiilor.
Despre averile Bisericii ar fi timpul sa fie spuse si intii-statatorilor Bise-
ricii cuvintele lui Hristos: „Vinde-ti averile tale §i le da saracilor si vino §i
urmeazfi Mie!" 21 Ca nu-i cu putinta. sa urmezi pe Hristos cum trebuie
daca nu te desfaci de toata grija cea lumeasca §i legata de pamint. A§a
insa preotii lui Dumnezeu stau la culesul viilor, la seceratul griului si la vin-
zarea recoltelor. Slujitorii umbrei, preotii Vechiului Testament, erau scutiti
de astfel de griji, desi li se incredintase o slujire mai trupeasca; iar noi, care
sintem chemati sa slujim la altarul eel ceresc, care intram in sfintele sfintelor
cele adevarate, ne indeletnicim cu treburi de negustori si de samsari. Din
pricina aceasta nu mai citim deloc Scripturile, din pricina aceasta ne trinda-
vim la rugaciune, din pricina aceasta sintem nepasatori la toata fapta buna.
Nici nu e cu putinta sa ne impartim in amindoua partile cu rivna cuvenita.
De aceea, va rog si ma cuceresc voua, faceti sa se reverse spre noi
din toate partile multe izvoare, ca buna voastra vointa si darnicia
voastra sa fie teascul si aria noastra. Asa vor fi si saracii hrani ti mai cu
inlesnire, si Dumnezeu va fi slavit, iar voi veti fi si mai milostivi si va
veti bucura de bunatatile cele vesnice, pe care faca Dumnezeu ca noi
toti sa le dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, Caruia slava in vecii vecilor, Amin.

20. Maui 25, 35.
'21. Matei li), '21.

OMILIA LXXXVI

„Iar Iisus sta inaintea dregatorului

§i 1-a intrebatpe £1 dregatorul, zicind:

„Tu esti Imparatul iudeilor?"

Iar Iisus i-a zis: „Tu zicil"

"§i nimic nu raspundea cind era invinuit de arhierei

si de batrini" 1

I

Vezi ce intrebare Ii pune Pilat mai intii? Aceea pe care iudeii o vin-
turau neincetat in sus §i in jos. Cind iudeii au vazut ca Pilat nu tine
seama de vina lui Hristos fata de legea lor, L-au invinuit de crima impo-
triva statului. Asa au facut si cu apostolii. Ii invinuiau totdeauna si spu-
neau ca umbla pretutindeni §i ca propovaduiesc imparat pe un oare-
care Iisus, ca §i cum apostolii ar fi vorbit de un simplu om, ca sa le
arunce in spate banuiala ca urmaresc sa puna mina pe putere. De aici se
vede ca si sfisierea hainelor si spaima arhiereului pentru calcarea legii
nu erau decit prefacatorii. Scorneau orifice §i rasturnau totul numeii ca
sa-L omoare pe Iisus. Aceasta intrebare I-a pus si Pilat atunci.

- Ce i-a raspuns Hristos?

- I-a raspuns: „Tu zicif". A marturisit ca este Imparat, dar Imparat
ceresc. Acest lucru 1-a spus mai lamurit in alta parte, raspunzind lui
Pilat: Jmp&ratia Mea nu este din lumea aceasta" 2 , ca sa nu aiba nici un
cuvint de aparare nici Pilat, nici iudeii, cind Ii aduc astfel de invinuiri.
§i a dat un argument care nu putea fi doborit, spunind: ,J)acd impdrdtia
Mea arfifost din lumea aceasta, cei ai Mei s-arfi luptat ca sd nu fiu dat" 3 .

De aceea, pentru a inlatura banuiala aceasta, ca ar urmari adica sa
puna mina pe putere ca sa ajunga imparat, Hristos a platit dajdie 4 si a
poruncit §i celorlalti s-o plateasca 5 ; iar cind au vrut sa-L faca Imparat, a
fugit 6 .

1. Malei 27, 11-12.

2. loan 18, 36.

3. loan 18, 36.

4. Matei 17, 24-27.
.5. Matei 22, 16-21.
(i. loan 6, 15.

OMII.I1 l,A MATKI

M

- Dar pentru ce Domnul n-a adus aceste dovezi atunci cind a fost
invinuit ca vrea sa puna mina pe putere?

- Pentru ca tribunalul in care se facea judecata era un tribunal stri-
cat, pentru ca arhiereii si batrinii poporului de buna lor voie orbisera si
se inrautatisera, cu toate ca avusesera in fapte mii si mii de dovezi de
puterea Lui, de bunatatea Lui, de blindetea Lui. De aceea Domnul nu
raspunde la nici o intrebare, ci tace; iar cind arhiereul II jura 7 , iar Pilat
li cere sa raspunda, raspunde scurt, ca nu cumva din pricina necontjeai-
tei Sale taceri sa lase sa se creada ca este obraznic. Despre mvinuiritejle
I se aduc insa nu spune nici un cuvint, ca nu se astepta sa-i convifigft;
a§a cum de demult a aratat aceasta profetul, zicind: „Intru smereniu Lui,
judecata Lui s-a ridicat" 8 .

Dregatorul s-a minunat; §i era intr-adevar de mirare sa vezi pe
Hristos ca e atit de blind, ca tace, desi avea atitea si atitea de spus. Nici
arhiereii nu-1 invinuiau pentru ca II stiau cu vreo fapta rea, ci nurnai din
ura si invidie.

Dar pentru ce arhiereii au mai staruit in invinuirile lor, cfni^&i stat'
inaintea lor martori mincino§i, care n-au adus nici o dovada? Penltu ce
nu s-au cait cind au vazut ca Iuda s-a spinzurat, cind au vaziit caPilat|S-a
spalat pe miini? Cind chiar acum, in timpul patimflor, Domnul &£&&
multe ca sa-i trezeasca, dar ei n-au ajuns mai buni?

- Ce a facut Pilat?

- L-a intrebat:

„Nu auzi cite mirturisesc ace§tia impotriva Ta?" 9

Pilat voia ca Domnul sa Se apere ca sa-L poata scapa. De aceea I-a
grait a§a. Dar pentru ca Hristos nu i-a raspuns , Pilat a cautat un alt mij-
loc de scapare.

- Ce anume?

- Iudeii aveau obiceiul sa elibereze un osindit; si Pilat a incercat sa-L
scape pe aceasta cale, zicind: „Daca nu vreti sa-L eliberati ca nevino-
\ uL, daruiti-L sarbatorii ca osindit!" 11 . Ai vazut cum s-a stricat rinduiala?
Rinduiala era facuta in asa fel incit cererea pentru eliberarea osinditilor
sa fie facuta de popor, iar darea eliberarii, de dregator. Acum s-a intim-
plat contrariul: dregatorul cere poporului. Cu toate acestea nici asa nu
s-au imblinzit arhiereii si batrinii poporului, ci s-au salbaticit mai mult
§i strigau innebuniti de patima invidiei. Nici nu-i puteau aduce lui

7. Matei 26, 63.

8. Isaia 53, 8.
!). Matei 27, 13.

10. Matei 27, 14.
I I. Main 27, 1.1 17.

<)(i(i SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Hristos vreo vina! Hristos tacea; dar, cu mutimea dovezilor ca era nevi-
novat, erau pu§i la stilpul infamiei. Hristos tacea, dar ii biruia pe cei ce
vorbeau atitea, pe cei ce se innebuneau.

„§i, §ezind el in scaunul de judecatd, a trimis la el femeia lui, zicind:
„Nimic sd nufaci Dreptului acesta, ca multe am suferit azi in vispentru El" 12 .

Vezi ca se intimpla inca ceva care ar fi putut sa-i intoarca pe arhie-
rei de pe drumul ce apucasera. Pe linga dovada faptelor^nu putin lucru
a fost fi visul femeii lui Pilat.

- Dar pentru ce n-a avut Pilat visul acesta?

- Sau pentru ca ea era mai vrednica, sau pentru ca Pilat nu i-ar fi
dat atita crezare daca ar fi avut el acest vis, sau pentru ca nici nu 1-ar fi
spus. De aceea rinduie§te Dumnezeu ca sa vada femeia lui visul, pentru
a fi cunoscut de toata lumea. §i nu numai ca 1-a vazut, dar a §i suferit
multe, pentru ca barbatul ei, din dragoste pentru sotia sa, sa pregete §i
mai mult cu privire la uciderea lui Iisus. §i timpul cind a avut visul a
facut-o sa sufere mult. Ca a avut visul noaptea.

Dar poate ca cineva mi-ar spune:

- Dar nu-i era lui Pilat atit de u§or sa-L elibereze din pricina ca
arhiereii §i batrinii II invinuisera pe Hristos ca S-a facut pe Sine
Imparat.

- Da, nu-i era u§sor! Dar Pilat ar fi trebuit sa caute dovezi si marturii
si tot ce putea face dovada ca Hristos a vrut sa puna nana pe putere, de
pilda daca a strins o§tire, daca a adunat bani, daca a faurit arme, daca a
incercat altceva asemenea. Dar, nu; se lasa dus de arhierei §i de batrini.
De aceea nici Hristos nu-1 absolva de vina, ca spune: „Cel ceM-a dat tie
mai mare pacat are" 13 . Deci din slabiciune S-a plecat vointei arhiereilor
§i batrinilor; din slabiciune L-a dat sa fie biciuit. Pilat era la§, un om
slab; arhiereii insa, rai §i vicleni. Caci ce uneltesc ei cind Pilat a gasit un
mijloc de a-L scapa pe Iisus? Gasesc legea sarbatorii care le poruncea sa
elibereze un vinovat.

II

)r Au induplecat multimea sd ceard pe Varava"' 4 .

Ai vazut cita purtare de grija a avut Pilat ca sa-i scape pe arhierei §i
pe batrini de orice vina §i cit se silesc ei sa nu le ramina nici umbra de
aparare? Ce ar fi trebuit sa faca? Sa elibereze pe un vinovat, recunoscut
de toata lumea ca vinovat, sau pe un vinovat indoielnic? Iar daca trebuia eli-
berat un vinovat, apoi cu atit mai mult un vinovat indoielnic. Ca nici ei

12. Matei 27, 19.

13. loan 19, 11.
11. Matei 27, 20.

OMILII 1,A MATK1 967

nu socoteau ca Hristos este mai rau decit ucigasii dovediti. De aceea si
evanghelistul Matei n-a spus ca „aveau un tilhar", ci: „un tilhar yestit" 75 ,
adica vestit pentru rautatea lui, un tilhar care facuse nenumarate crime.
§i totusi arhiereii 1-au preferat pe acela Mintuitorului lumii. Nu s-au
rusinat nici de timp, ca era sfinta ziua aceea; nu s-au rusinat nici de
legile iubirii de oameni; nu s-au rusinat de nimic altceva; i-a orbit invi-
dia. §i odata cu rautatea lor au mai stricat si multimea, ca sa primeasca
cea mai mare osinda si pentru inselarea poporului.

Cind au cerut sa le elibereze pe Varava, Pilat i-a intrebat:

,JDar cu Hristos ce sa fac?" 16

Pilat, prin intrebarea aceasta, a vrut iarasi sa-i intoarca, sa-i faca sta-
pini pe alegere, ca macar de rusine sa ceara eliberarea lui Hristos, ca
eliberarea Lui sa se datoreze marinimiei lor. Daca Pilat le-ar fi spus:
„Hristos n-a pacatuit cu nimic", i-ar fi facut si mai incapatinati; dar cind
le-a cerut sa-L elibereze din mila, atunci cererea sa si cuvintele sale nu
mai puteau fi contrazise. Dar nu; arhiereii au spus:

,rRdstigne§te-L! lar el le-a zis: „Dar ce rau afdcut?" Iar ei mai tare stri-
gau: „Sd se rdstigneascd!" Deci v&zind ca nimic nufoloseste, §i-a spdlat miinile,
zicind: „Nevinovat sint!" 17 .

Pentru ce, Pilate, L-ai dat lor? Pentru ce nu L-ai rapit din miinile
lor, cum a rapit sutasul pe Pavel? 18 §tia si sutasul acela ca le-ar fi facut
placere iudeilor sa-1 dea in miinile lor - doar din pricina lui Pavel se
facuse rascoala si tulburare -, cu toate acestea a stat impotriva tuturor.
Pilat insa n-a facut asa; era un la§, un om slab; si toti la un loc,niste stri-
cati. Nici Pilat n-a tinut piept multimii si nici multimea de popor, arhie-
reilor si batrinilor. Astfel li s-a luat orice cuvint de aparare. §i „ei mai
virtos strigau", adica mai mult strigau: „sd se rdstigneascd!" w Nu voiau
numai sa-L omoare, ci voiau sa-L omoare pentru o vinovatie urita; desi
judecatorul se impotrivea, ei nu incetau a striga: „S& se rdstigneascd".

Ai vazut cite a facut Hristos ca sa-i indrepte pe arhierei si pe batri-
nii poporului? Dupa cum pe Iuda 1-a oprit de atitea ori de pe drumul
pieirii, tot asa si pe aceia i-a oprit si pe timpul predicarii Evangheliei si
in timpul judecarii Lui. Ar fi trebuit sa li se zdrobeasca inima cind au vazut
pe dregator, pe judecator, ca se spala pe miini si spune: „Nevinovat sint de
singele dreptului acestuia" 20 , cind au vazut ca Iuda s-a spinzurat 21 si cind au

15. Matei 27,

16.

16. Matei 27,

22.

17. Matei 27,

22-24.

18. Fapte 21,

30-37.

li). Matei 27,

23.

20. Matei 27,

24.

21. Matei 27,

r

968 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

auzit ca Pilat ii roaga sa ia pe altul in locul Lui. Ce cuvint de aparare
mai pot avea cind Iuda, piritorul §i vinzatorul, se osinde§te pe sine
insusi, cind insusi judecatorul i§i spala miinile de crima, cind chiar in
noaptea aceea s-a aratat un astfel de vis? Chiar daca arhiereii §i batrinii
n-ar fi voit sa fie nevinovat, totu§i n-ar fi trebuit sa prefere in locul Lui
pe un ulnar, ba inca ion ulnar cunoscut de toata lumea, pe un tilhar vestit.

- Ce au facut iudeii?

- Cind au vazut ca judecatorul se spala pe miini §i spune: Nevino-
vat sint", au strigat:

„Singele Lui asupra noastra §i asupra copiilor nostri" 22 .

Atunci deci, atunci cind iudeii au pronuntat sentinta asupra lor,
atunci Pilat a ingaduit sa se faca voia lor. Uita-te §i acum cit e de mare
nebunia lor! Atit de mare e furia lor, atit de cumplita e pofta lor cea rea
ca nu-i lasa deloc sa vada ce trebuie sa faca si ce nu. Vreti sa va bleste-
mati pe voi insiva? Blestemati-va! Dar pentru ce mai aduceti blestemul
§i asupra copiilor vo§tri? Cu toate acestea ; iubitorul de oameni Dumne-
zeu n-a intarit sentinta pronuntata de ei, nu numai peste copii, dar nici
chiar peste ei, desi s-au folosit de o atit de mare furie §i impotriva lor §i
impotriva copiilor lor, ci i-a primit §i i-a invrednicit de mii §i mii de
bunatati pe aceia dintre ei §i dintre copiii lor care s-au pocait. Dintre ei
era Pavel; dintre ei, miile de credincio§i din Ierusalim: „Vezi, frate, cite
mii de iudei sint care au crezjut?" 23 Daca unii s-au indaratnicit, apoi
pedeapsa sa §i-o socoteasca loru§i.

„Atunci le-a eliberat lor pe Varava, iarpe Iisus, biciuindu-L, L-au dat sa
fie rdstignit" 24 .

- §i pentru ce L-a biciuit?

- Sau pentru ca II socotea ca osindit, sau pentru ca voia sa dea jude-
catii o infatisare de judecata, sau pentru ca voia sa faca placere iudeilor.
§i totu§i Pilat ar fi trebuit sa li se impotriveasca. Spusese, doar, mai
inainte: „Luati-L voi §i dupd legea voastrdjudecati-L " 25 . §i erau inca multe
cele care puteau sa opreasca §i pe Pilat §i pe iudei: §i semnele §i minu-
nile si multa rabdare a Celui Ce suferea acestea si, mai cu seama, tace-
rea cea nespusa. Dar pentru ca I§i aratase firea Sa omeneasca, §i prin
apararea Sa §i prin rugaciunea Sa, §i-a aratat iara§i Dumnezeirea Sa §i
inaltimea Sa §i prin tacerea Sa si prin dispretul aratat spuselor arhierei-
lor §i batrinilor, ca prin toate sa-i faca sa se minuneze. Dar nimic din
acestea nu i-a induplecat.

22. Matei 27, 25.

23. Fapte 21, 20.

24. Matei 27, 26.

25. loan 18, 31.

OMII.II I .A MATKI iMj!)

Ill

Cind 26 mintea omului este stapinita, ca de betie sau de nebunie, de
un gind rau, greu ii este omului sa se libereze daca sufletul nu-i deosebit
de puternic. Cumplit lucru, cumplit lucru este cind faci loc in suflet
patimilor rele! De aceea trebuie sa le indepartam prin orice mijloc §i sa
nu le lasam intrare libera; cind ajung de pun stapinire pe suflet §i-l
biruie, dau na§tere la mare vilvataie, ca §i focul ce cade pe lucruri care
se aprind u§or. Va rog deci sa faceti totul ca sa le opriti intrarea. Sa nu
bagati in sufletul vostru orice pacat, mingiindu-va cu acest gind fara de
folos, spunind: „Ce lucru mare e fapta aceasta, ce mare lucru cealalta?"
De aid se nasc mii §i mii de rele. Ca diavolul, ticalos fiind, pentru a
pierde pe oameni se folose§te de multa viclenie, de multa staruinta, de
mult pogoramint. I§;i incepe atacul cu lucruri mici. Sa-ti dau citeva
pilde. A vrut sa-1 faca pe Saul sa asculte minciunile unei vrajitoare 27 .
Dar daca 1-ar fi sfatuit dintru inceput la asta, Saul nu 1-ar fi ascultat.
Cum 1-ar fi ascultat cind Saul a gonit pe vrajitoare? 28 De aceea diavolul
se strecoara in sufletul lui pe nesimtite, incetul cu incetul. Mai intii il
face sa nu asculte de Samuil; apoi il face sa aduca lui Dumnezeu arderi
de tot cind nu era Samuil de fata; iar cind a fost tinut de rau, raspunde
ca a fost silit sa jertfeasca pentru ca il amenintau cumplit vrajma§ii. §i ar
fi trebuit sa plinga o astfel de fapta! El insa socotea ca n-a facut nici un
rau. Dumnezeu ii porunce§te apoi sa nu crate pe amaleciti; dar el calca
§i aceasta porunca. De aici au ie§it acele fapte indraznete impotriva lui
David §i asa, pe nesimtite §i incetul cu incetul, nu s-a mai putut opri din
alunecu§ul sau pina a ajuns de s-a aruncat pe sine insu§i in prapastia
pierzarii. Tot a§a §i cu Cain. Diavolul nu 1-a indemnat de la inceput
sa-§i omoare fratele; nu 1-ar fi induplecat; ci mai intii il face sa aduca lui
Dumnezeu ca jertfa roadele cele mai rele, spunindu-i: „Nu-i nici un pa-
cat!", in al doilea rind a aprins in sufletul lui invidia §i rautatea, spunindu-i
iara§i: „Nici acesta nu-i un pacat!"; §i tocmai in al treilea rind 1-a induplecat
sa-§i omoare fratele sj sa tagaduiasca uciderea. Diavolul nu s-a oprit pina ce
n-a adaugat §i culmea rautatilor. De aceea trebuie sa ne impotrivim de la in-
ceput pacatelor. Chiar daca diavolul s-ar opri la cele dintii pacate ce le adu-
ce asupra noastra, nici a§a n-ar trebui sa dispretuim aceste prime pacate;
cind insa sufletul e nepasator, diavolul ne urea §i la mai mari pacate. Tre-
buie deci sa facem totul ca sa stirpim inceputurile pacatelor. Sa nu te uiti la
pacat ca este mic, ci sa te ginde§ti ca ajunge radacina de mare pacat daca

2(i. De aici incepe partea morala: Diavolul incepe de la pdcate mici p a$a il ducepe om la plicate
mai mari, apoi in tad; a$a au pdfit Cain p Saul.
27. / Regi 28, 7.
7.H. / Ht[;i 28, W.

•*70 SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

nu-1 iei in seama. Iar daca trebuie sa va spun ceva care sa va minuneze,
este ca pacatele mari nu au nevoie de atita luare-aminte ca pacatele
mici si neinsemnate. Insasi natura pacatelor mari face ca sa ne indepar-
tam de ele; cele mici insa, pentru ca sint mici, ne fac sa fim nebagatori
de seama si nu ne indeamna sa pornim cu hotarire la stirpirea lor. De
aceea si ajung repede mari, pentru ca dormim. Aceasta o poti vedea si
cu bolile trupului. Asa s-a nascut in Iuda acel mare pacat. Daca furtul
banilor saracilor nu i s-ar fi parut mic pacat, n-ar fi ajuns sa vinda pe
Hristos. Daca tirania slavei desarte nu li s-ar fi parut iudeilor un pacat
mic, n-ar fi alunecat sa ajunga ucigatori de Hristos. §i poti vedea ca
toate pacatele se nasc asa. Nimeni nu sare sa savirseasca pacatul iute si
dintr-o data. Are, are sufletul nostru o rusine innascuta, un respect fata
de fapta buna. Nimeni nu-i atit de nerusinat ca sa savirseasca dintr-o
data pacatul, ca sa arunce toate pe una, ci se pierde pe nesimtite si ince-
tul cu incetul, cind nu ia aminte. Asa a intrat in lume inchinarea la idoli.
Pentru ca oamenii au cinstit peste masura si pe vii si pe morti au ajuns
de s-au inchinat la idoli. Asa s-a intins si desfrinarea si toate celelalte
pacate. Sa-ti dau o pilda! Ai ris cind nu trebuia; unul te-a tinut de rau;
altul insa ti-a indepartat din suflet frica, spunindu-ti: „Nu-i nimic! Ce-i daca
ai ris? Ce poate sa se nasca de aici?" Dar din rfsul acesta nelalocul lui s-a nas-
cut gluma, iar din gluma, cuvintele de rusine; apoi fapte de rusine. Iarasi te
Jine de rau unul cabirfesti pe semenul tau, ca-1 ocarasti, ca-1 vorbesti de rau,
dar dispre|uiesti cuvintele lui si-i spui: „Nu-i nimic dacabirfesc!" Dar de aici
se naste ura nespusa, dusmanie neimpacata, nenumarate sudalme; iar de la
sudalme se ajunge la bataie, iar de la bataie adesea la omor.

IV

De la niste pacate asa de mici ne duce vicleanul diavol la pacate mari;
iar de la pacatele cele mari ne duce la deznadejde; si gaseste diavolul cu
aceasta o alta cale de pieire, nu mai mica decit cea de mai inainte. Ca nu ne
pierde atit de mult pacatul cit deznadejea. Daca eel care a facut un pacat se
trqzeste, isi indreapta prin pocainta repede pacatul savirsit; dar eel care se
deznadajduieste si nu se pocaieste nu se indreapta, pentru ca n-a folosit lea-
curile pocaintei. Diavolul ne mai intinde inca o a treia cursa cumplita. De
pilda cind pacatul imbraca haina evlaviei.

- Dar de unde are diavolul atita putere, as putea fi intrebat, incit sa inse-
le pe oameni pina intr-atfta?

- Asculta si fereste-te de gindurile lui! A poruncit Hristos prin Pavel ca
lemeia sa nu se desparta de barbat si sa nu se lipseasca unul pe altul decit
prin buna injelegere 29 . Dar unele femei, din o asa zisa dragoste de

2',). I Car. 7, . r >.

OMILII LA MATEI 971_

evlavie §i de inftlnare, indepartindu-se de barbatii lor, cu gindul ca fac
fapta de evlavie, au fmpins pe barbatii lor la desfrinare. Gindeste-te cit
de mare e raul acesta! Aceste femei se supun unei atit de mari osteneli
tocmai ca sa fie invinuite ca au savir§it cele mai mari pacate, ca sa-si
atraga asupra lor cea mai grea osinda §i sa impinga pe barbatii lor in
prapastia pierzarii. Altii, iara§i, abtinindu-se de la mincaruri prin legea
postului au ajuns incetul cu incetul sa socoteasca mincarea ca ceva
spurcat. §i un gind ca acesta aduce cea mai mare osinda. Iar la niste gin-
duri ca acestea se ajunge cind punem mai mult pret pe ideile noastre
decit pe ideile Scripturilor. Socoteau §i unii corinteni ca era o fapta
desavirfita sa maninci fara deosebire din toate, chiar din cele oprite;
totusi nu era o fapta desavir§ita, ci cea mai mare nelegiuire. De aceea §i
Pavel i-a certat cu asprime §i le-a spus ca sint vinovati de cea mai grea
pedeapsa 30 . Altii socotesc o evlavie sa lase sa le creasca parul; dar §i
aceasta este o fapta oprita, plina de multa ru§ine 31 . Altii socot iarasi
drept un mare cistig sa se intristeze peste masura pentru pacatele lor.
Dar §i aceasta este o viclenie diavoleasca; dovada Iuda; aceasta 1-a facut
sa se spinzure. De aceea si Pavel se temea pentru eel ce cazuse in desfri-
nare; se temea sa nu pateasca la fel §i a sfatuit pe corinteni sa-1 smulga
iute din ghearele deaiadejdii, „ca nu cumva sa fie doborit de mai multi
intristare unul ca acesta" 32 . Apoi pentru a arata ca o astfel de intristare
prea mare este o cursa a diavolului, spune: „Ca sa nu ne lasdm covirsiti de
satana; ca nu ne sint necunoscute gindurile lui" 33 ; ca ne ataca el cu multa
viclenie, ne spune Pavel. Daca diavolul ar lupta impotriva noastra pe
fata si deschis, victoria noastra ar fi usoara si lesnicioasa; dar, mai bine
spus, daca sintem cu luare-aminte chiar ne va fi usoara, ca Dumnezeu
ne-a inarmat impotriva fiecareia din aceste viclenii. Asculta ce ne sfa-
tuieste Hristos, pentru a ne convinge sa nu nesocotim nici cele mai mici
pacate! Ne spune: „Celcezicefrateluisau: .JVefaune',' vinovatvafigheenei'' 34 ;
si: „Cel ce se uita cu ochi desfrinafi, a si savirsitpacatul desfiinani'* 5 §i vai-
ta pe cei ce rid 36 . Pretutindeni stirpeste inceputurile §i semintele pacatelor si
ne spune ca vom da socoteala de orice cuvint desert 37 . Pentru aceasta Iov
aducea jertfa lui Dumnezeu chiar pentru gindurile copiilor lui 38 . Despre a
nu te deznadajdui Scriptura spune: „Oare eel ce cade nu se scoala sau eel

30. / Cor. 10, 27-31.

31. I Cor. 11, 14.

32. ZT Cor. 2, 7.

33. II Cor. 2, 11.

34. Matei 5, 22.

35. Matei 5, 28.

36. Luca 6, 25.

37. Matei 12, 36.

38. Iov 1, 5.

972 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

ce se abate nu se intoarce?" 39 ; si iarasi: „Nu voiesc moartea pdcdtosului, ci sa se
intoarcd $i safie viu" 40 ; si: ,^Ast&& de veti auzi glasul Lui" 4 ' '. Sint in Sfinta
Scriptura si alte multe cuvinte si pilde de acest fel. §i ca sa nu pierim din
pricina unei false evlavii, asculta ce spune Pavel: „Ca nu cumva safie
doborit de mat multd intristare unul ca acesta" 42 .

Cunoscind, dar, toate acestea, sa punem intelepciunea Scripturilor
in fa£a tuturor cailor care abat pe trindavi de pe drumul eel drept. Sa nu
spui: „Ce mare lucru este daca ma uit cu curiozitate la o femeie?" Daca
savirsesti desfrinarea cu inima, repede o vei indrazni si cu trupul. Sa nu
spui: „Ce mare lucru este daca nu dau nimic de pomana saracului aces-
tuia?" Daca nu dai acestuia, n-ai sa dai nici celuilalt; iar daca nu dai ace-
luia, n-ai sa dai nici altuia. Iarasi sa nu spui: „Ce mare lucru este daca
poftesc lucrurile semenului meu?". Vorbele acestea, vorbele acestea au
dus la pieire pe Ahaav 43 . §i doar daduse bani pe vie! Da, dar o cumpa-
rase fara voia stapinului ei. Nu trebuia sa o cumpere cu sila, ci cu voia
stapinului viei. Daca eel care a dat pretul cuvenit pe vie a fost pedepsit
asa, pentru ca a luat-o cu sila, ce osinda nu merita, oare, eel care
nu da nici pretul cuvenit, ba rapeste si cu sila si mai traieste si in vremea
harului?

Asadar, ca sa nu fim osinditi, sa nu ne minjim cu silnicii si cu rapiri.
Sa ne ferim de pacate; si mai ales de inceputurile pacatelor, ca sa ne
ingrijim cu toata rivna si de virtute. Asa ne vom bucura si de bunatatile
cele ve§nice, cu hand §i cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus
Hristos, Caruia slava in vecii vecilor, Amin.

39. Ier. 8, 4.

40. hz, 18, 23.

41. Ps. 94, 8.

42. 77 Cor. 2, 7.

43. II Regi 21, 1-29.

OMILIA LXXXVII

„Atunci osta§ii dregatorului, ducind pe Iisus in pretoriu,

au adunat in jurul Lui toata cohorta;

§i, dezbracindu-L, L-au imbracat cu hlamida roisie;

§i, impletind o cununa de spini, I-au pus-o pe cap

§i trestle in dreapta Lui. §i ingenunchind inaintea Lui,

i§i bateau joe de El, zicind:

„Bucura-Te, Imparatul Iudeilor!" 1

I

Ca si cum ar fi fost o intelegere, diavolul a dansat atunci cu totii.
Pricepem de ce iudeii, macinati de invidie si de ura, au tabarit cu atita
furie impotriva Lui; dar nu pricepem pentru ce au facut ostasii lucrul
acesta. Care e pricina? Nu se vede, oare, de aici ca diavolul i-a innebu-
nit pe toti? Ostasii se desfatau ocarindu-L, pentru ca erau cruzi si neo-
menosi. Ar fi trebuit sa li se fringa inima de durere, ar fi trebuit sa lacri-
meze, sa sufere asa cum a suferit poporul; dar ostasii n-au facut aceasta,
ci dimpotriva II ocarau si tabarau asupra Lui; si faceau aceasta poate
pentru ca voiau sa faca pe placul iudeilor sau pentru ca erau ni§te
oameni fara de inima. Ocarile erau multe si felurite. Oameni blestemati
si spurcati au palmuit capul acela dumnezeiesc, L-au batjocorit cu
cununa de spini, L-au lovit cu trestie. Mai putem avea noi, oare, vreun
temei sa ne pornim impotriva. celor ce ne ocarasc dupa ce Hristos a
suferit atitea ocari? Ca a indurat atunci cele mai mari ocari. Nu I-a fost
batjocorit numai un madular, ci tot trupul. Capul, cu cununa de spini,
cu trestie, cu palmuiri; fata, cu scuipari; obrajii, cu palme; tot trupul cu
biciuiri, cu imbracare cu hlamida si inchinaciuni fatarnice; mina, cu
trestia pe care I-au dat-o sa o tina in loc de sceptru; in sfirsit, cu datul
otetului. Poate fi oare ceva mai cumplit decit acestea? Poate fi, oare, o
ocara mai mare? Cele savirsite atunci depasesc orice cuvint. Ca si cum
s-ar fi temut sa nu lase ceva nefacut din indrazneata lor fapta, iudeii
savirsesc totul; pe profeti i-au omorit cu miinile lor, iar pe Hristos, pe
temeiul hotaririi judecatorului; ajung ucigasi si osindesc pe Hristos; II

1. Matei 27, 27-29.

!>74 SUNTUL JOAN GURA DE AUR

osindesc si cu gura lor si cu gura lui Pilat, spunind: „Singele Lui asupra
noastrd §i asupra copiilor no§tri" 2 . Tabarasc asupra Lui si-L ocarasc; ll
leaga si-L tirasc; ei sint vinovati ca ostasii II ocarasc; ll pironesc, ll
injura, isi bat joe de El, II batjocoresc. Pilat n-a hotarit aceasta; dar ei fac
toate acestea de la ei; ei sint totul: si acuzatori si judecatori §i calai.
Acestea le citim in auzul tuturor cind sintem strinsi toti la un loc, ca sa
nu spuna paginii: „Aratati noroadelor si popoarelor faptele cele stralu-
cite ale lui Hristos, de pilda semnele si minunile, dar faptele cele de
ocara le ascundeti". Deci, ca sa nu spuna paginii aceasta, harul Duhului
a rinduit sa se citeasca toate acestea in marea seara. a Pastelor, intr-o sar-
batoare cu mult norod, cind sint de fata multimi de barbati si femei.
Deci cind toata lumea e de fata, atunci se citesc acestea cu mare glas. Se
citesc acestea, le cunoastem toti si credem ca Hristos este Dumnezeu.
In afara de alte pricini ne inchinam lui Hristos si pentru aceea ca a
binevoit sa Se pogoare atita pentru noi, ca sa patimeasca si acestea si ca
sa ne invete toata virtutea. Pe acestea deci sa le citim necontenit; ca
mult e cistigul si mare e folosul de aici. Cind vezi ca Domnul e batjoco-
rit in tot chipul, si cu vorba si cu fapta, cind vezi ca I se inchina. Lui in
bataie de joe, cind vezi ca este batut peste fata, ca indura cele mai cum-
plite suferinte, de piatra sa fii si tot ajungi mai moale decit ceara si-ti
scoti din suflet toata ingimfarea.
Asculta. insa si cele ce urmeaza!

,J)upd ce L-au batjocorit, L-au dus sd-L rdstigneascd" 3 .

Dupa ce L-au dezbracat, l-au luat hainele Lui si stateau si-L pazeau,
ca sa vada. cind Isi va da sufletul. §i ei au impartit hainele Lui 4 . Lucru ce nu
se face decit cu osinditii cei mai de rind si mai de dispretuit, cu osinditii care
n-au nimic, care sint parasiti de toata lumea. Au impartit hainele cu care a
facut atit de mari minuni; dar atunci ele n-au facut nici o minune, pentru ca
Hristos le-a oprit puterea lor nespusa. Nici aceasta impartire a hainelor nu
era un mic adaos de furie. Ca, dupa cum am spus mai inainte, au indraznit
asupra Lui totul ca fata de un om de nimic, de dispretuit §i mai rau decit toti
raii. Tilharilor nu le-au facut asta; dar lui Hristos au indraznit sa-I faca totul.
L-au rastignit in mijlocul tilharilor, ca sa aiba si El parte de faima lor.

j^i l-au dat Lui sa bea otet" 5 .

§i aceasta au facut-o tot ca sa-L ocarasca. Dar El n-a vrut sa bea. Un
alt evanghelist spune ca gustind a spus: „Sdvirsitu-s-a" 6 .

2. Matei 27, 25.

3. Matei 27, 31.

4. Matei 27, 35.

5. Matei 27, 34.
(i. loan 19, 30.

OMII.II I.A MA 11,1 975

- Ce inseamna cuvintele: „Sdvirsitu-s-a"?

- Inseamna ca profetia despre El s-a implinit; ca a spus profetul:
,J)at-au spre mincarea Meafiere si spre setea Mea M-au adapat cu otet" 7 . Dar
nici evanghelistul loan nu spune ca a baut; ca nu-i nici o deosebire intre
a gusta §i a nu bea; amindoua cuvintele arata unul §i acela§i lucru.

§i totusi nebunia lor nu s-a oprit nici aici, ci, dupa, ce L-au dezbra-
cat, dupa ce L-au rastignit si dupa ce I-au dat otet, merg mai departe;
chiar cind II vad atirnat pe cruce II ocarasc si ei si cei ce treceau. Dar
ceea ce era mai cumplit decit toate era ca Hristos patimea acestea sub
invinuirea de amagitor §>i in§elator, de ingimfat, de om care s-alaudatin
zadar cu cele ce spunea. De aceea L-au si rastignit in fata intregului
popor, ca sa-L faca de ris inaintea tuturor celor ce-L vedeau; de aceea
s-au slujit de miinile osta§ilor, ca furia lor sa creasca §i prin aceasta jude-
cata publica.

II

Ce inima n-ar fi muiat multimea care-L urma pe Iisus si plingea?
Aceasta multime, da, dar nu pe aceste fiare! De aceea si Domnul pe
aceia ii invrednicefte de raspuns, dar pe ace§tia, nu!

Dupa ce arhiereii si batrinii au facut tot ce au voit, se straduiesc, de
teama invierii Sale, sa-I pingareasca §i slava Lui. De aceea spun toate
aceste ocari in auzul multimii; de aceea L-au rastignit impreuna cu til-
harii. Voind sa arate ca-i un inselator, spuneau:

„Cel ce darimi templu §i in trei zile II zide§ti, coboara-Te de pe cruce!" 8 .

Arhiereii §i batrinii i-au spus lui Pilat sa §tearga de pe cruce vina -
ca vina era ce scrisese pe cruce: „lmparatul iudeilor" 9 -, dar n-au reu§it,
pentru ca Pilat a ramas la hotarirea sa, zicind: „Ce am scris, am scris" 10 .
Deci pentru ca n-au putut face nimic, arhiereii §i batrinii au incercat
atunci sa arate, prin batjocoririle lor ca nu este Imparat. De aceea au
spus §i cuvintele acelea si pe acestea:

,J)aca este Impdratul lui Israil, sa Se coboare acum de pe cruce" 7 '.
§i iara§i:

„Pe altii a mintuit, dar pe Sine nu poate sa Se mintuiasca" 12 .

Cu aceste cuvinte incearca sa birfeasca minunile de mai inainte.

§i iara§i:

7. Ps. 68, 25.

8. Matei 27, 40.
<). loan 19, 21.

10. loan 19, 22.

11. Matei 27, 42.

12. Malii 27, -12.

!)7(> SKlNTUL IOAN OURA de aur

„Dacd este Fiul lui Dumnezeu si-L vrea, sd-L mintuie!" 13 .

O, blestematilor si rasblestematilor! Ce? Profetii n-au fost profepl si
drep^ii n-au fost drepti, pentru ca nu i-a scapat Dumnezeu de primejdii?
Erau §i drepti si profeti si totu§i au patimit ce-au patimit. Ce poate
egala, oare, iudeilor, nesocotinta voastra? Daca primejdiile ce le-ati
adus peste ei n-au pingarit slava lor, ci au fost profeti, de§i au patimit
ce-aupatimit, cu mult mai mult n-ar fi trebuit sa va scandaliza^i de Hris-
tos, Care a cautat totdeauna, §i cu fapta si cu cuvintul, sa va indrepte
mai dinainte parerea voastra cea gre§ita. Totusi cuvintele §i faptele Sale
n-au avut vreo putere asupra arhiereilor §i batrinilor, nici chiar in tim-
pul patimilor. Dar L-a marturisit §i a pomenit de imparatia Lui 14 un om
putred din pricina cumplitei lui raufeti, un om care §i-a cheltuit toata
via^a in omoruri §i in spargeri de case. L-a marturisit atunci cind se ros-
teau aceste hule asupra Lui. Poporul II plingea. Faptele pareau a da alta
marturie in ochii ceior care nu cunosteau iconomia tainei, iar cele ce se
petreceau pareau a-L arata slab si neputincios; totu§i adevarul a ie§it la
lveala chiar prin cele potrivnice.

Auzind, dar, acestea sa ne intrarmam impotriva oricarei minii, a
oricarei furii. De vezi ca inima ti se mindre§te, peceduie§te-ti pieptul
facind semnul crucii. Aminteste-ti de cele petrecute atunci si, prin
amintirea celor intimplate, vei alunga ca pe praf toata minia. Ginde§-
te-te la cuvintele, la faptele Domnului! Ginde§te-te ca Acela este Sta-
pin, iar tu rob; Acela a suferit ocari §i batjocura pentru tine; tu, din pri-
cina ta insuti; Acela, pentru cei carora fe-a facut bine, pentru cei care
L-au rastignit; tu, din pricina ta insuti; Acela, pentru cei care L-au oca-
rit; tu, din pricina nedreptatilor tale; Acela a suferit ocari si batjocura in
vazul intregului ora§, dar, mai bine spus, in vazul intregului popor al
iudeilor - §i straini §i ba§tinasi - carora Domnul le-a rostit cuvinte pline
de iubire de oameni; tu, in fata citorva oameni. Iar cea mai mare ocara
pentru Domnul a fost ca L-au parasit chiar ucenicii Lui. Toti prietenii
de mai inainte au fugit, iar dusmanii §i vrajmajii Lui, avindu-L in mijlo-
cul lor atirnat pe cruce, II ocarau, II suduiau, II batjocoreau, rideau §i-§i
bateau joe de El; de jos, de pe pamint, iudeii §i osta§ii; de sus, de pe
cruce, tilharii a§ezati de-a dreapta §i de-a stinga Lui. Ca §i cei doi tilhari
ll ocarau si-L batjocoreau 15 .

- Dar atunci pentru ce evanghelistul Luca spune ca numai un tilhar
ll ocara? 16

- S-a intimplat si una §i alta. La inceput amindoi tilharii ll ocarau.
Mai tirziu, nu. §i ca nu cumva sa socote^ti ca lucrul acesta s-a facut

13. Matei 27, 43.

14. Luca 23, 40-43.

15. Matei 27, 44.
Hi. Luca 23, 39.

OMII.II I, A MATI',1 977

printr-o invoiala si sa spui ca tilharul n-a fost tilhar, dar ca dintr-o data
s-a schimbat.

Gindindu-te 17 la toate acestea, judeca, dar, ca un filozof! Ai patimit
ce-a patimit Stapinul Tau? Ai fost ocarit in fata intregii lumi? Dar nu ca El!
Ai fost batjocorit? Dar nu ti-a fost batjocorit tot trupul, nici n-ai fost biciuit
ca El, nici dezbracat ca El! Chiar daca ai fost palmuit, dar nu atit!

Ill

Adauga-mi acum si de cine ai fost batjocorit, pentru ce, cind si
cine! §i ceea ce-i mai cumplit e ca in timp ce se petreceau atunci aces-
tea, nimeni nu spunea un cuvint, nimeni nu dezaproba cele faptuite, ci
dimpotriva toti le incuviintau, toti la fel II batjocoreau, cu totii isi
bateau joe de El ca de un ingimfat, ca de un inselator si amagitor Care
nu putea face ce spusese. Asa II ocarau; dar El tacea, dindu-ne noua
cele mai mari leacuri ale rabdarii. Dar noi, de§i auzim acestea, nu avem
rabdare nici cu slugile noastre, ci sarim si izbim mai tare decit asinii sal-
batici. Cind sintem ocariti sintem cruzi si nemilosi, dar cind e ocarit
Dumnezeu nici nu ne sinchisim. Cu prietenii ne purtam la fel; daca ne
supara cineva, nu-1 suferim; daca. ne ocaraste, ne salbaticim mai rau ca
fiarele, noi care citim patimile Domnului in fiecare zi. Ucenicul L-a
vindut pe Domnul; ceilalti ucenici L-au parasit si au fugit; cei carora le-a
facut bine L-au scuipat; sluga arhiereului L-a palmuit; ostasii L-au lovit
cu palmele; cei ce erau de fata isi bateau joe de El si-L ocarau; til-
harii il invinuiau, iar El catre nimeni n-a scos nici un cuvint, ci cu tace-
rea i-a biruit pe toti, invatindu-te cu fapta ca de vei indura cu blindete
totul vei birui pe toti cei ce-ti fac rau si toti se vor minuna de tine. Caci
cine nu se minuneaza de eel care sufera fara murmur ocarile dusmani-
lor? Dupa cum atunci suferi pe buna dreptate si induri raul fara sa mur-
muri, lumea te crede ca suferi pe nedrept, tot asa cind suferi pe nedrept,
dar te razvrate§ti, lumea te banuieste ca suferi pe buna dreptate si
ajungi de ocara, ca un prins de razboi care-si pierde nobletea de se lasa
tint de minie. Un om ca acesta nu merita sa fie numit liber, chiar de-ar
stapini mii si mii de robi. Spui ca te-a suparat rau cutare? Ei, si ce-i cu
asta? Atunci trebuie sa-ti arati filozofia! §i animalele salbatice stau linis-
tite cind nu-i nimeni care sa le supere; ca nici ele nu se salbaticesc tot-
deauna, ci cind le zadaraste cineva. §i noi, deci, ce cistig avem daca sin-
tem linistiti numai atunci cind nu ne supara nimeni? Fiarele salbatice
adeseori se infurie si au dreptate; ca se infurie cind sint miscate si
impunse; ele, insa, sint lipsite de ratiune si salbatice prin firea

1 7. Do aici incepe partcn morula: Despre bundtatea $i blindelea lui llrislos; </l a suferi I. IdIiiI in
Ulcer r j/i cd trebuie si noi sd I. imittlm. lot nici si imftolriva celor te tteArAsi si se tintiie.

<)78 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR

lor. Dar tu, care ai ratiune, spune-mi, ce iertare poti avea cind te salbati-
cesti si te infurii? Imi spui ca ai suferit o nedreptate, ca ai fostjefuit? Dar
tocmai pentru aceea trebuie sa induri, ca sa ci§tigi mai mult. Imi spui ca
\i s-a luat slava? §i ce-i cu asta? Cu nimic nu s-au micsorat prin aceasta
cele ale tale daca filozofezi. Iar daca nu suferi nici un rau, pentru ce te
minii pe un om care nu ti-a facut rau, ci, dimpotriva, bine? Pe cei trin-
davi laudele si cinstirile ii fac si mai trindavi, iar pe cei treji ocarile si
dispretul ii fac si mai cu luare-aminte. Deci, daca sintem cu luare-
aminte asupra noastra, cei ce ne ocarasc ne sint pricina de filozofie; cei-
lalti, cei ce ne lauda si ne cinstesc, dimpotriva ne fac sa ne mindrim, ne
umplu de ingimfare, de slava desarta si de moliciune, ne slabanogesc
sufletul. Dovada sint parintii ca ii tin de rau pe copiii lor mai mult decit
ii lauda, ca sa nu ajunga niste rai din pricina laudelor; tot asa si dascalii
se slujesc de acelasi leac. Deci, daca trebuie sa intoarcem cuiva spatele,
apoi sa-1 intoarcem mai degraba celor ce ne lingusesc decit celor ce ne
ocarasc. Celor ce nu iau aminte la ei insisi le aduce mai mare vatamare
linguseala decit ocara si e mai greu de stapinit mindria pricinuita de lin-
guseala decit durerea pricinuita de ocara. Plata, apoi, e cu mult mai
mare, iar admiratia tot pe atit de mare. Intr-adevar, mai minunat lucru
este sa vezi un om ocarit, care nu face nici o miscare de impotrivire,
decit unul care nu lasa sa fie doborit de lovituri si de izbituri.

- Dar cum e cu putinta sa nu faci nici o miscare de impotrivire cind
esti ocarit? as putea fi intrebat.

- Te-a ocarit? Fa-ti semnul crucii pe piept! Aminteste-ti de toate
cele petrecute in timpul patimilor Domnului si toata durerea ti se
stinge. Nu te gindi numai ca te-a ocarit, ci gindeste-te si la binele ce ti
1-a facut eel ce te-a ocarit; si indata te vei linisti. Dar, mai bine spus, gin-
deste-te la frica de Dumnezeu si indata vei fi masurat si blind.

IV

In afara de aceasta, ia povata, si de la slugile tale. Cind vezi ca sluga
ta tace atunci cind o ocarasti, gindeste-te ca e cu putinta sa filozofezi;
osindeste-te atunci pe tine insuti ca te-ai infuriat si in acelasi timp inva-
^a-te sa nu raspunzi cu ocari la ocari; facind asa, n-ai sa suferi cind esti
ocarit. Gindeste-te ca acela care te ocaraste e un iesit din minti, un
nebun; si gindind asa, n-ai sa te superi cind te ocaraste; ca si indracitii ne lo-
vesc, dar riu le raspundem cu lovituri, ci ne este mila de ei. Fa si tu asa! Ai
mila de eel ce te ocaraste! Este stapinit de o fiara cumplita, de minie; de un
demon grozav, de furie. Elibereaza-1, ca-i stapinit de un demon cumplit si in
scurta vreme se pierde. Asa e boala aceasta; nici n-are nevoie de multa vre-
mc ca sa piarda pe eel stapinit de ea. De aceea si spunea cineva: Jstetimea

OMII.ll l.A MA I II ()7<)

miniei lui este cdderea hi"' 8 . Prin aceasta se arata tirania acestei patimi,
ca savirseste in scurta vreme mari rele si ca nu are nevoie de multa
zabava. Minia ajunge de nedobortt daca pe linga puterea ei o mai la§i
sa te stapineasca si multa vreme. As vrea sa va arat cum este eel ce se
minie si cum este eel ce filozofeaza; as vrea sa aduc inaintea voastra gol
si sufletul unuia si sufletul altuia. Ati vedea ca sufletul unuia seamana cu
o mare invalurata, iar al celuilalt cu un port scapat de framintare. Sufle-
tul celui din urma nu-i framintat de aceste duhuri rele; le potoleste cu
usurinta. Cei ce-1 ocarasc fac totul ca sa-1 supere; dar cind vad ca nadej-
dea lor e dezmintita se potolesc si ei si pleaca indreptati. Nu e cu
putinta ca un om care se minie sa nu se osindeasca pe el insusi; dimpo-
triva, eel ce nu se minie n-are ce sa-si reproseze. Ai de mustrat pe
cineva? Fa aceasta fara minie. De faci asa, n-ai nici o neplacere. Daca
voim, avem in noi insine toate bunatatile si cu harul lui Dumnezeu ne
sintem de ajuns noua insine pentru linistea si slava noastra. Pentru ce
ceri slava de la altul? Cinsteste-te pe tine insuti si nimeni nu va putea sa
te necinsteasca. Dar daca te necinstesti pe tine insuti, nu vei fi cinstit
chiar de te-ar cinsti toata lumea. Dupa cum daca nu ne facem noua
insine rau, nimeni nu poate sa ne faca rau; tot a§a daca nu ne ocarim pe
noi insine, nimeni nu poate sa ne faca de ocara. Sa ne inchipuim un om
minunat si mare; sa-1 numeasca toti desfrinat, hot, jefuitor de mor-
minte, ucigas, tilhar de drumul mare. Acela insa sa nu se minie, sa nu se
revoke, nici sa se simta cu ceva pe constiinta. Va simti, oare, vreo
ocara? Niciuna!

- Cum, daca o multime de lume are o astfel de par ere despre el?

- Nici asa nu-i insultat, ci aceia se fac pe ei insisi de ocara socotind
asa pe un om ca acela. Spune-mi, daca cineva ar socoti ca soarele e intu-
necos, pe cine a facut de ocara: pe soare sau pe el? Negresit pe el,
pentru ca toata lumea 1-ar socoti sau orb sau nebun. Tot asa se fac de
ocara pe ei insisi si cei care socotesc pe cei rai buni si pe cei buni rai. De
aceea trebuie sa ne dam cit mai multa silinta sa avem o constiinta
curata, sa nu dam prilej de banuiala rea, nici sa ni se gaseasca parti
slabe. §i daca altii ar vrea totusi s-o faca pe nebunii, cind noi sintem
drepti si cinstiti, sa nu ne ingrijim prea mult de asta, nici sa ne suparam.
Omul bun nu este vatamat cu nimic de este banuit de fapte rele, dar eel
ce banuieste in zadar si fara temei, acela se vatama cumplit; la fel si cu
omul rau; daca se spune despre el ca e un om bun, nu cistiga nimic din

IH. tnl. Sir. I, VI.

1)80 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

asta, ci dimpotriva osinda i se mareste, iar trindavia ii creste si mai
mult; daca insa i se spune ca e un rau, e cu putinta sa se umileasca si
s&-si recunoasca pacatele; dar daca i se tree sub tacere pacatele, atunci
ajunge de nu mai simte ca pacatuieste. Daca pacatosii se pocaiesc cu
greu, chiar cind toata lumea ii tine de rau, cind vor mai putea deschide
ochii cei ce traiesc in pacate, cind nu numai ca nu sint tinuti de rau, dar
mai sint §i laudati? N-ai auzit ca §i Pavel a tinut de rau pe corinteni, ca
prin incuviintarile §i laudele lor nu numai ca nu 1-au facut pe eel desfri-
nat sa-si recunoasca pacatul, ci 1-au facut sa si staruiasca in pacat? 19
De aceea, va rog, sa nu tinem seama de parerile oamenilor, nici
cind ne ocarasc, nici cind ne lauda. Sa urmarim un singur lucru; nu ne
§tim cu nici un pacat pe cuget si nici sa ne facem de ocara pe noi insine.
Facind asa, ne vom bucura si in veacul de acum si in eel ce va sa fie de
multa slava, pe care faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim, cu harul
si cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caruia slava
in vecii vecilor, Amin.

19. / Cor. 5, 1-2.

OMILIA LXXXVIII

„Iar din ceasul al §aselea intuneric s-a facut peste tot

pamintul pina la ceasul al noualea. Iar in ceasul al noualea

a strigat Iisus cu glas mare §i a zis:

„Eli, Eli, lama sabahtani!", adica: „Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lasat?" Iar unii

din cei ce stateau acolo, auzind, ziceau: „Pe Hie striga

Acesta!" §i indata alergind unul din ei §i luind un burete,

1-a umplut cu otet §i punindu-1 intr-o trestie

I-a dat sa bea" 1

Acesta este semnul pe care iudeii il cerusera mai inainte si pe care
Hristos li-1 fagaduise sa-1 dea, zicind: „Neam viclean si desfrinat semn cere
si semn nu i se va da lui decit semnul lui Iona proorocul" 2 , adica crucea,
moartea, ingroparea §i invierea. §i iara§i, in alt chip, pentru a arata
puterea crucii, a spus: „Cind veti in&ltapeFiul Omului, atunci veti cunoaste
cd Eu sint" 3 . Cu alte cuvinte a spus a§a: Cind Ma veti rastigni §i veti
socoti ca M-ati biruit, atunci mai cu seama veti cunoaste puterea Mea!"
Da, dupa rastignire, Ierusalimul a fost darimat, jertfele de la templu au
incetat, iudeii si-au pierdut si statul §i libertatea, predica Evangheliei a
inflorit si pina la marginile lumii cuvintul s-a latit; pamintul §i marea, lu-
mea locuita §i pustia propovaduiesc neincetat puterea lui Hristos.

Despre aceste fapte minunate vorbesc cele ce s-au petrecut atunci
in timpul rastignirii, cind s-a facut intuneric peste tot pamintul. §i e cu
mult mai minunat ca aceasta s-a savir§it cind era pironit pe cruce decit
daca s-ar fi savirsit cind mergea pe pamint. §i nu e numai lucru minunat
ca s-a facut intuneric, ci §ii ca s-a facut din cer, asa cum cereau iudeii.
§i semnul acesta, intunericul, s-a intins peste intreaga lume, cum
niciodata mai inainte nu s-a intimplat, decit doar in Egipt, cind aveau
sa savir§easca Pa^tele 4 . Ca si Pa§tele acela a fost o preinchipuire a Paste-
lui nostra.

1. Matei 27, 45-48.

2. Matei 12, 39.

3. Joan 8, 28.

•1. Iq. 10, 21 2H.

')H2 sMntui, iqan (uirA m. aur

Uita-te cind s-a petrecut semnul acesta! In amiaza zilei, cind peste
intreaga lume era zi, ca sa-1 afle toti cei ce locuiesc pammtul. Semnul
acesta era in stare sa-i intoarca pe iudei nu numai prin maretia minunii,
ci si prin savirsirea lui la buna vreme. Intunericul s-a savirsit dupa ce s-a
sfirsit toata nebunia si batjocura lor nelegiuita, cind li s-a potolit minia,
cind au pus capat risului, cind s-au saturat de batjocorit, dupa ce au
grait tot ce le-a placut. Atunci s-a aratat intunericul, ca macar asa sa lase
minia si sa cistige de pe urma minunii. Mai mare minune era sa savir-
seasca semnul acesta fiind pe cruce decit sa Se coboare de pe cruce.
De ar fi socotit iudeii ca Hristos a facut semnul acesta, ar fi trebuit sa
cread a in El si sa se teama; iar de-ar fi socotit ca nu 1-a facut El, ci Tatal,
ar fi Irebuit sa se pocaiasca, ca intunericul era, doar, un semn ca Tatal
S-a miniat din pricina celor savirsite de ei.

Ca intunericul n-a fost o eclipsa de soare, ci minie si urgie, se vede
nu numai din cele spuse, ci si din timpul cit a tinut intunericul. A tinut
trei ceasuri; iar eclipsa nu tine decit citava vreme. § i stiu asta cei ce au
vazut o eclipsa de soare; ca au fost eclipse si in timpul vietii noastre.

Dar as putea fi fntrebat:

- Pentru ce nu s-au minunat toti oamenii si nici nu L-au socotit
Dumnezeu?

- Pentru ca neamul omenesc era stapinit atunci de multe pacate, de
multa rautate. Minunea aceasta a fost una singura si a trecut indata ce s-a
intimplat; nimanui nu i-a trecut prin minte sa-i caute pricina. Mare
putere are obisnuinta si prejudecata necredintei! Oamenii de pe vre-
mea aceea nici nu si-au dat seama pentru ce s-a facut atunci intuneric;
au socotit poate ca intunericul acela se datora unei eclipse sau unei alte
rinduieli a firii. Pentru ce te minunezi de oamenii din lumea intreaga,
care nu stiau nimic de cele ce se petreceau la Ierusalim, cind chiar cei
care erau in Iudeea, din pricina nepasarii lor, n-au cercetat pricina intu-
nericului de atunci; ca ei, dupa ce vazusera atitea minuni, inca mai sta-
ruiau in a-L ocari, desi Domnul le aratase destul de lamurit ca El facuse
minunea aceasta. De aceea El si graieste dupa ce s-a luat intunericul;
tocmai pentru ca iudeii sa afle ca este inca. viu, ca El a adus intunericul,
ca si prin asta sa se faca mai buni. §i a grait: „Eli, Eli, lama sabahtani!" 'ca
sa vada iudeii ca cinsteste pe Tatal pina la cea din urma suflare, ca nu
este impotriva lui Dumnezeu. De aceea a si dat drumul la cuvinte pro-
fetice, marturisind Vechiul Testament pina in eel din urma ceas. § i n-a
dat drumul numai la cuvinte profetice, ci si la cuvinte ebraice, ca sa fie
cunoscute si pricepute de iudei. Prin toate arata acordul Lui cu Tatal.

Dar uita-te si acum la nerusinarea, la obraznicia si la nebunia iudei-
lor! Au crezut ca striga pe Hie; si indata I-au dat sa bea otet.

OMII.II l,A MAIKI !)H3

Jar altul, apropiindu-se cu sulita, I-a impuns coasta" 5 . Poate fi o mai
mare ticalosie? Poate fi o mai mare salbaticie? Au intins pina acolo
nebunia lor, ca au batjocorit §i un trap mort.

Tu insa uita-mi-te cum Dumnezeu S-a slujit de nelegiuirile lor
pentru mintuirea noastra. Dupa ce a fost facuta rana, au tisnit din ea
izvoarele mintuirii noastre.

Jar Iisus, strigind cu glas mare, §i-a dat Duhul" 6 .

Despre lucrul acesta spunea: „Putere am sa-Mi pun sufletul Meu §i
putere am iardsi sd-l iau" 7 ; si: „Eu Insumi il pun" 8 . De aceea a strigat cu
glas mare, ca sa arate ca se face lucrul acesta cu propria Lui putere.

Evanghelistul Marcu spune ca Pilat s-a mirat ca a murit asa curind 9
si ca sutasul pentru aceasta mai cu seama a crezut, pentru ca a murit cu
propria Lui putere 10 .

Vocea aceasta a sfisiat catapeteasma 11 , a deschis mormintele 12 si a
facut casa pustie 13 . N-a facut lucrul acesta ca sa aduca ocara templului -
cum ar fi putut face asta Cel Ce a spus: „Nufaceti casa TataluiMeu casa de
negutdtorie/" 14 , ci ca sa le arate iudeilor ca sint nevrednici de templu, ca
nu merita sa stea in el, a§a cum s-a intimplat atunci cind a dat templul in
miinile babilonienilor. Toate acestea nu s-au facut numai pentru prici-
nile de mai sus, ci a fost si o profetie a pustiirii de mai tirziu a templului,
a schimbarii slujirii lui Dumnezeu intr-o slujire mai mare si mai inalta.
Toate au fost o profetie a puterii Lui.

II

Hristos S-a aratat ca Dumnezeu nu numai prin acestea, ci si prin
cele intimplate dupa acestea, prin invierea mortilor 15 , prin intunecarea
luminii, prin schimbarea stihiilor. Pe vremea lui Elisei a inviat un mort
care a fost atins de trupul mort al lui Elisei 16 ; acum glasul lui Hristos i-a in-
viat pe morti, trupul Lui fiind sus pe cruce. De altfel si cele petrecute pe tim-
pul lui Elisei au fost o preinchipuire a celor de acum. Ca sa se creada aces-
tea, s-au facut cele de atunci. §i n-au inviat numai mortii, ci si pietrele s-au

5. loan 19, 34.

6. Matei 27, 50.

7. loan 10, 18.

8. loan 10, 18.

9. Marcu 15, 44.

10. Marcu 15, 39.

11. Matei 27, 50-51.

12. Matei 27, 52.

13. Matei 23, 38.

14. loan 2, Hi.

15. Matei 27, 52-53.
Hi. IV Regi 13, 21.

i )H4 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

despicat si pamintul s-a cutremurat ca sa cunoasca iudeii ca Hristos
putea sa-i si orbeasca, sa-i si sfarime. Cu mult mai mult ar fi putut sa le
faca asta Cel Ce a despicat pietrele si a umplut de intuneric intreaga lu-
me, daca ar fi voit; dar n-a voit, ci si-a eliberat minia Sa asupra stihiilor,

f>entru ca voia sa-i mintuie pe aceia prin bunatatea Lui; dar ei nu s-au
asat de nebunia lor. Asa e invidia, asa e ura; nu se opresc cu usurinta.
Atunci, pe timpul patimilor, s-au purtat cu neobrazare fata de cele ce
vedeau; dupa aceea, dupa ce a inviat, cu toate pecetile puse si cu toata
paza ostasilor, cind au auzit de la paznici ca a inviat, au dat argint ca sa
strice si pe altii si sa fure si temeiul invierii. Nu te minuna, dar, daca si
dupa inviere iudeii tot niste nechibzuiti au ramas; totdeauna erau gata
sa se obrazniceasca. Nu te minuna, dar, de aceasta, ci uita-te cite semne
a facut Domnul: unele in cer, altele pe pamint, altele in templu-, prin
toate §i-a aratat si supararea Sa, dar si ca cele cu neputinta vor fi cu
putinta, ca se va deschide cerul si ca lucrurile se vor muta in Sfintele
Sfintelor cele adevarate. Iudeii spuneau: „Dacd esti Imparatul lui Israil,
coboard-Te de pe cruce" 17 ; Hristos insa a aratat ca este Imparatul intregii
lumi. Ei ziceau: „Cel ce darimi templu §i in trei zile il zide§ti"' 8 ; Hristos insa
le-a spus ca templul va fi cu totul pustiit. Iarasi ei spuneau: ,J*e altii a
mintuit, dar pe Sine nu poate sa Se mintuiascd" ; Hristos insa, pe cruce
fund, a aratat cu prisosinta aceasta in trupul robilor. Mare minune a fost
sa scoata din mormint pe Lazar eel mort de patru zile 20 , dar cu mult mai
mare minune sa arate dintr-o data vii pe cei de mult adormiti. Aceasta
este dovada invierii celei ce va sa fie. „Ca multe trupuri ale sfintilor ador-
miti au inviat §i au intrat in sfinta cetate §i s-au aratat multora" 2 ' '. S-au ara-
tat in Ierusalim multor oameni ca sa nu para o nalucire invierea lor.

„Si sutasul a slavit atunci pe Dumnezeu, zicind: „Cu adevarat omul acesta
drept afostf'Iar multimile, care erau defata la priveliste, batindu-si piepturile
lor, se intorceau" 22 . Atit de mare era puterea Celui rastignit, ca dupa atita
bataie de joe, dupa atita batjocura, sutasul si multimile s-au pocait. Unii
spun ca sutasul acesta, intarindu-se mai pe urma in credinta, a murit
mucenic 23 .

„Si erau acolofemei multe privind de departe, care II urmaserd slujindu-I Lui:
Maria Magdalena §i Maria lui Iacov si a lui Iosif§i mamafiilor lui Zevedeu" 24 .

17. Matei 27, 42.

18. Matei 27, 40.

19. Matei 27, 42.

20. loan 11, 42-43.

21. Matei 27, 52-53.

22. l.uca 23, 47-48.

23. Numele lui este Longhin, pr&znuit de Biserica la Hi octombrie.
2-1. Matei 27, 55 5(i.

UMII.II I A MAIKI !)85

Femeile priveau cele ce se petreceau; femeile care suferisera alaturi
de El, care plinsesera pentru El. Uita-te cit de mare e staruinta lor! I-au
urmat slujindu-L si au fost de fata si in mijlocul primejdiilor. De aceea
au si vazut totul: cum a strigat, cum §i-a dat sufletul, cum s-au despicat
pietrele §i pe toate celelalte. §i ele au fost cele dintii care L-au vazut pe
Iisus inviat; si neamul acesta femeiesc osindit, neamul acesta, el s-a
bucurat eel dintii de vederea bunatatilor; neamul acesta femeiesc a ara-
tat barbatie; ucenicii au fugit, dar femeile au ramas.

- Cine erau aceste femei?

- Mama lui Hristos, pe care evanghelistul Matei o numeste mama
lui Iacov si celelalte. Un alt evanghelist spune ca si multi oameni plin-
geau si-si bateau pieptul de cele intimplate 25 . Tocmai aceasta arata cru-
zimea iudeilor, rideau de cele ce storceau altora lacrimi; nici mila nu i-a
muiat, nici frica nu i-a oprit. Toate cele petrecute atunci erau semne de
mare minie; nu erau semne intimplatoare, ci toate semne de minie:
intunericul, pietrele despicate, catapeteasma sfi§iata la mijloc, cutremu-
rul pamintului. Minia Domnului a fost cumplita.

„§i venind Iosif a cerut trupul" 16 .

Acest Iosif este acela care mai inainte era ucenic al lui Iisus, dar
intr-ascuns 27 . Acum insa dupa moartea lui Hristos, are mare indraz-
neala. Nu era un om neinsemnat, nici un necunoscut, ci facea parte din
sfat, era un om de seama; de aici mai ales se poate vedea curajul lui. Se
dadea pe sine mortii si-§i atragea ura tuturor prin dragostea sa pentru
Iisus §i prin indrazneala de a-I cere trupul. §i nu s-a oprit pina n-a reu-
sit. Dragostea si curajul lui se vad nu numai de acolo ca a luat trupul si
1-a ingropat cu multe cheltuieli, ci si de acolo ca 1-a ingropat in mormin-
tul sau eel nou 28 . §i nu s-a rinduit la mtimplare ingroparea lui Hristos
intr-un mormint nou, ci ca sa se mlature orice umbra de banuiala ca a
inviat altul in locul Lui.

„§i erau acolo Maria Magdalena §i cealalta Marie, §e&nd in fata mormin-
tului" 29 .

- Dar pentru ce au mai ramas ele stind in fata mormintului?

- N-aveau inca despre Hristos ideea mare §i inalta pe care tre-
buiau s-o aiba. De aceea au §i adus miruri si stateau la mormint ca
sa vada unde-L pun, pentru a veni sa unga trupul Lui indata ce se va
fi potolit minia iudeilor.

25. Luca 23, 48.

26. Matei 27, 58.

27. loan 19, 38.

28. Matei 27, . r >!Mi<>.
2!). Matei 27, (il.

!>H<> sUntul ioan ourA de aur

HI

Ai vazut curajul femeilor? Ai vazut dragostea lor? Ai vazut maretia
sufletului lor si in fata banilor §i in fata mortii?

Sa imitam 30 , dar, barbatilor, pe femei! Sa nu lasam pe Iisus in neca-
zuri si nevoi! Femeile acelea au cheltuit atitia bani si si-au pus viata in

f)rimejdie chiar cind Iisus era mort; noi insa - iarasi va voi grai de ace-
easi lucruri -, noi nu-L hranim cind il vedem flamind, nici nu-L imbra-
cam cind II vedem gol, ci trecem pe linga El cind vedem ca ne intinde
mina. §i totu§i, daca L-ati vedea pe Hristos, fiecare s-ar goli de toate
averile lui. Dar §i acum tot El este. Ca El a spus: „Eu sint cel sarac!"
Pentru ce, dar, nu va goliti de toate averile voastre. $i acum II auzi, spu-
nindu-ti: ,JAie Mi-atifacut!" 31 . Nu-i nici o deosebire daca dai acestuia
sau Aceluia. Nu vei avea o rasplata mai mica decit femeile care L-au
hranit atunci, ci cu mult mai mare. Dar nu frematati! Chiar daca L-ai
hrani pe Hristos, faci mai putin lucru, pentru ca vederea Lui este in
stare sa moaie si o inima de piatra, decit de a hrani pe un sarac, pe un
beteag, pe un girbov, numai pentru ca Hristos a spus ca acela care da
saracului Lui Ii da. Dincolo vederea si vrednicia Celui pe Care-L vezi
imparte cu tine fapta ta; dincoace, intreaga fapta revine iubirii tale de
oameni, bunatatii tale. Dai mai mare dovada de respect fata, de Hristos
cind, de dragul spuselor Lui, ai grija de fratele tau §i-l ajuti in toate
nevoile lui. Ajuta-1, dar, crezind in Cel Ce a primit si a spus: ,JHie Imi
dai!" 32 . De nu I-ai fi dat Lui, nu te-ar fi invrednicit de imparatia ceruri-
lor, de nu I-ai fi intors Lui spatele, nu te-ar fi trimis in iad! Dar pentru ca
El e Cel dispretuit, de aceea mare e si pacatul. Tot a§a §i Pavel pe Hris-
tos ll prigonea cind prigonea pe ucenicii Lui; de aceea i-a si spus:
,JPentru ce Ma prigone§ti? Cind dam deci celor saraci, sa avem o astfel
de stare sufleteasca ca §i cum I-am da lui Hristos. Ca mai vrednice de
credinta sint cuvintele Lui decit vazul nostru. Cind vezi un sarac, adu-ti
aminte de cuvintele Lui care-ti aratau ca El este cel hranit si miluit.
Chiar daca saracul pe care-1 vezi nu este Hristos, totusi sub chipul aces-
tui sarac El prime§te, El cer§e§te. Spui ca te ru§inezi cind auzi ca Hristos
cerseste? Ru§ineaza-te mai degraba cind nu dai celui ce cerse§te!
Aceasta e rusine, aceasta e pedeapsa si osinda. Cersitul Lui e semnul
bunatatii Lui. De aceea trebuie sa ne si laudam cu el. Dar nedatul tau
este semnul neomeniei tale. Daca nu crezi acum ca, intorcind spatele

'M). De aid incepe partea morala: Despre milostenie. Trebuie sa vorbim in fiecare zi de milostenie,
pind ce o sdvir§im. Tot aicisi mustrare, cdprin cuvintele sifaptele noastre necurate amprefdeut biserica in
grajd pentru mdgari si cdmile.

HI. MaUi 25, 40.

M. Matei 25, 42.

:■!:•{. Fapte !), 4.

UMII.I) l,A MATIJ !»H7

unui sarac, intorci lui Hristos spatele, vei crede atunci cind aducindu-te
in fa^a intregii lumi, iti va spune: ,Jntrucit n-ati fdcut acestora, niciMie nu
Mi-afif&cut!" 34 . Dar sa nu dea Dumnezeu sa auzim cuvintele acestea, ci,
crezind acum si facind rod, sa auzim cuvintele acelea pline de fericire
care ne due in imparatia cerurilor.
Poate ca cineva imi va spune:

- In fiecare zi ne vorbesti de milostenie si de iubirea de oameni!

- Da! In fiecare zi! §i nu voi inceta de a va vorbi. Dar chiar daca ati
face milostenie, nici atunci n-ar trebui sa incetez, ca sa nu va trindaviti.
Da, e drept, as vorbi mai putin daca v-as vedea ca dati milostenie; dar
pentru ca n-ati ajuns nici pina la jumatate de masura, nu trebuie sa-mi
spuneti mie lucrul acesta, ci voua! Cind ma tineti de rau ca va vorbesc
mereu de milostenie, va asemanati cu un copil care, pentru ca nu invata
sa faca litera a, desi i se spune de nenumarate ori, tine de rau pe dasca-
lul lui ca ii bate mereu capul cu aceasta litera. Cine a ajuns datorita
cuvintelor mele mai grabnic la milostenie? Cine s-a despartit de banii §i
averile sale? Cine a dat jumatate din averea sa? Cine a treia parte?
Nimeni! Nu-i, oare, o nebunie sa-mi porunciti sa nu mai vorbesc de
milostenie, cind voi n-ati invatat milostenia? Ar trebui sa faceti cu totul
dimpotriva: daca as vrea sa incetez sa mai vorbesc, voi ar trebui sa ma
apucati de mina si sa-mi spuneti: „N-am invatat inca sa facem miloste-
nie! Pentru ce deci ai incetat de a ne vorbi?" De s-ar intimpla cuiva sa
aiba o boala de ochi, iar eu a§ fi doctor §i 1-as parasi pentru ca n-am reu-
sit mare lucru, desi i-am facut spalaturi la ochi, 1-am uns cu alifie si i-am
dat si celelalte ingrijiri, oare bolnavul n-ar veni la usa casei mele si n-ar
tipa la mine, invinuindu-ma ca sint un trindav, ca 1-am lasat tot bolnav?
Oare s-ar multumi sa-i spun, cind ma invinuie§te: „Ti-am facut spala-
turi la ochi, te-am uns cu alifii?" Nu, ci indata mi-ar spune: „Ce folos
daca eu tot sufar?" Gindeste asa si despre suflet. Ce folos ca am uns de
multe ori cu untdelemn o mina chircita si intepenita, daca n-am putut
s-o moi? Oare n-au sa-mi auda urechile aceleasi mustrari? §i acum bag
in baia cuvintului o mina chircita si uscata. De aceea n-am sa ma opresc
pina ce n-o voi intinde desavirsit. Sa dea Dumnezeu ca si voi sa nu vor-
biti de altceva decit de milostenie si acasa §i in piata §i la masa §i noap-
tea si in vis! Ca daca ne-am ingriji de milostenie ziua, am visa-o si noaptea.

IV

Ce spui? Spui ca vorbesc necontenit de milostenie? Cit a§ dori si eu
sa n-am nevoie sa va sfatuiesc mereu sa faceti milostenie, ci sa va vor-
besc despre lupta ce o avem de dus cu iudeii, cu paginii, cu ereticii! Dar

:U. Mtitri '2. r ), -1. r ».

!)HH SKlNTUL IOAN GURA DE AUR

cum e cu putinta sa inarmezi pe niste oameni care nu sint inca sanatosi?
Cum poti sa duci pe cimpul de lupta pe niste oameni care au inca rani si
buboaie? Daca v-as vedea sanatosi, v-as scoate pe cimpul acela de lupta
si a|i vedea, cu harul lui Hristos, mii si mii.de morti cazuti la pamint, iar
capetele lor puse unele peste altele. In alte carti am scris mult impotriva
iudeilor, paginilor si ereticilor; dar nu pot sa sarbatoresc din toata
inima aceasta victorie, din pricina nepasarii multora. De-as birui de mii
si mii de ori invataturile lor, totusi ei ma vor birfi; ca vor birfi viata mul-
tor crestini, ranile lor, bolile lor sufletesti. Cum sa mai am curaj sa va
due pe cimpul de lupta cind ma stinjeniti si pe mine si sinteti indata
trintiti la pamint de vrajmasi si facuti de rusine? Mina unuia sufera si e
zgircita la dat. Cum va putea unul ca acesta sa tina in mina scutul si sa
se apere, ca sa nu fie ranit de batjocurile cele pline de cruzime? Picioa-
rele altora tremura, a tuturor acelora care urea scarile teatrelor si se due
in locuintele femeilor stricate. Cum vor putea acestia sa se tina pe

{)icioare in lupta si sa nu fie aruncati la pamint de pacatele desfrinarii
or? Altul sufera de ochi, ii sint ochii betegi si nu vede bine; e plin de
destrabalare, ataca cinstea femeilor si strica casele oamenilor. Cum va
putea unul ca acesta sa priveasca in fata pe dusmani? Cum va putea sa
minuiasca sulita, sa sloboada sagetile cind este piscat din toate partile
de fapte de rusine? Poti vedea apoi pe multi bolnavi de stomac, tot asa
de bolnavi ca si hidropicii; acestia sint stapiniti de lacomia pintecelui §i
de betie. Cum voi putea sa-i due la razboi pe acesti betivi? Gura altuia e
putreda; o gura ca aceasta au cei ce se minie, cei ce ocarasc, cei ce cle-
vetesc. Cum va putea unul ca acesta scoate la lupta strigate de razboi?
Cum va putea face vreo fapta mare, vreo fapta de vitejie cind este si el
beat de o alta betie, care stirneste risul dusmanilor? De aceea in fiecare
zi am sa tree prin tabara aceasta ca sa tamaduiesc ranile si sa vindec pla-
gile. Daca va veti trezi si veti ajunge destoinici sa doboriti pe dusmani,
va voi invata si mestesugul de lupta, va voi arata cum trebuie sa intre-
buintati armele; dar, mai bine spus, atunci chiar faptele voastre vor fi
armele voastre, ca toti dusmanii isi vor pleca indata capetele, daca veti
fi milostivi, buni, pasnici, nerazbunatori si daca veti savirsi si celelalte
fapte de virtute. Daca unii se vor impotrivi, atunci voi adauga si eu
armele mele si va voi aduce pe voi ca pilda. Dar asa cum stau lucrurile
voi ma opriti din drumul acesta. Uitati-va! Spunem ca Hristos a facut
lucruri mari, ca a facut din oameni ingeri; dar cind ni se cere socoteala
de spusele noastre, cind ni se porunceste sa dam dovada din turma
noastra, raminem cu gura inchisa. Ma tem ca nu cumva in loc de ingeri
sa scot din staul porci si armasari innebuniti dupa iepe. §tiu ca va dor
cuvintele mele, dar nu le spun impotriva tuturor, ci impotriva celor

OM11.II I.A MA'I'KI

!M!>

vinova^i; dar, mai bine spus, nici impotriva lor, daca se trezesc, ci
pentru ei. Asa insa toate s-au pierdut, toate s-au stricat; si biserica nu se
deosebeste intru nimic de un staul de vite, de un tare de magari, de un
\aic de camile. Umblu sa caut o oaie si nu o vad. Toti azvirl din picioare
ca niste cai §i ca niste asini salbatici §i umplu de baligar totul din bise-
rica. Ca asa sint vorbele ce le graiesc unii catre altii. Daca ai putea auzi
cele graite de barbati si de femei cind sint in biserica, ai vedea ca sint
mai necurate cuvintele lor decit baligarul cailor si asinilor. De aceea, va
rog, schimbati-va obiceiul acesta urit, ca sa miroasa biserica a mir.
Acum insa aducem in biserica numai mirosurile acelea care ne desfU-
teaza simturile si nu ne sinchisim deloc de necuratenia sufleteasca,
pentru a o curati §i indeparta. §i care-i folosul? N-am batjocori atit de
mult biserica daca am aduce in ea baligar, cit o batjocorim, cu vorbele
noastre, graind unii cu altii cit sintem aici de cistiguri, de afaceri, de
negutatorii, de cele ce n-au nici o legatura cu mintuirea noastra. Ar tre-
bui sk fie aici coruri de ingeri, sa facem din biserica cer, sa nu se stie
nimic altceva decit de rugaciuni necontenite, de tacere desavirsita
pentru ascultarea slujbei si a predicii. Sa facem asta eel putin de acum
inainte, ca sa ne curatim si viata noastra si sa avem parte si de bunatatile
cele fagaduite, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, Caruia slava in vecii vecilor, Amin.

OMILIA LXXXIX

„Iar a doua zi, care este dupa vineri, s-au adunat arhiereii
si fariseii la Pilat, zicind: „Doamne, ne-am adus aminte ca

amagitorul acela a zis, inca fiind viu: „Dupa trei zile

Ma voi scula". Porunceste, dar, sa se intareasca mormintul

pina a treia zi, ca nu cumva venind ucenicii Lui sa-L fare

§i sa spuna norodului ca a inviat din morti. §i va fi ratacirea

cea de pe urma mai mare decit cea dintii" 1

Totdeauna fnselaciunea se prinde in propriile ei lanturi si fara sa
vrea da mina de ajutor adevarului. Uita-te! Trebuia sa se creada ca
Hristos a murit, ca a fost ingropat si ca a inviat. §i despre toate acestea
dusmanii Lui ne fac dovada. Uita-te ca insesi cuvintele lor ne dau mar-
turie de toate acestea. Ei spun: ,JSle-am adus aminte ca amagitorul acela,
inca fiind viu"; deci a murit; „Dupd trei zile Ma voi scula". Porunceste, dar,
sd se intareasca mormintul"; deci a fost inmormintat; „Ca nu cumva sa vind
ucenicii Lui sd-Lfure"; deci, daca va fi intarit mormintul, nu se va putea
face nici o viclenie. Nici una. Prin urmare dovada invierii a ajuns de
necontestat tocmai prin cele propuse de voi, nu s-a facut nici o viclenie,
pentru ca mormintul a fost pecetluit. Iar daca nu s-a facut nici o viclenie
si s-a gasit mormintul gol, atunci negresit a inviat. Ai vazut cum arhie-
reii si batrinii poporului, chiar fara voia lor, au luptat pentru dovedirea
adevarului?

Tu insa uita-mi-te la dragostea de adevar a ucenicilor! Nu ascund
nimic din cele spuse de dusmani, chiar daca spun lucruri de ocara. lata
ll numesc pe Hristos „amdgitor" si nu o tree sub tacere.

Cuvintele spuse de arhierei si de farisei lui Pilat arata si cruzimea
lor, ca nici la moartea Lui n-au pus capat miniei, dar si curatenia si dra-
gostea de adevar a ucenicilor.

Merita apoi sa cautam unde a spus Domnul: ,J)upd trei zile voi in-
via". In toata Evanghelia n-ai sa gasesti cuvintele acestea asa de deslusit
spuse; n-ai sa gasesti decit pilda cu Iona proorocul 2 . Deci arhiereii si fari-

1. MaUi 21, 62-64.

2. Matei 72, 39-40.

OMIl.ll l,A MA'I'KI !MM_

seii in^elesera ce voise sa spuna Domnul, dar de buna lor voie vicleneau.

- Ce le-a raspuns Pilat?

- ty Aveti strajd! Intdriti cum stiti!" §i pecetluind mormintul, l-au intdrit
cu strajd" 3 .

Pilat n-a lasat pe ostasi sa pecetluiasca ei singuri mormintul; aflase
ce e cu Hristos si nu voia sa le dea vreun ajutor; dar, ca sa scape de ei,
le-a ingaduit si aceasta, spunindu-le: „Pecetluiti voi mormintul cum
voiti, ca sa nu puteti invinui pe altii". Daca ostasii ar fi pecetluit ei sin-
guri mormintul, arhiereii si carturarii ar fi putut spune - chiar daca ar fi
fost spusele lor neadevarate si mincinoase; si cum nu le-a fost rusine sa
spuna altele, ar fi putut spune si asta - ca ostasii, ingaduind sa fie furat
trupul, ar fi dat prilej ucenicilor sa plasmuiasca cuvintul despre inviere.
Asa insa, intarind ei insisi mormintul, nu mai puteau sa spuna asta.

Ai vazut cum se sirguiesc arhiereii si fariseii sa puna fara voia lor in
lumina adevarul? Ei s-au dus la Pilat, ei i-au cerut, ei au intarit mormin-
tul cu straja, ca sa fie unii altora si invinuitori si martori ai adevarului.
Cind L-au furat ucenicii? Simbata? Dar cum, cind nu le era ingaduit sa
se apropie simbata de mormint? Dar chiar daca ar fi facut-o calcind
legea, cum ar fi indraznit sa se apropie cind ei erau atit de fricosi? Cum
ar fi putut convinge poporul? Ce-ar fi trebuit sa spuna? Ce-ar fi trebuit
sa faca? Cu ce tragere de inima ar fi putut lua apararea unui mort? Ce
rasplata ar fi asteptat? Pe cind traia, au fugit indata ce L-au vazut prins.
Ar fi avut, oare, curajul sa vorbeasca despre El dupa moartea Lui, daca
n-ar fi inviat? Cum s-ar putea sustine asa ceva? Se vede de aici ca uceni-
cii nici n-ar fi voit, nici n-ar fi putut sa plasmuiasca invierea, daca Hris-
tos n-ar fi inviat. Hristos le vorbise ucenicilor mult despre inviere, le
vorbise adeseori, pina intr-atita, ca chiar iudeii au zis ca Hristos spu-
sese: ,J)upd trei zile voi invia". Deci daca n-ar fi inviat, ucenicii s-ar fi
socotit negresit inselati; si vazindu-se atacati din pricina Lui de tot
poporul si ajunsi fara de casa si fara de masa, I-ar fi intors spatele si n-ar
fi voit sa-I incununeze fruntea cu o astfel de slava, pentru ca fusesera
inselati si aruncati, din pricina Lui, in cele mai mari primejdii. Nici nu
mai este de dovedit! Daca n-ar fi fost adevarata invierea, nici n-ar fi
putut s-o plasmuiasca. Pe ce s-ar fi intemeiat? Pe talentul lor oratoric?
Dar erau niste oameni neinvatati! Pe multimea banilor? Dar nu aveau
nici toiag, nici incaltaminte. Pe faima neamului? Dar erau oameni de
jos si din oameni de jos. Pe maretialocului lor de nastere? Dar erau niste sa-
te neinsemnate. Pe muUimea numarului lor? Dar nu erau mai mult de
unsprezece oameni §i ace§tia impra§tiaVi. Pe fagaduielile invatatorului? Care
fagaduieli? Dar daca n-a inviat, nici fagaduielile nu mai puteau fi vred-

:i. Malri 27, (i. r . (i(i.

WW SFlNllU, IOAN OURA DE AUR

nice de credinta. Cum ar fi putut infrunta un popor infuriat? Daca ver-
hovnicul apostolilor n-a putut infrunta cuvintele unei femei care statea
la poarta, si daca toti ceilalti ucenici s-au imprastiat cind L-au vazut
legat, cum s-ar mai fi gindit sa mearga pina la marginile lumii si sa
sadeasca o invatatura plasmuita despre inviere? Daca Petru n-a putut
infrunta amenintarea unei femei, iar ceilalti ucenici au fugit la vederea
lan£urilor, cum ar fi putut infrunta pe imparati, pe dregatori si popoare,
care aveau si sabii si gratare si cuptoare aprinse si-i amenintau cu mii si
mii de primejdii de moarte in fiecare zi, daca nu s-ar fi putut bucura de
puterea fi ajutorul Celui inviat? Minuni asemanatoare facuse Domnul;
inviase atitia morti; dar nici una din aceste minuni nu i-a facut pe iudei
sa se rusineze, ci au rastignit pe Savirsitorul lor. Aveau, oare, sa creada po-
poarele in invierea lui Hristos numai pe spusele ucenicilor? Nu! Lucrul
acesta nu se poate, nu se poate! Ca pe toate le-a lucrat puterea Celui inviat!

II

Uita-te la rautatea vrednica de ris a arhiereilor si fariseilor! „Ne-am
adus aminte, spun ei, cd amagitorul Acela a zis incdpe cind trdia: ,J)upd trei
ZJLle voi invia". Daca era un amagitor si un laudaros mincinos, pentru ce
va temeti, pentru ce alergati de colo-colo, pentru ce atita rivna? „Ne
temem, spun ei, ca sa nu-1 fure cumva ucenicii si sa insele multimea". §i
s-a aratat, doar, ca asta n-ar fi fost deloc o dovada; dar rautatea este chi-
{ibusara si nerusinata; face lucruri nechibzuite. Au poruncit sa inta-
reasca mormintul trei zile, ca si cum ar fi luptat pentru apararea invata-
turilor lui Hristos. Voind sa arate si mai departe ca este un amagitor,
si-au intins rautatea lor pina la mormint. §i Hristos a inviat mai
devreme, ca sa nu poata spune arhiereii ca nu §i-a implinit cuvintul si
ca a fost furat. N-a fost un lucru lipsit de valoare ca a inviat mai
devreme; dar daca invia mai tirziu, ar fi fost pusa la indoiala invierea.
Ce n-ar fi putut sa zica si sa raszica, desi pe nedrept, daca Hristos n-ar fi
inviat atunci cind ostasii stateau la mormint si pazeau mormintul, ci
dupa trei zile, dupa plecarea ostasilor? Pentru aceea deci Hristos a
inviat inainte de implinirea celor trei zile. Trebuia sa invieze atunci
cind ostasii erau acolo, cind pazeau mormintul; trebuia deci sa invieze
chiar inauntru celor trei zile. Daca ar fi inviat dupa trecerea celor trei
zile si dupa plecarea ostasilor, invierea ar fi putut fi pusa la indoiala. De
aceea a si ingaduit sa se pecetluiasca mormintul asa cum voiau si sa
puna de paza §i osta§i. §i nu le-a pasat arhiereilor si fariseilor ca fac
asta simbata, ca lucreaza; ei aveau ochii indreptati numai intr-o sin-
gura parte: sa-si implineasca rautatea lor. Nadajduiau ca prin asta
vor birui. Dar fapta aceasta a lor era semnul celei mai mari

OMtl.il I .A MATKI 993

nechibzuin^e. Semn ca erau zguduiti de o puternica frica. Cei care L-au
prins cind era viu se tem de El cind e mort. §i ar fi trebuit, daca Hristos
era un simplu om, sa prinda curaj, acum cind e mort. Dar ca sa afle
arhiereii si fariseii ca cele ce a patimit Hristos, pe cind traia, le-a patimit
de buna voie, iata ca Domnul ingaduie sa I se puna pecete, piatra si
straja; dar n-au putut sa-L tina in mormint. Un singur lucru reusesc sa
faca: sa faca cunoscut mormintul si sa fie crezuta prin aceasta invierea.
§i stateau ostasii la mormint, iar iudeii, alaturi de ei.

,Jarfoarte tirziu simbata, cindse lumina sprezj.ua intiia a sdptdminii, au
venit Maria Magdalena si cealaltd Marie sd vadd mormintul. §i iata cutremur
mare s-afdcut, cd ingerul Domnului pogorindu-se din cer si venind a prdvdlit
piatra depe u§a mormintului §i sedea deasupra ei. §i era infdtisarea lui cafiil-
gerul si imbracdmintea lui alba ca zdpada" 4 .
' Dupa inviere a venit ingerul.

- Dar pentru ce a venit si a ridicat piatra?

- Pentru femei; ca ele atunci l-au vazut pe inger la mormint. Deci,
ca sa creada ca a inviat, femeile vad mormintul gol, fara trup. De aceea
ingerul a ridicat piatra, de aceea s-a facut §i cutremurul, ca sa le ridice
din gindurile lor, sa le trezeasca. Ele venisera ca sa unga trupul Domnu-
lui; §i aceasta se facea noaptea; si poate ca unele chiar dormitau.

- Pentru ce le spune ingerul:

„Nu vd temeti voi!"? 5

-Pentru ca sa le scape mai intii de frica; apoi le vorbeste de inviere.
Cuvintul „zw"arata cinstea deosebita ce le-o da ingerul; totodata arata
ca cele mai grele pedepse vor veni peste cei ce au indraznit sa-L rastig-
neasca, daca nu se pocaiesc. Ingerul le spune: „Nu voi trebuie sa va
temeti, ci cei care L-au rastignit!" Scapindu-le deci de frica si prin
cuvintele lui si prin infati§area lui - ca era luminos la infatisare §i adu-
cea niste binevestiri ca acelea -, ingerul a adaugat spunind:

„§tiu ca pe Iisus eel rastignit cdutati" 6 .

Ingerul nu se rusineaza sa-L numeasca rastignit; ca rastignirea este
capul bunatatilor.

„S-a sculat" 7

De unde se vede?

„Precum a zis" 8

4. Matei 28, 1-3.

5. Matei 28, 5.
fi. Matei 28, 5.

7. Matei 28, (i.

8. Matei 28, (i.

994 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR

„Daca pe mine nu ma credeti, le spune ingerul, aduceti-va aminte
de cuvintele Lui! Atunci ma veti crede si pe mine!"
Apoi le da alta dovada:

„Veniti §i vedeti locul unde fusese pus!" 9

De aceea daduse la o parte piatra, ca femeile sa aiba si de aici
dovada invierii.

„§i spuneti ucenicilor Lui: ,Jl veti vedea in Galileea" 10 .

Le porunceste sa binevesteasca si celorlalti invierea; iar acest lucru
le incredinteazS. si mai mult.

Bine a spus: „In Galileea". Le alunga din suflet nelinistea si teama
de primejdir, pentru ca nu cumva frica sa le stinjeneasca credinta.

„§i iesind ele de la mormint cu fried si cu bucurie" 71 .

Vazusera un lucru de spaima si de mirare totodata: un mormint gol
in care vazusera ca fusese pus mai inainte Domnul. De aceea ingerul
le-a si dus sa vada mormmtul, ca sa fie martore a doua fapte: si a mor-
mintului si a invierii. Ca ele se gindeau: „Nimeni nu L-ar fi putut lua
daca n-ar fi inviat; osta§ii erau doar de paza". De aceea se §i bucura, se
si minuneaza; si-si iau si rasplata straduintei lor: sint cele dintii care au
vazut si au binevestit nu numai cele spuse de inger, ci si cele vazute de ele.

Ill
Pe cind ieseau ele cu frica fi cu bucurie,

yjatd Iisus le-a intimpinat, zicind; >y Bucurati-vd/" Iar ele 1-au cuprins
picioarele Lui" u .

Cu nespusa bucurie au alergat la El si au luat, si prin atingerea de
El, dovada si incredintarea invierii.

„^i / s-au inchinat Lui" 13 .
, Ce le-a spus Hristos?

„Nu vd temeti!" 14 .

Iarasi le scoate si Domnul frica din suflet, deschizindu-le calea
credintei.

„Ci mergeti §i spuneti fratilor Mei sd meargd in Galileea §i acolo Ma vox
vedea" 15 .

9. MaUi 28, 6.

10. MaUi 28, 7.

11. MaUi 28, 8.

12. MaUi 28, 9.

13. MaUi 28, 9.

14. Malei2H, 10.
l.V Matei'IX, 10.

OM1I.II I .A MATKI 995

Uita-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Dom-
nul - lucru pe care 1-am spus adeseori - ridica la cinste neamul eel mai
dispretuit, neamul femeiesc, ii da bune nadejdi si-i vindeca durerea.

Care 16 dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea §i sa cuprinda picioarele
lui Iisus? Puteti §i acum, toti citi vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai
picioarele, ci si miinile, si capul acela sfint, impartasindu-va, cu cuget
curat, cu infrico§atoarele taine. Nu numai aici pe pamint; ci II veti
vedea si in ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cind va veni
cu popor de ingeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti
vrea sa fiti milostivi §i veti auzi nu numai aceste cuvinte: ,J5ucurati-va!",
ci §i cuvintele acelea: „Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, de mo§teniti
irnparatia cea gatita voud de la intemeierea lumii" 17 . Fiti, dar, milostivi, ca
sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si
ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tirziu, boala poftei dupa
aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care
sinteti impodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe
urma acestor pietre pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?

- Mi se bucura §i mi se vesele§te sufletul de ele!

- Eu te-am intrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic
nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de
ele §i a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara
cind iti face placuta robia. De care fapta duhovniceasca se va ingriji
vreodata cum trebuie, cind va nesocoti grijile lume§ti cum se cuvine, o
femeie care socoteste ca merita sa se bucure cind e legata cu aur? Cel
care se bucura ca sta in inchisoare nu va voi niciodata sa scape de inchi-
soare. Tot af a §i femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de
aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul §i rivna cuvenita vorbin-
du-i-se de cele duhovnice§ti §i nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, iti
este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?

- Imi fac placere bijuteriile!

- Iarasi mi-ai vorbit de paguba §;i de pierzare!

- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.

- §i ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cind
lnfumurata, cind obraznica. Haide, dara, ingaduie-mi sa-ti arat eu
pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.

Care sint, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare
decit placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei
lega^i de pamint - se bucura mai mult decit tine, care porti aurul §i biju-
teriile. Tu te impodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia isi desfa-

1(). Do aici iiio-pc parlca morala: Despre femeile care poartd podoabe de aur $i se impodobesc.
Cuvint foarte frumos.

17. Malri W, ,'(.t.

!J!)(i SKlNTUL 1QAN GURA DE AUR

teaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Efti umilita si
invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se inarmeaza
impotriva barbatilor lor si dezlantuie impotriva ta razboaie cumplite.
Pe linga aceste pagube, altele: iti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija
cu gatelile; nu te lipe§ti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti
plina de infumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strins de
pamint, ti se taie aripile si, in loc de vultur, ajungi ciine si pore. Incetind
de a te mai uita si a zbura la cer, cauti in jos ca porcii; si, cotrobaind
prin gaurile pamintului dupa aur, sufletul tau isi pierde barbatia si liber-
tatea.

Spui ca-si intorc oamenii privirile spre tine cind te arati in oras?
Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol
de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor birfitorilor. Nici unul din cei
ce-si intorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joe de tine ca-ti plac

f>odoabele, ca esti o infumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci
a biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii
de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care
te vad, ci si de la profet. Isaia, eel cu mare glas, indata ce te vede striga:
)y Acestea zice Domnul catre fetele cele ingimfate ale Sionului: ,J*entru ca an
umblat cu grumajii ridicati, pentru c& au facut cu ochiul, pentru cd-§i tirasc
hainele cu pd§itul picioarelor, pentru cdjoacd dinpicioare, Domnul va dezoeli
podoaba lor §i in locul mirosului celui pldcut vafipraf§i in loc de briu se vor
incinge cu funic" 18 . De acestea vei avea parte si tu in loc de podoaba. Ca
aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei
femei care face ca ele. Impreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel,
spunind lui Timotei sa porunceasca femeilor „sd nu se impodobeascd cu
impletituri depdrsau cu aursau cu mdrgaritare sau cu haine scumpe" 19 . Deci,
in orice imprejurare, iti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai
cu seama cind te duci la biserica, cind treci printre saraci. Daca ai cauta
sa te invinuiesti amarnic pe tine insati, n-ai putea-o face mai bine decit
imbracindu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.

IV

Gindeste-te cite stomacuri flaminde lasi cu podoabele acestea, cite
trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! Cu mult mai bine ar fi sa
hranefti sufletele celor flaminzi decit sa-ti gauresti loburile urechilor si
sa atirni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci.
Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijute-
rii de aur? Chiar daca podoabele acestea ar fi cistigate prin munca cinstita,

IK. Isaia 3, 15, '23.
I!). / Tim. 2, !).

OMI1.1I I. A MA't'KI 997

totusi vina ta este nespus de mare; gfnde§te-te insa cit de covir§itoare
este atunci cind sint cistigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sint
dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si
to£i te vor admira §i te vei bucura §i de slava si de placere curata; a§a
insa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari.
Daca pierzi vreuna din ele gindeste-te cite necazuri iti pricinuiesti! Cite
slujnice nu-s batute, citi oameni nu sint necajiti, citi nu sint arestati, citi
nu sint intemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete,
mii si mii de blesteme si invinuiri; femeia este blestemata si invinuita
de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el insusi.

- Dar bijuteriile nu se pierd!

- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri tot-
deauna de pierdere si asa pastrate dau multa. bataie de cap, multa. grija
si scirba si nici un cistig. Ce venit aduc ele in casa? Ce folos celei ce le
poarta? Nici un folos, ci multa uritenie si invinuiri din toate partile.
Cum vei putea saruta |i cuprinde picioarele lui Hristos cind esti impo-
potonata asa? Hristos Isi intoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea
a primit sa Se nasca in casa teslarului; dar, mai bine spus, nici in casa
aceea, ci intr-o coliba si intr-o iesle. Cum vei putea sa-L vezi pe El cind
nu ai frumusetea cea poftita de El, cind nu porti podoaba placuta Lui, ci
una urita de El? Cind te apropii de El nu trebuie sa fii impodobita cu
astfel de haine, ci imbracata cu virtute. Gindeste-te ce este in definitiv
aurul? Nimic altceva decit pamint si cenusa. Baga-1 in apa si s-a facut
glod! Gindeste-te si rusineaza-te cind faci din glod stapin, cind lasi toate
si stai linga aur, cind il porti si-1 plimbi pretutindeni, chiar cind te duci
la biserica, atunci cind mai cu seama. ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit
biserica ca sa-ti arati in ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovni-
ceasca. Tu insa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te
impodobesti din cap pina in picioare; imiti pe cele de pe scena si porti
pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele
multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, in case si
la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea.
In loc sa spuna: „Profetul §i apostolul au spus cutare si cutare", vorbesc
de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata impopoto-
neala celor ce se imbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casni-
cii vostri trindavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa
repede ceva din aurariile acestea §i sa hraneasca un flamind. Cum ai
putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, cind tu insati
vi ei sa duci o viata amara mai degraba decit sa-ti vezi imputinate
podoabele? Multe feniei se uita la bijuteriile lor ca la ni^te fiinte §i tin la
cli" mai mult decit la copiii lor.

!>!)8 SHNTIJL IOAN GURA DE AUR

- Doamne fereste! mi se raspunde.

- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum
lucrurile stau cu totul altfel. Care femeie, stapinita tare de dragostea de
giuvaericale, a prefacut in bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghea-
rele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletulunui
copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpo-
trivi, vad ca multi isi vind in fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor.
Daca li se imbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica.
sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul
copiilor lor ca sa le ramina giuvaericalele, care pier cu timpul §i ele. Pui
pe tine aurarii in valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu
are nici hrana cea de toate zilele. Stapinul de obste al universului a dat
deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca.
Tu insa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu
lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pacate,
din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrinati, pentru ca voi,
femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i
inva^ati sa le placa podoabele cu care se impodobesc femeile stricate;
din pricina aceasta si cad repede in bratele desfriului. Dar daca i-ati
invata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea,
evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atita usurinta in ghearele desfriului.
Poate sa se impodobeasca asa desfrinatele! Ba, chiar mai mult decit
atita, dar nu pentru barbatii vostri!

Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta
duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrinate. Ma intrebi cum il
poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Indeparteaza de la tine
gatelile §i giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. A§a iti
vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va
milui, toti oamenii te vor admira §i vei avea parte §i de bunatatile cele
viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hris-
tos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin.

OMILIA XC

„§i mergind ele, iata unii din strajeri, venind in cetate,

au vestit arhiereilor toate cele ce se facusera.

§i adunindu-se cu batrinii §i tinind sfat, au dat ostasttor

arginti multi, zicind: „Spuneti ca ucenicii Lui,

venind noaptea, L-au furat, pe cind noi dormeam.

§i daca se va auzi la dregator aceasta, noi il vom indupleca,

iar pe voi va vom face fara grija r

iWl

I

Pentru acesti ostasi s-a facut cutremurul acela, ca sa-i inspaiminte si
sa dea marturie. Lucru ce s-a si intimplat. Astfel vestea adusa de strajeri
nu mai putea fi pusa la indoiala. Unele semne au fost date intregii ome-
niri, altele numai celor care au fost acolo de fata; intunericul a fost dat
intregii lumii; ingerul si cutremurul, numai celor de la mormint.

Cind ostasii au venit si au vestit pe arhierei - adevarul straluceste
mai mult cind e propovaduit de potrivnici -, le-au dat arginti ca sa
spuna ca „ucenicii Lui au venit noaptea §i L-au Jurat".

Cum L-au furat, o, nechibzuitilor! Adevarul invierii era prea stralu-
citor si prea maret ca sa poata fi plasmuit! Spusa aceasta ca L-au furat
era de necrezut si nici chip de minciuna nu avea. Spune-mi, cum L-au
furat ucenicii, cind ei erau niste oameni sarmani §i din popor, care nici
nu indrazneau sa se arate? Nu era, oare, pusa pecete pe mormint? Nu
erau, oare, linga mormint atitia paznici, atitia osta§i si iudei? Nu se gin-
deau, oare, si ei la asta, nu se ingrijeau, nu privegheau, nu aveau grija sa
nu fie furat? Dar, in sfirsit, pentru ce sa-L fure ucenicii, ca sa nasco-
ceasca dogma invierii? Dar cum le-ar fi trecut prin minte sa nasco-
ceasca. asa ceva unor oameni carora le placea sa traiasca ascunsi de
lume? Cum ar fi ridicat piatra care era atit de pazita? Cum ar fi putut sa
se ascunda de atitia oameni? Chiar daca nu s-ar fi temut de moarte,
totusi n-ar fi incercat, in zadar si fara rost, sa savirseasca fapta asta, cind
erau atitia paznici. Ca ucenicii mai erau si niste fricosi o arata cele
petrecute mai inainte. Cind L-au vazut prins, toti au fugit. Daca n-au
avut curajul sa ramina linga El atunci cind II vedeau viu, cum nu s-ar fi

I. Matei'M, 11-14.

1(1(1(1 SHNTU1. IQAN CUJKA DK AUR

temut acum cind era mort §i inconjurat de o multime atit de mare de
osta§i? Aveau, oare, de deschis o u§a? Trebuia sa se ascunda numai de
un singur om? Nu! Pe mormint era pusa o piatra mare care avea nevoie
de multe miini. Aveau dreptate arhiereii sa spuna: „§i vafi rdtdcirea cea
din urmd mai rea decit cea dintii!" Impotriva lor aii rostit aceste cuvinte!
Ar fi trebuit ca, dupa atita furie, sa se caiasca de faptele lor; dar ei se
silesc sa le intreaca pe cele de mai inainte nascocind minciuni vrednice
de ris; cind era viu, I-au cumparat singele; dupa ce a fost rastignit si a
inviat, incearca tot cu bani sa faca sa piara cuvintul despre inviere. Tu
insa uita-mi-te ca sint prin§i tocmai prin cele ce au facut. Daca nu s-ar fi
dus la Pilat si n-ar fi cerut straja la mormint ar fi putut sa-§i raspindeasca
minciunile lor cu mai multa neru§;inare; dar a§a, nu! Aja au lucrat totul
ca si cum s-ar fi straduit sa-§i coasa propriile lor guri. In ce prive^te pe
ucenici, daca n-au putut sa privegheze cu El mai cu seama cind au fost
^inuti rau de El, cum ar fi putut indrazni sa-L fure? De ce nu L-au furat
mai inainte, mai inainte de a fi pus voi, arhiereilor, paza la mormint?
Daca ucenicii ar fi voit sa-L fure, ar fi putut face asta in prima noapte,
cind mormintul nu era pazit, cind nu era nici o primejdie, cind puteau
lucra fara frica. Ca arhiereii s-au dus simbata la Pilat §i i-au cerut straja
ca sa-L pazeasca 2 . In cea dintii noapte nu era nimeni din ei la mormint.

II

Ce ne spun apoi giulgiurile care fusesera muiate in smirna? §i Petru
a vazut giulgiurile acestea in mormint 3 . Daca ucenicii ar fi voit sa-L fure
uu l-ar fi furat trupul gol; nu numai ca sa nu-L faca de ocara, ci §i ca sa.
u u mai piarda vremea cu dezbracatul §i asa sa-i scoale pe strajeri si sa
puna mina pe ei; mai cu seama ca Domnul fusese uns cu smirna, o
materie care se lipeste tare de trup si intra in haine; de aceea nu era
usor sa se desprinda giulgiurile de pe trup; iar cei care ar fi facut
aceasta aveau nevoie de multa vreme. Prin urmare §i de aici se vede
c;i este de necrezut furtul trupului. Nu cuno§teau, apoi, ucenicii
ininia iudaica? Nu stiau ca-§i atrag urgia lor? Dar, in sfirsit, ce-ar fi
cistigat din fapta lor daca Hristos n-ar fi inviat? Dar arhiereii §i
batrinii, §tiind ca au nascocit furtul, au dat arginti §i au spus: „Spu-
ne.{i ca L-au jurat si noi vom indupleca pe dregdtor". Voiau sa se raspin-
deasca zvonul atesta, dar au izbit in zadar cu pumnii in adevar; iar
[)i in cele prin care au incercat sa umbreasca adevarul, prin acelea
I uu facut, fara voia lor, sa straluceasca. Chiar spusa arhiereilor §i

■.! Mnlri 27, d'J lid.
.! loan At), .'..

OMII.1I 1.A MATE! 1()()l

batrinilor, ca ucenicii L-au furat, intareste invierea. Ei insisi marturisesc
ca nu era trupul in mormint. Cind insisi arhiereii si batrinii marturisesc
ca trupul Lui nu era acolo, iar sederea paznicilor linga mormint, giul-
giurile si frica ucenicilor arata ca mincinos si neadevarat furtul,
urmeaza ca dovada invierii este de nezdruncinat. Totusi arhiereii cei
nerusinati, care indraznesc orice, carora li s-a inchis gura de atitea ori,
spun: „Spuneti asa si noi il vom indupleca pe dregdtor sipe voifara grijd va
vomface". Vezi ca toti sint niste stricati? Pilat, care s-a lasat convins,
ostasii, poporul iudeu. Sa nu te minunezi daca banii au biruit pe ostasi.
Daca au avut atita putere asupra ucenicului 4 , apoi cu atit mai usor
asupra lor.

„§i s-a raspindit cuvintul acesta pina in ziua de azi". 5
Ai vazut iarasi dragostea de adevar a ucenicilor? Ai vazut ca nu se rusi-
neaza sa spuna nici ca s-a raspindit un cuvint ca acesta impotriva lor?

„^i cei unsprezece ucenici au plecat in Galileea; si unii s-au inchinat, iar
altii v&zindu-L s-au indoit" 6 .

Mi se pare ca aceasta este cea din urma aratare in Galileea, cind i-a
trimis sa boteze. Iar daca unii s-au indoit, minuneaza-te si cu acest prilej
de dragostea de adevar a ucenicilor, ca pina in cea din urma zi nu-si
ascund cusururile. Dar si acestia s-au incredintat atunci cind L-au vazut.

Ce le-a spus cind L-au vazut?

,JDatu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamint" 7 .

Iarasi le vorbeste intr-un grai pe masura intelegerii omenesti. Ca nu
primisera inca Duhul, Care avea sa le lumineze mintea.
,JAergindinvatati toate neamurile, bote&ndu-le in numele TataluisialFiuluisial
Sfintului Duh, invatindu-le sa pazeascd toate cite v-am poruncit voud" 8 .

Le-a vorbit despre dogme si despre porunci. Nu aminteste deloc de iu-
dei, nu vorbeste de cele intimplate, nu tine de rau pe Petru pentru lepadarea
sa, nici pe ceilalti pentru fuga lor. Le porunceste sa se raspindeasca in intrea-
ga lume, incredintindu-le o singura invatatura, aceea de la botez.

Apoi, pentru ca le-a dat o porunca mare, le da curaj, spunindu-le:

Jata Eu sint cu voi in toate zilele pina la sfir§itul veacului" 9 .

Ai vazut iara§i autoritatea cu care le-a vorbit? Ai vazut ca si aceste cu-
vinte au fost spuse pe masura intelegerii ucenicilor? N-a spus ca are sa fie
numai cu ei, ci cu toti credinciosii de mai tirziu - ca n-aveau sa traiasca

4. Matei 24, 15.

5. Matei 28, 15.

6. Matei 28, 16-17.

7. Matei 28, 18.

8. Matei 28, 10-20.
!). Malri 28, 20.

iii^ SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

apostolii pina la sfirsitul veacului -, ci lea vorbit ca unora ce fac un sin-
gur corp cu toti credinciosii de mai tirziu. Domnul lea spus: „Sa nu-mi
vorbi^i de greutatea insarcinarii. Eu, Care fac toate usoare, sint cu voi!"
Aceasta o spunea adesea si profetilor in Vechiul Testament: si lui Iere-
mia, care punea inainte tineretea lui, si lui Moise si lui Iezechiel, care
sovaiau: ,fiu sint cu voi!" Acelasi lucru il spune acum si ucenicilor Sai.
Uita-mi-te aici insa si la deosebirea dintre unii si altii. Profetii, desi au
fost trimisi la un singur popor, adeseori refuzau sa indeplineasca
porunca; apostolii insa n-au grait nimic asemanator, desi au fost trimisi
in toata lumea.

Hristos le aminteste apoi si de sfirsitul lumii, ca sa-i atraga si mai
mult; sa nu se uite numai la greutatile din fata lor, ci si la bunatatile cele
viitoare, cele fara de sfirsit. „Supararile pe'care le veti avea, le spune
Hristos, se sfirsesc cu viata aceasta de aici de pe pamint, asa precum si
veacul acesta se va sfirsi; dar fericirea de care va veti bucura este nemu-
ritoare, asa precum v-am spus de multe ori mai inainte". Asa, incurajin-
du-i si ridicindu-le cugetele si cu aducerea aminte de ziua aceea, i-a
trimis. Ca ziua aceea este dorita de cei ce traiesc facind fapte bune,
dupa cum este infricosatoare celor ce traiesc in pacate, pentru ca le
aduce osinda.

Dar 10 sa nu ne temem numai si sa ne cutremuram de ziua aceea, ci
sa ne si schimbam cit mai este vreme si sa ne ridicam din pacate.
Putem, daca voim. Daca multi din cei dinainte de venirea harului s-au
ridicat din pacate, cu mult mai mult dupa ce harul a venit.

HI

Ce lucru greu ne-a poruncit Hristos? Ne-a poruncit sa taiem munti?
Sa zburam prin vazduh? Sa trecem Marea Tireniana? Deloc! Ne-a
poruncit sa ducem o viata asa de usoara ca sa nu avem nevoie de nici o
unealta, ci numai de suflet si de sirguinta. Ce unelte au avut apostolii
acestia, care au savirsit atitea si atitea fapte mari? N-au mers in toata
lumea cu o singura haina si desculti si i-au biruit pe toti? Ce greutate au
poruncile Lui? Sa nu ai nici un dusman! Sa nu vorbesti pe nimeni de
rau! Faptele potrivnice acestora sint cu mult mai grele.

- Dar Hristos a spus: „Desparte-te de bani si de averi!", mi se
poate obiecta.

- Aceasta porunca este grea? Dar Hristos n-a poruncit asta, ci a
sfatuit. Dar ch iar daca ar fi o porunca, ce greutate este sa nu porti de

10. De aici incepe partea morala: Nimic greu nu ne porunce^te Hristos. Despre iubirea de areint
si sdrdae. lot am si despre cei ce strdlucesc in sir Ada lor, imagine a vietii ingeresti.

OMII.ll LA MATKI 1003

colo-colo poveri §i griji desarte? Dar, o, iubire de argin^i! Prefaci totul
in bani! Din pricina aceasta s-au intors toate pe dos. De ferice§ti pe
cineva, il ferice§ti pentru ca are bani; de-1 vaiti pe cineva, il vaiti pentru
ca n-are bani. Toti nu vorbesc de altceva decit de bani: cum s-a imbo-
gatit cutare, cum a saracit cutare. Daca pleaca, cineva in armata, daca se
insoara, daca invata o meserie, daca se apuca de once altceva, nu pune
mina pe lucru pina ce nu afla mai intii daca poate ajunge usor bogat.

Sa nu ne sfatuim, oare, cind sintem adunati aici, cum putem scapa
de boala aceasta? Nu ne vom ru§ina de faptele mari ale sfintilor parinti-
lor nostri, ale celor trei mii 11 , ale celor cinci mii 12 , care au avut toate in
comun 13 . Ce ci§tig avem de pe urma vietii acesteia daca nu ne folosim
de ea ca sa o cistigam pe cea viitoare? Pentru ce nu calcati o data in
picioare pe mamona care v-a robit? Pina cind veti fi robi banilor?
Pentru ce nu iubiti libertatea? Pentru ce nu puneti capat iubirii de
averi? Daca ati fi robi la oameni ati face totul ca sa va capatati liberta-
tea, de vi s-ar fagadui; dar cind sinteti robi iubirii de argint, nici nu va
ginditi cum sa va scapati de robia aceasta amara; si doar nu-i robie mai
cumplita ca robia iubirii de argint; tirania ei este foarte amara. Gindi-
ti- va ce pret mare a dat Hristos pentru noi! §i-a varsat singele Lui! S-a
dat pe Sine Insusi! Voi insa, §i dupa toate acestea, ati cazut; si ceea ce-i
mai groaznic e ca, chiar va bucurati de robia aceasta, va place necinstea
§i va este placut ceea ce trebuie alungat.

Dar pentru ca nu trebuie numai sa plingem §i sa ne invinuim, ci sa
ne §i indreptam, sa vedem cum a ajuns placuta patima aceasta, pacatul
acesta.

- Cum dar? Cum a ajuns placuta?

- Pentru ca imi da slava §i imi asigura viata, mi s-ar raspunde.

- Spune-mi cum ti-o asigura?

- Ma asigura ca n-am sa traiesc in saracie, ca n-am sa tremur de
frig, ca n-am sa fiu vatamat, ca n-am sa fiu dispretuit.

- Dar daca am sa-ti dau §i eu aceea§i asigurare, ai sa te des-
parti de bogatie? Daca pentru aceasta iti este draga bogatia §i daca ai
avea aceea§i asigurare §i fara bogatie, atunci ce nevoie ai mai avea de
bogatie?

- Dar cum e cu putinta sa am toate acestea fara sa fiu bogat? a§
putea fi intrebat.

- Te voi intreba §i eu la rindul meu: Cum poti sa le ai cind e§ti
bogat? Cind e§ti bogat e§ti nevoit sa lingu§e§ti pe multi: §i pe dregatori

11. Fapte'l, 41.

12. Fapte 4, 4.

1H. h'aptr 2, II L r >.

1 ()()4 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

fi pe oamenii de rind; ai nevoie de mii §i mii de lucruri; trebuie sa fii
slugarnic, sa te temi, sa tremuri, sa banuiesti ochii invidio§ilor, sa-ti fie
frica de gurile clevetitorilor si de poftele altor iubitori de argint. Saracia
nu-i asa, ci cu totul dimpotriva. Este loc nejefuit si sigur, liman neinvifo-
rat, loc de exercitiu si scoala a filozofiei, imagine a vietii mgeresti.
Auziti acestea toti citi sinteti saraci, dar, mai bine spus, toti citi doriti sa
va imbogatiti! Nu e o nenorocire sa fii sarac, ci sa nu voiesti sa fii sarac.
Nu socoti saracia o nenorocire si nu va fi o nenorocire. Nenorocirea nu
sta in natura saraciei, ci in judecata oamenilor cu suflet slab. Dar, mai
bine spus, chiar m-a§ rusma de-a§ spune numai atita despre saracie, sa
spun atit numai ca nu-i o nenorocire. Daca filozofezi, saracia iti va fi
izvor de mii si mii de bunat.it i. Daca cineva ti-ar oferi o mare dregato-
rie, demnitati politice, bogatie, desfatare, apoi ti-ar oferi si saracia §i
U-ar da libertatea sa alegi ce vrei, negresit, daca i-ai cunoaste frumusetea,
ai pune indata mina pe saracie.

IV

§tiu ca multi rid de cuvintele acestea, dar nu ma tulbur, ci va cer sa
ma ascultati si veti fi indata de parerea mea. Mi se pare ca saracia sea-
mana cu o fecioara cu buna-cuviinta, frumoasa §i dulce la chip; iar iubi-
rea de argint, cu o femeie cu chip de fiara, cu Scila 14 si Hidra" si cu alte
fiare ca acestea, nascocite de poeti.

Nu-mi da pilda pe oamenii care graiesc de rau saracia, ci pe cei
care au stralucit prin ea! Cu saracia Hie crescut fund, a fost rapit cu acea
fericita rapire; cu saracia Elisei a stralucit; cu saracia, loan Botezatorul,
cu saracia, toti apostolii; dar din pricina iubirii de argint au fost osinditi
Ahaav, Izabela, Ghiezi, Iuda, Neron, Caiafa. Dar daca vrei, sa nu pri-
vim numai la cei care au stralucit in saracie, ci sa cercetam insasi frumu-
setea acestei fecioare. Ochiul este curat si limpede; nu e tulbure, cum e
ochiul iubirii de argint, cind plin de minie, cind plin de pofta, cind
rava§it de neinfrinare. Ochiul saraciei nu-i a§a, ci potolit, linistit; se uita
dulce la toti; e dulce ca mierea, plin de bunatate; nu uraste pe nimeni,
nu si-1 intoarce de la nimeni. Dincolo, unde-s bani, pricina de vrajba si
de mii si mii de lupte. Gura iubirii de argint e plina de ocari, de ingim-
fare, de multa mindrie, de blestem, de viclenie; gura si limba saraciei
sint sanatoase, pline de necontenite multumiri, de binecuvintari, de
cuvinte dulci si iubitoare, de cuvinte de mingiiere, de laude, de cuvinte
bune. Iar daca ai vrea sa vezi §i marimea staturii uneia si a alteia, vei

14. Sa se vadd nota 45 de la Omilia IV.

15. Sa se vada nota 38 de la Omilia LXX.

OMII.il I, A MA 1 1,1 100. 1 )

vedea ca saracia este mai inalta si mai bine facuta decit bogatia. Nu
te minuna ca fug multi de saracie! Nechibzuitii fug si de celelalte virtuti.

- Dar saracul e ocarit si dispretuit de bogat, mi se spune.

- Cind imi vorbesti asa, imi vorbesti tot de lauda saraciei.
Spune-mi, cine-i fericit: Cel ce ocaraste sau eel ocarit? Negresit eel oca-
rit. Deci iubirea de argint porunceste sa ocarasti, pe cind saracia te
indeamna sa suferi ocara.

- Saracul rabda de foame, mi se spune.

- §i Pavel a rabdat de foame si a fost flamind.

- Saracul n-are odihna.

- Nici Fiul Omului n-a avut unde sa-§i piece capul 16 . Ai vazut pina
unde urea laudele saraciei? Ai vazut unde te asaza? Linga ce barbati te
pune? Ai vazut ca te face imitator a! Stapinului? Daca ar fi fost bine sa
avem aur, Hristos le-ar fi dat aur ucenicilor Sai, El, Care le-a dat acele
bunatati nespuse. Dar asa, nu numai ca nu le-a dat, ci i-a si oprit sa aiba
aur. Din pricina aceasta si Petru, nu numai ca nu se rusineaza de sara-
cie, ci se si lauda cu ea, zicind: ^rgint §i aur nu am, dar ce am aceea iti
dau" 17 . Cine n-ar voi sa rosteasca aceste cuvinte?

- Negresit ca toti, mi-ai raspunde, poate.

- Atunci arunca argintul, arunca aurul!

- Si daca-1 arunc, voi dobindi puterea lui Petru?

- Spune-mi, ce 1-a facut fericit pe Petru? Ca a inzdravenit un olog?
Nu! Nicidecum! Ci ca n-a avut averi! Lucrul acesta i-a pricinuit cerul.
Multi din cei ce au facut averi au ajuns in iad, dar cei care au aruncat
aurul si argintul au dobindit imparatia. § i aceasta afl-o chiar de la Petru.
Doua lucruri a spus el. Unul: ,]Aur §i argint n-am"; al doilea: Jn numele
lui Iisus Hristos scoala-te §i umbla" 18 . Ce 1-a facut pe Petru stralucitor si
fericit? Insanatosirea ologului sau aruncarea banilor? Raspunsul cauta-1
chiar din gura Celui Ce rasplateste, din gura lui Hristos! Ce-a spus El
bogatului care cauta viata vesnica? Nu i-a spus: „Insanatoseaza ologi!",
ci: „Vinde-ti averile tale §i le d& sdracilor §i vino §i urmeazd Mie §i vei avea
comoard in ceruri" 19 . Petru iarasi n-a spus: „Iata in numele Tau am scos
demoni", desi-i scosese, ci: „Iatd am Idsat toate §i Ti-am urmat Tie! Ce
vafi noud oare?" 20 Iar Hristos, din nou, raspunzindu-i la aceasta intre-
bare, n-a spus: „Daca cineva insanatoseaza un olog", ci: „Oricine a Idsat
case §i tarini va primi insutit in veacul acesta si va mosteni viata vesnica" 21 .

16.

Matei 8,

20.

17.

Fapte 3,

6.

18.

Fapte 3,

().

1.').

l.uca 18,

, '22.

20.

Matei l!i

K 21.

'}.\.

Matei 1!

), ■/')

100() SFlNTUL 1QAN GURA DE AUR

§i noi, dar, sa-1 imitam pe Petru, ca sa nu fim rufinati, ci sa ne infati-
sam cu indraznire in fata scaunului de judecata a lui Hristos, ca sa-L
facem sa fie cu noi, dupa cum a fost si cu ucenicii Lui. Va fi si cu noi,
cum a fost si cu ucenicii Lui, daca voim sa-i imitam pe ei, daca vom fi
rivnitorii vietii si traiului lor. Pentru aceste fapte Dumnezeu te incunu-
neaza §i te proclama; nu-ti cere sa inviezi morti, nici sa indrepti ologi.
Nu acestea ne fac sa ajungem asemenea lui Petru, ci aruncarea averilor.
Aceasta-i fapta mare a apostolului Petru. Spui ca nu poti sa le arunci?
Dimpotriva, e totul cu putinta! Dar daca nu vrei, nici nu te silesc, nici
nu te fortez. Un lucru insa te rog! Cheltuieste cit de cit cu cei nevoiasi si
nu cauta sa ai pentru tine mai mult decit iti este de neaparata trebuinta.
A§a, vom duce aici o viata lini§tita, lipsita de grija §i ferita de necazuri si
ne vom bucura si de viata cea vesnica, pe care faca Dumnezeu ca noi
to^i sa o dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostra
Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, impreuna cu Tatal si cu Duhul
Sfint, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

INDICE SCRIPTURISTIC

Cifrele romane arata "bmilia, iar cifrele arabe, capitolul omiliei.

Facere

1, 1 -LSI, 2.
1, 11 -XLIX, 2.
1, 20 - XLIX, 2.

1, 27 - LXII, 1.

2, 4 - II, 3.

2, 25 - XVIII, 3.

3, 1 - XIII, 2.

3, 5 - XIII, 3, 4.
3, 9 - LXXVII, 3.
3, 13 - XLII, 3.
3, 16 - XXXI, 3.
3, 19 - XII, 4; XXII, 3;
XXXI, 3.

3, 22 - XV, 2.
Cap. 6, - XLIII, 2.
Cap. 7 - XLIII, 2.

4, 1 - LIX, 3.
4, 2-8 = XL, 3.
4, 8 = XIV, 3.
4, 10 - XIX, 3.
4, 13 - XII, 4.

4, 24 = LXXIV, 2.
8, 7 - V, 3.

8, 8-11 -XII, 3.

9, 2 = LXIV, 1.
9, 6 = LXXIV, 2.
9, 22-23 = VI, 6.
9, 22-25 - IX, 5.
9, 25-26 = VIII, 3.

11, 1-9 -XXXV, 1.

12, 1 - LHI, 4.
12, 1-2 - LHI, 4.
12, 10-20 - LVI, 5.
12, 14-20 - IV, 6.
14, 14 = XXXV, 5.
18, 7 - XXXV, 5.
18, 12 - VI, 6.

18, 17 - XXVI, 1.
18, 20-21 -LXXVII, 3.
18, 20-19 - XLIII, 2.
18, 27 - XXV, 4; LXV, 6;
LXXII, 4.

18, 28 - XLIII, 3.

19, 1-3 - XXVI, 1.
19, 4 8 - LV11, 4.

19, 14 - IV, 2.

21, 2 = XI, 2.

22, 10 = XVII, 6.
25, 8 - XXVIII, 3.
27, 29 = VIII, 3.

27, 33-35 = IX, 5.

28, 18 - LXXX, 1.
28, 20 - XXI, 3.

38, 11-18 - LXX, 2.

38, 29 = III, 3.

39, 12 = XVIII, 3.

39, 14 = LXXXIV, 4.

40, 8 - LIX, 3.

41, 32 = LXXXIII, 1.
45, 1-15 - LXI, 5.

48, 7 - IX, 3.

49, 7 - VIII, 3.

49, 10 - II, 4; IV, 2; VI, 4.

Iefire

2, 25 - XXVI, 8.

3, 7 - LXVII, 4.
3, 2 - XI, 5. 7.

3, 15 - LXXXII, 1.

4, 1-5 = XXVIII, 1.
4, 2 - XXXI, 3.

4, 10 = LVI, 2.

5, 2 = LXV, 6.

10, 21-23 = LXXXVIII, 1.

11, 5 -LXXVII, 2.

12, 16 - XXXIX, 3.

13, 21-22 - VI, 2.

14, 15 - XIX, 3.

14, 16 -XXVIII, 1.2; LVI,

2.
14, 21 = XXVIII, 1-2.
14, 27-28 - XIII, 5; LXV, 6.
14, 31 - LVI, 2.
16, 3 = VI, 4.
16, 22 - LXXV, 5.
19, 6 - XI, 5.
19, 8 - LXVII, 2.
19, 16 - XII, 2.
19, 18 - II, 1.

19, 18-19 - 1, 1.

20, 5 - LXXIV, 2.

LI, 2.
LXVIII, 1.

■ LI, 2.

■ XVI, 6. 7; LXXIX,

XV, 10.
LVI, 3.
XXXIX, 1.

- LVII, 4.
= XII, 2.
XXXV, 1.
VI, 6.

- XXXV, 4.
= XXXV, 1.

XXXV, 4; LVI, 2;
,5.

- LXXVIII, 4.

■ XXVII, 2.

20, 12 =

20, 13 =

21, 16 -
21, 24 -

5.

23, 5

24, 18 =
29, 33 -
32, 1-6
32, 1-9
32, 4-
32, 6-
32, 10 -
32, 27 -

32, 32 -
LXI

33, 11

34, 30

Levitic

2, 4 = LXXX, 1.
8, 12 - LXXX, 1.
21, 9 - LXXV, 5.

Numeri

3, 45 - LVIII, 1.

3, 46-48 - LVIII, 1.
11, 4-5 = VI, 4.

11, 12 -XXXV, 4.

12, 3 - LXXVIII, 4.
12, 8 = LXXVIII, 4.

12, 14 = V, 4.

13, 6 = XXXIX, 4.
13, 28 = XXXIX, 4.
15, 32-36 - XXXIX, 3.

15, 38-40 = LXXII, 2.

16, 1-35 - XL, 3.

25, 5 - XXXV, 1.
25, 6-18 - XVII, 6.
28, 9 - XXXIX, 2.

D enter onom

4, 2 - LI, 1.

6, 4 - XVII, ; XXXVI, 3;

LXXII, 1.
(), 8 - LXXII, 2.

IOOH

SFlNTUL lOAN GURA DE AUR

(i, 11-12 - LV, 5.

6, 13 - XIII, 3.
(i, 16 - XIII, 3.
8, 3 - XIII, 2. 3.

15, 7-8 - LVI, 5.
22, 27 - V, 3.
25, 4 - XXX, 2.

25, 5 - XLVIII, 3.
32, 8 - LIX, 4.

32, 11 - LXXIV, 3.

32, 15 - LV, 5.

33, 9 - XXXV, 1.

34, 6 - V, 4.

Isus Navi

6, 4 - XXXIX, 2.
10, 12-13 - IV, 1.

Rut

4, 1-10 - LXX, 2.

IRegi

1, 13 - VI, 5; XIX, 3.

2, 5 - LXI, 1.

2, 26 - LXXV, 5.

2, 31 -XXIX, 3.

4, 1-19 - XVII, 7.

5, 1-6 - VI, 3.

5, 13 - VI, 3.

6, 1-15 - XXII, 4.
6, 6 - VIII, 2.

10, 3 - LXXXI, 1.
13, 4 - XLVI, 3.

16, 1 - V, 4.

16, 7 - XXIX, 2.
Cap. 17 - XLII, 2.

17, 49-52 - XXVI, 6.
Cap. 18 - XLII, 2.

18, 7 - XLII, 2.

21, 6- XXXIX, 1.

22, 18 - XXXIX, 2.
24, 1-8 - XLII, 2.
24, 2-8 - LXII, 4.

26, 2-13 - LXII, 4.
28, 3 - LXXXVI, 3.
28, 7 - LXXXVI, 3.
28, 7-25 - VI, 3.
28, 15 - LXII, 5.

II Regi

3, 21-39 - XLII, 3.

11, 2-29 - XXVI, 6.

12, 1-7 - LXVIII, 2.
12, 1 14 - LX, I.
12, I Hi - II, (i.

12, 7-9 - LXXV, 5.
12, 9-10 - XXVI, 6.
12, 11-14 = XLII, 3.

15, 25-26 = III, 5.

16, 11 -III, 5.

16, 11-12 - IX, 2; XV, 6.

III Regi

3, 5-14 = XXIII, 4.
11, 4 = LXVII, 4.
11, 34 - II, 3.

17, 1 = XII, 4; LVI, 2.
17, 9-16 - XLIX, 3.

17, 17-24 = LVI, 2.

18, 1 = LVI, 2.
18, 18 - LVIII, 4.

18, 21 - XXIV, 4.

19, 18 - XXI, 4.
19, 19-21 -XIV, 2.
19, 20 - LXVIII, 5.
21, 1-15 = XXXV, 1.
21, 1-29 - LXXXVI, 4.
21, 19 - XXIV, 4.

IV Regi

5,

1-11 -XXV, 2.

5,

11 ■

- XXXI, 1.

5,

20-

27 = LXXX, 3.

13,21
o

-LVII,2;LXXXVIII,

18,

13

-19 = LXXVI, 1.

18,

36

- LXXVI, 1.

19,

34

- II, 3.

19,

35

- LXXXIV, 1.

20,

3 =

= LIII, 5.

21,

1-

17 - XXII, 4.

21,

9-

18 - LXVII, 4.

22,

8 -

- IX, 4.

II Paralipomena

6, 30 - XXX, 1.

I Ezdra

1, 1-11 - VI, 4.

Iov

1, 1 = IV, 3; XVI, 4.

1, 5 - XXXIII, 6; XLII, 4;

LXXXVI, 4.

2, 9 - XXXIII, 7.

2, 10 - XIII, 4.

3, 25 - XXXIII, 6.

7, 16 - XXXIII, 6.
II, 6 - XXXIII, 6.

30, 25 -XV, 10; XXXIII, (i.

31, 1 - XVII, 2; XXXIII, 6.
31, 24 - XXXIII, 6.
31, 25 - XXXIII, 6.

38, 7 = LXXVI, 3.

39, 34 - XXXIII, 7.

40, 3 - XXXIII, 7.
42, 5-6 = XXXIII, 7.

Psalmi

2, 1 - XXXVI, 3.

4, 4 - XVI, 7; XLII, 4.

5, 9 = LXXIII, 2.

6, 5 - XXXVI, 3.

6, 6 = XXVI, 8.

7, 7 - XVI, 5.

7, 10 - XXIX, 2.

8, 3 - VII, 2; LXVII, 1.
8, 4 - VII, 2.
13
16
17,
18
18
21
21
21
22,
22
23
23
24
24
33
33
33
33,
34,
36,
36,
37,
38.
44,
44
44
44,
48
49
49,
49
50
50

52
52,
54
56

1 = LXXI, 1.
8 = LXXIV, 3.
13 - LVI, 3.

I - XXII, 1.

II -LXVIII, 5.
6 - XXV, 4; LXXII, 4.

18 - XXXVI, 3.
20 = XXXVI, 3.
4 - LIV, 5.
6 - LXX, 5.

6 - LXXVII, 1.
8 - XIX, 9.

19 - IX, 2.

20 - IX, 2.

12 - X, 6.

13 - X, 6.

14 - XLVII, 3.
17 = XLVII, 3.
12 - XXVI, 8.

11 -XV, 3.
27 - X, 6.
4 - XXXVIII, 3.

17 - LXIV, 5.
3 = XXVII, 2.

12 - LII, 1.
12-13 - III, 4.

13 - XXX, 6.

7 - V, 4.
13 - XXX, 3.

15 = XVI, 9.
24 = XVI, 9.
6 = XXXVII, 4.

18 - XV, 2; XLVII, 3;
LXV, 6.

1 - LXXI, 1.

2 - LXXI, 1.

6 - LXXIV, 3.
6 - LXXXI, 3.

OMII.I1 I.A MA'I'KI

iooy

60, 4 - LXXIV, 3.
62, 8 - LXXIV, 3.
67, 5 - XXXI, 5.

67, 19 - XIX, 9.

68, 25 -XXXVI, 3;LXXX-
VII, 1.

71, 6-LIII, 2.
71, 7- V, 3.

76, 13 - XXXVII, 2.

77, 2 - XLVII, 1.
77, 22 - XLIX, 2.
79, 9 - XLIV, 3.
79, 13 - III, 3.
83, 10=- IV, 11.
83, 11 - IV, 11.
85, 7 - XXXVII, 2.

88, 20 = III, 5.

89, 2 = V, 3.

90, 4 = LXXIV, 3.
90, 11-12 - XIII, 3.
94, 2 - XIV, 4.

94, 8 - LXXXVI, 4.
96, 2 = LVI, 3.

101, 4 - II, 5.

102, 21 - XIX, 5.

102, 23 = XIX, 9.

103, 4 = LVI, 4.
103, 16 = LVII, 5.

105, 2 = LXXV, 3; LXXXII,
5.

105, 32 = XVII, 6.

106, 16 = XXXVI, 3.
106, 25 - XXVIII, 2.
109, 1 - VII, 2.
109, 8 = LXX, 4.

113, 11 -XXVI, 3.

114, 7 = XXXI, 3.

117, 21-22 - LXVIII, 2.

118, 71 - X, 7.
129, 1 = XIX, 3.

140, 2 = XVI, 9; LXXIII, 3.
144, 17 = XXI, 3.
146, 10 - XXI, 3.
148, 9 = XXII, 1.
148, 12 - V, 3.

Proverbe

3, 12 - XIII, 5.

5, 3-4 - LXXIII, 4.

6, 6 - VII, 6; XVII, 7; XXI,

3.
6, 8 - XVII, 7; XXI, 3.
6, 30 - LXXV, 5.
(i, 34 - IV, 4.
i), i» - VI, 3.
f), 12 - 1 .XII, 1.

12, 29 - LXXIX, 5.
16, 6 - LXV, 6.

18, 21 - LI, 5.

19, 17 - XV, 9; LXVI, 5.

20, 6 - LII, 5.

23, 13 = LV, 2.

24, 17 = XL, 4.
24, 18 = XL, 4.

28, 1 = XXIV, 4.

Eclesiastul

1, 2 = LXXVI, 5.

2, 13 = LXXXIII, 3.

7, 3 = XL, 4.

Cintarea cintarilor

8, 6 - IV, 4.

Isaia

1, 1 - IV, 1.

1, 3 - XLIII, 3.

1, 10 = XI, 1.

1, 15 - LI, 5; LXVIII, 1.

1, 18 = LII, 3.

I, 26 = V, 2.

3, 15 - XVII, 3; LXXXIX, 3.
3, 23 = LXXXIX, 3.

5, 1 = XLIV, 3.

5, 2 = III, 3.

5, 4 = XII, 2; XLIV, 3;

LXVIII, 2.
5, 5 = XI, 3.

5, 19 - XI, 3.

6, 3 = XIX, 4.

6, 9 - XXXV, 1.

7, 13 = V, 2. 3.

8, 3 = V, 2.

9, 1-2 - XIV, 1.
9, 2 = XIV, 1.

9, 5-6 - VI, 4.

10, 23 = XI, 3.

II, 1 - IV, 3.

11, 10 = VII, 2; X, 3;
XXXVI, 3.

13, 9 = XLIII, 4.

13, 22 = LIX, 7.

14, 13 - XXV, 4.
16, 8 - XI, 3.

19, 1 = LVI, 3.

20, 3 = XVIII, 3.

29, 13 - XI, 7.
35, 3 - LXVII, 4.

35, 10 - XXXI, 3.

36, 12 - XXXVII, 5.

37, 35 - XXVI, 8.
40, 3 - X, 3.

40, 4-5 - X, 3.

42, 2 - LIII, 2.

43, 26 - XLI, 4.
45, 7 = XXII, 4.
49, 15 - XXII, 6.

51, 1-2 = XI, 2.

52, 14 - LXXXV, 1.

53, 2 = XXVII, 2.
53, 4 = XXVII, 1.

53, 7 = XXXVI, 3; LIV, 4.
53, 8 - II, 1; XXXVI, 3;

LXXXVI, 1.
53, 9 = XVI, 2.
53, 12 = XIX, 9; XXXVI, 8.
56, 7 = LXVII, 1.
58, 3 = XXX, 3.
58, 5-6 = LVI, 5.
58, 6 = LVI, 5.
58, 6-9 = LIV, 5.
58, 7 - XLV, 2; LVI, 5.
58, 9 = LIV, 5.
61, 1 = XIX, 9.

65, 25 = X, 3.

66, 2 - XV, 1; XLVII, 3;
LXV, 6.

Ieremia

1, 2 - IV, 1.

1, 18 = LIV, 2.

2, 10-11 = XVII, 7.
2, 12 - LXI, 3.

2, 32 - XLIII, 3.

3, 7 - LXXIV, 3.

4, 2 - XVII, 6.

5, 8 = XIII, 5.

7, 15 - XLIII, 2.

7, 16 = XLIII, 2.

8, 4 = XXVI, 5; LXVII, 4;

LXXXVI, 4.
8, 7 = XXI, 3.
11, 14- V, 4; LX, 2.
13, 7 - XXX, 4.
13, 12 = XXX, 4.
15, 19 - LXXVIII, 3.

17, 9 = XXIX, 2.

18, 7-10 = LXIV, 1.

22, 17 - LXXIII, 3.

23, 23 = LIV, 5.
31, 31 - I, 1.

31, 31-32 - XVI, 7.
31, 33 - I, 1.

35, 14-19 - XLIII, 3.

36, 23 - IX, 4.

1010

SKlNTUL IOAN OURA UK AUR

Iezechiel

2, 5 - LXVIH, 1; LXXVII, 3.
Cap. 4 - XXXVII, 4.
Cap. 5 - XLIII, 2.

5, 7 - LXXV, 5.

10, 2 - XI, 5.

12, 2 -XXXV, 1.

13, 10-LXVIII, 2.

14, 14 - V, 4.
14, 16 - V, 4.

Cap. 16 - XXXVII, 4; XLIII,

1.
16, 9 - XLIII, 4.
16, 14 - XLIII, 4.
16, 6 - XLIII, 4.
16, 20 - LXXV, 5.
16, 26 - XLIII, 4.
16, 49-= VI, 6; XIII, 1;LVII,

4.
16, 51 - XXXVII, 4.
16, 51-52 - LXXV, 5.
18, 23 = XLV, 2; LXXXVI,

4.
20, 12 - XXXIX, 3.
20, 20 = XXXIX, 3.

Daniel

2, 24 - V, 4.

3, 1 - IV, 10.
3, 17 - IV, 10.

3, 18 - IV, 10; XXIII, 7.

3, 23- XVI, 11.

3, 27 - III, 5.

3, 28-29 - XV, 8.

3, 29 - III, 5.

3, 31 - III, 5.

3, 39 - XV, 2.

4, 28-30 - XIII, 5.
7, 13 - LVI, 3.

9, 25-27 - IV, 2.
9, 27 - LXXV, 2.

Osea

4, 2 - LXVIII, 1; LXXIV, 2.

6, 3 - XXII, 6.
6, 4 - XXII, 6.

6, 6 - XXX, 2; XXXIX, 2;
XLI, 1;L, 4;LXXIX, 1.

11, 2 - VIII, 3.
9, 8 - XLIII, 3.

Amos

3, 6 - XXII, 4.

(i, (i - XLVI1I, 5; LXXIX, 4.

K, 11 - II, (i

!>, 7 - VIII, 4; XI, 1.

Miheia

1, 11 -LXXIX, 4.
3, 10 - LXVIII, 1.

5, 2 - VII, 1. 2. 4.

6, 3 - XXIX, 3; LXVIII, 2.

7, 5 - XXXV, 1.
7, 6 - XXXV, 1.

Ioil

2, 13 = XIX, 3.

3, 10 - XIX, 9.

Iona

1, 2 - VI, 3. 4; XVI, 6.
3, 5 - XVI, 6.

Naum

1, 15 - XXXII, 6.

Zaharia

5, 2 = XI, 3.

5, 7 - XXXVIII, 3.

9, 9 - XIX, 9; LXVI, 2.
12, 10 = LXXVI, 3.

Maleahi

2, 13 - LXXXV, 3.

3, 1 - XIX, 9.

3, 2 - XIX, 9.

4, 2 - XIX, 9; XX, 5;

XXVIII, 5.
4, 5 - XXXVII, 3.
4, 5-6 = LVII, 1.
4, 6 = XXXVII, 3.

Baruh

3, 36 - XIX, 9.
3, 38 - II, 2.

Intelepciunea lui Solomon

3, 1 = XXVIII, 3.

6, 6 - XXVI, 6.
9, 8 - XVII, 2.
16, 29 - XXV, 4.

Intelepciunea lui Isus, fiul
lui Sirah

1, 21 - LXXXVII, 4.

2, 2 - X, 7.

4, 8 - XXXV, 4; LI, 5.

5, 8 - LXVIII, 5.
9, 20 - LI, 5.

12, 17 - IX, 6.

18, 16 - XXXV, 5; LI, 5.

18, 30 - LXXI1I, 4.

20, 3 - LXXXIII, 3.
28, 3 - LXXIX, 5.
30, 7 - LV, 2.
30, 20 - LXXXIII, 3.
32, 11 -XLVII, 3.
34, 22 - LII, 5.

I Macabei

6, 17-7, 4 = LXXVI, 1.

Matei

1 = II, 1; III, 1.

2 - III, 1. 2.
1, 3 - III, 2.
1, 5 = III, 4.
1, 16 - IV, 2.
1, 17 - IV, 1.
1, 18 = IV, 2. 3.
1, 19 - II, 4; IV, 3. 5.
1, 20 - IV, 3. 4. 5. 6; V, 2;

VIII, 2.
1, 21 - IV, 6. 7; VII, 2.
1, 22 -V, 2; XVI, 2; XXV, 3.
1, 22-23 - V, 1.
1, 23 = V, 2.
1, 24 - V, 3.

1, 25 - V, 3.

2, 1 - VI, 4.
2, 1-2 -VI, 1.

2, 2 = VI, 4; VII, 2.

2, 3 = VI, 4.

2, 4-5 - VII, 1.

2, 6 - VII, 2.

2, 7 = VII, 2.

2, 8 - VII, 3.

2, 9 = VI, 2; VII, 3.

2, 11 -IV, 3; VIII, 1.

2, 12 - VIII, 1.

2, 13 = VIII, 1. 2. 3; IX, 3.

2, 15 - VIII, 2. 4.

2, 16 = VII, 3; IX, 1.

2, 16-18 - XLVIII, 2.

2, 17-18 = IX, 3.

2, 19-20 = IX, 3.

2, 22 - IX, 4.

2, 23 - IX, 4.

3, 1 - XXXVII, 2; LXXVI, 2.
3, 1-2 - X, 1.

3, 3 - X, 3; XLIV, 3.

3, 4 - X, 3.

3, 4-9 - XLIV, 3-

3, 5-6 - X, 5.

3, 7 -XI, 1; XXIV, 4; XLIV,

2.
3, 8 - X, 3. 6; XI, 2.

INIIICK NCRIHTURISTIC

1011

3, 9 - XI, 2. 3; XXVI, 4;

XLIV, 2.
3, 10 - XI, 3. fi; XXIII, 7;

LVI, 4.
3, 1 1 - III, 5; XI, 4. 6; XXX

VII, 2.
3, 12 - XXXII, 3.
3, 13 - XII, 1.
3, 13-17- VII, 1.
3, 14 - XII, 1; XXXVI, 1.
3, 15 - X, 1; XII, 1; XVI, 2;

LIV, 4.
3, 15-16 - XII, 1.
3, 16 - XII, 2; XXXVI, 1.

3, 17 - XII, 2; XIII, 1. 2;

XXXVI, 1; LVI, 4.

4, 1 - XIII, 1.

4, 2 - XIII, 2; XLVI, 4.

4, 3 - XIII, 2.

4, 4 - XIII, 2; XXI, 2.

4, 6 - XIII, 3.

4, 7 - XIII, 3.

4, 8-10 - XIII, 3.

4, 1 1 - XIII, 4.

4, 12 - XIV, 1.

4, 13 - XIV, 1.

4, 15-16 - XIV, 1.

4, 16 - XIV, 1.

4, 17 - XIV, 1.

4, 18 - XIV, 2; XXXII, 3.

4, 18-20 - XIV, 2.

4, 18-22 - XXX, 1.

4, 19 - LXIV, 1.

4, 21 - XIV, 2; XXXII, 3.

4, 23-24 - XXV, 1.

4, 24 - XIV, 3.

5, 1-3 - XV, 1.

5, 3 - XVI, 3; XVIII, 6;

XLVII, 3; LXII, 3.
5, 4 -VI, 5. 6; XV, 2. 3; XVI,

3; XVIII, 6; XL, 4.
5, 5 - XV, 3; XVI, 3.
5, 6 - XV, 3. 4; XVI, 3; XIX,

3.
5, 7 - XV, 4; XVI, 3; XVIII,

6' XX 2
5, 8 - XV,'4; XVI, 3; XVIII,

6; XLVII, 3.
5, 9 - XV, 4; XVI, 3; XVIII,

6.
5, 10 - XV, 4; XVIII, 6.
5, 10-12 - XVI, 3.
5, 1 1 - XVI, 3; XXXIII, 7.
5, 11-12 - XV, 4.
5, 12 - XV, 5; XVIII, 5. 6.
5, 13- IV, 7; XII, . r >; XV, 6.

7, XVIII, 3. (i.

5, 14 -IV, 7; XII, 5; XV, 7.

5, 14-15 - XV, 7.

5, 15 - XLIII, 5.

5, 15-16 - XV, 7.

5, 16 - XIX, 4; XLVI, 3.

5, 17 - XVI, 1. 2. 3.

5, 18 - XVI, 3.

5, 19 - XVI, 3. 4; XVIII, 6.

5, 20 - XVI, 3. 4; XVII, 7;

XXI, 4; LVI, 2; LXIV, 4.
5, 21 = XVI, 1. 5; XXII, 2.
5, 22 - XV, 3; XVI, 1. 3. 4,

5. 7; XVIII, 1; XXV, 1;

XXXV, 3; XLI, 4; LXI,
2; LXIV, 4; LXXXVI, 4.

5, 22-23 = XVII, 5.

5, 23 - XVIII, 5; LX, 1.

5, 23-24 = XVI, 9; LXXIX,

4.
5, 24 - XVI, 3.
5, 25 - XV, 3; XVI, 3. 10;

XX, 2. 4.
5, 27 = XXII, 2.
5, 27-28 - XVII, 1.
5, 28 -VII, 7; XVI, 3; XVII,

5; XVIII, 6; XXV, 1;

XXXVI, 3; LI, 4; LXI, 2;
LXXXVI, 4.

5, 29 = XVII, 3. 5; LIX, 6.

5, 29-30 - LIX, 4.

5, 30 - XVII, 3.

5, 31-32 -XVII, 3; LXII, 1.

5, 32 - XVII, 5; XVIII, 6;

XXV, 1.
5, 33-34 - XVII, 4.
5, 34 - XVIII, 4; XXII, 2;

XXV, 1.
5, 34-35 - XVII, 5.
5, 34-37 - XLI, 4.
5, 35 - XVIII, 4; XXII, 2.
5, 36 - XVIII, 5.
5, 37 - XVII, 5; XVIII, 6.
5, 38-40 - XVIII, 1.
5, 39 - XVI, 3. 7; XXV, 1;

XXXIX, 4; LX, 1.
5, 40 - XVI, 3; XX, 2.
5, 41 = XVIII, 3.
5, 42 - XVIII, 3; XXXV, 4.
5, 43-45 - XVIII, 3.
5, 44 - XVIII, 6; XXV, 1;

LX 2
5, 45 - XVI, 6; XVIII, 6;

XIX, 1. 7; XXII, 2; LXI,

5.
5, 46 - XVIII, 5. 6; XL, 4;

I.X, 2.
.1, 17 - XVIII, (»; XXII, 2.

5,

48-

- XVIII, 6.

6,

1 -

XIX, 1; XX, 1.

6,

1-4

- LXXI, 3; LXXX, 1.

6,

2 -

XIX, 1.

6,

3-
3.

XIX, 2; XX, 1; LXXI,

6,

4 -

XIX, 2; XXII, 3.

6,

5-6

= XIX, 2.

6,

6 =

XIX, 3; XX, 1.

6,

7 -

XIX, 3.

6,

8-

XIX, 3.

6,

9 -

' XIX, 4.

6,

10 =

= XIX, 4. 5.

6,

11 =
5.

- XIX, 5; XXII, 3; LV,

6,

12 ■

= XIX, 5; LX, 1.

6,

13 ■

= XIX, 6; XXII, 2.

6,

14-
6.

- XVI, 9; XIX, 6; LIX,

6,

14-

15 - XIX, 7.

6,

16 ■

-XX, 1.

6,

17 •

- XXX, 3.

6,

19

- XVI, 3; XX, 2;

LXXIV, 5.

6,

19-

20 - XX, 2.

6,

20'

- XXI, 1.

6,

21 ■

- XX, 3.

6,

22'

- XX, 3.

6,

22-

23 - XX, 3.

6,

24

- XVI, 3; XXI, 1;

XXVIII, 4; XLI, 4; LIX,

6;

LXXIV, 5.

6,

25'

- XXI, 2.

6,

26

- XXI, 2. 3; XXII, 1;

XXXII, 4; LXXIV, 5.

6,

27

- XXI, 2. 3.

6,

28-

30 - XXII, 1.

6,

31-

32 - XXII, 2.

6,

32

- XXII, 2. 3.

6,

33

- XV, 3; XXII, 3;

XXVI, 4; LV, 6;

LXVIII, 3. 5.

6,

34

- XXII, 3; XXXII, 4.

7,

1 -

■ XXIII, 1.

7,

2 =

■ XXIII, 1.

7,

3 =

■ XXIII, 1. 2.

7,

5-

■ XXIII, 2.

7,

6-

- I, 7; XXIII, 3; XXX-

VIII, 1.

7,

7 -

■ XXIII, 3.

7,

9-

- XXIII, 4.

7,

11

- XXIII, 4; I.XIII, 1.

7,

12-

-1,5; XVI, 3; XXIII, 5.

7,

13

- XVI, 3; XLVII, 2

7,

13

II - XXIII. .'.

1012

SKlNTUL lOAN GURA DE AUR

7, 14 - XVI, 3; XXIII, 6;

XXVI, 6; XXXVIII, 2;
XXXIX, 4; XLIII, 5.

7, 15 - XXIII, 6. 8,

7, 16 - XXIII, 6; XLVI, 3. 8,
7, 16-18 - XXIII, 7.

7, 19 - XXIII, 7. 8,

7, 20 - XXIII, 7. 8,

7, 21 - XXIV, 1. 8,

7, 21-23 - XXV, 1. 8,

7, 22 - XXIV, 1; LXXVIII, 8,

4. 8,
7, 22-23 - XXXII, 8; LXIV,

4. 8,

7, 23 - XXIV, 1; LXXVIII, 8,

2-4. 8,

7, 24 - XXIV, 2. 8,

7, 25 - XXIV, 2. 8,

7, 26 - XXIV, 3. 8,

7, 27 = XXIV, 4. 8,

7, 28 - XXV, 1. 9,

7, 28-29 - XVII, 1 ; XXVI, 1. 9,

7, 29 - XXV, 1.

8, 1 - XXV, 1. 9,
8, 1-2 - XXV, 1. 9,
8, 2 - XXVI, 1; LVII, 3. 9,
8, 2-16 - XXV, 1. 9,
8, 3 - XXV, 1. 2; XXVI, 1-4; 9,

XXIX, 1; LVII, 3.

8, 4 - XXV, 2; XXVI, 3; 9,

XXIX, 2. 9,

8, 5-6 - XXVII, 1. 9,
8, 5-7 - XXVI, 1.
8, 5-8 - XXVI, 2.

8, 5-13 - LXVI, 1. 9,

8, 7 - LII, 2. 9,

8, 8 - III, 5; XXVI, 1. 2; 9,

XXVII, 1; XXIX, 1; LII, 9,
2.

8, 9 - XXVI, 1. 4. 9,

8, 10 - XXVI, 1. 2; XXIX, 1. 9.

8, 1 1 - XVI, 4; XXVI, 2. 4; 9 ,

XXXI, 3. 9,

8, 11-12 - XXVI, 2; LXIV, 9.

2. 9,

8, 12 - XII, 4; XXVI, 4; XL, 9,

3.

H, 13 - XXVI, 2. 4; XXXII, 9,

1. 9,

H, 14 - XXVII, 1. 9,

8, 15 - XXIX, 2. 9,

8, 16-17 - XXVII, 1. 9,

8, 18 - XXVII, 2. 9,

K, 19 - XXVU, 2. 9,

8, 20 - IV, 3; XXII, 4; 9,

XXVU, 2, XXXVU, 3; 9,

XLVI, 3; LXIII, 4;
LXIV, 5; LXXX, 2. 3;
XC, 4.

21 - XXVII, 3.

21-22 -XIV, 2;XLIV, 1;
LXVIII, 5.

22 = XXVII, 3; LXX, 3.
23-24 = XXVIII, 1.
23—27 = L 1.

24-27 -XVI, 2; XXVII, 1.
25 - XXVIII, 1.
26 -XXVIII, 1.2; XXIX,
1; XXXII, 1; LVIII, 2.

27 - XXVIII, 1; L, 2.

28 - LVII, 3.
28-32 - LXVII, 1.

29 - XXVIII, 2; XXIX, 1.
30-32 - XIX, 6.

32 - XXIX, 1. 2.
34 = XXVIII, 3.
1-2 - XXIX, 1.

2 = XXXI, 2; XXXII, 1;
XXXIX, 1.

2-8 - XXX, 1.

3 - LXII, 1.

4 - XXIX, 3; XXXVII, 1.
4-5 - XXIX, 2.

6 - XXIX, 1. 2; XXIX, 2;
LXXVIII, 3.

7 - IV, 3.

8 = XXIX, 3.

9 - XXX, 1; XXXII, 3;
XLVII, 3; LXVII, 4;
LXXIV, 5; LXXXIII, 4.

9-10 - XXVII, 1.

11 -XXX, 2.

12 = XXX, 2.

13 = XXX, 2. 3; L, 4;
LXXX, 1.

14 = XXX, 3; XXXVI, 1.

15 - XXX, 3. 4; XLIII, 2.

16 - XXX, 4.

17 = XXX, 4.

18 - XXXI, 1; LII, 1.
20-21 - XXXI, 1.
20-22 -LXVI, 1;LXXX,

1.
22 - XXXI, 2.
23-24 - XXXI, 2.
25 - XXXI, 3; XXXII, 1.
27-30 - XXXII, 1.
28 - XIV, 3.

30 - XXXII, 1.
30-31 - XXXII, 1.

32 - XXXII, 1.

33 - XXXII, 1. 2.

9, 34 - XVII, 1; XXXII, 2.
9, 35 - XXXII, 2.

9, 36-38 - XXXII, 2.

10, 1 - XXXII, 3.
10, 2 - XXXII, 3.
10, 3 - XXXII, 3.
10, 4 - XXXII, 3.

10, 5 -XXXII, 3; LII, 1;LV,

2.
10, 5-6 - XXXII, 3.
10, 6 - LXIX, 1.
10, 7 - XXXII, 4.
10, 8 - XXXII, 4; XXXIII, 4;

XXXV, 3; LVII, 3.
10, 9 - XXII, 4; XLVI, 4.
10, 9-10 - XXXII, 4;

XXXIII, 4; XXXV, 3;

LXIII, 2; LXXX, 3.
10, 10 - XXII, 4; XXXII, 4;

XXXIII, 4. 9; XXXIV,

1; XXXV, 3; XLIX, 5.
10, 11 - XXXII, 5; XXXIII,

1-4.
10, 12 - XXXV, 1.
10, 12-13 - XXXII, 5;

XXXIII, 4; XXXV, 3.
10, 13 = XXXIII, 4.

10, 14 - XXXVII, 5.

10, 14-15 - XXXII, 5;

XXXV, 2. 3.
10, 15 = XXXIII, 3. 4.
10, 16 -XXXIII, 1.4; LV, 2.
10, 17-18 - XXXIII, 2. 4.
10, 17-22 -IX, 3; XXXII, 4.
10, 18 - LV, 2.
10, 19 = XXXII, 4; XXXIV,

1.
10, 19-20 = XXXIII, 4.
10, 20 = XXXIII, 3.
10, 21 - XXXIII, 3.
10, 22 - XXXIII, 3. 4;

XXXIV, 1; XLVI, 1.
10, 23 - IV, 3; XXXIV, 1.
10, 24-26 = XXXIV, 1.

10, 25 = XXXIII, 7; LXI, 5.

10, 26 = XXXIV, 1.

10, 27 = XXIII, 3; XXXIV,

2.
10, 28 = XXXIV, 1. 2.
10, 29 - IX, 3.
10, 29-30 - XXXIV, 2.
10, 30 = XXVIII, 3.
10, 31 - XXXIV, 2.
10, 32-33 - XXXIV, 3.
10, 33 - VI, 6.
10, 34 - XXXV, 1.
10, 35 - XXXV, 1.

INUlCKNURIFTItKINTU:

1013

10, 3(i- XXXV, 1; LIX, 1.
10, 37 - XLVIII, 3.
10, 37-38 - XXXV, 1.
10, 38 -XXXVIII, 3; LV, 2.
10, 39 - XXXV, 2;

XXXVIII, 3; LVI, 1;

LXIV, 2.

40 - XXXV, 2, 3.

41 - XXXV, 2.

42 - III, 4; XXXV, 2.
1 - XXXVI, 1.
2-3 - XXXVI, 1.
2-19 - XXX, 3.
3 - XLIX, 1.
4-5 - XXXVI, 2.

6 - XXXVI, 2.
7-9 - XXXVII, 1.
10 - XXXVII, 2.

11 - XXXVII, 2;

XXXVIII, 1; XLVIII, 4.
,12 -XXIII, 6; XXXVIII,

1. 3; LXIX, 4.

13 - XXXVII, 3.
. 13-14 - XXXVIII, 1.
,14-XXXVII,3;LVII, 1.

15 - XXXVII, 3.
16-17 - XXXVII, 3;

XXXVIII, 1.

16-19 - XXXVII, 3.

18 - XXXVII, 4.
18-19 - XIV, 1.

19 - XXX, 2; XXXI, 1;

XXXVII, 2. 4.
20-21 - XXXVII, 4.
21-22 - LXXV, 5.

21-24 = XXXVII, 4;

XXXVIII, 1.
23 - XLVIII, 1.
25-26 = XXXVIII, 1.

,27 = XXXVIII,2;LIV,2.
28 - XXXVIII, 2;
LXIX, 1.

29 - III, 5; XLVI, 4;
LXIV, 5.

, 29-30 - XXXVIII, 3.

30 - XXIII, 5.
1 - XXXIX, 1; LXII, 1.
1-7 - LXII, 2.

12, 1-13 - XVI, 2.

12, 2 - XXIII, 1; XXX, 2;

XXXIX, 1.

12, 2-13 - LXII, 1.

12, 3-4 - XXXIX, 1;XL, 1.

12, 4- XL, 1.

5 - XXXIX, 2.
12, (i - XXXIX, 2.

7 - XXXIX, 2.

12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12

12
12
12
12
12
12
12
12
12 :

12
12
12
12

12
12
12

12
12

12,
12,
12,
12,
12,
12,
12,
13,
13,
13,
13,
13,
13,
13,

8 - XXXIX, 3.
9-10 - XL, 1.

10 - XL, 1.
10-12 - LXII, 2.
10-13 - XXXIX, 1.

11 -XVI, 1;XL, 1.
11-12 -XL, 1.

12 - LXII, 2.

13 - XL, 1.

14 - XL, 1.

15 = XL, 2.
15-16 - XL, 2.
17-21 - XL, 2.
22 - XL, 2.
23-24 = XL, 3.

24 = XLI, 1; XLV, 1.
25-26 - XLI, 1.

26 = XLI, 1.

27 = XLI, 2; LXIV, 2;
LXXIX, 2.

28 = XLI, 2.

29 - XLI, 2.

30 = XLI, 3.

31 - XLI, 3.
31-32 - XLI, 3.

33 - XLII, 1.

34 - XLII, 1.

35 = XLII, 1.

36 - XLII, 2; LXXXVI,
4.

37 - XLII, 2; LI, 5.

38 - XIII, 3.
38-39 = XLIII, 1.

39 - LIII, 2; LXV, 1;
LXXXVIII, 1.

39-40 = LXXXIX, 1.

40 = XLIII, 1.

41 = VI, 3; XLIII, 2;
LXIV, 2; LXXIX, 2.
41-42 - XXXVII, 4.

42 = VI, 3; XXXVII, 2;
XLIII, 3; LXIV, 2;
LXXIX, 2.

43-45 - XLIII, 2. 3.

46 - IV, 3.
46-48 = XLIV, 1.
46-50 - XLV, 1.

47 - XXVII, 3.

48 - XXVII, 3.
50 - XLIV, 2.

1 - XLIV, 2.

2 - XLIV, 2.

3 - XLIV, 2.
7 - XX, 4.
10-11 - XLV, 1.

11 - XLV1I, I; LXII, 4.

12 - XLV, I.

13, 13 - XXIII, 3; XLV, 1.

13, 14 - XLV, 1.

13, 15 - XLV, 1.

13, 16 - XLV, 2.

13, 17 - XLV, 2.

13, 18 - XLV, 2.

13, 19 - XLIV, 3.

13, 20-21 - XLIV, 3.

13, 22 = XX, 4; XLIV, 4.

13, 24-30 - XLVI, 1.

13, 30 - XXIX, 3; XLVI, 2.

13, 31 = XLVI, 2.

13, 32 = XLVI, 2.

13, 33 = XLVI, 2.

13, 34-35 = XLVII, 1.

13, 36 - XLVII, 1.

13, 37-43 - XLVII, 1.

13, 42 - LVI, 4.

13, 43 - LVI, 4.

13, 44-46 = XLVII, 2.

13, 47-48 - XLIV, 3; XLVII,

2.
13, 48 - LVI, 4.
13, 50 = XLVII, 2; LVI, 4.
13, 51 - XLVII, 2.
13, 52 = XLVII, 2.
13, 53 = XLVIII, 1.
13, 54 - XLVIII, 1.
13, 55 - V, 3; XXXVII, 2;

XLVIII, 1.
13, 55-56 = XLIV, 1.
13, 57-58 = XLVIII, 1.

13, 58 - XLVIII, 1.

14, 1 - XLVIII, 2.
14, 1-2 - LIV, 1.
14, 1-12 - VI, 4.
14, 2 = XLVIII, 2.
14, 3-5 - XLVIII, 2.
14, 4 - XXIV, 4.
14, 6 = XLVIII, 2.
14, 6-8 - XLVIII, 2.
14, 9 - XLVIII, 2.
14, 13 - XLIX, 1.
14, 14 - XLIX, 1.

14, 15 - XLV, 1; XLIX, 1;

LIII, 1.
14, 15-21 = XVI, 2.
14, 16 - XLIX, 1; LIII, 1.
14, 17 - XLIX, 1.
14, 18 - XLIX, 1.
14, 19 - XVI, 1.
14, 19-21 - XLIX, 1.
14, 20 - XLIX, 1.
14, 22 - XLIX, 3.
14, 23-24 - L, 1.
14, 25 - L, I.
II, 26 - I., I

1014

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

14, 27 - L, 1.

14, 28 - L, 1.

I 1, 29 - LVI, 2.

II, 29-31 - L, 1.

14, 32 - L, 2.

14, 33 - L, 2; LIV, 1.

14, 34-36 - L, 2.

15, 1-2 - LI, 1.

15, 1-20 - LXXIII, 1.

15, 2 - XXIII, 1.

15, 2-20 -LVIII, 2;LXII, 1.

2.
15, 2-3 - XXV, 2.
15, 3-6 - LI, 1.
15, 8-9 - LI, 2.
15, 10 - LI, 3.
15, 11 - LI, 3; LXII, 2.
15, 12 - XLV, 1; LI, 3.
15, 13 - LI, 3.
15, 14 - LI, 3.
15, 15 - LI, 3; LXII, 2.
15, 16 - XXVIII, 1; LI, 4.
15, 16-17 - LIII, 3.
15, 17-20 - LI, 4.
15, 20 - LI, 3.
15, 21-22 - LII, 1.
15, 21-28 = V, 4;LXXX, 1.
15, 22 - VI, 3.
15, 22-28 -XXII, 5; XXVI,

I; LXVI, 1.
15, 23 - LII, 1.
15, 24 - LII, 1.
15, 25 - LII, 2.
15,26-XXII,5;LII,2;LIII,

2.
15, 27 - XXII, 6; LII, 2.
15, 28 - XXVI, 2; LII, 2;

LIII, 2.
15, 28-29 - LVIII, 2.
15, 29-31 - LII, 3.
15, 32 - LIII, 1.
15, 33 - LIII, 1. 3.
15, 34 - LIII, 1.
15, 35-36 - LIII, 2.
15, 37-38 - LIII, 2.
15, 39 - LXXXVIII, 1.

15, 39-16, 4 - LIII, 2.

16, 5 - LIII, 3.

16, 5-7 - XLIX, I.
16, 6 - LIII, 3.
16, 6-12 - LVII, 3.
Hi, 7 - LIII, 3.
16, 8 9 - LIII, 1.
16, 8 10 - LIII, 3.
16, 9 - XXX, 2.
16, II - LIII, 3.
I<>, 12 - LIII, 3.

16, 13 - LIV, 1.

16, 14 - LIV, 1; LVI, 1;

LVII, 2.
16, 15 - LIV, 1.
16, 16 - LIV, 1; LVII, 2

LVIII, 1.
16, 16-17 - LVI, 1

LXXVIII, 3.
16, 17 - LIV, 1. 2; LVII, 3

LVIII, 2.
16, 17-19 - LXIV, 1.
16, 18 = LIV, 2.
16, 19 - LIV, 2; LVIII, 2;

LXV, 3.
16, 20 = LIV, 3.
16, 21 - LIV, 3; LVII, 2.
16, 22 = LIV, 3; LV, 1;LVI,

2; LXV, 1; LXXXII, 3.
16, 22-23 = LXXVIII, 3.
16, 23 - LIV, 3. 4; LV, 1;

LVII, 3; LVIII, 1.
16, 24 = LV, 1; LVI, 2;

LXIII, 2.
16, 25 = LVI, 1.
16, 25-26 - LV, 2.
16, 26 - LIX, 7.
16, 27 = LV, 4; LVI, 1.

16, 28 - LVI, 1.

17, 1 - LVI, 1.
17, 1-3 - LVI, 1.

17, 1-8 - LXXXIII, 1.

17, 2-3 - LVIII, 2.

17, 4 = LVI, 2. 3.

17, 5 - LVI, 3; LVIII, 1. 3.

17, 6 - LVIII, 3.

17, 6-8 - LVI, 3.

17, 9 = XXVII, 1; LVI, 4.

17, 10 = LVII, 1.

17, 11 -LVII, 1.

17, 12 = LVII, 2. 3.

17, 12-13 - LVII, 1.

17, 14-16 = LVII, 2.

17, 14-18 = LVII, 2.

17, 17 = LVII, 2. 3.

17, 19 = LVII, 3.

17, 20 - LVII, 2. 3.

17, 21 = LVII, 4.

17, 22-23 = LVII, 2; LVIII,

1.
17, 24 - LVIII, 1.
17, 24-27 - LXX, 1;

LXXXVI, 1.
17, 25-26 - LVIII, 1.

17, 27 - LI, 3; LVIII, 1;
LXV, 3.

18, 1 - LVIII, 2; LXV, 3. 4.
18, 2-3 - LIX, 4; LXII, 4.

18, 2-4 - LXV, 4.

18, 2-6 - LXXII, 3.

18, 3 - LXV, 1.

18, 4 - LXI, 2.

18, 5 = LIX, 4.

18, 6 = LIX, 4.

18, 7 = LIX, 1. 4. 5.

18, 8-9 - LIX, 4.

18, 10 - LIX, 4. 5.

18, 11 -LIX, 4. 5.

18, 12-14 - LIX, 4.

18, 14 = LIX, 5.

18, 15 - LX, 1.

18, 15-17 = XXIII, 1.

18, 16 - LX, 1.

18, 17 - XXIII, 1; LX, 1. 2;

LXI, 1.
18, 18 - LX, 2.
18, 19-20 - LX, 2.
18, 21-22 - LXI, 1.
18, 22 - LX, 1.
18, 23-25 - LXI, 1.
18, 23-34 - V, 4; XV, 11;

LVI, 1; LXI, 1.
18, 24-25 - LXI, 3.
18, 26-27 -LXI, 3.
18, 28 - LXI, 4.
18, 29 - LXI, 4.
18, 30-31 - LXI, 4.
18, 32 - XXIII, 2.
18, 32-33 - LXI, 4.

18, 34 = LVI, 4; LXI, 4.

19, 1 - LXII, 1.
19, 2 - LXII, 1.
19, 3 - LXII, 1.
19, 4 - XVI, 2.
19, 4-6 = LXII, 1.
19, 7 - LXII, 2.

19, 8 - XVII, 4; LXII, 2.

19, 9 - LXII, 2.

19, 10 - XXIII, 3; LXII, 2.

19, 11 -LXII, 3.

19, 12 - LXII, 3; LXV, 1;

LXXVIII, 1.
19, 13-15 - LXII, 4.
19, 16 - XXVII, 3; LXIII, 1.
19, 17 - XXVII, 3; LXIII, 1.
19, 17-18 = LXIII, 1.
19, 20 - LXIII, 1.
19, 21 - LXIII, 1; LXIV, 1;

LXV, 1; LXXXV, 4.
19, 22 - LXIII, 2.
19, 23 - LXIII, 2; LXXVII,

2.
19, 24 - LXIII, 2.
19, 25 - XXIII, 3.
19, 26 - LXIII, 2.

INDICK NC'RII'TtlRI.STIC

1015

19. 27 - XLVI, 4; LXIII, 3;

LXIV, 1;XC, 4.
19, 28 - XXVI, 4; XLVI, 4;

XLVII, 3; LXIII, 3;

LXIV, 1; LXV, 2.
19, 29 - XV, 3; XLVI, 4;

LXIII, 3; LXIV, 1; LXV,

1; LXXIV, 5; XC, 4.

19, 30 - XXVI, 4; LXIV, 2.
3; LXVII, 3; LXIX, 2.

20, 1-16 - LXIV, 2.
20, 9 - III, 5.

20, 16 - LXIV, 3; LXVII, 3.

20, 17-19 - LXV, 1.

20, 20-21 - LXV, 2.

20, 20-24 - L, 2.

20, 22 - LVI, 1; LXV, 2.

20, 23 - LIV, 2; LXV, 2.

20, 24 - LXV, 3; LXVI, 1.

20, 25 - LXV, 4.

20, 25-27 - LXV, 4.

20, 26 - LXIV, 5.

20, 28 - LXIV, 5; LXV, 4;

LXXVI, 5.
20, 29-30 - LXVI, 1.

20, 32-33 - LXVI, 1.

21, 1-5 - LXVI, 1.
21, 2-3 = LXXXI, 1.
21, 4 - XVI, 2.

21, 10-11 -LXVI, 3.

21, 12-13 - LXVII, 1.

21, 14 = LXVII, l.

21, 15 = XVI, 2; LXVII, 1.

21, 16 - LXVII, 1.

21, 18 - LXVII, 1.

21, 19 = LXVII, 1.

21, 21 - LXVII, 2.

21, 22 - LXVII, 2.

21, 23 = LXVII, 2; LXX, 1.

21, 25 - LXVII, 2.

21, 25-26 = XI, 1.

21, 26 - LXVII, 2.

21, 27 - LXVII, 2.

21, 28-30 - LXVIII, 1.

21, 28-31 - LXVII, 2.

21, 31- X, 3; LX, 2; LXVII,

3; LXIX, 2.
21,32-LXVII,3;LXXV,5.
21, 33-34 - LXXIV, 1.
21, 33-41 -LXVII, 2; LXX-

VIII, 2.
21, 33-42 - LXVIII, 1.
21, 37 - LXXVII, 3.
21, 38-39- LXIX, I.
21, 41 - l.XXIV, 2.
21, 43 - LXIX, I.
21, 44 - LXVIII, ').

21,
21,
22,
22,
22,
22,

22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,
22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

22,

23,

23,

23,

23,
23,
23,
23,
23,
23,
23,
23,
23,
23,
23.

r.\

45-46 - LXVIII, 2.
46 - LXX, 1.
1-14 - LXIX, 1.
2-14 - LXXIV, 1.
8-13 - LVI, 1.

11-13 - LII,
LXXVIII, 3.
13 - LVI, 4.

15 - LXX, 1.

16 - XXX, 3.
16-17 - LXX, l.
16-21 - LXXVI, 1.

18 - LXII, 1; LXX, i.

19 - LXX, 2.

20 - LXX, 2.

21 = LXX, 2.

22 - LXX, 2.

23 - LXX, 2.
24-28 - LXX, 2.

28 - LXX, 2.

29 = LXX, 2.

30 - LXX, 3.
31-32 - LXX, 3.
33 - LXX, 3.
34-36 - LXXI, 1.
35-39 - LXIII, 1.
37-39 - LXXI, 1.

39 = I, 5.

40 = LXXI, 1.
41-45 - LXXXIV, 3.
42 -LXXI, 1;LXXII,3.
43 = LXXI, 2.

43 - LXXI, 2.
43-44 - XXVI, 8.
43-45 - LXXI, 2.

44 - LXXI, 2.
46 = LXXI, 2.
1-3 - LXXII, 1.
3-LXXII, 1; LXXIII, 1.
4 -XXIII, 1; LXXII, 1;
LXXIII, 1.
5 - LXXII, 2.
6-7 - LXXII, 2.

8 - LXXII, 3.

9 - L, 3; LXXII, 3.
10 -LXIII, 1; LXXII, 3.
11-12 -LXXII, 3.
13 -XXIII, 2; LXXIII, 1.
14 -XXIII, 2; LXXIII, 1.
15 -XXIII, 2; LXXIII, 1.
16 - XVII, 5.

23 -XXIII, 1.2; LXXIII,
1; 1.XXX, 1,
24 -XXIII, I; LXXIII, 2

23, 25 -XXIII, 2; LXXXI, 4.
23, 25-26 - LXXIII, 1.

23, 27 -XXIII, 2; LXXIII, 2.
23, 29 - XXIII, 2.
23, 29-30 - LXXIV, 1.
3; 23, 31 - LXXIV, 1.

23, 32 -LXVIII, 1; LXXIV,

23, 33 = LXXIV, 1.

23, 34 - XLVII, 2; LXXIV,

23, 34-36 - LXXIV, 1.

23, 35 - LXXV, 5.

23, 37 = VI, 6; LXXIV, 3;

LXXV, 5.
23, 38 - LXXIV, 3; LXXV,

1; LXXXVIII, 1.

23, 39 - LXXIV, 3; LXXV,
1; LXXVI, 3.

24, 1-2 - LXXV, 1.
24, 1-44 - X, 1.
24, 3 - LXXV, 1.
24, 4-6 - LXXV, 1.
24, 6 - LXXVII, 1.
24, 7 - LXXV, 2.
24, 8 - LXXV, 2.
24, 9 - LXXV, 2.
24, 9-13 - LXXV, 2.
24, 12 - XVI, 8.
24, 14 - X, 5; XXV, 3;

LXXV, 2; LXXVII, 1.
24, 15 = LXXV, 2; LXXVI,

1.
24, 16-18 = LXXVI, 1.
24, 19 - LXXVI, 1.
24, 20-21 - LXXVI, 1.
24, 21 - XLIII, 3.
24, 22 = LXXVI, 1.
24, 23-28 - LXXVI, 2.
24, 29 = LIII, 2; LXXVI, 3;

LXXVII, 1. 2.
24, 30 - LXXVI, 3.
24, 31 - LXXVI, 3.
24, 32-33 - LXXVII, 1.
24, 34 - LXXVII, 1.
24, 35 = LIV, 2; LXXVII, 2.
24, 36 - LXXVII, 1.
24, 37-38 - LXXVII, 2.
24, 37-39 - LXXVII, 1.
24, 40-42 - LXXVII, 2.
24, 42 - LXVII, 4.
24, 43-44 - LXXVII, 2.
24, 45 47 - LXXVII, 3
24, 45 51 - I .XX VIII, I

lOlfi

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

24, 48-51 - LXXVII, 4;
LXXXI, 4.

•24, 51 - LVI, 4; LXXXI, 4.

25, 1-12 - LII, 3; LXIV, 4;
LXXVII, 5.

25, 1-13 - IX, 6; XX,

6;XLVH, 3; L, 4;LXX-

XII, 5.
25, 1-30 - LXXVIII, 1.
25, 8-12 - LXXXI, 4.
25, 12-XXIII,8;LXVIII,3;

LXXVI, 4.
25, 21 = LVI, 4.
25, 24-30 - LXXVII, 5;

LXXXI, 4.
25, 26 - XLII, 4; LVI, 4.
25, 26-30 = LXXVI, 4.
25, 30 - XLII, 4.
25, 31-46 - LXXIX, 1.
25, 32 = XL VII, 2.
25, 34 - LXXXIX, 3.
25, 34-35 - LVI, 4.
25, 35 - IV, 12; LXXXV, 4.
25, 40 = LXXXVIII, 3.
25, 41 - XXIII, 8; XLV, 3;

LVI, 4; LXXXI, 4.
25, 41-42 = LXIV, 4.
25, 41-46 = LXXVII, 5.
25, 42 - XXIII, 8; L, 3;

LXXXI, 4; LXXXVIII,

3.

25, 45 - XXXV, 3; L, 3;
LXXXVIII, 3.

26, 1-2 = LXXIX, 2.
26, 3-5 - LXXIX, 3.
26, 6-7 - LXXX, 1.

26, 6-13 = L, 4; LXXX, 1.

26, 8-13 = LXXX, 1.

26, 10 - L, 4.

26, 11 - L, 4.

26, 14-15 - LXVII, 4;

LXXX, 2.
26, 15 - LXXXI, 3; XC, 2.
26, 15-16 - LXXX, 3.
26, 17-18 - LXXXI, 1.
26, 18 - LXXXII, 5.
26, 20 - LXXXI, 1.
26, 20-21 - LXXXI, 1.
26, 21 - LXXXII, 3.
26, 22-23 - LXXXI, 1.
26, 23-24 - LXXXI, 1.
26, 25 - LXXXI, 2.
26, 26 - L, 3.
26, 26-28 - LXXXII, 1.
26, 2!) - XXXI, 4; LXXXII,

2.
26, 30 - LXXXII, 2. 5.

26

31 - LXXXII, 2.

26

32 - LXXXII, 2.

26

33 = LXXXII, 2.

26

34 - LXXXII, 3;

LXXXV, 2.

26

35 - LXXXII, 3;LXX-

XIII, 1.

26

36-38 - LXXXIII, 1.

26

38 = LXXVIII, 4; LXX-

XIV, 1.

26

39 = LXXVIII, 4; LXX-

XIV, 1.

26

39-41 - LXXXIII, 1.

26

41 - XIII, 1.

26

42 = LXXXIII, 1.

26

43 - LXXXIII, 1.

26

45 = LXXXIII, 1.

26

46 - LXXXIII, 2.

26

47 - LXXXIII, 2.

26

48 = LXXXIII, 2.

26

50 - VI, 6; LXXXIII, 2.

26

51-54 - LXXXIV, 1.

26

55 - LXXXIV, 2.

26

56 - LXXXIV, 2.

26

57-58 - LXXXIV, 2.

26

60-61 - LXXXIV, 2.

26

62-63 - LXXXIV, 2.

26

63 = LXXXVI, 1.

26

63-65 - LXXXIV, 2.

26

65 = LXXXIV, 3.

26

66 = LXXXIV, 3.

26

67-68 - LXXXV, 1.

26

69-75 = LXXXV, 1.

27

1-2 = LXXXV, 2.

27

3 = XLIII, 1; LXXXV, 2.

27

3-5 = LXXXV, 2.

27

5 = LXXXVI, 2.

27

5-10 = LXXXV, 3.

27

11-12- LXXXVI, 1.

27

13 = LXXXVI, 1.

27

14 - LXXXVI, 1.

27

15-17 - LXXXVI, 1.

27

16 - LXXXVI, 2.

27

19 - LXXIX, 3;

LXXXVI, 1.

27

20 = LXXXVI, 1.

27

22 = LXXXVI, 2.

27

22-24 - LXXXVI, 2.

27

23 = LXXXVI, 2.

27

24 - LXXXVI, 2.

27

25 - LXXXVI, 2; LXXX-

VII, 1.

27

26 - LXXXVI, 2.

27

27-29 - LXXXVII, 1.

27

31 - LXXXVII, 1.

27

34 - LXXXVII, 1.

27

35 - LXXXVII, 1.

27.

27

27
27,
27.
27
27
27
27,
27.
27
27,
27
27
27,
27,
27
27,
27,
27,
28
28
28
28
28
28
28
28
28
28.

28
28.
28
28

40 - LXXXVII, 2;
LXXXVIII, 2.

42 - LXXXVII, 2;
LXXXVIII, 2.

43 = LXXXVII, 2.

44 = LXXXVII, 2.

45 = XVI, 2.

45-48 - LXXXVIII, 1.
50 - LXXXVIII, 1.
50-51 - LXXXVIII, 1.
51-52 - LXXIX, 3.
52 - LXXXVIII, 1.
52-53 - LXXXVIII, 2.
55-56 = LXXXVIII, 2.
58 - LXXXVIII, 2.
59-60 - LXXXVIII, 2.
61 = LXXXVIII, 2.
62-64 = LXXXIX, 1.
62-66 = XC, 1.

63 - LXI, 5; LXX, 1.

64 = LXXXV, 2.
65-66 = LXXXIX, 1.
1-3 = LXXXIX, 2.

5 - LXXXIX, 2.

6 = LXXXIX, 2.

7 = LXXXIX, 2.

8 = LXXXIX, 2.

9 = LXXXIX, 3.

10 = LXXXIX, 3.
11-14- -XC, 1.
15 - XC, 2.

16-17 - LXXXII, 2; XC,
2.

18 - XC, 2.

19 = VII, 4; LXIX, 1.
19-20 - XC, 2.

20 = XV, 1;L, 4;XC, 2.

Marcu

1, 4 = X, 2.
1, 7 - III, 5.
1, 13 - XIII, 1.
1, 22 = XVII, 1.
1, 30 - XXVII, 1.
1, 34 - XXVII, 2.

1, 40 - XXV, 1.

2, 3-4 = XXVI, 3.

2, 4 = XXVI, 1; XXIX, 1.
2, 7 = XXIX, 1.
2, 14 - XXX, 1.
2, 26 = XXXIX, 1.

2, 27 = XXXIX, 3; XLI, 1.

3, 4 - XL, 1.
3, 5 - XL, 1.
3, 6 - XL, 2.

3, 16-18 - XXXII, 3.

inuick ncriitiikintk;

1017

3, 22 - XXVII, I; XXX
VII, 4.

3, 23 - XXXII, 2.

4, 10 - XLV, 1.
4, 13 - XLIV, 2.
4, 33 - XLVII, 1.

4, 35-38 - XXVIII, 1.
4, 38 - XXVIII, 1.

4, 39 - LXXVIII, 4.

5, 5 - XXVIII, 2; LVII, 3.
5, 10 - XXVIII, 2.

5, 37 - XXXI, 1.

5, 43 - XXXI, 3.

6, 3 - V, 3; LXIV, 1.
6, 10 - XXXII, 5.

6, 16 - XLVIII, 2.
6, 18 - LVIII, 4.
6, 20 - XLVIII, 2.

6, 23 - XLVIII, 3.

7, 11 - LI, 2.
7, 19 - LI, 4.

7, 24 - LII, 1.

8, 11 =XLIII, 1.
8, 11-12 = LIII, 2.
8, 17-18 = LIII, 1.

8, 17-21 = XLIX, 1.

9, 6 = LVI, 3.
9, 21 = LVII, 3.
9, 22 - LVII, 2.

9, 23 = LVII, 2. 3.
9, 24 = LVII, 2.
9, 25 - LVII, 2.
9, 31 = LVII, 2.
9, 32 - LVII, 2; LVIII, 1;
LXV, 1.

9, 34 - LVIII, 2.

10, 10 - LXII, 3.
10, 17 - LXIII, 1.
10, 21 - LXIII, 1.
10, 26 - LXI, 1.
10, 30 - XI, 5.

10, 31 - LXVII, 3.
10, 35 - LXV, 2.
10, 36 - LXV, 2.

10, 37 - LXV, 2.

11, 13 = LXVII, 1.

12, 14 - LXX, 1.

12, 28 - XXVII, 2;

XXXVII, 3.
12, 33 - LXXI, 1.

12, 34 - LXXI, 1.

13, 3 - LXXV, 1.

14, 3-9 - LXXX, 1.
14, 5 - LXXX, 1.
14, 31 - LVI, 3.

14, . r .li - I.XXXIV, 2.

14, 66-72 - LVIII, 2;
LXXXV, 1.

14, 72 - LXXXV, 2.

15, 44- LXXXVIII, 1.

Luca

1, 4 = I, 3.

1, 5 - LXXIX, 3.

1, 5-25 - VII, 1.

1, 6 - IV, 3.

1, 8-22 = IV, 4.

1, 27 - II, 3.

1, 34 - IV, 4, 5.

1, 41 - IV, 4; XXXVI, 1.

1, 43 - IV, 3.

1, 76 - XIV, 1.

2, 7 = VIII, 1.

2, 8-18 - VII, 1.
2, 10-12 = III, 1.
2, 14 - XXV, 3; XXXV, 1;

LXVIII, 3.
2, 19 = IX, 4.
2, 25-38 - VII, 1.

2, 48 = III, 1.

3, 2 = X, 1.
3, 3 = X, 1.

3, 5-6 = X, 3.
3, 6 - X, 3.
3, 8 = IX, 5; X, 2.
3, 10 - XXIV, 4.
3, 14 - XXI, 4.
3, 16 = XXXVI, 1. 2; LXVII,
2.

3, 23 = X, 1.

4, 1-13 - LXXVIII, 4
4, 13 = XIII, 4.

4, 18 = XIX, 9.
4, 23 - XVI, 4; XLVIII, 1.
4, 25-27 = XLVIII, 2.
4, 38 - XXVII, 1.

4, 41 - XIII, 2; XXVII, 2.

5, 4-6 = XVI, 2.
5, 8 = III, 5.

5, 18-25 = XIV, 3.
5, 19 = XXIX, 1.
5, 27 - XXX, 1.
5, 30 - XXIII, 1.

5, 33 - XXX, 3.

6, 1 = XXXIX, 1.
6, 8 - XL, 1.

6, 15 - XXXII, 3.

6, 16 - XXXII, 3.

6, 20 - XV, 1.

(i, 22 - XV, 5.

(i, 23 - XV, 5.

(i, 25 - XL, 4; LXXXVI, 4.

8,

26 - XV, 5.

30 - XVIII, 3.

34 - XVIII, 3.

35 - XV, 9; LVI, 5.

36 -XXXV, 4; XXXIX, 3;

XLIX, 4; LII, 5.
1-10 - XXVI, 2.

2 - XXVI, 1. 3.

3 - XXVI, 2.

4 = XXVI, 3.

5 - XXVI, 2.

6 = XXVI, 2.
18-19 - XXXVI, 1.
22 - XXVII, 3.

24 - XXVII, 3.
24-25 = XXVII, 3.

25 - X, 4.

28 - XXXVI, 3.

29 = XXXVII, 4.
37-38 - XXX, 1;
LXXIII, 3.

37-50 - V, 4; VI, 5;
LXXX, 1.
45 - XLVIII, 7.
47 = LXXXII, 4.
22 - XXVIII, 1.
29 - XXVIII, 2.

31 - XXVIII, 2.
39 - XXXII, 1.

45 - XXXI, 2.

46 - XXXI, 2; LII, 2.

47 - XXXI, 2.

48 - XXXI, 2.

49 = XXXI, 1. 2.

50 = XXXI, 2.

51 - XXXI, 1.

52 = XXXI, 1.
54-55 - XXXII, 1.

55 - XXXI, 3.

56 - XXXI, 3.
4 - XXXII, 5.

8 - XLVIII, 2.

9 = XXIV, 4; XLVIII, 2.
28 - LVI, 1.

33 - LVI, 3.

31 = LVI, 2; LVIII, 1;
XLV, 1.

32 - LVI, 3.

45 - LVII, 2; LVIII, 1.

49 - XLI, 3.

50 - XLI, 3.

54 - LVI, 2.
54-55 - XXIX, 3.

55 - LVI, 2.
58 - LX, 4.

62 - XXVII, 4.
), •>. - XI.VII, I.

1018

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

10, 8 - XL VI, 4.

10, 12 - XXXVI, 3.

10, 12-14 - XXXVI, 4.

10, 17-21 - XXXVIII, 1.

10, 19 - LXV, 6.

1 0, 20 - XXIV, 1; XXXII, 8.

10, 30-37 -XV, 11.

11, 5-8 -XIX, 4; XXII, 5.
11, 15 -XVII, 1;XLVIII, 1.
11, 17-1, 3.

11, 20-XLI, 2.
11, 27-XLIV, 2.
11, 28-XLIV, 2.
11, 41 - L, 4; LII, 4.
11, 47-48- LXXIV, 1.

11, 48 -LXXIV, 1.

12, 7 - LV, 5.

12, 16-20 = LXXIV, 5.

12, 20 - XXVIII, 3.

12, 32 - LXXVII, 6.

12, 33 - LXXVII, 5.

12, 47 -XXVI, 6; LXXV, 5.

12, 49 = VI, 4; XXXV, 1.

13, 4-5 - LXXXV, 3.

13, 23 = LIX, 6; LXIV, 4.

13, 30 - LXVII, 3.

14, 26-1, 1; XXXV, 1;
XXXVIII, 3.

14, 33 - XXXVIII, 3.

15, 5 - LIX, 5.

15, 7 = LIX, 5; LXIX, 4.
15, 11-32- V, 4; XXII, 5.

15, 25-30 - LXIV, 3.

16, 9 - V, 5.
16, 19 = XLI, 4.

16, 19-26 = LXIV, 4.

16, 19-31 - IV, 11;

XXVIII, 3; LII, 3; LVI,

1; LXX, 4; LXXIV, 5;

LXXV, 4. 5.
16, 22 - XIII, 4.
16, 22-31 - XLI, 4.
16, 24 - IX, 5; LXIII, 3.
16, 24-25 - XIII, 5.
16, 26 - LXXVIII, 1;

LXXXI, 4.
16, 27-28 - LXXVIII, 2.

16, 27-31 - XXVIII, 3.

17, 1 - LIX, 3.

17, 12-19 -XXV, 2.
17, 18 -XXV, 2.

1 7, 34 - LXXVII, 2.

18, 2-8 -XIX, 4; XXXII, 5;

LVII, 44.
IK, 10-14 - III, 4; XV, 2;
XXXV, 5; XLII, 3;
XI.VII, 3; LXIV, 4. 5.

18, 11 -XIX, 1.

18, 12 - XIX, 1; XXX, 3.

18, 22 = XC, 4.

18, 27 - LXXIV, 5.

18, 34 = LIV, 3.

19, 1-9 = LXXIV, 5.
19, 5 = XXX, 2.

19, 8 -XXX, 2; LII, 5; LXX-

XIII, 4.
19, 9 = XXX, 2.
19, 10 = IV, 3.
19, 11 - LXV, 2.

19, 12-27 = LXXVIII, 2.

20, 16 = LXVIII, 2.
20, 17 = LXVIII, 2.
20, 26 = LXX, 1.

20, 36 - LXX, 3.

21, 2 = LXXVII, 5.
21, 2-3 - LXXVIII, 3.
21, 2-4 - LII, 4.

21, 7 - LXXV, 1.
21, 9 = XXIII, 6.

21, 15 = XXXIII, 3.

22, 3 - LXXXII, 1.
22, 4 - LXXX, 3.
22, 7 = LXXXI, 1.
22, 10 = LXXXI, 1.
22, 12 - LXXXII, 5.

22, 15 = LXXXI, 3; LXX-
XII, 1.
22, 19 = LXXXII, 1.
22, 24 = LXXXII, 3.
22, 31 - LXXXII, 3.
22, 31-32 = LXXXIII, 1.
22, 32 - LXXXII, 3.
22, 34 = LXXXII, 3.
22, 35 - XXXII, 4.
22, 35-38 - LXXXI V, 1.
22, 38 = LXXXIV, 1.
22, 40 = LXXXIII, 1.
22, 43 - LXXXIII, 1.
22, 44 = LXXXIII, 1.
22, 48 = LXXXIII, 2.
22, 49 - LXXXIV, 1.
22, 51 = LXXIX, 3.
22, 61 - LXXXV, 1.

22, 64 - LXXXV, 1.

23, 34 - XVIII, 4; LX, 3;
LXXIX, 3.

23, 39 - LXXXVII, 2.

23, 39-43 - VI, 4.

23, 40 - XXIII, 2.

23, 40-43 = LXXXVII, 2.

23, 43 = LXVII, 4.

23, 47-48 - LXXXVIII, 2.

23, 48 - LXXXVIII, 2.

loan

1, 1 = XVI, 2.

1, 3 - XVI, 2; XXII, 2; LIV,

2; LXXVII, 1.
1, 9 - XIV, 1.
1, 10 = XVI, 2. 6.
1, 11 -XVI, 6.
1, 12 = IX, 5.
1, 13 = II, 2.
1, 14 = IV, 3.
1, 18 = LXXVII, 2.
1, 21 = XI, 1; LVII, 1.
1, 24 - XI, 1.
1, 25 = XI, 1.
1,29 -XI, 5; XII, 1; XXVII,

1; XXIX, 2; XXXVI, 1.

2; LXVII, 2.
1, 31 = X, 1.
1, 33 = X, 1; XI, 5;

XXXVI, 1.
1, 34 = XI, 5; LXVII, 2.
1, 36-42 = XIV, 2.
1, 42 = XIV, 2; LIV, 2.
1, 44 - XXX, 1.
1, 45 = III, 1.
1, 46 = IX, 4.
1, 47 - XXVII, 3.
1, 49 = LIV, 2.

1, 50 - LIV, 2.

2, 1-11 - XVI, 2; XLIV, 2.
2, 14-16 - LXVII, 1.

2, 16 = LXXXVIII, 1.

2, 17 - LXVII, 1.

2, 18 = LXVII, 2.

2, 19 - XLIII, 2; LXV, 1;

LXVII, 2; LXXXIV, 2.

3, 13 - LIV, 1.

3, 16 -XXXVI, 1;LIX, 5.

3, 20 = LXXI, 1.

3, 25 = XXXVI, 1.

3, 26 = XXXVI, 1.

3, 29 - XXX, 3; LXIX, 1.

3, 30 -XXXVI, 1;LXIX, 1.

3, 31 = LXVII, 2.

4, 1-4 = LXVI, 1

4, 5-42 = LXXX, 1.

4, 6 = LXVI, 2.

4, 7 - VI, 3; LXVI, 2.

4, 7-42 = LII, 2.

4, 8 = LXVI, 2.

4, 22 = LXIII, 1.

4, 25 = LVII, 1.

4, 35-XLVII, 1; LXVII, 1.

4, 37 = XLVII, 1.

4, 38 - XXXII, 2; LXVII, 1.

4, 4!)- XXVI, 3; LII, 1.

INDICK SCKinURISIIc:

1019

.5, 1-15 - XXIX, 1.

5, 1-18 - XL, 1.

5, 2-15 - XIV, 3.

5, 4 - XXXVII, 3.

5, 6 - XXIX, 1; LXVII, 4.

5, 7 - LXVII, 4.

5, 8 - LXVII, 4.

5, 10 - XXIX, 1.

5, 14 - XLIII, 4; LXVII, 4.

5, 16 - XXIX, 1.

5, 17 - XVI, 1; XXX, 3;

XXXIX, 1; XL, 1.
5, 31 - LXIII, 1.

5, 46 - XI, 1.

6, 9 - XLIX, 1; LIII, 1.

6, 15 - XLIX, 3; LXXXVI, 1 .

6, 15-17 - LIII, 2.

6, 21 - L, 2.

6, 26 - XLIX*, 3.

6, 42 - III, 1.

6, 53-61 - LXXXII, 1.

6, 62 - LIV, 1.

6, 67-69 - LXV, 4.

7, 4 - XXVII, 3; XLIV, 1.
7, 5 - V, 3; XLIV, 1.

7, 6 - XXVII, 3.

7, 6-8 - XLIV, 1.

7, 12 - LXVIII, 2; LXX, 1.

7, 20 - LXII, 1.

7, 23 - XVI, 1; XL, 1.

7, 25-26 - LXVIII, 2.

7, 33-34 = LXV, 1.

7, 37 - LXIX, 1.

7, 39 - XXXII, 3.

7, 42 - II, 3; IV, 3.

7, 52 - IX, 4.

8, 13 - XIV, 1; XXXVI, 2.
8, 28 - LXXXVIII, 1.

8, 33 - XI, 2; LII, 2.
8, 39 - XLIV, 2.
8, 41 - XVII, 6.
8, 44 - XVII, 6.
8, 46 - XVI, 2.
8, 48 - LXVIII, 2.
8, 49 - LXXVIII, 3.

8, 58 - XVI, 2.

9, 1-38 - XVI, 2.
9, 1-41 - XL, 1.
9, 6 - XXXIX, 1.

9, 16 - XXIX, 3; LVI, 1;
LXVIII, 2; LXX, 1.

9, 39 - LII, 2.

10, 18 - LXXXVIII, 1.
10, 20 - LXX, 1.

10, 33 - XXIX, 1; LVI, 1.
10, 37 38 - XXIX, I.

10,

11
11
11
11
11
11
11
11

11
11
11
11
11
11
11
11
11
12
12
12
12
12
12
13
13
13
13
13
13
13
13
13

13
13

13
14
14
14
14.
14.
15
15
15
15
15
16.
16,

41 - XXXVII, 3; XLVI,
3.
6-7 - XXXI, 2.

1 1 - XXXI, 2.
18 - LXXX, 1.
21-22 - XXVII, 4.
22 - XXVI, 2.

25 - XXVI, 2.
33-35 - LXXVIII, 4.

34 - XXXI, 3; LXXVII,
3.

35 = VI, 6; LXVI, 2.

39 - XXXI, 3.

40 - XXVI, 2.

41 - XVI, 1.

42 - XVI, 1.

42-43 = LXXXVIII, 2.

44 - XXXI, 3.

45-46 - XII, 2.

48 = LXXXIV, 3.

1-8 - LXXX, 1.

2 - XXXI, 3.

24 = LV, 1; LXVII, 1.

28-29 - LVI, 4.

40 - XXXV, 1.

47 = LVII, 1.

2 - LXXXI, 3.

7 - XII, 1.

8 - XII, 1; L, 3; LIV, 4.

9 = XII, 1.

15 - LXIV, 5.

21 = LXXVIII, 4.

22 - LXXXI, 1.
22-24 - LXXXII, 3.

27 - LXXXI, 3;
LXXXII, 1.

29 - LXXX, 2.

35 - XVI, 8; XXXII, 8;
LXXVII, 5.
37 = LVI, 3.
6 - XXXVIII, 2.

12 - XXXIV, 2.
15 - LXXI, 1.
27 - XXXII, 6.

30 - XVI, 2.
1 - XI, 5.

13 - LX, 3.

14 - XXXIV, 1.

15 - XXXIV, 1.

22 = XXXVI, 3.

5 - XXXIII, 1.

6 - XXX, 4; XXXIII, 1;
LXV, 1.

12 - XXX, 4; LIV, 3.

23 - XVI, 4\

33 - X, ''- XXXI, 3.

10 - XVI, 5.

17, '■«-!« - XXXII, ».
IK, 1-8- LXX1X, 3.

18, 4 - LXXXIII, 2.
18, 5 - LXXXIII, 2.
18, 6 - LXXIX, 3.

18, 10 -LVI, 3; LXXXIV, 1.
18, lb - LXXXIV, 2.
18, 16 - LXV, 4.
18 , 23 - LXXVIII, 3.
18, M - LXXXIV, 2.
18, 30 = LXXXIV, 3.
18, 31 - LXXXIV, 3;
LXXXVI, 2.

18, 36 - VI, 1; LXXXVI, 1.

19, 11 - LXXXVI, 1.

19, 21 - LXXXIV, 3;

LXXXV, 2; LXXXVII,

2.
19, 22 - LXXXVII, 2.
19, 26-27 - IV, 6; V, 3.
19, 30 - LXXXVII, 1.
19, 34 - LXXXVIII, 1.

19, 38 = LXXXVIII, 1.

20, 2-4 - L, 1.
20, 5 - XC, 2.

20, 6 - LXV, 4.

21, 15 - XLVI, 3; LXXVII,
3. 6.

21, 16 -LXXI, 1.

21, 16-17 - LXXVII, 6.

21, 21 - LXXXII, 3.

Faptele Apostolilor

1, 7 - LXXVII, 1; LXX-
XII, 3.
1, 8 - LXIII, 1.
1, 9 - LVI, 3.
1, 13-14 - LXXIII, 3.

1, 16-19 - IX, 6.

2, 1-4 - I, 1.

2, 2-3 - XII, 2.
2, 11-45 - XC, 3.
2, 29 - XXVI, 8; XXXIX, 1;
LXXI, 2.

2, 41 - XXI, 3; XXXII, 6;

XC, 3.

3, 6 - XC, 4.

3, 12 - XXV, 1; LXXXII, 4.
4,4- XXI, 3; XXXII, 6; XC,

3.

4, 16 = XXIV, 4.
4, 19 - XXXIII, 2.

4, 20 - XXIV, 4; XXXIII, 2.
4, 32 - XXI, 1; XXXII, 6.

4, 34-35 - LXIV, 2.

5, 10 - XV11, (>.

loan

SKlNTUI. IOAN GURA DE AUR

s, is - LVI, 2.
5, 28 - XXIV, 4; XXXIII, 2.
. r ), 35-37 - XLVIII, 5.
/">, 3(i-37 - X, 5; LXX, 1.
5, 40-41 - XLVII, 3.

5, 41 - XXXVIII, 3.

6, 15 - XXVII, 2.

7, 50-53 - LXVIII, 2.
7, 57 - LXXXIV, 2.
7, 59 - XXVIII, 3.

7, 60 - LXI, 5.

8, 1-3 - LXVII, 4.
8, 9-23 - XL VI, 3.
8, 13 - LXVII, 4.

8, 18-24 - LXVII, 4.

8, 26-39 - I, 6; XXVI, 4.

8, 32 - LIV, 4.

9, 1-2 - LXVII, 4.
9, 3-9 - LXVII, 4.

9, 4 - XXIX, 3; LXXXVIII,

3.
9, 4-6 - VI, 4.

9, 40 - LXXVIII, 3.

10, 1-48 - LVII, 2.

10, 4 - L, 4; LXXVII, 6;

LXXXIII, 4.
10, 9-16 - LII, 1.
10, 14 - LI, 3.
10, 15 - LXXXII, 3.

10, 41 - LXXXII, 2.

11, 26- VII, 7.

12, 1-2 - LVI, 1.
12, 2 - LXV, 4.

12, 19 - LX, 1.

13, 22 - XLVI, 3.

13, 46 - VII, 4; LXIX, 2.

15, 1-29 - V, 3.

16, 1 - IX, 5.

16, 14 - XLIII, 5.
16, 15 - LXXIII, 3.

16, 16-18 - XIII, 2.

17, 6 - XXXIII, 5.
17, 7 - XXXIII, 5.

17, 22-31 -VI, 3.

18, 2-18 - LXXIII, 3.

19, 4 - X, 1. 2.

20, 30 - LIX, 1.

21, 11 - X, 4.

21, 20- V, 3; LXXXVI, 2.
21, 20-37- LXXXVI, 2.
23, 6-10 - XXXV, 1.
25, 23-26 - XXXIII, 4.

25, 32 - XXXIII, 4.

26, 5 - I, XX, 2.

Romani

1, 3 - IV, 3.

1, 18 - XXXVI, 4.

1, 25 - LV, 6.

1, 28 - XXXVIII, 2.

2, 1-5 « XLVI, 3.
2, 5 = LXXV, 5.

2, 8-9 - XXXVI, 4.

2, 10 - XXXVI, 4.

2, 12 - XXXVI, 4; LXXV, 5.

2, 13 = LXVII, 2.

2, 17-18 - XXIV, 1.

2, 21 = XVI, 4.

3, 13 = LXVIII, 5.
3, 23 - XXX, 3.

3, 31 - XVI, 2.

5, 3 -XVI, 11; LXXIX, 5.

5, 10 - XXXIX, 4.

5, 12 = XXVII, 2.

6, 7 = XXVII, 4.
6, 13 = LXVIII, 4.
6, 17 - XXXVIII, 1.
6, 21 -XVI, 11.

8, 1-2 - XVI, 5.

8, 3-4 = XVI, 2.

8, 6 - XXIII, 7.

8, 7 - XXIII, 7.

8, 18 - XXXVIII, 3.

8, 23 = XIX, 5.

8, 32 - XXIII, 5; LIX, 5.

8, 34 - XVIII, 4.

8, 35 = XXXVIII, 3.

9, 3 = XVII, 3; LXI, 5.
9, 5 - IV, 3.

9, 6 = IX, 5.
9, 6-7 = VII, 2.
9, 8 - IX, 5.
9, 20 - LXXXI, 2.
9, 28 - XI, 3.

9, 30-32 - X, 2.

10, 2 - VI, 6.

10, 3 - X, 2; XXXVIII, 1.
10, 4 - XVI, 2.
10, 14 - XLIV, 4.
10, 15 - XXXII, 6.

10, 18 - LXXV, 2.

11, 17 -XXXV, 4.
11, 25-26 -LXVI, 2.
11, 28 - IX, 5.

11, 33- LXI, 2.

12, 12 - XIX, 4.

12, 19 - XVI, 7.

13, 4 -XVI, 11.
13, 5- XVI, 11.

13, 7 - LXX, 21.

14, 4 - XXIII, 1.

14, 9 - LXX, 3.
14, 10 - XXIII, 1.

14, 15 - LIX, 4.

15, 2 - LXXVII, 5.
15, 3 - LXXVII, 5.
15, 9 - LXIX, 2.

15, 12 - IV, 3; XXII, 6.
15, 24 - LXXV, 2.

15, 28 = LXXV, 2.

16, 4 = LIII, 4.

16, 12 - LXXIII, 3.
16, 18 = XXIII, 6.

I Corinteni

1, 9 - LIX, 3.

1, 10-12 - XLVI, 3.

1, 10-13 =- XXXII, 7.

2, 9 = XI, 6; LIV, 5.
2, 10 - LXXVII, 1.

2, 14 - XXIII, 3; LIV, 5.

3, 5 = LXXII, 3.
3, 7 - XXI, 2.

3, 18 - XXXVIII, 1.

4, 3-5 = XXIII, 1.
4, 4 - VI, 6.

4, 5 - XXIII, 1.

5, 1-2 - LXXXVII, 4.
5, 5- IX, 2.

5, 8 - XXXIX, 3.
5, 11 - XXX, 2.
5, 11-13 -LX, 1.

5, 12 - LX, 1.

6, 3 - LXXIX, 2.
6, 7 = XVI, 7.

6, 10 = LVII, 5.
6, 11 -X, 1.
6, 13 - XLVI, 1.
6, 14 - LIV, 5.

6, 15 = XLVIII, 5.

7, 3 - VII, 7.
7, 4 - VII, 7.

7, 5 = LXXXVI, 4.

7, 15 = LXIV, 2.

7, 23 - LIV, 4.

7, 25 - LXXVIII, 1.

7, 26 = XV, 3.

7, 28 = XV, 3.

7, 29 - VII, 7.

7, 30 - LXXIV, 4.

7, 31 - VII, 7; LXX, 3;

LXXIV, 4.
7, 32 - XV, 3; XXII, 4.
7, 34 - LXXVIII, 2.
7, 35 - LXXVIII, 2.
9, 7 - XXX, 2.

INDICK SCKIITUKINTIC

1021

9, 9 - XXX, 2.

9, 14 - XXX, 2.

10, 3-4 - LXIV, 4.
10, 5 - LXIV, 4.
10, 11 - II, 6.

10, 12 - XXVI, 5; LXVII, 4.
10, 24 - LXXVII, 5.
10, 27-31 - LXXXVI, 4.
10, 31 - XL VIII, 7.

10, 32 - XV, 8.

11, 10- LIX, 4.

11, 14 - LXXXVI, 4.
11, 18-32 - XLI, 3.
11, 27- VII, 5; XXXVI, 4.
11, 31 -XLI, 4; XLII, 4.

11, 31-32 -LXIV, 5.

12, 26 = LVIII, 5.

12, 31 -XXXII, 8;XLVI, 4.

13, 1-13 - XXXII, 8.
13, 2 - XXVI, 1.

13, 3 - XLI, 4; LXXVII, 5.

13, 4 - LXXI, 1.

13, 8 - LX, 3.

13, 9 - XXXVIII, 2.

13, 10 = XVI, 5.

14, 20 = XXXVI, 3; LXXIX,

5.

15, 8-9 = XXV, 4.

15, 9 - III, 5; LXXII, 4.

15, 26 - XXXVI, 3.

15, 31 - XXXIII, 5.

15, 33 - II, 6.

15, 36 - LXXVII, 1.

15, 41 - LV, 4.

15, 55 - XIX, 9.

II Corinteni

1, 4 - LIII, 4.
1, 8 - XXVIII, 1.

1, 10 = XXVIII, 1.

2, 2 - VI, 8.

2, 4 - LVIII, 5.
2, 6 - XLI, 3.
2, 7 - LXXXVI, 4.
2, 11 - LXXXVI, 4.

2, 16 - XV, 9.

3, 3 - I, 1.

4, 16 - LXXIX, 5.

4, 17 - XVI, 11; XXIII, 5;
XXXVIII, 3.

4, IK - XXIII, 5.

5, 20 - I.XXIX, 3.

(i, 15 - XXXI, 3.

6, 30 - XXIX, 2.

7, 2 - XXXII, 7.

7, 5 - LIX, 1; LXXV, 2.
7, 10 - XV, 2.

7, 11 - II, 6.

8, 5 - XV, 4.
8, 9 - XXII, 6.

8, 14 - XXXV, 2.

9, 2 - LXIV, 5.

9, 6 = V, 5.

10, 6 - XL, 2.

11, 2-LXIX, 1.
11, 3- VI, 6.

11, 12 - XXXII, 5.
11, 13 -LXXV, 2.
11, 26 -LIX, 1; LXXV, 2.

11, 29 = LVIII, 5; LXXVII,
6.

12, 2-4 - XXIII, 7.
12, 7 = X, 7.

12, 8 - XXV, 4.

12, 9 - XXV, 4; XXXIII, 2;

LX, 2.
12, 15 - LXVI, 2.

Galateni

1, 4-5 - LV, 6.
1, 13 = XXX, 1.

1, 15 - LXIV, 3.

2, 8 - LXIX, 1.

3, 28 = LXXIII, 3.

4, 4 - IV, 3.

4, 5 - LXIV, 2.
4, 14 - LIII, 5.
4, 15 - LIII, 5.
4, 22 - XVI, 7.

4, 24 - XVI, 7.

5, 2 - IX, 5.

5, 12 = LXII, 3.
5, 22 = LV, 5.

5, 24 = LXX, 3.

6, 4 - LXXXII, 3.
6, 8 - XXIV, 3.

6, 14 - XXIV, 3; XLII, 4;

XLIII, 2; LXVIII, 3.
6, 17 -XVI, 11.

Efeseni

2, 14 - III, 3.

4, 26 - XVI, 10.

5, 14 - LXVII, 4.
5, 32 - I.XIX, I.

6, 2 - XV, 3.

6, 3 - XV, 3.

6, 12 -VI, 7; IX, 6; XXIII, 6.

6, 17 - LIX, 7.

Filipeni

1,23 -XXIII, 8; XXVIII, 3.

1, 23-24 - LXXVII, 6.

2, 7 = IV, 3.

2, 10 = XXXVI, 3.

2, 17-18 - XXXVIII, 4.

3, 2 = XIX, 1.

3, 19 - VI, 8; XXI, 2.

4, 4 - VI, 5; XXXVII, 6.
4, 5 = LXXIV, 4.

4, 5-6 - LXXVII, 4.
4, 6 - LXXIV, 4.
4, 11 -LXXIV, 5.

Coloseni

1, 6 - LXXV, 2.

1, 24 -XVI, 11; LXXV, 2.

2, 3 - LXXVII, 2.

2, 14 - XXXVI, 2.

3, 15 = XXV, 3.
3, 17 = LV, 5.

I Tesaloniceni

2, 14-15 = XV, 5.
2, 15 - LXIX, 1.

2, 19 = LVIII, 5.

3, 8 = LVIII, 5.

4, 13 = XVIII, 6.

4, 16 - LXXVI, 4; LXXVIII,
1.

4, 17 -XXVII, 2;XLVII, 2;

LXXVI, 4.

5, 3 - LXXVII, 2.

II Tesaloniceni

1, 8 - XVIII, 6.

2, 3 - LXXVI, 2.

2, 9-10 = LXXVI, 2.

3, 10 - XXXV, 4.
3, 13 = XXXV, 4.
3, 15 - XXXV, 4.

I Timotei

1, 9 - XVI, 4.

2, 8- XIX, 8; XXIII, 1; I.I,

1022

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

2, 9 - XVII, 3; XLIX, 5;

LXXXIX, 3.

3, 6 - XV, 2; LXV, 6.
5, 5 - XXXI, 5.

5, 8 - XLI, 4.
5, 20 - XXIII, 1.

5, 23 - LVII, 5.

(i, 6 - LVI, 5; LXXIV, 4.
(i, 9 - LXXIV, 4.

6, 10-LXIII, 1. 4;LXXI, 1;

LXXIV, 4.

II Timotei

2, 8 - IV, 3.
2, 12 - LXIV, 2.
2, 25 - XXIX, 3.
2, 5 - XXIII, 3.

4, 2 - XXIII, 1.
4, 7 - LIII, 5.
4, 8 - LXV, 3.
4, 15 - XXIII, 3.
4, 17 - XXXIII, 4.

Tit

1, 9 - XXIII, 3.

2, 11-12- LVII, 1.

2, 13 = LVII, 1.

3, 10 - XXIII, 3.

Evrei

1, 7 - LXV, 3.
1, 8 - LXV, 3.
1, 12 - LIII, 2.
1, 13 = LXV, 3.

3, 3 - XXXVII, 2.

4, 13 - LVI, 4.

5, 12 = XVII, 7.

10, 28-29 - LXXV, 5.
10, 29 = LXXXII, 6.
10, 32-33 = XV, 6.

Iacov

2, 19 = XI, 7.

2, 25 = LXVII, 4.
4, 6 - LXV, 6.

I Petru

3, 15 - XXXIII, 5.

II Petru

2, 22 - XII, 4.

Indice real ;i onomastic

Cifrele romane arata omilia, iar cifrele arabe,
capitolul omiliei.

Aaron, primul arhiereu al evreilor, V, 4;

XL 3
Abel, fiul hii Adam, XIX, 3; XL, 4; LXXIV,

1. 2.
Abia, coboritor din Eleazar fiul lui Aaron,

LXXIX, 3.
Abiatar, arhiereu, XXXIX, 1.
Abimelec, arhiereu, XXXIX, 1.
Abiron, eel ce s-a sculat impotriva lui

Moise, XL, 3.
Acvila, gazda lui Pavel in Corint, XLIII, 5;

LV, 6.
Adam, eel intii zidit, I, 3; II, 2. 3; X, 4; XII,

4; XIII, 2; XV, 2; XVIII, 3; XXX, 3;

LXVIII, 3; LXX, 3; LXXVI, 3; LXXVII,

3.
Adevar, cuvintul -ului, XXV, 1; XLIV, 3;

dogmele -ului, XLIV, 1; LXXV, 4; dus-

manii -ului, VII, 1; vestitorii -ului, VII,

4; -ul este unic, XL VII, 2.
Adulter, III, 1. 4. 5. 6; IV, 8; XVII, 1. 7;

XXIV, 3; XXVI, 6; XXXVI, 3; XXXVII,

6; XXXIX, 1; XL, 3; XLI, 4; XLVIII, 4.

5; LI, 4. 5; LIII, 2; LIX, 7; LXXIII, 3;

LXXV, 4; LXXVI, 5.
Aeropag, altarul de pe -, VI, 3.
Agripa (Irod Agripa II), XXXIII, 4.
Ahaab, imparatul lui Israel, XXIV, 4;

XXXV, 1; LVI, 2; LVIII, 4; LXXXVI, 4;

XC, 4.
Ahaz, imparatul lui Iuda, VIII, 5.
Altar, - ceresc, LXXXV, 4.
Aluat, -ul fariseilor, LIII, 3; -ul piinii, LIII,

3; -ul saducheilor, LIII, 3.
Amaleciti, LXXXVI, 3.
Amos, p'rofet, XLVIII, 1. 5.
An, - jubiliar, LXIV, 4.
Ana, mama lui Samuil, VI, 5; XIX, 3.
Ana, proorocifa, VII, 1.
Andrei, apostol, XXXII, 3; chemarea lui -,

XIV, 2.
Antihrist, XLVI, 1; LXXVI, 2. 3; LXXVII,

2.
Antioh I Solcr, iniparalul Sirioi, XLIII, 3.

Antioh V Eupator, imparatul Siriei,

LXXVI, 1.
Antiohia, LXVII, 3; LXXXV, 4.
Antonie eel Mare, sfintul, VIII, 5.
Aplauze, XV, 5; XVII, 7; XXXVII, 5. 6.
Apostol, -ii, doctorii lumii, LXXV, 3; -fals,

XXXII, 5; -i mincinosi, XLVI, 1;

LXXV, 2; curajul -ilor, LXXV, 3;

Petru, corifeul -ilor, LIV, 2; puterea

-ilor, XLVI, 3; viata -ilor, XXIV, 3; vir-

tutea -ilor, XVI, 2; LXV, 2.
Aproapele, ajutorarea -lui, LXXVII, 6; dra-

gostea de -, I, 5; XVI, 9; LXXI, 1; folo-

sul -lui, XIX, 4; LXXVII, 6; LXXVIII,

1. 3; nevoia -lui, LXXVIII, 2; ochii -lui,
XVI, 6; XXIII, 2.

Arabi, III, 1.

Arderi de tot, LXXI, 1; LXXX, 1; LXXXVI,

3.
Argint, iubire de -, LXIII, 4; XC, 3. 4; iubi-

tor de -, XX, 4; XLVII, 4; LXXX, 3;

XC, 3; 30 de -nti, LXXX, 3; LXXXV,

2. 3.

Arhanghel, glasul -ului, LXXVIII, 1.

Arhelau, fiul lui Irod, imparatul Iudeii, IX,
4.

Arhiereu, sluga -lui, LXXIX, 3; LXXXIV,
1; LXXXV, 1; LXXXVII, 3.

Arie, eretic, ratacirile lui -, VIII, 5.

Arieni, eretici, VIII, 5.

Aristip, filozof grec, XXXIII, 4.

Ascaloniti, VI, 3; VIII, 2.

Astrologie, VI, 1; ceasul in care se nasc
oamenii, LXXV, 4.

Atenieni, XXXIII, 4.

August, imparat roman, VIII, 4.

Aur, tirania -ului, XXI, 1.

Avere, -ri adunate din rapire §i lacomie,
XV, 3; -rile din cer, V, 5; XX, 2. 3; -
mostenita, XV, 3; - parinteasca, V, 4;
XXII, 5; -ri straine, XV, 4;. XXI, 4; -ri
vesnice, XXXI, 4; administratori de
-ri, LXXXV, 4; administrator al unor
-ri straine, XXI, 1; aruncarea -rilor,
XC, 4; dispre^ul -rilor, XX, 2; XLI, 4;
XLVI, 3. 4; dragosWa de ri, XII, . r >;

\im

SFlNTUL lOAN GURA DE AUR

XIV, 4; XVIII, 5; XX, 2. 4. 5; XLII, 4;

XLVI, 4; LXII, 2; LXIII, 3; LXXXIII, 3;

XC, 3; grija de -ri, XII, 5; iubitor de -ri,

VIII, 5; LXIII, 3; impartirea -rii, XX, 3;

luarea -rilor, XVIII, 3; patima dupa -ri,

XIII, 4; pofta dupa -ri, XII, 5; XIII, 4;

rapirea -rilor, XvIII, 3; stringerea de

-ri, LXXXV, 4; tirania -rilor, XX, 3. 5.
Avesalom, fiul lui David, XXVI, 8.
Avraam, patriarh, I, 1. 3; II, 1. 2. 4; III, 1. 2.

3; IV, 1. 2. 6; V, 4; VIII, 5; IX, 5; XI, 2. 3.

4; XIV, 3; XVI, 2. 7; XVII, 6; XX, 6;

XXI, 1; XXV, 4; XXVI, 1. 3. 4. 8;

XXXV, 5; XLII, 1; XLIII, 2; XLIV, 2;
XLVI, 3; L, 1; LIII, 4; LVI, 6; LXIV, 2.
5; LXV, 6; LXIX, 3; LXX, 3; LXXII, 4;
LXXIV, 1; LXXVIII, 1. 2; LXXXIII, 4;
copiii lui -, XXVI, 4; fiii lui -, XI, 2. 3;
XXVI, 4; patriarhul -, XXVIII, 3; sinu-
rile lui -, XVI, 4; XXVI, 2. 4; XXXI, 3;
LXIX, 4.

Avutie, vezi: Avere.
Azima, XXXIX, 3.

B

Babilon, IV, 1. 2. 10. 11. 12; VII, 2; VIII, 2. 5;

XXXVI, 3; XLIII, 2. 3; cuptorul -ului,
XVI, 11; XXXVII, 7; XLIII, 4.

Babilonic, robia -a, IV, 1. 2.

Babiloneni, IV, 2; X, 5; XXXVI, 4;
LXXXIII, 1.

Balaam, vrajitor, XXIV, 2.

Baltazar, fiul lui Nabucodonosor, XXIV, 2.

Ban, -i adunati din rapire si lacomie, XIX,
3; -i cu imprumut, XV, 9; LVI, 5. 6; -i
marunti, V, 5; -i munciti, XLVIII, 5; -i
pierduti, XXIII, 4; belsug de -i, XIX, 3;
dispretul -ilor, XXI, 1; XLIV, 4; dra-
gostea'de -i, IV, 9; XIV, 4; XV, 1; XVI,
11; XVIII, 5; XX, 4; XXI, 1; XXVIII, 5;
XL, 1; LIX, 7; LXIII, 1; LXVII, 3;
LXXVIII, 1; LXXXIII, 2. 3; intoarcerea
-ilor, XX, 5; multimea de -i, XIII, 4;
paguba de -i, LXII, 4; patima de -i,
XIII, 4; pastrarea -ilor, XXI, 2; pofta
de -i, X, 1; XIII, 4; LXXXI, 3; prizonier
-ilor, XXI, 1; rob -ilor, XXI, 1; XXVII,
2; suma de -i, IX, 2; tirania -ilor, XXI,
1; LXIII, 1.

Baraba, tilhar, LXXXVI, 1. 2.

Batrin, -ii poporului, LXXIX, 3; LXXXIII,
2; LXXXVI, 1; LXXXIX, 1.

Bautura, - duhovniceasca, XXXIX, 4.

Ueelfegor, idol, VIII, 3; XXXV, 1.

Ht-elzebul, idol, XXXIII, 7; XXXIV, 1; XL,
.!; XLI, I. 2; XIV, I; XLVIII, l;I.XI,f>.

Bersabee, sotia lui Urie Heteul, L, 2;
LXXV, 5.

Betania, LXXX, 1.

Betfaghe, LXVI, 1.

Bedeem, II, 3; VI, 1. 4; VII, 1. 2. 3. 5; VIII,
1; IX, 1. 3. 4; XXIX, 1; LXXVI, 2; -ul
Iudeii, VII, 1; hotarele -ului, IX, 1; nas-
terea din -, VIII, 4; pruncii din -, X, 2;
stralucirea -ului, VII, 2.

Betsaida, XXXVII, 4.

Betie, X, 5. 6; XIII, 1; XV, 10; XXIII, 2;

' XXIV, 3; XLVIII, 3. 7; LVII, 4. 5; LIX,

3; LX, 1; LXX, 3-5; LXXIV, 4-5;

LXXVII, 2; LXXXIII, 3; LXXXVI, 3;

LXXXVIII, 4; -ia miniei, XV, 10.

Biblia, V, 1; XLVIII, 7.

Bine, -le moral, LIX, 2; adevaratul -, LXIII,
1.

Biserica, -ca celor intii nascuti, II, 1; -cile
lui Dumnezeu, XV, 5. 8; LXXII, 2; adu-
narea -cii, VII, 7; alungarea din -, LX,
2; averea -cii, LXVI, 3; LXXVII, 4;
LXXXV, 4; ce este -ca? L, 3; dogmele
-cii, LXXV, 4; inceputurile -cii, XLVI,
1; intiistatator al -cii, XLVI, 1; fdozofia
-cii, VIII, 1 ; slujba din -, LXXI, 4; sede-
rea in -, XI, 7; stramosii -cii, VII, 4;
venirea la -, V, 1; XI, 7; vistieria -cii,
LXXXV, 4.

Bogat, -ul din Evanghelie, XIII, 5; -ul eel
nebun, LXXIV, 5; -ul nemilostiv,
XXVIII, 3; XLI, 3; LIII, 5; LVI, 1;
LXIII, 3; LXIV, 4; LXX, 4; LXXIV, 5;
LXXV, 4. 5; LXXVIII, 2; necazurile
-atilor, XV, 11; neplacerile -atilor, XV,
1 1 ; placerile -atilor, XV, 1 1 .

Bogatie, - duhovniceasca, LXXXIX, 4.

Botez, -ul Bisericii, XII, 3; -ul cu Sfintul
Duh, XI, 6; - de marturisire, X, 2; -
iudaic, XII, 3; -ul lui Iisus, X, 1; -ul lui
loan, X, 1; -ul pocaintei, X, 1. 2; XII, 1;
baia -ului, XLIII, 4; invatatura despre
-, XC, 2; maretia darurilor de la -,
XIII, 1; taina -ului, X, 5; LXXXII, 4.

Britanic, insulele -e, LXXX, 2.

Bunatati, - ceresti, II, 3; XI, 2; XVI, 5;
XVIII, 6; XLIX, 4; - de aici, XXV, 4; -
din lumea aceasta, XXII, 3; XXIV, 3; -
duhovnicesti, XV, 3; -le fagaduite, XLI,
4; - lumesti, XV, 3; - materiale, XV, 3;
- nemuritoare, XXIV, 4; - nespuse,
XVIII, 6; XXII, 3; XXIII, 5; LXVIII, 5; -
pamintesti, XXXII, 4; - vesnice, VIII,
5; XV, 11; LXIII, 4; LXXI, 4; LXXIX,
5; LXXX, 4; LXXXV, 4; LXXXVI, 4;
-le viitoare, I, 2; II, (i; V, 5; XI, 8; XV, 3;
XVI, 10. 11; XVII, 7; XIX, 5. 9; XXII,

INDICK RKA1, .yi ONOMASTIC

l()2. r >

3. 6; XXIV, 3; XXV, 4; L, 4; LVIII, 5;
LXVI, 5; LXVIII, 5; LXXII, 4; LXXIV,
5; LXXV, 5; LXXXI, 5; LXXXIV, 4;
LXXXIX, 4; XC, 2; darea -ilor, XII, 3;
desfatarea de -le vesnice, XVI, 4;
dobindirea -lor ceresti, XXIII, 8; ferici-
rea -lor ceresti, XXIII, 7; nadejdea
-lor viitoare, XVI, 11;, XXIII, 5; parti-
ciparea la -le viitoare, XI, 6; pierderea
-lor, XXI, 2; pierderea -lor ceresti,
XXIII, 8; XXIV, 4; piscul -lor, XXI, 4.

Cadix, ora$ in Spania, LXXXI, 5.

Caiafa, arhiereu, LXXIX, 3; LXXXIV, 2;

LXXXV 2 - XC 4
Cain, fiul lui Adam, XIV, 3; XVI, 8; XXVI,

6; XXXVIII, 4; XL, 3. 4; LXXIV, 2;

LXXXVI, 3.
Camata, V, 5; XLII, 4; LVI, 6.
Canaan, VIII, 3.

Cana Galileii, nunta din -, XLIV, 2.
Cananeanca, V, 4; VI, 3; XXII, 5; XXVI, 1.

2; LXVI, 1; LXXX, 1.
Cananeeni, LXXII, 4.
Capadochia, VIII, 4; LXVII, 3.
Capernaum, XIV, 1; XXVI, 1; XXIX, 1;

XXXVII, 4; XLVIII, 1; LVIII, 1.
Castitate, I, 4; XV, 2; XXXVII, 6; XXXIX,

4; LI, 6; LV, 2. 6; LXIV, 4; LXX, 4;

LXXIV, 4; LXXVII, 5. 6; LXXXIV, 4;

LXXXIX, 4; cununile -tatii, VIII, 5.
Catapeteasma, LXXXVIII, 1. 2.
Catehumen, X, 5; LXXV, 5.
Cainja, XXVI, 4; XXXVII, 7; XLI, 4;

LXXIV, 3.
Calugar, vezi: Monah.
Calugarija, XVII, 2; LXVII, 3.
Casatorie, - nelegiuita, XXXVI, 1; legea -i,

VII, 7; sfinfenia -i, VI, 7; taina -i, VI, 7.
Cedar, tinut la rasarit de Iordan, XVII, 7.
Cetate, -a cea de sus, LXIX, 3; LXXIII, 3.
Cezar, LXX, 1. 2; LXXV, 3; dusman al

-ului, LXX, 1.
Cezareea lui Filip, LIV, 1.
Cezareea lui Straton, LIV, 1.
Chemare, -a cea de sus, XVI, 11; -a celor

taiati imprejur, LXIX, 1; -a neamuri-

lor, LXIX, 1; a doua -, XIV, 2.
Chifa, vezi: Petru.
Cilicia, LXVII, 3.
Chivot, -ul legii, III, 5; VI, 3; VIII, 2; carul cu

-ul legii, XXII, 4.
Cina cea de taina, XII, 3; L, 3; LXXX, 3;

LXXXI, 1. 2; I.XXXII, 3. , r >.

Comentator, XI, 2; XVI, 1 1 ; XXIV, 1 ; XXV,

2; XXVI, 1. 2.
Constiin(a, - curata, XIX, 4; chinul -(ei,

LXXXV, 2.
Convertire, XXXII, 5.
Copil, -iii dati ca exemplu, V, 2; XI, 7. 8;

XXIII, 9; corupator de -ii, XLVIII, 7;
LXXIII, 3; cresterea -iilor, XXXIII, 6;
sufletul -ului, LVIIt, 2. 3; LXII, 4.

Core, eel ce s-a sculat impotriva lui Moise,

XL, 3.
Corint, IX, 2; desfrinatul din -, XLI, 3.
Corinteni, II, 6; VI, 6; XV, 4; XVI, 7; XXIII,

1; XXXII, 7; XLI, 3; XLVI, 3; LXXVII,

1; LXXIX, 3; LXXXVI, 4; LXXXVII, 4.
Cornelie Sutasul, XLIII, 5; LVII, 2; LXI, 3;

LXXXIII, 4.
Creator, vezi: Dumnezeu.
Credinta, -pi crejtina, I, 2; - curata, XXV,

1; - falsa, VIII, 4; atlet al -tei, XXXII, 5;

armonia dreptei -fe, X, 3; cuvintul -fei,

I, 2; XLIII, 5; XLIV, 3; darul -\ei, XIII,
5; dreapta -, IV, 1; XLVII, 3; LXIV, 4;
intarirea -j;ei, XXI, 2; invafatura de -,

XXIV, 1; putina -, XXII, 2; putinata-
tea -tei, XXVIII, 1; ratacire de la -,
VIII, 1; taina -tei, LIV, 3; usurinta -tei,
X, 3.

Crestin, -i dintre pagini, IX, 5; numele de -,
VII, 7; primii -., VI, 5.

Crestinism, inceputurile -ului, XII, 2.

Cruce, -a, semnul biruintei, LIV, 4; -a,
semnul mintuirii, LIV, 5; -a, simbolul
sfint al mintuirii, LIV, 4; jertfa de pe
-, XXV, 3; luarea -cii, LV, 1. 2; puterea
-cii, LXXXVIII, 1; semnul -cii, LIV, 4;
LXXXVII, 2. 3; semnul de biruinfa al
-cii, II, 1; taina -cii, LIV, 3. 4.

Cuvint, - aspru, XV, 7; - bun, LV, 1; -ul
bunei credurfe, XXV, 3; - cuminte, II,
6; - de aparare, V, 5; VI, 3; VII, 7; XI, 7;
XII, 4; -vinte de folos, XIII, 2; -vinte de
invafatura, XXV, 1; -vinte de min-
giiere, XV, 10; -vinte de rujine, II, 4. 6;
VI, 7; XXXVII, 5; LI, 4; - de?ert, XLII,
2; -vinte dracesti, XLVIII, 7; -vinte
'duhovnicesti, II, 4. 5; XXVII, 4; -vinte
dumnezeie§ti, VI, 4; -vinte evanghe-
lice, LV, 5; -vinte infricojatoare,
XXIV, 2; - intelept, X, 7; XLIII, 3;
-vinte lumesti, Ii, 5; -vinte minioase, LI,
4; - neomenos, XLVIII, 6; -vinte nepo-
trivite, XLVIII, 6; -vinte nerujinate,
XLII, 2; -vinte nrofetice, V, 2; - rau,
XV, 4. 5. 7; XLII, 2; -vintele Scriptuhi,

II, (i; greutatea -ului, VII, 7; puterea
vinlclor, II, (i; sirul vinlcldi, XXV, I.

1026

SKlNTUL !OAN GURA DE AUR

Dajdie, banul -i, LXX, 2.

Daniel, profet, IV, 2; XX, 1. 6; XLIII, 5;

LXXV, 2.
Dascal, vezi: Hristos.
Dascal, - de virtute, LXXXI, 2.
Datan, eel ce s-a sculat impotriva lui Moise,

XL, 3.
David, imparat si profet, I, 3; II, 1. 2. 3. 4. 5.

6; III, 2. 3. 4. 5; IV, 1. 2. 6; IX, 2; X, 6. 7;

XV, 2. 3. 6; XX, 1; XXI, 3; XXII, 1;

XXIII, 7; XXV, 4; XXVI, 7. 8; XXXVI,
3; XXXVII, 4; XXXVIII, 3; XXXIX, 1.
2; XLI, 1. 5; XLII, 2. 3; XLIV, 3; XLVI,
3; XLVII, 1; XLVIII, 1; L, 2; LVI, 3;
LVII, 1; LVIII, 4; LX, 1; LXI, 3; LXII, 4.
5; LXIV, 5; LXV, 6; LXVI, 3; LXVII, 4;
LXVIII, 2; LXXI, 1. 2; LXXII, 4;
LXXV, 5; LXXXVI, 3; blindetea lui -,
LXII, 5; casa lui -, II, 4; dreptul -,
XXVI, 6. 8; fericitul -, XXVI, 6. 7; filo-
zofia lui -, XXVI, 8; istoria lui -, XXVI,
6. 8; neamul lui -, II, 3. 4; patriarhul -,
XXVI, 8; pacatele lui -, XXVI, 6. 7. 8;
seminfia lui -, IV, 3; XI, 1; viafa desa-
virsita a lui -, XXVI, 8; virtutea lui -,
XXVI, 8.

Demon, -ul eel cumplit, XVIII, 4; armata de

-i, XV, 11; biruinta -ilor, XLVIII, 2;

izgonirea -ilor, LIII, 3; lucrarea -ilor,

XLIII, 3; scoaterea -ilor, XLI, 2. 3;

seful -ilor, XLI, 2; uneltirile -ilor,

XLIII, 4; LXXV, 4.
Desfrinare, adincul -narii, VII, 6; cuvint de

-, XVII, 4; ocean de -, VII, 6.
Destin, XXVI, 6; LXII, 3. 4.
Deuteronom, IX, 4; XXXV, 1; LXXII, 2;
Diavol, -ul, pricina tuturor relelor, XIX, 6;

armata -ului, XV, 10; atacul -ului,

XXIV, 3; cursele -ului, X, 5; XLII, 2;
LXXIV, 4; falanga -ului, XIII, 3; fiii
-ului, XVI, 6; focul pregatit -ului, XLV,
3; gura a -ului, LXXVIII, 4; ispita -ului,

VI, 8; LXXIV, 4; indemnul -ului, XVIII,
1; infringerea -ului, XIX, 6; ingerii
-ului, XLV, 3; LXXIX, 1. 2; lupta -ului,
XIII, 4; lupta impotriva -ului, VIII, 4;
miinile -ului, XI, 7; mreaja -ului, VII, 6;
oastea -ului, XLVI, 4; osinda -ului, XV,
2; privelistea -ului, XV, 10; puterea
-ului, XLVI, 4; LIV, 4; scrisul -ului, XI,
7; taria -ului, XLVI, 4; teatru al -ului,

VII, 7; tirania -ului, II, 1. 5. 6; VIII, 4;
uneltirile -ului, LXIX, 4; urmator -ului,
LXXVIII, 3; viclenia -ului, XLVI, 1;
XLIX, 1; viclesugul -ului, XLVI, 1;
vinclc puterii -ului, XVI, 8; voile -ului,
VI, 7; voin^a -ului, XLII, 1.

Diogene din Sinope, filozof grec, XXXIII,
4.

Dion din Siracuza, om de stat, XXXIII, 4.

Dionisos, zeu, LXXXI, 3.

Divort, LXII, 2. 3.

Dogma, -ele adevarului, XLIV, 1; LXVI, 2;
- dumnezeiasca, LIV, 2; -ma intrupa-
rii, LXXVIII, 4; -ma invierii, XC, 1;
curatia -melor, VIII, 5.

Domnul, vezi: Hristos.

Dragoste, - de parinte, XXII, 4; -a, mama
tuturor bunatatilor, XIX, 4; - paca-
toasa, XLII, 4; LXVII, 3; LXX, 3; -
parinteasca, XXIII, 4; -a, radacina
tuturor bunatatilor, XIX, 7; - tru-
peasca, XXXVllI, 4; LXVIII, 3. 4;
LXX, 4; LXXVIII, 1; LXXXIII, 2; lega-
tura in -, XVI, 8; porunca -i, XVI, 8;
puterea -i, XIV, 2; XLI, 2; virtutea -i,
XVI, 8.

Dreptate, -ta^ile neamurilor, LXXV, 5; -a
prin credinta, XVI, 2; - specials, XV, 3;
calea -tafii, LXVII, 3; ideea de -, XVIII,
1; prisos de -, XVI, 3.

Duh, Sfintul -, I, 1. 8; II, 2; IV, 2. 3. 4. 6; IX,
6; X, 1. 7; XI, 4. 5. 6; XII, 3; XXIII, 8;
XXVI, 6, 7; XXX, 4; XXXII, 3; XL, 2;
XLI, 3; XLII, 1; XLIII, 5; XLV, 2;
XLIX, 6; L, 2. 3; LIII, 5; LV, 5. 6; LVI,
2. 4. 6; LVII, 4; LXI, 2; LXIV, 1; LXIX,
1; LXXII, 3; LXXVI, 2; XC, 2; -ul lui
Dumnezeu, II, 6; XII, 1. 2; -ul Dumne-
zeului nostra, X, 1; -ul in chip de
porambel, XII, 3; -ul Tatalui, XXXIII,
4; aripile -ului, II, 4; cuvintele -ului, XI,
7; darea -ului, XI, 6; XXXIII, 4; darui-
rea -ului, XIX, 4; LXVIII, 3; darul -ului
Sfint, XI, 5; faptele -ului, I, 1; focul
-ului Sfint, XLIX, 6; harul -ului, I, 1. 8;
II, 2; XI, 8; XII, 3; XVII, 1; XXXIV, 5;
XLIII, 3; XLVI, 3; LIV, 3; LV, 6; LVII,
2; LXV, 2; LXVIII, 2. 4. 5; LXXXII, 5.
6; LXXXVII, 1; harul Sfintului-, XXVI,
8; invatatura -ului, LIV, 3; lucrarea
Sfintului -, XLI, 3; ochii -ului, I, 8;
pirga -ului, XIX, 5; pogorirea -ului, II,
2; XIII, 1; XVI, 2; L, 2; puterea -ului,
XVI, 5; XXXIII, 4. 7; LVII, 4; roada
-ului, LV, 5; roadele -ului, XXIII, 10;
roua -ului, II, 5; sabia -ului, LIX, 7;
LXX, 3; Sfintul si Bunul -, XVIII, 6;
XXV, 4; templu al Sfintului -,
LXXVIII, 3; vistieriile -ului, V, 1;
vrednicia -ului, XII, 3.

Duh, - de blinde^e, XII, 3; -urile drep$ilor,
II, 1; -ul este osirduitor, LXXXIII, 1; -
necurat, XXXII, 3; XLIII, 3; LXXI,
4; -rau, I, 4; XXVII, 1; LXXXVII, 4;

INDICE KKAI.yi ONOMASriC

1027

- umilit, XV, 2; XLVII, 3; om purtator
de - rftu, XLIII, 3.

Duminica, -ca trecuta, XI, 7.

Dumnezeire, VIII, 4; XVII, 1; XXVIII, 2;
XXIX, 2; frumusefea si slava nespusa
a -rii, XXVII, 2.

Dumnezeu, acoperamintul lui -, LXXIV, 3;
adincurile lui ~, LXXVII, 1; ajutorul lui
-, XXII, 3. 6; XXIII, 5; LXXIV, 3;
LXXV, 4; LXXVII, 4; amenintarea lui
-, LVI, 3; ascultarea cuvintelor lui -,
XIX, 3; XLIV, 4; ascultarea cuvintului
lui -, XLVII, 2; asemanarea cu -,

XVIII, 4; atotinteleptul -, LXXXI, 2;
auzirea cuvintului lui -, XLIV, 4;
bataile lui -, XXII, 4; binefacerile lui -,

XIX, 4. 7. 9; XXII, 6; XXV, 3. 4; L, 3;
LV, 6; Biserica lui -, XXX, 1; LXXIII,
3; blindetea lui -, XVI, 7; bogajia lui -,
XXII, 6; LXI, 2; bogatia puterii lui -,
XXII, 1; covirsitoarea bunatate a lui -,
XVIII, 4; bunatatea lui -, XXIII, 4. 5;
LXI, 1; LXIII, 1; LXIX, 2; bunatatile lui
-, XXII, 6; bunavointa lui -, XVI, 11;
calea lui -, LXX, 1; casa lui -, XXVII, 4;
XXXIX, 1; XL, 9; LXXIII, 3; LXXXII,
5; chemarea lui -, LXXX, 3; chipul lui
-, XLVIII, 6; cinstirea lui -, XVII, 5;
credinta in -, IX, 4; cunoasterea lui -,
XXXVI, 3; LXII, 1; LXIII, 1; LXVI, 5;
cuvintul lui -, XIX, 5; XXI, 2; XXXIII,
3; XLVII, 2; LV, 5; LXXVII, 3; cuvin-
tele lui -, II, 6; XIV, 3; XLVII, 3;
LXVIII, 5; darul lui -, XIX, 5; XX, 4;
XXV, 4; XXXIII, 4; LVII, 4; darurile lui
-, XXIII, 3; LXXIII, 4; darurile mari
date de - oamenilor, XXIII, 5; datornic
lui -, XXIV, 2; darnicia nespusa a lui -,
XXII, 6; degetul lui -, XLI, 2; dragos-
tea de -, I, 5; IV, 11; XIII, 4; XXII, 6;
XLII, 2; LXVII, 4; dragostea de oameni
a lui -, XII, 4; XXII, 1. 6; XXIII, 4;
XLIV, 4; LXXI, 4; dreptatea lui -,
XXXVI, 4; XXXVIII, 1; XLV, 1; Duhul
lui -, XL, 2; XLI, 2; dusmani ai lui -,
XV, 10; XVI, 1; XIX, 9; existenfa lui -,
XIII, 5; facerea de bine a lui -, XIV, 4;
fagaduinta lui -, IX, 3; fiinta lui -,
LXXVII, 2; fiu al lui -, XII, 3! 4; XVI,
3; Hi ai lui -, XVIII, 6; XXI, 4; LXX, 3;
LXXIX, 3; focul dragostei lui -, XXII,
6; frica de -, XV, 9; XVI, 11; XVII, 5;
XXI, 1; LIX, 7; LXI, 1. 2; LXVII, 4;
LXXX VII, 3; genealogia lui - intrupat,
III, 2. 3; genunchii lui -, LI, 5; gura lui
-, XXI, 4; harul lui -, II, 4; HI, 3. 5; V, 4;
VI, 4; XV, !); XXIV, 2; XXV, 4;

XXXVIII, 1; LXV, 3; LXVI, 4; LXVII,
3; LXIX, 2; LXXV, 4. 5; LXXXV, 4;
LXXXVII, 4; hotarirea lui -, LV, 4;
LXX, 3; hotaririle lui -, XXII, 2; imita-
rea lui -, LXI, 5; inima lui -, XXII, 6;
iubirea de oameni a lui -, XIV, 4; XV,
3; XVI, 6. 8; XIX, 2. 5. 6; XXII, 6;
XXIII, 4; XXXV, 1; XXXIX, 3; LXI, 5;
LXIV, 4; LXXVII, 5; iubitorul de
oameni- VIII, 3; XVI, 7. 11; XIX, 5;
LXXXVI, 2; izvorul eel pururea curga-
tor al binefacerilor lui -, XXII, 6; impa-
carea lui - cu oamenii, V, 2; imparatia
lui -, XVI, 3. 6; XIX, 4; XXVII, 4; XLI,
2; LXV, 2; LXVIII, 3. 5; LXXI, 1;
indraznire catre -, XIX, 9; indreptafi-
rea lui -, X, 2; intristare dupa -, XV, 2;
intelepciunea lui -, XXII, 1. 2; LXI, 2;
LXXXI, 2; jertfa lui -, XV, 2; XLVII, 3;
judecata lui -, LX, 2; lauda lui -, LV, 5;
legea lui -, XV, 8; XXIII, 7; LVI, 6;
LXVII, 3; LXXIX, 4; legile lui -, II, 6;
III, 5; IV, 8; XVII, 7; XVIII, 6; XIX, 8. 9;
lucrarea lui -, LXIII, 2; maretia lui -,
VIII, 2; XXXVII, 4; LXVII, 1; mila lui -,
V, 4; XIX, 8; XXII, 6; XLIII, 4; LVII, 4;
LXXI, 4; milostenia lui -, XIX, 1;
minunile lui -, LXVII, 4; LXXII, 2;
mina lui -, XXI, 3; XXVIII, 3; minia lui
-, V, 4; VI, 3; XXXVI, 4; XLIII, 4;
LXXIII, 3; LXXVI, 1; LXXVII, 5; min-
tuirea lui -, X, 3; neascultarea de -, LIX,
3; necredinja in -, XV, 5; numele lui -,
XV, 7; XIX, 6; XXVIII, 4; oceanul si
adincul iubirii de oameni a lui -, V, 2;
ochii lui -, XVII, 6; XLVII, 3; osinda lui
-, XXIII, 2; pedeapsa lui -, LXI, 5;
picioarele lui -, LXXVIII, 3; planul lui -,
XL, 2; planurile lui -, IX, 3; porunca lui
-, XV, 11; LI, 1; LXII, 1; LXXIX, 4;
poruncile lui -, XV, 1; XIX, 7; XXVI, 6;
LVI, 2; LXIX, 2; LXXII, 2; potrivnic lui
-, XXV, 3; potrivnicii lui -, VI, 3; predi-
carea cuvintului lui -, XLVII, 2; prietenul
lui -, VIII, 5; prieten al lui -, XI, 8;
LXXVIII, 3; privirile lui -, XLVII, 3;
purtarea de grija a lui -, II, 1; III, 2; IX, 3;
XI, 5; XVI, 7; XXI, 2. 3; XXII, 2. 3. 6;
XXV, 3. 4; XXVIII, 3; XXXIV, 2;
XXXVII, 4; XLIII, 3; LVII, 3; LIX, 1;
LXVIII, 1. 2; LXIX, 1; LXXV, 4. 5; pute-
rea lui -, IV, 2; VI, 3; VIII, 1. 2; IX, 3;
XIII, 2; XIV, 3; XIX, 7; XXV, 4; XLVII,
2; LXIII, 2\ LXX, 2; rasad al lui -, LI, 3;
rindiiialuliii , VII, I. 3; VIM, 1; rflbdanii

1028

SFlNTUL lOAN GURA DE AUR

lui -, XLIII, 4; LXVIII, 1; LXIX, 1;
LXXV, 5; robia lui -, XXI, 1. 2; slava lui
-, XIX, 4. 7; XXII, 1; XXV, 2; XXVI, 2.
8; XXX, 3; XXXII, 1; XLVIII, 7; LIV, 5;
LVI, 1. 5; LXXI, 4; slavirea lui -, XVII,
5; slujitor al lui -, XVI, 11; stapinirea
blinda a lui -, XXI, 2; stihiile inceputului
cuvintelor lui -, XVII, 7; stiinta lui -,
LXI, 2; templu al lui -, LXXIII, 3; tronul
lui -, XVII, 5; LXV, 3; tronul imparatesc
al lui -, II, 1; urechea lui -, LIV, 5; urgia
lui -, XXIII, 2; urmator al lui -,
LXXVIII, 3; vederea lui -, XV, 4; voia
lui -, XIX, 6. 7; LXXXII, 2; LXXXIV, 1 ;
voiiua lui -, III, 5; XVI, 8; XIX, 5; XXIV,
1; LXXXIII, 1; vointa lui - §i a Tatalui,
LV, 6; - are iubire suprafireasca, XXII, 6;

- ascuns in fire omeneasca, II, 1; -, Bine-
facator, XIV, 4; - eel adevarat, XVII, 6; -
eel bun, XVI, 6; - eel drept, XVI, 6; - eel
viu, LXXXIV, 2; - Creator, IV, 5; XI, 3;
XVI, 6; XVII, 2; XVIII, 6; XXII, 1. 2;
XXV, 4; XXVIII, 2; XXXII, 7; XXXIV,
1. 4; XXXIX, 3; XLIX, 6; L, 3; LXVII, 1;

- datornic, XXII, 5; -ul Noului Testa-
ment, XVI, 7; -ul Vechiului Testament,
XVI, 6. 7; - ul pacii, XV, 10; - s-a facut
om, LXVIII, 1; -ul universului, XIX, 3. 9;
LVIII, 2; LIX, 2; LXVIII, 3; LXXIII, 2.

Dusman, - al societatii, XLVIII, 1; -i decla-
rafi, XXIII, 6; -de moarte, XIII, 4; -i
tainuiti, XXIII, 6; biruinfa asupra - ilor,
XIX, 3; biruirea -ilor, VIII, 1; iertarea
-ilor, XIX, 6.

Ebraic, cuvfnt -, LXXXVIII, 1.

Egipt, I, 3; IV, 1. 2; VIII, 1. 2. 3. 4. 5; IX, 1.
4; XXXIX, 3. 4; XL, 4; XLIII, 3. 4;
XLIV, 3; LVI, 2; LXVIII, 1; LXXXII, 1;
LXXXVIII, 1; binefacerile din -,
LXXIX, 3; carnurile din -, VI, 4; che-
marea din -, VIII, 4; ducerea in -, VIII,
4; fuga in -, IX, 4; ieskea din -, VIII, 4;
intoarcerea din -, VIII, 4; locuitorii din
-, VIII, 5; minunile din -, LXXXII, 1;
pustiul din -, VIII, 4; plecarea din -,
VIII, 4; robia din -, V, 4; vechiul -,
VIII, 5.

Egiptean, -eni, I, 1; IV, 2; VIII, 1; L, 2;
LV111, 1; LXV, 6; boga^ia -enilor, VIII,
1; popor -, XXXVI, 4; trupurile -teni-
lor, VII, 6.

Egipteanca, XXXIII, 7; XXXVII, 7;
LXXXIV, 4.

Elen, I, 4; VI, 3; XVII, 7; XXXIII, 3;

legiuirile -ilor, XVI, 4; moravurile

-ilor, XVI, 4.
Elisabeta, mama sfintului loan Botezato-

rul, I, 6.
Elisei, profet, XIV, 2; XXV, 2; XXXI, 1;

XLVIII, 2; LVII, 2; LXVIII, 3;

LXXXVIII, 2; XC, 4.
■Emanuel, numele lui Iisus, V, 1. 2.
Enan, in Septuaginta: Sennaan, LXXIX, 4.
Endor, vrajitoarea din -, VI, 3.
Epistola, -la catre Romani, IV, 3; XXXV, 4;

-lele lui Pavel, V, 2.
Eretic, XVI, 2. 7; XV, 1; XXIII, 3. 6; XXVII,

3; XLVI, 1. 2; XLVII, 3; LI, 3; LVIII, 1;

LXXVII, 2; LXXXII, 1. 2; LXXXIII, 1;

LXXXVIII, 4; -i manihei, XVI, 7; adu-

narile -ilor, XLVI, 2; asociafiile -ilor,

XLVI, 2; otrava -ilor, XLVI, 1.
Erezie, I, 3; XLVI, 1; LV, 5. 6; LXXXII, 2.
Etiopian, XI, 1; XXVI, 4; LVII, 1; eunucul

-, L 6.
Euharistie, XXV, 3; LXXXII, 5; taina sfin-

tei -tii, XLIII, 2.
Eunuc, -ul etiopian, I, 6; roiuri de -i, XX, /2.
Eva, VI, 6; XIII, 4.
Evanghelie, -ia imparatiei, X, 5; XXXII, 2;

cuvintul -i, LXXIII, 4; cuvintele -i, VI,

2; predica -i, LXXX, 1; LXXXVIII, 1;

predicarea -i, XXXIII, 3; LXXV, 1;

LXXVI, 2; LXXXVI, 2; propovedui-

rea - i, XV, 7; XXIV, 2; XXV, 3; LXV,

3; LXXV, 3; puterea -i, X, 3; XXIV, 2;

talmacirea -i, XII, 2; taria -i, XXIV, 2.
Evlavie, dragoste de -, LXXXVI, 4;

masca -i, LXXIII, 1.
Evreu, -ei, I, 3; XVII, 5; XXXIX, 3; XLIII,

4; LXXXIV, 4; poporul -, XXXV, 1.
Ezechia, imparatul lui Iuda, II, 3; VIII, 5;

LIII, 5.

Faptele Apostolilor, X, 4; XXXIII, 2. 5;

LXV, 4; LXXIII, 3.
Faraon, XXXIX, 3; XLIII, 4; LIII, 3; LVI, 2.

6; LXV, 6; LXXXIII, 1; pedepsirea lui

-, LIII, 4.
Fares, fiul lui Iuda, III, 2. 3.
Fariseu, -sei fa^arnici, XXIII, 2; invatatura

-seilor, LIII, 3; pilda cu -1, XV, 2;

XLVII, 4; rautatea -seilor, XLII, 1; tri-

mi§ii -seilor, XI, 1. ,

Farmece, XVII, 2.

Faza, fluviu in Transcaucazia, LXX, 4.
Fecioara Maria, I, 6; II, 2. 4; III, 1; IV, 2.

3. 4. 5. 6; V, 1. 2. 3; VI, 1. 2. VII, 2. 4;

INDICE RKAl. !JI ONOMASTIC

102!)

VIII, 1. 2. 3. 4; IX, 3. 4; XLIV, 1. 2; XLV, 1,
XLVIII, 1; LXXXVIII, 2; dragostea lui
Hristos faja de -, XLIV, 2; genealogia,
-rei, II, 3. 4; nasterea din Fecioara, XII, 2;
XXV, 3.

Fecioara, - afierosita lui Dumnezeu, XVII,
2; -re in^elepte, LXXVIII, 1; LXXIX, 2;
LXXXII, 5; -re nebune, LXIV, 4;
LXXVI, 4; LXXVII, 5; LXXVIII, 1. 2. 3;
LXXIX, 2; LXXXI, 4; LXXXII, 5;
roiuri de -re, VIII, 4.

Feciorie, -ria nu-i porunca de lege,
LXXVIII, 1; frumusetea -riei, XX, 2;
traitul in -, LXXVII, 5; virtutea -riei,
XLVI, 4.

Femeie, -ia cananeanca, XXII, 5; LHI, 2; -ia
cu scurgere de singe, XXXI, 1. 2; L, 2;
LXVI, 1; LXXX, 1; -ia cea pacatoasa,
V, 4; VI, 5; XXX, 1; XL, 2; XLVIII, 6;
LXVII, 3. 4; LXXIII, 3; -, LXXX, 1. 2;
dragostea de femei, IV, 9; gingasia firii
-eii, VIII, 4.

Fenicia, LXVII, 3.

Filip, apostol, XXX, 1; XXXII, 3; XXXVII,
4.

Filip, fratele imparatului Irod, XXIV, 4;
XLVIII, 2; LVIII, 4.

Filipeni, XIX, 1.

Filozof, -i greci, X, 4; XXXIII, 4; -i p&gini,
LXXX, 4; -i stoici, XXXIII, 4.

Filozofie, -ia cea adevarata, XVIII, 6; -ia
cea inalta, VI, 3; -ia cinica, X, 4;
XXXIII, 4; - desavirsita, XIX, 4; -
inalta, XVII, 6; - mai inalta, XI, 2; -ia
propovaduita de pescari, VIII, 5; -ia
pustiei, LV, 6; - vrednica de ceruri, X,
4; adevarata -, VIII, 5; adevarul -i crea-
tine, VIII, 5; dobindirea -i, XXI, 2; fru-
moasa -, XI, 8; inaltimea -i creatine,
XXI, 4.

Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, XVII,
6.

Fiul, - lui Adam, II, 2; - lui Avraam, II, 3; -
lui David, II, 2. 3; III, 1; XXXII, 1; XL,
3; LXVI, 1; LXXI, 2; - lui Dumnezeu, I,
2; II, 1. 2; III, 1; IV, 6; VII, 5; VIII, 3. 4;
XI, 5. 6; XII, 2. 3; XIII, 2. 3; XXIII, 5;
XXVIII, 2; XXXI, 4; XLI, 2; L, 2; LIV,
1. 2. 3; LV, 1; LVI, 1. 3; LVII, 2; LXIII,
4; LXVII, 2; LXVIII, 3; LXXV, 5;
LXXXVII, 2; - lui Iosif, III, 1; - Omu-
lui, II, 2; III, 1; IX, 4; XIV, 1; XVII, 1;
XXVII, 2; XXIX, 1. 2. 3; XXXIV, 1;
XXXVII, 3; XXXIX, 3; XLI, 3; XLIII,
1; XLVII, 1; LIV, 1; LV, 4; LVI, 1. 3;
LVII, I. 2; LVIII, 1; LIX, 4; LXIV, 1. 2.
. r >; I, XV. I. -1; I.XXVI, 2; LXXVIII, I;

LXXIX, 1. 2. 3; LXXXI, 1. 2; LXXXIII,

1. 2; LXXXIV, 2; LXXXVIII, 1; XC, 4;
- pierzarii, LXXVI, 2; - teslarului,
XLIV, 1; - eel intii-Nascut, V, 3; - Meu
eel iubit, XII, 2; XIII, 2; - Unul-Nascut,
XV, 4. 10; XXII, 1; XXIII, 8; XLIV, 1;
LXI, 5; deofiinfimea TatSlui cu -, LV,

2. 4; descoperirea -ui, LIV, 2; egalita-
tea Tatalui cu -, XLIX, 2; fun(a -ui,
LXXVII, 2; intruparea -ui lui Dumne-
zeu, XII, 3; XXV, 4; jertfa -ui, XXIII, 5;
nasterea -ui, V, 3; patimile -ui, LVI, 3;
slava -ui, LV, 4; taina intruparii -ui
lui Dumnezeu, XIII, 2; LIV, 4; venirea
-ui lui Dumnezeu printre noi, XXIII,
5; venirea -ui Omului, LXXVI, 3;
LXXVII, 2; vrednicia -ui, LIV, 2.

Foe, - pregatit diavolului, LXXXI, 5; -ul eel
ve ? nic, LXXIX, 1. 2; LXXXI, 4.

Gadareni, XXIX, 1.

Galateni, XVI, 7; XXX, 1; epistola catre -,

LV, 6.
Galileea, IX, 4; XII, 1; XIV, 1; LVIII, 1;

LXII, 1; LXV, 1; LXVI, 1; LXXXII, 2;

LXXXIX, 2. 3; XC, 2; - neamurilor,

XIV, 1; XXVI, 4.
Galilean, IX, 4.

Gabriel, arhanghelul -, II, 3; IV, 3.
Gazei, VI, 3.
Gheena, -na focului, XVI, 7. 8; XVIII, 1;

LIX, 4; LXI, 2; LXIV, 4; focul -nei, XII,

5; XV, 10; XVI, 3; LXXVIII, 4; osinda

-nei vesnice, XVI, 8.
Ghenizaret, L, 2.

Ghergheseni, tinutul -lor, LXVII, 1.
Ghetsimani, LXXXIII, 1.
Ghiezi, sluga lui Elisei, LXXX, 3; XC, 4.
Goliat, urias ucis de David, XXVI, 6; XLII,

2; lupta cu -, XXVI, 7.
Gomora, XI, 1; XXXII, 5; XXXIII, 3;

XXXVI, 3; LXXV, 4; LXXVII, 3.
Gomoreni, XXXVI, 3. 4.
Grec, VIII, 4.
Grecia, I, 4.

H

Halev, fiul lui Iefoni, XXXIX, 4.

Har, -ul de sus, XIX, 5; -ul Duhului,
XXXIV, 3; XXXIX, 4; -urile Duhului
Sfint, LIV, 3; - duhovnicesc, II, 5; -
dumnezeiesc, XLVIII, 1; -ul facerii de
minuni, XXIV, 2; XLVI, 4; LVI, 2; -ul
lui Dumnezeu, XXXIX, 4; hclijiiigiil
iilui, XI, \; l)op;A|ia ului, XI, '1; Ir^cn

1030

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

-ului, LXXII, 1; puterea -ului, XII, 4;
venirea -ului, IV, 4; XXXVII, 5;
LXXIII, 2; LXXXVI, 4; XC, 2.
Harisma, X, 5; XI, 6; XXIV, 1. 2; -me,
LXXVII, 3; -ma de a scoate demoni,

XXIV, 1.

Hidra, monstru marin, LXX, 3; XC, 4.

Himera, monstru terestru, IX, 8.

Horazim, XXXVII, 4.

Hrana, -na cea tainica, LIV, 4.

Hristos, activitatea lui -, inceputul activita-
pj lui -, XXIII, 1; XXV, 2; sfirsitul acti-
vita^ii lui -, XXIII, 1; agonia sufletului
lui -, LXXXIII, 1; ajutorul lui -, LV, 1.
6; LXXXII, 3. 4; - aparator, VII, 3; ara-
tarea lui -, LXV, 3; armele lui -,
LXXVIII, 4; armata lui -, VIII, 4; autori-
tatea lui -, XIII, 2; - binefacator, VII,
5; XII, 3; binefacerile lui -, VII, 2;

XXVI, 3; XXVIII, 1; XL, 3; biruinta lui
-, XXXIX, 2; Biserica lui -, L, 4; blinde-
tea lui -, XXIII, 7. 8; XXVIII, 4; XL, 2;
XLI, 1; XLII, 1; XLIV, 2; XLVI, 2;
XLVIII, 1; LIII, 2; LXII, 1; LXXXIII, 2;
LXXXIV, 1; LXXXV, 1; LXXXVI, 1;
bogafiile lui -, LIV, 5; botezul lui -, II,
2; X, 2; XI, 4; XII, 2. 3; LIV, 4; bunata-
tea lui -, XL, 1. 2; XLI, 2; LIII, 2; LXII,
3; LXIX, 2; LXX, 1; LXXIX, 3;
LXXXVI, 1; LXXXVIII, 2. 3; bunata-
tile lui -, LV, 4; - este izvorul bunatati-
lor, XXVI, 2; bunavoinfa lui -, XXI, 1;
capul lui -, VII, 1; XII, 4; LVI, 4;
clmap lui -, XXXVI, 3; cararile lui -,
X, 3; chinuirea lui -, LXXXV, 1; chinu-
rile lui -, LXXXIII,. 1; chipul lui -,

XXVII, 2; LXXVIII, 4; LXXXII, 4; chi-
pul blind al lui -, XLIII, 4; cina lui -,
XXVII, 4; coborirea lui -, LXV, 4; copi-
lul -, IV, 7; V, 2; VI, 2; -, creator al
universului, VII, 2; LXXVlI, 1; crucea
lui -, XLIII, 2; LIV, 4; LXXXV, 1;
LXXXVIII, 1 ; patima crucii lui -, LIV, 4;
cunoasterea lui -, XXXVI, 3; XXXVIII,
1; cuvintul (cuvintele) lui -, II, 6; VII, 4;
X, 1; XI, 6; XIV, 2; XV, 2. 4; XVI, 1. 2;
XIX, 1; XX, 1. 5; XXI, 1. 2; XXII, 1. 2.
1; XXIII, 1. 4. 5. 7; XXIV, 1. 2. 3. 4;

XXV, 1; XXVI, 3. 4; XLIII, 3; XLIV, 2.
4; XLVI, 1. 2; XLVIII, 1; LIII, 1; LIV,
3; LV, 1. 5; LXXVIII, 3; LXXIX, 1;
LXXXII, 4; dulceafa cuvintelor lui -,
XXV, 1; greutatea cuvintelor lui -.
XXV, 1; puterea cuvintelor lui -,
XLVIII, 1; taria cuvintelor lui -, XVII,
3; cuvintarea lui -, XLIV, 1; darul lui -,
XXIV, 1; XLIX, 2; L, 3; LIII, 1; darui-

rea lui - spre mincare, XXV, 3; -, das-
cal, XV, 2; XXVII, 1; XXX, 2; XXXIV,
1; XXXV, 1; XLIII, 3; XLIX, 4; L, 2;
LVI, 3; LVIII, 1; LXXX, 1; -, Domn al
simbetei, XXXIX, 3; -, Domnul uni-
versului, LXV, 3; dorul de -, VII, 4;
XLIX, 1; dragostea de -, VIII, 5; XXI,
1; XXIII, 8; XXXVIII, 1. 3; XLIX, 1;
dragostea lui - fafa de mama Lui,
XLIV, 2; Dumnezeirea lui -, XVI, 1. 2;

XXVI, 8; XXVIII, 3; XXXI, 1; XLI, 1;
XLII, 1; XLIV, 1; XLIX, 1. 2; LI, 2;
LIV, 1; LXX, 2; LXXI, 1. 2; LXXX, 3;
LXXXVI, 2; - Dumnezeu, V, 3;
LXXXVII, 1; -, Dumnezeu in trap, VII,
4; dusmanii lui -, VII, 3; LXXXV, 2;
dusman al lui -, XLI, 3; diavolul, du§-
man al lui -, LXXXIII, 4; faptele lui -,
XIV, 1; XVI, 2; XXVIII, 1; faptele mari
ale lui -, XVI, 1; faptele strllucite ale
lui -, V, 3; LXXXVII, 1; fafa lui -,

XXVII, 2; fata blinda a lui -, XXIII, 3;
fagaduintele lui -, XV, 7; LXIV, 2; feri-
cirile lui -, XVIII, 6; Fiimea lui -, LIV,
1; filozofia invataturii lui -, XXVII, 3;
filozofia lui -, XIX, 1; XXV, 2; LVIII, 3;
filozofia poruncilor lui -, XXIV, 3; firea
omeneasca a lui -, LXXXIII, 1;
LXXXVI, 2; -, Fiul lui Dumnezeu,
XXVII, 2; -, Fiul Dumnezeului celui
viu, LXXXIV, 2; fra^ii lui -, V, 3; XLIV,
1. 2; XLV, 1; XLVIII, 1; frumusefea
omeneasca a lui -, XXVII, 2; genealo-
gia lui -, IV, 1. 2; gindul lui -, LIII, 1;
glasul lui -, XLV, 2; L, 2; LIII, 2;
LXXXVIII, 2; gura lui - XXVII, 2; LIII,
3; LVI, 4; LXXVIII, 4; hainele lui -,

XXXVI, 3; hand lui -, XXII, 5; XXXIII,
2; LXXXVIII, 4; hotaririle lui -, XVI, 8;

XXXVII, 2; XLVI, 2; LI, 3; LXII, 1;
LXIII, 4; LXXV, 1; LXXIX, 2; LXXXII,
3; hranirea cu lapte a lui -, VIII, 3; ies-
lea nasterii lui -, VII, 2. 4; iesirea in
lume a lui -, VII, 1. 2; X, 2; Iisus -, XIII,
1. 2. 3. 4; XVI, 5; XXXIII, 5; LIII, 5; LV,
6; LXXIII, 3; - Iisus Domnul nostru,
LV, 5; Iisus Galileanul, LXXXV, 1;
Iisus Nazarineanul, LXXXV, 1; Iisus
profetul eel din Nazaretul Galileii,
LXVI, 3; imitator al lui -, LXXVII, 5;
indignarea lui -, LIII, 3; insultele aduse
lui -, LXXXV, 1; iubirea de oameni
a Domnului nostru Iisus -, XII, 5;
XIII, 5; XIV, 4; XIX, 5; XXVI, 3; XLIV,
3. 5; XLV, 3; XLVI, 4; XLVII, 1. 4;
XLIX, 6; L, 4; LI, 6; LIII, 5; LIV, 5;
LV, 6; LXI, 1; LXXIX, 3; - izbavitor,

IND1CK RKAI, yi UNOMA.STIC

1031

XIV. 4; -, ImpArat, II, 1. 2. 3; III. 4; IV, 7;
VI, 3. 4; XIX, 2. 3. 6. 9; XXXII, 7; LI, 2. 5;
LIV, 5; LK, 5; LXVI, 1. 2. 5; LXXVII, 6;
LXXVUI, 4; -, tmparatul cenirilor, IX, 5;
LIV, 4. 5; LVin, 1; LXIX, 3. 4; LXXVII, 3;
LXXXin, 4; LXXXVI, 1; - tmparatul
iudeilor, VI, 1; VH, 2; LXXXIV, 3;
LXXXV, 2; LXXXVI, 1; LXXXVH, 1. 2;
-, tmparatul tatregii lumi, LXXXVHI, 2; -,
tmparatul lui Israel, LIV, 2; LXXXVII, 2;
LXXX VIII, 2; -, tmparatul puterilor celor de
sus, LXV, 4; -, mare tmparat, XVIII, 4;
slava tainica a tmparatului -, LIV, S;
taiparatia hii -, VH, 5; Vm, 4; XLVH, 1;
LV, 5. 6; LVI, 1; LXXVffl, 1; LXXXH, 2;
LXXXVI, 1; LXXXVII, 2; tnattarea lui -,
VH, 2; LXV, 4; LXK, 1; LXXXH, 3;
taaltimea lui -, XII, 1; inaljimea poruncilor
lui -, XXV, 1; tachinare la -, LXXVI, 2;
tofatisarea lui -, XXVffl, 1; tagerul lui -, V,
3; tageri la nasterea lui -, VII, 1; ingroparea
hii -, LXXX, 1. 2; LXXXVIH, 1. 2;
inomenirea lui -, LIV, 1; tarudirea cu -,
XLIV, 1; talruparea lui -, I, 2; VIE, 1;
XLIV, 3; XLK, 1; LXVffl, 2; adevarul
totruparii hii -, Xffl, 2; LXXXHI, 1;
iconomia totruparii hii -, V, 3; taina
intruparii lui -, IV, 6; VIII, 1. 4;
tatelepciunea lui -, XX, 3; XXV, 1; XXXV,
2; XXXK, 2; XLI, 2; XLVI, 2; XLVm, 1;
XLK, 1; LXH, 2; LXX, 2; LXXXI, 2;
LXXXHI, 1; -, tovatator, XX, 5; XXVII, 2.
3; XXX, 1; XXXI, 1. 2; XXXII, 7; XXXIII,
1; XLIH, 1; XLVUI, 1; XLK, 1. 3; LVIH,
1. 2; LXIV, 1. 5; LXV, 3; LXVH, 4; LXX,
1. 2; LXXII, 3; LXXIV, 4. 5; LXXXI, 1. 2;
LXXXIV, 1; LXXXV, 1; LXXXK, 1;
bunatatea tovajatorului, LXXXI, 2;
LXXXin, 2; tatelepciunea tnvatatoruhii,
XXXIII, 3; LXH, 1: puterea fnvatatorului,
XXV, 1; vrednicia Invatatorului, LXH, 4;
invatatorule bune, LXIII, 1; invatatura
(tavataJmik) hii -, XV, 2. 7; XVIH, 6; XX,
5; XXin, 3; XXV, 1. 2; XXVI, 1; XXVHI,
4; XXXVI, 2; XXXVH, 3; XXXVDI, 1;
XLI, 1; XLIV, 2. 3; XLV, 2; XLVI, 1;
XLVII, 1. 2; XLVin, 1. 2. 6; LIV, 1; LVIII,
3; LXH, 1; LXV, 1; LXX, 3; LXXXIV,
2; LXXXK, 2; invatatura despre
Dumnezeirea lui -, XXV, 1; tavatatura
filosofiei lui -, XV, 1; noutatea tovataturii lui
-, XXVI, 4; tavierea lui -, IU, 1; V,
3; XXX, 1; XLIH, 1. 2; XLK, 1; L,
1; LI, 3; LIV, 3.4; LVI, 3. 4; LVIII, 1;

LX, 3; LXV, 1. 2. 4; LXVIII, 2; LIX, 1;
LXXIV, 3; LXXVII, 1; LXXVIII, 2;
LXXIX, 3; LXXXII, 2. 3; LXXXVII, 2;
LXXXVIH, 1. 2; LXXXIX, 1. 2. 3; XC,
1. 2; jertfa lui -, X, 1; judecarea lui -,
LXXXVI, 2; judecata lui -, XXXVI, 3;
XXXVII, 2; XL, 2; scaunul de judecata
a lui -, LXXVIII, 4; Judecator, XI, 2. 4.
5; XII, 1; XIV, 4; XXIV, 1. 2; XXXI, 4.
5; XXXII, 7; XXXIV, 3; XLII, 2. 3;
XLVI, 2; XLVII, 1; LIII, 2; LXXVIII, 4;
dreptul JudecStor, LXV, 3; miinile
Judec&torului, XXII, 4; sentinta Jude-
catorului, XVI, 10; stapfnirea JudecS-
torului, XVI, 10; laudele lui -, LXXV,
3; LXXXII, 5; legea (legile) lui -, VII, 7;
VIII, 5; XVI, 1. 2. 4. 5. 8; XVII, 3; XXIII,
2; XXV, 1; XXIX, 3; L, 4; LI, 2; LXXVI,
4; blindetea legilor lui -, XVI, 8; legiui-
rea lui -,'XVI, 4. 6; - legiuitor, XVI, 5.
7; XVII, 2; XXII, 4; LXXIX, 1; - legiui-
torul legii noi, XVIII, 1; - legiuitorul
legii vechi, XVIII, 1; - legiuitorul Ve-
chiului Testament, XL, 2; LXXXII, 1;
intelepciunea legiuitorului, XVIII, 1;
XXI, 3; liberarea lui -, LXXVI, 2; limba
lui -, LXXVIII, 3; madularele lui -,
XVI, 8; XLVIII, 5; LXXIII, 3; maretia
lui -, XXXVII, 4; XLI, 1; mergerea pe
mare a lui -, L, 1.2;- Mesia, LVII, 1; -,
Mielul lui Dumnezeu, XI, 5; XII, 1;

XXVII, 1; XXXVI, 1. 2; L, 3; LXVH, 2;
mila lui -, XLIX, 1; LXVI, 1; minunile
lui -, XV, 1. 2; XXV, 2; XXVII, 2;

XXVIII, 1. 3; LXV, 1. 2; LXVH, 1. 2;
LXVIII, 1; LXXI, 1; LXXIX, 3;
LXXXIV, 1; mina (miinile) lui -, XXV,
2; XXXVI, 3; XLV, 3; L, 3; minia lui -,
LXXXVIH, 2; - Mire, III, 4. 5; IX, 6;
XXX, 3. 4; XLIH, 2; LXIX, 1; LXXVI,
5; LXXVIII, 2; LXXXII, 5; -, Mirele
duhovnicesc, LIV, 5; petrecerea cu
Mirele, XLIX, 4; misiunea lui -
XLVIII, 1; - Mintuitor, I, 3; II, 2. 3. 4
IV, 1; VII, 3; XIII, 4; LXXXI, 2
LXXXVI, 2; moartea lui -, V, 3
XXXIX, 1; XLIH, 2; XLVI, 4; LVI
3; LXV, 1. 2. 4; LXVI, 2. 3; LXVIII, 1
LXK, 1;LXXX, 1.2; LXXXI, 3; LXXXII
1. 2; LXXXIII, 1. 2; LXXXIV, 3
LXXXV, 1; LXXXVIH, 1; LXXXIX, 1
mormintul lui -, XLIH, 2; LXV, 4
LXXXIV, 3; LXXXVIH, 2; LXXXIX, 1
2; XC, 1; mustrare facuta de -, LXXXI
2; nasterea lui -, II, 1. 2. 3; III, 1
2; IV, 2. H. 5. 7; V, 2. 3; VI, 3. 4; VII, 1 . 2
3. -1; VIII, 2. 3; IX, 1 3; I.XXVI. 2

10.12

SKlNTUL IOAN (JURA DE AUR

nasterea din Fecioari, XXV, 3; naste-
re dumnezeiasca, IX, 1; nastere
minunata, VIII, 2; XLIV, 1; nastere
noua si straina, V, 3; XXXVII, 3; locul
nasterii lui -, VII, 1. 4; taina nasterii lui
-, V, 3; timpul si locul nasterii lui -, VI,
4; numele lui -, IV, 7; VII, 2; X, 1;
XXVIII, 3, XLVI, 4; LXXV, 1; -, oaie,
I -XXXV, 1.3; ochii dulci ai lui -, XXIII,
3; LVI, 4; odihna lui -, XXXVI, 3; ome-
nirea lui -, XLIX, 2; osindirea lui -,
XXXVI, 3; ostas al lui -, LXIX, 3; osta-
sii lui -, VI, 7; - prin Pavel, XXIII, 1; -
Se numeste pe El piatra, LXVIII, 2;
patimile lui -, II, 1; XI, 5; XXII, 6;
XXX, 4; XXXIV, 1; XXXV, 2; XXXVI,
3; XLI, 3; XLIII, 2; LIII, 2; LIV, 3. 4;
LV, 1; LVI, 1. 2. 3. 4; LVII, 2; LVIII, 1;
LIX, 4; LXII, 1; LXV, 1. 2; LXVI, 1;
LXXVI, 3; LXXIX, 2. 3; LXXX, 1. 2;
LXXXI, 1. 2; LXXXII, 1. 2. 3; LXXXV,
1. 3; LXXXVI, 1; LXXXVII, 2. 3;
LXXX VIII, 2; patima crucii lui -, LIV,
4; timpul patimilor, XXVII, 2; -, Pas-
tor, XXXII, 7; XXXIII, 1; XLVII, 2; -
Pastor linistit si blind, VII, 2; pastorii
de la nasterea lui -, III, 1; VII, 1; picioa-
rele lui -, XII, 1; XXXVI, 3; L, 3. 4;
LXXI, 2; XXXIX, 3. 4; pogorirea la iad
a lui -, XXXVI, 3; popor al lui -, IV, 7;
porunca (poruncile) lui -, XV, 9; XVI,
1. 2. 3. 4. 5. 8. 9. 1 1; XVII, 5. 7; XVIII, 2.
3; XIX, 1. 5; XXI, 2. 4; XXII, 2. 3. 4;
XXIII, 2. 3. 4; XXIV, 3. 4; XXVI, 1;
XXVIII, 4; XXXIX, 4; XLIII, 5; XLVI,
3; LVI, 1. 5; LXII, 2; LXIV, 2; XC, 3;
postul lui -, XIII, 2; predica lui -, XIV,
1.2; predicarea lui -, LIV, 1; prieten al
lui -, XXVII, 4; prinderea lui -, LXXXTV,
2; LXXXV, 2; profetia lui -, XV, 7;
LXXVI, 2; LXXVII, 1; LXXIX, 3; -,
prune, VI, 2. 4; VII, 3. 4. 5; VIII, 1. 2. 4;
IX, 1. 3. 4; -, pruncul fugar, VIII, 4;
aratarea pruncului, VIII, 4; capul prun-
cului, VI, 2; VII, 4; casa pruncului, VII,
5;nasterea pruncului, V, 3; VII, 3. 4; IX,
1; sufletul pruncului, VIII, 2. 3; purta-
rea de grija a lui -, XVII, 3; XXII, 4;
XLIII, 2; LXXIX, 3; LXXXII, 3;
LXXXV, 1; purtarea in pintece a lui -,
VIII, 3; XLIV, 1; puterea lui -, V, 3;
VIII, 1. 5; XIII, 3; XIV, 3; XV, 7; XXV,
I. 2; XXVI, 1. 4; XXVII, 1. 2; XXVIII, 3.
4; XXXII, 4; XXXIII, 1. 2. 3; XXXV, 2;
XXXVI, 1; XXXVIII, 2; XL, 2; XLI, 1.
2; XLIII, 1 ; XLVI, 2; XLIX, 2. 3; L, 1. 2;
LIII, 1. 2; LIV, 3; LVI, 3. 4; LX, 2; LXV,
I; LXVI, 1; LXVII, 1. 2; LXXV, 2. 3;

LXXVII, 1; LXXX, 1. 3; LXXXII, 5;
LXXXIII, 2; LXXXIV, 1. 2; LXXXVI,
1; LXXX VIII, 1. 2; puterea invierii lui
-, V, 3; puterea pedepsitoare a lui -,
LXVII, 1. 2; rabdarea lui -, LXXXVI,
2; LXXXVII, 3; indelunga rabdare a lui
-, LXVI, 5; LXXVUI, 2; - rascumpara-
tor, X, 2; XII, 1; rastignirea lui -, III, 2;
XLI, 3; XLIII, 1. 2; LIV, 3. 4; LVI, 3. 4;
LVII, 3; LXV, 2; LXVI, 1; LXVIII, 1;
LXIX, 1; LXXII, 1; LXXIV, 3; LXXVI,
1; LXXIX, 1; LXXX, 1; LXXXI, 3;
LXXXII, 2; LXXXV, 2; LXXXVIII, 1;
LXXXIX, 2; rastignirea este o taina, o
sarbatoare, LXXIX, 3; taina rastignirii,
LXXXVII, 2; rob al lui -, XXI, 1; robie
intru -, XLI, 4; rugaciunea lui -,
LXXXIII, 1; LXXXVI, 2; scaunul de
judecata a lui -, XC, 4; scaunul slavei lui
-, LXXIX, 1; schimbarea la fata a lui -,
LVI, 3; LVII, 2; semnele lui -,'XVI, 11;
LXXI, 1; setea lui -, XXXVI, 3; sfatu-
rile lui -, XXI, 1; LXIII, 2; singele lui -,
II, 1; IV, 9; X, 1; XIX, 8; XXXVI, 4
XLV, 3; L, 3; LXXXII, 1. 5. 6
LXXXVI, 2; LXXXVII, 1; XC, 1. 3
varsarea singelui lui -, XXV, 3; slava
lui -, VII, 2; XXIII, 7; XXV, 1; XXXVI,
3. 4; XLV, 2; LTV, 4; LVI, 3; LXIV, 2
LXV, 2. 4; LXXI, 2; LXXV, 1; LXXVI
3; LXXIX, 1; LXXXIV, 3; LXXXV, 1
LXXXVII, 2; slava data de -, IV, 9
smerenia lui -, XXVII, 2; XXXVI, 3
LXXXVI, 1; -, Soarele drepta^i, VII, 5
spusele lui -, XXI, 2; XXIV, 2. 3; LI, 3
LIV, 3; LV, 1. 2; statura lui -, LXXII, 4
-, Stapinul, II, 2; III, 5; IV, 10. 12; VIII
2; X, 3; XI, 5; XII, 1. 4; XIII, 2. 4; XIV
4; XV, 6. 8. 10. 11; XVI, 1; XVII, 5
XIX, 5; XXII, 3; XXV, 1. 2. 3; XXVI, 4,
6. 7; XXVII, 2; XXVIII, 2; XXIX, 1
XXX, 2; XXXII, 3. 6; XXXIII, 7
XXXIV, 1; XXXV, 3. 4; XXXVI, 4
XXXVIII, 2; XXXIX, 2. 3; XLI, 2
XLIII, 2; XLIV, 1. 3; XLV, 2. 3; XLVI
1; XLVIII, 6; LIV, 4. 5; LV, 6; LVI, 1. 4
LX, 2; LXI, 4. 5; LXIV, 5; LXV, 4
LXVI, 1. 3. 5; LXX, 4; LXXIV, 1
LXXVII, 3; LXXVIII, 4; LXXIX, 2
LXXX, 3; LXXXI, 2; LXXXII, 6
LXXXV, 3; LXXXVII, 2; XC, 4; Stapinul
imparatiei, XI, 2; Stapinul ingerilor, I, 8;
VI, 6; XII, 4; XIII, 5; XL, 4; LXIX, 3; Sta-
pinul legii, XL, 1; Stapinul lumii,
LXXXV, 1; Stapinul universului, XI, 3;
XLVII, 1; LXXVII, 1; LXXXIII, 4;
LXXXIX, 4; Stapinul simbetei, LIV, 4;

INDICK KKA1. 91 ONOMANTIC

1033

blinde(ea Stapinului, LIV, 4; bunatatea
Stapinului, LXXVIII, 4; chipul Stapi-
nului, XXVII, 2; iubirea de oameni a
Stapinului, LXXX, 2; legea Stapinului,
XLVII, 1; porunca Stapinului, VIII, 2;
LXXIX, 1; singete Stapinului,
LXXXII, 6; suferinta Stapinului,

XVIII, 4; trupul Stapinului, LXXVIII,
4; LXXXII, 1; uciderea Stapinului,
LXXXI, 3; stapinirea lui -, LXVII, 1;
steaua de la na§terea lui -, VI, 3; VII, 1.
2. 3. 5; VIII, 1; aratarea stelei, VI, 3;
mersul stelei, VI, 3; VII, 4; stramosii lui
-, III, 2. 4; IV, 2; sufletul lui -,
LXXXIII, 1; LXXXIV, 1; LXXXVII, 1;
LXXXVIII, 1; surorile lui -, XLVIII, 1;
sederea lui - pe minz tinar, LXVI, 1;
tainele lui -, LIV, 4; tainele cele
negrSite ale lui -, LXVII, 3; taina intru-
parii lui -, VIII, 3; Tatal lui -, XLVIII, 1;
tacerea lui -, LXXXVI, 2; LXXXVII, 3;
tacerea din timpul copilariei lui -, VIII,
3; taria lui -, XV, 7; XL, 2; taria invata-
turii lui -, XXIV, 2; templul trupului lui
-, VIII, 3; trairea cu -, XXIII, 8; triste-
$ea lui -, LXXXIII, 1; tronul slavei lui
-, LXIV, 1. 2; trupul lui -, IV, 3; VII, 5;
VIII, 1; XXXII, 7; XXXVI, 3. 4; L, 2.
3; LXVII, 1; LXXXII, 1. 4. 5. 6;
LXXXIV, 2; LXXXVIII, 2; LXXXIX,
1. 2; XC, 2; uciderea lui -, XXXIX, 1;
XLIII, 3; LXXIV, 1; LXXXV, 2;
LXXXVI, 1; -, Unul-Nascut, I, 2; II, 1;
XVI, 5; XXV, 4; LXV, 3; LXVIII, 3;
LXXII, 3; frate cu Unul-Nascut, XIX,
4; ura fata de -, V, 2; urmele lui -, XIII,
4; urmarea lui -, XIV, 2; LXIII, 2;
LXIV, 1; venirea lui -, III, 2; IV, 1; V, 2;
VI, 3; XIV, 1; XVI, 4; XXXVI, 3. 4;
XXXVII, 2; XLI, 2; XLV, 2; L, 1; LIII,
2; LVII, 1; LXXV, 1. 5; LXXVI, 3;
LXXVII, 1. 2; LXXVIII, 1; LXXXII, 5;
venirea intiia a lui -, XII, 4; LXXVI, 2;
LXXIX, 1; venirea intiia si a doua a lui
-, X, 2; venirea a doua a lui -, X, 1;

XIX, 9; LVII, 1; LXXIV, 3; LXXV, 1;
LXXVI, 2; LXXIX, 1; venirea cea infri-
cosatoare a lui -, XVI, 4; semn al veni-
rii lui -, VI, 4; LXXV, 1; vesmintele lui
-, LI, 1. 2; viata lui -, X, 2; vie^uirea cu
-, LXIX, 4; virtutea lui -, LXXXIII, 1;
vinzarea lui -, LXXXIII, 2; voia lui -,
XLIV, 1. 2; LXXVII, 6; voin^a lui -,
XXV, 2; LIV, 3; LXXXIII, 1; vrednicia
lui -, VII, 2; XI, 5; XIV, 1; LIV, 1;
ziua intr£rii lui -, XIX, 9.

Hristosi mincinosi, LXVI, 2; LXXV, 1. 2. 4;
LXXVII, I.

Iacov, patriarh, II, 4; III, 1. 2; IV, 2; V, 3. 4;
VI, 4; X, 7; XI, 2; XXI, 3; XXVI, 4;

XXX, 6; XL, 3. 4; XLII, 2; XLVI, 3; L,
1; LXIV, 2; LXX, 3; LXXX, 1; fiii
patriarhului -, VIII, 2; sinul lui -,

XXXI, 3; sinurile lui -, XVI, 4; XXVI,
2; via^a aspra a lui -, V, 3.

Iacov al lui Alfeu, apostol, XXXII, 3.

Iacov al lui Zevedeu, XIII, 5; XXX, 1;
XXXI, 1. 3; XXXII, 3; XLVI, 3; LVI, 1;
LXV, 4; LXVIII, 2; LXXXVIII, 2.

Iacov, fratele lui Iisus, apostol, XLVIII, 1.

lad, cuptorul -ului, XI, 6; chinul din -, XVII,
2; XXIII, 7. 8; LXXVIII, 2; chinurile
-ului, X, 5; XI, 2; XIII, 5; XXIV, 4; LVI,
1; LXVI, 4; focul -ului, XXX, 6; frica de
-, XIII, 5; invafatura despre -, XI, 2;
muncile -ului, XV, 3; LXVI, 4; oceanul
-ului, VII, 6; osinda din -, XV, 11; por-
tile -ului, XXVI, 4; LIV, 2. 4; rusinea
din -, XLIII, 5.

Idol, inchinarea la -i, XVII, 6; LVI, 2;
LXXXVI, 3; inchinator la -i, XXXV, 1;
slujirea -ilor, XVII, 6; tirania inchinarii
la -i, XVII, 5.

Ieremia, profet, V, 4; IX, 3. 4; XXIX, 2;
XXX, 4; XXXV, 2; XLIII, 2; XLVIII, 2.
4; LIV, 1. 2; LVI, 1; LVII, 2; LX, 2;
LXIV, 1; LXXXV, 3; XC, 2.

Ierihon, LXVI, 1; cucerirea -ului, XXXIX,
2.

Iertare, -a greselilor, XIX, 5-6; -a pacate-
lor, IX, 2; XV, 3; XIX, 5; duh de -,
XXIII 2.

Ierusalim, V, 2. 3; VI, 1. 2. 4. 6; VII, 1. 2. 3.
4; X, 1. 2; XVII, 5; XIX, 9; XXII, 2;
XXXVII, 4; XLIII, 1. 2. 4; XLIV, 1; LI,
1; LVI, 2; LVII, 2; LVIII, 1; LXII, 1;
LXV, 1. 2; LXVI, 1. 3; LXVII, 4;
LXVIII, 1; LXIX, 1. 2; LXXIV, 3;
LXXV, 5; LXXVI, 1. 2; LXXVII, 1;
LXXX, 1; LXXXIV, 2; LXXXVI, 2;
LXXXVIII, 1. 2; -ul eel de sus, XXIII,
6; asediul -ului, LXXVI, 1; caderea
-ului, X, 1. 5; XLI, 3; LXXV, 2; LXXVI,
2; cucerirea -ului, LXXVI, 2; LXXVII,
1; distrugerea -ului, LXXV, 1; locuito-
rii -ului, VII, 1; nenorocirile -ului,
LXXV, 1; pieirea -ului, LXXV, 2; tul-
burarea -ului, VIII, 3; sfirsitul -ului,
LXXV, 1. 2; zidirea -ului, IV, 2.

Ierusalimleni, VII, 4; LXXIV, 3.

Iesei, tatal lui David, III, 5; radacina lui -,

XXXVI, 3; toiagul lui -, LVI, 2.
Iezechiel, profet, II, 3; V, 4; XI, 5; XIII, 1;

XXXVII, 4; XXXIX, 3; XLIII, 1. 2. 4;
XLVII, 1; LV, (i; LXVIII, 2; LXXV, 5;
XC, 2.

1034

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

lisus, vezi: Hristos.

Isus al lui Navi, urmasul lui Moise, II, 3;

XXXIX, 4.
Hie, preot, XVII, 7.
Hie, profet, X, 4; XI, 1; XII, 4; XIII, 2; XIV,

2; XV, 5; XXI, 3. 4; XXIV, 4; XXXVII,

3; XLVI, 3; XLVIII, 2; XLIX, 3; L, 2;

LIV, 1; LVI, 1. 2. 3. 4; LVII, 1. 2; LVIII,

1. 4; LXIII, 4; LXVIII, 3. 5; LXXX, 3;
LXXXVIII, 1; XC, 4; saracia de buna-
voie a lui -, XLVI, 3.

Indieni, LXXX, 2.

Interpret al Scripturii, III, 2. 3. 4; XXXVI,

2. 3; XXXVII, 2.

Interpretarea Scripturii, VII, 4; XI, 2; XXV,

2; XXVI, 2; XXXVI, 3; XLVII, 1.
Invidie, stirpirea -i, XLVI, 4.
Ioab, generalul lui David, XLII, 3.
Iodae, preot, LXIV, 2.
loan Botezatorul, III, 5; IV, 4; VI, 4; VII, 1

IX, 5; X, 1. 2. 3. 4. 5. 6; XI, 1. 2. 3. 4. 5
6; XII, 1. 2; XIII, 2; XIV, 1. 2; XVI, 2
XXI, 3. 4; XXIV, 4; XXVI, 4; XXVII, 1
3; XXIX, 2; XXX, 3. 4; XXXII, 3
XXXVI, 1. 2. 3; XXXVII, 1. 2. 3. 4
XXXVIII, 1; XLVI, 2. 3; XLVIII, 2. 3. 4
5; XLIX, 1; LIV, 1. 4; LVII, 1. 2
LXVIII, 4; LXIII, 4; LXVII, 1. 2. 3
LXVIII, 3. 5; LXIX, 1; LXXIV, 1. 2
LXXVI, 2; XC, 4; botezul lui -, I, X, 2; XI
1; XII, 1. 2. 3; XXXVII, 4; LXVII, 2
cuvintele lui -, XXIII, 7; filozofia lui -,

X, 5; imbracamintea lui -, X, 3; intem-
nitarea lui -, XIV, 2; intelepciunea lui
-, XI, 4; mustrarile lui -, XI, 1. 2; pati-
mile lui -, LVII, 2; predica lui -, X, 2. 3;

XI, 1; XXXVII, 3; tragedia lui -, XLIX,
1; ucenicii lui -, XIV, 1; uciderea lui -,
XLIX, 1; viata lui -, X, 4; XI, 3; vred-
nicia lui -, XII, 2.

loan Evanghelistul, I, 2. 3; IV, 3; V, 3; XI, 1;

XIII, 4. 5; XIV, 2; XVI, 2. 6; XXVI, 3;
XXIX, 1; XXX, 1. 4; XXXI, 1. 3;
XXXII, 2. 3; XXXVII, 5; XLIV, 1;
XLVI, 3; XLIX, 1; L, 2;LIII, 2; LV, 1;
LVI, 1; LVIII, 2; LXV, 4; LXVI, 1;
LXVII, 1. 2; LXIX, 1; LXXIV, 4;
LXXV, 1; LXXVI, 2; LXXVIII, 3;
LXXX, 1. 2. 3; LXXXI, 1. 3; LXXXIV,
1. 2; LXXXVII, 1; Evanghelia lui -,

XIV, 2; XXXII, 2.

Iona, profet, VI, 3. 4; XLIII, 2. 3;

LXXXVIII, 1; LXXXIX, 1; propova-

duirea lui -, LXXIX, 2; semnul lui -,

LIII, 2. 3; LXV, 1.
Iona, tatal lui Petru, XIV, 2; Simon, fiul lui

-, LIV, 1; LVIII, 2.

Iordan, riu, X, 1. 2; XII, 1. 3; XIV, 1; XXV,
2; XXXVI, 1; XXXVII, 1; LVI, 4; LXII,
1; imprejurimea -ului, X, 5; malurile
-ului, X, 2.

Iosi, fratele lui lisus, XLVIII, 1.

Iosif, fiul lui Iacov, VIII, 5; X, 7; XVI, 8;
XVIII, 3; XXXIII, 7; XL, 4; XLIII, 5;
XLIX, 6; LIX, 1; LXI, 5; LXXIX, 4;
LXXXIII, 1; LXXXIV, 4.

Iosif, logodnicul, II, 3. 4; IV, 2. 3. 4. 5. 6. 7;
V, 2. 3; VIII, 1. 2. 3. 4; IX, 3. 4; genealo-
gia lui -, II, 4; III, 1.

Iosif din Arimateea, LXXXVIII, 2.

Iosif Flaviu, IX, 3; LXXV, 3; LXXVI, 1.

Iov, I, 1; IV, 3; V, 4; X, 7; XIII, 1. 4; XV, 5.
10; XVI, 4; XVII, 2; XX, 6; XXI, 1;
XXIV, 3; XXVIII, 3; XXXIII, 6. 7; XLI,
3; XLII, 4; XLVI, 3; XLIX, 3; L, 1; LIX,
1; LXI, 3. 5; LXIV, 5; LXXIV, 5;
LXXXVI, 4.

Irod, imparat, VI, 1. 2. 4; VII, 1. 2. 3. 5; VIII,
1. 2. 3; IX, 1. 2. 3. 4; XXIV, 4; XXXVI,
1; XXXVII, 1; XLVIII, 2; LVIII, 4;
LXX, 1; miinile lui -, VIII, 1; moartea
lui -, LXXVI, 2; nebunia lui -, VII, 3;
rautatea lui -, VIII, 2; ura lui -, VIII, 4.

Irod, tetrarh, VI, 4; XLVIII, 2. 3. 4. 5.

Irod Agripa, IX, 1.

Irodieni, XXX, 3; XL, 2; LXX, 1. 2.

Isaac, patriarh, III, 1; VIII, 3; IX, 5; XI, 2;
XXVI, 4; XLVI, 3; LIX, 7; LXIV, 2;
LXX, 3; sinul lui -, XXXI, 3; sinurile
lui -, XVI, 4; XXVI, 2.

Isaia, profet, II, 1; III, 3; IV, 7; V, 2. 3; VI, 4
X, 3; XI, 1. 2; XII, 2; XV, 1; XVII, 3
XVIII, 3; XXVII, 1. 2; XXX, 3; XXXVI
3; XL, 2; XLIV, 3; XLV, 1. 2; LI, 2, 3
LIV, 5; LV, 6; LXVII, 1; LXVIII, 2. 4
LXXXV, 1; LXXXIX, 3.

Isav, fiul lui Isaac, III, 1. 2; IX, 5; XVI, 8
XL, 3. 4.

Israil, VII, 1. 2; VIII, 3; IX, 5; X, 1. 2; XXVI
1. 2. 3; XXIX, 1; XXXII, 1. 2; LV, 5
LVIII, 4; LXVI, 2; -ul eel duhovnicesc
XXXIX, 3; casa lui -, LXIX, 1; LXXV
5; pamintul lui -, IX, 3; poporul -, VII
2; IX, 3; semintiile lui -, LXIV, 1. 2
sfintul lui -, XI,' 3.

Israilitean, V, 4; XXVI, 3; XXVII, 3
XLVIII, 2; neamul -, III, 1.

Iubirea de argint, V, 5; XXI, 2; XXXII, 4
LXIII, 1; LXXI, 1; LXXIV, 4; LXXIX
1; LXXX, 3. 4; LXXXI, 3. 4. 5
LXXXII, 1. 5; LXXXIII, 3; - nu-i o
pofta legata de fire, LXXX, 3; tirania -,
XXI, 1; LXXXV, 2.

Iubirea de frati, XXX, 3.

INIM'K UKAI. .•)! ONI (MASTIC

103.1

lubirea de oameni, IV, 12; V, , r >; VII, 7; Xlll,

5; XV, 1 1; XVI, 9; XVII, 3; XVIII, 1. 3;

XXXI, 5; XXXII, 2. 8; XXXIII, 7;

XXXIV, 5; XXXV, 5; XXXVI, 4;

XXXVIII, 1. 4; XXXIX, 4; XL, 1. 5;

XLI, 4; XLII, 4; XLIII, 5; XLVIII, 7; L,

4; LVI, 5; LXI, 1. 3. 4. 5; LXXI, 2. 3;

LXXIII, 2; LXXVIII, 1. 2; LXXXVI, 2;

LXXXVIII, 3.
lubirea de str&ini, XXVI, 1.
Iubitor de argint, XXVIII, 4. 5; L, 3; LI, 6.
Iubitor de avutie, XXVIII, 5; LI, 6.
Iubitor de bani, XL, 1.
Iuda, fratele lui Iisus, XLVIII, 1.
Iuda, fiul lui Iacov, III, 1. 2. 4; IV, 2; XXXII,

3; casa lui -, LXXV, 5; domnii din -, VI,

4; VII, 2; p&mintul lui -, VI, 4; semintia

lui -, II, 4.
Iuda Leveul zis Tadeul, XXXII, 3.
Iuda Iscariotul, VI, 6; IX, 6; XV, 5; XXIV, 1;

XXVI, 4; XXVIII, 4; XXXII, 3; XLIX,

3; L, 3; LXIV, 1; LXVII, 4; LXXVIII, 4;

LXXX, 2; LXXXI, 1. 2. 3; LXXXII, 1.

4. 5. 6; LXXXIII, 2; LXXXV, 2. 3;

LXXXVI, 1. 2. 3. 4; XC, 4; rautatea lui

- LXXX 3
Iuda Galileul,'x 5; XLVIII, 5; LXX, 1.
Iudaic, neam -, VI, 3; XXVI, 3; obicei -,

LXXXII, I; pieirea totala a statului -,

LXXIV, 3; razboaie -e LXXV, 1;

LXXVI, 3; rinduieli -e, LXXIX, 3;

semintii -e, LXXVI, 3; vietuire -&, VI,

3.
Iudaism, XXX, 1; LI, 3.
Iudeea, VI, 1. 4; VII, 1. 2; IX, 4; XV, 5; LIX,

7; LXII, 1; LXVI, 1; LXIX, 1. 2;

LXXVI, 1; LXXX, 2; LXXXVIII, 1;

pustia -ii, X, 1. 2.
Iudeu, istoria poporului -, III, 1; poporul -,

III, 2. 3; IV, 1; VI, 1; VII, 2. 4. 5; VIII, 4;

XIV, 1; XXVI, 3; XXX, 4; XXXVI, 1;

XXXVII, 2; XLIV, 3; LVI, 2; LXXV, 3;

LXXVIII, 2; LXXXII, 1; LXXXV, 2;

XC, 2.
Iudei, -i erau cruzi, XVII, 4; - nerusinati,

XIV, 1; - nesimtitori, XVII, 6; batrinii

-lor, XXVI, 2. 3'; boierii -lor, XXY, 1;

caderea -lor, LXIX, 1; conduc&torii

-lor, XVI, 1; cuvint c&tre -, rostit de sf.

loan GurS. de Aur, XII, 2; gura nerus,i-

nata a -lor, XVI, 1. 2; XXV, 2; invidia

-lor, XIV, 1; XXVII, 2; ingimfarea -lor,

III, 2; linguseala -lor, XXVI, 2; mintea

-lor, XVI, 1; miinile -lor, VIII, 1; mus-

trarea -lor, VII, 1; nenorocirile -lor,

LXXV, 2; LXXVI, 1; nerecunostinVa
lor, VI, 3; I. XVII, 2; IXIX, 1; nesim

{irea -lor, VI, 3; pftcatele -lor, X, 2;

pScatuI -lor, LXXVI, 3; purtarea de

grija a lui Dumnezeu de -, LXIX, 1;

tabara -lor, VI, 2.
Iulian Apostatul, imparat bizantin, IV, 1;

XLIII, 3.
Iulian, unchiul lui Iulian Apostatul, IV, 1.
Izabela, sotia imp&ratului Ahaab, XXXV, 1 ;

L, 2; XC, 4.

I

Impa.r£teas&, -sa de la miazS.zi, VI, 3;

XXXVII, 4; XLIII, 3; LXIV, 2; LXXIX,

2.
Imparatie, -ia cerurilor, XVI, 3. 4. 5. 8;

XVIII, 4. 6; XIX, 9; XXII, 3; XXIII, 9;
XXIV, 1. 2; cimarile de nunta din -ia
cerurilor, LIV, 5; cetatean al -i ceruri-
lor, XXIII, 9; cheile -i cerurilor, LIV, 2;
LXIV, 1; fiii -i cerurilor, XXVI, 2. 4;
XL, 3; XL VII, 1; haina -i cerurilor,
LIV, 5; locuitor al -i cerurilor, XIX, 7;
mostenitor al -i cerurilor, XLV, 2;
neintrarea in -ia cerurilor, XXIV, 3;
participare la -ia cerurilor, XI, 6;
popoarele -i cerurilor, XIX, 9; prid-
voarele -i cerurilor, XXIV, 1; slava din
-ia cerurilor, XXIII, 8; tainele -i ceruri-
lor, XLV, 1; XLVII, 1.

Impartasire, sf. -, LXVI, 5; LXXXII, 6; -a
cu sfintele taine, IV, 7; LXXIX, 1;
LXXXII, 1.

Infrinare, dragoste de -, LXXXVI, 4.

Inger, -ii diavolului, XLV, 3; LVI, 4; -ml
Domnului, VIII, 1; IX, 3; - pogorit din
cer, XXIII, 9; -ul satanei, X, 5; adunare
a -ilor, L, 3; aratarea -ilor, XIII, 4; cete
de -i, VIII, 4; cintarea -ilor, LXVIII, 4;
corul -ilor, XLVIII, 7; legiuni de -i,
LXXXI V, 1; nepatimirea -ilor, XIX, 5;
popoare de -i, XIX, 3; sfinfii -i,
LXXIX, 1; viaja -ilor, LXX, 5;

Intunericul eel mai din afara, XII, 4; LVI, 4;
LXIX, 1. 2; LXXVIII, 1. 3; LXXXI, 5.

Inva^ator, - de lege, LXXI, 1; LXXII, 1; -
iudeu, LXIII, 1; -ii iudeilor, LXVIII, 2;
scaun de -, LXVII, 2.

Invatatura, -ra adevaratS, XL VI, 1; -ri
babesti, XXXVI, 4; -ra crejtina, I, 5; V,
3; -ra cuvintului, VI, 5; -ri desavirjite,
XXIII, 3; -ra Duhului, LIV, 3; -ra fari-
seilor ji saduceheilor, LIII, 3; -ri filo-
zofice, XXIII, 2; -ri gresite, XL VI, 1;
LIX, 3; LXXV, 4; LXXXII, 2; -ri inalte,

XIX, 2; -ri mai mari, XVI, 5; -ri mtntiii-
loarc, XIII, 2; mi, LXII, .'I; A sliflinA,

1036

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

XLVII, 2; -a sfinta, XV, 7; -ri vechi,
XXV, 3; apararea -rilor, XLI, 3; cuvint
de -, LXXVII, 3; darul -rii, LXXVIII, 3;
folosul -rii, XIII, 2; pazirea adevarate-
lor -ri, XLVII, 3; rautatea -rilor, XV, 5.
Inviere, -a ce va sa fie, LXXXVIII, 2; - a de
morfi, XXXII, 8; -a generala, LXXVI,
4; -a morfilor, XII, 2; XLVI, 4; LIII, 3;
LXXXVIII, 2; -a se va face noaptea,
LXXVIII, 1; -a trupurilor, XI, 6; arata-
rea semnelor de la -, XI, 6; credinta in
-, XIII, 5; fagaduinta -rii, LXX, 3; taina
-rii, XI, 6; LIV, 3.

Jertfa, -fa cea fara de singe, XXV, 4; -fa cea
infricosatoare, XXV, 3; - de lauda,
XVI, 9; -fa de pe cruce, XXV, 3; - de
seara, XVI, 9; -fa euharistica, XXX, 6;
sfinta -, XIX, 8; singele -fei euharis-
tice, XXX, 6.

Jertfelnic, - duhovnicesc, XLVII, 3.

Judecata, -ta cea neinjelata, LV, 4; -ta de
apoi, XIII, 5; -ta de obste a lumii,
XXIV, 2; -ta dreapta, XX, 4; -ta cea
infricosatoare, VI, 6; XIII, 5; XIX, 2;
XX, 6; XXIII, 9; XXIV, 1; XLII, 2; LV,
5; LXXIX, 1; -ta lumii, LVI, 4; LVII, 1;
-ta sinedriului, XVI, 8; -ta viitoare, X,
5; XI, 6; XXIV, 2; LXXVI, 5; credinta
in -ta viitoare, XIII, 5; dreapta -, XLII,
2; existenta - cafii viitoare, XIII, 5;
puterea de -, XVIII, 1; scaun de -, XIII,
5; XIV, 4; XVI, 10, XLI, 4; XLII, 3. 4;
LV, 4; LX, 2; LXXVI, 3. 5; LXXXVI, 1;
tirnpul -catii, XXIV, 1; ziua -cajii,
XXVIII, 3; LXXXIX, 3; ziua cea mare a
-cafii, XIV, 4; ziua infricosatoare a
-cajii, XXV, 1.

Judecator, - aspru, XXIII, 2, 3; - nepartini-
tor, XXI, 1.

Juramint, - fals, XLVIII, 6; -minte false,
XVI, 8; - strimb, XVII, 4. 5. 7; XLI, 4;
calcare de -, XLVIII, 2; calcatori de -,
XVI, 6.

Laban, socrul lui Iacov, XL, 3; XLII, 2.
Lacedemonieni, LXXXIII, 4.
I,ameh, fiul lui Matusala, LXXIV, 2.
Lazar eel de patru zile, VI, 6; XVI, 1;

XXVII, 4; XXXI, 2. 3; LXXVIII, 4;

LXXX, 1; LXXXVIII, 2; invierea lui -,

XII, 2.
Lazar, saracul -, IV, 11; IX, 2; XIII, 4; XVI,

4; XXVIII, 3; LVI, 1; LXXV, 4. 5.

Lacomie, - la mincare, X, 6; LXX, 3; - la
mincare si bautura, XLIV, 4; -ia pinte-
celui, LXXXVIII, 4.

Lege, - apostolica, LV, 5. 6; -gile astrolo-
giei, VI, 1; -gile Bisericii, XIX, 5; -a
casatoriei, I, 6; V, 3; -gile civile,
XXXIII, 1; -gi creatine, III, 3; -gi date
iudeilor, XIV, 3; -gi date lui Noe, XIV,
3; -gi de dezordine, XXIII, 1; -gi de dis-
trugere, XXIII, 1; - dreapta, XXVI, 4;
-a din paradis, XIV, 3; -a duhului vietii,

XVI, 5; - dumnezeiasca, I, 7; XLIV, 5;
-gi dumnezeiesti, XVII, 7; - evanghe-
lica, XVI, 7; -gile firii, I, 4; IV, 2; IX, 5;
- generala, XXIII, 1; - iudaica, LIII, 3;
-a luptei, XXXIII, 1; -gi mai bune,

XVII, 5; -gea mortii, XVI, 5; -gea noua,

XVIII, 1; LXXXII, 1; -gi noi, LXXV, 3;
-gile Noului Testament, XVII, 5; -gi
obstesti, XXXIII, 5; -gi omenesti, XVII,
5; -a pacatului, XVI, 5; XXXIX, 4; -gile
pacii, XXIII, 1; -gi romane, LXXV, 3;
-gile statului, XXXIII, 5; XXXVII, 6;
-gea Stapinului, XLVII, 1; -gea veche, I,
1. 2; II, 3. 4; III, 2. 3. 5; X, 1. 4; XII, 1;
XVII, 4. 5. 6; XVIII, 1; XXI, 3; XXV, 2.
3; LXII, 1. 2; LXVII, 1; LXXIII, 2;
LXXIX, 5; LXXX, 1; LXXXII, 1; -gile
Vechiului Testament, XVI, 1. 2. 3. 5. 6;

XVII, 5; LXXXII, 1; calcarea -gii, XII,
1; XIII, 2; XVI, 7; XL, 1; XLVIII, 3;
LXII, 2; LXXII, 1; calcator de -, XVI, 4;

XX, 1; XXV, 3; LI, 1. 2; LVI, 1; cuvin-
tele -gii vechi, XVIII, 1; darea -gii,

XVIII, 1; XXXVI, 4; XXXVII, 5; data-
tor de -, LVI, 1; faptele -gii, X, 2; fap-
tele -gii vechi, XXVI, 4; greutatea -gii,

X, 3; greutatea -gii iudaice, VIII, 1;
imbunatafirea -gii, XVI, 1; implinirea
-gii, XVI, 2; indreptarea -gii Vechiului
Testament, XVI, 2; inrautatirea -gii,
XVI, 1; litera -gii, XVI, 2; literele -gii,
XVI, 1; masura -gii vechi, XVII, 6;
pazirea -gii, XXXVI, 3; poruncile -gii,
XVI, 1; LXIII, 1; poruncile -gii noi,
XVIII, 1 ; poruncile -gii vechi, XVI, 4.
6; XVIII, 1; prescripfiile -gii, XXV, 3;
LXXIII, 1. 2; sfirjitul -gii Vechiului Tes-
tament, XVI, 2; stricator de -, LVI, 1;
suspendarea -gilor firii, V, 2; tirania -gii
Vechiului Testament, XVI, 2; vointa -gii
Vechiului Testament, XVI, 2.

Legiuire, - buna, XXIII, 3; -a cea mai buna,

XXI, 2; -a noua, XVI, 5; -a veche, XVI, 5;
-rile Vechiului Testament, XVII, 5.

Legiuitor, -i pagini, XXVI, 6; - roman, LVI, 6.
Levi, fiul lui Iacov, VIII, 3; semintia lui -, VI, 1 ;

XI, 1; LVIII, 1.

INIHCK KI'.AI. $1 ONOMA.NTIC

1037

Levi, numit Tadeu, apostol, XXX11, 3.

Liu, so^ia lui Iacov, XXX, 6.

Libertatc, -a voinfei, XXIX, 3; LIX, 1.

Libia, LXXXI, 5.

Lidia, XLIII, 5.

Lot, nepotul lui Avraam, IV, 2. 3; XXVI, 1;

XLIII, 2.
Luca, evanghelist, I, 2. 3; II, 3. 4; IV, 1. 5;

VII, 1; VHI, 1; IX, 4; X, 1. 3; XIII, 4;

XV, 1; XXV, 2; XXVI, 1. 2. 3; XXVII,

1; XXVIII, 2. 3; XXX, 3. 4; XXXI, 1.

2; XXXII, 3; XXXV, 1; XXXVI, 1;

XXXVII, 4; XXXVIII, 1; XXXIX, 1;

XLI, 2; XLVIII, 1. 2; LIV, 3; LVI, 2. 3;

LVIII, 1; LIX, 1. 5; LXVIII, 2; LXX,

1; LXIV, 1; LXXV, 1; LXXVII, 2;

LXXVIII, 2; LXXIX, 3; LXXX, 3;

LXXXI, 1; LXXXII, 1. 3; LXXXIII, 2;

LXXXIV, 1; LXXXV, 1; LXXXVII, 2.
Lume, -a aceasta, XX, 6; XXI, 1; XXII, 3. 4;

XXIII, 10; XXXVIII, 4; LXIV, 1; LXV,
6; LXVI, 4. 5; LXVII, 5; LXIX, 2. 4;
LXXIII, 4; LXIV, 1. 2. 3. 5; LXXVI, 4;
LXXVIII, 2; -a cealalta, II, 5; IV, 1 1; XI,
5. 6; XII, 5; XIII, 5; XV, 11; XX, 2;

XXIV, 1; XXXIV, 3; XXXVI, 3. 4;
XLIII, 3; LX, 2; LXI, 4; LXIII, 4; LXIV,
3; LXXIV, 2. 5; LXXVIII, 1. 2. 3; -a vii-
toare, XVI, 5; grijile -mii, LXXX, 3;
Intemeierea -mii, LXXIX, 2; LXXXIX,
3; nasterea din nou a -mii, LXIV, 1;
plecarea din -mea aceasta, XX, 6; sem-
nele sfirsitului -mii, X, 5; XX, 6; sfirsi-
tul -mii, X, 1. 5; XX, 6; XXV, 3; XLVII,
2; LXXV, 1. 2; LXXVI, 2; LXXVII, 1. 2.
3; XC, 2; teatrul acestei -mi, XX, 1.

Lux, dragoste de -, XLIX, 6.

M

Macabei, fratii -, XXXVI, 3; LXXVI, 1.

Macedoneni,' XV, 4; LXIV, 5.

Mag, credinta -ilor, VII, 4; VIII, 1; darurile

-ilor, VII, 4; filozofia -ilor, VIII, 1;

inchinarea -ilor, VII, 4; VIII, 3; venirea

-ilor, VI, 2. 4; VII, 1; LXXVI, 2; virtutea

-ilor, VI, 4.
Magdala, tirgusor linga lacul Tiberiada,

LIII, 2.
Maica Domnului, vezi: Fecioara Maria.
Maleahi, profet, XXXVII, 2; LVII, .
Mamona, - al nedreptatii, V, 5; rob al lui -,

XXI, 1; slujirea lui -, XXI, 2; tirania

cumplita a lui -, XXI, 2.
Manase, imparatul lui Iuda, LXVII, 4.
Manihei, eretici, XVI, 7; XXVI, 5. ti; XLIX,

2; I.I, 3; I.V, f>. (i; LVIII, 3; LXII, 3;

LXXXII, 2.

Marcion, eretic, VII, 4; XXXVIII, 2; XLIII,

2; LXXXII, 2.
Marciontyi, eretici, XXVI, 6; XLIX, 2;

LXXXII, 2.
Marcu, evanghelist, I, 2. 3; IV, 1; X, 2; XIII,

1; XXV, 1; XXVII, 1; XXVIII, 1. 2;

XXXI, 1; XXXII, 3; XXXIX, 1. 3; XL,
2; XLV, 1; XLVII, 1; XLVIII, 2. 3;
XLIX, 1; LI, 2. 4; LIII, 1. 2; LVIII, 1;
LXII, 3; LXIII, 1; LXX, 1; LXXI, 1;
LXXV, 1; LXXXIV, 2; LXXXV, 1. 2;
LXXXVIII, 1.

Marea Caribdei, LXXXI, 5.

Marea de dincolo de Cadix, LXXXI, 5.

Marea de Marmara, LXXXI, 5.

Marea Egee, LXXXI, 5.

Marea Neagra, LXXXI, 5.

Marea Rosie, XXXIX, 4; XLIII, 4; LVI, 2.

Marea Tireniana, LXXXI, 5; XC, 3.

Maria lui Iacov, LXXXVIII, 2.

Maria, sora lui Lazar, XXVII, 4.

Maria Magdalena, LXXXVIII, 2; LXXXIX,

2.
Maria, sora lui Moise, V, 4; XXVI, 8; XL, 3.
Maria, cealalta -ie, LXXXVIII, 2; LXXXIX,

2.
Marta, sora lui Lazar, XXVI, 2.
Martor, - mincinos, LXXXIV, 2; LXXXVI,

1.
Matei, evanghelist, I, 1.2. 3. 6. 7. 8; II, 2. 3.

4; III, 1. 4; IV, 1. 2. 3. 5; V, 1. 3; VIII, 2;

IX, 3. 4; X, 1. 3; XI, 1; XII, 3; XIII, 1.

2. 4; XIV, 1. 2. 3; XV, 1. 5; XVII, 5;

XXV, 1. 2. 3; XXVII, 1. 2; XXVIII, 1. 2;

XXIX, 1; XXX, 1. 2. 3. 4; XXXI, 1;

XXXII, 1. 3; XXXVI, 1; XXXVII, 4;
XL, 1; XLI, 2; XLIV, 2; XLV, 1; XLVII,
4; XLVIII, 2. 5; LIII, 1; LVI, 1; LVII, 3;
LVIII, 2; LXV, 2; LXVII, 1. 4; LXVIII,
2; LXXI, 1; LXXIV, 4; LXXVIII, 2;
LXXIX, 3; LXXXI, 1. 3; LXXXIII, 4;
LXXXIV, 2; LXXXVI, 2; LXXXVIII, 2.

Mauri, LXXX, 2.

Marturisire, VI, 5; X, 5; XIV, 4; XXXIV, 3;

XXXVII, 6; LIV, 1. 4; -a lui Petru, LIV,

2.
Melchisedec, imparatul Salemului, LXIV,

Z.
Mihea, profet, VI, 4; VII, 1. 2.
Milet, LIX, 1.
Milostenie, IV, 9. 12; V, 5; XI, 7; XV, 3. 4,

10; XVI, 9; XIX, 1. 2. 3; XX, 1. 2. 3. 4;

XXI, 4; XXVII, 4; XXXII, 6; XXXV, 3.

4. 5; XXXIX, 3. 4; XLI, 4; XLVI, 4;

XLVII, 3. 4; XLVIII, 7; XLIX, 4; L, 4;

LVI, 5; LVII, 4; LXV, 4. 5; LXVI, 1. 3.

4; LXXI, 2. 3. t, l.XXIl, 2; l.XXIIl, 1.2;

10MH

SFlNTUl. IOAN GURA DE AUR

LXXIV, 4; LXXVII, 5. 6; LXXVIII, 1. 2
LXXIX, 1. 2. 3; LXXX, 1. 2; LXXXIII
4; LXXXV, 3. 4; LXXXVIII, 3. 4
LXXXIX, 3. 4; - cu fapta, XV, 4; - cu
bani, XIV, 4; -nii dracesti, LXXXV, 3
-ia e o taina, LXXI, 4; -ia este inima vir
tu^ii, XL VII, 4; -nii iudaice, LXXXV, 3
bogafia -i, XXIII, 10; fapte de -, XIX
2; porunci despre -, XXII, 3.
Minune, -nile inmultirii piinilor, XLIX
1-3; LIII, 1. 3; covirsirea -nii, XIII, 2
facerea de -ni, XXIV, 1; XXXII, 4
XXXIII, 1. 4; XLVI, 4; LXXVII
3; facator de -ni, XXIV, 1. 2; XXXII
7; harul facerii de -ni, XXIV, 2; LVI
2; marturia -nilor, VII, 1; roi de -ni.

XIV, 3; savirsirea -nilor, VII, 2.
Minie, -nia cea de sus, XIX, 8; -nia cea vii-

toare, XI, 1. 4; cuptorul -niei, XVI, 10;
flacara -niei, XVI, 8; infrinarea -niei,
XLVI, 4.
Mintuire, -a celor rataciti, VI, 3; -a iudeilor,
LXXIX, 3; -a lumii, VI, 3; LXXXI, 3;
LXXXII, 2; LXXXIII, 1; -a oamenilor,

XV, 7; XL, 3; LXXIX, 1; LXXXII, 1; -a
omenirii, LXXIX, 3; -a rudelor,
LXXVIII, 2; -a sufletului, LXVIII, 4;
cale de -, XLI, 4; crucea, semnul -rii,
LIV, 5; haina -rii, XLV, 3; leacurile -rii,
XIII, 2; XXIII, 1; nadejde de -, XI, 2;
XII, 5; XIX, 8. 9; XLV, 3; L, 1; LXIV, 5;
LXV, 3; LXXVIII, 2; pierderea -rii,
XXI, 2; rinduiala -rii lumii, LXXX, 1;
taina -rii, LXV, 1; usurinta -rii, X, 3.

Moabiteanca, LXX, 2.

Moarte, -a cea mai rusinoasa, XXIII, 8; - de
rusine, LXXXV, 2; - rufinoasa, LV, 1;
-a este somn, LXXVIII, 1; - silnica,
LXV, 2; frica morjii, LXII, 5; latura
mortii, XIV, 1; lovitura de -, LXXI, 2;
mireasma spre -, XV, 9; nimicirea
mortii, XI, 6; patul de -, LIII, 5; tirania
morfii, XXXVI, 3; umbra mortii, XIV, 1.

Moise, legiuitor si profet, I, 1. 2; II, 1. 3; V
4; VIII, 5; IX, 5; XI, 1. 5; XII, 2; XIII, 2
XV, 3. 5; XVII, 4; XIX, 3; XXI, 3; XXV
1. 2. 3; XXVI, 3. 8; XXVII, 2; XXVIII
1. 2; XXX, 2. 3; XXXI, 3; XXXII, 4
XXXV, 2. 4; XXXVI, 4; XXXVII, 2
XXXIX, 3; XL, 3; XLVIII, 1. 3; L, 2; LI
1. 3; LIII, 3; LV, 5. 6; LVI, 1. 2. 3. 4
LVIII, 1; LIX, 4; LXI, 5; LXII, 1. 2
LXX, 2. 3; LXXII, 1; LXXV, 3. 5
LXXIX, 3; LXXXII, 1; XC, 2; cintarea
lui -, LXXIV, 3; gura lui -, LXXVIII, 4
legea lui -, LXXII, 1; mormintul lui -,
V, 4; scaunul lui -, LXXII, 1.

Monah, chiliile -ilor egipteni, VIII, 4. 5;
popoarele de -i, XX, 1; vietuirea -ilor
din muntii Antiohiei, LXVIII, 3-5;
LXIX, 3. 4; LXX, 3. 5; LXXII, 3. 4; vie-
tuirea -ilor, LV, 5. 6.

Mucenic, mormintele -ilor, XXXVII, 7;
popoare de -i, VIII, 4; rasplatile -ilor,
XXIV 3

Muntele Fericirilor, VII, 7; XV, 1; XXV, 1;
XXVI, 1; XXVII, 2; XXXVIII, 2; XLIV,
2; LXII, 3; LXXX, 1.

Muntele Maslinilor, X, 1; LXVI, 1; LXXV,
1; LXXXII, 2. 5.

Muntele Sinai, I, 1; XI, 5; LVI, 3.

Muntele Taborului, LVI, 2. 3. 4; LVII, 2.

N

Nabucodonosor, imparatul Babilonului, IV,

10; XIII, 5; XV, 8; XXIV, 2; LXV, 6.
Nabute Israeliteanul, XXXV, 1.
Nastere, - de copii, LXXXI, 5; durerile -rii,

VIII, 1. 2. 3; XVIII, 5.
Natan, profet, LX, 1; LXVIII, 2.
Natanael, apostol, IX, 4; XXVII, 3; LIV, 2.
Nazaret, VII, 1; IX, 4; X, 1; XXIX, 1;

XLVIII, 1; LXVI, 3.
Nazarinean, IX, 4; XLVIII, 1.
Neam, -utile pagine, VII, 4; ascultarea -uri-

lor, LXVII, 2; asteptarea -urilor, VI, 4;

chemarea -urilor, LXVI, 2; LXXX, 1;

supunerea -urilor, LXVI, 2.
Necromantie, XXXIV, 4.
Nedreptate, legatura -tatii, LIV, 5; LVI, 5;

scrisoare cu -, LIV, 5.
Neeman, general sirian, XXV, 2; XXXI, 1;

XLVIII, 2.
Neftalim, fiul lui Iacov, XIV, 1.
Neron, imparat roman, XXXIII, 4; XC, 4.
Niniviteni, VI, 2. 3. 4. 5. 6; XVI, 6; XXXVII,

4; XLIII, 2. 3. 4. 5; LV, 4; LXIV, 1. 2;

LXXIX 2
Noe, fiul lui'Lameh, I, 1; V, 4; VI, 6; VII, 7;

VIII, 3; IX, 5; XIII, 1; XIV, 3; XX, 6;

XLIII, 2; LXIV, 5; LXVI, 2; LXXIV, 2;

LXXVII, 2. 4; timpul lui -, VI, 6.

O

Om, -ul eel vechi, X, 1; -ul, fiinta cea mai de
pret de pe pamint, XXII, 1; ce este -ul,
LXV, 5; eel dintii -, XIII, 2; XV, 2; LIX,
1. 2; LXI, 2; LXII, 2; LXIV, 1; LXV, 6;
cei dintii oameni, VI, 8; XIII, 3; crearea
-ului, LXII, 1; dragostea de oameni,
XVI, 6. 7; XXV, 3; XXVI, 1; XXXIX, 4;
XLV, 1; dragostea dintre oameni,
LXXVII, 4; facerea de la inceput a
-ului, XVI, 2.

INDICKHKAI, SI ONI (MASTIC

1 0H<>

Oseu, profcl, VIII, 3; XLIII, 3.

Pace, II, I; X, (i; XV, 4; XVI, 9; XIX, 9;

XXII, 4; XXXIII, 3. 4. 5; XXXV, 1. 3. 4;

XXXVI, 4; LI, 5; LlV, 5; LV, 5; LX, 2;
LXIV, 4; LXVII, 5; LXVIII, 3; LXX, 5;
LXXVII, 2; -a atit dorita de Dumnezeu,
XVI, 8; calea pacii, X, 6; Dumnezeul
pacii, XV, 10; facator de -, XV, 6; XVI,
3; legile pacii, XXIII, 1; multimea pacii,
V, 3; taina sfintei impart&sanii este
taina a pacii, L, 3; vremi de -, XXXIII,
5.

Palestina, VI, 2. 4; VII, 2. 3; VIII, 2. 4; XV,
6; XXXII, 2. 3; XXXIII, 3; XXXIV, 1. 2;

XXXVII, 3; LIV, 3; LXXV, 1; LXXXII,
4.

Paradis, XII, 4; XXXIII, 5; LXVIII, 3.

Paralipomene, IX, 4.

Paste, XII, 3; LXVII, 1; LXXIX, 2; LXXXI,

1. 3; LXXXII, 1. 4. 5; LXXXIII, 2;
LXXXIV, 2; LXXXVIII, 1; -le iudaic,
XII, 3; LXXXII, 1; -le Vechiului Testa-
ment, LXXXII, 1; -le vechi, LXXXII, 1;
marea seara a -lui, LXXXVII, 1; sarba-
toarea -lui, LXXXV, 2.

Patima, - tiranica, XVI, 11; XIX, 1; cupto-

rul -mii, XVII, 1; lipsa de simtire fata

de -mi, VIII, 5; tirania -mii, XX, 2.
Pavel, apostol, I, 1. 2; II, 6; III, 3. 5; IV, 1. 3.

9; V, 2. 3. 5; VI, 3. 4. 5. 6. 7. 8; VII, 2. 4.

5. 6. 7; VIII, 5; IX, 2. 5; X, 1. 2. 4. 5. 7;

XI, 3; XIII, 2. 5; XV, 2. 3. 4. 5. 6; XVI, 2.

4. 5. 7. 8. 10. 11; XVII, 3. 7; XVIII, 4. 5.

6; XIX, 1. 4. 5. 8. 9; XXI, 2; XXII, 4. 6;

XXIII, 1. 3. 5. 6. 7; XXIV, 1. 3; XXV,

3. 4; XXVIII, 1; XXIX, 3; XXX, 1. 2. 3;
XXXI, 3. 5; XXXII, 6. 7. 8; XXXIII, 2.

4. 5; XXXIV, 3; XXXV, 1. 2. 4; XXXVI,

2. 3. 4; XXXVII, 2. 5. 6; XXXVIII, 1, 2.

3. 4; XXXIX, 3. 4; XL, 2; XLI, 4; XLII,
4; XLIII, 2; XLVI, 1. 4; XLIX, 5; LI, 5;
LIII, 4. 5; LIV, 4. 5; LV, 6; LVI, 6; LVII,

1. 5; LVIII, 5; LIX, 1. 4; LX, 1. 2. 3;
LXI, 3. 5; LII, 3; LXIII, 1. 4; LXIV, 2. 3.

4. 5; LXV, 3; LXVI, 2; LXVII, 2. 4;
LXVIII, 4; LXIX, 1. 2; LXX, 2. 3;
LXXII, 3. 4; LXXIV, 4. 5; LXXV, 2. 5;
LXXVI, 2. 4; LXXVII, 1. 2. 4. 5. 6;
LXXVIII, 1. 2; LXXIX, 3. 5; LXXXII,

2. 3. (i; LXXXIII, 4; LXXXV, 1;
l.XXXVI, 2. 4; LXXXVII, 4; LXXXVIII,
3; LXXXIX, 3; XC, 4; - se lauda c:u
soiiini'lc lui I IristoN, XVI, 11; asculla
i<-a lui , VI, t; cpisloli-li- lui , XXV, I;

XXXVII, 5; Hristos prin -, XXIII, 1;
gindirea lui -, LIV, 5; minia lui -, XVI,
7; pilda lui -, VI, 5.

Pavel de Samosata, VII, 4.

Pacat, -e de neiertat, XLIII, 3; -e interzise
cu desavirsire, XXIII, 2; - intimplator,
XVII, 7; XXIII, 1; -ul lumii, XI, 6; XII,
1; XXVII, 1; XXXVI, 2; LXVII, 2; -e
mari, XXIII, 1. 2; LXXXVI, 3. 4; -e
mici, LXXXVI, 3. 4; -ele stramosilor,
III, 2. 4; VIII, 5; adincul -ului, XXVI, 7;
departare de -e, X, 6; dezlegare de -e,
LIII, 3; frica de -, XXVI, 8; iertarea
-elor, IV, 7; X, 1. 2. 3; XI, 4; XIV, 3. 4;
XIX, 4. 5; XXII, 6; XXIII, 1; XXIX, 2;
XLI, 4; LXI, 2; LXXXII, 1; izbavirea de
-e, IV, 7; IX, 2; izvorul -elor, XIV, 3;
intunecimea -elor, VI, 5; lanturi de -e,
XIV, 4; marimea -elor, XXVI, 7; mul-
time de -e, XIII, 2; murdaria -elor,
XXVI, 7. 8; nerecunoafterea -elor, X,
2; poveri de -e, X, 5; prapastia -elor,
XXVI, 5. 6; recunoasterea -elor, X, 2;
savirsirea -ului, XXVI, 8; stergerea
-elor, XI, 6; XII, 3; ura de -, XXIV, 3;
viata plina de -e, XIII, 5; viltoarea
-elor, XIX, 7.

Parinte, XVIII, 6; XXIX, 1; XXXVIII, 1. 2;
XXXIX, 1; XLIX, 4; LVI, 4; LXXIX, 2.
3; LXXXIII, 1; LXXXIV, 1; LXXXIX, 3.

Parinti, sfintii -, III, 1; LXXIII, 3; LXXXV,
4; XC, 3; bunatatea sfintilor -, XXIII,
5.

Pedeapsa, -sa ce va sa fie, XXI, 4; - crunta,
XXIII, 9; - infricosatoare, XX, 6;
-depse pamintesti, XVI, 8; - vesnica,
XI, 5. 6; XVI, 7; LV, 4; frica de -, XVI,
7; XIX, 7; izbavire de -, LXI, 2; ridi-
carea -depsei, XIX, 4.

Pericle, om de stat atenian, XXXIII, 4.

Persi, VI, 3. 4; VII, 1; VIII, 1; X, 5; LXXX, 2.

Persan, VI, 1.

Persia, VI, 2; VII, 1. 5; VIII, .

Persida, crestina din epoca apostolica,
LXXIII, 3.

Petru, apostol, I, 2; III, 5; IX, 1. 4; XII, 1;
XIII, 5; XIV, 2; XVI, 2; XVII, 6; XXIII,
1. 3; XXVI, 8; XXVII, 1; XXXI, 1. 2. 3;
XXXII, 1. 3; XXXIII, 5; XXXIX, 1;
XLVI, 3. 4; L, 1. 2. 3; LI, 3. 4; LIV, 1. 2.
3; LV, U 4; LVI, 1. 2. 3; LVII, 2. 3;
LVIII, 1. 2; LXI, 1; LXII, 2; LXIII, 3.
4; LXIV, 1; LXV, 1. 2. 3. 4; LXIX, 1;
LXXI, 1. 2; LXXII, 3; LXXV, 1;
LXXVII, 3. (>; LXXVIII, 3; LXXX, 2;
LXXXII, •/. .1 I, LXXXIII, I; IXXXIV,

1040

SHNTIJ\. 1UAN UURA 1)K AUR

1. 2; LXXXV, 1. 2; LXXXIX, 1; XC, 2.
4; - corifeul apostolilor, LIV, 4; -
merge pe apa, LVIII, 2; caderea lui -,
LXXXII, 4; LXXXV, 1; chemarea lui -,

XIV, 2; credinfa lui -, L, 2; LIV, 2; lepa-
darea lui -, LVIII, 2; LXXXII, 3; XC, 2;
marturisirea lui -, LIV, 2; LXV, 4;
LXXXII, 3; soacra lui -, XXIX, 2.

Pilat din Pont, VI, 1; IX, 4; XLHI, 1;
LXXXIV, 3;LXXXV, 2; LXXXVI, 1. 2;
LXXXVII, 1. 2; LXXXVIII, 1; LXXXIX,
1; XC, 1. 2; femeia lui -, LXXXVI, 1.

Pilda, -da aluatului, XLVI, 2; XLVII, 1. 2;
LVII, 3; -da celor doi fii, LXVII, 2. 3;
LXVIII, 1; -da celor 10 fecioare, LXIV,
4; LXXVIII, 1; LXXIX, 2; -da celui ce
datora 10.000 de talanti, XV, 11; LXI,
1. 5; -da comorii ascunse in tarina,
XLVII, 2; -da grauntelui de muster,
XLVI, 2; XLVII, 1. 2; -da lucratorilor
celor rai, LXVIII, 1. 2; -da lucratorilor
tocmtyi in vie, LXIV, 2. 4; -da margari-
tarului, XLVII, 2; -da navodului,
XLVII, 2; LXIV, 4; -da neghinei din
farina, XLVI, 1; XLVII, 1. 2; -da nuntii
fiului de imparat, LXIX, 1. 2; -da oii
cazute in groapa simbata, XVI, 1; -da
prietenului sculat la miezul noptii,
XIX, 4; XXII, 5; -da semanatorului,
XLIV, 3; XLV, 2; XLVI, 1. 2; XLVII, 1.
2; -da seminfei cazute intre spini,
LXIV, 4; -da slugii credincioase §i a
celei necredincioase, LXXVII, 3. 4; -da
talanfilor, LXXVIII, 1. 2; -da vamesu-
lui fi fariseului, XLVII, 4; -da vaduvei
§i judecatorului celui nedrept, XIX, 4;

XXII, 5; LVII, 4; cum trebuie explicate
-dele, LXIV, 3.

Pitagora, filozof grec, XXIII, 4.

Platon, filozof grec, I, 4. 5; XXXIII, 4.

Placere, - lumeasca, VI, 5; -a ochilor, XVII,
2; - pacatoasa, XVI, 11; - trecatoare,
XVI, 11; -ri trapesti, VIII, 5; XIV, 4;
LXXXIII, 3.

Pocainfa, - adinca, X, 6; - spre mintuire,

XV, 2; calea -(ei, XI, 1; ci§tigul -tei,
XIX, 5; leacurile -tei, LXXXVI, 4;
puterea -fei, XXII, 5; roade vrednice
de -, X, 3; rod vrednic de -, X, 2; uja
de -, XLIII, 5.

Podoaba, - duhovniceasca, LXXXIX, 4.

Pofta, - de aur, LXXXIX, 3; - de averi,
XVIII, 5; - de slava, XVIII, 5; -
nedreapta, XVIII, 3; - pentru bani,

XXIII, 4; - rea, XVIII, 5; XIX, 7; -
trupeasca, XVIII, 5; XLIV, 4;
LXXXI, 5; -te urite, XLIII, , r >; natura

-tei, LXXX, 4; cresterea -tei XVII, 2;
roiul -telor, II, 5.

Popor, -ul eel nou, LXVI, 2; in§elarea -ului,
LXXXVI, 2.

Porunca, -cile apostolilor, III, 5; -ca diavo-
lului, XIII, 2; -folositoare, XXI, 2; -cile
legii, X, 1; -cile usoare, XXI, 4; -
morala, XVII, 1; - omeneasca, LI, 2; -ci
pline de faradelege, XXI, 1; -ci potriv-
nice, XXI, 1; -ca saraciei de buna voie,
XXI, 4; -cile Stapinului, XVI, 5; -cile
Vechiului Testament, XVI, 3; calcare
de -, XIII, 2; LI, 1; LXVIII, 3;
cununa -cilor, XVIII, 6; implinirea
-cilor, X, 1; XXV, 3; ordinea -cilor,
XVI, 5; povara -cilor, XVI, 11; savirsi-
rea -cilor, XXIII, 6; usurinfa implinirii

- cilor, XXIII, 4.

Post, - indelungat, XI, 8; cununa -ului, XX,
1; dusmanii -ului, XX, 2; legea -ului,
LXXXVI, 4.

Postitor, masca de -, XX, 1.

Potir, -de aur, L, 3. 4; - duhovnicesc,
LXXXII, 5.

Potop, apa -ului, VII, 7; XIV, 3; vremea
-ului, VI, 6.

Predica, -ca apostolilor, XLVI, 2; -a Evan-
gheliei, XLVI, 2; -a de azi, VI, 8; -a de
pe Munte, XV, 1. 2. 3; XLVII, 3; ascul-
tarea -cii, IV, 9; folosul -cii, V, 1; pute-
rea -cii, XLVI, 2; sir de -ci, V, 1.

Preot, -ofii iudeilor, LXXII, 1; -ofii lui
Dumnezeu, LXXXV, 3; fetele -otilor,
LXXV, 5; marele -, XXXIX, 1; LXV, 4;
puterea -ului, LXXXII, 6; slava -otilor,
XXV, 2; treapta de -, XVII, 6.

Prietenie, masca -i, XIII, 5.

Priscila, crestina din epoca apostolica, LV,
6; LXXIII, 3.

Priveghere, -ri de noapte, LXXXIII, 4.

Profet, -eti mincinosi, IV, 1; XXIII, 6. 7;
XXXV, 1; XLIII, 3; XLVI, 1; LXXV, 2.
4; LXXVI, 2. 3; LXXVII, 1; cuvintele

- etilor, XVII, 5; gura -etilor, VII, 4;
LXXVIII, 4; marturiile -etilor, VI, 3. 4;
XIII, 3; LXVIII, 2; singele -etilor, XI, 1;
LXXIV, 1; uciderea -etilor, XLIII, 3.

Profejie, -ia este har al lui Dumnezeu,
LXXVIII, 4; continuarea -iei, VII, 1;
cuvintele -iei, VII, 2; inceputul -iei, VII,
2; realizarea -iei, XXVI, 4; spusele -iei,
VII, 3.

Pustie, filozofia -i, LV, 6; greutatile -i, X, 4;
locuirea in -, XLIV, 1.

R

Rahav, desfrinata din Ierihon care a ada-

Eostit iscoadele israelitilor, I, 6; III, 4;
XVII, 4.

INDICT RKA1. yi ONOMA8TK.:

1041

Rahila, femeia lui lacov, IX, 3.

Rai, intrarea in -, XI, 6.

Rama, localitate in Palestina, IX, 3.

Rabdare, - evanghelica, XXVI, 7; inde-
lunga -, IX, 2; XIII, 3. 5.

Rascumparator, vezi: Hristos.

RasplatA, -plap: ceresti, XV, 3; XVIII, 3; -ta
de pe lumea aceasta, XV, 3; - duhovni-
ceasca, XV, 3. 4; - in ceruri, XV,
3; -pla{i materiale, XV, 3. 4. 5; -ta
milosteniei, XV, 4; - nespusa, XXIV, 3;
-ta rabdarii, XXIV, 3; - trecatoare,
XXIII, 5; -plaji vesnice, XXIII, 5; - vii-
toare, XV, 6; spor de -, IX, 2.

Rastignire, vezi: Hristos.

Rau, -1 moral, LIX, 2; ce este -1, LIX, 3; ori-
ginea -lui, LIX, 2. 3; savirsirea -lui,
XVI, 6; suferirea -lui, XVIII, 2. 3; £ne-
rea de minte a -lui, LXXIX, 5.

Rautate, - covirsitoare, XIX, 6; -a sufletu-
lui, VII, 7; adincurile -tapi, LXVII, 3;
veninul -tapj, XIX, 8.

Rebeca, femeia lui Isaac, I, 6; XXX, 6.

Rehabin, israelitean, XLIII, 3.

Religie, -ia crestina, XV, 9; - falsa, XV,
9; -ia pagina, XV, 9.

Roman, XXXVII, 7; XXXVIII, 1; XLVI, 3;
LXX, 1; LXXV, 3; LXXVIII, 4; LXXX,
3; LXXXIV, 3; imperiul -, LXXV, 1. 3;
ostiri -e, LXXVI, 1; putere -a, LXXV,
1; razboiul -ilor, LXXV, 4; LXXVI, 1.

Rugaciune, - continua, XIX, 4; XXII, 5; -ni
de mulpjmire, LV, 6; -a domneasca,
XVI, 9; XIX, 5. 7; XXII, 2; -a e jertfa,
XVI, 9; -ni lungi, XIX, 4; LXXIII, 1; -
nelegiuita, XIX, 9; - petttru eel mort,
XXXI, 4; ajutorul -nilor staruitoare,
XXIII, 4; cererile -nii domnejti, XIX,
7; obifnuitele -ni, XVII, 7; sfinte -ni,
XLIV, 5; staruinta in -, X, 7; trindavia
la -, XIX, 7.

Rut, femeie moabiteanca, I, 6; III, 4;
LXX, 2.

Saduchei, aluatul -lor, LIII, 3; invatatura

-lor, LIII, 3.
Samaria, LXVI, 1.
Samarinean, XV, 11; XXXII, 3. 4; XLVII,

1; LXVIII, 2.
Samarineanca, VI, 3; VII, 6; LVII, 1; LXVI,

2 - LXXX 1
Samuel, profet, V, 4; IX, 5; XIX, 3; LXXX1,

1; LXXXVI, 3.
Saracini, III, 2.
Sarmaji, ponor nomad din Rusia meridio

nalft, LXXX, 2.

Sarra, femeia lui Avraam, I, 6; IV, 6; VI, 6;

XI, 2; XXX, 6; pfntecele de piatra al

-rei, XI, 2.
Satana, IX, 2; XIII, 3; XLI, 1. 2. 3; LTV, 4;

LV, 1; LXI, 5; LXXVI, 2; LXXXI, 3;

LXXXII, 1. 3; LXXXIII, 1; LXXXVI, 4;

tirania -nei, XLI, 3.
Saul, primul imparat al lui Israel, III, 5; V,

4; XXVI, 7; XXIX, 3; XXXIX, 2; XIII,

2; LVIII, 4; LXII, 4. 5; LXXV, 5;

LXXXI, 1; LXXXVI, 3.
Sarac, - cu duhul, XV, 1. 5; XLVII, 3; - de

buna voie, LXXIV, 5; furtul banilor

-ilor, LXXXVI, 3.
Saracie, - de buna voie I, 5; XX, 2; XXI, 1.

4; XXXIII, 4; XLV, 2; LXV, 1; LXXXI,

3; -ia de buna voie a lui Hie, XLVI, 3; -

sufleteasca, V, 1; bogajia -i, XLVII, 4;

calea -i, XIII, 4.
Schimbarea la fata, vezi: Hristos.
Sarbatoare, -a azimelor, LXXXI, 1; legea

-torii, LXXXVI, 1.
Scila, monstru main, IV, 8; LXX, 3; XC, 4.
Sciji, XXVI, 6; LXIX, 3; LXXX, 2.
Scriptura, -rile profepJor, LXXXTV, 2; cer-

cetarea -rflor, IX, 4; XLVII, 3; cetirea

sfintei -ri, II, 5. 6; XLVII, 3; cuvin-

tele -rii, XIIL 3; XVII, 7; dumnezeiasca

-, II, 5; XIII, 5; intelepciunea -rii,

LXXXVI, 4; marturia -rii, XIII, 3; text

din -, II, 5; XIV, 2.
Secta, LXX, 2.
Semei, fiul lui Ghiram, ruda cu imparatul

Saul, LX, 2.
Semen, binele -ilor, LXXVII, 6; folosul

-ilor, LXXVIII, 3.
Semn, - de biruinfa, XL, 2; - de punctua-
te, XXVI, 4; - din cer, LIII, 2; -ul lui

Iona, LIII, 2. 3; -e prevestitoare, XX, 6.
Senaherim, imparatul asirienilor, LXXVI,

1.
Septuaginta, cei 70 de traducatori ai -tei, V,

2; mulpmea traducatorilor -tei, V, 2;

textul -tei, V, 2; traducatori ai -tei, V, 2;

trsiduccrGfi. "tei *\ 2
Sfintele Sfintelor, 'lXXXV, 4; LXXXVIII,

2.
Sfinfenie, curajenia -i, LXXVIII, 1.
Sfint, cununile sfintilor, LXIX, 4; popoare

de sfinfi, II, 1; rugaciunile sfintilor, V,

4; stralucirea sfinplor, LVI, 4; sufletele

sfinfilor, LXVIII, 5.
Sidon, oras in Fenicia, XXXVI, 4; XXXVII,

4; LXXV, 5.
Simeon, fiul lui Iacov, VIII, 3.
Simeon, primitorul de Dumnezeu, VII, I;

VIII, I

1042

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

Simeon, fratele lui Iisus, XLVIII, 1.

Simeon, fariseul, XLVIII, 6.

Simon, vezi: Petru.

Simon Canaanitul, XXXII, 3.

Simon Leprosul, LXXX, 1.

Simon, Magul, XLVI, 3. 4; L, 3; LXVII, 4.

Sion, V, 2; LXVIII, 1; LXXXIX, 3; fetele
-ului, LXXXIX, 3; fiica -ului, XIX, 4.

Siria, XIV, 3.

Sirian, limba -na, XVI, 7.

Sirieni, XIV, 3; XXXI, 1.

Simbata, -ta Domnvilui, XXXIX, 1; desfiin-
tarea -betei, XL, 1; dezlegarea -betei,
XVI, 2; pazirea -betei, LI, 2.

Singe, - nevinovat, LXXXV, 2; vinzarea
scumpului -, LXXXI, 3.

Slava, -va adevarata, XL, 5; -va cea de sus,
XIII, 4; -va cea viitoare, XXXI, 4; -va
celor alesi, LXXVI, 4;-cereasca,
XLVII, 2; XLIX, 4; LVI, 1; -va crucii,
LVI, 2; -va de dincolo, XXIV, 4; -va de
la lume, XL, 5; -va de la oameni, XX, 4;
XL, 4. 5; -va din afara, XXV, 4; -va din
ceruri, XXIII, 8; XXVI, 5; - desarta, III,
5; IV, 9. 10; XI, 8. XIX, 1. 2. 3. 6. 7; XX,

1. 2. 4; XXV, 2; XXX, 3; XXXI, 3;
XXXII, 8; XL, 4; XLIV, 1. 2. 4; XLVI,
1; LVI, 1; LVIII, 3. 5; LIX, 6; LXII, 5;
LX, 3; LXI, 2; LXV, 4; LXVII, 3; LXXI,

2. 3. 4; LXXII, 2. 3; LXXIII, 2; LXXIV,
1; LXXVIII, 2; LXXXVII, 3; LXXXIX,
3; -va lumii, XI, 8; XXXII, 1; XL, 5;
XLIV, 4; - mare si vesnica, XXIII, 5;

- nemuritoare, XII, 4; - nespusa, LIV, 5;

- omeneasca, XIII, 4; XVII, 7; XVIII, 6;
XX, 2; - tainica, LIV, 5; -va tainica a
Imparatului, LIV, 5; -va viitoare,
XXXVIII, 3; alungarea -vei desarte,
XLVI, 4; dispreful -vei, XLVI, 3;
dorinta de -, XX, 4; XL, 4; LXXXI, 5;
dorinta de - omeneasca, XV, 9; dorinta
-vei desarte, XV, 9; doritor de -
desarta, XVIII, 5; dragoste de -, IV, 9;
XX, 2; XXXII, 1; LXII, 4. 5; LXXII, 1;
dragoste de - desarta, XI, 8; XIII, 4;
XIX, 1; LXVIII, 2; pierderea -vei,
XXVI, 7; patima -vei desarte, XIX, 3.
9; pierderea -vei din imparatia ceruri-
lor, XXIII, 7; tirania -vei desarte,
LXXXVI, 3.

Sluga, -ga cea credincioasa, LXXVIII, 1;

-ga cea necredincioasa, LXXVIII, 1;

-ga cea rea, LXXIV, 4; LXXXI, 4.
Sluiba bisericeasca, LXXXVIII, 4;

LXXXIX, 4.
Smerenie, cuvinte de -, XVI, 4; duh de -,

XV, 2; roadele - niei, III, 5.
Sodoma, XI, 1; XX, <i; XXXII, 5; XXXIII, 3;

XXXVI, 3; XXXVII, 4; XLI, 3; XLIII, 2;

XLVIII, 1; LXXV, 4; LXXVII, 2. 3.

Sodomeni, VI, 6; VII, 7; XIII, 1; XXVI, 1;
XXXV, 3; XXXVI, 3. 4; XXXVII, 5;
XLIII, 2; LVII, 1. 4; LXXVII, 3;
LXXIX, 1.

Solomon, imparat, II, 3; III, 2; IV, 2; XXII,
1; XXIII, 4; XXVI, 8; XXXVII, 2; XL, 5;
LVIII, 4; LXII, 4; LXVII, 4; LXXIX, 2;
LXXXIII, -3; imbracamintea lui -,
XXII, 1; intelepciunea lui -, XLIII, 3.

Somn, vedenii din -, XLH, 4.

Stat, -ul iudeu, LXXXVIII, 1; crima impo-
triva -ului, LXX, 1; LXXXVI, 1;
legile -ului, LXX, 1; LXXXIV, 3; ordi-
nea de -, LXX, 1; LXXXIV, 3.

Stapin, vezi: Hristos.

Stapin, -ul casei, XLVII, 1. 2. 3; LXIV, 2. 3;
LXVIII, 1; LXXVII, 3.

Straton, Cezareea lui -, LIV, 1.

Suflet, - aprins, XXIII, 4; - curajos, X, 4; -
de aur, L, 3; -e inecate, VII, 6; - slaba-
nogit, XIV, 3; - tinar, XVIII, 4; - treaz,
V, 3; - tulburat, XXIV, 4; - veghetor si
cercetator XLVII, 2; - zdrobit, XV, 6;
activitatea -ului, XX, 3; cuvinte pierza-
toare de -, XIII, 5; desfatarea -ului,
XXI, 2; durerea -ului, VI, 5; frumuse-
tea -ului, XXXIV, 5; invirtosarea -ului,
XI, 1; larg la -, XVIII, 3; mare la -,
XVIII, 3; mic la -, IX, 3; XXII, 2; min-
tuirea -ului, XXX, 2. 3. 5. 6; nemurirea
-ului, XXXIV, 2. 5; pedepsirea -ului,
XLI, 4; rivna -ului, XIX, 3; sanata-
tea -ului, VI, 8; tainele -ului, LXX, 1. 2;
tainitele -Ului, V, 1; trindavia -ului, VI,
5; vatamarea -ului, XXI, 2; XXIII, 9;
zdrobirea -ului, VI, 5.

§coala, -la celor necuvintatoare, VII, 6; -

duhovniceasca, XVII, 7; - filozofica,

VIII, 5.
§tefan, intiiul mucenic, XXVII, 2; XXVIII,

3; LXI, 5; LXVIII, 2; LXIX, 1;

LXXXIV, 2.

Taina, -na credintei, LIV, 3; -na crucii, LIV,
3; -nele inimilor, XLIX, 2; -nele impa-
ratiei cerurilor, XLV, 1; XLVII, 1; -ne
prea infrico§atoare, XLIII, 3; -na sfin-
tei impartasm, L, 3; -na sfintei impar-
tajiri este o - a pacii, L, 3; -na invierii,
LIV, 3; dumnezeiestile -ne XLI, 3;
impartasirea cu sfintele -ne, LXXXII,
4; infricos&toarele -ne XXV, 3; nemu-
ritoarele ne, XVII, 7; sfintele -ne, IV,

INIHCK RKAI, yi ONOMASTIC

i()4;i

7; VII, .5; XIII, 5; XXIII, 3; XXXV, 3;

XXXVI, 4; L, 2; LIV, 3. 5; LXIX, 1;

LXXVIII, 4; LXXXI, 1. 3; LXXXII, I,

2. 5. 6; LXXXIX, 3.
Tamara, nora lui Iuda, fiul lui Iacov, I, 6; III.

2. 3; LXX, 2.
Tasos, insula greaca, XLVIII, 6; LIH, 4.
Taierea imprejur, VI, 3; XVI, 1; XXXIX, 2;

XL, 1; LI, 3.

Tatal, (Dumnezeu-Tatal), I, 2. 8; - a dat spre
junghiere pe Fiul Sau, XXIII, S; - eel ceresc,
XV, 7; XVm, 6; XX, 1; XXH, 2; XXm, 4;
XXIV, 1; - nostru, XK, 4; - obstesc, XK,
4; bunatatea -ui ceresc, XXIII, 5; casa -ui,
LXXXVffl, 1; cuvintele -ui, LVI, 4;
deofiintimea -ui cu Fiul, LV, 4; descoperirea
-ui, LTV, 2. 3; dragostea -ui, XXXVm, 1;
Duhul -ui, XXXm, 3; Fiul e deofiinja cu -,
LIV, 2; egalilateaFiului cu -, XLK, 2; gura
-ui, LXXVm, 3; taparatia -ui, XLVII, 1;
LXXXII, 2; lauda adusa -ui, XIX, 4; sinul
-ui, LXXVO, 2; slava -ui, LV, 4; LVI, 1. 4;
LXXDC, 1; sederea de-a dreapta -ui, LXV,
3; stirea -ui, K, 3; vocea -ui, LVI, 3; voia
-ui, XXIV, 2; XLIV, 2; vointa -ui, XL, 2;
vointa lui Dumnezeu si -ui, LV, 6.

Talmarire, - dreapta, XXTV, 1.

Talmacitor, -i ai Sfintei Scripturi, LXXXI, 1.

Temistocle, om politic atenian, XXXIII, 4.

Templu, -ul dm Ierusalim, IV, 1; cladirile -lui,
LXXV, 1; dartaarea -lui, LXXV, 1;
frumusetea -lui, LXXV, 1; pustiirea -lui,
LXXV. 1; LXXXVIII, 1; ruincle -lui,
LXXV, 1; vistieria -lui, LXXXV, 3.

Tesaloniceni, XV, 5.

Testament, XVL 7; XXVII, 3; LXXXII, 6;
poruncile celor doua -e, XVI, 7.

Testamentul Nou, 1, 1. 2; DC, 5; XV, 6; XVI, 4. 5.
7. 8; XXIX, 3; XXXV, 1; XLV. 2; XLVH,
3; L, 4; LXVD, 4; LXVHI, 1; LXXVn, 6;
LXXVin, 1; LXXXII, 1; LXXXTV, 4;
LXXXV, 3; hrana cea tare a -lui -, XVII, 6;
mvatatura -hii -, LXXI, 1; poruncile -ha -,
XVL 7; LXXn, 1; rasplatik -hii -, XVI, 5.

Testamentul Vechi, I, 1; III, 1; V, 2; IX, 5
XIII, 2; XV, 3. 6; XVI, 1. 2. 4. 5. 6. 7. 8
XVII, 1. 2. 6; XXI, 1. 3. 4; XXIV, 1
XXVI, 4; XXVIII, 1; XXIX, 3; XXX, 3
'4; XXXI, 1; XXXV, 1; XXXVII, 2. 4
XXXIX, 1. 3; XLI, 3; XLIII, 2; XLV, 2
XLVII, 3; L, 4; LI, 3. 4; LVI, 1. 2. <i
LVII, 2; LXII, 2; LXVII, 4; LXVIII, 1
LXXI. I; I.XXII, I; l.XXIV, 2; LXXVII

2; LXXVIII, 1; LXXXII, 1. 2; LXXXI V,
4; LXXXV, 3; LXXXVIII, 1; XC, 2;
desfiinfarea -ului -, XVI, 6; dreptatea
-ului -, XVII, 6; Istoria -ului -, XVIII, 1;
legile -ului -, XVI, 4. 5. 6; legiuirea
-ului -, LXXII, 1; legiuitorul -ului -,
XVI, 1; pazirea -ului -, XVI, 6; porun-
cile -ului -, XVI, 4. 7; LXXII, 1; preojii
-ului -, LXXXV, 4; traduced ale -ului
-, V, 2-3.

Tesvitean, LVII, 1.

Teuda, revolutionar iudeu, X, 5; XLVIII, 5;
LXX, 1.

Timotei, apostol, IX, 5; XXIII, 3; XLIII, 5;
LVII, 5; LXXXIX, 3.

Timp, periodicitatea -urilor, LXXV.

Tir, oras in Fenicia, XXXVI, 4; XXXVII, 4;
LXXV, 5.

Tit, imparat roman, XLIII, 3; LXIX, 1.

Ttlcuire, XLVI, 2.

Tilcuitor, XLII, 2.

Tilhar, -ul de pe cruce, XXIII, 2.

Toma, apostol, XXXII, 3.

Trup, - bine intocmit, XX, 4; - de copil, X,
4; -ul este neputincios, LXXXIII, 1; -
gol, VII, 6; - nemuritor, XXVII, 2;
LXXXII, 2; - omenesc, VIII, 4; X, 4;
XVIII, 3; - patimitor, XVIII, 3;

LXXXII, 2; - plapind, X, 4; -uri stralu-
citoare, XVII, 1; desfacerea de lega-
turile -ului, XXIII, 8; dragostea de -,
LXVII, 3; LXXVIII, 1; dragostea de
-uri frumoase, XLII, 4; frumusefea - urilor,
LXII, 4; izbavirea -ului, XIX, 5;
infatisarea -ului, XIX, 3; luarea -ului
omenesc, XIII, 2; madularele -ului,
XVII, 3; mijlocul -ului, X, 3; miscarile
-ului, LXII, 3; organele -ului, X, 6;
umbra -ului, LVI, 2; vigoarea -ului,
XXIV 3

Turnul Babel^ XXXV, 1.

Tarina, -na olarului, LXXXV, 3; -na singe-
lui, LXXXV, 3.

U

Unul-Nascut, vezi: Hristos.

TJriciune, LXXV, 5; -a pustiirii, LXXVI, 1.

Urie Heteul, I, 6; XLII, 3.

Valentinieni, eretici, LV, 5; LXXXII, 2.
Vaduva, -va cu doi banufi, LXXVII, 5;

IJCXVIII, 3.
Veac, -ul acesta, XV, 3; XXIV, 2; I, XIV, 1;

LXV, I; I.XXXVII, 4; XC, 2. 4; nl vii

1044

SFlNTUL IOAN GURA DE AUR

tor, XI, 5; XV, 3; XXIV, 2; XXXIV, 3;
XLIII, 3; LXIV, 1. 2; LXXXVII, 4; sfir-
situl -ului, XV, 1; XLVII, 1; L, 4; LIII, 2;
LXXV, 1; XC, 2; zilele -ului, VII, 1. 2.

Veliar, duh rau, XXXI, 3.

Veniamin, fiul lui Iacov, IX, 3.

Vespasian, imparat roman, XLIII, 3; LXIX,
1; LXXVI, 1.

Vie(a, -{a aceasta, XVI, 11; XIX, 9; XX, 3;
XXVI, 8; XXVII, 2; L, 4; XC, 3; -
apostolica, XXI, 4; - aspra, X, 4. 5;
XXXVII, 4; - crestina, VIII, 5; - cumpa-
tata, X, 5; - curata, XXIII, 5; XXIV, 1. 2;
XXIX, 3; XXXI, 5; XLVI, 3; LTV, 5; -ta de
aid, XIII, 5; XIV, 4; LXXXV, 2; XC, 2; -ta
de azi, XXVI, 5; -ta de dincolo, XV, 9;

XXXI, 3; - desavirsita, XV, 7; XIX, 6;

XXXII, 4; XXXIII, 6; -ta desavirsita a
puterilor celor de sus, XIX, 5; - desfri-
nata, XXIII, 3; -ta de toate zilele,
XXIII, 4. 7; XXIV, 4; - fericita, LXX, 3;
- imbunatatita, XXIV, 2. 4; LXVI, 1; -
ingereasca, X, 4; LXII, 4; XC, 3; -{a
intregii lumi, XV, 6; - lipsita de griji,
XIII, 5; - luxoasa, XLVIII, 5; - mai
inalta, XVI, 3; - masurata, XXI, 4; -
nelegiuita, XXIII, 3; - nemuritoare,
LVI, 5; - nepatata, XV, 8; LXVII, 3; -
omeneasca, XVI, 6; XXIII, 5; -ta
aceasta paminteasca, XXIII, 9;
paminteasca, XXIV, 2; XLIX, 4; -
pacatoasa, X, 5; XV, 7; XVI, 8; XXIV,
4; - plina de pacate, V, 4; - simpla, X,
6; - stricata, X, 3; XV, 8; XXIII, 3;
XLVII, 2; LXIX, 2; LXXII, 1; - supe-
rioara, XXII, 2; - unica pe lume, XXIV,
3; - vesnica, XI, 5; XV, 3; XXXI, 3;
XLVI, 4; LIV, 5; LVI, 5; LXIII, 1. 2. 3;
LXIV, 1. 2; LXV, 1; LXXVII, 6; XC, 4;
-fa viitoare, XV, 9; XXVI, 8; XXVII, 4;
XXXI, 5; XXXII, 2. 8; XLIX, 4; LXVIII,
4; LXXV, 5; LXXXV, 2; XC, 3; - vir-
tuoasa, V, 4; XV, 5; XVI, 11; XXIV, 2;
XLIII, 5; LXIV, 4; LXIX, 1; bucuriile
vie{ii, XXIII, 5; desavirfirea vietii, XV,
7; fericirea vietii, XIX, 5; furtunile vie-
tii, XXIV, 3; 'greutati din -, XX, 4;
imprejurarile vietii, XHI, 4; inceputul
vietii, XXVI, 7; nestatornicia vietii, II,
. r >; supararile vietii, XXIII, 5; sfirstal
vic(ii, X, .5; XXVI, 7.

Viilonic, - diavoleasca, XXVI, 6.

V in, piefacerea apei in -, XVI, 2.

Vmdi'care, a diferitelor boli, LXVII, 1; -a
liiri-i tananeencei, LXVIII, 2; -a omului
cu inina uscata, XXXIX, 1; XL, 1; -a
slugii suta^ului, LXVIII, 2; -a unui

Indracit, orb fi mut, XL, 2; nadejde de
-, XI, 3.

Virtute, -a stramofilor, III, 2; bogatia -ufii,
XXXII, 8; calea care duce la -, XXIII,
6; calea -utii, XIII, 5; cetatea -u^ii,
LXXII, 3; ciilmea -utii, XVIII, 4; XXV,
4; cununile -ufii, XVI, 11; XVIII, 3; dra-
gostea de -, XXIV, 3; XLVI, 3; fapte de
-, XIII, 5; XXVI, 7. 8; XLVIII, 4; lauda a
-upj, X, 4; masca -utii, XXIII, 6; puterea
-utii, XXIV, 2. 4; XLVIII, 2; rivna
pe'ntru -, XXVI, 4; savirsirea -utii,
XVI, 11; XXIII, 5; XXV, 4; sfirsitul
-utii, XXIII, 5; treapta mai inalta de -,
XVIII, 3.

Vitezda, XL, 1; scaldatoarea -, XXIX, 1.

Vinzator, alungarea -ilor din templu,
LXVII, 1. 2.

Vinzatoare, -a de porfira, LXXIII, 3.

Virsta, -a barba^iei, LXXXI, 5; -a
copilariei, LXXXI, 5; -a tineretii,
LXXXI, 5.

Voin^a, - buna, XIV, 4; XLIV, 1; - libera,
XXI, 2. 3; LVIII, 3; LIX, 3; LXII, 3;
somnul -tei, XLVI, 1.

Zabulon, fiul lui Iacov, pamintul -ului, XIV,
1.

Zaharia, profet, XXXVIII, 3; LXVI, 1. 2. 3.

Zaharia, tatal sfintului loan Botezatorul,
IV, 4. 5; VII, 1; X, 1; XIV, 1; LXXIX, 3.

Zaharia, fiul lui Barahia, LXXIV, 1. 2.

Zaheu vame§ul, XXX, 2; LXXXIII, 4.

Zara, fiul lui Iuda, III, 2. 3.

Zenon din Citium, filozof grec, I, 4.

Zevedeu, tatal apostolilor Iacov §i loan,
mama fiilor lui -, LXV, 2. 3. 4; fiii lui -,
LXXXIII, 1; LXXXVIII, 2.

Zi, -ua azimelor, LXXXI, 1; -ua cea de
miine, XIX, 5; -ua cea dintii a azimelor,
LXXXI, 1; -ua cea din urma, LV, 5
LVI, 4; -ua cea infricofatoare, X, 5
XX, 6; XLI, 4; XLIII, 4; XLVIII, 6
LXXIX, 1; -ua cea mare, LVI, 4; -ua de
azi, XI, 8; XIII, 5; XXII, 4; -le de liniste,
X, 7; -ua de miine, XXII, 3. 4; -ua
Domnului, XI, 3; XLIII, 4; -ua judeca-
tii, IV, 4. 11; XXVIII, 3; XXXIII, 3;
XXXVII, 4; XLII, 2; LV, 6; -ua nasterii,
XLVIII, 2; -ua praznicului, LXXXI, 1;
-ua viitoare, XX, 4; XXIV, 1; LXXXI, 4;
grijile -lei de azi, XXII, 4; povara -lei
de miine, XXII, 4.

Zorobabel, conducator iudeu, IV, 2; VII, 2.

CUPRINSUL

Cuvint inainte 5

Introducere 9

Omilial 15

Omilia a Il-a (la Matei 1,1 - Despre folosul studierii Sfintelor

Scripturi) 27

Omilia a Hl-a (la Matei 1,1 - Despre smerenie) 37

Omilia a IV-a (la Matei 1,17 - Omul credincios trebuie saaiba o viafa

curata) 46

Omilia a V-a (la Matei 1, 22-23 - Nu trebuie sa ne gindim ca ne poate
ajuta virtutea altera, ci noi insine sa ducem o viaja virtuoasa; impo-

triva camatarilor) 66

Omilia a Vl-a (la Matei 2, 1-2 - Plinsul dupa voia lui Dumnezeu prici-
nuieste mare bucurie si folos; mare rau este risul; trebuie sa fugim

de teatre) 76

Omilia a Vll-a (la Matei 2, 1-5 - Cei ce se impartasesc cu nevrednicie

se vatama pe ei injisi; despre milostenie; sa fugim de sminteli) 90

Omilia a Vlll-a (la Matei 2,1 1 - Despre viata monahilor) 101

Omilia a K-a (la Matei 2,16 - fmpotriva bogatflor si a iubitorilor de

argint) 109

Omilia a X-a (la Matei 3, 1-2 -Ate pocai inseamna a savlrsi fapte
contrare pacatelor pe care le-ai facut; si despre staruinta in ruga-

ciune) 120

Omilia a Xl-a (la Matei 3,7 - Despre judecata) 131

Omilia a Xll-a (fa Matei 3,13 - Crestinul carenuduce o via{a foarte

buna se pedepse$te mai aspru) 145

Omilia a XHI-a (la Matei 4,1 - Nu trebuie sa cautam la fata oamenilor cind
ne sfatuiesc, ci sa punem la incercare cuvintele celor ce ne vorbesc;

despre inviere, despre imparatia cerurilor §i despre pedeapsa) 153

Omilia a XlV-a (la Matei 4,12 -Trebuie sa avem totdeauna in minte
pacatele noastre si sa-L rugam pe Dumnezeu pentru ele; despre ju-
decata viitoare) 164

1046 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR

Omilia a XV-a (la Matei 5,1-3 - Daca sintem virtuosi slntem admirati

chiar de vrajmasii nostri) 173

Omilia a XVI-a (la Matei 5,17 - Despre Botez) 195

Omilia a XVH-a (la Matei 5, 27-28 - Despre a nu te jura) 218

Omilia a XVTII-a (la Matei 5, 38,40 - Despre anuastepta sa fun sa-

lutati, ci de a face noi intli aceasta; despre smerenie)..... 232

Omilia a XlX-a (la Matei 6,1 - Despre a nu blestema pe dusmani si

despre a sta cu frica, cu respect si in tacere In biserica) 244

Omilia a XX-a (la Matei 6,16 - fmpotriva iubitorilor de argint) 261

Omilia a XXI-a (la Matei 6,24 - Daca te lasi de lacomie poti ajunge

iute milostiv) 272

Omilia a XXII-a (la Matei 7, 22-30 - Trebuie sa alegem binele. Dum-

nezeu savirseste totul. Sa cerem lui Dumnezeu necontenit si staru-

itor cele duhovnicesti) 280

Omilia a XXUI-a (la Matei 7,1 - Este mai rau sa pierzi imparatia

cerurilor decit sa fii pedepsit cu chinurile iadului. Viata virtuoasa

da stralucirea, nu bogatia si puterea) 292

Omilia a XXIV-a (la Matei 7,21 - Cel virtuos nu poate fi intinat de

nimeni, dar eel vicios de toti se teme si tremura) 310

Omilia a XXV-a (la Matei 7,28 - Trebuie sa multumim totdeauna lui

Dumnezeu. Daca nu te departezi de grijile lumesti, nu te poti cu-

noaste pe tine Insuti) 319

Omilia a XXVI-a (la Matei 8, 5-7 - Cel ce sta nu trebuie sa se increa-

da pina la sflrsit si nici cel cazut sa nu se descurajeze) 328

Omilia a XXVII-a (la Matei 8,14 - Oamenii care traiesc in desfatari si

cei cu putere nu se deosebesc intru nimic de morti) 343

Omilia a XXVIII-a (la Matei 8, 23-24 - fmpotriva zgircitilor) 352

Omilia a XXIX-a (la Matei 9, 1-2 - Nu trebuie sa sfatuim cu minie, ci

cu blindete pe cei ce au o parere gresita despre Dumnezeu) 362

Omilia a XXX-a (la Matei 9,9 - Cel ce vrea sa indrepte pe cineva pe
calea virtutii trebuie sa-l sfatuiasca sa savlrseasca mai intii virtutile
mici. Tot asa trebuie sa faci si cu femeile cele iubitoare de
podoabe) 368

Omilia a XXXI-a (la Matei 9,18 - Nu trebuie sa plingem pe cei morti) 380

Omilia a XXXII-a (la Matei 9,22,27 - In biserica preotul tine locul
apostolilor. Trebuie sa cautam sa savirsim fapte de virtute mai mult
decit sa umblam dupa minuni, ca mai mare lucru este sa ai o viata
virtuoasa decit facerea de minuni) 390

CUFMN8 1047

Omilia a XXXIU-a (la Matei 10,16 - Trebuie sa rabdam orice ispita,

luind ca pilda rabdarea lui Iov) 406

Omilia a XXXIV-a (la Matei 10,23 - Trebuie neaparat sa se strice tru-
purile noastre; daca nu s-ar intfmpla aceasta, s-ar petrece multe lu-
cruri nepotrivite) 420

Omilia a XXXV-a'(la Matei 10,34 - Despre milostenie si mila de

nevoiasi) 430

Omilia a XXXVI-a (la Matei 11,1 - Despre iad) 442

Omilia a XXXVII-a (la Matei 11,7-9 - Nu trebuie sa ne ducem la
teatrele cele rele; astfel de teatre ii fac pe oameni sa savlrseasca
multe fapte nechibzutte) 451

Omilia a XXXVIII-a (la Matei 11,25-26 - Jugul dreptatii este usor si
duce la mintuire, pe cind jugul pacatului, pe linga faptul ca este
greu, ne si pierde) 465

Omilia a XXXIX-a (la Matei 12,1 - Sa sarbatorim in chip adevarat
Domnului, indepartindu-ne de orice pacat si savlrsind dumnezeies-
ulevirtuti) 474

Omilia a XL-a (la Matei 12,9-10 - Despre invidie. Cuvlnt foarte

folositor) 482

Omilia a XLI-a (la Matei 12, 25-26 - Trebuie sa facem fapte potriv-

nice pacatelor de vrem sa fim invredniciti de imparajia cerurilor) ... 491

Omilia a XLII-a (la Matei 12,33 - Despre lacomie §i nedreptate. Cel

ce face nedreptate este mai pagubit decit eel nedreptatit) 500

Omilia a XLIII-a (la Matei 12, 38-39 - Nu trebuie sa ne pierdem
curajul si sa ne nelinistim privind la trindavia altora; gindul acesta
estef&ra defolos) 508

Omilia a XUV-a (la Matei 12, 46-48 - Nu este de ajuns o singura vir-
tute pentru mintuire, ci trebuie sa cautam sa le savirsim pe toate cu
toatarivna) 519

Omilia a XLV-a (la Matei 13, 10-11 - Dumnezeu ne-a dat porunci
foarte drepte. In locul marilor bunatati pe care ni le da trebuie sa
dam celor nevoiasi dupa putere chiar neinsemnate bunatati) 530

Omilia a XLVT-a (la Matei 13,24-30 - Despre apostoli si despre toti
sfintii. Ei au stralucit mai mult prin viafa si virtutea lor si prin
harisme. Cele mai bune virtuti slnt dragostea si milostenia; ele bi-
ruie fecioria) 536

Omilia a XLVII-a (la Matei 13, 34-35 - Acuzare celor ce nu citesc
Sfintele Scripturi. Care sint virtutile madularelor; in care vorbeste

1048 sfIntul ioanourAdeaur

si despre Matei $i despre iubitorul de argint. Ce fel este eel sarac de
bunavoie) 545

Omilia a XLVIII-a (la Matei 13,53 - Despre cinstitul cap al Sflntului
loan Botezatorul. Despre indrazneala femeiasca si despre femeile
desfrlnate §i despre dansul dracesc) 553

Omilia a XLK-a (la Matei 14,13- Averile sint o meserie mai folo-
sitoare decit toate celelalte meserii, al caror dascal este Hristos; me-
seriile cele nefolositoare nici nu pot fi numite meserii. Invinuire
adusa tinerilor care poarta incaltaminte mfrumusetata cu podoabe) . 566

Omilia a L-a (la Matei 14, 23-24 - Trebuie sa ne apropiem de preot ca
de Hristos, ca El savirseste si acum Taina Sfintei Impartasanii. Mai
mare este milostenia decit jertfa. Trebuie sa se savlrseasca Intii mi-
lostenia si numai dupa aceea sa afierosim bisericii vase sfinte de
marepret) 578

Omilia a Ll-a (la Matei 15, 1-2 - Nu foloseste la nimic daca, apro-
piindu-ne de Hristos, ne curatim miinile si hainele, dar nu avem
curate gura si Iimba de orice cuvint murdar. §i despre a ne ruga cu
bunacuviinta, si nu cu gura plina de blesteme) 587

Omilia a LIL-a (la Matei 15, 21-22 - Despre milostenie. Milostenia
este mai mare decit toate meseriile; fara milostenie toate se due si
sepi(^)_. v . rvv ..,.^..«M^.».»v..«..-M.»»M..M.r......«. • ,...., 599

Omilia a UH-a (la Matei 15,32 - Viata e impletita din clipe placute §i
triste si nu poate fi 6m care sa fie fara dureri si bucurii. Nimic nu ne
poate mingiia la plecarea noastra din aceasta viata ca o constiinta
buna 610

Omilia a LIV-a (la Matei 16,13 - Despre rusinea de a marturisi
cinstita cruce. Despre premiile date de imparatul pamlntesc si Im-
paratul ceresc. Ce fel suit premiile pentru cei ce fac milostenie) 621

Omilia a LV-a (la Matei 16,24 - Despre monahi, ca slnt vrednici de

lauda daca socotesc timpul de acum timp de jale) 633

Omilia a LVI-a (la Matei 16,28 - Despre judecata din urma; atunci
dregatoriile dispar. Invinuirea camatarilor si sfatuire pentru a face
mai degraba milostenie) , 645

Omilia a LVII-a (la Matei 17,10 - Despre post si rugaciune si

unpotriva celor ce traiesc in desfatari si se imbata) 659

Omilia a LVIII-a (la Matei 17,22-23 - Despre mindrie si despre a nu
ne lauda cu stramosii. Numai acela e nobil,care are sufletul curat.

CUPRUM 1049

In aceasta parte si despre a nu te bucura impreuna cu cei carora le
merg toate din plin) 671

Omilia a LIX-a (la Matei 18,7 - Trebuie sa Intindem mina de ajutor
celor ce se gasesc jos; mai ales celor din casa noastra; ca nu ne e de
ajuns pentru mlntuire numai virtutea noastra. In acest cuvlnt si
despre purtarea de grija de suflet) 682

Omilia a LX-a (la Matei 18,15 -Despre dragoste. Slntem uniti unii
cu altii mai mult pentru pricini lumesti declt pentru dragostea de
Hristos; de aceea si dragostea dintre noi se spulbera repede, pe cind
dragostea care are temei pe Hristos ramlne vesnica) 697

Omilia a LXI-a (la Matei 18, 21-22 - Sa nu purtam ura celor care ne
ocarasc, celor care ne calomniaza si ne fac rau, ci sa induram cu
curaj; ba, mai mult, sa ne rugam pentru ei) 704

Omilia a LXII-a (la Matei 19,1 - Despre blindetea lui David si rau-
tatea lui Saul. Sfatuire pentru a ne insusi blindetea si a ne departa
derautate) 715

Omilia a LXIII-a (la Matei 19,16 - Despre iubirea de argint. Cei cu-
prinsi de aceasta patima sint atit de innebunitf ca vor sa fie aur si
marea si pamintul) 726

Omilia a LXTV-a (la Matei 19,27 - Daca ne lipseste o singura virtute,
vor veni peste noi multe rele si vom fi lipsitf si de imparatia ceru-
rilor. Despre milostenie. Despre a nu osindi, nici a imita pe cei ce
fac faradelege, ci pe cei care savirsesc fapte bune) 735

Omilia a LXV-a (la Matei 20, 17-19 - Despre smerenie si impotriva

celor mlndri) 747

Omilia a LXVI-a (la Matei 20, 29-30 - Despre milostenie. Trebuie sa
facem milostenie inainte de a plati impozitele, pentru ca Dumnezeu
ne-a daruit multe si ne va mai darui) 762

Omilia a LXVII-a (la Matei 21, 12-13 - Despre pocainta. Cei pacatosi

sa nu-.si piarda nadejdea, iar cei ce stau sa nu dormiteze) 769

Omilia a LXVHI-a (la Matei 21, 33-42 - Despre monahi. Viaja lor
pare Impovaratoare, dar e mai dulce declt viata care pare placuta si
lesnicioasa) 780

Omilia a LXDC-a (la Matei 22, 1-14 - Despre judecata, despre a ne
Ingriji de minte $i de suflet si a dispretui cele trupesti. E cu nepu-
tinta sa-ti impodobesti si trupul si in acelasi timp sa-ti impodobesti
si sufletul si mintea) 791

Omilia a LXX-a (la Matei 22,15 - Despre monahi. Monahi i sint mai

1050 SFtNTUL IOANOURADEAUR

incercati decit cei inarmatf cu sulite. Despre cei ce petrec si se

desfateaza si despre cei ce nu petrec si nici nu se desfateaza; si de

unde ?$i aduna si unii si altfi cele ce pun pe mesele lor) 801

Omilia a LXXI-a (la Matei 22, 34-36 - Despre cei care umbla dupa
slava desarta si mai ales despre cei care fac milostenie pentru a fi
vazuti) 811

Omilia a LXXII-a (la Matei 23, 1-3 - Despre monahi. Monahii mai cu
seama practica smerenia. Trebuie ca noi sa ne ducem mai des la
locuintele acestor sfinti, ca sa ne curatim multele noastre pete
sufletesti) 819

Omilia a LXXIII-a (la Matei 23,14 -Despre cei care se impodobesc;
unii ca acestia se aseamana cu mormintele. Mustrare celor care se
uita dupa femei frumoase si mai cu seama in biserica. Aici si despre
cum trebuie sa ne casatorim) 828

Omilia a LXXIV-a (la Matei 23, 29-30 - Cind ni se imbolnaveste
sufletul trebuie sa mergem la doctorii sufletesti ca sa fim povataiti
de ei. Tot aici si despre vamesi) 837

Omilia a LXXV-a (la Matei 24, 1-2 - Sa nu cercetezi de unde vine
bogatia si saracia. Despre cei ce spun ca in viata omului este hota-
ritor ceasul nasterii si ca toate se petrec la intimplare) 848

Omilia a ,LXXVI-a (la Matei 24, 17-18 - Despre acea infricosatoare
zi. Multi,din pricina ca nu s-au ostenit si n-au asudat putin, vor fi
lipsiti de slava si de bunatatile lui Dumnezeu) 860

Omilia a LXXVII-a (la Matei 24, 32-33 - Despre milostenie. Trebuie
sa fim iconomi ai lui Dumnezeu; sa nu risipim averea in cheltuieli
zadamice, fie ca o avem de la paring, fie ca am cistigat-o prin
munca noastra. Tot aici si despre a nu bate pe saraci) 871

Omilia a LXXYIII-a (la Matei 25, 1-30 - Despre dragostea de aproa-
pele. Tot aici despre blindete si bunatate, despre a nu ocari si bles-
tema. Daca ocarim si blestemam,ajungem gura a diavolului; daca
sintem blinzi si buni, gura a lui Hristos) 885

Omilia a LXXIX-a (la Matei 25, 31-36 - Despre dorinta de razbunare.
Orice-ar fi, trebuie sa suferim toate cele cite vin peste noi. Se
cuvine sa luam parte la durerile celor pedepsifi de Dumnezeu sau
pedepsiti in alt chip) 895

Omilia a LXXX-a (la Matei 26, 6-7 - Despre iubirea de arginti;
aceasta cumplita boala se naste din pricina trindaviei. Orice pacat
Isi are obirsia In iubirea de argint. Tot aici si sfatuire catre saraci) ... 905

CUFRINS 1051

Omilia a LXXXI-a (la Matei 26, 17-18- Impotriva iubitorilor de
arginti si a zgircitilor.Mai rai decit indracitii sint iubitorii de arginti-
Viata de aici se aseamana unei man) 916

Omilia a LXXXII-a (la Matei 26, 26-28 - Despre impartasirea cu
Sfintele Taine si despre preoti. §i acum prin Sfintele Taine Hristos
actualizeaza masa de la Cina cea de Taina. Tot aici si despre preotii
care cunosc pacatele cuiva $i nu-1 opresc de a se impartasi; din
mlinile lor se va cere slngele lui Hristos) 926

Omilia a LXXXIH-a (la Matei 26, 36-38 - impotriva iubitorilor de

argint si a lacomilor. Cu cit aduna mai mult cu atlt mai mult sufera) 938

Omilia a LXXXIV-a (la Matei 26,51-54- Despre rabdare si minie;
eel invins clnd este batjocorit, acela mai cu seama invinge. Tot aici
si despre losif si egipteanca) 947

Omilia a LXXXV-a (la Matei 26, 67-68 - Cei care dau milostenie din
averile dobindite prin jaf si Iacomie, ar face mai bine sa nu dea
milostenie decit sahraneasca pe Hristos din niste averi ca acestea.
Tot aici si impotriva episcopilor care se prefac In perceptori si
neglijeaza din pricina aceasta Biserica) 956

Omilia a LXXXVI-a (la Matei 27, 11-12 - Diavolul incepe de la
pacate mici si asa il duce pe om la pacate mari, apoi in iad; asa au
patit Cain si Saul) 964

Omilia a LXXXVIl-a (la Matei 27, 27-29 - Despre bunatatea si blln-
detea lui Hristos; ca a suferit totul in tacere si ca trebuie sj noi sa-L
imitam. Tot aici si impotriva celor ce ocarasc si se minie) 973

Omilia a LXXXVIII-a (la Matei 27, 45-48 - Despre milostenie.
Trebuie sa vorbim in fiecare zi de milostenie, pina ce o savirsim.
Tot aici si mustrare, ca prin cuvintele si faptele noastre necurate am
prefacut biserica in grajd pentru magari si camile) 981

Omilia a LXXXIX-a (la Matei 27; 62-64 - Despre femeile care poarta

podoabe de aur si se impodobesc. Cuvint foarte frumos) 990

Omilia a XC-a (la Matei 28, 11-14- Nimic greu nu ne porunceste
Hristos. Despre iubirea de argint si saracie. Tot aici si despre cei ce
stralucesc in saracia lor, imagine a vietii ingeresti) 999

Indice scripturistic 1007

lndice real si onomastic 1023

Cuprinsul 1045

Volume din colectia Parinti si Scriitori bisericesti In curs de aparitie

la Editura Institutului Biblic si de Misiune

al Bisericii Ortodoxe Romine:

30. SFiNTUL GRIGORE DE NYSSA: SCRIERI I

31. SFfNTUL GRIGORE DE NYSSA: SCRIERI II

43. TEODORET AL CIRULUI: ISTORIE EVLAVIOASA SAU VIETUKE
ASCETICA

44. TEODORET AL CIRULUI: ISTOR1A BISERICEASCA
52. AMBROZIE: SCRIERI EXEGETICE

75. CASIODOR: ISTORIA BISERICEASCA TRIPARTITA
79. SFfNTUL SOFRONIE AL IERUS ALIMULUI : SCRIERI
41. SFINTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI: DESPRE SFtNTA TREIME
FERICrrUL AUGUSTIN: CONFESSIONES (MARTURISQU) (Reeditarc)

Digitally signed by Apologeticum

DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica

digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com

Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document

Location: Romania

Date: 2005.08.1 1 5:21 :08 +03'00'

Redactor: Pt. CORNELIU ZAVOIANU
Tehnored*ctor. Pr. VALENTIN BOGDAN

Formal: 16/70 x 100. Coli de tipar. 66
Com«nda: 186

ITPOGRAFIA mSTTTUTULUI BIBUC §1 DE MiSIUNE AL
BISERICII ORTODOXE ROMANE